Viata Rom. (R.), 1915, 39

| Proprietatea Bibliotecii | 


| Universităţii laşi 


E = X-H | 


A M 


4041283 Periodice 


3 
+. 
| 


TABLA DE MATERIE 


VOLUMULUI XXXIX 
(ANUL. X, NUMERELE 10, 11 și 12) 


1. Literatură 


Hengescu- Papadal Hortensia.— Femei, intre ele, Il. , 

Botez Demostene.—Dor iag, ` 

Brăätescu Voineşti Al. 1. şi A. de Herz — Sorana (Ac- 
tul III.—Siirşit). 

Codreanu Mihai.—În toamna trzie. — Sonetul + unui ci- 
nic. —Amurg de Noembrie (Versuri), 

Ciojlec Romulus, — Ochiul lui Dumnezeu. - . 

Hoguş C.—Pe Seştina, 

Sadoveanu Mihail.—lanci (Scena din războiul Galiției). 

Topirceanu (5 .—Strategie (Schițä). ` ` 


H.—Studii.—Articole.—Scrisori din ţările romine 
străinătate. 
Botez Octav.—C. Hogaş (uobservaţiuni critice), i 
Bădărău A, T..— Atomismul actual. . 4 
Conta. Kernbach Ana. -— Biografia lui B. Conta | Adau- 
giri şi indreptări. —Siirşit), . A 
hostaki L. N.— Scrisori din Hucureşti, 


Lecca C, Tha — Excursiuni de popularizare în dome- 
niul electrotehnicei (Națiuni fundamentale). 


Pag. 


25 


— to -e 
- 5 N — de 
=J m n te n IS 1= 


tg 
LE 


ie 


TABLA DE MATERIE 


VOLUMULUI XXXIX 
(ANUL X, NUMERELE 10, 11 şi 12) 


1. Literatură 


Pag. 

Bengescu- Papadat Horlensia,— Femei, între ele, IL . 24 
Botez Demostene.—Dor (versuri) A . i 142 
hrălescu- Voineşti Al. 1. şi A. de Herz.—Sorana (Ac- 

tul IH—Sfirşit). K ze ; 212 
Codreanu Mihai—in toamna tlızie—Sonetul unui ci- 

nic.—Amurg de Noembrie (Versuri). “ 25 
Ciojiec Romulus.— Ochiul lui Dumnezeu. i A 92 
Hogaş C..—Pe Seştina, a $ è - 115 
Sadoveanu Mihail. —lanc! (Scenă din războiul Galiției). 5 
Topirceanu G..—Strategie (Schița). . . é 227 


H.—Studii.—Articole.—Scrisori din țările romine şi din 


străinătate. 

Botez Octav.—C, Hogaş (abservaţiuni critice). š 72 
Hădărău A. T..— Atomismul actual , ° R 98 
Conta-Kernbach Ana.— Biografta lui B. Conta (Adău- 

giri şi indreptări.—Sfirşit), , b - 43 
Kostaki L, N..—- Scrisori din Bucuresti, á A 280 
Lecca C, Th..—Excursiuni de popularizare in dome- 

niul clectrotehnicei (Noţiuni fundamentale). 143 


Nour  Alexis.—Rusia în 1915, 1 (Chestiunile poloneză, 


evreiască şi ucraineană. — Existenţa Ucrainei 
contestată de d-nii Take lonescu și Nic, 
lorga} A 

Sie fănescu- Galaţi, dr.. — Războiul umanitar. é 

Stere C.—Din carnetul unui solitar, Iit (Discursul 
d-lui Take Idnescu). 

Taluşescu, dr.. — Războiul european în conira alegolalai. 


ili.—Note pe marginea cărților 


B. A. Tu Relexii asupra duratei inväțāmintului st- 
cundar, . . à i 


IV. Documente omeneşti 


P. St.—Un Mecena, . 2 è j . 


V.- Cronici 


Enăchescu Î..— Cronica economică (contractul de vin- 
zare a celor 50.000 vagoane cereale). . 
1)..— Cronica teatrală— laşi (Teatrul Naţional: „La Do- 
uloureuse“, „Învierea“, „Alkim“) 
Servastos M..— Cronica rimată (Războiul meu). 
T. G..—Cronica veselă (Strofe vechi), i 
IVeis A,— Cronica teatrală — Bucureşti (Teatrul Xatto- 
nal: „Lacrämi luminoase“, „In strada Sen- 
tier“.— Teatrul Regina Maria: „Căminul“, 
„Să divorțăm }. : : 
Z. 4.— Cronica muzicală (George Enescu). A R 


VI. Miscellanea 


Nicanor P, «& Ca..—Panrusism,— Quadrupliştii recu- 
nest... — Împudoare primejdioasă, — Von 
Stürmer. & Co..—Ura.—Pe placul amindu- 
rora.—Impertinența Kaiserului.— „Cercetări 
critice şi filozofice“ —Dela Redacţie. 


Pag. __ 


136 


208 


Biblioteca Cosinzeuna.—(T. A.B). 
Bourget Puul.—Le sens de la Mort (4, Wa). 
Cunţan Maria.—Din caerul vremii (C.A) . 
Faguet Emilè.—En lisant Molière (P. R) ; 
Garvescu G. locol.,— Războaele balcanice 1912—1913 
campania romină din Bulgaria (G. T). . 


; Gheorghiu Gr. Gh.. — Contribuţiuni la Climatologia Ia- 


şilor. Temperatura iernii la laşi (P, B.) . 
Leon N. G. dr.. — Politica minieră mondială şi rapor- 
turile ei cu politica minieră din Rominia 
(041.1)... 
Olteanu Marcel, LI, Colonel —Huzarul negru 10. B. ) 
Rădulescu Mircea.—Poeme eroice (G. T). . 2 
Vasilescu V. Mihail.— Povestea vorbei (G. T.) E 


Viii.—Revista Revistelor 


Bonnier Gaston.—l« mouvement scientifique pendant 
la guerre, $ A > 

„Convorbiri Lilerare* , 

„Cuvintul" 

Finot Jean:— John Bull 'réveilletoi ! 

Havenstein Martin. —Lupta secolului al XIX. Jea cu 
Spiritul CORINA: 

Hanolaux Gabriel. —Le Gouvernement et l'Opinion, 


„Kosmos“ A . , 
"La Revne hehdomadaire“ A A 
Leger Louis. — Organizarea lumii slave. A . 
„Natura* . . . 

s Revista ştiinţifică eF, 'Adamachi»*. r . 
„Vieața Noud* |, . . . : . 
IX. Bibliografie . . . . p 


Iil 


1915. ANUL X.  OCTOMBRE, NOEMBRE ŞI DECEMBRE. NO, 10, 11 şi 12, 


Viaţa Romiînească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR 
M. Sadoveanu . . . . Janet (Scen din războiul Galiției). 
Dr. Tatușescu . . . . Räzboini european in contra alcoolului. 


M. Codreanu , . . . . În toamna tirzie,. —Sonetul wmi cinic. Amurg 
de Noembrie (Versuri), 
Hortensia Papadat - Ben- 
esta . a „Femei intre ele, I. 
Ana Conta Kernbach ` > Biografia lui B. Conta (Adăucari gi îndreptări), 
O. Botez .. „ C. Hogaş (Observatii critice). 
Dr. Stefăneseu- Galaţi ` „ Războiul umanitar. 
R. Cioflee x „Ochiul luni Dumnezeu, 
E A. Bădârău a » Atomismul actual. 
e se oct „ Pe Sestino 
T. AD, i. i . Note pe marginea edrților (Reflectii asupra du- 
ratei învățămintalui secundar), 
Demostene Botez . ., . Dor (Versuri). 
Th. C. Lecca. , . . + Excursiuni de popularizare în domeniul electro- 
tehnicei (1. Noţiuni fundamentale). 
N a i sc + » Din carnetul unul solitar, I (Discursul d-lui 
Take Ionescu), 


. +..." 
onp + 


loan Al. Brătescu - Voi- 

neşti și A. de Herz . Sorano {Actul JI. —Sfirşit). 

G. Topirceanu . . , , Strategie (Schită. 

Alexis Nour , . . , , Rusioin 1915, I (Chestiunile poloneză, evretască 

şi ncroiueană, etc.). 

St. p.. .. . . . . . Documente onteneşti (Un Mecena). 

A. Weiss .. . . . . Cronica teatrală —București (Teatrul Naţional: 

„lacrimi luminoase”, „În struda Sentier”. — Tea- 

frui Pegina Maria: „Căminul“, „Să divorțărn ), 
>». » » » „ Cronica teatrală laşi (Teatrul Naţional: „La 
Doulonreuse", „Invierea“, „Akim“ ]. 
M,Sevastos . . . . . Cronica rimată (Păzbolul men), 
| Enăchescu , . . . . Cronica economică (Contractul de vinzare a celor 
500900 vagoane cereale). 

oae sa ş Cronica veselă (Strofe vechi). 

Pa: ii a € Crónico muzicală (George Enescu), 

N, L. Kostaki € Scrisori din Bucureşti, 

P. Nicanor & Co. Miscelanea ( Panrusism. —Quadrupliștii recunoaste... 
—iImpudoare primejdioasă. — Von armii & Co. 
„Ura. - Pe placul amindurora, — Impertinenta 
Kaiserului. — Cercetări critice şi filozofice. — 
la Redacţie), 

EEDU; Maria Cunjam, „Din caerul vremii. —Ù A. —Mirrez Râtuteazu. „Poeme eros 

Moi V. Vas „Povestea vorbei: Laroi, O. Omroescn. „Răzimaele balanice 
itm și G me , rowisà din Bulgsria",—G, T, —~Lfi-Cotome! Marcel OLEAN. „Muzarul 
ra Bus (Gh. Gr. Gheorghia, „Comtribaţiuni u Ciimatòlagin Essilor- Temperitara ler- 
ni la dagi*, mPa. B.—Dr. G, N, Lean. „Politica minleră mondisli $ raportarile ei on poti- 


tica re eră din Moti, —dr, I Dr paiete Cosinzeana.—T. A, B, —Pani Bourget, 

sle sens de ia Mort", —A, W—Emile to praa list Mulidre,—P, Ro — 

REVITA A NEVIREII 1 „Canzartirt Carini,  Vieața Noad”: Revista 
„Kosmos, e: Martin “Havenstein : „Inpta secolului al X X- 

lea = E) PI E pere romantic”! Jesa Finot.. „Jobi Bull péreilletod !*; „la Beras heddomadaire 

Gabriei Hanotmue: X’ „ie Gouvernement et VOpènlon”; Lasis Léger: „egalizarea Inimii nlave“ ; 

? pLe mouvemest scieatiiigue pendant ta giere”. 

BIBLIOGRAFIE. 


E . ER | 
o... 
a . 


IAŞI 
Redacția şi Administrația : Strada Lăpușneanu 
1915 


VIATA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentul incepe numai cu No. 1 (ianuar) și No. 6 (iulie) ale Ji- 
cărui an şi se plăteşte intotdeauna anticipat. a 

Abonatii cari nu-și vor achita abonamentul în mad direci, vor trebui 
să suporte cheltuelile de incasare, 4 lei pe an, 2 lei pe 14 de un. 

Preţul abonamentului este : 


IN ŢARĂ: 
Pe an s ui 18 lei 
Pe jumătate de an : iza d i 9 li 
Un numár dA Aea ENS A 3 ; us: AIR 


Pentru invăţători, preoți de sat, funcționari sâteşti, studenți și elevi, 
abonamentul costă 15 lel pe an, 7.50 pe jumătate de an (Aceştia pot plăti 
in trei rate a cite 5 iei trimise cu anticipare). 


IN UNGARIA ȘI BUCOVIN 


Pe an à 73 : su 15 coroane 

Pe jumătate de an . ; ; . . . 9 coroane 

MES ai mr E r E . ; 2 coroame 
IN BASARABIA 

Pe an b 4 +. & ruble 

Pe jumătate de an, : A i „4 ruble 

Un număr şa A, in Aa pa, e utile XDR 
IN STRĂINĂTATE 

Pe an . s E: atu ea e Le n E ae se ID 0 

Pe jumătate de an . b E SU = AAL 

Un număr. . : 70 a ta d é 2 lei 50 b 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele 
primite la redacție nu se inapoiază ; în schimb, acei 
autori ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, 
vor fi înştiințați, despre aceasta, cel mult întro lună 
dela data primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt ru- 
gați să ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, 
acesta se va fixa de cătră Direcţiunea Revistei. 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


arca tot Revistă literară şi ştiinţifică 
5 JUL, 1934 d. 5 


VOLUMUL XXXIX 
ANUL X 


NANI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Lăpuşneanu 


1915 


Scenă din războiul Galiției 


„Mai spune-mi ceva, Teofil*, mormăi copilul, „domnu' Mi- 
tică*, pgrămâdindu-se cu spatele în covoru-i cald, 

Flăcăul bucovinean zimbi spre soarele palid de toamnă 
care se lăsa în picla munților ; și, pe vintul domolit, prinse o 
irunză fluturătoare de păr, roșie ca singele, şi incepu s'o mes- 
tece, Opri după aceia, cu degetele răşchirate, un fir lung de 
lunigel cart venea răpede, tremurind şi intortochindu-se. Livada 
șoptea acum în juru-le incet şi misterios, 

„Ce pot să-ţi mai spun? vorbi făcăul; nu mai ştiu nimi- 
ca; fär’ decit Imi aduc aminte de-o nvâpte cind am fost în pa- 
trula...“ 

Şi pecind soarele tnsingera nourii culcați pe munți şi pic- 
lele se iäceau violete, Bucovineanul incepu iar a spune ceva 
din războiul Galiției. 

„A stat vintul; la priponil impăratul... observă el Intr'ua 
timp... 

— Care împărat? 

— Împăratul lor, a vinturilor... Şi s'a încălzit şi sara: 
acuma-i vreme bună de clacă... Vezi mată cum a incremenit pe 
amurg ulmul cel bătrin ? Parcă ascultă ceva, de departe... Eu 
socot că va fi auzind cum bat tunurile acolo pe unde-am fost eu...“ 

Copilul işi aținti ochii spre sămincerul cel din veacuri, 
care scria cu ramurile-i nenumărate linii negre şi încticite pe 


6 VIAȚA ROMINEASCĂ — —  — m 


— 


vilvoarea asfințitului. I se pârea că-l tza e e Ape 

„Aşa acolo, pe unde mergeam noi a orgă 
se diane to greer M sa spui N, mă gindeam 
un ulm ca acesta, ai nain „ca spe 

i ne unul altuia... Da atuncea, in noaptea acr 

e i aseli şi ulmul acela... ȘI numai „pia ree 
țirlind : parcă-i părea bine de ceva. Noi eram zece: a tt 
din Bucovina. Numai al unsprezecelea, sergentul, era - 

ia şi moldoveneşte,* a 
e a copacul fantastic şi asculta glasul moale a 
lui Teofil ; şi dintr'odată fantazia-i fierbinte 1l duse In supă 
cunoscuţi, intr'o noapte de iarnă, la pirăul Uimului, care i 2 
vesel: parcă-i părea bine de ceva. „Şi vedea limpede pe Teo g 
şi pe tovarășii lui, cum umblă teripi şi tainici, cum se ia 
şi-şi fac semne ca muţii, şi-şi pun unii gura la urechea a tora, 
Domnu’ Mitică zimbi, apoi deodată deveni serios, căci domnu 
Franţ, sergentul, ridicase o mină in sus, se oprise, şişi rape- 
zise capu' nainte, parcă-l trăgea cineva de urechi, S'au opril 
toți. Şi Teofil, cu foarte multă fereală, işi arma pușca... 

„Nu e nimica, zise domnu' Franţ. Maâcar că-s fierar şi 
toată ziua imi bat ciocanele în cap, tot am ureche bună. A 
trecut pesemne un iepure şi ne-a lăcut semn cu urechile să 
'avem nici-o grijă... E 
i ză L-am păr şi cu, caşi dumneata, răspunse Nicuţă Ca- 
pră dela Cimpulung ; dar n'avea vreme, părea cam grabiti“ 

Teofil incepu să ridă şi-şi puse iar pușca pe umăr. 

Se opriră o clipă. Tovarâșul lui Mitică privi în urmă, A- 
colo, în deal, erau intăriturile și tunurile, şi spre ripă sirmeie 
ghimpate, incurcale în ramurile copacilor doboriţi. Este acolo 
o poartă ascunsă, pe unde s'au strecurat cu toţii spre pirău şi 
spre poziţiile Rușilor. Merg aşa cercelind pirăui, poate trec şi 
dincolo, şi intră iar, prin altă parte, printre sirme. Oamenii duc 
războiul în partea aceasta ca niște fiare viclene, 

Soarele topise în citeva zile de moloșag omătul de pe ma- 
lul de miazăzi al pirăului. Umblind printr'o iarbă subţire și 
mătăsoasă, uscată şi râmasă necosită din vremea verei, — paşii 
nu li se auzeau: câlcau parcă pe iină. La o răritură de siejă- 
riş se opriră şi se Intoarseră câtră miazănoaple; la citeva sute 
de paşi de-acolo, in omătul cenușiu, incepeau întăriturile Mys- 
calilor. Stătură neclințiţi, cu urechea la pindă. Nu se auzea 

- nimic, nicăeri. Ca niciodată, luptătorii şi tunurile cele neador- 


LANCI 


Ss? 00 i da Pi SP a 20 1 Ri E PRE, 7 


mite se hodineau,. Şi 'n noaptea slab luminată de secerea 
lunii, era o linişte ca 'n vremea frației dintre oameni. 

Dar la citeva zeci de obrațe de-acolo, domnu' Fran, care 
deşi era fierar de meserie, Insă avea ureche fină, iar ridică un 
braț în sas și-și lungi gliu! inainte, Domnu’ Frant pāru chiar 
Infricoşat cind intoarse capul şi facu semn tuturor flăcâilor lui 
să se aștearnă la påmint, 

„Muscalii !* şopti el şi se ghemui pe salteaua de iarbă 
uscată, 

Lui Teofil incepu să-i bată inima. În adevăr ereu Mus- 
calii. Și nu erau departe. Erau dincolo de sihla subțire a ptră- 
ului. Erau niște oameni cum-se-cade şi fără ginduri rele, căci 
vorbeau destul de tare, Şi se indeletniceau cu o lucrare In- 
semnată, căci se Indemnau şi parcă-şi da fiecare părerea în fe- 
lurite chipuri. Toate acestea se lâmuriră Incet incet, prin mur- 
murul pirāului, cind patrula lui domnu’ Frant, trăgindu-se pe 
brinci, se apropie deplin de locul cu pricina.— Teofil gindi: 

„Mi se pare că se năcâjesc sa facă o punte peste pirău,..* 
Şi după glasuri număra pe duşmani plnă la şapte-opt oameni. 
„Sintem noi mai mulţi; n'avem de ce ne teme“. 

Poate că aceiaşi socoteală işi făcea şi sergentul, căci deo- 
dată se sculă in picioare, se apropie bine de pirâu, îşi alese lo- 
cul, şi trăgind dela cingătoare o granată, o aşeză răpede în 
praştie, li aprinse fitilul şi o cumpâni spre duşman. In clipa 
cind o aruncă, şi cind fitilul, ca o tigara aprinsă, făcu un cere 
iute peste ripă, Teofil şi tovarășii lui părură a zări grupa de 
oameni cari lucrau liniștiți şi fară grijă de ceia parte a apei, 
Deodată clipi un „chiu fulgerător şi o pocnitură spăimintătoare 
cutremură valea, Sergentul se lăsase iarâşi în iarba. 

Stăteau neclintiți cu toţii, aşteptind, Pirăul începu a șopoti 
iarăşi ușure), Glasurile tăcuseră dincolo. Numai deodală, in 
liniştea nopții de Faur, un vaet straniu, profund şi dureros 
izbucni, un vaet de durere crudă, 

larăși se fâcu tăcere. Patrula aştepta. Nimeni nu se clin- 
tea dincolo, Numai vaetul porni din nou. 

La un semn al sergentului, Teofil şi alţi trei tovarăşi co- 
boriră răpede la apă. Acolo găsiră două grinzi subțiri aruncate 
peste plrău, Şi tocmai cind voiau să treacă, c'o tresărire nä- 
prasnică în coşul pieptului, zăriră umbra şovăitoare a unui GES 
tean drept în fața lor, la malul cellalt. Atunci înțeleseră că lu- 
crătorii au fost zdrobiți, că unul singur a râmas cu cărnurile 


a MATA ROMINEASCĂ a MM 
rupte, şi cere ajutorul lor. Cum s'au întins peste grinzi, Ara 
l-au putut trage peste apa destul de adiacă, —ia clipa aceia 
infiorare şi de frică de surprindere nu şi-a dat nimene sama. 
Şi "'ndată ce avură pe prins în mijlocul lor, cu mina stingă 
ruptă și moartă, se grăbiră să sc retragă spre şanţuri. 

Dar dacă domnu’ Frant avea auzul subțire,—şi Teofil a- 
vea vederea foarte bună. Căci nu departe de acolo zări ceva 
mişcindu-se in tulele mărunte de stejar, 

„Cine-i ?* strigă el scurt. Şi cercelaşii risipiţi işi pregă- 
liră armele, 

Un om se ridică cu braţele in sus, c'un răcnet sugrumat: 
„Nu trageţi! Sint prietin !“ 

Cind se apropiară puştile cu jevile aplecate, umbra părea 
o tulă în deplina stăpinire a vintului. Minile mai ales aveau 
un tremur nervos, şi ochii li luceav, parcă erau lrecaţi cu fostor, 

„Cine-i ? Intrebă ameninţător domnu' Franţ, pe nemţeşte, 

— Prietia! 

— Cine eşti ? 

— Sint morarul dela Sedlița, 

— Treci inainte; du-ne la moară!" 

Subțire, nalt, lantastic şi încovoiat, morarul dela Sedliţa 
porni inainte cu o grabă nemiaipomenilă, Patrula abia se puiea 
ține de ei, şi purta mai mult pe sus pe prizonierul cănit, 

„Nu-i departe, domnii mei !* zicea el, clănțănind cu groază. 
Şi după vorbă, cu toții înțelegeau că aveau de-alace cu un om 
dia neamul lui Israel, 

„E Ovreiu galițian... zise sergentul Fran} câlră oamenii lui, 
Cum te chiamă ? 

— lanci, Eu sint un om cunoscut. Toată lumea din par- 
tea locului poate garanta pentru mine...“ 

După cuvintul lui, moara în adevâr nu cra departe. Era 
o şandrama urită de birne, plecală intr'o parle, aşezată pe un 
crac al pirăului, la o margine de sat părăsi, Locul ripos, că- 
trä linia de luptă austriacă, ferea de tunuri şi de vilorurile a- 
tacurilor „cotlonul* acesta în care-şi găsise sâlas de iară un 
om sărac şi năcăjit. Căci după căciula-i jerpelită și după cal- 
tanu-i subțire, sojos şi numai ilenduri, se vedea că tovarășii lui 
Teofil aveau de-alace cu un om care niciodată nu se impârta- 
şise din bunurile lumii aceştia, 

„Vai de capul meu! sint cel mai sărman dintre oameni !* 


zicea el, strecurindu-se prin 
vedere moara. 


Bătu la ușă. O mină ăzută deschise. Cind intrară 
în cocioaba afumată şi se ap o pazorniţă săracă, ca o ste- 
luţă intr'un pustiv, sergentul se uită in juru-i : 

„Cine-a deschis? întrebă el, 

— Nevastă-mea... răspunse Ovreiul, privindu-i cu blin- 
deţă și cu bunătate. După ce-a deschis, s'a suit iar pe cuptor, 
unde stă ia căldură cu cei patru copii,—să-mi trăiască L.” 

Apoi privi spre prizonier. Omul avea obrazul răvăşit şi 
gemea intruna, janci il arată cu degetul: 

„Ce-aveţi să faceți cu dinsul? 

— | Inâm cu noi. Are nevoie de îngrijire*. 

Ovreiul oftă c'un fel de ușurare; apoi se uită spre sergent 
cu un zimbet de admirație, 

„Am văzut cum ai aruncat granata!* vorbi el, ridicind în 
sus barbu-i rară și roşcata. 


Atunci domnu’ Franf păru a-şi aduce aminte de o mulțime 
de lucruri. 

„Mă rog, ce-ai căutat tu acolo, în puterea nopţii 2* 1o- 
trebă el deodată, scurt, 

lan?) incepu să se uite nedumerit în juru-i, 

„Eu? Eu n'am căutat nimica. M'am afat acolo din tn- 
timplare. 

— Aşa? Foarte bine! Mergi cu mine la comandament. 

— La comandament? ce să fac eu Ja comandament? in- 
trebă cu nevinovăție morarul, ridicind palmeie in dreptul u- 
merelar, 

— Vei vedea !* răspunse scurt Neamţul, 

Atunci, zimbind cu dulceaţă, omul scoase dintr'un faldor 
al cslianului sojos o hirtiuță ş'o intinse intre două degete dom- 
nului Franţ, Acesta o deslăcu, o ceti cu puțină nedumerire in- 
tăiu, apui o strecură înapoi Ovreiului și zise liniştit: „Bine |? 

lanci întrebă, zimbind viclean : 

„Ai văzut? e 

— Am văzul. Eşi omul nostru, Dar tot nu 'njeleg ce 


imburile care-i adăposteau de 


căutai noaptea la malul pirăului, 


— Vrai să ştii? răspunse vesel morarul. Pot să-ți spun, 
căci nu-i mare lucru. Eu am avut o Ințelegere cu un soldat 


de dincolo. El trebuia să vie să-mi spue la ureche ce mai 
este pe la diaşii. Fac cu el și puțintel gheşeli. li duc un ga- 


10 __VIAŢA ROMINEASCĂ 
lon de şliboviță şi el îmi aduce citeva ruble. Omul sărac -as 
poale trăi fâră o lvacāa de negustorie. Vai de capul nostru] 

— Hm t.. mormâi sergentul, miaglindu-şi mustața groasă 
şi privind lung la morar. Tot ai să mergi cu mine să-ți dai samă! 

— Bine; merg“. ro 

Patrula se pregăti de plecare. Doi oameni eşiră cu pri- 
zonierul afară. 

„De cind stai tu aici? Intreba sergentul pe morar. 

— De mult. Pe mine m'a apucat aici războiul. Au ire- 
cul taţi peste noi. 

— Şi de ce n'ai plecat şi tu ? 

— Da” unde să mă duc? Fac și cu o slujbă: pine pen- 
iru guri făminde. Mai lac și oleacă de negustorie, cum am 
spus; vin şi soldaţi dela noi de cumpără; şi pot să pun de- 
oparte un ban. Am băeţi pe care trebue să-i tavaţ, fete cărora 
trebue să le adun zestre... E greu! Cind incepe tunul şi por- 
nesc atacurile, mă rog şi eu la Dumnezeu să ne cruțe viața, ca 
să putem ajunge o zi mai bunâ...* 

Un suspin tinguitor răzbătu de după horn. Ochii Ovreiu- 
lui 2unecară lucind intr'acolo. Nicuţă Capră se amestecă și el 
în vorbă: 

„Cunoaştem noi moara asta şi pe negustor, domnule ser- 
gent. Am venit odată de-am schimbat o hirie de douăzeci de 
coroane: solda la patru oameni,—g'am luat ş'o parafa de Ta- 
chiu : cinci coroane !* 

Domnu’ Frast rinji, privind pieziş pe morar: 

„Aşa, Herr lancl? O jumătate de litru de rachiu cinci 
coroane ?* 

Morarul oitä, c'o adincă oboseală în priviri: 

„La aşa vreme nu-i scump, domnii mei, şi în asemenea 
locuri... Și eu mă lupt aici, şi trăese cu primejdia vieții mele, 
şi nu sint un om aşa de viteaz ca dumneavoastră 1% 

Incepu să ridă apoi, cu puțină bunătate şi cu puţină vi- 
clenie şi se ară gata să cinstească pe ostaşi cu rachiu foarte 
bun şi foarte Intăritor la vreme de iarnă,—cu plată binelnţeles, 
căci vremurile Jn zilele noastre sint foarte grele şi sărăcia multă! 

Şi după ce-şi viri capul după cuptor şi şopti cu dragoste 
citeva cuvinte de minglere și incurajare nevestei şi pruncilor, 
se culundă undeva, intrun collon al tâcutei iui mori şi eşi, ți- 
nind strins la piept cu ghiarele, o sticlă cu băutură gălbuie, 
pecind domnu” Frant se scociora intr'o cartuşieră, căutindu-şi solda. 


Mihai! Sadoveanu. 


Războiul european în contra alcoolului 


Sint veacuri de cind ştiinţa higienii duce o luptă aprigă cu eco- 
nomiştii politici ai diferitelor ţări, pe tema alcoolului şi a alcoolismului. 

Sint veacuri de cind diferitele ministere de finanțe orbite de ve- 
niiul in bloc, pe care îi aduce fabricaţia alcoolului şi diferitele 
taxe pe vinzarea en gros şi cu amănantul, nu şi-au dat osteneala să se 
convingă că cela ce la statul cu o mină în mare,—şi li ademeneşie cchii,— 
dă cn cealaltă înzecit cu țirăile, fără să-şi dea seama că este victima 
unti iluzii de miraj financiar, şi că, dacă s'ar face cu colaborarea oa- 
menilor competenți o serie de anchete, radiind în toate ramurile eco- 
nomiei unui stat, ori care ar fi el, și ia special a ţării romineşti, s'ar 
constata că operaţia fiscală asupra alcoolului este o operație a- 
demenitoare pentru budgetul statului la prima vedere, dar dezastruoasă 
după o cercetare mai scrupuloasă şi amănunțită : de oarece, cela ce cîştigă cu 
dreapta, e departe de a-i ajunze. st piăteasză ceia ce cheltueşie 
cu stinga şi îl duce în mod lent dar sigur la ruină. Cum reina unul 
stat ate un catacler polimorf, ea nu se poate repara cu uşurinţă nici 
prin credite nici prin împrumuturi ja momentul necesar. 

Dacă ar fi să întrebuințez o comparaţie, aș zice că legătura între 
stat şi alcool se poate asemina'cu acele căsătorii in care bărbatul adee 
menit de venit, ia o femele cu zestre mire, fără să ţie seamă că pre- 
tențile ei intrec cu mult venitul zestrei şi pentru satislacerea lor e nes 
voit să se imprumute, îndrumiidu-se spre ruină. 

in materie da alcoolism budgetul pierderilor unul stat, îşi intinde 
tamilicațiile în cele trei mari despărțăminte care reprezintă viaţa lui in- 
lreagă şi anume : sânâfatea publică, energia națională şi prosperita- 
ted socială. 

Sănătatea publică este alterată Intăiu prin îmbolnăvirea cro- 
nică a consumatorului de alcool; şi vorbesc totdeauna de consuma- 
lorut abuziv. Inutil să mai număr seria de boale care îl pindese, cunos- 
cute astăzi de toată lumea, şi care cind nu-l omoară, îl transformă in- 
t'un infirm prematur; lar al doilea prin allerațiunea morbidă ce o im- 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


primă progeniturii lui. Astăzi ne mai suferind nicio contradicţie faplul 
bine cunoscut că aproape tot contingentul de cpileptici şi degeneraţi 
îl dau părinţii alceolici. 

Energia națională. Prima calitate care dispare dela individul de- 
dat la alcoolism este voința, pentrucă mai toți îşi dau seamă de mize- 
sia vițiului lor, dar le lipseşte voința necesară pentru a se putea scu- 
tura de dinsul. Oriunde nu e voinţă, energia nu poate fi decit mico- 
rată cantitativ şi calitativ, 

Pe de altă parle timpul destinat activității este scuriat prin orele 
petrecute In localurile de băuturi, și prin acelea petrecute În stare de 
ebrietate, la care se adaugă acele petrecute la poliţie, inchisori, spitale, etc.. 

Vedem dar că în proporţie cu numărul alcoolicilor, energia şi prin 
urmare productivitatea unui stat, în toate ramurile lui de activitate, poate 
să sufere diminuări în proporții colosale. 

Energia unei națiuni se mai găsește în strinsă legătură cu poete- 
rea de natalitate a ei. Se înțelege foarte uşor cind ne gindim că fie- 
care nou născul este un factor viitor de energie rațională, al cărui de- 
bit nimeni nu-l poste prevedea. mediocru sau colosal, dar care În orice 
caz va fi totdeauna ceva. Ei bine, alcoolismul este un factor distrugă- 
tor al energici în fiinţă ca şi a celei viitoare, de oarece o distruge In 
faşe provocind sterilitatea, avorturile şi mărind mortalitatea în primii ani 
ai copilărisi, 

Lucrurile acestea dacă nu au fost cerceiate de aproape par exa- 
geriri ale oamenilor de ştiinţă, care cu toate acestea sint singurii în mē- 
sură de a se convingedeele; în timpuri normale şi de veacuri cer cre- 
dit opiniei publica, 

A venit însă şi peniru dinşii timpul de apoi, a venit momentul 
cind pot spune cu inima înduzerată: „A quelque chose maiheur est 
bon“ ; au venit momente de grea cumpără cindin viltoarea războiului 
de distrugere, pentru salvarea vieţii ţării lor, opinia publică, cu cei 
ce se găseau la ciimă, trebuia să se asigure şi să scompteza flecare 
minunt de producție națională, să asigure integiiralea energiei popo- 
tului și să verilice cauzele defectului, acolo unde el se constati. 

Groaza morții a făcut să se găsească şi oamenii în stare să in- 
drepte răul şi mijioacele necesare pentru indreptarea Ini, in războiul 
actual hajiualie cuprinse de spaima distrugerii au făcut în cileva zile, 
ceia ce nu au vrut să facă în o sută de ani, şianume eu luat toate mä- 
surile ca să-și asigure concursul integral al energiei lor, 

Cea dintăi măsură care a lost dictată de conştiinţa patriotismului 
a fost acea conta alcoolismului. 

Ce satistasție pentru higieniştil 

In ugele țări în care prin felul organizaţiei lor, care încă nu as- 
tins culmile progresului, opinia. publică ia mai puţină parte la tre- 
burile statului ; cu tontă dificultatea financiară a momentului, măsura a 


RĂZBORII. EUROPEAN ÎN CONTRA ALCOOLULUI 13 


fost luată pe de-a'ntregul : monopolul şi prohibirea complectă a con- 
sumației alcoolului. 

Cu mihnirea în suflet că progresele organizației sociale au fost 
fa sită parte o piedecă parțială la combaterea francă şi hotărită a rău- 
Imi, zic pentru a doua oară: „A quelque chose malheur est bon* şi închid 
incidentul. 

lu ţările în care am zis că opinia publică şi, ipso facto, acea: 
a fabricanţilor, a debitanţilor de băutari spirtoase şi a beţivilor la parte 
însemnată la mersul treburiior statului, pericolul alcoolismului a lost 
totuşi oficial recunoscut, însă numa! în teorie, de oarece alunci cind a 
fost vorba să se ia măsuri practice în contra consumaţiei alcoolului, 
guvernul a îintimpiuat rezistența celor lezaj! la pungă, dar avind ci- 
vint în regularea afacerilor statului. Guvernele au fost nevoite să ia 
măsuri timide şi insuliciente. 3 

ln unele fäi cu tot exemplul dat de sus, chestia consumației 
alcoolului se găsește lu aşleptarea unui moment mai emotiv, care să 
aducă cu dinsul uitarea de șine, şi deocamdată se mulțumește cu 
pregălirea opiniei publice, ca să poată suporta villoareie măsuri 
energice, 

| E probabil ca războlul să se termine Inainte ca educaţica O» 
pinici publice să lie făcută în acest sans şi energia naţlonsiă să nu 
sa poată manifesta la toată vigoarea ei, nici chiar atuncea cind viața 
țării e în pericol. Ce va îi în timpuri liniștite ! 

Prasperitatea socială. — Cel mai mare inamic al ei este al- 
coolul. Lupia lui e fără preget pentra dsironatea prosperității şi tn- 
tronarea mizeriei sociale. Cum poate fi aitiel cind am văzut că pro- 
voncă boaiele şi inilir nităţile, ciad alterează sănătatea iadividalui chiar 
dela concepția lu!, dind un mare contingent de epileplici şi degene- 
taţi, viitori clianţi ai azilutilor şi pușcăriilor, cind predispune direct pe 
vițieşi la crime şi delicte, reductnd familiile şi copiii, rămaşi fără sprijin, 
ja cerşetorie ; cind alterează erergla şi distrage dela mitics productivă ; 
cind ordinea socială intieagă este periclitată de consumaţia excesivă, 

Ce exrmplu mai bun putem să avem decit familiile rămase fără 
sprijin pe urma revoltelor țărănești dela noi din țară.  Revolie care 
desigur nu dădeau atitea victime de o parte și ce alia, dacă adminise 
trajia ar fi avut cu un moment insinte luminoasa idee de a tachide 
toate clirctumele din sate cum au ficut.o ceva mai tirziu. Toate aceste 
neajunsuii şi mizerii cere âting pe individ din cauza alcoolismului, au 
accontestat o repercutare asupra statului, repercutare care—-pusă in ba- 
lanja launc'ară—cîntăreşie mult mal grcu de cit avantajele aparente ale 
înzastellor fiscale. 


Pentru mize, viitorul este al acelor țări care tabică msi puțin al- 
ceol potabil, 


14 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Să facem acum o mică anchetă asupra măsurilor ce s'au luat in 
„diferitele ţări beligerante in conira consumaţiei alcoolului, 


In Franţa chestia alcoolismului e vinturată de multă vreme 
şi ea a scos țipete de alarmă şi din gura lui Pasteur, Würtz şi alţi Sa 
vanţi ; totuși nu s'au luat măsuri în contra consumaţiei alcoolului. 

La începutul războiului actual, cele dintăi măsuri au fost luste ce 
generalii comandanţi de armate pentru zonele militare, 

Declanşamentul acestor măsuri a fost dat de următoarea întimplare - 
-sosește seara în oraşul X un Regiment; soldaţii şi gradele interioare au 
umplut circiumele şi cafenelele. Adouazi de dimineaţă un soldat ta- 
trun acces de delir absinlic, înainte de a porni în marş, pune pușca 
la ochi şi omoară doi cai şi un camarad. 

Prima victimă de războiu a armatei franceze a fost tăcută de 
inamicul alcool. 

Atunci Ingrijeraţi de neajunsurile alcoolismului pe frontul de 
luptă, generalii comandanţi de armate şi între cei dintăi generalul Gal- 
lleni, atunci comandant al regiunii fortificate a Parisului, actuaimente 
-ministru de războiu,au dat ordonanțe prin care sa interzice servirea 
alcoolului în zona militoză de comercianţi ca şi de necomercianţi. De- 
licvenţii urmează să lie judecaţi de tribunal, de poliţie sau de tribunalul 
militar, Recidiviștilor 1i se vor ocupg prăvăliile milităreşte, pe tot timpul 
„duralei războiului. 

Adevărata anchetă şi campanie antialcoalică însă, a început în Franţa 
din momentul ciad s'a simţit inzsficiența munițiilor şi sa văzut că 
fabricaţia cu tot imboldul şi extensiunea ce i sa dat, nu merge 
mină in mină cu prevederile teoretice. Comisiuni de anchete sau in- 
stituit care să cerceteze la fața loculul şi în toată jara cauza acesiui 
defect Ja sparatul de aparare a țării, defect care poate periclita exis 

tenja ei. Unul din promotorii acestei campanii este Jean Finot şi iată 
cum îşi începe raportul: „Pentruca să realizâm o victorie promptă şi 
complectă asupra Germanilur din afară, trebue să ne debarasăm cit mai 
repede posibil de marele inamic din înterlor, adică de alcoolism". , 

Arătind nevoile proiucției de muniții, spune mai departe fără 
înconjur şi cu sinceritatea pe care ţi-o impune pericolul momentu'ui, dar 
desigur şi cu o mare durere în inimă, că: 

„AlcooEsmul ne pune din nenorocire intro stare de inferioritate 
evidentă laţă de Germani“. Acest strigăt de alarmă, aşa de puțin mă- 
gulitor pentru Franţa, nu-şi găseşte legitimarea in aceste momente de 
cenzură, de cit în dorinja redeșteptării naţionale față de matele pericol 
ce o ameninţă. Ancheta tăcută asupra alcoolismului de un amic al lui 
“Finot, şi cu concursul tuturor Camerelor de Comert dintr'un departa- 


PAEO EUROPEAN ÎN CONTRA ALCOOLULUI 13 


ment, la 125 de patroni de uzine sau preşedinţi de sindicate dă nişte 
cilre, spune autorul, care „fac să se cutremure chiar aceia care cunosc 
gravitatea pericolului şi ştiu la ce trebue să se aştepte ; şi dacă ar tre- 
bui 4 se facă baere asupra Întregei Franţe, după acest departa- 
meni, care aparține celor mai puţin alcoolizate, se aju foarte rla 
constatări Inspàimlntätoare*, ih ini 

- Cred că în ceia ce priveşte claritatea și sinceritatea expunerii si- 
tuaţiei, autorul anchetei nu lasă nimic de dorit, nici în cele ce a spus 
pănă acuma, nici In cele ce va spune de acuma inainte - 
tinuă In chipul următor: o ea 

„Aproape toți patronii au observat că alcoolismul a crescut de 
cind a 'nceput războlu!. Beţia atinge aproape o treime din bărbaţi ; iar 
femeile beau cam tot atita ca bărbaţii, fiii și părinţii lor“, 

Aproape toți patronii au răspuns la anchetă că, dacă ar vrea să 
fie rigizi față de beţivi, ar trebui să concedieze aproape o treime din 
lucrători. Unul dimirinşii a mers msi departe şi a declarat că mai mult 
sau mai puțin „75%, din uvrierii lut adulți sint alcoolici“, 

O altă anchetă (iculă In arondismentul Epinal asupra rolului pe 
care Íl joacă alcoolul In prosperitatea socială a dovedit că alcoolismul 
produce 9/+ din cazarile de mizerie socială, 

Intre ske atomalli ancheta mal constată un fa iji 

pt ingrijitor că în 
departamentul Vosgitor ca în multe altele, zice autorul, sint circiumari 
ca poe și funcţia de prhmar sau ajutos de primar. l;i poale 
cineva inchipui uşor cum veghează aceştia la observatia 
tèferiloare la excesele de beţie, f tă ct 
Noi Rominii, constat cu bucurie că In această privi 
' à nţă sintem in 
pops, La noi acest fapt este un motiv de ravea : 
utorul spune în concluzie că din accustă anchetă „se 
„se poste uşor 
întrevedea că rasa fran:eză este fatalmente expusă dispariţiei, dacă pri 
se vor lua măsuri energice şi prompte de salvare națională“, 

nt'abricaţia munițiilor şi a tunurilor Chiar, se găsește grav a 
meninţată de alcoolism, care—-protejat—se lijeşte şi se măreşte peste 
toi". Producţia generală a tuturor uzinelor care lucrează pentru stat, 
seal pai compromisă prin excesele de alcoolism. Acelaş lucru se 
petrece lu toate ramurile de activitate na lonată, de unde sc 
raritatea produselor şi a hranej“, Coat 

Ancheta fiind impinsă mai departe in poiturile mari franceze, pen- 
ltu a se constata efectul dezastruos ce-l are alcoolul asupra muncii, 
mai cu seamă Intr'un moment cind se cere pentru salvarea țării o 
muncă intensivă, iată ce s'a afiat dela comisiunile porturilor compuse 
pentru ponturi e mari dintrun general ca preşedinte, un ofijer superior 
de marină, preşedintele Camerei de Comerţ şi alte citeva notabilităţi ; 
comisiune care supraveghisză activitatea porturilor : 


16 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Actualmente activitatea porturilor ar fi trebuit să ea incompa- 
rabil superioară celei din timp de pace, şi nu e de loc aşa de Esa 

Lucrul este aşa de mediocru din cauza ravagiilor pe roi 
duce zilnic alcoolul, tacit guvernul s'a văzut nevoit să recurg 
Sării porturi s'a văzut atunci o mişcare că neppe 3 
demnității de om şi de francez. Coafederațiile şi cercur e tr cae ai 
Jucrătorilor au adresat iara za pb să la măsu 

; extual : 

cca e coral T Guvernator, nu numai că veți indoi 
produsul minei de operă, dar veţi readuca pacea in căminuri şi veţi 
aig Pap ae că alcoolismul este un pericol cun 

citez un fragment din scrisoarea pe care colonelul sapat E 
a adresat-o lui Jean Finot cu un moment înainte dea p ră na as 

„Daţi-mi voe cu toate astea să adaug că Frania, ca şi ia cca 
țări, se găsește sub ameninţarea alcoolismului. —Cunosc reggae dea 
Energia voasiră naţională, viziunea limpede a paad x ; 
permite de sigur Franţei să Invingă clt de curind acest 1 3 3 itzi 

Lipa Franceză peniru Educaţia morali a adoptat ur 
cai 257 misiunii generale pe care i-o dau statutele, ris sai 
ţia tuturor cetățenilor asupra pericoluiui cel mare la sar ina 
alcoolismului expune națiunea şi asupra imenselor daune me e 

economice şi sociale pe care le impune {rii Prin urmare "R 

susținut apel la conştiinţa individuală şi invită pe Dacie si ai 

ca, prin exemplul lui, să evite se aşa de mare pericoi*, e 

t arele deziderate; 

i Sis iza 'băuturitoe alcoolice destilate să fie complect pro- 
aan Ca pentru moment privilegiul aşa zişilor bonilleurs de cru en 
tivatori fabricanți de alcool din fructe) să fe suprimat cit mai tei 

3) Ca autoritatea publică de toate gradele să vegheze cu vigi 

exactă a tuturor legilor, 
A Toi alarma sunată |n coatra alcoolului, mil de scrisori sint a- 
dresale guvernului, jurnaielor care au îmbrăţişat cauza luptei Mia pa 
olice şi campionilor acestei campanii, atit de prin colţişoarele lumi = 
vile, cit şi de prin fronturile militare. Doctorul Raoul Brunon, directo! 
şcoalei de medicină din Rouen, zice într'un raport al său: 

„Priviiegiul de necrezut al distileriilor libere de alcool (bouiileurs 
de cru) este una din cauzele alcoolismului în Normandia, țara merelor, 
unde muncitorii se plătesc în parte cu alcool. 

„Abuzul alcoolului care nu rostă nimic şi care e făcut ca să aducă 
aşa rele inspăimintătoare și conduce Normandia la moarte, in cit dacă 


L J, 
Didica AA TE pi E. ”» Er WRO A 9 OBE A PI PY ÁA au m d E 


RĂZBOIUL EUROPEAN ÎN CONTRA ALCOOLULUI 17 
PPS PE rii e el i tie aa a di 


lucrarile nu se vor schimba Normandia va dispare cum au dispărut săi. 
baticii din Ţera-de.foc“, 

Alții cum am zis semnalează guvernului creşterea alcoolismulri în 
timpul războiului între femeile mobllizaţilor şi chiar prinire copii, în 
proporţii foarte alarmante. 

Sosesc scrisori multiple dela comandanții de armate, pliazindu-se 
„de vecinătatea clrciumetor care sint în afară de zona mititară, dar în 
proximitatea ei, cerind guvernului extinderea măsurilor de prohibijie pe 
toată jara. 

lu Franţa ca şi la noi, interesați de orice categorie au căutat să 
atribue aicoolului virtuţi, care să-l facă mai simpatic gitiejului opiniei 
publice, şi să-l salveze ori de cite cri consimaţia lui a fost ame- 
hinţată pintro lege sau prin vre-o dispoziţie probibitivă. 

La noi, dacă s'ar Ina dezbaterile Camerei, cind s'a prezentat pro- 
ectul Carp, care lovea în fabricaţia țuicci, se vor celi teorii de ocazie 
prin care valoarea nutritivă a țuicei se ridică la nivelul pinet noastre cea 
de toate zilele. lar mai tirziu cind s'a prezentă! un proect de descărcări 
a berii pentruca să fle pusă la îndămina consumatorilor rurali, şi cu 
modul acesta să se substitue dezastruosul rachiu, —măsură care nu poste 
de cit sã beneficieze de aprobarea tuturor higieniştilor,—prin discursurile 
interesaților, berea a fost prezintată ca cea mai periculoasă otravă, iar pro- 
ectul dat de ripă ; lar fabricanții de bere în minoritate față de numărul 
considerabil al tabricanțitor de alcooluri în mare şi în mic, au căzut 


victime. Acelaș Incra s'a petrecut în Franţa ciad vinicullorii ca să scape -+ 


de criză au reuşit să decreteze prin organele reprezentative că vinul 
este cea mai bună şi msi higienică băutură, —ori, cum statal trebue să 
se ocupe de aproape de higiena soldatului, e nevoit să introducă vinul 
in armată, 

Orisit de puţin fructuoase au fost campaniile duse în contra 
alcoolului, eje au făcut totuşi opera picăturii de apă care cade într'una 
pe aceiaşi piatră, aşa că alcoolo-tilii prevăzind că tema lor în curind nu 
va mai putea fi susținută cu mijoacele de care au făcut uz pănă acuma 
au Început a recurge la subteriugii ca să salveze macar o parte 
dacă nu mai pot totul. 

Diplomaţia alcoolo-fiiă a hotărit să separe alcoolul aşa numit na- 
tural, adică fabricat din fructe, a cărui corisumaţie vor să facă să se 
creadă că este foarte higienică, de alcoolul artificial fabricat din grine, 
siecle etc., care singur, pretind el, ar putea fi dăunător sănătăţii. 
Această teorie a incercat să fie servită Camerei franceze chiar în aceste 
momente grele de câtre Barthe, deputat din Herault, căruia d-rul Hart- 
mann, profesor la facultatea de medicină din Paris, îl răspunde printo 
scrisoare în Le Temps, zicind Intre altele : 


* Li . . Li . . 


„Să zici că consumaţia seculară a Epirtoaselor naturale este de 
o inocuitate incontestabilă aiita vreme cit e exclusivă, este să enunţi o 
2 


- 75 


ss VIRTA ROMINMASCĂ O o o ln 


inocentă de cit dacă este mods- 


[3 
«Cc 
eroare; această consumație nu es a oi cheiie tadien N.A) 


- :ga că şi accasin este i 3 
HaT a ca Toas bigienică a a.:oolulvi natural este incontestabilă, 
zici 


cu ini H fap ele anirazic : abuzul! 
ctiar nålural, cite din cei mäi periculos, Pentru n ne con 


alcoolului, a produs à- 


deie dezasiruoase pe care le- ' 
taia seară ep E e un produs natural, în citeva din pro- 
e a unde populația a bânt cantităţi ee oii a ze 
pe i c ezordine 
c tara lui, Industrial sau natural, tuberculoza, 
erai rap raza individului sub toate formele, au luat o dezvoltare 
T acelaş sens răspunde scrisorii lui Barthe, Paul Cazencuve sa- 
nator şi membru național asociat al Academiei de micii, d ipac 
ssfirşit alarma a fost dată din loste coițuniie $ 3 e else 
turile sociale, de militari ca şi de civiii, în CNEA done A p PAA 
al Franței, nicoolui pe care Finot it numeşte : Les Allemands de p side 
Primul rezultat al acestor strigăte de alarmă a fost apari nor 
număr de osdonanțe preirctorie prin care se prohibea repair 
alcoolului. Ele zu dat naştere Ja conflicte cu electori va pre as 
saţi. Multe au căzat în disveiudine sub presiunea ceea fl dee 
lor și chiar a preşedinţilor de consilii generale, depozitari de seste : 
Pentruca să pwe capăt acestor cornfiicta de interese, ap 4 n 
arenă sub masca conflictelor de stribyjii, guvernul sa simțit separat 
supue chestiunza Cortei de Casaţie, care sa promuațai în pinyata pi 
pretectorale și a dat guvernului cola: esa gre ee ace g T 
oriză prefecții să limiteze sau să inter 
pusee sola in iocstităţile unde se lucrează penn oala: 
națională. Jean Final, licindu-se interpretul indignăii rea 5 
peniru aceste jumătăți de măsuri inti'o scrisoare adresată lui „Le Temp 
iti „Din lot acest mare sgomot, nu va răminea decit un ps pey 
şi o nouă victorie a fatrepozitarilor şi a debitanţilor, care au făcut să se 
ă erea lore. 
see S; a poate să fie a'tfel fatr'a ţară în cere tostă rară sa 
dela națiune, în cure sînt 1.200.000 de disiiterii Hbere (bonilleurs de cru 
500.000 de vinzători de vin, 480.000 de debite de băuturi ophis $ 
în genera! 3.000.000 de interesaţi de aproape sau de departe la vinzarea 
ia alcoolului P 
i pir aibe că puterea alcoolului să mu fe mal mare în Franţa et 
cît în alte {äri cînd proporția dibitelor da bluturi în această țară esta 
de */so locuitori, cuprinzladu se şi copiii de sin, față de Germania zar 
proporția este de I 12:245 loculteri şi unde se consumă mai cu seam 
bere;— Anglia 1 la 420, America 1 la 380 şi Suedia 1 la 3000. 


adie 3 pai cip IESER ati pui iata: iai fiti ici PGTA E a saiit 


P RĂZBOIUL EUROPEAN ÎN CONTRA ALCOOLULUI 19 
me AU o 

Indignarea lui Jean Finot şi a luturor celor care au dus campania 
antia!coolică este necontestat legitimă, cind vedem că după atita szomot 
făcut de constatările aicooiismalu!, după atila teroare“ națională ce a 
inspirat pericolul lui, după curagioasele trimbițări ale guvernului că va 
lua cele msi straşiice măsuri în contra consumației lui,—rezultatul a 
fost că a capitulat în fața celor interesaţi, a retras proectele iniţiale, lea 
modificat, cedind fiecărei întervenţii şi a ajuns la urma urmei să voteze 
o lege de probibire a consumaţiei şi fabricaţiei absintului, o altă 
lege pentru limitarea numărului debitelor de bănturi, cu atitea excep- 
țiuni şi posibilitate de eludări încît mai toată elicacitatea ei dispare, şi 
legea prin care dă drept preiecţilor să limiteze sau să suprime în totul 
consumaţia aicoolului în toate localităţile unde se lucrează pentru 
apărarea națională, 

Asta pentru cine îşi dă seama se cheamă că alcoolismul nu a fost 
învins și că Germanul din näuntru s'a aşezat și el în tranșee ca şi Ger- 
manul din afară, 


+ 
. 


Să vedem acuma care este situsția războiului antialcoolic de 
pe frontul englez, 

Canrpânia antialcoolică din Anglia pornită din masa nzjiunii, a 
fost Imediat îmbrățişată cu convingere și energie de Lloyd George, care 
primise nu mai puţin de 150000 de scrisori de încurajare pentru această 
campanie. Exemplul bun a fost dat cel dintăiu de Rege și Curtea în- 
treagă, care a ordonat să se pue sigiliile pe pimniţele Curţii şi a In- 
terzis consumaţia vinului şi alcoolului ta mesele Curţei pe tot timpul cit 
sa dura războiul. 

Cardinalul Bourne, Arhiepiscopii din Cantorbery şi York, preşe- 
dintele consilinlui bisericii libere, au adresat către națiune apeluri de 
abslinenţă pentru tot timpul duratei războiului. Ministrul de finanţe, es 
nergicul om de guvern Lloyd Georga, cu o necontestată autoritate, pro- 
pune în Cameră un proect de impozit prohibitiv al alcoolului, procla- 
mind In expunerea de motive că dintre cel tre] inamici cu care tre. 
bue să lupte Anglia adică: Germania, Austria şi alcoolul, acesta din 
urmă este cel mai de temut, 

Cu aceiaşi trancheță însă, cu o lună de zile mai tirziu, acelaş 
ministru de finanțe mărturiseşte în plină Cameră că atunci cind a dat 
jipâtul de alarmă, prezintind proectul de impozit prohibitiv asupra al- 
coolulu!, „nu şi-a dat seama de pericolul la care se expunea idicind 
mina asupra problemului spinos al alcoolismului“, 

In definitiv Lloyd George a trebuit să reducă proectul bazat pe o 
abstinență generală, la un proect care are drept bază urcarea impozitului 
asupra alcoolului, proect pur fiscal şi de loc moral și economic, pentru- 
că beţivul are să-şi plătească totdeauna costul vițiului lui ori cit ar fi 
de urcat, A rămas, zice guvetnul, ca opinia publică să fie pregătită pen- 


ză VIAŢA _ROMINEASCĂ 
Na mi — 


| in convingere şi per- 
ada ea desene petit vesa dia intrevedea dela 
< l sul acestor apeluri educativ ; aa 
EDE itä în cazurile acestea na văd ce sar p 
Nonga pote meri age, $ celora către care se adresează, sint 
obține, —ori tocmal voința şi mosului acè 
ii ea ee cil cum o ţară care atingind cel mai inalt gird 
daci p W APNAY vreau să gic necopistá, a ape ne hiene apt 
T prileost ore cum e biciul pentru şcoală şi basionui pen p : 
ai dn unanimitate aprobate de toate casele areren rap e 
i i e i ie câ 
ate ideile inaintate ale APS NA sperma 
menţin cisciplina şi zelul şcolar, curăţenia $ a : po E 
săsil cu toate acesien, it momeme așa d: gravs, erg suga 
i ari coercitive comra bejiei, acest colosal delict mo ref 
deo satozi morali siat tabricaaţii şi debutanţi de biuturi sp 
s Lui Lloyd Gorge pentrucă s retras proectul prohibitiv, ise ap sor 
da la rigoare circumstanțe uşurătoare, avindin vegere = re tu za a 
perturhații umveršale, © perturbuţie ia țară, pe e A 
presimj|it-o, ar fi fost eg ESTNE- i Seinn e Eni e . 
wni, acelaşi care sub masè g i 
ce iat ia sista, intrun moment cind era aşa pie ice 
cărbuni tu- Angiia şi lumea aliată, faimoasele greve minie si: pata 
să se servească de acest nou episod economic ca de o aut 
tru a lotinde săzvtătirea şi mai departe; dar iusă unde na i rar 
acorda vinei iui mici o ugusars estè cå cu atita bunăvoință şi g mpi 
dine a inlocuit progctul piimitiv patristic şi moral, cu ua ema se ai A 
simplu îiscal, uscat şi anipatie, nelăsind să treacă din prim a a st 
cej de al doilea, cel mal mic rest dini intenţiile și sepia da a nas 
ajost nevoit să renunje, să presupunem, cu pårerë derău ; ne rara 
mai mică urmă din sentimentele superoa:c şi siinpauce cate ani 
ma concepție. 
lic : i 
Ua plan de campanie aniialcoolicã, persuasivă și pui d 
care pretinde că conlucrează Lloyd George cu cel de ai doilea pe st 
al său, nu poate să aibă ait mecanism decit aceia ca, grev ap 
impozite mari alcoolurile potabile, să degreveze oA anti ide ap 
vinul şi berea,—băuturi care, în prima etapă a campanie m ee 
sint destinate să substitue pe nesimţite și cu infinit mai puţin pe aie 
aicoulul din consumaţie. lar In a doua etapă a campaniei, etapă pe T ; 
trebue să o recunoaștem—n'a întreprinz-o încă nici o pară „să se gasi 
culască şi aceste băuturi inutile şi chiar dăunătoare pria ape pasi = 
se micşoreze consumaţia, dupi concepția momentului. sa s 
vedea mai tirziu, sau ircbue să ne preocupe pentru moment, 
Această măsură aplicată din timp, cu sipritul caracteristic de pre- 


RAZBOIUL. EUROP:AN_IN_ CONTRA. ALCOOLULUI 2! 


vedere al rasei semane, a făcut ca această țară, deși în războiu ca toate 
celelalte, hu s'a găsit navoltă să voteze nici o iege coerciiivă în contra 
alcoolismului, 


Ca un nou sprijin princip'ului substitutiv în combaterea lentă a 
alcoolismului, ¿duc răspunsul pe care l-a dat d, Motta, presedintele 
Confederaţiei helveţiene, care—răspunzind interpelări congresului a: 
este! confederații asupra măsurilor entialcoolice, cari trebuiesc luate din 
timp—a zis că: „guvernul elvețian duce campania antialcootică incă dela 
1888 pe baza principiului grevării alcoolului potabil cu impozite mari şi 
degrevării vinului și a berei, măsuri care pănă în ziua de astăzi au dat 
cele mai bune rezultate, diminuind cu mult consumaţia a 
potabil*, 


Dar aceiași plingere şi aici ca si 
„pericolul cel mare Il prezintă aşa zisele distilerii libere în jurul 
cărora se formează adevărate focare de alcoolism“. Ca şi în jurul fa- 
bricanţilor de ţuică la noi şi a bouilleurilor de cru în Franţa. 

Revenind la proectul englez reproşăm lui Lloyd George că, luînd 
„de temelu experiența altor țări, nu trebuia să lovească cu același mä- 
sură fiscală alcoolul potabil ca şi vinul şi berea, dacă avea pretențiunea 
“ca prin această lege să ia o măsură educativă în contra alcoolismului 
ȘI pregătitoare pentru alte măsuri mal drastice. Neavind această preve- 


dere nu putem spune nici măcar că opera lui Lioyd George are meritul 
unui bun început, 


'coolului 


In Franţa, ca şi la noi; 


In Rusa lucrurile sint mult mai simplificate, 
exista deja dinainte de războiu, far odată 
“decretat și prohibitea debitării și consu 
în localurile de consumiţie, cit şi tra 
"0 excepţie, nici pentru restaurante, ni 

Pentru a ne da seamă insă de 
rizat acest vițiu în Rusia, e suficien 
Petersburg adresată lui wi 
guvernul ducind o luptă 


monapolul alcoolul. i 
cu decretarea mobilizării sa 
mației alcoolului, atit pe loc 
nsportat acasă. Nu s'a făcut nici 
ci pentru hoteluri 
cit era de înrădăcinat și de vulga- 
t să reproduc o corespondență din 
Le Temps* în August 1915, în care spune că 
aprigă contra alcoolismului de doi ani, alcoolicii 
înveteraţi au găsit mijlocul să-și îndestuleze viţiul, năpustindu-se pe spa 
„de colonie și pe alcoolul denaturat nepotabil, anihilindu-i prin diferita 
procedez parte din substanța denaturată. 

Ca să puecapăt acestui abuz, guvernul a hotărit să se puc pe sti- 
'clele cu alcool denaturat etichete cu inscripția otravă și cu un cap de 
mort. Asemenea a luat dispoziții ca alcoolul să se denatureze prin dife- 
Tite procedee, care să se succeadă din timp in timp pentru ca să nu 


se dea răgaz celor interesați să descopere formula şi să-i găsească 
aut deraturantul. 


VIAȚA ROMINEASCĂ | L O uum 


E 
t2 


+ 


; i cooli a aproŝ aceiaşi ca și 
ua ut pr potret be și că ae ue găsim as- 
'ranţa, În mal pu 
et Valet de războiu, dar ne găsim In iminerţă. na oii A 
Avem şi nol fabricanți de split, avent fabricanți € e onoreze 
tabile, ilcheururi etc., dintre care mai toţi au la vaga fe er ice 
rul lor de falşilizări toxice, ele ursi j esta od: d 
(les bouiileurs de cru al „Frane y ate PR isterie (ou 
ai avem un mare număr de r 
oppida pe s sasderie de agenți distribuitori in detaliu și 
otrăvitori ai națiuni în acelaş timp, care sint pere ata ai 
Proporția lor este aproximativ de | la 343 locuitori, 
sii E spe ab ps noi în ţară să cbjil date statistice, și de multe 
ori cînd le ai—e bine să te lerești de ele ca să nu-ţi arat eur 
namentul; așa că nu pe ciè Imi voin baza cele ca ori pe 
vale, ci pe lucruri pa care 2 cunoaștem în mod pozitiv şi ger 
țică, fapte din care putem trage oarecare concluzii log A cat pa 
mult decit toate siatisticele dubioase. Așa: ştim pozitiv se acd ne 
17,300 cireiume; într'a proporţie dar de o ciciumă la 343 oa $ en 
ştim că în general comerţul circiumelor este unul din cele mal a rA ai 
la noi şi că prosperitatea lor nu poate fi datoriă altel voie Aea 
consumärii băutorilur spirtoase de acea clientelă de 343 locu e an 
se alimentează dela o circlumă. Pentruca circlumarul să poal p a 
pera cu o clientelă relativ mică consumuţia trebue să lie mare, PaA $ 
mare procentul alcoolicilor la nol este o ciită care merită atrag 
ia guvernunţiior. e. 
pig da ară reprezintă la noi raportul intre numărul PaE 
şi acel al locuitorilor pare mal favorabilă decit cea din Franţa și chiar 
cea din Germania, să nu ne lăsăm însă înşelaţi de aparențe, panirocă 
această cià nu reprezintă exact numărul tuturor localurilor unde s 
debitează alcool ; la dinsa mal trebse adaos cei citeva mil ce pa it 
de ţuică, care nu numai că cei mai molji dintre dinşii se alcoolizează 
personal, dar mai fas în jurul lor totdeauna ua cerc msi mult sau așa 
puţin restrins de alcoolism. În această situație se impunea de za 
măsuri de indreptare, dat căracteristica psihologiei noastre gur id 
namentale a fost și esie lipsa simțului de prevedere: In tcatè ota» 
ziile sa văzut că, după cum zice proverbul, ne apucăm să ingră- 
șăm porcul In zi! de Crăciun, Deşi de multă vreme se cunoș- 
tea pericolul alcoolismului, în special la țară, deși se cunoștea că 
factorul stimulent al celor mai multe dezordini a fost și este alcoolul» 
au trebuit să vie revoltele țărănești de tristă memorie,—cind prin mă- 
sura închiderii circiumeler, aplicată din nenorocire cam tirziu, sa reușit 
mai bine a se pune stavilă întinderii focului, decit prin gloanțe, —pentru- 
ca guvernul să vie ca o lege antialcoolică: legea monopolului circiu- 
melor rurale și limitarea numărului lor, proporțional cu un anume nu 


KADOU RUROPEAN ÎN CONTRA MCOOLULUI 23 


— 


măr de locuitori. Cele două măsuri cu adevărat efective din lege, pen- 
trucă toate celelalte s'au transtormat cu uşurinţă în mijloace şicaniere 
puse la dispoziția administraţiei şi a electorilor, Nam văzut nici o lt- 
crare publicati prin care să se arâte efectul acestei legi dela aplicarea 
ci, ceia ce ar fi făcut dovada eficacităţii ei și ar [i impus tuturor gu- 
vernelor următoare, respectarea, Pentru această lege ca și pentru toate 
cele cu scop economic, financiar, educativ, moral etc., guvernele ar tre- 
bui să se simtă obligata de a da după clțiva sni de aplicare o dare de 
seamä asupra rezultatelor obținute, pentru a se cunoaște de toată lumea, 
da cel cate fac și de cel care vor face politică, utilitatea lor. Atunci mi- 
nal nu se vor modifica legile existente cu atita uşurinţă, și nici vor 
cădea în disumudine după schimbarea fiecărui guvern, 

Negäsind nici 0 asemenea dare de seamă, zic, am căutat eu singur 
prin mijloacele pe care mi le permitea situația mea oficială, de mai 
anii trecuţi, să fac o anchetă pe lingă medicii de spitale rurale, medicii 
de judeţ și medicii de plasă, precum și pe lingă ciţiva judecători de o- 
coaie rurale, cu privire ia efectul aplicării legii monopolului circiume- 
ir. Răspunsul a fost aproape unanim că s'au impuținat cu mult o 
perte din crimele datorite beției, plăgile prin lovire, prin cădere, actele 
medico-legal», o anume categorie de delicte și o anume categorie de 
boti spitaliceşti. „Vedem dar că printr'o anchetă indirectă se constată 
o îmbunătățire în starea sanitară si în ordinea publică. Az [i ţinut să 
m o idea de cela ce s'a ciștigat pe cale economică ; pentru asta ar fj 
trebuit făcută o anchetă pe la diferitele ateliere şi stabilimente industriale ; 
cum o astiel de anchetă însă nu a fost făcută, sint nevoit să renunţ de 
a da cetitorilor aceste date atit de prețioase. Judecind prin analogie Insă 


sint convins că și în această ramură de activitate s'a realizat un ciștig 
simțitor, 
= 


Spre Incheere, aruncind o privire retrospectivă asupra acestei cam- 
panii antialcoolice europene vedem că afară de Germania, nici o țară nu 
și-a pregătit terenul din timp și pentru această luptă. Ca şi cu fabri- 
carea munițiilor unii au căutat să facă in ultimul moment ceia ce alţii 
pregăteau de zecimi de ani și au reușit mai mult sau mai puţin, dar alţii 
nu au reușit nici atuncea. 

Trebuește bine reținut însă din scest conilict, deşi pe majoritatea 
Irontulul lupta e încă indeciză, iar pe alocurea a învins alcoolul, că de 
data asta în balanța discuţiei pentru prohibirea consumației lui, pentru 
intăia oară nu s'a pus chestiunea fiscală, deşi momentul financiar este mai 
dificil ca ori cind, Acest motiv dar nu se mai poate invoca pe viitor. 
In timpuri normale, cind soluţiile pentru echilibrarea bugetului sînt mult 
mai uşor de găsit. Nu se va mai putea nimeni ascunde după acest deget. 
El este pentru totdeauna exclus dintre piedicele ce se pun de-a curme- 
zişul prohiblrii consumației alcoolului. 


24 ___ VIAŢA ROMISEASCĂ kis 


Pe de ah parte tot în această campanie acordul A jia arii pi 
alcoolul este un pencal național atit In timp de pace capi a pee 
războiu ; este un deşinan pericules în centracăruia (et = aleea 
fără preget. Teoriiie ziccolului alimentar, higienic şi ii 
aşa ca să nu s2 mai poată ridica nici după Incheerea păcii. , 

Acestta sint trofee dobfndite prin singe şi în general rorunog 
şi care nu vor suferi pe viitor nicio discuţie, Rämine dar bine i c 
ceia ce a impicdecat pe guverrele respective să aplice pe saga ss ga 
prehibirii consumaţiei alcoolului, nu a fost şi nu este nici o chestie 
de piincipii higienice, morale sau economice, asupra lor tostă ip 
e de azord,—ci e vorba numai de interesete meschine ale fabricanţilor şi a e 
tuterer celor interesaţi de aproape sau de departe la vinzarea aicoolului, 
avind glas direct sau indirect la conducerea trebilor statului. Exemplu 
trist destăbiciune naţională, inerent consumaţiei alcoolului, Ș 

Să but măsuri din timp, pentrucă paza bună trece primejdia rea. 


Dr. Tatuşescu 
Uorent tulver-itar 


în toamna tirzie 


Vrai tu să ne 'ntilnim desară, spune... 
Sa stăm la gura sobei singurei, 

Cu mina mea 'ntr'a ta, iar ochil mei 

Din ochii tfi comori de vis s'adune? 


Îți voi desprinde 'n ondutaţii brune 
Mâtasa pletelor de funigei 

ȘI peste umere, parfumul el 

În bucle mari de umbre ţi-l voi pune. 


Apoi, sub raza din privirea ta, 
Tristeţa frunții mele voi lăsa 
Să "ŞI limpezească "'ntunecaţit nouri... 


Și 'n toamna neagră, roz buchet de Mai 
Vom impleti din sufleteşti ecouri.. 
— Să ne 'ntilnim desară, spune, vraj ? 


bw Aa a 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sonetul unui cinic 


A travers das omhras qui pussent, 
L'homme vest toujoara ehungar de place. 


Pandelairr, 


Am toate viciile, Doamna mea: 

Beau vin, fumez, joc cárt, iubesc femeia ; 
Disprețuiesc lumina şi de-aceia 

Deschid în noapte ochi de cucuvea, 


Cu toate-aceste nu's făptură rea: 
Deşi mai mult mă 'ncîntă Salomeea, 
Fecioarei preacurate din ludeia 
Închin pe veci a vietit mele stea. 


lar cînd va fi în clipa cea supremă, 
Să-mi cînt şi eu a labedei poemă, 
Ca cel din urmă umilit creştin, 


Situl de-a viciului poezie 
Şi lacom de nemărginit senin, 
Sorbi-voi a virtuţii inerție. 


Amurg de Noembrie 


Cad frunze 'ngälbenite, cad mereu... 


„Și vintul geme ’n toamna 'ntirziată 

Și fiecare frunză scuturată 

Cuprinde-o lacrimă din pieptul meu. 
Mă simt strein de tot ce mă 'nconjoară, 
De mine însumi chiar, mă simt strein... 
Şi-al zilei trist şi 'mtunecat declin 

În giulgiul său de nouri mä 'nfăşoară. 


PEOPESSA SE e stii ttiute- a ies ta artera 


d 
T 


AMURG DI NOEMBRIE 27 


O negură de corbi se 'naltä 'n stol 
De pe-un copac cu ramuri despoiate 
Și 'mtr'un potop de strigăte stacate, 
Sfidind amurgul, se topeşte 'a gol. 


Îmi amintesc de vremea de 'mainte, 
De fiuturi şi de flori îmi amintesc,.. 
Și cum pe drumuri singur rătăcesc, 
De tine, draga mea, mi-aduc aminte: 
Cum te-aşteptam în braţe să te string 
Pe banca din aleia solitarz, 

Pe cînd în străvezia primăvară, 
Privighetorile cîntau în cring! 

Era pe-atunci speranță 'n orice rază 
ȘI dor în orice fioare şi era 

Atita poezie, draga mea |! 


„Și văd cum toate-acuni se "mnormântează, 
lar peste moartea sufletului meu, 
Ucis şi el de-a Firii grea durere, 


Incet se lasă noaptea şi 'n tăcere, 


Cad frunze "'ngălbenite, cad mereu... 


Mihai Codreanu 


Femei, între ele 
II 


O poveste a ochilor! Găsesc eu vreuna? 

Cum ziceam, cred că viețile cele mai cenușii, mai palide, 
mai sterpe ca și cele mai serine, au totuşi uneori măcar presim- 
ţirea lucrunilor ce li s'ar ñ putut intimpla, Nu e nimeni căruia 
schimbindu-i-se un singur resort la macazul existenței să nu fi 
putut fi pus deodată in fața unar Imprejurâri violente. 

Un locuitor din Louvain, un pacinic belgian, un metodic 
cetățean, instrument banal de mediocritate civilizată, Toată “viaţa 
lui e un drum bine pavat, curat, spălat pe pietrele lui cenu- 
şii, ca şi casele tihnitei Belgii, şi deodată imprejurări fac din 
el un erou, şi din viața lui care părea destinată unci indru- 
mări calculate cu milimetru, o shuciumată, o vijelioasă aventură. 

Vin cutremure care pun omul cel mai banal în faţa ade- 
văratei vieţi. Trebue să fie dureroasă incordarea forţelor lui 
mici, ca să se poată Inâ!ța pâră la puterea evenimentelor. Dar 
mai cumplit, să simți In tine energii fâminde, care strigă și 
cheamă viaţa, și să rămină pe veci paralizate din lipsa de im. 
prejurări. 

Departe, ca printr'o phiiză, uncori mai clar, şi uneori aşa 
de aproape câ Iresare ca şi atinsă de ele, trec pe dinaintea u- 
nci femei ce stă inchisă în cetatea zadarului, trec posibilităţile, 

Ele sint la mine aşa de invăluite, așa de vagi, Încit nu-mi 
recheamă decit imagini imprecise, 

Din toate aceste treceri de lumini pe lumina primă, şi de 
umbre în umbra lundală, mi-a rămas intipărit cu un amestec de 


„N pe i N Ala ai r ag r, a AA, 
EP WORE RNE VOI id Po. lamei - TET z aeaa cel A dir = el 
| T? l r | fue 3 | > 


PEMEI, ÎNTRE ELE 29 


scirbă, de teamă, de straniu și de violență, un caz foarte carac- 
teristic într'un fel oarecare, 

Şedeam în oraşn! P, oraş de provincie mai curățel ca 
multe. O gară veche şi mare. O piață în fața ei, din ea două 
alei de plopi ce apucau spre lături; o arteră de stradă largă şi 
plantată, cu aspect de mic bulevard care ducea in centru, străzi 
mai dosoice în rază şi incinta mahalalelor strinse, care cercuiau 
tirgu! În centru o piaţă cu clădiri vechi; strada comercială. 
scurtă și lără nici o animaţie: un edificia superb de arhitectură. 
căzut exact în mijlocul oraşului ca din lună, cu turnul lui ca 
un minaret, cu pendola mare care măsura ore plictisitoare dea- 
supra wraşului cu viață puțină, Case bune, trotuare frumoase. 
Seara lumină proasta, cernulă incă printre pomi deşi. In gene- 
ral un lux de plantație care iarna destrunzea trist orașul, O E- 
piscopie veche cu aere de mânăstire şi de părăsire In acord cu 
evlavia obosită a enoriaşilor, şi un bulevard minunat, iartg, aerat, 
insorit, lezat cu o gosea frumoóasă, mărginită de aşternuturi de 
gazon tecinic primăvâratic, fraged, nou, umed, cu boscheie de 
liliac, cu privighetori ; cu tei din belşug care utrăveau Maiul cu 
parfumuri tari, tei a căror crengi inflorite cu două feluri de ciar- 
chini aurii, se intindeau până la minile trecătorilor şi le lazau 
nevrut între degete imbătătorul talisman a două steluțe, sau a unei 
crenguţe poleite; cu mârgărite mari, largi, ale căror lranze albe 
spuneau desluşii: mult, puţin... la nebunie.. Natura deabia de- 
licat desmerdata de mina omenească. Pe urmă, pâdurea-parc..,. 
flori.. bănci... aice, lac, grotă improvizată, fauni de teracotă şi 
statui equestre de ipsosuri ruginite inchipuind bronzul, sau mu- 
cezite ca fierul, care nu reugeau să urițească glarioasa simfonie 
verde; şi mai în fund drumul ingust cit două trăsuri alături spre 
inima pădurii, sub povara pomilor, unde aerul se schimba, se- 
improspâta brusc şi unde o fericire nouă te spăla fără vrere de 
orice necaz. Miez de pădure ! 

În tirgul ăsta am stat cițiva ani. Făcindo clasare a vre- 
murilor mele după localităţi, e tocmai timpul şi locul de tre- 
cere Intre inconștienţa de mine sub micimea imprejurărilor mele, 
şi deșteptarea vie, dureroasă, tumultoasă a fiinţei interioare, 
Sint florile vieţii mele lăuntrice. Lotai ceţoase, apoi tremurătoare 
de lumini nesigure, rumenite de presimțirea depărtată a soare- 
lui, orbite de lumina lui incă necunoscută. Un timp de tranziție, 

Aveam casa pe una din străzile frumoase cu zid verde 
de pomi ce-i moborau pe o parte vederea, Mi-aduc aminte cu 


30 ___ VIATA ROMINEASCĂ. 


preciziune și indiferență de scara majestoasă, cu pretenții de co- 
loane dorice, 

Peste drum vecini, şi O gura de apă. Așa era acolo. Apă 
rea de puțuri şi la distanță guri de apă bună, din cringul cel 
frumos, pentru incendiu şi pentru nevoia edilitară de a stinge 
praful abundent. | 

Intr'o zi la ceasul greoiu, la ceasul vid cind ţi-e capul a- 
păsat şi plictiseala uscată a verii aşiernută peste tot, am tras 
storul de zăbrele, şi m'am vitat cum scot apă cu tubul de ca- 
uciuc pompele greoae de stropit Una... două... trei... mari, in- 
nalte, cenușii, cu pintec rotund; cu cai puternici cu gtturile 
groase, cu picioarele oable şi tari. A douuzi, a treia, venea se 
vede cam la aceiași oră rostul să trag peste arsura nesulerită a 
soarelui perdeaua... Şi stam cu mina pe sfoara un moment, mă 
distram pnviad pompele. 

Odată ochii mei traşi ca de o chemare, s'au ridicat spre 
acei care, sus, pe un scăunel de fier, în virful sacalelor minau 
caii de pe o capră suspendată, Erau oameni, bieţi oameni 
care dormitau moleşiți de lene şi căldură pănă ce cu incetul 
prin cauciucul gros se umplea pompa. 

Erau acolo verile foarte calde, săcetoase, ferbinfi ca o e- 
diţie atenuată a climelor deprimante din colonii, 

Cind pompele erau piire, auzeam un zgomot de capac in- 
chis, glasul silnic al omului scotea un mormâit, şi apoi porneau 
înce! ; din sita lor se scurgeau siropi iscodind țarina, pe urmă 
auzeam cum au dat drumul, şi evantaliul de apă scornea, apoi 
murdărea praful gros. Stropeau. 

Mai râmăsese una acum, trasă la canal. Imi propusesem 
cu acele ginduri stimte, cu acele distracţii stupide ce ne cre- 
äm uncori: „cind va fi gata şi asta plec dela fereastră“. Plec, 
unde? In casă pe vre-un scaun, câzulă ca de plumb, sau pe 
vre-un colț de canapea ca o stană de piatră. Aşa ecran atunci, 
tirgal, ceasul, drumul și creerul meu, adormite de acel somn 
treaz, mai linced ca somnul adevărat. 

Caruţa de fier greoac pe care descilram o firmă tnpiczească 
şi „London“ în litere mari, negre, nu mai pleca. M'am uitat 
sus pe scaunul cel strivit al caprei. Dormea se vede, omul.. 
Dar nu, 

Prin perdeaua de soare prâluilt am văzut doi ochi care a- 
"veau o expresie ciodală, neașteptată, care-ţi dau gestul de a te 


pri A de adu 


Í AERIS totii NI EN ES Mah et R T I ESRT 
` Jois Pi 4 E 


FEMEI, ÎNTRE ELE 31 


~ 


şterge tu la ochi, de a trece mina pe frunte. Şi ceia ce pri- 
veau, tram eu. 

Am scăpat şnurul perdelei și storul cu ciocnet de lamele 
s'a trintit. Printre zăbrelele lui, la adăpostul primejdiei neaştep- 


- tate, vedeam omul, Un chip hidos, ce nu era chip aproape, cu 


părul smuls, cu fața păroasă şi neregulată, cu gitul și pieptul 
goale şi negre, cu cămaşa pămintie şi cu un simulacru de haine 
ce atirnau în zdrențe, 

Un fioros cerșetor, un „gueux“, de drumul mate, cu amenin- 
farea, cu crima acelei priviri, şi dacă nu ar mai fi avut-o, o 
biată mizerabilă, netrebnică creatură, un milog, una din acele 
rușini ale socielății, dar mai ales ale creațiunii, 

Cum primeau, cum lăsau pe astiel de oameni liberi, salari- 
aţi ?—trebue să mă fi Intrebat vag—dar mai ales nu cugetam 
nimic ; idei, sensaţii, erau ceva amorțit, lipsit de nobleța şi de 
libertatea gindirii, 

Şi omul ţinea ochii neclintit pe geamul dinapoia căruia nu 
mă mai puteau vedea, Chipul acela care n'avea trăsături nici 
linii ale feței era ceva murdar, animalic, cu acea privire care 
ca un foc sinistru licârea In intunericul ei desordonat, şi asu. 
pra ințelesului căreia nu mai era îndoială, 

Deși băgam de seamă pentru intăia cară, esa sigur că 
trebue să fi lost zile multe decird pindeau acolo... şi o revoltă 
grozavă mă cuprindea de aceasiă nemernică urmarire. 

Sint lucruri certe, mai reale ca orice dovadă, ca orice cu- 
vint, totuşi știindu-le cu o mie de părți din noi, rămine o miime 
de dubiu, „Nu e oare numai o părere ?* Dubiul ăsta reprezintă 
dorința noastră poale de a ne inşela speranța fragilă impotriva 
răului şi protestarea penibila impotriva sarcasmului adevăruri. 
lor mute. Agăţată de această indoială am căutat zilele urmă: 
toare să mă convingcă aiurez. Am regăsi! categoriei, persistenţi, 
ochii pironiţi, plimbaţi ca dova felinare de lad, dupa paşii mei 
ori în ce parte a casei, a curții mă duceam, Fixitatea lor ne- 
clintită, un le! de voinţă latenta și stupida, depăşea orice Inchi- 
puire. A mai crede câ mă Ingel cra absurd, Mici, ascunși sub 
stulul sprincenelor, pe acea monstruozitate care. se apropia de 
chi ul omenesc, aveau un fel de pozitivă conştiinţa obscură, 
cuprindeau puţinul uman din fiinţa aceia, şi întreg instinctul a- 
nimalic, intr'o putere, într'o incordare spâăimintătoare, 

In adevăr, nu poți fară ridicol sau stingăcie, povesti ceia 
ce pot oglindi ochii, ceia ce nu e, dar este totuși, 


32 VIATA ROMĪNEASCA : 


Măriurisirile cele mai clare, afirmăriie cele mai „positive, 
iăgăduite de buze, neingâduite de rațiune, apar în privire, In: 
ochii vreunui criminal Impotriva căruia nu se put găsi probe 
dar pe care il copleșeşte evidența presumpțiilor, acea vocea a- 
devărului, mută şi elocventă, strălucește batjocoritoare o clipă, 
ca o revanșă a legilor şi candanelor, Mărturisire nelndoioasă a 
crimei care scapă de sub pedeapsă. > 

Ce neliniştitor mister adună astfel din miraculosul meca- 
nism al [iinței, această superlativă putere în Muidul unui reflex, 
unui miraj şi el imealpabil, a cărui cercetare ca atliea altele, 
ride ironic de „ceia ce se poate ști” ? | 

Acum, gindesc toate astea, Atunci stam ca prinsă într'un 
cerc oprimant sub impresia unei îrici nelămurite, unei rușini im- 
precise, unei sctrbe violente și unei involuntare curiozități. 

La miezul acela fierbinte al zilei, pe trupul jilav de căl- 
dură, un fior de frig mă scutira umezindu-mi pielea cu o ră- 
ceală de spaimă, 

De multe ori mă ascundeam, și alteori protestam impotriva 
mea, mă certam cu mine, vream să-mi probez că visez. i 

Eram in casa mea, în curtea mea, în plină zi, in mijlocul 
oraşului, între oameni, 

Nu se petrecea nimic. Un schilav sirenţeros, holbat cu i- 
dioțenie, sta mizerabil pe capra unei turbine, Astea erau faptele. 
Orice-ai fi spus in afară de asta era absurd, nebunie. 

Dar eu irăiam clipe de spaimă, 

Dacă prin pustiu, mi-ar A eșit inainte un tigru, aș f avut 
positivul sentiment al morţii, simțirea specială că voi fi peste 
un moment hrana bestiei, Era mai mult, mai râu ceia ce aṣ- 
tepiam acum. Era tigrul, dar printr'o aberaţiune degenerat dela 
primitiva nevoe a hranei, intr'o depravare obscură a foamei, care 
punea in apropierea mea, o brutală, o bestială tragedie. De 
cind ştiam, ştia şi cellalt că-i cunosc existenţa. 

Ideile in capul acela erau simple, primitive, lente şi adinci 
ca cuele, Pe cind mă mișcam cu gesturile obicinuite, oarecare, 
mi se părea deodată că labe late de fiară mă alungă din urmă, 

O atmosferă de peşteră, ceva din suflarea grea a vizuini- 
lor, rinceda duhnire a hirsutei vietăți, rāminea toată ziua pe 
mine, imprejurul meu. 

Și ceia ce rămiae in adevăr interesant, e că discern per- 
fect că nu din mine, din imaginație, din nervositatea mea erau 

acele impresii, ci dinafară, din enclava unei reale primejdii ş 


PATa a e e ae a bn iii 


ma - 


FEMEI, ÎNTRE ELE i ____33 


presenţe. Haina mea subțire de vară, părea spartă pretutindeni, 
de ochii pingăritori, 

Inapoia lor nu exista imaginație, evocare, nici chiar embri- 
oaară. Cred şi acum că puterea lor de vedere, „construcția“ lor, 
putea rupe adăpostul vestmintului. Eram așa cum s'ar găsi fe- 
care din noi cind ştiu eu ce dezastre, ce imprejurari violente, 
i-ar siişia hainele în plina lumină, i-ar desveli cu uliragiu prin 


„batjocoră şi violentare corpul, ale cărui două singure nobleţe 


sint vestmintul sau nuditatea întreagă. 

In visul ăsta urit, în obsesia asta degradantă, cu simţirea 
unui oprobiu, cu o complicitate iresponsabilă, mă învirteam tn 
ocupațiile de toată ziua, care acum imi păreau tot aşa de ne- 
insemnate cum trebue să pară unui ciclon efortul culturii unui 
lan devastat, 

Cum de nu era vizibilă oricui, ciudâțenia mea? Aş fi 
voit să mă întrebe, sa-mi smulgă, să-mi ghicească cineva tru- 
da, ca să scap de asfixia hidosului secret, Ființa mea cerea, 
invoca se iringea în așteptarea unui ajutor neprevăzut, Noaptea 
nu mai dormeam. Auzeam cel mai mic zgomot. Zgomote de 
acelea pe care urechi neascuțite de groază Și de veghe le con- 
testā cu revoitâlorul „ţi se pare“. 

Cunoşteam lupta pe care o cunosc exploratorii locurilor 
virgine, lupta de pindă şi de spaimă cu toate primejdiile nela- 
murite ce mişună în fauna oribilă a atacului nocturn, între om 
şi natură, 

Mi se nâluceau mini păroase lunecind dealungul zidului ; 
inchidezm ochii ca să nu-mi apară figura hidoasă cu ochii gro- 
zavi, în sticla ferestrei. 

Și nu era halucinare, era presimţirea, traducerea in jma- 
gini a deslușitei priviri, a nedeslușitelor ginduri, 

Uneori nu mai puteam suporta tăcerea. Vream un stat, 
un ajutor, sau cel puţin evacuarea poverei în cuvinte. Cum să 
Spui, lără să te ungi cu noroiul vorbelor tale, fără să dai al- 
tora o repulsiune prin Impaârtășirea acestei mizerii nelâmurite ? 

Această fioroasă aventură nu putea eşi din tăcere, din taina, 
din noaptea ei nemernică, 

Uneori cind mergeam pe străzi, încrucișam temuta şi gre- 
Gaia căruța. Simjeam un cleşte în creştet, în ceafă, in frunte. 
Dar mă simțeam mai curajoasă, mai apărată. Sub aspectul 
aşa de schimbat, mai ales pentru o aşa liință a toaletei felurite, — 
iară ezitare, ori unde, ochii mă recunoșteau, și fără nici o disi- 


3 


i ÅA 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mulare, cu ignoranța tolală a oricărei bariere sociale, cu lipsa 
oricărei îrici, cu inconştiența brută și calmă a unei adevărale 
bestii de pădure, mă priveau cu aceiaşi persecuție, cu acelaș 
animalic şi insuportabil fel cu care leii uneori In circuri îşi a- 
leg vre-o lăptură din public, pentru a-i aduce omagiul crunt şi 
supunerea fioroasă a Instinclului, 

Părea că se ascunde sub pielea lui murdară un lup și nu 
i se văd decit ochii prin caverna mizerabila a ochilor de cer- 
şelor. 

In nemişcata, In stupida ființă grămădită sub sdrențe, sim- 
țeam cum se invirtește, cum ocolește, cum se rotește fiara, Şi 
ca un pachet zdrenţeros jipania ceia, cu o singură lumină, o- 
chii, sta inţelenită cu acea putere pornită, cind ceva imperios, 
rău, violent, scirbos, se pregăteşte in laboratorul josnic al fiinţei, 

Numai ştiu cind am scăpat de năpasta asta apăsătoare, A 
dispărut intr'o zi ciudata bestie omenească de pe greoaia căruță 
şi de pe perspectiva vieţii mele.  Trebue să fi simţit atunci 
ceia ce simte un om cind i se scot cătuşele,—o liberare umi- 
lită și färä bucurie, ce nu cutează a crede tacă In realitatea ci, 
şi păstrează cltva timp urmele și chiar apăsarea lor, 

S'a luat cu incetul broboada asta de murdărie, sa limpe- 
zit aerul şi presimţirea vieţii sălbatice a primelor victăți şi a 
naturii, a pierit, lăsind loc micei existențe, 

Cind imi aduc aminte imi pare că am cunoscut iubirea 
ciudată a unei fiare, atit era de puţin deasupra animalitații acea 
creatură degradată. MA simt amestecată in unul din acele bas- 
me, cu dihânii mitice, iubind femei legendare. 

Povestisem cu ochii jintiţi pe un cerc de soare care se 
muta cu culori felurite dealungul balusiradei de piatră, şi nu 
cutezam să ridic ochii; o ură, o dușmânie, o revoliă repulsiva, 
erau pregătite In mine, impotriva celei mai mici mişcări, unei 
umbre de privire, celui mai slab cuvini de neincredere sau mi- 
rare, 

Spusesem ceia ce nu se spune! Acel adevăr puternic în 
care rar ni se arătă faja hidoasă a vreunei dumnezeiri adverse; 
şi orice ironie, orice meschina discuţie, orice obiecție măruniă, 
deveneau crime impotriva acelui acord de imfprejurări, care á- 
lături de aceste trei străine, deslegase glasul unei povestiri, a- 
semeni graiului unei fintini ble stemate, 

Circonlerența de soare acum dispărută la marginea coloa- 


D429 ai a mia d dna a at Aia i (Asi ANR, EL" at ie "<a da 8 ta. A ad 


e ia aA 33 


mei, iși iamulțea cercurile ei in culori de prismă solară in ochii 
mei osteniți de fixare, 

Am ridicat capul cu un gest care mi-a părut că face zgo- 
mot. Terasa era tăiată drept în două de o diagonală de umbră. 

Cu. croşetul infipt în lină şi lucrul rezemat pe geaunchi, 
nemișcată, și cu un aer Ingrijat şedea d-na Ledru; Mary cu 
minile apucate de marginea scăunelului părea a nu simți că 
ţigara li arde degetele. Mamina era palidă ca un crin şi bo- 
gata ramiticare a venulelor sub transparența pielei o Invinețeau. 

E frig! am zis, Şi nici una n'a șâruta băga de seamă 
nonsensul cuvintului, 

Un acord al muzicei militare a sunat din mijlocul uvertu- 
rei din Coriolan—se vede că cinta de cttva limp, Terasa cu 
mulț'mea ci se vedea parcă mai departe, 

Mary s'a scuturat ca un căluț subt prima zăbală, şi inun- 
dindu-ne cu primul fum al altei ţigări, a afirmat indiscutabil : 

O aventură! după mine e ceva ce nu se poate ține minte 
decit dacă s'a petrecut In ajun. E in localitatea asta ta afară 
de „tennis* o plictiseală supremă. E stupid să exiști in vå- 
gäuna asta dacă cel puţin nu faci bäi. 

Aura și Lilly, amicele mele care s'au măritat iarna trecută, 
fac băi. Conversaţia lor e consacrată exclusiv temperaturii, cu- 
loarei apei, confortului cabinei şi memorabilelor gesturi ale ba- 
ieşiței. E abrutizant. Spuneau, ca ceva niţel mai puţin ba- 
nal, că vizita la doctor e un incident amuzant. Aura nemerise 
unul care până să te desmelicești—zice ea—te examinează com- 
pleci, Aura se desmaticeşte, e drep!, cam greu. Era indianată, 
Trebue să ştiţi că e foarte rău „ca corp“. j 

Lilly gāsise unul care uza mai puţin de privilegiile mese- 
rici, Hotărită să jau băile în serios m'am dus ieri dimineață la 
vizită. 

Vila de colo albă și mică cu muşcate. 

Un vestibul transformat în micuță sală de aştepiare... Erau 
acolo veniţi Inaintea mea un domn care tuşea, o pereche de 
sirbi, bărbatul cu nevasta, și o bâtrină cu doi copii. 

Am luat cu resemnare teancul de reviste şi jurnale cu date 
antice, puse pe masă. 

Din odaia de alături se auziau glasuri la consultaţie. 

Imi căzuse in mină tocmai o schiță care mi-a dat dorinţa 
tradusă In fapt de a te cunoaște. Un prim efect favorabil al ro- 
iului meu de pacientă. (Am mulțumit cu un suris, desinvoltei 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Mary. In adevâr aşa ne cunoscusem în ajun, după ce ne ob- 
servasem mai dinainte mult, dela distanţă). 

Eram adincită în psichologie cind ușa cabinetului medical 
s'a deschis, A eşit o doamnă tinără cu fața răvăşită de vre-o 
boală cronică nemiloasă, 

In prag doctorul,— alesesem naturali pe cel cu examenul 
rapid, — scurt, gros, ciupit, cu capul lat, cu mini mari şi no- 
duroase, a aruncat cu ochii mici o privire de o sccundă Impre- 
jur. S'a adresat circular scurt, cu un glas gros şi necioplit şi a- 
rătindu-mă : „Doamna are numai un cuvint să-mi spue*, 

M'a luat inainte. Avea gust, şi nu-şi mesteca vorbele. li 
spusesem Aurei că nu poate fi examinat „prin surprindere“ decit 
cine e prea molalic sau cine vrea, Era furioasă. 

— Descrierea Domnișoarei Mary dacă nu era prea estetică 
era cel puţin clară, Mi se păru că vad tipul; numele, chipul, tl 
arătau Levantin de origină. Doctor în Rominia fiindcă așa ve- 
nise vremea, putea fi negustor în Țarigrad. Ar fi vindut pietre 
scumpe femeilor din seraiuri și femei pentru seraiurile Sul- 
anilor. 

Preciziunea ochilor mici și şireţi, vorba scurtă, mojică și 
vicleană,  celerilatea examinării şi preciziunea evaluării erau 
tipice. 

Mary urma: 

— Un birou, un scaun, un divan de piele, un fotoliu, o vilrinā 
cn fiole şi instrumente și o fereastră cu perdeluțe irumoase şi 
muşcatele ce se văd de afară, Imi zisese: „Doamnă“. Tocmai 
căutam © farsă — histoire de s'amuser. — 

A inceput foarte serios interogatorul. Nume, oraş de origi- 
mă, doi copii, toate de fantezie, Am declarat o boală de nervi 


cu toate simptomele cu care ne amețeşte Lilly. Cel puţin plic- 


tiscala văetăturilor ei ar fi servit la ceva. Am descris cu com- 
plezență pariea cea mai interesantă : „pling, doctore, mereu fără 
cauză“, Ochii căprii-deschis, perfect uscați, ai feței tăgăduiau în 
chip absolut acest privilegiu, 

Mi-a spus :- „Şi nu le adunaţi intro urnă? E păcat!“ cu 
glasul cu care a-i zice: „să luaţi diseară un bulin”. Era tare 
doctorul, 

Am trecut la examen. Vream să probez Aurei ceia cei 
spui mereu, — că e o giscă, 


E i NED E a 93 

Tot așa de serios doctorul s'a convins de pertecta mea să- 
nătate pină la talie. De două zile mă doare cumplit mijlocul, 

E destul de interesant să te simţi bolnav. 

Un subit capriciu nervos a oprit examinarea aci. Doctorul 
n'a insistat, Mi-a dat buletinul de băi, cu indicaţii pe care le ur- 
mez cu aceiași convingere cu care s'a facut a mă lua în SerioE, 

Acum trec dimineţile cu ușurință. Cind vad pe Aura și 
Lilly le spui şi eu toate peripeţiile băii, 

Dar n'am buletin decit pentru cinci băi. 

Debilitatea mea nervoasă necesită absolut — mi-a spus doc- 
torul — să viu să-l văd din nou. Intre 11—12, mia precizat, e 
lume mai puţină... Nu € de loc prost slutul asta, Totuşi mi-a zis 
pină la urmă „Doamnă“ şi a explorat numai cit am vrut eu. 
Aura făcea venin, 

Azi dimineață la bulet mi-am oprit ochii pe o pancariă, 
Lista medicilor cu orele de consultație. La al meu seria: „la 
toate zilele dela 8—11". Cred și eu că e mai liber dela 11—121 
Ma duc poimine,.. „Oa meurt d'ennui*,.. Numai de nu ar alla pină 
atunci mistificarea mea. 

Doamna Ledru număra preocupat ochiurile de lină cu 
coada croşetului. Mamina privea în vag ceva ştiut de ca singură, 
cu o așa intensitate că din ochii ei mari deschişi părea că se 
albăstrise aerul, 

Am obiectat fără bunăvoință: — Miss Mary ! Se decre- 
tase tacit numai Poveşti „ale ochilor“, 

Tocrhai ! răspunse Mary... firește că ale ochilor. 

Am ris cite trei uşor, în gitlej Fata asta avea ceva franc 
displăcut, corectat de ceva franc simpatic. Am ris puțin, Pe ur- 
mă am tăcul cu mirare, Insăşi Doamna Ledru povestea, 

— „Acum 20 de ani bărbatul meu chemat de lucrările unui 
funicular, m'a instalat pentru un sezon întreg la Caux. Eram 
ingrijitor de anemică. — „Nimic imposibil* păru a zice imper- 
tinenta ţigară a lui Mary, 

Otelul ca de obicei era plin. Toate naţionalitățile, sporturi, 
excursiuni, muzică, dans și acele prietenii inseparabile, terminate 
odată cu sezonul, Fu stam complect izolată. Noi Elveţienii nu 
putem suferi invazia asta de paraziți ; dar și eu eram o natură 
retrasă, timidă, 

Mā distram privind, ascultind. Un domn tinâr brun, inalt 
pe care l-aș fi crezut spaniol, atrăgea atenţia tuturor prin deose- 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bita eleganță a persoanei, a vorbei, a manierei ; priatr'o strălu- 
cire de spirit discretă totuşi și de care el părea că nici nu-și 
dă seama, f 

In toate micile cercuri era deopotrivă amabil, corect, nu a- 
rata nici o preferință 4i era favoritul tuturor, Eu eram într'o a- 
devărată admiraţie ; nu mai Intilnisem niciodată o persoană aşa 
de perfectă; aveam impresia de plăcere conslernată pe care 
mi-au dat-o Versailles şi Florenţa. Cinta, mai ales, admirabil. A- 
cum de cînd trăesc aci în Rominia nu m'ar mai surprinde allt, 
dar atunci acel fel ciudat de a transiorma, de a transfigura prin- 
tr'o interpretare pasionată şi dureroasă bucăţi pe care le auzisem 
de atitea ori, mă uimea şi mă Incinta. Picta cu aceiaşi inlesnire 
şi era un dansator fermecător. Eu nu dansam, E singura dată 
cind, privind armonia perechilor care valsau, am invidiat acest 
amuzament, 

Dar pictam, desenam cu oarecare indeminare. Acest talent 
era mica mea mindrie inainte de a vedea schițele pe care Dom- 
nul cel distins le făcea cu o nonşalanţă de linii care reda totuşi 
admirabil caracterul peisajelor, 

De atunci ale mele imi păreau rigide, precise, nesuferite 
cu toată exactitatea lor perfectă de proporţii şi detalii. 

Aşi A vrut să mile corecteze acel artist, sâ-mi dea indicaţii. 
Dar nu indrăzneam. 

Cu preocuparea asta, timpul imi părea foarte scurt şi In- 
cepusem, aşa tăcută şi timidă cum eram,să mă apropii de dife- 
rite grupuri. Tăceam şi ascultam ce spun. De cind stam acolo 
mută, ascultindu-l şi privindu-l cu admiraţie, educația perfectă a 
pictorului meu, care şi azi tmi reprezintă ultimul cuvint al gen- 
tilomului, Il făcea să mi se adreseze din cind în cind cu un cu- 
vint în timpul conversaţiei, ușurind astfel ceia ce situația mea 
de oaspe nechemat și mut avea cam genant, Cum avea prestigiu. 
asupra tuturor, doamnele, domnișoarele imi dau și ele acum un 
scaun, un salut pe care îl primeam şi Inapoiam cu aceiaşi tā- 
cere. Timiditatea mea de atunci era aproape o infirmitate, 

Dorinţa de a învăţa secretul acelui larg, elegant „coup de 
main* in arta mea favorită, creştea pină la proporții de idee 
fixă; nu mă lăta să dorm, | 

Admirația mea se transforma uneori In plins, în ură. De 
sigur că cu era aşa greu să-mi realizez aceasta dorință dacă o 
exprimam, lreproșabilul fel de a fi, a celuilalt, nu-mi ingăduia: 


FEMEI, ÎNTRE ELE 39 
ee i ma o 0ă, 


să presupun un refuz chiar dela o corvadă. Dar eu fäceam și 
mă imbginăveam de necaz. De altfel clima nu-mi priia. Anemia 
mea lua proporții. Ameţeam mereu, și uneori leșinam. Tot ote- 
lul acum se ocupa de mine ca de o distracţie nouă, dar eu primbam 
blocul meu pretutindeni cu speranța că domnul cel elegant va 
ghici singur ceia ce vream şi nu Indrăzneam săi spun. 

Inventasem acum să mă uit la el, ca să ințeleagă, Trebue 
să-l fi mirat acea privire pers'stentă, rotundă, așa de concentrată 
uneori că mă dureau pe mine ochii şi capul. Dar ori cit spirit 
avea şi ori cit căutam să pui cererea mea în privire, nu putea 
ghici că vreau lecţii de desen. 

Otelele mari, aceste vaste sanatorii, se premenesc mereu cu 
plecări şi veniri, Într'o scară In sala de lectură, domnul meu 
şa luat adio dela toți. Pleca adouazi dimineață. Eram sigură 
că mă va saluta și pe mine; asta mă intimida şi am eşit din 
sală înainte. 

Am fost cam bolnavă zilele următoare şi cind m'am res- 
tabilit, mi s'a dat o cartă de vizită pe care o depusese „de ple- 
care" pentru mine, Cit a stat nu-i prinsesem bine pronunțarea 
numelui. Am intrebat pe director de unde era, și mi-a spus că 
e un Romin de familie nobilă, i 

Imi aduc aminte că anul acela am fost foarte rău. Con- 
sompţiune, din care am scăpat graţie patriei mele, a cărei cli- 
mă e un viatic, şi a ingrijirilor devotate. N'am mai desenat 
de atunci. 

Peste cițiva ani bărbatul meu avind citeva olerle să se ex- 
patrieze, cu l-am determinat pentru Rominia. Am trăit aici re- 
trași, cu obiceiurile noastre străine, 

Intre muncă şi casă, anii au trecut. Bărbatul meu e înmor- 
mintat aci, şi eu voi rămine tot aci"... 

Doamna Ledru lăsase lucrul pe masă şi ghemul pe genunchi. 
la lunecat pe pietre. L-am ridicat cu grabă Și i l-am oferit cu 
un gest de omagiu care li putea reaminti pe Rominul de odinioară. 

Doamna Ledru l-a pus în coșulej, a Inodat un fir şi a con: 
bnuat a lucra cu aplicație, 

Mary trăgea acum fumuri regulate, iar pe fața xiaminei 
gindurile aşternuse -o expresie de mirare plăcută, pe cind dege- 
tele ci prea. fine depânau un fir de mâtasa ce părea amet- 
tist topit. , 

Ce fel de fire curioase şi subțiri de mătase minuesc une- 
eri destinele! Cine ar fi putut crede că acel care inodase sta- 


40 . VIAŢA ROMINEASCĂ 


tornica şi simpla, burgheza şi calma existență a doamnei Ledra 
era un ghem de ibrişim albastru, ca cerul celor mai naive iluzii, 

Ea cea dintăi nu ar fi înțeles nimic, cind i aifi pus dinainte 
oglinda subconştientului, şi în mersul neted şi chibzuit al paşilor ei 
subjugaţi, rațiunii reci a necesităților şi datoriei, i-ar fi aratat un 
străin brun care, cu condeiul unei priviri trecătoare, ar fi scris 


pe această hartă astrală cu mina lui îndeminatecă, cu acel creion- 


predestinat, cuvintele <expatriere vecinică> alături de schița micu- 
lui monument unde odihnea inginerul elvețian Ledru, și lingă 
care, ca fiică vitregă a unei țări cu ale cărei moravuri nu se 
putuse amesteca, Doamna Ledru işi va avea pus de mini stră- 
ine in medalionul funerar, miniatura ei dela 24 de ani, cu coade 
groase şi „castanii împrejurul frunții şi cu singura grație a ane- 
mici şi naiwvităţii, 

Imi simți un suflet de justifiar suprem. 

Pe tronul judecății din urmă văzui venind această culpabila. 

E sigur că pentru un amor netngăduit de lege şi Biserică, 
un amor păcâlos şi culpabil înafară de căsătorie, Marceline Ledru, 
cu gindul vinovat de a regăsi pe complicele ci de crimă, a dus 
prin minciună şi tâinuire pe soțul ei în exil vecinic, l-a sepa- 
rat de patria și neamul lui, şi s'a depărtat de patria ei, de fa- 
milia ei. A dirijat prin şiretenie şi disimulare cariera lui spre 
o direcţie care reprezinta dorinţele ei culpabile. A adoptat un 
cer, un aer şi o pairie nouă pentrucă în ea trăia un străin pe 
care-l iubise nepermis şi vinovat, 

A lăsat în pămint străin corpul tovarăşului ci nedemn tn- 
şelat. A rămas mereu pervers fidelă acelei ruşinoase iubiri, ag- 
teptind moartea care prin lraudă o va aşeza alături de soţul ul- 
tragiat, lucrind kaine copiilor fară nume, copiilor ruşinei şi des. 
frtului, din ţara unde se născuse tovarăşul păcatului ochilor 
ei rotunzi. 

M'am uitat urii imprejur ca nu cumva cineva să pue la tn- 
doială cuvintele gindului meu mut, 

Ciudate jurăminte, solemne blesteme, 

Un gust coclit de vechi dureri ascunse s'a urcat în mine. 
Da, aşa ar fi apărut nelnsemnata, curata, naiva Şi inconştienta 
povestire a doamnei Ledru trecută prin vre-o prismă obtuză, 

Am ris tare şi urit. O suterință a alterat chipul prea fin al 
doamnei M. Orice atingere a râului, cit de depărtată, durea acest 
instrument prea ocrotit In cristalul sipelului de virtuţi şi orgoliuri. 

Doamna Ledru sclava unui devotament perpetuu neturbu- 


ae mA mt i aaa cn (ae 


FEMEI, ÎNTRE ELE 4i 


rat de niti o umbră, doamna  tdru, din povestea ochilor căreia 
înțelesese probabil trecătorul ce-i spun şi ce-i cer — ca, tova- 
rășa răbdătoare şi vaduva solitară — ea care ny Şiiuse nici 
că a iubit — doamna Ledru atinsă fára discernămint o lună dia 
existența ei Intreagă, de aripa sfintă a idealului — apărea după 
anume criterii Inaintea tribunalului suprem pentru crimă de 
adulter. 

Văzui cu o desgustată grijă perindindu-se spiritele inalie 
la scaunul dreptăţii. Toţi profeții şi toţi cugetăturii cu biciul lor 
nemilos şi cinic. 5 

Pe terasă soarele întors cu violență spre apus lrimelea um 
incendiu pe colțul nostru, Doamna Ledru clipi cu nemulțumire, 

Nu dură decit un minut, apoi departe pe orizontul dintre 
coline, pinze subțiri coraline se intinseră. Pe terasă capriciul lu- 
minei desenă Ja picioarele scării o cruce roşie, MA liniştii, 

Doamna Ledru cu coroana ei de coade şi micul ci chip 
neinsemnat şi anemic, ținea ramura iertărilor şi palmul celor a- 
leşi, din minele dulcelui Christ atot Inţelegătorul, 

Servitoarea cu o manta uşoară veni spre Mamina. Şio re- 
zemā pe scaun. Nu mi-e frig. Nu! — zisei — dar mie uneori 
îmi place să-mi fie frig. Mary se întoarse cu totul spre mine, 
şi mă privi cu ţigara în dinți, ca pe un animal de speță 
bizară .. 

Frigul conţine posibilitatea de a te încălzi, are deci pers- 
pectivă asupra fericirii, pe cind -caldul, șia extenuat puterile 
binelui 

Mary scutură scrumul, cum şi ar fi scuturat disprețul, pen- 
tru ce socotea ca drept paradox artistic, 

— Firul de lină mai regulat ca brațul unei maşini, se opri 
din mersul lui inexorabil. 

Ironia lui Miss Mary mă angajă într'un supliment de ex- 
plicaţie. — E foarte simplu, răspunsei țigării ei sardonice. Cind ţi-e 
irig vrei o desmerdare, o Imbrăţişare, o Impreunare, braţele cài- 
durii, vrei o haină, un şal de lină, ceri, dorești ceva. Şi dim- 
potrivă, la cald, pierzi şi arunci, 

Miss Mary edificată asupra ireductibilei legâturi dintre vis 
şi realitate, pāru vindecată de ironie, 

Acul Doamnei Ledru iși luă oficiul, după ce stăpina lui se 
înfâșură prudent Intr'o pelerină de lină de cămilă. Mamina Imi 
suridea delicios. 


Pa 
42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Am suris şi eu, Mai spusesem cuvintele astea cuiva, mai 
impărtășisem sensația asta... Şi m'am invâluit în calda broboa dă 
de lină moale și subțire a amintirii prietenești. 

Pe terasă, unde soarele acum era o minglere fugară şi 
umbra Își aşternea nuanțele ei suprapuse, tăcerea era plină de 
vorbe ușoare ce se pregăteau să sboare, moi ca trecerea sca- 
melor de fulgi. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


„E —dp ine Para 


Mini tza ui: daci sia ateu Com fila apa ae 


Biografia lui B. Conta 


(Urmare) 


Adăugiri şi iadreptări. 


Prielenii şi admiratorii lui Contu.—In laşi Conta a locuit 
mai întătu într'o casă din strada Hotinului, cu o grădină nestir- 
şitä, dar cu o intrare fără multă aparență. Anul urmâtor s'a 
mutat în strada Cişmeaua Pacurari, Nu ştiu numerele caselor, 
dar le recunosc, deşi grădinile au dispărut și păreţii s'au tupilat. 
După uctia în strada Anastasie Panu. In nişte case ale Statului, 
care se inchiriau la licitație, iar In 1879 in Sărărie, casele Co- 
lumb, apartamentul de sus. La 1881 Conta se stabileşte in Bu- 
cureşti, mai întâiu la otel Capşa, intr'o cameră din etajul I, apoi 
în strada Stella No. 6, unde se stinge, 

Amintirile mele personale sint mai ales din ultimile două 
locuinţi din laşi. Odată mutat la Hucureşii, eu nu l-am văzut 
pe B. Conta decit In sicriu, 

Până la 1879 Conta a trăit retras, Eşea foarte puţin, iar 
in zilele cind avea curs la Universitate, sau Intrunre la Juni- 
mea, nici nu primea pe nimeni. În schimb in celelalte zile, de- 
la zece dimineaţa şi până seara tirziu, era la el un du-te-vino: 
neintrerupt. Cei pe care i-am văzut mai des în casa lui, eraus 
Tasu, Pogor, Panu, Lambrior, V, Gheorghian, Caragiale, Naum, 
Hogaş, avucaţii Pandele Zamârescu, Bejan, Gr. Macri, Roiu, fra- 
ţii Şendrea, artistul C. Stehi, profesorii C. Cobălcescu, Dimitres- 
cu-laşi, Culianu, M. Pompiliu, Dospinescu, Beldiceanu, |. Ne- 
gruzzi, Creangă, Eminescu, general Dabija, și 'n genere toată 


Junimea afara de coriteii : d-nii P, P. Carp, Maiorescu şi Alec- 
sandri, 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Creangă care era prieten cu latul lui Conta. de pe vremea 
“cind se găseau amindoi la biserica Bărboi, „marele mincău* cum 
li ziceau prietenii nejunimişti, sosea foarte adesea în preajma 
prinzului : să lie sigur că găsește și pe tată și pe fiu! 

— C, C. Vasilică, am venit şi eu cu prostii de-ale mele, 
să vezi şi maătâluță ce scotală-i de ele*, Şi 'ndata adânga: 
„poi eu am nimerit-n ca proslu... las câ vin ahădata“, Pană 
ce Conta zicea: „Lasă, Domnule Creangă, stäm mai IntAiu la 
masă şi după aceia cetim“, Şi aşa se facea. 

Poate că ajutorul lui Conta să se fi redus la ortografie şi 
punctuație ; poate să fi fost numai indemn; dar fapt e că tot ce 
Creangă a cetit în Junimea a trecut mai întăi pe la Conta. A- 
cest lucru mi l-au afirmat şi tatăl meu şi sora mea şi Pr. Ena- 
chescu, $ 

Dar in 1851. cind Conta fu nevoitsă se retragă d'n minis- 
ter din pricina protestelor impotriva proectului său de lege, cine 
făcuse mai mult târăboiu? Cine alergase mai pâtimaş prin toate 
ungherele ca s'adune iscâlituri ? -Creanga ! Şi totuşi de îndată 
ce allă că B. Conta e în laşi, avu curajul să se "nființeze-—tot 
in preajma mesei. Mai blajin ca oricind, cu “aceiaşi cAutătură 
unsuroasă care simula umilinţa: — „Bine ai venit sănâtoşel c, c. 
Vasiiică !* şi-şi lreca minile respectuos, respectuos... 

Conta la poltit la masă, dar i-a vorbit foarte puțin. Sora 
mea, revoltată, pe cind Il petrecea la eșire, i-a zis-o de-adreptul : 
„Uite, Domnule Creangă, după cele ce ai făcut, parcă n'ai mai 
avea ce câula pe la noi“, 

Şi aşa s'a isprăvit prietenia cea mare. 

Pictorul Veruzi, venea la orice oră,-- Conta dăduse ordin 
să nu-l supere nimeni, — şi lua din garderoba acestuia tot ce-i tre- 
buia. Pentru dinsul Conta a piătit în nenumărate rinduri o 
Spunea câiră tatăl meu, cind incepu a-l plictisi lucrul —şi abe 
namentul la restaurant şi hainele la croitor. După spusa mare- 
lui Caragiale, Veruzi nu era singur care făcea Imprumuturi d 
fonds et înlere!s perdus dela Conta, mai erau : prozatori, poeţi, 
compozitori, politiciani şi alții., 

, Cu Eminescu prietenia a rămas mult mai ceremonioasă, 
Mi-aduc bine aminte de marele nostru poet, cum l-am văzut 
intăia dată, M'au izbit pletele lui negre, prea unsuroase, după 
părerca noastră a copiilor, şuba enormă cu guler de vulpe, şi o- 
chii lui grozav de negri. À 

„După plecarea poetului, unul din copii vom fi avut o pur. 
tare ireverențioasă, nu ştiu: — „Ce inseamnă asta, copii? Se 
poate? Dar şiiţi voi cine e acesta ? Țineţi minte: acesta este 
Eminescu, cel mai mare poct romin !* > 

o Și! asta se petrecea pe vremea regalității nediscutate a 
lui Alecsandri, prin 1875— 76, €ind despre Eminescu nu credea 
nimene mare lucru, nici macar poetul insuşi, 

Grozavă prietenie a fosi cu Panu, sora mea era şi ca pri- 

elenă cu nevasta dintâi a lui Panu, OJatā pe cind se vorbea 


BIOGRAFIA LUI B. CONTA 45 


în casă despre dinşii, eu de colo ne 'nirebată: „in locul matale, 
eu n'aș primi in casă pe Panu: prea seamănă a cine care 
muşcă pe la spate“, 

Apreciare de copil... 

In „Amintiri dela /unimea* Panu iși fave o plăcere să. 
abunde in erori asupra lui Conta. Spune bunăoară că acesta 
se pregătea de concurs prin 1874, cind se intursese din străină- 
tate ; câ la această dată locuia in Sărărie; că la „Junimea* a 
intrat tirziu de tot, prin 1879—80)); că prin 1874—75 i-a ce- 
rut lui Panu un volum de Spencer „despre care muuzise încă“, 
iar doi ani după aceia —băgaţi de seamă, vă rog, nuanţa !!— 
dinsul a scris etc, ete. °) 

Conta a lost numit la Universitate în 1872_— decretul există 
și la noi—a locuit în Sărârie între 1879—1881, a intrat la „Ju- 
nimea” în 1873—după o scrisoare din 1915 a d-lui lacob Ne- 
gruzzi adresatà mie-—şi a publicat întăia sa scriere filosofică în 
1875. In privința legăturii cu teoria lui Spencer, pasajul lui 
Panu trebue confruntat cu acel al lui Rosetti Tescanu. Şi Tes- 
canu și Panu au fost prieteni de-ai lui Conta; nu poate unul f 
bănuit de parțialitate mai mult decit celalt. 

„Vechii colegi ai lui Conta n'au uitat acea faimoasă con- 
ierința in care el schiţa in linii mari sistemul quasi-spencerian 
pe care avea să-l expue după zece ani: evoluția universală on- 
dolitormă a plantelor, a ammalelor, a omului, a societăţilor, a 
pâmintului, a lumilor, totul din propriul său avut, fără să cu- 
noască nici de aproape uici de departe pe maiştrii evoluționis- 
multi modern,  De-aitmintrelea în 1867 Spencer nu era tradus. 
in franțuzeşte, iar Conta nu invâţă englizeşte decit la Anvers în 
1870—71*. 

„Amintiri din Junimea” nu este o lucrare istorică, ci una 
literară, iar literatura, după definiția lui Emile Zola, pare mi-se, 
definiţie admisă şi de G. Panu, este: „adevarul trecut prin 
prisma personalității scriitorului“, adecă raza de lumina deviată 
și alterată potrivit insușirilor prismei, sau, faptul obiectiv deviat 
și alterat potrivit Insușirilor intelectuale şi morale ale scriito- 
rului. 

Scena dela Buch In care Conta ar fi exclamat: „mă, Ve- 
rozi, tu nu știi cit aș da eu să fi zis cuvintul care l-ai zis tu“, 
scenă cu care Panu vrea să arâle că şi Conta ar fi avut ceva 
de invidiat dela Panu şi Veruzi, anume spiritul —mie una Imi 
spune cu totul altăceva, Nu mai vorbim de cazul cind vorba 
lui Conta ar Îi fost o ironie... 

Ca nu va fi fost de duh Conta, tot cee cu putință ! Nu le-o- 
fi avut omul pe toate ! Dar noi, familia, nu ştim să fi invidiat. 
Conta ceva pe lumea aceasta: nici mărire, nici avuţie, oricum, 
mai reale decit spiritul lui Panu... Sau poate că Panu prin spi- 
rit înțelegea pe cel practic... 


1} Veni pagina 136, vol. IL 
2) Veri pagina 182, acelaşi volum. 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lată cum Imi explic eu scena dela Ruch. Conta era om 
delicat, subțire. El ajuta pe Veruzi. Temindu-se să nu-l jig- 
nească, să nu-l umilească, căuta să-l ridice tn proprii lui ochi, 
exagerind valoarea vorbelor de duh, —că doar atita avea şi bie- 
tul Veruzi! A 

Cum ar fi dus Conta modestia până acolo, ca să nu-şi simtă 
superioritatea asupra lui Panu şi Veruzi ? „he 

” Cind Panu s'a intors din străinătate, — unde fusese trimis de 
d. T. Maiorescu, amănuntul trebucşte reținut, fiind că-şi are im- 
portanța lui,—n'avea nici o carieră, Conta, ministru în cabine: 
tul lui loan Brătianu, li incredință direcția unci gazete din laşi. 
Se 'nțelege că dacă-i dădea fondurile, avea să-i lixeze şi direc. 
tiva, Ei bine, scrisoarea trimeasă pentru statornicirea politicei 
de urmat, Panu... a dat-o ziarului „Timpul“, iar lui Conta, la 
izbucnirea scandalului pe tema acestei scrisori, i a spus că Emi- 
nescu i ar fi „lurat-o* din palton într-o noapte, etc. Conta a cre- 
zut şi a răcit prietenia cu Eminescu. 
a Cind acesta a inebunit, puţină vreme mai tirziu, V. Tasu 
s'a dus la Mărcuţa să-l vadă. Toată vremea nu spunea decit a- 
tt: „ticălosul de Panu! m'a stricat cu Conta. Auzi? Să fur eu 
scrisori din palton... M'a stricat cu Conta, ticălosul de Panu!* 

Acestea toate le ştiu dela V. Tasu. 

Foarte strinsă prietenie era şi cu dr. Taussig, ceia ce dovedeş- 
te, odată mai mult, că lupta lui Conta Impotriva impămintenirii E. 
vreilor in massă, nu era dusă pe tema urii de rasă, nici acea a deose- 
birii de religie, ci pe convingerea obiectivă, că Evreii, cu psihologia 
lor specială, datorită desigur umilinţei la care au fost supuși atitea 
veacuri, cu tendința lor de a se solidariza între dinşii şi numai 
între dinșii, cu numărul lor copleşitor laţi de populaţia băşti- 
nășă, sint o primejdie pentru ţara rominească. Dovadă, pirghia 
pe care leo intinde In redactarea pe care o dă dinsul articol, 7 
-din Constituţie, pirghie menită a asigura şi asimilarea lor insă, 
nu numai Incetățenirea In mare număr, cum ar voi-o dingii ! 

Intre hirtiile råmase dela Conta găsim un proect de redac- 
stare a art. 7. Atragem atenția asupra punctului € din condițiu- 

nile care dau dreptul la impămintenire. 

De altfel cu 30—40 de ani în urmă, nu cred să fi existat in 
Rominia ura de rasă. Evreii erau primiți în toate casele, rela: 
țiile sociale şi chiar căsătoriile între Evrei şi hRomini erau lu- 
cruri indestul de obişnuite, dovadă atitea familii romineşti, foarte 
onorabile, care se trag din Evrei trecuţi la creștinism, 

Tatăl lui Conta, antisemit din instinct, vedea cu ochi răi 
şi prietenia cu Taussig şi ingrijirea medicală pe care acesta o 
“dădea citeodată fiu.su. 

Cind B. Conta se afirmă ca antisemit, Taussig, în numele 
comunităţii evreeşti din laşi, ti oferi 100.000 lei, ca sā lipseas- 
„că, —boala ti oferea prilejul, - dela Camera Conta, fară să se Infu- 
Ai; „Socoteam că mă cunoşti; ia-ți banii şi sà nu mi vorbeşti 


BIOGRAFIA LUI B. CONTA 47 


niciodată despre această incercare, dacă vrei să te mai consider 
ca prieten“. > 

— „Eşti un prost!* sbieră Taussig. „In loc să iei banii 
şi să le duci să-ţi cauţi de sănătate, te arunci singur la peire. 
Şi pentru cine ? Pentru niște dobitoci care nici pe tine nu te 
ştiu preţui, nici nu ştiu despre ce-i vorba !* 

Dr. Taussig a oferit bani soru-mea, apoi tatălui meu, nu- 
mai să găscască ei mijlocul de a opri pe Conta dela şedinţe. 
Refuzul soru-mea a fost ceva mai sgomotos, iar al tatălui meu, 
brutal de tot. Dr. Taussig nu s'a lasat pare-se, bătut. Profitind 
de faptul că B, Conta nu ştia incă despre incercările cu ceilalți, 
care la rindul lor nu cunoşteau propunerea făcută direct, şi con- 
tinua să-l primească In casă, i-a administrat nişte inhalafii aşa 
de hazardate, incit i-a provocat o hemoptizie una cu moartea, A- 
cum Conta trebuia să lipsească dela Cameră! Şi totuşi n'a 
lipsit... 

Făcut-a intenționat dr, Taussig? Eu nu cred,—talăl meu o 
credea, 

Un prieten și sincer şi demn a lost V. Tasu. La moşte- 
nitorii acestuia se găsesc parte din volumele de care B. Conta 
se slujea la cursul de Drept Civil, oferite de Conta insuşi. După 
spusa acestuia, Tasu era pe atit de savant pe cit de modest 
şi de cinstit. 

Despre prietenia alectuoasă a marelui loan Brătianu, cu nu 
pot şti mare lucru. Ea s'a manifestat după strămutarea la Bu. 
vureşti, O scrisoare, răväşitā printre hirtiile de afaceri, prin care 
este invitat la Florica, semnată de cătră toți membrii familiei, 
dovedeşie cu prisosință şi dragoste şi stimă nețărmurită. Pe 
marele om de Stat l-am văzut in laşi de două ori in casa lui 
Conta. Anecdota asupra stabilirii raporturilor dintre dinşii, e au- 
tentică, o ştiu dela latāl meu. Cind marele loan Brătianu —şi ce 
insemna puterea lui pe acea vreme ?l—a trimis vorbă lui Conta 
că doreşte să-l cunoască, acesta a răspuns simplu: „mă simt 
foarte fericit... L.ocuesc strada cutare, numărul cutare“... 

Şi marele Brălianu... a venit strada cutare, numărul cu- 
tare... 

Pe cind era in Bucureşti, Conta scrie odată cam urmâtoa- 

rele : „Brătianu şi cu mine ne prezintăm la un concurs: el cu 
merele crețeşii din Muntenia, cu cu cele domneşti din Moldava. 
Juriul, d-na Brătianu cu copiii şi ceilalți membri ai marelui par- 
tid (aceasta cra cenumirea familiei sufleteşti a ilustrului barbat, 
în ea intra şi Conta) se întrunește Duminica viitoare la Florica. 
Vezi de-mi trimete tot ce-i mai bun: e vorba doar de cinstea 
Moldovei“, 

Prietenii care au dat lvi Conta ultimul sprijin sufletesc, ul- 
timele servicii şi ultimele mingleri, care au contribuit-— deşi in 
proporții osebite şi deci cu rezultate foarte inegale—la cristali- 
Zarea amintirii lui, au fost d-nii Dimitrie Rosetti-Tescanu şi Va- 
sile Livianu, Intre dinşii s'au impârții de câtră tatăl meu şi bi- 


45 VIAŢA ROMINEASCĂ NE, 
IOE M II RE E i arena rr PR SĂE RE S  c 


blioteca — din gindul pios ca volumele să nu se irosească prin- 
tre librari— şi manuscriptele. Cel dintăiu a luat tot ce se referea 
la filosofie, cel de-al doilea, tot ce privea dreptul. Amindoi işi 
luaseră obligația de a publica opera inedită a dispărutului, - i 

D. Roseni, odată apărută ediţia franceză, a inapoiat fami- 
lieci manuscriptele (Metafizica şi Primele principii care alcă- 
tuesc lumea). Eu, tn numele ei, le-am dăruit Academiei ro- 
mine. Un manuscript Origine des, Espèces, In limba franceză, 
precum şi scrisorile lui Conta câtră d. Rosetti au fost mistuite 
de incendiul care a distrus conacul din Tescani, în ziua de 7 la- 
nuarie 1907, 

Domnului Livianu, că nu s'a ţinut de cuvint şi na publi- 
cat lucrările de drept, nu-i putem face o vină O fi avut omul 
nevoile şi necazurile lui! Dar căa păstrat manuscriplele, chiar 
după ce ajunsese la convingerea câ nu va face nimic, câ are- 
fuzat să le restitue familiei, care, orice s'ar zice, avea singură 
dreplul de proprietate, zădărnicind astfel orice incercare de a da 
publicului scrierile lui Conta In vremea cind ele aveau şi o va- 
loare de noutate -— pentru acest pacat eu nu-l voiu ierta nici 
odată şi nu-l va erta nime ! 

In mai multe rinduri i-am oferit să suport toate cheltuelile 
` publicațiunilor pe care le ar fi putut face. l-am oferit, pentru o- 
rinduirea materialului, munca Unărului Tasu, un licenţiat strălu- 
cit al Facultăţii din Bucureşti, fiul prietenului V. Tasu, apoi a- 
cea a lui G. Kernbach, D. Livianu avea numai să supravegheze 
şi să călăuzească... 

in 1906, Academia Romină t) reprezentată prin energia d-lui 
Dimitrie A. Sturza, la care apelasem vu în disperare, obține de- 
la d, Livianu citeva volume adnotate, citeva însemnări de drept, 
cileva cacte de studii de ale lui Conta student şi citeva scrisori 
adresate acestuia cu prilejul publicării volumului „Teoria Fata- 
lismului*, 

Aceasta este donația pentru care i se aduc d. Livianu mul- 
{umiri intr'o şedinţă publică din 1906. 

Dat-a d, Livianu tot ce a primit în 1882? 

Nu afirm nimic, intreb! 

O scrisoare a d-lui Livianu, din 1890—o am la dispoziţia 
oricui— spune: „în afară de manuscripiul de Metafizică, eu nu 
mai am nimic din scrieri'e filosofice, căci imprumutind operele 
pe care le posedam, am rămas fără dinsele*, 

D. Livianu imprumuta... manuscripte !! 

La atita nesocotință cu ce puteam riposta? Cu violenţa 
legei? Primejdia pentru manuscripte devenia cu atit mai mare. 

O ultima incercare să reintru in posesiunea materialului in- 
ctedințat d lui Livianu, am lăcut-o în chiar iarna aceasta. lată 
ao răspunde fiul al doilea, d. Virgil Livianu, In numele tată- 
ui säu, 


1) Vezi scrisoarea de donație din fruntea manaseriptelor de filosofie. 


BIOGRAFIA LUI B, CONTA 49 
obor n Artei need edi ES So PESE Su a E: 


„Tatăl meu nu mai posedă dela B. Conta decit scrisorile 
personale ce acesta i-a adresat, care sint proprietatea excluzivă 
a lui, Toate, dar absolut toate manuscriptele, precum şi tot ce- 
ia ce mai poseda dela B, Conta, le-a depus, precum bine“ știți 
(„acest accent de impaciență e nostim !) la Academia Romină, 
dela care posedă și scrisoare de mulțumire şi primire“. 

Scrisuarea e datată din 25 Martie 1915. Luăm act de dinsa 
şi deci şi de declaraţia că familia Livianu nu mai are nimic dela 
Conta. 

Donaţ:a Livianu se face în 1906, 

Academia, vorbesc de Academia Romină, pune tot acest 
material neorinduit la dispoziţia publicului, deşi nu-l inregistrea- 
ză decit în 1913—la intervenirea mea. 

Râmas a intactă donația lui Livianu, aşa cilă a lost? 

Nu afirm nimic, intreb! 

Fără de noroc In viaţă, şi după moarte Conta tot fAră de 
noroc | 

In atară de d, Rosetti-Tescanu, al cărui nume îl rostesc cu 
cea mai mare eviavie, ln alară de d. Livianu, de abia ciţiva ti- 
neri care så cerceteze opera lui: d-nii Raădulescu-Pogoneanu, 
dr, Zosin, dr. Gusti, Cuşălţeanu, Băiănescu, N. Săveanu, V. Sera- 
ba, T. Brăileanu şi redactorii „Cuntemporanului”. lar editurile, fa- 
cuie în scopul excluziv al speculei, tot cu oameni fără nici o pregă- 
lire în specialitate şi fără nici un respect pentru munca pe care nu 
o pricepeau | Şaraga din lași a scos 25000 lei cu o ediţie po- 
pulară— poate vulgară vroia să-i zică—plină de erori. Un spe- 
culant de amintiri a vindut 5000 exemplare a 3 lei, dintro bro- 
şurică pe care, din precauție, n'a depus-o în librării, C. Sletea 
din Bucureşti, desface o biogrelie falss intrun volum intitulat 
lără rost „Opere Compleete de V. Cania*. ; 

După moartea tatălui meu, cind, prin renunțarea fraților, 
am rămas singura moștenitoare a dispăruților, redactorii „Cons 
lemporanului* „admiratori ai lui Conta“, au stăruit să cedez lui Ig, 
Haimann, editor din Bucureşti, publicarea operei filosofice com- 
plecte, în limba romină, Aveam 21 de ani, Contractul l-au fä 
cut admiratorii lui Conta“, cu am iscălit, Am dat lui Haimann 
textul din „Convorhiri* al „Teorici Ondulaţiunii“, şi pe acel al 
„Teoriei Fatalismului“, acesta din urmă controlat după ediţia 
iranceză şi cu o serie de notițe in apendice, după adnntările fä- 
cute de câtră Conta pe un volum francez, La acel text lucra: 
sem clieva luni, Nu l-am mai văzut! 

Haimann ținea Insă ca publicarea să inceapa cu operele i- 
nedite, D. Rosseti, cu drept cuvini, vroia ca acestea să apară 
mai întâiu în limba franceză, Din această pricină Haimann n'a 
vroit să mai publice, „admiratorii“ licuseră un contract prin care 
eu nu | puleam sili şi pe care nul puteam rezilia, şi astfel am 
stát toți cu minile legate până la implinirea celor zece ani 


4 


Da Ani e ral ii ME it e E o ci ASEE >. 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dela moartea autorului. Adouazi, Şaraga işi aducea în piață 
pace PE punct luminos în acest traiu lără de noroc al 
lui Conta! Prietenia cu d, Rosetti-Tescanu. Cu o duioşie de 
irate, cu o admiraţie pe care numai mentalitatea sănăloasă a an- 
ticbităţii a ingăduit-o, d, Rosetti a tradus In franțuzeşte şi apu- 
blicat In editura F. Alcan din Paris, două volume : Bazele Me- 
jafizicei şi Teoria Ondulaținunei. La.cel din urmă a obținut o 
prefață de Büchner şi a scris o biografie, după datele lui Livianu, 
Pentru dragostea-i admirativă, pentru munca lui evlavioasă, d. 
Rosetli-Tescanu nu poate [i răsplătit decit cu recunoştinţa intre- 
gului neam rominesc. 


O Legendă.—Pe ce se Intemeiază legenda că B. Conta a 
trăit In mizerie? Jn discutarea ci sint de deosebit trei puncte: 

1) Cind s'a putut petrece faptul; 

2) Cărei cauze s'ar datori ; 

3) Care sint dovezile pe care se sprijină afirmarea că a 
existat, P Pie 

Să fixăm mai întăiu limitele vremei cind mizeria ur fi pu- 
dul avea loc: vorbim, doar de un om, care a jucat şi un rol 
politic în țara rominească ! € 

Dela 1546-58 Conta trăeşie în casa părintească, Tatăl 
său e institutor, protopop, agricultor, negustor de cai de rasă, 
In asemenea gnspirărie, ce să caute mizeria ? 

Dela 1864—71, elev, apoi pedagog la acelaş liceu, student 
în străinătate, trăind în vâzul tuturora din banii părinţilor sau ai 
bursei. 

Dela 1872—1882 Conta e profesor la Universitate, advocat 
de mina întăi, deputat, ministru, membru la Casaţie, 

In toți anii arătați Conta isi are viața asizurală : sarac e 
una. în mizerie, alta. Rămin anii din 1859—1864 şi dela 1871— 
1872, Din acest răstimp iată ce ştim pozitiv. 

Matricolele Liceului din laşi, dupa cum am aratat și mai 
sus, Il inlățișcază ca elev pănă la 1862, Pentru ultimii trei ani, 
avem mărturia colegului de clasă şi de bancă, à. D. Lupu, cu 
care-și Inväfa zilnic lecţiunile, copil cu părinți chiaburi Şi care 
se ngrijeau de aproape de fiul lor, că „V. Conta stilea lu o 
gazdă şi deşi băel sarac, nu era în mizerie“, 

In 1863 Conta e in teatru, suflor şi actor, ciştigind 57 lei 
pe lună, 

Vra să zică viața cu adevărat grea e din primăvara lui 
1663 până în Septembrie 1864, cind se reintoarce la Liceu. 

Dar dacă scotocim en cu an, lună cu lună, zi cu zi, viața 
tuturor oamenilor noștri de vază, la ciji n'am găsi momente a- 
semänäloare $ 


N ea a n rA ce mau e ha PEREA" 1... 
REET AT E T TA al. a Ei e etică a ret a 


BIOGRAFIA LUI B, CONTA 51 
Å= OA 


Recunosc, o săptămină de lipsă ajunge omului să moară! 
Dar și un an sau doi dintr'o viață de 36, nu îndreptățește for- 
mula comodă şi n=dreapiă In generalitatea ei: „a trăit în mizerie“, 
şi nu îndreptățește ca o nesocotință din copilărie, ori a cui ar fi 
ea, să slujească la caracterizarea vieţii intregi a omului harnic, 


vrednic şi demn, care a fost dinsul, Căci asemenea formulă ge- "> 


neralizatoare e o insultă pentru cine n'a lost nici infirm, nici i- 
diot, nici leneș, nici Injosit, nici vicios! Nu trăim doar în țări 
unde -pentru muncă cinstită să nu mai existe loc. Şi e salba- 
tecă ironia soartei, ca acest om, scrupulos şi cumpatat, mindru 
de cinstea şi neatirnarea lui, de chibzuiala şi cumpânirea lui, 
care a asigurat cu cariere pe toți fraţii lui, pentruca nici unul 
să nu fie silit a cere sprijin cuiva, —şi 'n această privință i s'a 
respectat dorința cu sfințenie!—ca acest om, zic, să inspire 
posterităţii compătimire, numai din greşala unuia sau altuia... 

In Septembrie 1871, cindi se suprimă bursa, Conta se sta- 
bileşte în Gand, unde viața e mai eftinä și unde trăeşte deocam- 
dată din banii pentru Intoarcerea în țară. Işi pregăteşte docto- 
ratul în drept. In Octombrie Incep simptomele ftiziei. Doctorii 
il trimit la Pisa. Aci t găsește d. Livianu şil împrumută cu 
bani, pănă la sosirea celor ceruti familiei. 

Un student care rămine fără parale nu e o intimplare toc- 
mai nouă, dovadă prosperarea „Munţilor de pietate“ și rău a fä- 
cut d. Livianu că a dat ajatorului său asemenea proporţii 1... 

[airo scrisoare a d sale cătră soră-mea, d, Livianu întreabă 
„dacă suma de 590 galbeni pe care Conta a primit-o in Pisa, pe 
cind era student, era dela tatăl său, sau dela vre-o rudă“, 

Răspansul a fost că era dela tata, 

Vra să zică d, Livyanu știe că B. Conta a primit dela fa- 
milie 509 galbeni şi că numai până la sosirea acestora a avut 
loc lipsa de care vorbeşte în biografie. 

De altiel cum ar fi putut Conta să stea o iarnă fn Pisa, 
să se 'ntoarcă in vară la Bruxelles, pentru doctorat, și să vie în 
țară, numai cu ajutorul d-lui Livianu, care şi d-sa nu era pe a- 
tunci decit tot student, 

De ce Conta a pierat din Gand inainte de a avea banii 
trebuitori ? Poate din teama ca boala să nu se înăsprească în 
clima umedă a Belgiei. Poate pentrucă cerind bani pentru 
călătorie, trebuia să spue adevârul, anume că e bolnav, lucru pe 
care l-a tăinuit pănă la intoarcerea în țară. Poate fiindcă ştia 
pe mama pe moarte, 

Repet: rău a făcut d. Livianu căa pus bazele legendei care 
învâlue numele lui Conta. 

Şi ce lesne a prins aceasta legendă t 

Bogaţii au îimbrățişat-o fiindcă dinşii nu concep să se poată 
trăi lesnicios și demn, fără bani mulți... mulţi... Necinstiţii. ca 
Să li se erte matrapaziicurile... Au admis-o rivalii, ca să-şi simtă 
macar aceaslă superioritate asupra lui, aceia că nu ştiu ce-i ne- 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Ba VIAȚA ROMINEASCĂ EA 


voia... Au admis-o prietenii, ca să-l compălimească şi să-l iu- 
Dec Coat a trii greu ?—Ca cei mulți t... Bogaţii din naş- 
tere și oamenii cu noroc şi escrocii indemănalici sint incă o 
mică minoritate pe lume, „A trăit însă cinstit şi demn,—cum 
ulți ! 

se aere: sărăciei inerea a lui Conta, de ce nu se pune 
i tă bogăţie morală 

2 eul aa ale acestei legende sint deocamdată două : 

1) Compătimirea publicului romin și convingerea lui că 
dacă a exclamat odată sau de rouă ori: „bietul Conta ! aia 
plătit pe de'a 'ntregul datoria faţă de dinsul. Pentru tot be pe 
gul de daruri firești, pentru toate virtuțile cetăţeneşti, excepfiona e 
in fara moravurilor orientale, citeva dramuri de milă... Nu vine 
pia insinuările perfide ale Evreilor, rămaşi dușmanii lui neim- 
păcați, care incearcă să explice lupta dusă de Conta în chestiunea 
art. 7 din Constituţie ca o contrazicere de neințeles, ca o dovadă cel 
puţin de incoherenţă. Aceste insinuâri, care se repetă de mai 
multe “decenii, s'au cristalizat Instirşit, prin condeiul celui mai 
autoriza! intelectual evreu din țară, 1) intro afirmare precisă: 
„creerul lui Conta se va fi resimţit de mizeria in care dinsul a 
trăit... aşa ne putem explica ideile lui... etc. Dr. Zosin care e 
un psihiatru distins, ar face bine să inireprindă acest studiu”... 

Viaţa de mizerie nu pulea să aibă ființă decit In două i- 
poteze :; 

a) sărâcia părinților, 

b) exnismul exagerat al tatălui său. 

Cea dimtâi cade dela sine, am vâzut că tatăl lui Conta nu 
era om sarac, D-nii Livianu şi Tescanu nici nu susțin, după 
ch știu, decit pe a doua, PE ve | ) 

Ca tatăl lui Conta nu va fi lost un părinte duios şi devo- 
tat, se poate. Toată atitudinca lui B. Conta însa, fața de tatai 
său, nu dovedeşte decit afecțiune. S'ar putea să nu fi păstrat 
nici un resentiment împotriva aceluia care se făcuse vinovat de 
ruinarea sănătății lui? Să-şi fi stapinit Conta pănă Intr'atita a- 
cel reseniiment!  Purtarea lui să nu fi insemnat afecțiune, ci 
generozitate, uitare, ertare? Dar atunci cu atit mai vinos, sin- 
tem noi dalori să ertam! Singurul omagiu de adus unui dis- 
părut este săi respectăm vroinja. Dece s'ar face d. Livianu 
răzbunâtorul unui em, cre n'a vroit să fie răzbunat! ? 

Ca d. Livianu a faurit legenda farà săi calculeze urmările, 
poate chiar fâră să bage de seamă, şi că a făcut tetul cu bune 
intenţii, nu se tndocste nimeni! Dragostea lui pentru prictenul 
pe care-l vedea sbătindu-se in phiarele boalei, admiraţia pentru 
această inteligență mare, care se perdea din simplă neprevedere,,. 
din simplă nesocoiință | .. 


1) Vezi „Opinia“ din Ieşi, No. din 17 Nosmbrie 1913, 


BIOORAPIA LUI B, CONTA 53 
aF DCR Ni Marei EI A a 


Afirmarea d-sale scrisă cea mai tare este următorul pasaj: „Ca 
să-şi poată cineva face o idee justă despre valoarea lui B, Conta 
nu este destul a-i ceti operele filozofice. Trebue a cunoaşte bine 
suferințele şi mizeriile prin care a trecul din wrista copilănei 
şi pănă la moarte“, 

Cuvintul „mizerie“ nu insamnă aci lipsă. Un analfabet 
singur l-ar lua cu acest înțeles. La plural el insâmnă neajun- 
suri, necazuri, greutăţi de tot felul, nemulțumiri, care pot fi da- 
torite şi boalei şi muncii prea mari şi mediului, puţin cioplit, în 
care a fost silit să trăiască, şi trădărilor prietinilor, de care n'a 
fost scutit .. 

După moartea lui Conta, d. Livianu urmează timp de cițiva 
ani o corespondență regulată cu sora mea: cere amânunte pen- 
tru biografie, dă seama de tot ce aude despre cel dispărut. 

In fiece scrisoare el nu uită să trimeata cele mai afecluouse 
saiulări tat. lui lui Conta, iar intruna descrie cù o mulțumire 
fără margini, cum, cu amănuntele date de d-sa, d. Rosetti are 
in Cameră o izbindă strălucită : „depulații în unanimitate au 
volal urgenţa“. 

Urgenţa pentru ce ?—Pentru o pensie Viageră tatălui lui 
B. Conta, Şi cine se sbuciumă ca sâ i-o asigure ?—d. Livianu, 
Ba nici macar nu era sarac taiăl lui Conta, motiv pentru care 
proectul nu trece mai departe. E drept că rude indepărtale se 
insârcinaseră să ia in numele lui ceva acompturi... 

Şi totuşi imedial ce tatul lui Conta moare, d. Livianu tri- 
mite familiei spre publicare o biografie în care Il zugrăvește ca 
pe un adevărat monstru... Biografia a fost, se 'nțelege, refuzată, 
până ce nui Sau făcut simțitoare amendări!), 

Vine întrebarea : crede d. Livianu in faptul pe care cel din- 
tăiu l'a aruncat în public? Atunci cum de trimite limp de pa- 
tru ani dovezi de considerație aceluia pe care-l socoate ma- 
rele şi unicul vinovat? 

Nu crede ?7—Atunci dece aruncă invinuiri atit de grele ? 
Căci toate afirmările din biografia d-lui hRosetti-Tescanu, sint 
toate dale de câtră d. Livianu, Care-i este psihologia ? Intenţii 
bune?  Impresionabilitate? Bunătale de inima ? Cuget setos 
de dreptate ?— Netăgăduit! Dar şi ce impulsivitale și cită lipsă 
de control asupră-şi! Citā lipsă de scrutare... Şi ce păcat de 
bietul Conta! Ce păcat, 


Dar să presupunem că faptul a existat şi că legenda eun 
adevăr, 

Ce ciştigă lumea exploatind asemenea spuse ? Ce foloseşte 
prelucrindu-le, preschimbindu-le, amplificindu-le ? Cu cit Ina- 
intează propăşirea omenirii? Cu cit se măreşte avutul sufletesc 2 


eee as e e e e. „Vor căta vieţii tale 
Sa-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale 


1) V. volini „Dis arsuri parlnmontare"--Iaşṣi 1829, 


54 ; VIAŢA ROMINEASCĂ 


Astea toate te apropie de dinşii. Nu lumina 
Ce în lume-ai revârsat-o, ci pâcatele şi vina. 


Toate micile mizerii unui suflet chinuit „i 
Mult mai mult Ji vor atrage decit tot ce ai gindit", 


Cel mai bun fiu al țării nu poate da decit muncă cinstită, 
avint, talent, jertiă de sine. Conta le-a dat. Ce i se mai cere ? 
Sulerinţa ?—Suferinja e a lui, numai a lui! Scruteze-i publicul 


activitatea de ministru și acea de deputat, munca de profesor ' 


și acea de cetățean; cerceteze lucrările de drept şi cele de filo- 
solie, cu care orice țară s'ar fäli, dar mindria lui de om" n'o 
jignească și suferința lui n'o atingă! La acestea nu are drept! 


Zece ani.— Activitatea socială a lui Conta, petreculă intre 
anii 1872—1882, e de zeceani numai, Asupra ei, mie ca sură, 
nu mi se îngădue să fac aprecieri. Voiu arăta deci inlârţuirea 
faptelor, spicuind cite ceva din spusele contemporanilor lui. 

in Octombrie 1872 Conta printr'un concurs strălucit obţine 
catedra de Drept civil la Universitatea din laşi. Ca profesor el 
nu se mulţumeşte să reproducă textul unui autor, fie el şi ce- 
lebru, ci face cercetări şi lucrări comparative ne mai lăcute. 

„În iarna anului 1874—75, în timpul celor patru luni cita 
stat la Pisa, B. Conta a scris primul volum dintr'un tratat de 
drept civil, menit a sluji ca text de studiu studenţilor în juris- 
prudenţă. În acel volum era expusă în mod complect toată ma- 
teria cârţii | din codicele civil, care tratează despre persoane. 
La intoarcerea în țară, culărul în care-şi avea manusctiptul sa 
pierdut Intre Triest şi Viena şi cu toate reclamaţiile lui, nu i s'a 
mai dat de urmă. Fiindu-i sila a reface o lucrare deja terminată 
dar nimicită, concepu planul şi se decise a-şi prepara materialul 
pentru scrierea unui tratat pe larg de dreptul civil comentat în 
paralel cu vechile legiuiri ale țării In codicii Caragea şi Cali- 
machi şi in conformitate cu codicii civili ai celorlalte naţio- 
nalităţi care au adoptat sistemal codicelui Napoleon. Treptat dar 
cu prepararea cursului său şi-a preparat şi acest imaterial care 
constă : 

I. Din traducerea codului civil romin în limba franceză. 

Din textul codicelui Napoleon, primul volum din col-cțiu- 
nea codicelor adnotate de Sirey şi editate de P. Gilbert, Conta 
a șters toate dispoziţiile care nu se găsesc în textul romina şi a 
scris pe margine in limba franceză dispoziţiunile corespunzătoare 


Nată.—Rindurile de mai sus au fost serise pe cind Vusilo Liviana 
trăia. Din Octombrie trecut dinsul na mai este. Cu Binduri de evlavie să 
zicem : „Puce memoriei lui! D-zeu să-l erte!* 


Sadi dAd A "E -- n Oi. Y* 


pi Arue De DOD e a O A ai past E 


i i i 
BIOGRAFIA LUI Be CONTA 55 
Te eee a i 


din codicele nostru. Tot aşa a facut şi în privința articolelor mo. 
dificate, Şiersăturile sint astlel ficuie Inch părțile şterse pot A 
cu inleșnire cetie, Sub numărul fiecărui articol din codul fran- 
cez a scris şi numărul corespunzâtor al articolului romin. 

II. A coniruntat şi notat tot ta acela mod pe textul fran- 
cez al lui Martou toate deosebirile dintre codul romta şi legea 


„belgiană privitoare la materia privilegiilor şi a ipotecilor, insem- 


nind de asemenra sub numărul articolelor din legea belgiană, 
numărul articolelor corespunzătoare din codul nostru civil. 

HE. A confruntat codul Calimachi cu textul oficial al Co- 
dicelui civil austriac din provinciile Longobardo-Veneie, după 
care a fost compilat cel dintâiu și a notat toate deosebirile cana 
Statate intre aceste două legi 

IV. A notat în colecțiunea legilor Moldovei, editată de Pas. 
tia și în Regulamentul Organic al Moldovei, toate dispoziţianile 
corespunzătoare din codul Calimachi, şi cu modul acesta a gā- 
sit în mare parte proveniența deosebirilor dintre codul Calimachi 
şi codul civil austriac, 

V. A conirunlat codul Caragea cu vechile legiuiri şi ofi- 
sele domnești dela Grigore Voda Ghica până la Voda Ştirbei, 
şi a găsit In parte proveniența unor dispoziţiuni pe care le-a no- 
tat, care nu se găsesc In codicele Napoleon, nici le este indicată 
origina In adnotaţiunile codului nastru de B, Boerescu și alții, 

VI. A întocmit planul general al acestei vaste lucrări pănă 
aproape de slirşit şi a rezumat o parte a titlului preliminar, 
după introducțiunea ce-l precede si In care dă delinițiunea drep- 
tului înţemciat pe teoriile lui sociologice, 

Această importantă și totodata obositoare lucrare, pe care 
a săvirșit-o treptat cu prepararea cursului de drept civil, pe la 
anul 1575 şi până la 1879, n'a fost de nimeni cunoscută ; după 
cum mi-a spus însuşi n'a aratat o nimănui, nici a vorbit vre-o 
dată cuiva despre proectul ce-si propusese. Mie mi-a vorbit de 
dinsa după ce s'a stabilit definitiv In Bucureşti (primăvara anu- 
lui 1881} pe cind își aranja biblioteca. Mi-a aratat succesiv tra- 
ducţiunea colului nostru civil ta limba franceză, făcută pe mar- 
ginta celui francez din colecțiunea P. Gilbert, explicindu-mi şi 
semnele convenționale ; pe Martou, pe marginea căruia a lăcut 
aceiaşi lucrare; codul civil austriac, codul Calimach, codul Ca- 
rage, Regulamentul Organic şi colecțiunea legiuiriior publicate 
de Pastia in două volume. 

Acest prețios material juridic strins cu multă trudă, în de- 
curs de mai mulți ani, se păstrează intact. El poate f cu suc- 
ces utilizat, fie in scopul în care a fost adunat, fie pentru a ser- 
vi la aduotațiunea codului civil in corelațiune atit cu vechile le- 
giuiri ale ţării şi codicii Caragea şi Calimach, cit şi cu codicii 
civili afini codicelui Napoleon. Pe marginea codicelui civil ro. 
min, ediţia oficială de care se servea la curs, sint notate cu 
creionul In observațiune şi în dreptul fiecăruia articol, dispoziţi- 


56 VIAȚA_ROMINEASCĂ o 
pe ot aa Sei Elle sa 

unile aflate In alte articole, care controversează sau constituesc 
excepțiuni la dispoziţiunile, conținute în articolele adnotate. 

În fine între lucrările lui juridice se mai găseşie și ince. 
putul unui proect de cod comercial, scris pe citeva foi volante. 
E! consistă din ctteva articole numai, privitoare la definiţiunea 
calităţii de comerciant şi la enumerarea operațiunilor care dau 
această calitate celor ce le săvirşesc“, 1 

Am făcut această lungă citație, care este şi un fel de in- 
ventar al lucrărilor de drept ale fostului profesor de drept civil 
al Universităţii din laşi, pentru a arata cit material manuscrip- 
tic se găsea în 1899 în posesiunea d-lui Livianu, material care 
astăzi trebue să fie la Academia Romină, 

Colaborarea la „Convorbiri Literare“, tacepută la intrarea 
în „Junimea“ în 1873, cu versurile „Viaţa“. se continuă regulat 
de la 1875 — 80 cu lucrări filosofice: Teoria Fatulismuluci, 
Teoria Ondulaţiunii şi Incercări de Metafizică, 

Ultima scriere a fost scoasă în volum şi prezintată la un 
premiu al Academiei Romine. Concluziile dezorientatului rapor- 
tor, un prolesor de Fizică, pare-mi-se, i-au fost defavorabile, cu 
toate elogiile cunoscutului scriitor francez L. Paulhan, dela „Revue 
philosophique“ şi acele ale marelui Inväjat Schili, 

Tot în activitatea de junimist treboesc socotite şi cele trei 
conferințe ținute la Universitatea_din laşi, în ciclurile „Junimei“. 
Despre dinsele nu avem altă ştire de Gl titlurile anunţaie în 
„Convorbirile Literare“ şi articolele lui Eminrseu din „Curierul 
de laşi“. 

lată ce scrie Eminescu despre conlerința „Fetişismul”, 

„Conta ca scriitor e din numărul acelor puţini, care nu repro- 
duc numai idei nerumegate din cărți străine, ci gindesc mai cu 
seamă singuri ; apoi d sa mai are talentul de a expune foarte 
clar materiile cele mai grele, lără ca prin această limpezime, 
obiectul să peardă ceva din însemnătatea sa. Aceste două cali- 
tăți rare pretutindeni, dar şi mai rare în ţara noastră, ne ingrep- 
tățesc etc“. 

„După cum era uşor de prevăzut pentru cei care cunosc 
individualitatea intelectuală a acestui scriitor, prelegerea sa a 
fost foarte interesantă şi a ținut Incordată atenția auzitorilor mai 
mult de o oră şi jumâtate“, 

„Cu această ocazie d-sa a desvollat o sumă de cunaş- 
lințe einologice, incit fiecare propoziţie conținea ceva nou: tot- 
odată a dovedit o cunoştinţă amânunțită a mitologiei populare 
romine,* 

+-„ Dar tocmai diu cauza bogăției de cunoştinţe vJeslăsurale 
cu această ocazie, sarcina unei dări de samă pe scurt, devine 
aproape cu neputinţă”. 

lar după o reproducere succintă a fondului conferinței, E- 


t). Vezi Prefaţa din volumul: „Discursari parlamentara“, P. Canta 
Iaşi, 1899. 


BIOGRAFIA LUI B. CONTA "N 


minescu închee: «Departe de a fi redat macar a suta parte din 
mulțimea faptelor aduse de prelector, şi tot aşa de departe dea 
fi reprodus cugetarea unitară care le pâtrundea pe toate, ne mul- 
țumim», etc, ; 

Doamna Emilia Humpel, născită Maiorescu, care asista cu 
sfințenie la toate conterințele „Junimei* spunea : „Conta şi Maio- 
rescu poi sta alături de conlerenţiarii cei mai străluciți din ori 
ce ţară civilizată“. 

O notiţă găsită intr'un carnet al lui Conta de prin anii 1875 
—78 ne-ar face să credem că dinsul a fost cindva administra- 
torul şi directorul „Convorbirilor*, Są ti inlocuit in vre-o vacan- 
ție pe prietenul său, d, Iacob Negruzzi ? 

„Sub titiul „Contrib,* se vad trecute 19 nume cu sumele res- 
pective : d-nii Maiorescu şi Mavroieni cu eite 100 lei; d. Leon 
Negruzzi cu 36; d-nii Pogor, lacob Negruzzi, Conta, |. Buiucliu 
Şi alţii cu cite 30. Citeva nume barate cu creionul, cele mai 
multe precedate cu semnul X, iar de-oparte dilerența dintre suma 
rezultată din numele cu X şi o alta sumă mai mică. 

l-a 1878 Conta, care ura politica, după spusa d-lui Livianu, 
de oarece „vedea intr'insa cauza de câpitenie a slăbirii caracte- 
relor“, dintr'un sentiment de revolta impotriva celor ce se petre- 
ceau, atras şi de prieteni personali, aşa de numeroşi în perioada 
suișului repede al carierei lui, aşa de impuţinați odată pe culme, 
ia parte la formarea grupului politic, zis în glumă „al celor 8 
şi cu Brinză 9* şi colaborează la gazeta «Steaua Rominiei>. 
Două din articolele publicate in acest ziar au fost reproduse în 
volumul «Discursuri», editat de catră familie in 1899. 

„De oarece articolele nu se iscăleau și ori ce urmă din sus 
zisa gazetă a dispărut, e foarte probabil să se fi pierdut şi arti- 
cole de-ale lui Conta. Unul „O convorhire a unui alegălor cu 
Sine Însuşi“ —sau ceva analog—apărut în vre-o 20 de numere 
din „Steaua Roriiniei* și pe care mi-l dăduse un cunoscut ca 
fiind al lui Conta, l-am pastrat vreo 15 ani. Cind mi s'a spus 
că el se atribue şi unui politician obicinuit din laşi, l-am dat u- 
nei biblioteci populare. 

Vilvă mare a fácat articolul publicat în „Presa“, gazela lui 
B. Boerescu : „Viitorul Romîniei pregăti! de dmi I. C. Bră- 
tianu şi M, Kogălniceanu”. ` 

«Articolul a fost bine apreciat de publicul cetitor. Cu 
toate că „Presa* a retipărit a doua zi numärul în care se pu- 
blicase acel articol şi cu toate că el a fost reprodus de mai toate 
ziarele opoziţiei, totuşi n'a incetat de a fi căutat chiar după tre- 
cere de 2 sâptămini dela apariţia lui. La redacţia ziarului s'au 
primit scrisori de felicitare, de asemenea a primit şi autorul, a- 
tit dela persoane cunoscute, cit şi dela persoane necunoscute,” 

Şi Brătianu şi Kogălniceanu au recunoscut mai tirziu în 
parte dreptatea aprecierilor lui, de aceia l-au privit cu simpatie, 
admirindu-i logica şi sinceritatea combaterii“ 

In 1879, Conta este ales deputat al oraşului laşi în Con- 


(t $ i 
. 


Sp VATA ROMINEASCA 


stiluantă. lată cum descriu d-nii Rosetti, Livianu şi Panu, intrarea 
lui Conta în lupta politică şi izbinda obţinută ta chestiunea arti- 
colului 7 din Constituţie. 

„Congresul din Berlin socotise nimerit să adreseze Romi- 
niei o scrisoare de Inștiințare („faire pari") vestindu-i naşierea 
unei puteri nouă, alianța israciită universală, lazestrată de câtre 
Europa cu dreptul de îintervenţiune, Rominia nu primi cinstea să 
ia parte la botez și răspunse părții a doua a notei respective 
printr'un energic NOn pPossunmtus, 

„Numit deputat al oraşului laşi, B. Conta dădu dovezi de 
un patriotism demn de ciobanii din Ghindăoani, Nestrâmutat în 
părerile lui, pe care poporul romina le aclamase, uinsul fu unul 
din şefii cei mai iubiţi ai mişcârii naţionale ; unul din aceia care 
au mers la datorie pe drumul drept, cu toate amenințările, cu 
toate cursele felurite ce i s'au întins, cu toate jerileie. Omul de 
Stat se sui la tribună, după cum profesorul se suise pe catedră, 
după cum studentul vorbise tovarâşilor sài: modest, deși izră 
sfiiciune, depiin stăpin pe dinsul şi pe subiect. Improviza totdea- 
una cu cea mai mare lalesnire, Era ascultat cu cea mai mare 
bâgare de seamă, oratorul acesta care cu o voce cam slabă și 
intr'o vorbire corectă işi exprima vederile puternic coordonate şi 
niciodată banale. Cu neputinţă să fugi de clocvenţa mulţimii de 
fapte, orlnduite cu artă şi care iateresau, convingeau, inlânțuiau* 
(D. Kosetti-Tescanu) 

„.„Nesusţinut prin urmare de cit de micul grup din care jăcea 
parte, combătul de ambele partide istorice, şi corirariat pe lingă 
toate şi de boală, Conta nu se dete în lâturi şi fară a mai ţine 
socoteală de pericolele la care se expunea, a organizat Intruniri 
publice, pentru a-şi dobindi popularitatea şi a-si prepara tărimul 
pentru marea luptă electorală. N'a mai ţinut seamă de râul ce-i 
pricinuia eşirea din casâ scara; n'a mai ținut seamă de tusea şi 
hemoptizia ce'i pricinuia regulat vorbirea prea multă ; n'a mai 
ținut seamă nici de gravele consecinți ce aveau pentru dinsul 
curentele din întrunirile publice, Se ducea la toate, şi la toate 
lua cuvintul”. 

„In scurtă vreme deveni candidatul gel mai popular din Iași.“ 

„Guvernul, inlormat de aceste succese strălucite, lvă noi 
măsuri ca să-l combată pe toate căile şi prin toate mijloacele, 
Radu Mihai, pe atunci prefect al Capitalei şi celebru în concu- 
cerea campaniilor electorale, fu numit prefect al jadeţului Iaşi, 
cu ordin precis să nu combată nici o altă candidatură în afarā 
de aceia a lui Conta. 

„Noul prefect îşi desfăşură toat energia şi abilitatea. Asi- 
gurindu şi concursul Israeliților influenți şi bogaţi din localitate, 
crezu la inceput că reușita n'are să se impedice de serioase di- 
ficultăți, mai ales că mai avea în favoarea-i şi concursul mutual 
al ambelor partide istorice. Conta ghici numaidecit scopul trimi- 
terii lui Radu Mihai, de aceia, cu toată slăbiciunea in care se 


găsea, cu toate accesele tusei și ale emoragiei cei pricinuiau. 


lea, 2 a PN Mle dal d ea Mitea Die a ia em di me Co ad t 


“BIOGRAFIA LUL B. CONTA MER 59 


agitația şi oboseala, desvoltă şi mai mare activitate, decis. 
să lupte, fără şovăire, pănă la cea din urmă scinice a vieţii, A 
luptat ca un erou. Faima cuvintărilor sale, care au fermecat a- 
dunările publice, s'a răspindit în toată Moldova şi mulți proprie- 
tari mari, din deosebite jadeţe, au venit Inadins la laşi ca să-i 
ofere spontaneu concursul lor, influenfind pe lingă rude, prieteni 
şi cunoscuţi in favorul Alozofului antisemit. El se alese cu mare 
majoritate.! Triumiul lui a fost cu bucurie auzit de toată țara, 
Radu Mihai apucase să previe guvernul că nici o putere ome- 
nească nu se putea să Impiedecc alegerea lui Conta. Reputația 
ce îşi formase a decis pe un mare număr din colegiile electo- 
rale ale Moldovei, casă recomandealeşilor respectivi de a urma 
cu punctualitate pe Conta In chestiunea isdraelită. Cu alte cuvinte 
ele au dat mandat imperativ deputaților ca in chestia isdraelită 
să piocedeze conform părerilor lui Conta“, ~ 

' „a Discursul pe care l-a rostit in Cameră i-a ciștigat admi- 
rajia nu numai a țării dar chiar a sirâinātāții.“ 

„e sloan Brătianu care a ascultat acest discurs cu o atenție 
neclințită, a zis intrun cere de prieteni: <Acum imi pare bine, 
că n'a căzul Conta în alegeri. Ar f fost pâcat, Imi pare râu că 
l-am combătut», 

„Acel discurs a lost tradus şi expediat guvernelor respec- 
tive de către mai multe legațiuni din capitală. El a procurat lui 
Brătianu mijlocul să convinga diplomaţia străină că tot ce se pu- 
zi iza este de a asimila pe Evni cu ceilalți streini.“ (V. Li- 
rianu). 

lată ce zice şi Panu, prietenul Evreilor, 

_ «Conta a devenit astfel idolul laşului din cauza convin- 
gerilor sale antisemite. Bieţii fracţioniști râmaseră pe planul al 
treilea, luptători pe această chestie dela 1866; acest nou venit 
le lua locul și le fură simpatia publicului intr'o singură campanie, 
Pentruce ? Apoi—Conta era Conta.—Un 3m ca dinsul pe orice pu- 
nea mina se simțea, Chestia Evreilor devenise banală In discursu- 
rile jiberalilor din laşi, ei se mărgineau a reedita aceleaşi clize- 
uri ori se țineau intrun cerc restrins de vederi, servindu-se de 
aceleaşi fraze stereotipe. Le lipsea cultura pentru a-şi reinoi ma- 
terialul și nu aveau destulă inteligență pentruca să lărgească 
cimpul mai departe, Vire Conta, vine şi relnoeşte modu! de a 
trata chestia evreiască. El combate pe Evrei ln numele științii şi 
a teoriilor absoluie, iar iracționiştii vâd cu mihnire că acest pat- 
tzan al ideilor lor, este In rea'itate un rival serios, de vreme ce 
Hi bate în alegerile de revizuirea Constituţiei, chiar pe propriul 


lor terta“, 


Istre hirtiile lui Conta găsesc alAturatul proect de redactar: 
al art, 7. Să fie acea definiliv adoptată de Ciostituantă ? m 

După cum am spus şi mai sus, punctul c al condițiunilor 
de indeplinit pentru obţinerea incetățenirii, în deosebi de intere- 
sant şi de nou, este şi de oinsemnâtate capitală. 


Aloe fise pot ara t, PD ză 
sapte aia at il Pa osas n 
e ri ef Pam mb be es amet me Amt pr e dp 
sanr a 5 , A a Etre Boondimin an sefi pei mt 


i at fle Í hem: E, 
duo mania peri P PE „nau erat A pei 
App A 


kaaisitis: de Pr sea Di Mt pellio = Ala 
á Mad: prspaati ammet hina pom ef EA mm antad Spa, 


DUES AN 15a’ uim Pa 


a at Ardh oaint a 
pn ei ia Lt modele Dara boe T torha adere 3. 


M og — 


In Constituantă Conta a vorbit şi In chestiunea răscum- 
părârii Cailor ferate, Despre acest discurs d. Rosetti-Tescanu 
spune: „cind fu vorba de chestiuni financiare, Conta dovedi că 
nu-şi pierduse vremea în şcoala din Anvers și că aptitedinele 
lui erau extraordinar de variate". : 

lar V. Livianu: „s'a arâlat tot atit de competent și in ra- 
mura financiară“, eN 

„Conta nu şi-ar fi desvoltat partea juridică, dacă nu se 
simţia obligat a lua cuvintul în chestiune personală, ca să răs- 
pundă la atacurile ministrului de finanţe (D. Sturdza). „ms espec- 
tul pentru auditor era atit de desveltat în Conta, încil nimic 
nu lur fi decis ca să repete lucrurile odală spuse”, A 

Am reprodus această irază, deşi nu se leagă numaidecii 
cu ideia pe care o urmărim, fiindca ca oglindeşie o caracteris- 


BIOGRAFIA LUI B. CONTA ót 


tică sufletească prețioasă, care deosebeşte pe Conta de imensa 
majoritate a oamenilor politici. 

„Şi cu această ocazie Conta a primit numeroase tele- 
grame de felicitare din mai toate oraşele țării, intocmai ca şi 
in rindul trecut, cind cu discursul în chestia isdraelită.* 

In Ilie 1880 Conta intră în Minister cu chemarea dea 
reorganiza invâțâmintul. Decretul, care trebuia, conform Ințele= 
gerii cu J. Brătianu, să apară după intoarcerea lui Conta în țară 
—dinsul era la Ems—apăru cu mult mai curind, Marele nu- 
măr de competitori reluzaţi lormară un curent ostil lui Conta, 
inainte ca pruectul său de lege să fie elaborat. 

Cind proectul io dat spre studiare autorităților şcolare şi 
prezentat Camerei, incepură protestele, mai ales ale corpului di- 
dactic de toate gradele. Mişcarea mai vajnică a pornit dela lași, 
Şi totuşi mă Indoesc ca cineva să f cetit acest proect şi să nu 
[i râmas subjugat de armonizarea dispoziţiunilor de detail, de 
spir tul unitar care domină toate reformele parțiale, de vederile 
noui şi adecuate nevoilor țării sale, pe care le cuprinde dinsul. 
Acest proeci de reformā este opera proprie a lui Conta, fără nici 
un ajutor de ni subalternilor, 

„Conta n'a vrut să creeze dificultăți marelui Brătianv, deşi 
pe acea vreme, «cesta era Indesiul de puternic ca să tnfrunte 
curentul, şi a demisionat. Prorctul a fost retras şi el din secți- 
unile Camerei dè câtră titularul care a succedat lui Conta, dar 
a servit la foarte multe dia reformele ulterioare,—bine ințeles 
fără să se arăle vre-odală isvorul inspiraţiunii |* 

lată ce zice d, L Râdulescu-Pngoneanu în teza sa de doc- 
toret: „Leben ñ. Philusophie Contas“, Leipzig 1902. 

su Proectal de lege care ¢ incerzarea unei reforme adinci în 
desvoltarea țării sale, are pentru istoria ei culturală o Inaltă tn- 
semnătate teoretică, t| cuprinde liniamentele futuror reformelor 
ulterioare”, 

„ „Lrăsălurile priacipale ale acestei reforme.. sint nu numai 
un produs lnsemnat al spiritului său.-ele arată şi direcția sână= 
toasă a relormelor aduse mai tirziu la indeplinire, ba în parte şi 
pe acea a celor ce sint pe cale să vic", 

„sa Pructtul este o. lucrare originala de mare proporţie şi 
de o valnare re-lă, lucrare conformă nevoilor, mijloacelor și cir- 
cumstanţelor speciale färii sale, In acest proect Conta dovedește 
o cultură pedagngică serioasa, o pricepere rară a lipsurilor po- 
porului sàv, dovedeşte Intelegere și simţ practic în măsurile de 
imbupătâțire propuse, potrivite fiecare momentului, 

„Principalele dispoziţiuni ale proectului său de lege sint: 
lucrul manual, practica agricolă şi grădinâritul cu pomicultura 
in cursul superior al şcolilor primare ; înfiinţarea de şcoli pri 
mare În oraşe, cu internate şi grâdini ge copii; crearea de școli 
industriale peniru băuţi şi pentru fete, de şcoli profesionale, co- 
merciale, agricole etœ 

„Aceste din urmă dovedesc prevederea lui Conta: ele e- 


ŢA ROMINEASCĂ 


"62 VIA 
Do ——— 


re 
a mai mare însemnătate socială pentru un popor ca 
crollo inclinat înspre negoj şi intreprinderi industriale şi care 


„deşi trăind din munca cimpului, a râmas ceva în urmă cu agri- 


Li 
sai tot proectul de lege respiră convingerea că fiece fară 


-si întemeieze cullura pe propriile sale puteri, că Sta- 

unge Sera să trezească morar geci pb rit acolo unde eset, e 
adormită, s'o imputernicească unde e slăbită, s'o creeze pe de-a e 
tregul, acolo unde lipseşte; că orice ţară trebue să-și irigare 
invățămintul după treapta great A mentin in care sea 
i roile specifice ale poporului său“. ; 
r pT teie invățămintului, Conta voise să creieze o clasă 
eat SP au trebuit Rominilor ca să înțeleagă propune- 
rile lui Conta din 1880! Şi ce înfăţişare alta ar fi avut țara 
noastră astăzi, dacă dăscălimea din acele timpuri, cu Panu și 
Creangă în frunte, ar & avut 2 cultură sociologică mai razi 

lată cum se exprimă asupra proectului de lege și un pub- 
licist care semnează : „membru în comitetul internațional de pedo- 

ai 
cuc „Toata direcția atit de frumoasă și de folositoare a pedo- 
logici și a pedagogici experimentale, aşa cum se lucrează as- 
tăzi In tot occidentul şi pănă la hotarele țării noastre dinspre 
Carpaţi şi Dunăre, noi ar fi frebuil s'o purcedem de mult şi de 
sine slălălori, ca o aplicaţie pe terenul pedagogic al spiritului 
conta“. A | 

DEEE ER LG Bratianu, într'un discurs politic din 1913, 
vorbind despre Conta și ideile pe care acesta le-a pus în slujba 
ţării, zice: „V. Conta, poate cea moi mare intejigenţă pe care 

t amul rominest“,.. 
-7 la scurtal timp cit a fost ministru, Conta aluat parte la un 
moment istoric—14 Martie 1881—şi a creat wrmâtoarele insti- 
tuțiuni : A 

1) şcoala comercială din laşi, 

2) cea dintâi şroală secundară de fete, 

3) cel dintăiu inspectorat şcolar, 

4) cele două şcoli rormale superioare, pentru formarea 

prof. secundari, 
5) societatea dramatică. 


Intr'un ziar din acele vremuri, cunoscutul publicist P. Gri- 
goriu, asupra retragerii lui Conta din minister, zice: . „Criticele 
lurtunoase—ca să zicem aşa—ce s'au pornit Ia țară numai din 
partea celor interesați tn cauză“... „nici una din atele critici n'a 
fost serioasă şi imparţială, nici una n'a fost bazată pe un fond 
moral, ştiinţific și demn de un corp de profesori... „acea clică 
profesorală intreprinsese o campanie orbită de lupta pentru e- 
Xistenţă, se revoltase numai contra acelei părți a proectului, care 


trata și regula într'un mod sever şi imparțial atribuțiile, salariile, 


BIOGRAFIA LUI B. CONTA 63 


perspectivele și penalitățile ce cădeau asupra celor chemați să 
propage lumina“... „Ei se revoltă cu pasiune şi violență contra 
censurei şi a Îrlului prevăzute in acel proect în indeplinirea sa- 
crei datorii de profesor, contra controlului pus asupra capacității 
profesionale“, , „Nici unul nu scapă un rind critic asupra bine- 
lui sau răului ce acel proect aducea invățămintului 1n fond: a- 
ceasta ne-ar putea da o luminoasă idee despre sentimentele şi 
rațiunea ce pun acești oameni în apărarea meseriei ca sinecură“,,. 
„Numele cel mare, demn de admirația generaţiilor prezente şi 
mai cu seamă viitoare, locul cel mai de cinste ce trebue să 0- 
cupe acest om în galeria ilustrațiunilor ţării sale“... 

„Conta, prin scrierile sale filosofice, prin ideile sale nouă, 
originale—scintei de geniu—alrăgind atenţia spiritelor înalte ale 
Ştiinții moderne, era aşa de sus aşezat, plutea intro sferă atit 
de senină şi eternă, incit căderea lui în contactul luptelor zilni- 
ce, în virtejul ambițiunilor meschine ale politicei militante şi tre- 
cerea sa iugilivă prin cele mai inalte demnități alë statului, au 
coniucrat numai să-i amărască sufletul său nobil şi curat.“ 
„Acest om nu s'a urcat la putere prin zemi-lire de jalbe oculte, 
colportate în taină de slugi lingușitoare şi subsemnate în mod 
clandestin interlop de câtre popismul de jos şi profesoraşii învă. 
țămintului primar etc.*.. 

La retragerea din minister „Curtea de Casaţie, ca o contra 
manifestare impotriva cabalei vulgare a cărei victimă fusese mi- 
nistrul, cheamă pe Conta In sinul ei. Dinsul nu putu fi de față 
decit un număr restrins de ședințe, destule pentru a ciştiga sti- 
ma savanților săi colegi“. (D. Rosetti). 

Istovit, desgustat, amârii de experiența făcută cu politica şi 
cu prietenii, Conta se simte tot mai râu. In Decembrie 188i, 
după stăruința celor din jurul sàv, pleacă la Pisa, unde nu fu- 
sese de doi ani. Ultima locuință aci ia fost Lung'Arno No. 6. 
La finele lui Martie se reintoarce. Pe drum capătă o  bronchită 
capileră. Boala durează trei săptămini, Lingă dinsul, numai sora 
lui si cite un prieten. Ca ceasul Intr'o mină, cu volumul de Pa- 
tologie într'alta, el işi urmăreşte declinul cu un eroism supra- 
uman, Mercuri 24 Aprilie 1882, la ora 6 seara, se stinge, se 
stinge cu aceiaşi simplicitate măreață cu care a trăit, cu simplicita- 
tea și măreţia filosofului antic, care a scrutat necunoscutul fără să 
se  Inspăiminte, din simpla năzuință de a sluji omenirii. 
Din Bucureşti corpul e transportat la laşi, Statul 1i face funeralii 
națonale, Filosoful ateu e inmormintat religios, Cinstea lăculă 
de ţară se primește aşa cum dinsa înțelege s'o deie și nu con- 
diționat! De altmintrelea 13. Conta nu şi-a exprimat niciodată 
vrt-D dorință în ce prive,te ceremonia ultimă: se pare că nu-i 
dădea nici o însemnătate... 

Familia a ţinut totuşi să-i respecte convingerile filosofice, cu 


altă imprejurare: în 1913, cind i-a ridicat un mic monument pe 
mormint, 


64 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Opera Ini B. Conta.—In atară de lucrările de drept a aor 
enumerare s'a văzul mai sus, dela Conia au rămas următoarele = 
1) Théorie O A 
is de Mé ysiquey— s 
aenda p ardin şi publicate de câtre autor, în erlitura Mayolez- 
Germer Bailiere, Bruxelles— Paris, în anii 1877 şi 1880, 
3) ucr roca Ainepoyesana 
4) Théorie de i Ondulation, — 
MEE: traduse şi publicate, după moartea autorului, de câtră 
d. Roselti-Tescanu, in editura F. Alcan, Paris, 1890 şi 1895. 
Cea dintăi lucrare e postum, cea de-a doua numai în parte, 
Manusrriplul In limba franceza al Teoriei Ondulaţiunei, tradus de 
câtră Conta Insugi, a ars pare-se, tot la Tescani, odata cu cel din 
izine des Espâces. ş 
Cre de lui Conta a publicat în 1888 două broșuri, pe care 
din pricina multor greșeli care se slrecuraseră, le-a distrus in 
1890 : 
7) Origine des Espèces 
2) Premiers principes composant le monde. 
Textul amindurora era tradus de câtră B. Conta; ultima lucrare 
era şi inedită. Diosele au fost publicate apoi ca Apendice la vo- 
lumul Théorie de lOndulation. 
In limba romină: ARA 
1) Încercări de Metafizică (Intsocucere), laşi 1879, 
2) Discursuri parlamentare (postumă) leşi 1899. i ' 
Despre soarta manusenipielar şi a bibliotecei lui Conta, sa 
vorbil mai sus, 
Familia mai are în stăplnire: 
1) Volume adnotate : 
a) Théorie du Fuatalistue, Be Conta, 
b} Principe universel du mouvement, P; Trémaux, 
c) Cours de Physigqus, 2 vol., Boulan et d Almeida. 
4) La darwinisme et les gondrutions spontandes, de I. Rosst. 
2) Trei carnete mici cu insemnâri, versuri, ete. (din care 
parte s'au publicat în „Contemporenui”, parte rămase incă inedite.) 
3) Citeva foi volante cu texte şi cugetari, 
4) Patru scrisori, : 
5) Ciorna unel Conferinţe ținută în 1869 ia societatea stu- 
dențilar din Bruxelles, 
6) Citeva pledoarii în rezumat, 


O apreciare personală asupra lui Conta ca filosof nici nu 
mi-e ingâduită şi... nici n'ar avea niri o valoare... SA cităm deci 
pe a altora, şi cum, in vlitoarea în care trăim, contactul cu strâr- 
nâtatea a devenit absolut cu neputinţă, cată să ne mulţumim cu 
citațiile despre a căror existență găsim urme Și în țară la noi. 


„.„Cetind osebitele părţi ale acestei cârți, cu adevărat re- 
marcabile, vedem că aulorul este partizanul materialismului lui 


BIOORAPIA LUI B. CONTA 65 


Büchner, Moleschott, Vogt, și al pozitivismului lui Comte şi al 
discipulilor acestuia...“ „recunoaştem că lucrarea d-lui Conta 
este plină de înțeles şi bazata pe o erudiție- adincă şi solidă, 
Autorul are meritul de a fi înțeles în ce constau elementele te- 
oriei fatalismului; dinsul are o cunoaştere desăvirşită a argu- 
mentelor date de cătră științele naturale şi cele sociale; nu nea- 
gä faptul că materialismul e încă în copilărie... 

Recomandăm lucrarea d-lui Conta, cetitorilor cu spirit matur 
şi imparțial. 

Dr. Ed. Reich (Dir. Revistei Athaeneum) 


„Cartea d-stră aşa de bună şi precisă...“ „am băgat de 
seamă multe lucruri ce m'au vimit, bunăoară ipoteza dv. asu- 
pra constituirii creerului, Sint alte ipoteze pe care nu le pot 
admite, de pildă ceia ce spuneți asupra nervului optic că are o 
fibră pentru a simți inălțimea*.i) 

Delboeuf 


„Rar am întilnit pănă acum o carte de filozoñe materia- 
listă, mai clară, mai consecventă şi mai sinceră,* 
Tiberghien, 


ma Cartea dv. Imi trezeşte un interes foarte viu. Aștept do- 
ritor noua dv, lucrare. Trebue negreşi! să publicați în franțu- 
zeşte excelentele dv. opere.*... „Lucrarea dv. loarte savantă, plină 
de spirit intr'adevăr filozofic, Sint fericit că o am, ea este pen- 
tru mine un isvor de plăceri spirituale şi de studii serioase. E 
o operă excelentă“ (despre „Essais de Meihaphysigue“ .) 

. Dr. Reich 


„Naşterea și istoria religiei, subiect foarte insemnat şi 
de actualitate şi interesant, îl tratează d. V, Conta, „din punct 
de vedere al filozofiei materiatiate intirun mod care face să a- 
tragă atenția cercetătorului realist, asupra micei cârți aşa de bo- 
gală în idei. „Acestei forme a panteismului iși datorește naş- 
terea idealismul subiectiv. Toţi flozofii speculativi dela Des- 
cartes și Leibnitz, care sînt cei din urmă reprezentanți ai mo- 
noteismului, până la Schopenhauer, Straitmann și Pra sta ete.” 

cer. 


„„„Un cugetător romin V, Conta influențat de Spencer, 
Darwin şi Buchner „oarecare asemânare cu F, Lange”. 
F, Ueberweg- Heinze. 


1) Malte din ipotezele lui Couta, concepute prin 1874—75, bunăoară 
acea rolutiv la diterențiarea funcţiora!ă a elementelor din fiecare nerv de sim- 
ice, sprer şi ucea relativ lu distingerea fenomenului de conştiinţă 


iho- 
al utărilor safleteşti observate, deei posibilitatea tnei localizàri 
w ei, sint astăzi dovedite... 


— 


66 4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In Istoria Filozotiei, Heinze deschide cu V. Conta un pa- 
ragrai nou, acel al filozoliei romineșii. 


„Un ginditor genial, B. Conta, răspunde cu vrednicie obiec: 
țiunii biogeniștilor care invoacă, impotriva abiogenezei, principiul 
lui Harvey: omne ovum ex ovo". 

Dr. Romeo Manzoni. 

„Conta, „gustul generalizărilor, puterea abstracțiunei, nā- 

zuinţa spre unitate, claritatea spiritului, originalitatea şi adinci- 


mea gtndirii”... 
F. Panihan. 


„Această carte (T. F.) se recomandă prin calități 
de ordine şi de metodă, care-o pun cu mult mai presus, după 
părerea noastră, decit celebra lucrare a lui Buchner, Forță şi 
Materie, cu atitea ediţii în Germania şi in Franţa. Autorul e to- 
jerant, nu neagă din hotărire, greutăţile și complexitatea pro- 
blemelor ce are de tractat; are o cultură lilozolică pe care o 
găsim arareori la admiratorii lui Auguste Comte, şi cind vine 
prilejul ştie să se scoale şi impotriva maeștrilor pe carc-i sue 
mai mult în nouri. Aceste sint calități cărora sintem fericiţi să 
le facem dreptate cu atit mai mult cu cit ne indepăriâm mai 
deplin şi de punctul de vedere şi de incheierile d-lui Conta. 

„+„ Observaţii judicioase asupra fenomenelor morale; impo- 
triva lui A, Comte, pe care-l combate cu multă putere asupra 
acestui punct, dinsul crede că observația internă nu e o iluzie 
numai; în aceasta se apropie de Engleji, pe care-i cunoaște şi-i 
citează cu plăcere. Cunoaşte de asemenea pe Kant şi-l discută, 
Mai bine, el încearcă să explice dece eul este nematevial si 
fără dimensiuni, «pentrucă nu-i decito funcțiune, o forță în 
aclivitate»*. „E departe apoi de a se 'nchina în numele lui Dar- 
win şi a lui Haeckel...” 

„Toate aceste discuţiuni sint serioase şi bine conduse, 
ele dovedesc la Conta o aptitudine dialectică la care se alătură 
un spirit de observaţie ce i-au inspirat pagini foarte bune; în 
special acele asupra certitudinei şi a credinţei, 

„+a Totul e ingenios Ceia ce-i cu totul nou în această carte, 
bine compusă şi scrisă clar, sint sforțările lzudabile spre a Im- 
pâca vechea metafizică materialistă cu psihologia experimentală“. 

Beurier 
(„Revue de Philosophie“) 

Numele lui B. Conta îl mai găsim ċitat cu elogii de Haec- 

kel, Schiff, Sergi, Littre, Rud. Eucken, Ch. Renouvier, L. Paul- 


kan, Dessoir, Richet, Bouchard—Prefaja dela Pathologie générale, 
B. P. Gruber, trad, Mazoyer, Le Positivisme 


Rud. Eisler Geschichte des Monismus 
A Philosophenlexicon 
Büchner Natur u, Wissenschaft 


(pg. 258—271 şi 233) 


sa aa d hia balut Sida „1 af aí 
R V LE plat ua 1s ę ` d Pr Va WPT)" RN 

. > = Let Eu 
- ar 


2 
BIOORAPIA LUI B. CONTA 67 


„Şİ toate aceste laude sint dela scriitori străi 
t | scriitori 
Toei veas Many lumea lor, absolut ore d pe aite, 
, locu intr'o țară grozav de 1 şi 5 
tru care nu au nicio considerație... Prin 1877 Lene area Ha rimă 
pre existența țării, ca deslipilă din imperiul otoman On oa 
ee şi savantul, care mai bine decit oricine, cunoaşte baan 7 
Serge îi deci o prețuește pe a lui, işi cruță şi vremea şi pese 
mezin imboratigeazā aan aea Pes Perio ga po- 
i az alegere, tot i y 
coteşte fară alegere, tot ce-i rominesc. Națiunile Pangya a 
ene, admirația şi indemnul, la intimplare, ştiind că-s p^s d 
a e aici pentru propăşirea unui popor şi le păstrează A rghii 
e oc pentru ai lor. Să fie Enescu al nostru francez si 
n, ori englez, atunci numai s'ar ști ce forță ex ia. 
semnează dinsul,.. ivaordihară în 
D. T. Maiorescu zicea adesea: „P 
: sea: „Păcat 
prea nu şa născut în altă țară“, Această presa pica 
i i eu am pe acra în felul acesta cale i mau: 
ȘI opera filozofică şi acea de dre t : 
ratia in forma lor fragmentară, ci şi in Pda pipe 
vore prie ae aee y avem indicii destule pi papa 
e i e spune V. Livianu d int i 
în lucrările de drept lată ce zice d, Roseti, a re awen 
lucrările filozofice. s SEPPIA colet din 
s..tlncercări de Metafizică“ le-am tri i 
5 A M trimes i 
er LN pentrucă găsesc citeodată în ea a pie 
erăinep ii $ . onta și trebue ca dreptul lui de inttetate sa fe 
ge Aer Statat>..) „= Manuscriptul acesta este opera ce i de 
pina enie, căci aici adiacul cugetător îşi desvâlue pe t e a 
tot geniul său, sub o formă sistematică FERNE caa-a 
dă „Intr'această magistrală scriere, autorul v 
ap. I din Teoria Ondulaţiunei (dia „Convorbiri 
cipes se Aa le monde“, 
„lată ce știu asupra acestei din urmă 
aia cu V, despre scrierile lui, el a piere 4881, 
sper bagi in laşi, la „Convorbiri“, dar care re Aer e a 
ae în ma iig in Paris, că voea, pe la 1878, să Br Keni w 
vorbii) reedi ra fe Cap. | din „Teoria Ondulaţiunei“ ( rea 
rale, dar HA at de un capitol nou asupra principiilor i 
* r Aa potir, cum tratase el atunci, mai ales despre Timp 
udă: pi mu rai mai satistăcea de loc, incit renunțase >i tipă ied 
anem ormă, lucrarea răminind ca materie brută pe n Mus 
El imi istorisi oea para entul conversațiunii noastre (iei 
S isẹ aşa de tare i 4 
Spajin și Timp, incit se imbolnävise şi fu opere e rare 
prin străinătate ca să scape de obsesiune,* e pci 


ren. să contopească 
) şi Premiers prin- 


1) Lucrarea trimisă n’ itui 
ş'im, nici n'a apărut in a uită de d. Th. Ribot, şi, după cit 


eO O WAȚA ROMINEASCĂ o 


. 3 - 

V. îmi spunea că regretă titlul nelămurit de „Fatalism 
şi că tacea mai bine de zicea: „Incercări de Psihologie“) asi 

„După ctt mi-a spus V. şi după planul găsit în hirtii 
lui, scrierea ce avea să se cheme „Încercări de Metafizică” avea 
să cuprindă 5 capitole: i 

|. Fundamentele Metafizicei. 

II. Lumea. 

UL Atracţiunea și repulsiunea universală. 

IV, Asimilațiunea poss 

. Ondulaţiunea univers: 

creerea că nu i-a fost dat să sfirşească macar Cap. G Lai 

„in ce privește forma definitivă ce voia să deie scrieri- 
lor lui, iată In douâ cuvinte ce ştiu dela dinsul*,.. : 

„Subd titlul general de „Philosophie materialiste“ avea să 
publice pe rind: -` 

I. Essais de Methaphysique 

UI. Essais de Biologie 

III, Essais de Sociologie 

IV, Essais de Psichologie.” 


Ceia ce-i dureros In soarta scrierilor lui Conta este că o 
determinare exactă a locului pe care autorul lor Îl ocupă în Is- 
. toria Filosofiei, a devenit dè aci Inainte cu neputinţă. Un stu- 
diu critic, care să amânunțiască exact starea de spirit din occi- 
dent, în momentul apariţiunii scrierilor lui Conta: care gp o 
tarieze aşa zicind toate achizițiunile ştiințifico-filozotice din ace 
minut, pentru a evidenția astfel originalitatea lui Conta, şi a- 
ceasta nu numai în sintezele lui generale, ci şi în amâănunțimele 
de argumentare şi de aplicare; care să discearnă exact ideile 
lui, nouă alunci, intrate insă dela această data in avutul co” 
mun, infăţişindu-ni-se astăzi, graţie peneralizării culturii filozo- 
fico științifice, ca monedă curenmă; care să arate cuă noutate 
prezentau ele atuncea, care să știe prețui ipotezele lui în func- 
fiune de datele ştiinţifice din acele vremuri şi nu din ale noastre 
ipoteze din care unele au fost astăzi recunoscute ca verosimile, 
altele chiar dovedite—care să statornicească, intrun cuvint, va- 
loarea exactă a operei lui Conta, în stadiul de gindire europeană, 
cind dinsul a trăit, să-i fixeze, aşa zicind, locul în evoluția cer- 
cetării lilozolice, un asemenea studiu, zic, nu mai poale lua fi- 
ință : ar cere o muncă extraordinară, Cu repeziciunea cu care 
se răstoarnă în zilele noastre toate altarele, cu care se rostozo- 
lesc toate sistemele, filozofia din 1875-80 e deja veche, deci 
fără utilitate practica imediată. Momeală doar de savantile. Cine 
să aiba şi evlavia şi putinţa de muncă să desgroape atitea vre- 
muri? Un Romin? Erudiţia trebuitoare cere răgaz: de unde 


1) Mi-adue aminte cu cltă minuţiozitate a alas B. Conta coperta volu- 
mulai „Therrie du Patalitme“, şi cu culoare şi ca consistenţă, dinga trebuind 
să ¢yonce conceptis do fatalitate. 


BIOGRAFIA LUI B. CONTA 69 


să-l ia Rominul, veşnic grăbit, veşnic neastimpărat, veşnic în 
căutarea de rezultate pipăibile. Un străin? Din ce moliy ar fa- 
«ce-o pentru un născut în locuri aşa de îndepărtate? Nota exo- 
tică, care ar fi un farmec, lipsește acestei filozofii, eminamente 
occidentală şi savantă, 

Aproape acelaș lucru se poate spune și despre opera de 
drept. Vremea a trecut, opera lui Conta nu mai este nouă, fi- 
indcă alți cercetători îi vor fi luat locul. Pentru erudiţi, pen- 
tru inteligențele sensibilizate prin o cultură superioară, şi inten- 
sivă și prelungită, valoarea lui Conta râmine, netăgăduit; dar 
ciţi sint, la noi mai ales, înzestrați cu simțul istoric, ciți sint 
înarmaţi cu cultură intensivă ? 

Un cișiig, poate singurul necontestat, al cercetărilor filozo- 
fice din toate vremurile, este concepția relativității. Cu dinsa se 
măsoară valoarea oricărei lucrări, a oricărui monument de artă, 
a oricărei invențiuni, Shakespeare însuşi, dacă ar fi să ne dea 
astăzi operile lui, aşa cum le-a alcătuit în veacul Elisabetei, n'ar 
mai fi uriașul pe care ne-am deprins a-l socoti... 

Dacă pui pe B. Conta, care a murit la 36 de ani, adecă 
la vrista cind Auguste Comte nu publicase incă nici una din ca- 
podoperele sale, la vrista cind H. Spencer nu publicase nici 
„First Principles", dacă-l pui, zic, în fafa acestor uriaşi ai gin- 
dirii filozofice din secolul al 19-lea, care au trăit cite 70—80 de 
ani... sub pretextul că a fost înrlurit de dinşii... așa cum fac 
cercetătorii noştri în ale filozofiei... 

„„Simţul istoric e mare lucrul... şi ca un critic să minuias- 
că exact acest instrument de cintărire, relativitatea, li trebuesc 
însuşiri excepționale şi morale şi intelectuale, şi innăscute şi do- 
bindite prin muncă proprie... 

„„Hotărit lucru, B. Conta e om făr'de noroc! 


Incheere.— Caracterizarea intelectuală a lui Conta o alcătuesc : 

1) erudiţia lui extraordinară, 

2) uşurinţa, Inlesnirea cu care se urcă In lumea abstracţi- 
ilor, avintul ipotezelor, logica ineluctabilă, subtilitatea argumen- 
tării şi perfecta unitate în structura arhitectonică a fiecărei lucrări, 

Aceste Insuşiri, prețioase în sine, sint și o dovadă a de- 
plinei lui originalități, Inriurirea străină dă intotdeauna lucrări în 
care ideile se aşează în serii şi niciodată organisme, trăind prin 
sine înseşi, cum sint scrierile lui B. Conta. 

3) elasticitatea şi belșugul minţii, nevoia de veşnică rel- 
noire, de veşnică primenire ale celor gindite și înfăptuite, năzu- 
ința de a realiza tot mai bine, — şi mai bine! 

Asemenea porniri alcâtuesc ceia ce am putea numi vocaţie, 
Conta minueşte abstracţiunile şi sistemele filozofice cu aceiaşi 
destoinicie şi stăpinire cu care Enescu minueşie arcușul, cu a- 
ceiași firească inlesnire cu care un copil indemănatic se joacă 
cu mingea, De aci iluzia cetitorului neprevenit, că... la o adică, 
lucrul nu e așa de greu, şi mai c'ar putea și dinsul inlăptui sis- 
teme filozofice asemânătoare |... 


io VATA ROMINEASCA — 


Miădierea extremă a gindirii lui Conta se daloreşte în pri- 
mul loc vocațiunii, cum am spus; se datorește însă, socat eu, 
şi felului de a lucra. Citeva amânunie asupra chipului sân dea 
ceti şi a produce, pastrate ca de un aparat fotografic, graţie ma- 
rei plasticitâţi a memoriei mele, interpretate şi pricepute mai tr- 
ziu, cind mi-am dat seamă de mecanismul psihologic In genere, 
vor justilica poale afirmarea mea, 

Conta citea puține romane și numai pe acele semnalate ca 
opere de mare valoare, Pentru marea masă, după spusa d-lui 
Liviano, cetirea lor o socotea chiar Jăunătoare. 

Poate e necesar să amintim că pe acca vreme, romanul nu 
avea insemnălatea socială de astăzi, că cel psihologic realist, 
bazat pe observația externă, ca la Balzac, Flauberi, Zola, Dic- 
kens şi alţii, era In fașă; iar cel intemeiat pe observaţia internă 
ca la Bourget, Dostoycwski, Anatole France etc, incă nu apăruse ; 
că imaginația era aproape singurul isvor de producție literară şi 
că nevoia de veracitate, născută şi hrânită de câtră ştiinţă şi fi- 
lozofie, nu pătrunsese Iindestul în domeniul literar. 

Conta citea in schimb versuri multe, ştiinţă şi filozofie. To- 
tul şi totdeauna în răgaz. Am spus aiurea că atunci cind citea 
cu glas tare, o făcea cu o artă desăvirşilă, 

Nici o insemnare pe cărţile lui. După citeva pagini, sau ca- 
pitole, știu cu ? lăsa cartea cu fața'n jos, se întindea pe o ca- 
napea, cu minile sub cap, ori se plimba prin casă cu minile la 
spate. Meditarea se prelungea cu ceasurile, iar drept incheere, o 
mică notiță pe un petec de hirtie, inchegind și condensind tot 
procesul psihologic de atitea ore, 

Tot astfel cind lucra. Conta nu se așeza la biurou să com- 
pue. După ceasuri şi ceasuri de meditare, cind,se hotăra să scrie, 
totul era deja orinduit şi organiza! în capul lui. El crea oral, așa 
zicind, nu in scris. De aceia nici nu găsim modificări esenţiale 
ori ştersături multe In manuscriptele lui. Procedeul de muncă al lui 
B. Conta, care cere o slorțare, o încordare, o cheltueală de ener- 
gie cu mult mai mare, de cit cel obişnuit, —eu le-am experimen- 
tat pe amindouă și şliu—face, în schimbul ostenelei excesive, 
ca lucrările produse să se întățişeze mai frămintate, mai intim 
prelucrate, mai bine organizate, 3 

Din punct de vedere literar—pe acest teren se obişnuește 
a se lăsa în Rominia, deplină libertate de apreciare oricui— scrierile 
lui Conta sint acele ale unui mare artist: şi prin orinduirea ide- 
ilor şi prin contopirea şi subordonarea lor unui principiu unitar şi 
prin avintul concepției şi prin stilul, aşa de firesc, de sobru, de 
uşor, de străveziu şi de adecuat fondului. Neologismele, care iz- 
besc pe căutătorii de limbă veche, neaoş rominească, sint o 
necesitate şi o dovadă de simţ artistic , La idei suprasensibile, 
la plăsmuiri eterate, trebuesc vorbe tocite, subțiate, lipsite de con- 
sistența pitorescului, de suculența materială. Plasticitatea e un 
lest pentru urcarea vertiginoasă în lumea filozofiei ! Cine a avut 
prilejul să citească lucrările primilor noștri dascăli în filozo- 


DA de de ` Pa, LA ui {1E o Ci aie a Sia 
A — i - i A >. . 
Sp y > & ~ i 
Fi K 
f CT e 


BIOGRAFIA LUI B. CONTA 71 


lie, de pe la Seminarul „Veniamin“ şi „Academia Mihăileană“, 
știe cit de nepotrivite stat numirile create de ei, lâtârețe şi gre- 
oaie, pentru conceptele afinate de atitea generațiuni de ginditori 
pare că vezi un elefant jucind gavola.. 

: Gindirii abstracte, plăsmuirii filozofice, acea filigrană 
minunati, acea dantelă şubredă prin gingâșia ei extremă, acel 
mânunchiu de idei „tenues* asemenea- lunigeilor, i se cuvin 
vorbe fără materialitate, fără pondere, fără volum—şi'n limba ro- 
minească nu se puteau găsi. 

„În afarā de trăsăturile văzute până aci, in afară de häri- 
cia fără seamân, de marele talent muzical, Conta mai e caracterizat 
prin două insuşiri: veracitătea şi o alta, pentru care n'am găsit 
nume potrivit de cit in limba italiană, „naturalezza“. 

B. Conta era în fiece moment așa și nu altfel, nu pentru 
că astlel se cuvinea sau îi convenea. Nici constringere din afară, 
nici obligaţie subiectivă | dânsul era cum simțea, cum gindea, cum 
îl îndemna tot sufletul lui. Şi daca a fost scrupulos, cum- 
pătat, demn şi devotat binelui public, a făcut o Intocmai cum a 
făcut şi munca intelectuală, fără străduință, fără sforțare, fară 
luptă cu el Insuşi, cu inlesnirea și seninătatea firescului celui 
mai desăvirşit. 

Şi parcă nimic nu l-ar zugrăvi mai bine, pe Conta în a- 
ceastă privință ca versul lui Goethe: 


„ich singe wie der Vogel singt 
Der in den Zweigen wohnet*... 


„Eu cint cum cinlă pasărea 
Cea din lăcaş de ramuri*.., 


„Şi fu mereu acelaș și totdeauna el însuși cugetătorul 
romin,.. şi fu om! 


Ana Conta Kernbach 


€. HOGAŞ 


Sînt unii scriitori, care, din cauza mediului şi a imprejură- 
rilor vitregi ale vieţii, produc tirziu, nu-şi pot desvolta decit în 
parte însuşirile lor artistice şi nu sint în stare să ne dea întrea- 

a măsură a talentului lor, Paginile scrise de dinşii lasă în su- 
letul nostru un sentiment de regret, —sentimentul, pe care-l avem 
în faţa unor bogății, care au stat prea mult timp ascunse, fără a 
fi fost puse în valoare la vremea lor. 

Am avut acest sentiment, cetind paginile d-lui Hogaş. 

D-sa, care e azi într'o vristă destul de înnaintată, a fost, pe 
băncile Academiei Mihăilene, coleg cu Panu, Lambrior, C. Di- 
mitrescu, Conta. 

Ca toţi cei din generaţia lui Eminescu, nu a fost influen- 
țat de dinsul. Cele citeva versuri, pe care le găsim presărate în 
volumul său, poartă factura vremii şi nimic eminescian nu apare 
"în ele. 

Mai bine de un sfert de secol, d. Hogaş a trăit ca profesor 
de gimnaziu în Piatra, Alexandria, Tecuci, Roman. 

Cine cunoaşte viaţa de azi a unui oraş de provincie îşi 
poate da samă ce însemna această viață acum treizeci de ani... 

Intr'un mediu lipsit aproape cu totul de mijloace de cul- 
tură intelectuală, fără librării, fără cărţi, într'o atmosferă de pro- 
zaism şi de vulgaritate, care înnăbuşă şi distruge orice vocaţie 
artistică, d. Hogaş a vegetat atiţia ani, fără altă lectură decît a- 
cea a citorva clasici şi a unor rare romane culese la întîmplare... 

Turist pasionat, îndrăgostit de munţii, pe care-i cutreera în 
vacanţiile de vară, mergind fără țintă, dormind prin păduri sau 
poposind pe la schiturile singuratice, un imbold profund al su- 
fletului l-a făcut să-şi aştearnă pe hirtie impresiile, pe care i le 
lăsase” în cursul călătoriilor, natura şi oamenii... 

Indemnat de d. Xenopol, d-sa a publicat în Arhiva, acum 
douăzeci şi cinci de ani, o parte din aceste impresii. Restul îm- 
preună cu citeva nuvele şi schiţe, a văzut lumina, mult mai tìr- 
ziu, în revista noastră, 

Dela început ele au găsit admiratori şi cel mai ilustru din 
ei a fost Caragiale. In public au pătruns însă puţin şi în mo- 


C. HOOAŞ 73 


mentul apariţiei lor în volum, din cauze, pe care nu voim să le 
cercetăm, critica oficială, care se grăbeşte să lanseze cele mai 
infime producţii, a binevoit să păstreze în privința lor tăcerea 
complectă. 

Valorile adevărate îşi fac însă citeodată singure drumul şi 
ceasul acestei viguroase şi originale personalităţi de scriitor va sosi. 


* 


Ceia ce izbeşte la prima vedere pe cetitorul d-lui Hogaş, 
e viziunea puternică, detaliată şi precisă a lucrurilor, 

Avem aface cu unul din acei privilegiați pentru care, după 
expresia lui Théophile Gauthier, lumea exterioară există. 

Pe cînd, la cei mai mulţi dintre noi, sub presiunea necesi- 
tăților vieţii practice şi a celor ale abstracții, simțurile se to- 
cesc de timpuriu îi memoria nu păstrează decit o imagine in- 
complectă şi palidă a impresiilor venite din afară, senzațiile a- 
cestui scriitor au o agerime, frescheţă de primitiv şi memoria sa 
Je înregistrează cu o rară fidelitate. 

Aleg la întimplare următorul pasaj: 


Intrăi în ograda unei mari clădiri din coastele unei biserici şi un stol 
de fete, intre opt şi zece ani, se repeziră, in fuga mare, înnaintea mea; una, 
mică cit o lingură şi iute ca o picătură de argint viu, le întrecu pe toate, 
Imi sări în git, mă sărută sau mă muşcă de obraz sau de ureche, sări re- 
pede jos, innapoi, luă harbuzul mai greu decit ea, il trinti de pămint de se 
desfäcu în o sută de bucăţi, luă pe cea mai mare şi prinse a-i roade mie- 
zul, inmormintindu-şi in el, pănă la sprincene, fața-i mică de copil. Din cind 
în cind, arunca spre mine, peste parod moas de deasupra a cojii de harbuz, 
ochii ei mari, negri și plini de o nevinovată bucurie. Zama roşie [i picura 
de pe barbă pe pesteică şi de pe pestelcă pe pămint.... 

Cind ridica capul spre a-şi mai lua suflet şi a vedea în ce parte mai 
are de lucru, era minjită până la urechi și o sămință de harbuz neagră și 
lată fi rămăsese lipită pe virful nasului... 


Nu e aşa că culoarea, forma şi mişcarea sînt redate aici 
de un adevărat vizual? 
Simţul auditiv nu e mai puţin desvoltat la d. Hogaş: 


Din cind în cind, cite un hrib, mai puţin ribdător la usturimea fo- 
acer fag cm dintr'un șold, pocnea și, așezindu-se iarăşi pe cărbuni, stiriia 
e, 


Din išuntrul gol, innalt şi sec al bisericii, glasuri acum prelungi şi 
tremurătoare, acum trunchiate şi repezi, porneau spre afară și trezeau vär- 
duhurile tirzi! și neadormite. 


Tot atit de puternice ca aceste simţuri superioare şi este- 
tice sînt la d. Hogaş simţurile inferioare, mai strîns legate de 
viaţa noastră animală şi fiziologică. 


24 VIATA: ROMINEASCĂ 


lată un exemplu de senzaţii olfactive: 


Virii mina în desagi şi scosei iute prosopul meu de drum, cit toate zilele 
de lung, al cărui mios heterociit eram încredințat că va covirși și. se va 
innâlţa victorios peste toate miresmele acre şi sălbatice ale tuturor fiarelor 
universului... Nu degeaba stătuse el, atita vreme, sub ocrotirea desagilor mei, 
in strinsă vecinătate cu tot soiul de masline vechi şi zbircite, cu coşcogea 
oae prefăcută in căciulă de vremuri grele şi, insfirşit, cu cite alte opinci 
neirgăsite.... 


In ce priveşte senzațiile organice şi gustătive, d. Hogaş e 
desigur fără rival în proza noastră. Prinzuri copioase se intil- 
nesc la fiecare pas în paginile sale şi autorul reuşeşte să ne 
comunice apetitul său, ne face să simţim adevărate plăceri culi- 
nare sau ne suggerează, cu un realism fizic intens, senzaţia foamei. 

Cu acest bogat şi variat material de senzaţii, imaginaţia 
d-lui Hogaş creiază aspecte din viaţă şi face să trăiască înnain= 
tea noastră lucruri şi oameni. x 


B |! Era firesc ca un temperament, în care viața senzitivă şi a- 
ceia a instinctelor domină preocupările intelectuale, să simtă cu 
deosebire natura... 

D. Hogaş e un descriptiv şi natura ocupă primul plan al 
operei sale, D-sa o simte prin toţi porii şi e stăpinit de far- 
mecul ei. 

Dacă în nuvelele d-lui Sadoveanu trăeşte natura Moldovei 
în aspectele ei blinde, cu apele argintii, şerpuind pe cimpiile în- 
tinse, cu lanurile de grîu legănate în bătaia soarelui, în paginile 
d-lui Hogaş trăeşte aceiaşi natură în aspectele ei macstoase: 
munţii Neamţului cu codrii lor seculari şi impunători, cu desimile 
lor sălbatice. Natură ăcestor locuri € prinsă în cele mai diferite 
aspecte ale ei. Răsărituri de soare, apusuri, amiezi, furtuni, nopţi 
cu lună, defilează înnaintea noastră, zugrăvite de un pictor care 
dispune de o bogată paletă. 

lată descrierea unui răsărit: 


Ne aflam acum pe îinnălțimile cele din urmă ale Hălăucei. In 'depăr- 
tare răsăritul imens ardea în valurile de foc ale zărilor, iar soarele, ca o 
colosală sprinceană de aur curat, se ridica după umbra neagră şi ondulată 
a munților vaporoşi. Umbrele se gprămădeau in apusul incă in amurg și gră- 
bite se aruncau în haosul altor lumi, Din văi, negurile adormite incepeau să 
se innalțe, trezite de intâile raze ale dimineţii; ici, colea, din adincuri, co= 
loane sure de fum se îndreptau spre ceruri, topindu-şi creştetele lor in väz- 
duhul luminos şi limpede. 


Evocarea unei amiezi de vară: 


La spatele noastre HălAuca, cu nenumăratele sale trepte verzi, se ri- 


C. HOGAŞ m 75 


dica în depărtare ca un sinit amfiteatru, care închidea cercul innalt af 
vederii dinspre răsărit. In faţă, pe stinga și in dreapta noa: ä, munții Sas 
basei, Borcei şi Tărcaşei se intindeau până dincolo de hotisele ochilor, ca 
o mare incremenită de valuri violete cu mante de aur; iar aceastä- 
itm i Mei arită, aiva s aior arupcase o rețea subțire de sburi 
umuri > e a intregului înfățișarea unei mări de opal. 

virşitoare şi întreaga natură pirea ca răsufiă greu... aici E 


Dar natura nu e redată numai pictural, scriitorul pá are 
totdeauna în fața ei o atitudine obiectivă. z 


Cu lirismul unui romantic el iubeşte această natură priete- 
noasă, „care-ţi varsă în suflet melancolia şi visurile“ simțind cu 
ea o organică şi tainică legătură. Și cu puterea simpatiei el ne 
face să pătrundem în sufletul obscur şi misterios al lucrurilor, 

Cetiţi următoarea descriere ; 


Brazii suri şi neclintiţi, cu trunchiuri netede oale, se ridicau in- 
cremeniţi și drepţi până la innălțimi ameţitoare; iar ÎPR e de um- 
bră neagră-verde, alcătuită din ile tor imbrățișate sus de tot, ca prin 
o sită deasă, se cerneau în liniştea ayi a pădurilor picături de cer albas- 
tru; şi ar nestatornici de lumină aurie cădeau oeste mine de pretutin- 
deni, De jur imprejur, privirea ți se oprea pe fi pdul pădurii, ca pe un zid 
de umbră depărtat ; ai fi zis că te afli sub o inen-4 boltă de templu, spri- 
amara de mii de coloane, din innăițimnea căreia cu greu mai străbătea innăuntru 
umina ogivală a cerului, Cheptânușii mici şi negri, cu gulere roșii şi verzi, 
lunecau in spirale tăcute şi iuți trunchiul arborilor în sus; veverite negre 
şi roşii, cu cozi stufoase și lu din incheetura înnaltă a unei crengi igi 
cumpâneau zborul spre copacul dimpotrivă ; ciocănitori şi ghionoae cu plis- 
cul de oțel tocau în arbo: pădurea largă răsuna a sec... Peste creștetul 
innalt al brazilor luneca vintul ca un rău nevăzut și, tinguindu-se in frunza lor 
ascuţită trimetea pănă în depărtare tinguioase y prelungi glasuri de orgă, 
Din toate părțile tăcere solemnă, de pretutinden linişte sfintă._.. 


Nu-i aşa că în aceste rînduri pădurea trăeşte şi scriitorul 
ne-a comunicat ceva din sufletul ei? 
Și înrudirea tainică dintre natură şi unele făpturi omeneşti 


ru se pare că a fost rareori mai fericit redată ca în aceste rîn- 
uri: 


Şi de n'ai fi stat cu privirile infipte in spetele lui inguste și cafen 
mărunt, subțire Și in floarea umbrelor cum era ae fi topit ere să mea 
mănuţă şi s'ar fi mistuit in zarea încilciță a crengilor, după cum, in văzdu- 
hurile amurgului, se mistue și se topesc unele vedenii de o clipă, întrupate 
de inchipulirea cuprinsă de fiorii pustii ai singurătăţii... Avea părintele Gher- 
mămuţă ceva din firea şopirlei, pe care, acum o vezi, acum mo vezi, şi ia-i 
urma dacă poți, cind vrei să-i pui bățul pe coadă. Şi eu cred că pădurile 
au suflet și, in sufletul lor, dragoste de mamă pentru toate vietăţile, ce se 
à c la umbra ocrotitoare a sinului lor; şi fiindcă părintele Chermă- 
nu! Ă oe 200 de mult spre starea de vietate a pădurilor, apoi și pădurea cu 
brazii săi uriași, cu vinăta incremenire a stincilor sale, cu așternutu-i moale 
şi ruginiu de foi uscate şi seci, cu neagra și frageda putregiune a vreascu- 
rilor sale, părea cuprinsă de clipa vie a unul fior de ocrotitoare dragoste 
in calea grâbită şi sub pașii mărunți ai părintelui Ghermânuţă, 


Cind scriitorul simte astfel natura, el ne dă fiorul adevă- 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tei poezii şi în literatura noastră nu cunosc decit pe d. Sado- 
tan pe, în alt gen, să ne fi dat pagini de această putere... 
Alături de un pictor şi un poet al naturii, în d. Hogaş e şi 
un povestitor, un creator de situaţii şi tipuri vii. Inzestrat cu 
un simț deosebit de observaţie, acest povestitor are viziunea plas- 
tică, minuțioasă şi în acelaş timp precisă a mişcărilor, gesturi- 
lor, manifestărilor externe, împreună cu acel dar prețios de a a- 
lege detaliile caracteristice, care individualizează un personaj, îl 
fac diferit şi-l imprimă cu tărie în amintirea noastră. 
Cit e de expresiv portretul părintelui Ghermănuţă, făcin- 
du-şi rugăciunea : 


Părintele Ghermănuță se opri din mers în m răsăritului, îşi luă 
smerit, cu toate cele cinci degete răslirate ale stingii sale, comanacul din 
cap; iar, cu cele trei degete inițiale şi impreunate ale dreptei, de trei ori 
însemnă larg, cu trei cruci evlavioase şi mari, cele patru puncte sacramen- 
tale ale trupului său ; şi atingind, după fiecare cruce, pămintul cu dosul minii 
de inchinare, de trei ori se plecă, în chip de metanie, în faţa a tot puterni- 
cului şi nevăzutului său D-zeu... Şi fața lui slabă şi veştedă, şi cele două 
bacle sure şi mari de păr imprăştiat, ce-i țișneau pe timple de sub comana- 
citi, parcă prea strimt, şi barba lui căruntă ce se prelungea spre pămint in 
lungi şi plingătoare şuvițe de lină incilcită, și traista cu ciuperci dela şold, 
şi tingirea-i de tinichea de pe Cap, invălită cu pistă, şi intreaga lui făptură 
măruntă şi cafenie, ca intr'o haină, se imbrăcă, pentru o clipă, într'un fel de 
tainică lumină... 


Sentimentele şi stările sufleteşti nu sînt analizate de d, 
Hogaş, ci d-sa reuşeşte să le evoace prin zugrăvirea manifestă- 
rilor lor. exterioare şi mai ales prin dialoguri de o naturaleţă şi 
justeță desăvirşită, în care, caşi în descrierile şi naraţiile sale, 
circulă o viaţă intensă. 

Nimic artificial, nici o notă convenţională sau falşă în schi- 
tarea personajelor. Simţi că autorul nu descrie decit ceia ce a 
văzut acvea, ceia ce a intrat în cîmpul observaţiilor sale, 

Cit de adevăraţi şi de vii sînt călugării săi: părintele Gher- 
mănuţă, hursuzul şi zburlitul Varsanutie, egumenul Stratonic, un- 
surosul Glicherie, Vaviia, Don Juanul cuceritor de inimi şi cu- 
-viosul lovinadie, cufundat în cetirea psaltirii, singurul sfint prin- 
tre dinşii ! 

Cu cit realism e zugrăvit Avrum criîşmarul din Seştina, cu 
semitismul lui atit de pronunţat, boerii din vechime, ca cuconul 
loniţă Hrisanti, şi mai ales ţăranii d-lui Hogaş!. 

Unii din ei: loan Rusu, cu înfăţişarea lui de atlet, Eremia 
Honcu, cu „răgetul lui de leu“, Sgribincea Huţan, ne lasă impre- 
sia forţei. In alţii, cum e moş Alexandru Coşofleaţă, frate cu 
moş (Gheorghe al d-lui Sp. Popescu, vorbeşte pornirea ironică 
şi filozofia resemnată a ţărănimii noastre, 

Nu găsiţi acest dialog profund caracteristic: 


Ş'apoi toate ar hi, cum ar hi, dar ne minincă angaralele că tare s'e 


C. HOGAŞ 17 


mai înmulţit dela o vreme incoace. li greu de tot, domnişorule, incotro te 


— Ce să taci? moșule, ta lume subțire, nevoi multe. 
— C'apoi bat-o pustia de lume, că tot mai bine era mai de mult. 

şi sii d ae altfel ? moșule ; decit, vezi d-ta, roata lumii se Invirteşte 
— He, hei! domnişorule, bine-ar fi dacă s'ar învirti; da, vezi d-ta, că. 


te-apu p 
curmă in două, cind că dedesubt... Da, de.. Să 
D-zeu, minte de om nu poate să disfacă, inchee panaan d ce-a orinduit 


Unde d. Hogaş îmi pare, însă, cu deosebire înzestrat e în 
zugrăvirea femeilor. D-sa ştie să redea acel ceva, nedefinit şi 
tainic, care e farmecul fizic al lor, Cit de vie e Axinia cu miş- 
cările ei agere de zvirlugă! Cu ce relief e redată frumuseţa rus- 
tică a Călinei lui Drăgan: 


G ~ 


Subțirică şi năltuță, cu obrajii rumeni, rotunjori şi grăsulii; cu sinari 
ce te ungeau în och de sub camașa-i albă, pesteri i deschisă la piept, 
dar tă sub bărbie cu un şiret de arniciu rog, ale cărui capete cu cana- 
furi atirnau slobode în jos, cu o ademenitoare neregulă; cu părul ei negru, 
răscolit pe timpie şi pe fruntea netedă, cu © ispititoare ncorinduială; cu 
cirpa-i roşie de pe cap intocmită cu măestrie de mina iscusită a intimplă- 
oi i 08, mr ei Serii și eng rai i de văpaia unui singe pătimaş; cu 

i ; cu dinții ei cu i 
dl t şi nasul ei fin, drept şi cu nări 


şi cit e de suggestiv dialogul acesta : 


— Ei—zisei eu, amestecindu-mă în vorbä,—şi adică ce-i por 
atita grijă lui Sgribincea, fa Călino ?.,. S'a 'nneca, s'a ca nu s'a E of ie 
s'a 'nveca, şi pace buni; cine ce are cu gustul omului?... Cum i-o hi scris... 
Nu cumva ai să te apuci tu cu D-zeu ta harță de dragul lui Sgribincea ? 

— Da' neata ce ai ?—zise ea injepat, cu un fel de minie dragalaşă Im 
ochi şi cu © rogață şi măi dragalaşă de vinovăţie în obraji, 

— Eu ce am?... Eu mam nimica... Numai cit tu, fa Câlino, fiindcă, 
dragt-liţă-doamne, eşti nevasta lui Dragan, apoi ai prea multe drăgânele, în 
cit ai de unde irosi şi dealuri; ce păcat că mu cresc drăgănelele, fată 
häl, prin cea iarbă verde, cum cresc fragii și căpșunele... Ce mai de lume 
s'art stroga igor n-are pe urma tal. 

— Şi-i ħi avin e tă şi 'neata ?.... zise lecind ul cany 
într'o parte şi privindu-mă dt dpi în ochi. O TSE PR 


Nu e oare acest portret al Floricicăi, o pînză de preţ : 


Imbrăcată cu o rochie neagră de matasă uşoară, încinsă peste mijloc 
cu un cotan lucrat în solzi auriți, stătea in picioare innaintea mea și mă pri- 
vea tă, De sub horbota neagră şi Negre a minicii stingi, dimpreju- 
rul alb al braţului ei, mijeau cu scinteeri palide-roșii boabele mari ale unei 
rpm de ay: mA iar ra rar ca negrei rochii, cu răsfringeri oa wered 

e lumină mută, r a gitul ci de alabastru viu şi 
rang În aai, g u Viu şi capul sculp- 


te 3 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ERE na OTT l MŘħŘħ 
ii e mai in intelectuală, mai afectivă, mai a- 
EA | dė Sari decit pr ai bărbatului şi poate de aceia acest 
scriitor, care simte natura şi e un primitiv, în care viaţa simtu- 
rilor covirşește intelectualismul, a reuşit mai bine decit alți see 
tori al noştri, care au zugrăvit mai mult femei imaginare, să p 
letu! feminin... 
pie olari adevărată Magda, „acel paingin cu gusturi sub- 
tiri“, cu capriciile ei de fată, cu firea ei vioae şi roze 
care pune în mişcare şi subjugă toată lumea din juru : cu 
dragostea ei de viață şi cu avîntul irezistibil al tinereţii sale. 
Paginile, care sfirşesc epizodul Floricica, acele în care sto- 
lul de fete se innebunesc şi aleargă pe pajişte în mijlocul flori- 
lor, sint pagini vii, rare, m rege unele scene din Turghe- 
i mne de un scriitor mare. , 
ci Basa d. Hasat e de obiceiu obiectiv în zugrăvirea vieții 
găsim uneori la d-sa şi momente, în care fantazia sa bogată de- 
formează realitatea, exagerind trăsăturile şi dind proporții neo- 
bişnuite şi epice lucrurilor, acţiunilor sau personajelor. 
Gindiţi-vă la Aniţa, acel Quasimodo feminin, la somnul, 
muzica infernală a horăiturilor sale, la armata nocturnă a ploş- 
nițelor, la peripeţiile trecerii Tazlăului, la Pisicuţa, calul eroului, 
care a devenit uşor ca o pajură, la frigurile de foame ale au- 
torului pierdut în singurătatea piduri, la mantaua lui imensă şi 
la atitea ospâţuri pantagruelice 4 
in a ete podea o inclinaţie naturată spre enorm şi 
grotesc, care-i o formă a romantismului epic, împreună cu umo- 
rul jovial al unui poet eroi-comic plin de viaţă, de vervă şi de 
sănătate exuberantă, din familia de spirite a lui Rabelais, 
Era natural ca acest umor să fie lipsit uneori de măsură, 
alteori de fineţă, h 
Citez d. Hogaş şarjează tipurile şi cade în caricatură, 
In chipul cum e redat d. Georges în minunatul epizod Fio- 
ricica, e o nuanță de exagerație şi aceiaşi tendinţă strică desigur 
efectul în Duduia Margareta. P $ 
Tirit de avîntul inspirației sale şi de imaginile, care-i nä- 
vălesc în minte, d. Hogaş nu se poate limita citeodată şi nu 
poate disciplina totdeauna torentul lor abundent, impetuos şi 
tulbure, şi acei care prețuesc la un scriitor spiritul auto-critic, 
concentrarea şi sobrietatea, rămin neplăcut atinşi, mai ales în 
bucăţile mai vechi ale scriitorului, de unele disertaţii filozofico- 
metafizice banale sau naive, de reminiscențe mitologice sau is- 
torice, care au ceva din pedantismul unui profesor, de unele cu- 
vinte de spirit de un gust dubios, detalii, care îngreuiază mersul 
naraţiei şi siăbesc pe alocuri impresia totală. s 
În opera oricărui scriitor, care e o personalitate, întilnim un 
mod deosebit de a înţelege viaţa şi, deşi d. Hogaş nu e cituşi 
de puţin un reflexiv, un mod particular de a vedea viaţa se des- 
prinde din paginile sale. D-sa e un adorator al naturii în toate 
manitestările ei, un om, care crede în caracterul divin al porni- 


` Å" > a .” pi pi a Li E k AT 
H oaae raa RR i ET AE PREN EES 


' C. HOGAŞ ` - 79 
LLL S REA 


rilor noastre şi „al instinctului fără de greş”, o fire primitivă, 
care gustă cu aviditate viața, fără a fi preocupat o singură clipă 
de problemele ei. 

S'a vorbit în timpul din urmă de atitudinea, pe care o are 
în faţa vieţii d. Galaction, şi s'au scos în relief sentimentele teo- 


~ logului şi ale moralistului creştin, stăpinit de ideia păcatului şi 


de credinţa în justiţia divină, 

Nimic mai opus acestui mod de a vedea decit acel al d-lui 
Hogaş. Dacă d. Galaction e între scriitorii noştri de azi un creş- 
tin, d. Hogaş e desigur cel mai „Păgin dintre dinşii. 

- Problemele şi conflictele mora e, pe care secole de creşti- 
nism şi de viaţă socială le-au intensificat în sufletele noastre, nu 
există pentru d-sa. Amoralismul său e senin şi se manifestă 
fără încunjur în simpatia pe care o arată pentru eroii săi care 
se lasă conduşi de instinctele lor, fără a încerca să lise "opună, 
pentru călugării, care ascund sub portul lor „un păginism fără 
ascunsuri”, pentru călugărițele, care nesocotesc poruncile dum- 
nezeești şi ascultă „cuvintul scris de natură în inima lor“. 

n amintirile sale asupra lui George Panu, d. Hogaş ne 
spune că de pe băncile şcolii avea aversiune împotriva creşti- 
nismului întunecat şi mistic şi scriitorul a rămas un admirator 
al mitologiei clasice, care nu cunoaşte alte divinităţi decit acele 
ale pădurilor și ale apelor şi pentru care natura e populată de 
fauni şi de nimfe, 

Firea sa de primitiv şi de original suportă cu greutate nor- 
mele etice sau regulele sociale şi protestează la. fiecare pas îm- 
potriva „tiparului convenienţelor meșteşugite“, care ne îndepaăr- 
tează de natură şi stinjinesc libera desvoltare a pornirilor nbas- 
tre. De aici antipatia sa împotriva civilizaţiei, a gusturilor fran- 
țuzeşti şi ridiculizarea acelor, care o reprezintă: d. Georges sau 
nepotul cuconului loniţă Hrisanti, proaspăt venit din străinătate. 

Prezentul robit acestei civilizaţii i se pare d-lui Hogaş mic, 
artificial, anemiat în faţa trecutului. „ȘI, în locul unor oameni tur- 
nati dinti'o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfri- 
jită de oameni mărunți cu suflete de mozaic şi prin a căror al- 
cătuire trupească te prevezi ca prin sticlă“, 

Și idealul de viaţă al acestei naturi păgine de primitiv şi 
de estet, pe care nu-l tulbură nici o preocupare sufletească de 
un ordin mai înalt, e în trecut, în vremea voioasă şi patriarhală, 
în care cuconul Ioniţă Hrisanti, protopopul Gheorghe şi prietenii 
lor, îşi duceau fără griji deosebite, traiul lor liniştit, ascultind pe 
liutarul Buruiană la lumina blindă a lunii, cu borşul de chitici 
de Birlad şi cu paharul de vin dinnainte, vremea, în care, la mă- 
năstirea Pingaraţi toate erau din belşug şi călugării, ca şi mirenii 


puteau sorbi, în voe şi cu stomacul plin, din cupa bogată a plă- 
cerilor, | 


x 


D. Hogaş e un stilist de o rară virtuozitate. Resursele sale 
artistice sînt de primul rang. 


ao. VIAŢA ROMINEASCĂ 

Proza sa colorată şi expresivă e încărcată cu profuziune 
de cele mai variate epitete şi figuri de stil, care nu au nimic 
căutat, nu trădează efortul, ci dimpotrivă impresionează prin ca- 
racterul lor spontan şi personal. Simţi că ele izvorăsc dintr'un 
fond imaginativ bogat, cu aceiaşi forţă elementară, cu care pri- 
măvara înfloresc mugurii. 

lată cîteva exemple alese la întîmplare. Voiţi imagini sau 
comparații suggestive : . 


Cele două rinduri lungi de chilii, ar zi amo In forma unui targ Tem 
vorbesc şi astăzi Indestul de lămurit despre furnicarul, ce trebue insu- 
fiețit altădată acest locaș, a cărui tăcere nu e intreruptă acum decit de zgo- 
motul cadenţat și monoton, ce-l fac prin coridoare ciobotele greoae ale ci- 
torva călugări bătrini şi girbovi. 


Virturile înnalte şi ascuțite ale brazilor dimprejur răsăreau din umbră 
şi, ca niște săgeți neciintite de aur, spintecau văzduhul limpede. 


De  primprejur şi din rtări nehotărite, umbre negre se desprin- 
deau din noapte în răstimpuri și, lunecind grăbite, se mistuiau pe rind im 
ușa luminată şi larg deschisă a bisericii, după cum, în flacăra unei lumini a- 
prinse in intuneric, năvălesc şi se mistuc orbi fluturii hipnotizaţi... 4 


Imagini, care să exprime o stare afectivă : 


Ridicai în aer imensa mea pălărie neagră şi de trei ori o inchinal, 
ca pe un steag cernit, inspre apus... 


Voiţi metafore, personificări : 


Respirația aburoasă şi nemärginită a nopții aruncase un linţoliu subțire 

şi străveziu de neguri albe peste pirăul, care, tremurind parcă de frig pe 
ietrele-i reci, luneca cu murmur grăbit şi, ca o ingustă naframă, rari pa 
nesfirşit al văii largi, îşi pierdea cursul in taina depărtată a răsăritului,, 


Frazele d-lui Hogaş au mai totdeauna o construcţie sa- 
vantă şi masivă. 

Ca şi Odobescu, cu al cărui stil, minus preţiozitatea, acela 
al d-lui Hogaş are oarecare înrudire, d-sa posedă secretul pe- 
rioadelor lungi, care, prin sonoritatea şi tainica lor armonie, ne 
încîntă auzul şi răsună prelung în suflet, i 

Nu evocă aceste pagini impresia pătrunzătoare a singurătăţii ? 


Amurgul începuse a se ridica din adincuri,.. iar între piscurile innalte 
ale munţilor, ce se răsfățau incă, în pulberea de lumină roșietică a celor din 
urmă raze ale apusului, văile tupilate intuntcau priveliștea, ca atitea pete i- 
mense de umbră viorie... Din adincimi, din innăițimi, din taina pădurilor, din 
întunericul codrilor, din văzduhuri, de pretutindeni, glasurile prelungi ale să- 
rilor de munte se ridicau treptat a linişte şi a odihnă... Şi, incet, incet se 
ma her toate şi toate adormeau pe rind; și tot mai rar se desprindea din 
de i un lătrat de cine, un sunet de tatangi, un glas de bucium,,. Nu- 
mai pas minat cu grăbire, in calea lui fatală, de o putere nevăzută, 
mai mna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieţii în vinele ador- 
mite ale lucrurilor... 


(PET * 


©. HOGAŞ gi 


Limba d-lui Hogaş e de o mare bogăţie. D-sa dispune de 


= i al enorm de cuvinte pt care-l stăpineşte cu o siguranță 
Unele expresii rustice pline de sevă ( i 
3 e ex i tice, a ostoi, a horhăi, 
zăpsi, a ciuchi, teşit, chisnovat, chersin, zăgirnă, opcină, tihărăi) 
pios zgîria „poate urechile fine ale esteţilor decadenţi, neîmpăcaţi 
rg äl oerismului, el cadrează însă intotdeauna cu perso- 
ea cu situația, cu mediul ambiant şi măresc impresia totală a 


Un povestitor plin de vervă şi de umor nai 
f 1 d naiv, un descrip- 
tiv şi un poet al naturii în aspectele ei maestoase, un suflet pr- 
mitiv şi păgin, un artist strălucit al stilului, astfel îmi apare d 
Hogaş în cele mai bune din paginile sale, — 


Octav Botez 


r 


Războiul umanitar 


Cele două mari națiuni care în secolul trecut şi-au-disputat 
intiietatea în Europa—Franţa și Germania—au găsit In războiul 
din 1870—71 şcoala de aplicaţie care a trebuit să scoată din 
greşelile proprii sau din ale adversarului, învățăturile care să le 
servească la perfecţionarea mijloacelor de ucidere, — Infanteria, „re- 
gina bătăliilor“, s'a arătat aşa de depăşită de progresele celor- 
lakte arme, în special ale Artileriei, incit s'a simţit nevoia de a 
înzestra infanteria cu o armă și cu un procctil care să realizeze 
condițiile technice cerute de nevoile tactice. 

Proectilul cel vechiu avea în armata germană 15 mm. ca- 
libru, arma Chassepot a Franţei avea glonte de calibru 1! mm; 
noile nevoi tactice cereau ca proectilul să, fie mai ușor, spre a 
fi inzestrat cu o iuțeală inițială mai mare la eşirea din armă şi 
a mări lungimea loviturii, ceia ce nu se putea realiza decit prin 
micşorarea calibrului, | 

In anul 1886 s'au introdus in toate armatele proectilele de 
infanterie de calibru mic Ca să nu comparăm decit armatele 
celor două ţări care s'au pus in concurență de ucidere, trebue 
si arătăm deoschirile fundamentale ce prezintă armele noi faţă 
de cele vechi, la infanteria acestor două puteri: 

1870.— Franţa, arma Chassepot, calibru 11, iuțeala inițială 
420 metri pe secundă, lungimea loviturii 1800 metri. 

1870.— Germania, arma cu ac, calibru 15, iuțeala iniţială 
200 meiri, lungimea loviturii 800 metri, 

Astăzi—Franţa, arma Lebel 93, calibru 8 mm, proectilele se 
incarcă cite unul, au lungimea aproape 40 milimetri, greutatea 
13 grame, iuțeala inițială 720 metri, 


REE.: 


RĂZBOIUL UMANITAR 


Germania, arma 98, calibru 7, 9 mm, cu repetiţie, lungimea 
proectilului 28 milimetri, greutatea 10 grame, iuțeala inițială 883 
metri, lungimea loviturii 4500 metri. 

Cu o iuțeala inilială aşa de mare, realizată prin pulberi 
cu pulere explozivă mult mai mare, vechiul proectil de plumb 
curind după eșirca din armă nu mai avea mci o valoare, de 
oarece se muia, se rupea, iar ţevile însăși se plumbuiau curind : 
a trebuit să se invelească simburele de plumb cu o câmașă de 
nichel sau oțel şi la această formă s'au oprit pănă astăzi proec- 
tilele de infanterie ale tuturor armatelor care duc războiul actual, 

Glonţul cel nou, cu cămaşă, realizind, insă, condițiile de u- 
cidere cerute de nevoile tactice, a dat prilej taclicianilor să rea- 
lizeze un alt progres, acesta desigur involuntar: anume în COn- 
stituția rănilor cauzate de gloanţe, Proectilete vechi de plumb 
cind loveau corpul omenesc se deformau lesne, lovindu-se de 
țesăturile organis nului ; metalul lar moale și muial Incă prin e- 
tectul mecanic al impușcăturii, se turea lovind chiar țesâturi 
“moi, muşchi şi tendoane, incit rânile produse de un astfel de glonţ 
erau mari, rupte, neregulate, Atitea prilejuri de a rupe în drumul 
lor prin țăsături, mai multe organe importante, în afară de drumul 
mult mai larg ce aceste râni mari ofereau microbilor, care adu- 
ceau cu ei infectarea rânii, 

Gionţul cel nou cu cămaşă lare nu se diformează ; prin 
forma lui conică (proectil cu viri=spitz geschoss) şi prin forța vie 
cu care loveşte, traversează țăsuturile dintr'o parte intrata, fā- 
cind vn canal numai de mărimea calibrului proectilului, dacă 
mwa lovit oase, iar prin calibrul lui mai mic de cit vechiul pro- 
ectil de plumb, se strecoară mai lesne printre organe importante, — 
ariere, nervi,—lără a le lovi, dacă drumul lui n'a fost tocmai prin 
ele. Urmarea este că aceste räni oferă şi d cale mai puțin favo- 
rabilă pentru intrarea microbilor, care produc infectarea rănilor 
și cae aduc de obiceiu slirșitul răniților, ce n'au rămas pe ctm- 
pul de luptă chiar în momentul rănirii. 

Imprejurarea aceasta a dat prilej taclicianilor să arăte că 
toate noilg maşini de ucidere pe care le inventează ardoarea lor, 
au In ele ceva mai uman decit vechile proectile, Rănirile uşoa- 
re n'au fost de sigur decit o surpriză şi un rezultat la care au 
dus involuntar, preocupări cu totul de altă natură decit acelea de 
a produce răni mai puțin grave, Oricum, tacticianii au imbrăcat 
cu un eufemism adequat, uciderea produsă de noile proectile şi 
au arătat că armele lor nu „ucid* ca mai nainte, ci „scot afara 
din luptă“ cit mai mulți din soldaţii adversarului. 


24 ____ VIAŢA ROMISEASCĂ 


Proectiiul armelor modeme a şi câpâtat din pricinile arà- 
tate mai sus, denumirea de „proeciii umanitară, 

Deta introducerea noului proectil, acest nou războiu umi- 
nitar n'a putut [i experimentat in mare decit In războiul ruso- 
japonez in 1904—1905, cind armate mari, prevăzule cu armament 
modern, au intrat în luptă ; războiul balcanic din 1912 nu coni- 
ptează, fiindcă el n'a putut să dea măsura unui adevărat războ:u 
modern, iar războiul european actual n'a dat incă timpul ca pu- 
blicaţiile științifice să dea la lumină materialul de observațiuni ce 
războiul a putut să ofere, 

Războiul ruso-japonez este, deci, pănă astăzi singurul iz- 

- vor dela care ne putem informa, ca să judecăm jertfele pe care 
le aduc pe altarul lui Marte noile arme umanitare, Statisticele a. 
cestui război merită, deci, să lie cercetate, pentru a putea jude- 
ca intrucit este indreglățită credința în umanitatea noului războiu_ 


Pe o armată de 6903) oameni ta Ruși şi 650,000 1a Japoneji, au fost: ! 


morți râniți total 
Ruși 2340 IAEN 170,607 adică 290 
Japonzii 47,40) 173,400 220800 „n 409 


` Nu întră în îintențiunile noastre a aprecia pentruce Japone- 
ji, deşi victorioși, au avut perderi mai mari, 

Pentru a vedea dacă noul proectil a adus vre-o micşorare 
a sacriliciilor ta morţi şi răniți să comparâm aceste cifre cu per- 
derile armatei germane în 1870-71: 

Morți 17,300, râniți 99.600, total 116.900, adica 18%, 
Urmind mai departe compilația statisticilor, găsim că raportul In- 
tre morți şi răniţi pe cimpul de luptă a fost la Rugi de 1 mort 
pentru 4,4 râniţi, la Japoneji de 1 mort la 9,6 răniţi, pe cind 
la Germini în 1870-71, un mort la 5,7 râniţi. Aceste compa- 
rații arată prin urmare o mortalitate mai mare cu armele mo- 
derne, dacă considerăm aprecierea globală a acestor statistici t 
dacă cercetăm, insă şi Imprejurärile luptelor moderne, vedem cà 
și rănirile stat cu mult mai numeroase dela introducerea arme- 
lor cu repetiție şi a mitralierelor, tacit pe acelaş număr de 0ş. 
tre, tirul este azi cu mult mai mare. 

Ca o curiozitate a acestor statistici să menționăm că pre 
gătirea de tir a armatei rusești era de așa natură, incit Ruşii 
au trebuit să tragă 1050 gloanțe pentru a atinge un Japonez, 


1) Cifrele sint luate după P. v, Bruns: Schusswaffen und Schusswun— 
dea im gegenwârtigen Kriege. 1915, 


—— PÂZBOIUL UMANITAR: s35 


ceia ce arală sau că infanteria rusească trăgea la intimplare, sau 
poate că infanteria japoneză nu mergea la atac decit folosindu- 
se de toate cutele terenului, incit înainta mai mult adăpostită, 
Aceiaşi măsurătoare arată la Germani în 1870—71 trase 175 
gloanțe pentru a atinge un Francez, sau în cifra medie admisă 
pentru alte războae, trebue să se socoată 400 proectile pierdute 
pentru unul ce loveşte. 

in treacât această mâăsurățoare ne poate arăta că Ruşii in 
cei 10 ani, cit au trecut dela ultimul lor războiu, au avut mai pu- 
țin timp și au fost mai puţin în măsură să-și îmbunătățească ti- 
rul, decit au Iost Germanii în cei 44 ani de pregătire intensivă 
zilnică la care i-a indemnat ultimul lor războiu. 

Revenind la disecțiunea statisticilor noastre, sintem siliţi 
să conchidem, câ totalul pierderilor in mcrți şi răniți a crescut 
simţitor cu noile arme, ceia ce ar insemna că noul proectil de 
infanterie, departe de a fi umanitar, este mai ucigător decit cel 
vechiu, 

Aceste statistici, Insă, arală numai cilra giobală a răniților 
inci trebue cercetat, tot comparativ cu vechile arme, la care din 
proectile rânirile au fost mai grele, adică la care din ele răniții 
duşi de pe cimpul de luptă au scăpat cu viață Ie proporție mai 
mare, 

In această privință cilrele ne arata că dintre răniții Ruşi 
care au fost ridicați incă in viață de pe cimpul de luptă, au mu- 
rit în urmă de rânile lor 3,6%, pe cind dintre Germanii răniți 
la 1870—1871 au murit in urmă Ii"f adică de 3 ori mai 
mult.—Trei luni după lupta dela Mukden, dintre 16,133 Rași rä- 
niți, 16,400 s'au reintors in front, adică 43%/ pe cind din räni- 
fii Germani la 1870—71 numai 17%/9+ Dintre răniții ruși aproape 
a 10-a parte n'au devenit incapabili de luptă și au rămas în front, 
iar în unele regimente chiar a 5-a sau a S-a parle. Numărul oa- 
menilor reveniți la luptă s'a ridica la Ruşi în unele regimente 
până la 77%, iar dintre dinşii cam a 7-a parte au revenit in 
front de 3 şi 4 ori după rânirile lor. 

Aceste cifre ar arâta că îintr'adevăr procctilul modern este 
mai umanitar şi că culemismul tacticianilor privitor la „scoate. 
rea din luptă“ a celor căzuţi, merită să mai mingle incă sufle- 
tele acelora care mină la sacrificiu turmele celor destinați a fi 
jertiiţi ambiţiunilor războinice. 

Dacă vrem, insă, să fim riguros conştiincioși, trebue să re- 
cunoaștem că dela 1871 pănă asiäzi chirurgia s'a Imbogăţit cu 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


descoperirile lui Pasteur, asupra rolului microbilor în produce- 
rea inlecțiunii rănilor, iar antisepsia introdusă de Lister a pus 
Ja indâmină o armă Impotriva microbilor, care a răsturnat toată“ 
chirurgia —l.a adăpostul antisepsiei, chirurgia—și cea de pace şi 
cea de războ'u-— nu lasă nimic la voia intecțiunei, incit mai ales 
in chirurgia de războiu, unde am văzut că inlectarea rănilor pro- 
duse de procctile, aduce cele mai adese ori moartea răniților 
care au părăsit cu viață cimpul de luptă, trebue să dăm şi an- 
tisepsiei rolul ce i se cuvine în procentul mai mare de vindecați 
ai războaelor moderne.—De sigur tratamentul rănilor a salvat un 
procent mai mare de răniți la Ruși In 1905, decit'la Germani 
în 1870, cind antisepsia şi bacicreologia nu existau, Ori cum, 
trebue să recunoaștem că şi proectilul „umanitar“, prin rănile 
mici ce provoacă, oferă porți mai puțin deschise microbilor şi 
prin urmare vindecarea este mai probabilă 

Recunoscind, prin urmare, antisepsiei contribuția ei uma- 
nitară mai presus de orice, la micşorarea sacriliciilor războaelor 
moderne, nu putem să nu acordăm și proectilului nou recunoș- 
tința ce i se cuvine. 

Umanitatea, însă, se vede că n'are ce căuta în rinduiala răz- 
boaclor moderne, căci oricit ar căuta medicii să urnească cu un 
pas în spre bine umanitatea silințelor ce și pun pentru vindeca: 
rea dezastrelor războiului, tot sint întrecuți cu mulţi pași, de si- 
lințele niciodată ostenite ale inventatorilor de maşini de ucide- 
re, La iuțeala uciderii prin armele noi cu repetiție, se adaugă 
ploaia de gloanțe de inlanterie pe care le asvirle cu sutele pe 
minut noile mașini de infanterie care sint mitralierele. Mulţi din 
răniții războiului actual, după scurtele comunicări ce apar pe 
icicalu, au cite 4-5 proectile pe diașşii; un ofițer austriac rânit 
la Zamosc avea o rană de glonț la cap, care rânise meningele 
şi creerul, o alta pe lață care intrase pe la baza nasului pănă 
în fundul gurii, o lractură de gion a brațului siîng, o rana la 
baza degetului arătâtor sting, 4 degete dela mioa drcaptă tăiate 
de o lovitură de sabie și în ine— tn fine—o rană de glonţ la pulpa 
stingă. Raporiul zice că ofițerul s'a vindecat. 

Fiindca am inceput a cerceta numai efectele proectilelor de 
infanterie, nu vom cerceta rănile produse de alte proectile, ale 
Artileriei, care, pe de oparte, formează un procent mai mic de 
râniri decit proectilele de infanterie— 10—30 %,- iar, pe de alta 
parte, la ele de umanitate nu se mai poate vorbi. Oricit unul din 
proectilele Artileriei, obuzul, are efect groaznic numai la locul de 


Azi cainii o N AA E EN I E e dia tata ll meat ad tata 


explozie, iar puterea de lovire a slărmâturilor scade la distanță 
foarte mică, în cit sfârmătnrile produc râniri mai uşoare, totuşi 
rămine al doilea proecti!, care este și cel preponderant în lup- 
tele cu infanteria, şrapnelul, Acesta spărgindu-se de-asupra ca- 
petelor infanteriştilor proectează asupra lor o ploaie de 300—500 
gloanţe de plumb moale, ale căror râniri sint absolut identice cu 
ale vechilor proectile de plumb ale armelor de infanterie: glon- 
ful se delormează uşor, se turtește, ia cu dinsul bucăţi de stofa 
din imbrăcăminte, iar neavind putere mare de pătrundere rămine 
in țesăturile organismului, producind räni deschise, mari, care şi 
prin zdrențele ce le tirăşte glonțul și prin porţile mari deschise, 
ce le oteră iniecțiunii microbiane, realizează atitea condiții de: 
zastroase pentru rănit, 

Din această scurtă comparație reese că şrapnelul este proec- 
tilul cel mai periculos și că în general tot rânile produse de Ar- 
tilerie sint mai grave de cit cele produse de infanterie, 

Cu toată umanitatea relativă, insă, a proectilului de infante- 
rie, chiar războiul actual a arătat uneori râni produse de acest 
proectii, avind loluşi caractere groaznice : râni mari, slişiate, din 
care atirnă alară sdrențe de muşchi și tendoane, în care se simt 
târmâturi mărunte de oase, ceia ce nu se mai potriveşte cu ră- 
nile minime, de mărimea calibrului, produse de obieei de proec- 
tilele infanteriei, Cum cercetarea imprejurărilor acestor răniri a 
arătat câ nu era alt proecti! care produsese rănirea, ci întradevăr 
unul de infanterie, s'a conchis că nu poate să fie un glonț o- 
bișnuit. Atunci s'au produs încriminările privitoare la caracterul 
exploziv al acestor gloanțe, ceiace lăsa să se presupună că erau 
aşa numitele gloanţe dum-ulum care produseseră rănirea şi care 
erau contrare dreptului ginţilor, de oare-ce fuseseră interzise de 
către conferința dela Haga din 1899, 

In unele cazuri incriminările aduse mai ales de către Ger- 
mani păreau fondzte : in unele din magaziile de muniții ale cetăților 
din nordul Franţei care au fost cucerite de câtre Germani, s'au 
găsit niște proeciile de infanterie care puteau li considerate va 
gloanțe dum-dum.  Gloanţele găsite la Montmédy nu erau 
insă niște adevărate gloanțe dum-dum; erau vechile proec= 
iile de plumb cu cămaşă ale infanteriei franceze, care probabil 
la inlocuitea lor de pe la trupele de infanterie, au mai rămas in 
oarecare număr, și peniru a nu fi azviriite au lost date garnizoa- 
nelor cetăților dela graniţe. Erau proectile obişnuite, ca ale in- 
lanteriei noastre, însă virful era retezat, după fabricaţie, incit de 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


desubtul cămaşei de metal apărea simburele de plumb, care era 
găurit pe o adincime de 6 milimetri, formind o cavitate lată de 4mm. 

Experiențele făcute cu aseminea proectile au arătat chiar 
din timp de pace, că gaura din capâtul glonțului face ca toată 
forja vie reprezentată prin enorma iuțeală-inițială a lui, să se e- 
xercite asupra simburelui moale de plumb, care este împins şi iese 
prin acea gaură a cămaşei de metal, incit se prezintă ca un co- 
zonac crescut peste forma lui. In spatele lui, cămaşa metalică 
rămine nelocuită şi atunci ea se spintecă In lung pe de lături, 
dela gaura de dinainte în spre bază, formind mai multe fişii me- 
talice. Glonţul astiel constituit reprezintă un fel de conopidă ne- 
regulată, de care alirnă fâșii metalice ascuţite pe margini ; totalul 
acestui “aparat ne dă idee ce fel de răni poate să producă în tä- 
săturile organismului aseminea proectil. 

Proectile care se îndepărtează de tipul normal al infante- 
rilor europene au mai fost găsite şi la unii soldați Ruși; era 
un glonţ de plumb fără cămașă, analog vechilor gloanțe. Se pre- 
supune chiar că tot pentru soldații de graniță s'au dat şi la Ruşi 
din proectilele scoase din uz; aceste gloanțe, însă, pretind 
Germanii că pentru necesitățile războiului actual au fost păurite, 
pentru a face rănirile lor mai crude: glonțul avea două aseme- 
nea găuri, una Indărăt, lingă bază şi aita la virf; gaura din virf 
ducea intr'un fei de cavitate plină cu un fel de masă lichidă tn- 
chegată galbenă-neagră, ca un fel de vaselină ; în păretele aces- 
tei cavități se allau 4 deschizături cil o gămălie de ac, încit în 
momentul loviturii glonțului, masa aceasta devenită lichida era 
asviriită prin aceste deschizături şi se răspindea în rana produsă 
de glonj, care fireşte, nu cra prea mică, avind în vedere că 
gionțul de plumb se ditorma și e!l In acest fel se produceau 
räni mari, a căror vindecare era ingreuiată şi prin acel lichid răs- 
pindit în rană şi care desigur trebuia să aibă proprietăți iritante. 

Germanii mai pretind că în luptele dela Lille au constatat 
că și Englejii s'au servit de niște gloanțe care puteau fi consi- 
derate ca dum-dum, Erau gloanțe care după aparențele externe 
erau nişte proectile obișnuite cu cămaşă, dar la cercetarea lor 
mai amănunțită se vedeau compuse din o cămașă foarte subțire, 
care acoperea In loc de un singur simbure de plumb, ca în gloan- 
tele obișnuite, două corpuri deosebite: tndărät unul de plumb, 
cilindric, iar Inaintea lui, pănă la virful proectilului, un mic corp 
conic de aluminiu. De sigur că in momentul loviturii simburele 
de plumb, mai greu, apasă pe ce! de aluminiu, mai uşor, şi-l Im- 


= RĂZBOIUL UMANITAR % 


Pinge inainte, incit rupe cămașa foarte subțire a proectiluluj toc- 


mai la punctul unde se intilnesc cei doi simburi ; de aci cămaşa 
se mai rupe şi în fâşii in lung, fiind impinsă de presiunea con- 
ținutului său. Medicii germani susțin că au găsit în rănile solda- 
ților lor aseminea virturi de aluminiu, care negresit nu erau attt 
de primejdioase prin rana produsă de ele, cit mai ales prin fap- 
tul că greutatea lor mică permitea simburelui de plumb să rupa 
cămașa proectilului, în cit rănirea Brozavă cra produsă de zdren. 
tele cămâşci şi de simburile de plumb deformat, 

Alteori se pretinde că acestor proectile li se tăia virful inainte 
de incărcarea in armă, în cit același elect disirucliv să se obțină 
cu orice chip. 

Nu putem prea bine desprinde din aceste acuzaţiuni, reali- 
tatea la care ne-ar da dreptul niște constatări obiective, nici nu 
putem şti dacă aceste acuzaţii, care găsesc scuze față de Francezi 
şi Ruşi și care nu mai gâseac razerve față de Engleji, nu sint 
izvorite din resentimentul fără ciuțare care mină una contra alteia 
pe aceste două mari puteri rivale, 

Nu se poate ști iarăşi, dacă nu cumva tocmai peniru nevoile 
tactice pe care le-am menționat, de a avea un proectil uşor, En- 
glejii n'au pus un corp de aluminiu, spre a uşura glonţul. 

Oricum, fiindcă tacticianii după ce au făcut o ispravă, ră- 
mine pe socoteala medicilor s'o dreagă, medicii sint cvi mai in 
măsură să aprecieze, după rănile combatanților, succesele bătă- 
iilor. Tot medicii au trebuit, deci, să decreteze că rănile mari, 
slişiate, trebuiau să fie produse de un glonţ neuman, poate 
dum-dum. 

După prima isbucnire de ură dela Inceputul războiului, au 
urmat, insă, luni indelungate de observaţii, care au făcut pe me- 
dici să mai tacă asupra efectelor explozive ale gloanțelor şi să 
observe mai fâră resentimente efectele armelor de lupiă. Astăzi 
nu se mai vorbeşte de gioanțe dum-dum, dar reiese la Fiecare 
pas constatarea, devenită astăzi noțiune curentă în chirurgia de 
războiu, că și gionțul obișnuit, bunul nostru proectil umanitar, 
poate produce fară nici o pregătire specială, rănile îngrozitoare 
care Indreptăţeau pe chirurgi mai ieri-alaltăeri să strige acu- 
-zind gloanțele dum-dum. 

Constatările mai noi, pe care din nenorocire le verifică fie- 
care zi a războiului actual, arată că răni enorme, cu caracter dis- 
“tructiv, produce și glonțul umanitar in multe Imprejurări, 

La loviturile de aproape cu acest proectil distrucțiize mari 


+. - t > i A 


azil dea oia iile Sima cepe pie iad ae peur ariei 
4 . > k ă E A à ef Pi - 


90 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


„RĂZBOIUL UMANITAR 9t 


sint regula ; trebue să ne inchipuim atunci cit de frequente tre- 
bue să fie în actualul războiu aceste răni distructive, cind ne gin- 
dim cit de aproape sint loviturile în actuala luptă de tranșee, în 
care un glonț destinat să bată 450) metri, lovește la cițiva metri, 
cu toată forța vie pe care o reprezintă la începutul cursei colo- 
sala lui iuțală iniţială, 

Acelaşi efect îl produc gloanțe.ricașate înainte sau du& 
intrarea în corpul rănitului şi care nemai lovind cu vîrful, ci o- 
blic, produc râni şi distrucțiuni mai mari, de oarece nu se mai 
pot insinua printre ţăsuturi, cum face glonțul cînd loveşte cu 
vîrful. 

Aceiaşi lovitură oblică o produce un glonţ călre siirşitul 
cursei lui ; în acel moment iuțeala lui inițială a scăzut treptat, în 
cit la un moment dat glonţul începe să fie solicitat şi de greu- 
tatea lui ; cum centrul lui de greutate se allă ceva îndărătul mij- 
locului lui, glonțul se pleacă oblic cu virful în sus, în cit nu mai 
loveşte cu virful, ci cu o bună parte din lungimea lui. Rezulta- 
tul va Îi tot o rană mai mare de cil mărimea calibrului, de şi 
gloanțele ajunse către sfîrşitul cursei lor nu mai au puterea vie 
necesară pertru a traversa dintr'o parte intr'alta țăsâturile, ci rë- 
min intipte în ele, 

Aceleaşi răni mari le produc şi sburăturile de ohuz, pre- 
cum şi așa zisele proectile indirecte, adică bucăţi de pietre, de 
lemn, metal din îmbrăcăminte, lovite de glonte şi care împinse 
cu putere devin ele singure p'oectile vulnerante. 

Ciad atitea împrejurări produc răni mari, distructive, nu se 
mai poate numai după caracterul rânei să acuzăm pe cel ce le-a 
produs că a întrebuințat anume un glon} dum dum. 

După ce am văzut de cile este capabil acel proectil uma- 
nitar lăudat, ne rămine să ne intrebâm, lăcînd sinteza naţiunilor 
enumărate mai sus, la ce distanţă procctilul nostru este în ade- 
văr umanitar, dacă la distanțe mici produce rânile distructive 
groaznice pe care le-am descris, iar la distanțe mari produce tot 
așa râni mari ? Nu-i mai rămîne pentru a-şi exercita întradevăr 
umanitatea lui, de cît distanțele mijlocii, In cit strategii care și au 
lăudat silinţele lor îndreptate in direcţia unui proectil umanitar, 
vor trebui, spre a fi umanitari în adevăr, să hotărască şi dis- 
tanja umanitară la care armatele vor trebui să sc oprească ca 
să tragă una asupra alteia, 

Prin urmare chestiunea Intrebuințării gloanțelor dum-dum 
in actualul războiu poate să rămină mai curind rezolvată prin ne- 


gativă ; în tot cazul despre intrebuințarea unor aseminea gloanţe, 
de câtre infanteria franceză nu mai poate fi vorba, de oarece ar- 
mata franceză nu mai este inzestrată cu glonţ cu cămașa de 
metal, care singură poate produce prin ruperea ei rănile destruc- 
live pe care le-am menționat; infanteria franceză are azi un glonț 
masiv de cupru, la care nici o ruptură laterală nu mai este po- 
sibila. 

De altfel problema dum-dum-urilor nici nu se pune, decit. 
în luptele la distanţe mici, de oare-ce gloanțele veritabile dum- 
dum nu şi exercită efectul decit până la cel mult 600 metri. Prin 
urmare avem un nou mijloc dea elimina posibilitatea dum-dum= 
ului, indată ce distanța la care s'a dat lupta trece peste 600- 
metri, 

Ori cum ar f, presupunem că după actualul războiu vor tä- 
cea şi melodiile dulci ale celor care au cintat umanitatea noului 
proeciil de infanterie, precum la amintirea găurilor de mină ce 
exploadează, a bombelor asfixiante şi a atltor mijloace noi de u- 
cidere, vor tăcea incă multă vreme după războiu resentimentele 
care imping popoarele la răzhunări sau la cuceriri. —Ori 
cit sar zice dintro parte sau din ala că slirșitul actualului räz- 
boi, nu poate să ducă de cit la noi pregătiri, dacă nu va fi 
zdrobit definitiv unul din beligeranţi, sintem siliți să credem că 
mărimea dezastrului actua!—şi care va fi deplin numai la stabi- 
lirea bilanţalui,—va ridica ori cui dorința de a ieincepe. Pentru 
popoarele pe care imprejurările le-au ținut departe de focul 
mistuitor, nu poate fi mai viu imbold la cumințenie, decit sa- 
ma suferinjei pe care o pricinueṣte războiul la alţii.— Medicii 
sint cei mai In măsură să preţuiască întinderea dezastrului, fi- 
indeă în sulletul lor se îngrămădeşte intăiu aminlirea tuturor de- 
zastrelor pe care ei sînt cei mai in măsură a le aprecia. La pa. 
poare de civilizație veche şi de organizație ideală, medicii se 
pling că au fost ingroziţi de mărimea suferinței şi de enormilatea 
sacriliciilor ; acestea au copleșit inzecit şi insutit chiar prevederile 
celor mai bine organizate servicii medicale. Poate că medicii 
vor trebui să scoată cel dintăi cuvint în favoarea păcei, în ziua. 
cind vor îi doboriţi de suma suferinței. 


Doctor Stefănescu-Galaţi 


Ochiul lui Dumnezeu 


„Cum e încă de dimineaţă, abia răsbate cite un svon de 
ici de colo, de prin mahala: doi lucrători se lot indepărtează 
înăuntrul tirgului, stirnind ecoul tot mai slab şi mai Întirziat al 
paşilor ; iar o căruță, ce iccmai intră pe la barieră, începe să 
salte şi să hurducăie prin bolovanii „pavagiului*,.. Perini și plă- 
pumi ies în ferestrele abia deschise şi prin cerdacuri— și vorbe 
omeneşti, nedeslușite, zoresc şi ele să mai turbure lăcerea,., 

Teodor işi plimbă ochii imprejur—și, în căutătura lui, nu 
e numai mulţumirea de a revedea locuri părăsite de aliţia ani, 
ci ea spune fiecărui lucru, că el nu e un străin pe aci... Se o- 
prește, schimbă geamantanul și impinge o portiță inegrită şi 
arsă de vreme, domol, ca și cind sar gindi ceva, cu ochii a- 
“Supr i.. 

Cind vâzu cliä bucurie a adus în căsuţa surorii, simți e 
părere de rău că a Intirzat atita, iar la mustrarea ei blindă, că 
i-a uitat, Teodor a tăcut biruit şi ea sa simţit atunci fericită... 
A poi, după ce l-a sfătuit să se răstoarne pe pat, un ceas două, 
până ce se gătește şi caleaua, l-a mai siătuit odată...—şi, Aindcă 
tot ea lungea vorba mai departe, l-a mai sfătuit de vre-o două 
ori să se odihnească... 

Cind s'a inchis uşa şi a coborit lăcersa In odăiță, în ade- 
văr, cel dintăiu lucru pe care trebuia să-l facă, * era să se täs- 
toarne pe pat.. Se plimba trei paşi Inainte şi trei pași inapoi— 
fiindcă odăița nu-i da loc—şi, cum era cu trup cu suflet ostenit, 
fărimițea ginduri fără legătură. Se opri lingă pal şi, aplecat spre 
părete, incepu, cu ochi lacomi, să desiușească luminile şi um- 
brele de pe un carton șters de vreme: fotografia mamei!... Şi 
urmărind, așa, cu ochii, părea că, de odată, o liniște adincă se 
pusese in juru-i—și un fiuit slab incepu să-i siredelească prin 
„rechi, lărgind încă hotarele tăcerii... Icoana mamei pare că vine 


N Pip, AL 1 au, Tn CU cae i Cita a di a aici a ua at 


OCHIUL LUI DUMNEZEU 93 


de departe, creşte şi se lămureşie.. Un syon depărtat de clo-- 
pole abia rupe tăcerea, creşte pe incetul, creşte mereu, o trăsură 
de țară a trecut, pe undeva pe aproape —și sgomotul incet, incet 
adoarme... 

Prin hărmălaia clopotelor, ce vuiau pe atitea game, i se 
păruse că aude pași la uşă; scoase iute batista, o duse la- 
amindoi ochii—şi, acum, răsturnat pe pat, pare că doarme de 
mult adinc,.. Cu pleoapele lăsate, simte, incă şi mai mult, cum 
se apropie mamă-sa.. Icoana ti stăruie în preajma gindurilor 
sale, se deslușeşte pe măsură ce pleoapele lui se string mai cu- 
dinadinsul, ca să aţipească,,. Şi lumina ochilor ei prinde să se 
lămurească. Aşa, subțiratică și slabă a trecut din suferință in 
suferință, viața toată. Suterea şi pentru dinsul —şi rar putea s'o 
înțeleagă că sufere, Pentru toate vinile lui, ea indura ocara şi 
loviturile tatălui, ea suferea lipsa mai intăiu— şi trebuia s'o aducă 
bârbatul şi nevoile la aman, ca să se plingă,,. Teodor ințelegea 
ceva, cind venea să-l caute la școală, cind îi strecura, pe furiș,- 
legătura cu mincare, ca să nu mai dea pe acasă, cind îi plimba. 
degetele descărnate prin pâr şi apoi, cu un zimbet ostenit, se 
strecura pe uşă, ca un cine surprins In ogradă străină, . Atunci 
toți ochii înțelegeau că maistoru s'a întors cu chef din tirg ori 
că e să vie... Atunci, o zi inireagă, măsuța de lucru răminea 
pustie, iar împrejur scule, ghete, calapoade, risipite in neorin- 
duială... Teodor, abia tirziu noapiea, se apropia de casă, după 
ce căuta zadarnic un adăpost pe la culcușurile tovarășilor de 
isprăvi, care mai de mult puseseră cărții punct. Cind găsea a- 
dăpostul și, pe deasupra, o bucată de pine, era mai mulțumit 
decit acasă, unde il pindeau tot felul de surprize. Apoi, între 
tovarășii din mahala, era inconjurat şi ascultat, pe cind acasă 
prigonit şi mic... Colo impărțea el bătaie, ici venea el la parte, . 
La larg se simțise şi ta școala primară, unde trecea drept un 
fel de căpetenie a copiilor din mahalaua lui. 

In gimnaziu, lucrurile s'au schimbat, Tovarăşii copilăriei 
lui au râmas alară, iar colegii cei noui înțelegeau altfel! colegia- - 
litatea și erau în unilorme noui şi curate... 

Dar viața asta „fără domiciliu“ a lui „Ticu“ ti aducea. 
mamei şi alte amărăciuni. Mai cu seamă în vacanța primei clase 
de gimnaziu, după ce băiatul scăpase de grija cărții şi -a nop- 
ților friguroase, rătăcea prin bostănăriile oamenilor şi prin pieţe, 
in iruntea unei cete de 5—6 coniraţi. Adese ori li fugărea ori 
li cotonogea sergentul din post cu tesacul—și nu trecea săptă- — 


mină să nu nimerească la părinți, acasă, un vecin sau cine ştie 
ce alt creştin păgubit. Şi, la urma urmei, mamă-sa le plătea şi 
pe astea, fiindcă maistorul la fel le deslega pe toate... 

Numai cind frigul iernii I! alungă, iarăşi, din loc în loc, 
gindul lui Ţicu se mai intoarce, din cind în cind, la mama acasă 
şi, numai atunci, şi-o inchipuie alungată ori, intr'un dos, plinsă. 
Mintea, insă, se intoarce repede la viața lui fárä friu, Ii e milă, 
că-i e mamă; dar nu trebue sâ-i poarte el de grijă... Dumnezeu 
ştie, cu deamâruntul, tot ce pătimeşte—și ține la ea!,.. De aceia 
Ţicu rar se mai gindea la ceia ce pătimea maică-sa—şi nici ea 
nu i se plingea vre-odată Cu Lisaveta, doar, mai şopteau, une- 
ori, şi mai oltau să se uşureze., 

Intro Duminecă, insă, cum erau numai ei doi acasă, ma- 
mă-sa, abătntă peste măsură şi biruită parcă de un gind, poartă 
ochii după Ticu, cind el se mișcă pentru treburile lui dintr'un 
loc intr'altul. Intr'un tirziu, cum stă pe scaun, întinde, ostenită, 
mina, îi atingeumărul şi-l apropie... Şi nu zice nimic ; ci-i poartă 
mina slabă pe umeri, pe git, pe frunte... „Băiatul mamii !.."— 
îngină mai Intr'un tirziu ; fiindcă nu poale să aleagă vorbele— 
şi nici să tacă nu mai poate... Nici odată nu s'a mai uitat așa de 
frumos și de jalnic la eil.. Şi ochii ei adinci şi frumoşi de 
mamă erau numai o apă... 

— Ce-i mamă ?—o Intreabă înfricoșat de tăcerea ci plină 
de înțeles. : 

Buzele ei subțiri zimbiră, dar ochii păreau impietriți... 

— Dacă l-aş lăsa pe tatăl tău, puiul mamii, ai asculta pe 
Lisaveta ?,.. 

— Merg și cu cu line; —se grăbi să răspundă la porunca 
celui dintăiu simţimint. 

— Tu nu poţi să laşi şcoala... Şi eu vreau să înveţi carte. 
— Şi degetele ei tremură pe umerii, pe gilul, pe fruntea băiatu- 
lui, pare că ar â mina unui orb ce-şi caulă drumul.— Unde mă 
duc eu, nu trebuie să meargă copiii.. 

— Eu nu rămin de tinc,—îngină el speriat, dar hotărit. 

— Ei lasă că nu mă duc,—oltează ea cu glasul stins, cu 
ochii pironiți asupră-i şi plini de atitea ginduri, pe care Țicu hu 
se mai osteneşte să le ghicească... 

Dar peste citeva zile sa dus... cu ochii Inchişi pe drumul 
cimitirului, 

In scurtă vreme copiii s'au risipit: băiatul în voia sorții 
iar fata după norocul, pe care l-a putut apuca mai în grabă, A 
murit, apoi, maistrul. 


. 


% 


_vurile, până ce într'o zi, rupt de foame, 


A PI ze Ve A pe Ala” să da Tort dia dai OSLOS EEICT N mada Apă 
i Ni D: x j $ yi $ zi ă 4 A 5 | t Fă. Ei Ps aa 
94 VIAŢA ROMINEASCĂ | OCHIUL LUI DUMNEZEU | 95 

; HERRER SE pape Tae mae n E sii e SEET E, 


Cea dintâi vacanță l-a smuls pe Ţicu dela carte ; apoi după 
<t Lisaveta Sa mutat în alt tirg, s'a lovit cu capul de toți 
păreţii, şase luni de zile în rind: Sa Inămolit în toate nära- 
pân: a ajuns la uşa unui 
om milostiv, la domnu, Presureanu, un fel de şei pe la tribunal, 
Şase luni de zile, Țicu, încărcat de suferințe crescinde, face tot 
telul de isprăvi, sparge capete, geamuri, fură de unde poate şi 
e tot mai urmărit de paznicii oraşului, Nicăeri nu intiineşte un 
prieten, un ochiu ocrotitor—şa singură cucoana Aglaia parcă 
l-a înțeles. 

Pentru o băncuță, îl trimitea, în toată ziua odată, cu ` min- 
care caldă la conu Costică, la Tribunal, Şi cum băiatul se trä- 
ea la casa ei, ca un câțeluș fară stăpin, rupt de foame şi de 
frig şi alungat de pretutindeni, Dumnezeu i-a muiat inima şi a 
Inceput să-l descoasă... Şi așa, a ajuns că iau dat mincare şi 
adăpost, i-au tăiat bâncuța—și, peste ciieva săptămtri, Ticu s'a 
văzut iar in haine de şcolar, 

Peste doi ani, apoi, Presurenii sau mutat din oraş, la alt 
tribunal ; dar Teodor, intrat odată pe lăgaș, a lupiat de acte sin- 
gür—şi a ràzbit. 

Era, acum, mai tare şi, cu toate acestea, lupia a fost mai 
grea, fiindcă avea să o poarte cu semenii săi; căci, văzindu.! 
intrat În vălmășag, nimeni nui mai da acum ocrotire, In anii 
aceștia, a Ințeles cite hotare îi despart pe oameni unii de alții 
ce rar se pot intilni în aceleaşi ginduri și cit de puţin se pot 
sprijini unii pe alţii... Treci printre oameni ori trec dinşii pe 
Hoga tine, îi lași ori te lasă; dar urme adinci in suflete nu ră- 
min ; iar dacă unii trec, se face loc, îndată, pentru alții . Nici 
unul nu te ajută, nici să te ridici nici sa cazi, deşi te loveşti de 
fiecare; nici unul nu te alungă nici te cheamă, deși îți zimbeşte 
fiecare, De eşti menit pierzării, te primeşte așă, şi nu te impie- 
dică din cale, iar dacă ai apucat pe calea rea bună, nu te tn- 
deamnă și te primeşte de ascmeni,.. ; 

Svon de gălăgie de copii se rupe din tăcere şi crește, ușa 
se dă în lături ușor— și intră Lisaveta cu o ceașcă de calea ur- 
man de toți copiii ei, care fuseseră Inștiințaţi de prezența Bo- 
şuülui . venit de departe, Odäița se umple de sgomot şi veselie 
şi ochi nevinovați se pironesc asupra strāinului, cercetători 
Teodor simte că locul, deodată, incepe să crească in jond 
Toate 1 se päruseră scăzute, tn primele clipe : portija, ograda şi 
odăița, In care se adăpostise, dar acum simte cum toate cresc 


si a : ~ 


P + 


S6 VIAŢA_ROMINEASCĂ 

in ochii lui, pe măsură ce Lisaveta şi copilaşii năvâlesc inā- 
untru şi stăruie in preajma lui... Cele trăite aievea, şapte ani 
dearindul prin străini, se desfac din sufletul lui, precum pasări 
călătoare își părăsesc cuiburile toamna şi se şterg tot mai mult 
în depărtare... lar cele trăite aievea, în copilăria lui turbure şi 
irumoasă, i se strecoară pe rind în suflet, precum pătrunde, in- 
tr'o margine de codru reinviat, un. şir nesfirşil de cocoare... O 
mină nevăzută îndepărtează, pe nesimţite, icoanele cunoscuţilor 
şi prietinilor puţini, pe care şi-i clştigase în lupta din vâlmășagul 
oraşului, iar Lisaveta, lără nicio greutate, ocupă locul cel dintăiu... 

„„Şi cum, cei doi copii mai mici, i se agățaseră de rochie, 
simțindu-se oarecum mai la adăpost împotriva străinului, care se 
strecurase in odâiță, au inchis toi pervazul uşii, Nimeni n'ar & 
putut să iasă ori să intre la Teodor... Cel mai mărişor, care le- 
gase prietenie sirinsă cu străinul, punindu-l In curent cu tot ce 
socotea că trebuie să ştie, muşiruluia, în oda'e, pisica şi reușise 
să vădească toate talentele dobitocului şi pe ale sale. Cind sa 
ingrosat gluma, unul dintre cei mici cra cît p'aci să se răstoarne 
din pervazul uşii, isbit de avi tul desperat al dobitocului, Atit 
de inchisă iera calca ieșirii... 

„Ei f avut să! iduri mul: Ţicule,.,“ Indrăzni Lisaveta, 
dela o vreme... 

Fiindcă se lăcuse lăcere, copiii rămateră şi ei întro ne- 
mişcare atentă, iar cel cu ‘minile sglriate, care se silise să-şi 
păstreze toată stapinirea de sine, căuta parcă In ochii mamci 
înţelesul intretării... Ochii lui Teodor tocmai cercelau locul și 
se opriseră la o ladiţă cu scule de cismărie, care aminteau siră- 
duințeie părinților şi copilăria lui. „Țicule,.“—asta îi aminteşte, 
şi mai mult, copilăria ; ridicase ochii dela lădiţă și, fară să dea 
un răspuns, ṣibi oprise asupra ochilor ei și numai asupra lor... 
| se pâru câ a văzut trecind printr'inşii o lumină cunoscută... 

Pleoapele ti se şi plecaseră pe jumătate asupra copiilor, 
dar, cind ochii lui Teodor au ulunecat din nou asupra celor doi 
mititei spinzuraţi de rochie, Lisaveta îl privea iarăși... ŞI, fiindcă 
Teodor tàcta, ea crezu că are dreptate şi din nou ingină, pe us 
ton de convingere adincă:; „Tretue să fi indurat mult peacolo, 
Ţicule“, 

Nu fusese niciodată la București, dar In vorbele „pe a- 
colo“, se ințelegea un fel de duşmânie—şi nu anume dușmânie 
aţă de oraș, fiindcă Teodor fusese şi prin alte părţi, dar un feł 
de minic pe toți acei, care i-au stat lui în cale. Toţi erau cu- 
prinși In două torbe: „pe acolo“. 


E n 8 See e EAS a ET sot IN a PY. 
w 
N i 


OCHIUL LU! DUMNEZEU 97 
Dar, de rindul acesta, a recunoscut In ochii ei lumina ! 
Era lumina din Dumineca aceia, din ochii adinci, storşi de multe 
lacrimi ai mamei... Simţi furnicindu-l. Niciodată nu-şi simţise 
mama aşa de aproape... In toată faptura Lisavelei nu vedea decit 
trăsăturile moartei, iar în căutătura, care iar se ridicase asupră-i 
era indemnul care la Intovărâșit pretutindeni; era privirea 
care-l chemase in clipa cind ia atins umărul cu mina. Fără 
voe se ridică şi se indreptă spre Lisaveta, care-l privește ne. 
mișcată,.. Îți aduce aminte că tot aşa de slab s'a simţit atunci 
cind ochii doamnei Presureanu s'au induioșat de mila!... Era 
căutătura Lisavetii, a Presurencii, a mamei ori era ochiul de 
veghe al lui Domnezeu ?! 
Prinsese mina surorii, o stringea mereu —și, fâră să-şi dea 
seama cui anume se adresează, li câută ochii: „Eu nu... Vot 
ați suferit pentru mine,“ —şi, cu mina tremurindă, incepu să le 


minglie pe irunte—și pe Lisaveta şi pe Presureanca și pe 
mamā- sa... 


Romulus Cioflec 


Atomismul actual 


Schiţind cîteva fenomene din cinetica moleculară, cu inten- 
ţia de a vulgariza ipoteza că materia se poate concepe ca 
o modalitate a energiei, încheiam astfel:') 

„Lumea atomică şi moleculară, aşa cum şi-o închipuiau fi- 
zicienii de acum citeva decenii, a luat o altă înfăţişare pentru 
noi ; atomul insecabil, nedivizibil şi nedestructibil a pierit. Ma- 
teria, în toate manifestările ei multiple şi izbitoare, e. o formă a 
energiei universale ; centrii de energie, electronii, formează ato- 
mii cu massa lor materială, iar aceştia moleculele. y 
- „Dar o asemene afirmare e pripită: pentru a convinge pe 

cineva trebue dovedită cu fapte precise şi bine analizate“, : 

Voiu încerca, în citeva pagini, să arăt la ce rezultate a ajuns 
fizica în adincirea acestei probleme şi cum a reuşit să facă da- 
vada, că atomii sint grâmezi de electroni, granuli cu mult mai 
mici ca atomii şi a căror massă se reduce la inerția sarcinei lor 
electro-magnetice, Fizica experimentală s'a oprit, pentru moment, 
pe pragul unui domeniu şi mai misterios decit lumea atomilor ; 
dar raţionamentul omului de ştiinţă nu se poate împiedeca de 
nici un obstacol şi, servindu-se de faptele cunoscute, caută să 
pătrundă şi în lumea acestor mistere. Acolo unde se opreşte pu- 
tința verificării experimentale, începe însă cimpul liber al ipote- 
zelor şi părerile fizicienilor pot diferi. Voiu expune din aceste pă- 
reri pe acele care se pot urmări mai cu uşurinţă. , 

Pentrucă drumul, până la cuprinderea acestor ipoteze, e lung 
şi anevoios, voiu pleca dela fapte îndeobşte cunoscute, expu- 
nindu-le fără multe amănunte, fară măsurători de precizie şi cal- 
cule, ci scoţind mai mult în evidenţă rezultatele lor pozitive. 


1) V. R. vol XXX. 1913, pag. 202. 


INN ip, pe. 


Numărul și mărimea mol B 
volum de materie.—Observind i 

purile simple între ele, chimi 
au ajuns la concluzia că cel 
"atomii, cărora le-au atribuit, pë simplicitate, forma sferică. 
Atomii rămîn rareori izolaţi; rhăl deseori se unesc cite doi, for- 
mind grupe destul de stabile, moleculele. Moleculele sint părţile 
cele mai mici de materie de care ţine socoteală mecanica mole- 
culară. Ele nu stau alipite, grămadă, ci la oarecare depărtare, 
încit se pot mişca izolat, isbindu-se una de alta, întorcîndu-se 
din drumul lor, pentru a se izbi de altele ş.a. m. d.. Aceste mişcări sînt 
mai vii în starea gazoasă a corpurilor şi se pare că moleculele 
se resping una pe alta, iar distanțele între dinsele sint cu atit 
mai mari cu cît corpul e mai cald, fireşte cînd o piedică ex- 
ternă nu opreşte îndepărtarea moleculelor. 

Sint molecule monoatomice şi pluriatomice (3, 4, 5... atomi); 
dar cele mai multe corpuri simple au moleculele lor biatomice. 
Aşa dintre gazele comune: okigo, azotul, hidrogenul, clorul 
etc., au moleculele cu 2 atomi. 

Presind într'un cilindru hidrogen de ex., volumul gazului se 
micşorează prin apropierea moleculelor ; punînd la dispoziția a- 
celeași citimi de hidrogen un volum de 2, 3,4... ori mai mare, 
gazul ocupă tot locul prin depărtarea moleculelor, dar puterea 
lui de a susţine o presiune externă scade, în aceiaşi proporţie. 
Spre a compara gazuri între dinsele trebue să ținem dar samă 
de presiunea şi temperatura lor. De-aceia obişnuit se compară 
volume egale la presiuni de o atmosferă şi la temperatura de 
zero grade C 

Dacă se cîntăreşte cîte un litru de hidrogen, clor, oxigen, 
azot, sau vapori de apă saturați (la 0 temp. şi 760 m.m. de 
mercur presiune), se găsesc nişte cifre divizibile prin pondul 
exprimat în grame a litrului de Hidrogen, Aşa că, hidrogenul fi- 
ind socotit ca unitate, litrul de clor va fi de 35,5 ori mai greu, 
cel de oxigen de 16 ori, cel de azot de 14 ori, cel de aburi de 
apă de 18 ori. 

Dacă am pune la un loc un litru de clor şi unul de hi- 
drogen, într'un p cu o capacitate de două litruri şi tempera- 
tura ar rămîne 0°, atunci presiunea e tot de o atmosferă, Să 
provocăm combinaţia hidrogenului cu clorul. Intreaga cantitate 
de hidrogen se unește cu tot clorul şi se capătă două litruri de 
acid clorhidric gazos, care, răcit la 0”, va avea aceiaşi presiune 
(cea atmosferică). 

Concluziunile, care se impun, sînt următoarele : 

1. Acidul clorhidric, care are în fiecare moleculă a sa un 
atom de hidrogen și altul de clor, e format din atite molecule, 
cite molecule de hidrogen sau de clor au fost în amestec, căci 
din fiecare moleculă de hidrogen s'a desprins cite un atom, spre 
a se uni cu cite unul din atomii moleculei de clor, desfăcută şi 
ea în părţile din care e formată. ~ i i 

Am putea scrie egalitatea următoare : 


lor şi atomilor întrun anume 
e proporţie se combină cor- 
iela începutul veacului al 19-lea 
pai mici părți de materie sînt 


100 VIAȚA_ROMINEASCĂ 


moleculă de o moleculă două molecule de 
hidrogen de clor acid clorhidric _ 


din rezultă 
două litruri de amestec două litruri corp compus 

2. Aşa fiind urmează că: în volume egale de gazuri, ţinute 
la aceiaşi presiune şi temperatură, e acelaș număr de molecule. 
Prin urmare; cite molecule sint într'un litru de H, tot atitea în u- 
nul de clor, în unul de acid clorhidric sau de oxigen, azot, 

i etc.. 

agi Daca Ah şti numärul moleculelor dintr'un litru de gaz, am 

utea socoti greutatea fiecărei molecule şi deci şi a atomilor. 

Prin foarte numeroase metode s'a ajuns la calcularea acestui 
număr N de molecule şi azi putem afirma, cu siguranţă, că un 
litru de gaz oarecare, la presiunea atmosferică normală i la 
temperatura de 0, conţine, în număr rotund, 30,000 miliarde de 
miliarde sau 30 miliarde de trilioane de molecule, 

Obişnuit se întrebuințează, pentru comparaţie, volume de gaz 
echivalente cu pondul atomic exprimat în grame, adică în reac- 
țiuni se ia un gram H, 35,5 gr. clor, 16 gr, oxigen. 14 grame 
azot, Acest volum de gaz e molecula-gram şi e constant pen- 
tru toate gazele: 22 dmc., 4; adică, în cifră rotundă, 22 litruri, 

Intr'un volum de o moleculă-gram valoarea constantei N 
cale: 68101; adică 68 urmat de 22 zeruri, 

Greutatea absolută a moleculei se oate afla prin un cal- 
cul simplu: impărţim 1 gram (pentru H.) prin 68x10", numă- 
rul total al moleculelor, Dar această greutate absolută s'a putut 
măsura şi direct, cum se va vedea mai jos. 


Atomii au sarcini electrice. Acum vreun secol s'a constatat 
că, trecînd curenţi electrici prin unele săruri topite în apă, mo- 
lecula de sare se desface în două fragmente, încărcate, fiecare, 
cu un gen de electricitate: o parte cu electricitate pozitivă, cea- 
laltă cu negativă. Acestor două fragmente de moleculă le-a dat 
Faraday numele de ioni (dela vorba grecească ion, voiajor), căci 
ci se mişcă spre electrozi, îndată ce trece un curent oricit de 

i 

za S'a crezut mai întălu că ruperea moleculelor se face din 
pricina curentului ; azi se ştie că ionizarea, adică ruperea mo- 
leculelor în ioni, se face înainte de a trece curenţii; prin urmare 
sarcinele electrice de nume contrar erau chiar în moleculă. A- 
ceste sarcini nu au valori întimplătoare şi variabile, ci pe atomi 
său radicali din aceleaşi familii, pe ioni de aceiaşi valență, sar- 
cina e aceiaşi în orice condițiuni şi valoarea ei e un multiplu 
întreg a unei sarcini unitate, a unei sarcini elementare, care s'a 
numit, mai tirziu, electron. 


e ATOMISMUL ACTUAL 101 
7 ———————— za 


Toţi atomii monovalenți (hidrogen, clor, sodiu, argint) 
poartă un electron ; cei bivalenţi (oxigen, cupru, zinc, etc.), doi; 
cei trivalenţi trei ş. a. m. d.. 

Unitatea aceasta de sarcină nu e fictivă ci reală, măsura- 
bilă şi egală cam cu o zece trilionime din un micro-coulomb, 
micro-culombul fiind o milionime de culomb ") [mai exact: 


ið i gog unităţi electro-statice.] 


Fragmentarea atomilor. Descărcări electrice puternice, ra- 
zele radiului, vibraţiunile eteriene brusce ale razelor X (desco- 
perite de Röntgen) şi alte energii, isbind atomii, uneori îi Trup, 
îi sparg în fragmente, din care unele sint aşa de mici că au 
massa abia a-2000 parte din massa celor mai mici atomi cu- 
noscuţi (atomii de hidrogen) şi aceste bucățele au sarcini elec- 
trice. Pănă acum s'a stabilit că, la cele mai multe corpuri, din 
ruperea unui atom rezultă un fragment mai măricel, asociat cu 
o sarcină electrică pozitivă şi unul ori mai multe fragmente mici 
de tot, cu o sarcină electrică negativă. Imaginea atomului, cum 
rezultă din această fragmentare e următoarea: un sîmbure cen- 
tral pozitiv şi cu un număr de sateliți extrem de mici încărcați 
negativ ; sateliți, care gravitează în jurul simburelui central, 
Sateliții aceştia poartă fiecare aceiași sarcină electrică negativă. 
Cind, printr'o energie oarecare, are loc ruperea atomului, granulii 
electro-negativi sînt împrăștiați şi pot parcurge un spaţiu consi- 
derabil, cu o iuțeală vertiginoasă, 

Corpusculul electro-negativ mare o massă materială, în în- 
țelesul stabilit al cuvîntului ; ci totul se reduce la sarcina lui 
electro-magnetică, 

Se ştie că una din proprietăţile fundamentale ale materiei 
este inerția, adică rezistența ce opune mişcării cînd e în repaus, 
ori rezistența ce opune schimbării stării de mișcare, Cum nu 
se poate urni brusc o piatră în repaus, nici nu se poate opri 
deodată din mişcare, tot aşa rezistă acţiunii forțelor dinafară şi 
cele mai mici părticele din materie. Massa unei molecule nu e 
decit măsura inerţiei sale. La un atom încărcat cu electricitate 
pe lingă massa lui proprie trebue să se ție sama şi de inerția 
sarcinei lui electro-magnetice, 

Spre a se înțelege ce este inerția electro-magnetică e ne- 
voe să facem o lungă digresiune. 


Cimp magnetic. E bine cunoscută şi lesne de repetat ex- 
periența „spectrului magnetic“. Pe un magnet, cu forma de bară 


1) Coulombul e unitate practică pentru măsurat cantitatea de elec- 
tricitate, EI este egal cu 3x10, adică trei miliarde unități electrostatice. 
Unitatea electrostatică esta cantitatea de electricitate cu care incărcind două 

foarte mici şi distantate de 1 centimetru, aceste se atrag sau se 
Tesping cu o forţă de o unitate de forță. 


. 


102 VIAȚA ROMINEASCĂ 


dreptunghiulară, se pune o foaie de hirtie şi pe ea se presară 
ilitură de fier. Pulberea de fier se împrăștie în jurul magnetu- 
ui aranjindu-se în nişte firicele, nişte linioare, care radiază dela 
capete în laturi, Dar cele mai multe linioare sint nişte curbe ce 
merg dela un pol la altul, înfăşurind magnetul pe ambele părți. 
Capetele curbelor sint legate prin linioare ce merg în lungul 
plăcii magnetice. Spaţiul pănă unde se exercită influența mag- 
netului e cîmpul magnetic, iar linioarele sînt liniile de forță. 
(fig. 1 şi 2). 


Fig 1,—Spectrul magnetic. 


Pe foaia de hirtie, ce acopere un Pe liniile de forță sint ace magnetice 
et, pilitura de fier se dispune care iau direcția acestor linii. 
in ră ce desenează cimpul mag- 
netic. 


Dacă am lua o foae de hirtie şi am trece prin ea, per- 
pendicular pe suprafaţa sa, un fir de aramă prin care curge un 
curent electric şi am presăra pilitură de fier pe hirtie, se va 
observa că pulberea formează un număr de curbe închise, de 
cercuri concentrice în jurul firului, Deci în jurul direcţiunii cu- 
rentului e un cîmp magnetic (fig. 3). 


Fig. 3.—Cimp electro-magnetic. Fig, 4—Un ca ră prin o foae de 
In jurul curentului pilitura de fier 


se dispune in cercuri concen-  Curenţii circulari din solenoid ti dau toate 
trice, câre desenează liniile de ma opta, magnetului. Cimpul elec- 
forțe din cimpul influențat de tromagnetic desemnat de pilitura de 
curent. fier e în totul asemănător cu cimpul 


magnetic (compară cu fig. 1) 


Asemănarea cimpului produs de curent cu cel magnetic e 
şi mai exactă, sucind firul ca pe un mosorel, Trecem prin foaia 
de hirtie sirma, învălătucind-o în spirală deasă ca şi cum am 


Fig. 2—Schema cimpulul magnetic. 


face un tel (resort) aranjind nim ca o jumătate din sulul format 
g. 


de fir să fie deasupra hirtiei 4). Presărînd atum pe foae pi- 
litura de fier, vedem reprodus întocmai spectrul magnetic, cu 
deosebire că linioarele drepte se întind prin mijlocul sulului 
(solenoidului). 

Pe direcţiunea acestor linii de forţă se simte influența cim- 
pului magnetic. Dacă în vecinătatea firului vertical (din fig. 3) 
am aşeza un ac magnetic, acesta se orientează în spaţiu aşafel 
că e tangent curbelor, deci e în cruce cu direcţia curentului, 
In loc să punem acul magnetic, putem cerceta influenţa cîmpu- 
lui asupra solenoidului. Acesta se va comporta întocmai ca un 
ac magnetic, axa lui longitudinală fiind tangenţială curbelor. 

Linii de forţă se întind şi între doi conductori încârcaţi cu 
electricitate de nume contrar (fig. 5). O aşchie de paiu pusă în 
acest cimp electrostatic se îndreaptă pe direcția liniilor de forţă, 

In loc să ne servim de Curent, pentru a naşte un cîmp 
electro-magnetic, putem întrebuința o bombiţă încărcată cu elec- 
tricitate, pe care s'o mişcăm repede într'o d ecţie. Numai decit 
constatăm apariţia cimpului electro-magnetic, Acest cîmp se de- 
plasează odată cu bombiţa, deci liniile de forţă electro-magte- 
tică sînt tirite în spaţiu, lăsînd o brazdă, diră electro-magnetică. 
Putem reduce cu imaginaţia bombiţa pănă la marimea unui 


. 
n. 


sari 
p” 
. 


nr 


Fig S.—Cimp electrostatic. Fig. 6. Electroliza sărei de bucătă- 


rie ori a hidratului de sodiu. 
Intre două sfere încărcate cu elec- 
tricități de gen contrar se intind Sarea de bucătărie, clorura de sodiu 
pria spațiu linii de forță. Un ac (Na CI) se desparte in doi ioni: Na 
magnetic se dispune tangent cur- şi CI, lonul pozitiv (Na) merge la polul 
belor, o aşchie de paiu a se a- negativ, cei negativ (CI) la polul pozi- 
şează în lungul liniei de forţă. tiv, In electroliza hidratului de sodiu 
Na OH. ionul Na se comportă ca mai 
sus; radicalul OH (hidroxilul) ca un 
atom monovalent negativ. 


electron, adică pănă ce inerția materială (deci massa materială) 


ispare şi corpusculul e redus la sarcina lui electrică. Această 
sarcină va crea acelaș cimp şi va lăsa o diră electro-magnetică, 


Această lungă digresiune ne ușurează înțelegerea unui fapt 

de capitală importanţă : inerția electro-magnelică, 
rea după sine a direi aceştia nu cere nici o sforțare 
măsurabilă cită vreme mişcarea corpusculului e uniformă. Ca o 
energie dinafară ori internă, atomică, a provocat plecarea în 


104 VIAŢA ROMINPASCĂ 


spaţiu e sigur, dar n'o putem măsura, Ceia ce se poate măsura 
e rezistența ce "opune la schimbarea direcţiei ori a vitezei, 
ceia ce insamnă că sarcina electrică posedă o inerție a ei: 
inerția electro-magnetică. Această inerție creşte cu iuțeala miş- 
cării şi ajunge foarte mare cind viteza trece de 100.000 km. pe 
secundă. 

După această întroducere trebue să revin asupra unora din 
fenomenele pomenite mai sus, pentru a da o idee mai clară de 
valoarea şi rolul electronilor în constituția materiei, 


lonizarea electrolitelor şi gazelor. Numărătoarea ionilor şi 
valoarea sarcinelor electrice. Am spus că ionizarea e un feno- 
men care nu se produce numai în soluţiile cu sări electrolite, 
ci în diverse corpuri (apă, gaze diverse, aer). Am văzut cum se 
separă ionii unei mira y şi am stabilit că electricitatea, scur- 
gîndu-se dela electrodul negativ la cel positiv, unii ioni merg 
în sensul curentului, ceilalți în sens contrar (electricităţile de 
gen contrar atrăgindu-se) (fig. 6). Trebue să adaug că numărul 
ionilor, ce se produce din o substanță solvită în apă, în afară 
dë influenţa curentului, e mic; dar, în măsura fixării pe elec- 
trozi a ionilor produşi, se ionizează alte molecule şi electroliza 
continuă pănă la separarea tuturor moleculelor, Aceste molecule 
aveau sarcinile electrice în ele, dar aceste sarcini, fiind egale 
şi de semn contrar, îşi anulau efectele și molecula era neutră, 
Moleculele unei sări electrolite se împrăştie în licid ca şi 
cum ar fi gazoase. Ele se isbesc una de alta sau de moleculele 
solvantului şi produc o apăsare, o presiune măsurabilă, pe pă- 
reţii vasului sau pe suprafaţa licidului. Măsurindu-se această 
presiune pentru o cantitate cunoscută de materie solvită s'a 
găsit o nouă metodă pentru determinarea numărului molecule- 
lor. Numărul N aflat e ca cel cunoscut dela gazuri. 
Moleculele se mişcă cu atit mai repede cu citau massa 
mai mică, lonii, fiind fragmente de molecule, se vor mişca şi ei, 
ca poaceae. Se pune întrebarea: cu ce iuțeală se mişcă 
ionii A 
Fireşte că iuțeala atirnă de natura lor chimică şi de me- 
diul în care se mişcă, dar s'a putut măsura. Intre doi electrozi 
distanțaţi de 1 cm. şi prezentind o diferinţă de potenţial de 1 
volt, un ion-hidrogen, încărcat pozitiv, face un drum de 
0,0337 mm. pe secundă; un ion-sodiu, de asemene pozitiv, face 
0,0046 mm. pe sec.; pecind un ion-clor, negativ, face 0.0063 mm. 

` pe secundă. Pondul atomic al hidrogenului fiind 1, al sodiului 
23, al clorului 35.5, se vede numai decit, din cifre, relațiunea 
între massa atomică şi viteza deplasării. 

Diferenţa de iuţeală e datorită numai massei atomice, căci 
sarcina electrică pentru fiecare ion e aceiaşi. Faraday cel dintăiu 
a dovedit că un curent, care depune, într'un timp determinat la 
electrozi 1 gram de Hidrogen, 108 gr. Argint, 23 gr. Sodiu.... 
transportă aceiaşi cantitate de sarcină electrică, adică 96.500 
culombi, Dar Argintul e de 108 ori, sodiul de 23 ori mai greu 


“> "] J ui ÎL Muti e tă în S Sua Ad 
a ~ ` 


+ 


ATOMISMUL ACTUAL 105 
e ————————————— 


ca hidrogenul, prin urmare electroliza ne procură un mijloc pre- 
cis d a ahera de. sr un atom al unui corp e ee cea 
ca atomu idrogen, adică ne dă putinţa să cunoaste 
dul grai relativ, dar nu pondul rr resp PTE aia 
rebue să ţinem samă că un corp bivalent transportă de 
2 ori 96.500 culombi; unul trivalent 395.500 ema A deci 
în po viirea pondului dat de electroliză se fac împărţelile 
cuvenite. 


Un alt mijloc de ionizare ne procură, cum am spus mai 
sus, razele X. Aceste sint svicnituri eteriene extrem de repezi, 
produse prin oprirea bruscă a electronilor. Știe oricine că un 
glonte de plumb ieşit din armă se topeşte, dacă isbeşte o placă 
de oţel. Forţa vie a glontelui s'a schimbat în căldură, care a 
topit plumbul şi încălzit şi oţelul. Dacă electronul se isbeşte brusc 
de un corp rezistent (sticlă, platină, etc.) uneori se încrustează 
ca o ghiulea de tun în pămînt, alteori sparge obstacolul şi merge 
în aer, alteori ricoşează. Din această isbire extrem de violentă 
se naşte căldură, ce poate topi sticla aparatului în care se pro- 
duc electroni în mare cantitate şi de-aceia în drumul electronilor în 
apr Pereţii pa: adobe pude un obstacol metalic (fig. 7). Dar se 
mai produc şi perturbații eteriene, care se îm tie în iu; 
aceste sint razele X, ji ezita 

Pentru producerea acestor raze se întrebuințează baloane 
de sticlă în care s'a făcut vidul aproape perfect (pănă la o mi- 
ime de milimetru de mercur). Prin peretele balonaşului străbat 
doi electrozi metalici, care nu se aşează, obişnuit, faţă în faţă 
(fig. 7). In balon e foarte puţin aer ori un alt gaz, întrodus a- 
nume ). Descărcările electrice făcindu-se, între cei doi electrozi, 
prin puţinul gaz din balon, se vede mai întăiu o lumină violacee 
şi apoi tot balonul se umple de o lumină verde gălbue, ce pro- 
vine din fosforescenţa sticlei în dreptul electrodului negativ (ca- 
todului), Dela catod pleacă nişte raze, dar nu sînt ondulații 
electrice ca la lumină, ci sute şi mii de proectile, care cu miş- 
cări vijelioase merg în linie dreaptă până întilnesc un obstacol, 
dela care pornesc apoi razele X, 

De proectilii aceştia catodici ne vom ocupa ceva mai jos; 
deocamdată să urmărim în ce chip ionizează razele X gazele 
şi ce concluziuni de ordin general putem scoate de acolea. 

lonizarea gazelor prin care trec raze X se cunoaşte numai 
decit, pentrucă descarcă conductorii electrici, electroscoapele, ete.. 
lonii produşi se duc spre conductorii încărcaţi cu electricitate de 
gen contrar, urmind liniile de forță şi neutralizează conductorii, 

Dacă ionii produşi de raze X nu întilnesc linii de forță se 


1. Se studiază descărcările prin tot fetul de gaze, ca să se scoată con- 
cluziuni de ordin general. Spre a se introduce un gaz anume, se scoale mai 
intăiu aerul, apoi se umple balonu! cu gazul dorit, se face din nou vidul şi 
iar se introduce gaz pur, În chipul acesta se spală balonul pănă cind orice 
urmă de gaz a fost gonită şi în urmă se face vidul necesar. 


te dh pai 2 


Dba di 


ME ea 


106 VIAŢA ROMINEASCĂA 


risipesc în spaţiu, uneori se recombină, alteori produc alte feno- 
mene de mare interes, cum vom vedea mai jos. 

Mişcarea electronilor în cimpul electric atirnă, se înţelege, 
de puterea cimpului şi de natura electronului însăşi. luţeala miş- 
cării e caracteristică fiecărui gaz în parte : în aer uscat e cam 
1 cm. pe secundă pentru ionii pozitivi, aproape dublă (18 mm.) 
pentru ionii negativi, dacă cimpul e de 1 volt pe cm.—Am vă- 
zut că ionii electrolitici se mişcă mult mai încet şi lucrul se ex- 
plică, pentrucă numărul ciocnirilor pe drum e mai mare în 
licide, care au moleculele mai apropiate. 

Dar razele X nu ionizează numai moleculele gazelor a că- 
ror molecule sint formate de 2 ori mai mulţi atomi, ci chiar ato- 
mii gazelor ce au molecula monoatomică. Prin urmare rup chiar 
atomul, cum am mai spus. 

Sint şi ionii gazelor cu adevărat fragmente moleculare sau 
atomice ori existența lor e un simplu concept ipotetic ce ne 
poate explica anumite fenomene ? Pentru a ne convinge deplin 
de existenţa lor ar trebui găsit un mijloc de a Je simţi şi mă- 
sura efectele şi de a-i număra, 

Numărătoarea ionilor nu e un lucru extraordinar decînd fi- 
zicianul englez Wilson a dat ştiinţii un mijloc, pecit de interesant 
pe atit de elegant. X 

Decînd se cunoaşte fenomenul ionizării gazelor, şi a aeru- 
lui în particular, s'a constatat că ionii provoacă condensarea a- 
burilor de apă din atmosferă. In jurul lor se fac picături, care 
cad pe pămint, cînd se îngreue. 

Formarea de picături. de apă se provoacă experimental ră- 
cind brusc o cantitate de aer umed saturat cu vapori. Această 
răcire bruscă se face prin detentă: se presează cit mai puternic 
aerul într'un cilindru de sticlă şi apoi se face să se destindă. 
Picături de apă apar imediat dacă întrebuințăm aerul aşa cum 
era în atmosferă, Wilson a observat însă că apariţia picáturilot 
cu atit e mai anevoioasă cu cît aerul e mai curat, mai lipsit de 
pulberi. Intr'un aer filtrat prin vată (care reține pulberile orga- 
nice și neorganice), detenta nu provoacă condensarea apei decit 
atunci cînd aerul e considerabil suprasaturat cu aburi. Aerul ast- 
fel filtrat rămîne perfect limpede după detentă, chiar cînd con- 
ține de 7—8 ori cantitatea de vapori necesară saturaţiei. 

Dacă, în vasul în care e asemene aer curăţit de prafuri, 
facem să pătrundă raze X, aerul se ionizează şi picăturile apar, 
căci fiecare ion serveşte ca un centru de condensare. Dar ionii 
sînt supuşi cîmpului magnetic, prin urmare îi putem grupa cu 
ajutorul unui magnet pe cei pozitivi “deoparte, pe cei negativi de 
alta. Prin această izolare s'a constatat că ionii negativi sint a- 
genţi de condensare mult mai energici ca ionii pozitivi. 

Odată realizat acest lucru nu rămîne lui Wilson decit să 
găsească mijlocul de a număra picăturile de apă spre a şti nu- 
mărul ionilor, căci fiecare ion serveşte ca centru unei picături 
şi fiecare picătură are un singur ion. 


ATOMISMUL ACTUAL 107 


In meteorologie s'a găsit mijlocul de a calcula greutatea 
picăturilor de rouă ce cad din aer, observîndu-se că iuțeala căderii 
e proporţională cu greutatea picăturii, aşa că măsurind iuțeala 
se poate afla diametrul şi pondul. Rămine să numărăm picăturile;. 
ceia ce se poate face direct, prin fotografiere în momentul ioni- 
zării, ori indirect. Odată ce ştim greutatea unei picături, n'avem 
decit să împărțim greutatea apei adunate prin greutatea unei 
picături şi vom afla numărul ionilor. 

Prin metoda lui Wilson nu numai că s'a făcut vizibilă e- 
xistenţa ionilor, dar s'a putut calcula şi sarcina lor electrică, S'a 
gâsit pentru unitatea de sarcină a electronului aceiaşi valoare de: 


42 
10.000.000.000  unitâli electrostatice, 


adică valoarea găsită prin metoda electrolizei. 

Prin perfecționarea metodei, unii fizicieni au reuşit să exa- 
mineze o picătură izolată, pe care ținind-o sub influența unui 
cimp electric puternic (4000 volți) au deplasat-o după voie în sus: 
ori în jos. În chipul acesta s'a putut măsura cu mai mare pre- 
ciziune valoarea sarcinei, 

Mai mult încă, s'a putut constata că sarcina poate deveni 
dublă, triplă, din cauza adausului de electricitate ce provine din 
continuarea ionizării mediului. Rezultatul acesta e de o impor- 
tanţă covirşitoare, căci pê deoparte ne arată că electricitatea e 
Or seca Ara şi pe de alta că sarcinele electrice n'au suport ma- 
terial. 

Dacă electricitatea ar fi un fluid, ori o simplă vibraţie a 
unui mediu subtil, imponderabil, atunci sporul sarcinei ar putea 
fi de o fracţie oarecare (de 0.1,...0,7 etc), dar nu totdeauna un 
număr întreg, ca seria numerilor 1,2, 3,4... Dacă sarcina ar fi 
purtată de un particul material, de un atom, sporul sarcinei e- 
lectrice ar spori și massa materială a picăturii izolate.— Ajungem 
dar la aceiaşi concluzie, scoasă şi din alte observaţii: ener- 
gia electrică e corpusculară ; există atomi de electricitate, cum 
există atomi materiali şi aceşti atomi de energie, asociaţi atomi- 
lor materiali, pot fi izolaţi în diverse împrejurări, 

Metoda lui Wilson ne dă indirect şi mijlocul de a calcula 
pondul absolut al atomului de hidrogen. Căci, dacă un gram de hi- 
drogen transportă 96.500 culombi, aproximativ 100,000, o sar- 
cină de zece trilionimi de microculomb va fi transportată de o 
massă de o sută miime de zece trilionime de microgram de hi- 
drogen, microgramul fiind o milionime din gram. Acest calcul dă 
valoarea 1,5X 107%, adică o fracţie de gram ce ar avea după pun- 
ctul zecimal 23 zerori şi apoi cifra 15, valoare găsită şi pe alte 
căi. Am semnalat şi această consecință a cercetărilor întreprinse 
de Wilson şi de alţii, pentrucă realitatea acestor valori lasă tot- 
deauna oarecare îndoială, dacă verificarea nu vine dela metode 

cît mai variate, 

Până aci am stabilit două fapte, necesare deslegării pro- 
blemei noastre, ? 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e—a 


1. Că moleculele se ionizează, fiecare ion (fragment mole- 
cular) purtind o anumită sarcină electrică, aceiași pentru atomi 
sau radicali cu aceiași valență. 

2. Că chiar atomii se fragmentează, se ionizează şi că una 
din părți, cea încărcată negativ, e fără massă materială, redusă 
da sarcina ei electro-magnetică. 

Ar trebui să ne putem da sama, în cazul ionizării atomi- 
lor, adică a fragmentării lor, ce valoare materială are fiecare 
fragment şi în ce raport se găsesc cele două părți în atomii 
neutri. Așa de exemplu, cind un atom de hidrogen ori de sodiu, 
radiu, etc., se fragmentează, se mai pot numi fragmentele hi- 
drogen, sodiu, radiu... ? lată probleme de o extremă importanţă 
şi dela rezolvirea cărora atirnă concepția ce trebue să ne fa- 
cem despre materie în genere. Spre a ne aduna materialul ne- 
"cesar, voiu examina mai de aproape razele catodice. 

Razele catodice, Proveniența şi natura lor. In tuburile lui 
Crookes pornesc, în timpul descărcărilor electrice, cum am vă- 
zut, nişte raze dela polul negativ (catod) şi merg în linie dreaptă. 
Aceste raze sint direle unor proectile extrem de mici încărcate 
cu electricitate negativă. Dira luminoasă poate fi deviată de 


Fig. 7.—Razele produse în tubul lui Crookes. 


Descarcarea electrică Fir vid aproape perfect provoacă 0 emisiune elec- 
tronică ce constitue razele catodice. Din isbirea electronilor de un ob- 
stacol ori chiar de sticlă se nasc raze X (invizibile) ce radiază în 
spaţiu. Se nasc şi raze pozitive în care sint ioni cu mișcări mult mai 
incete ca electronii, Aceste raze pozitive se grămădesc lingă catod 
(lumina lui Goldstein) şi se pot izola găurind 'catodul. Razele poziti- 
ve, ce merg în sens contrar se pot culege într'un balonaș special (A). 

magnet: dacă în drumul razelor se pune o cruce de aluminiu 

se desenează o umbră pe fundul balonului, umbră care se de- 
plasează vizibil, cînd supunem emanaţia de proectile cato- 
dice sub acţiunea unui pol magnetic (Fig. 8). Prin această de- 
viaţiune s'a putut calcula iuțeala mişcării proectilelor şi sarcina 

lor electrică, A i 

Viteza particulelor catodice variază, după voltaj, ajungind 


ATOMISMUL ACTUAL | 109 
> ————————————————— 7 


şi trecînd chiar 100.000 kilometri pe secundă. Sarcina transpor- 
tată de un gram din această materie neobişnuită e aceiaş, ori- 
care ar fi gazul din tub şi natura catodului. Ea se cifrează la 
vre-o 180 milioane de culombi pe graiîn, adică cam de 2000 ori 
mai mare (exact 1830), ca cea transportată de un gram de hi- 
drogen în electroliză, x 

Aceste rezultate contrazic deci pe cele cunoscute din elec- 
troliză, căci în ionizarea electrolitică orice atom monovalent duce 
o sarcină egală cu a hidrogenului, adică a celui mai uşor atom 
cunoscut. Particulele catodice au viteze enorme, neîntilnite la 
nici un fel de atomi materiali, iar sarcina lor electrică este con- 
siderabilă. Din două una: orică grăunciorii au mărimea celor 
mai mici atomi şi sarcina de 2000 ori mai mare, orică fiecare 
din ei poartă aceiaşi sarcină de 4,2X10”* unităţi electrostatice, 
dar massa lor e de două mii de ori mai mică, Fizica s'a oprit la 
această din urmă concluzie, Prin urmare: dela catod pornesc- 
cu mişcări vijelioase granuli de 2000 ori mai mărunți ca atomii 
de hidrogen şi purtind o sarcină electrostatică egală cu cea pur- 
tată de ionii monovalenţi în fenomenele de electroliză ; aceşti: 
granuli sint electronii, 


Pig. 8. Oprirea razelor catodice. 


Proectilii catodici merg în linie dreaptă şi pot fi opriți în drum de o cruce 
de aluminiu. ln dosul acesteia se faceo umbră, Acţioniad cu magnetul 
N dirà catodică, se deplasează şi umbra aruncată de cruce, 


In tubul lui Crookes se produc şi radiaţiuni cu sarcină po- 
zitivă, aşa numitele raze ale lui Goldstein (Fig. 7) dar în aceste. 
se constată prezenţa ionilor materiali, şi mişcarea lor e multmai 
înceată ca a electronilor, 

De unde provin electronii ? Ei fiind aceiași, oricare ar fi 
gazul în care se fac descărcările şi ori de ce natură ar fi cato- 
dul, e sigur că provin din toate corpurile din experienţă. In me- 
tale, după cit se ştie, sint și electroni liberi, care se mobilizea- 
ză uşor căci ei fac scinteia descărcărilor; dar în tubul lui Cro- 
okes desigur că provin şi din gazul ce mai rămăsese, pentrucă a= 
vem ioni pozitivi, adică restul atomic ce rămîne cu sarcina po- 
zitivă după ce i se extrage un electron negativ ; dar s'ar putea. 
ca întreg atomul să se pulverizeze în electroni, adică să azistăm 
la un cataclism atomic. 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă atomul, de hidrogen de ex., e asociat cu- un număr 
„de electroni, atunci aceştia ar putea fi exteriori atomului. şi ar 
vita în jurul lui ţinuţi de sarcina pozitivă proprie atomului. 
area acestor electroni, gonirea lor din sfera atomului, ar 
extrage sarcina negativă care neutraliza sarcina atomului şi a- 
tunci el se manifestă ca pozitiv. Din contra, dacă un electron 
s'ar alipi de atomul neutru, atomul devine negativ, Acesta ar fi 
un fel de a privi lucrurile. Dar am putea admite că un atom de 
hidrogen e format în întregime de electroni, din 2000 electroni. 
Expertenţele de compresiune şi lichefiare a gazelor au con- 
dus la calcularea diametrului atomic. Acest diametru ar fi, pen- 
tru un gaz ca hidrogenul, cam de două milionimi de milimetru. 
Corpusculul catodic ar avea diametrul de 60.000 ori mai mic. 
Aşa fiind, ne putem imagina, că în sfera atomului de hidrogen 
încap şi pot avea mişcări libere, fără a se impiedeca unii pe al- 
ţii, 2000 electroni. Aceşti două mii de electroni, avind fiecare e- 
nergia electrostatică cunoscută, ar însemna că energia intra-atomică 
a hidrogenului este de două mii de ori cît a unui electron. Conclu- 
zie remarcabilă | Avem însă noi vre-un indiciu că atomul ar fi 
format în adevăr din electroni ? Putem afirma că unii din ato- 
mii gazului din balonul Crookes au fost dezagregaţi în elemen- 
tele lor electronice, că au suferit un cataclism, prin care s'a 
distrus chiar natura lor materială? Razele catodice nu ne 
spun, natura însă ne-a deschis o ferestruică, spre acest domeniu 
al misterelor, după descoperirea radioactivităţii. 


Radioactivitatea. Un număr de corpuri simple, între care 
Radiul se bucură de o justificată celebritate, aruncă, fără nici o 
„cauză cunoscută, corpusculi negativi, electroni. Dar razele emise 
de radiu conţin, pe lingă electroni, şi ioni pozitivi şi raze X. 
Dacă supunem acţiunii polilor unui magnet (fig. 9) emanaţi 


Fig. 9. — Influența cimpului magnetic asupra emanațiunii radiului. 


“Cimpul magnetic desface fășia In trei raze: g încărcate pozitiv şi constitu- 
ite din ioni de heliu; încărcate negativ şi constituite numai din €- 
lectroni și q care sint simple vibrațiuni eteriene provocate de violența 
dezagregării atomului de radiu. 

radiului, se constată o desfacere a emisiunei şi o parte din 

raze se îndoaie spre polul sud, altele spre cel nord, pecind ú- 

nele nu sufăr de loc influența cimpului magnetic. „Sau numit 

aceste trei feluri de raze m, B, y. Razele e sint încărcate pozi- 


tiv şi cuprind ioni, razele y sint raze X, razele -] sînt încărcate 


ATOMISMUL ACTUAL jii 
L iu 


negativ şi cuprind numai electroni ; acestor raze se datorese cele 
mai multe din efectele fizice, chimice şi biologice ale radiaţiu- 
nilor emise de radiu. 

Studierea emanaţiei radiului a dat rezultate ce au z2drun- 
cinat chiar temeliile chimiei atomice, căci analizind produsele a- 
cestei emanaţii, după un timp oarecare de activitate a unei 
citimi de radiu, s'a adeverit că atomul său se fărămiţează cu a- 
devărat, în atomi mai mici şi în numeroşi electroni. In emana- 
ţie s'a găsit totdeauna helit, un gaz inert, care e abia de 4 
ori mai greu ca hidrogenul, pe i radiul e de 227 ori mai 
greu ca acest din urmă gaz. 

Sintem prin urmare im fața unui real cataclism, din care 
pomeşte o energie extraordinară, desigur energia intra-atomică 
de care pomeneam mai sus. Radioactivitatea "manifestindu-se 
mai cu samă la corpii cu pond atomic mare, am putea crede că 
această sporire de greutate şi desigur de volum a materiei e un 
semn de bătrineță şi atomii bătrîni, ca şi organismele, mor, -se 
distrug. Dar ionizarea gazelor şi origina razelor catodice ne-a lä- 
sat să bănuim,că sub influența unor energii de mare intensitate 
chiar atomii stabili par a se fragmenta, dind totdeauna ca ele- 
ment unic electroni ; prin urmare electronii ar fi pietrele consti- 
tutive a elementului atomic, Această concepţie este încă ipo- 
tetică, pentrucă din dezagregarea atomilor grei -de radiu s'a gä- 
sit pe lingă electroni şi un corp material, heliul. Se pare chiar 
că atomul de radiu ar fi un complex de atomi de heliu, aso- 
ciați cu un mare număr de electroni. 

„În cazul ionizării am recunoscut totdeauna prezenţa ionilor 
pozitivi, care erau atomii materiali ce au pierdut unul ori mai 
mulți electroni. Că un ion e identic cu un atom e greu 
de afirmat, căci un atom de sodiu neutru descompune apa, pe 
cînd un ion de sodiu nu. O deosebire este; putem înşă tăgădui na- 
tura materială a ionului pozitiv în aceste cazuri. În emanaţia 
radiului azistam la o reală dezagregare, dar nu avem date si- 
gure dacă şi atomul de heliu e format din alţii mai mici, (poate 
de hidrogen) şi în fine, dacă atomul de hidrogen e alcătuit nu- 
mai din electroni, Teoreticeşte însă, ştiinţa nu se poate opri la 
aceste consideraţii şi problema constituţiei electronice a ma- 


teriei se pune Ñu numai pentru atomii grei. ci = 
mii materiali. i EI PRR n 


rilor lor, a căror rezultantă să fie o atracţiune centrală, Simple 
Supoziţii, care lasă cîmp mat multor imagini atomice. 

englezi în sfera ce reprezintă volu- 
mul atomului sînt un mare număr de electroni negativi, care au 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mişcări anumite întrun cimp pozitiv, ce s'ar întinde în tot volu- 
mul sferei. Afară de aceşti electroni, care dau unitate indestruc- 
tibilă, în condițiuni obişnuite, atomilor celor mai multe corpuri 
simple, sint şi electroni asociaţi în număr variabil, ei determi- 
nind şi valența elementului. Aceşti electroni negativi neutrali- 
zează complect cimpul pozitiv. Cind un electron iese din sfera 
de atracţie a simburelui, atunci acesta rămine încărcat pozitiv, 
lipsindu-i un element neutralizator. Din contră, dacă în sfera de 
influenţă a centrului pozitiv vine un electron negativ întreg ato- 
mul se prezintă -cu sarcină negativă. 

In ce situaţie se găsesc electronii intra-atomici între ei şi 
ce-i sarcina pozitivă ? E greu de răspuns. 

Alţi fizicieni cred în existenţa electronilor pozitivi, dar cum 
am spus, despre ei nu ştiu nimic. 

Unii susţin că elementul constitutiv al atomilor e numai 
electronul negativ; electroni care se resping violent, dar apro- 
pierea lor ar fi rezultatul mişcărilor, care stabilesc un echilibru 
durabil. O imagine a atomului aşa format este şi mai anevoios 
de priceput, dacă nu admitem o forță centrală de origine ne- 
cunoscută. 

Invirtirea unei porțiuni de materie ne poate lămuri rigidi- 
tatea ei, dar totdeauna avem în vedere că forța centrifugală e> 
echilibrată de o altă forţă, ce atrage elementele spre centru, 

Fiecare a văzut ineluşe de fum pe care le aruncă uneori 
fumătorii, ori inele mari ce ies citeodată din coşul locomotivelor, 
cind manevrează pe linii. Aceste ineluşe sînt constituite din mo- 
lecule gazoase, molecule în necontenite mişcări, cu o însemnată 
energie cinetică proprie ca în toate gazele, mişcări a căror re- 
zultat e îndepărtarea moleculelor, risipirea lor În mediul incun- 
jurător, Şi fumul se risipeşte cu încetul. Dar în vremea cit ine- 
lul se învirtea moleculele tot se respingeau şi cu toate aceste 
formau ceva rezistent. Prin urmare, dacă intervine o mişcare de 
rotaţie a massei întregi, mişcările individuale par subordonate 
şi ceia ce părea imposibil, adică atracţia, apropierea mai 
exact, a elementelor ce se respingeau, se realizează, 

Dacă mişcarea inelului de fum e mai repede, forma lui 
devine perfect inelară, el se supție şi se suceşte mai mult timp 
în spaţiu, iar ciocnindu-se Intimplător cu up alt inel nu se risi- 
peşte imediat, ci se deplasează, ca un cerc elastic. Mişcarea to- 
tală a dat, unei materii subtile ca fumul, o adevărată rigiditate. 

Dacă mişcarea unui corp gazos într'o anume direcțiune 
s'ar face cu o iuţeală de citeva mii, ori zeci de mii de km. pe 
secundă, desigur că ar dobindi o rigiditate extraordinară. 
Acest lucru nu-l putem realiza. Dar putem constata - ce rigidi- 
tate enormă poate căpăta un alt fluid, ca apa, prin mişcare 
repede. 

Cine nu ştie ce uşor trecem un băț prin apă liniştită și cît 
de mare e rezistența ce o întimpină într'un torent ? In unele ins- 
talaţii industriale se mişcă turbinele cu apă ce cade dela 


ATOMISMUL ACTUAL 113 


500—600 m. inâlţime. Captind apa aceasta şi dîndu-i scurgere 
la ajungerea jos, prin o scurtă ţavă verticală, cu diametru de 
1—2 cm., apa va ţişni în sus cu o putere ce va ridica-o pănă 
aproape de înălțimea de unde a pornit. Șivoiul acesta are aşa 
rigiditate că omul cel mai vinjos, mănuind sabia cea mai ascu- 
țită, nu va putea tăia vina de apă. Sforţările lui se vor slei în 
tocirea doar a săbiei |! 

Aşa fiind, dacă am admite că electronii şi numai electronii 
constitue un atom, atunci rigiditatea și stabilitatea atomilor se 
explică prin mişcările totale ale electronilor, sau prin mişcările 
pe sfere concentrice—zone ca nişte foi de ceapă, cum spun 
unii fizicieni.—Aceste mişcări sînt necontestat extrem de repezi, 
ating poate viteza luminii, cum vedem de altfel din iuţeala par- 
ticulelor negative, 

E probabil că în atomii grei, bătrini (de radiu, toriu, po- 
loniu, etc.) iuţeala mişcării s'a domolit și numeroşi electroni 
scapă din cercul închis al învirtirilor şi invadează spaţiul. Unii 
din ei se prind însă din nou în danţ, constituind atomi mai 
mici, mai stabili, atomi de heliu şi poate şi de hidrogen. 

Aceste lucruri le putem înţelege. Dar care-i energia care 
face echilibru forţei centrifugale, ce trebue să fie, şi ea, nein- 
chipuit de mare ? Aici trebue să ne oprim, neputincioşi dea 
pătrunde natura intimă a fenomenului şi să așteptăm rezultatele 
cercetărilor atitor eminenţi fizicieni. 

Dacă dela atom am trece la electron, natura, rigiditatea 
şi sarcina lui electro-magnetică sint tot enigme. Dacă admitem 
existența eterului ca un mediu imponderabil şi perfect elastic, 
ne putem imagina în el tulburări care produc adevărate virteje, 
cu o iuțeală de rotaţie extremă. Aceste virteje materializază, ca 
să zic aşa, energia şi manifestă învirtirea lor prin linii de forţă 
electro-magnetică. Centrele aceste de forţă sint electronii din 
care se constitue materia, 


Din cele spuse mai sus, putem trage următoarele încheeri: 

1. Că atomii au o structură complexă, electronică; 

2. Electronii sînt centri de energie şi se caracterizează prin 
sarcina lor electro-magnetică ; 

3. Ca materia, cu toate numeroasele ei aspecte, nu e decit 
e formă a energiei universale, ca şi lumina, energia cinetică, 
căldura. f 

Drumul lung şi anevoios, pe care l-am anunțat la Incepu- 
tal acestui articol, l-am făcut; dar profitul, ca înțelegere deplină 
a misterelor lumii materiale, e foarte slab, desigur. Unii ar 
putea câuta mai mult în metafizică ; adepţii ei nu întimpină re- 
almtenţi nici într'o direcţie. Dacă ne gindim însă câ filosofia a- 
aceasta caută să pătrundă natura lucrurilor numai prin puterea ra- 
Jionamentului—ale cârui condițiuni de manifestare încă nu se cu- 
nos — şi are şi pretenția să scoată concineii cu valoare 
de realităţi, chlar dio manifestările vieţii— na a vieţii elemen- 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ÎN, cc n open oo oc A N N N 


tare, celulare, ci a vieţii omeneşti şi chiar a formei celei mai 
superioare de manifestare vitală: a conştiinții—atunci va trebui 
să fim mai sceptici. Ştiinţa adevărată, ştiinţa experienţii şi a 
măsurătorii precise—aceiaşi pentru toată lumea ce vede şi simte 
— mărturiseşte ceia ce rea see şi ce putem şti întrun moment 
dat, indicind şi partea din domeniul necunoscut, pe care-l tra- 
duce, pănă la cunoaştere, în fel de fel de supoziţii, de ipo- 
teze, Acest fel de a privi lucrurile sporeşte mai mult încrederea 
noastră în ştiinţă şi ne convinge că dela ea, şi numai dela ea, 
trebue să aşteptăm lămuriri privitoare la toate fenomenele uni- 
versale, incluziv viaţa cu manifestările ei, 


Fizicianul, care se găseşte în faţa problemei materializării ener- 


giei şi dematerializării materiei, a raporturilor materiei Şi energiei cu 
eterul cosmic, nu pierde speranța adincirii problemei pe cale 
experimentală, căci gindindu-se la înaintaşi vede desfâşurindu-se 
în lumina conştiinţii sale, uimitorul domeniu al cuceririlor . se- 
colului trecut. Aceste cuceriri sint suma cuceririlor mărunte, a=. 
proximative mai întăiu, apoi precizate ; ele traduc citimea de e- 
nergie omenească, ce am putea zice că s'a materializat în aceste 
descoperiri şi care dă şi va da impuls la descoperiri tot mai 
precise şi mai uimitoare. 


T: A. Bădărău `. 


Pe Şeştina ^> 


Pentru a merge din Borca la Șarul Dornei, ținta călătoriei 
noastre, am fi putut ținea sau drumul înainte, pe la Broşteni, şi 
de aici pe valea Negrei, sau puteam face baza triunghiului, tă-" 
ind de-a dreptul peste Cerbul, pe poteca de picior a munteni- 
lor ; cel dintăiu mai lung şi mai uşor, cea de-a doua mai scurtă 
şi mai anevoioasă. Ne oprirăm la umbra unei sălcii de lingă o 
fintină şi ținurăm sfat. Tovaărăşul meu era pentru drumul pe la 
Broşteni, eu pentru cel de peste Cerbul. Părerea mea izbuti, cu 
condiție numai ca să luăm cai, dé oarece opincile noastre erau 
aproape ferfeniţă și, prin urmare, tălpile noastre erau în primejdie. 

Peste drum de fintina, lingă care sfătuiam, se afla o casă“ 
ţărănească cu o înfăţişare curată pe dinafară. Sărirăm un pirlaz * 
şi intrarăm în ogradă. După primirea obicinuită, pe care ne-o 
tăcură doi cîini hărțăgoşi, ne eşi sprinten înainte, de după casă, 
o femee tinără, subțirică şi nu tocmai naltă. 

— Bine-am găsit nevastă, zisei eu, bucuroşi la oaspeţi ? 

— Bine-aţi venit; bucuroşi, poftim, îmi răspunse ea, cu 
glas ascuţit şi mlădios. 

— Poftim pe-aici, repetă femeia, cu acelaş glas; şi apu- 
cind înainte, ne duse sub o şandrama, în dosul casei. De-o par- 
te fumega un foc pe sfirşite, iar de alta şedea bărbatul pe uñ » 
scaun lung de ţară cu patru picioare, înaintea unei mese ro- 


*) Volumul d-lui C. Hogas „Pe drumuri de” munte“ fiind distrus de in- 
cendiul care a mistuit întreg depozitul nostru de editură, mai inainte de- a 
fi putut avea o mai largă răspindire și neputindu-se de-ocamdată retipări,— 
credem că vot face plăcâre iubitorilor de literatură tipărind în „Viaţa Ro- 
minească” acele bucăţi din. volum care n'au apârut în paginile revistei, Ast- 
fel, cefitorii care epou ea complectă a „V. R” vor putea gusta in- . 
treaga operă a talentatulur itor, i 


tió VIAŢA ROMINEASCĂ 


tunde. O mămăligă răsturnată chiar atunci şi o strachină cu borg 
de fasole şi perje verzi alcătuiau ospăţul frugal al acestei pā- 
rechi de oameni. 

— Bine-am găsit şi poftă bună, zisei intrind sub şandrama 
şi adresindu-mă rominului. 

— Foarte mulţămim, şi bine-aţi venit, ne răspunse el, abia 
arnindu-se de pe scaun. Poftim de şedeţi; şi ne arătă o laviţă. 

— Mult n'o să stăm, că ne grăbim. 

— Poftim de odihniţi, şi dacă nu vi-i cu supărare, poftim 
de gustafi ceva cu noi. la mai dă două linguri, Axinio, pentru 
dumnealor şi caută ceva de şezut, zise rominul femeii lui. 

Nici mămăliga şi nici borşul rominului nu mă prea ispi- 
tiau ; totuşi mă aşezai la masă pe un scaun cu trei picioare, 
care slujea la mestecat mămăliga. Tovarăşu! meu se puse pe scaunul 
Axiniei, iar Axinia pe o cofă cu apă. 

— Şi'ncotro mergeţi ? mă întrebă romînul. 

— Spre Şarul Dornei, răspunsei, şi ne-ar trebui nişte cai 
ca să putem tăia peste munte, în valea Negrei. 

—— Vreţi să mergeţi prin Șeştină ? 

— Nu cunoaştem locul dar prin Șeştină sau pe altundeva, 
destul că voim să fim în Şar pe poteca cea mai scurtă. 

— Atunci peste Cerbul şi prin Șeştină ; scoboriţi în Neagra 
la Mircu, şapoi apucaţi valea spre Dirmocs, Panaci, Păltiniş 
şi eşiţi în Şar. 

— Şi cai unde-am putea găsi? întrebai eu. 

— Dacă vă trebue numaidecit, avem şi noi. 

— Atunci treaba merge de minune ; cit o să plătim ? 

— Cite cinci franci de cal, ca să vă ducă până'n Neagra Șarului. 

— Plătim cinci franci ; dar ce facem cu caii acolo ? 

— Apoi merge Axinia cu Dumneavoastră pe jos. 

— Atunci ne-am înţeles; cind putem pleca ? 

— O să zăboviţi numai păn'om prinde caii de pe deal; 
păn'atunci îţi odihni o ţiră'n casă. 

Ne scularăm dela masă. Axinia plecă la deal după cai, not 
intrarăm în casă şi ne culcarăm, rominul rămase afară. 

Dormirăm două ceasuri bune, Cind ne Scularăm, crau pa- 
- tru ceasuri după-amiază ; iar caii gata înşeuaţi. 

O tarniţă de lemn acoperită cu o pocladă subțire, strinsă 
cu o curea de piele adusă pe sub pintecele calului şi innodată 
la e parte, alcâtuia ceia ce noi am numi o şea. Până ce să cer- 
cetâm noi cali, până ce så mai punem cite o pernă peste po- 


PE ŞEŞTINA 11417 


cladă şi până să închingăm caii din nou, Axinia se duse sub 
şandramaua de dindos, intră apoi în casă, şi cînd eşi în pragul 


“uşii gata de plecare, cît pe ce să wo mai cunoaştem. Se spä- 


lase, se pieptănase și se imbrăcase. Era o femee ca de douăzeci 
şi cinci de ani cu fața lungăreaţă şi trăsături foarte regulate; 
nasul, mai cu seamă, drept şi proporţionat, îndeplinea ceia ce 
lipsea ochilor ei prea mici, dar negri, vii.şi scinteetori ; gura 
mică, părul negru, trupul sprinten... Pe virful capului, înnodat 
cu oarecare neingrijire şi cochetărie avea un tulpan undelemniu 
şi nou de tot; gitul îi era încărcat cu mărgele de toate fețele şi 
o cămașă virstată cu burangic îi îmbrăca jumătatea de sus a 
corpului său; dela briu în jos, două fote se, scoborau pănă de- 
asupra gleznelor ; picioarele îi erau goale dar curate ; iar cruciş 
peste umăr, atirnată la şoldul sting, purta o geantă de lină văr- 
gată cu negru şi roş; astfel, Axinia era gata de drum. Plătirăm 
10 lei rominului, încălecarăm şi plecarăm. 

Erau cinci ceasuri după amiază. 

Cit-colea, Axinia ţesea iute din picioare şi sînurile-i tari 
săltau în cadență sub cămeşa-i albă şi subțire, 

Muntele Cerbu începe drept în loc ; şi aproape-mi strimbam 
gitul, uitîndu-mă spre virful lui. Suisem atiţia munţi călare sau 
pe jos; îmi venea totuşi greu să-mi dau seamă, cum era să ur- 
căm noi pe spatele Cerbului. Caii de munte, însă au ceva din 
firea caprelor: cu piciorul subţire şi nervos, cu unghia fină şi 
sensibilă, deştepţi din fire, cuminţi din împrejurări, caii de mun- 
te sint un dar nepreţuit. Fără să-i cîrneşti din friu, ei aleg sin- 
guri poteca cea mai bătută, Totuşi, niciodată n'am înţeles pen- 
truce caii aceştia merg pe marginea despre prăpastie, cînd dru- 
mul e tăiat în coasta muntelui : e adevărat că oarecare fiori îţi 
răcesc inima, cînd te uiţi în jos; poți, însă, fi pe deplin incre- 
dințat că niciodată calul de munte nu va călca greșit, 

Cerbul e un munte urit, Prea înclinat, ploile torențiale i-au 
săpat coastele, şi mincături adinci de lut galben cu gingini verzi 
şi sărăcăcioase îl brăzdează din creştet până'n poale; iar poteca 
de suit şerpueşte, de regulă, pe fundul adinc al acestor mincă- 
turi. Lut la dreapta, lut la stinga, tufe de mesteacâni nevoiaşi 
deasupra capetelor noastre, nici o privelişte pentru ochi, nici un 
orizont pentru suflet... toate acestea făceau drumul nesuferit, Strins 
între tovarăşul meu, care mergea înainte pe roaiba lui mică şi 
slabă şi între Axinia, care se acățase de coada calului meu, mă 
simţeam arestat. Fu un moment, cînd crezui că mă duc pe spa- 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


te ; poteca suia prea pieptiş şi Axinia, atirnindu-se prea greu de 
coada calului meu, bietul dobitoc se lăsă pe picioarele de dinapoi. 

— Bine, Axinio, fată hăi, o să cădem şi eu şi calul peste 
tine, ş'o să-ţi fie cam greu, zisei eu, cumpănind calul înainte. 

— Nu te teme, cucoane, nu te teme că nu cazi ; numai 
jine-te bine, că e cam cheptiş, 

— Da’ lasă-te de coada câlului, c'ai să mă dai de ripă ; 
du-te mai bine și te ţine de coada epei, că boerul cel tînăr 
îi mai uşor. : 

Acest argument convinse pe Axinia, care, trecînd iute ca 
o suveică pe lingă mine, se agăță de coada epei tovarăşului 
meu, fără ca el să bage de seamă, Rămăsei puţin în urmă. To- 
varăşul meu, lung şi subţire, şi cu picioare lungi, se ţinea ple- 
cat înainte şi ghebos pe roaiba lui mică şi slabă ; Axinia, silită 
de natura drumului şi de mijlocul ce-şi alesese ea pentru a urca 
la deal, mergea plecată înainte, iar trupul ei rotund şi învălit 
în fotele-i strimte, sucindu-se cînd la dreapta, cînd la stinga, 
urma în mişcare şi cadenţat, mecanismul picioarelor. 

După un ceas şi jumătate de un mers anevoios eşirăm de- 
asupra Cerbului ; şi de unde credeam că vom intilni vre-una 
din acele așezături limpezi, ce de regulă se deschid pe vîrful 
munţilor, ne trezirăm în faţă cu o nesfirşită încurcătură de po- 
teci înguste şi cotigite, care şerpuiau, se încrucişau şi se pier- 
deau pe sub tufele dese de mesteacâni, ce ne împrejmuiau mer- 
sul. Axinia, care poate să fi avut ceva din firea stilpului de foc, 
ce călăuzia pe Maghii din răsărit, apucă înainte pe una din po- 
teci şi dispăru în desimea mesteacănişului mărunt din calea 
noastră ; iar ochii noştri nu se deslipiau de capul ei, care ne 
slujea de cîrmă în această mare de frunziş numai atita de adincă 
pe cit era şi Axinia de înaltă. 

Tulpanul ei undelemniu ne făcea o mulțime de şotii: a- 
aproape de aceiaşi faţă cu frunzele de mesteacân, de multeori 
îl perdeam din vedere ; şi, luindu-ne atunci numai după clăti- 
narea frunzelor, care putea fi pricinuită de vint, apucam cite o. 
cărare greşită; Axinia, însă, avea grijă să se uite înapoi din 
cînd în cînd, 

— Nu pe-acolo, nu pe-acolo! striga ea, cînd ne vedea că 
apucăm rău ; faceţi după mine. 

Şi cînd noi căutam capul Axiniei la dreapta, glasul ei ră- 
sărea la stinga. Ciuda noastră şi necazul cailor, care trebuiau să 
tae de-a-dreptul prin tufe, nu erau proaste, 


PE ŞEŞTINA | 119 
aia 119 


— Bine, Axinio, fată häi, zisei eu, cînd putui fi mai aproa- 
pe de dinsa: 


Cine dracu ţi-o şoptit 
Tulpan verde ţi-ai facut ? 

Nu vezi că cuconaşul ist tinăr te prăpădeşte din ochi prin 
mestecânişul ist broticiu ca şi tulpanul tău ? Batir, de te făcea 
mă-ta mai naltă, ca să-ţi răsară părul şi ochii tăi negri de-a- 
supra frunzişului ! Dar aşa? Pare-că eşti un buratec, fa, la cap; 
el verde , frunzele verzi; mesteacănii mărunți, tu numai cît din= 
şii... O să ne rătăcim, fată häi! 

— Las”! că mă uit eu înapoi şi vă strig, cînd îţi apuca rău. 

— Ba să strigi tu pe naiba; custrigătul tău ne bagi prin 
toate tufele. la să faci bine să nu te deslipeşti de botul calului, 
ori te leg la obline! Ce dracu, parcă eşti o suveică. 

— Haide, hai că înnoptăm în pădure, şi ne mănîncă ursu, 
zise ca iuţindu-şi pasul şi fără a se uita îndărăt. 

Şi, după cum pămîntul era de undulat, tot aşa şi ea, a- 
cum se cufunda in trunzişul ca-o apă, acum numai capul i se 
arăta pe deasupra. i 

— Mare lucru, så nu fi dat strechia peste tine, Axinio, zi- 
sei eu iufind calul şi căutind a må ținea cit mai aproape de 
dinsa. 

Ea îşi căuta însă de drum, ţesînd iute din picioare şi lu- 
necind ca o svirlugă pe poteca strimtă şi cotigită, ce şerpuia 
pe sub mestecăniş. Inţelesei că cu Axinia n'o poate cineva scoate 
la capăt aşa de uşor... Mă mulțumii, deci, a căta să mă țin cit 
mai aproape de dinsa, Ciît-colea tovarăşul meu înnota şi el prin 
desişul verde cu roaiba lui mică şi slabă, În cele din urmă, ne 
ajunse şi el, 

— Uff l. făcu Axinia, scoțind din geantă o basma albă cu 
horbotă groasă pe margini şi ştergindu-şi faţa de sudoare; uf, 
ce zăpuşală ! Și se lungi pe iarbă sub o tufă de mesteacăni. 

— Vezi, dacă ţeşi prea iute, suveica dracului, c'ai ostenit ? 
zise tovarăşul meu, descălecind. 

— Ei şi pe 'neata te-o pălit nila; parc'ai să faci pînză cu 
mine. 

— Pinza ca pinza: vi-ţi înțelege voi mai pe urmă, Axinio, 
zisei descâlecind şi eu; dar, păn'atunci, n'ai face rău să-mi spui 
unde-o să minem noi în ias'noapte ? 

— Unde ? La Avrum în Șeştină, răspunse ea cu siguranță. 

— ȘI, mă rog, ce mîncare-i Avrum al tău din Şeştină des- 


120 is VIATA ROMÎNEASCĂ 


-e c eM = 


pre care imi spui ca de un om, pe care toată lumea e datoare 
să-l cunoască ? 

— Da’ ce? Neata nu ştii? Avrum din Șeștină, crişmariu, 

— Da" cum să nu-l ştiu! Mi se pare că sint chiar o leacă 
de cimotie cu cl. 

De altmintrelea, întrebarea. mea era de prisos și răspunsul 
putea fi dela sine cunoscut. Cine zice, în satele şi localităţile 
noastre de munte, Avrum, Ițic, Leiba, Burăh, Şloim, zice criş- 
mar, adică un fel de paingăn, care-şi țese pinza lui la locul cel 
mai prielnic, pentru a-i cădea În mreajă tot felul și, pe cit se 
poate, mai multe insecte; şi precum paingănul stă la pindă în 
mijlocul pinzii sale, tot așa Avrum sau Ițic pindesc pe trecători 
dela umbra crişmei lor, 

— Şi mai avem mult pănă la Avrum al tău ? 

— A mai hi pe jumatate cit am mâărs. 

După citeva minute de odihnă, încălecarăm şi plecarăm. 

Soarele cumpănise acum după dealuri gi nu mai poleta, cu 
cele din urmă raze ale sale, decit piscurile munţilor din răsări- 
tul ce se întindea la spatele noastre. Pe nesimţite, însă, îşi stinse 
şi apusul lumina sa şi liniştea amurgului cuprinse nemărginitul 
ocean de munţi, ce ne înconjura din toate părțile. Axinia îşi vi- 
rise în geantă basmaua sa albă cu horbotă groasă pe margini; 
tovarăşul meu începuse să-și inchee, cu îngrijire, la piept, ven- 
gherca lui soldățească; eu îmi aruncasem mantaua pe umere; 
sudoarea se uscase de pe cai... 

In munte, radiarea nocturnă se face repede şi răcoarea nop- 
ților senine e cu atit mai mare, cu cit ziua a fost mai cildu- 
roasă. 

Cînd părăsirăm mestecănişul spre a intra în Şeştină, înnop- 
tase de tot, și frigul se facuse simțitor. Luna plutea siobodă în 
depărtăriie umbroase ale spațiului deşert, împrejmuindu-şi chi- 
pu-i mort şi palid cu o fantastică ramă de întuneric şi lumină. 
inaintea noastră, lungă, largă şi pleşuvă se întindea Şeştina ca 
un luciu de apă, încremenit sub o reţea de umbră; ai fi zis că 
o iarnă prea timpurie aruncase un giulgiu de brumă peste umerii 
goi şi pustii ai Şeştinei!,.. 

Sub razele piezişe ale lunii, umbrele inalte ale erburilor în- 
chipuiau figuri întunecoase şi nemăsurat de lungi pe întinderea 
sură a cimpiilor; iar vintul uşor, clătinind a lene aceste erburi, 
pricinuia un joc fantastic de umbre bizare. 

După două lungi şi friguroase ceasuri de mers sub intune- 


ED i o EA ii 


ricul nopţii, descălecarăm dinaintea crişmei lui Avrum din Şeş- 
tină. Avrum însă se culcase și crîşma, sau—mai bine zis—co- 
cioaba lui de scinduri dormea dusă şi ea, sgribulindu-se de frig 
şi înghemuindu-se, parcă de frică, în umbra uneia din îndoitu- 
rile mai apărate de vinturi ale Șeştinei. 
— Ei, şi acum, zisei descâlecind, unde e Avrum al tău, 
Axinio ? 
— S'a hi culcat lifta cea jidovească, da' las' că mă duc 
eu amu şi-l scol. 
Şi, în adevăr, pănă ce să legăm noi caii de cîte un paral 
unui gard de răzlogi, Axinia se şi duse la uşa” crişmei, fără a 
se îngriji de cinii cu care, pe cît înțeleserăin, avea o destul de 
veche cunoştinţă. . 
— Domnu’ Avrum, domnu’ Avrum ! auzirăm noi pe Axinia 
strigind şi bătind cu pumnul în ușa crişmei. 
Nici un răspuns. a 
— Domnu’ Avrum, domnu’ Avrum l.. 
Aceiaşi tăcere. à 
— Pirli-te-ar para focului, perciunatule !... Domnu’ Avrum, 
domnu' Avrum !... 
Şi pumnul Axiniei mic şi nervos izbea repede și puternic 
în ușa hodorogită a crişmei. 
Un glas gros şi somnoros păru că se aude din lăuntru. 
— Eu, cu, Axinia din Gura Porcii ; deschide. 
Acelaş glas din lăuntru ridică diapazonu-i răguşit şi som- 
noros. s À 
— Da' deschide, că-s cu doi boeri şi n'au unde minea. 
— Hi? Da’ce caută boerii pe vremea asta aici? Du-te, 
nu deschid, răspunse el cu accentul particular jidovilor din Ga- 
liția, care de-abia rup romineşte. 

— Jupine Avrum, zisei eu bătind în ușă, cu dosul a două de- 
gete, deschide, sintem oameni buni, am înoptaț aici și n'avem 
unde minca; deschide, te rog,să ne dai ceva de-ale mîncării şi 
vre-o odae de mas; plătim. | 

— Eu nu zic că nu sinteți oameni buni, răspunse el din 
lăuntru şi cu acelaş accent, da'eu nu vind noaptea şi n'am unde 
să vă primesc; să vă duceţi dumneavoastră alAturea să mineţi. 

— Da’ ce? este vre-o casă alăturea, Axinio ? întrebai eu 
pe femee. 

—— Cornu" lui cel jidovăsc! l-auzi spurcatu' dracului, vă 


„= x. TPI Pr - 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trimete alăturea să mineţi cu țiganii, răspunse ea scoborind glasul. 

— Cum cu ţiganii ? 

— Doar alăturea sint nişte lăeşi, care s'o aşăzat aici cu 
cortu’ de potcovesc, vara, caii omeneşti. 

— Ş'or fi poteovind şi pe oamenii care le cad la îndămină ? 

— P'apoi ? 

x Inţelesei că vorba de „boer“ nu prea fermecase auzul lui 
Avrum, şi pănă într'atita nu-l fermecase încît ne trimetea să 
minem alăturea cu ţiganii... 

Aşi fi trecut uşor peste disprețul ce arăta Avrum pentru 
toți „boerii” concentrați de astă dată în una şi singura mea per- 
soană şi chiar aşi fi închis gura amorului meu propriu jignit, 
dacă cel puţin pirdalnicul de stomah nu s'ar îi împotrivit]... 

— Domnule Avrum, deschide te rog, numai să cumpărăm 
ceva şi ne ducem, zisei, fără a schimba bătaia în uşă şi fără a 
ridica glasul. 

— Nu vind noaptea, nu deschid, mă rog să vă duceţi 
de-aici. 

— De dus ne-om duce, da' de deschis trebue să deschizi 
şi de vîndut trebue să vinzi; aprinde luminarea şi deschide, zi- 
sei bătind cu pumnul în uşă. 

— Hiii 2... Da” ce ? Parc'am să deschid de frică ? Da" dum- 
neavoastră sinteţi boeri, mă rog ? 

— Frică, netrică, boeri neboeri, deschide, ori stric uşa ; şi 
izbiam cu pumnul în uşă de se zguduia cocioaba întreagă, 

— Hiii... Sură! 

— Vuus! se auzi întrebind din fundul crîşmei un glas de 
femee speriat. 

— Bate la uşă, vrea să strice uşa! Aprinde luminarea ! laca, 
deschid. 

Cind păşirăm pragul, o duhoare alcătuită din toate mirez- 
mele pămintului îmi străbătu pănă'n creeri: nu te pricepeai dacă 
miroase a pămînt, a ouă clocite, a grăsime rîncedă, a peşte să- 
rat, a piele nedubită, a brînză iute, a curechiu murat... nu miro- 
sea a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un 
loc... Trebue să recunosc nasului meu, însă gloria de a fi în- 
fruntat cu un adevărat eroism această duhoare ciumată, fără ca 
totuşi să se strimbe cituşi de puţin. 

— Buna vremea, domnule Avrum, zisei intrind; se vede că 
nu-ți prea plac muşterii de noapte, de te culci aşa de vreme ? 

Jidovul, înmărmurit de spaimă, stătea nemişcat şi nu răspunse, 


RANDME L EARL ta ME 


de-ocamdătă, nimic: Tăiat pe fundul de lumină roş palid al In- 
minării somnoroase de său, pe care Sura o ținea în mină la spa- 
tele lui, Avrum rămăsese ca trăsnit sub înfăţişarea mea. 

Ș'apoi, peste urmele ce spaima întipărise fiinţii sale în- 
tregi, întimplarea mai aruncase o păreche de „Neexprimabili“ 
couleur Isabelle, o cămeşă ce bătea în floarea unui roş spălăcit,, 
nişte papuci de teletin şi nişte aţe ce-i spinzurau de toate păr- 
file.. Cu minile în aer, cu trupul plecat spre dreapta, ca şi cum 
s'ar fi ferit de-o lovitură, cu picioarele desfăcute larg, Avrum a- 
vea aerul unui semn de intrebare; iar deasupra tuturor, răsăria 
capul lui Avrum înzestrat cu toate podoabele tipice ale rasei 
sale: cu fruntea înaltă Şi acoperită de-o piele subţire şi des în- 
crețită, cu ochil mici ce se mişcau iute şi neastimpărat în dosul 
unor pleoape pleşuve şi îmbujorate, cu nasul uscat şi coroiat, 
cu fața lungă şi înfășurată într'o barbă sălbatică şi terminată în 
furculiță, dar mai ales cu nelipsiţii săi perciuni care în şuruburi 
lucioase, tremurătoare şi pline de put, se scoborau dela înăl- 
țimea timplelor pănă în josul urechilor. 

De altmintrelea, Avrum avea tot dreptul să facă cu mine 
pe semnul de întrebare; şi nu numai Avrum, dar orice muri- 
tor ar fi rămas nedumerit asupra soiului de om ce putea să se 
ascundă sub o manta lungă şi largă, sub o pălărie vastă, cu re- 
volver la stinga, cu un ciomag în dreapta, cu ranița'n spate şi 
cu opinci la picioare. Mai pune pe lingă aceasta o față poso- 
morită, o barbă grozavă, nişte ochi încruntaţi şi, deasupra, cea- 
sul tirziu de noapte la care noi băteam desnădăjduit în uşa lui 
Avrum, şi oricine înţelege că toate Surele şi toţi Avrumii pă- 
mintului datori erau să simtă fiori de groază prin oasele lor... Și 
cind te gindeşti că mie nu-mi era decit foame şi că nu jucam 
poate, această comedie decit pentru un covrig uscat şi trei mas- 
line sbircite sau pentru o şuşăniță de păstramă, cu care la ne- 
voe mi-ași fi putut cîrpi opincile rupte |... 

— Putem găsi la dumneata ceva de-ale mincării, domnule 
Avrum ? zisei aşezindu-mă pe un scaun de lemn unsuros, ce se 
afla lingă tejghea, în partea despre uşă. 

Jidovul păru că-şi vine în fire. 

48 = Da' mă rog, cine sinteţi dumneavoastră şi ce vraţi dela 

— Deocamdată, domnule Avrum, nu sîntem dectt nişte oa- 
meni flăminzi, şi vroim să cumpărăm ceva de-ale mincării ; cred 
că cu parale o să ne dai. 


Di 


124 VIAŢA ROMINEA 


Și pusei pe tejghea o piesă de 5 lei. 

— Doar ţi-am spus eu, domnule Avrum, că dumnealor sint 
nişte boieri dela oraş, şi dumneata te-ai spăriet degeaba, zise 
Axinia amestecindu-se în vorbă. 

— Da' eu nu m'am spăriet, numai n'am ştiut cine sint 
dumnealor, răspunse desmeticindu-se Avrum, ai căruia ochi re- 
căpătase privirea lor vicleană şi lacomă la sclipirea, pe care pie- 
sa de 5 lei o arunca sub flacăra luminării de său aşezate de 
Sura pe tejghea. = 

— Domnu’ Avrum are dreptate, Axinia ; acum, însă, cind 
ne cunoşti cine sintem, domnule Avrum, poți să ne dai ceva? 
cu parale, bine înţeles; sintem cam flăminzi. 

— Poftim, mă rog, ce vraţi ca să vă dau? 

— Mai întăiu cite un păhăruţ de rachiu şi cite un covrig; 
da’ rachiu să ne dai de cel care bei dumneata Simbäta. 

— Bucuros... Sură, adă garafa cu rachiu din dulap. 

— Și alt ceva? întrebă Avrum, rezemîndu-se cu apindouă 
mîinile pe tejghea şi, plecindu-şi spre noi jumătatea persoa- 
nei sale, care răsărea de după aceiași tejghea întocmai ca a u- 
nui orator de după tribună, 

— Apoi multe am vrea noi; dar dă-ne şi dumneata deo- 
camdată ce ai mai bun în crişma dumitale, A 

— La mine este tot bun... Am pastramă bună, am brinză 
bună, am ghedem tare bun, am masline, am scrumbii la putina, 
am sardele de cutie tare bune... 

— Sardele de cutie ? Ai sardele de cutie, d-le Avrum? 
ia să-ţi vedem sardelele, 

— Sardele proaspete, tare bune.—Sură, zise el femeii lui 
care pusese pe tejghea o garată cu rachiu verde de mintă, adă 
cutia cu sardeie. - 

Și pănă ce să bem noi cite un pahar de rachiu verde cu- 
şär şi pănă ce să muşcâm odată din cite un covrig fosil, Sura, 
o femee clorotică cam de 30 de ani, cu 0 cămeşă cum numai 
la jidoafce se poate vedea, cu o fustă lustruită de slin pe la 
şolduri şi cu picioarele goale, se duse, scotoci prin rafturile 
întunecoase âle crişmei, găsi, scoase, aduse şi puse pe tejghea 
o cutie în adevăr cu sardele. 

Mai mult lungă de cit lată, şoarecii sau gindacii, ce locu- 
iau cu drepturi de prescripţiune în crişma lui Avrum, rosese cin- 
gătoarea de hirtie tipărită din jurul ei şi crimpee numai de li- 
tere se mai puteau deosebi din inscripţia aproape dispărută ; ar 


sale 


DR a VIE i 125 


fi trebuit pătrunderea unui mare arheolog, ca să reconstruiască. 
acest document insultat de vremuri. lar trintiturile, pe care bia- 
ta cutie le mincase, poate, în lunga ei viaţă, precum şi încercă- 
rile celor ce in deşert căutaseră s'o deschidă în deosebite tim- 
puri, atitea urme lăsase pe amindouă feţele ei, atitea impunsă- 
turi în lung şi'n lat, atitea crestături pe margini, încît nu te pri- 
cepeai, dacă această cutie a putut avea cindva o formă. E de 
prisos să mai spunem că deosebite generaţii de muşte şi (ințari, 
ce trăiseră şi muriseră sub acoperemintul ospitalier al lui Avrum, 
făcuseră din ea albumul lor!... 

— ȘI alte sardele n'ai, domnule Avrum ? zisei eu privind 
cutia pe toate părţile. 

— Numai asta a mai rămas; dar sînt tare bune. 

— Cred, z 

Scosei cuțitul meu şi pănă ce să taiu, cu vai nevoe, capa- 
cul de deasupra, Sura aduse o farfurie şi două furculiţi ruginite. 
Cind răsturnăi cutia şi vărsai sardelele pe farfurie, o duhoare 
grea de untură de peşte mă izbi în nas. 

— Dacă faci cură de untură de peşte, amice, zisei adresin- 
du-mă tovarăşului meu,—iată, ai prilejul de a n'o întrerupe nici 
chiar pe Șeştină ; iți hărăzesc și partea mea. Tovarăşul meu luă. 
farfuria şi o duse la nas, 

— Ţi-i foame, Axinio ? zise el adresindu-se femeii ; dacă ţi-i 
foame şi vrei să mininci, iaca ; şi-i întinse farfuria ; cere pine 
şi minincă. 

Femeia, mirosind-o de asemenea : 

— Da' nu minine eu, cucoane, zise ea scuipind, peşte. 
putred cu untdelemn impuţit; n'am mincat de-aista de cind sint.. 

— Şi numai sardele ai, Domnule Avrum? Altă-ceva nu 
mal ai ? la dă-ne altă-ceva. 

— Poate-ţi vra o bucăţică de pastramaă, ori brinză bună, ori. 
ghedem tare bun, ori scrumbii de pulină tare bune. 

— la să-ţi văd pâstrama. 

— Sură ! bring aran dus ghite dar flaiș. 

Peste citeva minute, nelipsita Sură se întoarse din fundul 
crişmei, cu o guşeniță de carne uscată, neagră-verde, şi cu vine 
gâibii pe deasupra. Fără să mai iau în seamă marateturile nasu- 
lui meu, tâei cu cuțitul o bucată şi o crestai în felii subțiri. Ni. 
se dădu opine neagră şi uscată şi, făcind masă din tejgheaua un- 
broască a lui Avrum, isprăvirăm în citeva minute cina de seară 
de pe Șeştina. 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Acuma, domnule Avrum, de mincat ne-ai dat; da' de 
culcat, o să ai unde să ne culci ? Plătim cit vrei numai să dor- 
mim oleacă. 

— Hiii? Sură? făcu Avrum, uitindu-se interogativ la clo- 
rotica lui jumătate. 

Sura își preumblă iute ochii săi albicioşi pe toată întinde- 
rea persoanelor noastre şi, după un repede şi neobservat studiu 
psihologic, propriu numai femeilor, se uită la Avrum şi-i spuse 
ceva jidovește. à 

— lacă, aveţi odaia din fund ca să vă culcaţi şi am să 
eu numai 5 lei pentru dumneavoastră. 

„Ma ieftin nici că se poate! iacă, poftim, domnule Avrum,“ 
zisei, împingindu-i piesa, pe care dela capul locului o scosesem 
pe tijghea. Jidovul o luă, o întoarse, o suci, o sună pe tijghea, 
© cercetă aproape de para luminării; şi după ce se încredință 
că nu e nici ştearsă, nici de plumb, îi dădu drumul în cicmigea, 


unde, căzînd, trezi din somn pe o mulţime de franci şi gologani, 


care, sărind speriaţi de năpraznica ei sosire, scoaseră un uşor 
țipăt metalic ; şi apoi din nou, căzură în somn adinc, împreună 
cu noua sosită, r 


— Da' eu unde m'oiu culca, madamă Sură ? întrebă Axinia 


pe evreică, 

— Da'ce am eu cu dumneata, jupineasă Axenie ? culcă-te 
unde ştii, răspunse jidoafca cu minie şi răutate. 

— Da’ n'ar putea să se culce şi femeia aici în casă undeva ? 
“întrebai eu. 

— Da’ unde să se culce? N'are unde să se culce, răs- 
punse Sura ; poate dumneei să doarmă afară, 

— Apoi afară îngheaţă femeia de frig. 

— Da' ce am eu dacă îngheaţă ? 

— Cum „ce am cu“? da' moare femeia de frig, jupîneasă 
Sură, - x 

— Da' ce am eu, dacă moare. 

— W'apoi îmi găsesc beleaua cu bărbată-so: mi-a dat-o 
vie. şi să i-o dau moartă ? i 

— Da’ ce am eu, dacă o să i-o dai? eu n'am treabă. ` 


— Du-te; Axinio, şi regulează caii, ş'apoi vino să te culci 
jos, în odae cu: noi, zisei eu fără a lua în seamă nepăsarea-rău- ` 


tăcioasă a jidoafcei ! 


` "— Da’ nu se poate să se culce în odae, mare unde, nu se 


poate... 


PE ŞEŞTINA 127 
J 

— Cum n'are unde? Dacă n'a avea loc jos, o culc alā- 
turea cu mine; ei, cum m'are unde? am plătit cît aţi cerut; 
pentru noaptea asta odaia-i a mea, şi am să culc pe Axinia 
cu mine, 

Se încinse între Sura şi Avrum un dialog foarte viu, în 
limba lor... Ai fi zis că mai degrabă se sfădesc; fără îndoială 
că era în joc culcatul Axiniei... 

— Du-te, Axinio, şi vezi de cai ş'apoi întoarce-t 

[i + -t¢ să ne 
culcăm, că-i tirziu, zisei eu, ne mai luînd în seamă ji 
lui Avrum și a Surei, Caii 

Pănă ce să se ducă Axinia să împiedice caii şi să le dea 
drumul în Șeştină, până ce s'o aşteptăm noi să se întoarcă, Sura 
dispăru, Peste jumătate de ceas, Axinia se întoarse. Trecurăm 
prin cuibul de pupăză al lui Avrum şi intrarăm într'o odae mică, 
în care abia te puteai învirti. O masă de lemn înaltă şi îngustă 
pe care ardea o luminare de său într'un sfeşnic de alamă, lingă 
masă un scaun de brad şi lingă scaun un pat cu capătul la o 
fereastră mică jumătate de sticlă, jumătate de hirtie, — alcătuiau 
toată îmbrăcămintea noului nostru culcuş. Pe de altă parte, Sura, 
folosindu-se de lipsa noastră din odae, pe cînd aşteptam în crişmă 
întoarcerea Axiniei dela cai, luase de pe pat salteaua,—de va fi fost 
vre-o saltea,—şi lăsase numai un lăvicer spart, care avea toată 
bunăvoința să acopere goliciunea celor patru scînduri, aşezate pe trei 
capre, ce-şi arătau cu neruşinare de sub pat picioarele lor des- 
făcute ; iar ca odihnă capului nostru, lăsase şi trei perne mari, 
gat peip şi roşii ca pieptarul lui Avrum. In colo, ai fi 

prea bine învirti o de coadă şi n’ 
a mâţă şi n'ar fi avut de ce 
> Fără să mai stau de vorbă, luai una din perne, o aşezai 
a părete în curmezişul patului, lipii de pat şi în direcția pernei 
Scaunul cel de lemn, ridicai gulerul la manta în care mă înfă- 
reia şi mă lungii cu capul pe pernă şi cu picioarele pe scaun.. 
ei să pier că la voiaj sint de un egoism revoltător 

ici o altă împrejurare a vieţii nu mă si i . 
cit la drum de maxima : PP MAL pa „de, 

ai d pene sine și Dumnezeu pentru toţi”. 

= 0! zise tovarășul meu, văzindu-mă chiar culcat: ai 
prins jumătate din odae, ai luat şi scaunul şi acum rizi de mia 
şi pag Axinie pe sub pălărie. 

mi trăsesem, în adevăr pălăria t y. 
PE cala ct p peste ochi, ca să nu mă. 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De loc, scumpul meu, am simţit numai că-ţi puseseși ochiul 
pe scaun şi că ai fi avut poftă să-ţi întinzi cataligele pe el; de 
aceia am apucat să-mi instalez eu mai înainte opincile pe din- 
sul, spre a vă ţinea de urit, ţie şi Ave de cumva veți avea 

ceţi priveghiu în iasnoapte. 
ti aim piara meu să se mai învirtească prin odae 
chibzuindu-şi locul de dormit, Axinia, care adusese înăuntru per- 
nele şi poclăzile dela cai, îşi aşternu în ungherul de după uşă 
ana din poclăzi, îşi aşeză pernele căpătăiu, se culcă, se făcu ghem, 
îşi trase fotele pe picioare, se învăli cu cealaltă pocladă şi nu 
e nimic. 

a gt meu tovarăş rămăsese stilp în luminare şi ciupindu-şi 
e musteaţă închipuită, plănuia cu mintea și cu ochiul, un loc unde 
să-şi poată şi el aşeza imensa sa persoană. În cele din urmă, 
păru că ia o hotărire: ca şi mine, aşeză şi elperna la părete în 
curmezișul patului şi se culcă, dar patul era aşa de îngust şi pi- 
cioarele lui aşa de lungi încit îi fu peste putinţă să-şi găsească 
echilibrul de dormit. KY 

— N'ai să eşi la nici un capăt, amice, zisei eu, tot sucin- 
du-te aşa. Cel mai bun lucru era să-ţi fi închipuit, pentru acea- 
stă călătorie, o altă păreche de picioare. Părinţii tăi, cînd au ri- 
dicat planul persoanei tale, s'au luat, pe cit se pare, după uria- 
şii din poveste şi nu s'au gindit că vor veni şi vremuri, cînd va 
trebui să mai dormi şi pe cele patru scînduri ale lui Avrum din 
Şeştină. Inţelegi, prin urmare, că pentru timpul de faţă picioa- 
rele tale îţi sînt o adevărată nenorocire, Totuşi, fiindcă necazul 
täu îmi face milă, apoi îţi pot da un sfat prielnic de tot: cere o 
pocladă Axiniei, ia-ţi perna şi te culcă jos; să stingi, insă, lu- 
ag fața la părete, spre a dormi 

mă întorsei cu fața la e, A 
a Cind n'ai de primit, răspunse el, bag de seamă că eşti 
a da staturi altora. 

meat: Ci sila de samă ai mai avea de făcut, adresează-le, 
te rog opincilor mele; eu te las și plec în împărăţia trandatirie a 

lor. 
A 5 minute încă, simţii în mod vag pe tovarăşul mea 
mişcindu-se prin odae; apoi totul întră în linişte... Adormii. 

Dimineaţa, cind mă sculai, tovarășul meu dormea încă, lun- 
git jos la pămint și cu faţa în sus pe poclada, cu care Axinla 
se învâlise de cu sară. 

— Ei, amice! Axinio! ia sculaţi-vă să piecām, că-i ziua 


EF -g —— PE ŞEȘTINA Pp 129 


- Fe m 


albă, strigai eu, dindu-mă jos de pe pat şi împingindu-i cu pi- 
ciorul pe rind. 

Axinia se sculă iute, îşi îndreptă fotele pe ea, se frecă la 
ochi, îşi întocmi tulpanul pe cap, umflă pernele şi poclada, ce-i 
slujiseră de aşternut, şi eşi din casă fără să zică nimic, 

Tovarăşul meu se întinse de-i piriiau încheeturile şi-i ajunse 
capul în uşă iar picioarele sub masă ; se sculă pe jumătate, se frecă 
la ochi... 

— Că rău am mai dormit, zise el, căscind şi întinzîindu-se 
spre a-şi trezi muşchii adormiţi. 

— Te cred, cu singura deosebire că eşti foarte meşter în 
a primi sfaturile, cînd nu poţi să le dai. 

— Ei, nu cumva ai fi vrut să-mi pun picioarele 'n cuiu ca să 
mă pot culca pe pat? 

— Bine, bine, cînd cineva nu se poate ascunde după de- 
get, se ascunde după picioare... ia să plecăm! 

Caii erau gata. 

Cînd puneam piciorul în scară pentru a incâleca şi a pleca. 
Avrum eşi din crişmā şi-şi scrise în privazul ușii somnoroasa sa 
persoană. Cu perciunii în neregulă, cu barba şi părul ninse de 
puf, cu ochii îmbujoraţi, mici şi leneşi, cu mîinile la spate şi cu 
pintecele înainte, îşi desfacuse compasul picioarelor, formînd, cu 
pragul de sub ele, un triunghiu cu totul original. Stâteam nemiş- 
cat şi nu mă puteam sătura 4 privit pe Avrum, cit se ţinea el 
de țanţoș şi de mindru de clasica lui murdărie... 

— Ei, bătrinule Fachir, auzii de-odată pe tovarăşul meu 
strigindu-mi dela spate, ia să plecăm; nu vezi că biata Axinia 
a 'nlemnit de frig, şi eu.. 

— Şi tu, preacinstită Pasifae, il intrerupsei eu, care te-ai 
tăcut scoabă de frig, ai dori, pe cît se pare, să guşti încă odată 
plăcerile de a te -prăji în pintecele de aramă al taurului dela 
Creta. Sub mingiierile înghețate ale acestui luliu de contrabandă, 
gustul tâu e tocmai la timp; nu pierde însă nădejdea: soarele 
care imparte viaţă şi căldură tuturor jivinelor deopotrivă, cred 
că peste puţin va răsări şi pentru sărmanele tale spate. 

Plecarăm. 

Dimineaţa era rece de tot şi munţii uriaşi din urma noas- 
tră făceau faţă soarelui, care trebuia să fi fost răsărit pentru lo- 
cuitorii din şesuri. Un vint pătrunzător de rece adia din miază- 
noapte ; peste întinderea moartă şi fără hotar a Şeştinei, resufla- 
Tea vaporoată şi nemăsurată a văzduhului de noapte aruncase 


130 F VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tomei 


un lințoliu sur de rouă fină; iar, sub greutatea aceloraşi bobiţe 
de rouă, negara cu paiul subțire îşi mlădia dulce şi molatec spre 
pămînt spicu-i rar şi violet; drumul nostru părea tăiat pe un co- 
vor moale de azur bătut cu mărgăritare, 

— Şi, serios-—zisei, urmînd drumul la vale şi adresindu-mă 
tovarăşului meu—nu te mişcă de loc senina şi nemărginita pri- 
velişte, ce se deschide ochilor tăi? la priveşte colo, între apus 
şi miazăzi, fruntea pleşuvă a Călimanilor, cum se ridică limpede 
şi mindră în văzduhul fără nori; ia priveşte cum se ascund, în 
negura depărtării, pietrele roşii şi cum Panaghia Ceahlăului, ca 
o săgeată de aur, spintecă deşerturile albastre şi fără fund ale 
cerului! Roua de noapte ţi-a aşternut covoare de mărgăritare sub 
paşii tăi, iar depărtatul apus şi neguroasa miază-noapte au mi- 
nat în grabă pe cele mai mingiioase dintre vinturile lor, spre a 
desmerda şi a săruta fața mîndră a blondului Adonis, 

— Fără îndoială, răspunse el, că toate acestea mă mişcă 
peste măsură ; decit dumneata, domnul meu, care cugeți lucru- 
rile cu capul unei generaţiuni dispărute şi care eşti un anacro- 
nism de carne şi de oase, îmbrăcat pe deasupra cu o manta cit 
toate zilele, poți prea bine privi lucrurile numai pe partea lor 
poetică ; eu, însă, care am cinstea de a fi om din timpul meu, 
cu o simplă venghercă de doc pe spate, am nevoe de ceva mai 
substanţial pentru a-mi hrâni cugetarea. Dumneata te poți mul- 
tumi, spre pildă, cu nectar, cu flori şi cu raze de soare, şi poate 
că m'ai da o bobiţă de rouă pe una de mărgăritar; toate salte- 
lele cele moi ale regelui Solomon n'ar prețul poate, la dumneata, 
cit mușchiul cel plin de gindaci al Şeştinei, pe care te-ai întinde 
mai oriental decit molatecul amant a! reginei din Saaba; mur- 
murul apelor şi suspinul frunzelor te-ar ripi, poate, mai mult 
decit cele mai sublime melodii omeneşti ;—ştiu eu, însfirșit pănă 
unde te-ar mai duce acest amor desfrinat pentru tot ce e din 
lumea închipuirii ? Cit pentru mine, eu rămin în cercul strimt al 
lumii mele... lată pentruce, bătrinul meu visător, în loc de rouă 
aş fi preferat să fi fost iarba stropită cu leşie, numai caldă să 
fi fost; căci, mai la urmă, nu înţeleg ca copitele epei şi opincile 
mele să prindă reumatism, numai ca fantazia dumitale să se 
poată da de-a tumba în lungul și în latul întregii creațiuni... 

— Şi eu te las în cercul strimt al lumii tale, cu singura 
condiţie de a te îngriji puţin şi de opinca ta dintre umere, care, 
pe cit se vede, e serios atinsă de reumatism, 

— Te salut! Te salut !—izbucni deodată tovarăşul meu într'um 


_________PE SEŞTINA 131 


monolog inspirat, fără a băga în seamă vorbele mele.-—Te saluti 
soare sfint, făclie aprinsă de insuşi Dumnezeu În adincurile rec, 
şi neguroase ale spaţiurilor sale! Foebus, Apollon, Osiris, Brahma, 
Ormuz, ori-cine aì fi tu, te salut! TȚie, ca unui idol de foc, 
mă Închin şi, de pe această Șeştină, altar imens ridicat de tn- 
suși Dumnezeu, spre a se înălța de pe el fumul de jertfă al ne- 
gurilor cătră ceruri, iți aduc prinosul inimii mele bx 

Soarele işi ridicase, în adevăr, geana înflăcărată a discului 
său deasupra liniei albăstrii a munţilor Sabasei şi a lui Petru- 
Vodă ; iar lumina lui, încă rece, poleia pieziș Șeştina, acest pus- 
tiu imens şi verde, suspendat de Dumnezeu însuşi în larga înâl- 
{ime a văzduhului,.. Incepusem a scabori la vale spre Neagra 
Broştenilor. Soarele se ridicase de-o suliță şi razele lui binefă- 
cătoare spintecau seninul depărtat al unei dimineţi fără de nori, 
Șeştina îşi desfăşura înaintea noastră nemărginita ci întindere 
verde şi rourată; dincolo de hotarele ei, negurile plutitoare, ca 
o mare frămintată de vinturi, umplu cupa imensă a adincului; 
mai departe, creștetele vaporoase ale munţilor Transilvaniei tä- 
iau o dungă violetă şi dulce ondulată pe adincimea cerului al- 
bastru ; iar dincolo de această linie,—şi însufleţit, "poate, numai 
de ochiul lui Dumnezeu,—se deschidea nesfirşitul gol şi tainic... 
şi în el neinfrinata mea închipuire se pierdea, tirind în urma ei 
întreg sufletul și inima mea.. 

Soarele era la amiază şi razele lui cădeau aproape drept 
peste capetele noastre. Câldura începuse a fi covirşitoare. Caii 
mergeau în voe şi alene pe poteca îngustă, tăiată cotigit în iarba 
înfiorită şi adincă a Şeștinei; nici o adiere de vint nu răcorea 
văzduhul înflăcărat ; cerul era limpede şi aerul părea încremenit. 
Pe întinsa față a scinteetorului ocean de Mori, zefirii obicinuiţi 
ai locului nu mai săpau nici o undă, nici o încreţitură. Mica 
noastră Axinie se înnecase în noianul de verdeață şi înțelepciu- 
nea cailor noștri era singura busolă, după care ne ctrmuiam în 
încurcata rețea de poteci ce se ascundea sub iarba deasă şi 
înaltă a Șeștinei. Totuşi, la o cotitură a potecii, dădurăm peste 
Axinia lungită la pămînt, răsuflind greu şi ștergindu-se de su- 
doare cu vestita ei basma. 

— Bine, sfirleaza dracului, li zise tovarăşul meu, iar a 'ncă- 
lecat Aghiuţă pe tine? Ce-o împungi aşa de fugă, fa, şi ne laşi 
singuri ? Ori vreai să ne rătăcim pe meleagurile aistea ? 

— Da 'mneta, răspunse ea neturburată şi fără a se urni de 


132 MATA ROMINEASCA 
jos, nu poţi merge mai repede? Nu vezi c'are să ne apuce 
ploaia ? Şi de adăpostit n'avem unde, fără cît la Mircu pe Nea- 
gra? Şi avem mult de mărs pân'acolo. 

— Da’ de unde, naiba, vezi tu c'are să ploae, suveica lui 
Scaraoski ? Pe la voi se vede că plouă fără nori; ori poate că 
ai tu vr'un calendar al tău, care scrie ploae pe ziua de azi? 

— Eu nu ştiu ce spui 'mneata, fără numai c'are să ne a- 
puce furtună şi ploae mare, cum a scăpăta soarele de-amiază; 
nu vezi 'mneta cum se 'nourează la Cornul Caprei ? 

— Ce capră, visezi tu, fa Axinio? 

— la colo, la Cornul Caprei, hăt, departe, zise Axinia scu- 
lindu-se şi arătind cu degetul ei mic un punct spre miază- 
noapte. 

Privirile noastre se îndreptară pe linia degetului Axiniei; 
la punctul arătat de ea, zărirăm marginile de aur ale unui nour 
mic şi conic, care răsărea de sub orizont şi-şi lărgea temeliile în 
văzduhul depărtat. 

— Şi crezi tu, Axinio, că nourul acela, care de-abia a ple- 
cat dela marginile lumii, are să ne calce înainte de-a ajunge not 
la Mircu ? t 

— Ei, d'apoi 'mneta nu ştii că nourii vin călare pe vint? 
Cum a scăpăta soarele de-amiază, are să ne răstoarne furtuna la 
pâmint şi are să ne mureze ca pe nişte şoareci. la mai bine să 
plecăm, că poate-om avea noroc să ajungem înainte de ploae 
întrun loc unde ştiu eu că este o tirlă părăsită; de n'or fi stri- 
cato-o avem să găsim © ţi'de adăpost. 

Axinia apucă înainte, tovarăşul meu după ea şi eu rămâsej 
mai în urmă, Axinia lăsase de astădată ceva din firea ei de 
sfirlează şi mergea cuminte la trei paşi înainte de botul epei to- 
varăşului meu ; şi, deşi nu păşiam tocmai unul pe urmele altuia, 
părea totuşi că se născuse în noi ceva din firea Pieilor-Roşii ; 
—atita mergeam de tăcuţi şi atita călca de uşor şi om şi cal. 

— Şi mai avem ‘mult pănă la tirla ta, Axinio, întrebăi, ră- 
dicind glasul pe de-asupra tovarăşului meu. 

— Ajungem amu; iaca, ia, se vede colo în adincătura ceia, 
răspunse ea, arătind cu degetul înainte. 

Și avea Axinia un aşa fel de arătat cu degetul că parcă 
toi ce arăta răsărea la vîrful degetului ei. La o depărtare în a- 
devăr nu tocmai mare, se vedea o adincătură plină cu bâlării 
înalte, dar nimic mai mult. 

Legiuni de nouri cu forme fantastice, ridicindu-şi unul de 


e i i dei n 


PE ŞEŞTINA 133 
PE na idut E NR OSOE > 


după altul fruntea lor tivită cu aur, cuprinsese acum toată par- 
tea cerului dintre apus şi miază-noapte ; alţi nouri răsăreau dela 
celelalte margini ale cerului şi, parcă grăbiţi, veneau pe aripi de 
vinturi să-şi dee întîlnire de-asupra capetelor noastre, cu tovară- 
şii lor din apus; şi, deși pentru noi soarele mai păstra clieva 
din razele sale, deşi natura din jurul nostru nu se deşteptase 
încă din incremenirea sa, totuşi umbre prevestitoare de rău în- 
văluiseră şi un vuet surd şi nehotărit frâmînta depărtările zări- 
lor. Eu am fost intotdeauna amantul nestrămutat al marilor pri- 
velişti ale naturii şi, deşi eram încredințat că nu voiu avea nici 
un punct de razim împotriva dezlănțuirii nebune a puterilor văz- 
duhului, simţiam totuşi în sufletul meu o neințeleasă mulţumire. 
Nu cred să fi moştenit mare lucru din firea vre-unui erou antic ; 
ştiu însă că cumpăna sufletului meu e atit de simţitoare, incit e 
deajuns să arunci pe unul din discurile ei un grăunte de sigu- 
ranţă, oricît de mic, spre a hotări precumpănirea curajului asu- 
pra fricii; şi cînd te gindești că, de astădată, mă adăposteam 
sub o manta, care de atiteaori înfruntase biruitor potopurile ce- 
reşti; cînd te gindeşti că mă umbream sub o pălărie, care-şi rì- 
dea şi de ploae şi de soare,—înţelege oricine că colosala tra- 
gedie a naturii, pe care stihiile se pregăteau s'o joace pe imen- 
sa scenă a văzduhurilor, scăzuse în ochii mei, la treapta unei 
drame ordinare şi nu aşteptam decit ca cortina să se ridice... 

Descălecarăm, 

Cotigirăm la stinga şi intrarăm în înfundătura sau, mai bine 
zis, în ceia ce Axinia numia o tirlă părăsită, 

De parăsită, părăsită cra ea, căci cucuta, brusturul şi urzica 
moartă creşteau în voe, şi cu bună înțelegere domneau peste lo- 
<ul acesta. Intrucit se atinge de existența de altădată a vre-unei 
tirle, cel mult dacă un colţ arheologic al vre-unei opinci 'rupte 
mai ridica glasul din gunoiul animal, în care stătea înmormin- 
tată până la git; mai deoparte, un par al vre-unui gard dispă- 
rut avea pretenţia să-ţi deştepte în suflet amintirea vre-unei vechi 
coloane de templu, cruţate încă de timpuri; un cerc desfăcut rå- 
sărea pe jumătate din mormanele de gunoiu heteroclit şi se pă- 
rea că chiamă încă odată, în braţele sale, bărbinţa de brinza, 
pe care odinioară o strinsese la piept. 

Un vint de miază-noapte ne câlcase grăbit şi suflarea lui 
vijelioasă săpa valuri adinci cu feţe schimbătoare în fineţele 
înalte şi înflorite ale Șeştinei. Pe sub soarele, care numai la de- 
părtate răstimpuri se mai arăta, nouri de plumb își tirau, cu o 


134 VIATA ROMINPASCA O 
iuțeală nebună, umbra lor pe pămint, Vintul îşi îndoise furia, şi 
nici o pată de lumină jos, nici o pată de azur sus nu se mai 
zăria. Puterile adincului trăsese în fața cerurilor perdeaua lor de 
neguri,.. 

In depărtările pline de umbră, stăteau munţii încremeniţi şi 
un fulger iute brăzdă, ca o cordea de lumină orbitoare, frunţile 
lor poscmorite... Un tunet mai apropiat şi citeva mari bobiţe de 
ploae hotăriră pe Axinia şi pe tovarășul meu să-şi ia măsurile 
cuvenite, In citeva minute caii fură deschingaţi, tarniţele cu per- 
nele lor puse la pămînt; iar pe ele, ca pe nişte scaune, se așe- 
zară fiecare deoparte şi fiecare cite cu o pocladă în spate. Axi- 
nia, ce făcu, ce drese, se strinse ghem și, mică cum era, dis- 
pâru aproape toată sub pocladă. Tovărăşul meu, sub ploaia care 
se îndesea, căuta cit mai iute să-și adăpostească şi el imensita- 
tea persoanei sale sub poclada prea scurtă şi prea îngustă pen- 
tru dinsul: trudă zădarnică — cind își acoperea spatele, i se des- 
veleau genunchele ; cînd o trăgea pe dreapta, stinga-i răminea 
goală... şi ploaia se indesea. Desfăcui repede tafturul calului meu, 
lâai poclada şi i-o aruncai peste lipsurile celei dintăi. 

- Şi acum, defunctul meu amic, zisei eu, cu cine vrei să 
mai împărtăşeşti simţirile adinci, pe care mi le deşteaptă în su- 
flet sublima frămîntare a naturii? Cine ar crede că sub porcoiul 
acesta de poclăzi vărgate îşi doarme somnul său de veci vlăs- 
tarul cel mai gingaş din viţa blondului Apollone? Tot așa îmi 
închipui c trebue să se fi întîmplat şi cu divinul tău strămoș, 
sub ploile Arcadiei, cînd se tocmise văcar la regele Admet. 

Nici un răspuns. 

Rămăsesem singur în picioare cu calul de friu; şi fu de 
ajuns ca, între mine şi tovarășii mei de drum să se întrepună o 
pocladă, pentruca, în mijlocul nemărginirii frămintate de furia 
elementelor dezlănţuite, să mi se umple sufletul de iluziunea u- 
nii desăvirşite singurătăţi... z 

Furtuna se schimbase in vijelie şi pe mii de glasuri fan- 
tastice şuera, se tinguia şi gemea a picire şi a pustiu. 

Fulgere lungi de lumină frintă şi orbitoare spintecau adin- 
curile, fără răgaz; clocoteau văzduhurile de tunete fără răstim- 
puri iar piscurile depărtate ale munţilor păreau că se prăbuşese 
sub trăsnetele cereşti ; şi ploaia, cu picături dese şi măzărate, 
biciuită de vijelie ca o pinză fără sfirşit, se depăna pieziş din 
ceruri pe påmint. Axinia şi tovarășul meu stăteau înghemuiţi sub 
poclăzile lor vărgate şi apa ciuruia de pe dinşii în toate părțile, 


bi dă SIR ’' SRY S s dha i Af Ts a AD ha e ea TN Sa 4" ra 
N ta * 2 ik a. 4 > 
E +) UI a m P$ Ga & = 

i Ie TS $ - 


ES gi A PE ŞEŞTINA SESE SIRE 
După un ceas de frămintare nebună a firii întregi, ploaia începu 
a se rări şi vijelia a-şi ostoi furia ei; numai din depărtare se 
mai auzea glasul răzieţ al cîte unui tunet; zâbranicul de neguri 
se rărise, iar printre petele mari de azur ale cerului soarele în- 
cepuse iarăşi a trimete pămintului razele sale. Ca o armată de 
fantome uriaşe, umbrele nourilor grăbite şi uşoare, se strecurau 
din miază-noapte peste Şeştina şi se pierdeau în miazăzi ; boabe 
mari de ploae limpede atirnau de firele de iarbă şi, sub razele 
de soare, Șeştina lua înfăţişarea unui verde şi înflorit covor bä- 
tut în diamante ; o răcoare fragedă şi curată improspăta întrea- 
ga fire. 

Ploaia contenise de tot şi vintul se potolise. 

— Axinio, zisei eu femeii, care eşise de sub pocladă, mu- 
rată ca un şoarece, ia vezi de pune şelele pe cai şi să plecăm, 
că maş voi să ne apuce noaptea uzi și Măminzi. Mai este mult 
până la Mircu ? 

— la a mai hi cam pe jumătate cît am mărs, da' o s'ajun- 
gem iute, că scoborim la vale. 

In citeva minute caii fură gata. Incălecarăm și plecarăm. 

În mai puţin decit credeam, furâm la Mircu, în valea Ne- 
grei Broştenilor. 

C. Hogaş. 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 


REFLECȚII ASUPRA DURATEI INVĂȚĂÂMÎNTULUI SECUNDAR 


Prin 1895 începu o vie discuţiune, între fizicienii din apus, 
din cauza unui articol, publicat în Revue générale des Sciences 
de profesorul german W. Ostwald, care susținea că toate feno- 
menele lumii materiale se reduc, în ultimă analiză, la fenomene 
energetice. Aprecierile nedrepte şi violente ale fizicianului Cor- 
nu au aprins discuţia, care a continuat citva timp, aducind noi 
argumente părerilor savantului din Lipsca. Astăzi, după 20 de 
ani, ştiinţa a făcut aşa progrese încit „energetica“ e o discipli- 
nă peste care nu se mai poate trece, cu toate că conflictul, între 
partizanii săi şi cei al concepţie mecaniste, durează încă. De 
atunci încoace W. Ostwald a căutat, în diverse lucrări, să popu- 
larizeze această concepţie nouă şi să atingă şi mulţime de 
probleme din lumea materiei brute şi vii şi chiar din problemele 
sociale, căutind să le explice potrivit cu această idee. 

Lucrarea sa de vulgarizare, Energia, !) se remarcă prin e 
sistematică şi cumpănită expunere a problemei şi printr'um 
pios respect pentru autorii celor două principii fundamentale e- 
nergetice : Jul. Robert Mayer şi Sadi Carnot, precum şi pentru 
cercetătorii care au înţeles mai repede şi au contribuit mai mult 
la susţinerea şi limpezirea lor. Noţiunile „conservării energiei” 
şi a „degradării energiei“, cum le numim azi, au găsit în Joule 
şi W. Thomson (mai apoi Lord Kelvin) în Anglia, în Clausius 
şi Helmholz în Germania, susținători şi colaboratori—am putea 
spune —care, cu entuziasm tineresc, au muncit fără preget, deşi 


1) L'énergie, in Nouvelle Coilectioa scientifique.—F. Alcan, Paris. 


NOTE PE MAROINEA CARTILOR 137 
wau găsit nici înțälegere nici sprijin în contimporanii lor cu si- 
tuajii recunoscute. 

De remarcat în această operă de vulgarizare a lui Ostwald 
e pasiunea pentru idee şi accentele calde de admiraţie recu- 
noscătoare pentru lupta înverşunată a creatorilor, spre a li se 
recunoaşte importanţa descoperirilor. Savantul cărui, la declara- 
rea războiului european, i s'a făcut imputarea nedreaptă de şo- 
vinist, nu precupețeşte admiraţia sa pentru savanții engleji şi 
franceji ; din contra e aspru cu unii din învățații ţării sale şi so- 
coteşte ca o mare greşală actuala organizare a învăţămîntului se- 
cundar german. 

Ostwald semnalează, că toţi aceşti mari formulatori de prin- 
cipii fundamentale şi-au publicat lucrările lor epocale între 25 şi 
30 de ani. Intuiţia adevărului şi adunarea faptelor de sprijin stat 
desigur anterioare publicării cu clțiva ani, adică între 20 şi 25 
ani. La ọ asemenea vristă azi abia se isprăvesc studiile secun- 
dare, atit în Germania cit şi la noi şi constatarea aceasta ne- 
mulţumeşte pe Ostwald şi-l face să se pronunțe contra duratei 
învățămîntului secundar. 

Invățămintul secundar durează prea mult, e refrenul gindu- 
rilor savantului atît în „Energia“, cit şi în „Oameni mari“ !) și 
desigur că are dreptate. 

Dacă alarma lui va avea succesul concepției pentru care 
a fost aşa de aspru criticat în 1895, avem nădejde să vedem o 
schimbare radicală a învățămîntului secundar în apus şi, mai pe 
urmă, şi la noi ; căci, fără modele de imitat, noi nimerim cam 
greu drumul: dovadă efectele trifurcării, cu toată bucuria ce à- 
vem, că ne-au imitat chiar străinii —apusul cult—pe această cale. 

Dacă în Germania, unde începe cursul secundar la 9 ani 
şi se învaţă pentru viaţă, e lung termenul de 9 ani pentru liceu ; 
la noi, unde se urmăreşte un certificat, această durată este e- 
normă şi funestă prin urmările ei, urmări pe care le vedem fie- 
care zilnic. 

Ostwald se plinge că prin lungimea învăţămîntului secun- 
dar se toceşte iniţiativa individuală, se slăbeşte entuziasmul ju- 
venil al cercetătorilor, la care încolțesc timpuriu idei fără să 
poată măsura şi greutăţile întreprinderilor plănuite. 

Cercetătorul care a isprăvit tinereţa pe bănci, care măsoară, 
cu priceperea cunoscătorului, dificultățile unei concepții noi, 


1) Les gronds hommes, In Bibliothèque de philosophie scientifique. 


138 VIAȚA ROMINEASCA č 


perde ceva din energia ideiei-forțe şi se mulţumeşte să rămînă 
mai mult şablon. Acestei opriri a îndrăznelii tinereşti, la absol- 
venţii actualelor şcoli germane, atribue Ostwald lipsa de strălu- 
cire, de scinteieri de geniu, 2 savanților din patria lui Kant, 

La noi, din fericire, cei 8 ani de studiu nu tocesc, prin ei; 
prea mult nici zelul pentru ştiinţă, nici nu obosesc pe adunătorii 
de cunoştinţe. La noi oboseala nervoasă, surmenajul fizic şi fizio- 
logic, neurastenia şi celelalte metehne, care se atribuie şcolii se- 
cundare, nu sint urmarea jerifelor pe altarul Minervei, cît a ri- 
sipei de energie pe altarele altor zei şi zeițe; aşa că, din punct 
de vedere al duratei, neplăcerile învățămîntului secundar, la noi, 
s'ar reduce la întirzierea ieşirii la pensie. Notez, numai în trea- 
căt, faptul ciudat, că nu se surmenează și istovesc elevii de care 
se ocupă cineva serios în familie, chiar cînd acei elevi sint mai 
puţin dotați. 

* Oricare ar fi contribuţia personală a elevilor la deprima- 
rea lor; oricit de important rol ar juca familia şi societatea la 
rezultatele pe care le cunoaştem, un lucru e sigur: absolventul 
de liceu e obosit, plictisit, desgustat şi grăbit să pue mina pe 
o diplomă şi o leafă; iar la aceste contribue, în bună parte, du- 
rata învăţămintului, 

Opt ani de studiu, după vrista de 11—12 ani, înseamnă 
părăsirea şcoalei secundare odată cu recrutarea şi cu înscrierea 
în listele electorale... In ultimul an de liceu, ba chiar şi în pe- 
nultimul, elevul e plictisit, suprasaturat de lecţii şi metodologie 
şi se socoate fericit cind nu citeşte chiar romane. El pare sur- 
menat, deși lecturii şi muncii serioase le-a sacrificat un număr 
foarte restrins de ore pe zi, Incepe a se simţi om și e stinjenit 
în toate mişcările lui de cadrul şcolii, care-l socoale tot copil; 
în minte încep a-i încolţi ginduri mari; ar vrea să caute lumina 
undeva şi nu ştie unde; îi plac anumite ocupații, iar orele de 
curs la atitea materii, pe care nu le gustá, îi amărăse viaţa ; ar 
vrea să sboare şi se simte cu aripile tăiate. Şi atunci fac şi 
mulți din cei buni, ce au făcut alții: aleg cariera, care duce la 
un loc sigur şi numai cițiva se avintă pe căile muncii şi cer- 
cetării trudnice, sau pe cele în care simt vocaţie şi puteri cre- 
atoare. 

Entuziasmul pentru produsele talentului sau pentru ştiinţă 
nu se desvoltă odată cu grija serviciului militar şi cu cartea de 
alegător în mină, ci cu imboldul semi-copilăresc al celor fasci- 
nafi pentru frumuseţa unor idei; a unor probleme, în rezolvirea 


„2 ecua NOTE PI MARGINEA CARTILOR 139 
şi aplicarea cărora cineva nădăjdueşte un nume, un servi- 
ciu pentru cei mulți, o contribuție la progresul țării şi al ome- 
nirii. De-aceia școala secundară, cu tipicurile şi metodologia ei, 
trebue să se isprăvească mai curind; ea trebue să dureze atit 
cit ține şi copilăria cu jocurile, cu sburdâălnicia, cu speranţele şi 
lipsa ei de ginduri practice şi anume pela 17, mult 18 ani. 

Că la asemene vristă tinărul absolvent nu va fi în stare 
să înceapă rodnic munca spre care-l cheamă indemnurile su- 
Hetului şi cunoştinţilor sale încă rudimentare, se poate; dar 
orice va începe, fie pe terenul viēț{ii practice, fie pentru continu- 
area studiilor, va executa cu entuziasm, nu se va lăsa ohoseli- 
lor şi plictiselii, dacă e stofă de om în el, şi va birui, 

Mai toţi inventatorii mari, au plecat dela cîte o problema 
absurdă, cum e mişcarea perpetuă. N'au ajuns la rezolvarea ei, 
ci la afirmarea imposibilității de a fi rezolvită; dar aceste si- 
linţi, îndărătnicia de a căuta dovezi, a pus alte probleme, i-au con- 
dus să născocească alte căi de cercetare şi au îmbogăţit ştiinţa, 
schimbindu-i chiar înfăţişarea conceptuală. E cunoscut că unii 
auto-didacţi au concepţii mai îndrăzneţe, decit acei care au ros 
mult băncile şcoalelor : Faraday a început cercetările de fizică, 
plecind dela ucenicia de legăţorie de cărţi ; Edison, dela vinzare de 
jurnale şi reparaţii de maşini uzuale ; Conta şi Eminescu nu atit şco- 
lii datoresc profunzimea creaţiilor lor, etc. Pasiunea pentru proble- 
me, ce sa înfiripat în timpul adolescenţii lor, i-a condus la 
descoperiri minunate şi chiar la formulare de adevăruri nestră- 
mutate. A trebuit voinţa de a ști şi munca fără preget, muncă 
din acumularea căreia se zice câ se nasc geniile, 

„Vorbesc aici de puterea creatoare, de intuiţia genială, nu 
de erudiție, care poate spori prin muncă până mult mai tirziu 
în viaţă, îmbogăţind și ea considerabil ştiinţa şi pregătind ma- 
terial pentru alte intuiţii creatoare. 

Copilul vremii noastre e mult mai precoce decit cel al vre- 
mii lui Ludovic al XIV-lea ori Frederic cel Mare aceasta nu 
e o'afirmare, ci un fapt explicabil prin energetica individuală şi 
socială—; inteligenţa lui ascuţită prinde din sbor idei, pe care 
două-trei generaţii în urmă abia le-ar fi căpătat cu muncă 
stăruitoare, 

Fără să cad în admiraţie naționalistă pentru calităţile nea- 
mului, am convingerea că copilul romin e de o inteligență aşa 
de vie, aşa de lesne cuprinzătoare, încit şcoala, —cu mijloacele ei 
imprumutate din nord şi aplicate cu meşșteşugul rominesc de a 


- 2440 VIATA ROMINEASCA 


nu pierde multă energie pentru o leafă de nimic,—mai mult slă- 
beşte decit desvoltă puterile sufletești. E în adevăr dezolant să 
„asculţi cu cîtă stăruință, demnă de o cauză. mai bună, pedago- 
gii noştri oficiali se strădânuesc să întroducă şi în şcoala se- 
„cundară „metoda treptelor formale“, care.... dă aşa de excelente 
rezultate în şcolile primare ! 

Azi pierderea de vreme cu căutarea răspunsurilor, cu sta- 
bilirea  „corelaţiilor“ pentru a ajunge la... superficializarea unei 
lecţii, sînt un merit, şi nu e un demerit necunoaşterea decli- 
nărilor latinești, pentru un viitor profesor de limba latină ; a 
neputinţii punerii în formulă a legilor căderii corpurilor, pentru 
altul de fizică; ş. a. m. d.. 

Mintea copilului oboseşte dacă e vorba să-l faci a înțele- 
ge atit ca să exprime în vorbă şi scris un fapt precis şi...se 
limpezeşte cînd îl porți dela steaua polară la steaua rominis- 
mului (Stefan ori Mihai) şi deacolea la cine ştie ce mai stele! 

Se pierde un timp preţios cu nimicuri; se trece cu buretele 
peste ceiace pretinde  preciziune şi încordare de atenţie şi e- 
evul rămîne cu noţiuni vagi, cu impresia că nu e nimic de în- 
wăţat la cele mai multe materii şi că numai matematica şi unele 
limbi cer sforțări şi muncă,—pentru care lipseşte însă deprinde- 
rea şi continuitatea. Mai e de mirare că adolescentul, care îşi 
măsoară ştiinţa aceasta formală cu ceia ce bănueşte că ar fi cuprins 
cu voinţa şi inteligența lui, de ar fi avut de unde, se desgustă 
de tot şi de toate, pierde orice entuziasm pentru adunare de cunoş- 
tinţi şi e mulțumit cînd poate bate drumurile, cu ţigara în gură 
şi cu chipiul pocit în fel şi chip, spre a atrage atenţia ? Mai e 
de neînţăles, că păşind pragul universităţii simte mai mult bu- 
curia de a fi ajuns la oarecare libertate şi la exercitarea „naţi- 
onalismului“ sui-generis al vremii noastre ? 

Școala secundară trebue să se isprăvească mai curînd; ea 
trebue să renunţe la formalismul sec şi la metodologii împru- 
nutate şi nerumegate. Scopul şcoalei a fost şi a rămas unul şi bun: 
profesorul să facă pe elev să priceapă și să reţie, cu minimum 
de muncă posibil, o sumă de cunoştinţi socotite indispensabile 
pentru o cultură generală. Nu cunoştinți măsurate cu centime- 
trul şi drămăluite ori puse în hapuri poleite, cum e tendința as- 
tăzi, ci cunoştinți precise şi deplin înţălese. Dacă pentru aceasta 
trebue pregătire, cea mai excelentă cale e acea a cunoașterii 

perfecte a materiei, ce are a preda profesorul. Cine s'a pă- 
truns de știința specialităţii sale ştie să aleagă şi găseşte căile 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR MT 
să facă înţăleasă de toată lumea şi de copii cunoştinţele ce 
predă ; pe un superficial toată „metoda“ din lume nu-l va crea 
profesor adevărat. 

Mai trebue oare să ating nevoia unui învâțămint intreg 
(integral), care să desvolte armonic pe copil şi pe adolescent? 

In locul orelor de 60 minute, să se facă lecţii de 45—50 de. 
minute, pentruca cel puţin 4 după-amiezi libere pe săptămînă să 
fie destinate : lecturilor sub conducerea profesorilor, experiențelor- 
simple de laborator, cercetărilor în natură şi muzee, escursiuni:. 
în aer liber, jocuri, cintece ş, a, dar totul sub controlul şi condu- 
cerea profesorilor. In locul pedantismului corelaţiilor savante, să. 
se sacrifice timpul pentru a conduce primii paşi ai elevilor pe 
drumurile cele frumoase ale căutării adevărurilor şi cultivării fru- 
mosului şi umanitarismului. 

Pentru aceasta însă trebue nu numai vorbe şi îndemnuri, ci 
obligații şi sancțiuni. 

__ Dacă s'ar munci cit trebue și cum trebue; dacă în toate 
Sar pune la contribuţie vioiciunea şi entuziasmul adolescenţii 
fără îndoială că învățămîntul secundar s'ar putea reduce la 7 
ani, dacă nu chiar la 6.—-Redus la 7 ani şi numai cu ultima 
clasă furcată, rezultatele nefaste de astăzi s'ar înlătura în mare 
parte ; schimbindu-se puţin programele şi orariile, obligind pro- 
fesorii a veni în contact cu elevii şi altfel decit pe catedră, 
şcoala ar lua curind o cu totul altă înfăţişare, lar tinări! ru su- 
fietul plin de speranţe, inarmat serios pentru toate căile vieţii, 
neatins de lene şi plictiseală, se va pune serios pe lucru—fără 
pretenţii absurde şi cu sentimentul unei demnități rău înţălese-— 
fie într'o carieră liberă, fie păşind la universităţi ori şcoale speciale, 

Ar rămine atunci ca şcoalele superioare să mai renunţe la 
acele cursuri fără sfirşit şi să călăuzească numai, cu pricepere şi 
ştiinţă, paşii tinerimii, pentru a pătrunde prin munca, voinţa şi 
cercetările lor în domeniul pe care „bunii profesori“ îl expun, 
cit mai savant, depe catedră. 

Liebig, care a dat lumii o pleiadă de chimişti, ce au con- 
tribuit la sborul ameţitor al acestei știinţi, nu prea făcea cursuri; 
dar, decind se lumina de ziuă, pănă seara tirziu, era lingă stu- 
denţii săi, pe care-i“ pregătea pentru cercetări, nu pentru di- 
ploma care să dea o catedră, de pe care se pot face... de toate... 


T. A. B. 


Dor 


~ De eri nu te-am văzut, —şi-acum mi-i dor 


De parcă-s ani de cind nu te-am văzut, 
Ca sînt de mult stingher rătăcitor 
Cu ochii arşi şi sufletul durut. 


Port amintirile cu-a lor parfum 

In sufletul fărimiţat prin zile, 

Ca nişte flori ce le-am cules în drum 
„Şi-aşa le port- presate între file. 


“Nu te-am văzut de eri, şi-acuma parcă 
Ard timplele de tine mingiiate, 

Simt mina ta cum sufletu-mi încarcă 
Cu-o lume grea de visuri aşteptate, 


Și tot mă poartă vremea ceas cu ceas 
Și visurile toate înapoi, 

Cind mă gindesc ce singur am rămas, 
Şi cum stăteam odată amindoi. 


Afară bate vintul, şi Imi port 
Pe-aripa lui nădejdea mea din vis... 
„ȘI parcă vintul leagănă un mort 
De-asupra unei neguri de abis, 


Demostene Botez 


Excursiuni de popularizare în domeniul 
electrotehnicei 


|. Noţiuni fundamentale *) 


Despre electricitate şi despre aplicările ei industriale îşi 
face lumea profană diverse concepții incomplecte ori cu totul 
greşite, a căror îndreptare este cu atit mai necesară, cu cit a- 
plicaţiile electricităţii, care tind la sporirea confortului şi higi- 
enei vieţii, se multiplică şi se impun omului civilizat 

Seria de articole, care vor apare sub titlul generic de mai 
sus, are menirea de a aduce o modestă contribuţie pentru înlă- 
turarea acestui neajuns. 


Asupra întrebării primordiale : ce este electricitatea ?, tre- 
cem repede fără răspuns, căci esenţa electricităţii, caşi acea a 
forţii, a căldurii, a luminii, etc., se sustrage controlului simţu- 
lui omenesc şi rămine obiect de ipoteze, a cărui desvoltare şi 
pute „e s'ar depărta de scopul urmărit de această lucrare. 

igur se cunosc numai manifestările electricității şi legile în 
virtutea cărora au ele loc.—Asupra acestor chestii se vor in- 
tinde dar cercetările noastre. i 

Cu toate acestea de oarece cercetarea fenomenelor electrice 
cîştigă mult în claritate, dacă le punem În legătură cu o ipo- 
teză—plausibilă în parte cel puţin—relativă la firea electricităţii, 
putem adopta ipoteza, care a dăinuit multă vreme în lumea 
specialistă, că electricitatea ar fi un fluid, adecă o materie ase- 
mănătoare apei, cu deosebirea —non sens iinţific de altmintrelea 
—că acel fluid ar fi lipsit de pondere şi ar fi deci imaterial. 


Se jicuriie menţosate in cursul acestui articol stat imprimate pe foae 


144 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cu restricţia expresă, că nu avem în vedere decit un mijloc maë 
comod pentru înlesnirea cercetării fenomenelor electrice, adop- 
tăm cu atît mai mult această ipoteză, cu cit multe din mani- 
festările electricităţii se conpoartă ca şi cum ar fi apa nu elec- 
tricitatea în joc, ceia ce ajută studiului pe cale de comparații. 

Pe baza acestor asemănări putem enunţa, că electricitatea este 
răspindită pretutindeni în univers, precum apa este pretutindeni 
răspindită pe globul planetei ce locuim, Apă este în atmosferă, 
apă în porii tuturor corpilor organici şi anorganici, apă în pă- 
mint ; deci apă peste tot. Acelaşi lucru cu electricitatea, şi încă 
generalizat în afară de limitele explorabile ale planetei noastre, 
ceia ce se dovedeşte sigur cu mijloacele de investigaţie de care 
dispune ştiinţa astăzi, pe cînd prezenţa apei în afara acelor li- 
mite nu mai este sigur controlabilă, z ; 

Universul întreg este un ocean insondabil de electricitate, care 
umple spaţiile înterpianetare tot atît de compact ca şi spaţiile 
interatomice ale materiei. Ultimele cercetări par chiar a îndrep- 
tăţi concluzia, că înseşi părţile constitutive ale atomilor sint de 
matură electrică, x i 

Dar acest enunţ este de natură a provoca nedumerire la per- 
soanele care, cu sau fără intenţie, au suferit cindva comoţia 
provocată de vre-o descărcare electrică în corpul lor şi care, din. 
această pricină, nu pot concepe existenţa electricităţii în afară 
de conductorul metalic cu. care au venit în atingere. 

Nedumerirea se risipește însă dacă revenim la comparaţia cu 
apa şi-i extindem cimpul. Intr'o depresiune cu fund de teren im- 
permeabil se vor aduna apele meteorice şi vor forma un lac. Cit 
timp nu va exista comunicare între conţinutul lacului şi un loc 
mai jos de cit suprafața apei din lac, apa nu poate da nici o 
manifestare de forță, oricît de vaste ar fi suprafaţa şi adinci- 
mea depresiunei ; ființele care ar trăi în lac nu ar fi expuse nici 
unei comoții din partea mediului ambiant. Apa stagnează, este 
imobilă în acest caz. Numai dacă i se dă putinţa să se mişte, 
devine apa agent purtător de energie ; iar aseminea putinţă o 
capătă cind există ceia ce se chiamă diferență de nivel, adecă 
comunicare liberă între nivelul apei adunată într'un rezervor şi 
un punct mai jos de acest nivel, situat în astfel de condiţii, ca apa 
căzută la nivelul inferior să se evacueze imediat, spre a nu 
micşora şi suprima diferența de nivel prin aglomerarea şi -reur- 
carea ei la nivelul iniţial. Fiinţele vieţuitoare dela poalele unei 
cascade sufăr desigur comoţii cînd trec prin regiunea directă 
a căderii apelor. 

Principiul ilustrat prin acest exemplu se aplică fără res- 
tricţie la electricitate. Cu ajutorul mașinelor de electricitate sta- 
tică, cunoscute din studiile elementare liceale, putem aduna- 
electricitatea din mediul ambiant şi o putem ingrămădi pe 
suprafaţa unui corp metalic izolat de mediu, tot aşa cum am 
ridica apă cu ajutorul unei pompe şi am umple un rezervor ins- 
talat la cîţiva metri deasupra terenului. Am creat astfel o dife- 


POPULARIZAREA ELECTROTEHNICEI = 145 


renţă de nivel electric între corpul metalic şi orice corp condu- 
cător din mediul ambiant, de oarece orice corp din mediul am- 
biant conţine, pe unitatea de suprafață, o cantitate de electrici- 
tate inferioară acelei de pe corpul încărcat. Atingerea oricărui 
corp din mediu cu acel încărcat echivalează cu stabilirea co- 
municaţiei libere între cele două nivele electrice; iar dacă cor- 
pul pus în atingere este însuşi izolat de mediu, joacă şi dinsul, 
la rîndul lui, față de celelalte corpuri din mediu, rolul celui din- 
tăiu corp încărcat, cu deosebire că încărcătura lui pe unitatea de 
suprafață este mai mică, de oarece cantitatea de electricitate ini- 
țială se găseşte împrăştiată acum pe o suprafață mai mare: 
aces a corpului iniţial sporită cu acea a corpului încărcat dela 
nsul, 

Acest fenomen electric de descărcarea unui corp încărcat 
în un alt corp izolat şi-ar avea echivalent la apă între două vase 
comunicante în modul reprezentat prin figura |, 

Cit timp ar sta închis robinetul R, care interceptează co- 
municaţia între cele două vase (după cum aerul, care este un 
foarte rău conducător de electricitate, interceptă comunicarea 
între cei doi corpi), există între ele diferența de nivel: ii—ia; 
de îndată ce deschidem robinetul R (suprimăm aerul izolant dintre 
corpi, punindu-i în atingere) reservorul plin se descarcă parţial 
în cel deşert, pănă cind se reduce la zero diferența de nivel și 
se stabileşte în ambele vase nivelul nou is. 

Ceia ce se chiamă nivel la apă se chiamă la electricitate 
potențial; ceia ce se chiamă diferență de nivel la apă se chiamă 
la electricitate diferență de potențial sau, cu o denumire mai 
scurtă, tensiune, Diferența de nivel se măsoară şi se exprimă 
în hidraulică în metri, tensiunea în electrotehnică în volfi. 

Și acum cine a suferit vreo comoţie atingind un conductor 
încărcat cu electricitate îşi explică uşor fenomenul. Corpul său 
încârcat cu mai puţină electricitate pe unitatea de suprafaţă de- 
cit conducătorul, avea un potențial mai mic ; între el şi condu- 
cător exista o tensiune de un număr oarecare de volţi, care a 
provocat descârcarea şi comoţia. 


$ 


Asemânarea electricităţii cu apa nu se mărginește nu- 
mai la starea statică, cum e cazul exemplului de mai sus, ci şi 
la starea dinamică. În cercetarea precedentă nu aveam a face 
cu o mişcare continuă ; descărcarea apei ori electricităţii “avea 
durată scurtă, care nu ne-ar fi îngăduit să urmărim şi să ana- 
lizăm elementele mișcării. Dar, ca şi la apă, manifestările ener- 
getice a electricității implică durată de mişcare şi, după cum zi- 
cem curent apei în mişcare, tot această expresie o întrebuințăm 
pentru electricitatea care se mişcă, zicînd curent electric. Condi- 
țiile pentru determinarea curentului şi întreţinerea lui sint ace- 


19 


de AATA T NE- 


[2] 


146 VIAȚA ROMINEASCA 
leaşi la electricitate ca şi la apă. Pentruca să avem un curent 
de apă e necesar: 

a) să existe o diferență constantă de nivel între punctul de 
plecare şi cel de adunare, iar ca consecinţă i 

b) ambele nivele să rămînă invariabile, cel superior prin con- 
tinuă realimentare, cel inferior prin continuă evacuare. 

Dar realimentarea neputindu-se face decit cu apele eva- 
cuate, urmează că mişcarea apei are loc pe un circuit închis. 

Dacă urmărim fenomenele dinamice ale apei pe planeta noas- 
tră, e uşor să constatăm, că curentele de apă super ori subte- 
rane pe care le observăm sint şi nu pot fi altceva de cit por- 
fiuni din un circuit închis. Toate apele, care curg pe suprafaţa 
pămintului şi prin păturile lui permeabile se adună în de- 
presiunile lui cele mai joase, în mări și oceane, De aici se ri- 
dică în aer sub formă de vapori datoriţi căldurii solare şi pur- 
tate de vinturi îmbibă atmosfera din: care, condensindu-se, revin 
la suprafaţa pămîntului sub formă licidă, lunecă pe versantele 
înălțimilor, se adună în văi sub formă de pirăiaşe, care, pe mă- 
sură ce se îndepărtează dela locul de formare, se unesc cu alte 
pirăiaşe spre a forma rluri, fluvii şi a reveni la mare și ocean 
de unde au plecat. Apele subterane fac la fel, cu deosebire că 
se mișcă mult mai încet, din cauza rezistenţei pe care o intim- 
pină în păturile de teren pe care trebue să le străbată, 

Existenţa circuitului închis este tot atit de indispensabilă cir- 
culării electricităţii, iar asupra acestui lucru e nevoe să insis- 
täm puțin. - 

Oceanul joacă rol la un curent de apă de cea mai 
joasă linie de nivel posibilă, linie a cărei nivel trebue însem- 
nat cu zero absolut. Pentru electricitate rol identic îl are pă- 
mintul. Potențialul electric al pămintului este potenţialul zero. 
Dacă punem în contact cu pămîntul unul din cei doi poli ai unui 
generator de curent electric, putem imita curentul apelor meteo- 
rice, transmiţind electricitatea la distanță pe un singur fir, care 
pleacă izolat de pămint dela al doilea pol a generatorului, tre- 
ce prin aparatul care utilizează electricitatea ein telegra- 
fice, becuri incandescente, motori de tramvae, etc.) şi în urma 
lor atinge pămintul. Pämîntul închide in acest caz circuitul e- 
lectric. De îndată ce contactul intim cu pămintul ar fi suprimat 
din o pricină oarecare în unul din cele două puncte, circula- 
ţia electricităţii s'ar întrerupe, 

insă utilizarea pămîntului pentru închiderea unui circuit elec- 
tric presintă neajunsuri care o exclud dela majoritatea aplicaţi- 
ilor practice; între altele neajunsul, că încurcă transmiterea co- 
rectă a mai multor curenţi simultani pe diverse circuite. Astfel 
de curenţi rămîn separați numai pe parcursul firelor aeriane, iar 
în pămint se yin Zepi și produc perturbații în aparatele 
de utilizare inte te în circuiţi. 

Circuitul electric tip este constituit din doi conductori me- 
talici, căror capete libere sint legate pe deoparte la cei doi 


POPULARIZAREA ELECTROTEHNICEI 147 


poli ai generatorului de electricitate, iar pe de alta parte la cei 
doi poli ai aparatului care utilizeaza electricitatea. Circuitul tip, 
acela care st realizează totdeauna în aplicările industriale de e- 
lectrotehnică, este așa dar un circuit? me'atic închis. In instala- 
țiile casnice de electricitate, consumatorul determină deschide- 
rea curentului prin închiderea circuitului şi suprimarea curen- 
tului prin deschiderea lui, operaţie pe care o face minuind în- 
trerupătorul. 

Dar după cum pâmintul, care nu este materie metalică, poate 
servi la închiderea unui circuit, ori şi care altă materie care nu 
constitue un obstacol eficace la mişcarea electricității (materie izo- 
lantă) poate închide un circuit, în cele mai muite cazuri în mod ne- 
dorit. Umezeala, aerul fierbinte, etc. pot provoca astfel de circuite. 
Menţionăm aici lucrul numai în interesul generalizării noţiunii 
de circuit electric. 

Atit asupra circuiţilor de asemenea natură cit şi asupra con- 
ductelor metalice de distribuire a electricității cu mai mult de doi 
conductori, ne rezervăm a insista in alt loc. 

Revenim la crearea şi întreținerea unui curent electric, 

Ca şi la apă, trebue să avem între punctul de plecare a e- 
lectricităţii pe circuit şi cel de adunare, o diferenţă constantă 
de potenţial, La circulația apelor de pe circuitul globului pä- 
mintesc nivelul superior e dat prin înălțimea nourilor iar cel 
inferior prin suprafața oceanelor. La circulația electricităţii po- 
tențialul superior se găseşte la unul din polii generatorului, iar 
cel inferior la polul al doilea. Generatori cu mai mult de doi 
poli, despre care vom vorbi în alt capitol, nu sint în realitate 
decit împărechere de generatori bipolari. Cei doi poli ai gene- 
ratorului electric fiind separați prin o pătură de aer, materie e- 
senţialminte izolantă, electricitatea acumulată la polul cu poten- 
tial superior nu poate circula pănă ce nu se va suprima această 
pătură izolantă închizind circuitul. 

Un dispozitiv care să functioneze cu apă identic cum functio- 
nează o instalație pentru distribuirea electricităţii In scop de e- 
cleraj electric de pildă, trebue să ni-l imaginăm în modul următor : 
Maşina Dinamo care generează curentul îşi are la dispozitivul 
cu apă o pompă ca echivalent. Polul dinamului în care se acu- 
mulează electricitatea sub un potenţial ridicat este reprezentat la 
apă prin capâtul superior a ţevii care conduce apa dela pom- 
pă la un. rezervor înalt, pe cînd al doilea pol e reprezentat prin 
țeava cu care pompa suge apa din bazinul ei de adunare. Nu- 
mărul de metri, care exprimă diferența de înălţime a nivelelor 
din rezervor şi din basin, îşi are la instalaţia electrică ca e- 
chivalent numărul de volţi care exprimă diferența de potenţial 
-—tensiunea-—dintre polii dinamului. Circuitul apei este închis 
prin o ţeavă care scoboară dela fundul rezervorului pănă la 
bazin ; acel electric prin o conductă metalică care pleacă dela 
unul din poli, spre a se întoarce la celalt. Dacă am pune pompa 
în funcţiune, spre a provoca şi întreţine mai mult timp circulaţia 


148 © VIAȚA ROMINEASCĂ 


în dispozitivul descris pănă aici, vom avea ca rezultat deteria- 
rarea basinului, pentrucă energia ce cheltuim în pompă, trans- 
mițindu-se apei, pe care o ridică la nivelul superior, nu găseşte 
în parcursul circuitului în jos altă putință de a se manifesta. 
Fără efect, indiferent dacă este efect util sau dăunător, energia nu 
poate dispărea. Aceiaşi soartă ar avea şi generatorul de electrici- 
tate, dacă i-am uni polii prin un conductor metalic, fără a in- 
tercala vre-un aparat de utilizare a electricităţii (bec, motor, 
etc.) pe parcursul lui; curentul electric s'ar descărca în corpul 
generatorului: şi l-ar distruge. 2 

Un astfel de circuit închis prin un conductor metalic fără în- 
tercalarea unui aparat de utilizare se chiamă scurt circuil şi tre- 
buje evitat cu mare scrupulozitate de profani căci scurtele cir- 
cuite sînt totdeauna pricini de catastrofe. Asupra lor vom reveni. 

Prin urmare şi la dispozitivul pentru apă va trebui să inter- 
calăm în ţeava, care readuce apa din rezervor la basin, un a- 
parat de utilizare, o turbină (morişcă de apă) de pildă, a cărei 
forță motrice ar putea fi consumată în un atelier mecanic. Cu 
această intercalare avem identitate deplină între dispozitivul cu 
apă şi instalaţia electrică ; iar această identitate ne dă putinţa 
de a defini cu precizie atit elementele constitutive ale curentu- 
lui electric cit şi noţiunea însăşi de curent considerată în ac- 
cepțiunea ei ştiinţifică, adecă de energie electrică. 


a 


Facem aici o digresiune necesară pentru deplina elucidare 
a noţiunii mecanice de energie, în afară de orice preocupare de 
electrotehnică, căci energia electrică nu este decit un caz spe- 
cial a energiei cozmice, 

Cuvintul Energie s'ar putea defini în mod vag prin capa- 
citate de a sâvirşi o muncă. Munca săvirşită inseamnă energie 
consumată, încordare pentru muncă gata a fi săvirşită la un mo- 
ment dat s'ar chema în mecanică energie potenţială ori energie 
înmagazinată. Insă omul de ştiinţă fiind ţinut să lucreze exclusiv 
cu cantități comparabile între ele şi deci măsurabile, nu se poate 
mulțumi cu definiţia de mai sus; de aceia aconcretizat oarecum 
__ noțiunea abstractă de energie, după ce a constatat că, în orice 
manifestări ale ei, apar doi factori concreţi şi că de cîteori 
productul matematic al acelor doi factori dă aceiaşi cifră, tot- 
de atîtea ori energiile cercetate sint egale între ele. De aici de- 
finiţia generală ştiinţifică: energia este un product matematic in- 
tre doi factori numerici, sau între mai mulţi factori, care pot fi 
totdeauna reduşi numai la doi. 

Citeva exemple vor înlesni priceperea celor ce preced. 

Energia mecanică, aceia care dă viaţă milioanelor de ate- 
liere industriale în care se fabrică nenumăratele obiecte devenite 
indispensabile omenirii: maşini, unelte, aparate, țesături etc., a- 
teliere în care organe confecţionate din materie inertă executa 


(3) 


POPULARIZAREA ELECTROTENNICEI 149 


fără oboseală aparentă mişcări puternice şi precise cum nu pot 
fi executate de organele vii ale făpturilor. dee origine divină, este 
debitată în porțiuni mici de Kilogramometri sau în porțiuni mai 
mari de cai mecanici. Kilogramometrul este subdiviziune de cal 
mecanic şi acesta din urmă are 75 de kilogramomeiri. Kilogra- 
mometrul este aşa dară unitatea de măsură pentru energia mie- 
canică, dar nu este nici kilogram nici metru, ci productul ma- 
tematic dintre aceste două unităţi de măsură. Cu kilogramul se 
măsură forţele, cu metrul lungimile şi de oarece, la orice ener- 
gie mecanică, putem constata prezenţa unei forțe, care, aplicată 
asupra unui corp material, învinge rezistența care se opune miş- 
cării corpului şi-l deplasează pe o anumită lungime, urmează că 
aceste două elemente măsurabile : forţa şi drumul parcurs de dinsa 
sint elemente caracteristice pentru energie, i 

Dacă ridicăm la 0,5 metri dela pămînt un corp care cîntă- 
reşte 20 de kilograme săvirşim o muncă constatată de simțu- 
rile noastre prin oboseala mușchilor minii, dacă ridicăm o gre- 
utate de 40 kilograme la aceiaşi înâlțime munca şi oboseala vor 
fi duble și atingem repede limita capacității de muncă a orga- 
nelor noastre, fie sporind greutatea, fie sporind inălţimea, fie 
sporind durata experiențelor. In cazul greutăţii de 20 kilograme 
ridicată la 0,5 metri înălțime învingem, cu forța desvoltată de 
muşchi, forța contrară care atrage corpul spre pămînt; primul 
factor al energiei ce desfăşurăm este forța de 20 kilograme, al 
doilea factor este drumul parcurs de această forță: 0,5 metri; è- 
nergia desfășurată de muşchi este deci: 20X0,5=—10 kilogramo- 
metri. Experienţa cu corpul de 40 kilograme greutate reprezintă 
energia de 40Xx0,5=—20 kilogramometri, 

Și acum ne putem explica uşor, pentruce un lucrător, care, 
prinzindu-l direct, mar putea salta de jos un corp de 200 kgr. 
greutate, saltă cu uşurinţă un corp de două mii de kilograme 
intercalind între corp şi braţul lui o pirghie (fig. 2). Forţa care 
ridică corpul lucrează la unul din capetele pirghiei şi are de par- 
curs drumul mic a b; forja cu care acţionează lucrătorul este 
aplicată la celalt capăt a pirghiei, dar parcurge drumul mult mai 
mare c d. Energia desfăşurată de lucrător este productul dintre 
forţa relativ mică pe care o exercită lăsîndu-se pe capul pir- 
ghiei şi dintre drumul de care este cu atit mai lung cu cit şi 
pirghia va fi mai lungă. Această energie se transmite integral la 
capătul opus al pirghiei, însă aici factorii sint schimbaţi: forța 
e ea şi drumul mic, dar în ambele cazuri productul este a- 

elaşi. 

„Energie mare se poate obține tot așa de bine cu forță mică 
ca şi cu forță mare, dacă sporim în măsură convenabilă pe 
al doilea factor de energie, drumul parcurs de forță, 

„Până aici nu am ţinut samă de un al treilea factor care-şi 
are importanța sa cînd considerăm desfăşurarea energiei în o du- 
rată mai mare de timp. Atunci nu mai vorbim de energia totală 
desfășurată în durata dată ci de energia desfăşurată în unitatea 


SP ej Sor ÎN DRITA ALU Li Fie pi Pa e ma DA 4 lerak Pa Y 


130 ATA. OERA 


xo M 


de timp, pe secundă de exemplu, şi cind exprimăm o energie în 
un număr de kilogramometri zicem ori subințelegem kilogramo- 
metrisecunde, prescurtat kgm.s. Se obicinueşte a se denumi ener- 
gia cheltuită în o secundă cu denumirea franceză de travaliu (Ar- 
beit, nemţeşie) pentru care nu s'a adoptat încă în limba noastră 
o expresie rominească. 

Inainte de-a termina digresia e util să enunțăm, fără apro- 
fundări, care ne-ar îndepărta prea mult dela subiect, că energia 
mecanică ca şi cea electrică sint forme speciale sub care se ma- 
nifestă energia cozmică şi că mai sint şi alte forme de mani- 
festare : căldura, lumina, acţiunile şi reacţiunile chimice. Toate 
aceste forme de energii sint mutabile, adică o formă se poate 
transforma în alta fie dependent, fie independent de voința omu- 
lui; dar dispariție de energie nu se poate concepe. In studiul de 
faţă vom avea prilej să cunoaştem transformarea energiei meca- 
nice, a căldurii şi a energiei chimice în energie electrică şi vi- 
ceversa, 

inchizind paranteza, venim la dispozitivul imaginat pentru 
întreținerea unui curent de apă şi la comparaţia acestui curent 
cu un curent electric. 

Acţionind pompa, pentru a ridica apa în rezervorul supe- 
rior, cheituim energie mecanică. Dacă ridicăm pe fiecare secundă 
G kilograme de apă, travaliul ce cheltuim estecreprezintat prin 
formula: T=Gi kilogramometri unde i reprezintă numărul de 
metri dintre nivelul apei din rezervor şi acel al apei din bazin. 
Acest travaliu îl restitue apa cînd trece prin turbină şi este uti- 
lizat în atelierul purtat de turbină, 

In circuitul electric lucrurile se produc la fel: inmagazină- 
rii apei in rezervorul superior corespunde actimularea electricităţii 
răspîndită în conducta circuitului, la unul din poli; electricitatea 
pleacă impetuos dela acest pol spre becul ori aparatul de utili- 
zare a electricităţii, ca şi apa din rezervor spre turbină ; în becori 
in aparat întimpină rezistenţă la trecere şi o invinge ; acolo se 
consumă dară energia electrică şi, stoarsă de vlagă, electricita- 
tea ajunge din nou la polul cu potenţial mic (la bazin în cazul 
apei) spre a fi din nou acumulată la polul cu potenţial superior. 

Dacă însemnăm cu A cantitatea de electricitate care se a- 
cumulează pe fiecare secundă la polul de potenţial superior a 
dinamului şi cu V diferența de potenţial dintre cei doi poli (A 
este echivalentul lui G la apă şi V echivalentul lui i) productul 
lor ne dă măsura energiei electrice W, încît avem: 

W=A.V. formulă identică ca formă cu cea stabilită mai 
sus pentru energia apei. lar pentru a putea aplica această for- 
mulă algebrică la cazuri anumite, determinate prin date numerice, 
mai trebue să ştim, că, după cum pentru greutatea apei ne ser- 
vim de kilogram ca unitate de măsură, unitatea cu care se mă- 
soară cantitatea de electricitate care trece pe fiecare secundă prin 
secțiunea unei conducte electrice se chiamă amper. 

Diferenţa de potenţial V măsurindu-se în volţi, după cum 


POPULARIZAREA ELECTROTEHNICUI 151 


am văzut deja”), urmează că o energie electrică oarecar 
product dintre un mumăr oarecare de amperi as pete 
oarecare de volţi. Rezultatul acestui product s'ar putea denumi 
amperivolţi pentru a păstra şi asemănarea de expresii cu ener- 
gia mecanică, însă în electrotehnică, care, la alegerea denumi- 
rilor convenţionale ale unităţilor de măsură, a ţinut så onoreze 
memoria savanților, care au contribuit în mod epocal la inteme- 
erea acestei ştiinţi“*) s'a denumit acest product cu denumirea de 
Waţi încît unitatea de masură pentru energia electrică cheltuită 
pe secundă este un Wat. Hectovat şi Kilovat sint multipli 
de 100 respectiv de o mie de ori mai mari şi, cu acest prilej 
e bine să fie prevenit cetitorul, că unitatea de timp de o se- 
candă admisă în calculele teoretice nu trebue confundată cu u- 
nitatea de timp întrebuințată in calculele comerciale ; aceasta din 
snsd ca n aR Ai mai mare decit cea dintăi, este ora nu 
A ectovat comercial reprezi i į 
h 3000 hectovati eraio eprezintă prin urmare o energje 
entru întipărirea ideilo i em- 
PE ek p lor desvoltate mai sus så luám exem 

Admitem de pildă că turbina e construită pentru a da un 
travaliu de 2 cai adecă 2X75=150 SE oereteltort e pe secundă, 
Dacă facem abstracţie de diversele transformări ale energiei în 
căldură care au loc din cauza frecării apei în conductă şi a iz- 
birilor la ventile, la coturi etc., precum şi din cauza frecării or- 
ganelor mişcătoare ale pompei şi turbinei în lagăre etc., trans- 
formâri care reduc energia iniţială dezvoltată în pompă, urmează 
că trebue să cheltuim, pentru a întreține curentul apei, tot 150 
kilogramometri, Dacă facem diferența de nivel dintre rezervor şi 
basin de 30 metri de exemplu, urmează că pompa va trebui să 
refuleze pe fiecare secundă o cantitate de 5 kilograme de apă, 
căci trebue să înmulţim cu 5 kgr. înălțimea de 30 metri spre a 
obţine 159 kilogramometri. 

Echivalentul electric a kilogramometrului fiind 9,81 Waţi, 
daca voim să păstrăm şi identitate de energie între instalaţia e- 
lectrică şi cea hydraulică, dinamul va trebui să producă pe fie- 
care secundă 9,81 X 150= aproximativ 1480 Waţi, Și tot aşa cum 
arbitrar am ales diferența de nivel de 30 metri la apă alegem 
diferenţa de potenţial de 220 volţi de exemplu. Incît instalaţia 
electrică va fi în stare să debiteze o cantitate de electricitate de 
aprox. 6,72 amperi, pentrucă aceasta este cifra care înmulțită cu 
220 volţi dă un product de 1480 waţi. 


+ 


Ne vom folosi de asemănarea dintre cele două dispozi- 


e Arte 1) André M 

an fost: ré Marie Ampere născut ia Lyon in 1775, Al - 

roi i-a născut ta Komo în 1745, James Watt născut ă Greenock, Scoția, 
i ÎN 


[4] 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 
tive, spre a defini încă unul din elementele cu rol de capitală 
importanţă în orice cercetare energetică, elementul care poartă 
numele generic de rezistență. , 

Dar importanța acestui element îndreptățește o nouă digre- 
sie în scopul unei aprofundări mai temeinice a noţiunii ştiinţifice 
cuprinse în denumirea de rezistenţă, . 

Mecanica ne dovedeşte teoreticeşte şi experiența practică 
ne permite să constatăm Că, dacă o forță se aplică asupra t- 
nui corp material oricit de scurtă vreme şi-l pune în mişcare, 
corpul continuă mişcarea şi după încetarea acţiunii forţii timp 
indefinit şi anume, din momentul încetării acestei acţiuni, miş- 
carea se desfăşoară uniform, adică drumurile parcurse în timpuri 
egale sint egale între ele, 

Insă aseminea fenomen e condiționat de lipsa oricărei forțe 
contrare care ar înceteni ori opri mişcarea. Acest caz nu poate 
avea loc pe planeta noastră atit din pricină că ori ce corp ma- 
terial fiind supus atracției terestre, forţa care lucrează perma- 
nent cată să cază la pămint, cît şi din pricină că, dacă provo- 
căm mişcarea pe un suport oricit de luciu, care izolează corpul 
de pămint, tot din cauza atracției terestre, corpul, lunecind ori 
rostogolindu-se pe suprafaţa suportului, freacă pe el; iar freca- 
rea întirzie treptat şi nimiceşte mişcarea imprimată iniţia! corpului. 

Frecarea este prin urmare şi dinsa o forţă, de oarece ni- 
miceşte mişcarea precum ar face-o o forță care sar aplica 
asupra corpului în sens contrar mişcării. Toate forţele care 
ca şi frecarea, sint în stare să întirzie și deci să nimicească o 
mişcare începută, dar care contrar forțelor propriu zise, care se 
mai cheamă şi forțe active, nu sint în stare să determine o miş- 
care, se cheamă forțe pasive sau rezistente. Rezistenţele sint bi- 
nevenite şi utilizate în construcțiile ale căror organe au caracter 
static: clădiri, poduri, aeroplane, etc. dar în construcţiile cu ca- 
racter dinamic cum sînt maşinele, a câror organe au de execu- 
tat anume mişcări prescrise sau cum sint conductele în care circulă 
fluide, rezistențele constituesc un rău, pe care constructorul îl poate 
atenua dar niciodată înlătura complect. Numai corpurile cereşti 
care se mişcă în vid absolut, nu întimpină rezistențe în drumul 
lor și de aceia mişcarea lor e infinită ca durată şi ideal de u- 
niformă, încît ne dă putinţa de a ne folosi de această uniformi- 
tate spre a măsura cu precizie desfăşurarea timpului. 

Daca rezistențele n'ar exista, noțiunea de energie ne-ar fi 
necunoscută, căci nu se cheltueşte energie acolo unde nu se în- 
vinge o rezistenţă. 

Dacă nici o rezistenţă nu stă în calea unui corp, asupra căruia 
s'a aplicat scurt timp o forţă, energia desfășurată de forță este aceia 
reprezintată prin învingerea inerției pe care o opune corpul la mo- 
dificarea stării lui de repaos în stare de mișcare, in timpul acţi- 
unii forţii. in tot acest timp mişcarea nu este uniformă, ci ac- 
celerată, adică corpul se mişcă din ce în ce mai repede; par- 
curge prin urmare în timpuri egale drumuri din ce în ce mai 


ME Lo ratie bec Er ati 


DO ULARIZAREA DPTR TERMIN ZE e 


mari şi numai din momentul încetării acţiunii forței devine miş- 


carea uniformă. Din acest moment corpul parcurge drumuri e- 
gale în timpuri egale, se mişcă cu viteză constantă; adică lun- 
gimea de drum v, pe care o parcurge pe fiecare secundă, —lun- 
gime care se cheamă viteză, —rămine invariabilă. Energia chel- 
tuită de forţă, în timpul mărginit al acţiunii ei, sprea imprima 


corpului această viteză, rămine înmagazinată în corp ; este o e- 
nergie potențială, care nu se manifestă decit la oprirea mişcării. 


Dacă oprirea e bruscă, energia se desfăşoară într'o clipă şi con- 
secinţa este deformarea corpului şi a obstacolului, deci învinge- 
rea rezistenţelor moleculare a materialelor care intră în joc; iar 
dacă oprirea e lentă, determinată fireşte de o forță activă con- 
trară ori de o rezistenţă cum e frecarea etc., energia înmagazi- 
nată în corp se consumă treptat pe măsura încetinirii mişcării. 

in cele mai multe cazuri învingerea unei rezistențe pasive 
este sinonimă cu transformarea energiei în căldură şi ctteodată 
în electricitate. 

Fiecărui fel de energie corespund rezistențe proprii acelui 
fel. Inerţia, frecarea, stablitatea moleculară, adică opunerea mo- 
leculelor de a fi, fie îndepărtate (tracţiune), fie apropiate (com- 
primare), sînt rezistențe din domeniul energiei mecanice. Calita- 
tea materialelor de a permite mai mult ori mai puţin greu să 
fie străbătute de un curent electric (conductibilitatea electrică) 
este o rezistenţă de domeniul energiei electrice, ca şi selfinducția, 
cu care vom face mai tirziu cunoştinţă. Calitatea similară a ma- 
terialelor de a permite mai mult ori mai puţin greu să străbată 
prin ele căldura este o rezistență calorică. Opunerea atomilor de 
a se combina ori a se desface din moleculă este rezistență de 
domeniul energiei chimice, Opacitatea, adică opunerea materiei 
de a fi străbătută de una sau de mai multe radiațiuni ale spectru- 
lui solar este rezistență optică. - 

Rezistenţele sînt susceptibile de comparaţie, adică de mă- 
surare, Rezistenţele mecanice fiind forțe, se măsoară cu kilogra- 
mul. Pentru rezistenţa electrică: unitatea de măsură este omul 
după numele fizicianului german Georg Simon Ohm, născut la 
Erlangen în 1787. 

Aici închidem paranteza spre a reveni la comparația între 
cele două dispozitive. 

Turbina caută să reziste la mișcarea de rotaţie pe care vrea 
să i-o imprime apa la trecerea prin canalele ei deviate, din ea- 
uză că, îndeplinind această mişcare ce i se impune, e silită să 
pună la rindul ei în acţiune maşinile din atelier. Apa în căderea 
ei învingind această rezistență redă, sub formă tot de energie 
mecanică, energia pe care i-a imprimat-o pompa în prealabil. Nu 
avem, prin urmare, a face aici cu o transformare de un fel de 
energie în altfel de energie, ci cu înmagazinarea unei energii 
primare în un fluid la un anumit loc şi reciştigarea ei la alt loc. 

În cazul curentului electric însă putem avea toate transfor- 
mările posibile; lucrul depinde exclusiv de felul rezistenţii care 


154 ` __ NIAŢA ROMINEASCĂ 


stă în calea curentului. Dacă rezistența este rezistență electrică 


propriu zisă, omică, cum i se mai zice, adică dacă derivă nu- 
mai din conductibilitatea mai mică pe care o are porțiunea res- 
pectivă din circuit faţă de conductibilitatea mai mare a restului 
circuitului, prin învingerea acestei rezistențe, energia electrică se 
transformă în energie calorică : porțiunea rezistentă din circuit 
se încălzește; dacă temperatura nu trece peste 400 grade se ob- 
ține numai câldură (fiere de căicat, aparate de fiert); etc, dacă 
temperatura. trece de această limită şi atinge 1000—1200 grade, 
se obține lumină (becuri, lâmpi cu arc). Dacă rezistența nu e o- 
mică ci de selfinducție, a cărei definiţie n'o putem încă deduce 
aici, curentul electric învingînd-o se transformă în energie me- 
canică (motori electrici) sau în alt curent electric cu alt poten- 
țial (curenţi de inducţie, transformatori). 

Insfirşit, dacă rezistența este omică, însă substanța care o 
formează este liquida (apă acidulată, soluţii de săruri, electro- 
lit chm se zice acestor fel de conductori) curentul electric învin- 
gind -aseminea rezistență eliberează atomii din moleculă şi se 
transformă astfel în energie chimică, 

Această proprietate pe care o au rezistenţele electrice de a 
înlesni transformarea energiei electrice, după voe, în oricare alt 
fel de energie, explică avintul neîntrecut pe care l-a luat gene- 
ralizarea electricităţii în toate ramurile de aplicare tehnică, Pe 
cind, cu puține decenii mai înainte, cînd ştiinţa nu izbutise încă 
să rezolve toate dificultăţile tehnice a transmiterii curentului e- 
lectric la distanţe mari cu minimum de pierderi, cine avea ne- 
voe de un fel de energie oarecare era obligat să-şi organizeze 
în condiţii costisitoare o instalaţie şi un serviciu ad-hoc, astăzi 
electricitatea, ca o zină din poveşti, satisface nevoia reducind 
instalaţia la un fir de sirmă şi serviciul la întoarcerea unui in- 
trerupâtar, 


a i 


Noţiunile fundamentale care se desprind din cele 4 sub- 
divizii precedente ale acestui capitol nu sint nici complecte nici 
deplin ştiinţific desvoltate. Acest din urmă lucru nu poate con- 
stitui un neajuns față de scopul de popularizare urmărit, însă 
complectarea noțiunilor este necesară. Spre a micşora ariditatea 
expunerii inerentă lucrărilor care, din cauza subiectului, nu se 
pot dispensa de caracter didactic, vom realiza complectările do- 
rite, distribuindu-le la loc potrivit în cursul capitolelor următoare ; 
dar citeva din ele, strins legate de noțiunile deja desvoltate, nu 
pot fi aminate și recapitularea acestor noţiuni în formă și ex- 
presie mai concisă, ne poate da prilej să facem aceste complectări. 

Incheem deci primul capitol cu recapitularea care urmează. 

Electricitatea este un agent al naturii răspîndit pretutin- 
deni în univers, a cărui fire rămine nepâtrunsă, însă ale cărui 
manifestări sint supuse la legi naturale invariabile, legi pe care 


Kai eis dm o ea Adi) De NR 1" AR 


POPULARIZAREA FLECTROTENNICEI dand 153 


le cunoaştem şi care dau putinţa de a pune electricitatea în ser- 
viciul omenirii. 
m _ Acest agent se manifestă numai dacă, fără sau cu voia o- 
mului, se găseşte la un moment dat acumulat în un spaţiu măr- 
ginit din mediu, în cantitate mai mare decit în mediul încunju- 
rător. El are atunci tendința de a restabili echilibrul primordial 
adică de a se imprăştia din locul de agiomeraţie iarăşi în me- 
diul din care a fost izolat, Se zice in aseminea caz că potenția- 
lul electric din spaţiul mărginit e mai mare decit acel al me- 
diului înconjurător, iar diferența dintre cele două potenţiale se 
cheamă fensiune şi se exprimă numeric în volți. Pămintul, din 
cauza masei lui enorme, nu se resimte de acumularea de elec- 
tricitate pe care am putea-o executa cu mijloacele de care dis- 
punem și această proprietate ne dă putinţa fixării unui punct 
de comparaţie invariabil, convenind că potenţialul electric al pă- 
mintului este zero. Aceasta nu înscamnă însă, că potenţialul pă- 
mintului este cel mai mic posibil, căci există şi se pot lesne 
crea potențiale negative, care, față de zero al pămintului sam 
față de an potenţial pozitiv mai mare decit zero, se găsesc în 
asemânâtoare relație cu aceia în care se găsesc gradele nega- 
tive ale termometrului față de gradul zero ori faţă de gradele 
pozitive pe care le numim grade de căldură spre deosebire de 
cele negative numite grade de frig, 

intre temperaturele de—25 şi+25 grade, de exemplu, există 
tot o diferenţă de 50 de grade ca şi între temperaturele de-+-150 
și+200 grade. Aşa dar potenţialul electric zero al pămîntului are 
caracter pur convențional; ceia ce râmine firesc şi deciziv la 
manifestările electrice este numai diferența de potenţial dintre 
două mase electrice, căci o tensiune dată între două mase nu 
poate îi modificată dacă intercalăm şi pămîntul între ele, ceia ce 
rezultă din grupa figurilor 3a şi 3b. Dacă ne imaginăm un 
conductor întins între izolatori de porțelan fixați pe stilpii M 
şi N aşezaţi la aşa depărtare, încît rezistența omică a conductei 
să ţie în echilibru o diferență de potenţial de 800 volţi şi pu- 
nem extremităţile M şi N a conductei în legătură cu cei doi poli 
a unui generator de curent electric avind potenţialele respective 
reprezintate prin mărimile 1000 şi 200, la fiecare a 8-a parte din 
lungimea conductei vom constata o cădere de potenţial de 100 
volţi. Fig. 3a. lar dacă am pune acum punctul A al conductei, 
care, în figura 3a, indică potenţialul 400 în contact cu pămîntul 
(Fig. 3 b), potențialul acestui punct cade brusc la zero, pe cind 
acel din M cade la 600 şi acel din N la——200; însă diferența 
inițială de potențial rămine neschimbată căci-+-600-—(-—200)==800, 
deşi potențialele din fiecare punct al conductei și-au schim- 
bat valoarea. ” à 

Diferența de potențial între două mase de electricitate sau 
tensiunea ciecirică joacă acelaşi rol la electricitate pe care îl 
are: temperatura la căldură, presiunea sau diferența de nivel la 
gazuri şi la licide, afinitatea chimică la atom. Tendința perma- 


- 


156 VIAȚA ROMINPASCĂ z4 
nentă a tuturor acestpr factori este restabilirea echilibrului elec- 
tric, coloric, mecanic ori chimic. Dacă împrejurările permit ca 
restabilirea să se îndeplinească brusc, fenomenul este un fenomen 
static ; dacă însă împrejurările întrețin cauza de perturbaţie ae- 
chilibrului, fenomenul devine dinamic şi durează ctt timp perzistă 
cauza perturbaţiei. La electricitate avem în primul caz descărca- 
re electrică, în al doilea curent electric. Din punct de vedere in- 
dustrial numai ultimul caz ne poate interesa. 

Curentul electric implică circularea electricităţii în un cir- 
cuit închis. Posibilitatea creării acestui fel de circuite, care s'ar 
părea dificil de realizat în masa oceanului de electricitate am- 
biantă, este dată prin însuşirile neegale, pe care le au materia- 
lele, de a permite electricităţii să se mişte în masa lor. Dintre 
corpurile solide metalele se opun cel mai puțin acestei mişcări 
şi între ele se deosebesc argintul şi arama ca foarte bune con- 
ducătoare de electricitate; altele, cum e cărbunele, opun o re- 
zistenţă mai mare decit metalele, dar totuşi mai mică decit li- 
cidele; altele cum e sticla sint extrem de rău conducătoare. 
Conductibilitatea licidelor este slabă, însă a apei poate deveni 
destul de mare, dacă conţine săruri acide ori basice în disoluţie, 
împrejurare care a dat naştere ramurei speciale industriale de 
galvanism. În fine corpurile în stare gazoasă sint cele mai rele 
conducătoare şi deci cele mai bune izolante, cu condiție să nu fe 
înfierbintate. Prin urmare o sirmā metalică neîmbracată, întinsă 
liber în aer dar izolată de påmint la punctele de fixare, prin 
mijlocirea unei materii izolante : sticlă, porțelan etc, poate servi 
la confecţionarea unui circuit de curent electric. Imbrăcarea sirme- 
lor întinse în aer cu substanțe izolante : cauciuc, bumbac etc. se 
face numai pentru a evita descărcări elelectrice în corpi din me- 
diul ambiant care ar putea fortuit veni în atingere cu conducta 
circuitului. În timpul din urmă industria a parvenit a îmbrăca 
conductele de electricitate cu substanțe care le izolează aproape 
tot atit de bine ca şi aerul, dar în plus le pune la adă- 
post de acțiunea corosivăa agenților chimici, încît astfel de con- 
ducte pot fi îngropate în pămint sau submersate în apă: sint 
cablele subterane şi submarine. 

În un circuit trebue neapărat să fie intercalate rezistenje e- 
lectrice, care constituese aparatele de utilizare a energiei elec- 
trice ; căci, în lipsa lor, această energie, slobozită odată din a- 
paratul generator, trebuind să se manifeste, se transformă brusc 
în căldură intensă şi deteriorează instalațiile prin tępire şi in- 
cendiu, Circuite fără intercalare de rezistențe electrice, aşa nu- 
mitele scurt-cireuite, trebuesc evitate riguros. Rolul organelor din 
instalaţiile electrice numite siguranțe este tocmai de a reduce 
pericolele scurt-circuitelor involuntar sau din nepricere pricinuite, 
la cel mai mic grad de neajuns posibil. Siguranţele sint mici 
corpi făcuţi din meta! lesne fuzibil şi dimensionaţi astfel incit, 
dacă, din cauza unui scurt circuit eventual, cantitatea de elec- 
tricitate car e s'ar îngrămădi în conductă ar depăşi prea mult re- 


POPULARIZAREA ELECTROTEHNICEI 157 


gimul ei normal de sarcină, siguranța să se topească şi să in- 
trerupă circuitul în locul unde a fost așezată, De aici urmează 
că inlocuirea siguranţelor prin bucăți de sirmă, tablă, etc. cum 
se face de necunoscători, cind se topeşte o siguranţă din cauză 
de uzură, nu trebue tolerată. 

Vorbind de curent electric noi am admis tacit până acuma, _ 
că electricitatea se mişcă necurmat în acelaşi sens : dela un anu- 
me pol al aparatului generator prin conductă, prin rezistenţă sau 
aparatul de utilizare, spre a reveni prin a doua ramură de con- 
ductă, iarăşi la generator şi anume la cel de al doilea pol al 
lui. lar această idee deriva din comparaţia cu circulaţia apei în 
exemplul care ne-a venit la stabilirea noțiunilor fundamentale. . 
Lucrul se petrece astfel în adevăr, dar numai la un anumit gen 
de curent electric, la curentul continuu, care astăzi tinde a eşi din. 
uz din cauza unui capital neajuns tehnic pe care-l prezintă şi a- 
supra căruia vom reveni în al doilea capitol. Genul de curent 
care tinde a se generaliza este însă curentul alternativ, pe care-l. 
putem iarăşi caracteriza prin comparaţie cu un dispozitiv de apă. _ 
Figura 4. Turbina T ar putea fi pusă în comunicare cu vasul A 
care reprezintă rezervorul şi cu B care reprezintă bazinul, prin- 
tuburi flexibile, ceia ce ne-ar permite să schimbăm după voie ro- 
lurile celor două vase şi după golirea lui A să ridicăm pe B la 
rolul de rezervor şi să coborim pe A la acel de bazin, alternind.. 
apoi oricit aceste roluri. Efectul va fi, că apa îşi va schimba 
necontenit direcţia în turbină, ceia ce nu i-ar împiedeca func- 
ționarea, de oarece se poate concepe construcţia turbinei ast- 
fel, incit cu toate acestea, dinsa să-şi continue rotația numai ins 
un sens. In asemenea caz ar trebui. să denumim curentul de apă 
un curent alternativ. Există considerente hotăritoare mecanice, 
care interzic utilizarea practică a unui aseminea dispozitiv ; pu- 
tința realizării lui însă este ncindoelnică. Dar pentru noi numai 
descrierea pozitivului are importanţă. Cele două vase A şi B 
şi-ar avea la un generator de curent electric pe cei doi poli ai 
săi ca echivalent, însă pe cind schimbarea alternativă a rolu- 
rilor celor două vase este anevoiasă, schimbarea celor doi poli. 
a unui generator nu numai că nu provoacă dificultăţi, dar este- 
un fenomen care dela sine şi în mod primordial se produce la 
toate aparatele care transformă energia mecanică în electricitate, 
cum vom vedea in capitolul următor. La acest gen de transfor- 
mare producerea de curent continuu este mai anevoiasă, căci 
complică dinamul, care primordial nu poate da decit curenţi 
alternativi, cu un aparat special numit comutator, care adună e- 
lectricitatea ce vrea să plece în direcţia nedorită, spre a o în- 
drepta în cea dorită. 

Schimbarea rolurilor între cei doi poli poate, după voie,. 
fi făcută oricît de frecventă şi se cheamă frecvenţă. Frecvența 
obicinuită în instalaţiile de ecleraj este de 100 de schimbări pe 
secundă, dar aceste schimbări nu necesitează deplasarea vre-unui 
organ al instalaţiei, încît cele zise despre conducte şi circuite 


158 A% VIAŢA ROMISEASCA 


electrice nu sufăr nici o modificare, fie vorba de curent conti- 
nuu fie de curent alternativ. 

Curentul electric fiind electricitate în mişcare, este o formă 
de energie esenţiaiminte transformabilă fie tot în energie elec- 
trică cu alţi factori constitutivi, fie în oricare altă formă de c- 
nergie: mecanică, calorică, luminoasă ori chimică şi aceasta prin 
simpla intercalare în circuit a unei rezistențe adaptată special 
formei energiei finale, 

Pentruca un curent electric să fie bine definit, trebue să 
fie bine determinaţi factorii constitutivi ai energiei reprezintată 
de acel curent : tensiunea exprimată în voiţi şi cantiiatea de e- 
lectricitate care trece pe secundă prin oricare din secțiunile 
circuitului exprimată în amperi. Energia rezultată din multiplicare 

se exprimă în Waţi. 

. aportul de echivalență dintre travaliul mecanic şi cel e- 
lectrice este dat prin egalitatea: 1 cal=736 Waţi sau 75 Kilo- 
gramometri=736 Wați. Acest raport este strict teoretic şi nu se 
poate realiza în practică din cauza pierderilor inerente oricărei 
transformări de energie. Constructorul, grație preciziei şi amă- 
nunțimii proectării şi graţie îngrijitei execuţii a proectului, poa- 
te reduce aceste pierderi la minimum, fără însă să aibă putinţa 
de a le suprima, Raportul dintre valoarea practic realizată şi a- 
cea teoretică se cheamă randementul maşinei ori instalaţiei şi 
este totdeauna o cifră mai mică decit unitatea, pentrucă nu- 
mitorul raportului este mai mare de cit numărătorul, Dacă e vor- 
ba, de exemplu, să se construiască o instalaţie mecanică cu scopul 
de a transforma energia mecanică de 25 cai în energie electrică, 
numitorul fracţiei va fi 25X736=18409 Waţi şi dacă, după ce 
instalaţia e pusă în funcție nu produce mai mult de 12880 waţi, 
randementul N a acelei instalaţii va fi N= = 0,7. Rande- 
mentele pe care le poate realiza industria astăzi la transformările de 
energie mecanică în energie electrică şi vice-versa sînt foarte 
mari şi pot atinge valoarea 0,98. in funcționare practică de du- 
rată însă, astfel de cifre de randement nu se pot menţine din 
cauze independente de construcția instalaţiei dar dependente de 
condiţiile deservirii ei. 

utem stabili cu această ocazie şi echivalența dintre ener- 
gia electrică față cu cea calorică, prin o simplă operaţie de 
aritmetică. : 

Se ştie că energia de o calorie este echivalentă cu ener- 
gia mecanică de 424 kilogramometri, şi deoarece un kilogramo- 
metru este echivalent cu 9,81 wafi urmează că o calorie este echi- 
valentă cu 424Xx9,81=aprox. 4160 waţi secunde; sau invers, că 
1 Hectowat-oră, ce are 360000 wați secunde, este echivalent cu 


“mp == 86,53 calorii, căldură care tocmai ar trebui pentru a în- 


călzi pănă la fierbere 1 litru de apă cu o temperatură inițială de 
13 grade Celsius. 


__POPULARIZAREA ELPECTROTEUNICEI , 159 


lar fiindcă acest exemplu poate interesa persoanele care se 
servesc de curent electric pentru încălzirea apei, adăogăm că nu 
este indispensabil ca durata de încălzire să fie de o oră, căci 
aceiaşi căldură se va produce şi tot numai 1 Hectowat-oră se va 
consuma dacă fierberea apei ar avea loc după zece minute de 
pildă ; va trebui însă ca aparatul de fierbere, care este o rezis- 
tență electrică, să fie convenabil construit pentru aseminea 
durată. 

Prin un aparat construit pentru fierbere în zece minute, nu 
va circula curentul de 1 Hectovat pe secundă ci unul de 6 ori 
mai mare, deci 6 Hectowaţi secunde; însă, fiindcă durata este 
redusă la 10 minute, acest curent reprezintă 6 * 600 == 3500 Hec- 
trowaţi secunde sau 350000 waţi secunde, adică tot valoarea unel 
Hectowat-oră, 

Chestiunea care se prezintă mai des în electrotehnică nu 
este de a analiza efectul unui curent dat, ci de a determina ele- 
mentele convenabile pentru un efect cerut. Efectul fiind însă de- 
pendent exclusiv de rezistența ce trebue intercalată în circuit, 
trebue să facem mai deaproape cunoştinţă cu relaţiile în care se 
găseşte o rezistenţă, intercalată în un circuit electric, față de ele- 
mentelele constitutive ale curentului care circulă în acel circuit. 
Aceste relaţii iniuabile sint proclamate de legea lui Ohm enun- 
ia în următoarea formulă algebrică remarcabilă prin simplici- 
atea ei: 


V 
A = R în care 


A reprezintă numărul de amperi purtaţi de curent, 
V Tensiunea curentului în volţi şi 
R Rezistenţa lui în ohmi. 

_Să ne oprim puţin la această formulă, şi să ne fixăm a- 
tenţia asupra rezistenței R, nu numai pentrucă această for- 
mulă este lespedea de bază a clădirii Ştiinţei de care ne ocu- 
păm, ci şi pentru motivul că discuţia ei contribue mult la redresa- 
rea unora din ideile greşite care au curs în lumea profană. la 
cuvinte formula arată că, dacă în un circuit electric, care se gă- 
seşte sub o tensiune V invariabiiă, cum e cazul la toate insta- 
laţiile mari de electricitate, intercalăm o rezistență deo anumită 
mărime cunoscută, limităm prin această intercalare energia elec- 
trică ce va trece prin circuit la o valoare hotărită. Exemplu : 

Fie Tensiunea unei arie electrice 200 volţi. Interca- 
läm în circuit o rezistență de 660,6 ohmi (rezistența unui bec 
incandescent cu filament metalic de 50 luminări); prin circuit nu 


pot trece în acest caz decit exact A = do =03 Amperi şi 


prin urmare energia pe care o va consuma acea rezistență este 
strict limitată la 0,3 Amperi X 200 Volţi = 60 Waţi sau 0,6 
Hectowaţi. 

Dacă am fi intercalat o rezistență mai mare este evident 
că valoarea fracției, deci a electricităţii care poate circula în 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


circuit, deci a energiei electrice, ar fi fost mai mică şi invers, ar 
fi fost mai mare dacă rezistența ar fi fost mai mică. 

Se vede de aici cît de nefundată poate fi bănuiala consu- 
matorilor de electricitate profani în materie, că uzina care cre- 
iază şi le vinde energia electrică ar fi în măsură să-i forţeze a 
consuma mai mult decit vor, ori bănuiala contrară pe care o emit 
cind nu sint satisfăcuţi de lumina unui bec de pildă, că uzina 
trimete puţină electricitate spre a face economii. Căci singurul 
element asupra căruia poate dispune uzina dintre elementele care- 
constituesc energia electrică, este Tensiunea şi singura ei grijă 
de tot momentul este de a menţine acest element în limite cit 
mai invariabile posibil, limite care-i sint de altmintrelea mai tot- 
deauna riguros impuse de autorități din motive de interes public 
şi a căror perna să fie în sus fie în jos se traduce fie în com- 
promiterea instalaţiilor proprii, fie în deficite de încasare; în am- 
bele cazuri în pierderi materiale. 

Deservirea fie a unuia singur, fie a unui complex de generatori 
electrici se rezumă în menţinerea constantă a diferenţei de po- 
tențial dintre cei 2 poli ai generatorului, aproape în acelaşi mod 
cum se face deservirea unei distribuții de apă din un rezervor 
central, unde păzitorul trebue să ţină constant nivelul apei din 
rezervor. Dacă ar pompa apă în rezervor peste nivelul maxim 
şi-ar inunda instalaţia, dacă ar lăsa să cază nivelul sub cel pres- 
cris apa n'ar mai curge prin locurile de distribuţie ridicate, Va- 
riaţia de nivel în rezervor este singurul indiciu de consumaţie pe 
care-l are păzitorul instalaţiei; el constată că se consumă mult 
cînd nivelul are tendinţă mare de scădere şi viceversa; însă unde 
şi cit anume în fiecare loc se consumă nu poate şi nici nu e 
necesar să ştie. lar acest tablou se reproduce identic în instala- 
tiile electrice. Consumator de electricitate avizat va fi numai 
acela, care, pătrunzindu-se de rolul și importanța rezistenței elec- 
trice, pe care singur şi-o alege şi singur o minueşte, va face 
alegerea şi minuirea conştient şi 'n cbncordanţă cu interesele 
reale pe care le poate avea. 

Th. C. Lecca 


Din carnetul unui solitar 


HH 
DISCURSUL D-LUI TAKE IONESCU 


|. Procedee: Chestiunea ukraineană 


Prin discursul său, din discuţia răspunsului la Mesagiu, d. 
Take lonescu a adus un mare serviciu cauzei noastre, 

Nu pentrucă e un discurs foarte’ frumos şi dovedeşte un 
mare talent. Talentul e o forță naturală și—ca pentru orice forță 
naturală— valoarea lui morală attrpă de scopurile, pe care le 
serveşte, Un torent de munte poate fi un izvor de energie şi de 
lumină, pus în serviciul numeroasei popalaţiuni dimprejur, dar 
poale da naştere și la calamități nespuse devastind intinse 
regiuni. 

Dacă judecăm din acest punct de vedere discursul d-lui 
Take lonescu, el serveşte, după convingerea mea neclintită, o 
cauză rea şi, dacă oratorul ar reuşi să-şi imprime directiva- politi- 
cii noastre, ar duce la picire statul şi neamul acesta. 

Totuşi afirm că acest discurs a adus un mare serviciu cau- 
zei Baţionale, 

Admiratorii, ca şi detractorii d-lui Fake. lonescu vor re- 
cunoaşte că nu e cu putinţă a inchega cu mai multă pu- 
tere, și într'o formă mai perlectă, toate argumentele in favoarea 

„tezei ce o susţine. Şi dacă analiza cuvintării d-sale ne va arăta 
cit sint de lipsite de temeiu aceste argumente, și cit e de şubred 
întreg eșalodajul ridicat de briliantul. orator, prin aceasta se va 
deschide calea adevărului pentru toți, fără să mai avem nevoe 
să ne oprim asupra spuselor sau gesturilor sateliților de diferite 
nuanțe, mărturisiţi sau nemârturisiţi, ce gravitează în jurul 
acestui astru al vieţii noastre publice. 

Voiu face dar o analiză minuțioasă a acestei cuvintări, cu 
rizicul chiar de a plictisi pe cititori,—dar raunca aceasta nu va 
fi zadarnică, oricii de ingrată ar părea. 

1 


162 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Mărturisesc că, din cauza metodei specifice întrebuințată de 
marele nostru parlamentar, analiza nu este uşoară. Dacă un fapt 
oarecare li stinjineșie silogismele, d. Take lonescu nu se sfiegle 
să-şi inchidă ochii asupra lui, sau chiar sä] tăgăduiască, pur 
şi simplu, oricit de insemnat ar fi el, In mod normal, de pildă, 
discuţiile politice rulează asupra interpretării taptelor istorice ele- 
mentare, nu asupra faptelor inseşi. In care parlament din 
Europa ar fi nevoe să aduci un manual de istorie de clasele se- 
cundare, pentru a stabili un fapt istoric? 

Cu d. Take Ionescu poți să fii redus şi la această jalnică 
necesitate... 

Pentru a ilustra această alirmare, voiu insista asupra unui 
exemplu, poate chiar mai mult „decit sar cuveni, fiindcă aici 
strălucitul nostru om de stat a găsil un sprijin neașteptat in 
savantul nostru istoric d. N. lorga. 

In cuvintarea mea, în discuția aceluiaşi răspuns la mesa- 
giu, amintisem despre destinul tragic al poporului ukrainean. 

La aceasta d, Take lonescu răspunde (citez după Monito- 
rul Oficial): 

„Ukraina, d-lor, vă mărturisesc, nu știu ce e. 

„D. N. lorga : Nici nu există. 

„D. Take lonescu: Ce este Polonia, știu... Dar Ukraina? 

-D. A. C. Cuza: Ukraina este patna d-lui Stere (llaritate), 

„D. Take lonescu: Prima oară, cind am făcut cunoştinţă cu 
„Ukraina eram In liceu, 

„Am dat atunci peste o broșură, îâră nume de autor, tipā- 
„rită în Paris, la Imprimeria Naţională, la 1861, asupra Ukrainei, 
„pe atunci se numea «Petite Russie», Mica Rusie. Ce era, d-lor? 
„Napoleon ÎN, marele visător, care a stat pe tronul Franţei, visa 
„Şi el lranstormări mari ; cine ştie ce refugiat îi vorbise şi de 
„posibilitatea unei Ukraine. N'am mai auzit de dinsa pină la 
„războiul acesta“, 

Aşa dar d. Take lonescu nu ştie ce este Ukraina... 

Dar este vorba de un popor de peste 30 de milioane de 
sullete, al cărui teritoriu eitnografic se invecinează cu ţările lo- 
cuite de Romini, mai intăiu dealungul Nistrului, trecind apoi peste 
aces! fluviu mai jos de Hotin, şi trecind în siirşit chiar și peste Prut, 
în apropiere de Cernăuţi ! Acest popor a creat o literatură, care, după 
cea rusească şi poloneză, e cea mai bogată din literaturile slave, 
mai bogată de cit literatura cehă, croată, sirbă, bulgară, etc. etc., 
Marele lui poet Taras Șevcenko a intrat în literatura uni- 
versală. Mulţi alți dintre poeţii și prozatorii săi pot fi cu- 
noscuți și publicului european, prin numeroase traduceri : Cot- 
learevshi, Vovciok, Fedkovici, Franko, Leviţki, Kuliş, Vi- 
nicenko, etc, etc., eic.. Istoricii săi Kostomarov şi Dragoma- 
nov sint cunoscuţi și în afară de țara lor. Savanţii săi, lie chiar 
numai ca profesori ai universității din Lemberg, fac parte cu 
cinste din republica ştiinţei universale: Ivan Bartoşevski, Petro 
Stebelski, Stanislau Dnestrjanski, Ivan Dobjanski, Viadimir Ver- 


aie mia 4. 
` > — 


DIN CARNETUL. UNUI SOLITAR 163 
SE Pe OD E A S a 


hanovski, Mihailo Rușevski, Alexandro Kolessa, Kirila Studzinski, 
Stepan Rudniţki, Stepan Tomaşevski, Itie Kokorudz, etc., ete.. 

Marii scriitori ruși Gogol şi Korolenko, deşi, din cauza si- 
tuației din Rusia, au fost siliți să-şi scrie cea mai mare parte a 
operei lor in limba rusă, sint ukraineni de origină, şi işi re- 
vendică originea cu mindrie. De altiel ei au scris, deşi puţin şi 
recurpgind „la pseudonime, şi în limba ukraineană. Dar şi scrierile 
lor în limba rusă poartă o nelăgăduită pecete a caracterului na- 
tional ukrainean. 

Istoria poporului ukrainean este intim intrețesută cu toată 
istoria Moldovei, Na auzit d. Take lonescu despre marii Het- 
mani ai Ukrainci, despre Bogdan Hmielniţki, Doroşenko, Mazepa, 
ori măcar despre Timuş, câsâtorit cu o domnițăa moldoveancă ? 

N'a auzit dsa că una din problemele care au turburat, cu 
mult inaintea acestui răzhoiu, viața politică a imperiului habsbur- 
gic, a fost şi lupta dintre Poloneji şi Ukraineni (după terminologia. 
austriacă, Ruteni) din Galiţia ? 

Cum e de admis dar ca un om de stat, care vrea så dis- 
cute problemele puse de martie războiu în această parte a Eu- 
ropei, să nu ştie ce este Ukraina? 

D, N. Iorga nu mă miră. D-sa de allel s'a mărginit la 
un simplu gesi, la o întrerupere... Şi, fiind cunoscut gradul de 
obiectivitate, cu care savantul nostru istoric îşi tratează „adver- 
sarii*, acest gest i se impunea aproape ca un reflex irezistibil, 
mai cu seamă că era vorba de un „adversar“, ca mine, faţă de 
care acest profesor al universității din București,—sub pretext că 
am neglijat să citez data căderii Constantinopolului sub Turci, de 
altfel strâină de chestie,—n'a crezut mai prejos de demnitatea 
sa să se asocieze la Intreruperile, cari lindeau să-mi Innä- 
bușe glasul. Poate că este un mic tic profesional, şi sperăm că, 
în fața studenţilor săi, savantul profesor şi academician nu tä- 
gădueşte existența poporului ukrainean şi nu-i nesocotește istoria, 

Dar d. Tale lonescu, omul de stat, vorbind despre des- 
tünele viitoare ale Europei, intro ședință a Camerei noastre, care 
va râminea istorică, cum a putut trece cu buretele peste un 
popor de 30 de milioane și peste tragedia lui de multe ori se- 
culară? Dar, pentru a se convinge de existența acestui popor, 
ii ajunge cuiva o călătorie de citeva ceasuri dincolo de graniţele 
actuale ale Regatului Romin, sau, în cazul cel mai rău, o sin- 
gură aruncătură de ochi In cel dintăiu manual de etnografie 
slavă sau de istorie. 

Ce să fac în această situaţie tragi-comica ? Voiu pune eu 
la dispoziţia șefului „lederaliștilor* din Cameră izvoarele nece- 
sare. Și nu voiu recurge la savanții nemţi,—aceștia, oricit de 
insemnat ar fi rolul lor în știință, pot fi acuzaţi, de orice „lede- 
ralist* care se respectă, că au inventat totul numai cu gindul 
infam de a face rău sfintei Rusii. Voiu face dar apel numai la 
autori, cari sint la’ indămina oricui şi cari nu pot fi recuzaţi nici 
de cel mai rusofil dintre quadruplişti, 


>- 


- 164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lată un volum, apărut la Paris, in 1911, In editura Félix 
Alcan, Colecţiunea populară „Nouvelle Collection scientifique”, 
3 fr, 50 vol., „La Race Slave par Lubor Niederle“. 

Cine este Niederle ? Un savant ceh, profesor la Universi- 
tatea din Praga, şi panslavist. Cartea lui e tradusă In limba 
franceză de câtre savantul membru al Institutului Franţei, şi pro- 
fesor de limbile și literaturile slave la „College de France“, Louis 
Leger—un cunoscut rusofil şi un adversar al revendicărilor 
politice ale  Ukraineailor. Traducătorul ne dă în prelață ur- 
mâtoarele lâmuriri asupra originilor acestei lucrări: Acum ciţi- 
va ani Academia de Știinţi din Petersburg (care încă nu se 
numea pe atunci Petrograd) s'a hotărit så publice o enciclope- 
die de filologie slavă. Profesorul Niederle a fost Iinsărcinat să 
scrie pentru această colecție un volum despre rasa slavă. Acest 
volum a şi fost scris în limba rusă şia aparut la Petersburg în 
1909. Savantul francez subliniază chiar că acestei publicațiuni 
oficiale i s'au impus oarecare rezerve, explicabile dela sine. 
Peste puţin timp a apărut la Praga o nouă ediţie, în limba cehă, 
puţin modificată, Și de această ediție cehă s'a servit savantul 
slavist lrancez pentru traducerea sa. Prin urmare această lucrare 
are un caracter de oficialitate şi, deci, nu poate fi bănuită de 
tendinți „germanofile“ sau ostile Rușilor. Şi iată ce găsim in ea 
relativ la Ukra'neni (citām in franțuzeşte, pentru a înlătura ori- 
ce obiecţiune) : 

„Entre les Grands-Russes et les Pelits-Russes la dilicrence 
„tst plus profonde (decit intre Ruşii Albi şi Ruşii Mari). Elle 
„existe non seulement dans la langue, mais dans la complexion 
„physigue et morale, dans le caractere, le temperament, les chants 
„populaires, dans les moeurs et coutumes. Et cete dilltrence est 
„encore accentute par les destinées historiques, et dans ces dus 
„Nitres annéts par les divergences politiques, Ces divergences 
„Vont si loin que souvent elles aboutissent à la rupture de tous 
„les liens de famille. Les reprsenianis de la classe intellectuelle 
„chez les Petits Russes ne veulent pas se considérer comme 
„Russes, comme une nation de méme origine et de méme carac= 
„ière que les Russes, Hs déchirent l'unité du monde russe en 
„deux parties, en deux nations : l'une située au nord est consti- 
„tute par ics Grands-Russes, les Russes watsiokiy, autrement 
„dit Rossiany, autrement dit les Moskaly» les Moskvitchs. Les 
„autres, les gens du sud, ce sont les Peuts-Russes, les lougorusses, 
„0u d'après une dénomination plus récente les Ukrainiens* (această 
denom'naţiune este recentă numai pentru oficialitatea rusa. Po- 
porul totdeauna s'a numit astfel) *) 

După ce arată lupta, pe care au trebuit s'o ducă savanții 
ukraineni impotriva ştiinţei oficiale, apărată de jandarmi -şi 
de toate „Ohranele,“ peniru a stabili caracterele distinctive ale limbii 
şi rasei ukrainene,— luptă în care rolul de frunte l-a jucat profe-- 


*) Lubor Niederle: „La Race Slave* p. 50 


gat 


a fi es a F Ci) aa vea a rc TE ia Ar e ună A ER T 


= 


= DIN, CARNETUL UNUI SOLTAR 163 


sorul Kostomarov,—invăţatul ceh caracterizează astiel sentimen- 
tele ukrainenilor din Rusia în momentul de față (citām iarâşi în 
franțuzeşte) : 

„ales intellectuels de la Petite-Russie déclarent neitement 
„Wils constituent une nation slave distincte : et pour cetie nation 
„tukrainienne» ils reclament tous les droits naturels qui peuvent 
„assurer sa conservation et son développement. Pour eux l'exer- 
„Cice de ces droits ne se borne pas à obtenir des écoles où l'en- 
„Seignement se donne en petit-russe, la libre expansion de leur 
»littéralure, mais la reconnaissance de leur autonomie politique. 
„les patriotes modérés et pratiques, tenant compte des circon- 


„Slances, se contentent de demander l'autonomie dans Vintérieur - 


„de l'Empire. Les radicaux sont naturellement plus exigeants. Ils 
„Simaginent que Vorganisation actuelle de l'Etat russe ne durera 
„Pas. Hs comptent sur un démembrement, rêvent la creation d'une 
„Ukraine indépendante, organisée sur la base de la democratie...* *) 

Şi cit „de mare e pare deosebirea dintre Rușii propriu zişi şi 
aceşti ukraineni, pe care oficialitatea rusă se indărâtnicește să-i 
numească „Mici Ruși“, cu toate că ei au atit de vie conştiinţa 
naţionalităţi lor, precum ne-o arată Niederle? 

Voiu recurge iarăși la o mărturie, pe care nici un rusofil 
nu o poate respinge, — la cunoscuta monografie a lui Victor 
Bérard : 

„Le Grand-Russien et le Petit-Russien sont, physiquement 
pet intellectuellement, plus dissemblables entre eux que le Picard 
„du Catalan ou le Breton du Florentin"...**) 

Ce deosebire mai mare poate să fie decit aceia care des- 
parte aceste tipuri caracteristice din nordul Franţei, din Bretagne 
sau din Picardia, de un Italian din Florența și de un Catalan, 
adică un spaniol din Barcelona ? 

Instirşit, într'o şedinţă memorabilă din 30 Ianuarie 1905, 
adică in momentul cind primele cutremurări ale revoluției au 
slăbit presiunea administrativă şi au deslegat limbile, însăşi 
Academia de Știinţi din Petersburg a stabilit că „graiul Ruşilor 
„Mici nu constitue un dialect al limbii use, ci e o limbă slavă 
„independentă, ca şi celelalte limbi slave, cum sint rea poloneză, 
„cehă, bulgară sau sirbă, și că națiunea lore distinctă de cea 
„rusă, .* 

Şi d. Take Ionescu nu vrea să ştie nici ceia ce recunoaşte 
Academia de Ştiinţi din Petrograd ?... 

lar istoria ? 

Spre a nu abuza prea mult de râbiarea celitorilor, Àe chiar 
şi pentru a lămuri ceia ce nu ştie d. Take lonescu, voiu cita un 
singur pasaj din cunoscuta Histoire Générale, publicată sub 
direcţia savanților lranceji Ernest Lavisse şi Alfred Rambaud, 
a căror autoritate nici d. Take lonescu nu o va tăgădui, șia 


n 3 


x, 9 cit., pag. 57 
**) Victor Berani. „L'Empire Russe et le Tsarisme“, Paris, Colin, p. 48, 


166 VIAȚA ROMINEASCĂ 


căror lucrare se află in biblioteca oricărui bun elev de liceu. 

Acest pasaj se referă la un singur episod din istoria po- 
porului ukrainean, dar foarte caracteristic pentru destinul lui 
Tragic : 
as „La trêve d'Androussovo (1667) avait consacre la division 
„de l'Oukraine en deux Etats : l'Oukraine occidentale, sous l'het- 
„man Dorochenko, resta disputée entre le roi de Pologne et le 
„sultan et, cruellement ravagée par les deux partis, subit le pire 
„destin; Il'Oukraine orientale garda une fidélité intermittente à 
„Moscou. l 

„Dans cette Oukraine orientale Brioukhovétski était presque 
„un souverain. La lointaine suzeraineté de Moscou ne lui pesait 
„guère. C'était en Oukraine mème qu'il se heurtait aux plus 
„grosses dilticult6s. Le peuple, c'est-â-dire les paysans (tous de 
„Condition libre), supportait avec peine la corvée et les redevances 
„qQu'exigeaient de lui les scigneurs kosaks... ; 

„En outre, Méthode, métropolite de Kief, entendait ne dé- 
„pendre ni du tsar, ni du patriarche de Moscou, mais seulement 
„du patriarche de Constantinople. Dans. les idées de ce prélat, 
»„ľOukraine était une nation (la 1667, d-le lorga l): elle devait 
„avoir une Eglise autocéphale, Pour réaliser son idéal, il negocia 
„tantôt avec Dorochenko, l'hetman de l'autre rive, l'homme des 
„Turcs, tantât avec Brioukhovetski, I finit par les rapprocher : Bri- 
„0ukhvetski consentită la réunion d'une nouvelle rada de Gadatch 
„(1668), dix ans après la premiere: on y décida gwil n'y aurait 
„plus qu'une Oukraine, qu'on secouerait le joug de Moscou et 
„qu'on reconnaltrait la suzeraineté du sultan. Comme sanction à 
„ces décisions, deux voievodes du tsar el 120 Moscovites furent 
„égorgés, Puis Dorochenko fit assassiner Brioukhovétscki et re- 
„cueillit le bénéfice de Tunion...* *) > A 

Capitolul respectiv din Histoire Generale, este scris de ace- 
laşi rusolil Louis Léger, traducătorul lui Niederle. Dar iată cum 
apreciază in alt capitol insuşi Rambaud insemnătatea istorică a 
bătăliei dela Poltava, prin care sa pus capăt independenţei 
ukrainene : i T 

„Du méme coup qui abattait Charles XII succombait l'in- 
„dependance de l'Oukraine. Pour I'histoire générale du monde, 
„C'était l'avènement triomphal d'une nouvelle puissance euro- 
„péenne...” **) 

Această novă Mare Putere europeană, care s'a născut după 
bătălia dela Poltava, prin căderea definitivă a Ukrainiei, este 
Rusia, Şi peniru noi Rominii semnilicarea acestui eveniment 
istoric se simbolizează prin faptul că, abia un an după bâtâlia 
dela Poltava, oştirile moscovite năvălesc pentru prima oară pe 
teritoriul Moldovei, 


*) „Histoire gentrale*, vol. IV, p. 660-661. 
+) Op. cit, vol. VI, p. 8%. 


______ DIN CARNETUIL UNUI SOLITAR A 167 


a Oreta 


—— _— 


Dacă viața irämintatā a poporului ukrainean n'ar fi fost de 
ajuns să vădească toată insemnâtatea lui unui superficial, cel pu- 
țin consecințele golului lăsat de dispariția statului ucrainean ar 
fi putut deștenta pe oricine. 

Rezumez : Un popor, care numără astăzi peste 30 de mi- 
lioane de suflete; un popor, care a dus multe secole o Indărăt- 
nică şi eroică luptă pentru existența ființii sale de stat impo- 
triva celor mai mari Puteri ale Orientului european, impotriva 
Ruşilor, Polonejilor şi Turcilor (Tatarilor din Crimea); un popor 
a cărui insemnătate in economia istorici universale se vădeşie 
prin însuşi faptul că, prin infringerea lui, s'a rupt echilibrul euro- 
pean, s'a pecetluit destinul Poloniei, s'a redus glorioasa Suedie la 
vegetarea ei de astăzi, Sa pus inceputul „chestiunii Orientului*, s'a 
născut „testamentul lui Petru cel Mare“, precum şiprin faptul că pe 
umerii poporului romin a căzut sarcina tragică de a stavili expan- 
siunea moscovită, care abia de atunci sa putut iniâțişa In istorie 
ca „colosul dela Nord“; un popor, însitrşit, care, cu toate durerile 
robiei, siișiat în hucăţi, uitat, incit şi numele i-a fost pus la 
index, a ştiut să păstreze conștiința vie a naționalităţii sale, a 
ştiut să creeze o literatură lrumoasă, să dea lumii pe un mare 
poet și, în ultima jumătate de veac, să pornească, din frintura 
lui izolată din Galiţia, o lupiă îndirjilă pentru renașterea lui na- 
țională şi politică, — luptă, care inspăimintă allta pe potentatul 
dela Petersburg, încit năzuința de a strivi focarul de cultură și 
viață politică ukraineană din Galiţia este unul din motivele esen- 
țiale ale groazmcei catastrole, care a căzul azi asupra lumii ; 

Aceasta este Ukraina, despre care d. Take Ionescu nu ştie 
nimic în momentul, In care întrevede bazele lumii de mine... 

Şi, —ctad în Parlamentul ţării romineşti se afirma drep- 
tul de viață al neamului rominesc intreg şi unit,—această 
asociare la cea mai mare minciună și la cel mci mare păcat 
al Rusiei oficiale, prin tăgada dreptului la viață a unui poper 
atit de obidit ca cel ukrainean şi, cel puţin, de două ori mai nu- 
meros decit intreg poporul rominesc, este un simbol care carac- 
terizează de minune intreaga. politică preconizată de d. Take 
Jonescu. 

N'am în vedere numai sentimentalitatea, dar în momentul 
atesta mare de prelacere, ce simț politic și ce putere de pre- 
vedere denolă însuşi faptul de ignorare a chestiunii ukrainiene ? 

O naţiune vie de 30 milioane, nu va putea să fie stirpită 
de pe fața pămintului, oricare ər fi rezultatul războiului de as- 
tăzi. Rusia fiind învinsă, chiar de nu sar renaşte statul ukrai- 
nean, problema,-—pe care o pune simplul fapt că e incă atita forță vie 
în elementele conştiente ale unei mase de 30 de milioane,—nu poate 
fi sustrasă din cimpul de viziune al nici unui om de stat, şi mai 
puţin al unui om de stat romin. lar în cazul triumiului Rusiei, ne- 
cesitatea pentru această (ară de a duce luptă fără preget impo- 
triva unui mare popor, ce nu vrea sa moară, predestină carac- 
terul şi rolul imperiului rus în toată istoria europeană. ŞI, deci, 


CO _______ VIAŢA ROMINEASCA O o > 


— e 


şi mai puţin unui bărbat de stat romin îi este ertat să facă ab- 
stracție de chestiunea ulraineană. 

Printr'o amară ironie a soartei. puţine zile după cuvintarea 
d-lui Take lonescu, găsesc în „L'indépendance Roumaine" din 
25 Decembrie, un manifest reprodus după organul comitetului 
ukrainean, publicat în limba franceză In Lausanne din Elveţia 
neutală, — azilul tuturor luptătorilor pentru libertăţile naţionale, — 
„L'Ukraine“, Dar nu-l mai reproduc. Am dat prea mult loc 
acestei chestiuni, 

Socot însă că această digresiune nu este inutilă peniru a 
lămuri metoda şi procedeele de discuţiune ale d-lui Take lo- 
nescu. Nu e nevoe ca cineva să fie prea mare savant, pentruca 
să ştie tot ce am arătat în rindurile te mai sus, — ajung bune 
studii liceale”) Bine înțeles, la liceul din Chișinău, aceste lucruri 
nu se predau, dar—cu toată conspirația tăcerii şi cu toată opera 
de mistilicare a oficialități ruse, care a putut reuşi să inducă în 
eroare numai pe cei cari mau alt izvor de intormațiuni decit ce- 
tirea ziarelor —nu cred că astăzi in Europa un om de cultură mij- 
locie ar indrăzni să mărturisească în public, ceia ce a avut tăria să 
afirme intr'un parlament un mare bărbat de stat romin ; că nu 
ştie ce este Ukraina. 

Dar veţi vedea că aceasta este metoda de preferință a d-lui 
Take Ionescu, D sa nu ştie ceia ce ştie tuată lumea şi In acelaşi 
timp ştie ceia ce nu ştie nimeni, 

Să trecem dar la analiza argumentării d-sale. 


*) In orice caz dăm aici pentru elevii d-lui N. lorga, spre complec- 
tarea preţioaselor prelegeri ale ilustrului, dar puţin obiectivului lor pr esor, 
o mick. indicație de literatură, care mi pretinde a fi complectă: 


1) In limba franceză, 


Beauplan: „Description de l'Ukraine“, Rouen 1660, (Desigur scriitorul francez 
din veacul XVII n'a putut prevedea că peste mai bine de 250 ani in 
Rominia se va simţi nevoia de a doved existența Ukraine £...) 

Bonmariage: „La Rassie d'Europe“, Bruxelles 1003. 

Aitoff : „Cate de l'extension du peuple ukrainien“, Paris 1906. 

Kostomaroff : „Deux nationalités russes“, Lausanne 1916. 

Koralewski : „La Russic à la fin du XIX siecle“, Paris 1900. 

Leroy-Beaulieu : „L'empire de Tsars*, Paris 1881. 

Rambaud: „La Petite Russie. La Russie épique“. Paris 1876. 

Sembratovytch : „Le Tsarisme et PUkraine“, Paris 1907. 

„Les Ukrainiens et la gmn européenne”, publicat de consiliul național ucrai- 
nean in Jersey City (St. U.), 1915. 


2) In limba engleză. 


Dokutchaew : „The Russian Sppe” Poteidurg 1893. 
Bedwin Sands ; „The Ukraine“, 1914. 
Wallace : „Russia“, London 1912. 3 
Stepankovsky : „The Russian plot“, London 1914. 
Steffen : „Russia Polland and Ukraine“, London 1915. 


. Ea, F 


___ BIN CARNETUL UNUI SOLITAR £ Da 
II. Problema mondială. 


i Cuvintarea d-lui Take lonescu, din punctul de vedere al 
subiectelor tratate, s'ar putea impărți în trei capitole distincte : 
mai Intăiu caracterizarea războiului mondial, determinarea sco- 


3) In limba rusă (traducem în romineşte), 


Academia de Ştiinţi : „Despre abrogarea restrictiunilor in ce pri limba 
a a anti: De 1905, van giant asa 
Antonoviteh s „onvgrali", ieff 1885. 
— și agomanov : „Cintecele istorice ale rului  mic-rus* 
kie asia. gon cele poporului  mic-rus 
Colaboratorii revistei Viaţa Ucrainei : „Ganga şi Bucovina“, Moscova 195. 
Hruschewski : „Istoria poporului ucrainean”, Petersburg 1911, 
Jefimenio : „Istoria poporului ucrainean“, Petersbu 1506 
Russow : „Harta răspindirii poporului ucrainean“, 1905, 
mia = eri a in trecut şi in prezent“ (fără ind, autorului), Peters- 
urg x 
„Chestiunea ucraineană“ (fără ind. autorului), Petersburg 1915. 


4) In limba germană. 


Engel : „Geschichte der Ukraine“, Halle 1798 (Neamţul din veacul XVIII n'a 
lost mai fericit decit tovarășul său francez din veacul XVII 1...) 
Andree: „Die Ruthenen”, 1870. 
Bodensted! : „Die poetische Ukraine“, Frankfurt a. M, 1845. 
Hrusčhewschyi: „Geschichte d. ukrainischen Volkes“, Leipzig 1905. 
— : „Die ukrainische Frage“, Wien 1915. 
Melnik + „Russen ueber Russland“, Frankfurt a. M, 1006. 
Rudnpckyi : Ukraina und die Ukrainer*, Berlin 1915. 
— i „Ukraina. Land und Volk", Wien 1916, 
Stochyi-Gartner : „Grammatik d, ukr. Sprache“, Wien 1913, 
Tomaschiwscky : Die weltpolitische Beteutung Galiziens*, Mânchen 1915. 
Pulny : „Ukraine und ihre internationale Bedeutung“, Wien 1915. 


5) In limba ucraineană. 


Intru cit cei cari cunosc limba ucraineană n'au nevae de altă dovadă de 
existenţa ukrainei, dau aici numai enumerarea autorilor lor mai princi- 
pali asupra chestiunei : 

Drahomanow, Hrusehewschyi, lefremow, Tontaschewski, Wetyischio, 
Wowk, Kostomarow, Rudnyckyi, Cegersky, etc. etc. 


6) Publicațiuni periodice. 


La Revne Ukrainienne (lunar), Lausanne, 

L'Ukraine (săptâminal), A 

Ukrainische Rundschau (lunar, apare din 1906), Wien. 

Ruthenische Revue, Wien (1903—1905). 

Ukranische Nachrichten (săptăminal), Wien. 

Viața Ucrainei (in rusește, lunar, apare din 1912, dar s'a suspendat dela inct- 
putul războiului) Moscova s 


In limba ucraineană apar nenumărate periodice; se pot recomanda 
mai ERE asigra praene Societăței ce poartă numele marelui poet „Şevcen- 
Tg, au apărut defa 189i pănă astă-zi aproape 200 volume). 
N. B. Am lăsatiao parte toate scrierile generale de istorie și de ge- 
afie, in cari de asemeni se pot găsi date prețioase asupra Ucrainei, de 
pildă, in Récius. 


TET a DP mm aia a Pai t BEENA T AD T 
EAEE TES AS OA i E AE 


| 
170 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


purilor urmărite și a rolului diferiților beligeranţi ; în al doilea 
rind, — directiva Rominiei, chestiunea naţională şi câile pentru 
realizarea idealului național ; şi, In sfirșit, reabilitarea politicii 
ruseşti, negarea „primejdiei dela Nord",—iîn această parte ora- 
torul mai cu seamă combate argumentele ce au lost aduse de 
subsemnatul, 

Ceia ce caracterizează insă discursul d-lui Take lonescu, 
este faptul că d-sa pare că nu caută să lege mai intim aceste trei 
părți ale cuvintării sale, folosindu-se de firul roşal chestiunii na- 
ționale ; nu caută în primul rind să afirme idealul naţional şi, 
in imprejurările acestui războiu, să cerceteze numai calea cea 
mai bună spre desăvirşita lui realizare, ci subordonează parcă 
această problemă apologiei Quadruplei Inţelegeri şi mai cu 
seamă a Imperiului rus, cu toate exploziunile oratorice care 
ne orbesc prin strălucirea lor ori de cite-ori se atinge problema 
Ardealului, 

De alilel, aceasta este o consecință logică, izvorită din 
insăși concepția d-sale asupra cauzelor războiului mondial. 

Cum, se întreabă oratoru! nostru, Franţa luptă numai pentru 
provinciile pierdute ? Anglia nu vrea decit să distrugă puterea navală 
germană ? Matia năzueşte numai la Trentino ? Scopuri egoiste ?.., 
„Nu, domnilor. O asemenea vedere a lucrurilor este prea in- 
„gustă, ca să fie adevărată. Pentruca să primească atitea po- 
„poare jerilele pe care le primesc, cu atita hotărtre, cu atita voc- 
„bună şi cu atita determinare, să nu inceteze decit odată cu 
„Victoria, cu acea victorie care striveşte pe adversari, trebue să 
„fie dedesubt ceva mai adinc care să răscolească sufletele lor : 
„trebue să fie altceva decit o chestiune de colonii, decit o ches- 
„tune de concurenţă comercială, decit chestiunea a 14 mii de 
„kilometri în Alsacia şi Lorena !* 

Si dacă toată lumea nu se războește cu atita înverşunare 
din motive egoiste, atunci ințelegeţi câ nu şade frumos nici 
Rominiei să afirme cu prea multă ostentaţie interesul său egoist, 
— interesul național! 

Dar, pentruca să facă această afirmaţie, d. Take lonescu 
aruncă cu un singur gest peste bord toată Istoria omenirii. 
Pentrucă această Istorie ne învaţă că, dacă în toate războaele de 
- până acuma  beligeranții adesea se complac să invoace dezin- 
teresarea lor desăvirşită, dreptatea nepribănită a cauzei, și alte 
idealuri inalte, in realitate nici un râzboiu n'a fost pornit 
decit din interesul statului care l-a intreprins. Aceasta este ade- 
vārat, incepind dela ultimul războiu mare,—cel ruso-japonez, — 
în care Rusia şi Japonia invocau ca pretext independența Coreei 
şi suveranitatea jignită a Chinei, dar luptau fn realitate pentru 
interesele lor, foarte inguste, de stat, — şi până la cele dintâi 
războae cunoscute, din zorile istoriei, purtate de Egipt sau de ve- 
chile despoţii orientale, 

Un popor nu luptă, şi nici nu are dreptul să lupte, decit 
pentru interesele lui, pentru libertatea lui, pentru mărirea lui, 


> fă a a ÎN ÎL > 13 d "Te E ȘT PV VP. ve 


4 - 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 17r 


pentru prosperitatea lui, pentru înălțarea lui. 

In ce priveşte războiul actual, pentruce trece d. Take lo- 
nescu cu atita desinvoltură asupra acelui „sacru egoism*, pe 
care înşişi Italienii l-au mărturisit, şi pentruce vrea numaidecit 
să-i substitue alte scopuri, cari sint în atit de vădită contrazicere 
cu revendicarea litoralului slav al Daimaţiei ? 


lar Anglia ? In zadar a fost ea cunoscută secole în Isiorie- 


ca „pertidul Albion“? Şi ce deosebire se poate găsi în acest 
războiu al Angliei şi între acele pe care ea le-a purtat pe 
rind, pentruca să distrugă puterea navală a Spaniei, a Olandei, 
a Franţei ? Nu vedem mârturisirea Angliei însăşi în tratativele 
duse cu Germania, înainte de războiu, prin ministrul Haldane, 
relativ la reducerea construcţiilor navale? Crede d. Take 
lonescu că dacă aceste tratative ar fi izbutit, af mai fi pornit 
Anglia războiul ? 

Franţa ? De sigur, nu e o naţiune mai generoasă in Eu- 
ropa. „Dar a dus şi ea atitea răzhoae de cucerire, —destul să 
amintim pe Ludovic XIV şi pe Napoleon |! In ce priveșie răz- 
boiul de fațä, este el aşa de străin de propaganda „revanşei“ 
care a lost dusă 44 de ani, cu atita energie şi entuziasm, pen- 
truca d. Take lonescu să vorbească astăzi cu atita dispreț de 
cele I4 mii de kilometri ai Alsaciei şi Lorenei (in treacăt fie 
zis, provincii cucerite) ? 

Cum un bărtai de stat, care vrea să judece situația creată 
de războiul mondial, poate să facă abstracţie de aceste fapte 
pozitive ? 

D. Take lonescu nu poate invoca măcar hotărirea dea 
duce războiul până la „victoria care striveşte pe adversar“, 
fiindcă, de curind, şi in Parlamentul englez şi in cel francez, 
declarații guvernamentale au redus această hotărire la proporții 
mult mai modeste. 

A! Războiul acesta, va duce de sigur, independent de voința 
beligeranților, la rezultate cari vor trece peste scopurile urmă- 
rite de ei! Aceasta ce o fatalitate legată de toate actele ome- 
neşii. Un „barbar teuton* a creat chiaro teorie specială a 
„heterogoniei scopurilor*, după care în viață şi în Istorie adesea 
rezultatele obținute se deosebesc foarte mult de scopurile ur- 
mărite, De aceia contemporanii rar iși pot da seama de toate 
consecințele unui eveniment istoric. 

Dar, pentruca să putem prevedea toate consecințele răz- 


boiului mondial, toată retorica guvernelor interesate asupra no- 


bleţei scopurilor urmărite nu ajunge, Se cere o analiză rece a 
situaţiilor, a forțelor sociale în luptă, a diferitelor contingențe 
istorice,—analiză pe care d. Take lonescu n'a făcut-o și pe care 
noi vom incerca s'o facem, A 

De-ocamdată, să cercetăm cari sint, după d. Take lo-: 
nescu, motivele cari au provocat acest cataclism unic in Istoria. 
omenirii, dacă nu interesele necompatibile ale beligeranţilor, 


Adi 


172 r VIAȚA ROMINEASCĂ 


Strālucitul orator ne spune, într'o formă impecabilă, care este 
adevărala bază a acestui războiu, 
„Este cea din urmă luptă pe care o dau forțele reacţiunii 
„În contra principiului suveranităţii naţionale, în relaţiile din- 
„Năuntru şi In cele din afară (Aplauze prelungite)... Dela revo- 
„luția franceză se ivise doua noui dogme in viaţa omenirii: 
„una era suveranitatea națională in viaţa internă a tuturor stä- 
„telor ; cealaliă, aceiaşi suveranitate în relaţiile internaționale. 
„„„Acest principiu al suveranității naţionale duce drept la scă- 
„Herea puterii monarhice incă In formà medievală, duce drept, 
„la desființarea Austriei, — conglomerat de diferite popoare, fără 
„altă legătură intre ele decit monarhia... 
„Dar pe lingă principiul acesta al suveranității naționale, 
„mai era ceva care face progrese în Europa, Ne place sau nu 
„ne place, cum am ascunde-o ? Teoria indreptării stării mate- 


„riale a celor mai mulți prin satisfacerea cit mai mare, prin: 


„Indestularea citor mai mulți din cit mai multe bunuri pămintești. 

„Această teorie era, d-lor, In creştere pretutindeni, Era 
măerul care se respira de toţi, de urii cu plăcere, de alții făra 
„plăcere, dar primit de toata lumea, 

„In fața acestei mișcări a lumii noi, care ne-ar fi dus 
„dacă nu la isprăvirea definitivă a războiului, dar de sigur, 
ati-lor, la păci îndelungate, la îmbunătățirea relaţiilor dintre 
„popoare, la acea epocă care se numește utopie, dar în care 
„trebue să crezi, pentrucă trebue să ai totdeauna un cer mai 
„albastru, spre care să te ridici din neputința omenească, 
„(Aplauze)“, 

Aşa dar, războiul acesta inseamnă lupta impotriva reacţiunii 
pentru principiul de suveranitate națională și... pentru „utopia“ 
revendicărilor sociale ale mulţimii! .. 

Pentruca să poată pune astfel problema, d. Take Ionescu 
pentru moment aruncă un väl pudic asupra autocrației mosco- 
vite, care se intinde dela țărmurile Balticei până la Oceanul 
Pacific, şi pune mai cu seamă față In faţă cele „trei democrații“ 
apusene şi „monarhiile medievale“, al căror prinos peniru opera 
civilizației omenești, chiar în ce privește Germania, îl reduce 
la „un nimica tot". Despre Austria nici nu mai e vorbă: „Ce 
„Nu aș da să-mi arăte cineva binele pe care l-afăcut vreodată 
„această monarhie! (Aplauze)“... 

Chiar în această „combinaţie“ se pot spune multe, N'are, 
de pilda, Anglia păcate in ce priveşte „principiul de suverani- 
tate naţională“ ? D. Take lonescu, iarăşi după procedeul d-sale 
obicinuit, închide ochii asupra Istoriei seculare a strădaniilor 
Irlandei, abia încheiată in momentul izbucnirii războiului printr'o 
lege, care şi aceia a rămas suspendată; uită tragedia singeroasă 
a Transvaalului, totuşi att de recentă; trece cu vederea ipo- 
crizia protectoratului egiptean şi dominațiunea feroce din India. 
Nu mai vorbesc despre celebrul „războiu al opiului”. şi atitea 
“Și atitea păcate englezeşti, Nu vrea să ştie nu numai de aven- 


EI Gt az SETUL si A a a 
AF i h d . 


DIN CARNETUL UNUI SOLNAR A., 


tura marocană ce se poate imputa Franței, dar nici chiar de războiul 
de eri al haliei in Tripolitania şi de revendicările ei de astăzi in 
Dalmația, Şi doar toate aceste sint păcate împotriva principiului 


„de suveranitate naţională,... 


Mai mult, Razboiul actual poate nici n'ar fi izbucnit dacă 
Puterile apusene nu practicau cu. atita devergondaj şi exclusi- 
vism „principiul de suveranitate naţională* pe spinarea popula- 
țiilor de pe toate continentele, incit Germanii, popor de 
70 de milioane, cu drept cuvint ar fi putut spure : una din două, 
—ori nu împărțiți pâmiatul intre voi, lăsați porţile deschise 
pentru competiţiunea liberă între toți; ori, dacă faceți impărțeală, 
cu ce drept ne puteţi exclude dela ca? 

În comparație cu această lichidare a rotundului pămintesc, 
ce cuceriri se pot imputa Germaniei ? Alsacia şi Lorena, Schles- 
wigul, Posenul ? Dar aci se pot cel puţin invoca circumstanţe 
atenuante : o însemnată populație germană in aceste provincii 
și vechile drepturi istorice. Cele trei sau patru milioane de ele- 
mente străine, față de massa populației imperiului german, abia 
dacă pot să-i atingă caracterul de stat național, în cea mai de- 
plină accepţiune a cuvintului. Poate fi aici vre-o comparație cu 
sutele de milioane de supuşi străini ai Puterilor apusene, și mai 
cu seamă ai Angliei, de cele mai deosebite rase, naționalități, 
caractere antropologice şi grade de cultură ? 

Dar unde metoda d-lui Take Ionescu întrece orice limită, 
e cind incearcă să reducă, în interesul cauzei, prinosul Germa- 
niei la tezaurul comun al civilizaţiei omeneşti 3 

Citez întreg pasagiul, care de sigur va râminea ca un mo- 
nument, şi trebue să rămină, fiindcă e caracteristic pentru nivelul 
discuțiumlor parlamentare, — și chiar pentru nivelul cultural din 
zilele noastre : 

„Este vre-vna din ipotezele care formează baza Şi poezia 
„Științei, este vreuna din descoperirile pe care s'a intemeiat 
„tot progresul lumii moderne, progresul material, este vreuna 
„tin ideile care au inlAcârat omenirea, este vre una din creațiu- 
„nile artei care s'ar pierde dacă am șterge aportul german ? 
„Nu, d lor, ar râminea intaclă bogâţia omeneasca, —de sgur mai 
„redusă, dar nu mai sărăcită, întreagă ar răminea. (Aplauze pre- 
„lunțrite )*... 

Cum? N'ar f nici un gol in istoria Ştiinţei, daca n'ar f 
existat un Keppler? N'ar fi lăsat nici un gol dispariția lui 
Kant sau a lui Goethe, a lui Beeihowen ? Multe nume poate 
pune d. Take lonescu alături de Keppler, în istoria Ştiinţei ? Pe 
cine va pune d-sa in rind cu Goethe, în alară de Shakespeare, 
Dante şi Homer, în istoria universală a Literaturii ? Şi ce tóva- 
răş ti va găsi In istoria Filozofiei, lui Kant,—atară doar de Aris- 
totel ?...—Dar in domeniul muzicei Beethowen rămine singur, 
geniu de care nici pe departe nu se poate apropia, decit doar 
tot germanul Richard Wagner... Și d. Take lonescu ti „șterge“ 
din istoria culturii omeneşti l.. 


La 


PT 


y 


124 © | WIATA ROMINEASCĂ 


Nu mai vorbesc despre cei in viață, —de un matematician 
ca Planck, despre care un H. Poincaré spune c'a răstur- 
inat munca întregului secol din urmă în sfera Şiiinţii sale, un 
Roentgen, al cărui nume va răminea legat de revoluţia în 
concepția Fizicei, ca şi a lui Ostwald In istoria Chimiei, un 
Wundt, creatorul Psihologiei moderne,—şi numele lor e legiune. 

Să trecem asupra mişcării filosofice din ultimele decenii din 
Germania, — unică în felul ei,—carte cu șapte peceţi peniru cei 
mai mulți dintre intelectualii noştri... 

Chiar intreaga Filozofie modernă a dreptului naţional. atit 
de scump d-lui Take lonescu, n'a găsit o expresiune mai pu- 
ternică decit în germanul Fichte. Ce „sărăcită * ar mai lì lumea, 
dacă operația chirurgicală visată de  intrepidul orator din 
Camera romină ar putea fi realizată! 

Aproape tot aşa de exiraordinară e întrepiditatea d-lui 
Take lonescu, cind, vorbind de „utopia* revendicărilor sociale, 
crede că din acest punct de vedere poate micşora Germania. 

Germania lui Karl Marx şi Friedrich Engels, profeții pro- 
letariatului de pretutindeni; Germania celor aproape patru mili- 
oane de alegători socialiști, reprezentați de cea mai numeroasă 
fracțiune parlamentară a muncitorimii din lume,— 110 deputați; 
Germania socialismului de catedră şi a socialismului de stal; 
Germania impăratului careia i se datoreşie cel dintăiu congres in- 
ternaționa! pentru legislaţia socială, adunat la Berlin in 1890, 
Sub preşidenţia ministrului german de Industrie şi Comerţ, ba- 
ronul de Berlepsch; — în siirşit Germania, care cea dintâi a 
introdus şi In legislaţia sa pozitivă măsuri largi de protecțiune 
a muncii şi sistemul de asigurare a muncitorilor... 

in adevăr, şi răbdarea tribunei romine ar trebui să aibă o 
margine. 3 

Chiar cu metoda d-lui Take Ionescu, numai o imaginație, 
care rupe orice legătură cu realitatea, poate duce la astfel de 
judecata. 

Germania, ca „tip de monarhie medievală“ ? 

De sigur, regimul constituțional din Germania n'a ajuns la 
desvoltarea pe care o are în Franţa sau în Anglia; dar deose- 
birea dintre ca, şi chiar şi Austria, şi acele state inaintaşe din 
Apus, este numai o deosebire de grad,- şi evoluția lor normală nu 
lasă Indoială. Dar cind această deosebire de grad,—faţă de Ger- 
mania şi de Austria, țări cu sulragiul universal, față mai cu seamă 
de Germania, In care, cel puţin în unele state pariiculare, regi- 
mal constituțional poate să fie comparat chiar şi cu modelele 
lui din Apus, şi In cele mai înapoiate e tot mai superior decit 
în Rominia, —cind această deosebire de grad inspiră d-lui Take 
lonescu ideia cruciadei mondiale impotriva Germaniei,— d-lui 
Take lonescu care s'a opus o viață întreagă chiar celor mai 
modeste revendicări pentru lărgirea sulragiului popular, d-lui Take 
Ionescu care atlta vreme a făcut, aici la noi, paradă de duşmănie 


__DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 175 


mD 


ireductibilă Impotriva socialismului : — atunci nu ne rămine in 
adevăr decit sä ridicăm scara... 

Până aci d. Take lonescu sa indărătnicit să nu știe ceia ce 

ştie toată lumea, 
a, Dar cind, la această cruciadă, dusă Impotriva „monarhiilor 
medievale“ ale Austriei şi Germanici, pentru suveranitatea 
națională și „utopia“ revendicărilor sociale, d-sa asociază Impe- 
riul Tarilor, e vădit că aci d-sa ştie ceia ce nu știe nimeni. 

L.ămurind problema războiului mondial, ca ultima luptă a 
reacţiunii europene impotriva principiului de suveranitate națio- 
nală şi a revendicărilor sociale, d, Take lonescu desigur este 
singurul om de stat de pe toată suprafața globului pămintesc, care, 
între fortele ce luptă pentru democraţie şi pentru dreptatea so- 
cială, descopere şi neslirşita Impaărăţie a Ţarilor. 

Şi știți pentruce ? 

Pentrucă, — cităm textual; „s'a intimplat ceva în Europa, 
„d-lor. S'a inlimpial un noroc mare: că pe tronul celeilalte ţări, 
„care şi ea (adică pe lingă Germania şi Austria !) este o autocrație, 
„in care yoinţa unui om hotărăște despre toate, venise un visător... 
„A venit un Nicolae II, care propusese ce? Limitarea arma- 
„mentelor, adică impuţinarea suferinții omenirii, adică un pas 
„înainte spre o epocă de dreptate”... 

Avintul oratoric se impiedică puţin, e adevărat, de -„gtrba- 
„Ciul rusesc, care loveşte şi pe Ruși și pe Poloni, fiindcă așa 
„e starca internă a imperiului rus", 

Insă ne linişteşte imediat : 

„Se va indrepta cu vremea, desigur, Nu trebue să fii un 
„mare filozof ca să-ţi dai seamă că este un semn al vremilor ca 
„ăutocraţia orientală să stea aliată cu cele trei democraţii din 
„occident și că In această alianţă, din acest războiu cu cealaltă 
„reacțiune, ese cea mai mare speranță pentru triumful ideilor 
„celor noi şi în marea împărăție a țarului (Aplauze pe bâncile 
„mMinorității)* !,.. 

In altă parte alām că această vremea triumfului democra- 
ției in Rusia a şi venit, căci, după ce aminteşte rolul ei de „jan- 
darm al reacţiunii“ europene, neintrecutul nostru orator ne asigură: 

„Acele vremuri au trecut, Renaşterea noastră este defini- 
„livă. Jandarmi ai reacţiunii s'au făcut alţii“ L. 

Bine că cel puțin aici stenograma nu mai înregistrează 
„aplauzele prelungite“... 

Şi atita tot, — pentru a justifica chemarea „girbaciului* din 
Rusia ca să participe la așezarea lumii de mine pe temeliile su- 
veranilății naționale şi ale dreplăţii sociale! 

Mărturisesc că mi se lasă brațele în jos, auzind astfel de 
lucruri. 

E destul de greu să discuţi cu un om care ar tăgădui, de 
pildă, existența Berlinului. Dar poţi cel puţin aduce v hartă, 
îngrijindu-te ca să nu fie o ediție nemţească. Insă ce discuție 
ar fi posibilă cu un om, care ar declara intro bună dimineaţă, 


PR N 


176 VIAŢA ROMĪNEASCA 


că a apărut o nouă forţă progresistă în istoria universală, în Al- 
ganistan sau in Senegal, fiindcă emirul din Afganistan şi sul- 
tanul din Senegal sint oameni biinzi, şi Senegalejii se luptă pe 
cimpiile Flandrei, iar Aiganii sint gata să între în solda An- 
gliei, şi că deci legătura aceasta cu cele două democraţii apusene, 
ete., etc?,. Şi încă! Senegalul şi Alganul nu consiitue o impă- 
răție milenară, care se intinde peste a şasea parte a globului, 
cu o populaţie de 170 milioane. 

Totuşi, acest fel de discuţii ni sint impuse de elocvența ne- 
comparabilă a unui şel de panid din Rominia, 

In primul rind sare in ochi discreția, cu care d. Take 
Ionescu trece sub tăcere aportul Rusiei In civilizația co- 
mună- Pentru d-sa aportul Germaniei este aşa de puțin insem- 
nat, încit poate să fie „șters“, fără ca să lie băgat în seamă. 

Şi lupta este dată între barbarie şi civilizație, nu-i aşa ? 
Şi faţă de barbaria germană, care sint titlurile Rusiei ? 

Un rus de geniu, Turghenev, in cunoscuta lui nuvelă „Ape 
de primăvară“, face pe eroul său să spună (citez din memorie) : 

„Dacă s'ar deschide o prăpastie, care ar izola pe veci Ru- 
„Sia de restul omenirii, lumea ar simţi numai o ușurare. Ar dis- 
„pare o grijă, dar comorile culturii ar râminea neatinse“, 

Desigur in forma aceasta categorică gindul eroului din 
pâpe de primăvară” nu este justificat. Dovada e Insuşi autorul 
nuvelei, 

Dar, în orice caz, Rusia, care à trăit până la Pelru cel 
Mare in aiară de sfera civilizaţiei europene, şi de alunci numai 
de vre-o două sute de ani abia dacă se poate tiri pe cârarea bä- 
tuiă de țările iînaintaşe, cum poate fi ea socotită ca reprezen- 
tantă a civilizaţiei intrun conflict cu Germania ? 

Auguste Comte, după ce ingira cele cinci mari naţiuni, care 
alcătuesc „sinergia europeană”, și cărora li se datorește toata ci- 
vilizaţia umană : Franţa, Germania, Anglia, italia şi Spania, — 
cind incearcă să clasifice după tipul acestor mari națiuni şi pe ce- 
lelalte popoare ale Europei, mai puţin Insemnăte în istoria ci- 
vilizaţiei, pune hotarul expres la granițele Poloniri, excluzind cu 
totul pe Rusia din cooperarea pentru civilizația universală, 

Exagerează şi marele cugetâtor francez, lie! Dar, desigur, 
numai in Camera romina se poate învăța că tezaurul civiliza- 
tici poate fi apărat de imensitatea semiaziătică a Moscoviei im- 
potriva Germaniei. Cum ? Poporul german, cure, drla căderea im- 
periuiui roman de apus a pus mina la toată plămâdeala lumii 
răsărite din tuinile acelui imperiu ? Cind sinele lui a dat viaţă 
nouă tuturor trunchiurilor răzlețire ale acelui corp imens căzut in 
decompoziţie ; cind mulțumită acestui „apori*, celui mai preţios 
dintre toate, s'au putut naşte înseşi celelalte naţiuni din „siner- 
gia europeană“: şi Franța, şi Anglia, şi Halia, şi Spania; 
cind astăzi nu este o singură ramură de cunoştinți omeneşti, în 
Iruntea căreia să nu găsiți cel puţin un nume sâu două de mari 

"Săvanţi germani; cind filozofia lor se ridică triumtâtoare deasup- 


s-ra w a e d D a AI PE ESE? BE ESELS NN AER a 


DIN CARNETUL UNUI ȘOLITAR È 177 
ra intregei gindiri a omenirii; cind tehnica Germaniei a revolu- 
ționat toate mijloacele de producție ; cind legislația ei socială, 
cum am arătat mai sus, serveşte de modei tuturor, cînd doctri- 
na conducătorilor muncitorimii germane a cucerit proletariatul 
din lumea întreagă: — acest popor e „barbar“ ?... lar în fața 
acestei barbarii tocmai căzâăcimea moscovită poate avea che- 
marea să-şi rupă lăncile -în onoarea civilizaţiei ?,. 

Pentruca să poată susține o astfel de teză, chiar în faţa ad- 
miratorilor d-sale celor mai puţini pretenţicşi, d. Take Ionescu 
spune că Rusia este „şi ea* cealaltă autocraţie față de imperiul 
german, în care „un om poate să spună: voința mea este legea 
supremă” şi față de Austria, un stat „Incă în forma medievala“, 
„un conglomerat de popoare fară aha legătură inire ele decit 
„monarhia, monarchia după ideia cea veche. că nu naţiunile işi 
„aleg dinastiile, ci dinastia crează națiunea“, 

Desigur şi in Germania, şi în Austria dinastiile sint tari, 
desigur din punctul de vedere al idealului democratic viaţa lor 
publică prezintă multe scăderi,—nu sint cu omul, care în intere- 
sul cauzei să fiu în stare să spun, că idealul meu politie e re 
alizat în Germania sau in Austria. Dar și Germania şi Austria pro- 
priu-zisă sint, repet, țări de sufragiu universal. Germania este 
imperiu federal, lormă de stat care este compatibilă cu cea mai 
libera desvoltare a tuturor particularităților şi a tuturor interese- 
lor, şi năzuinţelor celor mai variate din diversele regiuni. Chiar 
in Austria diferitele provincii au dietele lor. In ultima jumătate 
de veac dileritele naţionalităţi din monarhia Habsburgică au putut 
duce, adesea cu succes, lupta pentru emanciparea lor,— destul să 
amintim pe Cehi, Poloneji, Ukraineni, cari au putut renaşte şi du- 
ce la inflorire cultura lor națională. In orice caz ambele imperii sint 
state constituționale în care lupta politică, jocul normal al forțelor 
politice şi sociale duc fatal instituţiunile politice independent de 
bună voinţa monarhilor, pe aceiaşi cale de evoluţie, pe care au siră- 
bătut-o şi demaocrațiile apusene. Nu trebue să uităm că şi prima 
„chartă* constituțională a Franţei datează de abia 100 de ani; 
constituțiile din Spania şi din haha sint şi mai recente. In fața 
acestor organisme politice, oricit de aspru le-am judeca, ce ne 
poate infaţişa imperiul de Nord? 

Austria, conglomerat de popoare, îără altă legătură decit 
monarhia ? Dar Rusia ? Cu toate cele „00 de limbi” din sinul er, 
ea nu vrea să recunoască măcar existența popoarelor, pe care le 
zugrumă. Poloni, Ukraineni şi Romini sint şi în Rusia şi în A- 
ustria. Se poate compara soarta lor? 

In Germania împăratul a «cris odată, pe o fotografie a lui: 
„voluntas regis suprema lex*,—cel mult o butadă, care a și lost 
primită în Germania cum se cuvenea, Dar, repet, în Rusia ? Umbra 
Dumei ? Nici d. Take Ionescu n'a avut curajul s'o ia In serios, 
iar un prim ministru rus nu s'a sfiit să arunce în fața deputa- 
ților cuvintele : „Slava Domnului, noi nu avem Constituţie”. 

Țarul Nicolae o fi un visător 2 Să fie! Dar propunerea de 

12 


178 VIATA ROMINEASCĂ 


dezarmare făcută de el n'a dat nici un rezultat, nu pentrucă s'ar 
fi opus Germania, ci pentrucă propunerea de dezarmare, venită 
dela autòcrație, şi adevărată autocraţie de astă dată, n'a fost lu- 
atá, și nici n'a putut să fie luată de nimeni In serios. Un soci- 
alist englez a spus odată că dezarmarea generală, cit timp 
există un regim autocratic in Rusia, e o utopie, fiindcă ca ar 
duce in realitate numai la dezarmarea acelor state, in care pen- 
tru budget şi armamenie se cere colaborarea parlamentelor, şi 
astlel e nevoe de un mecanism greoiu care cere multă vreme. Pe 
cind intro ţară ca Rusia, nu numai un decret imperial, dar chiar 
o simplă circulară ministerială poate oricind lăsa In atribuțiunile 
Dumei numai dreptul de a discuta furnitura de lemne pentru 
şcoli secundare, cum s'a şi intimplat într'o sesiune a Dumei. Ast- 
fel intrun moment dat lumea ar fi putut să fie surprinsă de mari 
pregătiri militare, făcute în taină. Chiar istoria războiului acesta 
este caracterizată printr'o mobilizare inceputa în provinciile ori- 
entale ale impenului, cel puţin cu trei luni inainte de războiu,— 
lucru care s'a allat numai din faptul că, intre primele oştiri ce-au 
invadat în Prusia orientală, s'au constatat și corpurile din Sibe- 
na, pentru a căror mobilizare şi „concentrare se cer minimum 
trei luni de zile, 

Şi cind un vis poate prezenta astfel de avantaje visă- 
torului, mai bine să nu-l punem la activul imperiului rus, 

Nu-mi voiu permite de altfel să discut insuşirile sulieteşti ale 
țarului Nicolae. Este cu desăvirşire inutil. Istoria cunoaşte mulți 
autocrați blinzi şi cu mari daruri sufieteşit, incepind cu Dariu al 
Persiei, dar niciodată aceste insușiri n'u dus la democratizarea 
țărilor lor. Dimpotrivă adesea tocmai ele au dus la întărirea des- 
potismului. 

Cunoscutul istoric al constituției engleze, Edward A, Fre- 
eman, explică absolutismul regalității franceze tocmai prin virtu- 
țile vechilor regi ai Franţei, iar libertăţile engleze prin ticăloşia 
regilor Angliei. 

„Așa, de pildă, spune el, „slintul Ludovic a lost drept şi 
„Pios, om care niciodată nu sa abătut din cărarea dreptăţii... 
„Sub guvernarea lui dreaptă n'a putut să fie nici un motiv pen- 
„tru revoltă şi ură... Ia Anglia dimpotrivă noi am blestemat pe 
„Vremuri o sene de regi detestabili... Noi am avut regi In piep- 
„tul cărora nu licărea nici o scintee de sentimente engleze, dar 
„ale câror nebunii și incurcături au îngăduit părinților noştri de 
„a cuceri libertatea lor.. Tirania stăpinilor noștri angevini a 
făcut să se ridice libertatea engleză din mormîntul ei vre- 
„melnic. Dacă Richard, dacă loan și Henric ar fi fost regi buni, 
„ca Alfred și sfintul Ludovic, atunci cirja lui Langton şi spada 
„lui Fitz Walter n'ar îi scinteiat niciodată inaintea baronilor şi 


*) Citez după traducerea franceză: Edward A. Freeman-— „Le dévelop- 


pement de la ion se depuis lest y 
qu'à nos jours“ Paris, e Ph & Cenie 187, pa Aa plus reculés jus 


a re i’ -oade iiti EI RAY] ET ror PE p PALS T YN o ai cae d i T W La <a Au 
` á 


Lă PE Se 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 179 


Acest adevăr că cel mai „Harun al Raşid” dintre autocraţi nu 
prezintă nici o garanție pentru democratizarea statului dominat 
de el, mă dispensează dea cerceta cum ar fi compatibilă icoana, 
pe care vrea să ne-o sugereze d. Take lonescu, cu soarta re- 
alā a popoarelor din Rusia, sub domnia deja destul de lungă a 
împăratului Nicolae II,—şi chiar cu a poporului dominant al 
„Ruşilor mari“, 

Alianța cu cele trei democraţii va duce la renovarea Ru- 
siei ? Dar alianța Rusiei cu cea mai democratică republică din 
lume datează de un sfert de veac. S'a resimțit aceasta alianță 
măcar asupra soartei Finlandei sau a Poloniei, pentrucasă nu 
mai evoc Ukraina sau Basarabia, cari supără pe d, Take lo- 
nescu? Şi poate şeful conservatorilor-lemocrați să citeze in toată 
istoria lumii un singur exemplu cind ahanța unei autocrații pu- 
ternice cu o altă țară, oricit de înaintată, a avut vre-o Inriurire 
asupra constituției sale interne? Mai cu seamă cind această 
alianţă este tot atita de necesară uncia cit şi celeilalte din părţile 
contractante ? 

A! Victoria in războiul acesta sint ya îndemua pe auto- 
cratul tuturor Rusilor să dea libertate popoarelor sale! N'am 
nevoe să amintesc cum, chiar în timpul războiului, s'au resimţit 
efectele lui, nu numai asupra populaţiunilor din Polonia sau din 
Galiţia, dar chiar față de Duma imperială. 

Mă mărginesc iarăşi să intreb pe ilustrul nostru bărbat de 
stat, dacă cunoaşte In istorie un singur caz, cind o autocraţie 
biruitoare, mulţumită victoriei repurtate asupra dușmanului din 
afară, s'ar fi transformat intr'o democraţie ? 

Istoria dimpotrivă cunoaște nenumărate pilde, cind o des- 
poţie recurge anume la mijlocul clasic al „diversiunii în afară“, 
spre a-și intări temeliile. 

Istoria recentă a Rusiei este foarte elocventă în această 
privință. Rusia intrintă în Crimeea a introdus oarecare autono- 
mie locala, a redus asprimile cenzurii, a reformat organizaţia 
judecătorească medievală, etc... 

Rusia biruitoare in războiul din 1877 a inceput să reducă 
treptat toate aceste concesiuni făcute spiritului modern. 

Rusia bătută in Extremul Orient, a făcut cu putință măcar 
stinjenirea acestui curent de reacțiune, și poporul rus sa putut 
bucura măcar de umbra unui regim reprezentativ, 

Cu ce drept ne-am putea aștepta ca de astădată să sein- 
timple ceia ce pănă acum nu s'a intimplat niciodată nici in Ru- 
sia, nici aiurea ? (D. C. Diamandy, pentru a caracteriza atitudinea 
democraţiei ruse, a citat in Cameră pe revoluționarii stabiliţi de 30 
ani în străinătate şi identificaţi demult cu țările cari le-au dat ospi- 
talitate ; d-sa a uitat însă pe deputații socialişti din Dumă de- 
portați in Siberia, tocmai pentrucă au îndrăznit să afirme cu ho- 
târire că victoria Rusiei va Intări despotismul)... > 

Prin ce prestidigitație, dar, a putut d. Take lonescu să ne 
intfățişeze un triumf al imperiului moscovit asupra Germaniei ca 


- d ane 


-180 VIAŢA ROMINEASCĂ 

———————_ 000 POMII S 
o chezâşie pentru renovarea lumii? Un triumf al „Rirbaciului* 
moscovit ca un triumi al civilizației, ca un triumi al suverani: 
tății naționale şi al dreptăţii sociale ? 

Pumnul de fier al Germaniei? 

Primejdia militarismului şi a hegemoniei germane,— aceasta 
este formula care e menită să acopere lantasmagoria rolu- 
lui civilizator al Rusiei, 

Dar cită vreme, pentru rezolvirea conflictelor internaționale, 
un stat nu se poate bizui decit pe propria sa putere armată, un 
om de guvernâmint are datoria de a face tot ce cate cu putință pentru 
a ridica cit mai mult puterile militare ale statului, pentru desti- 
nele căruia are răspunderea in fața Istoriei. Cite sacrificii n'am 
făcut noi pentru armata noastră ! Dar Franţa ? Dar şi toate cele- 
lalte state, fâră excepția Angliei, care.—dacă n'a avut armată de 
uscat, fiindcă credea că n'are nevoe de ea,—şi-a creal insă cea 
mai formidabilă forță navală din lume, șia reușit în adevăr sá 
ajungă la a-tot-puternicie pe mare ! 

Dacă Germania a reuşit mai bine decit alte state, se poate 
in mod cinstit să-i reproşăm acest rezultat ? Mai cu seamă câ ca 
are graniţa deschisă dinspre Rusia. Şi cită vreme va exista, cum 
am văzut, o autocrație care poate dispune de imensul rezervo- 
riu de forțe al imperiului moscovit, numai naivii pot nădăjdui 
dispariția militarismului. Adevărata cauză a militarismului ce ne 
oprimă pe toți nu este Germania, ci forma de stat a colosului 
dela Nord, 

Cu de puţin sint intemeiate toate învinuirile ce se aduc 
Germaniei peniru tendințele ei vecinie războinice, se poate ve- 
dea din faptul pentru care, eu cred, istoria viitorului va aduce 
impăratului Wilhelm II o acuzaţie mult mai bine motivată: 

Se putea un. moment mai prielnic pentru un războiu im- 
potriva Rusiei decit in urma războiului ruso-japonez, cind în 
Rusia a izbucnit mişcarea revoluționară ? 

Intregul aparat al statului rus cra paralizat : săptămini de zile 
nu mergeau trenurile, nu luncţionau poșta şi telegralul ; nu se 
Incasau dârile ; in Moscova lupte nesfirşite de baricade ; gar- 
nizoanele din cetăţile Sebastopol, Kronstadt, Sweaburg—răsculate : 
la Kiev se iuptau intre ele regimentele armatei regulate : 
In toate orașele mai mari, mâceluri intre „bandele negre“ şi re- 
voluționari, în “cari picreau zeci de mii; pogromuri, răscoale 
agrare. dări de foc, vase de râzboiu râtăcind prin porturi străine... 

Franța nu se putea mișca, iar Anglia, atunci, făcea totul 
ca să indemne pe „barbani teutoni“ la declararea războiului im- 
potriva Rusiei, 

„ŞI cu toate că insâşi majoritatea covirşitoare a populaţiei 
din Rusia, inspăimintată de urgiile războiului civil, ar f primit 
cu brațele deschise, ca pe nişte liberatori, armatele de invaziune, 
Neronele teuton a respins toate aceste suggestiuni. Este aceasta 
dovadă de apucături sanguinare ? 

Hegemonia germana > 


~ DIN CARNETUL UNUI SOLITAR Ś 151 


Dar Europa a trăit aproape o jumătate de veac sub hege- 
monia germană. La ce grozăvii a dat ea naştere ? A fost o eră 
de prosperitate, o eră de progres politic şi de desvoltare econo- 
mică, de inflorire a Științelor şi a artelor, peste tot, —nu numai 
o eră de Inarmâri. 

Dar, ne spune d. Take lonescu: „În ziua în care acelaş 
„Slat ar avea el stăpinire şi pe uscat şi pe mare... s'ar isprăvi 
„cu viaţa liberă a tuturor...“ „Dacă va invinge Germania legea 
„va fi stăpinirea pumnului de fier. domnia singurului popor ales 
„de Dumnezeu“, 

Ce lantasmagorie ! f 

Chiar la inceputul războiului, incă n'ar fi fost iertat nimä- 
nui să creadă că triumful Germaniei, oricii de mare, ar putea 
duce la astiel de rezultate, Dar acum ? „Singurul stăpin pe us- 
cat şi pe mare“ ? Dar cum ar putea Germania să facă să dis- 
pară puterea navală a Angliei? Cel mult, ea poate năzui, „să 
aibă şi ea un loc sub Soare“, să fie redus monopolul maritim 
al Angliei, să fie tmpärțit şi cu alte State, —dar Germania sin- 
gurut stăpin pe mare ? E o gluma! 

„Domnia singurului popor ales de D-zeu*? Dar insăși si- 
tuaţia geografică a Germaniei, înconjurată de toate părțile de 
„State mari şi puternice, de naţiuni conștiente şi de veche cul- 
tură (chiar de Rusia o desparte Polonia), exclude posibilitatea 
unei politici de cotropire, unei politici de cuceriri. Oarecare mici 
anexări de teritorii,--mai mult rectificări de graniță, —da, 

Dar, mai mult. Pentru asigurarea viitorului său, Germania 
prin forfa lucrurilor este silită să ducă o altă politică, bazată pe 
un principiu diametral opus oricărei idei de cucerire şi de cotro- 
pire: alianțe, asociaţiuni libere de popoare, culminind poate în 
formațiuni noui de state federale. 

In această direcţie o impinge ṣi constituția ei proprie, fe- 
derală, și constituția de aceiaşi natură a aliatei sale principale, 
Austria, cu evoluția fatală ce se impune acesteia. 

Ar fi vrun rău pentru omenire evoluţia in directia aceasta ? 
Dar de cită vreme fruntașii o.nenirii visează „Statele-Unite* ale Eu- 
ropei ? 

7 Acum abia doisprezece ani, un om de stat francez vedea 
misiunea istorică a Austriei de a deschide lumii aceste posibi- 
lităţi. Da, a Austriei: - 

„Să considerăm —spune el — existenţa Austro-Ungariei nu ca 
„0 agonie, ci ca o auroră ; ca un început de unire euro- 
„peană ; şi să nu vedem în așa zisa mare politică a impărțirii 
„Şi a cuceririi decit o aventură și o noapte fără fund, ?) 

D. Take lonescu vorbește cu multă simpatie despre Polo- 
nia, deşi li prescrie renașterea numai prin epirbaciul» moscovit, 


Li 
*) DEstournelles de Constant, —prefaţă la cartea lul Max Marse: 
„L'Autriche*, pag. 7. (Paris, 1904). 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Vrea să ştie d-sa ce cred asupra acestei chestiuni Polone- 
jii înşişi? 

Voiu cita mai intăiu pe un Polonez din Rusia, şi un perso- 
naj insemnat, profesor şi deputat în Duma imperială din Pe- 


raae 

atā ce spune d, Michel Lempicki, intr'o carte publicată de 
Comitetul Național polohez din Elveţia, ţară neutrală, în Lau- 
sanna lrancolilă (citaţia e cam lungă, dar cred că e foarte insemnată 
pentru elucidarea întregei probleme) : 

„Rivalitatea dintre Rusia şi Austria are un aspect cu totul 
„altul ; ea cuprinde un domeniu întins de interese politice, nați- 
„onale, religioase, economice, de o astfel de întindere şi insem- 
„Nătate incit rivalitatea ea insăşi incetează de a li o afacere par- 
„ticulară a celor două monarhii şi devine, în toată puterea cu- 
„Vintului, chestiunea lumii civilizate a Europei. In adevăr, e vorba 
„aici de organizarea viitoare a hRăsântului Europei, de viitorul 
„diferitelor naţiuni slave, care Il locuesc şi reprezintă la un loc 
„Cifra impozantă de 16! de milioane ; Insfirgit e vorba de a ho- 
„tări rolul Răsăritului în viaţa Europei, situația sa faţă de Apus, 
„legătutile lor reciproce. - 

„Războiul dintre Rusia şi Austria Insamnă lupta intre două 
„idei: aceia a statului de altădată, centralist şi autocrat, făcut 
„pentru cuceriri fără siirşit și pentru stirpirea naţiunilor subjugate, 
„Şi de cealaltă parte ideia statului contemporan, întemeiat pe 
„principiul federațiunii națiunilor, libere şi autonome, asigurind 
„desvoltarea paşnică a individualităților lor naţionale“... 

„Două soluțiuni ale problemei sint cu putință. Rusia fiind 
„Invinsă, naţiunile slave, supuse acum imperiului Țarilor, vor fi 
„dezlipite din él şi vor forma cu acelea ale Austriei una sau 
„mai multe federațiuni de naţiuni libere, care vor servi în acelaşi 
„timp de barieră intre Apusul şi adevăratul Răsărit al Europei; 
„Rusia, respinsă în limitele sale fireşti, va râminea un stat emare- 
„rus> puternic Incă ape numărul supușilor săi, peste 100 de mili- 
„oane, dintre care 75 aparţin naţiunii mare ruse, şi prin bogăţiile 
„nesiirşite a'e intinsului său imperiu ; ea nu va mai apăsa asu- 
„Pra Europei şi puterile sale nu vor mai fi indreptate spre cuce- 
„iri nouă, ci la munca rodnică a propriei sale desvoltări 

„Se poate intimpla totuși ca războiul să aducă o altă so- 
„luțiune. 

„Rusia triumiind asupra Austriei şi devenind stăpina ab- 
„Solută a lumii slave, căzate cu totul sub jugul mare-rus, nu va 
„mai găsi in Europa contra-greutate pentru puterea sa interna- 
„țională, limite pentru ambiția sa, piedici pentru expansiunea sa 


„Şi pentru spiritul său de cucerire; imperiul Ţarilor, puternic de ` 


„aproape 200 de milioane de supuși, plin de dispreţ şi de ură pentru 
„cApusul putred», va dicta atunci legi lumii civilizate, ti va di- 
„rija viața, va regula relaţiunile internaţionale... 

„Triumiul repurtat de Rusia asupra lui Napoleon la ince- 
„putul veacului XIX; era datorii, şi el, slăbirii Europei prin răz- 


= 


ae. DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 183 
„boaele precedente. Supremaţia, pe care Rusia a cucerit-o atunci, 
„aduse lumii civilizate un secoi de militarism şi de tulburări 
„continue, cari aduseră războiul universal de astăzi. Dacă acest 
„războiu are să se sfirșească cu un nou triumf al Rusiei, triumf 
„Şi mai insemnat şi mai hotăritor, urmările lui vor fi cu mult 
„mai funeste decit înainte. Va li nu numai moartea națiunilor 
„Slave, înghiţite de Marea-Rusie, ci și sfirșitul micilor state in- 
„dependente vecine cu imperiul rusesc, ca Suedia, Norvegia, Ro- 
„minia; va fi în toată intinderea cuvintului: finis Europae“...*) 

Vreţi să ştiţi şi părerea unui Polonez francefil, care spu- 
ne ritos că crede In victoria Triplei Inţelegeri (a scris la incepu- 
tul războiului)? Intr'o broşură care a apărut la Paris, după publi- 
carea celebrului manifest al Marelui duce Nicolae câtre națiunea 
poloneză, in editura unui Comitet naţional polonez din Franţa, — 
autorul, după ce inşiră comentariile presei franceze asupra ace- 
lui manifest, adaogă: 

„Entuziasmul cu care presa polonă a salutat speranța 
„«invierii» Poloniei, a fost mai moderat... 

wm. Cei care Cunosc guvernul rusesc, ştiu precis că, In sta- 
„rea actuală a Rusiei, o aulonomie adevărată a Poloniei este 
„cu neputinţă. 

„Chiar dacă admitem ca Nicolae II, cu ajutorul unor «legi 
„excepționale», ar putea să impună această autonomie, putem 
„ñ absolut siguri câ ea va fi anihilata repede de câtre puterea 
„de neinvins pe care o prezintă şi o va prezenta încă multă 
„vreme reacţiunea care cirmueşie Rusia... 

„Este deci în afară de discuție că o crimă monstruoasă 
„are să fie îndeplinită sub responsabilitatea morală a aliaților... 

„Concludem, deci, siguri de a fi prin aceasta interpreții 
„luncţionarilor ruşi, ai tuturor „adevăraţilor ruşi“ şi af tuturor oc- 
„tombriştilor, că Rusia, în ciuda celor mai bune inienţiuni ale 
„țarului, nu poale să asigure nici o autonomie durabilă Polo- 
„niei. Toate concesiile facute sub presiunea necesităților mo- 
„mentului vor fi repede suprimate, pentrucă existența unui popor 
„iber în sinul unei mari puteri reacționare este e imposibilitate, 
„Niciodată un stat reacționar învingător ma acordat supușilor săi 
„drepturi politice”... (Ultimile doua sublinieri sint lăcule de in- 
suşi autorul), **) 

Vreți sa auziți și glasul Ucrainenilor? Cetiţi un pasagiu 
din manifestul lor: 

„Ucrainenii işi dau seamă bine că dela acest războiu a- 
„liră mai ales soartea lor; întrebarea esie dacă el va 
„avea de rezultat distrugerea Piemontului ucrainean din Austria, 
„Său viața lor naţională va inflori dincoace de Sbruciu, ca și 


”) az Lempicki,— „Grand problâme international“. — Lausanne, 1915.— 
2 


Pag. 15—1 ; A 
) Renaissance de lu Pologne : „Pour une Paix durable". —Paris, 1914.— 
Pag. 21-20, passim. 


184 VIATA ROMINEASCA | 


„dincolo de Dnipru, pănă la Marea Neagră ; ei proclamă sus şi 
„tare dreptul lor necontestahbil la independența națională“... etc. *) 
Şi națiunea poloneză, ca şi cea ucraineană, prin propria lor 


singeroasă experiență, știu deosebirea dintre regimul din Austria şi . 


chiar cel din Posen pe de o parte, şi regimul rusesc pe de altă parte. 
Aşi putea aduce aici ca mărturie,—şi poate o voiu face altădată, — 
nenumăratele manitestări, spontanee şi emaţionante, cu cari dife- 
ritele clase ale populațivnii Intimpinau oştirile imperiale in urma 
glorioasei retrageri a Rușilor din Polonia, — şi mai cu seamă, 
acțiunea „legiunilor pnloneze“, recrutate de bună voe „lintre 
supuşii ruși. 

Şi d. Take lonescu se mai întreabă: = 

„Ce nu aşi da să-mi arate cineva binele pe care l-a făcut 
„vreodată această monarhie ! (Aplauze)“ 

Binele pe care l-a făcut Austria? Dar o primblare dela mä- 
reața catedrală a Sfintului -Ștelan, ale cărei temelii au fost puse 
in veacul al XII-lea, până la zidirea afumată din Viena veche, 
in care din veacul al XIV-lea a fost instalată o glorioasă Uni- 
versitate, ajunge pentruca să suggereze oricui rolul pe care l-a 
jucat monarhia Habsburgică in această parte a Europei, la gra- 
nițele barbariei orientale. Prin intermediarul ei, populaţiunile din 
basinul Dnnărei nu numai că s'au putut impârtăși la comorile 
culturii apusene, dar au găsit şi scut impotriva cotropirii şi ni- 
micirii de câtre despoţiile Orientului. ~ 

A ! Şi acolo, și mai cu seamă în Ungaria, au fost oprimate 
naţionalităţile ! Multe dureri au cunoscut și îndură şi astăzi po- 
poarele chiar din Austria propriu-zisă. Dar föra monarhia Habs- 
burgică, toate aceste naţinnalități, sau ar fi căzut sub Turci cari, 
ne-izbindu-se de zidurile Vienei, ar [i hotărit alt destin pentru toate 
neamurile acestui colţ al continentului ; sau, —urgie şi mai groaz- 
nică,—ar fi căzut sub Ruşi și ar [i pierit pentru totdeauna. Mul- 
țumită Habsburgilor, ele au putut trăi, şi-au putut conserva ne- 
atins caracterul etnic şi au putut porni lupta pentru renaştere. 

Şi altădată d. Take Ionescu înţelegea, —cum voiu arăta — 
că nu e de plins soarta unui neam care poate cel puțin lupta 
pentru îmbunătăţirea soartei sale, cit a aceluia pentru care nici 
măcar lupta nu e cu putinţă, 

In special, dacă națiunea polonă s'a putut menţine la un 
nivel înalt de conştiinţă națională şi de cultură, aceasta se da- 
torește exclusiv condiţiunilor de viață pe care fiii ei le-au găsit 
in imperiul Habsburgic : două universităţi, şcoli secundare şi pri- 
mare, seminarii, laboratorii, muzee, putinţa de a se impărtăși la 
bunurile unei vieţi politice constituționale, — toate acestea au ser- 


vit naţiunii intregi, asigurindu-i şi o elită intelectuală şi cadrele- 


de conducători, dela cari va putea porni viata viitorului stat polonez. 
lar Ucrainenilor oropsiți „tot Austria le-a dat putinţa de a 
creia în Galiţia orientală singurul focar de viață națională, dela 


*) „La Revue Ucrainienne”, Lausanne, Juillet, 1915, No. 1, p. 63. 


Tp" d ` pg $ra a FAAR 
AP prs 


DIN CARNETUI. UNUI SOLTAR 185 
care să poată porni o acţiune de redeşteptare, care a făcut pe 
zugrumătorii Ucrainei din „patria mumă“ să fie atit de ingrijați 
in ce privește succesul operei lor destructive. 

Acesta este, domnule Take Ionescu, binele adus omenirii 
de bâtrina monarhie dunăreană, cu toate păcatele ei necontestabile. 

Mulțumită situaţii create aci, tocmai prin toate aceste lupte 
de renaștere națională, hegemonia Germaniei, prin singura moda- 
litate sub care ea poate să-şi asigure interesele, —asociafiani li- 
bere de popoare, inw'o lormă sau in alta, —ne dă chezăşia că 
triumful Puterilor Centrale va putea în adevăr pune temeliile 
unei lumi nouă de dreptate mai mare şi de libertate națională. 
Nadejdea exprimată de Polonezul deputat din Petrograd este şi 
singura nădejde întrun viitor mai fericit şi pentru toate naționa- 
litāțile Orientului. Chiar pentru nenorocita Serbie, ocrotirea ce 
poate găsi in Croaţi şi la conaţionalii ei din imperiul Habsburgic, 
ti va da putinţa cu vremea să-şi tămăduiasca rănile. 

Dar biruința Quadruplei Inţelegeri ? 
> D. Take Ionescu insistă asupra celor trei democrații 
apusene. 

Dar, poate oare vre-una din areste democraţii si năzuască la 
hegemonie pe continentul european, alături de despoțiai ruseas- 
că, ajunsă prin anexare de noui teritorii la o populație de a- 
proape 200 de milioane şi intinsă dela Mediterana pănă la ocea- 
nul Pacific ? 

ltalia? Credem că putem trece. 

Franța? Franţa a cărei populațe nici Inainte - de războiu 
nu mai sporea, acum, după ce-şi va fi pierdut toată floarea ti- 
neretului ei, mai poate visa hegemonia ? 

Insularii Marei Britanii ? Dar chiar faptul că Anglia a ac- 
ceptat pe Rusia la Constantirapol şi la Dardanele, ne arată că 
ea a renunțat, cel puţin pentru foarte multă vreme, dacă nu pen- 
tru totdeauna, la orice gind de hegemonie pe Continent. 

E lamurit dar că biruința Quadruplei Inţelegeri nu poate 
duce decit la hegemonia Rusiei, care, pentru Orientul nostru mai 
cu seamă, ar insemna o dominație desăvirşită, o supremație ne- 
contestată, care ar crea imediat, cel puţin o stare de vasalitate de 
fapt pentru noi toți, premergătoare a jugului desbrăcat de orice 
formulă de drept internaţional. 

Europa cunoaște tristele vremuri de influență moscovită, pe 
urma Sfintei Alianțe, 

D. Take lonescu Insuşi vorbeşte de acea vreme cind Ru- 
sia juca rolul de „jandarm al reacţiunii“, numai că d-sa scapă 
din vedere că Rusia a inceput să joace acest rol nu sub Nico- 
lae I, ci sub Alexandru |, — un „visător“ mai autentic decit cel 
slăvit de d, Take Ionescu... 

Dar supremaţia Rusiei tn Iimprejurările care ar rezulta din 
triumful ei pe urma grozăviilor de astăzi, ar arunca desigur un văl 
idilic asupra „jandarmeriei“ unui Alexandru | sau Nicolae L.. 

Aceasta este trista realitate, pe care d. Take lonescu vrea 


= dă aid pe ada 


a 


-ase a: „a MATA RONINEASCĂ 


s'o Inilorească cu osanale platonice pentru triumful principiilor 
de suveranitate naţională și dreptate socială, cu ajutorul „girba- 
ciului* pan-moscovit,..: 

Totuşi pe d. Take Ionescu îl fascinează atita acest triumf, 
cind „legea va fi legea dreptăţii, ca să se bucure toți de bine- 
iacerile civilizației (aplauze prelungite)”, incit d-sa trece și la 
insignifianta chestiune a interesului nostru naţional ; 

„Haide, fie, sintem în vremea intereselor, — să stăm pe a- 
„cest tărim de interese „.* 

Sa vedem cum stå d. Take lonescu pe acest „tărim de 
interese“, 


III. „Idealul naţional“ al d-lui Take lonescu 


Dupăce d. Take lonescu ia astfel, insfirşit, binecuvintata 
hotârire de a se pune pe „tărimul de interese“, îl părăseşte 
totuşi îndată, pentruca să ne întreție despre instinctul popular, 
care sar fi manifestat in agitaţiile diferitelor „tederațiuni” şi 
„uniuni“, și afirmă că trebue să ne lăsăm conduşi de acest „in- 
stinct al neamului“. E 

Dar „instinctul neamului“ nu este întotdeauna identic cu 
interesul național. Interesul naţional ni-l poate indica judecata In- 
țeleaptă a omului de stat, analiza rece și nepărtinitoare a îm- 
prejurărilor, calculul tuturor şanselor de reuşită, cumpănirea tu- 
turor primejdiilor. Instinctul insă e orb prin definiţie, şi adesea 
poate izvori din patimă şi din prejudecată, AR : 

„A! Că intro democraţie trebue cultivata opinia publică, că 
emul de stat e dator, deci, să întreprindă și o acţiune de lumi- 
nare a publicului celui mare, de propagandă,—cine poate contesta ? 
Dar el este dator în același timp să facà tot ce-i stă în putinţă 
ca să canalizeze şi să diriguiască curentele populare, dupăcum 
ti dictează conștiința lui, judecata lui. El nu se poate lăsa tirit 
de -curentele populare într'o direcţie, care, după judecata și con- 
ştiinţa lui, ar duce statul la peire. Şi, în orice caz, el nu poate 
substitui judecății şi conștiinții sale clamorile eroilor de cafenele. 
Atunci cind străzile Parisului răsunau de strigătele „ă Berlin !“, 
un Thiers putea să fie hulit de tribunii de răspintie.dar tocmai 
fermitatea, cu care a ştiut să-şi spună cuvintul întrun ceas de 
rătăcire ebştească, i-a asigurat apoteoza zilelor de mai tirziu şi 
recunoştin terităţii. 

Nici agane i altfel, fiindcă o societate oricit de demo- 
cratică are nevoe de conducători, iar după teoria d-lui Take lo- 
nescu, omul de stat, conducătorul, nu ar fi acela care conduce, 
ci cel care este condus de curentele populare. 

Prin urmare, ce este interesul național, nu ne poate in- 
dica fiecăruia dintre noi decit judecata şi conştiinţa noastră 
proprie, nu instirctele altora. Şi, într'o democraţie, mai mult de 
cit oriunde, orice om politic, orice publicist are inainte de toa- 
ie datoria de a-şi spune cugetul întreg, fără trică şi pārtinire, fi- 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 187 


indcă numai astfel se poate ajunge la o adevărată opinie publi- 
că luminată, şi nu la dominaţiunea demagogilor fară scrupule, 

Dar, în cazul nostru, are d. Take lonescu măcar dreptul 
să vorbtască de un realinstinct popular, şi nu de o agitație fac- 
tce, maşinată şi aţițată de cei interesaţi ? 

Instinct popular Intr'o țară, In care un zid chinezesc des- 
parte 82%), din populaţiune de viața publică a oraşelor? ŞI, cu 
toate că s'a făcut tot ce este cu putință, ca ha țară să mu pā- 
trundă decit o anumită presă, ne putem îndoi oare, care ar fi astăzi 
rezultatul plebiscitului, dacă ar trebui să se răspundă la intrebarea : 
„Războiu sau pace ?7*,,, Să fim serioşi, d-lor... 

Dar să vorbim despre opinia publică a oraşelor. 

E serios convins d. Take lonescu că are dreptul de a vorbi 
în numele instinctului popular al oraşelor? 

N'am să contest eu că cele mai multe manifestări aci le-am 
avut în sensul năzuințelor d-lui Take ionescu. Dar cauza să fie 
instinctul popular ? Lasind chiar la o parte agitația nefnlrinală şi 
campania de ştiri falşe, de aţițare a tuturor patimilor șia prejude- 
câţilor, pe care au dus o toate „uniunile* şi „federaţiunile*, — 
n'a jucat rol oare, in „această țară pururea guvernamentală”, in- 
ierpretarea, care s'a dat, pe drept sau pe nedrept, atitudinii gu- 
vernului ?... Ziarele „acţioniste“ au publicat en touttes lettres nu- 
mele a patru sau cinci miniştri, care S'ar fi pronunțat pentru po- 
litica rusofilă,—i-au implicat până și în conspirațiuni impotriva 
defunctului rege. În această lumină au adus ele la cunoştinţa 
generală toate actele guvernului, timp de un an şi jumătate. Ca- 
pii „lederaţiunii* vesteau lumii date fixe pentru intrarea in războiu 
„stabilite In înțelegere cu d. Brătianu“... 

Toate acestea n'au avut nici o însemnătate pentru formarea 
acelui cureni, pe care d. Take lonescu vrea să-l boteze ca in- 
stinct al neamului ?. 

Vreau să vorbesc aci de curentul specilic al politicii sus- 
ținute de d-sa, nu despre revendicările naționale în toată lârpimea 
lor. 

Şi cu toate acestea, este oare atit de covirşitor şi predominant 
acest curent, cum vrea să-l infățişeze d. Take lonescu ? 

Dar în alegerile colegiului Il Caracal—colegiu eminamente 
arăşânesc — candidatul, delaimat ca „germanolil* şi bulgar de o- 
rigină, a intrunit aproape tot atitea voturi ca şi candidatul „instin- 
ctului neamului“ şi acela era— marele poet al Ardealului, Goga. 
Şi acest rezultat nu se poate explica nici prin o agitație mai 
vie ori mijloace mai multe, de cit cele cari au fost pusela dis- 
poziția candidatului „federalist“, nici prin presiuni guvernamen- 
tale. Guverpamentalii și-au susținut doar candidatul propriu, 
care a şi întrecut aproape cu 100 de voturi pe ceilalți dor. 

Nu cunosc, in toate aceste vremuri de tulburare, decit doar 
0 singură manifestare în adevăr instinctivă, şi aceia nu este In 
favoarea tezei d-lui Take lonescu: exodul din laşi ṣi din alte 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 


oraşe din Moldova, în primele zile după declararea războiului. 
Dela granițele Austro-Ungariei n'a fugit nimeni. 

Apoi, nu sgomotul pe care îl face, dovedeşte tăria relativă 
a unui curert. Trebuesc cîntărite şi elemeniele cari il alcâtuesc. 

Cine sint In fruntea „Federaţiunii“ ? D, Nicu Filipescu, — 
desigur un strălucit om politic, dar temperament impulsiv, care 
la început, după indiscreția unui amic, a fost partizanul Puteri- 
lor Centrale... D, Take Ionescu, care o viață întreagă a susținut 
politica contrarie şi 4 fost în guvern la ultima relnoire a trata- 
tului de alianță cu Austria şi Germania... D. Barbu Delavrancea ? 

Dar pot pretinde acești barbaţi de seamă titlul de singuri 
îndrumători ai neamului ? 

Pe cind in lagărul cellait sint toți bătrinii “conducători ai 
acestui stat, ṣi din tineret aproape tot ce gindește In această 
țară : nu e o intimplare, că ambele reviste mai mari, — „Convor- 
biri literare“ şi „Viaţa rom'nească*, spre cari gravitează toţi in- 
teleciualii noştri şi pe cari atitea divergențe le despart, —in ches- 
lia aceasta sint de acord, 

Aceştia nu fac agitație sgomotoasă ? E numai o dovară de 
simţul răspunderii şi de conştiinţa datoriei faţă de gravitatea 
vremurilor. 

Tâgăduesc dar cu energie d-lui Take lonescu orice drept 
de a invoca, In favoarea politicii d-sale, instinctul popular. 

Dar chiar dacă l-ar fi putut invoca, aceasta nul dispensa 
de datoria de a aduce argumente, de a întemeia pe rațiunea de 
stat, pe interesul naţional, aricit de vulgar i se pare acest lucru, 
politica susținută de d-sa. Să vedem ce putem păsi, în această 
privință, în frumoasa cuvintare în care desigur s'a spus tot ce 
această inteligență brilianță a putut găsi în interesul cauzei. 

Din cele 35 de coloane ale „Monitorului Oiicial“, pe care 
se inşiră discursul, care a ocupat două şedinţe ale Camerei, nu- 
mai vre-o două coloane sint consacrate „idealului naţional“ (pe 
pag. 93 a „Monitorului* din 19 Decembrie 1915). Găsim acolo 
adevărate perle de elocinţă : i 

„Nu am fost un stat de don-quichoți, dar nici un stat de 
„inconştienţi ; dela dascălul din sat, cu harta Daciei Traiane, cu 
„Numărătoarea țărilor romine stăpinite de alții, pănă la omul 
„politic, toți— chiar In ziua, în care iscăleau un tratat, care ne 
„lega cu Austria —în sufletul lor sta, scris cu litere de foc, „Are 
„dealui* și unitatea națională (aplauze prelungite)... , 

„Căci scopul final, scopul din toate sufletele, scopul din 
„toate inimile a fost totdeauna acelaşi: unitatea națională, nu 
„numai culturală, dar și politică, Intregir-a noastră a tuturor în 
„granițele, în care ne-a pus Traian, călare peste Carpaţi, fulge- 
„rind, şi in dreapta şi in stinga, cu toate puterile noastre! 
„(Aplauze prelungite)“, 

: iu Se poate spune mai lrumos. Dar chestiaeste: pe calea 
indicată de d. Take lonescu, e cu putință, de a realiza adevă- 
rata unitate națiunală, lie în întregime acum, fie rezervindu:se 


LAPUS aa: a a a - Za iPad i ALT i.” 
Sate Cy da PIE OL E AI SS: 
E 


pă 


. a 
DIN CARNETUI UNUI SOLITAR ` 189 
————— U S 


cel puțin toate posibilitățile viitorului, — unirea „țărilor omine stä- 
pinite de alții“, „intregirea noastră a tuturora în granițele, în 
care ne-a pus Traian“, „tulgerind și în dreapta, şi în stinga cu 
toate puterile noastre“ ? 

La această intrebare nu găsim nici un răspuns in cuvin- 
tarea d-lui Take lonescu. 

D-sa insă, lăsind in părăsire idealul naţional, chiar dela In- 
ceputul coloanei HI a aceleiași pagini, şi intemeiat pe ciuziunile 
oratorice de mai sus, se crede în drept să ne impute urmâtoarele : 

„În mijlocul, d-lor, acestor păreri, care sint aproape ale tu- 
„luror am auzit, două zile dearindul, desvoltindu-se o altă poli- 
„lică; ni s'a spus că misiunea principală a statului romin nu 
meste ca să-și vadă de întregirea neamului lui, să se așeze pü- 
„lernic, aşa ca să poată rezista la toate greutățile viitoare, ci că 
„menirea noastră e să impicdecâm, cu once preț, Rusia de a a- 
„junge la marea deschisă”, 

Nu este adevărat, d-le Take lonescu. Am spus că, pe ca: 
lea, pe care vrea să ne ducă „federația unionistă“, nu se poate 
ajunge la realizarea idealului național, că această cale implică 
renunțarea la acest ideal. 

Mai întăiu, fiindcă ea presupune imediata renunțare, şi pen: 
tru veci, la cel puțin două milioane de suflete romineşti. Şi nu 
avem dreptul, nimeni n'are dreptul, să instrăineze un vechiu pā- 
mint rominesc, locuit de descendenții ostașilor lui Stefan cel 
Mare, cari și ci ne au asigurat tuturora inālțarea Regatului Ro- 
min de astăzi. 

Am mai spus, că o adevărată politică națională, dacă chiar 
nu ne poate duce imediat la „unirea tuturor țărilor stăpinite 
de alții”, dar cel puţin nu trebue să compromită viitorul, ci să 
ne rezerve toate posibilităţile, și pentru toți, 

Trebue să mărturisim că d. Take lonescu, deşi nu merge 
așa departe ca ilustrul sáu fruntaş, d. N. Xenopol, pentru care 
oricine vorbeşte despre Basarabia e vindut Nemțilar, totuşi re- 
cunvașie implicit că Basarabiei trebue să-i punem cruce, 
Lansează şi «l-sa un strigăt de durere: „Ne e scumpă Basara. 
„bia ! Cum så nu ne fie scumpă o bucată de pamint ruptă din tru- 
„pul nostru!” Dar, cu emoţiune, marele nostru orator ne con: 
solează că cu Basarabia am plătit Ruşilor emanciparea noastră 
de sub Turci, şi chiar mai mult: „Țara dintre Prut-şi Nistru a 
„plătit pentru ceia ce au ciştigat toate popoarele din Balcani în 
„emanciparea lor 1“... 

Dacă unui om prea pretenţios nu i-ar ajunge descoperirea, 
că am scăpat de sub dominațiunea turcească încă dela 1812, 
aralin pierdut Basarabia, d. Take lonescu mai găseşte o con- 
solaţie : 

„Dar Ruşii ne-au luat jumătatea Moldovei bâtindu se, pe 
„Cind Austria ne-a luat Bucovina, nefăcind nimic (aplauze pre- 
„lungite).,.* 


190 VIATA ROMIMBASCĂ 


n ———— 


Aplauzele acestea prelungite răsplătesc probabil pe orator 
pentru o descoperire și mai extraordinară, anume câ la 1813 Ru- 
sia s'a războit cu Moldova, precum s'a războit probabil şi la 1877 
cu Rominia unită, iar nu cu Turcii, incit ea işi poate justifica mai 
mult anexarea unei părți din teritoriul Moldovei, ca fruct legitim al 
victoriei repurtale asupra noastră, decit păcâtoasa de Austrie, 
care nici nu ne-a emancipat, dar nici nu s'a bătut cu noi, 

Evident că aceste două descoperiri, deşi se acordă rău in- 
tre ele, indreptâţesc pe d. Take lonescu să pue cu oarecare 
ciudă Basarabia, ce-i este atit de scumpă, alături de Ukraina, 
care 1] supărase așa de mult: „Așa ni-se profejeşte: după Basa- 
rabia, Ukraina cu 40 de milioane ! (Sint numai vre-o 25-6 mi- 
lioane in Rusia, iar in total ceva mai mult de 30 milioane)...“ 
Ce neagră ingratitudine ! 

Totuşi eu prefer francheţa d-lui Take Ionescu şi—cum să 
spun ?--sans façonul d-lui Nicu Xenopol declaraţiilor platonice ale 
intrerupătorilor mei din Cameră, care protestau. Aceştia pot in- 
voca doar „omagiul adus virtuții“, 

Aşa dar, am avut dreptate să spun că politica d-lui Take 
duce la știrbirea—idealului naţional. 

In al doilea rind, am câutat să dovedesc că politica „le- 
derației unioniste nu numai că nu va face ca neamul rominesc „să 
„se aşeze puternic, aşa ca să poată rezista la toate greutăţile 
„Viitoare“, „lulgerind şi in dreapta şi în stinga, cu toate pute- 
rile noastre“, dar va duce statul romin la o ruină sigură, la 
vasalitate şi robie. 

Şi am mai spus, în al treilea rind, că această politică pre- 
găteşte Ardealului, In loc de emancipare, fie un jug şi mai 
groaznic sub Unguri, In caz de nereușită, lie un mormint ob- 
ştesc sub puterea ucigătoare a Muscalilor, In cazul contrar, | 

Dar contradictorului meu i-a trebuit să-mi impute că eu nu 
recunosc statului romin altă menire, decit un fel de „artă pentru 
arta“ —ca „să Impiedecăm cu orice preț Rusia de a ajunge la 
marea deschisă*, lără nici o considerație pentru intregirea nea- 
mului şi interesele naționale,—i-a trebuit această imputare, numai 
pentruca să poată, după cele două-trei erupțiuni de elocinţă, 
să lunece din nou spre apologia imperiului moscovit. 

Il vom urma, pas cu pas, spre a lămuri în urmă cum 
apare, in lumina acestei apologii, idealul naţional al d-lui Take 
lonescu. 


IV. Primejdia dela Nord. 


Metoda d-lui Take Ionescu este foarte simplă. 

Pusesem intrebarea, In cuvintarea mea, care va fi situaţia 
noastră, tn caz de victorie a Rusiei, şi trăsesem şi concluziuni 
din rațiunea de stat ce-i este dictată de situația geografică, din 
necesitatea de a ajunge la o mare deschisă, din istorie, din de- 
clarațiile oamenilor de stal ai Rusiei: diplomaţi, savanţi, cuge- 


+ 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 191 


țători, publicişti, etc. etc.. Asupra tuturor a 
Take Ionescu trece astfel : j E TT 

i „Sintem vecini cu Ruşii ? „Dar ce? Işi alere cineva ve- 
„Cinii ? Stă in puterea d-lui Stere, dacă ar fi dictator al Ro- 
„WMiniei, ca să mute Rusia din vecinătatea Rominiei 9“ (Aici 
probabil din eroarea sienograhilor, lipseşte indicațiunea : Aplauze 
prelungite). 

Şi astfel toată problema politicii, ce i 
cinătate, este rezolvită. 4 anda Cca bă 

Pericolul rusesc? „Evident, Rusia este pentru noi un peri- 
„col; pentru orice stat mic vecinătatea cu un stat mare este un 
„pericol. Adică pentru Belgia n'ar fi fost mai bine să nu fi fost 
„vecină cu Germania ?* 

Din această intrebare, cu o consecvență logică ireductibilă, 
pare că rezuită că, dacă pentru Belgia ar fi fost bine să nu fi 
fost vecină cu Germania, un bărbat de „stat romin nu mai trebue 
să se preocupe de chestiunea pericolului rusesc. Şi fiindcă 
aplauzele tot lipsesc, oratorul, printr'o minunată inlânțuire de 
silogisme, adaogă : 

Y „Este cineva care să tâgăduiască lucrul acesta? Chiar apos- 
„tolii lașităţii, care cred că Belgia lâcea mai bine ca să se in- 
„Chine în faţa invaziunii şi apoi să trimită nota de incasat la 
„Banca Imperiului ?* ; 

Aici auditorul nu mai poate rezista, Stenografii inregistrează : 
aplauze prelungite ; strizăte de bravo... 

Din „ăotade încasat dela Banca Imperiului“ numai un ttm- 
pit an ințelege că pericolul rusese este hotärit şi desävirşit in- 

urat. 

Rusia tinde la mare? Dar: „Toate popoarele vor sä ajungă 
„la mare. Noi, ca să ne asigurăm mersul la mare, îm cerut o 
„bucată din pâmiatul Bulgariei şi mulţi spuneau că n'am ştiut cit 
„să cerem, Chestiunea deschisă la viitorul Congres, deschisă im 
„urma purtării Bulgariei (Aplauze prelungite), * 

Evident, dacă pentru purtarea Bulgariei, la viitorul congres 
vom putea cere o bucată şi noi, factorii răspunzători pentru des- 
tinele acestui neam nu trebue să se mai preocupe în ce condi- 
țiuni și cu ce consecințe pentru noi Rusia va ajunge la mare 
„deschisă. Apoi —,„să Împiedicăm pe Rusia să-şi îndeplinească 
„Visul secular, iar in timpul acesta trăiască Tisza şi ordonanța 
„lui Apponyi, fiindcă de aceasta nu ne-am putut ocupa ! (Aplauze 
„prelungite).* 

Ordonanţa lui Apponyi pune punct la toate: ce să te mai 
preocupi dacă, prin victoria rusească, n'ai să ajungi să regreți 
şi vremurile lui Tisza și Apponyi ? 

Istoria ? 

, Dar aufost, domnilor, nouă invaziuni ruseşti în cursul 
„istoriei in Rominia. D-lor, eu cred că putem examina lucrurile 
„n deplină libertate, Relaţiunile noastre cu Ruşii sint mai 
„complicate decit iși inchipuesc acei cari, fireşte, sint tur- 


- 


„burați în judecata lor șiprin faptul că sau născut în Ba- 
„Sarabia, şi prin faptul că au petrecut opt ani din tinereţa lor 
„in Siberia, Eu sint mei liber. Nu ştiu ; dacă aşi filost în Siberia, 
„poate că m'ar fi orbit suvenirul suferinței indurate, ca să nu 
„văd interesul patriei mele. Se poate; dar n'am fost în Siberia ! 
„(Aplauze îndelung prelungite).” 

Punct h.e 

Inţelegeţi : Au fost nouă invaziuni rusești în Rominia, dar 
ce să mai vorbeşti despre ele? Primo : Stere s'a născut in Ba- 
sarabia, şi deci cu ce drept vorbeşte despre dreptul Basarabeni- 
lor la viața rominească ? Secundo : Stere a stat in Siberia, iar d. 
Take lonescu este un om liber, care na fost în Siberia. De 
aci e clar ca lumina zilet, şi. aplauzele îndelung prelungite o 
dovedesc pentru orişicine, că nici un om serios, nici un bârbat 
de stat demn de acest nume, nu poate trage nicio concluziune 
din faptul că, timp de două secole, oştirile rusești, în medie la 
fiecare 15—20 de ani, au încălcat cu atita indărâlnicie hotarele 
noastre... y 

Siberia şterge totul, —şi amintirea acestor nevinovate recrea- 
țiuni ale armatelor pravoslavnice dovedește numai orbire şi 
chiar infamā şi perversă voință „de a nu vedea interesul pa- 
triei mele.” 

Să ne oprim aici un moment. Probabil tot In Sibe- 
ria au fost şi loan Brătianu cu Mihail Kogâlniceanu, şi Las- 
car Catargiu, şi Dimitrie Sturdza, şi Gheorghe Cantacuzino, şi 
Petru Carp, şi Titu Maiorescu, şi chiar Iinsuşi d. Take lonescu, 
care treizeci de ani a lăcut „politică neromineascâ“, — da,şid:sa care, 
până in ziua Consiliului de Coroană, „n'a văzut interesul pa- 
triei mele.* 

Scri torul acestor rinduri este „orbit de suvenirul suferințelor 
îndurate“. Sint orbit de patimă! Dar sfidez să se găsească, în 
tot ce am scris Sau am spus eu, un cuvint de hulă la adresa 
poporului rusesc, sau măcar un cuvint ofensător la adresa Im- 
păratului Rusiei. Mi sa reproșat chiar că m'am dus la ( onstanţa, 
Deşi invitat. ca rector al universitâței din laşi, dn ordinul M. 
S. Regelui Carol, fără ca să fiu prevenit mâcar Inainte 
de a se face cunoscuta această invitațiune cancelariei imperiale 
din Petrograd, eu vâdit nu aveam dreptul să fac o demonstraţie 
impotriva oaspelui țării. 

O usilel de demonstrație n'ar putea să lie certată niciunui 
Jemnitar al Statului romin, căruia nu rse poate tolera doar vre-o 
„chestiune personala“ cu M. S5, Ţarul Nicolae I.. 

Toate acestea trădează vâdit numai orbirea, patima, dacă 
vâd interesul nostru naţional in aceiaşi lumină, în câre l-au vā- 
zut şi toți conducâtorii statului acestuia atitea decenii. 

lar d. Take Ionescu care, timp de treizeci de ani, la văzut 


şi el in aceiaşi lumină d-sa este un om liber, cu toate că poate- 


arunca unei mari naţiuni europene epitetul de „race maudite", 


că se poate pune la harţă cu impăraţii, servindu-le acele grațiozităţi,. 


S 


DIN CARNETUL UNUL SOLITAR 193 


ce vor răminea nepieritoare in limbajul nostru politic, ca 
„vieillard dâerepit*, „Atila 11*, „Nerone“, „Kaiserul sălbatic“, elc. 

Ridicindu-se la seninătatea acestor inälțimi, primul ora- 
tor al tribunei romine imi poate arunca şi mie cuvintul aspru 
de „Judecată tulburată”, fiind sigur că „aplauzele indelung prelun- 
gite“ şi strigătele de „bravo“ il vor dispensa de orice alt argument, 

Dar, să urmăm mai departe pe elocventul nostru orator. 

___ Dupăce, astfel, în două cuvinte şi prin „aplauzele prelun- 
gite“ suggerate de evocarea umbrei Siberiei, d-sa „Şterge“ istoria 
de două ori seculară a politicii orientale ruseşti, vine rindul 
„Calegorisitii“ şi mai sumare a tuturor consideraţiilor izvorite 
din siluațiă geografică. 

„Am arătat ce situație ni se va crea prin victoria Rusiei, 
fiind dat că, lupă mârturisirile conducătorilor politicii ai Imperiului, 
ea tinde pe de o parte la anexarea Galiției, iar pe de ala parte 
la dominaţiunea excluzivă asupra Strimtorilor și in Balcani. Cu 
acest prilej am insistat asupra faptului că, în urma intrării Bul- 
gariei in războiu, sintem după mărturisiri competente amenin= 
jati făţiş să ajungem, în cazul cel mai bun, o simplă enclavă ru- 
sească, Astăzi nici unui orb nu i-ar mai fi certat să nu vadă că, 
prin „pedeapsa leloniei bulgăreşti*,— intrucit, cum s'a vestit lumii 
printo declaraţie solemnă, „poporul bulgar a dat dovada ca nu 
merită independenţa ce i-a lost dată de Rusia*,—hotarul nostru 
cu Rusia ne-ar invălui nu numai pe la nord, dinspre Ga- 
liţia, dealungul Prutului până la braţul Chiliei, dar şi dealungul 
Dunării pe țărmul de sud, de fapt până dincolo de Porţile de Fier. 

___ Bine Ințeles, dacă Bulgaria n'ar fi intrat in războiu, ame- 
nințarea ar fi fost aceiaşi, intrucit dărimarea tuturor „independen- 
telor“ balcanice ar fi lost, în cazul cel mai bun, o chestiune de 
timp, şi de foarte scurttimp. - Bulgarii au ştiut acest lucru, şi de 
aceia au intrat în războiv.— Dar participarea lor la războiu Inlă- 
tură pentru frazeologia obişnuită „ententistă* orice posibilitate de 
a invălui acest adevăr,” 

Cum răspunde la aceste argumente d. Take lonescu ? 

Foarte simplu : 

Porţile de Fier? Dar, „in discuţiunea — nu cu guvernul — 
„despre harta viitoare a Europei“, „ţinutul Caraş Severinului, în 
„care cad Porţile de Fier“ a fost atribuit Rominiei. „Atunci de 
„unde scoateţi Porţile de Fier ?“ 

Să nu ne Indoim de valoarea „discuţiunilor nu cu guver- 
nul“ asupra „hărţii viitoare a Europei“... Dar Dunărea are două 
ţărmuri şi, dacă, prin inglobarea Bulgariei, Rusia se va întinde 
până dincolo de cotitura Vidinului şi de fapt va stăpini tot fär- 


„mul de sud al Dunării pănă la Sava, mai avem noi vre-o li- 


bertate de mișcare la Porţile de Fier ? Avem noi astăzi vre o umbră 
de libertate de acțiune în braţul Chiliei? Şi am putea oare s'o avem, 
ori care ar [i tratatele și aparențele, dat fiind raportul real de pu- 
tere față de stăpinul celuilalt țărm ? 

Dar, unde d, Take lonescu se întrece pe sine Insuşi, este 


13 


ie e aa dai TAN L A n S a EEE I De EVEA ATES 


E 


ba a 


o Si 


y s Li Y 4 E TAR Ae. ] 
ji P + 
194 „VIATA ROMINEASCĂ 1 


cind rezumă asifel cuvintele mele relativ la situația, ce ni s'ar 
crea prin eventuala anexare a Bulgariei de câtre Rusia: 

„A mai făcut o descoperire d. Stere: trebue să mergem 
„contra Ruşilor, pentrucă, acum cind Bulgarii s'au purțal rău cu 
dinşii, Rușii vor anexa și Bulgaria (Ilaritate). Ei, dar dacă 
„Bulgarii se purtau bine, trebuia să mergem in sensul celălalt ? 

„(laritate)”, 

Dar am spuseuaşa ceva ? Şi în orice caz, cumrâmine cu 
consecințele pentru noi ale anexării Bulgariei ? 

Cind teoreticianul „Uniunii federaliste“ a asistat cu atita se- 
ninâtate, la tumultul organizat de amicii săi politici, cari, sub con- 
ducerea d-lui Victor lonescu, au incercat së Innăbuşe glasul 
unui vorbitor,—al acelui vorbitor, care altă dată, în dezacord cu 
amicii săi politici, a protestat impotriva felului cum a fost tratat 
d. Take lonescu în parlament de coaliția tuturor partidelor, chiar 
şi a propriului său partid de atunci („cantacuzinist“), - cind acest 
teoretician şi puternic orator, dupâce atentatul la libertatea tri- 
bunei n'a reușit, este redus la astfel de trucuri, la astfel de de- 
naturare a cuvintelor spuse în auzul țării întregi, sintem In drept 
să constatăm că numai lipsa de argumente mai bune l-a putut 
sili la această jalnică atitudine. 

Parcă simțind Insuși nesuficiența rezumatului ilariant, d, 
Take Ionescu caută din nou adăpost in panaceul aplauzelor smulse 
cu procedeele cunoscute : 

„Ce ziceţi de conștiința unui neam, a cărui directivă Intr'un 
„mare cataclism atirnă de chipul cum se poartă Ferdinand de 
„Coburg al Bulgariei—iar nu Bulgaria, căci biata Bulgarie nu 
„ştie nimic din ceia ce a făcut el în numele ei (Aplauze indelung 
„prelungite)*... 

Quod erat demonstrandum. 

O doamne! Să presupunem că Bulgaria nu ştie nimic din 
ce a făcut țarul Ferdinand în numele ei. Că ea nu ştie că fiii săi au 
cuprins toată Macedonia şi se atlă astăzi la porţile Valonei. Dar to- 
tuşi, în numele lui Dumneztu, cum rămine cu situația noastră de 
enclavă rusească în cazul cotropirii Bulgariei ? Am invocat doar, 
ca intr'o lecţiune intuitivă, rațiunea de stat în forma cea mai 
palpabilă pentru orice Romin—am citat anume exemplul secui- 

„mii, ce stă In pragul unirii noastre cu Ardealul. 

Nici un cuvint... 

In sfirşit d. Taxe lonescu găsește o manieră şi mai „ca- 
valieră*, dacă se poate, de a expune mărturiile ruseşti aduse 
de mine, 

in această privință am simţit un adevărat „embarras de ri- 
chesses“, fiindcă, de fapt, cum am spus şi in Cameră, nu există 
in Rusia un singur publicist, un singur cugetător, un singur om 
de stat, care să fi gindit, care să fi putut gindi altfel. Constatăm 
acolo, in chestiunea aceasta, aceiaşi unanimitate, ca și la noi, fa 
ce priveşte revendicările naționale, în sensul cel mai larg al cu- 
vintului : toţi, dela elevul din școala primară pănă la octogena- 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 

rul cu un picior in groapă, dela cel din urmă sergent de oraş 
până la cei ce urcă treptele tronului, toți au același gind şi toți 
1 mărturisesc deschis, ori prin cuvinte mai mult sau mai puțin 
acoperite, dar totdeauna lămurite pentru cine știe să celească, 

De aceia am amintit numai în treacăt articolul profesorului 
de istorie din Petershurg, d, aiitrofanov, și scrierea unui diplo- 
mat, d, Goreainov, iar pentru rest am luat citatele, la intimplare, 
dintr'o singură carte, cea dintăi care mi-a căzut în mină ; „Ru- 
sia la Dunăre, scrisă, cu un an inainte de izbucnirea războiu- 
lui, de către un ministru rus atunci în funcțiune și basarabean 
de origine, d. Casso, 

Si iată o pildă cum eminentu! nostru bărbat de stat trece 
asupra acestor mărturii ; 

„Dar ni s'a mai spus că un proprietar din Basarabia scria 
„la 1820 altui proprietar cum are să-şi aranjeze moşia din Mol- 
„dova, Ei şi? (la treacăt fie zis, era vorba de scrisoarea unui 
„Ministeu către un guvernator general). Ba sa mai spus că 
„Fonton, intro zi, a zis: Ce păcat că se gâsesc hominii între 
„Slavii de nord şi Slavii de sud! Dar eu nu spuiu: Ce păcat 
„că se găsesc Ruşii alături de Romini ? (ilaritate, aplauze)“. 

Dar Fonton, care vorbea aşa,—şi în cuvintele citate spune 
mai mult decit atlta—a fost un reprezentant al politicii imperiu- 
lui rus în Balcani, ministru plenipontenţiar in Bucureşti ! Şi dacă 
raportul de putere intre Rominia și Rusia ar [i fost răsturnat, 
dacă adică Rominia, în numele căreia vorbește d. Take lone- 
scu cu atita... magnanimitate, ar fi fost tot de alltea ori mai 
puternică decit Rusia, decite ori este astăzi Rusia mai puternică 
decit Rominia,—noi am fi putut ride de cuvintele lui Fonton, dar 
desigur în parlamentul rus nu s'ar fi ris de amenințările unui 
om de stat romin... 

Dar d. Take lonescu, triumiător, îşi urmează expunerea 
inainte pe acelaşi ton, întrerupt cind de „ilaritate“, cind de „a- 
plauze îndelung prelungite“, d 

Nu mă voiu opri asupra tuturor pasagiilor respective din 
cuvintarea d-sale, spre a nu obosi excesiv pe cetitor. 

Scopul urmărit e vădit: „bagatelizarea” argumentării adver- 
sarilor şi afirmarea elegantă a superiorității proprii. 

N'am insă nevoe să mă opresc asupra acestor torente de 
elocvență pentru un motiv foarte simplu: pot dovedi că în fond 
d. Take lonescu gindeşte in această privință la fel cu noi. Pot 
invoca tot trecutul său, politica pe care a dus-o decenii indelun- 
gate, ca unul din conducătorii acestei țări, cuvintele tot atit de 
elocvente ca şi cele de astăzi, rostite altă dată. 

A! d. Take lonescu a răspuns la această impulare n re- 
plica la discursul d-lui P. P, Carp: s'au schimbat împrejurările !.. 

Desigur, ar fi absurd să susţinem că imprejurările nu ar 
putea schimba ideile unui bărbat de stat, Dar cu o condiţiune, 
Şi chiar cu două: 


TA. f ; re 


196 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Mai întiiu, ca împrejurările invocate să lie in adevăr de na- 
tură a schimba o concepţie politică dovedită greșită. 

In al doilea rind, omul să nu nefi dat dovadă că face un 
sport din schimbarea ideilor sale cele mai lundamentale din consi- 
derațiuni de politică măruntă, 

Cind insă un om politic, în cursul carierei sale politice, 
poate să fie pus pe două, sau chiar pe trei coloane în privința 
oricărei chestiuni de care se atinge, atunci toate rezervele sint 
legitimate. 

Acesta este cazul d-lui Take Ionescu. 

D. Take Ionescu în adevâr a fost pentru sufragiul uni- 
versal și contra sulragiului universal, trecind prin faza interme- 
diară a unei revizuiri de constituție, peniru care cerea ca indi- 
ferent de numărul pabarelor, in care s'ar turna vin şi apă, nu- 
mai proporția intre lichide sa nu fie schimbată“, şi sfirşind prin 
afirmarea din nou a dreptului suveranităţii populare celei mai 
largi. » 

D, Take Ionescu a fost contra și pentru Casa Rurală, con- 
tra şi pentru exproprierea silită. 

Take Ionescu s'a afirmat cu voluptate ca cel mai pur 
conservator, ne vorbea numai de „tradiție“, „conservaţiune so- 
cială*, „dreptul familiilor istorice“, iar astăzi tot d-sa rămine în 
extaz în fața „unei civilizaţiuni fără prejudecăți, fără clase, fără 
monarchie, fără militarism, fără nici o piedică, bizuită numai pe 
suveranitatea națională, dusă până la cele din urmă ale ei limite”... 

D, Take Ionescu s'a declarat cu putere o. viață întreagă duş- 
man implacabil al socialismului, pentruca tot d. Take Ionescu 
să ne predice acum „utopia“ revendicărilor „celor mulţi“ fiindcă 
nu mai poate trăi lără „un cer mai albastru, spic caresă te ridici 
din neputinţa omenească“, 

Tot așa, cum altădată J. Take Ionescu încredința steagul liber- 
täților europene Puterilor Centrale, astăzi 1l închină „Visâtorului* 
din Petrograd, Şi precum altădată se inspăiminta de „tirania mosco- 
vită“, tot aşa astăzi e cuprins de groaza „pumnului de fier al 
Germaniei*... J 

Prea multe fluctuațiuni! Și cite nu le-am trecut cu ve- 
derea |... 

Fluztuiazā la noi şi alți oameni politici: d. Nicu Filipescu, 
de pildă. 

Dar d. Nicu Filipescu, ca mare boer de neam, se crede 
In drept de a „milui* astăzi o slugă credincioasă, pentruca mine 
să-i dea cu piciorul, fiind Incredinţat că, dacă poimine va găsi 
de cuviință să lacă numai un semn cu degetul, se vor afla în 
țara aceasta Intotdeauna destule slugi, cari, cu entuziasm, să 
treacă peste toate palmele şi picioarele primite. 

Dar, totuşi, din toată acţiunea d-lui Nicu Filipescu se poate 
degaja o concepţie politică şi socială, care poate da oricui o in- 
dicaţiune, cel puţin în linii generale, cam ce atitudine ar putea 
lua d. Nicu Filipescu în fața vre-unei probieme, ce s'ar pune la 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 197 


ordinea zilei,—chiar dacă n'am putea prevedea și domesticitatea, 
de care s'ar servi in acea imprejurare, 

Dar d. Take Ionescu? 

Ce concepţie unitară s'ar putea desprinde din toate mani- 
festările acestui talent briliant, prin graiu, prin scris, prin acţiune ? 
Şi cine ar putea prevedea atitudinea, ce va lua d-sa față de orice 
problemă, dacă nu cunoaşte In același timp și oarecare „com-= 
binazione“ din culisele politicii de partid ? 

Să presupunem, de pildă, că intr'o zi s'ar da, in jara ro- 
minească, lupta pentru „socializarea mijloacelor de producție* in 
vre-o ramură de activitate economică, sau, dimpotrivă, in direcţia 
contrară, pentru încredințarea, să zicem, a intregei administrații 
dela ţară moşierului vecin, după modelui „bunului patriarch”, 

Cine s'ar indoi de atitudinea d-lui Nicu Filipescu întrun 
caz, ca şi în celălalt? 

Dar cine ar putea spune, cu o siguranță oarecare, dacă in 
aceste cazuri d, Take lonescu ar fi alături sau impotriva d-lui 
Nicu Filipescu? Bine Ințeles dacă nu va putea ghici cine, in acel 
moment, va fi „şei*, „subşei* sau „contra şei“, ṣi care va fi 
situația personală a d-lui Take lonescu in această conjunctură 
politică... i 

In asemenea imprejurări, pentru orientarea în caleidoscopul 
„ideilor“ şi „contraideilor* aceluiași om politic, chestiunea de 
sinceritate este indiferentă, 

E sincer? Dar dacă el insuși e atit de puţin sigur de ju- 
decata lui, ce greutate poate avea toată elocvența pro sau contra 
vre-unei teze ? 

lar dacă nu e sincer ?.... 

Dar in siirşit, să trecem la chestiunea concretă a directi- 
vei în politica noastră externă, şi să vedem cum a vorbit d. 
Take Ionescu altădată, şi cari sint împrejurăriie invocate de d-sa, 
pentru a justifica actuala schimbare la faţă. 

Imi voiu permite extrase lungi, pentru a invedera că nu e 
vorba despre un cuvint, două, aruncate cu ușurință intr'o direcție 
sau alta, ci de o concepţie întreagă, o construcție logică, susţi- 
nuiă cu căldură, energie și, bine ințeles, elocvenţă. 

In articolul „/nimicul firesc“, publicat în „Rominul“ din 3 


_ Ianuarie 1891,—un an inainte de a deveni ministru, —după ce 


ne arată cele trei drumuri, care pot deschide Rusiei accesul la 
mare,—spre Extremul Orient, Golful Persic şi Mediterana,— d. Take 
Ionescu urmează : 

„Din aceste trei drumuri, cel mai important este, desigur, al 
„Mediteranei. Acolo sint faimoasele strimtori, cheile Europei, 
„acolo este cetatea Cezarilor din Orient şi metropola ortodoxiei, 
„câtre acest punct se indreptează toate siorțările Împărăției, toate 
„aSpiraţiunile, toate elanurile naţiunei ruseşti, 

j „Ei bine, pe noi soarta ne-a pus deacurmezișul tocmai pe 
„aces! drum, așa câ Rusia nu poate merge acolo unde o chiamă 
„logica ei desvortare, decit trecînd peste trupurile noastre. 


196 VIAŢA ROMINEASCA____- Sia So 

„Nu este vorba între noi şi Rusia de o neințelegere tre- 
„cătoare, nu este vorba nici măcar de una din acele uri neln- 
„telese, pe care vremea, care le-a inchegat, le poate şi topi. Nu, 
„aci este ceva cu mult mai adinc. Este vorba de două vieți, 
„care se exclud sau, mai bine zis, este vorba de o existenţă, 


„aceia a neamului rominesc, care mu poate râminea în picioare 


„decit dacă cealaltă va fi nevoită să pună strajă ambiţiunii ei. 

„De înțelegere, de compromis, de concesiuni nu poale fi 
„vorba Intr'o asemenea problemă. Trăim, Rusia se ciunteşte în 
„ctia ce de două secole a încălzit inima „poporului rusesc ; teu- 
„şeşte impărăția vecină în indeplinirea visului ei de aur, visu- 
„lui, pe care, cu atita credință şi tenacitate, l-a urmărit și-l ur- 
„mărește,—stalul rominesc, ca şi neamul rominesc, nu rămîne de- 
„cit un suvenir”... A , 

„„Pe noi, dar, cercat-a, cearcă și va cerca imperiul fari- 
„lor să ne șteargă din cartea neamurilor”... 

Şi în altă parte a aceluiaşi articol: i 

„Pentru a ne pătrunde de acest adevăr, este de prisos să 
„răslom istoria, oricit de elocintă ar fi ea, oricit de puternic şi de 
„deplin ne-ar invedera că aproape de două veacuri — de cind 
„neam cunoscut — imperiul țarilor a făcultot ce i-a stat prin put 
„lină ca să ne cucerească, oricit de evident ar fi că norocul 
„numai ne-a scăpat de soarta Basarabiei şi a Poloniei, aceasta 
„nuar fi destul. Au fost şi alte rivalități, care au ţinut două 
„veacuri, şi care, cu toate acestea, nu izvorau din logica fără 
„milă a faptelor"... 

„Sint insă şi... rivalități de acelea, pe care le insemnează, 
„in cartea neamurilor, degetul inexorabil al faptelor, şi cari, ori- 
„cit s'ar trudi să le impiedice ințelepciunea guvernelor și mări- 
„nimia suveranilor, oricit s'ar imbrățişa şi şi-ar jura amiciţie 
„eternă naţiunile, mai curind sau mai tirziu tot izbucnesc... 

„De acest fel este rivalitatea imperiului rusesc, in contra 
„noastră, . | 

„.„„Presupunind chiar că mine s'ar sui pe tronul țarilor un 
„filantrop sau chiar un filoromin („visâtorul* !) şi totuşi problema. 
„va răminea aceiaşi. Existenţa noastră este incompatibilă cu în- 
„deplinirea idealului imperiului vecin ; inimiciţia sa In contra noa- 
„stră nu poate înceta decit în ziua, în care va reuşi să ne des- 
„fiinfeze, sau ti va fi pe deplin dovedit că nu ne poate desfiinţa”... 

Acestea pentru rațiunea de stat, pe care :-o impune Rusiei 
situația geografică, —raţiune de stat, pentru care, din punctul de 
vedere rusesc, d. Take lonescu găseşte următoarea lormulă 
plastică : 

Oamenii sănătoşi, a zis Bismarck, nu se opresc In mersul 
„lor, fiindcă au bäātāturi. O națiune, căreia providența i-a incre- 
„dințat o aşa de mare misiune (regenerarea Orientului slav sub 
„sceptrul țarilor) nu se poate opri în mersul ei, ca să cruțe nea- 
„mul rominesc /... 


1a 


_DIN CARNETUL ȘĂĂ 


———— 


Această „rațiune de stat“ 


astăzi, pe ea o inncacă în „ilarita 
tind pur şi simplu „descoperiri 


ake lonescu o ridiculizează 
i „aplauze prelungite“, inven- 
d-lui Stere”, relativ la Porţile 


aisăcea istorie, pe care d, Take 
lonescu a subtilizat-o, evocind „faftrințele din Siberia“, 

Sub titlul de «Neutralitatea», d. Take lonescu scria în 
„Rominul“ din 65 lanuarie 1891: 

„Imperiul rusesc este un stat cuceritor. Nu numai logica 
„desvoltării lui, dar insăşi organizarea sa interioară il duce, ca 
„pe un povirniş fatal, pe drumul expansiunii In afară“. Aventu- 
rile externe sint o necesiiate pentru orice autocraţie : „In ele au- 
„tocratul wăseşie un derivativ pentru impacienţele din lăuntru, 
„in ele ambiţioşii au cimp de desvoltare a activităţii lor Inâbu- 
„Şite, iar poporul numai in beţia gloriei poate găsi uitare pentru 
„tirania, sub care este strivit. (Dar astăzi ați auzit că autocraţia 
victorioasă se va transforma într'o democraţie, pentru a asigu- 
ra triumful libertăților şi al revendicărilor sociale în Europa). 

„Cel mai mult ce ar putea face o Rusie victorioasă pentru 
„0 Rominie smerită ar fi de a-i da în locdeo moarte violentă şi 
„grabnică, o moarte lentă şi rușinoasă. Exemplele nu lipsesc“. 

Şi ştiţi cari sint exemplele ? Istoria Poloniei, Fintandei, Ba- 
sarabiei, etc.,—toale acele ridicole „descoperiri“ din cuvintarea 
mea, afară de Ucraina, despre care d. Take lonescu nici atunci 
nu auzise... 

Şi d. Take lonescu inchee aceste excursiuni istorice : 

„Nu, viața autonoma, ce ne-ar lăsa Rusia victorioasă, nu 
„ar fi numai lipsită de tot ceia ce face pentru oamenii mindri viața 
„demnă de a fi trăită, ea ar fi și vremelnică. Mai curînd sau mai 
„tirziu, tot soarta Basarabiei ne-ar aștepta“... 

Şi iată, după d. Take lonescu, care este soarta Basarabiei, 
ce ar aştepta și pe Rominia „smerită“: 

„Ce a tâcut Rusia in Basarabia ? Nici un mijloc nu l-a cru- 
„tat, spre a o desnaţionaliza cu o repeziciune ne mai pomenită... 
„A atras pe clasa boerească prin cea mai sistematică corupțiune 
„10, umbra lui Casso!) pentruca să lase țărănimea fără conduca- 
„tori. lar ca să unească machiavelismul cu violența, guvernul 
„țarilor, în această ţară cu desăvirşire rominească, a oprit cetirea 
„oricărei cărți, oricărei gazete romineşti. Acest lucru e lără de 
„exemplu. Rominii din Basarabia sint singurii robi din lume, cari 
„NU au voe nici să citească o carte în limba lor!. 

Vedeţi, d. Take lonescu grâeșie aici ca şi cum şi d-sa ar 
avea judecata turburată de „suvenirul suferinților din Siberia“ f... 

Dar să trecem și la mărturiile rusești, pe cari, cu atita 
măestrie, d. Take lonescu le-a prezentat ca o nâscocire, aproape 
e halucinație : 

„De altfel, spunea d-sa tot atunci, la ce nevoe să căutăm 
„In logica situațiunii geografice şi In invâțămintele istoriei poli- 
„tica viitoare a imperiului rusesc? Această politică nu este se- 


na. 


-< 


200 2 mi MATA ROMINEASCA > 7 


„cretă. Toţi cugetătorii, ca și toți patrioții și oamenii de stat ai 
„Rusiei, —alară de aceia, pe care scrupulele unei poziţiuni oficiale 
„li amuţesc (am arâtat, prin pilda unui ministru şi a unui di- 


aplomat în funcțiune, că nici aceştia nu amuțesc totdeauna) 


„nu se sfiesc de a ne-o spune“... („Inimicul firesc“), 

Toată deosebirea între mine şi d. Take Ionescu se rezumă 
aici în faptul că d-sa s'a dispensat, şi cu drept cuvint, să mai 
facă vre-o citaţie: la ce folos să mai citezi, In adevăr, cind «toţi 
cugetătorii, patrioţii şi oamenii de stat ai Rusiei» vorbesc la fel! 

In toată această expunere, cum poale constata orice cetitor, 
d. Take lonescu se înalță pe deasupra tuturor consideraţiilor vre- 
melnice, tuturor Imprejurărilor trecătoare, cari ar putea Inrluri 
asupra relațiilor noastre cu Impărăţia dela nord, D-sa merge 
pănă la esența lucrurilor şi furmulează, putem spune, o concep- 
ție transcendenială, in afară de aspectele caleidoscopice aleis- 
toriei, pentru a cristaliza directiva permanentă a politicii noastre 
externe, cel puțin până ce Rusia va fi pusă în situația de a 
nu mai putea să ne desființeze, dacă nu vrem să fim desfiin- 
taţi de ea. 

Ce „imprejurări“, dar, ar mai putea, legitim, să schimbe 
astăzi ideile d-lui Take lonescu în această privință, să dărime 
această concepție transcendentală ? Sa analizăm, din acest punct 
de vedere, imprejurările invocate de d-sa Insuşi. 

Reproducem în intregime pasajul din replica d-lui Take 
Ionescu la discursul d-lui P. P. Cărp, In care se precizează Im- 
prejurările, care i-ar fi schimbat ideile din 1891: 

„Dar, d-lor, iși avea un singur cuvint de răspuns. Era 
„Cineva la 1891, care să-și inchipue că se va putea ca Austria 
„Să fie atacată în acelaşi timp şi de Rusia şi de Anglia, țări care 
„se credea că sint intrun astfel de antagonism, tacit sint con- 
„damnate la războiu In etern; țările despre care Bismarck zicea 
„Că grozav așteaptă să vadă lupta dintre elefant şi balenă ? 

„Ar fi lost cineva la 1891, care să-şi inchipue că Austria 
„va fi atacată şi de Franţa şi de Italia? De Italia, care suspina 
„in brațele Austriei, ca să se apere de Franța? 

„Cine a putut la 1891 să prevadă cele ce s'au intimplat 
„peste 25 de ani? Cine putea la 1891 să ghicească căva veni 
„momentul, în care oamenii serioşi să poată intrevedea descom- 
„punerea Austriei, in care, în parlamentele țărilor civilizate, să se 
„Vorbească de tăerea Austriei în bucăţi ? Cine a ghicit aceasta ? 
„Eu unul, neavind darul profeţiei, vă mârturisesc ca n'am ştiut“, 

Dar în ce chip aceste fapte au putut inrturi concepția d-lui 
Take lonescu, așa cum fusese construită la 1891 ? 

Au schimbat aceste fapie acea situaţie geografică a Rusiei, 
din cauza căreia rațiunea de stat, prin „degetul inexorabil al 
faptelor", indica drumul spre Mediterană, „trecînd peste trupurile 
noastre” ? Au schimbat ele acea rivalitate ireductibilă, din cauza 
căreia intre Rusia şi Rominia, ca între „două vieți care se exclud“, 
„nu poate fi vorba de înțelegere, de compromis, de concesiuni", aşa 


ER „8 3 aaae e ao 
DIN CARNETUL UNU! SOLITAR ' 204 


încii inimiciţia sa In contra noastră nu poate inceta decit in ziua, 
în care „imperiul țarilor ne-ar șterge din cartea neamurilor”, sau 
ar fi pus in neputinţă de a ne desființa? ` 

Sau au schimbat aceste fapte toată istoria Rusiei, acea istorie, 
în privința căreia la 1891 d. Take Ionescu ştia că „aproape de 
două veacuri imperiul țarilor a făcut tot ce i-a stal prin putință 
ca să ne cucerească“ ? S'a schimbat acea istorie, care prin pil- 
dele Poloniei, Finlandei, Basarabiei, îi arăta “d-lui Take lonescu 
la 1891 că în cazul cel mai bun, „o Rusie victorioasă pentru o 
Rominie smerită ar da o moarte lentă şi ruşinoasă, ne-ar lipsi 
de tot ceia ce face pentru oamenii mindri viața demnă de a fi 
trăită“, şi incă vremelnic, până la momentul fatal, cind „statul ro- 
miînesc, ca şi neamul rominese, war răminea decit ca un suvenir” ? 
Au schimbat aceste fapte acea fatalitate, pe care la 1891 nu o 
putea înlătura nici „inţelepciunea guvernelor”, nici „mărinimia su- 
veranilor“, chiar dacă s'ar sui pe tronul țarilor mai mult decit un 
„visător“ -- „un filantrop sau chiar un filoromin“ ? 

Insiirşit, au schimbat oare aveste imprejurări constatarea 
aceia pe care, acum douâzeri şi cinci de ani, o făcea d Take 
Ionescu, că „toţi cugetătorii ca şi toți patrioţii şi oamenii de stat 
ai- Rusiei nu se sfiesc de a ne spune cum că împărăţia mosco- 
vită, căreia providența i-a încredințat o aşa de mare „misiune nu 
se poate opri în mersul ei ca să cruțe neamul rominesc”, pre- 
cum „oamenii sânătoși nu se opresc în mersul lor, fiindcă au 
bătături* ?... 

Putut-au împrejurările invocate de d. Take lonescu să provoace 
o aşa revoluție în ceia ce a fost în timp şi în ceia ce este şi in spaţiu ? 
Putut-au face ele ca şi cuvintele spuse de câlre toți cugetătorii, 
patrioții şi oamenii de stat ai Rusiei, să nu mai Îi lost spuse,- 
aşa incit pentru oratorul din 191b să nu mai existe, și pentru tre- 
cul şi pentru prezent, nimic din ceia ce scriitorul din 1891 știa 
atit de bine că a fost şi este? > 

Numai o aşa revoluție mistică în timp și în spațiu ar fi 
putut îndreptăţi pe d. Take lonescu să ia, faţă de modesta re- 
construire a argumentării sale, acea atitudine „cavalieră”, 

Situaţia geogratica ? Dar „nota de incasat la banca impe- 
riului* |... 

„Nouă invaziuni ale Ruşilor în cursul celor doua secole“ ? 
Dar „judecata d-lui Stere e tulburată de amintirea Siberiei”. 

Strimtori, Porţile de Fier, cotropirea Bulgariei ? Dar cum, 
„d. Stere vrea ca directiva noastră politică, conștiința naţionala 
să fie subordonate lui Ferdinand de Coburg” ? 

Apoi: „Cei doi moșieri“ ? „Fonton spune“ ? „Casso spune” ? 
„Ei şi“ ? Şi d. Take lonescu se strică de ris... 

Cu tot acest exces de ilaritate, ne permitem să-l rugăm de 
a preciza, cum „imprejurările“ miraculoase pot justifita această 
schimbare la faţă. 

Care imprejurări ? 


202 = VIAŢA ROMINEASCĂ 


Alianța cu Anglia, Franţa și Italia ? Dar face această 
alianță Rusia mai puțin primejdioasă ? O impiedică, sau o ajută 
la realizarea „visului său de aur“, indicat de rațiunea de stat, 
de istorie, de situația geografică, de mărturiile cugetătorilor, pa- 
triaților şi oamenilor de stat ? 

Eventuala  desmembrare a Austriei? Dar iarăşi, ridica 
această desmembrare un nou zid de apărare pentru noi, sau dim- 
potrivă, dărimă acea staviiă, de care de atitea ori sau izbit va- 
urile expansiunii moscovite inspre Balcani ? 

Evident, toate aceste împrejurări nu pol decit întări con- 
cepțiunea transcendeniaiă din 1891. Ele nu pot intru nimic jus- 
tica elocvenţa ilariantă din 1915. 

Mai mult. „Imprejurările* salvatoare au fost, cel puţin în 
parte, prevăzute de d. Take lonescu și în 1891, și i-au servit 
pentru argumentare. 

Nici că se putea altfel: alianța iranco-rusă era doar in- 
cheiată. lată ce scria d-sa în această privință in articolul „Mij- 
leacele“, apărut în „Rominul* din 16 Ianuarie 1891: 

„Desigur nu putem şti pentru vecie cine vor fi aliaţii noştri, 
„Qar un lucru îl putem şti: cine nu poate, cine nu trebue să fie 
„aliații noștri. 

„Dacă ne cunoaştem cu siguranță primejdia, politica noastră 
„este lesne de formulat: veșnic aliați cu aceia care vor repre- 
„zenta în Europa rezistența contra acelei primejdii. 

„Aceasta a şi lost politica noastră in tot cursul veacului. 

_„Pe cită vreme Franja şi Anglia au reprezentat în Europa 
„tezistența in contra cotropirii dela nord, câtre Franța au mers- 
„toate aspiraţiunile noastre, la umbra ei s'a ocrotit politica sta- 
„tului romin... 

wmAdevărul, crudul adevăr este că azi, in nădejdea re- 
„vanșei, Franţa a părăsit Orientul, că ea, din contra, curtenește 
„9 alianță, a căreia victorie ar însemna nimicirea noastră“... 

Şi mai departe urmează pasajul citat şi de d. P. P, Carp In 
Camera: 

` „Politica rominească, zicea d. Take Ionescu în 1891,nu are 
şi mu poate avea preferințe. 

„Ea nu se poate infeoda nici unei Puteri, ea lotdeauna insă 
„Va urma pe acela care va desfășura in Europa steagul rezisten- 
„fèi în contra cotropirii Nordului, 

„Acest steag glorios se alla în minile Puterilor Centrale. 
„Este un fapt, pe care noi aici nu l-am creat, nici nu-l putem 
„schimba. Fideli politicii noastre tradiționale, odată ce am cons- 
„tatat faptul, nu avem decit să ne supunem la ale lui consecințe“... 

Cum, dar, astăzi d. Take lonescu poate preconiza nu po- 
litica de alipire la Puterile, care reprezintă „rezistenţa în contra 
cetroprii Nordului“, ci la acelea care „curtenesc o alianță, a că- 
reia victorie ar însemna nimicirea noastră“? Și, mai cu seamă,cum 
poale d-sa motiva aceasta schimbare a „politicii noastre tradi- 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 203 


jienale“, tocmai prin faptul că această alianță este astăzi mai 
puternică, și primejdia, deci, mai mare decit oricind ? 

Pentru o fire statornică o astfel de evoluție rămine ne- 
explicabilă, 

In adevăr, nici un talent nu poate justilica asemenea fluc- 
tuațiuni |... 

Cu pictate iau în mină broşura defunctului Dimitrie A. 
Sturdza, „Europa, Rusia şi Rominia*, a cărei primă ediție a a- 
părut cam în acelaşi timp cu articolele citate ale d-lui Take Io- 
aescu, şi care este inspirată de aceiaşi concepție a politiciinoas- 
tre internaţionale. Cu puţine sâptămini Inainte de moarte, bâtrinul 
em de stat, —care, mai bine de o jumătate de veac, dela Diva- 
aul ad-hoc, şi-a dat prinosul de credinţă şi de muncă la uriașa 
speră de zidire a acestui stat, —a scris, pentru noua ediţie, urma- 
toarea prefață, ca un cuvint rostit cu limbăde moarte, spre In- 
dreptarea urmaşilor : 

„Studiul de faţă a fost scris acum douăzeci şi cinci de ani. 

„El are acum un interes de actualitate. In zilele acestea de 
„grea cumpănă ne amenință aceiași primejdie ca atunci: inva- 
„Ziunea rusească. Numai astăzi primejdia este mai mare, pen- 
„trucă peste panslavism s'au innădit veleităţi de stăpinire a Ru- 
„șilor asupra tuturor țărilor şi popoarelor slave din Europa. 

„Se fac azi strașnice încercări pentru a ne ademeni și & 
„distrage ochii noștri dela acest pericol, întorcîndu-i în altă parte. 
„Caută unii să ne amăpească. răspindesc cu dibâcie şi cu 
„îndrăzneală ne mai pomenită știri mincinoase, pentru a minţi 
„și a împinge pe cei neştiutori... A 

„Să nu ne lăsăm a fi amăgiți de făgădueli fățarnice şi 
„nerealizabile“ ...*) i 

Un vechiu proverb rominesc zice: „dacă satul nare un 
bătrin, să şi-l cumpere“. 

Niciodată n'am simțit mai viu adevărul adinc al acestor 
cuvinte... 


V. Ultimele obiecţiuni 


Aşadar, victoria Quadruplei ar avea ca rezultat pentru In- 
tregul continent curopean egemonia moscovită, Pentru Orient 
această egemonie va lua fatal forma unei dominaţiuni, intrucit 
e! este lăsat pradă Rusiei de câtre Aliați ca „siera. ei de influ-- 
ență“ recunoscută, lar pentru statul și neamul ruminesc, ajuns e 
simplă enclavă, această victorie va insemna, in cazul cel mai 
bun, inceputul apgoniei, „o moarte lentă și ruşinoasă”. 

Cu toată intrepiditatea d-sale, In fața acestei primejdii atit 
de vădite, d. Take lonescu a lost silit să caute şi oarecare ar- 

*) Dimitrie A. Sturdza: „Europa, Rusia și Rominia”, Ed. II. Buc.,. 
1314, p. 3. 


204 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


gumente in afară de „ilaritalea” și „aplauzele prelungite“ ale 
auditorului. 


Pentru a nu lăsa nimic fără răspuns, voiu analiza şi aceste 


argumente. 

In primul rind, d, Take lonescu ne spune că, dacă Rusia 
va nâzui la o impărăție universală, se va forma şi impotriva ei 
o nouă coaliție, ca să impiedice realizarea acestei năzuinţi. 

Aici, cu multă abilitate, egemoniei-— singura primejdie pen- 
tru Apus——se substitue „impărâția universală“. Dar să trecem. 

Desigur, dacă egemonia rusească va stinjeni libertatea de 
acțiune a Marilor Puteri apusene, ele vor căuta să-i pună sta- 
vilă. Nici nu voiu discuta perspectivele de reuşită în ce pri- 
veşte această coalițiune, cu toate că ea va avea în față Rusia 
şi mai mărită, intinsă până la Mediterana, stăpină la Dardanele, 
cari vor inchide „lacul rusesc* al Mării Negre, iar pe de altă 
parte Austria zdrobită şi Germania redusă la situația unei Puteri 
“de al doilea rang. 

Dar, în urma acestui cataclism, pe cind oare ne-am pulea aş- 
tepta la un nou războiu a „coaliţiei europene“ pentru dărimarea 
egemoniei ruseşti ? După războiul franco-german au trebuit să 
treacă 44 de ani, pănă ce a putut [i atacată egemonia germană 
izvorită din el. Dar cea fost acel războiu in comparaţie cu mă- 
celul de astăzi? După atitea milioane de vieţi stinse, după atitea 


averi, acumulate de secole, risipite, după acea sleire de energie 


morală, ce fatal va rezulta din această supraomenească incor- 
dare,—cite decenii, sau poate secole, vor trece, până ce omenirea 
va putea accepta din nou acest coşmar? Şi, în orice caz, o ast- 
fel de acţiune nu va fi întreprinsă numai pentru ocrotirea unei 
populațiuni dela gurile Dunării, al cărei innec in marea mosco- 
vită este, vădit, subințeles de câtre toţi aliaţii Quadruplei, şi care, 
în orice caz, pentru nici una din Puterile apusene nu prezintă 
atita interes, ca să justifice deslănțuirea furiilor unui războiu 
mondial, 

Și pănă atunci ce se va alege din statul şi neamul ro- 
minesc ? z 

In al doilea rind, d, Take Ionescu ne pune intrebarea: 

Ruşii vor lua Strimtorile? „Dar de noi atirnă cine va lua 
-„Strimtorile ? Ce, problema este: Turcii sau Ruşii ? Se poate că 
„Rușii vor lua Strimtorile. Se poate că Aliaţii vor lua Strimto- 
„tile, Se poale că Germanii vor lua Strimtorile. Un lucru e si- 
„Bur insă: că Turcii nu vor răminea la Strimtori“, 

In caz de biruință a Quadruplei, Dardanelele vor fi luate 
numai de Ruși: au spus-o ritos ei, au spuso şi aliații lor. lar 
în cazul victoriei Puterilor Centrale, peniru moment cel puțin 
vor răminea Turcii, fie chiar şi numai pentru motivul că, după 
incheerea păcii, Germania nu va putea porni imediat râzboiti 
Ampotriva aliaților ei de astăzi. 

Viitorul mai îndepărtat ? 


mii NI da be na ei a a Ea pdl 
sea bi + 


~ 
= 


Dar pentruce, în cazul infringerii Ruşilor, d. Take Ionescu 
nu intrevede şi o altă ipoteză, pe care aşa de frumos a formu- 
lat-o d-sa la 1891: conlederaţia balcanică? 

Cruţ cetitorilor această citație, fiindcă asemenea specula- 
țiuni asupra viitorului îndepărtat pentru politica reală sint prea 
naive. Vor rezolvi generațiile viitoare această problemă, Pentru 
noi ajunge să le rezervăm lor putinţa de a da o soluție cit 
mai prielnică. 

Şi în orice caz: din toate soluţiile posibile, cea mai rea 
pentru noi este ca Dardanele să cadă în mina Rușilor. 

Voiu releva aici numai două considerațiuni : 

Una e de ordine morală. Constantinopolul e metropola or- 
todoxiei. Presa rusă discută de pe acum consecinţile instalării 
unui patriarh rus la Țarigrad: el va va trebui să fie in adevăr 
vecumenic şi in jurul vor trebui să se grupeze toate bisericile 
naționale, Vă dați seamă de consecinţi ?... 

Alta e de ordine materială. Noi sintem principalii concu- 
renţi ai Rusiei, In Europa, în ce priveşte exportul cerealelor şi 
al petrolului, E de ajuns ca o comisiune sanitară oare-care să 
intirzie transportul şi să-l scumpească astfel, pentruca să fim 
ruinaţi ! 

Şi ce minunate arme de presiune politică pot constitui am- 
bele aceste chestiuni în minile Rusiei!... Ar mai putea fi vorba 
de vre-o „independență“ ?... 

Pe cind în ce privește Germania, ca este cel mai bun 
consumator al cerealelor şi al petrolului nostru, prin urmare in- 
teresele noastre economice se pot lesne împăca: simţim In fie- 
cart zi importanța Germaniei ca furnisor al nostru .. 

Dar putem noi impiedica pe Ruşi? Acesta este refrenul, 
care revine de mai multe ori. Aşa, de pilda, d. Take lonescu 
ne Intreabă ; 

„Dar poate d. Siere să mute Rusia din vecinătatea Romi- 
„nici ?“ 

Ukraina ? „Uitaţi-vă pe hartă. Nu sint fruntarii. Şi, ori Mos- 
„covia ar cuceri din nou Ukraina, ca să ajungă la mare, ori 
„Ukraina ar cuceri Moscovia, iar noi tot în faţa unei Mari Puteri 
„ne-am găsi“, 

Dar între Germania şi Rusia sint fruntarii ? Rezultă că sau 
Rusia să cucerească Germania, sau Germania să cucerească 
Rusia? Apoi d. Take lonescu ştie, sau cel puţin ştia la 1891, 
că nici Rominia n'are lruntarii dinspre Rusia şi, totuşi, dsa crede 
că pentru Rominia se vor deschide „porţile raiului“, chiar dacă 
Rusia se va instala la Constantinopol. larăși speculațiuni asupra 
viitorului indefinit. 

ŞI, dind aceste dovezi de logică, d. Take lonescu crede, 
in siirşit, că imi poate imputa o neconsecvență : pe de o parte, aṣẹ 

crede Rusia prea puternică, incit vădin ca o primejdie pentru 
Rominia (desigwr o formidabilă putere !); şi, în același timp, aș nä- 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR Ea 205. . 


t ; g 
-206 VIAȚA ROMINEASCĂ 


dăjdui cà este aşa de slabă, incit poate fi învinsă, cu toată 
alianța a patru Mari Puteri ale lumii. 

Dar mai intâiu. oricit de slaba ar fi Rusia față de Germa- 
nia, ea, din nenorocire, e prea mult puternică faţă de noi. | 

In al doilea rind, intrucit mă priveşte, eu nu m'am îndoit 
niciodată de infringerea Rusiei. Dar politica preconizată de d. 
Take Ionescu n'are ințeles decit Intr'o singură ipoteză: biruința 
Quadruplei Ințelegeri, şi o biruința „strivitoare“ ! Doar nu pen- 
truca să fim invinşi alături de Rusia, ne indeamnă d-sa la răz- 
boiu impotriva Puterilor Centrale. Am mai putea visa Ardealul 
noi in acest caz? Atunci, lutnd de bună această ipoteză, a 
unui Rusii victorioase, e foarte consecvent să arăt că ea nu ne-ar 
promite realizarea idealului naţional, ci pieirea sizură, 

Mai mult. Am convingerea că, pentru noi, chiar infringerea 
alături de Puterile Centrale constitue o mai mică primejdie, decit 
alianța cu Rusia victorioasă, Fiindcă, chiar invinsă, Germania, 
in orice caz, nu va fi atit de zdrobită,—şi, după optsprezece 
luni de războiu, lucrul e mai clar decit oricind—ca să nu poată 
ridica glasul ei in favoarea noastră la congresul de pace. Dar 
impotriva Rusiei aliate, cine ne va apăra, în cazul triumiului ei? 

Şi mai mult. Am arātəf, In cuvintarea mea din „Cameră, 
că, după experienţa acestor optsprezece luni de războiu, e clar 
chiar pentru cel mai infocat  quadruplist, că nu se mai poate 
visa o astfel de desmembrare a Austriei, incit, fie chiar cu pre- 
țul vasalității noastre, să putem avea nădejdea de a cuceri Ar- 
dealul, — singura justificare a acţiunii noastre alături de Quadrupla 
Ințelegere. A 

E interesant că d. Take Ionescu mi-a făcut cinstea de a 
recunoaște, că această parte a cuvintării mele este singura, care 
l-a impresionat. Dar, din nenorocire, imi atribue ceia ce n arm 
spus: că noi am fi „pierdut intietatea“ prin întirzierea acţiunii 
noastre. Faţă de cine? Față de Rusia, ltalia, Sirbia? Dar n'am 
fi avut-o, această „întietate“, oricind am fi pornit la războiu. ŞI, 
deci, dacă astăzi e lămurit că desfacerea totală a Austriei e ex- 
clusă din sfera posibilităților, atunci dispare şi orice motiv de 
războiu impotriva Puterilor Centrale. 

Nu avem, prin urmare, nici o putință de alegere. Nu ne 
este deschisă spre mărire decit o singură cale,— şi acesta este 
răspunsul cel mai bun la întrebările d-lui Take lonescu: ce pu- 
tem face impotriva Rusiei? A 

Toate aceste întrebări, care revin mereu în cuvintarea d-lui 
Take lonescu, ne dau a înțelege că eminentul om de stat crede 
că victoria Rusiei este atit de sigură, incit orice rezistență dim 
partea noastră ar fi zădarnică. A 

Fie ! Dar atunci nu trompetați triumful şi „unirea tuturor 
țărilor romine stăpinite de alții“ ! Nu ne vorbiţi despre „por- 

"țile raiului“, ce ni le va deschide girbaciul rusesc.  Mărturisiţi 
cinstit că faceți politică de „smerenie“, de resemnare în fața 
- unei fatalități ineluctabile ! 


Dalai ai — Tri -.o PA Se! | 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 207 


— 


Mărturisiți, In primul rind, că renunțaţi pentru vecie la Ba- 
sarabia martiră, dind calăilor ei absoluţiune pentru crimele dela 
1879 şi 1812. 4 

Mārturisiți apoi că, dacă pe calea, pe care ne-o impune 
fatalitatea, e problematică pănă și unirea cu Ardealul, ceia ce 
este insă sigur e „o moarte lentă şi ruşinoasă“, 

O alta serie de întrebări, insă, care se repetă cu aceiaşi re- 
gularitate, ne arată că d. Take Ionescu intrezăreşte şi putinţa 
celeilalte ipoteze, a victoriei germane : 

Sa stăm veşnic de strajă ? ne întreabă d-sa. Rusia veșnic 
va tinde la mare şi la Constantinopol, şi vom răminea deci în aceiaşi 
situaţie, Chiar de s'ar emancipa Ukraina şi ar fi recuceriță Ba- 
sarabia, ele vor fi condamnate să cadă din nou sub puterea 
moscovită, 

Dar asemenea declarațiuni nu se pot justifica decit prim 
ignorarea desăvirşită a situației reale, 

Rusia învinsă nu va maili „colosul dela nord* de astăzi. 
Chiar de n'ar fi emancipată Ukraina, Polonia se va renaşte. Ve- 
chiul regat polonez se coboară pănă in Podolia, invecinindu-se la 
Nistru cu Moldova, şi nu i se poate astăzi da Poloniei accesul 
necesar la mare, decit prin tăşia relativ nelnsemnată a teritoriu- 
i-a ce se întinde între granițele de sud ale Podoliei și țărmul Márii 

egre. 

Prin urmare, în orice caz, e sigur că am putea să nu mai 
fim măcar vecini cu împărăția țarilor. 

In al doilea rind, Rusiei învinse i se va impune fatal, 
toată experienţa trecutului ne-o dovedeşte, —reconstruirea din te- 
melie a inlregului ei edificiu politic şi social, 

Va fi sau nu emancipată Ukraina, dar Rusia, după Inirin- 
gere, nu se va mai putea răzima numai pe zugrumarea celor 
„0pizeci de hmbi“, pe care astăzi le Încătuşează, şi nici pe des- 
potismul netnirinat faţă de însuși marele popor rus, „Girbaciul” va 
trebui să fie atirnat pentru veci In cuiul istoriei. 

O operă gigantică, care pentru lungi decenii va forma sin- 
gura preocupare pentru bărbaţii de stat ai Rusiei! Se vor strecura 
multe generaţii, până ce Rusia se va putea gindi la o politică ac- 
tivă internaţională, lar cind ea va putea intra din nou, după vindecarea 
relelor de care sufere, în rindurile națiunilor europene active, nici 
împărăția țarilor nu va mai avea rostul ei istoric de astăzi, precum 
nici Europa intreagă, nici Balcanii, nici Rominia nu vor mai a- 
vea aspectul, pe care Il cunoaştem. 

Pentruce, dar,să ne ingrijim de pe acuma de problemele, pe 
care nici nu le putem prevedea, pentru vremurile de atunci ? 

„Dar preţul, cu care vom plăti această politică, e desfiin- 
ţarea definitivă a rominismului de peste Carpaţi“, răspunde d. 
Take lonescu in „aplauze furtunoase“ şi „strigăte de bravo“. „Să 
Strigăm : trăiască Tisza şi ordonanța lui Aponyi ?*, adaogă d-sa, 

Nu! Noi nu ştirbim nici într'o direcţie idealul naționai. 

După recucerirea Basarabiei şi reintegrarea Bucovinei (ştiţi 


"mw pi. + » = -, bi 
r JA À “r p- . 1, 


208 „IATA ROMINEASCĂ 


că aceasta din urmă a atirnat de un gest al nostru, pe căre l-ați 
Impiedecat), Rominia, la adăpost, de primejdia din spre nord, 
ajunsă la situaţia statului celui mai puternic şi inaintat din Bal- 
cani, poate privi ce linişte în fața istoriei. Un mileniu de domi- 
nație ungurească n'a putut reduce pe Rominii de peste Carpaţi 
la robia, în care a căzut Basarabia numai după un veac 
de stăpinire rusească. Şi dacă 6 milioane de Maghiari ar putea 
reuşi să inâbuşe aspiraţiunile unui popor de 14 milioane de 
Romini, chiar după rolul ce l-am juca in drama mondială, prin 
intervenţia noastră alături de Germania, atunci am dovedi că sin- 
tem un popor de nemernici pe care mimic nul poate scâpa de 
pieire. : 
Dar intreabă d. Take lonescuv, în ultima resursă : „Dar Aus- 
tria n'a voit să ne anexeze?“ ŞI, în sprijinul afirmării că ne-ar 
putea amenința şi cotropirea austriacă, ni se citează cuvintele 
lui Bismarck. N'am la indâmină memoriile lui Bismarck şi de 
aceia voiu reproduce în întregime pasagiul invocat de d. T. lonescu: 
„Este lesne de înțeles că locuitorii din basinul Dunării să 
„poată avea nevoi şi vederi, care să treacă dincolo de hotarele 
„actuale ale monarhiei austro-ungare ; constituirea imperiului 
„german arată Austriei drumul, pe care ar putea să împace in- 
„teresele politice şi materiale, care există Intre frontiera orientală 
„a naţiunii romine și Cattaro“. Xp | 
Şi atita tot. Aceste cuvinte pot inscmna Şi o simplă alianță, 
care s'a şi Incheiat, ca şi orice aţi voi. Şi dacă d. Take ionescu 
n'a putut găsi altă mărturie, putem trece mai departe în linişte. 
Dar d. Take lonescu știe foarte bine că, dacă altâdata 
Austria putea visa cuceriri în țările romine, astăzi asemenea nā- 
zuirţi sint excluse, —"i pentru un motiv foarte simplu, că ar îi 
mai primejdioase pentru Austria decit pentru Romini : Rominii, 
in această eventualitate, ar ajunge grupul etnic relativ cel mai 
numeros din imperiul habsburgic, de 14 milioane (cu Basarabia), 
Ei ar avea, deci, nu numai putinţa de luptă, dar şi siguranța de 
Succes, iar Ausbiă şi-ar zdruncina tot echilibrul şi n'ar putea 
scăpa de disoluțiune dech dacă Rominii Inşişi i-ar da sprijinul lor, 
E zadarnic. In năzuinți de cotropire din partea Austriei nu 
poate crede nimeni. Acesta chiar este argumentul, pe care unii 
„federalişti“, 1 aduc ei înşişi, sub pretextul că „Austria nu ne 
poate face nimic“ (ceia ce, În treacăt fie zis, nu e adevărat; dacă 
nu ne amenință anexarea, duşmânia noastră, In caz de inirin- 
gere, poate să fie greu râsplăută, fie numai prin pierderea Do- 
bragei). : A = ( 
Pe cind pentru a ne asigura, în ce priveşte viitorul, impotriva 
Rusiei, d. Teke lonescu nu găsește decit argumentul lamentabil 
că Rusia nu ne-ar fi duşmânii în trecut decit ca „jandarm al 
reacţiunii“, In vremea năzuințelor noastre de renaştere  naţio- 
nală, şi că astăzi „jandarmi ai reacţiunii s'au tăcut alții Le 
În realitate insă acest ciudat propovăduitor al „idealului 
naţional* vrea să pună națiunea romină, care are atitea reven- 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 209 


dicâri naţionale, în serviciul de „jandarm“ al asupritorilor ce- 
lor două mari națiuni vecine, Polonia şi Ucraina, al căror trecut 
a fost atit de intim legat cu istoria noastră, și al căror viitor nu 
e mai puțin intim legat cu întreg viitorul nostru .. 


VI. Concluziune 


lată, dar, cele două politici : 

Una, preconizată astăzi de d, Take lonescu, e politica de 
„smerenie“ față de „dușmanul nostru natural“, politica de renun- 
tare la Basarabia şi de resemnare la jugul rusesc, în schimbul 
speranței şubrede de a purta acest jug impreună cu frații de 
peste Carpaţi, Şi aceasta cttă vreme ne va mai fi lăsată viața— 
„lipsită de tot ceia ce o face, pentru oamenii mindri, demnă de 
„a Îi traita" L.. 

Şi cit de bine caracteriza d. Take lonescu la 1891 toată 
durerea renunțării la Basarabia! } 

Dacă ar fi, se Intreba d-sa atunci, „ca statul romin să țin- 
„tească la o irridentă, Incotro ar trebui el să-și Intoarcă privirile ; 
„peste Prut sau peste Carpaţi ? 

„Lotul ne dovedește, până la evidență, că peste Prut. 

„Basarabia a fost parte din statul romta, ca a fost insăşi 
„jumătatea unuia din statele romine.., 

„Dinspre Basarabia nu avem hotar. Nistrul singur poate 
„Îi o frontieră serioasă între statul romin și vecinii săi... 

„Nimic decit capriciul cuceritorului nu ne desparte de Ro- 
„Minii de peste Prut, de acei Romini a căror rupere de noi 
„este aşa de recentă, incit, desigur, azi mai băesc acolo oameni, 
„care s'au născut dinaintea robirii... 

„Din Transilvania ne vin gemetele fraților noștri, din Ba- 
„Sarabia nu se mai aude nimic, Cind persecuțiunea ajunge să 
„te facă să suferi şi să taci, ea este în paroxismul ei. Durerile 
„mute sint şi cele mai adinci“... („rridenta“, Rominul din 1—2 
lanuarie 1891), . 

Şi ceéalahā politică, politica noastră tradițională, politica de 
glorie, politica de mindrie şi de luptă, politica, care ne asigură 
astăzi mărire, reintegrarea Basarabiei şi Bucovinei, şi care lasă 
intacte toate posibilităţile viitorului. 

E politica idealului național integral. 

Această politică au lăcuto taţi conducatorii acestui neam, 
de pretutindeni, căci d. Take lonescu ştie foarte bine că ea a 
fost primită pe vremuri şi la Conferința din Sibiu, care s'a in- 
cheiat cu hotărirea : „Să intre statul romin în liga Puterilor 
Centrale, pentruca, cu puteri unite, să putem rezista cotropirii 
rusești“... 

Cind va veni vremea, voiu arăta că şi astăzi nu d-nii Oc- 
tavian Goga şi părintele V. Lucaci au dreptul să vorbească în 
sumele Ardealului, 


14 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


- In clipaaceasta trebue să tac,—şi ar fi şicrud să vorbesc: 
Goga şi Lucaci au acum, inainte de toate, nevoe de reculegere, 
spre a-și da seamă de tot răul, pe care l-au făcut şi pentru drea- 
pta cauză a Rominilor de peste munți, şi pentru cauza cea mare 
a tuturora... 

Intre aceste două politici are Rominia de ales In ceasul 
acesta de cum 

Nu | Nici alegere măcar nu avem. 

Nu avem alegere, fiindcă de treizeci de ani nu ne-am pre- 
gătit decit pentru incordarea supremă intr'o singură direcţie. 

In ce priveşte pregătirea materială, recunoaşte și d. Take 
Ionescu adevărul, 

Dar ce cuget dau pe față cuvintele sale relativ la pregălirea 
noastră sufletească | 

„In 24 de ore, exclamă d-sa, dupăre s'ar şti că s'a hotărit 
„acțiunea, aţi vedea cum ar dispare, ca in gaură de şarpe, toți 
„acei care azi spun că sint în contra ei (Aplauze prelungite și 
„indelung repetate, strigări de bravo)“, 

Desigur Rominii, care au ceva sfint în suflet, în ceasul ho- 
piei oricare ar fi ea, !şi vor [ace toată datoria. Cit priveşte pe 

alţi... 

Astăzi, în războiu, națiunea întreagă se infațişează ca o ar- 
mată şi chiar o hotărire greşită a comandantului suprem e mai 
puţin dezastroasă decit luptele intesvne. 

Oricare ar fi hatărirea, nu poate fio crimă şi o nenorocire 
mai mare, decit ca pornirea la acțiune să dea semnalul unui 
războiu civil intre noi, 

„În ce ne priveşte, ne-am spus fățiș tot cugetul în această 
privinţă. Dar d. Take Ionescu ne-a amenințat prin ziatul său 
francez, cetit şi de străini, că chiar după hotărirea luată, dacă 
mu va fi coniormă dorințelor sale, ei și cu prietenii săi politici 
vor căuta «prin toate mijloacele» să zâdărnicească acțiunea sta- 
tului romin.., 

Nu avem nici o emoțţiune.,,. 

In orice caz, aşa înțelege d. Take Ionescu pregătirea su- 
(letească ? 

Şi ce cuvinte înțelepte au fost scrise în 1891: 

„Pentruca o naţiune să arunce cu toată a ei greutate sabia 
„Să, în cumpăna războiului, trebue ceva mai mult decit un vot 
„al parlamentului. Trebue ca de timpuriu gindul ci să fi fost in- 
„dreptat câtre dureroasa necesitate, trebue ca în mintea ei să nu 
„li râmas nici o indoială nici despre cine este vrăjmașul, nici 
„despre mărimea primejdiei, Şi o asemenea convingere nu se 
„poate improviza într'o zi“. 

Și vreme de treizeci de ani toţi mai marii acestui stat şi ai 
neamului tatreg,— şi d. Take Ionescu insuși, care a şi lost, alā- 
turi de d. Titu Maiorescu, în capul guvernului la ultima retno- 
re a tratatului nostru de alianță cu Puterile Centrale, un an 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 211 


abia Inainte de războiu,—cu toții, intr'un glas, ne-au spus cine 
este vräjmaşul şi care este primejdia cea mai mare. 

Şi acum d. Take ionescu vrea „să improvizeze într'o zi” o 
altă orientare ? 

Cine, dar, e responsabil de criza morală, prin care trecem? 
Noi, care urmăm politica tradițională, —singura, pentru care s'au 
făcut toate pregătirile,—sau „improvizatorii“? 

Da, nu mai avem alegere : nu putem desvolta maximum de 
forță materială şi de energie morală decit intr'o singură direcţie, 
—in direcţia, pe care o face singură cu putință toată activitatea 
noastră de stat din ultimele trei decenii, 

„Şi la profeția d-lui Take lonescu, că nu se va găsi nici un 
om politic în Rominia, care să ia răspunderea „politicii d-lor Carp 
şi Stere“, răspund, fără teamă de a fi desminții de evenimente, 
că nimeni, nici chiar dacă d. Take Ionescu va fi în fruntea gu- 
vernului, nu va face alta, fiindcă altă politică nu este cu putință... 


Am ajuns la slirşitul acestei prea lungi expuneri. 

N'am urmării o polemică personală cu d. Take Ionescu. 

Dar optsprezece luni, în zădar am căutat alte argumente 
în sprijinul politicii «federaliste> decit injurături triviale, calomnii 
josnice şi agitații desirinate. 

Mă resemnez şi acum de mai inainte la Iinjurăturile presei 
inspirate de d. Take lonescu, la care de astădată se va asocia, 
probabil, şi cea inspirată de savantul nostru istoric, 

Cetitorii insă vor recunoaşte că nici o violență de limbaj nu 
poate inlocui lipsa de argumente, 

Şi dacă cuvintarea d-lui Take Ionescu cuprinde, desigur, tot 
ce s'a putut spune mai bine în sprijinul politicii „federaliste“, 
rog pe cei cari vor răsioi aceste pagini să răspundă în conşști- 
ință: ce poate răminea în picioare din toată argumentarea ma- 
relui nostru orator ?... 

Şi atunci, nădajduesc, că ei vor recunoaște cu mine că fru- 
mosul discurs al d-lui Take lonescu în adevăr a adus cel mai 
mare serviciu cauzei rominești,... 


C. Stere 


Sorana 


---—- 


ACTUL III *) 


Acelaș decor. A doua zi, ora 5 după prinz. 
Scena | 
(După ce s'a ridicat cogtina intră Constanţa, işi scoate pălăria şi strigă :) 


Constanța.—Elizo ! unde eşti ? 

Eliza.— (eşind din camera ei) Singură ai venit ? 

Constanța. —Ba nu, cu lorgu, ce e? 

Eliza.—Unde e? 

Constanţa.—A rămas cu Grigore jos, în livadă. Ce e? 

Eliza.—Atit mai bine (Merge spre fund și se uită afară pe terasă ; 
intorcindu-se:) Atit mai bine. Mişue la vinătoare; Ana în odaia 
ei ; iar Olga nu s'a întors încă... 

Constanța.—Dar unde e Olguţa ? 

Eliza.—E alături la Damianii,—au venit de au luat-o fetele 
la tennis... putem vorbi în linişte... Ce mă fac, Constanţo ?... ce 
mă fac? 

Constanța.—Ce e ? Ce s'a întimplat ? 

Eliza. — Ascultă Constanţo, mi-ai fost de mare ajutor, cînd, 
după scena ce ţi-am spus că s'a întîmplat în seara întoarcerii 
lui Grigore dela Bucureşti, ai făcut pe lorgh să stărue şi să 
obţie mutarea lui Barbu. Ajută-mă şi acum. 

Constanța.—Ce èe? Ce s'a intimplat iar ? 

Eliza.——Se duce iar spre fund spre a se asigura cănu vine nimeni, 
intorcindu-se:) Mişu iubeşte pe Sorana. b 

Constanta. —$Şi ? 

Eliza.—-S'a destäinuit eri lui Grigore, c'ar vrea să se căsă- 
torească cu ea. 

Constanța. —Şi pentru asta ?.. Nu înţeleg. 

Eliza. —Qrigore, care o crede vinovată, după ce a încercat 
toate mijloacele ca sâ-l facă să renunţe la gindul acesta — i-a 
povestit cum a surprins-o... 

Constanţa.—Şi ? 


Vezi act, Lin Nr. 4-5, 1914 și act. Il în Nr. 6, 1014 din „Viata Rominească*. 


SORANA 213 


Eliza.——Și acum Mişu vrea să descopere cine a fost băr- 
batul care a intrat aici în seara aceia. 

Constanţa.— (nedumerit) Nu înțeleg... 

liza.— (inciudată) Dragă, ce greu înţelegi tocmai cînd aşi 
avea nevoe să înţelegi mai de grabă... 

Constanţa.—Bine, Elizo dragă, iartă-mă, dar nu înţeleg ne- 
liniştea ta. Mişu vrea să ştie cine a fost bărbatul pe care l-a vä- 
zut Grigore ieşind de aici... Cum crezi c'ar putea să afle ? Barbu 
nu mai e aici. Cum ar putea să afle? i 

Eliza.—Intrebind-o pe Sorana. 

Constanţa.—Pe Sorana? Se poale!? Cum îţi vine să pre- 
supui aşa ceva ? Cum o s'o întrebe ? cu ce drept? 

Eliza.— Parcă trebue vre-un drept? parcă omul care iu- 
beşte nu se simte îndreptăţit la orice? Cu ce drept a năvălit 
Barbu în odaia mea la otel ?... Şi apoi dacă Mişu vorbise cu So- 
rana înainte de a vorbi cu tat-său ? Eri cînd m'am întors din 
oraş i-am găsit aici, pe el şi pe Grigore, şi la un moment dat 
see a strigat, îi aud şi acum amenințarea: „am să-i strig 
să-i arunc în faţă toată făţărnicia“... ințelegi o scenă între el și 
Sorana, în care i-ar spune c'a surprins-o Grigore cu un bărbat 
ad: ar întreba-o cine a fost... Sint pierdută... 

onstanța.—Scena asta trebue evitată cu orice preţ. 

Eliza.—Cum ? 

Constanţa.—Știu eu ? ' 

Eliza.— Şi fără să mă gindesc am lăsat şi pe Olguţa să 
plece, parcă înadins ca să le înlesnesc putinţa de a-şi vorbi... 
Olguţa era o piedică, —le-am înlăturat-o... De azi dimineaţă 
Stau la pindă... Nam închis ochii toată noaptea... Dacă s'ar În- 
timpla... mă ucid... 

Constanța—Elizo! (Tâcere. Eliza se plimbă agitată, Constanţa 
caută în minte.) La urma urmei, eu în locul tău i-aşi spune ei: „fe- 
tiţă dragă, te-ai oferit să mă scapi, scapă-mă complect”, i-aș a- 
răta cum stau lucrurile, ași preveni-o că Mişu © s'o întrebe cine 
a fost omul căruia i-a dat drumul de aici şi aşi jura-o să nu 
spue. 

Eliza.—Crezi ? 

Constanţa.—Tot e mai bine, decit s'o întrebe Mişu, fără 
să fi fost prevenită. Ea e încredinţată că te-a scăpat, fără să fi 
riscat nimic. Acum cînd o affa pe nepregătite c'a văzut-o Grigore 
şi c'o socoteşte pe ea vinovată, e imposibil să nu se revolte, 
mai ales cind o vedea că şi Mişu o bânueşte. 

Eliza — Sînt pierdută, pierdută ! (Tacere. Eliza se plimbă agi- 
tată, Constanţa pe ginduri). 

Constanța.—Ascultă... ca să eviţi o scenă de explicaţii în- 
tre Mişu şi Sorana, eu cred că cel mai bun lucru e să-i suge- 
raţi lui ideia să plece, să-şi petreacă restul de vacanţă altundeva, 
la București, la Constanţa, într'altă parte... El de cuvintele lui 
Grigore nu se îndoeşte, crede c'a prins-o cu un om aici în casă, — 
ce explicaţii îi mai trebue ?... să plece ca s'o uite. 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Eliza.—(inseninată) Aşa e, bună idee, foarte bună idee... dar 
cine să-i vorbească ? cine să-l hotărască să plece? 

Constanţa.— Grigore. 

Eliza.—Minunată idee... așa e... la asta nu mă gîndisem... 
cînd eşti în primejdie te gindeşti la fel de fel de mijloace de 
scăpare complicate, absurde, extreme... şi tocmai cele mai simple 
nu-ţi trec prin minte... Bravo! Minuhată idee... (merge spre fund şi 
se intoarce) ÀA! uite că vin încoa Grigore şi lorgu. Găseşte tu un 
pretext, ia-l pe lorgu, că să pot rămine singură cu gore... 
(schimbi vorba pe cind ei intră) va să zică aţi petrecut bine. 


Scena Il 
Aceiași, Grigore, Iorgu. 


Constanţa.—Admirabil, dar ştii, admirabil. O abundență de 
bomboane, de prăjituri, torturi, sandwişuri, toate dela Riegler, 
cornete cu drageuri pentru fiecare copil... Natalia era foarte mih- 
nită că mg j venit şi voi... măcar Olguţa... şi adevărat, nu m'am 
gindit, pe Oiguţa puteam s'o luăm cu noi. 

lorgu.—Apoi cu graba ta: hai! hai! că e tirziu... 

Constanța. —Și închipuiţi-vă că lorgu—lucru care nu i s'a în- 
timplat de cînd e—a ciştigat 400 de lei la poker, 

Grigore—Nu se poate ! 

lorgu—Al dreptate să nu crezi; nici mie nu-mi venea să 
crez. De cînd sînt nu mi s'a întîmplat. Am avut o carte nebună. 
Cu ce mergeam, prindeam : fuluri, careuri, chinte persate... dacă 
m. oeiia două şi am făcut” culoare... Dar frişca de Olguţa 
unde e 

Grigore—E. alături la Damienii, la tennis. 

lorgu.—Păi să vie, că are şi ea dreptul la 25 la sută din 
cîştig... Trifoiul ei cu patru foi afăcut minunea asta... Nu mă 
mai despart de el cit oi fi... cică să nu crezi în cabule,..am să-l 
fac breloc la lanţ... Se duce cineva s'o aducă? 

Eliza.—Mai tirziu, nu de acuma. e 

Jorgu.—instalindu-se in scaunul cu legănătoare) Eu nu mă mişc 
d'aci până n'o veni. Dar Mişu ? 

Grigore.— E pe de vale, prin mirişte cu pușca. 

(Tăcere. Eliza g torgan o îşi fac semne). 

Constanța—kEu aşi mînca un strugure. 

Eiiza.— Să sun să-ţi aducă (Vrea să sune). 

Constanța.—(ii face semn) Nu aşa, Aş vrea să mănînc din 
vie cules de mine. Hai lorgule în vie. 

lorgu.—Hodorone-tronc ! 

Constanța.—Cum hodoronc-tronc ? Vreău să măntue un 
strugure cules de mine din vie. Ce, n'am voe? 

lorgu.—Cine zice că n'ai voe? dar te trebue neapărat să 
fiu şi eu de faţă cînd îl culegi? 


SORANA 215 


Constanța.—Ai ajuns nesuferit, lorgule. De cîte ori am 
şi eu cite o plăcere... 

Jorgu. — (lui Grigore) Iți place ? 

Grigore.—Cine ? 

lorgu.— Constanţa. 

Grigore.-—Negreşit că-mi place. 

__ Jorgu—Nu, dar mo auzi: de cite ori are şi ea cite-o plă- 
cere... Tot ea... Și eu atita plăcere am, să mă legăn în scaunul 
ăsta şi n'apuc să mă aşez în el: „hai scoală-te“. Nu mă scol să 
ştiu de bine câ... Ce, te mănîncă cineva să te duci singură ? 

Constanța.—(drăgălaș tuîndu-! de ureche) Haide, şi tu mă băete. 
lorgu.— Grigore ! Elizo | săriți că-mi rupe urechea ! 
Grigore.—Nu sar de loc; bine-ţi face. 

lorgu.—Ei de ce vrei să merg şi cu? 
Constanţa.—Pentrucă tu cunoşti mai bine care sint copţi 

i dulci, . 

i iorgu.—(sculindu-se şi luind-o in braţe) Dulce eşti tu, infamo; 

dar să luăm şi pe vier că el ştie şi mai bine. 
Grigore—Luaţi-o pe răzorul al treilea din stinga portiţii. 
Eliza. —Acolo găsiţi şi tămiioasă. (les prin tund). 


Scena lil-a 
Grigore— Eliza 


Grigore.—Se duce cineva să aducă pe Olguţa, ori o aduc 
fetele ? 

Eliza.—Poate se duce Sorana. (Tăcerea) 

“Grigore.—Ai dormit niţel după dejun, cind am ieşit aţipiseşi. 

Elizu— Cum ai ieşit mam trezit speriată. 

Grigore.—De ce speriată ? 

Eliza—in ale zece minute cît am apucat să aţipesc, am 
visat câ mă goneau nişte animale ciudate, eram cu Sorana şi 
fugeam şi nu puteam să înaintăm... (tăcere) Grigore... 

Grigore.—Ce e? 

Eliza. — Ascultă... 

Grigore.—Ce e dragă? 

Eliza.—Mi-e teamă de ceva... 

Grigore.—De ce ? 

7 Eliza.—Mi-e teamă de un scandal. 

Grigore.—Ce scandal ? 

Eliza —Uite. Ai auzit ieri pe Mişu cum zicea că o să strige 
Soranii în faţă toată făţărnicia... A . 

Grigore. —Ei ? 

Eliza. —Ar trebui să evităm o astfel de scenă. Cum ţi-am 
mai spus, ar fi nedrept, ar fi inuman ca fata asta să iasă din 
casa noastră cu scandal... Mai sint şase zile pănă la plecare... 
am putea să-l evităm. 


e ei dă VIAȚA ROMINEASCĂ 


Grizore.—Bine... e evitat... vorbele lui Mişu n'au nici o in- 
semnătate... nu înțeleg îngrijorarea ta... 

Eliza.——Nu ştiu de ce mi-e teamă... D'aia mă gindeam dacă 
mar fi mai prudent şi mai în interesul tutulor ca Mişu... să-și 
petreacă zilele de vacanţă ce i-au mai rămas într'altă parte... 
la Sinaia... ori la Constanţa... să nu mai fie aici lingă Sorana... 
cel puţin zilele astea cît mai are ea de stat la noi.. 

Grigore—A ! ce bine era dacă-i vorbeai de atunci, din 
sara aceia, a doua zi ar fi plecat, se isprăvea... 

Eliza —Ei da, ar fi fost mai bine, dar de vreme ce s'a în- 
timplat așa... Inţeleg că-ţi cer un sacrificiu dureros să-ţi ştirbeşti 
fericirea ăstor zile petrecute cu Mişu... (í mingile) dar tu m'ai 
învăţat să fiu bună şi miloasă... 

Grigore.—Draga mea... 

Eliza—Pe ea nu pot s'o gonesc, n'am cum s'o fac să plece, 
înainte de aste şase zile cit mai are de stat, dar tu ai putea să 
convingi pe Mişu, că e în interesul lui să plece undeva... ca 
so uite... (Grigore se plimbă cu capul în jos). Nu e aşa? (Acela 
joc...) Ce zici ? 

Grigore.—Ai dreptate... am să-i vorbesc cum s'o întoarce. 

Eliza—E imposibil să nu înțeleagă că o datorie şi de 
gazdă şi de recunoştinţă. 

Grigure.—(tot plimbindu-se) Ai dreptate... 

Eliza.—Ne împiedică să comitem o indiscreţie jicnitoare... 

re Am sk) vorbesc. - 

r S eras se uită din prag in zare. c 
Eliza aşează aae aieri Aek in dreap ir ellarni br “ui Miar 
jos Diana! jos! n'auzi ? Chearţie vin’ de ia căţeaua.) 

Eliza.—Grigore ! Grigore! Vine Mişu, vă las singuri. (Ese 


in camera ei, Grigore vine spre Intrare; intră i 
e aha), £ P Mişu în costum de vinătoare, 


Scena IV 
Grigore, Mişu. 


Grigore.—A ! p'aici ai venit? Eu credeam că vii din cole; 
mă uitam după tine. l 

Mișu.—(lşi scoate geanta şi o pune pe un scaun, reazimi pușca de 
perete) Am dat pe dincoa ca să las nişte prepeliţe la bucătărie. 

Grigore.—Cite ai ucis? 

Mişu —A !.. nimic... trei.. 

_Grigore.—Nu prea sint pe mirişte, sînt trase la porumburi... 

Mişu.—Ştiu... dar nici nu m'am dus cu gindul să fac vinat... 
aşa ca să umblu. (Tăcere) 

Grigore—Caută bine Diana ? 

Mișu. — Da... 

Grigore.—Aportează ? 

Mişu.—Da. 

Grigore.—Să vezi c'o să iasă o căţea admirabilă. 


SORANA 217 


—- i a ae 


Mişu.—Poate.. dar să-ţi spui drept parcă nu-mi mai place 
vinătoarea. , 

Grigore.—Cum nu-ţi mai place ? 

Mişu.—Nu ştiu... dar azi mi-a apărut deodată toată absur- 
ditatea acestei cruzimi de prisos, fără necesitate... (Tăcere) 

Grigore.— Mişule, ascultă, mam gindit la ceva. 

Mişu.—La ce? 

Grigore.—Eu înțeleg foarte bine ce se petrece în sufletul 
tău. Tu ai absolută nevoe de o petrecere care să te distragă 
dela gindul deziluziei pe care ai încercat-o... Ce zici de citeva 
zile petrecute la Sinaia, ori la Constanţa ? 

Mişu —Cind ? 

Grigore.—Acum, îndată, de mine bunioară, 

Mişu.—Să plec! 

Grigore.—Da, să pleci, să te depărtezi din locul ăsta unde 
ai primit lovitura, de lingă aceia dela care-ţi vine durerea, 

Mişu.—Nu. 

Grigore.—De ce? 

Mişu.—Pentrucă n'ar folosi la nimic... şi aşi suferi și mai rău. 

Grigore.—Ţi se pare... acolo, la Constanţa bunioară, în 
faţa mării... 

Mişu.—Nu, nu... eu n'aveam nevoe de imensitatea mării ca 
să găsesc în mijlocul naturii un balsam de alinare... a dintăi 
pădurice, a dintăi mirişte mă mîngiia, mă vindeca de orice amă- 
răciune; dar am putut constata acum, din aste două ceasuri de 
umblet, că parcă sint orb... Nimic din toată frumuseţa naturii 
ma putut pătrunde în sufletul meu pustiit de... (tace) 

Grigore.—Pentrucă eşti aici, aproape... 

Mișu.— Departe ar fi şi mai râu... Aici vă am pe voi... a- 
colo aşi fi singur, numai eu mine... (ca hotărire) Și apoi vreau 
să mă vindec, să mă vindec radical şi complect... 

Grigore.—Cum să te vindeci ? 

Mişu.— Vreau să-i smulg de pe faţă masca de hipocrizie 
şi de cucernicie la care m'am închinat ca un neghiob cu atita 
evlavie... 

Grigore—Nu-ţi dau voe... (Se freacă la inimă). 

Mişu.—Cum nu-mi dai voe ? Š 

Grigore—Nu-ți dau voe, N'ai nici un drept s'o faci. Fata 
asta s'a purtat cu noi nu se poate mai bine. Ce drept avem 
noi să pătrundem în sufletul ei şi să-i cerem socoteală de Iu- 
cruri care nu ne privesc ? Ce monştri am fi dacă am face-o? 

(Tâcere. Mişu se plimbă agitat) 

Mişu.—(cu stfăsiere) Dumneata n'ai iubit-o, dumneata nu in- 
țelegi ce se petrece în sufletul meu... 

Grigore.—(se aprople de e! şi-l mingile) Ba ştiu, dragul meu, 
ştiu şi te compătimesc, dar tocmai d'aia îţi propui să pleci. 

Mişu.—Nu... nu ştii... Acum îmi dau seama c'a fost o mare 
greşeală în educația mea... am fost prea cuminte... am rămas 

prea naiv, Trebuia să-mi cheltuesc inima, să mi-o risipesc pe 
toate potecile... la toate răspintiile... să învăţ să judec femele 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aşa cum merită să fie judecate... A! acum înțeleg temeinicia 
batjocurii colegilor mei, cînd mă indignam de cinismul părerilor 
lor şi cînd protestam la afirmarea lor că toate femeile sint la 
fel... Cu citeva zile înainte de plecarea mea din Galaţi avusesem 
o discuţie... erau şase impotriva mea, care mă zeflemiseau şi 
care-mi strigau că nu există femee cinstită... că dacă pe ici pe 
colo e cite una care n'a păcâătuit, lucrul se datoreşte sau fap- 
tului că ma meritat să fie dusă în ispită, sau unor împrejurări 
neprielnice, care fără voia ei au stinjinit-o... Și mă revoltam şi 
mă întrebam în ce familii au trăit oamenii ăştia ca să ajungă 
să susţie o asemenea părere, atit de jicnitoare pentru mamele 
lor, pentru surorile lor ?.. 

Grigore.—Dragul meu... 

Mișu —Și la răcnetele lor că nu există femee frumoasă şi 
cinstită, mă gindeam la femeile pe care le-am cunoscut eu în 
- familia noastră: mama, Constanţa, maman Lisette... şi la ea la 
care mă închinam punind-o alături de ele... 

Grigore. —Ai să uiţi, Mişule... Să plecăm, iacă te însoțesc 
şi eu citeva zile la Constanţa... 

Mişu—Nu... nu plec... Uite, am să caut să-ţi explic ce se 
petrece în mine... N'am dormit toată noaptea... m'am închis ochii 
o clipă... De citeva ori m'am îndoit de cuvintele dumitale... îmi 
ziceam că poate ai recurs la o născocire ca să mă împiedici de 
a mă căsători cu o fată tără avere și fără părinţi... 

Grigore.—Cum ţi-ai putut închipui ? 

Mișu —Ei da, iartă-mă... pe urmă iar îmi aduceam aminte 
de strigătul lui maman Lisette, că ai făcut rău că mi-ai spus şi 
de răspunsul dumitale, din care se vedea că în adevăr scena 
surprinderii a existat... 

Grigore.—lţi jur pe fericirea ta că nu te-am înşelat. 

Mişu—Cred... sînt convins .. 

Grigore.—Atunci ce mai vrei? 

Mişu—Nu ştiu cum să-ți explic... Aşi vrea pe de-o parte, 
nu să mă răzbun,.. asta nu e răzbunare... dar am crezut atit de 
adinc în cinstea ei desăvirşită, o socoteam atit de curată.... A a 
pentru sădirea în sufletul meu a acestei credințe, atit a contri- 
buit înfăţişarea şi toate apucăturile ei, încît simt o nevoe chi- 
nuitoare de a-i dovedi că ştiu cine e şi că nu sînt victima 
făţărniciei ei... 

Grigore.—Mişule, asta e răutate. 

Mişu.—Și apoi mă chinueşte şi o curiozitate foarte firească... 
Mă mir că nu te chinueşte şi pe dumneata... Cine e bărbatul 
pe care l-a primit aici în casă ? Cine? De aici din oraş? Din 
altă parte ?... Dela Bucureşti, sosit înadins ca să se întilnească 
cu ea ?... Vreau să ştiu, vreau să ştiu cu orice preţ. 

Grigore.—Dar bine, dragul meu, tu nw'nțelegi că dacă am 
ascultat de îndemnul Elizei şi am primit să ne facem că nu ştim 
nimic, am făcut-o din milă, din ruşine de ruşinea ei; căci alt- 
fel o vorbă să-i fi spus Eliza c'am văzut-o şi pleca imediat chiar 


SORANA 219 
de atunci, precum sint sigur c'ar pleca, ar fugi şi azi dacă i-ar 
spune un cuvint... Și acum, cînd nu-i mai râmin decit şase 
zile de stat aici, vrei s'o faci de ris, arătindu-i că ştii şi tu, 
N'ai nici un drept... 

Mişu.—Nici un drept... nici un drept... 

Grigore.—Nici unul, 

Mişu.—Dumneata n'ai nici unul... eu am... 

Grigore.—Ce drept ? 

Mişu.— Dreptul pe care mi-l dă intăia mea iubire purtată 
in taină atita vreme,—dreptul pe care mi-l dă faptul de a mă 
fi închinat la ea cu atita evlavie, şi dea fi împletit cu ima- ` 
ginea ei visurile mele de fericire... A ! e lesne acum, în faţa 
prăbuşirii: pleacă la Constanţa, du-te de te plimbă ca s'o uiţi... 
Ei, bine, nul... dacă e vorba să mă vindec, vreau să mă vindece 
complect şi radical... Vreau să-mi ard rana cu fierul roşu, să nu 
mai rămiie într'insa nici urmă de venin... Și vreau să mă vin- 
dec nu numai de iubirea pentru dinsa, vreau să mă vindec şi 
de naivitate... Vreau să mă lămuresc, să mă lămuresc pe deplin 
(Tăcere, apoi jenat) i-am ascuns ceva... Eri înainte de a vorbi cu 
dumneata, i-am mărturisit c'o iubesc... 

Grigore.—Şi ? 

Mişu.— Tocmai în clipa aia a intrat Olguţa. Nu mi-a răspuns 
nimic, Vreau să mă lămuresc. Am să-i mărturisesc din nou c'o 
iubesc, că vreau să mă căsătoresc cu ea,—de-altminteri dum- 
neata însuţi m'ai îndemnat s'o fac cînd ţi-am vorbit eri, adu-ţi 
aminte şi din două una : ori îmi mărturiseşte că are o legătură 
care o împiedică de a se căsători cu mine şi atunci plec... plec 
ca s'o uit, sau nu-mi mărturiseşte nimic şi atunci, îţi făgăduesc 
că fără nici o revoltă, fără nici o explicaţie, dar pe deplin lämu- 
rit de ce suflet se ascunde sub înfăţişarea ei, plec vindecat nu 
numai de iubirea mea pentru dinsa, dar şi de naiva mea incre- 
dtre în sufletul femeilor... (Işi ia pălăria și porneşte spre fund). 

Grigore.—Unde te duci? 

Mişu.—Incotro m'or duce picioarele... Să mă liniştesc... vreau 
să fiu calm, 

(Ese) 
Scena V 


Grigore, apoi Eliza. 


(Grigore se-plimbä de colo pănă colo pe ginduri, se duce de se uită după 
el, se intoarce, deschide uşa dinspre camera Elizei şi o chiamă) Elizo ! 


Grigore— Nu vrea să plece. 

Eliza. —Nu vrea ? 

Grigore.—Nu... şi poate are dreptate... poate că e mai bine 
aşa, cum zice el. 


z j> e 
220 VIAŢA ROMIREASCĂ 


Eliza. —Cum ? 

Grigore—Vrea să-i mărturisească c'o iubeşte şi că vrea s'o 
ia în căsătorie. 

Eliza.—(speriată) Nu înţeleg. 

Grigore.—Da, s'o ceară în căsătorie şi are dreptate: sau 
dinsa o să-i mărturisească cu francheţă — după cum sînt sigur— 
că are o legătură şi atunci el pleacă s'o uite,—sau, ceia ce mi-e 
peste putință să presupui, ea duce făţărnicia pănă la capăt şi 
atunci, fără explicaţii, fără nici o explicaţie, dindu-și seama cu 
cine are aface, pleacă radical vindecat... 

Eliza. —Fără explicaţii... dar dacă-i cere explicaţii ? 

Grigore.—Mi-a făgăduit că n'o să-i pomenească nimic. 

Eliza —Tu nu-mi făgăduiseşi mie ? 

Grigore—Era altceva, nu eram nevoit să-i spui, era în joc 
cinstea şi fericirea lui... 

Eliza—Dar dacă nu se poate stăpini ? Cine iubeşte se 
socoteşte îndreptăţit la ori şi ce... 

rigore.—Dacă nu s'o putea stăpini.... dacă ea duce per- 
fidia pină la capăt, sănătate... pierde dreptul la orice compă- 
timire. (Tăcere 

Eliza. —Ce răi devin oamenii cei mai buni, cînd sint în 
joc interesele lor... 

Grigore—(se treacă la Mă, jenat) Da, ai dreptate, draga mea, 
dar ce vrei să fac? ce putem face i 

Eliza.—De citeori te-am auzit zicînd că oamenii ar fi pe 
deplini fericiţi, dacă, fără a căuta să-și facă bine unul altuia, 
ar evita de a-şi pricinui reciproc răul... Şi iată acum ce mon- 
struozitate sintem gata să săvirşim... Pe cînd ne găseam duşi 
în străinătate, Olguţa, singura noastră fetiţă, se îmbolnăveşte... 
e în primejdie de moarte... Şi o fată străină o veghiază fără pre- 
get, fără odihnă cincisprezece nopți dearindu-l şi ne-o scapă... 
ea ne-a scăpat-o... adu-ţi aminte de cuvintele doctorului... și 
acum fiindcă e în joc cinstea unuia dintre noi, sîntem gata s'o 
urim şi găsim firesc s'o jignim, s'o facem de ris, cînd ar fi atit 
de uşor să păstrăm încă şase zile o tăcere pe care am -păstrat-e 
paisprezece. 

Grigore.—(amărit) Dacă crezi că eu nu înțeleg şi nu simt 
toată ticăloşia acestei situaţii... 

Eliza.—(ingrijată) Unde e Mişu ? 

Grigore.—A ieşit, trebue să fie p'aici, pe undeva... 

Eliza.— Ascultă Grigore, caută-l şi sileşte-te de-i convinge 
să renunţe la gindul de-a iscodi pe Sorana... e păcat... e păcat... 
e aşa de simplu să plece măcar aste şase zile... te rog... te con- 
jur... mai stăruit în deajuns... e imposibil să nu înțeleagă... 

Grigore.—Da, mă duc să mai încerc; dar nu cred să-l pet 
hotări... Abia acum înțeleg cit o iubeşte... (Ese). 


SORANA 22t 


Scena VI 
Eliza, apoi Servitoarea, apoi Sorana. 


(Eliza se plimbă agitată şoptind: „Mişu n'o să vrea să plece... 
Mi nu pleacă”... Se uită spre scara care duce la odaia Soranei, se 
uită la ceasornic, se duce in fund, trage uşile, apoi sună. Vine servitoarea.) 
Mariţo, domnişoara e sus? 

Servitoarea.—Sus trebue să fie, 

Eliza.—Du-te de-i spune c'o rog să poftească niţel încoa... 
şi mai tirziu să te duci să aduci pe domnişoara Olguţa. 

Servitoarea.—Prea bine, coniță. (Servitoarea ese sus. Eliza se 


plimbă SNA singură. Peste-cităva vreme sosește Sorana şi servitoarea. 
care ese). 


Sorana.—M'ai chemat ? 

Eliza. —Da. 

Sorama.—Ca să mă duc după Olguţa? 

Eliza.—Nu. (eu drag) Ce făceai sus ? 

Sorana.—YVream să isprăvesc bluza Olguţii. 

Eliza.—Fetiţo dragă, stai închisă în casă pe vremea asta, 
lucrind ? 

Sorana—Să lucrez ceva pentru Oiguţa sau pentru dum- 
acata e ca şi cum aşi citi o carte frumoasă... 

Eliza.—Draga mea. 

Sorana.—Vreai să-mi spui ceva ? 

Eliza.—Da ; şezi celea /o așează pe canapea lingă ea) (După 
lungă frămintare) Sorana... ţi-a vorbit Mişu ceva? (Sorana nu râs 
punde) Ţi-a vorbit. 

Sorana.—Da. A 

Eliza.—Şi ţi-a mărturisit că te iubeşte... 

Sorana,—dpieacă ochii in jos jenată). = 

Eliza —Cind ? 

Sorana.—tEri. 

Eliza—Eri cind? 

Sorana.—Pe cind erai dusă în oraş. 

Eliza. —Eram sigură... (Tăcere) Sorana, stai mai bine aici... 
(o aşeazi jos pe covor ca în actul intăi) Aşa... îţi aduci aminte că am 
mai stat odată aşa ? în seara sosirii lui Grigore... 

Sorana.—(stringindu-i mina) Da... 

Eliza. Fear aduci aminte ce mi-ai spus atunci, Sorana mea? 

Sorana. ? 

Eliza—Că ai dori cite o dată ca o grozavă primejdie să 
mă amenințe şi dumneata s'o poţi abate dela mine... 

Sorana —Da. 

Eliza.—Dumnezeu ţi-a ascultat dorinţa şi în aceiaşi seară 
ţi-a dat prilejul să mă scapi (Sorana face semn din cap târă a râspunde).. 
Şi ai fi gata să mă scapi şi azi deorice primejdie ?,... 

Sorana—Mai mult decit oricind. 


222 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Eliza.—Cu orice preţ? 

Sorana.—Cu orice preţ. 

Eliza —Sorana, aceiaşi primejdie a reînviat mai grozavă, 
mai amenințătoare, 

Sorana,—se scoală şi se uită instinctiv de jur imprejur) Unde ? 

Eliza.—(toarte mişcată) Sorana, o să-ţi cer un sacrificiu de 
care mi se sfişie inima, 

Sorana.—Care ? 

Eliza.—(după ce o priveşte lung, cu stişiere) Să pleci. 

Sorana.—Să plec! (Se uită de .jur imprejur, apoi la Eliza) Inţeleg... 
înțeleg de altminteri din întăiul moment de trezire din turbura- 
rea, din ameţeala pe care mi-a adus-o mărturisirea lui, am bă- 
nuit că lucrul n'o să fie cu putinţă... că ar fifost prea frumos... 
că domnul Cruceru n'o să poată primi ca fiul său să ia o fată 
săracă şi fără părinţi ca mine... 

Eliza.—Nu, Sorana... 

Sorana—Ba da, ba da... înțeleg... pentru asta nu e nevoe 
să plec, să ne despărțim... 

Eliza— Sorana... 

Sorana.—Eri cind mi-a mărturisit că mă iubeşte, nu i-am 
răspuns nimic... chiar atunci a întrat Olguţa... dar dacă s'ar în- 
timpla să-mi mai vorbească, o să-i răspund liniştită că eu nu 
simt nimic pentru dinsul şi că sînt hotărită să nu mă mărit 
re pasii E foarte simplu (se stăpineşte să nu plingā).. foarte 
simplu... 

Eliza —Văd cît e de simplu... 

Sorana.—(ştergindu-și repede ochii şi silindu-se să pară nepăsătoare) 
Da, acum sînt mişcată, n'am toată tăria, dar eu ştiu să mă stă- 
pinesc... peste citeva minute am să fiu complect liniştită şi cu 
cea mai mare seninătate o să-i pot răspunde: „sint foarte mă- 
gulită, dar îmi pare rău, eu nu simt pentru dumneata nimic... şi 
am făcut jurămint să nu mă mărit niciodată.“ 

Eliza. —Nu, Sorana, vorbele astea pe care nici mie nu mi 
le poţi spune fără ca glasul să-ţi fie înnecat în lacrămi n'ai să 
i le poţi spune lui... 

Sorana.—Pentruce ? 

Eliza.—Pentrucă-l iubeşti şi dumneata. 

Sorana.—ţişi acopere fața și şade jos plingind, apoi se scoală, îşi 
şterge ochii brusc) Da, îţi spui, acum sînt slabă, dar am să mă 
stăpinesc, îţi jur c'am să mă pot stăpini, ţi-o jur... 

Eliza—Şi chiar dacă te-ai putea stâpini și dacă cu cea 
mai desăvirşită linişte i-ai putea spune că eşti hotărită să nu te 
măriţi niciodată, n'ar sluji la nimic... 

Sorana.—De ce ? 

Eliza—Pentrucă un asemenea răspuns n'are nici o valoare 
în faţa unui om care iubeşte, dimpotrivă pare o aţiţare. 

Sorana.—Cum ?- Nu veau să mă mărit... nu vreau... nu 
poate să mă ia cu sila... 


` 


SORANA 223 


: Eliza.— Draga mea, dar iți spui că acest răspuns n'are 
nici o valoare... nu există fată frumoasă şi de virsta dumitale 
care să nu vrea să se mărite din principiu... Şi omul care o iu- 
beşte nu numai că nu e îndepărtat printr'un asemenea răspuns, 
dimpotrivă e atras şi mai mult... O să creadă că iubeşti pe al- 
tul şi o să vrea să ştie anume pe cine. 

Sorana.—Asta nu poate s'o creadă. 

Eliza—Ba dimpotrivă e singurul lucru pe care-l va crede... 
şi pe baza iubirii lui o să se simtă îndreptăţit să te iscodeas- 
că, să te jicnească. Ascultă-mă Sorana, mi se sfişie inima, mi 
se sfişie, dar trebue să pleci... 

Sorana. —(se uită de jur imprejur) Şi cînd trebue să plec? 

Eliza.—Aplingind) Acum, cît mai de grabă. Sint 7, ai un tren 
la opt şi jumătate... n'ai nevoe să-ţi iei lucrurile... ţi le trimet eu... 

Sorana.—Acu lacrămi) Să ne despărțim pentru totdeauna, 
căci va fi pentru totdeauna... Ce ciudat lucru şi ce neaşteptat... 
Cum îţi spuneam, după ameţitoarea fericire pe care mi-o prici- 
nuise destăinuirea lui... mi-am dat repede seama că e un vis 
frumos... care nu se va împlini, care nu se poate împlini... dar 
îmi răminea ca o mingiiere a durerii, ce-mi aducea această tre- 
zire, gindul prieteniei care va rămine între noi... şi acum, iată 
că se dărimă şi prietenia... ce stranie e această dragoste care în 
loc de a împreuna sufletele le înstrăinează... le risipește... 

Eliza.—toarte mişcată) Sorana mea... 

Sorana—Mi se pare un lucru de o cruzime nelogică... ab- 
surdă... de neînțeles... Am aşa sentimentul că parcă trebue să 
fie altceva la mijloc, că parcă-mi ascunzi ceva... 

Eliza.—Ce să-ţi ascund ? 

Sorana.—Știu eu ?.. adineauri ziceai: „primejdia de care 
m'ai scăpat a reînviat mai grozavă, mai amenințătoare“. 

Eliza —N'am spus asta. 

Sorana.—Ba da, am auzit foarte bine, colea, adineauri... şi 
faptul că acum tăgădueşti îmi dovedește şi mai mult că e alt- 
ceva la mijloc, care cere să plec acum, îndată şi pentru totdea- 
una... Și dacă e ceva spune-mi, de ce-mi ascunzi ? 

iza.—(cu sfişiere) Sorana, nu ştii cît mi se rupe inima; nu 
ştii cît aşi vrea să rămii, cit aşi vrea să nu te pierz... dar n'ai 
putea rămîne, decit înfruntind şi îndurînd o nedreptate şi o su- 
ferinţă, cu atit mai sfişietoare, cu cît n'ai meritat-o prin nimica... 

Sorana.—Aveam dreptate, îmi ascunzi ceva. 

Eliza.—(cu durere) Sorana, Mişu o să te întrebe cine e omul 
căruia i-ai dat drumul de aici în ajunul sosirii lui... 

Sorana.—ţsperiată) Ce? cum? de unde? cum s'a aflat? 

Eliza— Te-a văzut Grigore şi te-a auzit zicindu-i: „ieşi 
pa, ia seama să nu te vadă zeamă > 

orana.—(ingrozită) Domnul Cruceru ? de unde 

Eliza.—De aici, 

Sorana.—Şi. 

Eliza —E încredinţat că venise la dumneata, 


224 - VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sorana.—La mine! A ! domnul Cruceru mă crede vinovată ?.. 
Crede că i-am necinstit casa ? 

Eliza.—(o ia in braţe) Sorana! Sorana ! 

Sorana.—(se sbate şi strigă) Asta nu se poate... asta nu se 
poate... 

Eliza.— Sorana ! 

Sorana.—Asta nu se poate... domnule Cruceru! domnule 
Cruceru... 

Eliza. —Sorana, îl omori, ne omori |... 

sua ARDERE se uită la ea ingrozită, cade pe un scaun, acoperindu-și fața 
cu le şi plinge). 

Eliza.—(ingenunche lingă ea) Sorana mea, surioara mea... a- 
cum alege între. fericirea ta şi a noastră... Un blestem a vrut ca 
după şaptesprezece ani de viaţă credincioasă şi cinstită să în- 
tilnesc un om cu care am păcătuit odată, o singură dată... şi 
iată prăpastia pe marginea căreia m'a dus acest păcat... În mina 
dumitale stă scăparea sau pieirea mea şi nu numai a mea, ci a 
noastră a tutulora... Alege Sorana, între spulberarea visului du- 
mitale de fericire posibilă dar neimplinită încă şi între ruinarea 
fericirii noastre reale. 

Sorana.—(intrigurată) Da, da.. înţeleg... înţeleg... 

Eliza. Socoteam că primejdia pe care acum paisprezece 
zile o abătuseşi dela mine pierise, dar iată că a înviat... 

Sorana.—Acum înţeleg. 

Eliza —Cu două cuvinte poţi ucide pe Grigore, cu două 
cuviate poți abate jalea şi ruşinea peste casa noastră... 

Sorana.—(plinge mingiindu-i mina) Dumnezeu nu e drept... nu 
e drept... nici cu dumneata... nici cu mine. Ce i-am făcut eu ?... 
Pe cind colege de-ale mele alegind alt drum, trăesc în desfă- 
tări, eu mi-am ales drumul muncii, ca să-mi cîştig în mod cins- 
tit pinea de toate zilele... Și acum... cînd am găsit o familie în 
mijlocul căreia mă simţeam adăpostită ca într'un port.. (trezindu-se) 
A | dar eu nu mai pot rămîne o clipă în casa asta... domnul Cru- 
ceru mă crede vinovată... sint paisprezece zile de cînd crede că.. 
nici © clipă... trebue să plec numaidecit.... nici o clipă... 
(caută zăpăcită) vreau să plec numaidecit... acum înţeleg atitu- 
dinea dumnealui din zilele din urmă... Cum plec? cu ce plec? 

Eliza—E aici automobilul Constanţii. 

Sorana. — (zăpăcita) Atit să-mi iau pălăria şi haina (le caută) 
a! sînt sus... acum înţeleg de ce mă ocolea... a remarcat-o şi 
Olguţa, (induioşată) Olguţa mea... (se şterge repede la ochi). 

Te rog spune dumneata să fie gata automobilul... şi explică-le 
dumneata plecarea mea cum vei şti... nici o clipă... otelegramă 


prin care am fost chemată turcă repede scara sus) nici o clipă... 


nici o clipă... (ese). 
Eliza.—(ese pe uşa de intrare, dreapta, şi strigă) Șoteur ! Șoteur ! 
Axente! Axente! Şofcur ! Trage repede maşina la scară! Re- 
de | Ai să duci pe domnişoara Ana la gară şi să te intorci... 
a, da, la gară. chiar acum, trage maşina. 
> (in vremea asta Intră prin fund Constanţa, lorgu, Grigore, Mişu apoi 
guta, 


ANA ui 225 


Constanța.-—Cum zici că se chiamă strugurii dia dulci, 
nene Grigore ? 

Grigore.—Risling, sint äi mai timpurii. 

lorgu.——lui Mişu) Eu crez că eram peste patru-zeci... ce zici 
Constanţo ? 

Constanța. —Nu știu cite erau, dar ştiu că m'am speriat de 
zgomot. 

Grigore. —Ce ? 

Mişu.—A dat peste stolul de potărnfthi din vie. 

Iorgu. —(lui Grigore) Ce, nu ţi-am spus? chiar în locul unde 
e tămiioasa roşie ; cînd să sar peste o coardă, odată mă po- 
menesc! birrrrrr!! parcă a făcut explozie, de jur împrejur, de 
lingă mine, din picioarele mele, gojgogeamite găinile... mi-au 
căzut şi strugurii din mină de spaimă... Vierul a începntsă ridă, 
zice ; „potărnichile, coane lorgule“. Pentru întăia dată văd sbu- 
rind potărnichile. 

Cirigore.—De cite ori le-am saltat eu. 


(Misu îşi ia pugca şi geanta, le duce in odae şi se intoarce, lorgu se 
căsneşte să-și aprindă o țigară, Grigore deschide ușile din fund zicind:) 


Dar de ce aţi inchis uşile ? 

Constanţa.—(văzinu că Eliza care s'a intors e foarte agitată) Ce e? 
de ce eşti aşa turburată ? 

Eliza.—Ce rău că n'aţi mai întirziat citeva minute. 

Constanţa —De ce ? 

Eiiza.— Până cind pleca Sorana. 

Constanța.—Ce, pleacă acum ? 

Eliza.—Da, cu automobilul vostru. 

(intră prin fund Oluţal, 

iorgu.— Buna ziua, maimuţico {o iain braţe şi o sărută). 

Olgza.—iscoţindu-și pălâria) Bună ziua, tanti, 

lorgu.—tscoțindu-și portofelul) Stai, c'avem o socoteală noi 
amindoi... ia stai niţel, trifoiul tău a făcut minuni. 

Olga.—Zău ? ai ciştigat ? cit? 

lorgu—la să văz ce matematică ai învăţat. Cit am cîştigat 
dacă partea ta de 25%, e de o sută de franci? (li dă hirtia) 

Olga. O sută! Merci, nene lorgule, mamico ia te uită. 
(Ţine hirtia de un colț şi 0 flutură veselă, În clipa astı de tăcere Sorana 
deschide repede ușa şi fără să-și dea seama că mai sint şi alţii in scenă 
afari de Eliza, scoboară iute treptele scării:) Nici o clipă, nici o cli- 
pă... unde e automobilul ? Dă cu ochii de ceilalţi şi se sprijină de 
scară gata să cază, Eliza o susține șoptindu-i:) 

Eiiza.— Curaj, Sorana, curaj. 

Olga.—Ce e ? ce are Sorana? 

Eliza.——Aşoptit Constanţei care s'a apropiat) Ajută-mă. (Olghii)... 
Nimic... tocmai vream să vă spui... Sorana a primit o telegramă, 
trebue să plece imediat la București.. 

Constanța.—(repetă mașinal) A primit o telegramă, trebue să 
plece imediat la Bucureşti... 

Sorana.—(stăpinindu-se) Da, o telegramă, am primit o tele- 
gramă... trebue să plec numaidecit... dar mă întorc... cel mai 

15 


226 „VIATA ROMINEASCĂ 


— ———— -. 


tirziu mine seară sint înapoi... sînt înapoi... (intinde mina Constanţii) Là 
revedere... (E exagerat de degajată; intinde mina lui lorgu) La revedere 
domnule Nisipeanu. (lorgu fi st mina fără o vorbă). 
Olg —Ce telegramă ? Spuneți-mi şi mie... Mamico, ce 
tel mă 
E Srni Cori ti spre Olga) O telegramă, drăguță... am 
primit o telegramă prin care sînt chemată numiăidecit la Bucu- 
reşti... mine seară sînt înapoi. La revedere... (O ia în rațe şi $ 
sărută : o inbrățişare, care se sfirşeşte cu un sughiț; apoi văzind pe iṣu 
intinde mina ca distrată, uitindu-se in altă parte). La revedere. 
Mişu.—Adio, Sorana (Pleacă repede in camera lui). 
Grigore. —(incet Elizei) l-ai spus ? 
Eliza— Da. 
Grigore.-—(jenat, se treacă la inimă) Saraca de ea... saraca de ea. 
Sorana.—(apropiindu-se de el) Pe mine domnule ceea. 
— îne, Sorana (o ia de mină) pe miine... 
cete se ice cu e Lingă ușă A imbrăţișează lung, 
cind Eliza : Sorana mea, surioara mea. Sorana esè repe- 
de. Eliza inchide ușa şi rămine cu spatele la ușă, parcă ar apăra n pr 
neji pi pre ca ogari ag a a, după imbră a e adi piro- 
pita locului pi u marar med paha iar la cheva clipe după eșirea el se repede 
izei stri À 
s pis r isaac pi rad pe Set nu se mai întoarce! Sorana nu se 
mai întoarce ! 


(Sfirșit) 
loan Al. Brătescu-Voineşti și A. de Herz 


-". 


Strategie 


Am fost chema! la concentrare pe la sfirzitul lui Mai, imi 
scrie un amic, 

După un ceas de drum cu trăsura am ajuns la forturi, Era 
foarte cald. Cupolele de 53 stăteau resemnate în soare, ca nişte 
ciuperci vinete, toropite de căldură. Sub salelmi cu frunza pră- 
fuită, clțiva rezervișşti făceau teorie. 

Un sergent trecu pe lingă mine. 

— Unde e domnul căpitan? l-am întrebat, 

— Treci la cancelarie, mi-a răspuns el incet, privindu-mă 
printre gene ; și mi-a arătat cu capul o clădire joasă, de birne, 
intre doi cireşi tineri, pita e 

Eram de curind mutat in batalion şi mărturisesc că-mi bă- 
tea inima cind am intrat in cancelarie. 

Domnul căpitan, descheiat la tunică pină sus, făcea nu știu 
ce la o măsuţă. Am răcnit din prag: 

— Să trăiţi domnule căpitan ! 

— Să trăim cu toții, mi-a răspuns el moale, intorcindu-se. 
Cum te chiamă? - 

— Rudeanu Gheorghe, concentrat pe treizeci de zile şi re» 
partizat la compania dumnevoastră. 

— E ! Imi pare bine, Stai colea pe pat. 

— Să trăiţi ! zic. 

— N'ai pentru ce... Petrache, du-te de ne ada două cafele 
dulci... Mă bucur,—mai am şi eu cu cine schimba o vorbă, că 
te ramolești singur, pe căldura asta. 

Ordonanța, care stătuse pină atunci linga uşă, cu minecile 
cămâșii sullecate, lăsind să-i atirne In jos două brațe noduroase) 


225 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— 


umede şi păroase ca două labe, pleacă în goană după cafele. 
Eu mă uit pe luriş la domnul căpitan: vreau să-mi dau seama 
cine va dispune de persoana mea timp de treizeci de zile, E 
blond, nu € slab şi poartă barbişon. Are o figură inteligentă, 
deşi cam plictisită de căldură, şi pare un om foarte cum se cade, 

— Ei, ce zici nenişorule, așa e c'o păţiră? Le-a rupt iron- 
tul... Ține minte dela mine c'o să mânince bātae, 

— Cire? Intreb eu. 

— Muscalii... 

— Domnule căpitan, zic, Imi pare bine c'am nimerit toc- 
mai un şei care e de aceiaşi părere cu mine, 

— Da, da, ține minte asta: o să mâănince bâtae râu de tot, 

— De, zic eu mai inviorat, oricum—sint mulți... 

— Şi ce dacă'sint mulți? Nu vezi d-ta că n'au nici arme, 
nici muniții ? O să-i trimiţi cu ciomagul la asalt ? Nemţii, dom- 
nule, au origanizaţie teribilă, au muniții, au tol ce le trebue... 
Nu-i vorbă că şi ăştia sint dați dracului, prea merg la sigur. 
Şi toată lumea e contra lor! Bine, te baţi cu unu, cu doi, cu 
trei... dar cu toți 2 Cu toată Europa? Cu toată lumea ?... Nu, 
asta e convingerea mea şi ține minte de la mine că până la 
urmă tot au să mânince papara... . 

— Cine ? intreb eu. 

— Nemţii, cate-a violat Belgia şi la urma-urmei bine i-a 
jăcut că nici ea n'a vrut să cedeze cu vorbă bună... 

— Aveţi şoar_ “i pe-aici? întreb eu. Parcă mișcă ceva 
sub-pat... 

— A, nu.. e curca ! zice domnul căpitan. Cloceşie. l-am 
pus un paner cu ouă sub-pat,.. Aşa mam gindit eu, că până 
la urmă tot o sâ-i ia dracu.. 

— Şi... de mult clocește ? întreb eu, 

— De trei săptămini, Mai are una, şi scoate pui, Curca clo- 


ceşte intotdeauna patru săptămini, găina numai trei... Imi mai, 


trec vremea cu ele. Pentru mine e un fel de distracție cind văz 
că și lighicanele astea au inteligenţă. intro zi, ce i soti părut 
ei, am simţit-o că n'are astimpăr c'un ou, L-a sucit, l-a ‘nvirtit... 
pe urmă şia 'nlipt ciocu 'n ou şa plecat cu el în cioc, afară... 
Am lăsat-o să văz ce vrea să facă ? L-a aruncat în şanţ... Nu-i 
vorbă, Imi părea rău de ou... nu-ţi faci idee cit tmi plac puii 
de curcă, aşa impotenti cum sint, Că te miri ce mâănincă, 
o nimica toată—şi mor de constipaţie... Dar cum să nu-i bată, 
domnule, cind administraţia lor fură ca 'n codru? Păi aşa se 


e TRAI ES a 
duce un război modern ? Cu nădejdea numai la Dardanele, să-ţi 
vie muniţiile tabla-başa, de-a gata? O să le mai forţeze cind 
le-oi forța eu... care trebue să mă forțeze ele pe mine! 
— Domnule căpitan, zic,—mișcâ... Parcă s'aude piuind sub-pat, 
— Nu se poate, monger. i-am spus câ-i scoate peste o 


'săptămină, 


Dar eu nu mă las. Auzisem foarte bine că piuie. M'aplec, 
dau să bag mina în paner... 

— Nu pune mina că te ciupește ! zice domnul căpitan. Nu-ţi 
inchipui ce a dracului s'a făcut, De pe-acum i s'a desvoltat sim- 
jul matern... 

Dar pănă să sfirşească, eu am scos de sub-pat un pui,— 
galben, călduţ și umed, Domnul căpitan tl ia în palmă, se uită la el.. 

— E de găină! zice. Uite comedia dracului... 

— O îi greşit Petrache șa pus un ou străin... 

— Sä ştiic'o să mănince bătae. Ține minte asta dela mine, 

— Cine ? intreb eu. Nemţii ori muscalii ? 

-— Petrache ! mi-a răspuns cu hotărire domnul căpitan. 


G. Topirceanu 


Rusia în 1915. 
l 


Chestiunile poloneză, evreiască şi ucrai- 
neană. — Existenţa Ucrainei "contestată de d-nii Take 
Ionescu și Nic. lorga. 


Expunerea de mai jos a vieţii acestor trei naţiuni din Rusia 
e făcută exact în mare parte după două ziare mari ruseşti din 
Kiev şi Odesa *), fixînd astfel modul de a privi realitatea şi 
actualitatea din Rusia al intelectualilor Rusiei sud-vestice, vecina 
noastră nemijlocită. Acelaş punct de vedere domneşte şi în so- 
cietatea cultă a Basarabiei noastre, care se află sub influența 

ei din Kiev şi Odesa. i 
atu Există un dbiceiu foarte bun în presa din Rusia : la fiecare 
an nou se fac reviste generale, priviri retrospective destul de 
detaliate asupra vieţii mondiale, interne ruseşti şi a celei locale 
din anul trecut. E de datoria colaboratorilor să descrie fiecare 
cîte o lature caracteristică a vieţii comune; astfel timp de 4—5 
zile (1—6 Ianuarie) toate ziarele ruseşti pe lingă materia cu- 
rentă, îşi măresc mult formatul cu reviste detaliate şi totdeauna 
foarte instructive ale trecutului recent. Viaţa internaţională, răz- 
boiul cum se prezintă pe diferitele fronturi, politica internă, sta- 
rea juridică, chestiunile naţionale, succesele în artă, literatură, 
muzică, viaţa economieă, finanţele, comerţul din localitate, lucră- 
rile instituţiilor de panee, mr şi ge ehen etc. —totul 

une criticei şi a e arg o pe an. 

= a mac sai aie pie zf mpa cezar d rame ze care 
se serveşte presa rusească cinstită şi conştientă, aceste vre- 
muri de ele militară ; ne-am mărginit numai să subliniem 


scaia Misli” („Gindul Kievului”) tiraj de peste 50 mii 
de BE ag Şi. GS Novosti: t Noutăţile Odesei“)-—tiraj peste 
35000, amiadouă organe mari ale presei radicale. 


RUSIA. îN 1913 e 2) 


bucăţile care trebuesc cetite cam printre rinduri. Dar şi din a- 
ceastă reproducere legată de limbagiul specific rusesc se va 
vedea clar curajul nemărginit cu care se cugetă în Rusia ac- 
tuală asupra cauzelor poloneză, evreiască şi ucraineană ; se va 
vedea că presa rusească cea asuprită de cenzură se exprimă în 
mod mult mai liber şi autorizat decit presa... rominească, 

In Rominia au putut să aibă loc acele declarații uşuratice 
şi care nu pot fi îndestul condamnate, din discursurile unor par- 
lamentari tăgăduind în primul rînd însăşi existența Ucrainei. Şi 
iată că ne vin ziare râspindite ruseşti care ne vorbesc despre 
Ucraina şi despre drepturile naţionale ale ucrainenilor în auzul 
tuturora, urbi et orbi. 

Viaţa Rusiei în 1915 a fost extrem de complicată şi inte- 
resantă, Neputind-o trece în revistă odată în întregime în pagi- 
nile „V. R.“, am ţinut să lămurim acele părți din această viaţă, 
care ne ating întru cîtva sau mai adinc,politiceşte şi teritoriali- 
ceşte, Ucrainenii, Evreii ruşi şi Polonejii populind cu 95/0 toată 
Rusia vestică şi sud-vestică, vecina noastră. Ne rezervăm să repro- 
ducem altădată rezumatul „Rusiei în 1915* în întregime. 


Chestiunea poloneză. —lmediat după declararea războiului 
s'a simţit de către toți că chestiunea poloneză devine o ches- 
tiune internaţională. Polonia trebuia să ocupe un loc central în 
acest conflict, în care iau parte Rusia, Austria şi Germania. Ea 
este mărul discordiei, şi tot ea este un factor important al lup- 
tei, Această lature a ciocnirii popoarelor a fost foarte bine apre- 
ciată de Sir Edward Grey, carea cetit la timp în Camera Comu- 
nelor „Apelul“ istoric către Poloneji lansat de Marele Duce 
Generalisim. Cam spre sfirşitul ultimei sesiuni parlamentul ita- 
lian (Decembrie 1915) a făcut acelaş lucru, şi a primit înaintea 
închiderii sale o moţiune în senzul „Apelului“. 

Societatea poloneză din Rusia a făcut în ultimul an multe 
sforţări pentru a populariza în Europa şi America ideia despre 
caracterul pur internaţional al problemei poloneze. Preşedintele 
Wilson a dat deputațiunei de Poloneji o promisiune formală să 
susţină cît îi este în putere, cerințele poloneze la încheerea 
păcii. E neindoius că aceleaşi promisiuni au fost făcute şi de 
mai mulţi barbaţi de stat din Europa, dar lucrul rămine până 
acum aproape cu totul necunoscut. Polonejii pricep perfect că 
le e mult mai ușor să obțină renașterea politică tocmai dela un 
areopag internaţional, care va fi viitorul congres de pace, decit 
dela un stat separat. 

Societatea rusească din contra, în majoritatea ei este de 
părere că chestiunea poloneză nu e decit o chestiune internă 
pentru Rusia şi trebue rezolvată prin instituțiunile legislative ale 
imperiului rusesc. Aci este punctul cardinal al divergenței dintre 
Poloneji şi opinia publică rusească. 

In a doua jumătate a anului trecut, de altfel, această dis- 
pută a şi pierdut interesul practic.*) Insă Polonejii au continuat 


-- 


.) Adică Polonia a și fost ocupată de Gennani. 


232 „VIATA ROMINEASCĂ ___ 


să urmărească ca societatea Rusiei să adopte programul lor. 
După cum a declarat deputatul polonez Dimşa în plină Dumă, 
Nemţii au întrat în Varşovia, avind în fruntea lor pe moşteni- 
torul Saxoniei, care e rudă apropiată cu unul din foştii regi ai 
Poloniei, fapt care ar putea mult impresiona populațiunea locală. 

Deci ar trebui fe deoparte ca Rusia să se grăbească cu 
publicarea unui program concret asupra cauzei poloneze, iar pe 
de altă parte ca acest program să fie destul de „larg“. Tot în 
acest sens s'a pronunţat şi presa poloneză. Ca răspuns la aceasta 
„Reci“ *) însă a declarat că „nu s'a schimbat nimica”. 

Societatea poloneză s'a simţit în genere foarte rău în anul 
trecut. Ea se aştepta că toată structura politică a Poloniei va fi 
schimbată curind în urma publicării (1 Aug. 1914) „Apelului“ 
Marelui Duce; așteptările acestea nu s'au îndeplinit. Mai departe 
Polonejii sperau că cel puţin pentru acei din ei care locuesc în 
Rusia de vest (adică la Răsărit de Polonia propriu-zisă care a 
şi fost ocupată de Germani) liberă încă de năvălirea dușmanului, 
se va face totul ce era „necesar“; dar nici aceasta ma avut loc. 

in August 1915 partidul polonez („colo“) a prezentat în 
Dumă un proect de lege referitor la desființarea tuturor restric- 
țiunilor, care se practică în Rusia în ce priveşte pe Poloneijii care 
stau în interiorul imperiului. Dar Corpurile Legiuitoare au fost în 
curind disolvate. 

In anul trecut a ținut şedinţe şi o comisiune specială ruso- 
poloneză în Petrograd, dar nici lucrările ei mau avut vre-un re- 
zultat practic, 3 

In ziua deschiderii Dumei (19 lulie 1915) prim-ministrul 
Goremichin în discursul lui a dat în numele guvernului o pro- 
misiune solemnă de a acorda Poloniei autonomia, dar pentru 
Poloneji toate acestea au fost și tirzii şi „puține“, fiindcă Nemţii 
se găseau atunci deja sub zidurile Varșoviei... 

O adevărată calamitate pentru Poloneji a devenit așa nu- 
miţii „fugari“ sau mai bine zis „deportați“. Societatea poloneză 
i-a numit pe aceşti nenorociţi „wygnancy“ ( „alungaţi, expulzați“). 
Anul trecut a împovorat națiunea poloneză cu cel puţin un mi- 
lion din aceşti fugari! 

Pentru întreţinerea unei asemenea mase uriaşe formate din a- 
ceşti lipsiţi de adăpost, era nevoe de mai multe milioane lunar. Gu- 
vernul şi diferitele comitete au venit în ajutorul Polonejilor, dar 
mai ales însăşi societatea poloneză a desfăşurat o energie nemai- 
pomenită : s'au înființat sute de comitete mici şi mari prin oraşe 
şi tirguşoare, s'au ţinut congrese, consfătuiri, s'au creat nişte 
organe centrale, institutul de imputerniciți ambulanți, etc.. 

Cercurile poloneze se îngrijau să nu fie prea mare imprăş- 
tiere şi spulberare a maselor de fugari, pentruca aceștia să nu 
piardă aţa: lor națională. Deci paralel cu ajutorul material au 
fost pretutindeni deschise pentru fugari nişte şcoli, cursuri şi 
alte focare de cultură. Numai o conştiinţă naţională adînc des- 
voltată—şi ea este așa la Poloneji—a putut să nască o aseme- 


*) Ziarul oficial al partidului constituțional-democrat. 


ic a RUSIA IN 1915 233 
nea energie colosală, atita insistență Şi fermitate în urmărirea 
scopului ! 

Dar ce se făcea în acelaş timp, peste graniţă ? Aci s'a 
intimplat un fapt de o importanţă istorică: reuniunea tustre- 
lelor „țări râpite”. Ca și acum 120 de ani, Polonia a ajuns 
din nou unită, deşi sub anumiți guvernatori generali străini şi în 
condiţiunile unei ţări pe picior de războiu. 

incepind cu August 1915 în Polonia veneau mereu oameni 
politici poloneji din Galiţia şi Poznania. Intilniţi după o lungă 
despărţire fraţii buni s'au strădănuit să-și găseuscă o limbă co- 
mună de înțeles. Izbutit-au ? E greu să spunem de oarece ne 
lipsesc informaţiunile exacte în privința aceasta. In schimb ne e 
cunoscut altceva, mai grav: cum anume au profitat Polonejii de 
situația lor economică și culturală de ustăzi, 

Școala poloneză, incluziv cea superioară, justiția poloneză, 
autonomia locală națională-—totul ce li s'a dat de Nemţi a fost 
primit de Poloneji ca ceva inevitabil, dat şi obligător. In toată 
țara s'a şi început imediat o muncă intensă şi omnilaterală. Po- 
lonejii se silesc să-şi lecuiască rănile, cauzate țării lor printr'un 
an de războiu. 

Stăpinii noi nu-i satisfac pe Poloneji (ei mau nevoe în ge- 
nere de stăpini), dar ei procedează conform principiului vechi: 
carpe diem. Ei sint conştienţi de datoria lor înaintea patriei, 
Poloniei, şi lucrează atit şi aşa cit e posibil, clădind, creind. 

Puțin de tot ştim despre ceia ce se petrece în Poznania. 
Pentru prima oară după mulți ani a fost numit aci episcop un 
polonez, au fost reduse unele restricţiuni ale naţiunii poloneze, 
Dar aceste inlesniri sint încă atit de departe de indeplinirea tu- 
turor date scai poloneze ! 

upă ziare, Polonejii au votat în Reichstag contra credi- 
telor de războiu. Dacă aceasta e adevărat, atunci avem înaintea 
noastră cel mai serios indiciu asupra dispozițiunilor poloneze 
din Prusia. „Polonezul şi prusacul nu vor fi frați niciodată“ — 
spune o zicătoare poloneză. Ura contra Neamţului e în sîngele 
polonez, —şi cu toate acestea... cu toate acestea Polonejii aus- 
trieci (între ei şi profesorul lavorschii, preşedintele comitetului 
suprem naţional) propovăduesc de citeva luni dearindul, împa- 
careu intereselor Poloniei și Germaniei. De altfel Polonejii din 
Poznania continuă să tacă. 

„La haute politique” poloneză e acum în minile Polonejilor 
galițieni. Din Galiţia emană legiunile care se luptă pe frontul 
rusesc ; în Galiţia socialiştii se unesc cu celelalte partide pentru 
„Opera națională comună“, Galiţia încearcă să lege întrun în- 
treg cele trei „țări răpile” şi duce toate tratativele externe în 
numele națiunii întregi. 

Trebue să recunoaştem Polonejilor galiţieni un program 
bine stabilit, pe care ei îl mărturisesc de cițiva ani. Momentul 
actual e socotit de ei ca cel mai prielnic pentru realizarea acestui 
program, şi astfel ei fac acum tot posibilul în această direcţie. 


234 EN VIAŢA ROMINEASCĂ 


DIR ai 


Chestiunea evreiască.—Poporul evreesc poate spune îm- 
preună cu proorocul miniei şi al jălii, leremia: „am încercat mih- 
nirea de sub toiagul miniei Domnului“. Din toate naţiunile Ru- 
siei Evreii au suferit în 1915 cel mai mult. Poporul evreesca 
dat armatelor Inţelegerii nu mai puţin ca 800 mii de soldaţi. 
Pe de altă parte Evreii iau parte şi în oştirile Austro-Unga- 
riei şi Germaniei, şi deci soarta întregei naţiuni evreeşti apare şi 
mai tragică. 

Războiul devastator a trecut precum se ştie în Rusia şi în 
Austria tocmai prin regiunile populate foarte mult de Evrei. A- 
parținind clasei comerciale par excellence, Evreii au căzut prime- 
le jertfe, Agricultorii mici şi mari au rezistat crizei şi ruinării 
până în momentul invaziei străine ; iar Evreii, aceşti „oameni ai 
aerului“, au fost absolut sărăciţi la primul tunet artilerie. 

Deportaţiunea ca un fel special de fugărire, adică fuga for- 
țată, a început la Evrei încă în toamna lui 1914. Către Ianuarie 
1915 numărul fugarilor evrei în Polonia a atins cifra de 100 de 
mii, iar numai în Varşovia sau adunat peste 80,000 de fugari. 
Tot în lanuarie a avut loc expulzarea Evreilor din gubernia Cov- 
no, În Aprilie şi Mai—din Curlanda și Lituania ; însfirşit în Iu- 
esa au început deportările în masă din Podolia şi Basarabia de 

ord. 

Paralel cu îndepărtarea forţată a Evreilor, mergea şi fuga 
lor ca un fapt comun pentru întreaga populațiune din regiunile 
ecupate de inamic. După calculul „Monitorului Oficial“ (No. 272) 
Evreii fugari au fost adăpostiţi în următoarele gubernii: Minsc 
26905 de suflete, Vitebsc 1 , Ecaterinoslav 10793, Hersom 
9620, Niinii-Novgorod 8471, Tavrida (Crimeea) 8450, Tambov 
6441, Penza 5997, Saratov 5424, Poltava 5468, Haricov 5337. In 
acest calcul au intrat numai acei din fugari, care au fost înre- 
gistraţi de către comitetele evreeşti de ajutor. In afară de aceş- 
tia mai multe grupuri şi convoiuri nesfirșite s'au împrăștiat ne- 
înregistrate pe faţa Rusiei interioare încît cifra totală a acestor ne- 
pet devine în tot cazul enormă. 

suferinţele lor prezintă ceva cu totul excepțional; unii de 
multe ori au fost nevoiţi să-şi schimbe sediul şi să rătăcească 
în căutarea adăpostului, Dintăiu au părăsit tirguşoarele Poloniei 
şi s'au concentrat în Varşovia şi alte oraşe mari; cind insă Var- 
şovia a căzut, ei au fost nevoiți să fugă pur şi simplu cît mai 
departe spre Est, spre interiorul imperiului. 

Aci, în primul timp, autorităţile locale nu-i lăsau să se sta- 
bilească şi ei au fost siliți să se mute pe jos în unele oraşe 
anume admise pentru locuirea Evreilor. 

Şi astfel pe cînd fuga a fost ceva comun pentru toată po- 
pulaţia Rusiei vestice, îndepărtarea de acolo a naţiunii evreești 
a tost tocmai un eveniment continuu forţat, excluziv evreesc. A- 
lăturea cu aceste pătimiri s'a ivit şi aşa numită „ostatecie”“. 

Notabilii şi bogataşii localnici din teritoriile războiului au. 
fest luaţi sub pază şi trimişi pentru internarea în temniţele Pol- 


RUSIĂ ÎN 1915 235 
tavei, Cremenciugului, Ecaterinoslavului, etc. Către stirşitul lui 
lulie fuga lor a fost în toiu. In diferite oraşe ale guberniilor 
unde Evreii sint de mult admişi să locuiască, s'au îngrămădit: 
zeci de mii din aceşti desmoşteniţi ai soartei, flămînzi şi bolnavi, 
încît autorităţile nu ştiau ce să facă cu ei şi unde să-i interneze. 

La întrebările administraţiei locale, guvernul a răspuns că 
Evreii fugari sint de acum înainte admişi să rămină acolo unde- 
au venit, pentru tot timpul războiului. ÎN acelaş timp politica 
generală a Rusiei oficiale a înclinat spre mai multă toleranţă 
şi bunăvoință faţă de naţiunile subjugate ; această idee a fost 
chiar declarată în Dumă de însuși primul ministru Goremichin. 
Sub noul ministru de interne principele Şcerbatov (demisionat 
foarte în curînd) a fost editată la 4 August 1915 o circulară 
specială asupra Evreilor, care în tot cazul deschide o eră nouă 
în drepturile la viaţă ale evreimii ruseşti, drepturi rămase pănă a- 
tunci la nivelul evului mediu. 

Conform acestei nuvele, Evreii au căpătat dreptul de a 
trâi pretutindeni în Rusia exceptind capitalele şi oraşele aflate 
în competința miniştrilor de războiu şi de Curtea imperială. Cir- 
culara a fost adusă la aprobarea Țarului şi publicată de Senat, 
ceia ce i-a dat puterea juridică şi istorică. 

E de notat că pe alocurea autoritățile prea reacționare au 
refuzat să se supună noului act. Și astăzi vedem circulara nea- 
plicindu-se la Kiev şi desființată în Câăucaz, de unde Marele 
Duce fost Generalism a izgonit pănă şi pe toți fugarii stabiliţi 
acolo mai dinainte. Cu puţine excepții însă, Evreilor li s'au 
deschis nu numai oraşele numeroase din toată Rusia, ci şi re- 
giunile bogate ale Siberiei. Influenţa binefăcătoare a acestei mă- 
suri se va evidenția negreşit după sfirşitul războiului nu numai 
pentru evreime, ci şi pentru întreaga țară uriașă a Rusiei aşa 
este părerea tuturor cercurilor înaintate din Rusia. 

doua măsură de uşurare luată în privinţa Evreilor este 
desființarea regulelor restrictive pentru înscrierea Evreilor în 
şcoli. Lărgirea dreptului egal la instrucție pentru Evrei a fost 
iarăşi un produs al evenimentelor groaznice ale războiului, al 
înfringerii suferite de Ruşi. 

Până la războiu mai multe mii de tinerii Evrei au fost siliţi 
să urmeze studiile în străinătate, Chemaţi acasă la desfăşurarea 
ostilităților, ei s'au adresat ministrului Casso (basarabean) ce- 
rînd admiterea lor în școlile rusești.—Ce, oare s'a schimbat ceva 
in lume? —a răspuns întrebător adevăratul rus, coboritor din 
Romini, Casso. 

Și numai succesorul său contele lgnatiev a priceput că „da, 
s'au schimbat multe“, Nevoia de a avea cît mai mulți ingineri, 
medici, etc., a reclamat măsuri radicale şi a produs desfiinţarea 
Hmitărilor pentru Evrei în învăţămînt. Contele Ignatiev a proce- 
dat treptat: a admis pe studenţii stăini la universităţile ruseşti, 
cu toată opunerea ministrului de interne Maclacov, care interzicea 
Evreilor de a veni în oraşe mari pentru studii. 


Tragerea la sorţi pentru inscrierea în şcoli (procentul la 
sută de elevi este în diferite localităţi de 5—15 pentru Evrei, şi 
de aci s'a introdus sub Casso tragerea la sorţi pentru ei, încît 
din 100 de aspiranţi intrau în şcoli 4—5-a parte) a fost dease- 
menea anulată. „Norma de procent“ a devenito nedreptate stri- 
gătoare faţă cu concentrarea în toată Rusia a miilor de foşti 
elevi Evrei fugari din liceele Rusiei vestice şi Poloniei, şi față 
cu mulțimea copiilor evrei de virsta școlară aparținind familiilor 
celor mobilizați, răniţi, ucişi. 

La 10 August a avut În „părerea consiliului de miniştri” 
confirmată de împărat prin care s'a decis ca toţi copiii evrei 
care doresc a se înscrie în şcolile primare, secundare sau superioare, 
să fie primiţi, dacă se numără printre familiile luptătorilor foști 
sau actuali, dacă au rude de aproape plecate pe cimpul de luptă, 
—şi să li-se facă toate înlesnirile posibile, chiar cu preferință faţă 
de creştini, neaparţinind familiilor de ostaşi. O excepţie a fost 
făcută in privința şcoalelor militare şi a unor şcoli privilegiate 
unde Evreii nu sint admişi în general, 

Astfel negăsindu-se aproape nici o familie evreiască care să 
nu fi dat un ostaş armatei, mii şi mii de studenţi şi elevi din 
tineretul evreesc au avut în 1915 posibilitatea să intre în şcolile 
ruseşti. 

A rămas incă o restricțiune însemnată : pe cind Evreul poate 
să locuiască aproape unde vrea, căpătarea permiselor pentru ne- 
gustorie în localităţile deschise din nou Evreilor, li-se admite nu- 
mai în mod provizoriu. 

Realitatea în genere ne arată că Evreii tot mai sînt în Rusia 
„Cetăţeni de rangul al treilea“ şi că se află tot sub o suspectare 
specială. Numai aceste două uşurări importante în privinţa 
învăţămintului şi-a traiului pe teritorii noi, prezintă singurele 
puncte frumoase din viaţa evreiască din Rusia la 1915. 

Suspectarea continuă în privința Evreilor avind ca urmare 
indepărtarea acestei naţiuni spre Est şi aşa numita „ostatecie”, 
a mai produs şi urmărirea, prigonirea presei evreeşti. Incă la in- 
ceputul anului în Kiev au fost oprite ediţiile periodice în limbile 
evreiască şi ucraineană. După aceia în Petrograd s'au suspen- 
dat din ordinul guvernului două reviste-ziare „Voshod“ („Răsă- 
ritul“) şi „Razsvet“ („Zorii zilei“) care apăreau în limba rusească 
reprezentind interesele naţiunei evreești. 

Pe la sfirşitul lui lulie 1915 tocmai cînd Goremikin şi-a 
declarat „bunăvoința“ sa pentru naţiunile „străine“ din Rusia, a 
fost oprită apariția tuturor organelor periodice evreești în limba 
veche, în jargon şi în ruseşte. Pentru moment sînt admise în 
Rusia orice ziare în orice limbă incluziv cea tătară, iar presa 
evreiască reprezintind cugetarea unei naţiuni de peste 6 mili- 
oane este absolut suprimată împreună cu cea germană, 

Chiar presa oficioasă recunoaşte că ziarele evreeşti nu con- 
tribuiau decit la răspindirea informaţiilor exacte şi a simţiri- 

-lor patriotice, totuşi interzicerea se menţine. Mai ales Senatul 


RUSIA IN 1915 Se IA 237 


rusesc continuă munca lui încordată pentru a inventa noile norme 
de limitare ale vieţii şi drepturilor evreeşti. Aceasta se face cu 
o deosebită îngrijire şi minuţiozitate, tocmai acuma cînd se schimbă 
toată faţa lumii, cind strălucesc razele viitorului comun al ome- 
nirii deşteptate.., 

Evreul  meseriaş poate înființa numai ateliere mici în 
nouile teritorii unde a fost admis în 1915 şi nu fabrici sau uzine, 
dar i s'a permis să lucreze ca mecanic la fabricile altora! So- 
țiilor medicilor evrei şi urmaşilor soldaţilor evrei din vremurile 
lui Nicolae 1 (1824—1856), li s'a acordat dreptul de a-şi cum- 
păra imobile, însă numai în regiunile unde au drept de locuire 
permanentă. Sau anulat regulele după care meseriaşul evreu pu- 
tea să fie recunoscut ca maistru numai după un stagiu de 6 ani; 
acuma el în urma unui simplu examen capătă diploma, calitatea 
de meseriaş şi dreptul de a locui unde vrea. 

Ministerul de justiţie a elaborat un proect după care Evreii 
„ajutori de advocaţi” care au mai mulţi ani de practică irepro- 
şabilă, vor fi trecuţi advocaţi definitivi. 

insfirşit dacă biurocrația rusească a schimbat prea puţin 
raporturile dintre ca şi Evrei, apoi societatea cultă din Rusia 
a făcut în această direcție mulţi paşi înainte. Numeroasele orga- 
nizaţiuni sociale, ştiinţifice, industriale şi comerciale, au discutat 
starea evreimii fără drepturi egale, făcind moțiuni în care bla- 
mau politica guvernului antisemită. 

Cei mai înaintați scriitori ruşi Gorki, Andreiev, Merejkov- 
schii, primarul Petrogradului contele Tolstoi și alţii protestează 
prin toate mijloacele posibile contra prigonirii Evreilor, declarind 
că chestiunea evreiască nu e decit chestiunea rusească, ches- 
tiunea culturii şi conştiinţei ruseşti şi că o cit mai grabnică re- 
zolvire a cei e absolut indispensabilă pentru însânătoşirea însăşi 
a Rusiei. 

Spre stirşitul anului suspomeniții oameni politici au format 
o societate mare rusească pentru studiarea evreimii şi pentru 
lupta contra antisemitismului. Logica lucrurilor a deschis ochii 
chiar la cei mai indiferenți sau răuvoitori în privința emancipă- 
rii Evreilor, Majoritatea Dumei care a format faimosul „bloc pro- 
gresiv“ (din această cauză lucrările Dumei au fost suspendate) 
a cerut desfiinţarea măsurilor restrictive pentru Evrei, libertatea 
profesiunilor, a locuirii, a învățămîntului și restabilirea presei 
evreeşti, 

E de notat aci că blocul cuprindea unele personalităţi din 
„dreapta“ Dumei, pe conservatorii aproape reacţionari. Nu e ne- 
voe să mai amintim că restul blocului compus din progresiști, 
cadeți (constituţionalişti-democraţi), octombrişti înaintați, național- 
liberali, naționaliști ruşi moderați, laborişti, socialişti şi revolu- 
poti ara de partea unor reforme şi mai largi pentru Evrei. 

special social-democraţii au prezintat proectul de lege după 

care trebuia să se desființeze orice limitare în drepturile tuturor 
naţiunilor şi confesiunilor din Rusia. 


1238 - VIAȚA ROMINEASCĂ 


In contra dezrobirii Evreilor s'a pronunțat numai „Suta 
Neagră” şi „Zimbrii la congresele reacţionarilor, aruncind toată 
vina ivirii războiului asupra Evreilor, acuzindu-i de trădare 

- cerind pentru această naţiune asuprită, aplicarea nouilor restric- 
ţiuni speciale şi a legilor lui Dracon. Trebue însă să recunoaş- 
tem că şi în această citadelă a întunericului s'a făcut o spărtură 
şi un grup însemnat de reacţionari extremi cere totuşi revizui- 
rea și reformarea legislaţiei asupra „naţiunilor străine“... 

„Fie ca cioarele să mai croncănească. Nu mai au multe 
zile, Rusia inevitabil se îndreaptă spre drumul dreptului şi al 
progresului. In Rusia renovată Evreul va avea locul lui la masa 
comună“. (Astfel închee ziarul „Odesschiia Novosti“ revista vieţii 
evreeşti din 1915)... 3 


„ Chestiunea ucraineană.— Poporul ucrainean trăeşte aceiaşi 
tragedie ca și cel polonez şi evreesc. Fiii lui se lupta în diferi- 
tele armate dușmane. Și tot în acelaş fel politica ucraineană e 
ruptă în mai multe părţi. Ucrainenii din Rusia sînt incontestabil 
loiali şi patrioţi în masă, iar cei din Austria manifestă la rindul 
lor cea mai serioasă ataşare pentru aşa numita „orientare aus- 
triacă”, Liga lor, „Liberarea Ucrainei“, duce dela începutul războ- 
iului o propagandă energică peste toate hotarele monarhiei dua- 
liste, atrâgind interesul și compătimirea tuturora pentru cauza 
ucraineană. 

Deputaţii ucraineni din Austria fac paza intereselor popo- 
rului natal, şi guvernul central din Viena se socotește mult şi se- 
rios cu ei, Aşa de curind primul-ministru, contele Stürgk, a rein- 
ceput tratative cu conducătorii ucrainenilor pentru înființarea u- 
niversităţii speciale ucrainene în Galiţia Orientală *). După ce 
au ocupat guberniile ruseşti Lublin, Holm şi Volini, Austriacii 
au permis întrebuințarea limbii ucrainene ca limbă de predare 
în şcolile locale şi în general pretutindeni, în toate instituțiunile, 
în rînd cu limbile poloneză şi germană. Noul mareşa! al iţiei 
a declarat că de acuma inainte toţi funcționarii statului trebuesc 
să ştie toate limbile locale. 

Dar.. masele principale ale poporului ucrainean trăesc în Rusia, 
şi tocmai aci». chestiunea ucraineană n'a avut noroc în 1915. Incă 
la 27 lanuarie ministrul Sazonov în discursul său din Dumă a 
insistat asupra mişcării ucrainene ca produs al intrigilor străine **), 
Presa reacționară tot timpul hărțuia pe „mazepişti”. La ea a a- 
derat şi o parte din liberalii ruși. Publicistul radical P. Struwe 
scria : „în anumite împrejurări, mişcarea ucraineană s'ar putea 
desvolta şi fiindcă eu nu o simpatizez, socotesc necesar ca în- 
săşi societatea rusească să se opună și să reacționeze contra a- 


*). Vezi mai jos o citaţie din „Viaţa Nouă“ în chestia Universităţii 
-noui ucrainene. 
**) După ce s'a constătuit cu dd. Tache Ionescu și Nic. lorga? 


RUSIA ÎN 1915 239 
cestei mişcări“. Cei din „suta neagră“ *), fireşte cereau aplica- 
rea forţii şi cerințele lor au fost satisfăcute. 

La începutul anului au fost oprite toate revistele şi ziarele 
(circa 30) în limba ucraineană. A început urmărirea și suprima- 
rea tuturor societăților, cercurilor şi organizațiunilor culturale 
[desfiinţarea lui „Prosvita“ („Luminarea“) din Cameneţ- Podolsc], 
s'au luat măsuri represive contra unor persoane separate —oa-_ 
meni de acţiune ucraineni (deportarea profesorului M. Gruşev- 
schii, etc.). 

In special turbau „vulturii negri“ îm Galiţia. Deoarece 
Începînd cu toamna 1914 galiţienii au intrat în contact cu po- 
pulaţiunea Ucrainei rusești, s'au luat şi alte măsuri ca odată cu 
ei să nu pătrundă în sudul Rusiei duhul de „trădare“. La timp 
a fost nimicit totul ce era ucrainean în regiunile ocupate de Ruși, 
din care cauze Galiţienii n'au dus cu ei în Rusia nici o carte, 
nici un ziar liber ucrainean. Capul religios al ucrainimii gali- 
tiene, mitropolitul Șeptiţchii, a fost instalat să locuiască în cen- 
trul Rusiei în oraşul Cursc. ; 

In a doua jumătate a anului cînd în toată Rusia s'a obser- 
vat o mişcare intensă socială, s'a produs şi in chestiunea ucrai- 
neană o oarecare întorsătură spre mai bine. Congresul progresiș- 
tilor a enunțat o moțiune condamnind toate represiunile contra 
mişcării ucrainene. Citeva adunări de „zemstve” (consiliile jude- 
jene şi guberniale) şi congrese cooperative au insistat asupra 
stării nenormale a ucrainimii şi mai ales arătau starea tristă a 
presei ucrainene. /nsfirșit în Dumă a avut loc șirul întreg de 
interpelări în favoarea ucrainenilor. Miliucov, Dziubinschii și 
Alexandrov au biciuit politica represivă în privința Ucrainei, 

Fracţiunile din stinga au interpelat despre suprimarea zia- 
relor şi revistelor ucrainene, care interpelare a fost primită în 
unanimitate de Dumă în ședința din 28 August.**) Programul 
blocului progresiv cuprindea ($ 7) „necesitatea restabilirii drep- 
tarilor presei malo-ruse (ucrainene)“. Toate acestea au influen- 
tat politica guvernului rus ***) şi spre toamnă interzicerea a fost 
ridicată în ce privește presa ucraineană. Din nou au apărut or- 
ganele periodice în limba ucraineană: în Odesa—revista „Os- 
nova“ („Temeiul”), în Haricov—ziarul „Gaslo” ete... 

Insăşi societatea ucraineană ma dormit în acest timp. Vara 
trecută reprezentanţii Ucraineni au înaintat miniştrilor două me- 
morii : unul „despre problemele politicii interne în privința po- 
pulațiunii ucrainene“ şi altul „despre școala ucraineană". Oa- 
meni de acţiune, ucrainenii au vizitat mai mulţi deputaţi, lea- 
deri de partide şi li informau despre starea actuală a chestiu- 
nii ucrainene, 


y. Nu cumva dd. Take lonescu şi N zi (autorul „Ucrainei Ro- 
mineşti“) au fost inspirați și de ace „elită“ a Rusiei, cind în parlamentul 
romin negau existența Ucrainei? 

S Age rm lui Chopin din parlamentul romin și savanții istorici ro~ 
mini ar wau de toate acestea. 

+*+) Dar man influențat pe „Europenii“ din Rominia, 


20 VIAŢA ROMINEASCA. 


Societatea rusească a fost în acelaș timp bine informată 
asupra ucrainimii de o revistă ce apare la Moscova „Viaţa U- 
craineană“ („Ucrainiskaia Jizni“), în ruseşte. Colaboratorii ei pu- 
blicau şi broşuri separate (despre Galiţia, etc...), scriau articole 
în mai muite ziare și reviste bine răspindite ruseşti. Toată a- 
ceastă literatură sau mai bine zis „contra-literatură“ a fost abso- 
lut indispensabilă ca o contrapondere a acelui potop de literatură 
reacționară în chestiunea ucraineană, care a năvălit după ocu- 
puțiunea Galiției de câtre armatele ruseşti. 

Cu toate loviturile grele primite, mişcarea ucraineană con- 
tinuă să se desvolte în adinc dacă nu în lat. Conştiinţa de sine 
naţională prin intelectualii ucraineni a crescut mult în 1915. E- 
courile multe călduroase şi dureroase la moartea profesorului 
Rusov (rus de origină, care toată viața lui a consacrat-o reven- 
dicărilor ucrainene) în Octombrie trecut, au arătat şi orbilor că 
chiar În această vreme întunecată ucrainimea e vie, că ea se 
simte şi se cunoaşte ca o întreagă colectivitate naţională. 

ȘI mai mult decit oricind ucrainimea e gata astăzi să lu- 
creze fără sfirşit şi să se lupte pentru viitorul strălucit. 


Existenţa Ucrainei contestată de dd. Take lonescu şi 
Nic. lorga. - Capitolul „Chestiunea Ucraineană“ l-am reprodus tra- 
ducindu-l în întregime și literă după literă din „Odesschiia Novosti“, 
din 4 lanuarie 1916. Acest număr de ziar, ca şi celelalte din care 
am extras chestiunile poloneză şi evreiască îl țin la dispoziţia 
oricui ar vrea să se convingă că contrar oamenilor autorizaţi din 
Rominia modernă, cum sint dd. Take lonescu şi Nic. lorga, Ucraina 
prezintă un întreg etnic mare şi viu, Cine cunoaşte Polonia după 
un singur Chopin—nu poate fireşte să cunoască Ucraina care 
wa avut şi ea pe Chopin-ul ei... 

La Biblioteca centrală a Universităţii din laşi se primeşte 
regulat acea revistă pomenită în Capitolul „Chestiunea ucrai- 
neană”, adică „Viaţa Ucraineană”, ce apare la Moscva şi lumi- 
nează de 5 ani crierii Fuşilor asupra ucrainismului. Sintem si- 
guri că nici un alt No. al acestei reviste mari (la fel cu „V. R.“) 
nu le vine Rominilor dela un popor vecin de 25-—30 milioane de 
suflete, Habar neavind de toate manifestările vieţii naţionale 
ucrainene, am ajuns să contestăm însăşi nisen Ucrainei. 
Dar oare cunoaștem mai bine Rusia, Bulgaria, Serbia, Austro- 
Ungaria, Turcia — ţări de care sîntem înconjurați şi al căror- 
complex ne determină politica și viitorul 2... Rătăcim daia me- 
reu între trei brazi, crezind că e pădure deasă... 

Din această „Viaţă Ucraineană” aflăm mai multe lucruri 
noui şi absolut surprinzătoare. 23 deputaţi ucraineni în Dumă, 
circa 30 organe de presă ucraineană (înaintea lui 1915), trupe 
dramatice şi de operetă, ucrainene—peste 40!, consiliile judeţe- 
ne şi guberniale din Poltava, Cernigov, Kiev, Harcov, Ecateri- 
noslav, Volini, Podolia, etc., compuse în majoritate covirşitoare: 


RUSIA în 1915 ` | 241 


din ucraineni, „Casele poporului“ ucrainene din Kiev, Poltava 
etc., profesori, cercuri culturale, societăţi studenţeşti... 

nasa p că armata şi funcţionarii statului sînt neucraineni în 
sud-vestul Rusiei ! Dar de aci e o distanță mare pănă la „ne- 
existența Ucrainei“, Vom căuta să mai lămurim în „V, R.* pro- 
blema ucraineană *) atit de strîns legată de interesele romineşti, 
legată—nu în mintea d-lor lonescu şi lorga, din nefericire, Ne 
vom folosi cît de curînd şi de revista „Viaţa Ucraineană“. Aci nu 
ne rămîne locul decit să reproducem punctul rominesc de ve- 
dere sunind cu atita demnitate naţională, asupra problemei ro- 
mino-ucrainene din Bucovina, 

„Viaţa Nouă“, organul naţional al Rominilor bucovineni pub- 
lică următoarele : 

„Gazetele din Cernăuţi, întemeindu-se pe izvoare ucrainene, 
au răspindit vestea senzaţională că chestiunea unei universităţi 
ucrainene în estul monarhiei noastre a devenit iarăşi actuală şi că 
sediul acestei universităţi ar fi proectat la Cernăuţi. Recunoaş- 
tem pe deplin îndreptăţirea Ucrainenilor de a înainta cultura lor 
naţională prin dobindirea celei mai înalte instituțiuni culturale 
precum este universitatea; recunoaştem în urmă dreptul ca ți- 
nuta lor patriotică să fie recompensată în această măsură largă, 
însă crearea unei universități ucrainene cu sediul în Cernăuţi o 
credem deadreptul catastrofală pentru liniştea țării. Centrul cul- 
tural al Ucrainenilor este partea din sud-est a Galiției şi acolo se 
cuvine să fie reşedinţa universităţii. In Bucovina cel dintăiu drept 
pentru o universitate naţională îl are poporul romin a cărui cul- 
tură este mai veche şi ale cărui instituţiuni culturale sînt mai 
numeroase şi cu mult mai desvoltate. lar dacă este vorba ca u- 
niversitatea ucraineană din Cernăuţi să fie centrul cultural al tutu- 
ror Ucrainenilor de sub stăpinirea glorioasei case a Habsburgilor, 
atunci revendicăm şi din acest punct de vedere dreptul întiie- 
tăţii, căci o Universitate rominească în Cernăuţi ar fi chemată 
să satisfacă trebuinţele culturale nu numai ale poporului romin 
din Bucovina, ci şi ale celor patru milioane de Romini din Tran- 
silvania şi Ungaria pe care soarta nici pănă astăzi nu i-a în- 
vrednicit să aibă parte de o asemenea instituţiune culturală. 

Răminind să tragem învăţătură din asemenea împerechiare 
nefirească de universităţi, precum s'a încercat la Viena şi la Ins- 
bruck, nu putem crede în seriozitatea şi temeinicia ştirilor ten- 
denţioase despre înființarea unei universităţi ucrainene la Cernăuţi”. 

Această citaţie ne poate vorbi şi ea cit de bine sint infor- 
maţi unii politiciani romini cu toate gurile lor de aur şi zahar, 
asupra vecinilor cu care are a face mai mult neamul nostru. 


Alexis Nour 


*) Vezi şi articolui nostru „Problema romino-ruteană” în „V. R“. 1914 
No. 10-—11—12. ' 
16 


DOCUMENTE OMENEŞTI 


UN MECENA 


Cine a trecut prin Munchen şi n'a vizitat galeria Schack ? 
După pinacoteci, gliptotecă şi muzev, e colecția recomandată cu 
două steluțe de Bedecker și chiar de stai în oraş numai citeva 
zile trebue să treci s'o vezi. In plus vrei să cunoşti şi ciţiva 
artişti pe care n'ai unde-i vedea mai bine reprezintaț, aşa că 
rupi din timp şi pentru galeria Schack. Deziluzie, In afară de 
copiile lui Lenbach și cele 30—40 de tablouri de Băcklin, Ins- 
intea cărora nemţii se extaziază, nu găseşii nimic, dar absolut 
nimic interesant, deşi ai vre-o 20 de săli mari pline cu pictură 
de sus până jos. Pieci necăjit că fiai pierdul timpul care Ţi-ar 
fi fost atit de bine întrebuințat la pinacolecă ori în Englischer 
Garten şi nu-ţi iese din minte Intrebarea cum a pulut fi un om 
atu de mărginit să cheltuească o avere pentru a aduna noianul 
acesta de prostii şi, culmea, să treacă în istoria artelor drept 
marele Mecena german, Iniimplaea ma lăcut să allu cheia 
enigmei,. 

Acum vre-o 17 ani cind a murit Grat Schack eram la 
München, El lăsase vila sa cu toată colecția de tablouri impă- 
rătului Wilhelm şi acesta într'o bună dimineaţa, fară să se a- 
nunțe, soseşte să-şi ia galeria în primire, Na-mi aduc aminte 
de a mai vizilal şi pe bătrinul prinț regent Luitpold, dar ceia 
„ce-mi amintesc este că bavarezii erau jigniji de felul impăra- 
tului de a-i vizita. Puliția nu avusese timp să pavoazeze, iar 
poporul abia scara din gazete a aflat că a avut în oraş un aşa 
oaspe distins. S'au mingtiat ei uşor nu-i vorbă, căci in patria 
berci nu se ia nimic în tragic şi cu atit mai ușor cu cit a doua 
zi a apărut In jurnale scrisoarea Impâralului prin care colecția 
Schack era dăruită oraşului. Noi pria ateliere am şi căpătat a 
idee excelentă de gustul impăralului, de vreme ce refuza s'o 
ducă la Berlin?! 


€ 
e 
PE i PPP, 


DOCUMENTE OMENEŞTI 243 


Pe timpul acela Lenbach făcea portretul unei compatriote 
pe care o conduceam eu la atelierul lui, Vorbind de evenimen- 
tul zilei — vizita împăratului şi fericirea de a păstra In oraş co- 
lecţia Schack,—Lenbach mi-a povestit cum a ajuns Schack să 
colecționeze tablouri și pentrucă e un document omenesc inte- 
resant, îl redau aici Intocmai cum mi-a fost povestit de Lenbach : 

—"„Gral Schack nu numai că nu visa să ajungă Mecenă, 
dar niciodată ochii lui nu se opriseră cu atenție la vre-un tablou 
şi chiar de s'ar fi oprit n'ar fi priceput nimic. In casă avea zi- 
durile goale sau cel mult gătite ca ale celui din urmă cirnățar, 
Pe vremea aceia eu şi Bucklin, la începutul carierei noastre, 
trăgeam pe dracul de coadă rău de tot la Roma, abia dacă 
aveam ce minca și incă..—Paul Heyse, care cunoştea mizeria 
noastră şi care era prieten cu - Schack, ne-a făcul serviciul să-l 
convingă că un om ca el nu trebue să aibă zidurile goale şi 
că e bine să-şi lege numele lui de cele destinate să ajungă 
celebre. Aşa că ne pomenim din chiar senin cu cite o co- 
mandă de 1000 mărci, mie o copie după Tizian şi lui Böcklin 
un peisaj. Eu m'am achitat de comanda mea și am primit pa- 
Talele. Bietul Böcklin însă a păţit-o bine. Ştii că în galeria Schack 
are Böcklin două tablouri cu acelaşi subiect, o femee la malul 
mării, lingă o vilă italiană cu chiparoși înalți. Bucklin a facut 
intăiu tablou! cel mai Inchis, mai profund în culoare şi tratat mai 
larg, cu un mai mare efect decorativ, Cum l-a terminat, aproape 
ud, căci avea nevoe de bani, l-a expediat în aceiaşi ladă cu al 
meu. În loc de parale primeşte insă o scrisoare unde i se spune 
fără ceremonie că e un şarlatan, că tabloul trimes e o bătae de 
joc şi n'are decit să restitue banii și să-şi primească tabloul 
inapoi, Bietul Böckiin amârit şi jignit ar í intors cele 500 mărci 
primite, dar nu le mai avea. A Inghițit ocara, s'a pus pe muncă, 
a făcut acelaşi tablou incă odată, dar totul foarte amănunțit lu- 
crat,—distingi și frunzele copacilor,—şi l-a expediat intovărăşii de 
o scrisoare extrem de politicoasă, Graf Schack i-a trimes de 
data asta paralele şi... a reținut amindavă tablourile ! 

„Important însă e că Paul Heyse, care ştia cu cine are 
alace, a pus imediat la gazete o informație <...aflăm că marele 
nostru Mecena, Excelența Sa contele Schack, a comandat distin- 
şilor pictori Lenbach și Böcklin care se află acum la Roma .. etc. 
Felicităm pe ilustrul nostru Mecena şi nädäjdaim... etc.»,—for+ 
mulă obișnuită a gazetelor de azi, dar care desigur pe vremea 
aceia era ceva mai nouă. Impresia produsă asupra lui Schack 
ā lost ca o lovitură de măciucă, s'a deșteptat! Noi ne-am po- 
menit cu alte comenzi,—Bicklin şi cu o scrisoare de scuze în 
plus,—şi de unde Paul Heyse trebuise să lupte din greu pentru 
prima comandă, articolaşul de gazetă făcuse minuni. Și-a luat 
omul rolul in serios, a început să facă cunoştinţă cu pictorii, să 
viziteze ateliere, să comande şi să cumpere dela toți care-i eşeau 
înainte, Şi după fBecare vizită la atelier urma nelipsita notiță la 
gazetă: „allăm că Excelența Sa contele Schack a vizitat atelie- 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rul“. .—„Eri”Excelenţa Sa a comandat pictorului...“ —,„Ar fi de 
dorit ca exemplul ilustrului Mecena să fie o pilda..* Şi Graf 
Schack, plin de importanța misiunii sale, adună la pinză zugră- 
vită care-i invadează casa, nu mai incape pe ziduri, năpădește 
pe spetezele patului și pe tăbliile ușilor şi ale scaunelor, îl face 
să-şi construiască un nou corp de clădire ca să aibă unde o 
agăța, —se intinde pictura la el în casă ca o plantă agăţătoare și 
obraznică... Aşa a ajuns Schack Mecenă!* 

— „Ei bine, Il întreb eu pe Lenbach, dar fiind în contact 
cu artiştii nu s'a mai subțiat la gust, na ajuns să simtă, så 
discearnă ce e bun şi ce nu ?* 

— „Cum e posibil ca un om fără nici un fel de sensibi- 
litate vizuală să ajungă cunoscător? De n'ai sensibilitatea asta, 
facultatea de a fi emoționat prin culori şi forme, poţi vizita toate 
pinacotecile din lume, studia zeci de ani arta, poţi fi In contact 
viața Intreagă cu oameni de gust și toate sint în zadar; rămli 
tot hotentot. Ca să vezi cit de orb era Graf Schack n'am decit 
să-ţi spun o intimplare a mea. Îmi comandase el odată portretul 
unei actrițe de care era foarte amorezat. Dupăce isprăvisem 
portretul vine la mine în atelier, Pe şevaletă tocmai aveam por- 
tretul lui Dillinger *). Graf Schack se uită la portret: 

— „Foarte reuşit, foarte reușit, dar,. hm... o pauză... hm... 
parcă Fräulein X. are părul roşu, oranș... luase portretul lui 
Dăilinger drept al amantei lui !* 


Şt. P. 


*) Dollinger se purta ras. 


CRONICA TEATRALĂ 
— BUCUREȘTI — 


TEATRUL NAȚIONAL: 
Lacrimi luminoase, piesă în 3 acte, de Emil Nicolau. 


Acei care au citit, sau au avut prilejul să asiste la reprezentarea 
vreunia din piesele nipone, vor fi rămas surprinşi de succesia neaş» 
teptată a scenelor bizare, care abundă în producţia teatrului japonez 
modern. Ochiul scrutător al spectatorului n'a trebuit să arunce priviri 
prea inteliginte, ca să zărească limpede slingăcia şi docilitatea, cu care 
autorii japonezi moderni imită cela ce e mal grosolan formal şi mai 
susceptibil de a provoca Impresii violente din teatrul apusan al Europei. 

Aceiaşi constatare se desprinde din considerarea piesei d-lui Emil 
Nicolau. Se pare că ea arti produs infint mai mult efect, dacă în loc 
să se reprezinte pe scena Teatrului Naţional din București, ar fi avut 
cinstea exhibiţiei pe vreuna din scenele nipone. Căci nu trebue să ne 
înşelăm asupra aptitudinilor autorului: d. Emil Nicolau priveşte 
teatrul cu ochii unui extrem . oriental. In piesa d-sale nu lipsesc nici 
încercările de sinucidere, nici scene palpitante, nici ameninţări, nici bles- 
teme şi nici... miracole de melodramă. Şi toate acestea sint sudate la- 
olaltă cu o artă atit de puţin abilă, încît tot ce e baroc şi învechit în ele 
transpare cu o putere, pe care n'o poate micșura nici cea mai binevoi- 
toare indulgență. 

Dar poate că mă 'nşel şi sint nedrept: în piesa d-lui Em. Ni- 
colau se agită chestii însemnate, care pot fi punctul de plecare al unor 


- descoperiri interesante în terapeulica medicală. D-sa repetă acolo cu- 


noscuta constatare, că ochii sulerinzilor pot îi vindecaţi de cataractă, 
dar strecoară în același timp, cu descreţie, o rețetă nouă, pentru reuşita 
mai neindoioasă a operaţiei. 

E bine, prescrie d-sa, ca pacientul să aibă de ginere un medic 
şi să-şi procure o emoție violentă, descoperind de pildă, că fiica lui, 
pe care o credea plecată departe, se află lingă dinsul. Condiţiile 
acestea nu sînt tocmai dificile, de vreme ce însuși autorul ne arată, în 
mod scenic, posibilitatea realizării lor. 

Dacă in timpul cît numita fiică lipseşte dela căminul părintesc, 
se va găsi o soră vitregă,—evenlual cu o inimă foarte duiossă,—care 
să-i ţie locul, mingiind pe tată! nefericit și... orb, atunci succesul vinde- 
cării va ti cu atit mai grabnic şi mai incontestabil. 


246 VIAŢA ROMINRASCĂ 


Acesta e subiectul piesei şi probabil că învățămintul practic, pe 
care e menit să-l suggereze, a fost singurul mobil urmării de autor în 
compunerea ei. Căci ce a vrat în definitiv să ne dovedească d-sa? Că 
un orb suleră cumplit şi face şi pe cei din jurul său să pătimească? 
Dar de aceasta cine sa mai îndoit vreodată, ca să îndreptățească din 
partea autorului reiterarea unor evenimente penibile, capabile să zgudue 
mai mult nervii decit să deschidă un izvor de afecţiune. Sau vrea d. Emil 
Nicolau să samene cu acel anatomist care, profitind de cunoştinţa iner- 
vaţiilor corpului uman, și-ar face o plăcere, înțepind cu rlvnă părţile 
cele mai sensibile ale orpauismului, numai din plăcerea de a-şi auzi 
semenii wlind? E şi acesta un mod de s-ți crea O reputaţie, care are, 
pe lingă toate, şi avantajul de a nu balela ochi ca prea original. 

Spectacolul sa inceput cu o comedie intrun act de H. Lands, 
2 ore și 46 minute. Umorul ei greolu, pedant şi calculat, etalat într'un mo- 
nolog de o lungime obositoare, nu indica plesel o valoare, care săi 
permită reprezentarea in afara frontierelor țării unde a fost scrisă, 

Jocul cald şi nuanţat al d-nei Elvira Popescu, In interpretarea e- 
rOinei din piesa d-lui Nicolau, merită să fie menţionat. Giasul d-sale 
limpede și frumos a putut fi uşor mlădiat, aşa că tinăra interpretă nu 
va intimpina, în mersul ascendent al carierii, dificultăţile de care se lo- 
vesc celelalte artiste de seamă ale scenii noastre, 


In strada Sentier (La rue du Sentier), comedie în 4 
acte de Fierre Decourcelle şi Andre Maurel, 

Teatrul Naţional ne-a oferit două premiere succesive, care se pol 
preta unei comparații interesante. După Lacrimi luminoase a d-lui Em. 
Nicolau, /n strada Sentier a lui Decourcelle şi Maurel; după gestul 
disperat al unei preotese a artei, care se smulge ztracţiei succesului, 
spre a-şi închina viața penajilor familiari, o altă mare artistă, care re- 
munţă cu plăcere la nimbul strălucitor al gtoriei, in schimbul iniţierii 
ci în misterele sublime ale... comtabilității ; un siirşit de farsă, care se 
petrece totuşi în mijlocul emoţiei generale, 

Cit de puţin a contribuit colaborarea d-lui André Maurel la nete- 
zires piesei de întorsăturile senzaţionale şi naive ale faptelor, atit de frec- 
vente in melodramele autorului favorit al Ambigu-ului! Decourcelle 
a început se scrie tealru, cind se părea că-l oboseșie compoziţia lun- 
gilor romane, cu care umplea foiletoanele ziarelor şi bibliotecele popu- 
lare de senzaţie, Nu vorbim de teatrul popular al Ambigu-ului, pe 
scena căruia se perindaseră o mulțime de lucrări melodramatice ale 
scriitorului francez, Ne preocupă numai operele de adevărată artă, pe 
care Decourcelie sa gindit că e In drept să le creeze şi pe care le-a 
reprezentat pe scena Odonului sau la Porte-Saint-Martin (Le roy sans 
royaume). x 

In strada Sentier e plină de reminiscențe balzaciene, lărămițate 


= 


Ierd CRONICA TEATRALĂ 247 
e Imaginaţia autorului şi din nou dozate în proporţii abia recunoştiblie 
Un mediu de probitate şi de rigoare comercială ca în Cesar Birotteau, 
In care însă figurile nu mai sint aceleaşi şi ccnlliciele pu se mai s5e- 
murse. . 

Se pare că, la inceput, gindirea autorilor fusese preocupată de 
antsgonismul cate ircbue să izbucnească, Gin ciocnirea unul tempe. 
rament dedat preocupărilor srtisiive, cu ostilitatea celor care formează 
mediul burghez iatonjerător, Dacar h sà ne luăm după ozrecsre in- 
dicaţii, subiectul piesei fusese conceput dar nedesvoltat in 1885, şi 
telvat abia mai tirziu în anol 1913, In prima sa concepţie, labula 
comediei prezenta O oarcare cuiginaliite, şi desvoltată la timp, ar fi 
creat o ulmosteră neprielnicà reprezentării viteriome a Magdei lui Su- 
Getman, care trata acelaşi temă. 

Dar, pe lingă faptul că piesa apare Într'o vreme cind subiectul 
iusese uzat în parte, mal prezintă şi inconvententul unei lipse, cu greu 
explicabilă, de Giv:paţie psihologică, Decomcelle conduce cu carecare 
pricepere primele două acte și le motivează psihologiceşte, dar toc» 
mai acest fapt măreşte mirarea spectatorului, care e nedumerit în actul 
al treilen, spre a nu ma! pricepe nimic în cel din urmă. 

E, inti'adevăr, curios cum o femee cu pretenții de artistă, care 
turmase în tirade fulgerătoare întreg disprețul ei pentru virtuțile simple 
şi burgheze, găseşte într'o satisfacţie familiară realizarea aspirațiilor ei ane ` 
terioare. O artistă mare care, angajală înti'o dragoste burgheză şi că- 
sitorită cu un negustor, nu regrelă stit perspectiva gloriei nimicite, cit 
zilele amare, pe care | le face mama soacră | Îndată insă ce orizontul 
conjugal se schimbă, prin încetarea ostilităţilor amintite, vizța soției 
amărite se inseninezză ca prin farmec, 

Oare falşitatea acestor situaţii e datorită unei lipse reale de pi- 
trundere psiholugică a autorului, sau trebue atribuită unor împrejurări 
de naiură special ? Dacar fi lost vorba de un scriitor, altul decit De- 
courcelle, răspunsul nostru ar fi fost afirmativ în prima ipoteză. La 
romancierul popular francez, trebue să observăm insă un caracter simp- 
tomatic, care ne va da şi chela interpretării piesei, 

Am spus că, În momentul scrierii piesei, Decourcelle poseda o 
lungă practică a scenei, ca autor è] uncr tmeladrame de succes, dar se 
distinzese mai ales ca romancier popular. > Luctàrile sale de o valoare 
literară discutabilă, datoreau succesul lor mai muit întorlochierilor de 
fapte, din care se desprindea într'o lumină vie slorțarea de a da in- 
tregului un aer misterios, Clarificarea situațiilor, învăluite intro nes 
gură de repttruns, presupunea aproape invariabil strecurarea tinei „note 
neaşteptate", menită să provoace in chip subit desnodăminiul şi să 
mulțumească morala curentă prin triumlul îinal al virtuţii glorioase. 

Făcind un pas Inainte spre exhibiţia, pe alte scene, a unor ase- 
menea talente, Decourceile a înțeles că trebuia să mai strurească por- 
nir2a spre senzațional, pa care o manifestase mal Inainte... Trei au fost 


248 VIAŢA ROMINEASCĂ 


însă defectele, care au rămas şi în această piesă din cbişnuința tempe- 
ramentului său: Decourcelle, autor eminamente popular, a întrodus în 
scenă personaje de o concepție cam simplistă, a căutat în mod voit si- 
tuaţii de efect și a strecurat „nota neașteptată“, schimbird cu seninăta- 
te, dela un act la altul, Intreaga concepție a plesei. 

Aşa cum se punea chestiunea dintr'un 'nceput, se anunța a fi in- 
teresanti. O nouă Magda părea că se iveşte în îmbrăcămintea simplă 
a artistei Caterine Herbelin. Conflicte de o nuanţă superivară se pro- 
filau la orizont şi aşteptam cu nerăbdare precizarea lor delinitivă. Prim 
modul desfăşurării acţiunii insă, chestiunea problemelor de artă a tre- 
cul pe un plan nelnsemnat, dispărind la un moment dat cu totul, spre 
a lăsa locul unei simple neînţelegeri familiare, privitoare la disputa din- 
tre „marea patroană“ a unei prăvălii şi o noră a el, Catherine. 

Ce coborize ! În locul frămintării unor concepţii înalte, menite 
să glorilice mersul triumiător al artei, spre destinele el invulnerabile 
o simplă ceartă de familile, agrementată de oarecare manelestaţii de, no- 
bleje sufletească !* Din privirea acestor două perspective se poate de- 
duce cu ușurință cită lipsă de preocupare pentru arta adevărată a prezi- 
dat la imaginarea situaţiilor din piesă. 

Interpretind pe Catherine Herbelin, d-şoara Tina Barbu a dovedit 
încă odată că posedă un talent real, capabil să impresioneze profund 
pe spectator şi să interpreteze un rol în nota justă, Debitul d-sale e 
Insă uneori prea rapid, gesturile prea brusce şi jocul prea puţin ondu- 
lat Acestea sint defecte pe care o muncă mai stăruitoare le-ar po» 
tea înlătura, 

la rolul cam convențional si lui Julien Morisset, soțul Catherinei, 
d. Radovici a întrebuințat aceleași mijloace sobre, care la d-sa tră- 
desză izbucnirile contenite, Judecind, în genere, după interpretarea pie- 
sei şi după impresia pecare a produs-o în public, comedia lul Decour- 
celle şi André Mnurel, se desenează ca un succes de rejete pentru tea- 
irul Naţional, 


TEATRUL REGINA MARIA: 
Căminul (Ze bercail), piesă în 3 acte de Henry Bernstein. 


Deşi s'au scurs numai unsprezece sni dela prima reprezentare a 
Căminului, revenirea la opera din tinereţe a iul Bernstein, apare azi ca 
un anacronism, Subiectul piesei n'a fost nou nici la întăla alegere 
a autorului. Melodrama brodase mai ‘nainte, fără întrerupere şi cu 
mult succes, pe tema reintoarcerii femeii pocăite la căminul pără- 
sit, ornamentind-o cu scene palpitante, pentru provocarea lacrimaţiei 
obișnuite. 

Dar o scurtă practică a scenei, ajunsese să incredințeze pe autor, 
că punctul cel mai tragic al efectelor emotive, putea îi atins numai prim 


CRONICA TEATRALĂ 249 


introducerea unor noui complicații. sentimentale. Şi astlel, problema 
simplă a părăsirii soțului de către femee, sa imbogàèțit cu un element 
nou, care privea soarta copiilor născuţi din căsătoria destăcută, 

Terenul fusese ales cu abilitate. Sentimentul matern, în izbucni- 
rile-i piine de duioşie, de abnegaţie şi de jertiă, putea fi exploatat cu 
uşurinţă, ca materie dătătoare de succes. Intriga clară şi comună, con- 
venea de minune suiletului simplu şi inclinat spre compasiune al spec- 
latorilor, şi succesul genului crease chiar o oarecare specializare în st- 
nul producţiei teatrale. 

A trebuit să intervie sobrietatea stilului lui Bernstein şi cumpăni- 
rea sa meşteșugită a izbucnirilor sentimentale, pentruca să se inlăture 
o parte din ceracterul melodramatic al lucrării. Cu toate acestea, nici 
arta iscusită a dramaturgului irancez n'a putut îndepărta impresia pre- 
cisă, că mijloacele fuseseră uzate şi că în consecință puterea lor de 
suggestiune trebuia să fie atenuală. 

S'ar fi aşteptat cel puţin ca, odată trecul prin sita concepţiei per- 
sonale a autorului Vijeliei, subiectul Căminului să fi păstrat un carac- 
ter mai original. Dar așa cum se desvoltă fapteie în piesă ele nauni- 
mic nou, nimic deosebit. Acelaşi soţie, care-și părăseşte bărbajul și 
copilul, pentru un amant convențional şi se 'ntoarce în urmă pocăilă 
acasă, plină de o dragoste nouă pentru căminul oropsit. 

Exploatind o temă veche, Bernstein ar fi putut trezi din nou in- 
teresul spectatorului, stăruind asupra prefacerii sufleteşii, petrecută în 
femee, dela gestul originar al plecării, pănă la pornirea irezistibilă spre 
pocăință. Dar chestiunile de psihologie complicată, nu sint de resortul 
temperameniului activ al scriitorului francez. De aceia nu trebue să ne 
mire faptul că o mamă, care,—după Inseşi spusele autorului,—nu-şi iu- 
bea decit prea puţin copilul, e cuprinsă de o dragoste subită peniru el, 
cu atit mai surprinzătoare, cu cit e prezentată ca extrem de furtunoasă. 

Arătarea mobilelor psihologice, care au determinzt o schimbare 
așa de radicală in manifestările alecţionale ale eroinei, e neglijată cu 
desăvirşire şi explicarea e lasată pe seama spectatorului... dacă acesta 
vrea să fie indiscret. 

De puterea atrăgătoare a „leagănului*, care apropie pe soţii des- 
părțiţi, sa servit și Brieux în le Berceau, dar întrun chip mult mai 
interesant decit cel întilnit la Bernstein. lar deșertăciunea traiului cău- 
tat de femee în afara vieţii conjugale, e demonstrată cu mult spirit și 
cu vervă atrăgătoare în Le bonheur, mesdames ! a lui Francis de Croisset. 

Fiecă situaţiile uzate din Căminul erau menite a fi primite din- 
tru început de public cu răceală, fiecă jocul corect și manierat al d-nei 
Lucia S.-Bulandra (interpreta eroinei), n'a izbutit să comunice rolului 
expresia unor intense lrămintări sufleteşti, impresia generală a reprezen- 
tării a lost mediocră. De altfel, alegerea uneia din cele mal slabe lu- 
crări ale lui Bernstein, numai pentru a da d-nei Bulandra prilejul inter- 
pretării unui rol patetic, era o întreprindere de mai 'nainte condamnată. 


3 250 VIATA ROMINEASCĂ 


Să divorțăm, comedie în 3 acte, de Victorien Sardou. 


Cind mohoritul autor al Floriei Tosca și al Fedorii se înduplica 
să risipească negura amărăciunii cu un suris voios, fantaziile cele mai 
neverosimile începeau să-și facă apariția pe scenă. Tot ce o imaginaţie 
laborioasă şi bogată putea scorni în legătură cu subiectul, țișnea uşor 
în comediile sale, ca dintrun izvor adinc, necunoscut Rabagasz, Di- 
vorpons şi Spiritisme, sint modelele de seamă ale acestui gen, Peri- 
peţiile vesele se succed acolo cu repeziciune, cuvintele de spirit abundă 
şi, în amalgamul acesta amețitor, figurile personajelor îşi precizează tot 
mai mult conturul. Dar, cu toate că fineța și malițiozitatea spiritului, 
nu lipsesc în piesele acestea succesia cam neveridică a evenimentelor 
strecoară un element, care forțează mai mult risul, decit îl fac să izbuc- 
nească în mod spontan. 

Talentul, puţin obişnuit, at ini Sardou, i-a dat insă putinţa să 
muanțeze pe o scară întinsă aptitudinile sale. De aceia, dela genul nu 
tocmai superior al pieselor de un comic cam forțat, dramaturgul fran- 
cez a trecut la comedii, care printrun umor de natură mai mult psiho- 
logică, decit circumstanţială, izbuteau să suscite un suris discret la spec- 
tatori. M-me Sans-gene și Afacerea Otrăvurilor, sint nu numai mo- 
dele de o abilitate tehnică desăvirşită, cl şi exemplarele de seamă ale 
unei observa ii psihologice pătrunzătoare, presărată cu o eronie in- 
dulgentă, 

Dar dacă Rabagas îşi are marea sa însemnalate prin satira so- 
cială pe care o desvoliă, Divorpons se prezintă cu mult mai multă mo- 
destie. In faţa peripețilior neașteptate, care concură să invedereze pri- 
ceperea unui soţ tomnatic în manevre psihologice savante, față de soția 
sa cam uşuralică, ce rigoare critică ar indrăzni să nu dezarmeze cu 
desăvirşire ? è 4 

Verva comică are totdeauna în ea ceva subtil, care scapă aprecie- 
rilor serioase ale criticii, Aşa fiind, cẸ importă faptul că un menaj, ca- 
re incepe să-şi facă apariţia într'o odae plină de semnale infernale, se 
ivește, odată cu ultimul act, în „separeul* unui restaurant-hotei ? Ce 
importă sosirea unui comisar care lurbură siesta, a unul imbecii, care 
speră să tot cucerească inima şi averea femeii măritate, a trei chelneri 
care servesc o cină copioasă ? Destul că soțul Injetept a putut cons 
vinge fără şovăire, fără gesturi sacramentale şi furioase, pe soția-i linără 
şi zburdainică să nu mai divorțeze. Comicul situaţiilor te prinde, risul 
e gata să te umile şi, In fine, renunți să mai rezişti atracției covirşi 
toare a veseliei, 

D-ra Ventura a făurit o creaţie strălucită în rolul femeii uşuratece, 
Inconştiența şi nevinovăția ingenuei, alternează de minune în jocul 
d-sale, cu tafineria femeii maiore şi conştientă de farmecele ei. Atit în 
accesele de veselie, cit și în izbucnirile de gelozie, a păstrat un ser de 


A CRONICA TEATRALA 251 
gajat şi natural. Dar scena finală a fost unul din cele mal fericite mo- 
mente scenice ale carierii d-sale. Turburarea beției unită cu dorința fi- 
zică a posesiunii soțului, pe care începe din nou să-l iubească, au fost 
arătate de eminenta noastră artistă, cu o artă în care insinuarea își 
dubia forţa de persuaziune. 

D. Manolescu, în rolul soțului vristnic, a desfăşurat un joc plin 
de naturaleţă şi de bonomie. De altfel toate rolurile s'au bucurat de 


e interpreiare justă. 
Aureliu Weiss 


TEATRUL NAȚIONAL : IAŞI 
La douloureuse, Invierea, Akim 


In teatru! francez de astăzi, Maurice Donnay e poate cel mai re- 
prezentativ din pictorii socictăţii pariziene, cu viaţa ei exterioară şi fri- 
volă, ca plăcerile ei rafinate, cu flirturile ei mondene, cu atmosfera ei 
de cinism spiritual şi ironic, 

Indărălul acestui decor scriitorul ne dezvălue însă cite odată con- 
ficie sufleteşti şi prob'eme care se ridică deasupra actualităţii şi au un 
interes etem omenesc, 

„La Douloureuse“ nu e desigur o piesă bine construită. Actul J 
nu are multă fegătură cu subiectul. Actui al ll-lea e prea lung. Actul al 
IV-lea nu cuprinde un desnodămint care să ne satisfacă. 

Fiesa pare scrisă pentru actul ai Ill-lea în care se concentrează tot 
conflictul dramatic. Caracterele sint insă vii, psihologia lor dovedeşte 
un spirit fin de analiză şi dialogul e mai totdeauna scinteetor. 

Primul act e un tablou de moravuri zugrăvit cu mult realism. A- 
sistăm la krachul şi sinuciderea financiatulni Ardan în salonul căruia 
mişură exemplarele cele mai variate ale Parisului, artişti alături de ca- 
valeri de industrie, Insafieţită de setea de plăceri şi de bani, această 
lume e minată de egoismul fioros al animalului de pradă... Moralistul 
Andre Freville, un fel de raisonneur gen Dumas flis, o judecă cu se- 
veritate... 

Nevasta lui Ardan, Hélène care nu iubea pe soțul ei brutal şi con- 
rupt, răspunde la dragostea sculptorului Philippe Lauberthie, care după 
moartea lui Ardan vrea s'o la în căsătorie. 

Prietena "Helenei, Gotte de Trembles, e confidenta celor doi în- 
drăgostiţi. Soţul ei, totdeauna în căutarea unel amante, o neglijează şi 
rolul de contidentă e primejdios în asemenea împrejurări. Intr'o seară 
pe cind era singură cu sculptorul, ii mărturiseşte dragostea ei. El luptă, 
vrea s'0 îndepărteze, dar senzual şi slab, artistul nu poale rezista ispi- 
tei... Remuşcăriie îl cuprind însă repede, căci iubea pe Hélène, Vrea 
să rupă cu Golte, dar lucrul e greu. 


a ad 


[) 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


Gotte e dintre acelea care se cramponează cu desperare. Nu are 
şi ea dreptul să fie iubită ? E o femee mai cinstită decit Hélène, care 
a mai avut un amant. Și tatăl copilului ei ma fost Ardan, ci acesta, 
Sculptorul e zdrobit de mărturisire. E un chin grozav pentru unii bar- 
baji gelozia retrospectivă. 

Niciodată partea rațională din noi nu apare mai dezarmată în 
faja instinctelor atavice care dorm În regiunea nocturnă a sufletului... 
In Lys Rouge, Anatole France a analizat c'o minunată pătrundere 
acest sentiment; şi asupra lui Donnay influenja romanului e vizibilă... 

Sculptorul reproşează Helenei că i-a ascuns acest detaliu din viața 
ei trecută, Ea înțelege că l-a silat dela Gotte, după cum giceşte ce sa 
întîmplat între dinșii : Egoismul lui o revoltă şi amorul ei- propriu e 
dureros jignit. Amindoi sufăr. Femeia de lume știe insă să tranșeze o 
situaţie, Se vor despărţi. Vor lăsa ca timpul să-i lămurească asupra iu- 
birii lor. După citeva luni se revăd şi se împacă. Furtuna a trecut. Se 
va şterge insă urma pecare eaa lasat-o în suflete ? Imi imaginez, fără 
voe, un al V-lea -act. 

in rolul Helenei Ardan, d-na Pruleinu a avut-mamenie puternice 
mai cu samă In actul al lll-lea. D-ra Cirjă a jucat cu mollă inteligență şi 
fineță. D. Popovici nu era desigur la locul lui în această piesă, 


. . 
* 


A adapta un roman pentru teatru e o operă ingrată care reușește 
râr, mai ales cind romanul e scris de Tolstoi. 

Am avut acum cîțiva ani o impresie penibilă văzind reprezentată 
Ana Karenin, prelucrată de nu ştiu ce scriitor francez. Cele mal multe 
din personaje erau deformate şi conflictul psihologic redus la proporții 
meschine. „Invierea* ca piesă, nu e desigur la înălțimea romanului, to- 
tuşi Bataille a ales momentele dramatice c'o incontestabilă artă și În 
unele scene ceva din suflul genial al lui Tolstoi străbale pănă la noi. 

Primul act evoacă împrejurările in care Natașa a fost sedusă de 
tinărul prinţ Nekiudov, noaptea de Paşti cu atmosfera ei de poezie pa- 
triarhală şi rustică. 

Actul al doilea care reprezintă deliberarea curții cu juri în pre- 
cesul Maslovel e plin de viaţă şi eo muşcătoare satiră socială, Fiecare 
din cei doisprezece jurați din care cel mai mulți se pronunţă fără a 
analiza cazul, conduşi numa! de înclinații personale sau de prejudecăţi 
de clasă, are ceva individual şi caracteristic. ; 

Cu acelaş realism intense zugrăvită în actul II-lea Inchisoarea, cu 
sărmanele condamnate, ființi vițioase și decăzute, cu mediul ei de mi- 
zerie morală care n'a ucis insă in toate sufletele orice rază de ideal. 

E de o mare forţă dramatică scena in care Maslova recunoaşte pe 
iubitul ei de altădată. 


CRONICA TEATRALĂ 253 


Actul al IV-lea în care vedem Incepind regenerarea sufletească a 
Maslovei, e mai monoton, 

Actul ultim care se petrece în gheţurile Siberiei e profund mişcă- 
tor şi de o neintrecută înălțime etică. 

E insă cam lung şi plesa s'ar fi putut sftrşi acolo unde Nekludov 
se desparte de Maslova în sunetul clopotelor Invierii. Procesiunea mul- 
țimii nu măreşte solemnitatea unică a momentului, 

Piesa a fost In general bine interpretată deşi atmosfera de mistl- 
cism slav din romanele unui Dostoiewsky sau Tolstoi cere pentru înţă- 
legerea ei o pregătire specială pe care cei mai mulţi din artiştii noş- 
tri n'o au, 

in rolul atit de deficil al Maslovei care, deşi robită de viciu, a 

_pastrat în adincul firii acea puritate a sufletului care a făcut posibilă re- 


D. Popovici a fost un Nekludov suportabil, incepind dela al II-lea 
act, In primul însă, a avut o alură de amorez care nu mai prinde. 

Intrun rol secundar, d. Vernescu-Vilcea a avut acea notă perso- 
mală prin care se remarcă întotdeauna acest artist de talent, 


+ É 
. 


D. Victor Eftimiu stărueşte c'o admirabilă tenacitate în întreprin- 
derile sale dramatice industriale. 

După senzaţionalul flim cinematografic Ave Maria, d-sa se produce 
cu tragi-comedia Akim, montată de o trupă specială cu care a tăcut un 
turneu în întreaga ţară. 

Anunţuri alcătuite cu multă artă şi Ilustrate cu figura seducătoare 
şi banală a poetului vesteau de mult laşului acest eveniment artistic, 

In actul | sintem la cimitir, E noapte. Țarani și țarance se bocesc 
după ordin pe mormintul proaspăt al Anei Vladimirovna. Vatalul Naum, 
din cind In cind îi mingie cu nagaika, întroducind o notă de umor în 
acest decor sumbru. Tinărul Daniel Visdimirof, fiul moartei, sosit din străi- 
matate, întră in cimitir însoţit de preotul Nicolae. Răminind singur ză- 
reşte un bătrin cerşetor rugindu-se pe mormintul mamei sale. 

Intrigat, îl amenință şi află cu groază că cerşetorul Akim e ta- 
tăl său, 

Un fiu care-şi recunoaşte tatăl pe mormintul mamei. „C'est une 
véritable trouvailic“. Nu-i aşa ? 

in actul al li-lea, după citeva glume mai mult sau mai puţin reuşite 
intre Naum şi alţi servitori, apare Daniei care s'a hotărit să-şi părăsească 
pentru ciţiva ani moşia, Spre mirarea tuturor, el lasă pe Akim ca stăpin 
in lipsa lui. Acesta îşi arată indată arama laţă cu aranii și cu serviiorii 
care-l umiliseră, 


mest 


fn actul ultim, asistăm la agonia Iui Akim. Intins pe pat, cind se 
vaetă, cind ameninţă. Simjind nevoia să se spovăduiască, istoriseşte ja- 
furile şi crimele pe care le-a săvirșit în viaţă şi cînd vine stăpinul Da- 
niel îi mărturiseşte că nu e adevărat că e tatăl lui, ci l-a înşalat, ca să 
poată duce la bătrineţă un traiu mai bun. 

Cum vedeţi după numele personajelor, acțiunea se desfășoară în 
Rusia. Ar îi putut avea loc ori unde,—mediocritatea desăvirşită a piesei 
rămine desigur acelaşi. 

Elemente melodramatice şi spectaculoase cate impresionează doar 
pe cetitorii romanelor de senzaţie a -cinci bani fascicula, comic vulgar 
gustat cel mult în suburbii, o lipsă totală de fond sufletesc şi de viaţă 
„adevarată şi acea quintesență de artificiu, de banalitate şi de cabotinaj 
care sint specialitatea firmei jiterare Victor Eftimiu. 

Am auzit că In provincie ca și pe scenele Capitalei Akim a avut 
succes. Se poale, provincia e uşor încîntată de orice spectacol, Iaşul 
însă e prin tradiţie mai exigent, publicul se entuziasmează greu şi piesa 
a fost primită c'o semnificativă răceală. 

Ca artist d. Eltimiu promite, Pe Akim l-a interpretat cu multă a- 
gerime şi, deşi gesturile sale aminteau uneori pe d. Notara, a reuşit, —nu 
„odată,—să lie amuzant, o 


CRONICA RIMATĂ 


Războiul meu 


in sobă-i foc, Şi sorb din ceaiul blond, 
Cetind un ied... Sint pacifist, în fond! 
Zăresc războiul în miniatură 

Ca pe-un antic tablou cu pinza sură, 
Din magazinele de bric-ă-brac. 

Și n'aş putea acuma să-l refac 

Chiar de-aş lua carmin c'o baionetă 
De pe bogata cerului paletă. 

Nu-s vizual: nu văd (Virgil, confer) 
Pe cimp, zburiite, holdele de fer... 


Instinctul îmi prezice un dezastru : 
Salvați-mă Crist, Buda, Zoroastru t... 
Lacata-mi dela cufăr o închid 

Pe porţile lui lanus, şi solid 

C'o piatră bat zăvoarele enorme. 

Nu vreau să văd nici puşti, nici uniforme! 
M'am ponegrit prea mult: eu sînt viteaz, 
Dar nu oricînd, ci într'un singur caz,— 
Ş'atunci lupta-voi ca soldat integru : 

Să facem un războiu, ca 'n Muntenegru ! 


—Katiuşa, la războiu vei merge după 
Armata mea, ca un copil de trupă? 

Vei încălţa ciubote cu carîmb ? 

Pe cap chipiul ţi-l vei pune strimb ? 
Acolo, nu vei mài avea migrene... 

Ci ca femeile muntenegrene 

C'un spin vei prinde bluza 'n loc de bold: 
Purta-vei gloanțe 'n geanta dela şold. 


„Stau bateriile pe-o esplanadă 

Și eu comand intensa canonadă, 

Impetuos şi brav ca Charles XII. 

Tu duci cu greu în brațe un obuz 

ŞI-L stringi ca pe-un copil la sìn... lar sara 
Privi-vom sub ceaun cum joacă para: 

Cu chip de bronz, sub un reflex fugar, 
Vei semăna c'o fată de fierar... 

Avar hu-i inamicul, ca Geronte : 

Trimite gloanţe multe, şi un glonte, 
Probabil rătăcit din drumul drept, 

MA va străpunge ca un junghi prin piept. 
Şi voi cădea 'n genunchi, în cot, pe spate... 
Mă vei pansa cu gesturi delicate 

Și ochi în ochi te voi privi nebun: 


Murind,—,„Mehr Licht“ ca Goethe n'o să spun. 


Deodată se deschide 'n lături uşa 

Şi intră ca un vint de nord Katiuşa: 
„O, iarăşi versuri... Ce urite mi-s!*, 
Şi pune mina peste manuscris,— 

O mină albă cum e crizantema. 


De-aceia mi-am sfîrşit aici poema ! 


M. Sevastos 


CRONICA ECONOMICĂ i 


Contractul de vinzare a celor 50,000 vagoane cereale. 


După multe tratative urmate Intre Comisiunea Centrală pen- 
tru Vinzarea și Exportul cerealelor şi delegații guvernelor Austro- 
Ungare şi Germane s'a căzut de acord asupra contractului tip 
de vinzare-cumpărare, contract pe care-l reproducem după cum 
urmează : 


CONTRACT 


Intre Comisiunea Centrală instituită pentru vinzarea și ex- 
portul cerealelor şi derivatelor la Bucureşti, funcționind pe baza 
regulamentului publicat în Monitorul Oficial No. 158 din 13 Oc- 
tombre 1915, şi sancţionat prin Decretul Regal No. 2270 din 12 
Octombrie 1915 reprezentată prin subsemnații Al C Constanti- 
nescu, Ministru secretar de Stat la deprtamentul Agriculturii 
și Domeniilor, Preşedinte al Comisiunei, d. Seceleanu şi Fotin 
Enescu membri, în virtutea deciziei Comisiunei constatată 
prin procesul verbal No, 17 din 22 Noembre 1915 şi denumită 
in acest contract „Vinzătorul“ deoparte, şi Zentral-Finkauigesell- 
schaft mit beschriukter Haltung Berlin, reprezintată prin sub- 
semnatul Dr, Carl Melchior, în virtutea mandatului constatat prin 
actul confirmativ al Ministrului Imperial German la Bucureşti, 
cu data de 8/21 Noembrie 1915; Kriewsgetreide- Werkersanstali 
Wien reprezintată prin subsemnatul Wilhelm Ritter vor Oltenheim, 
în virtutea mandatului constatat prin actul confirmativ al Minis- 
țrului Imperial şi Regal al Austro-Ungariei la București cu data 
de 9/22 Noembrie 1915; şi Kriegsprodukten-Aktiengeselischalt 
Hudapesta, reprezentată prin subsemnatul Director lulius Klein 
în virtutea mandatului constata! prin actul confirmativ al Minis- 
trului Imperial și Regal al Austro-Ungariei la Bucureşti cu data 
de 9/22 Noembrie 1915, toate aceste trei comisiuni ca cumpă- 
rătoare solidare şi denumite în acest contract „Cumpărătorul“ pe 
“e altă parte, a intervenit următorul contract peniru vinzare de 
cereale și leguminoase cu clauzele şi stipulațiile de mai 
la vale ; 


17 


~= A 


258 f VIAŢA ROMINEASCĂ 


i prețul cerealelor. 

T duc Aa vinde şi cumpărătorul cumpără In mod 
solidar 500.000 (cinci sute mii) tone sau cinci zeci mii vagoane 
a zece mii (10.000) kgr. fiecare, de cereale şi leguminoase în pro- 
porțiile următoare : i 

40%), griu şi secară după alegerea vinzătorului, 

15% orz, 

20 "j, porumb, 

10%, ovăz, 

15 %/; mazăre, 

10 %/, fasole, - A fa 
aceste proporții fiind numai enunciauve, vinzătorel are Ía- 
cultatea să reducă sau să mărească proporțiile de mai sus cu o 
toleranță de 20*/,, Intru cit va preda cantitatea totală de 500,000 
tone de cereale și leguminoase vindute, 

Art, 2. Preţurile convenite sint următoarele : 

Lei 32.—pentru suta kgr. griu şi secară 


. W= „porumb roş, cinquantin sau pignoletto, 
m 28— y s» » porumb de orice altfel, 
s len s.. m: Oh 
. 26.—, ES A 
40.—, » >» fasole şi mazăre, 


Prețul de mai sus se tnfelege pe suta de kgr, net, incărcate 
pe vagoane sau In şiep la oricare din gările sau porturile danu- 
biene romine, unde vinzătorul inţelege să dea marfa. 

Aceste preţuri sint susceptibile de ali urcate sau scăzuic, 
după condiţiile enumerate in anexa semnată de părţile contrac- 
tante şi care face parte integrantă din prezentul contract, 


Predarea şi transporiuriie. 

Art. 3. Cerealele şi leguminoasele vindute se vor preda 
la oricare din gările sau porturile dunărene romine, incărcate 
pe contul vinzălorului ia vagoane sau șlepuri In condiţiile ur- 
mäioare : > 

a) Pentru un minimum de trei sute mii tone (300.000) cum- 
părătorii se obligă a trimite in Rominia și la dispoziția ex- 
clusivă a vinzătorului, un număr de vagoane închise: de o ca- 
pacitate totală de trei sute de mii tone (200 000 tone) destinate 


incârcării a trei sute mii tone (300.000) dim cerealele cumpărate, 


Prin excepţie se poate tolera ca 1/8 din vagoanele ce cum- 
părătorii vor trimite, să fie deschise, dar nici intrun caz cu på- 
reții de fier. 

Aceste vagoane deschise se vor acoperi după cererea cum- 
părătorilor şi pe a lor spese, de direcția C.F.R , care ia sarcina 
acestei operații pe prețul de 100 lei peniru vagonul de 
zece tone, i - 

Intrarea vagoanelor In Rominia va incepe cel mai tirziu la 
1/14 Ianuarie 1916 şi va continua in partide lunare pe cit po- 


CRONICA ECONOMICĂ 259 


sibil egale și consecutive, adică fără intrerupere pănă la 15/28 
Aprilie 1916, cind întregul stoc de vagoane cu capacitatea to- 
tală de trei sute mii tone (300.000 tone) trebue să fie intrate ia 
Rominia. ; 

Vinzătorul garantează că „vagoanele, trimise lui de cumpă- 
rător, vor fi intrebuințate exclusiv la incârcarea mărlei vindute 
prin prezentul contract şi că ele vor fi incărcate şi pornite din 
gările de tuntarie in termen de 15 zile dela sosirea lor în Ro- 
minia, dirijindu-se spre punctele de destinaţie hotărite de cum- 
părător. Aceste vagoane vor părăsi dar teritoriul romin cel mult 
în termen de 15 zile dela intrarea lor în Rominia. 

„Acest termen de 15 zile va curge, pentru vagoanele deschise, 
din ziua cind ele vor fi acoperite şi se vor pune la dispoziția 
vinzătorului, 

Dacă in interesul accelerării expediției, vinzătorul ar crede 
de cuviință că In locul vagoanelor trimise de cumpărător şi 
intrate In Rominia, să incarce o parte din maria vindulă înalte 
vagoane romine sau străine, aflate in Rominia, de aceiași capa- 
citate şi categorie, el este liber de a o face. 

In asemenea caz eşirea acestor vagoane din Rominia, se va 
face tot în termen de 15 zile dela sosirea In Rominia a vagoa- 
nelor cumpărătorilor. Această inlocuire de vagoane nu alterează 
întru nimic dreptul de proprietate al drumurilor de fier cărora 
ele ar aparține. i 

7 Vagoanele pe care vinzătorul le-ar substitui pe baza facul- 
tăţii ce i se acordă mai sus, vor trebui să se tntoarcă în Romi- 
nia, trimise de cumpărător în termen de 15 zile cel mult dela 
eşirea lor din Rominia ; „lar cumpărătorii vor fi în drept de a 
substitui aceste vagoane cu allele de aceiaşi capacitate şi ca- 
tegorie, 

Până la restituirea sau substituirea lor, vinzătorul este ln 
drept a reține din vagoanele trimise de cumpărători, un număr de 
vagoane de o capacitate egală cu cel nerestituit în termenul 
de 15 zile prevăzut mai sus, 

Este bine înțeles ca această facultate nu micșorează ciluşi 
de puţin obligaţia cumpărătorilor de a trimite regulat numărul 
integral de vagoane convenite. 

In ce privește termenul de înapoere a vagoanelor stipulat mai 
sus, se va putea aplica o toleranță de 5 zile, la 6%, din vagva- 
nele ncinapoiate de vinzător, lulnd de bază capacitatea lor. 

In caz cind stocul de vagoane trimise de cumparători, care 
se vor găsi In Rominia — scăzindu-se numărul de vagoane re- 
ținute conform disposiţiilor aliniatului 11 al prezentului articel— 
ar depăși patruzeci de mii tone (40.000 tone) cumpărătorii vor 
fi în drept: 

1) De a înceta trimiterea vagoanelor următoare, pănă cind 
stocul allâtor în Rominia, va fi redus la 40.000 tone, 

2) A prelungi termenul de predare cu atitea zile cit timp 
ar dura intreruperea trimiterilor, 


ai z 4 pa 


- 


- 8) La daune-interese afară de cazul de forță-majoră alimen- 
tară, care se vor stabili ținind seamă de valoarea actuală a va- 
: goanelor. 


Transportul pe apâ.— 

b. Cumpărători se obligă de a expedia restul de două sute 
mii (200,000 tone) cu care se complectează stocul de cinci sute 
mii tone (£00.000 tone) cereale vindute in următoarele condiţii: 

Cumpărâtorii pot trimite şlepurile şi remorcherele lor, le 
la orice port dunărean romin de Incârcare, pentru a Incarca di- 
rect în ele, fie numai până la porturile de transbordare. 


In primul caz, vinzătorul se obliga le Incârca până la 15 
zile dela sosirea lor in port; în al doilea caz vinzătorul va trans- 
porta cu șlepurile şi remorcherele sale maria vindută dela por- 
turile de încărcare şi până la T.-Severin sau orice alt port du- 
nărean romin, unde se va face transbordarea in şlepurile cum- 
pārātorilor, Pentru aceasta trebuc ca cumpărătorii să inștiirțeze 
pe vinzâtor cu 15 zile înainte. . 


Cu alte cuvinte, principiul este că cumpărătorii trebue să 
trimită in porturile dunărene romine desemnate de câtre vinza- 
tor cu 15 zile mai inainte șlepurile şi remorcherele necesare. 
Cu toate acestea după cererea cumpărătorilor şi în scopul de a 
se efectua transportul, vinzātorul va pune la dispoziţia cumpă- 
rătorilor, şlepurile și remorcherele de care ar dispune dela por- 
tul de incărcare și până la porturile de transbordare. 

Fiindcă preţul vinzării fixat mai sus este pe suta de kgr. 
încărcate pe vagon sau şlep, In caz cind cumpărătorii ar cere 
ca transportul dela portul de Incărcare și pănă la portul de trans. 
bordare,să se facă cu șiepurile și remorcherele puse la dispozi- 
ţia lor de câtre vlazător, spesele de transport şi transbordare 
râmin exclusiv în sarcina cumpărătorilor. 


Cum vor circula şlepurile şi remorcherele. 

Transportul pe Dunărea se va face in ordinea următoare : 
1). Mai intâiu toată maria aflată actualmente în şlepuri, 2) După 
terminarea expediției acestor mărfuri, transportul marfurilor 
vindute prin acest contract ca şi màrfurile vechi incă neincăr- 
cate, se va facein mod simultaneu, în proporțivnea de 2/3 din 
maria nouă şi 1/8 din marfa veche. 

Art. 4. Vinzătorul garantează că transportul pe Dunărea se 
va face în modul urmâtor: A 

Treizeci şlepuri din acele nerechiziţionate de statul romina şi 
aparținină lui Erste K, K. Donau-DampischiHahris Gesell- 
schalt, ale Ungarische Fiuss und Seeschiffarts-Actiengesel 
ischali, ale Süddeutsche Schiffahrtsgesellschalt şi ale Bayeri- 
scher Lloyd, sau altor societăţi sau particulari germani ori austro- 
ungari, care se găsesc acum In apele teritoriale romine, vor pu: 
tea eşi fára de nici o restricțiune, Alte șase zeci şlepuri din a- 


260 VIAŢA ROMĪNEASCĂ ki 
. ; J 


CRONICA ECONOMICA C l 251 
cele rechiziționate ale sus ziselor societ?ți sau ale particularitor, 
care se găsesc acum în apele rcmine, pline sau goale, vor putea 
asemenea eşi Incărcate, pe măsura ce alte şlepuri Incărcate sau 
goale vor intra şi vor fi puse la dispoziţia cumpărătorilor. 
Aceste din urmă Șlepuri nu vor putea eşi decit în măsură ce vor 
intra cele dintâi sau alte de aceiași capacitate, 

Vinzătorul garantează libera circulație a remorcherelor, chiar 
rechiziţionate, In apele romine, 

Remorcherele şi csnvoiurile nu vor putea să depăşească In 
mersul lor liniile extreme ale apelor teritoriale romineşti, decit 
atit cit este cerut de trebuințele navigației—lără însă a atinge 
vreun port străin, 

Şlepurile şi remorchere!e aparținind sus ziselor societăți și 
particularilor, care vor întra de acum înainte în apele romine, 
sau pentru a face transbordări, sau pentru a fi incărcate direct 
nu vor fı nici rechiziționate nici sechestrate, nici contiscate, nici 
impiedecate In orice mod de a eşi liber din apele teritoriale ro- 
mine. Se vor excepta însă Șlepurile reţinute in schimbul Şiepu. 
rilor care ar eși conform aliniatului 2 al acestui articol. 

Vinzătorul garantează aseminea ca șleporile încărcate acum 
in apele romine cu mărluri destinate exportului In Germania, 
Austria şi Ungaria vor putea eşi din porturi in ordinea stabilită 
de cumpărători, transportul lor nefiind impiedecat de nici o mä- 
sură de rechiziţie sau alta. Cu toate aceste a treia parte din aceste 
șlepuri (goale sau pline) lulnd ca bază capacitatea lor, vor pu: 
tea fi în drum către un port romin de transbordare, in timp ce 
cel puţin 2/3 vor râmine In porturile romtne. ` 

Totuși îndată ce un număr oarecare din treimea de șle- 
puri ce ar eși spre a merge la porturile romine de trinsbordare, 
Sar Inapoia sau s'ar gâsi descârcale intrun port romin oare- 
care, o parte corespunzătoare din cele 2/3 care râmin actual. 
mente încărcate în porturi, vor pulea după alegerea compără- 
torilor, să iasă din aceste porturi şi să se dirijeze câtre oricare 
alt port romin, unde cumpărătorii ar irțelege să lacă trans- 
bordarea, 

Art. 5. Toate mărfurile (din cele vechi) notificate Comisiu- 
nei Centrale până la 13/26 Octombrie 1915, ca fiind vindute pen- 
tru a fi exportate in Germania, Austria şi Ungaria, şi a căror 
vinzare ar fi recunoscută de Comisiunea Centrală, precum şi mâr- 
lurile vechi, care in loc de a fi recunoscute s'ar vinde prin in- 
termediul Comisiunei, vor putea fi exportate, după achitarea In 
aur efectiv a taxelor de transport astăzi In vigoare, 

Transportul acestor mărluri pe apă se va face conform art. 
precedent şi cu drumul de fier în ordinea stabililă actualminte în 
tablourile publicate de C, F. R, în Monitorul Oficial. Cumpără- 
torii vor avea cu toate acestea dreptul de a cere expedierea mär- 
iei vechi, în alară de această ordine, dar numai după ce vor fi 
introdus in Rominia numărul de vagoane necesare transportului 
märfei vindute prin acest contract și intr'atit incit ei vor trimite 


262 T AOTROA a S 
ahe vagoane ulterior, a căror reexpediere va fi supusă stipula- 
tiilor art. 3. ` 

Aceste stipulații nu ating intru nimic dreptul ce cumpâră- 
torii ar putea så aibă de a exporta mârluri cu vagoane acordate 
in virtutea convențiilor de compensație sau cu vagoanele auto- 
rizate în mod special de Comisiunea Centrală, 7 


Prelungiri de termene şi inmagazinarea. 


Art. 6. Dacă cumpărătorii din motive de ordin tehnic sau 
cin alte cauze de forță majoră ordinară sau extraordizară pre- 
văzute şi neprevăzule, ar fi impiedecaţi de a trimite vagoanele 
sau șlepurile necesare a transporta întreaga cantitate vindută de 
500.000 tone până la 15/28 Aprilie 1916, vinzatorul le va acorda 
un termen de prelungire de o lună, dar odată acest termen tre- 
cut, cumpârărorii sint datori de a primi fără somaţie, punerea In 
intirziere sau judecată, restul mărlei ncexpediată la gările sau 
poiturile unde s'ar alla și a plăti imediat contravaloarea, 

Pentru acest sfirşit vinzătorul este obligat să pună la dis- 
poziția cumpărătorului, magaziile din gări şi porturi pentru de- 
pozitarea ei. 

Plata locației acestor magazii şi riscurile din momentul 
inmagazinării mâifurilor, sint in sarcina cumpărătorului. Această 
plată va fi de lei 0.15 pe lună de fiecare sută de kgr. pentru 
cerealele ce s'ar depozita in magaziile C.F. R.,iar in magaziile 
porturilor chiria după regulamentul porturilor. 

Dacă cumpărâtorii refuză sau nu se prezintă pentru a lua 
în primire marfa, vinzătorul este in drept a o inmagazina pe con- 
tul, rizicul şi pericolul cumpărătorului. 

Art. 7. Vinzătorul garantează că transbordarea fie la 1.-Se- 
verin, fie la alt port romin precum şi expediţia mărlei transbor- 
dabile se va face fără nici o piedică de nici un fel din partea 
autorităţilor romine, 

Vinzâtorul mai garantează că mărfurile ce vinde prin acest 
contract sau cele prevăzute la art, 5, precum și magaziile in care 
ar fi depozitate, nu vor fi supuse la rechiziție, sechestre sau 
confiscări. 


Cantitatea, calitatea și greutatea cerealelor. 


Art. 8. Cantitatea şi calitatea mărturilor vindute, vor fi cons- 
tatate la gările de expediere sau în porturile de imbarcare. In 
acest scop vinzatorul va informa de predare pe cumpărător ce 
un avis prealabil făcut cu 8 zile inainte. 

Cintarul va fi acel oficial al gărilor de predare, Cumpără- 
torul are drept a face să se cintărească vagoanele inainte de 
încărcare, 

In porturile de imbarcare, greutatea se va stabili cu deci- 
malul. Greutatea va [i indicată în scrisoarea de trăsură şi duplicat, 

Procesul-verbal semnat de reprezentantul cumpărătorilor şi 


CRONICA ECONOMICĂ 263 


de vi+zălor constitue proba desăvirşită a cantității și calităţii 
mârlei predate. . 

EI este opozabil ambelor părți. 

Art. 9. Transportul dela gări sau porturi până la frontieră 


ri punctul de transbordare, taxele de export în aur, azi în vi- 


goare, cheltuelile de fract şi declaraţiile vamale, şi în line toate 
spesele de transport sau alte, din momentul punerii măriei în 
vagon sau şlep şi până la sosirea mâsiei la destinaţie, sint în 
sarcina exclusivă a cumpărătorului şi nu se scad din prețul de 
cumpărare. 

Taxele de export sînt: 

+ lei pentru 100 kgr. porumb. 


> IT] - m [) vas, orz. 
e m av kriu şi secară, 
9 » «„ mazere şi fasole. 


= " 
Cumpărârorii vor achita în momentul încărcării cerealelor 
în vagoane sau şiepuri aceste taxe, 


In caz eventual cind cheluclile de transport şi celelalte 
taxe ale C. F, R., cheltuelile de port, taxele de export, precum 
și alte taxe percepute de autoritățile romine s'ar spori, sau că 
alte taxe, drepturi şi cheltueli s'ar inliința de C. F. R, sau de 
autoritățile ramine, diferența In plus peste cele actuale, va fi 
pusă în sarcina vinzâtorului. 

Daca aceste taxe, drepturi și cheltueli s'ar micşora sau su- 
prima, diferenţa în minus a acestor chelteeli, față de cheltuelile 
astăzi În vigoare, rămin în favoarea vinzătorului. 


Plata. 

Art. 10. Piata prețulu: se va face în lei noi şi contra do- 
cumentelor urmâtoare : 

1). A proceselor-verbale iacâlite de reprezentanţii vinzâto- 
rului şi ai cumpârătorilor, constatind calitatea şi cantitatea vindută, 

21. A duplicatelor scrisorilor de trăsură emise și adresate 
după indicaţiile cumpărâtorilor : *) 
oiy n dela gårile expeditoare în ce privește expediţia pe 

b) dela agenţiile portarilor de imbarcare în ce privește cx- 
pediţiile cu șlepunle cumpărătorilor, 


*) Atiniatele ce urmează mu sint destul de clare. Din ele ar rezulta 
tă pentzu Incârcările în şlepuri, fie imbarcare sau transbord, pe lingâ proce- 
sele-verbale vinzătorul ar trebui să anexeze la factură şi duplicatele scriso- 
rior de trăsură, Ori ştim că actele care însoțesc șiepul în ceiace priveşte 
povara, sint manifestul şi chitanța pentru plata taxei de cheiaj, și aceste 
sete trebuind să le poseadă căpitanul In timpul voiajului, ar urma ca în cazul 
imbarcării, plata mârei si se facă după transbord. Ori din dispoziţile 
contractului reese in mod clar că marfa trebue să se plătească la punerea 
ti în glep sau in pr e Aceasta în cazu! cind marfa incarcată în ștepurile 
ramine s'ar transborda, care ar îl cazul cind marfa s'ar încărca direct in gle- 
purile societâților străine. 


246: VIATA ROMINPASCA EAS, 

c) dela agențiile porturilor de transbordare In ceia ce pri- 
veşte expediția cu şlepurile vinzătorului. 

JI}. Atestările $şirii mărlurilor: 

E a) semnate de şelul gării sau al vămii de cşire rumine in 
ceia ce priveşte cxpediţia pe C. F. R ` . 

b) iscâlite de căpitânia portului de imbarcare în ce priveşte 
expediţia cu șlepurile cumpărătorului, 

c) iscâlite de căpitânia portului de transbordare în ceia ce 
privește expediţia cu șlepurile vinzătorului. 

Art. 11. Ventru a se asigura plata prețului cumpărătorii vor 
da vinzătorului în termen de 8 zile dela intrarea în vigoare a 
prezentului contract scrisori de credit irevocabile pentru suma de 
treizeci milioane lei novi, la bânci cu reşedinţa în Bucureşti care 
vor confirma vinzătorului obligaţia lor de plată conform stipula- 
țiilor de mai sus.*) 

Imediat şi ori de cite ari acest credit se va epuiza pe ju- 
mătate, el se va reintregi pe deplin drept in mod automatic pănă 
ce ultima. predare va fi achitata, 

Art 12. Cumpărătorii se obligă a cumpăra pe timpul du- 
ratei acestui contract măriurile denumite la art. |, expediate in 
vagoane şi căruțe in gările de frontieră sau aproape de fron- 
lieră, In condițiile următoare: 

1) Preţurile vor fi acele prevăzute la art. 2 al acestui con- 
tract şi plătibile In lei noi. 

2) Taxele de export plătibile in aur electiv sintin sarcina 
cumpărătorilor. Şi de oarece vinzătorul urmează să avanseze 
aceste taxe, pentruca maria să poată trece frontiera rominească, 
cumpărătorii vor trebui să i le restitue tot în aur efectiv odată 
cu plata prețului măriei, 

Cumpărâtorii vor putea substitui această plată in aur efectiv, 
prin certificate ale Băncii Naţionale a Rominiei echivalind plata 
în aur. 

3 Cheltuelile de transport sint de asemenea in sarcina 
cumpărătorilor şi cle vor fi calculate după cum urmează: 

Pentru expedițiile pe drumul de fier, după taxele percc- 
pute de C, F. R., iar pentru celelalte expediţii (căruţe) cheltwetile 
totale ale transportului sint stabilite în mod g'obal la suma de 
200 lei noi pentru vagonul de 10.000 kgr. 

Din lună în lună cumpărătorii vor trebui să informeze pe 
vinzător despre cantitatea şi felul mâniei ce are intenția să cum- 
pere şi transporta pe aceste câi. Prima informație va A dată 
vinzătorului la 1/14 Ianuarie 1916. > 

» Cantitatea de cereale şi leguminoase pe care cumpărătoni 
se obligă a le cumpăra conlorm acestui articol, nu va fi soco- 
tită in cantitatea de cinci sute mii tone prevăzute la art. 1. 

Ele constituesc un plus peste cantitatea vindută, al cărui trans- 


*) Ar fi fost mai bine zis acreditive, intrucit scrisoarea de credit este 


un ordin de plată necondiționat, cum ar fi în cazul acesta de depunerea . 


A 
EA Sa 


ri 


é 


3 
4 


____ CRONICA ECONOMICĂ 265 


port se va face prin mijloacele vinzătorului, pe cit timp cele 500.000 
tone prevăzule la art. | vor fi transportate exclusiv cu mijloa- 
cele cumpărătorilor. 

Dispoziţiunile acestui arlicol se vor aplica la orice marfă 
care ar trece frontiera romină cu incepere dela 1/14 Ianuarie 
1916, independent de data cind acea marià a fost cumpărată. 


Reînoirea Contractului. 


Art 13 Pârţile contractante sint de acord în principiu de 
a reinoi aces! contract pentru o cantitate ulterioară de incă 300.000 
tone, indată ce el va fi lichidat, adoptind pentru noul contract 
bazele esenţiale din contractul de față şi In special obligația cum- 
părătorilor de a trimite ei mijloacele de transport, 

Preţurile mărturilor vor fi stabilite atunci de comun acord, 


Mandatarii, compitința. 


Art. 14. Cumpărâtorii desemnează ca mandatar al lor In 
Rominia cu privire la executarea acestui contract pe d. E. 
Behles, secţia cereale Bucureşti, care obligă pe cumpârâtori cu“ 
tot ce ar face cu privire la executarea acesiui contract, 

EI singur va putea indica destinația mărlurilor, va putea 
lua orice dispoziţii şi obligaţii, Nouificările şi acţiunile se vor 
face de vinzâtor numai mandatarului la domiciliul ales prin pre- 
zentul contract. Orice imputernicire ce s'ar da de acest manda- 
tar altor persoane, sint valabile şi obligă pe cumpărători. 

Mandatul de mai sus este irevocabil atit timp, cit prin no- 
tificare in regulă nu s'ar comunica vinzătorului de câtre cum- 
părători, numirea unui nou mandatar, căruia cumpărătorii, însă 
nu-i vor putea deleri puleri mai restrinse decit puterile date as- 
tăzi mandatarului desemnat prin acest contract. 

Toate diferendele privind cantitatea și calitatea măriei se 
vor judeca în mod definitiv ori irevocabil de Camera Arbitrală 
a Bursei din Bucureşti. 

Orice alte litigii vor [i judecate de instanțele judiciare ro- 
mine din București, 

Art. 16. In ceia ce priveşte executarea acestui contract, 
cumpărătorii, aleg ca domiciliu în Bucureşti la casa E, Behles, 
secția cereale, Str. Bursei, palatul Generala, şi vinzătorul in Bucu- 
reşii palatul Camerei de Comerţ 

Art. 17. Cumpărătorii vor plăti vinzătorului, conform art. 
12 din regulamentul său, un provizion de 50 bani la suta de 
lei, calculată asupra valorei intregi a prețului datorit pe baza 
acestui contract, 

Plata se va facc în cinci rate anticipate, fiecare calculată 
asupra unei valori de aproximativ de 30.000.000 lei şi cu speci- 
ficare că ultima rată. de comision, va fi In raport cu suma care 
ar rămine de plătit ca preț, ținind cont de totalitatea provizio- 
nului plătit în cele patru rate anterioare, 


A dia 3 Se 33 VIAŢA ROMUINEASCĂ 


Art. 18. Pentru orice diferență de text In acest contract 
textul francez va servi ca bază de interpretare. 
Art. 19. Acest contract făcut în opt exemplare, două pentru 
fiecare din părţi, a fost semnat astăzi 9/22 Decembrie 1915. 
à (Urmează semnăturile). 


240 


Anexa [.—Marla livrată trebue să fie bună, leală şi mer- 
cantilă, sănătoasă, uscată, lără gărgărițe şi nemâălurată. 

Calitatea : Se va constata prin media fiecărui vagon sau 
prin media fiecărui șiep. 

Greutatea naturală. Se va constata la samovar. 

Corpuri străine. Vor fi constatate prin cintărire. Cele care 
vor fi sub bază nu vor fi bonilicate, Cumpărâtorii vor avea fa- 
cultatea de a refuza maria care ar conţine un procent de cor- 
puri străine, intrecind maximul, sau de a o primi cu o boniticaţie 
care va fi calculată ulterior conform stipulațiilor referitoare la 
excedentul îintrecind baza. 

La constatarea greutății naturale şi percentagiul pe cor- 
puri străine, Iracţiunile sub o zecime la sută nu vor intra în 
calculațiune. 

Toate chestiunile referitoare la calitatea nelămurită prin pre- 
zentul contract, vor Ñ regulate conform uzului bursei din Brăila. 


Griu.— Greutatea naturală : 74 kgr. la hectolitru, plus sau 
minus se va bonifica reciproc calculind 1%, pentru fiecare kgr. 
` Corpuri străine : Pentru grinele a câror greutate naturală 
va fi sub 17 kgr, baza este de 50), cu un maximum de 8°/e, 
pentru grinele a căror greutate va fi de 77 kgr. sau va depăși 
greutatea de 77 kar, baza este de 3, cuun maximum de 6%. 
Orice excedent depășind baza va fi bonificat pe baza de '/:%, 
pentru fiecare 1%, de secară şi Integral adică 19, pentru fiecare 
1*1 alte corpuri străine. 

Secară.—Fag, Corpuri străine: Baza 40% cu un maxi- 
mum de Tle Tot ce va depăşi aceşti 4%, va fi bonificat inte- 
gral adică 1%, pentru fiecare 1%. Griul nu va f considerat ca 
corp străin, 


Ovăz.—Faq. Corpuri străine : baza 5% cu un maximum 
de 8%). Orice excedent depășind aceşti 5%, va fi bonilicat pe 
baza de 14%, pentru fiecare 1%, de ovăz integral, adică 1%, pentru 
fiecare 1%, alte corpuri străine. 


Orz.—Fag. Corpuri străine: baza 4%, cu ua maximum de 
5%/,. Orice excedent depăşind acești 5%, va fi bonificat pe baza 
de 1/40), pentru fiecare 1°/o de orz integral adică 10), pentru 
fecare 1%, alte corpuri străine. 


Porumb roș, cinquantino veritabil nedegenerat şi pig 
ROS toate + de en din recoita 1915 este exclesă. și pis 


A sei CRONICA ECONOMICA 257 

Corpuri străine : Baza 2%, cu maximum 39/, porumburi de 
alte calități. Boabe, defecte şi pătate inchise, Tot ce va intrece 
aceşti 20, va fi bonificat integral adică 1%, pentru fiecare 1%). 


Porumb de orice altă specie. — Faq. °} maria din re- 
colta 1915 exclusă, . 


Corpuri străine: Baza 5, cu maximum 5*/, boabe pătale 
şi stricate inchise. Tot ce va depăşi aceşti 5%, va fi bonificat 
integral adică 10), pentru fiecare 19 


Fasole.— Faq. Marfa provenind din recoltele anterioare ce- 
lei din 1914 este exclusă, 


Corpuri străine : Baza 4%, boabe pătate şi 2°/o corpuri stră- 
ine cu un maximum de 60|, boabe pătate şi 3, corpuri străine, 
Boabele colorate nu vor fi considerate ca corpuri străine, 

Tot ce va intrece baza va fi bonificat pe baza de 1/3%5 
pentru fiecare 19), de boabe pâtate şi integral, adică, !%/, pen- 
tru fiecare 1j, alte corpuri străine, 1 


Mazăre.—Maâriurile care în mod esenţial nu indeplinesc 
normele de calitate şi condiţie a prezentului contract, pol fi re- 
iuzate, însă în acest act vinzătorul nu este obligat a livra o altă 
maria In substituire, 


i 


Sacii necesari pentru transportul la gara de expediţie sau 
portul de încărcare, cum şi dulapii pentru uşile la vagoanele a- 
coperite vor fi furnizate de vinzător pe comptul său propriu. 

Vinzătorul prin pre-aviz de 8 zile va notifica cumpârălori- 
lor stațiubile la care vagoanele goale vor fi dirijate. Este bine 
înțeles că o cantitale minimală de 100 vagoane goale va fi di- 
rijate deodată la una, sau două, sau trei, sau patru, sau eventual 
cinci staţiuni limitrofe. j 

Până in momentul cînd scriu aceste rinduri nu sa stabilit 
in mod definitiv forma contractului ce va interveni intre agricul- 
tori şi Comisiunea Centrală, până atunci pentru a se putea sta- 
bii quantumul recoltei disponibile, toți agricultorii care vor să 
vinda consorțiului Austro-Unwaro-German, trebue să complec- 
teze o declaraţie cu conținutul pe care-l dâm mai jos: 


o) Faq. abreviaţiune a cuvintelor: fair, averraze, quality, insamnă cali- 
tatea mijlocie a recoltei bune și sânâtoase, după timp și portul de Incăr- 
care, Vezi |. Enăchescu, Comerțul de cereale, pag. 153. 


268 NO VIAȚA ROMINBASCĂ 


Comisia Centrală 


PENTRU 
Vinzarea şi exportul cerealelor şi derivatelor 


DECLARAȚIE 


Subsemnatul proprietar ") din Comuna 

Jud. ___. luind cunoștință de contractul de vinzare intervenit intre Comisi- 
unea Centrală pentru vinzarea şi exportul cerealelor şi derivatelor din Ro- 
minia g Soc. din Germania, Austria şi Vagaria, contract publicat in „Moni- 
torul Oficial” No. 208 din 13 Decembrie 1915, declar prin aceasta, pe rás- 
punderea mea 2), că am recoltat pe moşia ae ? : „. ur- 
mătoarele cantităţi de cereale constatate cu Certificatul Administratiei Fi- 
nanciare a Jud, No ISA 


Cantitatea 
dopoa bă 


Vazonne de 
10.000 kgr. 


Li e Ii N a dr 
Porumb recolta 914 
To pi 


` Din aceste cantităţi declar că ofer spre vinzare Comisiunei Ceatrale 
pe preţurile şi in condiţiunile stabilite in sus numitul contract : 


râu ` vagoane 
Porumb din recolta 1914 __Yageane 
Orz.. EEN. ; ~. Vagoane 
Ovăz : vagoane 
Fasole vagoane 
Mazăre vagoane 


Această ofertă este obligatorie pentru mine timp de 30 zite, cu ince- 

pn dela 24 Decembrie 1915, in care timp Comisiunea Centrală Imi va arâta 

scris cantitatea acceptată pentru vinzare și la care am dreptul după ta- 
biourile de repartiție. 

Mă mai oblig ca la cererea Comisiunei sau a reprezentanților ei să 

subscriu cuvenitul contract, şi in cel mult 5 zile dela inștiințarea ce mi se 

va face, să predau în gara o n vagoane Străine sau romine can- 


1) Arendaş, comerciant. etc: 
Pentru comercianți se va arăta unde este depozitată marfa, 
3) Proprietate sau ținută în arendă, 


CRONICA ECONOMICĂ 269 


titatea de producte ce mi se va cuveni după normele stabilite de Comisiu- 
mea Centrală yi in ordinea tablourilor intocmite. x 
Dacă din vina mea nu voiu semna contractul, sau nu voiu preda marfa 
la timp, tau voiu Instrăina-o, sau mu va corespunde condiţiilor de calitate 
pentru a fi vindută, pe lingă pierderea ce voiu avea la ordinea incărcării, 
voiu sepana orice pagube ce se va stabili că am pricinuit prin fapta mea. 
ai declar că mă voiu conforma tuturor dispoziţiunilor luate de Co- 
misiunea Centrală. că voiu plăti un comision de 35 *, asupra valorei mârtei 
vindute şi că-mi aleg domiciliul la pa b 


Data SEMNĂTURA 
Decembrie 1915 

Pentru v nzirile destinate exportului, în afară de cele cu- 
prinse in contract, comisiunea a stabilit următoarele preţuri : 

1} Pentru griu cu greutate de 74 kgr. la hectolitru samo- 
var şi cu 5%, corpuri străine, se va plăti minimum 3500 lei pen- 
tru 10,000 kgr. Fiecare kgr la hl., in plus sau in minus, modi- 
iică preţul cu 50 lei la vagon, Fiecare corp străin, în plus saù 
in minus, modifică prețul cu 25 lei de vagon. Secara se soco- 
teşte dauð boabe drept un corp străin, 

2) Porumbul obişnuit, varietatea dinte de cal cu 3 —5?/a boabe 
stricate, recolta veche 1914, 3500 lei vagonul, 

3) Ovăzul cu greutatea 38 kgr: la hectolitru şi 5%, corpuri 
străine 3500 lei vagonul. 


4) Orzul până la 5%, corpuri străine, 3500 lei vagonul. 

5) Orzoaica pănă la 53% corpuri străine 4000 lei vagonul, 

6) Secara cu greutatea 70 kgr. la hl şi cu 30o corpuri 
străine, 3500 lci vagonul. Fiecare kgr. la hl., în plus sau în mi- 
nus, modilică prețul cu 50 lei la vagon, 

7) Meiul bun cu 4000 lei vagonul, 

8) Fasole tip obişnuit, cu cel mult 5%, boabe stricate, 5000 
lei vagonul. 

9) Mazerea comestibilă tip obișnuit, se va vinde cu mini- 
mum 4000 lei vagonul, l 

Toate preţurile de mai sus se socotesc pentru vagonul de 
10.000 kgr., marță predală franco vagon în gara de încârcare, în 
vrac sau in sacii cumpărătorului. 

Taxa de export precum şi toate cheltuelile de transport din 
momentul încărcării sint în sarcina cumpărătorilor. 

Pentru consumația interioară s'au stabilit următoarele 
prețuri : 

1) Griul greutatea de 76 kgr. la hl, cu 5%, corpuri străine, 
1900 lei vagonul. Fiecare kgr. la hectolitru, in plus sau în 
minus, schimbă prețul cu 20 lei. Fiecare corp străin în plus sau 
in minus cu 10 lei de vagon. Secara se socoteşie 2 boabe drept 
un corp străin. 

2) Porumb recolta veche, varietatea dinte de cal, cu 4), 
boabe pătate, 1400 lei vagonul; recolta 1915 până la 1200 lei 
vagonul, 


* J > 


270 VIAȚA ROMINEASCA ~ 

3) Ovăzul cu greutatea 38 kgr. la hectolitru, cu 1500 lei 
vagonul; fiecare hectolitru in pius sau in minus schimbă pre- 
tul cu 16 lei la vagon, 

4) Orzul greutate 57 tgr. la hectolitru cu 5%» corpuri străine, 
cu 1600 lei vagonul. 

In condiţiile art. i din contract s'a stabilit că din totalul 
de 50.000 vagoane vindute vor fi: 


20.009 vagoane grlu 
10.000 „ - porumb 
7.500 Ae 
5.000 5 ovăz 
5.000 H fasole 
2.500 j mazere. 


Transportul se va face in condițiile art. 3 pe uscat şi pe 
apă in proporție de 30.000 vagoane pe apă și restul pe uscat. 

Predările vor incepe la | Ianuarie și se vor termina la 1 
Aprilie 1916. Ele se vor face în gări în ordinea stabilită de ta- 
belele formate prin tragerile la sorți efectuate de Comisiunea care 
a funcţionat la Ministerul Lucrărilor Publice, Aceasta în ceia ce 
priveşte recolta nouă, pentru cea veche se va urma ordinea in- 
scrierii dela C, F, R. 

Asupra cantității se va cumpăra dela fiecare proprietar $ 
vagoane, plus o zecime din restul ce posedă peste aceste 5 va- 
goane, 

La cele 50.000 vagoane producătorii vor participa în pro- 
porţia următoare : - 

35%» proprietarii, 28%, băncile populare, obștiile, coopera- 
tivele şi micii cultivatori; 28%, comercianții de cereale și aso- 
ciaţiile de comercianţi ; 6%/s morarii. 

Nu găsim in această proporţie Casa Rurală şi nici nu ve- 
dem la care din categoriile de producători trebue clasată, 

Chestiunea exportului cerealelor noastre, în aceste timpuri 
anormale, se evidențiază mai mult ca oricind. Pentru a eși din 
țară prin mijloacele căilor ferate trebuesc 3 luni şi aceasta cu 
toate garanţiile date de către cumpărători şi vinzători, în virtu- 
tea puterilor ce deţin dela statele pe care le reprezintă. Ce ar fi 
dacă comerţul ar îi liber şi s'ar face numai între comercianți ? 

hRămin dar tot căile pe apă care ne pot duce cerealele 
pe pieţele cumpărătoare. Chestiunea Dardanelelor ne apare de o 
importanță capitală și de soluția ce va primi-o după războiul 
mondial va depinde foarte mult situația noastră economică. 


Vinzarea a 80.000 vagoane griu pentru Anglia. 


In ultimul moment Intre Comisiunea Centrală şi delegații 
guvernului Britanic a intervenit un acord pertru vinzare a 80.000 
vagoane grlu, 

Se zice că contractul respectiv e făcut şi chiar semnat, 


CRONICA ECONOMICĂ 271 


Preţul vagonului s'a lixat la lei 3200 pentru griu de 74 
kgr. la hectolitru, fiecare kgr, in plus sau minus modilicind pre- 
țul cu 50 lei de vagon. Vom avea dar: 

Lei 3250 pentru grîu de 75 kgr, la hectolitru, 
=» 3300 . » kad 76 - „ " 
„ 3330 


> - - . + bd 
. 3400 - ad Lu 18 v ., . 
RT DIR Ie ai, ta S A 
. 9500 z 80 i 


. n [7] 3 

Si această ultimă sumă fiind susceptibilă de urcare, ști- 
ind că mulţi producători moldoveni au grine care trec de 89 
kgr, la hectolitru, 

Conform acestor convenţiuni Biroul Britanic este obligat ca 
pănă la 1 Iulie a. c, să termine toate formalităţile de cumpa- 
rare cu dileriții producători in ordinea stabilită de câtră Comisiu- 
nea Centrală de vinzare, dindu-se întăitate contractului de 50,000 
vagoane, i 

Plata se va face în lei, fixindu se cursul la 261. lira 
sterlină, i 

Căile de transport pentru Anglia fiind deocamdată inchise, 
maria va Îi plătită în momentul predării in magaziile gării sau 
docuri şi in magaziile particulare, unde va rămine pănă ce va 
putea fi exportată. RON 

O comisiune compusă din delegații Biroului Britanic şi din 
delegaţii Comisiunii Centrale va lua succesiv în primire canti- 
tăţile vindute care vor fi plătite imediat, j 

Taxele de export credem că se vor plâti la eșirea măriei 
din ţară. Ca şi în contractul Austro-Ungaro-German, aceste taxe 
sint datorate după tariful actual Comisiunei Centrale, chiar dacă 
sint majorate sau reduse,—presupunem că şi în acest contract 
s'a prevăzut o clauză identică, In acest caz piata lor netăcindu-se 
imediat, nu vom avea o urcare a aurului pe piața noastră şi ca 
atare nici o nouă resursă de emisiune pentru Banca Naţională *) 

Acest contract care a avut de scop să oprească de a se 
vinde Puterilor Centrale 80.000 vagoane grlu, ceia ce echivalează 
aproape cu cantitatea ce țara noastră mai poate exporta, va aduce 
agricultorilor, respectiv economiei noastre naționale, circa 
272.000.000 lei. 

Aşteptăm periectarea contractului de unde vom putea lua 
notă de toate detaliile, care interesează, comerțul şi agricultura 
noastră. 

Bucureşti 2115 Januarie 1916 s 
|. Enăchescu , 


*) Banca Naţională işi va forma stocul metalic din lirele sterlife, aur, 
care i-se vor da in prețul cerealelor vindute şi pe baza cărora va face emi- 
siunea necesară plăţii de circa lei 770.090.009. 


CRONICA VESELĂ 


Strofe vechi 


Imi ceri adresa, domnul meu ? 
Sint trist din cale-afară.., 

Cum să ţi-o dau, cind însu-mi eu 
O caut de-astă vară! 


Să nu mă 'ntrebi cum s'a făcut, — 
Cine-ar putea să spue ? 
Adresa mea a dispărut. 
M'am pomenit că nu e! 


A rătăcit de azi pe mini 
Pribeagă prin Moldova, 

lar peste două săptămîni 
Am prins-o 'n Virciorova 


Și cum am dat ochi amindoi 
Mi-a spus, acolo 'n gară, 
Că dacă nu era război 
Ar fi eşit din ţară... 


DP CR 


CROMICA VESELĂ _ 


Induioşat, i-am amintit 
Atunci, cu vorbă bună, 

Ce trai frumos şi liniștit 
Am dus noi împreună, 


l-am explicat apoi c'aş vrea 
Menaj indivizibil, — 

l-am spus că nu pot fără ca, 
Câ-mi este imposibil! 


Dar ea s'a dus şi m'a lăsat 
Din nou, în toamna sumbră, 
Să rătăcesc neconsolat 
Ca „omul fără umbră“. 


De-atunci, urmind adresa mea 
Necontenit fugară, 

Cu geamantanul după ea 
Alerg din gară 'n gară. 


Am întrebat pe la amici, 
Cu jumătate-gură : 
—— N'a fost adresa mea p'aici ?... 
— „E'n vilegiatură! 


„Chiar adineaori a plecat; 
„Venise dela munte... 
„Purta un plic decolorat 


„Și-o marcă strimbă "n frunte... 


18 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ i 


„Și-am mai zărit-o, dacă vrei, 
„Acum vre-o zece zile— 
„Urită, vai de capul ei, 
„Și plină de stampile! 


„Ce-o fi păţit adresa ta ? 
„Ori poate, sărăcuţa,— 
„Să ştii c'a prins-o cineva 

„Şa dus-o la Mărcuţa...” 


+ 


O, doamne, cum m'am săturat 
De-atitea ipoteze |... 

Decit să stau aşa 'ncurcat, 
Voi pune s'o sculpteze 


Cu caractere de granit 
Pe-o piatră funerară, 

Să dorm încalte liniştit 
Că n'o să mai dispară... 


Octombrie, 1914, G. T. 


CRONICA MUZICALĂ 


George Enescu. 


Răsărirea lui G. Enescu în arta mazicală rominească slarmă toate 
teoriile de evoluție artistică. Rominia nare decit un înceeut de artă 
muzicală care nu depăşeşte 30 ani de existenţă și acest început incă, 
nu se poate numi național; incit, apariţia unul titan muzical pare re- 
logică. Germaniei, Franţei, Italiei le-au trebuit cite 5 și 6 secole de 


- dezvoltare pănă să-şi aibă primii lor genii: Bach, Rameau şi Palestrina. Apoi 


armonioasa desvoltare a continuării lanţului de genialitate germară cu 
Bach, Haydn, Mozart, Beethowen, Wagner,—continuitate și apogeu logic 
tără curbe şi ezitări, —s'a înfăptuit în curs de 3 secole, 

Dar Rominia nu poate invoca nici dezvoltare, nici continuitate, 
căci e abia la început, şi de acela, dacă patem explica dezvoltarea jul 
G. Enescu prin cultura germină şi franceză, pecire a primito de copil, 
nașterea șa ca aptitulini atavice muzicile, rămine o enigmă. De alt- 
fel o norocoasă și mindră enigmă pentru Rominia. 


p3 


G. Enescu sa născat într'un sat dia judeţul Dorohoi: imediat și-a 
arătat vădit firea, aplecată către muzică, 

Tatăl d-sale d. C. Enescu, moldovan întreg la minte, cu vederi 
largi și sănăloasz, s'a hotărit fără multă ezitare să-şi lese fiul să ur- 
meze violina. Decizie grea de luat acum 30 de ani, cind muzica nu era 
văzulă la noi, cao artă, ci numai ca o distracţie; iar cei care o urmau, 
nu aveau nici o coniiderație, Placă la Viena, unde stătu mai mulţi ani, 
urmind la conservator violina și intreg cursul de cultură muzicală ; de 
aci trecu la Paris unde lu primit prin concurs la Conservator, absolvind 
violina, compoziția şi pianul. La vrista de 14 ani G. Enescu dădea 
lecții şi concerte de violină în Paris ciştigindu-şi subsistența, evitind cu 
o vădită mindrie să ceară bani din țară. Dela acea vristă, pănă în anul 
trecut, a rămas tot timpul în Franţa, mancind fără preget să-şi ciştige 
şi să-și manţie locul, între cei dintăi executanţi şi compozişti ai Franţei. 


h 
Edacația muzicală a lui G. Enescu e exemplul cel mai minunat 


de un altoi făcut unui vlăstar plin de promisiuni rea!e, cu o mlădiță 
din arta germano-francă. La d-sa se inve jarează trei manifestări artistice 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


distincte, care-l deosebesc și-l r'dică de-asupra tuturor artiștilor. Acestea 
sint: virtuosul violonist, compozitorul şi maestrul de orchestră. 
Inainte de a arăta sceste manifestări, voiu incepe prin a descrie 
omul, căci el mi se pare pariea cea mai de seamă pentru societate. Se 
poate spune fără nici o ezitare, că G, Enescu e un om ales; şi dacă 
n'ar îi talentalul muzicant, ce e, numai cu calităţile ce le are ca om, 
ar îi suticient să tie stimat şi iubit. Inteligent, cu o minte largă. și sănă- 
toasă, muncitor, modest și econom. Toate aceste calitâţi le deține prin 
ereditate dela tatăl şi mama d-sale, calităţi pe care d-sa le-a menţinut 
_şi dezvoltat. Vecinătatea d-sale îți dă o dorință de muncă cinstită și o 
fermă convingere În realizarea ei. O putere morală, firească omului 
superior, se degajează din d-sa, stăpinindu-te şi lăsindu-ţi o înaltă impresie 
sufletească, asemănătoare cu acea produsă de un altar, credincioşilor, 
Vrăjmaş a oricărei exteriorizări, Îl vezi modest, simplu, cu o dorin 
neintrintă de a asimila şi a progresa, care-l face să muncească zilnic 
7—8 ceasuri la violină, compoziţie, cetire de partituri sau literatură. Și 
veşnic, cu ace'aş zimbet bun de om plia de modestie, iți spune: „sint 
facă multe de învățat”. Din economiile făcute Intimp de 20 ani, e- 
conomii strînse dela concerte şi vinderi de compoziţii, şi-a cumpărat 
o mică moşioară în jud. Dorohoi atături de satul unde s'a născut. E cel 
mai frumos exemplu care arată ce fel de om e G. Enescu. După 30 de 
ani trăiţi în străinătate revine acelaș bun moldovan, care-și iubeşte cu 
duioşie pămiatul unde s'a născut şi a copilărit prefetind o mică căsuță 
şi drumuri giodoase, unei vile de pe boulevardul Saint-Germain, san 
unei proprietăţi cu drumuri pietruite, în Franţa. 


latre cei dintăl virtooşi violonişti, francezul |. Tibaut şi germanul 
Kreisler, G. Enescu își ocupă locul cu toată cinstea. lubt în Franţa, 
stimat la Berlin ca cel mai bun interpret al lui Bach, chemat ta Londra, 
e adorat de Romini. Execuţia lui se distinge prin lor, muzicalitate, expre- 
sie și siguranță. Tonul său e expresia firei sale blinde; nu obține ni- 
mic prin violență; tonul său e captivant şi convingător pria blin- 
deţa Iul, Duşman ireductibil a oricărei jonglerii pe violină. Muzica- 
jiatea saarată profunzimea savantului care studiază continuu, Expres 
sia e deducția acestei muzicalităţi; lar siguranța o dejire piin munca 
z'mică, ce o face la violină. li plac şi-i convin bucăţile expresive şi 
finețele clzsicilcr. La tradiția execuției bucăţilor, aduce personalitatea sa, 
dind o nuați nouă, aceia a delicateței și analiticel muzicale. Două nu- 
ante care-i fac deosebit de ceilalţi executanţi. 


CRONICA MUZICALĂ | 217 


+ 


G. Eaescu ca compozitor (in contrazicere cu mulți am această o- 
piniune) e manifestarea cea mai de seamă. Virtuosismul dispare cu vir- 
tuosul și numal cărțile de Istoria artei ne mai spun despre dinsul; pe 
cind compozitorul trăeşte etern, prin suflul său de gindire, prin pietri- 
cica mai mică sau mai mare pe care o pune la monumentul artei, ln Ro- 
minia G. Enescu e primul compozitor, care poale primi serlos acest nu- 
me şi e primul care s'a gindit să pună bază unei arteromine. Pănă la 
dinsul, arta muzicală romină sub înriurirea decadenjei muzicale italiene 
se maniiesta prin prea bine cunoscutele romanțe, care au avut darul 
de a banaliza—poate—pentru totdeauna, cele mai frumoase simțiminte, ale 
dragostei. Acei cițiva compozitori care au incercat să evolueze, n'au avut 
suficientă tărie de rezistență şi au căzut luați de curent, sau poate de 
propriile lor nevoi, as'gurindu-şi astfel un cîştig și o glorie mai eltină. G. 
Enescu încă de pe cind era in străinătate, văziad starea rea, dela noi, care 
avea tendința să se eternizeze, a instituit un premiu naţional, prin care nu, 
se încurajază decit lucrăriie simfonice orchestrale, exiuzind orice altă mu- 
zică eftinä de glorie. Pentru acest premiu a donat o sumă de peste 
20.000 lei, sub controlul Casei Școalelor. Rezultatul acestui premiu e 
că : de cițiva ani o sumă de tineri talentați muncesc serios, producind 
lucrări de seamă şi care au Încurajarea atit bănească, cit şi a execuţiei 
sub direcția bunului Maestru, Şi iată cum, din iniţiativa unui singur om 
inimos, s'a creat v şcoală de compoziţie rominească cu cele mai nobile 
tendinţi de artă curată. 

Ca compozitor G. Enescu aparține școalei impresioniste cu o ba- 
ză solidă de clasicism. Impresionismul său s'a manifestat sub înriurirea 
şcoalei franceze, care In rindul ei e iniluențată de puternicul curent rus 
Mussorgsky. Dela clasicism i-a rămas dragostea pentru formă și corecti- 
tudinea scrisului armonic, asemenea siguranța și fineja dea scrie o fugă 
muzicală. Pot da ca exemplu tratatul d-lui Gedalge, unul din manualele 
cele mai moderne și mai bune de fugă, ilustrat numai cu exemple din Bach, 
și unde figurează o fugä de G. Enescu, dată ca exemplu de tot ce se 
poale scoate muzical dintro idee. Eo fugă, de care sar putea spune, 
in sens îlgurat literar, că nu e rușinosă, şi care-i va face totdeauna cin- 
ste.—intre primele lucrări apărute la editorul Enoch, acum vre-o 18 ani, 
şi uliimile, se observă o tendință de aetherizare şi o debarasare aproape 
cotmplectă de influențele neo-romanticilor, răminindu-i o uşoară croma- 
tizare—cred—de origină vagneriană. Fraza sa melodică e clară, in- 
cisivă, adesea scurtă; însă scoale din ea maximul de combinaţii, 

Armonia e variată, cu acorduri pe care le aşi putea numi intre- 
bitoare—in special alterate cu apogiaturi simullane contrare, aşezale 
totdeauna în poziții largi, ca să dea sonoritate mare. ln ialănțuirile sa- 


278 ceni VIAȚA ROMINPASCĂ 


le armonice circulă totdesura mult aer: pcate de actia au impresia 
mistică de aetherizare. 

Cunoscător profund al timbrelor instremenielor, are un colorit or- 
chestral admirabi!, fără abuzuri de sonorități de o calitate dubioasă, cum 
găsim adesea chiar la R. Suzus. In orchestrație, <a şi la execuţia din 
violină, pare că-l îngrijeşie in deosebi fineja şi delicateja de expresie. 
De cijiva ani e numit adesea în comisiurea de examinare a absolven- 
flor Conserfălorului din Paris, pentru care a scris, să fie ceilte la pri- 
ma vedere, bucăţi şi frinturi de concerte pentru flaut, trombă, harpă, 
ciatinet, etc. La editorul său Enoch are tipărite o sumă ce Lieduri pen- 
iru voce şi piano; in special in op. 15 sirt lucruri de o finejă și o sim- 
{ire admirabile. Mai multe Suite şi bucăţi diverse pentra piano. Două 
poeme simfonice cunoscute în țară, un concert de violind şi o simfonie 
orchestrală. Ultima sim/foniea terminat-o anul trecut, cind sa şi exe- 
cutat, iar acum are isprăvită o Suită ce orchestiă, şi un număr de me- 
lodii pentru canto şi piano pe poemele lui Ferd. Gregh Din toate a- 
ceste lucrări se exală o dorință de a face şi a da arta cea mai pură 
muzicală. Nici o concesie, nici o săbire nu te vede dela această 
sfintă aspirație ; din contra, o tendință de urcare spre o sursă de in- 
spiraţii şi expresii mai azurii, mai celeste. 


s 


Ultima manifestare sub care e mai puțin cunoscut G. Enescu, e 
acea a maestrului de orchestră. Dacă am întreba pe unul din mem- 
brii orchestrei Ministerului Cultelor, fără ezitare îţi va răspunde el şi 
toți ca el că, sub conducerea lui G. Enescu, se simțesc în stare să 
execule lucruri pe care ei înşişi se Indoiau, de a le fi putut vreodată 
executa. Acest fapt se explică prin stima şi dragostea de care e încun- 
jurat G, Enescu, ln lumea execulaniă muzicală, şi marele daruri şi cu- 
noştinţi ce d-sa le aduce la indeplinirea acestei sarcini, 

Compozitor, violonist, cunoscător profund al tradiţiei interpretă- 
rii, o fineță auditivă fenomenală şi in fine acea muzicalitate admirabilă, 
cu o memorie dezvoltată minunat. Bun executant din piano, celeşte cu 
precizie orice partitu:ă, descifrind fără ezitare orice combinaţi orches- 
trale. Toate aceste calități fac că o partitură, în mina sa, capătă o 
nouă valoare, şi lucruri care trec neobservate sau obscure pentru mulți 
maeştri sint văzule, înțelese şi scoase în relief de d-sa. Din intreaga 
sa filuță se degajează o aiit de puternică forţă muzicali, c'un ascendent 
atit de puternic, că muzicanți de sub conducerea sa se electrizează, ii 
ghicesc intențiile; şi se stabileşte un acord de simţire, de gindire muzi- 
tată. Astfel ne putem explica cum în anul trecut, am putut auzi Simfonia a 
IX-a cu cor şi actul al lil-a din Parsital de Wagner. Graţie memoriei sale, di- 
rijază mai totdeauna concertele fără partitură, cunoscind aproape toale 


a. îns 


a a samen n DI 
pi? Te Pi ate ase M 


1 
+ 
X 


i 
CRONICA MUZICALA 279 
Simloniile lui Beethowen şi aprope toate bucăţile lui Wagner obișnuite 
a se cinta în concertele simionice, ale lui Claude Dobussy, Paul Dukas, 
şi chi alţi din şcoaia rusă, franceză şi germană. ~- 


$ 


Acesta e G. Enescu pe care, cu o mină destul de stingace, am in- 
cercat să-l descriu, —El e mladria cea mai nobilă a intregii arte şi e cel 
mai iubit și venerat dintre toţi artiştii. 


À. y A 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 


O ştiu dela un bătrin şi s'a petrecut pe vremea ministe- 
rului conservator din anii 99—94, a marelui minister conserva- 
"tor : În goana după o sinecură, un prigonit de soartă ajunge 
pănă 'n cabinetul primului ministru. Mişcat de pompoasa tiradă 
—abnegaţie, sacrificiu, soldat devotat, tată de familie şi însfirşit 
copilaşi, care mor de foame -—bătrinul conu Lascar vrea neaparat 
„iasta, să-ţi găsim matale... ceia... foncţie“. Dar ce „toncţie“ ? 
Lucrul nu era aşa de uşor, dat fiind pretenţiile mari şi intimele 
cunoştinţe ale postulantului: un biet alegăâtor de colegiul |, care 
mai nu izbutea să se iscălească citet. In sfirşit faţa i se lumină: 
găsise ! 

— Domnule Prim-Ministru, Excelență... ar fi ceva... foarte 
potrivit... muncă uşoară şi la priceperea orişicui. Dacă ai vrea 
matale, coane Lascare, să mă numeşti în locul celuia, care la 
teatru dă din baston la muzicanți! 

A ris cu poftă conu Lascar şi au ris şi cei care mai erau 
de faţă, spre marea uimire a devotatului cu bita electorală. Par- 
tidul conservator însă a pierdut un credincios, căci în zadar 
fost-au toate vorbele şi explicațiile: că e lucru „şugubăţ“ a fi 
Capelmaistru ; că trebue ştiinţă multă în cele ale muzicei; câ 
„iasta nu este ceia cum crezi matale“. Paraponisitul a plecat în 
convingerea că nimic hu-i mai ingrat decit „ciocoiul”: „odată ajuns 
te uită pe d-tale înălbitul într'ale abnegaţiei şi ale sacrificiului“; 
şi s'a dus ţintă să se înscrie la „roșii“. 

, Aşa o fi fost sau poate altiel, am povestit şi cu ce mi s'a 
spus; dar orişicum această istorioară ca toate istorioarele conţine o 
parte de adevăr şi are o morală. Omul acesta, care „habar 
mare“ şi vine şi cere, și strigă, şi se supără, —il cunoaştem toţi 
şi toți l-am întîlnit sub diferitele forme dela postulantul modest 
a lui conu Lascar până hät sus la politicianul, care le ştie pe 
toate şi le imparte şi îi arată fiştecăruia locul ce i se cuvine: 
e Făt-Frumos cel care nu cunoaşte frica; gata oricind să în- 
calece o mirțoagă şi să pornească spre cucerire de idealuri; 
gata să primească greutatea indeletnicirilor de tot felul, fără 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 241 


grijă de răspundere. Ce-i pasă lui de răspundere, puternic cum 
este de toată voinicia ignoranței! [y= se aDzy—învăţătură 
molatecă iscodită de un bătrin slăbânog, întru premărirea far- 
nientului şi a laşităţii. Viaţa e un cimp de luptă; locul cel mai 
bun, va fi al acelui mai tare. Ori cel mai tare, o ştiu doar as- 
tăzi, e cel armat cu mai multă inconştiență. Trăim vremi eroice 
şi se pare că eroii nu-s înţelepţi din fire! 

Era la Capşa, acum citeva luni, pe vremea cînd „Goeben“ 
şi „Breslau” vinau flota rusească în Marea Neagră. Dela mesele 
din faţă, de acolo de unde fragedele odrasle îşi fac „debutul“ 
în carieră şi pănă la cele din fund, aparate de curent şi rezer- 
vate din această cauză proprietarilor de dureri reumatice, vorba 
clocotea, bine înțeles asupra aceluiaş subiect: care e mai bună 
dintre flota turcească şi rusească, La o masă din mijloc, incon- 
jurat de un cerc de tăcuţi, un domn explica într'o perorație 
presărată cu belşug de termeni tehnici, superioritatea arma- 
mentului vaselor turcești. La o pauzi—timpul de a sorbi dintr'un 
pahar de „menthe à leau”-—-se desluşeşte sfioasă o voce dela 
masa vecină. 

lartaţi-mă, Domnule ; dar cred că vă înşelaţi. Materialul 
de pe Breslau nu este atit de bun pecit credeţi. 

Izbucneşte violența din partea oratorului şi invocarea în 
treacăt a diferite autorităţi nediscutate, iar la urmă întrun elan 
de generositate „bon enfant", sigur că-şi sdrobise adversarul, 
„Şi mă rog cu cine am onoarea” ? 

Modest, sfiosul dela masa vecină se scoală şi se prezintă: 
mă, Comandor inspector al fiotei romine; am făcut practică 
timp de şase luni pe Breslau şi pe Gocben“, Ori se pare că în 
erarhia admiraiităţii noastre un comandor inspector este un 
personaj de primă importanţă, în tot cazul un om priceput 
într'ale meseriei. Tablou! Noroc că oratorul nostru pe lingă mä- 
estria unei retorici distinse mai avea şi darul de a fi un om de 
spirit, căci după primul moment de şovăire, întimpină cit se 
poate de natural pe acesta adoua oară; 

— Numele meu e Y, şi sint de meserie funcţionar la Do- 
menii, lartă-mă şi d-ta, domnule Comandor, dar ce vrei, cind 
i-am auzit pe toţi vorbind, am vrut să vorbesc și eu, şi cum 
partea aceasta a marinei era mai neglijată, am ales-o. Am avut 
nenorocul să caz pe d-ta, căci pe ceştialalţi toţi îi înfundasem ! 

Răspunsul cinstit a d-lui Y, dovedea două lucruri: uşu- 
rinja cu care în general se discută şi se afirmă la noi de oa- 
meni cu totul nepregătiţi şi pe urmă insuficiența d-sale perso- 
nală de a fi la înălțimea unei astfel de mentalități. D. Y poate 
fi un perfect slujbaş, un iscusit minuitor al cuvîntului, un om 
de spirit, cu dragoste pentru „humour“, îmi este frică însă că 
va continua să rămină mult timp modest funcţionar la ministe- 
rul de Domenii. D-lui Y ii lipseşte prima mare calitate a in- 
vingătorului : inconştienţa. D-sa nu trăeşte ci joacă un rol, ori 
roluri se joacă la teatru şi nu in viaţă; în viață trebueşte con- 


202 VIAȚA ROMINEASCĂ - 


vingere. Invăţămintului molatec al Grecului leneş, îi opunem as- 
tăzi preceptul din sfinta Scriptură: „voeşte şi vei putea” sau mai 
pe romineşte—„fii tu convins că tot ce spui e drept, că tot ce 
faci e bun, că înțelepciunea lucrurilor ţi-a căzut pară mâlăeaţă 
în minte“; şi curaj: „bate şi ți se va deschide“, Dacă autorul 
cuitului incompetenţii, limbutul Faguet, ar fi fost romin, am fi avut 
desigur citeva sute de pagini închinate „Cultului Inconştienţei“. 
Aşa ne mai râmine doar speranţa în mila d-lui Nicolae lorga. 

„Incompetenţa“, „inconştienţa“ asemănătoare la chip, şi cu 
toate acestea cit de diferite ? Prima nu este decit un simplu 
negativ al unui pozitiv obişnuit, pe cînd a doua, de sine stătătoare, 
este forța elementară, ca şi prostia şi bunătatea şi eroismul. O 
forță izvorită din sinceritate. Incompetent, înseâmnă un om a- 
rencat de împrejurări într'un loc vitreg; încredințează-i altă 
treabă şi va fi spre mulţumirea tuturora, pe cînd „inconstientul“ 
este intotdeauna la locul său. Un conducător de armate bom- 
bardat director de gazetă este un incompetent, cum incompetent 
ar fi un director de jurnal însărcinat cu conducerea armatelor. 
Trebue să ai seninătatea de cuget a postulantului, care cerea 
dela conu Lascar să-l numească în locul aceluia „care la teatru 
dă din baston la muzicanți” pentru a fi un ales. 

Da, inconştienţa este o forţă de prima ordine, nu ai decit 
să te uiţi la dreapta şi la stinga. A ajuns cutare şi te intrebi 
mirat dece : lată-l deputat, prefect, ca mine va fi ministru, —tot 
secretul este aici, Pe calea Victoriei în fața Teatrului-Naţional 
străluceşte o sală de cinematograf şi la intrare un domn cu 
barbişon într'o uniformă roşie, acoperita de brandeburguri şi de 
galoane, repetă cu acelaş aer demn, de dimineaţă până seara 
şi cu aceiaşi voce scandată: „Este foarte interesant şi foarte fru- 
mos. E mişcâtor...” şi lumea merge mai mult ca la oricare alt 
cinematograf sub suggestiunea convingerii adinci ce străbate din 
giasul imperios. Un prieten mă opreşte într'o seară şi mi-l arată: 
„Vezi omul ăsta... Unde ar fi putut ajunge cu puţin noroc; 
po e să fii atit de demn într'o -haină atit de ridicolă?!* 

ar pentru un învins ciţi norocoşi, citi care izbutesc duşi nu- 
mai de curajul de a înfrunta lumea ; căci lumea e timidă ba in- 
clinată a da gălăgiosului dreptate. La teatru „nasul lui Tănă- 
sică băet frumos“, în politică opiniile d-lui A. Honigmann. Dar 
pentrucă fără să vreau mi-a scăpat numele d-lui A. Honnigmann, 
nu mă pot împiedeca să insist asupra unui caz tipic : cazul unui 
domn ce scrie la jurnale; modest încă, dar a cărui înalţare re- 
pede £ sigură o urmăresc cu o bucurie curioasă, 
oprietar al unui prea modest certificat de studii, vr'o 
citeva clase primare, şi victimă a unei nenorocite stări de lu- 
cruri, căci ca ovrei, s'a apucat,-—de ce altceva era să se apuce? 
pentru comerţ nesimţind vocaţie —să scrie ; şi a scris astfel din 
frageda copilărie, cum se scrie atit de des în jurnalele dela noi :- 
înjurind pe cel care nu te plăteşte. De o sensualitate bolnăvi- 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 283 


cioasă probabil, ori simplă criză de adolescenţă, tragedul jurna- 
list se hotări într'o bună zi, cu alţi clțiva, să scoată în romi- 
neşte o publicațiune de felul revistelor decoltate franțuzeşti, atit 
de cetite, acum ciţiva ani mai ales, la noi în fará. Zis şi fâcut. 
Foaia apare, dar într'o redacţiune atit de violent obscenă incit 
ingăduitorul guvern fu silit să fulgere, și pentru liniştea morali- 


` tăţii publice să expulzeze pe tovarășii de tristă bgură. Un lung 


martir de nevoi, de viaţă ticăloasă trăită din mici escrocherii şi- 
din pomana celor mai cu dare de mină, începu pentru cunos- 
cutul nostru la Paris, oraş In care îşi alesese surghiunul. Au 
rămas astfel celebre in colonia romină ctteva vinzári de pal- 
toane și bijuterii făcute fâră încunoştiințarea prealabilă a pra- 
prietarilor; dar ce era să facă bietul om: să se apuce să lae 
lemne, un „intelectual“ ca dinsul ? Şi cam în felul acesta, ciu- 
pind în dreapta, ploconindu-se în stinga, îngropind din trei în 
trei luni aceiaşi rudă cu ajutorul a noi liste de subscripţie, gata 
pentru o piesă de cinci lei, nu să-şi vinză conştiinţa, câci nu 
avea, dar să îmbrace orice fel de mentalitate, a trăit ani lungi 
la Paris, până cind din bunătatea nu mai ştiu a cărui fiu de 
ministru i se ingådui întoarcerea în țară. Era cu puţin inaintea 
războiului european, şi de un an jumătate scrie, serie neîntrerupt 
şi cere şi acuză şi infierează ; scrie despre cinste neprihânită,. 
emul acesta care a furat, despre degradarea moravurilor expul- 
zat pentru obscenităţi, despre cultură proprietarul celor nenoro- 
cite patru clase primare, despre muncă pomanagiul din cafene- 
lele Parisului, scrie şi nimic nu e destul de mare şi destul de 
sfat pentru catonele presei romine. Oameni, care l-au cunoscut,. 
care au pătimit după ticâloasa-i activitate, miraţi se uită şi nu 
pricep : este el sau este un altul? Ce energie în lipsă de ele- 
mentară pudoare ? E de necrezut şi cu toate acestea este aşa, 
şi greu ar putea fi altfel ; cauza e simplă, cum simplu e şi in- 
dividul : inconştiența dumnezeească, inconştienţa tuturor in- 
drăsnelilor ; căci de-asupra binelui şi de-asupra râului obscurul 
gazetaraş de astăzi va ajunge —sânatate să-i dea Dumnezeu —şi 
va veni şi pentru dinsul ziua cind va putea fără ruşine să facă 
parale! comerţ de idei sfinte şi comerţ de untură şi de sân; va 
veni şi pentru dinsul ziua —un indigenat strecurat nu-i lucru 
mare —cind dela tribuna Camerei va putea învăța pe un Pe- 
trache Carp oarecare cinstea civică şi severitatea legilor. 
„Inconștiența": —cite din neinţelesele manifestări de astăzi 
cerşetorul de mai tirziu nu va putea explica cu ajutorul acestui 
singur cuvint : duşmanii violenţi, simpatiile pasionate, neglijarea 
realităţilor pentru idei anapoda venite din senin, adevărate ins- 
pirațiuni divine, curajul războinic a celor care rămin la vetre, 
„cei doisprezece copii ai d-lui Take lonescu“ și „Garda Dem- 
wității Naţionale“, sarmană „Gardā“ spulberată astăzi spre cele 
patru vinturi şi oblojită în bună parte de balsamul mărcilor şi 
a coroanelor ! Sintem un popor tinâr şi în fierberea pasiunilor 


4 


an ol -VIAȚA ROMINBASCĂ _ 


— 


de toate zilele nu deosebim încă adevăratul înțeles al noțiunilor, 
şi amestecăm sinceritatea cu cinstea şi inconştiența cu buna 
credință : de aici situaţiuni de operetă făcute să fie cu haz în 
orişicare alte timpuri decit în acestea actuale. „Dacă d. Brătianu 
e de rea credință, aş propune să ne întrunim în secret între noi 
ca un divan adhoc”, fraza a fost spusă de un parlamentar lao 
faimoasă întrunire dela un cunoscut hoteb din capitală, Nu stiu 
de ce, dar îmi sună în urechi vesele arii din „La fille de ma- 
dame Angot": conspiratori cu „perruque blonde et collet noir”. 


$ 


Nota duşmâniilor politice, scăzută pe timpul lunilor de vară, 
a reînceput mai arțăgoasă ca oricind. Ameninţări de moarte, is- 
câlite de „flăcăi întru pribegie“ şi publicate fără stială într'unul 
din ziarele cele mai răspindite ; articole dușmănoase la adresa 
regelui; o întreagă campanie contra ministrului de răzhoiu; gea- 
muri- sparte ia legaţiunile „barbarilor“ şi capete sparte prin ca- 
fenele şi pe la colțuri de stradă-—nu am avut pănă și o pole- 
mică între două oficiale de partid pentru a se hotări „bătutul“, 
fie chiar cu ajutorul unei experiize medicale ?—invinuiri de 
vindut, trădător, laş ; zbierete în mişcătoare iremalo-uri de par- 
tizanii „singurului ideal naţional“, întrun cuvînt: o atmosferă 
grea de pasiuni meschine şi în care interesele obşteşti sint întu- 
necate de interesele de toate zilele şi de duşmâniile de per- 
soane, Şi cu toate acestea niciodată nu s'a vorbit mai mult decit 
astăzi de cinste, de curat patriotism, de înălțare sufletească ; nici- 
odată mai mult decit astăzi n'au colindat țara şi n'au vorbit la 
răspinteni apostolii şi inspiraţii, niciodată na bintuit cu mai 
multă furie sufletul Rominului setea de mistică puritate. Prin 
scris și prin viu grait, de pe scena prăfuită a Teatrului Dacia 
şi din înălţimea balcoanelor celor două cluburi federate, dela 
tribuna legiuitoarelor Adunări chiar, s'au cerut guvernului rigu- 
roase măsuri contra uneltirilor, aşa zise „criminale“, menite să 
îndrumeze pe cale greşită buna credință a opiniei publice, fe- 
ciorelnica naivitate a opiniei publice. Degeaba bătrinul Petrache 
“Carp a voit să protesteze în numele unor principii de libertate 
a gindirii, scrise în Constituţie ; glasul lui singuratec a fost inä- 
buşit de accentele calde ale d-lor Take lonescu şi Delavrancea, 
şi un trecut de 70 de ani de cinste şi de corneliană severitate 
s'a prăvălit după scrisele „Epocei” în ridicol şi ruşine. Pedeapsă 
grea pentru omul, care numai cu un an mai înainte personifica 
pentru stăpinul aceleiaşi gazete integritatea virtuţilor păminteşti 
—nimic nu lipseşte gloriei tale, tu ne lipseşti nouă —, pedeapsă 
grea, dar cit de dreaptă în asprimea ei! 

Măsuri severe contra uneltirilor vrâjinaşe şi a agenţilor strā- 
ini care, prin bani şi afirmări mincinoase, caută să paralizeze 
pornirile curate ale elanului naţional. lată ce vor acum cu im- 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 285 


petuozitate cerberii diferitelor „asţiuni“ romineşti. Care învățat 
a îndrăznit pe vremuri să ne conteste latinitatea şi care ar mai 
îndrăzni astăzi, în faţa acestei pilde demnă de cele mai glorioase 
vremi ale republicei romane? Râul trebueşte distrus dela rădâ- 
cină ; gangrena operată fără frică de dureri; să-i dám „la mir“ 


„după cum, într'un judicios prim-articol, se exprimă cu eleganță. 


un fost rector al universităţii din Bucureşti ; ticăloşii n'au ce cău- 
ta pe pămintul nostru şi curind-curind o cetate a drepţilor 
se va înălța fainică dealungul celor două maluri ale Dimboviţei. 
„Dimboviţă apă dulce !...“ 

„Sâ expulzăm străinii şi să interzicem apariţia ziarelor vin- 
dute“... Ziaret vindute: „Moldova“ d-lui Carp, „libertatea“ d-lui: 
Arghezi, „Ziua” d-lui Slavici şi întregul şir de publicaţiuni ale 
partidului conservator de sub şefia d-lui Marghiloman. Curate 
şi candide se înalţă alături „Acţiunea“ d-lui Victor lonescu, „E- 
pòca“ d-lui Timoleon Pizanne, „Adevărul“ d-luj Mille şi acum 
în urmă de tot „Naţionalul“ d-lui Toma Stelian. Maie şi „Uni- 
versul”; dar cazul „Universului“ pare a fi un caz special: cînd: 
bun, cind rău, după cum la directivă veghiază d. general Crăi- 
niceanu sau d. Demetrescu-Cimpina. Tot în această categorie 
a cazurilor speciale intră şi foița „Dreptatea“. In afară de aces- 
te clasificaţii râmin bine înţeles ziarele oficiale ale guvernului,. 
senine în impasibilitatea lor şi clare în felul paharelor de cleştar. 

Campania întreprinsă cu tot numărul considerabil a „drep- 
titor“ şi cu toată curata însufleţire prezintă greutăţi serioase: 
înăbuşilă aici, iarba rea îşi făcea loc şi apărea dincolo mai ve- 
ninoasă. Dela vorbă blindă se trecu dar la fapte: adepţi insu- 
fiețiţi de focul sacru, flăcăi „de dincolo“, veniţi în căutarea vre- 
unui prilej de voinicie —„voluntari“, cu atita măestrie descrişi 
de maestrul Uoga-—sumedenie de oameni de bine dâdură mină 
cu mină şi, unindu-şi puterile, hotăriră distrugerea de fapta tu- 
turor acelor publicaţii vinovate de înaltă trădare. „Garda Dem- 
nităţii Naţionale” se nässu astfel intro bună zi din adinca indig- 
mare a cinstei nesocotite, spre pildă generaţiilor viitoare de bär- 
bätia şi însutieţirea timpurilor acestora. în luptă fără odihnă, 
de seara pănă dimineaţa şi de dimineaţă pănă seara, legiunea 
năzuinților sfinte se acoperi în puţine zile de lauri și de glorie: 
chioșcuri devastate, jurnale arse în mijlocul străzii, țigănuşi bá- 
tuți, îndărătnici cetitori aduşi prin cîteva largi gesturi la senti- 
mente mai bune, d. Y. Drumaru şi pretorianii săi puicau să pri- 
vească mindri la opera lor de purificare naţională. Hercule din 
grajdurile lui Augias nu scosese mai multă putreziciune şi mur- 
dărie. - „Opinia publică” recunoscătoare, le aducea prinos de 
laudă prin pana d-lor Goga şi Toma lonescu; d. Filipescu era 
pe punctul să-i sfințească „martiri“ şi d. Mille să lanseze o listă 
de subscripţie întru ridicarea unei statui, cind... aşa din senim 
legiunea se împrăştie, „flăcăii“ apucară care încotro, d. Drumaru 
se declară fiio-german și primi să colaboreze la unul din ziarele- 


Dora: __— MATA ROMINPASCA 
„cele mai invinuite ; iar clțiva din falnicii „voluntari“ —teribil sā- 
„crilegiu—atacară într'o după masă persoană sacră a d-lui Goga. 
„Ardealul vorbea”, dar nu mai vorbea de astădată pe placul ace- 
ora care-i dăduseră glasul ! 

„Ţineţi cu orice preţ ca duşmanii noştri să fie acei votaţi de 
dv.. Romini adevărați nu mai sint decit cei ce vor să meargă i 
Ruşii şi cu amicii lor. Cei ce vor să se mai gindească ori gin- 
desc dimpotrivă sint, fără doar şi poate, vinzătorii de neam. De 
ce este o crimă simpatia pentru Germani ? De ce o virtute na- 
_ţională dragostea pentru Ruși? Ce bine ne-au făcut Ruşii mai 
mult decit Germanii ? Ce bine am văzut noi până astăzi dela 
Ruși ?“, vorbele sînt scrise de d. Galaction, răspuns cuviincios 
la grelele învinuiri aruncate asupră-i de d. Delavrancea în plină_ 
“Cameră. D. Galaction este pasă-mi-te un „vîndut“, pentrucă nu 
gindeşte în materie de politică externă cum gindește d. Mille, 
sau d. Fermo, sau d, Delavrancea chiar; d. Galaction este un 
trădător pentrucă nu şi-a comandat haine cernite spre bocirea 
unei eventuale intrări în Chişinău ; d. Galaction este un vindut 
şi un trădător, cum vinduţi şi trădători sînt d-nii Petrache Carp, 
Titu Maiorescu, Alex. Marghiloman, C. Stere, Neniţescu, Virgil 
_Arion, R. Rosetti şi atiţia alții. Patriotismul „Singurul şi adevă- 
ratul patriotism“ se găseşte numai la taraba Take lonescu et 
C-nie şi—feriţi-vă de contrafaceri—poartă marca fabricii „Usque 
ad finem“. Vino lume şi cumpără! Remediul este suveran 
contra boalelor fel de fel,— întrece Pilulele Pink,—experimentat cu 
sute de cazuri: dă poltă de mincare, veselie şi citeodata chiar 
„cele de prisos”, atit de necesare ca viața să fie întradevăr 
plăcută. Priviţi numai! „Bunul patriot“ este pretutindeni şi 
pretutindeni este înconjurat de stima şi simpatia generală: la Capşa, 
la restaurantele scumpe cu nume franțuzesc, la premiere, în fo- 
+oliuri rezervate la reprezentațiile de binefacere, prin hotelurile 
„hors prix“, la malul mării sau la Sinaia, şi la mesele de bacara 
prin casinouri şi cluburi. În zilele acestea cînd toate s'au scum- 
pit de trei sau patru ori, cind circulaţia de bani este aproape 
inexistentă, cînd lipsesc cărbuni şi zahar şi obiecte de prima 
necesitate, „bunul patriot“ nu duce lipsă, căci „virtutea e recom- 
pensată“. Cit de uricios apare pe lingă dinsul „trădătorul“ şi 
„vindutul“ înglodat în datorii pănă 'n git, cu rata, it re- 
coltă nevindută din interese superioare, ameninţat să ie dat a- 
fară de proprietar şi tirind de azi pe mine o viaţă nesuferită în 
mijlocul disprețului general. Cunosc oameni cu dare de mină 
până la începutul războiului, ajunşi săraci lipiți pămîntului şi 
am văzut pe alţii plingînd de desnădejde. Nu! „Trădarea“ o fi 
fost meserie bună pe vremea lui Alexandru Dumas tatăl şi a lui 
Victor Hugo : cinci lungi acte de belşug pentr: o minusculă scenă 
desagreabilă la sfirşit! Astăzi lucrurile sint schimbate „trădă- 
torul“ moare de foame dela prima ridicare a cortinii. Ce vreţi ? 
A sunat şi pentru Ruy-Blas ceasul să poruncească lui Don Sal- 

„Juste şi vai de Don Salluste cind o porunci Ruy-Blas! 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 287 

„Aţi afirmat că sint ziare rominnşti, scoase de străini sau 
cumpărate de străini. Dovezi însă nu aţi adus și deci demons- 
trarea susţinerii dv. n'aţi făcut-o“, citat din același râspuns cuviin- 
cios al d-lui Galaction. „Dovezi“ ? La ce bune dovezile, cind 
simplele afirmări ajung în chestiuni mult mai importante, „Afirm 
că dacă intram... urmează „momentul“ felurit după felul auto- 
rului —războiul era terminat şi pămintul Ardealului alipit de ţara 
mumă“, „afirm că la Ministerul de Războiu s'au făcut afaceri“, 
„afirm că există o convenţie semnată”, „afirm că în şase săptă- 
mini vor cădea Dardanelele“, „afirm că Germania va fi înfome- 
tată“, afirm...” dar ce nu afirmă energia patriotică odată pornită 
pe această cale ? Dovezile și argumentele, armele celor slabi, bune 
pentru trădători — „trădători cu argumente“. Inspirația divină, -a- 
devărata mană cerească,—ajunge cu prisosință conducătorilor noş- 
tri: au revenit timpurile de biblică memorie! 

Naivitatea d-lui Galaction vrea cu încăpăţinare dovezi. Dar 
dovada cea mai bună nu este oare afirmaţia însăşi a unui om 
ca d. Barbu Delavrancea? Sint oameni care trebuesc crezuţi 
pe cuvint şi cum am îndrăzni să bănuim cuvintul unui fost mi- 
nistru, membru al Academiei Romine, una din gloriile strălucite 
ale neamului nostru? D. Barbu Delavrancea a afirmat că sint 
jurnale ticăloase şi a afirmat că d-ta, d-le Galaction, eşti un trá- 
dător şi un vindut şi indrăzneşti să mai ceri alte dovezi? Intre 
cuvintul „Trubadurului“, „marelui nostru Trubadur naţional” şi 
sfioasa d-tale întimpinare vrei să te credem pe d-ta? Haida de! 
Nu vezi că ai stirnit pănă şi indignarea d-lui Corneliu Moldo- 
veanu? S'a hotărit de acuma! Eşti un vindut: trage-ţi şi d-ta 
păcatul. Gindeşte-te că erai bolnav! Nu era să fie mai râu? 
Și pe urmă de ce vrei ca înaltul „Tribunal al cinstei naţionale“ 
să fie mai indulgent cu d-ta, om în puterea vieţii, cind nu s'a 
sfiit să fie atit_de sever cu memoria unui ofiţer mort la înde- 
plinirea datoriei ? 

D. Barbu Delavrancea afirmă, şi după cum afirmă d, Barbu - 
Delavrancea aşa este : jurnale vindute sint toate acelea care scriu 
altfel de cum scriu „Adevărul“, „Epoca“ şi „Acţiunea“; trădători, Pe- 
trache Carp, Constantin Stere şi d-ta, d-le Galaction ; patrioţi, d. 
Constantin Mille, acela care vrea să ne întregească sub sceptrul 
muscălesc și d. Toma lonescu, care hotărise acum cîțiva ani în 
urmă să se facă cetățean francez şi patriot încă d. Delavrancea 
care se înfundă mai bine în fotoliu cînd se cîntă „Trăiască Re- 
gele“ şi sare ca împins de un resort la primele accente ale „Mar- 
seillezei“ ; răzvrătitori ai opiniei publice, d. Marghiloman şi ai 
săi şi strajă neclintită a disciplinii - naţionale Părintele Lucaci şi 
poetul Octavian Goga--citeşte spre edificare înălțătorul articol 
„Păzeşte-ţi capul Sire!” D. Barbu Delavrancea afirmă, Cînd 
afirma-va oare d. Barbu Delavrancea şi cinstea fostului director 
al „Fulgerului“, studentul Popescu-Berca? La Cameră însă se 
pare că în urma celor citeva cuvinte rostite de bătrinul Carp, 
drept răspuns interpelării din 17 puncte, un miros greu de carne 
arsă se răspîndi pănă în depărtările senine ale bufetului.... 


N. L. Kostaki 


Panrusism 


In „Carnetul unui solitar“ din acest număr al „V. R.“ d. 
Stere se pune, silit, în situația tragi-comică, cum zice d-sa 
însuşi, de a dovedi existenţa poporului ucrainean, care există, 
lîngă noi, întrupat în 30 de milioane de indivizi, ce vorbesc o 
limbă aşa de a lor, încît operele scrise în această limbă sint 
traduse în rusește. Şi cu toate că d, Stere aduce un aşa aparat 
ştiinţific şi un aşa lux de argumente, că parcar fi vorba de 
vreunul din acele aşa numite „mistere ale istoriei“, ca Masca 
de fier ori Gaspard Hauser, ori de vreun popor ante-istoric, des- 
pre care pănă acuma nu s'a ştiut nimic și care abia începe a 
fi descoperit după vagi indicaţii din Biblie, coroborate de în- 
cilcite inscripții asiriene şi egiptene,—totuşi mf smiem deloc 
siguri că patrioții „ce-au venit de-atunci încolo” se vor con- 
vinge de existenţa acestui popor. „Cazul“ Ucrainei, aşa cum sa 
produs el în Parlamentul din Bucureşti, ar putea forma un su- 
biect admirabil pentru o nuvelă umoristică de Gogol... 

Şi, totuşi, d. Stera nu este complect în articolul său. 

Mai înnainte de a dovedi existenţa poporului ucrainean, 
d-sa era dator să dovedească, cu un lux poate şi mai mare de 
argumente şi de citaţii, existenţa poporului rominesc din Basa- 
rabia. Căci pentru „patrioți“ noştri, Basarabenii sint încă și mai 
Ruşi decit Ucrainenii. Din cele peste 2 milioane de locuitori ai 
provinciei dintre Prut şi Nistru, ei nu recunosc ca Romîni decit 
2300 de mii, ceia ce d. N. Filipescu a exprimat atit de pito- 
resc, cînd a spus că un războiu pentru cucerirea Basarabiei n'ar 
fi unul naţional ci colonial, cu alte cuvinte un războiu pentru 
acapararea unui pămînt străin şi roditor, locuit de străini, 

Aşa dar, încă odată, d. Stere trebuia să înceapă cu Basa- 


D E LANE a NS O 09 


rabia şi apoi să trateze şi chestia Ucrainei, —câmaşa fiind mai 
aproape decit cojocul. 

Nevoia aceasta de a dovedi romanitatea unei jumătăţi din 
Moldova poate fi simțită ca un lucru dureros de cătră Rominul 
cinstit, dar incult, care m'ar şti că situaţia aceasta dovedeşte un 
progres. J 

Ascultaţi ce scria un „patriot“ din Bucureşti la 1850 întrun 
ziar francez; 

„De quoi se compose la population moldo-valaque ?—Des 
„Slaves qui sont les autochtones et des boyars grecs amenés 
„et fixés parmi nous par le regime des Phanariotes. 

„En Allemagne, en Italie, on trouve naturel que toutes les 
„populations réclament le droit de se confondre dans la même 
„nationalité, Pourquoi cela n'est-il pas de même pour les Sla- 
„ves? Vânitiens, Siciliens, Toscans, veulent se copstituer en une 
„Seule nation italienne. Rien de mieux. Mais si les Slaves, les 
„Serbes, les Valaques, les Moldaves, veulent se rallier ă la grande 
„famille russe ou slave, cela n'est plus approuvé par vos démo- 
„crates“. (L'Assemblée nationale. 1850, 12 Martie). 

Impotriva tratării Rominilor ca un trib slav, bun de înglo- 
bat într'o Mare Rusie (ca „Venețienii“ într'o Italie mare) au lup- 
tat două generaţii de cărturari şi politici romini,—ajutaţi şi de 
mari învăţaţi din barbara Germanie, ca de pildă Diez, care, 
cel dintăiu, a îlxat ştiinţificeşte şi pentru totdeauna, în ştiinţa 
europeană, locul limbii romîne printre limbile neoromanice.—Și 
să mulţumim lui Dumnezeu că azi această necesitate nu ni,se 
mai impune decit numai în privinţa Rominilor din jumătatea 
Moldovei de peste Prut şi că ea nu ne mai este impusă de străini, 
—Franceji sau chiar Ruşi,—care recunosc romanitatea Basara- 
biei, ci numai de „patrioţii” noştri. 

Timpurile s'au schimbat mult în bine... 


Quadrupliştii recunosc... 


Quadrupliştii, care nu pot nega că o Rusie victorioasă ar 
fi după războiu o primidie de moarte pentru noi, se consolează 
cu o viitoare „coaliţie europeană“ împotriva Rusiei. 

Aşa dar, mai întăiu, recunosc şi aceşti quadruplişti că o 
Rusie victorioasă va fi atit de primejdioasă, încît nu va fi ne- 
voe de nimic mai puţin decit de o coaliţie a Europei. 

In al doilea rînd, dacă Rusia va ajunge o primejdie aşa de 

19 


2% VIAŢA FOMINEASCA 


mare pentru Europa toată, incit va fi nevoe de o coaliţie euro- 
peană, atunci pentru ce Franţa, Anglia şi Italia tac tot ce pot 
pentru a pregăti nevoia acelei „coaliţii“ ? Nu rezultă oare din 
aceasta că au dreptate cei ce spun că țările apusene ale Qua- 
druplei pregătesc Europei un dezastru ? ( 

In al treilea rind, această mărturisire că Rusia va fi aşa de 
tare după războiu, încit va trebui o „coaliţie europeană” împo- 
triva ei, nu însamnă că după războiu o Rusie victorioasă va avea 
heghemonia Europei ? 

Ne pare bine că quadrupliştii inteligenţi recunosc acest fu- 
cru, pe care noi l'am spus de atitea ori şi pe care quadrupliştii 
nătingi l'au negat cu o inconştient candoare. 

Aşa dar, heghemonia Rusiei în caz de victorie a Quadruplei— 
e un adevăr cîştigat. 

In „coaliția europeană” contra Rusiei credem şi noi. Numai 
cît noi sîntem convinşi că —după un războiu istovitor ca cel de 
azi,— „coaliția“ se va intimpla foarte tirziu, şi pănă atunci vom 
fi fost de mult înghiţiţi de Rusia,— „vom fi murit de mult“. 

Că din realizarea planurilor acelei „coaliţii“, dacă ca va fi 
victorioasă, ar putea rezulta, din întîmplare, şi eliberarea noastră — 
întregi ori ciuntiţi—consoleze-se cine poate, cine are inima să se 
consoleze ! 

Dar dacă „coaliția“ ne va lăsa Rusiei, luindu-i alte på- 
minturi ? Dar dacă coaliția ne va lua de la Rusia și ne va da 
altora? Dar dacă coaliția nici nu se va intimpla ?... 

Ş'apoi un lucru: Cind era mai posibil să se facă o atare 
coaliție: După 1891 cind d. Take lonescu era partizanul Ger- 
maniei, ori după 1916 cind d. Take lonescu e cu Rusia ? Parcă 
mai degrabă atunci, căci atunci Anglia nu era aliata Rusiei, era 
neufră, în splendid isolation şi, după războiul care ar fi fost 
atunci, ar fi putut lua ea iniţiativa unei coaliţii. $i, totuşi, pe 
atunci, cîad cu mai mult cuvint coaliția putea fi sperată ca 
mai realizabilă şi mai grabnică, d. Take lonescu nu o aştepta, 
nu se consola cu ea, iar azi, cind eventualitatea coaliţiei e mai 
improbabilă, tocmai azi ea îl asigură, 


Impudoare_ primejdioasă 


Exultăm de fericire, nu-i așa? că neutralitatea Greciei este 


violată, Sintem, ni se pare, singurul popor neutral din lume care 
dâm spectacolul acesta ruşinos. 


o 4 MG et At 


Dar dacă am fi un popor mare, de citeva zeci de milioane, 
consecințele n'ar putea să ne fié primejdioase. Am răminea odioși 
şi atita tot, 

Dar noi sîntem un popor mic, aşa dar sintem unul din acele 
popoare care oricind pot fi violate de cine ar avea nevoe să 
treacă peste trupul lor. lar prin bucuria sălbatică ce manifestăm 
pentru violarea Greciei, recunoaştem că un popor are dreptul de 
a viola neutralitatea altuia, ne creăm imposibilitatea morală 
de a protesta împotriva unci eventuale violări a teritoriului nos- 
tru, fie acuma în acest războiu, fie în viitor, cînd s'ar ivi alte 
conilicte europene. 

Un popor mare nu poate fi niciodată violat, căci nimene 
nu-i nebun să-şi stirnească un nou duşman primejdios. Dacă, 
de pildă, Franța mar fi acuma în războiu, e clar că nimene nu 
s'ar purta cu ea, ca cu Grecia. De aceia, dacă o lasă obrazul, 
o mare ţară neutrală îşi poate permite să se bucure de călcarea 
neutralității unei ţări mici. (Dar, de fapt, nici o ţară din lume, 
mare sau mică, nu manifestează azi asemenea sentimente sălbatice). 

Noi socotim că şi buna cuviinţă, şi interesul nostru din 
acest moment, şi prudenţa calculatoare pentru viitor, ar trebui 
să ne oprească de a aplauda la martiriul unui popor mic ca și 
noi şi cu atita mai mult cu cît, ca şi Grecia, facem parte din 
acele mici țări din Orient, pe care Marile Puteri le despreţuesc 
şi pe care încă le consideră ca un domeniu de cuceriri colo- 
niale şi ca obiecte de compensaţii. 


Cetitorul de gazete are în memorie o sumedenie de nume 
nemțeşti, purtate de miniştri ruşi, de ambasadori ruși, de gene- 
rali ruşi, de profesori ruşi, de învăţaţi ruşi, însfirşit de o bună 
parte din elita conducătoare a poporului rusesc. lar în zilele din 
urmă acelaş cetitor a aflat că pe primul ministru al Rusiei îl 
chiamă Stürmer... 

Spectacolul e unic! Rusia civilizată şi umanitaristă, con- 
dusă ve un teuton barbar! Lupta Rusiei impotriva barbariei teu- 
tone, condusă de un teuton crud și kultur! Lupta Rusiei pentru 
civilizaţia europeană și libertatea popoarelor mici, condusă de o 
bestie sanguinară şi hunică! Asquith, Briand, Salandra alăturea 
de... von Stürmer! 

Ori, poate, un teuton născut în Rusia încetează afi hun ? Dar 


” . $ O 


293: ! i VIAŢA ROMINEASCĂ 


atunci nu mai e vorba de o rasă inferioară, de o „race maudite“! 
Atunci şi un teuton poate ajunge om, dacă e pus într'un mediu 
cult şi civilizat ca cel rusesc! Atunci Goethe şi Kant au avut 
nenorocul să nu se nască în Rusia! Dacă se năşteau în Rusia 


poate era ceva de capul lor! Norocul lui von Stürmer că nu. 


s'a născut în Germania, căci era cancelar la Berlin şi era barbar 
şi băutor de singe! Şi nenorocul lui Bethmann Hollweg că nu s'a 
născut în Rusia, căci era prim-ministru la Petersburg şi era ci- 
vilizat şi luptă pentru cultură şi democraţie. 

Un lucru însă va încurca toată afacerea. Cum rămine teoria 
raselor din „naționalitatea în artă“? „Naţionalitatea în artă” do- 
vedeşte negru pe alb, că un om politic dacă are în el o pică- 
tură de singe străin, este un steril, nu pricepe aspiraţiile nea- 
mului, este un nepatriot, Și atunci se pune întrebarea dacă nu 
cumva von Stürmer va vinde Germaniei interesele ruseşti şi 
odată cu ele pe ale civilizaţiei şi umanităţii, 

Noi unia dorind fierbinte infringerea Rusiei, am fi fericiţi ca 
„teoriile“ din „naționalitatea în artă” să fie adevărate. 

Dar, vai, se pare că nu-s adevărate, Se pare că contrariul 
e adevărat. Cu teoria raselor îşi bat ei capul şi la Petersburg. Și 
dacă şi-au pus Ruşii în frunte un teuton să-i salveze, ştiu ei ce fac. 
Şi or fi avind dreptate, căci şi la noi în cine zvicneşte oare mai 
cu putere „instinctul naţional”, cine-l cîntă mai triumfal ori mai 
duios, după împrejurări, cine decit acei mari ziarişti, adevăraţi 
vates ai neamului, care sint mult mai puţin romîni decit von 
Stürmer rus ? Dar miniştrii evrei din țările apusene ale Quadru- 


plei ? - 
Și în faţa elocvenţii faptelor, ne întrebăm cu poetul: Din 


„naţionalitatea'n artă“ ce, vai, a mai rămas? 


Ura. 


Noi nu sîntem încă în războiu, dar urîm tot aşa de mult caşi 
popoarele beligerante cele mai impresionabile şi mai pasionate. 

Pe cine urim noi mai tare ? Nu poate fi nici o îndoială asupra 
răspunsului. Răspunsul ni-l dau discursurile oratorilor şi artico- 
lele gazetarilor. Noi urim întăiu şi 'ntăiu pe Germani, şi numai 
în al doilea rind, şi mai puţin, pe Unguri,pentru care mulţi nu- 
tresc mai mult o ură teoretică, simțită ca o datorie de conştiinţă 
naţională, „par acquit de conscience“. 


* 


____ MISCELLANEA 293 


Pentru ce urim. aşa de grozav pe Germani, c'o ură perse- 
nală, ireconciliabilă ? 

S'ar părea că ei sînt unicul popor, unica rasă care ne-a 
făcut rău. S'ar părea că în lupta de a petrece o clipă şi de a 
ocupa un loc sub soare, ne-am lovit şi ne lovim mereu de Ger- 
mani, numai de Germani. 

De fapt însă, Germanii sint ultimul popor din Europa, de 
care ne putem plinge noi. Las' că ne-au făcut mult bine. Dar, 
şi aceasta ne interesează aici, ei nu ne-au făcut nici un râu, nici 
măcar răul deja teoretic de a fi voit să ne dea cîndva, ca com- 
pensaţie, Ruşilor sau Austriacilor, cum au gindit în unele mo- 
mente cei doi Napoleoni, şi nici măcar răul, inofensiv, dar ofen- 
sator, de a utiliza în romanul şi teatrul lor pe Romini ca tipuri 
de escroci, cum au făcut unii scriitori francezi. 

Păminturiie locuite de fraţi de-ai noștri şi supuse străinilor, 
sint sub stăpînirea Ruşilor şi a Ungurilor, nu a Germanilor. 
Lupta surdă, crudă şi dureroasă de la Yasă la rasă, se dă, în 
Ardeal şi Basarabia, între rasa romînă şi rasele maghiară şi slavă, 
şi nu cea teutonă. 

Atunci pentru ce nici o ură împotriva Ruşilor ? Pentru ce 
o ură mai mică împotriva Ungurilor decit a Germanilor, cu toate 
că ura împotriva Ungurilor a fost hrănită decenii întregi de câtră 
o propagandă neobosită ? 

Pentru ce ura înspăimintătoare împotriva Germanilor, cu 
care rasa romină n'a dus lupta aceia zilnică de-alungul vremii, 
care, singură, poate da naştere la uri organice nestinse? 

Dar răspunsul e foarte simplu! Noi sîntem atît de mult o 
colonie franceză, gindim şi simţim atit de mult ca Francezii, ui- 
tăm aşa de complect durerile noastre (fie şi seculare) pentru a 
ne însuşi durerile cit de mici ale Francezilor, sintem atit de 
„trancizaţi” şi deci desnaţionalizaţi, încît iubim pe Ruşi, pentrucă 
Francezii îi iubesc fiindu-le aliaţi; urim într'un grad oarecare pe 
Austriaci, peptrucă şi Francezii îi urăsc numai într'un grad oare- 
care, pe aceşti aliaţi ai Germaniei; urim pe Unguri mai puţin 
decit pe Germani, pentrucă Francezii îi urăsc mult mai puţin de- 
cît pe Germani. 

Dar urim îngrozitor pe Germani, fiindcă Francezii urăsc (şi 
cu drept cuvint!) îngrozitor pe Germani, duşmanii lor adevăraţi. 

Nici urmă de îndoială nu poate fi că explicaţia e aceasta. 
Sint fapte ruşinos de doveditoare ca, de pildă, entuziasmul cu 


ì 


"a contribuit în Rominia pentru spitalul din Pariş şi indi- 
noi ofensatoare şi dureroasă pentru spitalul din Sibiu, pentru 
care nu s'a contribuit nimic, deşi era destinat „fraţilor“. 
“Acum, dacă am fi şi noi oameni în toată firea ca Francezii, 
ar trebui să urîm (dacă e vorba să urim pe cineva) mai întăiu 
pe Unguri şi pe Ruşi, tot atita de duşmani rasei noastre, dind 
preferința Ruşilor, ca fiind primejdioşi şi pentru existenţa statului 
rominesc. Apoi ar trebui să urim puţin şi pe Austriaci, —și atita tot, 

, Imaginaţi-vă că Ungurii ar fi aliaţi cu Franţa în lupta ei 
pentru Alsacia şi Lorena! Nu-i aşa, nu vă e clar că francofilii 
noştri ar avea pentru unguri sentimentele, pe care le au acum 
pentru Ruşi ? Poate ar fi ceva mai jenate aceste sentimente, din 
cauza lungii propagande anti-maghiare din trecut, dar atita tot! 
Gindiţi-vă, in concreto, la atiţia francofili de ai noştri, gindiţi-vă 
bine la „parizienii” noştri. 

Şi ne'ntrebăm cu seriozitate şi cu durere, dacă mai este o 
țară în lume, care să se despreţuiască în aşa grad pe sine 
însăşi | 

E ce forme ia ura încontra Germaniei !... Un mare poet fran- 
cez, Sully Prudhomme, evoacă impresionant durerea omenească în 
poema sa Bonheur, cind ne arată cum eroul său Faustus, din 
lumile astrale,— unde, caşi Dionis al lui Eminescu, s'a dus să 
guste fericirea suprapămintească,—aude ridicîndu-se în spaţiile 
mute dintre stele rumoarea durerii umane, venită de pe indepăr- 
tatul punct de lumină care e pămîntul. 

In orice moment, de cînd e omenirea, o durere infinită se 
ridică spre cerul gol. Dar niciodată de cind a apărut omul pe 
planetă n'a fost atita durere! Popoarele de azi în luptă, sînt 
imense laboratorii de durere fără nume, Şi de sigur poporul ger- 
man care luptă pentru existența lui, este unul din cele mai în- 
cercate. „Parizienii“ noştri se întrec care de care să dovedească 
mizeria acestui popor. Ei singuri spun că Germanii “au pierdut 
milioane de oameni şi că nu au ce minca. Traduceţi puţin aceste 
lucruri : Milioane de morţi, înseamnă mai întii milioane de morți 
şi însamnă apoi alte mai multe milioane de mame, de surori, de 
neveste şi de copii, cari mor după cei morţi pe cimpul de luptă. 
lar toate aceste milioane, zic „Parizienii“, nu mai au ce mînca ! 
Milioane de morţi şi de pierduţi de durere după cei morţi, mi- 
Hoane și milioane de flăminzi! Acest popor aşa zugrăvit, parcă 
a'ar merita tocmai ură. Și-l uriţi totuşi, îl insultaţi, danțaţi pe 


____ MIŞCELLANEA 295 


durerile şi pe mormintele lui... şi faceţi încă şi cuvinte de duh! 
Nu e aceasta o sinistră necrofagie ? 

jar ura aceasta vrea să treacă drept o manifestare a „in- 
stioctului naţional“. Dar ţăranul romina, dar ţăranca romînă, sin- 
gurii cari ar putea justifica cuvintul instinct naţional, dacă ar 
afla de atita durere, n'ar uri, fiţi siguri: Rominul nu e fiară, 

In ura asta pe atit de nemotivată pe cît de nestăpinită, nu 
vorbeşte sufletul poporului romin, ci sentimentul de revanșă al 
Franţei, cultivat -acolo patru-zeci de ani. Un străin care m'ar şti, 
că ura e de proveniență franceză şi că e hrânită numai în 
piepturile tirgoveţilor.—şi-ar face o idee oribilă de poporul ro- 
min, căci ce poate fi mai odios şi mai ridicol, decit o ură atroce 
nu împotriva duşmanului tău firesc, ci împotriva unui popor X, 
cu care nu ai de împărţit nimic. 

Şi ce imprudenţă ! Noi suntem un popor mic, Sâ nu co- 
pleşim cu ura pe alţii, —pe nimene! Noi, mai mult decit ori 
cine, avem nevoe de cultivarea sentimentelor bune în omenire. 
Căci cu cît aceste sentimente se fortifică, cu atita soarta celor mici. 
e mai asigurată. Dacă un individ îşi poate permite des crâneries, 
şi poate îi şade bine să-şi permită, căci pielea lui de ființă tre- 
cătoare, de incident în univers, nu prezintă cine ştie ce interes; 
dacă un popor mare işi poate îngădui şi el să propage ura, fiind 
sigur că în concurența vitală nu va putea fi şters de pe faţa 
pămîntului, apoi un popor mic trebue să fie prudent, så se fe- 
rească de a contribui e! la acele lucruri cari Var primejdui, căci 
un popor nu e un simplu individ, un popor are o menire pe 
lume, de el are nevoe însuşi Dumnezeu. 


Pe placul amindurora. 


Interesul Ruşilor e să nu ne aliăm cu Germania. Lucrul 
mare nevoe de explicaţie. = 
__ Imteresul Ungurilor e iarăşi să nu ne aliâm cu Germania. 
Lucrul e ştiut de toată lumea, şi de federalişti. Lucrul n'are nevoe 
de explicație multă, pentrucă explicaţia e simplă şi pentrucă au 
dat'o alţii. Dacă Uugurii, aliaţi şi ei cu Germanii, ar beneficia 
in războiu de ajutorul nostru, în schimb, ei ştiu bine că după 
războiu o Rominie aliată cu Germania, o Rominie cu nimbul bi- 
rainţii pe frunte, o Rominie mărită cu Basarabia şi Bucovina, 


r S f pur 3 e Freze 
c ta e w’ 


296 VIAŢA ROMINPASCĂ Y 
ar fi o teribilă primejdie pentru „ideia de stat unitar maghiar”! 

In cazul alianței noastre cu Puterile Centrale, Ungurii nu 
numai că ar trebui să facă de pe acuma concesii mari în Ar- 
deal, dar, ceia ce e şi mai rău pentru ei, după războiu o Romi- 
nie mai mare ca cea de azi și cu prestigiul ce Varsavea atunci, 
ar fi, aici în coasta Ungariei şi lingă Ardeal, o eternă spaimă 
pentru Unguri şi un veșnic sprijin pentru Rominii de peste munți. 

Ș'apoi cit de siguri trebue să fie Ungurii de victoria Pu- 
terilor Centrale, dacă se feresc cu atita grijă de ajutorul nostru... 
Căci dacă s'ar teme să nu-i „desființeze“ războiul, nu s'ar mai 
uita ci la viitoarea primejdie rominească. Ar căuta să salveze ce 
mai este de salvat. E o dovadă atit de elocventă despre sin- 
ceritatea siguranţei în victoria Puterilor centrale, această pază a 
Ungurilor de ajutorul nostru! 

Dar noi nu ne aliăm cu Germania. Și astfel noi facem și 
plăcerea Ruşilor şi pe a Ungurilor, adică a singurelor popoare 
care robesc fraţi de-ai noştri, a singurelor ţări unde avem re- 
vendicări naţionale, a singurelor rase care primejduesc ființa 
noastră organică, 

Faţă de aceşti doi duşmani fireşti, noi trebue să ne gin- 
dim cum să-i înlăturăm pe amindoi din calea liberei noastre des- 
voltări naţionale. Dar cum nu e cu putinţă să-i înlăturăm pe a- 
mindoi deodată şi cum aceşti doi duşmani se găsesc în luptă, 
singura cale deschisă pentru noi este să deservim măcar pe unul, 
ajutind pe celalt —pe acela care nu ne amenință deocamdată 
însăşi existența statului nostru, fără de care nu putem realiza 
nici o aspirație. 

Noi însă facem exact ceiace nu trebue să facem: alätu- 
rindu-ne de Ruşii bătuţi, sau răminind neutri, noi servim în ace- 
laş timp pe amindoi dușmanii noștri ireductibili—din prostie sau 
de dragul Franţei... 

Am scris aceste rînduri, ca să rămină scrise aici şi istori- 
cii viitorului să ştie că s'au ridicat cu desnădejde, răsunătoare 
în pustiu, şi alte glasuri, de „trădători“ şi de „vinduţi”, în mij- 
locul rumoarei „patriotice“ asurzitoare de astăzi, 


Impertinența Kaiserului : Z 


Cetim într'un ziar următoarea telegramă : 


Ziarul „Deni“ din Petrograd serie: 
— Wilhelm II e contra anexărilor in Occident. In Orient el s'ar fi 


Ta alai a 


i 


C MISCELLANEA 297 


mulțumit cu rectificarea granițelor şi În special ar fi dorit anexarea portului 
militar Reval, Fiindu-i insă frică de Rusia cu populația ei imensă, el urmă- 
reşte slăbirea ei prin crearea unui al 7-lea mare stat european, compus din 
teritoriile cari aparţin actualmente Rusiei: Polonia, Lituania şi Ukraina. 

Statul pe care-l proeetează impăratul Wilhelm ar trebui să fie o „con- 
federație a slavilor din Occident”. Polonezii ar forma o treime din această 
coniederaţie. Pentru a nu da loc la certuri între trei ‘naționalități, Kaizerul 
proectează formarea a trei diete aparte: poloneză, ukrainiană și lituaniană. 
Capitala noului stat ar trebui să fie intr'un oraş care este situat în apropiere 
de linia care desparte acum Polonia, Lituania şi Ukraina, 

Noul stat ar avea o populație de 40—50 milioane locuitori şi ar Co- 
prinde şi oraşele: Lodz, Wargovia, Biclostok, Wilna, Ecaterinoslav şi O- 
dessa, El ar fi despărțit de Rusia prin Nipru şi Dwina, Statul Polono-U- 
kraino-Lituanian va avea strinse legături cu Germania și Austria. 

Acestea sint- planurile Kalzerului, termină ziarul „Deni”, 


Kaizerul, aşa dar, nu mai are nimica sfint. El vrea să rl- 
pească, să fure Rusiei pe Polonezi, pe Litvani şi pe Ucraineni 
(inventaţi de d. Stere). Va să zică el vrea ca aceste popoare 
să fie libere, să-şi trăiască viaţa lor naţională, cu obiceiurile lor, 
cu năzuinţile lor, cu limba lor. Ziarul rusesc „Deni“ face cunos- 
cut aceste lucruri, ca să trezească vigilența Ruşilor, så le arate 
scopurile infernale ale Kaizerului, Sintem siguri că federaliștii 
noştri vor fi cuprinși de o legitimă indignare, aflind de aceste 
planuri criminale, a căror realizare ar avea de rezultat scăparea 
celor trei popoare de sub jugul rusesc. 


„Cercetări critice şi filozofice“ 


Este titlul unui foarte interesant volum al d-lui H. Sanielevici, 
apărut de curînd în editura librăriei H. Steinberg din Bucureşti, 
Dăm aici „cuprinsul“ volumului, râmînind ca în numărul viitor 
al Vieţii Romineşti să analizăm lucrarea distinsuli nostru cola- 
borator : —Sărmanul Dionis.—Cetind „scrisoarea“ d-lui Brătescu- 
Voineşti.—Romantism liric și romantism epic.—Pe paginile „Pri- 
melor Principii de Spencer“.— „La Horda“ (roman de V. Blasco 
Ibanez ; Documente sociale şi psihologice asupra Spaniei).—Un 
geniu efericit.—D. Duiliu Zamfirescu şi „poporanismul“.—,„Hei- 
delbergul de altădată“.— „Schițe şi amintiri” de D. Patraşcanu— 
„Stane de piatră“ de Hermann Sudermann—Asupra clasicismu- 
lui şi romantismului. — Literatura epică medievală. — Epopeea 
este o creaţiune a rasei Germanice. —Dela critica literară la Bie- 
logia mamiferelor. 


Dela Redacţie 

Din articolul C. Hogaș, al colaboratorului nostru Octav Bo- 
tez, publicat în numărul acesta, s'a omis din eroare fraza care 
încheie pasajul final, pe care-l reproducem în întregime : 


„Un povestitor plin de vervă şi de umor naiv, un descriptiv 
„şi un poet al naturii în aspectele ei maestoase, un suflet pri- 
„mitiv şi păgin, un artist strălucit al stilului, astfel îmi apare 
„d. Hogaș în cele mai bune din paginile sale. Ele-ţi lasă im- 
„presia spontaneităţii şi a forței şi aduc în proza noastră ceva 
„din aerul munţilor şi parfumul pădurii”. 


P. Nicanor & Co. 


Pllinizea Ynivarsitätii taşi 


e 


Maria Cunţan. Din caerul vremii, 
Poezii, 2 vol. Minerva. Buc. 1916. 

in aceste două volume de versuri 
ale d-rei Maria Cunţan e cuprins și 
volumul Poezii, tipărit în 1905, despre 
care s'a vorbit in această revistă, MA 
voiu ocupa deci numai de acele poezii, 
care mu se intilnesc in volumul tipărit 
acum unsprezece ani, 

D-ra Cunţan cîntă, în primul rind, 
iubirea. Fire impresionabilă, mergind 
uneori până la o senzibilitate excesivă, 
d-sa va cinta iubirea timidă, inchisă 
in sine insăşi. Nu vom intilni ia d-sa 
iubirea, care se revarsă ca un val, 
imbrățişind universul intreg, mărturi- 
sindu-se tuturor, oamenilor, cai na- 
turii, aruncind o punte sfidătoare intre 
trecut și viitor, simțindu-se solidară cu 
intreaga pulsaţiune de viaţă din juru-i, 
ci o iubire, care se râstringe innăuntru, 
provocind un vălmășag dureros, © iti- 
bire, care se izolează de viaţa incon- 
jurătoare. 

Un critic, vorbind de volumul din 
1905 al d-rei Cunţan, clasifica pe scri- 
itoare în şcoala lui Coşbuc, Că marele 
nostru poet a exercitat o influenţă vä- 
dită asupra autoarei, se poate vedea 
in multe din poeziile d-rei Cunţan. Dar 
iubirea din Coşbuc, nota aceia de să- 
nfitate, de energie primitivă, soarele 
care ride peste lanul plin de „flăcăi și 
fete”, această iubire n'o vom intilni aci. 


in cintarea iubirii, d-ra Cunţan se 
apropie de un alt poet, care, desigur, 
n'a exercitat vre-o înrlurire directă a- 
supra d-sale, Cetind mai cu samă ul- 
timele versuri din strofa : 


Nu simţi ce mamă maşteră e firea, 
Cum risipește dragoste şi dor, 

Ce râu imparte ura şi iubirea; 

Nu simţi ce mamă maşteră e firea 
Pentru copilul ci prea simţitor ? 

La ce te 'ntreb, c măvara vine, 
Poate c'o simți mal dureros ca mine ! 


(Cintece) 


ne vine in minte senmzibilitatea dure- 
roasă, accentuată de contrastul invierii 
naturii, a talentatului poet l. Păun, 
mort aşa de tinăr : 


Văzduhu-i plin de miros și răcoare, 
lar ochii noștri umezi parcă mor 
De farmecul iubirii, ce me doare... 


(De te cunoşti) 


E, desigur, o inrudire de tempera- 
mente artistice intre cel doi poeţi şi 
m o influenţă literară a Imi |. Păun, 
La d-ra Cunţan suprasenzibiiitatea mer- 
ge pănă la acuitatea din versurile: 


Stai aşa, dar nu-mi vorbi! 
Vai, cuvintele-s cuțite, 
Taci şi nu mă mai ráni! 


(Cintece) 


-300 VIAŢA 

In poeziile d-rei Cunţan intilnim o 
notă feminină de atingere. discretă a 
lucrurilor, un sentiment delicat de 
demnitate, care, în fața „dragostei fără 
nădejde“, reţine pe poetă de a-și striga 
durerea tuturor : 


Aşi vrea să lupt şi să mă 'nving, 
Să nu vă spin ce râu mă doare... 


. - (Doine) 


Şi, desigur, tot o delicată notă femi- 
mină intilnim şi în versurile, care măr- 
turisesc slăbiciunea inerentă şi nevoia 
de sprijin a femeii; 


Mă prind cu minile-amindouă, 
Mă razim de scrisoarea ta. 


(Scrisori) 


Talentul d-rei Cunţan, ași putea zice, 
arc intr'insul ceva din această slăbi- 
ciune inerentă feminină. E ca o pasăre, 
cart se poate avinta În înnălțimile al- 
bastre, dar care, de cele mai multe ori, 
strălulgerată de limpezimea și nemăr- 
ginirea zărilor, cade istovită de puteri, 
Dacă in multe versuri d-ra Cunţan a 
izbutit să ne facă să simțim la fel e- 
moţiunile sale sufletești, nu vom intilni, 
totuşi, vre-o poezie de longue haleine, 
în care puterea de exprimare să se 
mențină dela inceput pănă la stirşit. 
Aşa se face că cele mai reuşite poezii 
ale d-sale sint cele intitulate /coane, 
Cintece, Adieri, Triole, Foi în vint, 
scurte bucăţi, unele de cite o strofă, 
urmind independent una după alta, 
lată, de pildă, un „triolet”: 


Bat la fereastră zorile-aurii. 
S'au stins de mult cele din urmă stele ; 
S'aude ciripit de rindunele. 


Copil ind al chinurilor mele. 
a erp bea zbor cu ele, 


Sau dormi de-acum şi nu te mai trezi. 
= (Triole) 


De cele maimulte ori insă d-ra Cua- 


RDMINEASCA 


tan mu izbutește sâ-și lămurească cu- 
prinsul de sentimente. Mărturisesc că, 
uneori, nam putut să prind înţelesul 
adevărat al unora din poeziile d-sale. 

Aşi putea spune că defectul princi- 
pal al d-rei Cuntan e că d-sa scrie 
prea mult. Ştiu, acestea sint noţiuni 
relative, Pentru un scriitor de mare 
talent aceasta mar fi un defect. Nu se 
poate spune același lucru însă despre 
poetae minores, 

Ceia ce ne izbește la cetirea poè- 
ziilor d-rei Cunțan e, fără indoială, 
sinceritatea, care se degajează din ele. 
Ce departe sintem de fabricanții de 
produse beletristice. pe care, în deo- 
sebi, capitala țării, centrul necontestat 
al comerțului şi industriei romineşti, îi 
lansează cu atita prodigalitate ! 
“Poeziile drei Cunţan coăstituesc, din 
punctul acesta de vedere, o autobio- 
grafie destul de amănunțită. Dar, evi- 
dent, de aici rezultă un pericol destul 
de mare; cind te hotărăşti să narezi 
aproape tot ceia ce simţi şi cugeți, ele- 
mentul ocazional, atit de supărător in 
poezie, ese prea dese ori la iveală, 
Autoarea n'a avut răbdarea să lase 
timp indestulitor, pentru ca întimplă- 
rile diferite ale vieții sale să poată fi 
privite „sub raza gindului etern”, 

Cind acest element ocazional își fa- 
ce apariția prea insolent in versurile 
unui scriitor, poezia, timidă, se furi- 
şează pe ușa cealaltă. Dacă d-ra Cun- 
tan s'ar fi ferit mai mult de această 
notare promptă și sumară a impresii- 
lor sale, atunci n'am fi intilnit, desigur, 
in poeziile sale prozaisme ca acestea : 


Dar mai văzut-ai vre-un om să zboare, 
Fără să-și dea viața pentru zbor ? 
(Vlaicu) 


A fost învingător Marienescu ? 
- (Impresii) 


Dacă insuficiența mijloacelor de ex- 


RECENZII 
m a aa A 


301 


primare se simte și în multe din poe- mai mult de politică, decit de litera- 


ziile de iubire—gen in care autoarea 


- me-a dat cele mai reuşite bucăți ale 


sale—, apoi acest lucru se resimte mai 
cu samă în șirul de poezii ocazionale 
La Dunăre, Loc de pace (La statua 
Doamnei Bălașa), loana d'Arc, Vlaicu, 
Carmen Sylva, Principelui Carol al Ro- 
miniei, Carol I, ctc., gen mult mai in- 
grat, unde se cere un talent mult mai 
puternic. 

Tendinţa poetei in a nu prelucra ma- 
terialul destinat publicităţii se vădeşte 
Și în numeroase și supărătoare greşeli 
de ritm, care puteau fi uşor evitate. 

O selecție a bucăților publicate în 
cele donă volume de poezii ale d-rei 
Canţan ne-ar fi dat un volum, în care 
talentul real al acestei cintărețe a Ar- 
dealului ne-ar fi apărut intro lumină 
mult mai clară, 


C. A. 
se 

Mircea Rădulescu, Poeme eroice. — 
București, 1915.—Preţul 2 lei. 

Dintre toate imnurile și odele patri- 
otice care au alimentat idealul nostru 
cotidian de dol ani incoace, ale d-lui 
Mircea Rădulescu sint cele mai citeţe. 
Au cel puţin o formă adeseori frumoa- 
sā, cu sonorități plăcute, cu nu ştiu ce 
timbru franc și juvenil, de trompetă. 

Dar conținutul e federalist. In at- 
mosfera specială a vremii, poemele 
d-lui Mircea Rădulescu au din neferi- 
cire o mireazmă efemeră de politică 
curentă: ele se ocupă numai cu Ar- 
dealul şi cu Bucovina, Poetul uită Ba- 
sarabia. El cintă chiar nefericirile de- 
părtatei Belgii, dar pe Basarabia noas- 
tră o uită complect! 

Asta nu mal e imparțialitate genc- 
roasă de „poct naţional“, asta e dizi- 
denţă conservatoare | 

Şi de oarece d. Mircea Rădulescu 
dovedeşte astfel că face politică in 
versuri, criticul are tot dreptul să facă 
politică in recenzie, şi să-i vorbească 


tură, 

Un poet adevărat, cind vrea să fie 
interpretul speranțelor și durerilor ob- 
ştești, cintă idealul intreg al ncamului 
său, nu două treimi de ideal cu de- 
dicație, nu un ideal ciuntit şi fasonat 
după necesităţi politice vremelnice, 

Ne-ar fi plăcut un bard naționa! care 
nu vrea să ştia de nimic, care invec- 
tivează de o potrivă și pe Mascali şi 
pe Unguri, —acela ar fi fost şi romin 
şi poet. Pe un cintăreţ independent şi 
sincer nu-l pot cenzura în avintul stu 
considerații prozaice de diplomaţie tre- 
cătoare. Dacă acestea Tau făcut pe d. 
Mircea Rădulescu să uite Basarabia, 
atunci îi recomandăm să citească cu 
atenție şi altceva decit articole de 
ziar rusofil, ca să vadă care ar fi a- 
cum adevărata prudenţă diplomatică, 
Şi e oare prudent să tipărești un vo- 
lum de poeme, care Injură pe „boşi* de-i 
trece Dunărea, tocmai acum cind sin- 
tem înconjurați din toate părțile de ei 2 

D, Mircea Rădulescu ne duce ţara 
la dezastru! Au mai pățit-o și Italie- 
nii, cu D'Annunzio al lor, deci mu e lu- 
cru de glumă, 

Şi dacă ne asvirle în faţa unui dus- 
man atit de primejdios, cel puţin mer- 
ge și d. Răduleseu la cot cu noi? Ori 
se conservă la Terasă ca să ne cinte 
victoriile ? Nu-i cerem să-și verse pre- 
țiosul singe pentru idealul pe care-l 
fredonează cu atita eroizm,—cl numai 
citeva picături din pariumata-i sudoare. 
SA facă numai tece kilometri cu ra- 
nița 'n spate și cu picioarele în bo- 
canci,—și apoi să ne declame un poem 
eroic... Îi garantăm că nu va mai cinta 
toată viața lui decit iatacuri călduţe, 
cu bibelouri, cu plapomă de mâtasă şi 
cu blăni de urși albi. 


Ceia ce e sigur, e că războiul trece 
şi literatura rămine. 

Peste zece-douăzeci de ani, cind 
războiul nu va mai preocupa de multă. 


` 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pd N a E a ai 


vreme spiritele, ciñe va mai citi tité- 
satura războinică de acum? Volumul 
d-lui Mircea Rădulescu, gustat cu plă- 
sere astăzi; nu prea are şanse să d- 
jungă cindva „cartea de căpătii” a 
vreunui amator de poezii oarecare. 

* 


Mihal V. Vasilescu Povestea ror- 
þei, — comedie în versuri —București, 
1915.—Prëțul 1 féu. 

Printre multele opuri literare care 
né vin la redacție, era să trecem cu 
vederea această cărțulie, —aproape bro- 
şură. Dar pentru cel ce scrie aceste 
rinduri, ea a fost o mică revelaţie. 

Un nou talent, pe cit de modest pe 
„atit de original, ese la iveală, „Poves- 
tea vorbei“ e un poem dramatic, al 
cărui erou e Anton Pan. 

L'am cetit cu o vie plăcere. Vers 
uneori greoi, de cele mai multe ori 
curgător, culoare locală, vocabular po- 
trivit, sentiment al trecutului și poezie, 
poezie autentică, mai ales în paginile 
în care Anton Pan işi plinge tinerețea 
dusă. 

Chiar numai subiectul pe care şi l-a 
ales autorul, presupune un gust literar 
„cultivat, un simţ artistic fin și sigur. 

Cronicar conştiincios, imi fac dato- 
ria să atrag atenția asupra acestui nou 
poet dramatic,—care e original fără să 
alerge după originalitate și care va da 
cu siguranță, mai ales literaturii noas- 
tre teatrale, lucrări cel puţin tot atit 
de valoroase çit ale celebrităților de 
„astăzi. 

a 

Locot. G. Garoescu. Războaele bal- 
canice 1912-1913 şi campania romină 
din Bulgaria. — Bucureşti, 1915, Preţul 
„3.30, 

E un volum de 200 de pagini, cu 
3 planşe și numeroase crochiuri expli- 
„cative. Autorul arată cauzele celor două 
războae balcanice, dă informații com- 
plecte despre armata fiecărui belige- 
rant (efectivul, armamentul, cadrele, 
„echipamentul, etc.), explică planurile 


de operaţiuni, tactice şi strategice, face 
în sfirşit descrierea technică a ficcărei 
lupte şi observaţii critice judicioase, 

Lucrarea d-lui Garoescu, care pré- 
supune multă muncă, a fost alcătuită 
după un plan bine chibzuit şi, cu toate 
părțile ei de specialitate pură, poate 
interesa și pe profani,—mai ales pe a- 
cei cari au tăcut campania din Bulga- 
ria şi mau fost in măsură atunci să-și 
dea seama de rostul tuturor mişcări- 
lor unităţii din care făceau parte, în 
angrenajul acțiunii generale, 

G.T. 
.. 

Lt. Colonel Marcel Olteanu. Hura- 
rul negru, 

Aceste observaţii, schiţe, nuvele din 
viața militară sint o carte ostășească 
scrisă de autor pentru ostașii romini. 
Totuși oricine o va citi cu plăcere 

In ea găsim zugrăvite cu mult relief 
unele tipuri reprezentative ale oștirii 
noastre : ofițerul de birou care stă 
toată noaptea cufundat în studii şi a 
douazi palid și descompus işi Indepli- 
meşte fără vlagă serviciul de cimp; 
ofițerul de salon „artificial şi sarbâd, 
pe care-l tulbură fiecare fir de păr ce 
cade sau albeşte, pe cart-l preocupă 
numai vitrinele, articolele de tualetă, 
chefurile și amorul”; generalul erudit 
şi autor de cărți militare de educaţie 
care la inspecție cere soldaţilor defi- 
niția curajului. 

Cu o reală vervă satirică şi cu mult 
curaj autorul denunță unele lipsuri de 
care sufere oștirea noastră și pe care 
„un strat subțire de poleială* nu le 
poate masca în deajuns; legile şi 
dispoziţiile care se schimbă după se- 
zon, abuzul de teorie, conferințele la 
care nimeni mu este liber a-şi spune 
părerea cind e In contrazicere cu ṣe- 
ful, goana ofițerilor după galoane, faa- 
ințările în care joacă un rol atit de 
mare servilismul, prefăcătoria, liagu- 
şirea și intriga. - Unele nuvele, cum e 
„Noi vrem galoane“ in care e vorba 
de un biet căpitan, fire cavalerească 


EN ONU PE, e pc e AI Elisa 303 


Şi nobilă pe care mediul f distruge 
încetul cu incetul sau „Om și om“ în 
care e dramatizată în chip sobru ideia 
onoarei militare au, cu toată neindemă- 
narea lor ©, adevărată valoare literară. 

Mai preţios Insă ca talentul autoru- 
lui, Imi pare spiritul de care e insu- 
flețit. 

Avem atace cu un ofițer pasionat de 
profesia lui care însă, ca şi neuitatul 
căpitan Şuer, işi iubeşte soldaţii şi con- 
sideră misiunea lui ca un apostolat, 
cu un suflet pur, ca un credincios al 
idealului. 


0. B. 


+*+ 
s. 

Gh. Gr. Gheorghiu. Contribujiuni la 
Climatologia Iașiior. Temperatura tér- 
nii la Iași. Analele Academiei Romine, 
Tom. 37. Mem. secț. ştiinţifice, 

De mai mulți ani d. Gh. Gr, Gheor- 
ghiu se ocupă cu cestiuni de Meteo. 
rologie, silindu-se să aducă oarecare 
lumină în domeniul atit de complicat 
al acestei științi; d-sa a căutat in spe- 
cial să caracterizeze clima Iaşilor, Tre- 
bue să recunoaştem că munca e grea: 
variațiile de temperatură şi umiditate 
care par că nu se supun nici unei legi, 
numeroasele date numerice, care se 
referă la aceste variaţii precum şi mo- 
dul cum ele au fost pănă acum inter- 
pretate contribue să facă sarcina unul 
meteorolog nespus de grea. De impor- 
tanță fundamentală sint observațiile 
meteorologice, care trebuesc făcute 
conştiincios, căci numai cu această con- 
diție concluziile scoase pot fi luate 
în samă. Tocmai, dindu-și samă de 
toate aceste împrejurări, d. Gheor- 
għu ma stat mult pe ginduri șia Imat 
inițiativa ca să se strămute la liceul 
internat din localitate vechiul observa- 
tor dela şcoala militară, care nu mai 
funcționa, aceasta cu scopul de a pu- 
tea controla mai bine modul cum se 
fac observațiile, 

in publicația de față au fost utili- 
zate pe deoparte observaţiile d-lui P. 


-s 


Poni din anii 1879—1850, pe de alta 
acele obținute la stațiunea dela liceul 
militar din localitate intre anii 1894— 
1914. De aceleași date, însă numai pen- 
tru primii 10 ani s'a folosit și d. Si. 
C. Hepites intemeetorul şi fostul direc- 
tor al institutului Meteorologic al Ro- 
miniei, în studiul d-sale Climatotogia 
Iașilor (1902), D. Gheorghiu utilizînd 
acum un material mai bogat, referitor 
la 24 ani, a putut studia mai de aproape 
temperatura iernii la lași, Servindu-se 
de temperaturile medii lunare și de 
tele extreme, d-sa reuşeşte să carac- 
terizeze şi să clasifice iernile, 

Din numeroasele tablouri, de care 
se serveşte autorul, reținem citeva 
date, cure ar putea interesa pe cetitor. 

Din observaţiile făcute între anii 
1879 — 1550 şi 1894—1914 reiese că 
temperatura medie a iernii la lași este 
—107; au fost 12 erni cu temperaturi 
medii mai mari şi 11 cu temperaturi 
medii mai mici de —1*,7. Cea mai co- 
borită temperatură minimă a fost 2 
(1911); cea mai ridicată temperatură in 
cursul ernii a fost 2%,4 (1902) ; se vede 
deci că la laşi tenperatura iernii a va- 
riat de 559 intre aceste două extreme 

Cea mai timpurie zi de inghet a 
fost la 11 Septembrie I895, iar cea mai 
tirzie la 4 Mai 1914, Cel mai timpu- 
riu început de iarnă (cind temperatura 
nu s'a coborit sub W) a fost la 6 No- 
embrie 1908, iar cel mai tirziu sfirsit 
de iarnă a fost la 23 Martie 1900. 

In mijlociu iarna ține la lași 94 de 
zile; iara cea mai scurtă a fost in 
1902, cind ca a ținut 59 de zile, iar 
cea mai lungă in 1898 cinda ținut 129 
de zile. 

Partea interesantă şi originală a stu- 
diului d-iui Gheorghiu este stabilirea 
unor criterii termice, după care se pot 
clasifica ernile. D-sa prezintă cinci cri- 
terii, pe care le grupează în: criterii de 
asprime (3) şi criterii de durată (2), 
după care face clasificarea celor 23 de 
erni, expusă la paginile 16—17. Studis! 


$ 


nd dn N ii a a i 


304 VIAŢA ROMINEASCĂ z 


— 


se termină cu descrierea caracterelor 
termice ale fiecărei erni în parte și cu 
e stampă care arată lămurit distribu- 
ţia zilelor de Ingheț şi a zilelor de 
iarnă, 

Tabelele prezentate de d. Gheorghiu 
permit să scoatem și alte incheori, 

Aşa tabela dela pag, 9 dă sumele 
medii lunare pe 2! ani şi suma tem- 
peraturilor minime inferioare lui O 
pentru acelaş interval de timp (1878— 
1855) şi 1893—1914. Se vede din tā- 
bela amintită că mediile se așază si- 
metric față de luna lanuar, 
Octombre 6,5 Aprilie 64 
Noembre 64,7 Martie 62,2 
Dec. 138,3 lanuar-230.1 Feb 197,4. 

Cum se vede avem aceleaşi valori 
pentru Octombre şi Aprilie, egal depar- 
tate de lanuar; tot așa pentru Noem- 
bre şi Martie și din acest punct de ve- 
dere Decembre și Februar prezintă 
aceiași simetrie. Acelaș rezultat îl ob- 
servăm, dacă considerăm sumele tem- 
peraturilor minime inferioare lui O 
date de tabela [II pag, 9. ŞI aici lanuar 
ocupă o poziţie centrală, faţă de care 
se așazii celelalte în mod simetric, Ace- 
iaşi observaţie se poate tace relativ la 
numărul zilelor de îngheț pag. Îl Ta- 
bela V. Simetria aceasta aminteşte pe 
acea care caracterizează erorile acci- 
dentale şi dovedeşte că variațiile tem- 
peraturilor ernii nu se datoresc unor 
cauze continue, ci unor cauze foarte 
numeroase, care dau variațiilor aspec- 
tul de variații îintimplătoare. Dia mo- 
mentul ce am stabilit acest caracter al 
variațiilor, putem să le aplicăm și ie- 
gea erorilor accidentale, Pentru suma 
temperaturilor minime inferioare lui We 
formula 

—0,36 x3 
y=4833 e 

permite să controlăm mai exact cele 
arătate mai sus. În această formulă 
x=—1 pentru lunile Decembre ori Febr. 
SR e . Noembre ori Martie 
i RE „ Octombre ori April 
„= pentru lanuar. 


in tabelă dăm la | valorile calculate 

cu ajutorul formulei de mai sus şi la II 

cele obținute de d, Gheorghiu, pag. 9. 
I I 


x=0 4833 4833,4 
=j 3690 3095,1 
=2 1133 1305,7 
=3 186 135,9 

Concordanța intre "numerele din col. 
l şi I e relativ bună; calculul probabi- 
lităţilor cere ca numărul de observaţii 
să fie marc, pentruca această concor- 
danță să fie complectă, De fapt aici 
se utilizează numai un period relativ re- 
strina de 21 ani. 

Observațiile de mai sus arată, că lu- 
crarea conştiincioasă a d-lui Gheorghiu 
permite şi oarecare generalizări și 
că deci d-sa se găseşte pe calea 
cea bună, cind interpretează rezultatele 
observațiunii in fetul In care a făcu- 
t-o d-sa.. Urmărind problemele mē- 
teorologice pe această cale se vede că 
probabil se vor putea stabili şi oare- 
care legi generale din materialul nu- 
meric atit de bogat şi complicat al da- 
telor meteorologice. 

P.B. 
.". 

Dr. O6. N. Leon. Politica minieră 
mondială şi raporturile ei cu politica 
minier din Rominia. 

Institutul nostru geologic n dat de 
curind la lumină o interesantă lucrare 
asupra politicii miniere mondiale, al 
cărui autor este d.dr. G. N, Leon, cu- 
noscut şi prin alte lucrări economice, 

Această lucrare ne interesează pen- 
trucă şi țara noastră posedă bogâţii 
minerale în subsolul ei, în special pe- 
trol, sare şi lignit. Asupra sării există 
insă monopol de stat; rămin deci nu- 
mai petrolul și lignitul, cel din urmă 
de o mică importanță, care preocupă 
politica noastră minieră. 

Petrolul brut (ţiţeiul) se găseşte îm 
cantităţi insemnate ia noi, iar intrebuin- 
țarea lui multiplă in ultimul timp, sub 
diferite forme, a dovedit cu prisoaință 
marea lui însemnătate. la războiul ac- 


— 


tual, petrolul şi metalele joacă impre- 
ună cel mai mare rol. 

O ţară care posedă din belşug ast- 
fel de bogății ale subsolului, trebue să 
ducă o politică minieră de așa na- 
tură, incit la un moment dat să poată 
dispune de toată această producție, 
care ar servi apărarea națională. 

Din acest punct de vedere lucrarea 
d-lui dr. Leon prezintă o importanță 
cu totul deosebită pentru țara noastră. 

intreaga lucrare de care ne ocu- 
pâm cuprinde două pârţi, în prima 
parte autorul tratează regimul proprie- 
tăţii miniere în diferite state, iar In a 
doua parte se ocupă de organizarea 
intreprinderilor miniere, 

Importanța politicii miniere, zice a- 
utorul, poate fi de natură economico- 
politico-social, financiară și de apă- 
rare măţională, 

Minele ca proprietate pot aparține : 
proprietarului do suprafață, statului sau 
descoperitorului, Ca istoric al drep- 
tului minier, autorul ne arată in de- 
cursul veacurilor trecute evoluţia prin 
care a trecut proprietatea minieră în 
diferitele state. Astfel în mai toate 
statele zăcâmintele miniere au parți- 
nut suveranilor, Cu timpul insă aceştia 
au trebuit să cedeze națiunii dreptul 
lor asupra minelor, La noi, regulamen- 
tul organic recunoaște propristarului 
de suprafață dreptul de proprietate 
pentru zâcâmintele din subsol, iar la 
1915 cu ocazia votării legii minelor st 
desființează acest sistem introducinlu- 
se aceia al concesiunii. 

O desroltare plină de invăţăminte 
utile di autorul regimului proprietăţii 
miniere in diferite pári. 

In general sint trei sisteme după 
care se exploatează minele, 

1) Sistemul accestunii, dapé care 
proprietarul de suprafaţă este şi pro- 
prietarul sabsoiulai. 

2) Sistemai concesiuni, după care 
minele siat scoase de sub libera folo- 
siuță a preprietarului de suprafață; 


_ RECENZA z% 305 


ele pot fi cedate oricui, dovedind insă 
capacitate și mijloace de exploatare. 

3) Siste:nul libertăţii miniere, după 
care minele sint scoase de sub lihera 
folosință a proprietarului, insă desco- 
peritorul este pretutindeni preferat. 

Atit sistemul concesiunii cit şi acela 
al libertății miniere, prezintă superia- 
ritate față de sistemul de accesiune 
prin aceia că, cele dintäi despart pro- 
prietatea solului de a subsolului, făcind 
din ea un drept—sui generis—numit 
proprietate minieră. 

Sistemul libertăţii miniere constitue 
un impuls pentru o desvoltare rapidă 
a industriei miniere, mai ales la ince- 
putul acestei activităţi, pe cind siste- 
mul concesiunii din cauza autorizărilor 
speciale, impiedică puţin o desvoltare 
rapidă a industriei miniere, 

O atenţiune deosebită dă d, dr. Leon 
studiului generatorilor de energie şi 
regimului lor de proprietate. Genera- 
torii de energie sint: cărbunii, petrolul 
şi căderile de apă. Ei sint indispensa- 
bili oricărei industrii; de ei se fóto- 
sete prin urmare Intreaga economie. 
Dintre aceştia pë noi ne interesează 
în primul rind petrolul, Acest genera- 
tor de energie capătă o importanță 
covirşitoare mai ales in țările lipsite 
de cărbuni, 

Trecind ln proprietatea minieră in 
Rominia, uutorul discută legea minelor 
actualmente in vigoare. 

Această lege nu este decit un com- 
promis între cele două sisteme : liber- 
tatea minieră şi concesiunea. Ia noi 
concesiunea $e acordă exploratorului, 
insă preferința de explorare se dă 
proprietarului suprafeţii, aşa că in ul- 
tima unaliză tot proprictarul este pri- 
vitegiat la acordarea dreptului de ex- 
ploațure. 

Petrolul de pe proprietățile private 
aparține proprietarului suprafeței, A- 
ceastă stare de lucruri ma trebue. să 
mai dureze mult, și cel dintăiu lucru ce 
trebue facut, zice autoril, este acela 


A 


06 , Ta VIATA ROMINEABEA. 


ca petrolul, coasiderat ca generator de 
energie, să fie scos de sub libera fo- 
losință a proprietarului solului, făcini 
astfel din zăcămintele de petrol o pro- 
prictate sui generis, 

in partea a doua a lucrării sale, a- 
utorul se ocupă de organizarea intre- 
prinderilor miniere, dind date foarte 
instructive asupra exploatărilor miniere 
din Germania mai ales. Aci, pe lingă 
forma de societate animă, proprie 
intreprinderilor miniere uriașe, mai è- 
xistă şi forma de „Gewerkschäft" care 
este o reunire de persoane ale căror 
părţi de capital se numesc Kuxe, 

Tot printre diversele forme de in- 
treprinderi miniere numără autorul car- 
telurile și trusturile, care reprezintă 
forma cea mai desăvirşită a unci or- 
ganizări de producție în sti! mare. 

Cartelurile sint o unire a mai mul- 
tor intreprinderi, care limitează activi- 
tatea economică a membrilor numai 
asupra unui punc? oarecare, cum ar fi 
de exemplu: condiţii de vinzare, pre- 
turi, capacitate de producție, etc. pe 
cind trustul este o contopire de inte- 
rese financiare, a mai multor intre- 
prinderi într'una singură, În cartel s0- 
cietățile cartelate işi păstrează fiecare 
independența, in trust dimpotrivă prin 
contopire și-o pierd cu totul. Cartelu- 
rile iau naștere in scopul de a Inlătura 
ruina intreprinzătorilor, care se concu- 
rează cu produse similare, pe cind 
trustul se naște din puterea de ex- 
pansiune a intreprinderilor. Din mo- 
mentul insă ce cartelurile sau trustu- 
rile și-au asigurat fie Inlăturarea con- 
curenței, fie acapararea unei intregi 
ramuri de producție, atunci incep prin 
a specula situația lor de monopol, ri- 
dicind prețurile și lovind astfel In in- 
teresele consumatorilor. Atit trusturile 
cit şi cartelurile, zice autorul, trebuesc 
combătute din punct de vedere politi- 
co-social, căci ele caută și parvin in- 
totdeauna să nimicească o intreagă 
clasă de producători, intrebuințind chiar 


mijloace nepermise, Din această cauză 
in America, țara trusturilor, Sau luat 
diferite măsuri legislative pentru com- 
baterea acestor puternice Intreprinderi 
capitaliste, 

Autorul inchee această importantă 
lucrare prin studiul probitmei mono- 
polului asupra minctor. Dă date extrem 
de interesante pentru noi asupra pro- 
ectului de introducerea monopolului 
vinzării petrolului în Germania, după 
Introducerea căruia industria noastră 
de petrol ar fi chemată să joace um 
rol insemnat, 

La noi, mài ales, monopolul petro- 
lului ar prezinta și multe dificultăți. O 
colaborare insă Intre stat și particu- 
lari, o sindicalizare a industriei petro- 
litere. romineşti în viitor, In care statul 
să aibă precădere, ar fi cea mai bună 
politică minieră. 

Considerată din toate punctele de 
vedere, lucrarea d-lui dr. Leon pre- 
zintă mult interes nu numai pentru spe- 
cialişti, dar şi pentru toți aceia care se 
ocupă de chestiuni ce stau In legătură 
cu principalele noastre mijloace de bo- 
găţie naţională. 

Dr. L T. 


$ 
$3 

Biblioteca  Cosinzeana, Această 
„publicaţie pentru popularizarea ştiin- 
ţii“ apare ia Craiova prin ingrijirea 
profesorilor secumlari de acolo, in con- 
diții care merită toată lauda. Gindul 
inițiatorilor este ca stiința să se râs- 
pindească celor „ce doresc să stâpi- 
nească o cultură intreagă“. 

A populariza ştiinţa este operă des- 
tul de grea oriunde, căci se cere a ex- 
pune pe Ințălesul tuturor o sumă de 
cunoştinţe izvorite din cercetări, ob- 
servaţii, experiențe şi sintetizări a u- 
nor personalităţi care ies, cele mai ade- 
stori, din cadrul comunilor muritori, 
ție prin puterea lor de asimilare și ge- 
neralizare, fie "prin invenţia unor mij- 
joace cu totul aol de observare şi 
experimentare. In particular in științele 


fizice şi naturale, unde progresele sint 
gigantice şi unde concepțiile de acum 
citeva decenii au suferit așa primeniri 
incit din vechiul edificiu n-au rămas 
decit bazele, principiile, —vulgarizarea 
e tare anevoloasă, cind scriitorul do- 
seşte să răspundi la cele două cerințe 
obligatorii: 1) să nu altereze fondul 
ştiinţific al subiectului ce tratează ; 2) 
să-l facă interesant și ințiles pentru 
un cerc cit mai larg de cetitori, fie 
punind în lumină importanța lui deose= 
vită; fie imbrăcind problema în vest- 
minte cit mai elegante, care si deș- 
tepte și imaginația artistică, 

Şi poate nu e rămură de activitate 
omenească in care să nu se simtă Ie- 
gătura cu aceste ştiinţe, care atrag a- 
tenția, prin aplicaţiile lor, a tuturor 
oamenilor cu ceva cultură generală, 

Dar a răspunde la a doua condițiune 
e cu atit mai greu cu cite mai variat 
publicul cărui ne adresăm. La noi 
greutatea aceasta e și mai mare; căci, 
cu pseudo-cultura ce ne caracterizează, 
ni se pare că ştim de toate și cu oare 
care ironie filuim lucrări care se ocupă 
de... „lucruri aşa de cunoscute“. Pen- 
tru „a gusta“ o operă literară trebue 
oarecare ințălegere a frumosului, o 
obişnuință cu analiza unor fenomene 
sufleteşti, ş. a.; pentru una ştiinţifică 
trebue o orientare serioasă in citeva 
probleme fundamentale cel puţin, ceia 
ce nu se poate cere dela un cerc prea 
mare de cetitori. De aceia în vulgari- 
zarea unei chestii, intrată in dome- 
niul public prin unele din elementele 
ci, e adeseori nevoie de pornit dela 
fapte concrete și fenomene in deobgte 
cunoscute. Nu e timp pierdut cu o ase- 
menta introducere pentru cetitorul care 
mare răgazul să mediteze prea mult 
ta cele cetite, ori să recurgă la lumina 
cărților de şcoală pentru cele uitate. 
Aici stă, după mine, greutatea în ale- 
gerea subiectelor şi in căutarea formei. 

Viaţa modernă, cu industria ci, cu 
mijloacole-i de comunicație, cu pro- 


7 


RECENZII 307 


biemele sociale și morale, atrage atem- 
{iunea unei pături elt mai largi, asw- 
pra mișcării ştiinţifice, dar nu lasă ori- 
cul putinţa să se țină în curent cu mul- 
tiplele ei feţe şi de aceia intre spe- 
cialisti şi marele public se deschide 
tot mai larg un șanț, o prăpastie, iar 
rolul vulgarizării e să păstreze oare- 
care legătură Rare ori vulzarizatorii 
se recrutează chiar dintre descoperi- 
torii de adevăruri ştiinţifice ; cele mai 
dese ori circulația stiintei, ca și a a= 
vuțiilor, se face prin intermediari. in- 
termediarii in ştiinţă sint slujitori ze- 
logi ai unui cult ce va di 0 nouă it- 
fățişare vieţii sociale cint va prinde 
rădăcini adinci, adinci de tot; și intre 
aceşti slujitori la altarul științei trebue 
socotiți şi harnicii profesori craioveni, 
care cu sacrificii, fără indoială, fac să 
apară „Biblioteca Cosinzeana”, 

Traduceri bune, ca cele din Fabre 
(din moravurile şi pornirile insectelor), 
Humboldt (Aspectele nuturii) și diverşi 
alți autori (Lecturi geologice, Culegeri 
științifice, Pămintul și omul); lucrări 
de compilație cu o pecetie personală 
în expunere (/nceputurite omenirii, 1$- 
toria ştiinţei); scrieri originile prin 
forma in care sint redate descrierile 
de fenomene naturale, manifestările de 
viață ete. (Tuberculoza, Viaţa plan- 
tetor), imbogățese treptat-treptat să- 
raca literatură științitică. 

Autorii se gindesc mai alesta publi- 
cul şcolăresc şi cam pentru nevoile 
lui aleg subiectele ; nu trebue uitat și 
celalt public, care există şi el, dar ştie 
prea puțin de existența acestei instruc- 
tive publicaţii. 

Netăgăduit s'ar putea imputa citeceva 
colecției de până acum; dar cu aş 


exprima numai dorința ca autorii să ` 


lămurească cit mai bine poziţia unor 
localităţi şi importanța lor sub rapor- 
tul istoric, geografic, geologic etc, și 
cuvintele tehnice, pentru ware Rar 
strica la sfirșitul unor volume cite us 
mic glossar; căci, cu toată tendința 


r TE atra E 
D SR VATA OMA I E E 


generală de a traduce unii termini cu 
verbe comune, o oarecare terminolo- 
gie consucrată au se poate lepâda fără 
pagubă. Apoi, unde traducătorul are 
bănuiala, că cetitorul poate să nu fie 
in curent cu chestiunea tratată de ex- 
trasul din cutare autor ori că parte 
din problemă va râmine vagă, să se dea 
explicaţii. Mai de preferat estè, cred, 
să se sintetizeze fiecare ciclu de fe- 
nomene spre a se limuri legătura lor 
genetică (de ex. in: lecturile geolo- 
gice, extrasele despre vulcani, izvoare 
fierbiaţi, geiseri, etc.). 
T. A. B. 
s's x 

Paul Bourget, Le sens de la Mort. 
Edit. Plon-—Nourrit & C-nie Paris, 

Uitimul roman al lui Bourget, e scris 
sub forma de memorii ale doctorului 
Marsal. „N'am inceput să redijez me- 
moriul acesta”, scrie el, „decit spre a 
vedea intr'insul clar gindirea mea, gru- 
pind cu metodă o intreagă serie de 
scene, al căror martor m'a fácut intim- 
pilarea". Apoi adaugă : „Faptele pe ca- 
re am intenţia să le consemnez aici, a- 
parți ordinului psihologiei religioase”. 

Bourget war mai fi avut nevo să 
introducă şi această din urmă lămurire, 
câci intreaga sa atitudine spirituală din 
ultimul timp, dă un indiciu clar al ma- 
mifestărilor sale prezente şi viitoare, 
Comatatăm cu sinceră părere de rău 
calea pe cart o urmează scriitorul tran- 
cer. Cu pătrunderea superioară a inte- 
ligeuţii sale, cu stilul său energic și 
precis, cu simţirea sa, pe care cele mai 
mici atingeri o trezesc intr'un freamăt 
dureros, Bourget ar fi putut crea ope- 
re de ò valoare mai necontestată și 
mal durabilă, decit cea pe care o dă 
astâri la iveală. Obiectivitatea lucidă 
şi scuinátatea tratării, par a fi dispă- 
rat dia personalitatea literară a roman- 
cierului francez. Chestianile etico-reli- 
giease prexupă în special atenția sa 
şi inteligența autorului se epuizează in 


consideraţiuni subtile, menite să demon- 
streze realitatea viziunii religioase. lată 
și evenimentele povestite in memorii = 

Doctorul Marsal e elevul şi ajutorut 
marelui chirurg Michel Ortoguc, in a 
cărui clinică sint pare: bolnavii tri— 
mişi de pe cimpul de operaţii al arma- 
tei. Maestrul s'a insurat la o vristă ina- 
intată cu o femee tinără, Catherine, 
care-şi iubește soțul cu admirație şi 
pasiune. Dar Ortègue se imboinâvește 
pe neașteptate de un cancer al pancre- 
asului, care-i minează viaţa. Ei destăi- 
nuește boala soției sale. Nebună de 
disperare la gindul că l-ar putea pier- 
de, Catherine îi făgădueşte solemn, că 
destinul tragic îi va uni pe ambii in 
mormint. Ortègue, crezind că gestut 
soţiei sale e mai mult decit un act de 
milă şi de desnădejde, primeşte jertfa 
vieții celei de care simte că muse poa- 
te despărţi. 

între timp, boala lui Ortâgue pro- 
gresează. Ne mai putind suferi chinu- 
rile ingrozitoare ale maladiei, el se ho- 
târăște să se otrâvească şi cere soţiei 
sale să-i imite gestul, Catherine e cu- 
priusă de spaimă. O frică de moarte 
indicibilă pune stâpinire pe intreaga-i 
ființă şi incepe să se scuture cu groa- 
ză de ideia sacrificiului promis. Ortt- 
gue afa dintr'o scrisoare a soției sale 
că ca nu-l mai îndește cu paterea de 
jertiă de altădată și iși pune cu dis- 
ptrare capăt zilelor, injectindu-și o dö- 
ză puternică de morfină. 

Intimplările acestea mu servesc insă 
decit ca pretext autorului, ca să des- 
bată chestiunile ce-l interesează şi så 
tragă concluziile care-i convin. Ortè- 
gue e un ateu. Vă veți intreba, poate, 
ce rost are acest amămrit in destăşu- 
rarea teistelor evenimente povestite ? 
Unul foarte simplu: Bourget vrea să 
arâte că „moartea mare sens, dacii na 
e decit un sfirșit; ca are wn sens 
dacă e un sacrificiu“. Deci moartea si- 
vantului ateu, Orttgue, nefiind decit e: 
trecere fulgerătoare spre acant, e lip— 


sită de acel sens al sacrificiului, care 
singur imprimă morții o valoare. 

Ca să demonstreze şi cealaltă fațetă a 
problemei, Bourget găsește necesar să 
introducă In clinica ateului Ortegrue, pe 
un văr al Catherinei, catolic infocat, de 
profesie militar, şi care poartă verei 
sale o dragoste puternică și nemărtu- 
risită. Ofiţerul, le Gallic, e adus grav 
rânit în clinica ateului, cu care are ci- 
teva lungi discuțiuni contradictorii. Fu- 
rici şi derutârii savantului, Bourget o- 
pune seninătatea credinţii şi nobleţa 
atitudinci lui le Gallic. Pe cind Ortegue 
moare, fără-ca gestul su fatal să poa- 
tå avea vre-un sens, le Gallic, muri- 
bund, spune verei sale: Ceince sufăr 
in această clipă, ceia ce volti suferi, mi 
e pierdut, fiindeă ofer suferința mea. 
Ofer moartea mea pentru tine, pentru 
ca să fii luminată ṣi purificată, pentru 
ca să trăesti”... 

iată sensul morţii, aşa cum il ințelege 
Paul Bourget. Că e uşor să „oferi" ce- 
ia ce nu mai poți tinc, nu pare a ob- 
serva ilustrul romancier francez: Şi a- 
tunci, unde mai este „sacrificiul” P.. 
Bourget crede în viața viitoare, tot așa 
de natural cm alţii nu cred. La ce bun 
dar să mal la alure de apostol, debdi- 
tind raţiuni, puerile in aparenta lor ma- 
jestate, căutind să convingă pe ceilalți ? 

„Sensul morții” e sogis cu abilitate 
şi cu multă artă. Psihologia personaje” 
lor e amănunțit redată și, in genere, 
cartea merită să fie citită. Independent 
de cadrul războinic în care se infáți- 
şează, tragedia eroilor romanului se 
petrece în imprejurări foarte asemănă- 
toare cu acea din lunga nuvelă Sterben 
a scriitorului vienez Arthur Schnitzler. 
Ultima operă a lui Bourget ar mai pu- 
tea suscita multe discuţii, dar cadrul 
restrins al recenziei, ne impune să ne 
oprim aici. 

A. W. 
.". 

Emile Faguet, En lisant Mealicre. 

Paris, Hachette, 1914. 


mi - 30% 


lată un autor neobosit, care e tot- 
dezuna interesant şi e extrem de inte- 
resant, cind scrie studii literare. Adine 
cunoscător al literaturii franceze și a 
tot ce va scris aupra ci, în studiile 
sale e un adevărat protesor savant, de 
mare autoritate, dela care intotdeauna 
ai nespus de multe de invățat, In chip 
plăcut şi lesnicios, Rari autori iţi vor 
mai da impresia că istoria și critica li- 
terară sint dintre ocupațiile cele mai 
captivante şi mai dificile. 

in volumul de față, Emile Faguet ne 
arată opera lui-Moliăre, omul şi scrii- 
torul, epoca în care a trăit. Molière a 
fost Parizian, un adevărat burghez dela 
1650, un om din timpul tinereţii lui 
Ludovic al 14-lea. Bunul simț popular 
şi burghez dau Iwi Moliere toate ideile 
sale generale, care domină tot teatrul 
său, care insufleţesc și Intreţin continuu 
verva lui comică. Cu asernenea idei ge- 
nerale, morala sa nu putea fi decit o 
morală mijlocie, morala experienjii, care 
nu-i complect de desprețuit, dar care 
W'are nimic eroic, nobil, nici chiar ni- 
mic respectabil, Acest om excelent și 
foarte simpatic, acest ginditor cu idei 
impersonale şi acest moralist de o mo- 
rală destul de inferioară, a fost un gë- 
niu extraordinar. Lui i se datorește re- 
voluția dramatică de a îi inlocuit extra- 
ordinarul prin real și imaginaţia prin 
gustul picturilor morale : el a fost setul 
şi maestrul școalei dela 1660. Trăsă- 
turile esențiale ale poetice! lui Molière 
sint: intoarcerea la natură, fără a in- 
terzice imaginaţia amplificâtoare, ci o 
intoarcere la natură ca la baza însăşi 
a artei, ce mu trebue pierdută din ve- 
dere niciodată ; prascrierea extraordi- 
narului şi a neverosimilului ; indiferență 
față de regulele stabilite; a-și propu- 
me ca scop să placi celor ce cunosc 
viata şi prin urmare ă creia lucrari 
asemănătoare vieţii, 

Inainte de toate, geniul unui poet 
epic sau dramatic este de a creta per- 
sonage reprezentative ale umanităţii : 


ETARE ATA RON 


— 


acesta este scopul lui esențial și cel 
mai mare titlu la glorie, dacă rew- 
şește. Moliere a fost unul-din cele trei 
sau patru genii din Intreaga istorie a 
omenirii, care a reușit in modul cel 
mai deplin „ă dresser en pleine vie 
des types humains“. Aceste tipuri sint : 
Arnolphe, Don Juan, Mizantropul, Tar- 
tutte, Avarul, Burghezul gentilom, Bol- 
uavul inchipuit, Cocheta şi Femeia sa- 
vantă. 

In ce privește felul său de a lucra, 
Molière vrea ca teatrul său să dea 
spectatorului senzația lucrului văzut și 
a lucrului văzut de spectator, De aceia, 
comediile sale sint un amestec de trà- 
gic şi comic, care a făcut din come- 
die un gen nou, ce a uimit și derutat 
pe contimporanii săi. De aceia Mo- 
tiċre este comicul social prin exce- 
tenţă ; este chiar inventatorul, in Franţa, 
al comediei sociale. Teatrul lul Mo- 
tiére se mai deosebeşte de teatrul ce 
l-a precedat şi prin suprimarea intri- 


gii complicate și chiar, la dreptul vor- 
bind, prin suprimarea intrigii „adevă- 
rate, logice, amuzante”, 

Versificaţia sa In piesele scrise in 
alexandrini e solidă, puternică, masivă. 
A reuşit insă complect în versificaţia 
neregulată, care e mai dificilă. De 
aceia Fénclon a spus: J'aime bien 
micux sa prose què ses vers. 

in „Concluzie“, autorul arată că Mo- 
lière a fost de o morală interioară. 
Ar fi deplorabil ca nația ce-l admiră 
să-l ia ca ghid şi director de conş- 
tiinţă. E un creator de tipuri admira- 
bile, un portretist, bine informat si 
foarte dibaciu, un caricaturist uimitor, 
un psiholog puţin rafinat, dar cu ve- 
deri repezi și juste, un om inzestrat 
cu instinctul teatrului întrun grad de 
necrezut, un scriitor care scrie prea 
repede, dar care-şi cunoaște limba in 
fond și care are un stil in dialog fără 
pâreche şi un stil oratoric foarte distins. 

P.R. 


Convorbiri Literare. Janrarie, 
1916. 

Găsim o spirituală scrisoare despre 
„literatura viitorului”, adresată d-lui 
director al revistei „Flacăra“ şi iscă- 
titá „D. Z.*. E vorba de producțiile, 
din ce in ce mai disperate, ale unor 
poctaştri cari au ajuns cu evoluția la 
„primitivism* şi cari îşi plasează li- 
teratura troglodită, uncori in „Fla- 
căra“, de cele mai multe ori in „Noua 
Rev. Romină*, 

Ne asociem la interpelarea d-lui D. 
Z., ca să rugăm și noi pe d. Rādu- 
escu-Motri sau pe redactorul insir- 
cinat cu rubrica literaturii la N. R. 
R., să ne inițieze şi pe noi în tainele 
ultimei emisiuni de principii estetice. 

Versul şchiop, rima văduvă şi imbe- 
cilitatea anume etalată, par a fi deri- 
goare in noul cenaclu. Sint condiții e- 
senjiale, pe care cel ṣapte-opt „iniți- 
ați" le indeplinesc cu prisosințå şi in 
practică şi in teorie, Unii dintre ei 
sint doar şi „critici“ autorizaţi ai or- 
ganetor in care ‘ṣi depun mierea cere- 
Drală... Şi ţi-e mai mare dragul s-i 
vezi cum se infoiază și stupeac pe cei 
rămași in urmă cu estetica f 

Ai impresia că sau aşezat in virful 
„Literaturii viitorului” şi de acolo fac 
urit la oameni, ca maimuţele. 

lată până unde poate duce, pe nişte 


tipuri banale din nâscare, goana după 
sfirfiac și originalitate, 

Cuvintul, Revistă politică săptâmi- 
nulă No. 1, din 4 Februarie 1916. — 
Apare în laşi. 

Cităm din articolul-programt: „A= 
ceastă revistă nu şi-ar avea rostul ei, 
dacă ar fi o nouă publicaţi in spriji- 
nul unuia sau celuilalt din partidele în 
luptă. Ea vine, dimpotrivă, pentru a 
face un apel stăruitor, —aproapt des- 
nădâjduit, la impăcare şi la unire...“ 

„Avem provincii răpite și peste Car- 
paji şi peste Prut. Pe amindouă nu le 
putem lua, Nu putem lua nici pe ori- 
care din ele, după alegerea noastră. 
Astăzi nu putem lua decit pe una,—pe 
aceia pe care Istoria astăzi ne-a há- 
răzit-o. Dar pe aceia datori sintem s'a 
luări. 

„Mai presus de luptele de partid, 
mai presus de duşmăniile dintre nol, 
mai presus de dragostea pentru Franța 
ori de admirația pentru Germania, mal 
presus de orice interes de popularita- 
te, ca şi de orice dorință de u avea 
dreptate cu orice preț, unire, unire 
şi iarăşi unire $.“ 

Cu toate rezervele, uşor de înțeles, 
pt care le facem asupra unora din på- 
rerile celor stringi în jurul acestei ti- 
nere reviste (de pildă, părerea cá dacă 


312 = VIAȚA ROMINEASCĂ 


Quadrupia ar fi victorioasă, noi ar tre- 
bul să ne alăturăm de Ruși--ceia ce 
ar insemna să ne pierdem definitiv in- 
dependenţa economică și politică, nu- 
mal ca să luăm im Ardeal atit de pre- 
cupeţit), —nu se poate să nu prejuim 
sinceritatea aproape dureroasă cu care 
redactorii „Cuvintului” spun nişte ade- 
văruri atit de evidente, dar atit de ne 
luate în seamă tocmai astăzi. 

„Să fii ţara cu cele mai mari reven- 
dicări din toată Europa -ṣì totuși să 
stai in neutralitate definitivă, iată ceia 
ce nu ‘gi putea imagina mici cea mai 
perversă imaginaţie”, 

„Pe cind Germania vede cu plă- 
cere o cooperare à noastră alături de 
că, Ungaria și Bulgaria preferă ca noi 
să stăm deoparte. Explicaţia e uşoară: 
Germania ar voi să limiteze prin noi, 
pretențiunile nemăsurate ale Ungurilor 
şi simte că n'ar putea-o face decit 
dacă ar putea invoca serviciile noas- 
tre, Pentru acelaş motiv Ungurii, și 
lingă ci Bulgarii, nu văd cu ochi buni 
cooperarea noastră (alături de Ger- 
mani, N. R), câci prin asta ar avea 
un concurent serios la valorificarea 
pretențiunilor şi la stabilirea avanta- 
piilor finale.“ 

„Partizanii neutralității definitive 
sint cei mai buni aliați ai contelui 
Tisza". De asemenea și toți germano- 
fobii —adăogăm noi, toţi cei cari stau 
acum de-a curmezișul cooperării noas- 
tre alături de Germania, aduc cel mai 
bun serviciu Ungurilor, — după cum spu- 
nem si in alt loc, in această revistă. 

Articolele primului număr al „Cuvin= 
tului“ sint semnate de dd. |. Petrovici 
si C. G. Sturdza. 

Vieaţa Nouă. No. 11. 

D. N. Şerban, cel cu broşura recen- 
zată in Nr, trecut, ce foarte supărat că 
directorul nostru mu vrea så „polemi- 
sese” cu d-sa, ? 

Prins, în chip rușinos pentru un pu- 
plicist, că rezumă greşit părerile d-lui 
Stere şi apoi își combate propriul re- 


zumat, că nici mu are cunoştinţă măcar 
de cele ce a scris In chestia extersă 
d. Stere, cu care vrea totuşi să dis- 
cute, —d, Şerban în loc să sc resem- 
meze şi să tacă, recidivează cu un alt 
articol, „De ce sint francofil", şi face 
mărturisiri superilue. 

In acest articol, d. Şerban uită ceia 
ce susținuse In broșură și își combate 
singur chiar primul argument cu care 
işi incepuse broșura. Da, siat un fran- 
cofit, „un exemplar tipic de romin fran- 
cizat*, mam identificat cu francezii 
şi 'mi fac o fală din asta,—ne declară 
d, Şerban... Credem. Franţa e depopu- 
lată, are nevoe de oameni şi se poate 
resemnn cu ce ise dă; nu ştim totuşi 
dacă francezii, la rindul lor, se simt 


măguliţi de această achiziție impor- F 


tantă,.. 

intrebâm insă pe d. Şerban: asa dar 
d. Stere ma „exagerat” cind a spus că 
avem mulți romini cari privesc intere- 
scle rominismului numai prin prisma 
intereselor franțuzești, pe care le pun 
mai pre-sut de cele dintâi? 

Lăsini fa o parte celelalte motive, 
intrebâm: cum ar putea d. Stere să 
stea de vorbă cu un domn care uită 
dela mină pănă la gură și îşi combate 
singar propriile-i „argutnente” ? 

Mai comică insă e candoarea cu care 
d. Şerban ne face, nouă, apologia cul- 
turii franceze! Tocmai nouă, cari ne-am 
văzut siliți acum citiva ani să-i pã- 
räm prestigiul Impotriva altor şerbani, 
după cum astăzi încercăm să tempe- 
răni disprețul aceloraşi eroi, față de 
cultura germană. D, Şerban se mai 
plinge că noi schimbăm polemica de 
„idei* (0), în „chestiuni personale”. 
L'âm ruga să precizeze: ce chestii 
personale? Vrea poate să facă alu- 
zie la chestia cu teza d-sale de 
doctorat? Dar, după cit ştim, acea 
teză a fost tipărită, dată publicității, 
lar noi am citat-o numai pentrucă a- 
ducea lumină în discuţie, dovedind in- 
străinarea autorului ei... ŞI dacă e ver- 


REVISTA REVISTELOR 313 


ba de „chestiuni personale“, apoi d. 
Şerban, care vorbeşte in hroşură de 
inchisorile rnsești, de Siberia și de tre- 
cutul d-lui Stere, nu mai are dreptul 
să protesteze, chiar cind ar avea drep- 
tate, 

Altă supărare a d-lui Şerban e că 
recenzia din No, trecut, in care i-se 
combâtea opusculul, wa fost iscălită. 
Acest domn parca picat din lună! De 
ună zi, imputa d-iui Stere c'a scris 
munai un singur artreol (1!) in chestia 
externă, acum se supără că nu iscălim 
fiecare recenzie cu nume intreg, —ca și 
cum de dragul d-sale revista trebuia 
să-şi schimbe obiceiul, adoptat încă de 
Ja primul ei număr. Dar recenzia bro- 
gurii d-lui Şerbari, impreună cu alta, 
erau iscălite cu inițialele „G. 1.*. Ori- 


“ine şi-ar fi aruncat ochii pe sumarul 


unui număr, ar fi inteles că acele ini- 
piale sint ale d-lui G. Topirceanu, 

Acest talentat colaborator al nostru 
publică și iscâleşte de cițiva ani in 
„Viaţa Romincască", astfel că astăzi 
poate iscăli aici munnai cu inițialele 
fără să fie un anonim pentru cetitori, 
Pe cind d. N. Şerban, iscâlind cu toate 
literele numelui său... ce zic? iscâlini 
chiar cu intregul sâu arbore genealo- 
gic, tot anonim râmine. 

“PS.—ABăm in ultimul moment că d, 
N. Şerban şi-a scos in broșură artico- 
lul „De ce sint francofil". Cetitarii Insă 
nu se întreabă de ce e francofil d, N. 
Serban (treaba dumnealui !), ci se in- 
treabă : Cine e domnul N, Şerban ? 
Cine e acest domn, care se simte o- 
bligat să "și dea cu părerea in bro- 
şură 2... Căci, păni una alta, în publi- 
cistică, d, N, Şerban nu e altăceva de- 
cit un Nimic cu trei dimensiuni, 

Revista ştiinţifică ,, V- Adama- 
chist incheie, cu numărul din Noembrie 
a, c. al 6-lea an de existenţă. Apariţia şi 
susținerea acestei publicaţii dovedește 
eitä dragoste de știință și dorință de 
împrăștierea ei in cercuri cit mai largi 
stăpineste majoritatea profesorilor de 


ştiinți pozitive dela Universitatea ie- 
şană. Prin articole datorite specialiş- 
tilor revista ţine locul intre publicații 
speciale şi intre revistele de vulgari- 
zare; dar, cu suma de cunoștinți ce 
dă liceul, se pot ceti cu profit artico- 
ele de orice natură. Inlormațiunea tot- 
Veaună bogată şi aleasă ţine in cu- 
rent cu mişcarea științitică din toată 
lumea, pe toţi acei care mau putinţa 
să se miape la izvoarele publicaţiilor 
speciale, 

În uitimul număr d. profesor Dr. Ba- 
beg inchină citeva pagini, descoperi- 
torului Salvarsanului, Paul Ehriich, de 
curind decedat, care a fost pe cit de 
mare savant, pe atit de bun ṣi afabil 
prieten şi profesor. D. Dr. N. Leon 
arati „primejdia insectelor in timp de 
războiu și mijloacele de a le combate“, 
D. Stef. Procopiu, care a expus in alte 
numere cu multă competint diferite 
chestiuni de fizică moleculară, dă e 
largă descriere electronilor, elementele 
energetice ce alcătuesc materia, Nu 
mă impac cu „prăbuşirea” electronilor 
precum și cu alte expresiuni, care fiind 
romineşti neaoşe nu au şi calitatea să 
exprime deloc realitatea, ba chiar pot 
evoca imagini falşe, Dorinţa de afi 
foarte popular in expresii şi a evita 
cu totul terminologia adeguată se ge- 


neralizează la noi şi găseşte tot mai . 


mulți partizani, dar „vulgarizarea” cu- 
noștinților nu insamnă și vulgarizarea 
formei de expunere. Ştiinţa cere În 
primul loc preciziune şi in fapte și im 
vorbe ori expresiuni. Şi dacă e reco- 
mandabil ca in „Albina? ori alte pu- 
blicaţii pentru popor să se înlăture vor- 
bele „radicale“, intr'o revistă pentru 
cetitori cu o bună cultură generală nu 
e nici o necesitate, Altceva e a evita 
un limbaj impestrițat cu franţuzisme, 
nemţisme ori cu vocabularul filosofiei... 
adinci. Dar.. să trecem. D. Dr N. 
Jonescu, rezumă problemele de geo- 
grafie botanică, ilustrindu-le şi cu €- 
xemple din țara noastră; iar d, C. G. 


ais O VATA ROMINEASCA me 


Bedreag, continuind studiile din alte 
anmere, descrie „instalațiunile electrice 
din f 

pă cum e redactată, acegstă 
revistă va păstra locul de frunte in 
imprägtierca cuceririlor științifice şi 
salutäm, cu bucurie, pășirea ei in al 
7-tca an de existenţă. 

Natura. Cunoscuta revistă știinţi- 
fică de popularizare a intrat, din Oc- 
tombre, in anul al unsprezecilea Con- 
dusă cu atita pricepere de profesorii 
Tijeica și Longinescu această publica- 
ţie a umplut repede un gol simțit și 
programul schițat la inceput se impli- 
meşte tot mai bine. 

in numerele 1, 2, 3 sint de remar- 
cat: articolul d-lui G. Țifeica, despre 
mișcarea perpetuă, în care fondul şti- 
ințitic e aşa de bine imbinat cu forma 
literară și cu observaţii din viaţa de 
toate zilele, incit se ceteşte cu o plă- 
cere nespusă, Minunată injghebare dă 
inginerul D. Leonida descrierii „tele- 
grafiei fáră fir intrebuinţată în armată”, 
„Un soldat“ povestește ce-a văzut și 
cum i sa explicat funcţionarea apara- 
telor ; iar cine a cetit articolul a inteles 
de sigur mai mult din această poves- 
tire decit din o savantă și amănunțită 
descriere a curenților de înaltă frec- 
venţă, a coherorilor, etc. E așa de 
plastică descrierea antenei ce vibrează 
electric „ca un pom suflat de vint” şi 
de captivantă introducerea cu cele două 
căruțe cu aparate, incit toată descrierea 
iasă cele mai neşterse impresii, A 

Numărul din Decembre are prelucrări 
după autori strâini. Rodnica viaţă de 
muncă a lui Henry Bessemer, regele 
ețeluiui, care poate fi pusă alături de 
a lui Bernard Palissy, creatorul Cera- 
micei, a lui Edison, Faraday etc, e 
redată de d. Longinescu cu un senti- 
ment de admiraţie comunicativă, 

Bine tilcuit şi articolul Mărgeanul, 
dar impresionează cam urit: delfinii 
care inghit oameni (probabil in original 
era vorba de rechini), steaua de mare 


„care suge singe”, stridia care „căsca 
gura lăsind apa cea sarată så intre is 
läuntrul ei“, balenele care inghit me- 
duze „in mârile tropicale”, Traducă- 
torul şi-a dat osteneala så pună intr'o 
frumoasă rominească un episod din 
viaţa animalelor de mare, dat sub forma 
unei poveşti și e păcat că ma dat mai 
multă atenție unei condiții capitale 
in vulgarizarea științifică : să nu lase 
loc noțiunilor greşite. E poetic, dacă 
vrei, căscatul stridici, decit nu e câs- 
catul gurii ci a clapelor scolcii ; că sute 
de mii de meduze cad prada unor ră- 
pitori de mare e neindocinic, decit ba- 
jenele trăesc mult mai departe de locu- 
file pe unde e apa caldă „ca în bae“ 
şi nu meduzele sint victimele nesâţio- 
sului lor stomabh. 
in No. 2, din Noembre, d. inginer A 
Ionescu, face o instructivă şi atrăgă- 
toare introducere calculalui probabili- 
tăților, de care faăgăduește a se ocupă 
in unul din numerele viitoare, 
Kosmos- Revista aceasta de vulga- 
rizare a științelor fizice, naturale și a 
aplicațiilor lər practice, a continuat 
să apară cu aceiaşi regularitate şi dela 
inceperea măcelului european până a- 
cum, iuind numai un caracter de ac- 
tualitate. in numărul din lanuarie 1916 
frontul de pe Isonzo dă prilej unui r- 
utor, Max Nentwich, să descrie feno- 
menele carstice din munții Istriei și 
Dalmației cu mimeroasele și minuna- 
tele lor peșteri, cu prăbușirile unora din 
ele, (prăbuşiri ce se recunosc la s9- 
prafața terenului prin coifuri sau do- 
line) şi cu apele ce se pierd sub munte 
spre a apărea cine ştie unde. Apa Tre- 
ce curge sus pe munte, pela 
W0O—4) m. inâlțime, ling cetatea Tre= 
binje unde va dat o luptă intre Aus- 
triaci şi Muntenegreni, dispare sub 
muntele de calcar spre a se vărsa În 
mare, după cea parcurs un drum sub- 
teran de 30 km. in linie aeriană. Au- 
torul povestește şi imprejurârile în care 
a inceput și continuat sub romani și 


REVISTA REVISTELOR 315. 


Veneţieni despâdurirea acestor munţi, a 
căror goliciune derotanță de astăzi e 
epera caprelor, care rod și iarba și 
micii copăcci pe care capriciile vintu- 
îmi i-a făcut să apară din sâiminţele 
căzute in cine ştie ce adipost, Astăzi 
vintul de nord-est, Bora, răscolegte 
praful calcaros lăsind stinca și mai 
goală și mai neprietenoasă, Cu multă 
muncă şi sacrificii se reincepe inpâdu- 
ritea, care va reda frumusețe peisa- 
gelor de altădată, va impiedica toren- 
tete și opera răscolitoare a vintului, 
în „căi nouă pentru dobindirea grăsi- 
mei" şi în „problema azotului“ se cx- 
pin preocupări.c invățaţilor pentru re- 
zolvirea acestor chestiuni in folosul 
omenirii. Problema Azotului devine 
chiar tot mai palpitantă și utilizarea 
azotului din aer ce episodul dureros al 
„tragediei omenirii” din aceşti ani ai 
durerii şi foametei, 

In suplimentul „Ştiinţă şi râzboiu“ se 
descriu diferite aparate, cum e mâsu- 
rătorul de distanţă (Telemetrul); de- 
părtarea lą care se aude bubuitul tu- 
nului, cu explicaţia fizică a propagării 
undelor sonore $. a, 

Preussische lahrbuecher. (No- 
embre). In pun rul său din Xoembrie, re- 
vista berlinez, Preussische Iahrbicher, 
publică un studiu desvoltet al profesoru- 
lai Martin Herenstein, intitulat : „Lupta 
secolului a! XIX-lea cu spiritul ro- 
mantic". Studiul se raporiexzā la y- 
pera recentă a lei lulius Itah, cure 
poartă acoisa titlu, 

» Rareori”, spune Maveonstein „o no- 
{iane literară a fost coneepată în ter- 
weni mai diferiti, eu eca u romantis- 
mwalni*,. După os arată că romantismul 
peate fi înţeles intr'um sons istorio res- 
trias, lot aşa de bine cum poate fi 
întrebuințat spre a cutueteriza, În ge- 
sere, © atitudine unflotească, aminteşte 
s asele lni G: otho, în eourorsuțiile a- 
resiniu ca Fekarmonn: „Clasic nemese 
cela ce-i sânătua, și romantic: ceia cei 
bolnav... Productia ca mai noni at 


e rumaulică pentrucă e nowt, ci pen- 
tracă e slabă, bolnăvicionsă gi bol- 
navă, ţi cea vevhe na e clasică fiind- 
căi veche, ci fiindeã-i solidă, fragedă, 
vioae gi sănătoasă”. 

Havansteiu declară vă nu Hnpärtă- 


teste pe deplin părerea lni Goethe si 


faco psibologia seriitorulai romantie, 
pe cure Îl numeste cu Nieta-he „un 
răsbulu tăantrie*. In sufletul romunti- 
enlui se zbat cale m-ai diverse ineli- 
vări, „ue mceiu ei « lipsit da voinţă”... 
„De nici so poate deduce va iiraptate, 
că la omul clusie au precădere întoli- 
gosta și voința, iar Ja, omul romantie 
simţirea”. Pe sutor îl vuprinde totuşi 
iaduialu; „E oare în Hermann şi Do- 
rothea mai multă gindire si mai pu- 
țină simțire decit in Heinrich von Os- 
terdingen a lui Novalis ?* 

ln cartea sa, Hab ssoamànă sufletul 
romanticului cu a Ini Hamlet și dă pe 
Fortinbeas ca axempiu de om <ănătos 
şi puternice sufletește, Bab e d= pū- 
rere ră ronnșterea cretini, ulterioară 
reacției lui Goethe şi Kunt, sa rhiamă 
Im literatură „romuntiam”. IM vonstein 
găseste această definiția mal bună de- 
cit credinţa că romantismul ar (i „m 
renaştere n sufletului german“. fa reb 
mai de seamă reprezentanţi ui rowan- 
tismului în diversele lni fuze da dos- 
voltare, Rab sorotesto, după Novalis, 
po Clemens Brontuno, po Byron ṣi pe 
Richard Wagner, 

În continuarea studiului său, |luven- 
stein spune că pe linga caracterele per- 
fect distinsa aula srriitorilor romantică 
şi clasici, sint tipuri intermailiare, care 
mai mult suferă sugestia romantismu- 
lui, decit 1] fac să emune dela oi. 
„Chinr ducă viața lor cede jertfă de- 
munului romantismului, ei inving insă 
pe duşman in operele lor... Cole mai fru- 


mosse exemple despre ureasta sint Hein- » 


rieb von Kleist şi Friədrich Niotzebe”*, 

Ca toate eñ raturalismol a fost o 
reacție impotriva romantismu wi, nici 
Hauptmann, nici Ibsen, nu s'au lepă- 


316 VIATA RDMISPASCĂ 


udat pe deplin de influența lui, „lhsen 
păstrează influențe romantică wu an- 
amai în primoie sale opere, ri şi în cele 
mai tirrii, formal realiste”, Strindberg 
de asemeni are un soflet romanlie, A- 
pariţia literatarii ruseşti în sec, XIX-lea 
a determinat dia nou triumfal roman- 
tismalal şi renasterea sufletului eroştiv, 

Ca exemple de oameni sănătoşi su- 
fictesto, care apar după amurgul ereş- 
tino-romantie Bab dă pe Björnson, po 
Flaubert şi pe Zolla, Dintre seriitorii 
germani pane in această eutegurie nn- 
mai pe Friedrich Hebbal. Havenstein 
erede Insă că pot H posi ulători de 
acesta Gottfried Keller și Lilieneron. 
Att Bab, ett zi Havonstein, ered că 
trebue dusă o laptă aprigă impotriva 
romantismului, taro, prin caracterul său 
bolnāvicios, sl4beṣste forța morală a 
natisnil. 

La Revue (lanuár, 1916). D. Jean 
Finot — directorul acestei reviste, —care 
cu citeva luni inainte a arătat admira- 
bilele legături dintre Franţa și Anglia, 
hereditare și de cultură, astăzi sem- 
pează un articol? „John Bull réveille- 
toi !*, mutilat cumplit de cenzură, toc- 
mai din pricina tonului sever Intrebu- 
ințat de-un francez faţă de tovarășul 
său de arme de peste Canal. 

Atacurile d-lui Finot sint indreptate 
mai ales inpotriva lui Sir Edward Grey, 
Jumea politică engleză fiind menai În 
treacăt atinsă: „Națiunea luată în in- 
tregul ei este cu mult superioară ace- 
lora cart o guvernează”. 

Tergiversări fără sfirşit şi acțiuni 
pripite formează activitatea lui Sir Grey. 

Şovăelile i-au exasperat chiar pe 
Engteji: „Guvernul englez, după cum 
a spus lordul Edward Curzon intr'un 
memorabil discurs, a acceptat în stir- 
şit cu trei săptămini in urmă ceia ce 
era oportun să facă cu trei săptămini 
inainte”. 

D. Finot regretă acţiunea aliaţilor 
„atit de râu angajată in Balcani”, in- 
drarea Italiei în războia, serie d-sa, 


trebuia tă aibă următoarele urmări: 
Rominia și Grecia să fi intrat in răz- 
boiu alături de Quadruplă, iar Bulga- 
ria să fi fost silită a râminea neutră, 
Italia a cerut ca Parisul și Londra să 
intervină la Petrograd, pentruca Rusia 
să „cedeze" Rominiei... ce?—aici un 
spațiu gol, făcut de cenzură. D, Del- 
casst a intervenit la Sir Grey rugindu-! 
pe dinsul să insiste pe lingă cabinetul 
din Petrograd. Dar Sir Grey i-a ris- 
puns cu fermitate că se dezinteresează 
de această chestiune, Rominia deci n'a 
intrat în războiu. lar peste trei huni 
cind Rusia dela sine a oferit Rominiei, 
ceia ce Sir Grey dici n'a cutezat să 
ceară dela Petrograd,—era prea tirziu, 
şi propunerea rusească a râmas fără 
efect. 

Credem câ printre rindurile supri- 
mate de cenzură am reconstituit ade- 
văratul înțeles 2l pasajului din artico- 
lul d-lui Finot, care se raportă la Ro- 
minia. 

Mai tirziu cind soarta Serbiei a fost 
in joc, singurul ajutor eticace și prompt 
ar ti putut veni dela Italieni ; şi ei, in- 
țelegindu-și interesele din Balcani, ar 
fi fost gata să trimită trupe la Salo- 
nic: dar Grecia sa opus, cu indirjire, 
unei debarcări italiene. D, Finot crede 
că „cu putind cnergie s'ar fi putut pune 
capăt tergiversărilor regelui Constan- 
tin, et modiiier ses tendresses fami- 
liates*, Dar această energie a lipsit la 
timpul oportun, Italia n'a intervenit În 
Balcani şi vinovate sint „tendințela 
disparate ale cancelariilor aliate“, 

in momentul cint Austro-Germanii, 
cãicind peste cadavrul Serbiei, au dat 
mina cu Bulgarii și apoi cu Turcii, 
„blocusul de care Anglia se arata atit 
de mindră a pris virtuellement fin. Tur- 
cia din Europa şi cea din Asia cons- 
fitue pentru Germani un rezervoriu de 
oameni şi mijloace de subsistenţă, care 
ne tac să credem că războiul se va 
prelungi incă mult timp”. 
~ Şi după toate aceste greşeli, care 


s NEA EVELOR E 37 


in mod fatal au determinat invingeri ; 
ținind seamă că Anglia n'a dat puter- 
nice ajutoare aliaților, și la timpu. 
Finot conchide că victoria Quadruplei 
este asigurată. 

La Revue hebdomadaire (Oc- 
tembre, Noembre, Decembre, lanuar). 
La rubrica „Les faits ct les idées au jour 
le jour" găsim în nr. 42 o descriere a 
iernii din Rusia, după observaţiile fä- 
cute dela 1870 la 1880; datele sint 
extrase din „le Journal des Débats", 

Reproducem numai limitele până la 
care se poate scobori frigul. In gene- 
ral, în Rusia septentrională şi centrată 
temperaturile mu depind de latitudine, 
ci de longitudine. Temperaturile des- 
cresc nu spre nord, ci spre est, Ac- 
tualul cimp de luptă este cuprins într'o 
bandă unde temperaturile in lamuar 
variază intre —4 şi —4,. La Vitna 
lanuar art —5,5 şi Noembre +1,i. La 
Mitau lanuar arc —5 şi Noembre +90, 
Pe Dnipru Noembre are —1.2 iar la- 
suar —N4. 

Din acest număr de Octombrie ochii 
cronicarului extern, Jean Delacroix, in- 
cep ä fi aţintiți asupra Balcanilor; in- 
țeresele pe care le au Italia, Rusia, 
Grecia, Rominia in peninsula balcanică 
sist mari. Matia şi-a făurit planuri pen- 
tru hisărit şi vrea preponderența În 
Adriatica. Dacă Austro-Germanii vor 
fi mvingători, aceste posibilităţi —bine 
ințeies — dispar. Organele mai autori- 
zare din Italia cerceau deci in Octom- 
brie o cooperare activă, imediată şi 
ge reală amploare cu Franja şi Anglia. 

Prosperitatea Rusiei e 'n funcție de 
Constantinopol ; Rusia nu poate renunța 
gici la planurile-i de intluenţă în Balcani. 

Grecia deasemoui este in primejdie 
să piardă Salonicul, Cavala, Drama și 
Seres; nu va mai putea nădijtui cię- 
tigarea Albaniei de sud unde siat mulți 
Greci, cu Guevgheli, Doirun; și va 
trebui să se inchine Turciei, la ches- 
tiunea insulelor din Egeia. 

far Rominia intua viitor apropiat va 


putea fi atâcată cu succes de Bulga- 
ria, peatru revendicarea Dobrogei vechi 
și nonă. 

Campania din Balcani va avea o rè- 
percusiune pe toate fronturile. Dacă 
Austro-Germanii ajung la Constanti- 
nopol știm ce ne așteaptă "spune Hervé 
„în „La Guerre Sociale”, Turcia va a- 
vea muniții şi material de războiu, cu 
care va ţine piept aliaţilor pănă la sfir- 
şit la Dardanele şi, poate, va ameninţa 
serios canalul de Suez. Vor fi inarmaţi 
un milion de Turci, şi 3 sau 4 milioane 
de Ruși vor aştepta zădarnic să se des- 
chidă strimtorile şi să le sosească ma- 
terial şi inuniții. 

In nr. 45 d. Delacroix reproduce un 
articol al d-lui Hervé: datoria aliaţilor, 
in care arată că Quadrupla ar trebui 
si ridice trupe de pe frontul occiden- 
tal şi să le ducă în Balcani, pentru 
salvarea Serbiei, pentru oprirea Aus- 
tro-(Giermanilor de a intra in Constan- 
tinopol şi de a-i palvaniza pe Turci, 
atrăgind astfel in orbita-lor „pe Ro- 
mini și pe Greci, care vor trece cu 
siguranță de partea celui mai tare”. 

Nr, 49 cuprinde un articol semnat 
de d. Gabricl Hanotaux : «Le Gou- 
verne;dent et VOpinlon“, D. Hanotaux 
protestează impotriva sistemului adop- 
tat de puvern: degetul pe buze, Minig- 
trii sau urcat in turnul de ivoria al 
diplomației și tac; n vor să răspundă 
nici intrebăritor, 

In această atmosferă de mister, toate 
zvonurile capătă consistență; indoiala 
se furişează in suflete şi prinde râtă- 
cini, 4i Indoiala este mai primejdioasă 
decit siguranța, chiar a unui dezastru. 

Opinia publică iranceză e matu- 
ră; ştie st suporte orice: a dat do- 
vezi fn această privinţă. 

D. Hanotaux trece apoi la zvontrite 
de pace care au fost puse in circulație 
in ultimul timp: ele au, întradevăr, 
spune d-ea, o bază reală. Germania 
are tot interesul să sondere acum te- 
renn! diplomatic, căutind pacea. 


+ 


“348 < 


Unele ziare germane văd posibilita- 
tea unei ințelegeri intre Germania 
de-oparte, și Franţa şi Angiia de 
alta; Germaniei ii stă în cale Rusia, 
care se reface mereu și cu prompti- 
tudine. O pace Inainte de refacerea 
rusească, intrevede Germania cu nă- 
„dejie. 

Germanii lansează astfel de zvonuri, 
spune d, Hanotaux, ca să-i separe pe 
aliaţi, şi în al doilea rind ca să satis- 
facă opinia publică din ţară. Dar aliații 
trec pe lingă ademenirile germane. 

D. Hanotaux cercetează în urmă si- 
tuația fronturilor de luptă. 

Războiul nu se va hotări nici la 
Constantinopol, nici la Belgrad, nici la 
Sofia, nici la Salonic; războiul se va 
hotări pe frontul occidental sau pe cel 
oriental, 

In Franţa, spune d-sa, s'a stabilit răz- 
boiul de tranșee, de uzură: clasicul sis- 
tem al lui Montecuculli și Turenne. A- 
colo Francejii stau bine; totuși nu tre- 
bue să ne facem mari iluzii despre o 
spargere a frontului german, urmată de 
mișcări pe cimpii şi de învâluiri, 

Războiul actual seamănă cu campa- 
nin dela Sebastopol, Corpul expeditio- 
nar franco-anglo-turco-sardinian a ope- 
rat intrun punct depărtat de cèntrul 
Rusiei. Armatele aliate luni intregi 
au stat imobile in jurul cetății, şi 
dintr'odată, la un asalt, cucerind turnul 
Malakofi, au văzut toată cetatea la 
picioarele lor. Printro vină tăiată 
sa scurs singele imensului imperiu de 
nord. Şi Rusia a fost Inviasă fără ca 
armatele inamice să-i li străpuns fron- 
tul, fără ca ele să fi ocupat Moscova 
sau Petersburgul, Kievul ori măcar 
Kharkowul. 

Pe frontul oriental d. Hanotaux, deşi 
nu descopere strălucite succese ruseşti, 
totuşi speră în vremuri mai bune: 
Germanii nu sint la Moscova ca Na- 
poleon; și nici mau putut lua Riga, 
care ar fi fost de marc folos in apro- 
vizionarea frontului oriental gerinan. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Riga are în Răsărit, aceiaşi importanță 
de care, se bucură in Apus Dunkerqee. 
Germanii de-ocamdată se vor lupta 
c'o iară aspră, iar În primăvară vor 
fi atacați de trupele rusești, refăcute, 
care vor incepe o nouă ofensivă. 

Peste frontul italian, d. Hanotaux 
trece repede şi cu jenă; în Balcani 
găseşte prilej să regrete ceia ce sar îi 
putut face și nu sa făcut. Dacă Qua- 
drupla ar fi avut acolo o armată mare 
Rominia ar fi intrat in războiu și Bul- 
garia nu s'ar fi mişcat ! 

Dar măcar acum trebue să se ia ho- 
târiri energice și neintirziate: E vorda 
de salvat Orientul mediteranian, Baäl- 
canii şi Marea Neagră, poate Siria, 
poate Egiptul și canalul de Suez. 

Quadrupla să trimită în Balcani e 
armată de 300.009 (y compris Italieni) 
a cârei ţintă nu poate fi decit: Sotia. 
Această armată îi va atrage fÂră in- 
doială pe Greci şi, poate, şi pe Romiai, 
spune cu fineţă d. Hanotaux. 

In Nr. 51 d, Louis Leger vorbeşte 
despre „Organizarea lumii slave”, în 
număr de 155.500.000, care are un for- 
midabil rol istorio; să stavilească valul 
german. „Odinioară Rusia a jucat ua 
roi frumos: a protejat Europa impotriva 
invaziunilor mongole, astăzi Tatarii nu 
mai sint la Răsărit; sint chiar în cen- 
trul Europei şi noul Gengis Khan işi 
are capitala la Berlin”. lată deci Rusia, 
in fruntea popoarelor stave, organizate, 

- slujindu-se de-o armată enormă și 
bravă (prin urmare, chiar după sfär- 


“marea militarismului german, vom a- 


sista mai departe la inarmările lumii 
slave), — cum luptă in numele culturii, 
contra barbarilor dela Berlin! 

Această perspectivă trebue să-i far- 
mece pe toţi: pe balcanici în primul 
rind, care —-in treacăt, fie zis— azi se 
luptă „pentru niște zdrențe de teritorii, 
ce la urma armij poate nu vor reveni 
nici unora nici altora”. 

Dar mai ales Rominia se cade să 
exulte de bucurie, cind Rusia va fi 


- REVISTA REVISTPLOR 


atotstăpinitoare in Răsărit. Altfel ar fi 
intr'adevăr grav. Reproduc aici in a- 
ceiași ordine de idei, citeva rinduri din 
articolul d-lui Leger, şi nu le traduc 
— pentru a nu le altera savoarea: „Et 
si la Russie, protectrice naturelle de 
Vorthodoxie, est tenue en échec par la 
brutalité alemande, s'imagine-t-on qu' 
elle pourra porter un concours efficace 
à Vintegralite de la nationalitè rou- 
maine ?* 

Un nou argument pentru politica ru- 
sofilă !... 

No. 3 din 1916 cuprinde un articol 
al d-lui Gaston Bonnier: „Le mouve- 
ment scientifique pendant la guerre“. 
Avem inainte un şir de recenzii a o- 
perelor de ştiinţă franceze, apărute in 
ultimul timp, Imediat după declararea 
războiului, publicaţiile ştiinţifice din 


319 
Franța și-au micșorat formatul; Incet- 
incet insă au revenit la starea lor din- 
nainte.  Răsfoindu-le cimeva, se miră 
că savanții tranceji stau deasupra mi- 
croscopului sau măsoară spațiile inter- 
planetare, căutind cu aceiaşi rivnă, ca 
ŞI in trecut adevărul, în vreme ce doliul 
familiar le umbrește viața de toate zi- 
lete, Din cind in cind, se intrevede şi 
preocuparea războinică : d, Koehler, de 
pildă, a descoperit o echinodermă bo- 
tezind-o Astrophiura Cavellae, —și a in- 
sojit de următoarea notă studiul asu- 
pra ei: „Dedic această specie memo- 
riei lui miss Edith Cavell, al cărui o- 
dios asasinat a provocat indignare și 
oroare în lumea civilizată”, 

Această dedicație ni se pare cel pu= 
țin ciudată. 


BIBLIOGRAFIE 


St. Antim. Concepţia economică a dreptului. 1915, Bucureşti, Preţ. 


5 lei. 
Hyperion. Jon /. C. Brăteanu. (O incercare critică) 1910, Bucureşti, 
Tip. „Gutenberg“. Pret. 50 bani. 

N, Iorga. Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, | Bu- 
carest. 1915. Imprimerie „Gutenberg“, Prix 5 fr. 

Hurmuz Aznavorian, Două probleme juridice, Bucuresti, lonescu, 


1915, 22 pag, prețul 1 teu. 
Corneliu Antonescu. /nferesele noastre economice în Orient, Bucu- 


reşti, Flacăra, 1915, 8i pag, 8T bd. 
Const. Nutzescu. Addio del Passato, Bucureşti, Alcalay, 1915, 133 
pag, prețul lei 150. ; 

Viadimir Ghidionescu. /ntroducere in Pedologie şi Pedagogie experi- 
mentală. Bucureşti, 1915, 323 pagn prețul 3.50, 

I G.Mileov. Poezii, 1916, Focşani, Tip. AL N, Leon et. Co, Preţ, 1.5). 

Marcel Qiteanu. iurar! Negru. Carte ostâyească, ostașilor romini. 
Bucureşti, Stetea, 1915, 224 pag- ii 259. CH 

N, lorga, Sirhi, Bulgari și Romini în Penlasula Balcanică în Evul 
Mediu. Bucureşti, Academia Roming. 1915, 4, W paz, prețul 30 bani. 

G. N. Tinţescu, Fluturuşal Carpocapsa Pomataita L, în lagh Bacu- 
reşti, Academia Roaiină, 1915, 4, 27 pag, prețul 8) b 

G. N. Tiaţeacu, Fluturele Aporia Crataezi L. în tagi. Bucureşti, Aca- 
demia Romtini, 1315, 4, 25 pag, prețul 80 b. 

N. lorga. Notes ef Extraita pour servir d l'histoire des Craisaules aur 
XV- siècle. Série V. Bucureşti, Academia Romină, 1915, 4* mare, 359 pags 
prix 450 francs, ri i F 

Zah. C. Panţu. Orchiduceele din Rozalia. Stadiu monografie cu 3 
de tabele. Bucureşti, Acalemia Ramini; 3 mare, 2 pag, pretul 10 Iei, 

loan Spiridon. Din Trecutul de iubire, Versuri. la, Tipografia Na- 
pianail, 1915, de, 127 pag, fâră pret. | 

Recas de a venes PAEA coaceraan! les Actes de Violation da Drait 
des Gens commis par les Ètais en Guerre avec l'Autriche Hongrie, Premier 

sat comprenant l'époque jusqu'an 30 Avril 1915, Vieme, 1915, Im- 
de ta coar et de l'état, e, 121 pag, fară preţ. 
Dr. 1. N. Angelescu. Puterea Ecoaomică şi Paterea Politică. Bacu- 


repli, 1916, 1 brog, $", 38 pag., fará pret 


Pentru tot ceia ce priveşte administraţia : cereri de 
abonament, mandate, înserare de anunciuri, etc., a se 
adresa Administraţiei revistei „Viaţa Rominească* stra- 
da Lăpuşneanu, laşi 

D. |. Botez, va continua să reprezinte „Viaţa Ro- 
minească“, avind dreptul să primească sumele ce se cu- 
vin revistei. 


III ——————————EE—— 


Pentru tot ceia ce priveşte redacţia : manuscrise, re- 
viste, ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacţia Revistei 
„Viaţa Rominească” strada Lăpuşneanu, laşi. 

Numai articolele ştiinţifice (ştiinţi naturale, fizice, chi- 
mice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slătinea- 
nu, str. Ştirbey-Vodă, 111 bis, Bucureşti. 


Persoanele, care doresc să se aboneze la „Viața 
Rominească“ sint rugate să se adreseze administraţiei 


prin mandat poștal. 


A APĂRUT: 


IN EDITURA LIBRĂRIE! H. ŞTEINBERG 
DIN BUCUREŞTI 


Cercetări critice şi filozofice 


H. SANIELEVICI 
PREȚUL LEI 3.50 


PREŢUL 4 LEI 


A APĂRUT: 
IN EDITURA REVISTEI NOASTRE 


ASPECTE 


CIVILIZAȚIA ENGLEZĂ 


ci, 
e pere e A media