David Morrell — Rambo 3

EN 


$ 


editura &liticomentator - bucurești 1993 


DAVTD MORRELL 

RAMBO IlI PREŢUL PRIETENIEI 

Lui Matt 1971 - 1987, Te iubesc, fiule i 

Titlul originali 

Rambo Ill by David Morrell copyright 198? 'oy 
David Morrell 

Toate drepturile asupra acestei versiuni în limba 
română aparţin Editurii ELiT COMENTATOR Bucureşti 
I.S.B.N. 973 - 9100 - $7 -9 

DAVID MORRELL! 

RAMBO Ul 

PREŢUL PRIETENIEI 


2 

versiunea românească: JUNONA TUTUN EA 

După un scenariu de Sjlvestcr Stallone şi Sheldun 
Leltich 

Editura ELIT COMENTATOR Buou r eşti 1993 

13 

Nota autorului 

În romanul meu Singur contra tuturor, Rambo 
moare. În filme el supravieţuieşte. 

Toatei recunoştinţa lui Andrew Vajna, Mărio Kassar 
şi echipei lor de la Studiourile de film Garolco (un 
gînd deosebit pentru Jeanne Joe, Xochitl Gontis, 
Stephanie Pond-Smith, Tom Gray, Roland Neveu şi 
Yonny Lucas) pentru ajutorul dat la finalizarea 
promptă a acestui proiect. 

Cuţitul folosit în filmul Rambo |! a fost creat de Gil 
Hibben. 

Arcul şi săgețile din Rambo III, versiune modificată 
a celor din Rambo |! au fost create de Atelierele lloyt 


Eaton. Mulţumesc lui Joe Johnston pentru câ mi-a 
desluşit tainele lor. 

MOTTO | 

„înfruntarea ia plan spiritual este la fel de crincenă 
ea fl înfruntarea de pe ctmpul de luptă, dar revelaţia 
dreptăţii este privilegiul de care se bucură numai 
unul, Dumnezeu.ARTHUR RIMBAUD (Un anotimp în 
iad) 

Viaţa înseamnă suferinţă 

În vreme ce medita asupra primei dintre Cele Patru 
învățături ale lui Budha, Rambo prinse cu mîna 
dreaptă vechiul arc de bambus lăcuit, minunat 
lucrat. Il sprijini pe piciorul stîng, încercă să îşi 


3 
liniştească sufletul tulburat. Muşchii toracici se în- 
cordară, iar pieptul puternic i se umflă şi se con- 
tractă. Acoperişurile ascuţite ale mînăstirii budiste 
din oraşul Bangkok. dispăruseră dinaintea privirii 

13 

sale. Nu mai existau pentru el turlele aurite al$ 
templului. Începînd din acel moment. Şi nici măcaf 
vilvătăile asfinţitului ce se oglindeau în plăcile â& 
piatră şi marmură. 

Dar celelalte simţuri ale bărbatului erau incă treze. 
Glasul vîntului părea că deşteaptă şiruri multe de 
clopoței. Miresmele pătrunzătoare de tâ- miie îi 
umpleau nările. Arcul clin mîinile sale părea grozav 
de tare. Mîhnit din pricina neputinței de a înlătura 
orice altceva din jurul său în acele clipe; arcaşul 
deschise ochii şi îşi concentră toată atenţia asupra 
țintei. 

" Aceasta era de fapt o bucată pătrată de lemn 
fixată cu o legătură groasă, de nuiele, pe un pere'.e 


neted şi aflată în curte, la clistanţă de treizeci de 
tarzi. Rambo îşi aţinti privirea asupra tăbliei de lemn 
pînă ce aceasta păru că se măreşte din ce în ce $i 
că o porneşte către el, ştergind totul în jur, ră- 
mînînd singurul reper al conştiinţei. 

De acum nu mai auzea şoaptele tainice ale vîn- 
tului, nu mai simţea mirosul dulceag al tămiiei. nu 
mai percepea suprafaţa lucioasă, dură a arcului în- 
cetară să mai existe pentru el acoperişurile şi turlele 
mînăstirii, văpaia apusului de soare, călugării budişti 
făcîndu-şi rugăciunea de seară. Numai ţinta aceea 
mai exista în acele momente. Şi sufletul neîmpăcat 
al lui Rambo. 


4 

Întreaga viaţă nu e decît suferinţă, prevestise 
Budha oamenilor. 

Şi Rambo deprinsese bine această lecţie, pe pielea 
lui. Lunga cicatrice piezişă de pe spate şi piept; 

13 

semnul muşcăturii adînci de pe bicepsul drept, urma 
de pe pometele sting, toate acestea şi încă multe 
altele - făcute de baionete, gloanţe, cuțite, sîrmă 
ghimpată, arsuri şi schiie - erau dovezi palpabile ale 
învățăturilor lui Budha. 

Viaţa înseamnă durere. 

În vreme ce se uita la ţinta lui, retrăia scene 
petrecute în Vietnam... Parcă simţea iarăşi căldura 
aceea, insectele nenumărate, lipitorile uriaşe ale 
junglei..: luptele fără de sfirşit... tot haosul în care se 
amestecau de-a valma urletele, exploziile cartu- 
şelor, direle trasoarelor, bubuitul mortierelor, mine- 
lor şi grenadelor, sîngele ţişnind în arteziene, tru- 


purile omeneşti sărind în aer. Un haos ce părea că 
nu se va mai termina nicicînd. 

Revăzu perioada în care fusese prizonier, cela şase 
luni de torturi permanente, apoi evadarea ce era cît 
pe ce să îl ducă la moarte. Curînd însă acel război 
fusese înlocuit de un altul. 

Cel din America, Of, copoiul ăla!... De ce oare nu 
mi-o fi dat par ce? Tot ce îmi doream atunci era să 
mă bucur de ceea ce ciîştigasem atit de greu - 
libertatea de a mă duce încotro voiam, de a face 
ceea ce îmi doream, atita vreme cit nu stăteam în 
drumul nimănui. De ce o fi trebuit să se ţină de 
capul meu în halul acela? 


5 

Dar şi tu l-ai hăituit dup-aia!... 

Pentru că nu mai aveam altă scăpare!... 

La început ai avut. Puteai să accepţi ce îţi cerea el. 
Puteai să îţi iei valea de-acolo şi gata!... 

13 

Păi de-asta am luptat eu în Vietnam? Ca să fiu 
vînat ca o fiară sălbatică atunci cînd m-am întors 
acasă?!... Am şi eu nişte drepturi fireşti pe pămiîn- 
tul ăsta!... 

Bineînţeles. Şi, normal, l-ai învăţat bine minte pe 
sticletele acela, că nu e deloc sănătos să îşi bată joc 
de drepturile tale. Dar întrebarea este următoarea: 
după ce i-ai făcut harcea-parcea oraşul, ce drepturi 
anume ai mai avut din momentul în care te-au 
aruncat după gratii? Dreptul de a sparge piatră 
într-o carieră? De a pipăi pereţii celulei tale, care 
parcă te sufoca? Dacă atunci colonelul nu s-ar fi 
ţinut de cuvînt şi nu te-ar fi scos de-acolo... 


Da, colonelul. Da, zimbi Rambo. Colonelul Trautj 
mun, cel care îl antrenase. Cel care îi fusese co- 
mandant în VfeTriăm: fei care îi fusese precum un 
adevărat tată. 

Era singurul om în care Rambo avea încredere. 
Pentru că Rambo îşi recăpătase libertatea, (după ce 
Trautman intervenise pe lingă autorităţile în drept), 
în schimbul acceptului său de a se întoarce în iadul 
acela, în Vietnam, în lagărul de prizonieri unde 
suportase torturi de neînchipuit, pentru a elibera 
restul de soldaţi americani încă ţinuţi în captivitate. 
Misiunea lui fusese încununată de succes: După ani 
şi ani de zile de la terminarea războiului reuşise pînă 


6 
la urmă să îşi îndeplinească angajamentul. Ba chiar 
izbutise să înfrîngă un duşman de alt soi, mult mai 
perfid, şi anume întreaga urzeală mincinoasă a 
birocraţiei autorităţilor americane care trimiseseră 
13 

atiţia ostaşi în luptă fără să le asigure mijloacele 
strict necesare, fără să le dea (din start!) şansa de a 
învinge. 

Dar iată că el îşi dusese la bun sfirşit misiunea: 
însă cu ce preţ!... Nu plătise doar cu rănile tru” pul 
ui, \ 

Cel mai mare rău pe care îl îndurase a fost pus- 
tiirea sufletului; căci de fiecare dată cînd ucidea sau 
vedea că alţii sînt ucişi, murea deopotrivă şi o parte 
din el. Şi numai bunul Dumnezeu ştia la cîte morți 
fusese martor: 

Dar mai ales sfirşitul unei fiinţe anume, aproape că 
î! digfruspse. Numele ei - se cutremura doar la 
amintirea lui - fusese Co. Tar ea fusese o vietnamez 


riP treizeci de ani, uluitor de delicată, minunnf. d<? 
frumoasă. Fusese agenta lui de legătură cind îl 
pensulaseră iarăşi la Nam Fa îl ajutase sS salveze 
T>rt7"niprii. Ba îi scăpase şi viaţa: l-n în decursul 
respectivei operalinni îl învățase rrx-fi m. O\ credea 
că e imposibil să mai afle să 

Insă acelea nu erau timpuri pentru dragoste: 
Deoarece Co fusese ucisă. 

lar Rambo supravietuise doar din pricină câ ura îi 
dăduse putere să lupte mai departe. Chiar moartă 
fiind, îi salvase viaţa încă o dată. 

Amintirea aceasta dureroasă aproape că îi în- 
tuneca mintea de atita disperare. Pieptul musculos 


7 
începu să tresalte spasmodic, în vreme ce bătrînul 
şedea acolo, în curtea mînăstirii, cu mîinile 
încleştate pe arc, ochind ţinta aflată la treizeci de 
iarzi depui tare. Dar meditaţia îndelungă dădu 
13 
roade. Pentru că, de-acum, ţinta aceea era singurul 
punct care îi capta atenţia. 

Mai exista însă ceva; şnurul de piele de la gitul lui, 
de care atirna o miniatură a lui Budha. 

Talismanul acela aparținuse lui Co, iar Rambo îl 
luase de pe peptul moarte. Şi acum părea că îl arde, 
ca un rug aprins chiar pe trupul său. 

Suferinţa se zămisleşte din dorinţa nesăbuită dt- a 
avea lucruri pieritoare. Cel de-al doilea adevăr a) lui 
Budha. 

Rambo aşeză o săgeată de trei picioare lungime pe 
arcul său lung de şase picioare. Respectînd ritualul 
statornicit de veacuri întregi, al încordării arcului în 
stilul Zen, întinse braţele drept înaintea lui, 


potrivindu-le la nivelul ochilor. Cu mina stingă prinse 
arma, iar cu cealaltă ţinu săgeata. Apăsînd la fel de 
tare, îşi depărtă mîinile în acelaşi timp, spre dreapta 
şi spre stingă, îndoind arma, strunind coarda, 
pregătind săgeata pentru tragere. 

Chiar dacă ar fi folosit metoda tradiţională de 
încordare a arcului - pe care o învățase încă de mic, 
de la un vraci din tribul Navajo; aflat în rezervaţia 
din Arizona - ar fi fost cumplit de greu pentru 
oricine, din pricina forţei deosebite necesară actului 
în sine. Numai un bărbat înzestrat cu o putere 
extraordinară, precum Rambo, ar fi reuşit. 

Dar oricum, tragerea cu arcul după regulile Zen 


8 
punea încă şi mai mult la încercare toate resursele 
organismului. Muşchii braţelor zvicneau de atita 
încordare. Stropi de sudoare i se prelingeau pe 
frunte. 
13 

Toate cele însufleţite de pe pămintul acesta sînt 
sortite pieirii, îşi spuse el. Fiecare părticică a trupului 
se descompune. 

Războiul însuşi era o dovadă de netăgăduit, care 
adeverea marea înţelepciune a lui Budha. Intr-o 
lume biîntuită de violenţă, căutarea fericirii întru- 
chipată într-o făptură omenească sau un obiect era 
acelaşi lucru cu a te lăsa de bunăvoie pradă deza- 
măgirii  crunte. Pentru că toate obiectele 
explodează, iar oamenii sînt uşor de împuşcat. 

Aşa cum fusese împuşcală şi Co. 

Îşi adună toate puterile mintii şi ale 
trupului,,întinzîndu-Şi braţele drenl înainte Hintr-o 
singură mişcare, nentru a trage enj»rda armlui spre 


stingă, iar «ă^eata sore. dreapta în mod normal, ar 
fi dat încA desăvirşirea meditat iei - eliberat ă de 
orice Mită influentă - îi înfrăţi «niritul cu forţa 
trupului şi îi spori îndoit şansele de izbîndă 

Sau poate eă nu era la mijloc decît. puterea spi- 
ritului său. Căci, dacă Budha avea dreptate, nimic 
din cele înrobite cărnii, materiei, nu era adevărat.' 
Deci nici arcul. Numai spiritul era adevărat, el 
încorda un arc imaginar. 

Tremuriînd lot de atita efort, îşi depărta braţele oe 
toată lungimea săgeţii. În acel moment, arcul ra Mit 
de încovoiat încît, împreună cu semicercul închipuit 
de strună, forma aproape un cerc. Acela era 


9 
simbolul  deplinătăţii vieţii nepieritoare; a de- 
săvirşirii lui Dumnezeu. Cel în care se regăsea însăşi 
nemărginirea. 

Rambo rămase alstfel, în acea cumplită încătuşare 

13 
de forţe nebănuite, ca într-o agonie voită. Sudoarea 
nu îi mai picura de pe frunte, ci se năpustea în 
şuvoaie peste trăsăturile lui împietrite. 

Suferinţa se sfirşeşte atunci cind toate cele puţin 
trăitoare sînt date uitării. Cea de-a treia învăţătură a 
lui Budha. 

Nici un obiect, nici o fiinţă nu poate aduce fericirea. 
Într-o lume a violenţei şi a durerii, a distrugerii şi a 
morţii, numai ţintele nepieritoare merită să fie 
dorite. 

lubirea lui pentru Co îl osîndise la suferinţă, pentru 
că dacă nu ar fi murit cu un an în urmă, oricum tot 
aceeaşi soartă o aştepta mai tirziu, iar pentru 
fiecare nou fior sau bucurie împărtăşită cu ea. un alt 


fior potrivnic şi un simţămiînt încă şi mai dureros l-ar 
fi pîndit oricînd într-un viitor mai mult sau mai puţin 
apropiat. 

Dar dacă Budha avea dreptate... (puterea de 
concentrare a lui Rambo aproape că începuse să 
scadă)... dacă Budha avea dreptate, atunci viitorul 
nu există. Nu există decit clipa de faţă. 

Oare să însemne asta că dragostea pentru cineva 
chiar de ar dura doar o secundă, trebuie să fie trăită 
din plin şi păstrată pentru totdeauna într-un templu 
al inimii, pentru că acea clipă poate dura o veşnicie? 

li 

Ar fi voit să strige de neputinţă. Căznindu-se să nu 

10 
slăbească strinsoarea, apropiase arcul de piept. Sub 
acea nemaipomenită tensiune, coarda tremura 
dinaintea lui. Ţinînd săgeata îndreptată spre stînga, 
cu umărul stîng aflat pe aceeaşi linie cu ţinta, nu 
13 
mai trebuia de-acum decit să întoarcă şi capul în 
acea parte şi să îşi coboare ochii de-a lungul săgeţii, 
privind drept spre obiectivul ales. 

Să cauţi nemurirea. Clipa care să dureze o veş- ° 
liicie. Dumnezeirea. Aceasta era cea de-a patra în- 
văţătură a lui Budha. 

Dar acum el trebuia să supravieţuiască urii mocnite 
din sufletul lui 1 

Ce anume îţi doreşti? 

Pace!... 

Dădu drumul strunei. Săgeata porni cu o viteză şi o 
forţă uimitoare. Coarda zbiîrnii îndelung, puternic, 
acordîndu-se cu însuşi pulsul universului. 


Nu se concentrase atit de mult asupra săgeţii; pe 
cît urmărise traiectoria acesteia. Sufletul lui; arcul, 
struna şi săgeata erau toate prinse într-o mistică 
legătură cu ţinta. 

Săgeata nu numai că atinse ţinta aleasă, ci pur şi 
simplu o despică. Trosnetul lemnului fu asurzitor ,„ în 
vreme ce bucăţile tăbliei se împrăştiară prin curte, 
ecoul căderii lor se izbi de pereţii mînăstirii Şi” apoi 
explodă în auzul lui Rambo. Creierii lul părură că 
urlă sub durerea şocului. Arcul timpului se destinse. 

Acoperi totul în jur. 

Işi modifică dimensiunea. 

Se opri în loc. 


11 
Prezentul atinse pragul eternității. Acum se 
împreună cu veşnicia. 
Cu fiecare bătaie a inimii, timpul intra iarăşi în 
matca sa. 

13 

Rambo cobori arcul pe lîngă trup, începu să respire 
normal, îşi clătină capul cu timplele zvicnind, îşi 
relaxa muşchii umerilor şi, treptat, redeveni 
conştient de cele ce îl înconjurau. Percepu iarăşi 
plăcile de faianţă şi marmură ale mînăstirii, şopo- tul 
vîntului şi mireasma înviorătoare a răşinii par- 
fumate. În celălalt capăt al curţii, o uriaşă statuie 
aurită a lui Budha strălucea în amurgul învăpăiat. 
Marele învăţător şedea acolo, cu picioarele încru- 
cişate, cu mîinile sprijinite pe genunchi. Într-o ati- 
tudine ce vădea întru-totul harul lui de a tălmăci 
altora tainele nemuririi. 
Riimbo se apropie de sculptură, copleşit de mi- 
cimea lui în comparaţie cu măreţia impresionantă n 


Idolului de piatră Se npri în faţa acestuia şi îşi plecă ' 
merit capul. Deşi prin născare era pe jumă- tate 
italian (deci educat în spirit catolic), pe jumătate 
indian Navajo (încurajat să adopte religia tribului), 
deprinsese preceptele budismului de la e călăuză ce 
îi arătase cărările munţilor şi îi salvase viaţa, 
ajutîindu-l să îşi recapete sănătatea (după ce 
comandoul, din care făcea parte Rambo, căzuse 
într-o ambuscadă în Vietnamul de NordV 

Durerea nu face parte din realtate. Nu există. 
Totul, în afară de spirit, este pradă sigură iluziilor. 

Pe tărimurile acelea de infern; teoria aceasta 
păruse încurajatoare. Insă iadul stăpinea mai de- 


12 
parte, în ciuda acelor idei înălţătoare. 

În numele Atotputernicului, oare ce îmi doresc eu? 
repetă Rambo în minte. lar vocea dinlăuntrul lui nu 
mai strigă răspunsul la această întrebare Ci numai 

13 
şopti: 

„Pace"... 

Îşi întoarse chipul de la monumentala statuie 
aurită, simțind cum parcă trece prin el privirea fixă a 
unui călugăr ce îl scruta dintr-o parte. Un călugăr 
thai. Cel care îl ajutase pe Rambo să îşi ducă zilele, 
după cea de-a doua misiune a sa în Vietnam, cînd 
rătăcea fără de rost prin Bangkok. In cele din urmă, 
Rambo îl rugase să îi înlesnească şederea în acea 
mînăstire. 

Acesta însă îi zisese: 

- Fiul meu, iartă-mă, dar... nu aparţii poporului 
meu... Nu poţi înţelege credinţele noastre..) Căreia 
dintre religii spui tu că i te supui? 


- Religiei Zen. 

- Ce anume te-a îndemnat să o îmbrăţişezi? 

- Budha... Înainte de a deveni înţeleaptă călăuză 
el... a fost luptător... Şi eu sînt luptător. 

- ŞI?... 

- Şi eu, din tot sufletul, îmi doresc să pot alege 
calea înţelepciunii, iar nu pe cea a războiului... 
Clang î... 

Barosul greoi izbi cu putere bucata de metal înroşit 
în foc. Zgomotul fierului lovit făcea să îi vibreze 
timpanele, umplind văzduhul cu ecouri stridente, 
asur-nt”are n”fa plină de afturi răsuna de atilfn 
lunete 


13 

Rambo îşi încleştă mîna dreaptă pe unealtă şi hătu 
încă şi mai tare, strîngînd cu mîna stingă cleştii cu 
care ţinea barele incandescente pe nicovala aceea 
veche de cînd lumea. 

13 

Clang!... 

Forţa cu care zdrobea materia înfierbintată îi 
cutremura tot trupul. Lăsă încă o dată barosul să 
cadă. 

Şi încă o dată! Nicovala părea că se zbate ca un 
animal rănit sub bătăile lui. lar biîrna de metal 
începu să prindă o nouă formă. 

Se lăţi. se lungi, prinse să semene tot mai mult cu t 
nlacă oarecare. 

Metalul, atunci incandescent, nu era altceva de- cii 
bronz. Cu cîteva zile în urmă, într-o altă odaie a 
acelei fierării (încă şi mai veche decit nicovala cu 
pricina), cuprul şi cositorul fuseseră topite laolaltă, 
în proporţie de şapte părţi la una. 


Compoziţiei î se mai adăugase o mică bucată de 
zinc şi mangan Amestecul fierbinte se turnase apoi 
în matrițe, se lăsase la răcit pînă ce căpătase forma 
unor blocuri solide, numai bune pentru retopit şi 
prelucrat sub ploaia de lovituri straşnice ale lui 
Rambo. 

Bronzul. 

Legendarul aliaj preamărit de antici. Puternic şi 
elastic în acelaşi timp. Dur şi totuşi incasabil. De 
trăinicia paloşelor şi scuturilor durate din acesta 
depindea chiar viaţa războinicilor er <e înfruntau pe 
cîmpul de luptă. 

Era nepieritor. 


14 

Ca şi războiul, a cărui sămiînţă părea că încolţeşte 
mereu. Pretutindeni. 

it 

Dar bronzul slujea şi frumosului. Măiestrele îitf 

13 
crături ale înaintaşilor, medalioanele şi brâţânle lor 
din bronz, rămăseseră şi ele neatinse de tim-' puri, 
ca şi trainicele unelte ale curmării de vieţi omeneşti. 

Căci îşi vor preschimba spadele în pluguri şi 
suliţele în grape. Nici un popor nu va mai înălța 
armele împotriva vreunui alt neam. Şi nici meşte- 
şugul războiului nu îl vor mai învăţa. 

Biblicul Isaia fusese doar un biet visător. Singurul 
lucru pe care popoarele îl învăţaseră într-a- devăr 
pînă la desăvirşire fusese războiul. 

Dar eu nu o să mai fac asta | 

Rambo izbi grozav cu barosul în bucata de bronz 
înroşit. 

Niciodată de acum înainte 1! l... 


Învăţase fierărie de la acelaşi înţelept al tribului 
mamei sale (cel care îl deprinsese să tragă şi cu 
arcul). 

- „Caută să deprinzi disciplina şi forţa, în a-i ceeaşi 
măsură", îl îndemnase bătrînul. „Preschim- bă-ţi 
gindurile în faptă. Străduieşte-te să respecţi 
meşteşugul, ca să îţi dai seama că lucrul dus la bun 
sfirşit pare uşor de împlinit, dar de fapt este foarte 
anevoios. Aparentele înşeală. Astea sînt învăţămin- 
tele pe care trebuie să le tragi din truda fierarului; 
Lucrurile pe care le zăreşti primprejurul tău şi care 
par statornice precum munţii îşi schimbă înfăţişarea. 
O potcoavă se poate preface oricînd în talis- man. O 


15 
spadă poate ajunge un plug ca oricare altulj Numai 
spiritul trăitor în metal rămîne acelaşi, ne-' atins." 

Spiritul. Adevăr»? în cnre credeau indienii Na- vajo. 
Şi budiştii. 

13 

Insă după ce părăsise rezervaţia, uitase acei sirn- 
tămînt de mulţumire pe care i-l dădea munca sub 
înţeleapta supraveghere a şamanului, în acea fie- 
rărie mică, albă, a satului. Da, uitase plăcerea de a 
se lăsa în voia trudei îndelungi, constructive j sen- 
timentul de demnitate pe care i-l inspira osteneala 
prin care ajungea să plămădească singur vreo 
unealtă sau un alt lucru folositor. 

Dar în urmă cu o săptămină, cînd liniştea ner 
tulburată a miînăstirii budiste nu mai reuşise să ii 
scape cu totul din puterea duhurilor necurate ce îi 
chinuiau sufletul, Rambo îşi adusese aminte 
dintr-o” dată de copilăria lui şi de înțeleptul ce trăia 


în satul Navajo întocmai ca un călugăr, fiind 
totodată şi primul lui dascăl. 

Retragerea lui din rîndul lumii nu era o soluţie. 
Pentru că lumea nu exista cu adevărat. Cu toate că 
ea era de fapt iluzia pe care Dumnezeu i-o hărăzise 
pentru a-i da prilejul de a cunoaşte înfruntarea. 

El însă trebuia să acţioneze, să muncească, să işi 
folosească forţa. Trupul lui musculos aproape că îl 
durea de atîta dorinţă de a fi pus în mişcare. Însă nu 
pentru a merge la război. Ci pentru a crea fru- 
museţea. 

Cutreierind la întîmplare străzile aglomerate ale 
Bangkok-ului, descoperise acea turnătorie în bronz, 


16 
aflată chiar pe malul rîului. Poate că nu ar fi fost 
chiar atît de dornic să lucreze acolo, dacă nu ar fi 
simţit o dorinţă copleşitoare de a intra şi a rămîne în 
camera mică, plină de zgomote asurzitoare şi 
13 
mirosuri înţepătoare. 

La început, avusese de întîmpiînaf duşmănia unui 
vlăjgan care nu îl privise deloc cu ochi huni. Dar 
patronul fierăriei, cîntărindu-l pe Rambo din priviri 
de nenumărate ori, se lăsase ispitit de lăcomia de 
a-l plăti pe străin cu mai puţin decit pe ceilalţi 
angajaţi. Convenise cu Rambo să îl supună la 

O probă, pentru a se convinge că ştie meserie. Nu îi 
trebuiseră proprietarului decît două zile pentru a-şi 
da seama ce chilipir dăduse peste el. 

Zburau scîntei în toate părţile. Căldura aceea 
năucitoare scotea din trupul lui rîuri de sudori, ce îi 
năclăiau cămaşa. Cînd muşchii săi puternici se 


încordau, stropi de transpiraţie cădeau pe fierul 
încins, pe care îl bătea el, făcîndu-l să sfiriie. 

Rambo voia din tot sufletul să îşi chinuie corpul să 
îl obosească, pentru a uita. 

De moartea lui Co. 

De război. 

De tot ceea ce se pricepuse el să facă mai bine şi 
acum ura cit îi stătea în puteri. 

Dar el nu putea să uite. Bubuiturile barosului ce 
izbea bronzul de pe nicovală îi aduceau mereu 
aminte de explozii şi de rafale de mitralieră. li 
răscoleau chinuitor memoria, aducîndu-i în auz un 
zăngănit asemănător, al unui altfel de ciocan ce 


17 
strivea un altfel de metal... Un baros uriaş ce lovea 
într-o pană înfiptă în spărtura unei stînci din ca- rera 
de piatră unde munceau deţinuţii. şi unde îşi 
Ispăşise şi el pedeapsa de a fi îndrăznit să îşi susţină 
13 

drepturile, intrînd în conflict cu nemernicul acela de 
poliţist, căruia nu îi plăcuse defel cum arăta Rambo. 

1 Izbi cu toată puterea." 18 

Clang!..« 

Sngurul lucru pe care şi-l dorea pe lume era 
liniştea. 

Clang!... 

Dar meditaţia îndelungată nu era de ajuns pentru 
asta. 

Clang!... 

Nici meseria aceea trudnică, învățată de ia primul 
lui călăuzitor, nu fusese de ajuns, Oare ce anume ar 
trebui să fac?!... 


Zumzetul mulţimii, care mişuna peste tot, tăcea să 
reverbereze pereţii halei. Larma răzbătea dincolo de 
toate ferestrele şi uşile, ajungînd apoi pînă departe, 
la cocioabele ce se înşirau de-a lungul canalului. 
Lumina lăptoasă a neoanelor împrăştia noaptea, în 
faţa barurilor şi a lupanarelor. 

Rambo, care sfirşise munca la topitorie şi o pornise 
către mînăstirea budistă, sc opri locului. Trase «dine 
în piept mirosul peştelui putrezit, al verdeţurilor şi 
legumelor  veştede de-acum, apoi simţi i/ul 
pătrunzător, aparte, insinuant, al marijuanei. 

Se întoarse spre locul de unde venea mirosul. 
Strigătele înteţite păreau că se amestecaseră cu fu- 


18 
mul acela inconfundabil. 

Incruntîindu-se, îşi urmă drumul de-a lungul 
malului. 

Însă creşterea neaşteptată a zarvei îl făcu să 

13 

rămînă din nou pe loc. Prin vălătucii groşi ce nă- 
văleau dinspre uşa halei, se iţeau limbi subţiratice 
de lumină. Înăuntru, umbre lungi păreau că se ră- 
sucesc, se cocirjează, se unduiesc, precum sufletele 
păcătoşilor în flăcările iadului. Ca şi atunci cînd se 
lăsase ispitit să intre pe uşa turnătoriei» Sambo se 
îndreptă spre depozitul acela. 

Era o construcţie uimitor de mare, atit în înălţime, 
cît şi ca lărgime, cu pereţii de fier complet ruginiţi. 
Becuri chioare, bălăngănindu-se agăţate de firele lor 
subţiri, aruncau pilpiiri firave printre fuioarele de 
fum. Cel puţin cinci sute de oameni erau înghesuiți 
acolo, unul peste altul. Colcăiau peste tot, strigind 
unul la altul, pufăind din tra- buce groase de 


marijuana (numite „ţigări tailan- deze"), fluturînd pe 
deasupra capului pumnii strînşi, plini de mărunţiş. 
Patru orientali în costume ţipătoare se aşezaseră în 
fiecare colţ al unui spaţiu deschis, răcnind ca 
răspuns la chemările mulţimii, apucînd cu lăcomie 
grămezile de bani ale celor ce îşi încercau norocul, 
dar plătind înapoi (din buzunarul lor), cu mare 
nemulţumire. Erau cei ce organizau pariurile.' Scena 
aceea îi aduse aminte lui Rambo de bătăile cu 
cocoşi, de luptele dintre cîini şi de coride. 

Însă între cei patru pungaşi nu se aflau nişte 
animale oarecare, ci chiar oameni. Bărbaţi puternici, 
cu trupurile dezgolite complet, în afară de bucăţile 


19 
de pînză din jurul şoldurilor. Muşchii încordaţi 
luceau, şiroind de sudoare, zbătîndu-se sub puterea 
furiei. Ochii lor se înfruntau cu ură. 

Lîngă intrare, în partea dreaptă, se afla o ladă 

13 
mare, de lemn. Rambo se urcă pe ea şi, din poziţia 
aceea, putu să observe că acei doi potrivnici erau 
desculți. Şi în fiecare mină ţineau cite un băț de opt 
inci lungime. 

rr 

Un arbitru cu dinţii îmbrăcaţi în aur începu să ciîriie 
ceva în microfon. Mulțimea răcnea din toate puterile 
cînd cei doi luptători se încleştau, se lo- sau se 
nimereau cu bitele. 

Rambo clătină din cap, dezgustat. Imaginaţia 
oamenilor nu cunoştea nici o limită în ce privea 
născocirea de noi forme de brutalitate, care să le 
facă plăcere. Genul acela de luptă era o combinaţie 
de box tradiţional, box tailandez şi escrima (un stil 


al artei marţiale filipineze, în care combatanții se 
foloseau de bite scurte). Două forme de luptă pe 
viaţă şi pe moarte fuseseră amestecate, pentru a 
stîrni gustul pentru joc al mulţimii. 

Cînd unul dintre adversari reuşi să îl pocnească pe 
celălalt peste falcă, făcîndu-l să sîngereze cumplit, 
Rambo se dădu jos de pe cutia pe care stătuse şi 
ieşi iarăşi în noaptea amăgită cu neoane. Porni 
agale, uimitor de împăcat sufleteşte, de-a lungul 
canalului duhnind a peşte putred. 

De undeva, din beznă, minăstirea părea că îl 
cheamă, îmbiindu-l la linişte. 

Dar în seara următoare, după ee so obosise cit 


20 

putuse la topitoria de bronz, se trezi deodată luînd-o 

iarăşi pe lîngă canal, grăbindu-se să treacă - sau 

poate să ajungă acolo?! - pe lîngă acea hală, 

oprindu-se locului întocmai ca şi cu o zi înainte; 
13 

atunci cînd simţise fumul înţepător al marijuanei şi 

auzise vocile întăritate ale mulţimii. 

Nici de data aceasta nu îşi înfrînă imboldul de a 
e;<» duce într-acolo şi apoi de a urmări lupta aceea, 
ce părea că se duce chiar în mijlocul iadului. 

Apoi plecă, întocmai cum făcuse şi cu o seară în 
urmă, însă în ziua următoare, parcă tîrît acolo de o 
forţă mai presus de voinţa lui, merse iarăşi. 

2î 

Şi în seara care urmă: 

Şi apoi iarăşi şi iarăşi..: 

şi legă pe frunte o  bentiţă, care să 
oprească.sudoarea să îi intre în ochi. Adversarul lui 
şedea ciucit în colţul din partea opusă. Nenumărate 


voci strigau cifrele pariurilor. În urechile lui Rambo 
părea că bat mii de tobe. Fumul înecăcios îi răscolea 
nările. Capul îi ardea îngrozitor. Parcă i s-ar fi mistuit 
şi creierii. 

Pentru a-şi dobîndi liniştea pe care o dorea, trebuia 
să încerce orice 

Şezu şi el pe vine, după regulile luptelor asiatice, 
trâgînd adînc aer în piept. 

„Dacă nu m-aş fi luat în piept cu poliţaiul acela, nu 
m-ar fi băgat în închisoare. 

Nu m-aş mai fi întors în Vietnam. 

Şi nu ar mai fi murit nici Co." 

Arbitrul cel cu dinţii înbrăcaţi în aur, ieşi degrabă 


21 
din ring. 

Adversarul lui Rambo, un tailandez înalt, mă- 
tăhălos, păşi spre mijlocul arenei, plin de dispreţ, 
gata să strivească pe inamicul ideal, pe unul dintre 

13 
lepădăturile alea de albi, un netrebnic cu ochii 
rotunzi. 

Rambo se feri de prima lovitură, pară o alta cu 
băţul pe care îl strîngea în pumn, apoi pivotă şi izbi 
cu piciorul. 

Dar nu lovi cu toată forţa. 

Ce naiba se petrece cu mine? 

Adversarul lui sări înapoi, evitind mişcarea lui 
Rambo, apoi trecu în ofensivă, folosind o combinaţie 
cumplită - îl pocni pe Rambo în acelaşi timp cu bita 
peste piept şi cu un picior în şold. 

Rambo se dădu în spate cîţiva paşi, împleticin- 
du-se, sfişiat de durere. 

Se simţea lipsit de orice putere. 


Dar celălalt se năpusti asupra lui cu o rafală 
ucigătoare de lovituri cu băţul şi cu picioarele. 

Pe fruntea lui Rambo începură să se prelingă şuviţe 
de sînge. 

Corpul lui nu voia să mai răspundă comenzilor. 
Primi iarăşi o lovitură de picior şi o bită. Şi iarăşi!..,* 

Se retrase pas cu pas, ridică miinile să se apere, 
însă voinţa lui nu păru că se deşteaptă defel. 

Din nou, ciomagul se abătu peste pieptul lui 
musculos. Rambo expiră, încercînd să îşi asculte 
imboldul de a ataca, la rîndul lui. 

Dar pur şi simplu nu reuşi să îşi impună asta. Şi 
dintr-odată pricepu de ep anume venise el acolo - 


22 
tocmai pentru a nu frîu lîhor diavolilor din el. pen*»- 
ua nu face re ura el cel mai mult. 

Ei nu venicp acolo ea să lunie. 

Nu voia decit că Fio «cit, Pentru erea ce era el far»t 

13 

Pentru că se luase la hartă cu poliţaiul “ela.” e» 

Pentru că de la el începuse!“ niul întâmplărilor ce 
aveau să ducă la moartea lui Co. 

Privi spre mulţime, cu ochii îmnăienieniţi de sînge. 
Aproape să se prăb”“sească sub loviturile celuilalt, 
zări deodată, undeva, un bărbat cu o înfăţişare mult 
prea neobişnuită ca să nu fie observat din prima 
clipă; 

Străinul răsărea din mulţime cu mai bine de un 
cap. Era îmbrăcat în uniformă militară americană. 
Da, un adevărat uriaş în mijlocul unui întreg popor 
de prichindei orientali. 

Chipul acestuia era prelung, cu talei puternice, 
parcă de viezure, însă avea o frumuseţe dură, băr- 


bătească. Îl privea pe Rambo cu îngrijorarea oricărui 
luptător priceput, care îşi vede camaradul prins 
într-o bătălie ce îl va ucide, Da, străinul se uita la 
Rambo cu neînduplecarea unui comandant nemul- 
tumit de subordonatul lui, dar în acelaşi timp avea 
în ochi o dragoste părintească pentru cel din ring. 

A, nu, asta nu se poate!..., îşi zise lupiâiorul, uluit la 
culme. 

-b 

Samuel Trautman, colonel în armata Statelor Unite, 
la Trupe Speciale, asista la acea scenă cu sufletul 
chinuit de un sentiment de milă amestecată cu 
disperare, dîndu-şi seama că acela pe care îl iubea 


23 
ca pe un fiu se lăsa bătut măr, aproape fără să 
mişte un deget. 

Fiecare lovtură dată lui Rambo îl îndurera şi pe 
Trautman în aceeaşi măsură. Colonelul se identi- 

13 
ficase într-atit cu cel din arenă, încît simţea chiar şi 
gustul sărat al sîngelui ce şiroia pe buzele celui 
stilcit în pumni şi picioare. Dezamăgit, mai întîi voi 
să plece. 

Era'prea mult pentru el să îl vadă pe cel mai bun 
elev al lui (şi cu adevărat cel mai grozav soldat pe 
care avusese cinstea să îl întilnească el pînă a- 
tunci) cum se lăsa pur şi simplu zdrobit. Oare cum 
Dumnezeu ostaşul acela, care primise cea mai înaltă 
24 distinct ie a ţării <?ale pPnTrii fapte rie arme - 
Medalia de Onoare a Congresului Statelor Unite ale 
Americii - refuză cu atita îndirjire să se dovedească 
precum era el de fapt, să dea ascultare ne- 
maipomenitelor lui instincte şi deprinderilor sale 


învăţate în timpul antrenamentelor neînchipuit de 
grele şi îndelungi?!... Cum de nu dorea chiar deloc 
să demonstreze ceea ce ştia atît de bine?!..: însă 
Trautman ştia că nu va îndrăzni defel să se mulgă 
de acolo. Nu putea să se lase influenţat de 
slăbiciunea de o clipă. Nu avea dreptul de a irosi 
singura şansă a acelui erou de a redeveni cel ce 
fusese, de a-şi redobiîndi respectul fată de sine în- 
suşi. 

„Trebuie neapărat să rămîn aici, să îl veghez; îşi 
7lse Trautman. N-o să-l scap din ochi nici o clipită. 
Cînd Rambo a dat cu ochii de mine s-a ruşinat, am 
băgat eu de seamă Deci nu vrea ca eu să fiu martor 


24 
la ceea ce are el de gînd să facă din propriul lui trup, 
cu propria lui voinţă 

Dar, dacă o să stau aici şi o să îl urmăresc în- 
truna..: Dacă o să mi arăt disprețul faţă de măcelul 

13 
ăsta nesăbuit..." 

Ruşinat, Rambo îsi întoarsp renede privirea de la 
colonelul care nu îl scăpa din orbi deloc. Însă pe 
dală. O nouă lovitură în umăr îl rSsuci cu faţa spre 
Trautman. nsa că fu nevoit se uite la acesta: 

Samucl Trautman îsi mijise pleoapele," dezamăgii 
crunt. Ca nişte lasere, uităturile lui îi răscoleau 
sufletul lui Rambo; Nuli!..: 

' O cumplită izbitură în stomac îl făcu să se îndoaie 
de mijloc. Cu fa^a aplecată spre podea, rănitul 
rămase, orbit de sîngele ce curgea şiroaie de pe 
fruntea lui, îngroşind băltoaca închegată pe betonul 
rece de sub picioarele sale. 


Insă simţea privirile dispreţuitoare ale lui Trautman 
cum încă îl sfredelesc. 

O altă lovitură puternică, de data asta peste rinichi, 
îl făcu să se cutremure. Durerea devenise de 
nesuportat. Aproape se prăvăli pe ciment. 

Mulțimea  întărîtată răcnea întruna. Însă pe 
deasupra bubuitului acela asurzitor, iscat de glasu- 
rile tailandezilor, o voce de tunet strigă aproape 
gituită de furie: 

- Fir'ar al dracu' de ceas! John, revino-ţi!..: în timp 
ce vicleanul său potrivnic îl împungea iarăşi în 
coaste cu bita, Rambo îşi dădu seama că în sufletul 
lui se stîrneşte mîniâ. 


25 

Cu un an în urmă, după ce fusese ucisă Co, furia cu 
care îi hăituise pe cei răspunzători fusese atit de - 
cruntă, încît crezuse atunci că s-a lecuit de acel 
simţămiînt pe vecie. Dorinţa lui de răzbunare îi 

13 
dăduse puteri. 

Sau cel puţin aşa îşi închipuise el pe moment. 
Pentru că acum realiza că de fapt acea ură mocnită 
nu îl părăsise nici o clipă măcar. Meditaţiile lui în- 
delungate şi munca istovitoare îi mai potoliseră în- 
trucîtva miînia, o ţinuseră în friu, o dezamorsaseră 
pentru o vreme. 

Ceea ce nu se mai întîmpla în acele minute. Ceva 
păru că explodează înlăuntrul lui. O furie 
îngrozitoare îi copleşi sufletul. Pară o lovitură ce îi 
tintea dinţii, se feri de o alta care voia să îi 
nimerească în vintre şi izbi partea de dinafară a 
coapsei adversarului său, în vreme ce acesta trecea 
în viteză pe lîngă el. Lovitura lui, bine plasată, rănise 


un nerv muscular. Imediat, pe chipul potrivnicului 
său apăru expresia unei cumplite suferinţe. 
Tailandezul se dădu înapoi, în- cercînd să îşi 
folosească mai mult piciorul teafăr, străduindu-se să 
atragă atenţia lui Rambo cu un băț îndreptat spre 
ochi. pentru a mai cîştiga cît ev a secunde 
preţioase, în care pulpa vătămată să îşi revină din 
amorţeală şi să îşi recapete mobilitatea. 

Rambo se răsuci ca un pivot, ferindu-se şi îl pocni 
şi în celălalt picior. Dar duşmanul lui intui mişcarea 
şi îl plesni tare cu băţul peste încheietura miinii. 
Unul dintre beţele lui Rambo căzu pe podele. 
Surprins, rezistind imboldului de a-şi prinde mîna 


26 

rănită să o dezmorţească, Rambo sări înapoi; evitind 
o altă izbitură. 

Dar rănile slăbiseră trupul lui Rambo, îi secă- 
tuiseră din puteri. Ochii, împînziţi de valurile de 

13 

sînge, nu mai erau capabili să aprecieze corect dis- 
tanţele. Cînd aruncă înainte băţul, acesta abia şter- 
se umărul adversarului. Tailandezul tresări. Mas- ca 
suferinţei ce stăruise pînă atunci pe chipul lui fu 
înlocuită cu rînjetul acela necruţător, căci piciorul 
vătămat i.şi revenise din amorţeală. 

ltambo se feri de un nou atac, însă se ciocni de 
zidul slrîns al mulţimii ce urla. Înnebunită. Dez- 
ecbitibrindu-se, căzu pe ciment, se rostogoli la iu- 
ţeală, să scape de o lovitură drept în faţă, apoi tişni 
"iar în picioare. Se dădu în lături, şi se trezi din nou 
printre spectatori. De data aceasta, oamenii îi făcură 
loc, încurajindu-l, în vreme ce eî se văzu dus de 
avintul pe care îl luase, şi se izbi straşnic de un 


perete al halei. Metalul ruginit zăngăni de parcă ar fi 
fost gata să se desfacă în bucăţi. ^ 

Tailandezul atacă din nou. Prin perdeaua de sînge, 
Rambo nu mai zărea decit o siluetă nedesluşită şi 
umbrele beţelor. 

- Pentru numele lui Dumnezeu, trezeşte-te, John!!!, 
răcni colonelul. 

Cu un strigăt de luptă asurzitor, Rambo se des- 
prinse de peretele metalic. Pivotînd continuu, porni 
să lovească fără cruţare, forţîndu-l pe adversar să 
bată în retragere. 

Tailandezul sări într-o parte, evitind o lovitură ce 
tintea chiar coapsa lui vătămată. Apoi se îndoi de 


27 
mijloc, secerat de un pumn drept în plex. Capul i se 
dădu pe spate, fulgerat de un băț ce îi rupse 
clavicula. 

Rambo seceră dintr-o lovitură piciorul încă teafăr al 

13 
duşmanului. Cînd acesta se prăbuşea, îl pocni şi în 
ceafă. Fruntea celui înfrînt se zdrobi de ciment. 

lar tailandezul rămase acolo, aproape leşinat, 
gemînd întins într-o baltă de sînge. 

Urletul mulţimii stupefiate izbucni ca o explozie 
întîrziată. Imensa hală deveni un adevărat haos, în 
care se amestecau de-a valma chipuri extaziate, 
miîini care fluturau încoace şi încolo, bani daţi sau 
luaţi, pariuri cîştigate sau pierdute. 

Rambo nici nu mai dădu atenţie la cele ce se 
petreceau în jurul lui. El nu avea ochi decit pentru 
un singur om din acea încăpere - pentru Trautman, 
care îl aţintea cu privirea încă şi mai tare ca înainte, 


însă de data aceasta mulţumit, clătinînd din cap cu 
respect şi înţelegere. 

Neauzit, rosti doar din virful buzelor i 

- Bine lucrat, John. 

Rambo îşi întoarse privirea către podele. Adver- 
sarul lui învins, însîngerat ca o vită tăiată la abator; 
rămăsese acolo, scîncind şi încovrigîndu-se de du- 
rere. 

N-am avut deloc intenţia de a-ţi face vreun rău, îi 
spuse în gînd Rambo. 

Ba dimpotrivă. 

Tu trebuia să-mi dai durerea. 

Lăsîndu-se pe vine, Rambo îi atinse uşur spinarea 


28 
încovoiată de suferinţă, şiroind de sudori reci. 

Îmi parc rău. 

Dar durerea ce se răzvrăti în încheietura miinii lui, 
în rănile de pe frunte, îi aduse aminte că omul ce 

13 
zăcea acolo, pe beton, făcuse tot ce îi stătuse în 
puteri ca să îl zdrobească. 

„Ai avut parte de cel mai bun meci din viaţa ta. 
Asta e." 

Rambo se ridică în picioare, ignorînd în continuare 
mulţimea aceea înfierbîntată. Cineva îi îndesă un 
ghemotoc în mînă, însă el nu-l luă în seamă. Tot 
ceea ce reuşea să observe - şi încă foarte clar - era 
chipul lui Trautman, care îl privea mai departe, plin 
de mîndrie. 

Rambo îşi croi drum prin adunătura aceea, îm- 
pingîndu-i cît colo pe cei care plăteau pariurile. Işi 
luă pantalonii şi cămaşa de bumbac de care se dez- 
brăcase înaintea luptei. Fără să se mai ostenească 


să se îmbrace, se aruncă prin valul de oameni, spre 
ieşire, abia zărindu-i în treacăt pe următorii doi 
luptători care aveau să se strivească în pumni de 
dragul mulţimii însetată de sînge. 

leşi din hală, scăpă de vălătucii fumului de ma- 
rijuana şi trase adînc aer în piept, umplindu-şi plâ-ţ 
mînii cu miasmele de peşte putrezit. 

Luminile lăptoase ale neoanelor din fata barurilor şi 
bordelurilor îi răniră ochii împăienjeniţi de sînge. 

„Ce naiba fac eu aici? 

Te rog, nu!! | Trautman, te rog, nu veni după mine! 
Nu vreau să mă vezi în halul ăsta! Nu vreaul!..." 

- E Johnny, aşteaptă o clipă! 


29 

Rambo îngheţă. Zgomotul asurzitor al maşinilor şi 
oamenilor ce cutreierau prin noapte dispăru; Lumea 
dimprejurul lor se evaporă şi ea, ca prin farmec. 
De-acum nu mai exista decit el şi Traut-: man: 

13 

Şiroind de sînge, strîngîind în pumni hainele şi 
ghemotocul acela la care nici nu se uitase, Rambo 
se întoarse alene. 

Se strădui să îşi ascută privirea, să străpungă acea 
pînză purpurie ce îi acoperea ochii, pentru a reuşi să 
îl vadă clar pe fostul lui comandant, pe care îl iubea 
ca pe un tată. 

- Bine..., încuviinţă el. 

Işi îndreptă umerii uzi de sudoare şi de sînge 
deopotrivă. 

- Şi nu mi-am dorit niciodată să mă vedeţi aşa. Dar 
acum sînt civil, ca oricare. Nu mai intru în 
atribuţiunile dumneavoastră. 


- John, între noi doi există o relaţie mult mai 
importantă decit simplele atribuţiuni..: 

- Şi care anume relaţie este aceea? 

- De familie. 

- Mda. Aşa e.7;* grăi Rambo cu voce răguşită şi 
simțind că i se pune un nod în git. 

Umerii îi căzură iarăşi, vlăguiţi. Apoi îşi mai “reveni 
şi îl întreba pe liautman: 

- Pină la urmă de ce vă aflaţi aici? Cum de m-aţi 
găsit? 

- Să o luam de ia bun început, John. Mai intii 
îmbracă-te. Acolo, înăuntru, arătai grozav, dar aici... 

Colonelul înălţă din umeri, nemaiştiind;ee să zică. 


30 

Lui Rambo aproape că îi veni să zimbească spu- 
nînd: 

- Presupun că faceţi aluzie la faptul că nu mai sînt 
în uniformă. 

: 13 

Işi trase cămaşa peste toată sudoarea aceea nă- 
clăită de sînge. Işi scoase legătura de pînză din jurul 
şoldurilor, îşi puse o pereche de chiloţi pe care îi 
avea în buzunarul pantalonilor, apoi îi îmbrăcă şi pe 
aceştia. 

Insă pe cînd făcea astfel, îşi dădu seama că 
gheinotocul pe care i-l îndesase în palmă tailandezul 
necunoscut, era de fapt un teanc de bancnote 
autohtone, care valorau vreo două sute de dolari 
americani. Era răsplata lui pentru că învinsese în 
luptă. 

- leftin preţ mai are sîngele..., zise el cu amă- 
răciune. 

- Te-ai îndoit vreodată de asta? replică Trautman. 


- Nu, încuviinţă Rambo. Niciodată. Dar v-am 
întrebat... cum anume aţi dat de mine? 

- Am şi eu metodele mele, răspunse colonelul 
ridicînd iarăşi din umeri. 

- În traducere directă: m-aţi urmărit îndeaproape. 

- Trebuia să ţinem cumva legătura. Trebuia să ştiu 
ce faci tu. 

r- De ce? 

~ Pentru că noi doi sîntem apropiaţi sufletește. 

- Domnule, cu tot respectul pe care vi-l datorez, vă 
rog să mă lăsaţi în pace. 

- Acum e rîndul meu să întreb. 

- Ce anume? 


31 

- De ce? 

Trautman se apropie de Rambo. lnălţă mîinile de 
parcă ar fi voit să îl prindă de umerii largi. 

- De ce ţii cu tot dinadinsul să te autodistrugi? 

13 

- De ce nu? 

- John, tu eşti un caz cu totul deosebit. 

Rambo pufni dispreţuitor, - Special! întări colonelul. 
După ce ai trecut prin iadul acela din Vietnam acum 
un an, după ce eu te-am întrebat cum ai de gind 
să-ţi duci viaţa de atunci înainte şi nu am primit nici 
un răspuns; 'decit cîteva vorbe (,ca orice om 
normal"), mi-am 2is că e cel mai bun lucru să ştiu ce 
faci în fiecare clipă şi acum mă bucur din suflet că 
am procedat întocmai. 

Rambo ridică mîna plină de bancnote şi rosti; 
ironic: 

- Păi. de pildă, tocmai mi-am cîştigat existenţa? 

- Lăsîndu-te hăcuit cu bună ştiinţă. 


- şi eare-i diferenţa? zimbi Rambo: 

- Ca de la cer la pămînt. Doar ţi-am spus itu eşti 
un „special“, - Un ucigaş special? 

- Nu un ucigaş. Un luptător. 

- Tot nu văd care-i deosebirea: 

- Mda, ştiu asta. Tocmai aici e necazul cel mare. 

Abia acum colonelul îl prinse pe Rambo de umeri; 

- Prietene, eşti unul dintre cei mai grozavi' soldaţi 
pe care i-am întilnit în viaţa mea. Acum nu e 
momentul cel mai nimerit pentru a-ţi spune de ce 
mă aflu aici. Eşti obosit. Trebuie să-ţi vindeci rănile. 
Dar miine, o să îţi cer un serviciu. 

- Nu vreau să ascult nici măcar o clipă! 


32 

- Nici nu ştii despre ce este vorba. 

- Îmi dau seama oricum. Şi înseamnă mult mai 
multă suferinţă decit cea pe care am îndurat-o eu 
astă-seară. 

13 

- Nu te poţi împotrivi destinului. 

- Budiştii nu cred în destin. 

- Dar, în schimb, budiştii nu ţin seama de trecut, ÎI 
contrazise Trautman. Nu recunosc consecinţele 
faptelor anterioare. Budistul nu crede decit în 
prezent. Dar, prietene, exact în momentul ăsta ne 
aflăm într-o situaţie aproape fără ele ieşire. Aşa că 
eu îţi propun să ne întîlnim mîine şi să mă asculţi cu 
atenţie. Poate că - vezi bine, spun numai poate - eu 
cunosc o cale de a-ţi salva sufletul. 

- Mă îndoiesc profund, răspunse Rambo. Dar numai 
aşa o să vă daţi seama că nu am uitat nimic din cele 
cîte m-aţi învăţat. Aflaţi deci că ştiam dinainte că 
eram urmărit. Nu-mi trecea prin cap cine a dat 


ordinul ăsta. Ca să fiu sincer, nici nu îmi păsa în 
vreun fel. Dar codiţa mea era un tip foarte bine 
antrenat. Bineînţeles nu putea să înşele pe unul 
instruit de dumneavoastră, dar era bine pregătit. 

Merită o gratificaţie. 

Rambo se întoarse spre conul de umbră ce se 
întindea de-a lungul malului năpădit de miasmele 
peştelui stricat. 

- Vino-aici, puştiule. 

Nici o mişcare nu răspunse chemării lui. 

Rambo, III o. fi 
- Am zis să vii aici, puştiule. la uită-te: două sute 
de dolari americani. Gîndeşte şi tu puţin; e mai mult 


33 
decit poţi tu să cîştigi sau să furi într-un an de zile. 

Nici un foşnet măcar. 

- OK, făcu Rambo. Dacă tu nu-i vrei, atunci or să-i 
cheltuiască peştii. 

13 

Ridică mîna, ca şi cum ar fi avut de gînd să arunce 
bancnotele în canal. 

Din beznă se auziră paşi. Un băieţandru mic de 
înălţime, slăbănog, un tailandez, se zări venind spre 
ei de pe alee. 

Rambo zimbi. 

- la-ţi şi tu un cornet de îngheţată..., glumi el. 

Puştanul se apropie temător, se codi, parcă 
ferindu-se în permanenţă să nu i se facă vreun rău, 
se dădu cîţiva paşi cînd într-o parte cînd în- tr-alta, 
apoi se repezi ca un uliu, smulse ghemoto- cul de 
bani şi o luă la sănătoasa, pierzîndu-se în noapte. 

Rambo se întoarse mulţumit către colonel. 


- John, întotdeauna am susţinut că ai farmecul tău, 
vorbi acesta. 

- Ei, sigur, sig'»r... 

Rambo se dep. de el, intrînd pe aleea întunecată. 
15:7 

Deşi peste Bangkok se lăsase o pînză deasă de 
ceață, soarele aurea cu voioşie dimineaţa aceea. 
Trautman scruta împrejurimile, şezind comod pe 
bancheta unui taxi ce abia se strecura prin aglor 
meraţia de biciclete, motorete, motociclete, trici- 
clete, ricşe, autobuze şi automobile de tot soiul. 
Aerul părea atît de des, de apăsător, încît îşi stă- 
pîni impulsul de a deschide geamul maşinii, în 


34 
pofida zăpuşelii înfiorătoare ce stăruia înăuntru. 
Sudoarea îi îmbibase toată uniforma. Ca să nu se 
enerveze, se apucă să studieze pe îndelete vînză- 
torii de la tarabele de pe trotuar, mirîndu-se cum de 
13 
nu erau aceştia striviţi de mulţimea ce se vîn- zolea 
de colo-colo în valuri uriaşe. 

Vocea, de obicei plăcută, a omului de lîngă el, se 
auzi cumplit de obosită şi siciită: 

- In ritmul ăsta, o să ne trebuiască încă vreo oră să 
ajungem. Ar fi fost mai bine dacă mergeam pe jos. 

- Cinci mile?!... 

- Un minunat exercițiu pentru fortificarea 
organismului. Cînd eram la Washington, făceam 
jogging în fiecare dimineaţă pe malurile Poto- 
mac-ului. 

- Atita doar. că aici ne aflăm la Bangkok, îi aminti 
Trautman. Un oraş îmbicsit de monoxid de carbon. 
Nu ţi-ar place defel o plimbare pe străzile astea. 


Însoţitorul lui, un bărbat de vreo patruzeci şi cinci 
de ani,. Îmbrăcat civil, într-un costum gri, sobru, îşi 
trecu un deget pe sub guler, încercînd să mai 
lărgească strinsoarea. 

- Nici în cutia asta de tinichea, în care curge 
transpiraţia pe tine de înnebuneşti, nu e prea gro- 
zav. Spune-i şoferului să dea drumul instalaţiei de 
aer condiţionat. 

- Probabil că nici nu funcţionează. lar dacă ar fi în 
bună stare, mă îndoiesc profund că individul m-ar 
asculta. Aparatul consumă benzină, iar pe-aici nu se 
prea găseşte combustibil pe toate drumurile. Vezi 
bine cum decuplează motorul uri de cite ori sîntem 


35 
prinşi intr-o coloană de maşini. Căldura e problema 
noastră personală, nu a lui. El unul e obişnuit cu 
temperatura asta. 

Civilul îşi şterse fruntea asudată cu o batistă mare. 

13 
Era un tip scund, de vreun metru şaizeci înălţime, cu 
o uşoară tendinţă de îngrăşare, păr grizonat, tuns cu 
îngrijire şi ochi iscoditori, dar reci, de birocrat. 

- Sper că merită efortul ăsta. Crezi că o să-l 
intereseze propunerea noastră? 

- Depinde, spuse Trautman după un răgaz scurt. 

- Depinde de ce? 

- De cît de mult reuşeşte el în momentul de faţă să 
se dezică de ceea ce este cu adevărat. 

Taxiul mări viteza. Şoferul observase o breşă în 
coloana de maşini, aşa că folosi imediat spaţiul liber, 
apoi viră pe o stradă lăturalnică. Zece minute mai 
tirziu, se năpusti cu automobilul într-un grup de 
biciclişti, aproape strivind o femeie ce împingea un 


cărucior plin cu zarzavaturi, şi a- junse într-un 
cartier industrial aproape numai dă- rimături, aflat 
pe malul apei. 

Trautman cobori. Deasupra lui, fuioare groase de 
fum se învălmăşeau ţişnind din burlanele unei clădiri 
mari, îmbicsită de funingine. 

- Să nu care cumva să uiţi: nu înghite în nici un fel 
răhăţişurile alea de linguşeli, îl avertiză el pe civilul 
care îl însoţise. 

- Nici o grijă din partea asta. Meseria me” e să fac 
răhăţişurile să miroasă mai îmbietor deciîl florile de 
măr. 

- Ascultă aici la mine; nu-i chiar aşa cum crezi. Se 

36 
prinde imediat, de figurile astea. 

Intrară. ÎrTufman îi explică patronului”, în tat-i 
landeză, de ce anume veniseră ei acolo. 

Metalul aşezat pe alt metal şi izbit cu putere 

13 
zăngănea tot mai cumplit, pe măsură ce străbăteau 
atelierele unde bronzul era gravat şi şlefuit. Cu cît 
se apropiau de secţia turnătorie, cu atît creştea şi 
căldura aceea îngrozitoare. Sudoarea şiroia pe faţa 
colonelului. 

Celălalt se opri, uluit peste măsură. 

- Sfinte Dumnezeule, nu cumva ăsta e? 

Un bărbat cu un trup extraordinar - un occidental, 
al cărui spate era tot numai gheme de muşchi 
zbătindu-se întăritaţi de trudă - bătea cu un baros 
uriaş o bucată de bronz înroşit în foc, sprijinită pe o 
nicovală veche de cînd lumea. 

„ Samuei Trautman încuviinţă din cap, foarte 
mîndru. 


- Nici nu-mi închipuiam..., biigui civilul, în culmea 
mirării. 

- Ţi-am spus, doar... 

- Credeam că totuşi exagerezi. 

- Ba dimpotrivă. E un tip dintr-o bucată. 

Vorbele colonelului abia se auzeau din pricina 
zgomotului infernal stîrnit de loviturile lui Rambo, ce 
se lupta cu fierul incandescent. 

- Mai bine tu rămii aici. 

- Dar, pentru numele lui Dumnezeu, de ce? Doar 
eu ştiu mai multe despre misiunea asta. 

- Da, dar nu-l ştii pe el. 

Deşi s lulea eu spatele întors spre intrarea to- 


37 
pitoriei, cu toate că zgomotul asurzitor al bronzului 
pe care îl lovea cu ciocanul acoperea toate celelalte 
sunete, Rambo simţi apropierea intruşilor. Il privi pe 
tailandezul care aţiţa focul sub foaie şi observă 
13 
bănuiala de pe chipul acestuia. 

E clar, sînt oameni albi, - „ochi rotunzi", cum le 
spune el - conchise Rambo. Puse barosul deoparte şi 
se întoarse spre Trautman, care se îndrepta către el. 

Colonelul închină capul, respectuos, în semn de 
salut. 

- John... 

- V-am spus doar să nu veniţi aici, domnule..!l 

- După cite vezi, nu eşti singurul încăpăţinat de pe 
lumea asta... 

- Pentru numele lui Dumnezeu... 

- John, nu aş fi venit dacă nu aş fi crezut în- 
tr-adevăr că tot ceea ce aş dori să asculţi este de 


mare importanţă Dar acum am un motiv încă şi mai 
însemnat pentru a fi aici. 

Rambo aşteptă, tăcut, continuarea spuselor ce- 
luilalt. 

- Şi acela eşti tu, îl lămuri colonelul. 

Rambo se îndreptă de şale, iar muşchii puternici se 
zbătură ca nişte şerpi descolăciţi 

- De-acum sînt lăsat la vatră. Nu mai sînt sub 
ordinele dumneavoastră. 

- Noi doi am trecut prin multe împreună. 

- Da, încuviinţă Rambo. Prin mult prea multe; 

- Eu te-am instruit. Eu sînt răspunzător. Pen- • tru 
soarta ta. Şi în faţa ta. Dacă te mai afli sau nu în 


38 
serviciul armatei nici măcar nu contează. Legătura 
dintre noi doi este în primul rînd afectivă. 

- Doar v-am rugat aseară să nu îmi cereţi asta.1 Eu 
unul nu mă mai întorc acolo. 

13 

- Aseară mi-ai mai spus că o să asculţi despre ce 
anume este vorba. 

- Nu; dumneavoastră nu aţi vrut să auziţi ce am 
zis! Pentru că eu am spus că nu o să ascult nici o 
clipă L. 

- Fir'ar al dracului să fie?! la adună-ţi minţile şi 
uită-te la tine! Uită-te la ce faci cu tot ce însemni tu! 
Te iroseşti în van de bunăvoie! Pentru că dacă nuo 
să accepţi, nici nu o să fii ceea ce eşti cu adevărat! 

- Şi de ce ar trebui să fiu ceea ce urăsc eu cel mai 
mult acum? 

- Aici nu e vorba de ură, ci de o confuzie. Acceptă! 

- Ce, destinul meu? Doar v-am spus aseară că eu 
nu cred în destin. 


- Da, tocmai aici e buba. 

Se înfruntară din ochi, pentru cîteva clipe. 

- John, îţi cer o mare favoare. Aş vrea să discuţi cu 
cineva. 

- Cu conţopistul ăla în costum gri, care stă în uşă 
ca un popîndău? 

Trautman ridică miinile a neputinţă. 

- Ce putere am eu? Sint nevoit să conlucrez cu 
statul. Dar ceea ce are el să îţi povestească e foarte 
important. Te rog să îl asculţi. Te rog ca prieten. 
Ascultă-l doar. Şi după ce termină de pălăvrăgit, 
trimite-l la mama dracu', dacă aşa vo- ieşti. Dar 
acordă-mi favoarea de a... 


39 

- Bine, admise Rambo, încruntat. 

- Cuuum? se minună Trautman, nevenindu-i să 
creadă. 

- O fac pentru dumneavoastră. De fapt, nu-i mare 

13 

lucru. Vorbele nu costă nimic. Dar, domnule colonel, 
- Rambo şovăi o clipă - dacă o să-l refuz... 

- Da?... 

- Vreau să fiţi sigur că nu vreau să vă jignesc în 
vreun fel. 

- Mi se pare corect. 

Trautman răsuflă uşurat. 

- Insă, apropo de afacerea cu pricina: chiar trebuie 
să asculţi cu atenţie, John. Promiţi? 

- Vă dau cuvintul meu de onoare. Dar vă anunţ că 
limbricul ăla ar trebui să fie al naibii de convingător. 
- Ei, de acum înainte, e treaba lui să te convingă. 

Colonelul zimbi subţire, încrezător. 


- Pe dumneavoastră, domnule, vă cred fără drept 
de tăgadă, cînd îmi spuneaţi că merită să aud 
propunerea asta. Şi sper să nu regret. 

- Asta e tot ce îţi cer, John. Ai încredere în mine. 

Sicîit, Rambo se apropie agale de omul cu privire 
pătrunzătoare, Acela reprezenta tocmai societatea 
de care Rambo încercase să fugă cît mai departe. 

- Dumnealui e Robert Briggs, îl prezentă Trautman, 
Vine din partea Departamentului de Contraspionaj al 
Statelor Unite. 

Rambo scăpă un „aha'. 

- Este detaşat la ambasada noastră de-aici, din 
Bangkok, dar sfera lui de influenţă... 


40 

- Nu e nevoie să dai explicaţii, i-o tăie Briggs.' 

- este mult mai întinsă. El m-a ajutat să dau de 
urma ta, sfirşi Trautman. 

- De ce? se interesă Rambo. 

13 

- Să zicem - zimbi Briggs - pentru faptul că oamenii 
de valoare sînt greu de găsit. 

Işi şterse fruntea transpirată cu batista. 

Nu putem să stăm de vorbă altundeva, într-un loc 
mai confortabil? propuse el. 

Rambo dădu din cap, cu hotărîre. 

- Nu, îmi pare rău. Eu am de lucru aici. 

Briggs se încruntă, descumpănit, apoi îşi şterse 
iarăşi fruntea de sudoare. 

- In cazul acesta, spune-i să plece, îi zise el lui 
Rambo, arătînd spre ucenicul tailandez. Nu vreau să 
răsufle nimic din ce o să discutăm. 

Rambo îi adresă citeva cuvinte în tailandeză, iar 
ucenicul părăsi încăperea. Rambo oftă, iritat:.. - Ei, 


şi acum să aud despre ce anume este vorba... Doar 
v-am anunţat că am de lucru. 

- Păi dacă aşa ai de gind să te porţi şi în 
continuare..., se răţoi ia el birocratul. În urmă cu 
şai'ş'pe zile un ziarist independent, colaborator al 
Televiziunii, a dispărut fără urmă în Afganistan; El şi 
echipa lui făceau un film documentar, aşa că au 
încercat să ajungă în zona unde se duc luptele. 

- Un ziarist independent?! 

- Da. Ce-i cu asta? 

- Să înţeleg că era doar un pretext. De fapt era 
de-al vostru, nu-i aşa? Era agent al serviciului de 
contraspionaj. 


41 

Briggs se uită mai întîi la Rambo, apoi la Trautman, 
apoi iarăşi la Rambo. 

- Am toată încrederea în dumneata. Aşa este; ai 
dreptate. Era omul nostru. Misiunea lui era să 

13 

livreze acolo arme şi medicamente de care rebelii 
afgani aveau neapărată nevoie. În drumul lui trebuia 
să culeagă informaţii, să fotografieze, să adune 
dovezi despre atrocitățile sovieticilor şi orice miş- 
care a acestora. Noi credem că plănuiesc acum o 
ofensivă de mare întindere împotriva răsculaților: 
Dar datele care trebuiau să ne parvină de la a- 
gentul respectiv nu au mai ajuns. Aşa că am fost 
nevoiţi să admitem faptul că el şi ajutoarele lui au 
fost descoperiți. Sintem nerăbdători să aflăm 
adevărul într-un fel sau altul. 

- Pricep, rosti Rambo. 


- Existenţa unei întregi naţiuni cinstite, fără de 
vină, se află acum pe muchie de cuţit. Şi, probabil 
că aşa se întîmplă în toată zona aceasta. 

- Am zis că pricep. Dar oricum asta nu-i deloc 
treaba mea. 

- Ceeee? 1 

- Nu am nici o legătură cu războiul ăsta. 

- John, luptătorii aceia care îşi apără libertatea 
înfruntă cele mai sofisticate arme din lume aproape 
cu mîinile goale! Singurele ajutoare pe care le au 
sînt nişte puşcoace de vreo cincizeci de ani! se 
indignă Trautman 

- Şi ce au de-a face toate astea cu dumneavoastră. 


42 
domnule? 

- Eu am de gînd să mă alătur lor 

. Lui Rambo parcă îi căzu cerul în cap. 

- A. nu, zise el la iuţeală. Dumneavoastră..? « 

13 

- John, oamenii aceia cred în libertate. Ce mama 
dracu' aş putea să fac altceva 7 

- Dumnevoastră ati luptat în războaiele duse de 
tara în care v-ati născut. V-ati cîştigat medaliile 
pentru vitejia de care aţi dat dovadă! Lăsaţi-i pe 
găozarii ca ăsta - arătă spre Briggs - să trimită pe 
altcineva care să fie măcelărit. 

Rambo se îndreptă către forja lui. 

- John, vreau să vii şi tu cu mine! Să con-; duci tu 
misiunea asta | /'"r- Chiar aveţi impresia că sînt 
bătut în cap [ se enervă Rambo, Un colonel al 
armatei americane' nu poate risca să se aventureze 
în Afganistan. Dacă aţi fi prins, ruşii ar face un 
tămbălău pe chestia asta.,. Ar fi ca şi cum ar cîştiga 


o bătălie. Capturarea dumneavoastră acolo ar 
distrage atenţia întregii lumi de la ce fac netrebnicii 
aceia în amă- rita aia de ţară. Naţiunile Unite ar... 

Trautman clătină din cap, dezaprobator. 

- Eu nu o să trec graniţa. Misiunea mea este să 
rămîn în Pakistan şi să instruiesc refugiații afgani 
care or să se întoarcă în patria lor să lupte. 

- Şi atunci eu ce ar... 

- Să treci graniţa în fruntea unei trupe de afgani, 
să afli ce anume s-a întîmplat cu ziaristul acela şi să 
termini ce a început el. Să fotografiezi. Să aduni 
probe pentru a dovedi că ruşii pregătesc o ofensivă. 
Să culegi informaţii despre ticăloşiile pe care le 


43 
săvirşesc. Orice lucru, cît de mic, care ar putea să 
stirnească opinia publică mondială împotriva 
invaziei. 

- * Fotografii? Parcă am mai auzit undeva chestia 

13 
asta... Nu-i aşa? Şi ultima oară cînd am fost trimis se 
părea că trebuia să fac acelaşi lucru. Dar guvernul 
mi-ar acorda tot sprijinul, dacă aş accepta? 

Trautman dădu din cap, negativ.. 

- Este o misiune strict secretă. 

- Păi sigur. Intocmai ca şi data trecută, ce vă 
spuneam eu?!... Dacă pun ăia gheara pe mine, 
trebuie să mă dau drept mercenar. Oficialităţile or 
să se facă, fireşte, că nici prin vis nu au auzit de 
mine şi n-or să se ostenească să-mi dea o mînă de 
ajutor. Mulţumesc frumos, dar mai bine uitaţi ce 
mi-aţi spus. Am mai luat eu plasa asta, domnule. ŞI 
nu-mi miroase a bine. 

Briggs înălţă mîinile către ceruri, uluit: 


- Mi s-a zis că voi avea prilejul să cunosc un soldat 
nemaivăzut! 

- Nu, nu sînt eu ăla, îl linişti Rambo. Eu nu mai 
însemn nimic de-acum. Războiul meu s-a sfirşit. 

- Ei, sigur, îl aprobă Briggs. E-adevărat, a- cum nu 
se duce nici o bătălie în care să se amestece 
America. Dar dacă o să vină timpul ei miine? 

- Miine nu există. 

- Aşa crezi dumneata. Miine - chiar dacă îţi vine să 
crezi sau nu - noi toţi vom fi poate implicaţi în mult 
mai multe decit îţi închipui. 

- Eu în nici un caz. 

Rambo se depărtă. 


44 

- Dar..., obiectă Briggs. 

- Eu unul mi-am făcut datoria, continuă Rambo. 
Acum e rîndul altcuiva. 

Îl privi întristat pe colonelul Trautman. 

13 

- Singurul lucru pe care mi-l doresc este să nu fie 
rîndul dumneavoastră, domnule. Nu-mi purtaţi pică, 
nu-i aşa? * 

Respiră greu, încordat. 

- Pe cuvîntul meu, John. Nimic din toate astea nu 
le-am luat drept jignire sau rea-voinţă. Rambo simţi 
că i se rupe sufletul. 

- Mulţumesc. 

înghiţi nodul dureros ce i se pusese în git şi părăsi 
încăperea. 

- Ei bine... 

Briggs rosti aceste cuvinte pe un lon de cumplită 
batjocură. 


- Ar fi trebuit să mă previi că eroul tiu $ de fapto 
biată primadonă fandosită. E cît se poate de 
limpede că ne-am pierdut vremea degeaba cu el. 

- Are tot dreptul să refuze, îl domoli Traut-» man. 
Nu e deloc obligat să mai dea ascultare ordi-» nelor 
nimănui. 

- Pur şi simplu m-a făcut să îi cerşesc bunăvoința. 

Colonelul ridică neputincios din umeri. 

- Am încercat cît am putut. Dar n-a mers; El unul 
şi-a cîştigat dreptul de a fi lăsat în pace de toată 
lumea. Nimic nu-l poate obliga să-şi pună pielea în 
saramură, dacă nu are chef. 

- De-asta ziceam eu că ne-am pierdut vremea 


45 

degeaba. Îşi asuma şi el nişte riscuri, nu? Dar poţi să 
bagi mîna în foc că nu vrea nici în ruptul capului. 
Fir'ar al dracu' de ghinion! Luptătorul ăsta al tău şi-a 
cam pierdut curajul. 

13 

- Ce mama dracu* tot îndrugi tu acolo? se enervă 
colonelul. 

- Misiunea aia de-acum un an a fost mult prea 
dificilă pentru el. L-a înmuiat de tot. Nu vrea să 
treacă iarăşi la acţiune pentru că-i laş. 

Trautman se înfurie cumplit. 

- Omul ăsta a sacrificat mult mai multe pen-» tru 
tara lui decît am făcu t-o eu sau tu sau... 

- Nu neg deloc faptele lui de vitejie din trecut; l-am 
studiat dosarul. A făcut o carieră impresionantă. 

- Impresionantă?!... Două Stele de Argint; patru 
Stele de Bronz, două Cruci ale Ostaşului; patru Cruci 
ale Nobleţii Vietnameze, o duzini de Inimi de 
Purpură şi Medalia de Onoare a Congresului pe 


deasupra!! L. Talpa iadului să mă înghită pe mine 
dacă nu-i impresionant |!!..;. 

N-am trecut cu vederea toate astea. Dar problema 
e, dragă colonele, că au trecut în istorie şi-atit. Cazul 
de care mă ocup eu acum e de actualitate. Nu s-a 
întîmplat nici luna trecută şi nici în urmă cu 
cincisprezece ani. 

- Ticălosule! 

- Ticălos, dar realist. Lumea asta merge cu susu-n 
jos. Dacă toţi am lăsa-o baltă... Uită-te chiar la tine. 
colonele. Şi tu ai luptat într-o grămadă de bătălii. 
Dar tot te întorci să mai îndeplineşti o misiune. Spre 
deosebire de fostul tău elev 


46 

- Asta nu înseamnă că eu sînt mai curajos decit el, 
scrişni Trautman, enervat. 

- Dar ce anume înseamnă? 

- Că eu mi-am ieşit din minţi. 

13 

- Ei, atunci mulţumesc lui Dumnezeu că a lăsat 
ieşiţii din minţi pe pămîntul ăsta, colonele: Dar mai 
bine ai lua-o din loc. Datoria te cheamă. Miine 
trebuie să fii în Pakistan. 

PARTEA A II-A 

Trecătoarea era îngustă şi abruptă, nu se zărea 
decit stîncă şi teren accidentat, aşa cum dealtfel se 
şi obişnuise Trautman să vadă prin locurile a- celea. 
Cu toate că stelele străluceau, poteca se pierdea 
într-o beznă de nepătruns. Mai mult intuia decit 
observa siluetele mătăhăloase ale pintenilor de 
piatră şi umbra şerpuitoare a caravanei ce înainta în 
şir indian. Noaptea sporea zgomotele de tot felul - 
şuierul  vîntului, scrişnetul copitelor de cai ce 


zdrobeau pietrele. Funiile cu care legaseră bagajele 
în spinarea cailor, încordate ca nişte strune, sub 
povară, scîrţiiau. 

Aerul tare, de munte, îl ameţea pe Trautman şi îl 
făcea să simtă goluri în stomac. In ciuda păturii 
groase, de lină, pe care şi-o pusese pe umeri, 
tremura de frig ca bătut de viscol. Se împiedică de o 
piatră nevăzută. Îşi recăpătă apoi echilibrul şi prinse 
dintr-odată un sunet neobişnuit, susţinut, strident. 
Părea un mormăit răguşit, continuu. Îi stătu inima în 
loc. Zumzetul se apropie, se auzi tot mai clar. 

Caravana se opri locului pe dată. Băştinaşii strigară 
unul la altul. Deşi colonelul nu înţelegea o iotă din 


47 

păsăreasca aceea, pricepu ce spuneau. Să se 
adăpostească! 

Mii de draci împieliţaţi! Unde moaşă-sa pe gheaţă 
să se ascundă? Mintea lui Trautman lucra cu 

13 

febrilitate, încercînd să perceapă un loc ferit prin 
împrejurimi Dar trecătoarea aceea era netedă ca-n 
palmă!... Bolovanii presăraţi ici-colo nu puteau 
apăra de moartea ce se apropia în zbor. Cînd bi- 
ziitul elicopterului de asalt deveni asurzitor. Traut- 
man simţi mişcarea grăbită a celor din jur. Oamenii 
săriră de pe cai, apoi siliră animalele să se aşeze 
Colonelul american nu înţelegea de ce făceau 
astfel, După care pricepu dintr-odată şi sîngele păru 
că îi circulă prin vene cu viteza luminii. Se zori să 
procedeze întocmai ca localnicii Ghemuin- du-se la 
pămînt, îşi trase pătura peste cap şi rămase 
nemişcat. Dacă  bolovanii nu îţi pot asigura 
adăpostul, atunci de ce să nu devii tu însuţi bolo- 


van? Travestiul acela neobişnuit era singura lor 
salvare. 

Zumzetul ajunsese de nesuportat de-acum, răs- 
colea valea precum un tunet prelung, apocaliptic. 
Trăgînd cu ochiul printr-o gaură a păturii, Trautman 
desluşi trei aparate masive de zbor survolînd zona şi 
tulburind liniştea stelelor Ce luceau nevinovate. 
Erau de forma unor vagoane, însă mai aveau şi aripi 
largi, iar umbrele cele ascuţite dintre aripi nu erau 
altceva decit rachete, proiectile, tunuri şi mitraliere. 
Erau vestitele elicoptere sovietice MI-24, care 
purtau cu ele o forţă de foc devastatoare. Trautman 
simţi că i se strepezesc dinţii. 


48 

Primul reflector întîrzie peste trupurile celor lipiţi 
de pămînt. Fasciculul puternic mătură trecă- toarea 
pustie. Apoi urmă un al doilea. Şi iarăşi - al treilea. 
Cercetară în amănunţime locurile, lăsîn- du-se tot 

13 
mai aproape de sol. 

Trautman îmbrăţişă cu disperare ţărina, neîn- 
drăznind să se mişte, neavînd curajul de a respira 
măcar. La o sută de iarzi deasupra, nouri de colb se 
ridicau stîrniţi de puterea ucigătoare a rotoarelor. 
„Dacă se apropie mai mult, or să smulgă păturile de 
pe noi, gîndi colonelul. Or să ne vadă! Or să..." 

Dar navele aeriene se opriră ca prin minune. Se 
rotiră apoi în cerc strîns, pentru cîteva minute ce 
părură o veşnicie, parcă voind să îşi tortureze cu 
sadism victimele încremenite de groază. Pe neaş- 
teptate, schimbară direcţia, luînd-o pe deasupra 
pantei din stînga trecătoarei. Apoi se înălţară în 
Văzduh, dansînd în depărtări, parcă în joacă. Lu- 


minile lor se pierdură în zare, iar păcănitul necon- 
tenit se stinse treptat. 

Norii de praf se aşezară. 

Colonelul Samuel Trautman se ridică fără grabă: 
Trase adînc aer în piept. Răcoarea nopţii nu păru să 
potolească văpaia ce se aprinsese în plămiînii lui. 

În acea noapte, în camera lui din minăstirea 
budistă, Rambo se trezi dintr-o dată, speriat. Avu- 
sese parte de un somn agitat, tulbure, neodihnitor. 
De o săptămînă întreagă, de cînd refuzase să plece 
cu Trautman în Pakistan, îl încercaseră în perma- 
nenţă regretele. Nu se putuse gîndi la nimic altceva 
decit la încăpăţinarea cu care respinsese cererea 


49 
colonelului. Obişnuitele lui ore de meditaţie nu mai 
fuseseră posibile. Arcul Zen nici nu se clintise atunci 
cînd încercase să îl încovoaie. Nici munca lui la 
topitorie nu îi mai făcea plăcere. Se simţea tot 
13 

timpul în alertă, cuprins de nelinişte. Oricit se 
străduise el, să o înlăture, aceeaşi cruntă acuzaţie îl 
răscolea întruna. 

„L-ai lăsat pe colonel la greu. Avea nevoie de 
ajutorul tău, iar tu i-ai întors spatele. El ar face orice 
pentru tine, dar tu nu i-ai îndeplinit nici măcar acea 
rugăminte. 

Lua-m-ar toţi dracii să mă ia, ar fi trebuit să merg 
cu el!..." 

Pe Rambo îl chinuiau în aceeaşi măsură remuş- 
cările, învinovăţirile şi ruşinea. Ca şi cu o noapte în 
urmă, părea că fiecare por al fiinţei sale aşteaptă un 
pericol iminent. Undeva, în străfundurile sufletului 
său, o presimţire cumplită îl rodea în fiecare clipă. 


Ceva nu era în regulă. Avea să se intimple o 
nenorocire. 

„Colonelul are nevoie de mine. Mi-a cerut ajutorul. 
Dar eu l-am respins fără să stau pe ginduri, iar 
acum, cînd el se află în încurcătură, eu nu-l sînt 
alături." 

Cînd oare o să se abată năpasta? Nu dacă! 

Ci cînd?! 

Urma să se petreacă în curînd. Nu avea nici o 
îndoială. 

O o 

Era rîndul lui Trautman să călărească. Ghemuit pe 
spinarea calului, pe jumătate aţipit, se bălăngănea 


50 
ca un sac la fiecare pas mai săltat. Convoiul îşi 
continua drumul prin noapte, urcînd spre munţi cu 
fiecare oră ce trecea. Colonelul sări ca ars, cînd 
animalul se opri locului pe neaşteptate. „Ce-o mai fi 
13 
acum?" se întrebă el. 

Caravana rămăsese pe loc. Băştinaşii se uitau ţintă 
înaintea lor, spre un punct întunecat, aflat drept în 
mijlocul potecii ce şerpuia deasupra lor. Trautman 
privi şi el cu atenţie. 

Ce naiba era acolo? Un bolovan? O colibă? În 
lumina difuză a lunii nu putea desluşi defel. 

Insoţitorii lui luară puştile de pe umăr, le armară şi 
începură să înainteze cu grijă. Trautman se lăsă să 
lunece de pe cal, scoase pistolul şi li se alătură 
îndată. In vreme ce se apropiau de forma aceea 
ciudată, aceasta păru că prinde contur. Şi le apăru 
în faţă... 


Un bărbat călare pe o cămilă. Trautman se în- 
cruntă. O cămilă? Acolo, în creierii munţilor? în- 
grijorarea lui crescu atunci cînd mai observă şi un 
pistol-mitralieră AK-47 agăţat de umărul străinului.' 
Grupul colonelului se opri, precaut, la o oarecare 
distanţă faţă de necunoscut, Ciîţiva localnici discutau 
între ei, suspicioşi şi cam neplăcut sur-' prinşi Unul 
dintre aceştia strigă eiteva cuvinte către noul sosit, 
eare îi răspunse de acolo de unde se afla. Urmă un 
schimb de replici rostite pe un ton destul de aspru 

- Ce tot spun acolo? îl întrebă Trautman pe 
interpret 

- Om de pe cămilă zis că oameni de la e] a, fost 


51 
omoriţi Vrea să vină cu noi pe drum 

- Tu ce crezi, putem avea încredere în e)? se mai 
interesă colonelul 

Tălmaciul ridică din umeri, nedumerit. 

13 

Un alt băştinaş i se adresă călăreţului singuratic. 
Acesta răspunse şi ei ceva 

Traducătorul se dădu cîţiva paşi îndărăt, foarte 
nervos, - Om de pe cămilă zice că vine din Jegdeleg. 
Sal ai nostru. Eu ştiu pe toţi de-acolo Da' pe el nu-l 
ştiu. 

Unul din afgani, înspăimiîntat de vorbele lui, 
deschise focul. Odată cu şuvoiul de sînge ce ţişni din 
faţa necunoscutului, noaptea se prefăcu într-o clipă 
în iad. O învălmăşeală de bubuituri, explozii de 
grenade şi rafale de arme automate sfişie în- 
tunericul pînă atunci netulburat 

Trautman se aruncă pe o parte, tirindu-se în miini 
şi pe genunchi să se adăpostească după o grămadă 


de pietroaie. Din toate unghiurile, zeci şi zeci de 
mitraliere duşmane scuipau foc ucigător, fără să 
lase nici o şansă de supravieţuire. Muribunzii 
gemeau îngrozitor. 

Colonelul trase şi el pînă ce i se goli încărcătorul. Îl 
aruncă, apoi montă repede un altul şi se pregăti să 
apese iarăşi pe trăgaci, însă descoperi dintr-odată 
că totul se liniştise în jur ca prin minune. Nu se mai 
auzeau decît tînguirile răniților în agonie şi 
nechezatul de durere al cailor pe moarte. Şi i se mai 
păru că aude şi nişte ţiuituri ce îi zgiriiau timpanele. 
Pretutindeni mirosea a praf de puşcă, excremente şi 
sînge. 

52 

Tăcerea fu spartă de îndată. Voci aspre, răguşite, 
prinseră să se ridice în jurul său. Trupele gu- 
vernamentale afgane se ridicară de pe poziţiile lor 
de tragere. Cizme grele zdrobiră piatra sub tălpi. 

13 

Ţevi de puşcă îl împresurară ca un zid. Un soldat îl 
lovi peste mînă şi pistolul zbură cît colo. Colonelul 
Samuel Trautman înălţă braţele deasupra capului, 
predîndu-se, dar fu silit să se îndoaie de mijloc 
primind o izbitură cumplită în stomac, cu patul unei 
arme. Se prăbuşi la pămînt. 

Un alt ostaş îl pocni dintr-o parte. În vreme ce 
americanul se rostogolea cîțiva paşi mai încolo, din 
pricina şocului, simţi deodată cum se loveşte cu 
capul de o formă dură. 

lar noaptea păru că se 
sînge. 


A 


năbuşă într-o mare de 


- Domnule, aici este Ambasada Statelor Unite ale 

Americii, nu birou pentru anunţarea persoanelor 
dispărute. 

De la biroul lui aflat în vestibulul clădirii!; micul 
funcţionar îi arunca lui Rambo priviri ironice peste 
lentilele ochelarilor. 

- Şi chiar dacă ar fi fost biroul de evidenţă al 
persoanelor date dispărute, noi sîntem oricum în 
Thailanda, iar cel pe care pretindeţi că îl căutaţi a 
plecat în Pakistan, din cîte am înţeles. 

Rambo se străduia din răsputeri să rămînă po- 
liticos. In mod clar, individului nu îi plăcea defel cum 
se prezentase el acolo. În loc de costum la patru 


53 
ace, cămaşă scrobită şi cravată (Rambo oricum nu 
poseda nimic din toate astea), el purta blugi 
prespălaţi şi o bluză răcoroasă, de dril. Pe canicula 
aceea din Bangkok, bărbatul îşi suflecase mî- necile 
13 

şi îşi descheiase doi nasturi de la git. Pricăjitul de 
funcţionar ochise de la prima vedere pletele lui 
Rambo, braţele musculoase şi pieptul puternic, 
talismanul budist al lui Co, precum şi cicatricea de 
pe  pometele stîng. Şi, fireşte, o profundă 
dezaprobare umbrise privirile conţopistului. 

- Nici n-am spus că vreau ca ambasada să-l 
găsească pe prietenul meu, rosti Rambo. 

- Atunci poate mai spuneţi o dată ce doriţi. Ce 
anume vreţi dumneavoastră de la noi? 

Funcţionarul stătea cu stiloul pregătit să miz- 
gălească ceva pe un document foarte impresionant 
(adică plin de o grămadă de floricele şi semnături). 

Lui Rambo îi venea să-i bage hirtia aceea pe git. 


- Vreau să vorbesc cu Robert Briggs. 

Trepăduşul se scărpină la falcă, încurcat. 

- Briggs? N-am auzit de nimeni cu numele ăsta, 
care să lucreze aici... 

- E detaşatul Departamentului de Contraspionaj, 
Din cîte ştiu eu, ăştia nu prea dau tuturor numele 
angajaţilor. Cum de dumneata cunoşti faptul că este 
agentul lor? 

- Întrebaţi-l doar dacă vrea să discute cu mi-" ne, 
insistă Rambo. 

- Nu-i asta procedura obişnuită. Nu poţi veni 
dumneata aici, de pe stradă, un oarecare, şi să ceri 
aşa, tam-msam, să discuţi cu un ofiţer de contra- 


54 
spionaj. De unde să ştim noi care sînt adevăratele 
dumitale intenţii? Poate că eşti terorist. Apropo, îmi 
dai voie să te întreb cu ce te ocupi dumneata prin 
Thailanda? 
13 

- În momentul ăsta, de pildă, îmi pierd răbdarea 
văzînd cu ochii, Funcţionarul încremeni. 

-  Lăsaţi-mi numele, adresa şi numărul dum- 
neavoastră de telefon. Dacă domnul respectiv vrea 
să stea de vorbă... 

- Dă-i telefon, îi ordonă Rambo, sicîit, în clipa asta. 
- - Am impresia că am cam lungit discuţia pe tema 
asta Vreau numai să îţi spun că eşti genul de 
american care ne face ren urnele de ris peste 
graniţă.-. 

Bătu uşurel cu stiloul în tăblia biroului. 

- Ei, şi acum poţi pleca de-aici de bunăvoie sau... 
Într-airfel. 

- Nu te atinge de butonul ăla, se răsti Rambo. 


- Asta-i o ameninţare? 

Rambo porni pe un coridor care dădea spre birouri. 
„- Hei, unde dracu' te trezeşti tu aici? 

Rambo mergea grăbit, uitindu-se în fiecare în- 
căpere pe lîngă care trecea. 

- Briggs! Briggs, mă auzi? Vreau să vorbesc cu 
tine! 

Salariaţii ambasadei ridicară ochii din hiîrţoage, ' 
speriaţi. 

- Briggs! 

- Opriţi-l!..T 

- Vreau să vorbesc cu Briggs! 

- Amice, rămii unde eşti! 

55 

Rambo privi îndărăt, spre vestibul. Un puşcaş 
marin scoase revolverul de la cingătoare. 

- Vreau să discut cu Briggs! 

Îşi continuă drumul. 

13 

- Opreşte-te!!! strigă puşcaşul. 

| se alăturară încă doi soldaţi. 

- Poate eă-i înarmat, se auzi vocea conţopis- tului 
M-a ameninţat. 

- Briggs! 

- Stai pe loc! 

Rambo ajunse la piciorul unei scări. 

Ostaşii traseră piedica pistoalelor. 

- Stati! Nu trageţi! răcni o voce cunoscută: 

Rambo se întoarse pe călciie şi îl zări pe Briggs 
venind în fugă pe coridor. 

- E în ordine, sergent. Îl cunosc pe omul ăsta: Lasă 
arma jos 

- Dar, domnule... 


- E în regulă, întări Briggs. 

Militarii păreau dezorientaţi şi furioşi în acelaşi 
timp. 

- Mă rog, dacă dumneavoastră sînteţi sigur..! 

- Domnule sergent, ai făcut exact ceea ce trebuia. 
Dumneata şi soldaţii vă puteţi întoarce la treburile 
care vă aşteaptă Totul este în ordine. 

Neîncrezători, aceştia lăsară armele Jos. 

Briggs o porni de-a lungul culoarului. 

- Avem de vorbit amîndoi, îl anunţă Rambo: 

- Da, asta cred şi eu. 

- Staţi pe-aproape, spuse unul dintre funcţio-- nari 
puşcaşilor marini. 


56 

Briggs închise uşa în urma lui. 

- la loc. Vrei cafea sau... 

- Am venit să discutăm despre colonel, trecu 
Rambo direct la subiect. 

13 

- Mi-am dat seama. Dar cum dracu' de-ai aflat? Am 
ţinut toată povestea ferecată sub lacăt. Presa nici 
măcar nu are voie să comenteze pînă ce nu vedem 
care-i mersul lucrurilor. 

- Presa? Ce tot îndrugi acolo? 

- Despre colonel. Doar ai zis că ai venit să... Sfinte 
Dumnezeule, tu habar n-ai?!... 

- Am venit aici să primesc instrucţiuni ca să aflu 
cum ajung pînă la el. Ce mama dracului s-a 
întîmplat? 

- N-am dreptul să... 

- Briggs, dacă s-a petrecut ceva cu colonelul şi tu 
nu-mi spui... 

În cameră se lăsă o linişte apăsătoare. 


Rambo făcu cîțiva paşi spre el. 

- Gata, gata, sări Briggs cît colo. Linişteş- te-te... 

Se lăsă să cadă moale pe speteaza fotoliului din- 
dărătul biroului. 

- Briggs... 

- Era doar o operaţiune obişnuită, dar s-au lvit 
ceva complicaţii, oftă Briggs. Nu avem toate datele. 
Singurul lucru pe care îl ştim sigur e faptul că în 
Pakistan colonelul trebuia să instruiască afgani care 
să se întoarcă în ţara lor şi să lupte cu ruşii. După 
toate aparențele, a vrut să se convingă singur cît de 
dificil putea fi pentru rebeli să treacă munţii şi să se 
ducă în Afganistan. A plecat deci cu o caravană, 


57 

intenţionînd să facă din nou cale întoarsă atunci 
cînd aveau să atingă graniţa afgană; 

Numai că acolo nu există nici un fel de semn care 
să marcheze frontiera. Răzvrătiţii au calculat greşit 

13 

distanţa sau poate că ghidul lui Trautman a dat-o în 
bară... Cine ştie?!... Cert este că s-au trezit chiar în 
Afganistan. Convoiul a fost măcelărit de trupele 
guvernamentale afgane. Un singur băştinaş a 
scăpat. Şi ei spune că l-a văzut pe colonel căzînd 
prizonier. Nu avem habar ce s-a în- timplat cu el 
după aceea, dar putem presupune. Soldaţii ăia or 
să-l predea la comandamentul sovietic care 
controlează zona aceea. 

- Şi ce aveţi de gind să faceţi? 

- Păi nu prea putem să facem mare lucru, a- vind 
în vedere faptul că ruşii or să facă o propagandă 
monstruoasă cazului ăsta... 


- Te mai întreb încă o dată, grăi Rambo cu hotărîre. 
Ce anume aveţi de gind să faceţi pentru colonel? 

- Păi vezi, sîntem legaţi de miini şi... 

- Miinile voastre sînt cît de legate vreţi voi să fie. 

- Uite ce-i, hai să vorbim cu cărţile pe faţă. Tu nu 
eşti decit un fost soldat, nu diplomat. In momentul 
ăsta nu putem fi siguri nici măcar de faptul că 
deţinem varianta corectă a ceea ce s-a petrecut cu 
colonelul Trautman. Dacă am da vreun semn de 
interes, ar însemna să aruncăm în aer chiar 
tratativele (oricum destul de încordate) care se duc 
acum într-alte părţi ale lumii ăsteia mari... 

- Vrei să zici de fapt că mai degrabă ar trebui să 


58 
obţineţi eliberarea altor prizonieri americani, înainte 
de a aranja să îl scoateţi pe el din mîinile ruşilor? 

- Nici măcar nu avem convingerea că putem să ÎI 
scoatem de acolo. Pe toţi dracii din iad, ce-o să se 

13 
întîimple dacă îl torturează pe Trautman sau îi 
injectează substanţe chimice şi el dă pe dinafară tot 
ce ştie? 

- N-or să scoată nimic de la el, rosti Rambo, 
încrezător, - Dar dacă o să cedeze? la gindeşte-te că 
îl silesc cumva să recunoască că Statele Unite 
finan-: ţează, înarmează şi antrenează rebeli 
afgani?!..; închipuieşte-ţi că îl obligă să depună 
mărturie mincinoasă că el a pătruns intenţionat în 
Afganistan, cu aprobarea guvernului american!... 

- Ascultă aici la mine: n-or să-l facă nicio-, dată să 
spună nimic, îl asigură Rambo. 

- Eu personal apreciez nemăsurat loialitatea; dar 
tensiunile politice ale momentului forţează au- 


torităţile americane să declare că Trautman este un 
mercenar înrăit, iar oficialităţile habar n-aveau ce 
făcea el acolo. S-ar putea să fim nevoiţi să-l lăsăm în 
voia sorții. 

- Ticălos ce eşti. 

- Ei, vezi tu, chiar aşa m-a făcut şi Trautman.!' De, 
asta mi-e meseria. Dar ceea ce ţi-am povestit eu 
pînă acum e doar cazul cel mai nefericit la care se 
poate ajunge. S-ar putea să nu se complice situaţia 
pînă într-atit. S-ar putea să nu fim forţaţi să-l 
abandonăm. De-acum totul depinde doar de 
sovietici. Poate că nici ei n-or să se folosească de 
capturarea colonelului ca de un eveniment numai 


59 
bun pentru declanşarea unei can“panii propagan- 
distice. E posibil să îi dea drumul numai în schimbul 
simplei noastre promisiuni de a reduce criticile cu 
privire la invazia din Afganistan. Sau poate că or să 
13 

ni-l predea dacă le înapoiem vreunul din spionii lor 
prinşi de noi. Cine ştie?! Deocamdată singura 
mişcare pe care o putem face este să fim cu ochii în 
patru şi să încercăm să tatonăm terenul. 

% Crede-mă pe cuvint, o să primească sprijin chiar 
din partea autorităţilor în drept, atunci cînd va veni 
momentul potrivit. 

- A venit deja momentul potrivit. Cu cît staţi mai 
mult cu mîinile în sîn, cu atît o să uite mai repede 
toată lumea. 

- În clipa asta e imposibil să se intervină pentru el 
pe cale oficială. 

- Atunci, faceţi-o pe cale neoficială. 

- Ceeee?î... 


- Daţi-mi mie tot ce îmi trebuie. Şi dup-aia uită că 
exist. 

- Vrei să spui că te oferi voluntar să pleci după el? 
rosti Briggs, în culmea mirării. Şi dacă te prind şi pe 
tine? 

- Uite, ca să nu-ţi pun imaginaţia la încercare, îţi 
dau eu o variantă: dacă pun ăia gheara pe mine, ai 
aprobarea mea, să spui presei că sînt un împuţit de 
fost mercenar, cu mintea cît o nucă şi care nu şi-a 
dorit altceva toată viaţa lui decit să se întoarcă pe 
front. lar autorităţile pot să se declare £hiar fericite 
că au scăpat de mine. 

- Să te întorci pe front?! Păi, nu mai departe decit 


60 
acum o săptămînă ai refuzat categoric. De ce faci 
asta? 

- Pentru că şi colonelul ar face acelaşi lucru pentru 
mine. 

13 

Rambo sufla în foaie din răsputeri, aţiţind focul în 
vatra topitoriei. Şiroaie de transpiraţie se prelingeau 
pe trupul lui încins. Muşchii încordaţi zvic- neau sub 
pielea netedă, la fiece mişcare. Scoase cu cleştele o 
bucată de oţel incandescent, acoperită cu tăciuni 
aprinşi. Prinse apoi barosul greu şi în- 9 cepu sa 
bată cu putere metalul. 

Clang! Loviturile repetate păreau tunete asur- 
zitoare, care îi cutremurau şi lui tot corpul, odată cu 
fierul modelat, Braţul începuse să îi amorţească 
dureros din pricina încrîncenării cu care lucra. Izbea 
cu furie. Zdrobea. Dădea formă metalului. „Pentru 
Trautman. Trebuia să îl găsească pe Trautman. 
Trebuia să îl salveze pe Trautman." Clang! 


Strădania lui dăduse roade. Cercetă cu atenţie 
arma pe care o crease. Era o lamă lungă de aproa- * 
pe treizeci de centimetri, lată de vreo şase centi- 
metri, groasă cam de opt milimetri şi ascuţită pe 
ambele muchii. Opt crestături - cîte patru de fiecare 
parte - aminteau de cei opt membri ai trupei 
speciale din care făcuse el parte. Opt prieteni, care 
muriseră cu toţi în Vietnam. Cuţitul însă era cam 
greu, aşa că trebui să îi facă o crestătură lungă pe 
mijlocul lamei, ca să-i mai reducă din greutate, şi în 
afară de asta, să îi adauge şi ceea ce se numeşte 
„jgheabul sîngelui", care să permită sînge- rarea 
abundentă, pentru a nu-l obliga pe”l să piardă 


61 

secunde preţioase căznindu-se să scoată pumnalul 
din trupul adversarului. 

Citevă ore de atunci înainte nu avea să mai facă 
altceva decit să călească bine oţelul, să îl lus- 

13 

truiască şi să îl ascută, pînă ce muchiile aveau să 
devină mai tăioase decit ale oricărui stilet plămădit 
pînă atunci de vreun alt fierar. Cînd avea să îi aplice 
şi miînerul - uşor încovoiat, alcătuit astfel special 
pentru a-l ajuta în cazul tăieturilor prelungi - 
lungimea totală nu trebuia nicicum să depăşească 
jumătate de metru. Zămislise cu mîinile lui o unealtă 
a războiului, a cărei înfăţişare - modificată însă - 
aducea aminte de cea a spadelor afgane, căci de 
acum era. pregătit să intre într-o ţară unde armele 
moderne erau la fel de folosite ca şi cele de Ev 
Mediu. O ţară peste care anii trecuseră unul după 
altul, fără să lase prea multe urme. O ţară în care 


trecutul şi prezentul erau doar simple noţiuni, fără 
prea mare importanţă. 

Clătinînd din cap cu tristeţe, Rambo aruncă lama 
scînteietoare, incandescentă, într-un butoi cu apă. 
Ca şi cum i s-ar fi insuflat o viaţă proprie, cuțitul 
şuieră supărat. Fuioare de aburi îl învăluiră. 

7' 

Trautman gemu de durere şi, încetul cu încetul, se 
trezi din  leşin. Suferinta părea că îi sfişie 
măruntaiele, şoldurile, coloana vertebrală şi capul, li 
era teamă ca nu cumva loviturile cu patul puştii să îi 
fi rupt coastele sau să-i fi spart țeasta. Răsufla greu, 
îşi simţea gitul uscat. Prin faţa ochilor îi dansau 


62 

imaginile înconjurătoare, străbătute de roiuri de 
luminiţe orbitoare. Cu un efort extraordinar, reuşi să 
se concentreze asupra locului. 

Zăcea într-o celulă strimtă, de piatră, cu o uşă 

13 

masivă, de fier, în care era tăiată o vizetă mică, 
zăbrelită. Dincolo de gratiile acelea se părea că 
există un coridor. Întorcîndu-se pe o parte, stră- 
fulgerat de durere, Trautman observă că încăperea 
nu avea nici măcar o ferestruică, oricît de mică. In 
rest, carcera era complet goală. Nici o saltea. Nici 
măcar o latrină. Lumina aceea orbitoare era arun- 
cată de becuri mari, puternice, instalate în plafon şi 
protejate de un grilaj. 

Se strădui să îşi pună ordine în gînduri, să îşi 
stăpînească emoţiile. Îşi aducea aminte doar că 
fusese bătut pînă la inconştienţă după ce trupele 
guvernamentale afgane îl prinseseră. Îşi amintea 
apoi că se trezise pentru puţină vreme cînd soldaţii 


îl urcaseră într-un elicopter rusesc. Din tot zborul 
acela - în timpul căruia el vomase în continuu - nu îi 
mai revenea în minte decit ceața de nepătruns, La 
aterizare fusese pus pe o targă, însă abia zărise, 
vag, destinaţia la care ajunseseră. 

Aureolată de soarele de dimineaţă, în faţa lui se 
înălţase parcă dintr-odată o enormă cazarmă 
construită în plin pustiu. Garduri înalte, de sîrmă 
ghimpată, împrejmuiau zidurile uriaşe, de granit, în 
fiecare colţ al fortăreței se vedea un foişor din care 
supraveghea cîte un gardian. Santinele sovietice 
patrulau prin curtea clădirii şi pe parapeţi. Tancuri şi 
maşini blindate treceau încoace şi încolo, stîrnind 


63 
nori groşi de praf. Bombardiere greoaie decolau de 
pe aerodromul cazarmei. 

Trautman fu nevoit să îşi întrerupă şirul gîn- 
durilor, auzind cum se răsuceşte cheia în broască, 

13 
îngrijorat, privi către uşa care se deschidea. Un 
ofiţer sovietic bine legat, cu umeri laţi, intră. Era un 
bărbat între două virste, cu părul grizonat; tuns 
scurt. Avea aerul unei persoane foarte importante. 

Cu voce aspră i se adresă americanului: 

- Sînt colonelul Zaisan. După cum reiese din actele 
tale, eşti Samuel Trautman. colonel în armata 
Statelor Unite ale Americii. La Trupe Speciale. Care 
sînt un fel de Speznaz ! ale Armatei Koşii, dar, 
bineînţeles, inferioare ca pregătire militară. 

Trautman nu răspunse, iar rusul continuă: j - Pot să 
intervin şi să fac ca această expert- enţă să fie 
uşoară sau foarte dureroasă în ce te priveşte. 


1  Speznaz — trupe de elită ale G.R.U., serviciul de 
contrainformaţuU al Armatei Roşii. 


Rămiîne să alegi singur. Aş fi putut raporta 
superiorilor mei despre capturarea ta. Te-aş fi putut 
trimite la Kabul. Dar eu urăsc ţara asta. Însă tu mă 
poţi ajuta să o părăsesc. Dar ca să se întîmple asta, 
va trebui să-mi furnizezi informaţii valoroase, care 
să îi impresioneze pe şefii mei. În schimb, îţi 
garantez că n-o să te atingă nimeni nici măcar cu un 
deget. Aşa că... să începem. De ce ai venit în 
Afganistan? Cine mai trebuie să treacă graniţa 
de-acum înainte? Ai de gind să depui mărturie 
publică şi să susţii că guvernul tău te-a trimis aici? 
Ştii unde antime pot să găsească soldaţii mei pe 
căpetenia răzvrătiţilor - Mosaad Haidar, împreună cu 


64 

ceata lui de nemernici? Toate astea şi încă multe 
altele aştept să le aflu de la?tine. 

- Du-te la dracu, răspunse Trautman. 

- Nu, nu... Tu ai dat de dracu'. Pentru că acum îţi 

13 

voi face cunoştinţă cu tovarăşul sergent Kurov. 

Un soldat robust, ras în cap, cu o figură cruntă, 
intră în odaia strimtă. 

- Ei, acum tu şi tovarăşul sergent o să vă 
cunoaşteţi mai bine. Sper să vă plăceţi reciproc. 

In timp ce Zaisan se îndreptă spre ieşire şi închise 
uşa în urma lui, Kurov se apropie de Trautman. 

Citeva secunde mai tirziu, colonelul american se 
convinse că Zaisan avusese dreptate. 
_O cizmă îl lovi cu toată puterea drept în gură. 
Incepu să vomeze sînge. 

O altă lovitură îl nimeri în vintre. 

Da, ajunsese într-adevăr în iad. 

PARTEA A III-A 


De pe cîmpia arsă de soare de dincolo de Pes- 
havvar, din Pakistanul de Vest, Rambo privea ţintă 
spre locul unde trebuia să ajungă el. La zece mile în 
faţa lui, legendara trecătoare Khyber, şerpuia 
printre contururile ascuţite (înalte de mii de metri) 
ale pantelor abrupte ce urcau spre piscurile 
înzăpezite ale masivului muntos Hindu Kush. 

Munţii aceia aparţineau Afganistanului. 

Tresărind la auzul strigătelor de disperare, Rambo 
îşi luă ochii de la înălțimile acelea şi scrută haosul 
dimprejurul lui. Din 1970, de cînd sovieticii 
invadaseră Afganistanul, cei 115.000 de soldaţi ai 
Armatei Roşii devastaseră ţara, uciseseră în jur de 


65 
un milion de localnici şi forţaseră un milion şi 
jumătate de afgani să fugă în Iran, iar alte trei 
milioane să se adăpostească acolo, în Pakistanul de 
Vest. Majoritatea acestora din urmă se în- 
13 

grămădiseră în locurile acelea, de unde îi privea 
acum Rambo, uluit că putea încape atita viermu- 
ială de oameni pe o cîmpie. Ziarele anunțau că 
acolo era de fapt un „lagăr de refugiaţi", dar cu- 
vîntul „lagăr" era departe de a da cea mai vagă idee 
despre ce însemna de fapt coşmarul acela. 

Trei milioane de fugari. Cifra era atît de mon- 
struoasă, încît nici măcar nu puteai să îţi închipui 
cam cît putea însemna. Toţi aceşti oameni trăiau în 
corturi improvizate din pături, iar îngrămădeala 
aceea de adăposturi, gata să se prăbuşească la 
orice mişcare, era atît de cumplită, încît era aproape 
imposibil să îţi croieşti drum pe-acolo. Aşa-zisele spi- 
tale erau de fapt nişte puncte de prim-ajutor, cu 


personal medical insuficient, prost echipate - spaţii 
abia împrejmuite, fără acoperişuri sau pereţi; în care 
erau aşternute saltelele una lîngă alta, iar pacienţii 
stăteau întinşi, înghesuiți unul într-altul, chiar în 
bătaia soarelui arzător. Văzu copii cu picioarele 
amputate, femei arse îngrozitor, bătrîni care 
fuseseră orbiţi de suflurile exploziilor. Rebelii răniţi 
zăceau pe spate, cu faţa spre cer, suferind fără să 
scoată un geamăt măcar, ci doar im- plorîndu-i pe 
doctori să îi pună pe picioare, ca să se poată 
întoarce iarăşi la luptă. 

Durerea stăruia în sufletele acestor nefericiţi, ca şi 
în trupurile lor. Ţăranii îşi pierduseră pămin- turile şi 


66 
casele. Păstorii nu îşi mai găseau rostul fără turmele 
lor. Femeile, acoperite cu voaluri şi învăţate să se 
ascundă din calea străinilor, după obicei, îndurau 
fără să cricnească ruşinea de a apărea în public zi 
13 

de zi. Trăia acolo un neam de oameni mîndri şi 
independenţi, care fuseseră nevoiţi să renunţe la 
demnitatea lor de a-şi cîştiga singuri îndestularea; 
erau fiinţe care stăteau de-acum la milă altora, căci 
trupurile lor slăbite de foame îi obligau să întindă 
mîna după cerşit. 

La stînga lui Rambo - o coadă nesfirşită de oameni 
ce înaintau cu pas de melc, cu canistre de benzină 
în mînă, să primească apă potabilă de lâ 
autocisternele Crucii Roşii. La dreapta lui, un alt şir 
imens se tîrşia agale să umple coşurile împletite cu 
grîne din ajutoarele trimise de Occident. În afară de 
cereale, refugiații nu mai aveau drept hrană decit 
ceai şi lapte praf. 


Singura lor mîngiiere era credinţa, încrederea lor 
nestrămutată în religia islamică. De cinci ori pe zi - 
înainte de lăsarea zorilor, după prînz, la orele tirzii 
ale amiezei, imediat după asfinţit şi la două ore 
după lăsarea întunericului - îşi făceau 

Rambo, IIl - c. 8 

toți rugăciunile, îngenunchind cu fața către Mecca; 
punînd frunţile în ţărînă şi psalmodiind cu voce tare. 
Leit-motivul fiecărei rugi era „Allah-o-Ak- bar", 
„Dumnezeu este totul." Nimic nu există în afara lui 
Allah. 

„Nici chiar iadul", gîndi Rambo. Pentru o clipă, nu 
mai auzi deloc rugăciunile, decît gemetele şi 


67 
plînsetele celor în suferinţă. Voia să fugă de a- colo, 
dar în acelaşi timp, aproape că se prăbuşi în 
genunchi şi îl imploră pe Dumnezeul creştinilor, pe 
Zeul tribului Navajo şi pe Budha să îi ajute pe 
13 

năpăstuiţii aceia, ce păreau să nu mai aibă nici o 
speranţă. 

Dar dacă nici un Dumnezeu nu avea să îi ajute, p 
1, Rambo, era hotărit să facă astfel. 

să răsplătească suferinţa prin suferinţă. 

să îi răzbune. 

Gîndul acesta năvăli dintr-odată şi îl ului. '„Nu! Asta 
nu este războiul tău! Tu ai sfirşit-o demult cu 
bătăiile! Nu este deloc treaba ta! 

Atunci ce mai cauţi aici? 

Pe Trautman," îşi răspunse Rambo. 

Şi, repetînd întruna numele acesta ca pe un cuvint 
magic, păru că se trezeşte din coşmar. 


Dugheana aceea murdară se afla undeva la 
periferia oraşului Peshawar. Înăuntru era destul de 
întuneric. Aerul, deşi mai răcoros decit afară, era 
închis şi avea un iz acru, de tăbăceală. Pakistanezul 
înalt din spatele tejghelei avea părul negru ca 
tăciunele şi pupilele mărite din pricina mar rijuanei. 
Îl cercetă pe Rambo cu un amestec de lăcomie şi 
îngrijorare în priviri. 

Rambo însă studie în amănunţime marfa expusă. 
Arme de tot felul erau aşezate în ordine- r>e pereţi, 
începînd de la podele pînă aproape de tavan. Puşti, 
bazuka, mitraliere, proiectile de diverse soiuri, 
revolvere. Şi toate astea aveau două trăsături 


68 
comune: erau vechi şi se aflau într-o stare foarte 
proastă. Un alt zid era acoperit în întregime cu 
cuțite şi spade. 
Vînzătorul ochi de la prima vedere cuțitul cu lama 
13 
curbată, ce şedea în tocul lui, de la cingă- toarea lui 
Rambo. 
- Ai venit tocma' unde trebui. Vreţi cumpărat 
arme? 
- Caut un om pe nume Mousa. 
Armatorul îl privi bănuitor. 
- De ce venit atunci aici? De ce crezi că-t găseşti 
pe el aici? 
- li place să vadă cum cresc munţii. 
- Şi cînd cresc?... 
- Se tînguie. 
Neguţătorul încuviinţă din cap. Deşi parola era 
corectă, chipul lui păstra totuşi o urmă de suspi- 


ciune cînd trecu în spatele unei perdele ce acoperea 
uşa unei alte camere. 

Rambo îşi roti ochii prin încăpere. În dreapta lui 
zări un morman de cîrje, iar deasupra acestora o 
mulţime de proteze de braţe şi picioare, aruncate 
acolo în devălmăşie. Simţi un gust amar în gură; 
Chinul i se crispă. 

Foşnetul draperiei îl făcu să se întoarcă în partea 
aceea. Vînzătorul de arme se întorsese. In spatele 
lui venea un bărbat lat în spate, cu faţa măslinie, 
prelungă, cu trăsăturile bine conturate. Avea o 
barbă deasă. Închisă la culoare, şi ochi negri, pă- 
trunzători. Observind că Rambo privea grămăd i de 


69 

proteze, afganul îi zise: 

~ Se vind foarte multe la cei de la hm meai Avea o 
voce profundă. 

- Vii din partea lui Briggs V Rambo încuviinţă din 

13 

cap. 

- Eu sînt Mousa. Şi pe tine te cheamă..: Rambo? 

Acesta dădu iarăşi din cap, aprobator. 

- Tu şi Mousa aveţi cale lungă de bătut. Nu vrei să 
mănânci mai întîi? 

Rambo clătină din cap, refuzînd. Mousa ridică din 
umeri, nedumerit. 

- Drumu-i lung, repetă el. 

- Ştii unde-i colonelul american? 

- Nu. O să găsim însă rebelii din zona aceea. Ei 
ştiu. Hai, vino. Mănîncă acum. 

Rambo îl urmă în camera din spatele perdelei) 

Încăperea era strimtă şi avea miros de mucegai. 
Firele de praf stîrnit se zăreau dansînd în razele 


înguste ce pătrundeau prin crăpăturile subţiri ale 
pereţilor dărăpânaţi. 

In loc să pună masa pentru Rambo, Mousa des- 
chise o ladă de lemn. 

- Briggs zice că tu ai nevoie de astea. Explozibil 
plastic, detonatoare, sîrmă, fitile, baterii. 

- Sper să placă la tine şi să facă mult, mult zgomot, 
rosti Mousa. 

- Ţi-a spus Briggs ce mi-ar mai trebui? Mousa îi 
arătă o altă cutie. 

- Puşti şi... asta. 

li înmînă o husă prelungă, de pînză.' 

Cînd Rambo căută înăuntru, găsi o puşcă auto- 


70 
mată, cu un lansator de grenade ataşat sub încăr- 
cător. Intr-alte buzunare interioare ale husei dădu 
peste un încărcător de rezervă, trei cutii cu cartuşe 
şi o cutie plină cu grenade de calibru 40 mm, care 
13 

semănau grozav cu gloanţele, dar erau de o mărime 
mult mai mare decit cea obişnuită. Exa- minînd 
conţinutul unei cartuşiere, observă satisfăcut că nu 
erau gloanţe de calibru 5,56 mm, cum foloseau cei 
de la NATO, pentru carabinele M-10, ci de 7,62 mm, 
cum erau cele utilizate de armata sovietică pentru 
AK-47. 

Bun. Briggs ăla îi urmase instrucţiunile şi trimisese 
o puşcă M-203 specială, modificată. Acolo unde 
avea Rambo de gînd să se ducă erau puţine şanse 
să obţină muniţie NATO, însă existau nenumărate 
posibilităţi de a se aproviziona cu muniţie sovietică, 
dacă avea nevoie. În plus, arma aceea mai prezenta 
un avantaj: răpăitul ei avea să semene cu cel al unei 


AK-47 obişnuite, nu cu acela de M-16, aşa că în focul 
luptei nu avea să atragă atenţia asupra lui. Ruşii 
poate că aveau să ezite să tragă, neştiind dacă nu 
cumva îl confundă pe unul de-ai lor cu duşmanul. 

Puse muniţia şi puşca înapoi în husă. 

- Sînt gata. 

- Nu încă, îl opri Mousa. 

Rambo se încruntă, nedumerit. 

- Briggs a mai trimis încă ceva la tine. 

- Ce anume? Nu înţeleg la ce te referi. Asta-i tot 
ce-am cerut. 

- Nici eu nu înţeleg. Briggs spune că a mai trimis la 
tine încă un lucru vechi şi totuşi nou. Şi mai zice că 


71 
tu ştii ce înseamnă toate astea. 
Mousa dădu la iveală încă două pungi: Rambo se 
încruntă şi mai tare. Cele două săculeţe erau mai 
mici decit acela în care se afla carabina M-203. EI 


13 
socotise că ar fi trebuit să fie cam de şaptezeci de 
centimetri lungime. Descumpănit, desfăcu 


amabalajul. 

Cînd văzu ce conţine, zîmbi larg, descreţin- du-şi 
fruntea. 

Din prima husă scoase un miner de arc şi două 
anexe, încă neasamblate. La început, crezuse că 
arcul e identic cu acela pe care îl folosise cu un an în 
urmă, cînd se întorsese în Vietnam să elibereze 
prizonierii americani. 

Acesta însă era negru, avea miînerul din magneziu, 
iar anexele dn fibră de carbon. La fiecare capăt al 
braţelor avea cite o rotiţă cu camă. Peste ele rula o 
strună metalică, rezistentă, care mergea dintr-o 


parte într-alta, între braţele arcului, făcînd să pară 
că erau de fapt trei strune, deşi numai una arunca 
săgeata. 

Acest sistem avea două scopuri. Primul era a- cela 
ca, atunci cînd se încorda arcul, rotiţele să se învirtă 
în locaşul lor, uşurind mult efortul celui ce trăgea de 
strună: astfel, pentru un necesar de cincizeci de 
kilograme forţă, cu ajutorul acestei combinaţii, 
arcaşul nu mai trebuia să irosească decît jumătate 
din tot acest efort. 

În al doilea rînd. Însă, în vreme ce trăgătorul 
slobozea săgeata, roţile montate pe camă se întor- 
ceau în poziţia iniţială, dtiblînd forţa cu care săgeata 


72 
era azvirlită din arc, şi sporind eficienţa lovi furii, aşa 
că săgeata nu opunea rezistenţă mai d< loc, ci 
urma voinţa celui ce ochea. Rezumatul era - precizie 
maximă şi efort minim la aruncare. 70 
13 

„ Din pricină că mai întîi se micşora forţa cu care se 
strunea, apoi se mărea energia cu care săgeata 
ţişnea, această armă se numea arc combinat, Cînd 
era  dezasamblat, precum în acele momente, 
minerul şi anexele încăpeau foarte uşor într-o pungă 
de două picioare lungime. Şi puteau fi aşezate în 
acelaşi buzunar, fără nici o problemă. Era o armă 
ingenioasă.silenţioasă şi mortală. 

Dar în timp ce Rambo îl cerceta cu atenţie, îşi dădu 
seama că greşise crezind la început că era acelaşi 
model pe care îl folosise el în Nam. Existau totuşi 
cîteva diferenţe. 

Cînd era montat, arcul primit de la Briggs avea o 
lungime de numai un metru, deci cu zece centi-ţ 


metri mai puţin decît celălalt tip, lucru ce îl făcea 
mai simplu de utilizat în timpul luptei. De asemenea, 
rotiţele erau mai mari, sporind astfel forţa de 
tracţiune a cablului. În plus - prinsă de o parte a 
minerului - avea o tolbă ataşabilă, din care se 
puteau arunca şapte săgeți deodată, aşezate acum 
paralel cu miînerul arcului. 

Şi, în sfirşit, în prelungirea minerului, un suport al 
cătării pe care se sprijinea săgeata, permitea 
folosinea unor proiectile cu şase inci mai scurte 
decit cele obişnuite, fără să modifice cu nimic lun- 
gimea bătăii sau să solicite un efort în plus arca- 
şului. 


73 
Rambo căută degrabă în cea de-a doua husă şi 
descoperi o mulţime de săgeți pliate de la mijloc, 
precum acelea folosite de el în Vietnam - negre, 
pentru camuflaj, pentru a nu fi văzute în timpul 
13 

nopţii şi pentru a nu reflecta lumina ziua. Erau din 
aluminiu, căci de-ar fi fost făcute din lemn, s-ar fi 
putut deforma din pricina arşiţei. La capăt, aveau un 
penaj cîe nailon; mai" rezistent cîeciît cel natural. 
Dar, în ciuda asemănării lor cu săgețile din 
“Vietnam, observă că se deosebeau destul de mult) 
Acestea erau cu cincisprezece centimetri mai 
scurte, mai uşor de transportat şi de două ori mai 
simplu de utilizat. In vreme ce jumătăţile celor de 
care se ajutase el în Nam trebuiau să fie înşurubate, 
acestea aveau înăuntru un cablu subţire, care se 
întindea cînd le dezdoiai. Ca să asambleze săgeata, 
nu avea decît să pună cele două jumătăţi în linie 


dreaptă, iar firul de dinăuntru le silea să se îmbine 
perfect şi să rămînă astfel. 

În acelaşi ambalaj, dedesubtul săgeţilor, Rambo 
descoperi o cutie de plastic, căptuşită în interior; 
plină cu alt soi de capete de săgeți - cu patru vîr- 
furi late, înfurcate, zimţate, tot negre, ce se puteau 
aplica în locul celor normale. Numele sub care erau 
cunoscute descria exact rostul lor: Capete 
Spintecătoare. lar dacă nu le prefera pe acestea; 
putea ataşa săgeţilor altele, găsite în aceeaşi cutie 
cu minuni: vîrfuri de formă conică, avînd inscripţia 
„explozibil instantaneu" sau „gaz lacrimogen/ 

Ideea arcului şi a săgeţii se născuse cu peste o 


74 
sută de mii de ani în urmă. Pentru o clipă, dar carei 
se păru lungă cît o veşnicie, Rambo îşi aduse aminte 
de meditaţia lui în vreme ce încorda străvechiul arc 
Zen, la mînăstirea din Tailanda. Şi ne dată, îşi dădu 
13 

seama cu groază prin ce trecuse el cînd utilizase 
celălalt arc, cînd se reîntorsese în Vietnam, Dar în 
vreme ce exersa asamblarea şi desfacerea acelei 
versiuni inspirate a respectivei arme -W 72 atit de 
veche şi totuşi atît de modernă - zimbi din nou. 

Se întoarse către Mousa şi îi spuse 5 

- Da, Briggs avea dreptate. E un lucru vechi fi 
totuşi cu totul nou. 

- Tot nu înţeleg. 

- O să înţelegi tu pînă la urmă. 

Dar în ciuda surisului liniştitor al lui Rambo,l 
afganul părea tulburat. 

- Ce-i? îl întrebă Rambo. 

Mousa arătă pantalonii şi cămaşa lui Rambo) 


- Tu trebuie să schimbi haine. Unde mergem noi, 
arăţi ciudat, dreptate am? 

Rambo încuviinţă. 

Dar lui Mousa tot nu îi scăzu îngrijorarea. 

- Şi mai ce? 

Mousa arătă către medalionul budist al lui Co; de la 
gîtul americanului. ° 

- Unde mergem noi, toți musulmani. Nu pla-i ce 
budiştii. 

- Dar talismanul ăsta mi-e foarte drag. 

- Musulmanii nu place budiştii. 

Rambo se cam enervă. Ştia că Mousa are dreptate. 
Un soldat trebuie să fie precum cameleonul şi să se 


75 
acomodeze cu obiceiurile celor cărora le cere 
ajutorul. Dar a se despărţi de acea mică amintire 
însemna să o trădeze chiar pe Co, să recunoască 
moartea ei. 
13 

Pe de altă parte însă, dacă ar fi continuat să poarte 
în continuare podoaba, putea chiar să îi aducă lui 
moartea. 

70 11> 

Inghiţi în sec, abătut. Deşi fără nici un pic de 
tragere de inimă, scoase medalionul şi îl puse în 
buzunar. Parcă se simţea gol-puşcă. 

- Bun aşa, îl asigură Mousa. Acum mîncăm: 

Calul lui Rambo avea picioare zdravene, obişnuite 
să străbată potecile stîncoase ale munţilor: In timp 
ce cu mîna dreaptă ţinea frîul, americanul trăgea cu 
stinga hăţurile unui alt cal de povară; încărcat cu 
bagaje. In faţa lui Rambo, călărea Mousa, mînînd şi 
el un animal împovărat cu desagi. 


Amîndoi bărbaţii purtau haine tradiţionale afgane - 
pantaloni largi şi cămăşi lungi, cu poalele fluturind 
peste şolduri. Dar în vreme ce Mousa avea pe cap 
un turban afgan - încolăcit în spirală, în jurul capului, 
iar în vîrf avînd un capişon de lină -, Rambo era cu 
creştetul gol. Mousa era încălţat în sandale. Rambo - 
în ghete soldăteşti. Cuţitul lui cel curbat atîrna într-o 
parte, la cingătoare, far trăistuţele cu arcul şi 
săgețile - în partea cealaltă.. Husa în care se afla 
carabina o legase de oblincul şeii. 

Deşi era destul de încordat gindindu-se la ceea ce 
avea să înfrunte în curînd, se bucura din tot sufletul 
de aerul curat, răcoros, de munte. Miresmele şi 


76 

peisajul acela îi aduceau aminte de scene din 
copilărie, de taberele de vacanţă, din nordul 
Arizonei. 

Pe măsură ce poteca îngustă urca pantele a- 

13 

brupte, stîincoase. presărate cu brazi, Mousa se uita 
mereu îndărăt. "4 

'|- Ţi-arăt cele mai bune cărări: Sovietic! nu găsesc 
la noi pe-aici. Excelente. ^ 

- Credeam că o luăm prin trecătoarea Khy- ber. 

- Khyber e păzită de ruşi. Drumul ăsta-i mai bun. 
Mai greu. Dar mai bun. 

Pantele deveneau tot mai ripoase. 

- Îţi spun eu despre Khyber, Începu Mousa. Mai 
multe bătălii acolo ca nicăieri. Cel mai mult sînge a 
curs. În ultimul veac, britanicii încercat de doi ori să 
cucerească Afganistan. Prima dată, pierdut lupta, 
aşa că s-a întors iar. A doua oară, luat bătaie şi mai 
zdravăn. Le-a mers la fulgi şi au fugit departe. 


Războinicii afgani aşteptat la ei pe piscurile de la 
trecătoarea Khyber. Nu erau prea mulţi. Dar au 
omorit şaiş'pe mii de soldaţi englezi. 

Şaiş'pe mii?!, se minună Rambo în gînd. Toţi ăştia 
într-o singură zi, într-un singur loc?! 

Clătină din cap, neîncrezător. Cifra aceea părea 
totuşi cam umflată de Mousa cel patriot. 

Ajunseră pe culmea muntelui, apoi începură să 
coboare poteca ce şerpuia deja printre tot mai mulţi 
brazi, spre o vale stincoasă. De-a curmezişul 
depresiunii se zărea masivul Hindu Kush, ale cărui 
creste ascuţite, înalte de peste şapte mii de metri, 
erau acoperite cu zăpadă. 


77 

Dar Mousa nu părea prea impresionat de privelişte, 
aşa că îşi urmă povestirea: 

- Peste două mii de ani de lupte şi Afganistanul nu 
s-a predat. Ţară puternică. Oameni puternici. 

13 

Duse cu grijă caii printre doi bolovani mari, apoi 
ocoli iarăşi spre cărăruie. 

~ Alexandru cel Mare şi Ginghis Han, perşii; 
mongolii, englezii, acum şi ruşii, toţi încercau sâ 
îngenuncheze patria mea. Dar niciodată n-or să 
reuşească. 

Ajunseseră pe o pajişte. 

- Tu nu vorbeşti mult, zise Mousa. De cel 

- Las asta pe seama celor ce se pricep. 

- Ca mine, nu? 

Rambo zimbi, amuzant. 

- Ca tine. 

La coborire, le ieşeau tot mai mulţi copaci în faţă. 

- Ştii, cunosc o rugăciune vestită. Vrei s-o auzi? 


- De ce nu? 

- „Păzeşte-ne de veninul cobrei, de ghearele jrului 
şi de răzbunarea afganului." înţelegi? 

- Da, voi ăştia, nu prea înghiţiţi multe... 

- Corect. Sovieticii ne bombardează la case, aruncă 
otravă pe recoltă de la noi, necinstesc femeile 
noastre, ard copiii, ne împuşcă vitele, torturează pe 
oameni tineri. Se zice că în Quarghai au spînzurat 
femei de picioare, în copaci, şi au sfişiat la ele cu 
baioneta. În provincia Logar am auzit că au legat 
bătrînii din sat, i-au aruncat în țarină şi au trecut cu 
tancurile peste ei. În fiecare an. lupta noastră e mai 
dîrză. În fiecare an mor tot mai mulţi ruşi. O să-i 


78 
facem noi să dorească să nu fi pus vreodată picior 
aici. O să înveţe ei ce-i «'a răzbunare de afgan. 
Poate că tu ne-ajuţi? 
- Nu, răspunse Rambo. Eu unul rn-am săturat de 

13 

război. 
Încearcă să nu se uite spre Mousa, care îi stră- 
pungea cu privirea. 
- Eu am venit aici doar ca ia-mi caut prietenul. 
- Păi da, tu nu eşti afgan, grăi Mousa. De ce ai 
înţelege toate astea? 
În toiul amiezei, trecuseră deja o altă coamă a 
muntelui. Acum mergeau înaintea cailor speriaţi, 
ducîndu-i de căpăstru de-a lungul unei poteci în- 
guste, în stînga căreia se vedea o prăpastie. Rambo 
socoti că trebuia să aibă pe puţin o mie cinci- sute 
de metri. Pietre lovite de copitele cailor se 
rostogoleau peste buza prăpăstiei şi cădeau într-un 
pîriu repede. Mergind înaintea calului, Rambo a- 


coperi cu palma ochiul stîng al acestuia, să nu se 
înspăimînte şi murmură cuvinte de încurajare ani- 
malului de povară din spatele lui. 

- Eşti bun cu caii, remarcă Mousa. 

- Am crescut alături de ei. Unchiul meu avea 

O herghelie de cai de rasă. El m-a învăţat cum să 
mă port cu ei. 

- A învăţat bine la tine. Dacă Allah voieşte şi 
salvezi la prietenul tău, trebuie să spui la un- chiu' 
că ţi-a fost de ajutor. 

- Unchiu-meu a murit acum doi ani. 

- Îmi pare rău. Ruşii au împuşcat pe unchiu- meu în 
luna de dinainte de luna asta. 


79 

Poteca se lărgea dintr-odată. Rambo nu lăsă să 

1 se vadă pe chip surpriza provocată de vorbele lui 
Mousa, ci îl urmă pe acesta, fără să rostească nici 
un cuvint. 

13 

Cărarea se abătea de pe buza riîpei şi îşi continua 
cursul de-a lungul unei pante line. Împresura la de 
brazi. 

iViuusa privi către soarele care ajunsese cam la 
trei sferturi din drumul lui prin ceruri. Se opri şi 
priponi caii, apoi scoase o rogojină din desagă şi o 
intinse pe un petic de iarbă. 

Rambo se întoarse cu spatele către el, să nu ÎI 
stinjenească. 

- Nu te rugi des?, ii întrebă afganul, oprindu-l. 

- Ba da, dar altfel decit tine. Eu meditez. Mă 
gîndesc la suferinţă şi la cum să o evit. 


- Asta-i nebunie ia cap. Suferinţa nu poţi tu s-o 
aiungi. Dacă ea vine la tine, înseamnă că-i vrerea lui 
Allah. Totul e vrerea lui Allah. 

- Şi ruşii sînt tot vrerea lui Allah? 

- Da, ca să'-i încerce pe afgani. Dacă Allah vrea, 
noi o să izgonim ia năvălitori. Da' trebuie mai întîi să 
ne dovedim nouă că Allah e atotputernic, aşa că 
luptăm. 

- Tot Allah a voit ca unchiul tău să moară? 

- Allah vrea să se întîmple orice. Allah a îngăduit la 
unchiul meu să moară ca să mă încerce pe mine. Ca 
şi tine, eu gîndesc mult despre suferinţă. Dar eu nu-l 
învinuiesc pe Allah. Eu învinuiesc la ruşi. Ei au ucis 


80 
pe unchiul meu. Allah numai le-a îngăduit. 

- Sună cam complicat. 

- Nu. E foarte simplu. Viaţa e o încercare ca să-ţi 
dovedeşti puterea sufletului. 

13 

Mousa scrută cerul, socotind cam ce oră trebuia să 
fie atunci, şi îngenunche iarăşi, cu faţa.,spre Mecca. 
Atingînd rogojina cu fruntea, se ruga cu voce tare: 

~ Allah-o-Akbar. Dumnezeu e mare. Nu există alt 
Dumnezeu decit Allah, iar Mohammed e profetul 
său. 

Rambo se îndepărtă de el. 

Pe cînd soarele cobora dincolo de munţi, ajunseră 
într-o vale împădurită, trecură un piîriu sprinţar, 
îngust, şi se apropiară de o colibă scundă, din 
buşteni. Fuioare de fum se înălţau pe horn. In 
spatele adăpostului, într-un ţarc, erau legaţi cîțiva 
cai ce păreau foarte osteniţi. Rambo îşi aduse a- 


minte că mai văzuse astfel de locuinţe în Nordul 
Arizonei. 

- Noi bem ceai, îl anunţă Mousa. 

- Ceai?! 

- Afganul trebuie bea ceaiul lui. Bun obicei.' 
Dup-aia dormim. 

- Dar n-avem timp. Trebuie să mergem mal 
departe. 

- Noaptea? leşim din munţi. Colonelul a dat de 
necaz pentru că l-a pus noaptea pe drum călăuza 
lui. Ceaiul e mai bun ca orice acum. 

Lăsară caii în ţarc, le dădură desagii jos din 
spinare, îi deshămară, apoi îi şterseră, îi adăpară şi 


81 

le dădură de mincare. Animalele îşi umflau ne- 
liniştite nările către ceilalţi armăsari, al căror miros 
nu îl cunoşteau. 

- Stai aici, spuse Mousa cînd ajunseră în pragul 

13 

colibei. 

Rambo îl urmări cu privirea în vreme ce intra şi îl 
auzi dînd bineţe, apoi discutînd cu cineva; 

f9 

Cîteva voci murmurară ceva. 

Mousa apăru iarăşi şi îi făcu semn să intre. 
Încăperea era încă şi mai joasă şi mai scundă decît 
părea de afară. Era o odăiţă strimtă/ de şai- 
sprezece-douăzeci de paşi de jur-împrejur. Pereţii 
erau goi. Găurile din rogojinile ce zăceau pe jos 
arătau că dedesubt nu era decit pămîntul. O flă- 
căruie subţire juca pe cîţiva buşteni de pin, într-o 
vatră abia înjghebată, de unde se împrăştia mi- 
reasmă de răşină. 


Strînşi în jurul focului, şedeau şase afgani, care 
înălţară de îndată ochi bănuitori către străini. Cinci 
dintre ei aveau în jur de douăzeci de ani. Cel de-al 
şaselea era virstnic, dar în plină putere şi părea a fi 
conducătorul celorlalţi. Purtau pantaloni şi cămăşi 
lungi, largi, ca şi Rambo. Mai aveau şi turbane 
tradiţionale, împletite din eşarfe. - în plus, bătrînul 
era îmbrăcat cu o vestă de lînă. 

Cu ceştile de ceai în mînă, stătură cîteva momente 
să îl cerceteze îndelung pe Rambo, apoi se 
întoarseră unul spre celălalt şi începură să discute 
cu voce joasă, dar foarte hotărită. Cartuşierele şi 
puştile vechi, Enfield, erau aşezate lîngă ei, la în- 


82 
demiînă. 

Rambo observă că unul dintre tineri avea urme de 
arsuri pe frunte, iar bătrînul avea cele trei degete de 
mijloc lipsă de la mîna stîngă. 

13 

- Nu le place de străini, mai ales dacă nu-ş cu noi 
la luptă. Îl lămuri Mousa. Eu le explic că tu nu eşti 
străin obişnuit, că poţi să fi de încredere şi că ai 
venit să omori la ruşi. / 

- Să-l scap pe colonel, îl corectă Rambo. 

- Eu las adevăr să vorbească pentru tine. E, bine să 
pui puşca la o parte. 

Rambo aşeză husa cu carabina şi pungile cu arcul 
şi săgețile sprijinite de peretele cu uşa. 

- Ei sînt mujahedini, îi zise Mousa, aşeziîn- du-se 
faţă în faţă cu ceilalţi afgani. Adică soldaţi sfinţi. 
Soldaţii lui Allah. Toţi rebelii sînt muja- hedini. 

Desfăcu desaga lui şi se pregăti să fiarbă ceaiul. 


- Ei vin de la lupta sfintă - jihad -, împotriva 
sovieticilor. În cartea sfintă, Coranul, Allah spune că 
ne îngăduie să luptăm împotriva a două feluri de 
duşmani. Împotriva necredincioşilor şi a celor care 
ne alungă pe nedrept din căminele noastre, chiar 
dacă-s musulmani. Ruşii nu sînt numai 
necredincioşi. Ei sînt atei. O nenorocire nemaiauzită. 
Aşa că ăsta-i război sfint. Mujahedinii ăştia vin de la 
luptă şi se duc în Pakistan, să caute întăriri şi să 
se-ntoarcă la război. 

- Dar ruşii nu cercetează munţii? 

- Toată vremea. 

- Atunci de ce nu au răzvrătiţii ăştia un om de 


83 
pază? Dacă eram şi noi ruşi"?!... 

- Poate că au un om de pază. Da' poate că au zis 
că noi nu sîntem primejdioşi şi ne-au lăsat să 
trecem. 

13 

- Sînt şase cai în ţarc şi şase oameni aici. Nu, nu, 
nu prea cred eu că au lăsat pe cineva paznic. 

- Luptătorii pentru sfintă cauză nu sînt soldaţi de 
rînd. Ei au încredere în bunul Dumnezeu. 

După ce mujahedinii sfirşiră de vorbit, unul dintre 
ei început să cînte. La început, vocea lui doar îngîna 
melodia. Apoi, încetul cu încetul, ridică glasul tot 
mai mult, iar ceilalţi îl urmară. Era un psalm ciudat, 
plin de viaţă, deşi trist, sincopat, ritmic, iar citeva 
frînturi se repetau neabătut. Păreau nişte mandoline 
însufleţite, ce susură în k noapte. 

- Il roagă pe Allah să-i facă eroi, îi explică Mousa lui 
Rambo. Moartea în război sfint e cea mai mare 


cinste. Martirii se duc pe dată la rar. Toate plăcerile 
aşteaptă acolo. 

- Regula războiului e să rămii în viaţă şi să ucizi 
duşmanul. 

- A, ei omoară mulţime şi rusnaci, îl linişti Mousa. 
Mujahedinii nu-s martiri dacă duşmanul nu moare 
odată cu ei. Afganii au o sărbătoare în care cinstesc 
toţi eroii. Ziua martirilor. 

Rambo se neliniştea tot mai tare, pe măsură ce 
cîntecul continua, din ce în ce mai susţinut. Mu- 
jahedinii aveau voci puternice, sonore, aşa că pu- 
teau fi auziţi de afară, ba chiar din vale, de la o 
oarecare distanţă. Dacă el avea dreptate, iar afganii 


84 
nu lăsaseră nici un om de pază, dacă patrulele 
sovietice prindeau de veste... 

- Sper să li se împlinească dorinţa asta altădată, 
zise Rambo. Eu unul nu sînt dornic deloc să devin 

13 
martir. 

- Inshallah, răspunse Mousa. 

- Poftim? 

- Voia Domnului. Acum faci ceai. Măninci şi 
odihneşti. Miine-i lungă zi...' 

In văpaia orbitoare a soarelui de amiază, călăreau 
spre un pisc împădurit, pînă la care se întindea o 
cîmpie pustiită. Brazii erau înlocuiţi de arbuşti 
țepoşi, Coborînd, iarba de munte dispăru şi lăsă loc 
prafului înecăcios. Țarina aceea stearpă se înălța şi 
se lăsa mai jos, de parcă uriaşe degete nevăzute o 
modelaseră în joacă. 

:- Cîndva, aici era cîmp pentru grîne. Ruşii aruncat 
chimicale şi ucis griul din sămînţă încă. 


În mijlocul plaiului neroditor, Mousa tot arăta către 
orizont. Rambo scrută şi el depărtările, ne- 
înţelegînd prea bine ce voia Mousa să îi zică. 

Şi atunci văzu şi el şi se încruntă. Îngrijorat. 
Departe, ceru) începuse să se întunece. Nourii albi 
se cerniră şi ei Coloane îndoliate se coboriră dintre 
ei, pînă ce atinseră pămîntul, apoi tulburară totul 
împrejur şi prinseră să soarbă cu lăcomie orice le 
ieşea în cale. ă 

- Viîntul negru vine îndată, rosti Mousa. In- 
totdeauna ceva merge greu pe-aici. Trebuie să ne 
oprim şi să ne pregătim. 

Se apucă să dea instrucţiuni. Rambo îl ascultă, 


85 
executîndu-se în grabă. Într-o groapă, deshămară 
caii şi îndată aranjară desagile şi lăzile de jur-îm- 
prejur, formînd astfel un pătrat în jurul scobiturii, în 
mijlocul acestei împrejmuiri siliră animalele să se 
13 
aşeze. Însă unul se încăpăţină să nu se supună. 

Rambo îl prinse cu un braţ de după git şi îl forţă să 
stea jos. Apoi el şi Mousa îi acoperiră cu păturile şi 
legară învelitorile de bagajele grele. 

Valuri-valuri de praf începură să se ridice în 
văzduh. Un vuiet încă îndepărtat prindea toi mai 
multă putere. 

- Repede, strigă Mousa. 

Se tiriră îndată pe burtă sub pături, strîngînd cu 
cîte un braţ cei doi cai pe care îi aveau fiecare, 
pentru a-i linişti şi a-i ţine acolo, aşezaţi. Cu palmele 
răsucite în sus înşfăcară apoi păturile, oprin- du-le 
astfel chiar deasupra capetelor animalelor. 


Le era din ce în ce mai greu să respire. Rambo 
aşteptă, încordat, în vreme ce întunericul de sub 
adăpostul acela improvizat păru că încă se mai 
adinceşte. 

'Abia putea să audă vorbele înăbuşite ale Tul 
Mousa. 

- Demult, Afganistanul era numit Yaghistan.! 

- Ceee?!..; 

- Asta înseamnă „ţara celor de nestăpinit". 

- Şi ce-are chestia asta a face cu... 

- Ţara oamenilor liberi. 

- Nu mai vorbi. Păstrează-ţi puterile pentru mai 
tîrziu. 

86 

- Le arătăm noi la ruşi nemernici adevărul despre 
numele ăsta de la patria noastră... 

- Am zis să iaci.;. 

- Dar Yaghistan mai înseamnă şi... 

13 

- Gura! 1!... 

- Ţara ce nu poate fi supusă nimănui. Yîntul cel 
negru izbi cu o furie îngrozitoare. 

PARTEA A IV-A 

Chiar vuietul singur al vîntului ar fi fost asurzitor. 
Dar de-acum, însoţit de forţa neasemuită a furtunii, 
devenea deja parte a unei agonii insuportabile. 
Forţa stihiei îl strivea pe Rambo, îngropîn- du-l în 
nisip, dar în acelaşi timp îl trăgea cu putere în spate, 
în direcţia în care gonea urgia. 

Bărbatul apucă păturile cu toată vlaga pe care o 
mai putu aduna, şoptind în vremea asta cuvinte 
liniştitoare pentru cai, încercînd să îi ţină astfel 
aşezaţi. Ţărina stîrnită se strinsese deasupra, pe 


pături, împovărîndu-i, zdrobindu-i odată cu tot 84 
prăpădul acela. Aerul deveni irespirabil. Ramfcd 
răsufla tot mai greu. Gindurile parcă i se învir- teau 
în cap. 

Ca în delir, zări parcă silueta neclară a lui Co 
tremurînd sfirtecată de gloanţe, murind în braţele 
lui. Apoi, pe dată, imaginea ei se dublă şi se prefăcu 
în Trautman, care venea la el, în topitorie, ca atunci 
cînd Rambo îl văzuse pentru ultima dată şi refuzase 
să-i îndeplinească rugămintea. Vocea colonelului 
parcă stirnea ecouri undeva, departe i '„N-o să iau 
asta în nici un caz ca pe-o jignire personală sau un 
afront." 


87 

Lui Rambo îi veni să urle. Jignire personală?! 
Miliarde de draci turbaţi şi împieliţaţi! Toate astea îl 
atingeau cît se putea de personal! Şi el trebuia să îl 
salveze!... 

13 

Se obişnuise atît de mult cu urletul vîntului, încît 
mintea lui reţinea bubuiturile acelea chiar după ce 
ele trecuseră. Deodată îşi dădu seama că de fapt. 
ceea ce auzea el era respiraţia greoaie a cailor, 
dimpreună cu gifiitul lui după aer şi un soi de 
clinchet. 

să răsufle. Da, trebuia neapărat să răsufle. 

Dădu drumul păturilor. Împovărate cu nisip; 
acestea continuară să îl apese sub greutatea 
sporită. Lăsă şi caii liberi. Dar ei numai scurmară cu 
copitele în pămînt neputincioşi. Încercă să se tîrască 
înapoi, să iasă de acolo. 

Nu reuşi. 

Încercă iarăşi să se ridice cumva. 


Nu putu. 

Nu avea aer Era prea slăbit. 

rmpingîndti-şi cu greu genunchii îndărăt, prop- 
tindu-se în miini cu cîlă vlagă îi mai rămăsese; 
încordîndit-şi spinarea cît putea, încercă din nou." 

Şi tot nu mişcă pătura din loc. Zvicni dintr-odată în 
picioare, dar nici un rezultat!... 

O să murim sufocaţi?!... 

Caii abia mai horcăiau. Mintea lui părea că se 
întunecă. În plămîni parcă îi izbucnise o arşiţă 
cumplită. 

Nu!!! 

Se luptă cu dorinţa aceea de a îmbrăţişa pă- mintui 


88 

şi a dormi cît mai mult. Încetul cu încetul, gemînd 

sleit de puteri, îşi trase cămaşa peste brîu. Rămas 

fără nici o gură de aer măcar, nu îşi mai pierdu 

vremea încercînd să îşi chinuiască plăminii de 
13 

pomană. Îşi concentră atenţia doar asupra unui 

singur scop, îşi consumă puţina energie rămasă 

pentru ultima posibilitate de salvare. 

Cuţitul. Da, trebuia să apuce cuțitul. Să îl scoată 
din teacă Să taie pătura. 

Cînd, în sfirşit, reuşi, o cascadă de nisip se prăbuşi 
peste creştetul lui, umplîndu-i urechile, nă- vălindu-i 
peste ochi şi peste obraji. Indepărtă de îndată 
avalanşa aceea orbitoare, îşi umplu pumnii cu nisip 
şi apoi îl lăsă să curgă pe pieptul lui în jos, scociori şi 
dezgropă, scrijeli şi făcu loc. Şi în tot timpul acesta, 
se strădui să îşi ţină genunchii drepţi, şi să îşi 
îndrepte spinarea. 


Plămînii lui osteniţi de atita trudă deşartă parcă se 
fărâmiţau în mii de bucăţi. Rambo se lupta cu 
oboseala, cu lipsa de aer, dar cunoştinţa părea că i 
se tulbură, iar reflexele se îngreunară. Respiră şi 
trase în piept numai nisip. 

Şi-atunci ţişni dintr-odată afară din mormiîn- tul 
acela mişcător, spre soarele atît de strălucitor, încît 
parcă îi străfulgeră ochii osteniţi cu mii de ace 
dureroase. Tuşi mult, îneeîndu-se, eliberîndu-şi 
plămînii de praf. 

Apoi se îndoi de mijloc ca fulgerat şi vomită: 

Se îndreptă de şale şi răcni din răsputeri. 

Ca şi cum nu ar mai fi avut de gind să se fc 


89 
prească niciodată. Strigă aşa, îndelung, pînă ce ră- 
guşi de tot, pînă ce îşi dădu seama că îl mai aştepta 
încă o piatră de încercare. Răzbătuse la lumină 
printr-un strat de nisip de trei picioare înălţime?!..: 
13 
lar Mousa şi caii se aflau încă dedesubt! Şi aveau să 
moară dacă el nu... 

Se mişca iute ca un automat. Cu toată forţa, 
arunca braţ după braţ din movila uriaşă. Săpa cu 
mîinile făcute lopeţi, azvirlind ţărîna uscată printre 
picioare, ca un animal care îşi scobeşte vizuina. Cu 
un strigăt de triumf, ajunse la pătură, o înşfăca de 
tăietura pe care o făcuse el cu cuțitul şi o sfişie pînă 
la capăt, dezvelind capul unuia dintre cai. Se tîrî 
apoi în partea stingă, rupse şi acolo învelitoarea şi îl 
găsi de data asta pe Mousa care zăcea cu fata în 
jos. 

Afganul nu mai mişca deloc. 

- Mousa! 


Rambo dădu la o parte nisipul de pe corpul 
tovarăşului său de drum. dezgolind în acelaşi timp şi 
o rînă a unui alt cal. Se tîrî pînă la Mousa şi îl trase 
afară din movilă întorcîndu-l pe spate. Chimii 
măsliniu al afganului era acum nefiresc de cenuşiu. 
Ochii îi erau închişi, iar pieptul nu îi mai tresălta 
defel. 

Rambo apăsă cu amiîndouă mîinile pe coastele 
celuilalt, încercînd să-i pună plămiînii în funcţiune: 
Deschise gura afganului şi se uită cu atenţie dacă 
nu cumva e plină cu nisip, apoi începu să îi facă 
respiraţie artificială. Repetă operaţiunea, fortînd 
aerul să pătrundă în gitlejul celui ce părea lipsit de 


90 
viaţă. 

Incă o dată: e 

Şi încă o dată. 

ŞI... 

13 

Mousa prinse să tuşească. 

Şi mai hotărît, Rambo suflă aer proaspăt în pieptul 
celuilalt. 

Afganul tuşi din nou. Torsul i se zbătu, um- 
plîndu-se singur. Cînd Rambo voi să se aplece iarăşi 
deasupra lui, Mousa ridică o mină şi, cu o mişcare 
slabă, îi făcu semn că nu mai e nevoie. Îşi recăpătă 
răsuflarea. Horcăind şi gifiind, începu să inspire cu 
lăcomie. 

Rambo se apucă iarăşi să scurme în movila de 
nisip. Curînd, dezgropă capul unui cal. După care se 
strădui să îi descopere şi pe ceilalţi. 

Epuizat, le cercetă nările. Cel puţin păturile 
împiedicaseră nisipul să le pătrundă pe căile res- 


piratorii. Boturile a două animale zvicneau uşor. 
Celelalte două nu mai suflau deloc. 

Rambo se chinui să le dezvelească de tot corpurile, 
iar cînd, în sfirşit, greutatea nisipului fu îndepărtată, 
căzu pe spate frint de oboseală. In dreapta lui, 
Mousa respira din greu, umplindu-şi plămînii cît 
putea, expirînd prelung. 

- Ce lucru minunat. Aşa un dar nemaivăzut de la 
Allah, răsuflarea asta..., se pronunţă el într-un tîrziu. 

Miinile lui Rambo sîngerau. Dar în împrejurarea 
aceea pînă şi durerea era un semn bun. 6e sprijini 
pe coate, cercetînd din ochi, atent, în ce stare se 
aflau caii. 


91 

Doi erau morţi deja. Ceilalţi, prăbuşiţi pe o rînă, 
păreau că încă mai trăiesc. Rambo se tir! pînă la un 
burduf cu apă pe care îl dezgropase deja şi le picură 
cîţiva stropi pe bot. Limbile crăpate de arşiţă 

13 
şterseră broboanele de apă. Omul încercă Bă îi 
ridice în picioare. 

Dar ei nu îl ajutară deloc. Uşor, Rambo trase de 
hăţuri. Dacă nu voiau să meargă era o problemă. 
Dar dacă nici măcar nu puteau? Dacă...?! Animalele 
se străduiră o vreme, se împleticiră, apoi reuşiră să 
se ţină pe picioare. Luînd o gamelă de de metal din 
sac, Rambo o umplu cu apă şi o puse dinaintea 
unuia dintre cai, îl lăsă să bea, apoi îi dădu şi 
celuilalt. Se hotărî să nu îi adape mai mult de-atit, 
pentru o vreme, ca nu cumva să le fie rău. 

Mai rămînea un singur lucru de făcut. lar oboseala 
cumplită care îl cuprinsese îl făcea să i se pară că 
acest ultim lucru era cel mai greu de îndeplinit de 


pe pămînt. Trebuia să priponească animalele de 
desagii pe care îi dezgropase din nisip. Odată sfirşită 
şi treaba asta, se lăsă să lunece lingă Mousa, 
întinzîndu-i şi lui burduful cu apă. 

- Nu, refuză afganul. Tu ai salvat viaţă la mine. Bei 
primul. 

Rambo nu mai avea putere să se certe cu el: 
înghiţi cu lăcomie licoarea aceea minunată, poto- 
lindu-şi gitlejul uscat ca o iască. Cu stropi de apă 
încă şiroindu-i pe bărbie, îi înmînă lui Mousa bur- 
duful. De data aceasta, însoţitorul lui acceptă cu 
bucurie. 

- Am avut noroc, rosti Rambo. Aproape că nu mai 


92 
aveam putere să... 

- Nu, n'u-i noroc, îl contrazise Mousa. Allah a vrut 
de la el ca să aitu putere. 

- Atunci mai bine i-ai mulţumi Lui în locul meu. 

13 

- De ce nu mulţumeşti tu la EI, singur? 

- Nu ştiu cum. 

- Te-nvăţ eu. 

- Mai ştii?!..: 

În lucirea sfioasă a zorilor de ziuă se treziră 
îndeajuns de odihniţi ca să poată porni mai departe 
se înzdrăveniseră. Mousa îşi rosti rugăciunea. Apoi 
el şi americanul miîncară şi după aceea, îngropară 
lăzile pe care le duseseră, pînă atunci caii de 
povară. Afganul puse drept semn pe locul acela un 
bolovan mare, însă părea totuşi destul de îngrijorat. 


- Dacă iar vine vînt negru, înainte să ne întoarcem 
noi, îngroapă piatra. Şi n-o să mai găsim niciodată 
astea. 

Urcară apoi pe cai şi plecară. Ţinutul acela pustiit 
devenea tot mai deprimant. Rambo observă cratere 
făcute de bombe, stînci cu marginile înnegrite şi 
scorojite. Trecu pe lîngă schelete de bovine. Întîlni 
tancuri ruseşti devastate şi maşini blindate arse ca 
nişte cutii de chibrituri. 

În vreme ce se apropiau de capătul cîmpiei; unde 
se înălţau piscurile ascuţite, Rambo zări ceva ce nu 
mai văzuse niciodată. Rămase atit de uluit, încît 
descălecă de îndată, să privească mai bine. Pe o 


93 
colină pietroasă, erau presărate o mulţime de 
obiecte mici, verzi. Păreau să fie sute şi sute. ŞI 
semănau cu nişte jucării, cu nişte titireze dintr- 
acelea străkicitoare, pe care le învirtea el cînd era 
13 

mic. Luă calul de dirlogi şi se dădu mai aproape de 
una dintre ele. Se opri locului şi se aplecă să o 
ridice. 

- Nuuuu!!!... răcni Mousa din toate puterile; 
îngrozit. 

Spaima din glasul lui îl făcu pe Rambo să ră- mînă 
încremenit, cu mîna deasupra jucăriei. 

Mmicq strînse în grabă hăţurile calului şi «ari jos. 

- Uite. 

Apucă un obiect dintr-aceiea, cu infinită grijă, de 
parcă ar fi prins o insectă ucigătoare. Apoi, cu o 
mişcare lină, parcă să nu o simtă nici vintul, aruncă 
titirezul pe cîmpia deşartă ce rămăsese în urma lor. 


Nimicul acela lucitor şi frumos explodă cu un 
bubuit grozav, însoţit de un fulger orbitor. Pietre şi 
tărînă ţişniră în toate părţile. Rambo linişti calul 
înspăimîntat. 

- Duşmanii lasă astea pentru copii, îl lămuri 
afganul. Jucării verzi, cum e culoarea Islamului. 
Copiii nu se feresc. Le învirt, se joacă. Şi bang! Le 
smulge o mînă, un picior. Astea-s peste tot: Ruşii nu 
vrea să omoare la copii, doar să-i schilodeşte. Şi să 
fii schilodit în Afganistan e la fel ca atunci cînd mori. 
Incet. Foarte înceată moarte. 

Rambo înghiţi în sec, înăbuşindu-şi mini a. 

- Tu ai salvat viaţă la mine, urmă Mousa: 


94 

Acum şi eu la tine. 

- Mda, facem o echipă grozavă. 

- Inshallah. 

- Da, ştiu, zîmbi Rambo. Astfel e voia Domnului. 

13 

- Vezi, tu învăţat repede! 

Vreau să mă dăscăleşti de-acum, grăi Rambo: 
Călărind mai departe, Mousa păru că se luminează 
tot de bucurie. 

- Despre legea de la Islam? 

- Nu. Să vorbesc afgana: 

Mousa clătină din cap, dezamăgit. 

- Ştiu că într-un timp atît de scurt nu pot să o 
deprind prea bine, continuă Rambo. Dar dacă 
înţeleg măcar cîteva cuvinte de bază, aş putea... 

Mousa dădea din cap cu îndirjire. 

- In Afganistan e zece naţionalităţi care trăiesc 
laolaltă, opt limbi diferite şi trei'ş'doi de dia- lecţi. 


Nici nu e un aşa lucru care să-i zici limbă de la 
Afganistan. 

Rambo îşi aduse aminte ce îi spusese Mousa a- 
tunci cînd îi prinsese vintul negru. Acolo e ţara ce nu 
poate fi stăpînită. 

- Şi nu există nici măcar cîteva din limbile astea 
mai folosite decit celelalte? se interesă el mai 
departe. 

- Doi. Pashto şi Dari. 

- Atunci învaţă-mă citeva cuvinte într-una din 
păsăreştile astea. 

Ecoul unui zumzet îndepărtat deveni dintr-odată 
vuiet puternic. Tresărind, Rambo strînse tare de 


95 
dîrlogii calului. Încă un vînt negru? 

Prin vijiitul acela asurzitor desluşi însă un pă- cănit 
cumplit şi dintr-odată, descumpănit, îşi dădu seama 
că sunetul acela înfiorător era produs de un obiect 

13 
cu mult mai grozav decît cel mai negru vînt de pe 
lume. 

Două aeronave sovietice sfirtecau seninul. Pînă 
atunci fuseseră ascunse privirii de un mal abrupt, 
din partea dreaptă. Însă acum survolau neabătut 
peisajul golaş. Elicoptere MI-24. Nişte vagoane ne- 
norocite, înzestrate cu aripi şi cu formele groteşti 
ale armamentelor de dedesubt. 

Sări de pe cal şi alergă cu el de căpăstru spre Un 
morman de bolovani masivi. Mousa călărea pe lingă 
el. Ajunseră la grămadă de pietroaie şi priviră din 
spatele acestora spre maşinăriile monstruoase; ce 
se apropiau rapid. 

- Ne văd, se alarma Mousa. 


Rambo apucă husa cu carabina lui automată, în 
vreme ce elicopterele treceau în viteză peste buza 
unui mal aflat 1a patru sute de paşi deasupra lor. 

Dar nu apucă să scoată arma. Nu era nevoie, în loc 
să îşi eontinuie drumul spre rocile după care se 
adăpostiseră, navele aeriene dădură un ocol piep- 
tişului apoi se repeziră în picaj, dispărînd din raza lor 
vizuală. Cinci secunde mai tîrziu, Rambo auzi 
răpăitul mitralierelor şi bubuitul a mii de gloanţe ce 
ocheau ţinte neştiute. 

Se aruncă în spinarea calului şi galopă spre malul 
acela. 

- Nu! răcni Mousa în urma lui. 


96 
Rambo însă de-abia îl auzi din pricina tropotului de 
copite şi al detunăturilor care cutremurau totul 
dincolo de peretele abrupt. Inainte de a ajunge pe 
creasta stincoasă, opri brusc calul şi descăle- că 
13 
dintr-un salt. Pe ultimii metri, alergă singur. 
Dedesubtul lui se zări o vale rotunjită care pînă 
atunci nu fusese încă devastată de sovietici. Ţarinile 
erau încă verzi. Se legănau grîne. Prin mijloc curgea 
un rîu sprinţar. Pe partea opusă, colibe pătrate, din 
chirpici, erau construite pe colina în trepte, ce urca 
spre un munte cu piscurile înzăpezite. Locuinţele 
acelea îi aminteau de pueblos - micile case clădite 
pe virfurile munţilor, în Arizona. Îşi făcu socoteala că 
erau acolo cel puţin cincizeci de locuinţe, iar 
elicopterele acelea blestemate le distrugeau bucată 
cu bucată, cu ajutorul mitralierelor, tunurilor, 
rachetelor şi proiectilelor de tot felul. 


Satul era cam ia o sută de iarzi dedesubtul lui; aşa 
că vedea ca în palmă afganii înspăimîniaţi, alergînd 
care încotro, să-şi scape viaţa. Femei tm- 
piedicîndu-se în voalurile multe apucau copiii de 
miîini sau îi stringeau la piept şi se grăbeau să se 
adăpostească în dosul uşilor. Bărbaţii încercau să 
riposteze cu puşcoacele lor cu bătaie scurtă, vechi 
de cînd lumea şi cu mitraliere scoase din uz. 

Insă navele zburau la o oarecare distanţă, aşa că 
nu era nici un pericol pentru ele chiar dacă vreun 
glonţ rătăcit le atingea fuselajele blindate. 

In vreme ce pereţii de chirpici săreau în toate 
părţile, într-un potop de flăcări, fum şi dărimături, 


97 
elicopterele aruncau în foc susţinut proiectile grele 
şi rachete. 

O casă în care se ascunseseră trei femei pieri într-o 
clipă, ca şi cum n-ar fi fost. Bărbaţii care trăgeau din 

13 
spatele unei cisterne de piatră, deveniră într-o 
fracțiune de secundă o masă de carne în- sîngerată. 

Navele scuipau tot mai multe rachete ucigătoare 
dintre aripile lor largi. Mitralierele răpăiau, aruncînd 
jeturi de flăcări. Colibele secerate se prefăceau 
într-o mînă de moloz fumegînd. 

O furie turbată îl copleşi pe Rambo. Se întoarse 
spre cal, desfăcu husa în care se afla carabina şi 
scoase arma, pregătindu-se de luptă. 

Mousa galopă într-un suflet către el. 

- Or să te omoare! Ascunde-te! r Dar Rambo nu îi 
dădu deloc atenţie, ci plasă o grenadă în lansator. 
Se mai uită o dată spre sat şi zări cinci afgani 
aproape tăiaţi pe jumătate de rafale de mitralieră. În 


partea stingă, observă o fetiţă smulgindu-se din 
îmbrăţişarea mamei sale ucise şi alergînd îngrozită 
prin mijlocul unei plot de gloanţe ce ridicau nori de 
praf în jurul ei, în- cticind bă o nimerească., i'etiţa se 
depărtă de ruine, apucînd-o pe o potecă ce intra 
într-un pilc de arbori. Un elicopter o luă pe urmele 
ei, lăsîndu-se în picaj spre copila disperată. 

Deşi satul se afla la vreo sută de iarzi sub malul pe 
care stătea Rambo, elicopterele erau mai aproape. 
Îşi sprijini puşca pe umăr, se propti cu piciorul sting 
intr-o piatră, iar cotul îl rezemă de genunchiul îndoit. 
Luă ţinta în cătarea armei şi îşi ţinu respiraţia, 
pregătindu-se să tragă. 

98 

Copila care fugea speriată, aproape că ajunsese 
lîngă pilcul de arbori. Se uită în urmă, alertată. 
Dinspre elicopterul ucigaş, rafale de gloanţe se 
abăteau spre ea, înălţind nori de praf înecăcios. 

13 

Rambo apăsă pe trăgaci. Grenada ţişni pe ţeavă. 
Deşi zdruncinat de reculul puternic, bărbatul nu îşi 
luă ochii nici o clipă de la obiectiv. 

Proiectilul străpunse botul aeronavei. Hublourile de 
plexiglas se făcură ţăndări. Cockpitul explodă cu o 
fracțiune de secundă înainte ca întreaga maşinărie 
diavolească să se sfărime, zguduită de o explozie 
încă şi mai cumplită. Rămăşiţele plutiră cîteva clipe 
în aer, apoi căzură ca nişte pietre,' acoperind grînele 
cu mii şi mii de bucăţi de metal fumegînd. Corpul 
epavei se izbi de pămînt şi mai explodă o dată. 

Rambo privi spre fată. Aceasta observase din-, 
cotro venise împuşcătura. Înnebunită de groază;.cu 


ochii aţintiţi spre malul unde şedea luptătorul; o luă 
iarăşi la fugă spre desiş. 

Sub picioarele lui Rambo, peretele de stîncă începu 
să se surpe, urnit din loc de cîteva rafale; În timp ce 
bărbatul se prăbuşi între bolovanii masț-, vi, un fum 
negru îl învălui. O altă explozie zgilţii tot dealul. 
Pilotul celui de-al doilea elicopter văzuse r/Kcum 
fusese nimicit eolerml Hii şi se grăbea către malul 
abrupt, Mousa, care dăduse pinteni calului să ajungă 
la Rambo, dar se oprise cînd americanul trăsese! 
primul foc, se strădui să iasă din perdeaua aceea de 
vălătuci şi să îşi scape viaţa, deşi o nouă explozie 
muşcă adînc ţărîna, chiar sub picioarele lor. 


99 

Calul lui Mousa. alunecă. Afganul se lupta, să îl 
stăpiînească. Animalul trecu în galop pe lingă 
bolovanii după care se adăpostiseră mai devreme. 
Dintr-odată, se împiedică, se ridică pe picioarele din 

13 
spate, apoi o luă în direcţia opusă. Mousa se prăvăli 
la pămînt. 

Rafale de mitralieră străpungeau pămîntul palmă 
cu palmă. Orbit de norii groşi de fum, Rambo se 
rostogolea cu disperare, sperînd să se ascundă de 
cartuşele care îl vînau. Terenul fugea de sub el. 
Parcă nici nu-şi mai simţea trupul de durerea 
izbiturilor. Icni greu cînd se lovi cu spatele de un 
pinten de stîncă. Buimăcit, se trezi întins într-o 
viroagă şi se minună că scăpase cu viaţă, zărind 
focul susţinui cu care elicopterul sovietic dărima 
buza văioagei O altă'explozie zgudui colina. Din nou, 
nori de fum negru îl acoperiră. 


Însă de acum aparatul de zbor îşi încetase barajul 
necruţător. Păcănitul motoarelor sale răsuna pe 
undeva, pe aproape, de parcă maşinăria ar fi 
aşteptat să se limpezească ceața aceea de nepă- 
truns, penlru ca echipajul să poată scruta împre- 
jurimile. 

Asurzit de zgomotul acela infernal, Rambo îşi 
încărcă din nou lansatorul de grenade şi se tîrî spre 
marginea viroagei. Fumul şi colbul stîrnit ascundeau 
privirii totul împrejur. Mirosul înţepător al prafului de 
puşcă îi chinuia nările. Indreptă arma 96 în direcţia 
de unde venea bubuitul motoarelor. Fumul se mai 
răspîndi. Dădu cu ochii de navă exact cînd îl zări şi 


100 
pilotul. Maşinăria era îndeajuns de aproape pentru 
ca Rambo să întilnească privirea îngrozită a omului. 

Apăsă pe trăgaci, dar de data aceasta, în loc să 
urmărească în continuare ţinta, se rostogoli îndărăt, 

13 
să se adăpostească. Elicopterul explodă. Cu toate că 
nu se uită la urgia aceea, o simţi, o auzi. Epava se 
prăbuşi chiar deasupra văioagii. O elice strimbată în 
toate chipurile căzu peste buza viiturii. Urmă o altă 
explozie şi o nouă surpare de teren. 

Rambo sări în picioare, cu tot trupul zvicnind 
de-atitea lovituri şi se strădui din răsputeri să iasă 
din acea viroagă. Cînd ajunse iar pe malul abrupt, 
rămăşiţele navei încă se mai rostogoleau la vale, 
arzînd întruna, prăvălindu-se pînă în rîul ce curgea 
pe fundul văii înguste. 

Răsuflă uşurat, bucuros de reuşită. Muşchii în- 
cordaţi, răniţi pe alocuri, se destinseră. Insă bărbatul 
tremura din toate încheieturile, simțind acea 


slăbiciune grozavă, care îl chinuia de fiecare dată 
după luptă. Şi din pricina simţămiîntului pe care 
sperase cînd va să nu îl mai încerce niciodată: emo- 
ţia că dăduse iarăşi piept cu moartea şi supravie- 
ţuise. 

Timpul păru că stă în loc. Dar după o clipă, ce dură 
cîl o veşnicie, o porni iarăşi să măsoare viaţa 
universului. 

Rambo se uită către ruinele fumegînde ale satului 
afgan. Apoi cercetă cu privirea piîlcul de copaci către 
care fugise fetiţa urmărită. Se întoarse însă la locul 
unde îl văzuse pe Mousa ultima dată. Cît ţinuse 
lupta, abia zărise aşa, ca prin ceaţă, cum prietenul 


101 
lui călărea în galop, spre el, apoi se abăjlambo, lU - 
c. 4 97 tuse din drum, ca să îşi scape viaţa de sub 
rafalele nimicitoare ale celui de-al doilea elicopter. 
Rambo nu mai auzise decit nechezatul speriat al 
13 
calului. 

lar acum zări animalul alergînd în depărtare de îi 
scăpărau copitele, dar fără stăpinui lui. Cercetă cu 
grijă împrejurimile, în căutarea lui Mousa. Dintre 
bolovanii unde se ascunseseră ei mai devreme, se 
ridică o siluetă ce începu să se împleticească năucă, 
ţinîndu-se cu mîinile de cap, încercând să facă 
măcar cîțiva paşi. 

Rambo se întoarse pe călciie, prinse calul său de 
căpăstru, încălecă şi se zori să ajungă la Mousa. Dar 
cînd ajunse la jumătatea drumului, îngheţă la ve- 
derea celuilalt armăsar. Care zăcea pe o parte. Prin- 
tr-o gaură mare din burtă, sîngele gilgiia întruna 


peste măruntaiele revărsate în ţărină. Rambo îl 
împuşcă, să îi uşureze chinurile. 

Între timp, Mousa încercă să se ridice dar căzu 
iarăşi la pămînt. Rambo alergă îndată spre el. 

Chipul afganului, de obicei măsliniu, era acum 
galben precum ceara. 

- Eşti rănit? îl întrebă Rambo, cu sufletul la gură. 

Îngonunche lîngă el. 

- Cîine fila de cal nebun. M-a zvirlit la pămînt jos. 

Mousa îşi duse din nou miinile la cap. 

Rambo îi scoase turbanul şi cercetă cu grijă; să 
vadă dacă nu este lovit. Nu găsi urme de sînge, dar 
simţi sub degete un cucui zdravăn. 


102 

- Ţi-e rău de la stomac? îl chestionă el pe Mousa. 

- Nu. 

- Uită-te la mine. Fii atent la mîna mea. 

Rambo îi trecu un deget prin fata ochilor, înainte 

13 

şi-napoi. Ochii afganului îi urmăreau fiece mişcare. 

- Vezi mai multe degete? 

- Nu. 

Rambo ridică patru degete. 

- Cite sînt aici? 

- Patru. 

Americanul mai căută odată prin părul dos al lui 
Mousa. 

- Cred că asta ţi-a protejat ţeasta. Ai avut noroc că 
nu ţi-a sărit de pe umeri. 

Mousa deschise gura, să obiecteze. 

- Da, ştiu, nu-mi mai spune, îl opri Rambo, Aiiah a 
vrut ca turbanul să nu-ţi cadă de pe cap* Totul 
porneşte de la Inshallah. Voia Domnului. 


Deşi durerea îi săgeta tot trupul, afganul zimbi: 

- Crezi că dacă te las aici puţin, se întîm- plă ceva? 
făcu Rambo. Se poate să mai existe supraviețuitori. 
Eu am oarecare cunoştinţe de medicină şi aş putea 
să-i ajut. 

- Du-te cu Allah. 

Rambo îşi îndemnă calul s-o ia în galop, spre 
marginea văii. 

Cutremurat, Rambo căulă printre ruinele satului 
încă arzînd mocnit. Deşi i se părea că petrecuse nu 
o viaţă, ci o sută de vieţi pe cîmpul de luptă, tot nu 
se putea obişnui cu ravagiile făcute de război. In 
afară de cîteva ziduri, care, cine ştie prin ce minune, 


103 
rămăseseră în picioare, toate casele fuseseră pur şi 
simplu spulberate aşa că nici nu ţi-ai fi închipuit că 
acolo existase cîndva un sat. Dacă nu ai fi văzut şi 
cadavrele. Zeci şi zeci de trupuri omeneşti zăcînd 
13 

printre dărîmături. Pretutindeni. Unele corpuri erau 
decapitate sau cu membrele smulse, iar altele altele 
erau arse, îmbucă- ţite, cu măruntaiele scoase, sau 
zdrobite sub pereţii fostelor locuinţe. Muştele biziiau 
roiuri împrejurul rănilor şi bălților de sînge. Păsări de 
pradă se  roteau  înfometate pe deasupra 
mormanelor de carne omenească. 

Auzi un geamăt şi se grăbi spre o grămadă de 
moloz, unde dădu peste un bătrin împuşcat în 
frunte. Chiar cînd Rambo se aplecă deasupra lui, să 
îl ajute, omul muri. 

Se auzi scrişnet de piatră călcată de picior ome- 
nesc. Rambo se întoarse într-acolo şi zări vîrful unui 
creştet mic, parcă de răţuşcă, ascunzindu-se 


îndărătul unei grămezi de dărăpănături. Se zori să 
vadă ce este, dar, cînd ajunse el acolo, fetiţa o luase 
demult la sănătoasa, alergind îngrozită printre ruine, 
spre cărarea ce ducea la pilcul de arbori din 
marginea sătucului. Rambo îşi zise că probabil era 
aceeaşi pe care o zărise el de sus, de pe mal, aşa că 
o luă pe urmele ei. 

- Stai aşa! 

Dar micuța fugea de rupea pămîntul. 

- Opreşte-te! Nu-ţi fac nici un rău! 

Nu avea nici un rost, ştia şi el prea bine. Ea nu 
putea înţelege oricum ceea ce striga el în engle- 
zeşte. Dar încercă încă o dată, sperînd că fetiţa va 


104 
pric w ! al lui ce voia să îi zică. 
de mine! Vreau să te ajut, Daj ea nu avea de gînd 
să rămînă nicicum pe 
log. 


13 

În vreme ce Bambo o urmărea pe potecă, simți un 
fel de briză călduţă atingîndu-i faţa. Apoi auzi un 
murmur îndepărtat, dar nu era semnul unui alt vînt 
negru sau al vreunui avion sovietic. Ştia ce 
înseamnă zgomotul acela încă din copilărie, de cînd 
trăia în rezervaţie. Era tropotul unor cai ce se 
apropiau. Da, mulţi cai..: 

Şovăi. Printre copaci, de-a lungul poalei muntelui, 
nouri de praf se învolburau peste frunzişuri, 
apropiindu-se tot mai mult. O mulţime de chipuri 
întunecate se desluşeau printre fuioarele de colb. 
Călăreţi afgani. 

leşiră dintr-odată din acea pinză deasă, înecă- 
cioasă, interpunîndu-se între Rambo şi fetiţa care 


fugea în continuare. Feţele localnicilor erau stacojii 
de furie. Incepură să îi dea roată lui Rambo, 
îmboldindu-l cu caii, pocnindu-l cu bicele şi cu friiele. 

Deodată se opriră locului. Cel mai înalt dintre ei - 
care Călărea şi pe cel mai robust armăsar - părea a 
fi căpetenia. Acesta îl fulgeră cu privirea pe străin, 
răminînd în acea poză majestuoasă, cu ochii 
scăpărind de miînie, cu barba răvăşită, precum în 
pozele din cărţile de istorie. 

- lloussi! se răsti el. 

Rambo nu avea nevoie de translator ca să în: 
ţeleagă că era luat drept rus. ° 

- Nu! Sînt american! 


105 

- Roussi! 

Căpetenia dădu citeva porunci pe care Rambo nu 
le înţelese. 

Un pat de puşcă se abătu îndată peste ceafa lui. 

13 

Rambo se clătină pe picioare, se dădu cîţiva paşi 
înapoi, apoi mai primi o lovitură peste piept. Cercul 
călăreţilor se strînşe împrejurul său. O frîn- ghie i se 
încolăci pe după git. Unul dintre afgani îi înşfăcă de 
braţul drept şi îi legă o funie de încheietura miinii. 
Un altul procedă întocmai cu celălalt braţ al 
captivului. După care înnodară frîn- ghiile de 
oblîncul şeii. Braţele lui Rambo erau a- cum întinse 
în lături. Simţea cum durerea îl săge*- tează prin tot 
trupul. Călăreţii îşi îndemnară caii s-o ia în direcţii 
opuse. 

- Nu! Sînt american! Am încercat doar să... 

Dar afganii îşi mînară caii mai departe. Rambo avu 
impresia că deja îi scot umerii din încheieturi. 


Or să mă rupă-n bucăţi?! 

Cu un muget de furie şi durere, înşfăcă funiile. Le 
trase îndărăt, spre el, din toate puterile. Caii se 
împleticiră. Rambo se strădui să îşi apropie iar 
braţele de corp. Dar călăreţii ocăriră pe limba lor şi 
se-apucară să lovească animalele cu biciul. 

- Am venit să v-ajut! gemu Rambo, smucind înapoi 
de frînghii. Nu sînt Roussi î 

Căpelenia afganilor scuipă şi făcu un semn hotărît 
călăreţilor să o pornească în galop. 

Rambo avu senzaţia că tendoanele braţelor sale 
încep să se deplaseze. 


106 

Urletul lui fu secondat de un altul. Mousa se grăbea 
să ajungă la locul judecății, impiedicîn- du-se, 
tirindu-şi piciorul rănit, gifiind ceva în păsăreasca 
aceea Părea că se împotriveşte faptei celorlalţi 

13 
localnici. 

Călăreţii şovăiră. 

Mousa biigui ceva la iuţeală, cu sufletul la gură, 
insistînd din răsputeri. 

Căpetenia făcu semn oamenilor săi, de data 
aceasta pentru ca să slăbească strinsoarea frin- 
ghiilor. 

Orice le-ai spune tu acum, ţine-o tot aşa; îl rugă 
Rambo pe Mousa. 

Şeful de trib grăi, iar Mousa îi răspunse. Atunci 
mai-marele arătă către epavele elicopterelor şi mai 
zise ceva. 

Mousa se întoarse către Rambo. 

- Nu crede că tu distrus la avioane. 


Însă o voce suavă, temătoare, îi făcu pe toţi să 
întoarcă atunci capetele. Era fetiţa care şedea în 
mijlocul cărării ce ducea spre pilcul de arbori: Glasul 
ei abia se auzea, tremurător, speriat încă din pricina 
grozăviilor la care asistase nu demult, îşi îndreptă 
mîna slăbuţă către rămăşiţele fume- gînde ale 
aparatelor de zbor, apoi către Rambo: 

Şi, dintr-odată, oamenii aceia cu chipurile în- 
cremenite de durere şi mînie amuţiră. Se priviră 
între ei, iar expresiei bănuitoare de pe feţele lor îi 
luă locul uluiala, pe măsură ce mititica vorbea; 
Clătinînd din cap admirativ, căpetenia făcu iarăşi 
semn călăreţilor, spunîindu-le să îl elibereze pe 


107 
străin. 

Din pricina cumplitei încordări la care fuseseră 
supuse, braţele amorţite ale acestuia rămaseră încă 
un moment astfel întinse, apoi se  coboriră 

13 
dintr-odată pe lîngă trup. Bărbatul îşi dezlegă singur 
nodurile de la miini, apoi prinse să îşi maseze 
încheieturile umflate. 

Şeful de trib descălecă şi se aşeză în faţa lui 
Rambo. Vintul fierbinte îi flutura pulpanele cămăşii 
largi, în vreme ce omul îl privea pe străin în ochi, 
parcă citindu-i gindurile. Rosti trei vorbe, ce păreau 
de mulţumire, îşi lăsă miinile pe umerii celuilalt şi îl 
sărută pe obraji. 

Rambo simţi barba aspră a afganului zgîriin- du-i şi 
observă că, în colţul ochiului sting, căpetenia îşi 
reţinuse cu greu o lacrimă. 


Apoi luptătorul se îndreptă către fetiţă, se lăsă pe 
vine şi o îmbrăţişă. Ea se cuibări la pieptul 
bărbatului, plîngînd cu sughiţuri. 

Mousa şedea lîngă Rambo. 

- Numele lui Khalid. Mare războinic. Asta - Mousa 
arătă spre satul nimicit - e satul lui. 

- Spune-i... 

Rambo simţi că i se pune un nod în git. 

- Spune-i că îmi pare rău. 

- Cînd timpul vine pentru asta. Numele de la fată-i 
Halima. Khalid e dator la tine. 

- Pentru că am doborit elicopterele? Şi ce-am 
rezolvat cu asta? Tot n-am salvat satul de la 


108 
distrugere... 

Lui Rambo i se strînse inima în piept. 

Larma din spatele lui îi atrase atenţia. Băştinaşii 
descălecaseră. Îşi priponiră caii de cîteva grămezi 

13 
de moloz, apoi se îndreptară, înneguraţi, către ceea 
ce fusese cînd va satul lor. 

- Acum se duc să găsească morţi dragi, îl lămuri 
Mousa. Să-i îngroape. 

Rambo auzea gemete înăbuşite de durere şi îi 
urmă, fără să stea pe ginduri. 

- Ce faci? îl întrebă Mousa: 

- Vreau să-i ajut să sape mormintele: 

Munceau cît de repede puteau. Folosindu-se de 
bucăţi mari de metal, găsite printre rămăşiţele 
elicopterelor, Rambo şi sătenii săpau şanţuri lungi, 
în care să aşeze morţii. Nu era vreme să îi îngroape 
după obicei, pentru că; în aurind, şi mai * nulte nave 
aveau să fie trimise pe urmele celor cu care 


de-acum nu mai putuseră face legătura prin radio. 
Şi, pentru că nici nu erau destui oameni şi cai ca să 
transporte toate cadavrele pînă la colinele unde se 
ţineau ritualurile musulmane, afganii erau* nevoiţi 
să se rezume la strictul necesar. Respectiv la a pune 
corpurile celor dragi în acele tranşee şi a ie acoperi 
cu pămînt. Fişii de veşminte verzi - culoarea 
Islamului - erau întinse peste morminte: Băştinaşii 
spuneau scurte rugăciuni pentru pomenirea celor 
ucişi. Cu toate că din vocile lor răzbătea durerea, 
Mousa îi explică lui Rambo că spusele lor erau pline 
de bucurie: 

- Care au murit aici toţi martiri. Acum sînt în rai. 


109 

Rambo nu mai repetă teoria lui - total opusă - 
despre martiraj. Insă o aminti ca pentru el, fără 
cuvinte. Poţi să cinsteşti morţii pentru sacrificiul lor 
suprem. Te poţi bucura că suferinţele lor s-au sfirşit. 

13 
Dar nu trebuie să priveşti moartea ca pe o ocazie 
binevenită. Nu trebuie să îţi doreşti moartea. 
Trebuie să îl faci pe duşman să moară. 

- Acum urmează răzbunarea, grăi Mousa. 

- Ei, în asta cred şi eu. 

Khalid dădu semnalul pentru sfirşirea ritualului. Cu 
ochi îndureraţi, întoarse spatele mormiîn- tului soţiei 
sale, o luă în braţe pe fiica lui şi urcă pe cal. Ceilalţi 
încălecară şi ei. Rambo şi Mousa se cocoţară fiecare 
în spatele cîte unui călăreț, prin- zîndu-l pe după 
mijloc. A 

Porniră spre munţi. Indată ce ajunseră la adăpostul 
unui desiş de pini, Rambo auzi uruitul îndepărtat al 
elicopterelor ce se apropiau. Exact la timp, îşi zise 


el. Dacă ar fi rămas chiar şi numai cîteva minute în 
plus, ar fi fost descoperiţi. 

- Allah e cu noi, se pronunţă Mousa. 

R Aa 
Trautman sări eu ai s cînd uşa celulei se dădu. In 
lături, cu un zgomot asurzitor. Fiecare părticică a 
trupului îl durea cumplit. Spatele îi zvicnea, zdrobit 
de lovituri. Buzele îi erau grozav de umflate din 
pricina nenumăraţilor pumni primiţi, iar faţa nu mai 
era decit o masă de carne vinătă, vir- stată de răni 
ce sîngerau întruna. Insă cel mai rău suferea din 
cauza ochilor. Chiar şi cînd ţinea pleoapele cît putea 
el mai strînse, lumina puternică a reflectoarelor din 


110 
tavan, apărate de grilaje, îi pătrundea în ochi, parcă 
arzîndu-i. Retinele lui păreau acoperite cu fire de 
nisip mişcător, fierbinte. 

Dormi. Dacă aş putea măcar să..." 

13 

Dincolo de pragul uşii deschise, o voce aspră se 
răsti în ruseşte: 

- Locotenente, e gata să spună ce ştie? 

Un glas încurcat, şovăielnic, răspunse: 

- Tovarăşe colonel.sînt treij'şase dă ore de cînd nu 
doarme. Cînd era gata s-aţipească, l-am trezit cu 
asta 

Un claxon bifii atît. de strident. Încît Trautman 
gemu de durere şi îşi prinse capul în miini. terrvn- 
du-se că al!fel aveau să-i pleznească urechile în 
orice clipă 

Dar, prinţr-o minune cerească, claxonul se opri. 
Bocănit de cizme străbătu încăocerea. Ghemuit 
într-un colţ al celulei sale goale, Samuel Trautman îl 


desluşi, cu ochii aproape orbi de suferinţă; pe 
colonelul cel sfrijit şi foarte înţepat, care se 
recomandase Zaisan. 

E Pe un ton lipsit de orice nuanţă, ofiţerul sovietic 
îl anunţă pe prizonier: 

- Ei, şi acum vreau să aud răspunsurile la 
întrebările mele... 

y 'Americanul îşi puse mîna streaşină, «încercmd 
să se apere de reflectoarele acelea care îl schin- 
giuiau de atitea ore. Ars de sete, îşi umezi buzele 
tumefiate şi acoperite de cruste groase, de sînge 
închegat. 

- Vezi, suferi aşa, fără nici un rost, făcu Zaisan, 


111 
Ce-ai zice de un pahar cu apă rece? Răspunde la 
întrebările mele şi poţi să bei. la spune: o să depui 
mărturie că guvernul tău te-a trimis aici? Îmi spui 
unde pot să-l găsesc pe căpetenia răsculaților, 
13 

Mosaad Haidar? De ce te afli aici? 

- De ce sînteţi voi aici? grăi Trautman, cu voce 
slabă. De ce mama dracu' nu plecaţi din Afganistan? 
- Ei, dacă aşa vrei tu, suferă cît pofteşti. Eu unul 
am vreme destulă... 

Zaisan făcu semn cuiva care aştepta pe coridor. 
Sergentul înalt, Kurov cel ras în cap, cu buze 
subţiri, ce trădau cruzimea gealatului, intră. 

II înşfăcă pe colonelul Trautman de păr şi îl izbi cu 
capul de perete. 

Calvarul începu din nou. 

PARTEA A V-A 

”..pu aerul aceia uscat, din cîmpia pustiită, mi- 
resmele tari, răcoroase, ale muntelui, păreau că îţi 


înviorează sufletul. Sub copitele cailor, pămîntul era 
moale şi sfărimicios. Din spatele unui călăreț afgan, 
Rambo privea către.ceilalţi însoțitori, călăuziţi de 
Khalid, care îi conducea pe o cărăruie ce şerpui” 
printre bolovani: Urcau o pantă lină; acoperită cu 
pini înalţi, ce răspîndeau cele mai plăcute miresme 
de pe pămînt - cele ale răşinii proaspete. 

Insă printre trunchiurile arborilor, Rambo sesiză 
cîteva mişcări şi tocmai se pregătea să îi avertizeze 
pe călăreţi, cînd observă că în întîmpinarea lor 
alergau cîţiva copii. Care ţipau cît îi ţineau puterile 
de bucurie şi ţopăiau de colo-colo, în semn de bun 
venit. Khalid reuşi să îşi înăbuşe durerea şi încercă 


112 

să zimbească. Mititeii se zburătăceau pe lingă cai ca 
nişte pui săriţi din cuib. 

Curînd, copacii se răriră şi descoperiră privirii un 
luminiş împrejmuit de o creastă stincoasă semi- 

Ă 13 

circulară. In partea stingă, o cascadă mică se strîn- 
gea într-un lac limpede. Poiana era înţesată de 
corturi, cîteva dintre ele erau acoperite cu bucăţi de 
reţea de camuflaj antiaerian. Femei cu feţele 
acoperite de iaşmacuri, îmbrăcate în rochii lungi 
pînă la glezne, pregăteau minearea la focuri mici; de 
cărbuni ce nu scoteau fum, în peşterile săpate în 
peretele stîncii. Altele frămîntau aluatul de pii- ne, 
cîrpeau haine sau se îngrijeau de animale Bărbaţii 
şedeau strînşi în pilcuri, sorbind ceai în vreme ce îşi 
curăţau străvechile puşcoace Fnfield. Una dintre 
acestea cete» supraveghea doi adolescenţi ca se 
încleştaseră într-o luptă corp la corp Virstnicii îi 
secondau cu strigăte de încurajare şi cu sfaturi: 


Cînd Khalid şi războinicii lui intrară în tabărăj toţi se 
opriră din lucru Sătenii se  strinseră îndată' 
împrejurul noilor-sosiţi, la început privindu-i bucuroşi 
că se întorseseră, apoi nedumeriţi de supărarea ce 
se cilea pe chipurile acestora şi, în cele din urmă, 
bănuitori la vederea lui Rambo; străinul; 
necredinciosul: ten; 

Dîndu-se jos de pe cal împreună cu fetiţa lui; Khalid 
le povesti ce se întîmplase. Un murmur de durere 
străbătu mulţimea. 

Rambo şedea deoparte. 

Mousa se apropie de el. 

- Asta e locul unde se adăpostesc? întrebă 


113 
americanul. 

- Da, pînă ruşii dau de ei. Khalid hotărît că în sat 
era pericol prea mare. El ales locul ăsta şi adus pe 
toţi aici. Dar n-au putut să vină toţi odată. Prea mulţi 

13 
oameni erau. Prea multe lucruri de dus. Lăsat soţie 
şi fată la sat, ca să nu arate mai.multă apărare la 
ele ca la ceilalţi. Şi azi s-a întors să le ia cu el. 

Rambo îşi închipui ce suferinţă cumplită trebuia să 
îndure Khalid. Dorinţa de a fi drept îl costase pe 
şeful de trib chiar viaţa soţiei sale. 

- Curînd ruşii găsesc şi locul ăsta, îl asigură Mousa. 
Se mută ei într-altă parte. 

- Şi apoi într-altă parte..., rosti Rambo eu 
amărăciune. Şi tot aşa. La nesfirşit. 

- A, nu, într-o zi o să se termine toate astea, 
Inshallah. 

Dincolo de corturile micii aşezări improvizate; se 
zăreau cîteva peşteri săpate în stîincă. Khalid îi pofti 


pe Rambo şi Mousa într-o cavernă spațioasă, care îşi 
sporea întunecimea odată cu lăsarea asfinţitului. 

lnăuntru fusese încropită un soi de infirmerie; 
Bolnavi şi răniţi zăceau de-a valma pe pături sau pe 
mormane de rufărie îngălbenită, pătată de sînge. Ca 
şi în dugheana vînzătorului de arme din 

Peshwar, Rambo văzu cirje şi proteze, unele de 
lemn, altele meşterite rudimentar, din bucăţi de fier 
Pe u poliţă de piatră erau aşezate citeva pici».are de 
lemn. Lămpi cu gaz atîrnau de o frînghie prinsă de 
undeva, de plafon şi apoi legată de un pinten de 
stincă. 

Khalid o duse pe fiica sa lîngă o siluetă înge- 

114 
nuncheată ia câpăliiul unui rănit ce se afla în stare 
de mconştienţă Părea că tocmai schimbă bandajul 
de îa pieptul celui lovit Apoi se îndreptă de şale, iai 
Rambo observă că era o femeie de vreo patruzeci 
13 

de ani, cu părul blond-cenu.şiu, cu o figură grozav 
de ostenită. Purta o bluză kaki îmbicsită de praf şi 
sudoare, şi pantaloni. Avea trăsături puternice, 
foarte hotărite, aproape masculine. Îşi aprinse o 
ţigară. 

Cu vocea gituită de suferinţă, Khalid îi povesti şi ei 
ceea ce zisese mai înainte sătenilor. 

Femeia miji ochii, impresionată. Răspunse apoi cu 
glas tremurător, îndurerat şi se apucă să o cer- 
ceteze cu grijă pe Malima, care parcă rămăsese fără 
grai, cu ochii tulburaţi de amintirile coşmarului pe 
care î] trăise. O afgană înveşmiîntată toată în văluri, 
se apropie, dornică să o ajute. Khalid privea cu 
îngrijorare cum îi oblojeau rănile şi vi- nătăile bietei 


sale copile. Apoi o luă deoparte, înir-un ungher al 
peşterii şi îşi stăpiîni propria durere, pentru a o 
consola pe sărmana orfană. 

Cu ţigara în colţul gurii, femeia cu păr nisipiu îl 
studie pe Rambo din cap pînă-n picioare. 

- American? 

Avea accent danez. 

Rambo încuviinţă tăcut, din cap. 

- Michelle Piilar, se recomandă ea. 

Întinse o mină, într-un gest bărbătesc. 

- ftanabo. 

Strinse mîna femeii. 

lar ea continuă să îi chestioneze: 


115 

- N-ai aparat de fotografiat. Probabil că nici nu eşti 
ziarist. N-ai venit aici ca să vezi ce înseamnă 
războiul, să pozezi şi apoi să pleci, ca toţi ceilalţi. 
Aşa că... De ce anume te afli în colţul ăsta de lume? 

13 

- Caut pe cineva 

- Pe cine? 

Femeia trase din ţigară. 

- Pe un prieten. Tot un american. L-au prins 
sovieticii. 

- Atunci Dumnezeu să-l ajute. Unde îl ţin ăia? 

- Sper ca oamenii ăştia să-mi poată spune. 

Deodată Khalid rosti cîteva cuvinte. 

- Zice că amîndoi mai tirziu staţi de vorbă, îi 
tălmăci Mousa. 

- Da. mai tirzru, grăi Michelle, ca un ecou." 

- Acum tu vii cu el, urmă Mousa. 

Khalid ieşi din peşteră. Rambo şi Mousa o luară 
iarăşi pe urmele lui. 


- El şi săteni» se roagă acum. Dup-aia tu vorbeşti 
la sfatul tribului. ' 

Era noapte de-acum. Treizeci de războinici şe- 
'deau turceşte, în semicerc, cu ochii lor întunecaţi 
oglindind văpăile focului şi privind ţintă către 
Rambo, care stătea chiar în faţa lor. La o oarecare 
distanţă de el, în partea stingă, se aşezase Khalid. 
Cînd se adunase sfatul, mai veniseră încă doi şefi de 
trib. Unul dintre ei era un tînăr mlădios, proaspăt 
ras, trecut de douăzeci de ani, ce se numea Ra- him 
şi părea să se bucure de aceeaşi faimă ca şi Khalid. 
Celălalt însă era un bărbat de vreo patruzeci de ani, 
puternic ca un taur, ca o figură posomorită, înalt, cu 


116 
o barbă neagră, în care de fiecare parte a feţei se 
amesteca şi cîte o şuviţă argintie. Acesta se chema 

Mosaad şi era tratat cu respectul cuvenit unui 
adevărat erou legendar. Lui Mosaad însă era clar că 

13 

nu îi plăcea defel să trateze cu străinii, mai ales cu 
necredincioşii. 

În vreme ce Mosaad, Rahim şi Khalid discutau 
aprins între ei, Mousa rămase lingă Rambo, să îi 
traducă. 

- Mosaad zice că eşti spion sovietic. 

- N-are nici o noimă, făcu Rambo. Care spion de pe 
lumea asta ar dobori două elicoptere ale ţării lui? 

- Asta spune acum Khalid. Mosaad zice că la ruşi 
nu pasă de la viaţa omenească, nici de la viaţa 
semenilor sovietici măcar. Zice că ruşii nu se dă 
îndărăt de la nimic ca să ne pună curse şi să ne 
omoare pe noi. 


- Dar am salvat-o pe fiica lui Khalid. Asta e o 
dovadă că nu vreau să le fac nici un rău. 

- Mosaad întreabă de ce n-ai scăpat tot satul; 
Khalid zice că el te crede, că ţi-c dator. Mosaad 
spune că vii de la K.G.B. Rahim stă - cum se nu- 
meşte aia? - pe la îndoială... 

Cele trei căpetenii se sfădeau în timp ce războinicii 
ascultau cu atenţie. 

Mousa tălmăci mai departe: 

- Khalid convinge la ei că nu eşti rus. Nu arăţi ca 
rusul, nu vorbeşti ca rusul. 

- Bine. 

- Da* eu nu cred că-i de vreun folos. 


117 

Luptătorii îşi întoarseră privirile către Rambo.1 

Mousa li se adresă cu grabă, respectuos, însă cu 
vădită mîndrie. Rahim îl întrerupse. În vreme ce el şi 
ceilalţi şefi de trib se apucară iarăşi să vorbească, 

13 
Mousa îi traduse lui Rambo. 

- Te dai american, zicea Rahim. Nici o scofală. 
America nu-i prietenă de la noi. Noi vrem ajutor ca 
să luptăm, ajutor de la alte ţări. Dar nimeni nu s-a 
uitat la noi. Nici noi n-o să-i ajutăm pe cei de nu 
ne-ajută cu nici un chip. 

Rambo deschise gura să replice, dar Mosaad i-o luă 
înainte: 

- Am auzit că patria ta multe neamuri a ajutat. Dar 
în Afganistan nici gînd. Noi ne batem ca să trăim pe 
pămîntul nostru. Singuri ne luptăm,', fără alt ajutor. 

În sfirşit, Rambo găsi prilejul să grăiască: 

- N-am venit aici trimis de guvernul meu: Am venit 
pentru c-aşa am voit eu, ca să-mi găsesc prietenul. 


Pe deasupra, America v-a trimis ajutoare. Prietenul 
meu încerca să afle de ce proviziile trimise de ţara 
mea n-au ajuns pînă la voi: 

- Vorbe goale, rosti Mosaad cu dispreţ. 

- Armele pe care le-am adus cu mine nu-s vorbe 
goale. 

Mosaad sări din loc. 

- Arme? 

- Puşti automate şi muniţie, continuă Rambo: ŞI 
explozibile. Cît au putut căra doi cai de povară: 

Rahim se uită împrejur. 

- Unde sînt caii de povară? Nu văd nici o armă 
pe-aici. 

118 

- Caii au murit pe drum. 

Mosaad pufni scîrbit. 

- Vorbărie. Minţi cu puştile alea... 

~ Am îngropat armele şi am pus un semn acolo. Se 

13 

află cam la trei ore de mers călare de-aici, urmă 
Rambo, netulburat. 

- Şi tu crezi că poţi să găseşti locul ăsta de care tot 
povesteşti? continuă Mosaad. 

- Nu. 

- Bineînţeles că nu. Pentru că armele alea nici nu 
există măcar. 

- Dar pot să le găsesc eu, se oferi Mousa. 

Rahim se ciupi îngîndurat de bărbia lui rasă ca-n 
palmă. 

- Eşti sigur? 

- Dacă vintul n-a acoperit semnul de pe groapă. 

- Mda, dacă... Dacă n-o să găseşti armele, o să 
muriţi amîndoi, hotărî Mosaad. 


Khalid rămăsese tăcut în timpul acestui inte- 
rogatoriu. Într-un tîrziu însă se pronunţă şi el: 

- Eu unul îl cred pe american Şi cred c-a adus şi 
arme. Dacă n-o să le putem găsi, nu-i vina lui. 
Pentru că a scăpat-o pe fata mea de la moarte, n-o 
să vă las să-l ucideţi. 

- Aşteptăm pînă miine şi mai vedem noi; rosti 
Mosaad, neînduplecat. 

- Şi dacă o să găsiţi armele? se interesă Rambo. 
Mă ajutaţi să îmi caut prietenul?... 

- Dacă l-au prins ruşti, nimeni nu-l mai poate 
scăpa. 

- Eu unul nu cred asta. 


119 

- Mulţi răsculați au fost capturați. Întotdeauna 
omoriţi. Aşa că nu poate fi salvat! spuse Mosaad 
foarte încredinţat. 

;- Eu unul trebuie să încerc. 

13 

- - Păi atunci dacă nu te ucidem noi, or să o facă 
sovieticii. 

~ Se prea poate; admise RamlooF 

Şi cînd grăi astfel,...ipul lui păm că devine stană de 
piatră 

Dimineaţa, în zori, după ce sătenii slirşisera cu 
rugăciunile, Rambo îi urmări cu privirea pe Mousa şi 
cei trei rebeli călare care îl însoțeau, cum plecau din 
tabără, ducînd cu ei doi cai de povară. Unul dintre 
războinici era din tribul lui Khalid, al doilea din cel al 
iui Rahim, iar ultimul era luptătorul lui Mosaad. Ei 
aveau să asiste la căutarea armelor despre care se 
vorbise cu o seară înainte. 


„Nu prea stăm pe roze, gîndi Rambo. Viaţa 
colonelului stă în mîinile tale, Mousa. Găseşte rai- bii 
puşcoacele alea". 

Inshallah. 

Se uită lung în urma călăreţilor ce se depar- tau, 
coborând printre pinii înalţi, apoi oprindu-se cîteva 
momente pe buza unei rîpi, şi în cele din urmă 
dispărînd printre colinele tot mai scăzute. Undeva, 
la mare distanţă, se mai zăreau doar cîțiva nouraşi 
de colb ridicîndu-se deasupra cîmpiei pustiite. 

Intorcîndu-se spre stînga lui, Rambo dădu cu ochii 
de o poiană încăpătoare. Războinici afgani se 
întreceau într-un joc care consta în aruncarea unei 


120 
lănci - din galop - într-un ţăruş de cort cam de zece 
centimetri înălţime, pe care îl înfip- iscră în pămînt. 
In vreme ce Rambo se apropia de luminiş, afganii îl 
observară şi dădură pinteni cailor încă şi mai 
13 

repede,  vinzolindu-se de  coio-colo, arătîndu-şi 
măiestria, încercînd cu înverşunare să nimerească 
ţăruşul. 

- Dacă or să găsească puştile acelea, cam cînd 
crezi că se vor întoarce? 

Vocea din spatele lui îl făcu să se întoarcă în- 
tr-acolo. Nu era decît Michelle, daneza cu părul ni- 
sipiu, pe care o întilnise cu o zi în urmă în peş- 
tora-infirmerie. 

- În primele ore ale după-amiezii, răspunse Rambo. 
- Nu-i învinui pe oamenii ăştia pentru că sînt 
suspicioşi. Pentru ei e cumplit de greu să se mai 
încreadă în străini după ce trec prin ceea ce trec ei 
aici. 


- Sper numai că... 

- Dacă armele acelea sînt într-adevăr de găsit, 
atunci ei or să dea fără ele, fără doar şi poate: 

- Ai stat multă vreme în Afganistan. 

Michelle ridică o sprinceană, a mirare. 

- Cum de ţi-ai dat seama? 

- „Dacă sînt de găsit".... Gîndeşti că musulmanii, 
zimbi Rambo. 

- Să ştii că există mare parte de adevăr în 
învăţăturile Islamului, mărturisi Michelle. Credinţa în 
destin îi ajută pe oamenii ăştia să spere într-un rost 
al tuturor suferințelor pe care le îndură..: 

Rambo clătină dezaprobator din cap, cu mare 


121 
amărăciune. 

- Eu unul nu pot accepta aşa ceva. Nu cred în 
soartă, iar suferinţa nu are nici un rost. 

- Dar oricum suferinţa există ca atare. Aşa că 

13 
trebuie să ştii cum să o tratezi; 

Daneza arătă către peştera unde doftoricea ea' 
bolnavii. 

- Eu cel puţin trebuie să o tratez zi de zi. Nu aş fi 
rezistat cu nici un chip, dacă nu aş fi crezut că are 
vreun rost. 

- Şi ai descoperit care-i rostul ei? 

- Nu încă. 

- Ei, vezi tu, la asta nu mă aşteptam. 

Rambo îşi întoarse privirile către jocul afganilor. 

Un călăreț se năpusti în galop, înfipse spada în 
ţăruş şi îl smulse din pămînt. Toţi ceilalţi izbucniră în 
strigăte de  izbîndă.  răsplătindu-l astfel pe 
învingător. 


Ciţiva războinici se uitară către Rambo, să vadă 
care este reacţia acestuia. 

- Nu te lăsa înşelat de nepăsarea pe care o arată 
ei, îl avertiză Michelle. Singurul lor gînd e războiul. 
Acum joacă ca să-şi amăgească tristeţea..: şi 
mîndria... să-şi amintească de cum era în vremurile 
bune în ţara lor... 

Unul dintre jucători, care îşi sfir.şise cursa, strigă 
ceva către Rnmbo. 

- Ce spune? se interesă acesta. 

- Vrea să li te alături, tălmăci Michelle. ' 

Afganul îi făcea semn lui Rambo să urce pe un cal. 
Un alt războinic, mai voinic, îi adresa şi el citeva 


122 
vorbe şi îndreptă degetul căi re ţăruş, ca să-l facă să 
înţeleagă. 

- Nu-i băga în seamă, îl sfătui Michelle. Or să le 
facă să joci pînă la urmă. 

13 

Încă doi localnici ziseră ceva către Rambo. 

Acesta clătină dezaprobator din cap şi îşi înaltă 
mîinile, ca pentru a-i lămuri că nu cunoaşte deloc 
jocul acela. 

Călăreţii rostiră cîteva cuvinte aspre: 

- Ce mai zic acum? întrebă Rambo. 

- Ei, nişte ocări obişnuite la ei. Nu te supăra 
dintr-atita lucru. 

- Spune-mi ce zic. 

- Ei cred că... 

- Ce? 

- Ei, nimic... 

- Spune-mi! 

- Cred că îţi e teamă. 


Rambo încremeni. 

. - Asta în nici un caz. 

Porni spre poiană. | 

- Nu! zise Michelle. Aştia joacă de eînd erau copii! 
Ţi se pare ţie că-i uşor, dar... 

- Nu mă înţelegi. Trebuie să îi fac să mă respecte! 

Ajunse lîngă jucători. Un afgan care rînjea cu gura 
pînă la urechi îi înmînă hăţurile. Rambo în- călecă şi 
apucă o lance care îi fu întinsă de unul dintre cei de 
faţă. 

Războinicii îşi dădeau coate, foarte mulţumiţi, că 
aveau să asiste la umilirea necredinciosului. 

Rambo ochi ţinta de la cincizeci de iarzi distanţă. 


123 
Ca şi atunci cînd trăgea cu arcul Zen, la mî- năstire, 
se concentră atît de tare încît totul dimprejur 
dispăru pe dată. Numai că acum, în loc de arc, avea 
în mînă o lance. Îşi înfipse călciiele în coastele 
13 

animalului, iar acesta o porni ca vintul. Copitele îi 
scăpărau pe pietre. Greabănul lui puternic zvicnea 
în ritmul galopului. Ţăruşul se a- propia cu o viteză 
uimitoare. 

Rambo încleştă degetele pe armă şi se năpusti 
spre ţintă, cu muşchii braţului încordaţi ca nişte 
strune de oţel. Calul gonea tot mai iute. Ţăruşul vîjfi 
pe lingă călăreț. 

Aruncă lancea: 

Dar aceasta se înfipse în ţărină, cu atita putere 
încît îl făcu să salte în aer, dezechilibrindu-se, în 
vreme ce armăsarul continua să galopeze. Singurul 
lucru pe care îl mai zări apoi fu pămîntul. Căzu ca un 
sac. 


Afganii se prăpădeau de ris. 

Rambo se ridică agale şi se uită la ei netulburat. 

Vestea despre jocul ce se încinsese se răspîn- dise 
deja în toată tabăra. Tot mai mulţi localnici coborau 
în poieniţă, urmărindu-i dintre copacii ce mărgineau 
luminişul. 

Rambo se îndreptă către calul de pe care căzuse. 
Încălecă iarăşi. 

- Nu! strgă Michelle. O să te omoare! 

Dar el nu îi dădu nici o atenţie. De data aceasta, 
cînd un alt luptător îi oferi spada lui, rînjind amuzat, 
americanul refuză. * 

Afganul rămase locului, uluit. Nu mai zimbea defel. 


124 
Jucătorii şi sătenii se priviră între ei, miraţi la culme. 

Rambo se întoarse acolo de unde pornise întiia 
oară. Din nou, cumpăni bine din ochi ţinta. In- 
diîrjirea îi sporea putere» de concentrare. Mîndria lui 

13 
rănită îl obliga să se revanşeze. 

Îşi împlîntă călcîiele atît de tare în coastele a- 
nimalului, încît acesta ţisni ca din puşcă, încă şi mai 
repede ca înainte. Cu forţe înzecite. Îl purta spre 
ţăruşul din faţa lui. 

Parul acela scurt se apropia acum încă şi mai rapid. 

Într-o fracțiune de secundă, Rambo scoase uriaşul 
lui pumnal, dădu drumul hăţurilor, înşfăcă oblincul 
şeii şi se lăsă pe o parte pînă ce capul Jui 
J19 

aproape că atinse scara şeii. Nu mai vedea nimic 
înaintea ochilor decît ţăruşul care venea spre el ca 
un fulger. Cuţitul cel curbat sclipi în soare, se înfipse 
pînă în prăsele în bucata de lemn şi o scoase cu 


totul din pămînt. Ţinînd arma lucitoare deasupra 
capului, cu trofeu cu tot, ca să îl vadă toţi privitorii, 
Rambo se ridică iarăşi în şa şi dădu roată 
luminişului. 

Afganii parcă îşi ieşiră din minţi. Urlau, chiuiau, 
rideau într-una, fără să îşi ascundă deloc bucuria. 

Lăsîndu-se iarăşi pe o rînă, Rambo înfipse ţăruşul la 
locul lui şi duse calul pînă la stăpinul său, de la care 
îl împrumutase. 

Mosaad stătuse şi el deoparte, printre copaci; 
uitîndu-se. Cu pas hotărît, ieşi din umbră şi îna- intă 
spre poiană. Şuviţele argintii din barba lui luceau în 
soare ca nişte podoabe prelungi. Glasul lui rosti 


125 
eîteva porunci aspre. 

Rambo nu înţelese ce voia. 

Atunci Michelle îi traduse, părînd însă foarte 
îngrijorată. 

13 

- Spune că reuşita ta a fost impresionantă. Şi vrea 
să ştie dacă eşti de acord să joci şi altceva. 

- Dacă n-am încotro, făcu Rambo. Doar ţi-am spus, 
e neapărată nevoie să îl silesc să aibă încredere în 
mine. 

- Nu, se împotrivi Michelle. Mai bine gin- deşte-te 
cum să te eschivezi de data asta, fără să pari laş. 
Pentru că nu voieşte decit să te păcălească, să te 
facă de ris. 

- O să mă fac de ris dacă nu voi juca. 

- Dar mi-e teamă că ştiu şi ce anume doreşte să 
joci. Cred că-i vorba de... 

- Buzkashi, rosti Mosaad. 


"==  Buzkashi?, întrebă Rambo: MicftelleT ce-i 
acela buzkashi? 

- Jocul cu viţelul. 

- Jocul cu ce?! 

- Este jocul tradiţional afgan, îl lămuri Michelle. 
Mosaad este un maestru în domeniu. Inde- mînarea 
lui e renumită în toată ţara. A te înfrunta cu el în 
jocul ăsta e ca şi cum ai boxa cu campionul lumii la 
categoria supergrea. 

- Deci n-am nici o şansă. 

Mosaad aştepta, cu ochii strălucind scrutători: Cînd 
Rambo încuviinţă din cap, păru că alte mii de focuri i 
se aprind în privire. 

126 

- Michelle, spune-mi repede cum mama dracului se 
joacă chestia asta? | 

Buzkashi se juca tot din goana calului. Un vițel cu 
beregata tăiată era aşezat într-un şanţ. Jocul 

13 

propriu-zis avea următoarele reguli: trebuia mai întîi 
să alergi pînă la groapa cu pricina, apoi să te lupţi 
cu ceilalţi participanţi pentru ca să intri în posesia 
animalului ucis; să arunci hoitul pe un c*al, să urci în 
şa şi să o porneşti peste un cîmp: La capătul ţarinii 
trebuia să dai ocol unui anume semn, apoi să te 
întorci iarăşi în galop, pentru a arunca din nou 
viţelul în şanţul de unde îl luaseşi.1 şi în tot timpul 
ăsta. ceilalţi călăreţi se luptau între ei ca să îţi 
smulgă hoitul din braţe, aşa încît unul dintre ei să 
poată azvirli trupul în grOapă: 

Părea simplu. 

Bizar, Şi brutal. 


Întreaga suflare a taberei coborise de-acum în 
luminiş, să privească jucătorii. Devreme ce mînca- 
rea era pe sponci acolo, aleseră un vițel dintre cei 
bolnavi, pentru a-l tăia. Îndată ce sîngele încetă să 
mai gilgiie din rana deschisă, îl aşezară într-o adiîn- 
citură de la marginea poienei. 

Şezînd în faţa cailor, Rambo, Mosaad şi încă zece 
afgani aşteptau să înceapă jocul. Mosaad stătea 
mîndru, bine înfipt pe picioarele depărtate, cu 
pipetul scos în afară, ca orice campion care vrea să 
arate neapărat că tot el este cel mai bun deo- 
camdată. 

Gidele satului fu desemnat drept arbitrul acelei 


127 
întreceri care practic nu avea alte reguli, decit pe 
aceea că puteai să faci orice, numai să cîştigi. 

Rambo se dezbrăcă de cămaşă. Muşchii lui pu- 
ternici se încordară sub pielea netedă ca nişte şerpi, 

13 
îşi dezmorţi braţele şi umerii largi. 

Călăul îşi înălţă spada deasupra capului şi strigă 
ceva. 

Jocul începu pe dată. 

Mosaad şi ceilalţi afgani o luară la picior. Rambo se 
zori să îi urmeze. Şanţul deveni o grozavă încîlceală 
de trupuri care se înghesuiau cît puteau şi de miini 
care se grăbeau să apuce prada. Un jucător gemu 
cumplit şi se îndoi de mijloc, primind un cot zdravăn 
în stomac. Un altul prinse un picior din spate al 
animalului sacrificat şi într-o clipă a fost pur şi 
simplu trîntit la pămînt de un alt rival, care ridică 
viţelul, însă se prăbuşi' şi el îndată. Sîngele ţişnea 
din gitlejul retezat al vitei. 


Jetul purpuriu îl stropi din abundentă pe Rambo, pe 
faţă şi pe piept. El însă îmbrînci alţi doi afgani, se 
strecură printre ei, ajunse la pradă, dar dintr-o dată 
simţi că i se taie picioarele. 

Cel care îl secerase gleznele dintr-o lovitură nu era 
altul decît  Mosaad. Căpetenia se  împingea, 
înghiontea, se răsucea ca un spirnel, dădea pe toţi 
la n parte din calea sa. Inşfăcîind animalul ucis," 
Mosaad plasă un genunchi în vintrele altui con- 
curent şi se strădui să ajungă la calul său. Încă întins 
la pămînt, Rambo îl apucă pe şeful de tr>b de 
fluierul piciorului, îl zvîrli într-o parte şi se aruncă în 
faţă, să pună mîna pe hoit. Un afgan însă îl lovi cu 


128 
piciorul drept în şale. Altul trecu chiar peste capul lui 
Rambo. 

Scuipînd ţărină, Rambo sări în picioare şi trecu în 

goană pe lingă Mosaad, ca să îl oprească pe un 

13 

băştinaş ce se chinuia să arunce trupul nemişcat pe 
oblîncul şeii. Mosaad însă îl pocni pe Rambo într-o 
parte, încercînd să-l facă să-şi piardă echilibrul. 
Rambo ripostă şi el, îl împinse cît colo, apoi apucă 
pe un afgan de spinare şi îl dobori la pămînt dintr-o 
smucitură. Calcă peste alţi doi, se feri de un pumn 
din spate şi se aruncă înainte, pe urmele jucătorului 
care reuşise să urce viţelul pe calul său. 

Dar Mosaad ajunse înaintea lui la rivalul ce 
înşfăcase prada, îl îmbrinci pe acesta de căzu în 
genunchi şi se urcă chiar pe spatele celui prăvălit în 
ţărină, pentru a se sui pe cal. Dind pinteni ar; 
măsarului, îl îndemnă să o ia din loc cît mai iute? 


Rambo alergă spre cal cît îl ţinură picioarele? îl 
prinse pe Mosaad de umăr şi se prăbuşiră amîn- doi 
la pămînt, încleştat.i Mosaad mormăi înfuriat,1 îl 
împunse pe Rambo în coaste şi începu să fugă după 
animalul scăpat din friu. Ca de altfel şi ceilalţi 
afgani. 

Viţelul începu să alunece de pe şa. Un alt -jucător îl 
împinse la loc şi se grăbi să încalece. Dar fu dat în 
lături de ceilalţi. Cel care încercă să urce în locul lui;, 
avu parte de aceeaşi soartă. Mosaad aruncă 
vrăjmaşii în stînga şi în dreapta, ajunse pînă la cal şi 
se aruncă în spinarea lui. 

Atunci Rambo fu primul care încălecă un alt 


129 
armăsar. În timp ce sătenii scandau numele lui Mo- 
saad, americanul porni în urmărirea acestuia, iar 
după el se năpustiră şi ceilalţi. 

Mosaad aşezase viţelul în faţa lui pe şa. Cu burta 

13 
stătea lipit de gitul animalului lipsit de viaţă, iar 
picioarele acestuia atîrnau de o parte şi de alta a 
armăsarului care gonea. 

Rambo îl ajunse din urmă şi apucă viţelul. Dar 
Mosaad îl plesni peste mînă, silindu-l să dea înapoi. 

Rambo însă nu se lăsă. Mosaad pocnea cu fri- iele 
prin aer, lovindu-l pe străin peste degete, apoi peste 
faţă. 

Cu obrajii în flăcări, Rambo il apucă pe Mosaad în 
locul viţelului. Fără să ia în seamă şfichiu- rile 
dureroase ce îi despicau palma, îl smuci atît de 
violent pe afgan, încît aproape că îl dobori din şa. 
Insă căpetenia reuşi să îşi recapete îndată echilibrul. 


Dar nu mai înainte ca Rambo să îi ia trofeul. Îl ţinu 
cîteva momente chiar lîngă copita calului. Tot 
încercînd să îl arunce pe oblinc, întîrzie puţin. Toc- 
mai cît Mosaad să se dezmeticească, să se apropie 
de Rambo şi să prindă un picior al viţelului. Ga- 
lopînd umăr lîngă umăr, trăgeau fiecare de hoitul 
vitei, a cărei piele se întindea gata să plesnească, 
iar membrele mai aveau puţin pînă să sară din în- 
cheieturi. 

O să-l rupem În două? | îşi zise Rambo. 

Ceilalţi călăreţi îi înconjurară dintr-odată, îrn- 
pingîndu-l cînd pe Rambo, cînd îmbrîncindu-l pe 
Mosaad, străduindu-se să-i silească să dea drumul 


130 

prăzii. Unul din caii rivalilor strivi.piciorul lui Rambo. 
Acesta sări din loc de durere. Degetele începură să îi 
lunece pe pielea viţelului. 

Un alt armăsar prinse pulpa lui Rambo. El răcni, 

13 
fulgerat de suferinţă, iar viţelul se duse cît colo, 
scăpat din mînă. 

Tot luptîndu-se, învălmăşeala aceea de călăreţi 
ajunse la capătul cîmpului. Strigînd viţelul din toate 
puterile, Mosaad îşi îmboldi calul să dea roată pietrei 
ce o aleseseră drept semn, lovi animalul dintr-o 
parte şi începu să galopeze înapoi, spre şanţ. În 
timp ce Rambo ocolea bolovanul, doi cai din 
apropierea lui se ciocniră şi aruncară călăreţii din şa. 
El dădu pinteni armăsarului. 

Viţelul se tîra prin ţărînă, lunecînd din mîinile lui 
Mosaad. Pielea de pe burtă se despicase într-un loc. 
Rambo mînă calul mai iute. Se feri de un afgan ce 
încerca să intre în el, ocoli un altul care se postase 


în faţă, să îl oprească din drum, şi reuşi să blocheze 
calea unui al treilea. ' 

Grăbindu-se să îl ajungă din urmă pe şeful de trib, 
îşi spuse că nici măcar nu mai conta dacă acesta 
cîştiga. Atîta vreme cît toţi ştiu că mi-am încercat 
puterile, le-am cîştigat respectul. E mai bine dacă 
învinge Mosaad. Dacă aş ieşi eu primul, Mosaad ar 
pierde din cinste, m-ar urî încă şi mai mult şi ar 
refuza cu încăpăţinare să mă ajute, indiferent dacă 
găseşte sau nu puştile acelea. 

Neştiind încă prea bine pentru care dintre soluţii să 
opteze, Rambo se trezi totuşi lîngă şeful de trib, şi 
încercă iarăşi să apuce viţelul. Încă o dată, Mosaad îl 


131 
biciui. 

Peste gură. 

Şi peste nas şi peste ochi. 

Rambo simţi cum mii şt mii de săgeți îi sfişie 

13 
carnea. 

Lighioană spurcată ce eşti!, se enervă Rambo: 

Simţind gustul dulceag al sîngelui în gură, Rambo 
se aruncă înainte, miniat la culme; îl înhaţă pe 
Mosaad de barbă şi îl trase cu furie, dorindu-şi din 
suflet să o smulgă din rădăcină. 

Nu reuşi, însă oricum Mosaard urlă de durere; şe 
apucă îndată cu mîinile de bărbia rănită, iar llambo 
înşfăcă viţelul. Auzind tropotul cailor ce veneau 
întins din urmă, Rambo aruncă hoitul pa oblindul 
şeii, dar se răzgiîndi şi îl puse po după git, ţinîndu-l 
cu amîndouă mîinile de picioare. Stînjenit de noua 
povară, dădu drumul hăţurilor şi mînă calul 


îmboldindu-l doar cu genunchii, rămînînd astfel cu 
palmele încleştate de picioarele vitei. 

Ceilalţi călăreţi trăgeau de vițel şi dintr-o parte şi 
din cealaltă. Dar Rambo galopă mai departe; 
apropiindu-se tot mai mult de şanţul care însemna 
sfirşitul jocului. Mosaad îl lovi pe străin peste braţul 
drept şi apucă viţelul de picior. Rambo însă încercă 
să desfacă degetele afganului, cu mîna stingă. 

Hoitul vitei şedea de-acum întins peste umerii 
americanului. Borta din stomacul animalului ucis se 
deschise. Măruntaiele se revărsară peste călăreț: 
Stomacul, ficatul şi o mulţime de maţe i se răs- 
pîndiră de-a lungul pieptului gol. Singele i se 

132 
scurgea şiroaie pe piele, intestinele îl încolăceau 
precum şerpii. Organe pline de tot soiul de scursori 
îl plesneau peste trup, îşi prelingeau zoaiele pe el; 
se răsuceau în toate felurile şi lunecau peste tot; 
13 

îngălîndu-l. Zemurile lor lipicioase îl îngreţoşau 
peste măsură. Duhoarea lor aproape că îl făcea să 
vomeze: îi răsuci braţul lui Mosaad pînă ce crezu că 
e gata să îl rupă: însă afganul nu voia să dea drur 
123 ' mul trofeului. Nici chiar cînd ajunseră lîngă 
şanţ,l căpetenia nu voia să se lase păgubaşă. 
Rambo se văzu nevoit să se lase pe o parte şi să îşi 
dea dru” mul de pe cal, cu tot cu vițel, aproape 
trăgindu-l şi pe Mosaad după el în groapă. Numai 
aşa şeful de trib lăsă baltă prada. lar Rambo se 
prăbuşi la pămînt. căzînd ca din ceruri peste hoitul 
rău mirositor, cu faţa şi pieptul lipite de acesta, 
aproape imposibil de desluşit dintre măruntaiele 
mozolite ale mortăciunii. 


Rămase apoi întins pe spate, trăgind adînc aer în 
piept, silindu-se din răsputeri să nu îi vină rău chiar 
atunci. 

Şi de fapt, respiraţia lui greoaie era singurul sunet 
pe care îl auzi. Căci jucătorii tăceau milc, iar 
sătenilor le pierise glasul de uluială, pentru că 
Rambo, un străin, un necredincios, cîştigase. Mo- 
saad şedea locului, cu ochii fulgerînd. scăpărînd 
scîntei precum tăciunii aprinşi. 

Apoi căpetenia rosti cîteva vorbe aspre, parcă 
ocărind. Sări de pe cal, se năpusti în şanţ, îl apucă 
pe Rambo de umeri şi îl forţă să se ridice în picioare. 

Rambo nu se opuse defel. Ştia că merita să fie 


133 
pedepsit pentru că se lăsase pradă simţămintelor, 
pentru că lăsase frîu liber miîniei, care îl dusese la 
victorie. 

După ce slobozi un alt lătrat care părea o nouă 

13 
înjurătură, Mosaad îl îmbrăţişă cu o afecţiune fră- 
ţească. 

Rambo clipi din ochi nedumerit, nevenindu-i să 
creadă. 

Singele se spoi şi pe cămaşa lui Mosad. Mărun- 
taiele strivite se lipiră şi de veşmintele lui. lar şeful 
de trib îl sărută pe Rambo pe obraz şi îi strînse mîna 
bărbăteşte. 

Acum sătenii ştiau cum să se poarte." Ural ele 
umplură pajiştea. Ceilalţi jucători se repeziră şi ei să 
îl îmbrăţişeze de-a valma pe Rambo, mînjindu-se şi 
ei cu zoaiele acelea urit mirositoare. Îngăimînd cine 
ştie ce, îl sărutară şi ei pe străin, apoi îi scuturară 
zdravăn mîinile. 


Buimac, Rambo le răspunse dovezilor de bu-i curie. 

Mosaad ţinu imediat o cuvîntare, apoi se îndreptă 
către Khali şi Rahim, încuviinţă din cap şi arătă către 
Rambo. 

Discutînd între ei cu însufleţire, sătenii începură să 
se împrăştie, pierzîndu-se printre copaci; 
întorcîndu-se în tabără. Jucătorii osteniţi se duseră 
iarăşi către caii lor vlăguiţi, să îi îngrijească. 

Michelle veni lîngă american şi îşi aprinse o ţigară. 

- Se pare că ţi-ai făcut un prieten adevărat. 

Încă buimăcit de deznodămîntul jocului, Rambo îşi 
atinse urmele de bici de pe faţă. 

Femeia vorbi mai departe: 


134 

- Mosaad zice că nici un rus de pe lumea asta nu 
l-ar fi putut bate pe el la buzkashi. După cîte îşi dă el 
seama, în nici un caz nu poţi fi un duşman: Şi, aş 
adăuga eu, eşti şi un bun psiholog. 

13 

Rambo ieşi din şanţ, împleticindu-se. 

- Nu înţeleg. 

- La început am sperat să fii într-atit de istet încît 
să te străduieşti îndeajuns de tare, dar să pierzi. 

- Asta am şi vrut. 

- Atita doar că tu nu eşti făcut să pierzi... 

Rambo se uită scîrbit la matele mozolite pe 
pantalonii lui îmbibaţi de sînge. 

- : După toate aparențele cam aşa e... 

Vezi tu, oamenii ăştia simt cînd eşti hotă- rit să 
învingi, altfel mori pe drum. Nu i-ai fi putut păcăli 
nicicum. Dacă ai fi dat îndărăt, Mosaad te-ar fi urit 
cu adevărat. De aceea am zis eu că eşti un bun 
psiholog. Ai priceput că n-ai altă şansă decit să 


cîştigi. Cinstea îl obligă pe Mosaad să îţi acorde 
încrederea lui de-acum. Trebuie să fii într-adevăr un 
individ cu totul deosebit ca să îl înfrunţi pe el, aşa îşi 
spune în sinea lui. Şi în felul ăsta se pune şi pe el 
într-o lumină favorabilă, căci orice mare campion 
acceptă cu generozitate izbînda altui învingător. Eşti 
foarte dibaci... 

- Ca să fiu sincer, nici prin cap nu mi-a trecut că o 
să o scot cumva la liman. Dar am făcut numai... 

- Ceea ce era firesc să faci, îl completă Michelle, 
trăgînd adînc din ţigară. Şi a fost de ajuns; Mosaad 
ţi-a strîns chiar şi mîna. 

- Şi m-a sărutat pe obraz. 


135 

- Nu, tu încă nu cunoşti obiceiurile afgane.' Poporul 
ăsta are un proverb care zice: „Dacă săruţi pe 
cineva pe obraz, eşti politicos. Dacă îi strîngi mîna, 
înseamnă că ţi-l aduci aminte pe vecie"... 

13 

Rambo simţi cum îl copleşeşte emoția la auzul 
spuselor ei. 

- Hai acum la infirmerie, îl pofti Michelle. O să-ţi 
dezinfectez rănile, - Nu, Mai am ceva de făcut 
înainte de asta. 

- Ce anume? 

- Să îngrijesc de calul pe care mi l-au dat pentru 
joc. 

Afganii îl priviră aprobator pe Rambo, care se 
apropie de armăsarul asudat, îi dădu şaua jos şi 
începu să îl şteargă de spume." 

ftnmbo, Ill.. c. 5 "129 

= Ce părere ai despre buzkashi? îl tarhînă Michelle. 


- Să ţi-o spun pe-a dreaptă: niciodată n-o să-mi 
placă mai mult decît baseball-ul. 

Un bătrîn cu barba albită păşi pe o lespede şi 
intonă o frîntură de melodie, anunţînd cu vocea lui 
dogită că e vremea rugii de prînz. Afganii se 
strînseră cu toţii împrejurul lui, îşi întinseră păr ţurile 
pe jos şi îngenunchiară cu faţa spre Mecca. 

Rambo se depărtă, retrăgindu-se în umbra ră- 
coroasă a peşterii. Rănitul pe care îl îngrijise Mi- 
chelle cu o zi în urmă murise în timpul nopţii. În 
locul lui zăcea acum un băiat cu faţa înnegrită de 
arsuri. Rambo înghiţi în sec, simțind un nod amar în 
git. 

136 

Michelle se apropie de el ţinînd în mînă o bucată de 
pînză şi un lighenaş cu apă. 

- Du-te şi tu după pătura aia, scoate-ţi hainele şi 
spală-te. O să găseşti acolo pantaloni şi o cămaşă 

13 
curată. Trebuie neapărat să scoţi ţoalele astea care 
put a sînge, pînă ce nu mi se îmbolnăvesc pacienţii 
şi mai rău. 

- Viţelul ăla mă face să miros chiar în halul ăsta? se 
miră Rambo. Am impresia că eu m-am obişnuit deja 
cu „parfumul"... 

- Oricine se poate obişnui cu aproape orice.;; 

- Nu, asta nu, scrişni Rambo privind îndiîr- jit către 
faţa scorojită a băiatului ars. Nu cu orir şice. 

Trecu în spatele păturii arătate de infirmieră. Cînd 
se întoarse, Michelle îi curăţă şi îi dezinfectă rănile 
de pe miini şi de pe obraji. 

- Loviturile astea nu sînt prea grave. ÎI linişti ea. N- 
or să-ţi rămînă semne. 


- Am şi-aşa destule. 

- Am observat. 

Ochii ei căpătară o expresie ciudată în vreme ce 
cerceta cicatricile de pe pieptul bărbatului, de pe 
bicepsul lui drept şi de pe pometele stîng. 

- De fapt ce eşti tu cu adevărat? 

- Un om ca oricare, ce caută pacea. 

- Din cîte se pare. ai dat exact peste contrariul ei. 
Cauţi pacea, deci! oftă Michelle. Mda, la urma 
urmei, toţi o căutăm. 

Auzind ricîitul lemnului pe piatră, Rambo se 
întoarse şi văzu un bătrîn cu picioarele amputate din 
şold, care se ajuta de două cîrje ca să intre în 


137 
peşteră. 

- Un obuz i-a zburat picioarele din încheieturi, zise 
Michelle. Acum este detector de mine viu. 

- Ce este? 

13 

- Se tirăşte înaintea celorlalţi prin cîmpurile 
“minate, ca să găsească drumul cel mai sigur. Nu 
mai are nici un fel de importanţă dacă sare în aer, 
devreme ce nu mai are prea multe de pierdut. Ci! 
excepţia vieţii lui, desigur. Dar viaţa lui nu mai 
înseamnă nimic avînd în vedere situaţia în care se 
află ţara sa. Şi el este aidoma tuturor celor din 
neamul său. Are un suflet uriaş, iar restul mai 
deloc... 

Rambo ieşi din peşteră cumplit de întristat* închise 
ochii, încercînd să îşi stăpînească ura pocnită, apoi îi 
deschise iarăşi, plin de speranţăl!a vederea lui 
Mousa care se zărea întoreîndu-se călare, pe întinsul 


cîmpiei, însoţit de cei trei luptători fi de caii de 
povară, încărcaţi cu lăzile cu armament: 

Sătenii se strînseră într-o clipită împrejurul noilor 
sosiți, grăbindu-se să descarce lăzile. Khalid, Kahim 
şi  Mosaad îşi croiră drum printre ceilalți. 
Folosindu-se de o lance, Mosaad desfăcu capacul 
unui cutii, privi conţinutul acesteia şi scoase la ivea- 
lă o puşcă. Se întoarse către Rambo, care şedea la 
gura peşterii şi îi arătă triumfător carabina M-16. 

Rambo îi făcu semn cu pumnul strîns deasupra 
capului, ca şi cum ar fi avut şi el în mînă o armă. 

Michelle îşi făcu şi ea apariţia. 

- Mda, acum or să te ajute să îţi găseşti prietenul, 


138 
declară infirmiera. 

Trautman zăcea înjunghiat de durere, pe podelele 
reci ale celulei sale luminate de reflectoare. 
Vînătăile îi deformaseră deja toată faţa. La fiecare 

13 
mişcare, spatele i se zvircolea a suferinţă, zdrobit în 
bătaie. Ultima dată urinase aproape numai sînge. 

Colonelul Zaisan, sergentul Kurov şi cîţiva soldaţi 
sovietici şedeau împrejurul lui. 

- Eşti lipsit de orice apărare aici, îi zicea Zaisan. Nu 
depinde decît de noi ce se va întîmpla cu tine 
de-acum înainte. Nimeni n-a întrebat de tine. Nimeni 
n-a încercat să te găsească. Guvernul tău te-a lăsal 
baltă... 

Trautman stătea cu ochii aţintiţi într-un punct, pe 
perete, fără să îl bage în seamă. 

- Îmi displace profund modul în care trebuie să ne 
tratăm unul pe celălalt, biiguia mai departe 
sovieticul. Dar te asigur că în nici un caz n-am de 


gînd să las să-mi scape prilejul pe care mi l-ai oferit. 
Vreau să scap cît mai repede din fundătura asta "de 
lume. 'Aşa că te mai întreb încă o dată şi nu te mai 
supune singur la chinuri fără rost. De ce ai venit 
aici? 

Sergentul Kurov îl lovi cu piciorul în stomac: 
Trautman tresăltă, gfiemuindu-se cu genunchii la 
piept. Geamătul lui era de-acum neomenesc. 

- De ce ai venit aici? 

- N-am plănuit nici o clipă - gifii americanul - să 
trec graniţa... A fost o greşeală, atita tot.:: 

- Mai zi încă o dată! De data asta însă vreau 
adevărul! 


139 

Kurov îl pocni pe deţinut în şale. 

- Ce făceai tu dincoace de graniţă? 

- Vizitam locurile. 

- Spionai! Ciţi alţi americani au mai fost cu tine? 

13 

- Nici unul. 

- Minţi! Cîţi americani au mai trecut graniţa? 

Kurov îl izbi cu gheata drept în vintre. Trautman 
începu să vomite. 

- Nu-ţi bate joc de timpul meu şi nu îmi insulta 
inteligenţa! răcni Zaisan. leri au fost dobo- rite două 
elicoptere! Asta nu s-a mai întîmplat niciodată pînă 
acum în sectorul controlat de mine! Ai impresia că 
eu chiar cred că sosirea ta şi atacul de ieri sînt 
simple  coincidenţe? Unde îl pot găsi pe şeful 
răsculaților, Mosaad Haidar? Unde îl pot afla pe alt 
bandit numit Khalid? Dar pe celălalt, Rahim? Ai venit 
aici ca să le făgăduieşti arme, ca să-i ajuţi, ca să-i 


antrenezi, ca să-i înveţi cum sa omoare cît mai mulţi 
oameni de-ai mei! Unde îşi au tabăra? 

Kurov îl plesni pe prizonier peste faţă. 

- Unde? Dacă există vreun plan care să dea peste 
cap ordinea şi disciplina din regiunea asta şi astfel 
să-mi ruineze mie buna reputaţie, o să-mi ipui tu 
oînă la urmă, II ameninţă Zaisan: Trebuie să-i opresc 
eu pe nemernicii ăia r 

PARTEA A VI-A 

Rambo şedea la marginea taberei, printre copacii 
auriţi de asfinţit. Parcă nu avea stare. Pentru a treia 
oară în ziua aceea termină de curăţat carabina lui 
modificată, cu lansator de grenade ataşat dedesubt. 


140 

Şi tot pentru cea de-a treia dată controlă lada cu 
explozibil. 

In satul improvizat, tocmai se pregătea să se 
desfăşoare o nuntă. Femeile se împodobiseră cu 

13 

voaluri frumos decorate. Bărbaţii îşi desenau pe 
pleoape dungi roşii, verzi, sau albastre, cu ajutorul 
unor aşchii subţiri, de lemn. Ciţiva îşi puseseră flori 
proaspăt culese la turbanele înalte. Muzicanţii se 
acompaniau cu instrumente ciudate, exotice. O 
cutie dreptunghiulară - care avea în spate un burduf 
ce sufla aer sau îl răsufla, iar în faţă era prevăzut cu 
clape - scotea sunete acute, asemănătoare cu 
acelea de acordeon Un instrument de metal,l 
prelung, cu coarde, zdrăngănea precum mandolina: 
O mîncare de carne, condimentată, era preparată 
din puţinele provizii ale sătenilor. Mirosul apetisant, 
de muşchi de capră amestecat cu curry şi orez îl 
făcea pe Rambo să saliveze de poftă. 


Mousa veni lîngă el. 

- Uneori nici eu nu înţeleg viaţa asta. Oamenii se 
însoară dimineaţa şi mor după-amiaza, Războiul îi 
face să se grăbească foarte. 

- Mda, aşa e, încuviinţă Rambo. Trăieşti îna tr-o zi 
cîte-ntr-un an întreg. 

Un tropot ce se apropia îl făcu să sară în picioare şi 
să pună mîna pe armă. 

Un călăreț străbătu pustia în galop, ajunse în 
tabără, sări de pe cal şi se zori să vorbească apoi cu 
Khalid. 

Omul sporovăia la iuţeală. Uniforma cu care era el 
îmbrăcat îl îngrijoră pe Rambo. 


141 

- Asta-i soldat guvernamental, mirii el. 

- Dar e şi spionul nostru. După ce sosit aici, nu mai 
îndrăzneşte să se-ntoarcă la cazarma lui. Dar 
probabil că veştile de le-aduce merită aşa o pier- 

13 
dere. 

- Ce veşti? 

- Spune că miine ruşii trimit o coloană de blindate 
în zona asta. 

De-acum, bărbaţii nu mai dansau pentru nunta 
care avea loc, ci pentru lupta care se pregătea. În 
vreme ce umbrele lor se preumblau de colo-colo 
peste cîmpul luminat de focuri mici, tobele şi lăutele 
răsunau pretutindeni. Zvonul despre bătălia de a 
doua zi se răspîndise îndată şi în satele din 
împrejurimi. O sută de mujahedini se vînzoleau 
acum peste tot prin tabără. Îşi verificau armele, în- 
grijeau de cai. Copiii, cu ochii măriţi de mirare; 
mişunau ca nişte furnici prin peştera unde mamele 


lor se zoreau care mai de care să îşi ajute bărbaţii: 
Khalid, Rahim şi Mosaad ieşiră cu toţii din- tr-un 
cort, vorbind deodată, contrazicîndu-se cu îndirjire. 

De sub frunzişul întunecat al arborilor ce măr- 
gineau micul platou, Rambo îi urmărea cu privirea: 

- Mousa, de ce se ceartă?. 

- Nu ştiu pe cine să pună căpetenie la războinici. 
Cine să întocmească planurile de luptă. Fiecare şef 
de trib gîndeşte că-i mai isteţ decit ceilalţi. Toţi 
crede că planul de la ei e cel mai bun: Fiecare-n 
parte e sigur că el ştie tălmăci îndeaproape voinţă 
de la Allah. 

- Şi dacă nu se hotărăsc pînă la urmă, or să moară 


142 
cu toţii de pomană. 

Mousa înălţă din umeri, neputincios. 

- Totdeauna se sfădesc. Asta-i necazul de la 
răsculați. Afganistan e ţară de triburi. La toate 

13 
triburile, şefii e egali. Fiecare ceată merge de capul 
ei, nu vrea să se ducă laolaltă cu ceilalţi. 

- Noi aveam o vorbă în America: „Mai bine şi-ar 
aduna rahatul laolaltă". 

Rambo privi către cele trei căpetenii, care se în- 
fruntau cu ochii scăpărînd de miînie. 

- Altfel or să-i bată ruşii de-or să le meargă fulgii, 
adăugă el. 

Rahim clătină din cap, cu încăpăţinare şi se 
depărta. Khalid şi Mosaad însă îl urmară, susţi- 
nîndu-şi fiecare punctul de vedere. 

In vreme ce se sfădeau aşa, se apropiară de pilcul 
de arbori unde şedea Rambo Văpăile unui foc de 


tabără aruncară lumină asupra străinului, iar şefii de 
trib îl zăriră pe dată. şi se opriră locului. 

Rambo presimţi ce avea să urmeze. „Cel puţin în 
problema asta sînt cu toţii de acord", gîndi el: 

- Tu lupti lîngă noi, americane, îl anunţă Kha- H iar 
Mousa tălmăci. 

:- Nu, eu am venit aici să-mi găsesc prietenul: 

- Poate să mai aştepte, se împotrivi Rahim.1 

Trebuie să oprim convoiul sovietic înainte să dea 
soldaţii de satul nostru. 

- Şi cu prietenul meu cum rămîne? 

- Noi ajutăm pe cei din neamul nostru, mai înainte 
de-a te ajuta pe tine, insistă Mosaad. Lupţi sau stai 


143 
să te uiţi la noi? 

„Acum e-acum", îşi zise Rambo. „Se pot schimba 
lucrurile total. A făcut din propunerea asta o 
chestiune de onoare. Dacă nu particip la bătălie, o 

13 
să fiu în faţa lor doar un laş. 

Şi o să fiu la fel de ostil privit ca şi atunci cînd am 
sosit." 

În sufletul lui însă, nu voia cu nici un chip să ia 
parte la atac. 

- Unde aveţi de gînd să daţi asaltul? se interesă 
Rambo. 

- Intr-o vale aflată la douăzeci de kilometri 
depărtare, îl informă Mosaad. Destul de departe ca 
ei să nu aibă cum bănui unde ne ascundem de fapt. 
Vreau să merg acolo cu două ore înainte de zorii 
zilei. Am nevoie de şase însoțitori. 

- Nu. Tu vii odată cu noi, se încăpăţină Mosaad. * 


- Uite ce-i, ascultă-mă cu atenţie, rosti Rambo cu o 
voce tăioasă precum lama cuţitului său. 

- ... Dacă vrei să vă fiu de ajutor, lăsaţi-mă să 
procedez cum cred eu-de cuviinţă. 

Căpeteniile amuţiră de uimire auzind tonul pe care 
grăi Rambo. Nimeni pînă atunci, cu atît mai mult un 
străin, nu le vorbise vreodată astfel. Se uitară unul 
la altul, uluiţi peste poate. 

Mosaad îşi mîngiie barba virstată cu şuviţe argintii. 
Ca şi cum şi-ar fi adus aminte de jocul de buzkashi, 
în care se întrecuseră şi care statornicise p anumită 
relaţie între ei, încuviinţă din cap, tăcut. 

O O 


144 

Rambo trase de friîiele calului şi se opri pe 
marginea unui mal sub care se vedea o vale pre- 
sărată cu nenumărați bolovani. Luna aurea nisipul 
cu o lumină ireală, iar bucăţile de rocă răspîndite 

13 

pretutindeni păreau teste de uriaşi căzuţi în ţărînă. 

- Ce fel de loc e ăsta? 

Mousa îşi domoli armăsarul, rămînînd în rînd cu 
ceilalţi şase mujahedini care îi însoțeau. 

- | se zice Valea PI îngerii. 

Clarul de lună dezvălui privirilor un drumeag 
primitiv, ce străbătea o trecătoare îngustă, aflată în 
partea dreaptă. Capătul acestui defileu strimt se 
deschidea dintr-odată, ca o pilnie, pierzindu-se pe 
lîngă dealurile ce mărgineau cîmpia. 

- Acolo, arătă Rambo. Acolo trebuie plasată 
încărcătura. 

Treptat, întunericul se preschimbă într-o piclă 
cenuşie, înşelătoare, ce prevestea zorii, în vreme ce 


ei atinseră culmea trecătorii. Rambo descarcă o ladă 
cu explozibil pe care o căra chiar calul său în spi- 
nare. Aşteptă pînă ce se ivi prima rază, cercetă cu 
grijă ambele laturi ale defileului şi pregăti bombele; 
umplînd tuburi de metal cu explozibil C-4, apoi 
instalînd cîte un detonator în fiecare dintre acestea 
şi, în sfirşit, conectîndu-le pe fiecare la cîte o mini- 
baterie de radio-receptor. Astupă tuburile cu un 
căpăcel special. 

- Mousa, spune-le oamenilor care au venit cu noi 
să umble cu lucrurile astea tot atît de uşor ca 138 

$1 cu nou-născuţii. Dacă nu au grijă ce fac; pot s& 
desfacă vreun cablu sau să declanşeze detonatorul; 


145 

- Ei fac ce zici tu. Ei vor să moară în bătălie; nu 
înainte. 

- Să nu mai vorbim despre moarte, i-o tăie Rambo 
scurt. 

13 

li indică punctele strategice de pe fiecare parte a 
trecătoarei şi de pe fundul văii. 

- Anunţă-i pe oameni că trebuie să pună explozivul 
în crăpături, să le aşeze la adincime şi să le acopere 
cu pietre. 

Afganii prinseră să coboare de-a lungul unei mici 
viituri ce ajungea la poalele dealului. În lumina tot 
mai vie a dimineţii, Rambo îi urmărea cu privirea pe 
trei dintre războinici, ce străbătură valea şi se 
apucară de treabă, pe cealaltă latură a trecătorii. 

Mousa se duse şi el în vale. Rambo nu putea zări şi 
pe cei de pe pintenul de stîncă aflat chiar sub el, dar 
toţi ceilalţi îi urmau întocmai instrucţiunile, aşa că 


nu mai fu atît de îngrijorat şi se puse şi el pe plantat 
bombe chiar pe buza malului. 

O oră mai tirziu, Mousa şi ceilalţi se întoarseră, 
Rambo îi înmînă tălmaciului un mini-radio-emi- ţător 
şi opri un altul, identic pentru el. 

- Ca să arunci în aer încărcătura, nu ai de făcut 
decit să întorci rotiţa asta, ca să faci contactul, şi 
apoi să apeşi pe butonul ăsta. El o să emită un 
semnal radio Un receptor o să capteze acest semnal 
şi o să transmită din baterie o undă de curent drept 
spre detonator. Şi uite-aşa explodează minunile 
astea de C-4. 

Mousa încuviinţă din cap, în semn că a înţeles. 


146 

Dar Rambo se întrebă dacă într-adevăr afganul 
pricepuse cum funcţionează maşinăria aceea. 

Mousa însă îl ului. 

Dar cînd apăs ta Euton ăsta; nu face t^te deodată 

13 
bum? 

- Nu, dacă lucrezi cum trebuie. Vezi discul ăsta de 
dedesubtul butonului? Numerele de pe «el 
marchează poziţiile aparte ale încărcăturilor. De la 
unu la şase sînt însemnate explozibilele aşezate de 
tine în vale. De la şapte la doisprezece sînt cele de 
pe dealul din faţă. Următoarele şase sînt alea de pe 
colina asta. Şi eu am pus încă şase aici, pe buza 
ripii. Dacă vrei să detonezi numărul doi'şpe, nu 
trebuie decit să întorci discul în dreptul lui doi'şpe şi 
s-apeşi pe buton. 

- Mda, complicat, conveni Mousa, foarte mîn- dru. 
Da' eu o să-mi aduc aminte bine. 

Rambo îl strînse de braţ, prietenos. 


- Da, sînt sigur că o să-ţi aminteşti corect. 

- Şi tu ai un transmiţător de-ăsta, observă Mousa. 

- La fel cu-al tău. Vreau să am unul de rezervă, în 
cazul în care celălalt nu funcţionează cum se cuvine. 

- Sau dacă moare unul din noi. 

- Ţi-am spus să nu mai vorbeşti despre moarte. 

Îşi duseră caii într-o scobitură a peretelui de stîncă 
şi îi priponiră de un pilc de arbuşti ţepoşi. În vreme 
ce Rambo ieşea din acea ascunzătoare. Işi aruncă 
privirea spre capătul îndepărtat al văii. Şi zări 
războinici  călări apropiindu-se de trecătoare; 
Deodată se împărţiră în trei. Unii o apucară spre 
dreapta, alţii spre stînga, iar alţii rămaseră în rînd, 


147 
pe mijloc. Descălecară şi îşi lesară caii în dosul stân- 
cilor, la loc adăpostit, la o depărtare suficientă de 
defileu, apoi o porniră în continuare pe jos. Cînd 
ajunseră la poziţiile strategice, se lipiră una cu pă- 
13 

mînt ui şi se acoperiră de culoarea nisipului, asH 
140 

gurîndu-şi astfel un camuflaj perfect, de nedesluşit 
dintre bolovanii uriaşi ce se înălţau prin preajmă. 

- Cine v-a învăţat pe voi să luptaţi aşa? 

- Aşa se bate în război poporul meu de mii da ani. 

Cu toate că era impresionat de acea tehnică în-; 
genioasă, îngrijorarea lui Rambo nu scăzu defel. 

- Cam cînd ar trebui să apară ruşii? 

- Peste ora care vine. 

Rambo se nelinişti încă şi mai tare şi se tiîrî pe 
brîinci, să mai scruteze pentru ultima dată tre- 
cătoarea. 


Însă neliniştile lui sporiră. Întins pe burtă, privi cu 
atenţie peste buza crestei de stiîncă. Tot nu putea 
descoperi siluetele mujahedinilor mascaţi de pă* 
turile nisipii. Şi nu avea nici un fel de îndoială că 
explozibilul fusese plasat unde trebuia. Dar, dincolo 
de toate astea, ceva nu părea în regulă. 

- Parcă-i prea simplu. Eu unul, dac-aş fi fost în locul 
sovieticilor, mi-aş fi făcut gînduri negre din pricina 
locului ăsta. Mi-aş fi luat măsuri d« prevedere 
înainte de a mă apuca să străbat trecătoarea. 

- Ruşii crede tancurile lor de neînvins. 

- Poate că ai dreptate. 

Rambo încercă să-şi stăpinească tulburarea. 


148 

- Mai bine ne-am despărţi de-acum. Eu o sâ ă duc 
să stau pe culmea din partea opusă. 

Işi îndesă radio-transmiţătorul în rucsacul de pe 
spinare, îşi aruncă pe umăr combinaţia aceea 

13 
ciudată, de puşcă-lansator de grenade şi se apucă 
să se caţere pe pintenul de piatră. Găsi cu uşurinţă 
o mulţime de locaşuri pentru sprijinul miinilor şi 
picioarelor. Coborirea oricum nu avea să fie prea 
dificilă. 

~ Tu lupţi lîngă noi, se bucură Mousa. Acum tu eşti 
de-al nostru. Domnul fie cu tine. 

Vocea lui Rambo păru gituită de emoție la auzul 
spuselor afganului. 

- Şi cu tine, rosti el. 

Se alia tocmai ia jumătatea drumului cînd simţi că 
îi sare inima din piept. Scrişnetul metalic al şenilelor 
de tanc iscă ecouri în toată trecătoarea. Amplificat 
de împrejmuirea piscurilor ascuţite, duruitul acela 


părea că se află grozav de aproape. Motoarele 
Diesel duduiau, iar zgomotul lor infernal creştea cu 
o viteză şi o intensitate năucitoare. 

Nu! 

Rambo o luă la fugă. La marginea drumeagului, se 
aruncă deodată cu capul înainte, se tîrî la iuţeală 
peste pietrele tăioase şi se ascunse îndărătul unui 
bloc masiv de stîncă. Se zgiriase adînc la una din 
palme. Incepu să sîngereze. 

Un transportor blindat se ivi dinspre capătul 
defileului. Cu viteză de cincizeci de mile pe oră, 
maşinăria intră pe drumeagul prăfos, strivind pie- 
trele mari sub şenile. Transportorul era prelung, 


149 
scăzut ca înălţime şi subţiratic ca formă. Era echipat 
cu o rachetă anti-tanc, o mitralieră pe turelă şi alte 
mitraliere în faţă. Avea capacitatea de cinci locuri în 
faţă şi încă şase poziţii într-un compartiment din 
13 
spatele maşinăriei. 

Apoi mai sosi încă unul. Şi încă unul. După care 
veni un tanc. Era atit de masiv, încit transportoarele 
blindate păreau doar nişte pitici pe lingă el. Ţeava 
tunului şi mitralierele erau de calibru mult mai 
mare, mai puternic. Camioane pline cu soldaţi 
sovietici începură să îşi facă şi ele apariţia. Patru, 
cinci, şase. Incă cinci se aflau la rînd, în defileu. lar 
departe, în spate, se observa încă un tanc şi alte 
două transportoare blindate. 

Trecură atît de iute prin faţa lui, încît Rambo nici 
nu avu vreme să scoată rucsacul din spinare, să ia 
radio-transmiţătorul, să învirtă discul la numărul 
potrivit şi să apese pe buton. 


Dă-i drumul, Mousa, ce mai stai?! 

Dar nu se întîmplă nimic. 

Şi dintr-odată înţelese. Lui Mousa îi era teamă că 
americanul se afla prea aproape de locurile u-“de 
erau ascunse încărcăturile de explozibil. 

Apasă odată pe ţimburuşul ăla, Mousa! 

Rambo se chinuia să dea jos rucsacul. 

Haide, Mousa! 

O bubuitură asurzitoare se auzi chiar în spatele.ui. 
O a doua făcu să îi ţiuie îngrozitor urechile. Se chinui 
să se întoarcă tîriş după bolovanul cel uriaş. D 
mulţime de pietre dizlocate se izbiră ca o rafală 
ucigătoare chiar de faţa dură a rocii. Bucăţi de gra- 


150 
nit răscoliră nisipul. Un pietroi îl pocni peste ge- 
nunchi. Fumul şi sfărimăturile păreau că se ridica 
acum din fiece colţ al trecătoarei. Pintenii de stîncă 
se înălţau dintr-odată în aer, se făceau ţăndări, apoi 
13 
cădeau ca o ploaie nimicitoare, aruncînd tore întregi 
de pietriş peste cele cinci camioane, peste cele 
două  transportoare.şi peste tancul care încă 
străbătea defileul. Soldaţii ţipau, loviți de acea 
avalanşă neaşteptată. Metalul zăngănea cumplit» 
Valuri de colb acopereau totul în jur. 

Rambo mai mult îşi imagină decit văzu şi auzi toate 
astea. Descumpănit de forţa exploziei, reuşi tntr-un 
tirziu să îşi scoată rucsacul din spinare. Cu 
transmiţătorul într-o mînă şi puşca în cealaltă, a- 
lergă cît îl ţinură picioarele pînă după un bolovan 
mare, la douăzeci de iarzi în spatele său. 

Vehiculele care ieşiseră deja din trecătoare se 
opriră. Ostaşii săriră îndată din cele şase camioane. 


Mda, erau Speznaz - trupe speciale sovietice -; care 
trăgeau nebuneşte în timp ce atingeau pămiîn- tul şi 
se adăposteau. Turelele celor două blindate se 
întoarseră într-o clipă. Mitralierele aşezate în partea 
din faţă a tancului prinseră să ţăcăne neobosite. 

Dar oştenii lui Allah aruncaseră deja păturile de 
camuflaj şi se apucaseră să tragă de îndată ce 
“izbucnise prima explozie. Impuşcăturile răzlețe ale 
vechilor arme Enfield abia se auzeau cînd şi cînd 
printre clănţănitul de M-16. Ceva mai susţinut era 
staccato-ul unei mitraliere chinezeşti, vechi de vreo 
douăzeci de ani. 

Soldaţii Speznaz cădeau seceraţi, dar cei mai mulţi 


151 
ajungeau să se ascundă după bolovani şi să înceapă 
focul, cu puternicele lor AK-47. 

O clipă mai tirziu, tancul mătăhălos se hurducă pe 
loc, cînd tunul cel ameninţător bubui. Pămîntul păru 

13 
că se cutremură din temelii. Pietrele se prefăcură pe 
dată în pulbere. Luptătorii afgani fură rupţi în bucăţi, 
iar părţi din trupurile lor sfişiate se văzură plutind 
cîteva momente prin aer, într-o pînză deasă, de 
sînge. 

Pe fundul văii însă, piscul acela care fusese pur şi 
simplu spulberat de explozie, nu reuşise să pro- 
voace decit stricăciuni nesemnificative. Trei dintre 
camioane şi un transportor blindat fuseseră 
avariate.' dar nu distruse. Soldaţii sovietici se 
dădură jos din maşini, trecînd peste grămezile âe 
pietriş, nerăb-, dători să înceapă lupta," 144 

Rambo suci rotiţa indicatoare a transmiţătorului: O 
opri în dreptul numărului dorit şi apăsă pe buton. În 


clipa următoare, o altă faţă a peretelui de stîncă 
explodă, acoperind soldații care strigau, îns- 
păimiîntaţi, cu o avalanşă de roci necruțătoare. A- 
poi, americanul răsuci discul către un alt semn, dar 
înainte de a atinge el declanşatorul, din partea 
opusă a trecătoarei se abătuse deja o nouă năpastă 
peste ostaşii ruşi. Bubuitura aceea fusese rodul 
strădaniei lui Mousa, după cite îşi dădu seama Ram- 
bo. Apoi apăsă şi el pe buton. 

Buuuuuum!!!... 

Incă o adevărată cascadă de pietre. 

O rafală de gloanţe ricoşă în bolovanul după care 
se adăpostea el. Nisipul muşcat de cartuşe se înălța 


152 
împrejur. Un transportor blindat îl detectase! Şi în 
secunda următoare, tunul acestuia avea să..; 

Rambo se grăbi să întoarcă discul la numărul cinci 
şi apăsă butonul transmiţătorului. Chiar în faţa 

13 
transportorului se declanşă o nouă explozie. Pietre 
nenumărate se izbiră de carcasa metalică; Dar fără 
să îi producă aproape nici o pagubă. 

De fapt, Rambo nici nu se aşteptase la mai mult: 
încărcătura fusese plasată prea departe de locul 
acela. Dar norul de praf avea să întunece locul unde 
se afla el deocamdată şi să îi dea astfel posibilitatea 
să se ascundă într-altă parte. 

Alergînd cu spatele, trăgînd rafală după rafală; bine 
ţintită, se sprijini de un alt bolovan. Apoi trecu 
repede în spatele acestuia, aruncîndu-se imediat la 
pămînt, în vreme ce transportorul blindat începu să 
tragă la nimereală. Artileristul se hotă- rise să 
împuşte aşa, la întîmplare, chiar dacă nu putea zări 


ţinta vie. Stinca după care se adăpostise *Eambo 
mai devreme sări în aer. Un fum înecăcios il învălui 
pe luptător, blocîndu-i nările iritate; 

"Afganii strigau întruna, înfierbîntaţi de focul luptei. 
Un glonte pornit dintr-o puşcă de calibrul mm, mult 
reparată şi fără de recul, se izbi de blindajul 
tancului. Impactul a fost puternic, dar nu într-atit 
încît să pătrundă în carcasa monstrului. Mitralierele 
acestuia răpăiră îndată. Războinicii afgani se 
întoarseră în loc, urlînd. 

Rambo îşi îndreptă lansatorul de grenade spre un 
grup de soldaţi Speznaz, ce trăgeau din spatele unei 
grămezi de bolovani. Explozia spulberă deopotrivă şi 


153 
oameni şi pietre. Apoi trase cu carabina într-o mînă 
de soldaţi care voiau să îl încercuiască: în partea 
dreaptă, tunul tancului prefăcu într-o clipită cîțiva 
afgani într-o spuză însîngerată. Alţi trei au fost tăiaţi 
13 
în jumătate de cîteva rafale de mitraliere. 

Buuuuum!!! 

Toată gura trecătorii se preschimbă într-o grămadă 
de dărimături ce îngropară soldaţii sovietici ascunşi 
în zona aceea.Tot Mousa! Rambo trăgea în 
disperare. Şi deodată simţi că îi îngheaţă inima în 
piept: Zgomotul infernal al exploziilor şi împuşcătu- 
rilor dimprejurul său păru că dispare cu totul, aco- 
perit de un păcănit asurzitor ce umplu cerul. O ra- 
chetă fumigenă vijii printre stîncile văii. După un 
bubuit asurzitor. In locul unde fuseseră, cîţiva bolo- 
vani masivi rămase doar un crater îmbibat de sînge. 
Tunurile îşi înteţiră şi ele vuietul jos, în trecătoarea 
surpată. Rebelii se împrăştiară. De undeva; din 


înaltul cerului, carabine Gatling împroşcau cite o 
sută de gloanţe pe secundă, lăsînd diîre lungf; 
adinci; în nisip, făcînd una cu pămîntul tot ce le 
ieşea în cale. 

Un avion sovietic! Zgomotul asurzitor al bătăliei îl 
împiedicase pe Rambo să sesizeze huruitul met Alic. 
Avionul survola acum ceca ce fusese odată detiieul 
şi se îndrepta spre fundul văii. Aripile ame- 
ninţătoare, lipsite de orice graţie, sclipiră scurt în 
soare, lansînd încă două rachete. Tunurile sale zgu- 
duiră iarăşi ţinutul. Carabinele Gatling scuipau foc 
neîntrerupt. 

Bătălia aceea se transformă într-un adevărat 


154 
infera. Pămintul se clătină din temelii. Oriunde 
ieşeau la vedere, afganii piereau în vilvătaie, îm- 
bucăţiţi de cartuşele ucigaşe sau, pur şi simplu, 
explodind. 
13 

În vreme ce avionul se rotea peste cimpul de luptă, 
suflul rotoarelor sale stirnea nori deşi de praf. 
Sovieticii îşi înteţiră contraatacul, sporind astfel 
toată învălmăşeala aceea de neînchipuit. Răzvrătiţii 
bătură în retragere. 

Atunci Rambo înţelese ce anume îl neliniştise pe el 
cînd studiase trecătoarea pentru ultima dată, chiar 
înainte de a apărea ruşii. Locul în sine era, atit de 
clar, un punct strategic, încît duşmanii cu siguranţă 
că  solicitaseră în mod expres supravegherea 
aeriană. Acea pasăre a morţii probabil că trebuia să 
cerceteze zona înainte de a trece coloana pe acolo, 
dar din cine ştie ce motive, avionul sosise mai tirziu 
cu cîteva momente. 


Prea tîrziu pentru a preveni atacul, însă nu era încă 
prea tirziu să distrugă toţi atacanţii. 

Aeronava se învirti pe deasupra luptei, survo- lînd 
malul de pe care Rambo scrutase împrejură-, rimile 
şi întorcmdu-se apoi să mai facă un turneu 
devastator. În timp ce se lăsa iarăşi spre trecătoare, 
aruncînd foc pe sub arpile uriaşe, Rambo se strădui 
din răsputeri să se ţină pe picioare, căci terenul 
cutremurat părea că se va surpa în fiece moment. 
Rebelii ţinteau cu neputincioasele lor M-16. Dar 
efortul lor era, bineînţeles, zadarnic. 

14f 

Ch tar dacă gloanţele lor ar fi atins, printr-o mi- 


155 

nune, avionul ce zbura cu viteză, n-ar fi reuşit nici 
măcar să zgirie fuselajul blindat. 

Dar mai exista o posibilitate. Cu urechile /vic- nind, 
îndurerate de tumultul urgiei aceleia, cu capul parcă 

13 

înţepat de mii de ace subţiri, Rambo învirti discul 
transmiţătorului. Învăluit în fum şi praf, abia reuşea 
să întrezărească numărul potrivit. Trupul i se 
cutremură odată cu exploziile ce zgilţiiau pămîntul. 
Huruind cumplit, avionul trecu iarăşi pe deasupra 
lui. Şi dădu roată locului. Din nou Rambo, îl văzu 
apropiindu-se de buza malului ce străjuia defileul. 
Apăsă pe buton. Peretele de stincă sări în aer. 
Imediat, întoarse rotita spre alt indicator. Apăsă 
iarăşi butonul. O altă explozie izbucni. În vreme ce 
aştepta ca Mousa şi ceilalţi şase mujadehini să 
plaseze încărcăturile, pusese şi el altele, îngropiîn- 
du-le chiar de-a lungul buzei rîpii. 


Pentru cazul în care lupta ar fi luat o altă în- 
torsătură. 

Pentru cazul în care răzvrătiţii erau nevoiţi să se 
retragă în partea aceea şi le trebuia o acoperire 
care să distragă atenţia inamicului. 

Pentru orice eventualitate. Întotdeauna îşi lua 
măsuri de precauţie pentru cazuri neprevăzute. 

Asa îl învățase Trautman. 

Trautman! 

Rambo suci iarăşi discul şi atinse butonul. 

Prima explozie zdruncinase avionul. 

Dar acesta continuase să zboare. 

Cea de-a doua însă îl lovi din plin. făcîndu-.l ta lase 


156 

pe o parte. 

Dar nu reduse defel viteza. 

Cea de-a treia explozie însă îl dădu peste cap. 
Rotoarele întoarse cu susul în jos nu rezistară pre-- 

13 

siunii tonelor Se metal ce le îngreunară dintr-odată. 

Vagonul acela plutitor reuşi să se mai menţină în 
aer doar o clipă. 

Apoi căzu parcă într-un picaj voit. 

Dar vilvătaia îl cuprinse îndată ce atinse pă- mîntul. 
O uriaşă limbă de foc şterse faţa peretelui de stîncă. 

Şocul acela uluitor îl făcu pe Rambo să tresară, 
înspăimîntat. 

Dacă Mousa era în apropierea malului? Dacă l-am 
omorit fără să îmi dau seama? | 

Mai tresăltă încă o dată, la auzul unei bubuituri de 
tun ce veni dinspre un transportor blindat. O- buzul 
se sparse la douăzeci de iarzi distanţă faţă de el. In 
vreme ce războinicii se opriră din retragere şi o 


porniră iarăşi la atac, transportorul se urni greoi din 
loc, ieşindu-le în întîmpinare. 

Dar o explozie de dedesubtul său îl spintecă pe 
dată. Flăcări mari îl înghiţiră. Cei de dinăuntru 
începură să urle, în agonie. 

Explozia aceea nu putuse fi provocată decit de 
detonatorul lui Mousa. Deci prietenul lui trăia! 

Un afgan, înarmat cu singura RPG-7 pe care o 
aveau rebelii (pe care răsculații o găsiseră printre 
dărîmături, după un asalt victorios asupra so- 
vieticilor; o armă pe care o păstrau ca pe cea mai 
minunată comoară, numai pentru momentul în care 
trăgătorul era sigur că proiectilul atît de preţios nu 


157 
avea cum să greşească ţinta), trimise o încărcătură 
ce străpunse carcasa blindată a celui de-al doilea 
transportor. Corpul maşinii sări imediat în aer, odată 
cu muniţia şi combustibilul dinăuntru. 
13 

Ostaşii sovietici, cîţi mai rămăseseră, alergau cît îi 
ţineau picioarele, încercînd să-şi scape viata printre 
ruinele trecătorii, Rebelii se luară după e; sâ-i 
lichideze pe toţi 

Dar tancul nu se mişcase încă din loc, ci trăgea 
rafală după rafală, obuz după obuz. 

Luptătorii lui Allah, care nici nu se mai sinchiseau 
de gloanţele ucigaşe, presimţind apropierea îzbinzii, 
mureau pe capete, aşa cum îşi doriseră - martiri. 

Tancul porni în viteză, răzînd totul în calea sa. Tot 
mai mulţi afgani îi cădeau pradă. 

Un războinic rănit aruncă o încărcătură de dinamită 
înainte de a muri. Fitilul explozibilului fi- sii, fumegă 
şi căzu la cinci picioare depărtare de cel rănit. Dar 


tancul, duruind mai departe, nu era îndeajuns de 
aproape de el, ca să poată fi vătămat în vreun fel. 
Rebelii împroşcau în zadar cu gloanţe tancul 
neatins. Tunul acestuia se întoarse spre ei 

Rambo sări în picioare şi apucă pachetul cu di- 
namită încă nedetonată. Alergă spre tanc. Rafalele 
mitralierei îl siliră să se arunce la pămînt. Aruncă 
explozibilul Acesta nimeri chiar pe turelă. Insă 
tancul se apropie de luptătorul lipit de ţărină. Umbra 
matahalei ajunse chiar lîngă el. Se tiîrî iute sub burta 
maşinăriei. Şenilele scrişniră cumplit, înca- drindu-l 
pe fiecare parte. Zărind dintr-odată o geană de 
lumină apărută în spatele tancului, se rostogoli 


158 
într-acolo, se ridică în picioare şi apoi o luă la fugă, 
simțind că se înăbuşă de atita fum şi praf de puşcă. 
Cînd izbucni explozia, el era deja departe. Insă o 
suflare fierbinte tot îi useă gitul însetat. 
13 

Ţinîndu-şi respiraţia, se uită înapoi. Turela tancului 
sărise de la locul ei. Ţeava tunului era căzută într-o 
rină, înfiptă cu capătul în pămînt. Din- lăuntrul 
maşinii ţişneau viîlvătăi îndrăcite. 

Rambo se aşeză în nisip, extenuat: O umbră se 
apropie de el. Puse mîna pe pumnal. 

Şi se opri, răsuflind uşurat la vederea lui Mosaad, 
care zimbea cu gura pînă la urechi, aplecîn- du-se 
spre prietenul lui. ca să îl aiute să se ridice în 
picioare. 

Împuşcături răzlețe stîrneau ecouri în trecătoarea 
pustiită, însă nu se mai auzeau păcăniturile armelor 
automate, ci pocnetele seci ale vechilor puşti 
Enfield. Rebelii hăituiau cu  îndirjire rămăşiţele 


trupelor sovietice, alergind neostoiţi printre gră- 
mezile de pietre. Rambo observă că afganii omorau 
toţi prizonierii pe care îi prindeau. 

Dar oricum, dincolo de acele focuri izolate, bătălia 
se sfirşise de-acum. Norii de praf se risipiră. 
Răzvrătiţii căutau printre ruinele măcelului, adu- 
nînd arme sovietice şi muniţie. 

Un afgan tăie beregata unui rus rănit. 

Rambo îşi întoarse ochii într-altă parte. 

Nu, ăsta nu-i războiul meu! 

Oamenii aceia abia aveau ce să mănince ei; 
nicidecum nu ar fi găsit merinde pentru prizonieri: In 
plus, atiţia dintre ei fuseseră răniţi, încît nu puteau 


159 
irosi proviziile lor de medicamente pe sovieticii loviți 
în timpul luptei. lar dacă i-ar fi lăsat să plece în 
libertate, foştii prizonieri s-ar fi întors oricum să 
ucidă încă şi mai mulţi localnici: Deci răsculații nu 

13 

aveau nici o altă variantă. Trebuiau să îi omoare pe 
prizonierii lor. 

Fără cruţare... 

Nu este războiul meu J 

Auzi o agitaţie neobişnuită, care îl făcu să se 
întoarcă într-acolo, în partea stingă, ia o oarecare 
distanţă de cîmpul de bătălie, rebelii se strinseseră 
în cerc şi se amuzau de mama focului, privind la 
ceva anume, aflat în mijlocul lor. 

Ochii lui Mosaad scăpărară. Se grăbi spre mulţimea 
încîntată Khalid şi Rahim i se alăturară îndată, 
făcîndu-şi loc printre războinici. 

Nedumerit, Rambo se duse şi el acolo. Cînd îşi 
dădu seama de ce se distrau atita afganii, aproape 


că i se făcu rău. Un ostaş sovietic - de cel mult 
douăzeci de ani - şedea ghemuit în centrul cercului, 
cu capul în miini, încercînd să se apere de pietrele 
cu care aruncau băştinaşii în el. 

Un mujahedin îi dădu în lături braţele. Tînărul ostaş 
îndrăzni să se uite în sus, cu ochii plini de spaimă. 
Lui Rambo i se păru că seamănă cu un cîine de 
pripas, care îşi pierduse minţile de cîte bătăi luase 
pînă atunci. Blond, cu ochi mari, albaştri, cu chip de 
adolescent, avea întipărită pe faţa plăcută o 
expresie nevinovată, mai degrabă de victimă, decit 
de atacant. 

Rebelii îl prinseră de umeri şi îl înviîrtiră în loc ca pe 


160 
un titirez. Rusul se răsuci în ţărină precum o jucărie 
şi îndată o ploaie de pietre se abătu asupra lui. Un 
afgan scoase cuțitul, îl apucă de păr, îi dădu capul 
pe spate, ca să îi descopere gît- lejul şi duse 
13 
pumnalul... 

Rambo se aruncă înainte, prin mulţimea incitată şi 
îl ţinu pe războinic de încheietura miinii în ultima 
clipă. Lama ascuţită se opri tremurătoare la un 
deget de beregata sovieticului. Afganul se strădui să 
scape din strinsoare, dar Rambo în- cleştă şi mai 
tare braţul acestuia, silindu-l să tragă cuțitul înapoi. 

Războinicul gemu de durere. Rambo îi suci mîna în 
care ţinea cuțitul. 

Atunci afganul se dădu un pas înapoi şi îşi propti 
teava puştii în pieptul lui Rambo. 

Khalid se repezi din mulţime şi împinse arma cu 
gura spre pămînt. Se răsti la iuţeală la luptătorul 


înfuriat, apoi se întoarse către Rambo şi se oţări şi la 
acesta,.încă şi mai mînios. 

- Zice că ţi-a scăpat viaţa. Zice că a făcut-o pentru 
că şi tu ai salvat-o pe fata lui de la moarte: Nu 
trebuia să te bagi tu aici aşa. 

Vocea tălmaciului părea gituită de oboseală şi 
efort. 

Rambo se uită în spate. 

Unde stătea Mousa, desigur 1 

Dar nu era vreme să mulţumească Domnului 
pentru că era încă viu! Deci nu stătuse pe buza rî- 
pei atunci cînd Rambo declanşase explozia! 

Afganii se sfădeau între ei tot mai tare, devenind 


161 
tot mai ţifnoşi. 

Rahim vorbi şi el, foarte supărat. 

Mousa traduse: 

- Tu ai luat cuţit din mîna de la om ăsta. L-ai 

13 

necinstit. Jignirea trebuie plătită cu preţ de sînge. 

- N-am vrut să-l insult! Am încercat doar să..: 

- Afganul nu sare la alt afgan niciodată! 

- Dar eu nu sînt de-al vostru!, îi aminti Rambo. Nu 
cunosc regulile voastre! 

- Vorbeşte mai încet, îl sfătui Mousa. Afganii nu 
strigă niciodată. Foloseşte puterea de la cu- vînt. 
Ţipătul e jignire. 

Rambo se strădui să grăiască mai calm. 

- Spune-i că n-am vrut să îl dezonorez. Îl respect 
pentru vitejia sa. E un luptător de neînvins. Dar nu îl 
pot lăsa să ucidă prizonierul. Nu m-aş fi amestecat 
dacă n-aş fi avut un motiv trainic, Dacă m-ar asculta 
doar... 


Cel căruia îi luase cultul tremura de furie, iar ochii 
îl fulgerau pe străin. 

- Cere-i scuze din partea mea. Nu pot să mă 
înjosesc mai mult de-atit în faţa lui. 

Rambo apăsă lama cuţitului pe propriul braţ şi făcu 
o tăietură piezişă. 

Sîngele ţişni năvalnic. 

Afganul se îndreptă de şale, privindu-l mai domolit. 

Americanul îi întinse pumnalul, cu minerul în- 
dreptat spre stăpinul şişului. 

- Îmi pare nespus de rău pentru ceea ce s-a 
întîmplat. Dar acum onoarea ta a fost spălată cu 
sînge. Nu ai scos cuțitul din teacă în zadar. Pe lama 


162 
lui stă scris cu sînge... 

Afganul şovăi. 

- lertarea ta m-ar îndatora peste măsură; adăugă 
Rambo. 

13 

Picuri de sînge se scurgeau pe mîna străinului: 

Războinicul se gîndi cîteva clipe, se înfioră iarăşi de 
mînie, apoi luă cuțitul. 

- Mulţumesc, spuse Rambo. 

Ceilalţi afgani murmurară ceva, în semn de 
aprobare. 

Umerii lui Rambo se destinseră. 

Acum însă Mosaad grăi cu glas tăios. 

Mousa traduse: 

- Zice că e mai bine aşa. Să asculţi la Coran: Să 
faci judecată. Să cumpăneşti vina. Să fii drept: ŞI 
dup-aia să omori pe sovietic. 

Rahim interveni: 


- Nu. Coranul hotărăşte că judecata-i doa? pentru 
semenii musulmani. Necredincioşii nu sînţ apăraţi 
de legile noastre. Soldatul ăsta-i mai râii decit 
păgiînii. E ateu. Şi e laş. Cînd am dat noi atac, ela 
fugit ca vrabia şi s-a ascuns după stîn- cile astea, la 
adăpost. El nu merită cinstea să fie judecat. Călăul 
ar trebui să-l ia pe rahatu' ăsta împuţit de cîine, să-l 
ducă departe de ochii noştri şi să-i taie capul. 
Afganii încuviinţară, tăcuţi. Gidele cel uscăţiv păşi 
îndată între ei, cu securea în mînă. 

- Mousa, spune-le să nu facă asta. 

Rambo rosti aceste vorbe încercînd să-şi stă- 
pîineaşcă neliniştea din voce. 


163 

- Supne-le să mă asculte mai întîi. Zi-le că eu am 
nevoie de omul ăsta. Pentru că eu cred c-ar putea 
să mă ajute să-mi găsesc prietenul. 

- O să vorbim de asta la sfatul nostru, hotărî 

13 
Mosaad. 

- Şi să mai discutaţi încă ceva în timpul sfatului, 
propuse Rambo. De cînd am ajuns aici, eu. am făcut 
tuturor pe plac. E vremea să mi se facă şi mie un 
serviciu. Mi-aţi făgăduit că mă ajutaţi să-l găsesc pe 
prietenul meu. Mi-aţi tot povestit despre ce 
înseamnă pentru voi onoarea. Eu nu vă cer decit să 
mi-o dovediţi. Ţineţi-vă de promisiune.1l Dacă rusul 
ăsta mă poate îndruma, cruţaţi-i viaţa: 

Afganii îl priveau în culmea mirării. 

- Nu-i bine, se pronunţă Mousa. N-ar trebui să te 
îndoieşti de cuvint de la ei. Acum n-au decit două 
lucruri de ales: să te omoare sau să îţi dea ce le-ai 
cerut. 


Rambo aşteptă în linişte, ţinîndu-şi răsuflarea: 

Mosaad păşi către el. 

;- Vrei să zici că eu n-o să-mi ţin făgăduiala f 

- Să spunem că am voit doar să îţi amintesc: 

- Ştii care-i pericol de te paşte cînd vorbeşti aşa de 
duşmănos? 

- Da. 

Mosaad îl studie cu atenţie, apoi rosti: 

- Prietenul tău mult înseamnă pentru tine: 

- Ţin la el ca la tatăl meu. 

Mosaad rămase tăcut cîteva clipe. 

- Eşti credincios la suflet ca un afgan. Şi eşti tot 
atit de curajos şi pătimaş. Pentru tine, noi dăm 


164 
drumul la om ăsta. Da' dacă nu-ți e de ajutor... 

Căpetenia luă securea din mîna călăului şi i-o 
arătă. 

- „„Dacă încearcă să trădeze la noi, tu o să îi tai 

13 
singur capul. 

Trautman îşi ridică încet capul umflat, dintr-o baltă 
de sînge. Cu ochii orbiţi de lumina puternică a 
reflectoarelor încercă să privească spre mica vizetă 
zăbrelită. Dintr-acolo se auzea o mişcare pe coridor. 
Agitaţia aceea neobişnuită în temniţă umplea parcă 
tot culoarul. Colonelul încercă să îşi as- cută auzul. 

Da, era zgomot de paşi. 

Da, fără îndoială. Însă nu părea mersul acela sigur, 
al colonelului Zaisan şi al sergentului Kurev care s-ar 
fi întors iarăşi să îl interogheze şi să-l schingiuiască. 

Nu, era mai degrabă un mers tiîrşiit. 

Mai mulţi oameni treceau pe-acolo. Cineva căzu. 
Se auzi pocnetul unei lovituri. Un altul gemu. Altul 


rosti ceva cu voce rugătoare. Urmă o nouă lovitură. 
Un gardian lătră cîteva ordine. Paşii se tîrşiiră în 
continuare. 

Trautman se tîrî în genunchi şi pe coate, pînă la 
perete. Se sprijini de acesta şi îşi adună ultimele 
puteri, ca să se ridice în picioare. Se îndreptă, îm- 
pletieindu-se; spre ferestruica tăiată în uşa me-i f aii 
că. 

Deşi vedea ca prin ceaţă, Trautman reuşi <a. 
numere vreo zece afgani şi, cu toate că parcă 1 se 
lăsase un văl des peste gînduri, îşi dădu seama, din 
instinct, că oamenii aceia nu erau acolo de puţină 
vreme. Nu erau duşi spre celule. Ba dimpotrivă. 


165 
Gardienii îi îpînauln direcţia din care sosea întot- 
deauna colonelul Zaisan. 

Spre uşa prin care fusese adus Trautman. 

Spre curtea fortăreței. 

13 

Picioarele i se înmuiară dintr-odată. Lunecă pe uşă 
în jos, cu faţa lipită de metalul rece, lăsînd în urmă o 
dîră de sînge prelins de pe buzele lui strivite. 

Avea o presimţire cumplită. 

În vreme ce se prăbuşea pe podele, se gîndi că 
dacă sovieticii ar fi eliberat prizonierii aceia, gar-r 
dienii i-ar fi tratat cu totul altfel. lar deţinuţii nu s-ar 
fi opus defel, nu i-ar fi rugat. 

Era greu de crezut că toţi cei zece afgani aveau să 
fie interogaţi împreună. 

Trautman avu o bănuială încă şi mai grozavă. 
Gemu îndurerat, numai gîndindu-se la ce avea să se 
petreacă. 


De la fereastra biroului colonelului Zaisan, maiorul 
Azov cerceta curtea. Asfinţitul arunca o umbră 
prelungă dinspre zidul în faţa căruia un şir de soldaţi 
aliniaţi regulamentar aşteptau ordinele superiorului. 

Azov clătină din cap, dezgustat. Era un bărbat 
robust, de vreo patruzeci de ani j avea o figură de 
soldat încercat însă, în mod paradoxal, ochii îi erau 
deosebit de expresivi. Singurul lucru pe care şi-l 
dorea din tot sufletul în acele momente era să nici « 
nu fi auzit vreodată de ţara aceea imposibil de stă- 
pînit şi să nu se fi lăsat trimis de bunăvoie acolo. 

Se întoarse către superiorul său. 

- Tovarăşe colonel, cu tot respectul pe care vi-i 


166 
datorez, ţin să vă amintesc că dumneavoastră aţi 
avut ideea de a trimite coloana blindată, în loc să 
aşteptăm pînă la aflarea locului unde se ascund 
rebelii. 
13 

- Vrei cumva să insinuezi că tot ceea ce s-a 
întîmplat a fost greşeala mea? se răsti Zaisan. 

- Bineînţeles că nu, tovarăşe comandant. Am fost 
nevoiţi să luăm această măsură de rigoare. Numai 
că nu putem prevedea întotdeauna consecinţele. 
indiferent de cît de bine puse la punct ar fi planurile 
noastre tactice. 

- Adică tu numeşti pierderea a trei avioane, două 
tancuri, şase transportoare blindate şi peste o sută 
de oameni - în două ziie - un plan bine pus la punct? 

Azov nici nu mai îndrăzni să-i reamintească şefului 
său că trimiterea acelei coloane fusese de fapt 
ideea lui. 


- Răsculaţii ăştia trebuie neapărat să primească o 
lecţie usturătoare, decise Zaisan. Se ascund pe 
undeva prin preajma locului unde s-a dat atacul, de 
asta sînt convins. Miine o sa dispun declanşarea 
unei operat iuni-fulger de cercetare şi dis- 'trugere 
în masă. | 

Dar dacă ei au intenţionat să vă. lase im” presia 
că într-adevăr se adăpostesc pe undeva, prin 
apropierea zonei respective? Acţionînd atît de rapid, 
n-aţi face decit să procedaţi întocmai cum aii 
prevăzut ei. Şi ar putea să ne întindă o cursă, - Nu 
mă contrazice, tovarăşe maior! Ai adus vorba 
despre consecinţe! Pentru ceea ce au făcut 


167 
nenorociţii ăia de răzvrătiți, or să existe cu adevărat 
urmări ale faptelor lor! 

Azov se Întoarse iarăşi către fereastră, privind 
rîndul de soldaţi aliniaţi în curtea cazarmei, - Dar cu 

13 
prizonierul american ce-o să se-n- timple? 

- Adică? 

- Ar trebui transferat la Kabul înainte de a le da o 
lecţie rebelilor despre ce înseamnă consecinţele. 
Dacă află despre... 

Făcu un gest larg, către soldaţii de afară. 

- Americanul nu pleacă nicăieri, pînă nu 
mărturiseşte unde se ascund răzvrătiţii şi rezolv eu 
toată harababura asta! 

Cineva bătu la uşă. Intră sergentul Kurov. 

- Prizonierii au fost duşi în curte, tovarăşe colonel. 

- Atunci îndepliniţi ordinul. 

Azov îşi dori din nou să nu fi fost nici în vis măcar 
acolo. 


Deşi pereţii groşi ai celulei amortizau zgonxH tele 
de afară, Trautman percepu răpăitul armelor din 
curte. 

Şi gemete îndepărtate. 

Cap ul îi zăcea într-o baltă de sînge închegat. 
Icnetele lui de durere se preschimbară în blestem*; 

Numele prizonierului era Andreev. În vreme ce el 
şedea lîngă Rambo, la gura peşterii, soarele începu 
să coboare îndărătul creştetelor munţilor. Afganii 
îngenuncheară pentru rugăciunea de seară. Rambo 
aşteptă, respectuos, pînă ce sfirşiră să se închine, 
apoi îi explică lui Andreev în ruseşte ce anume 
dorea de la el. 


168 

Ochii albaştri ai tînărului se măriră a mirare: 

- Dumneata vorbeşti bine ruseşte. 

- În timpul stagiului militar a fost una dintre limbile 
în care m-am specializat. Mai ştiu italiana şi 

13 
vietnameza. 

- Soldat?... 

- Am fost odată. 

Rambo stătu o clipă pe ginduri. 

- Mă rog, s-ar putea spune că sînt la vatră 
de-acum. Dar te-am întrebat ceva. Ştii unde l-au dus 
pe american? 

- Da, l-am văzut pe prietenul dumitale. 

Rambo se aplecă spre el, cu interes. 

- Unde? 

- La cazarmă. 

- Trăieşte? 

Andreev înălţă mîinile în lături, neştiutor. 


- Da, dar cine ştie cît mai are?!... ÎI bat îngrozitor. 
Zi de zi. 

Rambo scrisni din dinţi, simțind cum îl cuprinde 
mînia aceea nestăvilită. 

- Arată-mi unde anume îl ţin ăia. Desenează-mi o 
hartă. 

- Nu există nici o şansă să îl eliberaţi. Fortăreaţa 
asta e prea bine apărată. Nici chiar toţi răzvrătiţii 
ăştia la un loc n-ar reuşi să o cucerească: 

== Ei n-or să pătrundă acolo. Eu o să întru) 

- Dumneata? făcu Andreev, rămiînind cu gura 
căscată de uimire. 

- Împreună cu un prieten. Doi oameni pot trece 


169 
mai uşor neobservaţi. 

- Dar cazarma e înconjurată de un cîmp minat în 
întregime. Chiar dacă ai avea o hartă oricît de 
amănunţită, tot ai nevoie de o călăuză pe-acoto. 

13 

Andreev stătu o clipă pe ginduri. 

- Va trebui să mă iei cu dumneata. 

- Va trebui? Cumpăneşte-ţi bine vorbele. 

- Nu eşti sigur că poţi conta pe mine? 

- E unul pe-aici, prin preajmă, care are ditamai 
securea şi care abia te-aşteaptă. Dar de ce-ai dat bir 
cu fugiţii în timpul atacului? 

- Crezi că sînt laş, nu-i aşa? 

- Eu nu ştiu cum eşti. Îţi dau doar prilejul să-mi 
spui singur. 

Andreev îşi trecu mîna prin părul blond, zburlit, x 

- Ce facem noi aici nu-i drept deloc. Eu îmi iubesc 
patria, dar urăsc războiul ăsta din tot sufletul. Și 


mulţi soldaţi sovietici gîndesc ca mine; Unii chiar au 
dezertat E o luptă nedreaptă. Ca şi în Vietnam. 

- Da, răspunse Rambo, simțind un gust amar în 
gură. Ca şi în Vietnam. Vrei să zici că ai de gînd să 
dezertezi? 

Andreev privi în jur cu uimire. 

- Păi, se pare că deja am şi făcut-o. 

- Da, dacă oamenii ăştia or să te accepte 

Andreev îşi at.inti privirile în pămînt. 

- Da, aşa e. Dacă... 

- Or să-ţi ceară să lupţi împotriva naţiei tale: Poţi 
să faci una ca asta? 

- Soldaţii din cazarma asta nu sînt de-aceeaşi nație 


170 

cu mine. Eu m-am născut într-un orăşel nuTtambo. 
IIl < c. S 161 

mit Perm. Acolo trăieşte neamul meu. Cei de la 
Moscova habar n-au ce viață de coşmar e-aici. In- 

13 

rolează tineri de la țară şi îi trimit unde-a-nţârcat 
dracu' copiii. La Moscova se crede că noi aici sîn- 
tem mari învingători. Nici nu ştiu cît se înşeală. 
Nimeni nu învinge într-un război. Şi oricum, ăsta nu-i 
războiul meu, E o luptă nebunească, fără de nici un 
rost. Dacă afganii mă acceptă, ei or să fie poporul 
meu. 

Rambo îl urmărea cu atenţie. 

- Ei, tu, americanule, nu-l poţi crede pe Andreev, 
dar eu pot să mă-ncred în tine? 

- Mi-am riscat viaţa ca să te salvez. 

- Acum o să mi-o risc şi eu ca să te ajut. 

- Poate. O să mă mai gîndesc la asta. 

Zgomotul de pietre strivite sub paşi îl făcu pe 


Rambo să se întoarcă. 

Cu o ţigară în colţul gurii, Michelle se apropia de ei, 
însoţită de fiica lui Khalid. 

- Mi-am închipuit că vrei să ştii cum se mai simte 
prietena ta. 

Rambo îi zimbi fetiţei pe care o scăpase de!a 
moarte. 

Micuța rosti cîteva vorbe. 

- Ce spune, Michelle? 

- Ei, n-are importanţă. 

- Zi-mi. 

- Ştii şi tu cum sînt copiii. Vorbesc iar., -â 
cumpănească prea bine. Nici nu îşi dă seama ce 


171 
îndrugă ea acolo. 

Rambo tăcu, aşteptînd să i se răspundă la în- 
trebare. 

- Bine, bine, îl îmbună Michelle. Halima speră că o 

13 
să fii rănit cît de curînd, ca să te poată în” griji ea. 

Rambo studie harta făcută de Andreev pînă ce îşi 
întipări în minte fiecare detaliu al fortăreței. Se 
ridică de lîngă lampa cu gaz aşezată într-un colț al 
infirmeriei, dădu în lături o pătură şi ieşi în bezna de 
afară. Acrul proaspăt şi răcoros îi dez- mierdâ nările 
îmbicsite cu mirosul puternic de gaz. 

În acea noapte, rebelii nu aprinseseră nici un foc. 
Tabăra era cufundată într-un întuneric de nepătruns. 
Căci dacă avioanele trimise să răzbune în- frîngerea 
suferită de sovietici ar fi survolat acele locuri, ar fi 
tras la orice semn de viaţă. Lui Rambo îi trebuiră 
cîteva momente pînă să se obişnuiască într-adevăr 
cu  întunecimea aceea. Corturile erau perfect 


camuflate - păreau doar nişte umbre nelămurite 
încremenite în noaptea netulburată. Dacă nu ar fi 
auzit un clinchet uşor şi zgomotul înăbuşit al 
unei'copite ce se tirşii prin ţărină. Rambo nici nu 
şi-ar fi dat seama unde erau priponiţi caii, printre 
copaci. Pînă şi vremea părea că este de partea 
răsculaților, căci nori negri se strinseră peste faţa 
cerului, acoperind licărul stelelor. 

Nu departe de Rambo. În partea dreaptă, o siluetă 
întunecată se dezlipi de peretele de stîncă de care 
se sprijinise pînă atunci, neobservată. 

- Mousa, am nevoie de ajutorul tău. ca să tăl- 
măceşti ceva. 


172 

Merseră împreună către un cort ce se desluşea 
chiar în faţa lor. Murmurul vocilor se stinse cînd 
intrară ei. Un opaiţ arunca flăcări firave peste chi- 
purile lui Khalid, Rahim şi Mosaad. 

13 

- X dat sovieticul la tine vreo informaţiei se 
interesă Khalid. 

Rambo îi arătă harta. 

- Dar este bună? grăi şi Rahim, suspicios. 

;- Am arătat-o spionului vostru, soldatului care a 
venit aici ieri şi ne-a anunţat despre trimiterea 
coloanei blindate. Spune că unitatea militară afgană 
din care făcea el parte nu era cazată în fort, dar că 
el a fost de două ori pînă acolo, iar harta asta 
însemnează întocmai porțiunile pe care a reuşit el 
să le vadă. 

- Dar porțiunile pe care n-a reuşit el să le vadă? 
insistă Mosaad. 

- Asta o să constat eu în curînd. 


- Curînd? se înnegură Mosaad. Cît de curînd? Cînd 
ai de gind să pleci? 

- Astă-seară.-. 

- Astă-seară?! Dar nici n-ai timp să te pregăteşti 
cum se cuvine. 

- Nu am timp chiar deloc. Prizonierul spune că 
prietenul meu e torturat. Mi-e teamă că-l vor ucide. 
Trebuie să-l scot de-acolo cît mai repede cu putinţă. 

- Nu place la mine asta defel, declară Mosaad;. 

- Nici eu nu pot să spun că-mi sare inima de 
bucurie, mărturisi americanul. 

Mosaad îl cercetă pe Rambo, plin de admiraţie: 

- Mi-am dat cuvînt de cinste la tine că ajut; Şi 


173 
vreau să dovedesc cu fapta. De ciîţi oameni ai 
nevoie? 

- Numai de* Mousa şi de încă cinci luptători care să 
ne aştepte cu caii. 

13 

- Dar cum să ataci tu la o cetate aşa puternică şi 
apărată, cu atit de puţine ajutoare după tine ţ. 

- N-o să atac. Mă rog, nu în felul în care înţelegeţi 
voi chestia asta. În timpul stagiului meu militar îi 
spuneam „incursiune".. Sau - Pete şme” cherul. 

- Pete şmecher? Cum asta vine...? 

- Adică să-mi plimb curul pe-acolo cît pot mai iute 
şi să ies ca fulgerul. 

Căpeteniile se distrară copios cînd le tălmăci 
Mousa. 

- Păi atunci o să mă rog la Allah să aibă grijă de 
curul tău cît îl plimbi pe-acolo, spuse Khalid: | Dar se 
încruntară cu toţii, nemulţumiţi, cînd îl auziră pe 
Rambo zicînd: 


- Îl iau şi pe prizonier cu mine. 

- Ai încredere-n el? se minună Mosaad. 

- Nu. Dar trebuie să-mi asum riscul. Spune că în 
jurul cazarmei e un cîmp minat. Am nevoie de el ca 
să mă conducă prin locurile acelea. 

- Şi dacă strigă şi anunţă gărzile? Poate să trădeze 
la tine. 

- Vă făgăduiesc eu că dacă alarmează gardienii, el 
o să fie primul care moare. 

- Tu poţi să fii al doilea, îl avertiză Mosaad: 

- În cazul ăsta n-o să mai fii pus în situaţia 
neplăcută de a-mi spune că sînt sărit la minte. 

Mosaad îl bătu uşurel pe umăr. 


174 

- M-ar seca la suflet al meu să văd un aşa bun 
jucător de buzkashi care să nu vieţuiască mai mult, 
ca să joace şi altă dată. 

- Data viitoare o să mă baţi de-or să-mi meargă 

13 

fulgii. 

- Nu-mi doresc decit să am bucuria mare ca să aflu 
asta. 

Zimbiră amindoi şi apoi ieşiră împreună din cort. 

În bezna de afară, Mosaad scrută cerul. Glasul lui 
păru întristat; 

== Ăllati a hotărît să nu te binecuvînteze? 

- Nu-nţeleg. 

Căpetenia arătă către înalt, unde se îngrămădi 
deau tot mai mulţi nori mohoriţi. i 

Cu o viteză uluitoare, acopereau ca o perdea 
îndoliată ultimele licăriri ale stelelor ce se zăreau la 
capătul văii. 

- Furtună vine. 


Rambo tresări. 

- Atunci să ştii că te înşeli amarnic, rosti el cu 
voioşie. Allah chiar că m-a blagoslovit. 

- Acum eu sînt cel de nu-nţelege, mărturisi 
Mosaad. 

- N-am timp să-şi explic. Mousa. trebuie să plecăm. 
Înainte de-a începe furtuna. 

Rambo se grăbi să se strecoare printre corturile 
întunecate şi intră*într-unui în care cîțiva paznici 
afgani îl aveau în grijă pe Andreev. 

- Tu vii cu mine. zise Rambo. Grăbeşte-te.! 

- Îmi dai şansa să îţi dovedesc dacă te-am înşelat 
sa o nu? se miră acesta. 


175 

- Dacă o iei la picior şi de data asta, cum ai făcut... 
- Nu sînt laş. O să mă lupt dacă o să cred în cauza 
mea. 

- Ar fi minunat să crezi, căci dacă o să-mi dai 

13 

prilejul să mă îndoiesc de tine... - Rambo scoase din 
teacă cuțitul cu Jamă curbată - o să sfirşesc fără să 
stau pe gînd uri ceea ce a început azi-dimineaţă 
războinicul acela. Îţi tai beregata t 

Vîntul îşi sporea puterile. Nisipul stîrnit biciuia faţa 
lui Rambo, în timp ce acesta mergea înaintea 166 
calului, ducîndu-l de căpăstru peste o pantă stîn-- 
coasă cufundată în bezna de nepătruns, pînă ce 
ajunseră într-un fel de scobitură adăpostită. Era 
greu să desluşească mai mult în viîrtejul acela ne- 
bunesc, ce vestea dezlănţuirea apropiată a urgiei: 
'„Măcar să o ţină vintul ăsta tot aşa. pînă ce ajun-; 
gem noi cît mai departe", îşi zise el. 


Chiar şi aşa, călătoria pînă acolo fusese ane-; 
voioasă. Cu toate că urmaseră căi cunoscute de 
băştinaşi ca în palmă, adeseori fuseseră nevoiţi să 
pipăie pietrele ce le stăvileau calea şi copacii smulşi 
din rădăcini. Dacă nu ar fi avut drept însoțitor un 
afgan care cunoştea fiecare piatră din acel ţinut; ' 
nu ar fi ajuns cu nici un chip pînă acolo mai înainte 
de sfirşitul nopţii, „Numai că acum furtuna e de 
partea noastră", gîndi Rambo. 

Dimpreună cu întunericul, oferea cea mai grozavă 
acoperire şi, pe deasupra, avea să abată cu totul 
atenţia gărzilor sovietice de la orice mişcare.' Da, 
Mosaad se înşelase. Allah nu pierduse deloc prilejul 


176 
să binecuvinteze acea misiune îndrăzneață. 

„Allah? îşi spuse Rambo mirat. Am impresia că ai 
stat cam mult alături de musulmani. Ai început să 
cugeţi ca ei..." 

13 

Noţiunea de destin nici măcar nu îl îndemnase 
vreodată să o ia în considerare. El credea în stă- 
pînirea de sine, nu în stăpînirea sinelui de către o 
altă putere. 

însă furtuna aceea venită tocmai la timp, ca un dar 
ceresc, îl făcuse să se îndoiască de judecata lui de 
pînă atunci. 

„Nu, nu", se hotărî el. „Nici vorbă. Pur şi simplu am 
avut noroc". 

Sau poate că însuşi norocul era un alt fel, al 
neştiutorilor, de a numi voinţa lui Dumnezeu. 

Şi dintr-odată îşi aduse aminte de ceea ce îi spuse 
Trautman la topitoria din Bangkok, ultima dată cînd 
îl văzuse Rambo. 


- John, trebuie să îţi accepti destinul. 

- Eu nu cred în destin. 

- Da, aşa e. Tocmai ăsta-i necazul cu tine.' Trebuie 
să accepţi ceea ce eşti de fapt. 

- Adică să accept ceea ce urăsc cel mai tare pe 
lumea asta?! 

Ei bine, în acele momente făcea tocmai ceea ce 
ura el, ceea ce ştia el să facă mai bine decit oricine 
altcineva. 

Calul ce mergea înaintea lui încetini pasul, apoi se 
opri în loc. Luptindu-se cu virtejurile de nisip; 
Andreev veni lîngă el. Mousa şi ceilalţi războinici « 
afgani îşi duseră caii la adăpostul scobiturii în pe- 


177 

retele de stîncă. 

Vocea rusului se auzea slab în învălmăşeala a- 
ceea asurzitoare. 

- Lăsați caii aici. Colinele astea or să-i mai ferească 

13 

de urgie. 

- Sîntem aproape de cazarmă? 

Andreev cercetă cadranul fosforescent al busolei şi 
arătă către nord-vest. 

- Se află cam la trei sute de iarzi în direcţia aceea. 

- Eşti sigur? Cu furtuna asta, poti să te înşeli foarte 
Uşor. 

- Am fost încartiruit aici un an de?ile. Cre- de -mă 
pe cu vînt « ştiu undei fortul ăsta 

- Să nu fii trecut cumva pe alături, fără 'ă bagi de 
seamă 

- E destul de mare, n-ai cum să nu bagi de seamă. 
Dar tine bine minte: prizonierii sînt ţinuţi în partea 
de nord, în beciuri, zise Andreev. 


Mousa se apropie de ei. 

'a ca 

- Daţi-vă cu asta. 

Desfăcu îndată capacul unei cutii. 

- Ce-i acolo? 

- Grăsime de leopard amestecată cu funingine. 

- Pe furtuna asta? N-avem nevoie de nici un fel de 
camuflaj. 

- Aici nu, insistă Mousa. Dar în cazarmă? 

- Aşa-i, îl aprobă Rambo. 

- Cîinii fug departe la miros de leopard. Adulmecă 
şi dup-aia se ascund, nici nu latră de frică. 

Rambo se mînji cu unsoarea aceea pe faţă şi pe 


178 
dosul miinilor. Apoi îşi şterse podul palmelor pe 
poalele cămăşii, ca să nu îi alunece degetele: 
Trebuia să prindă cu nădejde armele, cînd avea să 
lovească. 
13 

Pînza de nisip ce se lipi de spoiala aceea îl făcea să 
nici nu poată fi desluşit de virtejurile furtunii. 

În vreme ce Mousa şi Andreev se ungeau şi ei cu 
alifie, Rambo mai controlă o dată dacă pumnalul lui 
era bine înfipt în teacă, alături de traistele cu arcul 
şi săgețile. Înnodă strîns şireturile de la gura 
rucsacului, apoi scoase puşca-lansator de grenade şi 
o atîrnă pe umăr. Mousa şi Andreev îşi verificară şi 
ei armele. 

- A, încă un lucru... 

Rambo dezlegă un colac de funie încolăcită, agă- 
tată de oblincul şeii, şi o petrecu pe după braţ. La 
capătul frînghiei era prinsă o ancoră. De asta avea 
nevoie în cazul escaladării zidurilor. 


- Toată lumea-i gata? 

Da, toţi erau pregătiţi de marea luptă. 

Rambo încercă să îşi stăpinească orice sirr.ţă- 
mînt... 

Se gîndi la Trautman... 

Şi îl prinse pe Andreev din spate, de uniformi.' 

- Hai 1 

Mousa strigă ceva în afgană, către ceilalţi nncl 
războinici, care aveau să îi aştepte cu caii. 

- Le-am spus că dacă nu ne-ntoarcem într-d oră, să 
plece. 

Mousa îl prinse pe Rambo cu mîna de spatele 
cămăşii. leşiră din scobitura aceea adăpostită. 


179 

Tar furtuna îi învălui pe dată. 

Vîntui îl împingea pe Rambo din spate, ducindu-l 
grăbit, aproape fără voie. Grăunţe de nisip întărit îi 
pişcau întruna părţile neacoperite ale trupului - gitul, 

13 
creştetul şi mîinile. lar vîntui, tot atît de ascuţit şi 
dureros, îi urla în timpane, făcînd să-i ţiuie urechile. 

Timpul şi spaţiul păreau că îşi pierd dimensiunile. 

Mousa le zisese celorlalţi afgani să plece într-o oră, 
dar se părea că deja trecuse jumătate din vreme. 
Vijelia aceea şi valurile de nisip cu care se lupta, îl 
făceau pe Rambo să îşi închipuie că nu va mai scăpa 
niciodată de urgie, că terenul nesigur de sub 
picioarele sale va pieri în orice clipă, iar el avea să 
cadă, să se tot prăbuşească, simțind mereu goluri în 
stomac, ca şi cum s-ar fi rostogolit mereu în neant. 

În spatele lui, Mousa se ţinea de cămaşa ameri- 
canului din toate puterile, iar Rambo, la rîndul său; îl 
înşfăcă încă şi mai zdravăn pe Andreev de uniformă. 


Din vreme în vreme, rusul se oprea în loc; se clătina 
pe picioare şi se uita la busolă, verificînd dacă aceea 
era ruta corectă. Încercau să înainteze 'cu pas 
susţinut, zorindu-se atit cît le îngăduia furtuna şi 
precauţia. 

Li se păru că deja a mai trecut o jumaiaie ue oră, 
deşi undeva, în mintea lui Rambo, instinctul 
cronometra exact şi îl asigura că nu trecuseră de 
fapt mai mult de zece minute de cînd părăsiseră 
adăpostul. 

„Cazarma. Trebuia să fi ajuns la ea pînă acum",1 îşi 
zise el. „Andreev ăsta probabil că a dat greş. Ne-am 
rătăcit. Am trecut de fortăreață. De-acum trebuie să 


180 
mergem neabătut pînă ce dăm de celălalt capăt al 
văii." 

Simţul măsurii părea că îşi strigă drepturile: Dar 
raţiunea, luînd în calcul greutăţile pe care le înfrunta 

13 
în realitate, îl sfida. lar hotărîrea de a duce totul pînă 
la sfirşit, îl mîna mai departe. 

Dar în faţa lor, o lucire, învăluită pe dată de 
vîrtejurile de nisip, îi spulberă toate îndoielile! Un 
reflector! Cazarma! înviorat, Rambo observă pe dată 
o a doua sclipire, apoi o a treia, măturînd terenul, de 
la dreapta la stînga. 

Reflectoarele acelea însă nu constituiau un pericol 
Indiferent de cît de puternice erau ele, nu puteau 
răzbate prin urgia aceea nestăvilită. Ba chiar îi 
ajutau, călăuzindu-le paşii 

Le zări şi Andreev. Şi Mousa. Se lăsară cu toţii 
degrabă pe vine, încetinind pasul şi mergiînd astfel, 
tiriş. 


Andreev stătu în loc. Rambo se întrebă de ce oare 

şi se uită peste umărul sovieticului, desluşind cu 
greu un soi de grămezi de ceva (cine ştie ce?!), 
înălţîndu-se drept în faţa lor. Nu î« Hseama ce 
înseamnă de fapt. 

După care pricepu. 

Era sîrmă ghimpată. 

Un gard înalt aproape cît un stat de om, împletit 
din sîrme nenumărate, ca un arici uriaş înarmat cu 
țepuşe tăioase, de fier. Pe drum, Andreev îi 
explicase: - Eu am ajutat la împinzirea cîmpului cu 
mine. Şi începe îndată ce trecem de un gard de 
sîrmă ghimpată. În felul ăsta, nici soldaţii nu se 


181 
încumetă să patruleze pe-acolo, ca nu cumva să 
calce alături şi să sară în aer. ° 

Şi într-adevăr, gardul acela părea mai degrabă o 

linie de demarcaţie decit o barieră, aşa că nu avură 
13 

decit să arunce păturile peste sirmă şi să urce obs- 

tacolul. Cîteva ţepuşe îi intrară în picioare lui Ram- 

bo, prin pătură, dar acesta aproape că nici nu simţi 

durerea. 

De-acum se aflau la marginea cîmpului minat şi; cu 
toate că Andreev spusese că fortul era la o distanţă 
de vreo cincizeci de iarzi de sîrma ghimpată; Rambo 
încă nu putu zări zidul, învăluit în pinza deasă a 
vîrtejurilor de nisip. Reflectoarele cercetau peste tot. 
aşezate în fiecare colţ al eazarmei şi în punctele de 
pază, iscodind astfel tot cuprinsul văii; dar, deşi ei 
erau aproape de luminile neostoite, a- cestea nu 
reuşiră să îi descopere, fiind prea acoperite de nisip. 
lar străinii oricum purtau haine de culoarea nisipului 


şi aveau chipurile îmbicsite de pelicula aceea, lipită 
de grăsimea de leopard. Cînd raza prelungă a cîte 
unui reflector trecu peste ei; cei trei rămaseră 
încremeniţi lînrrn gardul de sîrmă ghimpată. Se mai 
scurseră astfel cîteva clipe de aştentare încordată 
Nici o sirenă nu dădu alarma." 

Avioanele de vinătoarc, tancurile şi transportoarele 
blindate erau  adănostite îndărătul zidurilor 
îmnreimuite cu panouri de metal, tocmai în cel mai 
îndepărtat colţ al eazarmei, dună cite le povestise 
Andreev. Hangarul destinat vehiculelor era prevăzut 
cu un acoperiş, dar cel al aparatelor de zbor* nu 
avea aşa ceva, căci elicopterele erau protejate de 


182 

prelate în timpul furtunilor. 

Însă lateralele şi intrarea în hangare erau ac- 
cesibile, cu toate că le controlau gardienii, uneori 
însoţiţi şi de cîini dresați. „întrebarea este - îşi zise 

13 

Rambo - dacă paznicii ăia verifică locurile şi în 
timpul unei furtuni îngrozitoare ca asta? 1 Nu-i chiar 
vînt negru, dar oricum vremea e cumplită. Cît de 
vigilenţi pot fi gardienii pe o astfel de noapte, stînd 
mereu în bătaia virtejurilor ăstora groaznice? Nu 
prea mult. Ba chiar ar fi expuşi pericolului. Pentru că 
expunerea îndelungată a or-r ganismului pe un timp 
ca ăsta, îi poate duce direct pe targa spitalului. 
Chiar superiorii lor ar putea ordona să rămînă 
soldaţii în spatele santinelelor; în cazul în care se 
apropie vreun nepoftit, rămîne în seama cîmpului 
minat." 

Da, posibil. 


Dar nu se putea baza deloc pe acea probabilitate; 
Şi, oricum, aveau deocamdată o altă problemă 1 
cîmpul minat. Andrev se întoarse lîngă gardul de 
sîrmă ghimpată. Pipăi cu grijă de-a lungul acestuia; 
bîjbîind drumul, pînă ce ajunse la un stilp ce sus- 
ţinea plasa. De acolo, se îndreptă iarăşi către fort.1 

Un alt reflector îi sili să se arunce la pămint.' Mai 
trecură citeva clipe de tensiune. Şi încă o dată; nu 
se auzi nici o alarmă care să vestească intrarea 
străinilor. 

Rambo se ridică în genunchi, simțind cum Andreev 
şi Mousa se scoală şi ei de jos. Rusul o porni mai 
departe. 


183 

- Stiîlpii ăştia de care e prinsă sîrma ghimpată sînt 
cheia principală a întregului cîmp minat, îl 
avertizase Andreev. Noi am împrăştiat explozibilul 
într-un anume fel, în funcţie de parii ăştia. 

13 

- Păi, un cîmp minat, de obicei nu se plantează 
aşa, în ordine, ci la întîmplare, observase Rambo. 

- Păi sigur, dacă nu.vrei decit să arunci aşa, în 
timpenie, drăciile alea, ca să faci o capcană sau un 
drum mortal sau să arunci în aer soldaţi sau maşini. 
Dar aici e o altă problemă. Să presupunem că 
răsculații trec de sîrma ghimpată. E cît se poale de 
uşor, aproape la îndemiîna oricărui prostănac. Şi să 
mai presupunem că intruşii sar în aer, căl- cînd pe 
mine. Rămăşiţele lor, trebuie oricum adunate de pe 
locul ăsta Aşa că ostaşii intră în cîmp, ca să îl curețe 
Şi folosesc detectoare, bineînţeles. Dar, ca să 
uşureze munca asta. de mare ajutor le e să ştie 
unde anume sînt puse minele acelea. Aşa că noi am 


stabilit o cărare care o ţine drept pe lima stilpilor. 
Locul unde sînt îngropate minele corespunde 
numerelor impare ale paşilor De pildă: unu, trei, 
cinci şi şapte Cifrele astea reprezintă deci ciîţi paşi 
anume faci de la stîlp încolo, Dar la unu, am plasat 
mina la două picioare spre dreapta. La trei - două 
picioare spre stînga. Şi aşa mai departe, De la şapte 
încolo, se inversează dreapta cu stînga... 

- Gata, ajunge, îl oprise Rambo. M-am convinşi Nu 
pot străbate cîmpul acela dacă nu mă conduci tu. 
Aşa că acum Andreev o luase înainte. Mergind pe 
vine, prin nisipul răscolit şi vîntui turbat, rusul 
orbecăia, cu grijă, prin ţărină, înaintînd atent, cu 


184 
fiecare palmă de pămînt. 

Rambo şi Mousa îl urmau îndeaproape. 

„Dacă face o greşeală, cît de mică, ne aruncă pe 
toţi în aer, gîndi Rambo. 174 

13 

Dar nu putem rămîne în spate, ca să ne apărăm la 
nevoie. Trebuie să stăm aproape de el, ca să ştim 
pe unde trebuie s-o luăm. 

Sudoarea curgea şiroaie pe faţa minjită a lui 
Rambo, în timp ce Andreev se tîra cu grijă mai 
departe. Din nou, raza sufocată a reflectorului trecu 
peste ei. 

„Dacă ne lipim de pămînt, putem să ne aşezăm pe 
vreo mină. Dar dacă nu..." 

Rambo gemu pe loc, cît putu mai tare. Lumina se 
apropia din ce în ce. 

Şezu încet, pe genunchi. Reflectorul mătura cîmpul 
în continuare. 

Rambo se lipi încet cu burta de ţărină. 


Raza îi dezmierdă silueta cocîrjată şi iscodi mai 
departe. 

Destinzindu-şi muşchii dureros de încordaţi, a- 
mericanul se ridică, apoi se lăsă iarăşi pe vine. In 
faţa lui, Andreev pipăia cu febrilitate pămîntul şi 
merse mai departe prin cîmnul minat. 

Pentru Rambo. timpul păru că se dilată tot mai 
mult. „Da, ne tîrim ca melcii î Oamenii ăia or să 
plece cu caii înainte de-a ajunge noi la cazarma asta 
blestemată!" _ 

Numai că nu cuteza să îl zorească pe Andreev. In 
situaţia aceea, nu aveau altă scăpare decit că 
păşească oricît de încet. 


185 

Andreev socoti în gînd. mai merse un pas. aroi un 
altul şi se opri dintr-odată 

Rambo aşteptă, cu nervii întinşi la maximum: 
Sovieticul ăsta nrobabil că s-a încurcat la numără- 

13 
toare. Haide odată! Nu ne lăsa baltă chiar în pura 
lupului! 

Simţi că îi năvăleşte sîngele în vine cu încă şi mai 
multă putere cînd îşi dădu seama că ajunseseră în 
dreptul unui alt rînd de sîrmă ghimpată: 

17.r 

Rusul aruncă pătura pe gard Trecură peste ei cit 
putură mai repede, Rambo începu să alerge către 
zicîul ce împrejmuia cazarma, - Dincolo de al doilea 
gard de sîrmă ghimpată nu mai sînt mine, îl 
atenţionase Andreev. Singurul lucru de care trebuie 
să ne temem sînt gărzile. 


Dar pe o vreme ca aceea, puteau rămîne paznicii 
afară? Şi chiar dacă erau, Rambo tot nu putea să îi 
vadă pînă ce nu ajungeau lîngă el. 

Dar nu trebuia să îşi facă atitea gînduri. Oricum 
avea destule pe cap în momentele acelea. 

Ca, de pildă, să se hotărască odată ce anume să 
facă el cu Andreev. La urma urmei, sovieticul îl 
ajutase. li trecuse pe Rambo şi Mousa de cîmpul 
minat. Din momentul acela trebuia să îi ducă grija 
ca unei comori de mare preţ. 

Oare putea avea încredere în Andreev? întrebarea 
aceasta nu îi dădea deloc pace lui Rambo. Oare 
sovieticul nu avea să alerge imediat ca să 


186 
atenţioneze santinelele, dacă aveau să pătrundă în 
fort? Oare nu putea oricînd să fluiere sau să strige la 
gardieni şi să îi dea de gol pe intruşi? Ce motiv avea 

Rambo ca să se încreadă în el? Nici unul. 

13 

În schimb, avea toate motivele să îl bănuiască. 
Andreev ăsta ar fi putut să se prefacă doar că 
dezertează şi că se dă de partea lor, ca să rămînă în 
viaţă. 

„Trebuie să îl scot de-aici pe Trautman! Altceva 
nimic nu mai contează! Nu pot lăsa pe nimeni şi 
nimic să pună în pericol misiunea asta |" 

În tabără, cînd Rambo luase hotărîrea de a-l duce 
pe Andreev cu el, înţelesese şi riscurile la care se 
expunea. Chiar şi atunci, luaşe în calcul posibili- 
taf”ai nniif astfel de moment. Se forţase să nu sd 
lase influenţai de gindul acela supărător. Işi spusese 
eă avea destul timp să cugete la asta în drum spre 
fortăreață. 


Dar atunci nu mai era deloc timp să stea în 
cumpănă Trebuia neapărat să ia o decizie, Deci 3 ce 
ai de gind să faci cu Andreev? 

Sovieticul şedea chiar lîngă el, lipit de zid. 

Trautman. 

Dintr-o singură mişcare, pe care rusul nici nu o 
observă, Rambo scoase pumnalul. Se pregăti să îi 
astupe gura celuilalt şi să împlinte lama curbată în 
artera renală a acestuia. 

Moartea avea să vină instantaneu. Ţipătul muri- 
bundului avea să fie înăbuşit de palma lui Rambo. 

„Nu, nu vreau să fac asta. Dar n-am încotro." 

Rambo îşi încordă muşchii, gata să sară. 


187 

Şi totuşi nu reuşi să facă nici o mişcare. Qn ecou al 
conştiinţei lui refuză să permită creierului 
transmiterea acelui mesaj mortal către membrele 
luptătorului. 

13 

Făcu un efort de voinţă. 

„Dă-i drumul! Nu poţi să-ţi mai permiţi riscul de a-l 
crede 1 

Haide, acum 1" 

Păru că se dezmorţeşte dintr-odată. Braţele lui se 
urniră. 

Dar prea tirziu. Andreev ţişni de lîngă zid. 

Rambo se luă după el, să nu-l scape. Da, bănuiala 
lui fusese întemeiată. În tot acest timp, sovieticul nu 
se gîndise decît cum să scape | „Da, nu-l mai găsesc 
eu în veci pe vijelia asta!" 

Numai că Andreev nu încercă să se salveze. Ci se 
îndreptă către un gardian care tocmai apăru dintre 
vîrtejurile de nisip. 


Andreev îşi repezi patul puştii în falca soldatului. 
Acesta fu aruncat la cîţiva paşi în spate. 

Andreev îl pocni a doua oară. Santinela căzu la 
pămînt. 

Şi nu mai făcu nici o mişcare. 

Ca să fie mai sigur, Andreev îl lovi şi a treia oară, 
apoi îngenunche lîngă cel căzut şi îi ascultă bătăile 
inimii. Cînd întoarse capul, îl zări pe Rambo chiar în 
spatele lui, cu cuțitul îndreptat spre el. 

Americanul lăsă pumnalul jos. 

„Allah te-a luat sub paza lui în noaptea asta; 
Andreev." 

ÎI tîrîră pe gardian pînă lîngă zid. Ridicînd ochii spre 

188 
zid, Rambo îşi alese un loc aflat între reflectorul din 
colţ şi cel de la mijlocul parapetului, între cele două 
reflectoare era o distanţă de cel puţin două sute de 
picioare. Desfăcu apoi colacul de frînghie de pe 
13 

umăr, se asigură că este în bună stare şi îl prinse 
chiar de dedesubtul ancorei legală de un capăt al 
funiei. Îşi roti braţul de cîteva ori; şi aruncă 
dintr-odată acostajul peste muchea zidului: 

Vîntui suflă cu putere. 

În drumul său, ancora îşi pierdu echilibrul şi căzu. 
Înainte de a atinge ţinta. 

El ridică frînghia de jos şi învirti iarăşi ancora pe 
deasupra capului. Oare pe vremea aceea cîineas- că 
patrulau gardienii pe parapet? Sau or fi în pichetele 
despre care îi povestise Andreev că sînt aşezate în 
fiecare colţ şi la mijlocul zidurilor? Oare vuietul 
vîntului avea să acopere scrişnetul colţilor de fier ce 
zgiriiau piatra? 


"s 


'„Cu Dumnezeu înainte," îşi dădu Rambo curaj: 
Aruncă din nou ancora. 

De data aceasta cu succes. 

Trautman îşi ridică fruntea dintr-o baltă de sînge 
închegată pe podelele de piatră ale celulei lu? şi j se 
cutremură tot la auzul bocănitului de cizme grele, 
milităreşti, apropiindu-se de pe condor. Da, doi 
bărbaţi solizi, mergind aproape în acelaşi ritm. 
Tropăitul acela părea că răsună asurzitor. In fiece 
cotlon al închisorii Trautman ascultase de prea 
multe ori pînă atunci acele ecouri ca să nu le re- 
cunoască de îndată, să nu tresară dureros la gin lul 
a ceea ce avea să îndure în continuare 


189 

Dar colonelul Zaisan nu procedă ca de obicei. Nu îi 
ordonă gardianului să descuie uşa cejulei, nu izbi 
uşa în lături şi nici nu intră împreună cu sergentul 
Kurov 

13 

Ci se opri pe culoar. Şi, uitîndu-se printre gratiile 
vizetei, se răsti la deţinut: 

- Am fost convocat de către superiorii mei.1 Sînt 
foarte nemulţumiţi din pricina ultimelor evenimente 
din zonă. lar eu sînt nemulţumit la rîndul meu 
pentru că ei sînt nemulţumiţi. Şi îţi promit că tu vei 
avea parte de mult mai multe nemulțumiri decit 
mine. Gata, am ajuns la capătul răbdării Ai de gînd 
să răspunzi la întrebările mele? 

Trautman îngăimă cu greu: 

- Dacă-ţi răspund la întrebări, o să mă îm- puşti ca 
pe toti rebelii aceia pe care abia i-ai omo- rit. 

- Dacă nu ai de gînd să-mi răspunzi, o să a- jungi 
să-ţi doreşti să fii împuşcat. Ce-ai îndurat pînă-acum 


nu-i nimic. Dar îţi promit eu că astă- seară o să spui 
tot. O să ţi se dea şi apă. O să dau ordin să se stingă 
reflectoarele din celulă. O să trimit un doctor să te 
îngrijească şi să-ţi dea calmante pentru dureri. O să 
măniînci friptură şi ca- rote. Ai o jumătate de oră la 
dispoziţie. Gindeşte td bine. Intre timp, eu o să 
încerc să te stimulez» a să mărturiseşti cu sufletul 
cît mai împăcat. 

Vocea colonelului tăcu. Chipul lui mîniat. numai foc 
şi pară, dispăru din cadrul vizetei zăbrelite. 

Ce naiba o fi vrut să spună cu,,între timp, ert o să 
încerc să te "stimulez, ca să mărturiseşti cu sufletul 
cît mai împăcat"?! se întrebă Trautman. Nu cumva 


190 

peste o clipă o să intre sergentul Kurov, cu ochii 
scăpărind de ură, lovind uşa cu piciorul din toate 
puterile? 

Într-adevăr, uşa sări în lături cît colo, dar nu cea de 

13 

*la celula lui Trautman, ci de la carcera alăturată, 
din partea dreaptă. Colonelul american auzi 
bocănitul unor cizme grele tirşiindu-se pe podelele 
de piatră. 

- Cîţi ani ai? îl auzi el pe Zaisan întrebînd în 
englezeşte. 

După care rosti aceleaşi cuvinte, de data aceasta 
într-un dialect afgan. 

Glasul tremurător al unui băieţel speriat de moarte 
grăi în acelaşi dialect. 

- Numai treisprezece? se miră Zaisan vorbind iarăşi 
în englezeşte, apoi repetind în afgană. Vai, vai. ce 
păcat!... 


Trautman nu pricepea ce anume se petrecea 
acolo..Oare de ce Zaisan traducea tot ce spunea?" 
Şi dintr-odată îşi dădu seama. 

„Ca să înţeleg şi eu ce zice!... Sfinte Dumnezeule, 
vrea ca eu să aud eu tot dinadinsul." 

- Vai, vai ce păcat, făcu iarăşi Zaisan. În celula de 
alături e un om care nu vrea să răspundă la 
întrebările mele. Din cauza lui, trebuie să te 
interoghez pe tine. Ştii unde se ascunde căpetenia 
răsculaților, Mosaad Haidar? 

Vocea băieţelului abia biigui cîteva cuvinte, în 
'dialect, gituită de spaimă. 

- Nu? se minună Zaisan, Vai, ce păcal. S r- gent, 


191 
pune.-i acid pe piept. 

Urletul neomenesc ce urmă îl îngrozi într-atit pe 
Trautman, încît acesta se tîri degrabă în cel mai 
îndepărtat colţ al celulei şi îşi acoperi cu miinile 

13 
urechile deformate de lovituri. 

Dar oricît de tare îşi apăsa palmele, strigătele 
agonice ale copilului îi răzbăteau în timpane. 

- Ei, dacă americanul ar fi fost dispus să co- 
opereze. zise Zaisan nepăsător. 

Rambo se căţără pe zid ţinîndu-se de funie,l 
ajunse pe muchie, se uită în stînga şi în dreapta, 
scrutînd trimbele de nisip, apoi se lăsă pe burtă 
peste marginea parapetului. Cu ochii în patru, în 
toate părţile, ca nu cumva să fie descoperit de vreo 
santinelă, smuci frînghia de cîteva ori, ca să le dea 
de înţeles lui Mousa şi lui Andreev că a ajuns cu 
bine. Trebuia să urce următorul. 


Dar înainte de a i se alătura şi ceilalţi doi, el mai 
avea multe de făcut. Scoase din rucsac o bombă cu 
ceas şi se tîri pînă la pichetul din colţul fortului. De 
dincolo de pereţii metalici auzi zgomot de voci. Fixă 
cronometrul declanşatorului la cincisprezece minute 
începînd din acea clipă, lipi bomba de peretele de 
fier, apoi se grăbi înapoi, spre rucsac. O altă 
încărcătură o plasă pe cutia metalică din cealaltă 
parte de unde era controlat reflectorul şi unde se 
afla paznicul acestuia. Potrivi detonatorul lot pentru 
următorul sfert de oră şi îl puse pe zid. 

Uitîndu-se în jos, în curtea fortăreței, observă că în 
ciuda furtunii puternice, care făcea ravagii acolo 


192 
sus, pe parapet, interiorul cazarmei era bine apărat 
de zidurile vajnice Deşi se ridicau pretutindeni 
vîrtejuri de praf, nu se zărea decit o ceaţă de 
pulbere înecăcioasă, dar în nici un caz urgia aceea 
13 

nestăvilită de nisip stîrnit, pe care o înfrunta atunci 
Rambo. Prin prăfăraia aceea din curte răzbăteau 
luminile reflectoarelor, dînd la iveală; cinci maşini 
ruseşti, un fel  jeep-uri, parcate lîngă trei 
transportoare blindate. 

Desigur, pentru eventualitatea în care ofiţerii 
superiori se hotărau să îşi asume riscul de a părăsi 
fortul în felul acela se puteau convinge de rezul- 
tatele îmbucurătoare ale atrocităților pe care le 
ordonaseră personal.. 

Lîngă toate acele vehicule stăteau de pază doi 
soldaţi. În ciuda orei tîrzii, alţi ostaşi ieşiră pe o uşă 
aflată în dreapta lui Rambo. Rideau în hohote, cine 


ştie de ce. Unul dintre ei oferi altuia o ţigară şi 
încercă de cîteva ori la rînd să aprindă bricheta. 

Rambo clătină din cap, mulţumit. Se întoarse la 
rucsac şi îi găsi acolo pe Mousa şi Andreev aş- 
teptîndu-l. O umbră de îndoială îl hărţuia. Oare chiar 
putea avea încredere deplină în sovietic? 

„O fi simţit el atunci cînd am vrut să-l omor? Nu 
cumva s-a repezit la rusul acela ca să mă facă pe 
mine să cred că nu trebuie să îl bănuiesc?" 

Dar deja era prea tirziu ca să mai stea pe gîn- duri. 
Gata, acum sîntem cu toţii aici. Ce se va în- tîmpla, 
se va întîmpla. Asta este. 

Soarta. 


193 

Dar în timp ce asambla arcul şi aşeza săgeți în cele 
şapte lăcaşuri ale tolbei ataşată la minerul arcului, 
se simţea neliniştit. Virfurile spintecătoare erau 
puse de-acum la locul lor, gata să zboare către ţintă. 

13 
Cu fiecare fibră a trupului său încordată, Rambo 
urmă întocmai cursul pe care îl memorase după 
harta desenată de Andreev, către o scară a- 
coperită, ce cobora dinspre postul santinelelor din 
colţul drept al zidului 

Fără să ia în seamă puşca de pe umăr. Rambo 
pregăti săgeata. Dacă avea să fie atacat, nu ar fi 
îndrăznit oricum să folosească arma. Cel puţin, nu 
încă. Nu, pînă ce aveau să izbucnească exploziile, 
spera să nu facă nici un fel de zgomot. 

Şi judecata lui se dovedi corectă, căci îndată se ivi 
un soldat sovietic ce urca agale, tîrşiit, scările, cu 
capul în piept, pînă ce dădu cu ochii de ghetele lui 
Rambo. Atunci înălţă ochii, uluit peste poate, încercă 


să ridice arma, dar fu ucis pe loc de o săgeată care 
îi străpunse fruntea cu virful de metal.' 

În vreme ce ostaşul aluneca pe trepte, Rambo se 
aruncă înainte, prinzindu-l înaîntp de a-i cădea 
puşca din mînă. 

Afganistanul! Pînă şi numele acestei tări îi făcea 
rău maiorului Azov. Cu toate că nu era credincios, 
nici un alt cuvint de pe lumea asta nu îl îngrozise 
mai tare decît acesta. Îl asemuia, nici mai mult, 
nici.mai puţin, cu iadul pe pămînt. lar furtuna din 
noaptea aceea îi confirma toate temerile: Urgia 
aceea înnebunitoare nu era întrecută decit de un 
singur lucru. De nebunia neîndoielnică a propriului 


194 
său superior. Colonelul Zaisan era atit de hotărit 
să-şi dovedească neapărat capacităţile deosebite în 
faţa ofiţerilor superiori lui? să îşi răscumpere 
libertatea de a părăsi războiul acela ne” drept, încît 
13 
nu s-ar fi dat în lături de la nimic. 

Zvonurile despre intenţiile colonelului ajun-; seseră 
la maiorul Azov numai cu cinci minute în urmă. 
Îndată, lăsase pe masă piesa lui Gogol, pe care 
tocmai o citea cu infinită plăcere şi se repezise spre 
beciurile fortăreței, să se convingă dacă auzise bine 
sau nu. 

Şi, din nefericire, aşa era. Străbătu la iuţeală 
coridorul, trecu de uşa celulei prizonierului ame- 
rican, ajunse la uşa alăturată şi.., rămase cu gura 
căscată, scîrbit pînă în străfunduri la vederea rănilor 
deschise de bulbucii de acid în pieptul unui băieţel 
afgan pe care îl interoga colonelul Zaisan. 


- Răspunde-mi! răcni Zaisan în englezeşte," apoi în 
afgană, uluindu-l încă şi mai tare pe maiorul Azov. 
Unde este căpetenia răsculaților, pe nume Mosaad 
Haidar? 

Băiatul gemea în continuare, chinuindu-se în- 
grozitor. 

- Asta-i numai din vina americanului, zise Zaisan. 

Sergentul Kurov turnă iarăşi acid. Micuţul urlă ca 
din gură de şarpe. 

Nemaiputind să se stăpinească, maiorul Azov se 
năpusti în celulă. 

- Ce faceţi aici? strigă el în ruseşte. Ştiţi doar: cu 
cît îi torturați mai crunt pe oamenii ăştia, cu atit 


195 
rezistă mai mult! Ştirile despre atrocitățile acestea 
se înmulţesc pe zi ce trece! Răsculaţii se 
împotrivesc încă şi mai îndirjiţi! Ar trebui să ducem 
tratative cu ei, nu să-i supunem la chinuri! Sau să 
13 

plecăm de-aici! N-are nici un rost să... 

- Ce rost sau nu, eu decid, maior Azov. 

Colonelul Zaisan se întoarse către sergentul 

Kurov. 

^ Mai toarnă acid: 

Se uită la ceas. 

- În curînd îi vom arăta americanului rezul-» tatele 
suferințelor pe care le-a provocat de bunăvoie. 

- Şi dacă americanul chiar nu are habar unde se 
află rebelii? urmă Azov. Şi dacă ar avea, ce mare 
lucru ar rezolva mărturisirile lui? Asta-i doar un 
comandament inutil stabilit de un război inutil! Ce 
căutăm noi aici? Ne apărăm patria? Nu! Toate 
torturile astea nu încălzesc cu nimic familiile noas- 


tre! în schimb, le dau duşmanilor prilejul să ne 
sfideze tot mai mult! Ţara asta îşi merită renu- 
mele! E ţara care nu poate fi stăpînită! 

- Nici tu nu te poţi stăpini! se răţoi colonelul 
Zaisan. E clar că eşti epuizat de-atitea lupte! Ai stat 
prea multă vreme pe-aici! 

- În sfirşit, sîntem şi noi de acord! Dar, oricum, nu 
sînt chiar atit de lipsit de  stăpinire ca 
dumneavoastră! 

- Gata, deja ai mers prea departe! leşi afară! răcni 
colonelul Miine o să fii transferat la Kabul: Şi după 
aceea la Moscova! Şi după aceea or să te pună pe 
liber, cu botul pe labe! 


196 

Azov se cutremură de furie neputincioasă cînd 
sergentul Kurov turnă iarăşi acid pe pieptul băie- 
țelului, iar acesta ţipă cu glas de moarte. 

Lipsit de orice putere în faţa nebuniei aceleia 

13 
crunte, Azov ieşi buzna din celulă, împleticindu-se 
buimac pe coridorul nesfirşit, simțind că trebuie să 
se depărteze de acea clădire cît mai repede cu 
putinţă. 

Strigătele. Da, trebuia neapărat să fugă de stri-, 
gătele acelea înfiorătoare. ' 

Hambu ii trase pe suiuatui ucis ui capătul scă-, 
rilur. Intorcîndu-se pe parapet, împiedicat de virte- 
jurile ce întunecau totul în jur, aşeză într-un tîrziu 
cadavrul într-o despărţitură dintre perete şi scări; 
unde nimeni nu l-ar fi luat în seamă pînă ce nu avea 
să se oprească urgia. In grabă, cobori iarăşi treptele, 
pe urmele lui Mousa şi Andreev. Aceştia îl 
aşteptaseră la o distanţă destul de mare de capătul 


de jos al scărilor, în aşa fel încît să nu poată fi 
observați deloc de cei din curte. 

Se uitară unul la altul. Incuviinţară din cap, în semn 
că pot porni mai departe, apoi prinseră sâ coboare 
din nou, cu Rambo înaintea tuturor. Dar deodată 
Andreev îl atinse pe american pe umăr şi se 
strecură pe lîngă el, trecînd în frunte. 

Rambo tresări, bănuitor, aproape că îl smuci 
îndărăt pe celălalt, dar îi dădu drumul cînd înţelese 
ce voia să facă rusul de fapt. Andreev era în 
uniformă. Dacă vreun alt soldat îl zărea apărînd din 
direcţia scărilor, nu era nici un motiv să dea alarma, 
Numai dacă nu cumva respectivul îl recunoştea pe 


197 
dezertor şi ştia că fusese dat dispărut în lupta ce 
avusese loc cu o zi în urmă. În cazul, acela, ostaşul 
s-ar fi mirat, desigur, cum de se întorsese Andreev 
aşa. pe negindite, la fort. Şi, în cazul cel mai fericit, 
13 

s-ar fi apropiat de nou-sosit, să îşi lămurească pe 
dată curiozitatea. lar în cel mai rău caz, ar fi strigat 
îndată după ajutoare. Aşa câ Rambo nu putea decit 
să spere că dacă Andreev avea să fie văzut, nu i se 
va observa desluşit chipul, acoperit de pinza densă 
de nisip ce stăruia peste curtea cazarmei. 186 
Andreev ieşi din casa scărilor şi scrută curtea foi lă 
reţei. Părea netulburat, însă muşchii cefei tresăreau 
spasmodic, Făcu un gest cu mîna în spate, către 
Rambo şi Mousa, ca să îl urineze. 

„Şi dacă ne trage-n piept? se întreba Rambo. Dacă 
o să coborîm şi ne trezim fată-n faţă cu soldaţii?" 

Incercă din nou să îşi stăpinească temerile. Ce 
avea să se întîmple de atunci înainte cădea numai în 


seama soartei. Păşi cu. grijă pe trepte, zări doar 
două santinele ce şedeau cu spatele la ei, cam la 
patruzeci de picioare depărtare de vehicule. Alergă 
de îndată, în vîrful picioarelor, la adăpostul unui 
camion. Urmat de Mousa, se tîriî repede sub maşină, 
aşeză o bombă cu ceas (fixat pentru următoarele 
treizeci de minute) chiar sub cabina şoferului. Mousa 
luă şi el cîteva încărcături de explozibil, se furişă pe 
sub. camion şi apoi le aruncă spre un şir de 
transportoare blindate. Rambo se duse după el, 
mergînd  ghemuit, uitîndu-se într-una împrejur, 
pregătit să îl acopere dacă ostaşii aveau să 
deschidă focul. 


198 

Cit.despre Andreev, acesta se îndreptă nervos în 
partea dreaptă a casei scărilor, trecu pe lîngă cîteva 
uşi şi se opri în umbră, lîngă intrarea despre care îi 
spusese lui Rambo că duce în beciuri; la celulele 

13 

prizonierilor. Mousa termină de aşezat încărcăturile 
sub transportoare. Rambo se ocupă şi el de 
automobilele acelea asemănătoare cu jeepurile. Dat 
fiind faptul că un minut din cele cincisprezece deja 
trecuse, programă ultima explozie pentru 
următoarele douăzeci de minute, iar nu treizeci, 
astfel încît exploziile să se producă în lanţ. 

In vreme ce Rambo se întoarse tiriş pînă la An- 
dreev, observă un tanc-rezervor plin cu benzină; 
chiar lîngă ultimul transportor minat de el. Obiec- 
tivul acela însă era prea tentant. Aşa că aşeză ut- 
tima încărcătură de explozibil chiar sub cisterna cu 
combustibil, Privi în direcţia celor doua santinele şi 
'încremeni. Un soldat se întoarse cu faţa spre el. 


Nea- vind unde să se adăpostească. Rambo se lipi 
cu faţa la pămînt, Dar se păru că nu îndeajuns de 
repede. In vreme ce americanul se grăbi să se tragă 
sub ultimul jeep de la capătul rîndului, văzu cizmele 
gardianului apropiindu-se de el, de parcă rusul avea 
de gînd să ajungă undeva, între tancul-rezervor şi 
jeep. 

Dar încălţările acelea, ce i se păreau uriaşe, se 
îndreptară spre vehicul. În ciuda valurilor de praf ce 
îl orbeau, Rambo văzu tălpile cizmelor în cele mai 
mici amănunte Nu se aflau decit la cîţiva centimetri 
distanţă de chipul lui. Şi avea senzaţia că sînt croite 
pentru un căpcăun, aşa de mari se zăreau. 


199 

Şi dintr-odată Rambo auzi vocea mirată a sol- 
datului: 

- Ei, credeam că ai murit! 

. Sfinte Dumnezeule, îl recunoscuse pe Andreev!" 

13 

- Pe unde-ai umblat?, urmă santinela, tot mai 
uimit. 

Cuvintele lui erau înăbuşite în parte de viîntui 
puternic. 

- Cum de-ai scăpat viu din măcelul acela? Şi cum 
de te-ai întors aici, Andreev? 

Cizmele soldatului se urniră din ioc, luînd-o pe lîngă 
jeep, ocolindu-l, apropiindu-se de Andreev. 

„Oare n-o să-l observe pe Mousa? se sperie Rambo. 
S-o fi ascuns bine afganul?" 

Cu inima bătîndu-i nebuneşte, Rambo ieşi de sub 
jeep, prin spate. Intre el şi sovietic se inter- punea 
acum silueta mătăhăloasă a vehiculului. Îndrăzni să 
arunce o privire şi îl văzu pe cel de al doilea gardian 


care se întorsese să îl urmărească pe colegul său 
nedumerit de apariţia neaşteptată a lui Andreev. 

- După ce ne-am imprâăştiat care-ncotro, eu am 
reuşit să fug, minţi Andreev. M-am întors as- 
lă-seară. 

încercă să ridă, nepăsător. 

- N-a fost tocmai o plimbare plăcută. 

- Nu mi-a spus nimeni că te-ai întors, conţi-; nuă 
santinela, cu mirare. În mod clar, s-ar fi auzit zvonul 
ăsta în toată cazarma. 

Ajunse chiar lîngă Andreev. Celălalt o porni şi el 
după colegul său. 

- Am stat în biroul colonelului Zaisan, să dau 


200 
raportul. 

Într-o fracțiune de secundă, Andreev îl izbi pe 
celălalt cu patul puştii drept în faţă. 

Al doilea gardian mări pasul şi ridică arma. O 

13 
săgeată de-a lui Rambo însă îl străpunse dintr-o 
parte într-alta. Sîngele ţişni din capul soldatului ca o 
arteziană, iar acesta căzu ca fulgerat. 

Rambo îşi îndreptă arcul către cel ce şedea lîngă 
Andreev, dar nu mai fu nevoie să se ostenească. 
Rusul îl pocnise iarăşi pe confratele lui şi îl lăsase lat 
la pămînt. 

Rambo se grăbi într-acolo. Mousa ieşi tîriş de sub 
un transportor blindat. Trasera trupurile inerte spre 
vehicule şi le îndesară dedesubtul acestora. La 
iuţeală, Rambo aşeză o altă încărcătură programată 
să explodeze după unsprezece minute şi o îngropă 
în spatele rezervorului cu benzină. 


Apoi alergă spre intrarea ce ducea către celulele 
din beciuri. Andreev deschise uşa. Uitindu-se cu 
mare grijă în toate parii le, porniră scările luminate 
ca ziua. 

4 

Auzind strigate îndepărtate, Hamui» cum i se 
încrincenează carnea pe el. Urletele acelea păreau 
totuşi atît de ascuţite, de tremurătoare, încît păreau 
că sînt ale unui băiat, nu ale unui bărbat în toată 
firea. Dar deşi cel schingiuit se afla la o oarecare 
distanţă de el. ţipetele iui erau cumplite, pătrundeau 
în toate colţurile clădirii. 

„Nu ştiu ce i-or face nemernicii ăia. dar trebuie să 


201 
fie groaznic", îşi spuse Rambo. 

Mînia îl îndemnă să se grăbească în direcţia aceea, 
dar raţiunea îl obliga să se stăpinească. Andreev o 
luă iarăşi înaintea lor, ajungînd primul în cnpătul 

13 
scărilor. 

- Andreev?!, se auzi vocea uluită a unui 'Hrbat. 

Andreev înaintă cîțiva paşi, aşa că Rambo nu îl mai 
putu zări. 

- M-au prins rebelii, începu Andreev. Am reuşit să 
scap. Tocmai m-am întors la cazarmă. Deţin cîteva 
informaţii foarte importante. Ştiu unde se ascund 
răsculații. 

- Răsculaţii?! Colonelul o să vrea să stea de vorbă 
cu tine cît de curînd! 

- Şi eu îl caut, dar nu este în birou. Mi-a * spus o 
santinelă că s-ar putea să îl găsesc aici. 

Glasul băieţelului torturat se auzi din nou, de 
departe. 


- Da, răspunse soldatul. Colonelul e-aici: 

Se auzi un zăngănit de chei. Apoi scîrţiitui unui 
scaun. Zgomot de paşi. 

- Mă duc imediat şi-i spun.:: 

Uiujd un horcăit şi un icnct surd. 

Rambo cobori într-un suflet scările şr îl văzu pe 
Andreev pocnindu-l pe gardian cu bastonul de 
cauciuc, pe care tocmai i-l smulsese din mînă. 

Paznicul se zvîrcoli de durere, se clătină pe picioare 
şi căzu pe podele. Dar Andreev nu încetă pînă ce 
omul amuţi 

Rambo înşfăcă îndată inelul cu chei ai gardianului. 
Mousa îl ajută pe Andreev să tragă cadavrul intr-o 


202 
încăpere ce părea camera de gardă, Paznicul şezuse 
la un birou în spatele căruia se zărea o uşă metalică 
închisă, cu o vizetă zăbrelită prin care se puteau 
vedea o mulţime de celule de-o parte şi de alta a 
13 
unui coridor lung. 

Ţipetele de durere stîrneau ecouri asurzitoare pe 
acel culoar de piatră. 

Observînd un ostaş care cerceta prin mica fe- 
restruică din uşă interiorul unei celule, aflată cam pe 
la mijlocul coridorului, Rambo se lăsă în jos, ca să nu 
poată fi văzut. Mousa şi Andreev se apro- piară şi ei, 
dinspre camera de gardă. 

Rambo programă o bombă cu ceas să explodeze în 
decurs de nouă minute şi o aşeză în sertarul 
biroului. 

Auzi zumzetul înăbuşit al unui motor. 

- Ce-i asta? şopti el. 

Andreev arătă cu mîna către un alt coridor. 


- Sala generatoarelor. 

- Du-mă acolo. 

Străbătură degrabă culoarul respectiv şi ajunseră 
în dreptul unei uşi care vibra toată din pricina 
duduitului maşinăriei dinăuntrul ei. Andreev âăşi 
înăuntru, se uită de jur-împrejur de parcă a? i fost la 
el acasă acolo şi îi pofti pe Rambo şi Mousa să intre. 

Un uriaş generator pe bază de benzină duruia 
asurzitor. Părea că şi podelele se cutremură. 

Rambo cercetă încăperea, să se convingă că “ste 
goală şi plasă o nouă încărcătură, care avea să ex- 
plodeze în următoarele opt minute. O puse într-un 
lăcaş de sub generator. 


203 

De-acum rucsacul lui se golise. Îl ascunse sub 
gunoiul dintr-un butoiaş lăsat acolo pentru reziduuri. 

„Ei, şi-acum să înceapă toată tărăşenia asta"; gîndi 
el. 

13 

In vreme ce părăseau odaia aceea şi se grăbeau să 
se întoarcă la camera de gardă, Rambo îşi făcea tot 
soiul de griji. 

„Dacă Trautman nu este aici? 

să presupunem că l-au mutat încă de cînd Andreev 
a plecat de la fort. Ar fi putut foarte bine să îl 
transfere într-o altă parte a clădirii. 

Sau poate că l-au expediat la Kabul, Sau... 

Nu! Nici măcar nu vreau să mă gindesc la aşa 
ceva! 

Sau poate... 

Trautman putea fi ucis oricînd. 

Ideea aceasta nu îi dădea pace deloc. Îi apărea 
mereu în minte, înnebunindu-l. 


Îşi clătină capul cu furie. 

Nu! 

Nu se poate să fi venit eu prea tîrziu ca să-l 
salvez!!!..." 

Rambo ajunse la uşa ce dădea înspre celule: 
încercă să deschidă cu cîteva dintre cheile gardia- 
nului omorît, pînă ce una dintre ele se potrivi. Me- 
talul scrîşni cînd el descuie. Broasca rezistă citeva 
clipe, apoi cedă. 

Uşa aceea nu avea clanţă, ci un mîner. Rambo îl 
împinse, şi uşa se deschise. Şezind pe vine, îl iăsă 
pe Andreev să o ia înainte. 

Urletele acelea de agonie părură că au atins 


204 
culmea puterilor celui schingiuit.. 

Ţipetele se opriră dintr-o dată. Ecourile lor se mai 
auziră încă pentru cîteva momente, apoi încetară. 
Coridorul deveni înspăimîntător de tăcut. 

13 

Numai cizmele lui Andreev se auzeau bocănind pe, 
podele. Gardianul care patrula pe coridor se 
întorsese deja cu faţa spre el, curios să vadă pentru 
cine se deschisese uşa închisorii. 

Andreev ţinea în mînă un plic pe care îl luase de pe 
birou. Întinse mîna cu hîrtia aceea, de parcă ar fi 
adus un mesaj urgent. Gardianul îşi părăsi postul, 
sosind în întîmpinarea acestuia. 

După zece paşi, soldatul şovăi, uluit la culme, cînd 
îl recunoscu pe Andreev. Deschise gura. să 
vorbească, dar nu mai apucă. Andreev se aruncă pe 
burtă. Gardianul se holbă la el, uimit de asemenea 
comportare, dar nu mai avu vreme să reacționeze în 


nici un fel cînd Rambo apăru dintr-odată în cadrul 
uşii larg deschise. 

Străinul încorda arcul şi trase. Cu o viteză ului- 
toare, de două sute cincizeci de paşi pe secundă, 
săgeata se înfipse în ochiul drept al gardianului, 
străpungiîndu-i ţeasta. Omul sări deodată un pas 
îndărăt şi se prăbuşi pe spate. Virful săgeţii ieşind 
prin ceafa sa zgirie prelung podelele, proptindu i 
capul într-o poziţie grotescă. 

Din nou, liniştea se aşternu peste culoarul sumbru. 
Rambo îl lăsă pe Mousa să păzească scările 

ltumbo, III - c. 7 

ce duceau spre curtea cazarmei şi îi făcu repede 


205 
semn lui Andreev. Sovieticul îl tîrî pe gardianul ucis 
într-o celulă goală. 

Rambo îl urmă, în grabă. Astfel ascunşi, auziră 
vocile dintr-o altă carceră aflată la o oarecare 

13 
distanţă. 

- Tovarăşe colonel, băiatul a murit, spuse un glas 
răguşit, în ruseşte. Acidul ăsta i-a ajuns pîn5 la 
inimă. 

- Vai, ce păcat! 

Vocea răguşită grăise în englezeşte, însă avea 
accent rusesc. Rambo nu înţelese de ce nu vorbea 
în limba lui maternă. 

- Ei, uite aşa li se întîmplă criminalilor care nu vor 
să mărturisească, urmă glasul acela neplăcut, în 
engleză. Mor fără nici o noimă. Pe de altă parte, 
adevărul este că băiatul ăsta nu trebuia să moară. 
Dacă americanul mi-ar fi spus numai ceea ce voiam 


eu să aflu, n-aş fi fost obligat să-l inte- roghez pe 
copil. E vina americanului, nu a mea. 

-  Nenorocitule, strigă cineva, dintr-o celulă 
apropiată. 

La auzul glasului acela, lui Rambo îi stătu inima în 
loc. Trase adînc aer în piept. Simţămiîntul ce îl 
copleşise parcă îi mări şi inima în vreme ce îi 
înfierbîntase pieptul. 

Da, vocea aceea era inconfundabilă. Deşi tre- 
murătoare, pătrunsă de durere şi răguşită de furie 
neputincioasă, nu putea aparţine nimănui pH^'îva 
decit... 

Decit lui Trautman. 


206 

„Deci eşti încă în viaţă 1" 

Trautman urla din poate puterile: 

- Căcănarule! Scîrbă împuţită! şi 1 iii u cuie \ 

Ocară după ocară urmă într-un acces de minte 

13 
nestăvilită. 

Pină ce colonelul american ramase fără glas, 
icnind de durere şi epuizare. 

- Vai de mine şi de mine! se miră cel cu /voce 
dogită. Văd că ascultătorul nostru se pricepe să 
vorbească destul, de bine, cînd vrea. Ce păcat că nu 
a vorbit mai înainte î Ce păcat că nu mi-a spus ce 
voiam eu să ascult! Mă întreb... Dacă noi 
ameninţăm un alt prizonier cu un interogatoriu din- 
tr-acesta, un prizonier chiar mai mic ca vîrstă decit 
cel mort, nu cumva vizitatorul nostru american o să 
ne binecuvinteze cu o conversaţie plăcută? 

Se lăsă iarăşi o tăcere apăsătoare. 


Şi dintr-o dată, liniştea fu spartă de glasul iui 
Trautman. 

- Nu ştiu unde se ascund răzvrătiţii î răcni 
Trautman. 

- Spre neţărmurita mea mulţumire, vom afla noi 
asta cît de curînd. Şi poate că între timp. găsim 
vreun alt copil care să ştie. 

De cîteva clipe, Rambo se apucase de treabă. 
Cheia cu care deschisese uşa de la intrare o vîris*? 
în broasca celulei în care se ascunsese. 

Cheia se potrivea. Scrişnetul metalului fusese 
acoperit de vocile celorlalţi. 

„Deci cheia aceea putea descuia toate uşile", îşi 


207 
zise el, dorindu-şi cu disperare să nu se înşele 
cumva. 

Se uită furiş pe coridor, nu văzu pe nimeni, şi se 
grăbi să străbată culoarul în vîrful picioarelor, aşa că 

13 
trecu neauzit pe lîngă carcera lui Trautman, spre 
celula alăturată, a cărei uşă era larg deschisă. 

Nu avea cum să-şi dea seama ciţi oameni se aflau 
acolo. Auzise el două glasuri, dar clacă erau mai 
mulţi, iar Rambo nu ar fi reuşit să-i omoare pe toţi, 
înainte de a-l împuşca ei pe el? 

Şi apoi mai făcea şi prea mult zgomot. Nu putea 
risca să alerteze toată cazarma din pricina îm- 
puşcăturilor. 

În nici un caz, pînă ce nu va avea încotro, nu 
trebuia să facă asta cu nici un chip. Nu pînă avea să 
îl scoată pe Trautman din închisoarea aceea şi avea 
pregătit totul ca să se poată strecura afară din 
fortăreață. 


În următoarele patru minute avea să explodeze 
prima încărcătură. După aceea, detunăturile armelor 
nu aveau să se mai audă defel, în tot haosul acela. 
Şi oricum, aveau să fie destule Împuşcături în timpul 
acela, de asta nu se îndoia deloc. 

Insă în acele momente trebuia să rămînă în 
preajma oamenilor acelora fără să îl simtă nici 
vîntui. 

- Aduceţi alt prizonier! ordonă în englezeşte cel cu 
voce dogită. De data asta, o fată. Dacă nici ea nu o 
să mărturisească, americanul o să aibă pe conştiinţă 
şi moartea ei. 

Auzind tropăit de cizme soldăţeşti apropiindu-se de 


208 
uşa deschisă, Rambo se mişcă de îndată. Întor- 
cîndu-se degrabă spre intrarea celulei, apucă zdra- 
văn de una clin gratiile vizetei, trînti uşa din răs- 
puteri şi băgă cheia în broască. Încercă să facă faţă 
13 

cu un singur braţ soldatului care împingea cu putere 
dinăuntru. 

Rambo răsuci cheia. Uşa se ferecă imediat. 

În interiorul celulei, mai multe voci strigau, în- 
spăimântate, furioase. 

Tăceţi odată! le ordonă Rambo în gînd. O să 
alertaţi tot fortul! 

Dar glasurile nu conteneau defel. 

Tăceţi! 

Ridică pumnalul, gata să îl înjunghie printre 
Zăbrele pe gardianul soliei care forţa uşa. Dar fii- 
'dată îşi dădu seama că oricum; chiar dacă îl uci-, 
dea pe acela, nu avea să reuşească să îl potolească 


şi pe celălalt - pe care nu îl putea zări -; care răcnea 
cît îl ţinea gura, după ajutor. 

Puse la loc cuțitul în teacă şi luă tolba cu săgeți, 
schimbînd vîrful uneia dintre ele. De data ăceasta 
nu cu un Spintecător de Aramă, ci cu o formă 
conică. Care nu avea să facă deloc zgomot Cînd 
lovea. Dar avea să domolească imediat tot ce mişca 
acolo, înăuntru. 

O rafală de pumni se abătu peste tăblia uşii.l 
Strigătele se înteţiră. 

Cu toată puterea lui, Rambo aruncă săgeata cu virf 
conic printre zăbrelele vizetei. Proiectilul se izbi de 
peretele din partea opusă şi se despică în două. Un 


209 

abur alburiu se împrăştie de îndată, pă- trunzînd 
fiecare colţişor al celulei. 

Cei dinăuntru prinseră să tuşească tot mai tare, în 
vreme ce gazul lacrimogen se răspîndea. 

13 

* Rambo mai trase o încărcătură, iar fumul din inte- 
riorul celulei se îndesi. Mîna care se ţinea de gratiile 
vizetei se desprinse. Tuşea celor vătămaţi se auzea 
de-acum fără încetare. 

Dar măcar nu mai ţipau. Cel puţin ceilalţi din 
fortăreață nu aveau să le mai audă strigătele. 

Inşfăcînd îndată cheile, Rambo se repezi spre 
celula de alături. Cu mîinile tremurînde, reuşi să vire 
cheia în broască, Răsuci cheia şi deschise larg uşa. 

Şi aproape că îi dădură lacrimile cînd îl văzu pe 
Trautman. 

Cu faţa umflată şi plină de urme de lovituri, 
aproape de nerecunoscut, colonelul Trautman zăcea 


buimac pe podelele celulei pline de sînge şi urit 
mirositoare. 

E- Sfinte Dumnezeule, domnule colonel... 

Trautman sa uită spre el, nevenindu-i să-şi creadă 
ochilor, temîndu-se că şi-a pierdut minţile de durere 
şi are năluciri. 

W- Acum o să te scot de-aici, domnule colonel. 

- Cum dracu*...?! 

- Nu. acum ieşim din iad. Ridicaţi-vă, domnule. 

Rambo îl apucă de subraţ, îl ridică în picioare, 
sprijinindu-l şi îl îndemnă să iasă din celulă. 

- Dar, John, cum...?î 

- Mişcaţi-vă, domnule. Nu vorbiţi. 


210 

Un amestec de simţăminte confuze - uimire; şoc. 
neîncredere - îl cotropi pe Trautman cu a forţă 
pustiitoare. După ce stătuse atita vreme cu ochii 
îndureraţi de lumina orbitoare a reflectoarelor din 

13 

celulă, becurile de putere obişnuită de pe coridor îi 
păreau grozav de chioare. Parcă vedea umbre 
agitîndu-se prin faţa lui. Zărea totul ca prin ceaţă. 

Dar nu se îndoia deloc de faptul că Rambo era cel 
care dăduse buzna la el în celulă şi îl ridicase de jos, 
iar acum îl ajuta să meargă de-a lungul culoarului. 

Pentru numele lui Dumnezeu, cum...?î 

Din cînd în cînd, Rambo se oprea în loc, făcînd ceva 
ce colonelul nu îşi dădea seama ce ar putea să 
însemne. < 

Dar treptat înţelese. Rambo descuia celelalte 
celule, eliberînd prizonierii. 

Dar printre siluetele neclare ale afganilor ce 
alergau în neştire pe coridor, Trautman reuşi să 


19 8 

Întrezărească desluşit un bărbat îa vederea căruia 
se crispă, instinctiv. Omul avea părul blond. Purta 
uniformă sovietică. 

„Ne-au descoperit soldaţii 1" 

Trautman încercă să se desprindă de Rambo; să 
fugă din faţa sovieticului. Dar Rambo îl tinu strîns 
lîngă el, îndemnîndu-l să meargă mai departe, spre 
soldat. 

- Nu! Or să ne ucidă, John! 

Teama lui Trautman spori cînd Rambo vorbi 
repede, pe ruseşte, cu soldatul acela. 

lar rusul îi răspunse netulburat. 


211 

Trautman se zăpăci de-a binelea. 

- John, cine...? 

- Lăsaţi, vă explic mai tirziu, spuse Rambo: Acum 
trebuie să ieşim neapărat de-aici. 

13 

Il prinse şi mai strîns pe Trautman şi îl sili să 
meargă mai repede. 

Ajunseră la capătul coridorului, trecură pragul unei 
uşi deschise larg şi se opriră în loc, în vreme ce 
Mousa se apucă să dea instrucţiuni afganilor 
eliberaţi. 

- Exploziile or să izbucnească în două minute. 
Haideţi să plecăm de-aici cît mai repde, ordonă 
Rambo. 

Uşa din capătul scărilor sări în lături. Un soldat o 
închise în urma lui, începu să coboare treptele, apoi 
îl zări pe Rambo, Trautman şi prizonierii ieşiţi din 
celule, de-a valma. Se întoarse pe căl- cîie, încercînd 
să dea bir cu fugiţii. 


- Mousa, nu trage!, îl avertiză Rambo. 

Avînd doar o mînă liberă (cu cealaltă îl sprijinea pe 
colonel), nu reuşea să ţintească deloc cu arcul. Aşa 
că trase cuțitul din teacă şi aruncă în urma 
sovieticului. 

Lama curbată se împlintă pînă în prăsele în spatele 
celui ce voia să scape. 

În vreme ce acesta se prăbuşi la pămînt, Mousa şe 
repezi spre el, îi puse palma pe gură să îi înăbuşe 
gemetele muribundului. 

Rambo şe grăbi să urce scările împreună cu 
Trautman. Scoase pumnalul din spinarea mortului, 
apoi crăpă puţin uşa şi scrută curtea, reuşind să 


212 
desluşească anevoie cîte ceva, prin virtejurile de 
nisip de afară. Vintui vuia cumplit peste parapetul 
întunecat. Nu observă nici o santinelă prin îm- 
prejurimi. 
13 

Încărcăturile. Se uită la ceas.'Mai aveau exact 
nouăzeci de secunde pînă ce aveau să izbucnească 
exploziile. Da, trebuie să ieşim de aici neapărat. Cît 
mai repede. 

Îl conduse pe Trautman prin curte, încercînd să se 
ţină în umbra prelungă a zidurilor înalte, dinspre 
nord. Şirul camioanelor, jeep-urilor Şi 
transportoarelor blindate pe care le minaseră ei se 
aflau în partea opusă. Sub burta vehiculelor, cro- 
nometrele bombelor cu ceas continuau să măsoare 
puţinul timp rămas pînă cînd scînteia electrică avea 
să pornească dinspre baterii către detonatoare; * 
Acum! 


Îl prinse cu nădejde pe Trautman, silindu-l să se 
tirască cît mai grabnic. Mousa se zori să îi ur-i meze, 
dimpreună cu toţi ceilalţi afgani. 

Casa scărilor de lîngă parapet se apropia cu 
repeziciune. Mai aveau douăzeci de picioare pînă 
acolo. Tocmai cînd Rambo ajunse acolo şi îl în- 200 

demnă pe Trautman să urce înainte, auzi un stirii 
găt din curte şi se întoarse. 

Un soldat stînd în cadrul unei uşi deschise îi zărise, 
Urlînd într-una, acesta puse mîna pe armă şi trase. 

Nu mai avea de ales. Mousa îl împuşcă. 

Alertaţi de împuşcătură, mai mulţi ostaşi sovietici 
apărură la intrările din clădire. Se treziră îndată din 


213 
şoc şi se grăbiră să apuce puştile. 

Mousa nu mai contenea, trăgind foc după foc.' în 
vreme ce gloanţele muşcau din tencuiala zidului, iar 
soldaţii cădeau unul după altul, prizonierii afgani 

13 
urcau scările, O sirenă dădu alarma. Soldaţii 
răspunseră cu foc proiectilelor lui Mousa. 

Rambo îl trăgea cu greu după el pe Trautman; sus, 
pe trepte, pînă ce nu mai puteau fi văzuţi din curte. 
Mousa şi Andreev făceau prăpăd printre sol* daţii 
ruşi şi urcau şi ei în acelaşi timp. Rambo îl aşeză pe 
Trautman jos, dădu jos de pe umăr arma lui M-203 
şi ieşi la iveală drept în bătaia cartuşelor, ochind cu 
lansatorul de grenade. 

Exploziile nu aveau să izbucnească decit peste 
treizeci de secunde. Deci trebuia să atragă atenţia 
soldaţilor. Trase drept în rezervorul cu benzină de 
dincolo de şirul vehiculelor. Grenada făcu să sară în 
aer tot tancul acela şi antrenă încărcătura ex- 


plozibilă plasată în spatele lui. O uriaşă flamă pir- 
joli totul în jur, pe rază de douăzeci de paşi. O 
mulţime de soldaţi căzură cuprinşi de flăcări, urlînd 
în agonie. Jeep-ul de alături fu prins şi el de vilvătaie 
şi sări în aer pe dată. 

Rafale de gloanţe rupeau bucăţi de zid din casa 
scărilor. Rambo alergă iarăşi pînă lîngă colonel, 
ieşind din raza vizuală a celor din curte şi îl apucă 
pe Trautman de subţiori. Pe măsură ce urca, auzea 
tot mai multe împuşcături pe parapet. „Aştia sînt 
soldaţii de la postul din mijlocul zidului", hotărî el. 
Dintr-odată bubui un M-16. Asta trebuie să fie 
Mousa. Apoi un AK-47 ţăcăni repede. „Asta e vreun 


214 
alt sovietic sau Andreev", gîndi el. Nu avea cum să 
ştie prea bine. Detunăturile de pe parapet se opriră 
dintr-odată. Însă cele din curte încă se auzeau. Un 
soldat ajunse chiar în capul scărilor şi se pregăti să 
13 
tragă, cînd pe neaşteptate trupul îi fu azvirlit în aer 
de o explozie cutremurătoare izbucnită undeva. In 
spatele lui. 
Bombele cu ceas săreau în aer. 
Jos, în curte, se auzea bubuitură după bubuitură. 
Flăcări înteţite de vînt aruncau lumină asupra 
scărilor. Suflul exploziilor îl făcu pe Rambo să 
rămînă cu greu pe picioare, apoi îl trase iarăşi pe 
Trautman după el. 
Tot mai multe Împuşcături ţintiră spre parapet. 
Soldaţii din postul de pe mijlocul zidului, unde se 
afla şi reflectorul, intraseră în luptă. lar numeroşi 
alţii probabil că se îndreaptă acum spre colţurile 
parapetului, gîndea Rambo. 


Reflectorul Da, reflectorul. Rambo îşi dădu seama 
că exp1lO7ibilu! pe care îl plasase el acolo nu 
detonase încă Mousa, Andreev şi afganii ceilalţi 
puteau fi sfişiati în bucăţi dacă îi prindea explozia 
prin preajmă. 

Şi el şi Trautman puteau fi spulberaţi, de ase- 
menea. dacă ajungeau prea repede pe parapet. 

Gloanţe nenumărate ricoşau în casa scărilor. În 
curte, un alt vehicul explodă. Împins cu putere de 
bubuitul asurzitor şi valul de căldură, Rambo simţi 
dintr-odată o suflare rece izbindu-l drept în spate, în 
acea clipă, detunătura cumplită ce se auzi din 
capătul treptelor prefăcu în mii de bucăţi postul 202 


215 

de.pază. Vilvătăile ştergeau hulpave capătul scării 
şi îşi sporeau puterea nemăsurat, sub forţa eres- 
cîndă a vîntului duşmănos. 

Rambo îl tîrî pe Trautman tot mai sus. ÎI ajută să 

13 
păşească peste rămăşiţe şi să străbată virtejurile 
îndiîrjite ale furtunii de nisip exact cînd cuşca re- 
flectorului de pe mijlocul parapetului sări în aer ca şi 
cum n-ar fi fost. El şi colonelul fură împinşi în spate, 
aproape doboriţi de recul. 

Soldaţii sovietici începură să urce treptele, după 
fugari. 

Rambo prinse cu mîna liberă lansatorul de grenade 
şi trase. Impuşcătura îi aruncă pe cutezători înapoi, 
în josul scărilor însîngerate. 

- Mousa! strigă Rambo. Andreev! 

Oare ajunseseră pe parapet chiar cînd izbucnise 
explozia? Nu cumva încărcătura pe care o pusese el 
acolo îi făcuse bucăţi? 


În curte, un transportor blindat se prefăcu într-o 
ploaie de aşchii metalice. Dinspre pichetele de la 
nordul fortului două detunături înăbuşite cutre- 
murară pereţii de piatră. Toate luminile cazarmei se 
stinseră ca prin farmec, devreme ce generatorul 
fusese distrus. Dar rugul acela uriaş din curte arăta 
neabătut învălmăşeala iscată de soldaţii buimăciţi. 

Rambo trase o rafală scurtă cu puşca lui automată 
şi se grăbi împreună cu Trautman spre parapet. 

- Mousa! Andreev! 

Citeva trupuri inerte zăceau pe lungimea zidului. 
Rambo se zori împreună cu colonelul rănit spre ei. 
Doi rebeli fuseseră omoriţi de suflul exploziei. Dintre 


216 
ei. Mousa se ridică anevoie, clătinînd ametit din cap. 
Chiar şi prin pînza deasă de nisip, flăcările puternice 
din curte arătau clar aşchia mare ele metal 
împlîntaţă în pieptul rusului. Un şuvoi gros de sînge 
13 
năvăli prin cămaşa sfişiată a lui Andreev. 

- Nu!, urlă Rambo cu disperare. Prietenul lui 
muribund se strădui să se ridicş ~ un glonţ rătăcit 
venit dinspre curte 

- Nuuuu!, răcni Rambo ca un animal rănit. Nu!... 

Înnebunit de furie, se întoarse cu faţa spre cei din 
curte. Ţinîndu-l pe Trautman cu o mînă, tră- gînd în 
neştire cu cealaltă, prăpădi tot ce îi ieşea în bătaia 
armei. O altă explozie bubui asurzitor. Un alt 
transportor blindat sărise în aer. Rambo continua să 
tragă, neostoit. 

- Nuuuull!!... 

Maiorul Azov îşi ridică ochii de pe actul pe care 
tocmai îl dactilografia. Iniţial, intenţia lui fusese de a 


scrie o cerere de transferare la o altă cazarmă, cit 
mai depărtată cu putinţă de acea ţară peste putinţă 
de stăpinit Dar adueîndu-şi aminte de acidul ce 
scormonea pieptul băieţelului torturat, Azov rupsese 
în bucățele hiîrtia şi, furios la culme, începuse să 
redacteze un alt act, prin care solicita pensionarea 
sa şi retragerea definitivă din cadrul armatei. Voia 
să se întoarcă la gospodăria ţărănească unde 
crescuse de copil, ca să vadă cu ochii lui cum cresc 
recoltele, iar nu cum mor oamenii pe capete: Dar 
indiferent de cît de mult îşi dorea el să scape de 
război, acesta nu putea fi totuşi evitat. Parcă venea 
de-a valma peste el, în duşmănie. Zgomotul unor 


217 
împuşcături îl făcu să tresară. Apoi o explozie ce 
izbucni în curte făcu să zăngăne tonte geamurile 
biroului său de la etajul al doilea. 

Se ridică amorţit în picioare, auzi alte detunături, 

13 

alte explozii, ţipete. Înainte de a-şi da seama de ce 
face, scoase instinctiv pistolul din toc. Speriat de o 
nouă explozie, se repezi spre fereastra aproape 
distrusă de suflul puternic. Toată curtea era în 
flăcări. Aşchii mari de metal din ceea ce fuseseră 
odată jeep-uri, camioane şi transportoare blindate 
zăceau pretutindeni. Soldaţii trăgeau în- tr-una în 
direcţia casei scărilor dinspre partea nordică a 
parapetului, apoi îşi mutară ţinta către est. 

Azov stătu ferit, într-o parte a ferestrei largi, 
trăgînd furiş cu ochiul la cele ce se petreceau. Modul 
în care părea că se duce lupta aceea îl zăpă- cea 
complet. Nu înţelegea cum de atacul duşmanilor nu 
venea din afara fortăreței, ci dinăuntrul ei. De acolo 


de unde se afla nu putea auzi şuieratul obuzelor ce 
explodau în curte. In schimb vedea vehiculele sărind 
în aer, ca şi cum explozibilul fusese deja plasat 
dedesubtul lor. Expunîndu-se din nou vederii, 
observă citeva siluete pe parapet, cele mai multe 
ale unor afgani îmbrăcaţi civil, dar şi un bărbat înalt, 
un caucazian cu păr blond, în uniformă militară, ce 
părea soldat sovietic. Spre uluirea lui Azov, acesta 
nu trăgea spre afganii din iu- rul lui, ci spre ceilalţi 
ostaşi din curte. 

Suflul unei alte explozii îl împinse pe Azov- cîţiva 
paşi îndărăt, însă nu mai înainte ca acesta să bage 
de seamă că un afgan se urcă peste parapet, se 


218 
prinde zdravăn de ceva, ce părea o frînghie şi îşi dă 
drumul, dispărînd îndată pe după zid. 

Maiorul Azov îşi reveni din şoc, şi se îndreptă 
împleticindu-se spre zidul solid de lîngă fereastră, 

13 
adăpostindu-se acolo. 

Privi iarăşi afară, ferindu-se. Un alt afgan se lăsă 
peste parapet şi ieşi din raza privirii lui. Îl urmă un 
altul. Oare reuşiseră soldaţii să respingă un grup de 
invadatori care, într-un fel sau altul, ajunseseră să 
escaladeze zidul? 

Azov clătină din cap, nedumerit. Teoria lui nu 
părea tocmai corectă. Dacă ar fi fost într-adevăr un 
atac organizat, asediatorii ar fi avut arme la ei, dar 
aceia de pe parapet erau neînarmaţi! Şi prezenţa 
soldatului acela sovietic care trăgea în tovarăşii lui 
din curte cum se explica oare? 

Şi dintr-o dată, într-o fracțiune de secundă, mintea 
lui păru că vede tot adevărul celor la care fusese 


martor. Afganii aceia nu încercau să invadeze 
fortăreaţa! Ci pur şi simpiu evadau din închisorile 
din beciuri. lar soldatul sovietic îi ajuta! 

Pichetul de pază de la mijlocul părţii nordice a 
parapetului sări în aer. Forţa cumplită a exploziei 
lovi trei dintre afganii care încă nu reuşiseră să 
coboare pe frîinghie, dincolo de zid. Şi soldatul rus 
căzu. Încercară apoi să se ridice în picioare, dar o 
altă explozie îi culcă pe piatra cutremurata de suflul 
ucigător. 

Împuşcăturle continuau. Azov îşi spuse'că în mod 
normal ar fi trebuit să se năpustească afară din 
biroul său, să coboare în fugă scările şi să se alăture 


219 
ostaşilor ce luptau în curte. 

Era de datoria lui să îşi conducă oamenii în bătălie. 
Dar furia cu care scrisese acea cerere de demisie 
stăruia încă şi îl făcea să se împotrivească simțului 

13 
datoriei. 

Nu! Războiul acesta nu-i al meu! încă două siluete 
apărură pe parapet. Una dintre ele şchiopăta. 
Prizonierul american! Cel cave îl ajuta să meargă pe 
zid era îmbrăcat ca afganij, dar părea tot american. 
În ciuda vîrtejurilor dense de praf, maiorul Azov îl 
vedea foarte desluşit. Şi rămase impresionat de 
străin. Cel de-al doilea a- merican era înalt şi 
musculos, un bărbat superb. Cu pletele negre 
fluturînd în vîntui puternic, în- genunche lingă cei 
trei afgani căzuţi şi sovietic. Unul dintre afgani reuşi 
să se ridice. Rusul însă se ridică, se prăbuşi, apoi 
iarăşi se ridică şi capul i se dădu pe spate, 
tresăltind, ca şi cum ar fi fost împuşcat în ţeastă. 


Atunci americanul fu cuprins de o miînie cumplită. 
Ţinîndu-l cu o mînă pe prizonierul eliberat, începu să 
tragă nebuneşte cu cealaltă mînă. Trupul îi era 
scuturat de reculul armei automate, dar muşchii lui 
fenomenali îi susțineau braţul, plimbînd puşca 
dintr-o parte în- tr-alta. răzînd totul în cale, ucigînd 
nenumărați soldaţi din curte. 

- Nuuu!, răcnea luptătorul. Nuuuu! repetă el. 
Nuuuu!, strigă iarăşi, acoperind şuierul vîntui ui. 
instinctiv, fără să îşi dea seama, Azov înălţă 
pistolul. Apoi îşi reveni, uimit de reacţia sa. Aşa 
după cum îi cerea disciplina şi instruirea sa, ţinti 
americanul. De la fereastra aceea, avînd un unghi 


220 
de tragere perfect, nu se îndoia deloc că şi-ar fi 
nimerit ţinta. Cătarea revolverului era îndreptată 
chiar spre pieptul străinului. 
Încă din tinereţe, maiorul Azov fusese un as al 

13 

tragerii cu pistolul Mîndria lui era de a fi cîştigat! 
cele mai multe campionate de profil dintre toţi soiţii 
regimentului. Şi într-adevăr, întotdeauna deținuse 
recordul. Tar acum, tot ceea ce trebuia să facă era 
să apese pe trăgaci Şi colonelul ar fi fost grozav de 
mulţumit de fapta lui. 
Însă maiorul Azov cobori arma. 
Nemernicul ăla de Zaisan putea să se ducă la 
mama dracului. 
Ăsta nu-i războiul meu 1 Eu unul am terminat-o 
definitiv cu războiul! 
Ultimul cartuş gol sări din puşca lui Rambo şi fu 
dus de vînt. Americanul aruncă încărcătorul golit, 


luă unul neînceput şi îl puse îndată în locul celui 
folosit. 

Dar în loc să tragă mai departe, se întoarse către 
Mousa şi strigă: 

- Coboară pe funie! 

Mousa trase o rafală către soldaţii care apărură în 
capătul scării, în timp ce aceştia se rostogoleau 
îndărăt, afganul se prinse cu nădejde de frînghie, se 
aruncă peste parapet şi îşi dădu drumul pe lîngă zid. 

Rambo trase trei focuri spre soldaţii ce urcau iarăşi 
treptele, tot mai mulţi la număr. ÎI aşeză pe 
Trautman pe parapet, făcu de îndată un nod funiei, 
trase de laţ şi îl petrecu pe sub subsuorii lui 


221 
Trautman. În vreme ce gloanţele îi vijiiau pe la 
urechi, muşcînd din parapet, el îl lăsă cu grijă pe 
colonel în josul zidului. 

Îşi trecu apoi frînghia pe după umărul stîng, apucă 

13 
bucata de sfoară de lîngă Trautman şi începu să îl 
coboare cu repeziciune. 

Frînghia îi tăia adînc palmele. Dar lui Rambo nu îi 
păsa cituşi de puţin. Gloanţele îi treceau a- proape 
pe lîngă cap. Şi tot nu îi păsa. Singurul de care îi 
păsa pe lumea asta era Trautman. 

Dedesubt, dincolo de fortăreață, se auzi o explozie 
care îl făcu să tresară. Nu 1 Prizonierii eli- 208 beraţi 
îşi pierduseră stăpînirea de sine! Unii dintre ei 
probabil că se speriaseră şi o luaseră de-a valma 
peste cîmpul minat, aruncîndu-se în aer singuri! 

- Mousa, opreşte.-i! 


Disperat, neştiind cum să îl lase mai repede pe 
Trautman pe pămînt, dădu drumul la iuţeală 
fringhiei. 

Un glonţ îl răni la braţ. Slobozi funia încă şi mai 
repede, simţi cum aceasta se destinde şi apoi se 
întoarse în loc, să mai arunce o grenadă către casa 
scărilor. Mai trase o rafală spre soldaţii din curte 
care se grăbea să urce treptele. 

Şi pentru o fracțiune de secundă, prinse cu coada 
ochiului imaginea unui chip care îl privea de la o 
fereastră. Faţa unui ofiţer sovietic care lăsa 
deoparte un pistol. 

Rambo nu înţelese gestul lui. Îşi aruncă puşca pe 


222 
umăr, înşfăcă de'capătul funiei, se asigură că ancora 
era bine fixată şi apoi făcu un salt peste parapet, 
aterizind cu o viteză de care nu mai avusese 
niciodată parte pînă atunci. 
13 

Cu stomacul ghem de emoție, cu palmele ar- 
zîndu-i şi sîngerînd în acelaşi timp, atinse pămîntul 
genunchii i se îndoiră sub şoc, apoi sări de îndată în 
picioare şi se zori să ajungă la siluetele întunecate 
ce se ghiceau în beznă. 

Mousa îl sprijinea pe Trautman. Afganii care 
rămăseseră nu mai aveau stare deloc, înspăimîn- 
taţi de soarta celor de dinainte. 

- Cum trecem noi acum peste cîmpul cu mine? se 
interesă Mousa. Fără Andreev... 

Rambo se întoarse cu faţa către gardul de sîrmă 
ghimpată, îndreptă lansatorul de grenade într-acolo 
şi trase, privind mulţumit cum se spulbera într-o 
clipă obstacolul din faţa lor. Apoi o porni prin 


fuioarele de fum şi nisip stirnit, pirjolind totul 
înaintea lui. Minele explodară una după alta. Şra- 
pnelele zburau pe deasupra capului său. Luă o gre- 
nadă din buzunar, încărcă iarăşi lansatorul şi apăsă 
pe trăgaci. Alte mine săriră în aer. 

Îşi goli apoi tot încărcătorul puştii5 îl înlocui cu un 
altul, plin, mitralie iarăşi pămîntul înaintea lui şi 
merse mai departe printre exploziile ce se ţineau 
lanţ. Tot mai multe mine detonau. Nisipul iscat se 
amesteca întruna cu acela vînzolit de vînt şi îi dădea 
simţămiîntul că atunci călca pe talazurile unei mări 
tulburată pînă în străfunduri. 

Dar el îşi continuă drumul, ajunse pînă ia celălalt 


223 
gard de sîrmă ghimpată, îl aruncă în aer şi pe acela, 
apoi îi îndemnă pe afgani să gonească prin furtuna 
aceea şi se întoarse către Mousa care avea grijă de 
Trautman. 
13 

- Lasă-mă pe mine, îi spuse el prietenului afgan. 

- Am luat busola de la Andreev cînd a murit el. Fie 
ca Allah să ierte nepăsarea minţii mele şi egoism de 
la mine. 

- În clipele astea şi eu sînt la fel de egoist, aşa că 
lasă-mă pe mine să-l duc. 

ÎI ridică pe Trautman pe umărul său, uitîndu-se la 
busola fosforescentă, se orientă în care direcţie 
anume trebuiau să pornească şi o luă la fugă. La 
început, Trautman îi părea cumplit de greu. Dar 
Rambo îşi potrivi paşii în aşa fel încît să nu îl 
zdruncine pe rănit. Fugea tot mai iute, depărtin- 
du-se de fortăreaţa asaltată în aceeaşi măsură de 


valurile de nisip şi de vilvătaiele nimicitoare. Caii: 
Da, trebuia să ajungă neapărat la cai. 210 

PARTEA A VIII-A 

În momentul în care soldatul descuie uşa celulei; 
colonelul Zaisan îl îmbrînci în lături pe sergentul 
Kurov şi se năpusti afară, îndoindu-se de spate şi 
tuşind, mai-mai să-şi dea sufletul. 

Coridorul era cufundat în întuneric. Numai lumina 
chioară a lanternei soldatului străpungea bezna. Cu 
zece minute în urmă, după o explozie ce 
cutremurase toată clădirea, becurile din celute se 
stinseră dintr-odată. Deşi colonelul respira cu greu, 
ţinîndu-şi o batistă pe faţă, nu putea înlătura 


224 
înţepăturile gazului lacrimogen care îi pătrunsese 
nările. Ochii îi erau înecaţi în lacrimi, congestionaţi 
şi umflaţi îngrozitor. lar chipul parcă îi fusese opărit 
cu apă fiartă. 
13 

Gitul şi pieptul tot îl dureau atit de tare, încît nici 
nu îndrăzni să scoată vreo vorbă, să-l întrebe ceva 
pe ostaş. Dar larma cumplită a luptei de afară, 
puterea şocurilor pe care le resimţise la fiecare ex- 
plozie ce zguduise celula, îl făcură să înşface de- 
grabă lanterna din mîna soldatului şi să se grăbeas- 
că să străbată coridorul, cît îi permitea răsuflarea 
anevoioasă. 

Cite împuşcături şi explozii! îşi zise el uluit. 
Probabil că rebelii ăia au atacat în mare forţă! 

Dar dintr-odată îşi aminti că acela care încuiase 
uşa carcerei făcuse asta înainte de a începe bătălia. 
Zaisan îl putuse zări doar o fracțiune de secundă, 
printre zăbrelele vizetei înguste. Bărbatul necu- 


noscut purta haine tradiţionale afgane, dar chipul lui 
fioros, mînjit cu unsoarea aceea de camuflaj părea 
caucazian, poate chiar american. Numai după ce 
bomba lor lacrimogenă explodase în celulă, iar 
celelalte carcere fuseseră deschise şi prizonierii 
eliberaţi, începuse şi lupta din curtea fortăreţci. 

Cum de s-a strecurat americanul în fort? Cum de 
s-a putut ca atiţia răzvrătiți - îndeajuns de mulţi ca 
să facă tot tărăboiul acela pe care îl auzise el - să 
intre în cazarmă fără să fie detectaţi? 

Urmat de sergentul Kurov şi de soldatul care îi 
dăduse drumul, Zaisan năvăli pe culoar, împie- 
dicîndu-se de grămezile de moloz de la capătul pa- 


225 
sajului. În timp ce urca scările, lumina lanternei 
dezvălui un soldat ucis, prăvălit pe trepte. Tuşind 
mai să-şi scuipe plămiînii, deschise uşa dinspre curte 
şi dădu cu ochii de o privelişte atit de uluitoare, încît 
13 

aproape că se dădu ciţiva paşi în spate, speriat. 
Ţoată curtea cazarmei era numai dărimături. Flăcări 
uriaşe tişneau din rămăşiţele contorsionate ale 
camioanelor, jeep-urilor şi transportoarelor blindate. 
Fumul gros îl făcu să se înăbuşe. Cadavre 
nenumărate erau împrăştiate pretutindeni. Soldaţii 
se luptau să stingă focul cu extinctoare, scoteau ră- 
niţii de sub ruine, se grăbeau să ocupe şi să con- 
troleze parapetul, îndreptau mitralierele către poar- 
ta solidă a fortului şi scotoceau fiecare colţişor, în 
căutarea intruşilor, împiedicîndu-se unul de celălalt. 
Zaisan se repezi prin uşa deschisă şi îl înşfăcă de 
guler pe un locotenent care trecea în fugă pe lîngă 
el. 


- Cheamă-i pe oamenii ăştia la ordine. 

Locotenentul tresări, înspăimîntat, neînţelegînd. 

- Soldaţii ăştia, din spatele tău. Spune-le să lase 
armele jos, înainte de a-i împuşca tot pe a-i noştri, 
de pe parapet. Organizează o echipă de prim- 
ajutor, care să secondeze doctorii. Adună inginerii.1 
Vezi dacă se poate repara generatorul. 

Arşiţa care îi pîrjolea gitul îl făcu iarăşi să tuşească 
din greu. Se întoarse către sergentul Kurov: 

- Spune fiecărui ofiţer în parte că vreau un raport 
amănunţit cît se poate de repede. 

Se uită la dezastrul din jurul lui. 

- Unde-i maiorul Azov? 


226 
Văzîndu-l deodată lîngă epava înnegrită a unui 
(jamion aflat în mijlocul curţii, Zaisan o porni spre el. 
Azov se străduia din răsputeri să ridice o bucată 
mare de metal care strivea un rănit. 
13 
- Cite pierderi avem? îl întrebă Zaisan. 
Faţa lui Azov era congestionată de efort. 
- Nu te mişca, îi spuse el soldatului lovit. O să 
chem un doctor. 
- Te-am întrebat ceva, tovarăşe maior. Cite 
pierderi avem? 
Rănitul scuipă sînge. 
- Nu, făcu Azov. 
Ostaşul începu să tremure din toate încheieturile. 
- Nu, repetă Azov, în şoaptă. 
Omul nu se mai mişcă deloc. Maiorul părea 
buimăcit, cu minţile duse. 
- Ce pierderi avem, tovarăşe maior Azov? 


Ochii lui Azov îşi recăpătară siguranţa De parcă 
abia atunci băgase de seamă că acolo era şi co- 
lonelul şi că acesta striga la el clin răsputeri. 

- Pierderi? 

Vocea îi sună slab, ca unui bolnav. 

- Douăzeci de morţi, clătină el din cap cu tristeţe. 
Cel puţin de atiţia ştiu eu deocamdată. Şi cam de 
două ori pe atiţia răniţi. 

Pe chipul lui Zaisan se întipări o uimire ne- 
mărginită. i 

- Şi răsculații? Cred că au fost o adevărată armată. 
Cam ciţi au fost cînd au atacat fortul? Cîţi au fost 
ucişi? 

227 

- Doi afgani au murit pe parapet. Alţi doi au sărit în 
aer pe cîmpul minat. 

Zaisan simţi că nu mai are aer. 

- Adică ăia au venit cu o ceată cine ştie cît de 

13 
mare, de-au reuşit să omoare şi să rănească cel 
puţin douăzeci de soldaţi şi n-au pierdut decit patru 
oameni?! E imposibil! 

- Nu, nu m-aţi înţeles. Afganii n-au atacat 
fortăreaţa. 

- Da' ce-au făcut? 

- Au ieşit din cazarmă. Din celule. Erau chiar foştii 
noştri prizonieri. 

- Adică vrei să spui că ai noştri n-au împuşcat nici 
un invadator? 

- Ba da, unul. Numai că nu era afgan. 

'- Nu pricep o iotă! 

- Unul dintre soldaţii noştri i-a ajutat. Un dezertor. 
El a fost omorît. In afară de dezertor - Azov arătă 


către învălmăşeala aceea de soldaţi, ruine, flăcări şi 
cadavre dimprejurul lor - au mai fost doar doi 
oameni care au făcut tot prăpădul ăsta. Un afgan şi 
un american. Americanul a distrus cele mai multe 
din toate astea. L-am văzut eu de la fereastra 
biroului meu. 

- L-ai văzut?! 

- Da, stătea pe parapet, ţinîndu-l pe prizonierul 
american cu o mînă şi cu alta mitraliind toată 
curtea. 

- Şi de ce nu l-ai împuşcat?! 

- Prea multe se întîmplau deodată. Nu aveam timp. 

- Eşti cel mai rapid trăgător cu revolverul din toată 


228 
divizia dumitale, tovarăşe maior. Ceva nu-i în regulă 
aici. Ceva nu-i în regulă cu dumneata. Eşti depăşit 
de evenimente. Mare greşeală din partea dumitale. 
O mînă de oameni nu aveau cum să provoace tot 
13 
dezastrul ăsta. 

- Dar... 

- Uite ce-i, ascultă aici la mine: fortul a fost atacat 
de răzvrătiți. Din pricina furtunii, eu personal am 
ordonat să se întărească paza la parapete. În ciuda 
măsurilor mele, de precauţie, rebelii au reuşit să 
pătrundă în fortăreață fără să fie descoperiţi. Asaltul 
a fost nimicitor. Dar soldaţii noştri, eroi, au intrat în 
luptă, au respins atacul şi au produs grave pierderi 
în rîndurile inamicului. În timpul retragerii, răsculații 
au luat cu ei morţii şi răniții lor. 

- Dar nu s-a întîmplat deloc aşa! Eu am văzut cu 
ochii mei cu totul şi cu totul altceva! 


- N-ai văzut mai nimic! Ai zărit aşa, cîte ceva; în 
fugă, de la fereastră. Dumneata mi-ai spus singur că 
se petreceau prea multe dintr-odată. Nici chiar 
dumneata, cel mai mare campion la trageri cu 
pistolul, nu ai avut vreme să declanşezi focul 
împotriva duşmanilor. Aşa trebuie să sune raportul 
dumitale sau altfel voi fi nevoit să te predau Curții 
Marţiale pentru laşitate şi neîndeplinirea datoriei 
faţă de ţară 

Azov încuviinţă din cap, înnegurat. 

- Ceilalţi ofiţeri, colegii dumitale, vor face rapoarte 
asemănătoare. O să te uiţi peste ele. Ciţiva oameni 
nu puteau sub nici o formă să devasteze fortăreaţa 


229 
în halul ăsta. 

Zaisan nu mai adăugă că, oricît de imposibil părea 
ca numai cîţiva oameni să fi făcut tot prăpădul 
acela, superiorii lui tot aveau să-i ceară explicaţii 

13 

pentru ce se întîmplase. lar el nu avea cum să le 
spună aşa ceva. Toată cariera lui ar fi fost ruinată. 
Ar fi rămas în văgăuna aceea o viaţă întreagă, iar el 
nu avea deloc de gind să permită una ca asta. Chiar 
şi aşa, avea să aibă de înfruntat acuzaţiile pe care 
aveau să i le aducă şefii lui. Numai un singur lucru 
l-ar fi putut salva de la degradare. 

- Am fost prea comod. M-am bazat prea mult pe 
judecata subordonaţilor. Dar de data asta o să 
preiau chiar eu comanda unei operaţiuni-fulger de 
cercetare şi distrugere în masă. 

Da, gîndi el. Distrugere în masă. Fără cruţare. 

- Mobilizează toate forţele! într-o oră vreau să fie 
pregătiţi cu toţii! 


- Pe furtuna asta? Nici n-o să puteţi vedea drumul! 

- Nici vrăjmaşii n-or să fie în stare de asta! Ei se 
aşteaptă ca noi să rămînem în cazarmă! Nici n-or să 
prindă de veste că am plecat după ei! O să folosesc 
împotrivă-le chiar tactica lor! O să îi iau şi eu prin 
surprindere, întocmai cum au făcut ei cu noi! 

Rambo alerga tot mai repede, cu paşi tot mai 
întinşi. În vreme ce fugea astfel, ţinîndu-l pe Traut- 
man pe umăr, simțind din plin toată povara aces- 
tuia, se temea că nu va reuşi să descopere scobitura 
aceea adăpostită. Se uită la cadranul busolei fosfo- 
rescente şi îşi corectă traseul. Dîndu-şi seama că 
Mousa se afla chiar în spatele său, se rugă din suflet 


230 
ca oamenii care îi aşteptau cu caii * să nu ft urmat 
instrucţiunile afganului şi să nu fi plecat deci cu caii 
după ce trecuse o oră de cînd îi lăsaseră acolo. t)eşi 
picioarele şi umerii îl dureau cumplit, cu toate că 
13 
muşchii încordaţi păreau că sînt străbătuţi de mii de 
ace, iar sîngele îi curgea întruna din palmele rănite 
de fringhie, Rambo alergă încă şi mai iute. 

Simţi sub tălpi cum terenul se ridică într-o pantă 
lină. Ajunsese la capătul văii î Curînd avea &ă fie la 
poalele colinei! 

Dar trebuia neapărat să desluşească unde anume 
se afla locul acela acoperit unde lăsaseră caii. Se 
opri în loc şi îl aşteptă pe Mousa, sperînd că nu a 
rămas prea în urmă, ca să nu mai dea unul de altul: 

Din vijelia aceea cruntă se desprinse o umbră: 

Mousa stătu să mai răsufle, gifiind. de oboseală: 


- Ştim numai că gaura aia este pe-aici pe undeva, 
de-a lungul pantei. Dar nu avem de unde şti dacă-i 
în stînga sau în dreapta. 

Rambo vorbea tare, ca să se audă prin vuietul 
vîntului. 

- la-o tu spre dreapta. Mergi două mii de paşi: 
Dacă n-ai găsit-o, întoarce-te aici şi o luăm în partea 
cealaltă amindoi. 

- Dar dacă nici tu nu găseşti la adăpostul? 

- O să pornim spre munţi pe jos. 

- Nu departe ajungem pînă soldaţii ne prind: 

- Ştiu şi ei că nu pot să ne vadă pînă ce nu se 
linişteşte furtuna, zise Rambo. 


231 

- Zorile vin într-o oră de-acum. Furtună mai 
limpede la lumina zilei. 

- Asta o să fie şi în avantajul nostru şi al soldaţilor. 
Aşa că hai să nu mai irosim timpul de pomană. 

13 

Mousa se făcu nevăzut în virtejul de nisip: 

Rambo îl potrivi mai bine pe umăr pe prietenul lui 
rănit. 

- Cum vă smţiţi, domnule colonel? 

- A fost cel mai plăcut galop de care-am a- vut 
parte vreodată, John. 

Rambo zîmbi cu amărăciune. 

Dar surisul îi îngheţă pe buze cînd îşi dădu seama 
că toată partea stingă îi era năclăită de sînge. Pînă 
atunci fusese prea preocupat de evadarea lor şi nici 
nu observase. 

Incercă să se convingă singur că pricina era rana 
de la braţul lui atins de glonte. 

Dar nu reuşi să se liniştească prea mult. 


- Nu cumva sînteţi rănit, domnule? 

- Ba da, la umăr. 

- Sfinte Cristoase. 

- Am tot ţinut mîna pe locul acela, dar nu pot opri 
sîngele deloc. Simt cum mi se scurge toată puterea 
din trup. 

Rambo rupse o fişie din cămaşa lui, să îl bandajeze 
pe colonel. Apoi scoase virful unei săgeți, o îndoi pe 
aceasta şi o folosi ca atelă, să ţină pan-; samentul 
strîns peste rană. După care, grăbindu-se cît putea, 
merse spre stînga, numărînd paşii. 

- Ţineţi-vă bine, ca şi pînă acum. 

- Nu, tu să te ţii bine, încercă Trautman să 


232 
glumească. 

Chicoti slab. Cu toate că şoptise cuvintele acelea 
chiar lîngă urechea lui Rambo, părea că vorbise de 
la mare depărtare. 

13 

În vreme ce luptătorul mergea înainte, socotin- 
du-şi paşii, colonelul spuse: 

- Tot nu-mi vine să cred că eşti aici, John.l Cum 
de-ai izbutit? 

- Soarta, domnule. 

- Poftim? 

- Am făcut întocmai cum aţi dorit. 

- Nu prea pricep. 

- Mi-aţi zis să mă împac... 

Rambo se împiedică de o piatră pe care nu o putea 
zări. Îşi recăpăta însă imediat echilibrul, ne- 
liniştindu-se ca nu cumva să îl scapă pe Trautman. 

- ... cu soarta mea. Domnule, ştiţi, acum sînt cam 
ocupat. Dacă şi dumneavoastră aveţi aceeaşi 


impresie, o să discutăm mai tîrziu despre toate 
astea. 

- Ca s-o spun pe-a dreaptă... 

Rambo numără cu voce tare o sută de paşi şi îşi 
continuă drumul. 

- Şi anume î îl îndemnă el pe colonel să rostească 
pînă la capăt. 

- Eu unul mi-aş cam ţine puţin gura. Pentru că mă 
simt cam moleşit... 

Rambo mări pasul. 

„Nu, nu-l lăsa să moară. Nu-l lăsa să moară." 

Dar nu era sigur dacă îşi spunea sieşi sau se ruga 
lui Allah. 


233 

Buimăcit şi speriat de un şuvoi de sînge ce îi năvăli 
pe spinare, Rambo se strădui să se grăbească încă 
şi mai tare. Ajunse la cinci sute de paşi de- acum şi 
încă nu dăduse de adăpost. Colinele îm- projmuiau 

13 
firul văii. şerpuitoare. 

Se împiedică iarăşi de o piatră şi de data asta îl 
scăpă pe Trautman. Rostogolindu-se, lovindu-se de 
pămînt, prăvălindu-se în josul unui soi de rîpă; 
Rambo se izbi crunt de un bolovan masiv. 

Văioaga! Sfinte Dumnezeule, ajunsese chiar acolo, 
fără să vrea! 

Dar în vreme ce se chinuia să se ridice în picioare, 
îşi dădu seama că locul era pustiu. 

„ISuse mare, ăia chiar au plecat! Am rămas de 
izbelişte!" 

Bijbiia prin furtuna orbitoare, încercînd să găsească 
din nou drumul, pînă unde îl lăsase pe Trautman; 

2t f? 


Dar în vreme ce orbecăia prin nisip, urcînd malul 
gropii, simţi că îi îngheaţă sîngele în vine auzind 
nechezat de cai, Undeva, chiar deasupra lui! 

Cineva îl apucă de umăr. El scoase de îndată 
cuțitul, pregătindu-se să lovească... 

Dar se potoli de îndată. 

Şi prinse mîna afganului, ale cărui vorbe nu le 
înţelegea, dar deducea sensul lor. 

„Aţi aşteptat mai mult decît v-a spus Mousa," 
gindea Rambo. Cu tot vintui ăsta, probabil că aţi 
auzit exploziile de la fortăreață. Poate că v-aţi temut 
atunci. 

Dar aţi rămas pe loc." 


234 

Rambo strînse cu putere mîna afganului, plin de 
recunoştinţă, amintindu-şi ce îi zisese Michelle după 
jocul de buzkashi, cînd Mosaad îi strinsese lul mîna. 
A da mina cu cineva era cea mai mare cinste pe 

13 
care i-o puteai face aceluia. Însemna că aveai să-ţi 
aminteşti de el pînă la sfirşitul vieţii. 

Îl apucă pe afgan de cămaşă şi îl călăuzi prin 
vîrtejurile de nisip. 

Pe-aici, pe-aici... 

Isuse, oare unde-i?!... 

Umărul năclăit de sînge al lui Trautman îl făcu pe 
Rambo să îşi tragă înapoi mîna, ca ars.' Colonelul 
gemu de durere. 

- Hai să-l luăm de-aici, zise Rambo. 

Afganul înţelese. Vorbi şi el, încercînd să acopere 
vuietul vîntului. 

„Grăbeşte-te. Trebuie să plecăm cît mai repede." 


„Mousa", îşi aminti Rambo. „Trebuie să-l aşteptăm 
pe Mousa." 

- Prăpăd mare în dreapta. Nu putut merge mai 
departe. 

Voce a lui Mousa îl făcu să tresară; 

Şi dintr-odată, parcă sîngele îi năvăli cu mai multă 
putere în vine. 

- Ajută-mă 

- Da. 

Rambo il ducea pe Trautman. Ajunseră lîngă unul 
din cai. Mousa îi ajută să urce - Rambo pe şa, iar 
Trautman, cociîrjat de durere şi slăbiciune, în faţa lui. 
Ceilalţi însoțitori rămaseră să meargă pe jos, ducînd 


235 

caii de căpăstru, conducîndu-i prin urgia aceea ce 
părea că nu se mai sfirşeşte. Inain- tînd anevoie pe 
colină, o porniră spre tabăra lor, din munţi. 

Zaisan nici nu luă în seamă stihia dezlănţuită,' în 

13 

vreme ce ieşea din cazarmă, în fruntea soldaţilor. 
Dar oricît de mare era vuietul furtunii, nu putea 
acoperi duduitul asurzitor ce venea dinspre dreapta 
colonelului sovietic. In partea aceea se întrezărea o 
formă lucitoare. Apoi apăru o alta, şi altele... Şirul 
acela de siluete nelămurite părea că se măreşte 
mereu. Nu se mai vedeau doar sclipe- tele acelea 
necunoscute, ci deveneau din ce în ce luminiţe care 
sporeau cu fiece clipă, statornice. A- propiindu-se 
tunătoare prin viîrtejurile nestăvilite, jpăreau ochii 
scăpărători ai unor monştri. Bubuitul creştea 
întruna.  Maşinării uriaşe, întunecate, se  deş- 
prinseră din urgie şi se arătară îndată, în toată hi- 
doşenia lor. O coloană întreagă de tancuri şi trans- 


portoare blindate, care, la 6rdinul expres al co- 
mandantului Zaisan, fuseseră ţinute sub pază straş- 
nică în hangarul imens din spatele fortului. 

Vehiculele opriră. Duduitul motoarelor scăzu brusc, 
dar pămîntul tot se cutremura sub greutatea şi 
puterea ior. acum stăpinită. Colonelul răcni către 
sergentul Kurov cîteva ordine, apoi către maiorul 
Azov. Aceştia îl urmară, ureînd într-un transportor 
blindat. 

Un artilerist închise trapa de sub turelă şi o blocă. 
Zăngănitul sec al acesteia stîrni un ecou surd» Dar 
de-acum Zaisan nu mai auzea deloc tînguitul vîntui 
ui de afară. Singurul zgomot care îi pătrundea în auz 


236 
era duduitul continuu al motorului. 

Silit să rămînă în interiorul strîmt al maşinăriei, 
Zaisan îşi făcu loc printre rastelurile pline cu obuze 
de tun şi benzi de mitralieră. Se aşeză îndărătul 

13 
echipajului format din cinci oameni, iar sergentului 
Kurov şi maiorului Azov le făcu semn hotărit să se 
alăture celor patru soldaţi ghemuiţi undeva, în 
spatele cabinei. 

Colonelul avea impresia că prezenţa lui Kurov îi era 
absolut necesară, aşa că mai întotdeauna se 
deplasa însoţit de acesta. 

Dar cu Azov era o cu totul altă poveste. Maiorul nu 
trebuia deloc să se afle atunci acolo. El ar fi trebuit 
să rămînă la cazarmă şi să ajute pe ceilalţi ofiţeri la 
supravegherea reparațiilor. Dar Azov fusese atit de 
arţăgos (şi, dacă Zaisan nu se înşela, se dovedise 
chiar iresponsabil şi laş). Încît colonelul era ferm 
hotărît să îl pedepsească tîrindu-l după el, în luptă. 


„Măcar ştiu că o să participi şi tu cumva la războiul 
ăsta, în loc să stai în spatele frontului şi să te tîngui 
ca o babă, îşi zise colonelul. lar cînd or să înceapă 
împuşcăturile, îţi făgăduiesc eu că o să te afli chiar 
în toiul bătăliei. O să-ţi dai măsura posibilităţilor, 
maior Azov, căci altfel putrezeşte douăj' de ani în 
puşcărie." 

Foarte pătruns de importanţa misiunii lui, sar, se 
uită către comandantul de tanc şi îi ordonă: - la 
legătura prin radio cu restul coloanei. Dă-i drumul. 

Subordonatul se execută de îndată. Motorul ve- 
hiculului se opri din zumzăit şi începu dintr-odată să 
bubuie asurzitor. În vreme ce matahala se urni din 


237 
loc, Zaisan simţi cum i se face stomacul ghem. 
Comandantul echipajului apăsă pe un buton şi stinse 
farurile maşinăriei. De-acum nu mai era nevoie de 
ele, ba chiar erau de prisos, căci lumina lor se 
13 
intersecta cu cea a farurilor de camuflaj, care 
permiteau transportorului să circule în timpul nopţii 
fără a i se detecta precis poziţia. 

Pe un mic ecran aflat în faţa echipajului se observa 
imaginea trombelor de nisip, colorate a- cum într-o 
tentă verzuie, aşa cum le arăta ochiul pătrunzător al 
unei camere de filmat pe timp de noapte. Puterea 
acesteia, de a prinde pînă şi mişcarea perdelelor 
dense de praf stîrnit, era uimitoare.1 La vremea cînd 
furtuna se va fi liniştit, coloana blindată avea să fie 
la zeci de mile depărtare de fort. Rebelii care 
stăteau şi scrutau împrejurimile cazarmei, de-acolo, 
de pe înălțimile munţilor, aveau să fie foarte siguri 
de reuşita lor, devreme ce nu puteau vedea 


tancurile şi  transportoarele pornite să îi 
pedepsească crunt printr-un atac-fulger, nimicitor. 

N-aveau cum să ştie că deja represaliile împotriva 
lor începuseră, iar acea operaţiune de cercetare şi 
distrugere era planificată să se desfăşoare cu mult 
mai aproape de poziţiile răzvrătiţilor decît puteau 
aceştia să îşi închipuie. 

Zaisan privi înainte, foarte îndîrjit. Îşi dădea şi el 
seama că tactica lui nu putea fi încununată de 
izbîndă, dacă presupunerea lui nu se dovedea co* 
rectă. Tot atacul acela se baza pe ideea că trebuii 
îndreptat împotriva unei ţinte cunoscute dinainte; 
Altfel, toată vînzoleala aceea de tancuri şi trans- 


238 

portoare nu reuşea altceva decit să se mişte de 
colo-colo, dînd pieptul cu furtuna potrivnică. 

Dar colonelul avea deja o destinaţie. Pentru că, în 
urmă cu două zile, două avioane fuseseră distruse în 

13 

timpul unui raid asupra nenorocitului acela de sat 
situat într-o vale, în partea de nord o for- tăreţei. lar 
cu o zi în urmă, o coloană blindată fusese nimicită 
într-o trecătoare din parte de sud. lar în seara 
aceea, cei care asaltaseră fortul se îndreptaseră 
spre est. În mod clar, îndată ce se depărtaseră 
întrucitva de cazarmă, se putea foarte bine să îşi fi 
schimbat traseul, ca să îi deruteze pe urmăritori. 
Dar de ce să facă una ca asta şi să piardă timp 
inutil, devreme ce întunericul nopţii şi stihia aceea îi 
ocrotea deja? Şi nu cumva voiau mai degrabă să îşi 
urmeze neabătut calea spre adăpost, de teamă ca 
drumul ocolit să nu îi facă să îşi piardă simţul 
orientării şi să nu ajungă să se piardă în furtună? 


Ba da, hotărî Zaisan. De fiecare dată cînd îşi 
revedea deducţiile logice, se convingea tot mai mult 
că avea dreptate. Da, se duceau spre est. Toate da- 
tele pe care le avea conduceau spre acea concluzie, 
negreşit. Odată ce îşi stabilise ţinta, putea să se 
concentreze numai asupra desfăşurării de forţe în 
zona aceea. Folosindu-se de avantajul pe care i-l 
oferea atacul prin surprindere, putea dobîndi şansa 
considerabilă de a descoperi şi a spulbera trupele 
rebelilor. Dar se putea tot atît de bine să se şi în- 
şele. Şi dacă se întîmpla una ca asta, însemna că 
$i-a irosit vremea degeaba. Pe de altă parte, dacă 
intuise corect, ar fi marcat o victorie atît de im- 


239 

portantă în favoarea sa, încît superiorii lui aveau 
224 

să treacă neapărat cu vederea eşecurile suferite 
în* urmă cu puţină vreme. 

13 

Zaisan se uită în spate, spre Azov, care şedea 
îngîndurat în locul destinat soldaţilor de rînd. „Maa, 
noi doi avem ceva în comun, gîndi colonelul. Şi eu 
urăsc la fel de. mult ca şi tine războiul ăsta. N-ar fi 
trebuit să înceapă niciodată. După opt ani de zile de 
încercări de a şterge de pe faţa pămîntului răzvrătiţii 
ăştia, n-am înaintat cu nici un pas măcar pe calea 
biruinţei. Sîntem la fel de departe de ea ca în prima 
zi cînd am năvălit aici. Am ucis un milion de oameni. 
Zadarnic. Am făcut ca alte patru milioane să se 
refugieze în ţările vecine şi în oraşe, de-acum 
supraaglomerate. În van. Am bombardat, am otrăvit 
milioane de acri de cîmpuri cu recolte: Degeaba. Am 


atacat răsculații cu cele mai sofisticate avioane şi 
maşini de luptă din lume. Nici un rezultat. 

Tot nu i-am înfrînt. Nu am reuşit nimic altceva decit 
să îi facem să lupte cu şi mai mare îndirjire, cu şi 
mai multă hotărîre. Războiul ăsta inutil va distruge 
reputaţia multora şi va ruina vieţi omeneşti. Inclusiv 
în ceea ce mă priveşte, dacă nu mă port cu băgare 
de seamă. Dar eu n-o să mă dau în lăttiri de la 
nimic. Nici de la torturi, suferinţă şi masacre. O să 
fac orice ca să îi mulţumesc pe şefii mei şi să mă 
trimită într-altă parte. Oriunde. Cifc mai departe de 
tara asta îngrozitoare şi de războiul ăsta prostesc. 

Mda, îşi zise din nou colonelul Zaisan. Noi doi ne 


240 
asemănăm într-o singură privinţă, Azov. A- mîndoi 
urîm din tot sufletul ceea ce întreprindem aici. Dar, 
spre deosebire de tine, eu refuz să mă las copleşit 
de bătăliile astea. În vreme ce tu te dai bătut, eu mă 
13 

încăpăţinez şi mai tare. În vreme ce tu mm ftambo, 
Ill -c. 8 ^2,» 

te laşi depăşit de evenimente, eu mi le supun. ŞI 
prin orice mijloace, cu orice sacrificiu, o sr 'ac faţă 
tuturor problemelor." 

Îşi întoarse privirea de la Azov spre ecicuiui pe care 
se zărea zbuciumul viîrtejurilor de nisip verzui. 
Pînzele dese păreau de-acum că îşi pierd din putere, 
iar vîntui se mai ostoieşte. În cîteva ore, cerul avea 
să fie limpede ca lacrima. 

„Da, dar nu îndeajuns de repede, gîndi Zaisan. ' 
Dacă furtuna asta o să dureze pînă pe la mijlocul 
dimineţii, o să fim la mile multe distanţă de cazar- 


mă, gata de atac. Asta e şi dorinţa mea. Să mai ţină 
aşa încă o vreme." 

Coloana de blindate se îndrepta spre sud-est faţă 
de valea ce se înălța mai înaintea munţilor. O altă 
coloană fusese trimisă spre nord-est, ca să ajungă 
într-o vale ce străjuia partea opusă a versanților. 
Cînd ambele şiruri de maşini aveau să fie aşezate în 
dispozitiv de luptă, Zaisan trebuia doar să dea 
semnalul de începere, iar blindatele intrau în munţi, 
pornind una spre cealaltă. Bineînţeles că exista şi 
posibilitatea ca maşinăriile acelea greoaie să întîm- 
pine dificultăţi la înaintarea pe teren accidentat, 
într-o situaţie ca aceea, soldaţii aveau să coboare 


241 
din transportoare şi să cerceteze împrejurimile. 
Dacă descopereau vreo aşezare a rebelilor, tancurile 
şi transportoarele îşi potriveau de îndată tunurile şi 
rachetele pe coordonatele respective, anunţate de 
13 

ostaşi prin radio. Între timp, întocmai ca la vi- 
nătoarea de păsări sau de iepuri, Zaisan ştia că mai 
era nevoie de ceva care să hăituiască prada, să o 
scoată din culcuş. lar acel ceva, se gindise el, nu 
putea fi decît apariţia avioanelor. În momentul în 
care furtuna se liniştea, acestea aveau să se înalțe 
de la sol şi să pîndească fiece mişcare, de pe orice 
226 

muchie de stincă sau văioagă. Dacă rebelii numai 
îşi arătau faţa pe-acolo, erau descoperiţi şi nimiciţi. 
„Da, asaltind fortăreaţa, mi-aţi făcut doar o- 
favoare neaşteptată, conchise Zaisan. M-aţi înfuriat 
îndeajuns şi m-aţi adus într-aşa hal de disperare, 
încît am fost silit să văd situaţia în adevărata ei 


amploare. Sigur, nu pot ataca orice poziţie din zona 
asta nenorocită Dar dacă vă aflaţi cumva în munţii 
ăştia din est. O să vă găsesc şi-n gaură de şarpe. 
Nu-mi pasă nici cît negru sub unghie cît timp o să-mi 
ia operaţiunea asta. Pun eu mina pe voi pînă la 
urmă Vă fac eu să plingeţi amarnic clipa aceea în 
care v-aţi hotărît să-l scăpaţi pe american şi să îmi 
încurcaţi mie treburile." 

In vreme ce ecranul verzui arăta cum se iroseşte 
puterea furtunii, lui Zaisan îi veni în minte cel de-al 
doilea american, cel spoit pe faţă cu alifie de 
camuflaj, cel care îl închisese pe el în celulă şi îl 
înecase în gaz lacrimogen, luptătorul pe care ma- 


242 
iorul Azov îl zărise făcînd prăpăd în curtea fortă-> 
reţei, de sus. de pe parapet. Zaisan nu avea cum să 
ştie în ce măsură era adevărată povestirea lui Azov 
şi în ce măsură acesta inventa, pentru a se apăra de 
13 

acuzaţiile de incompetenţă, pe care superiorii lui 
aveau să i le aducă după aceea Dar un singur lucru 
ştia precis: netrebnicul ăla de american exista, şi îl 
făcuse pe Zaisan - în vreme ce era mai-mai să-şi 
dea duhul din pricina gazului lacrimogen - să se jure 
pe sacrul mormiînt al lui Lenin că acela care 
provocase dezastrul avea să îndure mult mai multe 
chinuri decit orice afgan de pe pămînt, dincolo de 
orice margine a suferinţei cunoscută pînă atunci, 1 
Sub învelişul de nepătruns al beznei, în timp ce 
fugarii se luptau cu malurile abrupte ale văii, 
vîrtejurile de nisip îşi mai ostoiră furia. Însă vîntui 
sufla cu tot atita putere. Copacii se îndoiau în bătaia 


lui. Ramurile lor le zgîriau trupurile. Dar pel puţin 
scăpaseră de ochiul furtunii, îşi zicea Rambo. 

De-acum urgia aceea de praf stîrnit a rămas sub 
noi, în cîmpie, se îmbărbăta el. 

Îşi strînse mai tare coapsele pe crupa calului şi îl 
tinu cu nădejde pe Trautman, care se clătina îna- 
intea lui, la fiecare pas. În faţa lor, fără să poată efi 
zărit, un mujahedin ducea calul de căpăstru. 

- Domnule colonel?... 

Nici un răspuns. 

- Domnule colonel, trebuie să mai dau puţin 
drumul la pansamentul ăla... 

Trautman se hurduca mai departe în braţele lui 


243 
Rambo. 

- Domnule colonel?! se nelinişti Rambo. 

Îşi lipi palma în dreptul inimii celui rănit. Bătaia 
acesteia abia se mai simţea. Ridică mîna şi îl pălmui 

13 
pe Trautman. 

- Domnule colonel, treziţi-vă! _ 

- Poftim? tresări acesta. Aăăă... scuză-mă..: 
probabil că... 

- Vorbiţi întruna, de-acum. 

- Am impresia că m-am cam lăsat dus de val, 
încercă Trautman să glumească. 

- Nu trebuie să se mal întîmple asta, domnule, 
Rambo nu mai adăugă şi: „Data viitoare mi-e teamă 
că n-o să vă mai deşteptaţi!" 

- fum spui tu. Tu eşti... 

- Spuneţi mai departe | 

- "şeful; 


- Mai bine să gindiţi aşa, domnule. Şi acum) ii. 
ţineţi-ne un discurs. j 

- Poftim?! i 

- Despre orice. De pildă, rostiţi Jurămîntul de 
Credinţă. Sau spovedania pentru împărtăşa-- nie!... 

- Spovedania pentru...? Păi eu sînt pres-; biterian, 
nu catolic! 

- Minunat, domnule. Devreme ce nu sînteţi 
republican.;; 

- Afurisitule! 

- Aşa, domnule. Faceţi-mă în toate felurile 1. 
Numai vorbiţi. la auziţi aici: Jur credinţă... 

Trautman răspunse, din obişnuinţă: 


244 

- „steagului... 

- „Şi republicii pe care o reprezintă, continuă 
Rambo. 

In acelaşi timp însă scoase atela improvizată 

13 
dintr-o săgeată îndoită, slăbind astfel strînsoarea 
pansamentului ce acoperea rana din umărul lui 
Trautman. 

Un şuvoi de sînge ţişni de îndată. 

Sfinte Cristoase! 

Grija lui Rambo pentru cel rănit îl îndemnă *lege 
iarăşi săgeata peste umărul lovit, să oprească 
sîngerarea. 

Dar totodată, paradoxal, dragostea lui pentru 
colonel îl făcea să fie crud, să îl supună pe acesta 
suferinţei mai degrabă, decit să îl lase să i se agra- 
veze boala mai tirziu. Dacă nu avea să permită 
venelor tăiate să sîngereze, țesutul oricum slăbit şi 
golit de seva aceea vitală avea să fie mincat de 


pangrenă şi în pustietatea aceea, unde nu exista 
posibilitatea de a fi îngrijit cum se cuvenea, colo- 
nelul putea să moară din pricina aceasta, iar nu din 
cauza pierderii de sînge. 

- „naţiunii ce se închină ca un singiu suiiet 
înaintea lui Dumnezeu, indivizibilă... murmura slab 
Trautman....Şi este chezăşia libertăţii şi a dreptăţii 
pentru toţi cetăţenii săi. 

Sîngele se opri dintr-odată. 

Rambo răsuflă, mai uşurat. 

- Nu vă opriţi din vorbit nici o clipă, domnule. Aţi 
spus nemaipomenit de convingător „Ju- rămîntul de 
Credinţă" Acum să auzim versurile cîntecului acela 


245 
Steagul smălţuit cu stele". 

- la mai scuteşte-mă. Nimeni pe lumea asta nu ştje 
pe dinafară cuvintele de la... 

- Mă tem că aveţi dreptate Aşa că mai bine..: ce 

13 
ziceţi despre... sigur, cum îi spunea ăstuia... A, 
melodia aia. „Născut pentru-a fugi mereu". 

- A cui? 

- A da, e mai vechi pe vremea dumneavoastră nu 
mai era la modă. domnule Scuzaţi-mă, A- tunci să 
încercam cu Cole Porter 7| şi noapte 

- „tu eşti acela care..." 

- Puteţi fi sigur de asta domnule Eu sînt ăla.1 Nu vă 
opriţi, mai departe. Nu mă slăbiţi nici o clipă Cel mai 
minunat lucru ar fi cn nu mai adormiţi deloc!.. 

Îi ura din tot sufletul Sergentul Kurov nu era sigur 
pe care dinlre ofiţeri îl ura mai tare. Şedea acolo, în 
spatele cabinei pentru infanterişti, alături de ceilalţi 
soldaţi, simțind cum se hurducă maşinăria aceea 


greoaie, ascultind duduitul înăbuşit a! motorului şi 
evitînd să îl privească pe maiorul 

Azov, care stătea lîngă el. Pentru că dacă s-ar fi 
uitat la el, era sigur că, în pofida luminii verzui din 
interiorul transportorului blindat, superiorul său ar fi 
zărit dezgustul zugrăvit pe faţa sergentului. iar 
Kurov nu dăduse niciodată prilejul vreunui ofiţer să 
bănuiască măcar ce anume simţea el. 

Slăbiciunea omenească îl scîrbea la culme, atit la el 
cît şi la ceilalţi, iar comportarea maiorului din 
ultimele luni de zile fusese chiar mai nevrednică 
decit demnă de tot disprețul. 

Nu numai că Azov îşi pierduse într-atit stăpi-, nirea 


246 
de sine încît îl contrazisese pe comandantul său, dar 
îngăduise să i se observe clar starea de spi-, rit în 
care se afla. Revolta maiorul din seara aceea, cînd 
asistase la schingiuirea băieţelului, era pur şi simplu 
13 

inadmisibilă. Pasivitatea cu care privise atacul - atit 
înainte cît şi după desfăşurarea acestuia - era de-a 
dreptul josnică, iar participarea sa la misiunea 
aceea, alături de bravii soldaţi -: era o insultă 
cumplită adusă acestora. 

Puterea cugetului, asta contează, îşi zise Kurov. 
Forţa şi disciplina. Aceste două calităţi stăteau la loc 
de cinste. Dacă un bărbat nu cunoştea duritatea, nu 
era bărbat adevărat. Nu merita respectul nimănui. 
Insemna că nu ştia să îndure, iar răbdarea - pentru a 
supravieţui în orice condiţii! - era cea mai mare 
virtute. 

Kurov învățase toate astea încă de cînd era mic. 
Crescuse în suburbiile oraşului Leningrad, printre 


săraci, şi pricepuse de timpuriu că părinţii, fraţii şi 
surorile lui, prietenii, toţi se împăcaseră cu soarta lor 
amarnică. Dar Kurov îşi jurase să o înfrîingă. Din 
pricină că nu avea nici „o pilă" importantă, nici nu 
putea spera măcar că va ajunge vreodată să urmeze 
o şcoală superioară, care să îl ajute să devină o 
autoritate. Nu avea dreptul nici ţnăcar să viseze că 
ar putea cîştiga o slujbă care $ă îi ofere o altfel de 
viaţă, mai bună. La optsprezece ani fusese recrutat, 
iar cei doi ani care aveau $ă urmeze anunțau încă 
de la bun început că-i pregătesc aceleaşi greutăţi de 
care el încerca să Scape. Dar stînd el şi cugetînd la 
asta, ajunsese la o concluzie salvatoare. Devreme 


247 
ce viaţa însăşi era 0 veşnică bătălie, el trebuia să 
facă din luptă un mod de existenţă. În armată 
primea tot timpul mîncare, îmbrăcăminte şi un 
acoperiş deasupra capului. Deşi nu trăia în mare lux, 
13 
oricum era mult mai bine decit era el obişnuit. Cu cît 
înainta în rang, soldatul avea parte de un trai mai 
îmbelşugat. lar Kurov se hotărî să îi mulţumească pe 
superiorii lui, să fie un ostaş model, ca să poată fi 
promovat pînă ce avea să dea chiar el ordine, pînă 
ce avea să ajungă să se bucure de tot ceea ce le 
stătea la dispoziţie celor pe care atit îi invidia. Şi nu 
se îndoia defel că norocul e de partea lui. Avea toate 
calităţile" necesare unei astfel de reuşite. Fra mai 
puternic şi mai dur decit toţi ceilalţi. 

Dar iată că acum, la vîrsta de treizeci şi opt" de 
ani, şedea în cabina aceea alături de soldaţii de rînd, 
aşteptînd să intre într-o nouă luptă. După douăzeci 
de ani de militărie nu putuse obţine decit gradul de 


sergent. Cu toate ea îsi dovedise de fiecare dată 
forţa şi neînduplecarea. În fiecare bătălie la care 
luase parte, tot alţii îi dădeau lui ordine Şi ducea 
aproape aceeaşi existenţă lipsită de orice orizont, ca 
şi ceilalţi ostaşi, abia înrolați, fără să aibă 
posibilitatea măcar de a gusta din plăcerile 
rezervate ofiţerilor 

„Uite, colonelul, fie pildă, îşi spuse Kurov, ful- 
gerîndu-l cu privirea. Nici nu ştiu pe care îl urăsc 
232 mai mult: pe maior pentru slăbiciunea lui de ca- 
racter sau pe nemernicul ăsta de colonel, pentru 
nerecunoştinţa lui faţă de mine. M-am străduit să-i 
stau în preajmă, nelipsit. Nu face un pas măcar fără 


248 
mine, ca însoțitor şi apărător. Fiecare nelegiuire pe 
care o pune el la cale, mi-o încredinţează mie, s-o 
duc la îndeplinire. 

Dar scîrba dracului nici nu se gîndeşte să mă 

13 
propună măcar pentru promovare. 

Poate că am fost prea zelos. Poate că s-a obişnuit 
prea mult ca eu să nu mă dezlipesc deloc de el. Spre 
exemplu - aseară, cînd cu băiatul ăla de mi-a dat 
ordin colonelul să-l torturez. Am turnat acid pe el, 
pînă ce i-a.atins inima. Care altul în locu' meu ar fi 
făcut asta, cît era el de colonel ăla de dădea 
ordinu'?! Cine ar fi avut tăria să stea să se uite cum 
spumegă acidul ăla pe oasele copilului şi să tragă-n 
piept putoarea aia de carne arsă şi tot să toarne 
acid întruna? 

Păi sigur că sînt tare la cuget. Ca şi băiatul acela, 
ce-i drept. Am fost silit să recunosc. L-am supus 
celor mai crunte chinuri şi tot n-a scos o vorbă. 


Poate că nici nu avea habar de ce-l întreba 
colonelul, dar mă cam îndoiesc eu de asta. Avea el 
ceva în ochii ăia ai lui, de-mi spunea aşa, fără cu- 
vinte: „Sînt mai tare ca tine. Şi mai curajos. N-o 
să-mi trădez neamul niciodată". 

Pe de altă parte, to'ar'şul colonel, mă tot minunez: 
cum ai rezista mătăluţă la o aşa tortură? Nu cumva 
ai urla a îndurare de ţi-ar sări mintea din loc? Nu 
cumva ai spune tot, ai trăda toate secretele, ţi-ai 
vinde toţi camarazii alături de ca- re-ai trăit o viaţă? 
Cît de puternic oi fi tu, colonele? Pripit mai eşti cînd 
e vorba să-i faci pe alţii să sufere. Da' n-ai atita 
vînă-n tine să-i chinui cu mîna ta. Mă pui pe mine 


249 
s-o fac. De obicei nici nu poţi să te uiţi pînă la capăt 
cum îi schin- giuiesc eu pe afgani. Mă-ntreb eu: cum 
ar fi dacă te-ai afla în locul lor? Şi îmi pun problema 
dacă ţi-ar plăcea aşa de tare atunci". 

13 

In timp ce transportorul se hurduca mai departe, 
huruind, Kurov îşi aduse aminte că era pentru întiia 
dată cînd colonelul pleca la luptă, în fruntea 
trupelor, în loc să stea în cazarmă şi să dea 
ordine.,.Să fie oare de piatră inima ticălosului ăsta?" 

Kurov aştepta cu mare nerăbdare doar un prilej, cît 
de mic, să se convingă singur de asta. 

- Aproape am ajuns, domnule. Mai răbdaţi încă 
puţin, zise Rambo. 

Dar colonelul nu răspunse. 

Sosiseră primele ore ale după-amiezei. Vîntui nu 
mai bătea. Grupul fugarilor urcă degrabă printre 
copacii falnici, trecu de podişul unde Rambo jucase 
buzkashi şi ajunse mai aproape de creasta muntelui. 


Rambo scrută înălţimea, nerăbdător să dea cu ochii 
de tabără Cu cît îşi continua drumul printre arborii 
înalţi, cu atît devenea şi el mai neliniştit. ! 

Ceva nu părea în regulă. 

Ar fi trebuit să zăresc corturile pînă acum, se îngri 
joră el. Ar fi trebuit să văd călăreţi pe cîmpul de care 
tocmai am trecut. În mod firesc, trebuia să întîlnim 
săteni pe-aici, printre copaci. 

Şi deodată observă citeva siluete. Şi corturi: 
Vînzoleală mare. 

Hai, linişteşte-te acum. De-atita oboseală ai ten- 
dinţa să devii paranoic. 

Dar cîteva clipe mai tirziu, cînd intră în tabără; 


250 
strînse braţele şi mai tare împrejurul rănitului; foarte 
nedumerit. Majoritatea corturilor nu mai erau acolo. 
Cele care rămăseseră tocmai erau strînse de către 
afgani şi aşezate degrabă pe spinarea catirilor 
13 

Femeile şi copiii adunau la iuţeală va*?: sele, 
războaiele de ţesut şi rogojinile. Războinicii îşi 
curăţau armele. 

- Mousa, ia vezi ce se petrece aici 1 

Rambo sări îndată de pe cal şi se grăbi să îl ducă 
pe Trautman la infirmerie. 

Michelle apăru la intrarea peşterii, îl zări, a- runcă 
imediat ţigara şi se zori să îi ajute. 

Undeva, în spate, Mousa vorbea repede unui grup 
de luptători, apoi veni degrabă către Rambo; 

- Ei spun că s-au temut că nu mai vii-napoi: S-au 
temut că sovietici împuşcat la tine. 

- Bine, lasă asta îmi zici mai tîrziu. Trebuie să îngri 
jesc de colonei. 


- Ei spun că mulţumesc lui Allah. 

Michelle ajunse lîngă Rambo şi îl apucă pe 
Trautman de picioare 

Dar Mousa urmă: 

- Ei spun că sînt fericiţi la suflet că tu ai scăpat ŞI 
sînt bucuroşi tare că ai găsit la prieten ai tău ° 

- Mulţumeşte-le din partea mea Zi-le că ml bucură 
mult grija pe care mi-o poartă. Zi-le ce crezi tu de 
cuviinţă în momentul ăsta eu trebuie să 

Ajulat de Michelle Rambo îl duse pe colonel în 
peştera întunecoasă şi îl aşeză pe un maldăr de paie 
usca le 

Trautman zăcu astfel, leşinat în ciuda beznei din 


251 

peşteră (lămpile chioare nu luminau prea mult), faţa 
lui stîlcită în bătaie părea neaşteptat de vioaie. 

- La umăr, zise repede Rambo. E rănit ta umăr. 

- Da' ce, ai mpresia că eu n-am văzut?, sa indignă 

13 

Michelle. 

[ Deschise îndată, furioasă, trusa medicală. 
Trautman gemu. 

- Trebuie să asculţi la mine! se răţoi Mousa) 

- Nu acum, i-o tăie Rambo. 

- Ba da! Ei pleacă! Le pare rău de tine | Da' pleacă! 

Rambo sări în picioare, mirat la culme. 

- Da!, întări Mousa. Eu încerc să zic la tine! Da' tu 
n-asculţi deloc 1 

- Fir'ar al dracului de ceas! Michelle, trebuie să 
stau de vorbă cu ei! Ai cumva nevoie de mine? Pot 
să te ajut cu ceva? 

- Da, roagă-te pentru prietenul tău. 

- Salvează-i viaţa 1 Te implor 1 


- la mai taci din gură! Şi ieşi odată de-aici! Pentru 
numele lui Dumnezeu, ai de gind să mă laşi în pace, 
ca să-mi fac meseria?!... 

- Inshallah. 

7 (LI 

Şefii de trib şedeau turcește, aşezaţi în semi-' cerc, 
înconjurați de războinici, cu toţii  încruntaţi.» 
Aducîndu-şi aminte de primul sfat la care luase 
parte, Rambo stătea îngrijorat în faţa lor, rugîndu-l 
pe Mousa: 

- Mai zi încă o dată: ce-i toată vinzoleala asta? 

- Ei pleacă răspunse tălmaciul. 

- Bine, bine, dar de ce? 


252 

- Tu i-ai silit, ne 

- Poftim? î 

- Din cauza favorii pe care ţi-au făcut-o. 

- Tot nu pricep. 

13 

- Ei ştiau că atunci cînd tu ataci la cazarmă, faci pe 
sovietici furioşi. 

- Dar nu ştiau cumva şi faptul că atacînd coloana 
blindată de ieri, îi scot din sărite pe nenorociţii ăia? 

- Aşa-i la război. Dar atac la fort a fost treaba ta 
personală. 

- Asta-i chiar cea mai mare tîmpenie... 

- Războiul sfint. Ei acuma pleacă. Aşa voieşte 
Allah. 

Khalid grăi atunci: 

- Prea multe lupte. Prea apropiate una da alta, în 
puţină vreme. Vrăjmaşul furios nebun. Caută peste 
tot. Nu se poate pînă nu găseşte la tabăra asta. 

Mousa adăugă şi el: 


- Asta face parte din recunoştinţa pe care neamul 
ăsta o poartă ta tine. Nu numai ajutorul dat. Dar şi 
că te-au lăsat să te duci acolo. După ce ai atacat 
fortul, ei acuma trebuie să se mute din loc, să 
găsească alt adăpost. Dar ei nu te opresc pe tine să 
faci ce vrei. 

Rambo îşi pironi privirile în pămînt. Abătut; îşi dădu 
seama dintr-odată că acela era adevărul. Da, acum 
totul era limpede Fusese atit de preocupat din 
pricina colonelului, încît nu înţelesese pe loc 
sacrificiul pe care îl ceruse el de fapt oamenilor 
acelora. Oare cîte locuri de popas nu schimbaseră ei 
pînă atunci? Şi cîte altele nu aveau să mai 


253 

părăsească pînă la sfirşitul războiului? Şi nu cumva 
pînă la urmă toate jertfele lor aveau să fie 
zadarnice? 

"t Spune-le că îmi pare nespus de rău, zise Rambo 

13 

Dacă ar fi existat o altă posibilitate de..; 

Simţi că i se pune un nod în git. 

- ...Dar a trebuit să îmi salvez prietenul 

Mosaad grăi, - Ei spune că te-a lăsat să scapi la 
prieten al tău pentru că tu eşti prieten la ei, traduse 
Mousa. 

Lui Rambo aproape că îi dădură lacrimile Rosti cu 
greu: 

- Mulţumesc. 

- El spune că nici un om care nu scapă viaţa de la 
prieten al lui nu poate fi prieten ia ei. 

Rambo abia mai reuşea să îngaime, de emoție: 

- Zi-le... zi-le că... Oricite diferenţe există intre noi, 
ne asemănăm foarte mult... Pentru că şi eu şi ei 


facem ceea ce trebuie să facem Pentru că nu avem 
încotro. 

Mosaad glăsui din nou. 

- El spune că tu greşit cînd vorbit de deosebiri 
dintre voi. Că tu gindeşti ca un musulman.1l 

- Nu prea înţeleg... - - „Facem ceea ce trebuie să 
facem". El spune că tu crezi în destin. 

Rambo tresări aducîndu-şi aminte de ceea ce îi 
spusese cîndva Trautman. 

„- Eşti pierdut. Pentru că n-o să accepţi, n-o să fii 
ceea ce eşti de fapt. 

- Şi de ce ar trebui să fiu ceea ce urăsc eu cel mai 
tare pe lumea asta? 


254 
- Aci nu-i vorba de ură, ci de o confuzie. 
cu ideea că ăsta e destinul tău! 
- Eu unul nu cred în destin. 
- Păi da, tocmai aici e buba". 


NA 


împacă-te 


13 

Tulburat, Rambo întoarse capul spre peştera 
aceea, unde Trautman zăcea schingiuit, rănit, a~. 
proape mort din pricina pierderii mari de sînge. 
'„Numai eu sînt vinovat. Dacă aş fi făcut ceea ce 
m-a rugat colonelul, dacă m-aş fi dus cu el ui 
Pakistan, nu ar mai fi fost prins. Nu l-ar mai fi 
schingiuit. Nu ar mai fi fost împuşcat. Nu s-ar mai 
afla acum în- peştera asta, dînd piept cu moartea. 
Destin? ijoate că la urma urmei asta este cheia 
tuturor întîmplărilor. Tocmai pentru că am refuzat cu 
încăpăţinare să accept ideea de soartă. Pentru că 
n-am voit să fac ceea ce în sufletul meu ştiam că 
trebuie să fac". 


Se rugă fierbinte lui Dumnezeu al catolicilor, Zeului 
tribului Navajo, lui Buddha şi lui Allah, să scape viaţa 
lui Trautman. Căutind disperat chiar şi cea mai 
măruntă seînteie de speranţă, se întrebă dacă nu 
cumva musulmanii aveau dreptate spunînd că nimic 
nu se petrecea fără o cauză anume, că totul stătea 
în puterea lui Allah, că totul se întîm- pla din voia 
Lui. Oare toate cele ce se petrecuseră - căutările 
sale, încercările pe care le trecuse, atacul fortăretei, 
salvarea lui Trautman - toate acestea vor fi avut un 
motiv anumit? i Dar atunci, care era acel motiv? ' în 
mod clar, deznodămiîntul nu trebuia să fie moartea 
colonelului 


255 

„Nu", se îndîrji Rambo. „Asta nu pot s-o cred nici în 
ruptul capului". 

Îşi întoarse privirile dinspre peşteră, descumpănit. 
Apoi se uită îngindurat la cele trei căpetenii.! 

13 

- Destin? Dar soarta lor care este? Unde or să se 
îndrepte de-acum? 

- Mosaad spune că el pleacă spre apus, acolo unde 
vrăjmaşii nu se aşteaptă să dea de el, acolo unde 
poate să lupte mai departe. 

Rambo oftă întristat. Viaţa, lipsită de orice sH 
guranţă, pe care o duceau oamenii aceia, îl făcea să 
se cutremure de furie neputincioasă. 

- Cred că este un plan destul de bun, ca oricare 
altul. 

Rahim îl întrerupse. 

- El nu vrea la fel, tălmăci Mousa. El către nord se 
duce. 

Interveni şi Khalid. 


Rambo însă i-o luă înainte lui Mousa, care se 
pregătea să traducă: 

- Pun pariu că şi el vrea să meargă într-o altă 
direcţie. 

Mousa încuviinţă din cap. 

- Da. Spre sud. 

- Dar de ce nu se îndreaptă toţi spre Pakistan? 
Acolo pot să se mai odihnească, să facă rost de 
provizii şi de mai mulţi luptători.. 

- Nu, ei spun că la Pakistan e cînd fugi de război. Ei 
stau aici şi luptă pînă la unul. 

- Atunci de ce nu se unesc? Cu cît sînt mai 
puternici, cu atît au mai multe şanse de a-i în- frîinge 


256 
pe ruşi. 

- Adu-ţi aminte ce am zis eu la tine, îl sfătui Mousa. 
Asta-i ţară de triburi. La toate triburile, şefii sînt 
egali la rang. Şi toţi cred că planul lor e mai bun ca 

13 
toate. Toţi gîndesc că ei ştiu împlini porunca de la 
Allah. 

- Dar am văzut chiar în timpul bătăliei de ieri cît de 
multe şanse de reuşită au dacă se unesc. 

- Adevărat. Dar nu aşa-i de obicei. Nu e felul de la 
afgani. Ei se sfădesc. Ei fac ce fac toţi afganii de o 
mie de ani încoace. Fiecare pe drumul lui merge, 
luptă după cum el vrea. 

Rambp clătină din cap, dezaprobator; 

^ Mosaad glăsui f 

- El întreabă ce faci tu acum; 

- Aştept pînă ce prietenul meu se înzdrăve- neşte. 

Îşi zise în gînd „Vreau să spun că sper să se 
înzdrăvenească". 


- Îndată ce poate călători, îl iau cu mine înapoi, în 
Pakistan. 

- Mosaad spune că mai bine tu aici nu rămii.' 
Sovietici te găsesc, Mai bine tu cu Mosaad pleci ia 
tabără nouă. 

- Prietenul meu nu poate încă să reziste unui drum 
atit de lung. Dar dacă va trebui să-mi asum riscul şi 
să îl mut de-aici, aş putea foarte bine să mă îndrept 
neabătut spre Pakistan. 

Mosaad ascultă cu atenţie, încuviinţă din cap cu 
tristeţe şi vorbi din nou. 

Mousa tălmăci: 

- El spune că tu, ca orice căpetenie, trebuie să faci 


257 
ce crezi că-i mai bine. 

- Transmite-i din partea mea că întotdeauna o să 
mă simt onorat de prietenia lui, urmă Rambo, 
înclinînd capul în semn de respect. 

13 

Şefii de trib se ridicară în picioare. lar ceea ce 
spuseră toţi într-un glas era una dintre puţinele 
expresii afgane pe care le cunoştea şi Rambo. 

- Inshallah. 

lar Rambo repetă şi el pe limba lor: 

- Da, mergeţi cu Dumnezeu. 

Căpeteniile îl priviră cu dragoste şi porniră fiecare 
către tribul său. 

Rambo se întoarse tulburat în peşteră. 

- Acum noi aşteptăm şi ne rugăm, grăi Mousa din 
spatele lui. 

- Noi? Mousa, eşti sigur că vrei să rămii cu mine? 
să ştii că nimic nu te sileşte să faci asta,1 


Du-te cu vreunul dintre triburi. N-o să pierzi cu 
nimic în ochii mei. De fapt, mai degrabă o să mă 
conving încă o dată că eşti un bărbat dibaci la 
minte. 

- Am pornit cu tine. Merg pînă la capăt cu tine. 

- Dar să ştii că poţi pleca oricînd dacă... 

Mousa părea cumplit de indignat. 

- Ei, sînt şi eu un străin neştiutor, îl potoli Rambo. 
lartă-mă. 

- Eu rămîn. Tu prieten de la mine. Tu nu găseşti 
deloc drum spre Pakistan fără mine. 

Rambo îl bătu uşurel cu palma pe umăr. 

- Ca s-o spun pe-a dreaptă, mi-ai lipsi mult dacă nu 

258 
ai sta cu mine. 

În ciuda zimbetului său recunoscător însă, nu îşi 
putea stăpîni neliniştea. : 

- Mai bine să mă duc să văd cum se simte 

13 
colonelul 

Neobişnuit cu întunericul din peşteră, Rambo miji 
ochii, încercînd să desluşească silueta lui Trautman. 
Chipul tumefiat al bolnavului îl făcea să i se stringă 
inima în piept de durere. 

- Ce mai face? 

Michelle îi tăiase cămaşa lui Trautman în dreptul 
umărului stîng. Nici nu ridică privirea de pe rana pe 
care tocmai o dezinfecta. 

- Glonţul a ieşit din corp. A lovit destul de 'departe 
de inimă şi plămiîni. Asta-i vestea cea bună: 

- * Şi? Care-i cea rea? 


- A fost bătut atît de crunt, încît a pierdut mult 
sînge Şi nu sînt sigură deloc că e destul Je rezistent 
ca să... 

- Fă-i perfuzii. 

- Dacă aş avea cu ce, nu m-aş da deloc în lături 

- la-nu mie singe. 

Femeia înălţă îndată ochn spre el 

- Nu am instrumentele necesare testării, ca sâ-nu 
dau seama dacă aveţi acelaşi tip de sânge. 

- Amindoi avem grupa A pozitiv. 

- Eşti convins de asta? 

- Coîonelul mi-a donat mie cindva 

Michelle îl cercetă din cap pînă-n picioare. 


259 

- Nu, în nici un caz Arăţi ca naiba N-ai dormit de 
treizeci şi şase de ore. Şi numai bunul Dumnezeu 
ştie de cînd n-ai pus nimic în gură Eşti plin de sînge 
de la rana aceea De fapt, nicj nu mai ştiu care e 

13 

sîngele tăi şi care-i al prietenului tău. Nu eşti 
pregătit defel ca să suporţi o transfuzie. 

- Dă-i drumul odată, că altfel mă apuc eu imediat 

Infirmiera îi privi încă şi mai neînduplecată. 

- Fă» da, te cred în stare. N-ai face decit să îţi rişti 
şi lu viata 

- Şi altceva mai ce?! Haide odată, grăbeşte-te. Nu 
mat sta 

- Scoate-ţi cămaşa. Spală-te pe miini. Dezin- 
feetează-ţi braţul stîng Nu vreau să îţi mai iau şi 
sînge contaminat. 

Între timp, ea curăţă partea interioară a braţului 
drept al lui Trautman. 


- Suie-te pe masa aceea de lîngă ei Trebuie să stai 
la un nivel mai ridicat decît bolnavul. Chestie de 
gravitație. 

Rambo o ascultă îndată. 

Ea scoase ace de seringă nr. IV, sterilizate, le ataşă 
unor tuburi de plastic, le sprijini pe acestea pe un 
suport, prinse cu cleme, apoi introduse un ae în 
încheietura cotului lui Rambo şi unul în braţul drept 
al lui Trautman. Dădu drumul supapei care permitea 
circulaţia sîngelui dinspre donator spre receptor. 

lar sîngele lui Rambo începu să treacă în trupul lui 
Trautman. 

Michelle se întoarse către Mousa. 


260 

- Adu-i apă lui Rambo. Şi ceva de mîncarc.' Trebuie 
să rămînă în putere, cîtă o mai avea. N-am nevoie 
de încă un pacient. 

Mousa se făcu nevăzut de îndată. 

13 

Rambo şedea întins pe masă, cu capul înWs spre 
Michelle, să o urmărească. 

- Scapă-i viaţa, o rugă el. 

- la mai taci în timp ce lucez eu, îl repezi infirmiera. 

În timpul ăsta cusu cu.i.uemînare ruptura pe care o 
făcuse glonţul la intrarea sa în corpul colonelului şi 
la ieşire. Apoi îl îmbrăcă şi îl bandajă.' îi făcu 
suferindului nişte injecții cu antibiotice; 

- Mai mult de-atit nu mai pot face. Injecţiile astea 
au fost ultimele medicamente pe care le mai aveam. 
De-acum totul depinde de prietenul tău. Şi de voia 
lui Allah. Şi dacă.nu îti scot odată acul ăla din mînă, 
o să ai şi tu nevoie de transfuzii. 


Închise supapa tubului de nerfuzie şi înlătură acele 
de seringă. 

- Leagă-te la braţ. Ţine-l deasupra capului: în 
vreme ce Trautman delira întruna, Michelle îi puse 
un pansament peste locul unde îi făcuse transfuzia, 
ca să închidă vena respectivă 

Rambo bău cu sete apă dintr-un bidon adus de 
Mousa. Apoi mîncă o piersică şi un bol de fiertură 
rece, de orez cu carne plină de zgirciuri. Carnea 
aceea avea un gust amărui. Nici nu întrebă de ce soi 
era. 

- Fă-mi şi mie o plăcere, spuse Michelle. 

- Orice îţi doreşte sufleţelul. 


261 

- Mi se face rău numai cînd mă uit la tine.1 
Şterge-ţi naiba unsoarea şi nisipul de pe faţă. 

Rambo izbucni în hohote de ris. 

- Şi uite-aici ultima cămaşă curată pe care şm 

13 

găsit-o în toată tabăra. Îmbrac-o. Şi dup-aia n-ai 
decit să te tăvăleşti iarăşi cît vrei în mocirlă. 

Rambo se prăpădea de ris. 

- Da' ce-i aşa de caraghios în toată chestia asta? se 
miră ea. 

- Nimic. Dar îmi face bine să.mă amuz. Pur şi 
simplu uitasem cum este. 

- Şi eu. E multă vreme de cînd nu am mai ris: 

Clătină din cap cu tristeţe. 

- Ei, cred că de-acum a venit timpul să mă-n- torc 
acasă. 

Răzvrătiţii intrau în peşteră, ca să îi ajute pe cei 
bolnavi să meargă. 

- Ce tot fac? întrebă Rambo. 


- Îi evacuează pe toţi. 


- Dar unii dintre ei sînt într-un hal!... Nici n-ar 
trebui să-i mişte din locî 
- Mie-mi spui?!... Mosaad a decretat că toţi 


pacienţii mei or să moară oricum dacă dau sovieticii 
peste ei. Pe de altă parte, mi-a mai arătat el,' mai 
există pentru ei o şansă să trăiască, dacă aiung 
într-o altă tabără. 

- Ş tu ce crezi despre ce zice el? 

- Sincer? Eu una am văzut de-atitea ori moartea 
secerînd pe alţii încît aproape că nu mai am nici un 
sentiment în prezenţa ei. 

Miîinile îi tremurară cind îşi aprinse ţigara. 


262 

- Sînt cît se poate de sigură că a- ven»i. re- mea să 
mă întorc acasă la mine. 

Rambo se ridică în picioare. 

- Fii atent, îl preveni Michelle. N-ai cumva amețeli? 

13 

- Nu. minţi Rambo 

Cînd eerculeţele acelea colorate ce i se învir- teau 
pe dinaintea ochilor încetară dansul.nebunesc, 
îngenunche lîngă Trautman. a cărui faţă umflată 
căpătase paloarea nefirească, ca de var Stătu cî- 
tăva vreme să urmărească atent ritmul în care se 
ridica pieptul bolnavului 

- O să trăiască? 

Michelle nu-i răspunse. 

- Spune-mi drept Ce şanse are? Vreau neapărat 
să... 

Larmă de glasuri înspăimiîntate îl făcu să se 
oprească înainte de a sfirşi ce avea de zis 


Cuprins de presimţiri sumbre, Rambo se năpusti 
afară din peşteră. 

Rebelii se zoreau care mai de care să urce pe car 
Femeile se străduiau să împacheteze ce mai 
rămăsese Copiii mînau ciurdele de capre şi oi cît mai 
departe de tabără. Toţi strigau cit îi ţineau pui om 
te. speriaţi de moarte, în partea dreaptă, bărbaţii 
şedeau la pîndă, neliniştiţi, pe buza unui mal abrupt. 
Impădurit, de unde puteau scruta colinele şi valea 
Apoi ocărau straşnic pe limba lor şi încălecau 
degrabă 

Rambo se repezi printre ei, la marginea rîpei: 

Agitaţia lor nu îl mai stînjenea prea tare, căci ori- 


263 

cum putea auzi duduitul acela ce vestea primejdia 
care îi înspăimiîntase într-atit. Deşi se afla încă 
departe, huruitul era destul de puternic ca să ajungă 
pînă la urechile lor. lar el nu avea cum să nu audă. 

13 

Se opri lîngă un trunchi de pin. 

Se lipi de pămînt, cu capul plecat peste capătul 
malului. 

Şi se apropie cît putu mai mult, să vadă bine. 
Văzduhul vibra ca o strună încordată din pricina 
tunetelor acelora încă îndepărtate; pornind fără 
îndoială de la o flotilă de avioane de vînătoare cum 
lui Rambo nu îi mai fusese niciodată dat să vadă 
strînse la un loc. Simţi că îi sare inima din piept, 
Chiar şi aşa, de la distanţă, siluetele înaripate, 
greoaie, ale avioanelor MI-24 păreau nişte monştri 
hulpavi. Zece.  Cincisprezece. Se opri din 
numărătoare la douăzeci. Dedesubtul lui, uriaşele 
păsări ale morții înaintau cu viteză, mai întîi într-un 


grup în formă de V, apoi împrăştiindu-se; începînd 
să cerceteze împrejurimile şi în dreapta şi în stînga. 
Era clar, aveau de gind să scruteze fiecare sco- 
bitură, fiecare mal, fiecare luminiş şi fiecare desiş; 
Fiecare avea o zonă anumită de survolat. Căutau cu 
înverşunare, metodic, în toate părţile. Aveau apoi să 
urce treptat astfel, pînă deasupra dealurilor. Apoi 
pînă deasupra crestelor munţilor. Li se ordonase să 
verifice de două ori locurile ce le dădeau de bănuit. 
Trebuiau să spulbere totul la cea mai mică mişcare. 
De sub botul unui avion păru deodată că se 
împrăştie o seamă de scîntei. Rambo auzi tăcăni- tul 
mitralierei. Praful stîrnit de gloanţe învălui o pantă 


264 
împădurită. 

Se tîrî înapoi, cu băgare de seamă, pînă ce trecu de 
marginea rîpei, apoi alergă într-un suflet spre locul 
fostei tabere. Majoritatea rebelilor erau de-acum pe 

13 
drum. Tribul lui Khalid o luă într-o parte, cel al lui 
Rahim într-alta. Mosaad dădu ultimele porunci 
oamenilor săi şi încălecă de îndată pe cal. Il observă 
pe Rambo şi strigă ceva către acesta, Tătînd spre 
peşteră. 

Americanul însă nu pricepu. 

- Mousa, ce vrea să spună? 

Ochii afganului păreau lipsiţi de orice expresie cînd 
acesta îşi întoarse privirile din direcţia avioanelor. 
Tot mai multe mitraliere ţăcăneau nebuneşte. 
Undeva, încă departe, explodă o rachetă. 

- El zice acum că avioane tot împuşcă în calea lor. 
Văd peştera, bănuiesc ceva şi aruncă obuzele. Dacă 
rămii, aici mori. El vrea să te duci cu ei. 


- Nu pot! 

Mosaad nu mai contenea cu strigătul. 

- El spune că avioane dinspre apus vin. El nu poate 
pleca acolo acum. Merge spre răsărit. Către 
Pakistan. Vino cu el. Tribul lui o să te ocrotească. 

- Nu-l pot lăsa aici pe colonel! 

- la-o cu tine! 

Rambo privi către rebelii răniţi pe care ceilalţi 
afgani se străduiau să îi ajute şi, uneori, chiar îi 
scoteau din peşteră ca să îi urce pe cai. Unii dintre 
ei se puteau ţine în şa, singuri. Dar mulţi erau atit 
de slăbiţi de boală, încît aveau nevoie să îi sprijine 
cineva de la spate, ca să nu se prăvălească. 


265 

Aşa cum Trautman trebuise să fie adus pînă acolo 
de Rambo. Dar încă de cînd sosiseră în tabără; în 
ciuda tuturor strădaniilor lui Rambo de a-l ţine treaz 
pe colonel, acesta căzuse pradă delirului. Silit să 

13 
stea mai mereu în capul oaselor, supus hurdu- 
căturilor necontenite, starea lui Trautman se în- 
răutăţise vizibil, iar rana îi sîngera mai abitir ca 
înainte. 

Dacă o să îl fac iarăşi să îndure toată oboseala 
aceea, gîindea Rambo - o să i se desprindă cusăturile 
şi rănile i se vor deschide din nou. Şi o să sîngereze 
încă şi mai rău. Şi o să moară. 

- Prietenul meu nu-i în stare să suporte drumul 
ăsta călare | 

Sub ei, la o distanţă încă apreciabilă, avioanele 
duruiau fără încetare. lar mitralierele rădeau totul în 
cale. O altă rachetă explodă. 


- O să vă tragem în urmă, urmă Rambo. Şi n-am 
face altceva decit să îi lăsăm pe toţi oamenii ăştia 
să moară, ca să îl salveze pe prietenul meu: Nu! 
Plecaţi fără noi! Grăbiţi-vă! 

Ochii întunecaţi ai lui Mosaad fulgerară de minie. 
Părea că voise să se sfătuiască în continuare, dar o 
altă rachetă explodă pe colinele de sub malul rîpei. 
Işi întoarse atunci calul în loc şi o porni în fruntea 
neamului său. Se îndreptară spre partea dreaptă a 
platoului stîncos. Tribul lui Khalid dispăruse deja în 
direcţia aceea, zorindu-se spre sud: îndată ce avea 
să i se ivească prilejul, Mosaad intenţiona să se 
abată de la ruta urmată de Khalid şi să intre tot mai 


266 
adînc în munţi, depărtindu-se cît mai mult de locul 
fostei tabere şi de avioanele de vînătoare. Trebuia 
să evite deocamdată drumul spre vest, şi să 
străbată cît mai repede traseul estic, În partea 
13 

stingă a crestei muntelui, oamenii lui Rahim se 
făcuseră nevăzuţi prin pădure, apucînd-o pe singura 
potecă salvatoare, în afară de cea dinspre apus - 
aceea ce ducea spre nord. 
_Luminişul rămăsese de-acum nefiresc de liniştit. 
Incă o dată se auziră clănţăniturile mitralierelor 
muşcînd cu furie din stîncile de dedesubt. Apoi 
tunurile bubuiră. Rambo se pregăti îndată de acţiu- 
ne, La gura peşterii dădu de Michelle. 

- Nu sta cu miinile-n sîn, îi ordonă el. la calul meu, 
încă poţi să-l mai prinzi din urmă pe Mosaad. 

- N-o să-l las eu baltă pe ultimul meu pacient. 


- Ai făcut destul pentru el. Am şi eu o oarecare 
pregătire medicală. De-acum înainte am eu grijă de 
el. 

- Şi cine-o să aibă grijă de tine dacă o să fii rănit? 
Cum ai să poţi tu şi să lupti şi să îl îngrijeşti pe 
prietenul tău?! Nu, nu, rămîn şi eu. 

- Dar... 

- Eu nu-mi las pacienţii de izbelişte, m-ai auzit? 

Ochii ei albaştrii păreau că au învăţat duritatea 
oţelului, iar glasul femeii era tăios precum lama 
pumnalului lui Rambo. 

- N-o să fug eu din Afganistan ca orice laş 
ea. 


AA 


ntări 


267 

Aerul vibra neîncetat de atita huruit. Tot mai multe 
lovituri de tun ţinteau dealurile. 

- Mosaad avea dreptate, spuse Mousa. Avioane 
împuşcă la tot ce li se năzare lor. 

13 

Rambo scrută luminişul. Rebelii, caii şi corturile 
acestora lăsaseră urme vizibile pe iarba culcată la 
pămînt. Deşi focurile fuseseră stinse şi îngropate, 
tărînă şi pietrele ce acopereau locurile acelea pu- 
teau da de bănuit. 

- Mosaad a mai avut dreptate şi într-o altă privinţă, 
admise Rambo. Cînd or să dea cu ochii de peştera 
asta, sovieticii or să se întrebe dacă nu cumva se 
ascunde cineva înăuntru. Şi în mod sigur or să o 
bombardeze. 

- Şi atunci ce-i de făcut? Să ne-ascundem la 
pădure " întreba Mousa. Aşa puţini cum sîntem, nici 
n-o să bage de seamă. 


- Da, dar în curînd o să rămxnem fără nimic de-ale 
gurii Pentru orice eventualitate, ar trebui să plecăm 
de-aici. Dacă într-adevăr avioanele astea participă la 
o operaţiune-fulger de cercetare şi distrugere, după 
cite se pare, nu peste multă vreme o să ne trezim 
cu soldaţi aici. 

- Tu ai făcut la ei mai furioşi decit orieind i-am 
văzut eu, îl asigură Mousa. 

- Mda, îngăimă Rambo. Nu-i nici o îndoială că i-am 
scos din sărite. 

Dai în vocea lui nu se ghicea nici o umbră de 
mîndrie. 

- Atunci, ce ne facem? 


268 

- Trebuie să plecăm de-aici. 

Mousa păru profund uimit. 

- Dar tu spus la afgani că stai. 

- Am zis asta înainte de a veni avioanele. 

13 

- După avioane, tu spus la Mosaad să plece fără 
noi. 

- Din pricina colonelului Sîngera prea tare ca să 
riscăm să îl ducem călare Pe de altă parte, tribul lui 
Mosaad ar fi fost descoperit, degrabă şi ucis fără 
cruţare, dacă din cauza noastră şi-ar fi încetinit 
mersul De-asta i-am cerut lui Michelle să nu rămînă 
cu mine. De-asta îţi zic şi ţie acum,1 Mousa, din nou, 
să nu mai pierzi nici o clipă prețioasă şi să pleci cu 
toţi ceilalţi. 

- Şi să te lăsăm baltă şi pe tine şi pe prietenul tău, 
aşa-i? se indignă Michelle. Şi tu ce-at putea face în 
situaţia asta? Cum ai reuşi tu să îl duci de-aici. 
singur? 


- Există o posibilitate, dar acum n-am vreme să 
stau şi să-ţi explic: rAn7înd tot mai multe explozii şi 
rafale de mitralieră pe coline, Rambo scoase cuțitul 
din teacă şi străbătu luminişul, intrînd în pădure. 

- Eu nu plec mai departe fără tine | hotărî. Mousa. 

- Şi nici eu nu plec de-aici fără tine | nu se lăsă mai 
prejos Michelle. 

- Atunci du-te şi pregăteşte-l pe colonel pentru 
drum, răcni Rambo. Nu puteţi spune nici unul dintre 
voi că nu v-am prevenit! Mousa, grăbeşte-te! Am 
nevoie de ajutorul tău! 

Rambo îşi împlintă pumnalul într-un puiet cu 
trunchiul gros cam de doi inci. Tăindu-l din rădăcină, 


269 
îl aruncă apoi spre Mousa. 

- Curăţă-l cu cuțitul. Taie-i crengile şi vîrful: Lasă-l 
cam de trei metri lungime, Căută cu înfrigurare 
printre copacii falnici, pînă ce găsi un alt puiet cam 

13 
de aceeaşi grosime cu primul şi îl reteză şi pe 
acesta. Îl azvîrli tot spre Mousa. 

- Să faci din ei doi pari la fel de lungi. 

Între timp, el adună ramuri groase de un cen- 
timetru, le curăța şi le potrivea pe toate la patruzeci 
de centimetri lungime. Cînd strînse vreo zece, le luă 
în braţe şi se grăbi spre Mousa. 

Afganul intuise rostul trudei lor, aşa că se apucă 
îndată să aşeze ramurile netezite de-a curmezişul 
celor doi pari. Rambo reteză apoi o frînghie în bucăţi 
de douăzeci de centimetri lungime şi, în- enunchind, 
legă fiecare capăt al crengilor de cele ouă 
trunchiuri. Mousa îl ajută. 


Leagă ramurile astea la distanţă de cite cinci- 
spreziec tPinimelri una de cealaltă, îi zise Ham Do. 
Cam aii, ca e lungimea lamei cuţitului tău. Dacă le 
punem aşa, în rînd, o să căpătăm o targă de şase 
picioare lungime. La unul din capetele ei laşi o parte 
libera, cam de patru picioare, iar la cealaltă de vreo 
două. 

Mousa nu puse nici o întrebare, ci numai lucră cu 
indeminare, cît de repede putu. 

Apoi Rambo încercă fiecare crengă în parte. Nici 
una nu se i'rînse. Sudoarea îi curgea şiroaie pe faţă. 
Îşi legă peste frunte bentiţa lată, - Avem nevoie de 
nişte aşternut moale, să acoperim tot lemnul ăsta. 


270 
ca să nu stea colonelul cu spatele direct pe pari. 

Desprinse cîteva ramuri de stejar, cu frunziş des, le 
aşeză peste targa improvizată şi o tîrî în luminiş. * 

Zumzetul avioanelor se auzea întruna dinspre 

13 
coline. 

- Prea lungă targa, îşi dădu Mousa cu părerea, 
arătînd spre minerele de patru picioare lungime la 
un capăt şi alte două la celălalt. Ne stîn- jjeneşte. 
Tăiem mai scurt. Abia putem să ducem pe prieten al 
tău. 

- Dacă o să încercăm numai să cărăm amiîn- doi 
targa asta, nu mai ieşim prea curînd din locurile 
astea, îl lămuri Rambo. 

- Noi doi nu cărăm la el? 1 

- Nu. 

- Păi atunci cum... 


Americanul se grăbi să dezlege calul de la pri- pon. 
Îl aduse în poiană şi făcu în fiecare parte a şeii cîte o 
despicătură cu pumnalul. 

Apoi se năpusti din nou spre targă. Ridicîn<j cele 
mai lungi mînere ale brancardei, le potrivi bin$ în 
cele două scobituri Apoi mai făcu un tind de tăieturi 
şi aşeza minerelt în acestea din urmă. Mai rupse <> 
bucală de trînghie şj iegă capetele de lemn unul de 
celălalt. 

Huruitul avioanelor păru că urcă spre piscul 
muntelui. Clănţănitul mitralierelor se auzi mai a- 
proape 

- Mousa, du-te la marginea ripei Numără cite 


271 
secunde trec de cînd se vede flacăra la gura 
mitralierei şi pînă se aude zgomotul împuşcăturii. 

- Dar... 

- Nu mă-ntreba de ce! Fă ce ţi-am spusi 

13 

În vreme ce Mousa o luase la goană spre buza 
malului, Rambo se întoarse în peşteră 

- Michelle, gata? 

- Rănile astea cusute de mine nu mai singe- rează. 
Bătăile inimii sînt slabe, dar statornice. Pulsul tncă-i 
scăzut, dar în condiţiile astea se putea să fie chiar 
mult mai rău de-atit. 

- Apucă-l de picioare Eu îl prind de umeri. 

Uitîndu-se cu grijă la rănile colonelului, îl scoaseră 
la lunjina zilei şi îl aşezară pe targa improvizată. 
Patul de crengi se îndoi sub povară, dar tinu. 

Trautman gemu dureros. 


- lertaţi-mă, domnule colonel. Nu-mi place deloc 
faptul că trebuie să vă deranjez, dar trebuie să ne 
cam ferim din calea unor nepoftiţi puşi pe rele. 

În ochii lui Trautman se aprinse o licărire de viaţă. 

|- John?!.:. 

- Eu sînt, domnule. 

Se aplecă peste pieptul colonelului şi îi petrecu 
fringhia pe deasupra, legindu-l de targă. Apoi tşi 
desfăcu arcul în bucăţi, dezasamblă şi săgețile, cîte 
fi mai rămăseseră, şi le puse în trăistuţele de la 
centură. După care viîri puşca-lansator grenade suo 
o funie ce susţinea brancara-— 

- Ce cauţi tu la Bragg 7 


272 

- Aici nu sîntem ia t ort Bragg, domnule. Sîn- tem... 
Dar mai bine încercaţi să dormiţi puţin. 

Auzindu-l pe Mousa venind în goană dinspre 
marginea prăpastiei, se întoarse spre el. 

13 

- Mitraliere împuşcă. Cinci secunde aup-aia eu aud 
bubuit. 

- Sunetul are o viteză de o milă pe secundă. Deci 
avioanele alea sînt la cinci mile distanţă. O să le mai 
ia cîtva timp pînă ce patrulează de cîteva ori, ca să 
se asigure că au cercetat fiecare mal şi scobitură în 
stîncă. Dar o să continuie să escaladeze înălțimile 
astea tot mai mult. Oare cît mai e pînă?... 

Îndîrjit dintr-odată de miînia ce îl cuprinsese, 
Kambo se grăbi să apuce capătul tărgii ce se”tira 
pe pămînt. Partea de sus a acesteia avea o lungime 
de un metru tocmai ca să se poată întinde pe spi- 
narea calului şi să fie prinsă de oblincul şeii. Dar 
miînerele de care ţinea Rambo nu trebuiau să fie mai 


mari de jumătate de metru, aşa că putea să rămînă 
între cele două cadre de lemn. 

Îngenunche, apucă apoi cu nădejde cte pari, şi 
ridică brancarda. Tot trupul păru că îi este străbătut 
de mii de ace. Genunchii, spatele, braţele şi umerii îl 
dureau cumplit din pricina încordării. Dar reuşi să se 
îndrepte de şale şi să sprijine bine targa. Greutatea 
lui Trautman şi cea a patului de crengi apăsau 
deopotrivă pe degetele lui încleştate cu putere de 
bîrnele de lemn. Muşchii îl săgetau grozav. 
Încheieturile îi amorţiră dintr-odată. 

- Mousa, ţine calul de căpăstru! Şi mergi cît poţi de 
iute! Michelle, urcă pe calul lui Mousa şi ia-te după 


273 

noi 1 Haideţi să ieşim odată dracului de-aici | în 
vreme ce avioanele bubuiau tot mai aproape; de 
deasupra colinelor, cei patru fugari se îndreptară 
degrabă spre partea dreaptă a peretelui de stincă, 

13 

pierzîndu-se printre copacii deşi. 

PARTEA A IX-A 

În ciuda bentiţei de pe frunte, şiroaie de sudoare se 
scurgeau pe faţa lui Rambo, intrîndu-i în ochi, 
orbindu-l. Mergînd în urma calului, sprijinind partea 
din spate a tărgii, nu zărea mai deloc drumul ce se 
aşternea înaintea lui. Deodată, se împiedică de un 
buştean pe care nu îl putuse vedea.' Fu cît pe ce să 
scape din miini brancarda. Dar se grăbi de îndată să 
îşi recapete echilibrul. 

Mousa se întoarse spre el, îl privi şi se încruntă; 
nemulţumit. ; 

- Tu vezi-ţi de calul tău, îl repezi Rambo. 


În spatele americanului, Michelle, cocoţată pe 
spinarea celui de-al doilea cal, îi zise îngrijorată: 

- Probabil că te simţi cam slăbit după atita pierdere 
de sînge. Nici n-ai dormit. Ar trebui să măniînci cîte 
ceva. Ai fost rănit în lupta aia... La urma urmelor, 
există o limită în toate. Organismul tău, cît o fi el de 
robust, n-o să mai reziste prea mult la atita efort... 

- O să reziste atita cît e nevoie, bombăni Rambo. 

Apucă mai cu nădejde minerele tărgii şi nv i pasul, 
ureînd colina împădurită. 

- Te epuizezi cu bună-ştiinţă! 

- Dracu' să mă ia dacă am altceva de ales!..? 

În faţa lui, Trautman zăcea aiurind. Ori de cîte ori 


274 
se hurduca brancarda, capul colonelului sărea cît 
colo. Rambo se străduia cît putea să meargă cît mai 
lin, să nu îl zdruncine pe rănit. 

- Leagă capătul ăla al tărgii de calul pe care sînt eu 

13 
acum, îl sfătui Michelle. 

- E şi-aşa destul de riscant să mă încred într-unui 
singur, d-apoi în doi cai?!... Dacă o iau la fugă de 
nu-i mai prind nici pe lumea ailaltă! 

- li ţinem bine de căpăstru şi n-or să aibă cum să 
fugă... 

4 - Nu, nu, tot nu-i bine, se împotrivi Rambo. Cu doi 
cai ducînd brancarda o să ne fie mai greii să ocolim 
la nevoie sau să ne strecurăm printre copaci. Sînt 
mai greu de stăpinit aşa. In loc să £9 fie de folos, 
mai mult or să ne-ncurce şi o să fim siliţi să 
încetinim mersul. 

Ajunse pe culmea pantei. Pînă în acel moment; se 
îndreptaseră mereu spre sud, în direcţia în care o 


luase şi tribul lui Khalid. Dar atunci observă că 
poteca se abate spre stînga. Ducea către munţii cu 
piscurile înzăpezite, din partea de est. Urmele co- 
pitelor de cai de pe solul fărămicios se pierdeau 
într-acolo. Acela era probabil traseul pe care îl 
urmase Mosaad, despărţindu-se de Khalid, ca să îşi 
ducă neamul către Pakistan. 

Mda, îşi zise Rambo. Spre Pakistan. 

Unde aveau să fie în siguranţă. 

Şi puteau afla ajutor pentru Trautman. 

O porni la drum cu încă şi mai multă înverşunare, 
luînd-o pe urmele lui Mousa, care cotise deja spre 
est. În spatele lor, pe colinele de care ei trecuseră 


275 
de puţină vreme, rafalele de mitralieră, se auzeau 
tot mai tare. 

Rambo, III. O. 6 

Oare cît de furioşi pot fi nebunii ăia? se întrebă 

13 
Rambo. Dacă or să tragă aşa, în neştire, în toi ce li 
se năzare, or să rămînă în curind fără pic de 
muniţie. 

Un licăr de speranţă îi învioră sufletul. Dar 
dintr-odată îşi dădu seama, cu tristeţe, că probabil 
duşmanii or fi fost ei turbaţi de miînie, dar nu orbiţi 
de prostie. Dacă plănuiseră ei să facă tot prăpădul 
acela, fără îndoială că încărcaseră toate avioanele 
cu muniţie, în loc de soldaţi. 

Nici nu se puneau la socoteală obuzele şi rachetele 
- acelea urmau să fie aprovizionate separat, din 
lăcaşurile lor plasate sub aripile navelor. Dar 
tunurile şi mitralierele trebuiau să fie încărcate din 
interiorul avioanelor, iar Rambo îşi aminti că auzise 


doar cîteva bubuituri de proiectile şi rachete. Pentru 
că, în majoritatea cazurilor, echipajele navelor 
foloseau mitralierele, păstrînd astfel artileria grea 
pentru ţinte sigure. Şi nu ar fi utilizat atit 
mitralierele dacă nu ar fi avut de irosit din belşug 
muniţie. 

Îi veni apoi în minte un gînd încă şi mai supărător. 
Era oare normal ca avioanele acelea să tragă 
într-atitea locuri ce dădeau de bănuit? în mod clar, 
nu era deloc nevoie să spulbere orice posibil loc de 
adăpostire. 

Numai dacă nu cumva... 

Teama cumplită care îl cuprinsese îl făcu să-şi 


276 

încleşteze mîinile încă şi mai tare pe minerele tărgii. 
Se strădui să mărească pasul. 

... Numai dacă nu cumva sovieticii aveau şi un alt 
motiv să bombardeze colinele acelea. Căci dacă se 

13 

oboseau ei în halul acela să şteargă tot de pe faţa 
pămîntului, nu era din pricină că ar fi avut chiar şi 
cea mai mică şansă să lovească rebelii ca se 
ascundeau în munţi, ci... pentru că voiau cu tot 
dinadinsul să îi înspăimînte într-atit pe aceştia încit 
să îşi găsească scăparea tot mai sus, spre creste. 

Rambo îşi aminti de vînătorile de fazani şi iepuri. 
Hăitaşii făceau cît mai multă gălăgie, ca să sperie 
prada, s-o gonească tot mai departe, pînă ce avea 
să iasă din ascunziş şi să alerge în cîmp deschis. 
„lar acum, noi sîntem vînaţi în locui iepurilor. Şi 
facem întocmai după voia ruşilor ăstora nemernici. 
Fugim în disperare, să ne scăpăm viaţa. - Dar nu-i 
vina noastră că ne purtăm astfel. Pentru că pur şi 


simplu nu avem încotro. Nici nu puteam rămîne în 
peştera aceea. Avioanele astea ne-ar fi secerat pe 
toţi, în cîteva clipe. 

Aşa că trebuie să mergem mai departe, fără oprire. 
Nu trebuie să îngăduim vrăjmaşului nici măcar să 
viseze că sîntem prin preajmă." 

- Mousa, mai repede! 

Copacii se răreau văzînd cu ochii. Rambo se trezi în 
mijlocul unui luminiş cu iarbă deasă. Poieniţa era 
mărginită în partea opusă de încă un pilc de arbori 
ce acopereau panta. Dar nu după mult timp, aceştia 
se răreau şi ei. Deasupra lor, la o distanţă 
apreciabilă, stincile îşi pierdeau colții tăioşi în 

277 
zăpada afinată. 

- Mousa, nu trebuie să rămînem descoperiţi,l în 
luminiş. Trebuie să ocolim cît mai mult printre 
copaci! 

13 

Obosit peste măsură, amorţit de durerea rănilor, 
Rambo îşi adună toate puterile şi o porni mai iute la 
drum. 

„în curînd o să ieşim în cîmp deschis", girtdi el 
îngrijorat. 

Într-o fracțiune de secundă - ce i se păru o veşnicie 
şi îi chinui mintea cumplit - îşi aduse aminte că mai 
exista un mod de a vina iepurii: în vreme ce o parte 
din hăitaşi goneau prada piua la epuizare, o altă 
parte a vînătorilor se îndreptau $pre un punct 
central, din partea opusa, aşteptind Ca prada să le 
iasă chiar în bătaia puștii. 


„Oare nu cumva şi noi ne aflăm tot în situaţia asta 
1 Nu cumva scăpăm de ei doar pe moment, Ca să 
dăm de ceilalţi? 1" 

Colonelul Zaisan şedea acum intre transportorul 

)lindat şi un perete de stîncă. Nu ii prea căzuse ui 
bine să părăsească pavăza sigură a vehiculului, dar 
în timp ce motorul acestuia funcţiona, ventilatoarele 
dinăuntrul său nu puteau fi folosite altfel decit 
consumînd mult din bateriile maşinăriei. În.Vreme 
ce aerul dinăuntru devenea tot mai greu de respirat 
şi tot mai încins din cauza căldurii de afară, se 
decisese în final să renunţe la protecţie şi să se 
bucure de confort. Ca să fie însă mai ferit, nu se 


278 
aventurase prea departe. Acolo, între transportor şi 
peretele de stîncă, nu exista nici un pericol ca să fie 
ochit de vreun posibil trăgător. Cu toate acestea, nu 
se aflase niciodată chiar în focul bătăliei, pînă 
13 
atunci, aşa că nu se simţea deloc în âpele lui. 

Dar nu lăsa să se vadă asta pe chipul lui. În nici Un 
caz în prezenţa laşului acela de maior Azov? 

'are şedea alături mocnind de furie, şi a sergentului 
Curov rămas în aşteptarea ordinelor comandantului 
ău, Un ofiţer superior trebuia să fie model pentru oft 
ceilalţi. 

„Dur, aşa trebiue w par, gîndea gplonşiyl. În- 
crezător în forţele Meî<*. 8ăâ îmi stăpinesi orice sirri- 
tămînt. Cîteva riscuri, acolo, se impuneau. De fapt 
nici nu mai contau. Trebuia să facă orice pentru â 
scăpa odată de ţara aceea blestemată." 

La adăpostul furtunii, coloana blindată părăsise 
fortul, îndreptîndu-se spre o trecătoare apropiată şi 


apoi străbătînd valea unde se afla acum, în partea 
sudică a munţilor de răsărit. 

Vîntui işi ostoise suflarea pe la amiază. De pe 
poziţia lui strategică,- Zaisan zimbea mulţumit au- 
rind clănţănitul mitralierelor ce nimiceau totul în jur, 
undeva, pe versanţii îndepărtați. 

In mod sigur, rebelii aveau să se înfricoşeze; luaţi 
prin surprindere de un astfel de atac necruţător. ŞI 
într-adevăr, ce altceva aveau de ales decit Să îşi 
ridice tabăra şi să se îndrepte spre ceea ce sperau 
ei că va fi un loc mai lipsit de primejdii? | 

Ca pentru el, colonelul rînji mîndru de mintea sa 
dibace. Căci dacă răzvrătiţii aveau să vină în direcţia 


279 
aceea, trupele lui de cercetaşi aveau să îi descopere 
şi să anunţe la centru. lar el, inteligentul colonel 
Zaisan, avea să ordone de îndată avioanelor să îi 
urmărească pe răsculați şi să îi mine către valea în 
13 

care se afla el, împreună cu coloana de blindate. 
Cînd afganii aveau să încerce Să străbată ţinutul 
acela, aveau să fie pur şi simplu şterşi de pe faţa 
pămîntului. Nici un prizonier nu trebuiau să ia 
măcar. Toţi fugarii aveau să fie omo- riţi fără doar şi 
poate. 

Pe de altă parte, dacă rebelii încercau să fugă în 
direcţia opusă, către nord, erau aşteptaţi într-o altă 
vale de către cealaltă coloană blindată. Şi în Jocurile 
acelea stăteau de pază echipe de cercetaşi. jj?i totul 
urma acelaşi scenariu. Rebelii erau miînaţi de 
avioanele de vinătoare în cîmp deschis, apoi ni- 
ciipiţi d$ artilerie. 


'„Bineînţeles că ar fi ideal ca privilegiul de a-i ucide 
pe neisprăviţii ăştia să revină coloanei mele. Işi zise 
Zaisan. Dar oricum, superiorii mei or sa fie 
îndeajuns de mulţumiţi de planul meu iscusit, aşa că 
nu mai contează prea mult care dintre convoaiele 
de blindate va avea plăcerea şi onoarea da a intra în 
luptă." 

Într-o clipă de mînie, aproape că îşi dori să nu fie 
totuşi el acela care să împărtăşească o astfel de 
onoare. La urma urmei, fiind comandantul trupelor, 
ar fi trebuit în acest caz să se dovedească demn de 
rangul înalt pe care îl deţinea şi să conducă lupta, 
sau măcar să se afle în apropierea ei, iar el unul 


280 
prefera să nu aibă parte de o experienţă ca asta. 
Însă oricum, un comandant trebuia să facă faţă 
tuturor obligaţiilor şi îndatoririlor sale. 

În sud sau în nord? în care zonă urma oare să se 

13 
declanşeze măcelul? Acum totul rămînea în seama 
sorţilor ce aveau să aleagă. 

Mai existau oare şi alte alternative pentru rebeli? 
Spre vest nu puteau pleca, pentru că din- tr-acolo se 
auzeau acum duduiturile avioanelor.' Care nu lăsau 
descoperită decit o cale; cea dinspre est, dinspre 
Pakistan. Dar _ răzvrătiţii din sectorul colonelului 
Zaisan dovediseră dintotdeauna o în- căpăţinare 
neasemuită în ce privea lupta pînă la capăt. Dacă ar 
fi mers în Pakistan, pentru ei ar fi fost ca şi cum ar fi 
dat bir cu fugiţii. lar răsculații păreau mai degrabă 
hotăriîţi să devină martiri decit fugari. 

Totuşi, se putea foarte bine să aleagă acea va- 
riantă neprevăzută. Şi dacă s-ar fi îndreptat spre 


răsărit, capcana întinsă lor de sovietici nu ar mai fi 
fost chiar atit de eficace. Planul lui Zaisan s-ar fi 
lovit de nişte greutăţi neaşteptate. Căci în ţinutul 
acela, văile erau orientate aproape în linie dreaptă; 

rde la vest spre est. lar la nord şi la sud, munţii $r 
fi împiedicat greoaiele coloane de blindate să | 
>ătrundă prin îngustele trecători din masivele 
ăbrupte, în vreme ce răzvrătiţii se puteau folosi de 
acea şansă. 

Singura salvare atunci ar fi rămas uriaşele avioane 
de viînătoare, care prezentau certe avantaje In 
comparaţie cu maşinile de luptă sovietice. Deşi erau 
atit de solide, navele de zbor cîntăreau doar opt 


281 
tone, aşadar erau îndeajuns de uşoare pentru a se 
ridica fără dificultăţi deasupra crestelor muntoase şi 
a survola văile din partea de est, ca să taie calea 
răzvrătiţilor, dacă aceştia alegeau cumva drumul 
13 
respectiv. 

„Mda, în cazul ăsta afganii ar proceda ca şi la-î şui 
de Azov. Evadarea era singura lui scăpare." 

Zaisan se apropie de el. 

- De ce eşti dumneata atit de îngindurat, tovarăşe 
maior? Mai avem puţină vreme pînă vom înfrînge 
inamicul definitiv. 

- Inamicul, tovarăşe colonel?! Inamicul cui?..? 

- Al patriei noastre multiubite, bineînţeles. 

- Dar afganii nu au atacat nicicum ţara noastră, 
tovarăşe colonel. 

- Fireşte că nu, auzi la el?! Sînt prea primitivi. lar 
noi sîntem cea mai mare putere a lumii: Doar n-or fi 


atit de tîimpiţi încît să le treacă prin scăfirlie să 
provoace Uniunea Sovietică?! Auzi la el, ce idee!... 

- Atunci noi de ce-am năvălit aici, peste «ei, 
tovarăşe colonel? 

- Doar ştii la fel de bine ca şi mine de ce! 
'Afganistanul e la graniţa cu Iranul, care este o 
importantă sursă de petrol. Şi de asta are mare 
nevoie patria noastră. 

- Şi doar pentru atita lucru am omorît noi vn milion 
de oameni?1 

- Nu-i chiar aşa de mare preţul ăsta. 

- Mă rog, dumneavoastră nefiind afgan... 

- Da, tovarăşe maior, dar dumneata eşti sovietic, 


282 
sublinie Zaisan, cu ochii scăpărînd de miînie.' 

Se întoarse apoi spre Kurov. 

- În curînd vei avea ocazia să omori şi mai -nulţi 
duşmani, tovarăşe sergent. 

13 

- Da, tovarăşe colonel. 

Matahala aceea de soldat ras în cap îl privi deodată 
tăios. 

- Abia aştept să intru în luptă alături de 
dumneavoastră. 

Buzele subţiri, crude, ale sergentului schiţară o 
umbră de zîmbet. Dar surisul acela arăta o urmă 
de... 

Dispreţ?!... 

Imposibil. Sergentul Kurov era un ostaş model,l 
renumit pentru respectul arătat superiorilor şi pen- 
tru disciplina lui neabătută. Dacă el nutrea într- 
adevăr dispreţ pentru cineva, acel cineva nu putea 
fi decît maiorul cel laş. 


Un ofiţer  radio-telegrafist scoase capul prin 
deschizătura turelei unui tanc. 

- Tovarăşe colonel, avioanele de vinătoare cer 
permisiunea de a începe manevrele pentru ate- 
rizare. 

- Se aprobă. 

Pentru ca planul lui Zaisan să se desfăşoare fără 
nici o problemă, avioanele trebuiau să se rea- 
limenteze cu combustibil. Ca să nu fie nevoie să 
curme nici o clipă măcar atacul ucigător, colonelul 
sovietic ordonase ca avioanele să nu se întoarcă la 
bază decit trei cîte Irei. avînd în permanenţă griiă să 
fie înlocuite cu alte nave, cu plinul făcut şi cu 


283 
muniţie din belşug. Şi astfel, se creau toate condi- 
tiile ca majoritatea avioanelor trimise de colonelul 
Zaisan pe urmele fugarilor să se afle întotdeauna la 
locul acțiunii, „Mda, m-am gîndit la toate 
13 
amănuntele, se felicită colonelul de unul singur. 
De-acum distrugerea răzvrătiţilor nu mai e decit o 
chestiune de timp/' 

Rambo se împiedică din nou. Pierzîndu-şi echilibrul, 
temîndu-se să nu cumva să îl scape pe Trautman, se 
lăsă să cadă în genunchi. Durerea din rotulele rănite 
de pietre şi viteza cu care se prăbuşi îl făcu să-şi 
încleşteze fălcile. 

- Trebuie să te odihneşti, spuse Michelle. 

- Da, da. De cum se întunecă... 

Îşi trecu limba peste buzele arse de sete şi se uită 
îndărăt, spre soarele ce asfinţea. Aproape că 
ajunsese în spatele munţilor vestici. De-acum astrul 
părea un glob uriaş, însîngerat. 


Braţele îl dureau cumplit din pricina poverii pe care 
o cărase atita vreme, dar se ridică mai intii pe un 
genunchi, apoi pe celălalt, şi în sfirşit, se îndreptă de 
şale. Încheieturile umerilor, coatelor Şi miinilor îi 
zvicneau de încordare, mai-mai să sară din loc. 

Jos, peste coline, avioanele de vinătoare huruiau 
amenințătoare. 

- Haideţi, la drum! 

Se căzni din greu să urce o altă pantă. Copacii şe 
răreau tot mai mult. Pămiîntul devenea tot mai 
fărimicios, lăsînd de multe ori loc pintenilor de 
stincă. 

ş Ajunsa pe buza unei prăpăstii şi îi preveni pł 

284 
Ceilalţi să se ţină dţt mai aproape de peretele d# 
fciatră, să 39 ascundă pe după bolovani, ca să nu 
fi< 

Observaţi. tjitindu-se degrabă dedesubt, zări umy 

13 
prele mult micşorate ale avioanelor, alergînd cil 
hişte nouri negri peste coamele dealurilor bombaN 
aate fără încetare. 

Păsările morții căutau pretutindeni, cercetind 
locurile palmă cu palmă, ridicîndu-se întruna sprd 
piscuri, spulberind laolaltă desişurile şi peşterii?: 
Văpăile apusului aninau scîntei de elicele ce sa 
nvîrteau fără oprire. Dar pe măsură ce soarele se 
ăsa tot mai mult în spatele munţilor, sclipetel* 
acelea dispăreau. Cu un vijiit asurzitor, un avion 
lansă o rachetă. Indată o flamă masivă ţişni dintre 
copaci, ştergind poalele unei stînci masive. 

Locul acela însă era prea depărtat ca să sa observe 
întru totul urmele prăpădului, dar Rambo bănuia că 


racheta distrusese chiar poiana unde nu cu mult 
timp în urmă fusese tabăra afganilor şi peştera. 
Flăcări lungi se înălţau dintre arbori, stră- fulgerînd 
prin întunericul tot mai nepătruns. Soarele se făcu 
nevăzut cu totul. Ultimele sale pilpiiri arătară numai 
o vilvătaie pornită de sub pîntecele uneia dintre 
nave. De data aceasta ţinta fusese o văioagă. O 
perdea deasă de colb se stîrni dintr- odată. 

Mînia din sufletul lui Rambo se împletea cu sila 
acestuia pentru cele ce le vedea. 

„Păi sigur, scrişni el, ar putea să folosească tot 
arsenalul armatei sovietice, numai să sfărime totul 
în jur." 

285 

_ Negura se îndesi. Pe coline jucau văpăi prelungi 
prin arbori. Scîntei nenumărate ţişneau spre stele 
precum cometele. Apoi reflectoarele puternice în-' 

cepură să măture ţinutul, scrutînd necruțătoare 

13 
pămîntul cufundat în întuneric. 

- Odihneşti la tine acum? întrebă Mousa îngrijorat. 

Rambo privi către avioanele ce se apropiau tot mai 
mult. 

- Nu încă. Mai urcăm doar o pantă şi gata. 

Michelle murmură, neîncrezătoare: 

- Poftim?! 

- Te omori la tine singur, se burzului şi Mousa. 

- Mă rog, dacă n-am altă soluţie... 

Prin întunecimea nopţii abia reuşi să zărească la 
citeva zeci de metri în faţa lui. Şi observă că 
aproape dispăruseră copacii. Numai bolovani şi 
pămînt sterp se mai vedea. Ajunse pe o poliţă lată 


de piatră, se împiedică iarăşi şi fu nevoit să se 
oprească. 

Cu braţele tremurînd de oboseală, lăsă cu grijă jos 
targa. Dar cînd încercă din nou să se îndrepte de 
şale, pur şi simplu se prăbuşi fără pic de vlagă, 
simțind cum îi arde tot trupul de durere. 

Michelle sări îndată de pe cal şi îngenunche lîngă 
el. 

- Nu veni la mine. Ai grijă de colonel, o repezi 
Rambo. 

- Dar... 

- Tu auzi ce dracu' zic eu aici?! Ai grijă de colonel! 

- Nebun căpos ce eşti, bombăni infirmiera. 


286 

Luă trusa medicală şi se aplecă deasupra lut 

Trautman, să îl consulte. 

Sub coviltirul întunecat al cerului nopţii, Rambo se 
întinse pe spate, trăgind adînc aer în piept, în- 

13 

cercînd să îşi destindă corpul răpus de oboseală. 
După cităva vreme se ridică şovăielnic în capul 
oaselor, clătinîndu-se. 

Michelle se aşeză iarăşi în genunchi lîngă el.' 

- E încă leşinat. Respiră normal. Dar are pulsul mai 
slab ca înainte. 

- Asta înseamnă că-i e mai rău? 

- Mi-e teamă că a început iarăşi să sîngereze; 

- Rahat! 

r- Are şi puţină febră. Trebuie să-i dăm citeva 
înghiţituri de apă să bea. 

„ Rambo se ridică în picioare, se împletici cîțiva 
paşi, apoi se apropie de colonel. * Mousa desfăcu 


îndată capacul unui bidon şi îi picură lui Trautman 
cîteva picături de apă pe buzele umflate şi crăpate. 

1 Dar chiar şi în întunecimea aceea, Rambo putu 
vedea că apa aceea mai mult se irosea. 

- Încercaţi încă o dată, domnule colonel! Trebuie să 
beţi! 

' Mousa turnă iarăşi o înghiţitură de apă în gura - 
rănitului. 

Din nou, acesta bolborosi şi lichidul i se prelinse pe 
haine. 

- Domnule colonel, treziţi-vă!, se îngrijoră "Rambo. 

Trautman nu răspunse. 

- Treziţi-vă î 

287 

Bolnavul gemu şi ridică încet o mînă. Apoi a- 
ceasta se prăbuşi îndată pe patul de crengi. Orice..7 
1 

Vocea lui Trautman era plăpîndă şi înăbuşită 

13 

precum suflarea lipsită de puteri a unui xnnticel de 
toamnă răvăşind frunzele moarte: 

- 7.. Ori ce spui tu, John..T 

Reuşi să soarbă o înghiţitură de apă. 

- Foarte bine, domnule. Acum încă puţin.?! 
Trautman îl ascultă. 

- Tocmai am visat.:: 

- Ce anume, domnule? 

- Că eu şi cu tine eram la Bragg... 

- Aici nu sîntem la Fort Bragg, domnule. 

- Se făcea că era întîia dată cînd te-am în- tîlnit, 
John. 

- Cînd am început antrenamentele? Mi-adua 
aminte. 


- Nu te-am menajat deloc, aşa-i? 

- Nu, domnule, v-aţi purtat foarte dur cu mine. 

- Nu pentru că aşa voiam eu. Eu..: 

Trautman se înecă. 

- „.eu te-am format aşa cum se cuvine. Nu te-am 
menajat nici o clipă. 

Rambo simţi că i se pustieşte sufletul de durere; 

- Niciodată nu te-am cruțat măcar, şopti Trautman. 

- Nu mai vorbiţi acum. Trebuie să vă odihniti: 

- lartă-mă, John. 

Rambo avu impresia că i se rupe sufletul. 

Michelle înmuie o batistă în apă, îi şterse faţa lui 
Trautman, apoi puse compresa pe fruntea a- 


288 
cestuia. 

- Caii trebuie să măniînce şi să se-adape, interveni 
Mousa. 

- lar tu trebuie să dormi, îi zise Michelle lui pambo. 

13 

- Mai tirziu. 

- Acum. hotărî Michelle, cercetindu-i palmele 
însîngerate. Miinile tale sînt carne vie. Gata. O să te 
dezinfectez şi o să-ţi bandajez palmele. Bea nişte 
apă şi mănîncă măcar o bucată de piine. 

- Nu cred c-ar trebui s-o las baltă chiar acum. 

- Pentru numele lui Dumnezeu, fă odată c8 ţi-am 
spus! 

El bău atunci din bidonul lui Mousa şi se apucă să 
mestece un colţ de piine tare, uscată. 

Dedesubtul piscului, reflectoarele păreau ochii 
înfricoşători ai unui monstru nevăzut, Parcă luminile 
lor ţişneau de niciunde şi se îndreaptă la în- 


timplare, spre nicăieri anume. Jerbele de scîntei ale 
mitralierelor veneau şi ele din necunoscut. 

Rambo îşi întoarse privirile către crestele în- 
zăpezite ale minţilor care se zăreau în depărtare. 
Prin pînza deasă a întunericului, neaua albăstruie 
strălucea ca vrăjită. 

- Mousa, în cît timp ajungem pînă acolo? 

- Miine. Anevoios foarte drumul. Cu voia lui 
Dumnezeu, tîrziu, după-amiază, ajungem miine la 
valea de pe partea ai'taltă. 

- După-masă?! Adică tu îţi închipui că o că pornim 
mîine, în zori? 

- Trebuie să vezi la pericole ce te-aşteaptă. 


289 

- În timp ce blestematele alea de avioane se 
îndreaptă cu toată viteza spre noi? Nu, nu... Pornim 
chiar astă-seară. 

- Dar trebuie neapărat să dormi, se împotrivi 

13 
Michelle. Altfel o să clachezi într-adevăr. 

- Dacă le dau prilejul drăciilor ălora să ne prindă 
din urmă, fii-sigură că n-o să mai fie nevoie să dorm 
ca înainte. O să mă odihnesc o veşnicie întreagă. Ca 
şi voi toţi de altfel. Aşa că plecăm chiar acum! 

Se uită iarăşi către munţii îndepărtați. Tribul lui 
Mosaad, mergind mai iute, probabil că se afla deja 
în apropierea crestelor. Şi se îndoia că aveau să îşi 
îngăduie vreo clipă de răgaz. Dar oare ce or fi făcut 
Khalid şi Rahim? Luînd-o în direcţii diferite - unul 
spre nord, altul spre sud - or ii reuşit ei oare să 
scape de sovietici? 

Atent la fiece mişcare, Khalid mergea cu grijă; ca o 
umbră prin întuneric. Trecu neobservat pa lîngă 


trunchiurile copacilor şi prinse să coboare o pantă 
înnegurată. Tribul lui se ascundea mai sus, într-o 
depresiune împădurită a acelui masiv sudic, unde 
ajunseseră îndată după apusul, soarelui. 

In dreapta lui, spre apus, auzi huruitul elicopterelor 
de asalt, apoi zări reflectoarele acestora. Cu puţin 
timp în urmă, cîteva dintre farurile acelea puternice 
se stinseseră dintr-odată şi altele le lua- 'seră locul. 

„Se duc să-şi facă plinul", îşi dăduse seama Khalid 
şi apoi îşi urmase coborişul, furişindu-se. 

Erau îngrozitor de multe aeronave de luptă. Dar 
poate că de fapt ăsta era şi scopul urmărit. Să se- 
mene panica în rîndul rebelilor. Sovieticii nu afun- 


290 
caseră în bătălie niciodată atitea nave de zbor deo- 
dată. Avind în vedere ura aceea cu care îi hăitu- iau, 
putea el oare să se încumete să cugete măcar că 
singura lor scăpare era să se abată din drum, să 
13 

ocolească şi să depăşească zona controlată de tru- 
pele duşmanului? Nu cumva ruşii luaseră în calcul şi 
varianta aceea şi le întinseseră o capcană şi în 
partea dreaptă şi pe stinga masivului pe care îl 
survolau monştrii de fier?!... 

Părea de necrezut, totuşi. 

Khalid se rugă din suflet lui Allah. Poporul lui 
trebuie să găsească un loc adăpostit, să 
poposească. Dar dacă el, ca şef de trib, nu lua toate 
măsurile de precauţie, dacă nu cerceta 
împrejurimile înainte, însemna că nu este demn de 
cinstea rangului său. Şi, mai mult decit orice pe 
lume, Khalid ştia cum trebuie să se poarte un 
adevărat -condu-? cător. 


Gîndindu-se ia americanul care salvase viaţa fiicei 
sale, Khalid nu se putea simţi decît dezonorat, din 
pricină că îl lăsase pe străin în voia soar- tei. Dar i se 
dăduse americanului prilejul să se alăture 
răzvrătiţilor, iar el refuzase cu încăpăţinare, pentru 
că trebuia să - aibă grijă de prietenul lui. Khalid 
preţuia mult prietenia, dar în acelaşi timp avea şi o 
mare datorie faţă de tribul său, aşa că oricum 
americanul căzuse pe locul doi în rîndul îndatoririlor 
căpeteniei. 

„Gata, ia nu te mai gin di la străinul acela! Fii cu 
băgare de seamă la ce ai de făcut acum!" 

Se strecură neauzit în spatele unui trunchi ascuns 


291 
de întunericul nopţii, apoi ajunse pe buza unui mal 
abrupt şi privi dedesubt, spre valea pe care ar fi 
trebuit să o străbată împreună cu oamenii lui. 

Da, în vreme ce stelele de deasupra capului său 

13 
erau nestematele încrustate pe bolta raiului lui 
Allah, bezna de nepătruns ce stăpinea dedesubt era 
rodul muncii Diavolului. Dar în curînd, astrul Dom- 
nului avea să se înalțe şi să străpungă întunecimea. 

Pînă avea să poată scruta împrejurimile, Khalid 
trebuia să rămînă nemişcat acolo, la marginea pră- 
pastiei şi să se odihnească între timp, fără a-şi trăda 
datoria de căpetenie. 

Insă un zgomot suspecrt ce se iscă chiar dede- 
subtul locului unde şedea el, îl făcu să simtă un gol 
în stomac, de emoție. Sunetul acela probabil fcă 
fusese.stirnit de vreo piatră pe care se sprijinise 
prea mult, pînă ce aceasta căzuse peste buza ripei. 


Sau poate că fuşese doar trosnetul vreunei crengi 
ce se frecase de vreo alta creangă a unui copac 
uscat demult, iar în acea noapte se prăbuşise la 
pămînt de tot. 

Dar în acelaşi timp, putea să fit chiar riciitul unui 
pat de armă ce scrijelise fără voie roca. Sau, de ce 
nu, poate fusese un zgomot iscat de vreun bidon ce 
atinsese piatra. 

Sau păcănitul unui buton de radio-emiţător potrivit 
chiar atunci pe o altă lungime de undă. 

Khalid îşi încordă toată atenţia. Privirile, mirosul, 
pipăitul, toaţe simţurile sale intrară în alertă. 

Deşi noaptea aceea era răcoroasă, îl treceau toate 


292 
sudorile. 

Şi rămase nemişcat, ascultînd cu urechile ciulite. 

Auzi! larăşi zgomotul acela! 

Un scrişnet de metal! 

13 

lar acum o şoaptă înăbușită! 

De neînțeles pentru afgan! Da, pentru că se vorbea 
în ruseşte?!... 

În liniştea acelei nopţi, sau poate chiar din pricina 
ei, murmurul neaşteptat parcă îl pălmui pe Khalid 
peste scoicile auzului, buimăcindu-l. Avu impresia că 
îi spune ceva dinlăuntrul său că... 

„Sovieticii au organizat trupe de cercetaşi, asta-i 
limpede. Au bănuit că vom fugi din calea avioanelor 
dinspre apus, către nord sau sud. În nici un caz spre 
est, pentru că asta ar fi însemnat să renunţăm la 
luptă. 

Da, acolo jos, în vale, probabil că ne-au întins o 
capcană". 


Trebuia neapărat să se depărteze neauzit de malul 
acela, să se întoarcă la tribul lui şi să îl ducă spre 
singura direcţie care le putea salva viaţa - spre 
Pakistan. 

Dar nu cumva ruşii îi aşteptau şi acolo? Sau chiar 
g-au gîndit că, dacă poporul meu nu a fugii niciodată 
într-acolo, nici acum nu o va face? 

În vîrful picioarelor, cît de iute putu, se tîrî înapoi 
de pe buza prăpastiei şi se strecură de îndată 
printre pintenii de stincă întunecată. Dar îndată 
după aceea, formele de piatră se arătară în toată 
măreţia lor. Luna lui Dumnezeu începu să-şi arata 
chipul. Ca o binecuviîntare a lui Allah, astrul stră- 


293 
lucitor îi călăuzi paşii. 

Intocmai precum soarele la apus, pe care Rambo îl 
admirase mai înainte, luna părea un glob enorm," 
Cerul senin, dimpreună cu aşezarea geografică a 

13 
ținuturilor Afganistanului, avantajate de latitudinea 
acestora, făceau ca astrul nopţii să pară atit de 
mare, încît aproape că se unea cu pămîntul pe care 
îl îmbrăca în lumină. Pretutindeni, razele argintii 
dezmierdau ţarinile. 

Stincile printre care Rambo ducea targa păreau 
albe ca varul, înfricoşătoare. In faţa lui, Mousa şi 
calul care ducea capătul din faţă al brancardei pă- 
reau două stafii ce biîntuiau prin noapte. Trautman, 
cu toate că respira, avea o paloare de cadavru. 
Uitîndu-se pentru o clipă în spate, Rambo observă 
spectrul iui Michelle ducînd calul de căpăstru. De 
dedesubt,  reflectoarele avioanelor ucigaşe se 
apropiau din ce în ce. 


Apucă mai cu nădejde minerele ce îi răneau şi mai 
tare palmele şi se strădui să meargă mai departe. 
Cu toate că era răcoare, şiroaie de sudoare îi 
năvăleau pe frunte, intrindu-i în ochi, orbindu-l; 
Văzduhul liniştit părea că vibrează la fiecare scriş- 
net al tălpilor lui, ce striveau pietrele cărării. Bucăţi 
de rocă se rostogoleau în hău, tulburînd tăce-; rea, 
mişcate din loc de copitele cailor. 

Se strădui să uree panta pînă ce trecu de zona 
unde încă mai creşteau copaci. Altitudinea mare | 
racea să respire mai greu decit înainte. Pieptul i se 
ridiea anevoie, precum atunci cînd sufla în foaie, la 
Bangkok, insă parcă aerul tare, de mu ite nu îi mai 


294 

umplea plămiînii îndeajuns. Se simţea ameţit şi 
parcă avea un gol în stomac. 

- Treizeci de minute, anunţă Michelle, din spatele 
lui. 

13 

El încuviinţă din cap Conveniseră să îi dea lui 
Trautman să bea apă la fiecare jumătate de oră. 
Deşi Rambo nu ar fi voit să se oprească în ruptul 
capului, ar fi fost în stare să rămînă oricît în loc, 
dacă îl putea ajuta astfel pe colonel. 

Aşeză pe pămînt targa şi îşi masă braţele îndu- 
rerate, în timp ce Mousa duse bidonul cu apă la 
buzele suferindului. Picuri cădeau din belşug de-a 
lungul bărbiei bolnavului. Dar acesta reuşea să şi 
înghită lichidul înviorător. 

- Acum bea şi tu, îi ordonă Michelle. 

- Nu mi-e sete, zise Rambo, simțind că i întoarce 
stomacul pe dos. 

- Bea, cînd îţi spun. 


După ce bărbatul lăsă bidonul jos, ea ii întinse un 
codru de pîine. Mestectnd cu greu, Rambo se gîndi 
plin de speranţă că stomacul lui avea să reziste 
asaltului mîncării. Ridică iarăşi brancarda, simţi că 
toate încheieturile se împotrivesc poverii se urni din 
loc. 

Ajunseră la marginea stratului de zăpadă. De-acum 
era chiar frig, aşa că Michelle îl acoperi pe Trautman 
cu o pătură. li legă şi lui Rambo o cuvertură în jurul 
gitului şi mijlocului, în aşa fel încît să îi protejeze 
spatele, atîrnînd pînă deasupra genunchilor. Ea şi 
Mousa se înfofoliră singuri în învelitori. Porniră mai 
departe. Vîntui rece înţepa cu ace de gheaţă faţa şi 


295 
mîinile lui Rambo. Vălătuci de aburi îi ieşeau pe gură 
cînd respira. Neaua se întărise ca o coajă. Cînd 
ghetele lui butucănoase spărgeau crusta aceea, 
omătul afinat de dedesubt scîrţiia. Apoi picioarele i 


13 
se afundară în troiene pînă la gleznă, după aceea 
pînă la pulpe, pînă la genunchi... Incercă să 


păşească doar pe urmele lăsate de calul lui Mousa. 
In faţa lor zări o cărare lată, bătucită pe zăpadă. 
Venea din partea stingă, unde terenul era mai 
coborit şi urca spre piscul din dreapta. Nu îşi dădu 
seama de la început de ce anume alesese poteca 
acea. Dar ajungind în dreptul ei, luînd-o pe firul 
acela, observă mai multe urme de copite. ŞI 
pricepu. Pe acolo trecuse tribul lui Mosaad, răscolind 
omătul. Mergînd mai iute decit cei patru prieteni, 
probabil că acum afganii se aflau la mile întregi 
distanţă, poate chiar trecuseră de creasta muntelui 
următor şi ajunseseră iarăşi la zona de vegetaţie. 


„Dumnezeu le dă putere să se grăbească", gîndi 
Rambo. 

Dar huruitul asurzitor al elicopterelor îl făcu să îşi 
dea seama de încă un lucru. Cărarea aceea le putea 
fi de folos, adevărat, dar în acelaşi timp, îi supunea 
şi unei primejdii sporite. Indată ce păsările morţii 
aveau să ajungă la altitudinea aceea; era peste 
putinţă să nu observe drumul cel lat prin zăpadă. Şi 
aveau să o ia pe firul său. In speranţa că vor 
descoperi pe aceia ce îl făcuseră. 

Se uită dedesubtul piscului. În lumina lunii se 
zăreau două creste mai mărunte, care la mijloc 
formau o trecătoare acoperită de omăt. 


296 

- Mousa, dacă o luăm pe-acolo ajungem unda 
trebuie? 

Da, dar greu tare. Mai uşor să mergem pe drumul 
din dreapta. Către trecătoarea unde potecă bătută 

13 
duce. 

- Nu mai putem continua pe-aici. Avioanele or să 
survoleze drumul ăsta. 

- Dar văd ele şi potecă mică lăsată de noi. 

- Da, dar sovieticii or să-şi spună că-i mult mai 
important să urmărească drumul cel mare, îl 
contrazise Rambo. Or să îşi concentreze mai toată 
atenţia asupra lui. Mai bine să se ia după noi un 
singur avion decit douăzeci. 

Mousa se uită cu părere de rău la zăpada bătucită, 
apoi se abătu din drum şi duse calul departe de 
cărarea aceea, răsuflind anevoie în vreme ce tăia 
cale nouă prin crusta îngheţată a troienelor 


imaculate. Rambo se căzni să înainteze cu targa: 
Urcau din nou, tot mai sus. 

Soldatul tremura de frig din ttfate încheieturile.1 
Deşi era bine îmbrăcat, avea căciulă de lînă, mănuşi 
şi veston gros, dirdiia fără încetare. Dacă ar fi putut 
măcar să bea un ceai fierbinte sau să se plimbe de 
colo-colo, să se mai dezmorţească, n-ar fi fost chiar 
aşa de rău. Dar stînd acolo ghemuit pe un brîu de 
piatră, de la jumătatea piscului, cu merindele 
îngheţate bocnă, i se părea că trăieşte un adevărat 
coşmar. 

Îl invidia pe cel de lîngă el. Camaradul său moţăia 
la căldurică. Într-un sac de dormit, cu capul înfundat 


297 
în căciulă 

„Mda, mai am doar o oră, gîndi primul ostaş: După 
aceea îmi vine mie rîndul să dorm. Şi o să-ţf îngheţe 
şi ţie curu' de n-o să te vezi”. 

13 

Stăteau acolo din după-amiaza zilei ce trecuse.' Un 
elicopter u lasere “a culoare pe scara de friugiue, 
din zbor. Ei doi ceicetasera împrejurimile şi alese- 
stia polita aceea tăiată în stîncă, la jumătatea dis- 
taiiici spre piscul drept al muntelui. Era un loc 
minunat ascuns privirilor şi în acelaşi timp un punct 
strategic deosebit, căci puteau scruta zona în toate 
direcţiile.spre care s-ar fi putut îndrepta rebelii. 

Dar îndată după apusul soarelui descoperiseră că 
luneta lor ce putea fi folosită pe timp de noapte nu 
mai funcţiona bine, din pricina frigului. Ima- gi.iea 
colorată într-o tentă verzuie, se deforma tot mai 
tare, odată cu scăderea temperaturii. Lentilele se 
aburiseră mai întîi, apoi prinseseră flori de g/ieaţă. O 


dată,, unul dintre soldaţi îşi lipise ochiul de 
marginea vizorului. Cînd se depărtase de acesta, 
pielea dimprejurul ochilor îi rămăsese pe metalul 
îngheţat bocnă îl duruse îngrozitor rana aceea, în 
plus, obiectivul era imposibil de utilizat. Sperînd că 
vor scăpa de corvoada aceea, soldatul transmiseşş 
prin radio superiorilor săi care era situaţia, motivînd 
că fără lunetă, oricît de luminoasă ar fi fost noaptea 
aceea, nu mai puteau vedea prea departe. 

Aşa că acum stătea acolo, cu ochii aţintiţi în van la 
valea strimtă, în formă de şa, aşteptînd ca tovarăşul 
lui să se trezească odată şi să se mai culce şi el în 
căldurosul sac de dormit. 


298 

Cu greu îşi dădu seama că acolo jos, în depre- 
siunea pustie, se observa mişcare, îşi încordă 
atenţia, brusc înviorat. Da, se vedea un om. Un cal. 
O targă. Un -n culcat pe targă. Altul ţinînd-o de un 

13 
capăt. l..cu o siluetă şi un al doilea cal. 

Apucă îndată radio-emiţătorul, gata să raporteze 
şefilor săi, însă se stăpiîni de îndată. 

Mda, chiar dacă o să vorbesc în şoaptă, duşma- lii 
tot or să-mi audă vocea. Şi astfel voi pierde )cazia 
de a-i lua prin surprindere. 

Totuşi erau doar trei oameni şi încă un al pa-;rulea, 
rănit. Nu era uriaşa ceată de rebeli la care ie 
aşteptau ofiţerii sovietici. 

Insă, oricum, erau şi aceştia ţinte sigure. 

Desfăcu fermoarul sacului de dormit, ca să ună 
mîna pe gura tovarăşului, să nu scoată nici n sunet 
măcar. 

Celălalt deschise îndată ochii, speriat. 


Primul ostaş îi făcu semn să tacă, apoi arătă către 
trecătoarea de dedesubt. 

Camaradul lui încuviinţă din cap, înţelegind. 

Se uitară amindoi cu atenţie la cei ce străbăteau 
depresiunea. 

Primul soldat puse mîna pe armă. 

Ce fusese mai greu trecuse de-acum, se îmbărbăta 
Rambo. Sau cel puţin aşa ar fi trebuit. Pentru că el 
nu ştia cît putea să mai reziste. 

Cum, pentru Trautman? 

La nesfirşit. 

Se chinui din răsputeri şă ridice brancarda, lup- 
tindu-se mai departe cu nămeţii. In curînd aveau să 


299 
ajungă în virful muntelui. Apoi zăpada avea să lase 
iarăşi locul pietrei şi copacilor. După care avea să 
urmeze o altă vale. Şi căldură... 

Dă-i drumul mai departe. 

13 

- Mousa, cînd trezit tu că...? 

Mousa se întoarse să îi răspundă şi căzu deodată. 

La început Rambo crezu că afganul s-a îm; 
piedicat. e 

Apoi auzi rafala de automat ce venea dinspre 
mijlocul piscului din dreapta lor. 

Scăpă targa. Trautman gemu. 

- Fugi, Michelle î 

Rambo apucă îndată puşca pe care o aşezase 
alături de colonel, pe patul de crengi. 

Un al doilea trăgător deschise focul. Rambo sări în 
lături de lîngă targă, sperînd ca astfel să dis- tragă 
atenţia ţintaşilor de la cel suferind. Atita vreme cît 
duşmanii trăgeau în rafale, Rambo ştia că mai are o 


şansă să îi răpună. Reculul carabinei automate era 
atit de puternic încît sălta în sus că- tarea puştii, 
astfel încît era mai greu să ocheşti la ţintă. 
Gloanţele se pierdeau undeva, în spatele lui: Dar 
dacă trăgătorii aveau să treacă la împuşcături 
normale, calculînd fiece foc... 

Rambo îngenunche, să ofere o ţintă cît mai mă- 
runtă şi trase arma de pe umăr. Zăpada afinată se 
strînse muşuroi în faţa lui. 

Ochi. 

Calul care ducea partea din faţă a tărgii pe care 
zăcea Trautman o luă la goană. 

Rambo apăsă pe trăgaci. Dar nu se folosi de partea 


300 

normală a carabinei sale, ci de lansatorul de 
grenade. Proiectilul explodă chiar la jumătatea pe- 
retelui de stîncă. 

Spintecînd întunericul, flăcările lungi, ca nişte limbi 

13 

de balaur, aproape îl orbiră pe Rambo. Deşi scînteile 
rafalelor de mitraliere îi oferiseră o ţintă destul de 
vizibilă, trăsese la întîmplare, grăbin-, du-se să îi 
reducă la tăcere pe atacanţi cît mai curînd, spreînd 
că măcar avea să îi înspăimînte. Şi într-adevăr, 
aceştia încetară tirul, dar americanul nu avea cum 
să ştie dacă asta se întimplase diit pricină că 
grenada nimerise în apropierea lor şi îi fcilise să se 
adăpostească sau din cauză că îşi irosiseră 
gloanţele, lar acum îşi înlocuiau încărcătoarele cu 
altele, pline. 

De ucis nici măcar nu visa că ar fi putut să 
reuşească atit de iute. 


Calul care trăgea targa cu Trautman' fugea mai 
departe, speriat de detunături. 

Rambo puse o altă grenadă în lansator şi ochi 
iarăşi către peretele de stîncă. Armele celor aflaţi 
acolo păcăniră din nou. El apăsă atunci pe trăgaci.! 
lar grenada-explodă chiar dedesubtul gurilor da foc 
ale mitralierelor. Şi în acea clipă, imensul covor de 
zăpadă ce acoperea piscul muntelui păru că se 
cutremură. 

Rambo înţelese îndată ce avea să se petreacă. Sa 
aruncă într-o parte, încercînd să iasă”din bătaia 
puştilor duşmanilor. Se rostogoli mai încolo, apoi se 
ridică degrabă în genunchi, încărcă din nou lan- 


301 
satorul, ţinti şi trase pentru cea de-a treia oară.' 

Dar nu îndreptă arma spre cei doi, ci undeva 
deasupra lor, în cel mai înalt troian de omăt. 

Şi nu mai aşteptă să vadă ce urmează. Sări îndată 

13 
în picioare şi alergă din toate puterile, cîte îi mai 
rămăseseră în trupul atît de ostenit. 

În faţa lui, la distanţă, calul alerga înnebunit de 
groază, odată cu brancarda pe care zăcea colonelul 
rănit. Michelle ajunsese la capătul trecătorii: 
Gesticula în disperare, încercînd să oprească ani- 
malul înspăimîntat. Acesta însă o ocoli. Ea reuşi să 
apuce hăţurile, dar calul trecu pe lîngă femeie ca un 
fulger Ea gemu. izbită cu putere, se învîrtl în loc ca 
un titirez şi căzu. 

Grenada bubui îngrozitor. Tot muntele păru că se 
clatină din temelii. O uriaşă creastă de zăpada se 
desprinse de pe înălţimi şi se prăvăli cu repeziciune 
către o altă culme. Apoi îşi uni forţa nimicitoare cu 


pătura groasă de nea de pe acel pisc şi o porniră 
împreună, fa vale, într-o viteză ce vesteă prăpădul. 

Alergînd din răsputeri, Kambo observă calul ce 
gonea mai departe, trecînd deja de capătul văii. i 

Trautman! 

Nici nu-şi dădu seama dacă strigase numele 
prietenului suferind sau îl rostise doar în gînd. Ori-; 
cum, chiar dacă ar fi răcnit cît îi stătea lui în puteri, 
nu s-ar fi auzit defel în zgomotul acela infera nai, 
iscat de avalanşă. Tunetul asurzitor ce însoțea 
zdrobitoarea cădere de zăpadă acoperea orice alt 
sunet din jur. 

Se apropie de Mousa. Afganul încerca în zadar să 


302 
se ridice în picioare, năclăit tot de sînge. 

Rambo îl apucă de umeri şi îl trase după el. În 
vreme ce cascada de omăt duduia cutremurînd păr 
mîntul, americanul se chinuia să îl ducă pe priete-- 

13 
nul lui rănit la adăpost, la capătul trecătorii. 

Cînd explodase cea de-a treia grenadă, rafalele de 
mitralieră încetaseră. Gloanţele rătăcite nu mai 
răscoleau valea strimtă. Probabil că trăgătorii ră- 
măseseră încremeniţi de spaimă, văzînd ce moarte 
cruntă se năpustise asupra lor. 

Tirîndu-l pe Mousa cît putea de repede, Rambo îşi 
dădea seama că ruşii urlau de frică, deşi nu îi putea 
auzi. Avalanşa se prăbuşi peste cornişa de piatră de 
unde mai înainte sovieticii trăseseră asupra 
fugarilor. Valurile de zăpadă duduiră asurzitor peste 
poliţa de rocă, sfărimară peretele de granit; 
îngropind pe soldaţi şi îşi continuară drumul pus- 
tiitor. 


Rambo se zori încă şi mai tare să îl ducă pe Mousa 
la adăpost. 

Dar nu se mişcă îndeajuns de repede. Avalanşa 
care îşi sporise puterea cu talazuri de omăt de pe 
fiecare din numeroasele culmi ale muntelui se a- 
runcă într-o clipă cu atita furie asupra trecătorii, 
încît nori groşi de nea se ridicară în văzduh şi 
ajunseră iarăşi pe piscurile golite. Cascada de ză- 
padă strivi cu atita forţă pieptul lui Rambo, încît 
acesta se încredinţă singur că sufletul lui se des- 
părţise de trup chiar în acel moment. 

Dar se înşela. În vreme ce tunetul avalanşei se 
auzea doar ca un clinchet în timpanele lui, el începu 


303 

în disperare să scormonească valurile de omăt de 
deasupra lui, se strădui să iasă la suprafaţă, ti- 
rîindu-l pe Mousa după el... 

Şi de data aceasta cînd urlă de furie, ştiu că 

13 

într-adevăr strigase nu numai în mintea iuf... 

Da, calul acela alerga... 

Cu targa. 

- Trautmaaaan!!!... 

Şi deodată i se păru că retrăieşte o scenă ne care o 
mai încercase odată. Pentru o clipă cumplită, ce 
dură cît o veşnicie, se trezi iarăşi în deşert, în 
momentele acelea după ce vîntui negru îl îngropase 
de viu în nisip Gura şi nările îi erau astupate cu 
tărînă, iar el se lupta din răsputeri să îşi scoabă 
capul la suprafaţă, să respire, să îl scoată şi pe 
Mousa de-acolo. 

Numai că acum nu se mai chinuia să iasă din- tr-un 
morman de nisip, ci din zăpadă. Arşiţei îngrozitoare 


a deşertului îi luase locul gerul ucigător din 
trecătoarea înzăpezită. Făcînd un efort uriaş să se 
întoarcă la realitate, izbuti să dea la o parte valul de 
nea ce îi acoperea capul, trase cu lăcomie aer în 
piept, îl înşfăcă pe Mousa de umeri şi îl scoase din 
mormîntul acela imaculat. Gifiind după aer curat, se 
străduia în continuare să-şi salveze prietenul, 
trăgîndu-l tot mai mult din capcana aceeal Observă 
un şuvoi de sînge ţişnind din pulpa stingă a lui 
Mousa şi se grăbi să îl ducă la lumină. 

Ar fi voit nespus să se poată opri, să îşi mai traga u 
clipă sufletul, dar se temea că avea sâ năvălească 
vreo altă avalanşă, aşa că trebuia să meargă pînă la 


304 

capăt, pînă ce aveau să se afle dincolo de capătul 
trecătorii, în siguranţă. Într-un tîrziu se prăbuşi 
istovit, alături de Mousa. 

- Poftim? făcu Rambo. N-am auzit ce-ai spus. 

13 

Îşi apropie urechea de buzele lui şi de data a- 
ceasta pricepu ce voia să îi zică. 

- Da, aşa-i, îl aprobă Rambo. Am fost chiar prea 
aproape de paradis... 

Michelle se strădui să vină lîngă ei, împleticin- 
du-se pe picioare. 

- Eşti teafără? o întrebă Rambo. 

Îşi ţinea braţul drept la piept, crispîndu-se de 
durere la fiecare pas. 

- Nemernicul ăla de cal m-a buşit de nu m-am 
văzut. 

- Ce-ai la mînă? 

- Cred că-i ruptă... 


Pe Rambo îl copleşi o furie neputincioasă. Povara 
ce îi apăsa umerii părea că deja îl depăşeşte. Nu 
mai era deloc sigur că poate duce totul la buri 
sl'îrşit. 

Dar nu îşi putea permite să se lase pradă dis- 
perării. Mai avea o mulţime de lucruri de făcut. 

Sări într-o clipă în picioare, tăie o fişie din pătura 
pe care i-o legase Michelle peste spinare şi legă 
piciorul rănit al lui Mousa. Scoase apoi cuțitul af- 
ganului din teacă. Tocul acela era îndeajuns de re- 
Eistent ca să poată rămîne în bună stare sub strîn- 
soarea pansamentului improvizat. Viri teaca pum- 
nalului între fişia de pătură şi rană. Oftă uşurat, cînd 


305 
sîngele şe opri dintr-odată. 

Trautman. 

- Mă întorc imediat î 

Cînd se ridică în picioare, se clătină o clipă, a- 

13 

metit. Fu cît pe ce să se prăbuşească. Dar îşi re- 
dobîndi îndată echilibrul şi o luă la goană spre panta 
ce cobora spre eîmpie, chiar de la capătul trecătorii. 
Alerga pe urmele întipărite pe zăpadă de targa tirită 
în fuga calului. Oare nu cumva animalul înspăimîntat 
căzuse în vreo prăpastie, du- cîndu-l şi pe Trautman 
odată cu el? Oare nu...?! 

Găsi brancarda la vreo cincizeci de iarzi depărtare 
în josul colinei. Miînerele cele lungi se des- 
prinseseră din lăcaşurile lor de pe oblincul şeii. lar 
calul nu se zărea niciunde. 

Dar targa se întorsese cu susul în jos, cînd sărise 
de la locul său. lar Trautman („Doamne sfinte!") 


zăcea acolo, cu faţa îngropată în zăpadă, dedesubtul 
patului de crengi. 

Rambo urlă ca un animal rănit. Apucă înaată targa 
şi o aşeză cum trebuie. Frînghia cu care îl legase el 
pe colonel de brancardă nu se desfăcuse. Faţa şi 
pieptul lui Trautman erau acoperite de zăpadă. Dar 
pojghiţa imaculată de pe umărul stîng al suferindului 
era de-acum pătată cu stropi purpurii. 

* începuse iarăşi să sîngereze! 

Pleoapele acoperite cu zăpadă ale bolnavului 
prinseră să clipească. 

Rambo îi şterse chipul, îi curăţă gura şi nările pline 
de omăt. 


306 

- Domnule colonel, ţineţi-vă firea! Vă rog, luptaţi 
cît puteţi, ca să trăiţi! O să vă scot cit poi de repede 
de-aici şi-o să vă duc la căldură! 

Urcă iarăşi în fugă panta argintată de razel” lunii. 

13 
În stînga lui se zări o umbră nedesluşită. Urt ! al. Cel 
a) lui Michelle. Se apropie încetişor de eif a nu îl 
sperie, fl prinse de căpăstru şi il luă Cu elf spre 
trecătoarea undo se aflau ceilalţi doi camarazi ai săi. 

Michelle şedea acolo, sprijinindu-şi braţul rupt. Faţa 
îi era schimonosită de durere. Se aşezase lîngă 
Mousa. 

- Mousa. poţi să călăreşti?, îl întrebă Rambo. 

Afganul închise ochii, resemnat. 

- Eu fac ce trebuie să fac. 

Rambo tăie încă o fişie din pătură. O petrecu apoi 
împrejurul braţului lui Michelle şi în cele din urmă îi 
înnodă bucata de țesătură pe după git. Pînă ce reuşi 
astfel să găsească o poziţie mai comodă miinii 


rănite, femeia se cutremura de durere la fiecare 
mişcare. 

- Poţi să mergi singură? îi zise Rambo. 

- Doar ai auzit ce spune Mousa. Fac şi eu ce 
trebuie să fac. 

Rambo o sărută pe obraz, înduioşat. 

Apoi se duse la cal, tăie noi locaşuri în oblîncul.! 

şeii. 

- Ţine tu calul, îi porunci el femeii. 

Se duse apoi şi îl aduse pe Mousa pînă lingă 
brancardă. Ridică minerele acesteia şi le puse în 
scobiturile pe care le făcuse mai înainte. Apoi le legă 
din nou cu cite o bucată de sfoară, strîingîn- du-le cu 


307 
nădejde. 

II ajută pe Mousa să se suie pe cal. Afganul gemu, 
chinuit de suferinţă, cînd se lovi, fără să vrea. 
Rambo se temu să nu cumva să-şi piardă 

13 
cunoştinţa. 

Dar bravul său prieten îşi făcu singur curaj, 'foarte 
hotărît: 

- Plecăm la drum, decise el pe un ton con*- 
Vingător. * 

Michelle ducea calul de căpăstru, cu mîna cea 
teafără. Rambo apucă din nou mînerele din spate 
ale tărgii. In vreme ce începură să coboare panta; 
Rambo observă că umărul lui Trautman sîngera 
iarăşi. Ochii luptătorului se împăienjeniră dintr- 
odată. Mai întîi acesta crezu că i se întunecă privirea 
din pricina slăbiciunii şi oboselii. Dar după aceea îşi 
dădu seama că de fapt îl podidiseră lacrimile. 

O 


Colonelul Zaisan se trezi, orbit de lumina puternică 
a unei lanterne. Cineva îi pusese o mină pe umăr şi 
îl scutura zdravăn, să îl deştepte. 

- Ce-i, ce s-a-ntimplat? întrebă ofiţerul, tresărind 
dintr-odată. 

- Tovarăşe colonel, aţi ordonat să vi se raporteze 
dacă trupele de cercetaşi observă vreo mişcare prin 
sector. 

Zaisan sări în picioare ca ars. Adormise în cabina 
pentru infanterişti a unui transportor blindat: 

- Au văzut cetele rebelilor? 


- Nu, tovarăşe colonel. Nu tocmai..., răspunse 
evaziv ofiţerul transmisionist. 
308 


- Nu tocmai? Ce soi de vorbă mai e şi asta? Nu 
trebuia să mă deranjezi dacă... 

- O echipă de supraveghere a încercat zadarnic să 
ia legătura cu noi prin radio, să ne raporteze ce s-a 

13 

mai întîmplat în decurs de o oră, după cum aţi 
ordonat. Soldaţii aceia ocupau o poziţie aflată 
undeva, pe un pisc din masivul estic: Piloții care au 
survolat zona ne-au informat că se vede în ţinutul 
respectiv o potecă largă făcută neîndoielnic de 
copite de cai. Şi drumul acela trece peste culmea 
înzăpezită, spre o trecătoare “în imediata apropiere 
a muntelui acela... 

Zaisan simţi că i se strînge inima de emotie. 

- Arată-mi o hartă a locurilor... 

Transmisionistul se duse în cabina echipajului, apoi 
se întoarse de îndată. Întinse o hartă înaintea 
comandantului său şi îi indică în amănunţime 
traseul: 


- Uitaţi, aici este punctul unde se află cei doi 
cercetaşi. lar aici, cam la jumătate de kilometru spre 
dreapta, se află trecătoarea prin care duce drumul 
acela bătătorit de cai pe zăpadă... 

Zaisan studie harta cu mare atenţie. 

- Văd că amindouă trecătorile ajung în aceiea- şi 
vale adiacentă. 

Işi trecu degetul arătător peste conturul văii lungi 
şi înguste. 

- ... lar valea o coteşte spre răsărit şi aici..: - bătu 
cu degetul în hiîrtia plină de semne - la capătul 
defileului nu se poate ieşi decit printr-un singur loc. 
Indată ce rebelii ar străbate trecătoarea asta ar 


309 

trebui să ajungă... 

- În Pakistan, tovarăşe colonel. 

Zaisan se îndreptă de spate, gata să coboare din 
transportorul blindat. 

13 

- la legătura prin radio cu toate avioanele; ordonă 
el ofițerului de transmisiuni. Vreau ca o treime din 
ele să se îndrepte într-acolo de urgenţă. Spune-le şi 
comandanților de echipaje de pe blindate să 
pregătească de îndată vehiculele pentru a fi 
transportate pe calea aerului pînă la valea aceea.1 
La trecătoarea de la răsărit. Dacă reuşesc să le tai 
calea din vreme, înseamnă că îi prind în plasă pe 
toţi răzvrătiţii deodată 1 

Luna se înălţase în crucea cerului. Mosaad îşi 
punea speranţa în lumina blindă a stelelor ce a- 
veau să călăuzească paşii tribului său care tocmai 
străbătea valea lungă şi îngustă dinspre răsărit. 
Pereţii de stîncă abruptă ce o mărgineau erau 


străpunşi doar arareori de vreun pilc de copăcei 
pirpirii, dar fundul văii era aşternut aproape în 
întregime cu iarbă de păşune. Acolo, în spaţiul acela 
deschis, Mosaad se simţea expus pericolului chiar şi 
pe timp de noapte. Nervos. Îşi îndemnă oamenii să 
se grăbească să îl urmeze. 

Chiar şi aşa însă, înaintau cu o repeziciune 
uimitoare. Părăsiseră tabăra în toiul amiezei ce 
trecuse şi nu se mai opriseră nici măcar ca să-şi 
facă rugăciunile de seară. 

Se zoriseră să se afunde tot mai tare în munte, la 
adăpost. Fie ca Allah să ne ierte pentru asta. se ruga 
din suflet Mosaad. O să îl slăvim întruna în gînd, însă 


310 
nu putem cu nici un chip să poposim ca să ne rugăm 
cu voce tare. Trebuie să ne salvăm vieţile dinaintea 
avioanelor. Trebuie să supravieţuim neapărat, ca să 
ducem mai departe războiul sfint al lui Aliah. Lumina 

13 

minunată a lunii dovedise poporului lui Mosaad că 
Allah îl binecu- vîntează şi îl ocroteşte, ferindu-l de 
primejdii şi a- rătîndu-i calea pe care o străbăteau 
atit de spornic. 

Copiii călătoriseră alături de taţii lor, pe cai. Răniţii 
şezuseră şi ei în şei, alături de fraţii lor întru 
credinţă. Femeile se purtaseră cu aceeaşi supuşenie 
şi răbdare dintotdeauna, ţinînd pasul cu călăreţi, 
fără să crienească măcar. 

Aşa că acel traseu în mod normal le-ar i'i luat două 
zile ca să îl parcurgă - cu popasurile 

Rambo, Ill - o. 19 


u cuvenite pentru rugăciuni, mîncare şi somn - fu- 
sese străbătut într-o singură după-amiază şi o 
noapte întreagă de mers continuu, în disperare. 

Fundul văii începu să urce în pantă lină. Mosaad 
ajunse primul la marginea unei pădurici, dădu de o 
potecă folosită de animalele sălbatice şi porunci 
supuşilor săi să îl urmeze în şir indian, în vreme ce 
piscurile care se  înălţau înaintea sa erau 
împrejmuite treptat cu o uşoară linie aurie, care 
vestea cu mult înainte răsăritul soarelui, căpetenia 
şi tribul său îşi continuară drumul obositor printre 
copaci. Curînd ajunseră ia o altă fişie de şes, 
acoperită din belşug cu iarbă unduioasă, apei 


311 
trecură de un piriiaş ce sălta voios peste prundi- şuri 
şi intrară din nou sub acoperămîntul frunzişului unei 
alte costişe împădurite. Panta urca tot mai mult. 
Lumina aceea înşelătoare, a zorilor încă îndepărtați, 

13 

desluşea oarecum formele piscului de deasupra lor, 
dar întunericul încă  stăruia împrejurul lor. 
Străbătură şi desişul aceia şi dădură cu ochii de o 
cărare plină de bolovani, ce şerpuia înaintea lor, 
printre pereţii de stîncă. Drumul salvării lor. Calea 
spre Pakistan. 

În vreme ce Mosaad porni iarăşi în fruntea 
neamului său, ducîndu-l spre libertate, auzi pe 
neaşteptate un zumzet depărtat ce creştea din ce în 
ce, făcîndu-l să încremenească locului. 

Avioane! Ne-au descoperit! 

Îşi îndemnă oamenii să grăbească pasul cît pot, să 
urce înălțimile degrabă. 


Dar păcăniturile acelea nu se îndreptau către el. 
Dimpotrivă, larma aceea păru că şovăie pe 
deasupra piriului şi a pilcului de copaci din dreapta 
drumului pe care voiau ei să o apuce. Mosaad se 
întoarse într-acolo şi îşi ascuţi privirea, încercînd -să 
desluşească prin întuneric ce se întîmpla în valea de 
dedesubtul lor. Reflectoare puternice  măturau 
pămîntul, de fiecare dată cite zece secunde, apoi se 
stingeau iarăşi, lăsînd loc beznei. Cît timp luminau 
pămîntul, siluetele greoaie ale elicopterelor se 
proiectau peste bolovanii ce împiînzeau fundul văii. 
Şi se mai puteau zări sub ele încă nişte forme 
ciudate - nişte umbre mătăhăloase ce atirnau sub 


312 
pîntecele fiecărei nave de zbor. 

Mosaad nu putea să-şi dea seama cu certitudine ce 
anume erau acele obiecte masive, dar contururile 
lor amenințătoare îi umpleau sufletul de nelinişte. 

13 
Dădu pinteni calului şi porni iarăşi să înfrunte 
urcuşul, cît mai repede îi stătu în puteri. 

Ajungînd în vîrful pantei, printre numeroşii *colţi de 
stincă ce se înălţau către ceruri, simţi că inima îi 
tresaltă de bucurie la vederea primelor raze firave 
ale soarelui ce aurea crestele munţilor îndepărtați. 
Căci astrul măreț îşi arunca lumina binecuvîntată 
asupra pămîntului Pakistanului. Ră- suflind uşurat, 
Mosaad îşi îmboldi calul trecînd de culmea costişei, 
gata să înceapă coborişul. 

Spre locurile unde îi aşteptau pe afgani liniştea. 

ŞI... 


Îşi aduse aminte de avioane şi rămase pe gîn- duri. 


Se întrebă oare ce anume erau obiectele acelea 
uriaşe pe care le aşezau pe pămînt?! 

Apoi îi veni în minte americanul, cîştigătorul jocului 
de buzkashi, pe care fusese nevoit să îl părăsească. 
Luptătorul acela neînfricat stăruise să rămînă cu 
prietenul său rănit, credincios pînă la capăt 
camaradului său suferind, în ciuda măcelului pe care 
îl începuseră avioanele acelea blestemate ce le 
luaseră urma. 

„Mda, în timp ce eu îmi duc poporul spre tă- rimul 
liniştii şi ocrotirii. 

Fiecare avem menirea noastră. Fiecare am făcut ce 
am crezut că e de cuviinţă să facem. 


313 

Dar dacă?..." 

Tulburarea lui spori. Simţind dintr-odată îndemnul 
lui Allah, cel în numele căruia îşi apăra ţara, le 
porunci femeilor să plece mai departe, li povăţui pe 

13 
copii să descalece de lîngă taţii lor. 

- Haideţi, duceţi-vă în Pakistan, împreună cu 
maicile voastre! 

Apoi le ordonă bărbaţilor, războinicilor sfinţi, să 
întoarcă pe dată caii şi să îl urmeze îndărăt, pe 
drumul pe care veniseră, pregătiţi de luptă. Spera 
din tot sufletul să se înşele, dar avea sim- ţămîntul 
clar că ziua aceea avea să fie o sărbătoare vie a 
martirilor. 

Trupul amorţit al lui Rambo părea că se înviorează 
pe măsură ce coborau, iar temperatura Oreffteta. 
Mugşchii osteniţi de atîta încordare se destinseră - cît 
mai erau în stare să facă aşa ceva - în timp ce se 
apropiau de valea rivnită. Care ge zărea chiar sub 


linia albă a zăpezii. Dincolo de un cîmp presărat cu 
bolovani. Şi încă puţin mai încolo de un desiş de 
arboret. 

De-acum nu mai asuda deloc, căci tot corpul îi era 
prea stors de orice vlagă, ca să mai poată îndura un 
astfel de efort. Sub povara tărgii pe care zăcea 
Trautman, umerii îi căzuseră de tot, iar spinarea i se 
cocîrjase. Ochii i se împăienjeneau, de data aceasta 
însă nu din pricina lacrimilor, ci a oboselii. Cu toate 
acestea, căldura ce sporea din ce în ce aducea cu 
sine un simţămînt neaşteptat pentru luptătorul 
epuizat. Parcă îi mai uşura suferinţele înăbușite. 
Parcă îi dădea o rază de speranţă. 


314 

Poate că, într-adevăr, ce a fost mai greu, a trecut, 
se îmbărbăta el. Poate că pînă la urmă chiar or să 
scape toţi cu viaţă. 

Şi or să îl poată ajuta pe Trautman să se în- 

13 
zdrăvenească. 

Şi pe Mousa la fel, căci afganul se clătina atit de 
tare pe spinarea calului, grozav de slăbit din pricina 
pierderii continue de sînge, încît Rambo trebuise să 
îl lege de şa cu o frînghie, ca să nu se prăvălească în 
orice clipă. 

Şi pe Michelle trebuia să o ajute să se însănă- 
toşească, pentru că şi ea săraca ducea calul de 
căpăstru, la capătul puterilor, abia mai mişcîndu-şi 
picioarele, cenuşie la faţă şi cu braţul cel rupt umflat 
de două ori pe cît era firesc. 

Cerul dimineţii era senin şi strălucitor de fru- 
museţe. Copacii deşi îi ocroteau pe fugari. Dinspre 
munţii pe care Rambo şi tovarăşii săi îi străbătuseră, 


se auzeau avioane depărtate, ale căror motoare 
puternice zumzăiau abia ca nişte albine înfuriate. În 
faţa lui, mai auzise vuiet de avioane sovietice chiar 
înainte de a miji zorile. Huruiau de colo-colo pe 
deasupra văii pe care în curînd aveau să o treacă şi 
ei. Apoi duruitul acela scăzuse în putere, pînă ce 
stărui mai răzleţ, ca şi cum nu ar fi rămas prin 
preajmă decit cîteva nave. Dar întocmai cum arborii 
îl ascundeau de ochii celor ce spintecau tăria, tot 
aşa îl şi împiedicau pe Rambo să vadă avioanele. 
Dar după zgomotul pe care îl făceau, înţelese că 
păsările acelea ale morţii nu mai căutau cu atita 
înverşunare. După o ultimă survolare a drumului ce 


315 
ducea spre Pakistan, plecară din locurile acelea. 

Spre munţii dindărătul celor patru camarazi, 
duduitul îndepărtat al motoarelor încetă. În valea de 
dinaintea lor huruitul ultimului avion se stinse şi el, 

13 
pînă ce singurele sunete care mai spulberară 
liniştea au fost şuşotitul vîntului, scrişnetul copitelor 
calului ce sfărima pietrele în calea sa, şi susurul 
pîrîiaşului. 

Rambo îi spuse lui Michelle să se oprească pe 
malul apei. Se aşeză şi el alături de targă. Peste tot 
domnea o pace netulburată. 

- Chiar crezi că au plecat? îl întrebă Michelle. 

Rambo clătină din cap, nedumerit. 

- Odată şi-odată tot trebuie să se oprească. Dar eu 
îmi închipuiam că or să îşi dea mai multă vreme 
silinţa să ne hăituiască. Poate că îşi imaginează că 
nu ne mai pot prinde din urmă, că am trecut deja în 
Pakistan... 


- Sau poate că asta vor ei să ne facă pe noi să ne 
închipuim, presupuse Michelle. 

Tresări, săgetată de durere în braţul fracturat şi se 
sprijini cu spatele de trunchiul unui copac. 

- Poate că nu-i decit o capcană... 

- Ei, în toate astea-i şi o parte bună: dacă or să se 
întoarcă, măcar o să-i auzim cu mult înainte de a 
ajunge prea aproape. 

Rambo îngenunche, îşi apropie faţa de şipotul 
pîrîului şi sorbi cu sete. Apa acea era la fel de 
minunată ca şi aerul de munte: rece şi înviorătoare. 
Umplu bidonul şi i-l întinse lui Michelle, să bea. 

- Nu vreau, spuse ea. 


316 

- Uite-aşa spuneam şi eu azi-noapte. lar tu mi-ai 
replicat „Bea odată, cînd îţi zic". Aşa că acum e 
rîndul meu să te îndemn. Bea odată, cînd îţi zic. 

Deşi mîna ruptă o chinuia îngrozitor, Michelle se 

13 
strădui să zimbească, amuzată. 

- N-am mai văzut pîn-acum doctor care să asculte 
de pacient. 

Se cam strimbă ea, dar pînă la urmă bău. 

Rambo dădu apoi pe rînd bidonul lui Trautman şi 
lui Mousa, silindu-i să bea. 

Rana colonelului nu mai sîngera. Dar faţa îi era 
cenuşie ca plumbul. Fruntea îi ardea cumplit. Şi 
Mousa avea febră, cu toate că el măcar era pe 
deplin conştient - încă. 

Ochii lui Rambo erau împăienjeniţi de nesomn şi îl 
dureau îngrozitor. Ar fi dorit mai mult decit orice pe 
lume să se poată trînti chiar acolo, pe iarbă, şi să 
doarmă în neştire. 


„„Nenorocitule, unde te trezeşti aici? La picnic?" 

Mai bău nişte apă, umplu iarăşi bidonul, îşi îndesă 
în gură o bucată de piine şi apucă minerele tărgii, 
gata să pornească din nou la drum. 

Rahim urmări cu privirea avioanele care se de- 
părtau. Aşteptă vreo cinci minute după aceea şi făcu 
semn oamenilor din tribul său să iasă dintre copacii 
unde se ascunseseră. Noaptea trecută, pe cînd 
străbăteau colinele din nord, încercînd să scape de 
păsările morţii ce îi hăituiau dinspre apus, se 
strecurase cu grijă la adăpostul întunericului pînă la 
o vale pe care tocmai se hotărise să o treacă. ŞI 
dintr-odată, o presimţire ciudată îl îndemnase să se 


317 
ducă el mai înainte să cerceteze locurile. 

Fără îndoială că Allah îl înştiinţase. Luna cea 
binecuviîntată strălucea în ceruri, luminînd ca ziua o 
mulţime de tancuri şi transportoare blindate ce 

13 
staţionau în trecătoarea aceea. 

O capcană, îşi spusese Rahim. Avioanele acelea 
blestemate nu voiau decit să ne împingă spre laturi, 
să le cădem în plasă. 

În mod clar, în direcţia opusă, spre sud; o altă 
coloană blindată îl aştepta pe Khalid. Rahim se rugă 
din tot sufletul pentru viaţa lui Khalid, apoi pentru 
sine şi tribul său. Dat fiind faptul că în vest, în sud şi 
la nord îi pîndeau primejdiile, nu mai rămiînea decit 
o singură cale de scăpare. Cea către Pakistan. 

Aşa că acum, în orele dimineţii, îşi îndemnă supuşii 
să pornească la drum, către cuşma de zăpadă ce 
acoperea creasta muntelui. Ajunseră apoi la o 


cărare largă, bătucită pe zăpadă de copite ce 
trecuseră înaintea lor pe acolo. 

„„Pe-aici a fost Mosaad, hotărî Rahim. Scrută apoi 
cerul, să vadă dacă nu cumva se întorc a- vioanele," 

Dar seninul rămînea încă netulburat. Observă apoi 
o cărăruie mai îngustă, ce se abătea ele la cursul 
principal. Poteca aceea părea făcută de doi cai şi 
trei oameni ce mergeau pe lîngă ei. Nu pricepu cine 
anume ar fi putut fi aceştia, dar oricum, în loc să o 
ia spre trecătoarea înzăpezită spre care se 
îndreptau urmele acelea, alese calea mai spornică, 
pe unde trecuse şi Mosaad. 

Se grăbi să îi conducă pe supuşii săi prin tre- 


318 
cătoare, apoi cobori pe celălalt versant. Trecu ds 
pătura de zăpadă, apoi de un cîmp semănat cu 
bolovani şi ajunse la un pilc des de copaci. Acolo 
tribul său rămase citeva momente, să îşi refacă 
13 

forţele. 

Dar îndată se auzi o mişcare printre arbori. 

Rahim înălţă puşca într-o clipă, ochi... 

Şi luă degetul de pe trăgaci. 

Khalid se apropie de el. 

- Spre sud am dat de o capcană...' 

- La fel era şi în nord... 

Khalid încuviinţă din cap, înnegurat, şi arătă spre 
răsărit. 

- Pînă la urmă se pare că o să mergem împreună. 

Rambo ajunse la poalele colinei împădurite. In faţa 
lui se zărea fundul plat al văii înverzite. 

- Nu putem trece pe acolo, Michelle. Dacă vin iar 
avioanele alea, ne prind chiar în cîmp deschis. 


- Păi şi-atunci?!... 

- Rămiînem aici, la adăpostul copacilor, şi ne 
urmăm drumul de-a lungul lizierei. 

În depărtare, se zărea tot mai desluşit trecătoarea 
plină de pinteni de stincă, ce se îndrepta spre 
Pakistan. 

- Mai avem doar puţin. 

ÎI privi pe Trautman. 

- Domnule colonel, mă auziţi? Aproape ara ajuns. 

De data aceasta, Trautman îl surprinse. Deşi stătea 
cu ochii închişi şi părea aflat în stare de 
inconştienţă, încuviinţă tăcut din cap. 

Însufleţit de speranţă, Rambo porni mai departe. 


319 
Urmînd-o pe Michelle, merse de-a lungul șirului de 
arbori ce mărgineau cîmpia. Oboseala însă îl silea să 
încetinească pasul. De trei ori la rînd fu nevoit să se 
oprească, să-şi mai tragă sufletul. Dar după o oră, 
13 
ajunseră deja la capătul văii. 

Michelle dădu peste o cărare făcută de animalele 
sălbatice şi duse calul într-acolo, printre copaci. 
Ajunseră la un mic luminiş. Dincolo de acesta susura 
un piriiaş. Apoi se zăreau iarăşi pilcuri dese de 
arbori. După care venea la rînd pămînt sterp, 
pietros. Rambo mări pasul. 

Şi dintr-odată auzi huruit de motoare. 

Şi se opri locului, cutremurat de disperare. 

- Nu! 

Printre copaci se produse o rumoare neobişnuită. 
Un şir întreg de transportoare blindate trecură prin 
camuflajul lor de frunze, duruiră cîţiva zeci de metri 
mai încolo şi se opriră, să regleze tirul tunurilor. 


Nuuu! 

Era pur şi simplu paralizat de atita disperare î în 
vreme ce  simţămiîntul  sfirşitului îl  cotropea 
necruţător, îşi dădu seama că oricum nu avea nici 
un rost să încerce să fugă. Tunurile aveau să îl 
spulbere într-o clipită. Nu putea decit col mult să se 
roage de inamic să fie îndurător faţă de Trautman, 
poate chiar să îl transporte la vreun spital. 

Cu sufletul sfişiat de durere.şi neputinţă, aşeză pe 
iarbă targa cu rănitul. 

Şi în acelaşi moment fu azvirlit la pămînt de o 
detunătură asurzitoare. 

Pămiîntul se cutremură din temelii. 


320 

- Opriţi! răcni maiorul Azov. 

Colonelul Zaisan însă nici nu îi dădu atenţie. 

- Incă o dată! De data asta spre stînga! Foc! 

Un alt tun bubui cumplit. Bulgări mari explodară 

13 
chiar lîngă grupul celor prinşi în capcană. Calul se 
ridică pe picioarele de dinapoi. Primul dintre fugari - 
o femeie - căzu pe spate lovită de copitele 
animalului, braţul ei drept era legat cu o faşă. Se 
prăbuşi ţipînd de durere. 

- Din nou! ordonă Zaisan. În spatele lor! 

- Nuuu! urlă iarăşi maiorul Azov, înnebunit de furie 
neputincioasă. 

O a treia lovitură de tun cutremură tăriile. Îndărătul 
americanului,  luminişul fu şters de pe faţa 
pămîntului. 

Calul o luă la goană. Un bărbat rănit, legat de şa, 
se clătină gata să cadă, mai întîi într-o parte, apoi în 
cealaltă. Targa sări cît colo. 


- În faţa calului! porunci Zaisan. 

- Nu! strigă maiorul Azov. Nu ne pot face nici un 
rău! 

Explozia izbucni chiar înaintea calului şi îi reteză 
picioarele. Animalul se prăbuşi într-o rînă, prinzînd 
piciorul celui rănit sub el şi răsturnînd brancarda cu 
susul în jos. 

Colonelul sovietic auzi încă şi mai multe răcnete 
dinspre poiană. Neluînd în seamă protestele furioase 
ale lui Azov ce şedea în spatele lui, comandă: 

- Încă o dată! Lîngă americanul ăla de-n- cearcă să 
se ridice în picioare! Trageţi cît mai t 

aproape de el, ca să-l aruncaţi iarăşi la pămînt, să 


321 
se sature! 

- Nenorocit şi scîrbă ce eşti! 

- O să-i fac eu să plătească scump pentru tot ce 
mi-au făcut ei mie! scrişni Zaisan. Pentru că mi-au 

13 

pus cariera în pericol! Şi dup-aia, Azov, te învăţ şi pe 
tine minte! 

O altă bubuitură. Pămiîntul se cutremură încă o 
dată. Pentru a doua oară, americanul fu azvîrlit în 
tărînă. 

- Mitralierele! ordonă Zaisan. Trageţi pe lîngă ei! 

În loc să audă rafalele de mitralieră, colonelul 
sovietic auzi pocnetul unei puşti. 

Undeva, aproape de el. 

Chiar în spatele lui. 

Se răsuci în scaun, înspăimîntat. 

Maiorul Azov căzu pe podele, cu ceafa înecată 
într-un şuvoi de sînge. În mînă, ofiţerul ţinea un 
revolver. Îl îndreptase-şi ţintise către... 


„Către mine?!" 

Colonelului Zaisan nu îi venea să-şi creadă o- chilor 
de uimire, apoi îl văzu pe sergentul Kurov, care îl 
împuşcase în ceafă pe maior. 

- Sergent, pentru asta o să fii decorat. 

- Nu vreau nici o tinichea! spuse Kurov scîrbit. 
Vreau să fiu promovat în rang! 

- Dar asta-i imposibil! Nu ai dosarul necesar pentru 
a deveni ofiţer. Îţi dai seama doar că... 

Puşca lui Kurov se îndreptă de data asta către 
colonel. 

- Stai puţin! răcni Zaisan. 

În timp ce degetul sergentului se încorda pe 


322 
trăgaciul armei, colonelul urlă: 

300 ] 

- Sigur că ai dreptate! Dacă vrei să fii înălţat în 
rang... 

13 

Un transportor blindat sări în aer. 

Rambo căzu iarăşi la pămînt. Dar de data aceasta 
explozia nu venise spre luminiş. Nu fusese o lovitură 
de tun. Explodase o rachetă trimisă de cineva din 
spatele transportoarelor blindate. Lovitura 
spulberase turela vehiculului şi făcuse bucăţi soldaţii 
de dinăuntru. 

O altă rachetă ţişni dintre copaci. 

Un alt transportor explodă. 

Focuri de armă, rafale numeroase prinseră să se 
audă dinspre pădure. 

In vreme ce Rambo se ridica în picioare, îl zări pe 
comandantul sovietic răcnind cîteva ordine spre 
oamenii lui. Impuşcăturile tot mai dese ce veneau 


dinspre desiş îl înnebuneau încă şi mai tare de furie. 
Turelele transportoarelor se răsuciră de îndată, 
întorcîndu-se de la luminiş spre pilcurile de arbori. 

- Dar nu mai înainte de... 

Un al treilea blindat sări în aer. Arme automate 
secerau fără cruţare sovieticii. 

Un tun trase la ţintă. Copacii din partea aceea se 
prefăcură într-o clipă în aşchii arzînde. 

Mosaad primi drept în umăr, din plin, reculul 
puternic al puştii sale şi strigă războinicilor săi să 
tragă foc continuu. Goli un încărcător, îl aruncă, îl 
înlocui cu un altul, apăsă iarăşi pe trăgaci. 

Presimţirile lui se împliniseră întru totul. Auzind 


323 
huruitul avioanelor chiar înainte de a miji zorile, 
uitîndu-se îndărăt şi zărind cum navele lăsau la sol 
nişte matahale amenințătoare ce atîr- nau de sub 
pîintecele lor, se întorsese în ţara-ce-nu- 
13 
putea-fi-stăpinită. 

Dar nu se lăsase convins neapărat de spiritul său 
de dreptate. Ci pentru că miînia care îl cuprinsese îl 
copleşise cu totul. Avioanele acelea nu ar fi adus 
acolo monştrii aceia ce - pe măsură ce se lumina - 
semănau tot mai mult a transportoare blindate, 
dacă nu ar fi pus sovieticii la cale o capcană. Pentru 
cine anume, nu avea de unde să ştie. Oricum, asta 
nu avea importanţă. 

Loialitatea îl îndemnase atunci să îi dea ascultare. 

Şi destinul. 

Voia lui Allah. 

Mosaad aşteptase toată dimineaţa, ascuns bine 
printre copaci. Privind printre crengi, îl zărise pe 


american şi pe prietenii lui, toţi suferinzi de-acum, 
sosind în poiană. 

lar transportoarele sovietice ieşiseră de îndată de 
sub frunzişul care le camufla. Tunurile bubui- seră. 
Americanul căzuse. lar Mosaad ordonase oamenilor 
săi să se tirască neauziţi, cît mai aproape de 
vehicule, căci atunci ruşii se uitau într-altă parte, şi 
se puteau iolosi de acel avantaj. 

Un războinic trăsese cu lansatorul de rachete 
sovietic - RPG-7 - armă care făcea parte din prada 
adunată de Mosaad după înfringerea ruşilor, din 
urmă cu două zile. Şi un transportor blindat sărise în 
aer. 


324 

Da! 

În mintea lui, Mosaad răcnise de bucurie. Destinul! 

Trăgea foc după foc. 

Da, exact unde trebuia se nimerise şi el să fie! 

13 

Exact la timp! 

Rambo nici nu mai ştia cine pe cine atacă. Tot ceea 
ce putea să priceapă era că încă mai exista o 
speranţă. Mai avem o şansă! îşi pierduse lansatorul 
de grenade 111 timpul avalanşei din trecătoare, dar 
avea la îndemiînă arcul. Asamblîndu-l imediat, ochi şi 
trase o săgeată cu vîrf explozibil. Un grup de soldaţi 
sovietici sări în aer. Trase şi a doua oară. Apoi a 
treia. Tot mai mulţi soldaţi ruşi erau nimiciţi printre 
şrapnele şi bubuiturile tunurilor. Trase astfel pînă ce 
sfirşi toată provizia de virfuri-grenade. 

Se grăbi apoi spre Trautman, să îl dezlege de 
targă. Ca prin ceaţă, îşi dădu seama că deja calul 
murise, Mousa era prins sub animalul ucis, iar Mi- 


chelle zăcea şi ea prin preajmă, leşinată. Voia să îi 
ajute pe toţi, dar mai presus de asta, trebuia 
neapărat să îl salveze pe Trautman. 

Ajunse lîngă brancardă şi fu nevoit să se lase la 
pămînt, din pricină că mai multe focuri de armă îi 
trecură pe lîngă ureche. 

Dar acestea nu veneau dinspre copacii dinaintea 
lui. 

Ci din spate. Chiar dindărătul lui. Întorcîndu-se în 
partea aceea, Rambo văzu o viînzoleală de ne- 
descris. O învălmăşeală cumplită de cai, călăreţi şi 
războinici sfinţi strigînd întruna numele lui Allah. 
Atunci urlă şi el ia fel, ba chiar mai tare decit toţi, 


325 
privindu-i plin de bucurie cum atacau cu 
înverşunare. 

Soldaţii sovietici se întoarseră îndată către noii 
vrăjmaşi, picaţi ca din senin, dar rămaseră să ţină 

13 
piept şi celor ce îi copleşiseră mai devreme. Tra- 
seră şi cîţiva dintre călăreţi se prăbuşiră, fulgeraţi. 

Unul dintre cei ucişi căzu chiar lîngă Rambo. Arma 
războinicului se izbi de ghetele americanului. 

Rambo puse mîna pe puşcă. Prinse calul de 
căpăstru, sări în şa şi o porni în galop. In ciuda 
oboselii drumului, trase foc după foc spre coloana 
blindată. Cartuşele goale săreau unul după altul din 
armă. 

Khalid atacase din dreapta lui Rambo, iar Rahim 
din stînga. Americanul nu pricepea deloc prin ce 
minune ajunseseră ei acolo. Dar orice forţă neştiută 
îi strînsese laolaltă, era binecuvintată, fără îndoială. 


Plin de speranţă, continuă să ochească soldaţi 
sovietici. 

Încărcătorul se goli. Aruncă arma inutilizabilă şi se 
lăsă dus de avintul acela nemaipomenit. Instinctiv, 
scoase cuțitul din teacă. Il apucă de îndată, cu 
putere, ca pe o suliță, şi îi îndemnă pe războinici să 
meargă înainte. 

Transportoarele blindate se aflau acum chiar în 
faţa lor. Cele mai multe din ele nu mai erau decit 
epave fumegiînde. Ciîţiva dintre soldaţii sovietici încă 
rezistau, cu vitejie. 

Comandantul rus care ordonase tunurilor să tragă 
spre Rambo şi prietenii lui, ca să îi chinuie mai mult, 


326 

fugea acum ca un iepure înspăimîntat. 

Rambo îi înfipse eăleiiele în coastele calului, 
avîntîindu-se către pîriu. 

Către transportorul depărtat... 

13 

Îl ocoli... 

Păru că rămîne frînt de la mijloc pentru cîteva 
clipe... 

Se uită cu atenţie în jos... 

ÎI zări pe colonelul inamic trecînd ca fulgerul chiar 
pe sub el, pe lîngă pîntecele calului... 

Şi aruncă dintr-o mişcare cuțitul... 

Lama ascuţită pe ambele muchii se împlîntă pînă la 
prăsele în creştetul Iaşului. 

Calul se dezechilibră. sări în lături, căzu şi îl aruncă 
şi pe Rambo la pămînt. 

Acesta se rostogoli cît colo. 

Şi se opri brusc în trunchiul unui copac. 


Rămase acolo, fără suflare. Pieptul părea sfi- şiat 
de durere. Gifiia, nemaiavînd aer. Fiecare muşchi al 
trupului său parcă îşi pierdu dintr-odată ultima 
fărimă de putere. 

Dar zarva luptei încetase ca prin farmec. Bătălia se 
sfirşise. 

Fum, flăcări şi gemetele celor răniţi îl înconjurau 
din toate părţile. Se strădui să se ridice în picioare. 
Cadavrele mujjahedinilor, luptătorii sfinţi, zăceau 
pretutindeni, dar sufletul li se afla deja în raiul pe 
care Allah îl făgăduise lor. 

Un sovietic cît un munte, ras în cap. privi în jos, de 
la înălţimea sa neobişnuită, către Rambo. Era 


327 
sergent, se vedea după grade, şi ţinea în mînă o 
puşcă. Scoase cuțitul clin ţeasta colonelului omo- rit. 
Apoi se uită la Rambo, păru cît pe ce să îl împuște, 
dar se răzgîndi şi aruncă puşca din mînă cît colo. 
13 

- Nu înţeleg de ce ai făcut asta, îi zise Rambo. 

Sergentul rămase cu ochii holbaţi de uimire 
auzindu-l pe american vorbind atit de bine ruseşte. 

- De ce nu m-ai ucis? urmă Rambo. 

Sergentul arătă către colonelul Zaisan. 

- Împuţitul ăsta a fugit de luptă ca un şobolan. 
Întotdeauna am bănuit că-i laş. Tocmai voiam să-l 
omor cu cînd ai făcut-o tu. 

- Dar eu sînt duşmanul tău! De ce nu m-ai omorit 
pe mine? 

- Viaţa e numai suferinţă. 

Rambo tresări la auzul cuvintelor atît de cunoscute. 
Îşi aduse aminte de mînăstirea din Bang- kok, apoi 


A 


simţi din tot sufletul că îl copleşeşte acri prim 
adevăr al lui Buddha. 

- Ştiu. Aşa e. 

- Eu unul am făcut o adevărată profesie din 
suferinţă. Dar oamenii ăştia au făcut din ea un mod 
de viaţă. Ei sînt cu mult mai tari sufleteşte decit 
mine. Spune-le că vreau să lupt pentru cauza lor. 

Rambo se năpusti apoi spre targă, se strădui să o 
ridice şi răsuflă uşurat cînd îl auzi pe Trautman 
gemînd. 

- Slavă Domnului că sînteţi în viaţă. O să vă duc eu 
la spital, domnule! 

Trautman încuviinţă cu greu din cap. 


328 

Războinicii bigam dădură la o parte hoitul calului şi 
îl scoaseră pe Mousa de dedesubt. Acesta se zvircoli 
de durere. Calul căzuse chiar peste pulpa lui cea 
rănită. Rambo se rugă în taină ca nu cumva să îi fi 

13 
zdrobit piciorul. Şi cînd se convinse că prietenul lui 
se poate mişca, fu peste poate de mulţumit. 

Între timp, Michelle îşi redobîndise cunoştinţa. Doi 
mujjahedini o ajutară să se ridice în picioare. 
Durerea din braţul fracturat o făcea să stea a- 
proape cocîrjată, dar cel puţin avea încă puterea să 
meargă, dacă era ajutată de cei doi. 

Veni şi Mosaad lîngă ei, vorbind la repezeală. 

Rambo se întoarse către femeie. 

- Ştiu că eşti rănită. Mi-e şi groază să te întreb. Dar 
poţi să-mi spui ce?... 

- Zice că poporul lui va pomeni de zilele acestea 
din urmă, de lupta asta, de tine, încă o mie de ani 
de-acum înainte. 


Rambo simţi că i se pune un nod în git. 

- Spune-i că nici eu nu am să uit în veci neamul 
ăsta curajos şi credincios. O să fac tot ce-mi stă în 
puteri ca să îi ajut. 

Mosaad încuviinţă din cap, fericit, şi îi mulţumi lui 
Rambo strîngîndu-i mîna - cea mai mare dovadă de 
prietenie la afgani. Dar cînd grăi iarăşi, în glasul lui 
se citea neliniştea. 

- Este îngrijorat în privinţa avioanelor sovietice, 
traduse Michelle. _ 

Faţa femeii pălise nefiresc de mult. Incepu să 
respire anevoie. 

- ... Cînd ruşii or să înceapă să ia legătura prin 


329 
radio cu coloana blindată şi n-or să primească nici 
un răspuns, se vor întoarce aici. 

- Da, dar în vremea aceea noi vom fi deja în 
Pakistan! rosti Rambo triumfător, apoi înge- nunche 

13 R 
lîngă Trautman. Aţi auzit, domnule colonel? In 

Pakistan! O să vă duc la spital! Şi-o să vă faceţi 
bine!... 

Dar nu îndrăzni să sfideze destinul, aşa că adăugă: 

- Cu voia lui.Dumnezeu... 

În timp ce se uita spre trecătoarea ce ducea către 
Pakistan, îşi aduse aminte ce îi spusese sergentul 
sovietic. 

Viaţa e numai suferinţă. Eu unul am făcut din 
suferinţă o adevărată profesiune. ` 

Da, acum totul era limpede şi pentru Rambo. In 
cele din urmă tot făcuse ceea ce dorise Trautman. 

Se împăcase,cu soarta lui. 

Gîndul acesta îl uimi peste măsură. 


Destin? 

Dar ce anume însemna asta? 

Şi deodată, răspunsul veni de la sine. Dumnezeu îi 
sortise să fie un luptător. Şi atita vreme cît oamenii 
nevinovaţi erau chinuiţi pe lumea asta, avea şi el o 
menire. Avea un scop. 

Acela de a ocroti pe alţii. De a îndura el suferinţa. 
pentru a-i cruța pe alţii de chinuri. 

Zimbi mulțumit, uitîndu-se spre drumul către 
Pakistan, către însuşi viitorul lui şi, cu voia lui 
Dumnezeu, poate chiar spre mîntuire. 


330 


13