Revista Cinema/1990 — 1998/010-CINEMA-anul-X-nr-12-1972

nr. 12 


Anul X (120) 


revistă iunars 


de cultură 


cinsmatogratficeas 
Bucuresti — decembrie 1972 


In acest număr: 


a iubi oras 


Nu TA 


Coperta ! 


Victor REBENGIUC, un exce- 
lent actor de teatru, un prea puțin 
«exploatat» actor de film. Zilele 
acestea (în stirşit!) pe ecrane, in 
filmul «Zestrea» de Paul Everac și 
Letiţia Popa. 

Foto: A. Mihailopol 


A Ÿ , ja m 
1 Taa 


€ A 


Coperta IV 

Catherine DENEUVE. Sub acest 
chip angelic, cea mai atroce con- 
curentă a vedetei Brigitte Bardot, a 
actriței intelectuale Annie Girardot, 
a monstrului sacru Jeanne Moreau. 


Foto: Unifrance film 


CINEMA 


Anul X, nr. 12 (120) decembrie 1972 


Redactor şef: 


REPUBLICA XXV 


3 e Tu, autor, faci istorie — convorbire cu Dumitru Ghise, vicepreședinte al Consi- 
liului Culturii si Educației Socialiste 


46 e 50 de ani în repertoriu — Nina Ignatieva 


BARIERA 


8 e Cronică de DJ. Suchianu 
10 e Faţă in tatà cu scenaristul Teodor Mazilu — de Eva Sirbu 
11 e Faţă în față cu regizorul Mircea Mureșan — de Valerian Sava 


14 e Ofensiva antidrog: «Filiera franceză» — cronică de Adina Darian 

16 e La ordinea zilei, filmul politic: «Peria coroanei» — cronică de Alerandru lvasiuc 
17 e «Joe Hill» — cronică de DJ. Suchianu 

17 e «Capcană pentru general» — cronică de Dan Comşa 

18 e «Micul om mare» — cronică de Călin Căliman 

19 e «Marea evadare» — cronică de Dan Comşa 

12 e «Săgeata căpitanului lon» — cronică de Val. S. Deleanu 

13 e Ce spune un istoric? — Virgil Cândea 

19 e «Lupul mărilor» si «Răzbunarea» — cronică de loana Creangă 

19 e De ce am filmat la München — Sergiu Nicolaescu 

15 e Gala filmului din R.P. Albania. 

20 e România Film: Ce vom vedea în '73 — Mihai Duţă 

36 e Sondaj in cineunivers: Filme engleze la «Capitol» — Mircea Alexandrescu 


CET (e era e cae va 


22 e În Bucureștiul iubit — Valerian Sava 

23 e Anchetă: În filmele «noastre», recunoasteti orașele «voastre»? — răspund: Eugen 
Barbu, Radu Boruzescu, Carmen Dumitrescu, Radu Gabrea, Al. Mirodan, lon Moscu, 
Sergiu Nicolaescu, Maria Predut, Vladimir Setran, Malvina Urșianu 

34 e Personalitatea orașului meu... — Cezar Lăzărescu 

35 e ...dar unde e orașul? — Petru Popescu 

28 e Un oraş eo lume — Aurel Bădescu 

30 e Orașul, personaj de film (Parisul, Roma, Veneţia, Moscova, Leningrad) — D.I. Suchianu 


6 e Cronica cineideii Finalul, adică arta de a incheia filmele — Ov. S. Crohmălniceanu 
7 e Istoria Patriei si filmul: Epilog — Virgil Cândea 

40 e Un spectator temperat: Şi tehnică si flori... — Teodor Mazilu 

50 e Contracimp: Visul unei nopţi de Anul Nou — Florian Potra 

51 e Să nu mă pun eu pe făcut filmel: Vărul şi viața — lon Băieşu 

51 e Travelling avant: Miezul nopții într-un castel cu fantome — Radu Georgescu 

52 e Condiţia actualitätii: S-a întimplat cind? — Constantin Stoiciu 

52 e Dezacord: Cvadratura cercului — Valentin Silvestru 

53 e Film şi literatură: Filmologie şi paranteze — Gelu lonescu 


ACTORII 


48 e Draga Olteanu: Strălucitul solo al viorii a doua — interviu de Sanda Faur 
38 e Narghita — Mihai Bădescu 


PANORAMIC ROMÂNESC 72 


5 e Lung-metrajul: Telex «Buftea» — Constantin Pivniceru 
9 e Scurt-metrajul: Telex «Sahia» — Mirel Iliesiu 
56 e Dorul de țară, personaj de film în: «Trecătoarele iubiri» de Malvina Urşianu 
58 e Primul musical românesc cintat și jucat de copii: «Veronica» de Elisabeta Bostan 
59 e Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu continuă «Miinile curate»: «Conspirația» de Manole Marcus 


TELEVIZIUNE 


41 e Revelion in avanpremieră 

42 e Teleeveniment: Dimineaţa, în preajma televizorului — Radu Cosașu 
43 e Secvente sentimentale: Venus — Dorina Rădulescu 

44 e Telesfirşit de săptămină: Punct. Si de la capăt — Călin Căliman 

45 e Telesport:. şi oamenii? — Al. Mirodan 


Ecaterina OPROIU 


Din sumar: 


Tu, 
autor, 
Jaci istorie 


Teodor Mazilu 
văzut 
de Mircea Mureşan 


În ianuarie, pe ecrane : 
un fiim 
cu 10 Oscarur: 


A iubi 


orașul 
în care tråicsti 


De revelion, 
în reluare : 


Cupa Davis cu... 


REPUBLICA XXV 


«Orice artist poate fi mare numai în măsura 
în care înţelege poporul, se identifică cu poporul, 
își însușește aspiraţiile si dorinţele poporului si le 
redă prin arta sa. Atunci veţi fi cu toţii buni cineasti, 
vom avea filme bune, tovarăși! 
NICOLAE CEAUȘESCU 


(din Cuvintarea la întîlnirea cu creatori 
din domeniul cinematografiei) 


tu. autor, 
faci istorie 


Republica noastră îm- 

plinește un sfert de 

secol Tot ceea ce 

s-a făcut în ţara noastră 

definește acest sfert de 
secol drept o epocă de o incompa- 
rabilă efervescenţă. Cinematogra- 
fia românească este și ea o creatie a 
acestei epoci. Realizările nu sînt 
întotdeauna la nivelul intentiilor 
creatorilor și nici al exigentei pu- 
blicului, dar această cinematogra- 
fie, care a început cu un film pe an, 
iar astăzi își propune 25 de filme 
anual, a avut și are partea ei de 
contribuție în formarea climatului 
moral și spiritual al acestei epoci. 


— Pentru că nu vă propunem să 
facem o discutie-bilant ci, dacă 
sinteti de acord cu noi, una de 
lucru si de perspectivä, care ar fi, 
dupä dumneavoasträ, cele mai im- 
portante elemente de cistig pe 
care ne putem bizui acum, cînd 
filmul românesc a căpătat, printr-o 
nouă organizare, perspective de o 
mai largă dimensiune? 


Li 

— Durata unui sfert de veac nu re- 
prezintă prea mult, nu numai în istorie, 
dar nici în cultură. Gindiţi-vă cit timp 
i-a trebuit literaturii românești să se 
întrupeze, să-și găsească timbrul ei spe- 
cific, să-și flexioneze principalul ei ins- 
trument de expresie, limba, pentru a 
putea rosti, frumos și convingător, 
ideile şi adevărurile, idealul pe care 
şi-l propusese. Si totuși, 25 de ani în- 
seamnă foarte mult. Care sînt cele mai 
importante elemente de cistig? Cred că 


Convorbire cu Dumitru GHISE 
Vicepreședinte-al Consiliului 
culturii si educaţiei socialiste 


Cred cu tărie 
că în orice artă 
climatul de responsabilitate 
ideologică si profesională 
este necesar 
precum oxigenul respirației 


un element important este faptul că 
ne-am «industrializat»! Am ieşit din 
faza mestesugäreascä, de mic atelier 
Avem o adeväratä industrie cine- 
matografică şi oameni calificați. Can- 
titatea de muncă şi entuziasm inves- 
tită în filmele românești în acest 
pătrar de secol a dus, inevitabil, la 
şlefuirea calității. Am convingerea 
că sintem, astăzi, în posesia unui 
limbaj cinematografic mult mai evo- 
luat şi adecvat, capabil să investi- 
gheze viaţa contemporanilor noștri, 
să exprime convingător ceea ce un 
poet numea «lupta omului cu iner- 
ţia» pentru realizarea idealului nou, 
socialist, de existenţă. Cred apoi 
că, în această muncă, talentele ade- 
vărate — și avem asemenea talente 
şi în cinematografie — s-au forjat, 
s-au clarificat şi definit mai bine, 
au dobindit personalitate. Dispunem 
astăzi de un număr de regizori 
«bătrîni» (de 40—45 ani!), în plină 
maturitate şi putere de creație care, 
pästrindu-si nealterat entuziasmul 


juvenil pentru cinematografie, si 
l-au dublat cu o foarte bună profesio- 
nalitate. Pe lingă ei, a răsărit și un 
grup de tineri foarte promitätori. 
Cred, de asemenea, important faptul 
că scriitori consacrați, în număr 
din ce în ce mai mare, se apropie 
de cinematografie, îşi fac proiecte 
cinematografice. În sfirsit, dar nu 
în ultimul rind, problema interpre- 
tilor nu mai e o problemă. Teatrul 
nostru s-a bucurat întotdeauna de o 
mare si binemeritată faimă sub ra- 
port actoricesc. Un mare număr 
dintre acești actori au devenit exce- 
lenți si se simt ca acasă si în fața 
obiectivului cinematografic. Ar tre- 
bui poate să vorbesc de evoluția 
promițătoare a muzicii de film, a 
scenografiei, a operatorilor. Nici 
spațiul nu-mi îngăduie şi nici n-as 
yrea să par un optimist fără margini 
În fond, nici nu sînt. Dar întrebarea 
Dvs. nu poate primi decit un răspuns 
tonic. Acesta e adevărul. În cei 25 de 
ani, s-au petrecut enorm de multe 


lucruri pozitive în cinematografie. Si 
totuși, o ştii jarăși la fel de bine, în artă, 
chiar cînd ai de toate, parcă tot îţi mai 
lipseşte cite ceva... 


— Propunindu-ne 25 de filme pe 
an, n-am ignorat, desigur, dificultä- 
tile, unele considerabile, pe care le 
presupune un asemenea efort. Este 
baza materială aptă să răspundă 
unei asemenea solicitări? 


— Pină în anul 1971 produceam in 
medie 12-14 filme artistice de lung 
metraj anual. Era o situație nesatisfă- 
cătoare. Ca urmare a unor indicaţii 
date de conducerea partidului, de tova- 
răşul Nicolae Ceauşescu, au fost luate 
măsuri pentru sporirea producției de 
filme. În acest an se vor produce (mai 
exact s-au produs) 19 filme, iar în anul 
1973 vom produce 25. lată deci că în 
decurs de doi ani ne dublăm producția 
naţională de filme artistice. Desigur că 
nu e ușor, dar altfel nu e posibilă afirma- 
rea cu adevărat a cinematografiei na- 
tionale. Nu, nu e ușor! Dar ca să indus- 
trializezi România a fost ușor? Lucru- 
rile mari se înfăptuiesc cu efort. Sînt 
sigur că cinematografia noastră este 
capabilă să-și rostuiască lucrurile în 
așa fel încît la sfirsitul anului 1973 să 
stea cu fruntea sus. Asta presupune însă 
o angajare totală a capacităților ma- 
teriale şi spirituale ale cinematografiei. 
Noua organizare, centrala și cele 5 
case de filme oferă un cadru organiza- 


nevoie de a reflecta serios asupra 
materialului de viaţă, de a selecta si a-l 
transfigura artisticește. De a avea ta- 
lent, adică. Aici intervine o a doua cer- 
nere. Dar asta nu e încă totul. Mai e 


tu. autor. faci istorie 


toric adecvat, cu un grad crescut de 
funcționalitate. Există apoi şi alte «re- 
zerve interne»: crescind ritmurile de 
filmare si reducind consumurile, prin- 
tr-o mai rațională organizare a fazei de 
pregătirea intrării în producție a filmu- 
lui. Unele dificultăți se ivesc datorită 
utilajului relativ uzat, fizic si moral. Ne 
pregătim însă tot mai intens pe linia 
autoutilării. 


ET SAIT SERE IAS == 
— Se ştie că problema tuturor 
cinematografiilor o constituie sce- 
nariul. Problema nr. 1 a filmului 
nostru este tot scenariul. Știm că la 
casele de creație se propun multe 
scenarii dar, după cum se vede, 
puţine pot ajunge pe platouri. Care 
sînt, după părerea dumneavoastră, 
principalele vicii ale scenariilor 
primite de cinematografie? 
IPEE EREI LEE SSI 


— Aveţi dreptate. Filmul începe de 
la idee și scenariu. Există încă iluzia că 
orice povestire este implicit şi o «idee» 
cinematografică. Lucrurile nu stau toc- 
mai așa. Multe din scenariile oferite 
caselor de filme sînt lipsite de o ade- 
vărată substanță de viaţă, ca si de o 
construcție dramatică specifică genului. 
Vedeţi, în filmul istoric, am reușit să 
facem unele lucruri remarcabile. M-am 
întrebat de multe ori care ar fi expli- 
catia. Cred că nu greşesc afirmînd că, în 
aceste filme, forța primă şi esențială 
este dată chiar de faptele de viață 
narată. Din istorie poți alege, si așa 
cum se si întîmplă, momente drama- 
tice prin ele însele, fapte de excepție. 
Dacă ai priceperea cuvenită, «purtat» 
de evenimente, ai toate șansele să 
reugesti. Într-un fel, timpul a ales pen- 
tru tine ceea ce era esențial. A face un 
film cu temă contemporană, si prin 
aceasta înţeleg ceea ce îndeobşte se 
numește (dar nu întotdeauna in mod 
propriu) film de actualitate, este cu 


Cum să faci un film bun 
despre viata muncitorilor din uzină, 
dacă n-a: fost în mijlocul 
acestor oameni 
decît ca turist de ocazie? 


totul altceva. Aici selecția trebuie să o 
faci, tu, scenaristul. Nu mai alege timpul 
pentru tine. Lucrurile nu mai sînt 
«aranjate» printr-o decantare a istoriei 
însăși. Tu, autor, faci istorie. Cum? 
E foarte greu de răspuns. Lumea ideilor 
şi sentimentelor, a preocupărilor se- 
menilor tăi, este un ocean infinit. Tre- 
buie să iei în cäusul palmelor exact 
stropul în care să se reflecte cît mai 
mult din ocean. Cit de profundă și 
întinsă este propria ta experiență pen- 
tru a găsi stropul miraculos? Spunind o 
povestioară oarecare? — «Stai să vezi, 
am păţit eu una grozavă, ca-n filmel... v 
E mult mai complicată arta în general ca 
si cea cinematografică, pentru a se redu- 
ce doar la atita. Pentru a pătrunde in 
esența vieţii prin suprafața fenomenală 
atit de înșelătoare, pentru a spune apoi 
ceva esențial despre această viață, nu în 
mod abstract, ci printr-o «poveste» 
concretă, sensibilă, particulară — iată o 
cale lungă şi grea de căutări, eșecuri, şi 
mai rar de succese. Pentru a ajunge cu 
bine la liman, prima condiţie a unui 
scenariu bun este ca autorul să cu- 
noască în adincime viața adevărată. 
Aici intervine prima cernere serioasă. 
Sint destul de rare asemenea scenarii. 
Cum să scrii un bun scenariu despre 
viața muncitorilor din uzină, dacă n-ai 
fost în mijlocul acestor oameni decit ca 
un turist de ocazie? Să presupunem că 
prima condiţie a fost îndeplinită. Mai e 


«Puterea și Adevărul» sau o etapă din lupta puterii pentru triumful adevărului 


muzică — nu e prea inspirată, etc. etc. 

Îmi cer scuze pentru acest lung 
discurs. Am simţit nevoia lui pentru a 
arăta că a face film nu e deloc așa de 
uşor cum pare la prima vedere. Apoi, 
pentru a face pe undeva dreptate si 
scenaristilor. Prea multi factori concură 
la realizarea unui film pentru a arăta cu 
degetul numai spre viciile scenariştilor. 


— Toată lumea este de acord că 
autorul principal și principial al 
unui film este regizorul. Mulţi din- 
tre regizorii noştri au dovedit că 
sint principalii autori nu numai în 
principiu. Am văzut însă și destule 
filme sub așteptări, am asistat și 


«Felix şi Otilia» sau o lume în lumina unui crud crepuscul 


nevoie ca ceea ce ai construit, scena- 
riul adică, să ţină seama de legile genu- 
lui de artă,de specificul cinematografic. 
Aici intervine a treia sită. În sfirșit, am 
putea spune, acum totul e gata. Da si 
nu. În realitate, toate condițiile fiind 
îndeplinite, acest sfirsit de drum lung și 
chinuitor nu înseamnă decit un început. 
De-abia de acum încolo începe munca 
propriu-zis cinematografică. De-abia 
acum Începe munca de «transcriere» a 
scenariului, cu ajutorul aparatului de 
filmat: prospectii pentru locurile de 
filmare, distribuția actorilor, scene- 
grafia, etc. Regizorul trebuie să le 
«topească» pe toate într-o operă fiven- 
tă si unitară. În sfirsit, a filmat. Începe 
montajul, urmează înregistrările. ete. 
Si constată, să zicem, la sfințit, că disio- 
gui din scenariu, care la lectură suma 
bine și frumos, pe alocuri pare «lvrese» 
si artificios. Un actor n-are forța suf- 
cientă pentru rolul în care a fost distri- 
buit. Pe pinză e rece, fără vibrație. 
Nici coloana sonoră — mă refer h 


ia unele eşecuri. 

În sectorul creației si al gîndirii 
regizorale, care sint, după părerea 
dumneavoastră, elementele de sa- 
tisfactie pe care ne putem bizui si pe 
care trebuie să le cultivăm, și ele- 
mentele de nemulțumire pe care 
s-ar cuveni să le semnalăm fără 
conventionalele menajamente? 


— Răspunsul meu prea lung la în- 
trebarea anterioară îmi dă posibilitatea 
să fu de astă dată scurt. Din ceea ce 
spuneam, rezulta cu prisosință rolul 
lundamental pe care-l are regizorul 
intr-un film. El e șeful de orchestră. Or, 
după cum se ştie, cu aceeași orchestră 
există posibilitatea să asculti un concert 
sublim, unul mediocru, dacă nu chiar 
slab. Depinde de dirijor. Am asistat si 
noi, din păcate, la «concerte» cinema- 
tografice proaste. Presa le-a semnalat la 
timpul potrivit, așa încît mă scuteste 
să o fac eu. 


Ce cred eu că trebuie cultivat la 
regizorii noștri? Ceea ce o bună parte 
dintre ei ne-au arătat că pot face: să 
dezvolte o idee cu mijloace cinemato- 
grafice, adică gindesc profund și serios; 
sînt responsabili față de arta lor si o fac 
cu sentimentul că nu e suficient să spui 
«motor» pentru a face film ; se gindesc 
mult la spectator pe care îl iubesc, 
considerind că ei sint în slujba specta- 
torului și nu invers; sînt sensibili și 
receptivi la critică, adică au disponi- 
bilitatea de a progresa; sînt buni pro- 
fesioniști și-și cultivă profesionalitatea. 

Ce nemulțumeşte? Diletantismul si 
mediocritatea care nu o dată sint pline 
de aroganță și agresivitate. 


— Ce părere aveți despre rolul 
si contribuţia Asociaţiei cineastilor 
la crearea unui climat de respon- 
sabilitate ideologică și profesio- 
nală a cineastului? 
i 

— Cred cu tărie că, în orice artă, 
climatul de responsabilitate ideologică 
și profesională este necesar precum 
oxigenul respirației. Unde dacă nu în 
cadrul unei Asociaţii poate fi stabilit un 
asemenea climat? Organizația cineaşti- 
lor cred că a realizat numeroase lu- 
cruri pozitive în această direcție, mai 
ales după plenara din 3-5 noiembrie 
1971 a C.C. al P.C.R. Mai sînt însă 
multe lucruri de făcut și cred că viitoa- 
rea Adunare Generală va trebui să le 
pună în evidenţă. După părerea mea, 
cred că si acum în viața Asociaţiei 
ocupă o pondere prea mare proble- 
mele curente, administrative si orga- 
nizatorice. Desigur, acestea sînt ele- 
mente indispensabile ale vieții, dar 
prin ele însele nu reprezintă compo- 
nentele esențiale, care să configureze 
un climat ideologic si profesional viu, în 
cadrul căruia mișcarea de idei, dezba- 
terea de conținut a activității cinema- 
tografice trebuie să ocupe un loc pre- 
ponderent. 
TIET E ERE E SE 


— Vă rugăm să ocoliti eventua- 
lele calități ale criticii. Noi, criticii, 
avem destul de multe să ne impu- 
tăm în ceea ce privește sprijinirea 
producției nationale V-am ruga să 
ne spuneți, tot fără menajamente, 
ce credeți că se poate reproşa cri- 
ticii din punctul de vedere al pro- 
ducătorului nostru de film? 
LAS RE SERE TE 


— Întrebarea dumneavoastră este 


lung-metrajul 
— scies Das 


@ Un prim bilant pozitiv pentru rea- 
lizarea cincinalului înainte de termen: 
studioul și-a îndeplinit planul de 
producție pe 1972 @ 5 noi filme de 
lung metraj sint gata pentru confrun- 
tarea cu publicul: Explozia (scena- 
riul loan Grigorescu, regia Mircea 
Drăgan), Conspirația (Titus Popo- 
vici, Petre Sălcudeanu și Manole 
Marcus), Ciprian Porumbescu (sce- 
nariul și regia Gheorghe Vitanidis), 
Parașutiștii (L. Tarco, Gh. Bejancu 
şi Dinu Cocea) şi Lumea se distrează 
(Dumitru Fernoagă si Alecu Croitoru) 
Să fie într-un an bun! @ 8 regizori ti- 
neri, dintre care 5 debutanţi, iși fac 
încălzire si curaj să înfrunte platourile 
în 1973: Dan Pita, Mircea Veroiu, 


restrictivă. Voi face, ca atare, doar 
reproșuri, deși nu poate fi vorba nu- 
mai despre așa ceva. Să trecem însă la 
obiect: faptul că nu este suficient de 


să aspire — cinste excepţiilor!— spre 
un orizont teoretic mai înalt. Si încă o 
dorință de producător: critica să ana- 
lizeze mai mult şi să sprijine filmul 


Ce nemulțumeşte ? 
Diletantismul şi mediocritatea, 
care nu odată 
sînt pline 
de aroganță şi agresivitate 


«Drum în penumbră» sau o 


existență în căutarea demnităţii 


obiectivă. Adică, uneori, fie din lipsă de 
curaj, fie pentru că vrea să menajeze 
(poate si dintr-o «amicitie» rău înţe- 
leasă), nu spune lucrurilor pe nume, 
ocolindu-le printre fraze conventio- 
nale. Alteori, dimpotrivă. Tot subiec- 
tivă, este acidă si acră, desfiintind pînă si 
intenţiile bune. Se aruncă prea uşor 
vorbele. Mie mi-ati cerut să fiu fără 
menajamente. M-am străduit. Critica 
noastră ar trebui să o facă si mai mult, 
dar cu obiectivitate si maximă respon- 
sabilitate. Există şi unele tendinţe de 
snobism ale criticii: e plină de suspine 
admirative în fața unor producţii de 
aiurea, chiar şi atunci cînd nu e cazul. 
Și asta numai pentru că, admirind 
formele, uită de conținut. Cred că 


critica noastră cinematografică trebuie: 


Mircea Moldovan, Ada Pistiner, 
Cristina Nicolae, Constantin Va- 
eni, Mircea  Danieluc și Mihai 
Constantinescu. Vine, vine primă- 
vara... @ Colaborarea cinematografie- 
televiziune este pe drumul cel bun. 
După «Un august în flăcări», un 
nou serial tv, «Pistruiatul» (13 epi- 
soade a 25 minute) așteaptă semnarea 
contractului. Scenariul şi regia: Fran- 
cisc Munteanu. @ La Paris, televizi- 
unea franceză prezintă serialul romă- 
nesc «Haiducii». Casele de modă 
lansează o nouă croială de primăvară 
pentru tineret: haiduceasca. Manechin 
Hai-Duc: Florin Piersic. @ Trucajele 
și efectele speciale la filmele «Vero- 
nicadsi «Veronica se întoarce» — re- 


Telex „Buftea“ 


românesc din perspectiva programului 
naţional al cinematografiei, pentru rea- 
lizarea acelor filme pe care şi le doreşte 
și le merită societatea noastră socia- 
listă, 


— Filmul nostru dispune acum de 
un program de o altă amploare și 
de o organizare mai adecvată. Vă 
rugăm să ne spuneți cum ati vedea 


— într-o privire oarecum viitoro- 
logică — cinematografia noastră la 
sfîrșitul deceniului al treilea al 
existenţei ei? 
a) 
— Am să vă cer permisiunea de a 
răspunde, numai aparent, pe lingă în- 
trebare. Adică nu aș răspunde «cum 
văd» viitorul cinematografiei la sfirsi- 
tul celui de-al treilea deceniu de exis- 
tentä, ci la întrebarea «cum îl doresc»! 
Îi doresc, sincer, împlinirile spre care 
tinde si de care nu de puţine ori s-a 
apropiat. Aş vrea ca filmele pe care le va 
face pînă atunci să fie acele picături în 
care să se oglindească, cu marele fior al 
artei, cît mai mult din oceanul preocu- 
părilor și aspirațiilor oamenilor, ale 
societății noastre socialiste. Aș vrea ca 
filmele acestea să ne înfrumusețeze 
viața noastră cea de toate zilele şi să ne 
facă s-o înțelegem mai bine. Aș vrea ca 
filmele acestea care vor veni să ocupe 
un loc al lor pe ecranele lumii, să ducă 
cît mai departe mesajul spiritual al 
poporului nostru. Aș vrea si le-o doresc! 


Lo 


«Cu miinile curate» sau dreptatea celor care fac dreptate 


gizor Elisabeta Bostan — au fost exe- 


neral al cinematogratiei albaneze, |. Za- 


cutate în colaborare cu specialiştii 
studioului Mosfilm din Moscova @ 
Condiţia actorului de film sau o zi 
din viața actriței Gina Patrichi: 
7 —16 : filmare «Dincolo de nisipuri», 
la Brăila; 16 —19 : transport Brăila— 
Bucureşti; 19 —23 : spectacol teatrul 
Municipal; 23 —2 : retur Brăila; 2 —7 
somn de voie... Restul orelor (libere!) 
sint rezervate rolului—important!— 
Hanna, din filmul Malvinei Ursianu, 
«Trecătoarele iubiri». @ Se duc tra- 
tative cu studiourile DEFA Berlin pen- 
tru realizarea in coproducție a filmului 
«Mușchetarul Moldovean». Sce- 
nariul: Mihnea Gheorghiu. Regia 
Gheorghe Vitanidis @ Directorul ge- 


leni, a făcut o vizită de documentare 
la studiourile din Buftea @ Filmele 
Elisabetei Bostan «Veronica» si «Ve- 
ronica se întoarce» au fost vindute 
cu anticipație societăzii engleze Ro 
bert Melin LTD. @ Mare zarvă pe stră- 
zile Capitalei: grupurile electrogene 
în plină funcțiune la filmare stinjenesc 
pacea bucureştenilor. Proteste zgo- 
motoase împotriva zgomotului. @ 16 
din cele 25 filme ale anului '73 au intrat 
în producție. Restul, la anul si La 
Multi Ani! 

Constantin PIVNICERU 


* 


cronica cineideilor 


O încheiere frumoasă 
e netă, 


ca o cădere 
de ghilotină 


Există o sensibilitate spe- 

cială a spectatorului cine- 

matografic la felul cum 

se termină filmele. Cunosc 

` o groază de oameni care 

sint dispuşi să urmărească pe ecran 

cele mai cumplite întimplări cu crimi- 

nali odiosi, cu nebuni sadici, cu maşini 

infernale, cu vampiri şi strigoi, dacă 

se sfirşesc bine. Cind aud însă că un 

film se termină prost, poate să fie 

vorba în el si de o banală dramă senti- 
mentală, refuză să-l vadă. 


Sfirșitul fericit 


Spectatorul curent împarte produc- 
ţia cinematografică, independent de 
gen şi şcoală, în două mari categorii: 
una cuprinde filmele cu încheiere fe- 
ricită, cealaltă filmele cu sfirsit trist. 
Problema «nappy-end»-ului nu e chiar 
atit de simplă cum ne place să credem. 
Spectatorul cinematografic păstrează 
o sensibilitate genuină care-l parti- 
cularizează și tinde să facă din toate 
filmele nişte «basme pentru oameni 
mari». În felul de a fi astfel privite 
constă fascinația lor secretă, puterea 
ecranului asupra umanității moderne. 
Dar basmele se sfirşesc prost foarte 
rar. De ce nu i-am da, atunci, voie cine- 
filului nesofisticat să acorde un interes 


special tinalului filmelor? Reflectiile a-` 


cestea mi le-a trezit o recentä produc- 
tie a studiourilor noastre; mă refer la 
filmul «Cu mîinile curate». Vreau să 
spun din capul locului că mi-a plăcut, 
în afară de final, foarte mult. E un film, 
în genul lui, bine făcut, fără puerilitäti 
şi fără complexe. Acţiunea are nerv 
si te ţine tot timpul sub tensiune. 
Personagiile principale și mai ales cel 
al lui Miclovan, pe care-l întruchipează 
regizorul însuși, Sergiu Nicolaescu, sînt 
cu adevărat vii si izbutesc, lucru rar, 
să fie efectiv simpatice. Figurile origi- 
nale de bandiți locali jumătate gangsteri, 
jumătate găinari, se impun la rindul 
lor prin creionarea inteligentă, rea- 
listă. Limbajul mediului delincvent, bine 
surprins, conferă umor dialogului. Cît 
privește replicile loviturilor în sto- 
mac si pistoalelor, «gag»-urile polițiste, 
sînt si ele la înălţime, citeva de clasă 
internaţională. Unii mai pretentiosi 
ca mine strimbä din nas, zic că au 
văzut ceva cam prea asemănător în 
«French connection». Se poate, dar 
chiar filmul american amintit utilizează 
o speță de folclor polițist cu largă 
circulație. Adaptarea unor astfel de 


6 


motive la realitätile noastre e ingeni- 


oasă, excelent înfăptuită; pe alocuri, 


atmosfera epocii capătă, fără ostenta- 
tie, o autentică reconstituire docu- 
mentară. Și în plus, dracu mă împinge 
să spun: unde s-ar pricepe mai mulți 
regizori ai noștri să «imprumute» așa 
ca Sergiu Nicolaescu! 


Sfirsitul nefericit 


Finalul filmului însă m-a dezamăgit. 
În primul rînd, îi lipsește o doză absolut 
necesară de surpriză. Există o regulă 


de aur a cinematografului: cam la două, 


treimi din acțiune trebuie să se pe- 
treacă un fapt neașteptat, care să 
răstoarne previziunile spectatorului. 
Nu știu ce psiholog a descoperit că 
din momentul acela atenţia începe să 
slăbească, dar omul își cunoștea mese- 
ria. În filmul polițist, regula abia se cere 
respectată, ba chiar răsturnarea de si- 
tuație e recomandabil să fie împinsă 
cit mai mult spre final. Din păcate, nu 
așa evoluează lucrurile și în cazul nos- 
tru. O dată pornită acțiunea de lichi- 
dare a bandei lui Semaca, regizorul re- 
nunfä să-și mai păstreze orice atu pen- 
tru încheierea filmului. Știm cine e 
capul räutätilor, nu aflăm nimic sur- 
prinzător cu privire la locul unde se 
găsesc ascunse bijuteriile furate, prin- 
derea gangsterilor, de asemeni, are loc 
fără să intervină ceva neprevăzut. Cum, 
veţi spune, dar se curăță tocmai eroul 
principal? Așa e, însă ce sens capătă 
acest fapt? Să ne arate că exercițiul 
meseriei de apărători ai legii poate să-i 
coste pe unii viața? Să împiedice ca fil- 
mul să se termine cu un happy-end? 
Dacă asta s-a vrut, mai bine era să 
moară Roman și Miclovan să facă tot 
ce e posibil să-l predea justiției pe asa- 
sin, deși niciodată n-a dorit atit să-i 
tragă pur şi simplu un glonte în cap. 
Așa și ideea centrală a filmului, nevoia 
reinstaurării legalității cu orice sacri- 
ficiu, ar fi cîştigat alt relief. 
Consideratiile acestea mă imping să 
observ următorul lucru: înlocuirea 
«happy-end»-ului cu un final tragic 
cere neapărat o compensație. Renun- 
tind la sfirsitul fericit pe care-l așteaptă, 
spectatorul trebuie să capete totuși 
o satisfacție. Ea e în primul rind de or- 
dinul realismului. Dar nu stricta cons- 
tatare că în viață există și reversuri 
dezolante mi se pare suficientă. Com- 
pensaţia trebuie să fie de ordinul unei 
revelații. Altfel zis, finalul amar e 
acceptat atunci cînd încarcă toată isto- 


ria prezentată pe ecran cu o semnifica- 
tie mai adîncä. Ati văzut «Binecuvintati 
animalele si copiii»? Acolo aveam o 
poveste amuzantă care părea să se 
mulțumească a arăta cum niște băieți 
cam nătăfleți ajung să-și cîştige încre- 
derea în ei înșiși. Dar brusc, la sfirsit, 
curajoasa lor escapadă voioasă lua o 
turnură atroce. Finalul fioros schimba 
cu o excelentă viclenie artistică întreg 
caracterul filmului. În loc de o come- 
dioară şcolară instructivă, ni se servea 


o imagine zguduitoare a traumelor 
pe care i le poate provoca violența și 
cruzimea sufletului infantil. O similara 
trecere neașteptată la un final sinistru 
ştie să o facă ait film bun, «Easy rider» 
Şi aici totul pare să excludă orice dramă. 
Doi tineri «hippy» străbat pe moto- 
ciclete o întinsă parte din continentul 
american spre a participa la un faimos 
carnaval. Drumul, prin peisagii de o 
sălbăticie magnifică, le oferă ocazia să 
trisască în stilul lor, poposind pe unde 
se mmereşte si savurind plăcerile vieții 
nomade. O muzică excelentă le inso- 
teste pelerinajul spre Mecca visată. 
Dar într-o regiune din Texas îi intimpi- 
nā autentica sălbăticie civilizată. Iritați 
de alura acestor vagabonzi nepăsători, 
cetățenii «serioşi» găsesc prilejul să-i 
omoare fără milă la sfirșitul filmului. 
larăși, acest aparent documentar idilico- 
muzical asupra tineretului american 
cu gusturi naturiste se transformă pe 
neașteptate intr-un pamflet răscolitor. 
Sfirsitul oribil conferă o semnificație 
complet diferită episoadelor pe care 
le văzusem . înainte. 


Sfirsitul insignifiant 


Încheierea unui film are o valoare 
de reactiv chimic. Ea face să se defi- 
nească exact psihologia cu care specta- 


torul părăsește sala. Artă bazată pe 
succesiune rapidă și o economie severă 
a timpului, cinematograful nu dă răgaz 
contemplării. Un roman poate fi între- 
rupt, reluat, citit cu opriri lungi asupra 
anumitor momente. Filmul ne obligă 
să-i urmărim desfășurarea. Cine a ple- 
cat înainte ca el să se termine, nu l-a 
văzut de fapt. Dacă uităm ușor cum se 
incheie un film, e semn că-i lipsește ceva 
important. Mi-a fost dat să trăiesc 
recent o astfel de experiență edifica- 


toare. Am văzut, împreună cu soţia 
mea și niște prieteni, o comedie despre 
care s-a făcut mult caz: «la francii și 


Istoria Patriei si filmul 


S-a împlinit, cred, anul, de cînd 
revista «Cinema» îmi cere ca pentru 
rubrica «Istoria Patriei si filmul» să 
propun, lună de lună, teme pentru 
filme, despre trecutul nostru, și 
anume, filme istorice, care deocam- 
dată nu se fac. 


Am «umblat» în acest interval 
prin cronici și prin documente și 
am propus subiecte care puteau 
forma programul pe ciţiva ani al 
studiourilor noastre. Cred că nu 
mir pe nimeni semnalind, cu totul 
în treacăt, că niciunul din subiec- 
tele mele — propuse prin publica- 
ţia noastră de promovare a celei de 
a șaptea arte, revista «Cinema» — 
nu au fost reținute și după știința 
mea nici măcar nu au fost discutate. | 
Am trimis la teme mari, la perso- 


adicà 
heia filmele 


intinde-o»! Într-adevăr, autorul filmu- 
lui si interpretul principal, Woody 
Allen, lansează un stil burlesc nou, 
amestec de absurditate, realism coti- 
dian si neindeminare totală. Hazul e 
că eroul, cu figura lui de prăpădit si 
o blindețe melancolică, e silit să-si 
cîştige existența jefuind băncile. Filmul 
m-a amuzat, mi s-a părut destul de 
original, dar mi-a lăsat şi o secretă 


«Din cei pe care soarta îi desfată, nu socotiți 
pe nimeni fericit înainte de a ști cum moare» (Euripide) 


insatisfactie. Peste numai citeva zile, 
încercînd să-mi amintesc cum se sfirsea, 
am constatat că nu reusesc. Am apelat 
la memoria soției mele, rezultatul à 
fost acelaşi. Nici prietenii n-au reusit să 
ne spună cu ce cadru se încheia filmul. 
Mi-a apărut atunci clar că epica lui era 
cu totul artificială, se reducea la un 
montaj comentat în mod spiritual. 
De fapt, asistasem la o suită de numere 


Cred că nu miră pe nimeni 


că niciuna din propunerile mele 


n-a fost 


discutată... 


naje majore, la episoade spectacu- 
lare, la acelea care trebuiau să re- 
ţină atenţia oricărui regizor dor- 
nic de teme istorice. 

Îmi spun acum că este cazul să 
mă opresc. Dacă a propune filme 
pentru ilustrarea istoriei patriei 
înseamnă un dialog între istoric și 
creator de film, după îndelungata 
vorbire a istoricului, să așteptăm 


si verdictul creatorilor. Pînă la răs- 
punsul lor, nu văd de ce această ru- 
brică a revistei «Cinema» ar trebui 
să continue. 

De cind această rubrică este ocu- 
pată de propunerile mele, pe ecra- 
nele noastre au apărut filme cu 
teme istorice, de la «Mihai Vitea- 
zul» pină la «Săgeata căpitanului 
lon». Nu le-am ignorat, dimpotrivă, 


comice si nu la o creație cinematogra- 
fică autentică. Insignifianta finalului ve- 
nea să ne dovedească aceasta. 


Sfirsitul memorabil 


Ultimul cadru e tusa de maestru a 


regizorului. Un exemplu admirabil îl 
dă Buñuel cu noul lui film: «Farmecul 
discret al burgheziei». Sper să mai am 
ocazia să vorbesc despre această creaţie 
magistrală care ar merita, mai curînd 


ca atitea fleacuri, să ruleze pe ecranele 
noastre. Deocamdată, aș vrea doar să 
notez că Buñuel găsește o imagine 


de fiecare dată am comunicat la 
locul cuvenit istoricului, opinia celor 
de tagma mea, curiosi să-și vadă pe 
ecran crimpeie din lumea pe care 
o slujesc în întunericul bibliotecilor 
si praful arhivelor. Opțiunile spe- 
cialistilor — se pare — că n-au 
fost, pină acum, complet şi înalt sa- 
tisficute. Ceea ce lasă, fireşte, un 
drum larg filmului istoric de la noi. 

Lipsit de reacția — fie şi negativă 
a creatorilor de film (cărora am 
crezut în zadar că le pot spune 
ceva propunerile mele de mai bine 
de un an) nu-mi rămine decit să 
mulțumesc pentru această ospita- 
litate acordată prin mine istorio- 
grafiei noastre contemporane de 
către redacția revistei «Cinema». 


Virgil CÂNDEA 


«Unul dintre neajunsurile nenorocirii 
e neincrederea pe care ea o inspiră» (Diderot) 


simbolică si enigmatiă spre a fixa 
sensul filmului său si a ridica întîmplă- 
rile grotesti din el la o semnificație 
istorico-politică. Protagoniştii, un di- 
plomat si niște oameni de afaceri, nu 
reușesc să savureze în tihnă o masă 
intimă la care sînt invitați; mereu 
intervine ceva stupid sau sinistru ca să 
le strice cheful. Tot dosarul încărcat 
al ordinei burgheze, în plan real şi 
oniric, e cauza acestui repetat insucces. 
Îi revedem la sfirsit pe eroi, în ţinută 


de vizită, grăbindu-se aferati și vag 
nelinistiti către o ţintă nelămurită, pe 
o autostradă pustie, printre cimpii 
goale. E o proiectare în afara timpului, 
ca o osindă simbolică, a agitatiei besme- 
tice, culpabile şi neputincioase, căreia 
Buñuel, cu o vervă incisivă extraordi- 
nară, a ştiut să-i surprindă spectacolul 
grotesc. A te pricepe să inchei un 
film e o chestiune de finețe ideologico- 
artistică. Acolo unde gindirea șovăie 
sau Îngroaşe tezist ceea ce nu reuşeşte 
să demonstreze, finalurile ratează aproa 
pe întotdeauna. Chiar și o operă de 
mare anvergură ca «Portocala meca- 
nică» a lui Kubrick päteste, după 
părerea mea, așa ceva. Atitudinea regi- 
zorului față de violenţa juvenilă, din 
a cărei creștere alarmantă își face 
tema filmului său apocaliptic, e ambi- 
guă. De aceea simte nevoia unui apen- 
dice explicativ, cam greoi si fabricat. 
Filmul se termină, practic, atunci cînd 
sterilizat de orice instincte agresive 
si ajuns obiectul cruzimii fostelor sale 
victime, eroul se aruncă pe fereastră. 
Tot ce urmează strică efectele obținute 
pînă atunci; bijbiiala ideologică se trans- 
formă în bilbiială artistică. 

O încheiere frumoasă e netă, ca o 


cădere de ghilotină. 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 
7 


us 


A g 


ariera 


Probabil fiindcä cineastii 

nostri nu sint prea usor 

în stare să descrie pe omul 

nou, se reped ei ca la un 

colac de salvare la filmul 
istoric, unde nu mai au nici o obligație 
față de suspomenitul si așa de incomo- 
dul «om nou». E drept că acest om 
nou e greu de zugrăvit, căci nu se 
compune dintr-o fişă antropometrică, 
ci din sute de conduite pe care le are 
şi omul vechi. Doar că omul vechi le 
are altfel. 

Problemă dificilă. Dar nu chiar așa 
de dificilă. Filmul lui Mureşan, după 
romanul lui Teodor Mazilu, o dovedes- 
te. Căci este un film bun. Și nu există 
film bun care să nu spună ceva intere- 
sant despre omul nou, despre miste- 
riosul și încă imperfect cunoscutul om 
nou. Mi s-a întîmplat (în scris, sau la 
universitate. sau la TV) să analizez peste 
o sută de filme bune. De fiecare dată 
găseam în ele o informaţie nouă de 
psihologie despre omul nou. Aș dori 
să adaug că şi reciproca e adevărată. 
Nu numai orice film bun conţine infor- 
matii despre omul nou, dar şi invers: 
e deajuns ca un film să cuprindă ceva 
din omul nou, pentru ca acel film să 
fie, cu necesitate, un film artisticeste 
bun. 

Pentru toate aceste motive am väzut 
cu pläcere filmul lui Muresan si Mazilu, 
unde ni se zugrăvește, în profunzime 
și în finețe, ceva din portretul acestui 
om al zilei noastre. Se numeşte, aici, 
«Nea Vitu» și este interpretat de Octa- 
vian Cotescu. Ca orice om zis simplu, 
el are o psihologie foarte complexă. 
O primă trăsătură este oroarea lui 
pentru acel gen de inteligență care se 
numeşte smecherie. Magistrală a fost 
scena în care îl ocäräste si îl ironizează 
pe fiul său de 16 ani, care, ca să apuce 
să ia piine la brutărie (unde stocul era 
scurt și coada lungă) a ticluit următoa- 
rea deșteaptă scamatorie: a împrumu- 
tat de la o vecină un sugaci aflat în 
pană de lăptat, pentru ca acesta să tipe 


8 


Nu există film bun 
care 
să nu spună ceva interesant 
despre omul nou 


ca din gură de şarpe, şi astfel, coada, 
induiosatä, să-l autorizeze pe falsul 
frăţior să taie coada și să sară rîndul. 
Altă trăsătură — destul de curioasă. 
Nea Vitu are un profund dispreț pen- 
tru acei care, cînd se duc la uzină sau 
de la uzină acasă, se-ntorc, ca să zicem 
așa, cu mina goală, adică fără să fi obser- 
vat, pe drum, nici un detaliu de psiho- 
logie, nici un «document omenesc». 
Curios. De ce oare pretinde el oame- 
nilor să aibă în viață atitudine de scrii- 
tor, de viitor romancier? Foarte simplu. 


Viața post-mortem 


Pentru că comunistul Nea Vitu știe 
că trebuie să ne preparăm din timp 
pentru meseria — nu de om de litere 
— ci de conducător de oameni, de gu- 
vernant — mare sau mic. Și prima 
obligaţie a celui ce conduce — mult sau 
putin — viaţa obsteascä, este să cu- 
noască bine oamenii, reacțiile lor, gin- 
durile lor sau, ca să întrebuințăm o 
expresie care face parte din abecedarul 
activistului, să cunoască «starea de 
spirit». S-o cunoască, s-o recunoască 
la alții, să o provoace la alții, la cit mai 


multi. Această atitudine a eroului nos- 
tru, magistral zugrăvită în romanul lui 
Mazilu, este destul de bine redată în 
film. Nu era ușor. Astfel de delicate 
probleme de psihologie cer desfäsu- 
rări literare abundente, care se lovesc 
de timpul limitat al operei cinemato- 
grafice. Totuşi, grație alegerii iscusite 
a replicilor şi jocului bine compus al 
lui Octavian Cotescu. am avut limpede 
imaginea acestei interesante trăsături. 
Păcat că filmul n-a folosit o scurtă 
scenă din roman, cînd Nea Vitu, cu 
sfințenie, face colecție de gazete unde 
se reproduce vreo gogomänie spusă de 
suveran sau vreo comică timpenie ex- 
pectorată de Mareșalul cel Sfint. Le 
păstrează Nea Vitu, aceste file de pros- 
tolog, ca pe niște piese de muzeu. In- 
teresant, căci activistul are datoria să 
vineze nu numai virtuţi si caractere, 
dar și păcate si neghiobii. 

Interesante sînt conversațiile lui cu 
Tutuleasca (interpretată în film de Gina 
Patrichi), unde iese şi mai tare în relief 
această «onoare de a înțelege» pe care 
o are omul nou. Această nobilă dorință, 
Nea Vitu a stirnit-o si în sufletul unei 
femei simplute și neajutorate (Tutuleas- 
ca), încîntată de cite ori, grație lui Nea 
Vitu, a mai priceput încă ceva. În acele 
momente de fericire, ea simte nevoia 
să se izoleze, să se ascundă undeva 
singură, ca să guste și să rumege norocul 
«de a fi înțeles». Cind Nea Vitu se 
căznește să găsească cuvinte mai pe 
înțelesul tuturor, ca să se pună la nive- 
lul Tutuleascäi, aceasta îl roagă să nu 
se căznească, să vorbească oricit de 
«cult», că-și bate ea capul să priceapă 
şi așa. Sint magnifice și induiosätoare 
aceste peisaje sufleteşti, care abundă 
în romanul si în filmul «Bariera». 

Interesant şi contrastul între cei doi 
principali prozeliti ai eroului nostru. 
Tutuleasca aleargă pasionat după expli- 
catii si lămuriri. Rădiţa, interpretată 
de Mihaela Mihai, dimpotrivă: primește 
toate ideile tatălui ei, Vitu, ca pe ceva 
a priori verificat. Instinctiv, aproape 


reflex şi mimetic, adoptă ea aceeaşi 
generozitate în idei, aceeaşi delicateţe 
în sentimente, aceeași decență și a- 
celași respect în-retațiilecu oamenii, 
purtare pe care în tot momentul |-o 
transmite, „fară cuvinte, -taică-stu. 
Acest personaj femihin-este o- Încin- 
tare și uñ paradox. Ridiţa n-are ni 
mic din distincția unei „cucoane”. 
Este tot ce poate fi mar „lată din 
popor”, dar nu are nimic vulgar. 
Este într-însa, în tot cé face un haz, 
o. veselie de Gavroche, o zburdălnicie: 
care contrastează cu seriozitatea, cu 


zorului de-a fi: adă 
filmului, o scurtă secvență -de dra- 
goste, compusă. din cîteva cuvin- 
te totodată sobre și patetice. În 
schimb, a fost păcat că nu- s-au 
introdus în. film "plimbările ei cu 
băiatul pe care îl iubeşte (dar nu 
i-o spune), băiat care și el o iubeşte 
(dar nici el nu i-o spune). Aceste 
plimbări se petrec într-o nostimă și 
agasantă ambiguitate, Si ea, și el 
(Dan Nuţu) au o- sarcină de, partid: 
să lipească si să difuzeze manifeste. 
Ca să nu pară suspecți. poliţiştilor, 
partidul le dă „sarcina” să se prefacă 
prin vorbe.și Mai ales prin gesturi 
că sint.. doi îndrăgostiţi. E, cum 
spuneam, foarte nostim să ne inire- 
băm, dacă, atunci cînd, trecînd pe-a- 
colo un sergent, ei se simt datori să 
se sărute, e zic, nostim să ne întrebăm 
dacă le pare bine că au acest prilej 
său dacă le e ciudă că trebuie să aibă 
(unul faţă de altul) aerul că doar se 
prefac; şi la care din doi ciuda (res- 
pectiv plăcerea) e mai mare? Cum 
Spuneam, păcât că nu s-a „lucrat“ 
această scenă. (În schimb, vom vedea 
că alte schimbări faţă de roman au 
fost cistiguri, si nu pierderi). 

Dar să revenim la Nea Vitu, Ja 
„omul nou“, à cărui listă de originale 
“trăsături nu s-a terminat, Găsim la el 


o adevărată oroare pentru un obicei 
(care este, poate, în ford, cea Mai 
abjectă dintre crime) — obiceiul de 
a practica-sentimentul de proprieta- 
te privată aplicat abuziv unei fiinţe 
eşti, Eroul nostru se-indienează 
cig e că o femeie; în relaţiileei 
cu bărbatul, este „supusă“ (chit că 
sclăva îşi fa revanșa păeălină, trisind, 
munţind, trădind). Soția sa, Dorina, 
moartă timpuriu, erao ființă mindră, 
care nu admitea să i se porunrească, 
De aceea alesese ca bărbat -pe acest 
admirabil Nea Vitu cu sufletul căruia 
sufletul ei fuzionase într-atit, încît 
între ei nu-exista meu și tău, dau şi 
iau, Cînd se certau, asta era ia ejo 
joacă si o complicitate. Cind, în focul 
jocului, e! striga maitare, ea îi spu- 
néa:„Nu tipa așa, că vecinii o să 
creadă că-i adevărat!”. Ca să vă daţi 
seama de noblețea şi curajul moral 
at acestei femei, voi aminti că, știind 
(şi el şi ea) căpeste cîteva clipeare să 
moară, ea spune: 

= Şi zii aşa, Viţu 
p'asta... 

Toată partea din roman cu soţia 
lui Vitu a fost eliminată din fiin, 
Probabilcă nu se putea altfel, de vre- 
me ce însuşi romancierul, care a făcut 
și scenariul, a vrut aşa.. Acesta este 
inconvenientul ' poveştilor unde ai 
prea multe de spus. Trebuie, cu 
durere, să renunti la o mulţime de 
frumuseți. lar episodul cu Dorina era 
prea important pentru a putea fitra- 
tat sumar, Probabil că autorii au 
găsit că e preferabil, tocmai de 
aceea, să-l suprime de tot. 

În schimb, filmul aduce romanului 
schimbări şi adaosuri buhe. De pildă, 
personajul pictorului: bătrîn «e. înlo- 
cuit cu un pictor mai tînăr (Besoiu), 
care se potriveşte mai bine cu firea lui 
jumătate sceptică, jumătate entuzias- 
tă, sau, dacă preferați, jumătate 
melancolică, jumătate înfocată, De 
asemeni, a fost bine că Eucica, „tirfa" 


o făcui și 


de care pictorul fusese nebunește 
îndrăgostit, devine nu-sotie de mare 
grangur, cu neverosimite tandreti pen: 
tru copii şimamă,ci șmecheră amantă 
de inspector de poliție. Deasemenea, 
util ésteticeste a fost momentul cînd 
secătura de băiat „deştept” al lui Nea 
Viţu îl trădează pe tată-său poliției, 
Nu prea își dă el seama de gravitatea 
faptei sale, dar uriciunea ere aceeaşi. 

Adaos fericit este “de asemenea 
insistența asupra personajului Călă- 
retu, pungaş care împărțea juma-juma”. 
cu plutonierul de jandarmi, personaj 

magistral lucrat. de Gheorghe Dinică. 

Fără să mai vorbim de marele adaos: 
care este personajul Rădija. În 

roman, ea- doar exista. În film, 

devine o încîntătoare performanţă 

actoricească. De altfel'filmul a avut o 

distribuţie de zile mari. Și n-am 

pomenit încă de Albulescu (inspec- 

torul), de Caragiu (șeful postului de 

jandarmi), de Draga Oiteanu care în 

numai două scene face, pentru 

atmosfera de mahala şi obrăznicia-de 

mitocancă chiabură, mai mult decît 

tot restul trupei. 

Din motive, probabil aceleași cu 
cele care-au dus la suprimarea per- 
sonajului soţiei, s-a eliminat o lungă 
parte din roman: eroica misiune, 
explozia provocată într-o uzină con- 
trolatä de nemți. Ac! aş avea și cu 
de spus o vorbă. Cred că, din punct de 
vedere al esteticii cinematografice, 
s-a făcut bine-că s-a făcut așa. Din 
toată desfășurarea filmului se vede 
clar și deajuns că personajul e un 
activist important. $: faptul că-nu ni 
se arată concret realizările lui, 
asta adaugă la ambianța de secret si 
conspirație a acestei perioade de 
ilegalitate. Plus că discreția-e o bună 
calitate oriunde şi oricind. De altie!, 
această eliminare a fost compensată 
prin adăugarea scenelor de închisoare, 
Care poate că au fost cam lungi, dar 
care aveau oaită calitate cinematogra- 


fică: sugerau lungimea detențiunii, 
a regimului de celulă, care justifică 
folosirea insistentä de oniric — flash- 
back, voce off, adică cele trei tipice 
ocupații ale prizonierului închis-în- 
to ergast de doi metri pe doi, 

Vreau să termin cu încă o obser- 
vatie de psihologie. Eroul îl întreabă 
ceva pe pictor. Acesta'îi răspunde cu 
i-am mai spus-0 0 dată! De 
ri vrei 'să ţi-o spun?" — „De 
două“, răspunde Nea Viţu. Acest 
răspuns cara, concret vorbind; ex- 
primă doar uñ adavăr practic de 
aritmetică, avea în. acelaşi-timp un 
tilc. moral profund. „Această, cifră 
două e cît un întreg program de etică 
politică. Înseamnă: nu te multumesti 
niciodată cu o singură informaţie; 
fă-i contra-probă; verifică Incă o 
dată. Binaînţe!es. ar fi stupid să veri- 
fici de o mie de ori. Dar incă o dată, 
aceasta se cheamă confirmare şi 
seriozitate şi răspundere. 

Amintesc că această admirabilă 
scurtă replică-cheie figurează și în 
film, 


D. |. SUCHIANU 


Di 


Producție a studioului cinemato- 
grafic „Bucureşti”, Regia: Mircea 
Mureșan. Scenariul: Teodor Mazilu. 
Imaginea: George Cornea. Muzica: 
Radu Şerban. Decoruri; Liviu Popa. 
Costume: Lidia Luludis. Cu: Octa- 
vian Cotescu, Mihaela Mihai, lon 
Besoiu! Toma Caragiu, Mircea Al 
bulescu, Draga Olteanu, Gheorghe 
Dinică, Gina Patrichi, Dan Nuţu, 
Nucu Păunescu, Florin Scărlătescu, 
Olga Bucătaru: 


Întră paranteze 


Cred că nu întimplător D.I, Suchianu face o ana- 
liză atit: de subtilă şi amănunţită a personajelor 
„Barierei“, Nu fntfmplätor, pentru-căele sint sarea 
şi piperul romanului, deci si a filmului. Cu atit 
mai mult cu cit, grație lui Mircea Mureşan, fiecare 
personaj şi-a găsit interpretul ideal. Ceea ce nu cred 
Însă, este că povpstirea în sine şi-ar fi găsit, prin 
transpunerea. cinematografică, tiparul exact. ,Ba- 
rierc"-romonul desfășoară o povestire a cărei forță 
stă exact în simplitate și prospețime. „Bariera"- 
filmul închide această poveste între paranteze 
grele — de reconstituiri, de metafore, de comentarii 
— paranteze care rup acţiunea vie a cărții, sparg 
farmecul simplităţii, - dizolvă prospeţirhea. 

Aș fi preferat, cred, demonstrației de cinema 
modern pe care o face Mircea Mureşan, co de- 
monstraţie de film clasic. Aş fi preferat un film po- 
Vestit pur și simplu, dela cop Ja coadă. 


scurt— metrajul 


Ceea ce era de înţeles s-ar fi înțeles și aşa. Dacă 
nu tocmai aşa, mai bine. 
Eva SÎRBU 


E E PE A RDA ETAPE OC 
Oscilatii de stil 


De acord cu o serie de calităţi pe 'care le citează 
cronicarul. Părerea mea este însăcă filmul; ca nara- 


tune cinematografică, nu şi-a prea găsit stilul; evo- 
luînd cu dezinvoltură — uneori cu o dezinvoltură 
obositoare, adică excesiv de sacadată — printre fapte 
core răr pînă la urmă disparate. Ca viziune, 
filmul este cind realist; cînd occidental. oniric. 
Uneori cînd vrea să fie modern, nu prea reuşeşte să 
fie logic, iar cind, latr-un tîrziu, optează pentru 
stilul clasic, nu are suficientă fluiditate. Mureșan 
este un regizar-cu o respirație amplă, pe care a 
dovedit-o în „Răscota”. El nu are însă vocaţia impro= 
vizației ce pare că l-a obsedat aici. În plus, aş mai 
obiecta o anumită lipsă de semiton. în caracteriza- 
rea unor personaje sau a-unor relaţii umane: Băiatul, 
de pildă, este stigmatizat dela început pe boză unor 
fapte mici şi neconcludeñte. Detaliul cu pruncul luat 
la coadă de un-pusti care n-are răbdare să aștepte, 
ne apart o șotie benignă, iar părerea de rău 
după un pahar colorat care se sparge, nu ni se pare, 
nici ea, că poate anunţe portretul unui viilor renegat. 

Răzvan POPOVICI 


@ Studioul „Sahia” e mai tînăr cu 
trei ani dectt Republica. S-ar cuveni 
să începem „Telex'-ul din luna 
aceasta cu cîteva cifre menite să si- 
tueze activitatea lui în contextul ma- 
rilor transformări petrecute în acești 


ani, Deci: +— din 1950 şi pînă azi, 


peste 1800 de filme au consemnat în 
imagini cronica țării. @ 1800 filme 
înseamnă peste un milion de metri 
de peliculă trecute prin aparatul de 
proiecție, numai pentru o singură 
vizionare. Mai plastic: 24 zile lucră- 
toare și 24 nopţi nelucrătoare de 
proiecţie continuă, @ Fiecărui mare 
obiectiv al construcției socialistei i 
s-au dedicat cel putin 2 filme. Celor 


Telex „Sahia“ 


foarte mari, de la 5 filme în sus: 
© „Cupa de cristal“, trofeul oferit 
de Comitetul. Sindicatului din studio, 
a ajuns la a 4-a ediție: 16 filme docu- 
mentare şi 20 de știință populāri- 
zată sînt înscrise în concurs, @ În- 
trucît a fost produs-un număr egal 
de filme documentara si de știință 
popularizată iar condiţiile concursu- 
lui lasă la latitudinea regizorilor în- 
scrierea filmelor, s-ar putea trage con- 
cluzia că documentaristii sint mai e 

genţi faţă de propriile lor realizări, 
E lon Bostan a „coborit din cerul 
Deltei sub apele Carpaţilor. Rezul- 
tatul: filmul „Pădurea scufundată” 
(scufundată sub apele lacului Roşu): 


@ Din nou „Mănăstirile din nordul 
Moldovei”, de data aceasta, însă, în 
viziunea lui Erich: Nussbaum, Cos- 
tea lonescu și Vasile Niţu, pentru 
uzul turiştilor străini, pe cheltuiala 
Ministerului Turismului. @ Tot pen- 
tru- uzul turiștilor străini, t 
cheltuiala Ministerului Turismuiu 
tot o temă _ inedită realizează re 

rui Gheorghe. Horvath si operato 
W. Goldgraber: „Folclor în Româ- 
nia“ Ş În luna noiembrie, în comuna 
Recaş, s-au concretizat în imagini 
preocupările rezizorului lon Moscu 
pentru realizarea unii fiim închinat 
Înfrățirii naţionalităţitor conte 

re. @ Octav linis conti 


voleze capitalele Europei, cu spri- 

tocit al TAROM-ului. pen- 

izează filmul intitulat, 

„ „Start spre România“, 

ea planului tematic pe 

anul 1973 a intrat în a patra lună de 

activitate intensă. @ Scriam. în ,Te- 

tex"-ul din numărul trecut că această 

toamnă va aduce pentru regizorii 

udioulut îmohnirea unui vechi de- 

ziderat: „ANALIZA” mult. visată;,, 
iarna a-veni 


Mirel ILIESIU 


față în faţă 
cu scenaristul 
„Barierei' 


— Aş începe, Teo- 

dor Mazilu, prin a 

vă întreba cum vi se 

pare  „Bariera'-fil- 

mul, față de „Barie- 

ra“-romanul? Există, 

ştiţi, ideea că transpunerea cine- 

matografică a unei opere lite- 

rare presupune un procent apro- 
ape egal de cistig si pierdere. 


— Eu cred că nu se poate 
spune nici că a pierdut, nicicăa 
cîştigat. Filmul este o operă 


artistică independentă și are 
puţine legături cu cartea din care 
s-a născut, Lumea imaginii face 
să se spulbere tot ce se naște 
prin cuvînt... Cred că filmul 
„Bariera“ îi aparţine în întregime 
lui Mircea Mureșan. El s-a întîlnit 
cu mine, si eu m-am recunoscut 
în filmul lui, mai mult ca un per- 
sonaj decit caun creator. Mureșan 
a reuşit să reconstituie sensul 
poetic al unei lumi, să dea o 
imagine mai reală a periferiei 
Bucureştiului din anii aceia, a 
oamenilor care o loc . Oa 
nii din „Bariera“ nu sint terori- 
zati de mizerie, nu sintvict 
mizeriei și n-au, ca în atitea alte 
filme, nostalgia centrului. Ei nu 
vor să parvină, ei vor să fie 
liberi... Lumea interlopă 
prostituatele — este pr 


ceea ce are birocratic, nu e 
idealizată după un vechi obicei al 
celei de a şaptea arte... Pentru că 


întunericul nu esten 


ci și monoton. Sing lume 

vastă e lumea cando 

> MEREU E DEEE PIE IEI 
— Vedeţi, ați plecat de la 


ideea că filmul îi aparține lui 
Mircea Mureşan şi am ajuns la 
Teodor Mazilu. Tot ce-mi spuneţi 
acum, revine, ca idee de bază, 
în piesele de teatru, în proza 
satirică, chiar si în articolele 
care le scrieţi în revista noastră. 
E GER BEC AR EREI 

— Aşa e. Eu niciodată n-am 
ideal izat întunericul s am stră- 
duit să demonstrez că ticăloşia, 
formă de atroce contradicție, de 
frustrări adunate, este fi 
demnă de mila n 
Nu e nimic de invid 


ric. Este adevărat între 
romanul meu „Bariara” si ceea ce 
am scris mai tirziu, există o 


evidență continuitate 


— Ati cunoscut lumea „„Barie- 
rei"? 


— E lumea copilâriei mele. 
— Dumneavoastră cum agi fi 
adus-o pe ecran, în ipoteza că 


ați fi fost regizor? 


— N-amsă fiu nie 
că, o spun cu 
talent de regizor. 


dată pentru 
indrie, n-am 


— De ce cu mirdrie? 


— Am mai susținut, chiar în 
paginile acestei reviste — s-ar 
putea să gresesc, după cum vezi 
şi insist în greșală — că filmul 
nu este încă artă. Nu trebuie 
tă asta ca o declaraţie de 
itate, ci ca o constatare care 


Teodor Mazilu: 


nu sint..filmic 


Există 
regizori care 
nu pot filma 

firesc 
nici măcar 
o locomotivă, 
dar îi privesc 

de sus pe 
Eisenstein 
stu pe 

Antonioni 


Capodoperele 
nu se pot 
naste 
la capätul 
unor opere 
mediocre 


se vrea ştiinţifică. În general, 
nu-mi place să aduc în discuție 
autoritatea altora, dar ştii că şi 
Malraux suferă de același păcat... 


— Ce facem atunci cu capo- 
doperele filmului, ce facem cu 
marii artişti, cum ar fi un Eisen- 
stein, un Griffith, un Fellini... 
Credeţi că din ceva ce nu e artă 
se pot naște artişti şi capodopere? 


— Chiar capodoperele reali- 
zate de cinematografie nu re- 
zistă timpului, în măsura în care 
rezistă cele create în pictură, 
în poezie, în literatură. Cinema- 
tograful nu este artă sau încă nu 
este, pentru că n-a cîștigat bătă- 
lia cu timpul. Rezistenţa la timp 
e măsura supremă a artei; arta 
este incompatibilă cu vremel- 
nicia.. Sint însă mari artiști ca 
Fellini, Antonioni, Chaplin, Berg- 
man, care au reuşit să se ex- 
prime prin film. Dar ei sînt atit 
de mari artişti, încît ar fi putut 
să se exprime prin orice altăartă.., 
„PILE PRE ENTIRE E CERE OEI 


— Se prea poate să aveți drep“ 
tate, dar ei au ales cinemato- 
graful... 

PRE IOSIP DIDI à 

— mEu cred că marii regizor! 
de care am pomenit mai sus 
sînt și ei convinși de fragilitatea 
cinematografului, de aici şi am- 
biția lor de a cuceri eternitatea 
pe un teren atit de nisipos. Efor- 
tul lor e grandios si merită toată 
admirația noastră, 
ES EAST: NETA 

— Spuneti-mi, această „fragi- 
litate" a cinematografului v-a 


făcut să ajungeţi atit de tirziu 
la film? 


— Şi la poezie ati ajuns tirziu. 
PPR CITITI AT TE DEE ZEI 

— La 40 de ani, fără să fi scris 
un vers pină atunci. Dar poezia 
erzin Mine, Starea postică exista, 
Abia acum am avut curajul să mă 
confrunt cu ea si s-o comunic. 
Poezia însă a înțeles intensi- 
tatea acestei căutări şi m-a 
rimit între fiii ei. Acum, 
de pildă, n-aş putea să scriu un 
vers. Aș vrea să mă întorc cu 
modestie, ca la casa părintească, 
fa roman. Romanul e u 
care încă nu-l stäpine 
mă întorc la el ca să-l 
Este extraordinar.de fascina 
înţelegi legile fiecărui gen. 


gen pe 


— Tot nu renunţ la întrebare, 
pentru că mă interesează cu 
adevărat: cum aţi fi făcut filmul 
„Bariera“? 

„BEM TIP | 

— Simplu... Mult mai simplu: 
Ca o poveste, așa... In orice caz, 
n-aş fi întrebuințat h 
back-uri pe care eu, nefiind 
filmic, cum mi se reproșează, de 
cînd mă știu, nu le-am inte- 
les. Există prejudecata asta, 
cu ceea ce e filmic și cega ce 
nu este filmic... Dar eu cred că 
directitates poate fi uneori mai 


filmică decit tot felul de formule 
cinematografice complicate... Da- 
că o formulăeste expresiaunei 
necesități organice, sigur, ea este 
bine-venitä, Dar trebuie pornit 
întotdeauna de la substanţă la 
procedeu si nu să strivesti cu 
procedeul substanţa. Cu tot res- 
pectul pentru strălucitul său 
talent, această formulă aleasă de 
Mircea Mureșan cred că lipsește 
filmul de intensitatea prezentului 
şi n-ajută personajele să intre 
într-o confruntare directă. Ele 
mai mult fac cunoștință unele 
cu altele decît să trăiască 
un prezent real. S-a tăiat mișcarea 
simplă a viet Ceea ce spuñ 
acum, i-am spus și lui Mircea 
Mureșan, încă înainte de a începe 
filmul, dar el mi-a răspuns că așa 
îl vede si era dreptul lui să-l 
facă așa, Mircea Mureşan a realizat 
un film plin de farmec, de: demni- 
tate si inteligenţă şi n-are nici o 
importanță dacă eu îl vedeam 
altfel. Scenariul este numai un 
pretext și scenaristul trebuie să se 
resemnezecu această situație mo- 
destă. Uite, acum, de pHdä, scriu 
un scenariu original pentru o co- 
medie. Îlscriucu bucurie, pentru 
că mă amuză să văd lun 
mele în mişcare, Dar ce va face 
regizorul din acest scenariu? El 
va face, cu siguranță, cu totul 
altceva și e firesc să fie așa 


.— Nu cred că e pînă la capăt 
firesc, Ar însemna să excludem 
şansa unei intilniri fericite între 
două structuri cit de cit asemănă- 
toare. 
i 

— Astae ca în amor, Asemenea 
intilniri există sau 
nu trebuie să 


ă, lubireanui 
o relaţie, 
cum e starea pr 
stare nu este 
indiferer 
nu excepțională 
de o ființa, ar însera 
noastră e dependentă 
nu? Si orice ființă 
simte că iubirea există numa! în 
libertate... Deci eu iubesc tot 
ce fac, tot ce am scris 
și acest film, „Bariera“, care nu 
este perfect, dar nici medio 
ll iubesc, pentru că îmi ajută 
comunic cu oa ubirea e 
sigur, comuni 
izolare în așteptare: 

divine. sau à capodoperelor... 
Aici trebuie să încerc să fiu mai 
clar: eu nu cred nicică bca 
peră se naște la capătul u 
opere mediocre. Unii. artiști se 
laudă cu mediocritatea for, con- 


vingi că prin munc 
pregă marile eveniment 
tistice. Dar e o copilărie să 


credem că din aceste contribuții 
sirguincioase şi posace se nasc 
capodopere... 


— Nu mă gindeam atit de 
departe —la capodopere adică ... 


— Ei, ştii foarte bine cá în 
cinematografie beţia gloriei e 


B> 


(Continuare în pag. 12) 


6 


și chiar. 


față în faţă 
cu regizorul 


„Barierei“ 


TE DM EN AERO E DER SINE VENERA 
— Discutind împre- 
ună, acum5—6 ani, 
după premierea la 
Cannes a filmulu: 
„Răscoala“, vorbeati 
atunci despre cel pu- 

ţin trei variante în care ati fi pu- 
tut realiza ecranizarea. Mise pare 
că soluţia finală nu a fost aceea la 
care ţineați cel mai mult. De data 
aceasta, la „Bariera“, ce v-a 
îndemnat să älegeti o astfel de 
construcție? Renuntati la înşirui- 
rea epică a întîmplărilor din 
romanul lui Teodor Mazilu, in- 
troduceti un plan nou al acțiunii, 
în prezent... 

E PEG: LE PE E DEEA DECE BE CTE 

— Am crezut că povestirea 
devine astfel mai atractivă, mai 
ritmată. Ideea planului prezent 

mi s-a impus cercetind locurile 

în care se petrece acţiunea roma- 

nului, cartierele mérginase ale 

Bucureştiului, unde am găsit 

multe lucruri transformate — e 

firesc, după 30 de ani de revoluție 

şi construcție — dar și multe 
elemente de atmosferă şi de 
tipologie umană păstrate. Am 
încercat o reală bucurie redesco- 
perind, din acest unghi, o lume, 


Mircea Muresan: 


— … un film care nu s-a făcut... 
EL PEAR SET RAR 

— . l-aș face cu bucurie... Pe 
acești scriitori i-a interesat mai 
ales latura senzationalä sau pito- 
rească a cartierului — cîteva 
categorii umane relativ limitate. 
Or, în afară de lumpen-proletari 
şi de mica burghezie care visează 
să evadeze „dincolo de barieră”, 
Mazilu vede trăind în cartier, în 
principal, pe muncitorii care for- 
mează o adevărată centură socială 
a orașului. Deci un al doilea 
motiv pentru care am făcut 
„Bariera“ l-a constituit însăşi 
lectura cărții lui Mazilu. M-a 
pasionat, ca întreaga lui litera- 
tură, care mă interesează” în 
totalitate, de la schița satirică 
pînă la versuri, de la analiza 
fenomenologică a sportului pînă 
la piesele de teatru. Eo literatură 
de mare originalitate. Mazilu are 
capacitatea de a intra cu un fel 
de laser printr-un strat social şi, 
pe acolo pe unde trece, privirea 
lui descoperă o categorie de 
amănunte specifice, pînă la deta- 
liul invizibil pentru ochiul obis- 
nuit. Cînd se oprește asupra 
unui personaj caracteristic car- 


Să nu confundăm sentimentele 
cu sentimentalismul, 


Multe din filmele noastre 
sint învăluite 


de.o duiosie semănătoristă 


retrăind un trecut pe care-l 
cunoşteam, de fapt, dar începu- 
sem să-l vit. 


— În general, filmele noastre 
nu fac dovada unei preocupări 
şi cu atît mai puțin aunei pasiuni 
de a descoperi şi mai ales de a 
redescoperi anumite medii so- 
ciale caracteristice. 

Rs EMELE 

— Nu știu dacă este exact 
ceea ce spuneți — că n-ar exista 
o preocupare pentru anumite 
medii sociale. De pildă, „Străzile 
au amintiri”... 
REED A TT DARE TC PRE 

— Mai degrabă „Cartierul ve- 
seliei“ as zice eu. E adevărat, 
există unele antecedente, dar 
nu prea multe: am mai putea 
cita, epuizind poate lista de 
abia începută, filmul lui Francisc 
Munteanu, „Dincolo de barieră”, 
după G.M. Zamfirescu... 
OEST STORE EE EA 

— Eodiferentä deoptică, însă 
între „Bariera" aceea și „Bariera” 
asta, ca și între G.M. Zamfirescu 
şi Teodor Mazilu. Dacă mă gîn- 
desc bine, periferia Bucureștiului 
este o zonă socială care a fost 
înfăţişată într-un mod mai degra- 
bă unilateral în literatură. Pe 

„M.Zamfirescu şi chiar pe 

ugen Barbu, în „Groapa“... 


tierului — să zicem, hoţul, acesta 
nu mai rămîne hot de rînd, ci 
devine expresia inedită a unei 
întregi lumi, La fel, jandarmul 
nu e văzut în limitele „tipice“ 
ale profesiei sale, ci e înzestrat 
cu o viziune proprie asupra uni- 
versului, individul ridicîndu-și ti- 
căloșia la nivelul unei filozofii, 
pe | 

— Apropo de Mazilu, am re- 
marcat în roman unele momente 
care ţineau poate de o latură a 
talentului său, pe care ulterior 
scriitorul nu și-a cultivat-o: unele 
pasaje de factură epică. De 
pildă, romanul de dragoste din- 
tre Treispemii şi Rädita, episodul 
împărţirii manifestelor de către 
cei doi UTC-isti care se iubesc... 
ES TE AEEA 

— Vorbiti despre prima editie 
a romanului, pe care eu am 
uitat-o. Eu am pornit adaptarea 
pentru ecran de la ediția a treia. 
Scriitorul însuşi a eliminat multe 
momente din prima ediţie a 
romanului. Nu mai există „un 
roman de dragoste“ între Treispe- 
mii şi Rädita. Băiatul e mai mult 
o cunoștință a familiei și nu-l 
mai vedem nici împărțind mani- 
feste. Face altceva. Mazilu nu e 
un sentimental şi nici eu nu sînt. 
Romanul se prezintă acum sub 
forma unor capitole, ca nişte 


povestiri de sine stătătoare des- 
pre Viţu, despre Fănică, despre 
pictor... 
CR DO PE SEC EREI TAE CELIA SE 
— Mă întreb însă dacă acele 
„noduri epice" nu reprezentau 
cumva nişte puncte de rezistență 
necesare pentru film, susceptibile 
de a fi preluate în scenariul 
cinematografic sau reinventate, 
chiar dacă ele n-ar fi existat 
nici în ediția întiiaa romanului. 
SSSR CEE RS 
— Nu cred că e obligatoriu să 
se recurgă totdeauna la astfel de 
soluții dramaturgice pe care le 
numiţi „puncte de rezistență“ sau 
„noduri epice”. De la început, 
ne-am propus, “împreună cu Ma- 
zilu, să operămo secțiune printr-o 
zonă socială și geografică, fără a 
însăila neapărat o povestire, ci 
reconstituind o atmosferă, niște 
caractere foarte puternice. 


— Cum? 
a EP 2 E FEEDER 
— Așa cum se vede în film, 
Adică tot prin mici „noduri 
epice” şi dramatice, fiindcă ceva 
tot se povestește: Vitu îi face o 
vizită pictorului, jandarmul face 


o vizită pictorului, joacă table, 
vorbesc; se dă „recepţie” la Vitu. 
Viaţă de mahala... Momente, cu 
ciocniri şi interferenţe între psi- 
hologii și caractere, între diferite 
moduri de a vedea lumea, de a 
concepe demnitatea. Nu m-a 
interesat însă ca acestea săse 
producă într-o ordine epică 
curentă, ci ca într-un act de 
memorie. 

E vorba, cum spuneam, de 
nişte caractere puternice, ceva 
mai aparte. Deşi ilegalist, Vitu, 
de pildă, nu e ceea ce se cheamă 
un om de acţiune, Adică acțiunea 
lui e de ordin moral, nu faptic. 
El este un om de spirit care acţio- 
nează asupra semenilor săi din 
cartier, cu mijloacele sale, ironic, 
fără a fi agresiv, cel puţin în 
acea etapă. E și el „un filozof". 
Din această cauză m-am gîndit 
de la început la Octavian Cotescu 
drept interpret ideal al rolului. 
De altfel, tot filmul se bazează pe 
valoarea caracterelor, a tipologi- 
ei, a atmosferei si a interpretării. 
Ei 

— Spuneati că nu sinteti un 
sentimental. Îmi închipui că așa 
se explică epurarea întregii parti- 
turi de orice element care ar fi 
putut să frizeze melodrama: în 
roman, Vitu trăia şi elo tragedie, 
îi murise nevasta, apoi cunoștea o 
altă femeie pe care o părăsea, 


tocmai pentru că o găsea mereu 
singură — deci altă dramă 
sugerată. Pictorul era un artist 


- care trăise si el o dramă, a 


ratärii — era de altfel mai în 
vîrstă, avea 60 de ani — în film 
el este un bărbat de 40 de ani, 
care practică pictura de gang cu 
seninătate. Toate aceste drame 
au dispărut din film, cum au 
dispărut si momentele epice si 
sentimentale. Îmi amintesc că, 
acum 5 ani, întorcîndu-vă de la 
Cannes — unde „Un bärbat si o 
femeie" tocmai fusese premiat — 
fâceati elogiul intoarcerii la sen- 
timentele fundamentale... 


— Să nu confundăm sentimen- 
tele cu sentimentalismul. Destul 
de multe filme românești suferă 
de defectul de a fi sentimenta- 
liste, În loc să privească realitatea 
deschis, cu o anumitä severitate, 
cle o învăluie adesea într-o 
duioșie semănătoristă, fiindcă se- 
mănătorismul n-a fost un curent 
literar apărut întimplător. El 
ţine!'de o predispozitie care n-a 
dispărut. 
LEE PES SRE 

—- Întrebarea e că dacă această 
serie de epurări severe nu a 


diminuat substanța virtuală a 
filmului şi dacă dumneavoastră, 
Mircea Mureşan, poate spre deo- 
sebire de Mazilu, nu sinteti cum- 


va un sentimental care se ignoră: 


— Nu prea înțeleg unde vedeţi 
acea ,epurare" de care filmul ar 
suferi. Relaţiile dintre Rädita si 
Treișpemii, de pildă, au ajuns 
firești. De ce să se țină de mînă? 
„Explozia sentimentală” este evi- 
tată. Totuși, în film există două- 
trei momente în care se sugerează 
că a existat sau ar fi putut exista 
o asemenea „explozie“, Există 
apoi scena din final, cînd cei doi 
îşi reproşează, în clipa cînd se 
despart, că nu s-au iubit destul, 
că şi-au ironizat dragostea. Este 
un moment emotionant, senti- 
mental, dacă vreţi. În acest mod, 
prin sugestii mai discrete, se 
exprimă destul de exact relaţiile 
dintre cei doi tineri, care-nu sînt 
nişte relaţii pasionale. Rädita 
era ofată energică, cu un caracter 
puternic, dominîndu-! pe Treispe- 
mii, Și el acceptă, îi place jocul 
acesta. Se şi sărută, tot într-un 


RUSSE 


— Dar un sărut este un eveni- 
ment extraordinar! El poate să 


»—> 


(Continuare în pog. 13) 


a reinvia o lume 


11 


[tată în față 
| cu scenaristul 


nBarierei 


(urmare din pag. 10) 


| foarte mare. Aici poți deveni 
ușor celebru, Sigur, ei cred că 
filmul lor e o capodoperă. Există 
regizori care nici măcar o locomo- 
tivă firească nu pot filma ca 
lumea, dar îi privesc de sus pe 
Eisenstein sau pe Antonioni... 
Am lucrat și eu fncinematografie, 
ca redactor, acum vreo opt ani 
și am fost uimit de amestecul 
bizar de confuzie şi de beatitu- 
dine ce domnea acolo... Primele 
materiale filmate — curios, și 


Teodor Mazilu: | 
nu sint .filmic“ 


toată lumea e lămurită... Ceea ce 
este însă extraordinar în cinema- 
tografia noastră, e incapacitatea 
de a învăța din experienţă. Cu 
aceeași iluzie, şi cu aceeași in- 
constientä, o luăm mereu de la 
capăt, persistind în eroare: Aşa 
se explică, cred eu, de ce fiecare 
film care apare e mai bun decit 


+ precedentul, fără să fie cu ade- 


vărat mai bun. Mai mult decît 
atit: eroarea o dată verificată, 
capătă autoritate și echivalează 


numai de tandretea faţă de pro- 
priile erori, ci de un sentiment 
general. pe tara l-a născut, cred 
eu, birocrația. Tot de pe timpul 
cînd eram redactor, îmi aduc 
aminte că toate scenariile mai 
bune deveneau suspecte numa! 
n faptul că erau bune. Ca și 
cum seriozitatea artistică ar fi 
fost duşmanul cel mai mare. În 
schimb, scenariile artificiale care 
colcăiau de, fraze -agramate şi 
probleme false, care duduiau de 
aroganță și anemie, erau îmbrăţi- 
șate cu căldură maternă. $i pe 
urmă neuimimcă ceeace lipseşte 
in. mod inexplicabil din filmele 
noastre, este - realismul... Tot 
mereu aud; cutare întîmplare e 
fiimică și alta nu e filmică. Eu 
cred că experienţa de viață nu 
poate fi împărțită în experienţă 
filmică și nefilmică, În măsura în 


firească. Dacă oamenii şi cînd se 
sărută sînt artificiali, atunci ce 
pretenții să mai avem de la 
problemele mai complicate, de 
la actele mai grave ale vieţii? 
Nu trebuie să ultăm, noi creăm 
pentru nisteoameni vii, 

OES SP DCE RESTE PRES 


— Nemulțumirea dumneavoas- 
tră este destul de argumentată 
ca să vă pot întreba cu speranţa 
unui răspuns drept: ce șanse 
credeți că are filmul românesc 
să iasă la un liman de adevăr, 
nu cu un film-două, ci cu filme? 
VRSE E E RE PULA PIE A 

— Eu cred că această stare de 
nemulțumire nu e monopolul 
meu. Sînt desigur alţii careauo 
suferință mai mare în legătură 
cu filmul românesc, Sint mai 
strîns legaţi de el. Deci sînt şi 


azi se fntimplä-la fel sînt cu. o realizare. Multi dintre cei mai nemulţumiţi. Şi o dată ce 


care regizorul, să spunem, fn- 


întotdeauna nemaipomenite, zgu- care fac filme nu doresc decit cearcă să descrie o realitate SXista:acegtă star de nemultu- 
duitoare, Mai tirziu, cînd tot să mai facă încă unul după reţeta „ca-n filme", el inevitabil greseste. mire, speranţele încep să se pre- 3 
materialul e fitmat, entuziasmul verificată, cu care nu mai au pici Viaţa nu trebuie să fie „ca-n simtă. Cred, ca să spun drept, 


că exact această stare de nemul- 
țumire are şansa să se transforme 
într-o stare de creație adevărată, 

Eva SIRBU 


mai scade putin şi i se mai recu- 
nosc și lui: Antonioni nişte me- rețeta aceea era o prostie. Sigur 
rite; la montaj, părerile încep să că nu e vorba numai de-o eroare 
fie împărţite, iar la premieră, a regizorilor sau, mai exact, 


filme“, viața trebuie să fie ca-n 
viaţă. Eu n-am- văzut în cinema- 
tografia noastră nici măcar o 
scenă de dragoste cît de cit 


un fel de problemă, chiar dacă 


f Mahalaua neidealizată 
(Draga Olteanu si Gina Patrichi) 


| ati 3 = a 


Un hoț printre pungasi 
ică, Draga Olteanu, . Nucu Păunescu) 


Sue 


SA 


Săgeata căpitanului lon 


Căpitanul Ton = 
este un Robin Hood muntean, 


viteaz si mare trăgător cu arcul, 
In cine trage căpitanul? 


f 
À 


F pina lza arăta o prințesă îmbrăcată tente: ce e, de pildă. cu acel mare 
cu tot dichisul de mireasă, alergiînd pe pocal de aur, bătut tot în pietre 
cărările tuturor formelor. de relief, scumpe și pus vizibil pe o piatră, line 
din munți pînă în mijlocul cîmpiei, ca gă un izvor, la drumul: mare, drept 
să-și intilnească tocmai acolo iubitul, cutie poştală sui generis, în care 
cu'care se îmbrățișează şi are o scurta- căpitanul si prințesa sa aleargă 


“n 


| Sintem în evul mediu timpuriu, pe le desenează, cel putin prin siluete, conversaţie. După care iubitul în- de foarte departe să-și lase unul 
la 1460, în timpul domniei lui Viad debutanta Carmen Ghitan și actorul - calacă și pleacă, iar ca rămine, în răvașele secrete” de dragoste? 
Ţepeş si poves imaginată de- Vladimir Gäitan, toate acestea in  superbu-i costum, singură, bătută de Spre acelaşi contrast de specii trimit 
Alexandru Mitru se învecinează, prin senal de mijloace adecvat cele patru vinturi, în timp cela ort- -ṣi desele filmări aus relanti, -ca 
forța împrejurărilor, -eu-un tărim onstituirii cinematografice a aces- zont se arată oștile otomane. Este și racursiurile și obiectivele grandan? 
mitic, cu. descălecarea primilor tei lumi, de asemenea,-de cea mai dub ă cè- gulare c diformează perspectivă 
voievozi, E tinipul din care vin toate Numai noutatea acestuifilontema-  litate momentul oniric de proază pe unor cadre, linear-suave, — întreg az 
| basmele noastre, sîntem încă în lu- tic şi calitatea unora dintre colabo- care-l trăiește prinţesa, retrospectiv, cest amestec părind sățină marmult 
mea pe care au refnyiat-0, ulind, ratori ne facînsăsănu fim frapaţi, de în puținele clipe cînd își îmbrățișează de defularea unor ambiții de experi- 
| Creangă şi Ispirescu, aceea pe care la început, de erorile, uneori mari, iubitul în mijlocul! cimpiei, moment ment, decit de formula virtuală a 
fi o idealiza Eminesc Aburul! - de logică şi de măsură, pe care con- justificat poate doar. de ambiția filmului. Să mat adăugăm că perucile 
de vis frum încarcă imaginea  structorul filmului le comite; izorului de a fructifica într-un şi machiajul multora dintre actori 
lui Ştefan Horvath; fantezia fascinan- Nu se poate să traduci o.legendă de lung metraj un procedeu de sint executate primitiv şi grotesc — 


punctul limită atingindu-l cele citeva 
apariții cadaverice ale lui Vlad Țepeș, 
în-care cu greu mai putem recu- 
noaste pe Virgil Ogäsanu. În virtu- 
tea unor efecte de aceeași natură, 


filrnare- pe peliculă color, cu efecte 
foarte discutabile ca gust Aurel 
Miheleş nu găsește echilibrul între 
reconstituire. “istorică, legendă si 
basm, socindu-ne şi prin alte inadvers 


tă a costumelor cu care Ileana Oro- 
veanu drapează personajele, ‘pe fun- 
| $ dalul- pur, atemporal, -al unor cti- 
torii imemoriale, figurile de fleanä 
Cosnzeană şi de Făt Frumos pe care 


istorică în limbajul acestei arte prin 
excelență vizuale, fără să tir seama 
de. implicaţiile de spaţiu ale acţiunii. 
ur, eroii pot să zboare „că vintul 
si ca gindul", dar'e-cam-mult de aici 


vi 


a 
+ 


faţă in fată 
cu regizorul 
„Barierei'* 


Ja 


(urmare din pag. 11) 
devină subiectul unui întreg film 
sau al unei secvențe. În treacăt 
fie spus, noi nu i-am văzut săru- 
tindu-se, l-ați lăsar să se sărute 
în culise. x 
| 
— Să trecem. peste gluma cu 
culisele. Nu ştiu cît de important 
este evenimentul unui sărut pen- 
tru dumneavoastră. Dar, în ceea 
ce-i priveşte pe Rädita şi Treispe- 
ii, ei nici nu sînt personajele 
principale ale filmului, „Bariera” 
este filmul unui mediu social şi 
nu filmul unui personaj, nici al 
unui cuplu. Evorba deo lume din 
care face parte Viţu, care 
face parte jandarmul, din care 
fac parte cei doi tineri, şi Tutu- 
leasa, și hoţul, şi comisarul... 
Unele personaje sînt sub influenţa 


Mircea Mureşan: 


reinvia o lume 


Vitu, care determină anumite 
transfo i de ordin. politie 
sau moral în conștiința lor, altele 
se supun altor gravitații. Acest 
tablou fauvist, această mișcare 
centrifugä ne-au preocupat, să le 
reînviera din unghiul prezentului, 


= h ss timpului prezent 
ilm 


din film, el constă de obicei, cînd 
revenim din retrospective, din 
cite un cadru static, de citeva 
secunde, în care vă vedem pe 
dumnheivosstră, regizor, stind de 
vorbă, în fața unui magnetofon, 
cu personajul regăsit, la rîndul 
lui nemișcat, fără să auzim 
discuţia şi fără să remarcăm 
vreun gest aparte. 

CIZER EN TEI SINE CE APOI SEE 
i părut deloc 


Pictorul și comisarul 
(lon Besoiu și Toma Caragiu) 


int cu totul insignifiante şi apariţiile 
or actori ale căror nume pot fi 
e pe generic 
lite dintre so 


le re 


F Li 
îngurcă destul de mult itele a 
film care sînt numeroase: o poveste 
de dragoste, complicată cu gelozi 


si răzbunare, istoria unui complot 
boieresc împotriva lui Vlad Țepeș, 
complot al cărui fir 
prindă căpitanul lon, care -căpitan 
e prins la rîndul lui de complotist 


ce seful de post 
“cu copiii.. 
PIE DER EE EN E E SS PETE 
N-ar fi fost vorba de „încă 
un film”, Acest plan al prezentu- 
lui mi se pare că rămine o inten- 
tie care n-a fost elaborată dra- 
maturgic, la nivelul detaliilor: 
un mic incident, care să ne sur- 
prindă, o poantă care să ne fi 
făcut să suridem,,. Ce aflăm în 
plus, prin introducerea acestui 
plan în prezent? 


Aflăm punctul de orientare 
spretrecut,aflămunciobdintr-un 
vas,-aflăm o epavă, de pildă, un 
comisar de poliție ca acela pe 
care l-am văzut în mai muite 
secvenţe de acum 30 de ani, la 
azilul de bătrîni. E-o sugestie 
care Mise pare suficientă şi reve- 
latoare, în acest caz, pentru a 
puncta un salt peste timp şi 
răsturnarea unui destin. De alt- 
fel, dintre toate personajele fit- 
mului — cu excepţia pictorului 
— nu mai trăiesc decit ticăloșii. 
Uh capriciu dur at vieții. 


Ce spune un istoric 


PRE SENTE EEEN EAER, 
Pe pictor nu-l revedem. 
EEE PERI SECTE 
== Ni m-a interesat. 
personaj cu care nu pole 
ar cei care m-au interesat din 
sit unghi au căzut în luptă... 
e că am avut inițial 
altă intenţie şi n-am găsit destul 
curaj s-o duc pînă la capăt. Aș fi 
vrut să pornesc de la cu totul 
alte personaje, reale — prototi- 
puri ale celor dispărute, perso- 
aje care trăiesc astăzi şi pe care 
le-am descoperit în timpul docu- 
mentării pentru filmlar despre 
cei care au dispărut, voiam să 
prezint urmele * materiale. ale 
existenţei lor, descoperite tot la 
faţa locului: fotografii, obiecte. 
Atunci tot filmul ar fi apărut ca 
reînvierea unor fapte absolut 
reale. Nu înțeleg ce m-a oprit să 
realizez această intenţie. 


te un 


nizez, 


Adevărul 


- Vă mulțumesc, 
RL EEE SEC ORE SE TPI 


Valerian SAVA 


? 


ie mele după onarea 
căpitanului Jon“ sînt ale 
ui istoric, nu ale unuicritic de film. 


reuşeşte să-l O Nu mă pot pronunța așadar decît 
asupra plauzibilitätii istorice a si- 
tuațiilor: înfățișate într-un film de 


apariția în tabăra turcească a preten- @ ficțiune. lar dacă în încheiere voi 


dentului la tron, Radu cel 
$.a.m.d. 


Cu o bună idee si chiar cù o schiță @ 


de story atrăgătoare, filmul n-a 
beneficiat și de un scenariu cinemato- 


Frumos, à exprima și judecăți de valoare, ele 
sînt numai ale spectatorului, condi- 
fionat, fireşte, de o viziune asupra 
epocii lui Tepes obținută din docu- 


mente şi cronici, 


grafic propriu -zis și cu atit mai putin @ Căpitanul lon este un fel de Robin 


de un decupaj sau de o concepţie 
regizorală care să clarifice şi să acorde 


Hood muntean, devotat domnului său, 
înverşunat dușman al otomanilor şi 


între ele diferitele linii ale subiectu- @ a] boierilor trădători și, în plus, mare 


lui, să pună accentele de sens și 
surdinele de stil necesare. 


trăgător cu arcul, Personaj imaginar, 
peripetiile lui depind deci de ro- 


Val. S. DELEANU ® mancierul care l-a propus- pentru 


Producţie a Studioului cinema- 
tografic „Bucureşti“. Regia: Aurel 
Miheles. Scenariul: Alexandru 
Mitru. Imaginea: Stefan Horvath. 
Muzica: Lucian Meţianu. Decoru- 
rile: Nicolae Nobilescu, Costu- 
nele: teana  Oroveanu. Cu: 
Vladimir Găitan, Amza Pellea, 
Carmen Ghiman, lon Besoiu, 
Mircea Albulescu, Nicolae Secë- 
reanu, lon Marinescu, Stefan 
Velniciuc, Viorel Comonici, Mi- 
haela Nestorescu, Sânda Aderca, 
Virgil Ogăşanu. 

PERI E DE SI EEE 


@ärhitectura cetăţii 
ei prea tare aminte de Tur- 


@tezist restaurat 
e 


@ toate, autenticitatea putea fi respec- 


ecran, Dar atenţie: cu condiția 
respectării a ceea ce se știe despre 


@ ambianța istorică în care a fost plasat 


personajul, - Trec peste retusurile 
posibile în ce privește costu 
Poienari 


napia, 


{care 


nul Chindiei din Tîrgovişte, fan- 
7 în veacul trecut) 
sau limba prea modernă a acestor 


munteni de acum cinci secole. În 


tată fără a păgubi cu nimic fabulatia. 
Să admitem că spectatorul s-a regă- 
sit totuși în ceea ce-şi închipuie a fi 
fost vremea lui Țepeș, Mai grav este 


@ faptul că filmul poate întări portre- 


tele false ale celor doi frați dușmani: 
Vlad Tepes şi Radu cel Frumos, 
Primul, maladiv, întunecat, rigid, este 
în viziunea filmului tocmai acel 
Dracula psihopat si sanguinar cu care 
anumiţi romancieri de mîna a doua, 
ca Bram Stocker, sau regizori în cău- 
tare de senzaţional încearcă abuziv, 
de la începutul acestui veac, să ex- 
ploateze pe seama vampirismului, 
personalitatea unui Vlad Voievod din 
Tara Românească, realistul și lucidul 
nostru Ţepeş care-și „apăra sărăcia 
si nevoile şi neamul" mat dur, poate, 
dar mai eficient decît alţii. De ce 
oare, fără nici o justificare în -econo- 
miafilmului, eroul însușiși încarnarea 
lui (cum ai acceptat acest rol, Virgil 
Ogășanu?) sînt, deopotrivă, batjo- 
coriti? Un Radu tel Frumos efeminat, 
ridicol, bănuit Şi, de lucruri mai rele, 
un „giuvan” în apariţia lui (cu turban 
pe cap la mijlocul secolului al XV-lea, 
dacă era atunci îngăduit unui principe 
creștin!), iată ce mi s-a părut că în 
concepţia filmului însemna poarta 
deschisă spre orice, numai senzațional 
să fie. Notez că bănuielile privindu-l 
pe Radu cel Frumosnusint confirma- 
te şi că spre 1460 el trebuia să fi fost 
deja tatăl Mariei,viitoarea soție a lui 
Ștefan cel Mare, care i-a dăruit pe 
Bogdan, urmașul său la tron. Buni 
lui Bogdan fusese, așadar, tocmai 
bicisnicul Radu din fimul' de faţa. 
Asocierea e, cel puţin, penib 


Pentru to ce Val. S. Deleanu 


filmului din- punct de ve- 


reproșeaz 
dere artistic, sînt, ca. spectator, de 
acord cu-'el. în urmă cu cîțiva ani, 


copiii mei m-au obligat să le cumpăr 
din librărie: cartea [ui Alexandru Mi- 
tru. N-am citit-o—clte alte romane 
istorice n-am apucat să le citesc?!— 
dar am avut impresia atunci, din 
zelul lor, că-şi găsiseră Robin Hood-ul 
dorit de adolescența tuturor ti 
rilor, 

Copiii mei (10 —14 ani) au văzut fil- 
mul și oricit de derizoriu ar fi ver- 
dicțul lor, el trebuie înregistrat - ca 
hotărit negativ. Fuseseră frustraţi” 
de Robin Hood-ul așteptat, cu -tot 
zelui lu: -Găitan, vrednic, în treacăt 
fie zis de o soartă mainita (dacă nu 
mai bună). 

Ne-am întrebat 
torcîndu-ne 


în- 
e” ce Aurel 


Miheleş, care-l a cîndva pe 
Caragiale, nu reia „în clipele sale 

à $ hs 
pierdute“ vechi cturi din clasicii 


noştri, de pildă Sădoveanu, ca, Zbdia 
Cancerului” sau „Fraţii jderi”, Poate 
că bătrinul povestitor i-ar fi dat nu 
numai excelente idei pentru film, 
şi îndrumat bine spre 
parte din-i românească 
a cărei regăsire deopotrivă. o 
unanimă bucurie 
şi un'sizur 


dar l-ar fi 
acea 


Virgil CÂNDEA 


pe ecrane 


Ofensiva antidrog 


Actiunea ant 


apoi pe scenaristul Ernest Tidy- 


man. Faptele s-au petrecut 


irog, tema din 
French-Connection. ainspirat mai 
intii pe romancierul Robin Moore, 


în 


1962, cînd F.B.l.-ul a depistat la 
New York un transport de 52 kg 
heroină, sosit via Marsilia, în 
maşina unui actor animator 
al televiziunii franceze. Actorul, 


Bărbatul care 
vine după bunica 


Producţie a studiourilor DEFA-Berlin. Regia 
Roland Ochme, Scenar M. Janowski şi 
L, Kusche. Imoginea: W. Braumann. Cu 
Winfried Glatzeder, Rold Herriche, Marita 
Böhme, Katrin March, Marianne Wünscher, 


EE > ARES FU | 

Să ne închipuim că 
căsătorește şi pleacă în voiaj de 
nuntă. Ce ne facem, cine ne gătește, 
cine ne spală, cine are grijă de copii? 


14 


o bunică se 


hip atit ce 
rezolve 
eau jub 
ă neini- 
cere răb- 


medie de situ 
te accente satirice. Realis- 

detaliilor, ritmul alert, jocul 
corect al act citeva 


Filiera 
franceză | 


care intentionase să rămînă doar 
S.U.A., a fost 
obligat să-şi prelungească șederea 


citeva zile în 


cu cinci ani... în penitenciar. 


gare pot asigura -succes 
de față 


lujian GEORGESCU 


Pasărea liberă 


Producţie a studiourilor bulgare. Reg 
Liudmil Kirilov. Scenariul: Gheorghi Miyer. 
gines: Gheorghi Rusinov. Cu: Filip Trilo- 
nov, Nevena Kokanova, Elena Rainova, Kiril 
Gospodinov, Asen Gheorghie. 


PRD BETA E PE DEEE E EES) 

lată un film simţit, cald, sincer 
re adolescență. O adolescenţă 
de întrebări, de semne 
y e, de cäutäri, de aspirația spre 
puritate şi frumos, Ran, personajul 
principal, parcurge în film drumul 
prieteniei, al primilor fiori ai dra- 
gostei, al dilemei alegerii viitorului, 
Ran este un personaj setos de ade- 


„French-Connection" (titlul filmua 
lui în original) este denumirea sub 


de droguri care-şi are 
Marsilia. Port de pri 

primă importanţă la răscr 
murilor dintre Asia și America, 
Marsilia găzduiește în ultimii ani 
numeroase şi moderne laboratoare 
de prelucrarea drogurilor, Aici so- 
sesc pe calea apei sau a aerului 
recoltele de opium din Turcia sau 
cele din Burma, Thailanda și Laos 
(numai aceste trei țări furnizează 
58% din producţia mondială ilicită 
de opium, evaluată anul trecut la 
1 200 tone). Firesc, tot la Marsilia 
se află şi boss-ii cei mari care dirijează 
traficul de stupefiante aducător de 
profituri cifrate la milioane de 
dolari, O cantitate relativ mică 
rămîne pe vechiul continent, dar 
marea parte de heroină, opium, 
marijuana, prelucrată aici, trece 
oceanul pentru a fi desfăcută în 
Canada, America de Sud si mai ales 
în Statele Unite, unde statisticile 
numără în prezent 560.000 de victime 
ale drogurilor, adică de 10 ori mai 
mult decît în 1960. În faţa acestei 
adevărate tragedii naționale, Casa 
Albă a cerut Congresului american 
înzecirea sumei alocate Biroului de 
narcotice pentru anul viitor de la 
78 milioane dolari la 729 milioane 
dolari. lată cifre care măsoară mai 
bine decît cuvintele tragedia drogu- 
rilor şi dezvăluie o nouă fatetä a 


Bătălia anti-drog dată de c 


F.B.I. — şi agenţiile specializ 


e Maxic: Armata a distrus, în 
1970, 4 000 de culturi de marihua- 
na și 11.000 de culturi de maci. 
În acelaşi an, 2420 de persoane au 
fost arestate ca fiind implicate 
în afaceri cu droguri. 

( Time" — septembrie 1972) 
@ Peru: În Peru un transport 
de cocaină poate valora 5 000 de 
dolari; dar de îndată ce el a 
trecut graniţa Statelor Unite — 
curierul primind 1 000 de dolari 
pentru fiecare! kg de drog trans- 


portat — prețul se ridică la 
25 000 dolari. 
(, Time e 1972) 


@ Filipine: Primarul Manilel 
declara că în curînd capitala Filis 
pinelor va ajunge, în privința 


văr, de drep 
nu vrea să 


care trăieşte în n le fr 
din lume, Regizorul Liud 
a asi r i r 
si pros, \ 
pre care să 
că de o necesară notă d 
El a reușit să găsească şi ti 


resante pentru in 
sonajelor de plan doi, t 
pragul terminării clasei a  XIl-a. 
Sint de notat și contribuţiile actorie 
cești ale tînărului Filip Trifonov — 
un Ran simpatic, exploziv, nu lipsit 
nici de entuziasmele, nici de stîngă- 
ciile vîrstei şi ale Nevenei Kokanova, 
o prezenţă actoricească necesară 
pentru a susține alitatea lirică a 
filmului.’ 


AI. R. 


pe ecrane 


Ofensiva aniidrog 


„ practic, 24 dé ore din 24, 
diectul unor frecvente relatări 
în presă. Relatări care, deşi nu fac 
decit să reproducă fapte autentic 
petrecute în orașele americane, pat 
părea tot atitea palpitante scenarii 
ale unor imaginate filme polițiste. 
Reciproca este însă şi ea valabilă. 
Tot mai multe filme polițiste par 
astăzi transcrierea cinematografică a 
unor incredibile caziere judiciare. 
Este si cazul filmului de față, 
semnat de William Friedkin fitm 
care este de fapt relatarea în limitele 
totalei veridicităţi a unei acțiuni 
reale a Brigăzii de narcotice de la 
New York pentru depistarea unui 
transport masiv de heroină, sosit via 
Marsilia. De altfel, unul din cei doi 
poliţişti urmăritori este el însuși 
ofițerul unei brigăzi anti-drog. 
„Filiera franceză” este, astfel, mar- 
torul artistic al unui episod ‘devenit 
aproape cotidian în viața Americii 
de azi, Excelent construită, na 
nea dramatică se- desfășoară fără 
fisuri de logică, du-ne o lecție 
de concizie, ritm -şi interpretare 
actoricească, rdinul dat tuturor 
brigăzilor “ anti-drog: „Găseşte si 
distruge!“ este îndeplinit aici în 
ciuda nenumăratelor piedici. Un 
certificat în favoarea regizorului îl 


> cător —tansată Într-o goană nebună 


dau ce două “urmäriri-cheie” ale 
filmului, Una concep. 
mum de viteză, între mașina 

împrumutată “aproape cu forța de 


către agentul federal de Fa un tre- 


à pe maxi- 


rkeze met 


pe podurile ne > 
suspendate, urmărind în plonjo 
metro-ul în care călătorea unul 
dintre traficanţi; cealaltă, concepută 
pe contraritm, parcă cu încetinito- 
rul, între același polițist şi boss-ul 
bandei respectabilul” domn din 
Marsilia care acționa la adăpostul 
rozetei Legiunii de Onoare ce-i 
împodobea reverul hainei impecabil 
croite, 

Si dacă ar fi-să contrazicem finalul 
filmului în care același respectabil 
domn din Marsilia scapă din ultima 
încăierare cu poliția, îndreptindu-se 
din nou spre criminala-i îndeletni- 
cire, 'am face-o citind cazul real al 
unui alt „rege al drogurilor”, argen- 
tinianul de origine franceză, Joseph- 
Auguste Ricord (acuzat de a fi intro- 
dus în S.U.A, cinci tone si jumătate 
de heroină în ultimii 5 ani) care a 
fost extrădat de curînd autorităţilor 
americane, urmînd să apară în faţa 
justiţiei. 


Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor americane. Reza: William Friedkin. Scenariul: 
Ernest Tidyman, după romanul lui Robin Moore. Imaginea: Owen Roizman, 
Cu: Gene Hackman, Fernando Rey, Roy Scheider, Marcel Bozzuffi, Tony 
Lo Bianco, Frédéric De Pasquale, Bill Hickman. 

Film distins cu premiul Oscar pe 1971 pentru; celmai bun film, cea mai 
bună regie, adaptare scenică, montaj. Oscar pentru interpretare masculină 


lui Gene Hackman. 


traficului de droguri, New York-ul si 
Chicago. Declaraţia sa se referea în 
special la răspindirea drogurilor în 
mediul tinerilor moştenitori ai mari- 
lor bogătași, Depistarea delincventi- 
lor'este cu atit mai grea cu cit prin- 
tre traficanţi se numără şi mulți copii 
de școală şi femei de peste 60 de ani, 
care au declarat [à interogatorii 
„că drogurile nu sint dăunătoare 
atunci cind le mirosi!". În activitatea 
sa, poliţia este asistată în ultima 
vreme de o serie de echipe de 
detecti vi-pe-contract (KAP). Contra 
unei sume de bani care a ajuns în 
ultimul timp pină la 1000 de dolari 
(adeseori banii sint furnizaţi clandes- 
tin chiar de către marii bogätasi 
pentru a-și scăpa odraslele de beţia 
albă), acești sumbri mannixi nu se 


CITITE II ET DA DESI 
Piciul va avea 
un frätior 


Producţie a studiou dim R.P. Ungară. 
Regió: Palasthy Gyôrsy. Scenariul: Sándor 
Török. Imaginea: Otto Forgacs. C K an 
Kovacs, Lajos Balazsovits, Anna Muszte, 
Hilda Gobby. 


CEAI TIPI ST PAD ET à | 
Nişte tineri ș 

părinți 

terprete 


primul lor născut, că va avea un 
Apoi restul de 20 de minute 
eleasi zeloase şi 


rineze 


Dar pe tot par- 


dau în lături să ucidă, pe loc, pe cei 
bänuiti de trafic de droguri. 


@ Turcia: Poliția a capturat recent, 
în două localități, 418 kg de opiu 
brut destinat fabricării heroinei. Să 
amintim că în această țară cultura 
macului pentru producerea opiului 
a fost interzisă. 

(Agerpres, noiembrie '72) 
© R.F. a Germaniei: La începutul 
lunii noiembrie, au fost arestați la 
München trei traficanţi de droguri 
acuzați de a fi introdus în țară cel 
puţin 215 kg de hasis si o cantitate 
de 5 kg morfină-bază în Danemarca. 

(Ag&rpres,. noiembrie '72) 
@ Olanda: O reteade introduce- 
rea hasisului a fost depistată şi 
soldată cu 13 arestări precum și 


adevărate campanii 
a ii nu găs 
, nici o replică care să 


nea sensibilităţii, can- 
dorii a inocentei copilăriei, 
Nici măcar nu evadează într-un regis- 
tru co care ar fi putut scoate 


filmul din monotonie. 


ivan HELMER 


Grăsuna 
Producţie a studiourilor cehoslovace, Regia: 
Josef Pinkava. Scenariul Jaroslav Petrik, 


josef Pinkava. pneg: Karel Kopecky. 


: Markéta Swetlikova, Lubomir Lipsky, 
Mila Mysliková, Helena Ruzickova, Jarimil 
Hanzlie. 


Gene Hackman 


si William Friedkin 


primesc Oscarul ‘72 pentru. „Filieră franceză” 


5 premii Oscar 


Printre ultimii regizori americani afirmaţi în lumea cinemato- 
grafică internațională, Yates, Ritchie, Fraker, Pakula, Schatzberg, 
se numără şi William Friedkin (în dreapta, în fotografie), a cărui 
faimă a trecut oceanul numai cu ultimele sale două filme, „Băie- 
ţii din bandă“ (1970) si „Filiera franceză” (1971) — lansate aproape 
concomitent pe piața internaţională şi, bineințeles, datorită celor 
cinci Oscar-uri cu care a fost recompensat acest ultim film al său, 
La 33 de ani, Friedkin e considerat azi ca unul dintre cei mai buni 
profesionişti din generaţia tinerilor regizori americani, în privința 
montajului și a indrumärii actorilor. Experiența și-a format-o la 
început în filme de televiziune și documentare, dar şi cu o serie de 


lung metraje turnate în anii ‘60 („Noaptea lui Minsky 


„Petrecere 


de aniversare“, „Timpuri bune”) care nu au rulat pînă în prezent pe 


ecranele europene. 


a fost nevoie să se filmeze „Filiera franceză“ 


confiscarea a 600 kg de haşiş. Marfa 
era transportată în fundul dublu al 
unor lăzi de citrice. 

(Agerp 
© S.U.A.: Răspindirea consumului de 
droguri în rindul copiilor si adoles- 
centilor americani s-a soldat în 
deceniul 7 cu: 15 morţi în 1960, 
38 în 1964, 79 în 1967 si 224 (55 
dintre ei aveau sub 16 ani) în 1969. 

(internationa! “Herald Tribune— 
1971 
@ Miami: În septembrie 1970 si în 
august 1971, Poliţia federală a 
confiscat 200 kg heroină, 80 kg 
cocaină față de 15 şi respectiv 22 kg 
în 1969. 
Numai în luna septembrie, la 
New York, F.B.l.-ul a depistat, 


noiembrie "72 


Fapte obișnuite din viața liceenelor 


si liceenilor, o mică idilă, un concurs 


de sport, o ceartă fără urm 
pun. po 
onajul principal, Itka, poreclită 
Grăsuna, o fată cu un fizic nu prea 
atrăgător şi nici prea bogată spiritua- 
liceşte, este pusă să lege firul intim- 
plărilor, să ducă filmul înainte. Si 
de bine de rău, rămînînd în limitele 
previzibilului, fimul ajunge la capăt. 
Dar numai strădania copiilor, altfel 
estul de expresivi, neajutati de o 
cit de cîtă inventivitate regizorală, 
nu poate scoate filmul din anonimat. 


co 


vestirea cinematografică. 


AI. R. 


după patru luni de urmărire, dro- 
guri, transportate în portbagajul unui 
Cadillac, în valoare de 200.000 dolari, 
iar într-o cutie de scrisori s-au găsit 
depozitate pungi de heroină în stare 
pură evaluate la 10 milioane de 
dolari „la prețul străzii”. 
(The Sunday Times Magazin, 
oct. 1972) 
© Ştirile de mai sus sînt numai 
citeva dintre cele apărute zilnic în 
presa mondială. Campania antidrog 
desfăşurată în toate țările lumii de 
câtre brigăzile de antinarcotice îm- 
potriva consumatorilor şi trafican- 
tilor nu este dusă numai cu pistolul 
în mină ci si de către centrele de 
tratament clinic şi psihoterapeutic, 
care duc lupta mai grea: lupta 
pentru recuperarea bolnavilor. 


În atenţia 
cinefililor: 


Între 1 şi 7 ianuarie 1973, la cine- 
matograful „Central“, în programul de 
seară, vor fi reluate opt dintre cr 

cine 


„Sacco ţi Vanzetti“, „Pădurea de 
mesteceni", „12 oameni furioși“, eZ” 
Şi „Incidentul*. 

la dimineaţa zilei de 3 ianuarie va 
fi prezentat filmul „Hugo și josefina", 


II eee A REIES EC tes RT 
Rubrica „PE ECRANE“ a fost în- 


tocmită conform programării 
D.R.C.D.F. la data încheierii numă- 
rului. 


15 


i 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


coroanei 


Filmul regizorului 
are Un titiu ironic 
există, iar coroana nu estea ri 


epoca nu este medievală, intriga nu 
este paipitantă, săbiile lipsesc, 
La; un prim strat e vorba de un 


episod al luptei minerilor. polonezi 
din perioada interbelică, în plină 
economică, de eroismul cu care 
istă în interiorul minei, într-o 
grevă „poloneză“, adică de ocupare 
a locului de muncă, Despre solidari- 
tatea lor, rezistența la tentaţii, 
învingerea greutăților, organizarea 
unui nucleu de conducere si autori- 
tate autentică. Fimul are un sens 
politic nu numai prin evocarea unui 
episod de luptă muncitorească, dar 
și prin sublinierea genezei unei 
adevărate - democraţii muncitorești 
pe Care se bazează autoritatea comi- 
tetului de grevă, prin sublinierea 
tradițiilor democratice ale mişcării 
ctasei muncitoare. În acest sens, filmul 
este, neindoios, un film de actualitate 
și poate fi comparat cu alte filme 
produse în țările socialiste reflec- 
tînd, prin întoarcerea la aceste tra- 
diţii, marile främintäri ale etapei 
istorice pe care o trăim, 


Însă ambiția lui Kazimierz Kutz 
este mult mai mare. El urmărește 
să reconstituie nu o problemă ci un 
orizont cultural, geneza şi configu- 
ratia culturii populare, diferită și 
chiar opusă marii tradiţii nobiliare 
a Poloniei. Kutz este şef de școală 
şi el subliniază existenţa acestei 
culturi care nu și-a găsit o expresie 
în film pînă acum. Wajda si ceilalți 
maeștri polonezi, prin toată viziunea 
lor, după Kutz continuă tradiţia 
cultă de esență sleahtică. Cultura 
populară, cîntecul, dansul, valorile 
morale și umane, aduse de „Perla 
coroanei“, se îmbină organic cu acțiu= 
nea și e servită de marile valori plas- 
tice ale filmului. Lupta e crincenä 
dar filmul nu e încrîncenat, are un 
aer de voiosie stenică, Fără să fie o 
capodoperă, este demn de toată 
atenția și un prilej de meditaţie, 


Alexandru IVASIUC 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia si scenariul: Kazimierz Kutz. Ima- 
ginea: Stanislaw Loth. Cu: Olgierd Lukaszewicz, Lucjy Kowolik, jan Englert, 
Franciszek Pieczka, Jerzy Cnota, Jan Bogusz, Tadeusz Sobolewicz. 


+ 


Rapsodul Sileziei 


„Sintem o țară de poeţi si realismul nu are o tradiţie prea 
puternică în arta noastră. De aceea mi-am propus să introduc în 
filmul nostru realitatea regiunil care determină în cel mai înalt grad 
prezentul și viitorul Poloniei, realitatea regiuniiunde s-a format pro- 
letariatul polonez şi unde s-a scris bogata istorie revoluționară: 


Silezia. L 


Silezia poate părea multora cea mai urită regiune a țării 
noastre, dar pentru mine frumusețea stă în unicitate şi irepeta- 
bil — si Silezia e unică, irepetabilă.” 

Fidel acestei profesiuni de credință, Kutz a dedicat ultimile 
salefilme, „Sarea pămîntului” şi „Perla coroanei“, Sileziei natale si 


oamenilor ei. 


Kazimierz Kutz, autorul unui. film document: 


„Perla 


coroanei“ 


„Munţi înverziţi“ ne poartă în 
decorul muntos și aspru al satelor 
albaneze; Tara este ocupată de naziști 
şi grupurile. rezistenței antifasciste 
formate. din ostași, ţărani, păstori 
härquiesc ocupantul în lupte scurte si 
crîncene. 

Dimiter Anagnosti, regizor şi sce- 
narist, își propune însă să omagieze 
memoria celor căzuți în lupta de 
eliberare a Albaniei, nu atit printr-un 


16. 


film de acţiune cit printr-un film 
descriptiv, de atmosfe: 

Patru tovarăși, purtind o targä pe 
care zace o fată rănită în luptă, 
sträbat, în drumecătre spitalul impro- 
vizat, într-un sat, povirnişurileunor 
munţi. mai degrabă troși decit 
inverziti. Starea sănătăţii tovarășei 


„peste 


ale sau 


arșiță, către ţinta finală, Imaginea 
acestor patru bărbaţi ducind a targă 
este o permanență de-a lungul între- 
gului film. În drumul. lor, cei patru 
trec prin alte sate, vorbesc cu tot, 
felul de oameni, poposesc la o casă 
unde se nunteste. O nuntă tristă 
pentru că bärbatiiystau mereu, la 
pindă, cu ochii la armeîn așteptarea 
dușmanului. În final, pun la cale și 
duc la bun sfirșit, solidarizind în 
acțiunea lor țăranii de prin părțile 


locului, eliberarea unui pod, poziție 
aflată în miinile- inamice, pentru a 


putea scurta calea către spital. 
Această traversare fugărită, pripi- 


tă, care-i duce din primejdie în pri- 
mejdie, ne familiarizează cu oamenii 
careau scrisși locurile unde s-a desfă- 
şurat istoria ultimului război mondial 
în Albania. Un film aspru, pe-măsu- 
ra războiului şi a oamenilor care-l 
duc, fără să romanteze ` nici- gestul 
eroic, nici tragedia vieţii ptâdite la 
fiecare ` pas de moarte. De aceea 
poate dragostea carese naște, numai 
din priviri, între unul dintre Ostasii- 
brancardieri și fata aproape pe m 
ie, are O rezonanță aparte, puterr 
că, în acel univers de piatră și miros 
de puibere. 


A. D, 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


@ Joe Hill a murit. Dar cîntecele 
sale nu s-au stins © dată cu el. 
Ele cutreieră astăzi nu numai 
pămîntul american, ci lumea 
întreagă prin glasul mai multor 
cintäreti de balade: Joan Baez, 
Woody, Guthrie, Pete Seeger, 
Phil Ochs, Bob Dylan... lată 
versurile ultimului cîntec compus 
de Joe Hill: , Testament”. 

Ce las? E lesne sä decid 

Căci nu-i nimic de împărţit 

Nici neam mihnir care jeleste. 


lui Bo Widerberg a fost 
niat la festivalul de la Cannes 
1971. Ceea ce a impresionat 
mai ales a fost combinația de dramă, 
de tragedie şi de autenticitate isto- 
pică. 

Procesul suedezului Joseph Hill- 
strom, devenit în Statele Unite Joe 
Hill, a avut substanţa și amploarea 
procesului Sacco și Vanzetti. Filmul 
începe prin a descrie, cu o artă 
desăvirșită, mizeria” famelică din 
East Side, partea de est a New- 
York-ului, la începutul secolului. 
Hoinărind- din “loc în loc, mereu 
pomer, Joe ajunge în oraşul Salt Lake, 
unde organizează o grevă a mine- 
rilor şi se înscrie în mişcarea de 
stînga) Industrial Workers of the 
World (Muncitorii industriali mon- 
diali), aşa-zişii Wobblies sau L. W.W. 
— curent foarte. de stinga, mult mai 
de stinga decît Uniunea generală a 
sindicatelor, căci aceasta din urmă 
se ocupa numai de muncitorii califi- 
cati, care lesne își puteau găsi de 
lucru, pe cînd Wobblies-ii apărau 
pe muncitorii necalificaţi. Joe Hill a 
fost un mare inovator în materie de 

ropagandă revoluționară. Guvernul 
discursurile publice. și 
discuţiile care le urmau, Atunci Joe, 
care era poet și muzicant, compunea 
cintece în care punea tot ce îi durea 
pe muncitori. Cintecele le cînta 
întîi el, apoi erau reluate în cor de 
toată asistența. Ele cuprindeau toate 
endicärile, acuzările 
şi ele nu puteau fi interzise fiindcă 


„Pe piatră muşchiul nu mal 
creşte“. 

Trupul meu? O! Aş vrea 
de-acum 

Să-l ardeti şi să-l faceţi scrum 

Pe care-l va sufla o boare 

Pe locul unde creşte-o floare 

Cärela cit pe ce să moară 

Îi va aduce viaţă iară. 

Zapisul are-un codicil: 

Urez la toți noroc! 


nu intrau în prevederile 
interzicere a discursurilor. 
tea propagandei lui alarme 
stäpini, care îi înscenează un proc 
odios. Ca la Sacco şi Vanzetti 


ţii politice. Vina imputatä 
fost tot un omor de drept ce 
Dovada? În momentul cînd se c 
sese crima, Joe avea pe. corpul 
răni, Le căpă la un 
legătura lui de 


ci nu-i va invoca 
tat. Ges 
romantic, cam extrav 
un militant revoluţionar. 
nu uităm că extravagant era e 
fire), poet si trubadur și visător. 
Aşa că gestul său se expl ntere- 
sant e testamentul lui scris înainte de 
a. fi împuşcat şi care sună textual 
„N-am nimic, fără numai trupul 
meu. Vreau să fiu incinerat şi cenuşa 
mea să fie răspîndită în vint, astfel 
ca vreo floare vestejită să 
în acest scrum un nou izvor d 
La 19 noiembrie 1915 este împușcat. 
Voința i-a fost ascultată, La sfirsitul 
filmului vedem cum tovarășii împart 
acea cenușă în mici pachetele, care 
vor fi trimise, în plic, tuturor orga- 
nizatiilor muncitorești de stinga. 
După ce au făcut această treabă, 
tovarășii se duc în localul de alături 


să danseze, Să nu interpretăm asta 
ca un semn de nesimţire şi indife- 
renţă, dimpotrivă, ca un semn de 
energie, de stäpînire de sine, ca un 
semn că pentru eiviata — deci 
lupta — continuă, pe deasupra 
fntristärilor. 


Producţie a studiourilor suedeze. Scenariul si regia: Bo Widerberg. Ima- 


Actorul Thomas Berggren, care 
interpretează rolul lui Joe și-i cîntă 
protest-song-urile, este un excelent 
artist, 

În Suedia (și chiar aiurea), multi 
socot pe regizorul Bo Widerberg 
superior lui Bergman. 

D.I. SUCHIANU 


ginea: Petter Davidsson. Cu: Tommy Berggren, Anja Schmidt, Kalvin Ma- 


Fascinatfa lui Bo Widerberg 
pentru cinematograf s-a suprapus 
la început cu admirația sa pentru 
Ingmar Bergman, cind descoperea 
filmele sale (,Sommerlek”, „O 
vară -cu Monica”) în oraşul său 
din provincia suedeză. A urmat 
apoi întîlnirea cu Bergman venit 
la Malmö să monteze citeva 
piese. A fost atunci un început 
de prietenie, un inceput de 
colaborare, dar totul se sfirsi 
o dată cu intoarcerea lui Bergman 
ja Stockholm. În 1960, Widerberg 
devine pentru doi,ani criticul 
cinematografic acreditat al 
unui important cotidian suedez. 
Așa începe seria articolelor 
sale incendiare care descopereau 
rînd pe rînd că cinematograful 
suedez e dominat de poncife, 
platitudini, scheme. Pînă cind, 
într-o zi, discipolul de ieri îşi 


lave, Evert Anderson, Cathy Smith, Hasse Persson, David Moritz. 


Mai mare ca Bergman? 


exprimă dezacordul chiar şi față 
de evoluția metafizică a operei 
magistrului său, Bergman, pro- 
punind un cinematograf nu al 
dialogului omului cu dumnezeirea, 
ci al dialogului omului cu semenii 
săi. Widerberg îşi încheie cariera 
sa de critic cu „O privire asupra 
fiimului suedez" — incisivă' pla- 
chetă de 100 de pagini cuprin- 
zind sinteza opiniilor sale critice. 
Tot atunci se hotărăște să refor- 
meze filmul suedez, nu cu vorbe 
ci fäcind filme, Din 1962 si pină 
astăzi, Widerberg a lucrat într-un 
ritm de un film pe an. Cele 10 
filme semnate de el au rămas 
pentru noi necunoscute, cu excep- 
ţia povestei de dragoste a „Elvirei 
Madigan" si acum a balade 
lor lui „Joe Hill". 

Astăzi, mulţi socotesc pe Wi- 
derberg mai mare decit Bergman. 


# 


pentru 


Războiul s-a terminat, piramida 
opresivă. a administrației fascisto- 
regale s-a prăbuşit şi, totuși 
zonele muntoase ale” lugosi 
20.000 de cetnici, asasini şi jefuitori 
fanatici răspindasc teroarea În mai 


Capcana 


general 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


de război în guvernul regal în exil, 
care se ascunde şi este păzit 
cu strășnicie de oamenii săi, prin 
cotloanele singura ale munţilor. 
Existenţa generalului a fost reală și 
filmul reconstituie de fapt acel epi- 
sod dramatic în care securitatea 
iugoslavă a întins o capcană căpete- 
niei — şef de băndă a cetnicilor, 
Povestea e simplă și dură. Un 
tînăr chirurg, care este și agent al 
securității, se infiltrează încet, ierar- 
hic, în rîndurile bine organizate ale 
cetnicilor, Misiunea sa e aproape im- 
posibilă — generalul trebuie prins 
viu pentru a ajunge pe banca acu- 
zatilor. O va îndeplini, după multe 
eripetii punctate de rafalele auto- 
matelor. Un film de aventuri, deci. 
firmatie care atrage după sine și 
principala rezervă pe care o nutrim 
față de film — aceea de a lăsa pe 


plan secund evenimentul istoric şi 
suimbrele lui implicații (își pierd viață 
nenumărați oameni pe parcursul ac- 
tiunii) pentru a apăsa cu pūtere pe 
pedala suspensului, violenței şi he- 
moglobinei vărsate din belşug. Aven: 
tura înfrumusețează prea mult tra- 
gedia unor întîmplări adevărate, 
Căci prin timp alunecăm de la poso: 
morîtele rebusuri ale istoriei la fer- 
mecătorii agenţi secreţi care le 
rezolvă... 

În rest, cineastul iugoslav Milo: 
mir Stamencovit îşi cunoaște meseria, 
filmul e solid construit, fără sclipiri, 
dar şi fâră neplăcute falii. Actorii 
compun portrete pitoreşti şi Bekim 
Fehmiu (doctorul-agent) este dis- 
putat azi şi de Hollywood şi de 


Cinecittă. ž 
Dan COMSA 


Producţie a studiourilor iugoslave. Regia: Milomir Miki Stamenković. Sce- 
nariul: Dragan Marković. Imaginea: Ognjen Milcevié. Cu: Bekim Fehmiu, 


Ljuba Tadić, Jelena Jovanović 


igon, Rade Marković, 


PEL PR CN SE EE PAS EEEE E 


e Bekim Fehmiu, deşi a debutat 
din 1962 si a interpretat citeva 
roluri de succes, s-a lansat ca 
adevărată vedetă internațională 
doar cu filmul lui Petrović, „Am 
întîlnit şi ţigani fericiţi”. Pentru 
acest rol i s-a acordat Premiul 


Candidat la Oscar 


special al juriului şi al critici la 
Cannes — 1967 şi s-a numărat 
printre candidații OSCAR-ului 
aceluiaşi an. De atunci, Fehmiu a 
filmat în numeroase producţii in- 
ternationale pentru De Lauren- 
tiis, Franco Rossi, Burt Kennedy, 
Lewis Gilbert. 


tilnească fără disonante, convergent, 
intenții artistice atit de diverse ca 
în ultima creație a lui Arthur Penn, 
Odisee picarescă și document soci- 
ologic deopotrivă, de f. 
i legendar si pregnantă | 

e politică, „Micul om mare“ 
pare un film deconcertant. De fapt, 
cu toate bizareriile sale 
ocmai datorită acestora 


18 


ă infailibilă. El exercită o 
tie gravă si poetică, de un tip 
foarte special, înscriindu-se practic 
printre cele mai angajate si mai 
virulente pelicule politico-sociale ale 
ultimilor ani. Umorul tandru sau 
umorul feroce devin elemente de 
contrast si de echilibru în 'ope- 
rația “crudă întreprinsă de regi- 
zor (metafora filmului e eviden- 
tă) pe rana deschisă a con elor 
rasiale din America tor noastre. 

Povestea „micului om mare", răpit 


și apoi crescut de indieni, pînă de- 
vine un cheyan veritabil, poate că 
nu este tocmai originală, dar tot 
ceea ce este dincolo de acest fir — 
să-i spunem — obişnuit de acțiune, 
dobiîndește semnificaţii surprinzätoa- 
re, neobișnuite si profunde. Desti- 
nul lui Jackie Crabb—un „anti- 
erou” de zile mari (aici demistifi- 
carea vestului legendar funcționează 
la perfectie) este tulburător şi aver- 
tizant. Aventurile sale rocambolesti 
prefigurează dilema tragică. Dubla 
sa apartenenţă fi creează o situaţie 
de © aberantä zguduitoare: este re- 
vendicat, deopotrivă, de albi şi de 
indieni, pentru a fi apoi urmărit 
şi amenințat, la fel, şi de unii și de 
alţii; soţia lui albă este capturată şi 
sechestrată de indieni, soția lui in- 
diană este masacrată de albi; Jackie 
Crabb, micul om mare (nu văd alt 
interpret posibil, în acest rol, decît 
pe Dustin Hoffman) învață viaţa la 
şcoala disperării; extravagantele a- 
venturi ale „feţei palide” trec, pe 
nesimţite, pragul tragediei: eroul 
suferă- o condamnare dintre cele 


+ mai aspre cu putință, aceea de a 


nu putea niciodată alege. ,jocul" 
lui Penn, risul dezinvolt, tonul savu- 
ros se transformă, brusc, în coşmar, 
Masacrul de pe rîul Washita atinge 
cruzimi-limită. Armatele generalu- 
lui Custer (Richard Mulligan), unul 
dintre aceia pentru care „un indian 


bun înseamnă un indian mort", mat 
sacrează cu ochii închişi, femei, băi 
trîni, copii. „Micul om mare", care 
este un mic om mare nu numai la 
propriu ci si la figurat, asistă nepua 
tincios si firav, purtindu-si stigmas 
tul şi crucea în tăcere. Este prizo 
nierul unei hore diabolice, aceleași 
personaje se învirt ametitor în jurul 
său, pentru el nu există nici o ieșia 
re. Doar sfatul înţelept si sceptic al 
bätrinului indian, fața aceea amar 
scrijelată de drumurile vieții, sînt 
un punct de sprijin şi de echilibru 


într-o lume de haos. Și, poate, surts 


sul atît de derizoriu, uneori, al unel 
femei... 

Arthur Penn, cu şcoala Jui Ford, 
dar polemizind adesea cu maestrul, 
îşi continuă imperturbabil „jocul“ 
demistificării. Merriweather, escro+ 
cul (jucat de un fost „comisar de 
poliţie”, Martin Balsam), apare la 
început fără un braţ si fără o ureche, 
apoi fi mai lipseşte un ochi, apol 
un picior... Metafora devine bru+ 
tală, acidă. Drumurile filmului merg 
spre o unică și decisivă concluzie: 
o civilizaţie care s-a născut printr-un 
genocid nu poate sfirși' decit prin 
autodistrugere. Vezi filmul acesta, 
cu tuşe atît de contradictorii. (crud 
Şi poetic deopotrivă) care te face să 
te gîndeşti, aproape fără să vrei, 


la Song My... 
ES Cain CĂLIMANI 


„PERIE LAPS IR DARIE ED SIE ARI E NC 20 AES TEE DRE EL SP 
Producție a studiourilor americane. Regia: Arthur Penn. Scenariul: Cal- 
der Willingham (după romanul lui Thomas Berger), Imaginea: Harry Stran- 
diing ir. Cu: Dustin Hoffman, Martin Balsam, Jeff Corey, Chief Dan 
George, Faye Dunaway, Richard Mulligan, Kelly Peter, Amy Eccles. 


Le 

500 000 

ES 
— În statele Unite trăiesc 
astăzi aproximativ 500.000 de 


indieni, räzletiti în 282 de re- 
zervatii. 


65 %, 
D | 


— Aproximativ 350.000, adică 


65%, sint şomeri. 


90%, 


— 90% locuiesc in caroserii 
de automobile uzate, în certuri, 
în colibe sau în tot felul de alte 
adăposturi improvizate, de osără- 
cie incredibilă. 


El 


Media de viață a indianu- 
lui nu depäseste 44 de ani. Si, 
ca si cum situatia n-ar fi sufi- 


Dosar pentru 
„un film cu indieni“ 


cient de rea, indienii dețin şi 
recordul de sinucideri. Printre 
sinucigași există oameni de toate 
virstele, de la 10 ani în sus. 


400 
mæra 


Nu demult, un grup de 
400 de indieni, exasperati de 
lipsa de succes a tuturor cere- 
rilor si protestelor lor, au luat 
„cu asalt clădirea „Biroului pen- 
tru afaceri indiene” din Washing- 
ton, au spart uşile, au distrus 
toate dosarele găsite și au bari- 
cadat intrarea, declarind că nu 
vor abandona localul pînă cînd 
revendicările lor, cuprinzind 20 
de puncte, nu vor fi satisfăcute. 
Acţiunea nu a adus nici o schim- 
bare radicală dar, inerind cu 
forţa în pag. l-a a ziarelor, 
aceşti 400 de indieni disperaţi 
au obligat o lume întreagă să 
privească în față un genocid 
trecut sub tăcere de mai bine 
de un secol. 


uns. 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


Tragica aventură a războiului a 
ere pe cineaștii de pretutindeni 
htr-un registru care merge de Ja 
comedia scrisnitä pînă la acele filme 
document ale căror dure imagini abia 
se pot privi. Fără a uita fanteziile mai 
mult sau mai puţin credibile ale agen- 
ilor dubli st tripli, istoria marilor 

ătălii, aventuri 
uri imposibile, povestea atito 
tine surprinse şi prinse în ace 
grenaj fatal.. Evadările de to 
completează această paletă si 
şi tema lor este în sine generoasă pen- 
tru că exaltă curajul, hotărîrea de 
a fi liber cu orice pret, prietenia pină 
la sacrificiu. 

John Sturges povesteşte, prin 
Imagini de western, această mare 
evadare dintr-un lagăr nazist din apro- 
piere de München, şi reușește să-şi 
echilibreze magistral filmul între ten- 
siunea spaţiului închis — lagărul, unde 
militarii englezi si americani îşi pre- 
gătesc clipă de clipă aproape impo- 
sibila încercare de ieșire și epicul 
desfäsurat al fugii lor — de la efor- 
tul sofidar-al evadării la încercările 
tolitare ale fugarilor, pierduţi în 
largile spaţii ale unei țări ostile. 

Cineastul îşi plimbă cu dezinvol- 
tură camera peste peisajul împădu- 
rit al țării Rinului si orăşelele de 
pure cu gäri singuratice, unde 
întuie primejdia, ne trimit fără voie 


an- 


cu gîndul la „Gun Hill" sau „O.K. Cora 
ral“; iar războiul, uniformeie Wehr- 
machtului par să se estompeze 
In fața acestor fnfrüntäri individu 

Nu e un repros adresat filmului, 
pentru că personajele se structu- 
rează astfel complex, definirea lor 
în tripla ipostază de militar — pri- 
zonier — om häituit, e subtilă și 
interesantă. Mai mult, această atmos- 
fers deschematizatä eliber: fil- 
mul de riscul clişeelor, duct 
dincolo de virtejul aventurilor, de 
dramatismul susținut al episoadelor, 
spre tärimul mai înalt al emotiei 
sincere. b 

Unul din fugari îşi pierde vederea. 
Nu poate, nu vrea să renunțe 
la fugă, un prieten îl duce literal- 
mente de mînă, îi povestește ce se 
petrece în jur, din pericol în peri- 
col. Călătorie pe muchea de cuțit 
a unui vis urit. Aceste situaţii fi- 
mită, povestite simplu, fără înduioşă- 
ri şi efecte, dau tonul filmului. Marea 
evadare este de fapt eterna, mereu 
reînceputa mare încercare a voin- 
tei, a fricii învinse, care dăltuiește 
caracterele. Chiar atunci cînd tă- 
cerea morţii e singura recompensă 
a luptătorilor. Și în acest sens, 
John Sturges a realizat un film meri- 
toriu. 


Dan COMŞA 


Producţie a studiourilor americane. Regia: John Sturges. Scenariul: ja- 

mes Clavel, W. R. Burnett. Imaginea: Daniel Fapp. Cu: Steve Mc Queen, 

ames Garner, Richard Attenborough, James Donald, Charles Bronson, 
nald Pleasence, James Coburn, Hannes Messemer. 

Premiul de interpretare masculină lui Steve Mc Queen, la al 3-lea Festival 


Internațional— Moscova 


Lupul... și Răzbunarea 


Jack London, autorul de neuitat al 
copilăriei şi adolescenței tuturor, 
este în același timp, pentru istoria 
literaturii americane, un element de 
referință, un moment de răscruce. 
El se insinuează de asemenea si 
în evoluţia celei de-a șaptea arte 
prin intermediul marilor maeștri 
ai perioadei de început (Griffith 
— „De dragul aurului”), pentru 
a reveni apoi mereu, de-a lungul 
anilor, în naratiunile cinematografice. 

Dar iată că în 1972, studioul 
„Bucureşti“ si ,Tele-München“ re- 
iau cîteva din povestirile scriitorului 
american, din dorința evidentă de 
a realiza două oneste pelicule de 
aventuri destinate tinerilor: „Lu- 
pul mărilor” şi „Răzbunarea“. Li- 
niaritatea epică (flash-back-urile sint 
simple adaosuri, fragmente din al- 
te texte, ce înmulţesc „coinciden- 
tele“ si aşa destul de numeroase în 
„Lup Larsen“), stingăcia şi inexpre- 
sivitatea celor mai multe secvențe, 
schematizarea relațiilor dintre per- 
sonaje — neînlăturată de haloul de 
mister, pe care uneori cineaștii 
ni-l impun — ne uimesc. Şi nu pentru 
că obisnuitele filme ale genului ar 
fi altfel construite; a deplinge medi- 
ocritatea, lipsa de fantezie, tonul 
moralizator care marchează (vai!) 
aproape toate creaţiile concepute 
pentru uzul spectatorilor încă „ne- 
maturi”, este una din preocupările 
constante ale criticii de pretutin- 
deni. Mirarea noastră provine din 
faptul că descifrind, în complicatul 
generic al celor două coproductii 
şi numele regizorului Wolfgang Sta- 
udte, ne-am reamintit că ei a lucrat 
cu Max Reinhardt şi cu Piscator, 
că el este autorul mise-en-scenei 
filmului „Asasinii“sînt printre noi“, 

Să uităm că Jean Mitry crede că 


Wolfgang Staudte, „impreună cu 
Helmut Kaütner, este cel mai bun 
regizor german. de după sfirsitul 
războiului“, să ne închipuim că 
„realizatorul materialului filmat“ este 
doar sosia renumitului cineast; fñ 
schimb, să-i numim pe cei care au 
participat la alcătuirea variantei 
româneşti (scenariul, adaptarea dialo- 
gurilor, regia — poate că măcar la 
„Lupul mărilor” ar fi fost mai exact 
să se scrie în loc de regie, montajul): 
Sergiu Nicolaescu si Alecu Croitori. 
Să subliniem și contribuţia cîtorva 
dintre actorii noștri (Sandu Popa, 
Boris Ciornei,. Mircea Albulescu, 
lon Bog, Dana 'Comnea, Liliana To- 
mescu şi neprofesionistul Dumitru 
Honciuc); să remarcăm prezenţa lui 
Emmerich Schäffer, ce creionează, 
pregnant, unul dintre portretele 
de prim-plan, şi dezinvoltura lu 
Sergiu Nicolaescu, interpretul unui 
alt personaj principal, Hall-Raffyi 
si, mai ales, să notăm creația lui Co- 
lea Răutu, ce întruchi 4, cu for- 
tă şi în culeri vii, unul dintre eroii 
secundari. 

De, asemenea, să reliefäm rea- 
lizarea unui dub nesupărător şi 
chiar precizia găsirii corespondente“ 
lor românești, suprapunerea cu fra- 
Zarea germană, jar dacă dialogul nu 
ar fi vrut mereu şi mereu să ne 
explice cum şi ce se întîmplă pe 
ecran (ne referim, în special, la 
„Lupul mărilor”), dacă replicile ar 
fi fost mai putin declamatorii, dacă 
post-sincronului i s-ar fi adăugat un 
mixaj tot atit-de corect, nici n-am 
fi observat, probabil, că nu vedem fil- 
mele în versiunile originale. Atunci 
am fi avut de apreciat o performanţă 
tehnică deloc minoră. 

loana CREANGĂ 


EEE SEI PE ERE A ETICE E SE A ERE EF E 1 LCD ZECE IN EEE TESTER 


Coproductie a studioului cinematografic Bucureşti si Teleminchen, după 
povestirile lul Jack London. Realizat din materialul filmat de Wolfgang Staud- 
te, după un scenariu de Walter Ulbrich. Partea l-a: Scenariu! şi adaptarea dios 
logurilor variantel române: Sergiu Nicolaescu, Regia: Alecu Croitoru, Partea 
Il-a: Scenariul si adaptarea dialogurilor variantei române: Alecu Croitoru. 
Regia: Sergiu Nicolaescu. Imaginea: André Zarra. Muzica: Hans Posegga, 


Tiberi 


Olah. Decoruri: Aureliu lonescu. Costume: Lidia Luludis. Montajul: 


Gabriela Nasta. Cu: Raimund Harmstorf, Edward Meeks, Emmerich Schäffer, 
Sandu Popa, Peter Kock, Boris Ciornei, Mircea Albulescu, Dumitru Honciuc, 
Dieter Schidor, Frantz Seidenschwan, lon Bog, Colea Răutu, Sergiu Nico- 
laescu, Beatrice Cardon, Hans Pomarius, Wilhelm Kowaly, Dana Comnea, 


Liliana Tomescu. 


De ce am filmat 
la München ? 


De fapt, aceste două filme, apă 
rute pe ecranele româneşti cu ti- 
tiurile „Lupul mărilor” și „Răzbu- 
narea", sînt montate din patru fil- 
me-TV, a 90 de minute fiecare, fă- 
cute la studiourile Tele-München. 
Mă simt obligat să spun că ele au 
repurtat în Republica Federală a 
Germaniei şi în Austria cel mai mare 
succes al serialelor de televiziune 
din țările respective şi au fost relu- 
ate, la cererea spectatorilor, esti- 
mati la peste 60 milioane. În ceea 
ce mă privește, am fost solicitat de 
firma Tele-Mânchen, doar pentru 
cel de al patrulea episod, primele 
trei fiind filmate de regizorul ger- 
man W. Staudte, dar am continuat 
pe aceeași linie, gîndind filmul ca 
fiind destinat unui public larg și 
foarte tînăr. Pe ansamblul -muncii 


mele regizorale, filmul continuă o 
experiență pe care am început-o cu 
cîțiva ani în urmă pentru televiziunea 
occidentală, experiență care — deși 
unora le poate părea ciudată afir- 
maţia — îmi asigură cîștigarea unul 
prestigiu altfel greu de cucerit pe 
piața filmului din vest. Spun asta ca 
unul care cunosc „piaţă occidentală“, 
întrucît si „Dacii”, și Ipu”, și „Mihai 
Viteazul“- sînt filme care au fost 
difuzate în-lumea întreagă. Ca ex- 
periență regizorală, cele două filme 
mi-au permis, ca și „Preeria” şi „On- 
tario“, filmate anterior, explorarea 
unor genuri mai greu de abordat 
în alte condiţii. În încheiere, cred 
că e interesant de menţionatcă toate 
aceste filme au fost turnate în 18 
maximum 20 de-zile fiecare. 
Sergiu NICOLAESCU 


19 


i 
| 


România — Film 
are cuvintul: 


Un-basm per ptru 


(„Albă ca zăpada si 


d Pină- la 


(„Eliber 


Simpla trecere în re- 

vistă a filmelor impor- 
ii tate si difuzate pe par- 
nema cursul “anului 1972 a- 
ratā că repertoriul cu- 
prinde realizări repre- 
zentative “din producția diverselor 
țări ale lumii şi, ceea ce este impor- 
tant, cuprinde opere care au mar- 
cat prin valoarea lor deosebită anul 
cinematog pafi ic si au fost recompen- 
sate cu emii 
cele mai Seins 
nationale. A crescut si operativitatea 
cu care asemenea filme sînt distribui- 
te pe ecranele rom acest sens, 
avem citeva exemple elocvente prin 
filmele laureate la Cannes și Karlovy- 


Vary: „Cazul Mattei“ si respectiv 
„Bărbaţi cumsecade“ sau „Filiera 
franceză”, cistigätorul premiului 
OSCAR pentru cel bun film de 
limbă engleză din ultimul an. Le 
îmbunătățirea ideologico-artistică a 
repertoriului au contribuit st 


şi prospectarea pieţei mondiale de 
filme, asigurată de 
de departamentul de resor 
tralei ROMÂNIA. FILM, -precum şi 
selecția riguroasă pe care o face co- 
misia de vizionare şi repertoriu a 
Consiliului Culturii și Educaţiei So- 
cialiste. 

La ora actuală filmele care vor sta 
la baza programării pe primele șase ` 
luni ale anului 1973 sînt achiziționate 
sau în curs de achiziționare. Enume- 
răm cîteva dintre aceste titluri care 
credem că ilustrează și susțin afir- 
matiile anterioare: 


„Pe aripile vîntului“ 


ecranizarea romanului omonim al 
Margarettei Mitchell, realizat de stu- 


20 


ile „Metro Goldwyn Mayer, film 
care s-au scris tomuri întregi, 
un cap de afiş unic în istoria 


Nesfirșitele taine ale istoriei 


(„Maria Stuart“) 


Vom vedea in sfirsit 
nie 2 . 66 .. 
„Pe aripile vintului , „Clovnii 


„Structura cristalului“ 


Si. 


tografiei mondiale în sensul 
atii succesului la publicul de 
„Pe aripile vîntului“ 
încasărilor tuturor 
si ntem convinși că și 
nostru îl va primi cu mult 


cinem 


interes, 
IESI ARE EREI ZISE LATE 
„Albă ca zăpada şi cei 7 pitici“ 
RFI ERE CE 
desen animat de lung me- 
za de Wait Disney după 
ratilor Gr 
pts acestui film n- 
tă să menţioneze că 
ișcărilor personajelor 
pos ibilă creîndu- se 2.500.000 desen 
UE la care au lucrat, sub con 
i Walt Disney, 570 de pic- 
id filmului a-avut loc! 
ood în prezența a 30.000 
rintre care Shirley Tem- 
artène Dietrich şi Charlie Cha- 


plin 
CTE TIE TEE ASE SE TE 
„Cartea junglei” 
producție mai recentă a studiou- 
rilor Walt Disney, după cartea lui 
Kipling, tot desen animat de lung 
metraj, cotată de asemenea prin bo- 
gätia desenului şi nivelul realizării, 
un eveniment în istoria cinematogra- 
fului de animaţie. Dacă „Albă ca 
Zăpada” este primul film realizat 
ocit de Walt Disney, „Cartea 


Un „Love story! 


junglei" este ultimul film, pe care 


regretatul artist a apucat să-l super- 


vizeze. 
„ISTERIE ISC ce 70 RSC 
„Adio arme“ 
ZISA I TRE EI BI MEN EL 273 
ecrânizarea cunoscutului roman al 
lui Hemingway, în regia lui Charles 
Vidor, cu Rock Hudson şi Vittorio 
De Sica. Precizarea că același pro- 
ducător, David O. Szelnick, a produs 
şi „Pe aripile vintului“, spune foarte 


fiim inspirat după 
le, în regia lui Anthony Mann 
Sophia. Loren, Chariton 
Raf Vallone. 
ERREUR CREER ET 

SES “ 
„Antoniu si Cleopatra 

i 

adaptare cinematografică după pie- 
sa lui Shakespeare cu Charlton Hes- 
ton în dublă postură de regizor și 
de interpret (în rolul lui Antoniu). 
EEE ZEI SES AT EEST 

„Eliberarea“ 

UPALE TE EEE RE y O LAER EA 

ultimele două episoade ale mare: 
epopei cinematografice despre cea 
de a doua conflagrație mondială, 
realizate de studiourile sovietice, în 
regia lui luri Ozerov. 


fără lacrimi 


(„Ce se întîmplă, doctore?") 


„Maria Stuart“ 


unul dintre filmele mari produse 
de studiourile britanice în 1972, cu 
vedete de primă mînă ale ecranului 
englez: Vanessa Redgrave şi Glenda 
Jackson. 


„Grăbiţi asfințitul“ 


Sub acest titlu, Otto Preminger 
înfățișează o amplă frescă a conflic- 
telor sociale — şi în special a celor 
rasiale — din viața fermierilor ame- 
ricani în perioada postbelică. În dis- 
tributie întîlnim pe Jane Fonda 
Faye Dunaway şi John Philippe Law: 


„Pămîntul“ 


producție recentă a studiourilor 
egiptene în regia lui Youssef Chahine. 
Inspirat după. un roman foarte po- 
pular în toate țările arabe, filmul 
recreează cu patos viața dramatică 
a felahilor din perioada antebelică. 


îl 


„Ce se întîmplă, doctore?“ 


L 


în regia lui Peter Bogdanovitch. 
Milioane de spectatori din țara noas- 
trä, care l-au îndrăgit pe Ryan O'Neil 
din „Love Story", i pot revedea în 
ceastă peliculă de o veselie debor- 
într-o 


montare de superspec- 


„Nici un moment 
de plictiseală“ 


1 Dick van Dyke şi E 
inson. Un film de fa 
în care de la pr 
na secvență domr 


ward G. 
tură poli- 
ma pînă la 
şte un umor 


cuvintul regizorului 


0 rampă de apane premiera 


industrial al filmului trebuie să în- 
telegem nu numai natura complica- 
tă a procesului de (fabricație) crea- 
tie cinematografică, ci și aspectul 
comercial în sensul publicității si 
lansării unui film. 

Unul din fenomenele îmbucură- 
toare este faptul că filmul românesc 
a cîştigat încrederea spectatorilor, 
fiecare premieră fiind așteptată/cu 
nerăbdare, Dar se întîmplă, şi asta 
în cele mai multe cazuri, ca publicul 
să afle de „prezența unui nou film 
după multe- zile de la 

nieră a filmului 

rogramului unui 

ăteşte în presă 

un film românesc, 

ltură, e recoman- 

dat publicului larg printr-o pagină 

în. Informaţia Bucureștiului (ca si 

cum „informaţia” provinciei nu con- 

tează), a două-trei cadrane în presa 

centrală ș atît. Pliantele? Loz în 

plic. Depinde de cîtă forță fizică i-a 

mai rămas regizorului ca să se poată 
zbate. 

Copia-standard a unui film înseam- 
nă un film terminat. Dar asta nu în- 
seamnă că regizorul, după aproape 

opt luni de-muncă, a terminat şi el. 


românesc 


E ARE PR ONE TNN PRE DER EEE > TIS 
„Clasa muncitoare merge în rai“ 


3 
li 


ya creație a regizor 
, laureată cu Marele 
valul de la Cannes 
aduce o nouă mărturie 
de azi. felul în care 
rilor industria 


si si 


ealist, cor oriu, dramatic, al 


Calvarul adevärat, Gal gota, 
în această clipă: pregătirea pre 
rei, premiera propriu zisă şi 
rea filmului în rețea. în 
pregătirea premier 

afişelor, a pliantelor, a 
reclamă pentru presă 


| 
Aş avea mai multe 


Andrei ` Rubliov“ 


reputatul 
kovski 


normal ar fi trebuit 
g oră, Nu cum s-a în- 
tîmpl t filme, cînd afişele 
apărut mult după premieră. 
provincie, urile stau și mai 
De pe o zi pe alta apare la 
cîte un cinematograf un nou fil 
românesc. Uneori fără afişe si, b 
înțeles, fără pliante 
Omul. de pe stradă ar trebui in- 
format nu numai despre premiera 
i nou film rom ânesc, dar şi des- 
care sînt în lucru. Nici 
i, nici televi- 
uficient lagsanea 


viziune, car 


stă problemă a ar putea 

de  „România-film 
Ce-ar trebui făcut? Mai 
eva propuneri, nu știu 
este propuneri vor fnviora 

itatea propagandistică pentru 
filmul românesc, dar dacă vor isca 
cel putin discuții, merită. Propun 
ca în bugetul - fiecărui film să fie 
prevăzute materialele de- reclam: 
nşişi crea să fie interesați 


torii 


cu ,Clovnii* 
cu „Dodeskaden” 
ruffaut Copilul săl- 


cristalului 


meste”. 
Gil 


P rvo Quemada” 
Mihai DUTÀ 


= creatiei 
predä setul d 
predat, o dată c 
si setul de afişe 
s, că fiind vorba de in 
creatorilor, afişele vor fi 
na gata la timp și executate 
ireproșabil. Cred, de asemenea, că 
din acel procent prevăzut în de: 
filmului pentru popu 
suficiente -rezerve pentru 
u pentru vitrine 


găsi 


ne româneş 


la curent 


ilui spectator 
sitate pen- 
rba că filmul 


comerț, n-ar fi rău ca | 
despre premiere și site a filme- 
lor să ia parte şi cei în drept. 


Cezar GRIGORIU 


21 


EE 


a iubi orasul in car 


Este cu totul nejus- 

tificată părerea că în 

ne! filmele româneşti „nu 
se vede orașul“ sau că 
cineaștii noştri nu se 
asă tentaţi „să coboare 
Eroare, de multe ori 


De multe ori 
București 


ulevardele n 


monumentele € 


de fi 
bi de documenta 
p cita pel chiar | 


c fiecare 
pre atotcuprinzä 
ea ce nu ne surprinde, desigur, 
într-un film intitulat „De trei ori 
i”, compus din trei schițe- 

sau dramatice, ded 

atic orașului şi semnate de 
Horea Popescu si lon 

po. Chiar numai prin 
lui Horea Popescu am 
Ilustrarea completă a unei mo- 


afii a Capitalei sau cel puțin a 
unui ghid turistic sui generis. Frag- 
aproape tot 
í ul Ora» 


mentul înregistr 
ce se poate vedea nd 
sului cu un autobuz O.N. 
ca apoi să ni se ofere res 
minuţie, a întregii hăr 


22 


Nu-i adevărat că filmele noasire 
nu arată orașul, 
Oraşul se vede, 

dar nu se poate reţine 


data aceasta din aer, graţie unui 
foarte oportun şi cochet avion, în 
care El pilot la TAROM și Ea— 
ghid la O.N.T. îşi fac unul altuia măr- 
turisiri decisive. Ca să nu omitem 
noi î mic, trebuie să adăugăm 
că epi realizat de lon Popescu 
Gopo pentru acest film-scheci depă- 
seste condiția genului, restituindu-ne 
din parfumul de altădată și din- 
auna al Bucureștiului, de pildă 
upletul despre fotograful la 
Costumindu-si 
personajele, ca 

Gopo intro- 
„itimul cadru, ima- 
ne! farfurii (de bu- 
sugerînd astfel 
mite tipologii 


cătărie) zburătoa 
perpetuarea unei 
în epoca O.Z.N.-urilor. Schița în- 
cearcă să surp și un anumit 
spirit caracteristic al locului, prin 
înscenarea, în peisaj contemporan, 
a unui moment caragialesc („Căldură 
mare”). Pe ipotetica stradă a Paci- 
entei, Toma Caragiu îl caută pe dom- 
nul Costică, de la 11 bis — birja sa 
din secolul trecut încrucişindu-se cu 
un turism de astăzi, în timp ce co- 
loana sonoră ne aduce în urechi un 


șlagăr dintre cele două războaie, des: 
pre „o căsuţă mititică”. „Căsuţa mi- 
titică” e, aici, vila pe treptele căreia 
are loc celebrul dialog absurd des- 
pre prezența sau plecarea domnu- 
lui Costică de la domiciliu, ,Cäsuta“ 
e însă un leit-moțiv al filmelor noas- 
tre, la care vom mai avea ocazia să 
revenim 


Îndrăgostiții 


în oraș... 
DER E SP IER e DEEA POPE AIR 


Dar chiar în filme care nu sînt 
nici monografice, nici turistice, se 
bifează cu rigoare, la rînd, mai toate 
punctele de reper ale geografiei 
urbane. Performanța o realizează 
filmul dramatic, „La virsta dragos- 
tei", de Francisc Munteanu, lucrare 
meritorie de altfel: e unicul nostru 
film în care un șantier de construc- 
tie din perimetrul oraşului, cu tipo- 
logia lui caracteristică, nu rämine 
doar element de fundal, ci tinde så 
se constituie ca univers al unei dra- 
me omenești. Ceea ce voiam să re- 
marcăm este însă că în acest film 
dramatic, în afară de șantierul pos 


se mai înfățișează Palatul Rea 
Sala Congreselor, Blocul 
j Universitatea, Facultatea ds 
iinte juridice, Monumentul din Pafs 
cul Libertä bulevardut Magheru, 
Casa  Scînteii, Parcul Herăstrău 
s-a.m.d., inclusiv Aeroportul Bäneas 
sa, Gara de Nord, cartiere noi mal 
mult sau mai puțin identificabile, 
precum si podul de pe Argeş, îm- 
prejurimile cu sălcii unde unii bucu« 
ri își petrec duminicile si multe 


Această sete de a cuprinde totul 
e atit de devoratoare încît autorul 
nu îngăduie niciodată personajelor 
să treacă de două ori prin același 
loc, De fiecare dată, îndrăgostiții 
care dau titlul filmului aleg alt cadru 
pentru plimbare, vrînd să epuizeze 
priveliștile, precum si unghiurile din 
care ele pot fi admirate. Chiar dacă 
se află de d ori în Parcul Heräs- 
trău, prima dată ei sint- într-un 
punct cu vedere spre Casa Scînteii, 
iar a doua oară, în capătul opus, cu 

»rspectiva spre restaurantul Bor- 
dei. La fel, Palatul Republicii e con- 
smplat mai întîi dinspre Ateneu, 
apoi din unghiul invers, de pe terasa 
blocului-turn, ș.a.m.d. Alte filme ne 
pun si ele în faţa unor constatări si- 
milare. Doar Paul Călinescu, în come- 
dia „Pe răspunderea mea“, prezin- 
tă de două ori, din același Unghi, 
unul din cele mai frumoas 
„filmogenice“ puficte ale Qi 
scările de lingă biserica Creţulescu, 
dar o face de la Gistanță, statio ca 
într-o carte poștală în câre cu greu 
distingem personafele, Decl nl abı 
senta oraşului, cl din contra, èxce+ 
siva lui citare, în sistemul une dras 
maturgii extensiv-pelsagistice, € Ces 


“ea ce ne preocupă, ca parte in 


grantă a esteticii „filmului total". 

În ace:t context, eroii din nici- 
unul) din filmele românești nu au, 
de pildă, un loc lor de înt 
Noi îi găsim de © i gata în 
şi deja în plină conversație, pe 


“din fundalurile mai sus pomenite, 


de fiecare dată altul, virgin ṣi neu- 
tru. Doar în „De trei ori București“ 
(schița lui Horea Popescu), El — 
aviator o aşteaptă pe Ea — ghid 
ONT, la un fel de întîlnire, dar nu 
undeva în oraș, ci la ieşirea din 
bloc, cu maşina la scară, la fel cum, 
în  „Răutăciosul adolescent” doc- 
torul îi face asistentei surpriza de a 
o aștepta la poarta spitalului, 
birea fiind că de data aceasta \ 
colu! utilizat e un lung Chrysler 
în timp ce în primul caz fndräg 
tul dispunea de o maşină sport, cu 
două locuri, pentru cursele de per- 
formantä. Într-un film despre o fată 
bucureşteană, surprindem totuşi ci- 
teva momente de întîlnire. Două din 
ele se produc absolut din întimpla- 
re— prima pe o stradă neidentifi- 
cabilă din Bucureşti — a doua la hi- 
podromul din Ploiești, pe unde cei 
doi tineri tocmai se află în trecere. 
A treia dintre întilniri e aranjată 
telefonic la Aeroportul Băneasa, dar 
şi ea, prin forţa împrejurărilor, fi- 


_„ recunoasteti orașele 


De 17 ani n-am văzut 
pe ecran 


un troleibuz aglomerat 


indcă partenerul, luat la întîmplare 
Gin cartea de telefon, tocmai își fă- 
cea bagajul, avind bilete. de avion. Se 
înţelege că cei doi nu mai trec ni- 
ciodată pe la locul primei lor intil- 


Nici alte evenimente din viaţa ero» 
ilor nu se raportează la un cadru sau 
un spațiu determinat, care să devină 
memorabil şi să-i recheme sau să 
le poată spune cîndva, ceva. Actiu- 
nile cele mai tipice care se produc pe 
fundalurile pomenite sînt plimbări- 
le — cei doi ţinîndu-se de mînă sau 
pästrind o decentă distanţă. Rareori 
intervine un moment de dificultate. 
Ajunşi, de pildă, în capătul scărilor 
care urcă panta de lingă Parcul Li- 
bertätii, tinerii se întorc din drum, 
pentru că fata se teme să n-o vadă 
mama („La vîrsta dragostei”). Alteori, 
băiatul işi permite cîte un gest bi- 


zar — smulge, de pildă," unui tre- 
cător ghitara, în timp'te traversează 
pasajul, Vila Gros, încearcă un acord, 
apoi- restituie instrumentul şi inci- 
dentul rămîne fără urmări („Ano- 
timpuri“). 

O excepţie de la regulă o consti- 
tuie cadrele filmate la Gara de Nord 
din „Meandre” de Mircea Săucan — 
sugestie repetată, obsesivă, a plecă- 
rii, adespärtirii, a distanţei — poate 
pagina de maximă -expresivitate a 
filmului, savant elaborată plastic si 
sonor. 


= şi dincolo 


de linia de centură 
PIERE DIED. TA. PAR Teze 


Parcurgînd turistic cît mai multe 
din punctele oraşului, eroii nu se 
opresc însă doar în perimetrul aces- 
tuia. Mişcările lor au o continuă 


In filmele noastre, 


tendință centrifugä care-i aruncă 
spre sau dincolo de linia de tentura. 
În „Omul de lingă tine“, ca şi în 
schița din „De trei ori Bucureşti”, 
regizorul vădește o deosebită slăbi- 
ciune pentru Muzeul Satului și pen- 
tru Parcul Herăstrău, cu Casa Scîn- 
teii, în fundal, văzută printre säl- 
cii, ca şi în filmul citat al lui Francisc 
Munteanu. În „Răutăciosul adoles- 
cent” povestirea începe la un con- 
t la Ateneu, iar apoi eroii par- 
curg acelaşi traseu, ajung la Parcul 
Herăstrău, şi. mult mai departe, pe 
litoral şi chiar la mînăstirile din nor- 
dul Moldovei, locuri socotite a fi 
mai propice pentru marile dezyä- 
luiri şi dăruiri. Tot pe litoral des- 
cind şi adolescenţii din „Ultima noap- 
te a copilăriei” şi aceleaşi amb 
îndepărtate de oraș sint alese pen 
tru scenele de dragoste din „Căldura 
şi „Meandre”, deși toți eroii purced 
din București. 

lată, deci, un dublu efect, paras 
doxal, al esteticii „filmului total”. 
Fără să. se repete în cadrul unui film, 
punctele şi traseele orașului pot fi 
reîntiinite, aceleași, de la un film 


la altul. Ele nu capătă identitate și _ 


funcționalitate artistică în context, 
în schimb, creează o senzaţie de uni- 


voastre? - 


Eugen 
BARBU: 


La laşi ca la 
Constanţa, 
la Oradea 
ca la Craiova 


DEEE Ze CPE = ADT SEN 


Cred că cinematografia oferă ar- 


hitectilor o mare șansă. Recunosc 


că, deşi călătoresc destul de mult 
in perimetrul Bucureştilor, adevăra- 
tul său farmec l-am descoperit nu- 
mai în filme. Fotografia, detaliul 
semnificativ şi poate măiestria un- 
ghiurilor din care operează omul 
cu camera, fac mai mult decit ochiul 
nostru, oarecum blazat. Oraşul ro- 
mânesc nu are decit de cistigat de 
pe urma filmului. Sint secvențe de 
film din cele dedicate orașului de 
altă dată, pur şi simplu fermecă- 


toare. Pelicula realizează ceea ce se 
numeşte atmosfera sau lucrul ascuns 


Aş mai adăuga că, în ce priveşte 


cartierele noi, care sint impună- 


fe; 


dincolo de zidurile grele si aproape 
de ruinare. Un film ca „Felix și Oti- 
lia”, care a avut un scenograf admi- 
rabil ca Radu Boruzescu, mi-a spus 
mai mult decit orice text. „Oraşul”, 
și nu numai Bucureștiul în cazul 
acesta, se relevă măestru datorită 
peliculei color si folosirii unui poste 
obsedant, ostenit, care dădea nu 
ştiu ce Vetust de mare efect. Nu 
e de altfel singurul film care cîntă 
oraşul nostru. 


toare prin -numărul caselor noi cu 
mai multe nivele și gruparea arhitec- 
tonică, din pricina lipsei de identi- 
tate proprie prin locuri geografice, 
par de o nesfirşită monotonie. Sufăr 
că la laşi se construieşte la fel ca la 
Constanţa, şi la Oradea la fel ca 
la Craiova. Dau o idee: puneţi un 
acoperiş de țiglă lucioasă maramure- 
şană Casei Scinteii si vom avea o 
clădire de cel mai bun stil autohton. 


ji 
| 
| 
| 
| 


in z Tai z 
Bucureştiul 
iubit 
formitate si de loc comun, prin repe- 
area lor de la un fiim la altul. 


„O casuts 
mititica” 
RER ENS NE 


Unul din aceste locuri comune este 


acea „căsuță mititică“ din șlagărul 
de altădată, respectiv vila bucureș 
teană pe care o întîlnim, în va 


ușor modificate, în apr e toa 


iferent de fact 


ära tesätoare înc 
cul de la o fabrică 


„ filmele 
noastre, 
recunoasteti 


Radu 
BORUZESCU: 

PAC ee es ERE EI DIE a 
Să nu acceptăm 
oameni 

de carton 

pe străzi 

de carton 


Este destul de greu de vorbit 
în acest sens. Cred că oraşul actual 
cere doar forță de selecție. Altfel 
ar părea artificial, simțindu-se mina 
„omului cu simţ decorativ”. 

Deci important şi greu este ora- 
sul-reconstituire, Pătrunzi deodată 
într-o altă mentalitate. Te simți 
obligat să o înţelegi. Te lovești de 
nişte lucruri exterioare puternice. 
Aceste imagini-document care tac. 

Din momentul acesta începe ac- 
tul de creație în meseria noastră. 

Oraşul imaginat integral, redi- 
mensionat după reguli proprii, deci 
un oras-fictiune, gen „Gotto, insula 


sau savantul în culmea gloriei („Ano- 
timpuri”), maistrul pe un șantier de 
construcții sau studentul cu facul- 
tatea întreruptă după cîteva luni 
de detentiune („La vîrsta dragostei”), 
candidata eșuată la examenul de ad- 
mitere („O fată fermecătoare”), ar- 
hitectul între două vîrste („Meandre”) 
sau escrocul sentimental („Astă seară 
dansăm în familie”), toate aceste per- 
sonaje își au reședința în case vechi, 
mai It sau mai putin somptuoase, 
cu scări mari de piatră la intrare, 
eventual duble, coborînd în două 
acolade care încadrează simetric o 
statuetă aşezată acolo de arhitectul 
filmului. Casa poate să aibă largi 
vitralii sau pereți de lă la parter, 
feeric luminati din i r, chiar si 
după miezul nopții, cînd uşile sînt 
încuiate şi toată lumea doarme înă- 
untru („Anotimpuri”). Ea poate fi 
şi o veche casă boierească, cu vaste 


Sri ae 


dragostei“ sau „Metropolis“, la noi 
s-a văzut mai rar sau fchiar cred că 
nu s-a văzut deloc. Probabil n-a 
fost încă nevoie de așa ceva. 

Cu reconstituiri de oraşe ne-am 
obișnuit. Se fac multe filme în care 
trăsurile sau armatele romane se 
plimbă prin diferite si ciudate inven- 
tii scenografice. Parte din ele prost 
ințelese. De multe ori oameni de 
carton se mişcă pe străzi de carton, 
în care realul zidurilor este spulbe- 
rat de o invazie străină de „acceso- 
rii scenografice”. 

Cred, că în cazul exemplelor rele, 
determinantă este poziția regizori- 
lor, care acceptă să filmeze în am- 
biante contrafăcute, după gusturi 
superficiale si aptitudine plastică 
dubioasă, 

Deci, în situaţiile cînd autorii 
acestor imagini — artiştii plastici, 
arhitecţii, arhitecţii doar pe jumä- 
tate, absolvenţii şcolilor tehnice de 
diferite grade, în concluzie toţi cel 
ce se numesc decoratori sau sceno- 
grafi în Buftea — greşesc, din co- 
moditate, din să de pasiune şi 
de gust, din lipsă de energie —to- 
tul se răsfringe pe film. Se transmi- 
te o imagine falsă, o denaturare 
periculoasă. Cit de putin vede apa- 
ratul de filmat, cînd totul este per- 
fect, cînd tot ce se află în cadru 


terase la etaj („La vîrsta dragostei”). 
„Căsuța” e de obicei “situată într-un 
cartier inundat de verdeață, departe 
de liniile de tramvai și de tumultul 
orașului care nu se aude niciodată, 
Chiar aflate în vilegiatură, pe lito- 
ral, cu repartiție de la ONT-ul lo- 
cal, personajele nu împart soarta co- 
mună a celor care locuiesc în marile 
hoteluri noi, cu zeci de etaje supra- 
puse, ci sînt conduse cu ceremonie, 
de către funcţionari serviabili, tot 
la o veche vilă, cu aceleaşi scări mari 
de piatră la intrare („Drum în pe- 
numbră”), 

După cum am mai remarcat, eroii 
călătoresc în oraş cu turismul lor 
personal sau per pedes, evitind mij- 
loacele de transport în comun, chiar 
atunci cînd au de parcurs o lungă 
distanță de la fabrică pînă la ca 
rul cu vile în care locuiesc („Anotim- 
puri“). De la „Directorul nostru" 


este bine ales, topindu-se într-o sin- 
gură imagine, și ce repede desco- 
peră cel mai mic amănunt străin de 
această imagine! 


Carmen 
DUMITRESCU: 


Nu numai 
intre 
Ambasador 

si | 
Athénée Palace 


Imi cer scuze pentru lipsa de me- 
morie cinematograficä (dacä e lip- 
să de memorie?!), dar n-am reţinut 
un film românesc în care orașul să 
fie într-adevăr erou. 

Decor, fundal, pe care se desfă- 
şoară cite o scenă, da, am întil- 
nit, dar cam atit... 


(1955), în care Jean Georgescu fl 
ta la un moment dat pe Gr. Vas 
Birlic purtat pe sus, într-o co 
busculadă, n-am mai văzut parcă, 
timp de 17 ani, un troleibuz aglo: 
merat, pînă recent, cînd Lucian Bratu 
și-a înfățișat eroina din „Drum în 
penumbră” alergînd la ora 6 dimi- 
neata, prin ploaie, după un troleibuz 
arhiplin. Ultimul film conţine si ima- 
ginea-unicat a unui cartier nou în 
care nu toate aleele sint asfaltate și 
nici toate spațiile verzi amenajate 
și înflorite (ca în „Pentru că se 
iubesc”) — rar prilej oferit perso- 
najelor de a päsi propriu-zis pe pă- 
mint, Un alt unicat, de data aceasta 
mai mult sonor, îl conține filmul 


„Căldura“ de Șerban Creangă, cînd j 


se sugerează, cu maximă discretie, 
într-o secvenţă, larma copiilor care 
se joacă, probabil în spaţiile special 
amenajate dintre blocuri. Toate ce- 
lelalte aspecte ale vieţii cotidiene din 
cartierele noi rămin inedite. 


Chiar atunci cînd intenţiile filmu- 
lui erau limpezi și anume „De trei 
ori București”. 

Am văzut, vara aceasta, la Paris, 
un film care lansează cu brio o... 
supervedetă: orașul. 

Roma lui Fellin 

Sigur, Bucureștiul nu e Roma și 
nici în statele de salarii ale caselor 
de filme nu e trecut un Fellini. 

Dar Bucureștiul e un oraș în pli- 
nă explozie demografică, arhitecto- 
nică, sentimentală, politică, cultu- 
rală, turistică, cu o viaţă fascinantă, 
cînd nu o petreci între Ambasador 
şi Athénée Palace. 

Mi-ar face mare plăcere ca în anul 
1973 să intru într-o sală de cinema- 
tograf, conducindu-mă numai după 


t 


“afiș, care să-mi garanteze un film de 


valoare despre orașul nostru, poate 
semnat de Liviu Ciulei. 

Dar pină la interpretarea cinema- 
tografică, mă mulţumesc cu orașul 
aşa cum îl cunosc nu numai de la 
fereastra mea de locuitor, dar mai 
ales aşa cum îl știu din profesiunea 
mea: viu şi palpitant, nebänuit chiar, 
în unele zone. 

Simt o nemulţumire a criticii, a 
cinefilului, chiar din faptul că ati 
deschis o asemenea anchetă; dacă 
oraşul nostru ar fi fost „cineva” pe 
peliculă, sau cum spuneati dumnea- 
voastră, redacţia, „Un personaj“, 
ne-am mai fi pierdut timpul unii cu 
întrebări, alții cu răspunsuri? 


> 
ES 


dt. „iii A i i 


em 


a iubi orasul in ca 


. 


re trăieşti 


Alte citeva 
amănunte 


Să mai notăm că oräsanul din filmele 
noastre nu merge la piață (decit în treacăt, 
tot un fel de plimbare — şi anume ambarcat 
pe o motocicielă, ca in «Asteptarea» 
de Şerban Creangă), nu face în genere 
cumpărături prin magazine (apare în apar- 
tament cu brațele deja pline, numai cu 
pachete festive, pentru revelion, ca într-un 
episod din «De trei ori Bucureşti»), după 
cum bucuresteanul nostru nu merge la 
cinema și nu prea intră în restaurante 
(decit în grup mare, la Gara de Nord, ca în 
«Căldura» sau de unul singur, la un bar 
de zi, în «O fată fermecătoare»). În doi, 
intră numai în cofetärii («Räutäciosul ado 
lescent» și «Zestrea» — ultimul încă 
inedit). 

Acasă la el, chiar dacă îl vedem de la 
prima oră a dimineții, trezit de ceasornic 
(«Drum în penumbră»), sosind seara aca- 


Radu 
GABREA: 


Îmi doresc un film 
în care oraşul 

să nu fie numai 
un fundal 


Din păcate, în multe din filmele 
noastre, Bucureștiul nu prea este 
prezent. Poate un cinematograf mai 
direct, mai apropiat de cotidian,i-ar 
da locul pe care-l merită. 

Am încercat în filmul de montaj 
«Amintiri bucureștene» să evocăm 
ee vechi și noi ale Bucureştilor. 
n ce măsură am reușit acest lucru, 
este dreptul bucureştenilor s-o spu- 
nă. 

Una din preocupările noastre a 
fost ca orașul să trăiască în imaginile 
serialului «Urmărirea», Bucureştiul 
anilor 1944. Îmi.doresc un film con- 
temporan în care orașul să fie pre- 
zent, să fie nu numai fundalul unei 


«Bucureştii sînt astăzi o grădină, 
o mare grădină... 
Rădăcina nu cere decit să o muţi 
și să o înmulțești, 
pentru ca dintr-un copac 
să faci pădure» 


Tudor ARGHEZI 


să, de la lucru («Anotimpuri»), sau din 
lungi plimbări (celelalte), bucureşteanul 
din film nu intră în sala de baie — nici 
măcar atunci cind il asistăm pregătindu-se 
pentru o plecare în provincie («O fată 


București 


poveşti, ci să facă parte integrantă 
din ea. 

Sper să pot face acest lucru o dată. 
Bucureştiul, aşa cum îl cunosc, o 
merită cu prisosintä. 


AL. 
MIRODAN: 


Să începem 

cu un mare București 
1900 — Caragiale, 
să continuăm 

cu străzile din 
Matei Caragiale. 

Să ajungem degrabă 
azi 
i 


Am avut parte, mai întîi, de un 
București hollywoodian. «Se aprind 
făcliile», film văzut acum vreo 30 de 
ani, mi se pare, colecta, pentru 


fermecătoare»). Face dus doar în condiţii 
speciale, El — cind vine din străinătate 
(«Subteranul»), Ea — în zi de caniculă, 
la ora 4 după-amiază, fiind singură acasă 
şi avind 30 de ani (episodul «Arşiţa» din 


«environmentul» dramei, toate ele- 
mentele de natură a demonstra o 
capitală mondenă şi de scos în 
lume: apartament elegant la Şosea, 
mobilă Szekelly-Rety, dineu cu lu- 
minäri, automobil, bar de noapte. 
Din această nevoie de «avem și noi 
X noștri», au descins apoi, pe ecrane, 
citeva duzini de București epurati, 
avînd Barul de noapte ca numitor 
comun şi simbol de europenism. 

Am avut parte, de asemeni, ceva 
mai recent şi mai rar, ca o reacţie 
«anti» la cele mai sus înfăţişate, 
de-un oraș altfel selectat; o dată 
sau de două ori superior selectat, 
dar... selectat, adică pus pe paturi, 
foarte înguste, de Procust. Astfel, 
«Meandre» ne oferea o Gară de 
Nord metalică, neagră, rece, berg- 
maniană, o gară de Nord admirabilă 
prin misiunea ce trebuia s-o împli- 
nească la ordinele extraordinarului 
regizor. Era însă o posibilitate a 
gării cum, în genere, pelicula era o 
posibilitate a Bucureștiului. Din pă- 
cate, asemenea valențe ale Capitalei 
vin în absența unui Bucureşti, să-i 
zicem adevărat, așa cum, eventual, 
orașul francez al lui Tati ar sosi pe 
ecran înainte sau fără de Parisul lui 
Carné. 

De aceea, năzuind la o re-bucu- 


«Anotimpuri»). In mod curent, eroul nici 
nu se dezbracă, atunci cind ajunge acasă, 
răminind mereu în costumul de oraș, de 
care se desparte numai cind este în con- 
valescentä («Răutăciosul adolescent») si 
eventual obișnuiește să doarmă îmbrăcat 
— atit stăpinul casei cit si oaspetele 
(«Anotimpuri»). Nu-l vedem niciodată ie- 
sind din apartament, asteptind liftul si 
nici intilnindu-se cu cineva pe scări, decit 
la serviciu si numai în filmele comice 
(«Directorul nostru» și «Pe răspunderea 
mea»). 

Ca să nu cădem noi înşine în păcatul 
semnalat în unele din filmele de mai sus, 
nu ne-am propus să epuizăm aici tema. 
N-am vorbit despre Bucureștiul din filmele 
de epocă, nici despre celelalte oraşe din 
țară. Chiar referirile la Bucureștiul con- 
temporan omit filmele documentare și 
nu sint deci «atotcuprinzătoare». Se în- 
telege, de asemenea,că la excepţiile citate 


restenizare a Bucureştiului, eu 
aştept oraşul-oraș, care s-ar cuveni 
să înceapă cu un mare București 
1900 al lui Caragiale, să continue 
cu străzile din Matei Caragile si 
Camil Petrescu si să ajungă la astăzi. 


Ion MOSCU: 


Atmosfera unui oraş 
trebuie exprimată 
chiar si în ciuda 
arhitecturii sale 
uniformizatoare 


Esentialul în film, fie el jucat sau 
documentar, este omul. 

Şi chiar atunci cînd obiectul fil- 
mului îl constituie — cum e cazul 
în multe documentare — strada, 


»— 


a iubi orașul in care trâiești 


in 
Bucurestiul 
iubit 


s-ar mai putea adăuga și altele. Ne-am 
oprit, după cum am subliniat de la început, 
doar la unele amănunte ale prezenţei 
eroului în oraş sau la el acasă, amănunte 
care explică în parte, chiar dacă nu justi 
tică, falsa impresie a unor spectatori că 


În 
filmele 
noastre, 


recunoasteti 
orașele 
voastre ? 


cartierul sau orașul, acestea sint,de 
fapt, doar un mijloc de a zugrăvi 
moravuri, gusturi, un anumit spirit 
care caracterizează un grup de oa- 
meni. 

Experiența documentaristilor nos- 
tri s-a adäugat aceleia mondiale, 
scotind la iveală multe căi, prin care 
peisajul urban devine o punte de 
legătură între oamenii care îl popu- 
lează şi spectatori. 

În «București», unul din cele mai 
recente filme ale studioului, Eu- 
genia Gutu ne prezintă rar bucures- 
tenii. Și totuși, ei sint eroii princi- 
pali, atunci, cînd apropiindu-ne de 
clădiri și de flori, de cartierele noi 
și de casele centenare, fiecare deta- 
liu ne intregeste chipul bucurestea- 
nului de ieri și de azi, pe care spec- 
tatorul străin — căci filmul, co- 
mandat de Ministerul Turismului, e 
destinat în primul rînd ecranelor 
de peste hotare — îl intuieste 
inteligent, îndrăgostit de frumos, 
exuberant. 

În filmul despre Oneşti («Oraşul 
şi oamenii săi»),altă realizare recen- 
tă a studioului nostru, imaginea 
descrie cu tot atita minutie geogra- 
fia orașului nou, dar regizoarea 
Nina Behar a dorit ca locuitorii săi 
să fie prezenți direct, în coloana 
sonoră. Este, în sunet, o amplă 
galerie de portrete ale harnicilor 
cetățeni, pionieri şi beneficiari ai 
unui oraș care s-a născut sub ochii 
noştri. Contrapunctul dintre sunet 
și imagine, realizat cu fineţe, spo- 
reste farmecul filmului. 

Una dintre cele mai particulare 
sinteze dintre om şi loc a realizat 
Mirel Iiesu în «de 2 ori 8 minute 
despre Timișoara». Sinteza e dis- 
tinctä în timp şi spațiu. Cineastii 
profesionişti vorbesc doct si «scien- 


26 


în filmele noastre «nu se vede orașul». 
In realitate, oraşul se vede, numai că dato- 
rită efectelor «specific cinematografice» 
ale esteticii «filmului total», se întimplă 
uneori că nimic nu ne determină să-l 
observăm mai cu atenție si să ni-l înti- 
părim în memorie. Deşi ne aflăm adesea 
«în Bucureştiul iubit...» pe care l-a cintat 
și Mauriciu Vescan, sub inspiraţia versu- 
rilor lui Stefan lureș, avem uneori senza- 
tia unui vacuum, exprimată cu ingenuitate 
de către îndrăgostiți lui Francisc Mun 
teanu, înainte de a porni din nou la plim- 
bare: 

— Unde mergem? 

— Nicăieri, 

— Mie-mi place să merg nicăieri... 


festivalul filmului turistic 


Bucureştiul văzut de Eugenia Gutu 
are lumina puternică a zilelor de vară. 
E un oraș în plin soare, un oraș care 
strălucește si respiră sănătate. Filmată 
de sus, de la înălțimea elicopterului, 
sau de jos, din unghiul de vedere al 
pietonului, Capitala își dezvăluie frumu- 
seti nu totdeauna bănuite. E Bucureștiul 


Premiul |: 


monumentelor — de la Arcul de Triumf 
la Mausoleul Eroilor Patriei, e Bucu- 
reștiul străzii, al străzii populate, gălă- 
gioase, al străzii viu colorate de rochiile 
de vară ale femeilor, e Bucureștiul 
parcurilor cu alei imbietoare, cu ochiuri: 
de lac pe care plutesc bărci si vaporase, 
e Bucureștiul artelor, cu ecourile de 


Valerian SAVA 


tist» despre ziduri, cineamatorii le 
umplu cu oameni, cu întîmplări, cu 
viață. Autoironia autorului la adresa 
profesioniştilor amenințați de uscă- 
ciune implica o capcană în care, la 
rîndul său, nu a intirziat să cadă unul 
din reputatii noștri critici, specialist 
între altele în filmul documentar 
(capcana,e drept, nu era prea ino- 
centă, pentru că autorul a dat un 
rol «fictiv» cineamatorilor, într-un 
documentar în care totul se presu- 
pune a fi strict autentic). 

În sfirsit, o tendință la care sub- 
scriu personal este aceea de a pune 
în prim plan omul, chiar atunci 
cînd e vorba de a zugrăvi orașe. 

O astfel de redare a atmosferei 
unui oraș am încercat în «Student 
la lași». 

M-a ispitit în primul rînd contra- 
punctul, care exista obiectiv, între 
bătrina cetate moldoveană si popu- 
latia sa școlară si universitară, care 
o domină și o insufleteste. Mi s-a 
părut că secularele sale monumente 
asistă (din planul doi) cu o filozofie 
binevoitoare la animația acestui ti- 
neret (în planul întîi) — așa cum 
bätrinul tigru acceptă, cu indulgen- 
tă şi înţelegere, ca puii să se joace 
cu el si chiar să-l tragă de urechi. 

Dar așa cum aceasta nu este decit 
o imaginație particulară a lașului 
care, e drept, există obiectiv, dar 
m-a frapat pe mine în mod deosebit, 
— tot așa, în orice creație cinemato- 
grafică, optica realizatorului, un- 
ghiul său personal, este obligatoriu. 
Dar spiritul şi oamenii oraşului 
rămîn întotdeauna, după mine, fac- 
torii decisivi — cu atit mai mult cu 
cît,uneori, atmosfera unui oraș tre- 
buie exprimată în ciuda arhitectu- 
rii sale recente, adesea uniformiza- 
toare. 


— 
ve. 
Ca 


Hai să-ţi arăt 


Sergiu 
NICOLAESCU: 


Cind se filmează 
Bucureștiul de azi, 
bulevardele «se lărgeso,, 
blocurile «se înalță, 
telefoanele «se albeso 


Sincer să fiu, am intrat la mare încurcă- 
tură cînd mi-aţi cerut această «părere». 

De fapt, ce-aș putea spune? Că nu re- 
cunosc Bucureștiul în filmele românești, 
fie ele artistice sau documentare? Că sînt 
plăcut surprins atunci cînd vizionind mate- 
rialele filmate ale vremii — atunci cînd 
nu existau obiective «speciale» (mă refer 
la f:18, f:25 etc) găsesc în acele imagini 
un Bucureşti cu o personalitate durabilă? 

Ar fi două cazuri de analizat: Bucureștiul 
de astăzi văzut de realizatorii noștri si 
Bucurestiul trecut văzut tot de ei. 

Dacă în privinţa trecutului, văzut în 
filmele realizate astăzi, se remarcă pro- 
funda lipsă de documentare si de cunoas- 
tere a unor realități, în cazul Bucureştiului 
de astăzi, relativ cunoscut de «toţi», găsim 
o dorință optimistă de a «lărgi» bulevar- 
dele, de a «înălța» blocurile», de a «albi» 
telefoanele si de a plasa viața noastră cea 
de toate zilele în interioare florentine sau 
chippendale sau mai știu eu cum. De ce? 

În fine, trebuie să spun că totuși, pe 
alocuri, din cînd în cînd, mai avem și cite 
o satisfacție. 

Dar, pentru că veni vorba de Bucu- 
resti, de ce să nu le spun și colegilor noștri 
întru artă, arhitecților noştri, că la un 
moment dat, şi poate încă și acum, în 


restiul noaptea 


anumite cazuri, nici ei nu s-au aplecat cu 
destul respect asupra a ceea ce în arhi- 
tectura vechiului București trebuia să se 
păstreze. Cum au făcut-o arhitecţii altor 
meleaguri. (Vezi Budapesta, Moscova, Le- 
ningrad, Praga, etc.). 


Maria 
PREDUT: 


Cind televiziunea 

a inițiat ciclul dedicat 
Bucureştiului necunoscut, 
nimeni nu credea 


că această emisiune 
va dura mai mult. 
de un an. Și totuşi... 


a iubi orașul in care trâiești 


emoție culturală pe care le aduce 
Ateneul Român, e Bucureștiul fol- 
clorului, cu nenumăratele comori de 
frumusețe de la Muzeul Satului, e 


„București“. Turistic, dar nu „album“ 


oamenilor săi. Merită să fie subliniată 
încrederea pe care au avut-o realiza- 
torii în modul elocvent de a vorbi al 
imaginii, al foarte expresivei imagini 
realizată de Constantin Teodorescu, 


liniștite. Peste tot și peste 
toate în acest oraș al verii lui '72 eo 
adevărată explozie florală, din stradă 
pină la ferestrele oamenilor, din gră- 


strädute 


vizită, o foarte atrăgătoare invitaţie 
pentru oaspeţii străini care ne vor vi- 
zita ţara. Premiul | pe care l-a cucerit 
la Festivalul Filmului Turistic de la 
Tbilisi nu face decit să-i recunoască, 


Bucureştiul piețelor şi al magazinelor 
de artizanat, e Bucureștiul tisnit spre 
înălțimi pe verticala hotelului «inter- 
continental» şi cel domol așezat pe 


dina publică pînă la grădinița de lîngă 
casă. Sintem în fața unui film făcut cu 
dragoste, cu tandrete, cu ştiinţa de a 
te bucura de un oraș si de zimbetele 


care elimină comentariul inutil, de cele 
mai multe ori şablon, în astfel de si- 
tuatii. Aşadar un bun film — carte de 


pe plan internaţional, incontestabilele-i 
merite. 


Fiecare fereastră, un ochi, fiecare 
burlan un nas sau un baston pentru 
plimbări lungi, coșurile-pălării de car- 
naval pe care domni serioși le uită, 
uneori, pe crestet. Balustrade şi uși 
deschid guri care zimbesc cu sincerita- 
te sau prudență, balcoanele închid și 
deschid evantaiele multicolore ale vie- 
| ţii spectaculare, portaluri acoperite cu 
| sticlă sau țiglă vin tocmai de la Vitruviu, 
ceramica multicoloră serpuieste sub 
acoperisuri—dar cine mai poate sti 
| că este ceramică albastră, roșie, cind 
| bidineaua unifică în alb sau, și mai 
: trist, în verzui bolnav, istoria și tradiția 
multiseculară a unui meșteșug popular? 
Cetatea are duhuri bătrine care fos- 
nesc pe lingă noi, venite din timp și dăi- 
nuind prin timp. Dacă știm să le cău- 
tăm sînt oricînd pregătite să ne apere 
si să ne consoleze, dar mai ales să po- 
vestească. 
Cetatea are culoare subterane prin 
care treceau chervane cu domnite în- 
fricoşate și giuvaeruri, locuințe care 


Apartamente superbe! Vile coche 


Vladimir ȘETRAN: 
Din nici un film 

nu am aflat cum este 
orașul nostru 


Dacă mă gindesc la Veneția din «Anonimul ve- 
netian», la Veneţia aceea, filmată în tot ce are ea 
mai adevărat, mai al ei, ca viață, ca atmosferă, îmi 
spun că așa ar trebui filmat un oraș, oricare oraș, 
deci si Bucureștiul. Cu aceeași pasiune, cu ace- 
eași grijă pentru adevărul lui. Mi s-a întimplat să 
revăd filmele documentare de dinainte de război, 


şi am descoperit acolo un București autentic, 
surprins în ce avea el mai specific la ora aceea. 
Filmele de azi pornesc, cred, superficial la desco- 
perirea orașului. Din nici un film românesc care 
se întîmplă în Bucureşti, nu ştiu cum e orașul 
nostru. Nu știu dacă e un oraș cu personalitate 
sau fără, ce are caracteristic, cum sînt oamenii, 
pentru că, adus pe peliculă, devine fals. Fireşte, 
noi,care trăim în el, ştim foarte bine cum e de fapt. 
Dar pentru un ochi dinafară este,cred, un oraș 
total impersonal. Un decor oarecare. Mai bine 
sau mai prost luminat, mai bine sau mai prost fil- 
mat, oricum, n-are autenticitate... Deşi, la drept 
vorbind, nu ştiu care regizor intrind, de exem- 
plu, în Balta Albă, ar putea să facă acolo un film 
din care să se vadă cum e Bucureștiul... 

Deci nu ştim dacă, finalmente, felul în care arată 
Bucureştiul în filmele noastre, depinde neapărat 
de regizori. Sau de scenografi. 


păstrează în beciuri cätusele pentru 
somnul robilor, poduri şi mansarde 
cu picturi celebre şi ziduri pictate de 
Grigorescu şi Sava Hentia, pe care lo- 
catarii le-au uns cu humă peste care au 
pictat trandafirași. Alţi locatari, sau 
poate aceeași, incepind să-și iubească 
cetatea, au dat jos huma, bucurîndu-se 
de culoarea străveche. Cetatea are 
toate stilurile de arhitectură inventate 
de traci si daci, pe care arhitecții tà- 
rani ai orașului, le-au ridicat cu mîna. 
Bucureștii sint cetatea viziunii clasice, 
bintuită pe alocuri de donjoanele ro- 
mantismului. 

Cind Televiziunea a inițiat ciclul 
dedicat necunoscutelor Bucureștilor, 
nimeni nu bănuia o viață mai lungă de 
un an acestei emisiuni. Cercetind ora- 
sul se pot scoate la iveală tot atitea 
istorii, cite ziduri, tot atitea legende 
şi amintiri cîte ferestre și acoperișuri. 
Cetatea are povestitori cu lăzi de 
fotografii şi cărți vechi, cetatea are 
povestitori tineri fascinati de proteicul 


chip al locului de naştere sau de 
adoptiune. 

Ştiam că bucureştenii nu sînt din 
cale-afară de primitori cu echipe ale 
Televiziunii. Ne-am înșelat si de data 
aceasta. Telefonul fără fir al străzilor în- 
cepe să funcționeze si oamenii ne pri- 
mesc în camere, beciuri și poduri. Lu- 


mea suspendată a oraşului. Nimeni nu-și 
poate închipui că pe terase s-au con- 
struit nu numai grădini suspendate ci... 
băi şi ateliere de pictură. 


Este suficient să ridicăm -privirea 
spre mitologia care unește peste ca- 
petele noastre, casele, străzile, oamenii. 


Malvina URȘIANU: 


Peisajul trebuie să se integreze 
organic 
în desfășurarea filmului 


Problema peisajului urban nu poate fi alta decit a peisajului în general. El 
trebuie să se integreze organic, funcţional, în desfășurarea filmului. În ce mă 
priveşte, tratez peisajul ca o stare de spirit. În «Trecătoarele iubiri» încerc să 
realizez o sinteză a peisajului și a coloanei sonore, care să reprezinte ideea unei 


prezenţe milenare. 


1.C.R.A.L. este probabil mulțumit de felul in care scenografii au rezolvat problema locuinţelor 


Orasul, 
gigantul, 
grăbitul 
malaxor 


Unul din primele «filme» 

prezentate de frații Lu- 

mière, deci unul din pri- 

mele filme care au marcat 

nașterea cinematografului 

se numea (aproximativ, întrucît, cu 

nuanţe, sînt folosite mai multe titluri 

pentru această «peliculă») «intrarea 
trenului în gară». 

«Filmul» înfățișa exact ceea ce indică 

titlul, anume: o gară, persoanele aflate 


in gară și intrarea unui tren în gară. 


Intr-una din primele «pelicule» din 
istoria cinematografului era prin urma- 
re filmat orașul, un loc special, e drept, 
al orașului, totuși un exterior, un 
aspect al orașului. 


* 


Propriu-zis o «carieră» a orașului 
în cinematograf nu poate fi depistată. 

Pot fi însă urmărite și cercetate dife- 
ritele înțelegeri ale «ideii» de oraș, 
prezența sa mai în față sau mai depăr- 
tată în film, considerarea orașului în 
diverse chipuri, în funcţie de particu- 
laritätile sale, în funcție de subiectul 
filmului, de la cinematografie la cine- 
matografie (ca naționalitate), de la epocă 
la epocă. 

lată cîteva linii de forță ale acestei 
posibile cercetări. 


Re o a e a 
Orașul 
din westernuri 
ee] 


Un oras-cliseu, însă de o expresivi- 
tate ieșită din comun, un oraș ireal, 
verificabil doar în documente, fantoma 
cea mai reală între orașele filmate sau 
construite în filme, convenţia cea mai 
convingătoare, locul comun cel mai 
grandios si cel mai strălucit în acest 
domeniu este orășelul din westernuri. 

Orăşelul si nu oräselele, pentru că 
nu e decit unul singur, același (cu va- 
riante) în toate peliculele genului. 

Mai mult decit un decor, în afara 
căruia nu poate fi conceput nimic din 
ceea ce e omenesc în western; mai mult 
decit comoditatea înălțării pe platouri 
a invariabilei construcții, cu cele trei- 
patru unități de bază (strada principală, 
saloon-ul, biroul serifului), în afara că- 
rora nici măcar epica celui mai nesemni- 
ficativ western nu poate exista; mai 
mult decit satisfacerea unuia din cele 
mai teribile reflexe vizuale create vreo- 
dată de cinematograf publicului său; 
mai mult decit toate acestea la un loc, 
faimosul orășel din westernuri e în 
primul rînd un fel de stare de spirit, 
un fel de cadru moral inevitabil. Le- 
gea socială (scrisă sau nu) a West-ului 
şi legea artistică a westernului nu pot 
funcționa în afara acestui cadru. Doi 
tipi nu se pot înfrunta, decit dacă se află 
la distanță, față în față, cu picioarele 
desfăcute, bine înfipte în pulbere, cu 
mîna pe pistol, apropiindu-se încet 
unul de celălalt, pe strada lungă şi 
dreaptă care străbate printre cele două 


28 


Saloon-ul traditional 
al westernului 


Orasul-filozofic 
sau 
orasul-fantezie 


rinduri de case, cu saloon-ul de o parte 
si cu biroul serifului de cealaltă parte, 
aproape vizavi, strada aceea de neuitat, 
pustie întotdeauna în asemenea ocazii, 
strada aceea care, filmată cînd dintr-un 
capăt, cînd din celălalt, pare fără capete, 
fără sfirsit, strada aceea care nu poate 
fi găsită nicăieri în realitate, pentru că 
nu există. 

Orășelul din westernuri e una din 
cele mai adevărate și tulburătoare con- 
ventii create de cinematograf. 

Alt oras-fictiune (chiar dacă, în acest 


lată 
orașul 
erou-de-film 


caz unele filmări s-au făcut în «decor 
natural»), alt oras-conventie așadar, alt 
oraș «cu cheie», alt oraș cu semnificaţie, 
cu un sens anume, foarte unitar și el, 
alcătuit, cu alte cuvinte, tot pe baza 
cîtorva unități fixe; alt oraş previzibil 
după vizionarea a numai citeva pelicule 
ale genului, alt oraș invariabil, în afara 
căruia tirul epic nu se poate desfăşura, 
alt oraş-convenţie, deci, este orașul 
din comedia mută. Nuanta, în raport 
cu orașul din westernuri, vine de acolo 
că orașul comediei mute este cunoscut, 


Orașul care ucide 
(«A fost odată un polițist») 


Oraşul 
mizeriei 

fără 
lustru 


este familiar, este un univers în care 
se mişcă cotidian spectatorul. Este deci 
un oraș posibil, chiar dacă nu există 
ca atare, și asta pentru că elementele 
familiare sînt investite aici cu o funcție 
particulară. Lupta cu obiectele a per- 
șonajului din comedia mută («Revolta 
materiei împotriva Omului — în care 
cred — a luat acum o înfăţişare ciudată, 
Războiul împotriva noastră îl poartă 
mai degrabă lucrurile mărunte decit 
cele mari. Și — pot să adaug — ne 
înving (...) ducem un război crunt si 
veșnic cu lucrurile mărunte; mai ales 
cu microbii și butonii de guler» — 
zice, cu spirit, Chesterton) iși transferă 
sensul asupra cadrului general de exis- 
tentä a personajului, orașul. O luptă 
su orașul e vizibilă în toate aceste co- 
medii. Mai mult decit niște gag-uri, 
surprizele de tot felul, plăcute sau nu, 
pe care le oferă individului ieșirea pe 
stradă în comedia mută, raporturile 
lui cu persoanele si cu obiectele aflate 
în stradă (să trecem peste ispita de a 
face un inventar, altfel foarte util, al 
acestor persoane şi obiecte), par să 
confirme mereu celebrul și filozoficul 
adagiu conform căruia toată nenoro- 
cirea omului vine de acolo că el nu e 
în stare să stea singur într-o cameră. 
Orașul e, în comedia mută, o sursă 
inepuizabilă de gag-uri, desigur, dar 
într-o ordine superioară de idei, are 
o semnificaţie neaşteptat de gravă şi 
de modernă: el este un oras-cursä. 
De meditat asupra acestui subiect. 
Astăzi, tema aceasta, a oraşului-cursă, 
este reluată, cu toate implicaţiile com- 
plexe de ordin social pe care le presu- 
pune şi tratată într-un registru comic 
ce vine strict în prelungirea mijloacelor 
de expresie ale comediei mute, păstrate 
aproape nealterate de Tati («Unchiul 
meu», «Playtime», «Trafic»). Rezul- 
tatul e surprinzător. Oraşul din filmele 
lui Tati este și el un oras-gag, e drept, 
mai subtil, însă alarmant, neliniștitor. 


Orașul 
impersonal 


O variantă nu lipsită de interes o 
constituie oraşul din filmele de aven- 
turi consumate în prezentul imediat, 
orașul din «policier»-urile moderne; 
așadar. Aici ambiantele (fie că e vorba 
de filmele «serioase» ale genului, «ne- 
gre» sau altfel, fie că e vorba de comedii 
sau, uneori, de parodii) sînt riguros 
exacte si, dacă se poate spune așa, reale. 
Filmările se fac aproape fără excepție 
în decoruri naturale. Există un stil, o 
cultură vizuală chiar, specifice acestor 
«policier»-uri, familiară tuturor celor 
care urmăresc asiduu genul, există un 
stil al filmărilor spectaculoase, de efect, 
îndeobște cu transfocator, ale străzilor, 
caselor și parcurilor, ale personajelor 


2 
29 


Orasul-gag al comediei clasice 
(«Lumea...» lui Harold Lloyd) 


populind aceste ambiante. Ele, ambian- 
tele, sînt în cadrul filmului, foarte di- 
verse; unitatea, clișeul aproape, vine 
de data aceasta din modul comun (în 
sensul de «același») în care sînt filmate 
si exploatate pentru punerea în valoare 
a epicii, indiferent că e vorba de, știu 
eu, «Ultimul domiciliu cunoscut» sau 
de «A fost odată un polițist» (pentru 
a cita la întîmplare două filme cuminţi, 
obişnuite, ale genului, mai recent vă- 
zute la noi). 

Există deci un oraș specific, ca decor 
al acestor filme de aventuri, un oraș 
impersonal, fără vreo semnificație anu- 
me, filmat cu oarecare indiferenţă, însă 
cu o pregnantä care-l impune, fie si 
în plan depărtat, ochiului. 


Orașul 
turistic 


Un revers al medaliei ar putea fi con- 
siderate filmările nu indiferente, ci 
foarte atente, calculate, citeodatä afec- 
tive, întotdeauna pe aceeași amintită 
linie a spectaculozitätii, ale cîte unui 
oraș, în cazul filmelor comerciale, așa- 
zis «turistice». Aici, scopul este pre- 
zentarea gen carte poștală, gen bom- 
boană în foiţă roz, gen «faceți excursii». 
gen «aici veți fi fericit si fără griji o 
lună de zile». Îndeobşte, victimele aces 
tor Kitsch-uri (care, uneori, pentru a 
da în continuare exemple cunoscute 
publicului nostru, pat fi agreabile, pre- 
cum relativ recentul «Dacă e marți, 
e Belgia») sînt marile centre turistice 
ale Europei şi ale Americii, printre cele 
mai ilustre si mai frecvent abordate, 
datorită situației sale speciale, fiind 
Veneţia. S-au produs pe seama acestui 
oraș o mulțime de cărți postale, unele 
memorabile prin nulitatea lor («Vene- 
ţia, luna şi tu» de pildă). 


Oraşul — 
stare de spirit 


Sigur că se poate discuta şi serios 
pe marginea acestui subiect, mai ales 
in cazul Veneţiei, exemplu tipic și 
util de oras-monument, oras-fascinatie 
in cinematograf. Atunci cînd unui ase- 


30 


menea oraș, inditerent că se numește 
Veneţia sau altfel, i se pun în valoare 
resursele de expresivitate,nu cele exte- 
rioare, ci acelea care pot face din el, 
din peisajul lui, o stare de suflet, 
cum zice poetul (din acest punct de 
vedere — și subiectul ar merita o dez- 
voltare mult mai amplă, peste limitele 
parantezei în care l-am înghesuit — 
exemplare «de școală», fiind capodope- 
rele expresionismului german, «Cabi- 
netul doctorului Caligari» cu precădere; 
orașul, atît cît apare aici, cu penumbra 
lui apăsătoare, cu luminile îndoielnice 
şi pilpiitoare de felinar, cu străzile în- 
guste si labirintice, cu umbrele mon- 
struoase, proiectate pe pavaj sau pe 
pereții caselor strimbe, deformate, cu 
fundăturile suspecte și periculoase, în 
general cu senzația de coşmar, de vis, 
pe care o degajă — acest oraș, prin 
urmare, este o formă poate naivă, dar 
în orice caz eficace, cel putin din punct 
de vedere simbolic, de sugestie a unei 
stări de conștiință). Atunci cind un 
oraș devine obiect de meditație, dacă 
nu chiar realul subiect, ascuns în spa- 
tele pretextului unui film, rezultatele 


sînt tulburătoare şi — pentru a reveni 
la exemplul de la care am pornit — 
Veneţia a girat, în ultimul timp, cu 
numele și cu prezenţa sa fascinantă, cel 
puţin două asemenea filme remarca- 
bile: «Anonimul venețian», și «Moar- 
tea la Veneţia». Bineînțeles, Veneţia 
e un oraş care moare, e un oraș cu 
situație specială, cum spuneam, un 
cadru expresiv pînă la a deveni nuanță 
de conștiință prin simplă evocare, fără 
eforturi aparte. 


Orașul 
neorealistilor 


Că resursele latente, emoționale ale 
unui peisaj citadin nu tin însă obliga- 
toriu de o situație de excepţie a ora- 
șului ales, ca loc de desfășurare a actiu- 
nii. este un lucru mai demult si stră- 
lucit dovedit de neorealism. Alături 
de școala cinematografică franceză, poe- 
tică (în toate sensurile cuvîntului) din 
multe, prea multe puncte de vedere, 
inclusiv cel care ne interesează al pre- 


Orașul filmat pe viu, dar inexpresiv 
(«De trei ori Bucureşti») 


Orasul-conventie 
sau 
orasul 
«asa cum ester 


zençei orașului în film (Clair, Carné), 
neorealismul a impus o a doua direcție 
fundamentală în tratarea temei, a mo- 
tivului orașului. Coborîrea, faimoasa 
coborire în stradă, s-a făcut cu folos 
pentru ideile cinematografului despre 
sine, pentru psihologia lui, nu cu mai 
putin folos însă și pentru o brumă de 
«detalii», dintre care cel al ambianţei 
nu e ultimul. 

Pentru prima oară orașul apare pre- 
zentat realist (în accepţia cea mai solidă 
a termenului), de o manieră quasi- 
documentară, filmat ca atare, adică 
fără preocupări speciale pentru estetica 


Orașul, personaj de film 


de D.I.SUCHIANU 


Un oraș, și în genere un loc în spațiu, un fragment de geografie este, 
cum spunea Maurice Barrès: «un paysage travaillé par l’histoire, o ființă 
vie «prelucrată» atît de istoria înconjurătoare, cît si de a sa proprie. 

Asa cum caracterizăm pe cineva printr-o formulă, frază scurtă și plină 
ca o definiție de dicționar, putem face același lucru pentru orice bucată de 
pămînt de pe scoarța terestră. «Kamciatka: un dop de gheață»; (Coasta de 
Azur: șezlongul omenirii»; «Siberia: o exagerare; Paris: o țară din Europa 
cu capitala: Franța; «Mediterana: gura umedă și mbitoare a Europei; 
“Veneţia: locul unde se visează intenționat. 

Cinematograful exploatează în fel și chip aceste mine de aur. Ora- 
șul-personaj de film — iată «personajul grupajului nostru. 


2> 


a iubi orasul in care tràiesti 


Orasul 
carte-postalà 
sau 
orasul-stare de spirit 


unghiului, a cadrajului, a eclerajului 
etc., filmat chiar cu anume neglijență, 
simplu, adesea, în direct, cu camera 
ascunsă. Fireşte că aceste filme (multe 
din ele avind în titlu nume de orașe — 
«Roma, orele 11», «Roma, oraș des- 
chis», «Miracol la Milano», sau «Hoţii 
de biciclete», «Umberto D», «La stra- 
da» (un amestec straniu şi întîrziat de 
neorealism cu verism de operă) nu sînt, 
în principal, nişte filme despre orașe, 
dar sînt esenţiale (ele si altele) în înte- 
legerea temei despre care discutăm. 
Şi asta nu numai pentru că senzaţia de 
viață, de real, este izbitoare, cu puter- 


e e 
Orașul reconstituit, dar autentic 


(«Străinul») 


nice efecte în plan emoțional; nu numai 
pentru că acest oraș banal și adevărat, 
populat cu dramele relatate în ziare 
la «faptul divers» constituie, în cadrul 
şi prin intermediul valului neorealist, 
poate cea mai impresionantă imagine 
oferită de cinematograf asupra oraşului 
social (pinä şi extraordinarele docu- 
mentare ale lui Joris Ivens despre viața 
şi lumea orașelor apar, în acest context, 
în comparație adică cu «duritatea» și cu 
realismul fără färmuri, zguduitor, al 
neorealistilor, ca nişte exerciţii de vir- 
tuozitate, oarecum calofile si, în orice 
caz, atemporale); nu numai pentru 
acestea, ci și pentru că, în primul rînd 
ele au deschis un drum, singurul eficace, 
se pare, pe care, premeditat sau invo- 
luntar, a călcat apoi aproape toată lu- 
mea. Dovadă stă faptul că astăzi, în 
vremea superproductiilor — nu în sen- 
sul subiectului, ci în sensul utilizării 
super-mijloacelor tehnice în turnarea 
unei pelicule — nici un film care se 
respectă, indiferent de tema lui (de la 
filmul pentru copii pînă la filmul erotic, 
în occident, de la «Love Story» pină 
la filmul de război, de la drama de fa- 


milie pînă la «musical» samd) nu își 
permite să neglijeze, dacă nu altceva, 
măcar firescul ambianțelor. E semnifi- 
cativ că, în linii mari, epoca «telefoane- 
lor albe» a încetat cam de mult în cine- 
matograf, e semnificativ că — repet, 
oricare ar fi tema filmului — se filmează 
adesea în direct, se caută cu disperare 
(de ce această disperare? de studiat) 
realul cel mai real, chiar dezagreabil, 
chiar convenţional, pentru că există 
un real convențional. Nu se mai poartă 
ușa care se închide perfect, ci ușa care 
se bălăngăne și nu se închide bine; 
nu se mai poartă strada pustie, pentru 
libera și nestînjenita mișcare a perso- 
najului, dimpotrivă, personajul e arun- 
cat în mulţime si filmat «pe viu»; nu 
se mai poartă clădirile somptuoase, la 
«patru ace», ci dărăpănăturile sau, în 
orice caz, casele omeneşti, fireşti; nu 
se mai populează orașul cu figuratie 
alcătuită din tipi frumoși si femei spec- 
taculoase, dimpotrivă, se filmează prin- 
tre persoane comune, din acelea cu 
care te întîlnești la toate colțurile de 
stradă, nu sînt neglijati, în cadru, cer- 
setorii, infirmii, indivizii iesiti din co- 


Oraşul care moare 
(«Moartea la Veneţia») 


mun prin cite o curiozitate altfel deza- 
greabilă, etc., etc., etc. Repet: acest fe- 
nomen, oarecum secundar, este carac- 
teristic unor pelicule destul de neinte- 
resante, dar care, se vede limpede, au 
voința de a se respecta, cel puțin în 
acest domeniu. Ele pot fi profund false 
din punct de vedere epic, psihologic, al 
atmosferei ideilor și, în general, din 
orice alt punct de vedere, dar apar 
corecte, «realiste» din punctul de ve- 
dere al «exteriorului», al strazii, al 
orașului (vezi și exemplul anterior, al 
«policier»-urilor). lată un cîştig ciudat. 


D= me 
Orașul 
noului val 


Părăsind domeniul acesta al filmelor 
mărunte, unde cistigurile neorealismu- 
lui sînt, după cum se vede, aplicate me- 
canic și ciudat, să revenim la marele ci- 
nematograf și să observăm că, și aici, 
şcoala neorealismului a «lucrat» deci- 
siv şi orice film care se respectă, vor- 
bind de data aceasta despre marile 
pelicule, desfășoară ideile într-o am- 
biantä citadină (cînd e cazul, desigur) 
aleasă și filmată cu grija unui realism 
nu numai convingător, nu numai su- 
gestiv, ci si necesar. 

«Los Olvidados», de pildă, nu e nici 
el un film despre un oraș, dar existența 
unui oraș, o anume existență a unui 
anume oraş, o existenţă larvară, sor- 
didă, sumbru colorată, este aici filmată 
şi inculcată în subiect de o asemenea 
manieră încît filmul, deși n-are a face 
cu neorealismul, ci, cel mult, cu realis- 
mul si (ca de obicei, la Buñuel ca para- 
bolă), pare a fi o operă a curentului iar 
cadrul, orașul adică, și protagoniștii 
«banalei» drame par a fi filmagi la Roma 
sau aiurea, în Italia, de mina lui De Sica. 

Si «Cléo de la 5 la 7», ca să dau alt 
exemplu, e ceva cu totul diferit, e un 
film «de școală», școala numindu-se 
aici «noul val» francez care, după cum 
ştie toată lumea, n-are nici în clin nici 
în mînecă cu neorealismul' (alt subiect 
palpitant de studiat: cît si ce a «furat» 
de fapt «noul val» din neorealism). 
Dincolo de dramă, de tramă, şi aici 
străjuiește din umbră sănătoasa disci- 
plină, catehismul neorealismului: în 


D> 


Parisul inceputului de veac 


Parisul s-a bucurat de multe portrete 
cinematografice. Cel din 1900 a fost pic- 
tat naturalist în filmul de montaj al Nicolei 
Vernès. Mai tirziu, Parisul e reconstituit 
pe platou de Renoir intr-unul din cele 
mai bune filme ale sale: «French-Cancan». 
Făcînd un salt de peste o jumătate de veac, 
in 1960, Jean Rouch si Edgar Morin fac 
un Paris-anchetă, cu care iși trimbiteazä 
noua lor estetică, zisă «ciné-vérité» («Cro- 
nica unei vieți»). Parizienii de toate virstele, 
apartinind celor mai diverse categorii, 
sînt prinși, zice-se pe viu, de un aparat 
de filmat «sinc», ce-si zice «camera-vi- 
vante». El inregistreazä simultan imagine 
si sunet fără (zice-se) ştirea celui filmat. 
Se pare însă că acel aparat prindea pe 
viu, dar nu surprindea pe nestiute. Per- 
soanele dădeau conştient examen şi se 
simțea cale de-o poștă că sint actori 
vădit neprofesionisti dind voluntar o re- 


prezentatie. Oricum, însă, filmul reușea 
totuși într-o bună măsură să fie un portret 
al Parisului din 1960, 

Parisul dintre cele două războaie a fost 
magistral zugrăvit de René Clair în «Aco- 
perisurile Parisului», în «14 lulie» şi «Porte 
des Lilas»; zugrăvit realist; iar fantastico- 
suprarealist tot de el, în «Parisul care 
doarme». Dar René Clair nu e singurul 
cineast îndrăgostit de Paris. În general, 
cinematograful francez a fost copilul lui 
Emile Zola. «Banii» de L'Herbier, «Thé- 
rèse Raquin» de Feyder, «Gervaise» de 
Carné, «Nana» şi «Bestia umană» de 
Renoir, toate acestea zugrăvesc Parisul 
claselor mijlocii şi poezia cenușie a cla- 
selor sărace. În sfirsit, «Traversarea Pa- 
risului» de Autant-Lara ne arată Parisul 
rezistentilor, colaborationistilor si al bur- 
sei negre din vremile naziste. 


a iubi orașul in care trâiești 


plan secund, Parisul filmat «pe viu» 
este al doilea personaj principal. Plim- 
barea cu taxi-ul pe străzile orașului e 
o piesă antologică; la fel scena din 
«bistro». 

Încă un exemplu: impresionantul 
«A trăi», capodoperă a școlii japoneze, 
filmează orașul (cu «rol» decisiv în 
peregrinările faustice ale protagonistu- 
lui) cu mijloacele celui mai pur realism, 
ale celui mai european realism chiar, 


nici un cadru neavînd (fie si involuntar) 
vreo tentă exotică pentru ochiul euro- 
peanului. Peisajul citadin, foarte impor- 
tant, e filmat cu maximum de simplitate 
si de eficiență. Ideea se conturează 
clar pe acest fundal. Și aici orașul e 
personajul principal. 

De altfel, dacă tot vorbim despre un 
oraș mexican («Los Olvidados») sau 
despre unul japonez («A trăi»), să ob- 
servăm, nu fără legătură cu cele de 


nn 
Orașul care cintă 
(«În sunetul muzicii») 


pînă acum că, între imaginile cam 
neutre, în general, ale orașului ameri- 
can în cinematograf, mai interesante, 
chiar dacă fugare, apar cele surprinse 
de ochiul foarte exersat la şcoala pri- 
virii directe, realiste, al lui Antonioni 
în «Zabriskie point» sau al lui Forman 
în «Taking off». Oraşul american văzut 
de europeni. e încă un subiect pe mar- 
ginea căruia se poate glosa. 


Orașul — 
conștiință 


«Lecția» neorealismului — prin in- 
fluentä directă sau, ulterior, pur si 
simplu prin ajungerea, pe căi indepen- 
dente, la forme asemănătoare, 
cu un cuvint mai simplu şi mai exact — 
pare deci cel mai important cistig al 
cinematografului în prezentarea ora- 
sului. 

Există, în acest sens, şi o situaţie 
aparte, cea a cinematografului polonez, 
care a împins realismul pină la formele 
sale ultime, istorice adică. 

Orașul în cinematograful polonez 
constituie un subiect aparte, Obsesia 
războiului, devenită temă fundamentală 
şi chestiune de conştiinţă a acestei ad- 
mirabile cinematografii, e vizibilă, indi- 
ferent de subiectul peliculei. O Varso- 
vie, fie ea si contemporană, strecoară 
un sentiment tragic, pentru că ruinele 
există, sint acolo, au fost conservate, 
sînt muzee naturale, străjuiesc ca un 
implacabil «remember», sînt «furate» 
de aparat si intră mereu în cadru, în 
planul doi sau douăzeci, n-are impor- 
tantä. Aproape că nu există film polo- 
nez care să nu fie marcat de acest cadru 
al orașului mutilat, al orașului-muzeu. 
lar între filmele (nenumărate) care tra- 
tează prin evocare directă tema războ- 
iului, o capodoperă venind direct din 
«Infernul» lui Dante si din «Mizerabilii» 
lui Hugo, «Canalul» de Wajda, ridică 
«tema orașului», a orașului polonez 
în război, la dimensiunile cutremură- 
toare ale unui recviem. Este unul din 
cele mai zguduitoare filme făcute vreo- 
anas despre un oras si despre locuitorii 
ui. 


realiste, 


Oraşul 
autohton 
me 


Cit priveşte filmul românesc, aici 
orașul nu a avut niciodată vreun rol 
deosebit, afară de acela de simplu şi 
neutru decor! Asta pentru că filmul 
nostru s-a temut întotdeauna de oraș. 
Pare ciudat spus, dar așa este. Privind 
cu puțină atenție putem descifra con- 
stant un fel de complex al filmului ro- 
mânesc față de oraș, o incapacitate 
evidentă, nu de a-l personaliza, ci pur 
şi simplu de a-l introduce în cadru. 
Oraşul în filmele noastre (indiferent de 
gen) transmite o acută senzație de arti- 
ficial, se simte adică mereu alegerea 
nesemnificativă a ambiantelor, se simte 
casa căutată, pietonul căutat, tramvaiul 
căutat, se simte sfoara din spatele ca- 


merei, care izolează pe curiosi de pla- À 


Moscova, itinerar sentimental 


O splendidă pictură de oraș a fost re- 
centul film văzut pe ecranele noastre, «in 
trecere prin Moscova» de Guria. Spre 
deosebire de portretele altor metropole, 
acesta e pictat nu dinăuntru, ci de afară, 
văzut cu ochiul unor călători care nu-s 
din Moscova, care o traversează în 24 de 
ore, care o privesc cu ochi nu zic de turist, 
ci de trecător. O privesc ca pe un tablou, 
in care totuşi ei işi prind nu numai ochii, 
dar şi taptele. Oricit ar ti de pasageri, in 
vremelnica lor traversare-fulger, ei se 
angajează în mini-drame tulburătoare, de- 
terminate de uriaşul anonimat al orașului. 
Trecătorul de o zi este adoptat. Intr-un 
foarte curios fel. Toată lumea, toată imen- 
sa mulțime a necunoscutilor îi zimbeste. 
Există un sentiment şi o purtare omeneas- 
că al cărui nume se trage din verbul 
amare, a iubi. Este amabilitatea. O vastă 
amabilitate, o vastă îndatoritoare genti- 
lete, întimpină de pretutindeni pe cei 
patru pasageri nemoscoviti. li întimpină 
si îi petrece cu un suris. Este ceva frumos. 


Moscova în 24 de ore 


Orasul-leit motiv al comediei moderne 
(«Unchiul meu») 


toul născut ad-hoc, se simt toate aces- 
tea și prezența orașului (repet, chiar 
si în cazurile cele mai simple, cînd el nu 
trebuie să fie decit un fundal) e crispată, 
aproape ireală. Lucruri valabile şi în 
privinţa prezenţei tematice. 

Paradoxal, dar simptomatic pentru 
acest «complex» faţă de oraș, este faptul 
că Bucureștiul interbelic sau imediat 
următor războiului (pentru că orașul 
în filmele noastre înseamnă aproape 
numai Bucureşti și, uneori, litoralul, 
văzut bineînțeles în stil de carte- 
poştală, precum în recentul «Aventuri 
la Marea Neagră») este cu mult mai 
interesant şi reușit prezentat («Lanter- 
na cu amintiri» sau «Cu mîinile curate») 
decit Bucureștiul contemporan. Mai 
ușoară deci decit ieșirea «cinstită» cu 
aparatul în stradă, azi, acum, este, se 
pare, reconstituirea arheologică, mu- 
zeistică, a unui oraș care, de fapt, nu 
mai există. 


Veneţia, locul unde se visează programat 


Să nu fim totuși nedrepti. Un licär 
de adevăr, fie el și pasager, apare din 
cind în cînd. «Drum în penumbră» e 
un exemplu frumos în acest sens. Au 
existat apoi, mai înainte, filmele lui 
Blaier, de pildă, care nu erau departe 
de reușita unui oraș văzut foarte social. 
A mai existat, pentru a veni iarăși mai 
aproape, în timp, un București nu deo- 
sebit, dar izbutit, familiar, în «Pentru 
că se iubesc». Au existat acum cîțiva 
ani orașele din «Apa ca un bivol 
negru», poate singurele orașe-perso- 
naje în cinematograful nostru, chiar 
dacă acolo era vorba mai curind de 
cinematograful documentar. 

Exemple există, prin urmare, (mai 
sînt şi altele), dar greutatea și dezordi- 
nea în care le-am evocat, indică in- 
consistenţa materiei. Subiectul «orașul 
în filmul românesc» este, deocamdată, 
un subiect aproape fără acoperire. 


Veneţia, oraș crepuscular 


Orasul-conventie (cel din westernuri 
si cel din comediile mute), orasul-real, 
«așa cum este», orașul ca «stare de 
suflet», orașul-carte poștală, orașul- 
muzeu — iată tot atitea ipostaze ale 
ideii de oraș în film. Mai există si altele, 
multe altele, se mai poate vorbi, de 
pildă, despre oraşul unei singure sec- 
vențe (Odesa, scările —«Crucişătorul 
Potemkin»), despre oraşul fantastic 
(stäpinit de păsări—«Păsările» de Hitch- 
cock), despre orasul «imposibil» («Du- 


minicä la New York»), despre orasul- 
memorie («Anul trecut la Marienbad», 
«Hirosima, dragostea mea»), despre 
orașul filozofic, fosnitor ascunzind ade- 
vărurile (Londra -Blow-Up»), despre 
orașul-fantezie («Zazie în metro»), des- 
pre orașul suprarealist («Ciinele anda- 
luz»), despre orasul-mit (Roma —Felli- 
ni), etc. Lista e fără sfirsit. Poate cu 
altă ocazie. 


Aurel BĂDESCU 


Oraşul-capcană 
(Candice Bergen în «T.R. Baskin») 


De la Eminescu la Visconti, de la Shakespeare la 
Enrico Maria Salerno, de la Thomas Mann la Jean 
Cocteau, atitia poeli au visat intentionat acest oraş 
al morţii, unde casele sint scufundate în apă și aş- 
teaptă ca în curind nisipul fugitiv al lagunei să le 
înghită. Nu mai vorbesc de conştiincioşii voiajori 
de nuntă, de cavalerii obligatorii ai lunilor de miere 
şi ai carnavalelor fără obraze. Cocteau spunea așa: 
«Veneţia, ziua: un bilci pulverizat în firimituri colo- 
rate; noaptea, se aseamănă cu o negresă îndrăgos- 
tită, moartă, scăldindu-se cu trupul plin de bijuterii 
false». 

E curios cum doi cineasti, Visconti şi Salerno, 
au căutat în Veneţia lucruri opuse. Visconti a căutat 
soare; Salerno și anonimul său venețian au căutat 
ploaie şi întunecime. E drept că amindoi au sfirsit 
prin a găsi acolo moarte. Thomas Mann, din care 
Visconti se inspirase intr-o oarecare măsură, adău- 
gase Veneţiei o moarte nouă, printi-o epidemie de 
ciumă sau cam aşa ceva. Salerno a preferat o mala- 
die personală, aceea a unui muzicant genial. Veneția 
lui Salerno e mai frumoasă, mai multiplă, mai... 
Venetie decit a lui Visconti. Aceasta din urmă e 
făcută din cetatea dogilor o stațiune estivală de vile- 


giatură șic, pentru elitele europene din 1900, din 
aşa zisa «belle-époque». 


Veneţia «Anonimului venețian» este splendidă si 
reală. O venetie fără soare, fără vară, fără bucurie. 
O întilnire crepusculară a două tinere falimente. 
Acum citiva ani se iubiseră tare. Se despärtiserä 
pentru că (aşa cum frumos spune cronicarul de la 
«Filmwoche») «amindoi aveau caractere prea tari 
ca să poată suporta tăria de caracter a celuilalt». 
Tulburător acest exces de tărie care prin asta devine 
slăbiciune și neputinţă. Sub un platon de noroi, 
de-a lungul canalelor întortocheate, doi oameni cu- 
treieră orașul, se ceartă, descoperă că se iubesc 
încă, descoperă că unul din ei în curind o să moară, 
descoperă că unul din ei descoperise un concerto 
pentru oboi și orchestră, capodoperă a unui venețian 
anonim; descoperă, în sfirsit, că anonimul era însuşi 
nefericitul nostru erou, care refuză să iscălească, 
refuză mincinoasa glorie a posterității. Muribundul 
crede într-un singur soi de viață, aceea pe care el 
acum o pierde. În timp ce el îşi moare murirea, lasă 
Veneției, și anonimilor săi artişti, nemurirea meta- 
foricä a gloriei postume. 


personalitatea 


orasului 
meu... 


Pe această stradă mică s-ar putea filma «Strada Mare ! 


„dar 


A existat, în istoria cinematografului, 
o epocă a mucavalei, a decorului exclu- 
siv artificial, epoca magiei de studio, a 
iluziei de carton si tul, epoca limfatică. 
Asa ceva, slavă domnului, nu se poate 
spune despre ziua de azi. Progresele 
«camerei libere», sofisticatia instru- 
mentelor de înregistrare și,mai presus 
de orice, mentalitatea cineastilor, fac 


34 


unde 


e orasul? 


acum posibilă filmarea aproape oricînd 
şi oricum. Cinematograful a devenit 
aproape la fel de natural si de ubicuu 
ca și modelul lui natural, ochiul. 

În condiţiile astea, curios este faptul 
că majoritatea filmelor noastre se mai 
desfășoară în cadrele «clasice» ale fil- 
mării, şi uneori în cele direct facile. În 
filmul românesc, deseori, senzaţia de 


a iubi orașul in care trăieşti 


În general, în filmul nostru nu se 
vede Bucureștiul de azi, ci Bucureştiul 
de ieri, cel care a dispărut, cel care nu 
mai e. Desigur, filmele n-au ca prim 
obiectiv să arate orașul—de pildă în 
ultimul film românesc pe care l-am vă- 
zut, «Cu miinile curate», Bucureştiul 
apărea ca un fundal și. într-adevăr. 
ilustra poezia vechiului București care 
avea un farmec al lui—dar filmele 
noastre nu redau pulsul interior al 
unui oraș ci creează doar atmosfera ex- 
terioară filmului. E drept, nu am văzut 
toate filmele românești, dar nu îmi 
amintesc dintre ele nici un film care să 
fi avut măcar în al doilea, sau în al 
treilea rînd, dorința de a da o viziune 
proprie orașului nostru (parcă mai 
demult, un film cu lurie Darie). E 
greu de făcut o comparaţie cu Veneția 
sau Roma pentru care nu există film 
important fără Ponte di Rialto sau 
Piaţa Spaniei,drept simboluri ale oraşe- 
lor respective. Dar şi noi avem, cred, 
niște simboluri și nu prea au fost utili- 


zate de cineastii noștri. Și mai cred că 
ei sînt cei care ar putea contribui fun- 
damental la crearea unei imagini sin- 
tetice despre orașul nostru, la o recu- 
noastere a sa. Desigur, pentru Bucures- 
tiul de ieri e mai ușor de găsit astfel de 
simboluri: Atheneul Român, Bulevar- 
dul Bălcescu, Cercul Militar, Consiliul 
de Miniştri, clădirea Muzeului de isto- 
rie, clădirea Consiliului Popular, ansam- 
blul de la Crețulescu ; dar și Bucureştiul 
nou are un pronunțat specific, chiar 
dacă mulți acuză arhitectura contempo- 
rană, de locuinţe de pildă, ca imperso- 
nală. Eu consider că realizările noastre 
arhitectonice au multă personalitate. 
E imposibil ca şi un ochi neavizat să nu 
sesizeze diferențele esențiale între an- 
samblurile de locuințe din Ungaria, 
Bulgaria, Uniunea Sovietică, ca să mă 
refer la țări apropiate, si cele de la noi. 
Si lucrul acesta este firesc, pentru că 
arhitectura este și o operă de artă, 
are și o valoare culturală—chiar dacă 
tehnica și tehnologia de edificare evo- 


Bucureștiul anilor '40 : fotografie-document. Cit pitoresc! 


studio falsifică atmosfera. Pe de altă 
parte, se pare că toate artele româ- 
nești sînt sortite unei «boli a copilă- 
riei», care este bucolismul—la urma 
urmei, și literatura face eforturi de 
deruralizare, de-a dreptul disperate 
uneori—de ce n-ar face și filmul? Într- 
adevăr, camera de filmat se mișcă (din 
pură comoditate, uneori), în cadre cit 
mai largi, pe vaste cimpii, în lumini- 
suri de pădure, pe maluri si faleze, 
acolo unde complicata aparatură cine- 
matografică şi baroca organizare umană 
care o minuieste, se pot întîlni si răs- 
pindi în voie. Oraș n-avem deloc? 
Unde e cineastul strivit de mulțime, 
agăţat periculos de scara tramvaiului, 
cu aparatul crescut din ochi si din 
umăr, şi înfipt în pumn ca un pistol? 
Unde e cineastul reporter, unde e 
cineastul gangster, acela care surprinde 
viaţa, care o violentează, îi forțează 


ușile, îi pătrunde în casă, pe scara de 
incendiu si prin gaura cheii, ca să-i 
strige «mîinile sus»? 

Sperasem—ca unul care şi-a răcit 
destul gura cerind prozei să se întoarcă 
în orașe—că filmul, artă net mai mo- 
dernă—va valorifica el ceea ce roman- 
cierii trec senin cu vederea: orașul 
românesc, si în primul rînd acea capo- 
doperă de inedit, de neașteptat, de 
absurd chiar, care se numește București. 
Cum cei mai mulți creatori români 
de film—ca și cei mai mulți creatori 
de proză—trăiesc în capitală, se pune 
legitim întrebarea dacă lipsa de interes 
pentru această capitală nu se- explică 
printr-o opoziţie de principiu. Se mai 
poate înțelege că un prozator nu ştie 
să vadă un peisaj atit de intricat şi de 
plin de sugestie filozofică. Dar un 
cineast? 

La urma urmei, dacă stau să mă 


a iubi orașul in care tràiesti 


Cred că filmul 
ar putea face mai mult pentru a ridica 
gradul de atașament 
al oamenilor 
față de orașul în care trăiesc 


luează, diferă de la un loc la altul si 
este puternic influențată de tot ce se 
întîmplă în toată lumea—cultura are 
un fond propriu naţional incomparabil 
mai puternic, si e rezultatul direct al 
unei evoluții istorice proprii. De aceea, 
cred că în măsura în care arhitectura 
se acordă cu cultura, ea este specifică, 
proprie ţării noastre. M-am referit 
la ansamblurile de locuințe—și ele pot 
reprezenta simbolul monumental al 
epocii actuale—dar lucrul acesta e va- 


Bucureştiul anilor '40: secvență din «Cu miinile curate. Cită autenticitate ! 


labil în general. Sigur, foarte multi 
nu găsesc ceva deosebit în cartierul Ti- 
tan, dar această părere se datorește 
faptului că avem de-a face cu un cartier 
foarte tinăr, iar atașamentul senti- 
mental față de locul, orașul în care 
trăieşti, e un produs al timpului. Tre- 
buie să treacă măcar o generație care 
să se fi născut aici, pentru a simţi că 
un cartier, un oraș îi aparține, că face 
parte din viaţa ei și numai atunci îl 
va judeca complet altfel. M-am referit 


Regizorul acela tînăr 
privea, filma, muncea, obosea, 
venea seara de la Buftea afipit în maşină, 
ignorind orașul în care se întorcea 
numai ca să doarmă 


gindesc bine, o prezență ceva mai con- 
tinuă este tîrgul ardelenesc din filmele 
lui Francisc Munteanu: cu case burtoa- 
se, porţi monumentale de lemn, piețe 
patrate, biserici baroce, tuguiatul oră- 
şel transilvănean a pătruns în film 
(nici el bucurindu-se de o analiză prea 
adincä). Despre Bucureşti, mai nimic. 
Prin ceața cafenie a unei istorii polițiste, 


am întrezărit scurt citeva frinturi ale 
farmecului de altă dată în «Cu miinile 
curate», film care, prin tensiunea epi- 
că, nici nu-și putea propune vreo des- 
criere psihologică a orașului. Dar Bucu- 
restiul metropolă, acela adevărat, imens, 
încurcat si colcăitor? Unde e? Şi cit 
va mai fi în forma aceasta, fericită 
pentru film? Căci Bucureştiul se schim- 


pînă acum la București, dar această 
observație este valabilă pentru alte 
orașe din ţară. În fond, printre elemen- 
tele ce dau personalitatea unui oraș 
nu sint numai edificiile de arhitectură, 
ci, poate,mai ales, ansamblurile urbane, 
înțeleg prin asta modul în care arhitec- 
tura unui oraș se subordonează spe- 
cificului local de relief, de climă și care 
creează personalitatea orașului întreg. 
De pildă, artera principală din Deva 
orientată spre Cetate, sau cea din Piatra 
Neamţ, centrul Sucevei, unele artere 
și edificii din Baia Mare, sînt tot atitea 
exemple în care arhitectura s-a supra- 
pus în mod fericit peste configuraţia 
naturală a terenului, scotind în eviden- 
ti ceea ce este tipic pentru orașul 
respectiv. Sint imagini care, prezente 
în filmele noastre, le-ar da mai multă 
personalitate, mai mult specific na- 
tional. 

Cred că cinematograful ar putea face 
mult pentru a ridica gradul de atașa- 
ment al oamenilor față de oraşul în 


bă, și sistematizarea îi rupe din pitoresc 
pe zi ce trece. 

E și normal să nu ai filme de actualita- 
te, dacă nici cadrele actualității nu te 
interesează, și nici înfățișarea ei nu-ți 
izbeste ochiul. Nu e vorba doar de 
scenarii, de prezenţa ori lipsa lor. E 
vorba de o conștiință, de o vocaţie 
optică. În fond, e vorba de sinceritatea 
de a filma ceea ce trăieşti... 

Stăteam de vorbă într-o seară, la o 
masă cu pahare, cu un amic cineast. 
Tinăr si bucureștean. Era destul de 
tirziu, şi-mi spunea că trebuie să mer- 
gem; a doua zi în zori, la o oră sălbatică, 
sosea maşina să-l ia. Să-l ducă la Buftea, 
unde avea de lucru, filma. Pentru el, în 
mod onest, lumea filmului începea aco- 
lo, se termina acolo si el intra si ieșea 
din ea, epuizat de o muncă demnă, cum 
ai intra și ai ieși dintr-un birou cu func- 
tionari. Se ducea spre Buftea picotind 


care trăiesc. Cred că filmul, pe lingă 
multe alte obiective,si-ar putea pro- 
pune si pe cel legat de orașul în care 
se desfășoară acțiunea. Pentru că, poate 
părea curios, dar oamenii nu-şi cunosc 
orașul în care trăiesc. Faptul este atit 
de general valabil încît francezii au o 
zicalä: «Să cunoști Parisul ca un pari- 
zian, înseamnă să nu-l cunoşti». 

Revenind la film, nu pot să mă opresc 
în a face o apreciere subiectivă, consta- 
tind că filmul nostru ne arată un 
București în care cei virstnici se mai 
pot recunoaște, dar lipsește Bucureș- 
tiul generaţiei tinere, Bucureștiul pre- 
zentului, care este arătat cu timidi- 
tate. Pentru acest București filmul 
nostru poate și trebuie să facă mai 
mult. 


Prof. dr. Cezar LĂZĂRESCU 


Rector al Institutului 

de arhitectură 

Preşedinte al 

Uniunii arhitecţilor din România 


Nu numai o casă muzeu. O casă muză! 


în mașină, cu capul pe speteaza ban- 
chetei, cu ochii umflati de nesomn, 
nezărind deloc orașul desfășurat în 
jur, ieşind din noapte fascinat și plin, 
ca visul neînțeles al unui artist. La 
Buftea, după o cafea mare, ochii, în 
fine,i se deschideau. El privea, filma, 
muncea, obosea, venea seara atipit 
în aceeași mașină, ignorind din nou 
orașul în care de fapt trăieşte numai ca 
să doarmă. 


Peisajul e sub ochii noștri. Si din 
el se desfac, ca razele din miez, subiec- 
tele. Dar noi sîntem prea mindri de 
condiţia noastră, ca s-o facem să rodeas- 
că în chip natural, în aer liber. Vrem s-o 
exercităm, ceremonios, «la locul ei», 
în citadela travelling-ului. Buftea e la 
Cinecittă romena! Măgulitoare iluzie 


Petru POPESCU 


35 


sondaj 
în cineunivers 


Cu puţine zile înaintea sfir- 


şitului de an, la «Capitol», 


șase seri la rind,s-au pre- 

zentat citeva filme engleze. 

Nu s-ar putea vorbi, cred, 
despre un festival sau de o” privire 
cuprinzătoare asupra cinematografiei 
britanice, ci mai degrabă de o grupare 
de citeva pelicule de lung metraj, că- 
reia i s-a adăugat un documentar și un 
film de animație. («Mărul» — așa se 
numea acest filmuleţ de animație — 
a avut două calități imense care-l fac 
să stea printre cele mai seducătoare 
argumente ale manifestării de la «Ca- 
pitol»: inteligența si umorul.) 

Dar baza programării a oferit-o fil- 
mul de lung (uneori de foarte lung) 
metraj — de la filmul istoric la cel de 
actualitate, de la filmul de mare mon- 
tare («Maria Stuart») la cel aparent 
improvizat («Doomwatch, adică pe 
româneşte: «Bägati de seamă»), de 
la filmul de actori (de distribuție, mai 
exact, și este de reținut că ni s-au perin- 
dat prin faţa ochilor cîteva nume so- 
nore actoricești: Glenda Jackson și 
Vanessa Redgrave în «Maria Stuart», 


N-am văzut filme mari, 


dar 
am văzut mari actori 


Peter O'Toole în «Războiul lui Murphy» 
fostul manechin Twiggy în «Prietenul» 
lui Ken Russell), la filmul de problemă, 
«Kes», al lui Loach și un film pseudo- 
documentar. 


Maria Stuart 


În primele zile se detasase, în optiu- 
nile multor spectatori, filmul «Maria 
Stuart», care beneficiază de unele se- 
ductii: mai întîi epoca, apoi personajele 
care au dominat-o și au făcut să se 
vorbească atit de mult despre ea; 
apoi interpretarea — Vanessa Redgrave 
şi Glenda Jackson și, în sfirșit, cadrul 


Glenda Jackson, Regina Angliei 
nu numai pe micul ecran 


natural în care a fost turnat filmul, un 
cadru înlăuntrul căruia regizorului nu 
i-a fost prea greu să recreeze atmosfera 
vremii. La loc de frunte am fi tentaţi 
să menționăm totuși faptul că seductia 
acestui cadru natural nu este folosită ca 
un argument turistic și, dacă prea 
adesea în filmul istoric elementele plas- 
tice rămîn ornamente, aici se poate 
deslusi, dimpotrivă, existența unui lim- 
baj al obiectelor ce compun cadrul ci- 
nematografic. 

Apoi, un alt element demn de reținut 
este interpretarea, într-un spirit aproa- 
pe de competiţie actoricească, a celor 
două interprete principale, Vanessa 
Redgrave și Glenda Jackson, prima 


filme engleze la 


aducînd în planul major o Maria Stuart, 
oarecum diferită de cea descrisă în 
mod tradițional, o Maria Stuart ce 
pare, aici, a-şi prevedea drama, ce 
pare a o accepta cu convingerea că 
asumarea sacrificiului de sine va des- 
chide o nouă filă în istoria Angliei. Din 
acest punct de vedere, cred că filmul 
face loc unei priviri mai putin traditio- 
naliste, prilejuind Vanessei Redgrave 
profilarea unei Maria Stuart neimpo- 
vărată de mit, o Maria Stuart mai puțin 
augustă, dar mult mai umană, deci mai 
credibilă. 


Recital Peter O'Toole 


Tot recital actoricesc este, după 
opinia noastră, si un alt film din acest 
grupaj, «Războiul lui Murphy», un 
recital Peter O'Toole. Filmul lui Yeates, 
de o concepție foarte modernă dealtfel, 
cu o permanentă îmbinare de tragic 
si comic, narează întimplările unui 
marinar englez, al cărui vas a fost 
scufundat de un submarin german, 
departe, în apele sud-americane, în 


SD —— 


O rivalitate istorică. (Elisabeta — Maria Stuart) si una actoricească 
(Vanessa Redgrave, rivala Elisabetei R.) 


Roma, oraș deschis 


Roma neorealismului 


Asa-zisul neorealism italian datorează și el mult lui 
Zola şi poeziei cartierelor sărace. Să nu uităm că prima 
operă neorealistă importantă a fost «Ossessione», com- 
binatie de «Thérèse Raauin» si «Postasul sună de două 
ori» (Cain). Totuși, marele semnal, neorealismul italian 
îl dă cu «Roma, oraș descnis», care nu datorează nimic 
cinematografului francez. Rossellini si Fellini au făcut 
aci operă originală. Nici măcar nu se poate vorbi de 
influență a «cine-ochiului» lui Dziga Vertov (cel de al 
doilea părinte al neorealismului italian). Căci nu mo- 
delul «Kino-Glaz»-ului i-a inspirat pe Rossellini şi pe 
colaboratorii săi, ci însăşi conjunctura istorică, Insäsi 
acea Romă ravajată, însăși acea Italie cu studiourile 
pierdute, devenită ea însăși platou natural de- filmare 
si echipă naturală de interpreți. Rossellini, Fellini, 
Amidei, Ubaldo Barata au pictat pe viu orașul Romă, 
urbe deschisă. La aceștia se adaugă,ca principal co- 
autor, un șef comunist care îi găzduia pe toți și mai ales 
îi informa, zilnic, de toate dramele si vitejiile rezistentilor. 
Nu se poate închipui o mai deplină picătură pe viu a 
portretului unui oraș. Portret dramatic prin excelenţă, 
căci fusese prins într-un moment de criză acută şi pri- 
mejdioase frămintări. 


"Capitol" 


timpul celui de al doilea război mondial. 
Marinarul Murphy (Peter O'Toole), sin- 
gurul supravieţuitor al acestei întîm- 
plări, asistă la o cumplită dezläntuire, 
la carnajul pe care echipajul submari- 
nului german îl sävirseste, mitraliind 
pe toți marinarii englezi ce încercau să 
se salveze. Murphy îşi propune să ia 
pe cont propriu răzbunarea camara- 
zilor uciși, dincolo chiar de legile răz- 
boiului, îşi propune într-un spirit sha- 
kespearean, «dinte pentru dinte», să 
dea o lecție echipajului submarinului 
german. Şi porneşte, aşadar, un fel de 
război de unul singur, cu dirzenie, dar 
nu cu bestialitate, cu singe rece şi haz, 
dar fără nici o șovăială. Îşi realizează 
promisiunea si,o dată cu aceasta, piere 
şi el în aceleași valuri care-i înghit pe 
membrii echipajului submarinului dam- 
nat. 

Şi în acest film regizorul a mizat în 
mod evident pe un actor de virtuozitate. 
O'Toole reușește adesea, dar nu întot- 
deauna. De aceea, în unele momente, 
deşi personajul este dirz, filmul pare 
soväielnic. 


«Prietenul» lui Twiggy 


Cum este vorba tot de un film care 
trăiește în primul rînd prin actori 
(deşi acest actor nu dă un recital, ci 
debutează doar, dar debutează ca o 
imensă promisiune) — ne vom ocupa 
aici si de «Prietenul» lui Ken Russell 
Este desigur meritul regizorului de a fı 
pus ochii pe Twiggy pentru rolul une: 
tinere cu ochelari pe nas, cu stingäcie în 
mișcări, putin încurcă-lume şi putin 
abulică, o tînără care dindu-și la o 
parte ochelarii şi timiditatea celei care 
n-ar îndrăzni să înfrunte rampa și 
publicul, pune în lumina reflectoarelor 
o tînără surprinzător de plină de farmec, 
de noutate, inteligență, candoare și 
talent. Mă întreb în ce măsură rolul 
n-a fost calat pe personalitatea proas- 
petei actrițe. Dar revelația este ea, 
Twiggy, ea este subiectul filmului, iar 
filmul trăieşte prin ea. Toată acțiunea 
sau aproape toată acțiunea se petrece 
pe scena unui teatru de revistă, într-o 
epocă de glorie a acestuia, cînd semnele 
modernismului (îndată după primul 


război mondial) erau mai mult stilistice, 
iar spectacolul de revistă își purta cu o 
plăcută naivitate «povara» avangar 
dismului său monden. Scena nu pro- 
pulsa atit idei noi, cit mai mult o stare 
euforică, o viziune cromatică şi o anume 
ritmică. De aceea cadrul trebuia să ia 
ochii, iar charlestonul să încingă sala. 
Nu întîmplător astăzi, cînd în moda zi- 
lei apar împrumuturile din acei ani 
nebuni, cînd aceeaşi împerechere de 
explozie cromatică si ritmică își lasă 
amprenta pe o parte a lumii, revine 
Ken Russel cu un film-show ă la 1925, 
un film însă în care descoperirea este o 
tinärä cu aparențele acelei epoci, dar 
nu şi cu «nebunia» ei, ci cu o trăsătură 
nouă: luciditatea. 


«Kes» à la «If» 


Un alt film, «Kes», al lui. Ken Loach, 
ne promitea si el o incursiune în deli- 
cata zonă a raportului dintre generatii 
acea zonă care devine mai mult o 
ţară a nimănui decit a unei întilniri între 
nişte școlari adolescenți si nişte pro- 
fesori maturi. Filmul ne promitea, deci, 
o asemenea incursiune, dar își abando- 
nează pe drum ideea, oferindu-ne,drept 
răsplată, o altă descoperire actoricească: 
un băiețandru de 13—14 ani, cu remar- 
cabile virtuți dramatice, sensibil și 
inteligent, capabil să sugereze prin 
trăirile sale mai mult decit însuși filmul, 
o lume de ginduri și probleme ale unei 
categorii umane. 


Concurentä neloială 


Nemaiinsistind asupra unei pelicule. 
«Născut libeg», în care cîțiva pui de lei, 
incintätori de altfel, pun în umbră niște 
actori (și nu chiar niște actori oarecare, 
ci pe o Susan Hampshire, ceea ce 
ne face să ne gindim la bätrinul nostru 
Gusti, cînd le recomanda actorilor să 
se ferească pe scenă doar de două 
primejdii: de copii şi de animale), am 
putea spune că acest grupaj de filme 
englezeşti ne-a oferit cu precădere 
prilejul unei incursiuni într-un univers 
cinematografic. Intenţia a fost intere- 
santă, realizarea, însă, destul de timidă 

Mircea ALEXANDRESCU 


cel mai remarcat actor al anului 


Hackman 


Pe Gene Hackman l-am văzut pe 
ecranele noastre în «N-am cîntat 
niciodată pentru tata» si în «jocul 
de-a moartea». Dacă nu am fi fost 
avizaţi la ora aceea că Hackman a 
dobindit Oscarul '72 pentru per- 
formança sa din «Filiera franceză» 
(filmul unui tînăr, William Friedkin, 
o nouă-speranță a regiei ameri- 
cane), poate că nici nu l-am fi 
remarcat. 

Acum însă, după ce a creionat 
surprinzătorul inspector de poliție 
din «Filiera franceză», Hackman 
nu a cules numai lauri de ordin mo- 


ral. Pentru actorul răsplătit cu Oscar 
şi desemnat de criticii din New 
York drept cel mai bun actor, con- 
tractele au început să curgă. La 
începutul anului 1973 el va apare în 
numeroase filme. Deocamdată pu- 
tem enumera «Carnagiu» de Michael 
Ritchie (de data asta Hackman este 
urmăritul, iar urmăritorul e Lee 
Marvin) ; «Discutia» de Francis Ford 
Coppola (tinărul realizator al mult 
discutatului film «Nasul»); viitorul 
film semnat de Sam Peckinpah (auto- 
rul  «Baladei pentru Cable 
Hogue») ş.a. 


O «Filiera» care l-a dus 


la Oscar 


Leningrad, orașul erou 


Poate cel mai patetic si mai singular portret de oraș 
a fost « Simfonia Leningradului» de Agranenko. 
- x Bet O `y Oraşul şi locuitorii lui sint prinși în timpul acelui lung 
, > à : asediu nazist, cind conversațiile oamenilor erau mereu 
: 3 A à întrerupte de o casă bombardată care se präbusea 
$ am VE toată, la 20 de metri de interlocutori, și cind în fiecare 
s clipă era ceva de dres: un tramvai răsturnat, o conductă 
E A VE spartă, un drum desfundat, nişte fire rupte... 
; E i 2 Dar nu reparatul stricăciunilor era preocuparea cea 
-P * mare si treaba constantă a leningrädenilor, ci silinta 
de a ține mai departe în stare de functionare perfectă 
3 viața culturală, preocupările de artă, de ginduri dezin- 
teresate, toate acestea centralizate în jurul microfoa- 
nelor Radiodifuziunii si orchestrei sale. Compozitorul 
h ' d i = Șostakovici, uimit de vitejia morală si intelectuală a 
acestor oameni, scrie o «Simfonie a Leningradului» 
I 7 P d pe care, de pe front, le-o trimite cu avionul În scurta lui 
i ` i sedere in acel oraș magic, pilotul are prilejul să vadă 
miile de acte mărunte care exprimau supranaturala 
putere sufletească a acestor eroi anonimi. În clipa ple- 
cării, în clipa cînd avea să se urce în avion, mai priveşte 
o dată panorama orașului si zice numai atit: Îți multu- 
mesc, Leningrad, îţi mulțumesc... pentru... tot. 


Leningrad, oraşul magic 


«Cinematografia indiană 


este astăzi 
mai bogată 


datorită unei românce frumoase, 


înzestrată 
cu o voce de aur... 


Un adevărat 
fenomen muzical...» 


(Revista «Lumea fiimului», Bombay, 1972) 


A fost odată ca niciodată.:. 
Asa ar trebui să înceapă 
nema istorisirea vieţii de ne- 
crezut à tinerei artiste 
românce, Narghita, nume 


nou răsărit în constelația muzicii de 
film şi a cinematografiei indiene. 
Narghita — Maria — s-a născut pe 
meleagurile de legendă și baladă ale 
Vrancei, în comuna Pufesti, lingă Adjud, 
la 14 ianuarie 1939. Familia sa se stabi- 


cazul Cayatte 


Noul film al lui Andre Cayatte, «Nu 
există fum fără foc», a fost oprit după 
numai zece zile de filmare. Motivul 
declarat: filmul foloseşte fotografii tru- 
cate despre alegeri. Cayatte nu neagă 
folosirea acelor fotografii, dar spune el, 
«am făcut-o, pentru că în Franța 
este cu neputinţă ca cineva să deo- 
sebească o imagine autentică de 
una falsă. În afară de asta, alegerile 
despre care vorbesc în film sînt 
niște simple alegeri municipale, iar 
eroul meu, un medic de periferie, 
pe care politicienii încearcă să-l 
compromită prin soția lui... lată 
ce mă interesa, dar se vede că din 
lipsă de informare si de teama unui 
scandal imaginar, statul preferă 
un scandal adevărat. Sint victima 
unei curse În trei episoade». 

lată cele trei episoade; 

1) La începerea filmului — se spune 
într-un articol din «L'Express» — lui 
Cayatte — a cărui valoare comercială 
mai ales după succesul cu «A muri din 
dragoste» nu mai poate fi contestată — 


leste la București, unde tata incepe să 
studieze baletul, aträgind atenția prin- 
tr-o flexibilitate neobișnuită a miinilor, 
a degetelor. 


«Vagabondul», începutul exploziei 


Devine balerină la teatrul muzical 
«Constantin Tănase». Continuă să ia 


lecţii de canto clasic. O atrage îndeosebi 
muzica orientală. Muzica și baletul 
indian. 

Şi iată evenimentul-cheie care a de- 
clanșat explozia însușirilor sale artis- 
tice: filmul lui Raj Kapoor, «Vagabon- 
dul». L-a văzut de 50 de ori pentru 
muzică. Acasă cînta tot ce auzise, repe- 
tind după ureche cuvintele indiene 
În cele din urmă, s-a dus cu un magneto- 
fon la cinema și a înregistrat toată mu- 


Nu există fum fără foc 


De teama unui scandal imaginar, 
se preferă 
un scandal adevărat... 


i se garantează exploatarea viitorului 
său film în 580 săli în Franţa şi un bene- 
ficiu de trei milioane de franci. Filmul 
costind 6 milioane, restul sumei tre- 
buia să fie acoperită din exploatarea 
filmului în străinătate. Devizul este 
aprobat si i se acordă autorizaţia de fil- 
mare. Preşedintele comisiei de cen- 
zură «ia cunoștință» de scenariu și își 
exprimă cîteva rezerve. 

2) «Centrul Naţional Cinematografio» 
(organism de stat) află de rezervele 
preşedintelui comisiei de cenzură și se 
nelinisteste. Autorizatia de filmare se 
suspendă. 


3) «Uniunea pentru finanțarea indus- 
triei cinematografice» constată: «in- 
trucit există riscul ca filmul dumnea- 
voastră să fie oprit de cenzură, nu-l mai 
putem finanța». 

Cayatte protestează. Cere audiență 
la președintele Uniunii pentru finan- 
tarea industriei cinematografice. Cere 
explicații. | se răspunde, prin persoana 
domnului John Morgan Jones: «Veto-ul 
meu este categoric şi nu am de ce să vă 
dau explicații». 

Afacerile Culturale nu se amestecă. 

Centrul Naţional Cinematografic e 
«plictisit». Probabil se îndoiește de 


zica filmului, apoi după bandă şi-a 
lucrat vocea cu îndirjire. Se apucă să 
înveţe la Universitatea din Bucureşti, 
cu un profesor de limbă hindi, limba 
poporului de a cărui muzică se îndră- 
gostise. După trei ani de cursuri; pen- 
tru pasiunea sa, profesorul îi trimite 
un sari, discuri si partituri de muzică 
ușoară si de film indiană. Dupäo muncă 
intensă, ea reușește să-și alcătuiască 
un repertoriu pe care îl prezintă Casei 


«Sint victima unei curse...» 


nevinovăția intentiilor lui André Ca- 
yatte. 

Numele celui care a oprit de fapt 
filmul, rămîne necunoscut... 

Michel Delain, semnatarul «cazului» 
Cayatte, conchide: «Nu există fum 
fără foc». 

Si de astă dată nu mai e vorba de 
titlul unui film. 


LE 


Împlinirea unui vis: 
intilnirea cu Raj Kapoor (1968) 


cazul Bacall 


«Dacä-ti dorești ceva ajunge să fluieri 
si gîndul ti se va împlini...» Criticii 
americani scriu că vorbele care sfirșesc 
această frază au rames necunoscute 
pînă azi, pentru că 'a fiecare reprezen- 
tatie, începutul repiicii era salutat cu un 
ropot de aplauze. 

Aceasta este de altfel replica cu care 
s-a ridicat pe firmamentul hollywoo- 
dian o stea numită Lauren Bacall 
Filmu! se numea «A avea sau a nu 
avea» si era una dintre primele cola- 
borări ale lui Hemingway cu cinemato- 
graful. Partenerul stelei răspundea la 
prenumele Humphrey si la numele 
Bogart. 

De atunci au trecut 28 de ani. 

Viaţa nu i-a suris întotdeauna celei 
care avea să fie comparată încă de la 
acest prim rol cu «Dietrich, Garbo, 
Hepburn, Mae West». Adeseori ea a 
fost obligată să-și amintească de povata 
partenerului de atunci, devenit apoi 
soțul ei: «Să nu te sinchisesti niciodată 
de ceea ce se scrie sau se spune despre 


de discuri Electrecord. Narghita înre- 
gistrează în ţară primul ei disc cu 
melodii indiene de film. Succes. Dar, 
pentru a putea susține spectacole și 
recitaluri pe scenele teatrelor, avea 
nevoie de un atestat de la OSTA, a cărei 
comisie de atestare se întrunea aproxi- 
mativ o dată pe an. Nouă ani a așteptat 
obținerea acestui atestat. «Ochiul ma- 
gic» care i-a semnat talentul: Nicolae 
Herlea. 


Indira Gandhi o remarcă 


În anul 1967 este invitată să cînte in 
spectacolul de gală dat in onoarea 
primului ministru al Indiei, Indira Gand- 
hi, în vizită la București. «Impresio- 
nată foarte plăcut de Narghita» (cu- 
vintele de mai sus aparțin presei in- 
diene), doamna Indira Gandhi a invi- 
tat-o pe tinära cîntăreață româncă în 
India pentru a-și perfecționa cunostin- 
tele de limbă şi muzică indiană, reco- 
mandînd-o oamenilor de specialitate 
drept «un bulgăre de aur». Cunoaste 
lumea artistică a ţării care o primeşte 
cu simpatie. Devine interpreta prefe- 
rată a compozitorului Jaikishan (care 
la 13 ani a compus muzica filmului 
«Vagabondul» împreună cu compozi- 
torul Shanker, care avea pe atunci 
14 ani). Urmează concerte pe marile 
scene, emisiuni speciale de radio și 
televiziune, înregistrări pe discuri, 
popularitatea. Curînd devine un veri- 
tabil sol al muzicii indiene de film în 
lume, sustinind cu succes recitaluri la 
New York, Paris, Roma, Berlin, Praga, 
Belgrad, Zagreb, Sofia, Cairo, etc: La 
New York, concertul a avut loc la 
Carnegie Hall; presa americană scria 
despre «talentul ei fantastic de a inter- 
preta cîntece indiene de film». 

Cu această ocazie a imprimat discuri, 
a apărut în spectacole de televiziune. 
E cunoscută pe toate meridianele, dar 
toată lumea care venea s-o vadă, ştia 
că «indiana», care făcea fala muzicii 
indiene, era de fapt o româncă. 


O româncă într-un film indian 


Doi ani aproape durează a doua sa 
vizită în India, încheiată cu un bogat 
bilanț de activitate artistică: înregis- 
trări de discuri (cel de al treilea disc 
cu cîntece din Jaikishan şi Shanker, s-a 


Consacrarea unei cariere: 
cintind acasă la Indira Gandhi (1968) 


Vedetă internaţională: 
show la t.v. din New York (1970) 


Parteneră a lui Shashi Kapoor: 
într-un film indian (1972) 


vîndut în peste un milion de exem- 
plare; cu el Narghita a cîştigat titlul de 
«Artista discului» pe 1971), nenumărate 
concerte la radio și televiziune, reci- 
taluri pe marile scene de la Delhi și 
Bombay, etc., uimind pe muzicieni, 
cîştigind marele public. Și o ştire de 
senzaţie: «O româncă într-un film 
indian !» Narghita e aleasă de cineastul 
Dilip Kumar să joace unul din rolurile 
principale în filmul realizat de T. Pra- 
kash Rao, avindu-l ca partener pe 


După 28 de ani 


Curajul 
de a supraviețui mitului 
Bogart 


tine. De fapt, ziariștii nu dau doi bani 
pe noi, ne întrebuințează doar atita 
timp cît au nevoie, pînă cînd găsesc 
pe altcineva cu care să ne înlocuiască». 

Douăzeci de filme — («Key Largo», 
«Cum să te märiti cu un milionar») si 
trei copii (Stephen, Leslie Bogart și 
San Robards) sînt bilanțul acestei mari 
actriţe descoperită de Howard Hawks. 

ideea de a o distribui după aproape 
trei decenii într-un musical («Aplauze»), 
pe o scenă new-yorkeză,a apărut mul- 
tora nepotrivită. Dar suspiciunea nu a 
durat decit pină la premieră. 


În «Aplauze», Lauren Bacall a primit 
un rol periculos de asemănător cu 
propria-i viaţă: Margo Chamming este 
o mare actriță ajunsă acum la virsta 
cînd ridurile măsoară nostalgic, dar la 
fel de necruţător, succesele si insucce- 
sele. 

Aplauzele pe care Lauren Bacall k 
cîştigă în «Aplauze» i-au adus si o 
recompensă de prestigiu, precum şi 
invitaţia de a juca pe scena lui Royal 
Theatre din Londra. 

Presa susține că, într-adevăr, gloria 
nu are virstă. 


Shashi Kapoor (fratele lui Raj Kapoor). 
Succesul ei (ca soție româncă — în 
film — a lui Shashi Kapoor) e imens. 
Indienii, cei care mai cred în reîncar- 
nare, sint-de părere că Narghita a trăit 
într-o viață anterioară în India unde 
este considerată a fi «acasă». Succesul 
compatrioatei noastre ne bucură. El 
este rezultatul unui talent autentic,clă- 
dit solid pe muncă și enormă voinţă. 


Mihai BĂDESCU 


Comparată 


et" 


un spectator temperat 
ee nt on 


EL 


Le cui 


lată deci că există și o ştiinţă a 
viitorului. După multe şi justificate 
ezitări, noua disciplină a fost numită 
«viitorologia», dacă nu mă înșel... Poate 
că e mai bine așa... În orice caz, mie, 

ca filozof, mi se pare ciudat că nu există și o știință 
a prezentului... Dar să fim modesti și să dăm drep- 
tate savanților, poate că ei văd mai adinc decit noi... 

De la o vreme omenirea e adînc preocupată de 
viitorul ei. Cum vom trăi peste o sută de ani? Ce 
vom mînca la micul dejun în anul 2000? Cum vom 
iubi peste un secol? Există si griji de ordin gospodă- 
resc, economic. Nu cumva energia solară va obosi? 
Nu cumya rezervele de apă şi hrană vor seca? Unii 
savanți ne-au ameninţat cu domnia deplină a chi- 
miei... În locul copioaselor prînzuri, în locul orgo- 
lioaselor salate, ne vom domoli foamea cu pilule, 
un fel de aspirine... Şunca se va fabrica din petrol. 
Am auzit că din petrolul ăsta miraculos se pot fa- 
brica şi icre negre. Ca să tiu sincer, icre negre din 
petrol am şi mincat. Cind am aflat adevărul, era 
prea tirziu... Îmi plăcuseră... 

În fond, e plină de o adincä nobleţe grija maternă 
a umanității ‘față de viitorul ei... Grija față de viitor 
e o formă a iubirii. Înseamnă că n-ai grijă numai de 
tine și de copiii tăi, ci şi de copiii care vor veni, de 
pădurile si florile care se vor naşte după tine... Noi 
nu spunem ca acel rege orgolios şi egocentric: «După 
mine, potopul». Nu, după noi nu vrem să vină po- 
topul. Nu. Noi vrem să ştim că si după trecerea 
noastră în tradiționalul neant, oamenii se vor 
bucura de frumusețile existenţei... În asta stă no- 


Cinematografia 
între îndepărtatul trecut si imprevizibilul viitor. 


zburde 


Cu prezentul stă ea mai prost, 
dar asta e o altă întîmplare... 


bletea stiintei care s-a dedicat viitorului... 

E interesant de remarcat că cinematografia, o 
artă oricum mai modestă, a avut, spre cinstea ei, 
obsesia viitorului. Cinematografia poate să zburde 
relativ mai uşor în spaţii vaste, să treacă de la înde- 
părtatul trecut la imprevizibilul viitor. Cu prezen- 
tul stă ea mai prost, dar asta e altă întimplare. 

Eu privesc viitorul cu încredere. Nu cred că ener- 
gia solară va obosi si nici nu cred că oamenii se vor 
abrutiza. că indrägostitii vor deveni tormule chimice, 
că laboratoarele se vor transforma în leagăne. 
Despre viitor, cinematografia a făcut citeva fil- 
me-averstisment, ea ne-a atras atenția ce se poate 
alege din minunata noastră planetă dacă rațiunea 
adoarme... Eu cred că bine a făcut. Nu discut aici 
valoarea artistică a acestor filme-avertisment. Dar 
prin puterea lui miraculoasă, cinematograful ne-a 
dat o imagine concretă, palpabilă, a dezastrului 
pe care-l poate aduce lipsa de rațiune. Am văzut, 
cu ani în urmă, la Londra, un film american, cred, 
despre consecințele unui război nuclear şi m-am 
îngrozit. Cinematografia şi-a făcut într-un fel datoria, 
ne-a atras atenția... 

Viitorul, ca orice realitate încă necunoscută, oferă 
însă și mult spațiu arbitrariului. Asta e aproape inevi- 
tabil. Unii cineaşti greșesc cînd, în filmele lor, arată 
că oamenii vor fi dominați de tehnică. Eu nu cred 
că așa ceva e posibil. Omul va avea întotdeauna ne- 
voie de stele, de iarbă, de iubire. Nici cea mai mare 
perfecționare tehnică nu va înlocui tandretea unei 
flori. Şi apoi, de ce trebuie să punem în opoziție 
tehnica cu florile? Societatea socialistă își dovedește 


înțelepciunea si umanismul tocmai fiindcă vrea să 
dăruiască individului şi liniştea pe care o aduce o 
tehnică înaltă, și bucuria pe care o aduce natura... 
Unii cineaști cred însă că omul viitorului va trăi 
într-un fel de laborator. Nu cred că este posibil. 
Omul este expresia naturii şi el va avea întotdeauna 
nostalgia naturii de care, inevitabil, aparține. 

Mai greşesc cineastii cînd îşi imaginează ei «psiho- 
logia» viitorului. Ei cred că peste două veacuri oa- 
menii se vor săruta si se vor iubi altfel decit astăzi. 
laräsi nu cred. Nu în toate domeniile progresul e 
necesar... Alţii, mai sumbri şi mai glumeti, ne ame- 
ningä cu domnia matriarhatului. Că noi, bărbații 
care construim poduri, avioane ... sonete, vom de- 
veni un fel de robi docili ai femeilor. Ce glumă! Şi 
aici optimismul meu e mai mare decit al celei de a 
șaptea arte. Eu sint convins că viitorul va aduce o 
deplină si profundă egalitate a sexelor... Ce plăcut 
o să fie... Imi pare rău că în anul 2000 n-am să mă 
pot bucura de această deplină egalitate... 

Am auzit că unii indivizi se congelează în speranța 
că, trezindu-se peste, hai să zicem, două secole, va 
fi descoperit leacul tuturor bolilor şi ei, deconge- 
latii, vor trăi veşnic. E drept că nu se congelează decit 
cei cu bani mulți. Congelatul ăsta costă o avere... 
Spun și eu ca Socrate... Ce dragoste nebună de viaţă, 
ce egocentrism feroce trebuie să ai ca să te lași 
congelat! Cită spaimă! Cită iluzie! 

Nu cred că viitorul ne va aduce nemurirea... Dar 
cred că în viitor viața va fi și mai frumoasă... Şi în 
privința soarelui, n-aveţi nici o grijă. Energia lui nu 


va obosi niciodată. Teodor MAZILU 


Da 


ni 


— n —_—_ Ot 


Caragiu în cupa Davis 


eo {Yee 


EV ELION 


Toma Caragiu și Anda Călugăreanu într-o călătorie în jurul lumii 


DESE SUICID RTO 


Stela—Rita—Joséphiné—Sandy—Popescu 


În noaptea de revelion Radu Beligan va citi 

aforisme de Tudor Muşatescu. Un eșantion: 

„Omul deştept cumpără iarna ghecţă si 
vara soare“ 


În noaptea de revelion Stela Popescu va fi 
pentru dvs.: 

Rita Pavone, Joséphine 

Greco, Sandy Shaw şi alte minunate stele 


Backer, Juliette 


in avanpremieri 


Doctor 
Humoris Causa 
RU ne Docs LT no 1 
În noaptea de revelion 
titlul de Doctor 
Humoris Causa va fi 
acordat, în zori, 
autorului celei mai 
bune anecdote 
selecționate din. cele 
cîteva mii trimise de 
către. telespectatori 


rs 
lon Voicu 


În noaptea de revelion 
Hora mărţișorului 
interpretată de 300 

violeniști si de vioara 

lui lon Voicu 


Steaua 


cu nume 
DEE DER Se ne 


Pentru noaptea de 
revelion, în fiecare 
regiune a ţării, 
telespectatorii au ales 
cintärctii prefercti. 
Timişoara a vorat 
pentru 
Margareta Pislaru. 
Suceava a votat pentru 
Aura Urziceanu. 
Brzșovul a votat pentru 
Marina Voica. 
Turnu Severin a votat 
pentru 
Doina Badea. 
Constanţa a votat 
pentru 
Mihai Constantinescu. 
Urmarea în seara 
Noului An 


41 


LS Re 


teléeveniment > 


Dimineata din preajma televizorului 


Am primit, de curind, de la oameni dragi, 
substantiala sarcină de a face bilanţul tele- 
evenimentelor pe anul '72. Nu mă voi pre- 
face în erou şi voi divulga că am avut reacția 
oricărui salariat responsabil: 

— Uitați-vă la mine, dragi tovarăși, sint eu 
capabil să duc la bun sfîrşit această misiune 
sisifică? 

— Da, eşti capabil — m-a încurajat omul meu 
drag, omul de lingă mine — tu stai toată ziua cu 
ochii-n televizor t... 

E o idee larg räspinditä că telecronicarii sînt 
oamenii care stau toată ziua cu ochii în televizor. 
E o idee mai putin răspîndită că adevăratul 
telecronicar este omul care priveşte îndelung şi 
absorbit la ceea ce se petrece în jurul televizoru- 
lui său, în holul casei sale, pe scara blocului său, 
pe strada sa, la staţia de getax din colț, la bufetul 
„Someșul“ și alte ape, la cofetăria de peste drum 
de bufet, la policlinica dintre cofetărie si bufet, 
la franzelăria de lîngă policlinică, la tutungeria 
franzelăriei, la împerecherea cuvintelor, oa- 
menilor şi animalelor, la tot ce e lalala... 


Ca atare, ce-am făcut — după ce am respins 
tentatia de a mă refugia în onirism sau de a mă 
refugia în munţi, luînd programul radio tv. 
la subsuoară? Am luat o atitudine realistă, 
profund realistă, şi mi-am luatca motto ideeacă 
între o idee larg răspîndită si o altă idee mai 
putin răspîndită, e preferabil să vezi ce se 
poate stoarce din a doua lămtie. 

Ca atare, m-am trezit dimineața la orele 7; 
am întins mina ca de obicei spre tranzistor, 
am auzit că doi soldați japonezi rămași în 
Guam de pe vremea ultimului război mondial... 
am ascultat știrile sportive relatate de Nicolae 


Telecronicarul 
priveşte indelung 
și absorbit 
nu micul ecran, 
ci ceea ce se petrece 
în jurul lui 


Soare, am auzit meteorologicul cu temperaturi 
sub O grade, în toată țara, m-am gindit ce 
zi e azi şi ce zi va fi miine, am observat că miine 
prietenul meu mort subit, în primăvară, la 
Petroșani, ar fi împlinit 50 de ani, m-am dat 
jos din pat, mi-am încălțat papucii de casă, 
m-am dus în baie cu tranzistorul, l-am pus peca- 
lorifer, l-am binecuvîntat pe portar că a în- 
călzit caloriferul, am început să mă săpunez cu 
crema de ras „Palmier”, la tranzistor erau in- 
vitați s-o asculte pe Margareta Pislaru, tovară- 
şii... am început să mă rad, m-am ras, mi-am 
spălat pämätuful, lama „Gillette, ochii și dinţii, 
m-am întors în cameră și am început să fac gim- 
nastica de dimineață la care mă convertise de 
o săptămînă doctorul sovietic Anossov, om cu 
minunate păreri în ce priveşte sănătatea omu- 
lui, cum ar fi ideea că oamenii ca să fie sănătoşi 
trebuie să dispretuiascä bolile, nu sănătatea, 
că oamenii nu trebuie să alerge de la prima 


durere tocmai la doctor și la farmacie, că. dus 
rerea trece fiindcă organismul îi vine de hac, 
că omul trebuie să sufere pentru sănătatea sa, 
adică să mănince moderat, să muncească pe 
spetite și să se odihnească bine, dar mai ales 
să facă mișcare, sport, ski, grădinărit şi gimnas- 
tică zilnic, fireşte nu ca să devină nemuritor, 
ci tare la boli, ceea ce m-a dus la vorba spusă 
odată de Marin Preda: „monşer, inima e fă- 
cută să reziste!"..., toate acestea numărindu- 
mi fandările, flotärile, timp în care femeia de 
serviciu și totodată stăpina casei, căci ea face 
parchetul, îmi pregătea cafeaua neagră, iar 
femeia legitimă ungea cercevelele şi ferestrele 
cu o soluție specială antiigrasioasă pentru ca 
la iarnă zăpada şi apa... după care m-am aşezat 
la birou şi am deschis presa ultimelor zile, 
ceea ce mi-a permis să aflu că în gara Romei un 
express şi-a intirziat plecarea cu 25 de minute, 
fiindcă o pisică năştea chiar sub vagonul postal 
și șeful gării a așteptat pînă au venit pe lume 
patru suflete de pisoi, iar la un aeroport eu- 
ropean, un om care purta un stimulator 
cardiac a căzut jos, mort, după ce a trecut prin 
fața unei maşinării care detectează armele, 
după care mi-am luat cafeaua, concomitent cuo 
ştire oarecare din „România liberă” că există 
un director la Sighişoara care a afişat în biroul 
său, cu litere mari: „Aveţi o problemă de dis- 
'cutat sau sinteti chiar d-voastrăo problemă ?", 
ceea ce m-a dus cu gîndul exact la minunea 
aceea numită Sighişoara, apoi i-am scris mamei 
mele căreia nu-i mai adresasem un cuvint de 
multă vreme, o scrisoare plină de remuşcări și 
dragoste tirzie de parcă afară n-ar fi strălucit 
cel mai frumos soare de iarnă, scrisoare noc- 
turnă în care-i uram mai ales sănătate și putere 
de a rezista la lacrimi, ea ajungînd să plingä din 


secvenţe sentimentale 
ii en net scores E |] 


Într-una din ultimele 
seara, la emisiunea. „380 gra 
prezentatorul a anunţat la un 
moment dat: „Formația Venus va 
interpreta muzică ușoară”, — De 
ce tocmai „Venus“? ne-am între- 
bat. Dar deodată ecranul e luat” 
în stăpinire de un grup de fete 
dulei nevoie mare si vesele cum 
nu se mai poate. Bineînţeles că 
nu li se potrivea alt nume decit 
„Venus“, 

Zinele melomane cîntau, vai, 
ce cristalin ştiau să cînte. N-aveau 
nimic strident. Nici în glas, nici 
în balans. Repertoriul era ales pe 
calapodul candoriişi al frumuseţii. 

Nu fac ură de sex, dar în fața 
acestor fete zglobii, dar cuviin- 
cioase, moderne, dar neextrava- 


cabotinisme şi. de volänase. 


numai pe două din ele 


nu toate se aflau la aceeași înăl- 
tul. de 
ului toate erau pe virf. 

Păcat de asemenea că nu 
ştim cum le cheamă. Păcat că s-a. 
omis să li se spună pe nume. 
Or fiele domnişoarele „Nimeni”? 
Nu cred. Nu e cu putinţă, căci 
fiecare, se vedea bine, avea talent 
cu carul, iar ceacare ne-a cîntat 
„Prințul cerșetor” mi s-a psrut 
că are calități de adevărată stea, 

Să-i spunem „Steaua fără 
nume“? Să le zicem „enigmatica 
constelație Venus"? 

Asa le vom numi, dar numai 
deocamdată, căci sperăm- să le 
reîntilnim curînd. Supranumitéle 
Venus vor beneficia atunci nu 


le-am numai de acest pseudonim colec- 


gante, mi-au venit în minte atîtea 
formaţii de bărbaţi, unii cu plete, 
alţii cu brățări sau coliere, dar 
mai ales unii soliști plini de 


Mi-a plăcut grozav să. privesc 
ceste fetiscane îmbrăcate în ii 
şi cojoace, care scăpărau şi 
scînteiau cu ochii la noi. Păcat că 


văzut mai de-aproape. Mi se părea 
că fiecare merita cu prisosinţă 
un prim-plan, căci chiar dacă din 
punctul de vedere al canoanelor 


tiv, care li se potriveşte atit de 

bine, ci şi de un nume. Si dacă 

se poate și de un prenume, 
Dorina RĂDULESCU 


senin, nu se știe de ce, ca după aceea să cobor, 
să-mi i I 

pe jos p 

soare 

lipit 

păr 


de elegantă la 
„Avintul“ime 
făcut deodată 
atît de clar că nu n nut s 
tezist, odios de concret, za oriceom-care poartă 
o` convingere sfintă, să iau un taxi pentru a 
ajunge grabnic la redacție, să mă lansez cu 
şoferul într-o discuție despre nevroza soţiei 
sale, ca în lift, drum de 8 etaje, liftiera să-mi 
explice de ce o doare , fiindcă a călcat 
aseară cearce familiei, fiindcă ea nu le 
poate da la „N: ajuns in 


loc în fiecare 


tă foart 
pe Freud: , 
cind te-ai 


o vei trăi". Fieca 


frumoasă și 
dimineața ca, 
iment: 
a scrie 


înregistra pe Soare, a lipi 
o cafea neagră, a te bärbieri, a 
pe fatä, a lipi marca pe scri- 
a te gindi la o pisică si la un stimulator 
cardiac, a face parchetul, a face gimnastică, a 
lu să ajungi la dispretuirea bolii, a ţi 
căldura caloriferului, a asculta at i 
chiar poetic — portarul, șoferul si Hi 
nu avea deloc orgoliul pentru această demo- 
cratie a sensibilităţii tale, a nu observa măcar 
cit de democratică ţi-e trăirea printre alte 
democrații sufleteşti, a pune totul la infinitiv, 
ocolind cît mai mult imperativul, dar neevitind 


teza, căci toți sîntem mai mult sau mai putin 
tezişti, nu aici e nenorocirea într-o existență 
care nu se confundă cu literatura si cu tele- 
literatura, a nu-ți uita morții — aceasta ar fi 
( nu numai în '72, 
„Ceea ce, eu, 

e şi ma! important 
E adevărat că — nu numai la noi — televi- 


Ziunea n-a reuşit încă, precum literatura, 
cinematograful sau chiar ziaristica scrisă, să 
dea existenței un caracter de mare eveniment 
Ea n-a ajuns să abstractizeze într-atit realitatea 
încît să dea concretului nu-l mai denumesc, 
el se întinde de la o varză în piață pînă la scu- 
fundarea lentă a Veneţiei, de la nașterea a 
patru pisoi pe o șină de cale ferată pînă la 
japonezi care n-au aflat că s-a sfirsit răz- 
şi a izbucnit pacea dimensiunile în- 
ării, amefelii si spe de fiecare zi, 
care urmează a fi trăi eevenimentele 
nilor sînt încă terre-à-terre, La Terre, 
nul ei, e de obicei percepută pe latu- 
rofică; La Terre nu e mai niciodată 
t televiziunea ei pare 
cea a unui om care pentru orice 
doctor. A unui om care nu are 
probleme, fiindcă el însuși s-a încoronat ca o 


te! 


problen eviziunea 'e încă nevroticä, Un 
cutre erupție vulcanică, un masacru au 
O străluc mai mare decit o lamă de ras, 


ele sînt teleevenimentele și nu pregătirile noas- 
tre de Nanuci pentru trecerea de la un 
anotimp la altul, de pe vară pe iarnă... E limpede 
că nu televiziunea a fost aceea carel-a convins 
pe pianistul Rubinstein să renunţe la ideea de 
sinucidere, aceea care l-a adus să îndrăgească 
soarele fiecărei zile, soarele care-i spune în 
fiecare dimineață zice artistul — „e lumină, 
i mai prins o zi, aceasta-i minunea de care 
uie să te bucuri” 

Și pină nu vor descoperi dificila, dar zilnica 
inteză dintre Nanuc si Rubinstein —o sin- 
a teleevenimentelor anuale, mi se pare 
an de granditocventä, 


Radu COSASU 


teleevenimente 


sint foarte greu 
de sintetizat, 
fiindcă au loc 
în fiecare zi 


„„„aceasta-i minunea 


eona Muncaciu 


de care 


trebuie să 


te 


44 


telesfirsit de săptămînă 


Punct. Si de la capät 


Telesfirsitul de an este, așa, ca un telesfirșit de 
săptămină mai lungă. Dar nu despre minunatele 
emisiuni ale televiziunii din zilele şi nopţile sfir- 
sitului şi începutului de an vreau a vorbi în cele ce 
urmează, și nici măcar despre pregătirile intense 
ale tuturor celor care se străduiesc să ne transpor- 
te dintr-un an în altul cu zîmbet, rîs şi voie bună. 
Telesfirsitul de an îndeamnă, automat, spre 
rememorări. Așa că, pentru o dată, voi face ex- 
ceptie de la regula „telesfirşitului-de-săptămină“ 
la zi, mai ales că în programul ultimelor săptămîni, 
spre finele lor, n-am identificat nici o bombiţă şi 
voi parcurge un drum înapoi, spre cele cincizeci 
şi ceva de telesfirsituri-de-säptäminä ale anului. 
Ce ne-au -dat și ce ne-au luat, cam aceasta ar fi 
întrebarea... 

Ne-au luat, în primul rînd, o bună bucată de 
timp din.scurta noastră existență. Mai ales la 
ceasul telesfirsiturilor de . săptămînă scăpăm 
încă foarte greu de tirania micului ecran, așa că, 
pusecaplacap, orele petrecute (nu zic pierdute, nul) 
sîmbătă si duminică la televizor adună, pe parcursul 
unui an, săptămîni întregi de tele-consemnare la 
domiciliu. Evident, în tot acest „anotimp“ al micului 
ecran au fost şi multe zile senine, dar cît de tare 
ne-ar bucura „promenadele duminicale”, să nu 
uităm că le parcurgem în fotolii... La fel de evident, 
toate aceste prime considerații ne privesc exclu- 
slv pe noi, telespectatorii, şi nu pe realizatorii de 
programe TV, care, dacă şi-ar propune „să ne 
scoată din case" simbäta si duminica, ar reuşi, 
fără nici o îndoială (reuşesc ei cîteodată, chiar si 
fără să şi-o propună...). 

Recapitulind, telesfirsiturile de săptămînă au 
avut, parcă, anul acesta un plus de nerv față de 
cele ale anilor trecuți. Chjar dacă „piesele de re- 
Zistenté" au fost mai puține şi mai subtirele, 
Mă refer, de pildă, la seriale (ca să nu ne 
mai amintim de faptul că s-a încercat, cîteva 
luni, si imposibilul, adică s-a experimentat 
„simbăta fâră serial“; Mannix — de care ne des- 
pértim, totuşi, în termeni c —a fost altceva 


decit Steed sau chiar decit Simon Templar. Mă 
Di 
În stilul romantic 
(Mihaela Mihai) 
ere TEE mé 


Re 


În stilul ei. personal 
(Margareta Pislaru) > 


«gs Le ne-au dat 
si ce ne-au luat 
cele ; 
52 de telesfirsituri 
de săptămînă 


refer, apoi, la spectacolele de divertisment: 
un singur show Bocăneţ pe semestru (cea mai 
reuşită contribuţie de gen a anului) nu este, 
oare, prea puţin? Cantitatea nu va putea suplini 
niciodată calitatea, așa că, deşi redacţia de varie- 
täti a micului ecran a fost mult mai harnică în 
1972, e păcat că o tripletă ARGENT şi veselă 
de talia Anda Călugăreanu — Dan Tufaru — Flo- 
rian Pittiş, stă atitea luni la rînd, pe „tuşă”, între 
două spectacole tele-eveniment (iertare, Belphé- 
gor, pentru amestecul din afară în treburile per- 
sonale!). Cum spuneam însă programele au, 
neîndoios, mai mult nerv, mai multă spontaneitate. 
Sînt mai „vorbite“, mai puţin sccobite, Există o 


preocupare vizibilă pentru dinamizarea emisi- 


unilor (mă refer doar la cele ale telesfirsiturilor 
de săptămînă), si această remarcă privește nu numai 
„ambalajul“, ci și conţinutul secventelor transmise. 
„Promenadele duminicale“, încă de la început 
au avut un ritm vioi și multe „numere“ de ătrac- 
fie. „Ritm, tinereţe, dans", chiar dacă a utilizat pe 
parcurs cîteva șabloane, este o emisiune alertă, 
uneori amuzantă (bravo, Rodica Mandachel) 
în care tele-topul a rezistat, cu fruntea sus, tu- 
turor intemperiilor, ajungînd, iată, spre a trei- 
zecea înfățișare publică, după ce a rulat multe 
melodii plăcute, interpretate, de soliști îndrăgiți. 


O. idee telegenică: emisiunea „360 de grade”, 
deşi, după ce am mai scris despre ea, ne-a oferit” 
destule inegalităţi. Şi exemple ar mai fi... 

Dacă ne-am propune să extragem, din palma- 
resul anului, secvente-limitä, bune şi rele, am 
avea destule dificultăţi, și într-un sens și-n altul. 
Mai simplu ne-ar fi, parcă, la capitolul „minus“; 
regretăm, mereu, gustul îndoielnic care-și face 
loc printre scheciurile programelor de divertis- 
ment. Nu ştiu exact cine a rîs la glumele cu vin- 
zătorul de mezeluri pus pe post de vinzător al 
unor aparate electrice, si confundind șnurul de 
lampă cu salamul italian sau aspiratorul de praf cu 
caltaboșii, dar pe mine astfel de glume m-au cam 
speriat, prin primitivismul lor, Poate că ar trebui 
să se sperie și alţii. La capitolul „Plus“ ar fi destul 
de multe de consemnat, de la zborurile de graţie 
si vis ale reginei gheții Peggy Fleming si pină la 
documentele de necrezut ale unor cineasti olan- 
dezi care. ne-au fost înfăţişate într-o după-amiază 
de duminică, de la show-urile semnate de Bocänet 
pînă la apariţiile muzicale semnate Margareta 
Pislaru, Mihaela Mihai, Anda Călugăreanu, Corina 
Chiriac, de la cîte un scurt-metraj ca acela despre 
Angela Davis semnat de Catinca Ralea si pinä la 
satisfactiile artistice produse de anumite „fiime de 
duminică seara“ (asupra cărora voi avea prilejul, 
probabil, să revin). Dintre toate „clipele de ade- 
văr” ale anului, aş alege însă alta, petrecută într-o” 
duminică de toampă, în ziua aceea destul de tristă 
în care „salatiera de-argint” îşi încheia scurta vi- 
zită în România. A fost într-adevăr o clipă, o sin- 
gură clipă (şi televiziunea are marele merit că 
a surprins-o), clipaîn care mașina aceea de tenis 
numită impropriu Smith (pentru că de obicei 
calculatoarele electronice nu prea au nume) 
s-a defectat dintr-o dată, grav şi incredibil; 
dincolo de fileu era voința de aur (ce importanţă 
mai au castroanele de argint?) a lui Tiriac. 


Călin CĂLIMAN 


COREPER ee E IL SIR 
În stilul lui Bocänet 
(Anda Călugăreanu) 


5 TRE 


PV E 


LI aa 2 
si oamenii ? 


La fnceputul acestui telesport, adicä acum 
vreo doi ani de zile, observam cä reportajele 
TV sînt în genere circumscrise meciului 
înfățișat şi că universul (mai exact universul 
uman) dinlăuntrul sau dinafara jocului propriu 
zis (fotbal în campionat, atletism pe Republicii 
sau baschet la Floreasca...) rămîne interzis 
ochilor noștri. Era ca și cum camerele de luat 
vederi ale televiziunii ar fi fost capabile să 
reze doar suturi la poartă sau uper- 


cuturi. 

Era? Mai este și acuma, Cu toate că, din 
cînd în cînd, aparatura tehnică evadează prin 
tribune, agätind un rapidist cu gura căscată și 
un utist-stergindu-si lacrimile din cauza lui 
Broşovski, cu toate că redacția ne oferă ct- 
teodată prilejul să vedem prin interviuri cum 
gîndeşte un halterofil si ce părere are despre 
lume lon Țiriac; cu toate acestea, vechea, 
exasperanta înțepenire sufletească a apara- 
talor se arată a fi de-o îndărătnicie deprimantă, 

Așa cum ne-a fost dat să simțim cu prilejul 
celor două mari evenimente sportive ale anului, 
adică Olimpiada, cînd imaginile au ratat tra- 
gismul întimplărilor cunoscute şi, mai tirziu, 
finala Cupei Davis de la București. 

O finală pe care n-o vom uita niciodată, 
care-a marcat anul 1972 şi care s-a soldat din 
punctul de vedere sus amintit cu o mare decep- 
tie. Pentru că, dacă aparatele ne-au pus în 
contact permanent si trebuie să recunoaştem, 
bine, cu jucătorii de pe teren, în schimb, 
nevointa sau neputinta oamenilor de a face mai 
mult decît atîta, a fost de-a dreptul stridentă. 

Erau în tribune peste 6000 spectatori, iar 
spectatorii aceștia — oameni, au trăit binele 
şi răul, memorabile, din octombrie, Dar, 
niciodată aparatul n-a binevoit să acorde 
atenţie chipurilor din tribune (și nu s-ar putea 
spune că respectivele chipuri nu exprimau 
la orele acelea ceva...), tratind publicul ca pe-o 
masă amorfă si vocală. În loc de șase mii de 
persoane am avut peste șase mii de mane- 
chine vii ce scandau ,Ti-ri-acl Năs-ta-sel“. În 
schimb, grație acelorași camere, am avut pri- 
lejul să ne convingem insistent de calitățile 
băuturilor S. Pellegrino (calități pe care, 
dealtminteri, nu ne este în intenție de a le 
contesta). 

Au fost, în aceleași tribune, cam o sută de 
gazetari din străinătate si alte sute de cameni- 
mari-ai-tenisului (ca Perry, de pildă). l-am aş- 
teptat pe ecran, i-am așteptat în fața microfoa- 
nelor. Nu i-am văzut. În schimb, în timpul 
tuturor pauzelor mai mari sau mai mici, 
adică în momentele cînd asemenea întîlniri 
erau posibile, aparatele ne convingeau să 
contractăm asigurări la societatea Buisoni- 
Assicurazzione sau, simțind parcă un ceva dis- 
cutabil pe marginea lui Buisoni, dădeam legătura 
cu studioul care ne informa despre meritele 
asigurărilor A.D.A.5. 

«Nici măcar la sfirșit, în timpul ceremoniei, 
cînd marele Țiriac înscria, prin cuvintele sale 
despre marele Năsta unul din cele mai im- 
presionante „puncte" rale din istoria spor- 
tului, nici măcar atunci, camerele, aparatele 
nu au vrut să ne arate cum primesc oamenii 
aceste cuvinte. În schimb, aparatele ne-au spus 
totul despre „Martini“. 

Întristîndu-ne. 

Jignindu-ne, 

Şi, silindu-mă a le ruga, acum cînd — după 
vreo doi ani de zile de la prima rugăminte 
în aceste pagini — părăsesc Telesportul, să 
nu mai dispretuiascä oamenii. 

Al. MIRODAN 


za SS 
AN 


Desen de Al, CLENCIU 


Pa) 
Olimpicii şi filmul 
EEE a 

istoria se cam repetă. Aidoma lui Johnny Weiss- 


% Run AN urc ERKA 
Bob Hope: La ce te gindesti cînd înoţi? 
Mark Spitz: Să nu mă înec! 

Rs e PER DIETER III E 


l-a făcut, se pare cu succes, într-un serial tv. 
Între altele, unul dintre cele mai mari contracte 
i-a fost oferit de o agenţie de publicitate tv. 
pentru a face reclamă unei paste de dinți. Asta 
pentru că „omul cu braţe de aur” are dinţi frumoși, 
zimbet adevărat și, în fine, pentru că a terminat 
facultatea de stomatologie, . 


Domino şi prietenii săi 


Pentru micii telespectatori, regizorul Vâclay 
Bedrich transpune romanul lui Otto Koráb în 
forma desenului animat. Regizorul este cel care 
face si plastica filmului care povestește întim- 
plările unui băieţel șia unei fetiţe si a prietenului 
lor, Domino—un mielușel. Toţi trei trec prin 
diferite aventuri neobișnuite, navigind într-o 
rachetă prin cele mai neobişnuite locuri. În cursul 
acestui an vor fi prezentate primele 7 părţi ale 
serialului, care vor continua în 1973 cu alte șase 
serii. 


Șase studiouri 


În lugoslavia există șase studiouri de televiziune, 
Cel mai mare dintre ele, cel din Zagreb, transmite 
186.000 de minute de emisie anual. Urmează în 
ordine Belgrad — 46,465 minute; Sarajevo — 
6.305; Scoplje — 3.260; Liubliana — 2.625; Tito- 
grad — 1.535, (Cifrele sînt pentru anul 1971.) 
Fiecare studio lucrează în strinsă colaborare cu 
celelalte șase, pe o schemă de program comună, 


„realizind programe proprii sau preluîndu-le. de 


la celelalte studiouri. 


PE 
Catastrofe pentru optimizare 
IDEE E, e EEE ACT LEE SM TE DEMESTER 


Un post de televiziune din Statele Unite transmite 
zilnic o emisiune care-și propune să ridice mora- 
lul pesimistilor. Timp de zece minute sint arătate 
tot felul de mizerii, nenorociri şi catastrofe. Fie- 
care emisiune se încheie, invariabil, cu următoa- 
rele cuvinte: „... Nu-j bine, nu-i bine de loc, asta-i 
adevărat. Dar, știți, putea să fie mult mai rău”. 


Pe) 
Coproductie ty. 
Pa] 


Mai multe studiouri de televiziune europene și 
americane vor realiza împreună un mare serial, 
zece episoade a cîte o oră fiecare, care-și propun 
să demaște dedesubturile traficului international 
cu automobile furate, afacere care a luat proporții 
îngrijorătoare în Occident. De fapt, în acest serial, 
totul va fi internațional, ca să zicem așa: bandele 
de- hoți şi rețelele de traficanţi, automobilele, 
producătorii, la fel şi distribuția, Se scontează pe 
participarea actorilor Henry Fonda, Orson Welles, 
Marcello Mastroianni, Alberto Lupo, Jean-Pierre 
Mocky: Se contează şi pe sprijinul mai multor 
firme constructoare de automobile, care sprijin 
va fi, evident, cu totul şi cu totul dezinteresat. 


Anticipind. revelionul 


Raquel WELCH a făcut mai demult un film pentru 
televiziune. De fapt un show de cincizeci de mi- 
nute în care faimoasa actriţă cîntă, dansează, 
parodiază, ia şi dă interviuri. Partenerii ei sînt 
nu mai putin celebrii John Wayne, Tom Jones și 
Bob Hope, Frumoasa Raquel se descurcă bine de 
fiecare dată. Adevărat e că nici producătorii nu 
s-au uitat la bani. Filmările s-au făcut la piramidele 
mexicane, într-un ranch texan, pe străzile lon- 
donezesi, evident, în studiourile de la Holiywood, 
În fine, realizatorii nu şi-au precupetit eforturile, 
ei punînd la bătaie atita fantezie şi imaginaţie 
cît pentru cinci filme de același gen. Dara meritat. 
Telespectatorii noştri vor vedea secvenţe din 
acest film în programul din noaptea de revelion. 
Din păcate în alb-negru. 


Raquel Welch va cînta și va dansa 
în noaptea de anul. nou (la noi!) 


50 de ani 


Cunoscuta piesă a lui 
Alexei Tolstoi, „Ţarul 
ma Feodor  loanovici”, a 
fost jucată prima oară 
în 1898 de către teatrul 
Suvorin, dar adevărata 
ei premieră-—ca importanţă artistică 
—a avut loc peste cîțiva ani pe 
scena Teatrului de Artă din Moscova 
{teatru condus pe atunci de Stanis- 
lavski). Cu ea îşi deschidea regizorul 
Nemirovici-Dancenko stagiunea, 
acordindu-i o importanţă deosebită. 
Şi avea dreptate. Spectacolul a con- 
stituit un adevărat eveniment rtis- 
tic. Timp de 50 de ani piesa lui Tol- 
stoi n-a mai fost scoasă din reperto- 
riu, ea fiind preluată, împrospătată 
ca interpretare si scenografie de 
multe teatre din Uniunea Sovietică. 
Cei mai buni actori ai teatrului rus 
au dat strălucire rolului dificil al 
ţarului Feodor: Pavel Orlenev şi 
Mihail Cehov — la teatrul Suvorin; 
Ivan Moskvin, Vasili Kacealov, Boris 
Dobronravov, Nikolai Hmepev — 
fa Teatrul de Artă. Apoi, timp de 
25 ani, nici un teatru din Moscova 
n-a mai pus în scenă „Ţarul Feodor”. 
Şi iată că astăzi, după două decenii 
şi jumătate, un colectiv al Teatrului 
Mic reia spectacolul, încredințind 
rolul de anvergură cunoscutului 
actor de teatru si film Innokenti 
Smoktunovski. 


Un rol pe măsură 
DEEP ZI AR CE PRE LEII EDEA 

Innokenti Smoktunovski, strălucit 
creator de personaje ca prințul 
Miskin din, Idiotul"(în regia teatrală 
a lui G. Tostonogov), tinărul savant 
Kulikov din filmul lui Romm „9 zile 
dintr-un an“, Hamlet din ecraniza- 
rea lui Kozîntev si unchiul Vaniaori 
mai recent, Ceaikovski realizat de 
Igor Talankin. Orice erou interpre- 
tat de Smoktunovski, devine o per- 
sonalitate, un caracter complex, şi 
aceasta datorită inteligenţei si marii 
sensibilitäti a actorului, naturaletii 
cu care știe să se miște pe scenă ori 
pe. ecran. Rolurile interpretate de 
Smoktunosvski pot fi recunoscute 
după bogăria lor spirituală, a calitäti- 
lor deosebite pe care reuşeşte să le 
sugereze valorosul interpret. Țarul 
Feodor îi-oferă actorului toată datele 
pe care talentul şi inteligența sa le 
vor potenta. 

La Teatrul Mic au loc ultimele 
repetiții. Se fac retuşurile spectaco- 
lului, se siefujesc scenele, se pun în 
valoare detaliile scenografice. În de- 
cembrie are loc premiera. Poate că 
regizorul Boris Ravenskih şi-a amin- 
tit cuvintele rostite cindva de Ne- 


Pe platourile de la .Mosfilm" se 
turnează intens. lată cîteva din rea- 
lizările aflate în lucru la capătul 
acestui an: 


Zăpada fierbinte à 
cn NE LOAI EIN EREI 


acestei 


Filmul „Zăpada fierbinte“ se tur- 
nează la o temperatură de minus 40 
de grade, în Siberia. Actorii, teh- 
nicienii, ca şi reprezentanţii Armatei 
Roşii care colaborează la „realizarea 
pelicule, au de suportat 


mirovici Dancenko: „Pe acest spec- 
tacol mă bazez nespus de mult.” 
De cind Ravenskih lucrează în acest 
teatru, piesa lui Tolstoi n-a mai fost 
pusă în scenă. Și Ravenskih are.emotii, 
fireşte. Dar emoţiile cele mai mari 
le încearcă Innokenti Smoktunovski. 
Aşa cum se întîmplă întotdeauna, 
actorul evită să facă pronosticuri. 
E foarte zgircit, laconic în discuții. 
L-am rugat să-mi răspundă doar la 
două întrebări: „ce l-a atras în mod 
deosebit la acest personaj?" Si „ce 
vrea să spună el publicului interpre- 
tind acest rol?” Aşa am obținut pri- 
mul interviu pe care Smoktunovski 
l-a acordat în legătură cu noul său 
rol. 


Într-o concepție nouă 


„Încă de pe timpul cind interpretam 
rolul lui Miskin din „Idiotul” (si au 
trecut de atunci zece ani), visam la 
Țarul Feodor, unul din cele mai mari 
personaje ale literaturii ruse. Dar 
m-am  supraapreciat poate. Rolul 


s-a dovedit si mai subtil, mai adînc 
decit mă aşteptam. Acum, la Teatrul 
Mic, unde lucrez de aproape doi ani, 
colectivul mă ajută foarte mult. 
Şi îndeosebi regizorul, creator cu 
totul remarcabil. 


Di ei 
În „Crima domnului Voiniţki: 


toate vicisitudinile climei. Regia © 
semnează Gavril Eghizarov. Filmul — 
ecranizare după romanul omonim al 
lui luri Bondarev (unul din autorii 
epopeii „Eliberarea') are în cen- 
trul povestirii sale lupta suprăome- 
nească a unei formaţii a Armatei 
Roşii de care avea să depindă, în 
cele din urmă, soarta Stalingradului. 
E DIE CE IEEE Sr 
Cea din urmă zi 

5 T CS | 

Filmul „Cea din urmă zi“, a cărui 


Pină acum n-am avut prilejul să 
văd un spectacol cu această piesă 
ori să cunosc pe vreunul din actorii 
care au interpretat rolul țarului. 
Am citit însă despre ei si am ascultat 
fragmente înregistrate la radio, în 
interpretarea lui Dobronravov. De 
asemenea, cinematografia păstrează 
citeva scene din piesa lui Tolstoi, în 
interpretarea lui Moskvin. Desigur, 
între timp gusturile s-au schimbat, 
noi am trecut printr-un război, 
trăim într-o lume în care pacea n-a 
fost încă pe deplin restabilită. Astăzi 
acest rol trebuie interpretat altfel. 
Ce-aş vrea să demonstrez eu prin 
acest personaj? Un om. armonios, 
înzestrat cu o deosebită noblețe 
sufletească. El se sträduieste să ră- 
mină bun, să iubească, dar cei care-l 
np nu-l înțeleg şi-i doresc 
răul. Încerc să subliniez 4a eroul meu 
frumusetea spirituală, necesitatea 
lui de a face bine, contracarată de 
răutatea și pornirile agresive ale 
celorlalți. E un rol dificil, sper că 
mă voi face înţeles”, 

În curînd, pe scena Teatrului 
Mic, vor răsuna cuvintele istorice 
ale ţarului Feodor: „lar eu am vrut 
numai binele...” 

Nina IGNATIEVA 


realizare a luat sfirsit in decembrie, 
este tot relatarea unei lupte, dar cu 
mult mai modeste. Este vorba despre 
eroismul unui om care munceşte 
zi de zi, din greu, care-şi sacrifică 
viața pentru prinderea unui răufă- 
cător si predarea lui organelor de 
stat. Inspirat după o nuvelă scrisă de 
Boris Vasiliev, „Cea din urmă zi”, 
filmul este realizat de binecunoscutul 
actor Mihail Ulianov, care trece cu 
acest prilej în spatele camerei de 
luat vederi, El apare şi ca interpret 


jumătate 
de 
secol 


de istorie, 


fa i, 
jumătate 
de 
secol 
de artă 


În „Hamlet“ 
FA 


al personajului principal, inspecto- 
rul Kovaliov. 


Un om pierdut 


S-a inapoiat la Moscova, venind 
de pe țărmul Balticei si din sudul 
Rusiei, colectivul care realizează fil- 
mul „Un om pierdur”. Cine este 
„omul pierdut”? Un omulet „de fapt, 
pe care copiii din lumea întreagă 
it cunosc: Huckleberry Finn. Filmul, 
după cunoscuta carte a lui Mark 


_—— 


see 


n re 


Smoktunovski, actorul 


Nâscut în Siberia, în 1925. 
o 
La 18 ani pleacă pe front şi ia locul tatălui 
său căzut în prima linie 
a 
z prizonier, evadează, intilneste partiza- 
ajunge la Berlin. 


În 1945 se prezintă la examenul de admitere 
al Şcolii teatrale din Krasnoiarsk. Recită fabu- 


la „Măgarul şi privighetoarea”, asudind, bilbi 
indu-se. Pe mantaua-i decolorată strălucesc 
două medalii de vitejie. Dar nu asta impresio- 
nează juriul, ci sensibilitatea extraordinară a 
tinărulu 
e 

Debutează în film cu „Soldaţii 1957) în 
rolul matematicianului miop, „civil pină în 
măduva oaselor, dar devenit ostaş de nevoie, 
E remarcat pentru delicatetea interpretării, 


personaj diferit în „Scrisoarea neexpe- 
a lui Kalatozov 


Ghenadii din „Anul bisect”, si adevăra- 
revelație Kulikov, fizicianul ironic si 


„Noi, actorii sintem... 


mosfilm 


sclipitor din „Nouă zile dintr-un an“ al lui 
Romm. 


e 
1964 îi aduce o strălucitoare partitură shakes- 
peariană în viziunea lui Kozințev: „Hamlet“ 
film desemnat de către Institutul britanic 
de cinema drept cel mai bun film al anului 
1964. 


Citeva roluri “mai putin importante (.Aten- 
tie, masini!", „Pe aceeaşi planetă”, „Cadavrul 
viu”, „Crimă si pedeapsă”). 


Apoi, din nou, două creaţii impunătoare cu 
„Unchiul Vania” si „Ceaikovski” (pentru care 
obține premiul de interpetare la Festivalul 
international de la San Sebastian — 1970), 
e 
În teatru, cel mai mare succes, la Leningrad, 
cu „Idiotul” în regia lui Tostonogov 
3 
La Teatrul Mic din Moscova, pregătește 
de doi ani rolul ţarului Feodor din piesa lui 
Alexei Tolstoi, 


În „Ceaikovski“ 


„„cei mai nefericiți.ă, 


CS 


pertoriu 


Asta-i tot! 


Înainte de a debuta în film cre- 
deam că actorii de cinemasint oamenii 
cei mai fericiţi pe care natura i-a în- 
zestrat cu dinţi superbi, cu un fizic 
avantajos, cu o viață mirifică. Pe atunci 
nu ştiam că totul e atit de dificil. Cei 
care fac film sint într-o permanentă des- 
cărcare a prea plinului lor artistic, Este 
o cheltuire infernală. Ne dizolvăm în 
eroii noștri, ne ucidem eul nostru. Sin- 
tem totodată natură, creatori si mane- 
chine; dar sintem înzestrați ca toți cei- 
lalţi, nimic în plus. Sintem atunci obli- 
gati să ne auto-masacrăm. Ceea ce nu 
ne împiedică să fim nefericiţii cei mai 
fericiţi, 

Dacă mi-aș face fiul actor? Dacă el 
îşi va alege această meserie, voi fi fericit, 
Pentru că este meseria cea mai fru- 
moasă din lume. Actoruleste dezinte- 
resat, pentru că el dăruiește omenirii 
binele. Asta-i tot! 


În „Unchiul Vania“ 


fericiti" 


Twain, este realizat de Gheorghi 
Danelia, realizatorul filmului „Pă 
şind prin Moscova”. Operator este 
Vadim. iusof, operatorul care a 
lucrat la filmele „Copilăria lui Ivan”, 
„Andrei Rubliov”, Solaris”, etc. 
„Un om pierdut” va fi o tragi-come- 
die în care alături de actori binecu- 
noscuti ca Evgheni Leonov, Vladi- 
mir Basov, Vahtang Kikabidze, va 
apare, în rolul Huckleberry Finn, un 
elev din clasa a IV-a: Rom Madianov. 


Romanţă despre îndrăgostiţi 


Regizorul Mihalkov Koncealovski 
lucrează intens la filmul său „Ro- 
mantä despre îndrăgostiți” (după un 
scenariu semnat de Evgheni Grigo- 
riev). Titlul filmului sugerează tema 

o temă care ține de valul neoro- 
mantic care a irupt pe ecranele 
lumii. Dar nu este vorba în acest 
film numai despre dragostea dintre 
un tînăr şi o tinără, ci şi de o altă 
dragoste, dragostea de patrie. 


Oraşe si ani 
ES ICR OTP EAI se | 
Aleksandr Zarhin ecranizează ro 
manul lui Konstantin Fedin, „Oraşe 
şi ani“. Tema filmului, ca şi cea a 
romanului: lupta intelectualitätii 
pentru idealurile revoluției. 

AFP EERO DB na IAT CE :'} 
Despre siderurgisti 
NETTA 0 IEEE SP 
Regizorul luli Karasik face pregäti- 
rile preliminare în vederea turnării 

filmului său despre siderurgiști. 


Cipolino 


Filmul „Cipolino” (după cunoscutul 
basm al italianului Rodari) este gata 
de prezentat „la sală”. Realizator 
Samuil Marsak popularul scriitor 


pentru copii. 


47 


Detest violențele in joc. 
Mă ingrozeste vulgaritatea.. 
Prefer 
drama și poezia 


i eine 
i pia 


Lo 


Se: 


strălucitul so 
+ al viorii a doua 


Fișă aproape personală 
(și vag autocomentată) 


@ Ziua, luna, anul naşterii: 24 ectombrie"1933, Bucu- rea cu care mi-am păstrat un loc în trupa în care domnia- 
rești, Spitalul Militar Greutatea — 5,300 kg. Născută, sa nu mă dorea”). 
deci, cu vocaţia opulentei. Şi a nomadismului: tata —, e 1° debut, în seară cu Al, Mirodan, în 
militar, eu actriţă: amindoi Eu cortul „prin țară). „Ziariştii“, alături de igan: Dori na, o secretară 
II Debutartist 3 „Zina î3. cea re, cu rochie în carouri (, De ce porţi. carouri? Nustii căele 
In „Ffinţesa Gin padu alături de Silvia Po-  îngrașă? Mai bine dungi pe lung“ — citat din CES 


2 N („Dintotdeauna rolurile 
mi-au contrazis firea... Dar fatidicul 13 a rămas cifra 
din viaţa mea”) 


povici na 6 ea c 


Dej, Lugoj (aici, la 13 ani debut regi- 
itar rile benga e Pa] 
s de ch Printesa...", tot zîna 13: 
„Statornică si fâră mari pretenţii ca mereu de-acum Paraschiva, 


înainte”), Braşov — finisul ta liceul... comercial. Descope- mnişoara Nastasia 
rirea n à ȘI maestră co 
(să îndrăcită, cu tot surplusul neclintit al kilogramajului ): 
(„dansul și regia, 
paratrăznetul descărcării. energiilor de mii. de volţi ale 
unui temperament gata oricind să dea în clocot”) 


n suris în plină vară”, 


© 1950: men fără chef si cu strînsă — la Ultimele două apariţii în ce vor 
is ele institutul de teatru: rate pe ecrane: „Bariera” şi „Explozia“. 
jp ; Amza Pellea, Geno- („Rolurile mele? Neveste aprige, cicälitoare, scanda- 


veva Preda, Dana Co ny L („toți au văzut în  lagioaice, lacome de bani: nevasta lui Costache Antoniu 
mine, de la 18 ani, nu numai duena, ci și viitoarea (.Caleasca de aur”) si a lui Giugaru („Haiducii”, „Fetele 
Sonia Cluceru: fapt paralizant, pentru că Sonia Cluceru Didinei"), a lui Ciobotärasu (| Lupeni '29") ori a lui Dem 


nu a fost pentru mine © actriţă, ci un monument de at) Rădulescu Un suris în plină vară“), menajeră | 
@ 1756: angajare pri in co preună cu Coca („Fantomele se grăbesc“), portăreasă („Pisica de mare“), 

Andronescu, Mihai Fotino, Mate a Teatrul moaşă (.Setea'), vădană fatală („Astă seară dansăm 

National ,LL, Caragiale” Cinpotrive voinţei maestrului în familie”)... Cum vezi, aproape întotdeauna vioara 


Sică Alexandrescu, “căruia nu-i datorez decit inversuna- a doua. Dacă nu a treia..." 


— Ce părere ai, Draga Olteanu, 
Încercăm să ne contrariem cititorii! 
Sint gata să pariez că de la acest 
interviu cititorul aşteaptă cam cite 
două glume pe centimetru pătrat 
de “hirtie, își cine risul pregătit prin 
buzunare și se delectează la ideea 
unui eventual monolog în stilul Coa- 
nei Chiriţa. Ar accepta cu plăcere, 
cred, chiar și o înfruntare arçägoasä, 
ca în unele din rolurile dumitale... 


4 nu păcătuim împotriva spec- 
tatorilor: nu sînt singurii care pun 
semnul egal între actor şi personajele 
sale. Regizorii sint cei mai conset- 
venti recidivişti în prob! 


— Perfect, să-i contrariem si pe 
regizori. Să renunçäm deci la o 
conversaţie în cheie umoristică (dar 
am fi putut să ne zbenguim vesele 
şi fericite, printre cuvinte, cind e 
vorba de, ca să zic așa, ogorul nostru 
cinematografic?!). Eu zic să pornim 
de la fraza, nu foarte exuberantä, 
cu care am încheiat alături fișa dumi- 
tale personală: „am fost întotdeauna 
vioara doua. Sau a treia”. Crezi oare 
că genul, stilul, amploaul dumitale 
te-au condamnat la acest vitreg 
plan secund? 
LS EEE ZE EREI 

— Ai atacat dur cu © întrebare 
foarte delicată, Sanda Fa dar la 
Un asemenea atac se cuvine Un räs- 
puns la fel de curajos. Da, cred că 
rolurile mi-au fost măsurate după 
joziite temperamentale şi după 
timetrii de pe bust: iar măsură- 
torilor acestora li se potrivesc, pare- 
se, locul doi, banca doua. Am fost 
silită să-mi duc genul în spinare 
împotriva firii mele. Nu-i vorbă, 
nici eu nu am prea îngăduit să se 
pătrundă în sufletul meu: din sfială, 
din spaima de oameni, din tot soiul 
de inhibitii, 

ORI TE AGE DE TOAST EC ESTE: 

— E ultimul lucru la care m-aş 
fi așteptat: energiile dumitale vitale 
să fie paralizate de timidirate!... 
lar jocul acela clocotitor de pe scenă 
să fie contrafăcut... 

A ian cui 2 

— Să nu mă înţelegi greșit. Eu 
sint realmente un om cu izbucniri 
temperamentale puternice, trepidez 


A lăuntric tot timpul, am un neastimpăr 
care-nu mă lasă să stau o clipă locu- 
lui şi mă simt adesea ca-un cazan 


Scondalagioaică 
în Gine va. deschide 


- Dar în această direcţie, rolurile 
dumitale te-au servit, slavă domnu- 
lui: aveai momente cînd ecranul 
rezista greu aparitiilor dumitale... 


- Si totuși, îmi plac rolurile fă- 
cute în profunzime, cu virf de peniță, 
cu delicateţe. Detest violențele. în 
joc. Mă îngrozește vulgaritatea. Imi 
displace pasta groasă, năclăiţă. Si 
prefer de departe drama si poezia, 
comediei. Cred că risul, dacă & scriș- 
nit, presupune.o oarecare mizantro- 
pie si dacă e-senin, o anume superfi- 
cialitate. Nu mă împac cu nici una 
din ele 


-— Dar faci comedie! Și roluri gras 
comice... 


— Ți-am spus că eu îmi duc cu 
seninătate crucea în spinare, că fac 
cu pasiune Orice treabă pe care pun 
mina... Nu am vrut să devin actriţă, 
am pornit cu inima strînsă spre 
scenă, roasă de complexe: mă sim- 
team mult mal la îndemînă atunci 
cînd dansam sau imi- potoleam furiile 
interioare pünind în scenă serbări 
școlare. Dar dacă am devenit actriţă, 
înțeleg să-mi fac meseria ca lun 
Nu suport viaţa în vitrină, zgomotul 
și lumea mă înspăimîntă, întiinirile 
ceremonioase mă îngheaţă: în mod 
sigur, atunci mă zăpăcesc, mă îm- 
piedic, scap farfuria din mină, în- 
torc spatele exact cui nu trebuie, 


„Dar dacă mi-am ales o profesiune 


care implică și trena acestor gesturi 
obositoare, o fac! (cînd nu reuşesc 
să mă sustrag, fireşte...) 
à 
— Cu asemenea gingasà fire, ai 
fi fost predestinatä Julietelor și 
Ofeliilor fragile, dacă nu te-ar fi 
marcat cele 5,300 kg. de la naştere. 
„200 AIE ER EE 05 FAS TEE 
„— Hi gust gluma, pentru căoştiu 
lipsită de maliţie... 
PCIE II UTE ZE EE EE 
De vreme ce compătimim cu 
atita drag şi înțelegere impreună... 


„EET IEC CIC DCI CREDE PE OT 
—..dér nu, nu miam dorit 


niciodată Ofelii şi nu numai pentru 
că nu arăt pe dinafară precum ele, 
ci pentru că nu le semăn, nu mă 
potrivesc pe dinăuntru cu ele. Mă 
întrebai dacă nu e obositor să faci 
totdeauna personajele adjuncte. Este. 
rolurilor episodice făcute 


Teoria 


Draga Olteanu 


cu strălucire e adevărată, dar numai 
pe jumătate, Toti ne dorim, mărturi- 
sit sau nu, declarat ori nu, prim-pla- 
nul unui film, al unui spectacol, 
Ei bine, chiar dacă nu visez să fiu 
Julieta sau Nora, există roluri pe 
care ştiu că lepot- face foarte bine; 
poate cel mai bine. „Mara“ lui Sta- 
vici, de pildă; Si chiar dacă nici un 
regizor nu m-ar vedea, luîndu-se 
după înfățișarea mea, în Vitoria 
Lipan, eu aş cuteza să mă prezint cu 
ea la un concurs. N-am ochii ei mari 
și negri, si nici fața ei smeadă, dar 
cred că aș arde cu atita patimă pe 
dinăuntru, încît mi 's-ar transforma 
pînă şi ochii în cărbune. Dar n-am 
avut parte de acest rol, deși am trecut 
pe iingă el, cu inima arsă, pe micul 
ecran: am jucat-o, acolo, pe cîrciumă- 
reasa.... 


— Aşadar, Vitoria Lipan e marea 
dumitale pierdere... 


— Marea, dar nu singura. Mi-am 
dorit” să o joc pe Fumegoaia din 
„Atunci i-am condamnat pe toţi la 
moarte“: nevasta lui Ipu, betiva sa- 
tului. Mi s-a propus să-o joc. Am 
acceptat. Mi s-a cerut să stau toată 
vara în București, asteptind filmările. 
Am stat. Si dintr-odată, am aflat că 
rolul a fost încredințat altei actrițe 
şi că eu va trebui doar să-i fac post- 
sincroanele: dacă n-ar fi vorba de o 
artistă atît de mare ca Eliza Peträ- 
chescu, n-aș fi acceptat în ruptul capu- 
lui. Mi se pare cel putin lipsit de 
eleganță procedeul acesta de a 
încurca actorii si de a-i împinge la o 
anume animozitate. 


— Şi totuşi, nu acesta e păcatul 
cel mare pe care regizorii l-au sã- 
virsit față de dumneata, după cite 
am înţeles. Ci faptul că te-au văzut, 
odată pentru totdeauna, în același 
gen de roluri, că fi-au canalizat dina- 
mismul si talentul dumitale gilgiitor 
spre un comic vital, adesea grotesc 
si pindit uneori de umbrele groase 
ale vulgarității. 5 


— Eu m-am străduit mereu să 
convertesc grosul acesta în pitoresc, 
să nu aspresc și să nu-m cobor per- 
sonajele, să nu transform suculenta 
comică în automatisme hilare. 


— Ai încercat treaba aceasta si în 
„Coana Chiriţa”? 


—— Să o lăsăm pe Coana Chiriţa. 
Eu nu sînt mulţumită de ea, ea nu a 
fost mulțumită de miñe. Nu am reu- 
sit să ne întîlnim ca lumea si nici să 
ne simţim. bine împreună. Din toate 
Chiritele pe care le-am văzut — şi 
le-am văzut pe toate — cel mai tare 
mi-a plăcut cea clasică a lui Miluţă 
Gheorghiu, cel mai putin cea a 
Dragăi Olteanu. 

„Ia ISRO, RI P, DE IEEE 

— Prea multă autocritică — ca si 
prea multă minte — strică, şi nici 
nu cred că ai dreptate să-ți presari 
pe crestet atita cenușă. Este totuși 
rolul care ţi-a adus —din străinătate, 
cel puţin — elogii copleșitoare. Este 
mult rivnitul rol de prim plan. Este 
visul văzut cu ochii. 
=] 

— Totul e, în viață, ca visele să 
ti se împlinească la momentul pos 
trivit, nici mai devreme, nici mai tr- 
ziu, şi în conjuctura cea mai potri- 
vită. Dar voiam să-ți mai spun ceva, 
în legătură cu rolurile de. plan se- 
cund. Cred că ele te învaţă cel mai 
bine ce înseamnă etica profesională 
a actorului. Ce înseamnă să-ți ajuţi 
partenerul în. scenă, să-l lași să se 
vadă, nu-l sabotezi, Ce înseamnă 
să-l susţii, să-l lansezi,- să-l pui în 
valoare. Pentru că, să ştii, se poate 
perfect şi invers. Se poate să-i tai 
replica. Să-i acoperi poanta, Să-i 


ugrutai aplauzele, În scenă, ca 

faţa camerei de iuat vederi, poa 
exista o colaborare loială sau o con- 
cürentä perfidă. Fiind atit de des 
vioara a doua, trebuind uneori să 
acompaniez doar, să secondez, am 
aflat ce înseamnă generozitatea cole- 
gială. Am aflat-o chiar de la cel care 
m-au ajutat pe mine. Marcela Rusu 
este o: parteneră minunată- Dem. 
Rădulescu este de o corectitudine 
ireproşabilă, niciodată ei nu încearcă 
să-şi strivească partenerul, știind. că 
aceasta este în primul rînd în dauna 
spectatorului, 


uw 


— Sint sigură că nu eşti dispusă 
să-mi oferi,spre transcriere, și exem- 
plele contrarii. 


— Ai ghicit. Mal ales că asta se 
petrece adesea si în film, nu fumai 
în teatru. Deși pelicula este sfintă: 
ea te arată, cu cruzime și fără putință 
de a te minţi, cum ești, ce poţi, cît 
poţi. Filmul este document, este 
urma pe care o laşi după tine, el știe 
cel mai bine să te păstreze exact, 
cinstit. Pătrunde pînă în adincurile 
tale și te dezvăluie tot, necruţător, 
el îţi vede, ca la microscop, şi ghemul 
de sentimente si fibra nervoasă. În 
teatru, convenţia te obligă să te 
încadrezi. în cubul de. lemn al scenei 
şi aici trebuie să amplifici și să îngroși 
totul — voce, gest, „trăire —ca să 
te primească şi cel de sus, din ulti- 
mul rind dé la galerie. Da; filmul-a 
făcut mult pentru mine și de fapt 
lui îi datorez căriera mea, Deși se 
pare că si aici destinul meu de vioara 
doiia nu. s-a dezminţit,,. * 

De la începutul conversatiei noas- 
tre mă tot gindesc dacă să-ți märty- 
risesc un lucru pe care l-am- făcut, 
ori nu Nu, cred că mai bine nu spun. 


— Îţi dai seama că nu-ul dumitale 
e cel mai sigur mijloc de a ne aţiţa 
curiozitatea, Mie şi cititorilor aces- 
tui dialog? 


— N-aveam de „gind, crede-ma. 
Dar totul e atît de nesigur, atit de 
supus altor factori, dinafară... Mă 
rog, îţi?spun: am scris — pornind 
de la o nuvelă a lui Petru Vintilă, 
împreună cu autorul și cu operato- 
rul George Cornea —un scenariu 
l-am zis piné una alta „Risul 
pentru că titlul acesta... 


tentii, iartă-mă că ţi-o spun... 


„+ poate, dar el definește exac 
personajul central, Păuna, o femeie 


— Aşadar, ţi-ai scris singură un 
film... 


Nu numai pentru mine, sint 
acolo citeva roluri foarte mari, 
care ar cere un Calboreanu, un Radu 
Beligan, un Ilarion Ciobanu. Dar 
găseşti că e un păcat de neiertat? 
Că eo cutezanță prea mare? 


— Dimpotrivă. Toată admiraţia 
mea pentru acest gest care dezvă- 
luie din nou vitalitatea spirituală si 
pasiunea dumitale pentru meserie. Si 
tin pumniistrinsi pentru reusita lui... 


P.S. (Am citit scenariul şi mi s-a 
părut realmente extrem de interesant 
şi capabil să ducă la un film de bună 
calitate. Totul-e 'să se convingă de 
acest lucru si tovarășul director 
Dumitru Fernoagä, căruia Draga Ol- 
teanu i-a propus spre realizare filmul) 

Sanda FAUR 


contracimp 
Lonte arnein 


Visul unei nopți de Anul Nou 


Am hotărit ca în noap- 
tea dintre 1972 și 1973 să 
mă culc și să visez. Am 
hotărît şi ce am să vi- 
sez. Pentru că — oricine 
îmi va da dreptate — 

în- secolul nostru de computere si 
programări, visele pot fi si ele 
predeterminate. De către noi în- 
şine, fireşte, nelăsîndu-ne mai prejos 
decît mașinile electronice. Va fi 
un vis, de bună seamă !, personal" 
şi „singular“, fără nici o pretenție 
de „universalitate“, de „valabilita- 
te general umană“. Un vis ad usum 
Delphini, sau cum ar spune un pri 
eten critic, impregnat de „prodomie 
(de la pro domo sua, e limpede!), 

Si acum, iată ce voi visa, pe un 
scenariu acronologic, aparent des- 
lînat, ca al filmelor din „cea de a 
treia fază a cinematografului“. Se 
va face, sau mai bine nu: mai bine 
folosesc imperfectul, ca în povesti- 
rile copiilor, scotind astfel în relief 
naivitatea, infantilitatea propriei mele 
capacităţi onirice. Deci, se făcea... 

… Se făcea că intram într-o clä- 
dire din centrul Capitalei, urcam la 
etaj și mă opream în fața unei uşi 
pe care se afla o placă: „Redacția 
revistei Studii cinematografice, lu- 
nar (sau trimestrial: aici pelicula 
visului era uşor neclară) de teorie 
şi estetică a filmului“. Chiar în clipa 
cînd dădeam să intru, de la etajul 
superior, cobora un bărbat foarte 
simpatic, inteligent și plin de dina- 
mism, care mă mustra: „Toată ziua 
la revistă, dar pe la noi cînd veneai?" 
— „Unde la voi?" răspundeam mirat. 
— „La noi, la Federația naţională 
acinecluburilor! Chiar ieri inauguram 
clubul de cultură de la Fabrica de 


AE POELE PPT 
Un fiu talentat 
RARE ACI EDS 


tează în filmul „Ultimele 
zece zile... 
tanic Sir Alec Guiness (ru- să 
noscut de spectatorii nog- 
tri si din ,Cromwell") a 


Se făcea că 


Gopo iscălea 


filme de desene animate, 

le prezenta la Mamaia, 

iar școala de la Zagreb 
crăpa de ciudă... 


sirmä din Buzău si-ti povesteam 
cum era”. Dar dialogul acesta era în- 
trerupt, pentru că de noi se apropia 
președintele UCIN-ului, acel intelec- 
tual de mare competenţă pe care-l 
stima şi-l iubea întreaga suflare ciné- 
matografică şi ne zicea: „Astăzi dis- 
cutam la- UCIN ultimul filma! scena- 
ristului X: foarte important.“ „Care 
— întrebam — acela polițist?“ „Nu, 
era vorba de evocarea creării primei 
celule de partid în Maramureș. N-o 
povestea el așa de frumos la Casa 
Scriitorilor?“ (Fondu, Trezire. Un 
pahar cu apă: în somn, miseuscase 
gîtlejui. Reculcare. Revisare). 

Se făcea, apoi, că participam la 
discuţia. viitorului film al lui M,N., 
o capodoperă. În jurul mesei, direc- 
torul casei de filme nr.... (aici, o 
altă distorsiune a imaginii), adică 
producătorul, scenaristul Y, ope- 
ratorul O.G., scenografii Z și W, cîțiva 
actori — era şi un străin, mi se părea 
un nume de răsunet printre ei — 
și, bineînţeles, regizorul. Parcă ve- 
deam că prindea viață concretă 


Pâgina din Umberto Barbaro cu 
privire la „axul etic” a} colaborării 
între cineaşti. Tema filmului care 
constituia acest „ax etic” era bogată, 
nobilă, generoasă, abundentă în-su- 
gestii expresiva. Armonia de gindire 
și de viziune a colaboratorilor era 
deplină, fiecare dintre aceștia fl 
întregea pe celălalt, făcea să se 
întrevadă valoarea viitoarei peli- 
cule, (Lumină puternică. Detunături. 
Trezire: afară sättau —sprințare. fo- 
curile de artificii ale revelionului. 
Admiraţie. Reculcare. Revisare, Dar 
de data aceasta, în flash- i 

dar nu Mai putin expre: 

Se fă ă à 
pe care le rea 
uda Flaherty, care revenea 
cu această ocazie. (Tăietură bruscă.) 
Filme de animaţie pe care le desena 
Gopo şi şcoala sa (şi pentru care 
crăpa de ciudă școala de la Zagreb, 
printre altele) și le prezenta la Ma- 
maia, (Tăietură bruscă.) În revista 
„Studii cinematografice“ citeam ul- 
timele statistici, „termometrul în 


cine ar a 
întrebe dac 


) actorul. bri- 


urlînd! 


se exprime a 


särilor": ucția românească era 
în frunte c fo, ceea ce reprezenta 
și satisfăcut, 
Țăietură bruscă,) Se- făcea că văd 
admirabile emisiuni de cultură ci- 
nematograficä la TV, nu ca aceea 
de inaugurare a ciclului „Istoria fil= 
mului sonor“. (Tăietură bruscă în 
carne vie.) Și cite nu se făceau și 
nu se făceau? Se inaugura noul se- 
diu al Cinematecii, se îmbogăţea 
fondul Arhivei Naţionale de Filme, 
se construiau ‘noi săli de cinema, se 
modernizau cele vechi, se „îmbună- 
tātea" repertoriul României-Film, ca 
și exportul de filme românești, și 
așa mai departe. În „fore-flash“-uri 
scurte (ca „forehand”, la tenis). 
Inainte de sfirsit, se fâceacä venea 
un ins slab și ars de idei cinematogra- 
fice și amenința cu degetul și rostea: 
„Eu nu eram somniator in deserto!“ 
Dar apariția se topea și, în sfirsit, 
apărea, ca în filmele lui Fellini, o 
fată frumoasă, „sintetică”, brună şi 
bună, reconfortantă? cu ochi căprui 
care-mi făcea semn cu mîna şi-mi 
striga: „Salut “ (Lumină solară. Tre- 
zire.) 
intram în 
lui 1973. 
Aşa mi-am programat visul per- 
sonal pentru noaptea ce desparte 
anul curent de anul viitor, 
Florian POTRA 


prima dimineață a 


P.S. Am uitat un episod, întotdea- 
una se uită ceva din ceea ce se vi- 
sează. Se mai făcea că la Institutul 
de Artă Teatrală şi Cinematografică, 
Facultatea de Teatrologie-Filmologie, 
cursurile de teorie și de istorie a 
filmului se predau cu ajutorul mesei 
de montaj, pe baza unui bogat ma- 
terial- filmic (adică de filme). 


creîndu-și acum o reputa 
tie de recalcitrantă. „Nu 
trebuie să filmez pentru a 

a declarat ea. Nu 
tem, deci, de viitor”. 
mplinit, la 22 octombrie, 
55 de ani. 


m 


AI treilea cuplu 


Un nou Bogart? 


(Mike Marshall) 


„În. general nu-mi place 
să compar actorii unii 
cu alţii, dar acest tinăr mă 
duce cu gîndul la tinerețea 
lui Humphrey Bogart “,a 
declarat recent, la Holly- 
wood, Fred Zinnemann, vă- 
zindu-l (într-un roi mic 
dintr-un film şi mai mic) 
e Mike Marshall, fiul 
ichèlei Morgan şi al lui 
Bill Marshall, Drept care, 
regizorul american s-a de- 
cis să rezerve un rol im- 
portant, în filmele sale 
viitoare, acestui tînăr om 
pentru eternitate. 


Urlind 
| 
Căutînd să se documen- 
teze asupra vocii lui Hit- 
ler (al cărui rol îl interpre- 


trebuit să facă o consta- 
tare stupefiantă: “i-a fo 


Dictatorul 


(Alec Guiness) 


imposibil să găsească măcar 
o singură înregistrare în 
care Hitler să vorbească 
pe un ton jos şi măsurat. 
Arhivele B.B.C.-ului şi 
ale radiodifuziunii germane 
au fost scotocite de cîteva 
ori, dar degeaba! La capă- 
tul atitor încercări, ori- 


Ingenuitate 


Era ca un copil 


Mar die Monroe) 


init 10 ani de la 
arilynei Mon- 
a talentul ve- 
dateiși la marea intuiţia caa 
re o călăuzea, Huston a de- 
clarat: 4, Practice, ea nu 
nici un bagaj tehnic 
şi îți lăsa permanent im- 
presia că virsta sa mentală 
nu o depășește pe cea a 
unui copil de 12 ani. Dar 
ceea ce ea era în stare să 


S-au împl 
moartea 
roe; Privit 


tru -a treia oară, 

t întotdeauna povestea cuplului Lady 

de Hamilton — Amiral Nél- 

son va fi reeditată pe 

ecran. Primele încercări 

nd au aparținut lui Vivien 
Rec:lcitranrä Leigh — Laurence. Oli- 
Ei vien si lui Michète Mercier 
i i ja 3 ear — Richard Johnson: Noii 
fa cacan, temerari sînt Glenda jack- 


țeau mari 
racter..T 
Joan à jucat roluri de fete 
nostima' în comedii oare- 
care, pînă cînd Hitchcock 
a făcut-o să triumfe în 
„Rebecca“ (1940) si „Sus- 
piciune" (1941). De atunci, 
palmaresul său a mai în- 
registrat încă 29 de roluri 
onorabile, dar epigonice. 
În 1966, s-a ratras de pe 
platouri, după insuccesul 
filmului „Vrăjitoarele”. În 
trei -rinduri a fost pe 
punctul de a redebuta, dar 
a părăsit echipele de fil- 
mare cu puţin înaintea 
primului tur de manivelă, 


son şt Pete: Finch. 


0 lady şi un amiral 
(Jackson si Finch) 


+ midabilä de film ar fi scris èl azi... 


Unii fécätori de filmé uită, 
nefericiții, că viața e cel putin 
de două ori mai inteligentă şi 
mai talentată decit ei, că nu se 
pot lua la întrecere cu ea, de- 
cît dacă vor să se facă (pentru 

a cita oară?) de rîs. Viaţa este cea care alăptează 
zilnic pe creator, ca o mamă fanaticä, pînă la 
adinci bétrineti, de la ea suge creatorul forța de 
a transfigura, metafora, faptul proaspăt și 
curat, care, odată pus pe peliculă, frust şi 
crud, tulbură şi dă sumedenie de emoţii ele- 
vate spectatorului. 

În ceea ce mă priveşte, am decis definitiv 
să renunţ la imaginaţie (cite nopţi n-am dor- 
mit din cauza ei!) și să mă bazez, exclusiv, 
pe ceea ce îmi oferă viaţa, Mă scol, de pildă, 
dimineața, cu mintea pustie de orice idee, ies 
la fereastră sau în stradă si aştept să văd ce-mi 
oferă viaţa, ce întîmplări îmi pune ea în braţe, 
ce tipuri și destine, după care mă apuc fru- 
musel de scris. Mă vor acuza unii, strimbind din 
nas, că ceea:eu fac e naturalism curat. Scirţ! 
De-aia nu mai pot eu! 

la să vedem acum ce fapt mi-a oferit azi 
viața și să vedem dacă poate ieşi din el un film. 

Dimineaţa, pe la ora cinci şi cinci, cînd zorile 
încă nu fndräzneau-sä se ia la trintä cu întuneri- 
cul (scuzati metafora), adică atunci cînd somnul 
meu avea acea dulceaţă vecină cu moartea, 
sună cineva la ușă. Mă duc şi deschid, cu ochii 
cirpiti de somn. În fața mea se află un bărbat 
care poartă pe chip o nesfirşită şi oarbă în- 
credere în mine, cu hainele duhnind a mirosul 
acela romantios și dulce al unui orăşel de 
provincie recent trecut în rîndul munici- 
piilor, Pină să-l întreb cine e, omul se repede 
asupra mea, nădușit, mă îmbrățișează, mă pupă, 
îmi pune o rață în brațe, îmi agaţă o damigeană 
de mînă şi intră. Rata începe să măcăie tre- 
zind toată casa, omul desfundă damigeana, 
pune vin în pahare și mă întreabă: i 


„Lasă că te descurci tu..." 


travelling avant 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


Vărul şi viaţa 


Uite cum stă 
subiectul de scenariu 
in fața mea, 
bind molan 
si mincind slänina! 


— Ce, mă Onele, nu mă cunoşti? Eu sînt 
Costică, mă, văr-tu.., 

Parcă mi-l aduc aminte, e văr de-al treilea, 
cică am văzut de oi împreună cînd eram mici, 
are un bilet de recomandare din partea altui 
văr, de-al doilea, si mă roagă să-l ajut într-o 
chestiune foarte simplă, pentru mine e un fleac, 
totul e să vreau, că din privinţa lui să n-am nici 
o grijă, ştie să recunoască, îmi dă o jumătate 
de porc de Crăciun, Care-i necazul? Necazul 
e că vărul Costică are un fiu, care fiu fusese 
magazioner la o magazie, naiba ştie cum se 
făcuse că băiatul uitase o ţigară aprinsă lîngă 
un bidon cu benzină, bidonul a sărit în văzduh, 
iar magazia a ars ca o luminare, cu marfă de 
vreo sută de mii în ea. Nişte nemernici, care 
aveau boală pe el, l-au dat pe mîna justiției 
pretinzind că anume pusese băiatul foc la ma- 
gazie, pentru că avea o lipsă în ea de vreo treie 
zeci de mii, dar asta e altă chestie, 

— Dom-le — zice Costică, vărul de-al trei- 
lea — vii cu mine la Buzău și umbli niţel prin 
dosar, ca să reiasă cum că magaziaa fost trăznită, 
ca să suporte paguba ADAS-ul. 

— Dar cum era vremea în ziua respectivă? 
întreb eu. Pioua? 

— Nu, zice, era senin, dar nu contează, se 
aranjează şi asta. Vorbești tu cu Topor de la 
meteorologie să ne dea o adeverinţă cum că 
în ziua aia a tunat și fulgerat. 

— Păi, crezi că vrea? 

— Păi, cum să nu vrea? Adică nu te serveş- 
te el pe tine? 

— Bine, dom-le, o să iau legătura să vedem 
ce zice, ne vedem pe la prînz. 

La prinz, vărul e la mine în casă, 

— Dom-le, zic, n-am făcut nimic cu Topor, 
tipul o ține pe-a lui, cică dacă a fost senin, 
senin rămîne, el nu lucrează cu trecutul, lu- 
crează numai cu viitorul, 


Nu-i nimic, zice vărul, c-am găsit eu | 


altă soluție. ÎI înfiezi. 

— Pe cine? 

— Pe fi-miu, 

— Păi, cum? 

— Păi, foarte simplu. ÎI înfiezi cu acte în 
regulă şi gata, Pe urmă te duci la ăia dela tri- 
buna! și le zici: „dom-le, dacă vă legaţi de fi-miu, 
fac un scandal monstru“. Şi-l scapi. Că n-au ei 
curajul să se lege de fiul unui scriitor, se je- 
nează, că eşti prea cunoscut. 

— Păi... 

N-apuc să protestez, că vărul se duce la 
ușă şi vine cu fi-su, care tocmai picase și el 
din Buzău, o huidumă fioroasă și slinoasă, 
puțind a ţuică, Cum mă vede, se repede asupra 
mea, mă ia în brațe, mă pupă și-mi zice: 
„tată! Mă asez o clipă, năuc, şi-l întreb pe 
proaspătul meu fiu: r 
— Cîţi ani ai, dom-le 
— Merg pe treijnouă. 

— Păi cum să te înfiez, dacă eu n-am decit 
treizeci şi cinci? Dacă birocratii ăia de la no- 
tariat se opun? 

— Lasă că te descurci, zice tatăl natural. 
Ce, n-ai pe nimeni pe-acolo? 

Acum e seară, vărul e și la ora asta la mine 
în casă, n-am cum să scap de el. Dar nu-mi pare 
rău. Viaţa mi l-a adus. Ce şi-o fi zis ea, viața? 
„Ăsta e cam în pană de idei, ia să i-l aduc eu 
pe văr-su pe cap!” 

În clipa cînd scriu aceste rînduri mă uit la 
el cum s-a instalat cu găliganul de fi-su în su- 
fragerie și mă gindesc: uite cum stă subiectul 
de scenariu în fața mea, bind molan şi mincind 
slănină cu ceapă. 

Vere, al naibii să fiu, film te fac! 

lon BĂIEŞU 


ace, n-ai pe nimeni-acolo?..." 


Caricaturi după „La Pologne” 


“Miezul nopţii într-un castel cu fantome 


„ sau titiul ăsta l-a dat cumva 
Bach. uneia din lucrările sale? Dar 
ce importanță are... Ce muzică for- 


„„„. dar nu despre asta e vorba. E 
miezul nopţii, în noaptea Anului 
Nou, și stau la gura sobei şi-mi 


Prima şi ultima vizionare 
a unui film 


= 1972: Irina Petrescu. Nu, pleacă. 
De ce pleacă? Încă un lemn (de celu- 
loid) în soba asta friguroasă. Parcă si 
fantomele dirdiie... |i seaud dinţii de 
ectoplasmă întreciocnindu-se în re- 
lanti... Ogäsanu fuge, nu știu după 
cine fuge, cu o țeapă. Oare pe cine 


papulez singur revelionul cu inyi- 
taţi aleși pe sprinceană. Sigur, 
invitați care nu mă pot refuza: n-am 
să-mi închipui că deschid usa nopții 
de povești fui Michel Simon sau 
Claudiei Cardinale, dar actorii noș- 
tri am voie să-mi închipui că sint 
invitații mei? 

N-am să fac nici greșeala de a-mi 
rememora filmele anului 1972: a 
ost nevoie de atita timp pentru fie- 
care şi pentru toate la un loc, încît 
în nici un caz n-am să mă înfumurez 
că într-o singură noapte voi reuși 
să refac într-un singur cap, fie el al 
meu, toţi acești kilometri planificaţi 
dé peliculă... 

Am însă o indicibilă părere de 
rău; că nu mă cheamă D.I. Suchi- 
anu sau că, măcar, nu e lîngă mine, 


aici, la gura sobei. Mi-ar trebui cine- 
va ca să stie.a evoca doar citeva mo- 
mente de frumuseţe din fiecarefilm 
al bătrînului an ce a apus (sau care 
va apune, acum, la a douăsprezecea 
bätäie sau la a 400-a lovitură...) 
Da, asta mi-ar trebui: cineva să 
dea drumul robinetului cinemato- 
grafic, să curgă momentele acelea 
„de frumusețe și adevăr” în noaptea 
asta bintuită de fantome, și eu să 
atipesc la gura sobei, să ie revisez, 
să mă trezesc, iar să atipesc, să le 
remontez într-un film de-o noapte, 
pe socoteală proprie, și să nu tre- 
“buiască să fac nici un decont, ci 
să-mi spun doar că asist la prima și 
ultima vizionare a unui film de mon- 


_ care n-a rulat pe ecrane 


taj, în noaptea asta din castelul cu 
sobă şi cu fantome... 

L-aș vedea pe Besoiu în „Drum în 
penumbrä" alături de Margareta 
Pogonat, pe Irina Gădescu mi-aş 
închipui-o alături de căpitanul lon 
şi de săgeata lui; pe Cornel Coman 
las lăsa în „Pădurea pierdută” 
alături de Florica Ichim (de ce să nu 
ne închipuim că și un sine (3) 
poate fi actor(itä)?); pe Dem Rădu- 
tescu l-aş scoate din familia în care a 
dansat astă-seară ca să-l pun pe ur- 
mele lui Păcală; dar nu ştiu ce să fac 
cu Papaiani... Să vedem, poate știe 
el mai bine... 

Aici e un gol, o fantomă parcă tin- 
de să se plăsmuiască în hăul din 


vrea să tragă în ţeapă Ogäsanu? 
Radu Boruzescu 1! pictează cu verde 
pe față pe iulian M. De undeva, Că- 
linescu sopteste: „mulți se sperie de 
faptul că eu dau alt conţinut unor no- 
tiuni care...“ Sergiu Nicolaescu se 
scoală, nu observasem că e căzut, se 
scutură de singe, îşi ia din nou arma 
și se scuză că a greşit lăsindu-se ucis. 
De undeva, din spatele sobei, două, 
trei fantome trag cu armele auto- 
mate. Corina Chiriac dansează pe o 
melodie cîntată de Mihaela Mihai. 
Pe urmă invers. O fantomă mă sărută 
după ureche. E Letiţia” Popa, care, 
ştiu, are o zestre;.. 
Bach se scuză. Trebuie să plece. 
„La mulți anil 
Radu GEORGESCU 


i 


conditia 
alitäti 


O întrebare care ar fi 
timpul să ne preocupe: 
cite filme artistice 
românești din actuali- 
tate, revăzute la cîţiva 
ani de la realizarea lor, 

pot fi o dovadă — o dovadă artistică, 
evident, a felului cum am gîndit și 
am simţit, nu în par ticular — asta 
s-a văzut sau nu s-a văzut în povesti- 
reă povestită -— ci În general. Care 
a fost, altfel zis, nota aparte a psiho- 
logiei noastre colective într-o pe- 
rioadă sau alta a actualitätii noastre 

-4 acelui timp. deci, pe care şi 
l-a luat cu simplitate drept cadru 
al unei întîmplări mai mult sau mai 
putin verosimile? 


O lume atemporală 


pi un răspuns pe care ar fi 


Inițiatii 
în colaborare cu forurile de difu 
Cercul de creaţie. 
Säptäminal. Lur 


Asociației cinea 


seara. 


circumferință? Se vă 


La Cihematecă, 


Ce se creează în această lăudabilă 
două filme. 


să-l dăm: puţine filme românești 
din actualitate care să nu-şi fi făcut 
din condiția actualității un oarecare 
pretext În marginea căruia să se 
fantazeze cu un ridicul sentiment al 
eternității. Nu-mi dau seama în ce 
măsură spectato cinematografu- 
lui artistic autohton sînt mai recep- 
tivi şi mai îngăduitori cu o lume 
pierdută într-un spațiu şi un timp 
lipsite de concretețe — cum nu-mi 
dau seama cîtă emoție poate aduce 
în - sufletul nevinovat al aceluiași 
spectator (în sala de cinematograf 
pătrunde cu nevinovăție şi încre- 
dere) comentarea sau interpreta- 
rea unui eveniment (cinematograful, 
trăieşte din evenimente mari sau 
mici şi tot ce. se transformă în film 
devine eveniment) în care s-au văzut 


edu, fotogenic, eroii 


Rezolvarea dilemelor 


Sa îm, Sau 


voința- şi 


prinse — prin 
scanaristului și -a regizorului — per- 


puterea 


sonaja cărora li s-a retezat cu bru- 
tală ambiţie orice legătură cu-rea- 
litatea. 

Personajele filmelor noastre. din 
actualitate sint, pe de o parte, în 
marea lor majoritate, personaje cu 
o singură. dimensiune, dimensiunea 
propriei lor alcätuiri, se mişcă şi 
reacţionează doar în limitele sufo- 
cante ale destinului lor superficial; 
tocmai această infirmitate (artistică 
înainte de orice) le justifică şi le 
alimentează contemplarea, privirea 
drogată de neliniști metafizice, gustul 
piäpind al acțiunii, plăcerea nedisi- 
mulată a dialogului. Personajele fil- 
melor noastre din actualitate sînt, 
pe de altă parte, și cam tot în aceeași 


proporție covirsitoare ca în primul 
„ personaje lineare, fără îndoieli 
și căutări, pozitive şi exemplare, cu 
soluții fericite pentru tot soiul de 
încurcături, acceptînd acţiunea nu- 
mai ca argument oarecare a} unui 
adevăr sau principiu dinainte afirmat, 
personaje contemplative și acestea 
deci, dar de o contemplatie fermă si 
exclusivistă, De aici şi lipsa conflic- 
telor reale, de aici și sunetul dogit 
al confruntărilor de idei, de aici şi 
rezolvările calme şi tot cortegiul de 
superficialitäti și banalitäti ce dau 
filmului nostru din actualitate un 
aer präfuit. 


Un cinematograf „după ureche" 


Mai circulă, desigur, între cele 
două mari posibilități de personaje 


Cum mimau ei posiunile 
(„Aventuri la Marea Neagră) 


Cvadratura cercului 


Măcar de trei ori 


Și se pleacă, Titlurile peliculelor pot 
fi aflate, de obicei, cam cu un ceas 
înainte de” proiecție, Dezbaterile de 
specialitate, de o suavă spontanei 
tate, au loc în timpul vizionării şi în 
pauza dintre, cînd văzduhul sălii si 
hall-ului se umplu de propoz 
teoretice a căror stenografiere 
adăuga filmografiei internatio 
contribuție inestimabilă, Mostre: 
văzut culoarea la dinșii? A noastră-i 
vax". „Mai bine n-o omora pe aia, 
nu ştiu să speculeze". „Pac-pac, 
trosc-pleosc si gata. O. ul, Păi să 
nu turbi?".,,„A îmbătrinit pa, dar 
nu se [asă”, „SĂ fi avut eu cai ca ăștia 


şi nu gloabe de saca..." „Chestia din sibil“, 
avion am. fumat-o din cincizeci și 
cinci, chiar eu stăteam în carlingă”, 
„Vai tu, da'frumos e! Te-ai uitat la 
gura lui? Nu, fii sinceră, că nu te 
costă, pentru noi e oricum inatce- 


pe an să fie o discuție... 
Că dacă-i cerc, 
cere să fie! 


şi-un vot de blam". 


„Dacă făceam eu așa ceva, mă 
dădea afară din studio și căpătam 
: „Totul e scenariul 
dom'le, degeaba“, „Hai că știe să 
sărute, ce-i al ei e-al ei, hai că te 
ic aici, auzi? Te contrazic 


Caricaturi după „Lo Pologne” 


efectiv”, etc, 

Dar nu s-ar putea programa, mă- 
car de trei ori pe an, să zicem, cîte 
un film incitant sub raportul novato- 
rismului tehnic, sau al originalității 
stilului, ori al cutezantei ideilor și să 
aibă loc, pe marginea-i, un colocviu 
de intelectualitate aplicată? Că dacă-i 
cerc, cerc să fie. 

Ocupindu-se de problema cvadra- 
turii cercului, acum cinci sute de 
ani, celebrul învățat Nicolae din 
Cues, numit şi Cusanus, a demonstrat 
că problema e insolubilă, întrucit 
aria unui cerc nu este comensurabilă 
cu a nici unui noncerc. Cu alte cu- 
vinte, aria de creaţie a cercului nos- 
tru nu poate fi înlocuită de aria altor 
preocupări. decît cu riscul ca acest 
cerc al nostru să devină altceva, de 
pildă o figură geometrică turtită, 

Valentin SILVESTRU 


Santiere privite prin 


ochelari de soare 


Uzine cu secretare seducătoare 
„şi directori aprigi 


ə 
Decoruri : 


— îndelung. verificate si îndelung 
definitorii pentru o mentalitate cine- 
matografică — personaje care dag 
culoare, care. vorbesc cu „mà“ și a 
mici si nesemnificative păcate, 
abia dincolo de această structu 
primitivă. (sesizabilă încă din scena- 
riul literar) există o lume reală, o 
lume în necontenitä mișcare, o lt 
fascinantă prin bogăţia adevărurilor 
ce le trăiește. Dar, cum ziceam, legă 
turacu această lume (e vorba de lumea 
noastră, 'de--realitatea noastră, se 
„ înțelege) este tăiată: pare să fieo 
corvoadă prea mare aderenţa la o 
realitate, implicarea într-un contex 
generos din toate punctele de vedere. 
Nu, nu avem de-a face cu o nepu- 
tintä organică a scenaristilor si regi- 


film şi literatură 
e ARE UE EI 


O filmologä (semänind, du 
puirea mea, cu una din er 
ionel Teodoreanu) mi-a reproşa 
ironie si amărăciune) o mică 
tovărășească” pecareastă vară (p! 
mea căldurilor iresponsabile) m 
permis-o la adresa breslei fit 
gilor. 

Fiindcă tot a venit iarna și fiindcă 
sintsensibil (mărturisesc) la repros 
rile orale, vreau să arunc apă peste 
foc si (lăsînd de-o parte partea 
dedreptate în chestiacu pricina}s: 
mărturisesc aprecierea fără echivoc 
atit cu privire la profesiunea filmo- 
logică, precum şi la cei ce o siu 
(cu devotament și dăruire); 

E bine că există filmologia. E bine 
tovarăşi, că avem filmologi. Eb 
avem o arhivă națională care (după 
părerea mea) e bună, serioasă și prinde 
bine atît generaţiilor prezente, cît și 
celor trecute si viitoare. Ebiné că se 
face o istorie a filmului românesc și a 
cronicii româneşti de fiim (dași, pentru 

` 


C omptuoase 
construite pe platou, De ce? 


zorilor noștri, ci, cum 
vorba de o mentalitate. 
tea unui cinematograf 
ui cinematograf fă 
ă „după, ureche“, a unui cine- 
matograf în care profesionalismul, de 
bine. de rău învăţat și nu de toată 
lumea: cineaștilor, se exercită 
multe-ori într-un spațiu gol și într-un 
timp. indeterminat, - unde oricare 
recunoaștere şi orice implicare est 
premeditată sau, din lipsă de tale 
exclusă. Inutil să aduc exemple. 
Inutil să rostesc, patetic, ce şi cit 
vor pricepe generațiile care ne vor 
urma din filmul nostru. artistic, din 
actualitate despre noi, cei care, azi 
sau ieri sau miine n-am avut și nu 
vom avea șansasă devenim personaje. 


ceam; esta 
Mentalita- 


şi- mijloace 


Cum se relexau în „exotic” („Răutăciosul. adolescent} 
BCE E E ERIE IE EETA 


Dar vor şti cum-a fost „realitatea reală“? 


Inutil să observ cît este lipsă de ta- 
lent şi cît este inocenfä sau coche- 
tărie deplasată în șantierele privite 
prin ochelari de soare, în uzinele 
cu secretare seducătoare şi directori 
aprigi, în. decorurile somptuoase 
construite pe platou, în telefoanei 
albe şi în maşinile lungi plimbate 
drumuri netede $a.m.d. ji 

S-ar mai putea medita, desigur, 
îndeajuns de sincer şi despre o 
posibilă; și voluntară inapetenţă la 
realitate, totul căpătind cu acest 
prilej o superioară justificare este- 
tică, dar —ce să facem? — filmo- 
grafia cît de cît obiectivă a fiecăruia 
dintre noi a reținut întru același 
păcat nefericit și „Răutăciosul ado- 
lescent“ şi „Decolarea“ și „Aventuri 


i 
Le 


Egalitatea artelor 


Filmologie si paranteze 


E bine că avem 
filmologi. 
Dar e räu cà filmologii 
nu sint indeajuns folosiți, 


operaţia astă cred că aj 
4-6 oameni.) 

E rău că fuimologii nu sînt îndeajuns 
de folosiți. De pildă: fiecare ca 
trebui să aibă cîte 1-2 filmologi spre 
consultare. E rău că filmol nu sint 
consultați de DRCDF, E rău că Cine- 
mateca nu: are ca director artistic un 
filmoleg. E rău că glasul fiimolo 
nu-se aude suficient, în presa noastră, 
de specialitate sau nu. Erăucă nu apar 
destule cărți cu acest profil... E râu; în 


sfîrşit, că fiilmologii hu falosese mió- 
tode noi de cercatäre, care ar putea 
deschide orizonturi mai fertile cinea 
stilor de profesie. Cred, bunăoară, 
structuralismul este foarte cu - folos 
apiicabilîn filmologi măcar$: numai 
pentrua fievitat descriptivismul amor! 
şi stupid. Nu-voi da exemple (pentru 
a nu turna gaz: peste foc), 

Cred, dincolo de toate aceste ob 
vatii puse pe două coloane (pozitivă 
şi negativă, ca după tipic), că fiimotogii 


pere tehnic 
(mai mult sau mai puțin surori). Pen- 
tru că (cum se știedin pruncie), artele 


(aşișderi) 


(„Frat 


la Marea. Neagră” ṣi, 
iubesc“ ṣt altele și “altele, 
sf i-convinşi ai filmului-romă- 
nesc din actualitate ne-am -pomenit 
eu chemaţi să pen omul și 
rnitatea, cînd de fapt am vrut și 
vrem și am avut și avem nevoie să 
ne pricepem pe noi, azi și acum, 
în lumea asta a noastră, Nici mat 
bună şi nici mai rea, așa cum este 
ea! Ne face sau nu ne face plăcere 
să nise arate cum. sîntem, este a 
te, importantă râmine neceşi- 


tatea de a reface, cit mai curind, 
trainica şi completa legătură cu 
adevărul! lumii noastre — hotăritoare 


condiție a unui. cinematograf ce se 
dorește sincer din actualitate. 
Constantin STOICIU 


cula cu mai 
cu mai multă pritë- 
între film şicelelaltearte 


ghea. e ele — și nu e-sufi= 


ciënt să spuicăintre „noul val” (vechi 


bormîntat acum) şi: „noul roman" 


există 


şi cam cevor. lată 

glumesc) ua bun 

ire serioasă. O 

e interesantă s-ar- putea 
spre a cerceta erorileși intu- 


potriva gaze- 
ilor ce nu sînt nu-— 

gi (sau-viceversa). 

Gel IONESCU 


9 
1) 


Scrisoarea lunii 
„Eu prefer filmele 
cu întîmplări adevărate“ 


„Sînt o locatară a orașului Constanţa. Mă numesc Lenuta Georgescu, 
am 60 de ani. Vă rog să mă credeţi că n-am dat în mintea copiilor, așa 
cum se zice de oamenii de 60 de ani. Sînt singură acum la bätrinete, 
fără nimeni prin preajmă ca să -mi tulbure gindurile mele negre de bă- 
trinete. Citeodată, din cînd în cînd, merg la cîte un film, pentru că 
simt nevoia unui film. De obicei, le prefer pe acelea cu întîmplări ade- 
vărate. Am văzut „O floare și doi grădinari“ de patru ori şi-am plins 
mult, Am rămas impresionată de asemănarea filmului cu viaţa pe care 
a avut-o o nepoată de-a mea. Dacă nepoata mea nu ar fi murit, poate 
că nu v-aș fi scris. În final, v-aș ruga pe dumneavoastră, să mă sfätuiti 
cum-aș putea să-i scriu actriței care a jucat în rolul Somnei și în ce limbă 
i-aş putea scrie. Si acum vă rog să mă iertati de îndrăzneala ce-o posed 
de a vă scrie, iar în al doilea rînd să vă deranjez pe dumneavoastră 
care aveţi atîta treabă. Poate că o să spuneţi că sînt o pensionară și 
n-am ce face, dar vă rog să vă dati seama că aceasta e bucuria vieții mele, 
Cu stimă şi cel mai înalt respect, 


L. GEORGESCU 

Bd. Tomis 155 (croitorie) 

Constanţa 

P.S.: Vă rog mult să-mi räspundeti chiar dacă este un răspuns 
negativ” 


N.R.: Vă mărturisim — cu aceeași sinceritate și dulce tristeţe ca 
scrisoarea dvs. — că ceea ce ne-ați scris ne-a impresionat la fel de mult 
cit v-a emoționat „O floare și doi grădinari“. Credeti-ne, sinteţi unul din 
puținele cazuri care ne-au făcut să regretăm că am instituit această regulă 
de la câre nu vrem să ne abatem — a nu căuta și a nu da adresele acto- 
rilor străini şi români. În locul unui răspuns negativ, am găsit cu cale să 
vă publicăm aceste rînduri care, în optica noastră, fac parte din durerosul 
cinema a! vieţii la care noi, poate că la fel de sentimentali ca dys., ţinem 
mai mult decit la arice fiim. Încit cerindu-và iertare pentru imposibilita- 
tea de a vă satisface dorința, poate că vă vom trezi bunătatea. şi bucuria 
de a ne scrie si în viitor ori de cite ori, mergind sau nu la cinema, vreţi 
să vă despresurati din „gîndurile neg ale bătrineţii; poate că vă vom 
fi atunci de-un fofos moi m 


> nariu de calitate şi un monteur 
Cronica L îrcit. Cuplul Florin Piersic — Dana 
spectatorului Crişan va fi cu certitudine celebru.“ 
Marilena MANCU 

Bacău 


BE CEL PI MEI ERIE IE a 
Cu Marea Neagră 


e cam albastră © ....5ă nu ne grăbim a-i reproşa 


lui Savel Stiopul că n-a făcut ceea ce 
aşteptam; i-ar fitrebuit un scenariu 
adecvat, Or, scenariul lui Tudor Po- 
pescu € departe de așa ceva. El nu 
are nici măcar toate datele necesare 
unui film poliţist obișnuit, O intriga 
naivă, înceată, într-o aglomerăţie de 
e, fapte, personaje și situaţii adesea 
gratuite, fără efect dramatic. Savel 
Stiopul, regizor de fineţe, a realizat 
în aceste condiții cîteva secvențe de 


Dosar deajuns de voluminos la 
„Aventurile la: Marea Neagră“ ale 
lui Savel Stiopul. Păreri contradic- 
torii, bătindu-se cap în cap, așa cum 
ne place. Spicuim: 

e ....Stiopul experimentează. Are 
drept. Nu pierde(m) nimic. Stiopul 
e handicapat: Un scenariu neint 


sant (nici pentru un abonat la 3 + 

«Cutezätorii") l-a determinat “(con- n bun la care am apreciat mai ales 
Ji nta Y vit i ” 

strîns — e brutal spus) să facă vizi teligenta _mpozitie a cadrelor, 


priceperea în folosirea culorii și mai 
ales crearea cîtorva ca tere remar- 
cabile (mai ales în fauna care populea- 
ză barurile de noapte). Există de 
asemenea şi cîteva izbutite creaţii acs 


bile eforturi pentru ca niște situ 
total neverosimile să fie cît de cit 
credibile, Filmul „eșuează“. Dar nu-și 
pierde atu-ul, meritul cel mare: 
faptul de a ficreat un erou, „Aventuri 


la Marea Neagră“ e de la un capăt la toricești — în afara lui Florin Piersic, 
celălalt Florin Piersic. Piersic — ca kap mai numi. pe Zefi Aişec care pare 
o rafală de vint proaspăt, vine, vede, de acum cons ge ului, Corina 
învinge, Singur Stiopul — apariție Chiriac m părut lipsită de expre- 


sivitate în interpretare, după cum nu 
m-a convins Nici strădania ei întru ac- 
torie, Dar e primul rol... să mai aștep- 
täm. Total în afara normelor stricte 
ale cinematografului — Dana Crişan. 
Imaginile semnate de operatorul 
lon Anton sînt adesea frumoase și 
constituie o bună reclamă- pentru 


bizară memorabilă —îi rezistă. Foarte 
vulnerabil mi se pare montajul— 
mare vinovat deratarea .culminätiei, 
dramatice, de lungimile enervante, 
deşi camera e minuitä din „explozie“ 
în „explozie“, Imaginea și muzica înde- 
plinesc pretenţiile lui Stiopul. Încă 
două apariţii (Mircea Mureșan — re- 


gizorul și Dana Crișan) memorabile, litoralul nostru.” 

dar cu două flori nu se face primă- å lonel GRAFI 
vară... În următorul film din seria Str. Totora 12 
„Aventurilor“, Stiopul ar trebui să laşi 


54 


„Pentru a räscoli pe alții, 
trebuie să fii 
tu însuți räscolit... 


N.R.: V-am publicat cu plăcere 
aceste opinii, sperăm că vom mai 
avea și altele din partea dys., “dar 


toote acestea nu ne fmpiedicà să 
vă depiingem lipsa de răbdare cu 
care ne-ati trovat: trei “scrisori la 


„Flacăra laşului” în cate vă plingeti că 
revista „Cinema“ nu vrea să vă dea 
adresa unui actor indian? Nu era mai 
simplu să ne fi citit anunțul inserat cu 
regularitate: — „Nu dăm adresele nici 
unor actori străini și români?” 


e ....Dezamăgire totală! Am avut 
impresia că filmul e o improvizație 
destul de puţin reușită, tocmai pen- 
tru- că nu-i lipsea nimic: o „bombă“ 
dintre cele mai selecte, un hotel 
ultrasofisticat, o spioanä care cînta 
frumusel niște cîntece anoste rău, 
un detectiv frumos şi extraordinar 
de bătăuș, o grămadă de milionari de 
toate naţiile, pistoale purtate sub 
cureaua pantalonilor de bărbaţi viteji, 
whisky-ul de cea mai bună calitate, o 
paradă a modei ceac-pac, Zău că 
n-am priceput de ce trebuia să se 
bată două ore (ba chiar trei) Florin 
Piersic cu diverşi amatori,” 

Mona MANU 
ul independenței 290 
București 


Splai 


9 ....Povestea nu ni se potrivește, 
am spune-o într-o bună românească, 
nici cît negru sub unghie...CorinaChi- 
riac ne oferă însă marea surpriză 
spectacolului: neavind ce cînta 
șlagăre, „ce texte!) joacă. Și nu o face 
deloc ca o debutantă, Ca e cu come- 
diile româneşti? Ce înseamnă 'acest 
mers sinuos äl lor?” 

G. BRUCMAIER 
Colét Unirii 27-31 
Suceava 


CE TREE e BIT 
Binecuvintăm sau nu 
animalele si copiii? 


ria" erau valo; 
lui de sea 
la Nürnb 
— ce păcat c 
prezentat numai 


Ultimele sale filme aveau un prof 
caracter de teatru filmat, cu tot 
racterul lor generos și cu 
distribuțiile erau pline de 
sacri”. Nu mai c Ey 
Kramer mai poate să facă un film 
modern și bun, cu acea pasiune carac- 
teristică lui de a pune în dezbatere 
problemele acute ale contemporanei= 
täti. Povestea celor șase băieţi trimiși 
de părinţii lor să înveţe a deveni cow- 
bây eminenţi e pentru Kramer o 
ocazie de-a dezvălui -o neasteptata 
virtuozitate în realizarea unui lim- 
baj cinematografic modern. Muzica 
şi imaginea au virtuţi nebănuite, 
ritmul. filmului este alert, punctat 


de flash-back-uri bine încadrate dra- 
maturgic, Cred că pentru prima dată 
Kramer renunţă la marii actori-oameni 


mari cu care ne epata la fiecare film 
si trece la marii actori mici — acei 
excelenți copit-actori, cu persona- 
lități atît de bine conturate, spontani, 
siguri pe ei în joc... Sînt obligat să re- 
cunosc că m-am pripit considerîndu-l 
pe Kramer la apusul carierei, Stan- 


` ley Kramer mai are ceva de spus! 


Să-l lăsăm s-o facă (subl, noastră) si 
să sperăm că viitoarele sale filme nu 
vor cobori sub nivelul acestui exce- 


lent  „Binecuviîntați animalele şi 
copiii”. 

. Ing.. Jean GROPPER 

Calea Dudești 64 

Bucureşti 


N.R. Să sperăm, să sperăm —dar 
la drept vorbind: noi nu-l lăsăm pe 
Kramer să facă filme bune? 


„Un film care nu-i la înălțimea 
Kramer, și care rezistă si impresio- 
ă datorită sfirșitului — șoc. Pe 
Kramer îl iubesc. ÎI iubesc însă pen- 
tru „Lanţul“, pentru „Corabia ne- 
or”, pentru „Procesul. maimu- 
Procesul de Nürnberg“... 
st film nu face nici un.passpre 
mea, chiar dacă are o „cuceri= 
” metaforă, Probabil că în aceas= 
e a oamenilor.bizoni, a co- 
ni, a sperat Kramer să-şi 
succesul, să-și salveze filmul, 
mule descompus, e tras d 
ngit, e aglomerat cu banali 
cu fraze pe care le știm și le 
a știm. investigaţiile -pe care 
zorul le face în familiile fiecărui 
copil sint scurte şi fiind prea scurte 
devin stinghere... intenţionat sau 
neintenţionat, titlul pare aranjat din- 
ainte — ori Kramer -nu-i regizorul 
simbolurilor. căutate, ci al aluziilor 
simbolice... M-am obişnuit cu Kramer 
cel pentru care filmul e 
o părticică din realitate, realitate 
pe care o construiește calm şi cu 
pr ie, M-am obişnuit ca în filmele 
sale să nu găsesc nimic ne-la-locul 
lui și, mai ales, m-am obișnuit cu 
cel, Kramer. sever care nu face fil- 
simbolurilor şi-al meta- 
dinci", care se prefac că 
tul la frunte. Mai bine să se 
rpuste bizoni şi nu vietnamezi. 
Unde e Kramer al contestatiei des- 
chise, clare, Kramer al praceselor t" 
lon MANEA 
Severeanu 26 
Bucureşti 


Str. Dr. 


Un vers dintr-o cronică la 
„Cable Hogue“ 


@ ..... Vezi tu Cable dacă: scopul 
tău era să păzești mereu cu pușcă 
adevărată invidia noilor veniţi spre 
fintina 

grozav de singură, în deșertul acela, 
de ce naiba ai făcut acoperiş peste 
patul tău de fier, 


claritatea în inimă“, 


„Pentru a aduce bucuria 
‘si claritatea, trebuie să porți 


6 


(A. DOVJENKO) - 


patul tāu Cable Hogue, vitraliu al 

nisipurilor... 
Şi să nu uit să te întreb, Cable Hogue, 
e cumplit de rece noaptea în deşert!" 


Liviu lon STOICIU 
Str. Chopin 81.13 
București 


Dialog 


între cititori 


Pro si chiar contra 
cititorilor — elevi 
FIRII e PO Aa PERI LCR IC DE PESE: ERT, 


Intervenția elevei Mioara Lionela 
Ghiorman (vezi „Cinema“ nr. 7/72) 
în favoarea nu numai a filmului 
„Romeo si Julieta" ci si a dreptului 
la. opinii al tinerilor cititori-elevi în 
“Curierul" nostru a trezit, binefnţeles, 
reacţii prompte, de simpatie şi nu 
prea, după cum se va vedea imediat: 

9 „Citesc cu plăcere si curiozitate 
„Curierul “ revistei, Şi poate l-as fi 
citit în continuare fără să vă deranjez, 
dacă... E bine că cititorii îşi spun 
- opiniile argumentindu-le fiecare după 
cum se pricepe. Nu e bine însă cînd 
unii dintre cititori vor neapărat să-și 
impună părerea lor pe motiv că... 
apropo, pe motiv că ce? Că sint mai 
în vîrstă şi pricep filmele mai mult 
decit alții, au o experiență mai mare, 
se simt mai dotați „critic” etc. etc. 
Spunea odată (ironic) Eugen Barbu 
că, la noi, toată lumea se pricepe şi 


spectator incomod 


e Bucureşti: Bujor 


Irina Răchiţeanu, 
Eugenia Popovici, 
Marcela Rusu, 
Nicolae Brancomir, 
Aurel Giurumia 


e Galaţi: 


e ləsi: 
Brăila: RÉ 


Adina Popa, 
Teofil Vilcu, 
Cornelia Hincu, 


lon Roxin, 
Petre Simionescu, 


Uf... ajunge! Dacă nu ajunge, mai 
pot fnsira încă o dată pe atîta. Cine 
sînt toți aceştia, vă veți întreba? 
Firește că despre mulţi din ei ati 
auzit în diferite localități unde vă 

-~ aflaţi. Mulţi sînt cunoscuţi pe plan 
național, au cucerit de multe ori 
premii republicane, despre ei se 
scrie. Ei bine, toţi aceşti actori. de 
mare valoare, cărora cronicile de 
specialitate le-au consacrat de-a lun- 
gu! anilor multe rînduri elogioase, 
n-au jucat în nici un film românesc, 
Poate să greşesc (nu uit, să știți, 
cum... „arăsunatvalea” pentru marea 
noastră Eugenia Popovici) şi vreunul 
din ei să fi fost invitat să apară cîndva 
într-un prim-plan tăiat (sau nu) 
ja montaj. N-am făcut nici un efort 
pentru à insira aceste nume. Să nu 
credeți că am dat telefoane prin ţară 
ca să întreb; „cine n-a făcut film?” 
Nu, pur şi simplu, i-am văzut „pres- 
tîndu-și munca" (după expresia mai 
putin fericită a unui conferenţiar), 
i-am văzut jucînd, am citit, ca orice 


Macri, 
Nae Nicolae 


Dumitru Pislaru 


e doctor în două domenii: în fotbal 
şi în film. Haideţi domnilor, să fim 
serioşi |... De aceea, stimate V, Lăză- 
rescu din Galați, chiar în numele 
acestei seriozități, lasă-i și pe copii,si 
pe adolescenţi, și pe tineri, să-și 
spună părerile şi să aibă opiniile 
lor în paginile „Curierului”, Chiar 
dacă sînt mai putin docte şi mai putin 
„maturizate” decît ale dumneavoas- 
tré. Ba eu, unul, consider că aceste 
categorii de cititori, de care dumnea- 
voastră nu vreți să ţineţi seama, se 
apropie mult mai bine de un film 
cu eroi de virsta lor( ca „Romeo și 
Julieta” sau „Poveste de dragoste”), 
decit multi dintre cei maturi care 
zic că au idei serioase dar se dovedesc 
nu o dată diletanti — și aici dile- 
tantismul face mai rău ca oriunde." 
2 IN. 

Fac. Ib. ṣi lit. română 

Bd. lon Șulea 1 București 


e „Pină acum n-am avut curajul 
să vă scriu. M-am decis acum ca să 
arăt că filmul „Romeo şi Julieta“ a 
plăcut foarte multor tineri. Vreau 
să spun că am văzut acest film de 
cinci ori, dar aceasta nu mi-a scurtat 
timpul rezervat învățăturii şi nici nu 
m-a împiedicat să fiu premiantă la 
şcoală. Nu ca să mă laud, ci pentru 
a arăta că învățătura nu are de suferit 
de pe urma vizionării filmelor, am 
scris asta.“ 


Mirela APETROAIEI 
Str. Barbu Văcărescu 149 
București 


e „Citesc cu foarte multă atenție 
„Curierul“ revistei, am citit ṣi scri- 


soarea lunii” semnată de eleva Mi- 
oara Lionela şi-i dau întru totul drep- 
tate. Această tinără corespondentä 
v-a. făcut o caracterizare cum nici 
cel mai grozav critic n-ar fi făcut-o. 
Mioara are perfectă dreptate și 
cred că a pus punctul pe i. Sint 
unele păreri că cititorii mai tineri 
(de la 18 ani în jos) scriu redacţiei 
revistei numai de dragul de a scrie, 
entru a-și vedea numele în revistă. 
ndrăznesc să afirm că adevărul e 
cu totul altul. Să nu uităm că tinerii 
formează publicul nr. 1 al cinemato- 
grafelor noastre.” 


Monica M. 
Bucureşti 


@ „Sint alături de dumneavoastră, ` 
tovarășe Lăzărescu, nu numai eu, 
mai sînt fete care rogesc (chiar dacă 
au trecut de 16 ani) atunci cînd 


Contraziceţi-mă l 


Dionisie Vitcu, 
Stefan Däncinescu, 
Gheorghe Macovei 


@ Arad: 


Cornelia Gheorghiu, 


Lartssa-Stase-Muresan, 
Constantin Adamovici 


e Cluj: 
Melania Ursu, 
Ana Ducasz, 
Geo Nuţescu 
e Tg Mureş: 
Constantin Anatol, 
Mihai Gingulescu 
@ Sibiu: 
Nicu Niculescu 


© Craiova: 
lon 


© Timişoara: 


© Piteşti: 


În loc să 
pe bază de prietenie, 
„mari-descoperiri-de-neprofesionişti “ 
n-ar fi mai bine Sù.. 


fie aduse, 


om elementar informat, nişte cro- 
nici. Nu m-aş fi apucat să vă amărăsc 
revelionul (La multi anil la toată 
lumea), dar am auzit pe un culoar, 
situat mai aproape de nori decit noi 
spectatorii, doi cineaști care se văi- 
tau că n-au actori buni. Ştiu că e greu 
să scoţi actorii din teatre pentru 
© anumită perioadă, dar mai știu că 
se poate. Avem vedete de prim rahg 


care în ultimul timp au început să 
joace mult, E bine! (Se scriu chiar 
şi roluri pentru unii actori. Multu- 
mim, Titus Popovici). Un film, însă, 
are multe roluri, Și în loc să fie adu- 
se  „mari-descoperiri-de-neprofesio- 
nisti” pe bază de așa-zisă „prietenie“, 
n-ar fi mai bine să se apeleze măcar 
la cîțiva din acești actori valoroși care 
constituie obiectul şi subiectul pri- 


e Constanţa: 
Ileana Ploscaru, 
Dan Herdan 


Pavlescu 
Gheorghe Leahu 


Dem Niculescu, 


Vizionează filmul „Romeo şi Julieta” 
al lui Zeffirelli. Ce s-a făcut din cea 
mai frumoasă poveste de dragoste 
a tuturor timpurilor? S-a despuiat 
de tot! Păcat. Shakespeare s-ar ră- 
suci în mormint dacă ar ști... Unde 
ești Shakespeare? Revino în timp şi 
mai scrie o poveste despre o Julietä 
şi un Romeo al secolului nostru. 
Ea despuiată, el, așișderea, ea cu 
blugi cirpiti, el cu chica unsuroasă, 
el © dă naibii, ea acceptă, etc, Sint 
sigură că vei avea succes, apoi poți 
muri din nou!“ 


Margareta ARGHIRA 
Str. Tiibunu! Dobra 14 
Arad 


Rugăm insistent cititorii 
„Curierului” să răspundă 
iniţiativei noastre de a lega 
„un dialog demn, civilizat, 
de bun gust și sincer, is- 
cälindu-si scrisorile cu nu- 
mele lor adevărate, evitind 
pseudonimele extravagante 
şi inițialele lipsite de curaj. 


„CURIERUL- 
este selectat și redactat 
de Radu Cosaçu 


lon și Ileana Focsa, 
Costel Zărnescu, 
Dora Chertes, 

foana Cita-Baciu, 
Angela Radoslavescu, 
Hamdi Cerchez 


Piatra-Neamț 
Mitică Popescu 
Boris Petrov, 
Cornel Nicoară 


melor rînduri incomode? Multi ar 
putea realiza niste mici bijuterii din 
apariţiile lor, Dar trebuie să existe 
interes, dorință și grijă. la compu- 
nerea rolurilor încă în faza incipientă, 
De altfel, nu trebuie să fii mare spe- 
cialist ca să observi diferența care 
există (în multe câzuri) între nivelul 
artistic de interpretare al rolurilor 
principale si cel al rolurilor de plan 
secund. 

Sint convins că, după aceste rînduri, 
multi cunoscuți nu mă vor mai cu- 
noaste. Eu însă totli voi saluta primul. 
Mă asigur de pe acum, urindu-le un 
revelion cu veselie ji un an bun cu 
multe filme (unele chiar ṣi bune), cu 
multi actori din lista aceasta și din 
altele, folosiți așa cum merită, după 
talentul şi dorința lor imensă de 
muncă şi afirmare. Dacă n-am drep- 
tate, aştept o scrisoare care să mă 
infirme în numărul 12/1973, Am 
aranjat eu cu redacția revistei 
„Cinema“ şi se va păstra un loc. 

Alexandru STARK 


panoramic românesc 72 


Dorul de țară: 


“marele personaj de film 


Decor de 
tîrzie. Frunze, 
multe frunze, ago 

f pe aleea parcului. Stri- 
LA vite de şinele travet- 
g-ului. Călcate încet 
— un mers în ritmul unor gînduri 
grele — de Gina Patrichi şi Cornel 
Coman, Hana si Costea pe numele lor 
din film. Gina Patrichi poartă un par- 
desiu de catifea maro, Cornel Coman 
o scurtă de piele coniac. Arată 
amindoi ca două frunze imense plu- 
tind peste celelalte, adevărate. E 
O tristețe obosită de ea însăși, o 
tristețe resemnată în mersul lor. 
Scena fără vorbe, un drum tăcut prin 
liniştea parcului şi atît. 

O scenă fără vorbe, dar nu goală 
de sens. Concentrati, închişi în ei, 
cei doi par să poarte unul din acele 


O scen 
(Silvia Popovici 


dialoguri interioare. care înlătură 
cuvîntul rostit, ca incomplet, ca 
insuficient... Fiecare” a pierdut, în- 
tr-un felsau altul, o bucată de viaţă 
nu trecută, ci viitoare. Fiecare este 
o jumătat n altcineva, care s-a des- 
prins si i- 
reche, ca niste m 
tate... Travelling is 
obiectivul apar de: filmat le 
vineazätäcerea,sensul ei oglindit în 
priviri, prelungit de un gest—o 
înfrigurare a Hanei, o privire fu- 
rişată către ea de Cos » De fapt, 
nici n-aş avea nevoie să-i ` 
Aş putea să mă gitnu 
Urşianu, care fnsote 
ritm lent, aparatul instala 


= 


velling. Ca de obicei, acolo, pe 
Malvinei Urșianu, se joacă toată 
scena. 

Răsfoiesc într-o pauză — ne 
tăm pe altă alee — decupajul. 
scena care se filmează. Acolo af 
ea este însoțită, în banda sonoră, 
de o melodie veselă, venită dintr-un 
tranzistor purtat de niște e 
Vreau să știu dacă e-o mel 
anume. 

IEN INCI CEE 2 VERNE SPRE E 

-- Nu am încă o melodie anume. 
ATE E 

Malvina Urșianu îmi răspunde, dar 
e cu ochii după actori, după cum stă 
coafura Ginei Patrichi, după cum 
„cade“ haina lui Cornel Coman. 
i 

— Nu ştiu încă. Dar pot să-ți spun 
că toată banda sonoră, inclusiv 


fără vorbe 
si George Moto!) 


muzica, va fi la acest film, o surpriză. 
Sper să pun în sfirsit, în practică, 
ceea ce am spus de atitea ori, ideea 
mea fixă (pe care n-am putut-o do- 
vedi la celelalte filme) că filmul este 
sinteză artistică. Nu scenariu. Nu 
regie. Nu imagine. Nu montaj. 
Sinteză. 
OPRIRI E OI CE PP CI PAPEI ESI, > +1 
Cadrul următor: altă alee, alte 
frunze, aparatul instalat tot pe 
travelling. Cei doi vin spre aparat, 
Gina Patrichi înainte, Corne! Coman 
cîţiva paşi în urmă. Cornel Coman se 
oprește — presupun că umărul lui 
în “haina de piele coniac amorsează 
cadrul — cîţiva paşi mai 
lueta maro- a Ginei Patr 


Atenţie! Se filmează! 
Un nou film de 
Malvina Urşianu: 


„Trecătoarele iubiri“ 


copacilo 
1. Cu capul 
beşte ca 


rog pe Malvina Urșianu să-mi spună 
frază despre film, o frază care 
să nu-l povestească, ci să-l rezume, 
să-l concentreze, 


Este descrierea unui sentiment. 
multe sentimente în acest 
film, însă cel mai pregnant se deta- 
şează cel numit „dorul de pară". 
Mai mult nici n-aş putea să-ți spun. 
Nici n-are rost. Un film nu se po- 
vestește, un film se vede. 
| 

Se reia filmarea, Mă mai uit o 
dată la bucätica de film care se va 
încadra într-o bună zi în „Trecătoa- 
rele iubiri“, pe urmă totul se ter- 
mină. Parcul redevine parc, pur şi 
simplu: În urma noastră, oamenii 
mătură frunzele de pe alee. Mă uit 
la ei năucă. Eu credeam că acolo e 
locul tor, al frunzelor: Dar nu; 
Locul lor. acolo este numai pentru 
„Trecătoarele iubiri”. Adică 
uma în film. În viaţă, semătură, se 
ă se mătură... 


Eva SÎRBU 


ice curäte 


Din nou interpretul 
principal al Malvinei Ursianu 


tribuna actorului 


— Auzi «lampă», ce-ar fi dacă... 

— lar începi cu ce-ar fi dacă? 

— Şi cu ce-ai vrea sä-ncep? Cu «a 
fost odată»... 

— Nu. Începe cu: 
meu...» 

— Lasă-mă să visez, lasă-mă să... 

— Te las dom-le, te las, zii! 

— Ce-ar fi dacă ne-am stringe toți 
actorii de film, adică vreau să spun 
cei mai des intrebuintati la film, în- 
tr-un teatru al nostru, un teatru cu 
un profil... 

— Tăiat, fratele meu. 

— Cum tăiat? 

— Uite așa, a mai fost... 

— Ce-a mai fost? 

— Un teatru al actorului de film și 
care a dat în bară. 

— Şi ce, dacă o uzină dă în bară, 
vorba ta, cu un prototip de motor, 
trebuie să renunțe? 

— Ehe, o uzină e altceva, e... 

— Ce e mă, ce-i altceva, nu tot 
oameni sint, nu tot pentru oameni 
produc, nu tot...? 

— Bine, bine, zii! 

— Nu mai zic nimic, n-am cui zice. 

— Ce te supärasi mă, frate-miu, mă 
băgai şi eu în vorbă să nu tac, dar... 

— Ba mai bine taci si-ascultä. Cred 
că sub patronajul Asociaţiei Cineaștilor 
ar putea ființa un asemenea teatru. 
Gindeste-te, se vor monta spectacole 
speciale, puse-n scenă de regizori de 
film, luminile spectacolelor vor fi făcute 
de operatorii de film, efectele sonore 
de inginerii de sunet. Se vor monta 
spectacole cu personaje puţine, iar 
distribuțiile vor. fi triple. Deci, nici- 
odată, nici un actor nu va lipsi de la 


«azi, fratele 


Ce-ar fi dacă... 


Ce-ar fi dacă 
ne-am stringe 
toți actorii de film 
într-un teatru al nostru? 


filmare, iar spectacolele vor fi asigu- 
rate. 

— ŞI zici să ne adunăm ăi mai utili- 
zati actori de film? 

— Da. 

— Păi, ăștia-s de obicei si buni actori 
de teatru, nu? 

— Şi ce-i cu asta? 

— E, fratele meu, e, că vin eu și 
te-ntreb: care director de teatru e 
timpit să permită celor doi-trei actori 
de film, cum le zici tu, cînd ästia-s 
caimacul trupei, să părăsească teatrul 
respectiv? 

— Întrebarea nu-i nelalocul ei, dar 
îţi răspund. Poţi să-mi arăţi un om, în 
ţara românească, care nu dorește ca 
cinematografia noastră să devină o 
școală de film, o tribună artistică de 
cea mai aleasă ţinută? Va trebui să ne 
batem, să explicăm, să demonstrăm 
că filmul este un mănunchi de arte cu 
o forță uriașă de penetratie, de influen- 
ță în mase. Că este de fapt cel mai 
puternic «condei» în munca grea de 
educaţie si formare a omului societăți: 
socialiste. Dar pentru ca filmul să-și 
poată face pe deplin datoria, trebuie 
ca toate forțele — și cînd spun toate, 
înțeleg chiar toate, deci și actorii — 


să fie unite, strînse, să respire zi de zi 
același aer, în urechi să le sune mereu 
monotonul zgomot al aparatului de fil- 
mat. Nu mai adaug că pregătirea și 
desävirsirea mäiestriei actoricești de 
film se poate face mai lesne. Noile sar- 
cini de realizare a 25—30 de filme a- 
nual, cu gîndul la mai mult în viitor, 
impun o schimbare în condiția actoru- 
lui de film, pe care eu, deocamdată,o 
văd așa. Și apoi, cine-l opreşte pe acto- 
rul teatrului cinematografic să joace 
și la alte teatre, cu spectacolul — ni- 
meni. În timpul său liber de la film, 
bineînţeles. 


— Măi, frate-miu, dar tu-ti dai seama 
ce coordonare fantastică presupune tot 
ce visezi tu? 

— Da. Si ce, nu se poate face? Cine 
nu poate, să lase locul altuia mai bun. 
Zilele pe care le trăim cer o coordonare 
matematică a tot ce facem, altfel o să 
batem pasul pe loc încă multă vreme. 


— Hai să zicem că pînă acum ai 
scos-o la vopsea, dar ia zi-mi tu, cine 
plătește salariile actorilor, ale perso- 
nalului de teatru, achiziţii de piese, etc., 
etc..., că un teatru are hangarale, deh... 
nu? 


— Gata, ajunge, am înțeles să-ți răs- 
pund. Dar mai întîi să-mi răspunzi tu 
la o întrebare. Recunosti că anual, pe 
întreaga producție cinematografică se 
pierd, hai să nu exagerăm, minimum o 
sută de zile de filmare, din cauza acto- 
rilor care au spectacole, repetiții şi alte 
obligații la teatru? 

— Da, se cam pierd. 

— Nu se cam, ci precis se irosesc. 
Si doar ştii că o zi de filmare pierdută 
costă citeva zeci de mii de lei... Imagi- 
neazä-fi că Asociaţia Cineaștilor ar 
asigura prezența actorilor la filmările 
celor cinci case de filme, nu crezi că 
directorii acestor case ar putea sub- 
ventiona teatrul care le asigură ritmici- 
tatea filmărilor plus calitatea interpre- 
tării — doar actorul nu mai e tracasat 
de drumuri. Ce zici? Si nu trebuie ne- 
glijate nici încasările spectacolelor de la 
un public care iubește pe actorii de 
film. 

— Ce să zic, eu zic că ar fi bine, dar 
să vedem ce-or zice ăi de sus, că de, 
sînt legi, chestii... 

— ŞI ce, legile nu-s făcute de oameni? 
lar oamenii înțeleg că anumite pravili 
trebuie ori schimbate, sau modificate, 
mă rog, cum cer vremurile. Or, noi 
trăim, după cum ştii, vremuri de răs- 
cruce, așa cum ne așternem azi, așa 
vom dormi miine și noi și copiii noștri. 

— Măi omule, eu îți string mina 
şi-ţi spun răspicat: e bine si ne vom 
bate pentru ideea înființării unui tea- 
tru al actorului de film. Numai că doar 
noi doi... 

— Care numai noi doi? Ai să vezi 
tu... 

Ilarion CIOBANU 


Foto: A. MIHAILOPOL 


panoramic românesc 72 


Primul muzical românesc 


cîntat si jucat de copii 


Filmul se cheamă «Vero- 
nica», ştiam. Dar cum nu 
văzusem în fotografiile 
apărute în «Cinema» decit 
două Margarete (Pislaru) 

in ipostaze diferite (o zînă cu plete aurii 
si o fetişcană brună, tunsă bäieteste) 
şi o Vasilica Tastaman în cea mai de 
nerecunoscut mască a ei (Vulpea), cre- 
deam că vom avea un musical cu vedete 
consacrate. Lipsea doar poza «Bibanu- 
lui» şi a lui Florian Pitiș ca show-ul 
adulților să fie complet. Cind colo, 
surpriză: 


O nouă Shirley Temple? 


Filmul e al Veronicăi. Luminiţa Mi- 
hăescu, o fetiță de 4 ani, cu o ureche 
muzicală absolută. «A realizat — puteți 
să vă daţi seama singuri văzînd mate- 
rialul filmat, ne spune regizoarea fil- 
mului, Elisabeta Bostan — un play-back 
uluitor». Şi pot vedea la «trei benzi» 
jumătate din prima serie a «Veronicăi». 
Afară ploaie, lapovitä, pe ecran o pri- 
măvară încîntătoare, cu flori si zimbete 
de copii fericiţi. 

— Unde aţi găsit minunile astea cu 
ochi cit cepele și glasuri de profesio- 
nisti încercaţi! 

— l-am ales — imi spune Elisabeta 
Bostan — din 3—4 mii de copii între 
3 şi 5 ani, după un criteriu decisiv: 
ureche muzicală. Le derulam o bandă 
cu un cîntec de copii si cei care reușeau 
să intre exact «pe fază», în play-back, 
rämineau. Pentru că ambiția noasträ—a 
Vasilicăi Istrate cu care semnez scena- 
riul și a compozitorului Temistocle 
Popa — a fost să punem copiii să cînte 
filmul, să nu rămînă ca în alte musica- 
luri, simpli spectatori, în cadru, ai nu- 
mărului vedetei adulte, ci să devină ei 
înșiși vedetele musicalului lor. 

— O condiţie grea, tinind seama de 
vîrsta interpreților... 

— si de faptul că şi-au jucat cu 
toții rolurile de cîte două ori. Prima 
dată — în fața microfonului, interpre- 
tînd partiturile scrise cu mult înainte. 
Veronica, de exemplu, urcată pe un 
scaun ca să ajungă la microfon, n-avea 
voie să miste ca să nu scirtiie scaunul, 
dar trebuia să sugereze prin voce gi- 
fiitul mişcării pe care avea să o imprime 
abia peste 2 luni, în faţa aparatului de 
luat vederi, într-un decor ce încă nu se 
construise. A doua oară apoi — pe pla- 
tou, potrivindu-și cu grijă gestul, pasul, 
ritmul, în funcție de banda sonoră în- 
registrată. 

— Tot filmul e realizat în play-back? 

— Da, pentru că tot filmul, de la un 
cap la altul, e cîntat de copii și adulți. 

— Într-adevăr, de la «Darclée» n-am 
mai întilnit o asemenea performanță 
tehnică. Pălăria jos pentru operatorii 
de sunet Oscar Coman şi A. Salama- 
nian. 

— Dificultatea există şi pentru mon- 
teur — Dan Naum — care trebuie să 
monteze fiecare secvență în funcţie de 
ritm, de fraza muzicală înregistrată 

ı autorul imaginii — lulius Druckman 

e constrins să-și mişte aparatul in 
funcție de nişte parametri sonori dati. 


— Toată această ambiantä feerică în 
care evoluează Veronica şi prietenii ei 
a fost construită pe platou? 

— Decorurilor lui Giulio Tincu, cos- 
tumelor lui Nely Merola, li s-au adău- 
gat machetele si trucajele echipei de 
filmări combinate de la studioul Mos- 
film, formată din Ludmila Aleksandrov- 
skaia si Boris Aretki. Aceiasi cu care 
am lucrat si pentru «Tinerețe fără bă- 
trinete». 


Dar nu Grévin 


— Şi mästile? 

— Măştile au constituit marea pro- 
blemă a filmului. Pentru că doream ca 
interpreţii noștri să semene foarte 
mult cu eroii fabulelor pe care îi întru- 
chipau (Vulpea, Corbul, Motanul, $o- 
ricelul, Furnica, Greierele, etc) dar, 
în acelaşi timp, nu vroiam ca persona- 
jele acestea stilizate, convenţionale, să 
prezinte copiilor o singură față a lor, 
o singură trăsătură de caracter (perfi- 
dia, răutatea, blindetea, lasitatea, etc.) 
ci, dimpotrivä, în functie de desfäsu- 
rarea acțiunii, să putem citi pe chipul 
lor o multitudine de sentimente şi 
nuanţe. De aceea am renunţat de la 
început la masca totală și am adoptat 
un sistem mai complicat — extrem de 
putin folosit pînă acum în lume — ma- 


Se filmează ! 
Un nou film de 
Elisabeta Bostan: 


„Veronica“ 


Luminiţa Mihăescu, o fetiță de 4 ani cu ureche muzicală absolută 
(Veronica) 


chiajul plastic. Procedind la exagera- 
rea şi completarea fizionomiei interpre- 
tilor si la armonizarea mästilor astfel 
obținute cu costumele, am lăsat actori- 
lor mare libertate de mișcare, de joc. 
Doar este vorba de un musical. Actorii 


O Vulpe 
pe nume Vasilica Tastaman... 


trebuiau deci să cînte si să danseze. La 
rindul lor, mästile (realizate de plasti- 
ciana sovietică Sarah Mokel) au deter- 
minat o prelucrare specială a sunetului, 
care să facă verosimilă o anumită emisie 
vocală si o tratare deosebită a luminii 
(mai ales în privinţa portretelor). 
Rezultatul acestui efort colectiv îl 
pot aprecia pe peliculă. Mobilitatea 
Vulpitei — Tastaman, ritmul drăcesc 
de french-cancan în care-şi mișcă, cu 
eleganță, coada stufoasă ; gesturile pline 
de haz ale Motanului — Dem Rädu- 
lescu, fugărind şoriceii într-o scenă de 
comedie mută gen Keystone-Cops (ex- 
celent montată), mästile simpatice ale 
iepurasilor-copii cu topäiala lor amu- 
zantă, efectele spectaculoase ale filmă- 
rilor combinate (dansul licuriciului, 
sborul träistutei, etc.) sînt promisiuni 
artistice certe pentru succesul primei 
feerii muzicale românești pentru copii. 


Alice MĂNOIU 


Una dintre cele două Margarete (Pislaru): 
Educatoarea 


Titus Popovici si Petre Salcudeanu 
continuă ,, Mîinile curate“ 


Intr-o amiază de toamnă 
ti se poate întimpla să 
zărești, în spatele Tribu- 
nalului Capitalei, un auto- 
buz și un grup electrogen. 

Intimplător e cer senin și nu întîmplă- 
tor la această oră zarva proceselor s-a 
stins.» Atunci vei observa mai atent 
totul în jurul tău. 

Autobuzul e ticsit cu haine pe ume- 
raşe (croiala e evident din alte vremi), 
dar şi cu nenumărate obiecte din 1972 
(sacoșe de vinilin, ziare, pungi de hirtie 
cu emblema magazinului «Unic»). Lingä 
autobuz citesc «Sportul» vreo 20 de 
tineri, îmbrăcați în ciudate paltoane 
pînă la călciie si purtind pe cap fioroase 
pălării cu boruri largi, cum se purtau 
în perioada imediat postbelică. Jumă- 
tate din ei sînt elevi, cu uniforme strîm- 
te, kaki, şi cu chipie cu bandă roşie, cu 
initiale neobișnuite — L.C.V. — cusute 
în fir auriu. 

— Ce film se turnează? întreb pe 


unul din vetustele personaje. 

— Căutaţi-l pe tovarășul regizor 
Marcus. 

— Unde? 

— În sala arestului preventiv. 


Scenariul dictează stilul 


— Este secvența a 63-a din «Conspi- 
raţia» — ne răspunde Manole Marcus, 
ieșind din culoarul intunecat, într-o 
curte strimtă, înțesată cu gardieni. Pe 
pereţi, scrise în smoală, somatii vechi. 
Acţiunea s-ar petrece în 1946, după o 
manifestaţie în cursul căreia dintr-un 
grup de huligani s-a tras în muncitori. 
Ilarion Ciobanu, tînăr comunist,lucrînd 
acum în siguranța statului, conduce an- 
cheta. A trebuit să transformäm ingus- 


Atenţie! Se 


tul coridor al arestului din tribunal în 
sală de anchetă. Bineînţeles că, în film, 
spațiul va părea mult mai mare. Am 
căutat mult un loc care să dea acest iz 
de austeritate şi rigiditate, de care 
aveam nevoie. Secvența aceasta este 
foarte importantă în film, nu atît ca 
acțiune, cît din punct de vedere al rit- 
mului, al forței de șoc. Ea sparge o altă 
secvenţă și face contrast cu o alta. E 
greu să vă explic acum, e o chestiune 
de echilibru care se va observa abia 
în film. 


— Mai bagă o masă!... N-o tiri! 
continuă Manole Marcus, adresindu-se 
altcuiva, pe care nici nu-l vezi, si simți 
că a venit vremea să te transformi în 
banalul reporter-magnetofon, care în- 
gină vorbele de moment ale cineastului. 
Dar, înainte de asta, încă o întrebare 
«serioasă» : 

— De la «Puterea și Adevărul» în- 
coace s-a petrecut ceva în dumnea 


filmează! 
Un nou film de Manole Marcus: 


„Conspirația“ 


voastră? O schimbare de stil? 

— Cred că nu s-a petrecut nici o 
schimbare de stil, Însă stilul unui regi- 
zor constă uneori în a şti să se adapteze 
la scenariu. Fiecare scenariu își dictează 
stilul. Scenariile lui Titus Popovici, de 
pildă, te invită la o exactitate realistă. 


O clipă pentru veșnicie 


În culoarul sus-amintit, sînt trei mese 
puse cap la cap. Un recuziter şterge de 
praf niște călimări vetuste, le umple 
cu cerneală dintr-o sticlă nou-noutä. 
O tînără vine cu citeva suluri de suga- 
tivă, cu un braţ de tocuri si coli ministe- 
riale. Așează în dreptul fiecărui scaun 
cite o foaie albă și un toc. 

— Sint 22 de foi aici. Citi băieți să 


panoramic românesc '72 


Maria Rotaru si Peter Paulhoffer 
«postbelici» 


aduc? întreabă regizoarea secundă, Ma- 
riana Petculescu. 

— Adu-i pe toți, deocamdată. 

Între timp, regizorul îl ia de-o parte 
pe operatorul Nicu Stan şi-i propune 
să repete împreună secvența: 

— Nicule, hai acum să «hăhăim» pu- 
tin. Tu ești aparatul de filmat, eu sint 
Ilarion. Aici, la mese, vor fi figurantii. 
Eu, Ilarion, vorbesc: «Agir-agir-agir»; 
pe urmă vine cineva şi-mi sopteste ceva 
la ureche (n-auzim ce); eu anunț că 
voi lipsi citeva minute, să mă înlocu- 
iasă el: «Agir-agir-agir...»; tu, apara- 
tul, mă urmäresti. Aşa, dă-te putin mai 
încolo, poate mai apare cineva între 
tine şi mese... 


* 

Sosesc figurantii, regizorul îi verifică 
pe fiecare în parte («ii tundem putin 
à la 19462» — l-a întrebat cineva, dar 
el vrea să evite sacrificiile ireversibile 
şi preferă să le pună chipiul sau pălăria 
mai pe ceafă sau mai pe-o dungă). În 
sfirsit, îi așează de-a lungul meselor de 
anchetă şi, încă multe minute în sir, 
le verifică ținuta, repetă cu ei ce au de 
făcut. Cînd totul e gata, este adus in- 
terpretul, Masiv, cu nodul cravatei pu- 
tin desfăcut, cu gesturi mocnite, dar 
de la o repetiție la alta mai degajate, 
Ilarion Ciobanu pregăteşte de citeva 
ori secvența: «Așa, băieți, scrieți voi 
aici, fără greşeli de ortografie, ce-ati 
făcut de azi dimineață, de cînd v-aţi 
luat cafeluta cu lapte şi pină ne-am în- 
tilnit noi aici, fără voia noastră...» 


Începe să se A 2 az dar sorii din 
curtea tribunalului luminează prin celo- 
fanul roz aplicat pe ferestre, pregătind 
acel moment, părind irepetabil si to- 
tusi atit de repetat, cînd personajul 
Mihai Roman va rosti această frază. S-a 
consumat un minut de film, dar repor- 
terul poate spune pentru o clipă că a 
asistat la nașterea unei mici veșnicii 
Să fie ea provizorie? 

Octavian MACAVEI 
Fotografiile panoramicului A. MIHAILOPO! 


Fory Etterle, 


în secvența nr. 11 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


Un film de acum 64 de ani 


Colecția «Gosfilmfond» (Arhiva de 
filme din U.R.S.S.) conţine aproximativ 
20.000 de titluri. Cel mai vechi film al 
colecţiei este «Stepan Razin» —o bobină 
de 224 m realizată acum... 64 ani. 
Primul film realizat în Rusia. Recent, un 
film considerat dispărut («Nenorocitul 
a murit la spital» de Andrei Petrov — 
1917) a fost descoperit într-o casă de 
țară. Filmul, care îmbogățește colecția 
«Gosfilmfond»-ului, s-a conservat des- 
tul de bine (după aprecierile specialiş- 
tilor), deşi a stat numeroși ani în cutii 
de tablă ruginite. 


Criteriul valoric 


Wiener Filmclub (asociația prietenilor 
filmului, fondată în 1936 si reconstituită 
după 1945), conjugindu-si eforturile cu 
o altă asociaţie. «Freies Kino», ca şi cu 
asociaţia studenţilor din Innsbruck (care 
și-a asumat chiar atribuia de distribui- 
tor, în scopul de a importa filme intere- 
sante) şi-a propus să impună criteriul 
valoric în importul de filme ce vor rula 
pe ecranele din Austria. 


Filme la bordul avioanelor 


Aproximat'v 10 milioane de călători 


multitudinii de filme violente, unde sîn- 
gele curge în valuri, în timp ce pasagerii 
noștri își iau dejunul, a inceput să ne pre- 
ocupe intens. Filmele pe care le dăm 
trebuie să contribuie la o trecere mai 
plăcută a vremii în timpul călătoriei şi 
nu la crearea unei stări de anxietate». 


Medicina solicită cinematografia 


La Varna (R.P. Bulgară) a avut loc, în 
vara acestui an, cel de al 4-lea «Festival 
internațional cinematografic al Crucii 
Roșii». Acest festival are ca scop princi- 
pal demonstrarea faptului că în prezent 
nu mai există granite între cultură şi 
știință. S-a constatat, de exemplu, ce 
influență binefăcătoare poate avea în 
starea unui bolnav un tratament în care 
intervin şi factori estetico-morali. 


Premiu special 


Filmul «Lăutarii» (al regizorului Emil 
Loteanu din R.S.S. Moldovenească) a ob- 
ţinut un premiu special la Festivalul din 
San Sebastian. 


Retrospectivă Eisenstein în India 


În capitala Indiei, ta Delhi, a avut loc 


în această toamnă, o retrospectivă Eisen- 
stein. În cadrul acestei manifestări au 
fost vizionate majoritatea filmelor ma- 
relui regizor sovietic. 


O istorie în imagini 


Un nou film documentar despre viaţa 
lui Lenin («Lenin — vis şi realitate») a 
fost realizat pe baza montajului unor do- 
cumente aflate la Muzeul Central Lenin. 
Regizorul Viaceslav Sodjakov a izbutit 
să reconstituie astfel, pe peliculă, prin- 
cipalele etape ale vieții lui Lenin. 


Întrunire a tehnicienilor 


În toamna aceasta a avut loc la Berlin 
(R.D.G.) o întrunire internaţională a 
uniunilor tehnicienilor de film (în cadrul 
celui de al X-lea Congres UNIATEC). 
Au participat reprezentanți din 21 de 
ţări. Tema: «influențele introducerii şi 
răspindirii experimentelor în materie 
de imagine şi sunet asupra actualei şi 
viitoarei tehnici în cinematografie, tele- 
viziune si alte mijloace de mass-media». 


Un Bergman inedit? 


Ingmar Bergman va fi prezent în sta- 
giunea '72—'73 în rețeaua televiziunii 
americane nu cu filme. ci cu cele... 
6 piese de teatru pe care le-a scris in 
acest scop. (Se pare că renumele pe care 
si l-a cucerit ca regizor i-a estompat ac- 
tivitatea scriitoricească. Se știe însă că 
Bergman şi-a scris întotdeauna scenariile 
filmelor sale.) Prima piesă: «Minciuna» ; 
subtitlul piesei: «O comedie tragică des- 
pre banalitate». 


Elicopterul inspector 


Distribuitorii americani au descoperit 
un nou sistem de a controla eficient re- 
teaua de «drive-in» (cinematografe în 
aer liber unde se vede filmul fără a pă- 
răsi automobilul). Controlul se face din 
elicopter. Se fotografiază drive-in-urile 
cu raze infra-roșii şi se raportează cifra 
exactă a automobilelor parcate. Aceasta, 
pentru că proprietarii acestora «trișau» 
la plata procentelor din încasări. 


Campionul va deveni actor? 


Întorcîndu-se în California sa natală, 
după ce a cucerit şapte medalii olimpice, 
Mark Spitz a declarat că la viitoarea Olim- 
piadă nu va mai putea participa, deoarece 
va ieși din rîndurile amatorilor. De aceea, 
întrevede posibilitatea de a prelua $ta- 
feta de la Johnny Weissmüller, fost și el 
campion olimpic înainte de a deveni, pe 
ecrane, Tarzan. Un atu în favoarea lui 
Mark Spitz: asemănarea sa cu Omar 
Sharif, o vedetă cu o cotă în creştere. 
Deocamdată însă, atit Spitz cit și sahis- 
tul campion mondial, Bobby Fischer, au 
refuzat propunerea de a apărea — în 
calitate de actori — în ultimul James 
Bond care se află încă în lucru («Să tră- 
iesti și să mori» cu Roger Moore în 
rolul titular). 


In costum 
de epocă 


Malgorzata Braunek este una dintre 
cele mai solicitate actrițe din tinăra ge- 
nerație poloneză. Ea joacă pe scena 
Teatrului Naţional din Varşovia şi este 
foarte des văzută pe micile ecrane de 
către telespectatorii din Polonia. Pro- 
totip al fetei moderne, ea s-a lansat pe 
marele ecran într-un rol principal din 
filmul «Saltul» de Kazimierz Kutz (ex- 
perientele unui adolescent care se ma- 


IVe LE 
Malgorzata Braunek: 
«Încerc de fiecare dată să fiu alta...» 


turizează). Filmul lui Jan Rybkovski, 
«Urcușul spre cer», a însemnat încă un 
succes, dar abia în «Goana după muşte» 
de Andrzej Wajda, actrița Malgorzata 
Braunek a cunoscut adevărata glorie. 
În filmul «Potopul» —o adaptare a unui 
roman istoric de Sienkiewicz, la care 
lucrează în prezent regizorul Jerzy 
Hoffman, Malgorzata Braunek a fost 
distribuită în rolul principal. Ea va fi 
Olenka, «prototipul femeii poloneze », 
după propria ei apreciere. Costumul 
din secolul al XVII-lea i-a estompat tră- 
săturile de fată modernă si, deși își dă 
seama de dificultăţile rolului («toți vor 
voi s-o vadă pe ecran pe. Olenka, așa 
cum și-au imaginat-o la lectura roma- 
nului»), se afirmă că Malgorzata Brau- 
nek izbutește să se transforme într-o 
fată delicată, suavă, așa cum ne sint 
prezentate fetele în portretele epocii 
respective. 


SR PSS 
Subiectul zilei: 
dragostea 


1973 va fi anul care va marca o nouă 
ascensiune în cariera actriței italiene 


'73, un an 
al Silvanei Mangano 


Silvana Mangano? Este părerea critici- 
lor. După rolurile din «Moartea la 
Veneţia» și «Ludwig» (1972) critica 
consideră că rolul din «D'amore si 
muore» («A muri din dragoste» — 
versiunea italiană semnată de P.P. Griffi) 
va fi un nou mare succes. 


O'Neal 
fără Love Story 


Ar fi fost posibil ca Ryan O'Neal să 
rămină un Romeo al celui de-al optulea 
deceniu cinematografic din pricina 
filmului «Love Story». Deoarece o 
serie de regizori consacraţi se gindesc 
să-l distribuie în filmele lor, O'Neal are 
toate şansele să-și lărgească orizontul 
interpretativ. 

Regizorul Stanley Kubrick, ale cărui 
filme sînt, fiecare, evenimente cinema- 
tografice (ultimul: «Portocala meca- 
nică») s-a hotărit să-l distribuie pe 
O'Neal în viitorul său film. Turnärile 
vor începe în curind, în Anglia, dar 
Kubrick nu vrea încă să dezvăluie 
tema noului său film. lar Peter Bogda- 
novich (una din cele trei speranțe ale 
tinerei generații de regizori hollywo- 
odieni; celelalte două speranţe: Francis 
Coppola si William Friedkin) a și început 
repetițiile la «Luna de hirtie» cu O'Neal 
ca protagonist. 


O'Neal 
din ce in ce mai solicitat 


«Vin 
spre tine» 


Demidova, 
Lesa Ukrainka poeta revoluționară 


În studioul «Dovjenko» din Kiev, 
regizorul Ivan Mascenko turnează «Vin 
spre tine» — un film care aduce pe 
ecran legendara figură a poetei revolu- 
tionare ucrainiene Lesa Ukrainka. În 
rolul poetei va apare cunoscuta actriță 
Ala Demidova, pe care spectatorii 
noştri au avut prilejul s-o vadă recent 
în «Pescărușul». 


Scenaristul 


Bondarciuk 


Film  ştiințifico-fantastic „«Tăcerea. 
doctorului Ivens» (regia B. Metalnikov) 
este în lucru la «Mosfilm». 

Scenariul filmului este semnat de 
Serghei Bondarciuk. 

Päminteanul din film este tot Serghei 
Bondarciuk, iar în rolul femeii din altă 
planetă apare Jana Bolotova. 


Păminteanul Bondarciuk 
şi extraterestra Bolotova 


Reîntîlnire 
Girardot-Delon 


După 12 ani de la întîlnirea din 
«Rocco si fraţii săi», Annie Girardot si 


Pacienta (Girardot) 


À 


pärerile lor 


si medicul (Delon) 
per > 


Dominique Sanda: 
«O prefer pe Marlene»! 


Alain Delon se reîntilnesc pe platou. 
În filmul «Tratament de șoc». (Girardot 
— în calitate de pacientă, Delon — ca 
director al unui sanatoriu din Bretania 
unde se practică intensiv talazoterapia) 
Deoarece, în decursul celor 12 ani, fil- 
mografia celor două vedete de primă 
mărime ale cinematografului francez 
n-a înregistrat eșecuri, regizorul filmu- 
lui, Alain Jessua, poate sconta pe un 
film de succes. 


POIENI ASE 
Bresson 


lansează vedete 
E i ie ai caii să 


După ce filmul lui De Sica a obținut 
Oscarul '72, întreaga presă americană 
se întrecea în superlative la adresa ve- 
detei filmului «Grădina familiei Finzi 
Contini». Cronicarii se şi mirau cum 
se poate ca francezii să rămină insensi- 
bili la farmecul acestei «noi Garbo de 
21 de ani»... La care, Dominique Sanda, 
căci despre ea e vorba, după ce a răsfoit 


„Actrițele sînt frustrate“ 


dosarul ei de presă, arectificat politico- 
cos: «E foarte magulitor ca americahii 
mă compară cu Garbo. Dar dacă nu 
aș fi considerată ca lipsită de modestie, 
eu aș prefera comparatia cu Marlene 
Dietrich!» 

Bresson a descoperit-o pe Dominique 
Sanda si i-a dat, în 1909, rolul principal 
din «O femeie blindä». Bresson a fost 
mentorul ei. El a învățat-o să «joace 
neprofesional», să pară că nu joacă în 
fața camerei. A urmat «Conformistul» 
de Bertolucci si actrița a făcut carieră. 
(Cuvintul îi repugnă. «Cind aud cuvin- 
tul carieră, am senzația de frig... mi se 
încreteste pielea...»). Oricum, straniul 
farmec pe care-l degajă permite apre- 
cieri ambigue despre Dominique Sanda. 
E greu să afirmi despre ea că e o vedetă, 
o vedetă în înțelesul pe care-l conferă 
acestui termen star-sistemul. S-ar pu- 
tea totuși ca această antivedetă să de- 
vină vedetă. . 

În vara acestui an a turnat la Paris, 
la Roma şi în Maroc al șaptelea film: 
«Obiectiv imposibil». Regia: John Fran- 
kenheimer. Parteneri: Alan Bates si 
Lea Massari. 


Este părerea unei actrițe franceze, Mylâne 
Demongeot (soţia regizorului Marc Simenon), ca- 
re pare să răspundă (involuntar) la ancheta pe care 
revista noastră a lansat-o în numărul 8/ 72 despre 
«condiția femeii în film». 

© Se găsesc din ce în ce mai rar regizori sau 
scenariști care să cunoască bine femeia, să o 
prețuiască și să se priceapă să-i dea roluri pe 
măsura ei. 

e În cele 100 de filme, cite se realizează pe an 
(în Franța — n.n.), nu cred că se pot găsi 10 mari 
roluri feminine. E destul de rar ca o actriță să 
găsească un regizor care s-o lase să vorbească 
şi să reacționeze firesc, ca-n viață. 

e Autorii sînt în general bărbați. Aşa că le 
este mai la îndemină să realizeze roluri pentru 
bărbați. În romanul lui Françoise Sagan de pildă, 


«Boniour tristesse», existau raporturi psiholo- 
gice subtile și o certă afecţiune între tată si fiică. 
Dar raporturile psihologice imaginate de scriitoa- 
re au fost trădate de scenariul american. 

e Nina Companeez scrie scenarii. Am lucrat 
cu ea si trebuie să recunosc că viziunea ei putin 
edulcoratä asupra femeii nu mă satisface. Dar tre- 
buie în același timp să admit că «Logodnica pira- 
tului» a fost un film de excepţie si că Bernadette 
Lafont a fost admirabilă în rolul scris special de o 
femeie pentru o femeie. Și să nu uităm că Berna- 
dette fusese uitată de regizorii de film şi nu ju- 
case multă vreme pină la «Logodnica piratului». 

e Există și reversul medaliei. O femeie n-o să 
poată scrie roluri masculine valabile! Cred ă 
idealul ar fi un cuplu de scenariști — cum există 
de altfel în Statele Unite. 


Mylène Demongeot împotriva misoginilor 


cinerama 


Martin BALSAM (comisarul din «Mărturisirile...») va fi protagonistul unui 
nou film de acută critică socială semnat de Mauro Bolognini: «Un student acuzat 
de crimă. 

e 

Jean-Paul BELMONDO va juca în «Mostenitorul» (cel de-al treilea film 
semnat de regizorul Philippe Labro). Replica i-o va da o tînără actriță, Maureen 
Kervin, recent descoperită la concursurile conservatorului de artă dramatică din 
Paris. 

e 


Clint EASTWOOD este eroul clasic al unui western clasic, «Joe Kidd», 
realizat recent de John Sturges. 


Evgheni EVSTIGNEEV și luri Nikulin sint cei doi protagoniști ai unei noi 
comedii cinematografice, semnate de regizorul Eldar Riazanov, «Bătrinii briganzi» 
(produsă la «Mosfilm»). 

à e * 

Jane FONDA va apare în «Steelyard blues» — un film a cărui acțiune se 
petrece in cea mai mare parte într-un avion şi se termină cu un accident. Partener, 
un actor în continuă ascensiune; Donald Sutherland. Următorul proiect: un film 
în care il va avea ca partener pe actorul «celei de a doua glorii»: Marlon Brando. 

m e 

Jiri HANIBAL se adresează tinerei generaţii cu noul său film pe care-l rea- 

lizează la Barrandov: «Două lucruri pentru viață». 


& 
Glenda JACKSON (pe care englezii au botezat-o de la serialul «Elisabeth 
R» încoace «regina ecranului») turnează în regia lui Melvin Frank, avindu- ca 
partener pe George Scott. Filmul este o comedie intitulată «E vorba de stil». 


e 
Evgheni KINDINOV, protagonistul filmului «Tinerii» — văzut recent pe 
ecranele noastre — turnează în noua producție a studioului Bielorus-film, «Co- 
respondent la Washington». Kindinov va fi ziaristul Gromov, acreditat în Statele 
Unite. Regia: luri Dubrovin. 
e 


Claude LELOUCH a trecut la realizarea unui nou film: «Anul cel bun». Pro- 
tagonisti: Françoise Fabian și Lino Ventura. 
= e 
Sophia LOREN a terminat filmările la comedia de moravuri realizată de Mario 
Monicelli: «Mortadella». (O italiancă pleacă in Statele Unite spre a se căsători 
cu un compatriot. Desi autoritățile nu-i permit să intre în țară cu imensul salam — 
cadou de nuntă — pe care l-a adus cu sine, italianca vrea să-i convingă pe vamesi 
de importanța «mortadellèi»... 
e 
Josef MAGYAR este regizorul unui nou film de actualitate produs de stu- 
diourile din Budapesta: «Logodnicul». În rolurile principale: Andray György si 
Eva Schubert. e 


Melina MERCOURI va juca într-o adaptare a «Lysistratei» lui Aristofan. Re- 
gia: Mihail Cacoyannis. 
e 
Francois REICHENBACH işi datorează celebritatea documentarelor pe 
care le-a realizat. El îşi încearcă acum forțele si într-un lung metraj de ficțiune, 
«Nebunul are întotdeauna dreptate». În rolul principal: Alice Sapritch. 
. 
e 4 
Béatrice ROMAND (descoperită în filmul «Genunchiul lui Claire») va fi 
singura actriţă din noul film semnat de Yves Boisset şi intitulat «R.A.S.» După 
«Atentatul», Boisset vrea să realizeze din nou un film politic. De data asta actiu- 
nea se petrece în timpul războiului din Algeria. Protagonist în «R.A.S.»: Jacques 
Weber (un tinăr actor francez căruia, după debutul din «Faustine și frumoasa 
vară», i se prezice o carieră strălucită) 


e 
Liudmila SAVELIEVA va fi protagonista filmului «Călăreț fără cap», pe 
care-l realizează V. Vladimirov pe platourile din Leningrad. Partener: Oleg Dal. 


e 
Jorge SEMPRUN (scenaristul filmelor «Z», «Atentatul», «Războiul s-a sfir- 
şit», etc...) îşi face debutul în regie cu filmut «Cele două memorii». «Un docu- 
ment despre războiul civil din Spania, în care nu urmăresc să evoc iarăși războiul, 
ci cauzele lui... Aş vrea să scot adevărul la lumină» — spunea autorul viitorului film. 


œ 
Miki STAMENKOVIÉ este regizorul care a obținut medalia de bronz la 
Pola ‘72 (pentru filmul «Cum să mori»). El turnează acum «Teroriştii» — o po- 
vestire despre ustaşii fascisti si diversionistii care (antrenați în Australia) vin să 
terorizeze populația iugoslavă. 


[2 
Alesandr STOLPER turnează la Mosfilm o adaptare după piesa lui 
Konstantin Simonov, «Al patrulea». 


Le 
Willy TANKOV a incheiat de curind, pe platourile bulgare, filmările la «V-17». 
V-17 este numele conspirativ al unui agent de contrainformaţii care, ajuns la 
virsta pensiei, îşi trece în revistă întreaga viață. Un film psihologic care dezvăluie 
virtuțile morale ale unui om de acțiune. 


e 
Liv ULLMAN (si Max von Sydow) sint protagoniștii celui mai spectaculos 
film suedez al anului, «Strămutaţii» — partea a doua a unei epopei care descrie 
viața emigranților suedezi în Statele Unite. 


Surprize 
la «Orizont» 


În studiourile Columbia a fost termi- 
nat recent un celebru remake: «Ori- 
zontul pierdut» (regia, Charles Jarrott). 
De menţionat că recent lansata Sally 
Kellerman si George Kennedy alcătuiesc 
un cuplu romantic si cîntă împreună o 
melodie (de Burt Bacharach) care se 


Boyer acum 30 de ani... 


reține: «Cintind împreună, crescind 
impreună», iar septuagenarul și în 
același timp veşnic tînărul Charles 
Boyer («Descult în parc», văzut recent 
pe ecranele noastre, ne-a dovedit-o) 
incarnează în acest film matusalemicul 
personaj Dalai Lama, în virstă de... 
225 de ani! «Aș prefera de acum înainte 
să joc eroi ceva mai tineri, deși am 
acceptat cu plăcere acest rol. E totuşi 
mai bine să apar îmbătrinit (!) într-un 
film cu bun nivel artistic, decît într-unul 
de serie...» — a declarat ziariştilor 
Charles Boyer. 


„şi la... 225 ani (in «Orizont pierdut») 


Evenimentul 
Buñuel 


Un film realizat de Luis Buñuel e un 
eveniment în sine. Dar «Farmecul 
discret al burgheziei», ultimul său film, 
nu se limitează la a fi un eveniment 
filmografic. Fiindcă, la 72 de ani, bătri- 
nul Buñuel își eclipsează toți rivalii. 
Fiindcă «Farmecul...» este o capodo- 
peră ce nu are nimic comun cu niciunul 


din filmele sale anterioare. Fiindcă 
satira sa specifică ia forme complet noi. 
Tinta sa permanentă, burghezia, apare 
sub o lumină nouă; dimensiunile vi- 
ciilor si tarelor, care caracterizează pe 
membrii unei familii burgheze din 
deceniul 8 al secolului nostru, sînt 
aduse pe ecran «cu discreție», «cu 
farmec», dar cu atît mai virulent. Cu 
acea virulență pe care doar aciditatea 
unui Buñuel o poate declanşa. Membrii 
familiei incriminate: Fernando Rey (ac- 
torul factor comun al filmelor semnate 
Buñuel), Delphine Seyrig, Stéphane 
Audran, Bulle Ogier, Jean-Pierre Cassel, 
Michel Piccoli... 


Rubrica CINERAMA realizatä de Laura COSTIN 


Colegilor nostri 
întru literă 


Redacţia mulţumeşte călduros tuturor tipografilor, colegilor noştri 
întru literă și spirit, care au făcut pentru noi, nu odată, din zi noapte 
şi din noapte zi, pentru a asigura apariţia la timp (atunci cînd nu mai 
era timp!) şi în cele mai bune condiţii (posibile!) a revistei «Cinema». 

Ne facem o onoare din a completa pentru cititorii noştri, semnă- 
turile care au lipsit număr de număr şi an de an, din pagină, dar nu 
şi din realitatea muncii noastre cotidiene: 

Cristea Victor (director general); Mitrea Mircea (ing. şef prod.); 


Apostolescu Mihai (şef. serv. prod.); Greblea Marilena (şef birou 
tehnologi); Danciu Gabriel (dispecer); Slăteanu Mioara (dispecer); 
Barna Ștefan (şef. secţie zetärie); Malenchi lon (brigadier zeçärie); 
Constantinescu Gheorghe (maistru monofoto); Letchi Dumitru 
(monteur monofoto); Negrea lon (șef secție zincografie); Iliescu A. 
(maistru zincograf); Balint lon (ing, şef. secţie tipar adînc); Albu- 


lescu M. 


(ing. tehnolog secție tipar adinc); lustel Hans (maistru 


montaj); Dinescu lon (maistru montaj); Niţă Dumitru (brigadier 
montaj); Andreescu lon (fotograf); Lefter Tereza (brigadier retus); 
Călin Niculina (brigadier retus); Mărcuș Cornelia (maistru legător); 
Conea Elena (maistru legător); Schuler Geta (brigadier) etc. 

Mulţumim, deasemeni, tovarășilor de la zetärie, de la montaj, de 
la rotative, de la monofoto şi de la monotip și tuturor celor care au 
contribuit la apariţia revistei noastre. 


Le mulțumim cu recunoştinţă. 


Ecaterina OPROIU 


UTILĂ SI ELEGANTĂ, 
camera de zi 


ODIEA OS 


rezolvă magistral problema confortului în apartamentul dv. 

Prin soluția constructivă modernă și funcționalitatea multiplă 
a pieselor, această garnitură, realizată de întreprinderile MEFMC, 
poate fi amplasată în orice tip de locuințe. 


Componenţă: Bufet, Masă, Dulap pentru televizor sau radio 
Mäsutä, Canapea extensibilă, 2 fotolii, 
6 scaune 


Canapeaua și cele două fotolii se livrează și separat, sub denumi- 
rea (holul Codlea 69», cu care se poate amenaja un colț agreabil pentru 
relaxare și primire. 


CINEMA 
Redacția si administraţia: A 
Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI Piaţa Scinteii nr.i—Bucuresti Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 
Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii saci ea 
-„ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Exemplarul 5 lei PA mor Lotlralle L| 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 41 017 «Casa Scinteil» — Bucureşti tul 


ură 


3 
o 
o