Viata Rom. (R.), 1924, 16.2

L Donciarov. „|. 


1924 ANUL xvi. APRIL, No. 4 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINŢIFICĂ 


i sepio . 
Constantin |. Vigoianu . LA 23 ' = 
Neculae ; upra trecutului Basarabiei, 


Dai iute n., 
L Minulescu. . . see Rg, gulbon şi albas Romana (1. Sol, sol. 
T: ÎN sol, mi numul... fe, Jo, fa, rel. — Il Secra= 


9 tele şefului de cabinet), 
B, M, Negruzzi . a... Rugâminte, | 
AL A. Ph SES e Consideraţii confortabile (Disociare). 4 
lia Pe ss a a Cronica rimată [Coloculu uerian: Popasul, — 


La sfat, - Vine somnul,..), 

Pi Nicanoe 4 Co, . . . . . Miscellanea (Carnetul lunii: Observaţii de bun 
d simi asupra culturii.— O oritică lpograjiecă, 
-Sport şi literatură. — „Tiganiada şi Ew» 
ropa. Intre Orient -şi Occident. - Antologia 

stilului modern]. 
Recenzii : Cesar Petrescu; Litumal co plopi. M- Mabes, — Adrian Matiu i Linga påmint, Demostene 
-V i Leia. = — Mihai, t j S A 
Oljor mat vasat monaste ce rea E TETA em 


Lacen tif ychetan 
, (liârge Pasiut; Vinya şi operele Ini D. Canteniis: 1, mb’ renw - 
rez erai Midea Fo retea a em Vartan. L'An In. Ma Les cun lies lu 


jamâtuțe x pagin Abonaments} în jars ur s 
130 dei. Nom traj ; i 
Pal pied. Pentra detaili a so coden papina Oranan i aa na seo iel umitate de a a59 


et 
f$ PIEN e e făbulireae sent + Franck, Nesce 
Mpa is A Aea e Clunntu rainei, =e ta pie reda E ia pi ST 
ea inteteciuaiă în străinătate; (Literuturi.—Chestian} soclale—pasumie, Bolt că |, 
+ 


— 


Siy 4 IAŞI 


VIAȚA ROMINIIASCA apare lunar cu ce] 


A A | 


iata Rominească 


! 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12. 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale și anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. į pănă la No. 6 in- 
cluslv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dea No. | pină la No. 12 inclas!v. 

Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţi»d 
sumă prin mandat poştal 

Reincirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierta Reviste! să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1924 ester 
IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi și Intre 
prinder! comerciale, financiare Şi industriale, pe an . 400 lei 


Pentru particulari: 
EN ON oea te în i i pietei a 


Pe jumătate aa ...., - . voie E l- 

DE NE, e ra i 3 & sia a e e a e 90-a 
IN STRĂINĂTATE: 

PMI n i a za f e o a w o: a 500: dei 

Pe jomătate an . . soia g a A 3 di & A 

Un număr... , Co ves e n e: SD 


Abonaţilor H se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate, 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 


24 lei anual costul recomandării entru ţară 65 
pentru străinătate, p țară şi lei 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 si 1922 se găse 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: câ 


100 lei colecţia pe 1920 
120, 4 ə 1921 
i60 , i „ 1922 
: Ri a „ 1923 
Inclusiv spesele de porto. 


Administraţia, 


UNIVERSITĂȚII 
TARI 


i 


-mbi ` 


Viaţa Rominească 
Revistă literară și ştiinţifică 


VOLUMUL LVIII 
ANUL XVI 


| 
= 
— ai > i 


-=r 


IAȘI 
INSTITUTUL DE ARTEGRAFICE ŞI EDITURA 


i „VIAŢA ROMÎNEASCA,“ 
| j y 
hi 


z 


-~ 


JUL 1034 : 


i i 


22| 
LEJ 


Cauzele şi perspectivele revoluției ruse 
ve 
Revoluția şi războiul 


Atitudinea celor patru guverne succesive, care au „cirmult" 
Rusia pănă la întronarea regimului bolşevic, e în aşa flagrantă 
contrazicere cu situaţia obiectivă şi cu problemele puse in faja 
lor de revoluție, incit cetitorii imi vor erta abuzul de documen- 
tație, la care sint silit să recurg în acest capitol pentru a-mi 
justifica concluziile. 

Rar s'au intimplat în istorie cazuri cind un i ne işi în- 
toarce spatele cu atita tenacitate dela adevărul şi „omului 
din stradă“, Prefer dar să fiu acuzat de exces de dovezi, decit 
să fiu bănuit de judecată pripită sau de ărtinire,—mai cu samă 
că lămurirea acestui fapt e indispensabilă chiar pentru justa îa- 
Melegere a mersului caracteristic al revoluţiei ruse, 

In adevăr, nu poate fi un contrast mal izbitor, ca acela ce 
răsare intre lozincele aruncate de revoluţie şi politica de războlu 


a pianos % ir 
mea, care a săvirșit revoluția, a în stradă cu str 
gâtul de raliare— „jos războiul“, - 

Revoluţia a fost, desigur, efectul necesar al incompatibili- 
tăţii dintre structura învec a Imperiului 4 nolle condiţii de 
viață socială, Poporul rus, dacă nu vroia piară, trebuia, şi 

războiu, să treacă prin revoluție. 

Războiul insă nu numa! că a vădit această incompatibilitate 
şi pentru cel mai smerit dintre lucrătorii de fabrică, pentru cel 
mal întunecat dintre ţărani, caşi pentru cel mai s dintre 


upus 
soldaţi, dar prin consecințele lul imediate a precipitat catastrota, 


Y- -Viaja Rominească“, 1925, Numerele 10—11, 12, şi 1924, No.1 


6 —VIAȚA_ROMINEASCĂ 


care altfel ar mal fi putut întirzia cu cine ştie ciţi anl sau chiar 
decenii. Paralizia aparatului de stat determinată de războlu, Im- 
posibilitatea materială de a continua lupta ca şi imposibilitatea 
morală de a-i pune capăt, au creat o situație tragică din care 
nu putea fi altă eşire decit revoluția imediată, 

Aceasta explică şi violența exploziei, care a prefăcut în ce- 
naşă regimul farist, şi acţiunea ei corozivă asupra psihicel po- 

ulare. 
£ In acest sens d-nii Stanchevici, Nabocov, Rodzianco, etc. 
aveau dreptate afirmind că revoluţia a fost în primul rind o răs- 
coală militară, o răzvrătire împotriva războlului. 5 

Dar tocmai pentru aceste motive, după revoluție cea dintâiu 
chestie pusă la ordinea zilei, nu putea fi decit lichidarea răz- 
boiului, 

S'ar părea că față de situaţia concreță, atit pe front cit şi 
„in dos“, nu poate fi nici o îndoială în ce priveşte necesitatea de 
a găsi cit mai grabnic o soluție compatibilă cu interesele vitale 
ale statului şi ale poporului rus, 

Din memoriile d-lul Paltologue caşi din alte mărturii nein- 
doeinice, ştim că foști primi miniştri, ca Wiite şi Cocovţov, ge- 
nerali ca Stackelberg, Wrangel şi Ignatiev, parlamentari con- 
servatori ca Gucicov şi Rodzianco, înalţi demnitari și curteni a- 
proplaţi de far ca Breancianinov, Evreinov sau Bezac, mari in- 
dustriași financiari ca Putilov sau Ozerov, nu se stiau să de- 
clare miniştrilor sirăin!, că războiul trece peste puterile Rusiei, 
care merge spre o catastrofă inevitabilă. * 

Fostul preşedinte al Dumei Imperiale, M. V. Rodzianco, de= 
cedat zilele trecute în exil, vorbeşte în memoriile sale categoric 
despre descompunerea armatei ruse cu mult înainte de rey uție, 
despre cel un millon şi jumătate de dezertori care se numărau 
încă din anii 1915—1916, despre predarea unităţilor întregi la i- 
namic, despre paralizia aparatului productiv, despre lipsa catas- 
trofală de arme şi muniții, etc, încit el se crede in drept să 
afirme că În aceste condiţii, „chiar de nu ar fi fost revoluţia, 
războiul tot ar fi fost perdut şi ar fi fost închelată pacea sepa- 
rată, probabi, şi mai ruşinoasă, ca cea din Brest-Litovse". ** 

uvernul provizor cunoştea bine situa D. Gucicov, care 
este citat în memoriile fostului ambasador francez printre primii 
prevestitori al catastrofei, exercita în acest guvern funcțiile de 
ministru de războlu, Nu-i lipseau guvernului şi alte informaţii 
autentice. 

Chiar în primele zile după revoluție, generalul Cornilov re- 
zumă starea de lucruri pe front, pe care a găsit-o revoluția, în 
termenii vrmători ; 

„Lipsa extraordinară de provizii, incit in armată  bintue 


* Ct; „Viaţa Rominească", 4923 No. 7, p.85 urm. şi No. 10-11, 
urm, 
* CI, „Viața Rominească*, No, 10-11, p. ii urm. 


p. 14 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVPLE REVOLUŢIEI RUSE 7 


„lifosul şi scorbutul ; dezorganizarea transporturilor, care face cu 
„Deputinţă operaţiile necesare, incit diviziile nu pot îl arun= 
„cate spre punctul necesar și cu mare greutate pot să se stre- 
„coare prin strimtorile căilor ferate; imposibilitatea de a duce 
„la poziţii artileria din lipsă de cai“ etc, * 

Generalul Alexeev, care in momentul abdicării tarului Ni- 
colae ll a fost şeful său de stat major, adică generalisimul real 
al armatelor de pe tront.—funcţie pe care a exercitat-o de 
drept şi după revoluție,—a declarat la conferința din Moscova : 

„Armamentul oştirilor ruse a fost defectuos dela începutul 
„războiului, In Rusia a lipsit acea putere industrială, care să 
„lacă posibilă exploatarea bogățiilor ei naturale, aparatul produc- 
wiiv, caşi organizația tehnică necesară pentru conducerea unui 
„mare războiu modern. Ofensiva generalului Brusilov din lunie 
1916 nu şi-a putut atinge scopul strategic tocmai flindcă l-a 
lipsit utilajul tehnic trebuincios pentru a-i acoperi inaintarea... 
„Armata rusă din vara anului 1916 (adică Inainte chiar de in- 
„trarea Rominiel în acţiune) nu mai era capabilă să întreprindă 
„pre-o ofensivă“... ** 

Dacă astfel au stat lucrurile înainte de căderea vechiului 
regim, putea oare să rezulte din faptul insuși al revoluţiei vre-o Im- 
bunătăţire ? Putea guvernul provizor, avea vre-o nădejde de a 
crea, in clocolul stihiilor populare, aparatul productiv şi organi- 
zaţia tehnică, pe care nu le avea nici Rusia țaristă ? Avea el, 
în aceste condiţii, mijloace nu numai de a opri procesul de de- 
sagregare dar de a reconstrul şi dezvolta toată organizația eco- 
nomică şi administrativă in măsura necesară pentru conducerea 
serioasă a unul mare războiu modern, ca să nu mai vorbim de 
condiţii morale ? 

larăși, s'ar părea că la aceste Intrebări nu poate fi decit 
un singur răspuns. 

functul M. V. Rodzlanco, în memoriile citate, insistă de 
mai multe ori—pentru a-şi explica sau scuza „combinaţiile“, — 
că el işi dădea samă că „revoluţia în toiul războiului va duce 
inevitabil la prăbușirea şi disoluțiunea Rusiei“, *** că „revoluţia 
în timpul războlului va duce inevitabil intălu la disoluția ar- 
matei, iar apoi şi la ceaa statului“, eee şi că—,„a schimba ordi- 
nea de stat şi ordinea socială legată de aceasta,—a provoca a- 
ceastă zguduire şi în acelaşi timp a duce cu bine războiul până 
la sfirşit—asemenea acțiune ar fi mai presus de puterile şi e- 
nergia oricărui popor“. eee 


Sea Stanchevici,_ „Amintiri“, p. 105, 
| M. aeaa] Price,— „Die russische Revolullon", p. 85. Ciiez a- 
ceaslă laniă lucrare a cunosculului corespondenl al marelui ziar 
englez „Manchester Quardian” în traducerea germană, fiindcă nu am la 
in ămină originalul. Cr. și Miliucov, loc cil, pariea Il, p- 137 urm. 
> loa revoluției ruso", —v. VI, p, 46, 
esse  Îbid,, p. Si, 
o... Tbid., p. 68, 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i desigur, războiul modern singur cere incordarea tuturor 
torii unul popor. Naţiunile cele mai civilizate şi bogate ca 
Anglia şi Franţa, au ajuns, după multe peripeții tragice, la stir- 
şitul lui atit de istovite, încît înseși rezultatele victoriei rămin pro- 
blematice. 

Deasemeni revoluţia, care tinde la reclădirea din temelie a 
ordinei sociale şi politice, ar pune şi fără războlu la grea incer- 
care vitalitatea însăşi a oricărei naţiuni. 

In Franţa din veacul al XVIII-lea, revene nu a izbucnit, 
ca in Rusia, în timpul războlului, ci războlul s'a născut din 
triumful revoluției. Şi totuşi necesităţile războiului au dus la o dic- 
tatură militară şi la cezarism.—incit dobindirile revoluției au fost 
discutate aproape un veac! 

Şi ce erau războaele Republice! şi ale lui Napoleon, — chiar 
din panctul de vedere pur tehnic, fără să mai vorbim de ex- 
i rm şi intensitatea sforţărilor,—în comparație cu războiul 

ern 


Precum şi din punctul de vedere al problemelor pur po- 
litice, ce comparaţie poate fi intre Franţa de atunci şi Rusia 
de astăzi? 

Pedeoparte : un stat cu o populație—numai cu vre-o 20 
milioane,—unitar din punct de vedere naţional, cultural şi reti- 
gios, şi care nu cunogiea acuitatea conflictelor sociale moderne ; 
lar pe dealtă parte: un imens conglomerat de 180 milioane, care 
cuprinde atitea neamuri deosebite prin originea şi istoria lor, ca 
A prin religia şi cultura lor,—dela hoarde sălbatece, care stau 
a nivelul celor mai înapolate triburi africane, până la grupări 
vea ir pot rivaliza cu cele mai civilizate societăţi ale A- 
pusulu 

Dacă mai adiogăm toate complicațiile de ordine soclală, 
aduse de dezvoltarea Industrială modernă,—ne dăm sama că 
problemele ridicate de revoluţia rusă aveau altă envergură decit 
cele din Franţa din veacul al XVIll-lea. Și pe deasupra, pentru 
rezolvirea acestor probleme, guvernul prințului Lvov nu putea 
găsi măcar sprijin în vre-o Adunare Naţională, ca guvernele 
revoluţionare franceze | 

In aceste condiţii, ce ai ură ar îl în stare să ducă spre 
bun sfirşit de front şi revoluția şi războiul ? 

Dar ma se poate spune măcar, cum credea un publicist 
rus, că „sau războlul trebuia să ucidă revoluția, sau revoluția să 
ucidă războiul“. 

In adevăr, războlul nu putea ucide revoluția, fără mal in- 
tălu să se sinucidă el însuşi. 

Discutind posibilităţile represianii revoltei! din Mart 1917 
din Petrograd, generalul Lucomski, care Le funcţiile lui în Ma- 
rele Cartier general cunoştea bine situaţia, scrie: 

„Era în afară de orice discuţie, că trimiterea unor deta- 
„şamente ne'nsemnate de pe frontul de Nord şi pe cel de Apus 
„nu va da nici un rezultat. 


Ki AS 

niza, trup p des de : si- 
SS 0—12 zik, i pară 
e tot în dosul frontului şi desigur 
şi în unele unităţi ale trupelor de 


„Este -absolut sig am fi fost siliți să docem lupta şi 
„pe front şi in dosul lul. lar aceasta nu era cu putință. 

„Prin urmare, hotărtrea de a înăbuşi revoluția prin forța 
„armelor, înnecind în singe Petrogradul şi Moscova, nu numai 
„că ameninţa cu incetarea luptei împotriva inamicului pe front, 
„dar nici nu era cu putinţă decit tocmai în cazul încetării lup- 
„tei, ion încheerea păcii separate," * 

acă afirmația generalului Lucomski este exactă pentru a- > 
cel moment, adică pentru guvernul Țarolui Nicolae Il,—ea cu 
atit mai puţin poate fi discutată în situaţia în care se afla gu- 
vernul provizor, după triumful revoluției. 

Nu discut aici dacă, în orice caz, represiunea avea vre-o 
şansă de reuşită,—faptele au dovedit contrariul. 

Dar triumful revoluţiei, şi consecinţile ei fatale, e evident 
că au trebuit să „ucidă războlul“, 

Putea fi ertată vre-o iluzie în această privinţă ? 

Din guvernul provizoriu făcea doar parte, şi încă În cali- 
tate de Ministru de Războiu, cum am spus, acelaşi d. Gucicov 
care, incă Inainte de revoluție îşi dadea sama de imposibilitatea 
în care se pâsea Rusia de a continua războiul. 

După revoluţie e! nu şi-a putut schimba această părere. 

Defunctul V. Nabocov, care şi el, ca secretar general al 
Consiliului de Miniştri şi ca fruntaş ascultat al partidului cadet, 
avea multă greutate in sfaturile guvernului provizoriu, ne po- 
vesteşte un incident caracteristic. 

„Sint adinc convins, scrie el, că un războlu cu cit de pu- 
„ține şanse de reușită era pur şi simplu necompatibil cu acele 
„probleme, pe care revoluţia le punea in faţa ţării, şi cu con- 
„dițiile în care aceste probleme urmau să fie rezolvite. Cred că 
„şi Gucicov avea acelaşi convingere 

„Imi adac aminte că discursul său pe această temă, în şe- 
„dința din 20 Mart, [Adică numai patru zile după constituirea 
„guvernului provizoriu !] respira atita desnădejde, încit la Între- 
„barea lui despre impresiile mele in această privinţă, i-am răs- 
„puns, că după părerea mea, dacă judecata lui asupra situației 
„este justă, din ea nu poate fi altă concluzie decit necesitatea 
„Păcii separate cu Germania"... 


„lar pentru a org 
ar fi fost nevoe 


acicov nu a confirmat această concluzie, dar nici nu a 
obiectat nimic, ci s'a mărginit să propue d-lui Nabocov să a- 
siste la conversaţia prin fir direct ca generalul Alexeev rămas 
In fancţia de prarasi, (în urma retragerii Marelui Duce Nico- 
lae Nicolaevici, numit de Țar In momentul abdicării). 


* „Arhiva r. r.*,-v. Il, p. 22, 


10 VIAŢA POMINEASCĂ 


„Comunicările generalului Alexeev.—urmează d, Nabocov,— 
„au fost extrem de F simiate [din declaraţiile generalului Ale- 
„Xeev, reproduse mai sus, ne dăm sama de motivele acestui pe- 
„simism). In acea colosală zăpăceală, produsă din primele zile 
„ale revoluţiei, el a semnalat elementele descompunerii ulteri- 
„oare şi enorma primejdie care amenința armata... Gucicov—şi 
„aceasta e caracteristic —e cel dintăiu din sînul guvernului pro- 
„vizoriu, care a ajuns la convingerea, că truda guvernului pro- 
„vizoriu e fără nădejde şi inutilă şi că acesta trebue să plece. 

„Cred că Gucicov, dela început, în adincimea cugetului lui 
„socotea totul pierdut şi răminea numai par acquit de cons- 

cience"...* - 

"Cind ceva mal tirziu, d. Nabocov a arătat aceluiaşi minis- 
tru o scrisoare a generalului Ignatiev, în care acesta spunea că 
„trebue să ne dăm cu claritate sama, că războlul este stirşit, că 
nu mai putem și nu vom mai duce războiul pentrucă armata se 
ridică ca o stihie impotriva lul; oamenii cuminţi trebue dar să 
găsească mijlocul de a lichida războiul cu bine, altfel se va pro- 
duce catastrofa“,—(cităm mai departe textual): 

El (Gucicov) a cetit scrisoarea și mi-a restituit-o, zicind 
„că el primeşte o grâmadă de asemenea scrisori. ȘI ce crezi 
„d-ta în această privinţă ?—l-am întrebat eu. El numai a dat din 
„umeri şi mi-a răspuns că nu ne rămine decit să avem nădejde 
„În vre-o minune. Dar [adăogă d. Nabocov] minunea nu sa să- 
„Virşit, procesul şi-a urmat calea naturală şi necesară și a dus 
„la sfirşitul natural şi necesar“,..** 

In afară de d-nii Gucicov şi Nabocov și mulți alţi membri 
al guvernului provizoriu îimpărtăşeau pesimismul lor,—intre alţii 
însuşi Kerenski, caşi ministrul de industrie Conovalov, care a 
fost şi mai categoric decit ceialalți,—afirmind, că „guvernul care 
va şti să dea Rusiei pacea se va bucura de o enormă populari- 
tate şi va deveni foarte puternic“. *** 

Comandanții armatei nu puteau ascunde guvernului situația 
dezastruoasă de pe front. 

In Aprilie 1917,—abla o lună după revoluție,—a avut loc la 
Pscov o consfătuire a comandanților de fronturi şi a şefilor lor 
de stat major. Tabloul, care rezultă din descrierile lor, întrece 
orice închipuire : dezertarea în masă, vinzarea armelor şi a mu- 
nițiilor de cătră unităţi întregi, fraternizarea cu inamicul—tără 
să mai vorbim de lipsurile de ordin tehnic, care şi ele au fost 
natural nemăsurat agravate in urma revoluţiei. 

» cum spune amiralul Colceac, care a luat parte la cons- 
fătulre,— „nimeni nu a putut propune nici o măsură pentru a opri 


„descompunerea frontului şi a găsi vre-o eşire din această situaţie... 


„Arhiva r. r.*,-v, |, p, 40—42 passim. 

** did, p. 75. i 
*** Ibid., p. 82, cl. şi Stanchevici, op. cit, p. 112; „Arhiva f, t” ,— 

v. VII, p. 10-14. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 11 


constătuirea numai a constatat faptul descompunerii ar- 
„matei, fără să elaboreze vre-un plan de luptă impotriva acestui 
„fenomen“... * 

In lunie se numărau oficial peste cinci milioane de dezer- 
toris—iar soldaţii, care mai stătean pe front nu mal formau o 
armată, ci cum spune generalul Crasnov, „o gloată, care nu era 
primejdioasă pentru inamic, ci pentru ţară“, ** 

Toate aceste erau dar cunoscute comandamentului militar 
caşi „i Mtagbocrrie | 

felul cum reacţionau şi comandanții şi guvernanţii faţă 
de această situație poate fi caracterizat de mârturisirea amiralu- 
lui Colceac inaintea comislunii de anchetă. 

„Pentru mine a devenit clar (în urma consfătulrii din Pscov, 
„din April 1917), că războlul, la drept vorbind, trebue socotit 
„ca pierdut, şi eu în chip absolut nam putut hotărt ce ar fi 
„trebuit întreprins pentru a continua acest războiu... Totuşi... 
„âM socotit că noi nu putem digi războiul şi trebue să-l con- 
„finudm cu orice preț. Niciodată gindul despre necesitatea de 
sä sfirşi războlul nu mi-a venit în cap şi eu nu am putut primi 
„0 astfel de soluţie... Cu toţii am crezut că războiul trebue con= 
„tinuat în ori şi ce chip şi cu orice pret”... 20 

zboiul e pierdut, nimeni! nu putea spune ce trebue de 
făcut ca să mal poată fi continuat, totuşi nimânui nu-i venea în 
cap nici gindul de a-l sfirşi: războiul trebuia urmărit „pănă la sfirşit 
In orice chip şi cu orice preţ“. 

Aceasta era şi atitudinea primului guvern provizoriu şi a gu- 
vernelor de coaliţie care l-au urmat, pănă la sosirea bolşevicilor, 
—chiar atunci cind generalul Verhovski, ministrul de războlu în 
cabinetul d-lui Kerenski, afirmă deschis în consiliul de miniștri, 
în comisiunea de războiu sau în consfătuirile fruntaşilor politici, 
că nu mai există nici-o posibilitate materială şi morală pentru a- 
ceasta,—cum ne arată fostul secretar al consiliului de miniştri : 

„El (Verhovski) a desfăşurat înaintea noastră tabloul, ce ne 
„eră cunoscut în parte, al desăvirşitel descompuneri a armatei, al 
„situaţiei desperate a aprovizionării şi în genere a furniturilor 
„militare, al pielrii contingentului de cai (în artilerie şi cavalerie), 
„al complectei rnini a căilor de comunicaţie,—ajungind la con- 
„Cluzia : în aceste condiții nu se mai pot duce mai departe ô- 
„perații militare și toate încercările de a continua războiul pot 
„numai apropia catastrofa“, +*+ 

Această atitudine nu s'a schimbat chiar atunci cind coman- 
danţii depe front raportau despre situația catastrofală a trupelor 
lor. Volu cita numa! faptele înregistrate de un singur comandant 


s E ag fe AG L ai 
Y l p. 129. Cl. M. Philips Price, op. cil., p. 159. 
2.9 Arhiva Fe Foe Wa X, p, 225 şi 244. Se fete d 


"ee „Arhiva r. pyy. |, p. Bi: ci, ibid., p. 47; Stancheulei, loc. 
cits p. 254; și M. Philips Prke, pe cărti * e L 


12 i VIAŢA _ROMINEASCĂ 


de corp de armată depe frontul de Nord, * publicate fa „Arhiva 
evoluţiei ruse” : 

z A să mai vorbim despre starea morală a trupelor, şi 
„despre descompunerea frontului, noi nu mai sintem în stare să 
„ne asigurăm cheltuiala ziinică a munițiilor şi cheltuim rămăşiţele... 
„Caii pier şi nu avem cu ce duce muniliile pe linie... Tranşeele 
„se risipesc, culuarele de comunicaţii sint pline de apă; peste 
„tot murdărie şi excremente; comitetele se zbat în zadar să men- 
„ţie vre-o ordine saniiară;.. biindajele s'au transformat în cote- 
„teje de porci... Trecem printr'o gravă criză (de aprovizionare... 
„Sistemul cel vechiu de colectare şi de transport al proviziilor 
„pe froste distrus.. Acum raţia de pinee redusă laun pfund 
„ŞI jumătate (600 grame,—mai tirziu ea ajunsese, uneori la un 
„piund,—400 grame—de soldat !), aprovizionarea cu carne a 
„încetat, cu grăsimile stăm prost, cu furajul pentru cal şi mai 
„prost. In regiunea Ivanovo—Vozneseusc lucrătorii au pus mina 
„pe fabrici şi au gonit pe fabricanți; aşa ceva s'a produs şi în 
„regiunea carboniferă a Doneţului. Unele linii de câi ferate sînt 
„aproape de complectă op'ire din cauza istovirii depozitelor 
„de cărbuni și a deteriorării în masă a locomotivelor... 

„+. Aprovizionarea armatei ajunge tot mai grea ; căile ferate 
„Şchiopătează grozav ; posibilitatea rechiziţiilor şi a furniturilor 
„forțate a trecut în domeniul trecutului îndepărtat ; se întimplă 
„Situaţii că pine şi făină, chiar pentru raţii reduse, să ajungă 
„numai pentru 2—3 zile... In armata noastră avem plne şi pes- 
„meţi numai pentru patru zile, iar nici o nouă aprovizionare nu 
„se mai poate prevedea ; armata şi intendenţa au declarat că sfat 
„neputincioase să mai facă ceva. Am poruncit Intendentului 
„corpului meu de armată să invite pe reprezentanţii Evreilor şi 
„pe preşedinţii administraţiilor de voloste şi să le spună, ce 
„poate ameninţa populaţia, dacă in oştire va izbucni răscoala 
„de foamete (1)... Cu chiu cu val, am putut extorca făină pentru 
„două zile, dar în urmă s'a lămurit desăvirşita neputinţă a admi- 
„histraţiilor de voloste de a mai porunci ceva... Am poruncit, 
„peniru orice ocazie, să se cumpere, unde se vor găsi, conserve, 
„peşte, pesmeţi, şi chlar bomboane, în loc de zahar... 

„Călle ferate au Inceput din nou să trosnească subt presi- 
„unea maselor de soldaţi concediaţi sau cu totul liberați din ser- 
„viciu, care s'au repezit acasă ca o stihie; în vagoanele încăr- 
„cate peste orice măsură, se rup resorturile, s: sparg podelele; 
„se produc o mulţime de nenorociri... Nici o putere nu mai poate 
„Opri acest uragan ce se mișcă spre răsărit“... ** 


” Pe frontul de sud-vesi și mal cu samă pe fronlul rominese al 
armatei ruse, apropia! de grinarele Basarabiei şi ale Ucrainei, Siiuajia 
nu a fos! ati! de desperală,—şi din couza aceasia disolujia alci s'a ma- 
nilesia! mai tirziu şi a pulut fi incercală În lunile ofensiva lul Kerenski, 
—in ce condiții însă, vom vedea, 


* „Arhiva r. r,*,—y, XII, pp. 203. 206, 212, 222, 227, 240 şi 242. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 13 


Faţă de această situaţie, cum se putea răsfrinze asupra psl- 
hicei populare politica urmată de guvernul provizoriu ? 

Masele populare au săvirşit revoluția protestind impotriva 
războiului. După mărturiile atit de competente, ca a generalisimu- 
lui Alexeev şi a fostului preşedinte al Dumei Imperiale, nici Rusia 
țaristă nu a avut posibilitate materială de a continua războiul, 
din cauza organizaţiei economice rudimentare şi a lipsurilor tehnice ; 
aceste lipsuri au accelerat procesul de descompunere a armatei. 
Soldaţii au început înainte de revoluție, cum ne arată d, Palco- 
logue, să se răscoale şi să se dedea la excese pe front şi în dos, 
—chiar la Petrograd, (între altele incă în Decembre 1916, s'au 
răsculat şi la Cetatea Albă două regimente de rezervă, săvirşind 
numeroase prădăciuni şi asasinate,—şi răscoala nu a putut fi po- 
tolită decit prin intervenția regimentelor de cazaci, trimise in 
grabă din Odessa) 

ŞI la strigătul de „jos războlul“ al revoluției, guvernul care, 
după expresia d-lui Miliucov, era redus să sancționeze numai 
„Beneraţiunile spontane în sfera dreptului public“, care nu avea nici 
o bază morală, caşi nici-o bază legală şi nici o putere materială, 
nu găseşte alt răspuns decit că—,„războlul nu poate fi continuat 
dar trebue dus pănăla sfîrşitul victorios!“ 

In capul ministerului de afaceri străine, în guvernul provi- 
zoriu, se afla d. Miliucov, care nu numai că afirma că războiul 
mu se poate sfirşi fără anexarea la Rusia a Constantinopolului, a 
Traciei, a Bucovinei, a Galiției şi a Poznaniei (pentru ca în lm- 
periul rus să intre „Polonia întregită“)—etc., dar „eri încă sus- 
ținea că Prusia orientală trebue să formeze o nouă gubernie 
rusă Ostzeisca (Ostsee) 11,.* 

Am văzut, că revoluția nu a clAtinat poziţia lui în această 
privinţă, ** 

ntru a judeca consecințele acestei atitudini e destul să 
citâăm cuvintele unui om care nu poate H bânuit de lipsă de 
simpatie pentru şeful cadeţilor. 
„Xocot,—scrie defunctul Nabozov,—că înțelegerea greşită a 
„Însemnăţăţii pe care făzboiul a avut-o ca factor al revoluţiei, 
„Şi ignorarea tuturor consecințelor pe care revoluţia a trebuit să 
„le aducă În ce priveşte războiul —amindouă au jucat un rol 
„tatal în istoria evenimentelor din 1917... Desigur, deia singura 
„fecunoaştere că războlul descompune Rusia nu ne-ar fl mai uşor, 
„Nici un inţelept,— nici atunci, nici mai tirziu, — nu ar figăsit mijlocul 
„de a-l slirşi, fără o enormă pierdere, morală şi materială, pentru 
„Rusia. Insă dacă din primele săptămini cel în drept ar fi recu- 
„noscut lămuri! că războiul pentru Rusia este sfirşit, fără nici 
„0 nădejde de indreptare,—ar fi fost în chestia aceasta funda- 
„mentală o altă orientare şi—cine ştie ?—catastrofa s'ar fi putut, 
„probabil, preveni*,..e** 
* Stancheviei.—loc. cli., p. 97. 


** v. „Viaja rominească“,—41923, No. 10-41, p. 29 urm, 
"= „Arhiva P, r,-v  p. 4, 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D. Miliucov trecea cu o orbire îndărătnică peste toate con- 
sideraţiile, Cind corespondentul marelui ziar englez „Manchester 


Guardian“ l'a întrebat cum priveşte el lozinca re de 
„pace fără anexiune şi despăgubiri“, el a răspuns ca că 
Rasia nu poate renunţa nici la Constantinopolul cu str ă 


nici la anexluni pe sama Austro-Ungariei şi a Germaniei,* 

Faţă de inzistenţele delegaților Sovietului, care încercau să-i 
zmulgă vre-o declaraţie liniştitoare pentru masele populare, care 
exercilau o enormă presiune asupra Sovietalui, ministrul de A- 
faceri străine al guvernului provizorin nu se sfia să-i amenin 
cu fulgerele aliaţilor, dela care căuta să obțină comunicări 
acest senz.** 

Pentru ca să justifice această acțiune, d. Miliucov, şi cel 
care l-au urmat în politica lul de războlu, ignorînd intenţionat 
situația materială a armatei, căutau să infăţișeze descompunerea 
acesteia, numai ca un rezultat al acţiunii dizolvante a Sovietu- 
lui muncitorilor şi soldaţilor, a comitetelor şi a comisarilor de pe 
front, sau a propagandei «defetiste». 

Sint întemeiate aceste acuzaţii, În măsura care ar justifica 
politica războinică ? 

Faptele dovedesc altceva. 

in faza iniţială a revoluţiei Sovietul, pentru a nu-şi pierde 
şi umbra de popularitate, îşi permitea în adevăr manifestări 
platonice de pacifism, arunca lozinca unei „păci drepte“ fără a- 
nexiuni şi despăgubiri, promitea realizarea acestor revendicări 
prin acțiunea partidelor socialiste, care urmau în vederea aceasta 
să-şi trimită reprezentanţii la un congres (la Stokholm), încerca 
să impună guvernului diferite formule acceptabile, măcar în apa- 
renţă, pentru mulțime,—dar în realitate dădea guvernului pro- 
vizoriu tot concursul ce îi sta In putință. 

insuşi d. Miliucov subliniază bunavolnța cu care, dela to- 
ceput, delegaţii Sovietului au acceptat condiţiile necesare pentru 
conducerea războlului,*** 

Chiar un partizan hotărit al- politicei războinice, a fost silit 
să recunoască: 

pri hi moderată, în cap cu Kerenski (ce să mal spu- 
„nem de d. Millucov ?)-nu vrea să înțeleagă toată adincimea 
„răzvrătirii populare, nu-și dă sama că dacă nu ar fi fost comi- 
„tetul executiv (al Sovietului), care este totuşi atit de atacat, 
„frontul întreg s'ar fi prefăcut în cenușă din primele zile ale 
„revoluției, fiindcă numai Comitetul mai dă mişcării maselor 
„Oarecare organizaţie şi un înţeles al cerinţelor vieţii de stat. Ce 
sar fi fost fără el? Un haosle,.„etee 

Celebrul „decret No. 1“, care „distrugea disciplina ?* 


; M. Philips Price, - op. cit. p. 15—16. 
* ibid, -p 32, 

*** CE „Viaja Rominească“, 1925, No. 12, p. 266 - 267. 

”*** Stancheoiei,—" Amintiri“, p. 78. 


. 


F 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 15 


„Dar acesta,— spune tot d. Stanchevici,-—era destinat nu- 
„mal garnizoanei Petrogradului, unde toate au fost şi fără el răs- 
„larnate cu picioarele în sus şi unde orice preţ nu era prea 
„Scump, pumai pentru a aduce soldăjimea netnfrinată In oarecare 
„ordine“. 

lar un general atit de „contra- revoluţionar“ ca vestitul fost 
ataman al cazacilor de Don, unul din actorii principali ai „aven- 
turli lui Cornilov“, generalul Crasnov, aduce în această privinţă o 
mărturie şi mai prețioasă : 

„După revoluție —chiar și fâră decretul No. 1-—intre ofi- 
„teri şi soldaţi s'a săpat o prăpastie. Pentru soldaţi revoluția 
„insemna libertatea, iar libertatea — negația războiului (sub- 
„liniat de autor). După revoluţie şi după abdicarea împăratului, 
„râzbolul a dispărut din înțelegerea soldatului... Soldatul era 
„9bosit de războiu, viața de tranșee | s'a urit pănă la moarte, 
„i acasă, la pămîntul lul, pe care, în sfirşit, putea pune 
„mina... Soldatul aştepta p înțelegea numai un singur cuvint, şi 
„acest cuvint era — pacea (subliniat de autor)“ ..** 

Sovietul, dacă nu vroia să se prăbuşească îndată în neant— 
celace de altfel ar fi distrus tot odată şi guvernul provizoriu,— 
nu putea să nu țină samă de psihologia maselor. Soldaţii se 
ridicau ca un singur om, proletariatul oraşelor caşi țărănimea 
clocoteau, „delegaţii fronturilor țineau discursuri patetice despre 
situația armatei şi se pliageau de neclaritatea atitudinei Sovie- 
tului”,9** — „masele se răzvrăteau acuma nu numai împotriva gu- 
vernului ci și Impotriva Sovietului“ 1...59% 

Intransigenţa d-lul Millucov nu făcea cu putință vre-un 
compromis care să poată salva măcar în aparență situația, In 
urma unor demonstraţii violente în străzile Petrogradului, d. 
Miliucov a fost silit să se retra ă,—dar Sovietul in fond a cedat 
pe toată linia, cu toate că d. Tere nco, care l-a inlocuit la 
ministerul de externe, a dus linia războloică şi cu mai multă dezin- 
voltură, iar d. Kerenski, ajuns in acelaşi timp ministru de răz- 
ae: du început să insiste asupra necesițăţii unel ofensive pe 


Situaţia Sovietului a fost cu atit mai tragică, cu cit frun- 
taşii Iul au fost pacifişti din convingere. Acesta a fost chiar unul 
din petele apps aie etate, dind sprijin guvernului, nu 
vroia la începu mpartă răspunderea guvernări să de 
pe membrii săi in guvern, *t*ee ni piu 


Dar subt imboldul socialiștilor aliați, care au venit în dele- 


* Ibid., p. 99.— Acesi lucru rezultă de alifel chiar din lexlul De- 


eretului: el. „Ch m 
Plonteoos ki, = areolomația istorică a revolujiei ruse“, publicaiă de S. 


„Arhiva r. r", v. | p. 120. 
y. Steneheviei, loc. cil, p. 12: şi 127, 


16 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


gaţii numeroase din Franţa, Anglia şi Italia, Sovietul s'a hotărit 
in urmă să-și delege reprezentanţi în guvern, Şi să lanseze chiar 
un apel cătră soldaţi, în care să stărue şi asupra eventualei 
ofensive. 

„Nu se poate apăra frontul, sună acest apel,—dacă sinteţi 
„hotăriţi cu orice preţ să staţi nemişcaţi in tranşee. Se intimpla 
„că numai printr'o ofensivă se poate respinge sau preveni ofen- 
„Siva inamicului. Citeodată cind aştepţi atacul, însamnă că ag- 
„tepţi smerit moartea... Țineţi minte aceasta, tovarăşi-soldaţi ! 
„Jurind să apăraţi libertatea poporului rus, nu refuzați acţiuni 
„Ofensive, pe care le poate cere situația pe cimpul de răz- 
„bolu“...* 

Ca astfel Sovietul a înțeles de a veni în ajutor „politicii 
partidelor burgheze“, nu poate fi nici o îndoială, 

„Acestea din urmă (partidele burgheze),—spune corespon- 
„dentul englez citat,—au cerut Sovietului nu numai consimţimin- 
„tul lul la o ofensivă pe front, ci şi dezarmarea unei părţi din 
„garnizoana Petrogradului şi trimiterea celeilalte pe cimpul de 
„bătălie, precum şi inlocuirea lor prin batalioanele sigure de ca- 
„zaci şi ofiţeri, caşi dezarmarea muncitorilor din districtul Petro- 
„gradului. bere a impus acceptarea rezoluţiei de cătră co- 
„mitet şi prin aceasta a obţinut sancţiunea oficială a Sovietului 
„pentru politica partidelor burgheze”. ** 

Dar mulţimea cerea ca Sovietele să participe la guvernare, 
„Să primească puterea“, nu pentru a duce războiul, ci tocmai 
ca o garanție pentru o prabnică încheere a păcii! 

În ce situaţie era pus Sovietul în această privință faţă de ma- 
sele populare, se poate vedea din incidentul tragico-zomic poves- 
tit de d. Millucov, 

In primul guvern de coaliţie, prezidat tot de prințul Lvov, 
:ozialiştii din Soviet, care manifestau atita aversiane pentru răs- 
punderile puterii, au intrat în minoritate. Linia generală a po- 
liticii guvernamentale, prin aceasta, era evident puţin schimbată, 
Masele adinc nemulțumite de această politică au Inceput să ceară 
cu violenţă crescindă ca Sovietul „să primească puterea“ de a bi- 

nelea, — crezind că numai atunci aspiraţiile lor vor găsi satisfacţie. 

La 4 lulie 1917 lucrurile au luat o întorsătură serioasă. 

„Palatul Tauridei (unde îşi ținea şedinţele Sovietul),—scrie 
„d. Millucov,—a devenit un adevărat centru de luptă. In cursul 
„Zilei întregi veneau mereu gloate înarmate, cerind cu minie ca 
„Sovietul să la însfirgit puterea... Din palat a eşit Cernov, unul 
„din reprezentanţii Sovietului în guvern, ca să mal liniştească mul- 
„țimea... El a început un lung discurs asupra activităţii miniştri- 
„lor socialişti... Din mulțime ! se striga: declarați îndată că 

„Pămintul trece la poporul muncitor, iar toată puterea la So- 


* Ibid., p. 122 şi S. Piontcooski, „Chrestomajia istorică“, pe 100. 
ia A Philips Price,- op. cit, p. A iar ai i 


e 
„viele !—O namilă de muncitor s'a repezit și băgii 
„ul în faţa ministrului striga ca un aO. A patarik 
i doy dă... (urmează inițialele care acopere o oribilă sudalmă)» In 
a urletelor mulţimii, mai mulţi indivizi l-au ingfăcat pe 
„Lernov şi l-au ilrìit spre un automobil, —alţii îl trăgeau înapoi 
apre palat. Ciţiva marinari din Cronstadt, sfişiind în bucăţi 
JEn a ministrului, l-au aruncat, însfirşit, în automobil sì au de- 
„Clarat că nu-i vor da drumul până ce Sovietul nu va ua toată 
mPuttzaa AT 
bietul ministru şi conducător al Sovietului l-a scă - 
mai mg M ag a gn Troțki, care pe atunci plion 
gore marinari? di r NA de oarecare popularitate prin- 
cest dent arată i 
ai «montata Soviettlul insă cit de şubredă a fost în acest 
e să recunoaştem că furie mulțimii nu li 
de temelu faţă de atitudi be aa 
~ cre ie Ana ame a echivocă a Sovietului, tocmai în ches- 
n acest moment Sovietul ajunsese un 
petnar al muncitorimii, al Koena şi al soldimi, pă i 
pere ze anume platforme şi a unor anume obligaţii, Acestei 
plati me şi acestor obligaţii social-democraţii mengevici şi so- 
Teunluțonari îşi datoreau majoritatea covirşitoare din É 
kari opara la guvern a reprezentanţilor Sovietului, dease- 
nea lg justificată, față de mulțimea care l-a ales, prin de- 
i: ui solemne asupra programului de guvernămint. 
1 istoric a a] revoluției ruse, un observator pătrun- 


„el acceptă pregramul revoluționar d 
e pace; a doua c 

poi oa convocare a unei conferințe socialiste ră pan a 
„e îi auenia s'ar fi mulțumit pe atunci cei mai mulţi, — şi 
daţi dis ncitorimea oraşelor de provincie, țărănimea şi sol- 
ger | garnizoaue, —atară de Petrograd,—au susținut (în ale- 
eri ru Soviet) pe menşevici şi pe social-revoluţionari... Ni- 
ge: Cu excepția puţinilor veterani ai revoluț'ei, în Crons= 
e şi a unor fabrici din „Petrograd—nu i-a venit o serioasă 
pr pe, —că menşevicii și social-revoiuţionarii n'ar putea În a- 
- 4 r reeg promisiunile lor ; pacea fără anexiuni şi despăgu- 
> păm nt pentru ţărani şi controlul fabricilor de cătră mun- 


Sag 
* P, Millucov „lsloria revoluliei w 
hiva r. r, v. X, p. 16 1 Ploni pei rase”, p. |, Că ap a tă 
B Ta Pii pa 5 er at p ag Chrealomalia » p. 151 urm.. 
2 


z 


ige 7 VIAȚA ROMDREASCĂ OO OLOOOLL 


Numai pe temeiul acestor promisiuni el şi-au căpătat man- 
datele din Soviet. 

Dar în dorința de a sprijini politica „partidelor burgheze“ 
Sovietul şi miniştrii socialişti au mers impotriva angajamentelor 
celor mal solemne, pănă la sacrificarea garnizoanei revoluţionare 
şi la dezarmarea muncitorilor din Petrograd, caşi la aprobarea 
ofensive! pe front, 

Această sancţiune dată „politicei burgheze“, venea, desigur, 
In conflict cu promisiunile în care s'a Increzut mulţimea, 

Acelaşi publicist englez, corespondent a! unui ziar, „burghez“ 
şi străin de luptele politice din Rusia, ne spune: 

„Acest act a fost fatal pentru demceraţia revoluționară din 
«Soțiet. Dacă ea a fost sinceră în declarațiile sale, ea era 
„Jatoare, înainte de a da orice sancțiune de această natură, să in- 
„siste asupra îndeplinirii condiţiilor, subt care ca şi-a trimis 
„reprezentanţii în guvernul de coaliție. in acest moment critic 
„Sovietul a fost îndreptăţit să ceară garanţii că Aliaţii îşi vor 
"da oficial consimţimintul la convocarea conferinţii din Stokholm, 
„El era apol îndreptăţit så le ceară declarația asupra condiți- 
„ilor de pace în conformitate cu programul revoluționar. Nu- 
"mai fiind în posesia acestor garanţii şi declaraţii, ar fi fost 
„el în drept să-şi dea consimţimintul la ofensivă“.* 

Vom vedea ce consecințe a avut această lipsă de garanţii. 

Dar în urma acestor dovezi de tanv e dusă până la 
abnegaţie poate fi oare îndreptățită invinulrea că Sovietul ar fI fost 
de vină pentru slăbiciunea guvernelor prezidate de prințul Lvov 
şi d. Kerenski, caşi cauza disolației armatei ? 

Nu poate fi Sovietul mal curind acnzat,—cum ne dă să in- 
țelegem şi d. Philips Price,—că el, prin declaraţiile sale revo- 
luț'onare şi pacifiste, numai înșela marele, pentru ca, împotriva 
voinții lor, cu atita hotărire violenţă afirmate, să sprijine po- 
nuca ui guverne şi să le dea putinţa de a continua răz= 
boi 

De fapt, partidele din stinga, care au dominat în Soviet 
psi la biruința bolşevicilor, şi-au legat soarta de le 

urgheze, care au fost reprezentate în primul guvern provizoriu 
şi în gavernele de coaliție, şi Infringerea acestora însemna și 
infringerea lor. 

n crice caz, fără sprijnul Sovietului, guvernul provizor 
prcbabil nici nu s'ar fl putut naşte; de asemeni Stanchevicl are 
dreptate să spuvă că fără Sovietul din Petrograd frontul „s'ar 
fi prefăcut în cenuşă în citeva zile“. 

Tot aşa de puțin justificate sint acuzaţiile aduse comitete- 
lor soldiţeşti şi comisarilor de pe front. 

Desigur Însăși existenţa acestor comisari şi comitete sol- 
dățeşti e un simptom grav,—ea învederează boala adiacă de care 
sufereau armatele rese, 


* Ibid, p, 60—61. 


CAUZELE ŞI PERSPECT VELE REVOLUȚII RUSE 19 
Up SUE a aut 


Totuşi comisarii și comitetele soldățesti n 
f un 
precipitat disoluția frontului, dar numai nino pe: i poste 
spune că s'a mal putut salva pentru un timp după” revoluție 
apare fantomă de armată rusă, 
n primul rind, toți observatorii nepărifaltori 
sovorni comitetelor de pe front, atesta CA aceste prd 
red una din acela „generaţii spontanee în sfera dreptului 
c", împotriva cărora d. Miliucov se plinge şi în ce priveşte 
“administra la provincială, şi pe care guvernul, din care el făcea 
parle, tree de se de nevoe, să le „sancţioneze“, 
mentul nu numai că nu avea nici un mijloc să | 
împiedice, dar chiar num f ann a 
aat ambra fa R irrar mulţumită lor işi putea exercita ca- 
„De fapt, —spune d. Stanchevici,—totul se re 
să toate autoritățile militare—gi Marele Curtar Gensel, 1 Oai 
An tape, şi ministerul de războlu — înreg'strau numai, prin 
sot ge ; regulamente, etapele st ecesive ale descompune» îi, după 
= 4 > etape au fost sav'rşite spontan de câtri armată... 
fa nept şi inutil Să discutăm acum, dacă sint admisibile 
fe pa înti'o armată. Nimeni, nu numai în ministerul de rez- 
papa x probabil şi în sinul Sovietelor inseși, niciodată nu sa 
i ar că, în genere vorbind, comitetele consttue un râu... Insă 
„3 aţa era asifel, iacit nu exista un regiment care— fără îm- 
apotitirea comitetelor — nu ar fi ares'at fndctå pe tofi şefii 
etate comitete, "vazhd numat e arestas samarna să Ts 
“e, n acestea saly 
primei final, des'gur comitetele puteau duce sea) E ger a 
sonense şi dezəgregarea armatei şi a intregului sistem militar. 
nh ; N primeta timpuri numei «le au scăpat armata de auto- 
sere iag ry lyfraingrners a pinriha a frontului; comitetele 
ü acela mp, cite o j= 
ene garnizoanei din Petrograd, 3 peste tot apari re a 
x. ela sine putere, şi de cele mai multe ori prin inițictiva 
sute a cca Ordinul generalisimul. i Alexeev a legalizat 
pic a: tea comiletelor, ordini ministrului de războlu Guci- 
ne et Amenit Insă viața nu intra în cadrul strict £l 
gi, n ekr, şi Kerenski a fost silit să sancționeze dreptul 
ti ei ae după care ele se inființau de fapt. Insă, In fond 
ua pi nici nu avecu nevoe de asemenea *ancții ne, Toate 
“ier teor droumi de Ci poat, a (ear 
i è ce fronturi), au devenit o 
ri age şi invincibilă in viața armatei Inainte ca ră al k. 
tt feri roage A arad areata să fi cfiat măcar despre +- 
„tost comitetizată de jos până In ae NE nina 
„Comitetele zu fost expresia cea maj vădită a boalel so- 


„ĉiologice incurabile, 
„sa e, a morții sale Tic aia armata, semnul paruli:iei 


* V. Stanchevici, „Amintiri“, p, 145—147, passim. 


> 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Desigur! Dar orice incercare de a opera această gangrenă, 
in împrejurările de fapt, ar fi dis la moartea instantanee a bol- 
navului: el nu mai avea zile decit atit cit mai putea dura şi 
boala, — fiindcă armata nu s'a îmbolnăvit pentrucă au apărut 
comitetele, ci acestea au apărut pentrucă armala era bolnavă. 

Toate acestea sint şi mai adevărate în ce priveşte pe co- 
misarii de pe front. 

Ia judecata contemporanilor asupra revoluţiei, adesea trebue 
să constatăm asemenea confuzie Între cauze şi efecte, 

Avem numeroase mărturii din partea comandanților militari, 
care nu pot fi bănuiţi de simpatii pentru comitetele de pe front, 
care confirmă spusele d-iul Stanchevici, 

Voiu cita numai pe doi, pe un colaborator al generalului 
Cornilov, fostul Ataman al Cazacilor de Don, generalul Cras- 
nov, şi pe generalul Budberg, comandant de corp de armată, 
un vehemen: contra-revoluționar, care a făcut în urmă parte din 
Statul Major al Amiralului Colceac, în Siberia. 

„Dela începutul revoluţiei—spune generalul Crasnov,.—eu 
„3m luptat impotriva comitetelor... Dar acum am fost silit zile 
„latregi să stau de vorbă cu comitetele şi să fac vizite comisa- 
„tului de pe lingă corpul meu de armată şi ajutorului său, şi a- 
„ceasia a fost deo neapârată necesitate... Inaintea mea stătea 
„problema—ds a salva pe ofiţeri, de a mai însănătoşa corpul 
„de armată, de a restabili în ei ordinea măcar in aşa măsuăca 
„el să nu fie primejdios pentru populaţia pașnică. Acest lucru, 
„în starea in care a ajuns corpul de armată, îl puteau face nu- 
„mai comisarii... ŞI Stanchevici, şi Volinski (comisari) şi Sa- 
„vițki (reprezentantul comitetului), mal cu samă cei doi diniâiu, 
„au primit cu multă simpatie, şi chiar cu cordialitate sarcina grea 
„şi delicată de a Imblinzi pe soldaţi şi pe Cazaci şi a-l împăca 
„cu ofițerii... Cu ajutorul lor, după sforțări şi trudă de dimineaţă 
pănă in noapte, ajungeam ca unităţile să-şi întoarcă pe şeiit 
goniți şi să li se supună*..* 

Generalul Crasnov povesteşte în altă parte pe larg cum 
comisarul Th. Linde şi-a sacrificat viaţa într'o încercare de a 
salva ordinea pe lront.** 

Jurnalul generalului Budberg notează de asemenea, aproape 
zi cu ai, faptele care dovedesc acţiunea necesară sau utilă a co- 
mitetelor sau a comisarilor; citez la intimplare: 

„Tot mal des şi mai des se repetă cazurile, ia care tru- 
„pele refuză hotărit să meargă ia schimb în tranşee.. Într'o ju- 
„mătate de zi, cit am stat azi în Dvinsc, la Statal Major al ar- 
„matei şi în comitetul de armată*** au venit trel rapoarte des- 


» 
Li 


* Arhiva re r- v. l, p: 151, passim. 
** Ibid, p. 105 urm; cf. și p. 140, 
*** Armata rusă Intreagă se împărțea în fronturi, aceslea în armate, 
care erau alcătulte din corpuri, divizii etc., In consecință erau co» 
milele de fronl, de armală, de corp, efc.. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 21 


„pre asemenea refuzuri de a merge la schimb, iar un regiment din 
„Corpul XIX a declarat că în genere nu se va mal duce în 
„lranşee... Membrii comitetului de armată aleargă ca turbaţii, 
„ttăruind, rușinind, convingînrd, şi ctleodată chiar ameninjtnd, 
„şi cu mari sforțări ttrăsc pe recalcitranți în tranșee... 

„M'am zbuciumat ziua întreagă în automobil; am început 
„cu regimentul de Sursc, care pănă în timpul din urmă a fost 
„menţinut în ordine relativă şi condus cu mult tact de tinărul co- 
„mandan!, colonelul Masiurevici, cu concursul binevoitor al co- 
„mMitetului de regiment, cuminte şi gospodăros, care ajuta pe 
„Comandant unde trebuia şi nu se amesteca unde nu se cuve- 
„Nea... Preşedintele comitetului de divizie Faşer (un soldat cu- 
„minte şi care stă pe un teren sănâtos) şi reprezentanţii comi- 
„tetelor altor regimente, sosiți odată cu mine, au căutat cu toate 
„Mijloacele şă convingă gloata intunecată şi laşă, dar argumen- 
„tele lor parcă se izbeau într'o pernă... Astfel se rupe ultimul 
„fi-icel de care ne-am mal ţinut până acum,—autoritatea comi- 
„fetelor alese... Autoritatea lor (a comitetelor şi a comisarilor) 
„s'a vestejit repede; citā vreme puteau vorbi pe placul gloatel, 
„ll se făceau ovaţii, dar cind au fost siliți să vorbească şi des- 
„pre datoriile slujbei și să încerce măsuri de constringere, s'a 
„Stirşit cu ei, şi ei îşi dau samă despre aceasta; acum situaţia 
„lor nu e mai bună ca a noastră, a comandanților... 

„Cei mai mulţi comisari sint ofiţeri, revoluționari din Mart, 
„care s'au ridicat în meetinguri prin discursuri şi filipice; mulți 
„din ei voesce sincer să oprească descompunerea, dar acum e 
„prea tirziu şi ei nu mal pot veni la capat cu instinctele neln- 
„frinate ale gloatelor întunecate... 

„E puţină nădejde ca actualul comitet al armatei a V-a, 
„foarte rezonabil şi gospodăros, să se poată menţine fiindcă el 
„Şi-a perdut orice autoritate în faţa trupelor descomprse; el ce- 
„rea îndeplinirea datoriei, muncă şi exerciții reglementare, el 
„vorbea mereu despre obligaţiile ostăşeşti, stârula peniru conti- 
„nuarea războiului şi recurgea la forță şi la represiuni împotriva 
„hesupunerii... Conducătorii vechiului comitet Hodorov şi Vilenev 
„Sint oameni prea deştepţi şi în afară de comun şi, în limitele 
„îngădulte lor, ei au făcut mult bine şi nu puțin au oprit des- 
„compunerea trupelor; dar nu le-au ajuns puterile pentru a se 
„orienta asupra viitorului... ei nu au avut destulă pătrundere ca 
„să înţeleagă toată primejdia mortală şi toată lipsa de nădejde 
„in ofensiva din Iunie şi ca, fără teamă de reproşuri, să ceară 
„cu hotărtre și cu autoritate contramandarea el..* Dar în orice 
„caz nol, comandanții de pe front am avut putinţa să lucrăm cu 


Li 
E caracteristic că acest general crede că răs 
era > cade nu numa! asupra guvernului, care a eroarea Si en 
Sea portar sr pian pci g şi asupra bietelor comitete sol- 
rea pirrer irait ndndag wa rea necesară de a cere, cu Ao» 


22 VIATA POMINPACCĂ 
Po n d ai 


„acest comitet, care, cu mult tact, nu se amesteca unda nu cra 
„treaba lui şi in multe ne-a fost d> ajutor; socialiștii revol.țio- 
"aari din capul lui au pornit repede pe calea cea dreaptă și 
"cuminte şi au încercat cu bună voe ceia dela ce s'a dat în lå- 
„turi până şi guvernu! țarului... 

„Ia şedinţa comitetului corpulu! de armată reprezentanți 
„tuturor trupelor au declarat că soldaţi cer pacea imediată şi de- 
„mobilizarea, măcar cu preţul supunerii la trei Wiihelmi deodată 
„(comunicarea reprezentanţilor diviziei a 120-a); reprez-ntanţii 
„Comitetelor de regimente an făcut cunoscut că situaţia lor a 
„ajuns desperată, că soldaţii îi sculpă, il batjocuresc şi îi ame- 
„Dinţă cu linşarea”... * 

Dacă na m'aşi teme că abuzez prea malt de răbda-ez ce- 
torului, aşi putea înmulţi asemenea mărturii pănâla infinit.®* 

Socot însă că am lămurit ve deplin că,—dacă situaţia o- 
biectivă pe froat şi în ţară râmiiea reschimbată,—şi nu era în 
puterea guvernului să o schimbe,— desfințarea atît a Sovietului, 
cit şi a comitetelor şi a comisarilor pe front, nu numal că nu ar 
fi înlesnit politica guvernului dar, cum s'a exprimat generalul 
Budberg, ar fi rupt şi „ultimul firicel”, de care atirna această 

jitică, 

= Acest firicel a și fost rupt din vina guvernului care prin 
actele sale a reuşit să ruineze autoritatea acestor „organe revo- 
luţionare“, în prima lor formaţie, — tocmai fiindcă ele a susiinat 
politica lui războinică, împotriva sentimentului populur unanim. 
Astfel favoarea maselor a fost ciştigată de alte elemente şi ca 
aceasta a fost hotărită şi soarta guvernului „democratic" şi a 
policii sale, 

Lovitura hotăritoare a fost dată de vesita ofensivă din lunie 
19i7,— ultima acţiune de oarecare envergură a armatei rus:,— 
„Ofensiva lui Kerenski“, 

Am văzut că până şi generalul Budberg aduce învinuire 
comitetelor că nu au ştiut să a împiedice | 

Care dar a trebuit să fi fost judecata maselor în această 
privinţă ? 

Această ofensivă, prin condiţiile în carea fost realizată şi prin 
rezu tatele el, a avut o înriurire atit de fatală asupra mersului 
revoluției incit sintem datori să ne oprim un moment asupra ei. 

la ce condiţii, în adevăr, a fost întreprinsă „ofensiva lui 
Kerenski“ ? 

Un om de incredere al d-lui Kerenski, trimis anume intr'o 
regiune a frontului să agite pentru ofensivă, spune: 

„O enormă impresie mi-au făcut neajunsurile tehnice, care 
„săreau în ochi. Regiunea aceasta, care dipă planul de ofensivă 
„a avut o prea mare însemnătate, nu a fost deloc pregătită pen- 


7 „Arhiva pe Aa XIL p- 200, 204, 205, 210, 212, 224, 224 şi 2357. 
246 și ao şi mărturiile amiralului Coiceac in „Arhiva r.r", Y Xe P 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 23 


„tru alce. Despre vre-o pregâtire a terenului nu a fost nici gînd, 
„Spre prima linie de tranşee a trebuit să mergem prin o vale 
„descoperită, dealungul căreia se culcau şrapnelele inamicului, 
„Regimentul pe lingă care am trecut şi care urma să pornească 
„la atac nu avea mitraliere... Cred că în starea aceasta a părții 
„tehnice, find dat şi focul intens de artilerie al inamicului, afacul 
„nu ar fi putut avea şanse de reuşită nici cu cea mai bună 
„s'are morală a trupelor“ * 

Comandamentul regiunii a avut acelaşi părere: 

„Comandantul armatei, generalul Danilov, a căutat tot timpul 
„Să dovedească Marelui Cartier General că ofensiva nuare nici-o 
„şansă... Comandanții corpurilor şi ai diviziilor respective decla- 
„Tau deschis că ei nu văd şanse de succes pentru această ofen- 
„Sivă iatreprinsă, după părerea lor, numai din motive politice“. ** 

In această situaţie, prin predica personală pe front a ofen- 
Givei de câtră ministrul de războlu însuşi, afirmă corespondeniul 
lui „Manchester Guardian“ : 

„Kerenski şi-a putut atinge scopul numai.. cu sprijinul cò- 
„mitetelor soldățești din tranșee! De altfel el a putut reuşi 
„numai mulţumită promisiei că această înaintare va fi de fapt 
„Witima și că după ea pacea va fi asigurată. Cuviatarea lal a 
„lost mereu întreruptă din partea soldaţilor de strigăte: spune-ne 
„pentru ce luptăm noi 2... Kerenski a fost intrebat apoi ce cu- 
„prind tratatele secrete... şi dacă guvernul de coaliție respinge 
„participarea Rusiei la această afacere şi renunţă la revendicarea 
„Constantinopolului? El a putut numai să răspundă la aceasta, 
„că atita vreme cit Aliaţii nu publică partea tratatelor care îl 
„pilveşte, publicarea acestora de câtră guvernul de coallie ar 
„insemna o călcare a regulelor de bunăcuviinţă, el a putut apoi 
„Dumai să asigure, că conferința din Stokholm va aduce lumină 
„În Întunericul acestor trotale secrete“... *+* 

Cu alte cuvinte ministrul, cu tot concursal comitetelor depe 
front, nu a reuşit să smulgă soldaţilor consimţimintul la ofensivă 
decit făgăduindu-l= că prin cceasta se asigură pacea grabnică 
şi că vestita conferință internațională a partidelor socialiste 
va fi însftrşit convocată la Stokholm ! 

i Totuşi, şi cu aceste mijloace, puține regimente au fost con- 
vinse : 

„Insfirgit,—urmează corespondent. englez, — personalitatea 
„lul Kerenski a reuşit, cu cea mai mare trudă, să obţină consim- 
„jimintul unei părţi a armatei pentru această ultimă olensivă, 
K mentele dispuse să înainteze au fost selectionate, adunate 
„la regiunea hotărită şi întărite cu batalioanele speciale de atac, 
„Care au fost alcătuite din ofițerii cadeți, din cazaci și din aşa 


n V Staneheaiei, — „Amintiri“, p. 153. 
= p. E 
*** M, Philips Price, op. cit, p. 72, 


24 VIAŢA ROMINEASCA 
AA 


„numita divizie sălbatecă de Tătari. Restul armatei a refuzat ho- 
„tărit să inainteze măcar un pas şi a declarat că oamenii sint 
„obosiţi de războiu, că voesce să plece acasă şi doresc să imparta 
„moşiile marilor proprietari. 

„In aceste condiţii a inceput... ofensiva. Austriacii surprinși 
„de ca au fost împinşi înapol puţini chilometri şi au fost luate 
„citeva localităţi şi sate. Dar atunci a fost pusă chestia, dacă 
„pot fi aduse întăririle necesare pentru a releva trupele care au 
„executat lovitura, Ceasuri se scurgeau, dar nici întăriri, nici 
„provizie, nici muniții nu veneau. Germanii au trimis grabnic 
„ajutor Austriacilor şi, în fața contraatacului lor, liniile ruseşti 
„S'au prăbuşit ca nişte căsuțe de cărți de jos. După aceasta a 
„urmat un general sauve gui peut, şi debandada a degenerat în 
„răscoale şi pogromuri. Cu acest prilej a suferit mai cu samă 
„ Tarnopolul, care a fost devastat de soldaţii fugari. Pogromul 
„din Tarnopol a fost trimbițat de presa burghază rusă în toată 
„lumea, pentru ca prin comparație, ea să poată lăuda curajul şi 
„disciplina trupelor germane inamice şi să incarce pe soldații 
„proprii cu insulte",,.* 

Acest sfîrşit lamentabil, —fnevitabil în condiţiile tehnice şi 
morale în Care ofensiva a fost Interprinsă şi condusă,—a avut 
urmări incalculabile,—şi mai cu samă faptul că ea a putut fi 
indrăznită de guvern şi de comandament, cu ştiinţă, în aseme- 
nea condiţii | 

Ultima nădejde, dacă nu de a mai insănătoșa armata dar 
Sy- puțin de a-i mai staviii descompunerea, a fost iremediabil 

Vechii conducători ai Sovietului şi ai comitetelor, caşi comi- 
sarii de pe front, compro nişi prin concursul dat guvernului şi 
comandamentului, n'au mai putut exercita inriurirea lor salutară 
asupra maselor, sau au fost goniți, 

Popularitatea personala a d-lui Kerenski, autorul principal 
al ofensivel,—care era incă foarte mare, din timpul cind a figu- 
rat ca „ostatec al democraţiei în guvernul provizoriu“, a fost rui- 
nată, —şi odată cu ea au dispârut şi umbra de autoritate şi ori 
ce c-ai ta guvernului de coaliţie. 

nia şi ura maselor im J = £ 

i a rasă suie potriva „partidelor bu-gheze* au a 

această privinţă astăzi nu ma! sint două păreri, — dar şi 

din primul moment mulţi generali ruși nu şi-au rade Aa sd 
apra pepis egth lui Kerenski“, 

şa, de + Beneralul Bodberg scrie în jurnalul său ci- 

tat, subt data da 7 brom 1917 (în zi - 

sevičilor E Paea (în ziua chiar a victoriei bol 

„Dacă d, Kerenski ar fi găsit în sine destulă minta - 
„faj, pentruca în lunie să fi spus hotărit Allațfllor că ga 
„Sintem în stare de a întreprinde vre-o ofensivă, noi am fi stat 


* Ibid, p. 73. 


SR m bl T La 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE pori Ruse: | 


Că 
„Şi muie ferm la Petrograd şi bolşevicii nu ar fi ajuns stăpini 


„De aceiaşi părere este şi d. Philips Price, care îşi Inchee 
asifel expunerea de mal sus: 
„Prăbuşirea pe frontul de Sud-West însemna pentru guver- 


“„nul de coaliţie o lovitură mortală... ln acelaşi timp, căile fe- 


„rate se dezorganizau tot mai mult şi puteau tot mal puţin sa- 
„tistace nevoile transportului, şi tot mai mulie industrii încetan 
„din lipsă de materii prime. Oricine simţea că Rusia a ajuns 
slå pe, ra unei ameţitoare prăpăstii*,,. ** 

„Oricine simţea“ ? 

Dar cum s'a resfrint acest sentiment general asupra acţiu- 
nii guvernului ? 

După nenorocita ofensivă, prințul Lvov a fost silit să plece 
definitiv din guvern, în urma unor tulburări din Petrograd, şi 
d. Kerenski a format al doilea poes de coaliție, In care el ìn- 
suşi a luat portofoliul de războlu și cel de marină. 

Dar şi noul „guvern provizoriu“, și partidele pe care se 
răzima, tot îşi închideau incă ochii pentru a nu vedea prăpastia. 

Nici din rezultatele ofensivei din lunie aceşti „conducători“ 
n'au ştiut să tragă concluzia necesară |! 

Armata, otrăvită de patimi ucigătoare,—o cloacă de răzvră- 
tire şi ură,—infesta atmosfera întregii vieţi publice ; Ofâşele fier- 
beau ; sateleerau cuprinse de o anarhie neinfrinată ; focarele ac- 
tivităţii economice se stingeau unul după altul ; dar marele Soviet 
din Petrograd,—dominat incă de „democraţia revoluţionară“, per- 
zindu-şi cu fiecare zi tot mai mult ascendentul asupra mulţimii, 
—ae mulțumea cu acelaşi frazeologie revoluționară şi pacifistă, 
linsa apeluri disperate cătră socialismul internaţional în numele 
„păcii drepte, fără anexion! şi despăgubiri”, puria cu vorba despre 
conferința din Stokholm masele ajunse în stare de „lavă inca- 
descentă“ şi... sprijinea guvernul d-lui Kerenski, cu miniştrii săi 
„burghezi“, care,—-silit în mijlocul acestui infern și al acestui 
haos, caşi precedesorii săi, să se mărginească, după vorba d-lui 
M:llucov, la „sancţionarea generaţ ilor spontanee în sfera dreptu- 
lui public“,—zăuta totuşi să rezolve cadratura cercului,—să gá- 
scască mij'ocul să împace imposibilitatea materială şi morală de 
a continua războiul cu „hoţărirea solemnă“ de a-l duce pănă la 
„Sfirşitul victorios“... ` 

Dar simțindu-şi terenul fugit de subt picioare, noul Arhi- 
med avea nevoe de un punct de reazăm pentru a răsturna pă- 
mintul. fără plrghie |... 

In căutarea dar a soluţiei miraculoase, d. Kerenski s'a ho- 
tării să convoace o „conferință de stat“, alcătuită din membrii 
celor patru Dume (care au funcţionat dela 1906 încoace), din 


* „Arhiva rar", =w. RIL p. 245, 
A Op. cil, p. 74, 


| 


23 VIAŢA ROMINEASCĂ 

hf. a 
marii şeti ai armatei, din delegaţii Sovietului pan-rus, din frun- 
taşii tuturor partidelor politice, din reprezentanţii instituţiilor 
de rap a locală, ai cooperativelor şi altor „organizaţii ob- 
şteşti”, etc. 

Conferinţa de stat trebuia să dea d-lui Kerenski cela ce nu 
aveau guvernele provizorii precedente, prezidate de prințul Lvov, 
şi ceia ce avea şi mai puţin guvernul său: un surogat al „Adu- 
nărilor Naţionale” din Franţa revoluționară, care oarecum să-i 
legitimeze formaţia şi să-i sporească autoritatea morală. 

Apoi, conferința urma... să rezolve şi cadratura cercului. 

Guvernul însă nu mai avea curajul să convoace această 
conferință la Petrograd, 

Dacă în capitala de pe malul Nevei, în apropierea imediată 
de vulcanul Cronstadiului, dela revoluţie incoace nu mai conie- 
neau demonstrațiile de stradă, la care intotdeauna luau parte 
soldaţi, marinari şi muncitori înarmaţi purtind inscripții ca „jos 
războiul“, „jos guvernul burghez“, „toată puterea Sovielelor”, etc, 
şi adesea se produceau conflicte singeroase, — insă după ofensiva 
din lunie, pe la jimătatea lui lulle, acesie demonstraţii Inar- 
mate au luat aproape un caracter de adevărat războiu civil; şi 
numai pentrucă şi partidele extremiste, şi chiar bolşevicii, nu so- 
coteau încă venită ziua lor, guvernul s'a mai putut menţine * 

In August situaţia s'a agravat încă. Cam în prima săptă- 
mină a acestei luni ajunsese în Rusia vestea că guvernele aliate 
au refuzat definitiv membrilor partidelor socialiste și muncitoreşti 
eiiberarea paspoartelor peniru mult aşteptata conferință interna- 
țională din Stokholm. 

Dar masele ruseşti pusese În această conferinţă socialistă da 
pace ultima lor nădejde de a sfirşi războiul grabnic «pe calea 
constituţională», şi de a ajunge în acelaşi timp la sancţiunea defi- 
nitivă a „dobindirilor revoluţiei“ | 

Pentru a asigura convocarea acestei conferința, Sovietul a 
fost autorizat să sprijine guvernul de coaliție şi să-şi delege chiar 
reprezentanţii în guvern. 

D. Kerenski nu a reuşit, cum am văzut, să determine o parte 
din armată la ultima ofensivă, decit afirmiad, în numele guver- 
nului, că ea este necesară pentru a asigura reuşita conferinţei 
din Štokholm, care ar urma să se adune neintirziat spre a sta- 
bill condiţiile muncitorimii internaţionale pentra „pacea dreaptă, 
tară anexiuni şi despăgubiri“... 

Ce rol a jicat peniru mulțimea rusă nădejdea in conferința 
muncitorească pentru pace, s> poate vedea din întimplarea po- 
vestită cu mult umor de d, Philips Price. 

„La inceputul ofensivei din lunie corespondentul englez a a- 
sistat la un „meeting“ al marinarilor flotei baltice, la care au luat 


z . P. Millucov, — „Istoria revolujiel ruse“, 4 
şi M, Philips Price, op. cil, p. 69 urm. i se", purlea |, p, 259 arm. 


CAUZILE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 27 


parte şi muli soldaţi din garnizoanele invecinate, convocat dz 
delegații Sovietului din Petrograd, în scopul de a pətoll spiritele, 
agitate de vestea despre ofensivă, 

Delegații Sovietului, abundinad în locuri comune despre „pa- 
cea dreaptă“, insistau mai cu samă asupra însemnătăţii ofensi- 
vei, din punctul de vedere al pregătirii pentru conferința din 
Stokholm. 

Marinarii şi sollaţii nu se prea aratau entuziasmați de a-~ 
semenea discursuri, Unul dn soldați a întrebat dacă ţările a- 
liate nu vor înțelege ofensiva ca o dovadă că Rasia ar renunța 
la programul său de „pace revoluţionară” ? Altul: „cine ne ga- 
rantează că şi acum singele soldaţilor noştri nu curge numat 
pentru planurile anexioniste ale guvernelor aliate ? * 

La aceste întrebări, oratorii răspundeau mereu că adunarea În 
curind a conterinții socialiste internaționale la Stokholm e cheză- 
şia sigură că singele rusesc nu se va mai vărsa pentru scopuri 
imperial sta, etc. 

„Dar.—insistă o voce,—ce se va intimpla dacă conferința 
din Stokhol:n va fi sabotată ?* 

„Prezenţa reprezentanţilor democraţiei revoluţionare în gu- 
vernul de coaliţie e o garanţie că această conferinţă se va aduna 
E NI răspuns delegatul Sovi:tului (un sosialist-revolu- 
ionar 
; oldaţii şi marinarii, incruntați şi vădit pulin convinşi, s'au 
Impe în tăcere, 

ar în acelaşi sară, discuţiile au trebuit să fie reluate pe 
bordul unul vas, al cărui echipaglu votase o rezoluţie ameniñ- 
țitoare, la mijlocul discujillor, un marinar deodată exclamă, a- 
rătiad cu degetul pe d. Philips Price, care Îşi lua în tăcere nov 
tele de reportaj: 

„Si binevoească Englezul de colo să ne spună, dacă gu- 
vernul englez primeşte principiul păcii fară anexiuni şi d=spâ- 
gabin?“ 

Englezul, om cinstit, răspunde: 

„Pe cit cunosc, nici unol din guvernele aliate incă n'a de- 
clarat oficial că ar fi primit priacipilie programului rus de pace, 
şi, încît mă priveşte, eu mă îndoesc că a:este principii vor fi 
primite vreodată“. * 

Acest răspuns a stirnit o furtună de indignare, şi bietul co- 
respondent era cit pe ce să fie arestat, cu delegitul Sovietului 
impreună, ca ostateci pentru bu3a purtare a aliaţilor şi a guver- 
nului de coaliție. Numai ameninţarea cu bombardarea de pe ce- 
lelalte vase, a dat putinţa prea zelosului gazetar şi tovarăşului 
lul din Soviet să scape teferi, * 

Namal promisiunea Conferinţei din Stokholm dădea „dema- 
crațiel revoluţionare“ din Soviet şi guvern mijlocul dè a-şi mat 
păstra oarecare ascendent asupra maselor. 


* M. Philips Price, op. cil., p. 64 urm.. 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 
nn RE E S 


Uşor ne putem închipui dar efectul produs de vestea des- 
uzul paspoarte'or. 
i: "Dim ketil pleni zilele mi ie „democraţiei revoluţio- 
re“ chlar în Soviet au fost numărate. 
= In aceste condiții, evident mediul Petrogradulul nu era po- 
trivit pentru adunarea „Conferinţei de stai“, — şedinţele acestui 
surogat de „Adunare Naţională“ ar fi putut prea uşor deslănţui 
din nou turiile mulţimii, 

Guvernul a convocat dar conferinţa la Moscova pentru ziua 
de 27 August 1917 (st. n.). 

Dar il aştepta şi acolo o deziluzie, 

Generalul Cornilov, numit de curind generalisim, a hotărit, 
sutt cuvintul de a asigura liniştea în timpul lucrărilor conferinţei, 
să trimită de pe front trei regimente de cazaci la Moscova. 

Dar Sovietul locali din Moscova, prinzind de veste despre 
irimiterea acestor trupe, a însărcinat Sovietul din oraşul Kaluga, 
prin care ele urmau să treacă în calea lor spre Moscova, de a 
opri trenurile respective. Celace s'a şi făcut cu binevoitorul con- 
curs al „ceferiştilor*, fără ca nimeni să se sinchisească de ordi- 
nele guvernului, 

Pe de altă parte, ca protestare împotriva războiului şi ca 
avertisment, a fost declarată de câtră proletariatul Moscovei 
greva generală pentru 24 ore, care a şi reuşit cu o uimitoare u- 
nanimitate,—uu a lucrat nici o fabrică, s'a stins lumina, s'au o- 
prit tramvaele, ete.. 

„Cu acest prilej,—observă corespondentul străin chat, —tre- 
„bue să stabilim faptul interesant că in acea vreme 90 la sută 
„din muncitorii Moscovei au fost adversari hotăriţi ai bolşevi- 
„elor, pe care îi sozoteau ca agenţi germaui,—dar nu mai puţin 
mei urmau țără. să ştie, tactica predicată de aceştia... 

„Această manifestare muncitorească a fost o gravă lovitură 
„adusă presiigiului conferinței de stat. Aceasta a fost convo- 
„cată la Moscova, pentrucă se credea că astiel ea va fi susirasă 
„influențelor tulburătoare a Petrogradului revolujionar. Şi lată 
„faptele au dovedit că nici o localitate nu poate fi socoiiiă imună 
„faţă de acest microb*...* , 

Rezultatele conferin'el din Moscova le vom rezuma tot după 
lucrarea citată a publicistului englez, pentru a ilustra Impresia 
produsă de ea asupra unul spectator neprevenitşi străin de lup- 
tele politice din Rusia.** 

Declaraţia generalului Alexeev, reprodusă mai sus, În care 
el afirmă că armata rusă a fost incapabilă de vre-o ofensivă 
incă din 1916, „din cauza neajunsurilor aparatului productiv şi 
a organizației tehnice”, *** ii suggercază d-lul Philips Price urmă- 
toarea observaţie: . 


° M. PEREN Price, op. cit. p: 82-83. ` 
* Ci. și P. Miliucov, „istoria revolujiei ruse“, pariea IL p. 154 
m. 
se V. mal sus, p.7. 


Li 
CAUZELE ȘI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 29 


„Discursul generalului Alexeev la conferința din Moscova 
„dădea cea mai concludentă dovadă din cite mi-a fost dat să 
„aud, că pentru starea de lucruri câre a dominat In armata rusă 
„in 1917 nu sint responsabili bolşevicii, fiindcă această stare a 
„existat cu mult înainte de vremea decind am auzit măcar vor- 
„bindu-se despre bolşevici*...* 

După vechiul generalisim rus, cuvintul a fost luat de noul 
namit, generalul Cornilov, care n'a fost mal puţin impresionant: 

„El şi-a început cuvintarea într'un ton ferm soldățesc cu 
„declaraţia că «| nu are nimic de a face cu politica. El a venit 
„aci numai peniru a spune adevărul asupra situaţie!, în care se 
„află astăzi armata rusă. Disciplina, pur şi simplu, nu mal e- 
„Xistă, Soldaţii atacă nu numa! proprietatea statului, dar şi a 
„persoanelor piivate, şi cutreeră ţara prădind și săvirşind tot 
„telul de siinicii. Armata rusă ameninţi să ajungă o mal mare 
„primejdie pentru populaţia paşnică a provinciilor de West, decit 
„Cum ar putea fi în caz de invazie, armata germană... Depozitele 
„existente de hrană şi de furaj sînt atit de neinsemnate şi sta- 
„Tea transporturilor e atit de gravă lacit nu nomai că de multă 
„vreme nu a mal fost posibilă nici o ofensivă, dar chiar poate 
„fi îndoială, dacă e măcar cu putinţă o demobilizare ordonată a 
„atinatei*, ete.. 

„Această declaraţie,—adaogă corespondentul, —a fost ascul- 
„tată de toată lumea cu respirarea suspendată“... 

Concluzia trasă din ea de publicistul unei țări conducătoare 
a Antantei e semnificativă : 

„Din gura unui şef de armată antattofil am auzit asifel 
„aici, că Rusia efectiv nu mai este În stare de a continua 
„războlul*...* 

Dar generalii şi partidele din dreapta ? 

Purtătorul lor de cuvint a fost Atamanul cazacilor de Don, 
generalul Caledin. Cuvintarea acestula se rezumă în somaţia, ca, 
în vederea restabilirii capacităţii combative a armatei „guvernul 
me rea să desființeze toate Sovletele, atit pe front cași în res- 
t i 

Această eşre vehementă s'a produs într'o adunare la care 
au fost doar invitaţi să ia parte şi membrii Sovietului, al cărui 
sprijin singur mai putea da zile guvernulul ! 

Preşedin'ele comitetului executiv al Sovietului panrus, d, 
Ciheldze, a primit însă lovitura cu multă filozotie: 

„Sovietul muncitorilor, ţăranilor şi soldaților ruşi,—a arun- 
„cat el în răspuns, intrupează acea putere în ţară, care a să- 
„Yirşit revoluția şi care singură ti poate asigura o dezvoltare 
„deimpledicată... El singur a ferit ţara să nu cadă cu totul în 
„anarhie. ŞI de cite ori numai el a fost silit să apere pe ofiţerii, 


* M. Philipa Price, op, cil, p. 86. 
** Ibid., p 86 87. 


30 VIAȚA ROMINEASCA | 


„în felul generalilor Cornilov şi Caledin, impotriva gloatelor ne- 
„infrinate de soldaţi!“... 

Apoi d. Ciheidze a cetii rezoluția comitetului executiv cen- 
tral, care a fost de o „extremă moderație” şi care „invită toate 
elementele patriotice şi democratice ale ţării tă găsească o plat- 
formă con ună, şi asigură din partea democraţiei revoluţionare, 
reprezentate în Soviet, că nu-i va lipsi voința colaborării între 
toate clasele societăţii”. 

„Democreția revoluționară, — comentează această cuvintare 
„publicistul englez,— primind o palmă pe obrazul drept, încerca, 
„evident, să-şi împace adversarii, oferindu-le şi pe cel sting*...* 

După un discurs acrimonios al d-lui Maclacov, unul din 
leaderii „cadeţilor“, la adresa democraţiei revoliţionare din So- 
pi Eau ridică d. Ţeretelli, Inspiratorul de fapt al numitei demo- 
craţii : 

; „Nol, cei din Soviet,-a exclamat el,—sintem gata oricind 
„5ă ne unim în munca comună cu toste elementele societăţii 
„care vor man festa o sinceră dorință de a salva ţara şi revoluţia. 
„A venit momentul cind este nevoe de toate forțele vii ale ţerii, 
„Cine este gata să se pună în terviciui cauzei comrne ? Eu sint 
„sigur de răspunsul favorabil din această parte“, —şi ora'orul a- 
rată spre stinga, unde şedeau reprezentanţi sovietului: „dar *,— 
arătind spre dreapta, unde erau băncile- membrilor celcr patru 
Dume şi ai partidelor burgheze: „va veni oare scest răspuns şi 
„din acea parte?" 

Un fruntaş al „caceţi'or“, d, Bublicov, sare din loc, adre- 
sindu-se spre delegaţia Sovietului: 

„Am auzit frumoasele cuvinte ale stimatului d-voastră fron- 
mtăș, care nu pot răminca fără răspuns, Dacă din rîndurile 
„d: vcastră s'a putut ridica în Rusia un asemenea om, nol nu vom 
ir V. SR prejos |...“ 

ci ori torul re coboară de pe tribună, se apropie de Tere- 
telli şi-l stinge cu căldură i ori adi T 

Un entuziasm indescriptibil cuprinde o mare parte din A- 
dunare. ** 

Dar a venit rindul si d-lui Reazanov să-şi spună cuvintul, 
in numele „ex'remei stingi din Soviet", —adică al bolşevicilor. 

A nu şi-a luat însă titulatura de bolşevic, „fiindcă, — spune 
d. Phillps Price,—în acest moment nimeni nu ar fi îndrăznit să 
vorbească pe faţă in numele acestei grupări, cu toate că de fapt 
90 la sută din populația mencitorească impărtăşea aceleaşi idei, 
cum dovedea chiar greva generală de 24 ore, care chiar atı nci 
se întindea peste tot în afară de sala conferinţei“. 

perete a s Ace a Art dată reversul medaliei : 

7 vom aştepta vremurile, a spus el,—care ştim că nu 
„mai sint departe. Dacă cele spuse de comandantul orei des- 


* Mid, ps 88, 
q. r id, P. 89, 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 31 


„pre starea armatei sint adevărate, atunci socotim că vor trece 
„prea puţine luni pănă cînd războiul de pe frontul oriental va 
„inceta dela sine. Nu este rolul nostru să prescrim regule de 


„conduită celor două grupări de taţă,—celor din dreapta seu 


„celor din stinga. Nol cei din extrema stingă nu avem decit sa 
„aşteptăm scadența fatală cu brațele înerucișate”... 

A urmat o tăcere glacială,..* 

Nu mă voiu opri asupra scenelor ce sau desfăşurat fn 
urmă : atacuri violente, insulte grozave, tumult infernal... Un 

esaul*“ (sergent) de cazaci a tăgăduit cu violență generalului 
Catedin dreptul de a vorbi în numele căzăcimii de Don şi și-a 
afirmat credinţele revoluţionare împotriva războlului... 
pă trei zile de dezbateri inutile, conferința a fost încheiată 
cu o cuvintare Isterică a d-lul Kerenski, care departe de a găsi 
„plattorma comună” şi un program pozitiv de guvernămini, numai 
a jignit inutil pe cei din dreapta și a nemulţumit adînc pe cei 
din stinga. 

leșind din sala conferinţei, corespondentul englez a dat într'un 
colţ de stradă peste o vie discuţie intrun grup numeros de 
„burghezi“, soldaţi, lucrători şi țărani, care au rezumat într'o 
ediție populară, conferinţa din sâlile Cremlinului : 

„Pentru ce nu vă duceţi la lucru ? Rusia merge spre ruină 
iar poporul rus petrece în trindăvie“,—intrebă un „burghez". 

„Cum pot eu să-mi muncesc ogorul, dacă mi-a râmas un 
singur cai, și acela e beteag“,—răspunde un țăran. 

„Toţi cail noştri au fost luaţi pentru războiu, şi acom eu 
cu fratele mea ne zbatem în datorii“,—spune altul. 

„În orice caz,—răspunde burghezul,— poţi cel puţin merge 
pe front şi lupta pentru Rusia“, 

„Dar pentru ce să luptăm noi pentra Rusia dacă nu ne tre- 
bue războlul ?*,—exclamă un soldat —care ar fi putut adăugi 
şi—.„nu sintem în stare să-l ducem*.** 

int a rămas fără răspuns aici, cum a râmas fără răs- 
puns gn „conferința de stai“... 

rogatul de Adunare Naţională a suferit astfel un com- 
plect fiasco. . 

ar guvernul și fruntașii „partidelor burgheze” n'au simţit 
nevoia, sau nu s'au simţit în drept, sau poate, prinși într'un an- 
grenaj fatal, nici nu au avot puterea să se abată dela calea a- 
pucată la inceputul revoluţiei. — 

Ei nu au învățat nimic la Moscova. Ei n'au înțeles măcar 
ceiace a putut înţelege cel dintălu ziarist străin.—că primejdia nu 
venea din partea Sovietului, care, blind ca un mieluşei, îşi „oferea 
obrazul sting, clod era lovit în cel drept“,—nici măcar din partea 

» care se mulțumeau „să aşiepte vremea lor cu bra- 


* Ibid, p. 99. 
** fbid,, p. 93. 


32 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tele incrucişate* şi nu se bucurau în acel moment, ca partid, de 
nici o trecere nicăeri. 

Adevărata primejdie izvora din psihologia maselor, provo- 
cată de situaț'a obiectivă în ţară şi pe front,—psihologie care 
s'a manifestat neindoelnic şi in timpul conferinţii, în oprirea 
tamavolnică a regimentekr de cazaci trimise la Moscova, în 
proclamarea grevei generale, caşi în scenele tamultoase din adu- 
nare şi în discuţiile populare din toate colțurile de stradă. 

Sovietul, numai jonglind cu lozinca „păcii fără anexiuni şi 
despăgubiri“,cu greu îşi putea menținea încă oarecare prestigiu, 
dar în fiecare zi mulțimea era tot mai puțin dispusă să se mul- 
jumească cu pacitismul platonic, care acoperea realitatea veleită- 
ților războinice, 

Guvernul era mai lipsit ca oricind de autoritate morală şi 
de putere materială. 

ŞI totuşi, şi după conferința din Moscova, din cercurile con- 
ducătoare nu se auzea decit un sirigât: represiune, reinființarea 
pedepsei cu moartea, desființarea Sovietelor ! 

Guvernul Kerenski, ținind samă de aceste clamori, a decre- 
tat din nou pedeapsa cu moarte pe front, 

Dar care a fost rezultatul ? 

Chiar atunci cind, prin excepție, se ajungea la o condam- 
nare, nu se găsea nimeni care să execute sentința de moarte, — 
dacă totul nu se isprăvea prin măcelărirea judecătorilor. Astfel, 
şi după reinființarea pedepsei cu moartea, nu a fâst înregistrat 
un singur caz de execuție pe front! 

i e natural, după spiritul şi litera legii, cum mărturiseşte 
un fost comisar general de pe front, cel puțin trei pătrimi din 
armată ar fi meritat pedeapsa cu moarte. Pe cine dar să exe- 
cuţi în asemenea condiţii şi prin cine ?* 

In desperare de cauză, pierzind orice încredere în Kerenski, 
„partidele burgheze“ şi-au pus toată nădejdea într'o dictatură 
militară, şi au găsit pe dictatorul salvator în persoana „popu- 
larului“ general Cornilov, noul comandant Suprem care, asigu-- 
rîndu-și concursul tuturor comandanților de pe front, a somat 
pe Kerenski să desființeze Sovietul din Petrograd şi să reintro- 
ducă pedeapsa cu moarte nu numai pe front ci şi în toată ţara. 
Cind Kerenski, după oarecare şovăire, dtndu-și sama cit de 
desperată ar fi asemenea încercare, a refuzat să urmeze soma- 
jiei, generalisimul, sprijinit de întreg comandamentul superior, 
s'a răzvrătit şi a pornit împotriva Petrogradului o întreagă ar- 
mată, subt comanda generalului Crimov, un ofițer energic şi in- 
drăzneţ (e unul din conspiratorii „loviturii palatiste“ cu Marii 
Duci impotriva Țarului Nicolae 1). 

Dar rezultatele acestei încercări nebune au putut numai vădi 
utopismul iremediabil al politicii războinice, 


* Stancheuici, op. cit, p. 192. 194 
Budberg. „Arhiva r. t." =v. XII, p. 228 urm iii: ce 


FERAS <a 


y CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE R AI ' 33 


| š me S 
Manifestul generalului Cotare aaa he ar- 
matei şi al patriei, +! declară războlu guvernu 1,— „care 


lucrind în deplin acord cu statul major german, (sic/) omoară 
armata şi clatină țara inăuntru“—a apărut la 9 ptembre 
1917 (st. n.)* 

uvernul părea pierdut. Popularitatea premierului Kerenski, 
în urma şovăelilor sale şi, mal cu samă, a ofensivel din lunie 
era mult compromisă, —el simțea un gol în jurul său. 

Asupra Capitalei au fost îndreptate mai multe corpuri 
de armată, care se răzimau pe Întreg frontul de Nord: 

„Situaţia guvernului,—spune d. Stanchevici,—părea extrem 
„de gravă, dacă nu chiar desperată, Pe toate drumurile care duc 
„spre Petrograd stăteau trupele Marelui Cartier. Statele majore 
„ale tuturor fronturilor erau ciştigate pentru Cornilov. La Petro- 
„grad, Kerenski şedea singur în Palatul de iarnă, părăsit de 
„toată lumea. Soldaţii din garnizoana Petrogradului nu vroeau 

„Să lasă nicăeri din oraş, Se părea că toate condiţiile erau în 
„favoarea Marelui Cartier general“..** 

Chiar membrii guveraului provizoriu cereau lul Kerenski să-şi 
dea demisia şi să treacă preşedinţia generalului Alexeev ! se 

„Kerenski şi guvernul provizoriu,—contirmă generalul Cras- 
„N0v,—nu ştiau ce să mai facă şi se gindeau la fugă, —impotriva 
„lor au pornit doar Cazacii şi divizia sâlbatecă, cu intrepidul Cor- 
„Dilov în cap!... Dar... intreprinderea lui Cornilov s'a prăbuşit 
„inainte de a se fi început“ 1,,.9r%+ 

wm trei zile, la 12 Septembre, —caşi cruciada din Mart a 
„dictatorului“ țarist, generalul Ivanov, campania contra-revoluțio= 
nară a generalului Cornilov a fost lichidată,—şi tot aşa de lamen- 
tabil, fără să fi ajuns la o singură luptă, aproape exclusiv prin 
acţiunea spontanee a macagillor, a mecanicilor sau a telegratiştilor... 

Epopea generalului Cornilov a fost pe larg povestită de 
unul din eroii ei principali, generalul Crasnov, comandantul cor- 
pului I de cavalerie, din avangarda trupelor trimise la cucerirea 
Petrogradului. 

impresionant cum descrie el agonia armatei contra- 
revoluţionare pe drum în eşeloanele căilor ferate: 

„La fiecare oprire, cind eu, cind aghiotantul Gheneralov 
„eşiam în staţie şi treceam pe lingă eşeloanele de dragoni, şi 
„peste tot vedeam acelaşi scenă: unde pe linie, unde în vagoane, 
„lingă caii lor negri sau murgi, şedeau sau stăteau dragonii mel, 
„iar printre dinşii se agita vre-un individ violu în manta soldă- 
„ţească. Se auzeau frinturi de fraze: 

„—Tovarăşi,—ce faceţi voil.. vroiţi lar să faceji drepți 
„înaintea ofițerilor, ca să vă scoată dinții cu pumnul ?,. 


* P, Miliueov,—„Istorla revoluției ruse“, parica Il, p. 241; Pion- 
lovski, „Chresliomalia istorică a r. r.", p. 166. 
** Stanehevlei, op. cil, p. 255. 
* P, Miliucou, op. ciL, partea II, p. 253. 
es.. Arhiva f. romt, l, p. 421, 3 


34 VIAȚA ROMINEASCĂ de 
S —————— 


Tovarăşi | Generalul Cornilov este pentru disciplină şi pen- 
tru pedeapsa cu moarte |... e AER: centi 
lov vrea să vă du 
ă Hy VANE Eaa Inieraajonni, iar Kerenski vrea pace l.. 
ya ic Deni täceau, însă fețele lor deveneau tot mai Intune- 


" $ 
iai a ENa Sprem Corallov vrea războiu, Kerenski vrea 
Pe Pe de altă parte stăruiau „tovarăşii dela căile ferațe“: 
Citeodată înaintea trenului erau desfăcute ro FRA 
” Citeodată, după un ordin nu se ştie cum şi de a “A 
nit, la un eşelon era atașată pe neaşteptate o mape v e s 
"ducea două, trel statii, patrui pavara Cuong cehe 
că el se află undeva y 

T ergo fără locomotivă, fâră furaj pentru cai și fără 
ar e aere Septembre) diferitele unităţi ale cava- 
lerle din avangarda generalului Crimov stăteau pașnice z i 
"goane,—pe alocuri în neputinţă măcar de a descărca ca Rr 
lipsă de debarcadere,—razna prin staţiile şi garajele a opt lin 
"deosebite de cale ferată (urmează enumerarea acestor Han) 
"Trupele erau astfel împrăștiate la Novgorod, Ciudov, Dno, 
"Pscov, Luga, Gatcina, Gdov, lamburg, Narva, Wesenberg şi prin 
"toate staţiile şi garajele intermediare! Nu numa! şefii de divizii, 
"dar şi comandanții de regimente nu mai puteau şti unde anume 
se află eseadroanele și companiile lor ! Aici a dus transportul pe 
“calea ferată a armatei, trimise pentru războlu civil. Oamenii > 
"dădeau bine sama de lipsa de orindueală şi de destrăbălarea in 

jurul lor şi... au început să-şi aresteze pe ofițeri şi şefi“... 

i Dar acest rezultat nu s'a datorit numai „indivizilor vioi în 
manta soldățească“ şi „tovarăşilor dela căile ferate“. 

D. Stanchevici, care a avut prilejul să observe de aproape 
ceiace se petrecea pe frontul de Nord,—cel mai apropiat de Pe- 
irograd şi care deci avea insemnătate hotăritoare,—scrie : 

„Intreprinderea lul Cornilov era inadmisibilă (pentru guvern) 
„chiar prin faptul că ea era cu desăvirşire deznădâjduită. Chiar 
„dacă el ar fi reuşit să ocupe Petrogradul şi să pună mina pe 
„toate statele majoare ale armatei, —el nu ar fi putut ajunge la 
„capăt cu armata însăşi, în care toate elementele active sar fi 
„ridicat împotriva noii autorităţi. Chiar dacă toată ofiţerimea ar 
„îl susținut unanim noul guvern, ea nu ar fi putut face nimic, 
„fiindcă, soldaţii ar fi opus neincrederea lor... În cazul cel mai 
„bun, În caz de actiune mai bine organizată a tuturor forțelor 
„Contra-revoluţionare, frontul ar fi pierit în pojarul războiului ci- 
„Vii. Dar nici atita n'a fost. 


* „Arhiva r. r.*,-y. l, p. 149, 
"* Ibid., p, 121-422, passim. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIE! RUSE 35 
———————————— SSYOLUDEI Ruse ______ 35 


„M'au convins în această privință evenimentele petrecute 
„pe frontul de Nord. Marele Cartier, în orbirea lui, a crezut că 
„ajunge să se asigure de sprijinul generalului Clembovscki, co- 
„măndantul frontului de Nord, pentru ca să poată dispune şi de 
„armata frontului, Insă Marele Cartier a scăpat din vedere pe 
„Saviţehi.... L-a scăpat din vedere, pur şi simplu, fiindcă nimeni 
„nici nu l-a cunoscut pe Saviţchi. Insă în momentul conflictului 
„sergentul Saviţchi s'a dovedit mai puternic decit comandantul. 
„frontului de Nord, generalul Clembovschi,.. 

„Dacă Clembovschi ar mai putea incă sta pe ginduri, apoi 
„garnizoana, deși selecționată de însuşi Clembovschi, n'a şovâit 
mun singur minul. Saviţchi, necunoscut pănă atunci de nimeni, 
„putea să se adreseze cu incredere celui dintălu grup de soldaţi, 
„de cazaci, sau chiar de orionarțe,-—cu orice ordin,—chiar pen- 
„tru arestarea comandantului en chef.—şi ordinul lui ar fi fost 
„executat prompt şi cu stricteță,.. ŞI Saviţchi a rămas astfel stä- 
„pin pe situaţie“, * 

Era destul ca sergentul Saviţchi, Și chiar cel dintăiu soldat 
sau ordonanță să dea ordine fn numele revoluției și al păcii, 
ca să fje asculiat imediat de toată armata, şi acest soldat să fie 
mai tare decit însuşi generalisimul | 

Astfel guvernul d-lui Kerenski nici nu avea nevce să tri- 
mită un singur soldat împotriva armatei generalului Crimov, pen- 
tru ca acesta să fle infrint In trei zile şi silit să-şi curme zilele 
cu un glonte de revolver, iar generalisimul Cornilov, destituit te- 
\egrafic, să se trezească în inchisoare. 

Aşa dar, d, Kerenski a triumfat, şi la funcţiile sale de prim- 
ministru, ministru de războlu şi ministru de marină, şi-a putut 
adăogi şi funcţia de generalisim. 

Dar trlumlul acesta nu a izvorit din puterea lui K ki, 
ci din slăbiciunea contra-revoluției şi a ideii de războiu, Întru- 
pate de generalul Cornilov. 

Pe Kerenski nu l-a apărat nimeni, el a rămas singur de- 
zorientat şi izolat la Palatul de iarnă. Dar Petrogradul revoluțio- 
nar, care reprezenta pentru mulţime ideia de pace, a avut apără- 
tori in toți soldaţii armatei lui Cornilov, care arestau și chiar 
măcelăreau pe comandanții trupelor sale trimise impotriva capi- 
talei, în toţi telegrafiştii, care nu-i expediau telegramele, în toţi 
lucrătorii şi funcţionarii căilor ferate, care îi rătăceau trenurile, 
în toți ţăranii, care desfăceau în cale-i şinele drumului de fer,— 
în toată Rusia răzvrătită şi dornică de pate ! 

l ridicarea unui civil la rangul de generalisim a fost 
pimin er a populare ca un simbol anti-războinie, al „ideii 

pace“ 

Dar i-a deschis insfirşit ochii d-lui Kerenski iasuşi triumful 
lui în aceste condiţii ? 


l-au deschis măcar ochii urmările epopeei Corniloviene ? 


si ZA citu p. 236, 239.240, passim. 
* Cf. Generalul Crasnov,—=in „Arhiva r. A E 


apa MATA ROMMBASCĂ 


După această nenorocită aventură, în adevăr, a dispărut și 
ultima picătură de forţă vitală din armata rusă, cită mai era... 

Dacă faptul că în Mart ofiţerimea a aderat la revoluţie „cu 
cinci minute intirziere” săpase o prăpastie între şefi şi masa sol- 
dăţească, acum răscoala generalilor i-a desemnat ca dușmani 
ai poporului. 

„Autoritatea comandamentului, —ne spune acelaşi cronicar, 
„—a fost nimicită pentru totdeauna. Masa _soldăţească, care ä 
„văzul că un general, un comandant suprem s'a ridicat împo- 
„triva revoluției, s'a simțit înconjurată din toate părţile de tră- 
„dare, şi în orice purtător de epolete a văzut pe un trădâtor. 
„lar cei care căutau să o convingă de contrarul, i se păreau de- 
„asemeni trădători. Şi acelaşi general Danilov, care cu puțin îna- 
„inte se lăuda că armata lui se preface (cu ajutorul comitetelor 
„Şi al comisarilor) intro universitate militară, acum spunea, câ 
„armata zace în fundul abisului“... * 

Comitetele şi comisarii de pe front erau siliți acuma să-şi 
cheltuiască toată energia nu pentru a ridica capacitatea comba- 
tivă a trupelor, ci pentru a împiedica măcar masacrarea În masă 
a ofițerilor. Dar autoritatea lor s'a tocit şi ea. Vechile comitete 
au trebuit să dispară, unul după altul, cedind locul altora, care 
corespundeau mai adequat psichologiei maselor, 

Cu toate acestea, şi acum, după stirşitul jalnic al genera- 
iului Cornilov, directivele politicei generale in Rusia nu S'au 
schimbat. Cercurile conducătoare continuau să stărue asupra 
necesităţii de a duce războlul „pănă la stirşitul victorios”, statele 
majoare combinau noi planuri de ofensivă, şi cu toţii spre a jas- 
tifica această atitudine, tunau împotriva „propagandei defetiste“, 
care ar fi fost singura cauză a răului! 

„ Volu fi silit să revin asupra propagandei defetiste, cind vom 
cercâta cauzele succesului bolşevicilor. Aici mă volu mărgini la 
puţine observaţii. 

Această propagandă a fost în adevăr foarte intensă, Dar 
ea, cum am mai spus,a fost efectul şi nu cauza prăbuşirii mili- 
tare,—sau mai bine zis, ea a fost, evident, numai o manifestare 

exterioară a procesului adinc de descompunere a armatei şi de 
dezagregare politică şi socială a ţării. 

„Defetismul“ într'o formă sau alta a existat peste tot după 
trei ani de războiu. La Kienthal şi la Zimmerwald au fost repr- 
zentate toate ţările beligerante. Dorinţa de represiune din partea 
guvernului şi a comandamentului nu a fost mai puţin energică 
in Rusia ca aiurea, şi propaganda şi agitația războinică n'a fost 
mai puţin vie. 

Dar pentru ce numai în Rusia propaganda impotriva răz= 


bolului a găsit acest răsunet irezistibil in masele populare, încit. 


orice incercare de stăvilire s'a dovedit zădarnică ? 


* Ibid, p. 245. 


LE CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 37 


Pentrucă o propagandă „d 
efetistă* 
sg de propagandă revoluționară, şi Pee: al kdor lucruri- 
tru feaivarea cae i cind revoluția a via area 
nii,— dar atunci 
decit doar cu însuşi preţul vieții îmi nu poate fi reprimată, 


că 


In acest: condiții îns " 
poli e ip er din re nor mă-ta. a > 
pan aek rion ale,—pentrucă o situaţie revoluționară întotd, 
e Și „propagandei“, dar nici-o propagandă ger 
au meari os m ma revoluţionară, cind aceasta nu esie dati 
da ai i i Saian e istorice (in deosebire de aino. OA DA 

pi a a T, prin intervertire intre efect şi eak 
SR rară coord vieți e adaală acestui adevăr d daras e 
neta min Cu alte cuvinte: And şi a a me gr 
rev zip „E, cuvîntului, inseşi realităţile Viei” ar ha 
her ies E rare prin forţa lucrurilor orice manif a 
seg , Chiar orice act al autorității, chia aada 

veşie cauzei revoluţionare, — kpas 


a reni Stie lumea atunci pr Pinelnțeles, tocmai pentru 
aceasta era situația | 
in ce priveşte „Propaganda San M genere şi In special— 


Insemnările 
ceastă privinţă. generalului Budberg sint foarte elocvente în a- 


Generalul Budber 
Erra pa Pa CRA or a Sper Sauka, a fost ua 
măşinaţie germană, şi în 
denunţă pe fiecare pagină propagand 
a 
tura comandamentului gorma m pA pern găseşte numai agen- 


intransigent, el nu deosebe opoz 

r şte nuanțel 

r țarist, pune subt acelaşi Aare pe peke- 
to brip și revoluționarii de toate culorile” » 
Rae fură opot „pe toți acești Lwovii, Gucicovii 
defetigti al cheka XR nil şi Troţchi“, în su vede deopotrivă 


cea mai eficace iz- 
cit din realitățile vieti 


şi descoronate, pe toti acesti 
-eoms cuvint, m D „de baia aea Pălavrait' o. i 
WE au > apă oi Pag m ma războiului a stat în contact 
pari ră incapacitate combativă a rai e na Doy 
Pag kian rar sus constatările lui in ce “priveşte condiţi 
acțiaaii ae pe front şi în dosul lui, de asemenea 7 
si ag a comitetelor şi a comisarilor. Na za 
E pen rhag piaswrile de ofensivă, el scrie: 
viis aa alu (adică numal două luni după înce 
i: 5 uns la convingerea că unica eşire din Tir de- 


„rhiva r, r", -y Xil, p. 215, 213, 237 şi 264. 


38 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„zastroasă ar fi trecerea imediată la armata de voluntari, con- 
„cediindu-se toţi soldaţii care vor să plece acasă. Toţi n'au să 
„plece, lar dacă ar pleca, acesta ar fi semnul hotăritor că na 
„mai este cu putință de a continua războiul”... * 

Cunoaştem judecata acestui general asupra ofensive! din 
lunle, 
lar peste o lună după escapada generalului Cornilov, subt data 
de 9 Octombre, Jurnalul lui notează : 

„Am aflat în Dvinsc, că... statul Major al comandamentu- 
„lui frontului pregătește nu ştiu ce plan pentru o nouă ofensivă... 
„Ofensiva din lunie a arătat doar destul că din punctul de ve- 
„dere militar, nol sintem iremediabil bolnavi şi că nu ne mal pu- 
„tem gîndi la astfel de ofensivă... generalisimul civil (Kerenski), 
„a crezut probabil sincer că puterea cuvintului poate produce un 
„efect în această grandioasă oroare, care este războiul modern”... 

Arătind apol condiţiile materiale ale frontului, urmează: 

„Toate aceste condiții pun toate visurile despre ofensivă 
„in categoria utopiilor cu desăvirşire irealizabile şi în acelaşi timp 
„prea primejdioase, în care ne-am putea prea uşor înneca. Insă 
„comandanții şi şefii noştri de stat major trăesc în lună, în ui- 
„tarea desăvirştă a realităţii, nu țin sama de loc şi de timp, 
„nu cunosc trupele, starea lor şi candiţiile vieţii şi ale serviciu- 
„lui lor ; evident, în această situaţie sint cu putinţă idioţiile şi ab- 
„surdităţile de tot solul şi de tot calibrul... 

„Poate am mai putea să stăm în tranșee, dar numai oa- 
„menii cu desăvirşire smintiţi pot visa la ofensive... Orice vorbă 
„despre pregătirea pentru vre-o acţiune ofensivă va face... din noi 
„nişte duşmani infinit mai periculoși şi mai odioşi pentru soldaţii 
„noştri decit pe nemţii care stau în tranșee... 

„Rezultă o absurditate idioată (sic !), nespus de sumbră și 
„nesfirşit de primejdioasă ; noi tot mai gindim sau ne prefacem, 
„Că încă reprezentăm ceva, pe cind nu mai sintem nimic, sau 
„sintem un iremediabil nimic... 

„Anarhia şi „ar getea se revarsă asipra ţării ca un uriaş 
„val ;*autoritate reală nu mai există; puteri şi mijloace de luptă 
„impotriva anarhiei nu există și nu au de unde veni. Cuştile 
„Sint deschise, fiarele sălbatece au scăpat şi conducătorii sint si- 
„iți să fugă dinaintea lor, aruncind sălbătăciunii mereu pr zi 
„nouă; nu mal e chip să opreşti fiarele, şi cu atit mai puţin să 
„le întorci în cuşcă, Se produce un crah cum nu a mal văzut 
„istoria, trosnesc şi se rup toate închegările, se prăbuşesc zidit- 
„rile şi se rostogolesc pietrele; se repetă visul lul Nabucodono- 
„or, Situaţia e așa de grozavă şi catastrofa vine atit de verti- 


” Ibid. p. 202 O conceplie loarle originală a cărei realizare ar 
fi dus, din nenorocire, la rezulinlul că, -dacă loji sau prea mulji sol- 
dali ar vol să plece acasă (ceiace în Rusia s'ar fi inlimplal la sigur), 
dovedind asilel Imposibililatea de a continua războlul, —Rasia er fi lost 
ana să lraleze pacea, liind cu desăolrşira dezarma!d în fața inaml- 
oului ! 


CAUZELE ŞI PERSPECIIVELE REVOLUŢIEI RUSE 39 


ii $ Sie aaa nici Varegii* nu ne vor mai putea scăpa chiar 


„ȘI la Petrograd ei flecăresc cu insufiețire, că armatele 
gi ao opri supă Acrei şi eaa nemţii subt presiu- 
» sire da >, 

„ca Ri ajungi 5 aşa minciună pape! PI Te A An 

„defetist” ar putea spune mai mult? i trebue altă 

patat pentru „propagandă“ sau pentru pri ai ei pe front ? 

` sar gtir rai a general chiar cea maiteribilă „pro- 

mai er 

pa propaganda ? a nevoe, la drept vorbind, şi de 

acă generalul Crasnov scrie într'un ton mai = 

liptic, mai rece şi mai sobru, el nu e mai puţin Ata dese 

l acest general de cazaci ne povesteşte multe întimplări, 

cate dovedesc în ce hal de descompunere ajunsese armata chiar 

la inceputul revoluţiei. Voju cita numai un caz petrecut Încă 
in April 1917,—vre-o lună numai după revoluţie : 

„A restabili disciplina nu mal era cu putinţă. Toţi au ştiut 
„Că infanteria, care urma să înlocuiască la poziţii cavaleria, mer- 
„Rea cu enorme scandaluri. Soldaţii şi-au tras în vint cartuşele 
„ce le-au fost împărțite, iar lăzile cu Cartuşe le-au aruncat în 
„riul Stiri, declarind că el nu vor să se bat şi nu se vor bate 
„Cu inamicul. Un regiment a fost Surprins ia mers de sărbăto- 
„re Paşielor. Soldații au cerut să ii se dea ouă şi cozonaci 
„Comandanții de companie şi comitetul de regiment s'au aruncat 
„prin satele dimprejar să caule ouă şi făină, dar într'o regiune 
„devastată de războiu n'au putut găsi nimic. Atunci soldaţii au 
„hotărit să impuşte pe comandantul regimentului pentru lipsa 
„de prevedere şi ingrijire. Comandantul a fost pus lingă tran- 
senin unui copac şi o companie Intreagă a venit să-l execute. 
„ii a slat în genunchi inaintea soldaţilor şi a jurat că şi-a dat 
„toate silințele, şi că nu-i vina lui, şi numai după umilinţi grozave 
„Şi ui ofense şi-a scăpat viaţa, Totul a rămas nepedepsit"... += 
isig ponai genael: Crasnov a fost arestat de soldați, la 4 Mai 
azsiai ouă luni după revoluție), şi a scapat ca prin 

Faţă de asemenea fapte generalul Crasnov caşi gene 

; ra 

Feber, încă din luna Mal 1917, a tras concluzia ae 

sarii fost clar,—spune el, că armata nu mai există, că ea a 
i eli t, că trebue cît mai grabnic, cită vreme încă e cu putinţă, 
« ne air pacea, şi această masă de oameni săriţi din minţi 
w acasă şi repartizată prin satele lor. Am scris în acest 
pe să rapoarte ; comandamentul mai apropiat, comandantul cor- 
„Pului, toţi cei care stau în raporturi imediate cu soldaţii, le pri- 


” Adică aliații: aluzie | 
au in'emeial sialul rus, scăpiad pesas lui peri Spk oara- Pacea 
. i lbid., p, 198 - 207, possim., N 
„Arhiva rr, v |, p, 98 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 

„meau cu simpatie, însă mal sus,—in Statul Major, generalul Ba- 
„luev, şi în ministerul de preste fruntea căruia venise A, Th. 
Kerenski,— le priveau cu neincredere... 

” Soldații Pi au hotărit în capul lor, că războiul e sfirşit*...* 

„Psichologia ţăranului şi a Cazacului era simplă pănă la 
„grosolănia: Jos războlul! Dă-ne pacea și pămîntul —pacea prin 
„telegraf! Dar ordinile (generalului Cornilov) chemau cu stä- 
„ruință la războiu și victorie“...** 

Chiar Cazacii nu au putut rezista acestei atmosfere: 

„Ei aveau un singur gind, un singur vis-acasă! Oamenii 
„aceştia erau pierduţi pentru orice luptă, pe orice front. Am scris 
„Atamanului Caledin (şeful imediat) consideraţiile mele. l-am scris, 
„că după ce am trăit pe front toate ororile descompunerii ar- 
„matel, avind comanda imediată a diferitelor trupe, am ajuns la 
„concluzia că şi Cazacii au ajuns la desăvirşita incapacitate com- 
„bativă, că unicul mijloc de a reda vre-o putere oştirii noastre 
„ar îi—să fie concediaţi cu toții acasă, să fie recrutat în locul lor ti- 
„neretul, care n'a fost în contact cu frontul actual, şi care să fie 
„instruit dela început după o bună metodă*...*** 

„Puterea o va avea acela care va da pacea acestei mul- 
„fimi, o va goni acasă, şi apoi va începe să creeze o nouă forţă 
„militară, mai disciplinată, și ma! puţin răzvrătită“,,.*9** 

Aşi putea cita şi mulţi alţi generali încercaţi care au ajuns 
la acelaşi convingere: războiul nu se mai poate duce, fiindcă 
vechea armată a murit; trebue creată din temelie o nouă ar- 
mată din voluntari, sau chlar exclusiv din elemente nouă, ferite 
de contactul cu gloata demoralizată prin războiu şi revoluţie. 

Pentru ca o asemenea operaţie să fie cu putință, se presu- 
pun Însă evident, multe condiţii, şi în orice caz ea nu poate fi 
săvirşită în timp de războiu, 

Dar fantomele de guverne, lipsite de orice auturitate şi vlagă, 
care se perindau la Petrograd, caşi comandamentul superior, se 
sbăteau orbeşte în acelaşi cerc vicios: războiul este imposibil, 
dar trebue dus până la sfirșitul victorioş ! 

Chiar după ce s'au manifestat pe deplin urmările fatale ale 
răzvrătirii lui Cornilov, „Amintirile“ d-lui V. Stanchevici ne ra- 
portează următorul fapt: 

„Şi în acea vreme, cind noi la Marele Cartier General prl- 
„meam zilnic grămezi intregi de telegrame, care zugrăveau si- 
„tuaţia desperată a frontului şi destrămarea complectă a organi- 
„zaţiei militare, Tereşcenco (ministrul de externe) şi-a ţinut dis- 
„Cursul, în care dovedea că, deşi Inamicul e gata să ne întindă 
„mina pentru pace, dar nol ne vom mai război. Protitind de 
„sosirea lui Tereşcenco la cartier, eu l-am arătat nămolul de te- 


iLa 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 4i 


„legrame primite in ziua sosirii lul, şi care toate vorbeau despre 
„necesitatea de a încheia imediat pacea, dar el m'a luat de sus, 
„—şi nici nu a stat de vorbă cu mine decit vre-o cinci minute l...“ * 

ȘI scriitorul a fost mina dreaptă a „generalisimului* Ke- 
renschi, șeful guvernului | i 

d generalul Verhovski, ajuns ministru de războiu a în- 

drăznit să privească adevărul în faţă, el a fost imediat înlăturat. 

Cum poate fi explicată această atitudine ? 

ŞI ce răstringere fatală a trebuit ea să aibă asupra mersu- 
lui revoluţiei ? 

Nu numai generalul Budberg îşi punea cu groază această 
tare. t ; 

„Ce va ajunge (in timp de războlul) o țară cu o laţie 
„de 180 de milioane, fără guvern şi în Vă n stare Tr a 
„plectă disoluție militară şi politică, pe care nimen! nu mal este 
„in stare să o oprească ? ȘI încă subt amenințarea formidabilă a 
„unei armate de 12 milioane, cu desăvirşire descompusă, fără 
„şefi şi fără disciplină, care nu mai voeşte să se bată şi e mi- 
„Aată numai de un singur dor,—să plece cit mai curind acasă ln „ee 

Vom vedea. 


pp == 
e 


=> 2p ci! p. 253-254 
* „Arhioa f. ri”, v. XIT, pe 204, 


Oblomov 


Visul lui Ob'omov 


«Apoi se visă deodată bălat de vre-o treisprezece-pais- 
prezece anl.. 

Invăţa în sat la Verhleovo,—la vre-o cinci verste dela O- 
blomovea,—la administratorul de acolo, Neamţul Stolz, care a 
deschis un mic pension pentru copiii de boeri din imprejurime. 

Avea şi Neamţul un băiat, Andrei, cam de aceiaşi vristă 
cu Oblomov ; apoi i-au mai dat un băiat care nu învăţa mai ni- 
mic şi suferea de scrofule, toată vremea şi-o petrecea cu ure- 
chile şi ochii legaţi F se jelea iatr'una, in ascuns, că nu stă la 
babuşca, ci la străini, intre nişte oameni fără de lege, că n'are 
cine să-l mingie, mare cine să-i dea şi lui o prăjitură. 

Afară de aceștia, alți copii In pension încă nu se aflau. 
Să IE vesa oi SS Oep de şi puseră pe răstăţatul 

rte. Toate astea pricinu 

pa i râzi p ră lacrămi, ţipete, capricii, 

eamţul era om deştept şi aspru, ca mai toji Nemţii. Poate 
că la aşa Neamţ ar fi prins ceva şi liuga, dacă crea era 
la vre-o cincisute de verste dela Verhleovo. Dar așa, cum să 
înveţe ? Farmecul atmosferei dela Oblomovea, al traiului şi de- 
prindarilor se întindeau până la Verhleovo; doar odinioară şi 
ipac poze d gr ii aromate i acolo, afară de casa lui 

3 acelaşi lene străveche, 
ptn rra apa pe şi nemişcare, NE ENE pie se 

ntea şi inima copilului crescuse între Icoanele 
şi obiceiurile locului şi oamenilor, inainte de a i se at 
er pete pdl ouă ştie, int de timpuriu incolțeşte simbu- 
p cum să urm 
impresii şi noțiuni ale copilului? e Bunica e a 


ARON E A S 


Poate pe cind copilul abia ingina cele dintãiu vorbe, sau 

te nici nu le îngina; poate nici nu umbla, ci se uita numai 

Ap toate cu privirea-i copilărească şi mută,—pe care cei mari o 

de obicelu timpită,—poate de pe atunci incă vedea şi 

ghicea înţelesul şi legătura fenomenelor din juru-i, dar nu ştia 
să şi-o spue—nici lui, nici altora. 

Poate că lliuşa demult băga de samă şi înțelegea ce vor- 
besc, ce fac cei din juru-l: cum tata în pantaloni de pluş, in 
scurteică de postav ruginlu vătultă, atita treabă făcea toată ziua, 
că se plimba dintr'un colţ într'altul al odâii cu minile la spate, 
trăgea tabac şi se ştergea cu batista, iar mama trecea dela ca- 
fea la ceaiu, iar dela cealu la masă; că tatei nici nu-i trecea 
prin minte niciodată să vadă cite clă! s'au cosit ori secerat şi 
să ceară socoteală cuiva; dar ia să nu-i dea îndată batista, că 
făcea un tărăbola, de răsturna toată casa. 

Poate că  mintea-i copilărească hotărise demult că așa 
trebue să trăiască şi el cum trăesc cei mari. Și cum era să 
mal hotărască altfel? 

Dar cei mari cum trălau ? Pusu-şi-au întrebarea vreodată : 
la ce e dată viaţa? Dumnezeu ştie. Şi ce răspuns își dădeau? 
Probabil nici un răspuns: lucrul ăsta se părea prea simplu 


ar, 

Nici n'au auzit de aşa zisa viaţă plină de muncă, despre 
oameni cu sufletul frămintat de griji mistuitoare, care cutreeră 
Iumea,—nalba ştie după ce,—dintr'un colţ în altul, sau îşi con- 
sacră viaţa muncii veşnice şi fără stfirgit. 

Cu greu credeau cel dela Oblomovca şi în zbuciumări su- 
fleteşti ; nu luau drept viaţă nici virtejul de năzuinţi fară capăt; 
se temeau ca de foc de pornirile patimilor; şi pe cînd fn alte 
părți trupul omenesc se consumă de munca vulcanică a mistui- 
torului foc sufletesc, sufletul dela Oblomovca Înota liniștit şi ne- 
turburat în grăsimea unui trup molatic. 

Viaţa nu punea pe faţa lor, ca la alții, nici tiparul zbirci- 
turilor timpurii, nici urmele unor lovituri şi distrugătoare du- 
reri morale. 

Aceşti oameni buni nu înțelegeau viaţa decit ca un ideal 
de repaus şi de lene, turburate din cind în cînd de întimplări 
neplăcute ca: boli, pagube, certuri şi citeodată — muncă. 

Munca o luau drept pedeapsă impusă încă străbunilor 
noştri, şi n'o puteau suferi; sau ori de cite ori era cu putinţă, 
socoteau drept o dato:ie să scape da ea. 

Nu-şi băteau capul cu întrebări întunecoase, intelectuale 
sau morale: deacela erau şi întloritori de sânâtate şi de voi: 
bună, deacela şi trăiau aşa de mult; bărbaţii la patruzeci de 
ani erau încă băcţi tineri, bâtrinii nu se luptau cuo moarte grea 
şi chinuitoare, şi după ce trăiau până nu mal puteau, mureau 
parcă fără să bage nimeni de samă, stingindu-se cu încetul şi 
dindu-şi suflarea din urmă pe nesimţite. Deacela se şi zice că 
inaințe oamenii erau mult mai zdraveni. 


44 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Da, de bună samă mai zdraveni : înainte vreme nu se gră- 
beau să explice copilului sensul vieţii, să-l pregătească pentru 
viaţă ca pentru ceva complicat şi greu; nu-l chinufau cu cărţi, 
care deşteaptă În minte o sumedenie de întrebări, căci întrebaă- 
rile rod sufletul şi inima-şi scurtează viaţa, 

Modelul vieţii era pregătit şi lăsat moştenire de părinţi, 
lar aceștia o primiseră,— tot gata,— dela bunic, iar bunicul dela 
sirăbunic, cu legămlnt de a-l păstra Intreg şi neatins, ca un foc 
al Vestel. Cum se făcea şi ce se făcea pe vremea străbunicu- 
iai şi bunicului,—la fel se făcea şi de tatăl lui Ilia Ilici, aşa se 
face poate şi azi la Oblomovea. 

Şi atunci la ce erau săse gindească, de ce erau să se frä- 
minte? Ce să afle, ce țeluri să urmărească ? 

Nu era nevoe de nimic: viaţa trecea pe alături ca o apă 
lină. N'aveau de făcut, decit să stea pe malul acestei ape şi să 
observe nelnlăturatele fenomene, care pe rind şi dela sine se 
desfăşurau dinaintea fiecăruia. 

ȘI iată că închipoirii lui Ilia Niici incepură,—aşa cum dor- 
mea—să i se întiţişeze pe rlod,—ca nişte icoane vii,—mai în- 
tălu cele trei acte ale vieţii care s'au jucat şi în familia lui, şi 
a rudelor, şi a cunoștințelor: naşteri, nunţi, inmormintări. 

Apol se intinse un şir Impestrițat de alte acte mal mici, 
vesele Sau triste: botezuri, zile onomastice, serbări de familie, 
lăsat de frupt, lăsat de sec, mese zgomotoase, întruniri de rude, 
felicitări, lacrimi şi zimbete oficiale. 

Totul se îndeplinea cu atita punctualitate, atit de grav şi 
de solemn. I se înfăţişau chiar persoane cunoscute, cu mina 
lor la felurite ceremonii, cu grija şi ostenelele lor. Dă-le pe mină 
o penon cit de delicată, o zi onomastică sau o nuntă cit de 
solemnă : ţi-o fac după toate rinduelile, fără să scape un punct, 
Care şi vnde să şadă, ce şi cum să se servească, cine cu cine 
să meargă la ceremonie, sau să păzească semnele—nu se po- 
menea să se facă greşeală la Oblomovca. 

Dar cum ştiau să hrănească copiii! Destul să te uiţi ce cm- 
idoni rumeni şi grei purtau şi duceau după ele mamele de aici. 

amele de aici ştiau una şi bună: copiii să fie grăsuţi, bālā- 


gropare... 
D:indată ce se năştea copilul, cea dintălu grijă a părinţilor 


OBLOMOV 45 


era să indeplinească cit mai exact, fără a scâpa cel mai mic a- 
mănunt, toate ceremoniile cerute de buna cuviință, adică să dea 
după botez un ospăț; apoi incepea îngrijirea copilulu:, 

Grija cea mare a mamei şi dădacâi era să-l hrănească bine, 
să-l păzezscă de răceli, de diochiu şi alte imprejurâri nepriel- 
nice. Osteneala cea mare era să-l vadă totdeauna vesel şi min- 
cind mult. 

De indată ce bunducul nu mai avea nevoe de dădacă şi 
era mare, în inima mamei lua loc dorinţa tainică de a-i găsi o 
tovarăşă, — iarăşi cit mai zdravână, mal rumănă. 

Venea lar epoca ceremoniilor, ospăţurilor, iasfirşit nunta; 
aici se concentra tot interesul vieţii. 

De aici incolo incepeau repetițiile: naşterile, ceremoniile, 
mesele, pănă cind vre-o ingropare schimba decorația, dar pen- 
tru scurt timp: persoanele cedau locul altora, copiii ajungeau 
mari, se căsătoreau, dădeau naştere altora—şi tot aşa, mereu, după 
acelaşi program, viaţa urma, ca o pinză necurmată şi ne- 

tă, întrerupindu-se pe nesimţite numai la marginea mor- 
mintului, 

Veneau, ce e drept, uneori şi alte griji, dar cei dela O- 
blomovca le întimpinau de cele mai multe ori cu o nemişcare 
stoică ; şi grijile, după ce se roteau cltva timp deasupra cape- 
telor, zburau pe alături,—ca nişte paseri care, dind un pă- 
rete şi căutind zådarnic un adăpost, mal flutură din aripi, se 
mai lovesc zadarnic de piatra virtoasă şi (rec inainte, 

Aşa, odată de pildă, o parte din galerie tâzu şi îngropă 
subt ruine o cloşcă cu pui: era s'o păţească şi Acsinia, femela 
lul Antipa, care se așezase acolo cu ţăsutul. Din fericire in clipa 
asta se dusese după nişte aţă. 

In casă se auziră ţipete: toți alergară, mari şi mici şi se 
ingroziră la gindul că, in locul cloştel cu pui, se putea plimba 
pe aici însăşi cucoana cu Ilia liiici. 

Ingroziţi, se a piak nuin unul pe altul: că nu s'au gindit 
mai demult, că unul n'a băgat de samă, că altul n’a dat ordin 
să se facă reparația, că un al treiiea n'a reparat. 

Toţi erau cuprirşi de mirare, că s'a prăbuşit galeria, deşi 
in ajun se miraseră că ţine aşa de mult! 

Incepură griji şi discuţii, ce-i de făcut; au deplins cloşca 
cu p şi s'au împrâştiat cu incetul care încotro, interzicindu-se 
lui Iliuşa cu străşnicie de a se apropia de galerie. 

Apoi peste vre-o două săptămini se dădu poruncă lui An- 
driuşca, lui Petruşca, lui Vasca, să ducă scîndurile prăbugite, 
cu parmiaciic cu tot, lingă şuri, ca si nu stea în cale. A:0'0 

uitate până în primăvară. 

Bâtrinul Oblomov de cite ori le vedea din fereastră, în- 
dată se gindea la reparație; chema dulgherul, începea să se 
sfâtulască cu el, cum să facă mai bine: să ridice o galerie nouă, 
sau să dârime şi ce a rămas. Apoi Îl lăsa să plece, adăugind: 

— Du-te, mă mai gindesc ea. 


46 VIAŢA ROMINPASCĂ 


Lucrurile ținură tot aşa pănă cind Vasca sau Motca în- 
ştiinţă pe boer că azi, pe cind el, Motca, se urca in galerie, 
colțurile se pepe a cu totul de părete şi că te pomeneşti că 
se prăbuşesc cu totul. 

f Atunci fu chemat meşterul, pentru o consfátuire mai te- 
meinică, după care urmă hotărirea să se sprijine partea rămasă 
a galeriei, prin lemnăria dela partea căzută,—celace se şi făcu 
pela stirşilul aceleiaşi luni. 

— E-e! D'apoi galeria ține ca nouă Il—zicea bătrinul că- 
tră nevastă.— Uite cit de frumos a așezat Fedot birnele: par- 
că-s coloanele dela casa mareșalului! laca aşa: acuma ți-ine l... 

Cineva fu de părere că, iaca ar fi bine ca boerul să me- 
remetisească fncaltea şi poarta, să dreagă şi cerdacul, că aşa, 
printre trepte, intră în pivniţă nu numai pisicile, ci chiar şi 
orcil, 

á — Da, da, trebue,—zise llia Ivanovici cu grijă, şi se duse 
indată să inspecteze cerdacul, 

— In adevăr, vezi cum s'a hodorogit cu totul,—zise boe- 
rul, atingind cerdacul cu un picior şi făcindu-l să se clatine ca 
un leagân. 

— D'apoi se clătina el de cind l-au făcut,— observă 
cineva. 

— Ce are a face că se clâlina ?— zicea Oblomov.—Dar 
vezi că tot nu cade, deşi stă fără meremet de şaisprezece ani, 
Bine l-a ma! făcut atunci Luca! Aşa meşter—inţeleg şi eu... 
a murit-—Dumnezeu să-l erte. Azi s'au stricat: nu mai fac aṣa.. 

Şi se preocupă de alte ginduri, iar cerdacul se leagănă,— 
zice-se,—şi azi, şi toi nu cade, 

Straşnic meşter trebue să fi fost acel Luca, de bună samă! 

De altfel trebue să dăm dreptate boerilor noştri: uneori 
cind venea vre-o belea sau neplăcere, erau foarte neliniştiţi, se 
aprindeau, se supărau: că mă rog, cum se poate să laşi aşa? 
Trebue luate măsuri îndată. Şi nu vorbeau, decit cum să re- 
pare, de plidă, podeţul de peste şanţ, sau să împrejmulască 
grădina, ca să nu intre vitele,—să strice pomii, căci o parte din 
gard a căzut cu totul. 

Odată llla Ivanovici, plimbindu-se prin grădină, a ajuns 
cu grija pănă acolo, incit a ridicat, —opintindu-se şi gemind, — 
cu mina lui, gardul căzut, şi a poruncit grădinarului să pue 
îndată două prăjini: mulțumită acelei energii a lui Oblomov, 
gardul {inu toată vara, şi numai zăpada din iarnă il culcă lar 
la păminț, 

Chiar pe podeţ fură aşezate trel scinduri, deindatăce An- 
tipa se rostogoll în şanţ cu cal şi butoiu. N'apucă Antipa nici 
să se Însănătogeze, cind podul fu gata. 

Vacile şi caprele s'au ales cu puţin după noua cădere a 
gardului: apucaseră să minince numai tufele de coacăză şi se 
puseseră să jupească al zecelea telu, lar pănă la meri nici n'au 


OBLOMOY P 47 


apucat să ajungă, cind urmă dispoziția să se aşeze gardul mal 
adinc şi să se inconjoare chiar cu un şanţ. 

De altfel au păţit-o şi cele două vaci, şi capra, care au 
lost ga făcînd stricăciani : zdravăn le-au mai ciomăgit 
coaste e 


Se visează Ilia Ilici în întunecosul şi marele salon al casei 
părintești, cu vechi fotolii de frasin, veşnic acoperite cu îmbră- 
căminte de pinză, cu enormul, pocitul şi virtosal divan acope- 
rit cu catifea verde spălăcită, plină de pete, cu un mare foto- 
liu acoperit cu plele. 

Incepe o lungă sară de iarnă. 

Mama stă pe divan, cu picioarele strînse subt ea, şi îm- 
pleteşte alene un ciorap de copil, căscind şi scărpinindu-şi ca- 
pul din cind in cind cu o andrea, 

Lingă ea stă Nastasia Ivanovna cu Pelaghela Ignatievna, 
şi aplecate pe lucru, coasă cu sirguință pentru sărbători, ceva 
pentru liuşa, sau boerului, sau pentru ele. 

Boerul cu minile la spate se plimbă prin odae încolo şi 
incoace, pe deplin mulțumit, sau se așează pe un fotoliu şi după 
ce stă puţin, incepe iar să umble, ascultind cu luare aminte su- 
netul propriilor lui paşi. Apoi trage un tabac, se şterge cu ba- 
tista şi iar trage. 

Odaia e abia luminată de o singură luminare de săv, şi 
na sea Epen ea în sua de toamnă şi iarnă. In 
unile de vară toţi căutau să se culce =- 
sare a ag E y şi să se scoale fără lu 

Se făcea aşa, parte din deprinttere, parte din economie, 
Cu orice lucru care nu se făcea în casă, cei dela Oblomovca 
erau grozav de zgireiţi, 

Tăiau bucuros un curcan cit de bun, sau o duzină de pul 
la sosirea unui musafir, dar să pue o boabă de stafidă mai 
mult, nu s'a pomenit, şi se îngălbeneau dacă acelaşi musafir s'ar 
fi gîndit să-şi mai toarne singur puţină băutură, 

De altfel asemenea cazuri de corupție nu prea aveau loc; 
o făcea doar vre-un spinzurat, pierdut în stima oamenilor ; dar 
tree cpr: nu erau ae A enar intre ìn curte. 

, aşa erau moravurile locului: aici musafiraul, du 
a treia cinste nici nu se atingea de imi Ştia foarte bine e 
o potteală conţinea mal mult rugămintea de a renunţa la felul 
de mincare, sau la băutura oferită, decit la gustarea el. 

Nu pentru oricine se aprindeau două luminări: luminarea 
se cumpăra la oraş cu bani ş!, ca orice lucru cumpărat, se 
păstra subt lacâtul stăpinei. Bucăţelele de luminare erau nu- 
mărate cu bägare de samă şi păstrate, 
ap in deobşte bani nu se cheltuiau, şi oricit de trebuincios ar 

ost ün lucru, bani pentru el se scoteau cu mare durere de 
inimă, şi Incă dacă cheltuiala era neinsemnată, O cheltuială mai 
mare era însoțită de gemete, plingeri şi zarvă, 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ea 


Cei din Oblomovea preferau să îndure tot felul de lipsuri, 
decit să cheltuiască bani. 

Deaceia și divanul din salon era demult plin de pete, 
deacela şi fotoliul de piele al lul Ilia Ivanovici se zicea numai 
că-i de piele; în realitate era mai mult de cilți sau de sfori: 
din piele a rămas un singur petec pe Spătar; restul s'a prefă- 
cut în bucăţi şi a dispărut de vre-o cinci ani; tot din pricina 
asta poate sint strimbe şi toate porţile, se clatină şi cerdacul; 
căci să plătească deodată două-trei sute, sau cinci sute de ru- 
bie pentru lucrul cel mal trebuincios, se părea aproape o si- 
nucidere. 

Atlind că un tinăr moşier din vecini a fost la Moscova şi 
a plătit pentru o duzină de cămăşi trei sute de ruble, douăzeci 
şi cinci de ruble pentru cizme şi patruzeci de ruble pentru o 
vestă, cu ocazia nunţii, bătrinul Oblomov işi făcu cruce şi zise 
grăbit, că „asemenea cavaler ar trebui băgat la inchisoare“. 

In general pentru adevărurile politico-economice, despre 
nevoia unei circulări mai vii a capitalurilor, despre producţia 
intensivă şi schimbul produselor, erau surzi. In toată naivitatea 
sufletească inţelegeau şi puneau in practică o singură Intrebu- 
inţare a capitalurilor — să le ţină în cufăr. 

Pe totoli}, în salon, in diferite poziții, şed şi suflă greu lo- 
cuitorii sau vizitatorii obişnuiţi ai casei. 

O tăcere adincă domneşte de obicelu intre convorbitori: 
toți se văd zilnic; comorile sufleteşti sint demult stoarse reci- 
proc şi aflate, iar noutăţii din afară— puţine. 

Linişte ; nu se aud decit paşii ghetelor greoaie, lucrate a- 
casă, ale lui Lia Ivanovici, decit sunetele surde ale ceasornicu= 
lul de pe părete, aşezat în cutie, şi din cînd în cind o aţă ruptă 
de mina, sau dinţii Pelaghiei Ivanovnei sau Nastasiei Ivanovnei,.. 

Aşa rece uneori cite o jumătate de ceas; doar de cască 
TIR! mai tare, face semnul crucii peste gură şi zice: Doamne 

ueșta 

Cască apoi vre-un vecin, apol altul, h'zind gura incet, 
ca după comandă; şi tot aşa: jocul contagios al aerului în plă- 
mini îi atinge pe toţi; ba vre-unuia fi dau chiar lacrămi, 

Sau Ilia Ivanovici se apropie de fereastră; se uită afară 
şi zice cu oarecare mirare, 

— 1s numai cinci ceasuri, şi ce întuneric! 

— Da,—răspunde vi'o unul,—pe vremea asta totdeauna e 
intuneric; încep serile lungi. 

lar primăvara se bucură că s'au mărit zilele. Dar dacă ai 
întreba, la ce-s bune zilele mărite, nimeni m'ar răspunde. 

Şi iar tăcere, 

incearcă vre-unul să ia mucul dela luminare, o siinge 
cumva, şi deodată tresar cu toţii. 

— Un musafir neaşteptat l—zice careva îndată. 

Uneori cu ocazia asia incepe vre-o conversație, 

— Cine să fie ?-—zice stăpina casei.—Oare n'o fi Nastasia 


Fadeevna ? De-ar da Danne lo Dar nu, pănă în sărbători 


nu vine ea. Ce bucurie ar mai fil Cit ne-am imbrăţişa, cit am 
mai plinge împreună! ŞI la polunoşniță am merge, şi la litur- 
hie impreună... Dar unde m'aşi ţine eu de Nastasia Fadeevna! 
Geaba, cu toate că-s mai tînără, 

— Dar oare cind a fost la noi ?2—intreabă Ilia Ivanovici ; 
— mi se după Sfintul Iie? 

— Ce vorbeşti, Ilia Ivanovici? Veşnic le incurci. N'a aş- 
teptat nici... Semicul, 

— Parcă prin postul Sinpetrului a fost pe aici,—răspunde 
llia Ivanovici. , 

— Aşa eşti tu veşnic !—zice cucoana ca dojană.—Discuţi 
—te faci numai de ris, 

— Ei, cum w'a fost la Petrovca? Incă se tot făceau pli- 
cinte cu bureți: îi plac.. | 

— D’apoi asta-i Maria Oaisimovna. Elti pac plăcintele cu 
bureți—cum de nu ţii tu minte! ŞI chiar Maria Onisimovna a 
stat nu pănă Ja Sfintul llle, ci până la Prohor şi Nicanor! 

Socoteala timpului se făcea totdeauna după sărbători, după 
anotimpuri, după întimplările din familie, fără a se ținea samă 
nici de luni, nici de date, Se făcea aşa, poate şi din pricină că 
toţi, afară de Oblomov, încurcau şi numele lunilor şi datele. 

llia Ivanovici se dă învins, şi din nou toată societatea se 
cutundă în piroteală. lliuşa, strecurindu-se după spatele mamei, 
pirotegte şi el, sau doarme chiar de-abinelea. 

— Da,—zice vre-unul din musafiri, oftind din adinc: laca 
chiar bărbatul Marie! Osipovnei, răposatul Vasilii Fomici, cit de 
ziravân era,— Dumnezeu să-l erte, —şi tot a murit. N'a trăit 
nici şaizeci de ani:—putea să trâlască o sută! 

— Toţi o să murim, care—cînd o vrea Dumnezeu,—zice 
Pelagheia Ivanovna, oftind.—Unul moare, altul...—iaca Chlopo- 
vii, abla au timp să boteze; Ana Andreevna cică iar a născut 
— sta e al şaselea. 

— Numai Ana Andreevna ?—zice stăpina casti.—Să se la- 
soare frate-său—că vezi copii, să vezi bucluc! Se ridică şi cei 
mici—tot a gineri calcă. Mai sint şi fetele—de unde atiţia gi- 
neri? Azi toţi umblă după zestre, şi tot în bani l.. 

5 — Ce vorbiţi vol?—intrebă Ilia Ivanovici,—apropiindu-se 
de convorbitori, 

— D'apoi iaca cică... 

Cineva îi repetă ce s'a vorbit. 

— Aşa-i viaţa omenească |—zice Ilia Ilici sentenţios.—U- 
nul moare, altul se naște, un al treilea se căsătoreşte, iar noi-— 
uite, îmbătrinim : an cu an—zi cu zi nu se potriveşte. Dece-i 
aşa l. Ce-ar fi să fie azi ca eri, iar eri ca mine l. Trist cind 
te gindești... 

— Cel bâtrini îmbătrinese şi mai mult, cel tineri cresc...— 


zice cincva dintr'un colţ, i 


50. < VIAȚA ROMĪNEASCA 


— E bine să ne rugăm mal bine lui Dumnezeu, şi să nu 
ne gindim la nimic l—observă stăpina casei cu severitate. 

Aşa-i, aşa-i,—zice cu ton fricos şi grăbit Ilia Ivanovici, 
care se pregătise să filozofeze, dar incepu din nou să umble în 
colo şi în coace, 

Tac din nou mult timp ; se aud numai Impunsăturile acu- 
lui. Uneori tăcerea e ruptă de stăpina casel. 

— Da, e întuneric afară. laca, dacă dă Dumnezeu să ajun- 
gem la Crăciun, mai vin de ai noştri: nici nu prinzi de veste 
cum trece timpul. Numai de ar veni Melania Petrovna: să 
vezi şotii! Ce nu născoceşte ? Să toarne plumb, să topească 
ceară, să alerge pe afară: scoate din minţi toate fetele! Năs- 
coceşte atitea... aşa... zau, 

— Da, damă de lume l—zice cineva din convorbitori.—A- 
cum trei ani s'a apucat să se dea şi cu tălpigii* depe gorchi. 
Cind ae rănit o sprinceană Luca Savici.. 

oţi se desmorţiră, se uitară la Luca Savici şi izbucniră 
în hohot. 

— Dar cum s'a întimplat, cu Luca Savici ? la povesteşte- 
ne,—zice [lja Ivanovici, şi—să moară de ris! 

Toţi continuă să ridă ; s'a trezit şi liuşa şi ride şi el. 

— EI, ce să mal povestesc ?— zise Luca Savici, încurcat, — 
Alexei Naumici le tot născoceşte. N'a fost nimic! 

— E-e i—începură cu toţii—cum n'a fost nimic? D'apoi 
noi am murit ? Dar fruntea, fruntea! Se vede şi azi semnul... 

ŞI izbueniră in hohot. 

— Dar de ce tot rideţi ?—îngina Luca Savici la intervale.— 


Eu nici nu... dar ticălosul de Vasca mi-a dat nişte... tălpigi vechi : : 


EI, s'au desfăcut sobt mine şi eu... știi... 

Hohotul îi acoperi vocea! Zădarnic încerca el să isprâ- 
vească povestirea pâţaniei ; hohotul se răspindi în toată socie- 
tatea, ajunse până în antreu şi pănă în odaia slugilor, cuprinse 
toată casa ; toţi Işi aduseră aminte de această intimplare nostimă, 
rid toţi, rid mult, deavalma, nespus—ca zeii din Olimp.. Dea- 
bia se potolesc, vre-unul iar începe, şi hohotul incepe din nou... 

In sfirşit cu mare greutate se potolesc. 

— Dar de data asta te maidaicu... tălpigii la sărbători ?— 
întreabă Ilia Ivanovici după o tăcere, 

Un nou hohot izbucnește, tinind vre-o zece minute. 

— Doar să poruncesc lui Antipa în post să facă alţi... tălpigi 
—Ħi scapă iar lul Oblomov ;—că-i place grozav lul Luca Savici, 
nu mai poate de neräbda re.. 

Dar hoħotul companiei nu-l lăsă să stirgească, 

— Dar oare mal sint de vre-o treabă. ?—rosti cineva, a- 
bia stăpinindu-şi risul. 

lar risete. 

Riseră încă mult; instirgit începură cu încetul a se potoli : 
unul îşi ştergea lăcrâmile, altul nasul, un al treilea se îneca de 
tusă şi scuipa, deabia rostind: 


* Franc Ski. N. irad. 


 .. 


OBLOMOY 5| 


— Doamne păzeşte! Cu flegma asta... să mori.. de ris, 
záu, Parcă-l văd : pe burtă, cu faldurile caftanului în toate păr- 


ile.. 

Urmă apoi hohotul din urmă şi cel mai grozav, apoi to- 
tul se linişti, Unul oftă, altul căscă fn auz, şi totul se cufundă 
în tăcere, 

Din nou se auzea numai bătaia minutarului, zgomotul ciz- 
melor lui Oblomov şi trosnetul uşor al unui fir de aţă, rupt cu 


dinții, 
# Aici Ilia Ivanovici se opri deodată în mijlocul odăii, togri- 
jat, timindu-se cu o mină de virful nasului. 

— Ceo mai fi şi asta? Ia priviţi. Un mort?... Mă mi- 
nincă virful nasului... 

amne păzeşte | — zise cucoana.—D'apol asta-i a mort, 
dacă te gidelă la nas? Cind e a mort, te gidilă rădăcina nasu- 
lui. laca, aşa uiţi tu mereu, Iia Ivanovici, laca aşa ai să spui 
odată rr de nişte musafiri, faţă de nişte străini... mal mare 
ruşine 

— D'apoi atunci ce inseamnă, cind te minincă virful ?— 
întrebă Ilia Ivanovici Incurcat. 

— CA ai să-l dal cu păhărelul. Mort: cum se poate ! 

— Mereu le încure—zise Ilia lvanovici.—De unde să le 
ţii minte pe toate ? Ba nasol te minincă dintr'o parte, ba vir- 
fal, ba sprincenele,,, 

—  Dintr'o parte,—zise Pelaghzia lvanovna,—insaamnă 
vesti; te gidelă sprincenele—lacrămi ; iruntea-—ai să te închini: 
din partea dreaptă—unul bărbat, din partea stingă—unei femei ; 
te gidelă urechile—ploale ; un cot—ai să dormi într'un loc stră- 
in; tălpile—drum,.. 

— Bravo, Pelagheia Ivanovna !—zice Oblomov, Dar cind 
s'o efteni untul—ce te minincă: ceafa ?,., 

Damele începură să ridă şi să şoptească ; unii dintre băr- 
baţi zimbeau ; era gata să izbucnească un hohot, dar în odaie 
incepu să se audă ceva ca miriitul unui cine şi mornâiala unei 
pisici, gata a se arunca unul asupra altuia : răsună ceasornicul 
de pe părete.. 

— E, d'apoi ceasul e nouă !—zice llla Ivanovici cu bucu- 
rie şi mirare, la priveşte, nici nu prinzi de veste, cum trece 
vremea. Ei, Vasca, Vanca, Motca | 

Se arătară trei feţe somnoroase. 

— Dece nu puneţi masa ?—întreabă Oblomov mirat şi in- 
ciudat. Nici nu vă gindiţi la bosri! Ce staţi ? Rachiu! Mai lute! 

— laca de ce te minca virial nasulal!—zice îndată Pela- 
gheia Ivanovna.— Al să bei rachiu, al să dai cu păhăruţul!... 

După masă, s:himbind sărutări şi semnul crucii, se împrăş- 
tie pela paturile lor, şi peste capetele nepăsătoare vine domnia 
somnulai. 

Vede lila Ilici în vls nu o sară de felul acesta, na două, 
ci săptămini, luni şi ani întregi de asemenea zile şi sări. 


52 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
aaa 


Nimic nu turbura monotonia din Oblomovca, şi nici locul- 
torii ei nu se simțeau apăsaţi de așa viaţă, nici altă viaţă, alte- 
petreceri nu-şi închipuiau ; iar dacă şi le-ar fi inchipult, le-ar fi 
gonit din minte cu groază, 

Altă viaţă nici nu le plăcea, nici n'o doreau, Le-ar fi pä- 
rut rău, dacă imprejurările ar fi adus o umbră de schimbare. 
Ar fi fost nemingilaţi, dacă ziua de mine era altfel decit cea. 
de azi, iar poimine altfel, decit mine. 

Variaţii, schimbări, întimplări, după care umblă alţii? Sā 
le guste alţii toate astea: el cei din Oblomovea n'au nevoe de 
schimbări.  Alţil—treaba lor! 

Cu întimplările,—fie ele şi avantajoase,—e numai bucluc: 
cer bătae de cap, griji, alergătură; nu te mai astimperi : vinde, 
cumpără, sau scrie, mişcă-te. Mă rog, glumă-i ? 

De zeci de anl tosăie, dormitează, cască sau rid de vre-o 
glumă nemeşiegugită de ţară, sau adunindu-se în cerc, îşi po- 
vestesc ce au visat noaptea, 

Dacă visul a fost urit—toţi cad pe ginduri; se tem fără 
glumă ; dacă e un vis prorocitor—toţi se bucură sau se In- 
tristează fără prefăcătorie, după vis. Dacă visul cere observa- 
rea vre-unui semn—indată se iau măsuri cu tot dinadinsul. 

Altfel joacă duraciocul sau coztril*, iar sărbătorile, cind 
vin musafiri,—bostonul ; sau fac gran-pasians, ghicesc cu popa 
de roșu, cu dama de treflă, prezicind vre-un mariaj. 

Uneori! vine pentru o săptămină-două vre-o Natalia Fa- 
deevna, La început bătrinele deapănă toată imprejurimea: care 
cum trăeşte, ce face; pătrund nu numai în viaţa de familie, în 
talnele de culise, ci chiar în gindurile cele mai ascunse şi pla- 
nurile fiecăruia, îi intră în suflet, il ocârâsc, osindesc pe cei ne- 
trebnici, mal ales pe bărbaţii necredincioşi ; apoi înşiră fel de 
fel de intimplări: zile onomastice, botezuri, naşteri, care ce fel 
de masă a dat, pe cine a poftit, pe cine nu. 

Obosindu-se cu astea, incep să-şi arăte care ce haine şi-a 
mai făcut: rochii, mantelă, chiar fustele şi ciorapii, Stăpina se 
mai laudă şi cu niscaiva pinzeturi, aţe, horbote da casă, 

Dar se slirşesc şi astea. Atunci işi mai petrec vremea cu 
cafele, cialuri, dulceţuri. Apoi tac, 

Şed mult timp, uitindu-se una la alta, şi numai oftează din 
cind în cînd, Citeodată una începe să plingă. 

— Ce-i cu tine, draga mea ?-—o0 întreabă îngrijată prietina. 

— Ah, dragă..— răspunde prietina, oftind din adinc.—Am 
supărat pe Dumnezeu, păcătoşii de noi. Nu-i a bine.. 

— O, nu mă mai îngrozi, scumpa mea !—o intrerupe gazda. 

— Da, da, — urmează prietina.—Au venit zilele de apoi: 
Derge-vor noroade asupra noroadelor, împărăţii asupra impără- 
iilor.. Vine sfîrşitul |—rosteşte Instirşit Natalia Fadeevna, şi 
pling amarnic amindouă, 


* Jocuri populare, analoage cu concina noasiră.—Nola irad , 


OBLOMOV 53 


N'avea Natalia Fadeevna nici un motiv pentru asemenea 
incheere, nimeni n'a mers în contra nimănui, nici chiar cometă 


“În anul acela nu s'a pomenit, dar bătrinele au uneori presimţiri... 


Numai rareori asemenea viaţă e turburată de vre-o in- 
timplare neobişnuită, cind ard, de pildă, cu toţii, cu casă cu tot, 
dela mic pănă la mare, 

De boli aproape nici pomină, nici în casă, nici în sat; doar 
de nemereşte vre-unul cumva în vr'an par, prin întuneric, sau 
cade din şura cu fin, sau o scindură de pe acoperiş cade şi-l 
loveşte peste cap. 

Dar toate astea aveau loc rareori, şi în contra unor ase- 
menea Întimplări se intrebulnțau mijloace incereate: artea lo- 
VIE se freca cu scaiu sau cu leustean, bolnavului H ădeau să 
bea aghiazmă, sau îl dezcîntau, şi totul trecea. 

ar bătaia la cap se întimpla destul de des, Atunci toți 
zăceau deavalma la pat ; se auzeau oltări, gemete; unul îşi pu- 
nea la cap castravaţi şi se lega cu o ed: altul își băga în 
urechi coacăză şi mirosea hrean, un al treilea egea la ger 
numai in cămaşă, altul zăcea așa, pe podea, in nesimţire. 

Astea se întimplau periodic odată sau de două ori pe lună, 
fiindcă nu le plăcea să lese căldura să iasă fără nici un folos, 
şi astupau coșutile, pecind jucau încă fțăcări ca în „Robert Dia- 
volui*, Nici de un pe i Sau sobi nu te puteai atinge cu mina: 
te pomenea! că se ridică o beşică... 

O singură dată monotonia vieţii lor fu turburată de o în- 
timplare, inadevăr neașteptată. 

Odată cind, in urma odihnei de după masă, se adunaseră 
cu toţii la cealu, sosi pe neaşteptate un mujic din Oblomovea, 
intors din oraș, care: incepu să scoată ceva din sin: abia Scoase 
înstirşit o soare mototolită pe numele lui llia Ivanovici O- 
blomov. 

Toţi inlemniră: cucoana se schimbă chiar puțin ia faţă; 
ochil şi nasurile tuturora se indreptară spre scrisoare. 

— Ce comedie să fie? Dela cine ?—rosti însfirşit cucoana, 
mai liniştindu-se, 

Oblomov luă scrisoarea şi începu s'o sucească cu neda- 
merire, neștiind ce să facă cu ea. 

— Dar de unde ai luat-o ?— întrebă el pe mujic.— Cine 
tl-a dat-o? 

— D'apoi la tirg, la han, unde irăsesem,—răspunse mu- 
jicul—de două ori, mă rog, veni dela poştă să întrebe, de nu-s 
oameni =y ia ste cică o scrisoare pentru boer, 

3 7] $ ... 

— EI, eu de colo—dau să mă ascund: soldatul s'a şi dus. 
Dar m'a văzut dascălul dela Verhleovo ŞI mă spuse. lar vine. 
După ce veni lar, —Începu să injure, şi-mi dete scrisoarea. Imi 
luă și cinci copeici. Eu de colo—ce să fac cu ea, zic, cul s'o 
dau? Apoi cică milostivirii voastre, 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Să [n'o fi luat! —zise cucoana supărată. 

— Doar n-o luam. Ce ne trebue nouă, zic, scrisori ? N'a- 
vem treabă cu scrisori; n'avem poruncă. Nu indrăznesc—fug! 
incolo |... D'apoi începu să injure rău tare soldatul. Umbla să se 
plingă Nacialstvei. N'am avut încotro, ŞI. 

— Dobitoc ! -zise cucoana. 

— Dela cine să fie ?—zise Oblomov, pe ginduri, exami- 
nind adresa.— O mină cunoscută parcă, zău! 

Şi scrisoarea incepu să umble din mină în mină. Incepură 
dezbateri şi presupuneri; dela cine şi despre ce putea să fie? 
Rămaseră nedumeriţi cu toții, 

llia Ivanovici porunci să i se aducă ochelarii, li căutară 
cu toţii vre-un ceas şi jumătate. I| puse, şi acuma se gindea 
să desfacă scrisoarea, 

— Ce faci, Ilia Ivanovici !—il opri nevasta cu frică :—cine 
ştie ce scrisoare o fi. Te pomeneşt!, ceva grozav, vre-o neno- 
rocire. Vezi cum e lumea în ziua de azi! "Ai vreme mine sau 
poimine—nu fuge... 

Şi scrisoarea, impreună cu ochelarii, fu pusă subt lacăt. 
Toţi se aşezară la cealu, Scrisoarea ar fi stat ani de zile, dacă 
mar fi fost ceva prea neobişnuit, şi dacă n'ar fi emoţionat pe 
cei dela Oblomovca aşa de mult. La ceaiu, chiar a doua zi nu 
era alță vorbă, decit de scrisoare, 

ir y nu se mal putură stăpini; a patra zi se îngrămă- 
diză cu toţii şi o destăcură: cu mare ingrijorare Oblomov se 
uită la Iscâlitură, 

— „Radiscev“, ceti el.—E-e, d'apoi e dela Filip Matteici ! 

T A-a! laca dela cine... Dar cum de trăeşte pănă azi? 
Auzi, încă n'a murit! Ei, slavă Domnului, Ce spune ? 

Oblomov începu să cetească în auzul tuturora. Lucrul se 
lămuri : Filip Matfeici ruga să i se trimită o feţetă pentru berea 
care se făcea aşa de bine la Oblomovea. 

— Trebue trimis, trebue l—ziceau cu toţii.—Trebue scris ! 

Trecură vre-o două săplăminl, 

— Trebue scris, trebue l—repeta Ilia Ivanovici câtră ne- 
vastă. —Dar unde-i reţeta ? 

= Asta-i l—zise cucoana.—Trebue căutată. Lasă, ce atila 
grabă? laca, dă Dumnezeu, vin sărbătorile, scăpăm de post; 
atunci îi scrii. Nici un zor... 


— Bine zici. li scriu mai bine în sărbători,—zise Ilia 
Ivanoici, 

n timpul sărbătorilor iar veni vorba de scrisoare. Ilia I- 
vanovici se hotări; trecu i se i 
hgst ecu în biurou, puse ochelarii şi se âşeză 

In casă se făcu linişte de mormint; se dădu poruncă oa- 


menilor să nu bocănească, să nu facă zgomot, Scrie boerul! 
— ziceau toţi cu un asa to i 4 
Ran ege Agai dna Ba i n şi respect, cum se vorbeşie numai 


OBLOMOV 55 


Ilia Ivanovici : „Prea Stimate Domn“,—Incet, 
ih onena aeg ankan Vima şi cu atita pază, parcă ar fi făcut 
un lucru primejdios,—cind intră nevasta. z 

— Am căutat, am căutat—nu-! rejeta, —zise cucoana. > 
bue căutată în odaia de dormit, în dulap. Dar cum al să tri- 

? 

pe pierd cu poşta,—răspunse llia Ivanovici. 

— Dar cit costă până acolo ? 

Oblomov scoase un aie vechiu. 

— de co Ă 

— e a ua n n de copeici pe fleacuri! Mai bine 
să aşteptăm,—n'o fi vre-o ocazie din tirg ? Spune mujicilor să 
intrebe, ee i 
— nă samă mai bine cu vre-o ocazie, —răspunse 
al ară a pin ea lovi de citeva ori condeiul de masă, îl băgă 

ridică ochelarii. 
a yey be bine,—inchee Ilia Ivanovici.—Nici-un zor: mai 
de trimes. 

; e, A b ştie dacă Filip Matteici a mai primit reţeta. 

llla Ivanovici lua uneori şi cite o carte în mină,—orice 
carte, tot una. llia Ivanovici nici na bănuia că cetirea e o cè- 
rință, şi o socotea drept lux, de care te pofi lipsi uşor, după 
cum poţi să ai un tablou pe părete, sau să nu-l al, poți merge 
la plimbare, sau nu: îi era tot una, orice carie o fi; o aer 
drept lucru destinat pentru distracție, pentru a alunga uritul, şi 
ps sok mot mes cetit carte, —zicea uneuri; sau schimba ex- 
presia : „ia să mai cetesc şi eu“. Sau Întimplător, in treacăt 
cumva, dădea cu ochii de grămăjoara de cărţi rămase dela oae 
său şi scotea vre-o una: fără alegere, ce so nemeri. De = 
nemerea Golicov, sau Cartea nouă de visuri, sau Rossiada lu 
Cherascov, * sau o tragedie a lui Sumarocov, ** sau însfirşit 
un jurnal de acum trel ani: pe toate le ceteşte cu acelaşi plă- 

odată : 

i buey repede născocit | Mare talhar! Fi-ţi-ar!... 

Exclamaţiile astea se refereau la autori—profesie uzi in 
ochii lui Iila reiese nu se bucura nici de cea mai mis ini 
cere, llia Ivanovici îşi însuşise chiar disprețul pe miră aysen 
faţă de scriitori oamenii din vremea veche. Ca mulți pe pm 
vreme, llia Ivanovici nici nu-şi închipula pe scriitor, r= ra 
pe un chefliu şi pierde-vară, un beţiv şi caraghios, un fe 
comedian. 


Uneori din vre-o gazetă de acum trei ani cetea cite ceva 


i le comunica ştirile. 
“n orar ide 1 PR i M. Sa regele a binevoit să se in- 


”  Cherascor lrăeşie între anii 1737- 1807, 
st a teal ia 4718 -1777. N. trad. 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


toarcă cu bine dintr'o scurtă călătorie, ŞI cu ocazia asta Ilia 


iin se vită la toți prin ochelari, 
u: 


— La Viena cutare ambasador şi-a remis acreditările de 
bancă 


— lar aici,—continua el—spune că cică scrierile lui jan- 
lis s'au tradus în limba noastră, 

— Le traduce cred eu,—observă un mic moşier dintre au- 
ditori,—ca să mal scoată bani dela ai noştri, dela boeri.. 
lar bietul lliuşa demilt umbla la Stolz, la şcoală... Lunea, 
cum s'a trezit, l-au şi copleșit grijile. Aude vocea aspră a lui 
Vasca din cerdac: 


N re Antipa |! Inhamă pe Surul. Să duci. pe cuconag la 
eam 1 

raek i-a tresărit. Se duce mihnit la mama. Mama ințe- 
lege total şi caută să-l Indulcească hapul oftind şi ea şi gin- 
dindu-se că se desparte de el pe o să tă ä. 

Nu ştie cum să-l mai hrânească în acea dimineaţă ; îi coc 
şi chifle şi covrigel, îi dau la plecare cărnuri sărate, aluaturi, 
delzeţuri, bomboane, prăjituri şi tot felul de dulciuri, uscate ŞI 
lichide, şi chiar provizii de masă, Toate astea, fiindcă la Neamţ 


— Acolo despre partea mincării—puţină bucurie, —ziceau 
cei dela Obiomovea. La masă-—-supă, friptură, cartofi ; la cealu 
jur, Sa: la clnă-—morgen früh—pofta In cuiu... 


n'auzea vocea lui Vasca, Strigind să se înhame, şi cind mama îl 
Intimpina ja ceatu cu zimbet şi cu o noutate plăcută. 


zile incolo şi incoace ? 
Uneori fi declara pe neaşteptate: 


— Azi e săptămîna părintească, Nu-i de umblat la şcoală: 
coacem blint, * 


Alteori, luni dimineaţa, 
fața lui ŞI zicea : i 

— Nu știu ce-i cu tine pe ziua de azi: nu fi-s limpezi 
ochii. Eşti bine? ŞI clătina din cap. j de 


Ștrengarul şiret e sănătos tun, dar tace 


— Să stal acasă săptâmina ast 
o da Dumnezeu, 


mama se uita cu luare aminte la 


Şi toţi din casă erau pătrunşi de Convingerea că învă4- 

oră si erei gri para niciodată nu trebui să coincida ai 
oarea de Joj e o edecă neinlă 

pe toata arcade d p nlăturată pentru învăţătură 


Un fel de clătite 


i iš 
sfirşitul carnavalului, N. irad Pa aliil dospit, mai Obişauile pe la 


| 


Numai | a ali 
lugă,— de pildă, fata din casă, ; care a 
din urii rea în bo ea ceodna s, + 
i: Uf, ce neastimpărat! De te-aşi vedea dus la... pf.. 
Altädatā venea pt neaşteptate la Neamţ Antipa cu A gal 
cunoscut, pela mijlocul, sau pela inceputul sãptăåmimii,—dup 


op A venit Maria Savişna, sau naaa Fadeevna, sau fa- 
Cı ; cică să poftiți acasă. 
jj Tranio ont a, liuga sia acasă, Apoi nici ser prigi 
d mă cum se apropie săptămina patimilor, apol i pate e; pc i 
i a din familie hotărăşte cumva că săpiămina i e p DR 
ret Tomei nu se Învață ; mai rămineau până în var ra 
săptămini—nici nu face să mai gater iar vara Neamţul se 
toamnă.. 
gi paes ; A linci a petrecut vre-o jumătate de an 
bine de tot, Şi cit a crescut | Cum ss eNi pae oia. Soara, 
- ; căci se băgase 
aie ia Sian A pa tatorcea dela Neamţ, copilul era 
ENY pa că Dumnezeu |—zicea tata şi pot perii p re 
Aan Davik. Na vol? Coad iara era ll aa ape 
è 1? nd v , 
e a Thal e dus grăsimea sărăcuţului de copil! E şi 
carea aa en învăţătura. bucluc! Te face 
pei ile ca să ţie copilul 
itorii părinţi căutau toate prilejurile i 
scan pati i ii sărbători, nu lipseau. larna da pa 
rea frig ; vara, să pleci in zori—nu face; uneori mai ra ra 
loala ; toamna—noroiu... Uneori Antipa dădea de gin ré 
H beat, dar nici treaz, şi se uita aşa de sălbatic; de as 
vre-o nenorocire: de rupea micii Teeerak pe ai apă 
Câutau de altfel să dea acestor i aa pas, 
ît mai ales in ochii lui Stolz, ca 
ri N erata (3 propri CR mal şi pentru asemenea încurajare 
a erwetter... 
i ag; n S Proks siias şi Scotininilor trecuseră Sean dă 
Zicãtoarea: „învăţătura e lumină, e pregati magi ai gor 
treera satele şi tirgurile piele oarece pr $ a ani a. 
legeau avanta . a; 
Eo Pe pemaes $ Vedeau că acuma toţi au inouet să. ajungă 
Oameni, adică să capete ranguri, cruzi şi an priză a a 
ajutorul învăţăturii; că vechii podiaci, şurubar c să 
slujbă, imbătriniţi în deprinderile şi circiobăriile vechi, merg £ o 
incepură a se răspindi veşti sinistre despre nevola a 
ști nu numai scrisul şi cetitul, ci şi despre nişte ştiinți neauz 


Zz 


* Prosiacow şi Scotinin : Upuri de Năpoiii, de sirigol vechi dia- 
ir'o cunosculă comedie a lul Fonvizin (1744 - 1792) 


58 VIAŢA ROMINEASCA 
—_.—————————— e e 


incă pe acea vreme. Intre un consilier titular şi un assessor 
colegial se deschidea o prăpastie, peste care era o singură 
punte : diploma. 

Vechii slujbaşi, copii ai rutinii şi mituirii, începură să dis- 
pară, Pe mulţi care n'apucaseră să moară, l-au scos pentru ne- 
cinste; pe alţi! i-au dat în judecată. Cel mai norocoşi tură 
aceia care, deznădăjduind de noua stare de lucruri, s'au retras, 
sănătoşi şi nestingheriţi, pela colţişoarele lor bine chivernisite. 

Oblomovii pricepeau lucrul ăsta şi înțelegeau avantagille 
culturii, dar numai avantagiile ei văzute, spre nevoia sufie- 
tească a învăţăturii aveau o idee incă nedesluşită şi îndepărtată, 
şi deaceia ar fi vrut să-i asigure lui lliuşa deocamdată citeva 
avantagii mai arătoase. 

Se gindeau şi la un mundir mai larg pentru lliuşa, şi-l in- 
chipuiau şi consilier de curte ; ba mama chiar—gubernator ; dar 
toate astea ar fi vrut să le capete cumva mai eftin, cu şmecherii, 
—să înconjoare peascuns stincile şi piedicile sămănate în calea 
învăţăturii şi înaintărilor, să le sară fără trudă, adică Invăţind, 
de pildă, „cite ceva“—nu până la sleirea sufletului şi trupului, 
nu pănă la pierderea binecuvintatei grăsimi căpătate în copilărie, 
ci aşa, numai pentru a păstra formele prescrise, —pentru a do- 
bindi cumva un atestat, unde să se spună că lliuşa a /recur 
toate ştiinţele şi artele. 

Tot acest sistem de educaţie din Oblomovea întimpina o 
puternică opoziţie în sistemul lui Stolz. Lupta era crincenă dia 
amindouă părţile. Stolz lovea in adversari deadreptul, pe faţă 
şi cu încăpăţinare, iar aceştia se fereau de lovituri prin tot fe- 
lul de şmecherii, 

Victoria răminea nehotărită ; poate că Încăpăţinarea nem- 
țească ar fi învins împotrivirea şi îndărătnicia dela Oblomovca, 
dar Neamţul Intimpina greutăţi chiar printre ai lul: fiul lui Stolz 
îi strica pe Miaşa, cind sutitndu-i răspunsurile, cind făcîndu-j 
traducerile. 

lia Ilici vede aevea, şi viața-l de acasă, şi pe cea dela 
tolz. Acasă, deabia s'a trezit, şi lingă pat stă demult Zacharca, 
vestitul Zachar Trotimovici, camerdinerul lui de mai tirziu. 

Zachar, caşi dădaca odinioară, îi pune ciorapii, îi încaiţă 
ghetele, iar Iliuşa, acuma băiat de paisprezece ani, atita ştie: 
culcat, ii întinde, cînd un picior, cind pe cellalt ; iar dacă Za- 
charca ma nemerit ceva-ceva, îl dă cu piciorul peste nas. 


Dacă Zacharca nemultumit se a că Ana £ 
pătă şi dela cel mari. t pucă să se plingă—mai ca 


Apoi îl plaptănă, îi îmbracă scurteica. | b 
lui liuga în mineci cu băgare de sama, casg Coan cind braţele 


d 
jeze, şi-l aminteşte că trebue să facă mda nu-l prea deran- 
după Sculare să se spele,--și aşa mai depa 


ci—destul un semn din och i trei- 
dată să-i îndeplinească dai de a 


GOMA uM 


3. de a vrut să ia un lucru şi nul-a ajuns, 
n probe ei de după ceva: ca copil vioiu sai fier 
uneori să alerge, să facă singur, dar tata, mama şi vre- 
sapt e E ei Vasca, dar Vasca, dar Zacharca, 
ce ala pă carta Alea Zacharca | Ce staţi cu gura 
că le 
za di der te. Ilia rep = rap poză peire ps iri: 
-i şi ma 
Marei a emită Dă cutare lucru, sau cutare, Nu vreau 
- „ Aleargă de adă ! 
E: Greant noa ga reig pe măi r tare ERIE 
- e , r 
e Leii pre] nare voci desperate aa Ah, r Arata i, 
opriți-l! Are să cadă, are să se lovească, Stâi, s cadă 
l-a venit în minte iarna să sară in antreu, ar reia 
un geam—iar strigăte: val, încotro ? era se poate 5 
q umbla, m rara Bg ra stg păzit ca o floare 
fir aie sticlă, creştea Incet 
A i caşi floarea de subt sticlă, Ş 
guitar Paiak ea) căutau o eşire, se îndreptau inlăuntru 
e Tea Karesep aşa de violu, de sânătos şi eg 
Simte că ceva joacă în el, fierbe,—parcă ar fi intrat M a iti 
şor în el.—care mereu îl ajija, ba să se suie e a 
Îcaimee pe Robal, ca ai Sarge pia Numa, age e scala 
fioul, sau să zădărască jav å r aae 
'0 Ja oi pe ctmp, prin şanţuri, în 
a poige pls eleni “iin irel săruri în fundal ripil, ra să 
re amestece cu copiii, ca să se joace cu bulgări de zăpadă, 
- ea... 
gi Di f ațiță eigion Te a me pă et perie, 
in stirşit nu-l rabdă inima,— $ š (ar. poa MD 
te, de acolo—în poartă, înhaţă In 
pe-a ein re si de zăpadă și aleargă spre grămada de 


is 4 urechile, în gură 
| rece parcă-i taie fața, gerul Îl pişcă u à 
şi in ai w suflă rigul, lar pieptul e cuprins de yaba ; aleargă 
de te miri de unde atita luțeală, ţipă, ride cu ot. olt 
lată și băeţii. Illuşa—poc cu gologoşul, dar pe : i 
mare deprindere; abia se gindi să apuce alt gologos A a e 
fața îl e acoperită de o lostopană întreagă de zăpa fren A 
şi doare, —din nedeprindere,— e şi vesel, şi ride cu ho 
podidesc lacrâmile... 2 2 Sirigăt, zgo- 
dal întreg :—unde-i Iliuşa rigăt, 

mot if ăla gren în seg tepi el Vasca, Mitca, Vanca 
— aleargă zăpăci cu toţii prin curte, 

setei, d e Gai cini piara cum se ştie, nu pot privi cu 
singe rece un om care fuge. 


O VIAȚA ROMINEASCA 
e e RI 


Oam 
Sia st enii cu strigăte, cu urlete, cìnii cu lătraturi,—aleargă 
Sfirgit au ajuns la grupul d 
pe unul de păr, pu „de copii, Incepe pedeapsa: 
„se lame ia A en afii h urechi; unuia un pumn în ceafă; 
seră stăpinire pe cuconas, il Înveliră 
] Li 
at n ful dee, apal iza Del Itaca 
, mnitate, pănă 
re gi aaa au mai pot ae Prats acuma FF n 
- ai e. > 
seară clala de POl îl dau cealg de menta, apol de soc poa oats 


seară clalu de mălin gi- 
i-ar trebui un singur îi | din vre-o trei zile in pat, pe chid lui 


Delindată ce horăiala lui Ilia [Ii 
r a Iliici ajun 
rs pt e ir rar Sari băgare de na rola pei bea rar i 
esa egetelor, încuie bine boeral şi plecă ja 
— A, Zachar Trofimoviei, bi 
AU Padua „ Dne al venit. Demult nu t 
i-o pură viziili, feciori de casă, femel şi copiii de lingă 


— Dar cu al dumitale ce S'a înti rtarul 
— Doarme; buștean, zise Zac. armă a inel € 
— “i cu el ?- înţ 

vreme ; Boln LA s'ar frise ot bal a ai= Cam za 
d Via. S'a imbătat—atita-i tot a 

re i parea ar fi convins de ce sita Ti-a pirar Sione? 

acuma n şi jumătate de maderă, două sticle de cvas, și 
— Eh!—făca vizitiul cu invidie. 


— Dar ce i- 
zise una din femej. Veni! SĂ Se Pună pe chet pe ziua de azi ?— 


— Nu, Tatiana Ivanovna — ă 
că O privire piezişă;—nu numai răspunse Zachar, aruncind spre 
i e zlua d : 
Ka a e azi: nu mai e bun 


— Da 
întrebă eri ce zice, Tatiana Ivanovna, sata pleacă azi undeva 7— 


Sta rar in roca mal aaa Tode Tatiana Ivanovna. 
noaptea. ne em aere afurisitul—zise portarul ;—e plicticos 
ce, am inebunit să-i pazese e ear intrarea de paradă ? Dar 

— Ce dobitoc, fraţilor |—zise Tatiana, — Mai rar! Ce nu-i 


OBLOMOY 61 


dărueşte | Şi ea: ca o păuniță; şi umblă aşa, vajnic; dar să 
vezi ce fuste şi ce ciorapi poartă... ruşine să priveşti! Nu-şi 
spală gitul cite dosă săptămini, faţa-şi boeşte... Uneori păcă- 
tueşti, zău, cind te gindeşti: „Sărmana de tine, mal bine ai pune 
o basma pe tine, al merge la mănăstire, la rugăciune“,., 

Toţi, afară de Zachar, începură să rîdă, 

— Bravo, Tatiana Ivanovna, ştie să nemerezată !— apro- 


bară voci, 
— Zâu,—urmă Tatiana lvanovna.—Cum de se ma! apro- 


pie boerii de una ca asta ?... 

— Incotro ?—o întrebă cineva.—Ce legăturică ai acolo ? 

— li duc rochia la croitoreasă. O trimite, mă rog, cu- 
coana l.. Cică ii largă, ȘI apoi cind incepem cu Duniaşa să-i 
siringem cărnurile, nu mai ești bună de nimic trel zile: îţi rupi 
minile! Dar plec, să ne vedem sănătoşi deocamdată, 

— Sa ne vedem sânătoşi,—repetară cițiva. 

— Să ne vedem sănătoşi, Tatiana lvanovna,—zise vizitiul. 


Vino deseară. 
— D'apoi nu știu cum să lac. Poate viu... dar să ne ve- 


dem sănătoşi. 

— Să ne vedem sănătoşi! ziseră cu toţii. 

— Cu bine şi cu fericire,—adăugă ea, indepărtindu-se. 
> — Să ne vedem sănătoşi, Tatiana Ivanovna !— mai strigară 

zitiți, 

— Cu sânătate !— strigă ea din depărtare, 

Dapă plecarea Tatlanei, Zachar parcă-şi aştepta rindul. Se 
așeză pe stilpul de tuciu de lingă poartă şi incepu să bălăba- 
nească din picloare, uitindu-se poean şi distrat la lumea 
care trecea,—care pe jos, care În trăsură. 

— EI, ce zice al dumitale pe ziua de azi, Zachar Trofi- 
movici ?—intrebă portarul, 

— Ca intotdeauna: turbează de grăsime,—zise Zachar ;— 
şi tot din pricina ta, din mila ta am suferit atitea cu locuința. 
Turbează cind aude de mutare... 

—Eu, ce-s vinovat? Din partea mea—poate să stea ş! un 
veac; parcă eu sint stăpinul ? Am poruncă... Dacă aşi fi eu stå- 
pinul, dar nu-s eu. 

— ŞI ce, Înjură ?—întrebă unul din vizitii, 

— n injură, că nu mai ştii cum iţi mai dă Dumnezeu 
putere să le înduri... 

— D'apoi ăsta e boer bun, dacă înjură,—zise un fecior 
de casă, deschizind, cu scirţiit, o tabachere rotundă,—şi minile 

intregii companii, afară de Zachar, se Indreptară spre tabac. 
Incepu tragerea, stănutarea şi sculpatul. 

— Dacă înjură, e mai bine,—urmă acelaşi ;—cu cit înjură 
mai tare, cu atit mal bine, Barem dacă înjură, nu te bate. Nu 
cum am Stat eu la unul: nici nu ştii încă pentru ce,—cînd colo, 
te-a şi inhățat de chică, 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Zachar aşteptă cu dispreţ până sfirşi acesta, şi îndreptin- 
du-se cătră vizitiu, urmă: 

— Numai ca să te facă de ris, aşa, degeaba ; lui ce-i pasă ? 

— E moltoros, se vede? întrebă portarul, 

— He-el—sclrţii Zachar răguşit şi închizind ochii.— Aşa 
de mottoros—o nenorocire. Că cutare lucru nu-i aşa, că cutare-i 
pe dos; că nici să mergi nu ştii, nici să serveşti, că strici totul, 
că nu curăţi, că furi, că mininci,.. Ptiu, fi-ţi-ar!... Cum s'a nà- 
pustit azi... oruşine! ŞI pentru ce? Rămăsese o bucăţică de 
brinză incă din Săptămîna cealaltă — ruşine s'o arunci unul cine; 
nu, să nu te atingi! Întreabă: unde-i ?—Nu-i, zic. Incepe: eşti 
bun de spinzurat, zice, bun de ars fn smoală fierbinte, să te 
sfişie cu cleştele înrogite; să bage o țeapă de plop în tine. Și 
numai nu te loveşte, numai nu te loveşte |... Ce credeţi, fraţilor ? 
Mai dăunăzi fi opării, nu ştiu cum, un picior cu nişte apă fier- 
binte, dar ştiţi cum a tipat! De nu săream îndărăt, mă izbea 
cu pumnul În piept! Dar ştii, cit pe ce... 

Vizitiul clătină din cap, lar portarul zise: 

— Boer iute, nu sufere! 

— Dacă înjură, e bun,—zise flegmatic acelaşi lacheu. Mai 
rău cind nu înjură. Altul se uită la tine, se uită, şi deodată—haţ 
de chică! Nici m'ai înţeles dece. 

— Dar geaba,—zise Zachar, fără să bage în samă vorbele 
iacheului, care-l întrerupsese,—piciorul tot nu l-a trecut; Îl tot 
unge cu alifie; las să ungă!... 

— Al naibei boer !—zise portarul, 

— Ferească Dumnezeu !—zise Zachar.—Asta are să facă 
odată moarte de om; zâu face! Pentru un fieac te înjară de... 
Nici nu-mi vine să zic. Ba azi a mainăscocit una: „eşti un ve- 
ninos*, zice. De unde le găseşte |... 

—— D'apol astea. Fleacuri—zise acelaşi lacheu.—Slavă 
Domnului, dacă înjură, Să-i dea Dumnezeu sănătate |! Cind tace 
să vezi: tu treci, el se uită, se uită, şi deodată—haj! Cum era, 
unde am stat eu. Cind Injură, e bine... 

— Aşa-ţi trebue,—obiectă Zachar supărat.—Eu ţi-aşi face-o 
şi mai rău. 

— Cum te înjură Zachar Trofimovici: îţi zica drac chel ?— 
întrebă un piciu de cazacioc de vre-o cincisprezece ani. 

Zachar întoarse capul incet şi opri asupra cazaciocului o 
privire turbure. 

— la bagă de samăl—rosti el înțepat.—Eşii prea tinăr 
băiete, prea clănţos ? Eu nu mă uit că eşti de ai generalului, 
Indaţă de ureche! Șterge-o la locul tău! 

Cazaciocul se indepărtă la vre-o doi paşi, se opri şi se 
vita la Zachar cu zimbet, 

— Ce arăţi dinții? —hirii Zachar furios.— Stai, nu scapito, 
îţi lungesc eu urechile! O să vedem, mai rinjeşti? 

In timpul acesta, de subt gang alerg un enorm lachet, în 


OBLOMOV 63 


trac de livrea, descheiat, în pasmanterii şi ghetre. Se apropie 
de cazacioc, îi dădu mai intăiu o palmă, apoi il numi dobitoc. 

_— Dar pentruce, Mattei Molseici?—zise cazaciocul, ulnit 
şi ruşinat. ţinîndu-se de falcă şi clipind des. 

— A-al Incă mal vorbeşti ?—răspunse lacheul.—Eu te caut 
prin toată casa, şi tu aici! 

II luă de chică cu o mină, Ii plecă apoi capul și-l lovi 
peste ceafă de trel ori: metodic, rece, fără grabă, 

— Boerul a sunat de cinci ori,—adăugă el ca morală. Mă 
înjură pe mine pentru un căţel ca tine! Şterge-o! 

-i arătă poruncițor spre scară. Băiatul stătu o clipă ca 
într'un fel de nedumerire, clipi de citeva ori, se uită la lacheu, 
şi văzind că m'are la ce se aștepta, decit la repetarea celor in- 
țimplate, scutură din cap și plecă spre scară cu capul zburiit, 

Ce triumt pentru Zachar l 

— Aşa, aşa, Matfei Moiselci. DA-I, dă-il—adăugă el mul- 
tumit. Tot mai trebuia... Brava, Matfel Moiselci. Mulţumesc. E 
prea ascuţit... laca „drac chel“! Mai rlajeşti ?... 

Mulțimea ridea cu hohot, simpatizind zgomotos cu lacheul, 
care bătuse pe cazacioc, şi cu Zachar, bucuros de această bä- 
tae. Nu simpatiza numai cu cazaciocul, 

— laca, tocmai aşa se intimpla cu boerul meu de mai 
îinainte,—începu acelaşi lacheu, care mereu întrerupsese pe Za- 
char :—tocmai cind te gindeai cum să petreci puţin, el—parcă 
ar fi ghicit la ce te gueni trece pe lingă tine, şi cind te a- 
pucă... iaca așa, ca Matfei Moiseici pe Andrluşca. Mare treabă, 
dacă Înjură ? Mare treabă că ţi-a zis „drac chel“ f.. 

— Pe tine te-ar fi înhăţat şi boerul lui—răspunse vizi- 
tiul, — arătind pe Zachar :—la uite ce pislă pe cap! Dar pe Za- 
char Trofimovici de ce să-l apuce ? Capul... ca dovleacul. Doar 
de aste două bărbi depe obraji... Aşa, are de unde. 

Toţi începură să ridă cu hohot. Zachar rămase izbit de 
această ocară a vizitiului,—singurul cu care avusese o conver- 
saţie mai prietinoasă, 

— D'apoi cind oiu spune boerului,—începu să hirie Zachar 
cu furie la vizitiu,— găseşte de ce să te înhațe şi pe tine: îţi 
netezeşie èl barba; n'o vezi că toată-i cu turturi ?... 

— Dar vajnic mai e boerul tău, dacă se apucă de netezit 
bărbi pela vizitiii străini! Mai bine faceţi-vă rost de vizitiii voş- 
tri, apoi neteziţi; că grozavi mai sinteţi ! 

— Doar n'o să luăm vizitia un potlogar ca tine!l—hirii 
rit m faci tu să fii măcar înhămat la trăsura boeru- 

meu 

— Ce mai boer !—observă batjocoritor vizitiul.— Unde l-al 
mai Cpagropat şi tu? 

o pură să ridă; şi el, şi portaral, şi lach - 
părătorul înjurăturilor. i i pă Jaeheni, și A 

— Rideţi, rideţi! —zbieră Zachar.—O să vedeţi, cind oiu 


64 VIAŢA ROMINEASCA 


spune bocrului!—Și țu—se adresă el portarulu!,—trebula să 
astimperi pe hoţii ăştia, nu să rizi. Dece eşti pus aici? Ca så 
faci regulă! In loc de regulă... Las că te spun eu boerulul: 
aşteaptă puţin... 

— Ei, lasă, destul, Zachar Trotimovici,—zise portarul, 
căutind să-l liniştească ;— ce ţi-a făcut? 

— Cum Indrăzneşte să vorbească aşa de boerul meu ?— 
răspunse Zachar lnfierbintat, arâtind spre vizitiu. — Ştie el cine-l 
boerul meu ?—adăugă el cu ton de adincă cucernicie. D'apoi tu,— 
se adresă el vizitiului,—nici în vis n'al văzut asemenea boer: 
bun, cuminte, frumos, Şi al tău ?—O mirţoagă flămindă. Mai mare 
ruşine, cînd eşţi din curte cu lapa cea murgă. Nişte cerşetoril 
Mincaţi ridichi cu cvas ! Nu-ţi vezi măntăluța depe tine? 
Numai gäuri L.. 

Trebuie observat că mantaua vizitiului m'avea nici o gaură. 

— Aşa ceva nu mal e de il întrerupse vizitiul, zmulgind 
cu îndemânare o bucată din cămaşa lui Zachar, — eșită la sub- 
suoară, cu totul înafară. 

— Destul, destul !—zise portarul, întinzind braţele între el. 

— A-a, te apuci să-mi rupi imbrăcămintea !—strigă Za- 
char, scoţind afară şi mai mult din cămaşă, Las că vede el 
boerul! Uitaţi-vă, fraţilor, ce mi-a făcut: mi-a rupt haina! 

— Cică eul—zise vizitiul, cam speriat.—Trebue să-l fi scu- 
turat boerul. 

— Să bată un asemenea boer!—zise Zachar.— Aşa sutiet 
bun—aur, nu boer; să-i dea Dumnezeu numai sănâtate. Stau la 


el ca în împărăţia cerului: nici nu ştia de nevol; nu mi-a zis 


odată dobitoc, trăesc în belșug, în linişte, minînc dela masa lui, 
mă duc unde-mi place—aşa lucrul La țară—casa mea, grădi- 
nuja mea, hrana mea; toţi ţăranii mi se închină până în briu. 
Eu administrator, eu majordom l. ŞI vol cu al vostru... 

De necaz nu-i ajungea voce, ca să-şi distrugă indeajuns 
protivnicul, Se opri o clipă, ca să-şi adune puterile, —să găsea- 
sză un cuvint mai veninos, dar din pricina fierei adunate 
nu-l găsi. 

— Da, să vedem cum ai s'o secți la capăt cu haina: amsă 
te învăţ cu să mai rupi haine...—abla rosti el în sfirşit. 

Atingînd boerul, l-au atins şi pe Zachar, litreziră şi ambi- 
ţia şi amorul propriu: devotamentul trezit se artt cu mare pu- 
tere. Zachar era gata si stropească cu venin nu numalpe pro- 
tivnic, ci și pe stăpinul lui şi pe rudele lui,—pe care nici nu 
le cunoştea, nici nu le ştia, dacă există,—şi cunoștințele. Za- 
char repetă acuma cu o mare exactitate toate birtelile şi cle- 
vetirile auzite tocmai dela vizitiu. 

— ŞI voi, şi boerul vostru— nişte golani, nişte jidani —mai 
rău decit nemţii. Bunicul vostru? Il ştiu: slugă la un negustor 


de vechituri. Eri seară eşeau dela voi musafirii... mă gindeam, 


n'or fi niscaiva pungaşi! Ţi-l milă să priveşti, Mama a vindut 
haine furate şi învechite. 


— Destul, destul l—căută să-l potolească portarul 
să — Să ştii,—zicea Zachar.—Al meu slavă Domnului, boer 
pairag pă i poe Pe armei pa pont prinți, Ba încă nu pe orice . 
manea trai: asă : altul mai aşteaptă in antecameră,.. 
~— Seo îi asta, măi frate: literați 2— 
dorind go pros > ii certelor. Tot ma a Fhnair ponn 
— , un domni 
Zale orar Zachar, 0 ra ei a 
— SĂ ce fac acolo, la voi ?—Intrebă portarul, 
“tag Le să facă? Unul cere ciubucul, altul Cheres...— zise 
T, Şi se opri, văzind că mai toţi zimbesc cu ironie, 
> Nişte... pungaşi, toji ciţi sinteti, — rosti Zachar în fugă, — 
=; mer ba Nica $ privire pi .—Al să înveți cum 
ua P spre pn i c să spun boerului l—adăugă el, şi plecă 
— Astimpără-te. Mai — — 
Pi ma tar ret = bakie EA Bes Ta are 
` se opri in loc, se fnturnă iute şi, fă 
x public, eşi in stradă. Fără sä întoarcă canal p ură e e 
> ușa micii berării din fajã; aci se intoarse, aruncă o privire 
ntunecată asupra întregii companii, şi mai întunecat făcu semn 
la toți Da aaa, șI Glapâru în dosul uşei, 
r . 
Pr er al pica alţi: care în berărie,—care pe acasă; ră- 


— Mare treabă, chiar dacă spune boerului ? - refi 
= d schizind incet tabacherea.—Boerul e A oprita 
rr ia = r Atita ! Mare treabă ! Altul numai se uită, se 
se XI 

"Pe la ciasul patru şi ceva Zachar deschise cu bă 
perlă i neam Pta: e Strecură în ode ae 
e rului, lipi n 
lăsă jos şi privi prin pm pisoi araa A 0 apere 

n biurou se auzea o horăială regulată. 


— Doarme,—şopti el :— a 
patru şi jumâtaț. S0PU el:—trebue trezit; în curind e ceasul 


uşi şi intră în biurou, 


— ifa Ilici! Ii = 5 
capul iui mahy a lliici !—incepu el încet, oprindu-se lingă 


Hostals s. înainte. 

— Şiu tme! Ca o piatră, lia Il 

Za trase pe Oblomov-u r de hiara 

— Sculaji, ceasul e pairu jumžtate, ` 

Drept răspuns Ilia Hic! numai mormă!, dar nu se trezi. 


k A Sculați-vä, Ilia Ilici ! Ruşine [—Incepu Zachar cu voce 


R 


66 VIAŢA ROMINBASCĂ 


N 


Nici un oa per 

— Via Iiici!—repetă Zachar, trăgind boerul de minecă. 

Oblomov intoarse puţin capul şi cu greutate deschise 
DI ee un ochiu, în care se vedea cit de colo viitoarea 

f > 
sa — Cine-i ?— întrebă Oblomov cu voce răguşită. 

— Eu. Sculaţi-vă! 

— Fugi încolo! —bombăni Ilia Ilici, şi se cutundă din nou 
într'un somn adinc. 

In loc de horăială, începară a se auzi şuerături prin nas. 
Zachar îl trase de poală. 

i iza Ce vrei ?—întrebă Oblomov fioros, deschizind deodată 
ochii. 

— Mt-aţi poruncit să vă trezesc, 

— Bine, ştiu. Ţi-ai făcut datoria, acuma marş! Restul mă 
priveşte... 

— Nu plec,—zise Zachar, trăgindu-l din nou de minecă, 

— Nu-u, nu mă necăji,—începu Ilia Ilici cu ton supus şi, 
intandindu-şi capul În pernă, începu să sfordie. 

— Nu se poate, liia Ilici! Eu cu mare bucurie, dar nu 
se poata. 

Și tot căuta să rca ză e boer. 

— Fá-ți atita milă, -mă,—rostea Ilia Ilici cu ton cit 
mal convingător, deschizind ochii, 

i — Milä! Pe urmă singuri o să vă supăraţi că nu v'am 
trezit... 

— O, Doamne! Ce om!—protesta Oblomov. —Ei, lasă-mă 
să dorm măcar un minut; mare treabă un minut! Ştiu eu 
singur... 

Hia iici tăcu deodată, dobor Sie somn. 

— Ştii numai să dormi ca un buştean | —zise Zachar, sigur 
că boerul nu-l aude.—Uite, cum doarme! La ce te-al mai năs- 
ca = lumea asta? Dar scoală odată, dacă-i zic...—strigă 

char. 

— Ce? Ce ?—incepu Oblomov furios, ridicind capul, 

— Că... dece adica, cuconaşule, nu v'aţi scula ?7—incepu 
Zachar cu ton moale, 

— Nu! Cum ai zis? A? Cum indrăzneşti ?... 

=>" Ce-am Pai 

— Sä vorbeşti obräznicii... 

— Vi s'a năzărit în somn... zâu, în vis! | 

— Tu crezi că eu dorm? N'ai griji, aud eu totul. 

Dar adormi din nou. 

— H-m. val de capul tăul—rosti Zachar desperat.—Ca un 


butuc... Mi-i silă să te privesc! Uitaţi-vă oameni buni l.. Ptiul.,. 


— Szulaţi, Sculaţil—incepu Zachar deodată cu o voce 
sperioasă ; — Ilia Ilici, uitaţi-vă ce-i în jurul nostru! 

Oblomov ridică deodată capul, se uliţă în jaru-i şi se culcă 
din nou, ofiind adinc, 


tur 67 
„SEE OES 


Alte dăţi Zachar îl lăsa în : 
i Dormi, dracu sa te n pace, adăugind : 
neo nu- şi nu-i lăsă nici acuma 
— Sculaţi, sculaţi | - 4 
di pă e ati, bes a api incepu să strige cit putu, şi-l apucă 
SSI cual sări deodată în picioare şi se aruncă asupra lui 


Sa „Si a te învăţ eu să deranjezi boerul cind vrea să se 


Zachar o luă la fugă, lar Oblomov abia la 
se trezi cu totul şi incepu să se intindă, căscind. și Aida pos 
— Ada... pete e Hia Iiici, întrerupindu-şi căscatul, 


Aici, chi 
Se uitară! Eral au spatele lul Zachar, cineva izbucni in hohot. 


— $ Ti 
spre Rue eg Stolz! -strigă Oblomov încîntat, aruncindu-se 


— Andrel Ivanovici |— rosti Zach 
Stolz se ținea de coaste: văzute ră pane 


(Traducere din rusește de A. Frunză) (Va urma) 


I. Gonciarov 


Jean Jaurès 


Lui Scaevola Zăgănescu 


Ne plus jamais le revoir, lal qui 
fut le plus grand des coeurs, le plus 
vasie des gâales, le plus noble des 
caracleres. 

Anatole France 


Despre Jaurès nu se poate vorbi decit cu pietate şi res- 
pect. Figură iluminată şi magică, în care se oglindeau glorioase 
şi irezistibile, aspiraţiile milenare ale omului ; suflet adine şi suav, 
tăcut din dragoste şi nădejde; cuvint înaripat şi tandru făceau 
din Jawès un „eroa* căruia tragedia morții i-a adus aureola 
martirului. 

Personalitatea sa, de dimersiile vaste ale animatorilor le- 
gendari, a dominat o epocă scurtă dar semnificativă din istoria 
Franţei, Infiinţarea republicei se datorește, mai ales, pasiunii in- 
viaciila a lul Gambetta ; caracterul ferm şi autoritar al lzi Val- 
dek-Rousseau a consolidat-o, Ea trebuia să primească un conti- 
nut democratic şi umanitar subt impulsia generoasă a lvi Jaurès. 

La sfirşitul secolului trecut, parlamentul francez era fră- 
mintat de ecoarile vii ale vechiului regim monarhic, Ele se ma- 
nifestau clteodată prin opoziţia majorităţii la orice protect de 
ameliorare socială, prin măsuri crude de represiune sau chiar 
prin veleităţi făţişe de autocratism purtate pană In cea mai înaltă 
magistratură a republicei. Pe deasupra, luptele religioase, din 
cauza rezistenței clerului şi a vechilor lui privilegii, luau un ca- 
racter acut şi divizau, în animozităji generale, toată opinia pu- 
biică. Ministerele erau efemere ; iar dispoziţia grupurilor parla- 
mentare, Îintr'o perpetuă schimbare. 


JEAN JAURES 69 


In ultimii ani, forțele democratice au sporit, reprezentind 
In parlament un element redutabil. Cabinetul Casimir Perier a 

oşt răsturnat fiindcă ministrul Jonnart n'a acordat lucrătorilor 
dela căile ferate concediu pentru a participa la un congres. In 
acelaşi vreme însă agltațiile anarhiste se multiplică şi devin pe- 
riculoase. Bakunin găsește numeroşi discipoli în Franţa. Pre- 
şedintele republicei, Carnot, este victima lor. Opinia publică se 
cutremură, iar parlamentul discută măstrile necesare, Această 
intimplare devine un eveniment important în istoria partidelor 
de stinga, căci discuţia imprejurul legilor contra propagandei a- 
narhiste cimentă uniunea fatre socialişti şi radicali. Apelurile lor 
la libertate înfrigurară națiunea, lar atmosfera deveni avanta- 
să gesturilor de graţie şi uitare. Poporul îşi scutura ultimele 
anţuri alè teroarei. Gérauld Richard, care insultase pe Casimir 
keren preşedinte al republicei, fu condamnat un an, apol ales 
eputat. 

Un institutor, prigonit de autorităţi pentru opiniile lu! sọ- 
cialiste, devine deputat de Marsilia. Regimul republican era de- 
Initiv stabilit şi „noua generaţie nu ma! simțea nevoia uniunii 

pentru a apăra republica“. 

Proletariatul incepuse să se organizeze. Guesde îl oferea 
toată forța sa tenace şi amară, lar Briand predica, cu glasu-i 
de sirenă, mitul grevei generale, 

Socialismul insă era fărămițat în nenumărate puri şi 
partide. Trebuia o mină energică, un devotament aprins şi Ine- 
poizabii, o forţă antrenantă care să dea socialismului vigoarea 
solidarităţii şi avintul largilor lui aspirații. In această atmosferā 
apăru Jaurès. 


.". 


L'histolre — et il esl digne d'âtre 
retenu par elle — dira ce qu'il fut, 
Violant 


Jean Jaurès s'a născut la 3 Septembre 1859, la Castres, 
În regiunea calmă şi majestoasă numită Languedoc. Guizot, A. 
Comte şi La Fayette. sint fil iluştri ai aceluiaşi ținut, care dădu 
lu rii aşa dar genii echilibrate, în care spiritul aşezat şi adine 
st a cu pasiunea entuziastă a libertăţii. 

atăl Jui Jaurès, un om robust şi inteligent, cunoscu difi- 
cultăţile soartei şi incercă, fără mare succes, mal mulie Intre- 
prinderi comerciale, Mama lul era cunoscută peniru tempera- 
mentul el pios şi delicat, pentru caracterul ei drept şi măsurat. 
iz î pu pariat vase un cult pidived şi o dragoste tandră. 
amilia sa, Jaurès avea, pe lingă negustori iva oa- 

meni de litere, doi amiral, z N Oa 
Nu este, desigur, prea fantezist să recunosti în tempera- 
mentul unui om reflectele discrete ale locului a trăit. Jau- 


79 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rès şi-a făcut copilăria şi tinereţea pe plaiurile unde s'a născot, 
Castres este o localitate industrială, unde munca şi modestia 
resemnată caracterizează viaţa omului, Casele înalte şi făcute 
din mi cenuşie dau o impresie netolburată şi rece. Citeva 
mănăstiri, clădiri sumbre şi tăcute, adaugă o notă austeră, unul 
peisagiu serios şi grav, mărginit de o coamă negricioasă de 
munte şi de un colţ de cer albastru închis. Aerul este uscat şt 
rece, iar soarele scaldă, in vară, raze calde şi co'orate în apele 
liniştite ale unul riu. De Jur imprejur, cimpli bogate în cereale, 
unde in serile tirzii de vară răsuna slava solemnă a ultimet 
rugi. De aici a cules Jaurès acea dragoste infinită pentra na- 
tură, ale cărel imnuri triumfale au răsunat pănă tirziu în dis- 
cursurile sale. Lunile de vară şi le petrecea tolănit pe lanuri, 
Parfumul sănătos al erburilor i-a fortificat pieptul, iar viziunea 
vastă şi străvezie a cerului l-a nutrit avintul. Jaurès cunoştea 
natura după înţelesul lui Goethe: „a cunoaşte natura Însem- 
nează să simţi în ea suflul lui Dumnezeu“. 

Călătoriile rustice prin ținuturile pitorești din Languedoc 
au fost totdeauna marea plăcere a Jul Jaurès. Avea amorul nes- 
tinjenit şi grandios pentru puterea naturii şi sirprindea în mig- 
carea ei ritmul profund şi misterios, Sensibilitatea li era pri- 
mitivă, neprefăcută. N'avea nimic din subtilităţile exasperate 
ale modernilor, nici melancolia stearpă a întrinţilor. lubea mur- 
murul izvoarelor, iubea valurile mării şi nopţile cu lună, asculta 
mg mari clocotul vieţii ţărăneşii şi cetea cu pasiune pe Homer 
şi Virgiliu, 

In singele lui Jaurès se furişau poate fire îndepărtate din- 
tr'o veche ereditate bască şi celtică la care s'au adăugat uşoare 
elemente greceşii, Apoi, în spiritul său s'ar fi pierdut ecourile 
luptelor pentru libertate care au frămintat demult ținutul gra- 
nitic al Languedocului. 

Studiile lui Jaurès au fost serloase şi strălucite. Ele au in- 
ceput la Castres, în pensiunea obscură a unul eclesiastic, care 
îi dă primele noţiuni de latină. Apoi, devine elev al licenlui din 
acelaşi localitate, unde deține primul rang. Foarte tinăr cetea 
cu uşurinţă Jatineşte, cunoştea limbile greacă şi germană. Pro- 
fesorul de filozofie fl trata ca prietin. Pe vremea acela chiar, 
era familiarizat cu capodoperile antice şi franceze şi din cu- 
noşiința lor adincă, din frequentarea lor zilnică, şi-a tras Jau- 
rès, mal tirziu, gustul său curat, maniera sa clasică, perspec- 
tivele sale vaste. Cred că dragostea pentru natură şi o adincă 
cultură clasică sint cele două elemente fundamentale ale perso- 
nalității lui Jaurès, 

lev înaintat, pe cind făcea mindria profesorilor din pro= 
vincie, a fost „descoperit“ de un Inspector şcolar, Félix Del- 
tour, care a devenit binefăcătorul său, Ajutat păriiteștă de a- 
cesta şi sfătuit cu grijă, Jaurăs devine elev al liceului Louis le 
Grand, unde se prepară pentru Şcoala Normală. 
Deltour era un reacţionar şi un credincios, El asculta ne- 


JEAN JAURES j 71 


mişcat evangheliile şi visa să reinstaleze pe tronul glorios al 
Franței un vlăstar al Casel de Orleans. 

Succesele răsunătoare ale protejatul.i său l-au fo:t o caldă 
şi justă recompensă, dar viaţa publică a lui Jaurès i-a adus 
decepţii amare. Dela licen, la virsta de 19 ani, Jaurès a trecut 
la Şcoala Normală, unde a reuşit primul, în aceiași serle cu 
Bergson. Aici darul său oratoric a făcut deliciile camarazilor. 
Vechea şi nobila şcoală de pe „munt: le“ St, Genevitve are tra- 
diţiile sale. Intre altele, flecare recrut trebue să suporte un chin. 
Jantės a fost suit pe sobă şi de acolo trebuia să pronunţe un 
discurs. lIntr'o clipă, marele orator a improvizat o cuvintare, 
care a inspirat colegilor un entuziasm delirant. 

La şcoala normalë, Jaurès a păstrat metoda şi urile 
sale. N'a avut niciodată sistemul penibil şi stăruitor al erudiţi- 
lor. Se plimba des, visa şi îşi continua lecturile clasice. Moril- 
lat, coleg şi amic al său, astăzi decan al facultăţii din Grenoble, 
scrie despre el: 

„J'ai peu connu d'âme plus simple, plus naturelle. Ce qui 
me mr ue en lal et ce que nous admirions surtout, avec sa 
mervelileuse puissance de parole, c'était le fond de culture clas- 
s'que qu'il possédait, et sa prodigieuse faculté de mémoire“. 

Jaurès se interesa depe atunci de politică. Opiniile sale 
erau tepublicane, dar nu dezvăluiau încă pe viitorul socialist. 
Citeodată venea dela Cameră repetind cu putere pasagiile elo- 
quente din discursurile pronunțate. 

Era negiljent şi târă grija banului. Nu ştia ce e moda j 
pălăriile sale rupte şi Informe erau celebre. Vara, alerga la tarà, 
unde preocupări rustice şi zile liniștite de vis H dădeauo bucu- 
rie candidă. Citeodată ajuta la lucrul cîmpului şi scria, mindru 
şi satisfăcut, prietinilor : „Ja serais un des nourriciers de l'es- 
ptce humaine“. 

După ce a trecut cu succes examenul de agregaţie, a fost 
numit profesor de filozofie la liceul din Albi. Aici, activitatea 
sa s'a biturcat. Prcocupările curat intelectuale s'au aliat cu o 
vie luptă politică. Curind, a cîştigat o mare autoritate şi univer- 
sitatea din Toulouse l-a chemat ca „malire de conférences“. 
Lecţiile sale au luat amploare prin bogăţia unei rare informaţii 
şi suflul de profundă credinţă care le anima. În aceiași vreme, 
Jaurès lucra la tezele sale de doctorat. Pe deoparte, el scria o 
teză despre „la réalité du monde sensible“, unde temperamen- 
tul său viguros şi unitar, dragostea primitivă de natură, precum 
şi o concepţie optimistă pănă la lirism fnlocuiau îndoelile, ori 
scepticismul filozofic printr'o atitudine afirmativă care mergea 

la superficialitate... Jaurès n'avea un spirit filozofie. Teza 
sa se resimte de influența romantică a revoluţiei şi de acela 
naturalistă a lui Balzac ori Zola, pe care Jau. îs ii cetea asiduu. 
Apoi maniera oratorului sau a omului politic, care procedează 
prin afirmaţii masive şi categorice, trebuia să aibă o lnriurire 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 
————————————————— BAGA 


nefastă asupra operii filozofice a lui Jaurès, Ea descopere însă 
pagini de o mare frumuseță literară, 

anct spunea: „depuls trente ans je proftesse la philoso- 
phie et c'est la première fois que je vois un homme aussi naff 
que Jaurès croyant sérieusement que le monde sensible existe“, 

Cealaltă teză a lui Jaurès se cheamă „Les origines du so- 
clalisme allemand“ şi studiază bazele socialismului in operele lui 
Luther, Kant, Fichte şi Hegel, Jaurès se ataşează deja socialis- 
mului prin scopurile Iul idealiste ; el îi găseşte un larg conţinut 
moral. În socialismul german, zice el, este cuprinsă o filozofie, 
care defineşte libertatea ca veritabila bază a egalităţii oamenilor. 
lată un Jaurès, romantic și orator, care interpretează doctrina 
lui Marx, după preseripţiile biblice şi avînturile secolului al XIX- 
lea şi care poartă grija formulei eloquente pănă în limbajul aspru 
al materialismului, 

Trebue să remarcăm de acum care este substratul cultura! 
al doztrinei politice a lui Jaurès de mai tirziu și să reținem acest 
element religios al ei. El o să ceară totdeauna libertatea cameni- 
lor ca o condiție permanentă a i em lo: şi o să devini 
campion al păcii. Sistemul lui va fi dominat de aceste impera- 
tive morale, iar considerațiile materialiste şi economice vor fi 
numa! pretexte, 

Alegerile se apropiau şi atracţia lor, caşi stărnințele gene- 
rale au dat lui Jaurès adevărata cale, Candidat republican în 
Tarn, el făcu o propagandă triumfală şi programul său înaintat 
precum şi talentul său excepțional M azigurară succesul. La 
vrista de 26 de ani era deputat şi ducea în Camera franceză, 
subt aspectul delicat al timidităţii, un mare aviat, un glorios 
talent şi o nestirşită dragoste de oameni, Era învă at, dar îi 
lipsea experiența, era Inteligent, dar nu cunoştea abilitatea. 

„Q and je suis entré au parlement, j: peax dirae que je 
sortais du collège“, 


to 


Jaurès a vâcu—el Il esi mort 
un idéal de justice sociale et d'hu- 
manile aliranchie 


Léop Brukh!? 


Dsla această dată, Jaurès se consacră politicii. O scartă 
intrerupere, simple şovăeii fâră importanţă, reflecţii adinci şi so- 
litare i-au dat pasiunea, l-au cristalizat temperamentul. Viaţa 
lui devine preţ al acestei întreprinderi; vicisitudinile ŞI gloria 
ei aruncă peste fruntea acestui servitor lauri de izbladă sau 
coroane de violete ca în tragicul poem al lai Lamartine. Sufle- 
tul său delicat şi mităsos creşte cuprinzind suferințele univer- 
sale, se simplifică adincindu-se într'o singură şi elementară as- 


iraţie, se aspreşte in această mak 7 
rară prda de dolce melancolie, tresărir 
harpă. 

Discursul său de debut n'a fost o revelație generală, El 
cuprindea ramificații îndepărtate ala unel gindiri democratice şi 
republicane și informaţia cam pedantă a unul intelectual scrupu- 
los. Perioadele sale erau cadenţate şi pline de culoare, dar n'a- 
veau Încă nici bogăţia ingenioasă şi fragedă a imaginilor de 
mai tirziu, nici câldura antrenantă şi Inspirată a unei convin- 
geri definitive şi unitare. Pe acea vreme, Jaurès fåcea pante din= 
tr'un republican oportuni:t, a cărui dottrină a fost depă- 
şită de discursul său, Apoi, Camera franceză era Încă domi- 
nată de elocinţa rece şi măsurată a lul Valdek Rousseau şi ob'ş- 
nuită cu intervenţiile repezi şi causțice ale lui Clémenceau. 

Namai Dechanel îşi pronunţa discursurile cerem-nioase in- 
tr'o formă literară şi avintată, dar el păstra totdeauna tonul 
uşor al diletantului. Discursul lui Jaurès cuprindea, chiar de a- 
tunci, accentele străvezii dintr'un imn adresat muncii şi ecourile 
plutitoare ale acestui principiu de justiţie din care şi-a făcut un 
mit. „Il est donc parfaitement I&zitime, si la protection s'impose 
à nous pour le salat de l'agriculture, de faire que cette protec- 
tion aille, non pas au capital foncier, mais au travail rural“, 

Camera nu l-a adoptat amendamentul, dar ziarele socia- 
liste celebrau o nouă achiziţie pentru doctrina lor. Ele ghiciseră 
marele talent al lui Jaurès şi, făcindu-i o promptă invitaţie, fi 
întindeau frăţeşte mina. A doua zi, tinărul deputat urca timid 
scările întunecoase ale clubului socialist, 

Gindesc, clteodată, că o fi fost în această intimplare un 
element puternic şi misterios care a contribuit să determine o- 
rientarea politică a lui Jaurès. Tinăr şi ambițios, deprins cu 
succese sigure şi triumlale, impresionat de atitudinea rezervată 
a grupului din care făcea parte, Jaurès şi-a aruncat privirile 
spre cei care îl aclamau, Sufletul său sincer şi abundent avea 
nevoe de confiență şi cordialitate ; socialişti i le-au oferit cei 
dintăiu. Cine ştie dacă o fatalitate implacabilă nu o fi avut acest 
onest capriciu! Doctrina sa de mai tirziu se resimte până în 
momentele tragice de această îndoială. La baza gindirii lui 
Jaurès a stat totdeauna un respectuos şi nezdruncinat sentiment 
pentru instituţiile republicane şi o grijă tandră şi discretă pen- 
tru origina sa națonală. O nevoe curat oratorică, caşi stimulen- 
tele fatale ale vieţii publice i-au atribuit o uşoară efervescenţă, 
care, în ochii avizi sau superficiali ai unora, avea caracterul re- 
voluţionar. 

Studiul de faţă nu vrea să fie nici erudit, nici complect. 
lată dece nu vom urmări amănunţit formarea cotidiană a gîndirii 
marelui om. Singura noastră ambiţie este să prezentăm cetitori- 
lor silueta adevărată a lui Jaurès. Regretul nostru este adinc că 
nu-l putem păstra strălucirea şi pasiunea pe care le-a avut per- 
sonalitalea sa. 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 
PR ni a E 


Devenit „oficial“ socialist, Jaurès duce o viaţă de luptă 
şi de abnegaţie. Partidul era condus, mai ales, de Guesde, iar 
Statul său major număra figurile ilustre ale conducătorilor de 
astăzi ai burgheziei franceze : Millerand, Briand şi Viviani. 

Intre Jaurès şi Guesde erau deosebiri fundamentale de tem- 
perament. Ele s'au tradus printr'o adversitate surdă, sau prin 
polemici publice, 

Psichologia lui Jaurès se caracterizează prin acest amor 
inepaizabil de oameni, print:'o dorință adincă şi netnlrinată de a 
aduce umanitatea la o stare de Satisfacţie egală şi generală, 
prin această nădejde romantică şi biblică de a înlocui suferințele 
nenumărate printr'o libertate universală, principiu fecund, din 
care va răsări neindolos onoarea şi prosperitatea societății. 
Sufletul său era refractar la orice violenţă şi la răzbunare, el se în- 
rudea de aproape cu Tolstoi şi în marile sale discursuri, răsunau a- 
celeaşi accente de blindeţă şi de înfrățire ca în romanele profunde 
ale filozofului rus. Socialismul lui Jaurès s'a născut din belşugul 
sufletului său. El spunea ca Michelet : „Si tous le êtres, et les plus 
humbles, n'entrent pas dans la cite, je reste dehors“. lată acest fond 
imens de dragoste umană, de ideal pus, generos, În slujba so- 
cietății. Jaurès nu putea suferi nicio dictatură, deacela cerea 
cu forță ameliorarea radicală a regimului capitalist, care tran- 
sformind munca în sclavaglu, Suprimă libertatea şi degradează 
omul. 

Solidaritatea claselor pe baza unui principiu de libertate 
este, deocamdată, propoziția elementară din sistemul lui Jaurès. 
„La domination d'une classe est un attentat à /'humanite“, 

Socialismului lui Jaurès i-am zice moral, după factorul pre- 
ponderent din gindirea sa. EJ se distinge de acel socialism eco- 
nomic, în care consideraţiile materialiste predomină orice fac- 
tor de idealitate şi de psihologie, Jaurès nu l-a ignorat, dar 
adoptindu-l ca argument, ca exemplu în doctrina sa, i-a supor- 
tat cu dificultate conţinutul vulgar şi a simţit parcă nevola să 
se explice : „on ne peut couper l'humanité historique en devx, 
et dissocier en elle la vie idéale et la vie économique“, Cine nu 
simte regretul din această frază, pe care, dealtfel Jaurès l-a for- 
mulat precis :' L'histoire, en même temps qu'elle est un phenomăae 
qui se déroule selon une loi mecan'que, «st une aspiration qui 
se rtalise selon une lol idéale“, 

-„» Mal tirziu, cînd personalitatea lui Jaurăs dobindeşte toată 
amploarea şi marea sa autoritate, cînd asimilizează toate nă- 
dejdile intr'o aspirație unică, ea se concentrează într'o idee carac- 
teristică, vastă şi elementară: pacea. Aceasta este forma defini- 
tivă a evoluţiei lui Jaurès, este ultimul său Strigăt, este chiar 
strigătul său de lebada. 

Gaesde era un om aspru şi tălos. Vorba sa era amară, 
fața sa debilă şi încrețită. Un spirit de contradicție diabolic îi 
nutrea dorinţa pătimaşă de răzbunare. Aceşti doi oameni, Ja. ès 


_ „JEAN JAURES 15 


şi Guesde, de dimensiuni inegale, personificau cele două psicho- 
logii ale socialismului: Socialism prin dragoste, socialism prin 
iiră. Cel dintătu, plin de avint şi de credință, inspirat de prin- 
cipille nzmuritoare de justiţie şi libertate, căutind în experiența 
istorică învăţămintele sacre ale luptelor pentru emancipare, işi 
arunca, transfigurat, privirea pacitică peste clocotul lumii ; cet 
din urmă, aplecat pe el însuşi, inăsprit de durerile lui anonime, 
purtind în suflet toată suferința molcomă a unor generaţii şi în 
ochi priviri sumbre, este acaparat de pofta justă şi barbară a 
răzbunării. Guesde era Intrasigent şi revoluţionar ; Jaurès, refor- 
mist şi liric, spunea: „le chef-d'oeuvre humain veut que l'humanité 
tout entière vienne mirer en lul son âme changeante“, O.ices'ar 
spune, psihologia lui Jaurès nu era a unul revoluționar. Viaţa 
sa comodă cași onorurile şi succesul cu care îi mingila bur- 
ghezia republicană au contribuit să-l miădie personalitatea şi să 
contrabalanseze exagerările pe care | le-ar fi imprimat trămin- 
tările violente ale întrunirilor proletare sau supralicitaţia ipocrită 
a teoreticianilor ocazional. 

Pe lingă această bază morală, socialismul lul Jaurès avea 
O Structură metafizică. EI îl ridica chiar la rangul de metodă 
universală şi îl atribuia virtuțile bizare ale unni panaceu. „Quang 
le socialisme aura triomphé, les hommes comprendront mieux 
Panivers“. Este desigur în toate afirmaţiile sale ceva din liris- 
mul său natural, care dă frazelor flacără şi prestigiu, şi din spi- 
ritul său religios, care le acordă cu pletate o valabilitate ne- 
zdruncinată. 

Din punct de vedere politic, Jaurès s'a format subt aus- 
piciile ultimelor victorii republicane asupra convulsiilor monar- 
histe şi asupra clericalismului. El a crescut in atmosfera de 
destindere națională care a urmat dezastrului dela Sedan, dar 
care se răzima pe suferințele peri dela 1870, Până în cea- 
sul morţii, a purtat în adincul sufletului aceste două sentimente, 
căci Jaurès a fost patriot şi republican. În ambele privințe însă 
a dat senlimentelor o largă şi umană cuprindere. Era republi- 
can cind concepţiile burgheziei retrograde şi capitaliste căutau 
să sufoce organizarea liberală a naţiuni”, sau cind comploturile 
comoniste amenințau chiar existența ei; era patriot cind, după 
toate încercările pacifice de Infrățire, patria sa era periclitată de 
agresiunea unul imperialism străin, 

El a crezut totdeauna că republica este singurul cadru pn- 
litic care putea cuprinde conţinutul moral şi economic al socia- 

ului. Deacela se fatreba—cu oarecare ardoare—cum toți 
republicanii nu sînt socialişti. 

„Je a pinale que tous les républicains, en poussant à 
bout l'idée de fa Republ que, devalent venir au socialisme“. 

Republica era viciată însă de supraviețuirea unor institu- 
ţii perimate şi de forfa injustă a clasei capitaliste, Ea ar trebui 
să fie forma ideală a democraţiei, in care suveranitatea po- 


76 VIAŢA ROMINEASCA 
DD aie > PIAȚĂ A n 


are rani fiind o realitate, privilegiile de clasă n'ar mai pulea 
sta. 

Era normal ca din asemenea concepții să izvorască refor- 
mismul lul Jaurès. Aceasta este desigur tactica sa în fața pro- 
blemelor de realizare politică. El a susținut-o, fără inconjur, în 
nenumărate ocazii şi şi-a opein! pe ea atitadinea hotăritoare 
pe care a luat-o În vestitul congres dela Amsterdam. 

„Cazul Millerand“ care a îrămintat cu o violentă şi tenace 
pasiune partidul socialist, a fost un prilej public pentru Jaurès 
să apere sitemul colaborări! parlamentare şi al ameliorării egale 
şi progresive a instituţiilor republicane, Caracterul democratic 
şi republican al lui Jaurès, altoit pe sufletul său generos şi pe 
pietatea sa inepuizabilă, Incoronat de o concepţie dinamică, e- 
volutivă,—a fost o piedică invincibilă în faţa torentelor revo- 
luţionare. „il faut que la révolution future procède aussi par 
des voies de légalité et de lumière. L'organisation du proletariat 
en parti de classe n'implique aucunement le recours à la vio- 
lence". 

Este desigur În aceşti termeni o uşoară contradicţie, dar 
ea se explică prin grija lui Jaurès de a face concesii formale 
vocabularului proletarian, pâstrind insă integrală doctrina sa 
evoluționistă. 

n preajma congresului dela Amsterdam, cele două gru- 
puri socialiste din Franţa Îşi adunau forțele şi îşi fortiticau ar- 
gumentele, Jaurès, căruia freamătul personalităţii sale optimiste 
Îl dădea accente lirice, îşi mingtia iluzia nebiruită a unel vic- 
toril sigure. Edgar Milhaud, t-oreticianul sever şi erudit dela 
Geneva, făcu într'adins călătoria pănă la Paris ca să poarte ma- 
relui orator solia cuminte şi credincioasă a convingerilor sale 
aşezate. Cuvintele sale se rostogoleau, rare şi grele. Vocea sa 
timidă se desprindea in accentele solemne ale confesiei, ŞI două 
ore, Jaurès ascultă nemișcat, profesia de credință a doctului re- 
formist, care îl implora să nu uite niciunul din argumentele e- 
voluţioniste pe care o viaţă devotată şi austeră de cercetare a- 
mănunţită i le descoperise. 

Apol, iluminat, exclamă: „desigur, acestea toate trebu ese 
spuse şi, lulni o foae de hirtie, notă: „les choses ne se font 

„pas toutes seules”, 

Anecdotă adevărată, care arată toată convingerea lul Jaurès 
şi care adună fotr’o vorbă populară toată tactica sa socialistă. 

Violenţa ii displăcea instinctiv şi, dacă viaţa sa a fost în- 
chinată luptei şi spiritul său dominat de procesul de devenire, 
revoluţia a rămas totdeauna înafară de procedeele sale. „L'appel 
revolutionaire à la force ne peut être aujourd'hui pour le pro- 
Atarlat qu'une prodigicuse mystification“. 

Lenin are dreptate: „revoluţia nu este o idilă. Cine nu o 
vrea În intregime este Inamicul ei“. Jaurès a fost inamicul el și 

“Franţa, pacifică şi republicană, găsise în el cel iai strălucit avo- 


JEAN JAURES 17 


cat pe care l-a avut vre-o țară Se eta Demostene a apârat 
noarea vechei Elade nă astăzi. 
: Fasti a fost hda Szriind acest cuvint ar trebui să iau 
o pană nouă şi minunată, care să picure peste litere şi cuprin- 
sul lor special. Căci patriotismul lui Jaurès era cea mai limpede 
și mai abundentă sursă a unui umanitarism real şi pasionant. 
Nobilul său ideal de intrăţire umană na avea nici-un fir de sno- 
bism, nici-o urmă de nihilism negru şi veninos, de semidoctism 
barbar. El se revărsa abundent şi clar din beişugul sufletului 
său uriaş, care intr'un elan cordial depăşea graniţa țării sale. El 
era prisos de patrio.ism, era cult Inchinat realităţilor etnice, era 
o gigantică urare de pace. „L'humanité nouvelle ne sera riche 
et vivante que si originalité de chaque peuple se prolonge 
dans l'harmonie totale, et si toutes les patries vibrent à la Iyje 
humaine“, f 

Şəvinismul, această antipatie imperialistă şi exasperată, 
dădea lui Jaurès fiori reci de moarte. El vrea să inspire patriei 
orgoliul legitim că resfringe în ea, in reflecte naţionale, o pulsaţie 
a vieţii planetare. Cu cită suavă delicateţă povestea Jaurès bu~ 
curia pe care a simţit-o cind la congresnl internaţional dela 
Amsterdam | s'a strigat: „Trăiască Franța!“ Ambiţia lui ar fi 
fost ca această urare frenetică să se fi multiplicat latr'o reci- 
procă şi formidabilă formulă. - j 

Jaurès a conceput internaţicnalismul ca un progres direct 
al naţionalismului, nu ca o contradicție a lui. Aceste două senti- 
mente sint de aceiaşi natură, Aţi văzut cercurile concentrice care 
se fac pe suprafața de sticlă a unei ape moarte tulburată de 
căderea unei pietre ? Er ap râzi are a rapa e intoa- 

i cuprind până departe toată faţa apei. 
ai i-a mpi el pata „un peu d'interaatlonalisme élolgne 
de la patrie; baucoup d'internationalisme ramène. Un peu de 
patriotisme eloigne de international; beacoup de patriotisme y 
ramène“, i 

Controversa actuală din Franţa asupra poziției pe care ar 
fi luat-o Jaurès în fața războiului şi a revoluţiei comuniste este 
artificială şi servită numa! de argumente electorale. 

Amintirea lui Jaurès exercită încă un rar prestigiu asupra 
maselor socialiste şi diversele fracțiuni și partide [| revendică, 
de aceia, cu gelozie. De alifel nu există nicio indoială. Răspunsul 
il dă Troizki fără dificultate: „El ar fi ocupat, desigur, po- 
ziția patriotică“. 

Cind numărul anilor dă lul Jaurès vigoarea definitivă, clo- 
cotul personalităţii lui se linişteşte, viaţa se cristalizează, s2 
simplifică, se concentrează intr'o năzuință unică și fundamen- 
tală. Ea insemnează Incoronarea supremă a vieţii lol generoase 
şi Indrăgostite. Doctrina lui Jaurès se ridică la pre re senină 
a unei religii. El devine apostol al păcii. Toată ființa sa este 
pusă in serviciul sacru al acesiel idei. El o urmăreşte hipnotizat 
şi exclusiv. li închină imnari glorioase sau pline de pietate şi îi 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 
18 VIAȚA ROMINEASCA | 


dedică tot talentul său memorabil şi convingerea sa frenetică. 
Cind vorbeşte, pare iluminat şi chinuit; vorbele i se deslipesc 
din trup şi fiecare frază e înviorată de un fior, 

Pâtruns de presentimentul viitorului, Jaurès ajunge obsedat 
de el. El şi-l apropie intr'atit, incit îndepârtatele lui perspective 
îi fascinează, 

Optimismul lui nativ îl hrăneşte continuu şi el este cuprins 
de lirismul ideii de pace. El o slujeşte cu uitare şi cu candoare. 
Crezind în virtuțile ei de cucerire, crede şi în virtuțile fndoel- 
nice ale omului, El o propovădueşte pretutindeni: în altare sau 
pe påmint sterp şi îşi imaginează totdeauna că vraja el va in- 
fringe instinctele noastre şi tirania unel moşteniri milenare. 
Adevărat lirism al ideii, cind Jaurès, liberat de jugul inoportun 
al consecinţii, o poartă pănă în brutalitatea politicii şi uită chiar 
mizeria unei societăţi, care l-a inspirat cele dintăiu deziderate. 
El face din pasiunea sa fatalitatea irezistibilă a umanităţii întregi 
şi o identifică cu visurile vagi In care se complace epoca sa. 
A fost poate o supremă milă a naturii, cind a răpit pe acest 
apostol umanităţii, tocmai în momentul în care răzvrătirea a- 
cesteia se răzbuna contra clemenței lui. 


. 
kd + 


Erit igilur eloquens ls qui in tors 
causisque civilibus Iita dicet ul pro- 
bel, ul deleclei, ul flectal. 


Cicero 


Jaurès orator va figura în istoria lumii. Numele său va sta 
alături de a lul Demostene şi Cicero atita vreme cit umanitatea 
va inchina cuvintului respectul şi supunerea ei, Elocinţa sa avea 
calităţile şi răsunetul larg al oratorilor antici. El era făcut să 
vorbească mulțimilor, umanităţii şi vocea sa tuna în sala imensă 
dela Trocadero sau în vastele arene dela Nimes ca şi acela a 
lui Demostene cind, în piețele publice din Atena, invoca gloria 
antică pentru salvarea patriei. 

Marea forţă a elocinţei lui Jaurès sta in voința sa de ac- 
pe Discursurile sale eran pline de o acțiune debordantă, şi 
rămintate de pasiunea sa activă şi profundă, El punea în ele 
toată ființa sa, tot idealul său, toată puterea religioasă care fi 
anima. Fiind născut orator, el se realiza în discursuri, pe care 
le împletea din vigoarea majestoasă a personalităţii sale şi din 
farmecul delicat al unel seasibilităţi poetice. Jaurès avea un corp 
mare şi puternic; figura vastă şi înconjurată de barbă, lua 
citeodată un aspect sălbatec, Cind vorbea, revărsa în valuri o 
energie primitivă şi antrenantă, perioadele se rostogoleau caden- 
ţate şi se înlățuiau într'o dialectică inextricabilă. Era andios, 
irezistibil. Laforgue, adversarul lui, îl zicea „le diable fait omme“; 
iar alţii il chemau „la bête oratoire“, amintind denumirea dată 


JEAN JAURES 79 


p 


ane, Este, în adevăr, între acești doi oratori o mare 
pe ee Ambii, de dimensiuni gigantice, purtind în ei pasiu- 
nea clocotitoare a unei nobile idei, erau făcuţi să vorbească 
lumii. Discursurile lui Demostene erau făcute nu numai să răs- 
colească în sufletele Atenienilor orgoliul nobilei lor tradiţii, dar 
accentele lor trebuiau să ajungă p:ste valurile mării, pănă rm 
coastele Asiei şi să tulbure petrecerile somptuoase ale bogaţ i 
regi al Perşilor, Ele trebalau să-şi spargă ecourile în stincile 
Macedoniei şi să amintească lui Filip că corupţia Greciei nu 
poate birui pofta el de viaţă. Intr'o formă limpede ca orizon- 
turile îndepărtate ce se vedeau de pə Partenon, discursurile lui 
Demostene cuprindeau ceva din forţa şi violenţa dramei antice. 
Ca toată viaţa Greciei, ele erau dominate de faţa tragică a lui 
Nemesis. 
ès vorbea umanităţii şi propovăduia, peste valul de in- 
atei religioasă şi de WE materialistă care o cuprinsese, 
o nouă religie. Vocea sa trebuia să birue prejudecăţi milenare, 
să induplece suflete împietrite şi să ceară drept la viaţă pentru 
miloane de desmoşieniţi, Discursurile sale aveau pe lingă forţă, 
şi grația creştină şi cochetăria oratorică a veacului al două- 
n ic 


unoaşterea naturii şi cultura clasică au dat discursurilor 
lui Pa ținuta lor admirabilă. Ele au fost totdeauna de o 
concizie austeră, dar împodobite cu imagini proaspete şi pr 
CA imagina la Jaurès nu era numal o ornamentaţie retorică c 
servea chiar ca argument. „Rappelez-vous la grande image du 
poète antiqae: la poussière est la soeur alterés de la boue! et 
dites-vous bien que toute cette brûlante poussière de fanatisme 
anarchiste qui a aveuglé qaelques miserables sur les chemins, 
est la soeur de cette o APEE et politicienne que vos 

ales sont séchée“. 
ali a tees Lorelai şi a umbrii, clarul de lună, măreţia întreagă 
a naturii au inspirat lui Jaurès minunatele lui imagini. Memoria 
sa inepuizabilă arunca în lumina actualități fapte istorice, păs- 
trindu-le toată semnificaţia lor fermecătoare sau tragică, 

Astfel e compus discursul cătră tinerime,1 unul din cele 
mal frumoase din cite au fost vreodată pronunțate. Discur- 
surile erau totdeauna gindite şi informaţia bogată şi precisă nu 
pierdea nimic în avinturile civice ale elocinţei sale. El avea 9 
dialectică ingenioasă şi totdeauna nouă, care alerga vioae $ 
robustă dela fapte banale pănâla principii eterne şi mob o 
invenţie subtilă şi fecundă. Vorba lui Jauris era sonoră, ar- 
monioasă şi cadenţată şi se rostogolea uşoară în mişcări patetice. 
El avea cultul cuvintului şi citeodată, subt influența fluidică și 


„Pages cholsies* de Jourès. Rieder 4 Co.cditeurs, 
apol h Caiga „Pata che şi diverse broșuri cu discursurile cele 
mai imporianle ale lul Jaurâs, 


i VIAŢA ROMINEASCA 


pătrunzătoare a naturii, improviza adevărate 

OA Sepet ori lunii sau solitudinii der eram în Mene 

ar l mai des insă vorbea ca să convingă $i atunci audito- 
Eat, hipnotizat îl asculta nemișcat oprindu-şi aproape 

respiraţia. Apoi, după un moment de reculegere, care Il degtepta 


ri cor at torente triumfale de aplauze proclamau bucuria 


e'a 


In istoria gindirii franceze, apariţia lui 
ficatie specială, El intră in ardea ma ni caror ei ageet 
Paraan, in epoza cind spiritul renanian exer tiranica sa 
n eras sira relativismului săpa ultimele a iăți şi far- 
generaj. etantism cochet şi grațios imbătase Intresga 
redința era minată în locul vech 
sterp şi anchilozat de bătr neţă, societatea în apr pas 
ma negli ogrebeu falş a ifică, Ciţiva intelectuali însă in- 
mancipeze ozofia | 
ei a da prestigiu m lia naţii. 0 co Le A aa 
aurès, apostol al păcii, era un exemplu pas 
dinţă, El canaliza ezitările contemporane mesa per en alunita 
ligioasă şi proclamînd mitul libertàțli, încerca o revenire civili- 
zată la formele antice de reprezentare palpabilă a divinității. 


Un nebun a înfipt un pumnal blestemat f 
tribun, în ziua cind factareie masa: groapa mr 


mobilizarea Franței, A , 
martir al păcii. jel. Aşa sa stins Jaurts, cavaler al umanit: ţii, 


Constantin |. Vișoianu 


d 


Studii nouă asupra trecutului Basarabiei * 


I 


In 1813, ţarul Alexandru l, intr'un „ucaz“ (decret) trimis 
lui Viazmitinov, ministru de poliţie, spunea că Basarabia, această 
regiune nou-ciştigată, cere „o intocmire şi o mai bună ingri- 
jire, 1 Amiralul Cinna, intro scrisoare adresată guvernatorului 
din Basarabia, ne descopere şi motivele acestei deosebițe ingri- 
jiri: „Trebue, seria el, să-i facem p: locuitorii Basarabiei să 
simtă tfoloasele ocîrmuirii părintești şi darnice şi să ştim cu is- 
cusință să atragem băgarea de samă a popoarelor mărginaşe a- 
supra acestei Oblastie“, 2 

Cum vedem, intenţiile stăpinirii rusești în 1813 nu se măr- 
gineau momentul de faţă şi treceau departe, peste hotarele Ba- 
Sarabiei. 

In vederea acestor împrejurări ar fi fost lucru firesc de 
aşteptat că noua regiune va fi deamăruntul cercetată şi studiată, 
cel puţin de câtră agenţii stăpinirii rouă, pentru a înlesni acea 
„mai bună îngrijire“ la care se gindea ţarul. Dar aşa ceva nu 
s'a intimplat în tot cursul veacului trecut, şi Basarabia şi la sfir- 
şitul veacului XIX a rămas aproape necunoscută de Ruși, cum 
era la inceputul lui. Aflăm că „Anuarul Rusiei“ („Ejegodnic Rossii”), 
tipărit de cătră comitetul central statistic al ministerului de in- 
terne în 1910, vorbind de neamurile ce locuesc în Basarabia, 


* „Istoria Basarabiei“ de lon I. Nistor, 1925. - „Cultura rominească 
in Basarabia subt stăpinirea rusă”, de Ştefan Ciobanu, 1923, 
1 „Operele Comisie! savante a arhivelor din Basarabia“ (Trudi 
Bessarabscai ucionol arhivnoi comissii*), rol. II, p. 35. 
A. Casso, „Ruşii la Dunăre și Înființarea Oblastiei Basara» 
biei* (Rossia na Dunse i obrazoranie bessarabscai oblasti“), 1913, p. 197. 


6 


82 VIATA ROMINEASCĂ 


nu spune nici un cuvint despre Moldoveni, cu toate că ei consti 
tue majoritatea covirşitoare a populaţiei din Basarabia. In ce pri- 
veşte trecutul Basarablel, ea chiar in 1909, in actele oficiale, im- 
preună cu toată Moldova veche, era socotită ca făcind parte in- 
tregitoare din Imperiul Bizanțului. 1 
Cu toate acestea, ca regiune mărginaşă a vastului imperiu 
rusesc şi mai cu samă în vederea bogățiilor el naturale, precum 
şi a vieţii ei originale, Basarabia atrăgea din cind în cînd bă- 
garea de samă a oamenilor de ştiinţă, indemnîndu-i la descrieri 
şi cercetări. Pe la sfirşitul veacului al XIX-lea, mulțumită muncii u- 
nor oameni localnici, numărul acestor lucrări a fost sporit foarte 
mult, așa că în 1912, cînd s'a împlinit o sută de ani dela anexarea 
Basarabiei, cu prilejul acesta s'a găsit cu putinţă a se întocmi 
un fel de indice bibliografic, unde au fost arătate scrierile privi- 
toare la Basarabia, 2 
Nu e vorbă, sint de folos şi aceste indice, deşi în ele nu 
ăsim decît o simplă enumerare a lucrărilor despre Basarabia. 
r fi însă de dorit ca oamenii competenți să ne dea o descriere 
mai largă a acestor izvoare, cu privire la trecutul Basarabiei. O 
astfel de lucrare ar înlesni mult orientarea viitorilor cercetători, 
mai cu samă avind în vedere că unele din aceste izvoare astăzi 
au devenit rarităţi bibliografice, lar altele, cum sint de pildă lu- 
crările întreprinse de „Societatea istorico-arheologică Biser,“ şi 
de „Comisia savantă a arhivelor guv, Basarabia“ ne pot sluji de 
călăuze în privința arhivelor locale, ŞI munca viitoare în a- 
ceastă direcţie trebue să fie ajutată, căci n'a fost o altă vreme, 
cind astfel de cercetări ar fi fost mal cu putinţă şi mal de folos, 
mai necesare ca acuma. De bună samă, oricine astăzi la noi 
s'ar apuca să muncească asupra istoriei Basarabiei, n'ar fi a- 
păsat de concepţii străine adevărului istoric, care i-ar cere inter- 
pretări greşite sau riscate, cum era pe vremea Ruşilor, şi toto- 
dată el are la dispoziţia sa toate izvoarele adunate în arhivele 
nu numal locate, basarabene, ci şi acele de peste Prut. Pe de 
altă parte, în tot trecutul Basarabiei, am putea zice—chiar şi al 
țării romineşti intregi, n'a fost un alt moment cind cunoaşterea 
trecutului a fost atit de trebuincioasă şi importantă cam ea este 
In zilele noastre. Căci viaţa nouă pe care o porneşte neamul 
rominesc întregit nu poate fi întocmită fâră să aibă trecutul ca 
temelie, iar acesta va deveni temelie trainică numa! atunci cind 
va fi cunoscut în mod serios şi fără părtinire. 
Plecind dela aceste deraţii, trebue să spunem, că tre- 
cutul provinciei noastre se imparte în două perioade: cea veche, 
pănă la anexarea Basarabiei de cătră Raşi în 1812, şi cea nouă, 


1 Casso, op. cil, p. 228. 

2 N. C. Moghiliansehi, „Maleriale peniru un indiciu al lucrărilor 
privitoare la Basarabia“ (Maleriali diia ucazalelia literaturi po Bessa- 
SAMI Chișinăa, 1912.—N. D. Draganov, „Bessarabiana", Chişinău, 


STUDII NOUA ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 83 
BEC IULUI BASARABIEI 99 


până la revoluția rusească din 1917, Intre aceste două perioade, 
invederat, e mare deosebire in mai multe privinţe. In perioada în- 
tája, Basarabia a împârtăşit soarta Moldovei vechi, luind parte la 
viaţa ţării întregi cu acele mici deosebiri prin care se caracte- 
rizează viaţa unei regiuni mărginaşe. În a doua perioadă, Basa- 
rabia a căzut în condiţii cu totul nouă, fiind nevoită, timp de un 
veac, să primească înriuriri străine, fără să aibă comunicația or- 
ganică de mai inainte cu Moldova de peste Prut. Lungimea a- 
cestor perloade de asemenea, n'a fost acelaşi. Pe lingă aceasta, în- 
vederat că şi izvoarele istori:i lor sint deosebite: toată peri- 
oada intăia € cuprinsă în actele şi documentele Moldovei, ce se 
păstrează în arhivele de peste Prut; perioada a doua, fiind mai 
scurtă şi cea mal de samă, are o mare parte de izvoare în 
arhivee Chişinăului. 

Credem însă că la cele arătate am putea adioga incă o 
deosebire şi anume: trecutul Basarabiei, pănă la 1812, astăzi are 
mai mult un interes teoretic, complectind cunoştinţele noastre a- 
supra acestei provincii şi explicind unele laturi ale vieții ei ul- 
terioare, pe cind istoria Basarabiei după anexarea el de cătră 
Ruşi, pe lingă interesul teoretic, mai are şi o insemnătate, dacă 
se poate zice, —practică: trecutul Basarabiei de subt Ruşi 
e chela prezentului acestei provincii. Intre Basarabia de astăzi 
şi pănă la 1812, luată în aceleaşi hotare geografice, e o mare 
deosebire. In veacul al XIX-lea Basarabia a trecut prin încercări şi 
a suferit înrluriri pe care nu le-a cunoscut mai înainte. Daci a- 
vem tot dreptul să zicem că Rominul basarabean de astăzi nu e 
acel din 1812; și oricit am studia perioada veche a Basarabiei, 
nol nu O vom cunoaşte, nu vom pricepe nevoile şi cerințele ei de 
astăzi, dacă nu ne vom opri cu cea mai mare băgare de samă 
asupra vieţii el subt n 

Fireşte că aceste ebiri s'au răstrins şi asupra studiilor 
acestor perioade, atit celor de peste Prut, cit şi acelor de din- 
coace de Prut. Istoricii de peste Prut nu se ocupau aproape de 
loc cu istoria Basarabiei pănă în 1812, deoarece pentru el 
pănă la data aceasta nici nu exista Basarabia în înțelesul de as- 
tăzi, Aceasta o vedem chiar la d. Z, Arbore în lucrarea căruia 1 
partea istorică e foarte slabă. O singură excepție aflăm în car- 
tea d-lui prof. lorga, 2 care a eşit de subt tipar în 1912. In ce 
priveşte autorii lucrărilor ruse, nici ei nu se ocupau cu istoria veche 
a Basarabiel: unii (Ruşii) crezind că nici nu au nevoe de ea, al- 
ţii (istoricii basarabeni) neavind la indămină izvoarele trebuin- 

Cam acelaşi lucru am putea spune şi despre perioada a doua. 
Istoricii de peste Prut, dela sine se "mțelege, aveau cel mai viu 
Interes pentru viaţa Basarabiei subt Ruși, însă nu puteau să o 


1 „Basarabia in sec. XIX“, Bucuresti, 1899, 
2 „Basarabia noastră“, 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


studieze, neavind putinţa să pătrundă în athivele locale, Autorii 
de dincoace de Prut, în oarecare măsură, se aflau in condiţii ma! 
bune, stind mal aproape de izvoare, însă unii, cei ruşi de orl- 
gină, se interesau mai mult de latura oficială a vieţii basara- 
bene, alţii abia începuse munca In arhive, pe urmă şi unii şi alţii, 
chiar să fi vrut, nu ar fi putut trece peste concepţia oficială a- 
supra provinciei noastre, asemenea nu le-ar fi fost ingăduit să 
scoată la lumină din arhivele locale toată realitatea istorică, 

Astfel, trecutul nu ne-a lăsat nouă nici o lucrare mulțumi- 
toare cu privire la istoria Basarabiei in tot cuprinsul ei gi pănă 
la marea revoluţie rusască. ȘI din acest punct de vedere, ne- 
vorbind de alte motive, lucrările d-lui prof. I. Nistor şi a d-lui 
Șt. Clobanu eşite de subt tipar în anul curent, cind toate piedi- 
cile pentru astfel de lucrări, putem zice, au căzut, sint cum nu 
se poate mai binevenite. Credem deci că e interesant să cu- 
noaştem ce fel de noutăţi introduc aceste lucrări în istoriogra- 
fia basarabeană, 


l 

Cartea d-lui prof. Nistor, „Istoria Basarabiei“, cuprinde tot 
trecutul Basarabiei şi se imparte în două pârti aproape egale: 
intăia—„Dela origine până ia 1812“ (p. 1—242), a doua—,„Dela 
răpire până la dezrobire“ (p. 245 — 436). In amindouă părțile, au- 
torul urmăreşte viaţa Basarabiei în toate laturile, stăruind să 
dea o cit se poate mai întreagă icoană a ei, insă în trăsături ge- 
nerale, În privinţa aceasta, foarte interesantă e partea întâia. 
Desfăşurind înaintea cetitorului trecutul depărtat al Basarabiei, 
autorul urmăreşte pas cu pas evenimentele variate ce au avut 
loc în această regiune şi izbutegte să dovedească că ea n'a fost 
decit o parte întregitoare a trupului vechei Moldove, că ea, im- 
preună şi la fel cu toată Moldova de peste Prut, a fost obiectul 
celei mai mari griji a domnilor moldoveni şi locuitorii el luau 
parte însemnată la toate treburile ţării pănăşi la aşezarea dom- 
nilor în scaunul Moldovei (Orheienii) şi la apărarea țării de asu- 
pririle străinilor și de cruzimea şi lăcomia ocirmuitorilor localnici, 

Credem că cu cel mai viu interes va fi cetită această bu- 
cată din cartea d-lui Nistor, mai cu samă de câtră basarabeni. 
Am zice mai mult: chiar s'ar cuveni ca ei toţi să o consulte, 
şi cu o cit mai mare bägare de samă, Nol basarabenii, trecuţi 
prin şcolile rusești, am învăţat prea mult şi deseori istoria şi geo- 
grafia marelui imperiu rusesc şi, în ce priveşte Basarabia, ne-am 
deprins să credem că ea nu are trecutul ei, niciodată n'a avut 
viața e! proprie şi istoriceşte a luat fiinţă odată cu sudul istorie 
al Rusiei, ca o parie neinsemnată a lui, lipsită de orice indivi- 
dualitate, A sosit vremea cind e cu putință şi trebue să ne le- 
pădăm de astfel de rătăciri impuse nouă de câtră străin, şi sa 
ne adăpâm dela izvorul adevărului. Un ajutor bun şi Interesant 


STUDI) NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 85 


pentru aceasta îl aflăm în cartea d-lul prof. Nistor, cu atit mai 
mult, că ea e scrisă cu multă căldură şi cu mare bunăvoință 
faţă de basarabeni. 

Partea a doua a cârţii d-lui Nistor, privitoare la Basarabia 
de subt Rugi, mărturisim, ne satisface mai puţin. Planul lucrării 
şi'n această parte rămine acelaşi, cu Intenția de a cuprinde toate 
laturile vieţii. Pare însă că autorul interpretează greşit unele 
fapte, altele sint redate nu tocmai exact, şi ca rezultat, tot 
mersul istoric al vieţii ni! se înfăţişează într'o lumină nu tocmai 
indestulătoare. 

Vom releva unele cazuri. 


1l 


in Basarabia de subt Ruși, atit în starea ei civilă, cît şi în 
viaţa bisericească, s'au petrecut multe şi mari schimbări. Bine- 
înțeles că aceste evenimente au avut cauzele lor, care, în pri- 
vința complexităţii, trebuia să corespundă cu efectele provocate. 
D. Nistor, vorbind de aceste fapte, pare că le prea simplifică, 
şi adese ori ne inspiră idela cum că faptele acestea nu ar fi 
decit an simplu rezultat al unei voințe personale. 

In anti 1828—29 în ocîrmuirea Basarabiei, şi nu numai a 
Basarabiei, ci şi a altor oblaetii ruseşti, aflăm mari schimbiri reac- 
Wonare. Aceasta ne-o explică d. Nistor prin faptul că urmaşul lui 
Alexandru |, „Nicolae I era un autocrat din creştet până'n talpă 
căruia lumea ideilor nobile şi umanitare îi rămăsese necunoscută, 
Aţiţat de cinovnicii săi îngimfaţi, corupți, inculți și Intoleranţi, 
el inaugură în Basarabia, caşi În celelalte oblastii, sistemul reg- 
tricţiilor politice şi naţionale“ 1 Mai departe, d. prof. ne spune 
că „la 1861, Februarie 8,.. apăru ucazul de dezrobire și Impro- 
prietărire a clăcaşilor, ucaz ce izvori din mărinimozitatea țaru- 
lui Alexandru Il-lea“. 2 

Asemenea, în viața bisericească, măsurile care au fost luate 
pentru organizarea ei, aparțineau, după d. prof. Nistor, iniţiativei 
personale a arhipăstorilor. Imbunătăţirile făcute de către mitrop. 
Gavriil se exp prin faptul că Intăiul arhipăstor al Basarabiei 
a fost „un aprig apărător al cauzei moldoveneşti în Basarabia" 
şi „se găsea în fruntea marilor patrioţi care luptară tru do- 
bindirea autonomiei Basarabiei, şi pentru păstrarea şi conserva- 
rea caracterului ei moldovenesc“ 3 Urmașul lul Gavriil, arhiereu! 
Dimitrie Sulima „deşi rus de felul său, n'a încercat să despoale 
biserica basarabeană de străvechiul ei caracter moldovenesc“. 4 
Arhlereul lrimarh „nici el nu opri întrebuințarea limbii moldo- 


86 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


veneşti In biserică. 1 „Incercarea de a desnaţionaliza poporul prin 
cuvintul Domnului s'a făcut nomai subt urmaşul lui Antonie în 
cirmulrea sufletească a norodului basarabean. Acesta era arhie- 
reul Pavel... Subt noul cap bisericesc începu să se accentueze 
tot mai pronunțat tendința de rusificare a bisericei moldoveneşti 
din Basarabia“. 2 Tot atit de hotăritoare a fost şi voința celor- 
lalţi arhierei în Basarabia—Antonie, 5 Vladimir, 4 Serafim 5 

incit priveşte faptele de mai sus, luate din istoria rusă,— 
reacţionarismul depe vremea lui Nicolae |, precum și dezrobirea 
clăcaşilor—ele au avut mai multe cauze în trecut şi nici întrun 
chip nu pot fi atribuite pertonal impăraţilor Nicolae | şi Ale- 
xandru II 

Reacţionarismul din epoca lui Nicolae I, în mare măsură a 
fost pregătit Încă depe vremea lul Alexandru | şi rădăcinile sale 
le-a avut în politica generală a Europei depe atunci („Sfinta 
Alianţă“), precum şi în imprejurările vieţii lăuntrice din Rusia 
(complotul contra regimului). 6 Dezrobirea clacaşilor (Țiganilor ?) 
stă în legătură cu dezrobirea ţăranilor ruşi care a fost Infăp- 
toită în acelaşi an 1861, 19 Fevr., şi care a fost provocată de 
generala stare economică a imperiului rus. 7 

Neexactitatea privitoare la rolul arhiereilor din Basarabia 
în viaţa ei religioasă şi naţională pare a fi şi mal invederată. 

E lucru cunoscut, că incă depe vremea lui Petru cel Mare 
Ruşii încep politica lor asupra peninsulei Balcanului. Ținta a- 
cestei politice a fost Constantinopolul cu Bostorul, şi evident 
că în mersul SV, premi romineşti nu erau decit o etapă, un 
mement, care însă stătea în strinsă legătură cu problema de fond 
— ocuparea Constantinopolvlui. Din aceasta rezultă, că dacă în 
unele cazuri, politica Ruşilor în Balcani părea a fi cam şovăitoare 
şi nu tocmai hotărită, cum ziceau unii scriitori ruşi 8 dar, vor= 
bind îndeobşte, în veacurile XVIII şi XIX din partea Ruşilor toată 
vremea vedem același „Drang nach Süden“, început de Petru cel 
Mare, care faţă de ţările romine se manifesta într'o năzuinţă sta- 
tornică şi neascunsă de a le incorpora imperiului rus. 

Ținind samă că biserica în Rusia nu era un aşezămint in- 
diferent din punct de vedere al intereselor politice, cl dimpotrivă 
—o uneltă puternică pentru susținerea acestor interese, trebue să 
presupunem, că toate schimbările care se făceau în viaţa bise- 


p. 3 1. $ 
N. Şilder, „Imparatul Alexandru 1*, v. IV, p. 337—348, 366—368, 
M. Polonie |. „istoria Ruşilor din vremurile vechi“. 1912, v. IV, p. 
314 — 

7. M. Pocronschi, op. cit, v. V, p. 56 8. 

E, A. N. Pipin, „Chestia slavă după părerile lui lv. Acsacor”. 
Rer. „Viesinic Evropi“, 1886, No. 4, p. 784. 


De n ba ta me 


STUDII NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI RASARABIEI 87 


ricească a Basarabiei erau dictate de politica generală a Rusiei, 
şi nicidecum de bunăvoința arhipăstorului aceste! regiuni. Pentra 
a recunoaşte aceasta, ar fi destul să ne oprim asupra momente- 
lor mai de samă în viaţa bisericii basarabene din veacul trecut. 
Credem că aceste momente erau trei: vremea miiropolitulul Ga- 
vriil Bănulescu (1312-1821), a lui Pavel Lebeden (1871—1882) 
şi a lui Serafim Ciceagon (1909—1913), 

La inceput, am văzut cum Alexandru | înţelegea acea po- 
litică care trebuia să fie dusă in Basarabia. Părerea personală a 
lui Alexandru | tocmai se potrivea cu cerinţele politicii depe a- 
tunci, care cu drept cuvint avea vechiul scop să trezască simpa- 
tiile Moldovei alahiei câtră Rusia. 1 Dar pentru a înfăptui a- 
ceastă politică în viaţa bisericească, fața cea mai potrivită pentru 
acea vreme era nu rusul Ambrosie, arhiepiscopul Ecaterinoslavu- 
lul, 2 ci anume Gavriii Bănulescu. Un Pavel Lebedev, orice ta- 
lent ar fl avut, ar fi fost cu neputinţă în 1812 pe scaunul arhi- 
păstoresc al Basarabiei, cum dealtfel şi un Gavriil Bănulescu, ca 
arhiereu, nu ar fi putut avea loc în Basarabia în anii 1871—82, 
cu toată energia lui și cu toată slujba credincioasă pe care a 
avut-o faţă de Ruși. 

Legătura strinsă dintre activitatea arhipăstorilor basarabeni 
şi politica generală a Rusiei, şi mai cu multă evidență se iveşte 
in vremea lui Pavel Lebedev (1871—1882). 

Pe atunci în Rusia ajunsese la mare putere, în chestiile po- 
\itice, epigonii slavoiililor care stărulau să influențeze nu numai 
viaţa lăuntrică a statului rusesc, ci şi politica lui externă. In Mos- 
cova mai demult (1859) se înființase un „Comitet Slav de bine- 
facere", care în 1877 a fost transformat fa „Societatea slavă de 
binefacere din Moscova" 3 in fruntea cărela era vestitul publi- 
cist Ivan Acsacov, Activitatea desfăşurată de această societate, 
precum şi de „Comitetul“ de mal înainte, trecea departe peste 
limitele arătate în modestul lor titlu, atingea problemele mari po- 
litice şi a fost recunoscută de ţar, din partea căruia se bucura 
Ga pi increderea, ca o operă folositoare pentru toată cauza 
siavă, 

Pe cind se urzea războlul ruso-ture din 1877—78 şi în 
tot timpul lul, Acsacov ia adunările „Societăţii slave“, care adesea 
erau şi publice, rostea cuvințări înfocate, care prin telegraf se 
răspindeau printre fraţii slavi din Balcani și prin toată Rusia, 
explicind şi sprijinind intenţiile politicei imperiale. 

In cuvintările acestea, Acsacov era pătruns de ideia dem- 
nităţii şi puterii imperiului rus. 5 El îşi aduce aminte cum prin- 
t'un groaznic strigăt al poporalul rus: „Nu mai departe!" au 
fost oprite atacurile birnitoarelor oştiri turceşti, cind „aceştia erau 

1 A. Xenopol, „Războaele dinire Ruși şi “v. l, p. 66. 

2 A. Stada chi, „Mitrop. Gavril Bonolis mită i 693 - 70. 

5 Operele luil. 5. Acsacov, v. I, p. 265, 

4 Ibid., p. 258—260. 

5 Ibid, p. 270. 


88 VIAȚA ROMĪNEASCA 


gata să zdrobească eroica barieră rusească, cu atita muncă şi 
dragoste creată de cătră Rogi în Serbia. 1 In privința luptei cu 
Turcii, el declară că războiul, atit pentru ţar cit şi pentuu poporul rus, 
e dictat de cătră conştiinţă 2 şi e o necesitate istorică 3 un pro- 
ces al formării istorice a Rusiei 4 e războiul pentru credință, pen- 
tra pravoslavnicii creștini, care pe lingă toate sînt de acelaşi neam 
cu poporul rus, e pentru cei asupriţi şi chinuiţi de răii duşmani 
al lui Hristos, de aziaţi, de musulmani, care din vechime au subju- 
gatţările creştine. 5 In patriotica sa însuflețire, Acsacov ajunge până 
acolo, că lui | se arată cum dincolo hotarele ruseşti filfie 
drapelul rusesc, desfăşurat „pentru a reintoarce libertatea drep- 
turilor omenești acelor pravoslavnice neamuri slave, care sînt a- 
Suprite, umilite şi dispreţuite de cătră Europa mindră de ins- 
trucția ei, ó 

Cind s'au inceput insuccesele războiului şi pe urmă conce- 
siile silite la congresul din Berlin, Acsacov a recunoscut că a- 
rigradul încă nu e curăţit de „murdăria aziată“ şi problema Ru- 
slel încă nu e hotărită pe deplin, şi cu toate acestea stăpinirea o- 
tomană in Europa e zdrobită pe veci, chiar dacă Turcia ar 
mai continua să existe.. Că nu s'au făcut toate şi aşa cum ar 
fi trebuit, sint de vină Austria, Anglia, insă Rusia „nu va râmi- 
nea nepăsătoare față de acea zavistie care ţese intrigi şi urzeşte 
comploturi contra libertăţii şi dreptului Slavilor, precum şi faţă 
de incercările de a căpăta sau împărţi teritoriul european al Tur- 
cilor şi de a pune mina pe Dardanele“, 7 

Am citat aceste cuvinte ale lul Acsacov, pentrucă, după măr- 
turisirea oamenilor competenţi, tocmai giasul lu) pe atunci în Ru- 
sia avea mare autoritate în chestia slavă, și anume la dinsul pu- 
tem afla cea mal bună exprimare a părerilor predominante, pri- 
vitoare la mişcarea slavă de atunci. 8 Dealtfel singur Acsacov, in- 
tro cuvintare, spune că erau vorbe că războiul din 18778 a 
fost provocat sau chiar impus Rusiei de cătră indrăznețul „Co- 
mitet Slav“, 9 

Şi alci nu era nici o greşală : manifestul, prin care războiul 
a fost declarat, intru toate repetă cuvintările lui Acsacov. Tot 
ce a spus Acsacov despre motivele războiului, scopurile lui, de 
popor şi țar, despre starea Slavilor subjugaţi, de nevrednicia şi 
păginătatea Turcilor, toate le aflăm şi în manifest. 10 


Ibid., p. 249, 
Ibid., p. 273. 
Ibid., p 274. 
Ibid., p. 275: 
ibid., p. 275, 
Ibid., p. 265. 
Ibid. p. 281. 
A. N. Pipin, „Cheslla slavă după părerile lui Iv. Acsacor", v. 
Revista „Vestitorul Europei" (Viestaic Evropa") 1886. No. 8 p. 778. 
Operele lui I. S. Acsacov, v. l, p. 270. 
10 „Operele Societ. islor.-arheolog, b'ser. din Basarabia", v, VII, 
p. 255—256. 


NAAU 


a Thai Pi 1-A a r 


STUDII NOUĂ ASUPRA eN A maA 


Ce atitudine avea faţă de toate ş 
arhiereul din Basarabia ? Cu drept utem să spunem că 
Pavel Lebedev, cu cea mai mare exactitate, repetă cuvintele ros- 
tite de vestitul preşedinte al „Societăţii slave” din Moscova. In 
cuvintările ii Pavel, rostite cu ocazia trecerei armatei ruseşti prin 
Basarabia, putem zice, aflăm nu numa! ideile lui Acsacov, dar 
și stilul lui, şi sentimentele lui inflăcărate, 

ȘI Pavel vorbeşte de „popoarele creştine, călcate de câlcă- 
iul islamului, pe care le-a lubit numai ţarul cu credinciosul lul 
popor“, şi aduce aminte, cum nu demult cuvintul împărătesc, a 
oprit vărsarea de singe şi a scăpat pe Serbia sfişiată de pielrea 
desăvirşită”, Scopul războiului din 1877-—8, şi după Pavel a 
fost acela, ca oştirile ruseşti „cu desăvirşire să zdrobească sau 
zdrobitor să zgudue până la temelie porţile iadului, care cu min- 
drie se numesc Inalta şi Strălucita Poartă şi cu scumpul singe 
rusesc să răscumpere şi cu fo şi fler să scape pe cel subjugaji 
de asprul asupritor“. ȘI Pavel crede că oştirile ruseşti vor trece 
peste acel hotar, pănă la care a ajuns Nicolai I, care la Adria- 
nopol a dictat Porţei pace. Şi Pavel vorbeşte de acea cale des- 
chisă înaintea oastei rusești, care e călcată de piciorul Ruşilor, 
pomeneşte şi de Dunăre, care dela început a fost iubită de po- 
porul rus. i 

Din faptele arătate, precum şi din toată activitatea lui Pa- 
vei, credem, rezultă, că el, ca reprezentant al Bisericei basara- 
bene ma fost decit un agent credincios al oclrmuirii ruseşti în 
activitatea cărula se oglindea politica generală a imperiului. 

Acelaşi lacru trebue să spunem şi despre al treilea arhiereu 
Serafim Ciceagov. Lupta lui cu preoțimea basarabeană, intenţiile lui 
centraliste, urmărirea Moldovenilor, marea prietinle cu conducă- 
torul „adevăraţilor ruşi“ vestitul Cruşevan, concepţia tul de un 
monarhism absolutisi—toate acestea ne arată in el o vrednică slugă 
a guvernului rusesc din 1910—13, cînd reacționarismul ajunsese 
la culme, e pentru un observator nepărtinitor, e clar că oricine 
ar fi fost Serafim ca om, orice păreri ŞI calităţi ar fi avut per- 
sonal, el nu ar fi putut ca arhiereu să ducă altă politică în acea 
vreme. 

Din cele spuse reese in mod firesc, că nu arhlereli basara- 
beni creiau acea politică pe care nol o vedem în activitatea lor, 
el dimpotrivă, politica cerută de interesul Imperiului țarist adu- 
cea pe scaunul arhipăstoresc al Basarabiei pe acei prelați care 
cu mal mare succes puteau să o întăptulască în viaţă. Aceasta 
e © împrejurare foarte însemnată şi tocmai în ea se află chela 
pentru adevărata apreciere atit a activităţii arhipăstorilor din 
Basarabia, cit şi a personalității lor. 


evenimente 


IV 


Ne vom opri asupra laturii religioase in viaţa Basarbiei. 


1 Ibid, p. 249 258. 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mai sus am vorbit că biserica în Rusia a jucat un rol foarte 
mare luînd parte însemnată la toate afacerile statului, Ținind 
samă totodată că stăpinirea rusească, potrivit cu interesele po- 
litici! generale, nu putea să ia, cu privire la Basarabia, nici o 
măsură întimplătoare, e uşor de înțeles că biserica, cu toate in- 
stituțiile şi cu toţi reprezentanţii ei, a fost pentru viața basara- 
benilor un puternic factor a cărui influenţă cuprindea nu numal 
partia pur religioasă, dar—poate şi mal mult—şi alte laturi ale 
vieţii. 

in privința aceasta, o latură foarte interesantă şi însemnată 
tără indoială a fost viața clerului basarabean şi mai cu samă 
activitatea preoțimii din punct de vedere social şi economic. A- 
vem în vedere cele ce s'au petrecut şi s'au fAcut prin congre- 
sele eparhiale ale preoțimii. Aceste congrese au luat fiinţă încă 
pe vremea lui Pavel, în mod regulat; în fiecare an se adunau 
și cu vremea au devenit un organ influent prin care se înfăptuia 
voinţa clerului întreg, în ce priveşte şcolile spirituale din Basa- 
miez asemenea şi averile bisericeşti, înmulţirea şi administra- 
rea lor, 

A mai fost insă şi altă împrejurare aici: congresele aces- 
tea au fost şi un puternic factor care mult a contribuit la deş- 
leptarea preoţilor, la obişnuirea lor cu obşteasca muncă solidară, 
la constituirea lor într'o anumită tagmă pe trainica temelie a u- 
nor anumite interese economice. 

Cu părere de rău însă constatăm că, în cartea d-lui profe- 
sor Nistor, această parte a vieţii bisericeşti din Basarabia e cu 
totul scăpată din vedere. 

In ce priveşte viața propriu zis religioasă din Basarabia 
una din cele mai Importante chestii fără îndoială este acela a 
rolului mănăstirilor. 

E greşit să ne închipuim că mănăstirile basarabene au fost 
şi sint nişte instituţii cu totul izolate de viaţa înconjurătoare, 
unde-şi găsesc adăpost unicele persoane care au ropt orice le- 
gătură cu viaţa întreagă şi cu poporul dimprejur. Adevărat, 
mănăstirile basarabene vara nu se transformă în „staţiuni cH- 
materice”, înlocuind liniştea şi sfințenia lăcaşurilor dumnezeeşti 
prin grija şi interesele de piață. Dar a fost şi este altă formă 
de comunicaţie intre mânăstire şi popor: aceasta e calea rugă- 
ciunii, calea religioasă. Tocmai mănăstirile basarabene nici o- 
dată mau încetat de a fi pentru norod şcoală de educaţie reli- 
gioasă, un lăcaş de mingiere sufletească prin rugăciuni, care ru- 
gâciune aici la mânăstire se crede mai curată, mai puternică, 
mai pătrunzătoare, mai bine primită la Dumnezeu. Rolul mă- 
năstirilor în viaţa religioasă a Basarabiei e cu atît mai intere- 
sant şi mai însemnat pentru noi, cu cit acest rol mai mult 
privea tocmai populista romină din Basarabia, şi credem că o 
cercetare mai amănunţită în privinţa aceasta ne-ar da foarte 
prop) explicări privitoare Ta psihologia Rominilor basarabeni de 
astăzi. 


STUDII NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 9i 


Trebue să mâărturisim că şi chestia mănăstirilor in cartea 
d-lui profesor Nistor a rămas nedeslușită, 

Incă o notă. 

Cu privire la limba moldovenească în biserică, d. profesor 
Nistor scrie: „In timpul păstoriei sale (arhiereu! Antonie) s'a 
respectat Încă fn biserici limba moldovenească pe lingă cea rusă, 
'olosindu se prin biserici incă cărţile romineşti eşite din tipogra- 
fia arhidiecezană din Chişinău. „Pănă la 1871*,—zice Ştefan 
Ciobanu, „toate actele bisericeşti, toate izvoadele făcute prin 
sate erau scrise în rominește*. 1 

Mai departe ne vom mai opri asupra acestei chestii. Aici 
ne vom pa numai să răspundem că informaţia aceasta 
a d-lui Ciobanu, pe care, după cum se vede, o împărtăşeşie și 
d. profesor Nistor, precum şi altele ca aceasta, de pildă—afir- 
maţia scriitorului rus Durnovo, că, „toate cărțile sfinte de a 
la bisericile moldoveneşti, tipărite cu litere chirilice în limba 
moldovenească, au fost depuse la mitropolia din Chişinău, unde 
arhiepiscopul Pavel, în timp de 7 ani le-a ars Incălzind cu ele 
palatul mitropolitan“, 1 —aceste informaţii nu sint decit o sim- 
plă legendă—de atitea orl repetată fără nici un temeiu, 

Ar fi de dorit ca să curmăm odată pentru totdeauna cu 
legende în Istoria Basarabiei, cu atit mai mult, cu cit trecutul 
Basarabiei nici nu are nevoe de astfel de născociri, căci, la 
drept vorbind, ce poate să fle mai legendar decit un veac de 

viaţă a unui popor întreg fără drept de cuvint, fără voe de 
a-şi cunoaște neamul, fără putinţă de a avea legături conştiente 
cu lumea |! 2 

Ca să isprăvim cu chestia religioasă, mal adăogăm că nu 
ne-am putea asocia la toate cele spuse de cătră d. profesor des- 
pre sectarismul religios În Basarabia, În special despre aşa zi- 
sul „Inochentism”. 

Fără îndoială, mişcarea lui Inochentie nu poate fi scăpată 
din vedere în viaţa Basarabiei din veacul XIX-lea. Mal mult. 
in tot trecutul Rominilor basarabeni, poate n'a fost un alt eveni- 
ment, care să ne descopere cu atita putere sufletul moldo- 
veanalui, sbuciumat şi apasat de vremurile vitrige. Cu părere 
de rău Însă trebue să spunem că mişcarea aceasta încă na fos! 
cercetată în toate laturile el, nici chiar materialul trebuincios nu 
e adunat, aşa incit nu e uşor să te orientezi în toată mişcarea 
aceasta misterioasă şi complicată. Nu avem tendința să intrăm 
alci în amănuntele evenimentului. Am dori numai să arătăm, 
că după cît putem judeca asupra faptului, ţinind sama de ac- 
tele cunoscute, Interpretarea d-lui profesor Nistor pare a fi ne- 
îndestulătoare. 

Mai înainte de toale, În ce priveşte istoria exterioară a 
evenimentului, nu e tocmai exactă părerea d-lui profesor, cum 


1 Op, cil, p. 351. 
2 Ibid, p. 332. 


92 VIAŢA ROMINPASCĂ 


că „sectarismul religios“, ce s'a manifestat mai cu samă în miş- 
carea călugărului Inochentie, a fost o urmare a operei nesoco- 
tite a lui Serafim. Nu am putea îngădui această părere chiar 
din punct de vedere cronologic, 

De bună samă, Serafim a sosit în Chişinău Intăiaşi dată 
în 28 Octombre 1908.2 lar într'o adresă a lui, trimisă în Sep- 
tembre 1910, cum se vede,— unui inalt demnitar din Petrograd, 
probabil—Ober procurorului Sinodal, Serafim scrie: „Acum un 
an şi jumătate unii preoţi au început a mi se plinge că prin pa- 
rohiile lor umblă pe jos şi cu căroța oameni, mai mult femei, 
care in numele călugărului Inochentie din mănăstirea Bălții, cu- 
noscut în Basarabia ca frate („posluşnic*) din mânăstirea Do- 
bruşii, de o moralitate Indoelnică şi dat afară, cheamă pentru 
închinare la Balta, unde este inmormintat preoiul Teodosie Le- 
vişchi, care se protiăyegie prin minuni şi vindecări“”,s Acelaşi 
a comunicat Seralim şi Sinodului, 4 

Din alte acte s se constată, că pelerinajul Moldovenilor 
din Balta ln unele locuri s'a început în toamna anului 1909. De 
aici putem trage concluzia că „Inochentismul“ s'a început in Ba- 
sarabia pe la inceputul anului 1909 sau chiar pe la sfirşitul a- 
nului 1908, cu alte cuvinte—abia după citeva luni dela sosirea 
lui Serafim în Basarabia, Cind însă cetim în actele din 1910 
că „din difcrite puncte ale Basarabiei în fiecare zi se pornesc 
spre Balta cite citeva mil de ţarani şi calea de fier se plinge 
că „nu ajung vagoane“ 6 pentru aceşti pelerini, atunci ne intre- 
băm, oare putea „Inocheutismul“ într'o jumătate de an sau chiar 
într'un an întreg să se răspindească Inir'aşa măsură ? Nu cre- 
dem, mai ales avind În vedere firea Moldoveanului nostru prea 
conservatoare. Fără îndoială, terenul pentru această mişcare a 
fost pregătit mai demult. Mult amar a trebuit să se aşeze fn 
sufletul Moldovenilor noştri, ca la urma urmei mi! dintre ei, cum 
se zice, sâ-şi ia lumea în cap şi să se pornească la un drum 
de sute de chilometri! 

Credem că prin aceasta cade şi altă ipoteză a d-lul pro- 
fesor, com că, „Inochentismul“ ar fi avut un caracter naţional! 
şi a fost provocat de impunerea slujbii ruseşti”. 7 

De fapt în mai multe sate moldoveneşti slujba dumneze- 
cască se făcea in moldoveneşte, prin urmare în realitate nu a- 
vea loc acea instrăinare de biserică din pricina rusiticării de 


t Ibid, p. 30—534!. 

2 cm Ea Socle!. islor.-arheol. biser. din Basarabia“, v. VIII, 
p 34. 

3 Arhiva Consistor. din Chişinău, Dosarul Sfalulul Misionar al 
Eparh. Chișinăului despre aşa zisa „Mișcarea din Balla“. Raportul lui 
Seralim din 24 Sepi. 1910, No. 572. 

4 Ibid., Raportul lui Serafim din 24 Seplembre 1910, No. 572, 

5 lbid., Raportul lui Serafim din 5 Noembre 1910, No. 435. 
it 6 Ibid., Raporiul preot. Vellan din Com. Tocuz, din 16 Noembre 

7 I Nislor, Op. cil, p. 340—341. 


STUDII NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 93 


care vorbeşte d. profesor. Că Inochentie vorbea ascultătorilor 
basarabeni In moidoveneşte e adevărat. Asemenea nu putem 
tăgădui, că dacă nu ar fi propovăduit în limba Moldovenilor, e} 
nu i-ar fi atras. Dar propovăduirea in limba moldovenească nu 
ar îi fost destulă pentru a provoca acest sectarism. Mulţi pre- 
oți făceau slujba damnezeiască şi propovăduiau în moldoveneşte 
şi cu toate acestea, în inchipuirea norodului, n'au ajuns sfinți 
şi profeţi, ca Inochentie. Invederat că pentru aceasta se mai 
cereau şi alte împrejurări care lipseau în activitatea acestor slu- 
jitori ai altarului, şi aveau loc la Inochentie. 
Toate aceste consideraţii ne aduc la convingerea că pri- 
cina „Inochentismului“ e mult mai adincă şi mai complicată. 
nile acestei mişcări extrem de interesante trebuesc cău- 
tate departe în trecut, iza urmările ei, vorbind in deob- 
şte, vor trece departe de acea dată cronologică—războiul mon- 
dial cu radicalele prefaceri aduse de el,—pe care d. profesor e 
cor să o socoată ca dată a sfirşitului aventurii lul Ino- 
chentie. 1 


V 


Ne permitem a mai releva citeva din atirmările, afia'e În 
cartea d-lui protest Nisior, care ne par nu tocmai exacte, 

D. prolesor serie: in 1889... s'a introdus în Basarabia in- 
stituția «zemski neacealnicilor» care uncau ambele atribuţii 
administrative şi judecătoreşti, In persoana lor. Măsura a- 
ceasta s'a luat, după insişi mărturisirea lui Batiuşcov pentru 
a „Stirpi obiceiurile priincioase Moldovenilor, de care ei conti- 
nuau să se bucure şi după anexare“. 2 

Afirmația repetată aici de d. profesor Nistor pare a fi pu- 
tin întemeiată : instituția „zemschi nacealnicilor* fn Bagara- 
bia ca şi in Rusia, a avut rădăcinile ei în politica reacționară 
a lui Alexandru Ill. Scopul ei a fost restringerea marilor 
reforme democratice ale lui Alexandru || prin restabilirea pute- 
rii economice a boerilor,s ceiace astfel într'o măsură oarecare 
şi se înfăptuia, de oarece la posturi de „zemschi nacealnici* de 
obiceiu se numeau nobilii dintre proprietarii acelor moşii unde 
posturile se aflau. Nu mai vorbim că pentru el se făceau cele 
mai mari înlcsniri În privinţa cenzului şi a pregătirii îndeobşte. 

la alt loc d. profesor Nistor afirmă că „sistemul restricţi- 
ilor litice şi naţionale“, inaugarat in Basarabia, caşi în 
celelalte oblastii, de cătră țarul Nicolae l, duse la răscoala de- 
cabriștilor şi a Polonilor (1830) 4 

ȘI aici e o neexactitate. Mişcarea decabriştilor şi-a avat 


1 Ibid: p. 345—344, 

t Tbid. p. 272. 

2 M. Pocrovachi, op. cii., v. V, p. 283—283. 
5 1. Nislor, op. cil., p. 269. 


94 VIAȚA ROMINEASCĂ 


inceputurile în a doua jumătate a domniei lul Alexandru I, după 
expedițiile armatei ruseşti prin Europa, cind începuse reacționa- 
rismul lui Alexandru 1, în legătură cu „Sfinta Alianţă“, Pe la 
sfirşitul domniei acestui impărat erau conspirații bine organi- 
zate cu programuri, cu sucursale etc. Prin urmare răscoala 
Decabriştilor (14 Decembre 1825) a fost nu rezultatul „„sistemu- 
lui lui Nicolae |, ci cauza sau, mai bine zis, una din cauzele 
acestui sistem. 

Mai departe, 

D, profesor Nistor parcă ar impărtăşi afirmația lul Ba- 
tiuşcov că părd la 1871, cind pe scaunul episcopal veni P. S. 
Pavel, în unele mânăstiri şi biserici sluiba dumnezeiască se fä- 
cea În graiul moldovenesc, asemenea afirmaţia lui Duinovo 
că toate cărțile sfinte de pe la bisericile moldoveneşti au fost 
arse din porunca lui Pavel. 2 Şi cu toate acestea, d-sa recu- 
noaşte marele merite naţionale şi culturale, ce preoțimea basa- 
rabeană şi le-a cîştigat in timpul stăpinirii ruseşti”, asemenea 
dragostea şi devotamentul ei pentru biserică, țară şi limba mol- 
dovenească,,. 3 i 

Aici parcă ar fi o contrazicere. De bună samă, dacă nu- 
mai până 'n 1871 slujba bisericească se făcea în limba moldo- 
venească şi numai în unele mănăstiri şi biserici, dacă foate câr- 
jile bisericeşti in limba moldovenească au fost arse, ce mai pu- 
tea face preoțimea în privința bisericii, ţării ŞI limbii moldove- 
neşti ? Ce mijloace de propagandă-naţională fi mai râminea ? 

Tot despre arhiereul Pavel, d. profesor Nistor ne poves- 
teşte următoarele: 

„Iperzeloaul arhiereu îşi puse în gind să stingă cu desă- 
virşire candela aprinsă a creştinismului moldovenesc in Basara- 
bia, surghiunind din eparhie pe clericii moldoveni, care nu inţe- 
legeau să se lepede de limba strămoşească ca Iuda de Hristos. 
Din ceata acestor martiri al credinţii şi a convingerilor lor fac 
parte clericii Vasilii Zubeu, lon Untu, Dimitrie Tutunaru, lon 
Popovici, Grigore Gallin şi alţii care au fost mutaţi spre pe- 
deapsă la Pscov, Luck, Simferopol, Minsc, şi alte locuri inde- 
părtate, de unde cuvintul lor moldovenesc nu mal putea turbura 
opera netrebnică de rusificare a arhiepiscopului Pavel“, 4 

Ne permitem să spunem că şi aici, în ce priveşte persoa- 
nele arătate, se află o mare neexactitate: după cum ne mărtu- 
risesc martorii oculari ai acelor evenimente, lucrurile s'au pe- 
trecut cu totul altfel şi în alte împrejurări. E o interesantă pa- 
gină din trecutul Basarabiei, care şi ea are locul ei in istoria 
provinciei noastre, Ne vom opri un moment asupra acestor 


fapte. 


1 N. Șilder, op. cit, v. IV, p. 357 — 348, 366 - 368. — Marele cneaz 
Nec. Mihailovici, „Impar. Alecsandru |*, p. 328, 335.-A. Pipia, „Mişcă- 
rile obşteşti în Rusia subi Alecsandru I“, p. 545 - 468 

2 I. Nistor, op. cil, p. 332. 

5 lbid., p. 348. 

4 Ibid., p. 5352. 


STUDII NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 95 
E Piata 


_ Arhiereu! Pavel a Ocupat scaunul a: hipăstore - 
raba din 1871 pănă in 1882. + Tocmai în ses pre ~ ei 
era foarte răspindit poporanismul „(„norodaicestvo“), un curent 
puternic, care într'o formă impunătoare întrunea unele păreri 
ale slavofililor vechi cu idei nouă revoluționare. Mulțumită reac- 
tiunii politice, care s'a început după 1866, concepţia popora- 
niştilor, in scrierile vestitului publicist Mihailovschi, a pătat 
un caracter mai practic, aflind un mare sprijin în cercurile con- 
cerea cum erau acele ale societăţii „Norodnaia Volia". Ideile 
revoluționare ale acestor Poporanişti se răspindeau pretutindeni 


nău, 
Pe atunci seminariştii aveau dreptul să se 
rueepa făcind numai patru clase de Pete, a ră 
ntre alţii, isprăvind patru clase, a părăsiţ seminarul din hişi- 
nău, în 1870, şi n mms mea Zubcu, care s'a inscris la uni- 
etersburg. Fiind urmărit ru 
liberă (idei socialiste), Nicolae Zubcu, ri gi roni 
diile superioare, a emigrat peste Prut in Rominia, şi de acolo 
trimetea cărţi şi reviste roait: »Nabat“) socialiste, în limba 


Intre aceşti din urmă erau Constantin U 
din cătunul Ceretea, de lingă Nisporeni, elev din. ode să pe ee 


ic", ca să lucreze pentru or, - 
pe = învăţător la Nisporeni, unde nu iacet să = Ben a 
A A ocara socialiste, Fiind aproape de graniţa de atunci, la 
cæ _ de 15—20 chilometri, Codreanu intre altele, era şi 
eri k e mijlocitor intre Nicolae Zubcu şi colegii lui din Basa- 
ar , procurind acestora cărţi socialiste de peste Prut. Cind 
câ v. 5 e e pa stăpinirii ruseşti, Codreanu a ple- 
a » de board a ntrat la Universitatea din Bucureşti, la 
e venite de peste Prut dela Nicolae zZ x 

na le era la Chişinău prin un dascal dela Ut i i 


te citäva vreme Nicolae Zubcu a i 
hidap M au trimes cărțile lui în Basarabia luj Vasile Zuc 
fote cu Nicolae,—care făcînd un an stadie o Academia din 


Moscova, pe atunci era preot la Vărzăreşti de lingă Prut, 


— —- 


1 „Oper. Societ. Isi.-arh. biser. din Basarabia“, y, VIU 


95 VIAŢA ROMINEASCA 


Fiind înștiințat despre sosirea unui colet cu cărţi la Chi- 
şinău, Vasile Zubcu a trimes după el pe un sălean Ion Dulea. 
Acesta a fost urmărit de agenţii siguranţei, însă totuşi a adus 
lui Zubcu cărţile. 

O vreme tulbure în Rusia, au fost anii 1880—81, cind func- 
ționa „Inalta Comislune* prezidată de Loris-Melicov, avind ca 
scop urmărirea socialiştilor. 

Peste cităva vreme, în Vărzăreşti au venit mai mulţi jan- 
darmi, au Înconjarat casa lui Zubcu, i-au făcut o percheziţie şi 
toate cărţile le-au găsit aruncate în pod. Zubcu a fost arestat 
şi dat pe mina parchetului, iar mulţumită intervenirii lui Pavel, 
el a fost judecat nu de autorităţile civile, ci de stăpinirea bise- 
ricească, care l-a trimis la mănăstirea Suzdal—locul de exil pen- 
tru clerici invinuiţi de crime politice. 

Nu mult după aceasta, în urma unel cereri a soției lui 
Zubcu, el a fost eliberat şi a primit loc de paroh în eparhia 
Rostavului, unde a şi râmas. 

Giigore Galin a fost subdirector al seminarului Teologic 
din Chişinău, a avut studii superioare (a făcut academia). El 
nu se ocupa cu chestii naţionale, şi din Chişinău a fost mutat 
în legătură cu acea mişcare politică dintre elevi, în urma unei 
crime făcute de un elev, care a stricat portretul lui Alecsandru 
II (l-a scos ochii). Ne allind pe cel vinovat, autorităţile l-au 
transferat pe Gr. Gallin în 1878 la Simterpol, ca subdirector în 
locul lui Ciucleţehi Pavel, care a fost adus la Chişinău. Impli- 
nind anii de siujbă pănă la pensie, Galin dus la Minsc, 
unde pe atuncea arhiereu era Varlam Cernlayschi colegul lui 
Galin de slujbă în seminarul din Chişinău ; lo a fost numit 
şef al catedralei, în care funcţie a stat pănă Ja moarte. 

In ce priveşte Daniil (nu Dimitrie) T u şi lon Popo- 
vici, ei nu erau clerici: întâlul a fost subdirector la şcoala spi- 
rituală din Chişinău, al doilea tot acolo — director („smotritel: ). 
Din Chişinău au fost mutaţi nu din motive naţionale, nici poli- 
tice, ci pentru abuzuri grave în slvibă. Popovici a fost trans- 
ferat la Sluţe abia în 1885, peste trei ani după ce a părăsit Pa- 
vel Chişinâul. Tutunariu a fost mutat la Pscov.1 

Cu privire la epoca lul Alecsandru Ill, d. profesor Nistor 
scrie: „Alexandru al IlI lea abandonă ideile constituționale ale 
tatălui său şi restabili vechiul autocratism moscovit... Reprezen- 
tantul acestul sistem în Basarabia era vlădica Pavel, care In- 
chisese tipografia eparhialž, oprise intrebuințarea limbii moldo- 

venești în slujba dumnezeiască” etc. 2 

Parcă nu e tocmai exact, Subt „vechiul autocratism mos- 
covit* d. profesor, credem, are În vedere autocratismul lui Ni- 
colae 1, dar în 1855 acest sistem s'a isprăvit cu urcarea pe tron 


1 „Oper. Sociel. isl.-arh. biser. din Basarb.”, vt. IX, p. 156-157, 
162 - 163 (datele cronologice). 
2 p 3%, 


i 
, WRIYERSITÄTH | 
STUDI NOUA ASUPRA TRECUTULUI pagagan ; 


a țarului Alecsandru ll, cu care s'a dt epoca” miărelor re- 
Prae e can a domnit pănă în 1881. Cind însă a venit la Rsa 
p i xandru al Ill-lea (1882), Pavel împlinise deja zece ani 
arhipăstorie in Basarabia, aşa că opera lui netrebnică era Ig- 
prăvită în 1881. Nu mult după acela, în 1882, el a şi părăsit Ba- 
rara Prin urmare gr a putea să fie reprezentantul „ve- 
moscovit“, 
na de inspire şi în activitatea lui a avut un alt iz- 
om adăuga că tipografia eparhială a fost inchisă nu de Pa- 
ea ci de ormaşul său Serghie. 1 Prin urmare nu e exactă pia 
. ui a ceapa Aroma ur Se air ar fi „reînființat chiar şi 
Moti Neamt" 2 y nd-o la mănăstirea Chițcani sau 
recind la epoca ma! nouă, la „renașterea curen - 
erei Basarabia după întâia revoluţie din Rusia“. d. prirna 
or vorbeşte larg despre cele petrecute la nol in acea 
vreme, Aici pe noi ne-a surprins un lucru. In infor- 
maie priviloare la acea mişcare, 3 unde sint amintite multe 
le şi persoane mei mult sau mai puţin insemnate, noi nu a- 
m pei un cuvint despre profesorul Constantin Stere. D. pro- 
fesor Nistor are dreptate, cind spune că, în jurul «„Basarabiei“ 
(gazetei) găsim grupaţi pe cel mai mulți dintre intelectualii ba- 
d am insuflețiți de cele mai frumoase sentimente naţionale 
i ocratice>» 4 Credem că astăzi s'ar putea adăoga că a- 
ea ri din toate cite au avut loc atunci, a fost şi cel mai 
tos şi mai corespunzător cu cerințele vieţii, căci tocmai el 
a fost îndreptăţit de mersul istoriei. Cu toate acestea, ar îi o gre- 
şală de crezut că puterea şi sufletul acestei „frumoase mişcări 
naţionale dară şi democratice tot odată”, 5 a fost în acel gru 
de a ea pages pe care il arată autorul. v: 
atunci au trecut aproape douăzeci de ani. 
cei ce au luat parte la acea mişcare şi astăzi se ana iti din 
luptind pe același teren. ŞI cu toate acestea, cu părere de rău 
constătăm că noi încă nu avem o descriere complecti şi nepăr- 
tinitoare a celor petrecute, caşi cum acele fapte nu ar avea nici 
o însemnătate pentru trecutul nostru, In diferite cazuri—în ca- 
în ziare şi reviste, —mulţi basarabeni nu odată şau adus 
aminte de acea epocă, dar n'am putea spune că s'a vorbit atita 
şi aşa cam s'ar fi cuvenit. Ca martor ocular al acelor petrecute 
mă simt dator să declar că în cele spuse, cea mai mare nedrep- 
tate pe cat tată pci d, proier Constantin Stere. 
e d. re nimeni aproape n'a vorbit, - 
dela gazetei „Basarabia“ d-sa ne-a adus-o, tinerii amintiți bi Sa 


i „Oper. Societ. Isl+arh. s 
~ e i eclat, ; sl-arh. biser. din Basarab", v. I, p. 6-10. 
3 Ibid., 589—405. 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


tea d-lui Nistor de dinsul au fost adanaţi, sprijinul cel mal pu- 
ternie şi neschimbat dela cl l-am avut, legătura cu ţara de peste 
Prut numai printr'lasul se tăcea, Dar şi mai mult. D. profesor 
Stere n'a fost numai inițiatorul şi sprijinitorul acestei activităţi, 
ci şi povăţuitorul cel mai solid şi însemnat al acestui grop de 
tineri intelectuali basarabeai, şi în mai multe chestii. Cine erau 
ra e tineri? Unii naţionaligti romantici, alţii — democrați in- 
fia nF in înţelesul acelei epoce entuziasmate, cu sentimente 
largi şi idei nedesluşite, mal mulţi sinceri Moldoveni cu sufle- 
tul legat de satul moldovenesc, dar firă idei precise. Cine din 
aceşti tineri putea să viseze de acele schimbări orbitoare cara 
au avut loc în anii 1917—13? Cui din ef le venea prin minte 
acele mari probleme pone care cu atita putere şi repejiune au 
fost hotârite de viaţă? Singur d. Constantin Stere şi ca cu- 
getător a fost cel mai adiac, şi ca om politic —cel mai prevă- 
zător. Ne aducem aminte de adunările pe care le-am avut cu 
d-sa în locuința subsemnatului, în locuinţa d-lui profesor Vasi- 
lie Slovov pe sir. Renilor, uneori la răposatul Andronsviei. A- 
colo au fost dezbitute multe chestii privitoare la viitoarea soartă 
a Basarabiei. Şi atunci anume de d-sa întălaşi dată ne-a fost a» 
runcată ideia unirii, ideia unei legături strinse, nu numai cultu- 
rale ci şi politice, între Basarabia şi țara de peste Prut. „Ori 
vol la noi, ori noi la voi, altfel nu putem trăi!” ne-a spus la 
o adunare d. Stere, şi aceasta înti'adevâr a fost momentul deş- 
teptări! conştiinţii naţionale a tineretului basarabean, deşi adin- 
cal inţeles sl acestei povestiri numai evenimentele ulterioare ni 
l-au descoperit, 

Să nu uităm că toate acestea d. Constantin Stere le făcea 
şi le propovădula la noi atunci, cind în Rusia se 'ncepuse ma- 
rea reacțiune, cînd în Chişinău veghea vestitul Cruşevan, spriji- 
nit de toți agenţii stăpinirii ruseşti, care aflind de venirea lui 
Stere în Chişinău s'a grăbit să serie în gazeta „Drug“ despre 
emisari politici veniţi de peste Prut. 

in vederea acestor fapte nu ne sfiim să spunem că dacă 
unii basarabeni), martori ai celor petrecute în 1906, din interesa 
politice sau mai bine zis politiclaniste, ori din pricina altor îm- 
prețorări nu że simt in putere să arăte tot adevărul descoperit 
şi fără pârtinire, pentru oameni de ști aceste piedici, am 
crede, nu s'ar cuvenl să existe: istoria trebue să cunoască ade- 
vărul neschimbat care va răminea ca o mustrare pentru cei ne- 
conştiincioşi şi nesocotiţi, şi ca o pildă şi povaţă pentru cei 
conştienţi şi cinstiţi. 

Ultimele pagini (407-436) ale lucrării sale, d. profesor 
Nistor le consacră evenimentelor din 1917—18. Nu ne vom o- 
pri asupra acestui capitol: evenimentele stat prea mari şi pe de 
altă parte —prea proaspete, ca să tie cu putinţă a le stadia şi 
a le explica în toate amănuntele şi în toată complexitatea lor 
sine ira et studio, în felul acela, cum ne cere istoria. 


(Urmează) Neculae Popovschi 


Bibiloteca Minivurotăți te 


Martie 


Afară-l vint şi plouă iar mărunt ; 

La geam bat picuri mari aduşi da vint. 
Pe stradă e pustiu ca pe pămînt, 

ȘI cerul tot e vinăt şi e crunt, 


Tot scirţie-o portiţă! la lucarnă. 

De erl nu esă nimenea din casă, 
Se-aprind şi ziua lămpile pe masă, 
Mocnit şi palid ca şi astă farnă, 


Nu ştiu de-l toamnă sau e primăvară, 
Că "n mine anotimpurile toate 

ls numai peisa giile schițate 

În cartea mea de clasa 'ntži primară. 


10) 


VIAŢA ROMINEASCA 


DS aa Pre ai ie a 


Pe-o creangă neagră de salcim uscată 
Stau două ciori lingă-un cuibar de an 
Cu pliscurile “atinse "n cerul van 

Ca după primăvara aşteptată. 


Noi dol ca urmăriţi de nu ştiu cine, 
Ne-am inculat noi singuri în odae, 
Privim tăcuţi prin geamul ud de ploae 
Spre primăvara care nu mai vine 

ȘI "n amindoi acelaşi gind se-arată: 
CĂ n'are să mai vie niclodată,., 


Demostene Botez 


Roş, galben şi albastru 
(Roman) 


I.— Sol, sol, sol, mi bemol... fa, fa, fa, re! 


Arcuşele se cabrară pe coarde ca o turmă de girafe säl- 
batice, prinse într'o plasă de sirmă ghimpată şi spaima lor ră- 
sună ca nişte lovituri surde in poarta îmblinzitorului de bestii 
umane şi note muzicale 


de aur îşi incovolară spinarea şi paima lor se contopi cu spai- 
ma arcuşelor din orchestră, care de data asta rămăseseră inerie 
ca giturile unor girate impălate, Şi se făcu tăcere... ln sala A- 
teneului nu mai era nimeni, Dispăruse şi orchestra şi publicul, 
Un singur auditor mal rămăsese în fotoliul 43, Eram eu, Şi peste 
mine cupola edificiului cobora vertiginos ca un balon sferic, in- 
cendiat in spațiu de un trăsnet, Volam să ţip: dar cu un siogur 
țipăt nu poți înlătura un pericol. Volam ug, dar braţele fo- 
toliului mă inlănțulau ca o femee Stupidă şi sentimentală, Undi- 
ele albasire prinseseră delfinii galbeni şi gipsul decorativ trăgea 
după el toată această minusculă mare de flacări, Spectacolul 
fra grandios şi deprimant. Cataclismul se mutase de data asta 
În spațiu şi afară de mire singur, in spaţiu nu mal exista decit 
I0Ş, galben şi albastru... 

Mă deşteaptă vocea proprietăresel care în timpul visului, 
imi bătuse în gi nd fără să vrea inceputul simfoniei a V-a. 

Era gră speriată. Se intimplase oare ceva neobişnuit ?... 
De cind se incepuse războiul, obişnuința cotidiană se schimbase 
şi ea după prescripţiile stării de asediu, 

Sar jos din pat şi mă uit la Ceas, E ora două şi jumătate, 


102 VIAŢA _ROMINEASCĂ ROȘ, OALEEN ŞI ALBASTRU 103 


sau, după orarul oficial, paisprezece şi jumătate, E ziuă dar. In 
odaia mea insă, e intuneric, Ferestrele sint căptuşite cu hirtie 
albastră, precauţie inatilă contra Zepellinului care vizita Bucu- 
reştii numai noaptea, 

Aprind lumina electrică şi deschid aşa. Doamna Chariota 
Giiimberg, dă buzna în odae şi se repede să deschidă fereastra. 

— [SĂ e? Ce s'a intimplat? 

— Ceva teribil. 

— Ard Bucureştii ?... S'au aprins bombele incendiare ? 

— Ai să vezi, ai să vezi... Poftim, priveşte... 

Şi din cadrul ferestrei, mai agitată ca a şaptea nevastă a 
lui Barbă-Albastră, doamna Giiimberg se apleacă spre stradă, 
lungindu-si gitul în direcţia pieţii Sfintul Anton. 

— Spune dacă ai mai văzut aşa ceva... Mai mare ruşinea l... 
O să ridă de noi ofiţerii aliați... 

Curios, mă apropii de ea, privesc în stradă şi parcă nu-mi 
vine să cred ochilor. Revolta proprietăresei mele, tra in parte 
justificată. 

Mai mulţi gardişti şi comisari de poliție asaltează magazi- 
nele de pe strada Carol, smulgind drapelele naţionale pe care nu 
ştiu de ce, negustorii le arboraseră peşte tot ca la 10 Mai. In- 
treaga stradă nu e decit o vastă agitaţie de roş, galben şi al- 
bastru, Celelalte colori aproape nu mai există, Se aud țipete şi 
chiar înjurături, Din cind în cind, se sparge şi chte un geam. 
Nedumerirea unora mărește revolta altora. Mulțimea anonimă 
incepe să umple strada. Un tramvai cu cai, s'a oprit în faţa 
Poştei şi nu mai poate înainta. Conductorul strigă şi sună clo- 
potul desperat, Ferestrele s'au deschis i argi tot. In cadrul lor, 
capetele femeilor speriate se agită confuz ca un cird de gişte 
cate te ameninţă dela distanță, Balcoanele sint tixite. Toată lu- 
mea se întreabă cu privirea, cu gestul şi cu vorba. Dar auto- 
rităţile polițienești, fie că nu vor să dea nici o lămurire, fje că 
nu cunosc nici ele cauza pentru care li s'a dat ordin să curăţe 
oraşul de tricolorul naţional. Nimeni nu ştie de ce şi pentru ce... 

de ajuns să arunci insă o singură piatră in baltă, ca o- 
răcăitul broaştelor să tacă pe dată... 

Din dealul Mitropoliei, primul dangăt de clopot se rostc- 
golește peste oraş, greolu și resemnat ca un tren de marfă ce 
s'ar fi prăbuşit intro prăpastie. Urmează apol altele și altele 
tot mai dese. Odată cu ele, țignalele gardiştilor săgetează som- 
nolența văzduhului cu impertinenţa lor de femei isterice. 

Pe măsură ce semnalele de alarmă măreau cacofonia aces- 
tui duet lugubru, strada Carol se golea tot mai grabnic de mul- 
jimea curioşilor care o invadase citeva minute mai "nainte. Gloata 
compactă se topea ca o pastilă de sablimat corosiv întrun li- 
ghean cu apă fiartă. Cit al clipi din ochi, în stradă nu mai rä- 
măsese nimeni. Cetăţenii anonimi şi reprezentanții forței pe 
intraseră parcă în påmint. Tramvalul cu cai dispăruse şi el, Bal- 


mult rănile nevindecate încă, ale orașului, 

Cinci minute mai tirziu, pe stradă nu mal rămăsese decit 
bucăţi răzlețe de stotă tricoloră, stişiate din drapelul naţional : 
Roș... Galben... şi Albastru l.. 

Aeropianele duşmane veneau să bombardeze lar Bucureştii... 

inchid fereastra şi cu prestanța exagerată a unui erou de 
operetă, Încerc să-mi Hniştesc proprietăreasa care a început să 
tremure. 

Relaţiile dintre mine şi doamna Charlota Urimberg sint 
de aşa natură, că în prima săptămină după ce m'am mutat la 
dinsa, l-am zis „Coană Lotty" jar după alte trei zile „dragă 


bil şi buzele Ccărnoase, obraznice şi răstrinte ca ghizdurile unei 
fintini. E inalta, corpolentă, solidă şi totuşi, admirabil proporţi- 
onată, ei albe şi generoase așteaptă parcă să te prindă 
ca un colan de salvare, într'un naufragiu pe mare, iar degetele 
argintii şi roze, par două legături de sparanghel pe taraba unul 
negustor de legume. Picioarele fine şi delicate suportă cu gra- 
tia unor socluri minuscole pulpele stilizate ca două coloane cla- 
sice, pe cornişa cărora, frontonul şoldurilor elastice şi nervoase, 
enauă ahel arhitectura minunată a acestui templu feminin des- 
tinat cultului profan, 

Lotty are, ca sălbaticii din Africa centrală, preferințe nu- 
maj pentru lucrurile care i-au violentat atenţia. li place cine- 
matograful, caramelele de ciocolată, esența de roze şi pantofii 
americani cu tocul drept şi scurt ~ probabil o veche obsesie moş- 
tenită dela bărbatu-său, care era reprezentantul fabricelor „Walk 
Over“, „Hanan“ şi „King George“, 

Pe mine mă iubeşte fiindcă seamăn (deşi nu am în vine 


la nebunie cind era fată mare. N'a putut să-l la de bărbat insă, 
fiindcă văru-său era violoncelist şi nu cîştiga indeajuns. Din cauza 
asta, Mauriciu Polak s'a sinucis chiar în ziua nunţii ei cu So- 
lomon Grâmberg. Şi bărbatu-său, care era bogat şi ertâtor, a 
reuşit s'o vindece mai repede de cum şi-ar fi închipuit, de amin- 
tirea vie a primului ei amor defunct, 

Cind m'a văzut pe mine însă, a tresărit din nou caşi cum 
s'ar îl găsit faţă în faţă cu mortul de acum şaptesprezece ani. Cind 
am întrebat-o de preţul odâii, a inchis ochii, s'a sprijinit de speteaza 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


————————————————————————— ———————— — 


unui scaun şi cu vocea bemolată ca un tremolo de violoncel (bina 
ințeles) mi-a răspuns oftind: 

— Cit vrei să-mi dai dumneata... 

M'am mutat fără să ştiu cit am să plătesc şi de trei ani, 
prețul odăil mele a variat după dispoziţia sufletească a fiecărui 
din noi. Lotty e o femee ideală. Eu o iubesc fiindcă e caldă şi 
dulce ca o ceaşcă de clocolată cu frişcă. 

Acroplanele duşmane zburau acum pe deasupra casei noas- 
tre, Le auzeam miriitul motoarelor ca prelediul unui lătrat de 
cine, Bateriile noastre antiaeriene îşi înteţeau babuilurile, Dela 
inceputul războiului însă, nici un aeroplan duşman nu fusese do- 
borit, nici unul nu fusese scos din luptă. Cite veneau, atitea ple- 
cau, Era o distracţie macabră la care cel de sus nu luau parta 
decit ca spectatori inviolabili și aproape chiar invizibili. Fleste- 
mul celor de jos nu-i putea nici ajunge, nici emoţiona. ŞI spec- 
tacolul acesta se repeta în fiecare zi, cu o precizie exasperantă, 
la aceiaşi oră, cu acelaşi numâr de bombe aruncate asupra ora- 
şului şi cu aceiaşi inutilă intervenţie a obuzelor romineşti, fabri- 
cate în arsenalele apărării noastre naționale. Tragedia noastră 
cotidiană se banalizase Intr'atit că publicul începuse cu timpul! 
să ridă ca la o piesă de Caragiale. 

Simt că Lotty e supărată pe mine, Eu nu mă ştiu vinovat 
cu nimic, Dar ma! ştiu că de citeori este supărată pe mine, Lotty 
are perfectă dreptate. Sint un incorigibil. lubirea femeilor imi 
deviază acul busolei sufleteşti. La mine, steaua Polară, s'a mutat 
în hemisferu! austral, Cind e supărată, Lotiy scrişneşte din dinți 
şi îşi presează buzele ca nişte Dardanele în miniatură, De data 
asta, i e nu-şi mai amestecă apele cu Marea de Marmara. 

— ce eşti rată, Lotty? 

— ŞI de ce n'agi fi? 

— Te plictiseşte războlul ? 

— Ce am eu cu războlul!... 

— Ti-e frică de bombe? 

— Parcă frica te păzeşte de moarte?... 

După citeva duzini de Întrebări şi răspunsuri în felul celor 
de mai sus, reuşesc să aflu că azi dimineață, pe cind dormeam, 
m'a căutat o femee acasă, Pentru prima oară, o femee vine la 
mine acasă, De trei ani, singura femee care intră în odala mea, 
e Loity, Cu celelalte mă intilnesc la cafenea, la redacţie, la ho- 
tel sau la ele acasă, Sint curios să ştiu cine a fost, 

— N'a spus cum o cheamă? 

— A spus că ştii tu cine este. 

— ŞI cum era ? Tinără, bătrină ?... 

— laa!.. o biată fetiță.. o mucoasă!... A spus că este e- 
levă la conservator, 

la conservator cunoşteam poate zece eleve, nu una sin- 
gură. Lotty insă, nu-mi dă răgaz s'o ghicesc. 

— Ea, a spus.. Dar cine poate şti dacă este aşa ?.. Mie 


A 


+ pp | 
ROŞ, GALBEN $I 


mi-a făcut o Impresie foarte proastă. Aşa lelâvehi —. * 
nu se găsesc decit pela bariera Nope > 


Mă jur că nu mi-am dat 


e acasă cu nici o femee, 
că dintre elevele dela conservator nu cunosc decit pe sora unui 
coleg de redacţie care de altfel, este logodită cu un ofițer de pe 
frontul de Nord, şi care „deo că a şi plecat din Bucureşti 
in Moldova ca să fie mal aproape de el. 

Ne impâcăm după un anume protocol pe care de trei ani, 
il respectăm cu sfințenie, Ce femee delicioasă e Lotty l.. Eu o 
A fiindcă e caldă și dulce ca o chiflă rumenă, abla scoasă 
d or]... 

upă ce s'a convins că fusasem străin de vizita elevei de 
conservator, mi-a destăinuit mica el răzbunare. 

— Cind mi-a spus: Vreau să vorbesc cu domnul Mircea 
Băleanv, mi-a ris în faţă... 

— ŞI tu ce-al făcut? 

— să fac?... Parcă puleam s'o bati... l-am răspuns: 
Nu mai stă alci domnişoară dragă... s'a mutat de frica bombelor 
mal spre mahala... 


In momentul acela, sirenele tabricelor începură să sune mai 
răguşite ca olitantul lui Roland la Roncevaux. Pe Dotaale duş- 
mane 1și făcuseră obişnulta plimbare de dapă amiază și pleca- 
seră. Orașul începea să-și trăiască iar parodia vieţii impusă de 
inaltele raţiuni de stat. 

La ora patru, trebuia să fiu la biuroul cenzurii, unde gu- 
vernu! adăpostise ciţiva dintre intelectualii cei mai de samă ai 
țării. Intelectual insemna: scriitor, ziarist, artist plastic, muzicant, 
actor, profesor, advocat; doctor şi la nevoe chiar militar activ. 
Eu unul Întruneam aproape toate titlurile şi calitățile cerute unul 
bun cenzor —eram scriitor, ziarist, advocat şi pe deasupra, prl- 
etin bun cu ministrul instrucției publice, şeful cenzurii, Biuroul 
cenzurii caşi Marele sau diferitele alte cartiere mai mici ale ar- 
matei, serveau de refugiu dezertorilor cu „bilet de voe“, Alci se 
găsea cea mai mare parte din amatorii războiului, pe vremea 
neutralității. Era natural deci ca statul să se ingrijască de soarta 
acestor superbi vizionari, pe care aurul german nu-l putuse 
conrupe. 

Cei care propovăduisem Intrarea in acţiune pentru întregi- 
rea neamului, ne indeletnicim acum cu cea mai calmă şi stapidă 
dezagregare a propriei noastre ființe. Deslipim plicurile şi cetim 
scrisorile ce nu ne sint adresate nouă. Protanăm toate podoabele 
sanctuarelor sufleteşti: dragostea celor care se cheamă, curiozi- 
tatea celor care se aşteaptă, nerăbdarea celor .care se caută şi 
nedumerirea celor care se chinuesc, Fiecare din nol, este un fel 
de bărbier al Regelui Mydas care a descoperit nişte nol urechi 


106 VIATA ROMINEASCA 


de măgar, necunoscute încă marelui public. Nimeni nu-şi poate 
insă potoli mincărimea de limbă. Şi sălctile vorbareţe, cresc peste 
a im prin cafenele, prin biurouri, prin tramvaje şi chiar 
pe fron : 

MĂ simt obosit. N'am dormit toată noaptea. Am jucat poc- 
ker cu colegii dela cenzură. Până pela miezul nopții, eram în 
pierdere şi nu puteam pleca, După miezul nopţii, eram în ciştig 
și lar nu puteam pleca, Cind se lumina de ziuă, am vrut să plec, 
dar nu mi-am găsit biletul de liberă circulaţie. Dela pocker ne-am 
dus cu toţii direct la biurou. Nu ştiu ce-au făcut ceilalți, Eu insă 
pe la ora zece, m'am făcut bolnav şi-am venit acasă, să mă culc. 

că nu mă deştepta Lotty, puteam dormi pănă seara. Aşi fi 
pierdut insă spectacolul din stradă şi poate că visul meu s'ar fi 
desfăşurat in decorul altor colori decit cele naţionale. 

In sală mă intilnesc cu domnișoara Viki. Fata seamăni cu 
mama la păr, la ochi, la nas şi la gură. Cu timpul probabil că 
are să samene şi la corp, Dela tată-său n'a moștenit decit obra- 
jii pistruiaţi şi incăpăținarea omelui de afaceri, de a nu renunța 
la nimic din ce şi-a pus în gind. 

Cu domnişoara Viki siat in veşnică ceartă. Am prins-o de 
citeva ori, uitindu-se prin gaura broaştei. Nu ştiu pe cine spi- 
onează — pe mine sau pe mamă-sa? Copiii au simţurile mult mai 
dezvoltate ca oamenii maturi, Bănueşte oare ceva, Sau este o 
simplă deprindere de copil prost crescut ? Dacă ar avea mai 
mult decît cincisprezece ani, curiozitatea el m'ar incinta poate, 
Cum însă nu-i dau nici o atenţie, mă simt oarecum jenat cind 
trebue să-i atcand prezența mamă-sei în odala mea. Cind îi a- 
duc bomboane englezeşti, strimbă din nas caşi cum i-aşi da să 
minince chinină, iar mărţişorul pe care i l-am dat anal acesta, 
după ce a trecut luna Mart ŞI l-a legat la piciorul sting pe subt 
clorap. Poate că domnişoara Viki este un copil precoce. Lotiy 
lasă, crede că toate aceste mici extravagante, sint influența pen- 
sionului, Dar pensioanele s'au inchis odat cu declararea răz- 
bolului şi Viki îşi coatinuă acum studiile acasă, cu Lotty şi cu mine. 

Mi-aduc aminte de un principiu biologic: „Necesitatea cre- 
ază organul“, Dacă Lotty n'ar fl avut o fată, cu nu aşi fi făcut 
niclodată pe profesorul de istorie şi dacă Viki n'ar fi avut numai 
-araprarepe ani, profesorul n'ar mai fi fost poate, chiriaşul ma- 
mel sale. 

— Bonjour Viki, 

— Bonjour Mircea. 

— Cum stăm cu istoria ? 

— Am ajuns la lupta dela Nicopole. 

— Unde creştinii au fost bătuţi de Turci? 

— Fiindcă Mircea Basarab şi-a trădat aliaţii... 


Răspunsul domnişoarei Viki mă plesn ca an bulgăre de 


zăpadă drept în frunte. Nu cumva eleva incepuse să mai 
mită istorie decit rea Mah 7 „Ad R oe 


ROȘ, GALBEN ŞI ALBASTRU Fa 107 


O mingii în treacăt şi mă grăbesc să cobor în strajă. In 
poarta casei insă, mă aşteaptă o nouă surpriză. Agenţii unui 
birou de pompe funebre, țintuesc tocmai o perdea de doliu pe 
echisonul căreia imi cetesc inițialele numelui meu: M. B.. Nu-mi 
vine să cred ochilor. Dacă la Bucureşti poţi avea într'o singură 
zi numai atitea surprize, ce trebue să fie oare pe front?.. 

Mă apropii timid de unul din ciocli şi-l intreb: 

— Cine a murit, vă rog ? 

— Un domn de-aici, de sus.. A fost omorit de bombe. 

— Nu cumva ştiţi cum îl cheamă ? 

— Moritz Braunstein... A 

Răsullu adinc şi ușurat de cea mai stranie nedumerire ce 
avusesem pănă atunci în viaţă. Era locatarul dela etajul al Ill-lea 
de care auzisem cu o zi înainte că fusese rânit de o bombă chiar 


in fața Poştei. 

y Aima es grăbit pe calea Victoriei spre Capşa. Până la ora 
patru aveam timp să culeg şi ultimele noutăţi dela marele car- 
tier al sedentarilor. 

Aici găsesc mobilizate toate forțele disponibile ale inutilită ţii 
pa: sa Majoritatea o formează ziariştii şi pensionarii. 4 

ziarişti nu se mai simte nevoe fiindcă ziarele nu mai pot 
publica decit ce le ingădue cenzura. Faptele sint şablonate după 
chipul şi asemănarea comunicatului oficial şi al informaţiilor dic- 
tate „nec varietur“. Cit despre comentariile scrise cu apă de 
„fleurs d'oranger" nu mal vorbesc. Ele întrec în banalitate ŞI 
piatitudine pe cel din urmă analfabet guvernamental, 

Adevăraţii candidaţi la sinucidere însă, sînt pensionarii. De 
cind s'a declarat războlul, cea mai sinistră parodie de activitate 
O desfăşoară octogenarii. Soluţiile lor sint ca sentințele Curţii 
de casaţie. Păsuiţii morţii, au devenit şampionii ii. In lipsa 
celor care trebue să trăiască, fiecare din ei, încearcă să se jus- 
titice pentruce n'a murit încă. 

Intr'un cerc mai zgomotos se discută întimplarea din strada 
Carol. Aflu instirşit și eu pentruce negustorii arboraseră trico- 
lorul naţional pe care poliția rominească avea să-l întimpine 
pentru pima oară poate, cu brutalitate, necuviinţă şi amendă. 

Unul din ajutorii de primar ai capitalei, adusese la Palatul 
de justiție vestea unei mari victorii romineşti pe Argeş. Ştirea se 
imprăştiase ca fulgerul. Până să ajungă la centru însă, ştirea 
irebuia să treacă, fatal, mai întăiu pe strada Carol, Şelari și 
Lipscani. Negustorii în majoritate Evrel, crezuseră că momentul 
e bine venit pentru o spontană manifestaţie de simpatie şi leali- 
tate faţă de țara in care nu trăiau încă cu titlul de cetățeni le- 
gali. Ştirea însă, era falşă. Imbecil sau extrem de distrat, aju- 
torul de primar minţise sau fusese minţit, Adevărul era altul. 
Armata noastră suferise o nouă întringere, graţie neglijenţei sau 
trădării unui general care fusese chlar destituit şi trimis în ja- 
decata curţii marţiale. in primul moment, exuberanţa patriotică 


108 VIAŢĂ ROMINEASCA 
"S n a 


a negustorilor din strada Carol, fusese interpretată ca o manl- 
festație de simpatie față de puterile centrale, spre care majorita- 
tea sentimentelor evreeşti, oscilase pe faţă tot timpul neutralităţi 
noastre. Cind s'a aflat de isprava ajutorului de primar, era prea 
apa ear patrie! fusese terfelit de Insăși puterea executivă 
a statului, 

In cafenea nu se discuta decit gafa poliției. Acesta era de 
alifel singurul fapt la ordinea zilei, Noua noastră întringere nu 
mal impresiona pe nimeni, Opinia publică se cbişnuise să pri- 
vească situația cu resemnarea unui bolnav ce trebue operat de 
apendicită, Trădarea generalului produsese la început oarecare 
senzaţie.  Nedumerirea bucureşteanului însă nu trăeşte decit „ce 
que vivent les roses“. Indepărtata origină străină a trădătorului, 
motiva în deajuns gestul omului cu chipu-i de general tomin,.. 

Cel cijiva care încearcă să însufleţească discuţia, renunţă 
copleșiți de inditerența celor mal mulţi. La Capşa, respectul vir- 
stei primează greutatea rațiunii. Fiecare din ei leagă eveni- 
mentele prezente de amintirea unul pretins eroism personal. In- 
chişi hermetic în borcanele de sticlă ale trecutului, s'au pomenit 
deodată cu etichetele şterse de frecătura anilor. Dulceața de 


bucăţelele de zahăr cubic, istoria întregirii neamului rominese |. , 
masa din fund, un căpitan în rezervă perorează : 
a : Pe vremea mea, cind am trecut Dunărea la şaptezeci 
şapte... 

Dela o masă de alături insă, I infundă un fost prefect În 
Basarabia : 

— Cind l-a väzut Vodă Cuza, aşa dirz, l-a zis: Bravo 
băete!,.. Na trel galbeni să te duci Ja Țarigrad şi să... 

ȘI n'am mai auzit nimic. Am eşit din cafenea cu un zim- 


Tlrziu de tot, sau poate mai curind chiar decit m'aştept, 
mă vedeam şi cu intr'un fotoliu de bunic Sau la o masă de ca- 
fenea, in mijlocul alor mei sau într'un azil de bătrini, povestind 
cași ei, ce s'a intimplat pe vremea cînd eram.. Da. Cind eram 


Ruşii cintau „Boje Taria hrani“ şi aşteptau ordin să se bată 
şi ei odată — cu emţii sau cu Rominii, le era egal. Armata noastră 
plecase la războiu pregătită ca pentru o vinătoare de epuri, Şi 
ca nepoţii de mai tirziu să poată pricepe mai bine cum se bä- 
tuseră bunicii lor în prima fază a războiului pentru intregirea 
neamului, le voju ceti din poveştile congquistadorii or spanioli, pa- 
sajul cuceririi Perului de cătră Francisco Pizarre. 


ROS, GALAEN ŞI ALBASTRU 109 
e e N 


Cäläreji necunoscuți imbrăcaţi în fier, coboriră de pe stin- 
cile Anzilor. Unul din e) purta stindardul Castiliei şi Francisco 
Pizarre călărea in fruntea lor. Incasul Atahualpa îi aştepta cu 
douăzeci de mii de Peruvieni. Tovarăşii lui Pizarre nu erau decit 
trei sute. Peruvienii însă nu mai văzuseră pănă atunci cai. Ei 
credeau că cele două animale — călăreţul şi calul—tac o singură 
ființă, un fel de zeitate nouă cu două capete. ŞI Atahualpa care 
se considera el însuşi un zeu, înaintă în litiera lui de aur, incon- 
jurat de marii preoţi, de fecioarele templului şi de soidaţii goi in- 
armaţi cu lâncii de lemn. Credea că la vederea lui, fiinţele ne- 
cunoscute vor fi orbite de măreţia și stălucirea spectacolului şi 
vor îngenunchia umilite în faţa stăpinului suprem al munţilor de 
aur. rre însă ridică spada, invocă pe stintul lacob şi călă- 
reții şarjară în timp ce preoții cintau „Exurge Domine”. Armata 
oamenilor goi, fuse parte distrusă, parte pusă pe fugă, iar Ata- 
hualpa căzu prizonier. Ca să-şi poată recăpăta libertatea, Inca» 
sul învins dădu spaniolului învingător, tot aurul Său personal, a- 

tot aurul supușilor săi şi in fine, tot aurul Anzilor Peruvieni, 

ar aurul, caşi păcatul, este tot o născocire a diavolului, El in- 
tunecă mintea şi pietrifică inima, exagerează nevoile vechi şi 
crează pofte nouă. Și cind Atahualpa nu mai avu ce să-i dea, 
induioşat de suferința prizonlerului său, Pizarre îl dădu pe mina 
Inchiziției.. 


Cupola Ateneului ce se prăbuşise peste mine, în vis, deve- 
nea astfel simbolul realității nemărturisite. Bătălle in ușă, cu 
care Lotty parodiase fără să vrea Inceputul simfoniei a V-a, ră- 
sunan de data asta mult mai puternic în uşa zăvorită de minciu- 
nile trecutului, a unui neam intreg. 

Nu şiiu cine era, ce dorea, cit cerea şi pănă cind avea de 
gind să mai bată incă... Ecoul luptelor de pe front Insă, Imi a- 
surzea urechile ca nişte clocănele de țambal cu nume şi sonori- 
tăţi diferite: sol, sol, sol, mi bemol... fa, fa, fa, rel.. 


II.—Secretele şefului de cabinet 


Toto Radian, unul din şefii de cabinet ai ministrului de In- 
terne, imi este prietin. Dela el ştiu tot ce nu se poate afla la 
biuroul cenzurii. 

Decind s'a declarat războiul, cei doi şefi de cabinet fac de 
noapte mare, cu rindul, chiar acasă la ministru, Telefonul zbir- 
nie toată noaptea şi telegramele cifrate, de cele mai multe ori, 
reclamă rezolvări urgente şi chiar Imediate. 

La noapte ştiu că e rindul prietinului meu, Mă duc să-l văd. 
Simt nevola să stau de vorbă ca cineva, care mi-ar putea ums 
ple golul din suflet cu o ştire nouă—hună sau rea; mare impor= 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 
—————————— DATA_ROMINEASCA 


tanţă. Presimt că în jutul meu se pregăteşte ceva în ascuns. 


Știu bine că şi eu caşi alții nu sîntem decît un fragment din 


neaşteptate insă, pun stăpinire pe tine ca un mnaj 
lovi în timpul somnului. Un roman tipărit complect latr'un pia 
lum, rămine de multe ori cu filele dela mijloc netălate. Un ro- 


filă, rînd cu rind, Simt dar nevoia să-mi anticipez necunoscutul 

e se oieri i rep pacii bănuelile suflet cu controlul 

echilor mă a i "aşi 

putea intregi propli ce omul cu care iaşi 
nistrul de interne | in strada S b 

mal scurt, este dar, prin dosul strada vea notare 


pătrunde ca altădată pănă ia inima capitalei. Un tren 

de locomotivă, e ca o pălărie de piece a fără e ri 

nu se mai aude nici uruitul vagoanelor. Şi cu toate acestea 

noaptea, circulaţia pe C, F. R, e mai intensă ca ziua, 
Din cînd în cind, un automobil cu farurile stinse trece pe 

lingă tine ca o furtună. In toată această înscenare de film senza= 

țional, nu se petrece însă nimic misterios. In automobil nu poate 


a rechiziționat toate automobilele particulare, 
Gardiştii stau upip de ziduri ca nişte „ex-voto“-uri pe care 
poliţia capitalei i-a închinat sfinților Constantin şi Elena, patronii 


Lumini aprinse nu se văd pe nicăeri. Felinarele sint vop- 
Site cu negrv, lar ferestrele caselor, oblojite cu jurnale Sau hirta 
colorată par bolnave de brincă. Pe unde scapă din casă în- 
timplător cite o pna de lumină în stradă, fereastra pare un 
ochiu zbanghiu. Pănă şi ţigara aprinsă, e ordin so ţii ascunsă 


în podul palmei ca 
bolnavă. pe o perlă nedeșghiocată incă din stridia 


probabil ca să vegheze ca Sfinta Qenevieva pe $o i 
bietei Capitale. ln schimb, lăsase numărul oscar. ana 
bola anunțat in caz cînd ar fi fost nevoe de dinsul. Ciudat tuera 
numărul acesta nu era trecut în cartea telefonică, 
domnișcara dela centrală, te punea imediat în i mor otel. 
rzie din 


oricind l-al fi cerut, atit ziua cit şi la orice oră tł noapte 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU Li 


Sosisem la timp. Şeful de cabinet avea ştiri de o gravitate 
excepțională şi pe deasupra, mai avea nevoe şi de serviciile mele, 

— Bine cai venit, imi strigă el cind mă văzu intrind pe uşă. 
m tocmai ce-am să mă lac toată noaptea singur şi cu 
sufletul sfişiat de atltea emoţii. 

— Ştiri proaste ? 

a: zastru la 

— Spune repede... Ce s'a mai intìmplat ? 

in primul moment Toto mă luase cu asalt, In clipa in care 
trebuia să inceapă insă destăinulrile, se opri brusc şi mă privi 
cu spontaneitatea vorbitoare a unor lanterne electrice. 

— Jură-mi că nimeni altul afară de tine... 

— Am ințeles. Ţi-o jur... 

— Dacă s'ar afla mine le cafenea, e nenorocire... SĂ știi... 

— Insişti degeaba... Doar m'am jurat. Atară de mine n'o 
să şile nici tata chiar, de-ar învie. 

— lată ce este. 

Şi şeful de cabinet resfiră pe birou citeva telegrame ci- 
Irate, pe subt rindurile cărora adăogase cuvintele corespunzătoare 
din dicționar. 

— E una pe care n'am putut-o descifra bine. E vorba însă 
de mobilele şi colecţiile de artă dela Palat.. Ştii că Peleşul a fost 
ridicat şi trimes la laşi... 

— Crezi că Nemţii s'ar-fi atins de ceva din Castelul Re- 
gelui Caro! şi al Carmen-Sylvei ?.,. 

— Paza bună, trece primejdia rea. Acum se evacuează şi 
cele două palate din Bucureşti. Căderea capitalei, e chestie de 

citeva zile numai. Guvernul însă ascunde adevărul ca să nu se 
producă panică. Ministerele au început să-și iîmpacheteze arhi- 
vele, S'au şi făcut liste de funcţionarii care trebue să meargă 
la laşi. Nu-i ducem pe toţi fiindcă n'avem unde să-i plasăm. 
Plevuşca o să rămină aici, să lucreze subt ordinele unul girant 
al fiecărui minister, Am ales tot unul şi unul, Numai filo-boşi. 
Mine noapte, la ora zece, pleacă din gara Mogoşoaia primul 
tren cu familiile fancţionarilor dela ministerul nostru.. Dar să 
ştii că toate lucrurile astea se fac în secret. E cuvint de ordine... 
Cine nu ştie să-şi păstreze gura, rămine la Bucureşti cu Nemţii. 

ll intreb atunci cu oarecare temere ca şi cum n'agi fi vrut 
să-mi cale cuvintul dat. 

— Dar cu noi dela cenzură, ce-aveţi de gind să faceți ? 

— Probabil că n'o să vă evacuăm nici pe vol toţi. Trebue 
să ne resiringem pe cit putem. La laşi n'o să fie nevoe de 
atiția.. De altfel, o să găsim şi pe acolo caşi pe aici, destul 


Sania i 
oltat de ce sar fi putut intimpla, ridicai tonul, 

— Să ştii că eu nu rămin cu Nemţii nici mort. Mai bine 
cer să fiu trimis pe front L.. 

Toto mă privi speriat: 


112 VIAȚA ROMINEASCA 


T 


— Dar cine-ți vor de tine ?.. Tu mergi cu siguran 
la laşi.. Urmezi guvernul, familia regală şi drapelul țări. Cum 
o să rămii la ere în cu Nemţii ?.. Tocmai tu care i-ai înju- 
sf e vă pori ră rară că nu se poate ?... Eşti e ca 

a astfe afar ta, 
trul em pe tine la rerh Pae tace bata a 
ŞI extrem de banale, argumentele i - 
veau sparta cauzelor ciştigate. ŞI Toto caii orcii 


Spreman chiar de bărbatu-său, un văr al ministrului de interne. 
ŞI nn pr de Store, la amanți, se prolungete tot timpul ctt 

ureaz ragostea, era natural ca cască - 
inte de y Pu la Jenny. A EN er s 

— Fá-mli te un servicio dragă 
oarecare reticoli n voce iu, dragă Mircea, îmi zise el cu 

ncepusem parcă să ghicesc. Ridicai din um 
lipsă de entuziasm, răspuntei Lp Ci are 

— eri e posibil p cu Poni, = mai în ? 

— dată ce vreau să-ți cer. Tu rcul P 
Ai bilet de voe, Nu Paso a Pr ete ot zica 

Dădul din cap în chip afirmativ, 

— Vreau s'o anunț pe Jenny chiar in noaptea asta. Cind 
trebue să plece la drum, femelle nu siat n tă gata la ora 
fixată, Mi-e teamă că mare să aibă destul timp să-şi facă ba- 
gajul. Mine cind am s'o pot vedea eu, o să fie prea tirziu. Nu 
vreau să-i telefonez fiind-că mi-e teamă să nu ne-asculte cineva 
pe fir... Fil drăguţ şi dă tu o fugă pănă în strada Nisipari.. E 
abia zece şi jumătate. Nu cred să se fi culcat., Uite, o anunț eu 
la telefon că vii. Comunică-i a în carei Ţin absolut să plece 
cu primul tren de mine noapte. ăsta cel puțin, sînt sigur că 
Pee Celelalte a> Dumnezeu ştie l... 

em exact. Imi venea să zîmb să-i i 
fraza lui Molière: qe aerie. 

— Ta l'as voulu Georges Dandin ! 

Imi păstrai însă calmul şi demnitatea omului hotărit să ducă 
sacrificiul pănă la capăt. 

— S'a făcut. N'ai nicio grijă. intrun sfert de ceas, sint 
acolo. Telefonează-i numai să ştie că vin. 

Toto imi strinse mina cu căldură şi grăbit porni cu mine 
spre uşă. In clipa tisă cind să ne despărţim, mă scutură de mî- 
neca hainei, 

— Apropos. Uitasem să-ți spun... 

— Altă nenorocire ? 


ata | 
ZOP, Op Beat sı aunasreu | ATH 113 
cat jga cuvintul de 


ASETI 
— Da şi nu... Cum vrel s'o „> Mai 
onoare că pda astea I min mir nic, 
— lar te'ndoeşti de faine 2 Doar ti-am jurat l.. 
-= a că Laurenţiu Blebea e splon german ? 
u 


e Ba se prea poate. Am raportul detaliat dela Siguranţa 
generală. Persoana din dosarul Günther trecută cu 100.000 de 
lei, subt inițialele L şi B este nenea Laurenţiu al nostru |... 


— Ba ceva şi mai extraordinar e că a şi dispărut... Na 
ştia 7... Se crede că s'a strecurat printre rîndurile dușmanului. 

La surpriza asta nu mă aşteptam pentru nimic în lume. 
Bănulam bunăoară că Bucureştii au să fie ocupați de Nemți, Dar 
că Blebea ar fi putut fi spion... trădător de patrie l.. nu... 
asta niciodată 1... Noutatea asta nu-şi putea reg loc în capul 
meu, după cum trupele noastre nu-şi puteau găsi încă puncte de 
rezistență pe front. 

Laurenţiu Blebea era prietinul nostru. Transilvănean de o- 
figină, dar venit în regat de copil mic, Blebea ne cunoscuse în 
clasa V-a la Liceul Lazăr, după ce sfirşise gimnaziul din Tirgo- 
vişte. De-atunci încolo, mersese cu noi mină in mină, din liceu 
în universitate şi după lice 
tejul manitestațiilor politice cu caracter naţional, care marcase 
personalitatea vieţii noastre de toate zilele, dia ultimii ani. In 


irea idealului naţional. Visul lui Mihal Viteazu, era visul lui de 
toate... zilele. In „Garda demnităţii naţionale“ Laurenţiu Blebea 


mai de folos atit fraţilor de subt jugul maghiar cit şi cercurilor 

diriguitoare din Rominia liberă, Blebea vorbea curent şase limbi 

şi scria cu uşurinţa rindunicii care încondeiază luciul apelor caime, 
ezist 


dar cu adevărat un secret, pe care trebuia să-l păstrez 
numai pentru mine, chiar dacă nu mi-aşi fi dat cuvintul. 


. 
In stradă, acelaşi întuneric, aceiaşi linişte, acelaşi lipsă de 
viaţă, acelaşi nedumerire repetată veşnic: Unde-or fi oare Bucu- 
r j; 


Ps 
s Deocamdată, Bucureştii mei sint în strada Nisipari | 
Orăbesc pașii fără să ştiu dece, Ba, da... Acum știu., Dacă 


VIAŢA ROMINEASCA 


cineva încearcă să mă 
ă înşeală niciodată. E 


diţie de lux, tipărită pen 
cu ediţiile obişnuit 
ȘI Toto în moment 


rite.. Ochii lui 


urmă. Pe mine instinctul nu m 
litatea în dublu exemplar. 
niciodată. E o e 
cul se muljume 
în orice librărie, 


uflarea fierbinte a smeu- 
m ajuns însă Ja timp. U: 
“a înghițit lacomă parcă 

n urma mea, s'a făcut lar intuneric, 
na nedumeririi mute, a 


rbori lungi şi încovolaţi 


pină îmbrăcată intran 
căptușit cu mătasă verde şi 
de culori : aripile cu fir de 


scilează între 40 şi 45 de ani. 

şerpuesc lipsite de 
ografic. In lumina 
jour violet, ochii ei negri 
albastră şi privirile el se- 


ca nişte semne 
na Jenny Vasilescu mă întim 
ponez de mătasă 


Amanta prietinului meu, o 

Din părul el negru, citeva 
orice disciplină, caşi rturile dint 
globului electric ascuns de un abat- 
o uşoară nuanță de scrobeală 
parcă pe frunte, pe 
adresa indescifrabil 
nui cuţit de argint, 
te şi rumene ca 
ca un obelisc şi impunătoare 
mişcările corp 


vere, mi se lipesc 
mărci postale pe u 
ascuţit şi alb ca 


floare a soarelui 
a sufletului pe 
nței sale are ceva 
se îngină cu noaptea. 

Amanta prietinulul meu 
afia colonelului 
n cadrul ei auriu 
nu mă cunoaşte încă, 
prima oară în odaia de 
tru două persoane, păstreaz 
ce-i mototolise cuvertura verde 
punzătoare, e scofilcită ca un c 
noapte, giobul electric luminea 
„Adalină* şi titlul u 


deschide brațele să c 
loricele albastre şi mal 
ele căruia aşteaptă nerăbdător 


te În odala de culcare. 
(în mărime natura 


In noaptea acei 
lcare a nevestei sale, Pat 


ză eticheta unui tub de peria 
nui roman francez : 
intrun colţ al odăli, lavoarul îşi 
garnitura de porţe- 
nerozitatea ligheanu- 
Ibricul plin cu apă. 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 115 
AE o a 15 


de marmoră neagră se inşiră ca figurile de şah, tot 
D ae aie cu parfum, apă de colonie, apă de gură, tubul cu 
pastă, peria de dinţi, săpunul şi borcănelul cu „Crême Simon 
iar subt etajeră, umilită ca o elevă pedepsită să stea în genunchi, 
oftează o maşină cu spirt pentru încălzit apa. Alături pe scinduri, 
bideul pudic iși ascunde graţia concavă subt un prosop special, 
Tipicul „Salve“ cusut cu arnici roşiu, pare o inscripție funebră 
pe minusculul mormint al condamnaților la moarte prin antici- 
paţie. Celelalte prosoape atirnă întocmite curat şi neintrebuin- 
tate încă, pe spinarea unul suport de aluminiu, 

Doamna colonel Jenny Vasilescu nu cunoaşte încă scopul 
vizitei mele neaşteptate. In primul moment pare jenată. In jena 
ei însă, ghicesc mal repede o atitudine calculată. E jena demni- 
tăţii suverane pe care ar atecta-o bunăoară fata „boerului“ sur- 
prinsă stind de vorbă în fundul grădinii cu băiatul primarului 
S TEOR lui Toto, simte nevola să se explice, să se scuze 
chiar. 

— rtaţi că vă primesc alci, dar celelalte odăi sînt aşa 

de reci, e de e fă De cînd s'a început războiul, nu-mi mai 
casă... 

ip zinaamini formula. De cînd s'a'nceput războlul, faptele cu- 

rente caşi problemele excepționale se explică şi se rezolvă cu 

același formulă tipică: de cînd s'a'nceput războlul,.. 

Până mal eri, toată lumea ştia dece trebue să înceapă o- 
dată şi la noi războiul. De cîndiîi purtăm în spinare însă, greu- 
tatea nebănultă, toată lumea se întreabă, de ce-o fi inceput răz- 
bolul ? A Inceput fiindcă trebuia să înceapă; dar dece trebula 
să înceapă, nimeni parcă nu-şi mai poate aduce aminte. Caşi 
mulți alţii, l-am propovăduit şi eu fâră să-l fi dorit, l-am salu- 
tat fără să-l aplaud şi l-am judecat fără să-! condamn. m că 
războlul este însăşi imaginea vieţii, că el nu este acel i pentru 
toată lumea şi că efortul colectiv al sufletului omenesc, a'are să-i 
poată unifica niciodată, nici aspectul, nici mecanismul, nici ra- 

nea. 
m “ Rizbolul este un obiect de artă, deopotrivă de inutil şi pre- 
țos. Un lucru este cu atit mai scump cu cit este mai rar. Colec- 
ționarii de lucruri scumpe sint tot atit de rari caşi darul specia 
de a nu vedea la fel ca toată lumea. Cind însă, oamenii aceștia 
rari îşi expun colecţiile curiozităţii publice, mulțimea comună 
cască gura şi sufletul fiecărui anonim simte nevoia să se înfră- 
jească cu al celui care poartă cu adevărat un nume. Războaele 
sint ca muzeele naționale, în care nu ştii de cătră cine şi de unde, 
au fost adunate atitea podoabe. Unele au fost dăruite, altele 
cumpărate, altele furate. Dar toate la un loc, formează blocul 
compact al preţiozităţii unui popor, pe care indivizii răzleţi nu 
ar fi putut-o pune niciodată in valoare. Deoparte şi de alta, 
există şi morţi şi răniți! şi scăpaji teferi. Există dar exact ima- 


16 MAȚA ROMINBASCA | 


; deasu- 
podoabelor dăruite, cumpărate sau furate. Dar pe 
sepia sei nomenclaturi personale, caşi in viaţa de toate zilele, 
cal ETa sapa S-a ardă să-mi declin competenţa de oles 
pentru muzeul național. Rămin la colecția mea persona i, 
care cel puțin, ştiu că nu păstrez niciun lucru cumpărat, 
drept că pe ici, pe colo, am furat şi eu cite ceva. Majoritatea 
insă, mi-a fost dăruită cu trupul şi cu sufletul. iiai 
' Nu știu dacă din războiul acesta, vom egi înviogători sa 
invinşi rta poporului romina nu stă în minile mele. re = 
noaptea aceasta, eu epes sis fiu maas piser poa aa > 
unde am fost sortit să m esc. mers itage 
te decit un simplu meridian m 
pe pion fi l-a fixat incă definitiv nicăer!. ri punte: 
schimbat după împrejurări şi la nevoe, poate trece c p 
inlma Bucureştilor... ui cai VE 
'a' t războiul, toate vechile orindulri s'a 
bat a Saunaa. Jana Coloni Vasilescu, nu mai primeşte vizite 
Kai: pher ngom vizitei mele. Caut fraze cit mai lungi, cit 
mai obscure, cit mai prova Aproape NE. ae aa lea ră 
lege eu singur. Amanta prietinului meu à i K one 
să plece la laşi chiar În noa 
găseşte niciun inconvenient rez bran apa heh 
ea ei de frontul armatei a 
emana ipaya ră de a pia moi PRANS d sur ja zu 
i se re ciu à nostr 
PESE a Ten Nii pralea numele nici eu, oi ah ra ge 
vreau să insist asupra unui nume echivalent cuo ind scr et rea 
robabil nu vrea să-mi spue mai mult decit imi srp 
p ramul de a doua zi, fusese hotărit parcă de mine. o e 
d ea de pericol, eu o trimeleam irnak LA fi mâne doo 
refl pn eo n, hieraa Ds şi aşa mai departe, eu, eu, 
pam E | ei. De altfel, sufletul fe- 
tiu ce se petrece în sufletul ei. j p 
meli A toata er vag soga din carpio p ige dr 
toasă. Trebue să fie un lucr š aet, pae 
entul acela, prezenţa În odae a persoa 
la o pe gidis amindoi fără să-l pronunfăm t ir E 
Dar care poate fi vina luptătorilor din primele rindur ~ 
al rău pentra cei din dosul frontului. Meridianul militar se 
schimbă cu o repeziciune vertiginoasă şi frontul celor două ar- 
mate trece acum chiar prin strada Nisipari. FEAA 
Un fluerat prelung ca un miorlăit de cotoi indecent, 
majestatea funebră a Capitalei. Amanta prietinului egală 
şi minile ei reci se intilnesc fără voe, cu minile mele calde. 
— Ascultă 1... lar vine... ea 
Fluerăturile se înmulţesc în timp ce clopote ile tnt 
polie se tirăsc obosite parcă, să ajungă pănă periteria oraşului. 


— 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 


117 


Stingem lumina şi ridicăm tra tul. 

Proectoarele electrice își plimbă pe cer fişiile de lumină ca 

nişte tulumbe de apă ce stropesc o dină din „o mie şi una 

de nopţi“. Tunurile au inceput să bubue şi ele $! sgomotul ăsta 

era, se concentrează parcă deasupra casei în care ne a- 

Vreau să es în stradă, dar două braţe mol 

„de şearpe, mă incolăcesc în pragul uşei. Nu-mi 
groaza de moarte e mai puternică decit pofta de carne... 

Helicele Zepellinului se aud acum bătind aerul ca o morişcă 
de şindrilă spinzurată de băiatul popei în virful bradului din 
poarta bisericei, Din cînd în cind, proectoarele electrice îl prind 
ca intrun cleşte de foc. Srapnelele noastre insă, se sparg prea 
jos. Şi Zepellinul se apropie neapărat ca o havană aprinsă din 
virfol căreia, o mină invizibilă l-ar scutura scrumul fierbinte pe nol. 

Amanta prietinului meu tremură In braţele mele şi parcă 
inzină o rugăciune, Era şi timpul !... Zepellinul a ajuns exact 
deasupra casei noastre, luminat ca un pridvor de minăstire, în 
jurul căreia, o maică tinără, bate toaca de polunoşniţă. 

Femeia din braţele mele se e ca un iceberg in drum 
spre ecuator, ÎI caut buzele şi-i sorb cu brutalitate răsuflarea 
scurtă şi agitată. Incerc să-i vorbesc, dar ca nu-mi răspunde, 
Elocvenţa tâcerii începe să-mi turnice trupul. Mă apropii cu 
ca de pat şi mă impiedice de pisica ascunsă pănă reia y nu ştiu 
unde, Alarma el stridentă, ca o muzicuţă de tinichea, ne trezeşte 
brusc din catalepsla momentului suprem de groază şi poftă reci- 
procă... Un urlet grozav coboară atunci din văzduh ca o Niagară 
apocaliptică şi o explozie formidabilă ne clatină păreţii, ne sparge 
e geamurile şi ne asviriă pe amindoi în pat — unul în braţele 
altuia... 

Citeva clipe după acea, corpurile noastre nu fac decit una 
şi aceiaşi closvirte de carne inutilă, intrată în putrefacție... 


l reci ca pielea 
au sama, dacă 


Acum æ linişte iar, 
+> Bomba Zepellinului a dărimat fațada casei vecine. Peste 
drum, locueşte ataşatul militar al Rusiei. 

Pericolul a trecut, De-acum inainte nu mal are dece să se 
teamă, Mine noapte, pe vremea asta va fi în drum spre laşi. Ze- 
pellinul şi aeroplanele duşmane, nu vin decit până la Bucureşti. 

Ne şoptim lucruri fAră importanță. Ne vorbim mai mult cu 
gesturile. Aproape nu mai avem nimic să ne spunem. Epilogu! 
unel aot ciştigate cu consimțimiatul adversarului, e totdeauna 
penibil. 

Spre ziuă, nevasta colonelului mă Intreabă: 

— Spune-mi drept... De ce-ai venit azi noapte la mine ? 

— Na ţi-am spus ? Fiindcă m'a trimis Toto... 

— Şi altceva ?... 

— Altceva, nimic. 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— "PâI dacă nici nu te is 

Femela din braţele mele, tresare jignită; 

— Să că nu-mi placi. Prea eşti sălbatic.. 

La rindul meu, oftez plictisit şi răspund cu o voce de flaş- 
netă de panoramă : 

— Parcă mai ştiu şi eu cum trebue să fiul... De cind s'a 
început războiul... 

In noaptea acela, aflasem toate secretele şefului de cabinet 
al ministrului de interne. Dar singurul meu secret din noaptea 
acela, prietinul meu m'avea să-l alle niciodată. 


— N'al venit cu niciun gind ascuns ? 
cunoşteam | 


|. Minulescu 
(Va urma) 


Rugăminte 


— 


Cazi in genunchi.. te roagă mult... imploră | 
Vorbeşte-m! despre tot ce-i chinuit, 
Coboară-mă o clipă 'n nesfirşit 

Și-apoi uşor m'alintă... ca o soră, 


Inchide ochii brusc... ca două pungi, 
ŞI brusc de”veselie te desprinde, 
Melancolia 'n gene o cuprinde, = 
Şi genele prefä-le 'n strune lungi 
Pe care un arcuş de lacrimi blinde 

să cinte 
Barbar şi simplu-o7arie tristă, sumbră. 
Nu-mi aminti de lună şi de soare, 
ŞI spune-mi chiar că lumea e o mare 
In care fiecare val e-o umbră. 


120 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Din risul tău o cruce făureşte, 
Din vorbe bune cue lungi şi tari 
ȘI risul meu pe-al tău îl răstigneşte! 


Colindă-mi gindul rău cit poți mai mult, 
lar risul mi-l arată bleg şi htd. 
Invaţă-mă de tot ce-i ris... să rid 

Şi "n vaele pămîntul să ascult, 


Taci... nu mai ride... plingi... dă-mi un ecou 
Din citeva măsuri de simfonie, 
O clipă dă-mi ce-i trist în veșnicie. 


Dar nu uita apoi să rizi din nou, 
Cu ochi deschişi să mă priveşti cocheta, 
Din risul tău să faci lar un ecou 

De chansonnettă, 


B. M. Negruzzi 


| s Esya | 
| UNIVERSITĂȚI 
| ARI 


— 


—— — 


Consideraţii confortabile 


Disociare 


Acest cuvint s'a întrebuințat dis în ultimul timp pentru a 
indica oarecare caracteristici (poate mai mult formale) ale tea- 
trului german actual. Cuvintul revine deopotrivă şi subt con- 
delul c, caşi subt cel vrăjmaș (acesta 'urmă reprezentat 
mal ales de critica parisiană cotidiană şi de acela hauptman- 
nomană berlineză). Pe alocurea chiar nu se mai pomeneşte de 
expresionism decit retrospectiv, aţa că noua poreclă de disocia- 
ționism se bucură şi de misteriosul prestigiu al sistemelor eso- 
terico-literare, caşi de avantajul de a îmbrățişa în accepţia e! 
largă o bună cantitate de lucruri care se exclud sau se înțeleg 
între ele tot aşa de clar caşi contrariile conciliabile, de hege- 
lană, memorie. : 

Cuvintul a pornit dela pictură. 

Mărturie, Între altele, un curios volum „Der leizte Mensch” 
de Max Picard, scris în versete protetice, Întrun stii delaolaltă 
clar şi alambicat, unde se găsegie Iimprăştiată o teorie a pic- 
turii nouă—în două vorbe cam aşa: 

Impresia primă este descompusă, disociată de artist în ele- 
mente simple, din care el alege ca să exprime numai citeva sau 
chiar unul singur, demulteori un singur gest, care în ochit lui 
rezumă tot, pe care el îi socoteşie ca cel mai expresiv. Din 
totalul impresiei el redă numai acest gest. De aici predilecţia 
pentru simbolic; de aici pictura de suflete, pictura de ri 
interioare, de idei... 

Fără comentarii. Experienţa—se ştie—a dat rezultate mai 
mult lamentabile, intenţiile ingenioase si teoriile subtile s'au 
lovit în aplicarea lor de imposibilităţi tehnice, Un bluff, care 
nu a făcut decit să sporească neincrederea în eficacitatea artei 
cu rețetă. Nu e de mirare că un teatra, care şi el afişa predi- 
lecţia pentru „gestul cel mai expresiv“ a fost lovit în incepu- 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 
CI a ac N ei i 


expresionistă şi Intre teatrul botezat clteodată cu acelaşi nume, 
legătura nu este decit ocazională. Mai mult: este chiar o deose- 
bire de motive. Celace in pictură era o rătăcire şi un simplu 
joc fără temeiu, este in teairu o nevoe, izvorită din insăşi struc- 


plesa este. un suport. 

Patetică reţetă literară ? Este mai mult decit atit. 

In teatrul realist şi naturalist, episodul ajunsese, într'adevăr 
să formeze, el singur, esenţa dramei, mijloc şi scop. Subt pre- 
textul de a. transpune viața telle quelle în Opera de artă, tea- 
trul ajunsese o ingirare de „Vederi după natură: cu o intrigă şi 
un deznodămint. Numai atit şi ar fi fost destul ca să îndrep.- 
tăţească o reacțiune, Dar defecte mult mai adinci au apărut. 
ȘI care deveneau cu atit mai evidente cu cit teatrul realist se 
apropia de perfecţie. 7 

Drama realistă poartă in ea însăşi germenii propriei ei 
distrugeri, Contradicţii nevindecabile intre drama r şi 
realism o fac să evolueze spre un simbolism, necesar justifi- 
Cării teatrului in general. Pentrucă esența teatrului este simbolul. 
Teatrul sufere de un non realism organic. la aparenţă dind 
iluzia realităţii într'o măsură mai mare decit alte genuri Ilte- 
rare, el o dă într'o măsură mal mică, 

Totul s'ar putea. rezuma intr'o observaţie—în aparență de 
detaliu—dar care oglindeşte clar acest non-realism. Anume: 
contradicţia timpului dramatic cu timpul real. Teatrul dă iluzia 
realității mai puternic decit oricare altă artă—dar pănăla Timp. 
Teatrul nu poate reda decit rar—şi intr'un număr aproape pre- 


nu te da iluzia timpului. Teatrul formează timpul, fără să 
ne iluzioneze. De exemplu: succesiunea imediată a momente- 
lor esențiale intr'o piesă, de care vorbeşte Alfred Kerr (Das 
neue Drama, 1904). Tot astfel timpul lung, presupus că trece 
Intre acte. Intr'un roman trec ani de zile întorcind citeva pa- 
Bini; trec săptămîni într'un cuvint. ȘI asta nu ni se pare con- 


CONSIDERAŢII CONFORTABILE ză 123 
itu anli siau alături ca ceasurile pe cadran. 
ŞI « mami orbire în antract. De ce ne grăbim să ne dâm 
sama că ne iluzionăm ? Adevărul e că ceiaceexprimă spaţiul 
alb dintre un sfirşit şi un inceput de frază nu ajunge ca să 
umple intervalul dintre o lăsare şi o ridicare de cortină, 
Teatrul nu poate stimula in noi fnchipulrea duratei trecute, 
El ne oferă numai durata pe care el o parcurge în cele citeva 
ceasuri pe care le trăeşte împreună cu noi, durata materială. 
Teatrul este legat de idèia de prezent, de imediat, de materia- 
lizare, nu de deja materializat. Teatrul poate imita trecutul; 
durata acestul trecut el mo poate trăi, iluzia acestei durate nu 
ne-o te reda. El travesteşte numal prezentul in trecut. 
udat sau nu—dar acest convenţional al teatrului nu ne 
loveşte decit tocmai atunci cind teatrul caută să iasă din re 
venţionai, adică în străduinţile lui de realism. Insăşi prenau 
lul ne fac să-i descoperim imposibilităţile organice. Insă toate 
aceste imposibilități devin indiferente de îndată ce teatrul Kes 
mai stărue in reprodacerea realităţii stricte și renunţă la culti- 
vers. 4 
pane pete că nu ne vom gindi niciodată dacă „Hamlet 
e „bine construit“, dacă Peer Gynt moare la timp, dacă iiaa 
W intervine la momentul oportun, dacă venirea la tron a 
tut Tae atei este bine motivată... Celace nu cerem lui Shakes- 
peate, lui Ibsen, lal Claudel, cerem însă lui Sardou, lui grees 
stein. Şi cind intro piesă realistă de Hauptmann vin una dup 
alta cinci scene „bine construite“ şi toate „contribuind la efec- 
tul final“ ne gindim că, în ciuda oricărui realism, viața nu e 
nici bine construită, nici nu aleargă ge efect sagres Eer eg 
putem obişnui cu „Hamlet* fără sta ie, nu cerem hir - 
titate lul Tête d'or, pe Hilda Wange! n'o întrebăm de unde vine, 
puţin ne pasă dacă Soiness ar putea exista sau nu, plimbindu- 
foale... 
A T acei moară pentru faptul divers. Esenţa rep 
trului este simbolul. Prin puterea lui excepțională de oops 
zare el poate înfățișa lucruri pe care alte arte nu le ating dec 
in treacăt, sau le suggerează firă să le facă palpabile şi pre- 
zente. Cu puterea lui de iluzionare, teatrul poate exprima aer 
mult decit alte arte. Acest „mal mult“ trebue căutat şi sp. 
mat. Scăpat de preocuparea coplei după natură şi a green u 
teal, teatrul se interiorizează, se adinceşte, dă ea. i =, 
captează în èl marile forțe morale şi sociale, le mater rapa i 
pune pe om in faţă cu celace e ocult în el, Îl plimbă prin dr 
priul lui suflet, îi face să colinde prin labirintul milenar a 
speciel, îl face să întrevadă realizarea imposibilului şi, cu infi- 
nitele lui mijloace de ficţiune şi iluzie, teatrul îi exprimă acest 
b 
a r SN de sinteze sufletești, inchegate din 
multiplicitatea elementelor obişnuite ale vieţii, Intr'un mănanchiu 
de dialoguri, de scene, Într'o Împreunare de episoduri în apa 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


renţă, poate, fără legătură necesară, celace leagă tetul este sem- 
nificaţia ulterioară — pe care nu numai autorul, ci şi int spec- 
tatorului o elaborează. Se poate recunoaște în dubiă 
intrigă, aparentă şi interioară, precum şi în acest apel la intui- 
(le, înrlurirea, veşnic adincă, a lui Ibsen. 

Mişcarea este departe de a fi unitară. -Fără a fi prin asta 
sporadică. In Germania, naturalişti maladivi ca Arnolt Bronnen 
cu „Vatermord" elucubraţie psihoanalitică, și Hans Henny Johnn 
cu „Pastor Ephraim Magnus" stau alături de figura originală 
şi temerară a lui Georg Kaiser, după unii cel mai puternic re- 
prezentant al noului teatru german. Nu lipsesc sarbedele ale- 
gorii metafizice ca „Der Kreis“ al lui Kurt Heynicke, unde a- 
pare Charon, Omul, Cineva, o statue şi Circuitul universal. Ciţiva, 
ca Max Mohr cu „Improvisationen în luni" merg pe drumul 
croit odinioară de Frank Wedekind: „oameni pro-forma“ şi 
corpuri astrale— însă fără acel geniu al caricaturii și fără verva 
biruitoare cu care îşi Insuflejea Wedekind pâpuşile. Mai clar 
şi mai sigur, nouile tendinţe se realizează în talentul ponderat 
şi lucid al lui Fred Antoine Angermayer, autor a două piese: 
„Raumsturz* (P. irea spaţiului), şi „Komödie um Rosa“ —cea 
dintăiu, o viziune nihilistă închipuind sfirşitul omenirii prin pro- 
gresele ucigătoare ale Științei (presipunere care în războiul 
endemic al secolului pare să-şi găsească aplicarea reală); cea 
d=-a doua, o satiră minuțioasă şi scormonitoare a unui paşnic 
tirg a cărui spălătoreasă a murit din pricina unui avort (la care 
se simt păriaşe toate notabilităţile orăşelului, incepind cu pri- 
marul şi sfirşind cu preotul), i 

Expresionismul a fosti se grăbesc unii, Nu poate fivorba 
decit de aruncarea unei firme pretențloase şi nefolositoare, Re- 
tetele bune care nu au dat în pictură (cu tot talentul unui Ko- 
koschka) decit manierism pueril, s'au dovedit că corespund în 
teatru la o reacțiune necesară. Scâpat de faptul divers al na- 
turalismului şi de mania timpului real, improspâtat cu lirism, 
teatrul modern nu mal sufere nici-o poreclă şi dispreţueşte, prin 
însăşi firea lui, orice nume de şcoală. El caută să devie un 
teatru de adevăr cit mai absolut, Ii stă In faţă o nesiirgită evo- 
luţie, care îi va aduce totodată şi canalizarea într'o mişcare 
unanimă şi echilibrată—atit cit cerebralismul anarhic şi nevin- 
decabila nelinişte modernă ingădue o echilibrare. 


AL A. Philippide 


Cronica rimată 


o0 — 


Colocviu aerian 


Popasul 


Din păduri şi de la baltă, 
Zburătoare laolaltă 
Poposesc pe inserat 

La o margine de sat. 


Vin cu larmă potolită 

Peste pilcuri de răchită, 

Peste dealurile moarte, 
De departe, 

ȘI plutind coboară lin,— 

Parcă's ninse din senin. 


VIAŢA ROMINEASCĂ i 
A „d II ae ca a te n 


Zăârile 'necate 'n fum 

Ca de spaimă stau cuprinse, 
Cind, cu giturile 'ntinse, 
Cocostirei grăbesc la drum. 


Stol de rațe speriate, 
Ostenite, fără glas, 

Vin, fringindu-şi la popas 
Liniile ondulate 

Și cu svon mărunt de toacă 
Se coboară pe-o răstoacă. 


ȘI prigorii vin să doarmă 
Pe-un copac. 
Dar un strigăt de alarmă 
“Se înalță: 
— Pitpalac! 
Uite-i, vin! De prin podgorii, 
De prin ţarini, de prin stepe, 
Primăvara albă 'ncepe 
Să-şi trimeată peţitorii,.. 


“ŞI cum trec pe sus cocoare 
—Şiruri negre de hurmuz — 
„Unghiul fin şi-l scriu pe zare 
„Ascuţit, apoi obtuz. 


CRONICA RIMATĂ 127 
—————— 1. 


La Sfat 


Din ograda unel case, 
Pe subt gardul rar de spini, 
Se strecoară curioase 
Două rațe din vecini, 


lar un clocirlan moţat 
S'a suit pe-un măr uscat, 
Să se uite la străini. 


Cioctrlanul 


— la priviţi ce adunare | 
Au venit cu mic şi mare, — 
ŞI măcar n'a întrebat 

De-i primim la nol ta sat. 


O rață sălbatecă 


— Să mă erţi de-o vorbă proastă... 
Am nitat, de-acum un an, 

Că în satul de pe coastă 

E primar un... cioctrlan | 

Noi venim din zarea blondă, . 


128 VIAŢA _ROMINSASCA 


O rață domestică 


(Căutind prilej de sfada ; ) 
— Vagabondă! 
Hai cu mine la ogradă. 


Tu nu poţi să ştii, cumnată, 
Ce călduţ e în polată 


Şi ce bine-i cînd te satori, 


Rața sălbatecă 


— Foarte mulţumesc de sfaturi, 
Nu sint rob, să Stau în cușcă, 


Rața domestică 


— Ce, pe tine nu te 'mpuşcă ?,.. 


Tot acelaşi ni-l sfîrşitul, 


Rață sălbatecă 


— Dar incalte mor 
Din zbor, 
Nu mă taie cu cuțitul ! 


Tu, ai hrană şi poiată,— 
Dar a noastră-i lumea toată, 
Cind ne'ntoarcem inapoi, 
Vine vara după noi, 


lar cind ruginește stuhui, 
Ne-adunăm risipele 


- TADS i Ia 


Tamanu -| (NI VERSIŢĂȚI 


a 


| SET 


Cit ne ţin aripile! 


Pe cind domnul ciocirlan 

Singurel rămine 'afipt 
Pe-un strujan,— 

Noi ne stringem caravana 

ŞI, trecind Mediterana, 

Ne 'ndreptăm câtră Egipt... 


„ Cioctrlanul 


— Dar plecind nu ştii ce 'nsamnă 
Dulcele sfirşit de toamnă, 
Fulgii moi cind prind să cearnă.. 
Și ce albă-i Doamna larnă 

Cind s'arată 

Supărată, 
Pustilnd ogoarele 
Şi "'ngheţind izvoarele... 


Măcălendri şi scatii 
Argintii, 

Sgriburesc pe subt troene, 

Se sburlesc şi suflă 'n pene,— 

Dar ei ştiu că, harnică, 

Vine Vara darnică, 

Risipind In calea ei 

Soare cald şi ghiocei, 

Mugur! proaspeţi, gize mici 
ŞI farniel,.. 


130 VIAŢA ROMINEASCA , 
OO NA a 


Vine somnul... 
„m e: SR D 


Noaptea 'ncepe să coboare 


Tonuri moi de acuarele 
ȘI aprinde 'n Carul-Mare 
Şapte stele. 


Ciocirlanul cel moţat, 
Supărat, 

Și-a cătat şi el culcuş 

Pe-o crenguţă de scoruş. 


Rațele s'au dus acasă, 

Numai cite-o rindunică, 
Singurică, 

Ciripeşte somnoroasă, 


Și cum lin o prinde somnul 
Pe-un salcim cu frunza rară: 
— De-o vrea Domnul, 


Gata 's puli pân' la vară! 


Otilia Cazimir 


Miscellanea 


— 


Carnetul lunii 
Observaţii de bun simţ asupra culturii 
Pa ai ai a 


„La culture c'est ce qui reste après avoir oublié ce tu'on 
a appris“, lată o definiție izvorită pe alte țărmuri şi perfect 
străină nouă. Repetată printre erudiţii noştri Savanţi, ea ar a- 
părea ca un paradox eftin şi pe deasupra, enervant, Se ştie doar,— 
Şi aceasta e credința unanimă,—că un om cult e acela care po- 
sedă multe cunoştinţe şi care le poate servi, pe toate, la orice 
ocazie, Cultura trebue să fie un repertoriu enciclopedic auto- 
mat. Ea e sinonimă cu erudiția, adică cu etalarea permanentă 
a avufiei intelectuale prin citaţii, recitații şi note. Cu cit acest 
debit e mai variat, cu cit e mai disparat, cu atit stima pentru 
autor trebue să fie mal mare. Se ințeleg cu greu aici, la noi, 
articolele occidentale de 15—20 pagini de revistă, care nu conţin . 
nici o-citaie, ) 

Puţini înțeleg că cunoștințele sint un mijloc, nu un scop. 
Transformările acestea ale mijlocului în scop sint foarte frequente 
în istoria moralei omeneşti. Cel mai la îndămină exemplu ni se 
pare adoraţia avară a banului pentru ban. Sgircitul care adună 
comori fără să le utilizeze e un sărac mental, lipsit mai ales de 
imaginaţie, Asemenea şi eruditu!, El se opreşte la prima în- 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ O» 


trebuințare a averii sale şi nu-şi Inchipue o clipă, că ea poate 
să-l aducă senzaţii infinite, din infinite puncte de vedere, 

După definiția de mai sus, cultura e aproape identificată cu 
ignoranța. Aproape, fiindcă nu e vorba de orice ignoranță, ci 
numal de aceia care urmează, nu de aceia care precede, o in- 
magazinare de cunoştinţe, E vorba de reziduu! acela, compus 
din predispozijli fecunde, din virtualităţi îngrăşate cu viitor po- 
tențial, pe care-l lasă exerciţiul refiecţiilor pe marginea lecturii, 
Odată ce cunoştinţele precis limitate au dispărot, rămine atitu- 
dinea sufletească. Aceasta singură importă. Cultura trebue să 
însemne posibilitatea reacţiunii noastre sufleteşti. Rareori un om 
de mare şi exactă memorie e unom cu adevărat cult, Studenţii 
negri reproduc enorm şi exact. O memorie fidelă e duşmana 
culturii. Ea impiedică prefacerea, adăugarea acelei „atitude du 
mol“ în faţa spectacolului existenţei, 

Ciţi lectori au atitudini in faţa lecturilor? E şi firesc să 
nu le aibă, Reflecţia în marginea cetitului e o operație gratuită, 
inutilă şi reacţiunile nu se trezesc decit atunci cind sintem in- 
teresaţi, adică flataji ori ameninţaţi, O idee trecută indiferent ) 
prin mintea noastră, fără să trezească o poziţie a individualității e |! 

| pierdută pentru nol, chiar dacă memoria © păstrează pasive ln 
schimb o alta, care ne excită atenţia şi interesul, din care adop- 
tăm ce ne convine, devine proprietatea noastră. In viitor trebue 
să ne comportăm faţă de ea ca faţă de o proprietate, adică, 
"trebue să o apărăm cu toate riscurile, cu toate pierderile. O idee 
nu-ţi poate produce adevărată cultură în suflet, decit dacă ai suferit 
pentru ea. Cheltulala morală care al făcut-o ca s'o pâstrezi, ii 
arată că o meriţi, . 

Ideia de valoare conţine în bună parte idela de risc, Ca 
orice valoare, ideia adevărată nu se capătă, ci se cucerește. A- 
devărul ei se constată şi se plăteşte cu o experiență pe pielea 
proprie. Idealul culturii e martirajul, O idee pentru care n'al 
suferit nu-ţi aparţine : e a societăţii, a ambianţei care fi-a sug- 
gerat-o, Deaceia martirul creştin din primele veacuri ale erei 
noastre, sau jacobinul plos în credința lui, care a pregătit marea 
revoluție, mi se par mal aproape de drumul culturii, dectt cutare 
savant neamt, îmbulbat cu mii de inscripţii siriace ori formule 
sanscrite, pe care nu le poate iubi, fiindcă n'a riscat nimic pentru 
ele. Deasemeni şi diletantul. Numai că acesta are o scuză în 
dragostea sa senzuală pentru idei, E un egoist, dar na un in- 


ai pa aa ud MISCELLANEA 133 
a E Ù 


diferent. Cultura inseamnă transformarea ideilor în sentimente. 

Pentru noi, incepători în toate cele, asemenea consideraţii 
vor părea exagerate. Renunţind la expoziţia publică a tot ce 
ştim, s'ar plerde cea mai însemnată din armelă demagogiei cul- 
turale. Celace face o reputaţie populară, e zăpăcirea maselor 
cu tot bagajul de cunoştinţe, zviriit deodată, ameţitor, la suprafaţă. 
Odată creiată reputația, ea se poate valorifica politiceşte, Doar 


Prea sint vitale interesele in joc, pentru ca de dragul 
culturii adevărate să se renunțe ia dulcea, ipocrita, comoda 


O critică tipografică 


D, Sorin Negruzzi, avocat în Bucureşti, a studiat în epoca 
formaţie! d-sale, ca orice student romhn şi distins „dreptul şi 
filozofia“. Rominul, idealist din fire, se resemnează greu la ca- 
rierele prozaice. In cele mal vulgare ocupaţii, el îşi întreţine, 
undeva to suflet o oază de lumină spirituală, Şi fiindcă viaţa 
nu e un roman, d-sa a trebuit să facă avocâtură din obligaţie 
şi psihologie din plăcere, trăgind cu coada ochiului, concupls- 
cent, la cerul azurat şi senin al filozofiei. Urmind fidel des- 
tinal său dublu, d. S, Negruzzi are azi rara satisfacţie de a ţi 
ajuns „le meilleur philosophe parmi les avocats* sau dacă vreţi 
ŞI invers: „le meilleur avocat parmi les philosphes”, 

Cu această excelentă pregătire, d-sa era perfect indicat să 
urmărească sever, peste tot, ca un judecător de instrucție, 
diletantismul, 

Intr'un articol publicat în „Revista vremii” (No, 4) d-sa 
incepe o serie da articole,—din care nu ne-a dat decit unul 
preliminar.—contra studiului meu „Problema inconştientului“ 
Publicat în această revistă. Se incepe bine înțeles cu mentali- 
tatea profesiei no. 1, adică cu mici. şi eftine abilităţi de bară, 
presărate şi cu oarecare reminiscenţe de polemică gazetă 
celace dovedeşte că, deşi d, S. Negruzzi exercită cu talent deja 
două profesii ar fi putut fi şi un bun jurnalist „Pâr dessus le 
marché": un spirit universal rătăcit intr'un secol de specialitate, 
un elegant Pic de la Mirandolle al acestui veac de mono- 
ton taylorism. Cu această ocazie, intro serie de detalii per- 


134 VIAȚA ROMINEASCĂ 


sonale: Imi face onoarea de a-mi spune că a auzit vorbindu- 
se bine de mine; în acelaşi timp plinge studenții care ascultă 
corsurile mele, ne aduce mărturisirea intimă că se ocupă, în taină, 
demult, cu gravele probleme psihologice, în fine mă face com- 
plect ignorant, ca să poată avea ocazia să-mi țină un curs de 
noutăți, din acelea cu care epatează d-sa, desigur, colegii întru 
avocatură, dar care ar părea prea cunoscut unui elev de clasa 
VII de liceu, inițiat la vre-un manual de psihologie. 

ȘI ca să-mi pue bețe în roate, d. Negruzzi se opreşte 
asupra unei mici inadvertenţe tipografice. Intr'un loc din siu- 
diul meu, s'a strecurat un lapsus: cuvintul „ontogenic“ figurează 
în locul celui de „filogenie“, Repede, ca să nu peardă o aşa 
fericită ocazie, d. Negruzzi ne citează ca noutate pe Haeckel, 
ca să ne înveţe că aceşti doi termeni sint opuş!, celace orice 
liceian ştie. 

Mai departe, d-sa Im! face o gravă acuzaţie, din faptul că 
am confundat nevrozele cu psihozele. Din diferența pe care o 
stabileşte d, Negruzzi, nici un cetitor nu va Inţelege că există 
vre-o deosebire. Şi e şi greu să existe, De fapt majoritatea 
psihiatrilor întrebuinţează aceşti doi termeni ca sinonim!. Pierre 
Janet scrie o carte întitulată „Les nevroses" in care studiază 
toate cazurile trecute de d. Negruzzi printre psihoze, 

E aşa de puțin fixată această terminologie, incit celebrul 
Kraepelin mai adaugă pe lingă cei doi termeni şi pe acela 
de psihopatologie. I. H, Schultz, profesor la universitatea din 
lena (Die seelische Krankenbehandiung, lena 1922) ii iutre- 
buinţează pe toți pentru aceiaşi noţiune. De fapt singura cla- 
sificate obiectivă, ştiiuțifică, care se poate face în bolile ner- 
Voase e acela a maladiilor cu leziuni organice şi a maladii- 
lor fără. ȘI Incă şi aceasta e foarte contestată, fiindcă nu se 
poate şti, dacă chlar în cazul maladiilor fără leziuni aparente 
nu e vorba de leziuni extrem de fine, imperceptibile pentru sta- 
rea actuală a ştiinţei. De ce vrea d. S. Negrazzi, cu pregăti- 
rea d-sale juridico-psihologică, să aducă o lumină, care nu poate 
fi decit arbitrară, atunci cind cei mai celebri psihiatri preferă sa 
evite o clasiticaţie de altfel inutilă ? 

Cu această ocazie d-sa fmi face şi o lecţie de erudiție, ci- 
tind iarăşi noutăţi ca: Dejerine şi Gauckler, Pierre Janet (că- 
rula i-am fost patru ani student), Hartenberg (lucrare de o valoare 
foarte dubioasă, dia recomandarea cărela se vede lipsa de iniţiere 


“ MISCELLANEA 135 


critică în bibliografia chestiei) şi alte manuale cunoscute şi 
răs-cunoscate. Ce-ar zice un economist specialist cărula un 
diletant Har recomanda să se iniţieze din... Ch. Gide sau un ju- 
rist din.. Pianiol ? Dece nu mi-a recomandat d. Negruzzi prin- 
tre aceste manuale rare şi „Psihologia“ d-lui Găvânescul? 

ȘI d-sa, aşa de indicat, imi reproşează că Intrebuinţez surse 
vechi de citeva decenii. Să se ostenească d-sa să consulte 
bibliografia adăugată In volumul în care am adunat articolele 
din „V. R.*. Va găsiacolo foarte puţine lacune, Dar chiar în ar- 
ticolele din „V. R.” destinate marelui public cult, deci ferite de 
erudiție inutilă, am citat pentru fapte, mai ales: A. Hesnard: 
L'inconselent (1923), W. Rivers: Instinct and Unconscius (1920), 
Jung : Sur la Psychologie du processus inconscient (1919), 
Dwelshauvers (1916), H, Wallon (1920), Schleich (1920), Abra- 
mowski (1914), Freud (1912, 1914, 1919), Blondel (1914 şi 1923). 
Singura lucrare mai veche e P. Janet: L'automatisme psicho- 
logique, dar care în multe privințe nu e învechită deloc. Cele- 
lalte, după cum se vede, sint apărute intre 2 şi 10 ani, în medie 
şase ani, deci nici măcar un deceniu. Aşi fi foarte curios să-mi 
citeze d, Negruzzi o singură sursă nouă neutilizată de mine. 

In fine, cătră sfirşitul articolului d. Negruzzi, din dorința de 
a mă combate cu orice chip se metamortozează, de data a- 
ceasta, în filolog purist. Vedeţi ce complexă personalitate e 
d. Negruzzi ! D-sa îmi reprogează că scriu „mal superior“, a- 
tunc! cind superior e deja comparativ. Plecat dela o discuţie 
de idei, în care mă aşteptam ca să fia combătut pentru idei, 
care, desigur, în materia aceasta sint totdeauna discutabile, am 
ajuns la o problemă de stil și de gramatică. Se spune cu- 
rent şi „mai superior“. In romineşte nu există positiv pentru 
superior şi atunci comparativul a trecut ca pozitiv, Aceasta è 
limba vie, vorbită, care e un organism, adesea independent de 
regulile pedantismului gramatical. Dar d. Negruzzi cade in gre- 
şala etimologiştilor de pe vremuri. 

Am susținut această lungă dis-uţie pentru valoarea re- 
prezentativă a cazului. E vorba mai mult decit de critica lip- 
sită de comprehenziune și generozitate intelectuală a d-lui Ne- 
gruzzi, de atmosfera științifică a ţării noastre, în momentul trist, 
din acest punct de vedere, prin care trecem, O discuţie ști- 
inţifică, la noi în țară e, ori o afirmare de grandomanie, ori 
plata unei rancune, ori, cind e buaă credință la mljloc,—ugură- 
tate puerilă. 


135 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Cazul de față e o excelentă dovadă. Improvizat în psiholog, 
in loc să discute idel, d. Negruzzi se ocupă pe patru coloane 
să-mi denunțe greşelile de tipar şi de gramatică, să spue ceva 
contra mea, orice s'ar găsi. Poate pe viitor, d-sa im! va nu- 
măra şi virgulele scăpate din vedere. 

Aştept cu neincredere şi celelalte articole. Nu văd ce-ar 
mal putea aduce nou o discuţie astfel începută. Cu toată lipsa 
de interes, imi voiu face insă datoria pănă la capăt. —M. R. 


Sport şi literatură ` 


In ultimul număr din „Le crapoulilot“, Dominique Braga con- 
sacră un articol, subt formă de imn, întitulat „Honneur du sport“. 
Cetim printre altele: „Sufletul şi corpul se leagă. Sufletul şi cor- 
pul se îmbrăţişează şi corpul devine sufletesc. Prin sport naşte 
an nou jurămint.. Principalul mobil al eticel creştine era vanita- 
tea, Diod individului, proprietar al sufletulai, deținător al divini- 
tăţii, o înaltă idee de valoarea sa, creştinismul stimula: ori extre- 
ma umilință ori extremul orgoliu, ceiace e acelaşi lucru, 

Emulaţia sportivă e de altă natură. Valoarea devine rela- 
tivă, victoria circumstanţială, Forţa nu poate exista decit con- 
diționată de un record, graţie unul antrenament... Metafizica spor- 
tivă e agnostică.., etc., ete,“, 

După cum se vede e vorba, nici mai mult, nici mal puțin 
decit de o nouă religie. Dacă constatăm că o bună parte din 
scriitorii mai tineri în Franţa şi Germania, un Henry de Monther- 
lant, un Fritz von Unruh, Paul Morand etc, sint Inainte de toate 
pătimaşi sportsmani, atunci ne dăm uşor sama, că rîndurile de 
mai sus nu sint numai expresia unor preferințe personale sau 
temperamentale, ci glasul reprezentativ al unel epoci, intrun 
număr din „Nouvelle revue francaise“, A. Thibaudet arată simp- 
tomele unul roman al energiei, formă contemporană a activismu- 
lui febril care bintue societățile timpului nostru. Gustul pentru 
contemplaţia leneşă dispare din ce în ce. Criza intelectualismu- 
lui se invederează peste tot. Na ne-o arată numai literatura e- 
nergiei, dar şi voluntarismul sau pragmatismul filozofic şi mai 
ales,—un aspect practic,—criza profesiilor intelectuale, Realis- 
mul În carieră: iată orientarea tinerilor genera S'a creat în 
tineret un fel de romantism ingineresc care-l ascinează. Invă- 
jămintul literelor, umanismul e peste tot în scădere. Nu ştim 
intru cit noua lege a învățămintului secundar în Franţa, cu pre- 
ferinţa ei pentru clasicism, va stimula din nou gustul pentru 
ideologie. Decadenţa idei! se afirmă lent, dar serios dela o vre- 
me incoace, In locul ei, se subtstitue ca etalon de cunoaştere şi 
valorificare senzaţia. O mulțime de motive justifică noua trans- 
formare, dela presupune elaborări lente, confruntări si şi 
serioase, Din contra, senzația e rapidă în informaţie, ne mii, 


promt şi variat, Ne permite de pla adaptări mal multiple, mal 
ent de plăcere, reeşit din fa- 
se realizează. dela e chinuitoare, maladivă, 
obsedantă, Senzaţia e stenică şi tecontortantă. 
Astfel sportul e numai una din formele senzualității moderne, 
El dà o cenestezie viguroasă, o supleje apreciabilă, o spo- 
rire a individoalităţii animalice, întov de sentimentul pu- 
terii, de voința de a învinge şi reuşi : atitea calităţi indispensa- 
bile azi, Cum literatura nu e decit expresia inconștientă a aspira- 
iilor colective nelămurite tacă, gloria sportului trebue tălmăcită 
Şi ea ca o temă, ca un capitol din marea frescă a individualis- 
mului senzualist, care va da fizionomia unul neoromăntism ce se 
prepară, Se pare că flecare secol incepe romantic, după cum 
maturitatea € precedată de generozitatea tinerețel, Secolul al 
XIX a început cu romantismul contemplativ, cu portretul lul René 
sau Werther. Veacul rostru preferă pe cel activist şi senzualist, 
La aurora vristelor se prepară programul pentru restul vieţii. —M, R, 


=Țiganiada“ și Europa 


Dutgvrărta este o calitate a firii omeneşti : intovărăgeşte pe 
om pretutindeni, dela primii paşi însoțiți de conştiinţă ă în 
clipa cînd această conştiinţă dispare. 

Raportul dintre exagerare şi adevăr este egal cu gapo 
dintre cultură şi incultură. Exagerarea işi întinde aripile mult 
cu cit incultura este mal mare ; şi dimpotrivă, într'un loc în care 
cultura a străbătut în mers progresiv, în suprafaţă şi în adinci- 
me, se constată reducerea exagerării până la inexistență. 

Am putea dar socoti exagerarea ca ceva propriu mediilor 
primitive ori cultur! inapolate, 

Gloria lui V. A. Urechia îl nelinişteşte mult pe d. M. Dra- 
gomirescu, deoarece a prins cu o rară minare—şi încă de- 
mult !—citeva procedee retorice facile, cu care acela îşi fermeca 
auditorul său pela 1859, 

Transcrie alci... ad perpetuam rei memoriam, un pasagiu 
dintr'o comunicare făcută la societatea „Ştiinţifico-literară“ in- 
temeiată de ilustrul său maestru : 

„Țiganlada"—o span din capul locului este cea mal Însem- 
„nată ep>pee eroică-comică (sic), nu numai din literatura noa- 
»Stră — celace n'ar insemna mare lucru—ci din literatura universală. 

„Cele mal cunoscute poeme de acest fel sint: „Batracomio- 
„mahia“ atribuită lui Omer, „La secchia rapita“ a lul Tassoni, 
„Le lutrin" a lui Bolleau, „La pucelie“ a lui Voltaire, „Reinecke 
„Fuchs“ a lui Goethe și „Atta Troll“ a lui Heine. Fireşte, fiind 
„vorba de i eroico-comice (sic), vorbim numai de opere 
„in versuri. Altminteri, cea ma! însemnată operă comică de na- 
ri epică din Literatura universală este „Don Quljotte“ de Cer- 
„vantes. 


i 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———————— 0 DOREASCA 3 


„Superioritatea „Țiganiadei“ se poate dovedi comparind-o 
„Cu operele epice de acelaşi fel, şi anume din punctul de vedere 
„al fondului, fondul fiind partea cea mal importantă dintr'o operă 
„de creaţiune“, 

Ajunge t. 

nu-şi aminteşte la cetirea acestor cuvinte de o poezie 

de lenăchiţă Văcărescu şi de alta a lui Goethe, de un articol 
„critic“ în care lenăchiță Văcărescu era desemnat pe virful O- 
limpului şi Goethe se sträduia zădarnic să urce clina prăpăsti- 
oasă a muntelui ? 

In judicando criminosa est celeritas... ar spune iarăşi Pu- 
blilins Syros, dacă ar asista la spectacolul pe care trebue să-l 
suportăm noi. —S. G. 


Intre Orient şi Occident 


Din secolul XVIII şi pănă în preajma marelui războia, forțele 
Intelectualităţii germane se îndreptau câtră Occident, în special cătra 
Franţa. În decursul sec, XVII-lea şi XIX-lea micile curţi germane 
se organizează şi se impodobesc după modele luate dela ersailles. 
Seriitorii, artiştii, cu excepţia filozofilor şi a muzicanţilor poate, iau 
de peste Rin, continultatea vechii culturi greco-romane filtrată de 
temperamentul galic. Dacă politica oficială după 1870 e in 
animozitate cu Franţa, mediurile intelectuale stimează mai de- 
parte tot ce vine din Paris. Se considera atunci că exista o 
solidaritate, un suflet occidental tăcut din confort, claritate, oneg- 
titate, politeţă, Cătră întărirea acestui edificiu concurau toată 
ambiția şi tot orgoliul, 

Marele cataclism de după 1914 a sfărmat ôrice solidaritate. 
izolată şi învinsă, Germania n'a mai putut şi n'a mai voit să 
susție solidaritatea occidentată. Coeficentul odată întrerupt a tăcut 
posibile alte orientări. Elementul mistic al elementului slav din 
rasa teutonică s'a deşteptat și ochii intetectualității s'au indreptat 
cătră răsărit. Mulţi au recomandat literatura şi mentalitatea ru- 
sească, Alţii, ca O, Spengler, au prezis decadenţa occidentului. 

RNA in toate paste F meg mape 7 desprinde ca a ya n 
noasă, remarca ui Jurnal de călătorie al unui filozof („Das 
Reisetagebuch eines Philosophen“) al contelui H. von Kayserling. 
S'a vorbit foarte puțin la noi de această minunată operă, poate 
fiindcă s'a vorbit puţia şi in Franța, de unde ne luăm de obiceiu 
arta: Acolo, doar un spirit cu adevărat european ca al 
lui A. Thibaudet, a pomenit odată, în treacăt, de „una din cele 
mal frumoase opere filozofice ale sec. XX“. Puţine opere 
pot da o iniţiare mai caldă ȘI mai exactă în mentalitatea extre- 
mului orient ca acest „Jurnal de călătorie“, in care sint trecute 
zi cu zi impresiile produse într'o senzibilitate profundă, de fie- 
care monument Indian ori japonez. Şi sint reconstruite cu a- 


MISCELLANEA 139 


ceastă ocazie mentalitatea spirituală, gindul religios ori meta- 
fizic care s'a exprimat în acest alfabet de piatră. Intenţia au- 
den irigarea d pr ieri E te 

a ualism rā mu 

a AA eg ice şi se arată fecondi- 
tate promițătoare pot conține grandioasele sisteme de meta- 


diarii între aceste două culturi, Ei sint vestitorii orientului in 
occident. ” 

Cartea contelui H. K ling e in adevăr răscolitoare, Stilul 
său uşor protetic, pă incizivitatea occidentală. 

Pentruca un nou adevăr să fie primit, el trebue exprimat în 
forma celor vechi. Orice tentativă de Iniţiare orientalistă nu va 
izbuti decit dacă va face apel tot la vechile facultăţi de inţele- 
gere. Altfel ar rămine literă moartă pentru nol, „Jurnalul de 
călătorie al unui filozof" întrebuințează cele mal nimerite mijloace 

: ne stirneşte curiozitatea şi ne facilitează compre- 
henziunea.— X, Y. 


Antologia stilului modern 


Dela o vreme incoace d. G. Topirceanu îndreptat cătră alte 
orizonturi, ne amină cu minunatele şi unicile sale, „cronici rimate". 
Efectul s'a produs : sintem mai a m şi nol şi poate şi cetitorii 
noştri. ln timpurile grele în care trăim, mai ales aici in laşii 
noştri fără de operetă sau music-hall, ne ofilim, lipsiţi de minu- 
nata terapeutică a risului... In aceasta sintem de altă opinie decit 
fraţii noștri ardeleni. Credem că risal e igienic şi mal ales mo- 
ral, fiindcă dispensează de violenţă şi consolează printr'o ino- 
centă acţiune, mizeria tristă a vieţii. Considerăm pe Rabelais, 
sau Beaumarchais, ca înţelepţi profunzi care au descoperit 
arta vieţii, 

Ne-am gindit atunci să oferim cetitorului —în lipsă de cronică 
veselă, —un succedanat oarecare şi am inființat rubrica de faţă, în 
care vom reproduce extrase din felul cum se Scrie acum in a- 
numite cercuri. Pe dealtă parte, rubrica de faţă corespunde şi 
unei alte nevoi culturale, 

Sintem învinuiți că ne deziateresăm de noua evoluţie a artel 
romineşti. Se pare că literatura noastră s'a schimbat și că pro- 
feti mintuitori au şi apărut la orizont. După o formulă ce pare 
atribuită d-lui M, | e-emle est noua literatură s'ar indrepta cătră 
directiva mistico-ex presionisto-obscurantistă. După alţii, o revo- 

reformă a la Arune Pumnul e pe cale de a schimba 
limba romină, Se zice drumeţie în loc de călătorie, nemoarte in 
loc de nemurire etc. 

Dăm cuvintul „Ideii europene“ (No. 141), E vorba de vo- 
lumul „Lingă pămint* al d-lui A. Maniu: 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a 


ia căulală co laniazie. slampa cind numai linie şi cind 
sai A Ee da piclă de m caz nA spe, Sirinlia aise sinuri 
i i lor colorală ca amnar ngā cremene, ural 
A iat ee e Pg NIS Provența senzuală cu Nordul aspru și pă 
dar, magarul care se lace asin biblic de intrare în sfinia Se ale T 
copilul de drum Isus, ritmuri stărmale, asimetrice şi asinclelice cat d 
pe urma pasului de cadenjă | ionară a unor bucă|! aproape greg 
alexandreșii, un senzibil amorf elc.*... 


Pe urmă se caracterizează volumul : „Dar impresia totală 
rămine de legănare peste adinzuri, într'un Bagân de joc. Cel ce 
s2 dă ride, noi abea ne ținem suflarea. Cind poezia e aşa de 
străvezie şi de pătrusă de concret prefăcut, analiza el nu poate 
aduce decit un „mal puţin“ şi să depărteze în lo: să apropie”. 


„Pe urma pasului de cadență legionară a unor bucăţi aproape 
gregore-alexandreşii” ? 


Orice comentarii ne-ar strica fericirea. Ne întrebăm nu- 


mal dece nu apar cotidian asemenea delicioase rinduri ? Citin- 
du-ie dimineaţa, am fi dispuşi toată ziua. —X. Y. 


P. Nicanor et Co. 


Recenzii 


Cezar Petrescu, Drumul cu plopi. ed. „Cultara Națională“, 
Bucureşti, 

Proza rominească de după războlu a İnregistral irei nume noi: 
Lucia Maniv, Ione! Teodoreanu şi Cezar Pelrescu. Din acești trei 
seriilori, doi au ceva comun : laleniul lor e filiral de o pulernică cul- 
tară literară. 

instinctul, puterea primitivă de observație şi creație sini oprite 
in destășurarea lor obișnuită, canelizale, prefăcule, îndrepiale călră o 
concepiie ori un plan El fac Du din familia scriitorilor ariişii și 
sinl mal apronpe de Flauberi decii de Dostoewsti ori Toistol. 

La |. Teodoreanu sau Lucia Maniu, procedeul ariis'ic e senzația. 
Ea redă intulliv, direct şi pe re fragmente de realitale, care se leagă 
inire ele ca asociațiile de idel: prin asemănare ori vecinălale. 

. C. Petrescu, din contra, pleacă și revine la idei. El are 
toldeauna inainle ori o conceţie ori măcar o schemă, pe care o umple, 
pe urmă, cu reslilale. D-sa face parte din autorii care înjeleg să se 
exprime dramalle, prinir'o lemă dală, cu o intrigă anumită, cu un dez- 
nodămini logic cslculal. 

În literatura modernă „subleciul“ e în criză. Nu se mal grus 
pează esiðzi realitatea in jurul unui evenimeni cu urmări complicale, 

toldeauna prerizibile, (în aceasta stă Inconvenientul subiectelor 
prea simelric consiruile), ca o cristalizare geomelrică. Se lasă liberă 
curgerea disociată și anarhică a existenței, din a cărul pula se prind 
doar citeva mișcări, adesea lăbărțal legate între ele. 

D. Cezar Peiresca nu e peniru acest procedeu. D-sa îşi im» 
parie materia înir'un subiect, adică o face să inire înir'un cadru mai 
dinainte lixal, și prin nceasia lasă Impresia că are loldeauna în minte 
întâia subiectul şi pe urmă tralarea lul prin observaţii, senlimenle, elc. 

Detaliu! anecdotic ori dramatic are toldeauna imporianță în nu- 
velele d-sale. El joacă rolul cenlral şi dacă se poale spune crealor. 
Personajele sin! create de acesi evenlmenl. 

In adevăr. Sint două moduri de a concepe un conilici dramatic. 
In primul rind el poale fi rezultatul ciocnirii dintre caractere dilerite. 
in aces! cez, cau éla Ti lires personajelor, în lempera- 
mentul şi acțiunea lor. E o problemă de psihologie. 

ar se mal poale concepe același proces și alifel. Un eveni- 
meni provoca! de un simplu hazard poate delermina pe viitor firea 
personajelor, Această intimplare le poate alirna greu în viaţă, le 
poate hotări decisiv desiinul, poai imprima caracterului lor o culă 
definitivă. Aliji oameni intră Într'un lăgaș holërii numai împlaşi de un 
simplu hazard ! Unii iși comandă destinul, alții îl primesc. Unii sini 
sclavii unei psihologii, alții al unel ambianțe ori, pur şi simplu, ai unel 
intimplări. Unii sini determinali de inlerior, alții de exterior. Anaiole 
France descrie în „Histoire conlemporaine” cazul unui erou, Vercin- 
gelorix, care-și schimbă lol caraclerul, numai fiindcă s'a observa! că 
Posedă o păreche de mastă|i galice. N 

sia din urmă e şi meloda d-lui C. Pelrescu, Erolf să! sint 
fără personaliiale, nu pal domina evenimeniele. Dia conira, acesiea 
din urmă îl domină, îi poarta legănaji de capriclul lar. Virgil Miclescu 
din „Adevărul”, îşi schimbă toal viața conjugelă din cauza unei sim- 
ple minclunl inofensive. El trebue să suporie dealungul viejii tirania 
personajului imaginar Bunea - alias Puiois,—pe care l-a creial dinir'o 
necesitale ridiculă. Vidran din „Cariera lui Vidran” ajunge să-şi faca 
o sirilucilă carleră din legendele care se împlelesc în jarul une! 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 
nl i a POIANA N >, 


deraleri. Din citeva {sple banale, cu caracier de simplă anecâală, 
nasc şi cresc imprejur, personege cu calități sulietești nebănuile pănă 
atunci. 


Din această melodă de iralare arlisiică decurg o serie de con- 
secințe. In primul rind eroii d-lui C, Petrescu sint mediocri ca valoare 
saflelească. Nu sin! nici arlvişii, nici declasa|i. Sini pur şi simplu, ano- 
nimi arrio ai viejii de provincie, săraci, lipsiţi de voință şi de ini- 
Halivă. 


Nu “ar zice insă, priviţi in banalizarea, mai irisi ca moartea, pe care 
le-o aduce vrista și grijile. Mediocrilatea tragică a acestor oameni, 


măg 
care se răzbună cu sarcasme, ridicind vălul asupre banalității vieţii, 
lată, pare-se, concepția de violă a autorului. Tiranizaji de viață, eroii 
d-lui Cezar Petrescu n'au psibologie, fiindcă n'au personalilale. D-sa 


aceia a lipsei de psihologie. ŞI că în acesi gen excelează d-sa. Nu 
descrie tipuri, dar analizează peresi atitudinile. Un „tip“ presupune 

serii de acte convergenle, logice din- 
i'un anumit punci de vedere. Atitudinea însă n'are nici o consecvenjă, 
ea poale îi luată izolal şi e lotdeauna rescliunea sulletească a oameni- 
lor fără caracier bine definit, D. Cezar Pelrescu descrie iarăşi foarle 
bine situațiile, adică complexul de altitudini diferile în jurul unul fapt 
Oarecare, poziția luată de fiecare erou în foja acestui fapt, care-i mọ- 
difică existența, 


O a doua consecință a acesiei meiode arlislice e relalivă la 
formä. Dncă evenimeniele sinl creatoare de caraclere, dacă „subiectul“ 
e in centrul preocupării, urmează că loată alenția trebue îndreptată 
căiră tratarea lui, călră perfeciia compoziiei. D. Cezar Peirescu îşi 
compune subiectele cu o artă desăvirşilă. „Melier-ul“, știința tehnică, 
sin! perfecie. Dozarea elementelor, legătura inire èle, gradafia, tolul 
e Gembvirpii + Nu mal vorbim de siil care, deși ușor impersonal, e de o 
rară puritate. 


Din acesie variale însușiri, lileralura romină a viitorului poale 
așiepla mull dela d. Cezar Petrescu. 
M. Ralea 


- 
+» 

Adrian Maniu, Lingă påmint, ed. „Cultura Naţională“, Bucu- 

reşii, 1924, prețul 50 lei. ; 
» Adrian Maniu esie unul din vajnicii luptători care au coniri- 
i prar reinoirea poeziei romineșii peniru a cărei bun nume veghea 

»ghel. 

Scrisul d-lui Maniu a insemna! dela inceput o reacjiune, Ela 
insemna! conirariarea loială a materialului poetic banalizat. Prin a- 
ceaslă lendinlă, oarecum polemică, în însuși conținutul și concepția 


poeziei, d. Adrian Maniu exagerare, sărind dincolo de semnul e 
socolea adevărata poezie, 


RECENZII ____143 


Din această luplă, uneori inverşunală, haina de gală si paradă a 
vechii poezii a irebuil să lie scoasă și dusă la garderobă. Vocea poe- 
tului multă vreme declamatorie și pompoasă ca o tiradă de tenor me: 
diocru și frumos, a începu! să devie simplă și omenească. 

. Adrian Maniu este unul din cei care au înțeles dela inceput 
că poezia nu èste ceva care lrebue să se declame numai la teatru, la 
serbări nalionale sau la domnișo:re cu ochii rduli în lună (dacă de- 
claralia se lăcea in grădină) sau în plafon (dacă se făcea În caa pā- 
finlească). 

Versurile publicate in diverse reviste de vre-o 7-8 ani, sinl a- 
dunale in bant rign ca nișie bucălele inegale dinir'o frescă veche 
cu gravuri simple în lemn negru, 

e elanul porti poale da măsura calității unu! poel. El dă putinja 
cercetării unei slări sufleteşti complexe, Variația de senzații acumu- 
late, ca o variație de culori pe-un cimp înmflorii, poale numai docu- 
menta bogăția sulletească a poelului. 

Poezia d-lui Maniu are o remarcabilă simplilale în formā, şi o 
uimitoare complexitate în fond. Senzeţii ciudate şi subtile, senlimenle 
adiaci şi ucigăloare, o vagă presimilre de nefast peim mistic peste 
peisa peste dragosle, pesie lot, sin! redate de d. Meniu uneori pria 
o me suggeslivä, printe să ritm rar; —cu puterea emoliră cu care 
eşli mișca! de o bucală de muzică, 


Sufletul meu, nutăr pe ape, 

indul de-acum, val moleşii, 
Viaja zădarnlc vrea să mă 'ngroape 
Totu-l slirşii, 
Sufleiul meu iniră ca nutăru 'a ape 
Tot mai adine în el adiacii, 
Totu! departe, lotu-l aproape, 
Totul sfirsii. 

(Cintec) 


In „Ciniecul* acezia întreg. d. Maniu are ceva din irisleja sim- 
lă şi demnă, ca a unel melodii auzită de deparie, din versurile lul 
erlaine. Casi Verlaine, d. Maniu are uneori simplilate de suspin iz- 

bucnit deodată, o sincerilale de mărturisire insiinctivā ca acea a unul 
agonisind, päsirind o distincție rară loluși, ca Înir'o durere pe care 
n'sre să ne-o spue niciodaiă. 

in versurile acestui volum străbale o nelinișiită teisteță, siranie 
uneori, ca primită prinirun fenomen de spiritism, de parcă ar veni 
dela un suflet care stă la hotarul de unde nu ne vin decit presim/lri 
nelămurile. lar uneori gäsim accenle de evlavioasă milă, izvorilă parcă 
din o leamă teama e de necunoscul, de misier. 

Sensibilitatea d-lui Maniu populează peisajele cu un suflu miste- 
rios, de parcă spiritele ar umbla retulindeni, reale ca'a milologie sau 
nevăzule ca 'n șliinți oculte, orinduind desiinul. Atmosfera aceasia de 

asm relesă ciudat, prin nu şilu ce meşieşug, dar desigur prin sensi- 
Dialea Poetului, și creiază în celitor un aa SĂ Similar de nervosilale 
e : 


» “Un înger e sunat din lrimbiji : Primăvara” 
"Departe a munți e încă larnă-ediacă, ta 
Dar munții sint atita de departe... 

Şi-acolo îngerul o să învie pom şi slincă 
ŞI numai suiletul o să rămie 'n moarie“,,, 


(Un inger a sunal). 


144 VIAŢA ROMIXEASCA 
—————————— L : 


„In bătaia viutului 

latba 'n valuri se desparie, 

lorba "n valuri se derparie, 

a auzi urliad deparie 
inele pămintului“, 


(Pesie zidurile elbe). 


Toamna a lăcul Inimi de aur din foi... 
ră 9, varbi, „aici ari Ă ii Liniste lirzie. 

se ilace m în ceru 
Alb, de pioi. 4 e 
Inimă, pololeşie-ji sbuciumarea 
Păminlul ere odihnă peniru loale, 
ŞI în ceruri ades inorale 
E în parte, ullarea. 


Liaişie în păminlul i 
Linișie în sallei Smeed ENS SOO 
Linişie In foile ce s'au dea rins, 
Şi În steaua care o să cază, 
(Olas de Toamnă). 


- 


Sensibilitatea aceasia I . 
OPT ae. de impresii pă rr a d-lui Maniu duce în versurile sale 
orma! esie ca asociajia de impresii . 
chem:ren senzajiei asociate să aibă o legătură alle “a dle jonio: 
sau in spajiu. D. Maniu adună „sevzajii disparale, cu-o vioiciune de obe 
servojie deslräbălsii-ce ärile cu nervosilateg crescută: —— 
„Cei şepie spinzuraji” a lul Leonida Andreiev, unul din con- 
demnați în gara in care lrebuia să imbarce peniru a îl dus la spin- 
zurătoare, airage atențin unui om de serviciu că lelinaru-i iumegă, A- 
osana grg d ere rley soe o disoclație cu Preocuparea lui de 
$ e loa eroarea wii 
În r. uara Vanaporial spre peer ed za condamnat le saaria 
servejia e o ev 
citea pl ri il creşie paesed Sept, case ia loc yë fiFăseaca 
sociațiile, sau mai exaci, disoct “Jl 
d-lui Maniu sint tọ! o evadare de KOCASI fra i eter 


Din cauza acestei sensibiitlăji excepționale 
daia, Iâră cosirol și arilă de impărechere, senzajii din loaie die: 
DaDa ră laal aa? e cele mai multe ori caracterul unor notații 


şi iesi a sine Sote loaie 
acuma cintă cu deget 
Pioala se întejeşie ca dani spec 


E întuneric, străzile sînt ude. 
Acum dorm foate domnigoarele /rumoase. 
ŞI cine cintă nici dracu n'aude. 


Ploaia a stins stelele demult 
Intuneric. Un cine stărimă onse. 
cum lăcerea pol să mi-o asculi. 


(Ploaia a siins). 


in alb întregul pomi i 

Ca o ietijä care IA E AT 

Să meargă la biserica din sal, 

(ln săptămîna esta toji copiii au posli), 


(Taină de Primăvară). 


Pie agate 
! UNIVERSITĂZN 


Piulesc singerale 
Frunze ca inimi, mini şi săgeți. 
Funduriie bolborosesc turburaie, 
Lanirea iși viră botul sprijinii pe lapeii. 


Trestille molalice 

Flueră. Dela o vreme, 

Soarele, în răsărit, se leme, 

Deodală, slolul gișielor sălbalice. 

Greu lriunghiu, deschis, șorălnd 

Pesie loamnă. In brumă, 

Aerul sună de zbor, sirigălul lor se sugrumă, 
Fulgerul puștii coboară fulg! suri şi albașiri rolind, 


Í tarăşi firea se face lăcală, 
pa mai irisiš, cerul mai luminat ; 
Desplelile în avini lremural 
Două sălcii! se sărută. 
(26 Avgusi). 


D. Maniu are în versuri o limbă rominească curală și limpede, 


Scum nu s'a mai inlrebuinla! dela Eminescu incoace. Limba d-lul Ma. 


aiu aminiește frăgezimea şi clarilalea limbii din cronicari pe care d-sa 
e sculural-a de arhaism. 

Cileva greșeii de verb ca „La nas cu sirachine care picureazd* 
sau „lin iremur sctriteşte cinlarea repezilă” sirlcă armonia imbucură- 
ioare a limbii, ca niște pele de grăsime pe-o scoarță rominesscă. 

Volumul cuprinde Versuri inegale, D. Maniu este doar un 
poet adevâral și omogenilalen esle un airibui al mediocrilăţii. 

În unele pasteluri, d. Maniu dă bucăji de-o frumuseță rară: 


Sătulă e cireada losiă. A 'ngenunchia! lingă fintină. 
Bol mari în freamălul de iarbă clipesc din ochii fumurii, 
lzbind cu cozile in muşte. Tălâncile domol se 'agină 
ȘI greurii, scinlei de soare, s'au lugării pe bălării, 


Finiina cumpăna deslinde ca o lăcustă. Ziua moare, 
Un faur se ridică negru în seara galbenă mugind 
i-și roade coarnele de crucea ce lremură scirțieloare 
u un Chrislos ce 'n zugrăreală stă slab, urit şi suferind. 
(Crucile finlinilar). 
sau: 
Trec ereji lărcaji 
In ceruri lovile 
De mun}i despicaji 
Cu ape 'ncrejite. 


loc de frunzare 
De-odală răsare: 
Pasi. cind iropolind, 
Cind foznind incet. 
L'or [i urmărind 
In negrul brädet? 


Pieire "n roslogol 
Pe poleca rupiă, 
E! cu piepial gol 
S'a gătii de luptă, 


10 


j 


145 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tișnesc cerbi in lugă 
ŞI vulpi de jăralic, 
Pe creangă indrugă 
Cocoșul sălbatic. 


Puşii fac larmă mare, 
Cine l-a vindut? 

Nu-i nici o scăpare, 
Vălle:au icut. 


L-au ucis c'un plumb, 


Potera.i plecată. 
Pe cer un porumb 
Scâparea își cală. 


Dar ereji lărcaj! 

In soare stinjii 

L-au to! urmării... 
(Tilharul), 


Această poezie simplă În care simfim sbălinda-se fiorul și ne- 


linișiea unei urmăriri, are ceva din simplilatea grandioasă a une! po» 7 
ezl! populare, a unul fragment de istorie rominească sau a tnui tablou 
f 


de demull. 
De alifel evoluția formală a scrisului d-lui Maniu duce spre sim- 
Piilatea pe care o au iconnele sirăvechi, şi chenarele mănăstirești. 
Fondul lor ne lasă în suflet o lurbure neliniste care poale in- 
semna un succes peniru oricăre poct, —şi lol ceince ne poate da sde- 


Demostene Botez 


. 

e 

ie Virgil ciotiec, Luchian, cu 60 ilustraţii, ed, „Cullara Najio- 
nal“. 

» Cultura Najională* a avul o minunală inspirajie atunci cind a ine- 
ugura! prin monografia de mal sus, prima publicație de ariä le noi 
in țară. „Grigorescu“ al lui A. Vlahuţă, în edijie limiială acapara! de cei 
ciliva subseriitori, nu a pălruas niciodată în publicul mare, erca 
a fost şi mai fericită fiindcă s'a oprit asupra lui Luchian, aşa de ig- 
noral incă în neinlreculele sale însușiri. Grigorescu pete ti mai re- 
Prezeniatit, ma! najional, senzibililalea sa e mai postie > 
spune mai literară. Lu ian insă e desigur mal ariist, mai aproape 
de specilicilatea arlei sale, cohceniral pănă la rezuma! în viziune, a- 
dinc în expresie. Virualilatea sa e pură și severă, elegantă iără dul: 
cetărle ori manlerism, ferijor de clemenle sirăine ori de dibuiri Innitie. 
Elementul său ideologie sau senlimenial e redus, fiindcă nu vrea să 
probeze nimic. Florile cu lrumuselea lor gratuilă l-au alras mal mul: 


meniului său şi a ambianţei dela noi. 

D. Virgil Cioflec ne schițează b!'ogralia sa irisi de melanco- 
lic moldovean, chinuit de boală şi de nepulinja cei, ne redă inlrucitva 
şi concepțiile sala despre ari, cuprinse în cieva scrisori, 

Husirajiile reușile, deși, poale, intunecate de un negru excesiv, 

Li 


M. R. 
. 


Ga 
Mihail Manoilescu Pollti duciiei ionale, B m 
economică, „Cultura Naţională“. Beca ei e! walfonale, Bibliote 


in cauze lesne de înțeles, Problemele economice sint aa! și vor 


e 


RECENZII 147 
E SC ei. L ea IE 


] muliă vreme, in cenirul preocupărilor ce domină polilica nors- 
(i dacă mi de fală prezintă din acesi Punci de vedere un inieres 
deosebit și lără indolală, autorul cunoscul prin remarcabile siudii in 
acelaşi domeniu, cași prin aciivilalea desfășurată ca direcior genera! 
al indusiriei, era unul din cei mai indicaţi s'o compună. 

Păiruns de idela că problema fundamealală a dezvoltării noas- 
ire industriale care lebue să lasă din faza anarhică ce a preceda! 
războlul, e acea a coordinării exploatări! energiilor şi materiilor pri- 


de indusirie, d-sa fără a mesocoli rolul forțelor morale în viaja èco- 
namică, incepe prin a sludia izvoarele noasire de energie și chestia 


Stabilind în mod șiiințitie coeficientul de indusirializare ce ex- 
Primă gradul în care o indusirie mulliplică valoarea maieriilor prime, 
oferite de ae -n materială a jar, d-sa dăm e 

g 


n că (4 
ce allur! de lăbăcărie (54) şi industria textilă 


Cu același malemalică precizie, d. Manollescu dovedeşie că un 
lucrălor indasirial, crelază anual valori da 7410 lei aur, pe cind un 
muncilor agricol deabia 3534 ; randemeniul indusiriei «e deci de 22 de 
ori mal mare deci! acel al agriculturii, tapi ce in faza de demaraj e- 
conomic, cind trebue să mărim cu orice prej bogăția noastră najlo- 
nală, nu e desigur lipait de însămnălate, 

-sa face apoi un viu și amänunjit lablou al diverselor noasire 
indusirii, dela acea siderurgică şi melalurgică pănă la Indusiria lem- 
nului, unde cileva pagini însuliejile sin! consacrale ariel najionale, 
in domeniul mobilierului. 

roblema reiacerii in Justriale cași acea a despăgubirilor de 
i-o per da tratate deasemeul pe larg, subt aspectul lor economic ca 
și Juridic. 

Disculabiie desigur, dar Indrăznėje şi Suggesilve ml se par con: 
siderejiile sale asupra refacerii economice, prin exploalarea inieusivă 
a pelrolului. 

Energia furnizată de izvoarele epuizabiie (cărbune. gaz metan, 
peirol) poale fi cu succes inlocultă după d-sa, în iara nousiră, de a- 
cea inepuizabilă și permaneată a căderilor de apă. Prin Caplarea lor, 
acestea sini aple să dea o ener le permanenlă şi Sraluilă, ce eco- 
nomiseşia consumul peirolului. Pentru a face capiareo, se cere Însă 
inveslirea unor capitaluri enorme, Pe care numai o exploatare inilen- 
slvă a peirolului, c-ar putea procura. Din beneliciui ce repreziniă 
Valorificarea sa prin exporl, s'ar consirul uzine hidro-elecirice. De. 
monsiriud cantitativ soluțiile propuse, d. Manoilescu arată că aleclin- 
du-se limp de şaple ani 25 io din beaeticiul net al exploatării peniru 
construirea uzinelor hidro-elecirice, s'ar funda o putere hidro-elec- 
lirică capabilă să inlocuiazcă acea a mașinilor de aburi, pe care le 
inireține azi păcura, ce ar dispătea asile!, ca combustibil. 

lura financiară a producției e studială de asemeni, cu aceiași 
claritale şi com elență. In celace Priveşte amortizarea datoriei pu- 
» d-sa inclinā peniru o indrázneaļá și uriașă conversiune a da- 
toriilor inlerne, lar in materie de impozile, e partizanu! celui ce. 
duler A Progresiv pe venitul global, ce corespunde „interesului sia. 
tului, fără a stinjeni pulerea de vială a intrepricderilur, dacă nu se 
lixează uu minimum impozabil după semne exlerioare.* 

in ceiace priveste problema creditului indusirial, d:sa e peniru 
inliinjarea unul institut național, bine susjinut de Sial şi de Banca Na. 
Honală „condus însă într'un spiril de imparjlalitate.” 

ltimele capitole cuprind inleresanie considerații asupra expozi- 
jigi tirg și a kominlei in cadrul economie! turopene, 

Unul din meritele deosevlle ale acestei lucrări, ce alături de 
materialul inlormatir, b-gat in date preljioase, schilează un vas! și se- 


148 VIAȚA ROMINEASCĂ 


.——— 


ducălor program de aclivrilaie economică și În care meloda şi preci- 


zia ștlințilică nu exclud un cald ṣi juveni] aviant cași resle insuşiri li- 
lerarè, e insă obieciivitaiea şi ceiace, cu un cuvin! nimerii, auioru? 
sumeşle, slaceriintea alitudinti. 

În ceasul de criză ce lraversăm, în clipa in care unii vorbesc de 
paralizia progresiră a vieții moasire economice, pe cind aljii imbalaţ! 
de formule magice şi goale, dau dovadă de un oplimism naiv, alleori 
interesa! și ipocri!, d:sa e plin de incredere în perspectivele viilo- 
rului, fără a ascunde cu tolu’, aici scăderile şi pericolele siluaţie: 


de azi. 
O. B. 
. 
9. e 

N. Drăganu, Sâsismele celor mai vechi manuscrise romitneg!; 

(Extras din Dacoromania, vol. Wi}, Cluj, 194. 
» Lacea, Copiştii Psaltirii şchelane, (Extras din Dacoroma- 
nia, 1H), Cluj, 1924. 
în! unele particularităţi fonologice in vechile manuscrise romi. 
nesil, care, cu toale ipolezele forțale emise la dtierile intervale de 
specialistii mai indrăzneli, au rămas şi asiăzi neexplicale. Drep! rezul- 
lal al acelor încercări avem, în afară de coleciarea materialului ex- 
ploaia! de primul cercetător si reeditai-—de cele mal multe ori cu e- 
ror! şi adesea fără nlci un adaus—de cei de după el, şi un spor con- 
siderabil de maculatură, menit să exaspereze pe prolanii care, alrasi 
de faima predecesorilor, se vor abele cu gind cura! pe acelaşi cale. 

Dd. Drăganu şi Laces au reuşit să explice un mare număr de 
Particularităţi ca influențe din rarlea Sașilor. Aceșiia au fos! serii- 
-toril ori copiştii acelor texte vechi romineșii şi au inlrodus în limba 
romină scrisă de el, particulariiățiie proprii limbii lor, 

Asilel se poale explica de exemplu apariția constantă în unele 
scrieri a cuvintelor malire, taire ori minuine (în loc de mare, tare, 
minune) ca influențe dia partea Sașilor, al căror dialect în elemeniele 
de origină germană are aceasiă dillongare : braiehen (brechen), spra!- 
chen (sprechen), gailt (Geld), baich (Buche), aleh (Ich), etc. Tol aşa 
apariția lul a olon in loc de g (facut) ; înlocuirea lui d prin u (su=—sd) 
ari o (flamăndu, sărbotoare) ; deasemenea 7 lransforma! în f: kinilor 
(ciallor), particularitate ce se observă obişaull în pronunlarea limbi! 
tomine de călră străini. 

D, Drăganu, pornind dela analiza unul manuscris găsi! la Năsăud, 
o cercelal ateni inlluența dialeciului sas asupra diferitelor scrieri ro- 
minești din Ardeal, în special corespondențele orașelor de graniță 
cu cele două principale. Revelarea acestei iniluențe, conslilue o re- 
elā cosirikulie eniru istoria limbii și lileraturii noasire. 

Studiul d-lui Lacea cuprinde alături de unele schimbări fonolo- 
gice cercelale gi de d. Drăganu, cilera judicloase observații asupra 
apooieoiiiior ediției Psaltirii Şcheiane a d-lai Candrea şi o notă è 
d-lui Pușcariu în care se dau directive peniru cercelăr! ulterioare. 


I, Şiadbei 
v 


G3 
> Giorge Pastu, Viaja şi operele lui D. Contemir 
„Cultura Nejională“, 1924, 98 pagini in 8. e i 
. G, Pascu era indical să scrie despre viaja și aclivilalea 
literară e marelui învățal moldovean, cu ocozia aniversării acesluia. 
Nu numai situația d-sale de proiesor de istoria limbii şi lleraturi:- 
vechi romineșii, el şi pr. gălirea cealallă, lol aşa de necesară peniru 
aicăluirea unei asifel de lucrări, adică apropierea prin respeci și ad- 
mirajie față de subiectul ei, ii impuneau ca blasta al lui Canlemir = 
din rindurile cărții d-sale se degajă bucuria şi mindela Rominulul ghe- 
mal de imprejurări să infăjișeze opera uriașa a unui conajional. D. 
Pascu a comemora! așa zicind de donă ori pe Canlemir. inaintea lu- 
crării de lață & pus la dispoziția publicului mare init'o formă inje- 


Bucureşti, 


RECENZN la 143 


te alrăgăloaze cea mai populară dintre scrierile domnitorulu! 
joasă. și aripile. ae Moldovei. Traducere depe originalul latlaesc 
ia 200 ani dela moarlea autorului (2! Augus! 1723)". Bucuresti, „Car- 
În * 1925). ] 
ap prea med 'intimplărilor mai insemnale din viaja lui Canlemir, d, 
Pascu o face pe baza ştirilor de lo! felul găsile fie în inseși operele 
îavățalului principe, precum Viaja lal Constantin Canlemir, Istoria ie- 
aveai Isioria imperiului otoman, lie la cronicarii vremii, ca lor 
Neculcea, Axinle cariul, Neculalu Coslin ș. a. Numeroasele cliații 
din acesie scrieri, ameslecale cu propriile cuvinte ale aulorului bio: 
grafiei, dau narajlunii o savoare arhaică foarie plăculă. Şederea lul 
Canlemir ca ostatic la Constantinopol! limp de 22 asi cu unele inire- 
ruperi a fost de cea mai mare însemnălale peniru pregătirea sa stin- 
țilică : acestei praclice, pe care deobicelu o condamnăm, şi cu drepi 
cuvin, fiindcă era umililoare peniru demnilalea |ărilor noastre, dalo- 
reşte Cantemir culiura sa pulin comună peniru vremea acela. După 
biruința turcească dela S eşii fuge in Rusia, unde râmine pănă la 
moarte : două treim! din viață şi le-a petrecut intre sirälal, lucru lo 
stit de neobişnull pecil de neobișnuită esie însăși aparilia lui ca învă: 
tal cu renume european. 

După biogralie, autorul irece la siudlul operelor lui Cantemir, 
pe care le disculă îndeajuns de amănuniii, asilel că se posle lua cu: 
noşiință de cuprinsul și caracterul fiecărela. Căci d. Pascu s'a gin- 
dil că scrierile lul Cantemir nu se celesc în Înlregime deci! de călră 
specialişti ; lumea cealailă găseşie în informațiile dale de d'sa des- 
tule lucruri, care s'o familiarizeze cu aclivilalea şiiialifică a, marelui 
invălal, Varielalea şi bogălia callurii aceslula uimesc chiar pe un om 
din ziua de azi: „Prin profesori și prin lecluri proprii Dimilrie Can: 
lemir căpălase cunoşiinii vaste de lileratură, filozofie, istorie și șiiinți 
in urmâloareie limbi (alară de limba romină): Ialineas:ă, grecească 
modernă, turcească (| jerară numită fersi, și populară), arăbtască, per: 
senā, Waliană, rusească, pe care le şi vorbea, și greacă veche, sla- 
voni și iranceză, pe caze le Injelegea foarie bine (Vila, Ti dal), lără 
a neglija și aria, - muzica (v, mai sus) şi arhileciura (Tinda!) (pag. 17). 
Tol atit de felurile sini domeniile în care e produs lucrări originale : 
Hloxolie, lileratură, Istorie, muzică, leologie, precum şi limbile în care 
a scris: lalină, romînă, rusă, lurcă. Aşa se explică relajlile lui cu 
'nvălații contemporani, care culminează in proclamarea i ca membru 
al Academ'ei din Berlin, (1714). Prin slăruințele acesieia şi ale unor 
savanji sirâini lau naşiere Descriplio Moldaviae şi Historia moldo-va- 
valachice, devenită apol Hronicul vechimii Romanc-Moldo-Vlahilor. Bo- 
găția de inlormajii din aceasi ultimă operă ne-o arală bibliogrefia re- 
produsă de d. Pascu pe 2'i: pagini (pg. 77-79): în total 154 aulori 

oönsultaji ! Cantemir ar putea Íi invidia! peniru asta de oricare isio» 
ric modern. 

Lucrarea d-lui Pascu va aduce reale servicii publicului celitor 
dela nol, cere, decind Isioria lileralurii vechi romineşii de N. lorga 
nu se mai gâseșie în comeri, n'avea vade să se informeze despre ac- 
Hisilatea sirălucitului învăța! romin, care a los! voevodul Moldovei, Di: 
mitrie Cantemir, 


1. lordan 


s 
~ Li 
\ L'abbé Th. Moreux, Les confins de la science e! de la fot, 
Edi. O. Doin, 1924, Tome |, pag. 297. 
h. Moreux este așeza! priuire reprezealanții cei mal bine pre: 
Fèli ai științei exacte in Franja. Activitatea sa prodigioasă -in mate- 
zie astronomică, malemalică, etc, constitue o suficieniă garanlie. 
ai r uilima lucrare incearcă să stabilească raportul inire şilință şi 
credința. 
Spre deosebire de celace s'a scris pănă acum în acea! dome- 
niu, Moreux face o analiză l-am spune — matematică a raporiului. 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 
moe a 


Noțiunea de dogmă își are fundamentul în revelalia divină. Până 
la aparijia lal Christ, revelația a urmat 9 curbă ascendentă; Învățătura 
Mintuiterului a crisializa! dogma, oprind dezvoliarea revelajiei: „eu 
cred in Dumnezev, Tatăl alotpulernic, Crealorul cerniui şi el pămân- 
tuluj, elc.*, acesta esie simbolul apostolilor, care închide în el expre- 
sia mal de samă a cristianismulut. 

S'a pelrecul cu dogma creştină, ecelasi lucru pe care îl Infiinim 
În geomeiria clasică a lui Euclide, privitor la o serie de raporturi inire 
'rianghiuri, poligoane, conuri, elc, elc, limitind pare:se — in chip ab- 
solu! - cimpul cercelărilor. Cu loale acestea „alături de leoremele 
Principale, se stabilesc corolarii, deduse în mod logic din cele din- 
rii și al căror fir -prin slrădanii repetate- poale fi prelungi! la In- 

nil. 


Ar (| (iresc să vorbim de erolulie în geometria cuclidiană ? Eyi: 
dent că nu: orice deducție logică, prevăzulă nu neprevrăzulă, este 
conținulă, implicit, în cadrul bine holärnicit de Euclide. Cunoşiințele 
în scesi domeniu se pot îniregi, însă nu vor evolua niclodală. 

a proces analog se pelrece în doctrina creştină, 
` »Propozijlile teologiei se înlănțuesc ca aderărale leoreme, a- 
vind lecare corolariile respective. 

„Veposilum custodi" : păstrează comoara |! lată cuvintul lu! Pa- 
vel, adresat discipolului său, Timoletu, 

Biserica esje depozilara oficială a adevărurilor relerale de Chris! 
lui Peiru şi armaşilor săi. 
ji Inireago irudă a bisericii are ca țintă să păsireze cu credinlă si 
înțelepciune vechile dogme, să perlecționeze şi să impodobească for- 
ma lor primitivë, să consolideze și să întărească formulele şi explica. 
iiile primite, contirmind şi defining cil mal limpede dalele aateri. 
oare, 

Acesta a fosi lot rolul concilillor bisericii <reșiine, |inule sub! 
imboldul eretieilor : să Încrusieze în inima vremii - prin scrieri auien- 
lice - celace tradijia singură a Păsirai dela sirābunl, incătușind in ci- 
teva cuvinte o bogăjie înireagă de lucruri, iar adeseori— peniruca În» 
lelegerea să (le mai 15 marită — holărind prinir'un cuvin! nou, sensul a» 
derăra! al dogmei, care nu conjine nimic nou în sine, 

În chipul acesta, lărimul credinței apare imuabil, hotărnici! ot 


Rămine să mărginim tărimul cercelărilor şiiinjijice. 
„Teoretic - scrie Moreux — şiiinia nu are limite ; ceiace ne Tâămine 
de cunoscul este aproape nestirşii, În raport Cu ceiace şiim; pe fle- 


schi o îngrădire de melrecul știiniei: nici nu ur 
cfm. Munca noasiră năzueşie să fixeze limitele acluaie ale linței, 
acelea- cel puția- care po! să aibă raporturi conexe cu dogma,” t „ 16) 


Ce-i şiiinje, mai intălu ? 

„Caracterul faptului şilințiile esie de a fi delermina! aau deler. 
minabil, A determina un Îapi, înseamnă s izbuti să-l legi de CAuzaă se 
imediată Și a-l explica prin mijlocirea ei" (Cleude Bernard : La scie 
ence S perimeni pt ; 

câula cauza fenomenelor | a prevedea ef 
șI studiale, iată menirea şilinței, E 5 Provenea Slota suet panne data 
e aici, adagiul banal : „Savoir, c'esi jreroir*, 


RECENZII 151- 
—————— N ist 


Tot ceiace ese din aces! cadru nu face parie din domeniul şti- 


R Rața Deativä—scrie Beriheloi—nu urmărește nici cauzele pri 
„me, n i 


H bilind Tapis şt iniänjuln- 
relații imediate.“ 
[pr aaa oa nE ceia: criteriul pe baza căruia cla- 
trimoalul științific. 
cae: eri carei pAr metodulul analijico-experimental face parie 
dome sau ol melafizicii. | 
E Şi Dl moe ar a şi ipoleza, H, Poincarc scria: „va e ne 
9 zi În care fizicienii se var dezinieresa de cercetarea ultimei tra a 
išji, Innecesibilă melodelor pozitive, şi o vor lăza pe sama ors n F > 
cienilor. Ziua nu a sosi! Încă: omul nu se resemneoză cu opar 
2 ignora veșnic fondul lucrurilor, (Science et ăppathiee, pas. : i 
Neputima științei pozitive de a depăşi cadrul a rela w rs 
a desprinde cauzele iinale—l'abbé Moreux o Seman = dai a 
calculelor geomelrice, malematice, astronomice păn ; n = . x 
domeniul cosmogoniei, în analiza genezii primelor elemente, în ce 
celarea materiei și energiei, a leoriei alomiste, etc. tii ` 
Prelulindeni in precizarea ullimelor date sigure sle şti niel, au 
torul urează de exemple -riguros exacle — din fizică şi chimie. 


inire 
Odată hotările marginile stiințel lajă de credință, raportul 
scesle rome e ale gindirli omeneşii poale [i contura! cu uşurinlā 


și precizie. i 

i n numai că nu pol îl discordanie, ci dim 
petrivă to dale Ă e, pour : dreapla judecată depeteiretaă Ma 
dnmenlele credinței şi, limpezilă de lumina $, ca dezvălue ştiinia lu 
crurilor divine. 


lrandă și să lurbure zădarnic Imperiul divin al credinței“ (Conciliul 
Van cantcă, Consiitulio fidel, cap. 1V). 


Șriinlă : dale en jr pe, calea DPpiiefbii expacimentete a feno. 

; legălură imediată a cauză la efèct. A 
aagi er sole dobindile prin revelajie ṣì păstrate prin tredijie ş 
cimpul necondițtonatului, unde nu poți păirunde cu gindul, decit pe a- 


tipele inspirajie! divine, Petre I. Ohiaţa 


cugetul! rominesc, (No. f) 

Pare reinoil în aspirații şi cu o 
cronică mal variată, mai ales in ce 
privește revistele. D. Gh. Cardaş 
continuă publicarea inleresaniei 
corespondențe e iul [| 
prin revelarea scrisorilor 


Versuri de |, Pilisi şi 


O nuvelă de d, l. Minulescu : 
de aur”, in genul 
plină de verva. 

descriplivă mai aşezată de 
L. Blaga şi l. Pillai. 
uilă căreia i-am re- 


„omul cu inima 


Cronica obişn 
prosa, poale, nu șiiu 


pă 
obişnuite nolije i 


amsay Mac Donald, 
ndrăznii să prevadă că 
siru al Angliei, cu a. 
de zece mil de 
ce è crescul ia 
sărăcăcioase co- 
mean sal de pes- 
? Copilul violu 
lic pe malul nă- 


lire va fi un copij 
una din cele pe 


cari, Lossiemoulh 
ce alerga nebuna 


Revista Revistelor 


sipos al mării, ce inlrecea pe toli 
în jocurile cele mai violente şi 
născocea unele de o culezanță ul- 
miloare — el a învăța! pe camarazii 
săi să sară dinir'un virf de copac 
în altul, ca veverițeie —, care Ìnir'o 
aa maea a a Stă 
scar ce dorm se avinlă 
fără să ştie nimeni în lărgul mări. 
Sărăcia l-a impiedicai să facă 
sludi univerallare, Cullura sa este 
de aulodidaci, dezvoltată mal mul! 
in latura știinjilor sociale ; operele 
lu! Henri Georges par să fi fosi 
cărțile de căpătăi in anii adoles- 
osai sale, 

a opisprezece ani inlră în vials 
Polilică. In 1835, la Bristol, susți- 
nind o candidatură alică, 
rostește primul său discurs în [ala 
a irei audilori, acolo unde acum 
citeva săplămini mli de muncitor: 
îl eclamau. Pleacă apoi la Londra, 
unde ciştigă 12 șilingi pe săpiă. 
mină înir'un „oltice* al Celăţe:; 
dar bucuria de ase găsi in cenirul 
oricărei documeniajii îl face să 
uite mizeria şi greutățile neconte- 
nite ale vieţii. In mansarda se, lu» 
mina arde până tirziu noaptea și 
dy aaia ori ta ue o il găsesen: 

eca! pe operele lui Darwin, Spen- 
cer, Marx. La aceaslă plen de 


_REVISTA REVISTELOR 153 


siorjări constante, subl presiunea 
nevoilor maleriale ale vieții, ire- 
cind prin trudaice încercări, s'a 
formal bărbalul de stat ce conduce 
astăzi cirma imperiului brilanie, 
a cunoscul viaja pria viață și 
muljimea prin conlaclul sirins cu ea, 

Cind mal lirziu a iniral ca asis- 
leni la un laborator de chimie cu 
o leală de 100 lire pe an, slunci 
s'a lul socoli minluil de grija 
iraiului și a putat să se ocupe mai 
muli de sludii și de propagande 
socială. 
inir'o campanie electorală, la 1895, 
la Southamplon, în care n'a obj- 
nul deci! 897 de roluri, a intilnit ta 
Pioneer Club pe miss M. E. Glads- 
tone, tovarășa vieți! sale, ce apar- 
linea unei familii cu ide! politice 
conservatoare. Căsăloria sa fu 
lipul unei uniri complecie, iericile. 
Acum își incepu călăloriile şi siră- 
bálu imperiul brilanic împreună cu 
soția sa. Cind se afla în Londra, 
locuiaja sa din Lincoln's-Inn.Plelds 
se umplea de socialișii, ariisti, 
scriitori. 

In 1906 esle sies depula! şi de- 
veni şeful parlidalul muncilorilor. 
Primul său discurs din Camera Co- 
munelor avu un asife! de succes, 
inci! Joseph Chamberlain îi iri- 
mise o lungă scrisoare de felici- 
tări iar W. T. Stead il salută ca 
pe omul viitorului. Cariera parla- 
meniară nu la impledical de a 
continua o acliră propagandă in 
sinul pariidului său, pe care e- 
proape I crease ; oricum, viața lul 
dela 1906 încoace se conlundă cu 
istoria lul Labour-Poriy, care cis- 
tigā scaunele cele mai disculale 
și adeziuni lol mai numeroase, cind 
la 1914 Izbucneşie războlul, 

In vestita ședință a Camerei, Mac 
Donald se prononjă pentra nenita- 
Hiele. Din pricina asia fu pus în 
minoritale in propriul! său pèrtid 
sl trebal să cedeze rolul de leader 
d-lui Arihur Henderson. 

la lo! timpul duralei războiului 
se consacră slorjäril pacifiste Nu 
că er îl doril infringeren Antantei, 
căci şile că asta sr fi fosi ruina 
democrallei ; dar studia neconie- 
nil problema păcii, urmărea eve- 
nimenlele pindiad prilejarile din 
care s'ar Îl putul naṣle o pololire: 
elabora un program de reconcilia- 


lie. Astfel impreună cu pairu amici, 
Charles Travelyan, E. D. Morel, 
Norman Angell şi Arthur Ponsonby, 
lundă Unsion of democratic Coa- 
iroi, ce lupia impolriva diplomalle: 
secrele i care azi numără miii- 
osne de aderenti. O pildă spre a 
se vedea cil de justilicală e ase- 
menta luplă : dacă Anglia, la sfir- 
şitul lut Iulie 1914. publica tratatul 
secre! de alianță cu Franța, poale 
războlul n'ar fi început. 

în alegerile din 1918, Mac Do- 
nald pierdu scounul de depala! pe 
care-l recişiigă în Noembre 1922 
Ales şef ai Opozijiei Majesiājii 
Sale, el trebuia să fie chemat in 
citmă din moment ce comilelale 
şi burgarile au lrimis la Wesimin: 
sler un partid iravailisi mai puier- 
nic și mai numeros ca cele două 
vechii pariide istorice. Acesta este 
etenimeniul cel ma! imporlant în 
istoria Angliei dela moarlea lui 
Cărol |. Nu pulem inşira loale re- 
percusiunile prolunde, imediale 
sau indepăriale, pe care elle poale 
avea. Dar... un singur lucro e des- 
juns: membru al Înternajionale: 
socialiste, el cunoaste persona! 
principalii militasji al pariidelo: 
socialisie din lumea înireagă și 
poale vorbi popoarelor peste capul 
guvernelor lor. 

Viaja sa păstrează simplilalea 
dinainte ; locueșie lol Lincoln's- 
Inn-Fields şi la ades meiropolila- 
nul ca să se ducă le Cameră. 

(Paul Franck. Rouue Mondiale, 
Marie, 1924). 


-— 
Originile lui André Chénier 


Toli biogralii săl spun invaria- 
bii, că A. Chenler s'a născul dinir'o 
mamă greacă și dinir'un lală con- 
sul general al Franţei! la Cons- 
lantinopole, lar moda de a explica 
talentul prin Infiuenje de rasă şi! 
un fericit alavism îti găsea în a- 
ceastă afirmare un bun sprijin. 
Deci! ascendenja greacă a poe- 
tului nu e de loc probală. „Autori: 
zal de părintele Marengo. siarețu! 
mănăstirei Si. Petru din Conslan. 
linopole, să cerceler archivele, 
am pulu! vedea că laiä) poelulu: 
m'a fos! niciodală consul in Tur- 
cia şi că mama sa se pogora dinir'a 
familie lalină sau francă, cum ze 


IAŢA ROMINPASCA 


zice acolo. Mănăslirea are 
“a un ban ce-i 
”eacul sl XVIII-] 
pozi! de măriar 
negustori, Inir'una din 

He ale acestui han s'a näs 


despre această familie, alară 
ce esie esențial: 

cesl singur fapi 
pulea fi greacă 
esle evident da 
clasau deòsebit 
nalilšji cucerite după 
interziceau cu desärir 
Deoparie erau musulmanii, 


aparjine și care in 
ea servea ca anire- 


că era catolică. 
ne orală că nu 
de origină. Lucru! 


urmă se împărieau în 
gregorieni, Maro- 
Melkiţii din Siria, 
Mesopotamia şi in 
Be numeau cu un 
nume general najiunea 


Grecii catolici nu sa ali decili 
Cicladelor in re- 
insule au o po- 
lialo-lranceză, 
mijlocul conce- 
9.2 sacielale moral. 


în urma lraiatului 


taji 1 
intre Suleiman şi Paare de origini 


incheia! ja 1552 
Luiza de Savoia. 
£ Poelului, Ludovic Ché- 
consul pentrucă a- 
e a losi înilinială 
ca Resiaurării; el n'a 


lomaca, orloyralia| cu 
origină calala 


Conslantinopole. 


de mamă al copiilor 
ză primire elevi! 


le dragomani con» 
ele Levantului, Ta: 
lomaca era un noia- 
avea prăvălie în ba- 
usese in Franja 
se pe un lrimes 


forului său, fu 


care-l reprezenia 
basador. Cind la 1754 
€, il însărcinează 


ealalið bunica 


fosi dint 
republice! francez Ea paei al 
i 


Omaca ne arală 


încinsă la briu, mini. 


REVISTA REVISTELOR 


cile îi atirnă dela col în jos şi 
lasă să se vadă danielele unei 
căâmeși de malasă din Brusa. Cind 
="a căsăloril cu Louis Chânler, area 
22 de ani. La 1765 Louis Chânler, 
în grija de a da copiilor o edu- 
cație în raport cu averea so, părăsi 
orientul fără gind de reîntoarcere 
și fără părere de rău. Soția lui 
însă, care nu vorbea deci! gre- 
ceşie și pulin ilaliana, se găsi 
înir'o socielale cu lotul străină. 
Fu socotilă în Franța drepi o grea- 
că din Consiantinopole și oa lăsă 
această legendă să se acrediteze. 
Copiii săli învâlară greaca ca limbă 
maternă. Andre, ce Katea decil 


155 


irei ani cind a venil în Franța lu 
întrelinul în dragostea pentru jara 
ce n'o cunoscuse, de mama lul 
care nu s'a mingila! niclodală că 
a lrebuii s'o părăsească. Crezin- 
du-se grec după mamă, cultura se 
fu influenială aşa iacit îi miâdiă 
giadiren şi idealul său de poel. 
A studia! elina cu pasiune şişi 
nola conlidențele cualiabelul grec, 
Nostalgia mamei a trecut în sulle. 
lul nel niștii al poetului: a visat 
loală viaja Eanteaiinepolei şi nu 
l-a putul vedea, 

(Bertrond Barellles, Mercure de 
Fränce, April, 1924). 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Albert Thibaudet, Lo Borg- 
sonisme, Ed, de la Nouvelle Revue 
Française, Paris, 

ln sceaslă lucrare, nu găsim leorii 
bergsoniene expuse sou disculale 
pentru a fi admise sau înlălurale, 
ci bergsonismul asimila! de o vi- 
guroasă pulere inteleciuală, care-i 
prelungezie în direcțiile eslelice, 
morale, religioase şi islorice. À- 
cesie prelungiri nu sint însă apil- 
cojii Filozofia lui Bergion nu se 
aplică, ci odată ce palpiiajia esen» 
jială pe cere lenziunee bergsoni- 
ană o lrece în noi prin simpatie, 
prinir'un fel de osmoză, gindul 
nosiru se nașle din nalura parii- 
culară a fiecărui obleci siudiat. 


Bergsonismul esie o filozolie de 


para ig şi are mai mare merii pe 
are esie că ne rmilte 

adoplăm faj de pier fi ape a A 
rale o aliludine asemănăloare cu 
acela a savanlului în faja proble- 
melor maleriei. Mal exact, ne per- 
mite să introducem un maximum 
de pozilivitate în aceste intalții li. 
bere ale spiritului, care preced 
mersul domol al ştiinţei. Orajie lui 
Bergson, pionlerii nu mai sint în 
afara legii, dimpolrivă, în ei se 
negle diaraile iniezioară care ne 

colo de lege, c 
nouă și ma! exactă. te SN 


Edmond jaloux, L'Esprit dəs 
Liores, (i-re sérle), ed, Pilon, Paris. 

Edmond Jaloux precizează in 
prelaja pri vului său volum de eri- 
iică, felul cum înțelege să judece 
pe conlemporani, 

În metoda lui ialră ca factor 
principal timpul : criticul nu lrebae 
să se grăbească. Dela distanță și 
fără concesii prielineşii, e! irebue 
să judece calm, dar cu respecl. 
A cell cu simpalie, adică fărăoi: 
idee preconcepuiă, însamnă a jude- 
că sincer. Un autor care îşi dă osie- 
neala să scrie o carte, merilă în. 
loldenuna o alenjie dezinleresală 
din partea criiicului, la fel cua 
savantului alunci cind își cerce- 
tează malerialele de experienlă. 

Cu ajulorul curiozilății, simpatiei 
şi forjei de spiril, Edmond Jaloux 
izbuteșie să ne dea o idee com- 
pleciă şi precisă asupra cărților 
de care se ocupă. Cele cilera pa- 
gini consacrate lui Paul Valery, 
romancier, sin! limpezi şi jusle. 
Acele consacrate lui Proust sint 
enluziasie, dar păstrează loluși 
o petoun ir rie 

„ SOmmerteld, Hebbel und 
Goethe, F. Cohen, Bonn. 

Un studiu asupra imporiaaje! şi 
rezultatelor infiuenjei marelui Goe- 
the asupre lui Hebbel. Concluzie 
este că exemplul poelului dela 
Weimar a impresiona! pe Hegei 


MIȘCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 157 


mal muli deci! se crede de obicelu, 
dar aceasia la icul să apuce un 
drum periculos, care nu era pri- 
elnie lemperamentului şi mijloace- 
lor sale. De aici eșecul lui Hebbel 
lunci cind a incerca! să reino- 
inscă drama germană. 

Henri Schütk, /isioire de la 
literature suédoise, lradusă de 
Luciea Maury, Ed. Leroux, Paris. 

Esie prima carle în limba fran- 

ceză, care dă un lablou general 
al lileraturii suedeze. Autorul, pro- 
lesor de istorie llerară, aruncă la 
inceput o privire asupra luluror 
"Meralurilor occidegiale. Se ocupă 
apoi de scriitorii suedezi Bellman 
si Sirindberg, Din perloada con: 
lemporană studiază pe Heidensia- 
man, Horteldi și Seima Logeriăi. 
D. Schiick nu irage nici o concluzie 
cu privire la orlenlarea actuală a 
literaturii suedeze. Arată în schimb 
influențele lileralurilor sirălne a- 
supra celei suedeze și mal ales In» 
fluenta literaturii lranceze. 

ivan Bounine, Le calico de 
fo vie, traduction de Maurice, ed, 
Rosserd, Paris. 

O culegere de nuvele in care se 
relleciă dramele și amărăciunile 
din vioja mujicilor și nobililor scă- 
pălați, Înir'un decor de izbe şi co- 
nace străvechi. 

Ivan Bunin, meşier observalor 
al realilății, şiie să scoală chiar 
din vulgaritate şi dezolare, poezia 
Iminică a lucrurilor. In descrierile 
lui de o melancolie dureroasă se 
relleciă nostalgia pămintului nalal, 
a slepelor nemărginiie ; iar subi 
aliludinea impasibilă, surpriadem 
cileodală o emoție siăpinilă. 

O almosleră de lrisieje, misler 
și nelialzle se desprinde din car- 
lea aceazla cu o cludală putere 
de evocare. Caracterul personaje» 
jor și mediul nu sin! determinale 
precis, cl numai suggerale prin 
trăsăluri succesive, prin nenumă- 
rate aluzii imponderabile. 

depend Escholier, La nuit. 
ad. Ferenczi, Paris. 

O fată oarbă, pe care o cre- 
dem lipsită de orice mijloace şi 
ialal neștiuloare de lot ce se ob- 
vervă şi se vede, se arală pulia 
cile pulin exlraordinar de bogală 
în vicleali şi răulăji, și mal activă, 
mai slăpină pelalnele ei decilo liință 


normală. Ea iși exploalează In- 
firmilalea şi scoale din aceaslă 
lipsă fizică un plus de liberiale și 
de lorţă. Oricil pare de subor- 
donată llinjelor mediocre care o 
înconjoară, ca își plimbă Ironic 
misterul pe subt nasul lor și pănăla 
sfirşii!, chiar peniru nol, va rā- 
mine misierioasă. 

Un roman de nuanțe, iralat cu 
maltă Ea ppm şi delicaleță. 

Francis jJammes, Le deurieme 
liore des Quatrains, Mercure de 
France, Paris. 


Je demeure fidèle a ma sinceriic: 

Jadis comme aujourd'hui cetle lune 
au beau globe 

Eclairaii dons mon coeur les ros- 
signola d'ete. 


Poezia lui Jammes, /'oldeauna 
simplă, patriarhală, esie același 
pe care celliorii o cunosc. Oene- 
ralii întregi au fosi legănale de 
curgerea èl domoală. Volumul de 
acum Întregeșie o operă demuli 
consacrală, 


CHESTIUNI SOCIALE 


Paul Gaultier, L'idéal mo- 
certe, ed. Poyol, Paris. 

O serle de sladili asupra chestie! 
morale, sociale şi religioase. Au- 
torul caulă să dovedească, cu o 
dialectică minualloasă, că mal mulle 
dintre conliiciele de Idei care 
impari soclelalea noasiră in mai 
mulle iabere- de pildă conflictul 
dintre erai şi religie — prorin 
dinir'un intelectualism mai preocu» 
pal de formule deci! de spiril. Un 
copilol special este consacra! cer- 
celării conflictului dintre istorie şi 
credință ; el dezvoltă idela că „dacă 
isloria şi credinia lrebue să lie 
autonome fiecare pe lercnul su: 
ele irebue să se îngrijească una 
de olia şi să se lumineze mulual 
in zona care le esle comuni“, 

t. Delevsky, An/agonismes so- 
ciaux et anlagonismes prolétaires, 
ed. Marcel Giard, Paris. 

După cileva generalităji asupra 
antagoni:melor În nalură, aulorul 
irece În revislă dilerilele aniago- 
nisme sociale: aniegonisme de 
rasă, religie, clase, mejlonale, pro- 
leslonale. 


158 VIAŢA ROMINEASCA 


Pentru |. Delevsky, anlagonis- 
mele economice nu sinti decit un 
cat parlicular al anlsgonismelor 
sociale; 

Diferilele antagonisme se pā- 
irund mulual, e imposibil să vor- 
bim de antagonisme absolute. 

Cu un opiimism surprinzălor, d. 
Deievsky crede că conflictele dintre 
palirosi şi lucrălori iau o formă 
mal pașnică şi că proleiariaiul 
capălă din ce în ce mai muli cons- 
tiinfa caraclerului său național. 


ECONOMIE 


Wright Haroid, Population, 
Nisbei € Cos Londra. 

Un volum din colecția manuale- 
lor de pliinjă economică publicate 
de Universiialea din Cembridge. 
Se expun laplele esențiale yi- 
losre la mișcările populației, După 
ce aulorul expune pe scari icoriile 
lui Melihus, examinează cum po- 
pulația Angliei eale inriuriiă de 
alimealeție și de materiile prime 
(cărbune, ler); apoi studiază ches- 
lia subl aspeciul ei internațional, 
Arală că emigrajia e un bun mij- 
loc peniru a se eviln șomajul în 
induzsirie. In situație aciuală, au- 
torul nu vede decii duuă remedii 
aplicale simullan : sporirea ren- 
dumentului minii de lucru și res- 
iringerea nalalilăjii, 

ddy Shervood, The new 
World of Labour, George H. Do- 
ran, New.Jork, 

Cu scopul de a siudia situaţia 
industrială şi condiția lucrătorilor 
in deosebite järi, autorul a călă- 
torit în 1922 —23 in Extremul orient 
vizilind Cibin, Japonia, India şi în 
Europa, prin Franța, Anglia, Lalla 
şi Kusia, 


In China, sin! uzini și labrici 
care s'er pulea lua drepi model 
chiar in Europa, dar în genere 
muncilorii lucrează peste puterile 
lor, în condiţii cu lotul primilive şi 
nesănăloase şi cu salarii loarie 
mici. Patronii chinezi sini deobi- 
ceiu omenoși şi uşor de convins ; 
indusiria nu are aici acel carac- 
ler anonim ca în Occideni, aşa că 
războirile intre patroni şi munci- 
lori se pol erila. Masele popu- 
lare sini profund nemullumile si 
in China şi în Japonia. Mişcarea 
siudicală se inlinde în ambele |ărL. 
In india eu dal roade convențiile 
asupra legislației muncii indiene, 
lăcule de organizalia internajio- 
nală a muncii, 

In ceiace priveşie Europa, au- 
torul lace deasemenea consialări 
instruclive și incurajatoare redind 
aspeclie ilice, sociale şi in- 
dustriale. 


POLITICĂ 


Turnor Christopher el Gil- 
bert Bernard, re orè wè 
going?, Cecil Palmer, Londra. 

In Marea Britanie loste parli- 
dele polilice sint conduse de gru» 
puri cu interese pur urbane. Au- 
torii cred că aces! lucru esle con- 
ira adevăratelor scopuri ale De- 
mocrajiai britanice şi fac un apel 
călră lo|i aceia a căror Interese 
sint la jară să formeze un pariid 
rural care să examineze progres 
mele politice din punctul de ve- 
dere al problemelor agricole. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


i. Popescu-Bâjenaru, Curea omului matur, (Abecedarul Adaliu- 
lul, edil. „Cariea Kominească”, Bucureşti, Prajul 25 


lei. 

D. i. Ştefănescu, Cum instalam o grădină de legume, (Biblioteca 
agricolă populară), edil. „Cartea Rominească“, Bu- 
cureșii, Preţul 4 leL 

N. N. Beidi ceanu, Cea dinta! iubire, (Biblioteca Minerra), editura 
„Carita Rominenscă", Bucureşti, Preţul 4 lel. 

loan Adam, Volo Mării, (Biblioteca Minerva), edii. „Cariea Romi- 
nească”, Bucureşii, Preţul 4 lel, 

D. D. Pâtrăşcanu, Decorafjia lui Vartolomei, (Pogini Aiese), Be- 
cureșii, Prejul 2-50 lei. 

Ad. Czerny, Medicul educator al copilului, Lucrare publicată in ro- 
minește de Dr. Horla Slobozian, edil. „Cartea Ro- 
minească“, Bucureşii, Prețul 20 lei. 

c, Motăş, Soale parasilare la animale şi core se frec la om (Cu- 
noțtiaje folositoare), edil. „Cariea Rominească* Bu- 
cureşii, Prejul 50 iel. s 


Siiviu Dragomir, Fragmente din cronica sirbească a lui George 


Brancovici, Carita Romineas "1924, 


Silviu Dragomir, Viohii šl Morlacii, Cluj, Im-rimeria Bornemisa, 


1924, 
Andrei Rădulescu, Publicitatea drepturilor reale imobiliare, (Ann: 


E apa f (Analele Academiei), 
râjinare cu bioxid ; 
Aaa ee gafa u bioxid de sul! lichid, (Ana- 
. s Fomenires lul Dimi 
rară mitrie Vodă Cantemtr, (Analele Acade- 
S. Dragomir, Originea coloal la 
demiel), 


D. D. Pätrāşcanu, Trei Comedii, edit. Ştein berg, 1924, 


r romine din Istria, (Analele aca- 


360 e AA FONEM ———— 


TR, A baia * 4 O deh ai ti 
As ai, a 
VIAŢA ROMINEASCĂ 


pP. Panaitescu, Con!ribujii lu biografia lui N. Balcescu, edit. Con- 
vorbiri Lilerare, Buc. 1924. 


E. Herovanu, Impozitul Justiţiei, laşi 1924. 
Victor Morariu, Novalis leorelielan al romontismulul, Suceava, 
í 


Maior Pintea, Planul şi ghidul oraşului București, 1925. 
Sonia Viadimir, Jurnalul unei femei gravide, edil. Aurora. 
Al. Lepădatu, Statul și biserica. edil. Qšrļilor bisericeşti, 


Nouvelle revue frangaise, Avrii, 1924; Mercure de France, 1 Av- 
rii; Revue mondiale, 1 Avril; Monde nouveau, No. 2, 1924: Biserica 
ortodoxă romînă, Marlie, No. 5: Luminătorul, No. 40: Furnica, No. 1: 
Viaţa agricolă, No. 6; Tribuna de pesle hotare, No. 3; Țara noastră, 
No 14; Idela europeană, No. 44i; Năzuinţa, No. 9; "Nature, No. 4; 
Transilvania, No, 1-2; Rev. Soc, Pinerimea romină, No. 5- 6; Soli- 
deritatea, No: 7, £, 9: Grafica Romină, No, 4. 


guia 


| ERSTECA | 
| ti EASITĂTŢI. : 
155 


1924 AnuL xvi 


Mai. No. 5 


ata Rominească 


REVISTA LI 


1. Minulescu . 


Demostene Bolez. . 
Nicolae Popovyschi . 
AL. A. Philippide. 
Mihail Sadoveanu 


C. Rădulescu-Molrr . 
I. Gonciarov. s 


Alexandru N. KEER A 
C. Stere x 


Savel Rădulescu . 


P. Nicanor 4 Co. 


peer 
M ngpi 4 


nberg. 


„A lipen 77, tru — Roman (III. Conver- 
Bia. - İV. Armata rusă 
intră. 


Studii nouă a trecutului Basarabiei. 

Cel din urmă om. 

Venea o moară pe Siret... 
din Capitolul V). 

Filozofia lui Immanuel Kant. 

Oblomov (Partea ÍI- Traducere din rusește de 
A, Frunză). 

Minunea zefirului.,. 

Cauzele şi perspectivele revoluliei ruse [(Tribu- 
laţiile şi agonia guvernului provizoriu. — Dez- 
agregarea Statului şi „anărhia spontanee“). 

Document omenesc (Vulcanul). 

Cronica ştiinţifică (Din mişcarea științifică), 

Cronica economică (Reforma monetară În Ger- 
inania, — Renlenmark, — Banca de scon! aur. — 
Banca de emisiune aur). 

Miscellanea (Alegerile din Franja.— Centenarul 
lui Byron. - Munca obligatorie pentru functi- 
onari în Hulgaria.—]ubileul lui Anatole France. 

lohn Galsworthy). 


- Roman (Fragment 


as a în Lucian Blaga: Im marea trecere. Mihai D. Ralea.—Ortav Botez : Pe marginea cărţilor, 
„ Ralea .—Dr. P, Cazaca: Moldova dintre Prut şi Nistru sfro—rarB, I, Şimlbei. — Marin Simionescu-Rim- 


pei tatoria artelor, M. Ralea. <0- Í 


Brdiianu: Comeepţia actuali: a istoriei medievale. O. B.—P. 


Andrei; Mie soziologische arad A a Erkestniss. M. R..—Aristide Bonk: Problema monetară în ra» 


part cu creditul publio şi prikan M. 


Revista 


terari”. —aAlingiar" —„Politiea lui Anatole Prance* (Pasul Sontay, La Repus Moni 
= Romina] în literatura franceză” (Charles Droahet, Mercure de 


mane” (l Weias. L'Europe Noaneilr). 


Praner). 


evisteiori iri de Filozofie”. —, Tritte ti EDON AIS = „Convarbiri Literare*.— „Jan imea Li 


oeaiiala; — Alegerile ger- 


Mişcarea inteleciuală în străinătate ; (Literaturi. Critică Iterara.=—Sochologis—Pilaroiie— 
Chestii socinie.—Drepti, 


IAŞI 


Redacția și Administrația: Strada Alecsandri No. 3 


1924 


VIAŢA ROMINEASCA apare lunar cu cel puțiu iba pugini.—Abonamentul în tară un a9 zoo bel. 
De e an jjo lei. Numirul şa lei. pi Sy mriimâtate = an an snolei; jimâtate de am 3șa Iei. Număe 
a urmâloare, 


eul so lei. Pentru detalii a se veden pa 


Reproducerea oprită. 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XIV 
CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi an 
Cele semestriale se socotesc dela No, 1 pănă la No. 6 in- 
clualv, san dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 
Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv. 
Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
at l 


suma l ahaa mand 
einolrea se face ca o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 


Preju! abonamentului pe anul 1924 este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 


priaderi comerciale, financiare şi industriale, pe an , 400 lel 
Pentru particulari: 
POTR SR o s n: > avute că „ee 900 la) 
Pe jumătate an sil) ce se 150, 
Un mumă... > ă 
IN STRĂINĂTATE: 
PE ii ii o îe l .- -500 lei 
Pe jumătate an TRE gata . 250 e 
Ca e na i n 9 a PA 50 . 


Abonaţilor I! se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru țară şi 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsese 
în depozit la Administraţia Revistei cu pret de: 


100 lei colecţia pe 1920 
120 , PS p 1921 
160 =- e Ea 1922 


200 „ ja „ 1923 
inclusiv spesele de porto. 


Administrația. 


a di 
bă k 


vacusţi? 


SIELIOTEC 
BNIYERSITĀŢI 
= pAg 


Roş, Saiben şi albastru 


(Roman) 
HI. — Convertirea doamnei Grimberg 


„E o dimineaţă de stirşit de toamnă, cu soare—soara mult 

şi lacom ca pentru o despărțire mai lungă. În văzduh, parcă 
se fac pregătiri de plecare la fel cu cele din București... 

o noapte pierdulă. N'am dormit aproape de loc, in- 
cep să cred că o pariidă de pocker e mai puţin obositoare ca 
o femee. Parcă aşi fi beat. Picioarele mi se indoae ca nişte 
macaroane opărite şi ochii împainjeniți lacep să vadă toate fir- 
mele magazinelor, scrise în limba germană. 

Sosesc la birou cel dintălu și mă postez la uşa pe care 
servitorii au lipit o filă de registru, pe care s'a scris cu cer- 
neală violetă: 


„__mŞetul cenzurii“. Șeful însă a sosit înaintea mea. Mă anunţ 
şi intru imediat. 
- Ministrul e tinăr, nervos şi distrat. Vorbeşte cetind şi 
te-ascultă fredonind. După ce-ai sfirşit ce-al avut de spus, te 
intreabă de ce-ai venit. Ta incepi să repeţi şi dacă întimplă- 
tor, repetirea conține două sau mai multe fraze, ultimele sint 


una sacrificate. Ministrul n'are timp să asculte decit pe 


cea dintăiu. Decind s'a început războlul, timpul se socoteşte 
dublu lar la biroul cenzurii chiar triplu. Noroc însă că prieti- 
nia noastră fură cite ceva a dela unul şi dela altul. Dela el, o 
clipă Ga me. mult de atenție; dela mine, un accent mat mult de tn- 


— Am venit, Excelenţă, să vă intreb, pe nol cind ne e- 


— Care voi? ; 
— Noi, dela cenzură... Funcţionarii ministerelor au primit 
ordin să plece la laşi. 


1 


die a 


103.2 i ____ VIAŢA ROMINEASCA 


———— 


Ministrul şi-a ridicat ochil din telegramele citrate şi mă 
priveşte nervos. 

— De unde ştii lucrul ăsta ? 

— La noapte pleacă din gara Mogoşoaia primul tren pen- 
tru Moldova, 

— Foarte bine... Să plece sănătos. 

— Şi noi? 

— Voi o să plecaţi cind o să fle nevoe,.. Am eu grijă. 

— Apol, distrat, continuă într'o altă ordine de idei, 

— Ce-a fost azi noapte în strada Nisipari ? 

Tresar şi răspunsul meu repetă întrebarea lui. 

— A lost ceva În strada Nisipari ? Nu ştiu nimic. 

— Cum se poate? N'ai aflat încă? Era să-l curăţe pe 
Tatarino!f. 

— A, da, da... ştiu... Credeam insă că s'a 'ntimplat altceva 
mai interesant... 

Adevărul e că în strada Nisipari se întimplase ceva şi mai 
interesant decit bombardamentul de azi noapte, Pe la cenzură 
insă, trec numai faptele care ar putea fi date publicităţii. 

Prind ocazia să-i spun ce-aveam de spus. 

— Excelenţă dragă, să nu vă supăraţi, dar eu, am să vă 
părăsesc... 

Nu speram, obosit cum cram, să repurtez două victorii 
consecutive, Pentru a doua oară, ministrat îşi ridică ochii din 
telegramele citrate şi mă plesneşte drept în frunte cu o frază 
umilată ca o minge de foot-bati. 

— Ce? ap nebun ?... Unde vrei să te duci? 

— AL. Nu vă fie teamă, că nu mă duc pe front... Vreau să 
plec însă din Bucureşti. V3 rog să mă detaşaţi la biroul cen- 
zurii din laşi. Mine, polmine, tot o să veniţi şi dumneavoastră, Lă- 
sați-mă să plec măcar eu inainte... Mă duc să-mi fac detașarea 
şi vin cu ea să mi-o semnaţi... 

Ministrul îşi viră iar nasul în telegramele citrate şi pe aria 
„șapte gişte poicovite“ tredonează mormăind: 

— Bine, bine.. Du-te, du-te... 


La ora zece şi jumătate, eram posesorul tutulor actelor 
justificative cu care puteam călător! la laşi, unde pănă la noi 
ordine, râmineam la dispoziţia biroului de cenzură din capitala 
Moldovei, 

Imi dau sama bine că plecarea mea din Bucuresti nu este 
decit o dezertare deghizată. Prietinii binevoitori pini îi pu- 
tut-ọ taxa chiar de iașitate. Dar laşitațea, caşi eroismul, nu ṣu- 
fere grade de comparație. Celor de pe front, le puteam acorda 
dreptul să vorbească de rău pe cei dela Bucureşti. Celor dela 
Bucureşti însă, nu le dam voe să ştirbească nimic din blocul la- 


ROŞ, GALBEN ȘI ALBASTRU 163 


ii noastre compacte şi comune, Localitățile geografice nu-l! 
pe die micşora, nici mări valoarea. Laşitatea este de o uni- 
fnrmitate asomaniă. O poţi pune în borcane cu etichete felu- 
rite. Dar ce folos? Ea râmine veşnic acelaşi elocventă co- 
cardă unică, pe care cei dela lași sau dela Bucureşti o poartă 
la fel cu cel dela Paris, Londra, Roma, Viena şi Berlin, prinsă 
în butoniera hainel civile sau militare, în partea stingă, de-asu- 
pra inimii. Nimeni nu se naşte erou, după cum nimeni nu bă- 
nueşte că s'a născut lag. Dar eroismul e şi laşitatea con- 
servă, Cine pleacă de-acasă cu gindul să fie erov, riscă să nu 
se mai Întoarcă. Eu plec cu ul să mă 'ntorc. Dacă sînt lag 
fiindcă vreau să trăesc, atit mai bine... Trăiască lașitatea L.. 

Cedez dar eroilor aureola trecutului şi întreaga împărăție 
a pioaselor aduteri aminte. Eu îmi rezerv neb tatea zilelor 
de mine şi nerăbdarea stirgitului pe care vreau să-l trăesc la 
fel după cum l-am t t. Mi-e sete incă de viaţă. O sorb 
cu lăcomia dezgheţului de primăvară şi parcă tot nu mă pot 
sătura. M'am ascuns în fundul pivniţei şi n'am să es de-acolo, 
pănă ce nu volu goli butea de vin pănă la fund, 

Cind voiu fi sătul, imi volu permite luxul să fiu şi eu erou. 
Am să contribui probabil şi eu cu citeva rinduri în cărţile de 
cetire ale elevilor din clasele primare. Voia avea funeralii na- 
tionale şi copiii eroilor de azi vor rămîne repetenţi dacă nu-mi 
vor şti blogratia. Până atunci însă, nu dau voe nimânul sã a- 
tenteze la libertatea lașităţii mele de a vol să trăesc. Nu vreau 
să mă gindesc încă la formula eroismului cu care voiu emoţi- 
ona până şi pe antreprenorii de pompe funebre, Doresc să am 
nevoe de ea cit mal tirziu posibil şi dacă se poate chiar la 
„Calendele grecesti“... 

Plec aşa dar la laşi. E primul meu act de eroism. Laşi- 
tatea celor dela eg ba ne a început să mă certe cu mine în- 
sumi, Plec singur fiindcă eroismul este personal, nu colectiv, 
Mi-e teamă însă, că la laşi volu găsi aceiaşi atmosferă ca la 
Bucureşti. Lagitatea e o boală contagioasă. Probabil că voiv 
găsi şi acolo o proprietăreasă, voiu avea colegi de biurou şi 
cu unul din el, pe care îl volu simţi mai aproape de sulletul 
meu, voiu lega o prietinie mai mult sau mai puțin interesată, 
Volu schimba calea Victoriei cu strada Lăpuşneanu, voiu ceti 
ziarele cu douăzeci și patru de ore întirziere şi volu privi eve- 
nimentele prin deschizătura unul unghiu obtuz. In schimb, nu 
volu mai auzi claksonul automobilului regal, clopotele dela Mi- 
tropolie şi bateriile noastre antizeriene—sinecuristele războlailui. 

Lotty mă Intimpină furioasă. Două nopți de-arindul n'am 
dormit acasă și în lipsa mea, eleva dela conservator m'a cău- 
tat din nou, De data asta mi-a lăsat un plic „personal“ pecet- 
uit cu ceară mauve, 

Domnişoara Gsbriela Movileanu mă roagă să intervin pe 
lingă directorul Teatrulal naţional s'o angajeze ca probistă, 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 165 
———O RU S o 


ll las icoana cu mindria perpetuirii propriei mele stăpinir! 
în odala asta, de unde plecam fără să ştia dacă am să mai mă 
Întore vreodată, 

Bagajul este gaja. La ora cinci, vineun servitor dela cen- 
zură să mi-l ducă la Mogoşoaia. La noapte se imbarcă numai 
persoanele, 

Afară e incă soare, In odae s'a întunecat însă ca într'o 
'dapă amiază grăbită de toamna tirzle.  Asfinţitul de aici pre- 
găteşte răsăritul de dincolo, Ne privim ca primii oameni goniţi 
din raiul fericirii eterne. In jurul nostru, nimic altceva decit 
umbra propriei noastre nedumeriri. Drumurile care duceau la 
Roma, se intorc fiecare, spre locul de unde porniseră la ince- 
put... Pe capacul cutărulul boltit ca spinarea unui elelant sacru, 
ne alipim atunci stioşi ca într'o povest: de pe malui Gangelui, 
şi porţile Nirvane! se deschid să ne adăpostească din nou im- 
i ps dar numai pentru o singură clipă şi pentru cea din 
ur oară, 


Regret. Dar cum sînt nevoit să plec la noapte, nu-i pot fi de 
nici un folos, De altfel, asemenea servicii nu se fac decit fe- 
mellor pe care le poţi vedea mereu. Eu însă nu-mi pot amina 
plecarea şi domnișoara Gabriela probabil, n'are să vină după 
mine la laşi. 

Vestea placării mele neaşteptate produce în micul aparta- 
ment al doamnei G:ümberg, exact emoția întregii capitale din 
ziua primului bombardament al aeroplanelor duşmane. Abia în 
momentul acela îmi dau sama cu adevărat, ce mare lucru este 
să poţi fi erou, Laşitatea mea incepe să oscileze între Siguranţa 
darea mpa mele sentimentale şi avantagiile siguranței mele 
personale. 

Lotty plinge. Până astăzi n'am văzut-o incă plingind. Nu 
mi-am inchipuit niciodată o femee plingtnd pentru mine. La- 
crimile ei mă încîntă şi mă umilesc în același timp. Ucigaşul 
mo depperii incă, simte nevola să aprindă o luminare la i- 
coana Maicii Domnului, 

Lotty imi aduce aminte că sint un om care pănă atunci 
nu se pase ice a md promit solemn însă, că dacă 
nu va fi prea u, la voiu sta de vorbă gi cu 
gta ş înțeleptul 

Bagajul meu se compune dintr'un cufăr şi dovă geaman- 
tane—rufe, haine, citeva cărţi, o coramanie, două estampe japo- 
neze, un Iser şi trei icoane. Lolity priveşte cu ochii umezi, cum 
se golește odaia de sufletul ultimilor ei trei ani. li las în schimb 
biblloteca aproape complectă, citeva străchini vechi, un bronz 

Brincuş, prea greu să-l pot lua cu mine şi afişele ilustrate 

ale iul Toulouze- Lautrec cu Aristide Bruant şi Yvette Gullberte. 

armoarului scirție ca un rămas buo, zugrumat de o 

presimţ tristă, Rafturile miroasă a levănţică şi „Cuire de 

Russie“, Levănţica e parfumul trupului ei, ȘI trupul ei, trei 

ani de zile l-am păstrat parcă inchis în acelaşi flacon cu par- 
fum dia Guerlain. 

coanele sint pline de praf. Lotiy le scutură cu religiozi- 
tatea unei călugărițe care ingenunche în fața altarului, Loy nir 
crede în icoane. Dar icoanele sint simbolul religiei mele. ŞI trei 
ani de zile, religia mea a fost religia ei, - 

Cind le așez în cufăr, Lotiy mă atinge uşor pe umăr. Parcă 
nu îndrăzneşte să-mi spună ce vrea. Mă întreabă în schimb 


cu ochii, cu sufletul şi cu sfințenia clipel cind se coboară un 
mort în groapă, 


— Vrei ceva Lotty ? 
— Le el pe cite-şi trele? 
— Vrei să-ţi las şi fle una ? 
tă pă atif (eDuchegte de og în plins. Vrea să păstreze şi! 
anā, O vrea s 
tinta Venera.. rea pe sfinta Paraschiva, pe sfinta Vineri, pe 
unde ştie Lotty lucrurile astea ? Unde le-a cetit ? Cine 
| le-a spus? Cine j-a deschis sufletul să creadă şi ea în ele? 


s 


Cobor să-mi fac provizii pentru drum. Preţurile s'au In- 
ireit. Negustorii au început să ascundă maria. O păstreazi 
probabil pentru armata duşmanä. Peste zece-cincisprezace zile 


laşeanu, 

— E adevărat că pleci la laşi? 

— Adevărat, dar numai pentru citeva zile. Am o misiune 
specială. 

— Aşa da, înțeleg şi cu... Trebue să fie o plictiseală a- 
colo... Ceva groaznic f. ȘI apoi ştii că nu mal e nici un peri- 
col. Situaţia s'a schimbat comolect. Ruşii au primit ordin să 
atace. De-acum să te ţii]... Te pul cu colosul dela Nord ?... 
Ai văzut pe Hatmanul Cazacilor din Kuban ?... Un tip admira- 
bill.. Un erou de tragedie clasică imbrăcat în costum de ope- 
retă vieneză... Am tras cu el azi-noapte, un chef la Floral... 
g ce frumos se vedea Zepellinul dela Şosea ?... Ceva feeric|... 

-a plictisit el dastul—nu-i vorbă ; dar acum i s'a Infundat şi 
Iul... N'ai aflat?.. L-au doborii al noştri azi noapte. Uite-l 
colo la „Independance“. Hii să trecem să-l vedem... 

ŞI colegul meu dela cenzură, mă ia cu mina stingă de braţ 
ŞI cu dreapta face un gest semnificativ strigind: 

— Aivot täțico... şi să-mi scrii pe glaspapir !...* 

In vitrina dela „Independance*” o bucată de stofă cauciu- 
cată, ruptă neregulat şi pe alocuri arsă şi inegrită de fum, se 
răsfață obraznic, încurajată de afişul care o explică mulţimii de 
„Cască gură“: 


165 VIAŢA ROMINPASCĂ 
DI DEAD n 


„Fragment din Zepellinul doborit azi noapte 
la Ciocânești 
de bateriile noastre antiaeriene 
de'a Jortul Chitila" 


In faţa vitrinei, publicul se Inghesue ca la pomană. Se fac 
glume chiar comentarii serioase. Se explică materialul din 
care e făcută învelitoarea unui Zepellin, se povesteşte cum s'a 
petrecut doborirea lui şi printre cele citeva sute de persoane 
care se perindează cu greu prin faţa vitrinei, se găsesc chiar 
şi foarte mulţi martori oculari al acestei prime şi strălucite vic- 
torii a artileriei noastre antiaeriene. 

Colegul meu dela cenzură este entuziasmat. Intră în vorbă 
cu toţi necunoscuţii care îl es in cale şi cu vocea de stentor 
afirmă, cu autoritatea atribuţiei sale oficiale, că dezastrul Zepel- 
linului s'a petrecut aşa după cum il povesteşte un căruțaş din 
dosul Filantropiei, 

Mie însă nu-mi vine să cred nimic din tot ce văd şi aud, 
Asistasem cu o zi inainte la terfelirea tricolorului naţional şi mă 
întrebam dacă învelitoarea Zepellinului din vitrină, nu este 
cumva tot opera vre-unui ajutor de primar imbecil. Eu răml- 
neam la informaţiile mele. Şeful de cabinet al ministrului de 
interne Imi spusese chiar mai mult decit trebuia. Și Toto Ra- 
dian nu şi-ar fi trimis amanta la laşi, dacă Bucureştii n'ar fi 
fost condamnat să cadă peste clteva zile. 

Inaintea plecării, simt nevoia să mai văd odată orașul în 
care mă născusem fără să-i fi putut închina nimic din dragos- 
lea pentru locul natal. Bucureştii mi-era străin ca un tată vi- 
treg. Parodia asta de oraş somptuos şi ridicol ca o baligă us- 
cată, depusă cindva întimplător Intre mociriele dela Tei, Co- 
lentina, Floreasca şi Herăstrău, nu hrănise ani de-arindul decit 
pe agenţii electorali ai diferitelor partide politice, Bucureştii 
wau fost, nu sint şi probabil nu vor fi niciodată un oraş ade- 
vărat, Ca si poată trăi, oraşele, caşi oamenii, au nevoe de un 
anume organism: inimă, plămini, aparat digestiv, căi res iratorii, 
sistem nervos, creeri şi tot celace un doctor în m ină ar 
putea spune mai complect decit mine. Bucureştii n'au nimic 
din toate acestea. Are numai un amestec de maje pe care pla- 
nul oraşului le numeşte străzi. Strimte şi sucite ca nişte gituri 
de cocostirci sugrumaţi de eticheta grădinei zoologice, străzile 
Bucureştilor au pavajul pestrit şi niciodată complect, plăcile de 
bazalt ale trotuoarelor sint mobile ca nişte clape de plan, feli- 
narele sparte, rigolele pline de noroi şi canalele impuţite. Lo- 
curile virane nu-şi au niciodată in regulă actele stării civile, 
lar clădirile din epoca troglodiiă, îşi prelungesc provizoratul la 
infinit cu certificatele de sănătate edilitară, liberate chiar de 
domnul primar care mai este lu acelaşi timp şi corifeu politic, 
deputat sau senator, candidat la un portofoliu ministerial, mem- 


ROS, GALBEN Q ALBASTRU _ 167 


bru În zece, douăzeci de consilii de administraţie şi multi-multi- 
molti milionar. Bucureştii Îţi fac impresia unei imense grădini 
fără sa Pungaşii, vagabonzi, intometații şi tot felul de 
oameLi fără căpătăiu, intră în ea nesupăraţi de nimeni-—unii să-i 
fure fructele iar alţii să-l murdărească peluzele cu produsul ne- 
cesităţilor fizice. Pe harta Europei, capitala Rominiei este în- 
semnată cu un rotogol mare cit bunioară capitala Franţei sau 
a Angliei. Hărțile geografice insă, probabil că sint făcute de 
Oameni care m'au călătorit niclodată. Degi trece drept capitala 
Romiuiei, Bucureştii propriu zis, nu sint ai nimănui, fiindcă Ro- 
minia însăşi nu este decit uzufructul unul cere restrins de oa- 
meni, care mine nu mal sint nici ei cei de astăzi. Mine însă, 
probabil că Bucureştii vor fi al Nemţilor 1... 

Nu-mi plac Bucureştii. Dar despărțirea asta mă înduio- 
şează. Calea Victoriei mai ales o să-mi aducă aminte totdea- 
una de gr ag m unică a femeilor eil.. . 

Am ajuns în faţa grădinii Ateneului. Hai să-l mai vâd o- 
dată pe.. Pe cine ?.. Nu știu... Vad eu astăzi toate lucrarile răs- 
turnate sau statuele ateneiştilor îmi răstoarnă noţiunea limitei, 
dela care sbierătul măgarului nu mai poate fi luat drept acom- 
paniament de contrabas ?,., 

Doamne, doamne!... mă gindesc eu. Dacă fatalitatea a 
volt să vină Nemţii ca stăpini la Bucureşti, dă-le cel puţin ideia 
să topească bronzurile astea inutile, care vatămă ochii celor 
vii şi pătează prestigiul celor morți—Dumnezeu să-i erte l.. 

4 doare în suflet perspectiva prezenţei dușmanului la 
Bucureşti. Dar ca bun patriot ce sint, nu văd altă soluţie să 
scăpăm de ruşinea monumentelor noastre artistice. Statuele din 
grădina Ateneului mai ales, parcă stat un joc de popici. Mai 
lipseşte palois cu bere, untul proaspăt şi legătara cu ridichi 
de lună... 

Figura alegorică de pe soclul poetului Șerbănescu, s'a îm- 
bătat de alcoolul indiferenței publice şi s'a rostogolit cu simbo- 
lul eternității în nisip. Traian Demetrescu, cioplit în marmoră, 
pare o biserică de cag... Mincaţi-al opera autorule, impreună cu 
comitetul ei de recepție!... 

Puvis de Chavannes n'a putut picta marea frescă din sala 
Ateneului, Hindcă pontifi frumosului de pe vremea acela, au 
găsit că cerea prea mult două sute de mii lei. In schimb însă, 
de ruşinea monumentelor ridicate mai tirziu în grădină, Ateneu! 
mare să se poată plăți cit il vor ține temeliile... 

Plec mai departe. Dar Bucureştii sint aceiaşi peste tot, A- 
Droape la fiecare colţ de stradă, statulle marilor oameni care 
il cinstiseră în viață, se intrec care mai de care, să-l necins= 
tească după moarte. „De mortuis, nihil nisi bene“, Dar atunci, 
ce rost mai au statuile astea oribile, cu care li se turbură eter- 
nitatea somnului de pe lumea cealaltă ?,.. Ce bine e să nu fii 
erou l.. Scapi de admiraţia urmașilor și de răsplata statuei ine- 
vitabile, cu care ţi se denaturează şi figura şi activitatea vieţii, 


Li AIE yi. e TA RONA O O O o zz 


Nu mai vreau să mai văd nimic. Mă duc mai bine acasă, 
In odaia mea, voi găsi cel puțin atmosfera prielnică în care 
să-mi! pot reconstitui fericirea mediocră dar complectă din ultimii 
trel ani. Războiul m'a Oprit la jumătatea drumului, Nu ştiu unde 


aşi fi polut ajunge. Imi dau samă însă, că deacum înainte, dru- 


mul începe urce. ȘI cind urci t se pare că nu mai ajungi... 
Mă mingie doar ideia că na sint singur. 
sesc atiţia alţi încă, o întreagă pleiadă de egocentrici matricu- 
laji cu nume şi grade deosebite, caşi cum viaţa ar fi legiferarea 
unui serviciu militar obligator, Sintem o clasă de oameni a- 
parte, o categorie bine distinctă, sau mai precis, o întreagă ge- 
nerație. Sintem generaţia celor sacrificați l.. Mine, efectele a- 
cestul sacrificiu, vor constitui poate, actele eroismului nostru 
de azi. 

La încrucişarea bulevardelor cu calea Victoriei, mă opresc 
din nou. Spre Cotroceni apune soarele. E poate ultimul meu 


Bulevardul Elisabeta se întinde drept ca un braţ de atlet, 
în palma căruia, soarele pare o portocală de Jaffa. Colo, la 
dreapta, e Cişmigiul cu idilele Scurte şi obscure ale anilor de 
şcoală. Alături e liceul Lazăr, Acolo l-am cunoscut pe Lau- 
renţiu Biebea. Trădarea lui Biebea indurerează parcă orizontul 
apusului. Mai departe, e Dimboviţa cu podul Sfintul Elefterie. 
Acolo se descarcă iarna căruțele primăriei de zăpada ridicată 
de pe străzi. Vine apol facultatea de medicină—corcitură arhi- 
tectonică şi alături de ca, căsuţa în stil rominesc a nu şiiu că- 
rul om de gust, Proprietarul casei şi arhitectul, se confundă 
insă, mai intotdeauna. Palatul Cotroceni tinjeşte ca un tort de 
fisticuri în vitrina unei cofetării... De cind s'a 'nceput războiul 
insă, cine mal minincă prăjituri 2... Pinea cea de toate zilele 
este H mai neagră, şi mai mică, şi mai scumpă şi mai amară]... 

ă intorc acasă cu sufletul scămoșat de impresia recentă 
a unei înmormintări. N'am îngropat pe nimeni, in jurul meu 


din ele nu se poate să nu fie pregătită pentru mine, 

Laşitatea are o mare superioritate asupra eroismulai. Te 
ține într'un contact mal dez şi mai a roplat cu dumnezeirea. 
Rugăciunea nu este decit exteriorizarea laşităţii. Simt nevola să 
mă rog. Unde? In odaia mra a mai rămas o lcoană—icoana 
sfintei Paraschiva pe care mi-a cerut-o Lotty. Deschid uşa cu 


să-mi ridic ochii spre păretele dinspre răsărit, O lumină vie, 
nebânuită, necunoscută încă, mă incremeneşte în prag. Pupilele 
mi se dilată ca un Rălbenuş de ou răscopt şi sufletul îmi pi- 
cură parcă printre buze ca un izvor scăpat din stincă, pe jghia- 


Icoana era la locul ei, acolo unde timp de trel ani, stătuse 
nemişca!ă. De data asta insă, privirea sfintei Paraschiva, nu 
mai era încruntată ca mai înainte... 


| smur | 


Ra pasa 
nos, oana anhs HONI VE O SITĂŢII | 


f 11 î3 į 
- elä ardea dedesubtul eit de- A 
anna din care trebula să plece un om, în 
ci ise. Na ştiam 
„ Convertirea evreicei mă umilise. Na ş 
dacă cod pna Dar autorul acestei strălucite convertiri, 
simțea că sarcina ce-i fusese incredințată fâră să o îi cerut, în 
trece cu mult puterile lui sutieteşt!. Eu nu puteam fi apon > 
fiindcă apostolii nu propoviduta iri ar mes rea k, e eor 
numele unei idei de care sta piniţi. Aa 
i fusese dat să mă supun şi numai p 
aiin pe ec jad ert n după slabele dar depiinele mele 
putinți l... Cine putea fi dar apostolui?.. Icoana lui lon Bote- 
leca cu mine la laşi... 
pi eie mi-al pregătit surpriza asta Lotiy ? 


— ră? 
NA era untdełemnul de candelă miroase greu... tm- 
pute odaia... 


-- "am să-l m!ros eu... mai să-l miroşi tu. 

— Caas jäs ?.. Al de gind s'o ţii aprinsă și in lipsa mea ? 

— Şi dece nu?.. Parcă tu al fost vre-odată credincios ?... 
Sau ai să fi! la laşi mai mult decit ai fost la Bacureşti ?,.. Cai 
vrei să-ţi ajute Damnezeu şi sfinţii dacă nu le-aprinzi să icoan 
şi o candelă ?... coana este doar un trup de lemn.. Dumne- 
zul adevărat insă, esie în lumina candeleil.. ă 

— ŞI te-ai gindit la mine cind ai cumpiărat-o 1 

— La tine, la mine... tot una este.. O candelă in casa z 
mului nu strică... N'ai auzit ?.. De mine nu ne mai dă electri- 


citate de loc... 
- 


Vreau 
In antret imi iau rămas bun deja domnişoara Viki. 

s'o sărul, Viki se fereşte însă, Îşi astupă fața cu ambele pie 
se trage Inapoi şi Îşi tremură capul ca o frunză de plop. Lotty 
0 ceartă. 


— Nu-i frumos ce faci Viki.. Săruţă pe Mircea. 

Dar Viki nu se supune. Răspunde numa! prin upper na 
palmelor cu vocea gingavă, cași cum i-ar fi rămas în gură un 

de piersică. 
e Pe Copil numal părinții îi sărută. 
Lotty : 
E Bergs poua mea și urează-i s'o găsesc sănă- 
f f asà... 
E g 'insā, Ta auat un troncânit grăbit de paşi. 
vV ki. 

3 SA Ce s'a 'ntimplat Viki? 

— Nimic. Vreau să-ți dau ceva... 

Şi-mi Întinde un mototo! de foiţă albă, 

— Ce e asta? 


179 VIAŢA ROMINEASCA 


— Al să vezi... Dar să nu-l desfaci aici, Ţine-l pănă după 
ce pleci... Şi să-l păstrezi... Auzi Peas Te rog s'o păstrezi şi re 
mi-o Maced 8 e te a cama 

t înduloşat. Nu ştiu ce poate fi în folța asta de 
hirtie albă. Dar parcă incep să ghicesc ce este în pa a- 
cestei copile de cincisprezece ani. cuprind în braţe şi de data 
asta, Viki se lasă în voia mea. O sărut apoi pe frunte, pe ochi 
şi pe gură... 

In stradă desfac pachețelul și curios mă chiorăsc prin in- 
tuneric să văd darul Vikel, E o cruciuliță albă — poate să fie 
chiar de argint—o cruce gamată, cu virfurile Indoite ca simbo- 

` lul infinitului din svastica indică, 

Darul neaşteptat al unul cops e cea mai sigură prooro- 
cire de noroc, O pipăi cu emoție şi dragoste şi degetele mele 
îi mingle cele patra colțuri în care litera V—iniţiala numelui e] 
—se repetă parcă mereu, la infinit, tot de cite patru, patru, 
patru, patru ori... 


IV. Armata rusă intră în acțiune 


Pe şoseaua Kiseleff, automobilele se ţin lanţ ca în zilele 
cind sint curse de cai. Dacă n'ar fi noapte, felinarele stinse şi 
lanternele maşinilor căptuşite cu foiţă albastră, ai crede că răz- 


Sint singurele spectacole de altfel, unde asistenţa deși cu totul 
străină de ce se petrece pe scenă, face totuşi parte integrantă 
din ansamblul spectacolului, 
ra Mogoşoaia e tixită de lume. Bărbaţi, femei, oameni 

maturi şi copli, forfotesc, ținladu-se de mină să nu se piardă, 
„Orbii“ lui Maeteriink au reuşit în fine să se reprezinte şi în 
Rominia. Se vorbeşte pe şoptite şi frazele Scurte sint presă- 
rate cu oftaturi lungi de parcă nu se mai sfirgesc, Cei care se 
recunosc, se privesc prin intuneric cu resemnarea unul burghiu 
pent intr’o scladură de stejar. Frazele care circulă mai des, 
sint; 

— Pe cine-ai lăsat acasă ?... 

— Unde-ai ascuns cazanul de rufe LR 

— Ce-ai făcut cu lingurițele de argint ?,. 

— Ti-ai luat cearşafurile de olandă Pis 

ospodarii se mingie între ei: 
— Ce-o fi, să fie L.. Doar o să fie la fel pentru toată Iu- 


mea... 
Buriacii insă, trag numai cu urechea şi cu coada ochiulal. 


ROŞ, GALBEN ȘI ALBASTRU 171 


Pentru ei formula „ce-o fi, să fie" n'are să fie la fel ca pentru 
lumea. 

Şeful gării, un ofiţer de rezervă, anunță că trenul pentru 

laşi se găseşte pe linia a treia. Masa compactă de oameni a- 

măriţi, se revarsă cleloasă ca asfaltul peste primele două rinduri 

de şine. In uşa fiecărui vagon, un jandarm cercetează biletele 

de identitate... ză 

Peronul se goleşte ca un joc de şah, după ce adversa 

şi-au mincat majoritatea figurilor. De-oparte şi de alta, n'au 
mai rămas decit regii, o regină, che un nebun, cite un simplu 
pilon. Şeful gării face pe regele. Măsoară peronul gării cu paşi 
mărunți şi după ce constată că s'a imbarcat toată lumea, da 
ordin să se ataşeze şi vagonul special de pe linia de garaj. In 
vagonul special se găsesc deja instalaţi o regină şi un nebun, 
care îi ține de urit pănă la plecarea trenului. Eu nu mă gră- 
bisem să mă 'mbarc fiindcă Îmi aveam locul asigurat. 

Doamna Jenny Colonei Vasilescu şi Toto Radian nu se = 
teptau să mă vadă. Surpriza lor fredonează aceiaşi romanţă, 
dar transcrisă pe registre diferite: 

— Ce-i cu tine ? 

— Plec 


— Unde ?... la laşi 7. 
- [ena Pentru aa zile numai... Sint trimis într'o mi- 
lată, 

e Bap s'o spui Iu’ Mulu, dragă... Te-al şi învirtit... La 

ală... Brava ţie]... 
Ala Dietei meu mă Înireabă cu vocea lipsită de 
orice entuziasm. 

— Aveţi loc, domnule Băleadu ? 

— Da, doamnă... mulţumesc... Am o bancă întreagă, 

— In vagonul oficial 

— Chiar ta compartimentul de-alături... 

Apoi, fiindcă nici ea, nici (a nu găsesc ce să mă mai 
intrebe, incep să-i întreb eu pe ei: 

ac Tu A faci ?... Cind al de gind să vii? 

— Ştiu şi eul... In orice caz, mult nu cred să mal In- 
tirziem. 

pică Dar dumneavoastră, doamnă, aveţi ceva rude pela laşi? 

de o să fiți găzduită ?... 
S. — Na 5 nimeni. Am luat Insă o recomandaţie pentru 
şeful ronha ron eiai 
4 a 

A do pleca ai vre-o neplăcere, dă-mi o telegramă 

Ta i 
r eu, complectez: 
— Veniți la, mine la cenzură cind aveţi de comunicat cu 

Bucureştii... 

"Dă alte citeva clipe de tăcere, doamna Vasilescu, mă 
întreabă brusc : 


172 VIAŢA ROMINBASCĂ 


— Sinteţi singur, domnule Băleanu ? 

— Mai singur ca lov după ce-şi pierduse averea... 

— N'aţi luat cu dumneavoastră nici o coniţă ? 

— Vai, doamnă !... Ce întrebare ?.. Am eu mutră să călă- 
toresc In doi?,. 

— Dar sălbatic mai sintefi domnule Bâleanu |... V'am mai 
spus-o eu şi aseară, V'aduceţi aminte? Mi se pare chiar că 
v'aţi supărat l.. 

— ŞI întorcindu-se spre Toto, îi explică: 

—„ SUI ce mi-a făcut aseară ?... Nici nu vrea să intre în 
casă, Zicea că e grăbit. Nu-i vorbă, că dacă mai întirzia un 
sfert de ceas numai, îl apuca bomba la mine în stradă, 

Pleacă trenul... 

Toto s'a coborit. Ea şi amanta prietinului meo, am rămas 
să călătorim singuri, Regina şi-a pierdut nebunul de pe ne 
şi a râmas cu nebunul de pe alb. Toto e brun. Eu sînt blond... 

Trenul se pune în mişcare fără nici o pregătire m beri 
Nici un semnal de conductor, nici un fiuerat de locomotivă, nici 
Un „rămas bun“, nici un „bun volaj"... Parcă ducem cu noi un 
bolnav de lepră, Inaintea noastră, cineva agită un clopot de 
lemn. Zgomotul lul e destul de slab ca să nu deştepte pe cei 
care dorm şi destul de pulernic ca să înlăture din calea noastră. 
pe cei care-s'ar putea molipsi. Nimic mai asemănător cu trenul 
KOETA, ca îndepărtarea unui lepros dintr'un sat cu oameni 
sănătoşi. 

In vagoanele trenului e intuneric, dar noaptea din sufletele 
noastre e şi mai neagră decit noaptea de afară, Mergem fn- 
cet. Parcă abla ne mişcăm. Atirnă Oare aşa de greu tristeţea 
celor care pleacă, sau trenul“s'a încurcat în păinjenişul Bucu- 
reştilor, care nu ne mai lasă să plecăm ? 

la compartimente, discuţiile fierb inăbuşite ca apa într'un 
samovar, Dar pănă mine dimineaţă, samovarul o să se răcească 
şi în strecurătoarea cerului găurit de stele, n'are să mal rămină 
decit amărăciunea frunzelor de ceai. Lichidul parfumat al mo- 
mentului o să fie golit odată cu alcoolul primelor senzaţii şi 
trenul O să meargă mereu așa, incet, încet de tot, tot mai fn- 
cet, cit mai încet, pănă ce călătorii se vor deştepta în plina-rea- 
litate a visului invățat pe dinafară... 


După o tăcere destul de lungă, in care timp fiecare ne 
gindisem, probabil, la lucruri diferite, Jenny mă întreabă: 

— Cum îl găseşti pe Toto?... Gentil bilat. Nu? 

— Cam simplu, 

—- E tînăr încă, 

— Şİ prost... 

Amanta lul Toto nu se aştepta probabil la răspunsurile mele, 


ROȘ, GALBEN ŞI ALBASTRU 173 


— Ştii că nu eşti deloc drăguţ cu prietinii dumitale ? 

— Eu spun totdeauna ce gindesc. 

— Eşti teribil... Incepe să-mi pară rău că te-am primit 
aseară, 

— Al remuşcări ? 

— Nu.. Dar... Ori cum... 

— Il iubeşti ? 

— 0... Ce ideel.. Cum îţi inchipui lucrul ăsta ?... Nu sin- 
tem deloc potriviţi pentru aşa ceva. Nu-l vezi?... E aproape 
un copil, 

— Un copil de virsta mza. 

— A, nu.. Tu eşti altceva... Eşti mai bărbat, mal sălba- 
tic.. mai... Lasă-mă 'n pace că eşti obraznic, Sa ştii că m'ai 


„VE 
In timpul ăsta, mi-am dezbrăcat pardesiul şi am aprins o 


— Imi dai voe să stau ca dumneata ? 

— Dacă-ţi face plăcere... 

— Nu te supără fumul de tutun ? 

— Nu, de loc... 

— MĂ aşez lingă dinsa pe canapea. Ea se fereste parcă 
s'o ating. Ii caut minile prin întuneric şi nu i le gâsesc, Şi 
le-a ascuns la spate. O întreb: 

— Unde-ţi sint minile ? 

— Le-am pierdut. 

— Cu ce-ai să te aperi atunci, cind o să vrea cineva să 
te sărute ? 

— Cu dinţii. 

— Hai să mcercăm atunci, a e a a o 
Nu-mi plac femeile care cedează uşor, chiar cind nu sint 
interesate bă „ Fructele viermănoase se desprind singure 
de pe cracă. Dar nici rezistenţa exagerată n'o pot suferi. Su- 
prema cochetărie a femeli cind ți se dă pentru prima oară, este 
să-ţi zică ţie „nu“ şi el „da“. In telul acesta se împacă reci- 
proc amorul propriu al celor două sexe şi actul se săvirşeşte 
conform ritualului profan, de cătră pontifi cu drepturi şi cu În- 
datoriri egale, Victoria este şi a unuia şi a altuia. Fiecare o 
apreciază în felul lui. Dar efortul unala şi rezistența altuia nu 
ră în fond, decit „pile ou face“ al aceleiaşi monede cu efigia 

ros, 

N'am preferințe pentru un anume gen de femee, Imi place 
numa! „femeia“ şi atița tot. Pentru mine, femela este un oblert 
de artă, o:hit de un colecţionar priceput şi pătimaş. Colecţio= 
narli de obiecte de artă nu sint chiar cel mai păcătoşi dintre 
muritorii de rînd!... Unii colezționează covoare persane, alţii 
estampe japoneze ; unii, vechi obiecte bisericeşti, alţii vechi por- 
țelanuri străine, unii, documente şi ediţii rare, alți, icoane sau 


174 VIAŢA ROMINEASCA 
ET Pt ci a ora ia: E II E 


ara, pp obscene... Specialitatea pasiunii nu are nici o im 
tanţ 
Pe mine însă, soarta colecționarilor mă înduioşează, In viaţă, 
o colecţie bogată 
masă bine garnisită. După moarte insă, colecţia trece în 
sia rudelor, a statului sau a creditorilor. Singuri, colecționarii 
de femel frumoase îşi duc colecţia cu el în groapă... 

Lucrurile astea le explic amantei prietinului meu ca să-şi 
dea sama şi ea pentruce Toto este mai prost decit mine şi d are 
truce de azi noapte, pe mine mă aa mal bărbat decit pe Toto, 


Ne despărțim tirziu, după miezul nopții. 

— Vrei să te odihneşti şi tu? Eu trec în compartimentul 
meu să mă culc, 

Ea imi răspunde, fără să-mi răspundă: 

— Eşti un nebun. Pentru prima oară mi se întimplă aşa 
ceva în trenl,. 

Vreau să-i explic pentruce—fiindcă trenul nostru nu este 
pa aan ca toate trenurile și fiindcă trenurile decind s'a 'nceput 
războiul... 

Renunţ însă, Mi-e somn. ŞI teroarea somnului e mai sin- 
tetică decti a Zepellinului.. O culc pe canapea, o înfăşor in pä- 
tura î voiaj, o mai sărut odată și o las singură în comparti- 
mentul el, 


La Focşani incepe să se lumineze de ziuă. Potriveala asta 
pare un simbol, Răsăritul soarelui desparte lar Moldova de 
Muntenia. De aici Inainte începe lumina, liniştea, libertatea... Pe Ar- 
geş însă, probabil că nu s'a crăpat încă de ziuă. La Bucureşti maj 
ales, noaptea cea mare, de abla de-acum începe cu adevărat, 

Dela Mărăşeşti părăsim linia Siretului. Mergem la laşi pe 
linia Birladului. Trenul nosiru merge tot aşa de încet caşi în 
timpul nopţii. Se opreşte în toate staţiile şi unde se opreşte, 
acolo parcă îl uită şi Dumnezeu și personalul mobilizat pe loc 
la C. F. R. Pănă să pornească din nou, ceteş 
Ha TEINA Incep să regret plictiseala lecturilor clasice din 
iceu |... 


Zeci de trenuri militare se Încrucigează cu trenul nostru, 


Din Basarabla şi nordul Moldovei, armata rusă coboară 
spre Bucuresti în fragmente greoale şi nesfirzite ca nişte balo- 
turi de marfă ce dispar in pintecele unul Transatlantic. Com- 
parația nu e deplasată, Deşi curgea mereu, caşi cum s'ar fi 


por- 
„ fiindcă orice colecționar este un hirotonisit cu darul sfint. 


f 


x 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 175 
CO = p= C S s Dh 


s cataractele cerului, armata rusă intra parcă în påmint. 
jeni nu ştia unde se găseşte. Cartierele generale o vedeau 
pe hirtie. Frontul însă, n'o văzuse nici măcar pe hartă. 
mata Țarulai Nicolae era o armată-fantomă, Nu-i mal poza 
lecit un Wagner rus şi „Olandezul zburător“ putea să ia din 
= fepertor pentru totdeauna. 
y Abia acum încep şi eu să-mi dau sama, ce Înseamnă o 
armată care pleacă la războiu, Incep să văd cu ochil celace 
pănă acum nu văzusem decit din cele povestite, Armata ro- 
mină, n'o văzusem decit la 10 Mai. Excursia de plăcere dela 
1913 în Bulgaria, nu-mi satisfăcuse decit amorul meu propriu 
de romin şi mindria mea de latin. „ Veni, vidi, vici!* Dacă m'ar 
îl auzit Juliu Cesar, sînt sigur că m'ar fi tras de urechi. Ar- 
mata rusă însă, o văd, o sorb cu ochii şi o mistui cu toate 
simţurile laşităţii mele de combatant in dosul frontului... 

Avea dreptate prietinul meu dela cenzură: „Te pi cu co- 
losul dela Nord!..* Ce va face însă acest colos ? va bate 
oare colosul şi pentru nol? A primit cu adevărat ordin să se 
bată ?... Deocamdată, colosul se plimbă numai, bea ceai, minincă 
semințe de floarea soarelui şi cîntă dia gură şi din balalaikă,.. 

niformitatea colosului ăsta mobil, te înspălmintă. Imbră- 
S 4 la fel, aproape nu poţi deosebi pe ofițeri de soldaţi. Hal- 
nele şi şepcile lor cenușii au ceva din cromolitografiile cu ti- 
raj nelimitat. Vai de bietul autori... A căzut pe mina unul e- 
ditor bandit... 

O deosebire există totuşi. Soldaţii se imbată cu spirt or- 
dinar, lar ofițerii și generalii cu rom, coniac şi la nevoe chiar 
cu apă de Co'onia. 

Amanta prietinului meu se topește după el, dela fereastra 
vagonului. Nu coboară geamul, fiindcă i-e teamă să nu dea 
peste vre-unul rău crescut. Ualforma însă, cu nasturii dela 
manta şi cocarda dela şapcă, o hipnotizează ca nişte ochi de 
şarpe. Şi in fiecare nonă Staţie, broasca simte parcă nevoia să 
cadă victimă unei reptile. Nevasta colonelului romin a rămas 
sclava discipline! militare pe care bărbatu-sâu probabil i-o lo- 
to, în sentimentul de camaraderie, chiar pentru ofițerii 
aliați, 

Prezenţa mea În compartimentul doamne! Jenny Vasilesca, 
devine în anume momente, chiar jenantă, Modestele mele haine 
civile mă scot din luptă mai 'mainte de a începe atacul. Dintre 
cel care se perindă prin fața ferestrei, sproepa toți mai bârbaţi, 
mal sălbatici și mai pațin laşi decit mine. hipiul dilormează 
interiorul capului, dar conservă prestigiul aparenței exterioare. 
T să optez dar, pentru una sau pentru alta. Oricit m'ași 
Irudi să par altul decit fugarul din București, imi dau sama 
că € în zadar. Capul meu nu poate fi un cap de erou, nicichiar 
în urma celor două victorii consecutive, repurtate asupra nevestei 
colonelului romin, amania prictinului meu, şeful de cabinet al 
ministrului de interne. 


176 = VIAŢA _ROMINBASCĂ 


In gara Crasna ni se întundă și unora şi altora, E vacuaţii 
din Bucureşti nu mai pot merge spre laşi, iar a IS-a brigadă de 
cavalerie rusă, nu mai poate porni în ajutorul Bucureştilor. 
Ofițerii beţi au devastat restaurantul gării, au golit toate sticlele 
de coniac, au arestat pe comandantul militar, au dezarmat mili- 
țenii romini şi au tăiat firele de telegraf... 

Mulţumescu-ţi ie Doamne! Armata rusă a intrat în 
fine în acţiune!.. Colegul meu dela cenzură, de-acuma poate 
dormi liniştit... Soarta războluloi începe să se schimbe l... 

Unul dintre eroi este Romin basarabean. E tinăr şi fru- 
mos, înalt şi subțire ca un clarinet și blond ca o papură uscată, 
Imi vine să cred că rominul-rus din Basarabia, trebue să fe 
un Neamţ dela vre-un „Geselischatt” din Bucureşti! Se agită p 
peron cu o sticlă de coniac într'o mină, cu sabia scoasă 
teacă în alța şi vorbeşte romineşte cu bucureştenii îngroziţi: 

— Eu nu sint bat.. Eu, moldovan adevărat. Raminu, 
tigan.. Ptiu l.. 

ȘI se scuipă singur pe tunica cu panglica „negra şi gal- 
ben“, insigna Crucel sfintului Gheorghe... 

Imi aduc aminte de „Sergentul" lui Vasile Alecsandri, 

ȘI noi ne-am Împotmolit tot caşi el „pe drumul de costişe ce 
duce la Vasul... şi de-acolo, ceva mai departe, la laşi Si nici 
că-i vine-a crede, cînd crucea Sfintu Gheorghe, pe sinul lul o 
vede“. Eu însă credeam, fiindcă i-o vedeam. Vasile Alecsandri 
nu crezuse fiindcă, probabil nu văzuse nici Crucea rusească pe 
sinui rominesc nici scena cu „Colonelul dind mina cu ser- 

entul”, 
a Scandalul se potoleşte cind începe să se însereze sau mai 
bine zis, cind soseşte un nou tren rusesc cu ofiţerii treji. Se re- 
pară în grabă firele telefonice, se reia comunicaţia ce Vasluiul 
şi cu Birladul şi mersul trenurilor se restabilește după cum fu- 
sese hotărit, cu singura excepţie a celor patru ore de întirziere 
din gara Crasna. 

Locomotivele flueră din nou. lată-ne lar porniţi—Rominii 
spre laşi, Ruşii spre Bucureşti... 

lar e noapte., In Moldova însă nopțile par mai puţin si- 
nistre ca la Bucureşti. Pe cer nu se văd decit stelele şi ace- 
laşi pătrar de lună cu care pornisem din gara Mogoşoaia, Re- 
tlectoarele electrice au dispărut şi odată cu ele, au amuţit şi 
bateriile ante-aeriene. In clipa asta poate, la Bucureşti, ele an 
intrat din nou în acţiune. Re et peniru cei care au rămas 
acolo, Statul are însă nevoe de funcţionari destoinici pentru 
care sacriticlul părăsirii căminului este egal cu o trimeţere pe 
front. Şi funcţionarii aceştia, călătorim în momentul de faţă sie 
Cartierul general de mine a! celor ce trebuesc să conducă des- 
tinele ţării dela adăpost. Până atunci frontul rămine acelaşi 
meridian militar, pe care Imprejurările îl pot impinge chiar 
pânăla laşi, Laşitatea noastră dar, e relativă, sau mai bine zis, 


IAŞI VI Pope, i 
j YER SITAŢI f 
ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 4 jz 
eroismul nostru este condiționat de imposibilitatea une!” alte 
noi retrageri. 

Ajungem la laşi pe la ora zece. Oraşul e luminat. Lumea 
umblă pe Străzi fără teamă, ca în vremurile de pace. Războlul 
ma ajuns încă pănă la laşi... 

m fuga la biroul de cartiruire, Șeful biroului care 


este eşan, începe să se enerveze la vederea atitor bucureşteni. 
-p pavarsis Invazie de lăcuste. Un evacuat țipa din fan- 


— Și-o să vedeţi ce-au să mal vinā!.. Ce-i astă-seară, 
nu-l nimic], 

Rumoarea arde pe mulțimea autohtonă. Liniştea Iaşului 
patriarhal, ameninţă să se ducă la vale pe Bahlui. Zurbagiil dela 
F „ din Dealul Spirei, Cuibul cu barză şi Delea- Veche 
sint în stare să strice tabietul bâtrinului oraş domnesc, pentru 
care strada Lăpuşneanu, Păcurarii şi Sărăria fac mai mult de 
cît zece capitale ale Romîniei, la un loc. Moldovenii şi în spe- 
cial eşenii, au ceva din pitorescul naivităței grave a France- 
zilor din sud, Poate fiindcă la laşi miroase a usturoi caşi pe 
întreaga coastă a Mediteranei dela Perpignah pănăla Villefranche. 
Reflecţiile citorva bătrini eşeni, imi amintesc raţionamentul 
francezului din Marsilia: „Si Paris avait une Cannebiăre, il 
lare F met pa Marseille“. 

vâr 


Doamna Jenny Colonel Vasilescu căpătă bilet de cartiruire 
in strada Muzelor, peste drum de Spitalul Sfintul Spiridon, iar eu 
In strada Lozonski, lingă Seminarul Venianim Costake, 

Fără să fie ideală, odaia mea prezinta marele avantaj dea 
nu avea proprietăreasă, Proprietarul e văduv, fără copii şi fără 

nsie dela Stat. Nu e mobilizabil şi nu urăște pe bucureşteni, 

adcă evacuaţii nu vin de plăcere şi dacă Statul găseşte cu 
cale să-l aducă la laşi, înseamnă că tot statul o să le plătească 
ŞI ceva mai mult decit leafa obişnuită, e 

Domnul Hacik Aivazian mă primeşte cu braţele deschise 
şi cu cămaşa fără guler. A sfirşit tocmai masa și a gustat două, 
trei păhărele mai mult, dintr'un tămfios turbat. Pe vremea 
aceia la laşi, masa de seară ținea pănă peste miezul nopţii, ca mal în 
toate oraşele patriarhale şi cu respect pentru tradiţie. Domnui 
Alvazian este mijlocitor în tot felul de afaceri urgente, secrete 
şi rentabile: vinzări, cumpărături, ipoteci, dobinzi convenabile şi 
vorbe bune pe drum de seară, În felul său, noul meu proprie- 
tar este un adevărat erou. Râzbolul nu-l înspâimintă şi nu-l 
indispune. ăzbolul e o afacere ca oricare alta. Depinde cum 
ştii s'o invirteşti, ŞI domnul Alvazian speră s'o ducă pânăla 


2 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 


capăt cu bine. Deocamdată i-a luat pe Ruşi în antrepriză, 
Rusul Insamnă aur, nu glumă. Rubla rusească e de două ori şi 
jumătate mai mare ca leul rominesc. SI dacă ştii cum să te 
porţi cu Rusul, poţi transforma fără nici o greutate rublele în 
lei, şi leii în ruble. 

Nu s'a implinit ora de cind stau de vorbă cu d. Alvazian 
şi sintem mai prietini de cum am fi copilărit împreună. Com- 
paraţia însă, este exagerată, fiindcă proprietarul meu are vre-o 
treizeci de ani mai mult ca mine. Abia am Început să mă des- 
meticesc de drum şi d. Aivazian propune să ar ae la cafenea, 
I s'a sfirşit tocmai „melanjul“ sâu de Moca cu eylon, că alt- 
minteri mi-ar îi preparat dinsul o Ringiriie, cum nici la Constan- 
tinopol nu se poate Ina totdeauna. Cafeneaua e la dol paşi, la 
Hotel Traian. De cind au început si vină bucureştenii, cafe- 
neaua stă deschisă până la miezul nopţii. Starea de asediu, 
este şi ea un fel de Janus cu două feţe. Cu una priveşte dincolo 
de Siret, cu alta dincoace... 

Prima cunoştinţă pe care o intilnesc in uşa cafenelei, e 
Laurenţiu Blebea. Regäsirea este neaştepiată, ne emojţionează 
ri p amindoi. Aproape în acelaşi timp ne întrebăm şi unul 
şi altul: 


— Decind la laşi ? 

— Eu de trei zile,. 

— Eu picai adineaori,, 

— Va se zică e adevărat ce se vorbeşte 2... Se evacuează 
Bacureşiii... E 

— Tocmai evacuare nu.. Dar, înţelegi... vorba de funcţio- 
narli statului care nu mai pot lucra la birouri din cauza bombelor.,. 

— Da tu ce cauţi ja laşi?,,. 

In loc să-l iau eu de guler, trădătorul începuse să-mi ia e! 
interogatoriul, 

Domnul Aivazian rămăsese cu gura căscală, căutind să se 
apropie cit mai mult de noi şi să intre in vorbă imediat ce j 
S'O prezenta ocazia. In momentul acela iasă, nu-mi convenea 
să-l recomand lui Blebea pe noul meu proprietar, fiindcă pen- 
tru splonul Nemţilor voiam să țin secret scopul venirii mele la 
laşi. Lăsai deci pe d. Alvazian să-mi aprecieze educaţia după 
cum i s'ar fi părut, lar lul Blebea îi răspuusei de data asta pe 
un ton, ceva mai ridicat. 

— Eu ca eu.. Am venit într'o misiune specială. Dar tu? 
Te ştiam la Bucureşti... Cu ce ocazie pe aici ?... 

De data asta elocvența lui Biebea apropie de noi pe d. 
Alvazian care la început aproba cu capul, iar mal tirziu” repeta 
mereu : 

— Brava Domnule!... Aşa este. Aveţi dreptate... 

Blebea vorbeşte zgomotos şi caută să-şi creeze simpatii 
printre necuncscuţii din jurul lui, 


— Eu, dragă, nu aştept ca tine să plec din Bucureşti cu 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 179 


misiune specială, că pe mine dacă m'apucă Nemţii acolo, mă 
curăţă la sigur, Bu aa sint ca vol filo-francez pe comandă... 
Eu sint Romin transilvănean... Eu şiiu ce m'aşteaptă cind or 
pune Ungurii mina pe mine. Pe voi, cel mult, o să vă 'nchidā 
Sau o să vă trintească un picior undeva.. Pe mine insă mă 
spinzură |, Cit singe râu le-am făcut eu singur, nu le-aţi făcut 
vol cu toţii la un loc... Am mirosit eu în ce ape se scaldă gu- 
vernul. Umblă să se scape de nol acum... Pănă aici ne onora 
cu ostea, Mă mir cum se mal ține pe picioare calul lui 
Mihal Viteazu de ciţi nebuni am călărit pe el în ultimii doi anl ha 
Daţi-i băeţi inainte... Ţineţi trează conștiința naţională... A sunat 
ceasul desrobirei fraţilor de peste Carpaţi... Și-acum ?,.. Să scape 
cine poate... Pardon!,.. Datoria guvernului e să se ocupe mai 
întâiu de cine trebue.. Să ne scape mal întălu pe noi, că dacă 
se 'mtimplă să iasă altfel, nouă ni sar fi datorat liberarea fra- 
ților de dincolo, nu dumnealor care o învirtesc, cind albă, cind 

ă, după cum le convine.. 

S a Aivazian rep e e lui seng wi proze 

simpatia şi sprijinul său, propune chiar să se mute 

re dacă Aiegin e mulţumit de odaia unde stă. Biebea 
insă nu e patriot de „Sala Eforiei" şi n'a venit la laşi numai ca 
să fugă de frica Ungurilor. A venit să-și aranjeze intrarea în 
şcoala militară dela Botoşani. Vrea să se du pe front pre- 
gătit să moară ca un erou, nu ca o victimă a politiclanilor fără 
S ule, 

aa E lui Blebea m'a induiogat şi pe mine, Cum l'am 
putut crede oare trădător, după o simplă vorbă aruncată în vint 
de un şef de cabinet al unui ministru de interne ?.. Parcă Si- 
guranja generală a statului nu se poate înşela şi eal.. Incep 
chiar să cred că în timpul neutralității noastre, presa opoziţiei 
avea perfectă dreptate. Serviciul Siguranţei trebue complect re- 
mizat aer Aşa cum se găseşte în momentul de față, nu mal 
poate corespunde menirii lui într'un stat cu pretenţii de civilis 
zaļie. Ar fl o adevărată crimă să incredințezi siguranța Sta- 
tului pe mina unor astfel de oameni, care pretind că Laurenţiu 
Blebea este spion neamț şi trădător de patrie... 

Sosirea mea la laşi mă desbrăcase de tunica lui Nesus, 
purtată două zile şi trei nopţi cu intermitenţa acceselor de tusă 
măgărească, Laurenţiu Blebea era acelaşi!... ȘI Laurenţiu Ble- 
bea era hotărit să moară pe front ca un erou, în timp ce eu, 
aveam să mă statidesc la cenzură... 

De-atita laşitate nu m'aşi fi crezut niciodată capabil. 


1. Minulescu 
(Va urma) 


Nelinişti - 


De primăvara ce-a venit deodată 
Cimpiile- au rămas nedumerite ; 
Pădurile aşteaptă împetrite 
Minunea ce-o să vie luminată. 


E-o lungă aşteptare dureroasă. 
Pe subt påmint lucrează Dumnezeu ; 
II simt subt dealuri ca în pieptul meu 
In ziua asta clară şi frumoasă, 


Regretă 'n mine toți strămorii mel 
Că intro zi au trebuit să moară 
Şi astăzi este-atita primăvară 

Şi soare "n lumea asta lără ei. 


NELINIŞTI 


Sav, în grădina părintească, poate, 
Acei ce astăzi vor mal fi stăpini 
Doboară jos cireşii cel bătrini 

Cu crengile cleioase şi roşcate. 


De-acela Primăvara cresc în mine 
Neinţelese, vagi melancolii, 

Ca nişte "'ndepărtate melodii 
Trezite undeva, de nu ştiu cine.. 


Demostene Botez 


Studii nouă asupra trecutului Basarabiei 


VI 


Cartea d-lui Şt. Ciobanu—,„ Cultura rominească in Basarabia 
subt stăpinirea rusă“ —priveşte numai veacul al XIX-lea şi eo 
interesantă complectare a studiului d-lui prof. Nistor. Pe cind a- 
cesta din urmă descrie mai mult evenimentele politice şi schimbă- 
rile care s'au petrecut în starea administrativă şi socială a Ba- 
sarabiel, d. Ciobanu mai face un pas înainte şi stărue să ne des- 
copere, după putință, starea sufletească a poporului basarabean, 
să ne arăte „un reflex al vieţii naționale, care respiră cu deose- 
bire In masele cele mari ale poporului de jos“ (Prefaţa). Auto- 
rul are tot dreptul să creadă că cartea d-sale „nu epuizează in- 
tregul material“. Totuşi trebue să recunoaștem că pănă la dinsul 
nimeni nu a izbutit să adune atita material interesant şi să ne 
rs 5 e in aşa măsură gindirea și simțimintul rominesc în Ba- 
sar din veacul al XIX-lea. 


l, 
asupra trecutului şi culturii 
Rominilor* ; un tol special (VI) e consacrat „teatrului romi= 
nesc în Basarabia“, Articolul I ne descrie „Basarabia în anul 
1812* în legătură cu răpirea el de cătră Ruși. 

Intr'adevăr, multe informații din cele tipărite în cartea d-lui 

sint cunoscute mal demult, dar şi mai multe sint adu- 

nate de autor şi intăiaşi dată sint scoase la lumină. Critica e- 
ventuală, care a apărut pănă acuma, a arătat unele scăderi ale 


STUDII NOUA ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 183 


lucrării d-lui Ciobanu (scăpări din vedere, neexactităţi şi altele), cu 
toate acestea credem că pentru oricine s'ar interesa de trecutul 
Basarabiei, această lucrare e de mare preț, ca o singură culegere 
a unor „tărămituri ale sufletulul rominese“, care până astăzi, fi- 
ind răzlețe şi rătăcite prin felurite reviste, ziare, cărți învechite 
și uitate, erau aproape cu totul necunoscute, | 

Pe lingă informaţiile şi faptele pe care le aflăm în cartea 
d-lui Ciobanu, mult folos ne aduc şi acele chestii pe care ca le 
provoacă. Intr'adevăr, unele din aceste întrebări in studiul ară- 
tat rămin nerezolvite, altele par a fi interpretate greşit, orişi - 
cum însă e de netăgăduit că aceste chestii sint de mare interes 
şi ora vor ajuta la orientarea cetitorilor asupra trecutului Basa- 
rabiei, 

Vom releva unele din aceste chestii, 


VII 


Cartea d-lui Ciobanu e intitulată „Cultura rominească in 
Basarabia subt Ruși“, iar in tot cuprinsul ei se vorbeşte aproape 
numai de diferite tipărituri, care, nici vorbă nu-i, privesc mai 
mult populaţia din orașe şi pe intelectualii basarabeni. Un sin- 
gur capitol, al Vl-lea—despre teatrul rominesc, nu priveşte tipa- 
rul, dar şi el ne vorbeşte aproape numai de cele petrecute în o- 
faşe, Se naşte o întrebare: cea fost „cultura rominească în Ba- 
sarabla subt Ruși“ ? In ce consta ea? Chestia nu e atit de 
simplă şi atit de puţin importantă, cum, poate, se pare, Destul 
e să relevăm că tocmai în această cultură a fost „un sprijin în 
incercările cele grele ale înstrăinării prin care a trecut această 
frintură răsăriteană a poporului nostru“. (Prefaţa la cartea d-lui 

nu). Prin urmare aici nu avem un subiect abstract: e 
vorba de fapte reale P concrete, care au avut o mare însemnă- 
tate în viața întregii regiuni. Răspunsul pe care îl aflăm in 
cartea d-lui Ciobanu pare puțin satisfăcător, 

Noi cărturarii sintem prea zeloşi de meseria noastră, de 
cărturărie, și adesea sintem dispuşi să credem, că numai ce vine 
din carte şi prin carte, are mare insemnătate, Pare că acest pă- 
cat îl are şi d. Ciobanu. De bună samă, cu ce drept d-sa, por- 
nind a vorbi de cultura rominească în Basarabia, se op aia 
aproape numai la activitatea cărturărească a intelectualilor ? Cul- 
tura cuprinde toate Jaturile vieţii, iar viața e mult mal largă 
decit orice activitate intelectuală. Nu a fost mai puțin bogată 
thiar îs viața Moldovenilor basarabeni, cu toate apăsările şi ur- 
măririie din partea străinului oblădultor. Cea mai superficială 
ochire află aici o mulțime de fapte şi obiecte foarte prețioase 
din punct de vedere al culturii şi istoriei naţionale. Aceste fapte 
le aflăm în arhitectura unor clădiri vechi (biserici chiar case 
particulare), în pictură, în zugrăveala caselor mol oveneşti, nu 


184 d VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai vorbim de obicelurile moldoveneşti, de cîntecele şi mai ca 
de limba moldovenească—acest izvor nesecat al rominis- 
mulul, care poate e menit să improspăteze şi să invioreze limba- 
jul schilodit şi ofticos al multor cărtura romini de astăzi. 
e Vor spune că toate acestea nu sînt decit elemente de cultură, 
care au rămas departe de calea istoriei, Fie aşa, dar—să ni se 
îngădue a întreba—acele fărămituri, de care se ocupă d. Ciobanu, 
nu sint numai elemente şi mare a fost rolul lor în dezvoltarea 
vieţii ? Atară de aceasta, şi d. Ciobanu recunoaşte, că anume 
aici, în masele poporului, „respiră viața națională“, iar lucrările 
cercetate de d-sa n'au fost decit un „reflex“ (şi, vom adăuga, 
foarte slab) al acestei vieţi, atunci cum putem identifica întreaga 
„cultură rominească în Basarabia“ cu un Singur refiex al vie- 
ţii naţionale ? 


VIII 


Nu tăgădulm, tiparul aparține şi el culturii, şi oricine, vro= 
ind a vorbi de o singură ramură a culturii romineşti in Basa- 
rabla, are tot dreptul să se oprească numai asupra acestei la- 
turi a viejli naţionale, ȘI aici însă e o întrebare: care anume 
tipărituri privesc cultura rominească în Basarabia ? Din indicele 
întocmite de d-nii Druganov şi Moghileanschi vedem, de pildă, 
că despre Basarabia s'a scris mult Şi în mai multe limbi. Cara 
va fi criteriul pentru deosebirea publicaţiilor ce aparţin intra- 
devăr culturii romineşti din provincia noastră ? E neapârat nevoe să 
ne dăm sama în p vința acestul criteriu, căci altfel riscăm sau 
să prea lărgim sau să prea micşorăm bogăţiile culturii romineşti 
ale Basarabiei de subt Ruși. 

In cartea d-lui Ciobana nu aflăm un răspuns clar şi precis 
la întrebarea noastră, nu găsim un principiu metodologic -hotă- 
rit. Ciudat în privința aceasta ni se înfăţişează mal cu samă 
capitolul al IX-lea, care ne vorbeşte despre „studiile ruseşti asu- 
pra trecutului şi culturii Rominilor“. S'ar părea că într'o carte, 
cu titlul privitor la cultura rominească în Basarabia, nu vor îl a- 
rătate decit acele studii ruseşti care cel puţin privesc Basarabia, 
dacă nu anume viaţa rominească în ea. Insă nu e aşa. De 
fapt d. Ciobanu ne vorbeşte şi de alte lucrări, care au an su- 
biect străin 4 şi numai autorul lor e basarabean, Ne-am fi putut 


de profesor al niversităţii din Petersburg a scris multe lucrări 
ştiinţifice, poate chiar şi mai importante decit unele din cele a- 


1 P. 329. 


. SE WINY ? 
| gi! NC e tă 
ASITÂȚU | 

185 


STUDIU NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABI azi 


329, Dar despre lucrările acestul cunoscut Ti 
ee În Statie în cartea d-lul Ciobanu, Multe lucrări de felul 
acesta a lăsat şi A. 1, laţimirschi, care şi el a fost basarabean 
şi avea in el şi singe rominesc, 1 lasă nici din aceste d, Ciobanu 
nu arată vre-una. “ 

Fără indoială, pentru autor nu putea să aibă şi n'a avut 
nici o însemnătate locul unde au fost scrise studiile ruseşti asu- 

ra trecutului și culturii Rominilor, căci de pildă, vorbeşte pe 
ist de lucrările lui Iacob Hincu (creştinătatea rominească şi 
gramatica ş. a.) care au fost tipărite in 184), 1854 la Peters- 
burg, 2 Asemenea d-sa scrie mult despre „Istoria Basarabiei“ de 
A. Sa. tipărită la Odessa. 3 Dar atunci e greu da „pri- 
ceput, pentru ce nu sint arătate de pildă, lucrările „Societăţii de 
istorie şi antichitate din Odessa“, unde a fost tipărite numeroase 
studii asupra Basarabiei şi de mare valoare ştiințitică, 

Pare că d. Ciobanu, vorbind despre „studiile ruseşti asu- 
pra trecutului şi culturii Rominilor din Basarabia“, a avut in ve- 
dere mai mult pe autorii care mal înainte de toate erau basara- 
beni-romini sau cel puţin „aveau în el şi singe rominesc“.4 Ne 
îndoim dacă un astfel de principiu poate fi îndreptăţit într'o cer- 
cetare ştiinţifică, Fiind artificial şi de o natură cu totul străină 
subiectului, acest principiu în mod firesc trebula uneori să aducă 
pe autor la un mod de tratare a materiei, care nu corespunde 
de loc cu valoarea ei, Aşa, de pildă, d. Ciobanu nu odată şi 
pe larg vorbeşte de lucrările ştiinţifice cu caracter istoric ale lui 
Alexis Nacco, cu toate că ele au apărut acum cincizeci de ani şi 
astăzi nu mal pot avea niciun interes. Mai mult, Despre „Istoria 
Basarabiei“ a lui Nacco, singur d. Ciobanu ne spune că lucrarea 
aceasta e „cea mal tendențioasă operă apărută în ruseşte as 
Basarabiei“ şi „va intra ca o pagină tristă în istoria culturală a 
provinciei dintre Prut şi Nistru“ 5 lar pe de altă parte, d. Cio- 
banu se simte în drept să „treacă cu vederea" numeroasele lu- 
crâri ale lul A, arog des 6 Credem că procedarea aceasta in 
niciun chip nu poate îndreptăţită, 

care ar îl fost naționalitatea lui Stadn'tchi, oricum am 
privi ideile călăuzitoare ale sale, un lucru rămine de netăgăduit. 
A, Stadniţch! a fost cel mal neobosit cercetător pe terenul istoriei 
Basarabiei, Pare că n'am greşi dacă am spune că tocmai el a 
fost chiar începătorul studierii tlințifice a arhivelor locale, care 
a lăsat şi cele mai numeroase Dania vreo cincizeci) lucrări 
asupra trecutului Basarabiei ce şi acum 'şi păstrează toată va- 
loarea ştiinţifică. Vorbind la dreptul, toţi Basarabenii următori 


1 P, 524. 

2 P. 119—414. 

5 P, 216-216; 322 -325. 
4 P. 528, 

5 
6 


185 ; VIAŢA ROMINEASCA 
iai ar ii ei NE E Aa E e 


cercetători ai provinciei noastre n'au fost decit continuatori af 
operei lui Stadniţchi, care în munca lor au fost însuflețiți şi inspi- 

a de lucrările acestuia. Cea mal mare parte din ei (lon Halippa, 

rigorie Vesti, Alexandru Ciolacu, Nicolae Staicu) au fost chiar 
elevi de şcoală ai lui in adevăratul înţeles al cuvintului. Sa nu 
uităm totodată, că aproape toate lucrările lui Stadniţchi au fost 
tipărite in „Vedomostiile Eparhiei Chişinăului“, prin care fără tg- 
dolală deşteptau în rindurile priotiae basarabene un viu interes 
faţă de trecutul acestei regiuni. Pe lingă toate acestea, Stadnlţchi 
a fost şi basarabean, care, dapă cum spune şi d. Ciobanu „avea 
şi sînge rominesc“. 1 La cele spuse am mal adăuga, că valoarea 
cercetărilor lui S:adniţchi, cum credem, nu ar putea-o tăgădui, 
nici chiar d. Ciobanu, care nu mai puţin de optsprezece ori îl 
citează pe Stadniţchi în cartea sa. Poate că unele capitole ale 
d-sale nici nu ar fi putut fi scrise fără cercetările prealabile ale 
lul Stadnijchi, Atunci cu ce drept tocmai lucrările acestui munci- 
tor sint trecute cu vederea ?! 


IX 


Incă o chestie provocată de cartea d-lui Ciobanu, aceia 
privitoare la personalitatea întăiului arhipăstor al Basarabiei— 
mitropolitul Gavriil Bănulescu. 

spre Gavril! mult s'a scris, însă şi astăzi personalitatea 
lui rămine nedesluşită, Părerile er ri lui variază între două 


dător al neamului, ca o „coadă de topor” a Ruşilor. D. Ciobanu 
declară că „nu ge în ce măsură | se pot atribul (lul Gavriil) 
învinuirile care i se aduc" (p. 32), şi totodată adaugă că tina 
rominească n'a fost tocmal dreaptă cu acest arhipăstor* (p. 36) 
şi crede, că „istoria nepărtinltoare va justifica activitatea mitro- 
politului Gavriil Bănulescu-Bodeni şi pe lingă tiilui de organiza- 
tor al eparhiei Basarabiei îl va atribui şi titlul nobil de păstră- 
tor al tradiţiei culturale romineşti în Basarabia“, 2 

Vom releva aici, că d. Ciobanu în aprecierea mitropolitului 
Gavriil, incit priveşte Ştiinţa rominească, repetă exact părerea 
d-lui Stadniţchi, 3 

Nu îndrăznim să ne exprimăm în mod hotărit asupra acestui 
subiect: chestia e destul de complicată şi importantă şi ar merita 
o cercetare mal amănunţită. Pare însă că d, Ciobanu nu s'a prea 
grăbit, cind atit de hotârit a declarat ştiinţa rominească „nu 
tocmai dreaptă“ faţă de acest aihipăstor. Pentru un imperialist 


1 P. 328. 


2 p. 62, 
3 "d Stadailchi, „Oavriil Bănulescu-Bodeni“, 1894, p. IX—XII. 


STUDII NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 187 


a fost A. Stadniţchi în toate lucrările sale, Gavriil a avut 
iad nerale merite atit arhipăstor al Basarabiei, cit şi ca re- 
prezentant al Moldovenilor—noi supuși ai țarului. Cu atit mal 
mult pentru un cercetător romin, pentru un eari iemanto şi 
al neamului rominesc chestia, credem, trebue rezinte cu 

tă lumină, 
ze De bund ae să ne întrebăm, ce cepe eretici Ai 
ii romini a alte părţi ale ţării pe atunci, cînd mitropo 

Bai cu ue enunta ruşi (petre Cuniţchi şi alţii) ocirmulau 
biserica romînă din laşi, pe urmă—cea basarabeană din Chi- 

şinău ? 
munţi, un pămint de suferință“, tocmai în ţara 
de ate a me să Ari easelbaad. abia numai se desfăşu- 
rase luminata activitate a apostolilor ardeleni, care stărulau să 
deştepte şi să întărească conştiinţa naţională sprijinindu-o prin 
meritate studii istorice şi filologice. Chiar dincoace de munţi, cu 
toate că imprejurările erau extrem de grele (era vremea fana- 
rioţilor), între alte curente se întărea, creştea şi cel adevărat pa- 
triotic, care nu dorea nici oblăduirea rusească, nici starea subt 
turc, şi năzula spre deşteptarea naţională pentru o viaţă nea- 
tirnată, —acel curent sănătos, care mal tirziu a izbucnit în miş- 
carea lui Tudor Vladimirescu. In astfel de Imprejuräri, Gavriil igi 
părăseşte țara, îşi pune puterile in slujba Imperiului rusesc, şi a- 
tunci chiar, cind ţara rămine re cumpănă, sfişială prin a- 

a Basarabiei, el trece uşi.. 

"E adevärat, akci în Basarabia el a defägurat o rodnică muncă, 
care a fost folositoare pentru poporul basarabean. Dar țocmal 
aici e şi întrebarea—ce scop urmărea el? Cind este vorba nu 
de folosul unel activităţi dar și de aprecierea unel persoane, atunci 
nu putem evita chestia, ce fel de motive avea această persoană 
în activitatea el, Se gindea Gavriil la deşteptarea naţională a 
Rominilor basarabeni, sau tot ce făcea el pe terenul caltural in Ba- 
sarabia, pentru dînsul nu era decit un mijloc pentru atingerea 
intereselor personale ? Se pare că fâră lămurirea acestei chestii nu 
putem Inţelege de loc persoana mitropolitului Gavriil, şi sintem 
convinşi că arhivele păstrează mult material Interesant, din care 
s'ar putea cunoaşte mal de aproape activitatea întălului arhle- 
reu basarabean, Ne vom permite alci să reproducem unele fapte. 
In 1809, în urma unui „pricaz“ al lui Prozorovschi, coman= 
dantul armatei ruseşti (cu prilejul începerii războiului ruso-turc), 
după înştiințarea primită dela senatorul Cuşnicov, preseas 

i, mitropolitul Gavriil a dispus, prin arhiereli eparhlali, 

că „dătoria tuturor deobşte și a fieştecăruia pravoslavnic creş- 
tin este a ruga pre Dumnezeu pentru buna sporire şi birulnţă a 
pravoslavnicii oaste asupra duşmanilor crucii şi credinții noastre”. 
Intre răspunsurile trimise mitropolitului Gavriil la această 
dispoziţie de cătră subtalterni, interesant este răspunsul episco- 
pului losif din Argeş. 


_— VIAȚA ROMINEASCA 


ştiințind pe Gavriil des 
copul Agoni -> 
ciuni pe la măn 
biruinţa pravoslavnizi 


pre primirea dis 


„iar pentru a se face sfinte rugă- 


judece înalta în 
noi poruncile n 
mine ca milosti 
dincă smerenie 
Hs. smerită sly 
it fapt, 


vor găsi ioc, ră- 
psa, lar cu cu a- 


râmin al preas plecat fiu şi întru 


„în exarhicească 


politolui Gavriil, 


1 Arhiva Consistoralui din Chişinău „Diels* 


STUDII NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 189 


tuit fiind cu cereasca înțelepciune şi îmbărbătat cu putere de sus 
nouă—norocită stare şi petrecere, iar fraţilor noştri Pravoslavaici- 
lor creştini—izbăvire de jugul celor străini de fel să dărulască ca 
impreună mingtindu-ne să zicem: izbăvire au trimis Domnul no- 
rodului săn cel ce au dat tărie împăratului nostru şi au înălțat 
cornul unsului său“, 

Confruntarea acestor mărturii scrise ne pare foarte ins- 
tructivă. Sufletul măreț şi nobil al arhiereului din Argeş noi de 
loc nu ni-i putem închipui despărțit de poporul romii şi de 
soarta lul, oricit de tristă ar fi ea. Acesta a fost „Iosif de Ar- 
ges, cel mai vrednic dintre toți clericii munteni", 1 Pe cînd mi- 
tropolitui Gavriil e fericit cu starea Basarabenilor subt aa şi 
nu vede altă scăpare pentru Rominii de peste hotare, decit să 
tie şi ei alipiţi la imperiul străin... Oricit de rodnică ar fi fost 
activitatea lui pentru Basarabeni în împrejurările de atunci, tre- 
bue să spunem, că astfel de atitudine şi de concepție nu ne poate 
satisface. 


Credem că fapte de felul acesta s'ar putea găsi multe; a- 
semenea credem că ele ne cer ca noi, cu cea mal mare pre- 
cauțiune, să intrăm În judecată asupra persoanelor istorice şi mai 
cu samă atunci cînd lor li se aduc grele învinuiri, iar nol „hu 
ştim în ce măsură li se pot atribul Invinulrile care li se aduc“... 


X 


Viaţa şi cultura rominească în Basarabla n'a incetat niclodată. 
Invederat însă că pe la începutul veacului al XIX-lea, îndată după ^- 
nexarea Basarabiei de cătră Ruși, cultura rominească era şi mai 
intensivă, mai adincă, mai puternică. Se naşte intrebarea—care 
a fost factorul acestei culturi ? De unde venea această putere și 
statornicie a veji naționale ? In cartea d-lui Ciobanu cetim : „Cea 
mai puternică şi mal statornică instituţie in această privinţă a 
fost biserica, Preoţimea din Basarabia, trecută în mare parte prin 
şcoala dela Socola, constituia în vremurile acelea clasa intelectuală 
a Basarabiei, avea tradiţiile el moldoveneşti şi avea cele mai 
strinse legături cu poporul“... (p. 35). 

Nu putem tăgădul marele rol al preoţimii basarabene în is- 
torla rominismului din Basarabia indeobşte, cit şi la Inceputul 
veacului al XIX-lea. Dar cind se pune întrebarea despre izvorul 
acestul rol, mai cu samă cu privire la acele vremuri depărtate, 
ne pare greşită afirmaţia d-lul Ciobanu. 

Mai înainte de toate nu vedem probe cum că preoțimea 
basarabeană de atunci a fost „trecută în mare parte prin şcoala 
dela Socola“, 

Școala aceasta a fost ințiințată în 1804, cu alte cuvinte— 


1. N. lorge, „Istoria Bisericii romineși! și a viejii religioase“, Y- 
II, pe 226, j i ş ' 


190 . VIAŢA ROMINPASCĂ 


abia cu 8 ani inainte de anexarea Basarabiei, Pe lingă aceasta, 
deşi pănă în 1812 seminarul nu şi-a în rr gpl chiar 
anul 1806 a fost „fatal pentru şcoală, căci În acest an fundato- 
rul ei Mitropolitul Veniamin... este nevoit a se retrage din scaun“... 
E adevărat că nol nu ştim nici ca ciți elevi a ut şcoala, 
nici îndeobște ciji elevi a avut ea în primii ani. Dar un lucru e 
cunoscut, că „pănă la suirea pe tron a lui Mihail Sturdza la 1834 
totul era nesigur (în Socola), totul schimbător şi nestabil, totul 
in amorţire din cauza împrejurărilor“. Asemenea aflăm că „acest 
institut chemat, după scopul nobilului fondator, (Veniamin) pune 
temeiul unel învățături începătoare naţionale, din lipsa direcției 
complecte, în curs îndelungat n'au putut ră cătră scopul 
propus“. Mal mult: „din cauza nestatornicirii timpurilor şi a 
rezbelelor între Turcia şi Rusia propăşirea seminarului au scă- 
zut aşa de mult, -incit pe la 1820 numai un profesor se mal 
pă apa w 1 lată ce ştiri aflăm în istorie despre şcoala din 
aie meci ra la Basarabia. 

n momentul anexării Basarabiei de cătră Ru , aici erau 775 
de biserici parohiale, 2 Recensămintul din 1817 a pod la Sa 
ceste biserici 1344 de preoți, 3 şi e de crezut că în 1812 nu erau 
mai puțini. Putem oare admite ca majoritatea acestor preoţi să 
fi făcut şcoala riitropolitului Veniamin? Credem că nu, chiar 
dacă am presupune că toți absolvenţii seminarului Veniamin dela 
înfiinţarea lui şi pănă la 1817 erau numiţi numai în Moldova de 
dincoace de Prut (Basarabia de astăzi), aceasta ar însemna că în 
teare sa geo la incipit, isprăveau şcoala lul Ven'amin 100 

e absolvenţi, dar aceasta era cu neputintă în îm 
care am vorbit mai sus. ra pe aia 

Sae man şi kory Apr 

are că încă mitropolitul Gavriil a introdus în viața 
bisericească a Moldovii multe forme rusesti de cancelarie şi Ha 
altele şi aşa zise „Clirovila Viedomosti » Sau formulare de ser- 
viciu. Toji preoţii erau obligaţi în fiecare an să prezinte aceste 
acte consistorului prin protopopii respectivi. In Arhiva consisto- 
rulul din Chişinău s'au păstrat din 1812 vre'o nouă condici mari 
cu astfel de acte, aşa numite „forme de ioştiințare pentru sluji- 
torii preoţi şi copiii lor parte bărbătească ce se află in satul 
+" (inut 4*, la biserica cu hramu +", pe anul acesta 1812“, Aki 
atlăm şi ştiri privitoare la pregătirea preoţilor pentru slujba lor. 
Formele obişnuite prin care se precizează această pregătire sînt 
următoarele: „bun la cețire şi cintare“, 4 „la cetire şi cîntare de 


1 C. Erbiceanu, „Istoricul Semi lui 
Socola“, lași, 1885, > Da pă ul Seminarului Veniamin din monasiirea 


„Ea Operele comislunii savante a arhiv. guv, Basarabia, v. Iil, p. 
3 Ib. p. 250. 


4 Arhiva Consistor. din Chişinău, 7 
Orheiului, Protopopia Protopopulu Tău Preia PE: Tn 


STUDII NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARARIR! 191 


mijloc“, i rare ori: „bun şi iară bun“, 5 şi mult maides: „la in- 
ri prd) prost“, 1 „prost la cetire“, 1 „ceteşte şi cîntă moldove- 
neşte prost, 2 „prost de tot la toate 3 etc. Foarte rar se po- 
meneşte de „şcoli pe la sate“, 4 care au fost frecventate de slu- 
jitorii altarului. Să nu uităm, pe de altă parte, că în Seminarul 
lui Veniamin chiar la început se predau ştiinţele următoare ; limba 
rominească, istoria, aritmetica, poso şi teologia. 5 

Din confruntarea faptelor arătate, credem, se poate trage con- 
cluzia, că nu numai majoritatea, dar poste nici unul dintre preoții 
basarabeni ma văzut şcoala din Socola. 

Fără indoială, ţinind sama de cele arătate, e greu de vor- 
bit, cu privire la clerul depe acele vremuri, că el ar fi con- 
stitult o „clasă intelectuală“ ca „tradijil moldovenești“ deosebite 
ete. Toată puterea lul de factor naţional depe atunci nu se dzo- 
sebea cu nimic de acelaşi putere a poporului. Poate mal drept 
ar fi să spunem că această putere numai poporului aparținea şi 
numai dela dinsul venea. Tot aceleaşi „forme de înştiinţare“ ne a- 
rată că mal mulți preoți depe atunci erau chiar fii de ţărani. 


XI 


„Toată corespondenţa bisericească,—serie d. Ciobanu, —toate 
actele bisericeşti, condicile, inventariile, actele “stării civile se fä- 
ceau numai în romineşte şi în romineşte se inalntau consistorului 
din E za azeră Această stare de lucruri a durat pănăla 1871... 
(p. 


ŞI aici avem o mare chestie, anume acea a măsurilor prin 
care stăpinirea rusă stărula să desnaţionalizeze Basarabia. Chestia 
e cu atit mai interesantă şi mai însemnată, cu cit priveşte întreaga 
politică rusească faţă de Rominia,—politica dictată de scopurile 
imperiului rus, 

incit priveşte acea latură a rusificării, care consta în limba 
corespondenţi bisericeşti, sintem nevoiţi să spunem că afirmaţia 
d-lui Ciobanu nu are niciun temelu, Chiar a priori ar fi greu de 
admis că în anii întăi după anexare tot ce priveşte ocirmuirea 
bisericească, unde fireşte trebuiau să fie mulți dregători ruşi, să 
se fi scris în romineşte, Avem încă şi probe că wa fost aga. 

Din 538 de „forme de înştiinţare“, de care mai sus am vor- 
bit şi pe care am avut ocazie să le cercetăm, 99 sint scrise în 


1 Arhiva Consislor. din Chişinău. „Condica îinşiilațărilor“, Ținul: 
Orthelului. Proiopopia protopopului Sp. Cosiia. 1812. 

2 Ib. „Formele Iaşiiințării ce sial în cuprinsul Prolopoplei Pro: 
topopului loani et Bulicani”, 1812, Tinut. Lăpuşna. 

3 ib. „Condica de formele inşiiințării“, 1812, Tinut. Sorocii. Pro- 
lopapia peetoiareulut Alexandru Ştiucă. 

S o OEE e nil. Pr 

» „Condica formelor", Tinuk. ușnii, olopopla Proloie- 

reulul Gheorghe Baicu, 1812. e pop zi 


19S S TiS VIAŢA ROMINEASCĂ 


e — 


rusește, ȘI altfel nici mu putea să fle, deoarece preoţii basara 
beni nu cunoşteau aceste forme prea complicate jeant, ei, lar 
pentru a introduce în biserica basarabeană orindueli din Rusia 
mitropolitul Gavriil a numit şi protopopi dintre Ruși, 1 Adeseaori 
răi eee, . rara În rusește, avind şi semnătura proto- 
cind to 
preotului agi acolo aflăm şi iscâlitura Tominească a 
cele spuse am mai adă că la unele b 
tofi clericii vechi an fost înlocuiţi pe cătră metre ie on 
Ruşi aduși din Poltava şi Ecaterinoslav, Aşa a făcot mitrop. Ga- 
va de pildă cu clerul soborului vechiu din Chişinău, unde din 18 
clerici, 16 au fost aduşi din Rusia. 3 Cum putea acest cler să facă 
„toată corespondența bisericească“ în romineşte ? | 


XI 


Intre alte chestii din istoria culturii romi t 
e foarte interesantă ch por lapte 
ăi iapa rebela cărţilor romineşti trebuincioase pen- 
upă cum se ştie, rolul mai de samă în r. cesto 
cărţi l-a avut tipografia eparhială, Deşi a rea piei 
tipografii e studiată de mai mulţi cercetători şi multe cetim des- 
pre ea şi în cartea d-lui Ciobanu, credem însă că unele momente 
din istoria cărţii bisericeşti romine în Basarabia Tămin deocam- 
dată puțin desluşite. D, Ciobanu scrie : „Intre anii 1841—1852 în 


are că afirmația aceasta nu tocmai corespunde 
relevat chiar de d, iobanu, cum că „după un feat datare) i 
pografia din Chişinău începe din nou să tipărească cărţi romi- 
neşti. 5 Intervalul acesta n'a durat decit un an, fiindcă întăla 
carte tipărită după un interval a apărut în 1853. (v. ibid). 
Afară de aceasta lată ce, ne-a povestit acum citeva luni, 


1 De pildă prololereul T, Maliarinschi, e t 
şi saPrgveghelor asupra luluror bisericilor ri pată, ron Pagere 
rabia. V. P. Lotojchi. „Istoria Seminarului Teol. dia Chişinbu“, 1913, p. 
8. În jinul. Hotinului, ocolul de sus, încă în 1807, de cătră miirop. Ve- 
pere at ae rai mer aa : peace Firea loanor rus. „Formele 

sorla În ruse r 

„Clirovila Vedomosii" Jud. Hotin. 1844. e Saantel, din iza aura 

g apros, ae ciot Hotin, 1811. a 

- Con „Cilrovila Vedom“. Chişină . f 
$ ie Ciobanu, op. cil., P, 67—68, za oh 


STUDII NOUA ASUPRA TRECUTULUI 1 93 


nouă un preot è în chestia cărților bisericeşti în Basarabia de 
subt Ruși. 
Beh 1855—70, după ce s'a închis granița Prutului, fiind 
hotarul între Rominia şi Rusia pe uscat, intre satele Cotu-Mare 
Nemţeni (după războiul Crimeei), locuia în satul Vărzăreşti de 
Pai Prut un dascal Ștefan Ulinici, cunoscut în imprejurime mai 
mult subt numele „dascălu Apleş“. El se ocupa cu aceia că aducea 
in Basarabia cărţi bisericeşti pentru satele moldoveneşti din îm- 
prejarime, ajungind aceste cărţi până pela Lozova şi alte locali- 
tăţi. Cărţile erau tipărite la minăstirea Neamţu. Dela minăstire 
până la hotar le aduceau alţii, cum şi cine—nu se ştie. „Dascălu 
Apleş” trecea noaptea peste hotar, incarca desagii cu cărţi şi că- 
lare trecea inapoi. Calul îi era aşa de bun, că nu puteau să-l a- 
magă nici Cazacii care păzeau granița. De meseria „dascălulul 
Apleş* mulţi ştiau, aşa că cine avea nevoe de anumite cărți bi- 
sericești romineşti, se adresa lul, comandindu-l ce să aducă. La 
el acasă nu avea niciun depozit, aducea aproape numai cărţi co- 
mandate. Ce ii era de prisos, caşi cele comandate, pănă a le da 
celor ce le comandase, Apleş le ținea ascunse, 2 

Acelaşi tradiție am auzit-o şi dela bătrinul protolereu Vladimir 
Băltag, din com. Capuşua. Păr. Băltag ne-a arătatchiarşi o carte 
din cele aduse de dascălul Apleș pentru părintele Ştefan Bal- 
tag din Lozova, tatăl lui Vladimir. Această carte e „Ciaslov*, tl- 
pârit la minăsțirea Neamţu în 1858, „In zilele Luminării Sale 
Prințipului Nicolae Conache Vogoridi Cirmultorialui Prinţipatului 
Moldaviei”, Jos, pe marginea întăilor citorva pagini, am cetit ur- 
mătoarea notiţă scrisă cu mina: „Aceasta Sf, şi Dumnezeiască 
carte, ce se numeşte ciasoslov este dreaptă a me şi a feciorilor 
miei nestrămutată, cumpărată cu drepţi banii miei patru galbini 
Austrieşti adecă 12 ruble argint şi spre adeverinţă am scris: 1859 
anul luna lanuarie in 25 zile în satul Lozova. Preotul Stefan 
Andresv Baltaga". 

Din cele spuse reese că, cărţile romi :eşti trebuincloase pen- 
tru nevoile bisericii din Basarabia se aduceau cu mult risc 
tocmai atunci, cînd aici slăbise activitatea tipografiei eparhiale”, 3 
Vasăzică, cărțile, tipărite în Basarabia mai inainte, nu ajungeau 
pentru necesităţile eparhiei locale. Sintem deci nevoiţi să presu- 
punem că, după cum se vede, pe lingă imprejurările cunoscute 
pănă astăzi din documente, ma! erau şi altele, de care atirna 
răspindirea cărţilor biseri:eşti în Basarabia şi care poate mult 
impedicau activitatea t'pograflei eparhiale chiar şi atunci cind 
aceasta de drept funcţiona. 


1_ Pär. Consl, Cazacu din com. Lozova Jud. Chișinăa, un loarle bun 
cunoscător al limbii şi al culturii romineşti din Basarabia. 

2 Aceasta păr. Consi. Cazacu a auzii pela 1835 dela dascălul 
Gheorghe Ulinici și dela alti locullori ai com. Vărzăreșii, unde pe a: 
tunci pâr. Cazacu era paroh. 

3 ŞI. Ciobanu, Up, cii. p. 67-70, 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


XII 


Cultura rominească în Basarabia, nu mai Incape nici-o In- 
dolală, a existat toată vremea şi subt Ruşi ; Basarabenii aveau 
cea mai vie hevoe de dinsa şi prin felurite căi îşi apărau şi-şi 
manifestau această nevoe. Pentru un istoric însă al acestei cul- 
turi, pe lingă multe altele, e o chestie foarte importantă şi a- 
nume: în ce fel de împrejurări această cultură a existat toată 
vremea şi s'a dezvoltat. E ușor de înțeles că chestia aceasta e 
compusă din două întrebări : întăia— cum priveau străinii oblădui- 
tori această cultură şi cerinţile culturale ale Moldovenilor ba- 
sarabeni ? ŞI a doua—dacă această cultură avea vre-un sprijin ? 

E de prisos să ne oprim asupra faptului, că pentru Ruși 
orice semn de cultură rominească în Basarabia era ceva nedorit, 
poate şi primejdios, ŞI d. Ciobanu a avut toată dreptatea cind 
întăile 35 de pagini le-a consacrat descrierii acelei stări în care 
se afla Basarabia în 1812, subliniind greutățile provenite din 
partea ocirmuirii ruseşti, cu care era osindit să se lupte romi- 
nismul In Basarabia. Dar ne Intrebăm : astfel de greutăţi au fost 
numai la începutul veacului al XIX-lea? Sau mai bine zis: im- 
prejurările în care a trăit cultura rominească la noi în cursul v. 
XIX, toată vremea au fost aceleași ? lar dacă n'au fost aceleaşi, 
dacă în politica rusă față de Basarabia au avut loc mai mal 
schimbări, atunci e necesar de arătat în ce constau aceste schim- 
bări? Care au fost cauzele lor? Intrebările acestea au foarte 
mare insemnătate şi trebuesc rezolvite, căci altfel nu ne putem 
lămuri starea culturii romineşii in Basarabia in diferite momente 
ale v. XIX, cum de pildă nu am fi putut înţelege cultura romi- 
nească dela inceputul acestui veac, dacă n'am cunoaşte faptele 
arătate pe pag. 1—35. 

Cu părere de rău insă constatăm, că momentele ulterioare 
ale culturii romineşti în cartea d-lui Ciobanu rămin aproape ne- 
lămurite din punct de vedere al politicii ruseşti în Basarabia, 

Contruntind diferite articole ale cărţii, aflăm că în Istoria 
feluritelor ramuri ale culturii romineşti aproape aceleaşi momente 
cronologice au fost mai insemnate—mai bune sau mai rele—pea- 
tru Interesele rominismului. Aşa vedem în anii 1850—60 activi- 
tatea rodnică a tipografiei eparhiale (p. 69—70), predarea limbii 
rumine în şcolile din Basarabia (p.p. 171—173), teatrul rominesc 
(pp. 185-—6); în anii 1866-—1667—decăderea activităţii! tipo- 
grafiei eparhiale (p. 70), suspendarea catedrei de limba romină 
(pp. 170—178); in 1905—redeschiderea tipografiei eparhiale (p. 
71), reînceperea predării limbii romine în şcoli (p. 179 şi urm). 

E lucru firesc de presupus, că în aceşti ani în intreaga po- 
litică rusă au avut loc niscaiva evenimente care au provocat a- 
ceste schimbări şi în politica Ruşilor faţă de Moldovenii basara- 
beni, şi aceasta cu atit mai uşor se putea de presupus, cu cit 
anexarea Basarabiei, precum şi toată politica Rușilor în Basarabia, 


STUDI! NOUĂ ASUPRA TRECUTULUI BASARABIEI 195 


cum am mai spus, n'a fost îÎntimplătoare şi a fost dictată de 
toată politica Rugilor în Orientul apropiat. D. Ciobanu, după ce 
atit de frumos ne-a descris această parte a chestiei cn privire 
la începutul veacului al XIX-lea, aproape nimica nu ne spune 
de acele evenimente politice de care au fost provocate - 
bările in politica Ruşilor față de Basarabia din anii 60, 80, 
905 etc. 1 
Cultura rominească in Basarabia, e clar, a avut rădăcinile 
el în tradiția culturală rămasă la noi de pe vremurile vechi, încă 
Până la anexarea el de câtră Ruşi. Nu mai incape, însă, nici-o in- 
doială, că şi după 1812 această cultură a avut un mare sprijin, 
care cu felurite ocazii şi subt variate forme venea de peste Prut. 
Na mai vorbim de împrejurări întimplătoare, cum puteau fi călă- 
torii particulare, cărți care cu toată rigoarea cerberilor se strecu- 
rau pela noi de dincolo. În cursul v. XIX-lea au fost mal multe 
ocupaţii pei re cind vremelnic dispărea graniţa Prutului şi toate 
mijloacele culturale de peste Prut pui treceau in Basarabia, 
hrănind alci tradiţiile vechi romineşti. Învederat că istoricul cul- 
turii romineşti în Basarabia nu poate trece peste aceste fapte, 
deoarece altfel cea mal de samă latură a subiectului va răminea 
nedeslușită. D. Ciobanu, dacă nu ne inşelăm, o singură dată (p. 
121) se referă la evenimentele de peste Prut. Foarte bine ne dăm 
sama, că nu e atit de uşor de precizat, cînd şi ce anume s'a 
petrecut în privinţa asta. Nu mal puţin clar e, însă, că nu putem 
altfel concepe lucrurile, nu ne putem inchipui „cultura rominească 
in Basarabia“ în curs de un veac întreg inafară de orice legă- 
“tură cu cultura de peste Prut, mal cu samă cînd chiar lucrările 
eşite de subt tipar în Basarabia, cum, de pildă, ale lui Nacco, 
Doncev, ne dovedesc această legătură. 


Ne vom mărgini la observaţiile făcute. 

După cele spuse, repetăm convingerea noastră că lucrările 
d-lui prof. Nistor şi dlui Ciobanu vor fi de mult folos pentru 
acei care se interesează de trecutul provinciei noastre şi vor sluji 
ca un îndemna pentru viitorii muncitori pe acest teren, provocind 
mal multe chestii și probleme. Ca ultima dovadă că avem ne- 
voe de noi cercetări cu privire la Basarabia, şi ca o Incheere 
a expunerii noastre, am mal adăoga ceva. 

Incă de pe băncile şcolii am cata pă că istoria trecutului ne 
descopere cauzele şi rostul prezentului. 

Astăzi la noi în Basarabia se petrec multe evenimente noi, 
Cu toate că mai mult de cinci ani au trecut de cind s'a făcut 
alipirea, între Rominii de dincolo şi dincoace de Prut au loc ne- 
incetate şi dureroase neințelegeri. Cele ce se petrec şi vin de 
peste Prut la nol nu le pricepe thiar țărănimea, pătura cea mal 


1 Același lipsă de un principiu melodologic precis o conslalăm 
și în elle capilole ale cărții d-lui Ciobanu, 


195 VIAȚA ROMĪNEASCA ___ 
romincască, Viaţa bisericească pănă mal dăunăzi a fost foarte 
tulburată prin măsurile nepotrivite ce se laau de sus faţă de 
tot clerul basarabean; pe de altă arte—e naliniştită prin felurite 
abateri din calea ortodoxismului răspindirea baptismului şi alt.) 
Ne-am fì putut aştepta că, cărţile d-lui prof, 1. Nistor şi Șt. Clo- 


ele nu aflăm nici-o explicare, caşicum vorba ar merge cu totul 
de altă ţară. Ne intrebăm, care-i cauza ? Ori lucrările amintite 


ar fi, e invederat că pentru a cunoaşte trecutul Ba- 
sarabiei şi a pricepe viaţa el de astăzi avem neapărat nevoe 
de nol cercetări care, pe gă izvoarele cunoscute, ar mai căuta 
şi altele, iar pe cele vechi le-ar examina cu mal multă stricteță, 
căci altfel vom fi nevoiţi să repetăm greşelile vechi. 


Nicolas Popovschi 


Cel din urmă om 
(marginalia penlru Expresionism) 


In orbite ochii au rămas 
Ca nişte-aproape stinse scîntei —iar capul ras 
Cu urechile ca două cioturi 

De aripi îşi face vint 

Ca să sboare de pe umeri 

ȘI să cadă, copt şi palid, la påmint.. 


in fața găurită de vărsat 
Nasu-i moale, lung şi straniu. 
Inăuntru 'n dosul feţii tupilat 
Gindul trebue să crească 
Ca o inimă subt craniu. 


Şi — dacă o priveşti mal mult—e drept: 
Faţa are 'ntățişarea -unui piept.. 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 
VIAŢA BOMNASA 2 


Nu-l greu să vezi pe fața vie-moartă 
Că ochii nu-s ai feţii care-l poartă, 
Tot astfel cum urechile-s străine 

De cap, iar capul stă pe umeri strimb 
ȘI cu nasul fluturatic ca o coadă 

Cu urechile în cumpănă se ține 

Să nu cadă,,. 


— lată gura care ride 

Altfel de cum ochii pling... 

Dar chlar gindul de subt frunte 
Nu-i al gurei care ride 

Nici al ochilor ce pling — 


Ce s'a 'ntimplat? — Cindva, odinioară, 
Cind capul sta pe trapul lui adevărat, 


Un vint l-a smuls din umeri şi l-a lăsat să zboare, 


(ȘI "n vremea-acela, după cit se pare, 
Toate capetele au zburat) 


Tirladu-şi zborul silnic de păsări ostenite, 
Fiifiitoare trudnic din urechi, 

Capetele izgonite 

Nu-gi mal găsiră trupurile vechi 

— Şi-aşa se însoţiră din nou, la intimplare, 
Cu alte trupuri fără cap, rătăcitoare,. 


(Ar fi pe urmă că de-atunci de cind 
Va fi suflat acel zănatic vint 
Oamenii par numai, 

ŞI nu sînt...) 


„Şi-acesta-l cel mai pro:spăt Prometheu.. 
Pănă mai ieri homuncul de muzeu 

— Dar decind vintul cel ciudat colindă 

il poţi vedea În fiecare-oglindă... 


(lar toate-aceste le expune clar 
„Der letzte Mensch“ de Max Picard). 


AL. A. Philippide 


199 


Venea o moară pe Siret.. 


— Romana — 
(Fragment din Capitolul Ea 


Ploaia stătuse, cînd Filip _Nacovici descălecă de pe bues- 
traşul lui alb, la scara curții. Văzduhul însă era încă plin de ne- 

groase și neclintite, aproape de pămint. Erau ceasurile 9. 
Jean Cavalier sta la pîndă, fără iudoială, la un colț de fereastră 
şi-i aştepta sosirea, căci işi arătă îndată obrazul uscat în umbra 
antretului. Eşi în balcon co mutră plină de mirare şi de teamă. 
ia PT cl astepte, zise el subțire, în romineasca-i sisiită şi 

za 


— M'așteaptă ? Foarte bine, răspunse gros Nacovici. A pri» 
mit la vreme scrisoarea mea? 

— Primit., la ceas șes... vorbi Jean, arătind şase degete la 
amindouă minile întinse, Desire imbrecat ; maintenant astepte. 

— Aha... desire, astepte... ji răspunse Filip în franțuzeas- 
ca lui... Atunci spune-i, domnule Jean, c'am venit,” 

Cavalier se întoarse în loc; apoi se dădu grăbit şi respec- 
tuos la o parte. Boerul eşi din antret; cameristul dispăru pe unde 
venise boetul. 

„Ce este, Filipe? întrebă repede Filoti, cu sprînceana încrun- 
tată. Cum a fost? Spune repede. Te-aştept de-un ceas.. 

— Apoi, cuconașule, pănă ce-am cercetat, pănă ce-am rin- 
duit s'aducă pe individ aici., 


— Aha! îl aduce!“ tresări Filoti şi făcu doi pași spre par- 
maclicul balconului. 

Cu ochi ascuţiţi, cu obrazul contractat şi cu buzele între- 
deschise şi întinse, arătind dinţii, boerul rămase deodată neclintit, 
privind convoiul care sosea. Avea un fel de rîniet de răutate 


* Oameni şi imprejurări din Moldova, la sfirsllu! veacului XIX. 
AI iragmeni— Capilolul l-a apărut to! elci, în No. 7 din 1925. 


IVERSITÂȚI 
zi 3 pe 
ui, între ni cu Sumane, - înainta. 
cd se e ea mizgă ve lic cu capul gol, cu câ- 
re E Sons Aaaa es n ma Ca 
| sbirtit uat, cu şuv pite de frunte, i 1 
P Ses a AI o înfăţişare spăriată și sălbatică. Feciorii bo- 
cereşti îl zmunciră, îl ghiontiră şi-l împinseră spre scară. 
„Aduceţi-l aici!" strigă Filoti ameninţător. i 
Oamenii luară în ge gb T i Cae soe oa sus, 
iloti se dădu doi paşi inapoi ṣi- 
ps e ai, Cum te cheamă? întrebă el scurt, înălțind barba. 
— Eu îs Vasile Brebu, mormăi fHăcăul cu glas trudit, Is 
rare n, m boeresc.. lămuri Filip întrebarea din ochi a 
lui 


a „ eşti slujitor... şi te-apuci de ticăloşii... latri la coşerele 
orez sa furi S să omori oamenii! A sărit gardul la 
coşerele cele mari! strigă Filoti pulnind, cătră Costi, care tocmai 
atunci eşea, numai În pro: Kp ayr na pi de somn. Ce 
fel de slujitor boeresc ești tu şi ce-ai căutat acolo 2.. ARTE 
x —- Ain avut şi eu o treabă.. ral eu nepăsare Vasile şi-şi 

ii în părete, deasupra boerulu 
pe ec și ticălos și obraznic! tresări Filoti, lrămintindu-se. 
Ai avut o treabă? şueră el apoi ascuțit. Ai avut o treabă?.. Şi 
cu mişcări convulsive, smunci din mina lui Filip Nacovici ha- 
rapnicul negru, şi lovi de două ori, cu iuțeală, pe țăran. Ai avut 
o treabă? Ce treabă ai avut?..* scrişnea el cu cruzime şi gifiia. 

Țăranul își plecase capu 'ntr'o parte şi-şi Înălțase umarile 
cătră obraji. Intăia lovitură il plesnise peste grumaz; a doua îl 
arse peste obraz şi-i tăie buzele. Picături de singe începură a se 
prelinge din mustăţi, căzind pe pieptul păros, 

Costi îngălbenise. 

„Papa! încercă el. Ce faci?" s - i 

La un geam deschis din capătul ceardacului se auzi şi stri- 
gătul de uimire și de milă al duduei Matilda. „Filoti lepădă ha- 
rapnicul şi privea fix într'o parte, mestecindu-şi mînia în măsele. 
Voi să mai întrebe ceva și văzu singele pe obrazul şi pe pieptul 
celui bătut. 


„Luaţi-l! strigă el cătră feciorii boereşti, Duceţi-l la primă- 
rie. Să-l cerceteze şi să-l stringă 'n chingi. Filipe, vină după 
mine; am a-ţi vorbi.“ r 
In ae Au oftă agati prelung, cu minia stinsă, şi aţinti 
vechil cu privirile-i cbosite. : 
i) „Ce-a tost, Filipe? Nu mi-ai spus cum a fost şi ce s'a Ìn- 
timplat.. Acesta este! rosti el deodată cu glas schimbat. Acu- 
ma-l cunosc. j s 
— Pe cine, cuconaşule ? întrebă şoplit şi cu grijă Nacovici. 
— Cum cine? Omul pe care l-ai adus.. L-am cunoscut 
cind s'a uitat la mine spăriat după lovituri. In clipa aceia am mai 


202 VIAŢA ROMINRASCA 
———————— i A OM ED = 44 


putut sta la îndoială; dar acum sînt sigur. Veneam dela coşere 
cu panerul. El s'a oprit în drum şi şi-a scos pălăria; şi se uita 
tot aşa de ciudat la mine. Vra să zică umbla, și cerceta. Şi dru- 
mul pe care veneam eu a fost pentru el un indiciu.. Nu erau 
acolo cîni ? Nu erau păzitori ?.. 

— Erau, cuconașule, ca totdeauna.. Dela o vreme, decind 
şi Pumie oastek ştiţi, am rînduit în fiecare noapte doi străjeri. 

= Ei 


— Ei, şi cînii au dat semnalul, Si pe urmă au eşit şi stră- 
jerii din şopronul lor şi l-au prins, i le 

— Ni mei aşa că nu încerca să intre la maşinist ? 

— Nu. 
ş — Se 'nțelege! rinji Filoti, şi se plimba nelinistit pe dina- 
intea lui Nacovici.—Nu se putea hotări să pue întrebările direct. 
—— Ascultă, Filipe, trebue să mergem, să căutăm şi să cercetăm ur- 
mele în jurul căsuţei... Vreau eu să 'nțeleg și să mă luminez. 

— Nu-i nevoe, cuconaşule, răspunse grav vechilul, Am 


lui Madolci maşinistul, pe urmă spre cealaltă căsuță. Persoana 
care ne interesează n'a eit, cuconașule. A țipat numai printr'ua 
geam, printre gratii, şi străjerii înelegind, s'au răpezit şi l-au prins 
pe ticălosul acela..“ 

Boerul se înveseli brusc. 

„Aşa sau petrecut lucrurile, Filipe ? 

— Da, cuconaşule, precum vă spun. 

— Şi nu Sa spăriat? 

— Atuncea da, cuconașule, dar pe urmă i-a trecut. 

„„ > Ascultă, Filipe, reluă boerul cu vioiciune. Nu trebue să 
mai intirziem nici-o clipă, —ai ințeles ?  Nici-o clipă! Cheamă-mi 
imediat pe Șa psa. Trebue să plece şi s'o ducă cu primul tren la 
laşi, Am întiinit şi pe Costi, de două ori, calare, pe drumurile 
mele, Toată istoria asta trebue să înceteze. Vreau să am linişte. 
Unde te i 

în. duc să-l aduc pe Şapsa, cuconaşule. 

— Bine, du-te,—hotărirea mea este primul tren, ai înţeles ? 
Dacă treci pela primărie, vezi ce fac aceia acolo. Nenorocitul a- 
cela nu mă mai interesează, Urmele acestea ale trecutului au să 
dispară cu totul cind nu va mai fi aici.“ 

Urma să se plimbe. Voia să mai explice ceva lui Filip, cun 
fel de bucurie a primeidiei trecute. Vorbele-i veneau pe buze. 

— Persoana 'n chestie e alta, Filipe!— Dar zîmbi, stăpinin= 
du-se şi făcu semn vechilului, cu dosul minii, să plece. 

Slujitorii cu omul legat, după ce eșiră dela curte, apucară 
pe ulița mare, apoi cotiră ia ulița primăriei şo luară în lung. Era 
o zi de Simbătă, îi vremea sărbătorii cuștelor, și tirgul era pus- 
tiu şi închis; totuși prin geamuri strimbe şi zoioase citeva pă- 
rechi de ochi observară grupa aceia de țărani care umblau cu o- 


____VENEA O MOARĂ PE SIRET... ____ 20% 


piaci mari prin glod. Ghidale ghebosul eşi cel dintăiu ca din 
pămlat pe subt tărăbile lui și privi, c'un cap mare și spăriat, pe 
omul legat şi siogerat. Privi neclintit citeva clipe, apoi se în- 
toarsa şi intră repede de unde eşise, ca un guzgan În ascunzișul 
lui. Şi 'ndată eși iar, co madamă groasă şi cu două fete subțiri 
şi slabe. Acuma erau patru, care priveau neclintiţi, Apoi se miş- 
cară în lungul dughenilor, unde eşiseră alți privitori. Parcar fi 
fost în tot tirgul o telegrafie ascunsă, căci în uliţa cealaltă şi por- 
nise mişcarea cind apăru convoiul omului cu faţa grozavă şi plină 
de singe. i 
Chiva croitorul, cel mai subțire şi mai deştept croitor din 
iig, eşi numai In jiletcă şi se repezi în drum. Văzu capete apă- 
tind la deal şi la vale și avu încredințarea că sa petrecut o mare 
pozhă în țirg. A fost poate tălhărie, ori moarte de om! strigă el. 
Voi să plece Înainte şi băgă de samă că-i fără pălărie; privi la 
cer şi-l văzu gata de ploae; sări doi paşi inapoi și 'ncepu a cere 
cu glas disperat pălăria, întinzind minile spre cei din casă și gră- 
bindu-i. Eşi un băiat c'o gambetă cenușie. După băiat, năvăliră 
alți locuitori ai odăii: barbaţi, femei şi copii. Dar Chiva răcnea 
iar. Băgase de samă că-i numai în jiletcă. li trebuia surtucul nu- 
maidecit. Și se frămiata iar, răcnind şi cerlad surtucul. Ciad veni 
şi surtucul, îl zmunci ş'o apucă după ucigaș, îmbrăcîndu-se din 
fugă şi zbălindu-şi pe sus braţele. Cu gambeta cenușie, cu sur- 
tucul de ultima modă şi cu favoritele lui englezești, Chiva ar ff 
putut părea un bărbat însemnat şi serios, dacă m'ar fi fugit aşa, 
întrun chip cu totul lipsit de demnitate, ca să afle cel dintăiu ce 
este, ce s'a intimplat și ce poate să fie. De pretutindeni, în lun- 
gul uliței, prăbea o lume pestriță. Tirgul pustiu deodată căpătă 
via 


Qrupa de slujitori cu Vasile Brebu intră la primărie. In faţa 
acestei clădiri mari, vopsită cu galben, se strinsetă lărmuind O- 
vreii. Se deşertaseră şi sinagogile în pripă. Ş'acuma se întrebau, 
presupuneau; iar se întrebau şi iar presupuneau ; și erau foarte a- 
tîțați g peria. , i 

iva nu mai putu răbda. Își potrivi mai bine gambeta ce- 
nuşie pe cap, trecu îndrăzneţ podeţul şi intră în casa comunală. 
Indrăzniră și alții, însă numai pănă la ușă, “şacolo se chiorau 
prin crăpături și prin geamurile murdare, 

Ce poate să fie? Ce poate să fie ?—Unele femei oltau şi se 
Haguiau. 

Insfirșit, Chiva se întoarse, vesel, radios şi important. Il im- 
Dresurară cu toţii, grămădindu-se unii peste alţii. 

„Ce este, Chiva? Ce sa tatimplat, Chiva? Şa! şa! tăceţi 
din gură! Nu poate Chiva să vorbească. Ce este? Ce sa intim. 


plat 
— Nu sa îatimplat nimic! răspunse Chiva, fošltînd la u- 
meri palmele întoarse m 


— Ce spune ? Ce zice ? 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———AŢA ROAS O O 


— Spune că nu s'a iatîmplat nimic... 

— Adică ceva s'a intimplat, urmă Chiva tizład, dar deocam- 
dată nu se ştie ce. Am vorbit chiar cu domnu' primar, şi cu 
domnu' notar. Fste acolo şi Şapsa. locă nu s'a ficut cercetare. 
E un om care a furat, 

— Ce-a furat? Dela cine a furat? 

—  Tăceţi, bre, din gură! Nu vă spun că nu se știe nimic? 
Ce sint eu? Un prooroc? Fu sint croitor subţire, au sînt proo- 
roc. Mai bine să vă spun o veste care am aflat-o chiar acum. 
A venit pe telegraf veste tocmai dela București!“ 

pal tăcu uimit: O veste, pe telegral, tocmai dela Bucu- 
reşti ! 

„Ce veste a venit pe telegraf tocmai dela Bucureşti? Chiva 
aista-i aşa un om care-i place să te vadă că nu mai poţi, şi de- 
abea atunci spune jumătate! Ce veste a venit pe telegraf tocmai 
dela București ? 

— A venit veste dela Bucureşti, zise cu bucurie Chiva, fä- 
cînd semne în juru-i cu cele trei degete Împreunate dela mina 
dreaptă, a venit o veste foarte mare! A venit o veste că boerul 
nostru se alege deputat şare să fie chiar și ministru, 

— Cum? Cine? țipară toţi din toate părţile. 

—  Boerul nostru! 

— Ei, ce-i cu boerul nostru? Noi n'am auzit nimica. Ce 
sa 'ntimplat cu boerul nostru ? 

— Are să fie ministru! 

— Cum se poate! Auzi că boerul nostru are să fie ministru. 
A auzit Chiva în primărie. A venit telegramă dela Bucureşti !* 

Toată lumea fu cuprinsă, la această veste, de o bucurie ne- 
explicabilă. 

„Staţi, staţi! zise Chiva, agitindu-și braţele p enrind tăcere. 
Intăiu şi 'ntăiu are să fie alegere de deputat, S'a făcut loc vacant 
la colegiul al treilea.. 

— Auzi... auzi... Ce-i asta loc vacant ?” 

Aceste două vorbe, căzute aşa în mijlocul idişului, apărură 
deocamdată ca o enigmă. Chiva avea obiceiul să-şi împestrițeze 
necontenit jargonul cu vorbe romiaeşti. 

e făcut loc vacant la colegiul al treilea... urmă fără mi- 
ă Chiva. 


~ Cei asta colegiul al treilea 2." 7 

Cei mai mulți însă știau ce-i colegiul al treilea. Se întoar- 
seră şi ruşinară pe femei şi pe copii, care nu (ta. „Cei care-s 
page şi nu ştiu, să tacă din gură! Spune, Chiva, mai degrabă! 
sa făcut loc vacant la colegiul al treilea. Şi ce-i dacă sa făcut 
loc vacant la colegiul al treilea ?.. s 

„— Dacă s'a făcut loc vacant, răspunse Chiva, au să fie a- 
legeri. Au să se stringă alegătorii şi delegaţii țăranilor la reșe= 
dința judeţului, 


— Delegaţi.. reședința judeţului... reluau cu uimire şi plă- 
cere ascultătorii, 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 205 


— acolo au saleagă pe boer deputat..." sfirşi fudul Chiva 
şi-şi dădu gambeta pe ceafă, —Simţind că concluzia aceasta nu 
stirneşte cine ştie ce entuziasm, Chiva se hotări să adaoge citeva 
consideraţii personale asupra capitalei. y: 

„Are să se ducă la Bucureşti şare să fie ministru, urmă el 
îufierbintindu-se. Acolo, la București, e un tîrg mare şi frumos... 
Eu am fost la Bucureşti, şi cunosc. Ce este acolo! Bogăţii şi 
dugheni multe. Şi palate în toate părţile, și boerii umblă numai 
în cupele. Cind eram eu acolo, a fost 10 Mai.. Și a eşit Regele 
la paradă şi erau toți miniştrii cu el. Și boerul nostru are să fie 
ministru. Şare să stee cu Regele la paradă. Şau fost generali şi 
soldaţi... şi calarași... şi tunuri.. Ş'au venit, au venit.. poate două 
ceasuri au venit. Şau fost copii care-au meers..." Chiva arăta cu 

minile ceva lung şi mult. Dar vestea lui nu mai avea farmec şi 
mulțimea se împrăştia încet-încet. Deodată începu să ploae. A- 
tuncea şi el, caşi toţi cei din jururi, o rupse la fugă spre casă, 
țupăind prin glod şi sărind peste bălți. LE 

In odaia cea mare a primăriei, în „sala de consiliu”, cum 
obișnuiau a zice funcţionarii, era murmur neîntrerupt de glasuri 
întrun fum de ţigări des ca o negură. Pe duşamele, fiecare a- 
dusese citeceva din noroiul de-afară. Pufäiau şi se învirteau prin 
m discutind vestea dela Bucureşti. 

acob Alexandrescu îndeosebi era foarte dispus, j 

„Trebue să înţelegi, limurea el notarului Gheorghiu, cu o- 
cazia asta se ridică tirgul. Avem un deputat şun ministru. Are 
altă importanță”. r 

a elenii era un om cu fruntea îngustă şi teşiti. Botul de 
momiţă și posomorala neagră a obrazului îl făceau fioros, deşi 
tovarășii lui îl cunoşteau drept om blajin. Era totuşi cam greoiu 
n îțeeere şi 'ntr'o asemenea împrejurare, asta displăcea pri- 

ui, 


„Uite, să-ți spue şi domnu’ Şapsa! strigă el. Domnu’ Șapsa, 
este aşa cum spun eu, ori nu? 

— Ce să fie, mă rog? întrebă vesel Şapsa, apropiindu-se 
şi pindindu-i cu ochiul lui pe jumătate închis. 

— li spun eu lui Gheorghiu că asta are importanță pen- 
tru noi... 

— Ce importanţă ? mormăi Gheorghiu, rar, privind urit la din- 
şii. Boeru-i boer; ce are el cu noi? El se duce la laşi, ori la Bu- 
curești, şi şede acolo. Noi şedem aici, şi gata“. à 

Gheorghiu făcea și puține gesturi şi arăta miai grozave, cu 
degete terminate în nişte monturi noduroase şi rotunde, Şapsa 
i cu teamă ochiul lui spre degetele acelea. 

Are dreptate şi domnu’ notar., zise Şapsa. 

— Se 'nțelege că am. El şede acolo, noi aici, şi gata. 

— El nici n'are nevoe să se intereseze, urmă Șapsa, zimbind. 
El Îi boer, şi gata. Dar ne putem interesa noi. Avem o afacere, 
avem o pricină, avem de cerut o autorizație, avem de luat un 
acciz: îl găsim, ne rugăm şi se face.. 


— Aşa da, mormăi cu îndoială notarul, 

— Astasi altceva! strigă lacobache, răsfirindu-și favoritele. 
Eu vorbesc de onoarea pe care o avem noi. Avem un deputat, 
avem un ministru!“ sfirși el mindru, arătind cu dreapta un pă- 
rete şi cu stinga altul. 

Şapsa îşi întoarse şi la dreapta şi la stinga ochiu-i pe ju- 
mătate închis. In păretele din fața uşii, deasupra biroului prima- 
rului, văzu o stampă veche, înfăţişind Capitoliul. Dincoace, lingă 
ușă, era atirnat un tablou de propagandă antialcoolică. 

„Este și asta...” încuviință el cu jumătate de voce, 

Sa Funcţionarii ceilalţi, cu condeele după ureche, veniseră după 
psa. 

NE „Spun despre onoarea pe care-o avem... le lămuri lacc- 
ache. 

— Da se 'nțelege! izbucni furios casierul, omuleț rotund, - 
a. Arania Eu decind le spun! Cite capitale de judeţ avem în 
țar 

— Treizeci şi două! se grăbi să declare practicantul, tinerel 
cu mustaţa abia infierind. 

— Treizeci și două! reluă cu putere casierul, privind cu 
mindrie în juru-i de jos în sus. Și chi miniştri avem? 

— Şapte.. zise primarele. Eu ce spun ? 

— Pardon! Vra să zică, numai şapte dintre capitale... 

— Se 'nțelege! Se 'nțelege! strigă lacobache. Eu ce spun ? 
Noi, care nu sintem capitală, și avem... 

— apoi dacă nu sintem capitală... mormăi iar neguros no- 
tarul. Leafa mi-o măreşte? Chiria mi-o plăteşte? Eu tot nu 
e, de a vă bucuraţi așa de tare!.. Eu îmi văd de treaba 
mea, şi gata!“ 

Zvirii ţigara la dreapta, scuipă la stinga, şi trecu la masa lui, 
subt tabloul de propagandă antialcoolică. 

„Să ştii că iar l-o muştruluit mevastă-sa,. şopti lacobache 
spre cei din juru-i, clipind dintr'un ochiu. Apoi trase pe Şapsa 
la o parte. — Ascultă, domnu' Şapsa, ai vorbit cu Fişel? 

— Cu Fişel? L-am văzut pe Fișel. 

— Eu nu te 'ntreb dacă l-ai văzut. Eu te 'ntreb dacai vor- 
bit cu el. S'a apucat, de ziua boerului, samestece acolo o vorbă 
despre o afacere de crişmă,. Mi-a spus Nacovici. Apoi bine, mi 
se pare că sintem înţelegi. 

— Eu mam fost acolo, cum ţi-am spus, se apăra Şapsa. Dar 
ce are lace daca spus boerului? Am vorbit cu el. Afacerea 
se 'nţelege că trebue so facă cu dumneata şi cu cuconu' Filip. 
Doar se știe că un hoţ de Jidan nu poate deschide crişmă pe 
numele lui. 

— Lasă gluma, Şapsa; aici vorbim lucruri serioase... îl mus- 
trå lacobache, Dacă i-ai vorbit, bine,—ca să se ştie. Cind a a- 
vea nevoe, cunoaşte drumul la mine şi la Filip. Mai stai? urmă 
el trăgindu-l la fereastră. Acuși vine şi Nacovici. Trebue să pu- 


—— 97. ra tm i a S ate 


VENEA O MOARĂ PE SIRET... 207 


nem la cale din vreme chestia accizelor. E o afacere foarte bună, 
dar foarte delicată. Eu vam spus: nu m'amestec decit cit trebue, 
căci sint autoritate, dar altfel vă pot face toate înlesnirile, ca u- 
nor prietini...“ 

Şapsa zimbea, privind pe fereastră. 

„Ce este, Răducane? strigă apoi primarele cătră un om 
gros şi cu obrazul buhav, care intrase răpede pe uşă. Şapsa 
tresări 


— Domnule primar... am adus pe omul cel cu chestia... des- 
pre care va trimes răspuns cuconu' Filip. 

— Aha-aha! Ce-am uitat eu? Ce-am uitat eu ? îngînă la- 
cobache, privind in podele, apoi în tavan. Să-i aducă aici !— 
Apoi se pâli cu palma peste frunte.— Cum îl cheamă? 

— E ww Vasile Brebu, pindar pe Halm. 

— Apoi se 'njelege, asta-i! Trimete răpede un vătăjel să-mi 
poitească la primărie pe fratesu Androne. Mi se pare mie că aici 
nu-i lucru curat. Trebue să fie o punere la cale a acelui 
Androne. 

— D'apoi, domnule primar, nu Sa 'ntimplat cine ştie ce... 

— Cum se poate! Nu sa intimplat cine ştie ce, domnule 
subcomisar ? Așa cercetare ai făcut dumneata ? 

— Eu nam făcut nici-o cercetare, dar aşa spun feciorii bo- 
ereşti. Nu-i nici lovire, nici prădăciune.. 

— Aşa ? nu-i nici prădăciune, nici lovire? Să vedem. Am 
făcut eu multe cercetări de-aceste şam descoperit ce nici cu gîn- 
dul nu gîndeşti,, Trimete după Androne. Şi adă-mi-l încoace 
pe vinovat...“ 

Cu trupu-i mare, prea strins în uniforma jerpelită, subcomi- 
sarul eşi, frecindu-și ginditor nasul prea rumân.. După ce eşi 
pe ușă, ridică supărat din umeri : 

„Apoi dacă-i dumnealui mare şi tare, dacă dumnealui face 
şi cercetează... bombâni el, atuncea eu de ce-s pus aici?.. Mii 
căpcăunule ! strigă el câtră Nastratin. Zvirle ţigara şi nu mai casca 
atita. Du-te pănă la Androne Brebu şi adă-l numaidecit aici. H 
cheamă domnu' primar pentru cercetare, Te-ai dus? Ai venit ? 

— D'apoi că doară aizi nu-i la militărie.. mirti Nastratin, 
îndosind ţigara. 

— Ce-ai spus? 

— Mă duc, domnu' comisar. 

— Hai-hai, măi beţivule, cacuşi îți scot o măsea mai re- 
pede decit Zaharia bărbierul. 

— Da, — mi-i scoate pe dracu'.. urma a mirii vătăjelul, după 
ce eşi pe uşă. Parcă tu duci la ureche? Nu bei toată noaptea 
la Ioina? Ferice de tine şi de mäta care te-o făcut!" 

Subcomisarul aduse pe feciorii boereşti la ușă, şi împinse 
înlăuntru pe Vasile Brebu aşa cum era, legat cot la cot şi plin 
de singe. 

„Intră înlăuntru şi răspunde!” îi strigă el punindu-i mina 
după cap și cercind a-l briuci, 


208 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


Omul era însă mare şi voinic şi părea că-l tirle după elpe 
subcomisar. 

„Aista=i !" grăi Răducan, eşind la iveală. 

Toţi îl privică în tăcere. Primarele îşi răsucea un mä- 
nunchiu de fire din barbă şi obrazul lui stricat de vărsat avea În- 
crețituri batjocoritoare. 

„Tu ai comis fapta?" întrebă el. 

Vasile işi întoarse privirile în fund, unde era masa lungă a 
consiliului comunal, înconjurată de scaune. Acolo pe părete, în 
rame aurite, stăteau portretele suveranilor, care-i zimbiră. Dar el 
nu știa cine-s. 

„Tu ai comis fapta?“ îl întrebă mai tare primarele. 

Pîndarul îşi întoarse spre lacobache brăzdătura vinătă de 
harapnic. Avea ochii ca 'ntr'o negură. Părea fără înțelegere şi ne- 
simţitor. 

„Mă! se viri în el primarele, parcă voia să-l împungă. N'auzi 
ce te 'ntreb? Nu 'nțelegi? 
ia 3 Nu 'nțelėg, cucoane.. răspunse cu vocea-i obosită 

u 

— Cum nu 'nțelegi ? Ce-ai căutat, măi, la coşere ? Pe cine-ai 
vrut să prăzi? Pe cine-ai vrut să omori? Socoţi că n'am să 
scot eu adevărul din gura ta? Am să-l scot cu tol cu măsele şi 
cu limbă! Şi am să-l strunesc şi pe badea Androne. El îi cai- 
macanu răutăților în comuna mea. 

— Ce ai, cucoane, cu bădița Androne? El n'are nici-un a- 
mestec în treaba asta. 

— Care treabă? Ce-ai căutat la coşere ? 8 

— Cucoane, nu-i vorba de nicio prădăciune şi de nici-o 
räutate L." grăi hotărit Vasile Brebu şi-şi întoarse ochii în pămint 
îndărătnic. 

lacobache icni: Ha-ha! şi-şi aţinti ochii străpungători asu- 
pra omului. Răsulă scurt pe nări fum, zvirli ţigara și se repezi 
să lovească, 

„Nu da, cucoane!* răcni piadarul, ridicind deodată 
ochi fioroşi. 

In odae se făcu tăcere, Primarele se opri, cu acelaşi icnil: 
Ha-ha! Şi-şi duse la favorite mina cu care voia să lovească. 
„Stäm de vorbă noi singuri, într'un salon deosebit.. adăogi el c'o- 
voce dulceagă şi stăpinită.. Duo], Răducane, la başcă şi-l mai 
cercetează pănă ce viu eu. Să mă înștiințezi cînd a sosi jupto 
Androne... Să vezi ce frumos ai să arăţi tu, măi băete, cum sau 
petrecut toate..." i > 

» Vasile işi plecase jar ochii şi tăcea. Subcomisarul îl împinse 
dela spate spre uşă. Avea un ris vesel, pentru sine, şi-şi umbrea 
nasul, ca să nu vadă primatele, „Dumnealui crede c'ași se cer- 
cetează.. mormăi el. Mai bine ci pe om cu delicateță, c'un pahar 
de vin şi c'o poveste.. Hai, măi băete, şi mi-i spune mie. Eu 
sint comisar şi te 'ntreb, iar tu trebue să-mi spui. 


SI LIOTRCA | 


iai 
i sre 39" 
VENEA O MOARĂ PE SIRET. ~“ TÅ 
i 

— Da' n'am ce spune, domnule comisar. = 

— Apoi dacă nai ce spune, lasaţi-mă 'n pace, că 
alte treburi. Eu îs altfel de om. Ce am eu să m'amestec între 
voi? Eu îs neam de boer, bre, şașa mi-a fost destinul, să-mi 
petrec viața aici, între ţopirlani. Da’ am făcut cerere să mă mute 
iar. Nu mă lasă moșu-Origorițţă dela Eş. Viriţi-l aici la bașcă, 
că eu am 0 leacă de treabă la loina. Poate căutai, bre, vre-o 
fată cu care le afli tu bine... 

— Asta-i, cucoane! răspunse rizind unul dintre feciorii 
boereşti. 

— Asta-i, măi Vasile? întrebă vesel Răducan, şi-şi răsucea 
o țigară. Asta-i, bre, Vasile? Şi-şi ridică nasul rumän spre flăcău. 
Aista-i un om primejdios, urmă el clătinînd din cap. Se uită 
urit şi mu vrea să răspundă. Viriţi-l acolo și 'nchideţi bine uşa..." 

Cind intră Filip Nacovici în primărie, lacobache încă nu se 
liniştise. Trăgea des fumuri din țigară și se plimba pe dinaintea 
meselor rizînd şi vorbind, însă demnitatea lui fusese adinc jig- 
pitä.  Ochiu-i tulbure avea halucinaţii singeroase. Totuși judecata 
rece îl îndemna la prudenţă. 

„Pare om periculos... zise el cu linişte prefăcută, eşind în- 
tru întimpinarea vechilului, 

— Cine? 

— Individul pe care mi l-ai trimes. 

— Aşi! îngînă alene şi nepăsător Nacovici, 

— Ascultă-mă ce-ţi spun, cucoane. Eu cunosc oamenii. 

— Bine, fă cum crezi de cuviință, Din partea boerului nu 
este nici-o pretenţie. 

— Asta-i încă una! strigă indignat Alexandrescu, Dar cu 
legea și cu rînduiala ce facem? Mini vine să fure la mine; 
poimini la dumneata..." 

Nacovici ridică din umeri. Voi să răspundă ceva, dar se 
tăspiîndi, lăsă totul baltă şi trecu la Şapsa, II apucă de-un bumb 
dela haină, îl trase la o fereastră şi începu a-i şopti ceva hotărit, 
cu sprincenele încruntate, 

„Cucoane, cind îi am în mină, pe el şi pe frate-su, eu nu-i 
las! declară dedeparte lacobache, 

— Bine, bine!” îngină Filip, Şi urma a vorbi. lar Şapsaas- 
culta atent, cu urechea întoarsă spre el și cu ochiul aţintind du- 
șamelele, 

in după amiaza aceia Costi şi Vasile Puşcaşul trecură la 
Siret, cu docarul, avînd pe Stop între ei. Vremea se luminase. Un 
vîntişor iute cu zumzet de strune, minase nourii cătră miază- 
noapte, Cind lăsară tirgul şi începură a cobori coasta, ajunseră, 
între magherniţele dela margine, pe feciorii boereşti, cu prinsul 
lor. Era tot singerat, zbirlit şi sălbatic. Umbla cu spatele înca 
volat şi luneca prin glod, cu opincile-i mari, la fiecare pas, 

»Unde-l duceţi ? întrebă feciorul boerului. 

— La coșere.. se face cercetare. Vine şi domnu’ primar, 
Aduce şi pe Irate-su Androne. 


4 


210 


VIAŢA ROMISEASCA 
Ia = = 


cu nimica, 
~ Nu ştiu...“ răspunse cu nepăsare feciorul boerese. 
Docarul trecu u ridicase ochii Mer- 
capul spre puşcaş. 
nu-mi prea place 
— Care om, Cuconașule ? 
— lacobache, primarele, 
— A! lacobache? Dă, se cheamă că- 
~ Mi se pare că el consideră comun 
care trebue să-i aducă venituri, 


— Eu ştiu, cuconașule ? îngină nehotărit puşcașul. A fi fiind 
Cum spui mata, da' noi sintem 


nişte țărani şi nu ne icepem, 

Are leală tare bună, şi-i în rind cu pole 7 PNRP 
— Cum la rînd cu boerii, Vasile? Cu care boeri ? 

„a Nu te supara, cuconașule, zimbi Vasile. Boeri de cei mai 

mititei şi mai proşti. Da'-s destul de răi, bată-i mama cailor," 

Băiatul ridea cu plăcere şi plăti čuo pachet de tutun gluma 

Btcagului, Și urmară a vorbi, coborînd spre tainicile zăvoaie 

n väi. 


i omu’ stăpinirii,.. 


Mihail Sadoveanu 


Filozofia lui Immanuel Kant 


i init două secole dela 
rii, anul acesta, s'au împlin a 
Kar pripi filozof german Immanuel Kant, nor t 
iiei aniversări, bibliografia filozofiei pere A ra a 
nici publicaţii nouă ; dar nuia [i-a mane SED age i apoga 
p tragă atenția în mod special. mai bine Sag az 
pe: publică asupra filozofiei lui iat o Ma Noe ue pi pg 
iitorii car 
cesta. Kant nu este dintre scr ini tpar ed es 
gi Ceai LI SR a pasă in ţara lui, ci in toată pore 
Că Nu este un alt filozof In Europa, cate să A provoca! p 
s rierile lui atitea discuţii şi atitea constructi repe Por Bohra 
zi ditorii mari al Europei sint, dacă nu rara re ari Cp 
rati p canti ad a dea e a fic- 
lul al XIX-lea s'ar putea c x a e ră 
Europa stă în raport cu înțelege 
eaea popoe TE oiaro filozofia acestula. Este cu MR mpi, ai 
aan producția, cu cit şi înţelegerea lul Kant este a: rari 
prob! care au cunoscut pe Kant prin Ch. gr g E 
org Nade ep ar ge m e pote a 
f rotunzi 
Cect popoare an Srotet pe Kant indie din, aceia et 
scipolilor lu n 
mal mali dia Hegel Pdecit din Kant ; filozofia grave Ar ir 
suedeză şi norvegiană, din Fichte şi Schelling ; pare 
Hegel şi Kari Marx; filozofiile celorlalte paars, : h 
Î că i mal de ie, Ele n'au originalitatea ce pg ea si 
celei pire ozofia romină, de asemenea, intrucit = Toes oa 
pütință filozofiei să prno pasari ui A pop eta Ă uri 
neprielnice cu poru 
pt ped rr: bea Fantianismulal a fost susținută. In el şi-a găsit 


212 VIAŢA ROMINEASCA 
———————————— VIAŢA RC 


inspiraţia Eminescu, Subt Influenţa lui, deşi colorat 
hauer, a fost activitatea didactică a Iti Tta Maa po 
antn E aaa să formeze o tradiție filozofică în Universitățile 
Cum se explică această insemnătate covirşitoa 
Ly filozofia europeană ? In chipul cel mai Simo rin ge: 
ant este nu numai un produs caracteristic al gindirii europene, 


senţiale, şi pusă înaintea unor reg - îndrăzneţe şi originale, cum 


ştient în determinările sale practice. El crede, că ati 

A t - 
terială, cit şi Organizația societăţii omeneşii, se pot eri bani 
şi perfecționa,  Deaceia el a inceput prin a se admira, în timpul 
civilizaţiei eline, în rolul de artist, şi a sfirșit, în timpul nostru, 


entru un asemenea suflet nu putea fi problemă mai 
problema limitelor raţiunii : intrebarea, intrucit stă ta poor 


n’a fost problemă mai centrală pentru filozofi. Toți si- 
părerea asupra ei. Unli exagerind, alții dispreţuind A ra Ea 


mai sigur, atit pentru găsirea adevărului ct 
idealului, Scepticii, dimpotrivă, vedeau îti st le. ră rr 


periența simțurilor: rațiunea nu aduce dela sine 

secolul in care apare filozofia lui Kant, aceste. doni dheri n 
faţă în faţă, fără putință de conciliare, Cea dintâlu reprezentată 
prin tradiția scolastică şi prin şcoala lui Descartes, cea de a doua 


cliiare. Cită vreme va fi valabilă această desle 
are,— 
va vedea în viitor. Deocamdată ea rămine, pănă ce Perne 
a, ge n va produce un argument noy 
exp covirşitoarea influență de care se 
DANA N zilele noastre. Peste filozofia sa i se poate daia 
pentru a se reveni la sistemele filozofice vechi, fie pentru a se 


FILOZOFIA LUI IMMANUEL KANT 213 
IMMANUEL KANT 213 


-Construl altele nouă, Kant poate să fie combătut, chiar depăşit; 


în niciun caz insă ignorat. 
l 


Increderea în dialectica i e în nu trebue confundată cu 
încrederea în anticipaţiile subiectivității. Pe aceasta din urmă o 
ge nețărmurită dela primele licăriri ale conştiinţei omenești. 

cit este mai primitiv chiar sufletul omenesc, cu atit el este 
mai antropomorfic adică inclinat să vadă lumea prin prisma su- 
blectivităţii sale. Rațiunea nu este însă subiectivitatea, ci este 


` controlul asupra subiectivităţii prin judecată ; este voința de a 


alege realul din aparență, eternul din schimbător. Această vo- 
inţă vine deodată cu cultura. Primii europeni, care au ințeles'o 
şi propâvăduit'o altora, au fost, după cunoştinţele noastre istorice, 
filozofii elini; inainte de toţi, ate, Platon, discipolul acestuia, 
a definit-ọ ca instrumentul divin al cunoaşterei realului. Acest 
real consistă într'o lume aparte de idei eterne şi perfecte, la care 
omul se ridică prin rațiune. Exerciţiul raţianii este dialectica : 
arta de a scoate din date contradictorii acela ce nu se contra- 
zice, de a găsi eternul subt învălişul ingelător al sensibilităţii fie- 
cărui individ. Continuatorul cel mai ilustru al lui Platon, Aristo- 
teles a suprimat din filozofia sa, lumea ideilor, dar a lăsat raţi- 
unii dialectica. Pentru Aristoteles, caşi pentru Platon, rațiunea 
deosebeşte şi fixzază aceia ce este necesar şi universal, şi dă 
astfel satletulul omenesc puterea de a se ridica deasupra materiei 
la o viață organizată după principii şi idealuri metafizice, Alături 
de Aristoteles n'au lipsit însă şi detractorii dialecticei, Sofiştii 
negau valabilitatea adevărului pentru toţi oamenii, lar scepticii 
negau pănă şi posibilitatea adevărului. Cultura antică a stirşit, după 
o îndelungată oscilație între idealismul raționalist şi materialismul 
sceptic, prin a se plerde în misticismul oriental. 

Acestei culturi îi urmează o lungă perioadă de dogmatism 
teologic : cultura medievală creștină. in această perioadă, dialec- 
tica este din nou exercitată, dar nu în vola el liberă ca instru- 
ment de cercetare științifică, ci ca servă a credinței bisericeşti 
pentru justificarea dogmelor. Ea se alege, din toată această pē- 
rioadă, cu deosebită agerime în prinderea subtilității gindului, dar 
rămine, în rezultate practice, fără niciun spor. 

Renaşterea antichităţii readuce libertatea dialecticei, Descartes, 
Tilozotul care incepe era modernă, deschide dialecticii orizonturi 
nouă, dind o nouă înțelegere cugetări şi spiritului. Nici-un filozof 
până la dinsul nu-şi pusese lămirit întrebările: in ce consistă 
cewitudinea, şi ce rol are funcția cugetării în stabilirea a- 
cesteia. Descartes face din cugetarea clară şi distinctă criteriul 
înțelegerii certe, şi prin aceasta Implicit al ştiinţei. Cum Insă cu- 
gelarea clară şi distinctă caracterizează raţionamentul matematic, 
devine matematica astfel instrumentul științei. Dialectica la acum 


214 VIAȚA ROMINEASCĂ 


o Îndrumare sigură, mal sigură decit 
Sne A indo cit o avusese la Platon, cu 
1 pel la ilustra 
Drepturile raționalismului se restabilesc, prin somahe, 
o escartes. Școala acestuia domină un moment întreaga gin- 
a Europei apusene, Dar, nu mult în urma lul scepticismul 
arope un puternic sprijin in cercerările tilnțelor biologice şi 
9p hologioe. Cugetarea, din care Descartes făcuse baza certitu 
ca'0 timpii (cela Mo Da ză John Locke şi David Hume 
e senzaţii. Dialectica ra - 
er" rapirea. şi constrinsă să cedeze a Mem solul 
ei lupta veche dintre raționalism şi scepticism amenința di 


nou să revină şi să 
cind apare Kart. osindească la sterilitate filozofia europeană, 


Pentru a taţelege, cum se cuvine, f 
; , filozofia | 
tal SR stan poziţiile în care se găseau rin arag ee ea 
a 2 emy i ka Ka să adăvgăm apoi orizontul nou al eta 
raggen, i redue se vedem, cum se oglindeau aceste filozofi 
Tan =a asăşi a lui Kani; ce socotea ant, că este dovedit, in. 
m ofli, şi deci în afară de discuţie, şi ce era nedovedit. 
ră n “beige paria pentru el, esenţial, şi ce nu i 

arăta ce era, e 
în Ma: scuti pai filozofiile M seen ra iias cl 
„ pentru el, dovedit, mai întălu, că m f 

tarate. hear sani se întemelau pe even Se N Movie 
ecesare pentro toată lumea, - 
Conalenmi avea, într'o privință dreptate, M ep. éi 
e fapt adevăruri, pe care ea le sprijină pe raționamer și 


entro ci, că o conştiinţă omenească, f 
; întrucit 
individu m, nu poate cunoaşte ceva decit pas ea n 
intră i scoperirea funcţiilor sistemului nervos, petrecută nu s 
pete ne vre prea Soroan aceasta cu prisos, Prin oe 
blectlyitatea Individulul TAES M Op E ERR ja 
n al dollea rind, este f 
ar arn, ce constitue oninia e ace, ara ri ar 
ia me deosebită de realitatea fiecărui om in parte. Fără această 
a sau adi T Ii dt ae 
o Întrebare la care Kant dă diferite ie ndari. oeiailate, este 
unsuri. 
p Ble cines Geistersehers erläutert durch die Tass i 
1* 1766), el înclină spre o lume de forțe spirituale, 


. 
Visurile unui vizionar explicate prin visurile Melafizicel. 


FILOZOPIA LUI IMMANUEL KANT 215 


care ar sta intre ele în raportul de unitate; alteori (d. ex. În 
Vòn den verschiedenen Racen der Menschen,* 1775), el înclină 
spre dispoziţiile de rasă şi germenii hereditari, care ajung så 
se dezvolte la acela ce sint în şirul de generaţii lar nu in in- 
dividul izolat; alte ori, în stirşit, într'un fel de instinct de spon- 
taneitate, cara condiţionează sensibilitatea (în scrisorile cătră 
a Herz şi în De mundi sensibilis atque inteligibilis,** 
1772). 
Dar mai presus de orice, În afară de discuție este pentru 
Kant părerea, că natura în intregimea sa esie un cosmos ar- 
monic, ale cărui legi se condiţionează de o unitate, Unitatea a- 
ceasta esie datorită unei forţe centrale, care uneori se confundă 
cu gravitația (aşa în primele scrieri subt Inliuenţa lui Newton), 
alteori cu finalitatea organismelor (în scrierile din spre sfirgitul 
vieții); în tot cazul, natura nu se rezolvă într'un mecanism curat 
spaţial, cum credea Descartes, ci într'un dinamism efectiv cum 
credeau Leibniz şi New:on, 

Esenţial în toate discuţiile filozofice din timpul său era 
pentru Kant faptul, că atit dogmatismul rationalist, cit şi scep- 
țicismul eompirist nu-şi acordau reciproc concesiuni, crezindu-se 
fiecare în stăpinirea adevăratei metode de cercetare. Despre 
granițele, în care dialectica raţiunii avea valoare, nu se întreba 
raţionalistul, precum nici empi'risiul nu se intreba de graniţele 
valorii experienței; fiecare mergea pănă la ultimele consecințe 
ale premiselor dela care pornea, chiar cind aceste consecinţe 
duceau la adevărate anținomii. Cu deosebire antinomiile la care 
ajungeau rațicnaliziii, erau pentru Kant, prolesor de logică, 
obiectul unei continue reflexluni, Incă dela primele sale lucrări 
(Principiorum primorum cognitionis Metaphysicae nova delu- 
cidatio, *** 1755) el urmărea cu atenție greşitele aplicaţii pe care 
in multa cazuri le aveau primele principii ale Metafizicei. Cu to- 
tul grav pârea lui Kant cu deosebire faptul că In filozofia tim- 
ce său nu se putea găsi o bază teoretică sigură pentru mo- 

rală şi religie. Rigorismul moral în care el fusese educat, pre- 
cum şi aspiraţiile so:ietăţii ln'regi în care trăia, cerea O $0- 
luţie radicală în contra scepticismului! şi materialismului, ln a- 
celaşi timp insă o soluţie teologică eracu neputinţă. Progresele 
ştiinţei nu Ingădulau o revenire la dogmatismul scolastic. Kant 
trăla în secolul aşa numit al luminii; era pătruns de reforma 
religioasă a lui Luther, și era contimporan cu mişcarea marti 
revoluţii franceze din 1789; împrejurări mal mult decit hotări- 
toare ca să-l facă să simtă că o filozofie în care lipsea funda- 
mentul moralei şi al religiei nu putea pretinde la guvernarea 
spiritelor. Trebuia o filozolie, în care credinţa să poată sta alt- 


* Despre diferitele rase ale oamenilor. 
** Despre lumea senzibilă şi inteligibilă. 
"** O nouă elucidare a primelor principii de cunoaștere a Mela- 


[izicei. 


216 EN VIAȚĂ _ROMINEASCA 


turi de ştiinţă, egal de Indreptăţite şi una şi alta din punct de 


ceastă filozofie este tocmai opera lui Kant. Originali w. 
tea acestei filozofii stă în găsirea unej perspective de i ră 
marire cunoştinţelor socotite ca dovedite, în lumina căreia afir- 


vedere teoretic. 


sună a Ceva sco ic; în fapt ele f a gindiri cores- 
punzătoare ultimelor rezultate științifice din timpul luf Kant, poate 
chiar anticipaţii asupra viitorul vedem în parte pe fiecare 


ci de valoarea pe care ea poate să o aibă ca parte a 
unul sistem de adevăruri necesare şi universale, Origina de~ 
pinde de experiența fiecărui individ ; valoarea, de acordul cu 
conştiinţa În genere a tuturor indivizilor, Orişice tapt petrecut 
Intro conştiinţă individuală, este implicit o ştiinţă despre ceva,— 
chiar în vis, individul are Ştiinţă despre Ceva; dar ştiinţă cu 
valoare de adevăr nu are individul decit în faptele care con= 
cordă cu condiţiile unei conștiințe în genere, sopra individuale. 


cret, nu-şi poate întrupa Intulțiile cum le întrupează individul 
concret; prin urmare, ea nu se bucură, de o experiență aşa 
cum ne este dat să Cunoaştem noi oamenii, fiecare în parte: cu 
toate acestea ea condiţionează experiența fiecăruia dintre noi, 
fiindcă altfel nu s'ar explica valabilitatea experienţii noastra 
pentru toţi oamenii. Tot ce putem noi oamenii comunica prin 
cuvinte ; tot ce pulem subsuma subt noțiuni logice ; tot ce pu- 
tem formula în legi ştiinţifice ; prin urmare orice cunoştinţă cu 


renței noastre subiective individuale cu con iile unei sad 
ştiinţe in Benere.seln afirmările noastra sint donă elemente de 
deosebit: unul receptiv, datorit Impresionabilițăţiţ simţurilor, altul 


toate conştiinţele omeneşti, 

ste uşor de înţeles avantajul pe care îl Prezintă această 
perspectivă pentru a împăca divergența dintre raţionalism 
Scepticismul empirist, In Kritik der reinen Vernunft,* 1781, 
vedem cum se face această Impăcare, Atit raţionalistul cit şi 
scepticul erau până acum intransigenţi, findcă ci nu ţineau 


’ Critica fëjlunti pure. 


UNIVERSITATI | 
L KANT 


PILOZOPIA LUI 


Samă de limitele în care instrument! lor OE Ceftetare n- 
dreptăţit să se exerciteze, Raţionalistul credea inutilă experienţa 
simțurilor şi vrea să dobindească toate adevărurile prin rațiune, 
fiindcă pentru el rațiunea avea un cîmp de extindere nelimitat; 
empiristul, tot aga, poziţia opusă. Kant arată însă că raţiu- 
nea Îşi are margiulle determinate de elementul a Priori; elemen- 


tituit din formele de timp și spațiu, care pătrund ca un sche- 
Sie i ii acestela o structură uni- 


miros, etc. pe care le găsim Impreunate cu corpurile în experienţă. 
in partea opusă ep sute: a simţurilor, adică, oarecum, pun 
formele apriori de timp şi s le şi 
schematismul lui a priori, aici dialectica raţiuni! este la locul său ; 
dar Kant are grija să ne spună că rezultatele dobindițe de dia- 
le-tică în acest cimp pur al raţiunii leagă raţiunea numai, nu și 
experiența : adică aceia ce este dedus după toate regulile logice 
ale raţiunii poate fi fără existenţă În realitatea experimentală. 
Existent în realitatea experimentală este acela ce se ridică pe da- 
tele intaiţiei simţurilor. Chiar figurile geometrice şi raporturile 
numerice nu ar putea constitui obiectul unei ştiinţe sigure, cum 
este Matematica, dacă n'ar fi cuprinse in structura intuiţiei. Cu un 
cuvint, raționalul fără intuiție are tot aşa de puţină valoare pentru 
Ştiinţă, cum are şi intaiţia fără elementul a priori, Fără contro- 
lul intuiție! rațiunea cade in paralogisme, lar intuiţia fără ele- 
mentul apriori dă un material subiectiv, fără valoare şiiiațifică. 
Raţionaliştii aduceau înainte ca argument al! valabilităjii deducţiei 
raționale In afară de orice amestec cu experienţa, existenţa ştiinţei 
matematice, care, după ei, şi-ar constitui obiectul din definiții, 
$i ar găsi adevăruri nouă din simpla analiză a acestor definiții, 
Eroare, susține Kant, Matematicile duc la adevăr, fiindcă obiec- 
tul lor este format din construcţii intuitive de spaţiu şi timp. 
Dacă spaţiul şi timpul ar fi noţiuni abstracte, ele n'ar putea fi 
“o bază pentru adevărurile evidente de sìne, Intrebarea dar pe 
care şi-o puneau mal înainte răționaliştii: cum este cu putinţă o 
Ştiinţă a Mitematicei, care se Susține numai pe raţionament ? 
trebue să se sch'mbe în intrebarea: cum sint posibile sintezele 
apriorice intuitive ale Matematicei, care să facă posibilă jude- 
cata ei sigură ? Şi Kant răspunde : sint posibil» judacăţile sij- 
gure ale Maţematicei, fiindca sint eşite din construcțiile intuitive 
ale formelor de spațiu şi timp. Raționamentul matematice nu 
scoate adevărul cel nou, analizind conţinutul definiţiilor abstracte, 


218 VIATA ROMINEASCĂ 


ci sintetizind în hiecată elementele pe care i le dau formele 


a priori ale intui. Ştiinţă sigură este dar ştiinţa matematicilor, 
fiindcă ea numai pate porni dela judecăţi sintetice a priori; 
celelalte ştiinţe aiin ele propriu zis o ştiinţă Sigiră numai în 
atita, cit pot fi tnaspuse în judecăţi matematice, 

Acesta este tanscendentalismul pe care îl găsim în Kri- 
tik der reinen Vinuraft demonstrat pănă în amănunt subt toate 
fețele.  Perspeciin nouă pe care ne-o deschide această scriere 
ne lămurește mul:  Ridicindu-ne deasupra experienţei, pănă la 
condiţiile de care depinde valabilitatea datelor acestela pentru 
ştiinţă ; scoborind:me din înălțimea speculațiunilor raţiunii pană 
la rădăcina intuitii de care orişice conștiință individuală este 
legată ; alegind dmeniul pur al rațiunii de domeniul experinţei, 
putem înţelege Îniirşit cauza erorilor din filozofia dinaintea iui 
Kant. Ne explicim pentruce Matematica are un loc privilegiat 
între celelalte ştie; pentruce axlomele geometrice sint evi- 
denie pentru toai lumea, şi pentruce orke altă Ştiinţă, ca să 
ajungă la evideni Maternaticei, trebue să imprumute judecăjile 
acesteia, fiindcă astea sint singurele care pornesc direct dela 
sinteze intuitive awiori 7? Ne explicăm însă, mai ales, pentru 
ce dialectica raţimi cădea în atfțea rătăciri,  Neţinind samă de 
intuiţia dialectică puca pe calea paralogismelor. Ea dovedea ast- 
fel : existenţa lul Dumnezeu, existenţa sufletului; existența ne- 
maririi, etc. şi aiea alte existențe, care nu existau decit în 
speculația pură, t realitatea omenească nu există decit acelace 
poate să imbrace Orma întuiției, şi din aceasta Încă nu este va- 
labil pentru știi) decit acelace se păstrează în perspectiva 
conştiinţei în gewe, 3 

Pănă aici aem perspectiva transcendentalismului; adică 
metoda lui Kani è a alege din rezultatele filozofiei timpului său 
aceiace o critică K Ofundă lasă să trăiască mai departe, Dacă 
sar fi oprit Kani iici, el încă ar fi fost unul dintre cei mai iluş- 
tri  cugetători al Europei moderne. Sint comentatori de ai săi 
care cred chiar (i aceasta este partea cea mai importantă din 
întreaga sa oper Kant nu s'a oprit însă aici, După 1781, cind 
apare Kritikfder 'Einen Vernunft, el publică alte scrieri, în care 
deşi metoda critii ntu este înlăturată, prevalează totuşi tendința 
sistematizării pri: Zitatorul dialecticei raționale, La 1783 apare 
Kritik der prakishen Vernunjt *; la 1190, Kritik der Urtheil- 
skraft ** la 1791, Die Methaphysik der Siten, *** ete, scrieri 
care arată pe Kai Într'o nouă lumină. Logica cedează acum 
inaintea interese“ Morale, Kant, dupăce a fixat limitele expe- 
rienţei şi ne-a aat că dincolo de aceste limite încetează obi- 
ectul ştiinţei, ini“ă în uitimele sale scrieri tocmai asupra do- 


* Critica real! practice. 
** Critica lezate, 
* Melalizica POravurilor, 


FILOZOFIA LUI IMMANUEL KANT 219 


 ——— 


meniului de dincolo de experienţă. In marginile experienţei sen- 
sibile este ştiinţa, dincolo este morala. In ştiinţă avem judecă- 
țile bazate pe elementul a priori constitutiv al experienţii ; în mo- 
rală avem judecăţile bazate pe elementul a priori regulativ nu- 
mai pentru experiență. In domeniul experienței ştiinţifice dom- 
meşte determinismul cauzal riguros ; în domeniul experienţii mo- 
rale domneşte libertatea. In Kritik der reinen Vernunft dom- 
neşte grija grâniţării precise între intuiţie, intelect, rațiune; În- 
tre experienţă şi condiţiile el ; intre obiectiv şi subiectiv, —in scri- 
erile publicate în urmă domneşte grija unificării sistematice, 
pentru a pune în evidență primatul voinţei şi al fordulul moral 
omenesc, Kant a reclădit Metatizica după ce o distrusese prin 
critica transcendentală, zic comentatori care na vor să vadă în 
Kant decit pe autorul „Criticel raţiunii pure“; Kant s'a complec- 
tat prin ultimele sale scrieri în mod genial, zic comentatorii a- 
depți al Metatizecei lui morale, Care au dreptate ? 


II 


La această intrebare nu poate răspunde cineva mal bine 
decit pria o teorie împrumutată lui Kant insuşi: Fondul sufle- 
tesc al omului este așa de bogat în dis osiții şi germeni, că 
viaţa individului nu este suficientă ca să-l scoată pe deainte- 
gul la lumină. De acela istoria omenirii, în log a fi repe- 
tarea servilă a faptelor trecute, este o perpetuă renovare, fiind- 
că nesfirşit este adincul din care es conflictele între oameni. 
Aşa şi cu fondul filozofic al unui ginditor. Nicio scriere nu-l 
poate da în întreigme, lar dacă este să se vorbească de ugi- 
tatea gindirii filozofului, nu în uniformitatea carturărească a ma- 
terialului de construcţie trebue ea căutată, ci în origina con- 
flictului care a provocat gindirea lui dintru început. 

In întrebarea de ma! sus, de altmintrelea, nu străbate pe 
atita grija comentatorului obiectiv de a avea o bună înțelegere 
a filozofiei lui Kant, pecit ambiția continuatorului lui Kant, de 
a-şi vedea direcţia justificată prin selecţionarea teoriilor acestuia. 
Intrebarea a preocupat, în adevăr, cu deosebire pe acei cere 
s'au crezut chemaţi să continue pe Kant. Așa, fo primul rind 
pe Arthur Schopenhauer, după care Titu Maiorescu o impusese 
depe catedră şi la noi. 

Important este, nu răspunsul la întrebarea formulată mal 
sus, ci răspunsul la intrebarea: găsim oare în origina gindirii 
kantiene, în conflictul de idei, care a chemat la viaţă activita- 
tea filozotică a lui Kant, justificarea sistematizării date în scri- 
erile din urmă ? La această întrebare nu putem răspunde de- 
cît afirmativ. Dela primele scrieri, Kant işi tradează înclinația 
spre Metafizica pe care o găsim în Kritik der praktischen Ve- 
rnunft şi în Metaphysik der Sittens In Aligemeine Naturge- 


P 


22) VIAŢA ROMINPASCA 
i SA RO 


schichte und Theorle des Himmels * scrisă în 1755, numeroase 
pagini vorbesc de resfirşita putere creatoare a divinității în le- 
gătură cu creaţia cosmosului din haosul primitiv ; de ordinea pro- 
videnţii care leagă universul pănă in părticelele sale cele mai in- 
fime; de grandioasa privire cara se deschide spiritului omenesc 
eliberat din lanţurile materiei şi ridicat la contemplarea infini- 
tăţii cerului; de perfecţionarea nestirşită a locuitorilor planetelor, 
perfecţionare pusă în raport cu distanța dela soare, şi de multe 
alte ca acestea, în termenii cei mai entuziaşti, Kant nu este 
ginditorul, care vorbind de dumnezelre, să fi putut zice: 
este o ipoteză de care nu am nevoe; cuvinte care se a- 

tribue lui Laplace, Pentru el determinismul legilor universului 
este o problemă, care nu se rezolvă prin o constatare de 
fapt, ci care începe tocmai să-l chinulască fiindcă este un fapt. 
De unde Izvorăște acest determinism, și ce-l îndreptățește ? 
Nu vine el din omogeneitatea originară a părticelelor unl- 
versului, care se armonizează în Structura unei inteligenţe ce 
planează deasupra a tot ce ia ființă? Nu sint legate în ace- 
iaşi necesitate faptul, că universul trebue să fie înțeles, şi fap- 
tul că universul este un tot armonic în constituția sa ? Toate a- 
ceste întrebări nu şi le pune un ginditor menit să rămină în 
marginile stricte ale ştiinţei, Pentru așa ceva era menit un Au- 
guste Comte, nu însă un Kant. August Comte, la o generaţie 

după Kant, se mulţumeşte să ştie, că alături de cognostibilui, pe 

care îl sistematizează el ierarhic, există și un Încognoscibil; 

coexistența acestor două lumi aşa de diferite nu-l nelinişteşte. 
Pe Kant, dimpotrivă, Incognoscibilul îl atrage. Existenţa a ceva 
dincolo de marginile ştiinței,—şi fiindcă știința se confundă cu 
Vomentul întuițlei, dincolo de marginile iutulții, ca un necunoscut, 
il turbură. Universul, pentru el este o unitate; deci părţile Ii 
se condiţionează reciproc. Ce este dincolo de intuiţie, nu este 
fără raport cu intuiţia. Necunoscutul este o condiţe a cunos- 
cutului, Atunci însă dincolo nu este propriu zis necunoscutul, 
ci este numenul, acel ceva care există, dar nu se dezvălue intuiţiei. 
Numenul este eu totul altceva decit Incognoscibilul. Sä-] ve- 
dem ce poate fi. Calea ipotezelor stă deschisă ; ca stă des- 
chisă încă din timpul lul Platon. Ce poate fi numenul ? Ideia ? 
Forma imanentă materiei ? Substanţa divină ? Monadele ? Desi- 

gur toate aceste ipoteze au fost cumpănite de Kant, Nici una 

dintre ele nu l-a împăcat, Fiecare se putea susține - se putea 

combate. Era insă una nouă, despre care cărțile de filozofie nu 

vorbeau, dar care era în spiritul vremii; o ipoteză care, În do- 
meniul activităţii sociale şi politice, frăminia sufletele, scoțind 
din adincul omenesc, p? care îl cunoștea aşa de bine Kant, mo- 
tive nouă de încredere in viitor ; era ipoteza pe care o întrevă- 
use Descartes, cînd afirma că toate conştiințele omeneşti sint 
in fond identice; ps care o exprimase Jean Jacques Roussaau 


* Istoria naturală generală și leorie cerului, 


PILOZOPIA LUI IMMANUEL KANT 221 
RANI A 


sub diferite forme: „conscience de la souveraniţe“, „conscience 
sociale“, „conscience de Whumanitt“... dar de al căreia rost fi- 
lozofic nu se întrebase încă nimeni. Kant, prin educaţia sa pro- 
fund morală şi religioasă, prin enciclopedicele sale cunoştinţe, era 
pregătit să fle primul! Numenul este lumea conştiinţei morale, 
Este voința autonomă id desăvirşirea perfecțiunii. Ce ar fi pen- 
tru nol universul întreg, dacă el mar fi oblect al înţelegerii ? 
Dar ce ar fi şi înțelegerea lui, dacă n'ar fi valoarea inţelegerii ? 
Cine dă insă o valoare înțelegerii ? Voința omenească, Deter- 
minismul pe care il constată omul în univers, este determinismul 
voit de el; fiindcă el găseşte in acest determinism o valoare. 
Daci nu ar fi în conştiinţa omenească simburele întrebării: ce 
are şi ce n'are valoare ?—nu ar fi știință, nu at fi determinism, 
Voința omenească este îngrădită In aceia ce priveşte experiența 
prin mijlocirea simțurilor, In această lucrare există aceia ce fa 
forma Întulţiei, De această lume se ocupă ştiinţa propriu zisă, 
Dar în afară de intuiție, rămine motivarea practică a faptelor vo- 
inței. ȘI aceasta nu întreagă. O parte din această motivare ține 
incă de lumea simţurilor, Urmărirea fericirii aparține acestei 
lumi. Ma! există însă o motivare curată, pornită dia fondul au- 
tonoim al voinței de a urmări binele în sine; motivarea liberă. 
Aceasta constitue o lume aparte. Este lumea libertăţii, în care 
voinţa autonomă îşi urmăreşte propria sa perfecţionare, neingră- 
dită de rima se neatrasă de scopuri materiale, Perfecționarea 
trebue să albă un țel. Țelul este Idela divinității, pe care o 
poartă conștiința omenească în sine. Metoda perfecționării este 
rigorismul moral : lucrează aşa, ca maxima voințli tale să poată 
fi opani în ori şi ce moment, ca principiu al unei legiuiri uni- 
versale. 

Asifel ajunge Kant să dea filozofiei o sistematizare nouă 
direct opusă predecesorilor săi. Ss trudiseră aceştia pănă la el 
să găsească o conformitate între cunoştinţele omenești şi natura 
lucrurilor din afară, intre motivele activităţii morale şi intre sco- 
purile de plăcere şi fericire externă ; Kant, răsturaind perspec- 
tiva, arată dimpotrivă, că lucrurile din afară sint produsul con- 
diţiilor care constituese ştiinţa ; că valoarea faptelor externe iese 
din legea formală a autodeteriminării voinței, Idealul cu care in- 
cepuse cultura elină, și care a rămas în urmă o aspirație ne- 
clintită a sufletului european ; ideal, care făcea din om un artist cre- 
ator tronind in mijlocul naturii, cu putinţa să domine prin şil- 
inți şi să trăiască liber in condițiile voite de el, niciodată n'a 
fost mai bine sprijinit decit prin filozofia lui Kant. De acela rä- 
mine Kant reprezentantul cel mal caracteristic al spiritului ci- 
ropean pănă astăzi. Actualitatea lul stă în contactul pe care il 
păstrează Incă cu acest spirit. Cit timp va dura optimismul éu- 
ropean în puterea creatoare a minţii şi în autonomia volnţei, se 
va aminti de Kant. Intran viitor apropiat vor alla şi democra- 
ţii, cînd democraţia nu va mai fi o profesie de politician, ci o 


- erty — —— Dl 
a T l ÎN _ —— 


222 VIAŢA ROMINEASCĂ 
O AA = 


convingere luminată, că ma fost inditor, care să le fi înlesnit 
succesul în opinia publică, altul mai mult decit același Kant. 
Kant este filozoful optimismului neţărmurit în progres, în 
pertecjiune, în pace eternă,,, El a pu teoria cea mal ademeni- 
toare pentru a face omului dorit până şi răul. Răul care se as- 
cunde in adincul sufletului omenesc este tocmai predestinat să 
scoată binele la lumină, Continuatorul său Hegel va zice: teza 
provoacă antiteza, pentru ca să se ajungă în urmă la sinteză, lar 
arl Marx va traduce acelaşi teorie în termeni de economie po- 


cit va dura el, va dura şi influenţa kantianismului, dacă nu chiar 
filozofia așa cum a sistematizat-o Kant, 


Oblomov 


Partea |! 
I 


Stolz era neamţ numai pe jumătate, după tată : mama era 
Tusoalcă ; profesa legea pravosiavnică ; limba natală era—ru- 


ți, în jocurile cu copii din sat, în atingerea cu părinţii lor, în 
piețele Moscovei. Limba germană o avea dela tatā şi din cărți. 


pe Herder, pe Wieland, versuri din Biblie, şi adună totalurile 
socotelilor analfabete ale țăranilor, mabhalagiilor şi lucrătorilor de 


Dela nueluza de arătat literele alerga, împreună cu alţi co- 
pii, să devastaze cuiburi, şi nu arareori in ora de clasă, sau in 
ampa rugăciunii, din buzunarul lui se auzea piuitul unui pulu de 

oar. =. 

Uneori se intimplă că tata şade, după masă, subt un ar- 
bore în grădină şi-şi fumează pipa, iar mama împleteşte la vre-o 
flanelă, coasă pe canva,— şi deodată se aude zgomot din stradă, 
țipete, şi o grămadă intreagă de oameni năvâălesc în curte. 

— Ce s'a intâmplat ?-— întreabă mama, speriată. 

— UI aduce iar pe Andrei, sint S'gur,—zice tata cu singe rece. 

Portiţa se deschide, E o mulţime de mujici, de femel co- 
pii năvălesc în grădină. De bună samă l-au adus pe An relv, 
dar—in ce hal! Fâră ghete, cu hainele Stişiate și cu nasul tur- 
tit —dacă nu a] lul, a! altul copil, 

Mama se uita întotdeauna cu nelinişte cam dispare Andri- 


224 


VIAŢA ROMINEASCA 
m ATA ROM 


pe cite o zi întreagă, şi dacă nu interv - 
liber ipa n g mereu Hogå ea, TU ME EAR 
spală, îl primeneşte, il schimbă, şi Andriu umblă o 
intreagă aşa de curățel, de frumos ; dar etala imar şi at. 
mineaţa,—lar îl aduce cineva : murdar, cu părul zburiit.—de ne- 
recunoscut ; sau îl aduc mujicii într'un car cu fin, sau vine în 
luntre cu pescarii, adormit pe năvod, 

Mamei îl dau lacrămi, dar tata— nimic, ba incă ride. 

— Are să fie un bun barsch, zdravăn burseh !—zice uneori 
Neamţul, 

— Dar bine, Ivan Bo danici,—se plingea ea uneori, — nu 
trece o zi să nu se întoarcă ca vre-o vinătae, iar mai dăunăzi— 
cu nasul ge ae singe, 

— Le băiat ar fi, să nu- ulească nasul, —l - 
tuia reg tatăl, rizind. cd umile 

ama plingea cit plingea, apol se aseza la ian şi căut 
uitare în Herz: lacrămile îi curg cat. după alta cat ae deal a 
lată că vine Andriuşa, sau îl aduc: începe să povestească aşa 
de violu, de iute, că o face şi pe ea să ridă; apoie aşa de deş- 
tept! In curind a inceput să cetească pe Telemac caşi ea, şi să 
cinte cu-ea la patru mini! 

Odată dispâru pe o săptămină întreagă : mama îşi secă o- 
chli de lacrămi; tata însă—nimic: umblă prin grădină şi fu- 
mează... 

— laca, dacă ar îl dispărut băiatul lui Oblomov,—zice el, 
răspunzind nevestel, care-l propanea să plece după Andriuşa :— 
atunci ași fi ridicat tot satul şi poliția zemstvei, Dar Andriușa 
—vine ! Zdravăn bursch | 

Adouazi găsiră pe Andrluşa dormind liniştit în patul lui, 
lar subt Ry putol și ae funt de praf şi de haliciuri. 

— Unde ai fost e unde ai luat puşca ? -il copleşi ma- 
ma cu întrebări. —Dece taci ? o A 

— Aşa l—atita fu tot răspunsul, 

Tatăl întrebă : gata traducerea lui Cornelius Nepos în 
limba germană ? 

~- Nu, —răspunse bălatul 

Tatăi îl luă cu o mină de guler, il scoase afară pe poartă, 
panat şapca pe cap şi îl izbi cu piclorul din spate, făcindu-! 
să cadă. 

— Pleacă de unde al venit.—adaugă Neamţul :—şi în loc de 
un capitol, să vii cu două capitole traduse, lar pentru mama—in- 
vaţă rolul din comedia. franțuzească, pe care i-a dat-o: altfel 
să nu te arăţi! 

Andrei se intoarse peste o săptâmină şi aduse şi tra- 
ducerea, învăță şi rolul. y 

După ce crescu mai mare, tatăl incepu să-l la cu el în te- 
leaga cu resorturi, îl punea hăţurile in mină şi-i poruncea să 
meargă la fabrică, apoi la cimp, apol in Oraș pela negustori, 
pela autorităţi, apoi ia vre-o argilă, pe care olua pe deget, o mi- 


i Bruni] 


OBLOMOY | MAGI 225 g i 


Tosea,— uneori o lua chiar în gură,—ii dădea și băiatului s'o mi- 
roase, apoi li explica ce e, la ce e bună. Alifel plecau să vadă 
cum se dobindeşte potasa sau păcura, cum se topeşte slănina, 

La paisprezece-cincisprezece ani copilul pleca singur cu te- 
leaga, sau câlare, cu geanta legată de șea, cu insărcinări din 
partea tatălui, şi nu se pomenea să uite ceva, să incurce, să 
scape din vedere, să greşească, 

— Recht gut, mein lieber junge l—zicea tata, după ce as- 
culta darea de seamă şi, neteziudu-l cu mina-i lungă pe umăr, îi 
dădea două-trei ruble.—după importanța afacerii. 

Mama mult timp curăţea apoi funingenea, praful, argila 
şi grăsimile depe Andriuşa, 

Nu-i prea plăcea educația aceasta muncitorească și practică, 
Se temea să nu lasă din fiu-său un simplu birgher, cum a fost 
tatăl. Toată naţia nemţească o socotea drept o mulţime de a- 
devăraţi mahalagii, nu putea suferi grosolânia, Independenţa şi 

mindria cu care nemțimea îşi afişează drepturile-i milenare bur- 
gheze, intocmai cum îşi poartă coarnele o vacă, fără să ştie a 
le ascunde cînd trebue, 

După părerea ei, în toată naţia nemțească nu-i şi nu poate 
să fie nici un singur „gentelmen“. Nu găsea in caracterul nem- 
jesc nici o urmă de simţire, de delicateţă, de îngădoinţă, nimic 
din ceva cu care se poate evita regula prescrisă şi comună... 

Atita vey neclopliţii äştla : să dea buzna la celace cred ei 
că e „stabilite, ce le-a intrat lor în cap: sînt gata să spargă 
ziduri cu capul,—numal să iasă după „regulă“. 

Trăise ca guvernantă Intr'o familie bogată şi avusese oca- 
zła să vadă strâinătatea, cutreerase Franţa, Germania, şi ames- 
teca pe toţi Nemţii cu malţimea de negustorași şi negustori, de 
meseriaşi, de ofiţeri, drepți ca bastoanele, cu figuri de soldaţi, 
de cinovnici cu mutre meschine,—oameni deprinşi numai cu 
munca grea, numai cu agonisirea grea a banului, cu ordinea ne- 
suferită, cu regula „pedaniă“ de toate zilele, cu mini mari și 
grosolane, cu mutra mulţumită de mici burghezi, cu trăsături şi 
vorbe grosolane, 

„Oricum al îmbrăca un Neamţ“ —se gindea ea,—îmbrace-se 
cu o câmașă cit de fină şi de albă; poate să pue ghete delac, 
să pue chiar mănuși galbene, şi tot parcă-i croit din toval ; de 
subt manşetele aibe es nişte mini aspre şi roşi; de subt costu- 
mul elegant te priveşte, dacă nu un brutar, apoi un câmăraş, 

Asemenea mini parcă se cer singure, să ia sula, sau cel 
mult —arcuşul într'o orchestră !“ 

lar în liu-său i se năzirea idealul boerului,—fie şi parve- 
nit, din starea de jos, din tată burghez,—dar fiu al unel ruse 
nobile, în tot cazul un băețaş curățel, cu o conslituţie admira- 
bilă și delicată, cu minuţi şi picioare mici, cu fafa curată, cu 
ochii limpezi şi vioi, —cum a văzulea în acea casă bogată şi 
în străinătate, dar se Inţelege, nu la nemți, 

Cind colo, să răstogolească aproape singur pietre de moară, să se 


5 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intoarcă acasă depe la fabrici, dela cim , caşi lată-său: plin de 
ag de băligar, ca minile roşii, aiardese şi ler ch apetit 
u i 

Se puse să-i răteze unghiile, să-i frizeze părul, să-i facă 
ulere şi manşete elegante ; ii comanda bluze la oraș. Îl deprin- 
sese să se pâtrundă de sunetele îingindurate ale lui Herz, îi cinta 
despre flori, despre Fo:zia vieţii, îi şoptea despre viitorul stră- 
lucit,—cind a! unui Oştean, cind al unui scriitor ; visa impreună 
cu el Fri viitorul înalt, sortit unora... 

i tot acest vis trebuia să se prăbușească in clântănitul 
maşinii de socoteli, în descifrarea murdarelor chitanţe o dir 
şi în atingerea cu lucrătorii de fabrici ! 

incepu să urască până şi mica teleagă, cu care umbla la 
oraş Antiriușa, şi mantaua impermeabilă, pe care i-o dăruise ta- 
täl G% mänuşile verzi de căprioară-—toate atributele unei vieți de 
muncă, 

Din păcate, Andriuşa învăța straşnic, tata îl - 
praveghetor în micul nete a ceai di TAN 
Z seca i $ eu il me și cu "E ca pe un s'mplu mese- 
1iaş,—curat ca la Nemţi : cite zece ruble e 
iscălească în condică [i ierta 

Fii pe pace, bună mamă: flul tău a crescut pe pâmintul 
rus, nu în mulţimea burghezilor cu coarne de vacă, cu mini care 
învirtesc pietre de moară. In apropiere e Obiomovea: acolo e 
sărbătoare veşnică. Acolo de muncă fug ca de jug; acolo bo- 
erul nu se scoală în zori, nu umblă pela fabrici, pe lingă piesele 


mindrle pe minerul săbiei ; vede un şir de eneraţii nobile şi inu- 
tile, apuse în moliciune, în țăsături de mătasă, aur şi argint, 
catifea şi dantele, 

Vede pe fețele lor cronica vie a unor glorioase vremuri, 
bătălii şi nume ; ceteşte în ele povestea trecutului, şi nu din 
acelea pe care i le-a povestit de o sută de ori tatăl său, tră- 
gind din pipă şi scuipind, despre viața din Saxonia,—o viaţă 
cu ridichi și cu cartofi, între grădina şi piața de zarzavat... 

Odată la dol-trei ani castelul acesta deodată se umplea de 
lume, fierbea de viaţă, de serbări, de baluri ; noaptea în lungile-i 
mer siriapegu focuri. 

enea prințul cu toată familia: prin ul, un om cărunt, cu 
faţa vestejită de pergament, cu ochi sti ai ridicaţi, cu o frunte 
mare şi chială, cu trei stele, cu tabatieră de aur, baston de trestie, 
cu miner de ametist, în cizme de catifea; prințesa—o femee 


OBLOMOV 227 


măreaţă prin frumuseţă, statură şi trup,—de care parcă nimeni 
încă nu s'a apropiat, r'a imbrăţişat-o, n'a sărutat-o,—nici chiar 
prinţul, deşi avea cinci copil. 

Părea mai sus deci! lumea, în care se cobora odată la trel 
ani; nu vorbea cu nimeni, nu eşea nicăeri şi şedea în odaia 
cea verde din colţ, impreună cu trei bătrine, sau venea prin 
grădină, pe jos, prin galeria acoperită pănă la biserică, şi se aşeza 
pe scaun în dosul unui paravan. 

In schimb în casă, în afară de prinţ şi priuţesă, era o lume 
întreagă, atli de vioae şi de veselă, încit Andriuşa, cu ochii lui 
albaştri de copil pătrundea deodată în trei sau patru sfere 
deosebite, observa cu lăcomie, cu toată mintea lui vioae, tipurile 
aceste! lumi amestecate, cu figuri pestriţe de mascaradă, 

Era aici prinţul Pierre şi prințul Michel. Cel dintăiu îndată 
îl arătă lu! Andriuşa cum se bate deşteptarea în cavalerie şi în 
infanterie, care săbii şi pinteni Sint pentru husari şi care pentru 
dragoni, ce fel de culoare au caii fiecărui regiment, şi in care 
trebue så te înscrii îndată după sfirşitul invăţăturii, spre a nu 
răminea de ocară. 

Celălalt, Michel, deindată ce făcu cunoştinţă cu Andriuşa, 
il şi aşeză în poziţie şi începu să facă adevărate minunăţii cu 
pumnii, nemerind pe Andriușa, cind peste nas, cind în piniece; 
apol îl lămuri că e bâtae englezească. 

Peste vre-o tei zile, numal pe temelul tinei vioiciuni de 
țară şi cu ajutorul unor mini vinjoase, Andriuşa îi iurti nasul, şi 
după sistemul rusesc, şi după cel englezesc, fără nici o ştiinţă, 
căpătind autoritate faţă de amindoi prinții. 

Mal erau două prințese, fetițe de unsprezece şi dolsprezece 
ani, îniltuțe, subțirele, gătite, care nu vorbeau cu nimeni, nu se 
salutau cu nimeni şi se temeau de mujici. 

Era guvernanta lor, m-lle Ernest ne, care venea de bea 
cafea la mama lui Andriaşa şi o invăţa să-i facă bucle lui An- 
driuşa. Uneori îi lua capul, |-l aşeza pe genunchi şi-i stringea 
în ga mer până la dureri, apoi cu minile ei albe îl lua de amin- 
doi obrajii şi-l săruta cu atita dragoste]... 

Mai era un Neamţ, care tocea pe masă tabachere şi nas- 
turi, apol un profesor de muzică ; acesia era beat ae Duminică 
până in cealaltă Duminică ; apoi o droae întreagă de fete de 
casă, în slirşit o potae de cini şi de căjelugi. 

Toate astea umpleau casa şi satul de vuet, de ireamât, de 
zgomot, strigăt şi muzică. 

Pedeoparte Oblomovca, pedealța castelul princiar, cu largu 
belşug al vieţii boereşti, se întilniră cu elementul nemţesc, şi 
du eşi din Andrei, nici bursch de seamă, nici măcar filistin. 

Tatăl lui Andrei era agronom, technolog, profesor. Dela 
tatăl său, fermier, luase lecţii practice de agronomie, pela fabri- 
cile din Saxonia învățase technologia, iar la universitatea cea 
mai apropiată, unde erau vre-o patruzeci de profesori, căpătase 


228 VIAŢA ROMINEASCA 
N IAŢA_ROMINEASCA 


chemare de a preda ceiace,—de rău de bine, — 
cap ră Mea de înţelepţi. CR aer 
parte nu merse, ci se intoarse scurt indărăt 
să se apuce de treabă şi să se întoarcă la tatăl său. rara "i 
dădu o sută de taleri, un ricksac nou şi-i arătă cele patru zări. 
De atunci Ivan Bogdanovici nu-şi mal văzu, nici ţară, nici 
tată. Şase ani călători prin Elveţia şi Austria, iar de doăzeci 
de ani trăeşte în Rusia şi binecuvintează soarta. 
A fost la universitate şi a hotărit că şi fu-său trebue să 
meargă tot la universitate, fără să-şi dea seamă că acea univer- 
sitate va fi rusească, fără s1 se gindească o clipă că universi- 


şi-l va îndepărta cu totul de Cărarea, pe care i-o visase el, 

Pro simplu de tot: luă cărarea bunicului său şi o pre- 
lungi în linie dreaptă până la nepoți, şi se linişti,—tără să bä- 
nuiască măcar că variațiile lui Herz, visurile şi poveţele mamei, 
mase) pimin din „Sela princiar vor preface ingusta că- 

miească într'an drum larg, la care n’ 
ia nel tăi aler e tason g e n’a visat nici bunicul 

altfel in chestiile astea nu era edant, şi mar fl că 
să lasă numaidecit aşa cum ar vrea el 4 dar AA fi ştiut ge 

gå pentru fiu un alt drum. 

Puțin se gindea la asta. Deci după ce tinărul se intoarse 
dela universitate şi Stătu vre-o trei luni acasă, îi spuse că la 
Verhleovo el m'are ce mai căuta, că iată chiar pe Oblomov l-au 
trimis la Petersburg, că deci e timpul să plece și el. 

f ce să caute la Petersburg, dece nu putea să rămină 
la Verhleovo şi să ajute pe tatăl său în administrarea moşiei,— 
despre aceasta bătrinul nu se iatreba; ținea minte numai că şi 
lui, după isprăvirea universităţii, tatăl său i-a arătat drumul... 
joti Sama nu mal era pe lumea asta, și n'avea cine se im- 

In ziua plecării, Ivan Bogdanici dădu fiului o sută de ruble. 

— Vei merge călare pănă la oraşul gubernial,—zise bătri- 
nul;—acolo vei primi dela Calinnicov trei sute cincizeci de ru- 
ble, iar calul lasă-l la el. lar dacă nu-i acasă, vinde calul; în 
curind e acolo un bilciu: ţi-l Cumpără cu patru sute de ruble 
cu ochii închişi. Până la Moscova ajungi cu vre-o patruzeci de 
ruble i de acolo până la Petersburg şaptezeci şi cinci, Îţi rămine 
destul. Apoi, cum ştii. Ta al făcut cu mine afaceri, ştii prin 
urmare că eu am ceva bani, dar înainte de moartea mea, să nu 
contezi pe el; şi eu am să mai trăese probabil! vre-o douăzeci de 
ani: doar de mi-o cădea în cap vre-o piatră. Candela arde 
bine, şi untdelemn e destul. Al câpătat învăţătură bună : îţi sint 
deschise toate carierele ; poți sluji, poţi face comerţ,—chiar seri, 
poate. na me Sea rs i alegi, spre ce te simţi atras. 

— Am să văd, i — 
ine Age nu s 0 putea începe cu toate deodată, 


OBLOMOV 229 


Bătrinul izbucni într'un hohot zgomotos şi incepu să lo- 
vească pe fiu-său pe umăr cu atita putere, că n'ar fi rezistat un 
cal. Andre! nici nu se sinchisi, 

— lar dacă nu te pricepi, dacă nu-ţi găsegii calea deodată, 
dacă e nevoe de sfat,—treci pe la Reingold: are să te înveţe. 
O l—adăugă el, ridicind un deget în sus şi scuturind din cap:— 


„ăsta... ăsta... (vru să-l laude, dar nu găsi cuvintul). —Am sosit 


din Saxonia Împreună. Are o casă cu patru cațuri. Am să-ţi 
spun adresa... 

— Nu-l nevoe, nu-mi spune,—răspunse Andrei ;—am să 
mă duc la el, cind volu avea o casă cu patru caturi, lar deo:am- 
dată merg şi tără dinsul... 

Din nou lovituri pe umâr. 

Andrei sări pe cal. De şea erau atirnate două genţi: intruna 
era o manta de muşama şi se zăreau nişte cizme groase, bătute 

cu cule, şi citeva cămăşi de pinză dela Verhleovo, cumpårate ÎI 
luate după stăruința bătrinului; în cealaltă—un frac elegant de 
postav fin, un palton pâros, o duzină de cămăşi şi o pereche de 
ghete comandate la Moscova, în amintirea sfaturilor date de 
mama... 

— Acuma ?—zise talăl, 

— Acuma ?—zise fiul, 

— Gata ?—întrebă tatăl. 

— Gata | — răspunse fiul, 

Se uitară unul la altul în tăcere, căutind parcă a se pă- 
trunde unul pe altul cu privirea. 

in jurul lor se adunase o grămadă de vecini, curloși să 
ip cu gurile căscate, cum are să lase administratorul pe 

iul său să plece între străini. 

Tată! şi fiul işi strinseră mina. Andrei porni în pas grăbit. 

— Ai văzut afurisenle de Neamţ: nici urmă de lacrimă |— 
ziceau vecinii, la te uită la cele două ciori de pe gard : se pră- 
pădesc clriind ! Il cîriie ele, n'ai grijă !.. 

— Ce-i pasă lui de ciori ! In noaptea de Ivan Capolo* umblă 
sar e prin pădure! De ci nu se prinde, fraţilor. Un Rus nu 
scăpa l. 

á — Dar påginul cel bătrin !—observä o mamă.—L-a arun- 

cat In stradă ca pe un pisolu : fără o îmbrăţişare, fără un bocet! 

— Stăi, Stăi, Andrei!—strigă bâtrinul, 

Andrei opri calul. 

— A-a! S'a trezit inima l—se auzi în mulţime, 

— Ce-i? -întrebă Andrel. 

— E slabă chinga, trebue strinsă. 

— Cind ajung la Şamjevca. Ce să plerd timp ? Trebule 
Să ajung cit se vede. 

— Atunci...— zise bătrinul dind din mină, 


* Serbare analoagă cu Rusaliile noastre, N, irad. 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Atunci,..—repetă ti F 
pata, Na 93 tt dta din eap s, piine 
aci ni, 


it. ce cini, zău! Parcă ar fi nişte străini ! — ziceau 


Dar din mulți 
se potu stictal ltime se auzi deodată un bocet: o femee nu 


— Dragul mamei voinic ! — rosti femela te - i 
a Sh ie aaile dope cap.—Sărmane copil ! cil arat a e 
aro piece go vească... Dă să-ți fac cruce măcar eu, fru- 


Andrei se apropie de ea, sări d b 
our de ca, epe cal, îmbrăţişă pe bă- 
ai cet kea i pan şi izbucni în plins, pe cînd femeia fi 


voce cunoscută, zări #1 Săruta. In vorbele ei fierbinți auzi o 


Imbrăţișă femeia şi mai puterni 
; 3 c Îşi şterse grăbi 
Şi hui 2 eh Ă i ni „Do ec cu biciul şi aa edil 
două javre de curte şi tacepură rela So Di ii ua 


II 


Stolz e de acelaşi vristă cu Oblomov 

t are şi - 
zeci de ani. A servit, a demisionat, s'a ocupat legă cva ri 5 
ajuns, de bună seamă, cu casă şi cu bani, la parte la nu ştiu care 
ie care cara mârturi în străinățate. 

n veşnică mişcare; are nevoe societatea 

agent în Belgia, sau în Angila—ll trimite pe E a » 
vre-un proect sau pusă în practică vre-o idee—[l aleg pe el. Stolz 


vizitează insă şi lume, are ti i 
facă toate astea—stie Dunt de cetit: cum reujeşte să Je 


E alcătuit numai din oase, muşchi şi nervi: 
cal englez de rasă, Uscăţiv. Obraji ereu e rr t 
mi Rare Ta arme è Ket a rep grase — nici semn ; culoarea 
chimbată, ; 0 
ina yerani, ar ez er ră urmă de roșeață ; ochii, deşi 
ri de prisos m'avea. Cind stătea Ga 
e cind vorbea —latrebuinţa atita miinick, chg Pe A 
d a cum n'avea În organism nimic de prisos, tot aşa şi 
manifestările morale ale vieţii, căuta un echilibru între partea 
ractică şi cerințile sufletului, Cele două pârți mergeau paralel 
intre şi împletindu-se, fără să ajungă la noduri inex- 
Mergea cu pas sigur, voios ; trăia după un buget st 
căutind să intrebuințeze fiecare zi şi fiecare rublă eri 


neadormit de fiecare minut, — 
lor sutietului şi falii nut, —al timpului cheltuit, muncii, puteri- 


Chiar tristețele şi bucuriile le trata eopo 
arcă d trivă 
ierte ratelor, cu pașii picioarelor, -s cum trata timpul.. 


OBLOMOV 231 


Tinea umbrela deschisă clt timp ţinea ploaia, adica suferea 
cit ținea neplăcerea, și chiar pe aceasta o suferea fără supunere 
plecată, ci mai mult cu necaz, cu mindrie, şi o indura cu râb- 
dare, numai fiindcă pricina fiecărei suferinți și-o atribuia siegi, 
şi mo atirna ca un cattan intrun cuiu străin. 

Chiar de o plăcere se bucura ca de o floare, ruptă în trea- 
căt şi cit ține aceasta,— cit încă nu s'a vestejit în mină,—nebind 
niciodată cupa pănă la acea picătură de amărăciune, de care 
dai la sfirşitul fiecărei plăceri. 

O înțelegere simplă, adică dreaptă şi admirată a vieţii, 
era Statornica lui problemă pe care, câutird s'o dezlege, o fn- 
jelegea cit e de grea, şi era mindru și fericit, de cite ori i se 

timpla să observe o curbă în drumu-lşi să facă un pas drept. 

„E lucru complicat şi greu să trăești simplu",—lşi zicea 
adesea —şi înda!ă căuta unde-i curba, unde-i linia dreaptă, unde 
se inoadă şi se încurcă firul vieţii. 

Se ferea ca de foc mai ales de imaginaţie, — acest tovarăş 
cu două fețe, una prietenoasă, alta duşmană,—cu atit mai bun 
prieten, cu cit il crezi mai puţin, duşman primejdios, cind adormi 
increzător în şoapta-i ademenitoare. 

Se temea de orice fel de vizăr!, sau dacă intra în dome- 
niul lor, Intra cum intri intr'o grotă cu Inscripţia: ma solitude, 
mon hermitoge, mon repos, ştiind ceasul şi minutul cînd o să 
ieşim de acolo, 

Pentru visări, pentru enigme, pentru mistere, în sufletul 
lui nu era loc. Cejace nu se supunea unei experiențe, unul ade- 
văr practic, în ochii lui era înşelăciune optică, un reflex oare- 
care de raze şi colori pe retina ochiului, sau însfirşit, un fapt, 
pănă la care rindul experienței incă n'a ajuns. 

N'avea nici diletantismul care ţine să rătăcească în dome- 
niul miraculosului, sau să facă pe Don-Quichotul în sfera teo- 
rillor şi descoperirilor, cu o mie de ani inainte. Se oprea cu fn- 
căpăținare in pragul necunoscutului, fără să manifeste, nici cre- 
dinţa de copil, nici indoiala faptului, ci aşteptind apariţia legii 

şi, odată cu ca—şi cheia misterului, 

Cu același fineţă şi grijă iși urmărea şi inima, Aici, după 
ce se poiicni de mai molte ori, fu nevoit să recunoască, că sfera 
sentimentelor e încă o „terra incognita“. 

Andrei binecuvinta soarta, dacă in această regiune Intu- 
mecoasă reușea să deosebească la timp minciuna sulemenită şi 
palidul adevăr; nu se mai plingea, dacă după o înşelăciune a- 
coperiiă cu mâăestrie, se poticnea numai, fâră să cadă, dacă i 
se bătea numa! inima febril şi puternic, şi era fericit dacă nu 
Singera, dacă nu-i eşeau sudori reci pe frunte şi nu se aşternea 
apoi R viaţa lui, o lungă umbră pentru mult timp. 

socotea fericit măcar cu atita, că se putea ţine la a- 
ceiaşi înălțime şi că, zburind pe patinile sentimentului, nu luneca 
peste graniţa, care desparte lumea sentimentelor de lumea min- 


ATA ROMINEASCA 


timent, simţea pămîntul 
cra sclavul nimăn femeei, deşi 

ei, nu in- 
vigoarea sufletului, 


ru; un fel de vo- 
» Punind pe ginduri pe 


Irugea viaţa, și a sa 
— Patimile ? Pati 


"— ziceau toți -fs 
menta: ea yane A păzeşii oţi din juru-i; 


numa! pe dum- 


ă poezie ar străl 


fiindcă lucrul e prea 
aleasă. Nimeni na 


unei inimi apås 
prejurările fa = 


exemplu, dar că 
greu” nu năd 
Ținea deci cu i 


e; nu suferea 
plicate şi grele sau 
Cunoştinţi, parcă 


prevăzut ar fi dat, indată aplica metoda 
în 


rea,— ca o chelărea 


SELETUS | 
E DENT ĂTII 
VERSITÂŢII do 


din n pai cu chei atirnate la bria tocmal' pe "cea potrivită 
ntru o uşă sau alta. wg g 

a In ajungerea unul scop punea mal presus de orice, stăru- 
ința : aceasta era în ochii lul un semn de „caracter“, şi celor 
înzestrați cu asemenea statornicie niciodată nu le refuza respec- 
tul, oricît de mediocre ar fi fost scopurile lor. 

— Ăsta e un om |—zicea Stolz. 

De prisos să mai adăugăm că-şi urmărea țelul, păşind cu 
curaj peste toate pledicile, şi numai atunci renunța la problema 
dată, cînd în drum răsărea un părete, sau se deschidea o pră- 


păstie de netrecut. 
Nu era capabil insă de curajul omului care sare peste pră- 


pastii cu ochii închişi, sau dă peste părete, la noroc. Stolz mă- 
sura prăpastia sau zidul, şi dacă lipsea mijlocul sigur de a le 
învinge, părăsea orice încercare, lăsînd lumea să creadă ce o vrea. 

entru formarea unul asemenea caracter sau cerut poate 
şi nişte elemente atit de amestecate, din care s'a format Stolz. 

La noi, mai înainte, oamenii de acțiune se turnau în citeva 
forme stereotipe, care puneau mina pe mecanismul maşinei ob- 
şteşti alene, cu ochii abla intredeschişi, şi o impingeau pe fä- 
gaşul obişnalt, dormitind, păşind pe urmele lăsate de predece- 
sori. Dar iată că ochii s'au deschis din piroteală, se auziră pași 
vioi şi largi, se auziră voci de oameni vii... Cîţi Stolzi vor trebul 

să răsară oare subt nume rusești l.. 

Dar cum se putea apropia asemenea om de un Oblomov, 
la care orice trăsătură, fiecare pas, întreaga existenţă erau un 
protest strigător În contra vieţii lul Stolz ? La intrebarea asta s'a 
răspuns, mi se pare, demult: că extremităţile, dacă nu-s un mo- 
tiv de simpatie, cum se credea mai inainte, nu-s de loc o piedică. 

li mai legau şi două puternice resorturi: copilăria şi şcoala; 
apoi bunele, grasele mingieri cheltuite din belşug in familia lui 
Oblomov pentru băiatul Neamţului, apol rolul celui puternic, — pe 
care îl Indeplinea Stolz pe lingă Oblomov, din punct de vedere 
şi fizic şi moral ; şi insfirgit,—gi mal presus de toate,—în firea 
lui Oblomov era acel inceput corat, luminos şi bun, pătruns de 
adincă simpatie pentru tot ce-i bine, şi ce se deschidea şi răs- 
pundea la chemarea acestei Inimi simple, nalve şi veşnic in- 
crezătoare. 

Oricine,—fle şi un caracter întunecos, rău,—ar fi aruncat o 
vire—intimplător sau înadins,—in acest suflet curat şi copi- 
ăresc, nu-l mal putea refuza dragostea ; sau dacă împrejurările 
împiedecau apropierea,—cel puţin o amintire bună şi durabilă, 
Adesea scăpind de afaceri, sau din lumea mondenă, dela o 
serată, dela un bal, Andrei se ducea să mai stea pe largul di- 
van al lui Oblomov şi, intr'o conversaţie lenegă,—să-şi potolească, 
să-şi mal odihnească sufletul invitorat şi obosit, şi totdeauna in- 
cerca acel sentiment de odihnă pe care o simte, eşind din nişte 
saloane superbe un om care intră subt propriu-l modest aco- 


, 
-e 


234 


cring de mesteacăn, pe unde a umblat încă în copilirie, 
II 


— Bine te-am găsit, lliz, Cit sînt de fericit că te vidi Ei, 


ce mai faci ? Eşti bine ?— întrebă Stolz. 


O, nu, nu-s bine, dragă Andrei,—zise Oblomov tind, 


—ce bine 2.. 


— Ce, eşti bolnav ?— întrebă Stolz îi 
A ijorat. 

— M'au dat gata ulcioarele : să tămia i 
trecut -daul depe oaa cat ; săp na trecută deti mi-a 

Sole incepo ste aa şi acuma se aşează altul, 

— Atita? Asta-i din pricina somnului, 

— Dacă ar îl „atita“: mă prăpăd r i 
mi-a spus mai adineaoari doctorul,” Plea at aant 
că-l rău : poate să al un atac de apo en afine 

— ŞI ce gind ai? aie i: 

— Nu plec, 

— vum se poate! Ascultă numai cite le mai < 

nu ştiu Ea aeia să piec în Egipt, sau fn aas a 

—- —in olz cu — i 
două săptămini, in America—in trer. 3ean Egipt alun în 

— H, dragă Andrei, şi iu e i tot asa. j= 
minte mai rămăsese, şi a mebunit și Astar., reia e În 
America şi în Egipt ? Englezii: dar ăştia aşa-s făcuți de bunul 
Dumnezeu; că acasă nici n'an unde trăi, Dar dela noi cine are 
să plece ? Doar vre-un desperat, pentru care viaţa e o niska. 

— Mă rog, ce isprăvi grozave: să te agezi in trăsuță, sau 
în corabie, să respiri aer curat, să priveşti țări stsdine, oraşe 
obiceluri, toate minunile... Tare ma! ești... Daria spune-mi, cum 
mai pis Ana e pela Oblomovca ? 

— „«—rosti Oblomov, făci 

— Ce s'a Intimpiat? ` n Kes 

— Ce: nu mă cruță viaţa ! 

— Şi Mava mean zise Stolz. 

— Cum slav mnavlui ? Dacă m'a da 
caer SE se legau diavolii din secuii pro cite ua nai 
pi $ od. sri plşcă pe ascuns, cind il toarnă nisip peste cap.» 

— du eşti prea... paşnic, Ce s'a — . 

DA proa i ntimplat ?— întrebă Sol 

— Ce fel de nenorociri ? 

— M'am ruinat cu total. 

— Cum se poate ? 


— Am să-ţi 
Zachar | Zachar cetesc ce scrie starostele., unde-i gerisoarta P 


VIAŢA ROMINEASCA 
ia 


periş, sau intorcindu-se dela frumuseţile naturii de Sud, latrun 
k 


OBLOMOV 235 
O i 


Zachar găsi scrisoarea, Stolz o ceti şi incepu să ridă, pro- 
babil de stilul starostelut, 

— Ce pehlivan de staroste l—zise.—A dat drumul mujici- 
lor, şi se mai şi pinge! Mai bine să le dai paspoarte, să-l laşi 
să dal unde or şil. 

— D'apoi aşa... atunci toţi au să caute...—zise Oblomov. 

— Treaba lor,—zise Stolz nepăsător.—Cul i-i bine şi-i con- 
vine să stea pe loc, m'are să plece; dacă nu-l convine, nu-ți 
convine nici le : la ce să-i (ij? 

— Ai nemerit-o |. .—zise la [liici.—La Oblomovea mojicii 
sînt paşnici, le place să stea pe loc: ce au să umble aşa ? 

— Dar tu nu ştii,— zise Siolz—că la Verhleovo vor să facă 
port zs proiectează o şosea, incit nici Oblomovca n'are să 
mal fie departe de un drum mare, lar la oraş se face bilciu... 

— Dumnezeule | — zise Oblomov.—Atita mai lipsea. Oblo- 
movca era aşa de liniştită, la o parte, şi acum —bilciu, drum 
mare | Au să se inădească mujicii la oraş, pela noi au să inceapă 
să umble negustorii... ne-am dus! O nenorocire! 

Stolz începu să rida. 

— Cum ?—urmă  Oblomov.—Mujleii erau... aşa şi aşa ; nu 
se auzea nici de bine, nici de rău; oamenii işi căutau de treabă, 
nu umblau după nimic. Acuma se corup! Au să înceapă cialuri 
cafele, pantaloni de catifea, harmonici, phete de vacs... puțină 
procopseală | 

— Da, dacă o îl aşa, se înțelege, puţină procopseală, Dar 
la fă o şcoală în sat. 

— Nu-i prea de vreme ? Cartea e vățămăloare pentru mu- . 
jici; învaţă-l: te pomeneşti că nu mai ară. 

— D'apol mujicii au să cetească doar cum trebue să are—om 
ciudat, ce eşti! Dar ascultă: fără glumă, tu ar trebui să-ţi vi- 
zitezi satul anul ăsta. 

— Da, ai dreptate, dar incă nu mi-i... planul ..—observă Oblo- 
mov cu sflală. ` 

— Nici-un plan ; la ce ? Tu da-te numai : al să vezi la fața 
locului ce-i de făcut. Tu cam demult te incurci cu un fel de plan. 
Tot nu-l gata ? Dar ce faci ? 

- dragă. Parcă numai atita treabă aşi avea : cu moşia, 
Dar cealaltă nenorocire ? 

— Ce nenorocire ? 

— Mă alungă din casă, 

— pre ză Magi ? o 

— Aşa: pleacă, zice, ce bună. 

% Cu se, E indu-mă di 

— Cum şi! Mi-am ros spatele coatele, sucindu-mă din 

ricina grijilor. Sint doar singur : ră d ba una, ba alta; ici să 
aci socoteli, colo să plăteşti. Mai vine Şi mutatul! Banii se duc... 

o groază! Te pomeneşti că rămin fără un gologan «+ 
— laca aşa se strică oamenii: i-i Erou să sa mulel—rosti 


236 VIAŢA ROMINEASCA 


Stolz cu mirare Apropo de bani: 
nuc ; ni: al mulți bani ? Dă-mi vre-o 
nci sute, trebue să trimit îndată: mine iau dela contoarul 


a: Stă!, Să-mi aduc a inte, 
țară o mie, şi acuma au Aa mg prag i Lia ma pe 
ae, incap să scotocească prin saltare 
_ aici siot... zece, douăzeci : P 
şi încă douăzeci, Mai erau nişte bani ery Zacha | az 
i măi ar sări de pe cuptor, după vechea rînduială, și intră 


— Erau aici două grivene * 
Z N'o mai sara ft pe masă, i-am pus eri.. 
spus că n’a fost Bici a “fel pică gik da ME PART Vim 
a Cata sa fost? Un rest dela portocale... 
za dat cuiva şi ați uitat.—zise Zachar, înturnindu-se 


— Se Cunoaşte că 

Sie a i esa că sintem dela Oblomovea !.. Nu ştiu ciji 
— Dar mai adin 

kat da 7 aise Zina zial lui Mihei Andreici ce fel de bani 
— A, da, laca şi Tarantiev a mai luat 

dresă Oblomov cu vioiciune cătră Stolz : — uitase ii digi 
cs Deea lași să intre la tine acest animal ? — observă Stolz. 
5 acă l-ar lása numai...—se amestecă Zachar, — Vine ca la 

casa lui, sau la ciainărie. A luat cămaşa şi vesta. boerească, 

atita le-am mai văzut! Mai adineaori a poftit după frac: af 


— Nu-i treaba ta, Zachar I—observă Obl 
omov A 
— Dă-mi o coală de hirtie de scrisori, — rugă“ Stoiz, — sa 


— D'apol n'avem. N' 
din antreu, d, nici nu mai eul se ae Adinebaci n si-i 
— Dă vre-o bucăţică !— stărul Stolz. 
Oblomov căută pe masă: nici urmă de hirtie 
— Atunci dă-mi cel Puțin o carte de vizită. 


T Ce-i cu tine ?—intrebă Stolz eu ae ' 
să faci treabă, scrii planuri. jà spune-mi, Ene HAR rd pia 


— Så umblu! Rar mai mult acasă: iaca | 
Sisk: ah k t » Planul mă nell- 
re seacă pe ee „Al locuința |. Noroc de Tarantiev, că Şi-a dat 
— Vine cineva pela tine ? 


” 20 copeici, 50 bani. N. trad. 


OBLOMO 7 232 


— Cum nu? laca Tarantiev, mai e Alexeev, Mai adinea- 
ori doctorul... A mal fost Penchin, Sudbinschii, Volcov... 

— Eu nu văd la tine nici cărţi, —zise Stolz. 

— lată o carte,—azise Oblomov, arătind pe masă o carte, 

— Ce-l asta ?—intrebă Stolz, uitindu-se la titlu: „O călăto- 
rie în Africa“ S'a mucegălt şi pagina la care te-ai oprit. Gazetă 
nu se vede... Ceteşii tu gazete? 

— Nu, sint mărunte caracterele, strică vederea... şi nti-l ne- 
voc: dacă e ceva nou—din toate părţile, una auzi toată ziua. 

— Dar bine, llial—zise Stolz, ultindu-se ulimit la Oblomov. 
la să-mi spul ce faci tu? Te-ai incolăcit ca o bucată de aluat, 


stai nemișcat... 
y — AN Maite. Andrei, ca o bucată de aluat,—ingină O- 


blomov trist. 

— Dar mărturisirea e oare o îndreptăţire ? 

— Nu, e numai un răspuns la vorbele tale; nu mă îndrep- 
tăjesc,—zise Oblomov, oftind, 

— Trebue să eşi din somnolența asta. 

— Am încercat mai demult, n'am reuşit. Acuma... la ce? 
Nimic nu mă mișcă, sufletul nu se aprinde, mintea doarme li- 
niştit... —zice Oblomov cu un ton de amărăciune abia simțită. — 
Destul despre astea... Spune mai bine, de unde vii acuma ? 

— Din Chlev, Peste două săptămini plec în străinătate, 
Hai şi tu... 

— Bine, poate...—hotări Oblomov, 

— Atunci şezi, scrie o cerere, mine o şi dai... 

— Numaidecit mine!— începu Oblomov, răzgindiadu-se.— 

Cum se grăbesc cu toţii, parcă i-ar goni cineva din urmă! 
Să ne mai gindim, să mal vorbim, apoi cum o da Dumnezeu | 
Poate că întălu la țară; în străinătate mai pe urmă... 

— Dece mai pe urmă? Doctorul nu ţi-a spus? Scutură 
mai intălu grăsimea depe tine, greutatea trupului; atunci va dis- 

părea şi somnolența sufletului. Trebue o gimnastică, şi fizică şi 
sufletească, 

— Nu, Andrei, toate astea pe mine au să mă obosească : 
sănătatea-l! slabă, Nu, mai bine lasă-mă, du-te şi singur... 

a te se uită la Oblomov, care stătea culcat, Oblomov se 
uita la el. 

Stolz clătină din cap, lar Oblomov oftă. 

— ie, mi se pare, ţi-l lene să şi trăeşti ?2—intrebă Stolz. 

— Bine ai zis: mi-l lene, Andre... 

PR „Dita se chinuia cu intrebarea, a tar peun kera- ca 
tā, ŞI ce-ar putea să-l doară, rivi cliva timp, apoi 
izbucni în hohot. = E: 
— Dar ce-i cu tine? Un clorap de aţă, altul de bumbac! 
— observă el deodată, uitindu-se la picloarele lul Oblomov, —ȘI 
cămaşa e imbrăcată pe dos] 
Oblomov se uită ia ciorapi, apol la cămașă, 


238 VIAȚA ROMINPASCA 
= oo o O O OVATA RO 


— Adevărat, — îngtoă Ilja liici.— Zachar ăsta mi-f trimis ca 
o pedeapsă! N'ai să mă crezi cit chin indur dela el, Discută, 
răspunde obraznic, lar treabă-—să nu-i ceri | 

— Ah, Ilia Ilic! — zise Stolz.—Nu, eu nu te las aşa. Peste 
o săplămină n'ai să te recunoşti. Chiar deseară am să-ţi comun- 
nic un plan amănunţii, ce am de ind să fac şi cu mine şi cu 
tine, lar acuma—îmbracă-te, Aşteaptă, te scutur eu.—Zachar,— 
strigă el,—hainele lui Hia Iiici | 

— Incotro, mă rog? Ce vrei? Acnşi vine Tarantiev cu A- 
lexeev, să stăm la masă, Apoi vroiam să... 

— Zachar !—zise Stolz, fără să-l āscolte.—Adă hainele | 

— Ascult, cuconaşule Andrei Ivanici: iacă, să fac numat 
ghetele,—zise Zachar Iinvlorat. 

— Cum? Pănă la ceasurile cinci ghetele nefăcute ? 

— Ba de făcute sint făcute, încă din săptămina trecută, dar 
boerul n'a eşit, şi s'au Închis.. 

— Nu-i nimic, dă-le aşa, cum sint. Geamantanu! meu să 
fie dus în salon; am să stau la vol. Mă imbrac acuş, tu să fii 
gata llia. Stäm la masă undeva în trecere, apoi mergem în vre-o 

ouă-trei case gh... 

— Dar bine, tu.. cum se poate, aşa, deodată... stăi... să mă 
gindesc... nici nu-s ras. 

— N'ai nevoe să te gindeşti și să-ţi scarpeni ceafa. Terazi 
pe drum, te duc eu, 

— În case să mai intrăm? — strigă Oblomov amărit.— La 
nişte necunoscuţi! Ce ji-a mai trăznit! MA duc mal bine la Ivan 
G herasimovici, n'am fost de vre-o trel zile. 

— Cine-i acest Ivan Gherasimovicl ? 

— Care a servit cu mine maj inainte. 

— A, executorul acela cărunt... Ce cauţi acolo ? Ce plăcere 
mai e şi asta, să-ţi pierzi timpul cu asemenea dobitoci ? 

— Cit de tare te exprimi tu uneori despre oameni, Andrei! 
Nu înţeleg. E un om cum se cade; atita, că nu umblă in cămăși 
de olandă... 

— Ce faci la el? Despre ce vorbeşti cu el ?—intrebă Stolz, 

— E regulă, nu ştiu cum, e comod 


tot, —de nici nu te vezi. Ferestrele acoperite cu desăvirşire de e- 


tot scene de familie... Dapă ce al venit, nu-ţi mal vine să plec]. 
Stai fără grijă, fără să te gindeşti la nimic, ştii că lingă tine e 
un Om.. se înțelege, nu-i un filozof; să schimbi cu el o idee— 
nici vorbă, dar e detreabă, bun, primitor, fără pretenţii, şi nici 
Odată nu răspindegte pe seama ta vorbe rele! 

-— zi ce faceţi ? 

— Ce să facem ? Ne aşezăm unul în fața altula pe diva- 
nuri, cu miez cu tot; el fumează, 

ar tu 


OBL.OMOV 239 


— Fumez şi eu, ascult cum ciripesc Într'una canarii, Apoi 
rul. 
ganint proba de Gherasimovici !—zise Stolz, stringind din 
umeri.— Hai, imbracă-te mal lute—[l grăbea el.— lar lui Taran- 
tlev, cînd o veni, să-i spul,—adăugă adresindu-se cătră Zachar,— 
că nu mincăm acasă, ey că Hia liici nu minincă acasă toată vara, 
iar la toamnă are să aibă multă treabă, şi că nu poate să-l vadă.. 
— Am să spun, nu uit, spun totul, —räspunse Zachar: dar 
în privinţa mesei, ce porunciţi ? 
— Minincă sănătos impreună cu cineva, 
— 1] s, boerule, 
Sr, ek cinci minute Stolz eşi imbrăcat, ras, pleptănat, 
lar Oblomov stătea melancolic pe marginea patului, ariga d 
alene pieptul cămâșii şi neputind nimeri cu butonii în găuri, 
nalntea lui, intr'un genunchiu, stătea Zachar cu o gheată nefă- 
cută,—parcă ar fi ținut un tel de mincare,—gata să-l imbrace, şi 
aşteptind pănă o sfirşi boerul cu inchelatul pieptului, 
— Incă nu te-ai incălțat!— întrebă Stolz uimit. —Ei, mai 
iute, Ifa ! 
pron Dar unde? D'apoi la ce ?—zise Oblomov, prăpâdit de 
supărare şi mihnire —Ce să caut eu acolo? Am rămas de 
lume, nu mai am gust pentru agitaţii, 
— Mai iute, mai iute !—fi grăbea Stolz. 


(Traducere din ruseste de A. Frunză) (Va urma) 


I Gonciarov 


Pa na 


Dea ~ 


` 
F.S 


Langai, 
GNIVE RSITÂȚI 


lai 


Cind bate în neştire 
Aripa ei de flori,— 
Cind se ridică ruga mirezmelor smerite 
Din cimpuri inverzite 

Spre ingeri din nori, 

Zelirul suflă soare şi proaspăt se inc lină, 
Ca 'n rinri aurite 

Cu murmur de albină, 

Să scalde dorul meu... 


Minunea zefirului... ȘI- atunci, zimbind cu 'ncetul, în legănări uşoare, 


Pluteşte o lumină 

Pe unde de răcoare: 

Il văd pe Dumnezeu L.. 
La primul dor al vieții, 

Cind frageda răcoare 

Cu razele de soare 

In iarbă se mlădie,— 

Cind boabe mici de rouă lucesc de bucurie 

Ca ochii ce privesc 

Cum fluturi albi se joacă pe vintul dimineţii, 
Cum rozele zimbesc, 

O blondă dezmierdare 

A cerului senin 

Alunecă într'una ca apele dirupale 

Să simt cum se distramă, în limpezimea moale, 
Cu-o dulce legănare, 

Visarea unul chin, 


Alexandru N. Nanu 


Cauzele și perspectivele revoluției ruse 
VI» 
Tribulaţiile și agonia guvernului provizoriu 


Politica războinică a guvernului provizoriu nu poate fi ex- 
plicată exclusiv prin sentimentele invincibile, de care ar fi fost 
dominate acele cercuri ale societăţii ruse care îl inspirau. 

Desigur, războiul mondial, oricum am judeca substratul lui 
material, a creat în toate țările coalizate Impotriva Puterilor Cen- 
trale, o ideologie specifică „ântantistă“, de care n’a fost şi n'a 
putut fi străină şi societatea rusă. 

Dar am amintit, prin anticipație şi în treacăt, că pănă și 
cel mal intransigent dintre antantiştii ruşi, d. P. Millucov, nu s'a 
sfiit să-şi schimbe orientarea cînd interesul de partid i-a cerut o 
altă îndrumare a politicei exterme.** 

A venit momentul să arătăm că această schimbare de ori- 
entare nu a fost excepţională, 

Dimpotrivă, — ea a fost caracteristică— pentru majoritatea 
Rusiei „contra-revoluționare“, Am văzut că un publicist francez, 
d. E. Antonelli, un bun cunoscător al curentelor de opinie publică 
din Rusia, afirmă, că după triumful bolşevismului, n'a fost în 
Rusia „un Singur burghez sau reacţionar“, care să nu fi fost gata 
så se arunce în brațele Germaniei, dacă aceasta ar fi dispusă 
„să restabilească ordinea“, adică să reinstaleze la cirmă „parti- 
dele burgheze“, *** 

Corespondentri ziarului „Manchester Guardian“, de aseme- 


* Y, „Viaja Rominească“, 1925, Numerele 10—11 şi 12, şi 4924, 
Numerele 1 și 4. — 

> Ci. „Viaja Romtnească*, 1923, No. 10-411, p 25 urm., 

""* E. Antonelli, „La Russie Bolcheviste”, p. 159. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 243 


vea, ne spune că din acest moment peste tot în cercurile „bur- 
gheze* se pulea auzi acelaşi dorinţă: 

„De-ar veni Nemţii să ne curățe de această uriciune*.* 

Această dispoziţie sufletească a predominat nu numai la 
„marele public“, dar şi ia bărbaţii de stat, care au ocupat situ- 
afii inaite şi care înainte îşi manifestau la fiecare pas credinţa 
neprihânită pentru cauza Alaţilor, 

Până şi defunctul M. Rodzianco vorbea, şi chiar inainte de 
căderea guvernului provizoriu, despre „purificarea“ Petrogradului 
cu ajutorul Nemţilor... 

Mai tirziu, în Mal 1918 generalul B. Cazanovici, sosind în 
taină la Moscova pentru a solicita, în numele generalului De- 
nichiu, un sprijin financiar dela reprezentanţii Antantei, găseşte 

acolo, afară de d. Miliucov, a cărui orlentaţie „germanotilă“ se 
precizase pe atunci pe deplin, o intreagă organizaţie, „Centrul 
drept”, din care făceau parte între alții, foştii miniștri ţarişti Cri- 
voşein şi Gurco, generalul Țihovici, amiralul Nemţev, prinţul 
N. Trubeţcoi, leaderul „cadet“ P, B, Struwe, etc.. Această orga- 
nizaţie işi ducea „nemţofilia* aşa de departe tocit era gala să 
„propună tronul țarilor unul prinţ german l...** 

Desigur, schimbarea de orientare nu implică cituşi de puţin 
Yre-0 simpatie pentru Germani. Indată ce au pierdut cirma sta- 
tului, bărbaţii politici, caşi generalii ruşi, „se orientau“ spre Ger- 
mania sau spre Antantă numa! din consideraţii tactice, după cum 
sperau vre-un sprijin, dintr'o parte sau alta, împotriva revolu- 
Hiei. Războlul în sine a pierdut din acel moment orice interes 
„pentru aceste cercuri, 

Sl Philips Price işi rezumă astfel experiențele in această 

„Mi-am dat seama de caracterul internațional al acțiunii Im- 
„Poiriva Sovietelor, cind am venit in contact cu po aa bur- 


* M. Philips Price, „Die Russisch > 

Sz Rn che Revolution", p, 192, 
SAR, „Arhiua Revoluţiei fuse”, v. VII, p. 186, 191, 192, 194 şi 197,- 
prag la stea mărturii asupra aceslor „conversiani”, volu eminii 
roai n ; a de cele čitale în lexi, numai citeva memorii datorite con- 
i ta ui ondrilor, și anume: Ducele O, de Leuchtenberg (din fami- 
eF agi T a uD; p aaa t a Y yu, p. 167 şi 173; B. Baicov 

; Ye + P H . f V P p. 2 = 
X, p 68- 69; N. M, Moghilanshi, Ibid. y O NN îbiă,, v. 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„intringerii lor, să ajungă la Moscova şi să o Lbereze. Ei nu- 
„mal se rugau lui Dumnezeu ca Aliaţii, în caz de victorie, să 
„lase Germanilor mină liberă de a isprăvi cu Comisarii popo- 
„tului. Antantofilil nu aveau nici o obiectle în această privinţă... 
„Citeodată privirile lor se îndreptau spre Extremul Orient. Ştiţi, 
„—m'a Întrebat într'o zi unul din aceştia din urmă —se zice cå 
„Japonezii înaintează spre Ural şi că vor fi încă înainte de 
„Crăciun aici? Ochii vorbitorului străluceau la gindul că va 
„putea astfel reveni pe moşiile lul cu ajutorul baionetelor Gal- 
„benilor. lar după ce s-a lămurit, că Japonezii nu prea se gră- 
„besc să inainteze la răsărit de lacul Baical, patrioticul fiu al a- 
„ristocrației ruse m’a întrebat dacă nu cred eu că Francezii s'ar 
„putea lipsi de suficiente trupe africane sau Englezii de ceva 
„trupe indiene, pentruca să le trimită prin Caucazia în Rusia cen- 
strală ? Germanii, Alaţii, Japonezii şi Chinezii sau Negril—toţi 
„erau bineveniţi în Rusia, numai dacă el ar fi volt să-i restabi- 
„lească în vechile lor privilegii şi să pedepsească cu fer şi singe 
„pe țăranii loc răzvrătiți“. * 

In aceste condiţii nu e de mirare că adesea linia de de- 
marcaţie între cele două lagăre se ştergea şi „fronturile“ se 
confundau. 

Generalul Crasnov, atamanul Cazacilor ` de Don, de pildă, 
care se orlentase spre Germania şi trimisese chiar o ambasadă 
la Berlin, organiza oștirea Donului cu ajutorul Nemţilor, dar în 
acelaşi timp, cum ne povesteşte el îusuşi, o parte din armele şi 
muniţiile primite dela Nemţi o transmitea generalului Denikin, 
care organiza tot atunci o „armată de voluntari“, pentru a „re- 
construi frontul oriental“ în favoarea Aliaților, dela care primea 
subvenţii | ** 

In realitate pentru aceşti germanofili şi antantoțiii exista un 
singur front—impolriva revoluţiei, 

Argumentul pentru justificarea acestor cludățenii, ca să nu 
zicem mai mult, e cunoscut: salus rel publicae! 

Dar pentru ce aceşti bărbaţi de stat şi generali nu şi-au 
adus aminte de acest clasic argument atunci cînd în adevâr în 
minile lor erau destinele statului rus? 

Acelaşi intrebare, poate fi pusă şi „democraţiei revoluţio- 
nare” din Soviet, al cărei sprijin era indispensa vernalui. 

Această democraţie, com spune d. Antonelli, afară de o 
infimă minoritate „defetistă” din convingere,—mulţi din frun- 
taşii ei au fost „zimmerwaldieni“, în frunte cu d. Cernov, unul 
din principalii adversari ai bolşevismului, *** 

Ales preşedinte al Adunării Constituante, după triumful 
bolşevicilor, d. Cernov doar nu s'a stiit să propună în şedinţa 
de deschidere ca „tratativele de pace să fie imediat incepute pe 


“M Philips Price, op. cit, p. 423-425, passim. 
* „Arhloa r. r.", v. V, p. 204 urm. 
” E. Antonelii, op. eli., pP- 65-64 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVPLE REVOLUŢIEI RUSE 245 


baza programului revoluţionar“, *—ceiace în împrejurările de a- 
tunci putea duce numai la pacea separată. 

pentruce „democraţia revoluționară“ — cind ea se putea 
răzima in această chestie pe întreg poporul rus şi cind guvernul 
provizoriu nu se putea menține fără sprijinul el nici 24 ore—se 
mărginea la eşiri polemice Împotriva imperialismului Aliaților, la 
oltâri după conferinţa din Stokholm şi la apeluri platonice pen- 
tru revizuirea tratatelor de allanță? Pentruce ea nu a forţat gu- 
vernul provizoriu să-și declare hotărit voința de pace,—în con- 
dijii în care nici vorbă nu putea fi despre o „Pace separată" ? 

Desigur, e întotdeauna puţin Interesantă intrabarea: „ce ar 
fi fost, dacă ar fi fost ceiace n'a fost?" 

Dar en lucru nu sufere discuţia. Convenţia din 9 Septem- 
bre 1914, care excludea pacea separată, nu poate avea decit un 
singur înțeles, şi anume, că nici unula dintre Aliați nu-i este er- 
tat de a incepe pe sama sa tratative de pace cu inamicul, peste 
capul Aliaților,- ci fiecare din ei este ținut să-şi manifeste vo- 
inja de pace mai întâiu faţă de Aliați, pentruca împreună să fle 
stabilite condiţiile păcii generale. 

Nici întrun caz convenția nu poate fi interpretată astfel că 
ea ar recunoaşte dreptul unuia Singur dintre Aliați să forțeze pe 
toți ceilalți, nici măcar tuturor să forțeze pe unul singur dintre 


ei să continue războiul, chiar dacă acesta ar duce la piel 
disoluția statelor lor. patati 


sinucidere,—şi încă nu a fost găsit mijlocul de a sili un stat să 
ducă efectiv războiul, cind nu vrea ca nu este în stare să-l] 


Ar putea cineva impune Englezilor sau Francezilor să ducă 
? 


Desigur, caşi în toate chestiile de drept internaţional, si în 
această chestie, între Aliați, ar fi hotărit, în ultima ra În 
portul real de putere: celace şi-ar fi putut permite Angiia sau 
Franța, n'ar fi fost îngăduit Serbiei sau Munten tului, 

Dar în Mart 1917 armata rusă, deși grav atinsă, constituia 
încă o forță formidabilă, O politică loială dar energic pacitică 
dela început, ar fi strins rindurile în jurul guvernului provizoriu 
și în armată şi ln (ară, dindu-l o bază solidă pentru acţiunea 


Cu atit mai mult, cu cit pe deoparie America nu intrase 
incă în războlu, iar pe de altă parte Austria făcuse deja demer- 


ie as Philips Price, op. cil, p. 275, 
Aliaj si In aclele Anchelei Colceac tezullă, că inire Resia și ceilalji 


noscul expres dreplul Rusiei de a eşi din războlu, în caz di 
revoluției (>. „Arhiva Pa r", V i aml 2444022 de febucnirea 
irolez faptul: "Dieta prd Ra P. 225). Nu-mi stă în putiojă să con- 


Pag ae ură, silsația, din punctul de vedere 


"=" 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


suri pentru pace separată, şi chiar în Germania se manifestase 
un puternic curent pacific, care a dus la cunoscutele rezoluţii în 
Reichstag din lulie 1917,—în acelaşi timp în Anglia nu numai 
oameni ca d. Mac Donald, actualul prim-minstru, dar și însuși d- 
Lloyd George erau în acel moment dispuşi spre conciliaţie.* 

i-a afirmat dar guvernul provizoriu voința de pace—față 
de Aliați ? 

Este admisibil ca, în condiţiile arătate o declarare hotărită 
a volnţii de pace din partea Rusiel să fi râmas fără răsunet în 
America,—În care o mare parte a opiniei publice se opunea in- 
trării în războlu—caşi în ambele lagăre beligerante ? 

In orice caz, chiar dacă guvernul provizoriu şi-ar fi mani- 
festat cu energie numai, cum se exprimă fostul secretar general 
al acestui guvern, o orientare pacifică, incă,—oricara ar fi fost 
rezultatele imediate, —aceasta at fl putut indruma altfel lucrurile 


Rusia, 
Şi înainte de toate, chiar Îndatoririle sale față de oa d 
impuneau guvernului, ca la primul pas după luarea frinelor statului, 
să-i pună fn cunoștința situației reale şi să le arăte imposibili- 
tatea absolută pentru Rusia de a mai continua războlui, cum s'a 
constatat încă din April la Pscov în consfătuirea comandanților 
de fronturi. 

Atunci, oricare ar fi fost soluţia dată, ea nu putea să ni 
țină samă de bre pp 

La începutul lul August 1917, amiralul Colceac a avut pri- 
lejul, la Londra, să vorbească despre situaţia dia Rusia cu șeful 
Statului Major general al marinei engleze, amiralul Hall. ŞI 
iată cum rezumă el concluziile la care a ajuns acest distins om 
de războiu : 

„Ce să faci, — revoluția și războiul sînt lucruri incompa- 
„fibile ; cred că Rusia va trece peste această criză, dar vă poate 
„Salva numal o dictatură militară [fără armată ?); căci dacă lu- 
„cerurile vor merge astfel mai departe, va trebai să vă împăcați 
„Cu Nempil* ee 

Ceiace a înțeles un amiral englez, puteau înţelege şi băr- 
bații de stat ai Antantei, 

Dar în loc să arăte adevărul, guvernul provizoriu asigura 
pe oa e că revoluția a fost provocată de ardoarea războinică a 
poporului rus, şi în consecință se declara mai hotărit pentru 
„războiul pănă la sfirşit”, decit chiar guvernele Țarului Nicolae I? 

Trei zile după constituirea lui, la 19 Mart 1917, acest gu- 
vern publică o declaraţie, în care afirmă, că el îşi propune „ca 
misiune principală de a duce războlul pănă la sfirșitul lui vic- 
torios. ++ 


” Cf. Pr. S. de Bourbon, „L'Olire de Paix Separec de l'Aulriche”; 
Prof. H. Delbrăck, „Ludendorii peint par lul mâne"; Ph. S-heldemanu, 
„V'Elondremeni” şi Walter Roch, „Mr. Lloyd George and ihe war". 
>a „Arhiva r. T°, Ye X, p. 243, 
** P, Miliucov, „Istoria revolujlei ruse“, parlea I, pag. ói. 


~ CĂUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 247 

lar la | Mai 1917, ministrul de afaceri străine face cunos- 
cut tuturor Aliaților, printr'o notă comunicată reprezentanţilor lor 
din Petrograd: 

„Revoluţia nu poate micşora rolul Rusiei în lupta comună. 
„Dimpotrivă, voința poporului întreg de a duca războiul mon- 
„dial pănă la o victorie decizivă încă s'a întărit mulţumită con- 
„Ştiinţei de răspundere a tuturor şi a fiecăruia... Guvernul pro- 
„Vizoriu, îngrădind drepturile ţării, va păzi obligațiile luate 
„faţă de Aliați, continuind a nutri credința  desăvirşită în 
pita victorios al acestui războlu, în deplin acord cu A- 
„ţii , etc... 

D, Miliucov declară chiar că Rusia nu poate stirsi răzb 
fără Constantinopol, Strimtori, Tracia, Galiția. dei ră sata 

a corectă această atitudine față de situația obiectivă a- 


Guvernele ulterioare au rămas pe acelaşi poziţie. D - 
coy insuși Inregistrează cu satisfacţie, că geaca pre M Te 
reşcenco (ministrul de externe în guvernul d-lui Kerenski) a fost 
in fond numai continuarea politicii d-lui P. N. Miliucov „te 

D. Tereşcenco proceda chiar cu mal p ţină jenă decit d. 
Millucov, incit notele lui diplomatice „trandafirii“ indignau chiar 
pe arsă gi pipak de meșteşugire“, ca generalul Budberg, care 
eri Pata, i telege atita dezinvoltură, cînd totul crapă şi se dis- 

Tratatele încheiate subt guvernul "Țarului n’ 
ear = singure, atitudinea guvernului i ni as aid 
roți e acestor tratate n'a Impiedicat în urmă schimba- 
aet = a d-lui Millucov şi consorţii, şi în condiţii cind ea, 
arian vár ar putea Îndreptăţi reprobarea, Apoi guvernul pro- 
ID u cå a încercat măcar de a găsi o soluție compatibilă şi cu 
ali l;i internaționale şi cu îndatoririle lui faţă de ţara pe 
ee e oeer ; dimpotrivă, el îşi întemeia toată ra unea de 
vA mai pe... supralicitație, — pe intrecerea în asigurări de cre- 

tä pentru politica „războlulai până la sfirşit”; toate tergi- 
Versările lul subt presiunea maselor populare, pentru care utiliza 


„democraţia revoluționară“ urmăreau necli 
, ntit aceiaşi țintă, 
N Mai mult. Dacă Rusia a fost silită, la pen A rac sad să 
2s „Pacea separată” fn condiții ailt de dezastroase aceasta 
se datoreşte fn primul rind cum vom vedea, tocmai” situaţiei 


* S. Plontcoosk 
PionteoasH, Chreeiona a aneis islorică a revoluției”, p. 89 şi S, 


. Philips P. 5 
N L, p 6 i ps Price, op. cit, p. 16; ch V, Nabocov, „Arhiva r. r“, 


R " Millucov, op. cil, p. 
"e „Arhiva r, r.*, v, XII, k 252, 


240 VIAȚA ROMANCA O oo O 


Asemenea politică, în situaţia concretă în care se aflau ar- 
DR A țara, s'ar părea, în adevăr, că nu poate izvori decit din 

men 

In realitate, ea poate fi explicată numai prin situaţia falșă 
în care se găsea dela început însuşi guvernul provizoriu, şi prin 
aceleaşi „consideraţii tactice“, care explică şi germanofilia ulte- 
rioară a inspiratorilor lui. 

Asupra acţiunii politice a guvernelor care s'au perindat la 
cîrmă pănă la 7 Noembre 1917, a apăsat, în primul rind, lipsa 
de orice bază legală sau morală pentru pretențiile lor la „pleni- 
tudinea puterii“. ȘI situaţia din acest punct de vedere se tot a» 
grava cu fiecare formaţie nouă, 

In adevăr, în Rusia, în acest răstimp s'au schimbat în total 
patru guverne, cu o durată cam de două luni pentru fiecare. 

Primul guvern a fost „constituit“, cum am văzut, de cătră 
„Comitetul provizoriu al membrilor Dumei“, cu consimțimintul 
Sovietului din Petrograd, la 16 Mart 1917, subt preşedinţia prin- 
tului Lvov, şi era alcătuit excluziv din deputaţi ai blocului pro- 
gresist, cu excepţia „osiatecului democraţiei“, d. Kerenski, care 
aparţinea grupului „travailist* din Dumă. 

Acest guvern, care a rămas în funcţie pănă la 15 Mai 1917, 
putea fi oarecum considerat ca o emanaţie a Dumei imperiale, 
gonite la 11 Mart de cătră prinţul Galiţin. 

Al doilea guvern, tot subt președinția prinţului Lvov şi cu 
d. Kerenski ca ministru de războiu şi de marină, s'a format ca 
rezultat al unui compromis dintre guvernul precedent şi „Sovie= 
tul deputaţilor soldaţi şi muncitori“, cu ignorarea hotărită a Du- 
mei şi a Comitetului prezidat de d. Rodzianco. In noul pavate 
intrind patru socialişti moderați (d-nii V. M. Cernov, I. G. Ţe- 
retelii, M. |. Scobelev şi A. V. Peşehonov),—el a fost constituit 
ca „al doilea guvern provizoriu” zp „primul guvern de coaliţie“. 

Acest guvern nu mal reprezenta, fie şi indirect, nici Duma 
sau Comitetul ei, al căror titlu de „izvor legitim al autorităţii” 
a fost cotegoric tăgăduit, * dar nici Sovietul, ai cărui delegaţi 
formau abia o treime din membrii lui. 

Tot. şi acest guvern de coaliție, care a funcţionat dela 15 
Mal pănă la 15 Iulie, se putea Încă întăţișa ca o continuare a 
primului guvern, fiind dată persoana preşedintelui şi a majorităţii 
miniştrilor, dintre care insă lipseau membrii cei mal marcanți 
din prima formaţie— d-nii Gucicov şi Miliucov. 

Dar şi acest şubred fir de continuitate a fost în curind 
rupt. 

4 in urma prăbuşirii ofensivei din Iunie şi a tulburărilor din 
Petrograd, indreptate atit impotriva guvernului cit şi a Sovle- 
tului, la 15 [ulie s'a declarat o criză de guvern care s'a Ispră- 
vit—in urma tratativelor laborioase şi a consfătuirii leaderilor 


* P, Miliucov, „taloria revoluiei ruse“, partea I, p. 105 urm. 
, 


P 


Die! i í 


' BNIY 
y y [> 7 
CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE E sud STAF 
A fă t 
celor cinci partide (cadefii, blocul in vecais p işt 
social- revoluționarii şi social- democraţii-menşevic!),—c ono 
irea celui al doilea guvern de coaliție, subt preşedinţia d-iul Ke- 
renski (care şi-a păstrat şi portofoliile ministerului de războiu şi 
de marină) * 

„Faţă de preponderența numerică nominală a socialigtilor, 
„—scrie d, Miliucov,—preponderența reală in acest cabinet au 
„avut-o necontestat partizanii democraţiei burgheze“, ** 

Ca simplă combinaţie de partide, acest guvern a plerdut 
orice caracter reprezentativ. Din miniştrii primei formaţii, afară 
de d. Kerenski (care insă dela rolul modest de „ostatec al de- 
mocraţiei” ajunsese prim-ministru, ministru de războlu şi de ma- 
rină—ar în curind—dictator şi generalisim!), au rămas numai 
d-nii Tereşcenco (tot ca ministru de externe) şi Necrasov,—per- 
sonalităţi politice de puţină greutate. 

Acestei formaţii i-a pus capăt „aventura generalului Corni- 
lov", La 8 Septembre toți miniştrii şi-au înaintat demisiile d-lui 
pre sp i-au misi ic pai oa puterii” (ei singuri!) 

eptul de a forma cabinetu - 
pari aje „după aprecierea lui perso 

După lichidarea averturi!, d. Kerenski anevoe a reconsti- 
tult al treilea şi ultimul guvern de coaliție, adresindu-se direct 
a dm Pe Rpec cea mai mare parte oameni 
necunoscuţi, care nu erau răspunzător 
proprie e sea punzători decit „față de conștiința 

čest guvern, evident, plutea în văzduhuri ; el nu se mai 
răzima pe nimeni şi pe nimic, şi a fost menit numal, după cu- 
vintul d-lui Miliucov, să prezideze la... „agonia republicei bur- 


gheze” : din „plenitudinea puterii“ nu- 5 
iația d-lui Kerengkja serpe "CU nu-l răminea decit „gesticu 


Gesticulația unui orator talentat, oricît de „autoritară“ 
putea doar inlătura lipsa totală de bază legală şi d piara materiaii 


£ P. Millucoo, op. cil., pariea II, p. 33 urm.. 


** Ibid, p. 44.— In scrierile ru ii t 
primul guvera K seșii, acest guvern esile numii cind 
şi ei ivoliea guvera par Aer du doilea guvern de coaliție, cind chiar 


E Milucoo, op. cit., partea 1l, p. 219; et, M. Ph, Price, 


"e M. Philipa Price, op. ell., p. 158. 


"seee Prof. B. E. Nolde, „Arhisa fer v, VII p. 12. 


op. 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in acest impas, Rusia a trebuit fatal să ajungă, mulţumită 
condițiilor în care a fost constituit primul guvern provizoriu, 


fiind dată şi inexistenţa unei Adunări naționale care să fi putut 


legitima transmisia necesară a puterii governamentale, — ca 
un adevărat „Izvor legal de autoritate a statului“. 

Dela început, guvernul provizoriu putea alege intre două 
căi; să reinvie adunarea, a cărei emanație se considera adică 
Duma Imperială inchisă de ultimul guvern țarist, sau să con- 
voace de urgență Adunarea Constituantă. 

Pe calea dintălu el nu a îndrăznit să păşească din cauza 
rezislenţei maselor populare ; iar pe cea de a doua, reclamată 
cu violență de acestea, el nu a voit să se rişte, 

Peniruce, în adevăr, în cursul acestor opt luni de frămin- 
tări sterile, nu a fost convocată Constituanta ? (Vom vedea În ce 
condiţii ea a fost aleasă, după revoluția bolşevică), 

Adunarea națională era necesară nu numai pentru legiti- 
marea transmisiei puterilor statului şi pentru canalizarea in a- 
rena ei a luptelor politice; dar şi pentrucă numai ea putea cons- 
titui o bază solidă pentru întreaga acţiune a guvernului, internă 
şi externă; în fața hotăririlor unei Adunări, luate cu autoritate, 
în numele întregului popor rus, în chestia războiului de pildă, — 
ar fi fost silite, evident, să se închine şi facțiunile politice şi gu- 
vernele străine. 

Dar la toate injoncţiil» din stinga, guvernul motiva amina- 
rea convocării Adunării Constituante prin diferite considerații 
tehnice, ca pregătirea listelor electorale, organizarea biurourilor, 
elaborarea condiţiilor de votare pentru soldaţii de pe front, etc.. 

Dar în realitate guvernul avea groază de hotâririle even- 
tuale ale Constituantei, şi în chestia râzboiului, dar mai cu samă 
în chestiile interne. 

D. V. Nabocov, care dopă retragerea primului guvern pro- 
vizoriu îndeplinea funcția de vice-prezedinte al Comisiei electo- 
rale centrale, după ce reproduce argumentele tehnice, e silit să 
mărturisească : 

„Convocarea Adunării Constituante implica un eno-m 


„risc. Oamenii nalvi îşi puteau teoreticeşte inchipui, că Aduna 


„tea S'ar constitul, ar hotări forma de guvernămint, ar vota le- 
„gea fundamentală, ar numi un guvern şi încredințindu-i pleni- 
„tudinea puterii pentru sfirşitul războiului, s'ar împrăștia... Dar 
„cine va crede că lucrurile se vor intimpla astfel? Dacă pânăla 
„Adunarea Constituantei s'ar mai fi menţinut vre-o autoritate, 
„convocarea ei ar fi fost, fără îndoială, Începutul anarhiei (Puse 

„Dacă guvernul p-ovizoriu ar fl avut puterea reală, el ar 


„Îl putut dela început declara, că Adunarea Constituantă va fi 


„convocată numai după sfirșitul războiului—şi aceasta, desi- 
„gur, ar fi fost singura dezlegare corectă a chestiei. Insă gu- 
„vernul provizoriu nu simţea nici o putere reală după sine“,..* 


* „Arhiva r, r.", v. |, p. 72, 


sili 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 251 


De aici tergiversările,.. 

Dar pentru ce convocarea Constituantei ar fi putut duce la. 
anarhie? 

Faptele au dovedit, dimpotrivă,—şi aceasta este în logica 
lucrurilor, că față de lipsa recunoscută şi de d. Nabocov de putere 
reală, tergiversårile guvernului de a convoca Adunarea batio- 
nală au contribuit grozav la adincirea anarhiei, 

Insă, e adevărat, pentru guvernul provizoriu. realizarea 
revendicărilor populare, care s'ar impune prin Constituantă, 
s'a părut mal dezastruoasă dacit orice anarhie! 

D. Stanchevici, care, ca intim colaborator a! d-lul Keren- 
ski, era în măsură să cunoască adevărul, scrie in această 
privință : 

„Tulburările agrare... revendicările mereu sporite ale mun- 
„Citorilor... au speriat cercurile moderate şi conservatoare, Spe- 
„rânţele puse pe Adunarea Constituantă, pe voinţa naţională, s'au 
„Fisipit: alegerile municipale au dat în toată Rusia majorități 
„Covirșitoare socialiștilor. Astfel a eşit la iveală formula: als- 
„gerile în condiţiile actuale nu pot da expresia exactă a voinții 
„Cuminte a poporului" 1...» 

Ua observator străin, intotdeauna bine informat mulţumită 
relaţiilor sale cu cercurile politice ruse din acest timp, confirmă 
în totul afirmările d-lui Stanchevici. 

Cind d. Rodzianco,—scrie el, ridicase în consiâtulrea mem- 

chestia Constituantei : 

„Majoritatea membrilor Dumei nici mau voit să audă des- 
„pre aceasta. Cif vreme Rusia se află în stare de războlu, 
„datoria cetăţenilor ar fi să se consacre exclusiv războiului, lar 
„Nu să se certe pentru alegeri democratice, Acestea, spuneau ei, 
„âf da majoritatea în Adunare acelor elemente, al căror patrio- 
„tism n'ar corespunde cerințelor momentului şi care, în loc să 
„se gindească la victorie, în primul rind ar năzui la expropri- 
„erea moşierilor și la supunerea fabricilor controlului munci- 
„loresc... In lunie 1917 clasele mijlocii din Rusia nu vreau să 
„Ştie despre Adunarea Constituantă, fiindcă îşi dădeau bine sama 
„că nu vor putea exercita nici o putere asupra ei... 

„Cadeţii au adus in postul de ministru al agriculturii pe 
„un moderat menit să nu intreprindă nici un pas hotăritor pen- 
„tru rezolvirea chestiei agrare până ce nu se va întruni Adu- 
„hărea națională, 

„in acelaşi timp, cadeţii stiruiau să împiedice convocarea 
Adunării naţionale până la sftrșitul războiului” ..* (incepem să 
Intrezărim şi resortul tainic al entuziasmulu! războinice 1.) 

Acesta este adevărul: Adunarea Constituantă era conside- 
rată ca o mare primejdie-—de teama realizării revendi:Arilor po- 


= A.A Siancheolei, „Amintiri“ p. 217, 
' M. Philips Price, op. cil, p. 75 şi 110, 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ulare, iar războlul era bine venit pentru justificarea aminării la 
nfinit a convocării el.* 

Dificultăţile tehnice nu erau decit un pretext: experienţa 
tuturor revoluțiilor din Apus ne dovedeşte că pentru organizarea 
unei adevărate reprezentanţe naţionale nu e nevoe de o gestație 
de nouă luni (şi dacă nu ar fi intervenit revoluţia bolşevică, con- 
vocarea Adunării desigur ar mai fi fost iarăşi aminată în ulti- 
mul moment) 

Dar să admitem că intr'un termen mai scurt nu se putea 
ajunge la o organizare electorală ideală, Incă convocarea grab- 
nică a Constituantei avea atila importanță pentru consolidarea 
noclui regim şi pentru mersul general al afacerilor publice, încit 
s'ar fl putut trece cu vederea micile lipsuri ale mecanismului a- 
legerilor, dacă guvernul putea avea vre-o nădejde în sprijinul 
“sutragiului popular. 

Că şi guvernul îşi dădea samă de acest adevăr, dovedesc 
acele surogate de Adunare naţională, la care a incercat să re- 
curgă. 

După vestita „Conferinţă de Stat" din Moscova, al cărel 
final trist îl cunoaştem, au mai fost adunate o „conferință de- 
mocrată“ la Petrograd şi apoi un „pre-parlament*—combinaţii 
tot atit de artificiale şi arbitrare, fără nici un caracter reprezen- 
tativ şi care, evident, nu puteau aduce nici un sprijin real gu- 
- Nernulul, intrucit ele înşiie nu aveau alt reazim decit bunăvoința 
guvernamentală, Evident, în aceste condiţii nu putea fi vorbă 
„despre responsabilitatea ministerială, — miniştrii continuau să nu 
aibă altă respundere decit „faţă de conştiinţa lor“, 

Ce mai reprezenta dar guvernul, cind a dispărut şi echi- 
vozul din care se născuse primul guvern provizoriu, — „constitui!“ 
de cătră „Comitetul membrilor Dumei“, cu decretul împăratului 
detronat şi cu consimţimintul condiţionat al Sovietului ? 

Sbuciumat din criză în criză; reconstituit mereu prin o 
nouă uzurpare, În condiţii tot mai arbitrare de selecție; ne mai 
putind invoca nici idela de legitimitate, nici dreptul de a se con- 
sidera ca o emanatie a revoluţiei; nerecunoscut de masele popu- 
lare; lipsit de sprijinul forței armate: el a ajuns o tristă epavă 
purtată fără cirmă pe valurile stihiei revoluţionare, scăpind trud- 
-nic dintr'un naufragiu numai pentru a cădea imediat într'altul, 
ridicind în desperare steagul falş al lozincilor revolujionare, afir- 
mate solemn într'o zi, ca să fie falş dezminţite a douazi... 

Popularitatea d-lui Kerenski ? 

Acest mult talentat orator parlamentar, a fost in adevăr 
foarte popular, cită vreme era considerat ca „ostatec al demo- 
craţiei“ şi a reprezentat pentru mulţime „idea de pace“ şi duhul 
revoluției“, ** 


" Piontcovski, „Chresliomajia istorică”, p. 56. 
** „Arhiva r. r.*, v. I, p. 120 şi M. Philips Price, op. cil, p 55. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIE! RUSE 253 


Dar ciod el a fost erijat în demiurg, creator de guverne, 
organizator de ofensive şi comandant suprem de armate,—din 
popularitatea lui nu a mal rămas nimic,—caşi din autoritatea 
„democrației revoluţionare“, pe care a exploatat-o în zădar. 

ȘI pe acest „nimic“ a ajuns să fle răzimat întregul edi- 
ficia al „noului regim“ }.. 

Din această situaţie a izvorit pentra cele patru guverne 
provizorii necesitatea tragică a politicii războinice dusă de ele. 

Inainte de revoluţie, „blocul progresist“ era războinic din 
consideraţii tactice, urmărind pe această cale răsturnarea re- 
gimulu! țarist şi nădâjduind să profite de victoria Aliaților ve- 
nită la vreme, 

După revoluţie, din aceleași considerații, guvernul provi- 
zoriu deşi ştia’ că pentru Rusia „continuarea războiului e impo- 
sibilă”, totuși nu putea renunța la politica „războiului pănâla 
silrşit* ; nu numai pentrucă recunoaşterea de cătră Aliați a ră- 
mas, la urma urmelor, singura lul armă in lopta pentru exis- 
tenţă,—încit inir'un moment de criză un corifeu a putut spune 
d-lui Phil'ps Price : „In dosul nostru stau ambasadorii străini, 
care au hotărit să ne recunoască ca singurul guvern legitim în 
Petrograd" ; * şi nu numai pentrucă în numele cerințelor vremii 

= crengi se carni APSA baia er par construirii unui 
vern prin uzurpaţie repe sau prin „autogenerațla“ 
aminarea temutei Adunări Constituante; dar mal. e păi ee 
prin stăruința în războiu, cu prețul oricăror sacrificii, mai putea 
> eg are sai ra n Sean oai al victoriei Alia- 
> ni încă la timp şi răsplata — 
ae pir aee sociale, să PI NERA dar 
nsa ceasul victoriei a sunat prea tirziu pentru 
rue pei = ia rea g ;—atuncl s'a părut tot Fay taia 
apelul la salvaterii... din cellalt la 
a fost menit şi i, să răsune în pustiu... E azi cnezi 
ar poporul rus a plătit 

litică a semăucâtoie prea scump pentru această po- 
masă de 18) milioane, prinsă de revoluție în T 

unul războlu mondial, —in mon entul cel mai eiie din A fhetam 
tragedie a omenirii —a fost lăsată de fapt luni îndelungate 
pradă patimilor neîntrinate şi sufe rințelor desnădăjduite, dusă de 
forțe elementare in afară de cadrul tradiţiilor naţionale, în afară 
de ara de stat, în afară de orice organizare a muncii obşteşti, 
M A adevăr, timp de opt loni guvernele provizorii şi-au fn- 
cra toate sforțările numai în încercări desperate de a rezolvi 
en roaga cercului“ — „războiul este Imposibil, dar trebue dos 
arie preţ pănă la stirşitul victorios“ |) şi In exerciţii echili- 
a ireala burgheze“ şi „democraţia revoluţionară“, — 
nevoe, În ce priveşte guvernarea țării la „sancţi- 


* Op. cil., p. 485, 
* Ibid, p 145, 


254 VIAŢA ROMINEASCĂ 


onarea creaţiilor revoluţionare spontanee în sfera dreptului 
ublic*... a 

j Dar şi „democraţia revoluţionară“, care juca rolul ingrat 
de intermediar între un guvern paralitic şi masele răzvrătite, a 
fost fatal uzată până la istov de manipularea zădarnică a formu- 
lelor revoluţionare, incit şi acest contact, indirect şi atit de 
puţin sigur, între guvern şi*popor, la urma urmelor, a incetat 
cu desăvirşire, 

Atunci, aparatul factice de guvernămint, ca o roată sărită 
din angrenaj, se Învirtea in deşert, 

Dar o ţară nu poate răminea atita vreme lipsită de gu- 
vern şi conducere, numai subt stăpinirea stihlilor, fără cele mai 
grave urmări pentru toată structura ei politică, administrativă şi 
economică, caşi pentru toată viaţa ei socială. 

„Sancţionarea creaţiilor revoluţionare spontanee în sfera 
dreptului public“ ameninţa dar să ducă Rusia până la o com- 

lectă dezagregare politică şi la disoluţie socială, să o macine 
fa pulbere, 


vil 


Dezagregarea Statului şi „anarhia spontanee“ 


Dacă guvernul provizoriu, lipsit de autoritate şi de putere 
reală a fost silit, în genere, să recunoască toate „Comitetele“ şi 
„Sovietele“, care se năşteau, pe toată întinderea Rusiei, -prin 
generaţie revoluționară spontanee“ şi care luau în mìnile lor 
administraţia ţării, igoorind guvernul central cu care,—cum spune 
d. Miliucov, „nu aveau nici o legătură ierarhică“,* apoi în multe 
părţi aceste Soviete locale, chiar dela începutul revoluţiei, au 
mers pănă la declararea formalăa independenţei lor. 

sifel incă din prima jumătate a lui Mai, Sovietul mari- 
narilor, soldaţilor şi muncitorilor din Cronstadt, chiar la porţile 
Petrogradului, a hotărit printr'un decret in regulă „a lua in 
minile sale puterea guvernamentală, a înlocul pe toți agenţii 
guvernulai provizoriu cu cei numiţi de el, şi a nu mai intra În 
raporturi cu restul Rusie! şi cu Petrogradul, decit prin inter- 
mediul Sovietului din Petrograd“,—cu care urma să păstreze 
legături prietineşii...9* A 

Cind guvernul a trimis la Cronstadt pe un „plenipotenţiar 
(sic!), care să incerce aplanarea incidentului, Sovietul mai tatălu 
a oprit debarcarea lui, subt cuvint, că „admisiunea lui ar in- 
semna că Cronstadiul recunoaşte autoritatea guvernului din 
Petrograd“. losfirgit, după lungi discuţii a fost hotărit că „pleni- 


* P. Miliueov, op. cil, partea |, p. 66. 
o fig pa TTP 


! 


___ CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIE! RUSE 255 


potențiarul va fi primit pe insulă numai în calitate de musafir 
al Sovietului 1*,..* 

Sovietul Cronstadtului, caşi de altfel în urmă şi Sovietele 
altor „republici“ analoage, nu-şi mărginea acțiunea numai la 
chestii „intzrne*, 

Cind, depildă, în America un anarhist, irlandezul Tom 
Mooney, a fost condamnat la moarte pentru atentate cu dina- 
mita, Sovietul din Cronstadt şi-a îngăduit o „intervenţie“ in fa- 
voarea lui, într'o formă foarte energică: pe la sfirşitul lui Mai, 
marinarii din Cronstadt au inceput să asedieze legația americană, 
reclamind cu violență ca ambasadorul, d. Francis, să-l însoţească 
în calitate de ostatec la Cronstadt, până ce || se vor da ga- 
tanțiile cuvenite pentru eliberarea imediată a condamnatului, 

Cu mare greutate a reuşit guvernul, cu ajutorul Sovietului 


Ziaristului străin care, avind să se informeze asupra re- 
lațiilor dintre Cronstadt şi Petrograd, a vizitat „republica“, 
preşedintele Sovietului i-a răspuns: 

„Noi am transmis Sovietului din Cronstadt autoritatea su- 
„Premă asupra insulei noastre, Noi recunoaştem faptul existentei 
„guvernului din Petrograd Intocmai cum eu recunosc faptul că 
„d-ta şezi aici in faţa mea pe Scaun, dar aceasta nu inseamnă 
„că noi recunoaştem autoritatea d-tale asupra noastră“ | „ese 

Tish lămurit. 
ristul englez a fost însă foarte mirat aflind că în So- 
vietul din Cronstadt bolşevicii form - 
ere minoritate =*+* şe rmează totuşi o prea neînsem 
cțiunea a pornit spontan și vemijlocit din maga răzvră- 
ba em magia  bfersaar a şi mai cu samăa muncitorilor 
e abri Ă 
profesionale F ci'e locale organizați în sindicatele lor 
xemplul din Cronstadt în curtnd a fost urmat de Sovi 
tul din Helsingtors, apoi de Sovietul din Schlüsselburg, n e 


| ec pori imediată a Petrogradului), apoi cel din Taritin, din 
n Si 


„ bolşevicii pesta tət aveau încă puţină trecere 
apăreau ici şi colo, la Cronstadt, Schiisselburg -4 Tari 


M. Philips Price 
.. » Op. cil, p. 46. 
. Phili P 
*** Ibid.. Re- rice, op. cil, p. 37. 


Miliueou, op. i. p. y g 
Philips Price, op. eii? pp, a e {ú E or r at OP: til, p. 216. M. 


mici insule izolate În oceanul rus. în August şi în Septembre 
ele formau „un imens arhipelag”, * 

lar în Octombre, înainte de prăbuşirea ultimului guvern de 
coaliție, ne spune publicistul englez citat : 

„Rusia întreagă semâna cu Asia centrală din Evul mediu, 
„cum o descrie Marco Polo în călătoriile sale, — fiecare oraș, 
„fiecare provincie trăia subt legea sa, de sine stătâtoara“,,.** 

Guvernul provizor nu numai că asista neputincios la acest 
proces de destrămare a ţării, dar pasivitatea lui adesea nici nu 
lăsa populaţiei din provincie altă eşire, decit... proclamarea In- 
dependenţii, cum scrie un literat, pe care revoluția din Mart l-a 
apucat în provincie: 

„De provincie nimeni nu-şi bătea capul. Toate tirguşoarele, 
„toațe aceste Paviograde şi Bahmute nenumărate ale Rusiei, 
„erau silite să-şi ducă viaţa pe sama lor, izolate ; ele prefăceau 
„Cum le ajungea capul instituţiile locale după fasonul revoluţio- 
„har ; județele, uitate de centru, lipsite de orice autoritate şi 
„Organizaţie lămurită, lunecau repede spre cea mai grozavă a- 


narhie... 

„Autorităţile guberniale, care nu mal ştiau încotro să apuce 
„cu grijile proprii, neprimind la rindul lor nici o directivă din 
„Petrograd, abia dacă îşi puteau întinde acţiunea între zidurile 
„capitalei de gubernie,—totul, văzind cu ochii, se rostogolea în 

răpastie... 
Sid Fiecare județ, fiecare voloste, fiecare sat își făceau sin- 
„pure lezile de care aveau nevoe... 

„Atunci ajunsese o unitate pe deplin de sine stătătoare şi 
„satul Gulai-Pole, în care s'a așezat temeinic un tlihar scăpat 
„din ocnă, Nestor Mahno, care s'a înconjurat de clteva zeci de 
„alţi ocnaşi evadați ca cl“. ,*** 

Acest fost ocnaş a evoluat în urmă fa celebrul „general“ 
Mahno, comandant de „armată anti-bolgevică“, al cărui Stat 
Major era format din vechii Ini tovarăşi din „republica inde- 
pendentă Gulai-Pole“... 

In unele părţi, procesul acesta de dezagregare a Statului 
se săvirşea ca în Cronstadt, subt indemnul Sovietelor locale, 
care Îşi arogau „plenitudinea puterii”, în forme mai mult sau 
mai puțin regulate, şi care duceau stihia populară în făgaşul 
unei acţiuri politice oarecum organizate şi în direcția generală 
a evoluţiei revoluționare din această fază, făcind „bolşevism“, 
ca personajul lui Molière proză, fară să ştie. 

Dar adesea asistăm, ca în Gulai-Pole, la mişcări anarhice, 
În senzul cel mai urit al cuvintului, care tindeau să creeze „u= 
nitâţi pe deplin de sine stă'Ătoare“ nu numai din fiecare oraş 
sau din fiecare sat, dar şi din fiecare cartier sau chiar din 
fiecare colţ de stradă, 


” M, Philips Price, op. cit, p. 158. 
*. Ibid., p. 197. 
** „Arhiva r. r.*, v, XII, p. 84 


UNIVE S | 
CAUZELE ŞI PERSPE [istorie a TA Í 
Aşa de pildă, incă in April, muncitortre: J 


din Petrograd au căzut subt stăpinirea unui „cazac 
cu desăvirşire necunoscut de nimeni, şi refuzau să se supună 
nu numai administraţiei, dar şi propriului lor Soviet local! Cu 
mari sforţări şi punlndu-şi chiar în primejdie viaţa, delegaţii Co- 
mitetului executiv din Petrograd abia au putut reuşi să înlăture 
pe misteriosul aventurier, * 

Mai tirziu, pe ia începutul lui lunie, un grup de „anarhişti- 
maximalişti”, amestecați cu criminali de drept comun, au ocupat 
cu forţa vila Durnovo, cu imensul pare care o Inconjoară, la 
marginile suburbiei Viborg, şi şi-au intemeiat acolo o „cetate“, 
independentă şi de guvern şi de Soviet, şi care se ridica şi 
impotriva directivelor organizaţiei bolşevice. Din această „cetate“ 
porneau adevărate expediţii militare. Aşa la 5 lunie, ziua în a- 
miaza mare, un „detaşament“ de 80 indivizi, înarmaţi cu cara- 
bine, revolvere, granate de mină şi bombe, a „cucerit“ tipo- 
grafia ziarului „Russcaia Volia“ in scop de „propagandă“. —iar 
peste citeva zile, o aliă bandă înarmată a atacat pugcăria. 

Guvernul a fost silit să pariamenteze cu această „republică * 
din vila Durnovo, şi la urma urmelor, cu toate fioriturile diplo- 
matice, să facă concesii şi să se Inchine inaintea faptului, .** 

După aventura generalisimulai Cornilov, cînd pe tot fron- 
tul dela coasta Estoniei pănă dincolo de Mobhilev, soldaţii au 
retuzat să asculte de vechile Comitete şi nu mai vroiau să ştie 
de nici o disciplină, disoluția complectă a armatei nu numai că 
lua guvernului orice mijlo: da luptă, dar favoriza direct aseme- 
nea „creaţii spontanee în sfera dreptului public“, 

la garnizoanele din dosul frontului, soldatesca turbulentă 
punea stăpinire pe oraşe şi le „guverna“, fără să se sinchisească 
nici de organele administrative nici de Sovietele locale, Dacă 
incă în lunie garnizoana din Charcov a putut să-şi aresteze pe 
toți ofițerii oprind orice trimitere de întăriri pe front, mai tir- 
ziu asemenea fenomene făceau parte din „dreptol obişnuelnic“. 

ȘI mal rău stăteau lucrurile în sate. O masă de cinci mi- 
lloane de dezertori Înarmaţi cuireera ţara, împărţită in bande 
„âutonome“, care prădau, dădeau foc, asasinau şi creau peste 
tot „unităţi pe deplin stătătoare de sine“ în felul celei din Gu- 
lai-Pole a lui Mahno. Chiar fiecare automobil blindat sau ae- 
roplan sustras depe front ajungea „autonom* şi-şi ducea „in= 
dependent” politica Iul de jaf şi omoruri...*** 

Dar anarhia „spontanee“, care tărămiţa Rusia pornea acam 
ŞI din lagărul contra-revoluționar. 

De altlel, insăşi răzvrătirea generalisimului Cornilov im- 


di AI Ă Stanehleaici, „Amintiri“, p. 78. 


“P, Mili A 
PS Prea N ueov, op. cil., partea |, p. 211 urm: M, Philips Price, 


”** M, Philips Price, op. cit, pp. 37, 159 şi 197. 
7 


238 VIAŢA _ROMINEASCA _____________ 3 | 


potriva guvernului, nu era şi ea un act de pură anarhie în nu- 
mele.. ordinei ? 

Cind mal tirziu d. Kerenski, prim-ministru şi generalisim, 
a transmis telegrafic atamanului cazacilor de Orenburg, gene- 
ralui Dutov, ordinul să expedieze două divizii de cazaci pentru 
represiunea unor răscoale din Asia centrală, bravul ataman a 
adunat Statul cazacilor, căruia i-a adresat următorul cuvint: 

„Inainte ca noi, Cazacii de Orenburg, să ne hotărim la un 
„pas atit de grav, ca represiunea răscoalei din Asia centrală, 
„trebue să ştim mai întăiu, pentru cine luptăm noil? S'a purtat 
„Kerenski în pe fel, ca noi, Cazacii de Orenburg să putem avea 
„Încredere în el? Nu s'a legatel la Petrograd, atunci cînd vroia 
„să răstoarne pe Cornilov, cu aceleaşi Soviete, impotriva cărora 
„se întoarce astăzi? Avem noi vre-o garanţie că el va crea fn 
„Rusia o autoritate guvernamentală solidă, că se va lăsa de in- 
„trigi cu socialişti! şi va respecta drepturile Cazacilor ? Cită 
„Vreme el nu ne va da garanţii în această privinţă, cred că şi 
„Cazacii de Orenburg nu pot avea nici o obligație In afară de 
„teritoriul lor"... * 

Aşa dar „autonomia“ Cazacilor de Orenburg... 

Aici vedem Inceputal acelei „evoluţii“, care a dus treptat 
pe vechii generali ţarişti, aghiotanţi ai Împăratului, să se pună 
în capul diferitelor teritorii independente, ca Scoropadski în U- 
craina, Crasnov în Ţara Donului, Filimonov pe Cuban, Mehman- 
durov În Azerbaidjan, etc... 

Pe de altă parte, separatismul naţional al teritoriilor măr- 

naşe, accentuat şi de interesul de conservaţie faţă de valul 
e anarhie,—ducea Rusia vertiginos spre o complectă dislocare. 

Guvernul provizoriu a fost silit în parte să tolereze de 
fapt, lar în parte să recunoască chiar formal „autonomiile* na- 
tionale. Dar diferitele grupări etnice nu se mal mulţumeau cu 
nici o concesie. 

Fialanda, care încă din April şi-a formulat revendicările 
de independenţă, în lunie îşi ducea de fapto viaţă politică in- 
dependentă şi a legat chiar tratative cu Germanii în vederea a- 
părării eventuale Împotriva Rusiei, ** 

La 2 lunie „Dieta* Lituaniei a proclamat independenţa a- 
cestei ţări... 

La 3 Iunie un congres al musulmanilor ruşi a hotărit crea- 
rea În Rusia a „unui bloc politic al alogenilor*,. 

La 27 lunile, Ucraina, — unde deasemeni încă din April, 
se alesese „Rada centrală” şi se formase un guvern autonom,— 
a hotărit să convoace în Kiev un congres al tuturor naționali- 
tăților din Rusia, care revendică autonomia şi federaţia liberă; 
au fost invitaţi, afară de Ucraineni: Finlandezii, Polonezii, Es- 

* Ibid, p. 14. 

* P. Miliucoo, op. cil partea |, p. 141 urm. ṣi p. 229 urm.. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 239 


tonii, Leţii, Lituanienii, Rugii-albi, Georgienii, Evreii, Tătarii, 
Armenii, Calmucii, Baschirii, Sarţii, Muntenii din Caucazia, Tureii, 
Siberienii, „Donenil*, etc. * 

La începutul lal Iulie guvernul provizoriu face Ucraineni- 
lor iarăși toate concesiile, le recunoaşte şi „Rada centrală“ şi 
„guvernul autonom“, e gata să Inchee și un tratat cu Ucraina, 
pentru stabilirea legăturilor intre cele donă ţări, —dar Ucrainenii 
tot nemulţumiţi, „continuă de fapt să iguoreze guvernul din Pe- 
trograd, care nici nu se resemnează cu totul, nici nu are pute- 
rea ară af muza la ordine“, ** 

r Caucazia, acest furnicar de popoare se preface din 
primele zile ale revoluţiei într'un cazan clocotitor. Peste tot se 
ormează Soviete, „Comitete de Salut public“, (Sic!) „Comitete 
ale organizaţiilor cetăţeneşti“, etc. 

nele din aceste „creații spontanee“ se substitue imediat 
tuturor organelor de guvernâmint, ca de pildă „Comitetul“ din 
Bacu, acest centru atit de important pentru economia Rusiei, 
epe care un magistrat local („cadet*, după colorațla politică) 

„Nol am rămas fără niciun aparat de guvernămint,— sau 
„mai bine zis, ia nol, în Bacu, s'a creat Fei a un aparat, care 
ay pter je seraa la uscare sistematică a întregii vieţi. 
” ul acesta se numea— t i 
pilice", a omitetul executiv al organizațiilor 

ine inje imediat mani 
morală les, au început şi festările diferitelor 

uvernul provizoriu, recunoscind in principiu „dreptul d 
liberă autodeterminaţie“,—spune acelaşi atm se z 

„Dela începutul revoluției, şi in măsura în care ea se a- 
sna trajan prestigiul autorității puvernamenial, s'a auzit 
i t nca—,„Caucazia pentru Caucazleni“ 
sca Rayi să plece din Caucazia” EPE laic 

„ieprezentanţii aventurismului politic al diferitelor natio- 
„Dalităţi caucaziene (sic 1), scontind slăbiciunea guvernului iei 
sei = mu ai osie nt picioare, fiindcă crearea unor state 
" pentru ei perspective la 
Sambiel i a vanitai $a p pe ve largi pentru satisfacerea 

„A fost şi o altă cauză pentru separarea de Rusia (—ca 
„credem că ajunge pentru explicarea faptului 1). Cauza i 
vera — năzulnța egoistă, rupind legătura de stat cu Rusia, de a 
„se asigura împotriva consecințelor naturale ale acelui proces 
„de descompunere politică, care se manifestase atit de puternic 


* Ibid., p. 164. La acest con 
. k gres au lua! parie și Romiaii - 
awena despre care d, Millucoy nu aminte Ra EI E. genă arăt 
pe Apă Aa Ai at a pin Cazaeliu, Si. Holban, Or. Dascăi, T. loncu 
s A . P. Caza - s 
is ja E R zacu, - „Moldova dintre Prut şi Nisiru p. 221, 
„Arhiva r, r.*, v. LX, p. 101, 


260 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


„in Rusia,—de a se asigura şi împotriva bolşevismului amenin- 
„țător şi a Inevitabilei prăbuşiri economice, care i-ar urma“... * 

Dar in Caucazia au eşit la iveală şi fenomene mai grave 
decit separatismul regional sau național, 

Chiar în April 1917, abla vre-o lună după revoluţia din 
Petrograd, a avut loc în Bacu primul congres politic „pan-mu- 
sulman“, 

Acolo s'a accentuat că în Rusia trăesc 35—40 milioane de 
musulmani (autorul citat susține că ar fi în realitate numai 22—24 
milloane) ; s'a vorbit despre „Turcia frățească* (aceasta pe 
cind Rusia era încă în războiu şi guvernul aştepta „sfirşitul 
victorios"); se insistă asupra necesităţii fuziunii lor politice şi 
teritoriale, şi chiar despre deslipirea lor de Rusia şi „Unirea 
cu musulmanii din Turcia, Persia şi India“... ** 

Această mişcare a culminat, însfirşit, in formarea celebrei 
republici efemere „Azerbaidjan“, desființată în urmă de bolşe- 
ame care au recucerit pentru Rusia regiunea petroliferă din 

CU: 

Subt un aspect şi mai îngrijitor se înfățișa mişcarea din 
Georgia, care nu s'a mulțumit cu declaraţii de simpatie cu o 
țară, cu care Rusia se afla incă în stare de războiu. 

„Ideile separatiste,—cetim în memoriul aceluiaşi patriot rus 
„—au înflorit în sinul unei părţi din intelectualii georgieni şi 
„in cercurile politice conducătoare ale Georgiei încă înainte de 
„războiul din 1914... O parte din aceşti conducători duceau tra- 
„tative secrete cu Turcia pentru încheerea unei alianțe dintre 
„Turcia şi Georgia împotriva Rusiei în timpul războiului, —a- 
„cesta e un fapt necontestat, stabilit astăzi documental chiar în 
„presa georgiană... 

„Cea mai serioasă însă din cauzele, care au determinat 
„proclamarea independenței Georgiei şi separarea ei de Rusia, 
„era ideologia celul mai puternic partid politic din Georgia, — 
„al social-democraţilor menşevici ; aceştia socoteau că prin pro- 
„Clamarea independenței şi instalarea la clrmă a mengevicilor, 
„Georgia va putea scăpa de soarta Rusiei“... *** 

simbolic : d-nii Cheidze şi Țereteili,—amindol foşti pre- 
şedinţi al Sovietului din Petrograd, iar d. Țereteiii şi ministru 
în primul guvern de Coaliţie, delegat de acesta la Kiev ca să 
închee compromisul pentru autonomia Ucrainei, — sînt Georgleni 
g amd fruntaşi ai partidului care a proclamat independența 

eorgiei! 

inlnd sama totodată, că după disoluția armatei, soldații 
de diferite naționalități se grupează în „oştiri naţionale“, care 
ascultă de ordinele guvernelor lor autonome sau independente **** 

* Ibid., 4 

* ibid, Ea 43 ua 

.. Ibid., p. 192. 

**** Cf, „Viaja Rominească”, 1924, No.1 p. 115. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUJIEI RUSE 261 
iea indiene E.. 


avem dreptul să incheem, că Rusia care îşi pierdea ona du 
alia provinciile mârginaşe, lar înăuntru se destăcea în ema te 
de microscopice „republici de sine stătătoare“ şi se ineca în 
haosul de anarhie,— a ajuns subt guvernul p:ovizoriv, aproape 
numai o simplă „expresiune geografică“,., 

In același timp, şi viața economică se stingea. 

Ce activitate productivă sau comercială putea, în adevăr, 
îi în deal cite a Pong. ona ordine de stat ? 

această stare de paralizie a puterii ernamentale, în 
destrămarea aparatului administrativ şi iidicor ek stia Kariis în 
acest „imens arhipelag", în care s'a fragmentat teritoriul națio- 
nal şi în care fiecare „insulă“ a fost silită să se zbată cu pro- 
Pi paini S saga asigura $ cre aa mizerabilă dintr'o 
i nt, munca c 
rien par fa e ee Şi circulaţia normală a bunurilor 
pat m prid erei cons!atările oficiale : 

e ru merțului primea din toate oraşele Rusiei in- 
„tormaţii, că peste tot Comitetele organizaţiilor de ea = 
„cale impun taxe asupra mărfarilor, prohibă exportul și pro- 
Daa AT eninin închid întreprinderile de ramai: 
a i, T. ti 1 
Sar inderilar lar, aa Pe stăpinii ie giuiți dela administrația 

oate acestea subt presiunea mizeriei şi a nevoli loca 
fără ca nimeni să țină i a i 
nerale ale nea să | nå sama de marea mizerie şi nevoile ge- 

Loluşi ţara trebuia să tutreţină încă o enormă e 
parazitară de aproape 15 milioane de soldaţi demoralizați pi 
trindavi, din care o treime, împrăștiați în bande de dezertori 

uag "i s ra populaţiei paşnice |... : 

n aceste condiţii, pe de altă parte, și confii 

za korr a alungă la o extra a pees 
ajia industriei şi a comerțului ducind suferi 
asis muncitorilor la paroxism, pet a; faţă de lipsa io 
Se de inerția guvernului, caşi faţă de neputința lui de a le 
cod ră ajutor, au început peste tot să-şi reguleze samavolnie 
socotelile cu „capitaliştii“.—cum se plinge într'un document o- 


ficial ministrul socialist al departamentului muncii din guvernul 


de coaliţie : 


„Muncitorii nedindu-şi sama de toată m 

- naene administrației tehnice şi none sn A De ra 
a mx ie şi de sărăcia Rusiei in ce priveşte personalul teh- 
eat niaiatrativ, comit violenţe asupra directorilor şi te- 
ei uncţionari al fabricilor, ii îndepărtează după socotinţa 
„OT, se amestecă samavolnic în administraţia tehnică, și chiar 


„Încearcă să ja 
„Stăpin!'rea lore, se forţa întreprinderile industriale cu totul subt 


. P. a m 
.. tiid D OR 97+ cil, pariea 1, p, 198. 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Astfel, industria şi comerțul fatal au trebuit să ajungă la 
o dezorganizare, în toată puterea cuvîntului, catastrofală. 

Dar mal cu samă la ţară violenţa conflictelor sociale a 
trecut peste orize măsură compatibilă cu viaţa de stat, şi a das 
la un adevărat rdzboiu social. 

Voiu mai reveni asupra situaţiei agrare din Rusia Inainte 
de războiu, mulţumită căreia istoria ei din ultimele decenii se 
înfăţişează ca o veşnică alternare între foamete şi rascoale ţă- 
rănești. 

roy RE voiu semnala numai consecinţele fatale ale beatitu- 
dinei guvernulul provizoria, care după ce a hotărit că problema 
agrară poate fi rezolvită numai de Adunarea Constituantă, credea 
că aceasta, şi prin urmare şi rezolvirea problemei agrare, pot 
fi aminate la infinit, 

Războlul a surprins Rusia, cum ne-a arâtat defunctul M. 
V. Rodzianco, În mijlocul unei violente agitaţii agrare. * 

Bineinţeles, mobilizarea a milloane de țărani din cei mai 
tineri şi voinici, caşi toate condiţiile vremii de războiu au a- 
morţit satele, 

Dar nu poate fl nimic mai greşit, decit credința că ţâră- 
nimea rusă a primit revoluția cu pasivitate, Dimpotrivă, ţără- 
nimea nu numai că a servit de razim puternic pentru acțiunea 
revoluționară, dar a fost, putem spune, chiar factorul el ho- 
tăritor, ** 

Batalioanele de rezervă din Petrograd, care au hotărit 
soarta luptelor de stradă, au fost în edevâr alcătulte aproape 
exclusiv din țăranii vristnici, „abia luați dela plug“, şi care nu 
se gindeau decit „la revendicările lor fărdneşti”, cum se ex- 
primă fostul preşedinte al Dumel într'una din telegramele sale 
cătră generalul Ruzski, *** 

Arânimea rusă, natural, era adinc nemulțumită de prelun- 
girea războiului, al cărui scop nici nu-i putea înţelege. Fiindcă a- 
supra ei cădea in primul rind sarcina întreţinerii unel armate 
de 15 milioane, gospodăriile ei s'au resimţit mai cu samă de 
lipsa atitor brațe vinjoase, ea a adus cele mai multe jertfe de 
vieți omeneşti şi fii ei au fost răniţi şi schilodiţi cu milioanele, 
şi asupra ei aproape exclusiv, apăsa povara enormă a rechi- 
ziţiilor. 
| Opoziția impotriva războiului nu numai că a creat o dis- 
poziție sufletească revoluționară la țară, dar l-a dat şi un co- 
lorit specific țărănesc, 

Am văzut că încă din iarna anului 1915, cu mult deci ina- 
~ inte de revoluţie, s'au început dezertări în masă depe front, și 
că, după constatările oficiale, în 1916 numărul dezertorilor trecea 


* „Arhivă rf. r-", Y. VI, p. 16. 
** M. Philips Price, op. cil, p. 118, 
s. Arhiva r. r.” p. 26. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 263 


peste un millon şi jumătate, Aceştia de cele mai multe ori îşi 
aduceau cu ei În satul lor şi puştile* 

Şi mal cu samă mulţomită acestor ţărani Inarmaţi, în rup- 
tară cu legea, tulburările agrara au şi reincepul îndată, — chiar 
înainte de revoluţie. luncă din 1916 in maite părți ale Rusiei, 
țăranii au şi gonit pe proprietari au pus mina cu forța pe 
moşiile lor, sau au refuzat să le plătească arenda ** 

Asilel se explică, pentru ce în străzile Petrogradalai gos- 
podarii maturi, în haine soldățeşii, la strigătul sărăcimii orăşe- 
eşti de „Pine !", au răspuns îndată cu strigătul lor „Jos răz- 
boiul”, la care au alăturat şi străvechia lozincă a ţăranilor ruşi 
— „Pămint şi Voe“, 

lar cînd stihla revoluționară s'a revărsat din Petrograd 
asupra ţării, Rusia rurală s'a prefăcut deodată înir'un vulcan 
in gr e 

lar din primele zile ale revoluției, din Mart 1917, ţă- 
ranii au Inceput să-şi alunge sau să aresteze pe vechii „naceal- 
nici” şi să proclame „Mirul“ lor ca singura autoritate pe care 
o recunosc. Indată au pornitei să-și „rezolve chestia agrară“ — 
fiecare sa! cum putea, fără nici-un plan, fără să ţină samă de 
vecini, şi cu atit ma! puţin de proprietarii goniţi sau de inte- 
resele economiei naționale, *** 

După datel= oficiale ale guvernului provizor, chiar din A- 
prilie tulburările agrare au cuprins deja 42 gubernii, ++% 

lar la 16 Mai 1917 (st, n.) delegaţii marilor proprietari 
din guberniile Simbirsc, Nijni-Novgorod, Samara, Saratov, Tver 
Harcov, Pultava, Curse, Herson şi Ecaterinoslav au inminat gu- 
vernului provizor şi Sovietului din Petrograd un memoriu, în 
care se pling, că oale „comitete“ locale : ; 

„Râăpesc cu sila dela proprietari moşiile şi le - 
„fanilor, calcă inviolabilitatea doniciliutul, e pod red g- 
„propriază averea mobilă şi privează de libertate, fâră judecată, 
„pe mei na și administratorii lor, subt cuvint că ei na 
» e 
iaka Ae ja, egale ale diferiților comisari sau ale comi- 


Această mişcare „de anarhi i 
leat a $ m narhie spontante“ se agravează cu 
„Pornirea aceasta,—spune d. Philips Price,—de a rezolvi 
„reforma agrară pe cale anarhică şi lipsită de orice normă, 
„5â accenivat încă în cursul verii din 1917*. 
ŞI publicistul englez adaogă aici şi o notă interesantă: 
„Bolșevicii erau pe atunci absolut fără nici-o influenţă la 
„sate, chiar aproape necunoscuţi în afară de orage“, teteee 
— 
* „Arhiva r.r., v. VI p. 44, ci, M. Philips Price, o 
.. în Philt + Ch „op. cil, p. 108, 
ee Toia, se pă aa. Öp. ciL, p. 108 urm. 


** Pionloooski, „Chrestomejia | p 
ee Ae. a eah siomajia istorică”, p, 184, 
M. Ph. Price, op, cit, p. 109. 


264 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Dar mal cu samă după zădărnicirea de cătră guvernul de 
coaliţie a încercărilor ministrului socialist de agricultură, spre 
toamna din 1917, ocuparea anarhică a moşilor s'a generalizat 

este tot. 
Z In provinciile dealungul fluviului Volga, acapararea gene- 
rală de câtră ţărani a latifundillor private s'a inceput în Iulie: 
în August în provincia Samara nu se mai păsea o singură moşie 
care să nu fi căzut în minile „Mirului“ din vecinătate, * 

In această provincie revoluţia agrară s'a săvirşit fără vär- 
sare de singe. In provinciile Pensa şi Tambov au avut loc insă 
devastări sălbatice şi tot felul de violenţe, ca răsbunare pentru 
intirzierea reforme! agrare. Cel mai groaznic din aceste pogro- 
muri s'a produs în Septembre,—ta judeţul Cozlov, unde au fost 
arse mai multe conacuri şi curţi şi omoriţi sau răniţi mai mulți 
moșieri 

r ȘI cronicarul nostru,—care cu tot dinadinsul cutreera in 
aceste vremuri provinciile depe Volga, iarăși notează şi aici: 

„Toată mişcarea aceasta a fost cu totul spontanee, fără 
„nicio legătură cu vre'un partid politic, şi mal puţin decit cu 
„toate cu bolşevicii, pe care marele mase ale țărănimii Incă il 
„primeau cu multă neincredere, din cauza campaniei duse de 
„presa burgheză impotriva lor în tot cursul verii“... ** 

Mişcarea s'a întins vertiginos în provinciile de Est, de Sud- 
Est, şi apoi, în Septembre şi la inceputul lui Octombre ea a 
trecut în provinciile centrale, și mai departe,—incit înainte de 
prăbușirea ultimului guvern de coaliţie expropriarea moşiilor şi 
a latifundiilor, din iniţiativa şi cu propriile mijloace ale țăranilor, 
—cea mai grozavă revoluție agrară din cite cunoaşte istoria,— 
a fost un fapt săvirşit! aproape în toată Rusia. *** 

Cit de lrezistibilă a fost contagiunea acestei spontana re- 
volujii agrare se poate constata dintr'un fapt raportat de d. Phi- 
lips Price. 

Pe la începutul lui Septembre 1917, publicistul englez, în 
călătoria sa prin stepele de dincolo de Volga, s'a rătăcit și la 
o mănăstire a „St. Treimi“, al cărei nume din nenorocire nu ni-l 
dă mai precis. 

Care fu mirarea englezului, cind află că sfinţii părinţi au 
săvirşit şi ei revoluția, au „expropriat“ şi an gonit pe Igumenul 
lor, şi au înființat... un „Soviet călugăresc |* 

Moșia mănăstirii find prea întinsă pentru forţele lor de 
muncă, ei au fost siliți să cedeze prisosul „Mirului“ vecin, iar 
restal îl cultivau in comun şi-şi împărțeau produsul. **** 

ŞI pe cînd pe toată întinderea Rusiei se desfăşoară această 
dramă, guvernul provizoriu nici nu ştia să găsească vre-o for- 


” lbid, p. tit. 

** Ibid., p. 112. 
*** Ibid., p. 117—148, 
*** Ibid. p. 138—139. 


Jasa] | 


| | BNIVE RSI Yi; 
CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE A Aa RUSE Tá | 1265 
f E, 
d Pa ga + 
mulă pentru soluţia problemei agrafe, nici nu era in a 
pe proprietari şi să impiedice devastaţiile și dintru ARĂ Aer 
tariului viu al moșiilor, nici măcar să impună respectul „co- 
misiunilor agrare“, înființate de el (de ministrul de Agricultură 
d. Cernov) şi care erau atacate şi din dreapta şi din stinga. 

Adesea țăranii porneau la exproprierea samavolnică numai 
dupăce vedeau că proprieiarii „sabotează“ comisiunile agrare, 
recurgind chiar la violenţă, 

„In diferite pârţi,— povesteşte același martor—moşierii au 
„procedat, ajutați de nişte formații de Cazaci și ofițeri, la a- 
„restarea membrilor comisiei agrare locale... Rezultatul a fost 
„0 Întărire a tendinţelor anarhiste printre ţărani, care vedeau în 
wăceste încercări de a distruge cu forța comisiile agrare, dovada 
ră guvernul de coaliție se atiă subt influența nobilimii fun- 
„ciare“. 

Aceste incidente dădeau citeodată naştere la adeəvärate 
războae private (ca în cele mai întunecate vremuri ale evului 
mediu ]), „cind formaţiile“ în Slujba unui mogier, alcătuite din 
Cazaci sau ofiţeri gonifl de pe front,—germenii „armatei volun- 
tare“ de mine,—se clocneau cu bandele înarmate de farani sau 
soldaţi dezertori,..** 

uaţia era şi mai gravă, cind în lupta aceasta dezordonată 
şi neintrinată veneau in conflict pentru impărţeala vreunui lati- 
fundiu, țăranii înşişi din mai multe sate vecine, sau cînd țăranii 
din regiunile sărace in moşii porneau în stepele care aveau In- 
tinse latifundii, Atunci-—mal cu seamă in părțile unde populaţia 
e amestecată, şi se găsesc alături „stanițele“ de Cazaci, satele da 
țărani ruşi, cele de Tătari, de Kirghizi sau de alți nomazi. —se 
puteau destăşura războae în stil mare, urmate de grozave 
masacre,*** 

Şi în faja acestui infern, la Petrograd se discuta cu paslune 
pe tema— dacă problema agrară poate fi rezolvată legalmente fără 
Adunare Constituantă, şi dacă aceasta poate îi convocată inainte 
de sfirşitul războiului, sau cel puţin inainte... de elaborarea con- 
ştiincioasă a unul ideal regulament electoral, 

În realitate mulţi din scrupaloşii legitimişti căutau „rezol- 
virea” în altă parte, cum a declarat un moșier călătorului nos- 
tru englez: 

„Rusia e pierdută, dacă străinii nu vor lua în minile lor des- 
»stinele ei. De ar veni numai Francezii, Englezii sau Nemţii, 
„Spre a pune capăt acestor neorindueli, iar noi... să plecăm la 
„Paris şi Londra“—adaogă el rizind, „+2 

Acest cri de coeur ne dă poate cea mai bună chee pentru 


* Ibid, p. 110—414. 
* Ibid p. 421, 
”. Ibid, p. 116 şi 150. 
sere Ibid., p. 125. 


366 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ințelegerea şi a politice! guvernului provizoriu însuşi şi pentro 
apreciere... 

caza Dar Aa pa era, sau ce mai răminea din Rusia, subt acest 

regim ? 


M'am folosit în toată această lungă expunere exclusiv de 
documentele oficiale, de mărturiile contra-revoluţionarilor sau ale 
moderaţilor (—fără a face apel mal la stinga de „cadeți! = 
sau, în stirşit, de însemnările observatorilor străini, veniţi din 
țările aliate, neamestecaţi în luptele politice din Rusia. 

Ne putem dar reconstitui acum după aceste date şi măr- 
turii, o icoană dreaptă a Rusiei de sub! oblăduirea celor patru gu- 

zorii : 
up ones forțelor clementare,—deslânţuite după doi ani şi 
jumătate ai războiului care întrecea puterile Imperiului rus şi pe 
care națiunea nu-i intelegea şi nu-l accepta, —punea Rusia în faţa 
problemei de a păsi Mase edu pa rate necesare pentru 
- i sau pentru a-l lichida cu cinste; ş 
BS “La Petrograd iasă se zbătea în veşnică criză,—iîn mijlocul 
neincetatelor demonstraţii înarmate şi răscoale ale mulţimii, se 
din făgaş,—un guvern lipsit de bază legală sau morali, caşi i 
orice forţă materială, şi care nu trăia prin propriile rea a 
numai molţămită sprijinului ce-i acorda, prin echivoc, „demo 
ră“; E 
a A Aal guvern pre'lndea la „plenitadinea porti 
căuta să se razime pe nişte efemere aero o şi pene ră 
dar nu îndrăznea să tacă apel la o adevărată Adunare Najiona s 
care singură putea servi ca izvor legal al autorității de stat n 
asigura dezvoltarea morală a vieții naționale, Până Ca ză 
ultimul guvern de rara ore plenitudinea puterii nu rămăsese 
a d-lui Kerenski"... 
aci tome ari revoluţionară“, la rindul ei, se rătăcea i 
declaraţii pacifice platonice şi în apeluri desperate la peria a 
europeană, şi prin atitudinea ei echivocă, îşi instrăina simpa e 
maselor, perdea cu fiecare zi tot mai mult orice înriurire P a 
urma urmelor, cum vom mai vedea incă, a fost prere dins n- 
gurele organizații care puteau canaliza şi dirigul acțiunea re 
jiran burgheze“ din parte-le, inspălmintate de rd 
revolaţiei, stărulau pentru „războiul pănăla sfirşit j gpa bn 
dictator, îşi puneau toată nădejea în eprijinul Aliaților, susy a ri 
pe generalii răzvrătiți sau nesubtordonați, şi îşi maica pu int 
pentru a zădărnici şi încercările cele mai modeste ale „democ -3 
tiei revoluţionare“ ; Guvernul însă iși întemeia tot rostul pe „coa 
zarea“ acestor două democraţii, care se paralizau penale AR 
Stihla revoluţionară, fără lege şi tără fiiu, perie ag ia 
stăpină a nenumăratelor mulţimi clocotitoare de la ma că p 
Pacific şi dela Ozeanul iughejat pănâla Marea Neagră... 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 267 
——— RUS _ ai 


Subt acest regim, armata de milioane de pe front a putrezit 
de istov, ajungind „o gloată anarhică, care nu mai era primej- 
pentru inamic, ci pentru țară“, ea işi maltrata sau masa- 
cra ofițerii, nu mai asculta de Sovietele sau comitetele ei alese, şi 
se destăcea în bande de dezertori înarmaţi, care duceau revolta 
şi dezordinea in toate unghiurile țării ; garnizoanele din toate 
oraşele ajunsese nişte focare de disoluție socială ; generalii, care 
au perdut contactul cu trupele lor şi orice autoritate, se râsculau 
împotriva guvernului sau îl refuzau supunerea ; ofițerii, izgoniți 
de pe front, se adunau în „lormaţii”, care luptau ia serviciul 
moşierilor, cu soldaţii lor dezertaţi ; 

Dar guvernul se îndărătnicea să asigure ţara şi străinătatea 
că va duce războiul cu orice preţ pănăla stirgitul lul victorios... 

Rusia îşi insträlna rind pe rind pruvincilie mărginaşe ; 
naţiona'ităţile cele mai înrudite işi afirmau tendinţele separatiste ; 
țara întreagă se răşiuia în infinitesimale „Tepubilci“ independente ; 
muncitorimea orășenească ocupa cu forța fabricile, gonindc-şi 
directorii şi tecnicenii ; fiecare sat îşi săvirgea „reforma agrară“ 
cu bita şi cu puşca; viaţa economică cădea in letargie; orice 
muncă ordonată şi circulaţia bunurilor ajungeau cu neputinţă ; un 
popor de 180 milioane era amenințat să se stingă fatan abis 
de mizerie şi anarhie; 

lar guvernul, mărginit la „gesticulaţia d-lui Kerenski“ aştepta 
cu cindoare orgarnizarea după toate regulele artel a alegerilor 
pentru Adunarea Constituantă, 

D. P. Miliucov spune că ultimul guvern al d-lui Kerenski 
a putut numa! prezida la agonia „republicei burgheze“, 

Nu s'ar putea, cu tot atita dreptate crede că guvernul pro- 
vizoriu, în toate cele patru formaţiuni, era menit să prezideze la 
agonia Rusiei însăşi ?,. 

De unde, în adevăr, s'ar mai fi putut nădăjdui mintuirea ? 

Care sint condițiile necesare de mintuire, pe care şi le in- 
chipuiaa înşişi patrioți şi naţionaliştii ruşi din lagărul conser- 
vator, bărbaţii de stat și generalii, nebănuiţi de simpatie pentru 
revoluţie ?,.. 

Am putea rezuma manifestările lor în această privinţă, 
consemnate În cursul acestei expuneri, după cum urmează: 

Un guvern tare, răzimat pe o Adunare recunoscută de 
masele populare, ca un izvor legal al autorităţii de stat şi ca 
expresia revoluţiei săvirgite de ele H 

2. Reconstitulrea armatei,—şi în vederea aceasta: demo- 
bilizarea şi concediarea în întregime a gloatelor demoralizate de 
pe front, pentruca, plecind dela voluntari sau chiar dela tinerii 
recruți indemni de virusul anarhiei, să fie pusă o bază solidă 
pentru organizarea forţelor militare ; 


3, Aceasta însă, bine înţeles, presupune şi prealabila lichi- 
dare a războiului; 


4. Restabilirea ordinei, readucerea Stihiei populare în albia 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


vieţii de stat și a muncii naţionale, mai mult sau puţin ordonate; 

5, Stăvilirea procesului de desagregare, şi reclădirea Sta- 
tului rus din elementele risipite de revoluţie,—Sau, după ex- 
presiunea plastică a pate ruşi, —„stringerea tuturor Rusiilor“; 

6. Insfirşit, şi ca singurul mijloc de realizare a acestor 
condiţii—după părerea, cum am văzut, şi a şefului de Stat 
Major englez, amiralul Hall,—dictatura militară... 

Dar... n'est pas dictateur qui veut ! 

La drept vorbind, dictatorii se găsesc înlotdeauna şi de tot 
felul,—cu o condiţie: să poată dispune de o armată, şi în Ru- 
sia tocmai armată nu mai există,—şi mai cu seamă—armată pă- 
trunsă de disciplină, de entuziasm şi de eseilință în misiunea ei, 
necesară ca o forţă publică sigură, pusă la dispoziţia unai a- 
devărat dictator, 

Asifel, înşişi patrioţii ruşi puneau, în realitate, întrebarea 
tragică: vnde pot fi găsite, în această stare de ultimă degradare 
a unui uriaş organism naţional, acele energii, acea forţă morală 
şi materială, dela care să poată porni opera de regenerare na- 
ţională şi de reconstruire a templului risipit al Marii Rusii ? 

Faptul că aceste energii s'au găsit —deşi poate nu acolo 
unde le-ar fi căutat patrioţi! numiţi, —şi că, după opt luni de 
agonie subt guvernul provizoriu, Rusia a avut incă destulă vi- 
talitate pentru a trece printi'o nouă revoluţie, şi a ieşitotuşi vie 
din infernul in care a fost aruncată,—constitue proba cea mal 
sigură a mărețelor destine istorice ale acestul mare popor, şi ne 
dă şi măsura peniru judecata dreaptă asupra. purgatorului. 


(Va urma 
) C. Stere 


Document omenesc 


_— 


VULCANUL 


afară i au 
akrepi rea gasha mea străină pentru ei, mai pori ra 
tiabolnini Aa, țeresc, unica haină militară ce supravietui 
eee ră rămăsese acasă, ca la un fel de „part is = 
& Ă na aceasta avea in sine ceva p F și mă iola 
ae reg rfr gn Benderului, 
oi tocul eram întimpinat cu un res 
as tată, ca gesturi umilite, şi nu oniric ju 
id sr a pi e minioase ca „Spion“, „provocator“, „Sişcle* . i 
cer miez pentru foştii supuşi ai imperiului țarist. hi 
Lopen da tati et, no ce lenea 
unul, înțelese 
tural şi inofensiv al „mondiruluie meu călduros (ti caii din 


” Agent de siguraajā, 


27) VIAŢA ROMINEASCĂ 


spatele mele era doar mal mult o ironie a soartei...) Mult mi-au 
ajutat şi cunoştinţele mele de limba 'rusă. Limba aceasta dădea 
putință Benderenilor să fle mai fini, mai precauţi în răspunsu- 
rile lor şi să-şi ascundă cu ușurință adevăratele lor păreri şi 
sentimente, De altfel, ca În mai toate oraşele basarabene, po- 
pulaţia în zdrobitoare majoritate nu se folosea de altă limbă de 
cit de cea rusă. 

Cei întăiu oameni cu care am mal Început să leg oarecare 
prietinie, a tost familia la care şedeam la gazdă. Simţeam că, 
pe fiecare zi care trecea, creştea tot mai mult şi încrederea în 
bunele mele intenţii. 

Intro sară, cind mă intorsei acasă, găsii familia întreagă 
a gazdei mele stind la masă. Samovarul, cu ceainicul deasupra, 
şuera aruncind un sul subţire de abur ferbinte. La sosirea mea 
paharele de cealu se mişcară în farturioare ca după o comandă. 
Se vede că imi făceau loc la masă. Cind am dat să mă aşez, 
alături de mine s'a sculat în picioare un necunoscut, Nalt, smo- 
lit, frumos n'avea nimic rusesc în înfăţişarea lui, afară doar de 
imbrăcăminte, uniforma de ofiţer rus. Gazda mea, Nicolai Si- 
mlonovici, mi-l recomandă : 

— Andrei Vasilici Metregunov ! 

Mi-am spus şi eu numele, am dat mina cu el şi m'am a- 
gezat la masă, 

Se vede că gazda mea îl vorbise despre mine inainte de a 
sosi eu, căci d. Metregunov mi se adresă dela început pe un 
ton familiar şi ţinu să-mi spue că a făcut parte din armata rusă 
care a luptat în Moldova şi cunoaște foarte bine Iașii. 

Spate ruseşte ca să poată lua parte toți la conversaţia 

noastră, 
După cîteva banalităţi indispensabile oricărui inceput de 
vorbă, trecurâm la chestia cea mai delicată pentru toți, Pe 
chipurile tuturor conmesenilor mei vedeam dorința arzătoare de 
a spune ceva rău despre ţară şi despre poporul nostru şi, mai 
cu samă, despre administraţia nouă rominească din Basarabia. 
ŞI, cu toate că eram convinşi că nu aveau de ce se teme din 
partea mea, ori cum nu vroiau să mă ofenseze, aşa că O luară 
mal pe departe. Cum eram foarte curios să cunosc părerile sin- 
cere ale cetăţenilor din Bender asupra țării noastre, am reuşit 
să-l fac pe d. Metregunov să-mi spue gindul său întreg şi fără 
rezerve, ŞI d. Metregunov începu, 

— Dumneavoastră staţi deasupra unui vulcan. Răbdarea 
oporului basarabean a ajuns la culme. Habar m'aveţi ce colcăe 
n sufletul ţăranului. S'aţi pe un vulcan, vă spun drept ca la un 

frate,—zise el lipind palma dreaptă de partea stingă a pieptului. 

— Vei fi avind şi dumneta dreptate—ii zic eu,—dar nu în 
totul. Rominul basarabean va crede şi el că în împrejurările de 


față de nicăeri nu poate aștepta o schimbare bruscă în mai bine. 


E rău la noi, dar la Ruşi, dincolo, e şi mal rău. 


Da 


DOCUMENTE OMENEŞTI 271 


La vorbele mele d. Metre 
A ganov zimbi cu oa 

E i araras recare răutate 
ze ae Brieg van säl o privire plină de înțeles, Aceştia zim- 

— Ea, domnule, sint Moldovan—] 

[i , —imi — 

a palet: Numele nostru adevărat epic Aa ana iepfale 
-a a Aaa re că mare bucurie am avut cind s'a fåcut unirea cu 
mda E magi pe mania; Printre oameni și i-am îndemnat 
ie sa Pe h pars; Moi a mi-i crede dumneta ?—Mi-i 

omnul Metregunov mi- 
petrecute prin sate Şi în regi ominie pen e eine e 


rit. Mie unuia, vorbele lui imi biciuiau inima ca un cnut du 


ind ne-am despărţit el n'a ui 
tat să-mi p > 
nule, Stati pe un vulcan, vă spun ca la un pram [e 2005 aa 


duse mina drea 
rm mp ptă în dreptul Inimii, făcind o puternică Impresie 


iar toamna m'am stabilit 
ăreşti și atmosfera linig= 


vulcanul de care îmi vorbise el. Da a a ună și 


ga: 4, Jatr'o familie din Chișinău, dau iarăși peste Maătră- 
De e ase foarte mult. Nu mai purta uniformă milj- 
a ae tur: în anul trecut, ci avea un costum civil dest I 
unjise la față și era mai vioiu. De data asta 


umaj rominegte și a tebuit să-l aduc laude pen- 


tru progresul uimi 
Din vorbele Awengi ce făcuse el în intrebuințarea limbii literare, 


litora am pri 
ci se mutase in B şi a priceput că el nu mai locuia la ţa 
județeană. de pl oare unde ocupa un post bine plătit la duri 


Folosindu-mă de cel întăiu prile 


despre raporturile dintre stiplalrea i ani întrebat ce mai ştie 


rominească şi locultorii Ben- 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ 


derului, De data asta Metregunov a răspuns cam în doi peri şi mi-a 
făcut semn să ne retragem undeva, ca să fim singuri. Subt pre- 
textul de a răsfoi un album cu vederi din Crimeea ne-am izolat 
de ceilalți şi Metregunov mi-a povestit cu mare bogăţie de amaă- 
nunte despre proas proastă a unor fruntaşi politiciani basara- 
beni faţă de dinsul. Mi-a spus că face parte din partidul po- 
porului şi a căuțat să-mi explice amănunţit de ce nu face parte 
din alte partide, Argamentul principal era că partidul poporalui 
dă o mai mare atenţie şi o mai mare libertate elementelor locale 
în conducerea şi administrarea provinciei, Tot ce Îmi istorisea 
Metregunov mă interesa mult din două pricini : întălu fiindcă şi 
eu fusesem cetățean al Benderului un an de zile, şi al dollea 
fiindcă Metregunov avea darul de a povesti frumos. Totuşi pe 
mine mă interesa în primul loc să aflu ce mai e cu vulcanul, 

Dupăce il ascultai in tăcere vre-o douăzeci de minunte, Il 
întrerupsei şi Îl întrebai: 

— Dar vulcanul ? 

— Care vulcan ? 

a Vulcanul de care îmi spuneai odată în Bender. Ce at 
uitat 

— Da, da! Vulcanul. N'am uitat. Bine zici. Şi Mătrăgună, 
fără a mai duce mina dreaptă la inimă îmi spuse pe un ton falş : 

— Da, da. Vulcanul este, Ministrul Basarabiei se joacă cu 
soarta oamenilor. Stă pe un vulcan cu tot partidul iul. El ne-a 
vindut Bucureştilor. 

— ez ministrul stă pe vulcan. 

„=. a. 

— Cu atit ma! rău pentru dinsul. Dacă izbucneşte vulca= 
nul ar să-| cuprindă lava și ar să dea şi ministerul şi milioanele 
să scape şi n'ar să poată—zic eu cam în glumă. 

Am ris amindoi şi ne-am despărțit ca doi vechi prietini. 

Nu l-am mal văzut vre-o trei ani de-a rindul. in pro- 
vincia noastră multe s'au schifibat, dar mai mult decit toate 
ideile şi idealurile oamenilor. Dealtfel nimic nu era mai natural 
decit adaptarea la imprejurări, fără de care bogăţia pe nemuncite 
şi situația nemeritată, n'ar mai fi posibile. 

Intr'o zi călduroasă dela începutul verii trecute zăresc la o 
masă a unei berării din mijlocul Chişinăului o figură care imi 
părea foarte cunoscută şi nu-mi putzam aminti cine era anume, 
mai ales că şedeam in capătul opus al sălii. Am băgat de samă 
că şi acel om se uită la mine cu un deosebit interes. M'am uitat 
şi eu mai bine: era Mătrăgună, vechiul meu priețin. l-am zim- 
bit şi l-am salutat. Mi-a răpuns la fel şi mi-a făcut semn să 
vin la masa la care şedea el. 

Era aproape de nerecunoscut, Se ingrăgase peste samă. 
Purta un costum de vară foarte elegant, în cap avea o pălărie 
mare de paie, nouă şi de modă, lar de spătarul scaunului liber 


de lingă el atirna un baston de trestie scumpă, pe minerul căruia. 


i "WVE AN | 
DOCUMENTE OMENEŞTI | Aa TA T 
p SI] 
luceau inițialele de argint făurite cu multă artă: A. M. - sep 


Fără altă introducere îl întrebal. ses 


— Ce mai este prin județul Tighina ? 

— Bine, Foarte bine. Pe la nol, slavă Domnului, e foarte bine. 

Răspunsul lui m'a surprins. Nu-mi venea a crede că îmi 
vorbeşte Andrei Vasilici Metregunov de odinioară. 

— Dar am auzit că în satul T,*, au fost oarecare tulbu= 
tări, ceiace ar dovedi că nu in tot judeţul e aşa de bine cam spul 
dumneta. 

— in satul T4*, zici? Apăi acolo a fost o provocație a 
bolşevicilor, 

— Cum, a lui Troţehi?-—făcul eu speriat. 

— Hei! Nu te mai face că nu înţălegi—zise el rizind, 

— Serios, nu Înţeleg! 

— Ţărăniştii, domnule, laca ce. El sint bolşevici. Țăranii 
Sint oameni cuminţi, dar ţărănişti is nişte nebuni... îs nişte, asta, 
cum să spun.. r 

— În cazul acesta şi eu sint nebun, vrasăzică—il intrerupsei 
eu rizind cu multă poftă, 

Mătrăgună se uită la mine nedumerit. 

— Fără şagă: sint țărănist. 

Mătrăgană incepu să devie serios, 

— Da, da. Votez secerea şi mă proslăvese în opoziţie din 
mila factorilor răspunzători, factorilor hotăritori şi a altor factori, 

Mătrăgună se posomori de-al binelea, Faţa lui prietinoasă 
se schimbase în acela a unul străin, Avea acum ceva dispre- 
țuitor în privire. Și uitindu-se la mine, îmi zise clătinind din cap 
cu 0 creştinească compâtimire, 

— Rău di tät Credeam că eşti liberal ca mine, Dacă ești 
țărănist, e rău di tăt. Staţi pe un vulcan. Da, da, anume pe 
un vulcan. Pre legea mè! 

Simţeam în suflet o adincă părere de rău că-i spusesem 
că sint țărănist, fiindcă vedeam că printr'o simplă imprudenţă 
plerdusem un prietin. Am cercat să schimb vorba şi să repar 
greşala pe care o făcusem. A fost în zadar. 

M'am sculat şi am plecat, salutindu-ne cu multă răceală. 

In drumul meu spre casă, mă gindii la vulcanul lui Mătră- 
gună şi Inţelesel bine că, o furnică umană ce se oprise un mo- 
ment, io nehotărire, alerga acum cu vioiciune ln căutarea me- 
rindelor pe povirnişurile cele mai primejdioase ale unui vulcan, 
care nu-şi schimbase nici locul şi nici primejdia amenințătoare 
din tainicile lui adincim!. 


Chişinău, 15 Mart 1924, Titus Hotnog 


Cronica ştiinţifică 


Din mișcarea științifică 


După sdruncinul provocat de marele războiu, cercetările ştiiaţi- 
fice păreau adormite. Totul se concentrase mai ales în perfecționarea 
armelor de omucidere şi de cistig. Se Indreptățea acuzația unora, că 
ştiinţa e autoarea acestul materialism desgustător, care stăplueşte In- 
treaga noastră viață contemporaaă, N'a pâțit numai știința blamul 
răutăților noastre... 

Cercetarea ştiinţifică teoretică obiectivă actuală se rezumă, a- 
parent, în verificarea teoriei relativității. Numele lul Einstein e po- 
menit aecontenit şi unde se cuvine şi unde nu şi doar reclama expe- 
fiențelor Iul Steinach şi Voronot, răspunzind aspirațiilor vremii, a 
mai inădușit ceva din falma noului Newton, 

De fapt nu era o adormire, Laboratoriile, neimbogăţite şi cu 
personal redus In toate țările, făceau storțări uriaşe pentru a desiega 
unele probleme lăsate în părăsire sau născute dia cataclismul răz- 
bolulul. 

Rezultatele nu sint răsunătoare, după cum răsunătoare n’a fost 
nici concepția agltației veșnice a atomilor şi moleculelor (Maxwel) 
baza fizice] de azi; nici demonstrarea existenți! undelor mari, numite 
azi ale lui Heriz, după numele descoperitorului, nici lampa cu 3 elec- 
trozi a lul Forest, care ingădue telefonarea la mii de chilometri. 
Dar şi crimpeele de adevăr, adunate cu răbdare şi storțări nebănulte 
de apostolii ştiinţei, vor lămuri mine unele probleme misterioase, vor 
putea revoluţiona tehnica, caşi știința teoretică şi vor contribul la 
modificarea raporturilor sociala, 

Pără să mă locumet a pune pe cetitori în curent cu marile pro- 
bleme ştiinţifice de acum, volu încerca să dau citeva ştiri despre 
cuceririle ma! nouă, și care, depe acum, lasă cimp liber unor concepţii 
ce pot avta o fecunditate neașteptată, 

a 

Ce înțelegem azi în chimie prin corpuri simple sau ele- 
mente? — Se ştie că chimia elementară afirma, ca un adevâr ne- 
sdruncinat, că sint vre-o 50 corpuri simple (elemente) prin combina» 
rea cărora se nasc nenumărate corpuri compuse. Pe cind în corpurile 


CRONICA ŞTIINŢIPICA 275 
0 o pat a A n da ti SI 


compuse moleculele sint formate din 2—3, 4 sute şi mil de atomi di- 
feriți (din cele 80 elemente, firește), In corpurile sim, t 
cit atomi de acelaşi fel. M sociala sa 


Atomii, cum arată și numele, stat neimpărțibili ; nu se pot tăia, 
nu se pot stărima. O imagină grosolană l-ar Infățişa prin nişte alice, 
dar aşa de mici că trebue miliarde pentru a forma o greutate care să 
mişte braţele unei balanje foarte sensibile. 

„Atomul“ aşa Ințäles nu mai există, După descoperirile lul Bec- 
Querel, soților Curie, Rutherford, ş a. atomul e foarte complex, Ima- 
gina lui, după datele de azi ale științei, ar sămăna cu acea a siste- 
mulul solar : la mijloc un simbure, în jurul căruia se'nvirtesc un nu- 
măr oarecare de grăuncioare încărcate cu electricitate negativă. A- 
ceste grăuncioare de electricitate, numite electroni, s'ar respinge și s'ar 
tisipl, avind acelaşi fel de electricitate, Pe toate le ține insă spropiete 
Simburele central, care trebue să fle format din electricitate pozitivă 
sau din fărmături de materie incăreate pozitiv, 

Dacă de structura simburelul pozitiv mavem facă precise infor- 
maţii, de tovarășii lul, electronii, ştim ceva mal mult. 

Electronii stat in număr diferit în jurul simburelui, după natura 
atomului, In atomul de hidrogen e un electron ; cei de heliu are 2, 
alții zeci şi zeci, (uraniul are 92). Niciodată ei ou sint in repaus, ci 
se nvirt în jurul centrului pozitiv, sar dia apropiere ceva mai înafară 
spre a fi aduși inapol prin forța centrului; uneori sar dela un atom 
la altul vecin, amestecindu-se cu electronii lui, sporiadu-le numărul, 
De toate aceste nol nu ştim nimic sigur şi nicl n'am fl bănuit ceva, 
în vecii-vecilor, dacă imprejurări abla cunoscute, nu ar fi silit uneori 
electronii să pornească în lume, părăsind definitiv atomi! în jurul că- 
rora să mişcau. Acești electroni, porniţi In lume, dau fenomenele de 
radioactivitate, care au făcut atita senzație în momentul descoperirii 
lor și care au dărimat vechea concepție a conservării materiei, aşa 
cum o formulase Lavoisier, 


Cind pornesc electronii dintr'un atom, obişnuit iau și părti- 


' cele din simbure sau din suprafața simburelui, părticele ce constitue 


atomii de heliu, iar electronii se mişcă pe anumite direcțiuni sau raze 
— razele beta, cum se numesc în fizică, — Sguduirile lor electromag- 
netice dau undulațiuni neinchipuit de repezi și de mărunte, cunoscute 
sub numele de razele X (rontglene). 


Dacă un atom plerde mulți electroni şi părticele de hellu, ato- 
mul rămas nu mai este identic cu acel dela început. Aga s'a cercetat 
ce devine radial, toriul, uraniul, prin pierdere de părticele şi s'au 
identificat mulțime de corpuri „Simple“, din care unele necunoscute în 
natură, altele dintre metalele uzuale, cum e plumbul. 


Pănă aici nimic cu totul nou, S'a dovedit doar că vechea năzu- 
Inţă a aichimiştilor, căutătorii pietrei filozotale şi a aurului din lut şi 
pucioasă, de pildă, ori din diferite alte materii, nu era aşa de ab- 
surdă, cum se părea acum vre-o 30 de ani. Avea un grăunte de ade- 
vär: corpurile simple se pot schimba în altele, cum schimbăm noiazi 
radiui în plumb, iar mine, poate, vom preface arama sau fierul în aur, 
ca să venim In ajutorul lecuitorilor deprecierilor valutare, spre a jus- 
titica existența lor de exploatatori al prostiei omenesti, 

Chimia nu poste deosebi plumbul rămas prin radioactivitatea 
vradiului, de ce! extras din mineralele de plumb, 


216 VIATA ROMINEASCĂ 


Deasemeni din uraniu și torlu s'au scos alte serii de elemențe, 
din care unele, din neamul toriu, samănă perfect cu altele din nea- 
mul uraniu sau radiu, incit chimiceşte nu se pot deosebi. Totuşi o 
deosebire există: manifestările lor radioactive, care sint deosebite, 
după natura... strămoşului, 

lată dar un nou mijloc de cercetare chimică și biologică, cerce- 
tare aşa de precisă incit poate deosebi a suta millonime dintr'un mi- 
ligram de radiu, Deci, cind două substanțe, chimicegte identice, diferă 
prin această  neinsemunată citime de emanaţie, ştim că avem a face 
cu două corpuri ceva deosebite, dol izotopi, căci au aceleaşi insu- 
şir! chimice şi cam acelaşi pondere atomică. 

Piecind dela aceste descoperiri, un fizician englez, Aston, a ren- 
pit să dovedească existența mal multor soiuri de cositor, zinc, etc. 
Acum se cunosc: opt feluri de cositor pur, patru feluri de zinc, trel 
de magneziu, șanse de mercur etc, Ele diferă prin numărul ori poate 
numai prin aşezarea electronilor sau şi prin adaus ori diminuare de 
hellu, în așa proporție că e greu ale scoate dela locul lor, din tabela 
lui Mendeleiet, 

Deocamdată aceste cunoștințe rămin mal ales în domeniul chi- 
miel corpurilor simpli., Nu este exclus să avem în curind descoperiri şi 
în chimia corpurilor compuse și In biologie. Dacă am putea cunoaşte 
emanițiile radioactive ale corpului nostru ca pe ale unor dintre cor- 
purile simple, atunci autorii de romane senzaţionale n'ar mal recurge 
la „vocea singolui* dovedită prin mişcările atavice ale urechilor, ort 
ale plelei depe cap, ci ar invoca identitatea de emanații radioactive, 
în faţa cărora nici justiția divină n'ar mai avea ceva de obiestat, 


Contribuţia „cerului“ la ingtoşatea scoarței păminteşti 
nu este neinsemnată, Ea compensează, în oarecare măsură, scăderea 
volumului planetei noastre, din pricina răcirii continal. 

E cunoscut că deseori cad „piatra din cer” ; unele cit nuca, al- 
tele cit pumnul, Iar altele de zeci şi sute de kgr. Dar aceste, orl cit 
ne-ar impresiona, nu sint aşa de mulie incit să ținem socoteală de 
dinsele ia o suprafață de 510 milioane km, patrați, cit e acea a glo- 
bului terestru. 

Dar, pe lingă solil cereşti vizibili, ce ne vin rar, ne sosesc în fie- 
care clipă prafuri invizibile, Aceste minjesc albul strălucitor al omă- 
tului în regiuni polare, pe unde vintul cel mai năprasnic nu poate du- 
ce un fir de praf de pe uscat. Această pulbere cerească da unele as- 
pecte neobişnuite aurorelor obişnuite și boreale și crepusculelor, 

Un cercetător, Hauptmann, evaluează la 500 tone pe zi, adică 
la 50 vagoane pulbere cosmică, adausul pe care-l capătă pămintal. 
Adică, pe an, coaja pămintului se sporeşte cu 182,500 tone, celace 
țarăşi nu e mare lucru. Decit ceiace se petrece azi, s'a petrecut de 
cind s'a prins cea dintăiu coajă pe neinsemnatul astru destinat să 
poarte păcatela omenirii, adică de acum vre-o două miilarde de ani. 
Socoteala dă, pentru acest timp, un ciştig de 365.000 miliarde de tone, 
Ar părea enorm. Totuşi, In realitate vine cam 750 kgr. pe metru pä- 
trat, deci cam vre-o 20—25 cm. adaus la raza pămintulul, dacă soco- 
tim în mediu densitatea 3 acestui prat cosmic. Urmează dar, că a- 
dausul de materia! cosmic nu compensează mal cu nimic reducerea 
volumului, care, în același timp de două miliarde de ani, a scăzut cu 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 277 


Yre-o 55 km., după cum se constată din Inălțimea tuturor sbt 
ce au ridicat munți grandi ținta 
tul alo arean ard cea oşi, ca lanțul himalalan de azi, ln diferite 
ctitorul se va Intreba : ŞI ce Interes poatea 
mațiune ? Practic, deocamdată, nici unui ; dar tsonak în aaas CA 
superioritatea ştiinţei adevărate: ea nu pierde nici un prilej pentru 
a culege orice fărimă de adevăr, care cine ştie de ce mare folos va 
fi cindva unel concepţii de mal bună Inţălegere a fenomenelor cosmice 
Dacă Lavoisier s'ar fi intrebat la ce i-ar servi şiiind că nu fio- 
er teal creme şi ra ră ci un corp simplu, oxigenul, e acel care 
e, war îl ajuna niciodată la acea te 
ce va rămine nesdruncinată în ştiinţă, şi la legea dedu zor 
tiel, care un secol întreg a fecundat toate cercetările chimiştilor 
Cu alt prilej, poate, vom arăta ce rol au organismele în tagro- 
şarta acelelaşi coji 4 pămintului și vom trage oarecare urmări asu- 
pra tvenimentelor de samă din istoria planete! noastre, 


+ 


Este omul un radiator de ener 
gie, ce se poate Inr 
— Imdată după descoperirea fenomenelor” radioactive. ru 4 


menil care fac siorțări cerebrale, S'a incercat, fi 
. regte, f 
lor, prin mijloacele cunoscute, Rezultatele au fost a EE AAS 


corpuri, după celebrul radiu şi se desco 

' percau metod 
ai în evidență ; şi mai ales după ce s'a verificat forțe na Leia 
nică a materiei, problema s'a reluat şi cercetările pare că au dat 


Această problemă nu e numai d 
de opune aplicată biologiei, 9 parta Belea oc ilor 
zica actuală reduce toate fenomenele la manifes 
Pern aR mer + ea unui din aceste er ef eco 
uraza de lumină. Virtejurile eterice į a 
formează grăunciorii de electricitate negat voga. n a 
Ivă și desigur şi simb 
pozitiv. Electronii, granulii negativi irise Pe ee 
zitiv şi vagabondează ca cometele, a firelor re rel ra 
» producitd ta drumul | 
electro-maguetice. Atomii com rar e 
> plexe de simbure sau si 
De e aa aualivi prre și moleculele, nu stau ate. arai ponce 
şcare vertiginoasă influențindu-se 
biudu-şi electronii, deseori clocnindu-se dopar kums 
» - alteori pornind în afară d 
complexul lor şi intrind în dant cu al tato fu existi 
dar materie fară mişcare, fară Visti. Seo Ta OON Na asail 
poate ca tocmai viața, viața biotogică, —să mi se Í 
rrean Poeta aparent — forma cea mal impresionantă a aie, x 
a ki a ara să au albă manifestări fizice din grupul radio-actţi- 
Mori păi Tgla, care ridică pulşorul de stejar până la 15—20 m 
t toane şi Hemeng pe cărăbuş din copac în copac, lar gindul omtluj 
pănă la cele mai neaşteptate abstracții, se poate sustrage 


tru, produc misterioasele manifestări, ce numita sufletul nostru ? 


278 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Desigur că nu. Numai că indrăzneala de a cerceta nu insamnă 
şi descoperire. Generaţii și generaţii, secol! după secoli, s'au dat in- 
Vinse în faţa acestei probleme complexe şi grandioase. Dar, după 
clipe de resemnare, lupta s'a reluat și, cel puțin subt unele aspecte, 
viața ființelor se arată ca o simplă formă din complexul vieții ma- 

Pără indoială orice cucerire caută o aplicațiune pentru a scoate 
nol mijloace de inlăturarea suferințelor noastre. 

Aşa se pare că fenomenele de radio-activitate constatate la om, 
vor servi pentru o nouă terapie, Tercpia electronică, 

Nu de mult medicul fizician Abrams, mort de curind |n Ameri- 
ca, pornind dela ideia că radioactivitatea e o proprietate generală a 
materiei, deci că trebue să se maniteste și in viețultoare, a intre- 
prins cercetări asupra sistemului nervos, călăuzit de aceste conside- 
frații. Abrams se ocupa de zeci de ani cu studiu! reflexelor nervoa- 
se. Materia nervoasă străbătută necontenit de „fluldul nervos" e få- 
ră indolală sediul celor mai insemnate mişcări electronice. Cind ele 
sint armonizate cu ritmul vital a! organismului, starea acestuia e 
normală ; cind ritmul lor e diferit, se produc adevărate catastrofe vi- 
bratorii!, care se manifestă ca Imbolnăviri. 

Aceasta e concepția. Pănă alci „știință pentru ştiinţă“. Dovezi 
reu de făcut, Consecințele sint insă lacalculabile, dar pentru a a- 

nge la deplina cunoaştere, era nevoe de pus în mişcare armata 
mondială a cercetătorilor de laborator şi iată de ce, mi se pare—căci 
m'am la indămină latormaţii suficiente—că pornise Abrams din labora- 
torul lui spre Europa, Intr'o cruciadă ştiinţifică, cind moartea l-a re- 
ținut în pămiatul din care supsese seva pentru a ajunge la indrăz- 
natala de a smulge unul din cele mal mari secrete ale naturii. 

Viaţă normală! Imbolnăvire! Moarte ! Tămăduira pe cal preci- 
sel Problere în fața cărora dezarmează şi cea mal nețăcpurită In- 
drăzneală, cind dă atacul de front, Dar omul de știință, modest, dis- 
pus să rămină mucenic al cercetării, nu dă atac de front, ci cerce- 
tează cetatea cu amănuntul şi cu răbdare de fler şi cată să se folo- 
stască de cea mai mică spărtură pentru a pregăti altora cucerirea. 

Abrams a căutat mal ales se explice rolul vindecător al medl- 
camentelor, ca restabilizatori al armonizării ritmulul vital. Ce e rit- 
mul vital? 

Fiecare corp neorganic, organic sau organizat are mişcări și de- 
plasări electronice, Aceste provoacă undulații eteriene, un fel de 
spectru electronic vital, ca spectrul luminos, caloric, rintgenian etc. 
Acest spectru vital, acest ritm, e caracteristic fiecărei fiinţe şi dacă 
l-am putea identifica, vom ajunge să cunoaștem după un globul de 
singe, nu numai cărul anima! aparțioe, dar și sexul și vrista şi po- 
sibilităţile patologice, după cum cu un minuscul radiolon, ce vibrează 
în ritmul unui colector de unde ia opera din Paris, un pașnic bure 
ghez, delia Marsilia sau Amsterdam, poate asculta concerie, 

Dacă se poate cunoaşte ritmul normal, se poate stabili și mo- 
dificarea patologică a ritmului; ba, mal mult, se poate chiar deter- 
mina, prin experiențe de control, cărui agent patogen cunoscut | se 
atribue această modificare a fluxului electronic. Abrams găsise mijlo- 
cul de a tace asemeni determinări, care insă nu atinsese preciala pre- 
tinsă de știință, += 


CRONICA ŞTINŢIFICĂ 279 


Puşi pe această cale, ce ne rămine de a 
şteptat ? Ca știi 
Sarane cit mal lesalcios şi precis ritmul normal di in ode 
Panaro r A se cunoască pentru cit mai multe boli în ce constă modi- 
a ritmului și să se găsească energia chimică sau fizică ln stare 


Drumul e deschis. Daca 

A progresele vor egala si'n a - 
e Poeme succese obținute în aeronautică, i peda fară “Apare 
a area mad Bernea a ca Baarn E gongo jumătate a secolulul 

nouă metodă de vindecare: f 
electronică, pornind dela dia ri conica 
. gnoze precise a moditicărilo ibrato 

din sistemul nervos şi a pina 

plicind medicamentul restabili - 
= eypio AN 28 sdruncinul catastrofal al parerlarri Setenta 
an ae t Ladere aa prin trecerea ritmului vital, organizat, în 


Visuri? Poate? 


In orice caz, visul terapeutice! sprij 
priiinită pe concepțiile ene - 
d m, = pr „preda gripa i emis A ne Les pie rii 
intrarea templatul adevărurilor iaaea merai Te vapor 
ştiinţifice inscripția : fasciat i 
Speranza... In iluzii de viață eternă, Dacă u există d “eternă ie 
lumea aştrilor—iafiniţii mari— nici Intr’a ppt peiliai agai ta 
tomilor — infiniții mici — 
nu poate exista nici (n complexul molecular àl m 
aterie 
din interacțiunile energetice pot scintela razele pir n E aie 
tele, pag ct ale energiei şi materiei. 
nițiai care aruncă în lume un organism — 
porus pie a a onoma, Mai intălu pamant pă pari Ps 
, ma acestei acumulări fatale şi 
manifestările, pănă ce ritmul pi tinara 
aeai sie eee Ararati eez ; ateste revine ia unul din ritmurile cos- 
nă acum nu vedem altă cale 
de ai a vieții organizate, Nu s'a pro- 
cab o excepţie, decind mintea omului iscodeşte talnela univer- 
După visuri deziluzie ] Descurajat 
b care? Dece? In . 
suri şi deziluzii mal puțin dureroase decit sdraacioăriie, pei 


Etern? Nu, cl numai atha vreme 
cit ştiinţa nu va stăpini 
de a judeca şi acționa. la ştiinţă nu există miociauă! e gre negare 


T. A. Bădărău 


Cronica economică 


— 


Reforma monetară în Germania.—Rentenmark.— 
Banca de scont aur.—Banca de emisiune aur. 


Tendinţa ambițioasă a Reichului, în scopul de a se opune 
Tratatului din Versailles, de a duce o politică de „tezistență pa- 
sivă” în Ruhr, şi de a ruina pe creditorii săi, a incercat în ma- 
terie monetară, politica vertiginos inflaţionistă. Incercind însă 
ruinarea creditorilor săi, a sfirşit prin a-şi ruina complect mo- 
neda, întrucit deprecierea din ultimul timp a ridicat mărcii ger- 
mane orice valoare. 

Emisiunea Reichsbankului se cifrează în clfre astronomice 
atingind trilioane, iar progresia emisiunilor dela o lună la cea- 
laltă se cifrează în billoane. 

Industria germană e acea care a beneficiat mal mult de a- 
ceastă politică, prin primele de exportaţie ce acompaniază ince- 
puturile oricărei perioade de inflație. 

Falimentul politicii monetare germane nu mai face îndoială 
pentru cele mai optimiste şi mal bine intenționate spirite. Guver- 
nele Reichului, pe marginea prăpastiei în care le aruncă această 
politică inflaţionistă, s'au gindit a interveni în ultimul timp. Fără 
a recunoaşte în mod oficial bancruta monetară, guvernul german 
a început a se gindi la abandonarea mărcii hirtie, pentru a se 
îndrepta câtră reintroducerea mărcii aur. 

Regimul vertiginos infiaţionist de hirtie monedă, a adus 
grave turburări, prin instabilitatea preţurilor şi a valutei germane 
care ajunsese a prezenta variaţii foarte ample dela o oră la alta, 
În acest regim de dezordine, agricultura cea dintălu, încercă să 
scape de regimul hirtiei monede, întroduct--+ plata salz-lilor în 


| -E EET 9 


UNIVERSITĂ] 
CRON.CA ECONOMICĂ Ta | i 28 


natură. Industria, la rindul ei, adoptă acest Sister de 

cătră lucrătorii săi, cu atit mal mult cu cît subt acest regim, 
tronii puteau mai uşor exercita o presiune asupra salariilor, în- 
greuind în acelaşi timp orice tentativă de grevă, 

Acest sistem de plată în natură s'a extins și în materie de 
contracte, intrucit vinzările şi arendările se efectuau contra obliga- 
ţii de rentă în produse agricole. 

De aici origina „monedei de secară“ ce a fost adoptată ca 
monedă de cont în citeva districte producătoare de cereale, sau 
Intrebuințarea „guintalului de cărbuni“ ca unitate de măsură de 
valori în citeva centre miniere. E de menţionat că, fără ca se- 
cara sau cărbunii să fi devenit monedă electivă, transacţiile in 
mărci nu se fixau după valoarea acestei monede, ci după pre- 
{ul mărfei etalon din ziva Iberaţiei. 

Această substitulre a mărfurilor ca valo:imetru pentru marca 
germană, a primit adeziunea oficială a statelor ce-au emis im- 
prumoturi pe bază de mărtori. Astfel la sfirşitul lui 1922, Stabill- 
mentul de credit al Oldenburgulul (Statiiche Kreditanstalt) pre- 
cum şi statul Mecklenburg-Schwerin, au emis obligații în secară, 
rambursabile, prin livrarea în această cereală, sau prin contra- 
valoarea ei în mărci hirtie, E de notat înființarea chiar a unei 
bănci de rentă secară (Roggenrentenbank) destinată a face agri- 
culturii avansuri rambursabile în secară, sau echivalentul în märci- 
hirtie. Fondurile necesare acestei bânci erau procurate prin e- 
misiunea de „rentă secară“, cotate la Bursă Şi garantate printr'o 


hipotecă libelată in secară asupra proprietăților celor ce se im- 
prumutau. 


zinelor de gaz din Baden) în care subscrierea, interesele şi amor- 
tismentul erau calculate in mărci-aur după cursul cărbunelui, 


Titlurile libelate în secară sau cărbune se prezentau mai 
mult ca un Instrument de speculație decit ca instrument monetar, 
ucit subscriltorii scontau „haussa“ acestor mărfuri și „baissa“ 
mărcii. la plus aceste titluri nefiind adevărate „Warrante*, a- 
dică neprezentini facultatea de a fi preschimbate în orice mo- 
ment, în ma:fă efectivă, nu prezintau îrlna automată, ce limpie- 
dică o inflație de titturi şi în consecință nu se opune la depre- 
seri ea o antrenează orice multipiicare nejustificată a sumelor 
monetare, 


Lipsa decija unel acoperiri reale, ridica acestor titluri ca- 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ÎI a o a ice du dc N a, 


ractervl de stabilitate ce trebue să-l prezinte o monedă. Deacela 
probabil s'a căutat în Ge:mania a se reveni la etalonul aur prin 
efectuarea tranzacţiilor pe bază de dolar şi livră sterlingă. Va- 
riaţiile preţurilor se calculzu după variațiile schimbului dolarului, 
pareja răminind totuşi în mărci- hirtie. 

ncile, în urma inzistențelor clientelei lor, au inceput a des- 
chide conturi şi credite în mărci aur. Din cauza insă a diverse- 
lor feluri de a op:ra a băncilor, Asociaţia centrală a comerțului 
en gros, in scopul de a regulariza şi de a unifica condiţiile de 
operaţie, au adresat ministrului economiei naţionale a Reichului, 
un memoriu cerind sancţionarea întroducerii mărcii-aur în ope- 
rațiile de cont curent (operaţii oficial interzise) precum şi auto- 
rizația de a crea efecte de comerţ libelațe în mărci aur cu po- 
Sibilitatea de a le putea sconta la Reiehsbank. 

In lanuar 1923 fu prezentat un al doilea raport prin care se 
cerea instituirea unel bânci speciale cu concursul Reichului în 
scopul de a centraliza operaţiile în mărcl-aur. Aceste propuneri 
au intiinit însă o puternică rezistență, dat fiind dificultăţile ce 
prezentau pentru anumite interese și combinaţii economice şi po- 
lkice care trăgeau un mare profit din deprecierea continuă a măr- 
cli germane. Totuşi Reichsbank sfirşi prin a adopta operaţiile 
de cont curent şi de credit, in mărci aur, Statul insuşi s'a raliat 
la discreditul monedei legale instituind marca aur. ca bază a Ím- 
pozitelor, a taxelor vamale și emiţind un împrumut de bonuri de 
tezaur în mărci-aur. 

Marca-hirţie continuindu- şi evoluţia ei de depreciere verti- 

Inoasă, ajunse în Octombre 1923 aproape fără nici o valoare 
6- G miliarde de mărci pentru 1 dolar). Cancelarul Stresemann, 
cu toată puterea extraordinară cu care era învestit de Reichstag, 
ezită în faţa unei reforme radicale şi adoptă prin ordonanța sa 
din 15 Octombre 1973, soluția iranzitorie, după care se crea 
o nouă monedă „Rentenmark“ cu forţă liberatorie obligatorie nu- 
mai cătră caslerille publice. 

Insărcinată cu emisiunea acestei monede, fu o nouă instituţie 
creată în acest scop: Deutsche Rentenbank, condusă de un con- 
sillu de administraţie (14 membri) şi de un consiliu de suprave- 
ghere (36 membri). 

Garanţia noll monede consta din o garanție funciară, 
tecară, de 4 la sută asupra tuturor proprietăţilor agricole şi a 
tuturor întreprinderilor industriale şi ccmerciale. Printr'o adevă- 
rată ficţiune, o lege a Reichului, interveni pentru a declara Ren- 
tenbank proprietară pentru 4 la sută, asupra bunurilor mobiliare 
A imobiilare ale întreprinderilor agricole, comerciale şi industriale. 

pitalul băucii e furnizat pentru o jumătate de cătriă o hipotecă- 
aur asupra înitegii proprietăţi funciare germane şi pentru cea- 
laltă jumătate prin obligaţiile-aur emise de comerţ, industrie şi 
bărci. Rentermark a cârei valoare e echivalentă cu marca-aur, e 
convertibilă în crice moment în titluri de rentă (Rentenbriet) 


CRONICA ECONOMICA 283 


pa o dobindă de 5 la sută pe baza nomiuală a titlurilor. 
meni, titlurile de rentă stat presch'mbate în orice moment 
contra bilete Rentenmark, 

Beneficiul bărcii (Rentenbank) e asigurat prin diferența 
între dobinda de 5 la sută a rentelor (Rentenbrict) şi dobinda 
de 6 la sută pe care o plătesc proprietarii bunurilor hipotecate, 

Capitalul bâncii e fixat la 3.230 milioane Rentenmarks, După 
calculele administraţiei germane, hipoteca de 4 la sută asupra 
proprietăţilor funciare agricole ar reprezenta 1.830 milioane de 
mărci-aur (in afară de proprietăţile funciare din teritoriile oct- 
pate); industria şi comerțul aducind un aport egal cu acela ofe- 
rit de proprietatea funciară agricolă, totalul ce ar putea servi de 
bază pentru Rentenbank ar fi de 3.760 milioane mărci aur. Cum 
capitalul bâncii e fixat numai la 3.200 milloane Rentenmarks, o 
mzrgine de 560 milioane rămine disponibilă, ta afară de capita- 
lul ce | ar oferi aplicarea hiputecei fa ţinuturile ocupate. 

acest capital de 3.200 milioane Rentenmarks, 1.200 mi- 
Ioane trebuiau să fie avansate Reichului în două trange succe- 
sive, 1.20 milioane intrebuințate pentru avansuri industriei şi 
comerţului, lar 800 milioane destinate a râmine blocate în Cassa 
băncii. Aceste 1.200 milioane Rentenmarks avansate Reichului 
vor servi pentru o sumă de 900 milioane nevoilor sale (avans 
ce va purta o dobindă de 6 la sută) iar restul de 300 milioane, 
avai site fără nici o dobindă, vor servi la rambursarea bonurilor 
de tezaur scontate la Relchsbank. In cazul cind aceste 300 mi- 
Ioane nu vor fi suficiente pentru operaţia rambursârii, Renten- 
bank, va fi obligată a face un avans suplimentar de Rentenmarks, 
avans purtător insă de dobinda. 

Cele 1.200 milioane Rentenmarks destinate economlel pri- 


O la sută din dobinda de scont a Reich*bankului, 
Privilegiul de emisiune a Rentenbankulul poate fi suprimat 
indemnitate dia partea Reichului prin o lege care va trebui 


Regulatorul automat al circulației Rentenbankului ar consta 
în prohibiţia de a emite bilete in afară de capitalul garantat prin 
Rentenbrief ce reprezintă un plasament In valoare fixă aur; în 


kului, Ordonanţa din 15 Ostombre 1923 se mulţumeşte a schița 
numai în linii mari felul de organizare şi de emisiune al Renten- 


nu se indică, care va fi baza de conversiune intre Rentenmark şi 
Reichsmark, fie că e vorba de raporturi dintre Reichsbank şi 
particulari, fie că e chestia de raporturile dintrè Relchsbank şi 


284 VIAŢA ROMINPASCĂ 


Criticele pe care le ridică această reformă monetară se pot 
grupa pe deoparte, în jurul problemei circulației simultane a Ren- 
tenmărcii şi a Relchsmărcii, şi în al doilea rind, in jurul garan- 
jiel noii monede a Rentenbankului. 

In adevăr, ordonanța din 15 Octombre 1923 prevede pute- 
rea de liberaţie obligatorie numai faţă de Casele publice ale Rel- 
chului, lăsind în acelaşi timp şi moneda Reichsbankului să cir- 
cule alături de Rentenmark, Noul regim prevede deci, circulaţia 
a două instrumente de plată: Reichsmark, monedă principală cu 
curs legal, şi Rentenmark, monedă auxiliară cu curs limitat la 
Casele publice. Coexistenţa în circulaţie a acestor două monede 
de o calitate diferită ar trebui să folosească Reichsmârcii, intrucit 
moneda slabă alungă pe cea tare. Rentenmark ar fi utilizată ca 
valoare de tezaurizare (epargne) şi nu ar funcționa ca instru- 
ment curent de circulaţie. Trebue însă semnalat că pentruca 
acest proces de eliminare a monedei tari să albă loc, e necesar 
ca moneda slabă săfi păstrat o valoare. Or, Reichsmark e foarte 
depreciat pentru a mal conserva altă funcţie decit acea de billon. 
in plos, moneda tare ar trebui să-şi conserve in mod continuu va- 
loarea el pentru a se afirma în circulaţie. Or, sistemul de emi- 
siune al Rentenbankului, pare a conţine în germen pericolul in- 
flaţiei şi pe acel al deprecierii. 

Se naşte deasemeni întrebarea cum va întrebuința Reichul 
cele 900 milioane Rentenmarks destinate a subveni deticitelor sale 
budgetare, deci plăţilor câtră particulari, atunci cind Rentenmark 
are un curs liberatoriu limitat numai la Casele publice? 

Intr'o a doua ordine de idei se ridică chestia garanţiei ce 
o prezintă noua monedă germană. Rentenmark e emisă cum am 
văzut mai sus, în baza unei hipoteci asupra proprietăţii funciare 
comerciale şi industriale, Biletele Rentenmark nu sint schimbate 
în aur ci în titluri de rentă hipotecare, Rentenbrief. Posesorul 
de Rentenmark obţine astfel o parcelă din hipoteca legală ceser- 
veşte ca accperire. Atunci însă cind voeşte a trece la executa: 
rea dreptului său, acest drept încetează, şi cu dinsul şi garanţia 
biletului. Vedem deci care e amplitudinea garanţie! şi limita la 
care se oprește. In momentul în care se Încearcă a se sezisa ga- 
ranția, ea dispare. Poscsorul de Rentenmark este deci numai un 
creditor al Rentenbankului, sau mai exact, un creditor al Renten- 
mărcii sau un crediter de Rentenbrief în cazul cind şi-a convertit 
moneda in titluri de rentă. Qaranţia noului bilet e mai 
mult o garanție morală, garanţie insuficientă pentru a stabiliza 
valoarea Rentenmărcii. ȘI in acest caz se naște întrebarea, care 
va fi rolul pe careil va avea Rentenmark ca instrument de plată 
destinat a interveni în raporturile economice internaţionale ? Po- 
sesorii de Rentenmark vor trebui să se adreseze Bursei schim- 
bului pentru a obține un instrument liberatoriu în străi- 
nătate şi în consecință vor trebui să suporie aprecierea străină- 
Măţii, Or, garanţia pe care o prezintă emisiunea Rentenbankului 


CRONICA ECONOMICĂ 285 
l e—a 


e destul de slabă, intrucit această garanţie nu e realizabilă în 
folosol purtătorilor de monedă. In plus, în celace priveşte regula- 
rea automată a emisiunii, pentruca titlurile de rentă (Rentenbriet) 
să prezinte această funcţie de regulare, ar trebui să fie expor- 
tabile, deci să prezinte un interes pentru posesorii străini. Or, 
garanția hipotecară pe care se razimă Rentenmark nu ar putea 
oferi prea moltă securitate posesorilor aceastei monede şi in 
acest caz aprecierea străinătăţii e slabă. 

Cu totul altfel funcţionează garanția aur. In adevăr în a- 
cesi caz, emisiunea de monedă, urmează în mod automat impor- 
tanța schimbului; cind circulaţia devine prea mare, valoarea bi- 
letului scade în raport cu mărfurile, fără a micşora insă stokul 
aur ce serveşte drept garanție. Excedentul de monedă se prè- 
zintå la rambursare aur pănă ce echilibrul între moneda circu- 
lantă şi nevoile transacţiilor se stabileşte. Aurul e sezisabil şi ser- 
veşte drept instrument de circulaţie internaţional, cind ga- 
ranția hipotecară a Rentenmărcii oferă numa! un pt de cre- 
anţă insezisabil, 

E de semnalat iarăşi că noua emisiune constitue o mărire a 
puterii de cumpărare fără a avea ca corespondent o nouă crea- 
ție actuală sau anterioară de bogății; în acest caz in mod nor- 
mal ar trebui ca puterea de cumpărare în surplus să intervină 
spre a-şi exercita rolul el în urcarea preţurilor şi scăderea va- 
lutei naţionale. Vom vedea mai jos cind vom arăta efectele pro- 
duse de Rentenmark cum această consecință a fost utilizată de 
politica ecoromică a Reichului. 

Trebue notat larăşi faptul că Rentenbank intervine ca 
Reichsbank pentru a subveni deficitelor budgetare ale Reichului. 
Am arâtat câ 1.200 milioane Rentenmatks vor fi puse la dispo- 
ziţia guvernului. Deticitele Reichului prezentind toate probabili- 
tățile să persiste, se naşte intrebarea dacă avansurile cerute de 
Reich se vor limita la aceste 1.200 milioane sau dacă vor con- 
tinua a subveni mereu deficitelor budgetare. Tradiţia monetară 
adoptată cu emisiunea Relchsmărcii, aruncă o lumină defavora- 
bilă de suspiciune asupra noii monede germane. S'a pus chiar 
întrebarea dacă Rentenmark nu eo prelungire a politicii Iuflaţi- 
oniste germane, pornită cu o altă monedă până cind deprecierea 
ei va ajunge pe acela a Reichsmărcii. 

Faptul că noua reformă germană nu trece direct la aboll- 
rea circulaţiei mărcii hirtie şi la Introducerea monedei aur, a 

ca Rentenmark să fie considerată ca o reformă tranzitorie, 
E drept insă să recunoaştem că o asemenea etapă de tranziție 
€ mal mult sau mai puţin cerută de adaptarea progresivă a e- 
conomiei naționale, cu atit mai mult cu cit budgetul Reichului nu 
e incă echilibrat. O monedă sănătoasă e greu să se mențină 
fără puse atake Lecaria ş! cheltnelilor statului. 

cercurile financiare şi industriale ermane, impresia la- 
sată de noua reformă monetară e diferită. ear iinansiati, fe 


286 VIAŢA ROMINEASCĂ _ 
PIAŢA ROMNEASCA S o O 


forma nu va evita inflația decit în cazul unul acord cu Franţa. 
Industriaşii deşi impărtăşesc acest mod de a gindi văd cu oare- 
care satisfacţie posibilitatea de noi beneficii fructuoase. 

Bilanțul Rentenbankului la 31 lanuar 1924 indica o cir- 
culație de 1 374 milioane Rentenmarks. In raport cu luna pe 
cedentă, mărirea circulației nota 132 milioane. Avansurile cătră 
Reich se urcau la 900 milioane Rentenmarks, lar avansurile a- 
cordate economiei private la 200 milioane, La 31 Mart, circula- 
ţia Rentenmărcilor depăşea 3 miliarde, sumă considerabilă dacă 
se adaugă și devizele străine care circulau in interiorul Germaniei. 

Necesitatea stabilirii unul raport de` schimb intre Renten- 
mark și Reichsmark a fost semnalată de ministrul de finanţe al 
Reichului cu ocazia discursului la budget. Deşi o ordonanţă o- 
ficială nu a intervenit pentru a stabili acest raport, totuşi Reichs- 
bank a fixat conversiunea pe bază de 1 Rentenmark contra 3 
trilioane mărci hirtie. 

Care au fost efectele emisiunii Rentenmăreii ? 

E de semnalat mal întâiu influența exercitată de guvern a- 
supra datoriei publice. Tresoreria germană văzind deprecierea 
extraordinară a mărci! hirtie, a procedat prin înterpuşi la cum- 
părarea datoriei consolidate cu avansurile procurate de Relchs- 
bank, Apoi cu ajutorul a 200 milioane Renlenmark (din cele 
300 consimţite de Rentenbank prin legea el de constituire) s'a 
eliberat de aceste avansuri faţă de Reichsbank, Astfel se explică 
de ce la 20 Noembre 1923, Tresoreria germană se liberă de orice 
cheltueii pentru plata intereselor datoriei publice interne. 

Pentru pubil:, apariția Rentenmărcii aducea impresia unei 
liberaţii de consecințele funeste ale Reichsmărcii. 

n viaţa economică a Reichului, noua monedă germană a- 
duse o urcare considerabilă de prețuri, urcare datorită oricărei 
stabilizări de monedă, 

Totuşi această urcare dădea—graţie Rentenmăreii, deci a 
fixărilor în preţuri aur—iluzia unei scoboriri de prețuri. In faţa 
acestei stabilizări şi diminuâri iluzorii de preţ, afacerile începură 
o activitate febrilă, Agricultura, industria, comerţul, care pănă 
acum preferau stocarea mărfurilor, Incepură a-şi desface produ- 
sele în mod activ. 

Trebue remarcat insă că această urcare considerabilă de 
preţuri oferea în afară de menţinerea salariilor ridicate şi urca- 
rea preţarilor de fabricație; această urcare, Impledica exportaţia 
produselor germane devenite prea scumpe. Pentru a subveni a- 
cestul inconvenient, guvernul Reichului pănă atunci feroce pro- 
tecționist, ridică barierile vamale. Profitind pe de al'ă parte de 
scăderea francului francez pentru a face cumpărături avantajoase 
în Franţa, exportind aur în țările cu valută tare, Reichul segăsi 
în faţa unei abundenţe de produse. Consecința acestei abun- 
denje nu întirzie a se manifesta : preţurile încep curba descen- 
-dentă, In faţa acestui revirement, comercianții incep activarea 


CRON CA ECONOMICA 287 
NA O āū 


vinzărilor pentru a evita diferențe defavorabile de prețuri in- 
dustriașii scoboară salariile sau măresc numărul orelor = lucru 
pentru acelaşi salar, Reichul intervine de această dată spre a 
favoriza exportaţiile nu numai suprimind taxele de eşire, dar a- 
cordind şi reduceri de transport de 10-20 la sută, cu tot defi- 
citul ce-l prezintă căile ferate germane. Prin aceste reduceri, 


produsele din Germania ocupată devin mal scu 
teritoriul neocupat, 2 mpe decit cele din 


zionată, 

In mod mai mult sau mal puțin indirect, politica germană 
pare a fi ajutat — concurent cu alte cauze—la scăderea francului 
francez cu toate declarațiile făcute de d, Luther, ministrul de fi- 
nanțe al Reichului, că Germania e prea slabă pentru a exercita 
o influență asupra cursului schimbului. In adevăr, din Mart 
pies în Octombre 1923, Reichul a exportat la Amsterdam, Berna, 

ondra și New-York, aur pentru 525 de milioane mărci. In No- 
embre, Reichsbaok cumpără la Amsterdam livre sterlinge, pen- 
tru a le vinde contra dolari. In fața acestei situații, piața Lon- 
drei se liberă de francii ce-l poseda pentra a cumpara dolari 
m topen pr sira i ara deturnat, oferta francilor se mări 
ecinţă cursul tranculul not 
anmar-Pebroar a scăderea extraordinară din 
nsecințele continuării emisiunilor de Relchsm k 
parte, emisiunea de bonuri de tezaur libelate în rară arta pă 


D, dr. Schacht, guvernatorul Reichsbankului, declara 
Inceputul lunii April tatr'o reuniune a Industriaşilor la Dresda 
s fonts aera et pg luate pentru a impiedica o nouă sco= 

rire a henlenmărcii. Aceste 
DD e Bi măsuri, spunea d. Schacht sint 
re evanag pere ară nu trebuesc acordate decit pe o bază 
pentru a dese 3 
RA par *Scuraji pe acei ce speculează la s"ăderea 


2. Sumele de Rentenmark 1 irculați 
depăşească o anumită limpas circulaţie nu trebuesc să 


D. dr. Schacht adversar al introducerii e 
elaborat chiar proectul înfiinţării unei bânci fo Pestera cca a 


288 VIAȚA ROMINEASCĂ 
nS OAOA n A 


creării unei noi monede aur, Noua bancă va trebui să fie in- 
dependentă de Reich şi constituită cu capital privat, făcindu-se 
apel şi la capitalul străin. Banca de scont aur va avea dreptul 
să emită bilete libelate în livre sterlinge pentru o sumă de 5 
milioane livr. steri.. Privilegiul de emisiune e acordat pe zece 
ani cu dreptul de a fì prelungit, 

Noua monedă e garantată printr'o acoperire astfel constituită : 
50'/, metal-aur şi devize străine (bilete de bancă, creanţe sau 
cekuri plătite la vedere în străinătate) ; restul de :0*;, constă 
din trate cu 3 sau 2 semnături şi scadență de 3 luni. Biletele 
noll bânci sînt rambursabile la vedere în cekuri asupra Londrei 
sau bilete ale bâncii Angliei, Statutele de organizare prevăd 
interdicţia de a acorda sau de a garanta direct sau Indirect 
credite Reichului, Statelor particulare sau comunelor, 

D. Schacht a reuşit a constitui pentru organizarea acestei 
bănci de emisiune, un consortium de 120 bănci, precum şi a ob- 
ține promisiunea din partea băncii Angliei de a deschide în fa- 
voarea băncii de scont aur un credit reescompl de 10 mi- 
Ioane Livre Sterlinge, Capitalul pe baza căruia banca de emi- 
siune ar putea incepe operațiile se ridică deci la 15 milioane 
livr, steri. sau 308 milioane mărci aur. Considerind că efec- 
tele de comerţ libelate in mărci aur şi escomptate la noua bancă 
nu vor îi rambursale decit în devize străine, banca de scont aur 
va fi mai mult o bancă de schimb sau mai exact o bancă de 
devize. Scopul ce pare a fi animat proectul d-iul dr. Schacht 
e mai mult ajutarea comerțului exterior, 

Banca de scont aur e gata de a funcționa dela 7 April 
şi în curind işi va incepe operaţiile. 


Un nou eveniment pare a interveni în ultimul timp ia so- 
luționarea problemei monetare germane. Raportul comitetului 
experţilor, prezidat de d. Charles Dawes, a fost remis de cu- 
rind Comisiei Reparaţiilor,  Oszupindu-se de mijloacele de 
a stabiliza moneda Germanie! şi de a echilibra budgetul său, 
raportul experţilor propune instituirea unei bănci de emisiune 
aur, sau reorganizarea totală a Relchsbankului pe bază aur. 

Stabilitatea  Rentenmărcii—arată raportul ex perţilor—nu 
poate fi decit temporară, iar proectul d-lui dr. Schacht conţine 
oarecare propuneri pe care Comitetul experţilor nu le-ar reco- 
manda, şi omite altele, considerate ca esențiale. Deacela Comi- 
tetul experților propune instituirea unei bănci de emisiune 
răminind ca banca de scont aur să fie organizată astfel ca să 
fi servit numai ca bancă Intermediară ca va putea fi absorbită de 
noua bancă de emisiune. Autorităţile ce dirijează politica mo- 
netară a Germaniei par a fi dat consimţimintul lor pentru orga- 
nizarea În acest scop a bincii de scont aur, 

Noua bancă de emisiune propusă de Comitetul experţilor 
va fi constituită în baza unui privilegiu de 50 ani, pentru a e- 


Ni 
2 CRONICA ECONOMICĂ "ERSIT ŢI 


Sr z 
mite noi bilete de bancă, răminind ca celelalte bilet” qemimaran 
a m île pines din circulație, : 

o ete vor avea o acoperire legală constituită prin 
rezervă de 33'/, */, aur şi alte active Mehide Biletele fii fi 
deocamdată stabile în raport cu aurul, iar mai tirziu, cind con- 
vertibilitatea va fi propice, biletele vor fi rambursabile în aur. 
Noua bancă de emisiune va face operaţii pentru public, im- 
prumuturi şi sconturi comerciale, virimente, va primi depozite ; 
va asigura serviciul de tresorerie pentru stat şi va putea face 
miei acelora E, E igiena foarte limitate, 

va milioa 
atit în Germania cif și în străinătate, În T. te ein 
nca va păstra toată i endența față de guvern 
fi condusă de un director kaia comitet E directio că e 
secundat, în chestiile de organizaţie şi funcţionare privitoare 
la interesele naţiilor creditoare, de un „Consiliu general“ com- 
ed 2 7 membri germani şi 7 reprezentanţi ai guvernelor 
Comitetul experților speră că echilibrindu-se bud etul Rei- 
chului, politica monetară preconizată va asigura nu i sta- 
Papa, "sue pnan, CA procurarea de credite in va- 
bilizată, cre atit 
art ara are k t necesare economiei germane şi 


Din această scurtă expunere se degajează destul de clar 
intenţia guvernelor germane de a se fnd 
Ma aar g repta cătră o nouă po- 
Oarecare sinceritate pare a anima ultima reformă m K 
Degajată complect de datoriile interne prin bancruta rr 
cil, o înţelegere cu Franţa în chestia lichidării reparațiilor ar 
ra Germaniei drumul cătră o nouă viaţă economică, 
Rezultatul însă al uzei reforme oricit de "bine ar fi conce- 
pută, va depinde de buna credinţă şi sinceritatea cu care va ti 
aplicată, cu atit mai mult cu cit politica monetară a Germaniei 
a adus grave atingeri creditului german în străinătate, 


April, 1924 Savel Rădulescu 


Miscellanea 


Alegerile din Franţa 

Sint rătăciri colective care intunecă unul popor viziunea lu- 
cidă a destinului său. După 1918, încă tremurind de indignare, de 
mizerie, de grijă atentă la suferințele mici, ultind o clipă ideile 
mari, Franţa a voit să-şi organizeze victoria printr'o politică de 
represiune contra duşmanulul de eri. ŞI se puteau găsi alegerilor 
intrigurate din 1919 multe scuze scoase din psihologia momen= 
tului, din necesitatea securității viitoare, din contemplarea catedra- 
lelor ruinate, a cimpiilor mute în dezolarea pustiului, Parlamen- 
tul blocului naţional exprima aceste îngrijorări. Cel trimişi în 
această misiune n'au voit sau n'au înţeles Incă bine chemarea lor. 
E confirmată de toate răscrucile istoriei alianța între militarism 
şi dictatură internă. Speculind o temă ce producea teroare in 
inima burghezulul francez, blocul naţional şi-a însuşit, Încetul cu 
incetul, acapararea libertăţilor publice. Unii au exploatat după 
metoda financiară, desperarea teritorilor distruse, a căror precară 
reconstrucţie a costat de atitea ori mal mult decit trebuia, Alţii 
au sabotat alianțele comerciale cu străinătatea ca să poată Im- 
pune, la adăpostul protecţionismului din belşug acordat, un regim 
de monopol. ln fine, unii au crezut momentul cel mai propice 
ca să distrugă din inima Franţei, amintirea tradiţie! el democra- 
tice. La umbra spectrului unui nou războiu, întreţinut ca o ie- 
gendă binetăcătoare, blocal naţional devenise, caşi fascismul ita- 
lian, blocul industrialismului reacţionar. 

Se încerca o uriaşă amnezie colectivă, care trebuia să 
şteargă amintirea celor cinci revoluţii săvirşite In sec, XIX. Tre- 


MISCELLANEA 291 


bula uitată figura Huminată a martirului A. Blanqui, care pierduse 
40 ani din 70 In întunericul închisorilor, a unui Barbés condus 
de două ori la egafod şi de două ori grațiat, a neimpăcatului Ras- 
pail, a arzătorului Gambetta şi pe deasupra tuturor, ca o alinare, 
imaginea nesfirgit de blindă a inbitorulul de oameni Jaurès. 
Alegerile actuale au arătat, că în anonimatul obscur al provin- 
ciei, departe de isteria pariziană, se găseau incă modești apostoli 
care vegheau măreaţa tradiţie a democraţiei. 

E, Renan povesteşte în amintirile sale, de un bătrin revoluţio- 

nar jacobin, „le bonho mme Système”, dispreţuind în numele lui Rous- 
stau secolul, izolat şi dezactualizat in opinii, de reacţiunea lui Char- 
les X. „Intr'o dimineață fu găsit mort, printre vraturi de cărţi brăcuite 
in săraca Sa locuinţă. Clerul îi cumpără biblioteca pe nimic, şi 
o distruse. in dulapul său nu se găsi nici un document care să 
poată ajuta la pătrunderea misterului ce-l încunjura. Intr'un colţ 
numai, se găsi un buchet de flori uscate, invălite cu ingrijire, 
legate cu o panglică tricoloră. Mulţi crezură că e vorba de o 
amintire de dragoste şi ciţiva brodară pe această temă roma- 
nul necunoscutului“. 

După citeva zile, la rubrica faptelor diverse, un jurnal 
dădea enigma buchetului: pe hirtla care-l învălea era scris: 
„Buchet pe care l-am purtat la sărbătoarea Ființei supreme, 
20 prairial, an I". 

După cum se vede, memoria democraţilor nu e scurtă in 
Franța şi rasa lor n'a pierit cu desăvirgire. 

Pentru noi cel din orientul apropiat, Franţa şi-a reluat su- 
premul loc de indreptar al eticei politice şi umane. Ea ne va servi 
şi de aici înainte, într'o anticipație premergâtoare, ca justificare 
a speranțelor noastre, dind omenirii intregi lecţia de umanitate, 
de spirit libertar, de rațiune înţeleaptă, de care are nevoe, după 
eclipsele pe care le-a produs războlul. Oameni ca E, Herrlot, 
Renaudel, Paul Boncour sint o chezăşie pentru calmul şi potolirea 
lumii. ŞI era de fericire pe care de zece anl aşteaptă însetată 
toată Europa, pare că se apropie, Astfel eterna Franţă nu-şi va 
ți minţit misiunea, ci ridicindu-se deasupra ruinilor, a calomniilor 
şi a suspiciunilor va arăta încă odată lumii, cum a făcut-o de-aţitea 
ori îndelungul istoriei, alături de măsura raţiunii şi a gustului, pe 
aceia a fraternității, 

Trăiască Franța !—M. R. 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Siaina PI nem a E DE ERE ee: 4 


Centenarul lui Byron, 


Sărbătorind centenarele eroilor, popoarele îşi lămuresc mal 
bine aspiraţiile, îşi definesc pentru ele valorile pe care le res- 
pectă. Se desgroapă din trecut o mare personalitate care devine 
criteriu de comparaţie față de prezent. Unii eroi prezintă afini- 
tăţi cu momentul actual şi acela sint sărbătorii, alţii sint abia 


în Franţa, indiferenţă şi uneori dispreţ. S'a spus că există două 
romantisme: unul serios, profund, mai ales interior, preocupat de 
misterele sufletului şi ale existenței, altul zgomotos, exterior, 
făcut din gesturi excentrice, din poze bizare, dintr'o ciudată 
obsesie de revolță permanentă, satisfăcută printr’o serie de con- 
duite grandomane, emfatice, menite să indigneze şi să mire. Din 
acest de al doilea tip face parte Byron. Afirmarea scandaloasă 


La Byron, temperament excesiv, o furie neconținută de re- 
voltă şi destrucție, de oratorii şi destul de rar de autentic 
lirism. Se amesteca în bună parte în această fire o ereditate 


Byron, asasinează noaptea într'o tavernă pe vărul său Chawort, 
Tatăl său e jucător de Cărţi, afemeiat, petrecîndu şi timpul în 
orgii, urmărit veşnic de creditori. 

Mama sa e anormală, isterică ; furiile delirante şi melan- 
colia se succed regulat în psihologia ei. Fiul ne apare incă din 
copilărie, ambițios, orgolios, violent, de o ardoare romanescă, 
care-l face să se indrăgostească pănă aproape de sinucidere, încă 
dela 8 ani. Vanitatea, nevola de a atrage atenţia, curind trans- 


MISCELLANEA 293 
TE DE SA A 


Formată în cabotinaj, îi dau de timpuriu un orgoliu al originei 
sale nobile, care | se pare că-i permite orice. Bravează orice au- 
toritate, şi işi bate joc de orice d'sciplină. Incearcă toate călătoriile, 
toate viciile, întoxicațiile alcoolului, a opiumului care-i distrug 


de geniu alături de banalităţi oratorice şi sforăitoare, menite să 
sparie, nu să impresioneze. Tipul lui Byron s'a identificat cu in- 
suşi tipul romanticului. Cind ne gindim la acest gen, ne vine în 
minte, fără voe, figura marelui poet englez, Azi cind i s'a tăcut 
bilanţul calităţilor ŞI defectelor (între altele : lohn Charpentier ; 
„Lord Byron ou le romantisme flamboyant", Mercure de France, 
15 April 1924), Se remarcă cu drept cuvint influenţa acestui „ro- 
mantisme flamboyant* asupra celuilalt, Un Musset, V. Hugo, Ge- 
rard de Nerval au fost atinşi şi ei de poza gesturilor romą- 
nești, celace a stricat aprotundării sufleteşti interioare şi senti- 
mentului religios al universului, care constitue adevăratul ro- 
mantism, 

Abla cu simbolismul, care selectează din romantism partea 
aceasta, se înlătură vanitatea dezechilibrului ca o valoare lite- 
rară. -M. R. 


Munca -ob'igatorie entru funcţionari în Bul aria. 


Munca obligatorie în Bulgaria nu se aplică numai muncito= 
rilor manuali, ci şi unor anumite categorii de muncitor! intelec- 


țaţi în serviciile statului care cad subt prevederea legii, 

Vor fi obligate să răspundă la apel toate persoanele care 
fac serviciu în ministere, în instituţiile publice, la Societatea de 
Cruce-Roşie, la Teatrul naţional, la Institutul de surdo-muţi, in 
Imprimeria şi minele Statului, la consulate şi legaţiani, la tribu- 
nale precum şi cele dela sfintul Sinod, şi Oficiul central israelit 


Lucrările care vor fi încredințate prestatorilor variază după 
capacităţile lor şi vor cuprinde Intre altele controlul şi adminis- 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trația prestării temporare, a lucrărilor de bibliotecă, arhivă, in- 
ventariare și clasificare, a lucrărilor agricole şi forestiere, a lu- 
crărilor de artă (pictură, sculptură, fotografie) etc. In mod ge- 
neral, prestatorii temporari vor fi ocupați pe loc şi pentru lu- 
crări care interesează instituția cărela îl aparţin, după un plan 
rațional, întocmit de cătră direcţie. 

Informaţii complimentare asupra  chestiel muncii obliga- 
toare în Bulgaria sint date de „/nformations Sociales" publica- 
ţie săptâminală a Biuroului internaţional al Muncii dela Geneva. 


Jubileul lui Anatole France 


S'au sărbătorit luna trecută în Franța, cu adeziuni din toată 
lumea, cei optzeci de ani al lui Anatole France, Ce-am mai putea 
adăuga, cu modestele noastre resurse, la cunoaşterea orl lămu- 
rirea celui mai divin dintre geniile scrisului modern ? l 

„Despre nimic nu e mai greu de scris, decit despre întrico- 
şătorul talent al aceluia pe care taţi scriitorii francezi de azi în 
unanimitate, îl numesc „notre maitre à tous". Ne mulțumim să 
alăturăm la corul admiraţie! universale umila noastră contribuţie. 


John Galsworthy 

E unul din cei mai mari romancieri englezi contemporani şi 
deși tradus in franțuzeşte, aproape necunoscut la noi, 

A început carlera ca magistrat, el lasuși fiu de magistrat, 
originar dintr'o familie de bună barghezie. Până la patruzeci de 
ani n’a scris aproape nimic, preocupat mai ales de probleme 
economice şi morale, de călătorii prin toată Europa. Cinda 
debutat în literatură, Anglia tocmal lichida războlul anglo-bur 
care evidenţiase slăbiciunile guvernării conservatoare, lacunele 
structurii economice şi politice ale Angliei. Stiaga liberală, ra- 
dicală, socialistă capătă un ascendent din ce în ce mal mare. 
Momentul e revoluţionar pentru morala publică. In literatură 
deasemeni, cîțiva autori îndrăzaeţi rup cu tradiţia, cu filis- 
tinismul ipocrit al mentalități anglo-saxonc şi spun limpede o 
serie de adevăruri cruda. Printre aceștia trebue numărat în pri- 
mul rind Samuel Butler cu romanul său „The way of all Flesh“ 
şi discipolul său Bernard Shaw. Gustul pentru paradox şi 
ireverenţiozitatea iconoclastă e In atmosfera epocei. Se denunță 
peste tot, cu o neobişnuită francheţă în Anglia, minciuna, con- 


e i-a MISCELLANEA 295 
2% 


venţia, ipocrizia. In această ambianţă, apare John Galsw 
orthy, 
Fondul său moral e relatarea veridică a psihologie! morale. KA 
expun toate plăgile şi toate rănile. Se analizează fără acea 
pudoare engleză clasică, ci din contra cu perfectă luciditate, 
toate conflictele sufleteşti, Aceasta e tendința romanelor „The 
Island Phariseus“, „The man ot property" (1906), „The country 
House“ (1907). Se ironizează in ele spiritul retrograd incapabil 
GUA i al atalera cp In „Fraternity“ (1909) se 
aicea fraternizării, fnt 
mura TESS ntre oameni animați de 
Dacă poate privi lucid toate păcatele omene 

şti, John Gals- 

worthy ştie să le ințeleagă şi să le erte. Bunătatea şi spiritul 
său umanitar amintesc de paginile literaturii rusești, dar ma! ales de 
sentimentalismul lui Rousseau. Autorul ştie să aştearnă un puternic 
suflu poetic. Totul e incadrat de o natură măreață şi senzuală. 
prea pasagii ating tonul poemului liric. Din această categorie 
a n sl romanele: „The dark Flower“ şi „Le saint“ (traducere 

Pe deasupra aşezărilor sociale a legilor sau convenţii 

i 

înaintaşul „Rousseau“, J. Galsworthy a arătat d a lia, ia 
criptibile ale pasiunil.— N. Y. 2 Demi i 


RECENZII 


tul topeșie diferențele pe care îndărătnicie naturi! (aşa de i- 
dentificări sumare !) | le pune în cale. În orice îi ae 


Recenzii 


are mai muli ori mal n sentimenlul religios af unităţii. i 
Marele poet englez Keais avea obiceiul să spună: „Nalara posi: 
n'are aimic specific. E pretulindeni și nicăeri, ea n'are caracler“, 

D. Luciân Blaga e mai muli decit alit. D-sa n'are numai insline- 
lul universalist al poeziei, dar și o conceplie clară, intelectuală, care-i 
justifică alitudinea misiică. Cum s'ar zice: o rațiunea irațtonalului, 
ceiace dovedeșie că, chièr cînd profetizezi ideniilatea tuluror lucruri. 
lor nu poli scăpa de contrazicere, sancțiune uliimă care dovedeşte ca 
ultim yonish naene ojeli a sana Artt gaada pe i 

: L. Blaga e abrogarea a oricârul relief care să 
ne permilă distinciia lucrurilor, „Psihologismul efit de iubit inainte e 
încetul pe încetul părăsii. [n dramă, în român, eroii sint tot mai malt 
simple „Idel inresirale cu roială”, idei ce mişcă din adincimi nebănu- 
Me omenirea... În pictură şi Soniptară linia nu mal urmărește conturul 
tal n simplificăäri viguroase şi monumen- 
iale o viață substanțială pe-un plan real. De- adi, în arlă impre 
tările 


Lucian Blaga, /n marea trecere, Cluj, 4924, 

Caracterizarea operei d-lui L, Blaga e uşoară peniru crilic. D-sa 
are o conceplie eslelică pe care și-a manifestal-o în diverse arlicole. 
Din aplicalia ei consecventă rezullă poezia, la care nu se mal adaugă 
deci! aceia ce aduce orice poet: imaginea şi lehnica poetică, Se im- 
tilneşie rar în arlă o aşa de ajustală alianță între un poe! şi un teore- 
tician eslelic, o flință dublă e căror ambe ipostaze concură să llusireze 
acelaşi convingere finală. Poezie eșilă dinir'o atitudine filozofică a- 
supra lumii, prodas inlelectualiza! de concepții filozofice, ială ceva care 
se întilneșie rar de lo! la noi. De alci lipsa de înțelegere, de afini- 
tale reciprocă inire poetul ardelean şi mediul rominesc. Primii la în- 
cepul cu un eniuziasm în care inirau mai mul! motive naționale (pri- 
mul poet al Ardealului realipit) decit comprehenzlune arlisiică, d. L. 
Blaga a lrebuil să sulere în urmă o campanie a cercurilor lradijlona- 
lisle, pe ci! de neinieligentă, pe alil de nedreaplă. Concluzia care se 
impune ca bilani obleciiv al acesiui proces ecă poezia d-lui L. Blaga 
e un produs exolle și ca atare izola! în mediul nosiru artisiic. Să ve- 
dem care sint motivele, 

Cu o formulă pedantă, peniru care ne cerem scure, ne permilem 
să constalăm alci că începuturile noastre culturale sini caracterizate 
de două lendinje: una rajionalistă, cealallă najională. 

Explicarea celor dintăiu e in Influența pe deoparte bizantină, 
de alta freancezā- coniinuind pe cea eco-latină, în care s'a plămă 
menialitalea noasiră modernă. Fie prin canalul Greciei, lie prin acela. 
al Franjel, rajionalismul antichității, acela care lua drepi măsură a tu- 
turor lucrurilor criteriul rajiunii şi al logicei, ne-a servit drept unlver- 
sal model de gindire, In al dollea rind, odată cu lrezirea conşliinjet 
najlonale din punct de vedere poliiic, sufletul rominesc a inceput să 
se caule, să-și găsească rădăcinile in masele adinci ale poporului şi, 
--ca la toale popoarele indelung aservile,- reaclia naționalistă a luat 
de mulie ori forma şi excesele grandomanlei şovine. Din najionalism 
rajionalisi e formală loată menialitalea noastră modernă. 

Nimic din aceste două caraciere la d. L, Blaga. Temperameniul 
d-sale e misiic. Se ṣile ce inseamnă aceasia: o mentalliale care ex- 
clude pesie lo! diferențierea și relalivismul. Existența apare uniformă, 
inecală inir'o lumină cenușie, în negura căreia nu e posibilă nici o dis- 
lincjie. Toate obiectele şi fenomenele se aseamănă pănă la identifi- 
care. Nici opozijia cea mai elementară inire conşliința noastră şi lu- 
mea exterioară, Între eu şi non'eu cum zic filozofii, nu se poale sta. 
bili. Individualilalea disparo topită in haosul imprejmultor, care o in- 
ghite în absolulul său. Àbsoluiul, lată forma la care lad misticii. Fi- 
tadcă diferenjierile ori individualizările nu sint posibile, nimic nu e 
conlingent ori relaliy. Cum se spunea in evul mediu, loiul e implicit, 
tolul e dal, orice fénomen există de lotdeauna. În asemenea condiții, 
individualismul! e o ambilie siearpă, Singura reoliiale e anonimatul, 
conlopirea in marele lot. Dar dacă e vorba de Impersonalizare, cea 
care ni se prezintă mal repede in minie e aceia socială : individul va 
dispărea inghijit de coleciivilate. 

Condiliile exterioare de distincție odată dispărule, e firesc ca 
facultatea mentală care le percepe, acela care stabileşte comparații şi 
dilerenje inire fenomene, rējiunea, să se alrofieze şi ea. Rajiunea e 
telalivistă : ea nu ne poale da informaţii deci! despre intimplări izolate, 
Comunicarea cu marele lol, cu absolutu! nu ne poale veni decit prin 
inluljle ori instinct, E starea de exiaz, de coatemplajie. 

Se ponte spune cå orice poei, chiar acei care nu impărtățese 
acesie concepții, sint într'o anumită măsură misiici, Prin pulerea ima- 
ginei, a melalorei care permite orice comparație, deci asimilare, poe- 


un produs colectiv... A crea iniru absolul, inseamnă a creia anonim; 
a fi impersonal, colectiv“ (L, Blaga: Stiluri fundamenlaie. Arhiva P? 
știința socială No. 1—2, 1924, p. 127). Sau mal deparie; „Niciodată Eus 
ropa n'a sulerii pe urma individualismului ca astăzi. individualismul 
îşi face cele din urmă socotell... organizarea sulletelor se face in 
semnul absolulului. Forje anonime vor creia noua împărăție a spiri- 
iului. În ea nu se va peee uile deci! anonim...“ (ibid. p- 130). Asilel 
idealul esietic e lipsa de personalliate, de dilerență, de relief, iatune- 
carea originalității, a lehnicet specifice, contopirea in absolut, in co» 
e to ee Ri a 

n noul volum de versuri , marea lrecere”, acelaşi aimosteră. 
Poetul se ridică contra evolujiei, transformării, fiindcă aceasta indiri- 
dualizează, relaiivează. Numai imanenia e absolulă : 


Opreşie trecerea 
lu că unde nu e moarte, nu € nici lubire 
i toluşi te rog; 
preșie, Doamne, ceasornicul cu care 

Ne măsuri desirămarea. 


Panieismul se vede din versurile; 


Viaja mea a fosi lol ce vrei: 
Ciie-odală fară, 

Cile-odală floare 

Cite-odată clopo! ce se ceria cu cerul. 


Cuvintele ajută şi ele la precizare, la individualizare, Pe ci! se 
pata ar trebui evilale, aşa precum o preconizează şi ol! mislile Mae- 
erlink : 


Zic: „lală, mersul sorilor e bun“. 
El lace- pentrucă-i e lrică de curinie 
El lace—fiindcă orice vorbă la el se schimbă 'a faptă. 


Atmosfera aceasia e şi mai bine redată in unele poezii în ade- 
văr lrumoase, pe care nu ne permite locul să le mai reproducem : „Su: 
fietul satului“, „Lucrătorul*, „lin om s'apleacă pèste margine“, 


298 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu aceasiă menialitale poelică, d. L. Blaga nu aduce nimic lo: 
cal, pai ae a po gusin peia înțelegere rers ver ip 
ceas Li ral unor infine 
îi sr ep rece de o a cadă de lalelecteahi. seca île cara 

„e loarle asemă re şi ca docirină și ca lehnică cu suna- 
nimismul” lui Jules Romains, și adeseori cu Paul Claudel. Ni se pn 
însă să. joniar Î pir ve a avul o slabă influență asupra d-lui L. Blaga. 

smul modern german e 
ü asupra formatie poi, fr a avut o înriurire mai decizi 
sau mal pujia unilară, care e reprezenială în filozolie de contele Her- 
mann Kaiserling, în leairu de O. Kaiser, ale cărui sonaje ou nume 
generice (viala, ambijia, virtutea, etc.), in poezie Fainer Maria Rilke 
şi cileodală F. Werlei. La noi O asemenea filozofie, se pare, că e 
praciicală de d. V. Pirvan prin formulele sale: „dezindividualizare, 
denlenginționajizere, deanalionalizare” (cerem scuze celilorului...). 
aga şi-a justiii . 
ti srl discul, ga şi tilicat leoreticește crezul, avem drep 

rmalia d-sale că cultura modernă elimină individualismul ni a 
pare mai mul! decit disculabilă. Valoarea unică aproape azi mg pa 
şi în alte domenii,- e specificul, originalul, Se dau premii peniru loi ce 
e nou, invenție negăsilă incă. Progresismul, conduită care vrea veș- 
nic schimbare, adică vesnic noulale e tocmai caracteristica limpurilor 
moderne. Deasemeni relalivismul eroluționisi. Afară de unele cer- 
curl germane, nicăeri nu vom găsi directiva indicală de d-sa. Din con» 
tra; coleclivismul spiritual, conformismul, anonimaiul e caracterul men- 
talităţii primilive dela aurora elvilizajiei. Ideia că lotul e amesteca! în 
lol, că oale lucrurile participă inire ele, conslliue tocmai menialilalea 
săibatecilor descriși de Lery Brühl, Aceste socielăji nu cunosc indivi- 
dul liindcă nu pot fece diferentieri ori distincții. Individul e o apa- 
rijie lirzie a civilizațiilor inaintate. De apariția lui se leagă progresul. 
Mal mult decit atit, de nollunea de individualizare e legală și semni- 
ficajia biologică a vieții. Trăim locmal fiindcă ne deosebim, fiindcă 
ne desprindem de aljii. Moartea e legată de încelarea unei cunoşiinje 
specifice. Numai individul moare, speja e nemuritoare, dar aceasia 
nu importă. Conlopirea În marele lo! inseamnă înăbuşirea vieții. Ple- 
cal să corecieze excesele raționalismului şi a individualizmula!, pe care 
le recunosșiem în adevăr excesiva în timpurile noasire, d. L. Blaga 
aduce un medicamen! aşa de virulen!, înci! omoară inlreg organismul. 
Intr'o privință şi moariea e un remediu, mai ales pentra uall doctori, 
Doar un doclor englez cilat de Villiers de l'Isie Adam spunea: „Entire 
-e ipee roy- a ere re) peuvent! perdre 28 via, destine l'espoir", Sa dai 

în tocul vieții e cam pulin. i navy 
dociorie 2 dfai Blasa? puj Í avi vor primi drastica 
oroc că vieja e aṣa de indărătaicã, incit urmind de a roape 
individualizarea, irece uşor pesle speculațiile pantelsiice. P 
lasuși reacţiunea d-lui L. Blaga nu consillue de fapt deci! un nou 
individualism: individualismul antiindividualisi. Ori ce-ar face d.sa 
nu poale scăpa de caracterizare, de specificilale. Şi caracteristica 
d-sale e ura în conira caracierizării. Dar e iol o pariicularilale. Cit 
irăim şi ne mișcăm, ne opunem unii allora, ne delinim în conira al- 
tora. Acesia e şi senzul prezeniel discuţii. è 
Ànirenat de problemele pe care le pune ca gindilor d. L. Blaga, 
am vorbii prea puțin de calita ile sale remarcabile de poel. Vom re- 


veni poale cu allă ocazle. 
Mihai D. Ralea 


ÎN, RR 


f 
Octav Botez, Pe marginea cărților (scriilori romini și sirăini), 
ed. „Viaja Rominească”, 1923. - 
' Titlul acestui volum e o 
tea literară și publicisiică a 


esie de modestie ca toală aclivila- 
O. Bolez. „Pe marginea cărților" 
presionisi, o crilică lăculă din note 
cl scrillorilor romini şi străini sini 
din cele ma! judicloase, Mode “lui O. Botez nu e porniiă nici din 
cochetărie, nici din ipocrizie. mu se afirmă, locmai ca să aștepte 
a dezmințire. Ea înseamnă în primul rind o reacilune lemperamenială. 
Dar mal inseamnă și înălțimea erileriului după care judecă oamenii şi 
viaja, autorul : prelenlios ca aljii, sever în aprecieri, el îşi exlinde ju- 
decata şi asupra sa, judecată aspră, fără indulgență şi tără păriinire. 

Scrupulozitalea, iată celace consillue „la qualiié mailresse” a d-lui 
O. Botez. Aceasta ne şi explică peniru ce, deținător a unela din cele 
mai intinse leciuri din fara noasiră, d-sa s'a resemnat la articole 
mici, de publicistică anonimă, de ce a publical pănă ocum abia un 
singur volum, de ce în line, nu a terminal încă opera de sinleză pe 
care șilim că o pregăleșie, dar pe care nu ne-a dal-o încă. 

Lipsa de orgoliu publicistic l-a făcul să scrie, ani dearindul, in 
postura ingrală de membru a! redacției „V, R.*, atitea noie neiscâlile, 
care au adus repulajia revisiei, dar nu au coniribuil să o lărgească pe 
a sa; In jare noasiră, unde, subt orice rind scris în fugă, se aşierne 
o iscălitură, care trebue întiinită cit mal des, abnegajia aceasla pentru 
pami aes colectiv al unei grupări, nu va îl niciodată în deajuns 
preju 

Preocupările d-lui O. Botez sînt din cele mai variale. Siudiile 
d'sale din acest volum se întind dela C, Hogas, L. Rebreanu ori H. 
Sanielevici ia Faguet, Rabiadranalh Tagore, Ibsen ort Remy de Gour- 
mont 

Aceasin dovedeşie elasiicilalea cu care aulorul se poste irans- 
pma in menlalitšjiie cele mai variate, comprehensiunea sa universală. 

acultalea de Isrgă injelegere aduce cu ea şi obiectivilalea in preju- 
irea scriitorilor, Doar oblectivilalea nu e ailcera decit o medie in 
cumpănire, o răscruce in care se Iniilnesc valori diierile. 
ără de complexitate, fără de multiplicilale, mu e posibilă aici 
obiectivitatea. De aceia nu siat buni critici crealorii inconșiieați, 
spirite eminamente subieciive. Un exces de originalitate se limitează 
prin însuși la aceasia: el nu poale pricepe originalilolea allula. 

Giadili-vă o clipă la furia de singularizare „à bon marché", în 
formule sau expresii, pe care o caulă orice pubiicist dela noi și com- 
parapo cu calmul înjelegălor din aceste arlicole. Veji putea constala 

ce constă adevărata crilică. D. O. Eolez se munceçșle să injeleagă 
și să facă înțeles scriitorul de care vorbeşte, nu să se disiingă per- 
sonal, să alragă alenția asupra lui, in dauna și pe deasupra studiului 
pe care-l intreprinde. Nu există la d-sa nici dogmalism estelic, niel 
”re-un all criteriu a priori, Liberiate deplină care n'are decii un scop: 
înțelegere adequală, specifică şi explicare cauzală. Nu iace lac la 
Iniervenlii senzajlonale, nici la detalii de curioasă blogralie. Piasează 
opera in cadrul pe care l-a ales însuși autorul și incearcă să o inje- 
leagă ca atare. 

Nimic n'a produs mai excesiv inceputurile noastre de cullură, de- 
cil maimuţărelile de etlină personalilale, hiperirolia subiectiră care 
irăeste din speculajia unei iriste galerii. Sirăbălind cartierul latin ori 

parnasse, la Paris, zăreșii la terasele catenelelor, printre bizare 
coslume, subt măşti siranii, ratejii levantului, care-și oleră paradoxele 
geniale” peniru un bock de bere. Toată aceasiă legiune de genii 
balcanice, dejin secretele universului în degelul lor cel mic şi le oferă 
primului venii. Cu toții descind din Orientul nosiru. Na pulini din ei 
sin! și de ai noșiri. 

Ne-am sălurai de astfel de originalitate. Spirilu! european, oc- 
cidenisi, pe cøre-l vrem şi la nol, cun“așie o aliă mentalitaie. Acela 
reese din cumpânire obieciivă, din decență, dia tact şi bun gusi. 


300 VIAȚA ROMINEASCA __ 


ecelea barbarului. De dinsa n'am scăpa! incă. 
gubisalivilatea e Bolez, unul din cele mai eee pe ai “o 

Inleleciualilății noasire, Așiepiăm dela el şi opera „re sere 

sinleză—asuprb lul A. D. Xenopol, ni se pare-și care-l va 

măsura apliludinllor. Mi Rala 


+ 
+ ` 


Dr. P. Cazacu, Moldova dintro Prut și Nistru, 1812—1913, laşi, 
) - 4). 
ghia yeere virat dă dela o generajie la alla, sproape are 
sa mene capitole de ioris, dla Umparile Selo care pe el 
e osio AT ALAA d ludine. astăzi însă renovală 
anumite meiode, odinioară căzulă N sange arme ca Dai în rodova 
și la modă—că istoria lrebue să a r ez să ej sher phir eriaren opare 
eigir rima «tonal. aaga age oare acestei credințe au adus de 
ainor Men Rorer e air iloni urile, de cind o minte mal răsărită 
r mer re rege mpi ocru SOAS peslerilale vesnicele zbuciu- 
se regale pa m ici A „lără ură și părtinire“, venile regina 
la marlorii evenimentelor, sint mara render im aptă pre) goce sare 
„au veder - g . 
f a ABs a I sini mai în re Sp = re pa 
il umaşii care se vor căzni să le recoasiilue după o ap sa 
ei re de pe o plairă roasă de vremi Distanţa în timp, race mp 
ta Ea e ri a e e pi 8 ete 
implu apara! inre: — 
Pa de încă pet prel, care pol să orate însă adevărala lață 
apr erei hi ăm este mal muli decii „mărturia unul 
era iei er) audi pre ara vedere evenimentele care au pă e 
coate sorka au realiza! unirea Basarabiei cu Rominia, d. Canion d ai 
pr prealabil o largă şi bine documentată expunere a inireg 
re ne, din secolul de slăpinire rusească. în at ia 
pi la ilmp ce administrația, Justilla, nobilimea, ragaie pe deig a 
inväjšmîntėl] au fosi ke aep A pci hak Er bageri mare pn he Diete în 
norme de anaga n salele au conlinua! viaja lor pesen 
nală. pei area masa lor compactă - spune autorul — izolate pr Seat, prin 
er iatenja lor exlrem de puternică, deși pasiră, salele din mstalia 
ERE gr pe pe e 
de imperialismul rusesc de o su e pă ne: er retar rag era 
străine izolale şi nerezisienie, apă Kan mag par Be geen mac an 
clase să păsireze măcar o parle din iar pl ae 
i ordinele dela Petrograd, şi-au impus 
e mere ge i sa pr fap! indispensabilă şi obligalorie”, FAN i 
e Războiul întreprins de spite ae sal at e i et are 
calturi naționale în Basarabia, n'a fosil o ac ft peer ger end 
svul conducălorii marelu p 
bugima, de donaire căgerite, mai ales fsjă de popoarele ballice și 
AR. t actului de abdicare 
imperiului rus care 8 urmat a 
lui eia a a Mari 1917) nu a fosi deloc ayel pr ae Ă seagh- 
~ al care cunoșteau siluajia lal reală. D. dr. Cazacu ar un pen 
Rusiei dinainte de războlul mondial și arală eveniment să ante mere 
y răbuşireu ei. După mărturii cerie și demne de a: i ape rai 
pre doredeşie că sirăluclrea Rusiei înainte de ee rea e În ere dr 
numai o lajudă care ascundea pulregalul acelui colos și şu 


ăi o nalilățile asuprile și „liranizale” şi-au reclama! dreplurile 


| RECENZII 3014 
—— a : 


lor numai după ce s'au recules din haosul produs de revolujie. Asilel 

asarabia, a fost o simplă gubernie a Republicei ruzeşii pănă la 2 

ecembre 1917 cind s'a proclamat „Respublica democratică moldove- 

nească”, considerindu-se şi după această dată ca un'iale în imaginara 

bia la 24 lamuar 1918 ea proclama! 

„Respublica democralică moldovenenscă independentă“, până la 27 
s'a volat unirea. 


grese şi agiiajii, de care sint dispensale apro 
poare dezrobite. 


Lucrarea or fi ciştigot dacă s'ar fi uniiicat terminologia (Cioban— 
Ciobanu ; Cegorean - Ciugureanu) ori var fi tradus unele nume ruseşti 
(Mordva ip. 8} pentru Mordolul). De asemenea ar fi trebuii o orto» 
gratie unitară /„masse mari orăşănești* (p 184); „masa mare a ore» 
torilor* (p. 183); să publicau ; s4 cere; se zice, elc. elc./ şi mai 
multă atenţie in unele construcții, 

Cartea d-lui dr, Cazacu esie unica expunere compleciă şi obiec- 
livă a acealor evenimente. În ea s'a 


aduna! un bogal material din 
pause rere și din arhivele rusești, făcindu-l cunoscut și utilizabil 
luror celor care se vor ocupa cu chestiunea Basarabiei. 


A I. Şiadbei 


Marin Simionescu-Rimniceanu, Istcrie artelor, ed, Cul- 
lura Najloaală, 1924, 10; lel. 

. M. Simlonescu-Rimniceanu € printre raril leoreliclani ai este. 
licel, care au avut ocazia să sancjioneze Practic cunoștințele și con- 
cepliile lor, In frantea editurii „Cultura Najională”, d-za a losi veş- 

preocupal de a da cărții care ii era încredințată un speci de o 
linută occidenială. 

e un gusi cam nemiesc la începul, lipäritarite supraveghiale de 
d-sa, au mers ameliorindu-se. Unele, ca de plidă „Luchian“ al d-lui 
V. Cioflec sau „Albumul comemorailv al băncii Blanck“, au alins un 
nivel in adevăr arliniic, 

De astădală avem o coniribuție pe lărim leorelic. Ne lipsea un 
manual al istoriei stilurilor în romineşie. Cel al d-lui O. Talrali, pu- 
blicat astă loamnă, e privit mai mall din panciul de vedere al arheo- 

lel. Cel care ni se prezintă astăzi apasă din coaira asupra aspec- 
iar caracieristicile distinctive 
uneori cam sumar. Cadrul volumus 
lui, care vrea să [le un „Grundriss*, o impunea insă. Carles mal Cu- 
Prinde o bibliografie deslul de compleclă şi citeva sule de Husiraţii, 
Prea mici ca să poală jusiifica ciementul descriptiv al textului. Cineva 
8l, nu va pulea să-și facă 
uzle de frumusejile artel, 


i bine citeva numai, dar mai mari și 
îngrijit lăcule, apa cum face de pildă E. Faure în a sa RE 


„Histoire d 
* Într'un manual, istoricul nu e tinuli să ilustreze tot m mg 


E mai bine să alesgă cele maj (e deictie. 
n es e e 
live modele şi să le prezinle cu loală atenția! = "O represia 


Poale ediția a Il-a va jine samă de aces? dezi 
principal e că această lucrare umple o lacună, Serul Cotare n 


M. Ralea 


SU VIAȚA ROMINEASCA 


> 
UY 

G. I. Brătianu, Concepția actuală a istoriei medievale, „Cul: 
tura Najlonală“, Bucureşii. 

Criza socială, economică şi morală prin care Europa lrece în 
urma marelui războiu, aminleşie în multe privinți alle epoci ale lsloriei 
ce beneficiază astfel, de un interes de aclualilale. Evul mediu ce începe 
cu dizolulia lumii antice şi în cursul căruia se plăzmueșie o socielale 
nouă, e fără indoială dinire acestea. In braşura ce cuprinde lecia se 
de deschidere, ca profesor suplinllor la Universitatea din laşi, d. G. 
Brătianu, după ce arală cum au evolua! cunoștințele asupra evului me- 
diu în timpul renașterii, al secolului XVII și XVIII, ne dă asupra 
lui o imagine loială, expunind în linii mari mersul cercelărilor uliime. 

pre deosebire, ca să nu spunem În conirasi, cu unli isiorici de 
vechea şcoală care la nol cel pujin, sint deparie de a fi dispărul cu 
totul, d-sa dă o egală imporianță diverselor aspecie ce iormează viața 
une! epoci, îmbrăjişind deopolriră cu lalurea politică, pe acea socială, 
economică, religioasă, arlisiică sau literară. 

Opera unui Fusiel de Coulanges asupra inslilujiilor merovingi- 
ene și leodale, acea a lui Sombar! asupra originelor cepilalismului a 
lul Schmoller asupra economie! medievale a unul Gilson, asupra sco- 
lasticel, a unui Bedier asupra poeziei epice sau a unul Mâle asupra 
arlei gotice sin! prejuile după edevăraia lor valoare. 

De un inleres deosebil, mi se par insă paginile consacrale 
recenlelor încercări de sinteză, asupra acesiel epoci 

Ca şi d. lorga, d-sacrede că ideile lundamentale, menile să ser- 
vească ca lemelie peniru istoria evului mediu, nu trebue să le căulăm 
în dezvoliarea najiunilor moderne, ce se aflau alunci în germene, ci 
dimpolrivă in tendințele de dominajle universală, moșieniie de Imperiu 
și Papalliate, dela lradiția romană. 

Nojiunea unul veac de mijloc, scrie d-sa nu se mai poale men- 
linea azi, nu numai în Înţelesul, dar nici măcar, în limitele constințite 
de lradijie, Urmările imediale ale vechiului sial roman și ale culturii 
sale mai dăinuesc încă veacuri îniregi după ce Dioclețian lransior: 
mase imperiul roman din haosul secolului II, într'o monarhie abso- 
lută. Vremea de tranziție se isprăveşie numai alunci cind în apus 
sialele germane se întrunesc în monarhia carolingiană, pe cind în rä- 
sări! se ridică domnia unitară a Islamului şi între ele două se menține 
rămășila vechiului imperiu roman, ca impărăjie bizaniină”. „Deabia a- 
lunci, după înflorirea timpurie a renașterii carolingiene, prin călugării 
dela Cluny și Citeaux şi prin papii reformatori, convinși de pulerea 
lor supremă, biserico lalină dă lumii apusene un caracter unitar, care 
e acel al culturii medievale, Împăratul și papa sini cele două feje ale 
acelelași unităţi ale lumii feudale creştine, în care teologia, știința, 
aria și chiar imbrăcăminlea sini comune luluror |ărilor Occidentului. 
Lumea bizantină, cu anexele el slave şi lumea arabă a Islamului, tră- 
esc în limpul acesta o viață deosebilă care păsirează lotuşi cu Occi- 
dealul, conlaclul negojului și al războiului de crucială. Această peri- 
oadă a „Evului Mediu” tradijional, înfățișează singură, un lot e, 
ale cărei manileslări polilice, lilerare şi artistice sint înir'o alirnare 
strinsă de inspirația religioasă a vremii. In secolul XIII, această unl- 
tate se deslace. Scoarja învechită a lul orbis lalinuso sparg năzuințele de 
nealirnare ale najiilor moderne. Economia nalurală a schimbului ce- 
dează locul celei monelare. Capitalismul găseşie în bancherii lloren- 
tini g lombarzi, intemeetorii unei noi organizajii a averilor. Legiştii 
lui Filip cel frumos susțiu drepturile monarhiei moderne impotriva ve- 
chilor pretenții feodale. Cu încetarea rolului universal al Imperius 
lui și al Papalităjii, istoria Europei apusene se desface în acea a ma» 
rilor monarhii ce vor fi mai pe urmă najlile moderne. Nici Renaşie: 
rea, nici reforma, nu vor aduce acesiei evolujii schimbări hotăritoare. 
Dele sfirșital veacului XIII se întrezăreşie în lucrurile bisericeşii o 
nevo de inolre, iar in acele ale ariei, se arată zorile unei iavieri a 


RECENZII 303 


clasicismului. Intre uniialea culturală a lumii caledralelor golice şi a: 
cea a marilor monorhii cenlralizale din secolul XVII, alitşilul „vea: 
cului de mijioc* şi iîncepulul vremilor „moderne“ se confundă înir'o 
singură epocă de lranzijie“. 

Scrisă inir'un siil colora! şi viu, broşura d-lui Brătianu dove- 
deşle o inlinsă și varială erudiție şi promile un istorie, m numai bine 
inarmat in celace priveşte meloda șiiialilică, dar care nu va disprețul 
cu totul, nici vederile de ansamblu caşi idelle generale. 


O. B. 


$ 
Li + 


P. Andrei, Die soziologisehe Au @ssung der Erkeniniss 
Leipzig, 1925. j á a . 
Pe limpul lui Descartes toată şiiinja îmbrăca forma matemalică. 
Mai tirziu, în sec. XIX ştiinţele naturale dădeau cheia tularor mistere. . 
lor. Odală cu preocupările de nivelare socială, cu problemele puse 
de docirinele socialiste sau de polilica socială fllaairopică, „la science 
maitresse" devine sociologia. Importanja ei e covirsitoare astăzi. Se 
Simie necesilalea de a demonstra originea socială a oricăre! condulle 
Ori discipline sulleleşii. Prea muliă vreme s'a considera! absiracția 
individului izola! ca o realitale, pentruca reacţiunea să nu devie azi 
puternică. Aproape toale creațiile omeneșii sin! opera colaborării, a 
iradijiei, deci a societăţii. Pentru a da o bază și mal generală a- 
ceslor alirmajil era nevoe ca insăşi leoria cunoaşierei, care e la baza 
oricărei şllinje, ca însăşi cunoşiinia ca fenomen de relație cu lumea 
exterioară, să ile dovedită ca socială. Problema a fost pusă clar 
rece „vară de școala sociologică franceză şi în special de Durkheim şi 
evy- 5 r 

Ð: P. Andrei crede —celace găsesc îndoioz,-— că cel care a vor: 

“Eii întăla oară de teoria cunoaşierii sociologice e H. Spencer, 

Prezenţa unui elemen! eredilar în cunoașiere, nu presupune nu- 
maideci! o cunoștință socială. El poale avea o semailicalie pur indi- 
viduală. De pildă instinctul de conservare proprie, insiinclul sexual] etc? 
Cunoşiinia sociologică incepe numa! odată cu stabilirea reprezentări. 
lor coleciive alăluri de cele individuale. Acestea au fost filozofic ana- 
lizale de Durkheim şi apoi conirolate einograiiceșie prinire clanurile 
australiene şi nord-americane. S'a arălal astfel că spallul, timpul, cau- 
zalitatea, numărul, sin! categorii la formajlunea cărora intervine în 
bună parte Influența grupului. 

n alt domeniu de cercelări ducind la aceleași concluall a fost 
inaugural de psihologie. D. P, Andre! analizează cu această ocazie siu- 
diile lul Baidwin, Roberty, Blondel elc.. Poole irebalau analizale şi o- 
piniile lui Jerusalem din a sa „Soziologie des Erkennens", 

Autorul recunoaşte legilimilalea nollor cercetări. În concluzie a- 
rată că Indiridul— din punc! de vedere al cunosșierii,— aduce în socie- 
tale cei mul! potențe, care nu se actualizează insă, deci! sub! inflnenja 
coleciivilăţii. Societatea oferă materialul de obieclivare al cunoașterii 

widuale. Şi cea mai bună probă în ajulorul acestei alirmallunl e 
limbajul, instrumen! social fără de care conșiiința nu e posibilă. fa 
stu acestor delicale probleme, d. P. Andrei aduce o informajie 
fea aonik « Aa ut şi oo ră şi a nian sata păr ioşilale ştiinţe 

abor varialele d-sale siudii și dela care așieplă 
o laborioasă și solidă activitate ştiinţifică, tc 


M. R. 


+ 
. Lă 


304 VIAŢA ROMINEASCAĂ 
DED—————— PI SORA 2 


risti 


de Blank, Problema monetară în raport cu creditul 


A 
Publio şi privat, „Cultura Nejionalä*, 1924. 


šle aproape simultan cu „Albumul co» 
Dacă în cel 
instituție financiară le-a adus la gereza 


din urmă se serie istoria 


capiialismului rominese şi la formarea tehnică a Romîniei moderne, 
aminteşte rolul remarcabil pe care-l Joacă personaliialea 
e Blank la consolidarea Rominiei întregile. 

a om de afaceri, ca leorelician economisi sau ca proieclor al 


roşura aceasi 


Patul-o jine 
genja d-sale 


pesee curioasă și 
n 


nici un nume din lumea banului și a cifrelor n'a 
toate eloriurile romineşii de după răzhoiu. 
a conține o conferință, pe care d. A. Blank, nu a 


din o serie de molive triste der inerenie, pe care Intell» 
generoasă le înțelege şi le lariă. Lectura ei lasă o im- 


ea un spirit realiai, care se mişcă cu iplejă şi adresă in lumea 
realilăților de care se pete a tă 


dela zi la zi. Dar 


se mal înrederează acolo nu şiin ce spirii romanesc, 


utopic, plămădi! de o imaginație arzătoare, de acel „mal des ardenis”, 


pe ate 2Uiprelela 
e depășească cu o 
sale de formalie, 


romaniismul 


loate. Il găsim 


il enervează pănă simle nevoe să le nege orl să 
Plăzmaire ce nu jine samă de ele. ln epocile 
capilaliumul, ca orice formă de limereje işi are şi el 


său. Înir'atil e de adevăral că linerejea e necesară în 


în începuturile penibile ale economlei americane de 


ccum un secol, prinire acei eroi, jumătate spirite Praclice, Jumălale 


„conquislador 


es" halucinaţi de un ideal inac -esibil. Moilvul e că înce. 


ulurile capitalismului sint incoronale de succese inegale, dar rapide. 
peculatorulai, ca & a jucătorului de cărți lucrează cu po: 


sihelogia s 


sibilui și posibilul e Infinit. 


nd succesul se repetă 


de citeva ori, 


personalitalea creşte, se exaliează Înir'un optimism care alinge zările 


neguroase ale villorului 


Din toală acliriialea d- 
romanesc care face lol 


grozesc, ci 


nic înir'un sisiem coherent. Aceasla fii 


pe care-l vrea cu orice chip, la fei cu pre- 


lal A. Blank se desprinde un neasiimpăr 
farmecul său portretistic. Cilrele nu-l în- 


il seduc. Subt bagheta sa magick; ele se grupează armo- 


că d-sa na e un biurocrat 


meliculos inecat de valurile conlabilităjii. 


iat ă fi ide 
Exisieaja cere să fie cons Complexilalea d-lui Blank nu face 
le. 


dar şi subi 


decil säi dea mal multă autorita 


acela al posibilului. 


rată dublu: subl aspectul realului 


la broşura de față în care lralează problema monelară, d. A. 


Blank dă dovadă bine înjeles, 


tale realisiă. Se declară advers 


sii rezonabile Insă 


însemnată. 
larca peirol 


înainie de loaie de o specială lucidi- 


Qarantarea 


intr'ua imprumut străin, care presnpens desigur o 


oncesie, lojă de capitala! extera. O politică de conces 


S'ar începe desigur cu colaborarea sirăinilor ia exploa. 


ului. 


evăruri de bua sim] care sin! şi acelea ale opinlei publice 
luminate. Nu le dorim altceva deci! să ilẹ asculiale. La evidenjiarea 
ank a adus exemple luminoase, argumente hoiăriloare și un 


lor, d. A. BI 
siil plin de 


culoare. 


M. R. 


- BNIVERSITĂȚI , 
LAS | 


—- ar: 


Revista Revistelor 


Revista de Filozotie, No. 


Incepe cu un studiu ai d-lui P. 
Negulescu despre „Pico della Mi- 
randola“, Se reconalitue mai malt 
după surse de mina a doua bio- 
gralia lilozolului medieval, Conji- 
nulul său de idel e acela al unui 
misiie de nuanță pantelstă. Plotin 
și Philon evreul par să fi avul cea 
mai puternică inlluență asupra sa. 
Articolul d-lui N. Petrescu: sin- 
cercările de relormă a logice! 
iradijionale" ar pulea area oare- 
care valoare dacă ar fi prezentat 
ca dizerialie la capacilalea de 
clasa VIII-a secundară. Pare bi- 
zar că o revistă serionsă de filo- 
zolle poale publica astiel de compi- 
lajii şcolăreşii ale unor teorii prea 
cunoscule ; d, Mircea Florian con- 
lauă studiul său „Filozolia ca dis- 
ciplină teorelică", mul! mai inte- 
resani in aceaslă parie prin alitu» 
dinea aulorului şi prin etorlul său 
de a domina sinlelic o materie așa 
de amoriă. 

D. Si. Zeletin doredeşie că ira- 
ducerea Bezdechi din Platon e Ju- 
ală după cea franceză a lui Vic- 
lor Cousin. D-sa se pronunță pen- 
iru lraducerea d-lui C. Papacos- 
leo, cărela il aduce o mulțime de 

ude. Sub! a:peciul său de ele- 
nisi ca și subt acela de econo- 
mis! sociolog, d. Zeletin adiucește 

os materia lralală prin acea 
dialeciică viguroasă căre li e de 
mulie ori familiară. 

Transilvania, No. 3 - 4, Mari— 
April. 

Bălrina revistă din Sibiu îşi com- 
pleciează sumarul cu colaborări 


din regal: |. A, Bacarabescu, Vol- 
bură Polană etc.. Odală cu unifi- 
corea Rominiei, am dori să vedem 
gi în coloanele revistelor din Ar- 
eal, cel pujin în a celor de ira- 
dijia „Transilvaniei“ o limbă ro- 
minea-că mai omogenă, şi În orice 
cëz mal aproape de liieralură, 

Convorbiri Literare, Mari 

și April. 
Un arlical competen! în No pe 
Mari al d-lui Tzigara Samurcaş 
despre „Aria Rominiei Mari“, o tra. 
ducere coreclă şi elegantă din 
Perslus a dui L M. arinescu. 
In No, de April un articol curios 
şi inleresan! de D. Suchianu asu- 
pra : originilor magice ale vieţii 
economice. Și o conferință |inulă 
la laşi de d. M, Manoi escu, 
tralind despre: „Călră un ideal 
național“. 

Junimea Literară, (Cernăuţi) 
No. 1-2, 1924, 

Revista aceasla regională, care 
implineşte 13 ani de existență deși 
relrasă la Cernăuli, e mai bună 
decit multe din regal, Sumarul e 
bogal şi varial. Uliimele numere 
au adus, în special, contribuţii 
imporlanie la b'ografia lui Emi- 
nescu, Cronica cu diverse preocu- 
päri și deslul de vione ca lon şi 
al iudine. 

Kiingsor, Mai 1924. 

Revisiă minoritară germană care 
opare la Braşov. Allludinea ei 
pare a fi de avanigardă. Conjine 
versuri, proză, sonele, arlicole 
critice şi filozofice. Conirar re- 
vistelor ungareșii, pare 8 nu se 
preocupa de mișcarea literară ro- 
minenscă, pe care o erilă. 


10 


306 i VIAȚA ROMINEASCĂ 


Politica lui Anatole France 


Mulle spirite mari s'au jinul în 
toale limpurile departe de polillcă, 
ale cărei detalii mediocre şi inst- 
pide luple cotidiane descurajează 
alenjia. Allele lotuși, nu s'au pus 
iul complect delaşa de acensiă 
realitate socială, alil de Impor- 
lantă. ŞI nu e de mirare că un 
oriisi ali! de ralinal ca Anatole 
France, s'a amesteca! de mai mulje 
ori În polilică şi în ultimul limp, 
aproape în mod consiani. Plalon 
şi Arialo!, Montaigne, La Bruyère, 
Voltaire, Moniesquleu, Rousseau. 
Chateaubriand, Hugo, Lamartine şi 
Renan iau dal exemplul. Unul din 
locurile comane ale polemicel ce- 
lor ce dezaprobă ideile lui Ana» 
lole France sin! variațiile şi con- 
iradicliile lui flagranie. Dar la ce 
ar servi studiul și medilația, dacă 
ele nu ne-ar învăța nimic şi ve- 
derile noasire nu ar pulea mo- 
dificale ? Caşi alții, France a evo- 
lua! și poale mai puțin decti Bour- 
ge! sau Barrès. 

Adversarii lul se amuzează, re- 
levind în primele lui opere unele 
deciarajii conservaloare sau citeva 
sarcasme la adresa guvernelor re: 
publicane. Dar parilzanii cuminţi 
ai republicii, nu airibue acestei 
forme consiilujionale, o perfectie 
ce nu se poale înlilni în aceasiă 
lume; ci! despre prelinsul lul con- 
serralism sau reac|lonariam de o- 
dinloară, el nu e decit episodic, 
aparen! și superficial, In chestiile 
ce serteac ca pialră de incercare 
și clasează în adevăr oamenii, el 
w'a orientat însă toideauna, pe ca- 
lea în care s'a angajat apol, fără 
de rezervă. 

In epoca în care scria arlico- 
lele din „Vie liitraire“ şi faimo- 
sul său sceplicism părea favora- 
bil pari delor reirograde, Analole 
France a susjinul cu vigoare şi 
violenţă, lberialea intelectuală im- 
poiriva lul Bourge! şi Brunellère 
ce voiau să subordoneze șiiinja şi 
Hiozolla unor pretinse necesiiäji 
morale, În acelaşi timp, scria in 
cronica lul dia „Le Temps": „Am 
crezul că secolul ol XVIill-lea des- 
chidea o eră nouă, și o cred incă”. 

Deși abaiele Coignard irăeşie 
subl Ludoric XV, în conversațiile 


lui, el face perpetuu aluzie la 
lucrarile de astăzi, lar în „L'Orme 
du Mail”, subt o formă umo- 
risiică, d. Bergere! apără re- 
publica impolriva abaielul Lan- 
taigne, revelind în acelaşi limp 
înclinațiile lui antirăzboinice. lu 
„Mannequin d'Osier” exaltă Franţa 
filozotilor și a revoluției, arăiind 
simpatia lui peniru cel mizerabili 
şi proieslind contra codurilor mi- 
Hiare. Dar afacerea Dreylus a 
izbucall şi în „Anneau d'Amelhyste“, 
avem ua ecou al polilicei militante. 
Se ştie rolul pe care Anatolie France 
l-a juca! in această dramă, ce a 
exercilal asupra lui o acliune alii 
de ponani O nouă perloedä din 
carlera lui începe. Celebra afa- 
cere ia deschis ochil şi în M. 
Bergere! à Paris şi „lIle des pin- 
gouins”, se intilnesc pagini eloc- 
vente sau muşcătoare, asupra tul- 
burărilor clvile ca şi a prinċipali- 
lor lor actori. Opera lui a urmat 
aceiași carbă cu acea a lul Vol- 
laire și afacerea Dreylus a fost 
peniru dinzul un fel de afacere 
Colas. Anatole France a găsil 
accente lot ati! de virile şi viru- 
lente ca și Vollaire peniru n ves» 
leji urile de rasă şi de religie, 
minciuna, nedreplalea şi lirania, 
Combălind alături de Jaurăs în 
timpul afacerii, el a rămas însă si 
după deznodămintul ei judiciar 
alături de dinsul, devenind socia- 
list. Necredinclosul surizălor de 
odinioară s'a lransforma! înir'un 
antliclerical combatir, 

Celace Analole France, care a 
scris înlr'un loc „nu siai suporta: 
bile decit lucrurile exireme“ aș- 
teaplă dela socialism sint cele mal 
bune condiţii de viață pentru ome- 
nire, dar mal ales garanții solide 
peniru şliință şi rajlune, loideauna 
ameninjale de revenirile olensire 
ale „lrublioalsmului”. 

Celace el aprobă și preconizea: 
ză din socialism e lendinia eman- 
cipaloare şi umanliară, pe cind 
coleclivismul nu reprezinlă peniru 
Anatole France deci! o hipoteză, 
un mil, un ideal din care pulem 
spera că va eși ceva bun, nu însă 
desigur ceiace prevăd leorelicieali 
lul de astăzi. 

(Paul Soudasy. La Revue Mon- 
diale, Mai). i 


. 


Alegerile germane 


Ori la ce interprelere s'ar preta 
siatisiicele, lecţia scrulinului e 
clară : o inlărire a extremiştilor 
din dreapta și din slinga și o slă- 
brè a partidelor de guvernămini. 
Naționalişiii, care aveau 71 lacuri 
in fost) Reichsleg, vor dispune de 
"96 în noua adunare, impreună cu 
32 ulira reacționari şi 9 disidenţi 
din partidul popalisi, ei vor farma 
un grap compact, cu care, orice 
guvern va lrebui să compleze şi 
care va fi cel mai numeros dia 
Parlament, dacă va reuşi să eb- 
sosrbă pe cei ce au părâsii stim: 
dardul lui Stresemann. La slin ð, 
comuniștii, datorită vechilor ele- 
gălori oi partidului socialis! inde- 
pendent, vor fi 62 în loc de 4, 
cind soøctalistii nu vor depăși ata 
de 103. Centrul şi: menjinul ca 
în loideauna pozițiile, democraţii 
slăbiți deja în 1920, văd rindarile 
lor rărindu-se incă, el vor dispuue 
de 28 de locuri, în loc de 39. Cu 
socialişiii, cenirul și populişii, pre- 
tidenlul Eberi, va putea grupa 
după clt se spune, o majoriiale de 
guvernămini. Ea va fi însă precară 
şi expusă în cazul celor mai nelu- 
semnale defeciii. Evoluția spre 
dreapla e incontestabilă, exirema 
stingă rămine desigur o forță im- 
Punăloare, dar masa intermediară 
Hu are nici o omogeneliale, Ce 
politică se poale fonda pe colabo- 
reres populişiilor, reprezentanți ai 
mereiul palrona! şi a socialişiilor, 
epărălori ai clasei muncitoare ? 
Dreaptă, ceniru catolic, socialişti, 
parlamenlul sclual nu diferă, ca 
fizionomie de cel dinainte de răz: 
boiu. Comuniştii singuri aduc o 
nolă nouă, dar nu se poale spune 
același lucru despre pariidul de- 
mocral, al cărui rol va fi tol otit 

de şiers, caşi in limpul imperiului, 

Un fapt rămine neindoelnic, 
chiar dacă un guvern de coaliție 
se va consiliul şi cu preju! unor 
lungi iratalive de culoar in care 
excelează pseudo parlamentaris- 
mul german, iegile necesare pen» 
iru aplicarea "aportului experților, 

vor îi pănă la urmă volate de 
Reichsleg, guvernul va răminea la 
discrejia dreptei, Populiștii deja 
diminuaji, nu vor urma o polilică, 
ce în ajunul unel noi i inevilabile 
disoluții, ar risca să i snes de 


REVISTA REVISTELOR 307 


ei o parle din trupele rămase fi- 
dele şi nallonaliştii vor fi lotdea- 
una în măsură să facă pe Cance- 
lar, să simlă greulalea forjei lor 
Amenințarea crepiei, mal mult ca 
atea a stingel, va plana asupra 
luturor deliberărilor villorului mi- 
nister. 

De aici se posie uşor deduce tac- 
lica, pe care cabinetul o va adopta 
În raporturile lui cu aliații. „Mena- 
Jali:mă, vaspune el sau voiu (i răs-* 
lurna!”. Şantajului cu comuniştii din 
1920, îi va urma, în 1924, acel cu na- 
lionalişiil. In ajunul unor decizii 
capliale, în ceiace priveşte repa- 
rațiile ca şi coatrolol militar, a- 
ces! fapl prezintă serioase incon- 
venlenie. Măsurind însă primejdia, 
polilica lranceză nu popă adm să o 
agraveze. Ea irebue să-și dea samă, 
că opinia germană e mobilă și după 
cum a fost deajuns un an, ca să 
inzeceuscă forțele propagandei na- 
Jionslisie, de asemeni o modificare 
a situației Inlernajlonale, ar lipsi 
pe exiremișii de cele mai bune 
argumenle. S'a văzul aceasta, cu 
ocazia publicării e aaa exper- 
lilor, care a împledical o viclorie 
compleciă a drepiel, 

Franţa lrebue să evile a lua 
lucrurile prea tragic, opunind na: 
Dimalieateai său, acelui german. 

oderajia îl va permite, dimpolri- 
vă, să reconsiitue la nevoe, fron- 
iul unic al aliaților. Ceiace Ramsay 

ac Donald, nu va conceda unei 
Franje, lormalind impotriva Ger- 
maniei docile, cerinji pe cere el 
le crede exagerate, el o va acorda 
fără greutele unel Franje, denun- 
jind cu moderajle, prelenjille unei 
Oermani! ireconcillabile. 
MeN eiss, L'Europe Nouvelle, 

ai). 


Rominul în literatura 
franceză 


Sint o sulă da ani decind relații 
continui şi un contact mai prelun- 
git s'au slabili! inire Francezi şi 
KRomini, E interesant de văzul cum 
s'e oglindii în fantezia scriilorilor 
francezi trăsăturile caracterului Ro- 
minilor, 

Primul tip îl găsim inlr'o melo- 
dramă & lui Cuvelier şi Leopold, 
L'ormure ou le soldat moldave, ju- 
cală în 1551 la Paris, în lealrui 
La Gaiic, Dar nici eroul princi- 


308 VIAŢA ROMINZASCĂ 


pal din piesă, Teodosie, fiul stare- 
jului și nepolul voevrodului Ştetă- 
niță, aici fratele său Fracolas, care 
joacă rolul comic, nici lrădătorul 
Siavăr şi nici băirina Nicolesca 
m'au nimic specilie moldovenesc. 
Sint personalii eşiie în întregime 
din imaginalia outorului, care au 
rominesc numai numele. Tol un 
romin de lonlezie ne prezială şi 
Senancour În al său Cintec fune- 
bru al unui moldovean, edăugal 
intr'o nolă la romanul său, în care 
se vede peniru prima oară „boala 
romanlică”, 

Mai muli adevăr, deşi e incă 
multă fanlezie, găsim in silnela 
schijală de Stanislas Bellanger a 
Moldo- Valachului, apărulă în 1844 
sub! illal: Les dfrangers d Paris. 
Bellanger a cunoscul Munlenia un. 
de făcuse o călătorie, ale cărei 
peripeții le-a publicat ia două vo- 
lume de impresii: „Le Kcroulsa” 
— Cărula; coresponden! al ziarului 
Siècle, dorilor de obiceiuri curi- 
oase şi anecdole vesele, el relie- 
fează Impresiile sale prin istori- 
oare picante şi poresliri imoginare, 
in care nu-i prudeni să căulăm in- 
formaţii exacie relaiiv la viața şi 
obicelurile munlene pela 1840. La 
Paris Bellanger este in contact cu 
lineri moldoveni şi munteni veniji 
pentru studii; aceştia in obiceiu- 
rile şi senlimentele lor păstrează 
o savoare exolică. In 1944 erau 
la Paris peste cincizeci de studenji 
romiul ; Bellanger ne dă despre el 
o lmeagină superficială şi vaporoa- 
să. Nu lrebue să ultăm că aceșii 
lineri, pe care scrillorul ni-i pre- 
zinlă com leneși, preocupaji de 
lăetura hainelor şi de plăceri mai 
mull deci! de studii, sint acel care 
au făcu! revolujia din 1843, sini 
loan Qhicn, V. Alecsandri, Brăte- 
mii elc, care au pus lemelia Ro- 
miniei de astăzi. Această genera: 
jie de patrioți inlocaji ne-o des- 
crie contesa Dash in romanul său 
Michaël! le Moldave.  Auloarea e 
cunosculă ia parle din Suveniri 
contemporane a lui O. Sion; a lo: 
cult aici ia Moldova la Perieni, 
unde a siat în relații cu elita so- 
cielăjii moldoreneși: şi muntene ; 
aceasia l-a da! informalii asupra 
ireculului aceslui popor, obicelu- 
rilor, limbii şi eziei sale. Ro. 
manul său, istoric în felul Cleopa: 
trei sau a Marelui Cirus, trans- 


pune înir'un cadru ficliv oamenii 
din epoca scriitoarei.  Trăsălura 
principală a eroilor e dragoslea 
pasională peniru jară, apol simpa- 
llia pentru civilizația franceză, os: 
pilalilatea largă unită cu o simpli- 
late incinlătoare ; în acela p 
un gust exogera! penira fasiu! 
hainelor, bijuteriilor şi covoarelor. 

Michele! a cunoscul generalia 
de rerolujionari proscriși după 1848, 
care s'au făcut la Paris apostolii 
cauzei romine, și a pus la dispo- 
zilia lor condeiul şi marele său 
taleni. In mica lucrare apărulă le 
1549 încearcă o caraclerizare a 
neamului nosiru, Ceiace l-a impre- 
sional mai ales pe Michele! e du- 
ioşia poporului romin; vorbește 
in cuvinlie delicale de melancolia 
uşoară a doinelor sale, de blindeja 
moravurilor, de dragostea Rominu- 
lui peniru natură, de ospilalitelea 
lui. la general insă porirelul ce-l 
face marele scriitor, deşi asemă: 
nălor, e pulernic idealizat ; Miche- 
le! i-a dal ceva din nalura sa pro- 


prie. 

Subt Napoleon, în vremea im- 
periulul al doileo, Rominii vin lot 
mai numeroşi in Franjo, evenimen- 
lele din Orient airag necontenit a- 
tenjia asupra principatelor dună: 
rene, asilel că Romiali sint mal 
cunosculi şi în scrierile limpului 
Moldovenii și Muntenii îşi fac a- 
parijia, cel pujia ca personagii 
mule. Aşa avem în Nabab al lui 
Alphonse Daudei, în Onele Sei- 
per al lui Andre Theurist, elc.. 

ortretul Rominilor nu e fixa! cu 
precizie, dar se nolează unele trè- 
sături : bunăvoința pentru oaspeți, 
iubirea bogajilor peniru lasi şi o 
viulă  sompluoasă, luxul uneori 
de un gust indoelnic, vanilatea fe- 
meilor peniru bijuterii şi a bărba- 

lor peniru decoraţii, pasiunea a- 
eclală peniru lol ce vine dia siră- 
inăiele și mai ales din Franţa. Aia»! 
înfățișază Léo Ciaretie în romanul 
Une idylle dans les Carpalhes şi 
d-na Marie Nizel in nuvela le Ca- 
pitaine Vampire. Dar și d-na Ma: 
rie Nizei şi autorul anonim al scrie- 
rii la Famille valaque scot în re» 
lief pairiotismul atit al clasei de 
Sus cil și al jăränimil. 

Romancierii, nuvelişiii şi drama- 
largii notează deusemenea carac- 
terul vesel al Rominului, nepăsarea 
și bunălalea lui, care la oamenii 


REVISTA REVISTELOR 309 
—_—_— 0 ____3% 


de Jos se ascunde adesea subi a- 
parenje de asprime. apoi super- 
siijia pe care o relevaază şi con- 
tesa Dash, Marie Nizet, Th. Oauiler 
în Yanko le bandit, François Cop- 
pée în Pour la Couronne, Scribe 
in Broscovano, 

Uşurinja în moravuri e o altă 
irăsălură pe care o scot în relief 
serlilori ca Léo Jouberi în Marto- 
ula, o nuvelă și Louis de Char- 
donne in romanul Mika, Moeurs 
volaques. 

in general, porirelul pe care-l 
fac scriitorii ullimelor şapte de: 
cenii din veacul lrecul despre Ro- 
mini e simpalic: el sinl arălaji ca 
buni palrioi!, curagioşi, resemnajli 
in nenorocire, alaşaji de trecutul 
lor național, de credințele şi su- 
perstijiile lor, cheltuitori şi risipi- 
tori, căutind plăcerile, și mai ales 
acele ale Iubirii, buni, blinzi şi os. 
pitalieri, A 

Nu lot asifel ni-i înfăjişază însă 
scriitorii din veacul al douăzeci. 
'ea. Deja Morcel Prévosi in Demi- 
Vièrges şi Dernières leltres de 
femmes ne dáduse ia contele Chris- 
teanu şi Idescu două lipuri de 
thefili, vizitatori asidul ai micelor 
teaire şi reslauranie din Monl- 
marire ce wau allă grijă de- 
ci! să-şi loace averea. Asemenea 
tipuri sin! reluate în romanele lui 
Willy, Jèux de Prince, Pimpre- 
netile, Un petit vieux blen propre, 
unde aulorul, fără prea multă grijă 
de adevăr, urmăreşte să ne pro» 
voace risul şi veselia povealindu: 
ne arenlurile comice și galanle ale 
prințului Mihail, ele ducesei de 

arnahisse şi d-rei Calinca Ohres- 
co-Refereniz. Siudenjii romini la 
Paris sint și ei reprezeniall cu o 
nolă de răulale, cu excepţia lul 
Maurice Barrès. Asilel Jules Huret 
spune: „Rominii aduc aici (la 

vellingen) o nolă de rasiaqueră: 
îmbrăcați in fanes aibă, cu pà- 
tril de ponema lurliie, cu mono- 
clul infipt în ochil lor negri, cu 
fata brună rasă, ou un aer depla- 
sël și anacronic printre acesle pu- 
lernice capele paitate și blonde*. 

Arlanezzo din Scandalul lui Henry 


Balaille are nu numai o eleganță 
rafinată dar şi sufletul unul cava- 
ler de indusirie : el își are cores- 
pondeniul in Thyra, eroina din 
lene, cosmopolilă, cu nervii 

detracați, dindu-şi samă de rava- 
gille pe care Ílizia le face in piep- 
lul ei, în faja moriii apropiate, 
vrea să guste lonle plăcerile vieții, 
ale earlei ca și ale iubirii. Dar 
ambele porlrele au Prea pulin 
specific rominesc ; ele pot [| pla- 
sale, cu loote cele cileta cuvinte 
romineşii, în orice |ară. De a- 
cesle personage se apropie Mi- 
Nano şi prinlu Abracuzene din ro- 
manul Nocturnes al lui Georges 
imaan, apărul cam de vreo doi 
ani : dinşii lesă în relief pe fondul 
cosmopoli! şi desfrinat al străini- 
lor ce au pelrecui în Geneva pe 
timpul războiului mondial pria vijiile 
lor rafinale, prin pretențiile lor de 
eleganță estelică. Se pare că se 
aclimallzeară în romanul şi drama 
conlemporană o piclură conven» 
Hională, o viziune delormală și 
caricalurală a Rominului, alături de 
alle lipuri literare, ce nu repro- 
dac modele din realitate, origi- 
nale vii, el fiinţe Imaginore care 
salisiac prejudecățile publicului. 

Un eu totul ali iip ne dă Binet- 
Valmer prin Cosieke Balchano 
din les Metâques, Lucien, la Crâa- 
ture şi L'onfa:t qui meuri. Balcha- 
no esie reprezenianiul melecilor 
în ce au mai nobil şi mal bun, fără 
a scăpa de deformările morale pe 
care le p'ezinlă meticii. Doctor şi 
psichiatru, elev a! lul Francois 
Vigier, e un aveniurier al inteli- 
genjil, un ambițios, care se pleacă 
însă cu milă şi dragoste la patul 
sulerinzilor. Cam aceasia esie ga- 
leria de perras romineşti in il- 
leralura franceză t cele mal mulie 
nu se depărlează prea lare de 
realilale şi e de sperat că in viilor, 
grajie unei mai profunde cunonş- 
ieri a sufletului rominesc, ele vor 
fi redate cu mai mull adevăr şi 
adincime, 

(Charies Drouhet. Mercure de 
France, No, 621), 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Victor Giraud, La vie hd'oique 
de Blaise Pascal, ed. Crès, Paris. 

O cerie asupra vieții, filozofiei 
si senlimeniului religios al lui 
Pascal, 

In prelață, d. Giraud scrie : „Pas: 
cal a fost în acelaşi limp un pro» 
digios savani, un admirabil giadi- 
lor, un minunal arlisi, şi aproape 
un sfini; şi a muri! la treizeci şi 
nouă de ani. Am vrea să incer- 
căm să-l cuprindem aici în inire- 
gime : irup şi suflet, Inimă şi spi- 
ril, opere şi comentarii, epoci şi 
medii succesive", 

Autorul izbuleşte în mare mä- 
sară să indeplinească acesi vasi 
program. 

F. Doucet, L'Esthétique de Zola 
e! son application å la critique, 

is. 

Zola crilicul are aceiaşi metodă 
ca Zola romancierul. „Sini numal 
un curios care ar vrea să demon- 
teze mașina omenească rolijă cu 
roliță peniru a vedea pulin cum 
funcționează mecanismul şi poale 
să producă efecie aşa de ciudale“. 

Zola nu jine samă însă numai 
de realiiale ; el vrea să [le semă 
şi de „elortul omenesc”, de celace 
omul adaugă naturii peniru a o 
crea din nou după legi de optică 
personală. 

Zoia credea in Adevăr şi ŞI 
injå, de acela crilica sa se rezu» 
mă la un fel de dogmalism al me- 
lodei, mai nuanjaie și mai instine= 
live, a lui Sainie Beuve. 

Georges Duhamel, Dour hom- 
mes, Mercure de France, Paris. 

Romanul cuprinde o dramă in- 
lerioară, descrierea sen!/meniului 
prielinlei, mai bine zis palologia 
prieliniei dinire doi oameni. Eroii 
romanului sint Edouard și Salavin. 
Edouard, de îndată ce intilneşie pe 
Salavin se simte alres de acesta, 
e limid, are alenjii peniru el 
făcind totul ca să-i intre in voe, in- 
locmai ca înir'un inceput de omor, 

Salavin vrea să scape de acesi 
senliment pe care il socoale prea 
inolt peniru el, dar nu poale. E- 
poca celei ma! dulci prietinii, luna 
de miere a prieliniei e atunci cind 


familia lui Edouard vizitează pe 
aceia a lui Salavin. Femeile se 
adună în jurul copilului, iar bar- 
baji, prielini imprejurul cărților. 
Deja cele două caraciere se in- 
fluenjează reciproc şi se egs 
lează. 

Cei dol prietin! ajung la Inliml. 
lăți, apol aproape la o viață în co- 
mua, dalorilă binelacerilor lui 
Edouard. 

Dar ajunsă în acesi punct, prie- 
linia imbălrineşie şi se sirică. So- 
lavin care are un caracter mal 
indecis şi mal acru, a laliuenia! şi 
pe Edouard înirucilva, şi acesia 
nu mail poale suporta siluajia 

Şi atunci rancuna celui slab 
sirivii de binelaceri, nemulțumit 
de ceilali care l-a silit să se ridice, 
izbucnește, înlr'o ceartă. Edouard 
regrelă, Salarin are remuşcări şi 
soțiile sulăr din cauza cerlei bär- 
bailor lor. Prielinia se sirică. 

Henr! Béraud, Lazare, Albin 
Michel, Parts. 

Jean Mourin se tirezeşle în sara 
de 13 Decembre 1922 camera 
No, 67 dintr'un spilal de nebuni. 
Deodaiă rămine foarte mirat. Află 

e urmă, și izbuleşte să-și amin- 
ească că cu 16 anl inainie a su- 
ferit un accident de automobil. 
Comolia l-a lranziormal şi de a- 
lunci, din 14 lunile 1906—un allul 
anume Gervais s'a deșieplal în e! 
şi a lrăll; un om cam sucil, crollor 
de meserie, 

Jean Mourin vindecal esă din 
spital; e singur, lără sojle, lără 
copii, m'are pe nimeni din gene- 
ralia lul. 

eclura psihologilor nu-l mulju- 
meşie Se decide să se Inlere- 
seze de celâlall care-l dedubiează 
şi chiar il vede, crede că-l ialil- 
neşie înir'un music-hall. Dar cum 
acesi Gervais il urmăreşte şi Il 
chinueşte, Mourin se holărăşte să-l 
gitue. Nu-l poale opri nimeni. Fage 
pe un vspor. Cum vine sara, se 
coboară in cabina iul. Dar cabina 
samănă cuo odae de spilal şi are 
No. 67 şi se allă la 1; Decembre 
1922. Toalui s'a slieşii şi Jean 
Mouris, pentru a nu îi singur de- 
vine iarăşi Gervais. 


+ AT a 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRAINATATE 3m 


Acesia e subieclul romanului, în 
care aulorul infăjișuză, două para- 
doxe hologice : repeziciunea 
gindului şi pluralilalea personali- 
tă ților. 

A. Remisow, Rusische Frauen, 
Miinchen, 1923, 

itele de femel reproduse 
după lradijia populară rusă de unul 
din ce! mai imporiaaji nuvelişii ruşi 
conlemporani. 

H. Eulenberg, Erscheinungen, 
Stuligari, 4923. 

Colecţie de portrele literare şi 
biografii fanteziste în genul celor 
din „Siluete literare” lradase în 
rominesie. 

lacob Wassermann, Liriche 
Woyiloi, roman, Berlin, 1925, 

Ullimul roman al romancierului 
miinchenez, Casi in celelalie, a- 
celași analiză psihologică prolundă 
a senzațiilor, dar şi aceiași lipsă 
de compoziţie. 


CRITICĂ LITERARĂ 


F. Gundolf, H. von Kleist, Ber- 
lin, 1922. 

Biograile şi studiu erliic asupra 
marelui dramslurg germen. 

©. Brüll, Thomas Monn, Leip- 
zig, 1925. 

Se schijează caracterul şi opera 
lul Thomas Mann, în irăsâluri și 
nole impresioniste. 


SOCIOLOGIE 


K, Vorlănder, Geschichte der 
sozialistescheu Ideen, Breslau 192|, 

Cea mai recenlă istorie germană 
a ideilor socialiste, din antichitate 
şi pănă ia prezeni, scrisă peniru 
marele public. 

E. Drahn,ă. Llebinechi, Eine, 
Bio-bibliografie în „Die Acliona“, 
Berlin, 1924. 

Biografie, făculă de secretarul 
partidului social-democral. al lea- 
derulul comunis! K. Liebknechi. 


F ILOZOFIE 


James Ward, A Study of Kant, 
University Presa, Cambridge. 

Chestiunea fundamenială in fi- 
lozolia lui Kaat este, după J. 
Ward, deduciia lraascendenială. 
Unilsiea sintetică a apercepjiei 
esie un principiu fecund şi adevä- 


ral. Kan! nu i-a prins injelesul 
deci! loarie Imperfeci; el n'a văzul 
că „aclivilalea subieciului nu-i timis 
lată ia sinleza datelor sensibile, 
nu-i niciodală simplu cogailivă, ci 
e loldeauna și delo Inceput co» 
națiune și reacțiune”, 

Adevărul kanlismului slă în „an- 
lropomoriismul* său. Sursa cale- 
gorillor es!'e in subiectul rea] al 
experientei, nu înlr'un eu pur logic, 
incapabil de această „activilale 
seleclivă” care lace fondu? Ninjei 
noasire. În cele lirei crilici, regă- 
seșle aceiaşi adevăr. Intelligendo 
se inteligit omnia alla se zice 
despre Dumnezeu; James Ward 
spune că lrebue să se spună a: 
celași lucru şi despre om. 

Kani n'a liui să vadă Inireaga 
semalficajie a principiului pe care 
Îl siatornicise. Formalismul lui Jo- 
gic, inlerprelarena lul inexaclă a 
fizicei newloniene, dar mai ales 
psihologia lui rudimentară explică 
peniruce „punciul de vedere co- 
pernician n'a fos! menjinul“. 

Aulorul examinează minullos leo- 
ria „simiului intern” în diversele 
părți ale crilicei, semnalind diti- 
cuilățile. lnsfirşii, viciul capital 
sl kantismului esie „că separă a- 
parențele pe care le declară cog- 
moscibile, de realităţi pe care nu 
le-a pus niclodală în chesilune, 
der despre care el alirmă lolasi că 
sin! necunoscule și de necunoscul”, 

Paul Masson Qursel, Lo Phi» 
lohophie compare, Alcan, Paris, 

Filozolia comparală are ca obieci 
de a degaja din comparația des- 
rollării cercetărilor filozofice la 
diferite popoare, legile generale 
ale activităţi: speculaiire a spiri» 
lulul ọomēnasc. Sini legi după care 
se dezrollă, în dilerilele civiliza- 
WI, organizațiile şi institațiile so, 
ciale cere par, luate ia liniile lo 
mari, a se naşie și varia uniform 
asilei în aceiași ordine se pun de; 
la un popor la altul problemele 
filozofice, lie că war succeda mes 
lodele, fie că s'ar iransiorma doc: 
lrinele. Filozofia comparală irebue 
să exomineze până la ce punct 
nalura inleieciuală a omului este 
asemânăloare în loale locurile şi in 
toale limpurile. 

A. Drews, Psychologie des 
Umbewussten, Berlin, 1924. 

Cea mai nouă şi mai compleclă 


312 $ VIAȚA RO 


expunere asu Inconștieniului. 

„ Messe, Komentar zu Kants 
Kritik der reinen Vernunft; Stall- 
gari, 1924 

Iniroducere islorică şi comentar 
la opera marela! filozof german. 
Adnotările sint făcule cind după 
metoda logică, cind după aceia ls- 
lorică, 

5. Kawerau, Sozlologische 
Pädagogik, Leipzig, 1922. 

Se tratează despre răsunelul pe- 
degogic si marilor probleme so- 
ciale aclunle: marxismul, capila- 
lismul, ete. 

Emil Utitz, Crundlepung der 
allgemeinen Kunsturssenschaft, 2 
vol., Stultgart, 1924. 

Incercare de sistemallzare a pro» 
blemelor estetice inir'o disciplină 
şilințifică coherenlă. 

Giacomo Perticone, Lo filo- 
sofia di Giorgio, Simmel, Paravia, 
1923, 

Analiza filozofiei relalivisie cu 
loaie especiele seale sociologie, 
iei eslelic a marelui filozof ger- 
elan. 


CHESTII SOCIALE 


Guglieimo Ferrero, Discours 
aux sourds, Aux cdiiions du Sa- 
gilialre, Paris, 

Ferrero incearcă să explice o- 
poziția aşa de marcată Înire seco: 
lul al XlăĂ-lea, secolul ordinei şi 
al prosperilăjii relalive, şi epoca 
ce s'a deschis dela 1914. Limilele 
disiruse, binele și răul, odevărul 
şi eroarea, frumosul și urilul se 
conlundă, Alci e iztorul adine al 
boalei de care civilizația occiden» 
tală riscă să piară, spune Islori: 
cul italian. Nu mai ştim uade vrem 
să mergem, nici ce dorim. Prelu- 
tindeni găsim anarhie, esietică, po- 
litică, economie, pentrucă nu ştim 
să „tenunlăm”, pentrucă ordinea 
a dispărut, 

Werner Sombart, Les Juifs 
et la Vie conomique, traduit de 
i'allemand par le dr. Jankcicriteh, 
Peyol, Paris, 

+ Werner Sombari, aplicind 
meloda psihologiei islorice, arată 
că Influența exercilată de Eyre! a- 
supra erolației economice se da: 
doreste lapiului că un popor de 


nel 


eaa 


singe cald, popor de deșeri, popor 
nomad, a intrat in coniac! cu 

poore cu o consiilujie deosebilă 
şi s'a văzul condamna! să lucreze 
în condilii care nu semănau deloc 
cu ecele din fara lul de origine. 
Dacă ar fi rămas în tara lor, E- 
vreli ar fi Jucal un rol infinii mal 
redus. Acliunea lor n'ar fi căpăla! 
ceraclerul dinamic subi care se 
manilesiă acum și noi n'am fi cu- 
noscul niciodată „acest produs ex- 
iraordinar al civilizaţiei omeneşii 
gare se numeșie capitalismul mo- 
ern“, 


DREPT 


A Léon Duguit, Traiió de droit 
constitutione! (La Théorie géné- 
rale de l'Ela!) tome deuxième, 
Fontemolng, Paris. 

In al doilea volum al lucrării 
sale, cunosculul consllilujlonalist 
francez studiază elemenlele, func- 
jille şi organele siatului. 

Elementul esențial! al stalului 
este pulerea de consiringere a gu- 
vernului, Najlunea nu este decit un 
mediu în care se produce feno- 
menul sièl. Teritoriul esie limita 
puleril stalulul. Organizarea servi- 
ciilor publice este obligația funda- 
menială care se impune guverne- 
lor; mediu național, dilerenjiere 
între gurernanii și guvernali, ser- 
vicli publice şi leriloriu, lată, în 
diferile înțelesuri, elemeniele sia: 
alui, 

Negarea posibilităţii sialului, sau 
a națiunii, crilica ideii de suvera- 
nitate, negalia puterii publice, su- 
punerea statului călră dreptul fon- 
dat pe solidaritate sini din nou ex: 
primate cu pulere şi apărate con- 
tra crilicelor vechi și nouă. 

Studiind organele statului, aulo» 
tul opune teoriei franceze a repre- 
sentării - mandat și leorici ger- 
mane a organului juridic, o leorie 
originală a reprezenlării bazală pe 
solidariialea intre reprezenian|i și 
reprezentați. Ajunge aici, respin= 
gind ideia mandniuiul, care pre- 
*upune o legătură subieclivă inire 
diua Persoane, și arâlind că teo- 
ria juridico'organică esle inchisă 
intr'un cerc vij'os. COMPILATOR 


Din lipsă de spal Bibliografia cărților şi revistelor ce ne-au 


sosit în cursul lunei 


ain ley 


om publica în No. 6 împreună cu 


cele ce ne vor sosi în cursul lunei Junie. 


BANCA 


SIL MURA 


ROMANIA S. A. 
Bucureşti, — air, Paris No. 12 bis 
Capital social Lei 10.000.000 

Adresa telegr. „Molino" 
Telelon 25 | 31, 49. 94 


~ 


Face orice operațiuni de ban- 
că şi comer!. Desfacerea pros 
duselor morilor din jară. Depos 
tile permanente de arlicole tes 
chnice și materiale peniru iit- 
dusiria morěrilulul, curele de 
piele, balaila şi păr de cămilă, 
siie de mălase, chingi, cupe, 
garniluri. 


Pietre de moară ori- 
ginal franceze 


SOCIETATE ANONIMĂ 


Pentru Străinătate 


Banca de Scont a Rominiei 


„, emite 


Capital Lei 80.000.000. — Rezerve 30.000.000 
Sediul Central: BUCUREȘTI, Strada 


Sucursale: Constanţa, Gala|i, Focşani, R.-VăI 
T.-Măgureie, Tulcea, Timişoara as 


Lipscani 5 


Sibiu, 


Execută toate operațiunile de Bancă, cumpără 
şi vinde efecte publice şi acţiuni, face avan- 

suri asupra valorilor de bursă 

scrisori de credit şi de garanţie 


PRIMEȘTE DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE 


e 


„MICA“ 


E å Aa a: e „ij 
Societate Anonimă Romiînă Minieră 4 
- BUCUREŞTI — Iji 
Str. Ramină 24 Telefon 24 | 92 | 


Capital Social: Lei 50.000.000 | 
Rezerve : Lei 2.351.439 
| 
i 


j 
} 


ji 


p 
~ 


SD => = 


Pup O 


Exploatarea Minelor de Aur „RUDA 12 APOSTOLI“ 
din Brad; Baiţa şi Stânija-Altini și Exploatarea 
Minei de Cărbuni TEBEA" 


Exploatarea Caricrelor de Piatră din Albești | | 
(Cimpulung) 


Piatră de construcție, decorațiuni şi monumente | 
cioplită şi brută. 


Carierele de piatră de var din Mateiaşă 
(Muscel) 


VINDE VAR GRAS DE MATEIAȘI 
VINDE PIATRĂ DE CONSTRUCŢIE DELA ALBEŞTI 
Exploatările de „mica“ din Voineasa (Vilcea) 


Instalațiune proprie pentru afirnat şi prelucrat 
aur și argint. 


CUMPARA ȘI VINDE METALE PREȚIOASE 


Execută orice studii, expertise şi analize de mine- 
reuri în laboratoriile sale. Hi 


FACE ORI-CE AFACERI MINIERE 


e 
A A 
a a 
Á| a — 


| 


CHAMPAGNE (GA 


ELLI T TTSA ATSA ETSITTY 3 


' LaVictaire”. 


ile titei ITTITTATII 
S 


mise 


AI pr 


Y 


2: 


| 
E 


paien 


O] 


wbi 


Gustaţi-o și 
după cevă 

veți convinge că este cea 
mai superioară mareă , 


CERETI-0 PRETUTINDENI 
DARIE CI SD AEZ 


DEMI SECH >: 


BUCURESTI. STRO: FELIX.5I | 


——Capita! Social Lei 12.000.000—— am 
Se fiu Bucureşti, Calea Vietoriei No. 60. = Telefon 52/44 
—12 > 


RUTONOBILE = ACCESORII n CAUCII CUR: 
MOTOARE +: MAŞINI INDUSTRIALE n UNELTE 


| nonn u INSTALA TIN SANITARE :: n 2 ti 
INCALZIRII CENTRALE e ASCENSOARE ETC 


ji santiere, Garaje, Beazine, Blein) . 


clefi, No. 53 — Telefon 42/71 


CI EEE 


-= A 


| 


BRESSON 


SI LICHIDRURI îE 
îl COGNACURI e 
I SIROPURI i 


CASE DE CONTROL 


ȘI INREGIS i RAT 
PENTRU ORI CE MAGAZIN 


INLĂTURĂ PAGUSELE 
ŞI MÄRESE CÂŞT:GUL 


Reprezantanța generali: 
„XATIRMAL” CAS RERSTER (a. 
O REMINATON TOSAN 

a ri ig e 

| NIGOLAE IVANOVICI kRO a 


Telef. 25 32 


Bucureşti id a: aa 


BANCA MOLDOVA” 


SOCIETATE ANONIMA 
Capital şi rezerve Lei 70 000.000 


CENTRALA IAȘI: 


SUCURSALE; Bucureşti, Galaţi, Khişinău, Bălţi, 
Cetatea Albă, (Akermann) Orheiv, 

Leova, Reni, Tighina. 

Tarutino 


Ni: Banca de Cre&tit din Piatra N. 


. Piatra N. Banca Soroca S. 
A, Soroca. 


Ant trepozite—iaşi, Roman, Bălți, Reni. Fa:eori ce ope- 
rațiuni de bancă. Primeşte bani spre fructificare contra 
scrisori de depunere şi carnele de economie. —Emite 
cecuri şi tace plăți în toate orașele mari din România 

Mare, America şi Europa 


eciale pentru mărturi şi cereale 


AGENȚIE : 
AFILIAȚIU 


Sectiuni sp 


„PETROSANI È 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
PENTRU 
Exploatarea Minelor de Cărbuni 
Capital social Lei 280.000.000 
BUCUREŞTI 
Strada Aurei Vlaicu 22 
Adr, Telegr PETROŞANI 
Telelon 39 | 77, 


BANCA IAŞILOR 


Socielale Anonimă pe aclluni 
Capital 20.000.000 Lei 


IAŞI.—STR. ŞTEFAN CEL MARE No. 472 
Sucursale: Chișinău şi Oalaţi. 


Face orlice operaţiuni de bancă în general: Cumparari œ 
vinzări de efecte publice, avansuri pe depozite de efecte publice 
şi orice transacţiuni financiare; conturi curente şi emisiun! de sci- 
sori de Credit pentru orice (ară; participaţiuai indusirizie şi co 
merciale 


RR i 


BANCA DACA 


SOCIETATE ANONIMĂ-—IAjŞ: x 


Capital Statutar Lei 60.000.000 
Capital Social „ 25.000.000 tpit mul 
Rezerve „5.000.000 
CENTRALA IAŞI 
SUCURSALA CHIŞINAU 
AGENȚIA BUCUREŞTI 


Face orice operajiuni de Bancă şi Comer], 
Primeşte bani spre lructilicare. 
Eliberează livrete de Economie, 


Emite cecuri și laceplăți fa toate oraşele din Romănia 
Mare, America şi Europa. 


Secţiuni speciale pentru mărtari,cereale, vinuri, 


Reprezentanţa Generală peniru loată România Marea be- 
curilor electrice PHILIPS, 


" A 0 8 a Bi, A NI ODPETE =.» > 


DR 
A n A n 


SOCIETATEA ANONIMA 
„Economia din Focşani“ ga 
Fondată în 1874 


Capital Social 10.000.000 Lei 
— Tot Ic ul de operațiuni de bancă — 


7 


EAN E aahh oag 


i 
x 


(“Ta onerati Romans 


CAPITAL STATUTAR LEI 1509.000.000 
at EMIS ŞI VĂRSAT LEI 60.000.000 
îi senese REZERVE LEI 48.100.000 
ți (J Sediul Central: ra 9 i, Str. Lipscani 19 


kE SUCURSALE- 
ILA, BRAŞOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA, 
GALAȚI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEŞTI, 
SEPSI-SÂN GEORGI, TURNU-MĂGUREL 


BANCI AFILATE: 
BABCA BASARABIEI, CHIŞINĂU, e 
CU SUCURSALE IN 


E= MOR, IER, Ba, SOA, (CATA kal, ȘI int == 


Orice operaţiuni de Bursä. 
OO == asi 


Noua Societate a Atelierelor 


„VULCAN“ 


FABRICA DE MAŞINI ŞI De VAGOANE 
e ü Da Ela tă ANONIMA —_ 
+ Honzik, — UREŞTI G i 
Secţia de pain hiara si ei ke: 
Birou. — PLOESTI Str. Radatui No. 81 


EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢIUNI, 


CAZANE DE ABURI 


Broere! Babcok și Wilcox, maiad ulare oz circula 

Corawal, Tischbele, Lachapelle, ete. 

TURNĂTORIE DE FONTĂ şi METAL 

fine de mașini, Tuet de comerelu. — Executare ireprogabită, 

Preţnri convenabile. 

SECTIUNE SPECIALĂ pentru: Tromamialuni de forja, Cunineţi 

cu bile, Acupiäri de frteftune, „„Paiesi Benn“, Consirecjlhani 
de fior, Copari de tabið, Ferme, 


: Aperate de curățat apa, Brovet „Barodan 
$- do benzină, 


e e 


Pune de apă, 


pe oare > 
E me a . 2: 


l FAA | 
G 
o 


j 


"Strada Ceţitul de Argint t0 


TEY 5 Tuso = á i ) b g 


a 
Li 


e. 


BANCA CEREALISTILOR | 


SOCIETATE ANONIMĂ | 


Capital lei 50.000.000 deplin vărsat 
Sediul Central: Bucureşti, Strada Lipscani No. 8 


~ Sucursală : Consianţa, Bulevardul! Elisabela 4 
Agenţia : Brăila, Sir. Impăralu Traian 


Telefon 18 |37 4 57/535 


n... .— 


Pace toate o iunile de Bancă, în general. Campârari 
şi vânzări de saapa Avansuri pe valori în depozit, 
precum şi orice fel de tranzacţiuni tinancizre, Emite acredilive 
asupra legăturilor sale din țară și străinătate pentru cumpărări 
de mârturi. 

Secţiune specială de cereale şi mărturi precum şi orice a- 
faceti în legătură cu aceste operațiuni, ə 


Societate de Tracjiune Avtomobilă din Rominia 


QARA) şi UZINE PR MAGAZINELE 
Bulevardul Carol it 


Teleloa t91 Piața Rosatli, Telefon 46/61 


s i: Mare expoziție ca prețuri dz concurență ti ii 


AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, 
PNEUMATICE, BANDAJE și un bogat aso: ti- 
ment de LANȚURI și RULEMEHȚI de BILE 9! 
Ateliere speciale pentru repar 'țiuni și vopsitorie 
Traseportasi zu camionete şi autobuze, In toată țara 


1924 ANUL xvi. 


No. 5 


V iața 
REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR : 


AL. A. Philippide. Z o d. Caosul ggr 5 
Dr. C. 1. Parhon . . . . . . Vioja psic şi glandele cu secrajiè interna. 
lon Minulescu . , . . . . . Rog, galben şi albastru = Roman (V. Hotarul 
celor doud țări, — VI. Bucureştii, pietară ou- 
bistă.— VII, laşii capitala Kominiei,— VIII. 
Cocostireul de aur şi porumbița de porțelan), 
Alexaudru N, Nanu, . . , .  Cinrec acru. 
P. Constantinescu-laşi . . . In furul /l'ozofului romina din secolul XVIII. 
I Gonciarov. , . . . . . . Oblomov (Traducere din rusește de A. Frunză), 
Petra Suciu. . . . . , . . Clasele sociale la Rominii ardeleni. 
CA ON a a tea Cauzele şi perspeeliuele revoluioi ruse (Fortele 
soclale şi revoluția din 7 Noembra 1917), 
Demostene Botez. . . . . .  Jubire, 
Stim Pavel i soo 3 3 b Cronica [ilozafică (Aplicațiile -soclolagice ale 
psihanalizei), 
=- Scrisori din Paris (Jacques Bainville, publicist 
şi Istorlogro f). 
Miscellanea iEpoca senzajtei, - Panait Istrati. 
Un reportoj francez din Bucureşii.—0O las 


Andrei Oțetea . . 
P. Nicanor 4 Co. . e- 


cuvă), 
Recenzii: D D. Pdintyeana ; Trel comedii, 3. Nalan—/, Petragiei: Prot lème Że logică, Octy 
Botez. Const. Kirijescu! Istarin rAshofulai poztru tatrezirea Ramisiei i Minnas- Saute Teleujla: An 
înflorit Castanii. M. Re Alida Atohlovan: Doctorul | roal şi palholoțeia iwonytientutut, Ri, Kk — Arh 
mandritsi Tulis Serian: Studiul pastoralei in himerica romlvensu 4. M'eru L Gbati A. Alion a La gir 
Ciibatiom, Jes changes ct les prin Les eztierieuzag ihe et lsu mmaniynement. Savel Raduleson, = 
Bureau întremnational dw traii: L'tuupection da Travail=L= direlagpamant et ie regime neinet ite tae 


Matăsatoou dans diltrente pays, © n, 
Revista Aevistelor: „Connortiri Literare” atea de mine”: „ideia paropeanil”, Impresii 
“din Rominia* (Ch. Diehl, Repue dez Deir Mamei „bhâttiua externi a Frape (L, Weiss L'Enròpi 
Notetie) m Anitole Prance in Anglin" (Albert Thibandet, ira Nouvelle Revue Francaise) Conjnstizta hè 
epera bui Marcel Poust (Benjami Crèmiewx. Ninzriles Liiiraireal. — Mumanni srhan” (Albert Thin 
det La Noavile Riour rampa a Aaa ra Del Kay de 
Mişcarea intelectuală in străinătate : 
Bibliografie, 
Tabia da Materie. 


Corfe 
orie 


Gonrmont* Nicolas Sigur. La None Alondialej 
(literatură. —Șitinți maiieală ERastiurk— Dreth 


SAŞI 
Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1924 


VIAȚA ROMINEASCA apare lunar cu cel puţin to pagini —Abenumenstul Ta țară us an zoo lef, — 
jumâtate at iso iei. Samârul go lei —Pentru Birâsnâtate : su an goo lej; jumătate de ua asi lei, Nume 
rul şa lei, Pentru detalii a ne vedea pagina următoare, SR 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
lași, Sirada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi 

Cele semestriale se socotesc dela No. I pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No, 1 pănă la No, 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulle pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poştal 

einolrea 'se face ca o lună înainte de expirare, pentraca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1924 este! 
IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, lastituțiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare și Industriale, pe an . 400 lei 


Pentru particulari: 


PRAI ai i i i sia he m m: 000 ni 

Pe jumătate an e și ei soia sn îi îi ia 

Un numir , Sc 3 : Š 
IN STRĂINĂTATE: 

EDD: ni E EEE să se . > è . e 500 ief 

Pe jumătate aa ...,..... * . . «230, 

CR MM e acei E i i e a o... . BO 


Abonaţilor ti se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul și 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară şi 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 


100 lei colecţia pe 1920 
120 „ é „ 1921 
160 „ E » 1922 
näi 200 „ R a 1923 
clusiv spesele porto. 
Administrația, 


NA 


Biy 


dle, 
Eye 2 H & 4 
Jaa, m, 


pe Ai, 


na 


Ceasul greu 


Mi-era pustiu în suflet. Plin de trudă 
Mergeam pe malul unei ape, 

ŞI blestemam în gindul meu cu ciudă, 

Că Dumnezeu de-ar H, şi-ar fi pe-aproape, 
M'ar izbăvi — sau n'ar vrea să m'audă,, 


Blestem era nu de năcaz ori ură; 

De nici-un om maveam ca să mă pling; 
Dar imi mușcam din suflet, să nu pling ; 
— ȘI parc'aşi fi muşcat din zgură... 


ŞI doar pornisem blind de dimineaţă, 
Cu ochii mari şi gindurile "a vint! 

Mā bucuram de flori, de vint, de viaţă, 
Şi mă simţeam la mine-acasă 

Oriunde pe pămint... 


va 


VIAȚA ROMINEASCA 


In urma mea oraşul ca o fiară 
Cu solzi de smoală şi aripi de fum 
Işi clozotea urgia seculară.. * 


Dar eu pornisem singur, din zori, blajin, la drum... 


Nu mă aveam decit pe mine 'n minte.. 
Mă bucuram de mine ca de-o plantă 
Pe care-o creşti cu grijă, zi cu zi... 
Și-un singur gind aveam : tot înainte .. 


Mai mult decit oricind eram departe 

De orice gind nemernic, de orice dor milog... 
De unde-atunci venise ca un fior de moarte 
Dorinţa asta crudă: să mă rog? 


Lăsasem in oraşul de piatră şi metal 
Biserici proaspete da cărămidă 

Cu "'afăţişare roşă de spital 

ŞI clopote ce sună cu scirbă şi obidă... 


Dar gindul nu-mi fusese niciodată 

Să "ngenunchez pe lespedea lor tristă, 
lar Dumnezeul lor, dacă există, 

Mă îndoiam în ele si fi intrat vreodată... 


- 


CEASUL GREU 315 


Cu pumnu 'n inimä-ml dădeam, spunind : 
„Dorinţa mi-i nevolnică şi mică. 

Cui, să mă rog? Dece? Te rogi de frică : 
Nu tremură în mine nici-un gind; 

ȘI safletul mi-l simt ca "atotdeauna 

Pe-atit de mindru pe cit e de blind... 


„Cit despre Dumnezeul cel de-acum : 

In faţa lui dorinţa mi-o măsur prea adincă,,, 

E drept că 'n el se scaldă atiţia o i încă, 

Dar eu sint singur, nimeni nu m'a 'nsoțit la drum 1*,.. 


Cum aş fi avut un fir de adevăr! 

Un adevăr — o, fle cit de mie — 

Să mi-l culeg şi să mi-l prind în suflet... 
Să mi-l culeg... Dar nu găseam nimic... 


Mai jeri aveam atitea adevăruri, 
Savante mingi! cu care mă jucam | 
Pe unul singur le-aş fi dat pe toate! 
Pe-acela singur care nu-l aveam... 
Pe-acela numai aş fi vrut să-l am... 


O ceasul greu — o ceasul rău — o ceasul 
Pe care-a! vrea să-l sari în timp, să-l tred, 
— Cind nu e clopot să-i rostească glasul 
ȘI să vestească clipele lui reci.. 


316 VIAȚA ROMINEASCĂ 
A ——————— 


„„ Fusese drumul lung şi obosisem — 


Mi-am așternut truditul trup 
Pe-o pajişte la care poposisem... 


Spre-un fir de larbă m'am plecat, să-l rup... 


Dar mina-m! şovăi o clipă, oarbă — 

ŞI fär "a-l rupe "] mingiia uşor 

— Cind gindul mea deodată frint din sbor 
Se agăţă de firul svelt de iarbă... 


Nu ştiu... dar nu mai cugetam acum 
La firul meu de adevăr fără prihană... 
Trecuse ceasul greu ? 
Pornii la drum, 
Cu firul meu de iarbă pe suflet, că pe-o rană... 


Mergeam din nou pe mal ca dimineaţă 
Cu ochii mari şi gindurile 'a vint... 
Mă bucuram de flori, de vint, de viaţă... . 


ȘI "n loc ca să mă rog — am început să cint... 


Al. A. Philippide 


Viaţa psihică și glandele cu secreție internă 


Fenomenele vieţii terestre * pot fi considerate ca reacţiuni 
ale scoarței globului pămintesc subt influența razelor solare. 

„ Aceasta Înseamnă că fenomenele vieţii sint de natură fizică 
sau, dacă luăm acest din urmă cuvint într'un înţeles mai restrins, 
de natură fizico-chimică. Or, funcţiile psihice sint manifestații 
ale unora din organismele vieţuitoare, 

implicit rațiunea lot, cu alte cuvinte, condiţiile ce le deter- 
sin teste de asemeni căutate în domeniul fenomenelor fizico- 
chimice, 

Dacă este aşa, atunci nimeni nu va fi surprins de titlul aces- 
tei conferinţe, titlu care la început ar putea pară curios cel 
pujin acelor deprinşi să privească psihologia prin prizma unei 
anumite idei de ordine religioasă, sau prin acela a filozofiei 
spiritualiste. 

Ceiace caracterizează viața este procesul asimilaţie!, graţie 
căruia materia şi energia din mediul amblant sint transformate 
in materie şi energie asemănătoare cu aceia a organismului. Toate 
celulele vieţuitoare posedă această insuşire asimilatoare ; cu toate 
acestea, pentruca organismul să-și facă proprie materia şi ener- 
gia din mediul înconjurător, e necesar să o elaboreze mai întăiu 
şi această funcţie este exercitată de anumite Organe pe care le 
numim glande. 

Glandele tubului digestiv (glandele salivare, stomacale, in- 
testinale, pancreas, ficat) transformă alimentele, le digeră, adică 
le destac în molecule mai simple, mai apte a fi Incorporate în 
urmă În diferitele substanțe ale celulelor organismului. Această 
activitate, glandele o exercită graţie producerii unor sucuri ce 
conţin substanțe capabile să producă transformârile fizico-chimice 


planete. 


Nimic nu exclade prezenta lenomenelor biologice şi in alte 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 
————— [075 ROMINBASCA _ S Oo O 


ale alimentelor, graţie cărora procesul asimilator poate avea loc. 

Aceste sucuri sint vărsate In cavitățile digestive prin nişte 
conducte zise excretorii; pentru aceasta, glandele menţionate sint 
numite incă glande cu conduct excretor Sâu cu secreție ex- 


excretor sau: cu secreție internă. Astfel de glande sint, tiroida, 
paratiroidele, ipofiza, epifiza, suprarenalele, timusul, splina. De 
asemeni un număr de glande ca pancreasul şi ficatul, cărora le 
putem adăuga glandele genitale (ovarul, testiculele) şi poate 
rinichii, au pe lingă o secreție externă și una internă. 

Importanţa acestor glande pentru organism e considerabilă 
din punct de vedere somatic sau corporal în senzul îngust al 
cuvîntului, cit şi din punct de vedere psihic. Aceste organe în- 
trefin dezvoltarea embrionului şi a fătului, erea copiilor, apa- 
rifia caracterelor sexuale, cu forma proprie celor două sexe, Ele 
influențează principalele funcții ale organismului ca digestia, cir- 
culafia, respirația etc, 

Ele au deasemeni un răsunet important asupra vieţii psi- 
hice, fapt asupra căruia tocmai! îmi propun să inzist în această 
conferință. 

Inainte de a demonstra acest rol, trebue să spun citeva cu- 
vinte asupra mecanismului general al vieţii psihice. 

Acest mecanism e rezultatul mai multor funcții ce rămina 
incă de studiat din multe puncte de vedere şi pe care le numim 
senzaţie, percepție, memorie, afectivitate, ideaţie, voinţă. 

mnul e legat deasemeni de viaţa psihică, cel puţin prin 
unele din manifestările lui, cum sint visurile. 

in studiul funcţiilor psihice e în fine necesar să ținem samă 
de luțeala (sau vitesa) cu care ele se desfăşoară. 

Funcţia psihică cea mai elementară este senzaţia, care re- 
prezintă o excitație ce devine conştientă, cu alte cuvinte simțită. 

Senzaţiile în stare pură nu se pot intilni decit la noul născut 
Sau chiar în cursul vieţii foetale. 

E foarte probabil că fătul, tn pintecele mamei sale, are o 
sumă de senzaţiii determinate de contracţiile uterului, de mişcă- 
rile sale proprii şi poate de alte împrejurări. E chiar posibil ca 
fătul să prezinte în ultima fază a dezvoltării, fenomene psihice 
Ceva mai superioare (percepții). 

Primele sunete ce le aude un nou născut, primele impresii 
luminoase, determină senzaţii acustice sau optice. 

Aceste senzaţii modifică insă aparatul cerebral al noului 
născut, lasă în scoarța creerului său anumite urme pe care le-am 
putea compara (fără să voim a le identifica) cu acelea lăsate de 


VIAŢA PSIHICĂ ŞI GLANDELE CU SECREŢIE INTERNA 319 


acul inscriptor pe placa unul fonograf. Caşi acestea din urmă, 
urmele lăsate de senzaţii în celulele creerului, urme pe care psiho- 
logii le numesc imagini (sau engrame) sint capabile să vibreze 
din nou, să determine noi stări de conştiinţă. 

Această redeşteptare a imaginilor constitue fenomenul de 
memorie numit evocaţiune (amintire). 

Impresiile conştiente ale copilului de oarecare vristă, 
ale omului matur, sint de fapt produse de sinteză (de unire, de 
contopire) a impresiilor actuale (senzaţii) cu cele ce rezultă din 
trezirea imaginilor. 

Aceste produse de contopire poartă numele de percepții. 

Percepţiile pot să fie de altfel foarte complexe, rezultind din 
unirea de senzaţii şi imagini de natură diferită (auditivă, vizuală, 
tactilă etc.). 

Ideile sint sinteze de imagini. Printre acestea din urmă 
imaginile în raport cu limbajul vorbit, scris, cetit, auzit, au un 
rol de căpetenie în mecanismul gîndirii, dar nu e locul să Inzist 
asupra lol. 

intipărirea imaginilor in creer este o primă manifestare a 
unei alte funcţii psihice fundamentale, memoria. 

Păstrarea și trezirea acestora sint alte manifestări ale a- 
celeiaşi funcții, 

entruca întipărirea imaginilor să se poată face bine, e ne- 
voe de o altă funcţie cu scop de adaptare, de punere la punct, 
analoagă cu punerea la punct a imaginilor pe o placă fotogra- 
ficà atunci cînd dorim să obţinem. fotografii bine reuşite. 

Această funcţie se numeşte atenția. 

Ea intervine ru numai pentru percepții ci şi în mecanis- 
mul gîndirii, intensificind unele din imaginile trezite şi îintune- 
cînd sau făcind să dispară un alt număr. 

Legăturile dintre idei constitue judecăţile, raționamentele. 

O altă funcţie psihică de o importanţă primordială e afec- 
tivitatea, funcția ce dă coloritul senzaţiilor, percepţiilor, idellor, 
judecăților noastre, 

Psihologii obişnuesc să spună că În orice senzaţie distingem 
trei insuşiri şi anume : calitatea senzații, intensitatea ei, în fine to- 
nalitatea afectivă a senzaţiei, 

O impresie din afară, cași o amintire, deşteaptă în noi o 
stare de nemulţumire sau de neplăcere, de durere, de frică, de 
nelinişte., Aceste stări reprezintă funcţia afectivității. 

ot domeniul emoţiilor şi sentimentelor aparţine acestei 
funcţii importante. 

De fapt, tonalitatea afectivă a senzațiilor sau imaginilor nu 

e să facă parte integrantă din ele, ci e ceva supra-adăugat. 
mpresiile din afară modifică jocul organelor noastre interne : cir- 
culaţie, respirație etc.. 

„Aceste modificări la rindul lor dau naştere la senzaţii in- 
terne, ce la rindul lor lasă în creer imagini corespunzătoare, Ori, 


320 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———————— RI 2 


aceste senzaţii interne şi imaginile lor constituesc afectivitatea, 

Putem avea astfel senzaţii, imagini, percepții afective care 

pe cele zise tactile, vizuale, auditive, etc, le colorează 

şi le fac să se insoțească de o emoție ; un sentiment variat de 
mulţumire, de iubire, ură, spaimă, minie etc.. 

In fine, putem vorbi de o altă funcţie importantă : aceia a 
voinței, funcţie complexă în care analiza arată o succesiune de 
judecăţi şi raționamente conduse şi legate între ele de o stare afec- 

vă, de un sentiment, succesiune ce reprezintă aşa numita de=- 
liberaţie, şi care se termină printr'o hotărire ce conduce la rin- 
dul el la o acţiune sau la oprirea unei acţiuni, la o atitudine. 

ii. = ne intoarcem acum la glande şi la rolul lor în viața 
ps $ 
Cum aceasta din urmă e strins legată de acea fizică, cu 
alte cuvinte de starea corpului, nu vom putea să nu spunem 
citeva cuvinte şi despre aceasta din urmă. 

Glanda liroidă situată ia om înaintea şi în laturile tracheei 
(beregată) are forma unel potcoave şi cintăreşte la omul adult 
20—25—30 grame (în mijlociu). 

Dacă această giandă nu se dezvoltă la un II, acesta nu 
mal creşte, figura sa nu se dezvoltă, rămine rotunjită, nasul tur- 
tit şi infundat, dinţii apar tirziu şi dinţii de lapte perzistă pănăla 
aud pre stia pe cită vreme copilul normal incepe a-i schimba 
a 6—7 ani. 

Acelaşi oprire în dezvoltare o găsim şi la alte specii ani- 
male, dacă îl se scoate glanda tiroidă, 

Această operaţie a fost făcută şi la om (de mai multe ori) 
bioc de gușă, notindu-se acelaşi oprire în dezvoltare caşi la 
animale. 

Pentru cei care doresc să cunoască mai amănunţit urmările 
lipsei de funcţie a glandei tiroide, recomand cartea ce am publi- 
cat de curind impreună cu Dr. Goldştein în editura „Vlaţa Ro- 
minească“, + 

Ne vom ocupa aici mai cu samă de turburările psihice de- 
terminate de absența funcției tiroidiene. 

Vom spune mai întălu că absenţa glande! tiroide dela in- 
ceput, nu e compatibilă cu o dezvoltare psihică normală, Copiii 
lipsiţi de acest organ, rămin nişte idioţi în strictul înțeles al 
cuvîntului. 

Citeva cazuri publicate de Lancereaux, Grundler şi Syck, 
Man, au valoarea unor adevărate experiențe pe om. 

Vom da ca exemplu primul din aceste cazuri, Un copil de 
11 ani, printre primi! din clasa lui, prezenta un kist al glandei 
comun Pentru motive de estetică, glanda este extirpată de un 
chirurg. 

După trei ani dela operaţie, copilul nu mai putea să scrie, 


* Traile d'Endocrinologie, vol. |, Le corps ihyrolde, Jassy, 1925. 


I lnag; 4 

nici să cetească şi abia de- “retunoşiea .păzinții Nu răs- 
pundea deloc că. Î posa re ie a nea la întrebările ce i se 
puneau. Răspunsurile erau de altfel rare ori potrivite cu in- 
trebarea, 

Timp de dol anl fusese liniştit, dar în urmă deveni iritabil. 
Lovea persoanele din jurul lui şi scotea țipete ascuţite şi säl- 
batece. 


După un tratament cu glandă tiroidă, starea s'a ameliorat 
în mod simţitor. Dar tratamentul fiind în urmă neglijat, cop.lul 
a recăzat în starea deja menționată. 

Lipsa de funcţie sau chiar şi simpla scădere a funcţiei 
glande! tiroide la omul compiect dezvoltat aduce deasemeni tur- 
burări psihice. Memoria scade şi în special impresiile cele mai 
nouă sint cele care sint mai repede uitate; atenția deasemenea 
scade sau nu poate funcţiona în mod normal. Dacă ea se poate 
fixa asupra unui punct, ca nu se poate desprinde cu uşurinţă 
cind e necesar, așa încît bolnavii aceştia nu pot urmări decit cu 
greu o conversaţie, 

Dispoziţia sufletească (afectivitatea) a acestor bolnavi e în 
genere scoborită, 

Ei sint lipsiţi de vlagă, trişti, fricoşi, plietisiţi, incă ăţinaţi. 
Le place să stea la un loc, Mişcarea îi înspăimintă.  Gindirea 
lor se face incet. Somnul lor e turburat în timpul nopții. In 
schimb ei sint somnolenți şi în cursul zilei. Auzul € adeseori 
scăzut. Nu rare orl au halucinaţii. EI văd, spre exemplu, figuri 
rău precizate, asemănătoare cu nişte şoareci sau sobolani care 
străbat camera repede, sau li se pare cå văd lumini, că aud 
Sunete de clopote etc. 

Nu rare ori turbarările psihice, de obicelu cu caracter trist, 
sint aşa de pronunțate încit necesită internarea bolnavilor intrun 
spital de alienaţi. 

E ştiut de altfel că în regiunile de munte, la noi caşi în 
alte ţări, se găses= un mare număr de guşaţi. 

Gușa e o mărire de volum însoţită de alterarea funcției 
glandei tiroide, 

Cei mai mulţi din aceşti guşaţi prezintă şi turburări psihice 
iar copiii ior sint în genere foarte mărginiți la minte, proşti, 
imbecili sau Idioți adevăraţi. 

Această stare de oprire în dezvoltarea inteligenţei, creti- 
nismul endemic, este datorită lipsei funcției tiroidei în raport cu 
anumite condiţii ale acelor regiuni şi pe cit se pare, mai cu samă 
cu lipsa iodului din apă şi din alimentaţie, 

Turburări psihice insemnate se pot vedea și la bolnavi a 
căror glandă tiroldš funcţionează prea mult, 

Aceşti bolnavi vorbese prea molt, trec ușor dela o idee la 
alta, sint prea vesel! sau trişti fără motiv, se supără pentru 
lucruri de nimica, sint nelini iți, dorm rău şi puţin etc. 

in unele cazari ajung de asemeni la Spitalul de nebuni. 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In fine şi cazurile acestea au deasemeni, valoarea unor 
experiențe; turburări psihice au putut fi observate la bolnavii ce 
au luat cantităţi relativ mari de glandă tiroidă un timp rela- 
tiv prelungit, ca tratament pentru alte boale (epilepsie, obezi- 
tate, boale de piele). 

Aşa, Lévi şi Rothschild, Krokiewiz au observat în urma a- 
cestui tratament insomnie, veselie exagerată şi ris nestăpinit sau 
oi de plins sau de minie—tendinţa, la copii —de a se bate cu 
ceilalţi. 

5 bolnavă observată de mine şi cărela un coleg ti adminis- 
trase glandă tiroidă pentru a slăbi, era foarte nelinigtită, îi venea 
să plece, se temea să nu-şi piardă minţile. 

O altă bolnavă ce am observat impreună cu Dr. Goldstein, 
după citeva luni de tratament cu glandă tiroidă deveni tristă, 
nu-i mai plăcea să iasă, refuza mincarea de teamă să nu fie 
otrăvită, avea o idee de care nu putea scăpa (obsesia) şi anu- 
me că e murdară. De acela iși epâla minile până la 40 
ori pe zi. 

Deasemenea era frămintată de unele chestii curioase. Se in- 
treba cu nelinişte dacă colare sau cutare din cunoştinţele el are 
sau nu o inimă în piept. 

Avea impresia că nu-şi mai iubeşte mama și în acelaşi timp 
simțea necesitatea, pentru a scăpa de această stare chinuitoare, 
să spună lucrul acesta mamei sale. 

Odată cu suprimarea tratamentului, aceste turburări au 
dispărut, pentru a reapare din nou cind tratamentul a fost reluat, 

Un bolnav al lui Boinet, tratat cu glandă tiroldă pentru o 
boală de piele, şi care a luat doze mai mari decit cele presc: ise, 
a fost apucat de delir, cu Idei de persecuție şi alte turburări 
paralele, care au dispărut după încetarea tratamentului și au re- 
apărut cind bolnavul, fără prescripţie medicală, a reluat acest 
tratament. 

in fine, în cazurile lui Ferranini şi Roque sau observat 
turburări mentale şi mai însemnate cu halucinaţii intense şi 
dezorientaţie complectă la două femei ce luaseră pastile de glandă 
tiroldă pentru a slăbi. 

Turburări psihice constind mal ales într'o Insemnată 
Irascibilitate au putut fi observate de altfel şi la animale (cine, 
oae, păsări) în urma tratamentului cu glandă liroldă în scop 
experimental. In fine, e dovedit că somhul de iarnă al unor a- 
nimale (ariciul, liliacul. ursul, etc.) e în raport cu scăderea 
funcției glandei tiroide. 

Condus de faptele precedente, am emis ideia împărtăşită 
astăzi de numeroşi autori, că unele forme de alienaţie mintală 
sint datorite unei otrăviri cu un exces de secreție tiroidiană şi am 
putut observa vindecarea unor astfel de cazuri prin extirparea 
unei părţi din glanda tiroidă. 

Studiul tirburărilor psihice în urma absenței sau excesului 


VIAŢA PSIHICĂ ŞI GLANDELE CU SPCREŢIE INTERNA 323 


de funcţie a glandei tiroide, sau în urma administraţiei prelua- 
gite sau a unei cantităţi prea mari de substanţă tiroidiană ne duce 
la concluzia că o anumită cantitate de această subistanţă e strict 
necesară funcţionării psihice normale. 

Gianda tiroida e necesară şi dezvoltării funcţiilor psihice 
(psihogenezel), 

Fără această glandă, admiţind că specia umană ar putea 
să-şi continue existența (în realitate specia s'ar stinge) omeni- 
rea ar fi constituită numai din cretini. 

Intreaga civilizație ar fi absentă. Rolul glandei tiroide, 
din punct de vedere psihic, este deci considerabil. 

Glandele paratiroidiene par deasemeni să intervină în 
funcţiile psihice. 

N ac sint 4 mici organe, avind fiecare mărimea unei boabe 
nte. 

Absența lor nu e compatibilă cu o supraveţuire prelungită. 
m anca me ref sora simpiome (spasme mtsculare) 

ndicau turburări în funcția acestor lande, s'au notat şi altera 
psihice însemnate A "3 E 

O stare de iritabilitate psihică pare a însoţi in genere 
funcţionarea detecţioasă a numitelor glande, pe cită vreme funt- 
ționarea lor regulată ar aduce cu sine calmul psihic. 

Dar in definitiv, importanța acestor glande din punct de 
oe ge D incă prea puțin cunoscută, 

celaşi lucru se poate spune despre timus, o glandă ce are 
o importanță deosebită la ii, din punct v 
și al dezvoli por cop p de vedere al creşterii 
a cini tineri extirparea timusului e urmată nu numai de 
reia de creştere ci şi de o stare psihică comparabilă cu 


In interiorul capului şi dedesuptul creerului există o glandă 
cam de volumul unei alune, şi care are de asemeni un rol impor- 
tant în organism. 

Cind glanda unul copil nu funcţionează destul fiind alterată 
din cauza unei boale, copilul acela nu mai creşte şi din punctul 
e dead negra de pret pare a se dezvolia în mod incom- 

„ Frimul lucru se observă la animal c 
stii vero şi nimale după scoaterea 

Alteori glanda creşte peste măsură de mare, putind să a- 
jungă spre exemplu cit o nucă. Atunci, dacă şi funcţionarea ei 
merge paralel, adică dacă produsele fabricate de glandă intră în 

în cantitate prea mare, sè observă o creştere exagerată în 
tasima (dacă e vorba de un copil sau un adolescent) sau in 
ui fra e vorba de un om matur (gigantism şi acro- 

Giganţii au şi o stare psihică lală. Ei sint instabili 
cani baz iure mr cae de o muncă serioasă, de o atenţie 

ală, o voinţă susținută. Starea lo 
asemănătoare cu acela a cea rm ae aura 


324 VIAŢA ROMINEASCA 
a 


Acromegalii de asemeni sint de regulă nelinigti i, trişti şi 
uneori cu turburări psihice şi mai insemnate, putind ajunge în 
Spitalele de alienați, 

lufluența Ipofizei, adică a glandei despre care am vorbit, 
asupra vieţii psihice în stare normală e în tot cazul încă prea 
puțin studiată, de acela trecem mai departe. 

Cam acelaşi lacru se pate spune despre epifiză, o altă 
glandă ceva mai mică decit Ipofiza, așezată caşi aceasta din 
urmă ła interiorul craniului deasupra unei porţiuni de substanţă 
nervoasă ce se găseşte intrinsul. 

Un fapt curios şi foarte interesant merită cu toate acestea 
să fie reținut : anumite alterări ale acestul organ la copiii mici 
sint însoțite de anumite modificări ce amintesc pe acelea ale 
vristei pubertăţii. Copiii cresc repede, la băcţi vocea se in- 
groaşă, se dezvoltă barba etc, 

Paralel cu aceste modificări, se dezvoltă în mod precoce şi 
inteligența, copiii se ocupă de chestii abstracte, înfine apar încli- 
na sorei sexul opus, stare caracteristică psihologiei vristel 
po fii. 

i Mai bine studiate din punctul de vedere al importanței lor 
în viața psihică sînt capsuleie suprarenale şi glandele genitale, 

Primele sint două organe cîntărind impreună 14 — 15 grame 
şi sint situate deasupra celor doi rinichi, 

In cursul unei anumite boli care distruge aceste organe a- 
proape în totalitate, se observă pe lingă o înegrirea plelei aşa 
de însemnată incit un individ cit de alb mai înainte poate fi 
luat drept un ţigan şi pe lingă alte turburări, asupra cărora nu 
vom insista, se observă şi o stare de tristeța, o lipsă complectă 
de energie, Bolnavilor acestora le e silă de orice mişcare, de 
orice sforţare,. Activitatea psihică se reduce deci în mod consi- 
derabil din punctul de vedere al cantităţi! şi intensității sale. 

Fenomene asemănâtoare se pot observa şi la animale după 
distrugerea aproape complectă a acestor organe, a câror lipsă 
totală nu este de altfel compatibilă cu viaţa. 

Ma! importante sint încă unele stări în care aceste glande 
funcţionează în mod exagerat, 

Fiecare capsulă suprarenală e în realitate un organ dubiu, 

Porțiunea centrală sau medulară a glandei produce o sub- 
stanţă cu o acţiune specială asupra inimii şi a circulaţiei fn 
enere, pe cită vreme porţiunea periferică sau scoarţa organică 


compoziţia lor cu grăsimile. 

la unele cazuri, această din urmă parte se dezvoltă şi 
funcţionează in mod exagerat şi atunci, dacă e vorba de un 
bărbat, muşchii se dezvoltă în chip neobişnuit, dacă e vorba de 
O femee, aceasta la caractere masculine, îi creşte barbă şi mus- 
tăţi şi de foarte multe ori starea ei psihică se modifică dease- 
meni, mergind pănăla nebunie, 


VIAŢA PSIHICĂ ŞI GLANDELE CU SECREŢIE INTERNĂ 325 


Se pare că in mod normal, acest organ măreşte energia 
psihică, dindu-i o notă masculină. 

Efectele substanţei produse de porțiunea centrală a orga- 

mai bine studiate. 
zg Dm se injectează adrenalină mai multe zile dearindul unui 
individ, acesta devine foarte iritabil, neliniștit, fricos, tremură 
uşor etc. 

Chiar şi o singură injecție poate determina o stare asemă- 
nâtoare, ra a face ufui tadivid a cărui glandă tiroidă func- 
ționa în mod exagerat sau care a fost tratat citva timp cu 

tă glandă. 
pie tiroldă şi porţiunea medulară a capsulelor supra- 
renale măresc emotivitatea og cu ajutorul lor putem provoca 

vărate emoţii experimentale. 
ga Este ori că aaa tiroidă sensibilizează sufletul nostru, 
ne face mai Impresionabili, mai emotivi. Lévi şi Rothschild au şi 
mit-o „glanda emoţiel“, 
S In e priveşte ains; cînd organismal e deja preparat, 
ea pare a dezlănțul procesul emotiv. 

Un fiziologist de valoare, Canon, a făcut de curind o cons- 
tatare interesantă de psiho-fiziologie experimentală. 

Punind pisicile în prezența cîinilor, primele animale încearcă 
o stare emotivă de minie şi frică, amestecate. 

Ori, dozind adrenalina din venele ce es diit capsulele supra- 
renale a găsit-o mărită subt atei p acestei emoţii. 

De altfel injecţia de adrenalină determină la om şi semnele 
fizice ale unei emoţii ca paliditatea feţei, zburlirea părului, tre-- 
murături, dilataţia pupilei etc. 

In fine e de notat că lipsa de dezvoltare a creerului merge 
mină'n mină cu aceia a capsulelor suprarenale şi invers. 

Se pare că ultimele au un rol important în dezvoltarea 
creerului. 

Ori cum funcţiile psihice fat condiționate de buna dezvol- 
tare a creerului, sintem conduşi la concluzia că dezvoltarea 

psihică—condiţionată de dezvoltarea creeralui — presupune func- 
ționarea prealabilă a capsulelor suprarenale în cursul epocei 
foetale. 

Extrem de interesant apare rolul glandelor genitale în viața 

că 


Acest rol îl putem urmări chiar la animalele interioare, cum 
sint insectele. 

Genialui fiziologist Jacques Loeb, mort de curind, a demons- 
trat importanța chimismului organismelor în determinismul tro- 
„pismelor, Subt acest nume se fațelege faptul că o flință vieţui- 
toare, animal sau plantă se îndreaptă spre lumină, căldură etc, 
(tropisme pozitive) sau se indepărtează de ele mergind în direcție 
opusă (tropisme negative). 

O modificare chimică volti a mediului poate răstarna 
direcția tropismului. 


326 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Ori, în timpul cind insectele ajung la maturitate sexuală, se 
dezvoltă la ele o puternică atracție spre lumină (heliotropism 
pozitiv). Barbaţi şi femei zboară impreună în aerul plin de soare. 

Acest fenomen psihologic e în car timp expresia unui 
mecanism, dela care animalele în chestie (furnici, albine etc.) nu 
se au A ara te in 

ntr'un stup se astupă egirea superioară cu un ca 
de sticlă, lăsindu-se o eşire ei = albinele noastre putesale 
atrase spre lumină se ingrămădesc la partea superioară a stu- 
pului, pe unde nu pot să iasă ca să-şi realizeze zborul de nuntă, 
deși aveau eşirea laterală la dispoziţie. 

Aceasta arată cit de puternic este acest heliotropism (a- 
tracție cătră soare) la aceste insecte, 

El se petrece subt influența modificărilor chimice pro- 
duse în organism de aparatul sexualității. 

Această influenţă este mai bine studiată la animalele mal 
ser ml 

roaşie spre exemplu, diferen de formă între cele 
două sexe, diferențe asupra cărora nu mn insista şi care mer 
paralel cu cele psihice sint condiţionate (cași acestea din urmå) 
de produsele chimice ce es din glandele sexuale ale celor doai 
sexe şi care intră în singe. Slogele circulfnd le duce Ja centrii 
nervoși pe care se fixează. Atunci apare instinctul Sexual. 
Cele două sexe se caută şi se unesc. 

Orăcăltul broaştelor primăvara pare o manifestare a ins- 
tinctului sexaal, care e fn definitiv simburele sentimentului 
iubirii sexuale, iar orăcăitul de care vorbim, inceputul muzicii lirice. 

Dacă un broscolu se castrează, instinctul lui sexual dispare, 
El va rămine indiferent față de grațiile „sexului frumos", 

Dacă insă | se va injecta un extras de testicul, el va deveni 
din nou senzibil față de aceste graţii. 

Mai mult încă, această sensibilitate îl poate fi redată şi 
n ec aaa creerul unul animal normal în epoca activității 
sexuale, 

Creerul unui animal castrat sau scos în afară de epoca citată 
este lipsit de acţiune. 

Experiențele de mai sus, datorite lui Harms, arată foarte 
limpede determinismul chimie şi glandular al instinctului sexual 
la broaşte, 

Lucrurile se petrec la fel şi la paseri, 

Toată lumea ştie ce se petrece cind castrăm un coco- 
şel tinăr, 

Creasta se îngălbeneşte şi se vestejește. 

Ea nu mai creşte ca la un animal normal. Animalul nu se 
mai bate cu rivalii sål de acelaşi sex şi nu mai strigă mindru 
„Cucurigu“, 

In fine, farmecele gălnilor il lasă rece. 

Dacă insă îi transplantăm un fragment de testicul, creasta 


VIAŢA PSIHICĂ ŞI GLANDELE CU SECREŢIE INTERNĂ 327 


inroşeşte şi incepe din nou să crească, animalul devine din 
em bătăios A de indivizii din acelaşi sex şi galant cu cel din 
sexul opus (evident în interiorul speciei sale). 

Mai mult incă; aceste însașiri apar strins-legate de anumite 
celule şi de anumite subtstanțe din aceste celule, şi nu apar la 
animalul întreg decit odată cu dezvoltarea şi apariția acestor ce- 
lule şi acestor subtstanţe. 

Cintecul cocoşului e condiționat de secreția internă a tes- 
ticulului. Tot aşa e cu acela al masculilor celorlalte păsărele. 

Nişte versari ce se cintau mult acum cițiva ani (datorite 
dacă mu mă inşel d-lui A, C. Cuza) sunau astfel, vorbind de 


iubire : 


Căci ea e in mirosul florii 
Si în raza slelei de sus 

ŞI ea dă glas priolghetorii 
ŞI nopților farmec nespus“ 


Intr'adevăr, glasul divei păsărelelor este dat Te sentimentul 
sau instinctul Iubirii sexuale şi, strict vorbind, de secreția internă 
a testiculului, 

In cintecul privighetoarei găsim o nouă fază şi un progres 
insemaat al muzicei lirice şi legătura acestei interesante manifes- 
taţii psihice cu secrețiile interne. 

La mamifere, lucrurile se petrec caşi la păsări şi la batraciene, 

Castrația masculilor sau a femelelor, odată cu modificarea 
unor carâctere fizice îi face indiferenți faţă de sexul opus şi 
transplantarea glandelor respective le redau caracterele dispărute, 
atit pe cele fizice cit şi pe cele psihice. 

Mai mult încă, după cum ne-au arătat-o mal cu samă ex- 
periențele lui Steinach: castrind un animal mascul şi transplan- 
tindu-i ovare, el va lua însuşirile fizice ale unei femele (în ce 
privește părul de exemplu), va deveni indiferent faţă de femele 
şi senzibil faţă de masculi. 

S'a putut crea cu drept cavint, un verb nou „ă erotiza“ 
ā inspira instinctul sau sentimentul amorului sexual, şi putem 
erotiza după voe in direcția masculină san feminină, după cum 
root unui animal castrat glandele unuia sau a celul- 

lalt sex. 

Masculul castrat şi cu transplantare de ovare va prezenta 
şi o dezvoltare a mamelelor care vor secreta lapte şi animalul 
devenit o bună mamă, va alăpta pui ce vor fi puşi să sugă (şi 
claponii pot tace serviciul de clogcă), 

Transplantind testicule la o femelă castrată, părul acesteia 
va lua caracterele masculilor, animalul va creşte mai mare, va 
deveni mal osos şi mai musculos, în fine va fi indiferent faţă 
de masculi şi va urmări cu asiduitate femelele, 

Ce se petrece la cobati lui Steinach, se petrece desigur la 
oricare altă specie de mamitere. 


e 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 
SI SO E 


Impetuozitatea ce merge mină in mină cu instinctul sexual 
la taur, armăsar sau vier e bine cunoscută, cași efectul potolitor 
al castraţiei asupra aces'or stări psihice, 

In fine, specia umană nu face cituşi de puţin excepţie. 

Sentimentul amorului, adevărat ginecotropism sau androtro= 
pism (atracție cătră sexul masculin sau femenin) pozitiv sau 
negativ, după cum e vorba de un sex sau de celâlalt e şi în 
specia umană condiţionat de secreția internă a glandelor sexuale. 

Eminescu şi-a dat samă de caracterul acesta al unul me- 
canism intrinsec al sentimentului amorului, 

La ace':t caracter de mecanism predeterminat face aluzie 
cind spune: 


„Te imbeji de feeria unui mindru vis de rară, 
Care'n line se petrece“, 


şi mal cu tmi în versurile: 


„Să slinjeşii cu mii de lacrimi un instinct alit de van 
Ce le-abale şi la păsări de vre-o două ori pe an?“ 


Nu voiu căuta să discut dacă acest instinct sau sentiment 
este într'adevăr aşa de deşert. E sigur că fără el specia ome- 
nească aj poe e El are deci oarecare utilitate, pentru această 

cel puț 

Irs'st Jasă asupra acestui caracter de mecanism prestabilit, 
reliefat de poet, caracter ce concordă atit de bine cu celace 
Studiul secreţiilor interne ne-a demonstrat. 

la om sentimentul amorului se dezvoltă, dela o anumită 
vristă, in legătură cu intrarea in funcţie a testiculelor sau 
ovarelor. 

Şi la om aceste glande erotizează organismul în mod spe- 
cific. Şi la el castraţia aduce scăderea sau, dacă e timpurie, per- 
derea instinctului sexual, lar transplantările de glande pot face 
din nou să apară sentimentul amorului. 

Mai mult incă, se pot intilni bărbaţi care nu simt atracţie 
decit față de indivizi de acelaşi sex şi o anomalie analoagă se 
poate observa şi la femel. 

In cazuri de acestea, in care se poate acuza un viciu de 
funcție în glandele sexuale ale acestor indivizi, transplantă:: = de 
glande dela indivizi normali au putut corija inverslunea psiho- 
sexuală, erotizind organismul în mod normal, 

Glandele sexuale au un rol important în activitatea psl- 


hică a speciei omeneşti. 
—— Toată poala şi muzica lirică ar lipsi fără existența aces- 


tor glande. 
Intre cele mai bune versuri ale poeţilor noştri, intre cele 
mai sentimentale bucăţi muzicale, cintecul privighetorii şi oră- 


w 


VIAŢA PSIHICĂ ŞI GLANDELE 


- P 
REŢIE IN ASRI | á | 
»; 
căitul broaştelor nu există decit o deose de-scară acologică, 
nu şi o deosebire de natură, 

ŞI faţă de poezia epică, glandele sexuale nu par străine. 
In fine chiar producţia intelectuală, în senzul cel mai abstract al 
cuvîntului, pare influențată de activitatea acestor organe, 

Glandele sexuale intrețin buna dispoziţie sufletească. 

Faptul este evident mai cu samă pentru ovare. 

Castraţia sau lipsa de funcţie a ovarelor la o femee tinără 
aduce o sumă de turbarări, ca o senzaţie de valuri de căldură ce 
se urcă în faţă, care de fapt se congestionează ; palpitaţii, tran- 
sudaţii exagerate etc. 

Din punct de vedere psihic se notează insomnii, nelinişte, 
temeri nemotivate şi mai cu samă o stare de iritabilitate foarte 
insempată, 

emeile ale căror ovare funcționează prea puțin au adevă- 
rate crize de minie pentru orice nimic, Această stare se observă 
des la femeile mai în vristă citva timp după (şi chiar ceva 
înainte) incetarea menstruației, 

Această irascibilitate însemnată, datorită insuficienţii ovariene 
se Întilnește deseori la soacre, a căror dispoziţie psihică contras- 
tează cu aceia a nurorilor tinere şi cu ovare in plină funcţie. 
Graţie tocmai acestul fapt ele sint vesele, senine şi optimiste, 

Poporul a caracterizat dispoziţia psihică a soacrelor în ver= 
surile bine cunoscute : 


„Soacră, soacră 

Poamă acră 

De le-ai coace cil le-al coace 
Dulce iol nu le-ai mai face" 


Profeţia aceasta a fost totuşi dezminţită de medicina de azi. 
Tratamentul „soacrelor“ (şi a femeilor cu insuficiență ovariană în 
general) cu extracte de ovar reuşeşte a le „Indulci* caracterul, 
confirmind odată mal mult importanţa secreţiilor glandulare, din 
punctul de vedere psihologic. 

Raporturile secreţiilor Interne ale ficatului, pancreasului, 
splinei etc. cu psihologia sint pentru moment prea puţin cu- 
noscute, 

Deacela vom trece asupra lor în studiul acesta. 
alia pi 


Cele spuse pănă acum arată cit de important e rolul glan- 
delor cu secreție internă pentru funcțiile psihica în genere. 
Rămine sá ne ocupâm acum de studiul mecanismului prin 
care aceste organe lucrează asupra „sufletului“ nostru, 
Subtstanţele produse de aceste organe se pot fixa direct 
” asupra celulelor creerului, infivenţindu-le activitatea. F ştiut că 


2 


AT 


330 - VIAȚA ROMINEASCA  » 


viaţa psihică e în funcție de unele din celulele creerului nostru. 
Aceste subistanțe pot lucra deasemeni asupra altor porţiuni din 
sistemul nervos, şi anume asupra acelora care conduc activitatea 
organelor de circulaţie, respiraţie etc. 

Funcționarea aceasta bună sau rea prin senzațiile interne 
ce le arena influențează afectivitatea noastră, ne face veseli 
sau trişti etc.. 2 

Secreţiile interne lucrează şi direct asupra celulelor organe- 
lor noastre, asupra singelui, a lichidelor dintre celule şi influen- 
țează şi pe calea aceasta terminaţiile nervoase, determinind cu- 
rente nervoase ce se urcă spre celulele creerului, mec pă 
dispoziţia noastră sufletească şi activitatea psihică În general. 

Precam se vede, subistanțele produse de glande au un rol 
capital în viaţa noastră psihică. 

Ce ştim noi despre natura acestor subtstanţe ? 

Unele din aceste subistanțe ne sint destul de bine cunos-= 
cute, Astfel este acela secretată de glanda tiroidă şi care se 
pare a putea fi identificată cu tiroxina izolată de curind de Kendal 
din acestă glandă. E o substanță relativ simplă, conținînd car- 
bon, oxigen, hidrogen, azot şi lod. 

Tot aşa adrenalina din porțiunea medulară a capsulelor 
suprarenale şi care conține elementele precedente în alte rapor- 
turi şi proporţii, mal puţin iodul. 

Adrenalina a putut fi preparată şi direct din elementele 
sale constitutive. 

Din scoarța suprarenalei şi din glandele genitale s'au izolat 
mai cu samă subtistanţe grăsoase (lipolzi) dintre care unele au ca 
aani colesterina, o substanță constituită din cărbune, hidrogen şi 
oxigen. 

Din pancreas s'a putut izola de curind o substanţă foarte 
activă, din unele puncte de vedere, dar care n'a fost încă cerce- 
tată din acela ce ne-a preocupat In această conferinţă. 

Oricum ar fi, şi cu privire la studiul substanţelor: secretate 
de glandele cu secreție internă s'au făcut însemnate progrese, 

Rezultatele aduse de cercetarea raporturilor dintre funcţiile 
psihice şi acelea ale glandelor cu secreție internă, reprzeintă un 
progres insemnat pentru psihologie. 

Aceste rezultate contribuesc a scoate această ramură a 
biologiei din faza pur descriptivă a funcţiilor ce studiază, făcind-o 
să intre în acela a precizării determinismului acestor funcţii. 

Ori, determinarea condiţiilor de producere a fenomenelor 
este țelul ultim al ştiinţei, 


Dr. C. 1. Parhon 


Roş, salben și albastru 
— Roman — 
V.—Hotarul celor două ţări 


Sint la laşi de patru zile. Deşi mă interesează oraşul, nu 
mă arăt pe stradă decit foarte rar, La cafenea am fost o sin- 
gură dată, Dacă aşi fi fost de două ori, ar fl însemnat că nu 
ma! stat la laşi!.,. Fugarii din Bucureşti sosesc în grupuri or- 
ganizate ca trupele de actori. Mi-am regăsit la laşi atitea cu- 
ar Do aproape am început să mă cred tot la 

d pleci de-acasă hotărit să descoperi o lume DOUĂ, nu 
înţelegi desigur să te Intlineşti tot cu cel lăsaţi acasă. Incep 
să cred că nu mai e chip să descoperi nimic nou pe påmint. 
In cea mai pustie insulă din oceanul Pacifice o să te impiedici 
de un funcţionar englez, care o să te întrebe de paşaport. In 
cea mai ascunsă şi misterioasă stradelă a lașilor, un cunoscut 
bucureştean o să te intimpine cu aceiaşi veşnică întrebare : 

„De cind pe-alci?...* Nimeni nu vrea să admită că idela 
lui, au mai putut-o avea şi alţii. Toţi te măsoară cu ochii ne- 
dumeriţi, caşi cum ai fi un animal antideluvian. Fiecare se crede 
în dreptul primului ocupant şi enervarea celor sosiți o a pe 
măsură ce noile figuri bucureştene îşi fac apariţia pe strada Lă- 
puşneanu, la Trajan, la Tufli sau chiar prin cartierele mărginaşe 


ale Iaşilor. 

Corala Moldovei a devenit mai sufocantă decit capitala 
țării. La restaurant nu mal poți găsi un loc liber. Aştepţi să 
se facă loc şi na mai găseşti mîncare. La bărbier trebue să te 
înscrii din vreme, ca pentru audienţele dela Palat. Ca să 
ceti un jurnal, trebue să-l cumperi dela gară cînd soseşte tre- 
nul şi ca să poţi vorbi cu o femee stradă, trebue să-i pul 
în "e tiçhia fermecată, fiindcă altfel ţi-o suflă altul imediat. 

ela Bucureşti, sosesc numai ştiri proaste, Fugarii le po- 


332 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vestesc după fantezia lor proprie. Unele pot fi chiar inventate 
pe de-a 'ntregul. Nu le poţi controla insă, fiindcă cei care le 
aduc, le dovedesc cu prezența lor la laşi. Comunicatele ofici= 
ale păstrează situația neschimbată, Nu l fugarilor însă, chiar 
daf le-ai fi tâlat limba, tot ar fi fost mal elocvent decit rin- 
durile măsurate ale comunicatelor. Or, dacă în fundul Moldovei 
Situaţia se schimbă din zi în zi, de ce oare pe front, ea ar îi 
rămas acelaşi ?... 

Eu de altfel mă aşteptam la orice. Toto mă pusese în 
curent cu toate eventualitățile, Bucureştii trebuiau să cadă. Ar- 
mata noastră avea să mai incerce o rezistență pe Ialomiţa şi a- 
poi ultima speranţă era linia întărită, Galaţi—Nămoloasa-— Foc- 
şani, Ce ştiam dar, mi-era de ajuns. Informaţiile străzii şi ca- 
fenelei erau chestii de amănunt. 

M'am hotărit să nu mai es din casă, întimple-se orice s'ar 
fi intimplat... La biroul cenzurei nu se simte încă nevoe de pre- 
zența mea. leşenii de altfel, nu m'ar fi văzut cu ochi buni, 
Pentru ei, publiciştii din Bucureşti nu sint destul de serioşi, 
Fac glume de prost gust, nu pun destul preţ pe critica literară, 
nu respectă tradiţia limbii romineşti, reneagă pe Eminescu şi pe 
Creangă și nu ştiu să tragă chefuri până la ziuă, ca la „Bolta 
rece“ 


Domnul Aivazlan care m'a şi ghicit cam ce fel de om sint, 
mă întreabă dacă n'aşi vrea să cunosc un băiat „pe cinste“, dela 
spitalul militar rusesc. 

— E doctor? îl intreb eu. 

— Mi se pare că e şi doctor... dar e mai mult unul d'aş- 
tia ca dumneata... ceteşte... Aoleo!... Să-l vezi ce mai ceteşte,.. 
2i vorbei l» Asta e äl mal deştept rus dela nol din ţară... 

ştii l.. 


— Dar in ce limbă vorbeşte ? 

— In ce limbă vrei... Pe toate Je ştie... Vorbeşte şi limba 
noastră. E rus din Basarabia. i 

ȘI domnul Aivazian insistă, caşi cum ar fi pus la cale oa- 
facere rentabilă. Proprietarul meu are rseverențe diabolice, 
Parcă toată viața n'a vindut decit năut pE stafide la Trebizonda. 
Imi spune cum Îl cheamă,cu numele de botez şi de familie, cum 
îi zic prietinti, cum e la trup, ce suflet are, cit alcool bea zil- 
nic şi unde îl poţi găsi dimineața cind nu se mai poate duce 
acasă noaptea. 

La început credeam—mărturisesc—la bordel. Domnul Al- 
vazlan însă, mă priveşte cu nişte ochi de Gorgoria şi protes- 
tează cu vebemență : 

— Cum ?... Nicolaşa, la bordel ?.. Imi pare rău cucoane|... 
Se vede că nu-l cunoşti... Un băiat subțire ca ästa, nu-şi mtr- 
dăreşte tinereţea prin localuri de-astea... 

poi începe să-mi povestească pe larg, cele petrecute acum 
două săptămini : 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 333 
A 38 


— Adusesem tocmai tămilosul care l-al gustat şi dumneata. 
Sara am mincat cu Nicolaşa. Fra cam plictisit că nu primea 
veşti de-acasă. Nu ştiu de unde făcuse rost de un buchet de 
trandafiri... Il ţinea la piept si Îl mirosea mereu, ca să-i treacă 
de urit. Așa sint Rugii. Cind cu vutca, cind cu florile 1... Im- 
buca de două, trei ori din cirnații de porc, şi... far cu tranda- 
firii la nas!... Cu tămtiosul însă, l-am dat gata. Am băut vre-o 


fi a Început să plingă. Pană atunci cintase şi-l] înjurase pe 


voe. S'a sculat, şi-a luat şapca şi buchetul de trandafiri 

plecat. Nu mi-a dat nici „bună seara“. Eu credeam că tra 

acasă, adică la m iner: la antrepozitele dela gară. Dar de unde|... 
[să 


á neva şi tot mași fi ghicit l.. A douazi diminea 
m am dus și eu ca omul... ştii... ŞI cind colo, ce să vezi RR N 


colașa al meu dormea scăunelul din. 

trandafir og h pe nelu! din closet cu buchetul de 
r din scaun ca un Arhimede din bae şi abia mă rețin 

să nu-mi sărut de bucurie ropri I. 

eron nou rau Proprietarul.  Insfirşit |... Gisisem și 

— Ada-mi-l nene Aivaziane,.. Adu-mi-l 
să grai m. rii clte-şi trai, asa marine 
mnul Alvazian suride multumi 
bine al unei afaceri grase Ee e Hapi ank 


— Dacă nu ţi-o plăcea, mă jur să te ti 
casă, până ce s'o încheia pacea... ! e țin gratis la mine în 


Toto imi scrisese tocmal, rugindu-mă să-i dau veşti des- 
pre nevasta colonelului care probabil, odată ajunsă la laşi, tup- 


zusem nici eu pănă atunci, mă gindii s'o găsesc, nu aift ru 
mine, cit pentru Implinirea comisionului... Bacă nu mai sd vag 


Ca să mergi din strada Lozonski in strada Muzelor. tre- 
bue să treci prin faţa statuel lu! Cuza- Voda. Consiliul Aa 
trilor de bronz, de pe soclul Domnitorului subt care se făcuse 
unirea principatelor, era turburat de discuția diferitelor grupe 
Cate se invirteau în cercul vițios al aceleaşi idei: 


„Hal să dăm mină cu mină 
„Cei! cu laima romini..* 


Caşi la Bucureşti, Biebea era nelipsit oricind şi oriu 
discuta dezrobirea fraţilor din Ardeal, Be data rota era cos 


de o nouă manifestaţie de solidaritate a tuturor Rominilor din 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țările subjugate. Ţarul Nicolae promisese liberarea prizonierilor 
austro-ungari de origină romină. O comisiune mixtă, formată 
din civili şi militari romini şi ruşi, avea să plece În lagărele 
de ei ga din Rusia pentru a alege pe Ardeleni şi Bucovi- 
neni. Din această comisie urma să facă parte, natural, şi cițiva 
Romini de peste Carpaţi şi printre ei, cel mai indicat era Lau- 
renjiu Blebea—penajul Regelui Enric in lupta dela Ivry. Blebea 
demonstra că dacă Țarul vrea, afacerea se poate face, că „drep- 
tul ginţilor“ nu se opune fiindcă origina rasei primează uni- 
forma soldatului şi că el dacă s'ar duce la Petrograd, intr'o săp- 
tămină cel mult, chestia ar fi tranșată în mod definitiv. 

Ne stringem mina în treacăt. Decind s'a 'nceput războiul 
nu mai îmi place să m'amestec fn discuţii, unde e nevoe să-ţi 
cîntăreşti vorbele. lau notă însă, de noua latură a activităţii lui 
patriotice. Pentru mine situația lul era mai clară ca lumina 
zilei. Laurenţiu Blebea nu mai atingea acum nici măcar tan- 
genţial sfera bănuelilor Siguranţei cum că ar fi splon n A 

Dela statuia lui Cuza pănă înstrada Muzelor sint dot A 
In curtea Consulatului rusesc, trei camioane militare descarcă 
diferite lăzi şi pachete pe care stă scris în două limbi: „Lega- 
tion imperiale de Russie“ şi „Răsscoie Imperâtorscoie Posòl- 
stvo“. Asta Înseamnă că la Bucureşti s'a inceput evacuarea şi 
a legaţiilor aliate. 

Odaia doamnei Jenny Colonel Vasilescu e la parterre. Din 
trotuar pot privi pe fereastră, înăuntru. De data asta Însă, 
perdeaua e dată in lături şi din odae, priveşte În stradă un chi- 
piu rominesc cu cocarda tricoloră şi cifra Regelui Ferdinand, 
Mă opresc în loc, nehotărit pentru un moment, ce trebue să 
fac... Sio iau inainte sau fnapoi?... Probabil că amanta prileti- 
nului meu s'a motat din odaia dată provizoriu de comendulre, 
Sau poate, o îl chiar chipiul bărbatului care şi-a luat concediu 
anume pentru ea... Dar =g intron caz şi în altul, eu nu aveam 
ce căuta acolo. Cel mai bun lucru de făcut dar era să-mi! a- 
min vizita pentru altădată, L 

In momentul acela Însă, o mină se intinse spre fereastră 
şi chiplul dispâru ca să apară din nou, peste citeva clipe, în 
fmi, care eşi din odaia cu bucluc, 
unde cit p'aci, era să intru eu. Căpitanul era vesel şi rumen 
la figură. Se vedea că nici nu vine de pe front, nici n'are de 
gind să se ducă vre-odată. -Nu ştiu dar, de ce purta uniformă, 
cînd la laşi, hainele civile l-ar fi prins mult mai bine. Dar cine 
putea fi căpitanul ăsta?... Noul chiriaş al odāli sau poate 
chiar noul amant al doamne! Jenny Colonel! Vasilescu ?,. 

Intru în gangul casel și bat la uşă: 

— Alu. Tu erat?,.. 

— Da, eu. 

— Şi pănă azi ce-ai făcut de nu te-ai mai văzut ? 

ri aşteptat In stradă pănă s'a 'ndorat să plece căpl- 
tanul de jandarmi. 


j 


i 
ROȘ, GALBEN ȘI ALBASTRU 335 


„ Amanţa prietinului meu, a mea şi a căpitanului, se făcuse 
galbenă ca mijlocul drapelului naţional. Celelalte două culori, 
ni le rezervase probabil, una mie şi alta lui Toto. 

— A, da.. Tocmai venise de pe front. Mi-a adus o scri- 
soare dela Jorj.. 

— ŞI ásta vine de p iront 2... O fi tot frontul din strada 
Nisipari,.. Ştii... Zepellinul... Bomba... 

Nevasta colonelului mă privi calmă ca o regină detronată 
ce-și măsoară cu ochii ponn egafod. 

— Te rog să mă laşi în pace... De azi inainte nu mai vreau 
să ştiu că te-am cunoscut. De altfel, mine plec la Huşi... Sper 
că w'al să te ţii după mine şi-acolo... 

~ Eu nu, ma ferit Dumnezeul... Dar poate o să vină 
Toto... Mă roagă tocmai să-l dau veşti despre dumneata, 

— A, nu, nu, nu... Vă rog să mă lăsaţi în pace. M'am 
săturat de copii rău crescuţi, Să vă faceţi ucenicia cu modis- 
tele şi cu fetele din conservator, nu cu femeile din lumea bună... 

m deci: Nu te amesteca în tărițe că te minincă 
porcii |... 

Toate aceste Istorioare cu tile sint foarte interesante, dar 
au un mare inconvenient, ŢI se spune totdeauna ce nu trebue 
să faci, dar nu ţi se dă niciodată garanţia că n'ai să mai faci, 


Pentru seara, domnul Aivazian a pregătit o masă fn trei, 
In materie de mincare şi băutură insă, calculele proprietarului 
meu sint de o aproximaţie Interplanetară,. Bucatele pregătite 
pentru astăseară, pot_sătura o companie de soldați pe front, lar 
vinaţul ar putea răpune intregul reghiment Preobrajenski, 

Eram aşteptat. Domnul Aivazian mă prezintă cu modulări 
de voce, admirailve, 

— Domnul dela Bucureşti, despre care ţi-am vorbit... Oas- 
petele mev. 

Rusul se scoală şi-mi întinde mina: 

— Eu sint Nicolai Damianovici Gorski, 

— i eu Mircea Băleanu. 

— Şi tatăl dumitale ? 

— Tata a murit, 

— Dumnezeu să-l erte, dar cum îl chema ? 
e f. 
— Atunci Mircea Fedorovici Băleanu. 

— Cum zici dumneata... Mie mi-e egal, că eu tot ăla sint l.. 

Rusul ride zgomotos, mă bate pe umăr, mă minpie pe subt 
guşă şi-mi trage in gumă, o_palmă care plesneşte ca: o şindrilă 
ruptă şi-mi roşeşie obrazul, Se propteşie apol cu amindouă mi- 
nile, in umerii mei şi mă Intreaba: 


336 e VIAŢA ROMÎREASCĂ 
— Intelectual ? 
— Mai mult jurnalist. 
— Scriitor ? 
— Şi scriitor, dacă vrei... 
— Poet? 
— Aşa şi aşa.. 


— Dostoewski, mare... Nu? 

— Mare... mare de tot... Cum dracu să nu fie mare? 

— Şi Andreev bun... Nu ? 

— Bun şi ăsta... grozav de bun... ai 

— Haraşă... 

Şi mă pupă în gură ca pe o femee cu care s'ar fi găsit 
singur în odae. Apol se linişteşte, mormăe ceva în limba lul 
Dostoewski și aprinde o ţigară cu carton, lungă clt un creion 
Hardtmuth, . 

Nicolae Damianovici e inalt şi spătos ca un chioșc de ziare, 
are ochii galbeni verzui ca absintul după ce l-ai amestecat cu 
apă, nasul turtit, urechile blegi, părul cenușiu şi fața vinătă ca 
un apus de soare în largul mării. Nu poartă nici barbă, nici 
mustăţi. Trebue să se radă Insă foarte rar, fiindcă buzele lui 
ințeapă ca o floare de scaete. Cind umblă prin odae parcă se 
cutremură pămintal. E îmbrăcat jumătate civil, jumătate militar. 
Are haină de piele neagră, pantaloni de călărie albaştri cu vi- 
puşcă roşie, jambiere şi bocanci englezeşti, galbeni, cămaşă cu 
guler răsfrint şi cravată tricotată şi şapcă la fel cu toţi Rușii pe 
care îi întilnisem până atunci. 

Masa e lipită de părete. Intr'un cap al mesei stă domnul 


Alvazian, într'altul eu şi pe latora liberă, el. Ii place să albă 


in jurul lui, spaţiu mult. Are gesturile largi ca nişte unde her- 
ziene şi vorbeşte parcă tot prin telegrafia fără fir. 

După primele pahare golite, încep să-l întreb şi eu. 

— Dumneavoastră sinteţi doctor ? 

— Doclor artist în litere, filozofie, chimie, medicină şi ști- 
inţele oculte... 

— Scriitor, nu sînteţi ? 

— Niet. 

— Dar literatura vă place ?... 

— Mult, 

— Pe Ruși trebue să-i fi cetit pe toţi. 

— Pe toți. 

— Dar pe Francezi ? 

— Pe toţi. 

— Şi pe Germani... 

— Pe toţi, 

— Scandinavii 7... 

R Toți, toţi, toţi... 

Nu mai era nevoe deci să-l intreb de Englezi, ltalleni, Spa- 

. nloli... 
Riscai totuşi o intrebare dictată de amorul meu propria 
de romin, 


ce bee armura free ee a unul str 
matic pe care Mircea cel bătrin il 
egean n îl avusese alături de el, şi 


acela, nu mai sălăşluia decit sufletul 
molii într'un Brasa, miak e unui manechin mincat de 


j ~ Bhad 
— Dar din scriitorii romini 7... 
— Nicievò. ` IA ȘI 


Nu ştiam dacă răspunsul lui era o provocare la duci. Pe * "me 


vreme de războiu însă, mănuşile trebuesc ridicate la timp. 


— Ştiţi că vorbiti bine romineşte!... Unde- 
Dak | eşte nde-aţi învăţat ? 
= Mera? 

— In răz cu Japonezii... dela Rominii din Basarabia, 
Ofalu fără să vreau. Exagerasem poate, Accentele mele 


sentimentale de mobilizat la cenzură, nu trebuia å 
renul Em ere combatanţilor pe front. aiba o 
colae Damianovici rămase cu paharul la gură, intoarse 
capul sprè mine şi mă privi incruntat, caşi cum tn Lele două pă- 
pb i îi d a ger A en rara neagră. 
umnul în m ce oftă și el la fel X - 
tre dinți ca o răşchietură de ăi Se IENE pt 


Bâtu apoi cu 


— Boje, faria hrani pănă ce l-o lua dracul şi pe el. 
Tonul cu care pronunțase fraza asta ca o sentință de 


Curte de casaţie, imi dădu curajul să-l întreb din nou. 


— De ce nu vor Ruşii să se bată si ei p 
— Fiindcă nu e încă timpul, n al zeii în 


— Cind o să fle atunci? După ce or Ad 
— După... Cind or ajunge ye Mie A ESRT 
ăn care parcă tot mal speram că Bucureştii n'au să cadă 


Răspunsul Rusului imi. încordase muşchii ca o injecție de 


stricnină. De unde ştia el că pănă la Milcov, armat lui 
Nicolae n'are să lupte deloc?,. Si d ore Male Ta 
pe lalomiţa sau pe Buzău ?.. ȘI de ce tocmai pe Milcov şi nu 


— a e ri ae: asta ? 

qi hartă. Acolo o să fie hotarul celor două țări. 
Simţeam că-mi plesnese timplele de cludă, pori ara mea 
ămoş necunoscut şi pro- 


In carapacele ei de oțel însă, în clipa 


Nu ştiu dacă înțelegeam bine, tot ce trebuia să înțeleg, Ve- 


hotar dintre cele două țări surori dis ăruse de mai 
jumătate de veac. Cine-ar fi încercat ar să ne prierai- 
pen cind noi porniserăm să ne unim ŞI cu ceilalţi ?... Care erau 


țări pe care Milcovul avea să le despartă lar Ta 
Surisul diabolic al lui Nicolae Damianoviele parcă îmi sila- 


biza pe alfabetul zile! de mine: Ru-si-a și A-us-tro-un- ga-ri-a,., 


Băusem poate prea mult, Nu mai auzeam bine şi "n jurul 


meu nu mai vedeam decit o apă mare, o bâltoacă i 
feri, cu papură, cu orăcăit de broaște, cu sbor de belle şi = 
soarele prăbușit ca un bivol în fundul ei.. 


338. + VIAŢA ROMINEASCĂ 


In timpul ăsta, Rusul continua să bea 
iubirea pentru aproapele : cutia au 

— Hai să nu mai vorbim de lucrurile astea, Mircea Fedo- 
rovici,.. Nol nu pricepem politica dela Petrograd, Politica Ru- 
siei, no cunoaşte nici Nicolae Alexandrovici... Rusia e mare, dar 
nare încă oameni destui, Și mine o să aibă şi mai puţini... 
Atit cit fi trebue unui mort ză fle dus la groapă.. 
sati tai i ridică de pe ecran se închină şi apoi intin- 

cum ar 
cea Baia necuvintat Cina cea de taină, 

— Mircea Fedorovici, fratele meu Întru Cristos şi aproa- 
pele meu întru Apolo să ne iubim fără ginduri cară a färă 
priviri piezişe... ne iubim ca să putem muri liniștiți şi asi- 
guraţi că cel care va rămine in urmă, va duce la groapă cu 
toată mariri radare pe cel care va pleca inainte... 

mnul Alvazian tăcea ca un motan de porțelan. şi plimba 
numai ochii dela unul la altul şi răsufi 
na vreme A a 8 a greu ca 0 geamancură 

oua vapoare căutau intrarea portului unde fiecare 

să-şi descarce cuprinsul pintecelor de toniă neagră. Dar ces. 
ducea unul şi ce-aducea altul ?.. N'avea nici o importanţă... de 
Cind se 'ncepuse războiul, ariul şi dinamita erau păstrate la un 
loc, în aceleaşi hambare... Care din ele insă, avea să schimbe 
primul sat ca semajarnl portului ?,, 

T Nicolae Damianovici, îi răspunsel eu, frații buni nu se 
iubesc numai la băutură, Singele Domnului Arie dea pănă şi 
pe străinii care nu s'au cunoscut incă, Adevărata iubire însă 
trebue să pornească dela cei mari câtră cei mici, fiindcă peri- 
colul totdeauna, dela cei mari vine, și apropierea celor mici de 
>e maa trebue să se facă fără teamă, ca să fie iubire adevă- 
rată... 

i — pen Ssopatirā, mara Fedorovici... Toţi sìn- 

em mar sintem trup trapol primului om şi 

sufletul Domnului Sabaoth „ dg date 
— Ce faceţi atunci, voi Rușii pentru Romini? 


I ăsta, ascultă-mă 
pe mine, o să ne stringă pe A laolaltă şi o să ne înfrățească 


— Dumnezeu 

pps Şearpele Pai 

— Femeia. 

— Vrei să zizi dragostea ? 


ci ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU : 339 


— Frumosul, adevărul, lumina, viața l... 

Şi Nicolae Damianovici P, frapi din nou paharele îi as- 
virii apoi vinul pârete şi răstignindu-s= pe speteaza scaunu- 
lui a sed să cite. Nu intelegeam cuvintele, dar trebue să fi 
fost un cintec de despărţire, un cintec de renunțare, un cintec 
de sinucidere. 

Cind sfirşi, ne privi pe amindoi cu nişte ochi de antilopă 
rănită, işi făcu braţele colac pe marginea mesei, își propil frun- 
tea pe ele şi incepu să plingă... 

Domnul Alvazian Im! făcu semn să nu-l deranjez, 

Tăceam amindoi. El continua să plingă. ŞI plinsul lui Ni- 
colașa mărea parcă tăcerea din odae, În timp ce orologiul dela 
Seminar, se săruta sonor de douăsprezece ori cu miezul nopții. 

Din fiecare capăt al mesei, eu şi domnul Aivazian, păream 
ingerii Domnului care veghează deşteptarea celui ce fusese In- 
gropat în Vinerea stintă. 

bătae repede in uşă, ne trezi pe citeşi irel, 

Era învierea poate. 

O fată tinără dela „Crucea roşie“ se opri în prag, măsu- 
rind cu ochii severi, odala cu resturi de mincare pe scîndari şi 
pete de vin rog pe păreţi, 

Nicolaşa sări de pe scaun cu repeziciunea unei aruncături 
de praştie. 

— Tatiugea... Tatiugca 1.. 

ŞI după ce mai a ugă şi alte cuvinte în limba rusească, 
aşteptă răspunsul. Dar femeia care intrase în odaia noastră o- 
dată cu miezul nopţii, continua să tacă. re lui se agitară 
atunci spre tavan ca lănciile soldaţilor lui Makduf, plesniră a- 
poi ca un stirc de bici pentru patru cai înaintaşi şi se lăsară pe 
umărul meu drept cu repeziciunea unui herete in mijlocul unui 
štol de vrăbii, Prezentarea se făcu în limba franceză: 

— Fratele meu, Mircea Fedorovici, scriitor romia.. Dom- 
nişoara Tatiana Grigoriewna, studentă la medicină... 

Inaintai doi paşi ; dar numai doi, nu fură de ajuns. Tatiana 
continua să stea nemişcată în pragul uşii, Mă apropial de ea şi 
îi sărutai mina. Mina el era albă Şi rece ca o porţie de inghe- 
țată de lămle. Apoi în acelaşi inflăcărare spontană cu care fu- 
sesem prezentat, mă adresai studentei În medicină, arătind pe 
Nicolaşa, 

— Dacă fratele meu, Nicolae Damianovici v'a supărat cu 
ceva astăseară, eu sint vinovatui, domnişoară, Vă cer ertare.,. 

Tatiana continua să privească cu desgust interiorul odăii, 
Desgastul ël insă, cădea parcă asupra noastră numai, Și cădea 
greoiu şi indiferent ca un capac de cosclug pe trei stirvuri ome- 

deodată. După citeva clipe de atitudine minerală, Ta- 
tiana vorbi: 

— Nicolae Damianovici, ai să mori de paralizie... 

Apoi adresindu-se mie : 


— Regret că te-am cunoscut chiar astăseară Mircea Fedo- 
rovici, Dar dacă vrei să-i fil cu adevărat frate lui N 
trebue să-mi fii mai tatătu prietin mie, ȘI mie nu-mi plac oa- 
menii care se imbatã... S4 til minte lucrul ăsta . 

Pentru domnul Aivazian nu avu nici un cuviat, nic! de 
bine, nici de rău. Pe semne că-l cunoştea mai dinainte sau ghi- 

că nu are nici un interes să-l cunoască, 

Nicolae Damianovici şi Tatiana Grigoriewna plecară, schim- 
bind cu noi simple saluturi convenţionale, ca nişte trecători pe 
trotuare deosebite, 

După ce rămâăsăi Singur cu proprietarul, îi întrebai. 

— Cine mai e şi trăsnita asta? 

Domnul Alvazian dăda din umeri. 

— Crezi oara c'al să găseşti! un Rus în toate minţile ?... 

— Dar şi Rusoalcele sînt așa ? 

— Ba bine că nu... La Ruşi, bărbaţii şi femelle, tot una sint, 

— Tatiana, e amanta laf Nicolașa ? 

— Dracu ştie, că la ei, nu e ca la tol.. El trăesc ames- 
tecaţi ca orătăniile în ogradă. Oameni nebuni, cucoane .. N'a- 
uziși ce spuse Nicolaşa, că pănă la Milcov mau de gind să se 
bată l... Cînd le întră lor o idee în cap, nu le-o mai oji scoate 
nici cu toporul. Curat, candidaţi la paralizie... Bine parcă-i 
spuse dama dela crucea roşie. 

Aprecierile proprietarolui meu din noaptea asta, nu se mal 
potriveau cu cele din ziua debarcării mele ia laşi, Se schimba- 
seră Ruşii sau se înşelase domnul Atvazian ?,. 

Vina era a mea, care Inţelesesem greșit. Acum Insă cînd ii 
aud domnul Alvazian perorind, îmi dan seama şi eu, pentru 
ce Nicolaza era un băiat „pe cinste”. 

— Eu înţeleg să stau de vorbă cu Ruşii cind e rost de 
Ciştigat ceva parale l... Dar aşa pe degeaba... Mincarea şi vinul 
costă bani, nu glumă... Eu credeam că o S'aducem vorba de 
nişte medicamente, că Ruşii Aştia au de toate la spitalul lor... Mă 
luarăţi insă răpede cu războiul, cu hotarele, cu Marea Roşie, cu 
tot felul de bazaconii,.. Parcă vorbeaţi chinezegte.. Nu price- 
peam nimic. Aoleo!... D'ăştia mi-eşti dumneata 7... Aşa sinteţi 
toți bucureştenii ?.. Ia te uită, nene, pe cine băgaiu eu în casă În 


VI.— Bucureștii, pictură cubistă. 


„Grupul de armată al Mareșalului M:ckensen.— 
ri succese au încununat eri oboselile şi luptele în care tru- 
pele armatei a IX-a și armatei de Dunăre, conduse în mod ex- 
celent subt comanda Mareşalului Mackensen, au aruncat la 
mint cu lovituri repezi, pe adversarul romîn şi întăririle ru- 
sești aduse în grabă. Comandanții și trupa și-au primit râs- 
Plata victoriei. Bucureștii, capitala ultimei victime a Antantei, 
Ploeştii, Cimpina şi Sinaia sînt În stăptnirea noastră. Inamicul 


Să 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 34] 
Iy ORI i ALB; TT 


e tot frontul spre Est. Curajul şi voința 
pi de Faza ae ep Pe ara trupelor care înaintau furtunos, 
să corespundă sJortäăriler nouă ce li se cereau, Pe ga for- 
fele principale germane, bravele trupe austro-ungare, bulgare 
şi ads Sar pierit -airat =, NAE TAE 


Nu pot stirşi textul comunicatului german. 

Con saicaltă romin, continuă să prezinte situația frontului, 
neschimbată, RER A 

S'a stirşit... 

Firul de mâtase albastră de care se mai ținea legată pre- 
lungirea desnodămintului fatal, s'a rupt, 

Imi sint ochii umezi, 

In sufletul meu, Bucureştii s'au ae cu zgomotul surd 
şi elocvenţa plastică a unul amestec de co ori, linii, planuri și 
intenții dintr'o pictură cubiată. Ear -uS 

Incerc să-l reconstitui, măcar în amintire, şi nu mai? pot. 

Din orașul meu natal, n'a mal rămas decit : 


342 VIAȚA ROMINEACĂ 
VII.—laşii, capitala Romîniei 


Căderea Bucureştilor nu impreslonase pe nimeni peste mă- 
sură tensiunii lui sufleteşti, Ea fusese aşteptată cu enervarea 
firească a părintelui prevenit că o să-l rămină copilul repetent, 
Dar, atita tot.. A repeta o clasă nu inseamnă numaidecit a te 
sinucide, Ba de cele mal multe ori, un an pierdut în şcoală, in- 
seamnă un an mal mult cîştigat în viaţă, 

Căderea Turtucaci bunăoară, fusese cu adevărat o surpriză 
nebănuită. Dezolarea opiniei publice Imprumutase pe alocuri 
chiar aspecte şi accente de tragedie antică. Dar cum „i! n'y 
a que le premier pas qui compte* amorul nostru propriu se şle- 
fuise cu timpul în așa fel, că mărinimia neputinţii noastre de 
rezistență acordase aproape în mod gratuit duşmanului, mai 
bine de jumătate din pămintul patriei. Eroismul celor de pe 
front devenise chiar o problemă de inconștientă mecanică... 

Trenul însă pornise din gară şi nu mai avea cine să-l o- 
prească. 
Mecanicul şi fochiştii săriseră de pe locomotivă, in plină 
vitesă. Unli din el e drept că-şi frinsese gliul, Dar el erau 
numai cițiva. Pasagerii insă, care aveau să se prâpă poate 
până la cel din urmă, se găseau închişi hermetic în vagoane și 
numărul lor era de mii, de sute de mii, de milioane poate... 

Aşa e cind pleci la drum. Călătoriile, e drept câ-ţi com- 
plectează cunoştinţele, De cele mai multe ori însă, îţi descom- 
plectează bagajele şi chiar trupul |... 

Capitala ţării era acum la lași. 

Bahluiul se umfla în... ape, de bucurie că Dimboviţa „apă 
dulce” şi-a pierdut preşedinţia consiliului de administrație al 
societăţii de H? O naţională, Ce apă parvenită şi Dimboviţa 
asta |... Intimplătoarea el rudenie prin alianţă cu capitala, îl asi- 
gurase în geografia țării o situaţie superioară tuturor celorlalte 
ape curgătoare din Rominia. i, Prutul, Argeșul, Oltul şi 
chiar Dunărea, trebuiau să i se ploconească până la påmint şi 
să-l recunoască celebritatea din Enciclopedia Larousse. De data 
asta insă, importanţa Dimboviţei fusese redusă la aprecierea justă 
a duşmanului care o judecase probabil, după insuficiența debi- 
tului de apă şi dezgustătorul ei hal de murdărie. 

I se răzbunau de vitregia vremurilor şi evenimentelor 
istorice care [i răpiseră hlamida şi coroana domnească, dăruite 
de Vodă Lăpuşneanu. E drept că bisericele Trei-Erarhi şi siin- 
tul Nicolae, cu zidurile lor Încondeiate ca o colivă, nu-și puteau 
ascunde păcatul de-a fi cunoscut şi ele pe Leconte Nouy, 
In schimb, biserica sfintul Sava părea că propovădueşte in de- 
şert: „Lăsaţi arhitecţii romini să vină la mine“ iar turnul Goliei, 
mustra cu blindeţe pe bucureştenii rătăciți prin curtea bisericii: 
„Unde vå este turnul Colţei, risipitorilor de nepreţuite moşteniri 
strămoşeşti ?...* 


ROŞ. GALBEN ŞI ALBASTRU 343 


Guvernul, parlamentul, ministerele, biuroul cenzurii, lega- 
țiile străine, cafeneaua Capşa, Mircea şi calea Victorie! 
dela Hotel Bulevard până la Ateneu, s'au instalat la ta, In 
Bucureşti n'au mal rămas probabil decit provinċialii surprinşi de 
evenimente. l 

Cind te muţi dintr'an apartament într'altul, iel cu tine şi 
mobilele şi telefonul şi lămpile electrice, dacă le-al instalat tu. 
Nimic mai natural dar, ca Bucureştii să se mute la laşi cu tot 
ce-i aparţinea. Noul apartament era mai strimt, dar mai sigur. 
Era plin de igrasie şi de ploşnițe, dar nu avea nici un fel de 
„Herr” doctor dela Heldelberg şi nici un strateg bulgar. Fiecare 
se aranja după putinţă sau mai bine zis, după noroc, Interven- 

autorităților nu putea mări cu nimic bunăvoința localnicilor. 

oanele, birourile şi sutrageriile, fuseseră destiinţate. Toate 
încăperile unul apartament trebuiau de-acum înainte să servească 
numai de odă! de dormit. laşii fusese transformat într'un vast 
dormitor de seminar, fiindcă dintre toți bursierii statului, semi- 
nariştii singuri obişnuesc să se închine sara la culcare şi dimi- 
pn: cei sculat, Seminariştii Iaşilor, erau bucureştenii, care ne- 
pe u-se domestici încă de emoția primelor zile, continuau să 
imvoace pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, la fiecare pas, 
misurat in ritmul unei procesiuni religioase de-alungul străzilor 


“supraincărcate de atitea ornamente inutile. Era caşi cum s'ar 
„fi căutat mijlocul să transporti cu o singură roabă, dintr'o sin- 


gură dată, o întreagă ciae de fin. 

Alimentele începuseră să se împnţineze, Aprovizionarea de- 
venea tot mai anevoloasă. Speculatorii își frecau minile de bu- 
curie şi domnul Aivazian pleda pentru valorificarea momentului 
oportun. 

— Acu'-l acu'l... îmi explica dinsul cu voluptatea pisicel 
care a descoperit ascunzătoarea şoarecelul flâmind. Cine nu 
ştie să profite la timp, s'a curățat, Aşa ocazie, mai rar... Dam- 
neata ştii cum a făcut milioanele Rothschildt? 

Eu îl ascultam fără să-l pot pricepe. Laşitatea mea se ge- 
neralizase pănă şi asupra perspectivelor Imbunătăţirii sigure a 
stării mele materiale. Deşi banale şi lipsite de orice spirit in- 
ventiv, planurile domnului Alvazian, erau totuşi, grandioase, Cl- 
teva zile oscilase între o „Casă de schimb“ şi un restaurant po- 
pular. La început aureola zarafului, întunecase tichia albă a 
birtaşului. Intr'o seară însă, mă anunță triumfător: 

— Ştii, că m'am hntărit... Tot mai bine e un restaurant. 
Am şi aranjat. O să fle o bodegă de lux, dar cu preţuri rezo- 
nabile, numai pentru persoane de samă... aşa Intelectuali ca 
dumneata... Vin şi secărică o să fie din belşug. D'astea nu due 
grijă. În privinţa mîncârii însă, clienţii o să se cam mulțumească 
cu ce s'o găsi.. O să am lahnie de cartofi, de fasole, de linte 
; tot felul de zarzavaturi. M'am aprovizionat pentru toată iarna, 

in cind în cind o să fie şi carne... fripturi reci mal ales... As- 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tea au mare cătare la băutură. Pentru cunoscuţi însă, ca dum- 
neata, ca altul, o să se Pre din cind în cînd şi cite o pa- 
sere, epure, peşte dela Galați.. Am cu grijă de oamenii mei |... 
N'o să duceţi nici o lipsă... O să vedeţi... O să coc dovleac în 
fiecare zi... Asta e bun pentru stomac. Apoi Joia şi Duminica 
o să fac iaurt... şi dacă văd că are cătare, introduc şi orezul 
ca lapte... Ce alci?,. Aşa e că am nemerit-o ?,,. 

— Excelentă afacere l., 

— Duminică fi facem Inaugurarea. 

— Şi unde al găsit localul ? 

— In strada Brătianu... Era dugheana unui ramagiu, unul 
d'ăla care încadrează fotografii... Cine dracu o să-i mai comande 
lui fleacuri de-astea pe vreme de războiul.. l-am dat trei mil 
de lei şi l-am scos şi din prăvălie gi din odala din tund. Bu- 
câtărie am găsit în curte. Mă mai costă și ala cinci mii de lei 
pe an. Am luat-o însă cu pivnița de lemne a proprietarului. 
Mucigâia degeaba. Ținea pirostiile şi cazanul de rufe in ea. 
Lemnele o să şi le pună in curte sau pe sală că are destul loc... 
slavă domnului... E casă veche, spațioasă, zidită din belşug, nu 

umă... 
s — Bravo nene Aivaziane.. să fie Într'un ceas bun l... 

— Să dea Damnezeul... Dar, vorba e.. Vreau să-i pun 
şi o firmă... Ştii, aşa ca pentru bucureşteni... pentru lume sub- 
tire... Ce zici dumneata ?... La „mielul alb“ sau la „mielul de 
aur* ? 

Strimbaiu din nas. 

— „Mielui alb“ prea e banal... ŞI la urma urmelor, de ce 
să-ţi minţi clienții ?... Parcă al să poţi să le dai vreodată miel?... 

Domnul Aivazian căzu pe ginduri, 

— Del., Asta cam aşa e... 

— Parcă „mielul de aur” ar fi mal potrivit... Dacă n'o fi 
mielul tocmai mtel, dar ceva aur poate să iasă din afacerea 
asta l... 

S — Ai dreptate... „mielul de aur“ e mai nemerit... 

— Dar dacă vrei ceva cuadevărat simbolic, ceva cum zici 
dumneata pentru lumea subțire, eu ţi aşi propune să-i zici: la 
„Cocostircul de aur“... Ştii că rindanelele, berzele şi cocostircii, 
sint simbolul căldurii, luminii, tinereţii, fericirii... tot ce vrei... 
adică simbolul unor vremuri mai bune... 

Domnul Aivazian mă fură şiret pe subt gene, de teamă 
să nu-mi bat joc de el, i 

» — Crezi Car merge la „rindunica de aur"? e i 

— N'ar fi râu... Dar rindunica prea e mică, Cit aur poa 
să intre intr'o rindunică ?.. Nimica tot... Pe cîtă vreme, cocos- 
tircul... e alt ceva... la gindește-te dumneata... Un cocostire de 
aur, înseamnă citeva milioane l. . ; 

— Bun. Să fie atunci cum zici dumneata. lipun firma la 
„Cocostireul de aur”. 


viry 
ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 


ea tare myar ME iing fii sigur că 
poar grijă, caşi cocostireilor care ii goneşie toamna gi- 
aduce înapol primăvara... 4 ESE cat 
lată-mă şi naşul bodegei domnului Aivazian. Situaţia mea 
la laşi este de-acum consolidată. Mi-am asigurat casă, masă 
şi concursul nelimitat al unui viitor erou al zilei, 
Paralel cu marele războiu euro an, domnul Aivazian, este 
hotărit să intre şi el în războlu cu nfometaţii dela laşi. Aviz 
clienţilor de mine af bodegei la „Cocostircul de aur“, 


ai 


in stradă primul cunoscut de care dau cu ochii, e Nicol 
Nu l-am mai văzut de citeva zile. Pare aşi fi uitat toate jard- 
ceri de dragoste din noaptea cind ne-a găsit Tatiana, beţi 

Imbrăcat În manta, pare şi mai inalte Vine s re mine in- 
cruntat. Parcă e un semnalizator de gară, uitat casa meapelas: 
Calcă greoiu şi îşi mişcă minile ca două pendule de părete, 

— Zdrăvstruite Mircea Fedorovici, pe tine te căutam... 
să i Sa Pia i r hip Nicolae Damianovici. Mi-eẹra 
sii oleg ace ți la Bucureşti... N'ai idee ce amărit 

— ŞI cu sint amărit, dar mie nu mi-e dor de nimeni 

— De cind au căzut B i 
Sia sa d Ma aroni, na ştiu cum.. dar parcă 


— ŞI mie mi s'a rupt 
căzut Bucureştii. pt ceva din inimă, dar na decind au 


— Ce vrei să spul Nicolae Damia 
Pa stă ue got A ibea 
nja tonului şi greutatea epitetulul, mă ă - 
esa poni mon g ` intrigă a domnului Alveziat, A ad i 
S - 
ne neg a ne joace pe amindoi, numai să şi poată 
— ce sint dobitoc, dragă 
ca boul cînd Îl duci la abator Cu POR Tn Pda sint tit 
— a dobitoc ami nu trebue să fii trist, 
— Ar însemna nu fiu Romi - 
R caza i jumäiat oa LR n adevărat|.. Ne-am perdut 
usuj azvirii în mine cu ochii lul mari rotunzi ca două 
oras de aur. Mă apucă apol de bărbie, ri zgilții puternic 
= strivii limba între dinţi şi fringindu-mi grumazul gitului 
ca să mă poată privi drept în ochi, îmi spuse: 
cite a escu bine în ochii mei, Mircea Pedorovici... Aga. . 
- ine şi ascultă ce-am să-ți spun. Tu eşti trist că ai 
pierdut Bucureştii, eu sint trist că am pierdut ee... Ce? 
rare erau al tăi ?.. Ce-ţi pa ție de Bucureşti Şi Ce o 
-mi pese mie dacă s'o duce dracului Varşovia şi Moscova şi 


3 


İT 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Petrogradul ?... Ducă-se... Mai sint oraşe fa Rusia... şi dacă s'or 
sfirşi cele din Rusia, pănă la Vladivostok, găseşti destule altele, 
cite vrei.. Dar femela pe care am pierdut-o, era... Nu, nu... Mir- 
cea Fedorovici... lartă-mă.. Era să-ţi spun o minciună... Dar eu 
nu mint niciodată... să știi. nici cind sint beat... Ţi-o jur... Nu 
era a mea, dar speram că odată are să fie.. De astăzi înainte 
insă, s'a sfirşit... Am plerduto pe Tatiana pentru totdeauna |... 

Spovedania lui Nicolaşa mă schimbase ca pe nevasta lui 
Loth ka Stană de sare, Imi plecai capul spre umăr şi abia 

utul Îngina. 
? — Ai dreptate Nicolae Damianovici... o femee lubită face 
mai mult ca toate oraşele din lume !.. Acum înțeleg şi eu de ce 
eşti trist... 

— Tu însă mai de ce să fli trist.. dă-l dracului de Bucu- 
reşti că ăla nu era oraş... Fii cel puţin tu vesel, Mircea Fedo- 
rovici... Auzi tu ce-ţi spun €u?,.. Fu vesel Mircea Fedoroviei... 
Fil vesel că Tatiana te iubeşte pe tinel.. 

Stirşitul frazel mă asasinase ca o pastilă de acid rusie, 
Gura mi se încleştase pe prima vocală a alfabetului „Și rațele 
mi se răciseră caşi cum le-aşi fivirit in apele Bahluiului în ziua 
Bobotezei. 

Abia tirziu putul să-l întreb cu vocea umedă cași colţul 
pleoapelor ce mi se topeau parcă de-alu obrajilor : 

— De unde ştii lucrul ăsta, Nicolae Damianoviei ? 

— Mi-a spus-o ea, şi Tatiana nu minte. Mi-a spus-o ca 
s'o ştiu şi eu... Noi aşa facem cind avem ceva de spus... Nu ne 
ascundem nimic. Sintem ca frații buni, adevăraţi... 

— Dar eu nu ştiu nimic... Ți-o jur Le 

— Știu că nu ştii facă... D'ala ţi-am spus-o... S'o ştii dela 
mine, nu dela ca... O femee nu trebue să se injosească niciodată 
până acolo. 

— Dar Nicolae Damianovici, eu nu vreau să-ţi fac nici un 
rău... Eu nu vreau să te fac să suferi, Nu vreau să-i fiu Ta- 
tiane! decit prietin... sau mai bine, nici nu vreau s'o mal văd, 
Îţi jur că de azi inainte.. 

— Să nu jari fiindcă n'ai să-ţi poţi ținea jarămintal. Şi e 
păcat. E păcat să nu jari adevărat... Ascultă Mircea Fedoro- 
vici... Vei face aşa cum iţi spun eu, fiindcă numai aşa Tatiana 
o să fie fericită... ŞI pentru fericirea Tatianei, eu mă sacrific 
oricind... Ai să-i spui Tatianei că o iubeşti... Şi-ai s'o lubeşti |... 
Dar s'o iubeşti cu adevărat... Auzi tu Mircea Fedoroviei ?.. Ai 
s'o iubeşti cu adevărat şi n'ai s'o faci să sufere niciodată, fi- 
Iindcă, altfel... 

ȘI pumnul lui Nicolae Damlanovici se ridică în aer ca un 
ciocan de uzină, gata să cadă pe fierul inroşit în foc de pe 
nicovală... 

— capu tău Mircea Fedorovici n'o să reziste nici măcar 
cit Bucureştii... Și-acum, să vorbim de alte lucruri... 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 347 
DE a E a E na À 


lată ce înseamnă a fi eroul.. O scrisoare cu adresa gre- 
şită, o pălărie schimbată fără voe, o confuzie de persoane sau 
an glonţ scăpat dintr'un revolver pe care Il credea! gol, te pot 
ne alături de Valter Mărăcineanu la Griviţa sau de Napoleon 


Meşteşugul cel mare e numai să ştii cum şi cind trebue să pui 
stăpinire pe el. Fereşte-te de umbra de pe luciul apei, fiindcă 
apele pot fi adinci şi în cazul acesta eroismul devine Inutil. O- 


Cu alte cuvinte, nu face ca Valter Mărăcineanu şi încearcă să 
faci ca Napoleon Bonaparte, De pe urma celui dintăiu, rămine 
ne aa unui soia în s energii ver = războlu din Bucareşti, 
pe urma ce e-al dollea, o co d - 
dòme din paris ; oană de bronz în Place Ven 
-e teamă însă că balastul laşităţii mele cotidiane o să 

mă împiedice să m'agăţ de nacela balonului care m'ar putea 
ridica până în al geaptelea cer. la materie de dragoste, nu 
m'am ridicat niciodată aşa de sus, Pesta înălţimea unui pat, a 


eroilor, care în caz de accident, au cel puțin scuza că 

prăbuşi cu cinste, Și-afară de asta, nu pură dragostea on e 
pitropie. Pumnul lui Nicolaşa nu este un lucru de neglijat. Mis- 
ticismul sufletulu! slav ia citeodată forme de corpuri conton- 
dente. Il voiu evita dar, pe cit îmi va sta cu putinţă. Atitadi- 
nea discretă formează primul capitol din catehismul laşităţii. 
Dacă Tatiana ma făcut cu adevărat stăpinul Inimii sale, volu 
lisa-o să mă iubească „în pace şi onor“, aşa cum pretinde su- 
veranitatea unui Rege. Dar atita tot. N'am si-i spun niciodată 
că o iubesc şi dacă, întimplător, va căata să-mi dea de înțeles, 
ea, lucrul acesta, volu căuta să mă spăl pe mini ca Pilat din 
aia E saguru = pir cu care îmi pot răscumpăra la- 

nu putea iubi o fe 
dn a A mee decit în termenele prescrise 


Un automobil se opreşte lingă mine. Toto îmi face se 
eine arc lingă el. Ma despart de Nicolaşa, după ce-l tar 
= ului de cabinet cu Indicaţia specială: „un mare prietin al Ro- 
minilor*. Lui Toto Insă, prietinia Ruşilor dela laşi, îi era indi- 


ferentă. 
nete RL preferat poate şi el, caşi mine, prietinia Ruşilor 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Atitudinea aliaţilor noştri dela nord il exaspera mai rău ca 
perspectiva unei noi remanieri a guvernului. Prima se făcuse 
din fericire fără prea multe emoţii. Ministrul de interne se 
schimbase. Toto însă rămăsese. Războiul putea dar, să continue. 
Probabil că printre ofițerii de rezervă de pe front, foarte mulţi 
erau gata să facă, nu importă ce sacrificiu, pentru a-şi putea 
imbrăca din nou hainele civile. Laşitatea lor însă, nu era măr- 
turisită şi în afară de sfitul Augustin, nimeni nu i-ar fi putut 
e pa Superb însă era eroismul șefilor de cabinet, care im- 

ăcaseră uniforma ofițerilor de rezervă chiar din prima zi a 
mobilizării.  Prietinul meu Toto fusese chiar inaintat la gradul 
de căpitan. Nu-i mai lipsea decit o decorație cu spade pentru 
fapte vitejeşti şi o misiune oficială la Londra sau Paris. 

jenat probabil şi el de anemia erarhică a celor trei trese 
de aur, Toto mă intrerupse brusc, tocmai cind felicitările mele 
păreau mai sincere, 

— Ai văzul cum a fugit ?... Asta e cea mai mare porcărie 
pe care am văzut-o. 

Credeam că vorbeşte de nevasta colonelului care nu-i acor- 
dase m măcar graţia să-l aştepte la laşi. Incercai dar să-l 
mingii : 

~ — EI, şi?.. Să-i fie de bine !.. Doar n'ai vrea să te si- 
nucizi pentru o femee?... 

Toto holbă ochii la mine. 

— Care femee? 

— Cum, care femee? Jenny... Nu vorbeşti de Jenny ?... 
Ştiam mai dinainte, dar nu vream să-ţi spun ca să nu-ţi fac! 
singe rău... A plecat la Haşi. 

— Jenny e la Huşi? 

— Sigur. Cum? Tu nu știal incă unde e?... 

— Eu am fost chiar aseară la ea... 

De data asta era rindul meu să holbez ochii la el. 

Ea a vorbeai de Jenny ? 

— Du. 

— De cine, atunci ? 

— De Blebeal... 

— Dar Blebea trebue să îl plecat la Botoşani, la şcoala 
militară. lar Îţi faci spaimă de geaba ca la Bucureşti, cind cre- 
deai că s'a strecurat printre rîndurile dușmane... 

— Ba e chiar la Bucureşti. S'a Intors dela laşi în ajunul 
intrării Nemţilor şi a rămas acolo. De data asta nu mă mai 
inşel. Era omul lui Von den Busche şi acum o să fie directorul 
ziarului oficios al comandaturii lui Makensen. 

Nu ştiam ce să-l mai răspund. Graba cu care amesteca- 
sem numele celor două persoane deopotrivă de periculoese re- 
laţiilor mele personale cu Tolo, mă pusese într'o vădită inferi- 

tate, Tăceam din gură, exersindu-mi elocvenţa numai cu lim= 
bajul sprincenelor şi umerilor, 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 349 


Bânuitor însă. Toto reluă discuţia: 

— Dar cu Jenny ce este? Cind a fost la Huşi? Șiii 
ceva precis ?... 

zustm singur În căpcană. Prietinul meu avea toate cali- 

tăţile de pe lume, afară de una singură: Era mai prost ca 
mine. Råspunsei dar aproape fără să mă gindesc: 

— Ştiu ce mi-a spus ea. Dacă avea de gind să stea la 
laşi, de ce m'a minţit că pleacă la Huşi? 

Toto se jena A ea să-mi răspundă imediat. Dar odată şi 
odată, tot trebuia să aranjeze cu mine şi afacerea asta. Făcu 


deci o supremă sforţare şi cu vocea lui confuză de cobză, in- 
‘cepi să må mustre: 


— Fiindcă a vrut să se scape de tine, P.ea o plictiseai cu 
curtea... Să-ţi fie ruşine. Ce?,.. Credeai că n'o să-mi spue ?... 

Pericolul trecuse, Toto Rudeanu trebuia să-mi rămină a- 
celaşi prietin bun de mal nainte. Pentru aceasta însă, era ne- 
voe să încep eu ofensiva şi încă repede de tot. 

— Eşti un caraghios dacă iţi închipul căera lucru serios... 
Ce? Altă treabă mam acum decit să mă leg de amanta ta ?.. 
Jenny insă este o femee imposibilă... Sä ştii. E plină de fumuri, 
Dacă nu-l faci curte, se supără că nu-i dai atenţie şi te face 
rău crescut. Dacă îi faci, se supără că n'o respecţi şi te face 
obraznic... Nu-i poji fi pe plac niclodată... Pe semne că decind 
te iubeşte pe tine, s'a zăpăcit aşa L.. d 
cca incă reg nască parere a şi ri înghit tot felul de lu- 

e. Eu , CO z 
rria ntinuai ofensiva printr'o mişcare de 

— Şi dacă e vorba de supărare, ml se pare că eu am 

dreptul să mă supâr, nu èa.. lată pentruce a faut Damnezeu 
*meia.. Să bage dihonle între prietini, 

Toto caută să mă liniştească. A fosto simplă glumă, 
Jenny nu s'a plins de purtarea mea. A încercat să-l facă însă 
gelos... Dar nu s'a prins... Toto cunoaște sufletul femeilor cum 
işi cunoaşte Franz Iosef, popoarele monarhiei |... Pronostichează 
imediat unde e dragoste adevărată şi unde nu e decit interes, 
Dar în dragoste aşa este—cei care se iubesc caută să se sin- 
gularizeze chiar cu rizicul sacrificării vechilor prietinii. ŞI Jenny 
care ştie să facă deosebirea intre bărbaţi după rezultatele obţi- 
nute fn propriul ei laborator, tratează anemia cerebrală cu stric- 
nină și hipertrofia nervoasă cu bromură... 

Cind voiu vedea-o, am s'o felicit. Era cea mai potrivită 
alegere ce-ar fi putut-o face. Recunosc că Toto imi este su- 
perior din toate punctele de vedere. Nu ştiu dacă războlul a 
inversat nomenclatura valorilor. Constat Însă că şeful de ca- 
binet al ministrului de interne, ne bate cu cîte zece lungimi de 
cal şi pe mine şi pe căpitanul de jandarmi, proprietarul chipia- 
lui din fereastra odâli doamnei enny Colonel Vasilescu. Nol 
sintem două laşităţi anonime —unul mobilizat la cenzură şi altul 


350 VIAŢA ROMINEASCĂ 


detaşat pe lingă lagărul internaţilor civili dela Huşi, Toto însă, 
e e rry oficială, care veghează la... îndestularea eroilor de 
e front!... 

2 De data asta bunăoară, se duce la gară să se intereseze 
dacă nu cumva a sosit dela Odesa, vagonul special cu smo- 
chine, clocolată, rahat şi biscuiţi. E darul pe care generalul- 
şef al aprovizionării ruseşti, l-a făcut aprovizionării romineşti 
pentru nevoile frontului nostru. Cozonacii Mariel Antoaneta işi 
pierduseră ultima lor rațiune istorică. Regina Franţei formulase 
un simplu deziderat. Generalul rus, îl tradasese în fapt... 

Istoria se repetă insă, cu precizia reapariţiel unel comete, 
cu sau fără coadă. Astronomii naivi îşi inchipue că vizitele a- 
cestor musafiri cereşti, se datoresc calculelor lor. E una din 
puţinele mingieri ale specialiştilor. Cei care vor avea insă norocul 
să se întrupte din ciocolata, rahatul, smochinele şi biscuiții må- 
rinimie! ruseşti, se vor întreba nedumeriţi cum au putut ajunge 
până pe front aceste comete alimentare, neprevăzute pănă a- 
tunci în calculele privaţiei lor cotidiane. Și poate că cel mai 
vechia contingent de pe front iși va aduce aminte că la el în 
sat, apariţia unel comete insemna sfirşitul lumii şi stringind în 
jurul lul pe cei mai tiseri, le va şopti în taină, de frică să nu-i 
audă Don’ Căpitan: 

— Ascultaţi-mă pe mine, măi fraților, că eu sint mal bä- 
trin ca voi.. Asta e grijania itindenței ca să murim barim im- 
părtăşiţi!... 


VIII— Cocostireul de aur și porumbița de porțelan 


Bodega domnului Aivazian nu are în aspectul ei, nimic din 
grația pasării călătoare care i-a dat numele firmei. Din stradă, 
prin po vitrinei pâtrate şi al uşii dopunite; nu se 
văd decit perdelele galbene-limonii, pe fondul cărora, literile albe 
ale celor două inscripţii „Cocosttreul de aur“ şi „Intrare“ par 
nişte fărămituri de b:inză de oae, presărate neregulat fn două 
qeaune de mămăligă. 

Pasărea călătoare insă, nu există decit în cele şapte vo- 
cale şi nouă consoane ale alfabetului. Cocostireii, probabil din 
cauza sezonului inaintat, plecaseră din laşi spre Constantinopol 

i în lipsa modelului autentic, zugravul n'avusese dipă ce să-i 
facă portretul. 

Fațada localului era dar severă și discretă, aşa cum se cu- 
venea să fie o bodegă născută din nevoile războiului. 

Interiorul însă, dovedea oarecare preocupare de confort din 
partea patronului, care cumpărase de ocazie, zece mese şi trel- 
zeci şi două de scaune, de forme şi stiluri diferite, Păreţii erau 
albi şi se terminau În tavan printr'un chenar cu aşa zise mo- 
tive romineşti, vopsit bine înțeles cu roşu, galben şi albast:u. 


ROȘ, GALBEN ŞI ALBASTRU 354 


Tariful consumaţiilor, o ordonanță a prefecturii de poliție şi dovă 
cromolitogratii—una cu „Maurul din Veneţia“ şi alta ca „Băr- 
bierul din Sevila“ formau podoabele artistice ale acestui interior 
de strict interes practic, Ca să facă mai mult efect, domnul 
Alvazian spinzurase în părete o piele de leopard, pe care până 
atonci o avusese în odala sa de culcare, Tejgheana era un fel 
de pupitru de şcoală, iar în dosul el, un dulap cu geamuri, adă- 
pina garnitura sticlelor cu băuturi spirtoase, ținutul lor 
insă, nu corespundea etichetelor. El era unul şi acelaşi, deşi 
domnul Alvazian marcase pe sticle prețuri diferite, precum ca 
să se şiie că romul e mai eftin decit coniacul, coniacul mai ef- 
tin decit vişinata şi vişinata mai ettină decit benedictina. 

Ziua inaugurării ne adunase ca în corabia lui Noe, toate 
vietăţile pămintului, care în momentul acela se reduceau la di- 
feritele categorii de mobilizați pe loc sau detaşaţi la serviciile 
de specialitate, Catalogarea laşităţii după specialităţile vieţii, era 
singurul lucru pe care Îl Imitaserim cu succes dela Nemţi. Erau 
de faţă reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, reprezentan- 
ţii presei, al „Crucii roşii“ şi al cenzurii. Erau de aţă chiar, 
un căpitan dela comenduire, dol comisari dela prefectura poli- 
ției, un ofițer aviator francez, un inginer american dela căile fe- 
rate, trei ofițeri ruşi ŞI un popă romin-ortodox. Domnul Ai- 
vazian nu uitase pe nimeni dintre cei care ar fi putut să-i île 
vreodată de folos. Mal eram apoi, eu cu Toto şi bine înțeles, 
Nicolaşa cu Tatiana... 

Ne înghesuiam unii Intr'alţii fără să ne mai cerem „Pâr- 
don“, ne vorbeam fără să ne cunoaştem şi ciocneam paharele 
fără nici un entuziasm, fără nici o legătură sufletească, fără nici 
o speranță de mai bine, caşi cum fantezia mediocră a unui mare 
agricultor, ar fi amestecat în același baniţă şi griu şi porumb 
şi orz şi secară, 

Nicolaşa bea şi servea de interpret. Traducerea fiecârei 
compliment la adresa patronului, era apreciat după felul băuturii 
care se schimbă în pahar. Nicolașa bea de toate şi făcea la 
toţi declaraţii de dragoste şi cursuri de umanitarism. 

Tatiana ne măsura cu ochii pe fiecare şi în gînd, ne pu- 
nea parcă, note de sirguință şi bună purtare, 

De data asta o pot vedea mal de-aproape. O pot judeca 
la lumina zilei şi-l pot aprecia podoabele luminoase cu care fi- 
infa ei orbise pe Nicolae Damianovici, care o iubea pănă la sa- 
crificiul de-a o respecta toată viața. 

N avea poate dreptate. Tatiana e o porumbiţă de 
porțelan sirăveziu. Beţivii din bodegă o murdăresc cu ochii şi 
cu gindurile ascunse. Privirea mea de colecţionar Însă, întirzie 
pe luciul obrajilor ei de caolin, caşi cum aşi vrea să-i descifrez 
marca fabrice. E un Sèvre, un Meissen, un Nymphenburg, un 
alt Wien sau un Kutany 2... E o piesă rară, o unică poate, 
modelată Intr'un acces de nebunie şi arsă într'un cuptor supra- 


352 VIATA ROMINEASCĂ 


încălzit, care a dat pămintului strălucirea unui spectra solar, 
simplificat la roz, albastru şi argint. N'aşi putea spune pentru 
ce e frumoasă, fiindcă pentru religia frumosului nu s'a Întocmit 
incă un catechism, Nu seamănă însă nici cu Janny, nici cu Lotty 
şi nici ch'ar cu Viki, Na seamănă cu nici una din femeile cu 
care mi-am familiarizat ochil şi mi-am domesticit amintirea. E 
un amestec ciudat din tot ceiace aria a putut realiza mai sin- 
tetic şi mai înrudit cu intenția premergătoare creaţii: O Icoană 
de Panselinos şi o Infantă de Velasquez, o estampă Japoneză 
şi „Olympia“ lui Manet. E parcă duhul sfint coborit în formă 
de porumbiţă în mijlocul acestei mlaștini omeneşti, in care oră- 
căitul batracian din jurul Cocostircului de aur, salută în acelaşi 
timp, şi reînvierea și apropierea morţii... 

Femeia asta a venit aici pentru mine. Prezenţa e! imi su- 

grumă pănă şi iniţiativa unui eroism problematic. Laşitatea mea 
se coboară de data asta pănă subt temelia edificiului meu sen- 
timental. Altădată mi s'ar fi dat cel puţin mingierea unui si- 
mulacru de luptă. De data asta însă, nu volu putea avea nici 
măcar curajul unei rezistențe convenţionale. Luarea în stăpinire 
a trofeului profan se va face după protocolul impus de cel mai 
tare. ŞI cel mai tare dintre noi doi, este ea. Simt că n'ași pu- 
tea-o violenta nici măcar cu complecta mea resemnare. Nico- 
laşa avea dreptate. Tatiana trebue iubită. Darpe Tatiana n'o 
poţi iubi decit făcindu-te tu, mai întăiu, iubit de ea. Şi Nico- 
laşa n'a minţit. Tatiana mă lubegte. Tatiana mă urmăreşte cu 
ochii, discret, ca fumal ţigării ce mingie portretele din părete, 
în drumul lui spre tavan. Insistenţa ei mă face să rogesc. 
bucuria clipei, se desprinde însă, regretul eternității. E cași cum 
s'ar implini ultima dorință a unui condamnat la moarte. ŞI cel 
care n'a pre pănă acum viaţa altora, începe să se tocmească 
cu propria lui viaţă... 
Cu cît mă uit mai mult la Tatiana, cu atit Imi dau sama 
că până azi n'am cunoscut incă femela. Da-acum pot să-mi 
înstrăinez întreaga mea proc n de bibelouri. Oricit le-am cre- 
zut de felurile, toate la un loc nu fac nici cit fotografia upel 
femei adevărate. Dar Tatiana este oare cu adevărat o femee ?... 
Pentruce femeia pe care o iubeşte Nicolaşa, mă lubeşte pe mine ?... 
Nu cumva Mircea Fedorovici nu-i decit umbra lul Nicolae Da- 
mianovici prelungită pe lucial unui lac, de răsăritul lunii pline ?... 
Dacă Nicoliaşa n’a înţeles gindul adevărat al Tatianei, cind i-a 
spus că mă iubeşte pe mine? . 

Incep să tremur. Imi sint timplele reci şi sloiul de ghiaţă 
incepe să coboare din creer prin toate arterele şi vinele mele, 
în a căror plasă de mătase roşie, închisesem porumbiţa de por- 
telan ca într'o colivie agățată de virful ventricoluiul sting. 

Pentru prima oară, o femee îmi dă vertigiul prăpastiei su- 
fleteşii. Incepe să-mi fie frică s'omai privesc. Aşi vrea să-mi 
inchid ochii, să nu mal văd nimic. Dar dacă în timpul ăsta, Ta- 
tiana priveşte pe altul ?... 


d î._ 
ROȘ, onses samased Ay $3 


Tatiana, Taliana l.. Simįl tu cum, EU am inceput Rte 
iubesc, nu TU?.. 

Incerc să m'apropii de ea, Picioarele Însă, Imi sint grele 
ca roţile unul obuzier, împotmolit in mlaștinele Neajlovului... 
Dacă Tatiana îm! va intoarce spatele 2... Dacă Tatiana nu mă 
iubeşte pe mine ? Dacă Nicolaşa s'a înşelat ?... 

Imi tremură trupul ca o piele tăbăcită de bivol, pe care 
un toboşar inebunit subit, ar bate pia unei divizii de cavalerie 
destinată sacrificiului pănăla ultimul cal şi călăreț... Ce-mi tre- 
bue, si pornesc şi cu in fruntea ei ?.. Care e băutura cu care 
ij potolesc setea morţii imediate, eroii de mine? 

Domnule Aivazian, domnule Alvazian!,. destupă sticla din 
care mai dat nimănui să bea... Umple-mi din ea, cel mal mare 
pahar din bodega dumitale şi dă-mi-l să-l sorb până la fund 
ca să pot striga imbecililor imbulbaţi de alcool şi prostituție: 

— „ln lături lașilor, faceţi loc eroului, gata să moară 
pentru dragostea Tatianei, fiindcă pe Tatiana n'o poate iubi 
decit un erou... Şi dintre vol toţi, eu singur pot lubi pe Tatiana... 
il e iubesc pe Tatiana... iubesc pe Tatiana, lubesc pe 

atiana |... 


2 


— Na te-am väzut de mult, Tatiana Grigorlewna, 

— Eu te-am văzul mereu, Mircea Fedorovici. 

— Unde ? 

— Pesie tot... 

Tácui o clipă caşi cum aşi fi căutat să ghicesc unde m'ar 
fi putut vedea Tatiana. Ea zimbea şi mă privea drept în ochi, 

— Dece nu m'ai oprit, să-mi vorbeşti ? 

— Dar eu ţi-am vorbit tot timpul. 

P De data asta Lica pmezi an mai mara işi ridicase mina 
reaptă până aproape vea incruntată corna 
inelului din degetul arătătei. ze nP 

— E 0 glumă ce-mi spui... Nu ? 

— Eu nu glumesc niciodată... N'am timp de glume... 

— Dacă este aşa, spune-mi ce ţi-am răspuns cînd mi-a! 
vorbit. Eu nu mai mi-aduc aminte. 

— Ai tăcut din gură... N'ai vrut să-mi răspunzi niciodată. 

— Poate că mi-ai vorbit rusește. 

Tatiana ridică din umeri şi o strimbătură vulgară îi răsuci 
buzele ca două fol de porumb, fragede... 

— Inima nu vorbeşte decit o singură limbă!.. 

Incercal să-l apuc mina. Fiindcă nu i-o puteam mugca de 
ducate, vream să i-o sărut măcar. Tatiana se feri însă şi-mi 
zise : 

— Hal să plecăm de-aici, Beţivii ăștia mă desaustă, 

— Luăm cu noi şi pe Nicolaga. Puse "i că 


354 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— A, nu... Eu nu umblu pe stradă cu doi bărbaţi de-o- 
dată, 

Probabil că plecarea noastră fusese observată şi chiar co- 
mentată. Dacă Nicolaşa m'ar fi fost de faţă, faptul acesta m'ar 
fi încintat.  Gindul însă că l-ași fi putut face pe el să sufere, 
mä intristă şi pe mine, 

In stradă minile noastre se intilnlră ca doi soboll ce s'ar 
fi căutatpe subt pămint. Ce-i puteam spune mal mult decit: 

— Te iubesc Tatiana. 

— Exact acelaşi lucru vream să ţi-l spun eu. 

— Te lubesc Tatiana... M'auzi tu ?... Te Iubesc L.. 

— N'aud nimic... Nu vreau saud nimic... Nu face zgo- 
mot pe stradă că se uită oamenii ia noi, 

— Unde vrei să mergem atunci ? 

— La tine acasă, 

In colţul străzei Brătianu cu strada Muzelor, doamna Jenny 
colonel Vasilescu se despărțea tocmai de căpitanul de jandarmi: 
Căutai un pretext să-i atrag atenţia. Voiam cu tot dinadinsul 
să fiu văzut în intimitatea unei femei frumoase. Oprii pe Tati- 
ana şi-i panel : 

— Vezi pe doamna de-alături ? E amanta lui Toto pe 
care-l înşeală cu căpitanul de care s'a despărţit adineaori, 

Tatiana întoarse capul cu desgust, 

— Femeile voastre nu ştiu să respecte bărbaţii dela care 
işi împrumută propriul lor prestigiu. Nol nu ne inşălăm nicio- 
dată barbaţii cu care trăim. li schimbăm cu alţii care ne plac 
mai mult, dar nu-i înjugăm niciodată ca pe boi, cite dol, la 

lug.. 
aaa Morala porumbiței de porțelan ar fi înviorat poate triste- 
jea lui Nicolaşa, care continua să bea la „Cocostircul de aur“ în 
sănătatea ei şi in ciuda problematicului său număr de ordine, 

De cind au căzut Bucureștii, mi-am dat seama că șederea 
mea la laşi depinde de victoria finală. Nu ştiam care andme 
din beligeranţi, va aduce ca Salomea, pe tipsia de argint, capul 
lui lon Botezătorul. Oricare ar fi fost rezultatul războiului însă, 

că Bucureştii vor răminea mai departe capitala Rominiei 
de mine, Până atunci dar, laşii trebulau să mă adăpostească cu 
toată cinstea cuvenită unui evacuat oficial. Cu invoirea domnului 
Aivazian deci, imi transformasem odaia după chipul şi asemăna- 
rea Zeului vagabond care poposise in ea fără termen şi fără o- 
biigaţii legale. Starea de asediu mă punea la adăpostul orl- 
cărei neplăceri de ordin material, vis-a-vis de proprietarul meu, 
Mi-am reconstituit în parte dar, odaia mea din strada Carol, cu 
personalitatea rafinamentului primitiv, potrivit vremurilor excep- 
ționale prin care trecea toată lumea. Tirgul Cucului imi furni- 
zase citeva lucruri de preţ pe care nu le-aşi fi putut găsi nici 
în Calea Văcăreşti a Bucureştilor, Inădisem firul celor aduse cu 


mine, de firul celor găsite la laşi şi făcusem din odaia domnu- 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 355 


lui Alvazian, un labirint minuscul pe părejii căruia, ochii unui 
a venit s'ar fi putut pierde caşi Teseu prin coridoarele lui 
inos, 

Tatiana priveşte uimită în jurul ei. Lăcomia slavă incepe 
totdeauna cu unul din cele cinci simțuri. Individual se conti- 
nuă cu pofta de mincare, băutură şi dragoste, lar colectiv, se in- 
chee cu mirajul stăpinirii Constantinopolului. Lăcomia Tatianet 
a început cu ochii şi are să sè sfirşească probabil cu gura. 

— Unde te-ai născut tu, Mircea Fedorovici ? 

— La Bucureşti. 

— Ce anume rasă rominească, reprezintă Bucureştii ? 

— Propriu zis, nici una... E un amestec savant din sin- 
gele diferiților clienţi ai unui laborator de analize medicale, Ne- 
gustorii sint ovrei, birjarii sint muscali, scriitorii sint unguri, 
croitorii sint nemți, lăutarii sint ţigani, birtaşii sint francezi şi 
oamenii politici sint, parte greci, parte armeni, parte albanezi. 
Romini adevăraţi nu sînt probabil decit funcţionarii inferiori— 
singurii cărora li se cer actele stării civile, la intrarea lor în slujbă. 

Tatiana crede că glumesc. Numără pe degete toate cate-" 
goriile de bucureşteni și după ce stfirşesc, mă întreabă din nou : 

— Dar tu nu eşti romin? 

— Ba da.. Eu sint oltean. 

— Ce insemnează asta? 

— Un fel de romin cu douăzeci şi patru de mâăsela, cu că- 
maşa lungă până la glesne, cu cuţit la briu, cu o garoafă roşie 
după urechea dreaptă, și cu toți sfinţii din calendar pe buze, 

— Ce cauţi atunci la Bucureşti ? 

— Fiindcă Oitenil cutreeră toată fara. Vind zarzavaturi și 
fructe, fură găinile din curţile boerilor, înmulţese populația cu 
copiii din flori ai bucătăreselor, şi învață pe candidaţii la cetă- 
tenja romină să cinte „Doina“, 

Tatiara şi-a aruncat haina de blană pe pat şi a rămas in 
şorțul alb de infirmieră la „Crucea roşie”, Alurările mele incep 
s'o intereseze. O consultație medicală, se impune. Pentru diag- 
nostic însă, medicul are nevoe să mai cunoască și alte simptome. 

— Cum se face atunci că te-ai născut la Bucureşti, 

— Fiindcă a fost o naştere incidentală, dacă nu chiar ac- 
cidentală... 

Tatiana s'a lungit pe pat ca un Haruntal-Raşid, acordin- 
e şi cinstea sexului şi întietatea cuvintului de aur Sehira- 


— Povesteşte-mi viața ta Mircea Fedoroviei... V 
ştiu mai întătu ră iu te iubesc, ENT păzi 
MĂ apropii de dinsa cu ochii fragmentaţi de elipsa pri- 
mei rugăciubi din erarhia dragostei. Tatiana s'a ghemuit lasă 
lingă apară şi cu vocea ni aveti, mă ţintueşte locului: 
= pe Scaun dacă nu te mal ţin picioarele şi poves- 
teşte-mi mal întâlu viața ta, Mircea Fedoro , 
şi nu mă mai vezi niciodată. S Ani e 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ca 


Mă supun ca un copil, sau mal bine zis, anticipez su- 
punerea octogenarului căzut in vrista copilăriei. 

— M'am născut la Bucureşti fiindcă preludiul naşterii mele, 
a fost moartea tatei. Sint un copil postum, Tatiana. Noroc însă 
că n'am întirziat decit şapte zile după moartea tatei. Altmia- 
teri nu ţi-aşi fi putut spune astăzi exact, al cui sint. Aşi fi prefa- 
rat de sigur să mă nasc şi eu, acolo unde imi este obirşia 
strămoşilor. Graba. tatei însă, a făcut să văd lumina zilei in 
oraşul unde el inchisese ochii pe veci.. Poate vrei să ştii cine a 
fost tata ?.. N'a fost nici boer nici mojic. Era exact celace u- 
nii ar putea să fie dacă ar vol, iar alfil vor să fie fâră să 
poată. Era negustor de pietre şi metale preţioase. Era un su- 
flet de artist vagabond înfrățit cu clipa vieţii trăită integral, Vin- 
tura țara fa lung şi în lat. Cumpăra unde găsea, vindea unde 
putea şi la nevoe schimba o piatră de topaz pe o damigeană 
de Drăgășani vechiu, şi două pietre de smarald sau safir, pe 
dol ochi de fată mare. lartă-mă dacă eu nu-i pot sămăna întru 
toate. Dar de cind s'a început războiul, nimic din ce este, nu 
„5: mai aseamănă cu ce-a fost. Aurul şi pietrele preţioase le-am 
trimis la vol, la Moscova, Drăgăşanii au fost distruşi de filoxeră 
şi fetele mari s'au făcut surori de caritate... 

Tatiana bate din palme şi-mi dă să înțeleg că nu mal este 
nici ea fată mare. 

Eu încep să simt greutatea răspunderii mele de istoric fără 
pergamente domneşti şi galerii de portrete strămoşeşti, Ce mult 
aşi fi dat să-l fi putut avea pe tata cu mine, măcar intr'o sim- 
plă fotografie L.. L'aşi fi păstrat in carnetul meu de identitate fi- 
indeă sufletele copiilor, de cele mai multe ori, se tocesc mal re- 
pede ca actele stării civile. L-aşi fi consultat în momentele 
mele de grea cumpănă, şi l-aşi fi impus controlului Tatianei să-mi 
spună dacă seamăn cu el, sau dacă nu cumva păstrez din gre- 
şeală o altă fotografie decit a tatei. 

Imi dau seamă că toate bănuelile mele din clipa aceia, sint 
abjecte. Aşi prefera să renunţ chiar, la despularea scrutinului 
meu de familie. Tatiana însă mă terorizează. S'a întins în pat 
ca o strună de argint pe pintecele unei viori şi se uită ţintă în 
ochii melca un „Aeternum vale“ de pe poarta unui cimitir! ŞI 
mă gindesc că o strună de vioară poate plesni, iar pe poarta 
unui cimitir, poţi intra citeodată, fără să mai eşi afară. 

li încep dar povestea vieţii mele ca sfirşitul vieţii tatălui 
meu, săvirşit în noaptea revelionului din 1881. Amănuntele com- 
plecte nu le cunosc nici eu. Prietinii tatii cu care petrecuse, 
n'au vrut să spună nimic mai mult decit să blesteme „ceasul 
rău", ceasul cu care se Începea un an nou în clocnet de cupe şi 
poate chiar În atingeri de buze, O iarnă grea, împledică trans- 
portul cadavrului la Tirgu-Jiu şi înmormintarea se făcu la Bu- 
cureşti, unde famila fuse nevoită să aştepte reluarea circulaţiei 
pe căile ferate. Grație acestui caz de forță majoră, văzul pen- 


ROS, GALBEN ŞI ALBASTRU 357 


tra prima dată lumina unti., lămpi de gaz, în noaptea sfintului 
lon Botezătorul... 

Dacă evenimentele profane nu sînt decit reflexul voințelor 
divine, aşi putea spune că naşterea mea n'a fost decit o pasti- 
şare a nașterei lul Isus Cristos. Amindoi ne-am născut la drum, 
cu singura deosebire a decorului în care se săvirşea misterul a- 
pariției noastre pe lume. El se născuse pe paele unor lesle de 
grajd, eu pe cearşatul de Olandă al unui pat de bronz. Amin- 
doi apoi, ne legasem naşterea de numele primului sfint al Bise- 
ricei creştine, Dar naşterea lui fusese anunțată numai, de lon 
Botezătorul pe citā vreme naşterea mea, fusese chiar patronată 
de el, Ca recunoştinţă pentru ttosebita cinste ce-mi făcuse, fa- 
milia hotări să mă numesc lon. Dorinţa tatei însă, care purta 
numele lui Tudor Vladimirescu, spaima fanarioţilor, fusese ca 
fiu-său să poarte numele lui Mircea Basarab, învingătorul Turci- 
lor la Rovine. ŞI iată pentruce, în cazanul cu apă sfințită, mă 
botezari lon iar în registrele stării civile dela Primărie, fusei in- 
scris Mircea-lon Băleanu. ANA deosebire, nu mal văd, Bethle- 
emul Și Bucureştii, încep cu aceiași literă |... 

miera palului scîrţie ca schela unui edificiu în construc- 
ție. Tatiana se ridică în picioare ca un obelisc alb, crescut din 
mijlocul cuvertorei cenusii de pe pat şi-mi strigă: 

— Vania, Vaniuşcea,.. Vino încoa să te sărut!.. 

Eu mă inalț în virful degetelor spre ea, ea îşi fringe mij- 
locul în donă apiecindu-se spre mine şi buzele noastre fierbinti 
se lipesc intregindu-se ca cerul şi marea la orizont. 

Tatiana nu mal vrea să audă nimic, Restul vieţii mele n'o 
mai interesează. Nu-i Cunosc încă părerea asupra primului meu 
sapira l gas apr arina de a colabora cu mine 
a cele nescrise încă. De el e tot ce-aşi fi - 
sesc la laşi |... „atace ao 

Răzbciul nu mai îmi procura nici o senzaţie nouă. Eram 
condamnat să-mi Îmbrac până şi sufletul în uniforma verzue a 
celor ce trebuiau să se mulțumescă cu simple roluri de figu- 
ranți. Pănă atunci, e drept că mobilizaţilor dela cenzură li se 
respectase haina civilă. Pe scenă însă, importanța rolului nu se 
judecă după costum, ci după text. Oare la lași nu se repre- 
zenta aceiaşi piesă ca la Bucureşti ? Nu erau acelaşi actori şi 
publicul nu era aproape acelaşi 7... Pentru ce dar, s'ar fi schim- 
bat maini rolurile 7... 

atiana imi adusese aminte de celace nu trebuia să uit nici- 
odată, Războiul nu este decit o simplă problemă de perspectivă 
şi atita tot, E acelaşi peisaj văzut numai prin diferite ochiane 
de panoramă, Acelaşi arie exasperantă de flaşnetă, anonţă ora- 
şului sosirea panoramel şi acelaşi baborniţă, soră cu moartea, 
iţi întinde biletul de intrare în schimbul banilor cu care ţi-ai pu- 
tea cumpara o pine... 


Deşi despărțiți prin frontul de luptă, Bucureştii şi laşii se 


VIAŢA ROMINBASCĂ 


țin încă de mină, Sint frații care au pornit vara în escursii prin 
munți. Primul a alunecat prăpastie, al doilea mai rezistă 
incă agăţat de tranchiul unui brad, Care va fi sfirşitul, nu ştiu, 
Poate se vor prăvăli amindoi, poate vor scăpa amindoi. Depinde 
de rege ae de spirit a escursioniştilor şi de calitatea fringhiei 
cu care sint legaţi. 

Deocamdată însă, în virtui bradului, a poposit o porum- 
biţă albă de porțelan. Se uită nedumerită în jurul ei şi nu pri- 
cepe nimic din cele ce se frămintă subt umbrela bradului. Pen- 
iru ea, prăpastia caşi muntele, sînt mai netede ca o potecă pe 
Bărăgan. Adincimile nu-i dau vertigiul Peg ai şi înălțimile 
nu-i grăbesc sborul spre mezalianțe astrale. Vine insă de de- 
parte şi este obosită. Ar vrea să-şi înmoaie ciocul în apa unui 
izvor ascuns, din care razele soarelui n'au sorbit încă nici un 
strop. Războlul s'a întins însă ca o pecingine peste tot, a otrăvit 
toate izvoarele munţilor şi a indoliat până şi razele soareiui,.. 

Nu ştiu dacă războiul respectă măcar simbolul biblic al 
edr ar Dar pe umărul meu, caşi pe o cracă verde de 

rad, Tatiana ga resfirat degetele ca nişte ghiare fine de pa- 
săre obosită, simţit poate că eu sint singurul izvor de apă 
vie din care s'ar putea adăpa în trecerea ei prin această lume 
moartă, ŞI cînd glasul el se agită în coprinsul odâii mele ca 
zig-zagul unei ramuri de maslin la poalele muntelui Ararat, e- 
coul fericirii biblice îl răspunde fringindu-se parcă în cele şapte 
colori ale curcubeului. 

— Vaniuşca, Vaniuşca, abajdin tiebiă L.. 

— Tatiuşca, Tatiuşca... porumbița mea de porţelan!,.. 


I. Minulescu 
(Va urma) 


=] 


Cîntec acru 


Cad raze lungi de aur În lada cu gunoi, 

ŞI primăvara albă cu cerul alb te'ndeamnă 
Să vezi schelete negre—copaci fără-de foi— 
Rămaşi aşa, tăcaţi, din nu ştiu care toamnă, 


Pe străzile umile, bătrine şi sărace, 

Pe străzile umile, din tirgul care tace, 

Trec oameni la plimbare in haine demodate, 
Cu visele sbircite, cu frunțile plecate... 


Pe sirăzile umile din tirgul care tace, 


Azi sărbătoarea lumii luceşte parcă 'n van: 
Pustiul din grădină s'ascultă-adinc pe sine 
Ca Aşteptarea mută cind fata nu mai vine, 
Ca Vintul ce tuşeşte prin frunzele de an... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Azi sărbătoarea lumii luceşte parcă 'n van... 


E o primăvară acră ca 'n preajmă de spital; 
De lingă casa veche şi proaspăt vâruită 
Tăcerea ca o babă cu faţa increţită, 

Inspre ograda goală, subt cerul de cristal, 
Priveşte lung, tăcută, o cioară putrezită,.. 


E-o primăvară acră ca 'n preajmă de spital... 


Alexandru N. Nanu 


In jurul tilozotului romin din secolul XVIII 


In comunicarea interesantă a d-lui Grigoraş se aminteşte şi 
de un alt filozof romin contemporan cu cel descoperit de d-sa, 
Zanetti Clacerul. Deşi îl consideră, şi pe drept cuvint, mai puțin 
insemnat decit Stamatiadi, atit prin cunoştinţele sale cit și prin 
faptul că întrebuințează limbi străine, pentru cultura generală a 
timpului, Zanetti rămîne o figură reprezentativă, 

„Pentru țara noastră şi Site Ciucerului Zanetii este o re- 
velaţie”—atirmă d, Grigoraş, Pentrucă tot intimplarea mi-a adus 
la îndemină în bibliotecă un exemplar din opera lui Zanetti, care 
a prilejit demonstraţia lui Stamatiad— deci şi pentru aceasta, — 
credem că aducem un serviciu specialiştilor, bibiiotililor şi tutu- 
fora prin citeva date asupra lucrării lui Zanetil 

Forma. Lucrarea poartă titlu! „Retutations du traité d'Ocellus 
de la Nature de PUnivers* par Jean Zanetti Cluclar; revăzută 
şi 'ndreptată de George Vindoti, tipărită la „Viena Austriei“ în 
1787, la Joseph de Baumeister, E scrisă paralel în greceşte şi 
franţuzeşie ; închinată lui Nicolai Mavrogheni, domnul Munteniei 
din epoca tipăririi, cărula îl consacră şi citeva pagini de întro- 
ducere. Din ele aflăm greutăţile pe care le-a Intimpinat Clu- 
cerul Zanetti de cind i-a închinat lucrarea, cu mult înaintea „fe 
ricitulul eveniment" ca Mavrogheni să ajungă domn, deci cu posi- 
bilități de a-i inlesni tipărirea. In această poveste a dedicării 
facem cunoştință—căci bănulm sinceritatea filozofului autor-—cu 
unul din moravurile frequente societăţii fanariote, fie ea din pro- 
tipendada culturii. Autorul, „unul din cei mai credincioși servi- 
tori” din ciți au existat („de tout temps"), de multe ori concepea 
scrisoarea dedicațivă, dar mereu era impiedicat de „o forță su- 
perioarâ”, pănă cind graţia lui Dumnezeu aduse la cirma Mun- 
teniei pe Mavrogheni şi cind incă, „printr'un eveniment miracu- 
los şi neexplicabii“ cartea fu deantregul terminată! Se vede că 


4 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cele cl'eva pagini de interminabile laude şi merite > patia existente— 
după cite ştim din istorie asupra domniei lui Mavrogheni—l-au 
erele să scoată din visteria țării banii de cheltuială pentru 
tipărire. 

à Arată şi unul din scopurile lucrării: ortodocşii să fie in- 
tăriţi în credința lor văzindu-se susținuți prin argumente filozo- 
fice. Caracterul tiparului, hirtia şi unele litere caracteristice 
latinei medievale sint obişnulte vremii, asemânindu-se cu nume- 
roase tipărituri dela Buda şi Veneţia, aflătoare în bibliotecile 
romineşti. 

Un amănunt: exemplarul ce-l posed a trecut prin mina unui 
perfect cunoscător al limbilor greacă şi franceză—dacă n'o fi 
chiar scrierea autorului—judecind după adaosul de vreo 50 cu- 
vinte la erata tipărită necomplect, scrise citeţ şi exact, Are 302 

agini. 

x Cuprinsul. In „avantpropos" explică metoda întrebuințată— 
după sistemul dialectic al lui Aristotel,—expunerea părerilor lui 
Ocellus şi imediat refutarea, arătind mai întălu falşitatea lor şi 
apoi construcţia pozitivă a autorului. Zanetti este un profund 
teist. invocarea lui Dumnezeu pentru a putea termina opera, 
bucuria pe care o suscită coreligionarilor ortodocşi şi cererea cătră 
lectori de a se ruga pentru ertarea păcatelor sale egalează doar 
dedicaţia apologetică. Sint trei secţii, după diviziunile lui Ocellus, 
cu 10, 9 şi 17 capitole, după împărţirea lui Zanetti. 

Ocelius din Lucania a scris un tralat „Natura Universului”, 
considerat de evanghelie a materialiştilor veacului al XVIII-lea, mai 
ales dela traducerea ei de marchizul d'Argens, cel mal infocat 
antiteist şi părinte al materialiştilor vremii. Lui i-au răspuns 
mulţi învăţaţi telşti, atacind în special tratatul lui Ocellus; cel 
dintăiu romiu care luă parte la această luptă europeană fu Ciu- 
cerul loan Zanetti din Muntenia, după care abia râspunse şi 
Stamatiadi. Deşi Ocellus fu identificat cu unul din discipolii lui 
Pythagora, Zanetti se'ndoeşte prin faptul că autorul refutat nu 
crede in metempsichoza sufletului uman, una din marile învățături 
ale lui Pythagora, ll crede a fi un alt Ocellus, asemănător nu- 
mai după nume cu anonimul din secta pitagoriciană, deşi face 
parte din şcoala materialistă (pag. 113). Pănulala lui reesă şi 
din faptul că se servește alocuri de mărturia lui Pythagora 
impotriva afirmațiilor lui Ocellus. Incă o notă pentru istoria 
filozofiei antice, 

Ocellus afirmă că lumea n'a fost crelată, cum susţine 
Geneza, bazindu-se fie pe indicii naturale, fie pe raţionări şi 
conjecturi. Zanetti răspunde: nu există nici un indiciu în na~- 
tură, ba din contra sint legi ale mişcării care arată un în- 
ceput; iar părerile filozofilor nu sint în stare să ne dea noţiuni 
exacte asupra naturii universului. Lumea se'mparie în două ele- 
mente : corpurile cereşti care se află deasupra lunii şi substan- 
tele sublunare, păminteşti. Ele se deosebesc prin tăria existenţei: 
substanțele păminteşti cunosc viața cu fazele dintre naştere şi 


IN JURUL FILOZOFULUI ROMIN DIN SECOLUL XVIII 363 


moarte ; universul, necompunindu-se din elemente contrarii, e 
ferit de distrugere, 

Dacă universul a fost crejat din neant, cine a crelat nean- 
tul? Producerea neantului este opera atotputerniciei lui Dumne- 
zeu, fiinţă supremă care a existat inaintea oricărei materii şi din 
care decurge viaţa tuturor ființelor menite pieirii.  Numal ceiace 
nu poate fi produs, m'are început, dar tot ce e produs are un 
creator. Tot astfel universul nu poate fi desfăcut în celace nu 


există nicăeri. 


La argumentul tenace al materialiştilor, că dacă laumea ar fi 
creiată, ar trebul să se observe legea creşterii dela mic la mare, 
dela rău la bun şi a descreşterii, dela mare la mic şi dela bun 
la rău—schema teoriei ondulaţiei universale a filozofului Conta— 
teistul romin răspunde cu refrenul deosebirii lumii supra şi sub- 
lunare, legea aplicindu-se numa! acesteia din urmă. in lumea 
universului, lupta între elemente a încetat. Mai exact, acolo nu 
mai există focul, aerul, apa şi pămîntul, fundamentale elemente 
ale lumii păminteşti, Atomii sint de-o singură formă, de o a 
cincea esenţă, pe care a numit-o însuşi Aristot. In lumea celestă 
există dol termeni : creiarea şi mişcarea progresivă, datorită unui 
motor imobil—fiinţa supremă a tuturor lucrurilor. 

Corpurile cereşti sint imuabile, nu pentrucă există din veş- 
nicie, ci pentrucă nefiind alcătuite din elemente contrarii, nu pot 
fi supuse distrugerii; mişcarea lor egală anunţă un prim motor— 
l-am văzut care—şi numai cit va exista acesta, va dura esenţa 
şi mişcarea lumii. Dacă Ocellus admite că lumea este o adunare 
perfectă a tuturor substanțelor, trebue ca ea să fi avutun autor; 
dar nu e nevoe de acest argument, adaugă Zanetti, de oarece 
universul este atribuit unei singure substanţe. 

Lumea nu este absolută, fără nici un raport cu vre-o ființă 
străină ; altfel ar fi să negăm pe Dumnezeu şi suverana cauză a- 
tuturor lucrurilor, o impletate. Nimic nu poate avea principlui 

rii în sine însuşi; numai prima cad motrice a totului este 
fără cauză, după cum au susținut Pythagora, Platon, Aristot şi 
alți iluştri filozofi. Urmărind lanțul cauzal, ajungem la primul 
principiu al mişcării, Dumnezeu, care este neclintit, „pentrucă e 
absurd a prelungi la infinit acest lanţ al cauzelor şi efectelor" 
(pag. 71). Lumea nu s'a desăvirşit prin sine, deci nu va fl veş- 
nică prin propria sa energie, cum Susţine Ocellus. Ea a primit 
perfecția dela altul, singurul desăvirşit, conform legii: cauza 
este superioară efectului, 

„ Imlănţuirea cauzală in domeniul lumii păminteşti, în istoria 
omenirii, serveşte, pentru o filozofie a istoriei, unui alt filozof ro- 
min, A. D. Xenopol, c'un veac mai tirziu,* lată-l pe Zanetti 
precursor local, 

Ocellus : universul este indestructibil și nepleritor, căci se 


* „Principiile fundamentele ale istoriei”, lași, 1900, pp. 546—400, 


364 VIAŢA ROMINEASCĂ 


desface sau În ceiace există, devenind astfel o parte oarecare a 
universului, sau în celace nu există, care e o imposibilitate. 
Refutarea : e drept că ceiace nu-i produs, nu poate fi distrus; 
dar celace na-i supus distrugerii nu poate fi numaidecit nenăscut. 
Pentru a fi neprodus se cere a fi fără cauză, îndeplinit prin sine, 
aşa cum numai Înaltul creator al lumii este; toate celelalte 
substanțe, flind create de el, sint pleritoare, Dumnezeu poate să 
distrugă celace a creat, dar bunătatea sa suverană nu-l lasă să 
facă aceasta. 

Ocellus : lumea nu poate fi distrusă, căci ar trebui să admi- 
tem o forță mai puternica, exterioară totului; toate lucrurile şi 
ființele fac parte însă din tot, Uşor de 'nchipuit argumentarea lui 
Zanelţi: există o forţă exterioară, Dumnezeu, În adevăr, veşnicia 
există. Ea are două nume; prima cauză: starea neincepută, ul- 
tima cauză: starea fără stirşit. 

La constatarea materialiştilor asupra veşnicei deveniri, păr- 
tile se schimbă, dar totul rămine, Zanetti răspunde: mal curind 
putem admite că dispariţia pârţilor aduce şi pe a totului, dar în 
nici un caz nu poate fi un argument pentru conservarea totului. 

Forma lumii este rotundă ca un cerc asemenea din toate 
părțile, deci e fără Inceput şi sfirşit, după Ocellus, Dacă admi- 
tem comparaţia, nu-l mai puțin adevărat că un corp, avind o re- 
voluţie circulară, trebue să fi avut un început de mişcare, căci 
cercul nu este anterior corpului, ci mişcarea acestuia constitue 
cercul. Generaţia lumii se găseşte In univers, acolo unde-i 
schimbare ; dar care-i cauza acestei generaţii? Ocellus o gå- 
seşte în „concursul fortuit al atomilor“ ; teistul, la primul motor 
până la care Ocellus nu s'a putut înălța. Necunoaşterea acestui 
prim motor a făcut pe cel vechi politeişti sau fatalişti, celace'n 
fond se reduce tot la atelsm. Din cei ignoranţi (sic) face parte 
şi Ocellus, care pune în sama destinului deosebirea dintre cor- 
purile celeşti şi cele sublunare. 

Detaliile fizice ale genezei şi distrugerii sint: corpurile să 
ție susceptibile de-a primi orice modificare, să albă calităţi con- 
trarii (căldura şi frigul, uscăciunea şi umezeala), care corespund 
celor patru elemente (focul, aerul, apa şi pămintul), Din ameste- 
cul corpurilor prime rezultă corpurile mixte, ale căror calităţi 
sint: greutatea şi uşurinţa, densitatea şi porozitatea, ascuţimea şi 

obtuzitatea, mărimea şi micimea. Calitățile mal sint comune— 
de pildă pămtnatul şi focul sint uscate, aerul şi focul calde etc.— 
şi particulare—focul este cald, pămintul uscat, aerul umed şi apa 
rece. Elementele se pot transmuta unele în altele: dela pământ 
la foc, dela foc în aer, din aer în apă, din apă în pămint, atunci 
cind contrarul ce se giăseşte în fiecare element este distrus. A- 
supra acestor aserțiun, Zanetti se mulţumeşte să le reproducă cu 
amplificaţii şi sumare observaţii proprii, fie că se 'mpacă ca 
părerile lul Ocellus, fie că pregătirea sa ştiinţifică nu era sufi- 


clentă. 


IN JURUL FILOZOFULUI ROMIN DIN SECOLUL xyi 365 


După Ce-a expus doctrina 
rina elementelor, 
Zr i tact oi mitice i planier, piri ale a 
Lu mi 9 [] a 
ză rima toideauna cu totul ce e m a 'mtorplanetar), 
risos. Și-a emir totului pentru părțile lui argumentarea n to- 
ar îl să atribuim animalelor o origină eternă | 


fesorul său Decunoscu 

Ris t ceiace a prilejit 

iens, cane.. viin aa gt apela ; polemizlad eu maretia Ar- 
cu Dumnezeu, aduce în sprijin coania a perie 


sa sint unul si acel 
Să. Dar universul nu emană coma a Feriene n 
ca 


bəşte vădit de sub de esență materială 
spirit i crea ien oree is incomprebensibilă a inteligenţei pile 
xistența inteligențelor si 
mple dă 
neețeribe- onp vea a deosebindu-se de Sorpa tii eră 
eriel, dar este următor primului e age Spiritu 


a crede cauza efectul e- 


admiteau distincţia 
inteligența suverană ce a ofera pr Bi pewa dora pa 
mon 


esc. Ele nu pot fi vă 
mà zute; că 
js: primi = Ban Subt nici un simp, int araa aa ite eyo 
gia resping nojiunea ra numaidecii un corp. Filozofia pire 
să-şi facă o ides 4 căror slăbiciune de spirit (sic) i Augie me 
Zanetti atacă rasta (mea ellelor materiale, “ 
care, tot dintr'o slabă 


” CL. articolul d. 
colul d-lui Origoraș, »Viala Rominească* 2, 1924, pag. 229 


Di -a PDA RO, — 


pricepere, au atribuit corpuri fiinţelor Imateriale, inşelați de men- 
ționarea în Sf. Scriptură a apariţiei unor îngeri subt forma cor- 
pului omenesc—celace nu era decit un imprumut trecător, nu 
un E real, 

intea omenească nu trebue să se oprească la lumea vizi- 
bilă—ca materialişti—ci să se înalțe „prin judecăţi sănătoase” 
la ceiace este invizibil. Deci: „existenţa fiinţelor imateriale nu 
numai este necesară, ci contribue mull la cunoaşterea unlversu- 


lui“ (pag: mi 

aptul că unele părți ale ape! şi pămintului se schimbă, duce 
mai curind la credința distructibilităţii întregului, în nici un caz 
la contrarul, cum afirmă Ocellus, Este o imposibilitate ca un in- 
treg să fie ferit de distrugere, cind părțile sale sint menite pei- 
rii. Indistructibilitatea este în funcție de timp, in durată, nu în 
esenţă. Ginditorii vechi, caşi unii savanţi moderni, ferindu-se 
de a admite nașterea tuturor lucrurilor din neant, au căzut În 
absurditatea de a crede că speciile umane și animale stiut 
nice, necreate. Universul este supus însă compunerii şi mişcă- 
rli; compunerea indică un timp, mişcarea un început: două lu- 
cruri contrare veşniciei. Deci universul nu este etern. 

Urmează explicaţii asupra cutremurelor de pămint, mişcări- 
lor apei şi altor ciocniri dintre elementele naturii. Face apel 
la Anaxagoras, Democrit, Aristot şi alți savanţi moderni pentru a 
dovedi că toate mişcările se datoresc naturii elementelor, Marele 
cataclism, potopul, după biblie pe timpul lui Noe, a fost cunos- 
cut vechilor tradiţii ale Grecilor şi barbarilor, iar ştiinţa mo- 
dernă l-a dovedit existența prin date sigure, ca de pildă urmele 
marine pe virturile munţilor. In +firşit, pentru a dovedi neveşni- 
cia lumii, pe care Ocellus o reafirmă în ultimul capitol în legă- 
tură cu istoria Greciei, se foloseşte şi de cunoştinţi istorice. Dacă 
lumea ar fi eternă, datele cronologice şi analele tuturor popoa- 
relor ar fi mai vechi decit era biblică ; or, nici un Indiciu arheo- 
logic nu depăşeşte spaţiul îngust al celor 7000 de ani, trausmişi 
de Sf. Scriptură. Dacă era la curent cu filozofia vremii, Zanetti 
era în urmă cu progresele ştiinţei preistorice, ce-şi fixase În vea- 
cul al XVIll-lea citeva jaloane sigure. 

Clucerul loan Zanetti, a cărui viaţă şi activitate rămine ca 
un atrăgător subiect cercetătorului viitor, ia parte cu bună pre- 
gătire filozofică, cu frumoase cunoştinţi de astronomie, geogra- 
fle şi istorie, la concertul gindirii europene. 

A pe toţi cetitorii de a-şi aminti de mine“ şi „de a crede 
că mam avut alt scop decit folosul public“ —inchee patetic, Za- 
netti, Am crezut că după curgerea a 137 ani, incă merită a- 
ceastă amintire. 


P. Constantinescu-lași 


ă 
„ celălalt primeşte tal unul. „Asta a pierdut eri totul la 


Oblomov 


IV. 


Deşi era tirziu 
nişte af () apucară totuşi să m 
a pri a A mai luă cu el la pe: pipi se, mpa 
o societate mare, îi plecară la vila acestuia ; la clau z lorator 
re, şi Oblomov din izolarea lui. clalu au dat de 


noaptea tirzi 
» ŞI O întreagă săptămină trecu 


t 
irit de prietinul său şi dus re die Leumi discuta, dar era 


Odată, intorcindu 
Lă - Sea 
ales in contra aceste! Paloa undeva tirziu, Oblomov protestă mai 


— Zile intregi 
ri atu i, —bombânea Oblomo 
e pct d ana ati o mincârime la ail Baat ee pacii 
ţa asta a voastră de Petersburg A ina el a 
Li ] un- 


ite patimi, mal ales licorla, re pai 

lea „Până în picioare, Cind ascul 
Capul, inebuneşii. S părea, nişte 

Pi y pu ră atita demnitate în figură... Atita ed egge ve eg Bu 


e lucru 
pentruce“ ? — stri cutare a primit o arendă“, „Cum se poat 
e 


sute de mil“. E plictic club ; 
ra curăţenia lui? Unde r piema plicticos. 
— Lumea harivate A măruntă ? omul ? Cum 
Stolz : » Societatea trebue să se intere 


fiecare cu interesele lui. Aga-i viața, seze de ceva, — zise 


368 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Lumea, societatea ! Andrei, tu mi se pare, mă trimiti 
intr'adins in această lume şi societate, ca să-mi tai orice po 
de a mai da pe acolo. Viaţa: frumoasă viață! Ce să caut eu 
acolo ? Interesele minţii, inimii? Uită-te numai unde-i centrul, în 
jurul căraia se invirtesc toate astea: un centru nu există, nu 
există nimic adinc, care să te atingă... Nişte morţi, nişte oameni 
care dorm,—mai ticăloşi decit mine !—acești oameni de lume, de 
Societate | Ce-l conduce în viaţă? Nu stau tologiţi ; aleargă 
incoace şi incolo în fiecare zi, —ca muştele încoace şi în colo, dar 
ce folos ? Intri Intr'un salon, te miri cit de simetric s'au aşezat 
musafirii, cit stau de liniștiți şi gravi la... cărţi! N'am ce zice, 
grozavă problemă a vieţii! Straşnică pildă pentru mintea care 
caută mişcare! Nu-s nişte morţi? Nu dorm ei toată viața stind? 
Intrucit sint ma! vinovat eu decit dinşii, stind lungit acasă, fără 
să-mi încarce capul cu trei de pică şi cu valeţi ? 

— Toate astea-s vechi, despre astea s'a vorbit de o mie 
de ori,—observă Stolz.— N'ai ceva mal nou? 

— Dar tineretul nostru cel mai bun, ce face? Parcă doar- 
me umblind, zburind dealungul Prospectalui Nevschi, dansind ? 
Un stupid şi zilnic amestec de cărţi, Dar ia priveşte ce trufle şi 
aere de demnitate. Cu ce priviri nimicitoare se uită la cel care 
nu-i îmbrăcat ca ei, nu poartă nume și titluri ca ale lor! ȘI-şI 
inchipue, nenorociții, că stau mai sus decit mulțimea. Mă rog, 
„servim, stăm fn cel dintăiu şir de fotolii, noi sintem la balul 
prinţului N.—unde numai noi sintem primiţi“... lar cind se adună— 
se Îmbată şi se bat ca sălbaticii! Oameni sint ăştia ? Nu-s n 
oameni adormiţi ? ŞI nu numai tineretul. Uită-te la cei mari. 
hrănesc unii pe alţii, dar—nici suflet, nici bunătate, nici simpa- 
tie reciprocă! La o masă, la o serată se adună ca la slujbă, fAră 
plăcere, reci—ca să se laude cu bucătarul, cu mg i să-şi 
bată joc pe la spate unul de altul, să-și puie pi „+ Mai 
alaltăeri, la masă, nu ştiam incotro să mă uit.—imi venea să mă 
bag subt masă,—cind a începnt stăşierea celor absenți: cutare 

e un prost, cutare un migel, altul un hoţ, al treilea—un cara- 
ghilos : adevărată vinătoare de fiare! Cind vorbesc, se uită unul 
la altul cu aceiaşi privire : „pleacă numai, şi cu tine o să facem 
la fel“... Atunci la ce se mai adună? La ce-şi mal string mîinile 
e de tare ? Nici ris sincer, nici rază de simpatie. Caută numai 
prindă vre-un titlu mai mare, vre-un nume... Se laudă: „la 
mine a fost cutare, iar eu am fost la cutare“. Viaţă-i asta ? 
Nu-mi trebue. Ce să învăţ acolo, cu ce am să mă folosesc? 
— Ştii ce, Ilia llilci ?—zise Stolz.— Tu judeci ca în vechime : 
iaca aşa se scria în cărţile vechi, Pe de altă parte, e bine şi 
așa : cel pati nu taci, nu dormi Mai departe? Urmează... 
i să urmez ? Ultă-te: nu vezi la unul o faţă vioaie, 


— Aşa-i clima, —}i întrerupse Stolz.—Şi tu al fa obosită, 
şi doar n'alergi, stai mereu t-logit... i a 


contagiază unul pe altul cu 
eu Serg siat intr'o bonävicioasă căutare de ceva.. ŞI dacă ar 
umbla cel putin după adevăr, pentru binele lor şi al altora—nu, 
oamenii aceştia se îngălbenesc la succesul unui tovarăș. Unul 
cu grija lui: să vie mine la tribunal—e o afacere care ţine de 
cinci ani,—e pe cale să învingă partea protivnică, şi nenoroci- 
tul de cinci ani umblă cu o singură idee în cap, cu o singură 
dorință : să trintească pe adversar, şi pe ruina lui să-şi clădeas- 
că propria-i procopseală, De cinci ani stă și oltează în ante- 
cameră, —iată idealul vieţii Iul! Altul se simte nenorocit că trebue 
să vie în Hecare zila slujbă și să stea pănă la cinci ceasuri; altul 
oftează din adinc că n'a dat şi peste el asemenea noroc... 

— Eşti filozof, Iia,—zise Stolz.—Toţi se agită, numai ţie 

-fl trebue nimic! 

sic, — laca domnul ăsta galbăn, cu cotlete,—urmă Oblomov,— 
se legă de mine: că cetit-am eu discursul cutărui deputat ? ŞI holbă 

ochii, cînd îl spusei că nu cetesc gazete. ȘI unde începu despre 

Ludovic Filip... parcă ar fi fost tată-său. Apoi lar se legă: că 
te cred eu, dece a plecat ambasadorol francez dela Roma ?... Cum 
să te condamni la zilnicul chin de a te incărca cu tot felul de 
noutăți şi de a zbiera cite o săptămină întreagă, pânăla rä- 

tas Azi Mehmet-All a trimis o corabie la Constantinopol: 
işi bat capul, cu ce scop? Nu i-a mers lui Don-Carlos—nu mai 
pot de griji. Colo se sapă un canal, Ic} nişte trupe au fost tri- 
mise în Orient,—nenorocire, s'a prăpădit lumea : nu-l mai cunoşti, 
aleargă, strigă, —parcă armata ar veni peste dinsul. Discută, chib- 
zuese şi aşa, şi aşa, și—totii-l urit: fiindcă nu-i interesează; prin 
criticile astea străbate acelaşi somn, acelaşi moarte... Toate astea 
le sint străine, Nu se gîndesc cu capul lor. N'au nici-o treabă, şi 
iată-l aruncaţi in toate părțile, fără să se oprească la una: subt 
această covirşitoare agitație se aude numai goliciune, lipsă de 
simpatie pentru tot ! lar să aleagă o cărare modestă, s'o urmeze cu 
străduinţă, ca să tragă o brazdă adincă —li se pare plicticos, lipsit 
de strălucire, aici atotştiința n'ajută, și mau cul să arunce praf 

ochi... 

” — Bine, llia, dar noi cu tine nu ne-am aruncat în toate 
> părţile. Cu toate astea, undei cărarea modestă, plină de stră- 
duinţi ?2—intrebă Stolz, 

Oblomov tăcu deodată 

— laca să sfirşesc numai... planul..—zise Oblomov.—De 
altfel ce am eu cu el ?—adăugă apoi necăjit.—Eu de ei nu mă leg, 
eu nu umblu după nimic; numai că nu văd în toate astea nici-o 
viaţă. Nu, asta nu-i viață, cl o scrintire a normei, a idealului vieţii, — 
ideal, pe care natura l-a ales drept scop al omului, 

— Ce ideal e ăsta—norma vieţii ? 

Oblomov nu răspunse, 


370- VIAȚA ROMĪNEĀSCA 


— la spune-mi, ce viață ti-ai ales to?—conțtinua să-l fo- 


trebe Stolz. 
— Mi-am şi ales-o, 
— Ei, şi cum e? Explică-mi, te rog, ce fel de viaţă? 


— Ce fel !—zise Oblomov, întorcindu-se pe spate şi pri- 


vind în tavan,—ce fel! Agi pleca la ţară. 
— Ce te impledică ? 


— Nu-i gata planul. Afară de asta, n'aşi pleca singur, ci 


cu nevasta... 


— A al Bravo. Atunci ce mal aştepţi ? Inză trei-patru ani, 
şi nu te mai ia nimeni.. 


— Ce să fac? Dacă aşa-i soarta,—zise Oblomov, oftind.— 
Nu-mi permite starea materială. 


— Cum? Dar Oblomovea ? Trei sate de suflete ! 


— Ei, şi? Şi cum să trăeşti cu femela ? 
— Cu ce să trăeşti? Dol oameni? 
— Dar copiii ? 


— Copiii, dacă le dai educaţie, singuri îşi fac drum; să 
ştii să-i conduci aşa, ca să.. 

— Nu. Ce, sì fac meseriaşi din nişte nobili !—intimpină 
Oblomov cu răceală.—Dar, şi afară de copii, de unde „doi“? 
Vorbă să fie: numai cu nevasta ; în realitate, abia te-ai insurat, 
năvâlesc mueri... nici nu prinzi de veste... Uite la orice familie: 
rude-s, sau ce? ŞI nici econoame ; dacă nu stau, vin în fiecare 
zi: să bea catea, să stea la masă... Cum ai să hrăneşti cu trel 
sute de suflete asemenea pension ?... 

— Bine, să zicem că ţi-a dăruit cineva trai sute de mil; ce 
ai face cu ele?—intrebă Stoiz cu o vie curiozitate. 

— Îndată — la lombard,—zise Oblomov i—aşi trâl din pro- 
cente, 

— Acolo—slabe procente, Dece nu mai bine in vre-o com- 
panie,—iaca, chiar a noastră ? 

— Nu, Andrei, eu nu mă las înşelat. 

— Cum? N'ai avea încredere nici in mine? 

— Pentru nimic în lume! Nu că nu m'aşi increde în tine, 
dar.. cite nu se pot intimpla? Dă faliment: am tâmaa fără un 
ban. Altceva e la bancă, 

— Bine, şi ce al face? > 

— Ei, aşi veni la noua locuinţă, aranjată frumos şi comod... 
În apropiere nişte vecini buni, tu, de pildă. Dar nu, nu poţi tu 
sta Într'on loc.. 

— Şi ta ai sta într'una ? Nu te-ai duce nicăeri? 

— Pentru nimic în lume! 

— Atanci la ce-şi mal bate capul lumea să facă drumuri 
de fier, vapoare, dacă idealul vieţii e să stai locului? ilia, să 
propunem un proiect, să inceteze: noi doar nu mergem | 

— Sint mulţi şi fară nol: puţini administratori, funcţio- 


OBLOMOY sT 


comerciali, n tori, cinovnici, călãtori fără treabă care 
poat un colţ? Lasă-i să călătorească] 
— Dar tu a eşti ? 
lomov tăcea, 
i Cărei clase sociale aparţii tu ? 
— intreabă pe Zachar. 
Stolz îndeplini dorinţa lui Oblomov intocmai. 
— Zachar |—strigă KA Ni 
ar, cu ochii so: “ 
» ae a tologit acolo ?— întrebă Stolz. 
Zachar se trezi deodată şi se uită pleziş, bănuitor, întăiu 
apol la Oblomov. 
A za Com cine ? Parcă nu vedeţi ? 
— Nu văd 
- O kuan A ? Boeral Ilia Ihici! 
ŞI zimbi. d 
— u-te, 
— Pesti Stoiz şi incepu să ridă cu hohot. 
— Bine, un telmen...—zise Oblomov înţepat. 
— Nu, nul Fu eşti boer l—continuă Stolz cu hohot. 
— Şi care-i deosebirea ? zise Oblomov.—Un gentelmen e 
Pe DE ză e un sari ip avene Stolz, care singur işi 
singur îşi descalţă ghetele. 
PoS a fi Eee M aa pentrucă la el nu se prea gă- 
un sri 
zece pay cr flu mai deparie idealul vieţii tale... Jur-impre- 
jur nişte buni prietini; mai incolo ? Cam ţi-ai petrece zilele? 
— Cum să le petrec? M'ași scula dimineaţă, — incepu 0- 
blomov, panindu-şi minile subt ceată, şi pe faţă-i se răspindi o 
expresie de tihnă ; în gind se vedea chiar la ţară.— Timp minu- 
nat. cerul albstru-albastru, nici un nouraş.. La mine, în plan o 
parte a casei e întoarsă cu balconul cătră răsărit, câtră grădină, 
cătră cimpii ; alta—spre sat. In aşteptare, până se trezeşte ne- 
vasta, aşi îmbrăca halatul şi aşi face o plimba'e piin grădină, 
să respir aerul de dimineaţă ; acolo aşi gâsi grădinarul, am uda 
impreună florile, am tunde tufe, arbori. Fac un buchet pentru 
nevastă. Apol merg în odala de bae, sau mă scald în riu, mă 
întorc— balconul e acuma deschis; nevasta în bluză, într'o bo- 
netă uşoară, care abia se ţine, gata să zboare din cap... Mă sf 
teaptă. „Gata ceaiul", —zise. Ce sărutare ! Ce cealu! Ce fotoliu 
comod | Mă la masă: pezmeţi, cremă, unt proaspăt... 
— Apo? 


— Apoi, imbrăcind un surtuc comod, sau vre-o biuză, luind 
nevasta pg fura să te Infunzi cu ea într'o alte nesfirşiţă, in- 
tunecoasă, să merg! încet, ingindurat, să visezi in tăcere, sau să 
te gindeşii în auz, să numeri clipe de fericire, ca nişte bătăi ale 
pulsului, să asculţi cum inima sa bate şi se opreşte de fericire, 


372 VIAŢA ROMINEASCA 


să cauţi simpatia naturii, şi cu încetul să eşi la riuleț, în cimp... 
Riuleţul abla plescăeşte ; spicele ondulează de vintul uşor... E 
sed te aşezi în luntre, nevasta conduce barca, deabia mişcind 
vislele. 

— Dar tu eşti poet llia 1—f1 intrerupse Stolz, 

— Da, poet în viaţă, căci viaţa e poezie. Dar oamenii o 
schilodesc,.. Apoi putem merge la seră, —urmă Oblomov, îmbă- 
tindu-se singur de idealul fericirii zugrăvite, 

Scotea din închipuire tabloul gata, demult zugrăvit, de a- 
ceia vorbea cu insuflețire, fără să se oprească. 

— Ca să vedem persicii, strugurii, —zicea e1;—să spul apoi 
ce să se servească la masă, apol să te întorci, să mininci puțin 
şi să aştepţi musafirii... Aci—ba un bilețel cătră nevastă din 
partea vre-unei Maria Petrovna, cu o carte, cu note, ba îţi tri- 
mit, ca dar, un anânas ; sau Ja tine s'a copt în seră un pepene 
verde de o mărime extraordinară — ii trimiţi unul bun prietin 
pentru prinzul de a douazi, şi mergi acolo și singur... lar la 
bucătărie în timpul ăsta—o fierbere întreagă ; bucătarul, în şort 
şi cu bonetă albă ca zăpada, se agită: aşează un castron, ridică 
un altul, ici mestecă, colo începe să tăvălească aluatul, colo stro- 
peşte cu puţină apă... Cuţitele bocănese... hăcue verdeaja,.. colo 
învirtesc înghețata... Până la masă—o plăcere să arunci o pri- 
vire în bucătărie, să descoperi un castron, să miroși, să te uiţi 
cum se stringe plăcinta, cum se bate crema. Apol te intinzi pe 
o canapeluță; nevasta ceteşte în auz ceva nou ; at oprim, discu- 
tăm... Dar musafirii sosesc, de pildă, {u cu nevasta... 

— Oho! M'ai însurat şi pe mine! 

— Nici vorbă. Incă doi-trei prietini—tot aceleaşi persoane. 
Incepem conversaţia neisprăvită din ajun, încep glume, sau o tă- 
cere elocventă, o ingindurare.—au dia pierderea unui post, sau 
unei afaceri la senat, ci din multumirea dorințelor implinite, —in- 
gindurarea plăcerii... N'auzi filipici cu spumă la gură pe seama 
celor absenţi, nu vezi priviri indreptate spre tine cu făgăduinţa 
de a-ţi face şi ţie tot aşa, de îndată ce vel eşi pe uşă. Cine 
nu-ți place, cine nu-l cum se cade—cu acela nu moi pinea în 
aceiaşi solniță. In ochij convorbitorilor vezi simpatie, în ua 
un ris sincer, fără răutăţi... Totul cu inima deschisă. e în 
ochi, în cuvinte—aceiaşi şi în inimă | După masă—o Moca, o ha- 
vană la terasă.,, 

— lmi zugrăvești una şi aceiaşi—ce a fost la bunici şi la 
părinţi. 

ul Nu, nu-i acelaşi lucra, —răspunse Oblomov, aproape 
jignit.—De unde? Parcă nevasta mea S'ar ține de dulcețuri şi 
de bareţi ? Parcă ar număra jurubițe, şi-ar bate capul cu pinză 
de fară? Ar bate fetele peste obraz ? N'auzi: note, cărţi, plan, 
un mobilier elegant ? 

— Ei, dar tu ce ai face? 

— Nici eu n'aşi ceti gazete din anul trecut, n'aşi umbla în 


OBLOMOV 373 
DOI A AL 


harabae, minca nu tăeţii cu giscă, ci mi-aşi învăţa bucăta- 
tul la erai englezesc, sau la ambasadă, 

— EI, apoi 

— Apoi. după ce ar mal slăbi căldura, am trimite o căruță 
cu samovarul, cu desertul in mestecăniș, dacă nu —chiar în cimp, 
pe larba cosită, am aşterne printre girezi nişte covoare, şi am 
petrece tot aşa pănă ja ocroşcă * şi la biftec. Țăranii trec dela 
cimp cu coasele pe umeri; colo un car cu fin se tirăşte, acope= 
rind toată teleaga şi calul; de sus, din grămadă se vede şapca 
mujicului, împodobită cu flori, şi un cap de copil; colo un stol 
de ţărance cu picioarele goale, cu seceri, cîntă de răsună impre- 
jurimea... Dar iată că au zărit pe boeri, au facetat, se închină 
pănă în påmint... Una cu gitul ars de soare, cu coatele goale, 
cu ochii timizi, dar şireţi, se apără numai de formă —de giugiu- 
lelile boereşti, dar e fericită, Tat!,.. să nu vadă nevasta. Fe- 
rească Dumnezeu |... 
ds a insuşi Oblomoy şi Stolz începură să se ţină de coaste, 

s. 

— in cimp e umed, —inchee Oblomov —iîntuneric ; ceața a- 
tîrnă ca o mare răsturnată deasupra lanurilor ; call tresar şi bat 


prins demult ; la bucătăria se aude o ploaie de cujite: o tavă 
Intreagă de bureți... pirjoale. , fructe.. apoi muzică... Casta diva... 
Casta diva E an: să cînte Oblomov.—Nu-rni pot aduce aminte 


p 
cinta admirabil Olga Iliinscaia. Am să te prezint: să vezi voce, 
să vezi cîntec ! Ce faţă, ce copil fermecător ! De altfel eu judec 
poate cu părtinire : am pentru ea slăbiciune... Dar nu plerda și- 
rul, urmează ! 

— EI, ce să mai adaog ? Asta-i totul! Masafirii se im- 
prăştie prin ateninse, prin pavilioane, lar a douazi au plecat 
care încotro : care cu undiţa, care cu Pușca, care aşa, stă liniş- 
tit fără treabă. 

— Fără treabă, n'are nimic în mină ?— întrebă Stolz. 

— Ce mal vrei ? Ei, are în mină, să zicem, o batistă. Ce, 
nu fi-ar plăcea să trăeşti aşa? Asta nu-i viaţă ? 

— Şi te az e ?—intrebă Stolz. 

— Până ncăârunţirea părului, pănă la scindura sicriului, 
Asta-i viaţă | Pita pice pă 

— Nu, asta nu-l viață ! 

— Cum nu-i viaţă? Ce-ţi lipseşte? Gindeşte-te nu- 
A 


” Ocroşca: ameslec iaimaginabil de cărnuri, şie, icre, verde- 
luri, raci... răciți în ghiață. N. trad. Page i 


374 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai că n'ai vedea o singură faţă palidă, suferindă ; nici o grijă, 
nici o chestie despre senat, despre bursă, e mb acţiuni, rapoarte, 
oenen la minisiru, decorații, despre adaos la pensia all- 
mentară, ci numai conversații sincere. N'ai avea nevoe nicio- 
aer n schimbi locuinţa : numai asta cit face! Şi asta nu-i 
viaţă 

— Asta nu-l viaţă !—repetă Stolz încăpăținat. 

— Dar ce-i după tine ? 

— xp mine (Stolz se opri, gindindu-se cum să numească 
asemenea viaţă) —E un fel de... oblomovşcina *—zise instirşit. 

— Ob-lo-mov-g:ina !—rosti rar Ilia Ilici, mirîndu-se de a- 
cest cuvint cicdat şi silabisindu-l.— Ob-lo-mov-şci-na |... 

Se uită straniu şi fix la Stolz, 

— Atunci—undc-i Idealul vieţii după tine? Ce nu e „o- 
blomovşcina ?—întrebă Ilia Ilici cu ton scăzut, timid.—Parcă 
nu toți umblă după celace visez eu? Ce-mi baţi capul ?—a- 
dăugă el mal îndrăzneţ? Dar care-i scopul alergârii voastre, 
patimilor voastre, războaelor, negoţului şi politicii, dacă nu do- 
bindirea unei linişti, dacă nu acelaşi năzulnță după acest ideal 
al raiului pierdut ? 

— La tine şi utopilile sint oblomeşti. 

— Toţi caută odihnă și linişte—se apără Oblomov. 

— Nu toţi, şi chiar tu acum vre-o zece ani căuta altceva 
în viaţă. 

ka Dar ce căutam ?—Întrebă Oblomov, nedumerit, cutune 
dindu-se cu gindul în trecut, 

—  Adusţi aminte, gindeşte-te. Unde ţi-s cărțile, traducerile ? 

— Le-a rătăcit undeva Zachar, alci undeva, în colţ... 

— In colţ! —zise Stolz cu mastrare.— Tot în colţul Asta zac 
şi planurile tale de a „servi cît te-or ține puterile, căci Rusiei îl 
trebue braţe şi capete pentru deschiderea nesfirșitelor izvoare 
(vorbele tale); a servi, ca să fle mai dulce odihna; lar a te 
odihni—inseamnă a trâi altă viaţă: frumoasă, o viaţă de artist, 
de poet“. Toate planurile astea—tot Zachar le-a aruncat în colţ? 
Tii minte ? Vroial să cutreeri ţări străine, ca s'o cunoşti, s'o iu- 
bești şi mai mult pe a ta. „Toată viaţa e gindire şi muncă,"— 
repetai tu pe atunci: „o muncă, fie şi necunoscută, obscură, dar 
necurmată, şi să mori cu conştiinţa că ţi-al făcut datoria“. In 
care colţ zac toate astea? 

— Da... da. .—zicea Oblomov, urmărind cu neliniște fiecare 
vorbă a lul Stolz:—mi-aduc aminte că... înadevăr... mi se pare... 
Cum nu? adăugă ilia Iliici, aducindu-şi aminte deodată trecutul: 
dar noi, Andrei, ne pregăteam să cutreerâm în lung şi în lat 
Europa, să cutreerăm pe jos toată Elveţia, să ne frigem tălpile 
pe Vezuviu, să ne coborim la Herculanum. Eram să Inebunim ! 

it 


e prostii l.. 


* Oblomism. N. trad. 


2 oo 375 
„de E SERII E 


— Prostii l—repetă Stolz cu mustrare. —Nu 
crămi în ochi, privind gravurile m: donelor lai Balah SA 
lui Correglo, pe Apolo de Belvedere: „Dumnezeule | Oare nici 
amd nam să pot arunca o privire asupra originalelor, să amu- 
ps y groază, să stau în fața operei lui Michel-Angel, Tițian 

calc påmintul Romei ? Să-ţi trăeşti viața şi să vezi aceşti mirți, 

chiparoşi şi portocal! in sere, iar nu în ţara lor? Să nu respir 
aerul Italiei, să nu mă imbâăt de albastrul cerului! ŞI cîte ra- 
chete Punie nu arunca tu din cap! Prostii? 

— Wa, da, mi-aduc aminte.—zicea Oblomov 
la trecut.—lncă mà luaseşi de mină şi-mi ziseşi y e ae 
Jurămint să = vom mi inainte de a le vadea“,, ” 

— WMi-aduc aminte cum mi-ai adus tu odată o 
din Say, cu o dedicație pentru ziua mea ; o am ea xi 
cind te Inchideai cu profesorul de matematici, clai vroiai să în- 
țelegi numaidecit de ce trebue să ştii cercurile și pătratel», dar 
le-ai părăsit la jumătate de drum, fără a afla ?... Începuseşi să 
înveţi englezește... şi te-ai lăsat. Dar cînd făcui eu planul unel 
plecări în străinătate, te chemam să arunci o privire prin uni- 
versităţite din Germania ? Ai sărit, mai îmbrățișat și mial dat 
mina solemn: sint al tău, Andrei, cu tine— pretutindeni". —sint 
vorbele tale, Tu intotdeauna ai fost cam actor, Ce zici? Eu am 
fost în străinătate de două ori: după procopseala noastră de in- 
vățătură am stat smerit pe banca de student din Bon, din lena 
Erlangen, apol am învăţat Europa ca pe o moşie a mea Dar 
eioh ez. e un a, și nu toți sint datori sau sint în stare 

e acest mijloc; dar 

lung şi in lat. Muncesc... , EN MEN 

— Dar cindva ai să incetezi de a munch, — observă 0- 
blomov. 

— Niciodată n'am să încetez! De ce? 

— Cind îţi vel Indol capitalurile. 

— Nu încetez nici cînd le voi impătri. 
< — sien la A te e zbuciumi,—începu Oblomov după o 

cere,—dacă scopul nu-l peniru a te asigu 

pe Biz p p gura şi a te retrage apol 

— Oblomovşcină sătească !—zise Stolz, 

— Saa să ajungi la un rang în slujbă şi la situaţie în so- 
cietate, apoi într'o onorabilă inactivitate să guşti odihna meritată,.. 

— Oblomovşcină Petersburgiană,— răspunse Stolz. 

— Atunci cind să trăleşti 2—obictă Oblomov cu necaz la 
otservaţia lui Stolz:—pentruce să te chinueşti o viață întreagă ? 

— Pentru muncă, pentru nimic mal mult. Munca e imagl- 
nea, conţinutul, stihia şi scopul vieții —ale mele cel puţin. laca, 
tu ai gonit munca din viaţă; a ce seamănă viaţa ta? Am să în- 
cerc să te ridic, poate pentru cea din urmă dată, Dacã-i sta şi 
după asta tot aici, cu Tarantievii şi cu Alexecvii, ai să te pră- 
pădeşti, a! să ajungi o povară pentru tine însuţi, 


376 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Oblomov Îl asculta, privindu-l cu ochi neliniştiţi. Prietinul 
parcă-i punea dinainte-i o oglindă, şi Oblomov se Ingrozi, recu- 
noscindu -se. 

— Nu mă certe, Andrei, şi mal bine ajută-mă de bună sea- 
mâă!..— începu Oblomov, oftind. Sint nenorocit şi singur din pri- 
cina asta; şi dacă mă vedeai şi mă auzeai, iaca chiar azi, cum 
imi sap mormîntul, musirarea nu ţi-ar fi scăpat depe limbă... 
Ştiu totul, inteleg totul, dar imi lipsegie puterea ştvoinţa. Dă-mi 
o parte din voinţa şi mintea ta, și du-mă unde vrei. Cu tine 
voiu merge poate, dar singur nu mă mişc. Ai dreptate, acuma sau 
niciodată. Incă un an, şi e tirziu. 

— Tu eşti, lia? Te ţin minte doar băeţandru subțirel şi 
vioiu, care zilnic umblai din Precistenca pănă in Cudrino; acolo, 
in grădineţă... n'ai uitat pe cele două surori. N'ai uitat pe Rous- 
seau, Schiller, Goethe, Byron, pe care lii duceai şi le luai din 
mină romanele lul Cottel, Janlis.„. făceal pe grozavul în faţa lor, 
vroiai să le „puritici” gustul ?... 

Oblomov sări din aşternut. 

— Com? Şi astea le ţii minte, Andrel? Cum nu! Visam 
impreună cu ele, le şopteam speranţe în viitor, destăşuram pla- 
nuri, idei şi... sentimente, dar pe ascuns de tine, ca să nu mă ial 
în ris. Acolo a murit totul, mai mult nu s'a repetat! ȘI unde s'a 
dus tolul—de ce s'a stins ?... De neînțeles? N'am avat doar nici 
furtuni, nici zguduiri, n'am pierdut nimic; nici un jug nu-mi a- 
pasă pe conşiiință ; e curată ca sticla; nici o lovitură nu mi-a 
cope Sai Aşa, Dumnezeu ştie de ce, se pierde totul! 

t 


— Ştii, Andrei, in viața mea doar niciodată nu s'a aprins 
un foc, nici mintuitor, nici disirugător, Viaţa mea nu seamănă cu o 
dimineaţă, pesta care cad treptat culori, foc,—care pe urmă se 
preface in zi—ca la aljii-—şi arde fierbinte, şi mereu fierbe, se 
mișcă în amiaza orbitoare de lumină, apoi tot mai incet şi mai 
încet, mai potolit, —totul în chip firesc şi treptat,—se stinge spre 
seară. Nu, viaţa mea a inceput cu stingerea. Ciudat, dar aşa-i! 
Din cea dintăiu clipă, din care imi dau samă, am simţit că mă 
sting | Am inceput să mă sting cu scrisul hirtiilor, la cancelarie, 
mă stingeam apol cetind cărţi despre adevăruri, cu care nu ştiam 
ce să fac în viaţă, mă stingeam între prietini, ascultind zvonuri, 
cancanuri, schimonosiri, vorbe răutăcioase şi reci, fleacuri, asis- 
tind la prietinii ag per prin intruniri, fără scop, fără simpa- 
te; mă stingeam şi mi pierdeam forţele cu Mina: îl plăteam 
mai mult de jumătate din venitul meu, şi-mi închipulam că o iu- 
besc; mă stingeam în ceasuri plictisite şi lenevoase, plimbindu- 
mă fără rost pe Nevschii Prospect,— printre gulere de şoricel şi 
de castor, la serate, In zilele de primire, unde mi se arăta cor- 
dialitate ca unul ginere potrivit, de mijloc; mă stingeam şi-mi 
cheltuiam viaţa și mintea pe mărunţişuri, trecind din oraş la: 


| A a IA p 
omonime Pa, ali. 4 
vilă, dela vilă—iîn strada Horochovaia, ar ST pi 


apariţia stridiilor şi omarilor, toamna şi iarna — după zilele d 
petrecere, vara după plimbări, şi intreaga viaţă —după ce ra 
leneşă şi tihnită,—ca toţi. Chiar ambiția, pe ce se cheltuia ? Ca 
să-mi comand haine la croitora! cel mai cunoscut, ca să pä- 
trund in familia cea mai cunoscută, ca să-mi Siringă mina 
prințul P.! Şi doar ambiția e fermentul vieţii! Unde s'a perdut ? 
Sau eu n'am inţeles această viaţa, sau ca nu-i bună de nimic ; 
iar ceva mal bun n'am cunoscut, n'am văzut, nimeni nu mi-a 
arătat, Tu te arătai şi piereai, ca o cometă, — luminazi, lute, şi 
cu uitam şi mă stingeam... , 

Stolz nu mai răspundea cu ironie uşoară la vorbele Iul O- 
blomov, Asculta şi tăcea posomorit. 

— Ziceai mai adineaori că mi-i fața nu tocmai proaspătă, că-i 
mototolită,— urma Oblomov, —da, sînt un ponosit, învechit şi 2dren- 
tuit antereu! Dar nu din pricina climei, nu de muncă, ci fiindcă 
timp de douăzeci de ani în mine a fost închisă lumina care căuta 
eşire; dar numai imi ardeam temniţa, nu m'am zmuls la aerul 
liber şi... m'am stins. Și aşa au trecut dragul meu Andrei, dol- 
sprezece ani. După asta nu-mi mai venea să mă trezesc, 

— Dar de ce nu te-ai zmuls, mai fugit undeva, ci conti- 
nual să te mistul in tăcere ?—intrebă Stolz cu nerăbdare. 

— Unde ? 

— Unde? Cel puţin ia Volga, cu mojicii tăi: şi acolo e 
em multă mişcare, scop, muncă. Eu ași fi plecat în Siberia, la 

a. 

— Aşa recomanzi tu: tot mijloace tari,—observă Oblomov 
abătut. — Dar parcă-s numal eu ? Nu-i vezi? Mihailov, Petrov, 
Semenov, Alexeev, Stepanov,.. nu le mai dai de număr: numele 
nostru e legiune, 

Subt apăsarea acestei mărturisiri, Stolz tăcea ; apoi oftă. 

— Da, multă apă a curs,— zise in sfirşit. — Eu nu te las 
aşa, te duc de alci undeva, mai întăiu în străinătate, apoi la ţară: 
mai slăbeşti, îţi mai trece hipochondria, apoi găsim noi treabă... 

— Da, să plecăm undeva de aici! —îl scăpă lui Oblomov. 

— Mine incepem să stăruim pentru pasport, apoi ne pre- 
gătim de plecare... Eu nu mă las—auzi, la? 

— Tu veşnic mine | — întimpină Oblomov, parcă ar fi căzut 
din nouri. 

— ŞI tu ai fi vrut să nu se amlae pe mine ceiace se poate 
azi! Grozav te-ai iuţit. Azi e tirziu, dar peste două săptămini o 
să fim departe, — adaugă Stolz. 

— Ce vorbeşti, dragă ? Paste două săptămini... Aşa, deo- 
dată l.. Te rog, inginå Oblomov; — lasă-maă să mă gindesc, să 
ma pregătesc... Trebuie vre-un tarantas... * Doar peste vre-o trei 
up s.. 


* Tarantas: lrăsură obişnuită în călălorii mai indelungate. 
5 


378 VIATA ROMINEASCĂ 


— Al născocit: tarantas! Pänă la graniță ajungem cu o 
trăsură de poştă, sau cu vaporul—pănă la Libec: cum ni s'o 
părea mai comod : încolo prin multe locuri sint căi ferate. 

— Dar locuința, dar Zachar, dar Oblomovea ? Trebue luate 
măsuri,—se apăra Oblomov. 

— Oblomovşcina, oblomovşeina !—zise Stolz rizind, apoi luă 
o luminare, zise bună seara şi se dusesă doarmă.— Acuma, Sau 
niciodată : nu uita l—adăugă el, intorcindu-se spre Oblomov, şi 
inchise uşa. 


(Traducere din rusește de A. Frunză) (Va urma) 


I. Gonciarov 


Clasele sociale la Rominii ardeleni 


Structura socială a unul popor prezintă analogii biologice, 
Intre diversele organe animalice există o pro onalitata de 
funcţionare. Dezvoltarea ori funcţionarea anormală a unul or- 
gan Îşi repercutează influențele asupra întregului organism, ori 
prin atroflere, ori prin incetarea funcției vitale, prin moarte. 
Viaţa socială a unui e asemănătoare acestui proces biolo- 
pic. Intre diversele straturi sociale există o conexiune organică. 

xistenţa şi dezvoltarea unora, condiționează existenţa şi dezvol- 
a celorlalte. Există o proporționalitate fiziologiceşte indispen- 
sabilă, 
Viaţa economică şi culturală a unul popor e in funcţie 
de clasele sociale, Clasele de sus sint produse, susținute şi întă- 
rite de clasa de jos. Se intimplă aceasta în virtutea unei leg! l- 
manente, aşa numita lege a capilarităţii sociale. 

Clasa de jos, țărănimea e la un popor agricol, în ordine 
economică, factorul prim de producţie, lar în domeniul etnic, 
e însăşi existența marelui popor. Felul de a fi al acestei clase, 
e felul de a fi al respectivului popor. 

Situaţia unui popor, în erarhia culturală, e condiționată de 
starea lui materială şi de sufletul etnic, La o țărănime cu pro- 
nunțate semne de progres, stăpină pe cit mai multe din achizi- 
{iile civilizației moderne găsim realizate amindouă aceste condi- 
ţii. Există între aceşti doi factori o interdependență organică. 
Absența acestora, a situației materiale mai ales, are ca urmare 
starea da incultură, de semibarbarie. Pauperismul e promovatorul 
acestei inculturi. Numai bunăstarea materială produce şi depozi- 
tează energiile creatoare. 


389 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cultura unul popor e rezultanta colaborării imprumutate şi 
proporţionale a diverselor clase sociale. Din cunoaşterea c'aselor 
sociale, a raportului dintre ele, a reciprocităţii lor de acţiune 
şi de influențare, se pot lămuri cauzele de progres sau de re- 
gres al unei societăţi. In economia naţională îşi are bine deter- 
minat fiecare clasă cercul său de funcţionare. Absența ori siă- 
biciunea vre-unei clase sociale are ca urmare regres ori stagn:re 
culturală. O stare de civilizaţie înfloritoare ne dă totdeauna 
dovada unui corp social viguros, conştient şi normal dezvoltat. 


Care e situaţia din acest punct de vedere la Rominii arde- 
leni? Ce aspecte prezintă viaţa noastră socială ? Cum e corpul 
nostru social ? Päturile noastre sociale prezintă aspectul unei 
structuri ancrmale, hibride, Pe masa mare a ţărănimii noastre, 
omogenă prin incultură şi pauperism, se ridică ca două creaţii 
de o artificialitate efemeră, clasa de mijloc şi cea”intelectuală, 

Imprejurările de viaţă politică şi economică dau explicarea 
acestul fenomen anormal. 

Clasele vechi au fost produsul unei diferențieri privilegiate, 
cele nouă produsul unei diferențieri economice. In societatea feu- 
dală clasele privilegiate trăiau, prin inerția tradițională a privi- 
legiilor, din munca clase! lobagilor. 

Veacul al 19-lea, prin desfiinţarea iobăgiei şi a peman 
lor feudale, pune temelie anei noul orindueli sociaie, Libertatea 
de concurență produce prin forţa dinamică a împrejurărilor, ramari 
nouă şi clase nouă În viaţa economică a popoarelor. 

in viața economici apare un nou factor, fără Importanță 
până acum: orașul. Din el pleacă, in el se dezvoltă și In el se 
concentrează întreaga viaţă nouă culturală şi economică. O clasă 
nouă, aproape inexistentă pănă in veacul a! 19-lea, îşi dispută do- 
minaţia în viața economică: clasa de mijloc, 

Maşinile şi capitalul financiar creiază o hegemonie pe sama 
industriei mari. Alături de acestea se dezvoltă, din propriile pu- 
teri, industria mică, 

Necesităţile interne, administrative și culturale ale statelor 
nouă creiază o altă clasă : clasa intelectuală, funcţionărească, 

Acest proces de diferenţiere socială s'a produs la fel în 
toate statele și la toate popoarele europene. Aceleaşi necesități 
au creat aceleaşi clase sociale, Deosebirile provin din diversită- 
tile de condiţii economice, culturale, politice, ori chiar şi etnice. 

La popoarele occidentale, cu largi libertăţi politice şi eco- 
nomice, diferențierea s'a produs repede și in proporţii normale. 

Nu tot aşa în țările Europel orientale - și mal ales la noi, 
la Rominii ardeleni. Noi am avut o situaţie specifică: poe 

rimaţi, economiceşte dominați de marea proprietate, fără oraşe 
Si tară capital financiar. 


CLASELE SOCIALE LA ROMINII ARDELENII 381 
EE ————————————_ O 


Diterenţierea se incepe la nol tirziu, abia după 1848, Pšnă 
atunci am avut clase diferențiate prin privilegii: iobagi şi puțini 
nobili. Cei mal mulți dintre privilegiaţii nobilitari romini s'au con- 
topit prin absorbţiune, In masa dominantă. 

Imprejurările politice şi economice absolut defavorabile ne-au 
dat structura socială hibridă pe care o avem, Mârturia ce ne-o 
porc abea statistice în privinţa aceasta, sînt de o elocvență spăl- 

nare. 


Să luăm pe rînd clasele noastre sociale, 
iil 


Clasa țărănească, după 1848, s'a bucurat pănă prin anii 
1900 de o invederată bunăstare economică, Avea sate înflori- 
toare cu gospodării bine întreţinute. Criza de numerar şi un şir 
de an! răi după 1900 au ca urmare, Inrăutăţirea situaţiei econo- 
mice a ţăranului nostru. Imprumuturile uşuratice pe la bănci şi 
impuținarea stocului de vite au oaltă urmare şi mal dezastruoasă : 
viozarea de moșii, Da aici pulverizarea moşiilor ţărăneşti şi creg- 
terea În proporții ingrijorătoare a moşiilor mari. Acestea îşi in- 
figeau ghiara ucigătoare tot mai adinc în hotarele moşiilor tă- 
răneşti, Multe gospodării bine inchegate au dispărut pe urma 
celor două păcate mai ales: băutura şi risipa nesocotită. Aces- 
tea și alte multe păcate, dar mai ales lipsa unei economii raţi- 
onale, săpau adinc și fără cruțare la temelia gospodăriilor noas- 
tre ţărăneşti. 

In această criză economică le vine într'ajutor politica finan- 
ciară a băncilor noastre. Prin împrumuturi ipotecare şi prin par- 
orap 4s moşii, se diminuează intrucitva situația precară eco- 
DNOmMICă, 

Cu toate acestea satele noastre prezentau un aspect dure- 
ros, plin de sinistre perspective. Pămiatul foarte împuţinat, sto- 
cul de vite foarte redus. 

Guvernul unguresc incepuse, în vremea din urmă, o aprigă 
luptă economică impotriva noastră. Subt noul regim de teroare 
economică, care izbea şi în bâncile noastre, țăranal nostru stă- 
tea dezarmat. În primitivitatea lui rustică, subt opresiunea unui 
regim de distrugere, îi răminea o singură armă de apărare: izo- 
larea tradițională în mediul vieţii inculturale a satelor noastre, 
Alt razim nu avea. Eram un popor de ţărani care subt izbiturile 
unul dușman necruțitor, ne căutăm in zadar echilibrul economic, 


Tabloul statistic de jos acopere în întregime cele spuse 
mal sus, 


382 VIAŢA ROMÎNRASCĂ 


d Intreți- 
Cani de | Tatreji- | 


AGRICULTURĂ 


Proprielari mari 26 
i la 100—1000 
gi aa mijlocii dela A za g% 
ielari mic! dela 20—100 jugh. Ă 1.204 
sai tom mici dela 5—20 Jugh. 393.645 540.982. 34.7 


5 

4 

5| Proprietari mici subi 5 jugh, 274.244 400.322 22, 

6 Seslori, muncilori agricoli fără loc | 557.905) 382.514 24,40 
Diverse ocupalii În agricultură 14,104) __24.238) ___1 28) 

| Total: |10904114 1441.142 85 


Ce constatări putem scoate din acest tablou ? 

Intre diversele categorii de proprietăţi găsim o dispropor- 
ție foarte mare. Proprietatea mare şi mijlocie e aproape Inexis- 
tentă. Proprietatea mică, mal ales cea minusculă subt 5 jugh., 
anormal de sr e arta de mare e şi numărul servitorilor şi 

celor fără de loc. ` 
e Proprietatea noastră țărănească are precum se vede din ta- 
bloul de sus, o structură nesănătoasă, antieconomică şi aproape 
anticulturală, 

Intre diversele proprietăţi trebue să existe o anumită pro- 
porționalltate. E de prisos în ţărite cu agricultură intensivă. A- 
colo proprietatea mică e mal viabilă şi mai productivă ca cea 
mare. In ţările cu agricultură extensivă, lipsa proprietăţii mari şi 
a celel mijlocii produc perturbații cu adinci răsfriggeri asupra În- 

egii vieți economice. 
1 Pa marele număr de proprietăți minuscule şi mai ales 
lipsa unei economii raţionale a proletarizat o parte mare din fă- 
rănimea noastră. Moşioarele mici, subt 5 jugh. lucrate irațional, 
sint insuficiente pentru susținerea unei familii. Cele mai moite 
familii au fost forțate să lucreze ca părtaşi, ca muncitori agri- 
coli moşiile mari, orlica zilaşi moşiile mijlocii ţărăneşti, Era, în 


cele mai multe sate, în plină dezvoltare o iobăgie modernă, o _ 


neoiobăgie. 
în dpi unei proprietăţi mari, lupta noastră politică a fost 
lipsită de aportul pe care-l dă politicianilor independenţa mate- 
rială. In Ungaria feudală nu putea să fle ascultat glasul, oricit 
de curajos ar fi fost, al celor ce-—în afară de titlurile lor academice 
—na puteau prezenta nici titluri nobilitare, nici întinse latitun- 
dii familiare. Structura proprietăţii noastre funciare ne-a dat o 
rănime incapabilă politiceşte de vre-o reacțiune mal viguroasă. 
e aici epoca de somnolență şi de acaimie politică, ce a urmat 
după 1848. De aici o tinjire generală în viața noastră publică. 
la viaţa economică a satelor nici o mişcare, nici o pulzaţie, nici 
o instituţie de protecţie, Multe încercări inimoase s'au sfărmat 
de zidul de fier al inconştienţii țăranilor noştri. Iniţiativa par- 
țiculară se izbea de două greutăți: de indiferența noastră şi de 


Jda 


CLASELE SOCIALE LA ROMÎNII ARDELENI 383 


opresiunea politică a guvernanţilor, care ne duşmăneau făţiş orice 
incercare de emancipare. Satele ungurești și săsești se impâr- 
tăşeau de toate favorurile, Aveau un aspect occidental. Ale noas- 
tre, medievale şi ca construcţie şi ca confort de viaţă. Excepţie 
lac cele mărginașe, mulțămită intluenţii contactului cu Saşii. 

Bâncile noastre se păreau chemate să schimbe lucrurile, 
Dar modesta finanță rominească putea să ţină cu greu piept fi- 
nanţei evreomaghiare, puternică şi protecționată. Totuşi pe urma 
lor a inceput să se arate o invederată mişcare economică, O in- 
“tărire a elementului rominesc la orașe. O reculegere a țărănimii 
prin credite ipotecare și prin parcelare de moşii. 


1V 


Clasa de mijloc (meseriaşi, comercianţi) nu putem spune 
că avem. E embrionară, în formaţie, Ne-o dove eşie aceasta 
tabloul de mai jos. 


Capi de | Intre G 
| MĂESTRII | familie nal 
1 Timplari, 2926 6277 
2| Frizeri, 345) 
3| Papucari, cizmari 2367, 4269 
| 4) Crişmari, hotelieri 1662. 5652 
| 5| Fauri, mecanici 2978 7316 
| é| Zidari 829 2095 
| 7| Librari, tipografi 14| 
| 8| Măcelari, morori, brulari 2568 6567 
| 9| Croitori, cojocari 2799| 4016 
10| AIJ cu diverse măesirii 9891 7339 
Tolal : 26376 51839 
| 2.63 "je 


La 3 milioane locuitori, abla 26,376 maiştri de sine stătători, 
adică 0.89 '/u, vasezică nici cel puțin un procent. O proporție 
anormala. 

Industria noastră mică e tinără, abia de 40 de ani. Până 
prin 1880 impedecată prin sistemul de bresle. După desființa- 
rea breslelor încep să răsară meseriaşii romini. Mal numeroşi 
în orăşelele cu populaţie în majoritate rominească, puţini chiar 
şi în oraşele cu majorităţi străine aveau să se lupte cu două 
greulăţi : indiferența publicului rominesc şi lipsa de capital, Cu 
toate acestea în multe oraşe—şi mal peste tot In Ardeal—se ob- 
Pe vacă oz imbucurătoare ale unei modeste vieţi industriale 
romineşti. 

Intărirea acestei pături nu putea să vină de nicăeri, decit 


384 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dela ea Însăși şi dela inimoasa iniţiativă particulară a cîtorva 
intelectuali. 

_Meseriaşii romini, recrutaţi din păturile cele mai sărace ale 
poporaţiei noastre rurale, nu puteau ţinea piept concurenţii străine, 
mai ales la oraşe, Deaceia la orașe găsim un număr disparent 
de meseriaşi romini. Cu atit mai mulți găsim la sate, mai ales 
în meseriile, de care are imediată trebuință ţăranul. Cea mai 
mare cifră ne-o dau: timplarii, cismarii, papucarii, faurii, mo- 
rarii, măcelarii, cojocarii şi croitorii. 

Ceiace inseamnă, că industria noastră a trebuit să se con- 
formeze necesităţilor poporaţiei noastre rurale. 

Pentru necesităţile păturii noastre intelectuale găsim un 
număr disparent de meseriaşi, aşa bunăoară librari şi frizeri. 
Librari romini erau numai 77, la o poporaţie de 3 milioane. În 
aceiaşi vreme la Nemţi, care erau numai 2 milioane, erau 382 
librari. O cifră foarte elocventă. Necesitatea creiază industria. 
La noi c'o poporaţie cărturărească neinsemnată, care avea foarte 
reduse pretenţii literare, n'a existat nici cind o industrie a cărţii. 
Eram, aproape în Intregime, întreţinuţii pieţii literare din Bu- 
cureşti. 

ri se prezintă industria noastră mică: embrionară și fragilă, 
avid w alt suport decit energia vitală a unui popor tinăr, dar 
sărac şi dezorientat. 

in situația în care ne-am găsit, cu greu se putea mal mult. 
Orice pătură socială e eflorescența, biologic dezvoltată, a situaţiei 
politice şi economice a unni popor. Organismul nostru social 
hibrid numai cu mari are ra cu nespusă propagandă, a putut 
ajunge, pe terenul industriei, şi la cit am ajuns. 


In comerț stâm şi mal rău. Abia 8210 comersanţi ro- 
mini, adecă 0.27 %/,. Comerţul e strîns legat de orage. Neavind 
oraşe, n'am putut avea nici comerţ rominesc. La sate comer- 
țul ar lea de Evrel, la oraşe tot de Evrei şi de puţini Unguri şi 

empi. 

Noi, popor agricol cu orizontul cultural foarte redus, am 
avut totdeauna oroare de oraş. Abia valul mal impetuos al 
timpurilor nouă, rupind cercul de fier al cvietismului tradiţional a! 
satelor noastre, a ridicat la suprafață firi mai îndrăzneţe 
care s'au înfipt cu molt curaj la oraşe. ŞI aşa am văzut răsă- 
rind, rind pe rînd, în oraşele ardelene puţinii comersanţi romini, 
pe care il avem astăzi. O foarte prețioasă contribuție ne-an 
adus, în privința aceasta, mărginenii, dotați cu remarcabile apti- 
tudini comerciale, 


Ciasa intelectuală deasemenea foarte slabă ca număr, O 


» arată aceasta tabloul ce urmează. 


— E 


CLASELE SOCIALE LA ROMÎNII ARDELENI aa 395 


TSN 0, AF 


| Legislatie | | - U - 

| Adminisiraļie 1394| secretari: 56 Mp 

| Justiţie | 4270) uak a e i SiT, 4 
Biserică 3979, j r 
Instructie | 3470| ru Ag 

edici: 145 mii. 

Oficiul sanitar asa isrmecișii : 80 ae 
Societăți cullurale 38 scad Ai e 
Lileratură şi artă 45! 
Alte funcții intelectuale, 72. 

| Total: | 11538 

| „So | 


La 3 milioane locuitori 11 538 funcţionari de stat, comunali 
| dare ep, a adică 0.39 +, din întreagă populaţia rominească. 
pa a 1900 avea a uta funcţionari, dintre care Rominii 

25 la su di t 
vai mrd » deși din Intreagă poporaţia Ungariei 

Procentul acesta redus îşi află explicarea in regimul politi 

rue e A aa de pr sora aplică mai ales ia timpul din 
re prin i 

m finete rh AA a p piul impenetrabilităţii cind era vorbă 

minii erau, mal ales, în funcțiile mai puţin importante. 
in funcţii înalte erau foarte puţini, ajunşi prin el iar cei 
mai mulţi prin înalte, indiscutabile calităţi personale. Sistemul 
de terorizare şi de şicanare, care se practică faţă de funcționa- 
rii romini, a avut ca urmare imbrătişarea carierelor libere, mai 
grăi A reia şi a, pg care ne dau cel mai mare procent 

uali romini, ntre celelalte cari lib 

a fost îmbrățişată advocatura. ic alle e 

In statistică nu găsim un indiciu mai lămurit cu privire la 
o altă clasă, aşa de ponderabilă în viaţa industrială a altor po- 
poare: muncitorimea industrială. La rubrica „zileri cu lucru ori 
fără lucru“ găsim pentru noi cifra: 54,496. Cu toate acestea, a- 
ceastă clasă pentru nol era cel puţin în 1910 aproape inexistentă. 


Aşa se prezintă clasele noastre sociale. 
Spre a ne putea face o idea şi mai lămurită despre struc- 
tura noastră socială, dau intrun tablou comparativ situația al- 


tor popoare cunlocultoare din tosta Ungarie, i 
tablou gratte. ngarie, iar mal în urmă un 


ă 
a OFB J 
"oru È E 
E 
; t la 
= e i J 3 i E 
ş = Ri E ee i ii 
S Sa] 
fa L m EI 
= 
HE i 
| = 2 
i ali 
wsos FIt 
E 


————— 
"1 4R"G8 | 


Categoria de profesie * 


qere 


cire 


— 
| 


938.455) 40.34 5.436.515 a 67.054! 7.36 


| 
1 | Agricultură me 857) 


| | 
2| Industrie 155,437 532| 517.993 >] 967,075] 19.78) 314.526 54.52 


| 
| 
| | 
| 3| Comerţ | 17.953 06A) 415.192 i cal i 546.067) 37.98 
4| Explontäri minlere | 53.460, 1.45) 29.969, 1,57, zac ini 974 0.140 
5| Comunicaţie | EA 9. 41.564 s 457,357. cal 35.529, 5.90 
= 6| Funcţii civile și eclesiastice | 42,621, 1.43 54.585 2n! 192900 yx i 8.10 
7 Armată | 15900 0.5 21.797] 4114 85.822 càs 2 051 
8 Diverse profesii | 127.144) 4.54 188,802] 9.92 sii de sal deal 


| Tolali: [2.948.186 100'// 1.905.337 100%), 9.945.627 100 911.327) 100 + 


e 


* La fiecare categorie sini puși şi membri de famille, La Indusirie e pus şi personalul auxiliar cu 
capi de familie şi întreținuli (76.925); prin aceasta se ridică aşa de muli pda A dea 


388 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tabioul grafic de sus arată, suggestiv şi pregnant, struc- 
tura anormală a claselor noastre sociale. Intre clase nu găsim 
nici o proporţionalitate de dezvoltare. Anormale în structură, a- 
normale in funcționare. 

Cei aproape 90*/, ţărani, in pauperismul şi incultura lor, 
n'au fost în stare să ne dea clasele suprapuse necesare. Clasele 
de sus se creiază şi trăesc, printr'un fel de infuzie, din clasa 
de jos. Clasa noastră țărănească a avut ea însăşi lipsă de in- 
fuzie, de energie. 

Corpul nostru naţional bolea de un fel de rachitism social, 
pe urma căruia suferea intreaga noastră viaţa publică, In poli- 
tică eram romantici. In viața economică şi culturală lipsiţi de 
energie şi de vigoare conştientă. Semnele de deşteptare, obser- 
vate în timpul din urmă, nu erau izvorite din energia noastră 
etnică, ci mal mult din biciulrea presantă, usturătoare a vre- 
milor nouă, 

Continuarea unei dominaţii de oprimare străină ar fi însem- 
nat poate totala noastră distrugere economică şi culturală. Inlă- 
turarea acestel dominaţii, prin unirea politică, ne-a adus salva- 
rea dintr'o situaţie rea, cu ingrozitoare perspective pentru viitor. 

Inlăturat trecutul, trebue să ne creăm viltorul. Acesta se 
poate crea prin echilibrarea şi normalizarea vieții noastre sociale, 

Trebue întărite clasele sociale. O cer aceasta inalte inte- 
rese de stat şi naţionale, Aceasta nu e mai mult opera inițiativei 
particulare, ci o chestie de existență pentru stat. 

Pănă cînd nu vom avea clase soc'ale tari, Panpi yersek aipat 
pine pe toate resorturile vieţii publice, pănă atunci Ardealul nu 
va fi al nostru* 


Turda Petru Suciu 


* Toale datele sin! luale din sfatisiica demogralică a linga: 
riel pe 1910, 


Cauzele și perspectivele revoluției ruse 
vill * 
Forţele sociale gi revoluția din 7 Noembre 1917 


„Agonia republicii burgheze“ —ca să îintrebuinţă 

d-lal 5 Miiucov,nu > putea protui până la n o lata 
uvernul provizoriu, prezidat de d. 

tornat Ja T Noembre aie la d. Kerenski, a fost răs- 

privire la revoluția bolşevică, constatăm acelaşi feno- 

men, caşi în revoluția din Mart 1917, caşi î 

din n ap p orice revoluție : și în revoluția francezi 
uvernul de coaliție n'a pierit, fiindcă au 

ci bolşevicii au putut veni, fiindcă acel guvern generat ata 

Dacă pentru prăbuşirea guvernului țarist a fost nevoe nu- 
mail de şapte zile de demonstraţii şi lupte de stradă, pentru răs- 
turnarea guvernului d-lui Kerenski a fost de ajuns numai o sin- 
gură zi, şi aproape fără nici-o luptă—tiindcă acest regim nu se 
mai goe pe mic, 

dişirii asediați în Palatul de iarnă, nu au putut stri 
impotriva bolşevicilor, decit citeva sute de elevi ai sale 
militare şi o companie a „batalionului femeesc“—n'au găsit dar 
alţi apărători decit copii și femei! ** 

Primul Ministru, generalisimul d. Kerenski,—care singur a 
reuşit în ultimul moment să scape de arestare, graţie vitezii 
automobilului său, a încercat să recucerească Petrogradul, pu- 

Se în fruntea armatei depe front. 


-. 
a R Vaa Romilnească“, 1925, Numerile 40 —11 şi 12, și 1924, Nume, 


V. Stanchebviel, „Amialiri“, 261 urm.; A, Si 
rovalu/lel ruse”, v. IV, p. 171 urm. Ă B. Socolov, Min pai siren 


390 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i Í „jalnică 
ceastă campanie s'a isprăvit prin acelaşi „ x 
ARE rm parau Se i Pictatorului vanov şi aventura genera 
iaj K r eai in cursul acestei revoluţii, o a, porniti 
impotriva capitalei revoluționare s'a topit în drum, şi la ata ait 
însăşi bietul „generalisim* a trebuit să fugă din ga me Su 
ultima „sotnie“ de Cazaci, care-i rămăsese, să nu-l predea „i 
“ + 
a i acest fapt ajunge perena ne dovedi, cit de sleit 
A a fost regimul de coaliţie, 
ca Re, nu ee An d-lui Kerenski era mort, uragan 
trebuit să-i urmeze rolă sann, ai Srm a ab pari o 
irşitor fărăneasc i 
irma e piesă care, in primul rind usi acu în numele 
frial ? _ 
stia i nr orga că) bolşevic na numai că a putut er pni A 
nuiască atita vreme, dar să-şi srp p opone = pe ri 
îndrăzneţe, să creeze un guvern părea pneuri im 
reconstitue forţele militare ale ţării, încît miere pă er 
i să reziste tuturor atacurilor „contra-revoluţ A 
să ducă şi războne victorioase pe patru sau cinci fronturi în 
gi letn curentă, in mare vaze ni ler Senesni “ 
ieri lemice, este de un e did 
ana pl găini tanatici, de oameni fără căpătâlu şi oo Se 
minaii ordinari, folosindu-se de slăbiciunea gorenen m K 
a pos mina pe cirma statului, printr'o demagogie deşanţa 
meptegaugiri vinovate, şi se ger need pr teroare. 
ie şi manopere v 
tea e mbran care se prăboşeşte aduce aar p ară 
ire adversarilor săi mal fericiți. Pentru guvernul faris a piene 
ohrana lui, d-nii Rodzianco, Gucicov sau P, Miliucov SL Past 
decit nişte demagogi lipsiţi de scrupule, caşi pentru aceși 
urmă d. Kerenski şi „democraţia revoluţionară“. 
? 
tz ceva de invidiat în această pare | pre 
Țarului sau cele înființate In diferitele părţi ale n e: de” 
neralii albi“, în caise erei ei sidrana ? < med & 
izorii nu le-a iip n „m forte 
coe prr ele au fost sad aia la „gesticulaţie”, aceasta nu 
xces de sc e, 
su gg sr sa pb celace nu 2 pA face guvernul Ţarului, sau 


guvernul piah Lvov şi guvernul d-lul Kerenski, a reuşit gu-. 


vernolul d-lui Lenin ? i cure 
NR n nici Cornilov, nici Kerenski n'au găsit o armată, 


* General Crasnov, „Arhiva r. r.*, v. l, p. 145 urm. 


CAUZELE ȘI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 391 
LUI RUSE S9 


pe care să o poată îndruma împotriva Petrogradului (Kerenski 
ma găsit o armată să o opună nici Ini Kornilov, care a fost în- 
frint numai prin faptul că trupele lui s'au măcinat dela sine). 
Pentru ce Insă bolşevicii au găsit Imediat trupe, gata să cuce- 
rească Petrogradul, să aresteze guvernul şi să pornească îndată 
impotriva lui Kerenski ? 

In „bătălia subt Palcovo“ aceste trupe s'au ciocnit cu Ca- 
zacii, al căror comandant, generalul Crasaov, a fost silit să re- 
cunoască că ele „s'au ținut ferm“, * 

lar cînd oştirea lui Kerenski s'a retras la Gatcina, trupele 
bolşevice au urmărit-o într'o impozantă desfăşurare de forţă, 
cum mărturiseşte același general : 

„Spre palatul din Gatcina se apropia o coloană deasă de 
„Soldaţi, Intro ordine perfectă, scinteind din baionete... Oamenii 
„rău bine imbrăcaţi, cu ofițerii la locul lor, în capul fiecărui 
„Pluton. Era regim:ntul de Finlanda, din fosta gardă imperială, 
„EI a luat poziția, in coloana de rezervă, în faţa palatului, Ca- 
„Zacii m'au părăsit și au fugit care incotro... După acest regiment 
„veneau marinarii, după marinari-—garda roşie (a muntitorilor) 
„Din fereastră cit vedeai cu ochiul, totul era negru de manta- 
„lele marinarilor şi de paltoanele gărzii roşii. O moițtime de vre-o 
„20.00) de oameni a umplut astfel Gatcina, şi în masa lor În- 

4t 


Generalul, comandantul Cazacilor, a fost făcut prizonier, iar 
generalisimulu! Kerenski! nu i-a rimas decit să fugă. 

Cind înstirşit, după această fugă, generalul Dahonin, căruia 
i-a revenit de drept comanda supremă, a şovăit să execute or- 
dinele din Petrograd, ei a fost destituit telegrafic şi o mină de 
marinari şi muncitori, Subt comanda „generalisimului* bolşevi 
sub-locotenentul Crilenco, a putat să treacă triumfal întrun tren 
special, pe toată linia frontului, să aducă la supunere, una după 
alta, toate trupele, şi să cucerească Marele cartier general, pu- 
nind pe goană pe toți generalii recalcitranți (afară de sărmanul 
Dahonin, care nevoind să-şi părăsească postul, a fost ucis)... ese 

Intimplare ? „Noroc“ ? 

Dar pentru ce „norocul“ a fost peste tot atit de credin- 
cios bolşevicilor? Pentru ce toate „accidentele“, toate „Intim- 
plările neprevăzute“ serveau cauza lor ? 

Cum spune d. Stanchevici, care a luat parte directă la luptă: 

„Atunci în momentul acţiunii, toate evenimentele păreau ca 
„Un lanț neintrerupt de întimplări mărunte, adesea nenorocita, 


» Însă este clar că problema e mult mal complicată, Pen- 
— 

* „Arhiva r. r”, vi I, p. — 168. 

so Tiid, p. 74. * Vi le Pe 167-168 


** M, Philips Price. „Die russlsche Revolution“ p. 223—225: V, Sau. 
Parra Op. cil, p. 235 urm. : gen. Rudberg, „Arhiva r. B” v XU, pă 
i] 


__ VIATA ROMINEASCĂ _ 2 


- maem e a 


„tru ce Kişkin şi Palcinski la Petrograd, Kerenski şi Crasnov 
„în Gatcina, Voitinski şi Saviţki fn Pscov, Boldarev în Dvinsc, 
„Parski şi Cucin în armata a XII-a, Dohonin şi Diderihs in Car- 
„fierul general,—pentru ce cu toții deodată, s'au arătat atit de 
„neputincioşi, lipsiţi de energie şi nenorociţi în toate storţările 
„lor? Oare peste tot numai întîmplări sau greşeli 2*...* 

E admisibil ca un eveniment epocal, nu numai in viaţa po- 
litică şi socială a Rusiei, dar şi în istoria mondială, să fie redus 
la un joc de întimpiări sau greşeli mărunte, ori la proporţiile 
unei maşinaţii îndrăzneţe, datoriile numai unei bande de fanatici 
sau aventurieri ? 

Ce istoric s'ar mulţumi cu o astfel de „explicare“ a ori- 
cărui eveniment hotăritor în istoria Revoluţiei franceze, a Re- 
formaţiei sau a căderii Imperiului roman ? 

Poate rezulta dar şi în istoria celel mai groaznice comoţii 
sociale din cite cunoaşte omenirea, numai din intimplare sau 
din demagogia şi uneltiri vinovate ale unui neînsemnat grup de 
politiciani desperaţi un regim stabil, subt care de şapte ani trä- 
eşte o mare nație, şi care siirşeşte de a-şi impune recunoaşte- 
rea marilor puteri străine ? 

Dar prin aceasta adversari! bolşevicilor le aduc, fără voe, 
supremul omagiu, la care pot rival în istorie numai adevărații 
supra- oameni... 

Nu e d: mirare că în lagărul detractorilor de altădată 
Începe să răsune nota de admiraţie. 

Cronicarul unei răspindite reviste elveţiane, foaste burgheză, 
consacră memoriei Iui Lenin următoarele rinduri: 

„Lenin a murit, Cugetătorul prodigios şi omul de acţiune 
„care, prin propriile lui forțe (|), a ajans să se substitue Ța- 
„rului şi să Intemeleze o autocraţie, cum lumea n'a mai cunos- 
„cut dela cuceritorii mongoli, a dispărut”... 

lar despre opera lui, acelaşi cronicar serie: 

„Guvernul acesta e necontestabii național prin originile 
„lui şi prin spiritul lui,—el are puterea de fapt, și prezintă ga- 
„ranţii de durată. Niciodată nu s'a cerut altceva dela Statele, 
„care sint recunoscute"... ** 

In realitate,—lIn deosebire de revoluţia din Mari, care se 
prezintă ca o deslănțuire năprasnică a stihiilor populare, fără 
nici-o organizare şi conducere,—revoluţia din 7 Noembre 1917 
a fost săvirşită de forțele sociale organizate, subt o conducere 
fermă şi bine chibzuită. 

Nesocotirea acestui fapt poate duce numai la o apreciare 
cu desăvirşire falşă a acestor mari evenimente istorice, care nu 
pot răminea fâră o adincă inrlurire asupra destinelor omenirii. 


* Op. čit., p, 283. 
es iin. teacă ss ‘La Cronique Inlernalionale“, La Revue de Oe- 


nove, 1924, Février, p. 255. 


CAUZELE ŞI PERS mi ERSE | 393 
? ETa 


Să cercetăm dar le sociale 4 
voluția rusă, să pi girat Ela en = că 


ganizare, în cursul celor opt luni 
Rusia subt steagul Dolgeviectalule zeta B idioma 


Numele Rusiei evoacă îndată icoana , 2 - 
mea, În adevăr formează 82°/, din im rău yer pam 
Un publicist rus cunoscut își începe astfel, la silrşitul 
veacului trecut, lucrarea lui, consacrată țărânimil ruse: 
„Rusia este un sfat fârânesc, în toată puterea cuvintului 
„Şi desigur va răminea astfel încă multă vreme. Pentru noi dar 
„chestia agrară este o chestie națională, şi interesele agrare sint 
er vene naționale, dela care atirnă toate celelalte, cărora toate 
„celelalte sint subordonate. Cultivatorii pămtntului—mujieli n 
„tri— trebue să joace fatal in viaţa noastră politică şi socială 
„folol principal. Pe cu = nostru se reazimă puterea financiară 
„militară şi politică a Statolvi. Pornirile, idealurile şi speranţele 
avu cere pe aaas pentru tot viitorul Rusiei”, * 
ev 
SA n erau revol n tă nu a răsărit cu mai maltă putere 
prima revoluție rusă a fost intrint 
nip ogia ae mai cu deosebire faptului că atunci ini Snage a 
eri ai rod a mişcării proletariatului orăşenesc, pe cind 
4 patat s dena n 1917, d. M. Philips Price cu drept cuvint 
„Setea de pămint a țăranilor din Rusia euro 
erai n Tortorici a însemnați al mişcării es a-l 
‘Rasia de meri ut asupra proletariatului orăşenesc din 
Insă ţăranul rus a acceptat de astăd 
oa origen, aceasta = explică pri pote ea 
manifes „setea“ de 
economice fr ultimele raras pămint, în urma evoluţiei 
gür, reforma din 1861, care a emancipat țără 
de „bigle, sau mal bine zis de robie (naci te hae Moa 
4 de dreptate rsonal şi direct stăpinului), a jignit adinc simţul 
u toată robia, ţăranul rus a conservat formele - 
lui primitiv în ce priveşte pămintul muncit de ei, rege 


” Stepniak, „Der russische Bauer“, p. 1—2. Dalel . 
nu vA Îi indica! ullerior în nole r Aat A sini peer PA 
soy Nicolas-on,— „Histoire du Développement economique de le 


Ni este nicăeri o literatură mai tă 
Sete: Insă am prelera! lucrărilor mal periei a Pai ce în 
„ fiind iraduse, sint ma! accesibile celiltorilor străini. Cartea lui Step- 
nalak a opre y = rr engleză subt litiul : „The Russian Poasantry". 


908 e e au 


după concepţiile lui rletatea obştiei lui sătești („Mir”). E 
n sei rea mc În pe-a el îşi condensa ideile asupra raportu- 
rilor lui juridice cu stăpinul şi pămîntul : „Noi sîntem ai d-voastră, 
dar pămîntul este al nostru”, adică dacă țăranul e proprietatea 
stăpinului, pămintul rămine tot aşa o proprietate țărănească. 

In aceste împrejurări, țărănimea a fost exasperată că a pier- 
dut aproape două treimi din întinderea pămîntului cultivabil, drept 
preţ al emancipării, pe lingă că i s'a impus şi o sarcină, pentru 
„răscumpărarea“ treime! rămasă lul, de peste doud miliarde de 
ruble (5. 4 miliarde fr. în aur). * 

Ca rezultat, la începulul secolului XX, din intreaga supra- 
față cultivabilă, nu se găsea în minile ţărânimii decit 36,9%/., iar 
restul de 63,10/,, era stapinit de marii proprietari, constituia dome- 
niile coroanei, ale familiei imperiale şi ale diferitelor instituţii publice, 
E adevărat că din aceste 63,1%, ale marii proprietăţi, o jumătate 
era arendată tot țaranilor, dar în schimbul unei plăţi, care nu le 
lăsa decit o răsplată mizerabilă pentru munca lor. 

Cu creşterea repede a populaţiei, —care dela emancipare a 
devenit mai mult decit dublă, gospodăriile ţărăneşti erau condam- 
nate să se pulverizeze din ce în ce mal mult. 

In adevăr, din constatările oficiale rezultă că fn 1917—anul 
revoluției—din fiecare 10.000 gospodării ţărăneşti din Rusia euro- 
peană, se repartizau, după întinderea lor, cum urmează : ** 


4019 gospodării în intindere de 0—2 desiatine 
4357 2—6 


1384 p : 6—13 ,» 
227 = ” 13—30 » 
Ho * Š 30-50 , 


Dacă ținem samă, că față de sarcinile care apasă asupra 
ţărănimii (şi mal cu samă în provinciile centrale şi nordice, unde 
solul e prea puţin fertil, şi în stepele de dincolo de Volga, unde 
cultura e extrem de extensivă)—rezaltă că, din 10.090 de gospo- 
dării ţărăneşti, 8376 nu ajungeau la 6 desiatine şi nu puteau fn- 
treține familiile care le muncesc (şi deci acestea trebuiau să caute 
ciştiguri suplimentare); 1384 gospodării (cu 6—13 deslatine) pot 
fi singure considerate de sine stătătoare (gospodăriile cu 13-37 

30—50 desiatine, cad aproape exclusiv în regiunea de stepe, 
în care cultura are un caracter special); lar 4019 (peste 40/,!), 
faţă de întinderea lor pănă la două desiatine, nu puteau avea in 
economia țării vre-o însemnătate pozitivă, —ele nu mai adăposteau 
un adevărat proletariat agricol. 

Această fărămițare a gospodăriilor ţărăneşti, pe deoparte 
ducea la scăderea productivităţii, —în perioada dela 1865 până la 


* „The Siatesman's Yearbook”, 1906, p. 4541. 
PA feohrbuch für Polltic-W irlschali-Arbelierbewegung*, 1922-253, 
p- . 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 395 
p 22 antenei nem iri AES E a 


1891 productivitatea pe desiatină, in toată Rusia europeană 
a 
scăzut cu 12%/, în mijlociu, —lar pe de altă parte, un acer a tot 
mai mare de ţărani nu-şi mai puteau întrebuința braţele la munca 
cimpului : în acelaşi perioadă, după datele oficiale relative la 50 
gubernii din Rusia europeană, din 35 milioane de ţărani în pu- 
tere de mancă, numai 30 milioane îşi puteau găsi vr'o ocupaţie 
utilă la ţară,—lar 5 milloane,—celace cu familiile lor reprezintă 
o populaţie enormă de cel puțin 15 milioane de suflete (numai in 
50 gubernii !), — constitulau o sarcină zadarnică pentru economia 
cad ei 
cest proces se accentua cu fiecare deceniu, mal cu sam 
tată de creşterea vertiginoasă a populaţiei, care p A rezultă mă 


datele următoare, a ajuns la 
în cars de un veac ic: un număr mai mult decit impătrit 


In anii: Populaţia 
185 ., s 45.000.000 
1835 Ere „ 60 000.000 
1859 . > -= Li . 74.000.000 
1897 a 129 209.297 
1914 è a 178.378.800 


1915 . . . | : 1821826c0 


Prin urmare, în ajunul războiului mondial 
mancipare, cu toate că productivitatea RE ara ră aa rii 
să trălască din produsele lui o populație mai mult decit dublă! 
i Creşterea populației nu a putut fi compensată, nici prin în- 
roti Pe igda arendate de ţărani, nici prin cumpărările cu 
Samației ncii {äräăneşti—de aci rezultatul fatal : scăderea con- 
n adevăr numai în perioada de 15 ani, dela 1876 
1891, geag es țărănească a scăzut cu 18|. —incit pază la 
niak e putut afirma că pentru ţăranii ruşi „foametea este starea 


normală”... 
otuşi, după calculul d-lui Nicolas- 

in această perioadă nu este datorită amro pamela peria ea 

tru 5'/s, lar restul de 9'/, e rezultatul unui proces de natură pur 

economică : țăranul mănincă mat puțin (și mai prost,—carnea 

ouăle, laptele, untul, etc. au dispărut din hrana lui) pentrucă e silit 


' sd înstrăineze o parte tot mai mare din produsul muncii sale, 


Şi acest proces se agravează cu fiecare an, Cu cit țără- 
DL: e mai flămindă, cu atit mai multă pine vinde A min 
atele relative la exportul cerealelor, care creşte fantastic 


în cluda scăderii productivităţii pămintului, ilustrează de minune 


această lugubră ironie economică, 
Rusia exporta cereale, inainte de războlu, In cifre rotunde, 


“cum arată tabela de mal jos : 


ri „The Sialesman's- Yearbook, 1919, p. 4485, 
. Cf. The Stalesman's- Yearbook" afa anii respectivi, 


396 A VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


In anii pi . 13. O N 
> 1002 0 2 e e 21.000.000» 
- 1913 . . . Dio So 1.600.000 > 


Cu alte cuvinte, într'o jumătate de veac exportul de cereale 
de opt ori. 

” eraen Se iei Rusia a putut ajunge, cum doved:s: cer- 
cetările d-lui Nicolas-on, numai mulțumită faptului că din 100 
de kilograme produse de pă SID FR alea aproape 

—ĵi sînt luate cu deasila : 
sae d acest fenomen în vremea de muncă, —urmează 
„economistul rus,—rezultă că producătorul munceşte zile pe 
„sâptămină pentru sine, şi est zile pentru alții. lar dacă ţinem 
samă şi de acele condiţii, în care are loc vînzarea pinii de cătră 
"țărani, arendarea pămintului, etc.,—ceiace încă urcă măsura de 
exploataţie a muncii sale,—atunci se explică foarte bine feno- 
” menul, care la prima vedere ulmeşte prin paradoxalitatea lui: 
"țăranii işi vind pinea toamna (cind ea este eftină), iar în pri- 
"măvară (cind este cu pară rapi arti po cumpiră îndărăt, 

cum a e ei înşişi !“,.. 
caii e DE Pina „pr e impresionat şi el de acest „parado- 
xal fenomen”. 

„—cetim în cartea lui—erau siliți să vindă o parte 
AC e e produsul pămintului lor, care la drept vorbind 
"ar fi fost necesar pentru hrana familiilor lor. Adesea se întîmpla 
„că pe cind țăranii dintr'o regiune mureau de foamete, se ex- 
"portau totuși de acolo milioane de puduri de plae. E foarte dis- 
”cutabil, dacă Rusia, ţinindu-se în samă starea el dinainte de răz- 
"bolu, era în genere in măsură de a exporta cereale, In orice 
"caz e sigur că exportul de cele mai multe ori nu era posibil, 
"decit mulțămită viazărilor silite, lar acestea erau urmarea ine- 
„vitabilă a unei exploataţii nemiloase. Aşa era situaţia atunci 
„in mare parte a Rusiei, incit se găseau sate, în care se spunea, 
că gradul de prosperitate a unul ţăran poate fi măsurat după 
„grosimea ploşnijelor depe păreții casei lui!!! (Cele trei semne 

„de exclamaţie sînt ale autorului)". ** 


Evident, din trupul unul ţăran flămind, ploşaiţele nu se pot 


nul rus, acest mare exportator de cereale, flăminzea 
Br igra şi în afară de acele epoci, care emoţionau pe- 
riodic lumea prin grozăviile descrise de ziare şi de rapoarte o= 
ficiale. 


Dar regimul latifundiar nu a fost singur responsabil de a- 
ceastă stare de lucruri. 


* Nieolas-on, 
** Op. cita p. 100, 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 397 


Desigur latifundiul, cu ajutorul preţurilor exorbitante de a- 
rendă şi al sistemului meșteşugit de tocmeli agricole, e un aparat 
minunat pentru exploatarea muncii ţărăneşti. 

Insă dacă Rusia nu ar fi fost prinsă în angrenajul econo- 
miei mondiale, țirânimea, răzimată pe „Mirul“ ei, ar fi putut o- 
pune mai multă reziste 'ţă acestei exploataţii. 

Dar în faţa capitalului străin—a „capitalului vagabond“, cum 
l-am numit altădată, care a invadat Rusia după rea din 
1831, „mirul” s'a dovedit ca desăvirgire neputincios de a apăra 
munca ţăranului. 

Creşterea datoriei statului dă numai o slabă idee despre 
importanţa acestei invazii, 

Volu cita însă clteva cifre suggestive. 

La 1852 datoria publică a Rusiei se urca numai la 539.585 621 
ruble (in cifre rotunde: /14 miliarde franci în aur,—cit datoria 
„Micii“ Rominii inainte de războlu), 

Peste zece ani, în 1862 anul care a urmat em ării, ea 
ajunge la 1.376.420.117 ruble (—peste 314 miliarde în aur); 
încă peste 20 ani, la 1882, ea este de 4,356638.149 ruble (—a- 
proape 72 miliarde franci în aur). 

Dar în August 1914-— Statul ras intră în războtu deja cu o 
aone tema de 10.330.000.000 ruble, —28 miliarde franci 
n aur 


(Vom vedea îndată ta ce cifre „astronomice“ au ajuns da- 
toriile Rusiei din cauza războlului), 

Dacă ţinem sama, că cea „mai mare parte din imprumutu- 
rile astfel contractate în străinătate au fost intrebuinţate în scopuri 
neproductive (mal cu deosebire pentru cheltueil militare), ugor 
„putem deduce ce sarcină grozavă reprezintă această datorie pen- 
tru economia Rusiei. 

Dar „capitalul vagabond“ nu venea numa! în forma impru- 
mutarilor de Stat,—el intervenea direct în viaţa economică. 

In Octombre 1913, diferite mari bănci franceze, engleze şi 
chiar germane aveau în 11 din sucursalele lor din Rusia un ca- 
pital fantastic de 8.200 milioane de franci în aur. 

Pentru a ne da sama de importanța acestei sume, e destul 
să spunem, că cele 19 bănci mai importante ruseşti nu dispuneau 
impreună la același dată decit de 2,400 milioane de franci, — adică 
din totalul de peste 10 miliarde de franci al capitalului bancar 
din Rusia,—aproape 80", aparținea băncilor străine. ** 

Nu mai puţin energic sterg capitalurile străine şi la 
industria rusă, — care subt Influența lor a ajuns repede la o mare 
concentrație. 

Din 2163 întreprinderi industriale, care Înainte de războlu 
aparţineau in Rusia diferitelor societăţi pe acţiuni, cu un total 


za The Statesman's Yearbook’, din 4906 şi 1919. 
È. Agadh, „Grossbanken und Welimarki“, Berlin, 114, p. 499. 


398 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o 10 miliarde de franci in aur al capitalului de fundație, 
Sa) Teeeaci dei aparţineau capitalului străin, care reprezenta. 
peste 3600 milioane de franci în aur—adică această șeptime dia 
intreprinderi străine stăpinea o treime din Întregul capital de 
tondaţie al tuturor societăţilor pe acţiuni din Rusia, m 
n special in industria minieră şi metalurgică, capitalul străin 
stăpinea peste o jumătate de acţiuni, deşi era concentrat numai 
într'o pătrime din întreprinderi ; în industria electrotecnică—trei 
pătrimi din acţiuni în mai puţin de o jumătate din intreprinderi $ 
in indus'ria chimică—peste o treime din acjluni intr'o pătrime 
de intreprinderi, în diferitele întreprinderi municipale—o jumălate 
din acţiuni plasate în o treime de întreprindzri, etc. , 
In vestitul bazin al Doneţului toate minele de cărbuni, in- 
dustria metalurgică şi chimică erau [n întregime stăpinite de ca- 
pitalul străin (95°,o din capitalul investit acolo In minele de căr- 
buni aparţinea Francezilor şi Belglenilor),—caşi minele de platină 
şi de aramă din Ural şi HIY iaa ei ai eràu mono- 
sindicatele engleze şi americane), 
poime de mai adăogim pernă funciare plasate în străinătate 
(datoria ipotecară întreagă se ridica la 10 miliarde de franci, din 
care numai „Creditul nobilimii” a plasat pănă Ja 1906 în Franţa 
874 milioane 1), ** datoriile contractate acolo de „zemstve” şi 
oraşe etċ, trebue să socotim întreaga datorie a Rusiei în strai- 
nătate, înainte de războiu, la cel puţin 50 miliarde de franci în aur. 
Dar dobinzile cuvenite peniru datoria el, Rusia nu le putea a~ 
coperi decit prin export şi mai cu samă prin exportul cerealelor. 
Pentru a extorca dar „profitul“ acestui imens capital, admi- 
nistraţia era silită în fiecare toamnă să despădurească Rusia, 
tăind vergi.. impotriva platnicului recalcitrant! 
Dar in zadar! „Rămăşiţel=“ dărilor neplătite se acumulat 
din an în an, ajungind adesea să egaleze sau chiar să Iutreacă 
m | datorit anual! 
ga ania centrale din Rusia dările au ajuns să lntreacă 
chiar şi produsul pămîntului, şi nenorocitul „proprietar“ adesea 
şi-ar i luat lumea în cap, dacă nu l-ar fi ţinut lipit de pămint 
ingeniosul sistem de paşpoarte. (In aceste părţi, pentru ca ţăra- 
nul să poată obţine paşportul, fără de care nu putea părăs sa- 
tul, era ţinut să-şi lase pe pămintul său un „locjiito:“, pene tea 
loc să-i ceară dir: pena A m aS i plătească tacă, pentra 
să poată face faţă im elor 
= pr jest pepe ni reales exportul milioanelor de 
vagoane de cereale din „Rusia Hămindă”... i 
Dar invazia „capitalului vagabond“ a avut şi alte urmār 
În viața socială a Rusiei 


* Jahrbuch tür Polilik-Wirtschaft etc., 1922-25* p. 374; cl. ṣi M. 
Philips Price, op. cit, p. 164i. 
2 3 le financière, p. 59. 
“ Dg pote hereda Foligarchie „Das hungernde Russland", p. 461. 


Ajutată şi de exodul 
cum am văzut, nu-şi mal 
această invazie a dus la o 

Deşi în economia r 
dest în comparaţie cu ag ra, ea totuși ara, considerată în 
sine, cea mai concentrată strie din lume,— cum se poate ve- 
dea din comparația cu Germania, in care înainte de războlu or- 
ganizarea industrială ajunsese la o perfecție necunoscută în res- 
tul Eurapel, 

In adevăr, în 1913 din 100 de muncitori industriali erau 
ocupați : * 


ui” de brațe dela țară, care 
u găsi ri ai în agricultură, 
industrie. 


——— 


În mica industrie (Intreprinderi cu mal pulin 
de 20 muncitori} 

În marea Industrie 
Din care: 

In întreprinderi cu 21—100 muacilori . 

In Întreprinderi cu 101 — 500 muncitori . | 

In întreprinderi cu 501 -1000 muncitori |. | 

In intrepriuderi uriașe (cu pesie 1000 mun- 
= Nei E aaa zana | 24 s 


5. 9" sia A A E FS 


0.9.» „cd: a! 


Cu alte cuvinte: în întreprinderile uriaşe, cu peste 1(00 de 
muncitori, a fost ocupată o pătrime din numârul total al munci 
torimli industriale din Rusia, (aproape un milion de muncitori), 
şi relativ de trei ori mai mult ca în Germania. ȘI chiar numărul 
absolut al muncitorilor ocupați în aceste întreprinderi (920.000) 
a fos! mai mare ca In Germania (880.000 

Dacă ne referim şi la celelalte întreprinderi mari cu peste 
500 până la 1000 muncitori, vedem că în Rasia ele ocupau 359/4 
din numărul total al muncitorilor, pe cînd in Germania numa! 14°). 
lar întreprinderile mijlocii şi cele mai mici, dimpotrivă ocupau 
mal mulţi muncitori în Germania (43"), fiecare, — împreună 85*/.) 
ca în Rusla (respectiv 279/ și 38°/,,— împreună 6%, 

La acelaşi rezultat ne duce şi comparaţia cu Statele-Unite. 

Mai mult ca oricare altă industrie din lume, industria ru- 
sească inainte de războiu ne dădea Icoana uriaşelor concentrări 
de mase muncitoreşti subt o singură conducere, în fabrici şi uzine 
cu zeci de mil de muncitori. Numai 900 de întreprinderi uriaşe, 
care ocupau o pătrime din muncitorimea rusă, dădeau de lucru 
la un număr egal de muncitori cași 200.000 de întreprinderi, cu 
21— 100 de muncitori. 


Mai cu deosebire mare a fost concentrarea în Petrograd, 


” „Jahrbuch tür Politik”, etc, 1922—25, p. 573. 


400 VIAŢA ROMINEASCA 


unde În momentul izbucnirii revoluției s'au aglomerat 400 000 de 
muncitori de fabrică, din care 88*/, (355.000) erau ocupați numai 
în 140 de întreprinderi uriaşe,—adică, în mijlociu, peste 2500 
muncitori de fabrică. * 

Intr'o industrie astfel de concentrată, în care muncitorimea, 
chiar A ee condiţiile ei de muncă, se găsea organizată şi disci- 
plinată pentru lupta inlensă,—a fost creat în Rusia Țarilor un 
orei focar al revoluției sociale —care chiar Inainte de răz- 

iu prevestea cataclismul,—fiind date și celelalte condiţii ale 
vieţii de stat. 

Astfel invazia „capitalului vagabond” nu numai că a ruinat 
țărănimea şi a gonit milioane de ţărani din sate, pentru ca să 
caute lucru în oraşe, dar i-a şi făcut o educaţie revoluționară, şi 
t-a dat cadrele de conducători, în muncitorimea Industrială. 

De altfel, şi la ţară, o mare parte din ţărani a fost prole- 
tarizată de fapt. După Nicolas-on, cu mult inainte de r u 
nici 60”, din ţărani nu-şi puteau duce gospodăria lor indepen- 
dent—restul mai mult se zbătea decit muncea pe păminturile lor, 
sau chiar, ne avind vite şi unelte, le părăsea. 

De aici succesul propagandei revoluţionare nu numai în fa- 
brici, dar şi la sate. 

Am văzut, că în ajunul războiului Preşedintele Republicei 
Franceze a fost silit să se primble în străzile Petrogradului prin- 
tre baricade şi că în acelaşi timp în toată Rusia bintuiau tulbu- 
rările agrare. 

Războiul, pe lingă că a destrămat toată viața economică a 
Rusiei, a dus conflict:le sociale la o acuitate necunoscută înainte, 

Producţia, bine înţeles, a scăzut enorm, cum se poate vedea 
din scăderea exportului: în 1913, în ultimul an înainte de răz- 
bola, exportul Rusiel se ridica în valoare la peste 1! miliarde 
ruble (peste 4 miliarde franci în aur), iar în 1916, ultimul an 
inainte de revoluţie el a ajuns numa! la 400 milioane rub'e (cu 
puţin peste un miliard de franci), —adică a scăzut de patru orl. ** 

Această scădere a exportului nu a putut îi compensată prin 
urcarea consumaţiei Interne, datorită furniturilor de războlu, cum 
dovedeşte scăderea extracţiei de combustibil, — factorul esenţial In 


producţie : 
Au fost extrase puduri de: *** 
în 1913 | In 1917 
Cărbuni | 2.200.052.000 | 174 692700 
Păcură | 563.400.000 | 422.650 


* Ibid., p 375. 
** The Statesman's Yearbook", 1919, p. 1202. 
** „Almanahul Statistio” (tas), 1915—1917, p. 80. 


\ 


a 


CAUZELE Şi PERSPECTIVELE omau O le! 
—— E a aa T a OBE "r i 


Cu alte cuvinte extracția cărbunilor a scăzut 
dar a pice peste 1300 ori! 

m s'a răsfrint această scădere asupra gospodăriilor ţă- 
răneşti, este uşor de înțeles, pentracă exportul rusesc întotdeauna 
se răzima mai cu deosebire pe producția icolă. Ruina gospo- 
dăriilor ţărăneşti se invederează direct şi ah scăderea enormă a 
aer de Caii şi unelte agricole, care serveau mai ales 

In adevăr, în 1915 producţia maşinilor și uneltelor agricole 
a scăzut cu jumătate față de timpul dinainte £ războiu, Pe 
ea a ajuns numai la 20"/,, iar în 1917 numai la 15°. * 

lar faţă de procentul enorm de mobilizați, —care în mijlociu 
se urca şi pentru muncitorii industriali la 40%, din populaţia va- 
lidă, lar pentru țărani în unele regiuni ajungea chiar la 53%, (sic]),** 
— ŞI faţă de rech de cai şi vite cornute pentru armată 
—din care cauză în chiar primul an al războiului, 1914, 31,72 
din gospodăriile ţărăneşti au rămas cu total fără vite de muncă »** 
țărănimea ajunsese literalmente „la sapa de lemn“. 

Nu mai puțin suferea din cauza “destrămării economice şi 
muncitorimea orășenească. Pe lingă rigorile vremii de războlu 
care ingreulau natural condiţiile de muncă, salariul real, în com- 
aeae a „erp mijloacelor de existență a scăzut din 1915 cu 
AR Æ alte ramuri chiar cu 50° /, sase ŞI situaţia se agrava cu 

Dacă însă producția scădea, economia națională 
masele populare sufereau grozav, „afacerile“, „me ară bene ăi 
puţin scandaloase, au luat în același timp un avint, neînchipuit 
chiar în Rusia ţaristă, şi „profiturile“ creşteau vertiginos. 

Chiar în agricultură, marii prietari puteau compensa cu 
prisosinţă scăderea producţiei prin „conjunctura fericită”, izvo- 
rită din munca leftină a prizonierilor de războlu şi din preţurile 
a 5 aea pentru furniturile armatei. 

ustrie, consacrată aproape exclusiv scopurilor de 

războlu, creşterea profiturilor te fi măsura : 
acizi es de diferitele societăţi Da ra za Acnee 
șa de pildă, în 142 mari întreprinderi în industria textilă 
şi metalurgică din regiunea Moscovei profitul mijlociu reprezenta 
în 1914 numa! 165", asupra capitalului investit, dar în 1915 
primul an de războiu, acest profit s'a urcat la 39,7"/., în 1916— 
la 53, 1 /, far în prima jumătate a anului 1917 la 73, 2°',, adică 


e - 
(în ruzete), pe 47.. »Fabricajia de maşini și unelte agricole in Rusia 
sfaħrbuch für Politic” ele. - 9 
podăria sălească” (in rasette). a010. leuas E curea bară 
vase Areaşcev, „Țărănimea in războiu“, p. 25. 


„Anche! . } 
Philips Price, rău sir PE ia (in rusește), v. II, p, 167; și M. 


402 : VIAŢA ROMINEASCĂ 


a crescut aproape de cinci ori relativ cu situaţia dela începutul 
+ 
agrei astfel la Senoeni. cantei covoneyiarea avuțtilor 
ruinii obşteşti şi a mizeriei maselor populare. 
i MT] acest enoea f a soonest prin acaparārile tot mal 
ale „capitalului vagabond”. 
sira de războlu ale Ruslel s'au urcat la 
e franci în aur. 
nt mid mare parte aceste cheltueli au fost acoperite prin 
in străinătate. 
sete € 1916,—serle d. M. Philips Price,—datoria publică rasă 
„a ajuns la 30 miliarde ruble, a cărei dobindă se urca la mai 
„mult de jumătate a veniturilor statului depe atunci. Cu cit a 
„boiul se prelungea şi materlalul de războlu trebuia aayon, 
„Rusia ìn apara > tot mai mari, cu atit creştea tot mal sus flu- 
xal banilor de hirtie. In Septembre 1917, datoria totală a ajuns 
"la 70 miliarde ruble, din care—15,7 miliarde ruble imprumuturi 
„interne cu termen lung, 26 miliarde ruble împrumaturi externe 
„cu termen lung (—adicà peste 70 miliarde franci în aur !) şi 
„28,3 miliarde ruble fa bani de hirtle şi Imprumuturi cu ter men 
„scurt. (Din acestea din urmă 5 miliarde ruble,—adică peste 13 
„miliarde tranci în aur, de asemeni plasate în cea mai mare parte 
in străinătate,—celace ridica datoria externă la peste 83 ne 
"arde franci în aur h Dobinzile şi amortizarea pentru m peri 
„datorie s'au urcat la 41/, miliarde de ruble, adică la mai pei 
„decit întreg venitul Statului din 1916. Din aceste, peste onë 
„miliarde de ruble (—adică vre-o 5'/, miliarde franci în aur) e- 
„bulau să fie plătite direct băncilor şi guvernelor strâine,—şi ic 
„rea apropiat timpul cind întreaga datorie publică rusă ori d 
tre ca gaj la bäncile străine spre asigurarea ajatoru 
"manclar pentru continuarea războlului... De fapt procesul e pae 
"dare a industriel naţionale băncilor din străinătate a fost zi ) 
"inaintat în toamna din 1917, lar burghezia rusă arg trepta 
"să existe ca o clasă independentă şi apărea tot mai fățiș ga 
„simplă reprezentantă ło Rusia a capitalului financiar a 
u t 
shair =i situație ne dă ultima lămurire in ce priveşte politica 
că a guvernului provizor. 
+ 0 în văzut, A ii datoria externă a Statului, in æ 
trei ani dela inceputul războlului pănă în ajunul oroen 4 
Noembre, s'a triplat, ajungind dela 28 miliarde franci ta ză. 
peste 83 miliarde. Dar, față de necesităţile războiului şi parsi a 
producției chiar şi obligaţiile statului contractate, in aparență pe 


* M. Philips Price, op, cil, p. 160. 
a am's Yearbook”, 1919, p. 1194. : 
99 MD Piae, op. cit, p. 170—171; cf. şi „The Statesman's 


Yearbook”, 19.19, p. 1194, 


- 


CAUZELE ŞI PERSPACTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 40% 


piaja internă, emigrau şi ele peste graniță, Cit de mult datoria 
intrecea cifra de mai sus se poate vedea din evaluarea da- 
toriei publice ruse, publicată de „National City Bank“ din New- 
York, pentru anul 1921, şi care se urcă la sama formidabilă de 
peste 143 miliarde de franci în aur (exact: 5.693500.000 livre 
sterlinge). Deşi aci nu se face distincţie intre datoria externă și 
cea Internă, insă la data citată Rusia nu mai putea avea vre-o 
datorie internă, și finanța internaţională vădit era interesată nu- 
mai in fixarea datoriilor ei externe, De altfel cifra aceasta se 
potriveşte cu suma cheltuelilor de războiu ale Rusiei. după eva- 
luarea din „The Statesman's Yearbook“, şi pe care Rusia, in si- 
tuația ei financiară nici nu le putea acoperi, cum arată şi d. Mi- 
liucov, decit prin credite în străinătate. Prin urmare, sintem in 
drept să concludem,—fiind dat că după revoluţie creditele străine 
au încetat,—că, dacă Rusia ar fi dus războiul „pănăla sfirşiiul 
lui victorios“, datoria externă a Statului singură s'ar fi cifrat cu 
mult peste 150 miliarde franci In aur! (Datoriile contractate pen- 
tru războlu de cătră Franța şi Anglia întrec această sumă,—dacă 
Rusia e mai săracă, ea însă nu putea fl mai economă în ce pri- 
veşie cheltuelile de războlu), 

In acelaşi timp, războiul a favorizat enorm, cum am arătat 
şi acaparările directe de cătră capitalul străin, în toate ramurile 
activităţii economice și financiare. Este cu neputinţă însă de sta- 
biit cu prosas la ce sumă s'au urcat angajamentele faţă de sträi- 
nătate din această cauză. Dar nu ar fi exagerat să afirmăm, că, 
în această situaţie, economia națională a Rusiel nu putea ieşi din 
războiu fără o sarcină externă totală de vr'o 200—250 miliurde 
franci în aur... 

loalnte chiar de războlu însă budgetul statului se cifra cu 
vre-o 10 miliarde franci ta aur, lar venitul național nu depăş-a 
30 miliarde anual. Putem înţelege dar ce soartă aştepta în aceste 
condiţii poporul rus după încetarea războiului: un războiu atit 

destructiv desigur nu putea reduce nevoile statului, dar în a- 
celași timp venital naţional fatal a trebuit să sufere o enorm 
scădere, —Incit intreg venitul național abia dacă ar mal fi putut 
face faţă cerinţilor statului şi plăţilor în străinătate... 

De unde, în adevăr, putea gâsi Rusia cele cel pujina cinci 
miliarde franci în aur necesare pentru budgetui Statului și vre-o 
cincisprezece sau chiar numai zece miliarde peniru dobinzile şi 
amortizările creanţelor externe ? 

Aceste creanţe reprezentau doar numal avuțiile distruse în 
războiu, fără să fi dat în schimb nicio contra-valoare reală gos- 

ei naţionale | 

Profiturile cele mari, realizate de diferitele intreprinderi, 
despre care am amintit mai sus, nu constitulau şi ele decli o 
avuţie fictivă, care atribuia posesorilor numai un drept de a pre- 
leva în viitor © parte din produsal muncii naţionale, 

Burghezia rusă, punindu-se în serviciul capitalului străin, 


CA VIAȚA ROMINEASCĂ 


işi putea asigura o parte din profituri, şi, subt ameninţarea re- 
voluţiei, ea conștient servea cauza „capitalului vagabond”, cum 
ne arată acelaşi autor englez: 

„Aceste enorme profituri în hirtie,—scrie el,—se realizau mai 
„cu deosebire prin îngrămădirea de materii prime, cu preţuri de 
„monopol, şi prin dcr, tr producției. A'unci protiturile e- 
„migrau în străinătate în formă de credite, Băncile engleze şi 
„franceze au fost astfel tot mal mult interesate în intreprinderile 
„din Rusia şi, cu apropierea crahului financiar, apăreau în mă- 
„sură tot mai mare ca administratori al clienților lor ruşi, ale 
„căror depozite şi acţiuni le aveau în păstrare. Cu cit creştea 
„ameninţarea unei revoluţii sociale în cursul anului 1917, se sim- 
„tise tot mai mult şi tendința industriaşilor, proprietarilor de mine 
„ŞI a financiarilor ruşi de a se pune subt ocrotirea băncilor din 
„țările aliate“. * 

Dacă astfel burghezia rusă își găsea socoteala în această 
situaţie, importul capitalurilor străine şi acapararea de cătră a- 
cestea a tuturor ramurilor de activitate economică pregăteau Rusiei 
soarta coloniilor africane. Proletariatul orăşenesc şi țărănimea, 
cu prelungirea războiului, erau tot mai mult dar amenințate să 
cadă într'o adevărată roble faţă de „capitalul vagabond“, care 
mulţumită războiului acumula titluri asupra produsului Integral al 
muncii lor viitoare. 

Acest fapt pune în adevărata ei lumină revoluția rusă, Ea 
se prezintă, în fond, cag! revoluțiile altor ţări înapoiate, căzute 
subt puterea capitalului financiar străin,—de pildă revoluțiile re- 
cente din Turcia, Persia sau China, caşi mişcările naţionale din 
Egipt san din India,—ca o răzvrătire națională împotriva do- 
minației şi a imptării străine, în formele și în condițiile dictate 
de momentul istoric. 

Toate aceste revoluții na/lonale iau însă în cadrul de astăzi 
al economiei mondiale, un caracter socla! pronunțat, şi în Rusia 
mai mult ca oriunde, 

Războiul, izbucnit el însuşi ca o criză violentă în economia 
mondială, a dus peste tot la o acultate amenințătoare nu numai 
conflictul dintre capital şi muncă în ţările industriale, dar şi con- 
flictul dintre imperialismul capitalist al Marilor Puteri domină- 
toare şi ţările înapoiate economiceşte, căzute subt jugul capltalu- 
lui lor financiar. ** 

Pentru Rusia In special,—înfrîntă de fapt încă subt regimul 
țarist, ruinată, Inglodată în datorii, cu avuţiile naţionale ipotecate 
sau Stăpinite direct de „capitalul vagabond*,— prelungirea războ- 
iului lăsa deschisă numai intrebarea : s.bt care imperialism îl este 
sortit să robească,—subt cel german sau cel allat ? 

Bine înţeles, masele populare nu-şi puteau da sama atit de 
lămurit de situaţia lor, faţă de imperialismul capitalist. 


* M. Philips Price, op. cil., p. 160, 
* CI. C. Stere, „Criza mondială“, în „Viaja Rominească”,1923, No. 5. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 405 


Dar revoluția rusă,—această mină inepuizabilă pentru studii 

—ne arată odată mai mult, cum o situație obiectivă 

impune popoarelor sau claselor sociale, subt imboldul instinctului 

de conservare, anumite atitudini şi creiază anumite stări sufleteşti, 

care duc mulțimile, chiar inconștiente de substratul adine al mo- 
tivelor lor, la hotăriri şi acte conforme cu interesele lor reale. 

Ca într'o experiență de laborator, cind temperatura apel 
poate fi coborită mai jos de zero, fără ca aspectul exterior al 
lichidului limpede să nu fie deloc schimbat, dar ajunge un gră- 
unte de nisip, cea mal uşoară Sppe la suprafaţă, pentru ca in- 
treaga cantitate de apă să se transforme deodată într'un bloc de 
ghiaţă şi să crape vasul—tot aşa în vremuri de criză socială, 
Subt presiunea necesităţilor istorice în adincimile sufletului popu- 
lar se produce un proces tainic, o pretacere—să-mi fie iertat cu- 
vintul, —în structura lui moleculară Care, la cea dintălu adiere a 
vintului de revoluție face caşi cel mai biajin şi supus popor să 
pară transformat într'o clipă fntr'o „fiară apocaliptică“, 

Vechile clase condacătoare din Rusia, reduse la rolul de 
„Simplă agenţie a capitalalul financiar din Apus“, amenințate di- 
rect de revoluție in situaţia lor privilegiată, erau gata să ac- 
cepte imperialismul aliat, cum apoi,—după expresia publicistului 
francez,—„erau gata să dea Nemţilor o jumătate din ce mai rä- 
a e Dn, arma rară u restabilind ordinea", * Ele, e- 

tau în 
Rusiei momental istorie. p misiunea pe care o impunea 
stă sarcină a căzut asupra altor clase socia r 

erans astfel avanscena istoriei şi, luptind pentru rara 
pau în acest moment totodată și înteresul de conservare na- 

neag Aceste clase sint proletariatul orășânesc şi țărănimea, 
diiile eryron orăşenească, deşi organizată prin înseși con- 
muncă, conștientă de interesul ei de clasă si pă- 


| trunsă de ideile socialismului european, formează însă o fractie 


de nelinsemnată din populația totală a Rusiei, tinet 

t 
fost neputincioasă fără sprijinul activ din partea Naena. s 
u A Abia a economică din ultimele decenii ca şi rezulta- 
eco concura u asigurat, cum am arătat mai sus, pe depiin 
şi proletariatul- în lupta lui pentru condițiil - 
yin de muncă, tot aşa şi țărănimea în lupta el are Erari 
Armei wiran anpe pi muncii el, a fost pusă faţă în faţă 

n 
a a a ag A rul jug putea numai fi îngreuiat 
Astfel aceste clase sociale au fost solidarizate chiar 

interesele «inamicalei comun” şi au ir 
lor,—precum şi în toate clasele privile pri hr pern 
rit gr rc p glate, ca şi în inseşi vechile 
Je guvernămint,— numa! Instrumente de- opresiune şi ex- 


——_ 


” E. Antonelli, „La Russie Bolchevisie", p. 159. 


406 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In strigătul dar de „Jos războlul“,—chiar dela inceput nu 
se manifesta numai oboseala după doi ani şi jumătate de văr- 
sare de singe, dar Isbucnea şi revolta împotriva temeliilor înseși 
ale vechii orinduiri, 

Astfel duhul də răsvrătire s'a infiltrat pe nesimţite în su- 
tletul maselor populare. 

Cit de adincă a fost această infiltraţie, şi cit de străină de 
orice „propagandă“ din afară, înainte de izbucnirea făţişă a re- 
voluţiei, se poate vedea din faptele povestite de un ofițer supe- 
rior, monarhist neclintit şi „contra-revoluţionar“, fost comandant 
al garnizoanei din Eupatoria. 

Acest orăşel cu o populaţie de vre-o 12 mil de locuitori, 
pierdut într'un colţ de pe litoralul Mării Negre, vegeta în somno- 
lenţă, departe şi de front şi de agitajiile politice. Garnizoana lul 
era alcătuită din rezervişti bătrini, care, cum se exprimă colo- 
nelul Crişevski, nici „nu erau soldaţi, ci numai nişte ţărani în- 
armaţi, care m'au avut vreme să ajungă soldaţi“, (Acest „numai“ 
e foarte suggestiv |). 

Despre revoluţia săvirşită la Petrograd, Eupatoria a aflat 
la 14 Mart din telegrama oficială, care anunță abdicarea Țara- 
lul Nicolae II. 

„Telegrama primită de noi,--scrie in memoriile sale bra- 
„vul colonel,—vestea că pe tron s'a urcat Marele Duce Mihail, 
„şi ordona ca să aducem faptul la cunoştinţa soldaților, cu ii- 
„muririle necesare. 

„Am plecat la cazarmă, Batalionul a fost strins în rinduri 
„in curte, şi i-am expus evenimentele. Am povestit cum muncea 
„impăratul, ce neînchipultă încordare de puteri | s'a cerut pen- 
„tra a cîrmul țara, care a trecut prin atitea evenimente grele în 
„cursul domniei sale, şi că acum el e obosit, nu-şi mai poate 
„duce crucea şi îşi trece povoara cirmuirii fratelui său. 

„Am tăcut apel la soldaţi, să țină minte pe impăratul lor, 
„ca pe un om de o înaltă bunătate, care cel dintăiu s'a ridicat 
„împotriva războiului (1) şi să ureze cu toţii puteri şi sănătate 
„noului Ţar,— să trăiască IS 

„Un «ura» prea slab a răspuns la acest apel, în care am 
„pus toată puterea mea de convingere. Feţele «slugilor qare 
„Şi ale Patriei» au fost indiferente şi liniştite,—se vedea că pen- 
„ru ei—esori Nicolae ori Mihail—e tot una»... 

„lar a douazi ceita am primit o nouă veste : Mihail a 
„abdicat şi el, şi la cirma Rusiei e un guvern provizoriu, şi se 
„pare—un fel de republică, cu un guvern revoluționar tainic, dar 
„teribil,—sovietul deputaţilor, muncitorilor şi soldaţilor. 

„lar au fost strinse batalioanele în rinduri şi lar a trebuit 
„să le vorbesc, dar alte lucruri decit cele despre care le vor- 
„beam leri.. Dar acum ochii ardeau de interesul cel mai viu, 
„mulți chiar ieşlau din rînduri, silindu-se a nu produce nici un 
„zgomot, cu aviditate prinzind fiecare cuvint, — mai cu seamă 


CAUZELE. ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 407 


„cind au auzit că acum poporul însuşi, prin guvernul provizoriu, 
„a luat cfrma În mină până la convocarea stituantei, care va 
„hotări, cu dreptate, orinduiala Rusiei. ŞI cind acum eu am pro- 
„Pus un «ura» pentru guvernul provizor, s'a auzit un mugetașa 
„de zguduitor, cu atita putere a pornit strigătul lor, incit un 
„astfel da eura» ar fi fost singur îndeajuns pentru luarea unei 
„poziţii inamice... Soldații în entuziasmul lor s'au repezit sămă 
„ridice pe sus, pe urmă pe alți ofileri, - a fost ca o turbare de 
„bucurie, mulți se îmbrățişau și se săratau, mulți piîngeau. 

„lar în urmă au început să iasă din muljime unii soldaţi şi 
„să pună întrebări, ŞI întrebările acestea, tonul lor, și interesul 
„viu pe care îl manifesta pentru ele masa soldățească, lămurit 
„ărătau nu ştiu ce lucrare perseverentă şi îndelungată pe care 
„cineva cu stăruință a săvirşit-o asupra acestor capete întune- 
„cate şi nedeprinse să cugete“... * 

Dar cine putea face această „lucrare slăruitoare și îndelun- 
gată" în oropsita Eupatorie, subt regimul țarist, caşi în toate ne- 
număratele Eupatorii ale Rusiei, în toate satele şi cotunele ei, din 
care veneau aceşti „țărani înarmaţi, care n'au avut măcar vreme 
să ajungă soldați" ? 

Căci peste tot a fost săvirşită această „lucrare stăraitoare 
yi indelungată“, peste tot milioanele de „capete intunecate şi ne- 

prinse să cugete“, au ajuns să simtă, că „pentru el orl Nico- 
lae ori Mihail tot una este“, şi au primit cu „turbare de bucu- 
tie“ vestea despre prăbuşirea regimului ţarist,—şi peste tot a- 
ceastă prăbuşire a deșteptat aceleaşi nădejdi, cum mărturiseşte 
mai sr pia însuşi acest militar credincios, 

„O singură chestie, constată el, a dominat revoluția, năzu- 
„inţile şi dobindirile ei, a dominat chiar şi revendicarea pămin- 
„tului, —și aceasta era—pacea, pacea imediată, pacea cu orice 
„preţ... Acest cuvint era mereu în gura tuturor, el se auzea în 
pri medeane, în căzărmi, în cafenele, pe bulevard, pănă 
„Şi în băi... 

„Această pornire elementară spre pace, cu orice preț, era 
„foarte semnificativă şi arăta lămurit că cel ce va Pet 
„pace, va ajunge idolul mulțimii şi va căpăta o stăptnire nemâăr- 
„Qinită asupra ei"... ** 

O asemenea „lucrare stăruitoare și îndelungată asupra ca- 
petelor întunecate, nedeprinse să cugete“, evident, n'a putut re- 
zolta decit din presiunea formidabilă a necesităţilor istorice, care 
a produs pe nesimţite acea schimbare în structura moleculară a 
nene par hi care a pt patra desvălită, din primele 

uţiei, niru ce o = 
od platii te a şi pe mai umil! comandant de garni 


Dacă războiul, ca rezultat fata! al contrazicerilor ireductibile 


* Arhiva rr, v. XII p. 77. 
"* Šid, p. 100. á 


A VIAȚĂ ROMI ALA 


ale civilizaţiei noastre, a zguduit din temelie intreaga ordine mon- 
dială, structura arhaică a Rusiei țariste,—minată de decenii prin 
însăşi dezvoltarea forţelor ei interne, dezagregată prin contactul 
cu economia mondială, clătinată prin revoluția din 1905,—n'a mai 
putut rezista acestei zgaduiri. 

Astfel, natural, războiul, atitudinea faţă de el, a ajuns un 
factor de diferențiare între clasele sociale, şi lupta pentru o nouă 
ordine socială a imbinată indisolubil cu negația războiului : 
de o parte s'au adunat toate elementele „conducătoare“, Întreaga 
„societate“, iar de altă parte—intreg „poporul“, muncitorimea o- 
r că şi țărănimea. 

In Mart 1917 aceste forțe sociale, proletariatul industrial 
şi ţărănimea,—in revolta lor impotriva vechii ordini şi a răz- 
i, “au manifestat numai ca o „stihle“. Ş 

Dar după opt luni de trămintări sterile,—cind vechile clase 
conducătoare n'au şilut să le aducă nici pacea, nici emanciparea 
de subt dominaţia „capitalului vagabond“, şi, prin urmare, nici 
ordinea socială visată,—ele s'au organizat şi s'au pus subt con- 
ducerea singurului partid care a integral toate reven- 
dicările lor, transformindu-le în | de luptă politică. 

Pe această cale masele populare nu au fost aruncate fără 
rezistență din parte-le,—ele, putem chiar spune, au fost bolșe- 
Mate cu deasila, mulțumită politicei inseşi a vechilor clase con- 
ducătoare, 

Dar acestui proces de „bolşevizare” a Rusiei, urmează să-i 
consacrăm capitolul următor al studiului nostra. 

C, Stere 


Iubire 


—— 


Te-aştept. E pretutindeni Primăvară, 
lubirea creşte 'n noi ca o povară. 
Vagi nostalgii ne mină înapoi 

Så ne găsim iar singuri numai noi. 
Cu pasul tău mărunt şi cunoscut 

De ce nu vii şi-acuma ca ’n trecut. 
MI-I dor de vorba și de risul tău, 
De nu ştiu unde-mi vin păreri de rău 
De nu ştiu ce perdut pentru vecie 
ŞI care nu se poate să mai fie. 


Să vil în odăița noastră iar, 

Să rupem filele la calendar 
Care-au rămas aşa de an şi-acum. 
In ele să privim ca 'ntr'un album, 
Ca 'n amintiri să trecem pe derost 
lubirea noastră care ma mai fost. 


410 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


SA vii din nou cu risul blind şi viu 
SA stringem amintiri pe mal tirziu ; 
Că va veni cindva o toamnă lară 
O toamnă fără altă Primăvară. 

Din noi atuncea va fi dăinuit 

Doar amintirea că am mai trăit, 

CA simt cum ne pindeşte cu răbdare 
Sfirşitul care vine ca 0 mart. 


Ne-aşteaptă cineva în orice ceas, 
Ne urmăreşte-o umbră pas cu pas 
Cu filftiri ciudate de aripă, 

Şi-i un sfirşit în fiecare clipă. 


Mi-i dor de vorba dulce ca un cint. 
Să vii, că-l ceasul nostru pe pămint. 
La geam cireşul mic şi alb de floare 
Ca un copil ce stă de-abia 'n picioare 
Ne 'ntinde parcă sufletu-i alci 

Cu amindouă minile lui mici. 

Atară cero! ca un evantai 

Aduce pe fereşti parfum de Mai. 

Pe sus trec noaptea păsări mari, albastre, 
ŞI noaptea stă de-asupra casel noastre 
Ca un hamac din care stinjinei 

Cad peste tot înrouraţi şi grei. 


IUBIRE 


Nici gindul fericirii nu-l mai port, 
Atitea flori sint parcă pentr'un mort. 
Să vii aicea ca'ntr'un țintirim 

C'un mort pe care nol îl mai iubim. 


Să-aşezi în mina mea o mină mică 
De amindol să nu-mi mai fie frica. 
Să aşteptăm tăcuji cu-acelaşi gind 
Acela ce-o să vie nu ştiu cind.. 


Demostene Botez 


4li 


Cronica filozofică 


Aplicațiile sociologice ale psihanaizei * 


tă chè 
te o apariție rela'lv recentă, Psihanaliza, „aceas ae: 
RE eri rii A numeşte cel mal de samă iz. Dien ga ei 
Prodi, sa provocat in jurul ei discuții neobişauit de gate $ 
set: olume, se țin confe- 
reviste, se tipăresc v D 
rinje BE EOE ăsta pentru a se discuta ideile emise subt 
eticheta de „psihanaliză sau „treudism“, act: aaa A 
Iniţiatorul psihanalizei, profesorul S, Freu . ez re rA 
dicină din Viena, impreună cu adepţii săi, megane A i e 
cărțile lor, să extindă metoda psihanalitică dela psih nog fa pes 
trie în cele mal variate domenii ; estetică, mituri, peA A sobei 
turală a religilor. Discuţiile sint extrem de paslonate mea i 
a mă inesc la examinarea rece a ideilor, Freud fiind declara erai 
an isterie Unii adversari au căutat să explice negre en . 
ibid n rin pansexualismul caracteristic neamului penapis a romei 
Freud se se sileşte să se compare pe sine lasuși cu Darw a seal 
fiind acel „Zauberwort“, cum a spus Haeckel despre ej rutere pia 
trebue să adacă deslegare multor probleme mie ee ese gri 
inseamnă nimic mai mult decit vechea analiză psihică. 


i neproductivă, — 
în haină nouă, o veche idee uscată ş 

pr o Sisi nouă prin Ingenioase aplicări, Germenele argona 
este o teorie etiologică a nevrozelor, urmată de o pinarna cereri 
se înțelege prin „metoda psihanalitică) şi a căreia elloresce 


rală este o concepție de ansamblu a vieţii psihice. Pe baza acestel 


concepții 


lapsus-urilor, acele mici scăpări, care ni se par nouă peinsemnate, 


d Ich-snalyse, pg. 
* Dr. Sigmund Freud: Massenpsychologie un 
140, ialerasiioseler psychoansiiiischer Verlag, 1921. 


despre viața sulictească s'au intreprins apol cxplicări ale. 


CRONICA FILOZOPICĂ 413 
CRONICA PILOZOPICA _________ 413 


dar care mau scăpat rigurosului său determinism, explicări ale visu- 
rilor, pentru a ajunge apol la încercări de explicare genetică a pro- 
duselor spirituale ale umanității. 

Stilul captivant, descrierile abundente, predilecția lui Freud pean- 
tru subtilitäți şi apropierile Ingenloase intre cete mai disparate fapte, 
explică răspindirea idellor treudiene; lipsa de precizie, lipsa defl- 
nițiilor sau exagerarea nepermisă a untia dintre ciemente,—ducindu-!, 
cum se exprimă categoric Georges Dubujadoux, la interpretări „ex- 
clusives et tâtues*,—avem explicaţie şi pentru neinţelegerile ivite în 
interpretarea psihanalizei. Ideja centrală freudiană este, cum spune 
Ch. Blondel, opoziția stabilită între conștient şi inconştient, „Psihicul 
se revarsă peste marginile conştiinţei“, Psihicul şi conştientul nu se 
suprapun: Conştiința este roata de lumină ce-o aruncă un izvor lu- 
minos, jar inconştientul penumbra și umbra din ce în ce mai intune- 
coasă ce-o înconjoară, ambele formind psihicul omenesc, 7 

Conștient și inconştient ajung în raport de opoziție prin Inter- 
venția vieții sociale cu toate tigorile ei. Viața individului este 
dominată de principiul plăcerii. Toată activitatea noastră psihică este 
minată de această tendință : căutarea necondiționată a plăcerii și è- 
vitarea durerii: „activitatea noastră psihică este condusă în chip au- 
tomat de principiul plăcerii», 

Al doilea principiu, care orientează pe individ este impus de 
viața exterioară : principiul realității, 

Primul este impuisia naturai a individului, foamea și iubirea, 
al dollea este Ingrădirea, prudența pe care-o impune atingerea cu èx- 
terlorul. Otice abatere dela realitate, orice nerespectare a legilor na- 
turale sau sociale, produce un neajuns ființei umane. Viaţa în socie- 
mă pape eta eu constringerilor de tot felul, anume norme, 

-0 manifestare natur: nu este insă, spune d, mal s 
cătră societate decit instinctul sexual, © Ene Freud, mal atiajenită de 

Să facem aici o paranteză pentru a observa că Freud nu taje- 
lege prin sexualitate numa! celace se referă la funcțiile genitale. 
Sfera noţiunii acesteia, fn urma unor cercetări pe drept suspectate de 
adversari, intrucit confundă sexual cu sensual, este intinsă de cătră 
Freud la cele mal nevinovate manifestări ale micuțalal din leagăn 
(„sugerea degetului”) cit şi ja cele mai obscene pervertiri sexuale, 
Această dispoziţie cătră „plăcerile cărnii“, cum în chip just le-a nu- 
mit capriciui linguistic al poporului, o numește libido. Sau cu altă 
definiție „Energie solcher Triebe, welche mit alidem zu tun haben, 
was man ais Liebe zusammentasscn kaon“. 

Am observat Insă mal sus că libido este condamnată fără er. 
tare de moravurile şi legile soclaie, 

Principiul realității, grija de a ou veni în conflict cu realitatea, 
determină lustitulrea unel cenzuri raționale, care va permite manites- 
porii numal acelor gindiri şi dorințe în armonie cu interesele indivi- 

Libido va îi dar reprimată şi incarcerată dincolo de marginile 
coaştilaței, In inconştient, Această inlănțuire silită a unor tendințe așa 
fireşti nu rămine nepedepsită. In clipele cind cerberul din pragul con- 


noaştem : lapsus-uri, vise, nevroze sau subiimări, 
Cu volumul „Psihologia maselor ŞI analiza eului“, Freud incearcă 


414 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


to emerară aplicare a conceptului „libido“ la explicarea psihologiei mase- 
lor, Anterior, In „Totem und Tabu“ Freud incepuse incursiunile în aceste 
domenii, întemelat pe credinţa că se poate explica sufletul colectiv 
prin sufletul individual, Acelaşi credință prezidează şi in cercetarea 
de față. Antiteza intre social şi individual ou este chiar aşa de gr2- 
zavă cum se pare la prima vedere. Priviiă mal de aproape, psiho- 
logia individuală ne apare ca un produs social. Psihologia individu- 
ală cercetind „călle pe care individualitatea ajunge să-și satisfacă 
pornirile instinctive“ nu trebue să neglijeze influențele suferite de in- 
divid în cercul restrina a! rudelor sau prietinilor.— Cind psihologia 
nu-şi mărginește cercetările la aceste raporturi ce se stabilesc intre 
individ şi acest restrins număr de persoane, cl-l studiază in raportu- 
rile iuicuun număr mult mal mare, atunci devine psihologie colectivă, 
„Die Massenpsychologie". 

Psihologia maselor se va ocupa deci cu Individul privit ca 
membru al unei rase, al unui popor, al unei caste, sau al unui grup“, 

Cercetările lul Sighele, Tarde sau mai nouă ale lui G. Le Bon 
stat de acord in constatarea că un individ, indată ce este incorporat 
intro masă, sufere schimbări ia manifestările sale psihice: simte, 
gindește şi acționează cu totul altfel decit ln stare izolată. Intrebă- 
rile iscate în mod firesc de acest fenomen sint trei: Ceeste o masă? 
Cum poate masa să influențeze aşa de straniu pe indivizii compo- 
menți ? Şi in ce constă schimbarea ce-o sufere individul ? 

S'au oferit răspunsuri tuturor acestor întrebări, Freud le anali- 
zează pornind dela ultima problemă şi vrea să arăte că dacă diteriţii 
sociologi care s'au ocupat de psihologia maselor au izbutit să ne o- 
fere o descriere exactă a individului membru al masel, explicăriie 
lor relative la primele două probieme nu sint de loc mulțumitoare. 

G. Le Bon în „Psychologie des foules* observă că individul su- 
fere o scădere evidentă a puterii de gindire, atitudinea critică In fața 
adevărului sau minciunii dispărind, concomitentă cu o neobişnuită 
creştere a afectivității, celace Il predispune chiar la acțiuni care-i 
pot primejdul Hința. Explicarea emisă de G. Le Boa este următoa- 
rea : Cazul superior al sufletului individual, care este aşa de deose- 
bit la indivizi, de oarece în el rezidă diierențieriie, este anihiiat 
pentru a eși la lveală fundamentul psihic coman tuturor indivizilor. 
Acest fundament psihic, comun tuturora și producător al unitormității 
ce se stabileşte Intre Indivizii componenți al unei mase, Îi numeşte 
Le Bon inconştient. 

Prin această supoziţie a inconştientului, Le Bon explică dece In 
masă orice acţiune devine molipsitoare şi dece masele sint de one- 
grăită suggestibilitate. Caracterele maselor : faptul că sint capabile de 
entuziasm, de mari sacrificii sau de crime abominabile, sau că su- 
portă coexistența celor mal contradictorii idei și că trăesc o bogată 
viață imaginativă,—indrituesc pe Le Bon să compare sulletul colectiv 
cu sufletul copilului sau salbatecului. În schimb rolul conducătorului 
este foarte redus, pentrucă se pare că în mod instinctiv îndată ce se 
găsesc laoialtă un număr oarecare de Hinje vil, tie o turmă de vite, 
fie un grup de oameni, ei se supun autorităţii unul conducător, „Masa 
intocmai ca o turmă nu poate trăi fără stăpinltore, 

Sint deosebit de interesante glosele lui Freud pe marginea a- 
cestel descrieri a sufletului maselor. 

Concepţia inconştientului, de pildă, nu-l împacă: este incom- 


CRONICA _PILOZOPICĂ 415 


plectă. Complectarea o face în sensul 
psibanalitic văzut mai - 
daugă adică definiției după care inconştientul este suma Peg Re 
mase caractere ale sufletului individual, comuna tuturora prin co- 
munitatea de rasă, şi acelace ştim că Intelege el prin „inzonşticat o- 
i” (unbewusste Verdräogte). 
egresui intelectual al mase! admis de Le Bon, de Me. Do 
nu este confirmat de fapte. „Sulletul colectiv este capabil de nec 
creații sufletești, de pildă limba, cintecele populare şi folklorul La 
Arte se mai adaugă şi faptul că cupetătorul sau poetul datorește 
mult masej în care trăește, ci nefiind decit cel ce desăvirgeşte o 
operă ja care au contribuit toți“, Se vede dar că Freud nu se mär- 
gineşte la masele de scurtă durată, ocazionate de un efemer Interes 
eter studiate de Sighele și Le Bon, pentrucă pentru el există mase 
E re acea e a pere şi trăeşte viața „Masele de primul fei sint 
curier urmă, cum sint valurile mici, dar înalte, față de ta- 
G. Le Bon găseșie prin urmare explicit 
licarea Infitenței 
masele asupra individului in su E roll 
= prestigia bien a ggestlonarea reciprocă a indivizilor şi 
+ Tarde găsește explicarea în imita 
our gri peggiora ceiace se raza ones ep Bute Dean 
ori imitație i i 
“Zauberwort: ranr mas ori inducție afectivă sint unul şi acelaşi 
oți cercetătorii se ostenesc să dea 
o bună defi 
s en opri să vadă care este esența suggestiei, e: nd OE 
y ~ et pa uc Intueuțele cunoscute fără o intemeere logică. Ori 
m atent ucru vrea să-l aile Freud aplicind conceptul libido” 
AAE A per a st forma și pentru a dura este nevoe de o putere 
ră ara e rca organza ce compun masa. Şi care poate 
» 05, der alles in der Weit zusam 
ie Ri dacă individul Îşi plerde personalitatea și se lasă pr 
r ce „well ejn Bediiriniss beim Ihm besteht, eher im Elnverneh a 
jra ihnen als im Gegensatz zu ihnen zu soln also vlel loch 
“Îhnen zuliecbe:*, z za adica 
Freud nu se oprește la nicl-una din clasi 
t 
e: In Courier şi repre de cineva şi pri laite par 
Ă atru moment studiază masele organizate: b 
mata, mase artiticial - fitnes TAF AG 
a coustrtngere aen Sol maeh şi care au nevoe în constituirea jor de 
n biserică cași în armată există iluzia că e 
omanda 
zori apuvirgpa ea e toți deopotrivă. Pe această kanja. a arise 
e ubeşte pë toți creştinii deopotrivă: „t 
făcut unora din acești frați mai mici al 4 Eee a 
oa roci „pet ei „frați intru Christie e iza dai a 
celaşi lucru se petrece în armată, unde îlecare comandant 
rotor Joacă acest rol. Idela de patrie, da renume sau míadrje ed 
eve proc indispensabile pentru constituirea armatei și nici su- 
gar A vadă sint atit armatele Iul Caesar, Wallenstein sau Napoleon 
ea Sr mpul din urmă cazul militarismului prusac. „Militarismul 
sn , care era tot aşa de nepsihologic cași ştiinţa germană, a ex- 
cepe acest lucru chiar in ultimul mare războlu, După E, Sim- 
pagt kan motiv ai contagieril, al nevrozelor a fost și tratamentul lipsit 
re („licbiose”) faţă de soldați. Poate că altfel cele 14 puncte 


PE E 


ale preşedintelui american mar fi găsit aşa de uşor crezare şi acest 


minunat instrumenit—armata germană—n'ar fi fost distruse. 

In masă fiecare individ este legat afectiv pe deoparte de condu- 
cător, pe de aita de Indivizii masel. Fiecare individ fiind legat așa 
de puterale prin această dublă legătură, este uşor să ne explicăm 
schimbările ce le sufere individul şi mal ales acel „fenomen central 
al psihologiei maselor: lipsa de libertate a individului“, O pildă 
edificatoare pentru afirmația că intr'adevăr o masă e caracterizată 
prin legături sexuale(„llbidobindungen*) este comparaţia lui Schopen- 
hauer cu aricii, care într'o zi de larnă au trebuit de voe de nevoe să 
se grămădească unii în alții ca să se încălzească. La fel se 
lucrarile în formarea maselor. Indivizii sint părăsiţi de intoleranța 
firească a tendințelor narcisice sau cu alt nume autistice (acelea pentru 
a cărora satisfacere individul se dispensează de ceilalţi semeni) şi 
sint cuprinși de indulgență din ce în ce mai mare şi cu timpul unlfor- 
mitatea se stabileşte „Die Seibstilebe findet nur an der Premdliebe, 
Liebe zu objekten, eine Schranke” (Iubirea de sine giseşte o limită 
numa! în lubirea sexuală). 

Obiecţia că nu iubirea ci interesul comun provoacă indulgența, 
răbdarea, nu e Întemeiată pentrucă „experienţa a arătat, că ln cazurile 
de muncă comună, se stabilesc condiții libidinoase („Ilbidinbse Bedin- 
gungen*) între camarazi, legături care se prelungesc mult peste clipa 
intereselor. „Intocmai cum „libido“, care este legată de satisfacerea 
marilor nevoi vitale alegind persoanele impărtăşitoare, la fel în evo- 
juția omenirii singură iubirea acţionează ca factor cultura! în seazul 
trecerii dela egoism ia altruism“, 

Psychanaliza a relevat că în afară de impulsiile sexuale stricto 
sensu („Qeschlechtsleben“) există alteie care fără să albă o influenţă 
mai puțin energică, sint totuși abătute dela țelul lor originar: iden- 
tificarea, 

Identificarea este forma cea mal originară a legăturii afective, 
lată procesul genetic : Micuţul dă la iveală un deosebit interes față 
de tatăl său, ar vrea să fie ca el: tatăl devine Idealul Iul. În același 
timp apare și o tendință de posedare a mamei sale. Prin procesul 
de unificare continuă a vieţii sufleteşti, aceste două legături psiholo- 
gice aşa de diferite, se găsesc faţă to față și atunci apare complexul 
lui Oedip. „Micuţul observă că tatăl său e o piedică; identificarea 
sa cu tată! capătă o nuanță dușmănoază şi ajunge să fie dorința de 
a inlocui pe tată! său pe lingă mamiă-sa“, Acest proces de identifi- 
care descoperit de psihanaliză în viaţa individului, proces ce ia naș- 
tere prin traiul în comun,—l se pare lui Freud a-l fi găsit și fotre 
indivizii unel mase, Urmărind mai departe „minunata evoluţie a iu- 
biri! omeneşti, deosebim oa doua fază : iubirea în sensul ei platomic. 
Micuţul este abătut dela satisfacerea tendințelor sale, care se purifică 
şi devin „sentimente delicate“, 

Caracteristica acestei lubiri este idealizarea. Obiectul lubit este 
neprețult, calitățile slat exagerate, orice atitudine critică dispărută, 

Dacă identificarea tnseamnă o Imbogăţire prin atragerea asu- 
pra proprie! persoane a calităţilor aceluia cu care te identifici, Iubirea 
aceasta inseamnă o proectare a calităţilor proprii in afară, Apilcind 
identificarea şi iubirea aceasta la formarea maselor, Freud dă urmă- 
toarea definiție : 


CRONICA PILOZOFICĂ 


417 


„O astfel de masă primară este 
ales același obiect ca ideal in nb er turle 
mare identificați uni! cu alții”. 


Legătura ce se stabileşte prin acest 
mecanism t 
ingi orar dl pir goana reci mea,» nu este sufieisata pea 
el, rotter vorbeşte de un instinct a 
lega pe indivizi intre ei. Freud Insă nume ee Pa 
Ă şte om ü 
hoardă („Hordentier=) şi ajunge să stabiiease că e nu e pb 


o ftelnviere a vechii hoarde, cind strămoşul h 
caşi Chri şu! hoardei juca acelaşi rol 
emera io sep față de masa de credincioşi sau comandantul față de 


„Intocmai cum omul primitiv este conti 
nut virtual 
pri la fei se poate să restabilim Aires en inert yes 
servind o masă de oameni legați prin iubire“, 


indivizi, care şi-au 
ul idealului propriu şi sint i ür- 


Sorin Pavel 


Scrisori din Paris 


Jacques Bainville, publicist şi istoriograf 


Libertalea sau puterea sullelească 
e viriulea particularilor ; virlulea Sta- 
lului e siguranja. 
Spinoza 


Politica de execuţie leală a tratatului de Franciurt, repre- 
zentată prin Thiers şi întemeiată pe acceptarea stării de lucrari 
create prin înfringerea din 1870, a avut, asupra mişcării intelec- 
tuale din Franţa, consecințe care au depăşit domeniul pur politic 
şi ale căror repercusiuni s'au resimţit pănă'n preajma războiului 
mondial. Această politică a întărit, dacă nu l-a creat, curentul 
de apropiere, de ințelegere cu Germania. In materie politică, 
această înţelegere însemna resemnarea Franțel la un roi de mina 
a doua, resemnare care trebuia să găsească în expansiunea CO- 
lonială o compensație, de amor propriu mai mult decit de forţă 
reală. ln domeniul cultural, apropierea de Germania implica ab- 
dicaraa la aspirația primatului intelectual care a fost gloria cea 
mai necontestată a poporului francez. O admiraţie fără rezerve 
pentru filozofia şi erudiţia germană răspindise despre Germania 
o icoană care făcea din ea „a doua patrie a oricărul om care 
cugetă“, Prestigiul intelectual al lui Renan şi Taine a cope m 
această atmosferă chiar cind cei doi maeştri, admiratori al culturii 
de peste Rin, au revenit asupra entuziasmalui lor din tinereţă, 


+ 


SCRISORI DIN PARIS 419 
07 


Acest curent a întimpinat o puternică rezistenţă în radicalii 
de tradiție jacobină, reprezentaţi prin Clemenceau, care n'au re- 
nunjat la nădejdea de-a şterge urmele războiului din 157). Coall- 
tiei organizate de Bismarck (Tripla alianță) ei au căutat să-i 

ună un sistem de alianță echivalent. Prin crearea înțelegerii 
cordiale cu Anglia (1903) emanciparea politică a Franţei a fost 
asigurată. Emanciparea culturală a fost mal grea şi mai tirzie. 
Creditul culturii, consideraleca apanaj exclusiv al rase! germane, 
n'a fost zdruncinat definitiv decit de războlu şi'n timpul răz- 
boiului. 

Unul din campionii cei mal însuflețiți şi mai inteligenţi ai 
acestei lupte de restabilire a valorilor adevărate a fost Jacqaes 
Bainville. Cunoscător temeinic al lucrurilor şi stărilor din Ger- 
mania, unde şi-a făcut o parte din studii şi unde şi-a cules ele- 
mentele cărţii sale asupra lui: Louis I de Bavièrė, a putut să 
reclame „primatul intelectuali" pentru Franţa, „nu atit conside- 
rind drepturile ei sacre asupra fiilor ei, cit scrutind-o în istoria, 
în influența, in acţiunea sa“* 

Bainville a atras atenţia publicului asupra sa prin articolele 
de politică externă pe care le-a poblicat în „Action française", 
Incă din 1913 a presimțit şi a denunțat primejdia războlului 
mondial, Ela văzut că dezvoltarea industrială şi comercială a 
Germaniei, creşterea populaţiei ei în măsură disproporționată cu 
întinderea și fertilitatea teritoriului «i, o duce fatal la o politică 
de expansiune şi de cuceriri. 

Războlul avea să-i confirme prevederile şi să-i mărească 
prestigiul. Azi, deşi încă tinăr (abla are 40 de ani) Bainville e 
considerat printre cei mai perspicaci politiciani ai Franţei. Nimeni 
n'a prins şi n'a exprimat într'o formulă mai lapidară defectul 
esenţial al tratatului de Versailles: „Il est trop faible pour ce qu'il 
a de dur“. Toate greutăţile de execuţie sint prevăzute şi expli- 
Cate prin această formulă. 

Ideile lat Bainville, în germene în broşura sa din 1913 fe 
coup d'Agadir, n'au incetat să se dezvolta şi să se precizeze. 
Ceiace in 1913 mu era decit preseatiment, a devenit incetul cu 
încelul o doctrină, 

Elementele acestei doctrine, Bainville le-a găsit studiind 
istoria Franţei. Preocupări pur politice l-au dus la studii istorice.** 
Unghiul subt care a privit evenimentele istorice a rămas acela 
al politice, 

Istoria, care | s'a predat în liceu şi care n'a fost decit o 


* Charles Maurras, Alice des philosophes. Lelire à Bainville. 

"* Principalele opere ale d-iui Bainville sint, în ordine cronoio- 
gică : Louis II de Bavitre; Bismarck el la France, 1907; Le coup 
d'Agadir, 1915; Hisioire de deux peuples, 1915; Halle el la guerre, 
1915; Histoire de trola générallons, 1917; Commen! esi née la Ré. 
volution russe, 1917 ; Les consequences politiques de la paix, 192); 
Hisioire de France 1924, 


420 VIAŢA ROMINEASCĂ 


“simplă şi seacă Inşirare de evenimente, fără altă ordine decit 
cea cronologică, l-a plictisit şi l-a desgustat. „Nimeni nu i-a ară- 
tat cauza pentru care popoarele au făcut războae și revoluţii, 
pentru care oamenii s'au bătut, s'au omorit, s'au îm t". A in- 
cercat deci singur să-şi explice aceste lucruri. Atunci şi-a dat 
sama că „oamenii de altă dată semănau cu cei de azi şi că 
pei rose: lor aveau aceleaşi moilve ca ale noastre”, Istoria e deci 
psichologie. Istoria e în acelaşi timp politică, fiindcă psichologie 
și politică sînt același lucru. 

Prin felul acesta de-a concepe istoria, d. Halnville se ata- 
şază marilor publicişti al Renaşterii, Machiavelli şi Guicciardini 
pentru care istoria nu e decit un izvor de exemple şi de maxi- 
me de guvernămint, un tratat de conduită politică. Scopul pe 
care-l urmăreşte autorul nue de a cerceta cauzele secrete ale 
evenimentelor—wie es eigentlich gescheu ist—ci de a-şi proba 
maximele politice. In loc de ideile generale care să rezume 
condiţiile de viaţă şi de dezvoltare ale poporului francez, o serie 
de teze care s'ar putea cuprinde într'un manifest electoral sau 
în moţiunea unul congres. 

Bainville, aplicind această teorie, va reduce istoria la jocul 
de forță a citorva persoane conducătoare şi, deci, determinate, 
care au avut să găsească soluția problemelor pe care condiţiile 
naturale le-au impus poporului francez. Bainvilie respinge fata- 
lismul evoluționist. „Hazardul şi forţa lucrurilor nu explică inte- 
gral viaţa şi soarta naţiilor“. Marile curente intelectuale, voinţa 
şi acţiunea oamenilor intervin Într'o măsură largă în afacerile 
omeneşti.—lIn istoria Franţei, spune Bainville, sint greşeli comise 
de factorii răspunzători, care sar in ochi. „Oamenii se deter- 
mină după felul lor de-a gindi.. Gregelile guvernelor şi ale 
popoarelor sint greşeli ale spiritului lor“. 

Istoria astfel concepută devine un rechizitor şi o armă po- 
ltică : „Urmind firul timpului, istoricul urmează firul răspun-= 
derilor și ale cauzelor”. Ea va fi În același timp apologia 
rațiunii de Stat, care justifică crice acțiune care a servit intere- 
sele națiunii. 

Bainville atribue statului două scopuri: ordine înl4ontru, 
siguranţă în afară, Cine va reuşi să explice cum au fost reali- 
zate aceste scopuri, a făcut istoria Franţei. latr'un volum publi- 
cat decurind * Bainville a încercat-o el insuşi. 

Trebuinţa instinctivă a poporului francez de ordine şi de 
autoritate e legea care domină, după Bainville, istoria Franţei. 
Instituţiile şi oamenii care au creat şi au menţinut ordinea in- 
lăuntru laptind contra germenilor de discompunere: anarhia şi 
spiritul de revoltă contra sarcinilor publice, s'au bucurat de Ìn- 
crederea poporulai și l-au guvernat. Minoritatea romană a sti- 
pus şi asimilat triburile gale şi germanice fiindcă reprezenta 


* Jacques Bainville, Histoire de France, Paris, 1924, p. 572. 


SCRISORI DIN PARIS 421 


tat să inspire teamă elementelor conservatoare ale na unii. Re- 
presiunea singeroasă a Comunei (1871) a fost botezul de singe 
al Republicei. Thiers n'a făcut decii să traducă sentimentul 
publie cind a declarat in 1871 că „Republica va fi conservatoare 
sau nu va ți”. Intemelată in numele ordinei, Republica avea să 
beneficieze de respectul ordinei stabilite, de care a beneficiat şi 
Imperiul lui Napoleon Ill. Pentru a se menţine, n'avea decit să 
menajeze instinctele conservatoare ale naţiei, 

Voința de-a duce războiul pănâla capăt, slăbită un moment 
in urma unei întinse propagande detetiste, a lost restabilită prin 
politica energică a lui Clemenceau. Pentru trecerea oricârei 
perioade de criză a fost nevoe de-o mină de fier. In fruntea 
prear mişcări de restaurare găsim o autoritate respectată şi 
centralizatoare. Teoria aceasta, seducătoare prin probele pa care 
se sprijină şi prin avantagiila pe care le promite, nu e în fond 
decit teoria cnutului intăţişată în o strălucitoare aareolă de glorie 
oa terra Cu toţi aderenţii grupului dela „Action française", d, 

ainville crede că ordinea, discipliaa, autoritatea sint apanaje 
cere ră ale nație! şi că toate celelalte partide se contundă cu 

Poporul francez însaşi apare d-lui Bainville u 
voinţii şi al inteligenței. Format pe un teritoriu cate rin de 
mai bine de două mii de ani răscrucea căilor de comunicaţie 
De. le nordul cu sudul Europei, poporul francez e plămă- 
d in elemente aparţinind raselor celor mai diferite. „Poporul 
rancez eun composit. E mai mult decit o rasă: e o nație. A- 
peecon sa format încetul cu încetul neläsind decit o fericită 
diversitate, De aici vin bogăţia intelectuală şi morală a Franţei, 


Mirită prea departe, celace i s'a întîm 
plat adeseori. Dacă 
destul de tare pe mare, e la discreția unei puteri mariti- 


422 BA VIAŢA ROMINEASCĂ 


me, care-l pune piedici celorlalte planuri ale sale, O tlotă pu- 
ternică deşteaptă bănuiala aceleiaşi puteri maritime şi dă naş- 
tere la un nou motiv de conflict. Aproape o mie de ani al unei 
istorii care nu e incă terminată, vor fi impărțiți între mare şi 
uscat, între Anglia şi Germania”, 

A constitui o ţară puternică, În aceste condiţii, n'a fost lucru 
uşor. Statul acesta care apare lumii ca un produs natural al 
solului nu s'a format singur, nici fără trudă. El s'a prăbuşit de 
mai multe ori, dar a fost clădit din nou prin munca şi price- 
perea conducătorilor, 

Rostul istorie! e să cimenteze unitatea sufletească a naţiei, 
să-l arate condiţiile în care-şi poate salvgarda independenţa, 
să-i descopere primejdiile care trebue să ie evite, să expună, 
pe "'nţelesul tuturor directivele generale ale unel politici naţio- 
nale. Pentru Franţa, politica externă se reduce la găsirea unei 
soluţii de echilibru şi de siguranţă între Germania şi Anglia. 
In lunga-i periodă de formație, timp de zece secole, Franța n'a 
avut să se ocupe decit de straja Rinului. Sarcina în urma su- 
periorităţi pe care i-o dădea moşienirea romană, i-a fost relativ 
uşoară. Problema se complică, incepind cu sec. Xi-a, cînd Wil- 
helm Cuceritorul întemeiază Anglia modernă şi-o întroduce în 
politica continentală. Din momentul acesta, istoria Franţei de- 
vine o luptă necontenită pentru a rupe cercul care o învăluia. 
Sully, Richelieu, Ludovic al XIV-a, Revolujia cea mare au crezut 
să găsească soluţia aceste! probleme în extenziunea teritorului 
Franţei pănăla limitele vechii Galii, în crearea unui stat puternic, 
capabil să reziste oricărei coaliţii, Dar cucerirea Flandrei şi a 
malului sting al Rinului implică distrugerea flotei engleze şi 
impledecarea formării Imperiului german. Străduinţi zadarnice 
deaproape trei secole au arătat imposibilitatea de-a atinge a- 
ceste obiective. Louis-Philippe a înţeles că Anglia nu va per- 
mite niciodată unei puteri mari să se instăpiaească de gurile 
Escaut-ului. Soluţia care s'a dat atunci acestei probleme a fost 
saluțară pentru Franţa. „Numai Belgia, devenită o nație, a fost 
in marele războlu de partea noastră, dar a atras cu ea Imperiul 
britanic întreg, şi cind Anglia se angajează într'un conflict euro- 
pean, istoria e dovadă, nu se retrage decit dupăce a învins”. 

Formarea Imperiului german ar fi putut fi impiedecată, 
crede d. Bainville, dacă popoarele Europei n'ar fi fost trădate 
de ideile lor preferite, Franja a continuat în sec. al XVIII-lea din 
spirit de rutină, să combată Austria care a încetat să mal fie 

tru ea o primejdie şi să ajute la întărirea Prusiei. ln sec. al 

IX Europa a avut donă ocazii unice de-a înăbuși in germene 
militarismul prusac: în 1850 cind statele de sud ale Germaniei 
nu cereau decit să fle lăsate libere de-a se rătui cu Prusia şi ln 
1866 la Sadova. Prusia a fost salvată in primul caz de in- 
tervențla Rusiei care i-a înlesnit convenţia dela Oimiitz, al 
dollea de nehotărirea lui Napoleon III care i-a permis să zdro- 


__SCRISORI DIN PARIS 423 


be LĂ 
perman Y militară a Austriei şi s'o excludă din confederaţia 
plicaţia riguroasă a principiilor lul politice 
Bainville la condamnarea curentelor de rien e Mort aa 
tăţilor şi regimul democratie— care au contribuit in o măsură 
aşa de largă la răspindirea prestigiului Franţei. Sacriticiile pe 
care aplicarea acestor idel le-a impus poporului francez au fost 
Pe C dee răsplătite prin concursul pe care l-a găsit în faţa a- 
cor germane, prin poziția eminentă pe care l-a creat-o 
. Bainville—fireşte— nu e încintat de 
pace de a Germania a fost învinsă, Perlea per arta E orir 
mea er gr Move e mar A R a A a a 
prelungeşte ostilitatea Germaniei şi de rien up AA 
„Cele donă torţe exterioare îm ÎS Anini 
Polriva cărora Franţa, Ì 
veacurilor, a trebuit de-atitea orl să-si emo 
oroare tea dee da și apere Independenţa sau 
oarecare, reunite onnea a un drum, se găsesc, intr'o măsură 
. Bainville aprobă ocuparea Ruhrului : e 
eni 
kx i ei, rd pn. ofer as în rolul Sodietäții Nationa 
is definitiv războlul, ei 
susține că pacea dela Versailles a DA pna Pie- 
t N] 
E rr tentă X nro ga transtormati ra re e 
gâtoare, Franța 
Maia ale istoriei sale; latre Anglia i i aan aon oine 
a caute cärarea", „ ĉa are Încă 
Oteşi istoria Franţei a d-lui Bainville 
a: dance pesimistă, El are incredere în re fe pac per 
ca rată a naţiunii, în facultatea prodigioasă a clasei! mijlocii 
a se reconstrui, în bunul simţ şi in sentimentul de A ctre 


rul 
po aa infine, în puterea militară a Franţei, „intăla din 


In intenţia de-a degaja evoluţia 
politică a S 
S anavi a trebuit, să simplitice considerabil pai frees 
tre a ie iti, a ante intrea aena a AES 
A a 
lioi Lie ON Barria plerde in Calor oA în 
n reler. Pe planul intim găsim tot 
personagiu care Încarnează un regim sa zumă ee na 
rea Înaintea cetitorului a aces! mile ea eE pac 
rind cirma formidabile! bevea Ma eanan IANO rînd pe 
cții a statului fran 
rea pe cra sezisantă. Istoria Franţei de Bainville edr 
miei C tea unel epopei. E ascensiunea lentă, dar 
ieri şi nega ră Tar a etalate ren hărăzit "toate 
recu 
tele, a alergat după toate idealurile, Cit ineen ap p” 


424 VIAŢA ROMINBASCAĂ 


de secole! Cite avinturi generoase, chte fapte mărețe 

ger ele reparate pentru a începe din nou, incorigibilă, 

goana după glorie şi mărire! În cite imprejurări critice n'a 

fat dovadă de încordări supraumane, de „revirements™ care 

au părut miracole: gindiţi-vă la apariţia Jeanei d'Arc, la bătă- 
a Marna. 

y e dar aceasta în „miracolul național“, care în fond nu e 

decit credinţa în resursele infinite ale naţiei e şi concluzia ope- 

rei istorice a d-lui Bainville. Ea reamintește cuvintele cancela- 

rului Pasquier cătră fiul său: „Chiar cind Îţi vei fi văzut pă- 

rințli morți pe eşalod, țara de trei ori invadată, mai Dony i 

i succesive, surghiunuri, prăbuşiri de regimuri, cin ve 

fi văzut toate acestea, să nu disperezi încă de viitorul Franjel*. 


Andrei Oțetea 


Miscellanea 


Epoca stnzaţiei 


Pe vremea cind eram adolescent, sentimentalismul trecuse 
dela modă. Nu se maf purta părul lung şi cirlionţat aşa cum îl 
arăta o ilustrație răspîndită din „Suferințele tinărului Werther“, 
Nopțile cu lună, castelele oglindite în apa lacurilor, melancolia 
vagă şi ipohondrică, toate acestea erau mediocru gustate. To- 
tuşi, sentimentul, dacă nu sentimentalismul, nu era complect de- 
tronat. În dragoste caşi în literatură, doza mai mare. ori mai 
mică de senzibilitate care se complică în sentiment, era, incă pre- 
țuită, în orice caz nu avea accepţia peiorativă, pe care a luat-o 
mai tîrziu. Unul din criteriile de a judeca o poezie, era să ştii 
dacă conţine deajuns sentimente nobile, (d. M. Dragomirescu, 
distingea, mi se pare, treizeci şi patru ori patruzeci şi două), a- 
fectivitate senzibilă ori profundă. 

De atunci însă, lucrurile s'au schimbat mult, Stau de vorbă, 
adeseori, din interese profesionale, cu adolescenți care au acum 
optsprezece ani. Imi place să-l întreb asupra concepțiilor lor de 
viaţă, asupra acelei metafizici juvenile care le va forma progra- 
mul existenței. O trăsătură comună apare la toţi. Se feresc ca 
de un teribil ridicol să mărturisească vre-o slăbiciune sentimen- 
tală, Toţi sînt cinici, senzuali, materialişti, detestă moliciunea 
afectivă şi pe deasupra le place să fle luaţi drept canalil a- 
bile cu care nu e de glumit. Nu mal iubesc acele vaporoase 
Gretchen de altădată, ci numai femel pierdute. Nu mal au entu- 
ziasm social, cl arivism practic. Nu le displace să-i crezi uşori, 

8 


426 VIAŢA ROMINEASCĂ 

e 
necinstiți, diabolici, extrem de lucizi ìintr'un fel de realism prag-” 
matist. Toţi vor să devie ingineri ori financiari şi toți rid de 
poeți şi poezie. 

ȘI dacă le urmăreşti în intimitate minuscula lor biografie, 
poţi surprinde pe toţi aceşti eroi cu inima de piatră, în repetate 
flagrante delicte de omenească slăbiciune, lubesc, urăsc, se ilu- 
zionează sau se deprimă şi ei tot după legi omeneşti ceva mai 
generale şi mai inexorabile decit efemera lor revoltă. Celace vor, 
e să-şi grăbească vrista, să pară mai bâtrini cu zece anl de cum 
sint, să joace prematur roluri mature, ca să poată fi-luaţi in 
serlos. ȘI mai tirziu cind bătrineţea adevărată se va anunţa în 
adevăr vor, Întrebuința procedura exact contrară, reducind anii 
inapol spre tinereţă, Incălcarea vristelor e doar mirajul care ne 
tace suportabilă viaţa. „SI jrunesse savait, si vieillesse pouvait”, e 
un adagiu de perpetuă actualitate, 

In afară de această psihologie a vristei, tineretul actual ex- 
primă însă, ca un fel de avant-gardă morală, un crez al tim- 
pului. Nu numai în mentalitatea adolescenței se substitue senzo- 
rialismul, incetul cu încetul, sentimentalismului, E o directivă ceva 
mal generală. 

Priviţi în pictură. Tabloul „cu subiect" dispare incetul cu 
încetul. In locul compoziţiei cu temă literară, asistăm la subi- 
ecte simple, umile, din ce în ce mai deliteraturizate. Subiectul, 
adică tema imaginaţiei nu mai importă. Și în portret, nici măcar 
elementul sufletesc, moral, înscris în fizlonomle. Celace se urmă- 
reşte e aspectul pur vizual de pete şi linii a unei porţluni de 
realitate, Un critic spunea că un tablou e bun atunci cind întors 
inverts, de jos în sus, place incă, adică cind masa amorfă de 
pete şi culori mai prezintă un agrement pentru ochi. Ce- 
zanne a întărit mai mult decit oricine acest mod de a vedea. El 
vrea să redea senzaţia optică pură, dezbrăcată de adausul Ima- 
ginailv ori sentimental care se adaugă în orice percepție, El 
vrea O vizualitate virgină, neinfluențată de nici un element inte- 
rior. Celace impresionează direct, senzorial retina şi atita tot: 
aceasta trebue să. fle pictura. Și trebue să recunoaştem că di- 
rectiva lui Cezanne domină eforturile plasticei moderne. 

In literatură acelaşi lucru. Elementul imaginativ a dispă- 
rut. A dispărut şi cel descriptiv prin tonuri afective. Sentimen- 
talismul e degradat şi condamnat. Nici un scriitor serios nu se 
mai induioşează azi in marginea sentimentului matern dezolat 


MISCELLANEA 427 
Sau al celui erotic Ingelat, Relaţiile cu lumea ex 
Cunoştinței moderne, ia în primă consideraţie reia N este 
de vedere intelectual întăiu. Ceiace raportează direct, intuitiv 
ochiul ori urechea pare singurul material serios. Lumini repezi 
instantanee asupra realităţii e tot ce ne trebue. Dela M. Proust 
la aa pra J- Giraudoux sau H. Montherlant, directiva e 
unitară : literatură de senzații, exempli 
e a ți plificate de imagini şi acelea 

Din punct de vedere moral în al doilea rînd. Nimic nu e 
mai rar azi în literatură decit dulcegăria, lamartinismul, miorlă- 
tuira mocnită ori siropoasă, Se cultivă din contra plăcerea fi- 
zică, sportul, afacerile. Sentimentalismul nu e condamnat numal 
esteticeşte, dar şi moral: e considerat ca o lacună, ca o siä- 
biciune. 

Exemplele nu lipsesc până şi in literatura noastră, Talen- 
tele care s'au afirmat după războiu, un Al. A. Philippide, Tonel 
Teodoreanu, Lucia Mantu, procedă consecvent şi lucid tot dela 
senzaţie. Dacă influenţa lui Rousseav, favorizată de structura 
socială şi morală a timpului a făcut posibilă o eră in care „les 
dechirements du coeur“ erau suprema voluptate, în care femelle 
fine şi cumplexe cîntau plăcerea suferinţei și işi complicau viaţa 
cu sentimente mari, sublime, imposibile, astăzi asistăm desigur la 
o epocă a senzație, Nu vom aprecia dacă în bună logică senti- 
mentul e superior senzaţiei, Pe calea aceasta ar trebui să cerem 
poate cultivarea armonică a tuturor elementelor sufleteşti : senzaţii, 
sentimente, idei. 

Din contra, plecind dela principiul că tot ce trebue să se 
intimple se întimplă, că nimic nu e gratuit din apariţiile lumii 
aceştia, că „tot ce e real e raţional“ cum zicea Hegel, nu vom 
incerca să formulăm judecăţi de valoare, care să ne spue dacă 
senzaţia ori sentimentul prezintă vre-o superioritate unul asupra 
celuilalt. 

E mal interesant să ne întrebăm de ce senzaţia are mare 
trecere azi. 

Inchipulți-vă un turist care ar vrea să fotografieze un ți- 
nut din fuga automobilului ori a trenului, Evident că n'ar putea 
fixa decit instantanee, Individul modern e In continuă febrilitate. 
Viaţa contemporană se caracterizează prin vitesă, Alergăm intr'una 
dela un obiectiv la altul fiindcă factorii care compun peisajul exis- 
tenței moderne sint prea complecși ca să ne reţie prea mult. 


428 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Trăim în durată, fiindcă trebue să satisfacem o cantitate 
enormă de cerinţe. Industrialismul, americanismul, tehnicianismul, 
diviziunea şi diferențierea veșnică, complică, diversitică, variază 
“mereu. Ne trebuesc adaptări scurte, de o clipă, lluminări su- 
bite și efemere în noaptea plină de surprize a călătorie! noastre 
pe această incărcată planetă. Senzaţia satisface de minune cu- 
noştința rapidă. Ea ar putea fi definită un sentiment cart, 
Din contra, fără nici-o tautologie, sentimentul poate fi conside- 
rat ca o senzaţie lungă. O senzaţie prelungită se aprople de con- 
templaţie şi aceasta din urmă e foarte înrudită cu sentimentul, 
cel puțin din punctul de vedere din care îl cousiderăm aici. 

Nu e numai atit însă. Sentimentul decade fiindcă decade, 
cum vom arăta cu altă ocazie, însăşi noţiunea de „individ“, De 
la Dostoevski la M. Proust sau A. Gide, caracterul unitar ca ex- 
presle a unei personalităţi bine consolidate, geometric construite 
se modifică incetul cu incetul, Icdividualitatra specifică e în 
criză, Personajul modern, cel puţin acela analizat de ilteraţi, ne 
apare ca o colecţie variabilă de stări sufleteşti adesea destul de 
vag legate intre ele de cele mal multe orl contradictorii ori ab- 
surde. [ar celace caracterizează o personalitate e tocmai mo- 
dul constant de a se determina al sentimentelor. Un om bun, 
rău, invidior, aprig, melancolic, e tocmal o obişnulnță, o afecti- 
vitate de a urma veşnic aceiași cale. La un erou cornelian nu 
e posibilă nici o surpriză. Sentimentul e expresia individwali- 
tăţii. Dar cind unitatea caracterului dispare ? Atunci şi con- 
stanța afectivității e ruinată. In faţa reacţiunilor diverse vom a- 
vea atitudini bazate pe sentimente scurte, apropiate din ce în 
ce mai mult de senzaţie. Trebue să mal adăugăm şi criza mo- 
rală a timpului. Hecatomba de sentimente şi valori pe care a 
adus-o războiul a Îndepărtat dela fidelitatea în ideal. Omul s'a 
refugiat în viaţa imediată pe care i-o raportă senzația, fiindcă se 
îndoeşte de toate. 

lată citeva ipoteze. Numărul lor S'ar p.tea spori des'gur 
pentru un cercetător sistematic. Noi nu căutăm însă soluții. Ne 
mulțumim, aici, să punem probleme.—M. R.. 


Panait Istrati i 


In primele zile ale lui lanuar 1921, Romain Rolland pri- 
meşte o scrisoare care-i era adresată şi care fusese găsită la un 
individ rănit de o tentativă de sinucidere. Citva timp după 


MISCPLLANEA 429 


aceia, În urma unel corespondențe, Romain Rolland face cunog= 
tința dezesperatului său corespondent, 

Prima descoperire e că tinărul are talent, A doua e rela- 
tivă la originea lui. E născut la Brăila în 1884, dintrun tată 
grec şi o țărancă romincă. Mijloacele copilăriei sale sint mal 
mult decit modeste. Un demon robinsonian il face să plece de 
acasă Încă dela vrista de 12 anl. Urmează pe urmă viața de 
aventură şi vagabondaj, peregrinind continentul, urcind înălțimile, 
dar mai ales, scoborind toate abisurile, Cunoaşte amărăciunea 
vieţii în caleldoscopice profesii: chelner, cofetar, lăcătuș, meca- 
nic, hamal în port, servitor, zugrav de firme etc. Străbate Egip- 
tul, Sirla, latfa, Beyruth, Grecia, Italia. ln lanuar 1921 ajunge 
la Nisa, unde obosit şi deprimat îşi pune capăt zilelor, dar fără 
Succes. 

Acolo Îi descopere Romain Rolland care-l consacră un ar- 
ticol in revista „Europe“ şi în care-l definește: „Un Gorki bal- 
canic”, Primul său volum, „Kyra Kyralina“ dovedeşte în adevăr 
afinități cu marele scriitor rus. Acelaşi suflu uman fratern, care 
trece peste decăderea omenească. Acelaşi simpatie pentru dez- 
moşteniţii soartei caşi pentru viţiile oamenilor, care sint mai 
puţin ale lor ca ale societăţii. Diferenţa e insă în sentimentul 
naturii aşa de sublim la Gorki, rudimentar la Istrati. Şi pe 
urmă perfecţia artei celui dintălu, superioară stingăcillor celui 
de al doilea. Nu e ma! puțin adevărat însă că compatriotul 
nosiru P, Istrati e un mare talen!. Şi lumea sa, cu tot exotis- 
mul său, e lumea noastră rominească.—X. Y. 


Un reportaj francez din Bucureşti 


D. L. Fabre care a fost premiat eu premiul Goncourt pentru un 
roman senzaţional din viaţa bancherilor, a făcut, din agrement sau 
din intimplare, o călătorie la Bucureşti. Acolo, vre-un ataşat al mi- 
nisterulai de externe i-a recomandat cîțiva literați plăcut! regi- 
mului, cu care d, L. Fabre s'a întreţinut citeva minute. Rezulta- 
tul fericit al acestei interesante conversații a fost un articol despre 
literatura romină, pe care premiatul Goncourt la publicat în re- 
vista pariziană „Nouvelles littéraires". Mărturisim că, pentru 
nol Rominii, care, probabil ne cunoaştem imperfect literatura, 
acest ariicol e instructiv, vreau să zic plin de noutăţi. Aflăm, 
de pildă, de acolo, că talentatul poet |. Minulescu e dintre cei mai 
mari poeţi ai Europei. Incintaţi că o spune un francez. Dar oare 


430 VIAŢA ROMINBASCĂ 


compatrioţii d-lui L. Fabre nu vor protesta ? ȘI nici poeţii en- 
glezi, germani, spanioli etc.? Dar aceasta ne e perfect Indife- 
rent, Să se descurce d. L. Fabre cum va şti. Ceiace ne intere- 
sează e că un călător străin venit aici să se intormeze despre 
literatura noastră, se mărgineşte la două nume (e vorba și de d. 
|. Pillat ni se pare). M. Sadoveanu, Brătescu-Voineşti, Goga, 
Jean Bart nu există? Sau cel mal tineri I. Teodoreanu, A: Phili- 
ppide, L. Mantu? Cu cine a vorbit d. L, Fabre despre literile 
romine ? 

Despre exactitatea informaţiei romancierului francez sintem 
edificaţi citeva rinduri mai jos. Printre altele mai afiäm că 
Paul Valery e poetul străin cel mai gustat în Rominia. Intreaga 
opinie publică Il cunoaşte. Are dreptate d. L, Fabre. Intr'o zi, 
trecînd pe uliţa unui sat, pe lingă o şcoală rurală am auzit, — 
fereastra era deschisă—cum Învățătorul, între o lecţie de aritmetică 
şi una de intuiţie, comenta pentru uzul copiilor un vers superb 
din Paul Valery. In aită zi, doi negustori evrei, în plină discuție 
de afaceri, printre socoteli meschine, se opreau o clipă, zimbeau 
şi-şi spuneau versuri de Paul Valery. Acelaşi poet l-am auzit citat 
în tren, la cameră, în Cişmigiv, îl recită poeţii, amorezaţii, ţâra- 
nii, îi ştiu pe dinafară dr. Lupu, Marghiloman, Zelea Codreanu 
şi d. A. C. Cuza. Paul Valery e poetul nostru naţional. 

ln altă zi... Dar să trecem. 

După reportajul d-lui L. Fabre, discipolul lui Mallarmé nu 
mai are altceva de făcut decit să ceară cetățenia rominească şi 
să fie ales membru al Academiei regale romine—M, R. 


0 lacună 


S'au intimplat în Franţa o serie de evenimente, care ne apar 
nouă celor de aici ca desfăşurate În altă planetă şi descrise de 
romanele fanteziste ale iui Jules Verne ori H. Wells. Anume 
s'au făcut alegeri libere. Nu numai că nu s'au furat urne, dar 
nu S'au dat afară funcţionari, nu s'au corupt alegători, prefecțit 
inamovibili nu s'au amestecat în luptele politice, ȘI aa reuşit 
alte partide decit cele care erau la putere. Un guvern plin de 
succese pănă eri s'a demis demn şi liniştit. Pe urmă şeful statu- 
lui care, trecînd peste îngrădirile constituţionale s'a amestecat în 
luptele politice, a trebuit să plece, fiindcă opoziţia de eri, triumfă- 
toare azi, i-a refuzat orice concurs. lată evenimente decisive 
care au schimbat busola politică a unei ţări şi care s'au îndepii- 


e ratare ame aaa A 


nit cu maximum de calm, de lolalitate, de A 
stricat ordinea dreptăţii sau a voinţii det i jaia 

Să ne intoarcem acum acasă la noi. Seamănă ceva din tot 
ce se petrece în dulcea noastră țară cu întimplările in adevăr 
minunate de mai sus ? Nu va susține-o nimeni ; nici cel mai 
imbrobodit dintre idealiști, nici cel mai cine dintre interesaţi. 
Ne permitem atunci să indicăm o lacună. De o sută de ani ne 
luăm toate criteriile din civilizaţia surorel noastre latine. Nu se 
uită nici un detaliu în această furie de Import, Ne-am luat de 
acolo pănă şi najionalismul sau traditionalismul, adică tocmai 
acea doctrină care cere specificitate naţională, culoare locală, re- 
venire la trecut sau mai ştiu eu ce asemănător, Fiindcă ştim că 
increderea în Franţa e oarbă, sintem convinşi că de data a- . 
ceasta ne aflâm in fața unei scăpări din vedere, De aceia cerem 
o rectificare. Nu s'ar putea introduce şi la noi odată tocmai 
celace e mare în Franța, adică entuziasmul democratic, constitua- 
țlonalismul sincer, loialitatea moravurilor politice ? Dece se aduce 
tot de acolo şi de ce se uită tocmai ce e mai important? Fiindcă 
nu poate fi vorba decit de o lacună, o denunţăm prietiniloa 
Franţei! dela noi din ţară, —X, Y. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


„DD. D., Pătrăşcanu, Trel comedii ed. Sieinberg, Bucureşii 


1924. 

Ne gindeam încă demult la apiiiudinile d-lul D. D. Păâtrăşcanu 
pentru tea!ru. Mulle din nuvelele d-sale sint scene dinlogale. Comi- 
cul lor reesă din conversajia personajelor, din ceiace vorbesc, ca res 
flex exterior al siruclurii lor sufleteşti. Asilel, cele Irel comedii pre- 
zenlale acum nu mal sînt o surpriză. 

S'a scris de mai multe ori că d. Pătrășcanu e singurul discipol 
al lui Caragiale și impreună cu marele maesiru, singurii autori comici 
romini. Trebue să recunoașiem în adevăr că genul acesia nu e foarle 
frecvent la noi. Rominul nu e, desigur, irist din fire. Ca orice me- 
ridional, fruntea lui nu e încrețită de griji adinci, lar sufletul său ştie 
să se desiindă cu o glumă din cele mal sumbre siluații, Țăranul mol- 
dovean are chiar o ironie adincă şi fină. Veselila burgheziei romi- 
neșii e însă de mulie ori primitivă și grosieră. Tipul lui Mitică, in- 
venialor de calambururi elline şi nesărate, lace ravagii în lumea noas- 
tră mijlocie. O dovedeşte tirajul uriaş al zisrelor de felul „Tiri- 
bombei“. Aceasta fiiadcă risul, subi forma spirilului, e poale cea mai 
înaintată lormă de civilizație. El e un derivalir ingenios peniru im- 
pulziune sau violență. E în acelaşi limp cea ma! inocentă sancțiune 
socială. Risul şi Inchiziția nu trăesc împreună. Numai în jările cu a- 


= derăral superioare cineva poale fi omorii de ridicol. 


Comicul najional rominesc e cel popular. In afară de acela, res- 
tul e confuz, Încă în slare de formaţie, de cele mai multe ori împru- 
mulal după răsuflale clișee care, după ce culreeră loală Europa, ajung 
în declinul lor și la noi. lală de ce literatura rominească nu numěră 
decii doi umorișii. Băgali amindoi sub! aceiaşi elichelă, ei sini veş- 
nic supuşi la asimilări sumare și pripite, Cu loale acestea esenţa co- 
micului la d. Pătrășcanu e alla decil la marele Caragiale. 

Acesta din urmă găsea ridicolul inir'un contras! de nalură so- 
cial. Se ştie că.el biclula maimulăreala liberală și constituțională. 
El combăliea o clasă și o atitudine politică. 

La d. D. D, Pălrăşcanu comicul e individual. El nu e al unei 
clase, ci e legal de psihologia personajului, de siruciura lui sufle- 
„ească particulară. Eroii lul Caragiale se aseamănă, formează un grup 


4 A AR 
SAIVERSITA 
an] 


atins de aceleaşi lacune. Cel al d-lui Pălrăşcan 7 id eă 
lpemite lor sint specilice fiecăruia, aeo? energie e 
ai pet d portale orie Acesstă stare psihologică, care determină 
raclerul personajelor. Ea D Oae Pee = ei rpe md de ca- 


dispoziiii adinci de ed j 

ori de ereditale. Din conira e ireckioore é del e rap 
ermi 

situație elemeră, care odată dispărulă, permile reei app Kran ia 


mal. Eroii aceştia nu sfn! ridicoli prin firea |] 
or, prin A 
n devin in urma unei împrejurări. Sial osrecum În Bri et prr 
mic şi normal, înir'un fel de echilibru instabil, E de juns ca să in- 
tervină o inlimplare neasteplală ca să deplaseze balanja călră parlea 
ditioniă: Ma! inainle însă de această împrejurare, ei sin! oameni sim- 
pli, corecţi, normali. Comicul e al situației, nu al lor. El îl suportă 
oarecum, fără să fie in totul responsabili, Caracterul acesta mix! de 
comic şi normal ese din natura senlimenială a d-lui Pătrăşcanu. D-sa 
nu e mizanirop aşa cum sint marii satirici. E mal degrabă înduioșa! 
lăsind vebou Mobilitatea, aneniatei pe səma hazardului, 
acs nu e mizanlrop e de multe ori misogin. 

comedii, două —cele mai reuşile - au ca temă rietatea. ra trei 
surdilalea femelască. Bărbalul apare o viciimă blindă, resemnată in 
faja exploatării femeii prin arma căsăloriel. Ori se arală direci, ca 
în piesa „Cine răspunde” toale meschinăriile, inconvenienleie, mize- 
rille pe care le Impune viața conjugală bărbalului, ori se evidențiază 
ca în „Actul VI*, prozaismul Inevitabil la care duc cele mal romantice 
îndrăgosliri, ŞI e luală ca model cea mai tipică dinire toale, aceia a 
lui Romeo cu Julietta, Prin antezia d-lui Pălrăşcanu, dragostea aman- 
Hlor dela Verona se slirșeşie burghez, uman, prinir'o sănătoasă căsă- 
torie, aşa cum o cere codul şi socielatea. Dar a douazi încep acre- 
Mle, suspectările, egoismul. Julietta își găseșle un ament, peniru ca să 
rămie în linia viejii aşa cum se întimplă de obicelu, nu în acela a i- 
dealului cum vrea ok atpenre. E în această plesă un fel de ran- 
cună contra vieţii, un fel de amară dezamăgire care se răzbună, 

Pictura femeii după d. D. D. Pălrăşcanu, care o începuse Încă 
din schila „Telegramă”, e foarie inrudilă cu acela a nordicului A. 
Strindberg. Bine înțeles mai puţină lragedie și mai ales mal pulină 
meisfizică. Dacă autoral işi arată îndulosarea față de comicul mas- 
culin, e inexorabil in amărăciune cu cel femenin. Umor tolerani pen- 
tru bărbați, ironie incizivă peniru femei, iată formula dublă, diferea: 
Viată pe sexe, a comicului d-lui Pătrăscanu. 

Nu mai amintim de calităjile literare ale acestor piese; expe- 
riența şi oulorilalea autorului e demuli consacrată. 


—— ECE | 


M. Ralea 


1. Petrovici, Probleme de logică, Ediţia Il adăugiiă. Din publi- 
cațiile Casel Şcnalelor, Biblioteca pedagogică. 

O părere destul de răspindiiă, încă acum un sferi de secol, da- 
lorilă în mare parie iniluenlei lu! Kani, era acela că logica formală re- 
prezinlă un sislem de principii fundamentale inchis şi crisializal, în 
care slrăvechiul edificiu arislolelie nu poale incerca nici uns din acele 
modificări, corecturi sau adăugiri, ce in alte domenii, coincid uneori 
cu însuşi progresul şillajitic. Metodologia nu se îndepărie, deasemeni 
prea muli, de calea irasă de Mill. 

Numeroasele și importantele Iucrări de logică, apărule în ullimii 
ani, cu deosebire în Germania și Anglia, desmini cu lolul această pă- 
rere, lar o vie mişcare de reformă a melodelor se desemnenzi, în 
rindurile chiar ale oamenlior de știință. Literatura noasiră filozofică 


434 VIATA ROMINEASCĂ 


nu a rămas cu iOlul sirăină de acesi cureni, reprezeninl de studiile 
d-lui Petrovici, care dela disparilia lui Malorescu (d-nii Rădulescu-Mo- 
tru și Negulescu nu au publicat încă cursurile lor de logică) e fără in- 
doială, reprezenlaniul poate cel mal auloriza! și desigur cel mai acliv, 
al acestei discipline. 

Gindilor violu și clar, ce reuşeşte să facă accesibile publicului 
speculațiile cele mai absiracle ale melafizicei, în sludii de o leclură 

lăcută şi cu deosebire în numeroasele şi gusiaiele lui conlerinți, d. 
“Petrovici e în același limp un logicien care posedă darul de a Inle- 
resa în'r'o malerie, prin natura el deslul de aridă, insullejind prin a- 
plicajii concrete şi exemple familiare, unele probleme vechi sau a- 
ducind chiar. în unele pririnii în aceaslă şiilață, contribuții nouă. 

„Teoria noliunilor“, apărulă in 1910, cuprinde de pildă, în cela 
ce priveşte lradijicnalul raporl lavere dinire intinderea sfere! și 
gălia conjinuluiui, cileva vederi ingenioase, ce şi-nu primii cițiva ani 
mai tirziu confirmarea în imporiaalul „Tralié de Logique” al proleso- 
raului din Lyon Edmond Goblol, operă ce e pe cale de a deveni, in 
lările laiite cel puliv, un lralat clasic, i 

In „P.obleme de logică“, apărulă în 1911 și republicată acum in 
a doua ediție adăogită, remarcăm afară de cileva Judicloase conside: 
rojil asupra judecălilor problemalice şi singulare, studiul intitulat! „O 
nouă metodă induciivă”. Reluind distincția lăculă de Lolze în „Grund: 
zige der Logik”, inire cauza producăloare (Eustehungsursache) şi cea 
menlinăloare (Erhaltuagsursache), inire elecie ce subsistă și altele 
ce nu subsislă cauzelor, d. Petrovic! suajine „că e necesar in praciică 
să cunoașiem, dacă celace a dal nașierena unul fenomen, e necesar 
şi menţinerii iul sau odală născul fenomenul subsisiă, cilă vreme, fi- 
reșie nu au să vină, împrejurări contrariania”, Cercelind cu ce pro: 
cedură inleligenja noasiră operează in această siluajie, d-sa siabileșie 
că nici una din cele pairu metode indicale de Mill nu-şi găsesc alci 
oplicalia, ci dimpolriră, intervine o a cincea melodă, deosebilă la in- 
făjișare şi mal complicată în siruclură, ce poate li numită meloda dis- 
țincție! speciilor cauzale, 

Ocupindu-se cu „Meloia indicaliră a rămăşijilor*, d. Pelroviel 
lace deasemeni aplicalii Interesante in domeniul melafizice!, arătind 
rolul pe care l-a jucal această melodă în înlăturarea ideii de mira» 
culos. 

Cel mai importan! din studiile sale, mi se pare insă „Logica şi 
Auguste Comte“, ce alinge un înlreg compiex de probleme, privitoare 
ia metodologie şi clazilicarea şiiinieior. Analizind cu pălrundere as- 
peclele esențiale ale doctrinei filozalulul pozilivist, d. Petrovici scoale 
in lumină conlrazicerile ce derivă din allludinea lui empiristă și dove- 
deste cu argumente hotăriloare că ele sint datorite unei analize logice, 
cu lolul superliciala, a originei cunoașterii. Păcalul originar al acestui 
neajuns, lrebue cănilat, după d-sa în faptul că Augusle Comte, allt de 
cunoscălor în mal lonle ramurile şiiințilice, nu s'a ocupat cu şiiinla 
Logicei, singara in măsură de a da iilozolalui un puternic și sigur in- 
strumeni de analiză. „Omiţind această disciplină din fruntea ierarhiei 
şlilațelor pozitive, Comle a relezal însuşi virful piramide! _știinfilice”. 

Deşi răspund unei nevoi reale şi îndeplinesc un gol în mișcarea 
noasiră filozofică, prin caracleral lor special „Problemele de logică 
ale d-lui Petrovici, te adresează cu deosebire tineretului inleleciual. 

Aşteplăm însă publicarea demult anunțală a „Îniroducerii la me- 
talizică“, ce prin subieciul său va interesa fără îndoială un cerc mai 
larg, pe acei ce în asprele vremi de azi nu au perdut cu totul gustul 
speculațiilor înalte și a cugelării desinteresale. 


Octav Botez 


RECENZII 435 
me ae E E 
Const. 
alei, Bucures az” Istoria războiului pentru întregirea Romi. 
rep! cuvial publicul nosira aștepia istoria răz 
barbară ară iniregii | kotaraia noastre politice, Etra para aita ne 
d so sä avem opera cu priviri generale. ÀA- 
ceastă lipsă sim(ită, cu mullă sirguință şi un tal 7 ee 
. eul n » 
ee Enter 4 A nene en y d. Gaast Sixiloita prin artere pgi ne 
acum. Aulorul iralează în pri e 
însatele şi alitudinea noastră dela inceputul ee Primara ema n 
uiti ati le urit cal Prea aecte sea de deene: 
rem e neulralilale până la atitudinea 
rigurală din iarna 19i6—17, dela avintul inirării i > > 
reala din Decembre 1916 ete. Autorul ae asia tei le pe ri 
5 găseşte alit à - 
decata dreap'ă peniru loală diversilalea de pe Tor rog dale: 
nunjime planurile militare, intru cilva oscilațiile opiniei publice luptele 
care y Serge ui = mate 2 La ma kisig alil de intins N ; 
siivaļia militară in momentul i 
războiul mondial, precedind-o de lol ce pulea să ro Ayenia e vag 
ponsi din neutralitate, ne prezintă intāiu irecerea armatelor romiae 
n Sial; apol campania din Dobrogea. însfirşii reculul fată de 
alacul indrepia! împolrira nonsiră din două päri! şi insislă cu foarie 
muli bun sim} la lupiele peniru apărarea Carpaţilor. Urmează sepoi 
luptele pentru păstrarea feriloriului în conira invaziei dușmane și ü- 
şezind ca în oglindă inaintea noasiră speranțele inşelale de Raşi, asis- 
tăm parcă, la intrarea dușmanului în Capilală. Cu aceasia se lermiaă 
primul volum. Povesiirea este vioae şi chiar peniru cel ce au 
participa! la războlul nostru şi-l cunosc ca mariori oculari, are ler- 
mecul arora care alrage. 
ceasiă lucrare mal are incă un alt mare meril. Siräinii . 
blicat cărți desp e războiul nostru, cărți lendenjionse, a căror eat ăi 
piină de amărăciune dușmană lrebuia inlăturală, şi peniru nol, dar și 
peniru publicul dinafară de granijile ţării. Am fi dorit insă ca 
aulotul să insiste şi asupra aspeciului care w fos! în diversele faze 
ale războiului nosira de malle ori hotărilor. Este vorba de lrăminlă* 
rile opiniei publice, bine cunoscule generajiei noasire, care însă nu 
trebuesc neglijale peniru cel ce vor veni după noi. Cariea fiind scrisă 
de un contimporan al evenimentelor se impunea să albă În vedere că 
În ulilmele vremuri opinia publică a reprezenla! şi este unul dinaire 
Prrasipali Inctori care urnesc sufletele masselor, 
rinir'un fel de intuiție, autorul a înțeles acesi lucru cind a 
scris volumul Il, despre care vom vorbi altădată. 


i, Minea 


.". 


Sandu Teleajăn, Au /n/lori! castanii, laşi, 1924. 

Culegere de cinte e și balade fără pretenție, însuflejile de sin- 
ceritale şi simplilale. Nimic complicat sau căula! decil ali! cil cere 
lehnica versului. Mai loste iau forma populară și mulle amintesc de 
meiru! introdus de d. Topirceanu in literalura cultă. Autorul pare că 
a rămas in afară de loste infiuenleie care au biniuii în ullimul limp 
poezia rominească. li lipsesc în primul rind imaginile, halna răsfăjată 
u poeziei actuale. Emolia, forma exlerloară, râmin sponlene, simple 
şi se întorc cu două decenii în urmă la inspirația bucolică a lui St. 
Iosif. Lectura acesisi volumaș e reconlorianiă ca o vacanță la fară, 


M. R. 


436 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mihai! Moldovan, Doctorul Freud şi psihologia inconșiien+ 
tului, Bucureşti, 1924. 
ceasiă broşură reprezintă conj!nutul unei conlerințe făculă in 
lana Mai la Ateneul romin din Bucureșii. Ca atare, caraclerul ei e 
cel de valgarizare știiniifică. Cu toate acesiea, expunerea e clară şi 
peniru cadrul unel conferințe, compleciă. Se face intăiu un rezuma! al 
octrinei generale a lui Freud, pe urmă se indică în mod rapid aplica: 
iile acestei docirine la psihologia maselor, la visuri, la spirit (Witze) 
elc. Ar îl trebuii însă schilată şi slarea cercelărilor anterioare 6- 
supra incoaşileniului peniru ca să se vadă mal bine de unde pornește 
contribujia în adevăr originală a psihialrului vienez. Deasemeni auto- 
rul pare a nu cunoașie influențele care au determina! psihanaliza: 
acela a lui Pierre Janel în primul rind. M.R 


a 


s 
+ + 


Arhimandritul Iuliu Seriban, S/udiu! pastoralei în biserica 
rominească, Edil. Arhidiecezană, Sibiu, pag. 245. 

Erudita! orhimandrii dă la Iveală cu lucrarea de faţă prima in- 
cercare serloasă de aces! solu, în lileralura bisericească rominească. 

Aulorul înlroduce În cercelarea malerie!, meloda paralelismului 
intre teologie şi cultura laică „...teologia nu e un studiu mori, nu e 
numâi disecjlunea unul corp în care a fost odală violă, cl e un curent 
de cunoaştere şi de adincire, care e neîncetal nou. Aderărurile etler- 
ne se coboară asupra noasiră loldeauna cu documeniări innoile și ca 
înțelesuri pline de adincime”, 

Fiecare curen! nou ivit în cercelările şiiințilice, orice lormulări 
nouă ale cugetării umane, prilejuesc sirăduinl! şi interprelări leologiei, 
spre &-l hotări aliludinea poirivilă în faja lemeiurilor novă stabilite în 
celelalie discipline ale gindirii. 

Evidenjlază deopotrivă nevola adaplării pastoralel nollor mora* 
vuri, nouii menlaliiăţi înslăpinilă în socielalea modernă: „Nu numai 
cugelarea oamenilor e a'la deci! în lrecul, ci și telul vielli lor şi or- 

anizarea socială. In alcălalrea socletăji!i omeneşii sin! acum aliies pre- 
aceri, cu atilea principii nouă, că nici vorbă nu mal esie cu putință, 
ca preolul să lacă față împrejurărilor numol cu cil a învăja! în cunos- 
culele capilole ale pasioralei* (pag. 8). 
| jara rominească e supusă acelulaşi proces de preiacere. 
Viaţa palriarh=lă a țărănimii noastre e pe cale de transformare: in- 
dusirlalismul, îugrămădirile de populalie în cenlrele orășănești, elc., 
înriuresc edince forma de viejulre leolallă existeniă, îmboldind călră 
nol luminişuri năzulațile societății romineșii. 

Asitel, noua orlenlare a pastoralei se înfățișează în chipul cel 
mai firesc. 

Autorul pune la indămiaă inlreg malerialul inlormallv necesar, 
spre a îndruma pe o aliā cale aclivilalea paslorală în Rominia, ară- 
ind iol ce s'a lucra! și se lucrează in Germania, Franja și Anglia in 
aceaslă direcție ; adaugă acesiul bogai material de Informatii, invāță- 
miniele personale, scoase din opera de adaptare și experienţă pro- 

1 
gid Carica aceasta irece —prin pulerea de înțelegere a stëril de 
jap! şi limpezimea cu care este scrisă -in fruntea lucrărilor produse 
ju domeniul religios la nol în fară. 


Petre 1. Ghiaţă 


RECENZII 


 —————————————— O — 437 


A. Attalion, La circulation, les changes et les prix. Le 
rionces de 1922 - 1925 ət leur enseignement, Extrail de | i Revas kadas: 
miano Inleriar ionale, Fevrier, 1924. galii en 

cullățile oricărei experiențe in malerie economică au = 
mis a circula, fără posibilitatea unul conlrol, diferllele teorii ce e Apă 
mis gre n valulei, princiar şi circulației monelare. , 
elace carac'erlzează „¢xperieajo* e posibililatea experi . 
torului de a determina și fixa condiţiile în A e ea se ta tn amâne 
în plus, acțiunea unul fecior se poale izola aşa fel, incil efeciul pro- 
dus, să poală fi atribuit unei singure influențe. Or, dela 1914—1922, ac- 
liunea de izolare e intluențelor ce inierrin în materie de monedă şi de 
preja lost imposibilă. Evenimentele economice din 1922 - 1925 par Însă 
Ai - posibntoida marei asilel de operații de discriminare; forja pros 
cilorva „experienje" 
ue abd, xperienje" ar permile asifel a întări seu a amenda 

Concepjiile doctrinale asupra raluiei s'ar pulea divize în două 
rupe : O primă grupare compusă din leorlile ce se prernalează de 
egea canlilalivă a monedei, după care ascensiunea sau scoborirea pre- 

rilor e dalorilä variajiilor de circulație (inllație seu dellajie). 

ceaslă leorie canlilalivă e lransformală, ia materie de valulă, în leo- 
rle parilății pulerii de cumpărare, după care, valula lraduce denive- 
larea dinire prejurile inlerne și cele sirăine, sau mal exact, paulerea de 
cumpărare a monedei dinir'o țară e echivalentă cu palerea de cumpă- 
rare ò unel monede sirăine cind e lranslormală la cursul er fr ea eri 
Infinența circulației s'ar exercita asupra schimbului prin intermediul 

ejurilor, care ar comanda cursului valulei asifel ca prețurile din două 
prrs [ie aproape egale nlunci cind se lransiormă o monedă în cea- 
ailă. 

O ea doua grupare ar cuprinde leorilie, care färă a conlesia cu 
tolul influența circulajiei, consideră valula ca refieciul Inteegii silua- 
Hi economice, financiare, polilice şi sociale a unei țări. Mecanismul 
valutar, hipersensibilizai după războiu, a ajuns a [i impresiona! de ori- 
ce evenimeni a cărul rapori direct cu schimbul au pare prea vizibil la 
prima vedere. Aceşii factori (economici, financiari, politici şi social) 
acționează asupra valulel cu portare variabili, a căror Importanță e 
greu de aprecial, şi în plus, aceste inlluențe se pol uni inire ele pen- 
İru a da naştere la noi lorjẹ ce impresionează mecanismul valutar ; de 
uade, dificultatea de a izola fiecare facilior și de a aprecia emplitudi- 
nea influenței lul 

D. Alialion reduce problema, la chesiia dacă legea cantia- 
livă a monedei exercilă o inllueală asupra prețurilor și dacă parilalea 
pulerii de cumpărare influențează valuta; sau, mai bine zis, dacă 
variajille circulației au vre-o iniluență asupra prejurilor şi a valutei. 

Dacă Impulsiunea e dalorilă circulației, creşierea sau dimi- 
nuarea volumului ei anlrenează urcarea sau scăderea prețurilor şi 
prin repercuslune, sc'deren sau creşterea ralulei naționale: din con» 

tra, dacă impulsiunea e datorilă valuiei na!'onale, urcarea tau scobo- 
rirea ei aduce scăderea sau urcarea prejurilor şi în consecință mic= 
şorarea sau mărirea mijloacelor de plală, adică a circulației, 

Evenimentele economice din 1922- 1925 permil a izola inlluența 
valulei şi a circulației asupra prejurilor, înlrucii valula și circulația 
mu înceta! in această perioadă de a avea același senz de mişca» 
re ascendentă sau descendeniă. Valula unor |ări a rămas slojionare 
deşi circulalia a fosi in crejiere; alle ori circulajia răminind sta- 
Hlonară a suferil variaţii numai valula. Fiind dal, că în aceste hipo- 
leze, numai unul din faciorii ce influențează prejurile rămine slajionar 
pe cind cellal! e în mişcare, condiția /zoldrii, cerulă de orice es- 
perien|ă, e oarecum realizală. 


438 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Condus de aceasță melodă a izolării laclorilor ce îniluențează 
prejurile, d. Alalion clasează diversele järi în care studiază mişcarea 
prețurilor, în două mari grupe: țări în care inflația a conilnuat 
cu pas repede și järi în cnre circulația a rămas aproape sla- 
pona, Studiind acesle mişcări ale circulajiei, cu acele ale valutei, 
d. Allalion distinge trei cazuri de variaţii de clrculație, prej și valută: 

In primul rind, cazul în care se consială imobilitatea valutei și 
a prețurilor cu toată creşterea inflației. Aulorul cilează cu cifre 
foarle suggeslive, exemplul Germaniei, Ausiriei şi Poloniei din care se 
observă uşor că alif linp cit valuta najlonală a pulut fi stabilizată prin 
mijloace diferite, inflalia a rămas lără nici o influență asupra pres 
jurilor. Cînd însă valule a începul scăderea el verliginoasă, prelarile 
ou încerca! o ascensiune foarte rapidă. In consencință cu loată infla- 
lia crescindă, prelurile au varia! în mod solidar cu valuta. 

A! doilea caz, din care se observă că urcarea volulelor străine 
şi a rrejurilor nu e acompaniată de o adevărată inflajie. Exemplul 
Franței, Belgiei şi Danemarcei e concludeni Ponta a arăla că as- 
censiunea valulelor salrălne a avul ca rezultat urcarea prețurilor cu 
tcală quasi-stabililatea circulalie! monelare,  Deasemenei exemplul 
Franiei pare a se opune la aplicația leoriei parităţii pulerii de cumpă- 
rare, Înlrucii, cu toale că valoarea dolarului creșiea, prețurile-aur au 
urma! o curbă descendentă. 

In sfirsii al treilea coz, în care se consială scăderea valutelor 
străine şi a preluriior, fără o serioasă deflație, Sini ciiale în a- 
cès! scop exemplele Angliei, Cehosloraclei și a Finlandei prin care se 
evidențiază că mişcarea prețurilor se aproprie mai mul! de acela a va- 
lulei, decii de acela a circulației. 

Din toate aceste trel quaal-experienje pe care d. Alialion le ana- 
lizează cu mulið abililale, d-sa observă că prețurile nu s'au supus va- 
riațiilor circulației ci variațiilor valulei; consecinia ce se dega- 
jä, e deci că prețurile au fost dominate de valută şi nu de cireulație. 

Totuși, influența circulației nu lrebue cu lolul exclusă.  Dease- 
meni leoria parităţii puterii de cumpărare s'ar pulea susține nu subi 
forma e! strictă şi sirimtă, ci În sensul larg de lentin/ă călră starea 
de echliibru în care paritatea este regulă. g, atunci, tendinja călră pa- 
rilatea puterii de cumpărare s'ar menliesia nu prin mişcarea valulei, 
cl prin acea a prețurilor, care ar iraduce asifel denivelarea valutei. 

O a doua remarcă pe care d. Aftalion o degajează din analiza 
exempielor de mai sus, e că echilibrul valulelor odală rupi, factorii 
pslekologiel au o iniluență preponderentă asupra valutei. Capriciul 
opiniei publice internaționale poate imprima valulei mişcări destul de 
ample lără nici o justificare pur economică. 

Insfirşii, d. Alalion lermină studiul d-sale cu o remarcă de or- 
din praclic a cărel concluzie e că prin inlluența exercitată asupra 
schimbului se po! dirija prelurile. la acesi scop, în alară de remedi- 
erea cauzelor lundameniale ale deprecierii monedei nallonale, e ne- 
cesar a crea împrejurul valalei a almosleră de conliență, prin echi- 
o aa zar: prin economii severe, și la nevoe, prin impozile 
ridicate. 

Cu multă dreptate d. A Halion închee rîndurile d-sale, amintind 
că concluziile la care ne-a condus nu lrebuesc considerate decit 
ca provizorii. ; 

Chesilunea raluie! pentru noi, ne pare ca un reflec! complex de 
forje a căror influenjă e greu de aprecini, aceste forje fiind în con- 
tinuā mișcare, intervenind cu coelicienji deosebili, conlraciindu-se u- 
neor) inire ele peniru a da naşiere la nol influențe. Pentru a analiza 
în complexul ei cheslia valutei, credem că ar irebul, după studierea 
izolată a fiecărei for je, imeaginale lonte aceste forje în plină acțiune, Jaun 
moment! dal și deodală, cu inlluenjele lor, rolurile lor și coeficienții 
lor. Or, problema pănă acum ne pare incă deschisă peniru mulie 
discuții. Ar trebui să ne aflăm în feja unor experiențe mal numeroase 


RECENZII 439 
—————— 93 


de un caracter mal pulin ex lon i 
pla. aa dură, puj cepllonal, mai puțin lranzitoriu şi de mai 
nclinăm a crede că în evoluția lunelionării mecani - 
luior, lrebuesc dislinse mai mulle moment: ia care e i rezete dată 
vin asupra ralulei au un tol variabil şi consecințe variabile. 
Metoda şi analiza sirinsă înireprinsă de d. Aftalion sînt condu- 
%e cu o remarcabilă măesirie şi abilitate, Siudiul d-lui Aflalion cons- 
lilue o lucrare ştiinţifică de prim ordin, şi un pas înainte câlră 
desciirarea voalului de mister ce inconj^ară chestia valulei, şi 
după care se po! incă adăposti discuții con!roversele, 


Savel Rădulescu 


+ 
* » 

Bureau International du travail, L'inspeofi 
„Le developremen! el le régime acluel de Pi galeata r ră 

rents git) Min Ap. de ePagini: entre, 1925, Prelul 12 fr. 

une a Cosferinjel internaționale e 
ora loc la Geneva in Oclomobre 1923, s'a rare de Kt arg co a 
egislajiei muncii în diferiiele țări; cu acest prilej a fos! adopiată o 
recomandație care siabileşie principille generale ale organiraţiei ins- 
pchiel aunat; În vederea aceslel conferințe, Biroul internațional al 
i oe n Geneva a pregălii un raport amănunți! indicind dezrollarea 
slorică și starea actuală a inspecției muncii în 25 de țări. De curind a: 
ces! rapor! a fost publica! in volum, subt litlul de mai sus, 

D „eso irea, suai subi formă de monogrotie, flecare jară in par- 
matica in F guma poe car, în limiteie posibilalui, o împărțire siste» 


Al ireilea capitol esle consacrat ch 
esliei recrutării - 
lor inspecției. In al para este vorba de datoriile aere urca 


lor. Însfirșii, capitolul al şaselea, care nu există pentru loale |ările, 


aeda iireratgaute dia "şi iau asupra lor île sus 
pe ía acelasi domeniu. o de proteclie, île alte insărcinări care 
aportul Biroului inlernujioaal! al Muncii 

pi sere. nari pt ri Fe ingon inspecția ulii aere Bip Acmeuerpet a 

TR niro umilă actirilale d i 
f ray Bekimi pokas si à nule, kopeojia muncii aa p Via Ia pleci 

a problemelor de igienă şi de si 
latitudinea de adaplare crealoare pie meri pi 
pe care le comporiă î li 

DOD aerealârite pe care le impun, insfirşii prin mata bre e gradena. 
Pa er ma an: orilor, care sinl, în acesi domeniu mal muli decit 
rol poll a: e dorii şi necesare, inspecția muncii se inlinde, se in- 
Dogs! pe ele „javlorează pe zi ce merge. Comparind celace esle 
poteca bd far @ comisluni insărcinale s coniroleze, fără nici o re: 
AORAR a în peiviaia i ear! pci ep consltală o evolujie 
¿an care foce parle inlegranlă din edilictul ladarn SE A metalul 


C, R. 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare (Mai). 
Se publică şaple scrisori ale lui 
V.Alecsandri călră M. Obedenaru. 
Subiectele lralale în ele se referă 
la premierea „Ginle! latine” și la 
tribuloțiile lui V. Alecsandri ca a- 
gricultor. D. Gh. Adamescu le 
insojeşie cu un scuri comenlariu. 
Versuri de Barbu Solacolu şi M. 
Romanescu. Arlicole de dr. Z. Pe- 
trescu şi P. N. Panailescu. 
Societatea de mine (Iunie). 
E o revistă destinală studiului 
țiințelor sociale şi economice, 
ar care publică și critică literară, 
chestii de învățămini etc.. Apare 
săplăminal, la Cluj, subt direcția 
unul comite! în care figurează d-nii 
V. Goldiș, M. Popovici, Bogdan- 
Dulică, D. Ousii. Colabora'oril pri- 
melor numere sin! d-nii St. Zeletin, 
Daşcovici, Ghibu. Articolele, de 
multe ori interesante sint, totuși, 
a> cam disparate, filadcă nu 
e leagă o docirină unitară. in 
malerie iticë, care Înseamnă 
organiz şi disciplină, lrebue un 
criteriu fin de apreciere. Alilel 
vom întiini cele mai conlradictorii 
solajii în paginile aceleiaşi reviste. 
In şilință disculia e necesară. Cind 
începe însă aplicarea praciică, le- 
cunditetea e condijională numai de 
unitatea vederilor. 
ideia Europeană No. 146. 
D. C. Rădulescu-Motru își pu- 
blică o parle din discursul său de 


receplie la academie, lralind des- 
pre „Rominism și Europelsm“. D: sa 
se ridică contra naj'onalismolui 
vechiu, făcul din ură, grandomanie, 
egolsm şi Imperialism, naționalism 
care à inspire! popoarele europes 
ne pănă azi. În locul acestuia wa- 
bue pus un najionalism conslruc- 
liiv, fără sentimentalism sierp şi 
(ără relorică, un naționalism bazal 
pe muncă știlațilică, pe pregălirea 
pozilivă a viitorului. 


impresii din Rominia 


Cunoscutul bizantinolog Ch. Diehl 
a vizita! Rominia cu ocazia con- 
gresului de studii bizantine ce sa 
ținut în Mart trecut la Bucuresti. 

Cu aceaslă ocazie d-sa a scris 
o serie de impresii asupra artei 
mănăsiirilor noasire, După o dare 
de samă a organizării congresu- 
lul, în care se face mai ales elo- 
giul d-lui N. Iorge, d. Ch. Diehl 
deseng areg iaaa sa a soska 
în diferilele |inuluri romineşii. 
ca arheolog îl laleresează, desigat, 
în primul rind moau arhi- 
tectonice, in s mănăstirile 
noasire. Bucovina e lăudală, mal 
ales iru comorile sale de arlă 
bizantină : Voronej, Moldorila, Su- 
cevija eic. Se guan pier 
murale pe core d. e . 

ară cu cele dela San Marco din 
Fenella ori cu cele dela domul dia 
Orvielo. 


Iaşul capălă şi el o descriere 
enluziaslă. Poziţia sa pitorească 
între coline, bisericile vechi, ma- 
halalele liniștite sint redaie cu o 
vădită emolie admiralivă. Pe urmă 
vine rindul mănăslirilor dela Cur- 
tea de Arges, Horez, Cozia elc.. 
Ca sprbalere generală, sulorul se 
ridică, cu drept cuvin! conira res- 
taurărilor cam indiscrete ale lui 
Lecomie de Nouy, în care moder- 
nismul sau nepriceperea siilului 
aulohlon au devia! linia pură a 
stilului arhalc. 

(Ch. Diehl. Revue des Deux 
Mondes, 15 lunie). 


Preocupările materiale ale vieţii 
cotidiane au jucat desigur un rol 
preponderent în volal dela ii Mai. 
Ar insemna totuși, să scoborim ni- 
velul chestiunii şi să nu jinem 
samă de bunul simi și de spiritul 
de moderație al Franjei, dacă am 
reluza să admilem, că ategorile 
au fosi în același timp un plebis- 
cil! peniru pace. ln enlul în 
care mia cmulă într'o întă- 
rire a partidelor din dreapta, un 
remediu la suferințele ei şi un mij- 
loc mai sigur de a eluda obligas 
iile, burghezii, țăranii şi munci- 
torii francezi au afirmat, odală cu 
voinja lor de pace, convingerea că 
reglemenilarea problemelor vitale 
ale țării lor nu poale îi procurală 
decit prin cooperalio inlernajlo- 
nală. Legenda imperialismului fran- 
cez e moară, e de mirare numai, 
cum ea a putut să nască. Cu alit 
mal muli, cu cit schimbării ce se 
va produce în compoziția guvernu: 
lul, nu-i va corespunde, în cursul 
luati viitoare, nici o schimbare în 
politica externă. Orice er spune 
cîțiva exalteji, politices nalională 
nu a fost niclodetă în Franja, a 
panajul unui partid. Dezacordulin- 
tre echipele ce s'au succedat, nu 
a fosi deci! îm privinla metodei, 
Herriot nu prireşie problema re- 
parajiilor el decil Poincari. 
Şefii partidelor ce au iriumlat la 
11 Mai au proclama! in termeni 
clari, voința lor, de a nu părăsi, 
jără de compensalle, gajurile pe 
care le deține azi Franja; după ce 
experții şi-au depus rsporlul, ca- 


REVISTA nevarat OAS Vei ISITĂ | la 


ATAA. posea 
lea de urmal e indicală. Poincaré 
sa angaja! pe ca, cu t 
zitări, succesorul său va lrebui să 
ersevereze. Cași cabinetul de eri 
nsä, cel de azi, nu se va pulee 
dispensa de a obline garanții. Nu- 
mai, cind èl va reclama, nimeni nu 
va pulea să-l atribue lnteajii im- 
perialisle. Discuţiile asupra sigu- 
ranlei, vor fi urmările deasemeni, 
înir'o atmosieră reinoilă. Franţa a 
alirmal încrederea sa în Soclela: 
lalea Najiunilor şi nu e vina ei, 
dacă aceasia nu e încă in măsură 
de a-şi îndeplini sarcina. Datoria 
el însă e de a forlilica această In» 
siitujie şi cum a spus Painleră, de 
a o înalja la înălțimea rolului visat 
peniru diasa, fără a neglija, în a- 
celași limp, și unele garanții impo- 
triva surprizelor, ce ar putea ruina 
opera incepulă. 

E evideni de altfel, că o adevă- 
rată Socleiale a Najlunilor nu va 
exisia, cil limp Germania și Rusia 
nu vor lace le din ea. in cela 
ce priveşie rmanla, aceasla nu 
Semada decit de dinsa şi de chi- 
pul cum ea va accepla aplicarea 
raporiului experților, cil despre 
Rusia lucrul alirnă în porie de 
Franța şi e probabil că noul gu- 
vern, luind loale precaullile nece- 
ec ai va stabili conlaciul cu Sovie- 
ele. 

Cessul in care Franja ar putea 
să urmărească himere, nesocolind 
realilăjile, nu a sosil, Ceiace îi se 
cere numai, e să-şi aminicască că 
sini unele realliäji spirituale, a că- 
ror putere nu e de neglija! in ba- 
lanta ce cinlăreşie pulerea najiu- 
milor. Epoca heghemosniilor a tre- 
cul, peniru dinsa ca şi peniru ori 
care all popor şi dacă Franţa trea 
să conserve in lume locul la care 
eroismul a inăljal-o, ea lrebue să 
compleze pe aulorilalea morală, 
mal mult decil pe cea malerială. 
ue Weiss. L'Europe Nouvelle, 

al). 


Anatole France In Anglia 


Octogenarul scrilior lrancez e 
azi, din loji contimporanii, cel mai 
european, cel mai universal, cel 
mai guslai, subt loaie latitudinile, 
de irancmazoneria cullurii. Rajiu- 
nea e simplă. Pentru a lubi pe 


4 


442 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Anstole France nu e atit nevoe de 
o educajie franceză parliculară, 
cil de o educalie clasic genseis. 
Prolesorii de greacă şi Iftinăä, sint 
acei ce în Europa şi în Americe, 
ii formează indirec! cetitorii. Odată 
cu apariția romantismului și cu tri. 
umful romanului, marile valori eu- 
ropene au încelal de a fi clasice, 
deși educația elilei, în fiecare 
lară, a rămas strici clasică. Ane» 
tole France a redat! pulin clasicis- 
mulai, pentru guslul european, ce- 
va din frescheja și untversalilalea 
pierdută, odată cu secolul XVIII, 
Nicăeri însă, el nu e mai gur 
tat ca în Anglia. Vorbind despre 
dinsul, criticul Edmund Gosse, 
scrie că dintre lofi seriilorii fran- 
cezi, France pare a fi cel care 
samănă mai bine cu un Englez. E 
drep! că semnul unei ndevărale 
naturi clasice, e că fiecare crede 
că se vede în ea. Anglia s'a res 
cunoscut deasemeni, odinloară, în 
Montaigne. Cauza succesului lui 
France e însă mai degrabă faptul, 
că e poale singurul umorist din 
literatura franceză. 

Pe cind tradiția lilerară franceză, 
iinde să dislingă şi să opună iro- 
nia şi mila, (spiritul francez e a+ 

esir, corosiv şi Macaulay spunea 

espre risul Jul Voltaire că e ar- 
ma cea mal teribilă de care eu 
dispus oamenii), umorul, dimpolri» 
vă, aşa cum îl găaim la un Swift, 
Slerne, Dickens, coulă să conlo- 
pească înir'un lot original ironia 
i mila, şi tocmai acestea sini cele 
două muze ce la Analole France 
reprezinlă destinul omenesc. U- 
morul său e o ironie landră, con- 
siruclivă, ce departe de a dislruge, 
cruță şi sporește viața, dindu-l cu- 
lori mişcăloare și amesieci+d cu 
surisul lui baljocorilor, ceva din 
acea simpalie ce palpilă în suri» 
sul mamei față de copil. 

Dar opera lui France nu poale 
fi limitată numai la umor. Acea 
Loiră care e umorul său, revarsă 
in „Sylvesire Bonnard" și „La Rô- 
Hsserie”, frumoasele ‘ei ape de 
primăvară, se reduce însă la ni- 
sip în L'lie des pingouins*. Dir 
cernăm alci un fond rău, aproape 
inlernal, visul de a arunca în ser 
intreg globul, un suflu mușcător 
şi irilanf, față de care Microme- 


al lui Voltaire și chiar Can- 

e, ne apar o binefacere și un 

reconfortant. Acesta, nu mai ède- 
sigur,-umor. 

Analole France consideră şi nu 
fără de molire „La râvolie des 
Anges", ca cea mai bună din o» 
perele sale. Acolo, trebue să cău- 
läm, poale, ampliludinea cea mal 
puternică şi mai suplă, un (el de 
a irala poezia milloniană, în felul 
în care Bolleau a irala! în „Le 
Lulirin* pe acea a lui Virgil, o mi- 
raculoasă medie clasică, intre 
Homer, Flaubert şi Voltaire, les- 
tamenlui clar ai prolună al unei 
gindiri şi al unel arte. 

(Alberi Thibaudet. La Nouvelle 
Revue Frangolse, lunie). 


Admiralorii caşi adversarii lui 
Proust :inl de acord în a constata 
lipsa de compoziile a operei sale. 
Adversarii găsesc, în aceasla, un 
prelexi nou peniru a-i reproşa in- 
capacilalea de a se domina, eli- 
minisd delale imutile, pa cind 
admiratorii îl laudă, de a îi B 
tal forma suplă a memoriilor, în 
care poveslirea, meditaţia, esseul 
pot aksi loc şi de a fi secrifical 
ordonania riguroasă caşi progre- 
slunea neincetală a romanului bal- 
zacian. Prousi, scrie unul din ei, 
„compune rău sau pu compune de 
loc.. Nu există peniru el digresii, 
totul e pe acelaşi plan și carlea 
lul e exact conlrarul unei pano» 
rame“. Nimic nu e mai pulla a 
devărat. „A la recherche du temps 
perdu“ e o operă compusă în sen- 
zul cel mai clasic al cuviniulal, În 
care loale părțile sint subordonate 
unui plan preconcepul, peniru a 
conlribul la un efeci de ansamblu 
şi unde cel mal mic detaliu, își 
are în lol, imporianja iul. Nume 
materia e alii de amplă, compasul 
Side riul an 
erilicii, din . = 
dai samă de aceasia. După publi- 
carea integrală a operei, armonia 
părților, corespondența cași pro- 
Botine lor, vor apărea peniru toji 
ochii. 

„A la recherche du temps perdu“ 
a lransporiai in literatură, tipul 


ct 


REVISTA REVISTELOR 443 
ca OROS E aa > 2 PI 


Însuși al compoziţiei clasice „in 
iramidă”, al marilor piclori ai 
enașierii. Personajele cele mai 

diverse, venlle din punciete cele 
mai depăriale, convergează şi sfir. 
şesc, prin a se înliini. Oen de 
compoziție, cu deosebire greu de 
realiza!, intr'o operă atif de inlinsă 
şi pe care nu-i întilnim în Eneida 
sau Divina Comedie, compuse mai 
simplu și „à liroirs". 

Pentru Prousi, aceaslă compo- 
ziție oferea cu deosebire dificul- 
lă]i, prin acela că în opera lui, nu 
e o acțiune centrală, nici subiect 
principal. Unitatea pe care nubo 
procura un personaj cenira! (ca 
in „le rouge el le nolr” sau „Ma- 
dame Bovery") sau o acțiune prin- 
cipală, Prous! a găsit-o înir'o lo- 
calitale: Combray. Dacă luăm bine 
sama, totul pornește de alici, vine 
şi se sfirşeşie aici. Combray e 
locul geometric al operei: familiile 
Pronsi, Swann, Guermantes, Vinte- 
ull, Legrandin, Françoise sint din 
Combray. 

Prousi are dela inceput vederile 
lul asupra liecărul din personaje 
si asupra rolului pe care el Îl va 

nca în roman; numai aces! rol, 

rous! nu îl desfăşoară cronologic, 
ci îl subordonează ordinei, în care 
memoria lui recucereşte limpul 
perdul. 

Primul volum al lui Swann, de- 
parie da a fi o nebuloasă conluză 
si incoherenlă, rivalizează în pre- 
cizie, cu un prim aci de voderil, 
Nu e o linie, un delallu, un nume. 
care să nu-şi găsească mal ilrziu 
utilizarea. Tol romanul e în ger- 
mene, În aces! prim volum. Dacă 
principiile clasice ale compoziției 
sint riguros respectate de Proust, 
nu e mai pulin adevăral! că el e 
inoval şi în aceaslă malerie. Caşi 
acela a lui Wagner, metoda lui de 
compoziție, e o metodă de orches- 
tralie, cu bază de lei! moiive. Wag- 
nerismul apare clar in maniera lui 
de a introduce personajele. Inainte 
ca lei! motivul unui personaj să 
strălucească în toală precizia, pur 
de orice aliaj și înainle ca el să 
apară, e muzical introdus şi con- 
topi! în alle lei! motive. Perso- 
najul Albertinei de exemplu: nu- 
mele ei opare pronunia! peniru 
intăia oară de Oilberte, urmează 


apoi alte două aluzii şi Albertina 
apare inslirşii, în persoană, în al 
doilea volum din „Les jeunes filles 
ên leur”. Dar leiimotivul ei nu 
se degajeară incă compleci, căci 
eroul îi igaorează identitatea. 
Proust punea o grijă meliculoasă 
în acesle preporajli. 

Legenda unul Prous! inspirat, dar 
„disperat”, scriind după hazardul 
inspirației, admirabile pagini „de- 
tachées", sau chlar accullind de 
un riim sau o unilale înlerioară, 
Insezisabilă peniru cetilor, lrebue 
părăsită. Prousi a compus În sen- 
zul cel mal strici al curintulul şi 
nici un momenl, elnu a incelal să 
domine o enor malerie pănă 
în cel mai infim detaliu. 

(Benjamin Crémieux. Nouvelles 
littéraires, Mal). 


Romanul urban 


Nu cunoaşiem un singur roman- 
cier care să fl exprimai vre-odală 
îm opera lui lolalilalea unei rase 
său a unei najiuni. Am văzul 
cum s'a dezvolial romanul de fa- 
milie. Exisiă însă o serie de ro- 
mane in care se redă viaja unui 
oraş mare sau mic in celace are 
el mal caraclerisiic. Se poale vorbi 
deci cu interes despre romanul 
urban. 

Romanul urban apare în secolul 
XIX. Se pare că chiar Victor 
Hugo e creatorul lul, Peniru pri- 
ma oară în literatură a apărut idela 
de a scrie romanul unui oraș. Vic 
tor Hugo privind Parisul din tur- 
nurile bisericii Notre Dame de 
Paris, a scrin romanul cu acelaşi 
nume, Îm care redă pilorescul a- 
cestui oraş, pe la 1830, pe cind la 
modă era romanul istoric. Roma» 
nul sus pomeni! e opera unul pa- 
rizian îndrăgosiii de orasul fai. 
Mai tirziu a apăra! Salambo în 
care Flaubert a scris romanul 
orașului Cartagina. 

De 50 de ani în urmă au apărul 
două lipuri de romane urbane: 
romanul marilor capilale şi roma- 
mul unui orășel de arlă mal mul! 
ori mai pujina celebru. Din cea 
dintâtu calegorie lace parle Cos- 
mopalis al lul Bourgel în care au- 
torul descrie oraşul Romei; din a 
doua, putem cita fruges-la Morte 


444 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de Rodenbach în care se vorbeşie 
despre orăşelul Bruges, 

Romanul urban, mal ales acela 
care linde să redea fizionomia și 
caracterele unui mare oraș, riscă 
să cadă în amănunie inullle. Sa 
întimplal acesi lucru cu Zola. In 
romanul urban personajele for- 
mează cadrul în care apare ora- 
şul sau |inulul descris, cu alle cu- 
viale oamenii exislă în luncile de 
see care lrebue descris sau cin- 
tal. 

Se posle ca această spelă de 
roman să ia o mare dezvoltare în 
viitor. Deocamdată d. Paul Morand 
ne-a adus nuvela urbană şi d. 
Louis Hémon romanul Colin Mall- 
lard, un roman loarie reușii asu- 
pra Londrei. Elanul cărții se aco- 
modează cu nalura brilanică, com- 
poziția e suplă și savană. Putem 
cila şi pe Frații Tharaud a căror 
romane se apropie de clasilicația 


noastră. 
beri Thibaudet. Nouvelle Re- 
pue Française, Mai, 1924). 


Asupra lui Rémy da Gour- 
mont 


Rémy de Qourmoni, căruia i s'a 
ridicat de curind un monument la 
Coulances, oraşul lui natal din 
Normandia și i s'au consacra! nu» 
meroăse sludii, ce nu cuprind de- 
cit omagii, avea desigur cultură și 
toleni, dar nimic rerelalor, lrans- 
cenden! sau sublim și nici unul din 
caracterele geniului. [n primal rind, 
el nu a losi un creator, Poeziile, 
romanele, povestirile lul, nu irā- 
esc şi desigur, nu vor rezisia vre- 
mii. Ingeniorilale, pătrundere, fi- 
nejă, minulre abilă a ideilor, sub» 
Hlitate, oarecare senzualilale, lată 
prin ce se distinge parlea imagi- 
nalivă a operei lui. 

Pariea crilică e de sigur mal 


remarcabilă. Oourmoni nu poale 
fi, fără îndoială comparal, cu un 
spirit critic și enciclopedic de 
vastă envergură ca Talne sau Re- 
nan şi nici cu un mare diletant 
de idei în genul lui Anatole France 
sau Lemailre. Dar un ameslec, 
desigur rar, in epoca noastră, alit 
de lipsilă de cultură generală, de 
instrucție şiiințifică şi de cunoş- 
tinaji llerare și mal ales o curio- 
zilate neobosită, i-au permis să a+ 
lingă oarecare adincime şi o rela- 
țivă originalilate, 

Culare din studiile lul, cum e a- 
cel intitolat „Une loi de constance 
intelleciuelle* foarte ingenios și 
just Pre ca punct de plecare, 
parțial însă, rău dezvolial! şi şchlo- 
pălind, arată aclivilalea ca şi ape- 
titul său de a aplica o rară inge- 
niozilate de spirit, asupra oricărei 
materii, dar și dificullalea de ase 

işca cu ușurință, În domeniul i- 

eilor generale. Gourmont e in 
definiiiv un mlc eaciclopedisi. Cela 
ce-l lipseşle e greulatea, orizonul, 
suflul său e scurl. Voind să ex- 
ploreze o regiune imensă, ovea 
nevoe de geniu, pentru a se afir- 
ma. Acesta ii lipsea iasă, Tre- 
bue să recunoaştem loluşi în el 
un mare muncilor, un mare curios, 
um excelent gald și interpret al 
tuturor noutăților șiilaţilice şi lile- 
rare şi În oarecare măsură, un 
gindilor original. A 

indeă însă, e pe cale de a fi 
deilica! şi considera! pe firma- 
mentul lilerar, ca un astru de pri- 
mă mirime, e jusisă facem unele 
restricții. Exagerajiile acesiea zta- 
darnlce, nu vor rezista aprecierii 
reci și măsurale a timpului și ele 
nu pol deci! vătăma repulajiei lui 


ale, 
(Nicolas Ségur, La Revue Mon- 
diale, lunie). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Paul Laumonier, Ronsard 
poate lyrique, Hachetie, Paris. 

Cu adăugiri și compleclări s'a 
reedila! studiul dlui Laumonier, 

rofesor de lileralură franceză 
a Universitatea din Bordeaux, care 
esie unul din ncobosijii cercelă- 
lori ai vieţii şi operei lui Ronsard. 
D-st se teii ar cu multă grijă de 
darul liric al poetului în legălură 
cu viaja lul şi cu influențele pe 
cere falal le-a primii. Natura l-a 
înriurii întălu. Mal! tirziu a sulerii 
influențe din lrequeninrea curții, 
a femeilor, a poelilor, în special a 
lui Marot Prinire savanii, el in- 
suşi insela! de știință, a cunoscul 
Mteralurile greacă și lalină; sa 
inspiral chiar din scriitorii neola- 
tini; dar izvoarele principale de 
inspirație su fast Pindar, Horallu 
şi Anacreon dela care a sulerii 
influențe înir'o măsură exagerală 
chiar, Auiorul nu lrece cu vede- 
rea, ca alți cercelălori, poetul ero» 
tico-bachic din Ronsard, ci ii gă- 
seşle o scuză în lradiție. epocă, 
lemperamenl. 

Ca meştezugar al versului, Ron» 
sard a dai poeziei lranceze ordi- 
nea și măsura înir'o vreme cind 
peer a oscila inire liranie şi anar» 

ie. D, Laumonier spune că Ron- 
sard e succesorul evident al poe- 
Hlor din evul-mediu, adevăralul 
conlinuator al tradijiei literalurii 
franceze. 

Selma Lagerlöf, Le monde 
des Trolles, Perrin, Paris. 

O nouă carte de povesliri a ce- 


lebrei seriiloare scandinave. Uli 
zind miioloala populară ea ex- 
primă adevăruri generale şi la: 
*ățăminle, 

Cilăm din acesi volum, L'eau de 
la bale de l'église și Le petit 
Troll. Aceasta din urmă e o po- 
veste admirabilă, în care iubirea 
malernă e arălală în celace are ea 
mal adinc și mai instinelir, 

René Bazin, Lo conte du trio- 
let, Celman Lévy, Paris, 

Povestiri cimpeneşii. Cea mai 
mare parle se pelrec în vremea 
războiului. Autorul are senlimen- 
tul nalurii și se ocupă de moro- 
vurile rustice. Uneori are şi poe- 
zle., cind spune despre o lemea 
bătrină : „Vorbind ea î ri- 
vea minile de spălăloreasă, dilor- 
male de apă, şi care luase lremu- 
rul izvorului“, 

André Beaunier, Uno mo 
de femme, Flammsrion, Parla. 

Denise Albol, lemee măriială, cu 
copii, lubeşie pe Thierry Dancy. 
Barbatul el e un om simplu şi as- 
pru; nu-și înțelege și nici nu se 
osleneşie să-și inleleagă solia, 
care è o lemee duioasă, delicată 
şi gospodină. Ea nu răspunde lu- 
birii lul Dancy căcl respectă da: 
loriile conjugala: Barbatul moare 
în războiu. Eroina, văduvă acum, 
se hotărăşte să primească dragos- 
tea aceluia pe core-) iubea de ani 
de zile. Dar Thierry Dancy o pri- 
meşie cu o profundă indilerență. 
Timpul, dușmanul a loale, omorise 
senlimenlul de lubire În Inima lul. 
Denise nu vrea s'o milulască ; ea 
il alungă şi moare subit. 


446 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ŞTIINŢĂ MEDICALĂ 


Dr. Laignet Lavaştine, Po- 
thologie du sympathique, Alcan Pe» 


S. 
Marele simpalic este sistemul 
nervos al viejil nutritive a corpu- 
lui. El comandă luncția organelor 
interne Și a glandelor; in emoliile 
noasire are rolul principal, are 
mare acjiune în palologia diges- 
livă, respiratorie, neurologică şi 
psihiatrică. De el depinde siarea 
suilelească şi dispozilia. Autorul 
după cercetări şi experiențe 
timp de 25 ani, dă un sludiu come 
pleci—făcind întăiu anatomia mare- 
lui simpalic, fiziologia iul apol, şi 
in urmă patologia cu relerinje bi- 
bliograiice întinse şi variale. 

Dr. H. Feuillade, Conseils 
gux nerveux e! d leur entourage, 
Flammarion, Paris. 

Siudiază diversele forme de ner- 
vosism și dă direclive peniru a le 
indrepia. Arată că delecleie min: 
tale pol fi înlăturate cu succes 
dacă se comba! din copilărie. Se 
ocupă şi de educația care lrebue 
dală copiilor în general şi mal as 
les acelor cu lemperameni mer- 
vos. 


ESSAIURI 


Lafcadio Hearn, Les mortini- 
quaises, Mercure de France- 


E vorba de insula Marlinica. Au- 
lorul lubeşie mult populația fan- 
lasiică ca din O mie şi una de 
nopți, care are farmecul copilăriei 
şi a bunătății. Arată munca ei, 
bucuriile ei, năcazurile ei in mij- 
locul unei naluri unde soarele pare 
mai mare și culorile mai frumoase 
decit orlunde. Se opreşte asupra 
legendelor, a supersti| şi vor- 
beşte muli de fète şi de femelle 
frumoase cu nume de vis: Cora- 
line, Azaline, Florine, Cendrine, 
Luluzine. 

E multă bunătate natlvá la Mar- 
tiniquezil lui Hearn. 


DREPT 


Daniel Massă, L'initiation ju- 
ridique. 

Aulorul - prezidentu! Tribunalului 
de poliție din Paris—face in acest 
volum de 200 pay. o sinleză și o 
analiză în același timp a dreplalui: 
definiție. Islorie, filozofie, princi- 
pii şi noțiuni fundameniale, împă- 
cind teoria cu praclica. Dreplul 
esie greu de invălai. Cartea dlui 
Masse arală cum se sludiază, cam 
se poale învăța şi cum se lucrează 
in malerie de drep!. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


Sandu Teleajăn, Av /nflorit castanii, laşi, „Viaţa Romineas- 
că”, 1924, Pr. 15 lel. i 

Marin Simionescu-Rimniceanu, /storia Artolor, cu 525 ilus- 
trații in text, „Cultura Naţională“, 100 lei, 

Mihali Eminescu, Poezij, „Cultura Najională“, 60 lei. 

Octavian Goga, Poezii, „Cultura Najională” 150 lei. 

Din jara Plieilor Roşii, povesilte în romineşie de Lia Hirsu, 
„Cultura Najlonală, 35 lei. 

Homer, Odisea, în romineșie de George Murnu, „Cultura Najlo- 
nală“, 300 lei. 

leon Pas, Lumea celor necâjiji, Socec, 15 lei. 

Emil Dorian, In preajma serii, „Ancora“, 

P. Poenaru și h E. Rădulescu, George Lazăr, „Culiura 
Naţională“, 

Horia Furtună, /ă/-/rumos, „Cullura Nallonală”. 

i. Minulascu, De vorbă cu mine însumi, „Cultura Najlonală”. 

C. Rădulescu-Motru, Țărdnismul, un sufle! şi o politică, 
„Cullura Nalională”. 

Duiliu Zamtirescu, Tănase Scaliu, „Cultura Najlonală”. 

D. Anghel, Proză (opere complecte), Edil. „Cartea Romineas: 
că”, Bucureşii, Prețul 25 lei. 

leon Agirbiceanu, /» clasa cultă (Povestiri), Edit. „Cartea 
Rominească”, Bucureșii, Prejul 30 lei. 

Petrescu Lucraţia, Pacalul (Preiajă de Brălesca-Volnezii), 
Edil. „Carlea Rominească, Bucureşti, Prețul 15 lei 


448 VIAŢA ROMINEASCĂ 

4. L. Caragiale, Momente, Schije, Amintiri (Opere complecte, 
vol. 1), Edil. „Cartea Rominească”, Prețul 25 lei, 

Harta generală a Rominiei, lormal mare peniru folosința institu- 
jiilor publice şi caselor comerciale, Edil. „Carlea Rominească, Bucu- 
reşii, Pr. 60 lel, 

Reli Simeon, Profesor, Amintiri dintr'un castel la Nistru, Ed. 
„Carlen Romisească“, Bucureşti, Pr. 25 lei. 

Dr. Gh. Girdea, Bănulu-l frumos !- Versuri în gralu bănăță- 
nesc, Ed „Corlea Rominească“, Bucureşti, Pr. 18 lel. 

€. Şăineanu, Mlo dicționar portatiu : romina. francez și francez 
romina, Ed. „Cariea Rominească”, București, Pr. 75 lel. 

Gr. Tăuşan, Opiniile unul om singuratic (Cagelări asupra lu- 
mil), Ed. „Carlea Rominească”, Bucureşti, Pr. 15 lei. 

. E. Juvara, Manual de anatomie chirurgicală, Vol. 1, Ed. „Car- 
lea Rominească, 1924, Pr. 250 lel. i 

V. Eftimiu, Poemele singurătăţii, Ed. „Carlea Rominească”, 
1924, Pr. 35 lei. 

M. Sadoveanu, Oomeni din lună, Ed. „Cartea Rominească”, 
1924, Pr. 28 lel. 

Dr. ion Bordea, Indrumări spre sdnâlate, Cunoşiinie folosi- 
toare, ed. „Cartea Fominească”, Pr. 3 lei. 

Or. lon Bordea, Cum să ne îngrijim, Cunoştinţe folosiloare, 
„Carlea Rominească“, Pr. 3 lei. 

Dr. l, Glăvan, Cum vodem, Cunoşlinje folositoare, Edil. „Car- 
lea Rominească“, Bucureşii, Prețul 5 lel, 

1. Simionescu, Profesor unlversliar. Folosinje nesocotite în 
gospodărie, Cunoştinţe folositoare, Edil. „Carlea Rominească”, Bucu- 
reşii, Peţul 3 lei. 

Dr. M. Manicatide, Mama şi copilul, Cunoşiinle folositoare? 
Edil. „Cartea Rominească“, București, Preţul 5 lei. 

Alex. Cişman, Razele X, Cunoşiinje lolosiloare, Edil. „Caries 
Romineascăi“, București, Prejul 3 lel. 

€. Negruzzi, Din păcatele ținerejelor, Pagina! Alese, Edit. „Car- 
tea Romincască“, Bucureşii, Prețul lel 2.50, 

Eminescu, Cosbuc, Caragiale, Mitropolitul Yariaam, 
etc. Invierea Mintuitorului, Pagini Alese, Edit. „Cartea Rominească”. 
Bucureşii, Prejul 4 lei. 

1. A. Basarabescu, Spre Slatina şi alte nuvele, Pagiul Alese, 
Edit. „Cariea Rominească”, Bucureşti, Prelul lel 2.50. 

Dim. Bolintineanu, Călătorii la Rominii macedonen!, Pagini 
Alese, Edit. „Cartea Rominească“, Bucureșii, Prejul lei 2.50. 

Maxim Gorki, Mizeria unel copile, Bibl. „Minerva“, „Cartea 
Rominească“, Pr. 4 lel. 


i UNIVERSITĂŢI 


BIBLIOGRAFIE | 449 . 


Dr. Azigos, Surmonajul modern ş neurastenia, Bib : (revad 
va", „Corlea Rominească*, Pr, 4 lel. 

Villiers de Lisle Adam, Vestitorul, Bibl. „Minerva“, „Car: 
tea Rominească”, Pr. 4 lel. 

Sacher Masoch, Creditorii, „Bibl. „Minerva”, „Cartea Romi- 
nească”, Pr. 4 lei. 

G. T., Niculescu-Varone, Povestea unui orfan, Bibl. „MI- 
nerva“, Pr, 6 lel, 

Căpitan Corbulescu, Picur! de adevăr şi Ințelepeluue, Tip. 
„Principele Carol“, Sibiu, 1923, 

Platon, Symposion, lraducere de Vasile Grecu, „Viaja Romi- 
nească”, Bibl. p. Toţi, Prejul 9 lei. 

N. lorga, Roumains et Tehceoslavaques, Praga, 1924, 3 ke. 

Dr. Alexandru Borza, Prolecjiunea naturii în Rominia, Libră- 
ria „Ardealul“, Cluj, Prețul 15 lel. 

G. Rotică, Paharul blestemat, Poezii, Bucureşi, Edilura Casel 
Şeoalelor, Pretul 25 lei. 

Dr. M. Hacman, Dreptul internațional publie. şi privat, Cer- 
năuți, 1924, 

Lazăr Popescu, Fiul naturii, 1924, R. Vilcea. 

G. Pallady, Simboluri, „Ramuri*, 1924, 

losit Westfried, Pernersiuni sexuale, 1924, Pr. 20 lel. 

Q. Wilde, (rima lordului A, Saville, Bibl. „Dimineaţa“, 6 lel. 

Gerard de Nerval, Mina vrâjită, Bibl. „Dimineajea“, 6 lel. 

Lucrările Institutului de Geografie ol Universității din Cluj, Vol, 
1 1922, Cluj, 1924. 

H. Stahl, Covusno, 1924, Pr. 15 lei 

Barbu Lăzăreanu, Anton Pacalbaşa, București, 1924. 

A. Popescu Telega, M. Unamuno, „Scrisul rominesc*, Cra- 
lova, 1924. 

Col. Manolache, Puiul oulturului (L'aiglon), laşi, 1924, Prejul 
50 lel. 


Le Monde Nouveau, i—i5 Avril 1924 şi No. 4; Nouvelle Revue 
Francaise, Mai şi lunte, 1924; Mercure de France, 1—35 Mal, 1924; 
Revue Internationale du travail, No. 4; La Revue Mondiale, 1 Mai— 

1 lunile 1924; Slove, No. 5-4; Rev. Soe, Tinerimea romină, No. 7—8 ; 
Klingscr, No. 2 şi No. de Iunie 1924; Comvorbiri Literare, Mari- Mai 
1924; Revista generală a Inoățămintului, No. 5—6 ; Arhiva, No 2; Viata 
agricolă, No. 7—10; Sooletatea de miine, No. 4-7; Țara noastră, 


450 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


No 14-19; Ideid, No. 9-10; Solidaritatea, No. 7-9; Săptămina po- , 


lilled, No. 9—i4; Idola europeană, No. 443—444 ; Buletinul cărții, No.1 3 
Revista Moldovei, No. îi -12; Revista ştiinţelor velerinare, No. 11 —12 
1923 şi No. 1 1924; Flomura, No.4; Roma No. 4; Foala plugarilor, 
3-4; Şcoala noastră, 1—3; Revista teologică, No. 5; Pagini agrare 
şi sociale, No. i; Ramuri, No. 8-11; Furnica, No. 9—10; Indemnul, 
No, 2; Tribuna -Rominilor de peste hotare, No. 4; Tudor Pamfile, No. 
1-3; Democrația, No. 4; Biserica orlodoxă romină, No. 4; Arhivele 
Olteniei, No. 12; Transilvania, No, 3-5; Lamura No. 5—4; Revista 
de filozofie, No. 3-4; Gindul Nostru, No, 2; Junimea Literară, No. 
8—12 şi 4—2; Luminătorul, No, 46; Arhiva C.F. R., 20 -22; Şezătoa- 
rea, No. 1—3; Daco-Rominia, 1924, Cluj ; Năzuinţa, No. it. 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LVIII 


(Anul XVI, Numerele 4, 5 şi 6) 


I. Literatură. 


Botez Demostene.—Mariie . . . , . . . . - 
e k A T ... S E r 
i —lubire . . . = 
Qonclarov 1.—Oblomov (Visul lui Oblomov-—Trada- 
cere din ruseşte de A. Frunză) . . ` 
Gonciarov I.—Oblomov (Partea Ii-—Traducere din 


rusește de A. Frunză) . . .:. 5 
Gonciarov 1..—Oblomov (Traducere din “rusește de 
A. Frunză) .. o n - 


Minulescu lon.—Roş, suibea şi aibi il. ‘Sol, sol, 
sol, mi bemol... fa, fa, fa, re!..—ll. Secretele şe- 
ului de cabiuaț) . . . . > e e . o. . e. e. 


101 


II 


Minulescu Ton.—Roş, galben şi albastru (HI. Conver- 
tirea doamnei Grimberg. — VI. Armata rusă întră 
în acțiune) . só o a . . » 

Minulescu lon.—Roş, galben şi albastre w. Hotarol 
celor două täri—VI. Bucureştii, pictură cubistă.— 
VII. laşii capitala Rominiei.— VIII. Cocostircul de 
aur şi porumbiţa de porțelan). . . . sss 

Nanu N. Alexandru.—Minunea zefirului.. . . . 

a —Cintec acru . - FE 

iul M. B.—Rugăminte . . . . . . . . 

Philippide A. Al.—Cel din urmă om. . . . = + 

» „m —Ceasul greu. . , ştire ze 

Sadoveanu Mihail. —Venea o moară pe Siret... (Ro- 

man—Pragment din Capit. V). . . . . . . 


II. Studii.—Articole.— Scrisori din țară și din 


străinătate. 


- 


Constantinescu-laşi P. — In jurul filozotulai romin 
din secolul XVII .. . . 5 

Oțetea Andrei.—Scrisori din Paris (jaequte Bainville, 
publicist şi istoriograf) . . . . .- 

Parhon I. C., dr.— Viaţa psihică şi dát G cu se- 
creție internă . . . . » 

Philippide A. Al.— Consieraţi contortabile (Diso- 
clare). . . . é . ș.a 

Popovschi Nicolae, — Studii sanii asupra trocutalal Ba- 
sarablel . . . e. . i uefa 

Popovschi Nicolae.— — Studii hoa adopra trecutului Ba- 
Saab . N 5... mite. o... 

Rădulescu-Motru C..—Filozotia lui inmaamel Kant 

Stere C..—Cauzele şi perspectivele revoluţiei ruse 
(Revoluţia şi războiul) E ale îi aia pia 


161? 


331 

240 
359 
119 
197 
313 


200 


Stere C.—Cauzele şi perspectivele revoluţiei ruse 


(Tribulaţiile şi agonia guvernului provizoriu.—Dez- 
agregarea Statului şi „anarhia spontanee“) 


. - 


Stere C..—Cauzele şi perspectivele revoluţiei ruse 


` (Forţele sociale şi revoluţia din 7 Noembre 1917). 


Suciu Petru.—Clasele sociale la Rominii ardeleni . 


Vișoianu I. Constantin. —]ean Jaurès . 


III.—Documente omeneşti 


Hotnog Titus.— Document omenesc (Vulcanul) 


IV. Cronici 


Bădărău A. T.—Cronica ştiinţifică (Din mişcarea a 


mAN) y e E ek. 


Cazimir Otilia. Cronica rimată (Colocviu natia a 


Popasul—La stat.—Vine somnul) , 


Rădulescu Savel.—Cronica economică (Reforma n mo- 


netară în Germanla.—Rentenmark.—Banca de scont 
aur.— Banca de emisiune aur) . 


Sorin Pavel. — Cronica filozofică (Aplicaţie sociologice 


ale psihanalizei) ... . 3 


V. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co..—Miscellanea (Carnetul lunii: Ob- 


servaţii de bun simţ asupra culturii.—O critică Ai- 
pogratică.—Sport şi lteratară.—„Țiganiada“ şi Eu- 
ropa.—Intre Orient şi Occident. —Antologia stilului 
GROS e e e. e Sie a [| . [1 e... 


I 


389 
379 


269 


274 


412 


131 


IV 


Nicanor P. & Co..—Miscellanea (Alegerile din Fran- 
ța.— Centenarul lui Byron.—Munca obligatorie pen- 
tru funcţionari în Bulgaria. — Jubileul lui Anatole 
France.— John Galsworthy) . . . . ssa’ 

Nicanor P. & Co..—Miscellanea (Epoca senzaţiei.— 
Panait Istrati. —Un gi francez din je — 
Olacună) .. .. e 5 b 


VI. Recenzii 


Ajtalion A..—La circulation, les changes et les prix. 
Les experiences de 1922—1923 et leur enselgne- 
ment (Savel Rădulescu) . . . 

Andrei P..— Die soziologische A Aa ez Erkent- 
niss (M. R) . > >» >» a: gata, da 

Blaga Lucian.—ln marea PRESA (Mihai D. Ralea) . 

Blank Aristide,— Problema monetară în raport cu cre- 
ditul public şi privat (M. R.) . 

Botez Octav:—Pe marginea cărților (M. Ralea) fe 

Brătianu I. G.„— Concepţia actuală a istoriei medie- 
vale (0. B.) . A ALA 

Bureau international du taniu Liinspeetion du 
Travail—,„Le développement et le regime actuel de 
l'organisation dans différents pays“ (C. R). 

Cazacu P., dr..— Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812 
—1918 (|. Şiadbel) Ta . . . . h ‘ó . . are 

Cioflec Virgil.—Luchian (M. R) . ..- 5 

Drăganu N.—Säsismele celor mai vechi inorde 
romineşti (L Şiadbei) . . . HEARNE 

Kirițescu Const.—Istoria războiului pentru tntregtrea 
Rominiel (L. Minea) . . . sse <s 

Lacea C..—Copişti! Psaltirli şchelane (|. Şiadbei) . PU 


Maniu Adrian.—Lingă pămint (Demostene Botez) . 


Manoilescu Mihail.— Politica „alge naţionale (O. 
B.) 


Moldovan Mihail, — Doctorul Freud. i holo ke 
conştientului (M, R : psi ga 


Moreux Th. L'abbé, —Les conlins de la science et de 
la foi (Petre 1. Ghiaţă) . 

Pascu George.—Vlaţa şi operele lu D, Cantemir a. 
Iordan) . . ESA 

Patraşcanu D, D..—Taei comedii (M. Ralea) - 

Petrescu Cezar.—Drumul cu plopi (M. Ralea) 

Petrovici [.—Probleme de logică (Octav Botez) . 

Scriban Iuliu, arhimandrit.— Studiul pastorale! în bi- 
serica rominească (Petre | Ghiţă) . . . 

Si mionescu-Rîmniceanu Marin.— Istoria artelor (M. 
Ralea) . « pia 8 ->o $ 

Teleajân Sandu Se inflorit căetanii M RAP e 


VII. Revista Revistelor 


Mo 
Bareilles Bertrand.—Originile lui André Chénier (Mer- 
cure de France). o o: osei Enu si 3 
„Convorbiri Literara” . . . ere . seso 


„Convorbiri Literare" . 

„Crâmieux Benjamin. — Compozitia în casta. lai Mie 
cel Proust (Nouvelles littăralres) . O D e e 
„Cugetul rominese* . . . 

Diehl Ch.—Impresii din Rominia (Revue dei. Date 
Mondes) . A 

Drouhet Charles— Rominul în iasi tame za (Mer- 
cure de France), . i 

Franck Paul—Omul zilei (Revue Mondiale) 
„Gindirea” Du: e . 

„dela Europeană“  ,..,.. . 

„Junimea Literară" ...... 


VI 


„Klingsor“ „sote (4 foi" a E OSA ENA 

„Revista de Filozofie” . . . »» s 

Sigur Nicolas.—Asupra lui Rémy de Va aa 
Revue Mondiale) . . . . . . . » 5 i: 
„Societatea de mine” . - Pete A a 

Souday Paul.— Politica lui Anatole Fraact (La Revue 

Mondiale) , . . Se cat gi CE 

Thibaudet Albert. Romanul urban i Nouvelle pa 
Francaise)... . a o... . . .. 


Thibaudet Albert.— Anatole tinta în Anglia aa 
setea pază certe A ll dum zica acute IA 
„Transilvania“ . . » die zei dir A.C 
Weiss L..—Alegerile germane (L'Europe Nouvelle) 
Weiss L..— Politica externă a Franţei (L'Enrope Nou- 
Velle) . e > i sa A A a R 


Re 


SES $ 8 èE 


VIIL Mişcarea intelectuală în străinătate 156, 310, 445 


iX. Bibliogratie ..... e toto 


TEL R5 


PE EI 


159, 441 


Po 


5, 1964