Revista Cinema/1963 — 1979/1972/Cinema_1972-1666897506__pages601-650

adică 
heia filmele 


simbol 
mi 


întinde-o»! Într-adevăr, autorul filmu- 
lui şi interpretul principal, Woody 
Allen, lansează un stil burlesc nou, 
amestec de absurditate, realism coti- 
dian şi neîndemiînare totală. Hazul e 
că eroul, cu figura lui de prăpădit și 
o blindețe melancolică, e silit să-și 
cîştige existența jefuind băncile. Filmul 
m-a amuzat, mi s-a părut destul de 
original, dar mi-a lăsat și o secretă 


«Din cei pe care soarta îi desfată, nu socotiți 
pe nimeni fericit înainte de a ști cum moare» (Euripide) 


insatisfacție. Peste numai citeva zile, 
încercînd să-mi amintesc cum se sfirșea, 
am constatat că nu reusesc. Am apelat 
la memoria soției mele, rezultatul a 
fost acelaşi. Nici prietenii n-au reusit să 
ne spună cu ce cadru se încheia filmul. 
Mi-a apărut atunci clar că epica lui era 
cu totul artificială, se reducea la un 
montaj comentat în mod spiritual. 
De fapt, asistasem la o suită de numere 


Cred că nu miră pe nimeni 


că niciuna din propunerile mele 
n-a fost discutată... 


naje majore, la episoade spectacu- 
lare, la acelea care trebuiau să re- 
ţină atenția oricărui regizor dor- 
nic de teme istorice. 

Imi spun acum că este cazul să 
mă opresc. Dacă a propune filme 
pentru ilustrarea istoriei patriei 
înseamnă un dialog între istoric şi 
creator de film, după îndelungata 
vorbire a istoricului, să așteptăm 


şi verdictul creatorilor. Pină la răs- 
punsul lor, nu văd de ce această ru- 
brică a revistei «Cinema» ar trebui 
să continue. 

De cind această rubrică este ocu- 
pată de propunerile mele, pe ecra- 
nele noastre au apărut filme cu 
teme istorice, de la «Mihai Vitea- 
zul» pînă la «Săgeata căpitanului 
lon». Nu le-am ignorat, dimpotrivă, 


comice şi nu la o creație cinematogra- 
fică autentică. Insignifianța finalului ve- 
nea să ne dovedească aceasta. 


Sfirșitul memorabil 


Ultimul cadru e tuşa de maestru a 
regizorului. Un exemplu admirabil îl 
dă Buñuel cu noul lui film: «Farmecul 
discret al burgheziei». Sper să mai am 
ocazia să vorbesc despre această creație 
magistrală care ar merita, mai curînd 


simbolică şi enigmatică spre a fixa 
sensul filmului său şi a ridica întîmplă- 
rile groteşti din el la o semnificație 
istorico-politică. Protagoniştii, un di- 
plomat şi niște oameni de afaceri, nu 
reuşesc să savureze în tihnă o masă 
intimă la care sint invitați; mereu 
intervine ceva stupid sau sinistru ca să 
le strice cheful. Tot dosarul încărcat 
al ordinei burgheze, în plan real și 
oniric, e cauza acestui repetat insucces. 
Îi revedem la sfirșit pe eroi, în ţinută 


«Unul dintre neajunsurile nenorocirii 
e neincrederea pe care ea o inspiră» (Diderot) 


ca atitea fleacuri, să ruleze pe ecranele 
noastre. Deocamdată, aș vrea doar să 
notez că Buñuel găsește o imagine 


de fiecare dată am comunicat la 
locul cuvenit istoricului, opinia celor 
de tagma mea, curioşi să-și vadă pe 
ecran crimpeie din lumea pe care 
o slujesc în întunericul bibliotecilor 
şi praful arhivelor. Opțiunile spe- 
cialiştilor — se pare — că n-au 
fost, pînă acum, complet şi înalt sa- 
tisfăcute. Ceea ce lasă, fireşte, un 
drum larg filmului istoric de la noi. 

Lipsit de reacția — fie și negativă 
a creatorilor de film (cărora am 
crezut în zadar că le pot spune 
ceva propunerile mele de mai bine 
de un an) nu-mi rămîne decit să 
mulțumesc pentru această ospita- 
litate acordată prin mine istorio- 
grafiei noastre contemporane de 
către redacția revistei «Cinema». 


Virgil CÂNDEA 


de vizită, grăbindu-se aferați şi vag 
neliniştiți către o ţintă nelămurită, pe 
o autostradă pustie, printre cîmpii 
goale. E o proiectare în afara timpului, 
ca o osindă simbolică, a agitaţiei besme- 
tice, culpabile şi neputincioase, căreia 
Buñuel, cu o vervă incisivă extraordi- 
nară, a știut să-i surprindă spectacolul 
grotesc. A te pricepe să închei un 
film e o chestiune de fineţe ideologico- 
artistică. Acolo unde gindirea șovăie 
sau îngroaşe tezist ceea ce nu reuşeşte 
să demonstreze, finalurile ratează aproa 
pe întotdeauna. Chiar și o operă de 
mare anvergură ca «Portocala meca- 
nică» a lui Kubrick pățește, după 
părerea mea, așa ceva. Atitudinea regi- 
zorului față de violența juvenilă, din 
a cărei creștere alarmantă își face 
tema filmului său apocaliptic, e ambi- 
guă. De aceea simte nevoia unui apen- 
dice explicativ, cam greoi şi fabricat. 
Filmul se termină, practic, atunci cînd 
sterilizat de orice instincte agresive 
şi ajuns obiectul cruzimii fostelor sale 
victime, eroul se aruncă pe fereastră. 
Tot ce urmează strică efectele obținute 
pînă atunci ; bîjbiiala ideologică se trans- 
formă în bilbiială artistică. 

O încheiere frumoasă e netă, ca o 
cădere de ghilotină. 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 
7 


ariera 


o Probabil fiindcă cineaștii 
noștri nu sint prea ușor 
în stare să descrie pe omul 
nou, se reped ei ca la un 
colac de salvare la filmul 

istoric, unde nu mai au nici o obligaţie 
faţă de suspomenitul și așa de incomo- 
dul «om nou». E drept că acest om 
nou e greu de zugrăvit, căci nu se 
compune dintr-o fişă antropometrică, 
ci din sute de conduite pe care le are 
şi omul vechi. Doar că omul vechi le 
are altfel. 

Problemă dificilă. Dar nu chiar așa 
de dificilă Filmul lui Mureșan, după 
romanul lui Teodor Mazilu, o dovedeș- 
te. Căci este un fim bun. Și nu există 
film bun care să nu spună ceva intere- 
sant despre omul nou, despre miste- 
riosul şi încă imperfect cunoscutul om 
nou. Mi s-a întîmplat (în scris, sau la 
universitate, sau la TV) să analizez peste 
o sută de filme bune. De fiecare dată 
găseam în ele o informație nouă de 
psihologie despre omul nou. Aș dori 
să adaug că și reciproca e adevărată. 
Nu numai orice film bun conține infor- 
maţii despre omul nou, dar și invers: 
e deajuns ca un film să cuprindă ceva 
din omul nou, pentru ca acel film să 
fie, cu necesitate, un film artisticește 
bun. 

Pentru toate aceste motive am văzut 
cu plăcere filmul lui Mureșan și Mazilu, 
unde ni se zugrăvește, în profunzime 
și în fineţe, ceva din portretul acestui 
om al zilei noastre. Se numeşte, aici, 
«Nea Viţu» şi este interpretat de Octa- 
vian Cotescu. Ca orice om zis simplu, 
el are o psihologie foarte complexă. 
O primă trăsătură este oroarea lui 
pentru acel gen de inteligență care se 
numeşte șmecherie. Magistrală a fost 
scena în care Îl ocărăște și îl ironizează 
pe fiul său de 16 ani, care, ca să apuce 
să ia piine la brutărie (unde stocul era 
scurt şi coada lungă) a ticluit următoa- 
rea deşteaptă scamatorie: a împrumu- 
tat de la o vecină un sugaci aflat îi 
pană de lăptat, pentru ca acesta să țipe 


8 


Nu există film bun 
care 
să nu spună ceva interesant 


despre omul nou 


ca din gură de șarpe, şi astfel, coada, 
înduioșată, să-l autorizeze pe falsul 
frățior să taie coada și să sară rîndul. 
Altă trăsătură — destul de curioasă. 
Nea Viţu are un profund dispreț pen- 
tru acei care, cînd se duc la uzină sau 
de la uzină acasă, se-ntorc, ca să zicem 
așa, cu mîna goală, adică fără să fi obser- 
vat, pe drum, nici un detaliu de psiho- 
logie, nici un «document omenesc». 
Curios. De ce oare pretinde el oame- 
nilor să aibă în viață atitudine de scrii- 
tor, de viitor romancier? Foarte simplu. 


Pentru că comunistul Nea Viţu ştie 
că trebuie să ne preparăm din timp 
pentru meseria — nu de om de litere 
— ci de conducător de oameni, de gu- 


vernant — mare sau mic. $i prima 
obligaţie a celui ce conduce — mult sau 
puțin — viaţa obștească, este să cu- 


noască bine oamenii, reacţiile lor, gîn- 
durile lor sau, ca să întrebuinţăm o 
expresie care face parte din abecedarul 
activistului, să cunoască «starea de 
spirit». S-o cunoască, s-o recunoască 
la alții, să o provoace la alții, la cît mai 


mulți. Această atitudine a eroului nos- 
tru, magistral zugrăvită în romanul lui 
Mazilu, este destul de bine redată în 
film. Nu era uşor. Astfel de delicate 
probleme de psihologie cer desfășu- 
rări literare abundente, care se lovesc 
de timpul limitat al operei cinemato- 
grafice. Totuși, grație alegerii iscusite 
a replicilor şi jocului bine compus al 
lui Octavian Cotescu. am avut limpede 
imaginea acestei interesante trăsături. 
Păcat că filmul n-a folosit o scurtă 
scenă din roman, cînd Nea Vițu, cu 
sfințenie, face colecție de gazete unde 
se reproduce vreo gogomânie spusă de 
suveran sau vreo comică timpenie ex- 
pectorată de Mareșalul cel Sfint. Le 
păstrează Nea Viţu, aceste file de pros- 
tolog, ca pe nişte piese de muzeu. In- 
teresant, căci activistul are datoria să 
vîneze nu numai virtuţi și caractere, 
dar și păcate și neghiobii. 

Interesante sînt conversațiile lui cu 
Tuțuleasca (interpretată în film de Gina 
Patrichi), unde iese și mai tare în relief 
această «onoare de a înțelege» pe care 
o are omul nou. Această nobilă dorinţă, 
Nea Viţu a stirnit-o și în sufletul unei 
femei simpluţe şi neajutorate (Tuţuleas- 
ca), încîntată de cite ori, grație lui Nea 
Viţu, a mai priceput încă ceva. În acele 
momente de fericire, ea simte nevoia 
să se izoleze, să se ascundă undeva 
singură, ca să guste și să rumege norocul 
«de a fi înţeles». Cind Nea Viţu se 
căznește să găsească cuvinte mai pe 
înţelesul tuturor, ca să se pună la nive- 
lul Tuţuleascăi, aceasta îl roagă să nu 
se căznească, să vorbească oricit de 
«cult», că-și bate ea capul să priceapă 
şi așa. Sint magnifice și înduioșătoare 
aceste peisaje sufletești, care abundă 
în romanul şi în filmul «Bariera». 

Interesant și contrastul între cei doi 
principali prozeliți ai eroului nostru. 
Tuţuleasca aleargă pasionat după expli- 
caţii şi lămuriri. Rădiţa, interpretată 
de Mihaela Mihai, dimpotrivă: primește 
toate ideile tatălui ei, Viţu, ca pe ceva 
a priori verificat. Instinctiv, aproape 


“Shin A. 
A 
.. a 


e 
= 


Ta Ri z 
reflex mimetic, adoptă ea aceeași 


a 


generozitate în idei, aceeași delicateţe 


în sentimente, aceeași decenţă și a- 
celași respect în relaţiile cu oamenii, 
purtare pe care în tot momentul i-o 
transmite, fără cuvinte, taică-siu. 


„Acest personaj feminin este o încîn- 


tare şi un paradox. Râdiţa n-are ni- 
mic din distincția unei „cucoane”. 
Este tot ce poate fi mai „fată din 
popor“, dar nu are nimic vulgar. 
Este într-însa, întot ce face un haz, 
o veselie de Gavroche, o zburdălnicie 
care contrastează cu seriozitatea, cu 
gravitatea cu care judecă toate lu- 
crurile. A fost o bună idee a regi- 
zorului de a fi adăugat, la sfîrşitul 
filmului, o scurtă secvență de dra- 
goste, compusă din cîteva cuvin- 
te totodată sobre și patetice. În 
schimb, a fost păcat că nu s-au 
introdus în film plimbările ei cu 
băiatul pe care îl iubește (dar nu 
i-o spune), băiat care şi el o iubeşte 
(dar nici el/nu i-o spune). . Aceste 


"plimbări se petrec într-o nostimă și 


agasantă ambiguitate. Și ea, şi el 
(Dan Nuţu) au o sarcină de partid: 
să lipească și să difuzeze manifeste, 
Ca să nu pară suspecți polițiștilor, 
partidul le dă „sarcina” să se prefacă 
prin vorbe și mai ales prin gesturi 
că sînt... doi îndrăgostiţi. E, cum 


` spuneam, foarte nostim să ne între- 


băm dacă, atunci cînd, trecînd pe-a- 
colo un sergent, ei se simt datori să 
se sărute, e zic, nostim să ne întrebăm 
dacă le pare bine că au acest prilej 
sau dacă le e ciudă că trebuie să aibă 
(unul față de altul) aerul că doar se 
prefac; şi la care din doi ciuda (res- 
pectiv plăcerea) e mai mare? Cum 
spuneam, păcat că nu s-a „lucrat“ 
această scenă, (În schimb, vom vedea 
că alte schimbări față de roman au 
fost cîştiguri, şi nu pierderi), 

Dar să revenim la Nea Viţu, la 
„Omul nou',a cărui listă de originale 
trăsături nu s-a terminat, Găsim la el 


i 


„o adevărată oroare pentru un obicei 


(care este, poate, în fond, cea mai 


abjectă dintre crime) — obiceiul de 
a practica sentimentul de proprieta- 
te privată aplicat abuziv unei ființe 
omenești, Eroul'nostru se indignează 
cînd vede că o femeie, în relaţiile ei 
cu bărbatul, este „supusă“ (chit că 
sclava îşi ia revanșa păcălind, trișînd, 
minţind, trădînd). Soţia sa, Dorina, 
moartă timpuriu, erao fiinţă mîndră, 
care nu admitea să i se poruncească. 
De aceea alesese ca bărbat pe acest 
admirabil Nea Viţu, cu sufletul căruia 
sufletul ei fuzionase într-atit, încît 
între ei nu exista -meu și tău, dau și 
iau. Cînd se certau, asta era la dio 
joacă şi o complicitate. Cînd, în focul 
jocului, el striga maitare, ea îi spu- 
nea: „Nu tipa așa, că vecinii o să 
creadă că-i adevărat!”. Ca să vă daţi 
seama de noblețea și curajul moral 
al acestei femei, voi aminti că, ştiind 


(şi el şi ea) că peste cîteva clipeare să 


moară, ea spune: 

— Şi zii aşa, Viţule... 
p'asta... 

Toată partea din roman cu soția 
lui Viţu a fost eliminată din film, 
Probabil că nu se putea altfel, de vre- 
me ce însuși romancierul, care a făcut 
și scenariul, a vrut așa. Acesta este 
inconvenientul poveștilor unde ai 
prea multe de spus. Trebuie, cu 
durere, să renunți la o mulţime de 
frumuseți. lar episodul cu Dorina era 
prea important pentru a „putea fi tra- 
tat sumar. Probabil că autorii au 
găsit că e preferabil, tocmai de 
aceea, să-l suprime de tot. 

În schimb, filmul aduce romanului 
schimbări şi adaosuri bune. De pildă, 
personajul pictorului bătrîn e înlo- 
cuit cu un pictor mai tînăr (Besoiu), 
care se potrivește mai bine cu firea lui 
jumătate sceptică, jumătate entuzias- 
tă, sau, dacă preferați, jumătate 
melancolică, jumătate înfocată. De 
asemeni, a fost bine că Lucica, „tîrfa“ 


o făcui şi 


Intră paranteze 


EAT ETA "ET SIE SAE MERE PAG UIC IEZI SEXI II 

Cred că nu întimplător D.I. Suchianu face o ana- 
liză atit de subtilă şi amănunțită a personajelor 
„Barierei“. Nu întimplător, pentru căele sînt sarea 
şi piperul romanului, deci și a filmului. Cu atit 
mai mult cu cit, grație lui Mircea Mureşan, fiecare 
personaj şi-a găsit interpretul ideal. Ceea ce nu cred 
însă, este că. povestirea în sine şi-ar fi găsit, prin 
transpunerea cinematogrofică, tiparul exact. „Ba- 
riera"-romanul desfăşoară o povestire a cărei forță 
stă exact în simplitate și prospețime. „Bariera“ 


filmul 


închide această poveste între paranteze 
grele — de reconstituiri, de metafore, de comentarii 


— paranteze'care rup acţiunea vie a cărţii, sparg 


farmecul simplităţii, 


scurt — metrajul 


@ Studioul „Sahia” e mai tînăr cu 
trei ani decît Republica. S-ar cuveni 
să începem „Telex“-ul din luna 
aceasta cu cîteva cifre menite să si- 
tueze activitatea lui în contextul ma- 
rilor transformări petrecute în acești 
ani. Deci: — din 1950 şi pînă azi, 
peste 1800 de filme au consemnat în 
imagini cronica ţării. @ 1800 filme 


înseamnă peste un milion de metri . 


de peliculă trecute prin aparatul de 
proiecție, numai pentru o singură 
vizionare, Mai plastic: 24 zile lucră- 
toare și 24 nopţi nelucrătoare de 
proiecție continuă. @ Fiecărui mare 
obiectiv al construcției socialistei i 
s-au dedicat cel puţin 2 filme. Celor 


dizolvă prospețimea. 

Aş fi preferat, cred, demonstraţiei de cinema 
modern pe care o face Mircea Mureșan, 
monstraţie de film clasic. Aş fi preferat un film po- 
vestit pur şi simplu, de la cap la coadă, 


o de- 


Ceea ce era de înțeles s-ar fi înţeles și aşa. Dacă 
nu tocmai așa, mai bine, 


Oscilaţii de stil 


De acord cu o serie de calități pe care le citează 
cronicarul. Părerea mea este însăcă filmul, ca nara- 


ML EN Aia PE dn ai RE Ap e Y i 

= de care pictorul fusese nebunește 

„îndrăgostit, devine nu soție de mare 
grangur, cu neverosimile tandreţi pen- 


tru copii și mamă, cișmecheră amantă 
de inspector de poliție. Deasemenea, 
util esteticeşte a fost momentul cînd 
secătura de băiat „deştept“ allui Nea 
Viţu îl trădează pe tată-său poliţiei, 
Nu prea îşi dă el seama de gravitatea 
faptei sale, dar urtciunea eie aceeași. 
Adaos fericit este de asemenea 
insistența asupra personajului Călă- 
rețu, pungaș cagp împărțea juma-juma 
cu plutonierul de jandarmi, personaj 
magistral lucrat de Gheorghe Dinică. 
Fără să mai vorbim de marele adaos 
care este personajul Rădiţa. În 
roman, 'ea doar exista, În film, 
devine o încîntătoare performanţă 
actoricească. De altfel filmul a avut o 
distribuție de zile mari, Și n-am 
pomenit încă de Albulescu (inspec- 
torul), de Caragiu (șeful postului de 
jandarmi), de Draga Olteanu care în 
numai două scene face, pentru 
atmosfera de mahala și obrăznicia de 
mitocancă chiabură, mai mult decit 
tot restul trupei. 

Din motive, probabil aceleași cu 
cele care au dus la suprimarea per- 
sonajului soţiei, s-a eliminat o lungă 
parte din roman: eroica misiune, 


explozia provocată într-o uzină con- „ 


trolată de nemți. Aci aș avea şi eu 
de spus o vorbă. Cred că, din punctde 
vedere al esteticii cinematografice, 
s-a făcut bine că s-a făcut așa. Din 
toată desfășurarea filmului se vede 
clar și deajuns că personajul e un 
activist important. Şi faptul că nu ni 
se arată concret realizările lui, 
asta adaugă la ambianța de secret și 
conspirație a acestei perioade de 
ilegalitate. Plus că discreția e o bună 
calitate oriunde şi oricînd. De altfel, 
această eliminare a fost compensată 
prin adăugarea scenelor de închisoare. 
Care poate că au fost cam lungi, dar 
care aveau o altă calitate cinematogra- 


3 7? 


teii R 
fică: sugerau lungimea detențiunii, 
a regimului de celulă, care justifică 
folosirea insistentă de oniric — flash- 
back, voce off, adică cele trei tipice 
ocupații ale prizonierului închis în- 
tr-o erpastulă de doi metri pe doi. 

Vreau să termin cu încă o obser- 
vație de psihologie. Eroul îl întreabă 
ceva pe pictor. Acesta îi răspunde cu 
arţag : „Ti-am mai spus-o o dată! De 
cîte ori vrei să ţi-o spun?" — „De 
două”, răspunde Nea Viţu. Acest 
răspuns care, concret vorbind, ex- 
primă doar un adevăr practic de 
aritmetică, avea în același timp un 
tilc -moral profund. Această cifră 
două e cît un întreg program de etică 
politică. Înseamnă: nu te mulţumești 
niciodată cu o singură informaţie; 
fă-i contra-probă; verifică încă o 
dată. Bineînţeles, ar fi stupid să veri- 
fici de o mie de ori. Dar încă o dată, 
aceasta se cheamă confirmare şi 
seriozitate și răspundere. ; ' 

Amintesc că această admirabilă 
scurtă replică-cheie figurează și în 
film, 

D. |. SUCHIANU 


Di 


Producție a studioului cinemato- 
grafic „Bucureşti“. Regia: Mircea 
Mureşan. Scenariul: Teodor Mazilu. 
Imaginea: George Cornea. Muzica: 
Radu Șerban. Decoruri: Liviu Popa. 
Costume: Lidia Luludis. Cu: Octa- 
vian Cotescu, Mihaela Mihai, lon 
Besoiu, Toma Caragiu, Mircea Al- 
bulescu, Draga Olteanu, Gheorghe 
Dinică, Gina Patrichi, Dan Nuţu, 


“Nucu Păunescu, Florin Scărlătescu, 


Olga Bucătaru. 


n 


tiune cinematografică, nu și-a prea găsit stilul; evo- 
luînd cu dezinvoltură — uneori cu o dezinvoltură 
obositoare, adică excesiv de sacadată — printre fapte 
care rămîn pînă la urmă disparate. Ca viziune, 
filmul este cînd’ realist, cind accidental oniric. 
Uneori cînd vrea să fie modern, nu prea reușește să 
fie logic, iar cînd, într-un tîrziu, optează pentru 
stilul clasic, nu are suficientă fluiditate. Mureşan 
este un regizor cu o respirație amplă, pe care a 
dovedit-o în „Răscola“. El nu are însă vocația impro- 
vizației ce pare că l-a obsedat aici. În plus, aş mai 
obiecta o anumită lipsă de semiton în caracteriza- 
rea unor personaje sau a unor relaţii umane. Băiatul, 


Eva SÎRBU 


de pildă, este stigmatizat de la început pe baza unor 
fapte mici-şi neconcludente. Deteliul cu pruncul luat 


la coadă de un puşti care n-are răbdare să aştepte, 
ne apare însă o șotie benignă, iar părerea de rău 


Telex „Sahia“ 


foarte mari, de la 5 filme în sus. 
e „Cupa de cristal”, trofeul oferit 
de Comitetul Sindicatului din studio, 
a ajuns la a 4-a ediţie: 16 filme docu- 
mentare şi 20 de știință populari- 
zată sînt înscrise în concurs. @ În- 
trucît a fost produs un număr egal 
de filme documentare şi de știință 
popularizată iar condiţiile concursu- 
lui lasă la latitudinea regizorilor în- 
scrierea filmelor, s-ar putea trage con- 
cluzia că documentariștii sînt mai exi- 
genţi față de propriile lor realizări. 
@ Ion Bostan a coborit din cerul 
Deltei sub apele Carpaţilor. Rezul- 
tatul: filmul „Pădurea scufundată“ 
(scufundată sub apele lacului Roşu). 


@ Din mou „Mănăstirile din nordul 
Moldovei“, de data aceasta, însă, în 
viziunea lui Erich Nussbaum, Cos- 
tea lonescu şi Vasile Niţu, pentru 
uzul turiștilor străini, pe cheltuiala 
Ministerului Turismului. @ Tot pen- 
tru uzul turiștilor străini, tot pe 
cheltuiala Ministerului Turismului și 
tot o temă inedită realizează regizo- 
rul Gheorghe Horvath şi operatorul 
W. Goldgraber: „Folclor în Româ- 
nia“. @ În luna noiembrie, în comuna 
Recaș, s-au concretizat în imagini 
preocupările regizorului lon Moscu 
pentru realizarea unui film închinat 
înfrățirii naționalităților conlocuitoa- 
re. G Octav l-nitè continuă să sur- 


după un pahar colorat care se sparge, nu ni se pare, 
nici ea, că poate anunța portretul unui viitor renegat. 


Răzvan POPOVICI 


voleze capitalele Europei, cu spri- 
jinul nemijlocit al TAROM-ului, pen- 
tru care realizează filmul intitulat, 
deocamdată, „Start spre România". 
9 Definitivarea planului tematic pe 
anul 1973 a intrat în a patra lună de 
activitate intensă. @ Scriam în „Te- 
lex"-ul din numărul trecut că această 
toamnă va aduce pentru regizorii 
studioului împlinirea unui vechi de- 
ziderat: „ANALIZA“ mult visată... 
Toamna a trecut.. iarna a venit... 
regizorii aşteaptă... 


Mirel ILIEȘŞIU 


față în față 
cu scenaristul 


„Barierei' 


— Aş începe, Teo- 

dor Mazilu, prin a 

vă întreba cum vi se 

pare  „Bariera'-fil- 

mul, față de „Barie- 

E ra'-romanul? Există, 

ştiţi, ideea că transpunerea cine- 

matografică a unei opere lite- 

rare presupune un procent apro- 
ape egal de cîştig și pierdere. 


— Eu cred că nu se poate 
spune nici că a pierdut, nicicăa 
cîştigat. Filmul este o operă 
artistică independentă și are 
puține legături cu cartea din care 
s-a născut. Lumea imaginii face 
să se spulbere tot ce se naște 
prin cuvînt... Cred că filmul 
„Bariera“ îi aparţine în întregime 
lui Mircea Mureșan. El s-a întîlnit 
cu'mine, şi eu m-am recunoscut 
în filmul lui, mai mult ca un per- 
sonaj decît ca un creator. Mureșan 
a reuşit să reconstituie sensul 
poetic al unei lumi, să dea o 
imagine mai reală a periferiei 
Bucureștiului din anii aceia, a 
oamenilor care o locuiau... Oame- 
nii din „Bariera“ nu sînt terori- 
zați de mizerie, nu sînt victimele 
mizeriei şi n-au, ca în atîtea alte 
filme, nostalgia centrului. Ei nu 
vor să parvină, ei vor să fie 
liberi... Lumea interlopă — hoţii, 
prostituatele — este privită în 
ceea ce are birocratic, nu e 
idealizată după un vechi obicei al 
celei de a șaptea arte... Pentru că 
întunericul nu este numai mîrșav, 
ci şi monoton. Singura lume 
vastă e lumea candorii... 


— Vedeţi, aţi plecat de la 
Ideea că filmul îi aparţine lui 
Mircea Mureşan şi am ajuns la 
Teodor Mazilu. Tot ce-mi spuneţi 
acum, revine, ca idee de bază, 
în piesele de teatru, în proza 
satirică, chiar şi în articolele 
care le scrieţi în revista noastră. 


— Aşa e. Eu niciodată n-am 
ideal izat întunericul şi m-amstră- 
duit să demonstrez că ticăloşia, 
formă de atroce contradicție, de 
frustrări adunate, este într-un fel 
demnă de mila noastră sacră. 
Nu e nimic de invidiat în întune- 
ric... Este adevărat că între 


„romanul meu „Bariera“ și ceea ce 


am scris mai tîrziu, 
evidentă continuitate. 


există o 


— Aţi cunoscut lumea- ,„Barie- 
rei" 

— E lumea copilăriei mele. 

— Dumneavoastră cum ați. fi 
adus-o pe ecran, în ipoteza că 
ați fi fost regizor? 


— N-am să fiu niciodată pentru 
că, O spun cu mîndrie, n-am 
talent de regizor. 


— De ce cu mîndrie? 


— Am mai susţinut, chiar în 
paginile acestei reviste — s-ar 
putea să greșesc, după cum vezi 
şi insist în greșală — că filmul 
nu este încă artă. Nu trebuie 
luată asta ca o declaraţie de 
vanitate, ci ca o constatare care 


N ) d e 


Teodor Mazilu: 


P3 


wF == J 


ai i Pa 


nu sint .filmic“ 


Există 
regizori care 
nu pot filma 

firesc 
nici măcar 
o locomotivă, 
dar îi privesc 

de sus pe 
Eisenstein 
sau pe 

Antonioni 


Capodoperele 
nu se pot 
naşte 
la capătul 
unor opere 
mediocre. 


se vrea ştiinţifică. În general, 
nu-mi place să aduc în discuţie 
autoritatea altora, dar ştii-că și 
Malraux suferă de acelaşi păcat... 
E] 

— Ce facem atunci cu capo- 
doperele filmului, ce facem cu 
marii artiști, cum ar fi un Eisen- 
stein, un Griffith, un Fellini... 
Credeţi că din ceva ce nu e artă 
se pot naşte artişti și capodopere? 
era 797 ET CINE ENTRIES ERE 


— Chiar capodoperele reali- 
zate de cinematografie nu re- 
zistă timpului, în măsura în care 
rezistă cele create în pictură, 
în poezie, în literatură. Cinema- 
tograful nu este artă sau încă nu 
este, pentru că n-a cîştigat bătă- 
lia cu timpul. Rezistenţa la timp 
e măsura supremă a artei; arta 
este incompatibilă cu vremel- 
nicia.. Sînt însă mari artişti ca 
Fellini, Antonioni, Chaplin, Berg- 
man, care au reuşit să se ex- 
prime prin film. Dar ei sînt atît 
de mari artişti, încît ar fi putut 
să seexprime prin oricealtăartă... 


— Se prea poate să aveţi drep“ 
dar ei au ales cinemato- 


— „Eu cred că marii regizori 
de care am pomenit mai sus 
sînt şi ei convinşi de fragilitatea 
cinematografului, de aici și am- 
biția lor de a cuceri eternitatea 
pe un teren atît de nisipos. Efor- 
tul lor e grandios și merită toată 
admirația noastră, 


— Spuneţi-mi, această „fragi- 
litate“ a cinematografului v-a 
făcut să ajungeţi atit de tirziu 
la film? 


— De fapt, nici n-am ajuns. 
Ca să pot spune că am ajuns la 
film ar însemna să-i fi înțeles 
legile, așa cum am înţeles legile 
teatrului, ale prozei, ale poe- 
ziei... 


— Şi la poezie aţi ajunstirziu.., 


— La 40 de ani, fără să fi scris 
un vers pină atunci. Dar poezia 
era în mine. Starea poetică exista, 
Abia acum am avut curajul să mă 
confrunt cu ea și s-o comunic. 


Poezia însă a înţeles intensi- 
tatea acestei căutări și m-a 
primit între fiii ei... Acum, 


de pildă, n-aş putea să scriu un 
vers. Aș vrea să mă întorc cu 
modestie, ca la casa părintească, 
la roman. Romanul e un gen pe 
care încă nu-l stăpiînesc, de aceea 
mă întorc la el ca să-l înţeleg. 
Este extraordinar de fascinant s 
înţelegi legile fiecărui gen. 


x 


A 


— Tot nu renunţ la întrebare, 
pentru că mă interesează cu 
adevărat: cum ați fi făcut filmul 
„Bariera'? 


— Simplu... Mult mai simplu- 
Ca o poveste, așa... În orice caz, 
n-aş fi întrebuințat acele flash- 
back-uri pe care eu, nefiind 
filmic, cum mi se reproşează, de 
cînd mă ştiu, nu le-am înţe- 
les. Există prejudecata asta, 
cu ceea ce e filmic și ceea ce 
nu este filmic... Dar eu cred că 
directitatea poate fi uneori mai 


e 


filmică decît tot felu! de formule 
cinematografice complicate... Da- 
că o formulăeste expresia unei 
necesități organice, sigur, ea este 
bine-venită, Dar trebuie pornit 
întotdeauna de la substanță la 
procedeu şi nu să strivești cu 
procedeul substanţa. Cu tot res- 
pectul pentru strălucitul său 
talent, această formulă aleasă de 
Mircea Mureşan cred că lipsește 
filmul de intensitatea prezentului 
și n-ajută personajele să intre 
într-o confruntare directă. Ele 
mai mult fac cunoştinţă unele 
cu altele decît să trăiască 
un prezent real. S-a tăiat mişcarea 
simplă a vieţii... Ceea ce spun 
acum, i-am spus şi lui Mircea 
Mureşan, încă înainte de a începe 
filmul, dar el mi-a răspuns că aşa 
îl vede şi era dreptul lui să-l 
facă așa. Mircea Mureşan arealizat 
un film plin de farmec, de demni- 
tate şi inteligență şi n-are nici o 
importanță dacă eu îl vedeam 
altfel. Scenariul este numai un 
pretext şi scenaristultrebuie să se 
resemnezecu această situație mo- 
destă. Uite, acum, de pildă, scriu 
un scenariu original pentru o co- 
medie. ÎI scriu cu bucurie, pentru 
că mă amuză să văd lumea ideilor 
mele în mișcare. Dar ce va face 
regizorul din acest scenariu? El 
va face, cu siguranță, cu totul 
altceva şi e firesc să fie aşa. 


— Nu cred că e pină la capăt 
firesc, Ar însemna să excludem 
şansa unei întilniri fericite între 
două structuri cît de cit asemănă- 
toare. 
Di 

— Astae ca în amor. Asemenea 
întîiniri există u i 
Dar nu trebuie să [ în 
așteptarea iubirii eterne... Și pe 
urmă, iubirea nu înseamnă neapă- 
rat o relaţie, ci o stare, așa 
cum e starea poetică. Oasemenea 
stare nu este legată de o fiinţă 
anume, indiferent dacă este sau 
nu excepţională. Dacă ar fi legată 
de o fiinţă, ar însemna că fericirea 
noastră e dependentă de cineva, 
nu? Şi orice ființă. sensibilă 


libertate... Deci eu iubesc tot 
ce fac, tot ce am scris și chiar 
şi acest film, „Bariera", care nu 
este perfect, dar nici mediocru, 
Îl iubesc, pentru că îmi ajută să 
comunic cu oamenii. lubirea este, 
sigur, comunicare, nu trufaşă 
izolare în aşteptarea femeilor 
divine sau a capodoperelor... 
Aici trebuie să încerc să- fiu mai 
clar : eu nu cred nici că o capodo- 
peră se naște la capătul unor 
opere mediocre. Unii artişti se 
laudă cu mediocritătea lor, con- 
vinşi că prin muncă modestă 
pregătesc marile evenimente ar- 
tistice. Dar e o copilărie să 
credem că din aceste contribuții 
sirguincioase și posace se nasc 
capodopere... 


— Nu mă gindeam atit de 
departe —la capodopere adică ... 
În ia mg oul 

— Ei, știi foarte bine că în 
cinematografie beţia gloriei e 


D> 


(Continuare în pag. 12) 


faţă în față 
cu regizorul 


„Barierei'“ 


PRE ECE E TELA ERIS i 
— Discutind împre- 
ună, acum5—6 ani, 

inema după premierea la 
Cannes a filmului 

„Răscoala“, vorbeați 

atunci despre cel pu- 

ţin trei variante în care aţi fi pu- 
tut realiza ecranizarea. Mise pare 
că soluţia finală nu a fost aceea la 
care ţineați cel mai mult. De data 
aceasta, la „Bariera', ce v-a 
îndemnat să alegeţi o astfel de 
construcție? Renunțați la înșirui- 
rea epică a mi lei din 
romanul lui Teodor Mazilu, in- 
troduceţi un plan nou al acţiunii, 
în prezent... 

oi ACOM RE FRICII E 

— Am crezut că povestirea 
devine astfel mai atractivă, mai 
ritmată. Ideea planului prezent 

mi S-a impus cercetînd locurile 

în care se petrece acțiunea roma- 

nului, cartierele mărginaşe ale 

Bucureştiului, unde am găsit 

multe lucruri transformate — e 

firesc, după 30 de ani de revoluție 

şi construcție — dar și multe 
elemente de atmosferă şi de 
tipologie umană păstrate. Am 
încercat o reală bucurie redesco- 
perind, din acest unghi, o lume, 


ih a PR e. 


Mircea Muresan: 


—- «+ un film care nu s-a făcut... 
TTADA SARE ES DPTR SUE EI SI-L 

— . l-aş face cu bucurie... Pe 
acești scriitori i-a interesat mai 
ales latura senzațională sau pito- 
rească a cartierului — cîteva 
categorii umane relativ limitate. 
Or, în afară de lumpen-proletari 
şi de mica burghezie care visează 
să evadeze „dincolo de barieră", 
Mazilu vede trăind în cartier, în 
principal, pe muncitorii care for- 
mează o adevărată centură socială 
a orașului. Deci un al doilea 
motiv pentru care am făcut 
„Bariera“ l-a constituit însăși 
lectura cărţii lui Mazilu. M-a 
pasionat, ca întreaga lui litera- 
tură, care mă interesează în 
totalitate, de la schița satirică 
pînă la versuri, de la analiza 
fenomenologică a sportului pînă 
la piesele de teatru. E oliteratură 
de mare originalitate. Mazilu are 
capăcitatea de a intra cu un fel 
de laser printr-un strat social şi, 
pe acolo pe unde trece, privirea 
lui descoperă o categorie de 
amănunte specifice, pînă la deta- 
liul invizibil pentru ochiul obiş- 
nuit. Cînd se oprește asupra 
unui personaj caracteristic car- 


Să nu confundăm sentimentele 
cu sentimentalismul, 
Multe din filmele noastre 
sînt învăluite 


de o duioșie semănătoristă 


povestiri de sine stătătoare des- 
pre Viţu, despre Fănică, despre 
pictor... 
IOSIP: AI RIC ION TU DPI DIR? PIE. 708 
— Mă întreb însă dacă acele 
„Noduri epice" nu reprezentau 
cumva nişte puncte de rezistență 
necesare pentru film, susceptibile 
de a fi preluate în scenariul 
cinematografic sau reinventate, 
chiar dacă ele n-ar fi existat 


nici în ediția întîiaa romanului. ” 


— Nu cred că e obligatoriu să | 


se recurgă totdeauna la astfel de 
soluții dramaturgice pe care le 
numiţi „puncte de rezistență“ sau 
„noduri epice“. De la început, 
ne-am propus, împreună cu Ma- 
zilu,săoperămo secțiune printr-o 
zonă socială şi geografică, fără a 
însăila neapărat o povestire, ci 
reconstituind o atmosferă, nişte 
caractere foarte puternice. 


PLANGI EERE E E EEE DOES: Esta 
— Cum? 


— Aşa cum se vede în film. 
Adică tot prin mici „noduri 
epice” şi dramatice, fiindcă ceva 
tot se povestește: Viţu îi face o 
vizită pictorului, jandarmul face 


a reinvia o lume 


tocmai pentru că o găsea mereu 
singură — deci altă dramă 
sugerată. Pictorul era un artist 
care trăise și el o dramă, a 
ratării — era de altfel mai în 
vîrstă, avea 60 de ani — în film 
el este un bărbat de 40 de ani, 
care practică pictura de gang cu 
seninătate. Toate aceste drame 
au dispărut din film, cum au 
dispărut și momentele epice şi 
sentimentale. Îmi amintesc că, 
acum 5 ani, întorcîndu-vă de la 
Cannes — unde „Un bărbat şi o 
femeie" tocmai fusese premiat — 
făceați elogiul întoarcerii la sen- 
timentele fundamentale... 


— Să nu confundăm sentimen- 
tele cu sentimentalismul. Destul 
de multe filme românești suferă 
de defectul de a fi sentimenta- 
liste. În loc să privească realitatea 
deschis, cu o anumită severitate, 
ele o învăluie adesea într-o 
duioșie semănătoristă, fiindcă se- 
mănătorismul n-a fost un curent 
literar apărut întîmplător. El 
ţine de o predispoziție care n-a 
dispărut. 


— Întrebarea e că dacă această 
serie de epurări severe nu a 


retrăind un trecut pe care-l 
cunoșteam, de fapt, dar începu- 
sem să-l uit. 


— În general, filmele noastre 
nu fac dovada unei preocupări 
şi cu atît mai puţin aunei pasiuni 
de a descoperi și mai ales de a 
redescoperi anumite medii so- 
ciale caracteristice, 


— Nu știu dacă este exact 
ceea ce spuneți — că n-ar exista 
o preocupare pentru anumite 
medii sociale. De pildă, „Străzile 
au amintiri“... 


— Mai degrabă „Cartierul ve- 
„seliei“ aş zice eu. E adevărat, 
există unele antecedente, dar 
nu prea multe: am mai putea 
cita, epuizind poate lista de 
abia începută, filmul lui Francisc 
Munteanu, „Dincolo de barieră“, 
după G.M. Zamfirescu... 


— Eodiferenţă de optică, însă 
între „Bariera“ aceea și „Bariera“ 
asta, ca și între G.M. Zamfirescu 
și Teodor Mazilu. Dacă mă gîn- 
desc bine, periferia Bucureștiului 
este o zonă socială care a fost 
înfăţişată într-un mod mai degra- 
bă unilateral în literatură. Pe 
G.M.Zamfirescu şi chiar pe 
Eugen Barbu, în „Groapa“... 


tierului — să zicem, hoțul, acesta 
nu mai rămîne hoţ de rînd, ci 
devine expresia inedită a unei 
întregi lumi. La fel, jandarmul 
nu e văzut în limitele „tipice“ 
ale profesiei sale, ci e înzestrat 
cu o viziune proprie asupra uni- 
versului, individul ridicîndu-şi ti- 
căloşia la nivelul unei filozofii. 
Sae Sa VEI ROLEI: PEG 

— Apropo de Mazilu, am re- 
marcat în roman unele momente 
care țineau poate de o latură a 
talentului său, pe care ulterior 
scriitorul nu şi-a cultivat-o: unele 
pasaje de factură epică. De 
pildă, romanul de dragoste din- 
tre Treişpemii şi Rădiţa, episodul 
împărțirii manifestelor de către 
cei doi UTC-işti care se iubesc... 
“PRON AER: APESE AREARE 

— Vorbiţi despre prima ediție 
a romanului, pe care .eu am 
uitat-o. Eu am pornit adaptarea 
pentru ecran de la ediția a treia, 
Scriitorul însuşi a eliminat multe 
momente din prima ediție a 
romanului. Nu mai există „un 
roman dedragoste” între Treişpe- 
mii şi Rădiţa. Băiatul e mai mult 
o cunoștință a familiei și nu-l 
mai vedem nici împărțind mani- 
feste. Face altceva. Mazilu nu e 
un sentimental și nici eu nu sînt. 
Romanul se prezintă acum sub 
forma unor capitole, ca nişte 


o vizită pictorului, joacă table, 
vorbesc; se dă „recepţie“ la Viţu, 
Viaţă de: mahala... Momente, cu 
ciocniri şi interferenţe între psi- 
hologii şi caractere, între diferite 
moduri de a vedea lumea, de a 
concepe demnitatea. Nu m-a 
interesat însă ca acestea săse 
producă într-o ordine 
curentă, ci ca într-un act de 
memorie. 

E vorba, cum spuneam, de 
nişte caractere puternice, ceva 
mai aparte. Deși ilegalist, Viţu, 
de pildă, nu e ceea ce se cheamă 
un om de acţiune. Adică acțiunea 
lui e de ordin moral, nu faptic. 
El este un om de spirit care acţio- 
nează asupra semenilor săi din 
cartier, cu mijloacele sale, ironic, 
fără a fi agresiv, cel puţin în 
acea etapă. E şi el „un filozof“. 
Din această cauză m-am gîndit 
de la început la Octavian Cotescu 
drept interpret ideal al rolului. 
De altfel, tot filmul se bazează pe 
valoarea caracterelor, a tipologi- 
ei, a atmosferei și a interpretării. 
ea PE IE DAC ERIE E SEEE 


— Spuneaţi că nu sînteţi un 
sentimental. Îmi închipui că așa 
se explică epurarea întregii parti- 
turi de orice element care ar fi 
putut să frizeze melodrama: în 
roman, Viţu trăia și elo tragedie, 
îl murise nevasta, apoi cunoştea o 
altă femeie pe care o părăsea, 


epică | 


diminuat substanța virtuală a 
filmului şi dacă dumneavoastră, 
Mircea Mureşan, poate spre deo- 
sebire de Mazilu, nu sînteți cum- 
va un sentimental care se ignoră. 


— Nu prea înțeleg unde vedeţi 
acea „epurare” de care filmul ar 
suferi. Relaţiile dintre Rădiţa şi 
Treişpemii, de pildă, au âjuns 
fireşti. De ce să se țină de mînă? 
„Explozia sentimentală“ este evi- 
tată. Totuși, în film există două- 
trei momente în care se sugerează 
că a existat sau ar fi putut exista 
o asemenea „explozie“. Există 
apoi scena din final, cînd cei doi 
îşi reproşează, în clipa cînd. se 
despart, că nu s-au iubit destul, 
că şi-au ironizat dragostea. Este 
un moment emoționant, senti- 
mental, dacă vreți. În acest mod, 
prin sugestii mai discrete, se 
exprimă destul de exact relaţiile 
dintre cei doi tineri, care nu sînt 
niște relaţii pasionale. Rădița 
era o fată energică, cu un caracter 
puternic, dominîndu-l pe Treişpe- 
mii, Şi el acceptă, îi place jocul 


acesta. $e și sărută, tot într-un 
fel de facă. 


— Dar un sărut este un eveni- 
ment extraordinar! El poate să 


»—> 


(Continuare în pag. 13) 


11 


fată in față 


cu scenaristul 


„Barierei“ 


(urmare din pag. 10) 


foarte mare. Aici poți deveni 
uşor celebru. Sigur, ei cred că 
filmul lor e o capodoperă. Există 
regizori care nici măcar o locomo- 
tivă firească nu pot filma ca 
lumea, dar îl privesc de sus pe 
Eisenstein sau pe Antonioni... 
Am lucrat și eu încinematografie, 
ca redactor, acum vreo opt ani 
şi am fost uimit de amestecul 
bizar de confuzie și de beatitu- 
dine ce domnea acolo... Primele 
materiale filmate — curios, și 
azi se întîmplă la fel — sînt 
întotdeauna nemaipomenite, zgu- 
duitoare. Mai tîrziu, cînd tot 
materialul e filmat, entuziasmul 
mai scade puțin și i se mai recu- 
nosc și lui Antonioni nişte me- 
rite; la montaj, părerile încep să 
fie împărțite, iar la premieră, 


Teodor Mazilu: 


nu sint ..filmic” 


toată lumea e lămurită... Ceea ce 
este însă extraordinar în cinema- 
tografia noastră, e incapacitatea 
de a învăța din experienţă. Cu 
aceeași iluzie, şi cu aceeași in- 
conştienţă, o luăm mereu de la 
capăt, persistînd în eroare. Așa 
se explică, cred eu, de ce fiecare 
film care apare e maj bun decît 
precedentul, fără să fie cu ade- 
vărat mai bun. Mai mult decît: 
atît: eroarea o dată verificată, 
capătă autoritate și echivalează 
cu o realizare. Mulţi dintre cei 
care fac filme nu doresc decît 
să mai facă încă unul după rețeta 
verificată, cu care nu mai au nici 
un fel de problemă, chiar dacă 
reţeta aceea era o prostie. Sigur 
că nu e vorba numai de o eroare 
a regizorilor sau, mai exact, 


Mahalaua neidealizată 


(Draga Olteanu 


Sintem în evul mediu timpuriu, pe 
la 1460, în timpul domniei lui Vlad 
Ţepeş şi povestea imaginată de 
Alexandru Mitru se învecinează, prin 
forța împrejurărilor, cu un tărîm 
mitic, cu  descălecarea primilor 
voievozi. E timpul din care vin toate 
basmele noastre, sîntem încă în lu- 
mea pe care au reînviat-o, fabulînd, 
Creangă şi Ispirescu, aceea pe care 
o idealiza Eminescu însuși. Aburul 
de vis frumos care încarcă imaginea 
lui Ștefan Horvath, fantezia fascinan- 
tă a costumelor cu care Ileana Oro- 
veanu drapează personajele, pe fun- 
dalul pur, atemporal, al unor cti- 
torii imemoriale, figurile de lleană 
Cosinzeană și de Făt Frumos pe care 


și Gina Patrichi 


viteaz și 


numai de tandrețea faţă de pro- 
priile erori, ci de un sentiment 
general pe care l-a născut, cred 
eu, birocraţia. Tot de pe timpul 
cînd eram redactor, îmi aduc 
aminte că toate scenariile mai 
bune deveneau suspecte numai 
prin faptul că erau bune. Ca și 
cum seriozitatea artistică ar fi 
fost dușmanul cel mai mare. În 
schimb, scenariile artificiale care 
colcăiau de fraze agramate și 
probleme false, care duduiau de 
aroganță și anemie, erau îmbrăţi- 
şate cu căldură maternă, $i pe 
urmă ne uimimcă ceeacelipsește 
în mod inexplicabil din filmele 
noastre, este realismul... Tot 
mereu aud: cutare întîmplare e 
filmică și alta nu e filmică. Eu 
cred că experiența de viață nu 
poate fi împărțită în experiență 
filmică și nefilmică. În măsura în 
care regizorul, să spunem, în- 
cearcă să dettrie o realitate 
„ca-n filme“,el inevitabil greșeşte. 
Viața nu trebuie să fie „ca-n 
filme”, viaţa trebuie să fie ca-n 
viaţă. Eu n-am văzut în cinema- 
tografia noastră nici măcar o 
scenă de dragoste cît de cît 


ri ERTI To : T: 


firească. Dacă oameniişi cînd se 
sărută sînt artificiali, atunci ce | 
pretenții să mai avem de la 
problemele mai complicate, de 

la actele mai grave ale vieţii? 

Nu trebuie să uităm, noi creăm 
pentru nişteoameni vii. 

TEN SAER PERENE E, CI SN 


— Nemulțumirea dumneavoas- 
tră este destul de argumentată 
ca să vă pot întreba cu speranţa 
unui răspuns drept: ce şanse 
credeţi că are filmul românesc 
să iasă la un liman de adevăr, 
nu cu un film-două, ci cu filme? 
PE PRR E IE: SPIRE RU 

— Eu cred că această stare de 
nemulțumire nu e monopolul 
meu. Sînt desigur alții careauo 
suferință mai mare în legătură 
cu filmul românesc. Sînt mai 
strîns legați de el. Deci sînt şi 
mai nemulțumiți. Şi o dată ce 
există această stare de nemulțu- 
mire, speranțele încep să se pre- 
simtă. Cred, ca să spun drept, 
că exact această stare de nemul- 
țumire are șansasă se transforme 
într-o stare de creație adevărată, 


Eva SÎRBU 


Un hoţ printre pungași 
(Gheorghe Dinică, Draga Olteanu, Nucu Păunescu) 


Căpitanul Ion 
este un Robin Hood muntean, 
mare trăgător cu arcul, 


Li 


În cine trage căpitanul? 


le desenează, cel puțin prin siluete, 
debutanta Carmen Ghiman și actorul 
Vladimir Găitan, toate acestea ţin 
de un arsenal de mijloace adecvat 
reconstituirii cinematografice a aces- 
tei lumi, 

Numai noutatea acestuifilon tema- 
tic şi calitatea unora dintre colabo- 
ratori ne fac însă sănu fim frapați, de 
la început, de erorile, uneori mari, 
de logică şi de măsură, pe care con- 
structorul filmului le comite. 

Nu se poate să traduci o legendă 
istorică în limbajul acestei arte prin 
excelență vizuale, fără să ţii seama 
de implicaţiile de spaţiu ale acțiunii, 
Sigur, eroii pot să zboare „ca vîntul 
și ca.gindul“, dar e cam mult de aici 


și pînă la a arăta o prințesă îmbrăcată 
cu tot dichisul de mireasă, alergînd pe 
cărările tuturor formelor de relief, 
din munți pînă în mijloculcîmpiei, ca 
să-și întîlnească tocmai acolo iubitul, 
cu care se îmbrățișează şiare o scurtă 
conversație. După care iubitul în- 
calecă și pleacă, iar ea rămine, în 
superbu-i costum, singură, bătută de 
cele patru vînturi, în timp ce la ori- 
zont se arată oștile otomane. Este, 
de asemenea, de cea mai dubioasă ca- 
litate momentul oniric de groază pe 
care-l trăiește prinţesa, retrospectiv, 
în puţinele clipe cînd își îmbrățișează 
iubitul în mijlocul cîimpiei, moment 
justificat poate doar de ambiția 
regizorului de a fructifica într-un 
film de lung metraj un procedeu de 
filmare pe peliculă color, cu efecte 
foarte discutabile ca gust. Aurel 
Miheleș nu găsește echilibrul între 
reconstituire istorică, legendă şi 
basm, șocindu-ne și prin alte inadver- 


tenţe: ce e, de pildă, cu acei mare 
pocal de aur, bătut tot în pietre 
scumpe şi pus vizibil pe @ piatră, lîn- 
gă un izvor, la drumul mare, drept 
cutie poștală sui generis, încare 
căpitanul lon şi prințesa sa aleargă 
de foarte departe să-și lase unul 
altuia răvașele secrete de dragoste? 
Spre același contrast de specii trimit 
și desele filmări au relanti, ca 
şi racursiurile şi obiectivele grandan- 
gulare care diformează perspectiva 
unor cadre, linear-suave, — întreg a- 
cest amestec părînd să țină mai mult 
de defularea unor ambiții de experi- 
ment, decît de formula virtuală a 
filmului. Să mai adăugăm că perucile 
și machiajul multora dintre actori 
sînt executate primitiv şi grotesc — 
punctul limită atingîndu-l cele cîteva 
apariții cadaverice ale iui Vlad Țepeș, 
în care cu greu mai putem recu- 
noaște pe Virgil Ogășanu. În virtu- 
tea unor efecte de aceeași natură, 


—— - 


- — —— 


față in fată 
cu regizorul 


a reinvia o lume 


„Barierei“ 


(urmare din pag, 11) 


devină subiectul unui întreg film 
sau al unei secvenţe. În treacăt 
fie spus, noi nu i-am văzut săru- 
tîndu-se. l-ați lăsat să se sărute 
în culise. 

PARCA IE PET CREDE ZA S 

— Să trecem peste gluma cu 

culisele, Nu ştiu cît de important 
este evenimentul unui sărut pen-” 
tru dumneavoastră. Dar, în ceea 
ce-i priveşte pe Rădița și Treişpe- 

mii, ei nici nu sînt personajele 
principale ale filmului. „Bariera“ 

este filmul unui mediu social și 

nu filmul unui personaj, nici al 

unui cuplu. Evorbadeolume din 

care face parte Viţu, din care 

face parte jandarmul, din care 

fac parte cei doi tineri, și Tuţu- 

leasa, şi hoţul, și comisarul... 

Unele personaje sînt sub influenţa 


lui Vitu, care determină anumite 
transformări de ordin politic 
sau moral în conştiinţa lor, altele 
se supun altor gravitaţii. Acest 
tablou fauvist, această mișcare 
centrifugă ne-au preocupat, să le 
reînviem din unghiul prezentului, 
i NINE AD CEI TARNE A 


—- În privinţa timpului prezent 
din film, el constă de obicei, cînd 
revenim din retrospective, din 
cite un cadru static, de citeva 
secunde, în care vă vedem pe 
dumneavoastră, regizor, stînd de 
vorbă, în faţa unui magnetofon, 
cu personajul regăsit, la rîndul 
lui nemișcat, fără să auzim 
discuţia și fără să remarcăm 
vreun gest aparte. 

mi s-a 


părut deloc 


Pictorul şi comisarul 
(lon Besoiu și Toma Caragiu) 


sînt cu totul insignifiante şi apariţiile e 


altor actori ale căror nume pot fi 
citite pe genericul filmului, e 

Multe dintre soluţiile regizorale e 
încurcă destul de mult iţele acestui e 


B necesar să fac încă un film pentru 


a arăta ce mai face șeful de post 


cu familia lui, cu copiii... 


— N-ar fi fost vorba de „încă 
un film”, Acest plan al prezentu- 
lui mi se pare că rămîne o inten- 
ție care n-a fost elaborată dra- 


maturgic, la nivelul detaliilor 


un mic incident, care să ne sur- 


prindă, o poantă care să ne fi 
făcut să surîdem... Ce aflăm în 
plus, prin introducerea acestui 


plan în prezent? 


— Aflăm punctul de orientare 
spretrecut, aflămunciobdintr-un 
vas, aflăm o epavă, de pildă, un 
comisar de poliție ca acela pe 
multe 


care l-am văzut în mai 
secvenţe de acum 30 de ani, la 
azilul de bătrîni. 


puncta un salt peste timp şi 


răsturnarea unui destin. De alt- 
fel, dintre toate personajele fil- 


mului — cu excepţia pictorului 
— nu mai trăiesc decît ticăloşii. 
Un capriciu dur al vieţii. 


€ E o sugestie 
care mi se pare suficientă şi reve- 
latoare, în acest caz, pentru a 


— Pe pictor nu-l revedem. 


— Nu m-a interesat. Este un 


personaj cu care nu polemizez, 
iar cei care m-au interesat din 
alt unghi au căzut în luptă... 
Adevărul e că am avut iniţial 
altă intenţie și n-am găsit destul 
curaj s-o duc pînă la capăt. Aș fi 
vrut Să pornesc de la cu totul 
alte personaje, reale — prototi- 
puri ale celor dispărute, perso- 
naje care trăiesc astăzi și pe care 
le-am descoperit în timpul docu- 
mentării pentru film, lar despre 
cei care au dispărut, voiam să 
prezint urmele materiale ale 
existenţei lor, descoperite tot la 
fața locului: fotografii, obiecte. 
Atunci tot filmul ar fi apărut ca 
reînvierea unor fapte absolut 
reale. Nu înțeleg ce m-a oprit să 
realizez această intenţie. 


— Vă mulţumesc. 
EREA V KAT ICI PITT "ASR FEAA 
r Valerian SAVA 


Treişpemii și Rădița 


film care sînt numeroase: o poveste 
de dragoste, complicată cu gelozie e  Reflecțiile mele după vizionarea 
şi răzbunare, istoria unui complot „Săgeţii căpitanului lon" sînt ale 
boieresc. împotriva lui Vlad Tepeș, ” unui istoric, nu ale unuicritic de film. 
complot al cărui fir reuşeşte să-l O Nu mă pot pronunța așadar decît 
prindă căpitanul lon, care căpitan œ asupra plauzibilității istorice a si- 
e prins la rîndul lui de complotiști, “ tuațiilor înfăţişate într-un film de 
apariția în tabăra turcească a preten- @ ficțiune. lar dacă în încheiere voi 
dentului la tron, Radu cel Frumos, e exprima și judecăți de valoare, ele 
samd. A sînt numai ale spectatorului, condi- 
Cu o bună idee și chiar cu o schiţă  ţionat, fireşte, de o viziune asupra 
de story atrăgătoare, filmul n-a œ epocii lui Țepeș obținută din docu- 
beneficiat şi de un scenariu cinemato- “” mente şi cronici. 
grafic propriu -zis și cu atît mai puţin O Căpitanul lon este un fel de Robin 
de un decupaj sau de o concepţie a Hood muntean, devotat domnuluisău, 
regizorală care să clarifice şi să acorde ™ înverșunat dușman al otomanilor și 
între ele diferitele linii ale subiectu- @ al boierilor trădători și, în plus, mare 
lui, să‘ pună accentele de sens şi œ trăgător cu arcul. Personaj imaginar, 
surdinele de stil necesare. peripeţiile lui depind deci de ro- 
Val. S. DELEANU E Mancierul care l-a propus pentru 
ecran. Dar atenție: cu condiția 
respectării a ceea ce se știe despre 
@ ambianța istorică în carea fost plasat 
personajul. Trec peste retușurile 
posibile în ce privește costumația, 
@ arhitectura cetăţii Poienari (care 
Ş aduce prea tare aminte de Tur- 
nul Chindiei din Tîrgovişte, fan- 
O tezist restaurat în veacul trecut) 
e: limba prea modernă a acestor 
munteni de acum cinci secole. În 
@ toate, autenticitatea putea fi respec- 
tată fără a păgubi cu nimic fabulația. 
Să admitem că spectatorul s-a regă- 
sit totuși în ceea ce-şi închipuie a fi 
fost vremea lui Ţepeş. Mai grav este 
@ faptul că filmul poate întări portre- 


[a 
Producție a Studioului cinema- 
tografic „București“. Regia: Aurel 
Miheleş. Scenariul: Alexandru 
Mitru. Imaginea: Ştefan Horvath. 
Muzica: Lucian Meţianu. Decoru- 
rile: Nicolae Nobilescu. Costu- 
mele:  lleana  Oroveanu. Cu: 
Vladimir Găitan, Amza Pellea, 
Carmen Ghiman, lon Besoiu, 
Mircea Albulescu, Nicolae Secă- 
reanu, lon Marinescu, Ştefan 
Velniciuc, Viorel Comonici, Mi- 
haela Nestorescu, Sanda Aderca, 
Virgil Ogăşanu. 

Oi ZI ZE DATEI. EE E 


(Dan Nuţu și Mihaela Mihai) 


oz 


Ce spune un istoric? 


tele false ale celor doi frați dușmani: 
Vlad Tepeș și Radu cel Frumos. 
Primul, maladiv, întunecat, rigid, este 
în viziunea filmului tocmai acel 
Dracula psihopat și sanguinar cu care 
anumiți romancieri de mîna a doua, 
câ Bram Stocker, sau regizori în cău- 
tare de senzațional încearcă abuziv, 
de la începutul acestui veac, să ex- 
ploateze pe seama vampirismului, 
personalitatea unui Vlad Voievod din 
Tara Românească, realistul şi lucidul 
nostru Țepeș care-și „apăra sărăcia 
și nevoile și neamul“ mai dur, poate, 
dar mai eficient decît alții. De ce 
oare, fără nici o justificareîn econo- 
mia filmului, eroul însușiși încarnarea 
lui (cum ai acceptat acest rol, Virgil 
Ogășanu?) sînt, deopotrivă, batjo- 
coriţi? Un Radu cel Frumos efeminat, 
ridicol, bănuit şi de lucruri mai rele, 
un „giuvan“ în apariția lui. (cu turban 
pe cap la mijlocul secolului al XV-lea, 
dacă era atunci îngăduit unui principe 
creştin!), iată ce mi s-a părut că în 
concepția filmului însemna poarta 
deschisă spre orice, numai senzațional 
să fie. Notez că bănuielile privindu-l 
pe Radu cel Frumos nu sînt confirma- 
te şi că spre 1460 el trebuia să fi fost 
deja tatăl Mariei,viitoarea soţie a lui 
Ștefan cel Mare, care i-a dăruit pe 
Bogdan, urmașul său la tron. Bunicul 
lui Bogdan fusese, așadar, tocmai 
bicisnicul Radu din fimul de faţă. 
Asocierea e, cel puţin, penibilă... 


Pentru tot ceea ce Val. S. Deleanu 
reproșează filmului din punct de ve- 
dere artistic, sînt,ca spectator, de 
acord cu el. În urmă cu cîţiva ani, 
copiii mei m-au obligat să le cumpăr 
din librărie cartea lui Alexandru Mi- 
tru. N-am citit-o—cite alte romane 
istorice n-am apucat să le citesc?!— 
dar am avut impresia atunci, din 
zelul lor, că-și găsiseră Robin Hood-ul 
dorit de adolescența tuturor timpu- 
rilor. 

Copiii mei (10 — 14 ani) au văzut fil- 
mul și oricît de derizoriu ar fi ver- 
dictul lor, el trebuie înregistrat ca 
hotărît negativ. Fuseseră frustraţi 
de Robin Hood-ul așteptat, cu tot 
zelul lui Găitan, vrednic, în treacăt 
fie zis, de o soartă mai alta (dacă nu 


mai bună!). 

Ne-am întrebat împreună, în- 
torcîndu-ne acasă, de ce Aurel 
Miheleș, care-l cultiva cîndva pe 


Caragiale, nu reia „în clipele sale 
pierdute“ vechi lecturi din clasicii 
noștri, de pildă Sadoveanu, ca,„Zodia 
Cancerului“ sau „Fraţii Jderi”. Poate 
că bătrînul povestitor i-ar fi dat nu 
numai excelente idei pentru film, 
dar l-ar fi şi îndrumat mai bine spre 
acea parte din istoria românească 
a cărei regăsire este deopotrivă o 
unanimă bucurie pentru spectator 
şi un sigur succes pentru creator, 


Virgil CÂNDEA 


13 


pe ecrane 


Ofensiva antidrog 


Filiera 
franceză 


man. Faptele s-au petrecut 


@ Acţiunea anti-drog, tema din 
French-Connection, ainspirat mai 
întîi pe romancierul Robin Moore, 
apoi pe scenaristul Ernest Tidy- 


1962, cînd F.B.l.-ul a depistat la 
New York un transport de 52 kg 
heroină, sosit via Marsilia, în 
maşina unui, actor — animator 
al televiziunii franceze. Actorul, 


pe scurt despre: 


Bărbatul care 
vine după bunica 


Producţie a studiourilor DEFA-Berlin. Regia 
Roland Oehme. Scenariul: M. Janowski şi 
L. Kusche. Imaginea: W. Braumann. Cu: 
Winfried Glatzeder, Rold Herricht, Marita 

hme, Katrin Marth, Marianne Winscher. 


Să ne închipuim că o bunică se 
căsătorește și pleacă în voiaj de 
nuntă. Ce ne facem, cine ne gătește, 
cine ne spală, cine are grijă de copii? 


14 


lată dilema în care se află familia 
Presold. La început, familia părăsită 
într-un chip atît de neprevăzut va 
încerca să rezolve singură sarcinile 
care reveneau iubitei bunici. Zadar- 
nic! Arta gătitului nu acceptă neini- 
țiaţi, îngrijirea copiilor cere răb- 
dare... 

Regizorul Oehme a încercat și a 
reuşit în bună parte să ne ofere o 
corectă comedie de situații cu cîteva 
bine plasate accente satirice. Realis- 
mul detaliilor, ritmul alert, jocul 
corect al actorilor — sînt cîteva 


care intenționase să rămînă doar 
cîteva zile în 
obligat să-şi prelungească șederea 
cu cinci ani... în penitenciar. 


S.U.A., a fost 


faţă. 


lulian GEORGESCU 


Pasărea liberă 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia 
Liudmil Kirilov. Scenariul: Gheorghi Mişev. 
Imaginea: Gheorghi Rusinov. Cu: Filip Trifo- 
nov, Nevena Kokanova, Elena Rainova, Kiril 
Gospodinov, Asen Gheorghiev. 


ETIENNE N e E EERST 

lată un film simțit, cald, sincer 
despre adolescență. O adolescență 
nu lipsită de întrebări, de semne de 
mirare, de căutări, de aspirația spre 
puritate și frumos. Ran, personajul 
principal, parcurge în film drumul 
prieteniei, al primilor fiori ai dra- 
gostei, al dilemei alegerii viitorului, 
Ran este un personaj setos de ade- 


„French-Connection" (titlul filmua 
lui în original) este denumirea sub 
care e cunoscută rețeaua de traficanţi 
de droguri care-și are sediul la 
Marsilia. Port de primă mărime și 
primă importanță la răscrucea drus 
murilor dintre Asia şi America, 
Marsilia găzduiește în ultimii ani 
numeroase şi moderne laboratoare 
de prelucrarea drogurilor. Aici so- 
sesc pe calea apei sau a aerului 
recoltele de opium din Turcia sau 
cele din Burma, Thailanda şi Laos 
(numai aceste trei țări furnizează 
58% din producția mondială ilicită 
de opium, evaluată anul trecut la 
1 200 tone). Firesc, tot la Marsilia 
se află și boss-ii cei mari care dirijează 
traficul de stupefiante aducător de 
profituri cifrate la milioane de 
dolari. O cantitate relativ mică 
rămîne pe vechiul continent, dar 
marea parte de heroină, opium, 
marijuana, prelucrată aici, trece 
oceanul pentru a fi desfăcută în 
Canada, America de Sud şi mai ales 
în Statele “Unite, unde statisticile 
numără în prezent 560.000 de victime 
ale drogurilor, adică de 10 ori mai 
mult decît în 1960. În fața acestei 
adevărate tragedii naționale, Casa 
Albă a cerut Congresului american 
înzecirea sumei alocate Biroului de 
narcotice pentru anul viitor de la 
78 milioane dolari la 729 milioane 
dolari. lată cifre care măsoară mai 
bine decît cuvintele tragedia drogu- 
rilor și dezvăluie o nouă fațetă a 
escaladei violenţei pe care 9 cunosc 
ultimele decenii ale secolului nostru. 

Bătălia anti-drog dată de către 
F.B.I, — şi agenţiile specializate care 


De ce 


@ Maxic: Armata a distrus, în 
1970, 4 000 de culturi de marihua- 
na şi 11.000 de culturi de maci. 
În același an, 2420 de persoane au 
fost arestate ca filnd implicate 
în afaceri cu droguri. 

(„ Time” — septembrie 1972) 
© Peru: În Peru un transport 
de cocaină poate valora 5 000 da 
dolari; dar de îndată ce el a 
trecut graniţa Statelor Unite — 
curierul primind 1 000 de dolari 
pentru fiecare! kg de drog trans- 
portat — preţul se ridică la 
25 000 dolari. 

(„ Time" — septembrie 1972) 
@ Filipine: Primarul  Manilei 
declara că în curînd capitala Filia 
pinelor va ajunge, în privința 


văr, de dreptate, un persopaj care 
nu vrea să accepte compromisuri, 
care trăieşte în numele frumosului 
din lume. Regizorul Liudmil Kirkov 
a asigurat filmului său spontaneitatea 
și prospeţimea specifică vîrstei dess 
pre care vorbeşte, fără să ne lipseasa 
că de o necesară notă de umor, 
El a reușit să "găsească și tipuri inte- 
resante pentru interpretarea pers 
sonajelor de plan doi, elevi aflați în 
pragul terminării clasei a XIl-a, 
Sînt de notat și contribuţiile actori- 
cești ale tînărului Filip Trifonov — 
un Ran simpatic, exploziv, nu lipsit 
nici de entuziasmele, nici de stîngă- 
ciile vîrstei și ale Nevenei Kokanova, 
o prezență actoricească necesară 
pentru a susține tonalitatea lirică a 
filmului, 

AL R 


pe ecrane 


cs 
lucrează, practic, 24 de ore din 24, dau cele două urmăriri-cheie ale 
face obiectul unor frecvente relatări filmului. Una concepută pe maxi- 


în presă. Relatări care, deși nu fac 
decît să reproducă fapte autentic 
"petrecute în orașele americane, pot 
părea tot atitea palpitante scenarii 
ale. unor imaginate filme polițiste. 
Reciproca este însă și ea valabilă. 
Tot mai multe filme polițiste par 
astăzi transcrierea cinematografică a 
unor incredibile caziere judiciare. 
Este și cazul filmului de față, 
semnat de William Friedkin — film 
care este de fapt relatarea în limitele 
totalei veridicități a unei acțiuni 
reale a Brigăzii de narcotice de la 
New York pentru depistarea unui 
transport masiv de heroină, sosit via 
Marsilia. De altfel, unul din cei doi 
polițiști urmăritori este el însuși 
ofițerul unei brigăzi. anti-drog. 
„Filiera franceză” este, astfel, mar- 
torul artistic al unui episod devenit 
aproape cotidian în viaţa Americii 
de azi. Excelent construită, naraţiu- 
nea dramatică se desfăşoară fără 
fisuri de logică, dîndu-ne o lecţie 


de concizie, ritm și interpretare 
actoricească. Ordinul dat tuturor 
brigăzilor  anti-drog: „Găseşte și 
distruge!“ este îndeplinit aici în 
ciuda nenumăratelor piedici. Un 


certificat în favoarea regizorului îl 


mum de viteză, între mașina — 
împrumutată aproape cu forța de 
către agentul federal. de la un tre- 
cător — lansată într-o goană nebună 
pe podurile new-yorkeze metalice, 
suspendate, urmărind în plonjon 
metro-ul în care călătorea unul 
dintre traficanţi; cealaltă, concepută 
pe contraritm,- parcă cu încetinito- 
rul, între același polițist și boss-ul 
bandei — respectabilul domn din 
Marsilia care acţiona la adăpostul 
rozetei Legiunii de Onoare ce-i 
împodobea reverul hainei impecabil 
croite. 

Și dacă ar fi să contrazicem-finalul 
filmului în care același respectabil 
domn din Marsilia scapă din ultima 
încăierare cu poliția, îndreptîndu-se 
din nou spre criminala-i îndeletni- 
cire, am face-o citînd cazul real al 
unui alt „rege al drogurilor", argen- 
tinianul de origine franceză, Joseph- 
Auguste Ricord (acuzat de a fi intro- 
dus în S.U.A. cinci tone şi jumătate 
de heroină în ultimii 5 ani) care a 
fost extrădat de curînd autorităților 
americane, urmînd să apară în fața 
justiției. 

Adina DARIAN 


ETAPE ZA DFT AZER EA SRI TOT E PC EROS: CCI ZOE A VEN RE TONE IE 
Producție a studiourilor americane. Regia: William Friedkin. Scenariul: 
Ernest Tidyman, după romanul lui Robin Moore. Imaginea: Owen Roizman. 
Cu: Gene Hackman, Fernando Rey, Roy Scheider, Marcel Bozzuffi, Tony 
Lo Bianco, Frederic De Pasquale, Bill Hickman. i 

Film distins cu premiul Oscar pe 1971 pentru: cel mai bun film, cea mai 
bună regie, adaptare scenică, montaj. Oscar pentru interpretare masculină 


lui Gene Hackman. 


traficului de droguri, New York-ul şi 
Chicago. Declaraţia sa se referea în 
special la răspindirea drogurilor în 
mediul tinerilor moştenitori ai mari- 
lor bogătaşi. Depistarea delincvenţi- 
lor este cu atit mai grea cu cit prin- 
tre traficanţi se numără și mulţi copii 
de școală și femei de peste 60 de ani, 
care au declarat la interogatorii 
„că drogurile nu sînt dăunătoare 
atunci cînd le miroși!”. În activitatea 
sa, poliția este asistată în ultima 
vreme de o serie de echipe de 
detectivi-pe-contract (KAP). Contra 
unei sume de bani care a ajuns în 
ultimul timp pină la 1000 de dolari 
(adeseori banii sînt furnizaţi clandes- 
tin chiar de către marii bogătași 
pentru a-și scăpa odraslele de beţia 
albă), acești sumbri mannixi nu se 


Piciul va avea 
un frăţior 


Producție a studiourilor din R.P. Ungară. 


Regia: Palasthy Gyâ-gy. Scenariul: Sándor 
Török. Imoginea: Otto Forgacs. Cu: Krisztian 
Kovacs, Lajos Balazsovits, Anna Muszte, 


Hilda Gobby. 


Nişte tineri şi nu prea pricepuți 
părinţi (aidoma actorilor care-i in- 
terpretează) se” străduiesc timp de 
o oră, cu infinite și de neînțeles 
precauţii, să spună „piciului” — 
primul lor născut, că va avea un 
frate. Apoi restul de 20 de minute 
se străduiesc, cu aceleași zeloase și 
de neînțeles precauţii, să-i înfrîneze 
o posibilă gelozie. Dar pe tot par- 


dau în lături să ucidă, pe loc, pe cei 
bănuiţi de trafic de droguri. 


e Turcia: Poliţia a capturat recent, 
în două localități, 418 kg de opiu 
brut destinat fabricării heroinei. Să 
amintim că în această ţară cultura 
macului pentru producerea opiului 
a fost interzisă. 

(Agerpres, noiembrie '72) 
© R.F. a Germaniei: La începutul 
lunii noiembrie, au fost arestați la 
München trei traficanţi de droguri 
acuzați de a fi introdus în ţară cel 
puţin 215 kg de haşiş și o cantitate 
de 5 kg morfină-bază în Danemarca. 

(Agerpres, noiembrie '72) 
9 Olanda: Orețeadeintroduce- 
rea hașişului a fost depistată și 
soldată cu 13 arestări precum şi 


cursul acestei adevărate campanii 
de convingere, autorii nu găsesc 
nici o situație, nici o replică care să 
dea dimensiunea sensibilităţii, can- 
dorii sau a inocenţei copilăriei. 
Nici-măcar nu evadează într-un regis- 
tru comic care ar fi putut scoate 
filmul din monotonie. 

Ivan HELMER 


DD NL N EP RE TPV ISI 
Grăsuna 


Producție a studiourilor cehoslovace. Regia: 


Josef. Pinkava. Scenariu: Jaroslav Petrik, 
Josef Pinkava. Imosinca: Karel Kopecky. 
Cu: Markéta Svetlikova, Lubomir Lipsky, 


Mila Myslikovă, Helena Ruzickova, Jarimil 
Hanzlic. 


Îi O AN TEET 
Un alt film despre adolescență, 
tratat „în minor“ este şi „Grăsuna“, 


x 


Gene Hackman și William Friedkin 
primesc Oscarul '72 pentru. „Filiera franceză" 


5 premii Oscar 


Printre ultimii regizori americani afirmaţii în lumea cinemato- 
grafică internaţională, Yates, Ritchie, Fraker, Pakula, Schatzberg, 
se numără și William Friedkin (în dreapta, în fotografie), a cărui 
faimă a trecut oceanul numai cu ultimele sale două filme, „Băie- 
ţii din bandă“ (1970) şi „Filiera franceză“ (1971) — lansate aproape 
concomitent pe piaţa internațională ṣi, bineînţeles, datorită celor 
cinci Oscar-uri cu care a fost recompensat acest ultim film al său. 
La 33 de ani, Friedkin e considerat azi ca unul dintre cei mai buni 
profesionişti din generația tinerilor regizori americani, în privinţa 
montajului și a îndrumării actorilor. Experienţa și-a format-o la 
început în filme de televiziune și documentare, dar şi cu o serie de 
lung metraje turnate în anii '60 („Noaptea lui Minsky“, „Petrecere 
de aniversare“, „Timpuri bune”) care nu au rulat pînă în prezent pe 


ecranele europene. 


a fost nevoie să se filmeze „Filiera franceză“ 


confiscarea a 600 kg de haşiş. Marfa 
era transportată în fundul dublu al 
unor lăzi de citrice. 

(Agerpres, noiembrie '72 


@ S.U.A.: Răspindirea consumului de 
droguri în rîndul copiilor şi adoles- 
cenţilor americani s-a soldat în 
deceniul 7 cu: 15 morți în 1960, 
38 în 1964, 79 în 1967 şi 224 (55 
dintre ei aveau sub 16 ani) în 1969. 


(International Herald Tribune— 


1971) 
G Miami: În septembrie 1970 şi în 
august 1971, Poliţia federală a 


confiscat 200 kg heroină, 80 kg 
cocaină faţă de 15 şi respectiv 22 kg 
în 1969. 
Numai în 
New York, 


luna septembrie, la 
F.B.l.-ul a depistat, 


Fapte obișnuite din viața liceenelor 
şi liceenilor, o mică idilă, un concurs 
de sport, o ceartă fără urmări grave 
compun povestirea cinematografică. 
Personajul principal, itka, poreclită 
Grăsuna, o fată cu un fizic nu prea 
atrăgător și nici prea bogată spiritua- 
licește, este pusă să lege firul întim- 
plărilor, să ducă. filmul înainte. Și 
de bine de rău, rămînînd în limitele 
previzibilului, fimul ajunge la capăt. 
Dar numai strădania copiilor, altfel 
destul de expresivi, neajutaţi de o 
cît de cîtă inventivitate regizorală, 
nu poate scoate filmul din anonimat. 


ALR. 


după patru luni de urmărire, dro- 
guri, transportate în portbagajul unui 
Cadillac, în valoare de 200.000 dolari, 
iar într-o cutie de scrisori s-au găsit 
depozitate pungi de heroină în stare 
pură evaluate la 10 milioane de 
dolari „la prețul străzii”. 
(The Sunday Times Magazin, 
' oct. 1972) 
9 Ştirile de mai sus sînt numai 
citeva dintre cele apărute zilnic în 
presa mondială. Campania antidrog 
desfășurată în toate ţările lumii de 
către brigăzile de antinarcotice îm- 
potriva consumatorilor şi trafican- 
ților nu este dusă numai cu pistolul 
în mînă ci și de către centrele de 
tratament clinic şi psihoterapeutic, 
care duc lupta mai grea: lupta 
pentru recuperarea bolnavilor. 


În atenţia 
cinefililor: 


Între 1 ṣi 7 ianuarie 1973, la cine- 
matograful „Central“, în programul de 
seară, vor fi reluate opt dintrecreaţiile 
cinematogralului 
mondial; „Oliver“, „Unchiul Vania“, 
„Sacco ti Vanzetti", „Pădurea de 
mesteceni“, „12 oameni furioși“, sZ“ 
şi „Incidentul“, 

În dimineaţa zilei de 3 ianuarie va 
fi prezentat filmul „Hugo și Josefina”, 


memorabile ale 


„PE EETAS 1 E A LORAY PRI POEG 
Rubrica „PE ECRANE“ a fost în- 


tocmită cofform programării 
D.R.C.D.F. la data încheierii numă- 
rului. i 


CAREPA EPR E EEE a OE 
15 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


Filmul regizorului polonez Kutz 
are un titlu ironic. Perlele, nu 
există, iar coroana nu este a. regilor, 


epoca nu este medievală, intriga nu 


este palpitantă, săbiile lipsesc. 
La un prim strat e vorba de un 


episod a! luptei minerilor polonezi 


din perioada interbelică, în plină 
criză economică, de eroismul cu care 
rezistă în interiorul minei, într-o 
grevă „poloneză“, adică de ocupare 
a locului de muncă. Despre solidari- 


tatea lor, rezistența la tentaţii, 


învingerea greutăților, organizarea 
unui nucleu de conducere și autori- 


tate autentică. Fimul are un sens 
politic nu numai prin evocarea unui 


episod de luptă muncitorească, dar 


şi prin sublinierea genezei unei 
adevărate democrații muncitoreşti 


pe care se bazează autoritatea comi- 


tetului de grevă, prin sublinierea 
tradițiilor democratice ale mișcării 
clasei muncitoare. În acest sens, filmul 
este, neîndoios, un film de actualitate 
şi poate fi comparat cu alte filme 
produse în ţările socialiste reflec- 
tînd, prin întoarcerea la aceste tra- 
diţii, marile frămîntări ale etapei 
istorice pe care o trăim, 


Însă ambiția lui Kazimierz Kutz 
este mult mai mare. El urmărește 
să reconstituie nu o problemă ci un 
orizont cultural, geneza şi configu- 
rația culturii populare, diferită şi 
chiar opusă marii tradiții nobiliare 
a Poloniei. Kutz este șef de școală 
și el subliniază existența acestei 
culturi care nu și-a găsit o expresie 
în film pînă acum. Wajda și ceilalţi 
maeştri polonezi, prin toată viziunea 
lor, după Kutz continuă tradiţia 
cultă de esență sleahtică. Cultura 
populară, cîntecul, dansul, valorile 
morale și umane, aduse de „Perla 
coroanei“, se îmbină organic cu acţiu- 
nea și e servită de marile valori plas- 
tice ale filmului. Lupta e crîncenă 
dar filmul nu e încrîncenat, are un 
aer de voioşie stenică. Fără să fie o 
capodoperă, este demn de toată 
atenţia și un prilej de meditaţie. 


Alexandru IVASIUC 


TERESA E RR EEE E OES E PCA ZE NICE AIDEI E 23 
Producție a studiourilor poloneze. Regia şi scenariul: Kazimierz Kutz. Ima- 
ginea : Stanislaw Loth. Cu: Olgierd Lukaszewicz, Lucjy Kowolik, Jan Englert, 
Franciszek Pieczka, Jerzy Cnota, Jan Bogusz, Tadeusz Sobolewicz. 


Silezia. 


oamenilor ei. 


Kazimierz Kutz, 


Rapsodul Sileziei 


„Sintem o ţară de poeți și realismul nu are o tradiţie prea 
puternică în arta noastră. De aceea mi-am propus să introduc în 
filmul nostru realitatea regiunii care determină în cel mai înalt grad 
prezentul şi viitorul Poloniei, realitatea regiunii unde s-a format pro- 
letariatul polonez şi unde s-a scris bogata istorie revoluționară: 


Silezia poate părea multora cea mai urită regiune a ţării 
noastre, dar pentru mine frumusețea stă în unicitate și irepeta- 
bil — și Silezia e unică, irepetabilă.“ 

Fidel acestei profesiuni de credință, KutZ a dedicat ultimile 
salefilme, „Sarea pămîntului“ şi „Perla coroanei“, Sileziei natale şi 


Po A SO ORGIE a 8 
autorul unui film document: 


coroane 


„Munţi 
decorul muntos și aspru al 
albaneze. Țara este ocupată de naziţ 
şi grupurile rezistenței antifasci 
formate din ostași, țărani, p 


înverziţi” ne poartă în 
satelor 


hărțuiesc ocupantul în lupte scurte ş 
crîncene. 

Dimiter Anagnosti, reg 
narist, își propune însă s 
memoria celor căzuţi în 
eliberare a Albaniei, nu atit print 


16 


film de acțiune cît printr-un film 
descriptiv, de atmosferă, 

Patru tovarăși, purtind o targă pe 
care zace o fată rănită în luptă, 
străbat, în drum către spitalul impro- 
vizat, într-un sat, povirnişurileunor 
munți mai degrabă pietroși decit 
înverziți. Starea sănătăţii tovarăşei 
lor de luptă este destul de gravă, 
așa încît ei grăbesc pasul peste 
rîpele ' abrupte, prin ploaie sau 


arşiță, către ţinta finală. Imaginea 
acestor patru bărbați ducînd o targă 
este o permanenţă de-a lungul între- 
gului film. În drumul lor, cei patru 
trec prin alte sate, vorbesc cu tot 
felul de oameni, poposesc la o casă 
unde se nuntește. O nuntă tristă 
pentru că bărbații stau mereu la 
pîndă, cu ochii la arme în aşteptarea 
dușmanului. - În final, pun la cale și 
duc la bun sfirșit, solidarizind în 
acțiunea lor țăranii de prin părțile 
locului, eliberarea unui pod, poziţie 
aflată în mîinile inamice, pentru a 
putea scurta calea către spital. 


Această traversare fugărită, pripi- 


TUS 


tă, care-i duce din primejdie în pri- 
mejdie, ne familiarizează cu oamenii 
careau scrisşi locurile unde s-a desfă- 
şurat istoria ultimului război mondial 
în Albania. Un film aspru, pe măsu- 
ra războiului şi a oamenilor care-l 
duc, fără să romanțeze nici gestul 
eroic, nici tragedia vieții pîndite la 
fiecare pas de moarte. De aceea 
poate dragostea care se naște, numai 
din priviri, între unul dintre ostașii- 
brancardieri şi fata aproape pe moar- 
te, are o rezonanţă aparte, puterni- 
că, în acel univers de piatră şi miros 
de pulbere. 

A. D. 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


9 Joe Hill a murit. Dar cîntecele 
sale nu s-au stins o dată cu el. 
Ele cutreieră astăzi nu numai 
pămîntul american, ci lumea 
întreagă prin glasul mai multor 
cîntăreți de balade: Joan Baez, 
Woody, Guthrie, Pete Seeger, 
Phil Ochs, Bob Dylan... lată 
versurile ultimului cîntec compus 
de Joe Hill: „Testament'. 

Ce las? E lesne să decid 

Căci nu-i nimic de împărţit 

Nici neam mîhnit care jeleşte. 


Filmul lui Bo Widerberg a fost 
premiat: la festivalul de la Cannes 
din 1971. Ceea ce a impresionat 
- mai ales a fost combinaţia de dramă 
de tragedie și d& autenticitate 
rică. 

Procesul si 
i strom,” deveni 
Hill, a avut su 
procesului Sacc 
începe prin 
săvîrşită, 


East Side, 


dezului Joseph Hill- 
n Statele Unite Joe 
stanţa și amploarea 
i Vanzetti. Filmul 

a descrie, cu o artă 
mizeria  famelică din 
parteă de est a New- 
York-ului, la începutul secolului. 
Hoinărind din loc în loc, mereu 
şomer, Joe ajunge în orașul Salt Lake, 
unde organizează o grevă a mine- 
rilor şi „se înscrie în mișcarea de 
stînga) Industrial Workers of the 
World (Muncitorii industriali mon- 
diali), așa-zişii Wobblies sau 1.W.W. 

curent foarte de stînga, mult mai 
de stinga decit Uniunea generală a 
sindicatelor, căci aceasta din urmă 
se ocupa numai de muncitorii califi- 
cați, care lesne îşi puteau găsi de 
lucru, pe cînd Wobblies-ii apărau 
pe muncitorii necalificaţi. Joe Hill a 
fost un mare inovator „în materie de 
ropagandă revoluționară. Guvernul 

terzisese discursurile publice și 
discuțiile care le urmau. Atunci Joe, 
care era poet și muzicant, compunea 
cîntece în care punea tot ce îi durea 
pe- muncitori. Ciîntecele .le cînta 
întîi el, apoi erau reluate în cor de 
toată asistenţa. Ele cuprindeau toate 
doieanțele, revendicările, “acuzările 
şi ele nu puteau fi interzise -fiindcă 


Je 
t 


î 
bst 
o ș 


nu mai 
creşte”. 
O! Aş vrea 
de-acum 
Să-l ardeți şi să-l faceți scrum 
Pe care-l va sufla o boare 
Pe locul unde creşte-o floare 
Căreia cit pe ce să moară 
Îi va aduce viață iară. 
Zapisul are-un codicil: 
Urez la toți noroc! 


„Pe piatră mușchiul 


Trupul meu? 


nu intrau în 
interzicere a Ji 
tea propagandei lui alarm 
stăpîni, care îi înscenează ur 
odios. Ca la Sacco și Vanze 
nul s-a ferit însă să-l ac 
văţii politice. Vina 
fost tot un omor de 
Dovada? În momentul cî 


ese crima, Joe avea pe cor 
răni, Le căpătase de la un 
legătura lui de dragost 1 © ita- 


Ar fi proces, de 


asta a! 


putt A la 
adevărul. Dar i 
cariera fetei și i-ar fi distrus și poz 
pe care ea o avea în Salt Lake. 
deci nu-i va invoca mărturia ș 

Gestul 


lăsa executat. său e 
romantic, cam extravagant pentru 
un militant revoluţionar. Dar să 


nu uităm că extravagant era el (din 
fire), poet și trubadur și visător. 
Aşa că gestul său se explică. Intere- 
sant e testamentul lui scris înainte de 
a fi împușcat și care sună textual 
aşa: „N-am nimic, fără numai trupul 
Vreau să fiu incinerat şi cenușa 
iea să fie răspîndită în vînt, astfel 
ca vreo fioare vestejită să găsească 
în acest scrum un nou © 
La 19 noiembrie 1915 este împ 
Voința i-a fost ascultată. La sfî 
filmului vedem cum tovarășii împart 
acea cenușă în mici pacheţele, care 
vor fi trimise, în plic, tuturor orga- 
nizațiilor muncitorești, de. stinga. 
După 'ce au făcut această treabă, 
tovarășii se duc în localul de alături 


interpretăm asta 
simțire și indife- 
ca un semn de 
energie, de stăpinire de sine, ca un 
semn că entru ei viat deci 
lupta continuă, pe deasupra 


Producție a studiourilor suedeze. 
zinea; Petter Davidsson. Cu: Tommy Berggren, Anja Schmidt, Kalvin Ma- 
lave, Evert Anderson, Cathy Smith, Hasse Persson, David Moritz. 


nariul şi 


Thomas 


lui Joe și-i c 
este 


Berggren, c 
întă 


are 


artist. 

În Suedia (și chiar aiurea), 
socot pe regizorul Bo Widerbe 
uperior lui Bergman. 

D.I. SUCHIANU 


Mai mare ca Bergman? 


Fascinația lui Bo Widerberg 
pentru cinematograf s-a suprapus 
la început cu admirația sa pentru 
Ingmar Bergman, cînd descoperea 
filmele sale (,Sommerlek“, „O 
vară cu Monica") în orașul său 
din provincia suedeză. A urmat 
apoi întîlnirea cu Bergman venit 
la Malmö să monteze citeva 


piese. A fost atunci un început 
de prietenie, un început de 
colaborare, dar totul se sfirşi 
o dată cu întoarcerea lui Bergman 
Ja Stockholm. În 1960, Widerberg 
devine pentru doi ani criticul 
cinematografic ` acreditat al 
unui important cotidian suedez. 
Aşa începe seria articolelor 
sale incendiare care" descopereau 
rînd pe rînd că cinematograful 
suedez e dominat de poncife, 
platitudini, scheme. Pină cind, 
într-o zi, discipolul de ieri îşi 


exprimă dezacordul chiar şi față 
de evoluția metafizică a operei 
magistrului său, Bergman, pro- 
punind un cinematograf nu al 
dialogului omului cu dumnezeirea, 
ci al dialogului omului cu semenii 
săi. Widerberg își încheie cariera 
sa de critic cu „O privire asupra 
filmului suedez" — incisivă pla- 
chetă de 100 de pagini cuprin- 
zînd sinteza opiniilor sale critice, 
Tot atunci se hotărăște să refor- 
meze filmul suedez, nu cu vorbe 
ci făcînd filme. Din 1962 și pînă 
astăzi, Widerberg a lucrat într-un 
ritm de un film pe an. Cele“10 
filme semnate de el au rămas 
pentru noi necunoscute, cu excep- 
tia povestei de dragoste a „Elvirei 
Madigan“ și acum a balade 
lor lui „Joe Hill”. 

Astăzi, mulţi socotesc pe Wi- 
derberg mai mare decit Bergman. 


Capcana 
pentru general 


Răz ul s-a terminat, piramida 
opresivă a administraţiei, fascisto- 
regale s-a prăbușit şi, totuși, în 
zonele muntoase ale lugos >j 
20000 de cetnici, asasini și jefuitori 
fanatici  răspindesc teroarea în Mai 


regia: Bo Widerberg. Im 


* 4 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


de război în guvernul regal în exil, 
care, se ascunde și este păzit 
cu strășnicie de oamenii săi, prin 
cotloanele singuratice ale munților. 
Existența generalului a fost reală și 
filmul reconstituie de fapt acel epi- 
sod dramatic în care securitatea 
iugoslavă a întins o capcană căpete- 
niei — șef de bandă a cetnicilor. 
Povestea e simplă și dură. Un 
tînăr chirurg, care este și agent al 
securității, se infiltrează încet, ierar- 
hic, în rîndurile bine organizate ale 
cetnicilor. Misiunea sa e aproape im- 
posibilă — generalul trebuie prins 
Viu pentru a ajunge pe banca acu- 
zaților. O va îndeplini, după multe 
peripeții punctate de rafalele auto- 
matelor. Un film de aventuri, deci. 
Afirmaţie care atrage după sine și 
principala rezervă pe care o nutrim 
față de film — aceea de a lăsa pe 


plan secund evenimentul istoric şi 
sumbrele lui implicaţii (îşi pierd viață 
nenumărați oameni pe parcursul ac- 
țiunii) pentru a apăsa cu putere pe 
pedala suspensului, violenței şi he- 
moglobinei vărsate din belșug. Aven- 
tura înfrumusețează -prea mult tra- 
gedia unor întîmplări  adăvărate, 
Căci prin timp alunecăm de la poso- 
morîtele rebusuri ale istoriei la fer- 
miecătorii agenți secreți care le 
rezolvă... 

În rest, cineastul iugoslav Milo- 
mir Stamencovi€ își cunoaște meseria, 
filmul e solid construit, fără sclipiri, 
dar şi fără neplăcute falii. Actorii 
compun portrete pitorești şi Bekim 
Fehmiu (doctorul-agent) este dis- 
putat azi și de Hollywood şi de 
Cinecittă, 

Dan COMȘA 


Producție a studiourilor iugoslave. Regia: Milomir Miki Stamenkovi€. Sce- 
nariul: Dragan Marković. Imaginea: Ognjen Milcević. Cu: Bekim Fehmiu, 
Ljuba Tadić, Jelena Jovanovič Zigon, Rade Marković. 


Candidat la Oscar 


special al juriului şi al critici la 
Cannes — 1967 şi 


e Bekim Fehmiu, deşi a debutat 
din 1962 şi a interpretat citeva 
roluri de succes, s-a lansat ca 
adevărată vedetă internațională 
doar cu filmul lui Petrović, „Am 
întîlnit și ţigani fericiţi”. Pentru 
acest rol i s-a acordat Premiul 


Rareori un film în care să se în- 
tilnsască fără disonante, convergent, 
intenții artistice atit de diverse ca 
în ultima creaţie a lui Arthur Penn. 
Odisee picarescă și document soci- 


ologic ` deopotrivă, demistificare a 
vestului legendar şi pregnantă luare 
de poziție politică, „Micul om mare" 
pare un film deconcertant. De fapt, 
cu toate bizareriile sale (sau, mai 
exact, tocmai datorită acestora, si- 
nonime cu refuzul drumurilor bătă- 
torite), filmul lui Penn este o operă 


18 


s-a numărat 
printre candidații OSCAR-ului 
aceluiaşi an. De atunci, Fehmiu a 
filmat în numeroase producții in- 
ternaționale pentru De Lauren- 
tiis, Franco Rossi, Burt Kennedy, 
Lewis Gilbert. 


de o logică infailibilă. El exercită o 
fascinație gravă şi poetică, de un tip 
foarte special, înscriindu-se practic 
printre cele mai angajate și mai 
virulente pelicule politico-sociale ale 
ultimilor ani. Umorul tandru sau 
umorul feroce devin elemente de 
contrast și de echilibru în ope- 
rația crudă întreprinsă de- regi- 
zor (metafora filmului e eviden- 
tă) pe rana deschisă a conflictelor 
rasiale din America zilelor noastre. 

Povestea „micului om mare“, răpit 


„nesimţite, 


şi apoi crescut de indieni, pînă de- 
vine un cheyan veritabil, poate că 
nu este tocmai originală, dar tot 
ceea ce este dincolo de acest fir — 
să-i spunem — obișnuit de acțiune, 
dobiîndește semnificaţii surprinzătoa- 
re, neobișnuite și profunde. Desti- 
nul “lui Jackie Crabb — un „anti- 
erou" de zile mari (aici demistifi- 
carea vestului legendar funcționează 
la perfecție) este tulburător și aver- 
tizant. Aventurile sale rocambolești 
prefigurează dilema tragică. Dubla 
sa apartenenţă îi creează o situație 
de o aberanţă zguduitoare: este re- 
vendicat; deopotrivă, de albi şi de 
indieni, pentru a fi apoi urmărit 
şi amenințat, la fel, şi de unii şi de 
alţii; soția lui albă este capturată şi 
sechestrată de indieni, soția lui in- 
diană este masacrată de albi; Jackie 
Crabb, micul om mare (nu văd alt 
interpret posibil, în acest rol, decît 
pe Dustin Hoffman) învață viața la 
şcoala disperării; extravagantele a- 
venturi ale „feței palide“ trec, pe 
pragul tragediei: eroul 
suferă o condamnare dintre cele 
mai aspre cu putință, aceea de a 
nu putea niciodată alege. „Jocul” 
lui Penn, rîsul dezinvolt, tonul savu- 
ros se transformă, brusc, în coşmar. 
Masacrul de pe rîul Washita atinge 
cruzimi-limită. Armatele generalu- 
lui Custer (Richard Mulligan), unul 
dintre aceia pentru care „un indian 


bun înseamnă un indian mort“, mal 
Sacrează cu ochii închişi, femei, bă: 
trîni, copii. „Micul om mare“, care 
este un mic om mare nu numai la 
propriu ci și la figurat, asistă nepua 
tincios și firav, purtîndu-și stigma 
tul și crucea în tăcere. Este prizoa 
nierul unei hore diabolice, aceleași 
personaje se învîrt ameţitor în jurul 
său, pentru el nu există nici o ieşia 
re. Doar sfatul înţelept și sceptic al 
bătrînului indian, faţa aceea amar 
scrijelată de drumurile vieţii, sînt 
un punct de sprijin şi de echilibru 
într-o lume de haos. Și, poate, surt- 
sul atît de derizoriu, uneori, al unel 
femei... 

Arthur Penn, cu şcoala lui Ford, 
dar polemizînd adesea cu maestrul, 
îşi continuă imperturbabil „jocul“ 
demistificării. Merriweather, escro- 
cul (jucat de un fost „comisar de 
poliţie“, Martin Balsam), apare la 
început fără un braţ şi fără o ureche, 
apoi îi mai lipseşte un ochi, apoi 
un picior... Metafora. devine bru- 
tală, acidă. Drumurile filmului merg 
spre o unică şi decisivă concluzie: 
o civilizație care s-a născut printr-un 
genocid nu peate sfirși decît prin 
autodistrugere. Vezi filmul „acesta, 
cu tuşe atît de contradictorii (crud 
şi poetic deopotrivă) care te face să 
te gîndești, aproape fără să vrei, 


la -Song My... 
Călin CĂLIMAN 


Producție a studiourilor americane. Regia: Arthur Penn. Scenariul: Cal- 
der Willingham (după romanul lui Thomas Berger). Imaginea: Harry Stran- 


dling jr. Cu: Dustin Hoffman, Martin Balsam, 


Jeff Corey, Chief Dan 


George, Faye Dunaway, Richard Mulligan, Kelly Peter, Amy Eccles. 


Dosar pentru 
„Un film cu indieni“ 


ear. rari 
500 000 


— În statele Unite trăiesc 
astăzi aproximativ 500.000 de 
indieni, răzlețiți în 282 de re- 
zervaţii. 


avaama 
65 % 
Di 


— Aproximativ 350.000, adică 
65%, sînt şomeri. 


NFEE 
90 %, 
Giana 


» — 90% locuiesc în caroserii 
de automobile uzate, în corturi, 
în colibe sau în tot felul de alte 
adăposturi improvizate, deosără- 
cie incredibilă. i 


[1] 

44 ani 

ze 3 
Media de viață a indianu- 


lui nu depăşeşte 44 de ani. Şi, 
Ca şi cum situația n-ar fi sufi- 


cient de rea, indienii deţin şi 
recordul de sinucideri. Printre 
sinucigaşi există oameni de toate 
vîrstele, de la 10 ani în sus. 


400 
azeră 


Nu demult, un grup de 
400 de indieni, exasperaţi de 
lipsa de succes a tuturor cere- 
rilor și protestelor lor, au luat 
cu asalt clădirea „Biroului pen- 
tru afaceri indiene“ din Washing- 
ton, au spart uşile, au distrus 
toate dosarele găsite și au bari- 
cadat intrarea, declarind că nu 
vor abandona localul pină ' cînd 
revendicările lor, cuprinzind 20 
de puncte, nu vor fi satisfăcute. 
Acţiunea nu a adus nici o schim- 
bare radicală dar, intrind cu 
forţa în pag. l-a a ziarelor, 
acești 400 de indieni disperaţi 
au obligat o lume întreagă să 
privească în față un genocid 
trecut sub tăcere de mai bine 
de un secol. 


- 


DIE: Pe SR 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


evadare 


Tragica aventură a războiului a 
nspirat pe cineaştii de pretutindeni 
într-un registru care merge de la 
comedia scrîşnită pînă la acele filme 
document ale căror dure imagini abia 
se pot privi. Fără a uita fanteziile mai 
mult sau mai puţin credibile ale agen- 
ţilor dubli şi tripli, istoria marilor 
bătălii, aventurile unor commando- 
uri imposibile, povestea atîtor des- 
tine surprinse și prinse în acest an- 
grenaj fatal... Evadările de tot felul 
completează această paletă sîngerie 
şi tema lor este în sine generoasă pen- 
tru că exaltă curajul, hotărîrea de 
a fi liber cu orice preţ, prietenia pînă 
la sacrificiu. 

John Sturges povesteşte, prin 
Imagini de western, această mare 
evadare dintr-un lagăr nazist din apro- 
piere de München, şi reușește să-și 
echilibreze magistral filmul între ten- 
siunea spaţiului închis — lagărul, unde 
militarii englezi și americani își pre- 
gătesc clipă de clipă aproape impo- 
sibila încercare de ieșire și epicul 
desfăşurat al fugii lor — de la efor- 
tul solidar al evadării la încercările 
solitare ale fugarilor, pierduţi în 
largile spaţii ale unei ţări ostile. 

Cineastul își plimbă cu dezinvol- 
tură camera peste peisajul împădu- 
rit al ţării Rinului şi orăşelele de 

rovincie cu gări singuratice, unde 

întuie primejdia, ne trimit fără voie 


cu gîndul la „Gun Hill“ sau „O.K. Cora 
ral"; iar războiul, uniformele Wehr- 
machtului par să se estompeze 
în fața acestor înfruntări individuale. 

Nu e un reproş adresat filmului, 
pentru că personajele se structu- 
rează astfel complex, definirea lor 
în tripla ipostază de militar — pri- 
zonier — om hăituit, e subtilă şi 
interesantă. Mai mult, această atmos- 
feră deschematizată eliberează fil- 
mul de riscul clişeelor, ducîndu-ne 
dincolo de vîrtejul aventurilor, de 
dramatismul susținut al episoadelor, 
spre tărîmul mai înalt al emoției 
sincere. 

Unul din fugari îşi pierde vederea. 
Nu poate, nu vrea să renunțe 
la fugă, un prieten îl duce literal- 
mente de mînă, îi povestește ce se 
petrece în jur, din pericol în peri- 
col. Călătorie pe muchea de cuțit 
a unui vis urit. Aceste situații “li- 
mită, povestite simplu, fără înduioşă- 
ri și efecte, dau tonul filmului. Marea 
evadare este de fapt eterna, mereu 
reînceputa mare încercare a voin- 
tgi, a fricii învinse, care dăltuiește 
caracterele. Chiar atunci cînd tă- 
cerea morţii e singura recompensă 
a luptătorilor. Și în acest sens, 
John Sturges a realizat un film meri- 
toriu. 

Dan COMŞA 


Producţie a studiourilor americane. Regia: John Sturges. Scenariul: Ja- 
mes Clavel, W. R. Burnett. Imaginea: Daniel Fapp. Cu: Steve Mc Queen, 
James Garner, Richard Attenborough, James Donald, Charles Bronson, 
Donald Pleasence, James Coburn, Hannes Messemer. 

Premiul de interpretare masculină lui Steve Mc Queen, la al 3-lea Festival 


Intern ațional—Moscova 


PPPE PEE 1 DEEE PEE Y K I ARON PUR ID AEZ TEPI S CI DGE PEDRO SCI „ICI A RET SEA 
| i 


Lupul... și Răzbunarea 


Jack London, autorul de neuitat al 
copilăriei şi adolescenței tuturor, 
este în “același timp, pentru istoria 
literaturii americane, un element de 
referință, un moment de răscruce. 
El se insinuează de asemenea şi 
în evoluția celei de-a șaptea arte 
prin intermediul marilor * maeștri 
ai perioadei de început (Griffith 
— „De dragul aurului“), pentru 
a reveni apoi mereu, de-a lungul 
anilor, în naraţiunile cinematografice. 

Dar iată că în 1972, studioul 
„Bucureşti“ şi „Tele-Minchen“ re- 
iau cîteva din povestirile scriitorului 
american, din dorința evidentă de 
a realiza două oneste pelicule de 
aventuri destinate tinerilor: „Lu- 
pul mărilor“ şi „Răzbunarea“. Li- 
niaritatea epică (flash-back-urile sînt 
simple adaosuri, fragmente din al- 
te texte, ce înmulțesc „coinciden- 
tele" și aşa destul de numeroase în 
„Lup Larsen“), stîngăcia și inexpre- 
sivitatea celor mai multe secvenţe, 
schematizarea relaţiilor dintre, per- 
sonaje — neînlăturată de haloul de 
mister, pe care uneori cineaștii 
ni-l impun — ne uimesc. Și nu pentru 
că obișnuitele filme ale genului ar 


„fi altfel construite; a deplinge medi- 


ocritatea, lipsa de fantezie, tonul 
moralizator care marchează (vai!) 
aproape toate creaţiile concepute 
pentru uzul spectatorilor încă „ne- 
maturi“, este una din preocupările 
constante ale criticii de pretutin- 
deni. Mirarea noastră provine din 
faptul că descifrînd, în complicatul 
generic al celor două coproducţii 
şi numele regizorului Wolfgang Sta- 
udte, ne-am reamintit că el a lucrat 
cu Max Reinhardt și cu Piscator, 
că el este autorul mise-en-scenei 
filmului „Asasinii sînt printre noi“, 

Să uităm că Jean Mitry crede că 


Wolfgang Staudte, „împreună cu 
Helmut Kautner, este cel mai bun 
regizor german de după sfirșitul 
războiului“, 
„realizatorul materialului filmat“ este 
doar sosia renumitului cineast; În 
schimb, să-i numim pe cei care au 
participat la alcătuirea variantei 
românești (scenariul, adaptarea dialo- 
gurilor, regia — poate că măcar la 
„Lupul mărilor“ ar fi fost mai exact 
să se scrie în loc de regie, montajul): 
Sergiu Nicolaescu şi Alecu Croitoru, 
Să subliniem şi contribuţia cîtorva 
dintre actorii noștri (Sandu Popa, 
Boris Ciornei, Mircea Albulescu, 
lon Bog, Dana Comnea, Liliana Fo- 
mescu și neprofesionistul Dumitru 
Honciuc); să remarcăm prezența lui 
Emmerich Schäffer, ce creionează, 
pregnant, unul dintre portretele 
de prim-plan, și dezinvoltura lui 
Sergiu Nicolaescu, interpretul unui 
alt personaj principal, Hall-Raffy; 
şi, mai ales, să notăm creația lui Co- 
lea Răutu, ce întruchipează, cu for- 
tă și în culori vii, unul dintre eroii 
secundari. 

De asemenea, să reliefăm rea- 
lizarea unui dublaj nesupărător şi 
chiar precizia găsirii corespondențe- 
lor românești, suprapunerea cu fra- 
zarea germană, iar dacă dialogul nu 
ar fi vrut mereu şi mereu să ne 
explice cum şi ce se întîmplă pe 
ecran (ne referim, în special, la 
„Lupul mărilor“), dacă replicile ar 
fi fost mai puțin declamatorii, dacă 
post-sincronului i s-ar fi adăugat un 
mixaj tot atît de corect, nici n-am 
fi observat, probabil, că nu vedem fil- 
mele în versiunile originale. Atunci 
am fi avut de apreciat o performanţă 
tehnică deloc minoră. 

loana CREANGĂ 


IE DIE SERIE DESI A PIE PER E DUCII CEE DR IPEE EUR IE ASIEI E 
Coproducție a studioului cinematografic București şi Telemiinchen, după 
povestirile lui Jack London. Realizat din materialul filmat de Wolfgang Staud- 
te, după un scenariu de Walter Ulbrich, Partea l-a: Scenariul şi adaptarea dia- 
logurilor variantei române: Sergiu Nicolaescu. Regia: Alecu Croitoru. Partea 
Il-a: Scenariul și adaptarea dialogurilor variantei române: Alecu Croitoru, 
Regia: Sergiu Nicolaescu. Imaginea: André Zarra. Muzica: Hans Posegga, 
Tiberiu Olah. Decoruri: Aureliu lonescu. Costume: Lidia Luludis. Montajul: 
Gabriela Nasta. Cu: Raimund Harmstorf, Edward Meeks, Emmerich Schăffer, 
Sandu Popa, Peter Kock, Boris Ciornei, Mircea Albulescu, Dumitru Honciuc, 
Dieter Schidor, Frantz Seidenschwan, lon Bog, Colea Răutu, Sergiu Nico- 
laescu, Beatrice Cardon, Hans Pomarius, Wilhelm Kowaly, Dana Comnea, 


Liliana Tomescu. 


De ce am filmat - 
la Miinchen? 


De fapt, aceste două filme, apă- 
rute pe ecranele românești cu ti- 
tlurile „Lupul mărilor” şi „Răzbu- 
narea“, sînt montate din patru fil- 
me-TV, a 90 de minute fiecare, fă- 
cute la studiourile Tele-Mânchen, 
Mă simt obligat să spun că ele au 
repurtat în Republica Federală a 
Germaniei și în Austria cel mai mare 
succes al serialelor de televiziune 
din țările respective şi au fost relu- 
ate, la cererea spectatorilor, esti- 
mați la peste 60 milioane. În ceea 
ce mă priveşte, am fost solicitat de 
firma Tele-Mdnchen, doar pentru 
cel de al patrulea episod, primele 
trei fiind filmate de regizorul ger- 
man W. Staudte, dar am continuat 
pe aceeași linie, gîndind filmul ca 
fiind destinat unui public larg şi 
foarte tînăr. Pe ansamblul muncii 


mele regizorale, filmul continuă o 
experiență pe care am început-o cu 
cîțiva ani în urmă pentru televiziunea 
occidentală, experiență care — deşi 
unora le poate părea ciudată afir- 
maţia — îmi asigură cîștigarea unui 
prestigiu altfel greu de cucerit pe 
piața filmului din vest. Spun asta ca 
unul care cunosc „piaţa occidentală“, 
întrucît şi „Dacii“, și „tpu“, ṣi Mihai 
Viteazul“ sînt filme care au fost 
difuzate -în lumea întreagă. Ca ex- 
periență regizorală, cele două filme 
mi-au permis, ca și „Preeria" şi „On- 
tario", filmate anterior, explorarea 
unor genuri mai greu de abordat 
în alte condiţii.. În încheiere, cred 
că e interesant de menționat că toate 
aceste filme au fost turnate în 18 
maximum 20 de zile fiecare. 


Sergiu NICOLAESCU 


i 19 


să ne închipuim că ` 


România — Film 
are cuvintul: 


cca ar 
rată că reper to 
prinde reali 
zentative din producţia d 
țări ale lumii și, ceea ce este impor- 
tant, cuprinde opere a 
cat prin valoarea lor 
cinematografic şi au fi 
sate cu premii şi 
cele'mai prestigioase fes 
naţionale. A crescut și 
cu care asemenea filme 
te pe ecranele românești 
avem cîteva exemple el 
filmele laureate la Canne 
Vary: „Cazul Mattei' 
„Bărbaţi cumsecade” 
franceză",  cîștigătoru 
OSCAR pentru cel mai bu 
limbă engleză din i 
țirea ideo 
repertoriului 
şi prospectar í 
ilme, asigurată de un 
de departamentul de re 
tralei ROMÂNIA FILM 
selecția riguroasă pe ca! 
misia de vizionare şi 
Consiliului Culturii şi 
cialiste. 

La ora actuală filmel 
la baza programării 
luni ale anului 197 
sau în curs de achiz 
răm cîteva dintre ac 
credem că ilustrează 
maţiile anterioare: 


tiv 


„Pe aripile vintului“ 


ecranizarea romanului omonim al 
Margarettei MitcheH, rea j 


20 


Vom vedea în sfirşii 


„Pe aripile vintului “$, pda < 


s .66 
>? 


„Structura cristalului“ si, 


matografiei mondiale în sensul 
"gevităţii succesului la publicul de 
etutindeni. „Pe aripile vintului“ 
> campionul încasărilor tuturor 
timpurilor. Sîntem convinşi că și 
publicul nostru îl va primi cu mult 


= 
€ 


mul desen animat de lung me- 
jı “realiza at de Walt Disney după 
povestirile fraților Grimm. 
Publicitatea acestui film n-a omis 
iciodată să menționeze că perfec 
>a mișcărilor personajelor a fost 
i creîndu-se 2.500.000 desene 
a care au lucrat, sub condu- 
y. 570 de pic- 
i ali fad filmului a avut. loc 
la Hollywood în prezența a 30.000 


spectatori, printre care Shirley Tem- 
ple, Marlène Dietrich și Charlie Cha 
pli 


-i 


„Cartea junglei 

DZEU CE ZEU ERE E ZE ST TT 
producţie mai recentă a studiou- 
Walt Disney, după cartea lui 
g, tot desen animat de lung 
metraj, cotată de asemenea prin bo- 
găţia desenului și nivelul realizării, 
un eveniment în istoria cinematogra- 
fului de animaţie. Dacă „Albă ca 
Zăpada" este primul film realizat 
nemijlocit de Walt Disney, „Cartea 


“iplin 


junglei" este ultiinul film, pe care 
regretatul artist a apucat să-l super- 
vizeze. 


BART L ONE A E E OAE TI 
„Adio arme“ 

E DAIA AIRES E E T ER ASE +A 

ecranizarea cutului roman al 
lui Hemingway, în regia lui Charle 
Vidor, cu Rock Hudson și Vittorio 
De Sica. Precizarea că acelaşi pro- 
lt să ca a SZEINIGK; a produs 
„ spune foarte 


L ui Corneil- 
le, în regia lui “Anthony Mann, cu 
Sophia Loren, Charlton Heston Şi 
Raf Vallone 


film inspira 


FA Ai 


“Antoniu şi Cleopatra“ 

adaptare cinematografică după pie- 
sa lui Shakespeare cu Charlton Hes- 
ton în dublă postură de regizor şi 
de interpret (în rolul lui Antoniu). 


„Eliberarea“ 


ultimele două episoade 
epopei cinematografice despre cea 
de a doua conflagrație mondială, 
realizate de studiourile sovietice, în 
regia lui luri Ozerov. 


„Maria Stuart“ 


dintre filmele mari produse 


de 5 ourile britanice în 1972, cu 
vede rimă mînă ale ecranului 
englez: Vanessa Redgrave şi Glenda 
Jackson. 

EA TA 8: a PC DOR O SEF EI DORI ATITEA 


„Grăbiţi asfinţitul“ 

o ra TR a E a Po GE 2 TITS 

Sub acest titlu, Otto Preminger 
înfăţişează o amplă frescă a conflic- 
telor sociale — și în special a celor 
rasiale — din viața fermierilor ame- 
ricani în perioada postbelică. În dis- 
tribuție întîlnim pe Jane Fonda 
Faye Dunaway şi John Philippe Law. 
a niaan nees aab aan tn o a A 

„Pămîntul“ 

OEIS LEIO T NENE E ETSE D 

producție recentă a studiourilor 
egiptene în regia lui Youssef Chahine. 
inspirat după un roman foarte po- 
pular în toate țările arabe, filmul 
recreează cu patos viața dramatică 
a felahilor din perioada antebelică. 
LOBONT E SET POOR PER O 9 20 

„Ce se întîmplă, doctore?“ 
TR TORIC E 1 IRT RE 


în regia lui Peter Bogdanovitch. 
lilioane de spectatori din țara noas- 


ă, care l-au îndrăgit pe Ryan O'Neil 
din „Love Story“, îl pot :revedea în 
această peliculă de o veselie debor- 
dantă, într-o montare de superspec- 


4 Í 
tacoi 


Lc S 
„Nici un moment 
de plictiseală“ 


VEDETI EAPERANTO E aY 
„Clasa muncitoare merge-în rai“ 


toc 

d Dick van Dyke și Edward G. N FETITE ARENA TENATA DEE EF coace 
Robinson. Un film de factură poli- i eați izorului Elio Clovnii p 
țistă în care de la prima pînă la premiu la iu Oe | 
ultima secvență domneşte un umor 1972 — is fete ea 


ra Italiei 


Structura 


„Războiul lui: Murphy“ 
Vă ORF 300 MINE RR VCR RN T e 


Poliţia mulțu- 


in film spectaculos, dramatic, 


u t, în care Peter O'Toole izbu- peri ȚĂ 
tește un rol memorabil. pei zi 


cuvintul regizorului 
Lp tir im ARE A 


ac R i trebuii 


rampă d premiera 


ndustrial al filmul 

ţelegem nu numai > e U-z i la mpi unel 

tă a procesului de (fabricație) rea filmului în r a zi ei ulei it dupa fa ie sala 

ție- cinematografică, ci și aspectu stau şi mai 

comercial în sensul publicității pe alta apare la 

lansării unui film. f ou film 
Unul din fenomenele DU l 

toare este faptul că filmul'româr 

a cîștigat încrederea spectatori Omul 

fiecare premieră fiind așteptată cu i format 

nerăbdare. Dar se întîmplă, şi asta £ syre unui nou 

în cele mai multe cazuri, ca publicul ON re filmele car 

să afle de prezența unui nou filn i i i Să jurnalele 

românesc după multe zile de a a ziunea au 

așa-zisa premieră a filmului; Ni e E i unei. noi pe 
Dacă schimbarea programului unui Š i uneori. 

bar de noapte se pr - 

O lună - între 

adevărat act 


dat publicului larg printr-o pagină 
în Informația Bucureștiului (ca și 
cum „informația” provinciei nu con- 
tează), a două-trei cadrane în presa 
centrală şi... atît. Pliantele? Loz în 
plic. “Depinde de cîtă forță fizică i-a 
mai rămas regizorului ca să se poată 
zbate. 

Copia-standard a unui film înseam- 
nă un film terminat. Dar asta nu în- 
seamnă că regizorul, după aproape 
opt luni de muncă, a terminat şi el. 


ÎN Xa iad 


astă problemă ar pute: 

V de  „România-film“. 

nu? Ce-ar trebui făcut? Mai 

jos fac cîteva propuneri, nu ştiu 
dacă aceste propuneri vor înviora 
activitatea "propagandistică - pentru 
filmul. românesc, dar dacă vor isca 
cel puțin discuţii, merită. Propun 
ca în bugetul fiecărui film să fie 
prevăzute materialele de reclamă. 
Inşişi creatorii să fie interesați 


Cezar 


GRIGORIU 


| 4 e 
așul in care tråiesti 


a iubi Or 


te cu totul ne 
tificată părerea că în 
inema filmele românești 
se vede orașul“ sau că 
cineaștii noștri nu se 
lasă tentaţi „să coboare 


re, de multe ori 


adă”, Er 


De multe ori 


București l 

ESI DIDA TIRES EPO FPE 

Adevărul pare să fie, n jegrat 
că ni! din pe 
scăpat oct 
a 
r 
| f e 
t rdele n 
r entele cele 
l a parcurilor 

se poate găs 

Le! fict ne tor fără a Ma! vc 
t mentare. Mai mult e 
p e care, chrar ate 
e țiecare aceasta am- 
t uprinzător 

C ne surprinde, desigur, 
î intitulat „De: trei ori 
B compus din trei set 
reportaj sau dramatice, dedicate 
programatic orașului și semnate de 
Mihai lacob, Horea Popescu și lon 
f scu Gopo. Chiar numai prin 
fr nentul lui. Horea Popescu am 
re Ilustrarea completă a unei mo- 
nografii a Capitalei sau cel puțin a 
unui ghid turistic sui generis. Frag- 
mentul înregistrează aproape tot 
ce se poate vedea făcînd turul ora- 
şului cu un autobuz O.N.T., pentru 


ca apoi să ni se ofere revederea, cu 
minuție, a întregii hărţi a urbei, de 


Nu-i- adevărat că filmele noastre 
nu arată orașul, 
Oraşul se vede, 
dar nu se poate reține 


aer, grație unui 
cochet avion, în 
TAROM şi Ea— 
fac unul altuia măr- 
Ca să nu omitem 


care E! pilo 
ghid la O:N.T. își 


Ș 
turisiri decisive 


a) 


noi înșine nimic, trebuie să adăugăm 
că epi realizat de lon Popescu 
Gopo u acest film-scheci depă- 
șește condiția genului, restituindu-ne 


ceva din parfumul de altădată și din- 
totdeauna al Bucureştiului, de pildă 


prin cupletul despre fotograful la 
minut -din Cișmigiu. Costumîndu-și 
nostalgic și grațios personajele, ca 


la începutul veacului, Gopo intro- 
duce, parodic, în ultimul cadru, ima- 
ginea desenată a unei farfurii (de bu- 
cătărie) zburătoare, sugerînd astfel 
perpetuarea unei anumite tipologii 
în epoca O.Z.N.-urilor. Schița în- 
cearcă să prindă şi un anumit 
spirit “caractegistie al locului, prin 
înscenarea, în peisaj contemporan, 
a unui moment caragialesc („Căldură 
mare"), Pe ipotetica stradă a Paci- 
entei, Toma Caragiu îl caută pe dom- 
nul Costică, de la 11 bis — birja sa 
din secolul trecut încrucișîndu-se cu 
un turism de astăzi, în timp ce co- 
loana sonoră ne aduce în urechi un 


șlagăr dintre cele două războaie, des- 
pre „o căsuță mititică“, „Căsuţa mi- 
titică” e, aici, vila pe treptele căreia 
are loc celebrul dialog absurd des- 
pre prezența sau plecarea domnu- 
lui Costică de la domiciliu. „Căsuţa“ 
e însă un leit-motiv al filmelor r 
tre, la care vom mai avea oca 
revenim. 
„PRON PRESEI = PRI IO Isa EET. PIE LASI 
Îndrăgostiții 
în oraș... 
AOR Ae a UR BEE e a 


Dar chiar în filme care nu sint 
nici monografice, nici turistice, se 
bifează cu rigoare, la rînd, mai toate 
punctele de reper ale geografiei 
urbane. Performanţa o realizează 
filmul dramatic, „La vîrsta dragos- 
tei“, de Francisc Munteanu, lucrare 
meritorie de altfel: e unicul nostru 
film în care un șantier de construc- 
ţie din perimetrul orașului, cu tipo- 
logia lui caracteristică, nu rămîne 
doar element de fundal, ci tinde să 
se constituie ca univers al unei drà- 
me omenești. Ceea ce voiam să re- 
marcăm este însă că în acest film 
dramatic, în afară de șantierul pos 


menit, se mai înfățișează Palatul Rea 
publicii, Sala  Congreselor, Blocul 
Turn, Universitatea, Facultatea de 
Ştiinţe juridice, Monumentul din Para 
cul Libertăţii, bulevardul Magheru, 
Casa  Scînteii, Parcul Herăstrău 
ș.a.m.d., inclusiv Aeroportul Bănea+ 
sa, Gara de Nord, cartiere noi mal 
mult sau mai puţin identificabile, 
precum şi podul de pe Argeș, îm- 
prejurimile cu sălcii unde unii bucu- 
reşteni își petrec duminicile şi multe 
altele i 

Această sete de a cuprinde totul 
e atit de devoratoare încît autorul 
nu îngăduie niciodată personajelor 
să treacă de două ori prin același 
loc. De fiecare dată, îndrăgostiți? 
care dau titlul filmului aleg alt cadru 
ru plimbare, vriînd să epuizeze 


riveliștile, precum şi unghiurile din 
care ele pot fi admirate. Chiar dacă 
se află de două ori în Parcul Herăs- 
trău, prima dată ei sînt într-un 
punct cu vedere spre Casa Scînteii, 


iar a două oară, în capătul opus, cu 
perspectiva spre restaurantul Bor- 
gei. La fel, Palatul Republicii e con- 
templat mai întîi dinspre Ateneu, 
apoi din unghiul invers, 'de pe terasa 
blocului-turn, ș.a.m.d. Alte filme ne 
pun şi ele în fața unor constatări si- 
milare. Doar Paul Călinescu, în come- 
dia „Pe răspunderea mea“, prezin- 
tă de două ori, din același unghi, 
unul din cele mai frumoase îi mal 
| 


„filmogenice"““ puncte ale orașului — 
scările de lîngă biserica Creţulescu, 
dar o face de la distanţă, static, ca 
într-o carte poștală în care cu greu 
distingem personajele. Deci nu ab- 
sența orașului, cl din contra, excè- 
siva lui citare, în sistemul unei dra+ 
maturgii extensiv-peisagistice, e cei 


preocupă, ca parte inte- = tendință centrifugă 
A "colo de linia de centură. 
de lingă tine“, ca şi în 
„De trei ori Bucureşti“, 


zorul vădește o deosebită slăbi- 


care-i arune 


lui total pre sau d 


TES a al su, De 17 ani n-am văzut nisa din 


le româneşti n 2U, 
de întilnire. r 


pi dă, un loc al lor 


găşim de obicei întilniţ pe ecran ciune pentru Muzeul Satului şi pen- 
1 în plină cer nul y tru Parcul Herăstrău, cu Casa Scîn- 
indalurile nite, teii, în fundal, văzută printre săl- 
de fiecare iată altul, eu- un troleibuz aglomerat cii, ca şi în filmul citat al lui Francisc 
tru. Doar ti” Munteanu. În „Răutăciosul ad 
(schița lui = ent” povestirea începe la un 
aviator O d cert la Ateneu, iar apoi eroii par- 
ONT, la ară ndcă partenerul, luat la întîmplare zar — smulge, de pildă, unui tre- curg același traseu, ajung la Parcul 
undeva în dik din cartea de telefon, tocmai îşi fă- cător ghitara, în timp ce traversează Herăstrău, și mult mai departe, pe 
bioc, Cu d cea bagajul, avînd bilete de avion pasajul; Vila Gros, încearcă un acord, litoral şi chiar la mînăstirile din no 
iii: <a ital : î ei doi nu mai trec apoi. restituie instrumentul şi inci- dul Moldovei, locuri socotite a 
torul îi face asistentei & ocul primei lor înt dentul rămîne fără urmări („Ano- mai propice pentru ma 
o aștepta la poarta ose- timpuri“). luiri și dăruiri. Tot pe 
tiu BIE E i evenimente din viața ero- O excepție de la regulă o consti- cind şi adolescenții din „U 
Colur utilizate untung tează la un cadru sau tuie cadrele filmate la/Gara de Nord te a copilăriei” şi ac Uy e 
în timp ce pr tiz terminat, care să devină din „Meandre“ de Mircea Săucan — îndepărtate de oraş sînt alese pen- 
tul dispunea de vă sp și să-i recheme sau să sugestie repetată, obsesivă, a plecă- tru scenele de dragoste din „Căldura” 
două locuri, pentru cursele de per- pune „cîndva, ceva. Acţiu- rii, adespărțirii, a distanţei — poate și „Meandre”, eroii purced 
forma Í despr tă i tipice care se produc pe pagina de maximă expresivitate a din București. 
bucureşteană, surprindem tot Î- fundalur pomenite sînt plimbări- filmului, savant elaborată plastic și i- elect, paras 
teva momente nt? D lin ( ei doi ţinîndu-se de mînă sau sonor, aa și 
7 a piu är cadrul film, 
ele se produc absolut din întîmpla- nd o de tă distanță. Rareori DO unctele şi traseele. orasului” pot fi 
re prima pe o 3C e un moment de dificultate. .. şi dincolo reîntilnite, aceleași, de la un i 
cabilă din Bucureşti j- Ajunşi, de pildă capătul scărilor de linia de centură la altul. Ele nu capătă identitate 
podromul din P t ei are urcă ul Li- PIILEE E E AA PEIDE 
doi tineri tacn e $ : apum, Parcurgînd turistic cît mai multe ție de uni- 
A tre i i e aranjată pentru că fata se teme să n-o vadă din punctele orașului, eroii nu se 
telefon Jp Băneasa, dar mama („La vîrsta dragostei"). Alteori, opresc însă doar în perimetrul aces- o 
şi £ à rejurărilor, fi- băiatul îşi permite cite un gest bi- tuia. Mişcările lor au o continuă 


In filmele noastre, 
voastre ? 


“recunoaşteţi orașele 


Eugen 
BARBU: 


La lași ca la 
Constanţa, 
la Oradea 
ca la Craiova 


Cred că cinematografia oferă ar- 
hitecților o mare șansă. Recunosc 
că, deși călătoresc destul de mult 
în perimetrul Bucureștilor, adevăra- 
tul său farmec l-am descoperit nu- 
mai în filme. Fotografia, detaliul 
semnificativ şi poate ‘măiestria un- 
ghiurilor din care operează omul 
cu camera, fac mai mult decit ochiul 
nostru, oarecum blazat. Oraşul ro- 
mânesc nu are decit de cîştigat de 
pe urma filmului. Sînt secvenţe de 
film din cele dedicate orașului de 
altă dată, pur şi simplu fermecă- 


toare. Pelicula realizează ceea ce se 
numește atmosfera sau lucrul ascuns 
dincolo de zidurile grele și aproape 
de ruinare. Un film ca „Felix şi Oti- 
lia”, care a avut un scenograf admi- 
rabil ca Radu Boruzescu, mi-a spus 
mai mult decit orice text. „Orașul“, 
şi nu numai Bucureştiul în cazul 
acesta, se relevă măestru datorită 
peliculei color și folosirii unui pastel 
obsedant, ostenit, care dădea nu 
ştiu ce vetust de mare efect. Nu 
e de altfel singurul film care cîntă 
oraşul nostru. 


Aş mai adăuga că, în ce priveşte 
cartierele noi, care sint impună 
toare prin numărul caselor noi cu 
mai multe nivele şi gruparea arhitec- 
tonică, din pricina lipsei de identi- 
tate proprie prin locuri geografice, 
par-de o nesfirşită monotonie. Sufăr 
că la laşi se construieşte la fel ca la 
Constanţa, şi la Oradea la fel ca 
la Craiova. Dau o idee: puneţi un 
acoperiş de ţiglă lucioasă maramure- 
şană Casei Scinteii şi vom avea o 


clădire de cel mai bun stil autohton. 
i 


t9 
CI 


a iubi orașul in care trăieşti 


Bucureștiul 


. 


„O căsuta 
mititică” 


Unul din ac 
acea „căsuță 
de altădată, 
teană pe c 


mele, indiferent 


rea 


noastre, 


recunoașteți 
orașele 


voastre ? 


Rada 
BORUZESCU: 


Să nu acceptăm 
oameni 

de carton 

pe străzi 

de carton 


Este destul de greu de vorbit 
în acest sens. Cred că orașul actual 
cere doar forță de selecție. Altfel 
ar părea artificial, simțindu-se mîna 
„omului cu.simț decorativ“. 

Deci important și greu este ora- 
şul-reconstituire. Pătrunzi deodată 
într-o altă mentalitate. Te simţi 
obligat să o înţelegi. Te loveşti de 
nişte lucruri exterioare puternice. 
Aceste imagini-document care tac. 

Din momentul acesta începe ac- 
tul de creație în meseria noastră. 

Oraşul imaginat integral, redi- 
mensionat după reguli proprii, deci 
un oraş-ficțiune, gen „Gotto, insula 


sau savantul în;culmea gloriei („Ano- 
timpuri"), maistrul pe un șantier de 
construcții sau studentul cu facul- 
tatea întreruptă după cîteva luni 
de detențiune („La vîrsta drag 
candidata eșuată la examenul 
mitere („O fată ferme 


hitectul între două virste („Meandre”) 
sau escrocul sentimental („Astă seară 
dansăm în familie"), toate aceste per- 

îşi au reședința în case vechi, 


; mai puţin son 


uoase, 


în două 
simetric o 


e arhitectul 


după miezul nopţii, cînd uș 


încuiate și toată lumea doarme înă- 


dragostei" sau „Metropolis“, la noi 
s-a văzut mai rar sau |chiar cred că 
nu s-a văzut deloc. Probabil n-a 
fost încă nevoie de așa ceva. 

Cu reconstituiri de oraşe ne-am 
obişnuit. Se fac multe filme în care 
trăsurile sau armatele romane se 
plimbă prin diferite şi ciudate inven- 
tii scenografice. Parte din ele prost 
ințelese. De multe ori oameni de 
carton se mișcă pe străzi de carton, 
în care realul zidurilor este spulbe- 
rat de o invazie străină de „acceso- 
rii scenografice'. 

Cred, că în cazul exemplalor rele, 
determinantă este poziţia regizori- 
lor, care acceptă să filmeze în am- 
bianţe contrafăcute, după gusturi 
superficiale şi aptitudine plastică 
dubioasă. 

Deci, în situațiile cînd autorii 
acestor imagini artiştii plastici, 
arhitecții, arhitecții doar pe jumă- 
tate, absolvenţii şcolilor tehnice de 
diferite grade, în concluzie toți cei 
ce se numesc decoratori sau sceno- 
grafi în Buftea — greşesc, din co- 
moditate, din lipsă de pasiune şi 
de gust, din lipsă de energie — to- 
tul se răsfringe pe film. Se transmi- 
te o imagine falsă, o denaturare 
periculoasă. Cît de puțin vede apa- 
ratul de filmat, cînd totul este per- 
fect, cînd tot ce se află în cadru 


ilegiatură, pe lito- 
de la ONT-ul lo- 
c u împart soarta co- 


mună a celor 
hoteluri noi, 
use, ci sînt 
de către fu 
la o veche vilă, 


de piatră la intrare („Drum în pe- 
numbră"”). < 
După cum am mai remarcat, eroii 


călătoresc în oraș 


este bine ales, topindu-se într-o sin- 
gură imagine, şi ce repede desco- 
peră cel mai mic amănunt străin de 
această imagine! 


Carmen 
DUMITRESCU: 


Nu numai 
între 
Ambasador 

şi 

Athénée Palace 


Imi cer scuze pentru lipsa de me- 
morie cinematografică (dacă e lip- 
să de memorie?!), dar n-am reținut 
un film românesc în care orașul să 
fie într-adevăr erou, 

Decor, fundal, pe care se desfă- 
şoară cîte o scenă, da, am întil- 
nit, dar cam atit... 


“într-o secvenţț 


(1955), în care Jean Georgescu îl arä- 

la un moment dat pe Gr. Vasiliu- 
lic purtat pe sus, într-o comică 

sculadă, n-am mai văzut parcă, 
timp de 17 ani, un troleibuz aglo- 
merat, pînă recent, cînd Lucian Bratu 
și-a înfățișat eroina din „Drum în 
penumbră” alergînd la ora 6 dimi- 
neața, prin ploaie, după un troleibuz 
arhiplin. Ultimul film conține și ima- 
ginea-unicat a unui cartier nou. în 
care nu toate aleele sînt asfaltate şi 
nici toate spaţiile verzi amenajate 
şi înflorite (ca în „Pentru că se 
iubesc") — rar. prilej oferit perso- 
najelor de a păși propriu-zis pe pä- 
mînt. Un alt unicat, de data aceasta 
mai mult sonor, îl conține filmul 
„Căldura“ de Șerban Creangă, cînd 
se: sugerează, cu maximă discreție, 
larma co or care 
se joacă, probabil în spaţiile speci 
a ajate dintre blocuri. Toate 

5 ţii cotidiene dir 


nîn inedite. 


Chiar atunci cînd intenţiile filmu- 
lui erau limpezi și anume „De trei 
ori Bucureşti“. 

Am văzut, vara aceasta, la Paris, 
un film care lansează cu brio o... 
supervedetă: orașul. 

Roma lui Fellini... 

Sigur, Bucureştiul nu e Roma şi 
nici în statele de salarii ale caselor 
de filme nu e trecut un Fellini. 

Dar Bucureştiul e un oraș în pli- 
nă explozie demografică, arhitecto- 
nică, sentimentală, politică, cultu- 
rală, turistică, cu o viață fascinantă, 
cind nu o petreci între Ambasador 
şi Athénée Palace. 

Mi-ar face mare plăcere ca în anul 
1973 să intru într-o sală de cinema- 
tograf, conducîndu-mă numai după 
afiș, care să-mi garanteze un film de 
valoare despre oraşul nostru, poate 
semnat de Liviu Ciulei. 


Dar pînă la interpretarea cinema- 
tografică, mă mulţumesc cu orașul 
așa cum îl cunosc nu numai de la 
fereastra mea de locuitor, dar mai 
ales așa cum îl ştiu din profesiunea 
mea: viu şi palpitant, nebănuit chiar, 
în unele zone. 

Simt o nemulţumire a criticii, a 
cinefilului, chiar din faptul că ați 
deschis o asemenea anchetă; dacă 
oraşul nostru ar fi fost „cineva pe 
peliculă, sau cum spuneaţi dumnea- 
voastră, redacția, „Un personaj, 
ne-am mai fi pierdut timpul unii cu 
întrebări, alții cu răspunsuri! 


a iubi orașul in care trăieşti 


Alte citeva 
amănunte 


Să mai notăm că orășanul din filmele 
noastre nu merge la piață (decit în treacăt, 
tot un fel de plimbare— şi anume ambarcat 
pe o motocicletă, ca in «Aşteptarea» 
de Şerban Creangă), nu face în genere 
cumpărături prin magazine (apare în apar- 
tament cu brațele deja pline, numai cu 
pachete festive, pentru revelion, ca într-un 
episod din «De trei ori Bucureşti»), după 
cum bucureşteanul nostru nu merge la 
cinema şi nu prea intră în restaurante 
(decit în grup mare, la Gara de Nord, ca în 
«Căldura» sau de unul singur, la un bar 
de zi, în «O fată fermecătoare»). În doi, 
intră numai în cofetării («Răutăciosul ado 
lescent» și «Zestrea» — ultimul încă 
inedit). 

Acasă la el, chiar dacă îl vedem de la 
prima oră a dimineții, trezit de ceasornic 
(«Drum în penumbrăn»), sosind seara aca- 


Radu 
GABREA: 


Îmi doresc un film 
în care oraşul 

să nu fie numai 
un fundal 


Din păcate, în multe din filmele 
noastre, Bucureștiul nu prea este 
prezent. Poate un cinematograf mai 
direct, mai apropiat de cotidian, i-ar 
da locul pe care-l merită. 

Am încercat în filmul de montaj 
«Amintiri bucureştene» să evocăm 
pp vechi şi noi ale Bucureştilor. 
n ce măsură am reușit acest lucru, 
este dreptul bucureştenilor s-o spu- 
nă. 

Una din preocupările noastre a 
fost ca orașul să trăiască în imaginile 
serialului «Urmărirea», Bucureştiul 
anilor 1944. Îmi.doresc un film con- 
temporan în care orașul să fie pre- 
zent, să fie nu numai fundalul unei 


«Bucureştii sînt astăzi o grădină, 
o mare grădină.. 
Rădăcina nu cere decît să o muţi 
și să o înmulțești, 
pentru ca dintr-un copac 
să faci pădure» 


Tudor ARGHEZI 


să, de la lucru («Anotimpuri»), sau din 
lungi plimbări (celelalte), bucureșteanul 
din film nu întră în sala de baie — nici 
măcar atunci cînd îl asistăm pregătindu-se 
pentru o plecare în provincie («O fată 


poveşti, ci să facă parte integrantă 
din ea. 

Sper să pot face acest lucru o dată. 
Bucureştiul, așa cum îl cunosc, o 
merită cu prisosință. 


Al. 
MIRODAN: 


Să începem 

cu un mare Bucureşti 
1900 — Caragiale, 
să continuăm 

cu străzile din 
Matei Caragiale. 

Să ajungem degrabă 
azi 


Am avut parte, mai întîi, de un 
Bucureşti hollywoodian. «Se aprind 
făcliile», film văzut acum vreo 30 de 
ani, mi se pare, colecta, pentru 


fermecătoare»). Face duş doar în condiţii 
speciale, El — cind vine din străinătate 
(«Subteranul»), Ea — în zi de caniculă, 
la ora 4 după-amiază, fiind singură acasă 
și avind 30 de ani (episodul «Arşiţa» din 


«environmentul» dramei, toate ele- 
mentele de natură a demonstra o 
capitală mondenă și de scos în 
lume: apartament elegant la Şosea, 
mobilă Szekelly-Rety, dineu cu lu- 
miînări, automobil, bar de noapte. 
Din această nevoie de «avem și noi 
X noştri», au descins apoi, pe ecrane, 
citeva duzini de București epuraţi, 
avînd Barul de noapte ca numitor 
comun și simbol de europenism. 

Am avut parte, de asemeni, ceva 
mai recent și mai rar, ca o reacție 
«anti» la cele mai sus înfățișate, 
de-un oraș altfel selectat; o dată 
sau de două ori superior selectat, 
dar... selectat, adică pus pe paturi, 
foarte înguste, de Procust. Astfel, 
«Meandre» ne oferea o Gară de 
Nord metalică, neagră, rece, berg- 
maniană, o gară de Nord admirabilă 
prin misiunea ce trebuia s-o împli- 
nească la ordinele extraordinarului 
regizor. Era însă o posibilitate a 
gării cum, în genere, pelicula era o 
posibilitate a Bucureştiului. Din pă- 
cate, asemenea valenţe ale Capitalei 
vin în absența unui Bucureşti, să-i 
zicem adevărat, așa cum, eventual, 
orașul francez al lui Tati ar sosi pe 
ecran înainte sau fără de Parisul lui 
Carné. 

De aceea, năzuind la o re-bucu- 


«Anotimpuri»). În mod curent, eroul nici 
nu se dezbracă,atunci cînd ajunge acasă, 
răminind mereu în costumul de oraș, de 
care se desparte numai cind este în con- 
valescență («Răutăciosul adolescent») și 
eventual obişnuieşte să doarmă îmbrăcat 
— atit stăpinul casei cit şi oaspetele 
(«Anotimpuri»). Nu-l vedem niciodată ie- 
şind din apartament, așteptind liftul și 
nici întilnindu-se cu cineva pe scări, decit 
la serviciu şi numai în filmele comice 
(«Directorul nostru» şi «Pe răspunderea 
mea»). 

Ca să nu cădem noi înșine în păcatul 
semnalat în unele din filmele de mai sus, 
nu ne-am propus să epuizăm aici tema. 
N-am vorbit despre Bucureştiul din filmele 
de epocă, nici despre celelalte oraşe din 
țară. Chiar referirile la Bucureştiul con- 
temporan omit filmele documentare și 
nu sint deci «atotcuprinzătoare». Se in- 
țelege, de asemenea, că la excepţiile citate 


»— 


ia 


în SpA n NOIPEIRIA i 

ea ge Bo e 

[e 0 i ue e Că 
mee e 0 a i | 


Pe mm me m ma ma d 


T: 20 a 


Li 


reştenizare a Bucureştiului, eu 
aştept orașul-oraș, care s-ar cuveni 
să înceapă cu un mare Bucureşti 
1900 al lui Caragiale, să continue 
cu străzile din Matei Caragile şi 
Camil Petrescu şi să ajungă la astăzi. 


Ion MOSCU: 


Atmosfera unui oraș 
trebuie exprimată 
chiar și în ciuda 
arhitecturii sale 
uniformizatoare 


Esenţialul în film, fie el jucat sau 
documentar, este omul. 

Şi chiar atunci cînd obiectul fil- 
mului îl constituie — cum e cazul 
în multe documentare — strada, 


»—> 


25 


a iubi orașul in care trâiesti 


in 
Bucureștiul 


iubit 


s-ar mai putea adăuga și altele. Ne-am 
oprit, după cum am subliniat de la început, 
doar la unele amănunte ale prezenţei 
eroului în oraş sau la el acasă, amănunte 
care explică în parte, chiar dacă nu justi 
lică, falsa impresie a unor spectatori că 


În 
filmele 
noastre, 


recunoașteți 
orașele 
voastre ? 


cartierul sau orașul, acestea sînt,de 
fapt, doar un mijloc de a zugrăvi 
moravuri, gusturi, un anumit spirit 
care caracterizează un grup de oa- 
meni. 

Experienţa documentariştilor noş- 
tri s-a adăugat aceleia mondiale, 
scoțind la iveală multe căi, prin care 
peisajul urban devine o punte de 
legătură între oamenii care îl popu- 
lează şi spectatori. 

În «București», unul din cele mai 
recente filme ale studioului, Eu- 
genia Gutu ne prezintă rar bucureş- 
tenii. Şi totuși, ei sînt eroii princi- 
pali, atunci, cînd apropiindu-ne de 
clădiri şi de flori, de cartierele noi 
şi de casele centenare, fiecare deta- 
liu ne întregește chipul bucureștea- 
nului de ieri şi de azi, pe care spec- 
tatorul străin — căci filmul, co- 
mandat de Ministerul Turismului, e 
destinat în primul rînd ecranelor 
de peste hotare — îl intuiește 
inteligent, îndrăgostit de frumos, 
exuberant. 

În filmul despre Oneşti («Orașul 
şi oamenii săi») altă realizare recen- 
tă a studioului nostru, imaginea 
descrie cu tot atita minuție geogra- 
fia orașului nou, dar regizoarea 
Nina Behar a dorit ca locuitorii săi 
să fie prezenți direct, în coloana 
sonoră. Este, în sunet, o amplă 
galerie de portrete ale harnicilor 
cetăţeni, pionieri şi beneficiari ai 
unui oraș care s-a născut sub ochii 
noștri. Contrapunctul dintre sunet 
şi imagine, realizat cu fineţe, spo- 
reşte farmecul filmului. 

Una dintre cele mai particulare 
sinteze dintre om și loc a realizat 
Mirel llieșu în «de 2 ori 8 minute 
despre Timişoara». Sinteza e dis- 
tinctă în timp și spațiu. Cineaştii 
profesionişti vorbesc doct şi «scien- 


26 


în filmele noastre «nu se vede oraşul». 
In realitate, orașul se vede, numai că dato 
rită efectelor «specific cinematografice» 
ale esteticii «filmului total», se întimplă 
uneori că nimic nu ne determină să-l 
observăm mai cu atenție şi să ni-l înti- 
părim în memorie. Deși ne aflăm adesea 
«in Bucureștiul iubit...» pe care l-a cintat 
și Mauriciu Vescan, sub inspiraţia versu- 
rilor lui Ştefan lureş, avem uneori senza- 
tia unui vacuum, exprimată cu ingenuitate 
de către îndrăgostiții lui Francisc Mun 
teanu, înainte de a porni din nou la plim 
bare: 

— Unde mergem? 

— Nicăieri. 

— Mie-mi place să merg nicăieri... 


Bucureștiul văzut de Eugenia Gutu 
are lumina puternică a zilelor de vară. 
E un oraș în plin soare, un oraș care 
strălucește şi respiră sănătate. Filmată 
de sus, de la înălțimea elicopterului, 
sau de jos, din unghiul de vedere al 
pietonului, Capitala îşi dezvăluie frumu- 
seți nu totdeauna bănuite. E Bucureştiul 


festivalul filmului turistic 


Premiul |: 


monumentelor — de la Arcul de Triumf 
la Mausoleul Eroilor Patriei, e Bucu- 
reștiul străzii, al străzii populate, gălă- 
gioase, al străzii viu colorate de rochiile 
de vară ale femeilor, e Bucureștiul 
parcurilor cu alei îmbietoare, cu ochiuri 
de lac pe care plutesc bărci şi vaporașe, 
e Bucureştiul artelor, cu ecourile de 


Valerian SAVA 


tist» despre ziduri, cineamatorii le 
umplu cu oameni, cu întimplări, cu 
viaţă. Autoironia autorului la adresa 
profesioniştilor ameninţaţi de uscă- 
ciune implica o capcană în care, la 
rîndul său, nu a întîrziat să cadă unul 
din reputații noştri critici, specialist 
între altele în filmul documentar 
(capcana,e drept, nu era prea ino- 
centă, pentru că autorul a dat un 
rol «fictiv» cineamatorilor, într-un 
documentar în care totul se presu- 
pune a fi strict autentic). 

În sfîrşit, o tendinţă la care sub- 
scriu personal este aceea de a pune 
în prim plan omul, chiar atunci 
cind e vorba de a zugrăvi orașe. 

O astfel de redare a atmosferei 
unui oraş am încercat în «Student 
la lași». 

M-a ispitit în primul rînd contra- 
punctul, care exista obiectiv, între 
bătrina cetate moldoveană și popu- 
lația sa şcolară și universitară, care 
o domină şi o însuflețeste. Mi s-a 
părut că secularele sale monumente 
asistă (din planul doi) cu o filozofie 
binevoitoare la animația acestui ti- 
neret (în planul întii) — așa cum 
bătrînul tigru acceptă, cu indulgen- 
tă şi înţelegere, ca puii să se joace 
cu el şi chiar să-l tragă de urechi. 

Dar aşa cum aceasta nu este decit 
o imaginaţie particulară a lașului 
care, e drept, există obiectiv, dar 
m-a frapat pe mine în mod deosebit, 
— tot aşa, În orice creaţie cinemato- 
grafică, optica realizatorului, un- 
ghiul său personal, este obligatoriu. 
Dar spiritul şi oamenii orașului 
rămîn Întotdeauna, după mine, fac- 
torii decisivi — cu atit mai mult cu 
cit,uneori, atmosfera unui oraș tre- 
buie exprimată în ciuda arhitectu- 
rii sale recente, adesea uniformiza- 
toare. 


E -- 


(Hai să-ți arăt Bucureştiul noaptea 


NICOLAESCU: 


Cînd se filmează 
Bucureștiul de azi, 
bulevardele «se lărgeso,, 
blocurile «se înalță, 
telefoanele «se albeso» 


Sincer să fiu, am intrat la mare încurcaă- 
tură cînd mi-aţi cerut această «părere». 

De fapt, ce-aș putea spune? Că nu re- 
cunosc Bucureștiul în filmele românești, 
fie ele artistice sau documentare? Că sînt 
plăcut surprins atunci cînd vizionînd mate- 
rialele filmate ale vremii — atunci cînd 
nu existau obiective «speciale» (mă refer 
la f:18, f:25 etc) găsesc în acele imagini 
un Bucureşti cu o personalitate durabilă? 

Ar fi două cazuri de analizat: Bucureştiul 
de astăzi văzut de realizatorii noștri și 
Bucurestiul trecut văzut tot de ei. 

Dacă in privinţa trecutului, văzut în 
filmele realizate astăzi, se remarcă pro- 
funda lipsă de documentare și de cunoaş- 
tere a unor realități, în cazul Bucureştiului 
de astăzi, relativ cunoscut de «toți», găsim 
o dorinţă optimistă de a «lărgi» bulevar- 
dele, de a «înălța» blocurile», de a «albi» 
telefoanele și de a plasa viața noastră cea 
de toate zilele în interioare florentine sau 
chippendale sau mai știu eu cum. De ce? 

În fine, trebuie să spun că totuși, pe 
alocuri, din cînd în cînd, mai avem și cite 
o satisfacție. 

Dar, pentru că veni vorba de Bucu- 
rești, de ce să nu le spun și colegilor noştri 
întru artă, arhitecților noştri, că la un 
moment dat, şi poate încă și acum, în 


anumite cazuri, nici ei nu s-au aplecat cu 
destul respect asupra a ceea ce în arhi- 
tectura vechiului Bucureşti trebuia să se 
păstreze. Cum au făcut-o arhitecții altor 
meleaguri. (Vezi Budapesta, Moscova, Le- 
ningrad, Praga, etc.). 


Maria 
PREDUŢ: 


Cind televiziunea 

a inițiat ciclul dedicat 
Bucureştiului necunoscut, 
nimeni nu credea 

că această emisiune 

va dura mai mult 

de un an. Și totuşi... 


a iubi orașul in care trâiești 


„Bucureşti“. Turistic, dar nu „album“ 


emoție culturală pe care le aduce 
Ateneul Român, e Bucureştiul fol- 
clorului, cu nenumăratele comori de 
frumusețe de la Muzeul Satului, e 
Bucureștiul piețelor şi al magazinelor 
de artizanat, e Bucureștiul țișnit spre 
înălțimi pe verticala hotelului «inter- 
continental» şi cel domol aşezat pe 


străduţe liniștite. Peste tot şi peste 
toate în acest oraș al verii lui '72 eo 
adevărată explozie florală, din stradă 
pînă la ferestrele oamenilor, din gră- 
dina publică pînă la grădinița de lingă 
casă. Sintem în fața unui film fâcut cu 
dragoste, cu tandrețe, cu știința de a 
te bucura de un oraș şi de zimbetele 


oamenilor săi. Merită să fie subliniată 
increderea pe care au avut-o realiza- 
torii în modul elocvent de a vorbi al 
imaginii, al foarte expresivei imagini 
realizată de Constantin Teodorescu, 
care elimină comentariul inutil, de cele 
mai multe ori șablon, în astfel de si- 
tuaţii. Aşadar un bun film — carte de 


vizită, o foarte atrăgătoare invitație 
pentru oaspeţii străini care ne vor vi- 
zita ţara. Premiul | pe care l-a cucerit 
la Festivalul Filmului Turistic de la 
Tbilisi nu face decit să-i recunoască, 
pe plan internaţional, incontestabilele-i 
merite. 


Fiecare fereastră, un ochi, fiecare 
burlan un nas sau un baston pentru 
plimbări lungi, coșurile-pălării de car- 
naval pe care domni serioşi le uită, 
uneori, pe creştet. Balustrade și uși 
deschid guri care zimbesc cu sincerita- 
te sau prudență, balcoanele închid și 
deschid evantaiele multicolore ale vie- 
ţii spectaculare, portaluri acoperite cu 
sticlă sau țiglă vin tocmai de la Vitruviu, 
ceramica multicoloră șerpuiește sub 
acoperișuri—dar cine mai poate şti 
Că este ceramică albastră, roşie, cînd 
bidineaua unifică în alb sau, şi mai 
trist, în verzui bolnav, istoria și tradiția 
multiseculară a unui meșteşug popular? 

Cetatea are duhuri bătrine care foş- 
nesc pe lingă noi, venite din timp şi dăi- 
nuind prin timp. Dacă ştim să le cău- 
tăm sînt oricînd pregătite să ne apere 
şi să ne consoleze, dar mai ales să po- 
vestească. 

Cetatea are culoare subterane prin 
care treceau chervane cu domniţe în- 
fricoșate și giuvaeruri, locuințe care 


Vladimir ȘETRAN: 


Din nici un film 
nu am aflat cum este 
orașul nostru 


Dacă mă gîndesc la Veneţia din «Anonimul ve- 
nețian», la Veneţia aceea, filmată în tot ce are ea 
mai adevărat, mai al ei, ca viață, ca atmosferă, îmi 
spun că așa ar trebui filmat un oraș, oricare oraș, 
deci şi Bucureștiul. Cu aceeași pasiune, cu ace- 
eași grijă pentru adevărul lui. Mi s-a întîmplat să 
revăd filmele documentare de dinainte de război, 


şi am descoperit acolo un Bucureşti autentic, 
surprins în ce avea el mai specific la ora aceea. 
Filmele de azi pornesc, cred, superficial la desco- 
perirea orașului. Din nici un film românesc care 
se întimplă în București, nu ştiu cum e orașul 
nostru. Nu ştiu dacă e un oraș cu personalitate 
sau fără, ce are caracteristic, cum sint oamenii, 
pentru că, adus pe peliculă,devine fals. Firește, 
noi,care trăim în el, ştim foarte bine cum e de fapt. 
Dar pentru un ochi dinafară este, cred, un oraș 
total impersonal. Un decor oarecare. Mai bine 
sau mai prost luminat, mai bine sau mai prost fil- 
mat, oricum, n-are autenticitate... Deşi, la drept 
vorbind, nu ştiu care regizor intrînd, de exem- 
plu, în Balta Albă, ar putea să facă acolo un film 
din care să se vadă cum e Bucureştiul... 

Deci nu ştim dacă, finalmente, felul în care arată 
Bucureştiul în filmele noastre, depinde neapărat 
de regizori. Sau de scenografi. 


I.C.R A.L. este probabil n 


păstrează în beciuri cătuşele pentru 
somnul robilor, poduri şi mansarde 
cu picturi celebre și ziduri pictate de 
Grigorescu și Sava Henţia, pe care lo- 
catarii le-au uns cu humă peste care au 
pictat trandafirași. Alţi locatari, sau 
poate aceeași, începînd să-și iubească 
cetatea, au dat jos huma, bucurîndu-se 
de culoarea străveche. Cetatea are 
toate stilurile de arhitectură inventate 
de traci şi daci, pe care arhitecţii ță- 
rani ai orașului, le-au ridicat cu mina. 
Bucureştii sînt cetatea viziunii clasice, 
bîntuită pe alocuri de donjoanele ro- 
mantismului. 

Cind Televiziunea a iniţiat ciclul 
dedicat necunoscutelor Bucureştilor, 
nimeni nu bănuia o viață mai lungă de 
un an acestei emisiuni. Cercetînd ora- 
şul se pot scoate la iveală tot atitea 
istorii, cîte ziduri, tot atitea legende 
şi amintiri cite ferestre şi acoperișuri. 
Cetatea are povestitori cu lăzi de 
fotografii şi cărți vechi, cetatea are 
povestitori tineri fascinați de proteicul 


chip al locului de naștere sau de 
adopţiune. 

Ştiam că bucureştenii nu sînt din 
cale-afară de primitori cu echipe ale 
Televiziunii. Ne-am înșelat şi de data 
aceasta. Telefonul fără fir al străzilor în- 
cepe să funcționeze și oamenii ne pri- 
mesc în camere, beciuri şi poduri. Lu- 


mea suspendată a oraşului. Nimeni nu-și 
poate închipui că pe terase s-au con- 
struit nu numai grădini suspendate ci... 
băi şi ateliere de pictură. 


Este suficient să ridicăm .privirea 
spre mitologia care unește peste ca- 
petele noastre, casele, străzile, oamenii. 


Malvina URȘIANU: 


Peisajul trebuie să se integreze 
organic 


în desfășurarea filmului 


Problema peisajului urban nu poate fi alta decit a peisajului în general. El 
trebuie să se integreze organic, funcţional, în desfășurarea filmului. În ce mă 
priveşte, tratez peisajul ca o stare de spirit. În «Trecătoarele iubiri» încerc să 
realizez o sinteză a peisajului și a coloanei sonore, care să reprezinte ideea unei 


prezențe milenare. 


ulțumit de felul in care scenografii au rezolvat problema locuințelor 


Orașul, 


gigantul, 
grăbitul 
malaxor 


Unul din primele «filme» 
prezentate de frații Lu- 
mière, deci unul din pri- 
mele filme care au marcat 
nașterea cinematografului 
se numea (aproximativ, întrucit, cu 
nuanțe, sint folosite mai multe titluri 
pentru această «peliculă») «intrarea 
trenului în gară». 

«Filmul» înfățișa exact ceea ce indică 
titlul, anume: o gară, persoanele aflate 
IN gara şi intrarea unui tren in gara. 
intr-una din primele «pelicule» din 
istoria cinematografului era prin urma- 
re filmat orașul, un loc special, e drept, 
al orașului, totuși un exterior, un 
aspect al orașului. 


+ 

Propriu-zis o «carieră» a orașului 
în cinematograf nu poate fi depistată. 

Pot fi însă urmărite și cercetate dife- 
ritele înțelegeri ale «ideii» de oraș, 
prezența sa mai în față sau mai depăr- 
tată în film, considerarea orașului în 
diverse chipuri, în funcție de particu- 
laritățile sale, în funcţie de subiectul 
filmului, de la cinematografie la cine- 
matografie (ca naţionalitate), de la epocă 
la epocă. 

lată citeva linii de forță ale acestei 
posibile cercetări. 


Orașul 
din westernuri 


Un oraș-clişeu, însă de o expresivi- 
tate ieșită din comun, un oraș ireal, 
verificabil doar în documente, fantoma 
cea mai reală între orașele filmate sau 
construite în filme, convenţia cea mai 
convingătoare, locul comun cel mai 
grandios si cel mai strălucit în acest 
domeniu este orășelul din westernuri. 

Orăşelul şi nu orășelele, pentru ca 
nu e decit unul singur, același (cu va- 
riante) în toate peliculele genului. 

Mai mult decit un decor, în afara 
căruia nu poate fi conceput nimic din 
ceea ce e omenesc În western; mai mult 
decit comoditatea înălțării pe platouri 
a invariabilei construcţii, cu cele trei- 
patru unități de bază (strada principală, 
saloon-ul, biroul șerifului), în afara că- 
rora nici măcar epica celui mai nesemni- 
ficativ western nu poate exista; mai 
mult decit satisfacerea unuia din cele 
mai teribile reflexe vizuale create vreo- 
dată de cinematograf publicului său; 
mai mult decit toate acestea la un loc, 
faimosul orășel din westernuri e în 
primul rînd un fel de stare de spirit, 
un fel de cadru moral inevitabil. Le- 
gea socială (scrisă sau nu) a West-ului 
şi legea artistică a westernului nu pot 
funcționa în afara acestui cadru. Doi 
tipi nu se pot înfrunta, decit dacă se află 
la distanță, față în față, cu picioarele 
desfăcute, bine înfipte în pulbere, cu 
mina pe pistol, apropiindu-se încet 
unul de celălalt, pe strada lungă şi 
dreaptă care străbate printre cele două 


28 


Saloon-ul tradițional 
al western'lui 


Oraşul-filozofic 
sau 
oraşul-fantezie 


rînduri de case, cu saloon-ul de o parte 
şi cu biroul șerifului de cealaltă parte, 
aproape vizavi, strada aceea de neuitat, 
pustie întotdeauna în asemenea ocazii, 
strada aceea care, filmată cînd dintr-un 
capăt, cînd din celălalt, pare fără capete, 
fără sfirșit, strada aceea care nu poate 
fi găsită nicăieri în realitate, pentru că 
nu există. 

Orăşelul din westernuri e una din 
cele mai adevărate și tulburătoare con- 
venții create de cinematograf. 

Alt oraș-ficțiune (chiar dacă, în acest 


Iată 
oraşul 
erou-de-film 


caz unele filmări s-au făcut în «decor 
natural»), alt oraş-convenţie așadar, alt 
oraș «cu cheie», alt oraş cu semnificaţie, 
cu un sens anume, foarte unitar și el, 
alcătuit, cu alte cuvinte, tot pe baza 
cîtorva unități fixe; alt oraș previzibil 
după vizionarea a numai cîteva pelicule 
ale genului, alt oraș invariabil. în afara 
căruia tirul epic nu se poate desfășura, 
alt oraș-convenție, deci, este orașul 
din comedia mută. Nuanţa, în raport 
cu orașul din westernuri, vine de acolo 
că orașul comediei mute este cunoscut, 


Oraşul care ucide 
(«A fost odată un polițist») 


este familiar, este un univers în care 
se mișcă cotidian spectatorul. Este deci 
un oraș posibil, chiar dacă nu există 
ca atare, şi asta pentru că elementele 
familiare sînt investite aici cu o funcție 
particulară. Lupta cu obiectele a per- 
șonajului din comedia mută («Revolta 


materiei împotriva Omului — în care 
cred — a luat acum o înfăţişare ciudată. 
Războiul împotriva noastră îl poartă 
mai degrabă lucrurile mărunte decit 
cele mari. Şi — pot să adaug — ne 
înving (...) ducem un război crunt şi 
veșnic cu lucrurile mărunte; mai ales 
cu microbii şi butonii de guler» — 
zice, cu spirit, Chesterton) își transferă 
sensul asupra cadrului general de exis- 
tență a personajului, oraşul. O luptă 
cu orașul e vizibilă în toate aceste co- 
medii. Mai mult decit niște gag-uri, 
surprizele de tot felul, plăcute sau nu, 
pe care le oferă individului ieșirea pe 
stradă în comedia mută, raporturile 
lui cu persoanele și cu obiectele aflate 
în stradă (să trecem peste ispita de a 
face un inventar, altfel foarte util, al 
acestor persoane și obiecte), par să 
confirme mereu celebrul și filozoficul 
adagiu conform căruia toată nenoro- 
cirea omului vine de acolo că el nu e 
în stare să stea singur într-o cameră. 
Oraşul e, în comedia mută, o sursă 
inepuizabilă de gag-uri, desigur, dar 
intr-o ordine superioară de idei, are 
o semnificaţie neaşteptat de gravă şi 
de modernă: el este un oraş-cursă. 
De meditat asupra acestui subiect. 
Astăzi, tema aceasta, a orașului-cursă, 
este reluată, cu toate implicațiile com- 
plexe de ordin social pe care le presu- 
pune şi tratată într-un registru comic 
ce vine strict în prelungirea mijloacelor 
de expresie ale comediei mute, păstrate 
aproape nealterate de Tati («Unchiul 
meu», «Playtime», «Trafic»). Rezul- 
tatul e surprinzător. Orașul din filmele 
lui Tati este și el un oraș-gag, e drept, 
mai subtil, însă alarmant, neliniştitor. 


Orașul 
impersonal 


O variantă nu lipsită de interes o 
constituie orașul din filmele de aven- 
turi consumate în prezentul imediat, 
orașul din «policier»-urile: moderne, 
aşadar. Aici ambianţele (fie că e vorba 
de filmele «serioase» ale genului, «ne- 
gre» sau altfel, fie că e vorba de comedii 
sau, uneori, de parodii) sînt riguros 
exacte şi, dacă se poate spune așa, reale. 
Filmările se fac aproape fără excepție 
în decoruri naturale. Există un stil, o 
cultură vizuală chiar, specifice acestor 
«policier»-uri, familiară tuturor celor 
care urmăresc asiduu genul, există un 
stil al filmărilor spectaculoase, de efect, 
îndeobşte cu transfocator, ale străzilor, 
caselor şi parcurilor, ale personajelor 


»—> 
29 


a iubi orașul in care trăieşti 


Oraşul-gag al comediei clasice 
(«Lumea...» lui Harold Lloyd) 


populind aceste ambianţe. Ele, ambian- 
ţele, sînt în cadrul filmului, foarte di- 
verse; unitatea, clișeul aproape, vine 
de data aceasta din modul comun (în 
sensul de «același») în care sînt filmate 
şi exploatate pentru punerea în valoare 
a epicii, indiferent că e vorba de, ştiu 
eu, «Ultimul domiciliu cunoscut» sau 
de «A fost odată un polițist» (pentru 
a cita la întîmplare două filme cuminţi, 
obișnuite, ale genului, mai recent vă- 
zute la noi). 

Există deci un oraș specific, ca decor 
al acestor filme de aventuri, un oraș 
impersonal, fără vreo semnificaţie anu- 
me, filmat cu oarecare indiferență, însă 
cu o pregnanţă care-l impune, fie și 
în plan depărtat, ochiului. 


Oraşul 
turistic 


Un revers al medaliei ar putea fi con- 
siderate filmările nu indiferente, ci 
foarte atente, calculate, citeodată afec- 
tive, întotdeauna pe aceeași amintită 
linie a spectaculozității, ale cite unui 
oraș, în cazul filmelor comerciale, așa- 
zis «turistice». Aici, scopul este pre- 
zentarea gen carte poștală, gen bom- 
boană în foiţă roz, gen «faceți excursii». 
gen «aici veţi fi fericit şi fără griji o 
lună de zile». Îndeobşte, victimele aces 
tor Kitsch-uri (care, uneori, pentru 2 
da în continuare exemple cunoscute 
publicului nostru, pat fi agreabile, pre- 
cum relativ recentul «Dacă e marți, 
e Belgia») sint marile centre turistice 
ale Europei şi ale Americii, printre cele 
mai ilustre și mai frecvent abordate, 
datorită situației sale speciale, fiind 
Veneţia. S-au produs pe seama acestui 
oraș o mulţime de cărți poştale, unele 
memorabile prin nulitatea lor («Venc- 
ţia, luna şi tu» de pildă). 


Oraşul — 
stare de spirit 


Sigur că se poate discuta şi serios 
pe marginea acestui subiect, mai ales 
în cazul Veneţiei, exemplu tipic și 
util de oraș-monument, oraș-fascinație 
in cinematograf. Atunci cind unui ase- 


30 


menea oraș, inditerent că se numeşte 
Veneţia sau altfel, i se pun în valoare 
resursele de expresivitate,nu cele exte- 
rioare, ci acelea care pot face din el, 
din peisajul lui, o stare de suflet, 
cum zice poetul (din acest punct de 
vedere — şi subiectul ar merita o dez- 
voltare mult mai amplă, peste limitele 
parantezei în care l-am înghesuit — 
exemplare «de şcoală», fiind capodope- 
rele expresionismului german, «Cabi- 
netul doctorului Caligari» cu precădere; 
orașul, atît cît apare aici, cu penumbra 
lui apăsătoare, cu luminile îndoielnice 
şi pilpiitoare de felinar, cu străzile în- 
guste și labirintice, cu umbrele mon- 
struoase, proiectate pe pavaj sau pe 
pereţii caselor strimbe, deformate, cu 
fundăturile suspecte şi periculoase, în 
general cu senzația de coșmar, de vis, 
pe care o degajă — acest oraş, prin 
urmare, este o formă poate naivă, dar 
în orice caz eficace, cel puțin din punct 
de vedere simbolic, de sugestie a unei 
stări de conștiință). Atunci cînd un 
oraș devine obiect de meditație, dacă 
nu chiar realul subiect, ascuns în spa- 
tele pretextului unui film, rezultatele 


sînt tulburătoare și — pentru a reveni 
la exemplul de la care am pornit — 
Veneţia a girat, în ultimul timp, cu 
numele şi cu prezența sa fascinantă, cel 
puţin două asemenea filme remarca- 
bile: «Anonimul venețian», și «Moar- 
tea la Veneţia». Bineînțeles, Veneţia 
e un oraș care moare, e un oraș cu 
situație specială, cum spuneam, un 
cadru expresiv pînă la a deveni nuanță 
de conștiință prin simplă evocare, fără 
eforturi aparte. 


Orașul 
neorealiştilor 
Pa ED PREIEI > Pe cea 2 CEE D ea e ea 


Că resursele latente, emoționale ale 
unui peisaj citadin nu ţin însă obliga- 
toriu de o situație de excepţie a ora- 
şului ales, ca loc de desfăşurare a acțiu- 
nii. este un lucru mai demult și stră- 
lucit dovedit de neorealism. Alături 
de şcoala cinematografică franceză, poe- 
tică (în toate sensurile cuvîntului) din 
multe, prea multe puncte de vedere, 
inclusiv cel care ne interesează al pre- 


Oraşul filmat pe viu, dar inexpresiv 
(«De trei ori București») 


Oraşul-convenție 
sau 
orașul 


«așa cum este» 

NEI: STI DR PESE ASTA II 
zenţei orașului în film (Clair, Carné), 
neorealismul a impus o a doua direcție 
fundamentală în tratarea temei, a mo- 
tivului orașului. Coborirea, faimoasa 
coborire în stradă, s-a făcut cu folos 
pentru ideile cinematografului despre 
sine, pentru psihologia lui, nu cu mai 
puţin folos însă și pentru o brumă de 
«detalii», dintre care cel al ambianţei 
nu e ultimul. 

Pentru prima oară orașul apare pre- 
zentat realist (în accepţia cea mai solidă 
a termenului), de o manieră quasi- 


documentară, filmat ca atare, adică 
fără preocupări speciale pentru estetica 


Oraşul, personaj de film 


de D.I.SUCHIANU 


Un oraș, şi în genere un loc în spaţiu, un fragment de geografie este, 
cum spunea Maurice Barrès: «un paysage travaillé par Lhistoire, o ființă 
vie «prelucrată atît de istoria înconjurătoare, cît şi de a sa proprie. 

Așa cum caracterizăm pe cineva printr-o formulă, frază scurtă și plină 
ca o definiţie de dicționar, putem face același lucru pentru orice bucată de 
pămînt de pe scoarța terestră. Kamciatka: un dop de gheață»; «Coasta de 
Azur: șezlongul omenirii»; «Siberia: o exagerare; Paris: o ţară din Europa 
cu capitala: Franța; Mediterana: gura umedă și zimbitoare a Europei»; 
“Veneţia: locul unde se visează intenţionat. 

Cinematograful exploatează în fel și chip aceste mine de aur. Ora- 
șul-personaj de film — iată «personajul grupajului nostru. 


> 


a iubi orașul in care trăieşti 


Oraşul 
carte-poştală 
sau 
orașul-stare de spirit 


unghiului, a cadrajului, a eclerajului 
etc., filmat chiar cu anume neglijență, 
simplu, adesea, în direct, cu camera 
ascunsă. Firește că aceste filme (multe 
din ele avînd în titlu nume de orașe — 
«Roma, orele 11», «Roma, oraș des- 
chis», «Miracol la Milano», sau «Hoţii 
de biciclete», «Umberto D», «La stra- 
da» (un amestec straniu și întirziat de 
neorealism cu verism de operă) nu sînt, 
în principal, nişte filme despre oraşe, 
dar sînt esenţiale (ele şi altele) în înţe- 
legerea temei despre care discutăm. 
Şi asta nu numai pentru că senzația de 
viață, de real, este izbitoare, cu puter- 


Oraşul reconstituit, dar autentic 


(«Străinul») 


nice efecte în plan emoțional; nu numai 
pentru că acest oraș banal și adevărat, 
populat cu dramele relatate în ziare 
la «faptul divers» constituie, în cadrul 
și prin intermediul valului neorealist, 
poate cea mai impresionantă imagine 
oferită de cinematograf asupra oraşului 
social (pină şi extraordinarele docu- 
mentare ale lui Joris Ivens despre viața 
şi lumea oraşelor apar, în acest context, 
în comparaţie adică cu «duritatea» și cu 
realismul fără ţărmuri, zguduitor, al 
neorealiştilor, ca nişte exerciții de vir- 
tuozitate, oarecum calofile şi, în orice 
caz, atemporale); nu numai pentru 
acestea, ci şi pentru că, în primul rînd 
ele au deschis un drum, singurul eficace, 
se pare, pe care, premeditat sau invo- 
luntar, a călcat apoi aproape toată lu- 
mea. Dovadă stă faptul că astăzi, în 
vremea superproducțiilor — nu în sen- 
sul subiectului, ci în sensul utilizării 
super-mijloacelor tehnice în turnarea 
unei pelicule — nici un film care sc 
respectă, indiferent de tema lui (de la 
filmul pentru copii pînă la filmul erotic, 
în occident, de la «Love Story» pînă 
la filmul de război, de la drama de fa- 


milie pînă la «musical» șamd) nu îşi 
permite să neglijeze, dacă nu altceva, 
măcar firescul ambianțelor. E semnifi- 
cativ că, în linii mari, epoca «telefoane- 
lor albe» a încetat cam de mult în cine- 
matograf, e semnificativ că — repet, 
oricare ar fi tema filmului — se filmează 
adesea în direct, se caută cu disperare 
(de ce această disperare? de studiat) 
realul cel mai real, chiar dezagreabil, 
chiar convenţional, pentru că există 
un real convențional. Nu se mai poartă 
ușa care se închide perfect, ci uşa care 
se bălăngăne și nu se închide bine; 
nu se mai poartă strada pustie, pentru 
libera şi nestînjenita mișcare a perso- 
najului, dimpotrivă, personajul e arun- 
cat în mulțime și filmat «pe viu»; nu 
se mai poartă clădirile somptuoase, la 
«patru ace», ci dărăpănăturile sau, în 
orice caz, casele omeneşti, firești; nu 
se mai populează orașul cu figuraţie 
alcătuită din tipi frumoşi şi femei spec- 
taculoase, dimpotrivă, se filmează prin- 
tre persoane comune, din acelea cu 
care te întîlnești la toate colțurile de 
stradă, nu sînt neglijaţi, în cadru, cer- 
şetorii, infirmii, indivizii ieşiţi din co- 


Orașul care moare 
(«Moartea la Veneția») 


mun prin cite o curiozitate altfel deza- 
greabilă, etc., etc., etc. Repet: acest fe- 
nomen, oarecum secundar, este carac- 
teristic unor pelicule destul de neinte- 
resante, dar care, se vede limpede, au 
voința de a se respecta, cel puțin în 
acest domeniu. Ele pot fi profund false 
din punct de vedere epic, psihologic, al 
atmosferei ideilor și, în general, din 
orice alt punct de vedere, dar apar 
corecte, «realiste» din punctul de ve- 
dere al «exteriorului», al străzii, al 
orașului (vezi și exemplul anterior, al 
«policier»-urilor). lată un cîştig ciudat. 


Orașul 
noului val 


Părăsind domeniul acesta al filmelor 
mărunte, unde ciștigurile neorealismu- 
lui sînt, după cum se vede, aplicate me- 
canic şi ciudat, să revenim la marele ci- 
nematograf și să observăm că, și aici, 
școala neorealismului a «lucrat» deci- 
siv şi orice film care se respectă, vor- 
bind de data aceasta despre marile 
pelicule, desfășoară ideile într-o am- 
bianţă citadină (cînd e cazul, desigur) 
aleasă şi filmată cu grija unui realism 
nu numai convingător, nu numai su- 
gestiv, ci şi necesar. 

«Los Olvidados», de pildă, nu e nici 
el un film despre un oraș, dar existența 
unui oraș, o anume existență a unui 
anume oraș, o existență larvară, sor- 
didă, sumbru colorată, este aici filmată 
şi inculcată în subiect de o asemenea 
manieră încît filmul, deşi n-are a face 
cu neorealismul, ci, cel mult, cu realis- 
mul și (ca de obicei, la Buñuel ca para- 
bolă), pare a fi o operă a curentului iar 
cadrul, orașul adică, și protagoniștii 
«banalei» drame par a fi filmaţi la Roma 
sau aiurea, în Italia, de mîna lui De Sica. 

Şi «Cléo de la 5 la 7», ca să dau alt 
exemplu, e ceva cu totul diferit, e un 
film «de şcoală», școala numindu-se 
aici «noul val» francez care, după cum 
ştie toată lumea, n-are nici în clin nici 
în mînecă cu neorealismul' (alt subiect 
palpitant de studiat: cit și ce a «furat» 
de fapt «noul val» din neorealism). 
Dincolo de dramă, de tramă, şi aici 
străjuiește din umbră sănătoasa disci- 
plină, catehismul neorealismului: în 


2> 


Parisul inceputului de veac 


Parisul s-a bucurat de multe portrete 
cinematografice. Cel din 1900 a fost pic- 
tat naturalist în filmul de montaj al Nicolei 
Vernès. Mai tirziu, Parisul e reconstituit 
pe platou de Renoir într-unul din cele 
mai bune filme ale sale: «French-Cancan». 
Făcind un salt de peste o jumătate de veac, 
în 1960, Jean Rouch și Edgar Morin fac 
un Paris-anchetă, cu care își trimbițează 
noua lor estetică, zisă «cinâ-vârite» («Cro- 
nica unei vieți»). Parizienii de toate virstele, 
aparținind celor mai diverse categorii, 
sint prinşi, zice-se pe viu, de un aparat 
de filmat «sinc», ce-și zice «camera-vi- 
vante». El înregistrează simultan imagine 
şi sunet fără (zice-se) ştirea celui filmat. 
Se pare însă că acel aparat prindea pe 
viu, dar nu surprindea pe neștiute. Per- 
soanele dădeau conștient examen și se 
simțea cale de-o poştă că sint actori 
vădit neprofesionişti dind voluntar o re- 


prezentație. Oricum, însă, filmul reușea 
totuşi într-o bună măsură să fie un portret 
al Parisului din 1960. 

Parisul dintre cele două războaie a fost 
magistral zugrăvit de René Clair în «Aco- 
perișurile Parisului», în «14 lulie» şi «Porte 
des Lilas», zugrăvit realist; iar fantastico- 
suprarealist tot de el, în «Parisul care 
doarme». Dar René Clair nu e singurul 
cineast îndrăgostit de Paris. În general, 
cinematograful francez a fost copilul lui 
Emile Zola. «Banii» de L'Herbier, «Thé- 
rèse Raquin» de Feyder, «Gervaise» de 
Carné, «Nana» și «Bestia umană» de 
Renoir, toate acestea zugrăvesc Parisul 
claselor mijlocii și poezia cenușie a cla- 
selor sărace. În sfirşit, «Traversarea Pa- 
risului» de Autant-Lara ne arată Parisul 
rezistenților, colaboraţioniștilor şi al bur- 
sei negre din vremile naziste. 


a iubi orașul in care trăieşti 


plan secund, Parisul filmat «pe viu» 
este al doilea personaj principal. Plim- 
barea cu taxi-ul pe străzile orașului e 
o piesă antologică; la fel scena din 
«bistro». 

Încă un exemplu: impresionantul 
«A trăi», capodoperă a școlii japoneze, 
filmează orașul (cu «rol» decisiv în 
peregrinările faustice ale protagonistu- 
lui) cu mijloacele celui mai pur realism, 
ale celui mai european realism chiar, 


nici un cadru neavînd (fie și involuntar) 
vreo tentă exotică pentru ochiul euro- 
peanului. Peisajul citadin, foarte impor- 
tant, e filmat cu maximum de simplitate 
şi de eficiență. Ideea se conturează 
clar pe acest fundal. Și aici orașul e 
personajul principal. 

De altfel, dacă tot vorbim despre un 
oraș mexican («Los Olvidados») sau 
despre unul japonez («A trăi»), să ob- 
servăm, nu fără legătură cu cele de 


Oraşul care cintă 
(«În sunetul muzicii») 


pină acum. că, între imaginile cam 
neutre, în general, ale orașului ameri- 
can în cinematograf, mai interesante, 
chiar dacă fugare, apar cele surprinse 
de ochiul foarte exersat la şcoala pri- 
virii directe, realiste, al lui Antonioni 
în «Zabriskie point» sau al lui Forman 
în «Taking off». Oraşul american văzut 
de europeni. e încă un subiect pe mar- 
ginea căruia se poate glosa. 


Oraşul — 

conștiință 
me — RR E Ca MD ne ce me m. 
«Lecția» neorealismului — prin in- 


fluență directă sau, ulterior, pur şi 
simplu prin ajungerea, pe căi indepen- 


dente, la forme asemănătoare, realiste, 


cu un cuvînt mai simplu și mai exact — 
pare deci cel mai important cîştig al 
cinematografului în prezentarea ora- 
şului. 

Există, în acest sens, şi o situație 
aparte, cea a cinematografului polonez, 
care a împins realismul pînă la formele 
sale ultime, istorice adică. 

Orașul în cinematograful polonez 
constituie un subiect aparte, Obsesia 
războiului, devenită temă fundamentala 
şi chestiune de conștiință a acestei ad- 
mirabile cinematografii, e vizibilă, indi- 
ferent de subiectul peliculei. O Varşo- 
vie, fie ea şi contemporană, strecoară 
un sentiment tragic, pentru că ruinele 
există, sînt acolo, au fost conservate, 
sînt muzee naturale, străjuiesc ca un 
implacabil «remember», sint «furate» 
de aparat și intră mereu în cadru, în 
planul doi sau douăzeci, n-are impor- 
tanță. Aproape că nu există film polo- 
nez care să nu fie marcat de acest cadru 
al oraşului mutilat, al orașului-muzeu. 
lar între filmele (nenumărate) care tra- 
tează prin evocare directă tema războ- 
iului, o capodoperă venind direct din 
«Infernul» lui Dante şi din «Mizerabilii» 
lui Hugo, «Canalul» de Wajda, ridică 
«tema orașului», a orașului polonez 
în război, la dimensiunile cutremură- 
toare ale unui recviem. Este unul din 
cele mai zguduitoare filme făcute vreo- 
dată despre un oraș și despre locuitorii 
lui. 


i IT a n 
a Pe 0 E ee e E e aee ae a e a a 
Oraşul 
autohton 


Cit priveşte filmul românesc, aici 
oraşul nu a avut niciodată vreun rol 
deosebit, afară de acela de simplu şi 
neutru decor! Asta pentru că filmul 
nostru s-a temut întotdeauna de oraș. 
Pare ciudat spus, dar așa este. Privind 
cu puțină atenție putem descifra con- 
stant un fel de complex al filmului ro- 
mânesc față de oraș, o incapacitate 
evidentă, nu de a-l personaliza, ci pur 
şi simplu de a-l introduce în cadru. 
Orașul în filmele noastre (indiferent de 
gen) transmite o acută senzaţie de arti- i 
ficial, se simte adică mereu alegerea 
nesemnificativă a ambianțelor, se simte 
casa căutată, pietonul căutat, tramvaiul 
căutat, se simte sfoara din spatele ca- 


merei, care izolează pe curioși de pla- » 


Orașul-leit motiv al comediei moderne 
(«Unchiul meu») 


toul născut ad-hoc, se simt toate aces- 
tea și prezența orașului (repet, chiar 
şi în cazurile cele mai simple, cînd el nu 
trebuie să fie decit un fundal) e crispată, 
aproape ireală. Lucruri valabile și în 
privinţa prezenţei tematice. 

Paradoxal, dar simptomatic pentru 
acest «complex» față de oraș, este faptul 
că Bucureștiul interbelic sau imediat 
următor războiului (pentru că orașul 
în filmele noastre înseamnă aproape 
numai București și, uneori, litoralul, 
văzut bineînţeles în stil de carte- 
poștală, precum în recentul «Aventuri 
la Marea Neagră») este cu mult mai 
interesant și reușit prezentat («Lanter- 
na cu amintiri» sau «Cu miinile curate») 
decit Bucureștiul contemporan. Mai 
ușoară deci decit ieșirea «cinstită» cu 
aparatul în stradă, azi, acum, este, se 
pare, reconstituirea arheologică, mu- 
zeistică, a unui oraș care, de fapt, nu 
mai există. 


Să nu fim totuşi nedrepți. Un licăr 
de adevăr, fie el și pasager, apare din 
cind în cind. «Drum în penumbră» e 
un exemplu frumos în acest sens. Au 
existat apoi, mai înainte, filmele lui 
Blaier, de pildă, care nu erau departe 
de reuşita unui oraș văzut foarte social. 
A mai existat, pentru a veni iarăși mai 
aproape, în timp, un București nu deo- 
sebit, dar izbutit, familiar, în «Pentru 
că se iubesc». Au existat acum cîțiva 
ani orașele din «Apa ca un bivol 
negru», poate singurele orașe-perso- 
naje în cinematograful nostru, chiar 
dacă acolo era vorba mai curind de 
cinematograful documentar. 

Exemple există, prin urmare, (mai 
sînt şi altele), dar greutatea şi dezordi- 
nea în care le-am evocat, indică in- 
consistenţa materiei. Subiectul «orașul 
în filmul românesc» este, deocamdată, 
un subiect aproape fără acoperire. 


* 


Orașul-convenţie (cel din westernuri 
şi cel din comediile mute), orașul-real, 
«aşa cum este», orașul ca «stare de 
suflet», orașul-carte poștală, orașul- 
muzeu — iată tot atitea ipostaze ale 
ideii de oraș în film. Mai există și altele, 
multe altele, se mai poate vorbi, de 
pildă, despre orașul unei singure sec- 
vențe (Odesa, scările — «Crucișătorul 
Potemkin»), despre orașul fantastic 
(stăpinit de păsări—«Păsările» de Hitch- 
cock), despre orașul «imposibil» («Du- 


minică la New York»), despre oraşul- 
memorie («Anul trecut la Marienbad », 
«Hiroşima, dragostea mea»), despre 
orașul filozofic, foşnitor ascunzind ade- 
vărurile (Londra -Blow-Up»), despre 
orașul-fantezie («Zazie în metro»), des- 
pre orașul suprarealist («Ciinele anda- 
luz»), despre orașul-mit (Roma —Felli- 
ni), etc. Lista e fără sfirșit. Poate cu 
altă ocazie. 


Aurel BĂDESCU 


Oraşul-capcană 
(Candice Bergen în «T.R. Baskin») 


Moscova, itinerar sentimental Veneţia, oraș crepuscular 


Moscova in 24 de ore 


O splendidă pictură de oraș a fost re- 
centul film văzut pe ecranele noastre, «in 
trecere prin Moscova» de Guria. Spre 
deosebire de portretele altor metropole, 
acesta e pictat nu dinăuntru, ci de afară, 
văzut cu ochiul unor călători care nu-s 
din Moscova, care o traversează în 24 de 
ore, care o privesc cu ochi nu zic de turist, 
ci de trecător. O privesc ca pe un tablou, 
in care totuși ei îşi prind nu numai ochii 
dar şi taptele. Oricit ar ti de pasageri, in 
vremelnica lor traversare-fulger, ei se 
angajează în mini-drame tulburătoare, de- 
terminate de uriașul anonimat al orașului. 
Trecătorul de o zi este adoptat Intr-un 
foarte curios fel. Toată lumea, toată imen- 
sa mulțime a necunoscuților îi zimbește. 
Există un sentiment şi o purtare omeneas- 
că al cărui nume se trage din verbul 
amare, a iubi. Este amabilitatea. O vastă 
amabilitate, o vastă îndatoritoare genti 
lețe, întimpină de pretutindeni pe cei 
patru pasageri nemoscoviți. li întimpină 
şi îi petrece cu un suris. Este ceva frumos. 


Veneţia, locul unde se visează programat 


De la Eminescu la Visconti, de la Shakespeare la 
Enrico Maria Salerno, de la Thomas Mann la Jean 
Cocteau, atitia poe!i au visat intentionat acest oraş 
al morții, unde casele sint scufundate în apă și aș- 
teaptă ca în curind nisipul fugitiv al lagunei să le 
înghită. Nu mai vorbesc de conștiincioşii voiajori 
de nuntă, de cavalerii obligatorii ai lunilor de miere 
şi ai carnavalelor fără obraze. Cocteau spunea așa: 
«Veneția, ziua: un bilci pulverizat în firimituri colo- 
rate; noaptea, se aseamănă cu o negresă îndrăgos- 
tită, moartă, scăldindu-se cu trupul plin de bijuterii 
false». 

E curios cum doi cineaşti, Visconti şi Salerno, 
au căutat în Veneția lucruri opuse. Visconti a căutat 
soare; Salerno și anonimul său venețian au căutat 
ploaie și întunecime. E drept că amindoi au sfirşit 
prin a găsi acolo moarte. Thomas Mann, din care 
Visconti se inspirase intr-o oarecare măsură, adău- 
gase Veneţiei o moarte nouă, printi-o epidemie de 
ciumă sau cam aşa ceva. Salerno a preferat o mala- 
die personală, aceea a unui muzicant genial. Veneţia 
lui Salerno e mai frumoasă, mai multiplă, mai... 
Veneţie decit a lui Visconti. Aceasta din urmă e 
tăcută din cetatea dogilor, o stațiune estivală de vile- 


giatură șic, pentru elitele europene din 1900, din 
aşa zisa «belle-spoque». 


Veneția «Anonimului venețian» este splendidă si 
reală. O venetie fără soare, fără vară, fără bucurie. 
O intilnire crepusculară a două tinere falimente. 
Acum cîțiva ani se iubiseră tare. Se despărțiseră 
pentru că (așa cum frumos spune cronicarul de la 
«Filmwoche») «amindoi aveau caractere prea tari 
ca să poată suporta tăria de caracter a celuilalt». 
Tulburător acest exces de tărie care prin asta devine 
slăbiciune și neputinţă. Sub un platon de noroi, 
de-a lungul canalelor întortocheate, doi oameni cu- 
treieră oraşul, se ceartă, descoperă câ se iubesc 
incă, descoperă că unul din ei în curind o să moară, 
descoperă că unul din ei descoperise un concerto 
pentru oboi şi orchestră, capodoperă a unui venețian 
anonim; descoperă, în sfirşit, că anonimul era însuşi 
nefericitul nostru erou, care refuză să iscălească, 
refuză mincinoasa glorie a posterității. Muribundul 
crede într-un singur soi de viață, aceea pe care el 
acum o pierde. În timp ce el işi moare murirea, lasă 
Venetiei, și anonimilor săi artişti, nemurirea meta- 
forică a gloriei postume. 


a iubi orașul in care trăieşti 


personalitatea 


orasului 
meu... 


gyme 


În general, în filmul nostru nu se 
vede Bucureştiul de azi, ci Bucureştiul 
de ieri, cel care a dispărut, cel care nu 
mai e. Desigur, filmele n-au ca prim 
obiectiv să arate orașul—de pildă în 
ultimul film românesc pe care l-am vă- 
zut, «Cu mîinile curate», Bucureştiul 
apărea ca un fundal şi, într-adevăr, 
ilustra poezia vechiului Bucureşti care 
avea un farmec al lui—dar filmele 
noastre nu redau pulsul interior al 
unui oraș ci creează doar atmosfera ex- 
terioară filmului. E drept, nu am văzut 
toate filmele româneşti, dar nu îmi 
amintesc dintre ele nici un film care să 
fi avut măcar în al doilea, sau în al 
treilea rind, dorința de a da o viziune 
proprie orașului nostru (parcă mai 
demult, un film cu lurie Darie). E 
greu de făcut o comparaţie cu Veneţia 
sau Roma pentru care nu există film 
important fără Ponte di Rialto sau 
Piaţa Spaniei,drept simboluri ale orașe- 
lor respective. Dar şi noi avem, cred, 
niște simboluri şi nu prea au fost utili- 


ARMM EFTINA SURSA 
DEA (3 


ea apn = 
Wi 


IS SE GHEORGHE 


HALI 


+ 
a GSI 


aliigi ian 


a 


Pe această stradă mică s-ar putea filma «Strada Mara! 


„dar 


A existat, în istoria cinematografului, 
o epocă a mucavalei, a decorului exclu- 
siv artificial, epoca magiei de studio, a 
iluziei de carton şi tul, epoca limfatică. 
Aşa ceva, slavă domnului, nu se poate 
spune despre ziua de azi. Progresele 
«camerei libere», sofisticația instru- 
mentelor de înregistrare şi,mai presus 
de orice, mentalitatea cineaștilor, fac 


34 


unde 


e orasul? 


acum posibilă filmarea aproape oricind 
şi oricum. Cinematograful a devenit 
aproape la fel de natural şi de ubicuu 
ca şi modelul lui natural, ochiul. 

În condiţiile astea, curios este faptul 
că majoritatea filmelor noastre se mai 
desfășoară în cadrele «clasice» ale fil- 
mării, şi uneori în cele direct facile. În 
filmul românesc, deseori, senzația de 


— 


zate de cineaştii noştri. Şi mai cred că 
ei sînt cei care ar putea contribui fun- 
damental la crearea unei imagini sin- 
tetice despre orașul nostru, la o recu- 
noaştere a sa. Desigur, pentru Bucureș- 
tiul de ieri e mai ușor de găsit astfel de 
simboluri: Atheneul Român, Bulevar- 
dul Bălcescu, Cercul Militar, Consiliul 
de Miniştri, clădirea Muzeului de isto- 
rie, clădirea Consiliului Popular, ansam- 
blul de la Crețulescu ; dar și Bucureștiul 
nou are un pronunțat specific, chiar 
dacă mulți acuză arhitectura contempo- 
rană, de locuinţe de pildă, ca imperso- 
nală. Eu consider că realizările noastre 
arhitectonice au multă personalitate. 
E imposibil ca şi un ochi neavizat să nu 
sesizeze diferențele esenţiale între an- 
samblurile de locuințe din Ungaria, 
Bulgaria, Uniunea Sovietică, ca să mă 
refer la țări apropiate, și cele de la noi. 
Şi lucrul acesta este firesc, pentru că 
arhitectura este şi o operă de artă, 
are şi o valoare culturală—chiar dacă 
tehnica și tehnologia de edificare evo- 


Bucureștiul anilor '40 : fotografie-document. Cit pitoresc! 


studio falsifică atmosfera. Pe de altă 
parte, se pare că toate artele româ- 
neşti sînt sortite unei «boli a copilă- 
riei», care este bucolismul—la urma 
urmei, și literatura face eforturi de 
deruralizare, de-a dreptul disperate 
uneori—de ce n-ar face şi filmul? Într- 
adevăr, camera de filmat se mișcă (din 
pură comoditate, uneori), în cadre cit 
mai largi, pe vaste cimpii, în lumini- 
şuri de pădure, pe maluri și faleze, 
acolo unde complicata aparatură cine- 
matografică şi baroca organizare umană 
care o minuieşte, se pot întilni și răs- 
pîndi în voie. Oraș n-avem deloc? 
Unde e cineastul strivit de mulțime, 
agăţat periculos de scara tramvaiului, 
cu aparatul crescut din ochi și din 
umăr, și înfipt în pumn ca un pistol? 
Unde e cineastul reporter, unde e 
cineastul gangster, acela care surprinde 
viaţa, care o violentează, îi forțează 


ușile, îi pătrunde în casă, pe scara de 
incendiu şi prin gaura cheii, ca să-i 
strige «miinile sus»? 

Sperasem—ca unul care şi-a răcit 
destul gura cerînd prozei să se întoarcă 
în oraşe—că filmul, artă net mai mo- 
dernă—va valorifica el ceea ce roman- 
cierii trec senin cu vederea: orașul 
românesc, şi în primul rînd acea capo- 
doperă de inedit, de neaşteptat, de 
absurd chiar, care se numește Bucureşti. 
Cum cei mai mulți creatori români 
de film—ca și cei mai mulți creatori 
de proză—trăiesc în capitală, se pune 
legitim întrebarea dacă lipsa de interes 
pentru această capitală nu se- explică 
printr-o opoziţie de principiu. Se mai 
poate înțelege că un prozator nu ştie 
să vadă un peisaj atit de intricat și de 
plin de sugestie filozofică. Dar un 
cineast? 


La urma urmei, dacă stau să mă 


a iubi orașul in care trăieşti 


Cred că filmul 
ar putea face mai mult pentru a ridica 
gradul de ataşament 
al oamenilor 
față de orașul în care trăiesc 


luează, diferă de la un loc la altul și 
este puternic influențată de tot ce se 
întîmplă în toată lumea—cultura are 
un fond propriu naţional incomparabil 
mai puternic, și e rezultatul direct al 
unei evoluții istorice proprii. De aceea, 
cred că în măsura în care arhitectura 
se acordă cu cultura, ea este specifică, 
proprie ţării noastre. M-am referit 
la ansamblurile de locuințe—și ele pot 
reprezenta simbolul monumental al 
epocii actuale—dar lucrul acesta e va- 


Bucureştiul anilor '40: secvență din «Cu miinile curate. Cită autenticitate ! 


labil în general. Sigur, foarte mulți 
nu găsesc ceva deosebit în cartierul Ti- 
tan, dar această părere se datorește 
faptului că avem de-a face cu un cartier 
foarte tînăr, iar atașamentul senti- 
mental față de locul, orașul în care 
trăieşti, e un produs al timpului. Tre- 
buie să treacă măcar o generaţie care 
să se fi născut aici, pentru a simți că 
un cartier, un oraș îi aparține, că face 
parte din viața ei şi numai atunci îl 
va judeca complet altfel. M-am referit 


Regizorul acela tînăr 
privea, filma, muncea, obosea, 
venea seara de la Buftea aţipit în maşină, 
ignorînd oraşul în care se întorcea 
numai ca să doarmă 


gindesc bine, o prezență ceva mai con- 
tinuă este tîrgul ardelenesc din filmele 
lui Francisc Munteanu: cu case burtoa- 
se, porți monumentale de lemn, pieţe 
patrate, biserici baroce, ţuguiatul oră- 
şel transilvănean a pătruns în film 
(nici el bucurîndu-se de o analiză prea 
adincă). Despre București, mai nimic. 
Prin ceața cafenie a unei istorii polițiste, 


am întrezărit scurt cîteva frînturi ale 
farmecului de altă dată în «Cu mîinile 
curate», film care, prin tensiunea epi- 
că, nici nu-și putea propune vreo des- 
criere psihologică a orașului. Dar Bucu- 
reștiul metropolă, acela adevărat, imens, 
încurcat şi colcăitor? Unde e? Și cit 
va mai fi în forma aceasta, fericită 
pentru film? Căci Bucureștiul se schim- 


pînă acum la București, dar această 
observație este valabilă pentru alte 
oraşe din țară. În fond, printre elemen- 
tele ce dau personalitatea unui oraș 
nu sînt numai edificiile de arhitectură, 
ci, poate,mai ales, ansamblurile urbane, 
înţeleg prin asta modul în care arhitec- 
tura unui oraș se subordonează spe- 
cificului local de relief, de climă şi care 
creează personalitatea oraşului întreg. 
De pildă, artera principală din Deva 
orientată spre Cetate, sau cea din Piatra 
Neamţ, centrul Sucevei, unele artere 
și edificii din Baia Mare, sînt tot atîtea 
exemple în care arhitectura s-a supra- 
pus în mod fericit peste configurația 
naturală a terenului, scoțind în eviden- 
ță ceea ce este tipic pentru orașul 
respectiv. Sint imagini care, prezente 
în filmele noastre, le-ar da mai multă 
personalitate, mai mult specific na- 
ţional. 

Cred că cinematograful ar putea face 
mult pentru a ridica gradul de atașa- 
ment al oamenilor față de orașul în 


bă, şi sistematizarea îi rupe din pitoresc 
pe zi ce trece. 

E şi normal să nu ai filme de actualita- 
te, dacă nici cadrele actualităţii nu te 
interesează, și nici înfățișarea ei nu-ți 
izbește ochiul. Nu e vorba doar de 
scenarii, de prezența ori lipsa lor. E 
vorba de o conştiinţă, de o vocație 
optică. În fond, e vorba de sinceritatea 
de a filma ceea ce trăieşti... 

Stăteam de vorbă într-o seară, la o 
masă cu pahare, cu un amic cineast. 
Tiînăr şi bucureștean. Era destul de 
tîrziu, şi-mi spunea că trebuie să mer- 
gem; a doua zi în zori, la o oră sălbatică, 
sosea mașina să-l ia. Să-l ducă la Buftea, 
unde avea de lucru, filma. Pentru el, în 
mod onest, lumea filmului începea aco- 
lo, se termina acolo și el intra şi ieșea 
din ea, epuizat de o muncă demnă, cum 
ai intra și ai ieși dintr-un birou cu func- 
ționari. Se ducea spre Buftea picotind 


care trăiesc. Cred că filmul, pe lingă 
multe alte obiective,și-ar putea pro- 
pune și pe cel legat de orașul în care 
se desfășoară acțiunea. Pentru că, poate 
părea curios, dar oamenii nu-şi cunosc 
orașul în care trăiesc. Faptul este atît 
de general valabil încit francezii au o 
zicală: «Să cunoşti Parisul ca un pari- 
zian, înseamnă să nu-l cunoști». 

Revenind la film, nu pot să mă opresc 
în a face o apreciere subiectivă, consta- 
tînd că filmul nostru ne arată un 
București în care cei vîrstnici se mai 
pot recunoaște, dar lipsește Bucureș- 
tiul generaţiei tinere, Bucureștiul pre- 
zentului, care este arătat cu timidi- 
tate. Pentru acest Bucureşti filmul 
nostru poate și trebuie să facă mai 
mult. 


Prof. dr. Cezar LĂZĂRESCU 


Rector al Institutului 

de arhitectură 

Preşedinte al 

Uniunii arhitecților din România 


Nu numai o casă muzeu. O casă muză! 


în mașină, cu capul pe speteaza ban- 
chetei, cu ochii umflați de nesomn, 
nezărind deloc orașul desfășurat în 
jur, ieşind din noapte fascinat și plin, 
ca visul neînțeles al unui artist. La 
Buftea, după o cafea mare, ochii, în 
fine,i se deschideau. El privea, filma, 
muncea, obosea, venea seara aţipit 
în aceeași mașină, ignorind din nou 
orașul în care de fapt trăiește numai ca 
să doarmă. 


Peisajul e sub ochii noştri. Şi din 
el se desfac, ca razele din miez, subiec- 
tele. Dar noi sintem prea mindri de 
condiţia noastră, ca s-o facem să rodeas- 
că în chip natural, în aer liber. Vrem s-o 
exercităm, ceremonios, «la locul ei», 
în citadela travelling-ului. Buftea e la 
Cinecittă romena! Măgulitoare iluzie 


Petru POPESCU 


35 


sondaj 
în cineunivers 


Cu puţine zile inaintea sfir- 


şitului de an, la «Capitol», 


șase seri la rînd,s-au pre- 

zentat citeva filme engleze. 

Nu s-ar putea vorbi, cred, 
despre un festival sau de o privire 
cuprinzătoare asupra cinematografiei 
britanice, ci mai degrabă de o grupare 
de citeva pelicule de lung metraj, cà- 
reia i s-a adăugat un documentar și un 
film de animație. («Mărul» — așa se 
numea acest filmuleţ de animaţie — 
a avut două calităţi imense care-l fac 
să stea printre cele mai seducătoare 
argumente ale manifestării de la «Ca- 
pitol»: inteligența și umorul.) 

Dar baza programării a oferit-o fil- 
mul de lung (uneori de foarte lung) 
metraj — de la filmul istoric la cel de 
actualitate, de la filmul de mare mon- 
tare («Maria Stuart») la cel aparent 
improvizat («Doomwatch, adică pe 
româneşte: «Băgați de seamă»), de 
la filmul de actori (de distribuţie, mai 
exact, și este de reținut că ni s-au perin- 
dat prin fața ochilor citeva nume so- 
nore actoricești: Glenda Jackson și 
Vanessa Redgrave în «Maria Stuart», 


N-am văzut filme mari, 
dar 


am văzut mari actori 


Peter O'Toole în «Războiul lui Murphy», 
fostul manechin Twiggy în «Prietenul» 
lui Ken Russell), la filmul de problemă, 
«Kes». al lui Loach şi un film pseudo- 
documentar. 


Maria Stuart 


În primele zile se detașase, în opțiu- 
nile multor spectatori, filmul «Maria 
Stuart», care beneficiază de unele se- 
ducții: mai întîi epoca, apoi personajele 
care au dominat-o și au făcut să se 
vQgbpească atit de mult despre ea; 
apoi interpretarea — Vanessa Redgrave 
şi Glenda Jackson și, în sfirşit, cadrul 


Glenda Jackson, Regina Angliei 
nu numai pe micul ecran 


natural în care a fost turnat filmul, un 
cadru înlăuntrul căruia regizorului nu 
i-a fost prea greu să recreeze atmosfera 
vremii. La loc de frunte am fi tentati 
să menţionăm totuși faptul că seducția 
acestui cadru natural nu este folosită ca 
un argument turistic şi, dacă prea 
adesea în filmul istoric elementele plas 
tice rămîn ornamente, aici se poate 
desluşi, dimpotrivă, existența unui lim- 
baj al obiectelor ce compun cadrul ci- 
nematografic. 

Apoi, un alt element demn de reținut 
este interpretarea, într-un spirit aproa- 
pe de competiție actoricească, a celor 
două interprete principale, Vanessa 
Redgrave și Glenda Jackson, prima 


filme engleze la 


aducînd în planul major o Maria Stuart, 
oarecum diferită de cea descrisă în 
mod tradiţional, o Maria Stuart ce 
pare, aici, a-şi prevedea drama, ce 
pare a o accepta cu convingerea că 
asumarea sacrificiului de sine va des- 
chide o nouă filă în istoria Angliei. Din 
acest punct de vedere, cred că filmul 
face toc unei priviri mai puțin tradițio- 
naliste, prilejuind Vanessei Redgrave 
profilarea unei Maria Stuart neîmpo- 
vărată de mit, o Maria Stuart mai puțin 
augustă, dar mult mai umană, deci mai 
credibilă. 


Recital Peter O'Toole 


Tot recital actoricesc este, după 
opinia noastră, și un alt film din acest 
grupaj, «Războiul lui Murphy», un 
recital Peter O'Toole. Filmul lui Yeates, 
de o concepţie foarte modernă dealtfel, 
cu o permanentă îmbinare de tragic 
şi comic, narează întimplările unui 
marinar englez, al cărui vas a fost 
scufundat de un submarin german, 
departe, în apele sud-americane, în 


O rivalitate istorică. (Elisabeta — Maria Stuart) şi una actoricească 
(Vanessa Redgrave, rivala Elisabetei R.) 


Roma, oraş deschis 


Roma neorealismului 


Aşa-zisul neorealism italian datorează şi el mult lui 
Zola şi poeziei cartierelor sărace. Să nu uităm că prima 
operă neorealistă importantă a fost «Ossessione», com- 
binatie de «Thérèse Raauin» si «Postașul sună de două 
ori» (Cain). Totuşi, marele semnal, neorealismul italian 
il dă cu «Roma, oraş aescnis», care nu datorează nimic 
cinematografului francez. Rossellini și Fellini au făcut 
aci operă originală. Nici măcar nu se poate vorbi de 
influență a «cine-ochiului» lui Dziga Vertov (cel de al 
doilea părinte al neorealismului italian). Căci nu mo- 
delul «Kino-Glaz»-ului i-a inspirat pe Rossellini şi pe 
colaboratorii săi, ci însăși conjunctura istorică, însăși 
acea Romă ravajată, însăși acea Italie cu studiourile 
pierdute, devenită ea însăși platou natural de- filmare 
şi echipă naturală de interpreți. Rossellini, Fellini, 
Amidei, Ubaldo Barata au pictat pe viu orașul Romă, 
urbe deschisă. La aceştia se adaugă,ca principal co- 
autor, un şef comunist care îi găzduia pe toți și mai ales 
îi informa, zilnic, de toate dramele și vitejiile rezistenților. 
Nu se poate închipui o mai deplină picătură pe viu a 
portretului unui oraş. Portret dramatic prin excelenţă, 
căci fusese prins într-un moment de criză acută și pri- 
mejdioase frămintări. 


„Capitol” 


timpul celui de al doilea război mondial. 
Marinarul Murphy (Peter O'Toole) sin- 
gurul supraviețuitor al acestei întîm- 
plări, asistă la o cumplită dezlănţuire, 
la carnajul pe care echipajul submar.- 
nului german îl săvirșește, mitraliind 
pe toți marinarii englezi ce încercau să 
se salveze. Murphy îşi propune să ia 
pe cont propriu răzbunarea camara- 
zilor ucişi, dincolo chiar de legile răz- 
boiului, își propune într-un spirit sha- 
kespearean, «dinte pentru dinte», să 
dea o lecție echipajului submarinului 
german. Şi pornește, așadar, un fel de 
război de unul singur, cu dirzenie, dar 
nu cu bestialitate, cu singe rece şi haz, 
dar fără nici o şovăială. Își realizează 
promisiunea şi,o dată cu aceasta, piere 
şi el în aceleași valuri care-i înghit pe 
membrii echipajului submarinului dam- 
nat. 

Şi în acest film regizorul a mizat în 
mod evident pe un actor de virtuozitate. 
O'Toole reuşeşte adesea, dar nu întot- 
deauna. De aceea, în unele momente, 
deși personajul este dirz, filmul pare 
şovăielnic. 


«Prietenul» lui Twiggy 


Cum este vorba tot de un film care 
trăiește în primul rînd prin actori 
(deși acest actor nu dă un recital, ci 
debutează doar, dar debutează ca o 
imensă promisiune) — ne vom ocupa 
aici și de «Prietenul» lui Ken Russel! 
Este desigur meritul regizorului de a fi 
pus ochii pe Twiggy pentru rolul une: 
tinere cu ochelari pe nas, cu stingăcie în 
mișcări, puțin încurcă-lume și puțin 
abulică, o tinără care dindu-și la o 
parte ochelarii și timiditatea celei care 
n-ar îndrăzni să înfrunte rampa și 
publicul, pune în lumina reflectoarelor 
o tînără surprinzător de plină de farmec, 
de noutate, inteligență, candoare şi 
talent. Mă întreb în ce măsură rolul 
n-a fost calat pe personalitatea proas- 
petei actrițe. Dar revelația este ea, 
Twiggy, ea este subiectul filmului, iar 
filmul trăieşte prin ea. Toată acțiunea 
sau aproape toată acțiunea se petrece 
pe scena unui teatru de revistă, într-o 
epocă de glorie a acestuia, cind semnele 
modernismului (îndată după primul 


război mondial) erau mai mult stilistice, 
iar spectacolul de revistă îşi purta cu o 
plăcută naivitate «povara» avangar 
dismului său monden. Scena nu pro- 
pulsa atit idei noi, cît mai mult o star« 
euforică, o viziune cromatică şi o anume 
ritmică. De aceea cadrul trebuia să ia 
ochii, iar charlestonul să încingă sala. 
Nu întîmplător astăzi, cind în moda zi- 
lei apar împrumuturile din acei ani 
nebuni, cînd aceeași împerechere de 
explozie cromatică și ritmică își lasă 
amprenta pe o parte a lumii, revine 
Ken Russel cu un film-show å la 1925, 
un film însă în care descoperirea este o 
tînără cu aparențele acelei epoci, dar 
nu şi cu «nebunia» ei, ci cu o trăsătură 
nouă: luciditatea. 


«Kes» à la «If» 


Un alt film, «Kes», al lui.Ken Loach, 
ne promitea și el o incursiune în deli- 
cata zonă a raportului dintre generatii 
acea zonă care devine mai mult o 
ţară a nimănui decit a unei întilniri între 
niște școlari adolescenţi și nişte pro- 
fesori maturi. Filmul ne promitea, deci, 
o asemenea incursiune, dar își abando- 
nează pe drum ideea, oferindu-ne,drept 
răsplată, o altă descoperire actoricească: 
un băiețandru de 13—14 ani, cu remar- 
cabile virtuți dramatice, sensibil și 
inteligent, capabil să sugereze prin 
trăirile sale mai mult decit însuși filmul, 
o lume de ginduri şi probleme ale unei 
categorii umane. 


Concurenţă neloială 


Nemaiinsistind asupra unei pelicule, 
«Născut libeş», în care cîțiva pui de lei. 
încîntători de altfel, pun în umbră nişte 
actori (şi nu chiar niște actori oarecare, 
ci pe o Susan Hampshire, ceea ce 
ne face să ne gindim la bătrinul nostru 
Gusti, cînd le recomanda actorilor să 
se ferească pe scenă doar de două 
primejdii: de copii şi de animale), am 
putea spune că acest grupaj de filme 
englezeşti ne-a oferit cu precădere 
prilejul unei incursiuni într-un univers 
cinematografic. Intenţia a fost intere- 
santă, realizarea, însă, destul de timidă 

Mircea ALEXANDRESCU 


cel mai remarcat actor al anului 


Hackman 


Pe Gene Hackman l-am văzut pe 
ecranele noastre în «N-am cîntat 
niciodată pentru tata» şi în «jocul 
de-a moartea». Dacă nu am fi fost 
avizaţi la ora aceea că Hackman a 
dobindit Oscarul '72 pentru per- 
formanța sa din «Filiera franceză» 
(filmul unui tînăr, William Friedkin, 
o nouă-speranță a regiei ameri- 
cane), poate că nici nu l-am fi 
remarcat. 

Acum însă, după ce a creionat 
surprinzătorul inspector de poliție 
din «Filiera franceză», Hackman 
nu a cules numai lauri de ordin mo- 


ral. Pentru actorul răsplătit cu Oscar 
şi desemnat de criticii din New 
York drept cel mai bun actor, con- 
tractele au început să curgă. La 
începutul anului 1973 el va apare în 
numeroase filme. Deocamdată pu- 
tem enumera «Carnagiu» de Michael 
Ritchie (de data asta Hackman este 
urmăritul, iar urmăritorul e Lee 
Marvin); «Discuţia» de Francis Ford 
Coppola (tînărul realizator al mult 
discutatului film «Nașul») ; viitorul 
film semnat de Sam Peckinpah (auto- 
rul  «Baladei pentru Cable 
Hogue») ş.a. 


O «Filierâ» care l-a dus 


la Oscar 


Leningrad, orașul erou 


Poate cel mai patetic şi mai singular portret de oraş 
a fost « Simfonia Leningradului» de Agranenko. 
Orașul și locuitorii lui sint prinși în timpul acelui lung 
asediu nazist, cînd conversațiile oamenilor erau mereu 
întrerupte de o casă bombardată care se prăbușea 
toată, la 20 de metri de interlocutori, și cînd în fiecare 
clipă era ceva de dres: un tramvai răsturnat, o conductă 
spartă, un drum desfundat, niște fire rupte... 

Dar nu reparatul stricăciunilor era preocuparea cea 
mare şi treaba constantă a leningrădenilor, ci silința 
de a ține mai departe în stare de funcționare perfectă 
viața culturală, preocupările de artă, de ginduri dezin- 
teresate, toate acestea centralizate în jurul microtoa- 
nelor Radiodifuziunii și orchestrei sale. Compozitorul 
Şostakovici, uimit de vitejia morală și intelectuală a 
acestor oameni, scrie o «Simfonie a Leningradului» 
pe care, de pe front, le-o trimite cu avionul În scurta lui 
edere în acel oraş magic, pilotul are prilejul să vadă 
miile de acte mărunte care exprimau supranaturala 
putere sufletească a acestor eroi anonimi. În clipa ple- 
cării, în clipa cînd avea să se urce în avion, mai priveşte 
o dată panorama orașului și zice numai atit: Îţi mulțu- 
mesc, Leningrad, îţi mulțumesc... pentru... tot. 


Leningrad, oraşul magic 


«Cinematografia indiană 


este astăzi 
mai bogată 


datorită unei românce frumoase, 


înzestrată 
cu o voce de aur... 


Un adevărat 
fenomen muzical...» 


(Revista «Lumea filmului», Bombay, 1972 


A fost odată ca niciodată.:. 

Așa ar trebui să înceapă 

nema istorisirea vieţii de ne- 

) crezut a tinerei artiste 

românce, Narghita, nume 

nou răsărit în constelația muzicii de 
film şi a cinematografiei indiene. 

Narghita — Maria — s-a născut pe 

meleagurile de legendă și baladă ale 

Vrancei, în comuna Pufeşti, lingă Adjud. 

la 14 ianuarie 1939. Familia sa se stabi- 


cazul Cayatte 


Noul film al lui André Cayatte, «Nu 
există fum fără foc», a fost oprit după 
numai zece zile de filmare. Motivul 
declarat: filmul foloseşte fotografii tru- 
cate despre alegeri. Cayatte nu neagă 
folosirea acelor fotografii, dar spune el, 
«am făcut-o, pentru că în Franța 
este cu neputinţă ca cineva să deo- 
sebească o imagine autentică de 
una falsă. În afară de asta, alegerile 
despre care vorbesc în film sînt 
niște simple alegeri municipale, iar 
eroul meu, un medic de periferie, 
pe care politicienii încearcă să-l 
compromită prin soția lui... lată 
ce mă interesa, dar se vede că din 
lipsă de informare și de teama unui 
scandal imaginar, statul preferă 
un scandal adevărat. Sint victima 
unei curse în trei episoade». 

lată cele trei episoade; 

1) La începerea filmului — se spune 
într-un articol din «L'Express» — lui 
Cayatte — a cărui valoare comercială 
mai ales după succesul cu «A muri din 
dragoste» nu mai poate fi contestată — 


leşte la București, unde fata începe să 
studieze baletul, atrăgind atenţia prin- 
tr-o flexibilitate neobișnuită a mîinilor, 
a degetelor. 


«Vagabondul», Începutul exploziei 


Devine balerină la teatrul muzical 
«Constantin Tănase». Continuă să ia 


lecţii de canto clasic. O atrage îndeosebi 
muzica orientală. Muzica şi baletul 
indian. 

Şi iată evenimentul-cheie care a de- 
clanșat explozia însuşirilor sale artis- 
tice: filmul lui Raj Kapoor, «Vagabon- 
dul». L-a văzut de 50 de ori pentru 
muzică. Acasă cînta tot ce auzise, repe- 
tind după ureche cuvintele indiene. 
În cele din urmă, s-a dus cu un magneto- 
fon la cinema și a înregistrat toată mu- 


Nu există fum fără foc 


De teama unui scandal imaginar, 
se preferă 
un scandal adevărat... 


i se garantează exploatarea viitorului 
său film în 580 săli în Franţa şi un bene- 
ficiu de trei milioane de franci. Filmul 
costind 6 milioane, restul sumei tre- 
buia să fie acoperită din exploatarea 
filmului în străinătate. Devizul este 
aprobat și i se acordă autorizația de fil- 
mare. Preşedintele comisiei de cen- 
zură «ia cunoștință» de scenariu şi își 
exprimă citeva rezerve. 

2) «Centrul Naţional Cinematografio» 
(organism de stat) află de rezervele 
președintelui comisiei de cenzură şi se 
nelinişteşte. Autorizația de filmare se 
suspendă. 


3) «Uniunea pentru finanțarea indus 
triei cinematografice» constată: «În- 
trucit există riscul ca filmul dumnea- 
voastră să fie oprit de cenzură, nu-l mai 
putem finanța». 

Cayatte protestează. Cere audiență 
la președintele Uniunii pentru finan- 
țarea industriei cinematografice. Cere 
explicaţii. | se răspunde, prin persoana 
domnului John Morgan Jones: «Veto-ul 
meu este categoric şi nu am de ce să vă 
dau explicaţii». 

Afacerile Culturale nu se amestecă. 

Centrul Naţional Cinematografic e 
«plictisit». Probabil se îndoiește de 


zica filmului, apoi după bandă şi-a 
lucrat vocea cu îndirjire. Se apucă să 
înveţe la Universitatea din Bucureşti, 
cu un profesor de limbă hindi, limba 
poporului de a cărui muzică se îndră- 
gostise. După trei ani de cursuri; pen- 
tru pasiunea sa, profesorul îi trimite 
un sari, discuri și partituri de muzică 
uşoară și de film indiană. Dupăo muncă 
intensă, ea reuşeşte să-și alcătuiască 
un repertoriu pe care îl prezintă Casei 


«Sint victima unei curse...» 


nevinovăția intenţiilor lui André Ca- 
yatte. 

Numele celui care a oprit de fapt 
filmul, rămîne necunoscut... 

Michel Delain, semnatarul «cazului» 
Cayatte, conchide: «Nu există fum 
fără foc». 

Şi de astă dată nu mai e vorba de 
titlul unui film. 


Împlinirea unui vis: 
intilnirea cu Raj Kapoor (1968) 


cazul Bacall 


«Dacă-ţi doreşti ceva ajunge să fluieri 
și gîndul ţi se va împlini...» Criticii 
americani scriu că vorbele care sfirșesc 
această frază au rāmės necunoscute 
pînă azi, pentru că 'a fiecare reprezen- 
tație, începutul repliicii era saiutat cu un 
ropot de aplauze. 

Aceasta este de altfel replica cu care 
s-a ridicat pe firmamentul hollywoo- 
dian o stea numită Lauren Bacall 
Filmu! se numea «A avea sau a nu 
avea» şi era una dintre primele cola- 
borări ale lui Hemingway cu cinemato- 
graful. Partenerul stelei răspundea la 
prenumele Humphrey şi la numele 
Bogart. 

De atunci au trecut 28 de ani. 

Viaţa nu i-a suris întotdeauna celei 
care avea să fie comparată încă de la 
=cest prim rol cu «Dietrich, Garbo, 
Hepburn, Mae West». Adeseori ea a 
fost obligată să-și amintească de povața 
partenerului de atunci, devenit apoi 
soțul ei: «Să nu te sinchiseşti niciodată 
de ceea ce se scrie sau se spune despre 


de discuri Electrecord. Narghita înre- 
gistrează în țară primul ei disc cu 
melodii indiene de film. Succes. Dar, 
pentru a putea susține spectacole și 
recitaluri pe scenele teatrelor, avea 
nevoie de un atestat de la OSTA, a cărei 
comisie de atestare se întrunea aproxi- 
mativ o dată pe an. Nouă ani a așteptat 
obținerea acestui atestat. «Ochiul ma- 
gic» care i-a semnat talentul: Nicolae 
Herlea. 


Indira Gandhi o remarcă 


În anul 1967 este invitată să cinte in 
spectacolul de gală dat în onoarea 
primului ministru al Indiei, Indira Gand- 
hi, în vizită la București. «Impresio- 
nată foarte plăcut de Narghita» (cu- 
vintele de mai sus aparțin presei in- 
diene), doamna Indira Gandhi a invi- 
tat-o pe tinăra cîntăreață româncă în 
India pentru a-și perfecționa cunoştin- 
tele de limbă și muzică indiană, reco- 
mandind-o oamenilor de specialitate 
drept «un bulgăre de aur». Cunoaște 
lumea artistică a țării care o primește 
cu simpatie. Devine interpreta prefe- 
rată a compozitorului Jaikishan (care 
la 13 ani a compus muzica filmului 
«Vagabondul» împreună cu compozi- 
torul Shanker, care avea pe atunci 
14 ani). Urmează concerte pe marile 
scene, emisiuni speciale de radio și 
televiziune, înregistrări pe discuri, 
popularitatea. Curind devine un veri- 
tabil sol al muzicii indiene de film în 
lume, susținînd cu succes recitaluri la 
New York, Paris, Roma, Berlin, Praga, 
Belgrad, Zagreb, Sofia, Cairo, etc. La 
New York, concertul a avut loc la 
Carnegie Hall; presa americană scria 
despre «talentul ei fantastic de a inter- 
preta cîntece indiene de film». 

Cu această ocazie a imprimat discuri, 
a apărut în spectacole de televiziune. 
E cunoscută pe toate meridianele, dar 
toată lumea care venea s-o vadă, știa 
că «indiana», care făcea fala muzicii 
indiene, era de fapt o româncă. 


O româncă într-un film indian 


Doi ani aproape durează a doua sa 
vizită în India, încheiată cu un bogat 
bilanț de activitate artistică: înregis- 
trări de discuri (cel de al treilea disc 
cu cîntece din Jaikishan şi Shanker, s-a 


Consacrarea unei cariere: 
cintind acasă la Indira Gandhi (1968) 


Vedetă internaţională: 
show la t.v. din New York (1970) 


Parteneră a lui Shash: Kapoor: 
într-un film indian (1972) 


vîndut în peste un milion de exem- 
plare; cu el Narghita a cîştigat titlul de 
«Artista discului» pe 1971), nenumărate 
concerte la radio și televiziune, reci- 
taluri pe marile scene de la Delhi și 
Bombay, etc., uimind pe muzicieni, 
ciştigind marele public. Și o ştire de 
senzație: «O română într-un film 
indian !» Narghita e aleasă de cineastul 
Dilip Kumar să joace unul din rolurile 
principale în filmul realizat de T. Pra- 
kash Rao, avindu-l ca partener pe 


După 28 de ani 


Curajul 
de a supraviețui mitului 
Bogart 


tine. De fapt, ziariştii nu dau doi bani 
pe noi, ne întrebuințează doar atita 
timp cît au nevoie, pină cînd găsesc 
pe altcineva cu care să ne înlocuiască». 

Douăzeci de filme — («Key Largo», 
«Cum să te măriți cu un milionar») și 
trei copii (Stephen, Leslie Bogart și 
San Robards) sînt bilanțul acestei mari 
actrițe descoperită de Howard Hawks. 

Ideea de a o distribui după aproape 
trei decenii într-un musical («Aplauze»), 
pe o scenă new-yorkeză,a apărut mul- 
tora nepotrivită. Dar suspiciunea nu a 
durat decit pînă la premieră. 


În «Aplauze», Lauren Bacall a primit 
un rol periculos de asemănător cu 
propria-i viață: Margo Chamming este 
o mare actriță ajunsă acum la virsta 
cînd ridurile măsoară nostalgic, dar la 
fel de necruţător, succesele și insucce- 
sele. 

Aplauzele pe care Lauren Bacall k 
cîştigă în «Aplauze» i-au adus și o 
recompensă de prestigiu, precum și 
invitaţia de a juca pe scena lui Royal 
Theatre din Londra. 

Presa susține că, într-adevăr, gloria 
nu are virstă. 


Shashi Kapoor (fratele lui Raj Kapoor). 
Succesul ei (ca soție româncă — în 
film — a lui Shashi Kapoor) e imens. 
Indienii, cei care mai cred în reîncar- 
nare, sînt-de părere că Narghita a trăit 
într-o viață anterioară în India unde 
este considerată a fi «acasă». Succesul 
compatrioatei noastre ne bucură. El 
este rezultatul unui talent autentic,clă- 
dit solid pe muncă și enormă voință. 


Mihai BĂDESCU 


Comparată cu Garbo 


39 


un spectator temperat 
Îi 


lată deci că există şi o știință a 
viitorului. După multe şi justificate 
ezitări, noua disciplină a fost numită 
«viitorologia», dacă nu mă înşel... Poate 

=> că e mai bine așa... În orice caz, mie, 
ca filozof, mi se pare ciudat că nu există şi o ştiinţă 
a prezentului... Dar să fim modeșşti şi să dăm drep- 
tate savanților, poate că ei văd mai adînc decit noi. 


De la o vreme omenirea e adînc preocupată de 
viitorul ei. Cum vom trăi peste o sută de ani? Ce 
vom minca la micul dejun în anul 2000? Cum vom 
iubi peste un secol? Există şi griji de ordin gospodă- 
resc, economic. Nu cumva energia solară va obosi? 
Nu cumva rezervele de apă şi hrană vor seca? Unii 
savanţi ne-au ameninţat cu domnia deplină a chi- 
miei... În locul copioaselor prinzuri, în locul orgo- 
lioaselor salate, ne vom domoli foamea cu pilule, 
un fel de aspirine... Şunca se va fabrica din petrol. 
Am auzit că din petrolul ăsta miraculos se pot fa- 
brica şi icre negre. Ca să tiu sincer, icre negre din 
petrol am şi mincat. Cind am aflat adevărul, era 
prea tirziu... Îmi plăcuseră... 

În fond, e plină de o adincă noblețe grija maternă 
a umahității“față de viitorul ei... Grija față de viitor 
e o formă a iubirii. Înseamnă că n-ai grijă numai de 
tine și de copiii tăi, ci şi de copiii care vor veni, de 
pădurile şi florile care se vor naște după tine... Noi 
nu spunem ca acel rege orgolios şi egocentric: «După 
mine, potopul». Nu, după noi nu vrem să vină po- 
topul. Nu. Noi vrem să știm că și după trecerea 
noastră în tradiționalul neant, oamenii se vor 
bucura de frumuseţile existenţei... În asta stă no- 


Cinematografia 
între îndepărtatul trecut şi imprevizibilul vitor. 


zburde 


Cu prezentul stă ea mai prost, 
dar asta e o altă întimplare... 


blețea științei care s-a dedicat viitorului... 

E interesant de remarcat că cinematografia, o 
artă oricum mai modestă, a avut, spre cinstea ei, 
obsesia viitorului. Cinematografia poate să zburde 
relativ mai ușor în spaţii vaste, să treacă de la înde- 
părtatul trecut la imprevizibilul viitor. Cu prezen- 
tul stă ea mai prost, dar asta e altă întîmplare. 

Eu privesc viitorul cu încredere. Nu cred că ener- 
pia solară va obosi și nici nu cred că oamenii se vor 
abrutiza. că îndrăgostiții vor deveni tormule chimice, 
că laboratoarele se vor transforma în leagăne. 
Despre viitor, cinematografia a făcut citeva fil- 
me-averstisment, ea ne-a atras atenția ce se poate 
alege din minunata noastră planetă dacă rațiunea 
adoarme... Eu cred că bine a făcut. Nu discut aici 
valoarea artistică a acestor filme-avertisment. Dar 
prin puterea lui miraculoasă, cinematograful ne-a 
dat o imagine concretă, palpabilă, a dezastrului 
pe care-l poate aduce lipsa de rațiune. Am văzut, 
cu ani în urmă, la Londra, un film american, cred, 
despre consecințele unui război nuclear şi m-am 
îngrozit. Cinematografia şi-a făcut într-un fel datoria, 
ne-a atras atenția... 

Viitorul, ca orice realitate încă necunoscută, oferă 
însă şi mult spaţiu arbitrariului. Asta e aproape inevi- 
tabil. Unii cineaști greşesc cind, în filmele lor, arată 
că oamenii vor fi dominați de tehnică. Eu nu cred 
că așa ceva e posibil. Omul va avea întotdeauna ne- 
voie de stele, de iarbă, de iubire. Nici cea mai mare 
perfecționare tehnică nu va înlocui tandrețea unei 
flori. Şi apoi, de ce trebuie să punem în opoziție 
tehnica cu florile? Societatea socialistă își dovedește 


înțelepciunea și umanismul tocmai fiindcă vrea să 
dăruiască individului şi liniştea pe care o aduce o 
tehnică înaltă, şi bucuria pe care o aduce natura.. 
Unii cineaști cred însă că omul viitorului va trăi 
într-un fel de laborator. Nu cred că este posibil. 
Omul este expresia naturii şi el va avea întotdeauna 
nostalgia naturii de care, inevitabil, aparține. 

Mai greşesc cineaștii cînd își imaginează ei «psiho- 
logia» viitorului. Ei cred că peste două veacuri oa- 
menii se vor săruta și se vor iubi altfel decît astăzi. 
larăși nu cred. Nu în toate domeniile progresul e 
necesar... Alții, mai sumbri şi mai glumeți, ne ame- 
nință cu domnia matriarhatului. Că noi, bărbaţii 
care construim poduri, avioane ... sonete, vom de- 
veni un fel de robi docili ai femeilor. Ce glumă! Şi 
aici optimismul meu e mai mare decit al celei de a 
şaptea arte. Eu sint convins că viitorul va aduce o 
deplină și profundă egalitate a sexelor... Ce plăcut 
o să fie... Imi pare rău că în anul 2000 n-am să mă 
pot bucura de această deplină egalitate... 

Am auzit că unii indivizi se congelează în speranța 
Că, trezindu-se peste, hai să zicem, două secole, va 
fi descoperit leacul tuturor bolilor şi ei, deconge- 
laţii, vor trăi veşnic. E drept că nu se congelează decit 
cei cu bani mulţi. Congelatul ăsta costă o avere... 
Spun şi eu ca Socrate... Ce dragoste nebună de viață, 
ce egocentrism feroce trebuie să ai ca să te lași 
congelat! Cită spaimă! Cită iluzie! 

Nu cred că viitorul ne va aduce nemurirea... Dar 
cred că în viitor viața va fi şi mai frumoasă... Şi în 
privința soarelui, n-aveţi nici o grijă. Energia lui nu 


va obosi niciodată. Teodor MAZILU 


Doctor 
Humoris Causa 
CDI ACI DRE CU ILIE EEE 
În noaptea de revelion 
titlul de Doctor 
Humoris Causa va fi 
acordat, în zori, 
“autorului ‘celei mai 
bune anecdote 
selecționate din cele 
cîteva mii trimise de 
către telespectatori 


ZEEE 


CITAT SI 


JEE Pa ap m re 


În noaptea de revelion 
Hora mărţ'şorului 
interpretată de 300 

violonişti şi de vioara 

lui lon Voicu 


Foto; A. Mihailopol 


Toma Caragiu și Anda Călugăreanu într-o călătorie în jurul lumii 
„TES E AA TNI E CEI ITINERA 
Caragiu în cupa Davis Stela—Rita-+-Josephine—Sandy-—Popescu 
i $ Steaua 
cu nume 
n a enn Ea 
Pentru noaptea de 
revelion, în fiecare 
regiune a ţării, 
telespectatorii au ales 
cîntăreţii preferiţi. 
Timişoara a vo 
pentru 
Margareta Pislaru. 
Suceava a votat pentru 


z x Aura Urziceanu. 
În noaptea de revelion d ligan va citi 
P n Radu Beligan Brasovul a votat pentru 


aforisme de Tudor Muşatescu. Un eşantion: | ; 3 E 
Omul deştept cumpără iarna ghezţă “și f ȘI i Voce, 
z See E ci iii tat Turnu Severin a votat 
vara soare 
pentru 


Doina Badea. 
Constanţa a votat 


i ten d paza e 


În noaptea de revelion Stela Popescu va fi $ Ș pentru 
pentru dvs.: | 4 Mihai Constantinescu. 


Rita Pavone, Josephine Backer, Juliette § i Urmarea în seara 
Gre&co, Sandy Shaw și alte minunate stele $ $ Noului An 


Dimineaţa din preajma televizorului 


Am primit, de curînd, de la oameni dragi, 
substanțiala sarcină de a face bilanţul tele- 
evenimentelor pe anul '72. Nu mă voi pre- 
face în erou și voi divulga că am avut reacția 
oricărui salariat responsabil: 

— Uitaţi-vă la mine, dragi tovarăşi, sint eu 
capabil să duc la bun sfîrșit această misiune 
sisifică? 

— Da, ești capabil — m-a încurajat omul meu 
drag, omul de lîngă mine — tu stai toată ziua cu 
echii-n televizor!... - 

E o idee larg răspîndită că telecronicarii sînt 
oamenii care stau toată ziua cu ochii în televizor. 
E o idee mai puţin răspîndită că adevăratul 
telecronicar este omul care privește îndelung şi 
absorbit la ceea ce se petrece în jurul televizoru- 
lui său, în holul casei sale, pe scara blocului său, 
pe strada sa, la stația degetax din colț, la bufetul 
„Someşul” şi alte ape, la cofetăria de peste drum 
de bufet, la policlinica dintre cofetărie şi bufet, 
la franzelăria de lîngă policlinică, la tutungeria 
franzelăriei, la împerecherea cuvintelor, oa- 
menilor şi animalelor, la tot ce e lalala... 


Ca atare, ce-am făcut — după ce am respins 
tentația de a mă refugia în onirism sau dea mă 
refugia în munţi, luînd programul radio tv. 
la subsuoară? Am luat o atitudine realistă, 
profund realistă, și mi-am luatca motto ideeacă 
între o idee larg răspîndită și o altă idee mai 
Puțin răspîndită, e preferabil să.vezi ce se 
poate stoarce din a doua lămîie. 

Ca atare, m-am trezit dimineaţa la orele 7; 
am întins mîna ca de obicei spre tranzistor, 
am auzit că doi soldaţi japonezi rămași în 
Guam de pe vremea ultimului război mondial..., 
am ascultat știrile sportive relatate de Nicolae 


teleeveniment so 


Telecronicarul 
priveşte îndelung 
| și absorbit 
nu micul ecran, 
ci ceea ce se petrece 
în jurul lui 


Soare, am auzit meteorologicul cu temperaturi 
sub O grade, în toată țara, m-am gindit ce 
zi e azi şi ce zi va fi miine, am observat că miine 
prietenul meu mort subit, în primăvară, la 
Petroşani, ar fi împlinit 50 de ani, m-am dat 
jos din pat, mi-am încălțat papucii de casă, 
m-am dus în baie cu tranzistorul, l-am pus pe ca- 
lorifer, l-am binecuvintat pe portar că a în- 
călzit caloriferul, am început să mă săpunez cu 
crema de ras „Palmier“, la tranzistor erau ip- 
vitați s-o asculte pe Margareta Pislaru, tovară- 
Şii... am Început să mă rad, m-am ras, mi-am 
spălat pămătuful, lama „Gillette“, ochii şi dinţii, 
m-am întors în cameră și am început să fac gim- 
nastica de dimineaţă la care mă convertise de 
o săptămînă doctorul sovietic Anossov, om cu 
minunate păreri în ce privește sănătatea omu- 
lui, cum ar fi ideea că oamenii ca să fie sănătoși 
trebuie să disprețuiască bolile, nu sănătatea, 
că oamenii nu trebuie să alerge de la prima 


TI Cai răi II T E. 
Și Ps ] ăia * 


3 


durere tocmai la doctor și la farmacie, că dus 
rerea trece fiindcă organismul îi vine de hac, 
că omul trebuie să sufere pentru sănătatea sa, 
adică să mănînce moderat, să muncească pe 
spetite şi să se odihnească bine, dar mai ales 
să facă mișcare, sport, ski, grădinărit și gimnas- 
tică zilnic, fireşte nu ca să devină nemuritor, 
ci tare la boli, ceea ce m-a dus la vorba spusă 
odată de Marin Preda: „monșer, inima e fă- 
cută să reziste!“..., toate acestea numărindu- 
mi fandările, flotările, timp în care femeia de 
serviciu şi totodată stăpina casei, căci ea face 
parchetul, îmi pregătea cafeaua neagră, iar 
femeia legitimă ungea cercevelele și ferestrele 
cu o soluţie specială antiigrasioasă pentru ca 
la iarnă zăpada şi apa... după care m-am aşezat 
la birou şi am deschis presa ultimelor zile, 
ceea ce mi-a permis să aflu că în gara Romei un 
express și-a întîrziat plecarea cu 25 de minute, 
fiindcă o pisică năştea chiar sub vagonul poştal 
şi şeful gării a aşteptat pînă au venit pe lume 
patru suflete de pisoi, iar la un aeroport eu- 
ropean, un om care purta un stimulator 
cardiac a căzut jos, mort, după ce a trecut prin 
fața uhei mașinării care detectează armele, 
după care mi-am luat cafeaua, concomitent cu o 
ştire oarecare din „România liberă" că există 
un director la Sighișoara care a afișat în biroul 
său, cu litere mari: „Aveţi o problemă de dis- 
cutat sau sînteți chiar d-voastră o problemă?”, 
ceea ce m-a dus cu gindul exact la minunea 
aceea numită Sighişoara, apoi i-am scris mamei 
mele căreia nu-i mai adresasem un cuvint de 
multă vreme, o scrisoare plină de remuşcări și 
dragoste tîrzie de parcă afară n-ar fi strălucit 
cel mai frumos soare de iarnă, scrisoare Noc- 
turnă în care-i uram mai ales sănătate și putere 
de a rezista la lacrimi, ea ajungînd să plingă din 


secvenţe sentimentale 
ORE IE PIE LS EE A A a SS 


Într-una din ultimele duminici 
seara, la emisiunea „360 grade“ 
prezentatorul a anunţat la un 
moment dat: „Formaţia Venus va 
interpreta muzică ușoară”. — De 
ce tocmai „Venus“? ne-am între- 
bat. Dar deodată ecranul -e luat 
în stăpînire de un grup de fete 
dulci nevoie mare şi vesele cum 
nu se mai poate. Bineînţeles că 
nu li se potrivea alt nume decît 
„Venus“. 

Zinele melomane cîntau, vai, 
ce cristalin ştiau să cînte. N-aveau 
nimic strident. Nici în glas, nici 
în balans. Repertoriul era ales pe 
calapodul candoriiși al frumuseţii. 

Nu fac ură de sex, dar în fața 
acestor fete zglobii, dar cuviin- 
cioase, moderne, dar neextrava- 


cabotinisme și de volănașe. 


Venus 


O constelație enigmatică? 


numai pe două 


din ele 


le-am 


nu toate se aflau la acecași înăl- 
time, din punctul de vedere al 
farmecului toate erau pe virf... 

Păcat de asemenea că nu 
ştim cum lecheamă. Păcat că s-a 
omis să li se spună pe nume. 
Or fi ele domnişoarele „Nimeni“? 
Nu cred. Nu e cu putinţă, căci 
fiecare, se vedea bine, avea talent 
cu carul, iarceacare ne-a cîntat 
„Prinţul cerșetor“ mi s-a părut 
că are calități de adevărată stea. 

Să-i spunem „Steaua fără 
nume"? Să le zicem „enigmatica 
constelație Venus“? 

Aşa le vom numi, dar numai 
deocamdată, căci. sperăm să le 
reîntilnim curînd. Supranumitele 
Venus vor beneficia atunci nu 
numai de acest pseudonim colec- 


Sti 


gante, mi-au venit în minte atîtea 
formaţii de bărbați, unii cu plete, 
alții cu brățări sau coliere, dar 
mai ales unii solişti plini de 


Mi-a plăcut grozav să privesc 


ceste fetişcane îmbrăcate în ii 


şi cojoace, care _scăpărau şi 
scînteiau cu ochii la noi. Păcat că 


văzut mai de-aproape. Mi se părea 
că fiecare merita cu prisosință 
un prim-plan, căci chiar dacă din 
punctul de vedere al canoanelor 


tiv, care li se potrivește atit de 

bine, ci şi de un nume. Și dacă 

se poate şi de un prenume. 
Dorina RĂDULESCU 


ce, ca după aceea să cobor, 
din cutia 


sa lipe: 


ală, să plec 
şi să trimit scri- 


1 că Mi te-ai 


S MI cun 

traordina!r 

intrînd la 
„Avîntul“-mezeluri să cumpere..., ceea m-a 


z 
cut deodată să văd totul deosebit de clar, 
ît de clar că nu m-am temut să fiu odios 

zist, odios de concret, ca oriceom care poartă 
o convingere sfintă, să iau untaxi pentrua 
ajunge grabnic la redacţie, să mă lansez cu 
şoferul într-o discuție despre nevroza soţiei 
sale, ca în lift, drum de je, liftiera să-mi 
explice d fiindcă a călcat 
aseară ce 


poate da la,l 


œ 
o YV 


i cu cei 
rafele 


să găsesc 


cum pretinde 
ul are loc în fiecare 
(Tele)evenimentul 
it speranța, definită mi- 
e o doamnă foarte inteligentă care l-a 
pe Freud: „Speranţa este să știi, 
, cînd te-ai trezit din somn, că 
vei trăi”, Fiecare dimineaţă a fie- 
ntre noi e o sinteză de (tele)evenimen- 
doar să vezi o fată frumoasă și 
ă cumpărînd mezeluri la 9 dimineaţa ca, 
ă, totul să capete alură de teleeveniment: 
de pasta de dinți pe periuţă, a scrie 
a întinde mîna cu ochii lipiţi de somn 
ranzistor, a-l înregistra pe Soare, a lipi 
ele, a face o cafea neagră, ate bărbieri, a 
pămătuful pe față, a lipi marca pe scri- 
a te gîndi la o pisică și la un stimulator 
cardiac, a face parchetul, a face gimnastică, a 
lupta să ajungi la dispreţuirea bolii, a simți 
căldura caloriferului, a asculta atent—şi 
chiar poetic — portarul, șoferul şi liftiera, a 
nu avea deloc orgoliul pentru această demo- 
rație a sensibilităţii tale, a nu observa măcar 
cit de democratită ţi-e trăirea printre alte 
democraţii sufletești, a punestotul la infinitiv, 
ocolind cît mai mult imperativul, dar ntevitînd 
teza, căci toți sintem mai mult sau mai puţin 
tez orocirea într-o existență 
care nu se U cu literatura și cu tele- 
literatura, a -ți uita morții — aceasta ar fi 
sinteza (tele)evenimentelor nu numai în '72, 
dar a fiecărei zile trăite în '72, ceea ce, cred eu, 
e și mai important. 
E adevărat că — nu numai la noi — t 
iunea n ușit încă, precum 
)! sau chiar ziaristica 
i un caracter de mare eveniment. 
abstractizeze într-atit realitatea 
concretulu nu-l mai denumesc, 
V în piață pină la scu- 
a lentă a Veneției, de la naştereaa 
ru pisoi pe o ă de cale $ pînă la 


L 


ze > m 


£ 


ytidianul ei, e de obicei percepută pe latu- 
catastroficã; La Terre nu e mai niciodată 
) televiziunea ei pare 
) care pentru orice 
i om care nu are 
s-a încoronat ca o 
î nevrotică. Un 
un masacru au 
it o lamă de ras, 
le gnu pregătirile noas- 
e de Nanuc u trecerea de la un 
notimp la altul, de pe vară pe iarnă... E limpede 
că nu televiziunea a fost aceea carel-a convins 
pe pianistul Rubinstein să renunțe la ideea de 
sinucidere, aceea care l-a adus să îndrăgească 
carele» fiecărei zile, soarele care-i spune în 
fiecare dimineaţă zice artistul — „e lumină, 
ai mai prins o zi, aceasta-i minunea de care 
e să te bucuri“... 
! pînă nu vor descoperi dificila, dar zilnica 
sinteză dintre" Nanuc şi Rubinstein — o sin- 
teză a teleevenimentelor anuale, mi se pare 
inuman de g?andilocventă. 


DaaDa emma 
f 


ucire ma 


e sînt teieevenim 


uoy 


Radu COSAȘU 


teleevenimente 
sînt foarte grew 
de sintetizat, 

fiindcă au loc 
în fiecare zi 


Ileana Muncaciu 


Foto: 


„Flacãra“ 


Foto: 


44 


` 
€ | Y 


telesfirşit de săptămînă 


„Punct, $i de la capăt 


Telesfirşitul de an este, așa, ca un telesfirşit d 
săptămînă mai lungă. Dar nu despre minunatele 
emisiuni ale televiziunii din zilele şinopţile sfir- 
şitului şi începutului de an vreau a vorbi în cele ce 
urmează, şi nici măcar despre pregătirile intense 
ale tuturor celor care se străduiesc să ne transpor- 
te dintr-un an în altul cu zîmbet, rîs şi voie bună. 
Telesfirșitul de an îndeamnă, automat, spre 
rememorări. Aşa că, pentru o dată, voi face ex- 
cepție de la regula „telesfârșitului-de-săptămînă” 
la zi, mai ales că în programul ultimelor săptămîni, 
spre finele lor, n-am identificat nici o bombiţă şi 
voi parcurge un drum înapoi, spre cele cincizeci 
şi ceva de telesfirşituri-de-săptămină ale anului. 
Ce ne-au dat și ce ne-au luat, cam aceasta ar fi 
întrebarea... 

Ne-au luat, în primul rînd, o bună bucată de 
timp din scurta noastră existență. Mai ales la 
ceasul telesfirșiturilor de săptămînă scăpăm 
încă foarte greu de tirania micului ecran, așa că, 
pusecaplacap, orele petrecute (nu zic pierdute, nu!) 
sîmbătă şi duminică la televizor adună, pe parcursul 
unui an, săptămîni întregi de tele-consemnare la 
domiciliu. Evident, în tot acest „anotimp“ al micului 
ecran au fost și multe zile senine, dar cît de tare 
ne-ar bucura „promenadele duminicale", să nu 
uităm că le parcurgem în fotolii... La fel de evident, 
toate aceste prime consideraţii ne privesc exclu- 
siv pe noi, telespectatorii, și nu pe realizatorii de 
programe TV, care, dacă și-ar propune „să ne 
scoată din case“ simbăta și duminica, ar reuși, 
fără nici o îndoială (reuşesc ei cîteodată, chiar și 
fără să şi-o propună...). 

Recapitulînd, telesfirşiturile de săptămînă au 
avut, parcă, anul acesta un plus de nerv faţă de 
cele ale anilor trecuți. Chiar dacă „piesele de re- 
zistență“ au fost mai puţine şi mai subțirele. 
Mă refer, de pildă, la “seriale (ca să nu ne 
mai amintim de faptul că s-a încercat, cîteva 
luni, şi imposibilul, adică s-a experimentat 


„simbăta fără serial“; Mannix — de care ne des 
părțim, totuşi, în termeni civilizaţi— a fost altceva 
Mă 


decît Steed sau chiar decît Simon Templar. 


` 


În stilul romantic 
(Mihaela Mihai) 
N mase 


a "t 


ozn vi 


În stilul ei personal 
(Margareta Pislaru) 


Ce ne-au dat 
și ce ne-au luat 
cele 
52 de telesfirşituri 
de săptămină 


refer, apoi, la spectacolele de divertisment: 
un singur show Bocăneț pe semestru (cea-mai 
reușită -contribuție de gen a anului) nu este, 
oare, prea puţin? Cantitatea nu va putea suplini 
niciodată calitatea, așa că, deşi redacţia de varie- 
tăți a micului ecran a fost mult mai 'harnică în 
1972, e păcat că o tripletă spirituală şi veselă 
de talia Anda Călugăreanu — Dan Tufaru — Flo- 
rian Pittiş, stă atitea luni la rînd, pe „tuşă“, între 
două $pectacole tele-eveniment (iertare, Belphc- 
gor, pentru amestecul. din afară în treburile per- 
sonale!). Cum, spuneam însă. programele. au, 
neîndoios; mai mult nerv, mai multă spontaneitate. 
Sînt mai „vorbite“, mai. puţin scrobite. Există: o 
preocupare vizibilă pentru dinamizarea emisi- 
uhilor (mă refer doar la cele ale telesfirşiturilor 
de săptămînă), și această remarcă privește nu numai 
„ambalajul“, ci şi conţinutul secvenţelor transmise. 
„Promenadele duminicale”, încă de la început 
au avut un'ritm vioi şi-multe „numere“ de atrac-* 


- ție, „Ritm, tinereţe, dans”, chiar dagă a utilizat pe 


parcurs citeva șabloane, este o emisiune alertă, 
uneori amuzantă (bravo, Rodica  Mandache!) 
în care tele-topul a rezistat, cu fruntea sus, tu- 
turor intemperiilor, ajungînd, iată, spre a trei- 
zecea înfăţişare publică, după ce' a rulat multe 
melodii plăcute, interpretate de solişti îndrăgiţi. 


O idee telegenică: emisiunea „360 de grade”, 
deşi, după ce am mai scris despre ea, ne-a oferit 
destule inegalităţi. Şi exemple ar mai fi... 

Dacă ne-am propune să extragem, din palma- 
resul anului, secvențe-limită, bune și rele, am 
avea destule dificultăţi, și într-un sens şi-n altul. 
Mai simplu ne-ar fi, parcă, la capitolul „minus“: 
regretăm, mereu, gustul îndoielnic care-și face 
loc printre scheciurile programelor de divertis- 
ment. Nu știu exact cine a ris la glumele cu vin- 
zătorul de mezeluri pus pe post de vînzător al 
unor aparate electrice, și confundind șnurul de 
lampă cu salamul italian sau aspiratorul de praf cu 
caltaboșii, dar pe mine astfel de glume m-au cam 
speriat, prin primitivismul lor. Poate că ar trebui 
să se sperie și alţii. La capitolul „Plus“ ar fi destul 
de multe de consemnat, de la zborurile de graţie 
şi vis ale reginei gheții Peggy Fleming și pînă la 
documentele de necrezut ale unor cineaști olan- 
dezi care ne-au fost înfăţişate într-o după-amiază 
de duminică, de la show-urile semnate de Bocăneţ 
pînă la apariţiile muzicale semnate Margareta 
Pislaru, Mihaela Mihai, Anda Călugăreanu, Corina 

hiriac, de la cîte un scurt-metraj ca acela despre 
Angela Davis semnat de Catinca- Ralea şi pînă la 
satisfacțiile artistice produse de anumite „filme de 
duminică seara“ (asupra cărora voi avea prilejul, 
probabil, să revin). Dintre toate „clipele de ade- 
văr” ale anului, aş alege însă alta, petrecută într-o 
duminică de toamnă, în ziua aceea destul de tristă 
în care „salatiera de argint“ îşi încheia scurta vi- 
zită în România. A fost într-adevăr o clipă, o sin- 
gură clipă (şi televiziunea are marele merit că 
a surprins-0), clipaîn care mașina aceea de tenis 
numită impropriu Smith (pentru că de obicei 
caltulatoarele electronice nu prea au nume) 
s-a defectat dintr-o dată, grav şi incredibil; 
dincolo de fileu era voigța de aur (ce importanţă 
mai au castroânele de argint?) a lui Ţiriac. 


Călin CĂLIMAN 


În stilul lui Bocăneţ 
(Anda Călugăreanu) 


„Şi oamenii ? 


La începutul, acestui telesport, adică acum 
vreo doi ani de zile, observam că reportajele 
TV sînt în genere circumscrise meciului 
înfățișat şi că universul (mai exact universul 
uman) dinlăuntrul sau dinafara jocului propriu 
zis (fotbal'în campionat, atletism pe Republicii 
sau baschet la Floreasca...) rămîne interzis 
ochilor noştri. Era ca și cum camerele de luat 
vederi ale televiziunii ar fi fost capabile să 
înregistreze doar șuturi la poartă sau uper- 
cuturi. | 

Era? Mai este și acuma. Cu toate că, din 
cînd în cînd, aparatura tehnică evadează prin 
tribune, agățind un rapidist cu gura căscată şi 
un utist ştergîndu-și lacrimile din cauza lui 
Broșovski, cu toate că redacția pe oferă cî- 
teodată prilejul să vedem prin interviuri cum 
gîndeşte un halterofil şi ce părere are despre 
lume lon Țiriac; cu toate acestea, vechea, 
exasperanta înțepenire sufletească a apara- 
telor se arată a fi de-o îndărătnicie deprimantă. 

Aşa cum ne-a fost dat să simţim cu prilejul 
celor două mari evenimente sportive ale anului, 
adică Olimpiada, cînd imaginile au ratat tra- 
gismul întîmplărilor cunoscute și, mai tirziu, 
finala Cupei Davis de la București. 


O finală pe care n-o vom uita niciodată, 


care-a marcat anul 1972 și care s-a soldat din 
punctul de vedere sus amintit cu o mare decep- 
ție. Pentru că, dacă aparatele ne-au pus în 
contact permanent și trebuie să recunoaștem, 
bine, cu jucătorii de pe teren, în schimb, 
nevoinţa sau neputința oamenilor de a face mai 
mult decît atîta, a fost de-a dreptul stridență. 

Erau în tribune peste 6000 spectatori, iar 
spectatorii aceștia — oameni, au trăit binele 
şi răul, memorabile, din octombrie. Dar, 
niciodată aparatul n-a binevoit să acorde 
atenţie chipurilor din tribune (și nu s-ar putea 
spune că respectivele chipuri nu exprimau 
la orele acelea ceva...), tratînd publicul ca pe-o 
masă “amorfă şi vocâlă. În loc de şase mii de 
persoane am avut peste șase mii de mane- 
chine vii ce scandau „Ţi-ri-ac! 
schimb, grație acelorași camere, am avut pri- 
lejul să ne convingem insistent de calităţile 
băuturilor S. Pellegrino (calități” pe care, 
dealtminteri, nu ne este în intenţie de a le 
contesta), 

Au fost, în aceleași tribune, cam o sută de 
gazetari din străinătate și alte sute de oameni- 
mari-ai-tenisului (ca Perry, de pildă). l-am aş- 
teptat pe ecran, i-am așteptat în fața microfoa- 
nelor. Nu i-am văzut. În schimb, în timpul 
tuturor pauzelor mai mari sau mai mici, 
adică în momentele cînd asemenea întîlniri 
erau posibile, aparatele ne convingeau să 
contractăm asigurări la societatea Buisoni- 
Assicurazzione sau, simțind parcă un ceva dis- 
cutabil pe marginea lui Buisoni, dădeam legătura 
cu studioul care ne informa despre meritele 
asigurărilor A.D.A.S. 

«Nici măcar la sfîrșit, în timpul ceremoniei, 


cînd marele Ţiriac înscria, prin cuvintele sale - 


despre marele Năstase, unul din cele mai im- 
presionante „puncte” morale din istoria spor- 
tului, nici măcar atunci, camerele, aparatele 
nu au vrut să ne arate cum primesc oamenii 
aceste cuvinte. În schimb, aparatele ne-au spus 
totul despre „Martini“. 

ntristîndu-ne. 

Jignindu-ne. 

Și, silindu-mă a le ruga, acum cînd — după 
vreo doi ani de zile de la prima rugăminte 
în aceste pagini — părăsesc Telesportul, să 
nu mai disprețuiască oamenii. 

AI. MIRODAN 


, 


Năs-ta-se!“. În: 


Desen de Al. CLENCIU ` 


Olimpicii şi filmul 


Istoria se cam repetă. Aidoma lui Johnny Weiss- 
müller, celebrul înotător american, Mark Spitz, 
de șapte ori medaliat cu aur la München” 72, n-a 
rezistat ispititoarelor oferte de a face film. Debutul 

à ARNESES e ES 


Aa 


morene nea ma 


Bob Hope: La ce te gîndești cînd înoți ? 


Mark Spitz: Să nu mă înec! 
CEE CR ZE RE SE E NC IEZI IESE aa 


l-a făcut, se pare cu succes, într-un serial tv. 
Între altele, unul dintre cele mai mari contracte 
i-a fost oferit de o agenție de publicitate tv. 
pentru a face reclamă unei paste de dinți. Asta 
pentru că „omul cu braţe de aur“ are dinţi frumoşi, 
zîmbet adevărat și, în fine, pentru că a terminat 
facultatea de stomatologie. 


Domino și prietenii săi 


Pentru micii telespectatori, regizorul Václav 
Bedrich transpune romanu! lui Otto Koráb în 
forma desenului animat. Regizorul este cel care 
face și plastica filmului care ne povestește întim- 
plările unui băiețel şi a unei fetiţe și a prietenului 
lor, Domino — un mielușel. Toți trei trec prin 
diferite aventuri neobișnuite, -navigind într-o 
rachetă prin cele mai neobișnuite locuri. În cursul 
acestui an vor fi prezentate primele 7 părți ale 
serialului, care vor continua în 1973 cu alte șase 
serii. 


Şase studiouri 


În lugoslavia există șase studiouri de televiziune, 
Cel mai mare dintre ele, cei din Zagreb, transmite 
186.000 de minute de emisie anual. Urmează în 
ordine Belgrad — 46.465 minute; Sarajevo — 
6.305: Scoplje — 3.260; Liubliana — 2.625; Tito- 
grad — 1.535. (Cifrele sînt pentru anul 1971.) 
Fiecare studio lucrează în strinsă colaborare cu 
celelalte șase, pe o schemă de program comună, 
realizind programe proprii sau preluîndu-le de 
la celelalte studiouri. 


= 


teleglob 


Catastrofe pentru optimizare 


Un post de televiziune din Statele Unite transmite 
zilnic o emisiune care-şi propune să ridice mora- 
lul pesimiștilor. Timp de zece minute sînt arătate 
tot felul de mizerii, nenorociri și catastrofe. Fie- 
care emisiune se încheie, invariabil, cu următoa- 
rele cuvinte: „... Nu-i bine, nu-i bine de loc, asta-i 
adevărat, Dar, ştiţi, putea să fie mult mai rău". 


Coproducţie tv. 


Mai multe studiouri de televiziune europene și 
americane vor realiza împreună un mare serial, 


` zece episoade a cite o oră fiecare, care-și propun 


să demaște dedesubturile traficului internațional 
cu automobile furate, afacere care a luat proporții 
îngrijorătoare în Occident. De fapt, în acest serial, 
totul va fi internațional, ca să zicem așa: bandele 
de hoți şi rețelele de traficanţi, automobilele, 
producătorii, la fel şi distribuția. Se scontează pe 
participarea actorilor Henry Fonda, Orson Welles, 
Marcello Mastroianni, Alberto Lupo, Jean-Pierre 
Mocky. Se contează și pe sprijinul mai multor 
firme constructoare de automobile, care sprijin 
va fi, evident, cu totul şi cu totul dezinteresat, 


Anticipind revelionul 


Raquel WELCH a făcut mai demult un film pentru 
televiziune. De fapt un show, de cincizeci de mi- 
nute în care faimoasa actriţă cîntă, dansează, 
parodiază, ia și dă interviuri, Partenerii ei sînt 
nu mai puţin celebrii John Wayne, Tom Jones și 
Bob Hope. Frumoasa Raquel se descurcă bine de 
fiecare dată. Adevărat e că nici producătorii nu 
s-au uitat la bani. Filmările s-au făcut la piramidele 
mexicane, într-un ranch texan, pe străzile lon- 
doneze și, evident, în studiourile de la Hollywood. 
În fine, realizatorii nu și-au precupeţit eforturile, 
ei punînd la bătaie atita fantezie şi imaginaţie 
cît pentru cinci filme de acelaşi gen. Dara meritat. 
Telespectatorii noștri vor vedea secvențe din 
acest film în programul din noaptea de revelion. 
Din păcate în alb-negru. 


Raquel Welch va cînta și va dansa 
în noaptea de anul nou (la noi!) 


Cunoscuta piesă a lui 
Alexei Tolstoi, „Țarul 
Feodor  loanoviti”, a 
fost jucată prima oară 
în 1898 de către teatrul 
Suvorin, dar adevărata 
ei premieră —ca importanţă artistică 
— a avut loc peste cîțiva ani pe 
scena Teatrului de Artă din Moscova 
(teatru condus pe atunci de Stanis- 
lavski). Cu ea își deschidea regizorul 
Nemirovici-Dancenko stagiunea, 
acordindu-i o importanţă deosebită. 
Şi avea dreptate. Spectacolul a con- 
stituit un adevărat eveniment artis- 
tic. Timp de 50 de ani piesa lui Tol- 
stoi n-a mai fost scoasă din reperto- 
riu, ea fiind preluată, împrospătată 
ca interpretare şi scenografie de 
multe teatre din Uniunea Sovietică. 
Cei mai buni actori ai teatrului rus 
au dat strălucire rolului dificil al 
ţarului Feodor: Pavel Orlenev și 
Mihail Cehov — la teatrul Suvorin; 
Ivan Moskvin, Vasili Kacealov, Boris 
Dobronravov, Nikolai Hmepev — 
la Teatrul de Artă. Apoi, timp de 
25 ani, nici un teatru din Moscova 
n-a mai pus în scenă „Ţarul Feodor”. 
Şi iată că astăzi, după două decenii 
şi jumătate, un colectiv al Teatrului 
Mic reia spectacolul, încredinţind 
rolul de anvergură cunoscutului 
actor de teatru și film Innokenti 
Smoktunovski. 


EEA EEES EO CP DNA 
Un rol pe măsură 
ORURE 08 ED PORTA 25 RAII REA 

Innokenti Smoktunovski, strălucit 
creator de personaje ca prințul 
Mişkin din Idiotul" (în regia teatrală 
a lui G. Tostonogov), tînărul savant 
Kulikov din filmul lui Romm „9 zile 
dintr-un an“, Hamlet din ecraniza- 
rea lui Kozinţev şi unchiul Vaniaori 
mai recent, Ceaikovski realizat de 
Igor Talankin. Orice erou interpre- 
tat de Smoktunovski, devine o per- 
sonalitate, un caracter complex, şi 
aceasta datorită inteligenței și marii 
sensibilități a actorului, naturaleţii 
cu care ştie să se miște pe scenă ori 
pe ecran. Rolurile interpretate de 
Smoktunosyski pot fi recunoscute 
după bogăţia lor spirituală, a calităţi- 
lor deosebite pe care reuşeşte să le 
sugereze valorosul interpret. Ţarul 
Feodor îi oferă actorului toate datele 
pe care talentul și-inteligența sa le 
vor potenta. 

La Teatrul Mic au loc ultimele 
repetiții. Se fac retuşurile spectaco- 
lului, se șlefuiesc scenele, se pun în 
valoare detaliile scenografice. În de- 
cembrie are loc premiera. Poate că 
regizorul Boris Ravenskih și-a amin- 
tit cuvintele rostite cîndva de Ne- 


ne 


mirovici Dancenko: „Pe acest spec- 
tacol. mă bazez nespus de mult.“ 
De cind Ravenskih lucrează în acest 
teatru, piesa lui Tolstoi n-a.mai fost 
pusă în scenă.Şi Ravenskih are emoţii, 
fireşte. Dar emoţiile cele mai mari 
le încearcă Innokenti Smoktunovski. 
Aşa cum se întîmplă întotdeauna, 
actorul evită să facă pronosticuri. 
E foarte zgiîrcit, laconic în discuții. 
L-am rugat să-mi răspundă doar la 
două întrebări: „ce l-a atras în mod 
deosebit la acest personaj?“ Și „ce 
vrea să spună el publicului interpre- 
tind acest rol?" Aşa am obţinut pri- 
mul interviu pe care Smoktunovski 
l-a acordat în legătură cu noul său 
rol. 

EDP PIE ID 2 an a PI, TUL VIBE II 

Într-o concepție nouă 


„Încă de pe timpul cînd interpretam 
rolul lui Mişkin din „Idiotul“ (şi au 
trecut de atunci zece ani), visam la 
Ţarul Feodor, unul din cele mai mari 
personaje ale literaturii ruse. Dar 
m-am  supraapreciat poate. Rolul 
s-a dovedit și mai subtil, mai adinc 
decit mă aşteptam. Acum, la Teatrul 
Mic, unde lucrez de aproape doi ani, 
colectivul mă ajută foarte mult. 


Şi îndeosebi regizorul, creator cu 
totul remarcabil. 


Pină acum n-am avut prilejul să 
văd un spectacol cu această piesă 
ori să cunosc pe vreunul din actorii 
care au interpretat rolul ţarului. 
Am citit însă despre ei și am ascultat 
fragmente înregistrate la radio, în 
interpretarea lui Dobronravov. De 
asemenea, cinematografia păstrează 
citeva scene din piesa lui Tolstoi, în 
interpretarea lui Moskvin. Desigur, 
între timp gusturile s-au schimbat, 
noi am trecut printr-un război, 
trăim într-o lume în care pacea n-a 
fost încă pe deplin restabilită.Astăzi - 
acest rol trebuie interpretat altfel. 
Ce-aș vrea să demonstrez eu prin 
acest personaj! Un om armonios, 
înzestrat cu o deosebită nobleţe 
sufletească. El se străduieşte să ră- 
mină bun, să iubească, dar cei care-l 
înconjoară nu-l înţeleg și-i doresc 
răul. Încerc să subliniez 4a eroul meu 
frumuseţea spirituală, necesitatea 
lui de a face bine, contracarată de 
răutatea și pornirile agresive ale 
celorlalți. E un rol dificil, sper că 
mă voi face înțeles”. 

În curînd, pe scena Teatrului 
Mic, vor răsuna cuvintele istorice 
ale ţarului Feodor: „lar eu am vrut 
numai binele..." 


N Nina IGNATIEVA 


In „Crima domnului Voinițki“ 


jumătate 
de 
secol 


de istorie, 


O 
jumătate 


de 


secol 
de artă 


in „Hamlet" 


Pe platourile de la „Mosfilm“ se 
turnează intens. lată citeva din rea- 
la capătul 


lizările aflate în lucru 


acestui an: 


Zăpada fierbinte 


Filmul „Zăpada fierbinte” se tur- 
nează la o temperatură de minus 40 
de grade, în Siberia. Actorii, teh- 
nicienii, ca şi reprezentanţii Armatei 
Roşii care colaborează la realizarea 
acestei pelicule, au de suportat 


toate vicisitudinile climei. Regia o 
semnează Gavril Eghizarov. Filmul — 
ecranizare după romanul omonim al 


lui luri Bondarev (unul din autorii 


epopeii „Eliberarea') — are în cen- 
trul povestirii sale lupta supraome- 
nească a unei formaţii a Armatei 
Roșii de care avea să depindă, în 
cele din urmă, soarta Stalingradului. 


Cea din urmă zi 
a FDP IE IER II DANEZI 


Filmul „Cea din urmă zi“, a cărui 


realizare a luat sfîrşit în decembrie, 
este tot relatarea unei lupte, dar cu 
mult mai modeste. Este vorba despre 
eroismul unui om care muncește 
zi de zi, din greu, care-și sacrifică 
viaţa pentru prinderea unui răufă- 
cător şi predarea lui organelor de 
stat. Inspirat după o nuvelă scrisă de 
Boris Vasiliev, „Cea din urmă zi“, 
filmul este realizat de binecunoscutul 
actor Mihail Ulianov, care trece cu 
acest prilej în spatele camerei de 
luat vederi. El apare şi ca interpret 


al personajului „principal, inspecto- 
rul Kovaliov. 


Un om pierdut 


S-a înapoiat la Moscova, venind 
de pe țărmul Balticei şi din sudul 
Rusiei, colectivul care realizează fil- 
mul „Un om pierdut”. Cine este 
„omul pierdut“? Un omuleţ ,de fapt, 
pe care copiii din lumea întreagă 
îl cunosc: Huckleberry Finn. Filmul, 
după cunoscuta carte a lui Mark 


in r 


Smoktunovski, actorul 


Născut în Siberia, în 1925. 
o 


La 18 ani pleacă pe front şi ia locul tatălui 
său căzut în prima linie. 

a 
Luat prizonier, evadează, intîlineşte partiza- 
nii, ajunge la Berlin. 
3 
in 1945 se prezintă la examenul de admitere 
a! Şcolii teatrale din Krasnoiarsk. Recită fabu- 
la „Măgarul și privighetoarea”, asudind, bilbi- 
indu-se, Pe  mantaua-i decolorată strălucesc 
două medalii de vitejie. Dar nu asta impresio- 
nează juriul, ci sensibilitatea extraordinară a 
tinărului. 

3 
Debutează în film cu „Soldaţii” (1957) în 
rolul matematicianului miop, „civit“ pină în 
măduva oaselor, dar devenit ostaş de nevoie. 
E remarcat pentru delicateţea interpretării. 


Un personaj diferit în „Scrisoarea neexpe- 
diată” a lui Kalatozov. 

è 
Apoi Ghenadii din „Anul bisect", și adevăra- 
ta revelație Kulikov, fizicianul ironic şi 


sclipitor din „Nouă zile dintr-un an“ al lui 
Romm. 


9 
1964 îi aduce o strălucitoare partitură shakes- 


peariană în viziunea lui Kozinţev: „Hamlet” 

film desemnat de către Institutul britanic 
de cinema drept cel mai bun film al anului 
1964. 


Citeva roluri mai puțin importante („Aten- 
ţie, maşini!'”, „Pe aceeași planetă", „Cadavrul 
viu”, „Crimă şi pedeapsă”). 

9 
Apoi, din nou, două creații impunătoare cu 
„Unchiul Vania” şi „Ceaikovski“ (pentru care 
obţine premiul de interpetare la Festivalul 
internațional de la San Sebastian — 1970). 

9 
În teatru, cel mai mare succes, la Leningrad, 
cu „Idiotul” în regia lui Tostonogov. 

L] 
La Teatrul Mic din Moscova, pregăteşte 
de doi ani rolul ţarului Feodor din piesa lui 
Alexei Tolstoi. 


In „Ceaikovski" 


epertoriu 


Asta-i tot! 


„= Înainte de a debuta în f.lm. cre- 
deam că actorii de cinema sînt oamenii 
cei mai fericiţi pe care natura i-a în- 
zestrat cu dinţi superbi, cu un fizic 
avantajos, cu o viață mirifică. Pe atunci 
nu ştiam că totul e atit de dificil. Cei 
care fac film sînt într-o permanentă des- 
cărcare a prea plinului lor artistic. Este 
o cheltuire infernală. Ne dizofvăm în 
eroii noştri, ne ucidem eul nostru. Sin- 
tem totodată natură, creatori şi mane- 
chine; dar sîntem înzestrați ca toți cei- 
lalţi, nimic în plus. Sintem atunci obli- 
gați să ne auto-masacrăm. Ceea ce nu 
ne împiedică să fim nefericiţii cei mai 
fericiţi. A 

Dacă mi-aş face fiul actor? Dacă el 
își va alege această meserie, voi fi fericit. 
Pentru că este meseria cea mai fru- 
moasă din lume. Actoruleste dezinte- 
resat, pentru că el dăruieşte omenirii 
binele. Asta-i tot!" 


În „Unchiul Vania“ 


ss, fericiti 


2 


6% 


Twain, este realizat de Gheorghi 
Danelia, realizatorul filmului „Pă 
şind prin Moscova”. Operator este 
Vadim  lusof, operatorul care a 
lucrat la f.lmele „Copilăria lui Ivan", 
„Andrei Rubliov“, „Solaris"”, etc. 
„Un om pierdut” va fi o tragi-come- 
die în care alături de actori binecu- 
noscuţi ca Evgheni Leonov, Vladi- 
mir Basov, Vahtang Kikabidze, va 
apare, în rolul Huckleberry Finn, un 
elev din clasa a IV-a: Rom Madianov. 


AEA DE CL DEE REID EC PR LR A Y 
Romanţă despre îndrăgostiţi 
DE ESI T 200 EPA E > ERP LE IE RE 


Regizorul Mihalkov Koncealovski 
lucrează intens la filmul său "„Ro- 
manţă despre îndrăgostiţi” (după un 
scenariu semnat de Evgheni Grigo- 
riev). Titlul filmului sugerează tema 

o temă care ţine de valul neoro- 
mantic care a irupt pe ecranele 
lumii. Dar nu este vorba în acest 
fılm numai despre dragostea dintre 
un tînăr și o tînără, ci şi de o altă 
dragoste, dragostea de patrie. 


Orașe și ani 


Aleksandr Zarhin ecranizează ro- 
manul lui Konstantin Fedin, „Oraşe 
şi ani". Tema filmului, ca și cea a 
romanului: lupta  intelectualității 
pentru idealurile revoluției. 


Despre siderurgiști 


Regizorul luli Karasik face pregăti- 
rile preliminare în vederea turnării 
filmului său despre siderurgiști. 


EI E SEE III SE TEI ARIEI PETE 
Cipolino 


Filmul „Cipolino“ (după cunoscutul 
basm al italianului Rodari) este gata 
de prezentat „la sală”. Realizator: 
Samuil Marşak — popularul scriitor 


pentru copii. 


Detest violențele in.-joc. 
Mă: ingrozeste vulgari tatea, 
Prefer 
drama şi poezia 


Fișă aproape personală 
(și vag autocomentată) 


@ Ziua, luna, anul naşte octombrie 1933, rea cu care mi-am păstrat un loc în trupa în care domnia- 
reşti, Spitalul Militar e Ai ah — 5,300 kg. Nua sa nu mă dorea“). 
deci agu vocația opulenței. $i a nomadismului : tata — @ 1958: debut, în aceeași seară cu Al. Mirodan, în 
militar, eu d: amindoi „cu cortul” prin țară). ia : je Radu Beligan: Dorina, o secretară 
Yet rt i 5 f "la f ani zîn 13 reg = Z 5 daa o, Ati) 
: p= De ist a 6 anı, zina 13 — cea te 1 rochie îr ri („De ce porți carouri? Nu știi căele 
în inte din p j) a Silvia Pi z > 
| ; P l i a i de silvia ingraşă? Mai bine dungi pe lung” — citat din memorie). 
povici, zîna 6 sa cumsecad Ioel dp de rolurile w ui 
Rolur > P 
mi-au contrazis firea.. Dar fatidicul 13 a rămas cifra 4 qaa =: 
din Viaţa mea”) dig: ta í 
} a ca $ ent 
@ Lice 7 Fotai Studenta Draga Olteanu 
zoral stinut ră isi 
a S tea siles isica AZO ANERE E 


protesoruli > CNMI 
„statornică şi fără mari pretenţii 
înainte! '), Braj f 2 l 
rirea ma! > ` } € 
(„îndrăcită, cu tot surplusul neclintit al kilogramajului'”): 
Ansamblul U.T.M., Ansamblul Armatei („dansul şi regia, 
paratrăznetul descărcării energiilor de mii de volți ale 
unui temperament gata oricind să dea în clocot 

@ 1950: examen. fără chef şi cu inima strîns 
tinate ale tatei — la Instituti ul de teatri 


Nou“, etc ! daci foarte mul te în drama- 


Paraschiva, 


ca mereu de-acum 
aes omnişoara Ndstasia" 


+ Descope- 


estră core egra fă 


insist le 
elevă a lui Mihai Popescu ş ză cu Amza Pellea, Gene („Rolurile mele? Neveste aprige, ci carea de ii 
veva Preda, Dana Comnea, Jeny Laza („toți au văzut în lagioaice, lacome de bani: nevasta lui Costache Antoniu 


mire, de la 18 ani, nu numai duena, ci şi viitoarea (,„Caleaşca de aur“) și a lui Giugaru („Haiducii”, „Fetele 
Sonia Cluceru: fapt paralizant, pentru că Sonia Cluceru Didinei'), a lui Ciobotăraşu („Lupeni '29')oria lui Dem 
nu a fost pentru mine o actriţă, ciun monument de artă“). Rădulescu („Un surîs în plină varā”), menajeră 

@ 1956: angajare prin c urs, împreună cu Coca („Fantomele se grăbesc“), portăreasă („Pisica de mare“), 
Andronescu, Mihai Fotino, Matei Alexandru, la Teatrul moaşă [.,Setea'), vădană fatală („Astă seară dansăm 
Naţional „I.L. Caragiale” („Împotriva voinței maestrului în familie")... Cum vezi, aproape întotdeauna vioara 
Sică Alexandrescu, căruia nu-i datorez decit înverşuna- _a doua. Dacă nu a treia...” 


j 


E 


— Ce părere ai, Draga Olteanu, 
incercăm să ne contrariem cititorii! 
Sînt gata să pariez că de la acest 
interviu cititorul așteaptă cam cite 
două glume pe centimetru pătrat 
de hirtie, îşi ține risul pregătit prin 
buzunare și se delectează la ideea 
unui eventual monolog în stilul Coa- 
nei Chiriţa. Ar accepta cu plăcere, 
cred, chiar şi o înfruntare arțăgoasă, 
ca în unele din rolurile dumitale... 
„DER TE Sl PEPSI TE US SP asi” BE: SIP 

— Să nu păcătuim împotriva spec- 
tatorilor: nu sînt singurii care pun 
semnul egal între actor și personajele 
sale. Regizorii sînt cei mai consec- 
venţi recidiviști în problemă. 


— Perfect, să-i contrariem şi pe 
regizori. Să renunțăm deci la o 
conversație în cheie umoristică (dar 
am fi putut să ne zbenguim vesele 
şi fericite, printre cuvinte, cind e 
vorba de, ca să zic așa, ogorul nostru 
cinematografic?!). Eu zic să pornim 
de la fraza, nu foarte exuberantă, 
cu care am încheiat alături fișa dumi- 
tale personală: „am fost întotdeauna 
vioara doua. Sau a treia”. Crezi oare 
că genul, „stilul, amploaul dumitale 
te-au condamnat la acest vitreg 
plan secund? 


— Ai atacat dur cu o întrebare 
foarte delicată, Sanda Faur, dar la 
un asemenea atac se cuvine un răs- 
puns la fel de curajos. Da, cred că 
rolurile mi-au fost măsurate după 
exploziile temperamentale și după 
centimetrii de pe bust: iar măsură- 
torilor acestora li se potrivesc, pare- 
se, locul doi, banca doua. Am fost 
silită să-mi duc genul în spinare 
împotriva firii mele. Nu-i vorbă, 
nici eu nu am prea îngăduit să se 
pătrundă în sufletul meu: din sfială, 
din spaima de oameni, din tot soiul 
de inhibiţii. 


— E ultimul lucru la care m-aş 
fi așteptat: energiile dumitale vitale 
să fie paralizate de timiditate!... 
lar jocul acela clocotitor de pe scenă 
să fie contrafăcut... 
TEASERS. 3 DIRECTE BTE 30 S TEZE T 

— Să nu mă înţelegi greşit. Eu 
sînt realmente un om cu izbucniri 
temperamentale puternice, trepidez 
lăuntric tot timpul, am un neastimpăr 
care nu mă lasă să stau o clipă locu- 
lui și mă simt adesea ca un cazan 


g 


igă 


în „Golgota“ 
0 ERIE, TREE TERRA 
Scandalagioaică 
în „Cine va deschide ușa?" 
ea 


` Femeie apr 


raga Olteanu ; 


care e gata, în orice minut, să explo- 
deze. p 


—- Dar în această direcție, rolurile 
dumitale te-au servit, slavă domnu- 
lui: aveai momente cind ecranul 
rezista greu aparițiilor dumitale... 


— Și totuşi, îmi plac rolurile fă- 
cute în profunzime, cu vîrf de peniță, 
cu delicateţe. Detest violențele în 
joc. Mă îngrozește vulgaritatea. Îmi 
displace pasta groasă, năclăită. Și 
prefer de departe“ drama și poezia, 
comediei. Cred că rîsul, dacă e scrîș- 
nit, presupune o oarecare mizantro- 
pie și dacă e senin, o anume superfi- 
cialitate. Nu mă împac cu nici una 
din ele. 


— Dar faci comedie! Şi roluri gras 
comice... 


— Ti-am spus că eu îmi duc cu 
seninătate crucea în spinare, că fac 
cu pasiune Orice treabă pe care pun 
mîna... Nu am vrut să devin actriţă, 
am pornit cu inima strînsă spre 
scenă, roasă de complexe; mă sim- 
team „mult mai la îndemînă atunci 
cînd dansam sau îmi potoleam furiile 
interioare punînd în scenă serbări 
şcolare. Dar dacă am devenit actriţă, 
înțeleg să-mi fac meseria ca lumea. 
Nu suport viața în vitrină, zgomotul 
şi lumea mă înspăimîntă, întîlnirile 
ceremonioase mă îngheaţă: în mod 
sigur, atunci mă zăpăcesc,' mă îm- 
piedic, scap farfuria din mînă, în- 
torc spatele, exact cui nu trebuie. 
Dar dacă mi-am ales o profesiune 
care implică și trena acestor gesturi 
obositoare, o fac! (cînd nu reuşesc 
să mă sustrag, firește...) 


— Cu asemenea gingaşă fire, ai 
fi fost predestinată Julietelor şi 
Ofeliilor fragile, dacă nu te-ar fi 
marcat cele 5,300 kg. de la naştere. 


~ 


„— Îți gust gluma, pentru că o știu 
lipsită de maliţie... 


— De vreme ce compătimim cu 
atita drag și înțelegere împreună... 


— dar nu, nu mi-am dorit 


niciodată Ofelii și nu numai pentru 
că nu arăt pe dinafară precum ele, 
ci pentru că nu le semăn, nu mă 
potrivesc pe dinăuntru cu ele. Mă 
întrebai dacă nu e obositor să faci 
totdeauna personajele adjuncte. Este. 
Teoria 


rolurilor episodice făcute 


e 
bi 


Nevastă cicălitoare în „Fraţii“ 
ULEI Paz ZF; ZORI TB 
Vădană fatală 
În „Astă seară dansăm în familie“ 


cu strălucire e adevărată, dar numai 
pe jumătate. Toţi ne dorim, mărturi- 
sit sau nu, declarat ori nu, prim-pla- 
nul unui film, al unui spectacol. 
Ei„bine, chiar dacă nu visez să fiu 
Julieta sau Nora, există roluri pe 
care știu că le pot face foarte bine; 
poate cel mai bine. „Mara“ lui Sla- 
vici, de pildă. Şi chiar dacă nici un 
regizor nu m-ar vedea, luîndu-se 
după înfățișarea mea, în Vitoria 
Lipan, eu aș cuteza să mă prezint cu 
ea la un concurs. N-am ochii ei mari 
și negri, și nici faţa ei smeadă, dar 
cred că aș arde cu atîta patimă pe 
dinăuntru, încît mi s-ar transforma 
pînă şi ochii în cărbune. Dar n-am 
avut parte de acest rol, deși am trecut 
pe lîngă el, cu inima arsă, pe micul 
ecran : am jucat-o, acolo, pe cîrciumă- 
reasa.... 


— Aşadar, Vitoria Lipan e marea 
dumitale pierdere... 


— Marea, dar nu singura. Mi-am 
dorit” să o joc pe Fumegoaia din 
„Atunci| i-am condamnat pe toţi la 
moarte“: nevasta lui Ipu, bețiva sa- 
tului. Mi s-a propus să o joc. Am 
acceptat. Mi s-a cerut să stau toată 
vara în București, așteptînd filmările. 
Am stat. Și dintr-odată, am aflat că 
rolul a fost încredințat altei actrițe 
şi că eu va trebui doar să-i fac post- 
sincroanele: dacă n-ar fi vorba de o 
artistă atît de mare ca Eliza Petră- 
chescu, n-aş fi acceptat în ruptul capu- 
lui. Mi se pare cel puţin lipsit de 
eleganță procedeul acesta de a 
încurca actorii și de a-i împinge la o 
anume animozitate. 


—.Şi totuși, nu acesta e păcatul 
cel mare pe care regizorii l-au să- 
virșit față de dumneata, după cite 
am înțeles. Ci faptul că te-au văzut, 
odată pentru totdeauna, în același 
gen de roluri, că ţi-au canalizat dina- 
mismul şi talentul dumitale gîlgiitor 
spre un comic vital, adesea grotesc 
şi pîndit uneori de umbrele groase 
ale vulgarităţii. 


— Eu m-am străduit mereu să 
convertesc grosul acesta în pitoresc, 
să nu aspresc şi să nu-mi cobor per- 
sonajele, să.nu transform suculenţa 
comică în automatisme hilare. 


— Ai încercat treaba aceasta şi în 
„Coana Chiriţa”? 


— Să o lăsăm- pe Coana Chiriţa. 
Eu nu sînt mulțumită de ea, eanua 
fost mulțumită de mine. Nu am reu- 
şit să ne întîlnim ca lumea şi nici să 
ne simțim bine împreună. Din toate 
Chiriţele pe care le-am văzut — şi 
le-am văzut pe toate — cel mai tare 
mi-a plăcut cea clasică a lui Miluță 
Gheorghiu, cel mai puţin cea a 
Dragăi Olteanu. 


— Prea multă autocritică — ca şi 
prea multă minte — strică, şi nici 
nu cred că ai dreptate să-ți presari 
pe creștet atita cenușă. Este totuși 
rolul care ţi-a adus — din străinătate, 
cel puțin — elogii copleșitoare. Este 
mult rîvnitul rol de prim plan. Este 
visul văzut cu ochii. 
La a] 

— Totul e, în viață, ca visele să 
ți se împlinească la momentul po- 
trivit, nici mai devreme, nici mai tr- 
ziu, şi în conjuctura cea mai potri- 
vită. Dar voiam să-ți mai spun ceva, 
în legătură cu rolurile de plan se- 
cund. Cred că ele te învaţă cel mai 
bine ce înseamnă etica profesională 
a actorului. Ce înseamnă să-ți ajuţi 
partenerul în scenă, să-l lași să se 
vadă, să nu-l sabotezi. Ce înseamnă 
să-l susții, să-l lansezi, să-l pui în 
valoare. Pentru că, să știi, se poate 
perfect și invers. Se poate să-i tai 
replica. Să-i acoperi poanta. Să-i 


sugrumi aplauzele. În scenă, ca și 
în fața camerei de luat vederi, poate 
exista ocolaborare loială sau o con- 
curență perfidă. Fiind atit de des 
vioara a doua, trebuind uneori să 
acompaniez doar, să secondez, am 
aflat ce înseamnă generozitatea cole- 
gială. Am aflat-o chiar de la cei care 
m-au ajutat pe mine. Marcela Rusu 
este o parteneră minunată: Dem. 
Rădulescu este de o corectitudine 
ireproşabilă, niciodată ei nu încearcă 
să-și strivească partenerul, știind că 
aceasta este în primul rînd în dauna 
spectatorului. 


— Sint sigură că nu eşti dispusă 
să-mi oferi,spre transcriere,şi exem- 
plele contrarii. 


— Ai ghicit. Mai âles că asta se 
petrece adesea şi în film, nu numai 


în teatru. Deşi pelicula este sfintă:. 


ea te arată, cu cruzime și fără putință 
de a te minți, cum ești, ce poți, cît 
poți. Filmul este document, este 
urma pe care o lași după tine, el știe 
cel mai bine să te păstreze exact, 
cinstit. Pătrunde. pînă în adincurile 
tale și te dezvăluie tot, necruţător, 
el îţi vede, ca la microscop, și ghemul 
de sentimente şi fibra nervoasă. În 
teatru, convenția te obligă să te 
încadrezi în cubul de lemn al scenei 
şi aici trebuie să amplifici şi să îngroşi 
totul — voce, gest, trăire—ca să 
te primească și cel de sus, din ulti- 
mul rînd de la galerie. Da, filmul a 
făcut mult pentru mine și de fapt 
lui îi datorez cariera mea. Deși' se 
pare că şi aici destinul meu de vioara 
doua nu s-a dezmințit... 

De la începutul conversației noas- 
tre mă tot gîndesc dacă să-ți mărtu- 
risesc un lucru pe care l-am făcut, 
ori nu/Nu, cred că mai bine nu spun. 


— Îţi dai seama că nu-ul dumitale 
e cel mai sigur mijloc de a ne ațiţa 
curiozitatea, mie şi cititorilor aces- 
tui dialog? 


— N-aveam de gînd, crede-mă, 
Dar totul e atît de nesigur, atit de 
supus altor factori, dinafară... Mă 
rog, îţi spun: am scris — pornind 
de la o nuvelăa lui Petru Vintilă, 
împreună cu autorul și cu operato- 
rul George Cornea —un scenariu 
de film, l-am zis pînă una alta „Risul 
hienei“ pentru că titlul acesta... 


— ... cam tare, cam gros în in- 
tenţii, iartă-mă că ţi-Q șpun... 


— ... poate, dar el definește exact 
personajul central, Păuna, o femeie 
aprigă şi hulpavă, obşedată de bogă- 
ţie, care urcă, tenace, încăpăținată 
și fără scrupule, treptele înavuţiii 
ca apoi să se prăbușească, în anii 
aceștia ai noștri, în propria-i nimic- 
nicie. 


— Aşadar, ţi-ai scris singură un 


— Nu numai pentru mine, 
acolo cîteva roluri foarte mari, 
care ar cere un Calboreanu, un Radu 
Beligan, un Ilarion Ciobanu. Dar 
găsești că e un păcat de neiertat? 
Că eo cutezanță prea mare? 


— Dimpotrivă. Toată. admiraţia 
mea pentru acest gest care dezvă- 
luie din nou vitalitatea spirituală şi 
pasiunea dumitale pentru meserie. Şi 
ţin pumnii stririşi pentru reușita lui... 


P.S. (Am citit scenariul şi mi s-a 
părut realmente extrem de interesant 
şi capabil să ducă la un film de bună 
calitate. Totul e să se convingă de 
acest lucru și tovarășul director 
Dumitru Fernoagă, căruia Draga Ol- 
teanu i-a propus sprerealizare filmul) 

Sanda FAUR 


49 


Am hotărît ca în noap- 
tea dintre 1972 şi 1973 să 
mă culc și să visez. Am 
hotărît şi ce am să vi- 
sez. Pentru că — oricine 
îmi va da dreptate — 

în secolul nostru de computere și 
programări, visele pot fi şi ele 
predeterminate. De către noi în- 
șine, firește, nelăsîndu-ne mai prejos 
decît mașinile electronice. Va fi 
un vis, de bună seamă *, personal" 
și „singular“, fără nici o pretenţie 
de „universalitate“, de „valabilita- 
te general umană“. Un vis ad usum 
Delphini, sau cum ar spune un pri- 
eten critic, impregnat de „prodomie” 
(de la pro domo sua, e limpede!). 

Şi acum, iată ce voi visa, pe un 
scenariu acronologic, aparent des- 
lînat, ca al filmelor din „cea de a 
treia fază a cinematografului“. Se 
va face, sau mai bine nu: mai bine 
folosesc imperfectul, ca în povesti- 
rile copiilor, scoțind astfel în relief 
naivitatea, infantilitatea propriei mele 
capacităţi onirice. Deci, se făcea... 

.. Se făcea că intram într-o clă- 
dire din centrul Capitalei, urcam la 
etaj și mă opream în fața unei uși 
pe care se afla o placă: „Redacţia 
revistei Studii cinematografice, lu- 
nar (sau trimestrial: aici pelicula 
visului era ușor neclară) de teorie 
și estetică a filmului“. Chiar în clipa 
cînd dădeam să intru, de la etajul 
superior, cobora un bărbat foarte 
simpatic, inteligent și plin de dina- 
misri, care mă mustra: „Toată ziua 
la revistă, dar pe la noi cînd veneai?“ 
— „Unde la voi?" răspundeam mirat. 
— „La noi, la Eederaţia naţională 
acinecluburilor! Chiar ieri inauguram 
clubul de cultură de la Fabrica de 


RI PAI A A IE IE SET IDEE TE 
Un fiu talentat 


_contracimp 
EAI NE e 22 


Visul unei nopți de Anul Nou 


Se făcea că- Gopo iscălea 
filme de desene animate, 
le prezenta la Mamaia, 
iar școala de la Zagreb 
crăpa de ciudă... 


sîrmă din Buzău și-ți povesteam 
cum era“. Dar dialogul acesta era în- 
trerupt, pentru că de noi se apropia 
președintele UCIN-ului, acel intelec- 
tual de mare competență pe care-l 
stima și-l iubea întreaga suflare cine- 
matografică și ne zicea: „Astăzi dis- 
cutam la UCIN ultimul film al scena- 
ristului X: foarte important.“ „Care 
— întrebam — acela polițist?“ „Nu, 
era vorba de evocarea creării primei 
celule de partid în Maramureș. N-o 
povestea el așa de frumos la Casa 
Scriitorilor?“ (Fondu. Trezire. Un 
pahar cu apă: în somn, mi se uscase 
gitlejul. Reculcare. Revisare). 

Se făcea, apoi, că participam la 
discuția viitorului film al lui M.N., 
o capodoperă. În jurul mesei, direc- 
torul casei de filme nr.... (aici, o 
altă distorsiune a imaginii), adică 
producătorul, scenaristul Y, ope- 
ratorul O.G.,scenografii Z și W, cîțiva 
actori — era și un străin, mi se părea 


un nume de răsunet printre ei—. 


și, bineînțeles, regizorul. Parcă ve- 
deam că prindea viață concretă 


amurgul zeilor 


pagina din Umberto Barbaro cu 
privire la „axul etic“ al colaborării 
între cineaști. Tema filmului care 
constituia acest „ax etic“ era bogată, 
nobilă, generoasă, abundentă în su- 
gestii expresive. Armonia de gîndire 
și de viziune a colaboratorilor era 
deplină, fiecare dintre aceștia îl 
întregea pe celălalt, făcea să se 
întrevadă valoarea viitoarei peli- 
cule. (Lumină puternică. Detunături. 
Trezire: afară săltau sprinţare fo- 
curile de artificii ale revelionului. 
Admiraţie. Reculcare. Revisare. Dar 
de data aceasta, în flash-uri rapide, 
dar nu mai puțin expresive). 
Se făcea că vedeam: documentare 
pe care le realiza „Sahia“ și le apla- 
uda Flaherty, care revenea la viață 
cu această ocazie. (Tăietură bruscă.) 
Filme de animaţie pe care le desena 
Gopo şi şcoala sa (și pentru care 
crăpa de ciudă școala de la Zagreb, 
printre altele) şi le prezenta la Ma- 
maia. (Tăietură bruscă.) În revista 
„Studii cinematografice” citeam ul- 
timele statistici, „termometrul înca- 


Y- 


sărilor“: producția românească era 
în frunte cu 89%, ceea ce reprezenta 
un public entuziast și satisfăcut. 
(Tăietură bruscă.) Se făcea că văd 
admirabile emisiuni’ de cultură ci- 
nematografică la TV, nu ca aceea 
de inaugurare a ciclului „Istoria fil- 
mului sonor“. (Tăietură bruscă în 
carne vie.) Și cîte nu se făceau și 
nu se făceau? Se inaugura noul se- 
diu al Cinematecii, se îmbogăţea 
fondul Arhivei Naţionale de Filme, 
se construiau noi săli de cinema, se 
modernizau cele vechi, se „îmbună- 
tățea“ repertoriul României-Film, ca 
și exportul de filme românești, și 
așa mai departe. În „fore-flash“-uri 
scurte (ca „forehand“, la tenis). 
Înainte de sfîrşit, se făceacă venea 
un ins slab şi ars de idei cinematogra- 
fice şi ameninţa cu degetul și rostea: 
„Eu nu eram somniator in deserto!“ 
Dar apariţia se topea și, în sfîrșit, 
apărea, ca în filmele lui Fellini, o 
fată frumoasă, „sintetică“, brună și 
bună, reconfortantă, cu ochi căprui 
care-mi făcea semn cu mîna și-mi 
striga: „Salut “ (Lumină solară. Tre- 
zire.) 
Intram în 
lui 1973. 
Aşa mi-am programat visul per- 
sonal pentru noaptea ce desparte 
anul curent de anul viitor. 
Florian POTRA 


P.S. Am uitat un episod, întotdea- 
una se uită ceva din ceea ce se vi- 
sează. Se mai făcea că la Institutul 
de Artă Teatrală și Cinematografică, 
Facultatea de Teatrologie-Filmologie, 
cursurile de teorie și de istorie a 
filmului se predau cu ajutorul mesei 
de montaj, pe baza unui bogat ma- 
terial filmic (adică de filme). 


prima dimineață a 


creîndu-și acum o reputa. 
ție de recalcitrantă. „Nu 
trebuie să filmez pentru a 
trăi —a declarat ea. Nu 
mă tem, deci, de viitor“, 
A împlinit, la 22 octombrie, 
55 de ani. 

E SERGEN 

Al treilea cuplu 

Îi a] 


Un nou Bogart? + 


(Mike Marshall) 


„În general nu-mi place 
să compar actorii unii 
cu alții, dar acest tînăr mă 
duce cu gindul la tinerețea 
lui Humphrey Bogart “,a 
declarat recent, la Holly- 
wood, Fred Zinnemann, vă- 
zindu-l (într-un rol mic 
dintr-un film şi mai mic) 
pe Mike Marshall, fiul 
Michăâlei Morgan și al lui 
Bill Marshall. Drept care, 
regizorul american s-a de- 
cis să rezerve un rol im- 
portant, în filmele sale 
viitoare, acestui tînăr om 
pentru eternitate. 


Urlînd 
PERIFERICE 2 ANZI 27 E 
Căutînd să se documen- 
teze asupra vocii lui Hit- 
ler (al cărui rol îl interpre- 


Pentru a treia oară, 
tează în filmul „Ultimele cine ar avea dreptul să se facă, m-a uluit întotdeauna povestea cuplului Lady 
zece zile...“) actorul bri- întrebe dacă dictatorul ştia şi a uluit milioane de Hamilton — Amiral Nel- 
tanic Sir Alec Guiness (cu- să se exprime altfel decît oameni.“ E son va i peoa pe 
noscut de spectatorii noş- urlînd! ecran. Prime i r pică 
tr: și dih a Eromwell Y A. 7 a iat E e EE ESER E au aparținut lui- Vivien 
trebuit să facă o consta- i Recilcitrantă Leigh — Laurence Oli- 

Ingenuitate 207 E ETT vier şi lui Michèle Mercier 


tare stupefiantă: i-a fost 


zy 


Dictatorul... 


(Alec Guiness) 


imposibil să găsească măcar 
o singură înregistrare în 
care Hitler să vorbească 
pe un ton jos şi măsurat. 
Arhivele B.B.C.-ului şi 
ale radiodifuziunii germane 
au fost scotocite de cîteva 
ori, dar degeaba! La capă- 
tul atîtor încercări, ori- 


Era ca un copil 
(Marilyn. Monroe) 


S-au împlinit 10 ani de la 
moartea  Marilynei Mon- 
roe. Privitor la talentul ve- 
deteişi la marea intuițieca- 
re O călăuzea, Huston a de- 
clarat: „... Practic, ea nu 
avea nici un bagaj tehnic 
și îţi lăsa permanent im- 
presia că vîrsta sa mentală 
nu o depăşeşte pe cea a 
unui copil de 12 ani. Dar 
ceea ce ea era în stare să 


incepută la 20 de ani, 
cariera lui Joan Fontaine 
a fost o neîntreruptă cursă 
de urmărire a celebrității 
surorii mai mari, Olivia 
de Havilland, de care o 
despărțeau mari nepotri- 
viri de caracter. Trei ani, 
Joan a jucat roluri de fete 
nostime în comedii: oare- 
care, pînă cînd Hitchcock 
a făcut-o să triumfe în 
„Rebecca” (1940) şi „Sus- 
piciune“ (1941). De atunci, 
palmaresul : său a fai în- 
registrat încă 29 de roluri 
onorabile, dar epigonice. 
În 1966, s-a retras de pe 
platouri, după insuccesul 
filmului „Vrăjitoarele“. În 
trei rînduri a fost pe 
punctul de a redebuta, dar 
a părăsit echipele de fil- 
mare cu puțin înaintea 
primului tur de manivelă, 


— Richard Johnson. Noii 
temerari sînt Glenda Jack- 
son şi Peter Finch. 


(9) lady și un amiral 
(Jackson și Finch) 


Unii făcători de filme uită, 
nefericiții, că viața e cel puţin 
de două ori mai inteligentă și 
mai talentată decît ei, că nu se 
pot lua la întrecere cu ea, de- 
cît dacă vor să se facă (pentru 

a cîta oară?) de rîs. Viaţa este cea care alăptează 
" zilnic pe creator, ca o mamă fanatică, pînă la 
adinci bătrîneţi, de la ea suge creatorul forța de 
a transfigura, metafora, faptul proaspăt şi 
curat, care, odată pus pe peliculă, frust şi 
crud, tulbură și dă sumedenie de emoţii ele- 
vate spectatorului. 

În ceea ce mă privește, am decis definitiv 
să renunţ la imaginaţie (cîte nopţi n-am dor- 
mit din cauza ei!) și să mă bazez, exclusiv, 
pe ceea ce îmi oferă viața. Mă scol, de pildă, 
dimineaţa, cu mintea pustie de orice idee, ies 
la fereastră sau în stradă și aștept să văd ce-mi 
oferă viaţa, ce întîmplări îmi pune ea în brațe, 
ce tipuri și destine, după care mă apuc fru- 
muşel de scris. Mă vor acuza unii, strimbiînd din 
nas, că ceea eu fac e naturalism curat. Scîrţ! 
De-aia nu mai pot eul 

la să vedem acum ce fapt mi-a oferit azi 
viața și să vedem dacă poate ieși din el un film. 

Dimineaţa, pe la ora cinci și cinci, cînd zorile 
încă nu îndrăzneau să se ia la trîntă cu întuneri- 
cul (scuzați metafora), adică atunci cînd somnul 
meu avea acea dulceaţă vecină cu moartea, 
sună cineva la uşă. Mă duc și deschid, cu ochii 
cîrpiți de somn. În fața mea se află un bărbat 
care poartă pe chip o nesfirşită şi oarbă în- 
credere în mine, cu hainele duhninda mirosul 
acela romanţios și dulce al unui orăşel de 
provincie recent trecut: în rîndul munici- 
piilor. Pînă să-l întreb cine e, omul se repede 
asupra mea, nădușit, mă îmbrățișează, mă pupă, 
îmi pune o rață în brațe, îmi agaţă o damigeană 


de mînă şi intră. Rața începe să măcăie tre- 


zind toată casa, omul desfundă damigeana, 
pune vin în pahare și mă întreabă: 


„Lasă că te descurci tu..." 


travelling avant 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


Vărul şi viaţa 


Vite cum stă 
subiectul de scenariu 
în faţa mea, 
bind molan 
şi mîncînd slănină! 


— Ce, mă Onele, nu mă cunoşti? Eu sînt 


Costică, mă, văr-tu.., ` 

' Parcă mi-l aduc aminte, e văr de-al treilea, 
cică am văzut de oi împreună cînd eram mici, 
are un bilet de recomandare din partea altui 
văr, de-al doilea, și mă roagă să-l ajut într-o 
chestiune foarte simplă, pentru mine e un fleac, 
totul e să vreau, că din privinţa lui să n-am nici 
o grijă, ştie să recunoască, îmi dă o jumătate 
de porc de Crăciun. Care-i necazul? Necazul 
e că vărul Costică, are un fiu, care fiu fusese 
magazioner la o magazie, naiba știe cum se 
făcuse că băiatul uitase o ţigară aprinsă lîngă 
un bidon cu benzină, bidonul a sărit în văzduh, 
iar magazia a ars ca o lumînare, cu marfă de 
vreo sută de mii în ea. Nişte nemernici, care 
aveau boală pe el, l-au dat pe mîna justiţiei 
pretinzind că anume pusese băiatul foc la ma- 
gazie, pentru că avea o lipsă în ea de vreo treis 
zeci de mii, dar asta e altă chestie. 

— Dom-le — zice Costică, vărul de-al trei- 
lea — vii cu mine la Buzău și umbli niţel prin 
dosar, ca să reiasă cum că magaziaa fosttrăznită, 
ca să suporte paguba ADAS-ul. 

— Dar cum era vremea în ziua respectivă? 
întreb eu. Ploua? 

— Nu, zice, era senin, dar nu contează, se 
aranjează şi asta. Vorbești tu cu Topor de la 
meteorologie să ne dea o adeverinţă cum că 
în ziua aia a tunat și fulgerat, 

— Păi, crezi că vrea? 

— Păi, cum să nu vrea? Adică nu te serveş- 
te el pe tine? 

— Bine, dom-le, o să iau legătura să vedem. 
ce zice, ne vedem pe la prînz. 

La prînz, vărul e la mine în casă. 

— Dom-le, zic, n-am făcut nimic cu Topor, 
tipul o ţine pe-a lui, cică dacă a fost senin, 
senin rămîne, el nu lucrează cu trecutul, lu- 
crează numai cu viitorul, 3 


Nu-i nimic, zice vărul, c-am găsit eu 
altă soluţie. ÎI înfiezi. 

— Pe cine? 

— Pe fi-miu. 

— Păi, cum? 

— Păi, foarte simplu. ÎI înfiezi cu acte în 
regulă și gata. Pe urmă te duci la ăia delatri- 
bunal și le zici: „dom-le, dacă vă legaţi de fi-miu, 
fac un scandal monstru“, Și-l scapi. Că n-au ei 
curajul să se lege de fiul unui scriitor, se je- 
nează, = ești prea cunoscut, 

— Păi... 

N-apuc să protestez, că vărul se duce la 
ușă și vine cu fi-su, care tocmai picase și el 
din Buzău, o huidumă fioroasă și slinoasă, 
puțind &ţuică. Cum mă vede, se repede asupra 
mea, mă ia în brațe, mă pupă și-mi zice: 
„tată!" Mă așez o clipă, năuc, și-l întreb pe 
proaspătul meu fiu: 

— Cîţi ani ai, dom-le? 

— Merg pe treijnouă. 

— Păi cum să te înfiez, dacă eu n-am decît 
treizeci şi cinci? Dacă birocraţii ăia de ia no- 
tariat se opun? 

— Lasă că te descurci, zice tatăl natural. 
Ce, n-ai pe nimeni pe-acolo? 

Acum e seară, vărul e şi la ora asta la mine 
în casă, n-am cum să scap de el. Dar nu-mi pare 
rău, Viaţa mi l-a adus. Ce şi-o fi zis ea, viața? 
„Ăsta e cam în pană de idei, ia să i-l aduc eu 
pe văr-su pe capl" j 

În clipa cînd scriu aceste rînduri mă uit la 
el cum s-a instalat cu găliganul de fi-su în su- 
fragerie și mă gîndesc: uite cum stă subiectul 
de scenariu în fața mea, bînd molan şi mîncînd 
slănină cu ceapă. 

Vere, al naibii să fiu, film te fac! 

lon BĂIEȘU 


„Ce, n-ai pe nimeni acolo?..." 


Caricaturi după „La Pologne" 


Miezul nopţii într-un castel cu fantome 


. sau titlul ăsta l-a dat cumva = 


Bach uneia din lucrările sale? Dar 
ce importanță are... Ce muzică for- 
midabilă de film ar fi scris el azi... 

.. dar nu despre asta e vorba. E 
miezul nopții, în noaptea. Anului 


Prima şi ultima vizionare 


a unui film 


1972: Irina Petrescu. Nu, pleacă. 
De ce pleacă? Încă un lemn (de celu- 
loid) în soba asta friguroasă. Parcăși 
fantomele diîrdiie... li seaud dinţii de 
ectoplasmă întreciocnindu-se în re- 
lanti... Ogășanu fuge, nu ştiu după 


Nou, şi stau la gura sobei și-mi 
populez singur revelionul cu invi- 
taţi aleși pe sprinceană. Sigur, 
invitați care nu mă pot refuza: n-am 
să-rhi închipui că deschid ușa nopții 
de povești lui Michel Simon sau 
Claudiei Cardinale, dar actorii noș- 
tri am voie să-mi închipui că sînt 
invitații mei? 

N-am să fac nici greșeala de a-mi 
rememora filmele anului 1972: a 
fost nevoie de atita timp pentru fie- 
care şi pentru toate la un loc, încît 
în nici un caz n-am să mă înfumurez 
că într-o singură noapte voi reuși 
să refac într-un singur cap, fie el al 
meu, toți acești kilometri planificați 
de peliculă... 

Am însă o indicibilă părere de 
rău: că nu mă cheamă D.I. Suchi- 
anu sau că, măcar, nu e lîngă mine, 


care n-a rulat pe ecrane 


aici, la gura sobei. Mi-ar trebui cine- 
va ca să știe a evoca doar cîteva mo- 
mente de frumusețe din fiecarefilm 
al bătrînului an ce a apus (sau care 
va apune, acum, la a douăsprezecea 
bătaie sau la a 400-a lovitură...) 
Da, asta mi-ar trebui: cineva să 
dea drumul robinetului cinemato- 
grafic, să curgă momentele”acelea 
„de frumuseţe și adevăr" în noaptea 
asta bîntuită de fantome, și eu să 
ațipesc la gura sobei, să le revisez, 
să mă trezesc, iar să ațipesc, să le 
remontez într-un film de-o noapte, 
pe socoteală proprie, și să nu tre- 
buiască să fac nici un decont, ci 
să-mi spun doar că asist la prima şi 
ultima vizionare a unui film'de mon- 


taj, în noaptea asta din castelul cu 
sobă și cu fantome... 

L-aș vedea pe Besoiu în „Drum în 
penumbră“ alături de Margareta 
Pogonat, pe Irina Gădescu mi-aş 
închipui-o alături de căpitanul lon 
şi de săgeata lui; pe Cornel Coman 
l-aș lăsa în „Pădurea pierdută" 
alături de Florica Ichim (de ce să nu 
ne închipuim că și un o critic (ă) 
poate fi actor(iță)?); pe Dem Rădu- 
lescu l-aş scoate din familia în care a 
dansat astă-seară ca să-l pun pe ur- 
mele lui Păcală; dar nu știu ce să fac 
cu Papaiani... Să vedem, poate știe 
el mai bine... 

Aici e un gol, o fantomă farcă tin- 
de să se plăşmuiască în hăul din 


cine fuge, cu o ţeapă. Oare pe cine 
vrea să tragă în ţeapă Ogășanu? 
Radu Boruzescu îl pictează cu verde 
pe față pe lulian M. De undeva, Că- 
linescu șoptește: „mulți se sperie de 
faptul că eu dau alt conţinut unor no- 
țiuni care...“ Sergiu Nicolaescu. se 
scoală, nu observasem că e căzut, se 
scutură de sînge, îşi ia din nou arma 
și se scuză că a greșit lăsîndu-se ucis. 
De undeva, din spatele sobei, două, 
trei fantome trag cu armele auto- 
mate. Corina Chiriac dansează pe o 
melodie cîntată de Mihaela Mihai. 
Pe urmă invers. O fantomă mă sărută 
după ureche. E Letiţia Popa, care, 
știu, are o zestre... y 


Bach se scuză. Trebuie să plece, 
La mulți anil 
Radu GEORGESCU 


3 


conditia 
actualitătii 


rr» 
Pi 


s-a inti 


m 


O întrebare care ar fi 
timpul să ne preocupe: 
cîte filme artistice 
româneşti din actuali- 
tate, revăzute la cîțiva 
ani de la realizarea lor, 

pot fi o dovadă — o dovadă artistică, 
evident, a felului cum am gîndit şi 
am simţit, nu în particular — asta 
s-a văzut sau nu s-a văzut în povesti- 
rea povestită — ci în general. Care 
a fost, altfel zis, nota aparte a psiho- 
logiei noastre colective într-o pe- 
rioadă sau alta a actualității noastre 
—a acelui timp, deci, pe care şi 
l-a luat çu simplitate drept cadru 
al unei întîmplări mai mult sau mai 
puţin verosimile? 


O lume atemporală 


Şi un răspuns pe care ar fi timpul 


Urmașii vor şti, poate, cum 


să-l dăm: puţine filme românești 
din actualitate care să nu-și fi făcut 
din condiția actualității”un oarecare 
pretext în marginea căruia să se 
fantazeze cu un ridicul sentiment al 
eternității. Nu-mi dau seama în ce 
măsură spectatorii cinematografu- 
lui artistic autohton sînt mai recep- 
jivi şi mai îngăduitori cu o lume 
pierdută într-un spațiu şi un timp 
lipsite de concretețe — cum nu-mi 
dau seama cîtă emoție poate aduce 
în sufletul nevinovat al aceluiași 
spectator (în sala de cinematograf 
se pătrunde cu nevinovăție și între- 
dere) comentarea sau :* interpreta- 
rea unui eveniment (cinematograful 
trăiește din evenimente mari sau 
mici și tot ce se transformă în film 
devine eveniment) în care s-au văzut 


zîimbeau, fotogenic, eroii 


(„Decolarea') 


— 


Noutăţile prinse din zbor 


inițiativă a Asociaţiei cineaştilor, 
în colaborare cu forurile de difuzare: 
Cercul de creație. la Cinematecă. 
Săptăminal. Luni seara. 

Ce se creează în această lăudabilă 
circumferință? Se văd două filme. 
Şi se pleacă. Titlurile peliculelor pot 
fi aflate, de obicei, cam cu un ceas 
înainte de proiecţie. Dezbaterile de 
specialitate, de o suavă spontanei- 
tate, au loc în timpul vizionării și în 
pauza dintre, cînd văzduhul sălii şi 
hall-ului se umplu de propozițiuni 
teoretice a căror stenografiere ar 
adăuga filmografiei internaționale o 
contribuție inestimabilă. Mostre: „Ai 
văzut culoarea la dînşii? A noastră-i 
vax". „Mai bine n-o omora pe aia, 
nu știu să speculeze“. „Pac-pac, 
trosc-pleosc şi gata. Oscarul. Păi să 
nu túrbi?". „A îmbătrinit ţoapa, dar 
“nu se lasă”, „Să fi avut eu cai ca ăștia 


52 


prinse — prin voinţa și. puterea 
sccnaristului şi a regizoruiui — per- 
sonaje cărora li s-a retezat cu bru- 


< tală ambiţie orice legătură cu rea- 


litatea. 

Personajele filmelor noastre din 
actualitate sînt, pe de o parte, în 
marea lor, majoritate, personaje cu 
o singură dimensiune, dimensiunea 
propriei lor alcătuiri, se mișcă şi 
reacționează doar în limitele sufo- 
cante ale destinului lor superficial; 
tocmai această infirmitate (artistică 
înainte de orice) le justifică și le 
alimentează contemplarea, privirea 
drogată de nelinişti metafizice, gustul 
plăpînd al acțiunii, plăcerea nedisi- 
mulată a dialogului. Personajele fil- 
melor noastre din actualitate sînt, 
pe de altă parte, și cam tot în aceeași 


pla 


proporție covirşitoare ca în primul 
caz, personaje lineare, fără îndoieli 
şi căutări, pozitive şi exemplare, cu 
soluții fericite pentru tot soiul de 
încurcături, acceptînd acțiunea nu- 
mai ca argument oarecare al unui 
adevăr sau principiu dinainte afirmat, 
personaje contemplative și acestea 
deci, dar de o contefhplaţie fermă şi 
exclusivistă. De aici şi lipsa conflic- 
telor reale, de aici şi sunetul dogit 
al confruntărilor de idei, de aici şi 
rezolvările calme şi tot cortegiul de 
superficialități și banalități ce dau 
filmului nostru din actualitate un 
aer prăfuit. 


a m a a m — o l e a 
Un cinematograf „după ureche“ 


m m a e e e 
Mai circulă, desigur, între cele 
două mari posibilități de personaje 


Cum mimau ei pasiunile 
(„Aventuri la Marea Neagră") 


Cvadratura cercului 


Măcar de trei ori 
pe an să fie o discutie... 
Că dacă-i cerc, 
cerc să fie! 


şi nu gloabe de saca...” „Chestia din 


avion am fumat-o din cincizeci şi: 


cinci, chiar eu stăteam în carlingă”, 
„Vai tu, da'frumos e! Te-ai uitat la 
gura lui? Nu, fii sinceră, că nu te 
costă, pentru noi e oricum inacce- 


sibil". „Dacă făceam eu așa ceva, mă 
dădea afară din studio și căpătam 
şi-un vot de blam“, „Totul e scenariul 
dom'le, degeaba”. „Hai că știe să 
sărute, ce-i al ei e-al ei, hai că te 
contrazic aici, auzi? Te contrazic 


efectiv”. etc. 

Dar nu s-ar putea programa, mă- 
car de trei ori pe an, să zicem, cite 
un film incitant sub raportul novato- 
rismului tehnic, sau al originalității 
stilului, ori al cutezanţei ideilor şi să 
aibă loc, pe marginea-i, un colocviu 
de intelectualitate aplicată? Că dacă-i 
cerc, cerc să fie. 


Ocupîndu-se de problema cvadra- 


turii cercului, acum cinci sute de 
ani, celebrul învățat Nicolae din 
Cues, numitși Cusanus, a demonstrat 
că problema e insolubilă, întrucît 
aria unui cerc nu este comensurabilă 
cu a nici unui noncerc, Cu alte cu- 
vinte, aria de creație a cercului nos- 
tru nu poate fi înlocuită de aria altor 
preocupări. decît cu riscul ca acest 
cerc al nostru să devină altceva, de 
pildă o figură geometrică turtită. 

Valentin SILVESTRU 


Caricaturi după „La Pologne" 


qru 


Santiere privite prin 
ochelari de soare 


Uzine cu secretare seducătoare 
şi directori aprigi 


— îndelung verificate și îndelung 
definitorii pentru o mentalitate cine- 
matografică — personaje care dau 
culoare, care vorbesc cu „mă“ şi au 
mici și nesemnificative păcate, dar 
abia dincolo de această structură 
primitivă (sesizabilă încă din scena- 
riul literar) există o lume reală, o 
lume în necontenită mișcare, o lume 
fascinantă prin bogăţia adevărurilor 
ce le trăiește. Dar, cum ziceam, legă- 
turacu această lume (e vorba de lumea 
noastră, de realitatea noastră, se 
înțelege) este tăiată; pare să fie o 
corvoadă prea mare aderenţa la o 
realitate, implicarea într-un context 
generos din toate punctele de vedere. 
Nu, nu avem de-a face cu o nepu- 
tință organică a scenariştilor şi regi- 


[T We 


Tradiţie “şi inovaţie 
film 'şi literatură 
Dai ora apă tă 


O filmologă (semănind, după închi- 
puirea mea, cu una din eroinele lui 
lonel Teodoreanu) mi-a reproșat (între 
ironie şi amărăciune) o mică „șarjă 
tovărășească“ pe careastă vară (pevre- 
mea căldurilor iresponsabile) mi-am 
permis-o la adresa breslei filmolo- 
gilor. 

Fiindcă tot a venit iarna şi fiindcă 
sînt sensibil (mărturisesc) la reproșu- 
rile orale, vreau să arunc apă peste 
foc şi (lăsînd de-o parte partea mea 
de dreptate în-chestia cu pricina)să-mi 
mărturisesc aprecierea fără echivoc 
atît cu privire la profesiunea filmo- 
logică, precum și la cei ce o slujesc 
(cu devotament şi dăruire). 

E bine că există filmologia. E bine, 
tovarăși, că avem filmologi. Ebinecă 
avem o arhivă națională care (după 
părerea mea) e bună, serioasă și prinde 
bine atît generaţiilor prezente, cît şi 
celor trecute și viitoare. E bine că se 
face o istorie a filmului românesc și a 
cronicii românești de film (deşi, pentru 


zorilor noștri, ci, cum ziceam, este 
vorba de o mentalitate. Mentalita- 
tea unui cinematograf pretențios, 
a unui cinematograf făcut în bună 
măsură „după! ureche“, a unui cine- 
matograf în care profesionalismul, de 
bine de rău învățat și nu de toată 
lumea cineaștilor, se exercită de 
multe ori într-un spaţiu gol şi într-un 
timp indeterminat, unde oricare 
recunoaștere și orice implicare este 
premeditată sau, din lipsă de talent, 
exclusă. Inutil să aduc exemple; 
Inutil să rostesc, patetic, ce şi cît 
vor pricepe generațiile care ne vor 
urma din filmul nostru artistic, din 
actualitate despre noi, cei care, azi 
sau ieri sau miine n-am avut şi nu 
vom avea şansa să devenim personaje. 


Scop și mijloace 


ve 


Cum se relaxau în „exotic“ („Răutăciosul adolescent") 


Dar vor şti cum a fost „realitatea reală"? („Fraţii“) 


Inutil să observ cît este lipsă de ta- 
lent și cît este inocență sau coche- 
tărie deplasată în șantierele privite 
prin ochelari de soare, în uzinele 
cu secretare seducătoare și directori 
aprigi, în decorurile somptuoase 
construite pe platou, în telefoanele 
albe și în mașinile lungi plimbate pe 
drumuri netede ș.a.m.d. : 
S-ar mai putea medita, desigur, 
îndeajuns de sincer și despre o 
posibilă și voluntară inapetenţă la 
realitate, totul căpătind cu acest 
prilej o superioară justificare este- 
tică, dar — ce să facem? — filmo- 
grafia cît de cît obiectivă a fiecăruia 
dintre noi a reținut întru același 
păcat nefericit şi „Răutăciosul ado- 
lescent“ şi „Decolarea“ şi „Aventuri 


Filmologie și paranteze 


E bine că avem 


filmologi. 
Dar e rău că filmologii 
nu sint îndeajuns folositi... 


operația asta cred că circa 
4-6 oameni.) 

E rău că filmologii nu sînt îndeajuns 
de folosiți. De pildă: fiecare casă” ar 
trebui să aibă cîte 1-2 filmologi spre 
consultare. E rău că filmologii nu sînt 
consultați de DRCDF. E rău că Cine- 
mateca nu are ca director artistic un 
filmolog. E rău că glasul filmologilor 
nu se aude suficient, în presa noastră, 
de specialitate sau nu. E rău că nu apar 
destule cărți cu acest profil. E rău, în 


ajung 


sfîrșit, că filmologii nu folosesc me- 
tode noi de cercetare, care ar putea 
deschide orizonturi mai fertile cinea- 
ştilor de profesie. Cred, bunăoară, că 
structuralismul este farte cu folos 
aplicabil în filmologie—măcarși numai 
pentrua fi evitat descriptivismulamorf 
și stupid. Nu voi da exemple (pentru 
a nu turna gaz peste foc) 

Cred, dincolo de toate aceste obser- 
vații puse pe două coloane (pozitivă 
şi negativă, ca după tipic), că filmologii 


OEREN 


la Marea Neagră“ și „Pentru că se 
iubesc” şi altele și altele, fiindcă 
spectatori convinși ai filmtilui româ- 
nesc din actualitate ne-am pomenit 
mereu chemați să pricepem omul și 
eternitatea, cînd de fapt am vrut și 
vrem şi am avut și avem nevoie să 
ne pricepem pe noi, azi şi acum, 
în lumea asta a noastră, nici mai 
bună și nici mai rea, aşa cum este 
ea! Ne face sau nu ne face plăcere 
să ni se arate cum sîntem, este altă 
poveste, importantă rămîne necesi- 
tatea de a reface, cît mai curînd, 
trainica şi completa legătură cu 
adevărul lumii noastre — hotăritoare 
condiție a unui cinematograf ce se 
dorește sincer din actualitate. 
Constantin STOICIU 


co 


Urmările complexității 


nuau găsit încăocalede acircula cu mai 
multă ușurință şi cu mai multă price- 
pere tehnică între filmși celelaltearte 
(mai mult sau mai puțin surori). Pen- 
tru că (cum se ştie din pruncie), artele 
dialoghează între ele — și nu e sufi- 
cient să spui că între „noul val“ (vechi 
şi înmormiîntatacum) și „noul roman“ 
(așișderi) există legătură (tehnică 
narativă, poate un anume tip de eroi, 
etc), trebuie să vedem, să ni se arate 
care anume sînt ele şi cam ce vor. lată 
(de data aceasta nu glumesc) un bun 
subiect pentru o lucrare serioasă, O 
altă lucrare interesantă s-ar putea 
comite spre a cerceta erorile şi intu- 
iţiile exacte ale cronicii de film în ra- 
port cu filmeleclasice. Ar fi și un bun 
prilej de „răzbunare" împotriva gaze- 
tarilor sau cronicarilor ce nu sînt nu- 
mai  decitși filmologi (sau viceversa). 

Gelu IONESCU 


` 


„ta Pologne” 


Caricaturi după 


g 


„Pentru a răscoli pe alții, 
trebuie să fii 
tu însuți răscolit,.. 


Scrisoarea, lunii 


„Eu prefer filmele 
cu întîmplări adevărate“ 


„Sînt o locatară a orașului Constanța. Mă numesc Lenuța Georgescu, 
am 60 de ani. Vă rog să mă credeţi că n-am dat în mintea copiilor, așa 
cum se zice de oamenii de 60 de ani. Sînt singură acum la bătrîneţe, 
fără nimeni prin preajmă ca să -mi tulbure gindurile mele negre de bă- 
trînețe. Cîteodată, din cînd în cînd, merg la cîte un film, pentru că 
simt nevoia unui film. De obicei, le prefer pe acelea cu întîmplări ade- 
vărate. Am văzut „O floare și doi grădinari” de patru ori şi-am plîns 
mult. Am rămas impresionată de asemănarea filmului cu viața pe care . 
a avut-o o nepoată de-a mea. Dacă nepoata mea nu ar fi murit, poate 

"că nu v-aș fi scris. În final, v-aş ruga pe dumneavoastră, să mă sfătuiți 
cum aș putea să-i scriu actriţei care a jucat în rolul Somnei şi în ce limbă 
i-aș putea scrie. Şi acum vă rog să mă iertaţi de îndrăzneala ce-o posed 
de a vă scrie, iar în al doilea rînd să vă deranjez pe dumneavoastră 
care aveți atîta treabă. Poate că o să spuneţi că sînt o pensionară și 
n-am ce face, dar vă rog să vă daţi seama că aceasta e bucuria vieții mele. 


Cu stimă şi cel mai înalt respect, 


L. GEORGESCU 
Bd. Tomis 155 (croitorie) 
Constanța 


P.S.: Vă rog mult să-mi răspundeţi chiar dacă este un răspuns 


negativ” 


N.R.: Vă mărturisim — cu aceeași sinceritate și dulce tristeţe ca 
scrisoarea dvs. — că ceea ce ne-ați scris ne-a impresionat la fel de mult 
cit v-a emoționat „O floare și doi grădinari". Credeţi-ne, sînteţi unul din 
puținele cazuri care ne-au făcut să regretăm că am instituit această regulă 
de la care nu vrem să ne abatem — a nu căuta şi a nu da adresele acto- 
rilor străini și români. În locul unui răspuns negativ, am găsit cu cale să 
Vă publicăm aceste rînduri care, în optica noastră, fac parte din durerosul 
cinema al vieţii la care noi, poate că la fel de sentimentali ca dvs., ţinem 
mai mult decit la orice film. Încit cerindu-vă iertare pentru imposibilita- 
tea de a vă satisface dorința, poate că vă vom trezi bunătatea şi bucuria 
de a ne scrie și în viitor ori de cite ori, mergind sau nu la cinema, vreţi 
să vă despresuraţi din „gindurile negre“ ale bătrineţii; poate că vă vom 


„fi atunci de-un folos moi mare. 


Cronica .. 
spectatorului 


Cu Marea Neagră 
e cam albastră... 


Dosar deajuns de voluminos la 
„Aventurile la Marea Neagră“ ale 
lui Savel Stiopul. Păreri contradic- 
torii, bătindu-se cap în cap, aşa cum 
ne place. Spicuim;: 

9 .....Stiopul experimentează. Are 
drept. Nu pietde(m) nimic. Stiopul 
e handicapat. Un scenariu neintere- 
sant (nici peitru um abonat la 
„Cutezătorii”) l-a determinat (con- 
strîns — e brutal spus) să-facă vizi- 
bile eforturi pentru ca nişte situaţii 
total neverosimile să fie cît de cît 
credibile. Filmul „eșuează“. Dar nu-și 
pierde atu-ul, meritul cel mare: 
faptul de a fi creat un erou. „Aventuri 
la Marea Neagră” e de la un capăt la 
celălalt Florin Piersic. Piersic — ca 
o rafală de vînt proaspăt, vine, vede, 
învinge. Singur Stiopul — apariţie 
bizară memorabilă —fi rezistă. Foarte 
vulnerabil mi se pare montajul — 
mare vinovat de ratarea culminaţiei, 
dramatice, de lungimile enervante, 
deşi camera e minuită din „explozie“ 
în „explozie“. Imaginea și muzica înde- 
plinesc pretențiile lui Stiopul. Încă 
două apariții (Mircea Mureșan — re- 
gizorul și Dana Crișan) memorabile, 
dar cu două flori nu se face primă- 
vară... În următorul film din seria 
„Aventurilor“, Stiopul ar trebui să 


mizeze nu pe „salvamar“ ci pe un sce- 
nariu de calitate și un monteur 
zgîrcit. Cuplul Florin Piersic — Dana 
Crișan va îi cu certitudine celebru.“ 
Marilena MANCU 

Bacău 


@ ....Să nu ne grăbim a-i reproşa 
lui Savel Stiopul că n-a făcut ceea ce 
aşteptam; i-ar fitrebuit un scenariu 
adecvat. Or, scenariul lui Tudor Po- 
pescu e departe de așa ceva. El nu 
are nici măcar toate datele necesare 
unui film polițist obişnuit. O intrigă 
naivă, înceată, într-o aglomeraţie de 
date, fapte, personaje şi situaţii adesea 
gratuite, fără efect dramatic. Savel 
Stiopul, regizor de fineţe, a realizat 
în aceste condiţii cîteva secvențe de 
film bun la care am apreciat mai ales 
inteligenta _. ompoziție a cadrelor, 
priceperea în folosirea culorii şi mai 
ales crearea cîtorva caractere remar- 
cabile (mai ales în fauna care populea- 
ză barurile de noapte). Există de 
asemenea şi citeva izbutite creații ac- 
toricești în afara lui Florin Piersic, 
l-aş mai numi pe Zefi Alec care pare 
de acum consacrat genului, Corina 
Chiriac mi s-a părut lipsită de expre- 
sivitate în interpretare, după cum nu 
m-a convins Aici strădania ei întru ac- 
torie. Dar e prigul rol... să mai aștep- 
tăm. Total în afara normelor stricte 
ale cinematografului — Dana Crişan. 
Imaginile semnate de operatorul 
lon Anton sînt adesea frumoase și 


constituie o bună reclamă pentru 
litoralul nostru.“ 

lonel GRAFI 

Str. Totora 12 

laşi 


N.R.: V-am publicat cu plăcere 
aceste opinii, sperăm că vom mai 
avea şi altele din partea dvs., dar 
toate acestea nu ne împiedică să 
vă deplingem lipsa de răbdare cu 
care ne-aţi tratat: trei scrisori la 
„Flacăra Iaşului” în care vă plingeţi că 
revista „Cinema“ nu vrea să vă dea 
adresa unui actor indian? Nu era mai 
simplu să ne fi citit anunţul inserat cu 
regularitate: — „Nu dăm adresele nici 
unor actori străini şi români?” 


e ....Dezamăgire totală! Am avut 
impresia că filmul e o improvizație 
destul de puțin reușită, tocmai pen- 
tru că nu-i lipsea nimic: o „bombă“ 
dintre cele mai selecte, un hotel 
ultrasofisticat, o spioană care cînta 
frumușel niște cîntece anoste rău, 
un. detectiv frumos şi extraordinar 
de bătăuș, o grămadă de milionari de 
toate naţiile, pistoale purtate sub 
cureaua pantalonilor de bărbaţi viteji, 
whisky-ul de cea mai bună calitate, o 
paradă a modei ceac-pac. Zău că 
n-am priceput de ce trebuia să se 
bată două ore (ba chiar trei) Florin 
Piersic cu diverși amatori.“ 

Mona MANU 
Splaiul independenţei 290 
Bucureşti 


@ ....Povestea nu ni se potrivește, 


"am spune-o într-o bună românească, 


nici cît negru sub unghie...CorinaChi- 

riac ne oferă însă marea surpriză a 

spectacolului: neavînd ce cînta (ce 

şlagăre, „ce texte!) joacă. Și nu o face 

deloc ca o debutantă. Ce e cu come- 

diile românești? Ce înseamnă acest 
mers sinuos al lor?" 

G. BRUCMAIER 

Calea Unirii 27-31 

Suceava 


De] 
Binecuviîntăm sau nu 
animalele şi copiii? 

ETTORE; BI ANNEI PC D317, Fe PSP IRIS 


9 .... Aveam impresia că Stanley 
Kramer, acest regizor curajos şi 
angajat, a cam stagnat valoric în 
ultima vreme. „Ghici cine vine la 
cină?" sau „Secretul din Santa Vito- 
ria" erau valoric departe de realizările 
lui de seamă („Lanţul“, „Procesul de 
la Nürnberg” sau „Ultimul țărm” 
— ce păcat că acest mare film a fost 
prezentat numai la Cinematecă!) 


Ultimele sale filme aveau un profund 
caracter de teatru filmat, cu tot ca- 
racterul lor generos şi cu toate că 
distribuțiile erau pline de „monștri 


sacri”. Nu mai credeam că Stanley 
Kramer mai poate să facă un film 
modern și bun, cu acea pasiune carac- 
teristică lui de a pune în dezbatere 
problemele acute ale contemporanei- 
tăţii. Povestea celor șase băieți trimiși 
de părinţii lor să învețe a deveni cow- 
boy eminenţi e pentru Kramer o 
ocazie de-a dezvălui o neașteptată 
virtuozitate în realizarea unui lim- 
baj cinematografic modern. Muzica 
şi imaginea au virtuți nebănuite, 
ritmul filmului este alert, punctat 
de flash-back-uri bine încadrate dra- 
maturgic, Cred că pentru prima dată 
Kramer renunţă la marii actori-oameni 


mari cu care ne epata la fiecare film 
și trece la marii actori mici — acei 
excelenți copii-actori, cu persona- 
lităţi atît de bine conturate, spontani, 
siguri pe ei în joc... Sînt obligat să re- 
cunosc că m-am pripit considerindu-l 
pe Kramer:la apusul carierei. Stan- 
ley Kramer mai are ceva de spus! 
Să-l lăsăm s-o facă (subl. noastră) şi 
să sperăm că viitoarele sale filme nu 
vor cobori sub nivelul acestui exce- 
lent  „Binecuvîntaţi animalele şi 
copiii”. 
Ing. Jean GROPPER 
Calea Dudești 64 
Bucureşti 


N.R. Să sperăm, să sperăm —dar 
la drept vorbind: noi nu-l lăsăm pe 
Kramer să facă filme bune? 


9 ....Un film care nu-i la înălțimea 
lui Kramer, și care rezistă și impresio- 
nează datorită sfîrșitului — șoc. Pe 
Kramer îl iubesc. Îl iubesc însă pen- 
tru „Lanţul“, pentru „Corabia ne- 
bunilor“”, pentru „Procesul maimu- 
telor"; „Procesul de Nürnberg" s 
Dar acest film nu face nici un pas spre 
inima mea, chiar dacă are o „cuceri- 
toare" metaforă. Probabil că în aceas= 
tă alegorie a oamenilor-bizoni, a co- 
piilor-bizoni, a sperat Kramer să-şi 
găsească succesul, să-şi salveze filmul 
dar filmul e descompus, e tras de 
păr, € lungit, e aglomerat cu banali- 
tăți, cu fraze pe care le știm și le 
prea știm. Investigaţiile pe care 
regizorul le face în familiile fiecărui 
copil sînt scurte și fiind prea scurte 
devin stinghere... Intenționat sau 
neintenţionat, titlul pare aranjat din- 
ainte — ori Kramer nu-i regizorul 
simbolurilor căutate, ci -al'aluziilor 
simbolice... M-am obișnuit cu Kramer 
cel. serios, cel pentru care filmul e` 
o părticică din realitate, realitate 
pe care o construiește calm şi cu 
precizie. M-am obișnuit ca în filmele 
sale să nu găsesc nimic ne-la-locul 
lui și, mai ales, m-am obișnuit cu 
ace! Kramer sever care nu face fil- 
me de dragul simbolurilor şi al meta- 
forelor „adînci”, care se prefac. că 
duc degetul la frunte. Mai bine să se 
împuște bizoni și nu vietnamezi. 
Unde e Kramer al contestaţiei des- 
chise, clare, Kramer al proceselor?” 

lon MANEA 
Str. Dr. Severeanu 26 
Bucureşti 


Un vers dintr-o cronică la 
„Cable Hogue“ 


e ..... Vezi tu Cable dacă scopul 
tău era să păzești mereu cu pușcă 
adevărată invidia noilor veniţi spre 
fîntîna 

grozav de singură, în deșertul acela, 
de ce naiba ai făcut acoperiş peste 
patul tău de fier, 


„„Pentru a aduce bucuria 
și claritatea, trebuie să porți 


claritatea în înimă“,, 


(A. DOVJENKO) 


patul tău Cable Hogue, vitraliu al 

nisipurilor... 
Și să nu uit să te întreb, Cable Hogue, 
e cumplit de rece noaptea în deşert?“ 


Liviu lon STOICIU 
Str. Chopin B1.13 
Bucureşti 


Dialðg 
între cititori 


Pro şi chiar contra 
cititorilor— elevi 
06 TET OARECE E ST, E IE TEZA 


Intervenția elevei Mioara Lionela 
Ghiorman (vezi „Cinema" nr. 7/72) 
în favoarea nu numai a filmului 
„Romeo şi Julieta“ ci şi a dreptului 
la opinii al tinerilor cititori-elevi în 
„Curierul" nostru a trezit, bineînţeles, 
reacţii prompte, de simpatie și nu 
prea, după cum se va vedea imediat: 

@ „Citesc cu plăcere și curiozitate 
„Curierul “ revistei. Şi poate I-aş fi 
citit în continuare fără să vă deranjez, 


dacă... E bine că cititorii își spun 
opiniile argumentîndu-le fiecare după 
cum se pricepe, Nu e bine însă cînd 
unii dintre cititori vor neapărat să-și 
impună, părerea lor pe motiv că... 
propo, pe motiv că ce? Că sînt mai 
n vîrstă și pricep filmele mai mult 

cît alții, au o experiență mai mare, 
se simt mai dotați „critic“ etc., etc. 
Spunea odată (ironic) Eugen Barbu 
că, la noi, toată lumea se pricepe şi 


spectator incomod 
Pi em mut if > ep irita aa | 


© București: Bujor 


irina Răchiţeanu, 
Eugenia Popovici, 
Marcela Rusu, 
Nicolae Brancomir, 
Aurel Giurumia 


e Galați: 


9 i: 
Brăila: ERE 
lon Roxin, 

Petre Simionescu, 


Uf... ajunge! Dacă nu ajunge, mai 
pot înşira încă o dată pe atîta. Cine 
sînt toți aceștia, vă veți întreba? 
Firește că despre mulți din ei aţi 
auzit în diferite localități unde vă 
aflați. Mulţi sînt cunoscuţi pe plan 
național, au cucerit de multe ori 
premii republicane, despre ei se 
scrie. Ei bine, toţi acești actori de 
mare valoare, cărora cronicile de 
specialitate le-au consacrat de-a lun- 
gul anilor multe rînduri elogioase, 
n-au jucat în nici un film românesc. 
Poate să greșesc (nu uit, să știți, 
cum... „arăsunat valea“ pentru marea 
noastră Eugenia Popovici) şi vreunul 
din ei să fi fost invitat să apară cîndva 
într-un prim-plan tăiat (sau nu) 
la montaj. N-am făcut nici un efort 
pentru a înșira aceste nume. Să nu 
credeți că am dat telefoane prin ţară 
ca să întreb: „cine n-a făcut film?" 
Nu, pur și simplu, i-am văzut „pres- 
tîndu-și munca“ (după expresia mai 
puţin fericită a unui conferenţiar), 
i-am văzut jucînd, am citit, ca orice 


Macri, 
Nae Nicolae 


Dumitru Pislaru 


Adina Popa, 
Teofil Vilcu, 
Cornelia Hincu, 


e doctor în două domenii: în fotbal 
şi în film. Haideţi domnilor, să fim 
serioși!,.. De aceea, stimate V, Lăză- 
rescu din Galaţi, chiar în numele 
acestei seriozități, lasă-i și pe copii,şi 
pe adolescenți, și pe tineri, să-și 
spună părerile şi să aibă opiniile 
lor în paginile „Curierului“. Chiar 
dacă sînt mai puţin docte și mai puţin 
„maturizate“ decît ale dumneavoas- 
tră. Ba eu, unul, consider că aceste 
categorii de cititori, de care dumnea- 
voastră nu vreţi să ţineţi seama, se 
apropie mult mai bine de un film 
cu eroi de virsta lor( ca „Romeo și 
Julieta" sau „Poveste de dragoste”), 
decît mulți dintre cei maturi care 
zic că au idei serioase dar se dovedesc 
nu o dată diletanți — şi aici dile- 
tantismul face mai rău ca oriunde.“ 
LN. 

Fac. Ib. şi lit. română 

Bd. lon Șulea 1 București 


e „Pină acum n-am avut curajul 
să vă scriu, M-am decis acum ca să 
arăt că filmul „Romeo şi Julieta“ a 
plăcut foarte multor tineri. Vreau 
să spun că am văzut acest film de 
cinci ori, dar aceasta nu mi-a scurtat 
timpul rezervat învățăturii şi nici nu 
m-a împiedicat să fiu premiantă la 
şcoală. Nu ca să mă laud, ci pentru 
a arăta că învățătura nu are de suferit 
de pe urma vizionării filmelor, am 
scris asta,“ 


Mirela APETROAIEI 
Str. Barbu Văcărescu 149 
Bucureşti 


E „Citesc cu foarte multă atenție 
„Curierul“ revistei, am citit şi scri- 


soarea lunii“ semnată de eleva Mi- 
oara Lionela și-i dau întru totul drep- 
tate. Această tînără corespondentă 
v-a făcut o caracterizare cum nici 
cel mai grozav critic n-ar fi făcut-o. 
Mioara are perfectă dreptate și 
cred că a pus punctul pe i. Sînt 
unele păreri că cititorii mai tineri 
(de la 18 ani în i9 scriu redacției 
revistei numai de dragul de a scrie, 
penru a-şi vedea numele în revistă. 
ndrăznesc să afirm că adevărul e 
cu totul altul. Să nu uităm că tinerii 
formează publicul nr. 1 al cinemato- 
grafelor noastre." 


Monica M. 
Bucureşti 


9 „Sint alături de dumneavoastră, 
tovarăşe Lăzărescu, nu numai eu, 
mai sînt fete care roşesc (chiar dacă 
au trecut de 16 ani) atunci cînd 


Gontraziceți-mă! 


Cornelia Gheorghiu, 
Dionisie Vitcu, 
Ştefan Dăncinescu, 
Gheorghe Macovei 


Arad: 


Larissa-Stase-Mureşan, 
Constantin Adamovici 


e Cluj: e Constanţa: 
ileana Ploscaru, 
Dan Herdan 


Melania Ursu, 
Ana Ducasz, 
Geo Nuţescu @ Craiova: 


e Tg Mureş: 


Constantin Anatol, Q Timişoara: _ 
Gheorghe Leahu 


Mihai Gingulescu 


9 Sibiu: e 
Nicu Niculescu 


Pitești: 


In loc să 


fie aduse, 


pe bază de prietenie, 


„mari-descoperiri-de-neprofesionişti “ 
n-ar fi mai bine Să... 


om: elementar informat, niște cro- 
nici. Nu m-aș fi apucat să vă amărăsc 
revelionul (La mulți ani! la toată 
lumea), dar am auzit pe un culoar, 
situat mai aproape de nori decît noi 
spectatorii, doi cineaști care se văi- 
tau că n-au actori buni, Ştiu că e greu 
să scoţi actorii din teatre pentru 
o anumită perioadă, dar mai știu că 
se poate. Avem vedete de prim rang 


care în ultimul timp au început să 
joace mult. E binel (Se scriu chiar 
și roluri pentru unii actori. Mulțu- 
mim, Titus Popovici). Un film, însă, 
are multe roluri. Și în loc să fie adu- 
se  „mari-descoperiri-de-neprofesio- 
niști“” pe bază de așa-zisă „prietenie“, 
n-ar fi mai bine să se apeleze măcar 
la cîțiva din acești actori valoroși care 
constituie obiectul şi subiectul pri- 


vizionează filmul „Romeo și Julieta” 
al lui Zeffirelli. Ce s-a făcut din cea 
mai frumoasă. poveste de dragoste 
a tuturor timpurilor? S-a despuiat 
de tot! Păcat. Shakespeare s-ar ră- 
suci în mormînt dacă ar ști... Unde 
ești Shakespeare? Revino în timp și 
mai scrie o poveste despre o Julietă 
şi un Romeo al secolului nostru. 
Ea despuiată, el, aşișderea, ea cu 
blugi cîrpiţi, el cu chica unsuroasă, 
el o dă naibii, ea acceptă, etc. Sint 
sigură că vei avea succes, apoi poți 
muri din nou!" 

ARGHIRA 


Dobra 14 
Arad 


Margareta 
Str. Tribunul 


Rugăm insistent cititorii 
„Curierului” să răspundă 
iniţiativei noastre de a lega 
un dialog demn, civilizat, 
de bun gust şi sincer, is- 
călindu-şi scrisorile cu nu- 
mele lor adevărate, evitind 
> pseudonimele extravagante 
şi inițialele lipsite de curaj. 


lon Pavlescu 


Dem Niculescu, 


„CURIERUL“ 
este selectat și redactat 
de Radu Cosașu 


lon şi Ileana Focsa, 
Costel Zărnescu, 
Dora Cherteş, 

loana Cita-Baciu, 
Angela Radoslavescu, 
Hamdi Cerchez 


Piatra-Neamţ 
Mitică Popescu, 
Boris Petrov, 
Cornel Nicoară 


melor rînduri incomode? Mulţi ar 
putea realiza niște mici bijuterii din 
aparițiile lor. Dar trebuie să existe 
interes, dorință și grijă la compu- 
nerea rolurilor încă în faza incipientă. 
De altfel, nu trebuie să fii mare spe- 
cialist ca să observi diferența care 
există (în multe cazuri) între nivelul 
artistic de interpretare al rolurilor 
principale şi cel al rolurilor de plan 

secund. 
Sint convins că, după aceste rînduri, 
mulți cunoscuți nu mă vor mai cu- 
noaște. Eu însă totîi voi saluta primul. 
1ă asigur de pe acum, urîndu-le un 
revelion cu veselie și un an bun cu 
multe filme (unele chiar și bune), cu 
mulți actori din lista aceasta și din 
altele, folosiți aşa cum merită, după 
talentul și dorința lors imensă de 
muncă și afirmare. Dacă n-am drep- 
tate, aştept o scrisoare care să mă 
infirme în numărul 12/1973. Am 
aranjat eu cu redacția revistei 
„Cinema“ şi se va păstra un loc. 
Alexandru STARK 


panoramic românesc '72 


Dorul de ţară: 


marele personaj de film 


Decor de toamnă velling. Ca de obicei, acolo, pe faţa 


4 tîrzie. Frunze, foarte  Malvinei Urşianu, se joacă toată 
nema multe frunze, agonizind scena, 

pe aleea parcului. Stri- Răsfoiesc într-o pauză — ne mu- 

vite de >șinele travel- tăm pe altă alee — decupajul. Caut 

ing-ului. Călcate încet scena care se filmează. Acolo aflu că 

— un mers în ritmul unor gînduri ea este însoțită, în banda sonoră, 


grele — de Gina Patrichi şi Cornel de o melodie veselă, venită d 
Coman, Hana și Costea pe numelelor tranzistor purtat de niște 


din film. Gina Patrichi poartă un par- Vreau să știu dacă e o melodie 
desiu de catifea maro, Corne! Coman ahume. 


o scurtă de piele coniac. Arată PESTII T AID BOU IT DUAL e 200 EREI 
amîndoi ca două frunze imense plu- Nu am încă o melodie anume. 
tind peste celelalte adevă E [e EI ET A 
o tristețe obosită de ea o Malvina Urşianu îmi răspunde, dar 
tristețe resemnată în e cu ochii după actori, după cum stă 
Scena fără vorbe, un drur coafura Ginei Patrichi, după cum 
liniștea parcului şi atit. „cade“ haina lui Cornel Coman. 

O scenă f a Lee ANNIE DE SR PI II TI AP EEE 
de sens. Nu ştiu încă. Dar pot să-ţi spun 
cei doi par s că toată banda sonoră, inclusiv 


Atenţie! Se filmează! 
Un nou film de 


Malvina Urşianu: 


„Trecătoarele iu 


O scenă fără vorbe 
Popovici și George Motoi) 


Este descrierea unui sentiment. 
Există multe sentimente în acest 
film, însă cel mai pregnant se deta- 
şează cel numit „dorul de ţară. 
Mai mult nici n-aş putea să-ţi spun. 
interioare care înlătură muzica, va fi la acest film, o surpriză. Nici n-are rost. Un film nu se po- 
rostit, ca incomplet, ca Sper să pun în sfirşit, în practică, vestește, un film se vede. 

Fiecare a pierdut, în- ceea ce am spus de atitea ori, ideea s 
au altul, o bucată de viață mea fixă (pe care n-am putut-o do- 
i, ci viitoare. Fiecare este vedi la celelalte filme) că filmul este 
lin altcineva, care s-a des- sinteză artistică. Nu scenariu. Nu -adra în 
sat așa, jumătăți de-pe- regie. Nu imagine. Nu montaj. rele iubiri“, pe 3 

nisme dezafec- Sinteză. Kia Bareul redevit 
-ul se mișcă încet, DR iei] mplu. În 


Mă mai uit o 


care se va 


a lui de filmat le Cadrul următor: altă alee, alte mătură 
ăcerea il ei oglir în frunze, aparatul instalat tot pe 1 ei acolo e 
prelungit de un gest—o travelling. Cei doi vin spre 4 i al Dar nu. 
i Gina Patrichi înainte, Cornel Coman Le | lor acolo este numai pentru 


cîţiva paşi în urmă, Cornel Coman se filmul „Trecătoarele iubiri“. Adică 


oprește — presupun că umărul lui ic EE 8 E dot cateii A at: A x 

în haina de piele coniac amorsează  ' Sel pie i i Din nou interpretul j 
cadrul:—=cițiva „pași: mai. înainte si. E TAES EEIE ce) principal al Malvinei Urșianu 
lueta maro a Ginei Patrichi șovăie Eva SIRBU 


Ca două frunze imense (Gina Patrichi şi Cornel Coman în «Trecătoarele iubiri») 


tribuna actorului 
a 


— Auzi «lampă», ce-ar fi dacă... 

— lar începi cu ce-ar fi dacă? 

— Şi cu ce-ai vrea să-ncep? , Cu «a 
fost odată»... 

— Nu. Începe cu: 
meu...» 

— Lasă-mă să visez, lasă-mă să... 

— Te las dom-le, te las, zii! 

— Ce-ar fi dacă ne-am strînge toți 
actorii de film, adică vreau să spun 
cei mai des întrebuinţaţi la film, în- 
tr-un teatru al nostru, un teatru cu 
un profil... 

— Tăiat, fratele meu. 

— Cum tăiat? 

— Uite așa, a mai fost... 

— Ce-a mai fost? 

— Un teatru al actorului de film și 
care a dat în bară. 

— Şi ce, dacă o uzină dă în bară, 
vorba ta, cu un prototip de motor, 
trebuie să renunțe? 

— Ehe, o uzină e altceva, e... 

— Ce e mă, ce-i altceva, nu tot 
oameni sînt, nu tot pentru oameni 
produc, nu tot...? 

— Bine, bine, zii! 

— Nu mai zic nimic, n-am cui zice. 

— Ce te supărași mă, frate-miu, mă 
băgai și eu în vorbă să nu tac, dar... 

— Ba mai bine taci și-ascultă. Cred 
că sub patronajul Asociației Cineaștilor 
ar putea ființa un asemenea teatru. 
Gîndește-te, se vor monta spectacole 
speciale, puse-n scenă de regizori de 
film, luminile spectacolelor vor fi făcute 
de operatorii de film, efectele sonore 
de inginerii de sunet. Se vor monta 
spectacole cu personaje puține, iar 
distribuțiile vor. fi triple. Deci, nici- 
odată, nici un actor nu va lipsi de la 


«azi, fratele 


Ce-ar fi dacă... 


Ce-ar fi dacă 
ne-am stringe 
toți actorii de film 
într-un teatru al nostru? 


filmare, iar spectacolele vor fi asigu- 
rate. 

— Şi zici să ne adunăm ăi mai utili- 
zaţi actori de film? 

— Da. 

— Păi, ăștia-s de obicei și buni actori 
de teatru, nu? 

— Şi ce-i cu asta? 

— E, fratele meu, e, că vin eu și 
te-ntreb: care director de teatru e 
timpit să permită celor doi-trei actori 
de film, cum le zici tu, cînd ăștia-s 
caimacul trupei, să părăsească teatrul 
respectiv? 

> Întrebarea nu-i nelalocul ei, dar 
îți răspund. Poţi să-mi arăţi un om, în 
ţara românească, care nu dorește ca 
cinematografia noastră să devină o 
școală de film, o tribună artistică de 
cea mai aleasă ţinută? Va trebui să ne 
batem, să explicăm, să demonstrăm 
că filmul este un mănunchi de arte cu 
o forță uriașă de penetraţie, de influen- 
tă în mase. Că este de fapt cel mai 
puternic «condei» în munca grea de 
educație și formare a:omului societăţii 
socialiste. Dar pentru ca filmul să-și 
poată face pe deplin datoria, trebuie 
ca toate forțele — şi cînd spun toate, 
înțeleg chiar toate, deci şi actorii — 


să fie unite, strînse, să respire zi de zi 
același aer, în urechi să le sune mereu 
monotonul zgomot al aparatului de fil- 
mat. Nu mai adaug că pregătirea și 
desăvirșirea măiestriei actoricești de 
film se poate face mai lesne. Noile sar- 
cini de realizare a 25—30 de filme a- 
nual, cu gîndul la mai mult în viitor, 
impun o schimbare în condiţia actoru- 
lui de film, pe care eu, deocamdată,o 
văd așa. Și apoi, cine-l oprește pe acto- 
rul teatrului cinematografic să joace 
și la alte teatre, cu spectacolul — ni- 
meni. În timpul său liber de la film, 
bineînţeles. 


— Măi, frate-miu, dar tu-ți dai seama 
ce coordonare fantastică presupune tot 
ce visezi tu? 


— Da. Şi ce, nu se poate face? Cine 
nu poate, să lase locul altuia mai bun. 
Zilele pe care le trăim cer o coordonare 
matematică a tot ce facem, altfel o să 
batem pasul pe loc încă multă vreme. 


— Hai să zicem că pînă acum ai 
scos-o la vopsea, dar ia zi-mi tu, cine 
plătește salariile actorilor, ale perso- 
nalului de teatru, achiziţii de piese, etc., 
etc..., că un teatru are hangarale, deh... 
nu? 


— Gata, ajunge, am înţeles să-ţi răs- 
pund. Dar mai întii să-mi răspunzi tu 
la o întrebare. Recunoşti că anual, pe 
întreaga producție cinematografică se 
pierd, hai să nu exagerăm, minimum o 
sută de zile de filmare, din cauza acto- 
rilor care au spectacole, repetiţii și alte 
obligații la teatru? 

— Da, se cam pierd. 

— Nu se cam, ci precis se irosesc. 
Şi doar ştii că o zi de filmare pierdută 
costă cîteva zeci de mii de lei... Imagi- 
nează-ți că Asociația Cineaștilor ar 
asigura prezența actorilor la filmările 
celor cinci case de filme, nu crezi că 
directorii acestor case ar putea sub- 
venţționa teatrul care le asigură ritmici- 
tatea filmărilor plus calitatea interpre- 
tării — doar actorul nu mai e tracasat 
de drumuri. Ce zici? Și nu trebuie ne- 
glijate nici încasările spectacolelor de la 
un public care iubește pe actorii de 
film. 

— Ce să zic, eu zic că ar fi bine, dar 
să vedem ce-or zice ăi de sus, că de, 
sînt legi, chestii... 

— Şi ce, legile nu-s făcute de oameni? 
lar oamenii înțeleg că anumite pravili 
trebuie ori schimbate, sau modificate, 
mă rog, cum cer vremurile. Or, noi 
trăim, după cum știi, vremuri de răs- 
cruce, așa cum ne așternem azi, așa 
vom dormi miine şi noi și copiii noştri. 

— Măi omule, eu îţi string mîna 
şi-ţi spun răspicat: e bine și ne vom 
bate pentru ideea înființării unui tea- 
tru al actorului de film. Numai că doar 
noi doi... 

— Care numai noi doi? Ai să vezi 
tu... 

Ilarion CIOBANU 


Foto: A. MIHAILOPOL