Viata Rom. (R.), 1923, 15.4

si 
X 
CS 


m Bat ASE! 
fg e Ti 


t 
E ei 
Gë 
Sg 
7 A i 


E 


k. S KS Ca £ a Ns at 


De wc s r Tar 
A3? P Lai d r3 
3 
See E Lage, 
Si 


o 
} e Li 
d z E 
se Geh O e > Be oo ad A 
A $ ? ` l ` A Lä ~ e Y = 
i Su "nz k 1 pe s S RR : pă > F ah 
S A > A A n erg $ v À éi i ' 
p ' m. SÉ Sri? Di . a Ze ; ` a Géi f 
ky 3 


III) 


1923 ANUL Xv. Ocromnne, Nonmpne. No 10 $i îi 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR: 


C. Stere `, , . . . . . Cauzele și perspeelivele revoluției ruse (Des. 
compunerea vochiulul regim. - Opoziția libe- 
rală și masele populare), 

Otilia Cazimir, . .». + e Natură moartă, 


ALA. Philippide. ` Considezaţit E (Criză morală). 
I West k "e sa e OBlomou (Trad. ruseşte de A. Frunză), 
$ e $ 

5 


Prolesor Dr: Roeder ais ul Tut-ankbhAmon şi mormfnin! său (cu 
TK sprezece | ații în text). 

Dinu Lamce, .....,. Po zeck" v $ 

E UDES: ere e Kräëëiopa! alb." 5 

Dr. AL Siitineanu . d EI". Y Poria R . Sorel OI, 

Demostene Botez. . CHEN `. 

Dr. P. Cazacu. . . A... din şi Nisiru subl imperiul 


„us (i . 
„Problema inconştientului. 
„O călătorie prin Muntenia în anul 1797, | 
» «Cronica externă (În haos), 
A Een economică (Dispariţia Industriei de 
? ziarej, 
Eugen Criciun. .. . . , . Scrisori bucureştene (Lipsă de numerar. — Inte- 
lectualii în criză, - D. Vintilă Brătianu şi fe- 
melle def/laționiste. Ele., e!c.). 
Andeel Oțetea ., . . . . . Scrisori din Poris (În preajma alegerilor ge- 
i nerale). 
P. Nicanor:4á Co. . . . . .  Miscellanea (Pentru Cetitori. - Alurea,..—,„ri- 
ginea Rominilor”. — O nouă Academie S. A. 
D. R..- Serisoare d-lui Arlur Gorovei, cu pri- 
vire la: Din alte vremuri - V, G Morţun. 
„Oblamao”.— Lupta de clasă, De marginea 
unei note la comemorarea lui Renan. - Criza 
cărții), 
Recenzii: f. Pillat: Pe Argeș ta sus, M, Kalen, —Micbel Roles: L'idée. de Răvaluțiuna danz les 
nctrinas socialistes- Btwile sur i'evolutiau de la tactique rérolutionsaire, Octav Botze. O, Anfoner : 
Din problemele prdagegiet moderne. D. 1, Suchtann.—/. Peiroriri : Pagini filozofice. M. Anlen.—fBlazro 
aer ` La femme- noe de Goym Demcatens Boies, Sene Ainar; La paitiusg tinangiàre de la Rou- 
manie depala 1914 Grotte Sirat Gashin May: Imtroductian à ia science du droit (Leçons nites en 191y 
ei Zi tege, Huges-Alberi Baraschi. Or. L. Zraacg-Jat? ` Colaborarea capitalatui străim. 
Revista Revistelor: „Renlsta de fUosofie” m Gigsirea” — Reytrta Vremiie.— „ttntele-Dnite un mal 
enen (Paul Soott Morvrer, D'Europe Aoupettch, — Sufletul japotesz* (Pani Clamlel. Nouzelie Recue 


Intalaciuală în străinătate : (Lileratură, = Pilirafit, —întorle-— Chestiuni suclale. —Po- 
Utik, —Le ție. — Ştiinţa). o 
SE E 


Eugen Filoti . `, - 
D. L Suchianu. 


IAȘI 
Redacția şi Administrația: Strada Alecsandri No. 3 
1923 


VIAȚA HUMINBA SCA üpare lunar ou cel puthu rb pagini abonamentul | în ţara um it amo lek — 
Jumâtate an roe lei, Namiral za lei —Pentru ntrăimătate : un am :53lei; Iamänte de as rz lel. Semi, 
rul jei. Pentru tetalii a se vedea pagina urmitoare, 


Reprodncerea oprită, 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Sirada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XIV 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale și anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clasiv, sau dela No. 7 pănă la 12 Inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face in orice lună a anului, trimiţind 
suma prin mandat poştal 

einolrea se face ca o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1923 este: 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 

prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 lel 
Pentru particulari: 


DN A a as We eeh ov e vie 
De utile A, wë e are wie e ee, 


Ewe Sek w AN e NW ala mm 28 SR 
IN STRĂINĂTATE: 

DEE nec a dE se: e: e Kurze a ta INI 

Po junis Și. a 3 e e e di a A ZE e 

Hamer e € e e me ee MN BO 


Abonaţilor H se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru țară și 65 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 si 1922 se ăsesc 
In depozit ia Administraţia Revistei cu prej Ap e 


100 lei colecţia pe 1920 
120 „ i „ 1921 
160 „ e „ 1922 
inclusiv spesele de porto. 
Administraţia. 


Viaţa Romînească 


Viața Rominească 


Revistă literară și științifică 


VOLUMUL LVI 
ANUL XV 


IAŞI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ 
„VIAȚA ROMINEASCA,“ 
| 1923 


de 


Dim! Giaime 
pe anot ina] 


Cauzele şi perspectivele revoluției ruse 


l 
Descompunerea vechiului regim 


Un ilustru istoric a spus despre Marea Revoluţie franceză : 

„Nu revoluția, la drept vorbind, a distrus guvernul, ci re- 
„voluţia a at pentrucă guvernul era distrus mai înainte.. 
„Şefii nu mat ştiau să comande, supușii să asculte, administra- 
„ţia oi Bebe armata ai Kei we ege? 

ucru s'ar putea spune despre orice revoluție, — 
despre revoluția rusă viei mult decit despre oricare alta. 

Chiar un contemporan, unul dintre „actorii principali“ al 
revoluţiei din Februar, (şi oamenii cu greu îşi di păstra o ju- 
decată obiectivă asupra evenimentelor în al or virtej sint 
prinşi), un om attt de puţin atras de spiritul revoluţionar, ca 
ultimul preşedinte al D țariste, este silit să-şi închee astfel 
memoriul, consacrat acestei revoluții: 

„Nu e cu putință şi nu e drept să atribuim toată vina tz- 
„bucnirii revoluției şi prăbugirii statului nostru acțiunii unui sin- 
„Eur om sau chiar unul grup de oameni. Oregelile consecutive 
„in ernarea ţării, întrun şir întreg de decenii,—iată cauza naş- 
„terii revoluţiei rusești. Clasele dominante nu și-au dat, sau n'au 
„Volt să-și dea seama că poporul rus a eşit din scutece şi are 
„nevoe de altă haină și de alt regim“...** 


„2 A. Sorel,—.L'Burope ei la Rêvoluiión française", v. I, p. 3. 
M. V. Rodziönco,—,Duma Imperială și revolujia din Februar 
1917" in „Arhiva revoluției ruse” (În rusește), v. Vi, p. 78. 

Din nenorocire ultima filă a acesiui memoriu, apărul inir'o pu- 
blicație contrarevolufionară şi dalorii unui monarhist, este suprimată 
de cenzura noastră. Nu-mi pot ce a pulut scrie fostul „Stall- 
meisier” (aalt tilu onorific) al Curţii defunciului Nicolae il, atit de 
subversiv peniru ordinea noastră de sial, incil să justifice foarfecele 
cenzorului Rominiei Mari... 


— 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pentru toţi cercetătorii vieţii publice din Rusia, dela răz- 
bolul din Crimeia încoace, izbucnirea revoluţiei apare demult 
cu acel „caracter Ineluctabil al fatalităţii istorice“, despre care 
ministrul Republicei Franceze şi-a dat seama numai după un an 
de războlu. 

Aşa, de pildă, d. P. Miliucov, care, cum vom vedea, a fost 
menit să joace rolul de geniu rău al revoluţiei din Februar 1917, 
intr'o serie de conferinţe ținute in America în anii 1903-1904, 
—adică înainte chiar de prima revoluţie rusă, — publicate în 
urmă în volum în KX en şi în traducere franceză („La 
Crise Russe“, Paris, Librairie Universelle, 1907), relevează ne- 
compatibilitatea organizaţiei de stat a Imperiului Țarilor cu pro- 
blemele pe care Istoria le pune astăzi tuturor naţiunilor. 

Statul rus şi-a păstrat caracterul „tataro-bizantin“, cum se 
exprimă el, cu toate că a fost prins de aproape două veacuri 
în angrenajul vieţii politice şi economice apusene. 

De alci a rezultat o dezagregare a întregului organism so- 
cial şi economic al ţării. Ca pildă, învățatul rus citează cons- 
tatârile unul mare proprietar conservator relativ la situaţia fi- 
nanciară : 

„Contribuţia ţăranilor la budgetul Imperiului scade—nu le- 
„galmente, ci prin forţa împrejurărilor. Țăranii plătesc astăzi 
„nu ceiace ar datori după lege, ci ceiace pot, fiindcă este ce 
„neputinţă a percepe dela ei totalitatea dărilor legiuite. Ceiace e 
„mai rău, e că fiind insolvabili, ţăranii nu mai caută să economi- 
„sească cituşi de puţin, pentrucă economiile lor ar fi numaidecit 
„luate pentru plata dărilor. Această situaţie dezesperantă le ră- 
„peşte orice dorinţă de a face vre-o economie sau de a-şi imbu- 
„Nătăţi viaţa, chiar dacă s'ar prezenta ocazia... Dacă din întim- 
„plare au un surplus oarecare, el preferă, cu drept cuvint, să-l 
„cheltuiască decit să-l dea perceptorului“... 

In aparenţă— „rămăşiţele neplătite trec numai ceva pesie 
„15 la sută din totalul dărilor „dar din sumele percepute sta- 
„tul e silit să cheltuiască apeere o jumătate pentru hrana po- 
„pulaţiei flăminde,—astfel că pierderea reală a budgetului se urcă 
„la 44 la sută din impuneri. Orice mărire a impozitelor e evi- 
deser era E mai simplu ca banii să fie lăsaţi in mina po- 
„poru D e. 

Foametea ţărănimii a ajuns un regim normal: 

„Neavind nici numerar, nici credit accesibil, țăranul e in- 
„variabil silit să vindă (pentru plata dărilor) din recolta lui 
„Chiar ceiace-i este necesar. Astfel, el vinde grinele sale toamna, 
„cînd ele sint eftine, pentru a le răscumpăra ca sămință (şi chiar 
„pentru hrană 1) primăvara, cind sint scumpe... O recoltă bună 
„nu-l poate fi de ajutor, fiindcă atunci prețul e şi mai scăzut, şi 
„neputind aştepta, el o vinde pentru o sumă derizorie !... lar re- 

tele proaste îl rulnează cu desăvirșire şi aduc foametea“... ** 


P P Miliouhov,—„La Crise Russe, p. 527. 
* Ibid., p. 234. 


gg 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 7 


Pentru a face faţă sarcinilor fiscale, țăranii au fost siliţi, 
în mare parte, să-şi înstrăineze şi vitele: statisticile oficiale ne 
arată că in această țară agricolă se găseau peste treizeci mili- 
cane de ţărani fără nici un cap de vită, mare sau mică! Pen- 
tru a-şi zgiria mizerabilele ogoare, trebuiau adesea să se asocieze 
cite trei sau patru familii... 

In aceste condițiuni, productivitatea a scăzut mai prejosde 
orice închipuire : din aceleaşi statistici rezultă că toată producţia 
mijlocie a Rusiei n'ar fi ajuns, împărțită pe cap de locultor, să 
asigure populaţiei hrana normală a puşcăriaşilor din Apus!... 

Numai mulţumită acestui ingenios sistem fiscal, Rusia ta- 
ristă putea să joace rolul de „grinar al Europei“, silind pe G- 
ran să-şi rupă, literalmente, şi pinea dela gura copillor, spre a 
o vinde pentru plata dărilor şi a face astfel cu putinţă exportul. 

Guvernele Țarilor nu găseau decit un singur răspuns la 
toate diticultățile—străşnicia : cenzură, stare de asediu, „co- 
mandamente militare“, curţi marţiale, ete. 

D. Millucov ne arată că, înainte chiar de prima revoluţie, 
aproape toată Rusia europeană trăia continuu subi regimul stă- 
rii de asediu sau al „apărării întărite", iar diferitele condamnări 
pentru crime şi delicte politice numai în zece ani, dela 1894 pănă 
ef? 1903 inclusiv, eg? ien Ex, Ga 3978 anus A şi ` 

e așa numite „a strative* ă la deportarea 
dela 919 la 5590 într'un anl * 

Dar ce sînt aceste cifre în comparaţie cu orgia represivă 
care a urmat revoluției din 1905, cind numai executările capi- 
tale loveau peste 3000 de victime anual!... 

Unde te duce un regim care, pentru conservarea lui, 
are nevoe de asemenea hecatombe ome 

Incă în 1881, îndată după asasinarea Țarului Alexandru II, 
comitetul executiv al partidului revoluţionar „Narodnaia Volia“ 
a pus această intrebare noului Țar într'o celebră scrisoare, care, 
privită prin prizma împrejurărilor de astăzi, capătă o mare İn- 
semnătate istorică : 

„Desigur,—spun autorii scrisorii,—guvernul poate aresta şi 
„Spinzura mulţi indivizi. El poate chiar distruge actualele or- 
„ganizaţii revoluţionare,—dar aceasta nu va schimba nimic în 
„Starea de lucruri. Imprejurările, nemulțumirea retea a po- 
„porului, aspiraţiile Rusiei spre o nouă viaţă c mereu re- 
„voluţionari. Şi nu se iale extermina întreg poporul. Repre- 
SE nu pot imprăştia nemulțumirea lui, ci numai o agra- 
„vează... 

„Fatal dar, numai o explozie groaznică, e singeroase, o 
` re În tătoare, care pot răsturna temelie toată 

vor putea sfirşi acest proces de distrugere a vechii 


Kä 


«5 bid., p 379 = 300, 
Re a după A W. Bienstock, — „Histoire du mouvement ré- 
volulionnalre en Russie”, v. l, p. 272-273. 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Numal după douăzeci şi patru de ani, această profeție era 
cit pe ce să se realizeze. In comparaţie cu forţele eruptive des- 
lănțuite în Rusia la 1905, in urma războiului nenorocit cu Ja- 
ponia, chiar Marea Revoluţie franceză poate părea un accident 
anodin: paralizarea desăvirşită a întregului aparat al statului, 
cind săptămini de zile niciun tren nu se mişca, nicio scrisoare, 
nici o telegramă nu se putea expedia, nici un biurou nu func- 
ționa, nici un ban nu se încasa de fisc; răscoalele cetăților prin- 
cipale, defecţiunile vaselor de războiu, dezerţiuni în masă, lupte 
de baricade în Moscova şi în multe alte oraşe mari, „jacquerii“ 
in tot cuprinsul Rusiei europene dela Ural pănă la Vistula şi 
dela Baltica până la Marea Neagră ; zeci şi sute de victime ale 
furiei populare şi mai multe mii ale represiunii implacabile.,, 

Totuşi ţarismul a fost salvat-—cu ajutor din afară, mulţu= 
mită miliardelor venite din Franţa şi demonstaţiilor suggestive 
la graniţa germană... 

Dar triumful reacţiunii a fost plătit cu preţul unei şi mai 
desăvirşite destrămări a organizaţiei de stat. 

Cei ce puteau nutri în această privinţă vre-o iluzie, au fost 
prea curind dezamăgiţi : numai în treizeci şi şase de ani, aproape 
zi cu zi, deladata scrisorii comitetului revoluționar cătră Ţarul A- 
lexandru Ill, Rusia ţaristă, ca un cazan hodorogit supus unei pre- 
siuni excesive de un mecanic temerar, a fost sfârmată în bucăți. 

Desigur, treizeci şi şase de ani Înseamnă relativ puţin în 
viața unui popor, dar în condiţii normale, acest termen ajunge 
să explice pentruce scrisoarea profetică a comitetului revoluţio- 
nar n'a găsit răsunet, fiind dat daltonismul istoric al tuturor 
cirmuitorilor, care cred că un regim se poate „consolida“ cu a- 
jetorul „comandamentelor militare“, al „curților marţiale“ şi al 
altor măsuri de excepţiune, — chiar dacă nu-i insufleţește numai 
decit lozinca: „après nous le deluge“.. 

Dar cum s'ar putea justifica, sau chiar numai explica, în 
această stare de lucruri, credința că Rusia ţaristă ar mai fi pu- 
tut rezista presiunii unul războiu mondial, şi a juca chiar rolul 
de „rulou compresor ?“ 

In /ulie 1915, spre a dovedi că Imperiul Ţarilor nu poate 
duce la bun sfirşit războiul, scriam, între altele, în paginile a- 
cestei reviste ` 

„Sint dintre cei care nici o clipă nu s'au indoit că Rusia 
„Va fi birultă, Această convingere nu izvorăşte din vre-o cre- 
„dinţă mistică oarecare, ci e întemeiată pe cunoştinţa exactă a 
„situaţiei reale... 

„La începutul războiului, un cunoscut economist rus eva- 
„lua Întreg venitul naţional anual,—adică tot ce poate produce 
„munca în toate ramurile de activitate economică într'un an în 
„Rusia,—la treizeci miliarde de franci. Din acest produs al mun- 
„Cii naţionale, budgetul statului işi insuşește, în timpurile nor- 
„male, aproape zece miliarde. Cheltuelile zilnice de războiu ale 
„Rusiei se ridică Ja cincizeci până la şasezeci milioane,—-celace 
„reprezintă vre-o optsprezece pănă la douăzeci miliarde pe an. 


„Cu alte cuvinte, dacă Rusia ar trebui să ducă războiul cu pro- 
„prille ei mijloace, gen ag See 6 am pre- 
"bate, be este vădit ču rai e de Conte 
„produ națională n'a scăzut, —abia ar a pentru ge- 
Kéi eg wen statului şi pentru cheltuelile pag războlu. Pentru 
„consumația populaţiei de una sută şaptezeci de milioane n'ar 
„mai răminea nimic,—nici măcar o bucată de pine, nici un fir 
„de e lar dacă ne däm seamă că producţia a trebuit să 
„scadă, în cazul cel mai bun, cu vre:o douăzeci la sută (vom 
„vedea îndată că am fost prea optimist !),—fie numai din cauza 
„milioanelor de forță muncitoare sustrase activităţii «economice, 
„—chlar dacă intreaga populaţie a Rusiei n'ar mai consuma ni- 
„mic, toată munca naţională fiind consacrată nevoilor statului 
„Şi necesităţilor războiului, încă n'ar ajunge vre-o şase miliarde 
„pe an, pentru aceste trebuințe. În realitate, intrucit abstenţu- 
„nea totală a populaţiei nu e cu putinţă, Rusia are nevoe, cit 
„timp va dura războiul, de cel puţin cincisprezece miliarde pe 
„an, care să-l vie din afară“... * 

Am arătat apol că acest ajutor nu are de unde veni, fi- 
indcă Rusia are nevoe nu de monedă, ci de ma:zrial—adică de 
diferite produse, pe care ea nu le putea avea,—chiar de no ar 
fi fost blocată de fapt dela începutul războiului, pentru că mij- 
loacele ei de transport şi intregul ei aparat administrativ nu sint 
în măsură să rezolve problema de transport şi aprovizionare. 

In asemenea condiţii, războiul a trebuit fatal să grăbească 
procesul de dezagregare şi să ducă la acea automatică distru- 
gere a aparatului guvernamental, care, după A. Sorel, a avut 
de efect necesar revoluția franceză: caşi monarhia franceză a- 
tunci, Imperiul rus a fost distrus, nu pentrucă a izbucnit revo- 
luţia, ci revoluția a izbucnit pentrucă Imperiul a fost de mai 
înainte și dela sine distrus. 

Pentru a dovedi acest adevăr, avem acum un material In- 
semnat care nu se datoreşte revoluționarilor, ci oamenilor mo- 
deraţi, şi chiar conservatori, — mulţi din ei sînt adversari din 
principiu ai oricărei revoluţii, şi cu toţii dușmani de moarte ai 
bolşevicilor, uni! chlar monarhişti nepocăiţi, ilustraţi în războa- 
ele pute Deta Cal mai mulţi dintre ei sînt refugiaţi 
astăzi la Berlin, unde publică „Arhiva revoluţiei ruse”, cu scopul 
expres de a duce lupta împotriva bolşevismulul.** 


— 


* Viaja Romineascd, No. 7-9 dia 1915, p. 16 - 2i, passim, 

" Din nenorocire, din şaple volume pullicale pănă acum, am la 
indâmină numa! cinci: volumul IJ a fosi oprit de cenzură, nu ştiu din 
ce Înalle consideraţii, ler al şaplelea a apărul de cind nici o carle 
rusă, din aceleași consideralii, ne mal esie lăsală să intre în fară. 
Chiar în cele cinci volume, care s'au pulul sirecura, mulle pasagii şi 
File intregi sint suprimale, Se vede că e în interesul public ca jara să 
rămină în ignoranță desăvirşită asupra evenimentelor din Rusia, chiar 
dacă ele sin! raporiale de reacjionari și conlrarevoluționari,.. 4 


ty 


e 


UN, 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu deosebire prețioasă e mărturia profesorului P. N. Mi- 
liucov, cel mai „războinic“ dintre oamenii de stat al Rusiei şi lup- 
tător neimpăcat împotriva bolşevicilor. 

După ce descrie regimul țarist drpă 1905, el urmează: 

„Pentru cel mal deştepţi din servitorii vechiului regim era 
„Clar, că faţă de această încordare a sentimentului public, faţă 
„de această stare de echilibru nestabili, cu greu menţinut prin 
„politica de represiune, Rusia nu va mai putea rezista unei se- 
„floase ciocniri externe sau zguduiri interne. Experienţa din 
„1905 s'ar părea că ar fi trebuit să servească de lecţie. Atunci 
„Sau lichidat cu greu consecințele războlului pierdut şi o- 
„Cirmuirea a fost salvată de urmarea lui iminentă,—revoluţia 
„internă. Contele Witte a fost chemat special pentru împlinirea 
„acestei misiuni... Ajutorul Europei i-a dat putinţa să o îndepli- 
„nească strălucit... Carul statului, cîrpit cu chlu cu val, scirţiia— 
„până la cel dintăiu hop, pănă la cea dintăiu zdruncinătură.., 

„Putea fi prevenită această zdruncinătură? Partizanii ve- 
„chiului regim socoteau, că poate şi trebue să fie prevenită—cu 
„ajutorul Germaniei, [Aici vorbeşte omul de partid !]. Dar viaţa 
„a minat politica Rusiei în altă direcţie, în direcţia Puterilor 
„Antantei, şi tinăra reprezentanţă rusă [Duma] a jucat aici ro- 
slul cunoscut [vom vedea care a fost acest rol). De altfel, faţă 
„de împărțirea Europei în două lagăre, Rusia nu putea să nu 
„fie prinsă in conflictele internaționale. Ea putea numai să e- 
„vite să dea naştere conflictelor din vina ei, Însă pentru aceasta 
„politica ei balcanică n'a fost destul de înţeleaptă şi prevăză- 
„oare... 

„Şi lată a venit acest războiu: a venitin forma unui uriaş 
„conflict mondial... 

„Multe fenomene, socotite de obiceiu specific revoluţio- 
„nare, au precedat de fapt revoluţia şi au fost create de fm- 
„prejurările din timpul războiului*.,.* 

Aparatul economic al statului s'a dovedit mai prejos de 
sarcina ce i-a impus războiul: 

„Funcționarea normală a capitalurilor a încetat... Faţă de 
„imensele cheltueli extraordinare ale statului pentru războiu, 
„budgetul a rămas atit de mult în urmă, câ nimeni nu mal ți- 
„nea cituşi de puţin seamă de el... Creditul şi maşina de tipar 
„pentru bancnote au distrus orice noţiune de economie... Unul 
„după altul, straturile sociale mai largi au trebuit să fie întreţi- 
„nute de stat. Satele nu mai plăteau impozite, dar primeau a- 
„locaţiuni [pentru familitile mobilizaţilor]. Muncitorii din oraşe 
„nu mai lucrau, dar primeau salarii, care se ridicau vertiginos. 
„Fabricanţii erau compensaţi pentru aceste salarii prin preţul 
„furniturilor, care creştea tot atit de vertiginos. Această enormă 
„armată din dosul frontului, întreţinută pe seama statului, de- 


* P, N, Miliucov, - „Istoria Revoluției ruse” (in ruseșie), parlea 
1, p. 20-24. 


CAUZELE ŞI PESRPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 1i 


„prindea lumea să petreacă în irindăvie şi să tragă foloase ex- 
„traordinare din calamitatea naţională, din dezorganizarea co- 
„merţului şi a trasporturilor*...* 

Această complectă paralizie, dezagregarea aparatului de 
stat ca rezultat al războiului şi frainte de revoluție, stot con- 
firmate într'un act oficial. —raportul „comislunii extraordinare“, 
întocmit de guvernul prinţului Lvov, imediat după revoluţia din 
Februar 1917, anume pentru stabilirea răspunderilor: 

„Spre sfirşitul anului 1916,— scrie autorul raportului,— 
„toate membrele corpului statului au fost lovite de o boală, care 
„nici nu ma! putea trece dela sine, nici nu mal putea fi vinde- 
„cată cu en SEA obişnuite, ci cerea o operație complicată şi 
„primejdioasă... Impulsul principal pentru dezvoltarea boaleil-a 
„dat războiul; acesta sdruncina organismul statului de trei ani, 
„vădindu-i toată senilitatea şi | du-l de ultimele forţe crea- 
„toare. Mobilizarea din toamna anului 1916 a prins al trei- 
„sprezecelea milion de cultivatori ai pâmintului, de meseriaşi 
„ŞI de ioate celelalte feluri de tehniciani şi specialişti; ca re- 
„Zultat imediat a urmat paralizia principalelor artere care hră- 
„nesc țara; pentru lupta cu criza de aprovizionare şi de trans- 
„port se cereau oameni excepționali şi capacităţi excepţionale, 
„dar ocirmuirea, lipsită de voinţă, a căzut în inacţiune*...** 

Nu e de mirare că această rituaţie a inspirat şi cunoscu- 
tului amic personal al Țarului Nicolae I, admiralul Nilov, ex- 
clamaţia pesimistă, înregistrată de același raport: „Va veni re- 
„voluţia, vom fi spinzuraţi cu toţii, iar pe ce felinar, mare nici 
wi er zl Wé 

ach d. P. Miliucov nu trage din aceste constatări con- 
cluziile necesare asupra politicii lui proprii,—această învinuire 
nu se poate aduce altor oameni de stat al Rusiei din acelaşi 
lagâr (din care unii sint, cum vom vedea, coreligionarii politici 
ai d-lui P. Miliucov, şi colaboratorii lui cei mai a epen = 

O mențiune specială merită in această privință fostul pre- 
şedinte al Dumei Imperiale, M. V. Rodzianco, atit din cauza si- 
tuaţiei sale, care li dădea putinţa să aibă cele mai sigure in- 
formaţii, cit şi din cauza încrederii pe care trebue go inspire 
aprecierile unui om, care în tot timpul războiului, înainte caşi 
după revoluţie, a păstrat o atitudine „antantistă* şi mai hotărită 
şi mai limpede decit chiar d. Miliucov. 

In ce condițiuni materiale a trebuit să fie dus războiul 
față de dezagregarea aparatului de stat, semnalată mai sus, se 
înţelege dela sine. 

nsuşi d. Miliucov e silit să releveze cuvintele generalului 
Cornilov: ` 

„Au fost nu cazuri izolate, ci fenomene generale : foame- 


A l 23, 

"7" În “Arhiva Revolullei ruse", v, IV: A. Bioc,—,„Ullimele zile 
ale vechiului resim”, p. 5- 6 

+». (7 ER p. 7, 


12 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„tea de pe front şi enorma scădere a productivității vzinelor, 
„care lucrau pentru apărare ;—cu șasezeci la sută pentru arme 
„şi muniţiuni, cu optzeci la sută pentru aviaţie, numai în tim- 
„pul dela Octombre 1916 până la lanuar 1917,—adică pănă la 
„revoluție“ .„.* 

Ga această enormă scädere se constată numai pentru cele 
trei luni amintite, la cit se urcă ea faţă de starea dinainte de 
războiu ? 

Armata a trebuit să lupte dela început cu lipsa de arme 
şi muniții, de hrană şi imbrăcăminte. 

M V. Rodzianeo ne raportează un strigăt de alarmă al Ma- 
relui Duce Nicolae Nicolaevici din chiar primele luni ale răz- 
bolului : 

„La începutul războiului, serie el în memoriul ċitat, —a- 
„proximativ în Noembre 1914, am fost chemat la cartierul ge- 
„neral de cătră supremul comandant Marele Duce Nicolae Ni- 
„“olaevici, care mi-a declarat literalmente următoarele: sînt în- 
fro situație dezesperată,—armata n'are ciubote; săriți în 
„ajutor 1...** 

Mult mai mare interes prezintă reflexul pe care această 
stare de lucruri La avut asupra psihologiei populare şi asupra 
moralului trupelor şi a capacităţii lor de luptă: 

„Eu nu vreau,—spune acest patriot neclinţii,.—să defaimez 
„glorioasa noastră armată, cu atit mai pujin şi mai glorioasa 
„noastră ofițerime, care cu singele ei şi-a ciştigat o nemuritoare 
„Şi în veci nevestejită glorie mondială, însă simțul dreptăţii ne 
„Sileşte să arătăm, că simptomele descompunerii armatei au 
„fost vădite şi simţite chiar din al doilea an al războiului. 
„Aşa, de pildă, în perioada 1915—1916 au căzut în captivitate 
„la inamic aproape două milioane de soldaţi; iar numârul de- 
„Zertorilor de pe front se urca în același epocă aproape la un 
„milion şi jumătate, Vra să zică, lipseau aproape patru mili- 
„Dane de combatanți, şi cifrele acestea ne indică elocvent gra- 
„dul cert de demoralizare a armatei... 

„Procentul la sută al prizonierilor din numărul total de 
„Soldaţi se exprimă prin cifra de doudzeci la sută, pe cind re- 
„lătiv la ofiţeri, acelaşi raport se exprimă numai prin trei la 
„sută. lar dezertori, n'au fost de loc dintre ofițeri. 

„Lipsa soldaților sănătoși în timpul bătăliilor, sau a celor 
„râniți la deget, a fost foarte însemnată. Ca exemplu voiu a- 
„duce un fapt, care e departe de a fi unic: Intr'unul din regi- 
„mentele care au luat parte la lupta de lingă Ghelcev, la 26 
„August 1914 [in primele zile ale războiului după bătâlie au 
„tăspuns la apel numai 1500 oameni din , însă după trei 
„zile, R bucătării s'au prezentat incă 1500 de oameni perfect să- 
„nătoși... 

„Afirm, că aceste cazuri, care nu sînt izolate, sînt aduse 


Si P. Miliucov,-—„lsloria revoluliei ruse“, partea 11. p 137. 
„Arhiva revolujiei ruse“, v. VI, p. 19. 


CAUZELE Şi PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 13 


„de Ka ca fiind exact con'rolate, şi pot fi dovedite docu- 
„mental. 

- „Complectările trimise din batalioanele de rezervă ajun- 
„geau la tront cu pierdere de douăzeci și cinci la sută în mij- 
„lociu, şi, din nenorocire, au fost chiar multe cazuri cînd eşe- 
„loamele, care se transportau pe cale ferată, trebuiau să fie o- 
„prite în drum, din cauza dispariției totale a întregului cen- 
„tingent al eșelonului, afară de dantul lui, de subloco- 
„tenenţi şi de alţi ofițeri“... * ` WG, 

Sosind la Petrograd, înainte de revoluție,—unul din co- 
mandanţii de frunte, generalul Crimov, a declarat autorului me- 
moriului, în calitate de preşedinte al Dumei Imperiale: 

„Nu mal putem merge așa mai departe... Intre soldaţi creşte 
„nemulțumirea caşi neincrederea in ofițeri în general şi în seit 
„în special şi, astfel, armata se descompune treptat, şi disci 
„este amenințată cu o prăbuşire desăvirşită... Armata în cursul 
„lerniipoate să părăsească pur şi simplu trangeele şi cîmpul de 
ema mosia este starea sufletească,—gi care tot creşte,—în 
„regimente“. 

M. V. Rodzianco însoțește această declaraţie cu urmâtoa- 
rea observaţie : 

„Din cele spuse e clar, că terenul pentru descompunerea 
„definitivă a armatei exista cu mult înainte de revoluție, cind 
„despre ea incă nu se vorbea tare şi cînd nimeni în sferele gu- 
„Vernante nici nu se gindea că revoluția e atit de aproape şi 
„că va veni năprasnic in viitorul cel mai apropiat*..** 

Pentru dispoziţiile ofiţerimili, e semnificativ un document 
găsit în arhivele „ohranei* de cr „comisiunea extraordinară“ 
a guvernului provizoriu,—o scrisoare pe care un ofițer rănit 
a trimis-o din din Moscova ministralul P v (re- 
prezentantul extremei drepte în ultimul guvern țarist) şi în care 
el protesta Împotriva agitaţiei partidului războiului (speciticin- 
du-se că o cople a fost destinată şi d-lui Miliucov, care era în 
capul acestui partid). 

„Autorul scrisorii spune,—cetim în raportul comisiunii,— 
„pe de oparte, că Miliucovii și Maclacovii trebue trimiși în 
„tranșee, ca să vadă ce este războiul, iar pe de alta îşi ex- 
„primă convingerea că războlul nu mai poate fi continuat şi că 
„pacea trebue Incheiaţă,.. Dacă nu va fi încheiată (se 
„Citează textual rcrisoarea) în cel mai scurttimp, putem afirma 
„Cu siguranță, Cd se vor produce tulburări... nu din puzilani- 
„mitate și iașitate, dar pentrucă nu mai vedem nici un folos 
„dela continuarea acestei lupte”. *** 

Fostul preşedinte al ultimei Dume țariste sa crede dar in 
drept să Închee aceste constatări cu o afirmaţie senzaţională: 


* ibid, p 41. 
** loid., p. 45. 
zer Ibid, v. IV, p. 22. 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Atfirm că, fiind date toate aceste cauze, chiar de nu ar 
„fi fost revoluția, războiul tot ar fi fost pierdut şi ar fi fost 
„încheiată, după toată probabilitatea, pacea separată, poate 
„nu la Brest-Litovsc, ci în altă parte, dar probabil și mai ru- 
„şinoasă !*...* 

Fâră armată, desigur, nimeni nu poate duce războiul,—şi 
Rusia ţaristă nu mai avea armată. Un comandant de corp a 
avut curajul să răspundă categoric reprezentantului guvernului, 
care îl întreba asupra cauzelor retragerii corpului său de ar- 
mată, cu toată superioritatea lui numerică faţă de inamic, că 
armata „după retragerea din Prusia (adică încă din iarna 1914— 
„1915!) nu mai e capabilă de luptă de manevră”.** 

Şi cum putea să-şi păstreze capacitatea de luptă această 
armată Intro ţară, în care, aproape îndată după izbucnirea răz- 
bolului, tot aparatul economic şi administrativ a fost paralizat; 
în care pr ia pentru apărare numai în trel luni a putut scă- 
dea cu şasezeci la sută şi chiar cu optzeci la sută; În care „ni- 
meni nu muncea”, şi „straturile largi ale societăţii trăiau numai 
din credit şi din tiparul bancnotelor ?* E oare de mirare că în 
asemenea condiţii, tără aprovizionare, fără arme şi muniții, ar- 
mata s'a demoralizat, încit chiar din prima fază a r iului 
soldații dezertau cu milioanele sau se predau de bună voe i- 
namicului ? 

D. V. Nabocov, care a lost mina dreaptă a războinicului 
şef al „cadeţilor“, citează scrisoarea generalului lgnatiev, şef de 
stat major al unui corp de gardă imperială: i 

»Trebue să ne dăm limpede seama, că războiul este sfir- 
wëll, că noi nu mai putem duce războiul și nu-l vom duce, 
„fiindcă armata se ridică ca o stihie împotriva războiului... 
„Oamenii înţelepţi trebue să inventeze un mijloc de a lichida 
„războiul fără durere, căci altfel va veni catastrofa“...*** 

De ce altă justiiicare ar mai avea nevoe concluzia d-lui 
Rodzianco ? 

Aceasta de altfel a fost, putem spune, convingerea una- 
nimă în Rusia, fără deosebire de clasă socială şi de partid, cu 
mult înainte de revoluţia din Februarie. 

Am arătat în articolul consacrat memoriilor d-lui Palto- 
logue,**** cum dela începutul războiului, dol foşti prim-miniştri ai 
Țarului, mai mulţi înalţi demnitari ai curţii imperiale, ra 
industriaşi şi mari proprietari, nu se stiau să afirme în faţa am- 
basadorului francez, că Rusia nu poate birul şi că stăruința în 
politica războinică va duce fatal la catastrofă ;—contele Witte a 
avut chlar Indrăzneala să declare că mintuire nu poate fi fără 
„0 lichidare cit mai grabnică a acestei stupide aventuri“. 


” „Arhiva revoluției rase“, v. VI, p. 45. 

** Citat de V. B. S'anchevici, — „Amintiri“ (în rusește), p. 209. 
=.. „Arhiva revoluiiei ruse”, v. I, p. 75. 
**** „Viața Rominească“, 1923, No, 7. 


ke 
CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 15 


Acum voiu cita numai clteva declaraţii de același natură 
din volumul Il al „Memoriilor“, pe care nu l-am utilizat în ar- 
ticolul amintit. d 

La 17 Octombre 1916, d. Paltologue, e Ap prinz de 
gală la Ambasada franceză, a avut un scurt de cuvinte 
rr ene pr 7 eee or e pete comandat 
ultima „armată albă” împotriva bolşevicilor : 

„Mă apropiu,—serie d-sa,—de baronul Wran care stă 
„de vorbă cu ataşatul meu militar, locotenentul-colonel Laver- 
„gne, şi cu ataşatul meu naval, căpitanul de fregată Galland 
„(caracterul convorbitorilor face şi mal picantă declaraţia ce 
„urmează |). Generalul, aghiotant al Marelui Duce Mihail, fra- 
„tele Impăratului, ne împărtășește impresiile sale aduse din 
y „— Frontul rus, spune el, este de acum înainte blocat 
„dela un capăt la celălalt. Să nu mai contaţi pe nicio ofensivă 
„din partea noastră. De altfel sîntem neputincioşi față de 
„Germani ; noi nu-i vom birui niciodată“.* 

Probabil acelaş general (desemnat de astă dată nu ştiu 
pentru ce numai prin o inițială „le général W...”), spune peste 
vro două săptămini d-lui Palto 3 

„Dacă nezeu nu ne va cruța de revoluţie, nu poporul 
o va deslănţul, ci armata“... ** 

La o recepţie din palatul imperial, chiar în sala tronului, 
„Directorul de ceremonii“ al Curţii, d. Evreinov,— „patriot în- 
focat, naţionalist impetuos",—găseşte totuşi prilejul să strecoare 
la urechea ambasadorului francez, „cu o voce vibrantă” : 

„Ce ziceţi, domnule Ambasador, n'am avut eu dreptate să 
„vă repet, de atitea luni, că marea noastră Rusie, sfinta noas- 
„tră Rusie a fost dusă spre prăpastie 2... Nu simțiți că ne găsim 
„cu totul aproape de catastrotă”... 

DL Paltologue după aceasta işi schimbă impresiile cu co- 
legul său italian, marchizul. Carlotti: „In toată suita, 
şi înzorzonată, care acompaniază pe Țar, nu este o singură fi- 
gură, care să nu-şi exprime anxietatea“... *** 

Aşi putea să înmulțesc citaţiile de cuvinte analoage, dar 
Ministrul francez le rezumă intr'o singură frază: „nimeni nu 
mal crede în victorie", 9*** 

Dar... demult nu mai crede în armata rusă însuşi d. Pa- 
Itologue, care își rezumă astfel mesa pe care l-a transmis 
guvernului său, cu Ën ul vizitei la Petrograd a d-lor Dou- 
mergue şi general Castelnau. 

„Cind Doumergue şi generalul Castelnau au venit să-şi ia 


* M. Paldologue,—.„La Russie des Tsares pendant la grande 
guerre“, v, HI, p- 54. 
WC 
"7 Ibid, p. 164 şi 65. 
<... Ibid., p. 1%. 


16 VIAȚA ROMĪNEASCA 


„rămas bun dela mine, eu le-am încredinţat următoarea însăr- 
cinare : 
9 — Binevolţi a spune din partea mea d-lui Preşedinte 
„al Republicei a d-lui Preşedinte al Consiliului, că mă lăsaţi 
„foarte îngrijorat. O criză revoluţionară se pregăteşte in Rusia ; 
revoluţia era cit pe ce să izbucnească acum cinci săptămini, ea este 
"numai amtnată. Din zi în zi poporul rus se dezinteresează de 
„războiu şi spiritul anarhic se răspindește în toate clasele, chiar 
„În armată... in caz de răscoală, nu se mai poate conta pe ar- 
„mată... Concluzia mea este că timpul nu mal lucrează pentru 
„noi, cel puţin în Rusia, şi că trebue să prevedem de pe acuma 
„defecţia (défaillance) allatei noastre şi să tragem toate conse- 
„cinţele. 

we Eu nu sint mai putin pesimist ca d-ta, imi răspunde 
„Doumergue ; nu numai câ voiu raporta cuvintele d-tale d-lui 
„Preşedinte al Republicii şi d-lui Briand, dar le voiu confirma 
din parte-mi*...* 

Faţă de această situație obiectivă, este explicabilă prizma, 
prin care vedeau unii bărbaţi de stat ai Rusiei, cărora ministrul 
francez nu le contestă patriotismul, rolul jucat de mult hulitul 
fost prim-ministru al Rusiei, Baronul Stürmer, 

La data de 24 Noembre 1916, d. Paldologue raportează 
de pildă conversaţia pe care a avut-o, după retragerea din gu- 
vern a baronului Stürmer, cu un demnitar rus, d. Besak, pen- 
tru care de mai multe ori şi-a exprimat toată consideraţia: 

„— Acum, să-mi spuneţi serios. H întrebă ambasadorul, — 
„ce credeţi despre demiterea lui Siiirmer ? 

„El se gindeşte un minut; apoi, foarte grav, pronunţă: 

„— D. Stürmer este un mare cetățean (cursivul aparţine 
„autorului), care s'a încercat să-și oprească țara de pe povir- “ 
„nişul funest, pe care a fost pornită nebuneşte şi la al cărui 
„capât ea nu mal poate găsi decit infringerea, ruşinea, ruina şi 
„revol 

„— Cu adevărat, sinteţi aşa de pesimist B- 

„— Sintem pierduţi, Domnule Ambasador !“.,. ** 

Ambasadorul nu mai pie nicio replică... 

Dacă Ministrul Franţei nu poate contesta realitatea, el este 
pornit să vadă pricina tuturor relelor în propaganda revolu- 
ționară din armată. 

Mult se pling de această propagandă şi d-nii Rodzianco, 
Miliucov, Nabocov,—caşi aproape toate personalităţile politice, — 
şi generalii, ale căror declaraţii le-am inregistrat, și alții despre 
care vom mai vorbi. 

Desigur, propaganda revoluționară a fost intensă. 

Dar intrebarea este cum şi pentruce s'au pulut naşte a- 
gitaţiile revoluționare în armată, în timpul unui războiu care 


* Ibid., p. 198, 
** ibid., p. 99- 100. 


CAUZELE ŞI PBRSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 17 


trebula să hotărească soarta statului? N'au izvorit aceste a- 
taţii din însăşi situația obiectivă? N'au fost ele un simplu re- 
lex a! psihologiei maselor populare adinci, tocmai subt presiu- 
nea acestei situaţii obiective ? Cu alte cuvinte: a fost agitația 
revoluţionară cauza sau numai consecința dezastrului ? 

La aceste întrebări am putea găsi răspunsul chiar la d. P. 
Miliucov, cel mai îndărătnic sprijinitor al politice! războinice. 

Dacă nu ar fi existat propaganda revoluționară, s'ar fi 
schimbat ceva în starea de lucruri dinainte de războiu, descrisă 
de acest savant profesor ailt in prelegerile din 1903, cit și ta 
prefața „Istoriei revoluției ruse“ ? „Carol hodorogit al statului, 
abia cirpit, cum spune d sa, după revoluţia din 1905, şi care 
scilla, pânăla cel dintăiu hop*,—ar fi devenit, fără această propa- 
gandă, mai apt să reziste acestui „hop“, înfățișat în forma celui 
mai groaznic cataclism mondial ? 

Organismul economic al Rusiei, care înainte de războiu 
producea valori numai în sumă de treizeci miliarde şi care nu 
putea satisface cerinţilor schimbului internațional decit pe sea- 
ma hranei populaţiei, ar (i căpătat ei, chiar fără propaganda 
revoluționară, vigoarea şi elasticitatea necesară pentru a-şi pu- 
tea dubla productivitatea, spre a întreţine o uriaşă armată de 
treisprezece milioane de mobilizați şi a satisface cerinţilor 
nesfirşite ale unui războlu modern, —tocmai in momentul cind 
aceste treisprezece milioane au fost răpite ogoarelor şi ateliere- 
lor? Aparatul guvernamental şi administrativ, care şi în timp 
de pace rezolva toate problemele prin noi curţi marţiale şi 
prin noi spinzurători, oare, faţă de paralizia industriei, a comer- 
tului şi a transporturilor, numai din cauza propagandei revolu- 
ționare întreținea o lume de paraziți şi speculanţi, cu ajutorul 
creditului şi al tipăririi de bancnote ? 

Oare propaganda revoluționară a lipsit armata de hrană şi 
imbrăcăminte, de arme şi muniții? Oare ea a lăsat orașele fără 
en rea lumină şi fără pine, iar satele fără vita de muncă şi rä 
unelte 


Dar... pentruce atunci însuşi austerul şef al „cadeţilor“ a 
contribuit atita la această propagandă, aruncindia | Noembre 
1916, în Duma Imperială, întrebarea „Prostie sau trădare ?* 

D-sa Însuşi ne spune cu modestie, că opinia publică a 
considerat unanim ca Început al revoluţiei ruseşti ziua aceasta de 
1 Noembre 1916%...* 

L-ar putea scuza iluzia, că această „propagandă" s'ar 
putea mărgini la cenaclul parlamentar fără a-şi găsi răsunetul 
pe front şi în țară ? 

Nu ! Situaţia reală a fost aceasta: Rusia țaristă nu putea 
duce războiul şi nu îndrăznea să închee pacea. 

Aici e toată talna „propagandei revoluționare“, 


* P. Millucov, - „latoria revolujiei ruse“, partea L p, 34, 2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar dacă Rusia ţaristă nu era în stare să ducă un răz= 
boiu, pentru ce l-a voit sau pentruce i-a acceptat? 

Pentru că ea... nu mai putea trăi şi Hr războiul! 

Propaganda revoluţionară nu s'a început numai dela răz- 
bolu incoace, La drept vorbind, ea n'a încetat niciodată după 
înăbuşirea revoluţiei din 1905, dar în ajunul războiului a ajuns 
la aşa acuitate, încit chiar vizita Preşedintelui Republicii fran- 
ceze a avut loc într'o atmosteră foarte încărcată. 

lată ce găsim de pildă, in această privinţă, în Memoriul 
d-lui M. V. Rodzianco: 

„In 1914, în ajunul războiului, Patrogradul a fost cuprins 
„de excese revoluţionare. Aceste excese revoluţionare ivite în 
„mijlocul populaţiei muncitoreşti a Petrogradului, au necesitat a- 
„desea intervenţia forţei armate ; se produceau demonstraţiuni, 
„meetinguri, se răsturnau vagoanele de tramvai, se dădeau jos 
„Stilpii de telegraf şi de telefon, se ridicau baricade...  Săminţa 
„bolşevismului era împrăştiată cu profuziune în terenul aprins al 
„urei de clasă... 

„Toate aceste aveau loc şi în timpul vizitei în Rusia a 
„reprezentantului unei Puteri amice,—a Preşedintelui Republicei 
„Franceze Poincaré. 

„Tulburările în capitală au fost alit de puternice atunci, 
„incit Preşedintele nu putea leşi în oraş decit Intro trăsură în- 
„cunjurată de o însemnată escortă militară, 

„Asemenea tulburări se produceau şi în provincii, Se ducea 
„O energică agitaţie printre ţărani pe temeiul raporturilor a 
„grare, Mostert! îşi aduc bine aminte de condiţiile în care au 
„fost puşi din cauza deselor tulburări ale muncitorilor agricoli 
„şi a neincetatelor lor greve în tolul muncii cimpulul*,..* 

Vorba d-lui Miliucov : „carul hodorogit scirțiia“ din toate 
incheeturile... „Cadetul“ Miliucov ar putea în multe privinți lă- 
mari alci pe „octobristul” Rodzianco... 

Țarismul nu putea fi salvat decit dacă ar fi putut 
trece la activul său un războiu naţional glorios, ciştigat... prin 
armele altora... 

Magii și rg geen regimului nădăjduiau că victoria A- 
pusului va veni la momentul oportun, pentru a putea fi trecută 
şi la creditul ţarismului. 

Di. Miliucov se înşeală sau... vrea să înșele, cînd atribue 
guvernului țarist intențiunea de a lua parte la conflictul mon- 
dial alături de Germani. 

Di. Rodzianco şi aici e mai franc sau... mai naiv, şi me- 
moriul său ne ridică un colţ al vâlului deasupra „responsabili- 
tăţilor războiului“ : 

„In sesiunea de primăvară a anului 1914 a trecut în Duma 
„Imperială proectul unui mare program militar, care, realizat, — 
„in doi ani, adică pănă în 1917, ar fi făcutarmata noastră şi nu- 


ge 


» „Arhiva revoluției ruse“, v. IV, p. 15—16. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 19 


„meric şi prin armament, si r mai 
nl ? mţito puternică decit cea 

„Din momentul întăririi acestei legi de cătră Suveran, pen- 
„tru noi, membrii Dumei, a ajuns clar, că fa timpul cel Le 
„scurt e inevitabil un conflict armat cu Germania, care nu pu- 
„lea SCH pănă la această sporire a puterii noastre militare*...* 

Rusia ţaristă avea nevoe de un războlu național,—şi nu-l 
putea avea decit pentru strimtori şi Constantinopol—deci împo- 
triva Germaniei—precum nu putea nădăjdui o victorie grabnică 
decit alături de coaliția anglo-tranceză,-—şi prin forja acesteia. 
„Servitorii cel mai d H al regimului” (cum recunoaşte şi d. 
Mitiucov), ştiind că Rusia nu poate rezista unei ciocniri externe 
serioase“, își dădeau seama că prelungirea războiului, vădind 
putregiunea „Colosului“, ar dute fatal la prăbuşirea lui. Victo- 
ria Apusului aliat trebuia să vină înainte de acest moment critic. 

Tot destinul Imperiului a fost pus dar pe această singură 
carte,—a victoriei grabnice a aliaților apuseni... Va banque 1. 

Cartea a fost bătută,—victoria Apusului nu a venit la timp, 

Miniştrii, generalii, politicianii, curtenii,—toată lumea mär- 
turisea că în aceste condiții războiul este iremediabil pierdut, 
ofta după „marele cetățean“ Stürmer, dar nimeni nu îndrăznea 
o3 GER apare SÉ, e min SN toții 1şi dădeau seamă că 

epara cheia aceste condi s 

SES E om ere fa en țarist. atzi 

„ astfel, armata se descompunea în fiecare zi tot mai mult, 
dacă orașele flăminde clocoteau şi satele erau bintulte de jacque- 
rie țărănească, „agitația revoluţionară, nu se mărginea însă la ar- 
mată şi la mulţimea de jos, — „se agitau“ şi saloanele aurite : în pa- 
latul prinţului lusupov este asasinat Rasputin. Generalii cons- 
pirau în cap cu colaboratorul tol Cornilov—generalul Crimov ` 
complotau membrii Dumei Imperiale, ** până şi Marii Duci îşi 
permiteau luxul gesturilor revoluționare ! 

In această privinţa, între însemnările d-lul Palcologue se 
e pasagii delicioase, la a căror reproducere n'am 

Subt data de 5 lanuarie 1917, în adevăr, cetim: 

„Astă seară un mare industriaş, Bogdanov, a oferit la el 
„acasă un prinz, la care au asistat un membru al familiei im- 
„periale, prințul Gabriel Constantinovici, mai mulţi ofiţeri, dintre 
„care şi contele Kapnist, aghiotantul ministerului de războiu 
„(sie !), un membru al Consiliului Imperial, Ozerov, şi mulţi 
„reprezentanţi al marii finanţe, între care și Putilov... 

e ndu-se prinţului Gabriel, Ozerov şi Putilov au de- 
„Clarat că, după părerea lor, singurul mijloc de a salva dinas- 
„dia şi regimul monarhic ar fi să se adune toți membrii fa- 
„miliei imperiale, şefii de partide din Consiliul Imperial şi 


d 
. P. Millucov, „Istoria revoluției ruse”, R £ 
portul A. Bloc, în „Arhiva revolujiei es, IV, ări e e Vie: 


20 VIATA ROMINEASCĂ 


i reprezentanții nobilimii şi al armatei, pen- 

d i preia oaza pe afin inferior (affaibli) misiunii 
"sale şi incapabil de a mai guverna, şi a proclama urcarea 
"pe tron a Ţareviciului, subt regența unui mare Duce. 
` Departe de a protesta, prinţul Gabriel s'a mărginit să 
formuleze citeva obiecțiuni de ordin practic, şi a promis că va 
"raporta propunerea făcută unchilor şi verilor săi. g 
€ „Serata s'a terminat ca, îi crap Fa are Zeie inteligent, 

datoriile lui emn de poporul Său l 
WEE serei aflu, ah în sinul familiei Romanovilor toată 
„lumea e foarte emoţionată, foarte agitată. : 

„Mai mulți Mari Duci.—printre care mi se citează cei trei 
fii ai Marei Ducese Maria Pavlovna, Ciril, Boris şi Andrei,—nu 
"vorbesc de altceva dech de salvarea ţarismului prin schim- 
„barea de domnie. Cu concursul a patru regimente de gardă, a 
„căror lealitate dealtfel ar fi deja clătinată, ei ar fi gata să porneas- 
„că noaptea la Tsarscoe Selo, să pună mina pe Suverani, să dove- 
„dească împăratului necesitatea de a abdica; să închidă pe 
„Împărăteasă într'o mănăstire şi apoi să proclame ca impă- 
„rat pe Țareviciul Alexei, subt regența Marelui Duce Nicolae Ni- 
colaevici”...* i 
? Dar alt partid, — „com din partizani ai Impäräiesel, s'ar 
„Îi pregătit de asemeni depună pe Nicolae U şi să pro- 
„clame ca împărat pe Țareviciul Alexei, insă subt regența 

„Împărătesei“... 

P Din palatele princiare, conspirația ducală se coboară ceva 
mai jos: 

Pisa seara (8 Ianuarie 1917), prințul Gabriel Constantino- 
„Vici a oferit un supeu la amanta lui, o fostă actriţă. 

„Printre comeseni: Marele Duce Boris, marele Duce Igor 
„Constantinovici, Putilov, Colonelul Şegubatov, mai mulţi ofițeri 
„Şi un pluton de hetaire strălucitoare. 

„Toată sara nu s'a vorbit decit despre conjuraţia, des- 
„pre regimentele de gardă pe care s'ar putea conta, despre 
„împrejurările cel: mai prielnice pentru atentat, etc. Toate a- 
„cestea în faţa servitorilor, în compania curtezanelor (des filles !) 
„in Ges țiganilor, in ve =. de „Moët et Chandon“, brut 
„imperial, care curgea în valuri, 

cal =: sfirşit, au băut pentru salvarea Sfintei Rush?, zt 

Şi mai jos chiar: pănăla cafe-concerte şi restaurante, cu 

„dame vesele“, urmate în stoluri de „gărzi câlări* („che- 


valiers-gardes*),—între teatru, balet, supeu, ţigani, tango, şam- 
panle“, eee 


` M. Paleologue,—„La Russie des Tsars“, v. DL p. 137—138. 
"7 bidi, p. 154-155. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 21 


In tragedia acestui sfirșit de regim, cind armata insinge- 
rată „se ridica ca o stihie“, cînd exasperarea molţimilor din o- 
raşe şi sate atingea paroxismul, ameninţind cu silzierea familiei 
imperiale, * cînd in jurul Țarului „nu se mai vedea o figură care 
să nu exprime anxiețatea“,—această „conjurație ducală“, în a- 
sociaţie cu actriţe, curtezane, lăutari, şi „gărzi-călări“, „Între 
tango şi şampanie“, ne dă poate măsura cea mai vădită a gra- 
dului de descompunere la care ajunsese Impărăţia Romanovilor... 
arismul „putrezea de viu“... ep 4 
A T, bine înţeles, revoluţia n'a venit nici dela Marii 
Duci, nici din conspiraţiile generalilor sau ale Membrilor 
Dumei, şi nici chiar dela şefii partidelor socialiste, cum e silit 
să recunoască şi d. P. Miliacoy, sr 
Autorul adevărat al revoluţiei ruse a fost stihia popi- 
lară,—masa anonimă de soldați, muncitori şi țărani, fără şefi, 
fără program, fără conjuraţii meştegugite, fără „propagandă“. 
Ke a murit, prin secătuirea tuturor forţelor lui vi- 
tale,—dar națiunea rusă se smţia plină de vi ea nu putea 
muri fără o supremă încordare a tuturor puterilor el. 
Țarismul, ne mai putind duce nici războiul, nici încheia 
pacea, s'a eliminat singur de pe arena istoriei, „Opoziția libe- 
rală“, intelectualii, generalii şi curtenii se boceau sau se jucau 
„de-a conjuraţia“, căutind mijlocul de a continua războiul fără 
armată, fără mijloace de transport, fără Industrie şi comerţ, —în 
paralizia totală a aparatului economic. Atunci stihia a făcut o 


„> M. Paltologue, loc, cil., v, IV, p, 127. 

* Intre ob zer citate în texi, rindurile Memoriilor d-lui Palto- 
D „ Slrecurale discrel asupra vizitei A. S. R. Prinlul Carol şi a d-lui 
L |. C. Brătianu în infernul Petrogradului, tocmai în ziua de 20 lana- 
arie 1917, numai cu șase sâytămini inainte de actul final al tragediei 
Diana aduc o notă senină înir'un tablou atit de lugubru, Te. 
Producem : 

„Prințul Moștenitor al Rominlei, Carol şi Preşedintele Consiliu- 
„lui, Brătianu, au sosii la Petrograd. 

„Minisirul Afacerilor străine s'a grăbit să primească pe Bră. 
„liânu. Convorbirea lor a fost foarte cordială. Din imele cuvinte, 
„Brătianu a declarat lui Pocrovski holărirea sa de a figata pe baze 
„trainice alianja intre Rusia ai Rominia. 

»—Aceasiă alianță, a spus el, nu trebue să fie limitată la răz- 
„boial aclual ` eu doresc din tot sufletul (ardemment!) ca ea să se pre- 
„lungească în villor. 


Sai „Prințul Carol şi Brătianu stat inviiaji la masă mine la Tarscoe- 
- o“, 


„MI se asigură că în timpul şederii sale la Petrograd, Brătianu a 
„sonda! pe Impărai asupra eventualei sale adeziuni la căsătoria Marei 
„Ducese Olga ca cer Carol, moşienitoral ironului. Răspunsul Ta- 
„tului a fost destul de incurajalor: No volu face obieclie acestei 
ger keem şi prinlul Carol își convin unul altula:*, (v. 

+ p. şi D 
D. Paltologue nu face nici un comentariu. 
Nu-l vom zen nici noi 
"** Op, cit, parica | p. 36. 


22 201 ROMINEASCĂ 


erupție năprasnică pe această arenă şi, în afară de orice cadre 

1 ŞI programe, a săvirşit revoluția împotriva tuturora. 

1% Mărturiile şi documentele autentice pe care le vom vedea 
în alt capitol, nu lasă nicio îndoială asupra caracterului de vijelie 

elementară al acestui formidabil eveniment al istoriei mondiale. 


S IŢI 
A 


4 Opoziția liberală si masele populare 


Deslănţuirea stihiei a fost stimulată şi de atitudinea opo- 
ziției liberale din Rusia. 

Opoziția liberală, al cărei purtător de "cuvint cel mai au- 
țorizat a fost şeful „cadeţilor“, d. P. Millucov.—a scontat de 
decenii prăbuşirea iminentă a ţarismului. 

Dacă sprijinitorii ţarismului nu mai vedeau scăpare decit 
într'un războiu național, nădâțduind o victorie grabnică a Apu- 
sului, opoziţia liberală a avut in această politică „un rol deose- 
bit“, cum se exprimă d. Miliucov. 

Toată intelectualitatea Rusiei îşi dădea însă seamă de im- 
posibilitatea absolută pentru oamenii vechiului regim de a trece 
carul statului peste „hopul” unui războiu mondial. 

Un frnntaş al „cadeţilor“, d. V. Nabocov ne spune că „Încă 
în 1914, în şedinţa comitetului central al partidului constituţio- 
nal democrat („cadet“), imediat după începutul războiului, Ro- 
deeg (un alt fruntaş al acestui partid), a exclamat: Doar nu 
puteți crede că războiul poate fi cîștigat cu aceste dobitoace P 3 

Totuşi, sau tocmai pentru aceasta, opoziţia liberală ducea 
cea mal intensă agitaţie războinică. Nimeni nu destăşura in 
Dumă un program mai grandios de expansiuni şi de cuceriri, 
ca d. P. Miliucov, care nu se mulţumia cu Constantinopolul şi 
Tracia, cu Asia Minoră pănă la Alexandretta, cu Galiţia şi Bu- 
covina „pănă la Carpaţi“, dar cerea şi anexiunea Prusiei Ori- 
entale pănă la Vistula |... ȘI d. P. Miliucov știa că guvernul Ţa- 
rului nu poate cîştiga războlul! 

Același d. P. Miliucov, analizind în Dumă politica guver- 
nului Siiirmer, se întreba: „Prostie sau trădare ?* 

Dar în împrejurările arătate, ce întrebare ar trebui să-şi 
pună astăzi un istorie nepârtinitor faţă de „machiavelismul” o- 
poziţiei liberale ? 

Fostul preşedinte al Dumei ne dezvăleşie cu candoare re- 
sorturile intime ale acestei „tactici“, 

In momentul in care era clar că victoria Apusului nu va 
veni la timp pentru a salva vechiul regim, d. M. V, Rodzianco, 
după o şedinţă a „comitetului apărării naţionale“ din care fä- 
cea parte, adresează primului ministru al Țarului la 19 Decem- 


* „Arhiva revolujiei ruse“, v. |, p. 55. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 23 


bre 1915, (adică cu noud luni înainte de intrarea Rominiei 
in războlu şi cu patrusprezece luni inainte de revoluție), o 


scrisoare extrem de importantă pentru lămurirea culiselor poli- 


Deel rusești, din care cităm următoarele ea îi: 

„Desigur, d, Preşedinte al Comitetului Apărării va comu- 
„nicat detaliile asupra stării de lucruri în uzinele care lucrează 
„pentru apărare, şi care în aceste împrejurări vor trebui să în- 
„celeze lucrul, precum şi consideraţiile asupra foametei care 
„ameninţă populaţia din Petrograd şi Moscova, şi asupra tulbu- 
„rărilor, care pot fl provocate de aceasta, Pentru mine, ca şi 
„pentru toţi membrii comitețului, s'a vădit prăpastia spre care 
„Merge cu paşi siguri patria, mulțumită apatiei desăvirşite a 
„guvernului, care mu ia nicio măsură hotăritoare spre a înlă- 
„tura groaznicele evenimente, ce se pregătesc... Se apropie stir- 
„Şitul fatal al războlului, lar în dosul armatei noastre glorioase 
„Şi care sufere atit de mult, crește dezorganizarea generală a 
„tuturor manifestărilor vieţii naţionale şi a îndestulării celor 
„mai insemnate nevoi ale ţării. Noi, membrii Dumei Imperiale, 
„avînd numai un glas consultativ, nu putem lua asupră-ne râs- 
„Punderea pentru inevitabila catastrofă, ceiace eu vă declar 
„categoric... Dacă d-voastră nu vă simţiţi destule puteri pen- 
„tru a duce această grea sarcină, atunci să aveţi curajul de a 
„vă mărturisi slăbiciunea şi de a ceda locul forțelor mai tinere. 
„A venit momentul hotăritor, se apropie evenimente grozave, 
„Pline de urmări dezastroase pentru demnitatea şi onoarea Ru- 
„Siel. Nu trăgănaţi,—vă rog fierbinte,— Patria este în primejdie*...+ 

Concluzia e clară : totul va îi salvat, dacă Duma prezidată 
de d. Rodzianco nu va avea numai un glas consultativ, dacă ea 

va putea lua toată răspunderea, cind sfetnicii țarului îşi vor 
cedat locul „forțelor mai tinere“, 

Cine ar trebui chemat în fruntea acestor „forje tinere“, 
preşedintele Dumei Imperiale, discret, nu precizează. 

Evident, d. P. Miliucov nu se putea mulțumi cu o simplă 
schimbare de decoraţii, cum spune un alter ego al șefului cadet, 
d. V. Nabocov (care, cum se ştie, şi-a jertfit viața, pentru a-l 
acoperi de ghontele revolverului, descărcat la Berlin de un mo- 
narhist intransigent) —,„Miliucov lupta pentru un minister, care 
ar fi avut încrederea societății, el tintea ja izolarea și dezarma- 
rea țarului, pentru a tace cu putinţă participarea activă şi res- 
ponsabilă a forțelor creatoare la opera de stat. In cursul ier- 
nii s'a lămurit pentra el necesitatea răsturnării lui Nicolae II 
gege E penera” bag A în Seier Gu şi în orice condiţii, ţa- 

nu poa un factor v vernarea ţării 
conducerea războiului) “...** ap ea at 

Cine ar putea forma, după părerea d-lui Miliucov, un mi- 
nister care să se bucure de increderea societăţii şi să asigure 


” „Arhiva revoluției ruse“, v. VI, p. 36. 
TT „Arhiva revoluției ruse“, +. L KR 


24 VIAŢA ROMĪNEASCA 


participarea activă şi responsabilă forțelor creatoare la opera 
de stat,—de asemeni nu avea nevoe de precizare. 

Agitaţiile opoziţiei liberale nu se mărgineau la cercurile 
parlamentare din Petrograd, La 25 Octombre 1916, Uniunea 
Consiliilor provinciale beste guberniale“), reprezentată 
prin preşedinţii acestor consilii adunaţi în Moscova, votează o 
rezoluţie vehementă, pe care preşedintele Uniunii, prinţul Lvov, 
o comunică îndată Preşedintelui Dumei Imperiale, d. Rodzianco. 

Pasajul -final al scrisorii prințului Lvov suna : 

„Preşedinţii zemstvelor guberniale au ajuns la o convin= 
„gere unanimă că guvernul actual,*—suspectat Dis că s'ar afla 
„Subt puterea unor influențe tenebroase şi duşmane Rusiei,— 
„nu mai poate cirmul țara şi o duce pe calea plerzării ERR 
„Şinii. Sint imputernicit să aduc prin d-voastră la cunoştinţa 
„membrilor Dumei Imperiale, că în lapta decizivă a Dumei Im- 
„periale pentru crearea unui guvern capabil de a uni toate for- 
„ţele vii ale naţiunii şi a duce patria noastră spre victorie, Ru- 
„Sia zemstvelor va sta unită cu reprezentanța națională“. * 

Prinţul Lvov, în calitatea lui de preşedinte al „Uniunii zem- 
Sivelor“ din întreaga Rusie, are bineînţeles, şi mai puţină ne- 
tari pia preciza ierg celui în drept de a năzui la formarea 

vern capa unească toate forțele vii a 
satisfacerea „Rusiei zemstvelor“,.. PPR aa 

Aceşti trei reprezentanți ai opoziţiei liberaie, cu toată mica 
divergență asupra persoanei celui chemat să salveze Rusia, vă- 
desc aceiaşi mentalitate caracteristică întregii „democraţii bur- 
gheze* din Rusia, în ajunul revoluţiei. 

A Dacă intrind în războiu, ţarismul îşi pusese toată nădejdea 
într'o victorie grabnică a Apusului, opoziţia liberală, în urma 
întirzierii victoriei, specula asupra falimentului ţarismului şi îşi 
întemeia speranţele pe interesul aliaților de a menţine arma- 
tele Rusiei pe cimpul de războiu „până la victoria desăvirşită“, 

Din toată atitudinea opoziției liberale—ca şi din destăinui- 
rile amintite mal sus ale d-lor Rodzianco şi Miliucov asupra „ro- 
ului deosebit“ al democraţiei „burgheze“ în determinarea con- 
flictului, rezultă lămurit că ea sconta dela început „lipsa deim- 
telizenţă a politicei ţariste în Balcani, pentruca Rusia „să fie ti- 
rită într'un războlu“,—fiind sigură că guvernul ţarului nu-l va 
scapă duce la un bun sfirşit („doar aceste dobitoace nu pot ciş- 

sg GN )—şi prin urmare va fi silit să capituleze în faţa 

Astfel se explică atit agitația războinică a opoziţiei libe- 
rale în timpul conflictului austro-sirb, cit şi dica n impo- 
triva vechiului regim, care se accentua tot mal mult, în măsură 
ce se învedera că Rusia nu poate continua războiul, 


” Cital de Rodzianco, în „ ` 
CL M. Paléologue, op. cit, v. i SE ruse“, v. VI, p. 48. 


Le. Ee 

Spre a-şi asigura itia jinul 
țiunea de răsturnare a vec Ă pe de o 
parte denunța cu vehemență germanofilismul anturajului imediat 
al ţarului („Prostie sau trădare !*), planurile de pace separată 
ale Ţarinel, ale lui Rasputin, ale lui Siiirmer,—iar pe de altă parte 
răspindea legenda, că poporul rus întreg moare de dorul de a lupta 
pentru „victoria desăvirşită* a Antantei, că acest popor nu se ri- 
dică Impotriva ţarismului decit pentru a se opune acestor pla- 
muri de pace separată, şi nu cere decit un guvern cu d-nii Rod- 
zianco, Miliucov sau Fab Lvov în frunte, pentru a se jertfi 
pânăla unul pe altarul antantismului. 

imi dau samă de răspunderea care mi-o asum, diod 
această explicaţie entuzlasmului războinic al opoziţiei liberale și 
campaniei sale impotriva vechialui regim. Dar atitudinea ace- 
lelaşi opoziţii—din momentul în care ea nu mai putea apela la 
sprijinul Antantei pentru planurile ei politice—nu lasă nici o fn- 
doială în această privinţă. 

Un publicist francez—care a dat dovadă nu numai de cu- 
noştința împrejurărilor din Rusia, dar şi de mult spirit de ob- 
servaţie ca şi de judecată obiectivă,—a putut să scrie aceste rin- 
duri amărite la adresa „antantismului* acestor cercuri: 

„Să ne aducem aminte de intervenţia istorică în Dumă a 
„d-lui Miliucov, care denunța de pe tribună „planurile urzite 
„Pentru a ajunge la infamia ne mai auzită, care ar fi pacea geng: 
tre fă De îndată ce însă Mengt i aen: Eesen ao 
„acţionare sau numai burgheze s'au întors cu spaima (angoisse 
„spre Germania. Aşteptarea încordată (anxiense) a sprijinului 
„german se afişează pe faţă în toate cercurile, în toate saloa- 
„nele,—noi putem afirma acest lucru. Acelaşi Miliucov, care ma- 
„nifesta odinioară, de pe tribuna Dumei, impotriva Infamiei 
„păcii separate, intră în 1918 în conciliabule îndoelnice („Jlouches") 
„cu Germania, în numele partidului său. Putem afirma că în 
„momentul de faţă (aceste rinduri au fost scrise înainte de 
„Sfirşitul războiului mondial) nu există un reacţionar sau un 
„burghez în Moscova sau Petrograd, care să nu fie gata de a 
„da incă o jumătate din ce mai rămine Rusiei numai pentru ca 
„Germanii să restabilească ordinea, Germania imperialistă a jun- 
„cherilor şi a soldăţimii prusiene e singura nădejde a acestor 
„oameni, care nu au decit o ură adincă şi rău ascunsă impo- 
„iriva aliaţilor, care prin politica lor războinică au tirit Rusia 
„la catastrofă. Ar fi fost aşa de uşor, oftează ei, de a salva 
„vechiul regim, încheind pacea în 1915, şi chiar în 1917*,,.* 

Da, şi d. Miliucov, antantistul între antantişti, care înfiera 
cu acelaşi energie „germanofilismul* lui Stürmer, caşi „defetis- 
mul” revoluționarilor, —a apărut ca cel ma! înfocat „germanoții“ 
şi „defetiste, el insuşi şi „in numele partidului său“, cind „an- 
soro! şi „juscobutismul“ nu mai puteau servi aspirațiile lor 
politice. 


"E Antoneiii,—„La Russie Bolchâviste“, p. 159. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
— O a 


Pentru a înlătura orice îndoială din partea cetitorului, 
putem invoca o mărturie mai presus de orice disca: 

Generalul A. Lucomski, ultimul şef de stat major al ar- 
matei ruse dinainte de triumful bolşevicilor, descrie astfel con- 
vorbirea avută cu d. Millucov, la inceputul lui /ulie 1918, în 
Kiev, ocupat pe atunci de Germani: 

„Conversaţia noastră a avut un caracter foarte aprins. 

„P. N. Miliucov căuta să dovedească, că Germanii vor 
„ieşi victorioși din războiul mondial ; că ei sint unica forță, 
„pe care se poate răzima Rusia... că Franţa şi Anglia se află 
„in aşa situaţie, încît nu putem aştepta vr'un ajutor de la ele... 

„După părerea lui P. N. Miliucov, întrucit nol nu putem 
„ăjunge singari la capăt cu bolşevicii, sintem datori să ne a- 
„dresăm pentru ajutor Germaniei— victorioasă în războiul mon- 
„dial—Germaniei, vecinei noastre căreia trebue să i folosească 
„restabilirea ordinei în Rusia. Germanii, a adăugat Miliucov, sint 
„oameni practici şi vor înţelege, că şi pentru folosul lor trebue 
„Să ajute Rusia“,.* 

Socot că e de prisos să mai vorbim despre „orlentaţia“ 
altor dii minores ai opoziţiei în acest moment, cind un fost 
general din suita imperială Scoropadski, primeşte coroana Ucrai- 
nei independente din minile comandantului german, lar genera- 
lul Crasnov,—fost colaborator al lui Cornilov împotriva lui 
Kerenski şi fost apărător al lui Kerenski impotriva lui Lenin, 
„Pentru a asigura victoria desăvirşită“,—în calitate de Ataman 

Oştirii Donului, trimite Impăratului Wilhelm II o ambasadă 
Daca „spre a—i cere garanţia independenţei Teritoriului Do- 
n ef in 

Dacă în urmă, după prăbuşirea definitivă a Germaniei, 
toate aceste cercuri,—şi d. Miliucov, caşi d. Crasnov, ca și 
chiar d. Scoropadski—şi-au schimbat incă odată orientaţia, -- 
acest cameleonism poate numai desvăll şi mal bine motivele 
adevărate ale politice lor iniţiale şi caracterul real al campa- 
niel lor impotriva vechiului regim, 

Pentru moment, această politică părea încoronată de suc- 
RS liberală ciştigase simpatia şi chiar sprijinul direct 
al guvernelor aliate, 

In adevăr, memoriile ambasadorului francez din Petrograd 
ne vorbesc despre o intervenţie personală a Regelui Angliei și 
despre o stăruință a ambasadorului englez pe lingă Țar în fo- 
losul opoziţiei liberale (Ţarul l-a răspuns prin formularea 
„doctrinei pure a autocratismului“ ; „Imi spuneți, d-le ambasa- 

dor, că eu trebue să merit increderea poporului meu? N'ar 


” Gen. A. Lucomshi,- „Din aminliri”, în „Arhiva revoluției ruse“, 
LÉI V, p 187. 


„Arhiva revoluției ruse”, v. V., p. 198 urm., 206 urm. şi 213 urm. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 2 


trebui mai curind D sec es să merite încrederea mea Vd. 
monsieur l'ambassadeur 
wu a altfel, memoriile d-lui Pa gue respiră, putem spune, 
la fiecare pagină o simpatie sinceră şi adincă pentru coriteii 
democraţiei burgheze“.— Ele îşi insuşesc chiar aproape toate a- 
precierile lor asupra oamenilor şi a lucrurilor din Rasia. 

Dar numai simpatia „premia i chiar intervenţiile ei diplo- 
matice nu puteau încă să tran cirma statului în SI 
opoziției liberale; — era nevoe şi de o forță materială in 
bam AA ca şi mulţi alţii—ne spune d. Nabocov,—își 

închipuia o acţiune sét la fel cu revoluțiile noastre de pa- 
4 v al XVII-lea”, 

age dară sedea n şefilor opoziţiei din Duma imperială 
cu ralii „liberali“, în cap cu generalul Crimov,—de aci şi 
conivența lor cu conjuraţia Marilor Duci. S 

Dar generalii li nu se puteau rezima ei înşişi, În nu- 
mele „războiului pănă la desăvirşita victorie“, pe acea armată 
care, cum ne Spune generalul atiev, în vremea acela „se 
ridica ca o stihie împotriva r lui", lar Marii Duci nu a- 
veau în dosul lor pe nimeni,—iîn afară de citeva, „dame vé- 
sele“ cu „gărzii lor călări“ şi de lăutarii „cabaretelor“ de noapte. 

Pe lingă aceasta, simpatia Marilor Duci pentru opoziţia 
liberală era, prin firea lucrurilor, mai mult decit îndoeinică. 

D Paltologue consemnează, în această privinţă, declaraţia 
unul fruntaş „cadet“ din Dumă, d, Maclacov, care în urmă a 
fost numit de guvernul provizor ambasador al Rusiei la Paris: 

„Marii Duci sint incapabili să se înţeleagă asupra unui 
„program de acţiune. Nimeni dintre ei nu îndrăzneşte să - cea 
mai mică inițiativă, şi fiecare pretinde să lucreze numai pen- 
"tru dinsul. Ei ar ca Duma să arunce scinteia În magazia 
) "de pulbere... In stfirşit, ei aşteaptă dela noi, ceiace noi aştep- 
e1%,..299 
ere org fesca d „forţe“, evident, nicio revoluţie, fie chiar 
numai de curte, nu se poate face. 
Fatal, ge liberală trebuia să caute sprijin şi în ma- 
sele populare. 
oziţia ocupată de ea în chestia războiului, îi crea o 
gas e eier opoziția liberală reclama doar puterea 
pentru a impiedica pacea separată şi a duce războiul pānāla 
„Victoria desăvirşită | iul 
Stalmelsterul Ţarului, Preşedintele Dumei Imperiale, 
V. Rodzianco—spre F se scuza, probabil, îa fața coreliginarilor 


* M. Paltologue,—„La Russie des Tsares“, v. UL p. 154 și 161. 
** „Arhiva revoluliei ruse“, Y. l, p. 55. a 
Ste i., e, UL p, 166.—lIn aceaslă epocă fruntaşil opoz 4 
disculă poeme o rèpeėioniehjii Antantei şansele răsturnării |arismu 
lul,- el, ibid, v. III, p. 188. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


săi politici din dreapta,—lşi motive 
todele E very ali ale „cadeţilo 

e Văzind situaţia şi dindu-mi perfect sama, că în caz de 
„dizolvare a Dumei imperiale [la care în ultimul moment tn- 
„cerca să recurgă guvernul Țarului], 
„mina lui Protopopov, 
„putea veni de nicăeri, că 4 
„parată și ruşinea Rusiei, 
„Organizaţie de caracter obştesc, 
„ar putea fi suprimată sau silită 

După legenda, creată de op 
ccident, armata şi toată națiunea ru 
taz războinic, pe care numai guvernele Ta- 


ază astfel adeziunea la me- 


toată fara va fi dată pe 
Rasputin & Co., că protestare nu ar 
otul merge sigur spre pacea se- 
st silit să caut sprijin Intro 
care după firea lucrurilor nu 
la tăcere, etc,“.* 

şi crezută multă 
să erau animate 


rului îl paralizau. 

Insă după cum vom mal vedea, 
de intim al şefului 
ai opoziţiei liberal 
cov, profesorul Nol 
în candoarea Iul 


nu numai un colaborator atît 
dar şi mulţi fruntaşi 
ate, ca d-nii Guci- 


„Ccadeţilor“, ca d. Nabocov, 
şi din cei mai cu grent 
de, Conovalov, şi chiar Rodzianco 
„rafaelică“, evident, nu-l jenează inconsequen= 
ca d-nii Ignatiev, Verhovki şi chiar 
„liberal“ ca viitorul Ataman al Oş- 
acei fruntaşi politici 
atit de mare în acest mo- 
ţii îşi dădeau seama că 
nu are nici un temeiu, 

Miliucov, antantistul şi războinicul à outrance 


generalu! atit de 


tirii Donului, d. Crasnov, etc., adică tocmai 


care au jucat un rol 
ment critic al istoriei ruseşti —cu f 
această „ideologie oficială* 


al acestei epoci ? 

Delunctul Nabocov, 
viața, admirația pentru d. 
din cel mai mari oameni 


ală militară (adică 
a ierg tevo- 
pentrucă arm 
uritul regim aristocratic, e 
eni naivi gîndeau și chiar 
fost foarte tulburată de av 
+ Nu știu dacă cin 
d, dar, repet, el n'a fos 
dar cu persistenţă susji 


gazete că Germania 

triotic al revolu ră 
dea acestui abs 
ginile gazetelor, 


eva în adevăr cre- 
t dezvoltat numai în pa- 


ké 
An „Arhiva revoluției ruse“ 


* „Arhiva revoluției ruse“, v. 1, p. 22 şi 59. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 29 


ŞI dintre aceşti „oameni nalivi“, care credeau în acest ab- 
surd, ar fi fost și genialul şi prea iscusitul diplomat, om de stat 
şi profesor,—d. Miliucov, care „nu înţelegea, nu vroea, (sic) 
să înțeleagă A nu se împăca cu faptul, că războiul a rămas 
străin de sufletul poporului rus, că acesta îl duce fără voe, 
numai de subt A4. oeintelegiad nici însemnătatea lui, nici 
scopurile lui, că poporul rus este obosit de războlu şi că În 
acel entuziasm, cu care el mergea Întru întimpinarea revoluţiei, 
s'a manifestat numai speranța lui că revoluția va pune capăt 
războiului“... 4 

Şi de toate acestea nu-şi putea da seama „unicul“ d. Mi- 
liucov, fiindcă dinsul, „ar fi pus mai multă nădejde decit se 
cuvenea pe instinctul politic al poporului rus şi pe priceperea 
lui sănătoasă a propriilor interese“...* 

Din nenorocire, această extraordinară apologie e în con- 
trazicere cu mărturisirile proprii ale d-lui Miliucov făcute după 
catastrolă, care dovedesc că şi d-sa îşi dădea bine seama că 
agitația războinică a opoziţiei liberale, caşi patriotismul gru- 

lor socialiste moderate, nu găseau nici un răsunet, pentrucă— 
zice d-sa: „În mijlocul maselor muncitoreşti ca şi în mijlocul 
armatei aveau un succes incomparabil mai mare partizanii lui 
Lenia" zz (Vom vedea, că în realitate nu masele muncitoreşti şi 
armata ascultau de lozincele lul Lenin, ci Lenin, ținind sama de 
psichologia populară —ignorată Îndărătnic de opoziţia liberală, — 
a lansat tocmai acele lozinci, care puteau găsi natural un ră- 
sunet În armată şi în -muncitorime). 

Şi cu greu ar putea să fie altfel. Continuarea războiului 
nu pulea atirna numai de măsura entuziasmului popular. D. 
Miliucov însuși ne arată că mult inainte de revoluție, tot apa- 
ratul de stat al Rusiei a fost complect dezorganizat şi că ar- 
mata a pierdut capacitatea de luptă. Dar faptul materia! al re- 
voluțiel nu era, evident, de natură să reconstrulască imediat 
edificiul politic şi să redea armatei puterea ei combativă | 

Doar şi d Rodzianco afirmă că el şi Duma Imperială 
„înțelegeau din capul locului că a schimba atit ordinea de stat, 
cit şi ordinea socială, a produce această zavă sgudulre şi a 
duce în acelaşi timp cu bine războlul—ar fi o acțiune moi presus 
de puterile şi energia oricărul or“ şi că deci, „pentru 
toți a fost clar că revoluţia in timpul războiului va duce ine- 
vitabil mai întâia la descompunerea  desăvirşilă a armatei, iar 
în urmă şi a statului“,—cu atit mai mult, că „incă cu mult 
inainte de revoluţie armata purta în sine germenii descompune- 
rii“ şi, pentru acest cuvint, nici el, Rodzianco, nici Duma Impe- 
rială „mau voit o revoluţie populară“, „dar mersul eveni- 
mentelor istorice a fost mal puternic decit voința noastră şi, 
Duma Imperială a fost tirită în revoluţie şi, fără voe, a aderat. 
la revoluţia venită de Jos" sg 


* ibid. 54, 57 şi 61, pdssim. 
ze P, Mi lucou,—„Istoria revolujiei ruse“, parica |, p. 38, 
see „Arhiva r. r", v. VI, p. 68, 51 şi 77, passim. 


d 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar dacă entuziasmul războinic al opoziţiei liberale şi „tdeo- 
logia ei oficială“ izvorau numai din calcul politic, şi din falși- 
ficarea voltă a adevărului, „clar pentru toți“, şi chiar pentru 
d. Rodzianco,—atunci pe ce se Întemeia în realitate acţiunea ei 
şi speranţele ei de reuşită p 

In realitate — opoziţia liberală nu avea nici o alegere,— 
oue urmată i-a fost impusă de echivocul sinistru al situaţiei 

Ea nu se putea lipsi de sprijinul puterilor aliate. Dar a- 
cestea aveau, în primul rînd, interesul să țină Rusia în răz- 
boin, să menţină armata ei pe front, oricît de lipsită de va- 
loare combativă,—fie numai pentru a mal îngreuia concentra- 
rea tuturor forţelor germane pe frontul occidental. Cu fiecare zi 
ciştigată,—oricit ar costa aceasta pe nenorocitul aliat din răsă- 
rit, —creşteau şansele victoriei, asigurindu-se tot mai mult su- 
perioritatea numerică şi tecnică a aliaţilor. 

In ziua în care opoziţia liberală ar H renunțat la războlu, 
mă y aon y ech aveau E un motiv să o prefere ve- 

m. atun 
SES tn eat: y ca răminea în aer, fără nici o forță 

a urma urmelor, şi opoziţia liberală punea destinul Rusiei 
pe o singură carte; ea îşi făcea, în fond, acalați calcul ca şi 
ţarismul la intrarea Rusiei în războiu, şi-l făcea, repet, dela în- 
ceput : dacă ea a fost sigură, că victoria Apusului va veni prea 
tirziu pentru putregaiul țarist, ea nădăjdula că această victorie 
va putea veni la timp, cel puţin, pentru a sancţiona venirea la 

ben teg a „democraţiei burgheze“ şi a fi trecută la activul 
Pentru aceasta s'ar părea că ar fi fost de ajuns ca vi 
ria Apusului să nu se lase așteptată prea mult, dani ce Kan? 
găsit dien generali şi două trei companii din garnizoana Pe- 
tropradului, care — faţă de descompunerea vechiului regim şi ne- 
mulțumirea generală,—să întroneze „după maniera companiilor 
de gardă imperială în veacul al XVIII-lea“, un guvern din sînul Du- 
mei imperiale, cu Redzianco, Gucicov, Millucov sau prințul Lvov, 
P el deenen de „popor“, recunoscut şi sprij'nit de Marii Aliați, 
ien Weg a conferinței de pace, pentru a hotărt 
„Apoteoză şi for bengal l“... 
Insă... şi această speranță a fost înşelață. 
Na Fruntaşii opoziţiei liberale nu au fost mai fericiţi în „mi- 
Fete verie A anr iori cel Kom inteligenţi“ ai vecht it 
` u nu a venit 
a a ei pentru pra "EES SEN al iai ne 
n acest pun e vedere, ziņa de intrare 
războiul mondial, primită cu atita entuziasm, deşi rău ca 
atit de deosebite, de ambele lagăre, sa dovedit o adevărată 
„journée des dupes“ pentru oamenii de stat ai Rusiei, de toate 
nuanțele (afară de... Lenin, bine înțeles |)... f 
In fața tuturor acestor calcule înşelate, și nădejăl ruinate, 


CAUZELE Şi PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 31 


es vechiului regim, cum spune d. Antonelli, au fost atit de 
oşi împotriva Aliaților, pentrucă pacea n'a fost încheiată la 
1915, iar adversarii lot din opoziţia liberală, pentrucă ea ma 
fost încheiată la 1917. 

lar cind, după greşul politicii lor războinice, trecînd şi unii 
şi alţii la „germanotilism" şi „defetism“, Sihrmer la 1916, iar 
neînduratul lui acuzator din Duma, „unicul“ Miliucov, la 1918 
încercau să inchee pacea separată—roata istoriei trecuse demult 
peste ei... 

Toate socotelile lor au fost falşificate nu numai de întir= 
zierea victoriei dar şi de un „factor necunoscut“, şi nesocotit,— 
mulțimea anonimă, care în fața realităților inelnctabile, a dat 
dovadă de un „instinct politic“, mai just şi mai acut, decit al 
corifellor opoziţiei liberale, 

Intre documentele publicate de „comislunea extraordi- 
nară de anchetă“ a guvernului provizoriu, se găsesc citeva 
rapoarte „extra-secrete, ale şefului Ohranei, eralul Globa- 
cev, scrise în cursul lunei lanuarie 1917 (cel dintăiu cu data de 
5 lanuarie—adică aproape cu două luni înainte de izbucnirea 
revoluţiei), care dovedesc că şi servitorii vechiului regim, aveau 
aprecieri mai juste asupra situaţiei şi a acţiunii opoziţiei tibe- 
rale, decit conducătorii ei. 

Aceste documente,—confirmate de altfel pănă în detalii şi 
de mărturiile cuprinse în lucrările d-lor Rodzianco, Miliucov, 
Nabocov, Stanchevici, etc.—citate de noi, vin atit de bine în 
eg analizei noastre, încît ni se valerta abuzul citaţiilor de 
ma 

„Dispoziţia de spirite în capitală, spune raportul din 5 
„lanuarie,—are un caracter excepțional de îngrijitor. In societate 

„Circulă svonurile cele mai teribile... Toţi aşteaptă evenimente 
„excepționale... Deopotrivă de serios şi cu îngrijorare sint 
„teptate diferite izbucniri revoluţionare, caşi o revoluţie 
„palat a cărei prevestire ar fi, după convingerea generală, actul 
„Împotriva vestitului stareţ (Rasputin)*.... 

van prea probabil că se vor înc tulburările studen- 
„teşti, la care vor adera şi muncitorii şi că toate acestea vor 
„duce şi la atentate teroriste“... 

„Burghezia liberală crede, că în legătură cu aceste event- 
„mente groaznice şi inevitabile, Autoritatea Supremă va fl silită 
„Să facă concesiuni şi să treacă plenitudinea atribuțiilor sale 
„in minile Cadeţilor, care conduc blocul progresist din Duma,— 
„Şi atunci totul s'ar orîndul în sfinta Rusie“... 

„Politicianii care au umplut Duma, incapabili de orice muncă 
„constructivă, contribue cu discursurile lor la descompunerea 
„armatei. Propaganda lor [NB : a corifeilor opoziţiei liberale !] 
„a căzut pe terenul oboselii de războiu; În adevăr e cu pt- 
„tinţă că dizolvarea Dumei (proiectată de guvernul Țarului) să 
„servească de semnal wéi frămintarea revoluţionară — şi 
„drept urmare guvernul să fie silit a lupta nu ca grupul 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„minuscul al membrilor Dumei, izolat de majoritatea populaţiei, 
„Cl cu toatå Rusia.—ln rezumat putem spune, că dizolvarea 
„Dumei Imperiale, așteptată de masele populare în Februarie, va 
„provoca nu negreșit dar foarte probabil o grevă generală, 
„care ar uni curentele politice cele mai variate şi care,—înce- 
„pută subt steagul luptei, acum populare, pentru Dumă,—s'ar 
„Sfirşi neaparat prin cererea păcii, a amnistiei generale, a tutu- 
„tor libertăţilor, etc", 

„In armată, după veştile repetate şi care se tot întăresc, 
„teroarea este desfăşurată impotriva şefilor impopulari atit sol- 
„daţi cit şi ofițeri.. De aceia, zvonurile că după asasinarea lui 
„Rasputin—această primă privighetoare a teroarei—se vor În- 
„cepe alte acte teroriste, merită cea mai adioch atenție... In 
„momentul de faţă nu se găseşte la Petrograd o singură familie 
„de aşa numiţi intelectuali, ta care nu s'ar fi şoptit că ia curind, şi 
„Sigur va fi lichidat cutare sau cutare reprezentant al ocirmui- 
elt, Acesta este un indiciu sigur, că starea sufletească a locui- 
„torului, care suferă de scumpete, cere hectombe singeroase de 
„cadavre de miniştri, de generali... In familiile persoanelor 
„cituşi de puţin colorate de potitică se aruncă pe faţă şi slobod 
„cuvinte cu caracter primejdios, prin care se atinge pănă şi 
„Persoana Sacră a Impăratului“. 

„In legătură cu acestea... creşte aventurismul diferiților 
„Juan Şicai de al noşt:l naţionali, ca d-nii Gucicov, Conovalov, 
„prinţul Lvov, care năzuesc să utilize evenimentele ce pot is- 
„bucni, prezic scopurile lor personale, şi care exploatează fără 
„Scrupul nemulţumirile grupărilor muncitoreşti Intiuente“,.. 

„Concluzia din cele expuse : dacă masele muncitoreşti au 
„ajuns să creadă in necesitatea şi posibilitatea de realizare 
wä grevei generale şi a revoluției ce i-ar urma, aceasta indică 
„setea societăţii de a găsi o ieşire dint:'o situaţie politică nenor- 
„mală, care din zi în zi devine tot mai anormală şi mai încordată”. 
(Ultimele trei pasagii sint extrase din raportul Ohranei, datat 
19 lanuarie 1917, două săptămini înaintea sosirii la Peirograd 
a. A. 5. R. Prinţul Carol şi a d-lui |. I. C. Brătianu), 

„Cercurile diriguitoare ale opoziţiei liberale, (care caută să 
„profite de această situaţie pentru... a împărți pielea ursului din 
„pădure, spune textual raportul Ohranei din 26 lanuarie) se 
„impart în două grupuri principale : 

„Primul din aceste grupuri este alcătuit din jscust/ii diri- 
„Ruitori ai blocului progresist al Dumei, în cap cu Preşedintele 
„Dumel, Stalimaisterul Rodzianco, care a trecut la opoziţie şi 
„Dăzueşte cu indărătnicie la postul de Premier. Aceştia... pentru a-şi 
„ăsigura măcar un surogat de directivă populară, au intrat în 
„raporturi cu un grup muncitoresc, care a rupt cu Internaționala 
„Socialistă”... 

„In capul celui dealdoilea grup, stau nu mai puțin însetaţii 
„de putere A. I. Gucicov, prinţul Lvov, S. N. Tretiacov, Cono- 
„Valov, M, M, Fedorov şi cițiva alţi... Toată speranța acestui 


„rup este pusă într'o revoluție de palat; sprijinită ap? pe 
À sau două detașamente ea mere, m S ii di 
„Gucicov speră, că armata ar de partea unei lovituri 
„de stat, urmată ce! mult de un act terorist—la fel cu cele sä- 
„Virşite de companiile de gardă imperială în veacul al XVII-lea 
„sau de un student cu bomba,—nu de partea unei mişcări revo- 
„luționare elementare şi energice, ci a unei lovituri analoage 
„cu conjurația Decembriştilor. A existat un plan dea mina 
„pe trenul imperial, intre cartierul general şi Țarscoe-Selo, şi a 
„impune "Ţarului abdicarea ; în același timp, cu ajutorul detaga- 
„mentelor E ger rr de a m me raul, şi apol dea 
„an sc rea şi compunerea noului guvern“. 
si va fi, şi cum toate aceste se vor înlimpla,—inchee 
„raportul şefului Ohranei, — acum e Încă greu de judecat, înorice 
„caz opoziţia liberală nu greșeşte într'un singur lucru: eveni- 
„mente, de însemnătate extraordinară şi bogate în consecinţi 
„incalculabile pentru viaţa de stat a Rusiei, bat la uşă“... 
Dar.. „O deosebità atenţie merită consfătuirea, — convocată 
„de Gucicov,... care îşi ascunde scopurile adevărate,—a diferi- 
„telor grupări sociale“ —în vederea chestiunilor de aprovizio- 
nare, fiindcă „această chestiune de aprovizionare, pe zi ce merge 
„devine mai acută, şi exasperează... pănă şi cercarile conserva- 
„toare ale funcţionărimii.. In zadar sint toate apelurile la răb- 
„dare... Dacă populația nu face încă răscoale de foamete, a- 
„cestea pot fi aşteptate în viitorul cel mal apropiat; ura ma- 
„Selor creşte mereu, şi nu se se vede limita acestei creșteri... Dar 
„nu putem să ne în , CÀ asemenea erupţiuni elementare ale 
„maselor flăminde vor apare, ca prima şi ultima etapă în calea 
„spre inceputul unor excese implacabile și absurde ale celei mai 
„teribile din toate revoluțiile —ale revoluţiei anarhice“, *) 
In tața unei armate, „care se ridică ca o stihie împotriva 
războiului“ şi în faţa unui popor, „gonit cu bita la un războlu, 
de care el se simte străin, a cărui însemnătate şi scop el nule 
poate înţelege“, —fanfarele războinice ale opoziţie! liberale nu dove- 
deau „instinctului politic“ al acestii popor, decit că locul ca- 
davrului țarist nu-l poate lua un guvern al democraţiei burgheze”. 
Precum, În faţa ciocotului de ură a maselor flăminde şi exas- 
perate de toate neorinduelile vieţii de stat, zvircolirile seml- 
zeilor „blocului progresist“ —în căutarea unei „companii de gardă 
imperială din veacul al XVIli-lea”, care, cu ajutorul Marilor Duci, 
să combtne o mică „revoluţie de palat“, pomadată şi pieptănată, 
(He şi cu acompaniamentul „unei bombe de student*),—invederau 
pentru acest „instinct“, că „revoluția“ opoziției liberale e o sim- 
plă jucărie cu „surogatul de directivă populară“, 
Problemele războiului şi ale adevăratei revoluţii, care 
întredeschidea deja abisurile stihiei popolare şi clătina temeliile 
edificiului de stat, ridicau între opoziţia liberală şi masele popu- 


*) „Arhiva r. rz, v. IV, p. 13-22, passim. 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lare un zid, care împledica orice înțelegere şi chiar orice con- 
tact serios Între ele. ? 

Mulțimea se răzvrătea, ca şi Dee liberală, împotriva ţa- 
rismului. Ecoul acestei răzvrătiri pătrundea pănă şi în saloanele 
din Petrograd şi în cabinetele diplomaților străini, ca cel relativ 
la dispoziţiile Moscovei credincioase de altădată, inregistrat în 
Memoriile d-lui Paltologue. 

„Peste tot acelaşi strigăt de indignare. Dacă Țarul s'ar fi 
„arătat astăzi în Piaţa Roşie (din Moscova), el ar fi fost huiduit. 
„Țarina ar fi fost sfişiată. Marea Ducesă Elisabeta, atit de bună, 
„atit de caritabilă, atit de pură, nu mai îndrăzneşte să iasă din 
„mănăstirea ei. Muncitorii o învinuesc că întometează poporul... 
„Prin toate clasele trece un suflu de revoluţie“ * 

Dar mulţimea se ridică impotriva Țarului nu pentru că el 
nu mal poate duce la victorie, ci pentrucă ea reclamă pacea ** 

ŞI mulțimea cere renovarea întregii vieţi de stat —dar nu 
pentru a încredința carul statului „cadeţilor“—ci pentru a da 
0 soluţie radicală problemei agrare, şi a pune la ordinea zilei 
toată problema socială, +*+ 

„Pace, pine, pămint,—libertate şi dreptate socială !*—gem 
milioane de giasuri, pe front, în fabrici şi ateliere, în întunecimea 
satelor pierdute în nesfirşirea cimpiilor şi pădurilor Sfintei Rusii, 

ȘI ce răspuns le dau pontifii opoziţiei liberale 21. 

Nimic nu poate ilustra mai bine înstrăinarea opoziţiei libe- 
rale de sufletul poporului rus, decit atitudinea ei faţă de războiu, 

Pentru opoziţia liberală de continuarea războiului, —cel pu- 
țin în declaraţiile ei cele mai solemne,—era legată onoarea Rusiei, 
ea vorbea cu emfază despre interesul naţional de a cuceri strim- 
torile şi de a asigura expansiunea teritorială şi economică, despre 
duşmanul natural al naţiunii ruse,—,„germanismul.,.* 

Dar poporul ? 

Unul din cei mai războinici oameni politici ruşi, din gene- 
rajia mal tinără, un adversar al bolşevicilor, care a dus o luptă 
disperată în momentele cele mai critice „pentru salvarea frontu- 
lui”, îşi rezumă astfel convingerea, la care a ajuns din contactul 
imediat cu masele populare: 

„In psihica poporului, războiul n'a existat,—el apărea ca o 
„violentare monstruoasă a sufletului său, Se poate spune, că m- 
„mai un singur soldat la o sută de mili putea să formuleze cau- 
„žele războlului. Unul la zeci de mii hrănea vr'un sentiment de— 
„duşmănie cătră inamic... N'a fost nici ură, nici priceperea cau- 
„zelor, nici intuiţia vre-unui scop, nici conștiința vre-unei obide, 
„Nici sentimentul vre-unei primejdii. Toată revoluţia n'a fost de- 
„Cit răzvrătirea sufletului național împotriva acestei violentări 
„monstruoase, care transforma milioane de ființe omeneşti într'o 
„unealtă oarbă a calculelor politice neinţelese... 


” „Løe Russie des Tsars”, v. IL p. 127. CL şi p. 174. 


` In afară de cilajiile de mal inainte, Cf. /bid, p. 
"rr CL [bid p. 144. ! mal inainte, C d, p. 6i. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 35 


„Şi nu numai poporul de rind nu accepta războiul. Nici la 
(awe unui intelectual. mijlociu, războiul gu existat. A fost o 
„groază în faţa lui, a fost tristeţa, a fost deprinderea, a fost în 
„Sfirşit o deprimare grozavă din cauza neştiinţii cum şi unde 
„Sar putea găsi vro ieşire... 

Ze la aceasta că, de fapt, continuarea războlului în- 
„trecea puterile Knei". * 2 

Dar nu numai de rînd şi „intelectualul mijlociu“ nu 
puteau înţ răsbolului. lată d, V. N. Lvov, un frun- 
taş al blocului progresist din Duma, ajuns ministru, „Ober-pro- 
curor al Sinodului“, în primul guvern provizoriu. La începutul 
războiului el ca şi toată lumea patriotică din Rusia, trimbiţa 
slava acestul războlu şi menirea lui civilizatoare. 

~ Cu atit mai interesantă este scena dintr'o ședință a Con- 
siliului de miniştri, descrisă de d, Nabacov, care în calitate de 
secretar al al guvernului provizoriu, lua parte obligator la 
toate şe consiiiulal: 

„Cind Miliucov, în două şedinţe consecutive, a pus guver- 
„nul provizoriu în cunoştinţa tratatelor noastre secrete, nimic nu 
e H mal sincer, mai spontan, și mai... naiv, ca indignarea 
„lui Lvov, El caracteriza aceste acte, ca nişte tratate de bandiți şi 
„Escroci şi, se pare, cerea imediata renunțare la ele. Mai cu sea- 
„Mă el se răzvrâtea impotriva taliei şi a anexiunilor stipulate 
„de ea.. Comunicările lui respirau o disperare aproape cormaică“,..** 

Cum să nu fie... comic: bietul om credea că Rusia Țaru- 
lui, cu Goremikin, Sazonov, Silirmer şi Protopopov, s'a hotărit 
de bună seamă să ducă războiul alături de Democraţiile Apusene, 
numai pentru a aşeza pe pămint pacea şi buna voe obştească— 
şi de odată tratatele secrete H dezvălue nişte „bandiți“ şi „ex- 
croci”, care croesc în carnea vie a continentelor |... incă Mi- 
liucov D afirmă că onoarea lu—a lui V.N. Lvov!—il obligă, ca 
urmaş al lui Goremikin, Sazonov, Stürmer şi Protopopov, să exe- 
cute cu sfințenie aceste acte de banditism şi escrocherie ! 

In r è, entuziasmul războinic şi antantist atit al oa- 
menilor vechiului regim, cît şi al reprezentanţilor. diferitelor cu- 
rente ale opoziţiei liberale, izvora, cum am văzat, din micile lor 
calcule şi combinaţii. Și din momentul în care aceste calcule şi 
combinaţii dădeau pet cu toţii, rînd pe rind, treceau la „dele- 
tism“ şi „germanotilism“,—fără excepţia d-lui Miliucov. 
<J lar În ce priveşte pe „intelec | mijlociu“, în măsura in 
cate el era colorat de radicalism revoluţionar, pentru el de la 
început, singura justificare a rdzbolului consta tocmai în po- 
LE NEE rg? 

f ul farist revolu că şi socială. 

Dar ul rus, în masele lui adinci, nu făcea calcule şi 
combinaţii politice. Frămintinda-şi tot timpul veşnicile-i visuri des- 
pre „pămint*, despre „voe“, despre „dreptate“, poporul rus vroia 


* V. B. Stancheoiei, —„Amlaliri”, p. 105-404. 
** „Arhloa rr, v. |, p. 45. 


36 VIATA ROMINEASCĂ 


Pacea; el, pur şi simplu, „nu a acceptat“ războlui niciodată; 
pentru el războiul pur şi simplu „nici nu a existat“; el a putut 
timp de trel ani, să fie „gonit cu bita“ la acest măcel străin şi 
neinţeles,—dar simțind adincă obidă pentru această „monstruoasă 
violentare a sufletului său“, Pus insă şi în faţa unei imposibili- 


tăți materiale de a mal continua războiul—în fața unui regim 


descompus, care nici războiu nu ducea nici pace nu incheia, în 
faţa foametei şi a neorânduelii obşteşti extreme, în fața unei o- 
poziţii parlamentare neputincioase, dar turbulente, care,—prin a- 
Ei el sterile, prin apeluri nesăbulte la „un stadent cu bomba“, 
a Maril Duci, „la generalii liberali“, la „companiile de gardă din 
veacul al XVIli-lea“,—provoca ultima dislocare a mecanismului 
hodorogit al Statului şi totuşi nu înceta să sune din trimbiţa 
mare a „războiului pânăla ultima picătură de singe“, — acest 
popor îndelung răbdător,—care „nu avea ură“ wi inamic, „nu 
simţia nici o obidă“, „nu vedea nici o primejdie“ din partea lui, 
——a găsit o altă întrebuințare pentru săbiile şi baionetele care 
i-au fost puse la dispoziţie cu atita profuziune... 

Acesta este, putem spune, faptul cardinal al revoluţiei ruse. 
ȘI dacă nu ţinem seama de el, nu putem înțelege nimic in ca- 
racterul şi în mersul ei. 

Un observator francez, ale cărui ntărturii le-am mai invocat, 

„tace cu multă obiectivitate aceleaşi aprecieri asupra psichologiei 
diferitelor clase ale societăţii ruse, dar bine înțeles, in obişnulta 
terminologie a patriotismului francez : 

„Trebue să înlăturăm legenda unel revoluţii ruse patriotice, 
„—scrle d. Antonelli, Masele rusești, care au şăvirşit revoluţia, 
„au fost tot timpul, de la început, defetiste"... * 

„Să nu ultăm, în adevăr, că Rusia vroia demult pacea, cu 
„orice preţ, în orice condiţii materiale sau morale ; şi că do- 
„rința aceasta se manifesta în toate clasele populaţiei, în toate 
„mediile politice... 

„Clasele dirigente ale vechiului regim voiau pacea din toate 
„puterile lor,—pacea subt forma cea mai dezonorantă |... 

„De la izbucnirea revoluţiei, toate elementele burgheze, s'au 
„Intors cu nădejde spre Germania... 

„Pe de altă parte, şi poporul de țărani, de soldați, vroia 
„pacea din toate puterile lui, fără nici o condiţie, cu orice preţ. 
„Toate partidele, toate organizaţiile constată în toate ocaziile a- 
„ceastă aspirație unanimă a poporului rus. istoria revoluţiei 
„tuse... este istoria păcii... pe care toată lumea o vroia, dar pe 
„care nimeni nu îndrăznea să o dea“, +» 

lar în ce priveşte „intelectualii“, d. Antonelli acuză catego- 
ric de „defetism“ întreg radicalismul revoluționar din Rusia: unii 
sint defetişti declarați. — bolşevicii ; alţii—detetişti clandestini, a- 
proape tofi ceilalți revoluționari şi socialişti de diferite nuanţe 


* E Antonelii— „La Russie Bol 4 S 
"" Ibid., p. 158—459, cheviste“, p. 21. Te notă. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 37 


(social-revoluţionari, vicii, internaţionaliştii, etc.) cu excepţii 
hanovizii e. A 


neglijabile (, 

In aceste condiţii, cum se putea rezista „aspiraţiei unanime a 
poporului rus", din consideraţii de „înaltă Logik? de care era 
inspirată opoziţia liberală ? x 

Aşa a fost săpată acea prăpastie dintre „şefii, „condu- 
cătorii“, „fruntașii politici“, care formau opoziția liberală şi vor- 
beau în numele „opinie! publice“, pe deoparte, şi mulțimea fără 
cuvint şi nume intregul popor al tuturor Rusiilor, pe de altă 
parte,—prăpastia prin care a răzbit din adincimi abismale e=- 
rupția vulcanică, care a înnecat subt lava-i aprinsă un imperiu 
milenar, săvi o revoluţie, cum lumea încă n'a văzut, o re- 
voluţie fără şefi, fără organizaţii, fără plan şi programe de ac- 
Dune, o e împotriva tuturora: îm va Țarului, impo- 
triva guvernului său, împotriva Marilor Duci, impotriva Dumei 
şi a opoziţiei parlamentare—împotriva „opiniei publice“, şi, cum 
vom vedea, împotriva chiar a democrației revoluționare l. 

Simpla naraţie, pe baza documentelor oficiale, a mer- 
sului revoluției, zi cu zi, ne poate lămuri şi mai bine caracterul 
elementar al acestei mişcări populare, ; 

In numărul viitor. 


C. Stere 


" fbid, p, 67. 


| NATURĂ MOARTĂ 


in poama neagră umbrele "el adună 
` Nopți reci, brumate cu argint de lună. 
in nuci, veninul soarelui de vară 
Și-a strins partumul umed şi amar, 
lar struguri transparenţi, cu boabe grele,— 
Ciorchine galbene de chilimbar,— 
Au adunat poleiul fin de stele... 


Și toate te aşteaptă în zădar 
Să stişii, crud şi lacom, carnea lor 
Cu dinţii tăi mărunți de carnivor. 


Natură moartă 


Otilia Cazimir 


Din darurile toamnei pirguite, 

Tram adunat într'un paner, iubite, 

Un maldâr cald de fructe, 'n care vara 
Și-a îngropat mireazma ei postumă, 


Un pumn de prune vinete, cu brumă 

Ca ceața viorie care, sara, 

Coboară peste dealuri şi podgorii; 7 
Putoas: piersici, rumene ca zoril, 

Ce-au strins a dimineţilor lumină ; 

ŞI verzi gutui, cu scamă de rugină... 


£ 


In cantalup, ca într'un blond tezaur, 
S'au imbinat apusuri lungi de ap. 
Şi-amiezi fierbinţi, în merele de ceară. 


Consideraţii confortabile 


Criză morală 


A ajuns chiar o consideraţie de toate zilele: epoca noa- 
stră e o epocă de criză. Cuvintul este repetat, aplicat, trampoli- 
nizat, chiar acolo unde nu este nevoe de el. Se vorbeşte mai 
ales despre o criză morală care ar bintui în Europa şi ar ame- 
ninfa să se statornicească definitiv pe ruinile războlului, ca o mo- 
limă endemică şi nevindecabilă. Se scriu şi se vor mai serie încă 
zeci de volume despre criza morală a timpului nostru, edituri in- 
tregi se vor specializa in manuale criziologice, statistici se vor 
înfiinţa ca să adune datele, şi sociologi fanatici vor. tot preciza 
motivele şi vor mai analiza încă multă vreme situația morală a 
Europei În lungi şi nu prea digerabile opere... 

Chiar numai atit dacă ar fi—şi criza actuală s'ar dovedi 
creatoare. Dar nu e numai atit. 

Mai întălu, este criza morală numaidecit un rău moral? O 
criză e un fenomen, care se produce spontan şi natural, care 
trăeşte, evoluează şi se organizează. O criză nu e altceva decit 
înmulţirea contradicţiilor într'un organism, care nu devine prin 
asta mai bolnav, ci mai viu. In cursul unei evoluţii oarecare, răul 
e staguarea, nu contradicţia, „Devii fecund numai atit cit eşti 
bogat În contrarii“ spune Nietzsche. ŞI Goethe: „Uniformitatea 


ne lasă indiferenți ; numai contradicţi e 
ER H radicţia e aceia care ne face pro 


Orice criză e creatoare. Criza socială există ca element com- 
posol, productiv, al societăţii, nu ca o boală, ca un corp străin, 
rău 


tor. Criza nu e un stadiu al unei boale sociale oarecare. 
Criza vine deabia după ruperea unui echilibru social, ca o pe- 
rioadă de reculegere şi reformă. Tocmai în lumina acestei crize 
apar dărămăturile vechi şi temeliile nouă. O revoluţie nu apare 
vie şi rodnică decit în criza care, inevitabil, îi urmează. 


ke . 
e e Ta 

Ca râu în organismal societății nu decit” neputința. 
Dovada e că la popoarele unde această "a-existat me- 
reu, (din cauze diverse: bătrineţe, singe corcit, lipsă de 
colectivă) la aceste popoare criza morală europeană de astăzi nu 
găseşte niciun ecoa. Ce-i pasă Balcanicului trindav de criza mo- 
rală a Europei ? O criză nu este observată şi caracterizată ca a- 
tare decit acolo unde este termenul de comparaţie al unei non- 
crize. E indiferent dacă această non-criză este regretată, prețultã, 
sau dimpotrivă, făcută vinovată de criza prezentă. Istoria nu cu- 
noaşie această vină. 

Criza poate fi o dezorganizare, e în orice caz o dovadă de 
dinamism vital. Neputinţa e o stare latentă. Cea dintălu este un 
element -productiv în cursul unei evoluţii creatoare; cea de a 
dona este o simplă repetare, Criza e o luptă a contrarillor, o des- 
tăşurare de piedici şi o învingere a acestora, neputința este ab- 
senţa oricărei contradicții, apathia perfectă, poate fericirea nirva- 
nei, în niciun caz justificarea vieţii. Criza morală care nelinişteşte 
astăzi apusul Europei e poate germenul Europei de mini, şi trebue 
să fie. Bilbliala tulbure a lui ndranath Tagore (idolul asiat 
al artel europene buimâcite de astăzi) nu e decit broderia migă- 
loasă pe care mâtasa broaștei o aşterne pe mlaştinele cu apă 
moartă. E sigur, SE că nu se poate vorbi despre o criză a 
egiptologiei bunăoară. Dar nu despre egiptologie ešte vorba. 

Criza de astăzi există. După o mare zguduire ca acela a 
og cu criza economică, urmează negreşit şi una 
morală. un corolar al celei dintălu,ca un ecou în domeniul 
moral, Experienţa istoriei a dovedit până acum că, în astfel de 
imprejurări, criza morală apare, invariabil, subt forma de sterili- 
tate intelectuală în învingătoare şi zvircoliri sociale în ţările 
invinse. Exemplul aniei şi al Franţei înainte și după 1870. 
Exemplu care se repetă şi acum: Anchilozare patriotică, conso- 
lidare şi ingimfat şovinism în Franţa de astăzi; —a- 
narhie organizată, dizolvarea puterii centrale a statului în mä- 
runte frămiîntări separatiste, invazia particularismului speculant 
în organizarea publică, aşa cum este în şovăelinica Germanie 
învinsă. 

Tot astfel este de prevăzut un nou romantism în literatura 
germană de mine, după cum e de prevăzut o stagnare sterilă a 
literaturii franceze, Lucrul este deja vizibil. Deoparte Marcel 
Proust, ratinatul autor al „Căutări! timpului pierdut” şi de altă 
parte Arnold Uiitz, sâlbaticul primitiv şi svircolit din „Ararat“, 
romanul în care doi oameni, presupu L Sen rămaşi în stare de 
luciditate umană, în urma măcelului războiului şi a revoluţiei 
intro provincie pustiită din Rusia, „Încep lumea dela capăt”. 
Barbusse rămlne, În această evoluție, izolat. „Clarte”, scris încă 
în viltoarea războiului e un strigăt cu ecouri deja sfărimate, și 
care, acum, nu răsună în Franţa ci tocmai în Germania. 

Din punctul de vedere istoric de mai sus privită, sar părea 


Sim 


$ 
H 


d ` ` VIAŢA ROMINEASCĂ TS 


că criza de astăzi n'ar aduce nimic surprinzător. Doar dimensi- 
unile i-ar fi mai mari. 

Totuşi în conţinutul crizei de astăzi s'au lămurit fapte, schie 
bări, rezultate, a căror durată tinde să devie neobişnuit de langă. 
Tranziţia îndelungată apare deja ca o stabilizare. Nu e numai o 
chestie de dimensiune. Forțe rouă au ieşit Ja lumină, posibilităţi 
nemăsurate au apârut, imposibilităţi de ieri s'au realizat, In hao- 
sul de azi fiecare doctrină se aplică. orice utopie îşi are colţul ei 
unde se realizează, iar tradiţia continuă şi ea să şchioapete alături. 

Celace dă un caracter tragic şi neliniştitor crizei de astăzi 
e că ea este in bună parte și o criză intelectuală. Situația inte- 
lectvalilor şi atitudinea Jor în fața timpurilor actuale, locul lor în 
frămintările epocei prezente, e tocmai unul din faptele pe care 
criza modernă le-a scos mai vehement în evidenţă, 

Intelectualii cei dintăiu recunosc această criză, ei o inţeleg 
şi tot ei astăzi o trăesc mai intens şio sufăr mai greu. Evoluţia 
pe care societatea o îndeplineşte astăzi în chip necesar şi inexo- 
rabil li este potrivnică şi duşmană, Pentru ei criza prezentă de- 
vine o chestie vitală, 

Ar fi vorba despre proletarizarea crescindă a intelectualilor... 

Flagrantă a devenit totodată—şi trebue mai întăiu amintită- 
întrebarea ce sint şi cine sînt aceşti intelectuali, 

Pentrucă nu e ușor de răspuns, de exemplu, dacă este in- 
telectual un misit bacalaureat, un reporter „Care scrie“, un licen- 
țiat în drept sau un poet elegiac | asemeni e foarte puţin si- 
gur că e intelectual orice individ care işi suflă nasul cu batista 
şi ştie să minince cu furculiţa. Este intelectual mareșalul Foch ? 
Este intelectual un maistru de desen, un medic militar sau un ofițer 

cu şcoală de războiu ? Karl Radek se Indoia odată, într'un arti- 
col, de intelectualitatea acelora care ştiu să explice partea doua 
din Faust şi spumegă în acelaşi timp de minie cind aud de demo- 
cratizarea culturii şi de internaţionalizarea Europei... Problema e 
destul de gravă. O clasificare a intelectualilor după gradul de u- 
tilitate socială sau, tocmai contrar, după gradul de inutilitate, e 
tot atit de nesigură. In primul caz intelectoalitatea ar fi o meserie, 
in cel de al doilea un lux... Cuvintul de intelectualitate apare as- 
tăzi insuficient. S'a ajuns să | se dea un înțeles pur formal, fără 
nicio Întemeere adincă. Tragicul este că la baza intelectualismu- 
lui de astăzi nu stă nicio mare idee morală. Totuşi intelectualul 
de astăzi există. ȘI poate tocmai proletarizarea lui îl evidenţiază 
astăzi ca intelectual... 

Inăbuşită în timpul războiului subt călcălul militar şi pumnui 
„apărărilor naţionale“, intelectualitatea europeană se găseşte as- 
tăzi într'o situaţie nai precară ca oricind. Reacţiunea produsă 
după războiu a fost spontan îndreptată impotriva spiritului. După 
pâtru ani de neproductivitate ostenitoare, Europa s'a trezit TL. 
mindă şi secătuită, Patru ani lumea se hrănise cu vorbe. După 
războiv, Europei nu-l mai trebuiau vorbe, ci ploe. Şi--după ve- 
chea vorbă latină—şi distracţie. Pine şi clownl, 


CONSIDERAŢII CONFORTABILE 43 


l 
šzbunările sociale începeau. În Rusia se dărima vechiu 
alte în Germania Împăratul era alungat, noua EE ră 
lamai, Ecou vremea e iar et a INI a a E 
intelectua a 

Kä viitorului. Se vorbea despre dezarmarea generală, LS 
credea Incă în Liga Naţiunilor şi se Inaugurau timpurile ra 
lar în acelaşi timp, edituri americane cumpărau cu sute me or 
dolari Memoriile împăratului Wilhelm, şi Hindenburg LÉI e 
dorff se justificau în volume groase, explicind cum ar Hp 


' învinge. Acelaşi lucru în Franţa, unde Clemenceau trişa cu punc- 


ui Wilson. Pe ruinile războiului de tankuri se în- 
koleegen? econoniic, În locul generalilor de ieri, în bare 
se ridica Stinnes şi se Intemelau e e Conzernuri, în diversele 
cale“ sau „orizontale“. 
ci ar e al ch acelaşi timp intelectualul Europei ? De subt 
stăpinirea impâăraților, generalilor şi curților marţiale de ieri, E 
cuze numai subt noua stăpinire a misiţilor, antreprenorilor A . E 
selor de astăzi. lar în Rusia, aruncat ca o vită de rezerv A di 
gäre speciale, murea de foame la dispoziţia noului stat. Strig aa 
lui Barbusse, îndemnurile lui Rolland şi toată eloquența sen K 
mentală de acum citiva anl se dovedeşte astăz:—dejal—ca oa 
pariţie istorică, privită De ca un anachronism ridicul, tie ae ne- 
vroză ca altele multe. O „criză“ de internajionalism a citorva 
lunatici, a 
el de astăzi, Europa este posedată din nou de a 
aapioai Marile preschimbări sociale din ultimii ani n'au adus 
cu ele nici cea mal mică prefacere morală. Comunism naţionalist 
în Rusia, republică monarhistă în Germania, şovinism rai 
în Franța, fascism în ltalia—internaţionalismul pare one m 
himeric ca oricind. A devenit chiar mal mult ca oricind o mir] 
sibilitate. Este oare o imposibilitate organică ? Intrebarea e pen nm 
Europa morală de astăzi se află în im Progresul a A 
pătat astăzi mai mult ca altădată înţelesul de progres e = 
clusiv. Realizarea unui record, brevetarea unui nou aeróp et , 
ingenioasă formă de automobil e vltima expresie a ai pr F 
Nu e exclus ca şi pe timpul primelor Montgolfiere şi a celui din- 
in hidroscat, ideia Ae crea să fi fost la fel enunțată. Ceia- 
ce însă epoca actua nou e comercializarea acestui progres. 
| a devenit o afacere. Progres însamnă o nouă m 
cletate pe acțiuni, ca și teoriile lui Einstein sau electrizarea = 
lor ferate. Perfecționarea tălpilor de cauciuc şi telefonia GAS r 
stirneşte azi mai multă vilvă ca odinioară Reforma lui A 
Şi e un progres faptul că cursul bortei din New-York va ajunge 
la Londra cu o jumătate de ceas mai devreme decit ajungea = 
acum. İn același timp, sufletul Europe! „vibrează“. Zilnic. = m. 
in toate zia consolidări patriotice şi se cheltvesc anua 
arde pentru întreţinerea armatei, Moralul Europei de astăzi pare 


A4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


redus într'adevăr numai la idela urii na + Chiar ura de 
clasă, justificată de ideia de dreptate şi alimentată de reale du- 
reri, se intunecă astăzi, 

Dezintelectualizarea Europei e demoralizarea ei. Destrinatul 
progres tehnic ucide şi cele din urmă resturi morale. Intelectua- 
litatea, nesusţinută de nici-un suport moral, se dizolvă în practi- 
cism sterp, biurocratism servil sau mizerie materială. „In situaţia 
lor de astăzi, Europenii au ajuns acum ca m ge copil, care, cu o 
tehnică genială şi prematură au crelat lucruri pe care nu le mai 
pot stăpini. Sintem stăpiniţi de lucruri. Progresul nostru moral 
ma mers paralel cu progresul nostru tehnic. Producătorul a rā- 
mas inferior propriului său produs“. (Theodor Lessing, „Europa 
und Asien“), 

ȘI acum —se pot trage din criza morală de astăzi oarecare 
concluzii ? Prin firea ei, o criză nu este susceptibilă de niciun fel 
de concluzie. Relativizarea tuturor valorilor (care ar fi esen 
oricărel crize) nu poate da prilej la niciun fel de incheere. Pe 
dealtă parte, renumita necesitate istorică (în grija căreia se lasă 
de obiceiu concluziile şi aprecierile calitative) ne-ar scuti de luarea 
unei atitudini. Criza morală de astăzi s'ar rezolvi in jocul penibil 
al citorva constatări triste, Şi al cttorva idei dureroase. Caz în 
care rezultatul ar fi foarte apropiat de zero. Niciodată, poate, i- 
deile n'au avut mai puţină eficacitate socială decit acum. Că e- 
poca actuală ar fi tocmai rezultatul ideilor de ieri realizate, e un 
Subiect susceptibil de multă îndoială. 

In marile prefaceri sociale, activitatea ideii individuale e mai 
mult ocazională. ŞI masa e acela care determină ocazia. De 
aceia, Intro vreme de democratizare destrinată cum e a noastră, 
în care inseamnă mai mult masa decit individul, ajungi cu greu 
să deosebeşti în mişcările acestei mase urma exactă a unel idei. 
Ideile pot aprinde incendiul, dar drumul pe care acesta il la şi 
dimensiunile sint hotărite de alte vinturi. ŞI nu există încă o ma- 
tematică socială care să stabilească de unde încep şi unde duc 
aceste alte vinturi, 

Intr'o vreme ca a noastră, cu atitea necesităţi economice 
nerezolvite, e dela sine înţeles că interesul intelectual slăbeşte, 
Dacă acest interes va continua să slăbească, dacă poate, chiar, 
va continua să slăbească mereu, pănă la dispariţie—este o între- 
bare la care epoca de azi nu poate răspunde. una din acele 
întrebări la care deobiceiu actualitatea nu poate răspunde. Actua- 
litatea nu oferă decit faptele deja indeplinite, îndeplineşte ocult 
faptele, dar nu se ocupă cu presupuneri. 

Tocmai prea multe presupuneri denotă, poate, criza. ȘI o 
fac creatoare. Niciodată, intr'adevăr, nu se gîndeşte aşa de mult 
pentru mai tirziu decit în astfel de timpuri. Deaceia sint et tim- 
purile în care te înţelegi mai cu aproximaţie. Dar e şi mai co- 
mod, Viitorul e deopotrivă atrăgător şi pentru cel fanatici şi pen- 


ER sso. ste rei 


CONSIDERAȚII CONFORTABILE 45 


tru cei îngăduitori. Mal tirziu: Schimbările de azi 
fica deabia mal tirziu, arta actuală va fi înțeleasă peste un secol, 
pănă şi tradiția care nu mai convine astăzi e ep că va 
D iarăşi aplicabilă în viitor. Formula impacă pe toţi. Un m 
tism al „mai-tirziului”, cu care se îmbată deopotrivă şi cel in- 
vins şi cel învingător, şi oamenii de leri şi oamenii de mini... 
rămin oamenii de astăzi—dacă există... 
Există—dar pe aceştia nu l-a preocupat niciodată criza 


ER Al. A. Philippide 


Oblomov 


PARTEA I 
l 


in strada Horochovaia, într'o casă mare, al cărei locuitori 
ar fi ajuns să umple o capitală de district, stătea într'o dimineaţă 
În pat, în apartamentul lui, Ilia lilici Oblomov. 

Era om de vre-o treizeci şi dol-trelzeci şi treil de ani, de sta- 
tară mijlocie, de o înfăţişare plăcută, cu ochi cenușii închişi, dar 
fără nici o expresie hotărită, fără nici o idee concentrată în trăsă- 
turi. Gândurile-i rătăceau libere pe faţă, îi fluturau în ochi, se o- 
preau pe buzele intredeschise, se ascundeau în încreţiturile franții, 
apoi dispăreau cu totul; şi atunci toată faţa se lumina de o câl- 
dură potolită de lene şi de lipsă de grijă. De pe faţă lenea tre- 
cea în tot trupul, chiar în cutele halatului. 

Din cind în cind, privirea i se întuneca de ceva ca o obo- 
seală sau plictis ; dar nici oboseala, nic! uritul nu puteau să-i alunge 
nici o clipă de pe faţă moliciunea delicată și caracteristică nu 
numa! feţei, ci intregului suflet; iar satletul lumina aşa de 
deschis şi de senin, în ochi, în zimbet, în orice mişcare a capu- 
lui, a minutt, Un observator superficial şi nepăsător, un om rece, 
aruncind o privire spre Oblomov, ar fi zis numaidecit: „ce fire 
blajină trebue să fie, ce om simplu!“ Un om mal pătrunzător, 
mai înţelegător, după ce l-ar fi privit mult, ar fi plecat cu o ne- 
dumerire plăcută, zimbind. 

Culoarea feţei lui Iia Iiicinu era nici brună, nici cu totul palidă, 
ci nehotărită, sau părea așa poate, fiindcă Oblomov devenise buget 
parcă Înainte de vreme, din lipsa, fie de mişcare, fie de aer, ba 
poate şi de una și de alta. Luat în totul, trupul lul, judecînd după 
culoarea mată, prea albă a gttalui, a minilor grăsull!, a umeri- 
lor lui molatici părea prea delicat pentru un bărbat. 


OBLOMOV A7 


ici părea ingrijorat,—erau 
şi dé un fel de lene, care 


sfirgea intrun oftat şi cădea în apatie sau somnolență. 
Cit de bine se potrivea costumul de casă cu trăsăturile po- 
tolit şi trupul molatic al lui Oblomov! Era într'un halat de stofă 


fitesc cu unul cîştigat prin serviciu, tot mal păstra încă 
strălucirea calorii orientale şi soliditatea stofel. Halatul avea apoi 
in ochii lui Oblomov un noian întreg de merite neprețuite: e 
moale, unduios ` trupul nici nu-l simte; ca un rob ascultător, se 
supune celei mai uşoare mişcări a trupului. 

Acasă, Oblomov umbla întotdeauna fără cravată şi fără vestă, 
fiindcă îi plăcea să fie liber şi comod. Pantofii îi avea lungi şi 
largi; cînd işi cobora picioarele din pat, nemerea în el deodată, 
fără să se uite; 

A sta culcat, pentru llia Ilici nu era nici necesitate, ca pen- 
tru un bolnav, sau ca pentru un om care vrea să doarmă ; nici 
intimplare, ca pentru unul obosit, nici plăcere, ca la cel leneşi: 
era o stare normală. Cind era acasă—şi llia liici era aproape 
mereu acasă — stătea intotdeauna culcat şi totdeauna în a- 
ceiaşi odae de dormit, unde l-am găsit noi, şi care îl servea și 
ca odae de dormit şi ca biurou = salon. Avea încă trei odăi, 
dar dădea prin ele doar diminețile; şi incă nu în fiecare zi, ci 
numai cind servitorul H mătura biuroul,—ceiace nu se întîmpla în 
fiecare zi. In odăile acelea, mobila era acoperită cu învelişuri de 
pinză A storurile lăsate. 

aia în care stătea culcat Hia Ilici, părea la întăla ve- 
dere mobilată minunat : un biurou de mahon, două divanuri a- 
coperite cu stofă de matasă, nişte paravane frumoase, cu păsări 
şi fructe brodate, neexistente în natură, bronzuri, porțelanuri şi 
o mulţime de bagatele frumoase. Dar ochiul încercat al unui om 
de gost, ar fi cent dintr'o singură privire fugară peste tot ce era 
acolo, numai dorinţa de a păstra de rău-de bine, şi numai de 
scăpare, decorul convenienţelor nelnlăturate. Oblomov era pre- 
ocupat desigur numai de atita, cind îşi mobila biuroul. Un gust 
ales nu gar fi mulțumit cu scaune disgraţioase de mahon, cu 
nişte etajere şubrede, Spătarul unul divan se lăsase în jos, lem- 
nul înclelat, pealocuri, se dezlipise, 

Acelaşi caractèr îl aveau şi tablourile, şi vasele, și bibelourile. 


48 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Insuşi stăpinul de altfel, privea mobilierul biuroului său aşa 
de rece şi de distrat, parcă ar fi întrebat cu ochii: „cine le-a 
adus şi le-a îngrămădit toate astea?" Din indiferența cu care 
Oblomov îşi privea proprietatea, şi din indiferența poate şi mai mare 
a servitorului său Zachar, aspectul biuroului, dacă te uitai mai 
cu băgare de seamă, te izbea prin părăsire şi neglijare. 

Pe Gären, pe lingă tablouri, se ţinea în formă de dantelă 
păinjenişul Încărcat de praf ; oglinzile, în loc să reflecteze obiectele, 
puteau servi mal degrabă drept table, ca să însemni pe praful 
de pe ele niscaiva note. Covoarele aveau ES Pe divan—un pro- 
sop ultat. Pe masă rareori nu stătea dimineaţa,—impreună cu 
solniţa şi vre-on oscior lăsat dela masa din ajun,—fărimituri de pine. 

Dach n'ar fi fost o farfurie pe masă, dacă n'ar fi fost pipa abia 
stinsă şi sprijinită de pat, sau însuşi stăplnul care stătea culcat, ai fi 
putut crede că aci nu trăeşte nimeni,—atit de prăfuit era totul, 
spălăcit, şi în general lipsit de urmele unei vieţulri omeneşii. Pe 
etajere, ce e drept, se aflau citeva cărţi deschise, era o gazetă; 
pe blurou stătea şi o călimară cu condee ; dar paginile unde erau 
deschise cărţile, se acoperiseră cu praf şi se ingâlbeniseră ; se cu- 
noştea că sint părăsite demult; numărul gazetei era din anul 
trecut, lar din călimară, dacă mulai condeiul, zbura biziind doar 
vre-o muscă speriată. 

llia Del se trezi, impotriva obiceiului, foarte de vreme, pe la 
opt ciasuri.—E foarte îngrijat de ceva. Pe faţă | se arată rind pe 
rind, cind teamă, cind nelinişte şi necaz. Se cunoştea câ-l co- 
Pepe o luptă sufletească, iar mintea încă nu-i venea în ajutor. 

întimplase că în ajun Ob'omov primise dela țară, dela 
vechilul său, o scrisoare cu un conţinut foarte neplăcet. 

Se ştie despre ce neplăceri poate să scrie un vechi: re- 
coltă rea, rămăşiţi neplătite, scăderea venitului şi altele la fel, 
Deşi vechilul scrisese boerului şi anul trecut şi Sal scrisori de 
astea, dar scrisoarea asta din urmă pricinul un eieët tot așa de 
neplăcut, ca orice surpriză neplăcută. 

Inadevăr, trebue să se gindească la oarecare măsuri de luat... 
De altfel trebue să dăm dreptate Ingrijorării iul Ilia Wiel : după 
cea dintălu scrisoare neplăcută a vechilului, primită cu cițiva ani 
mai înainte, Ilia te a şi început să-şi facă un plan pentru felu- 
rite schimbări şi îmbunătăţiri în administrarea moșiei. 

După planul acesta, se presupuneau fel de fel de măsuri 
novă : economice, polițienești şi altele, Dar planul era departe de 
a fi fost chibzuit în întregime, lar scrisorile neplăcute ale vechi- 

se repetau, il împingeau spre activitate, prin urmare îi stricau 
liniştea. lomov simţea nevoia de a întreprinde ceva hotârit, 
inainte de a isprăvi planul. ` 

Cum se trezi, Illa Ilici se gîndi indată să se scoale, să se 
spele, şi după claiu să chibzuiască bine, să ja în mai aproape 
luare de seamă una şi alta, să le însemne, şi, în general, să se 
ocupe de afacerea asta cum se cuvine. 

Vre-o jumătate de ceas stătu tot culcat, chinuindu-se cu gin- 


E A Th Te ` 

z b . 3 
dul acesta, dar îşi făcu socot apoi, că are cînd le face 
toate şi după cialu, lar dain se bea în pat, după U 
mai ales că nimic nu impiedică să te findeşti și calcat. 

Aşa şi făcu. După ciaiu se ridicase chiardin așternut și 
era cit pe-aci să se scoale ; uitindu-se la pantofi, apucase chiar 
să înținză spre ei un picior, dar îl retrase îndată, 

Bătură nouă ciasuri şi jumătate, Ilia lliici se dezmorţi. 

— La naiba, pănă cind ?—işi zise deodată necăjit — destul, 
e timpul! Cind te-l lăsa aşa... 

— Zachar |-—strigă Ilia Iliici. 

In odaia despărțită de biuroul lui Ilia Ilici numai printr'un 
mic coridor, se auzi întălu ceva ca miriitul unui cine de lanț, 
apoi un zdupăit de picioare, care săriră de undeva. Era Zachar 
care sărise de pe cuptor, unde-şi petrecea timpul dormitind după 
obiceiul lui. 

In odaie intră un om în vristă, într'un surtuc sur cu o 
gaură mare subsuoară, de unde atirna un petec din cămaşă, în 
vestă tot sură cu nasturi de alamă, cu țeasta capului goală ca 
genunchiul şi cu nişte favoriţi enormi,—de puteai face trel bărbi 
din fiecare,—laţi, deşi, blonzi, puţin mintea, și 

Zachar nu căuta să-și schimbe, nu numai chipul dat de Dmne- 
zeu, dar nici chiar costumul cu care umblase la țară. Imbrăcămintea 
i se făcea după modelul adus dela ţară. Surtucul şi vesta sură îi plă- 
ceau şi pentru faptul, că în această jumătate de uniformă vedea 
o slabă amintire a livrelei, pe care o purtase odinioară, mergind 
cu răposaţii boeri la biserică sau ang vizite ; şi livreaua în amin- 
en lui Zachar înfățișa acuma singura strălucire a familiei O- 

ov. 

Nimic altceva nu mai amintea bătrinului despre larga şi tih- 
nita viaţă boerească dela ţară. Boerii cei bătrini au murit, por- 
tretele familiei au rămas acasă, şi poate stau aruncate undeva 
prin cerdac; tradiţiile despre vechea viaţă şi despre greutatea 
familiei se sting mereu, sau mai trăesc numai în amintirea puțini- 
lor bătrini rămaşi la ţară. Ținea Zachar mult la surtucul lul sur; 
numa! în el şi PS? in citeva rămăşiți păstrate în trăsăturile 
feței şi manlerele boerului,—care amintea pe părinţi, —şi în ca- 
priciile, impotriva cărora bombânea şi se supăra, dar le respecta 
în adincul sufletului, ca o manifestare a voinţei boereşti, a drep- 
tului boeresc,— mai vedea Zachar slabe aluzii la vechea măreție, 

Fără aceste capricii, Zachar simţea că parcă nare boer; 
fără ele nimic nu-i amintea tinerețea, satul pe care îl părăsi- 
seră de mult, şi tradiţiile despre această casă veche, —singura 
cronică ţinută de slugile vechi, de dădace, de doici, şi păstrate din 
neam in neam. 

Familia Oblomov a fost odinioară bogată și vestită în partea 
locului, dar mai apoi Dumnezeu ştie de ce, a tot sărăcit, a tot scăzut 
şi în sfirşit s'a pierdut pe nesimţite printre familiile boereşti mai 
nouă, Numai slugile încărunţite in casă păstrau şi transmiteau unul 

4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


altuia o amintire credincioasă despre trecutul la care ţineau cu 
sfințenie, 

wo dece ţinea Zachar așa de mult la surtucul cel sur. Şi 
la favoriţii săi ţinea, poate, fiindcă în copilărie văzuse multe slugi 
vechi cu această veche podoabă aristocratică. 

Ilia Diet, cufundat în ginduri, nu băgă de seamă pe Zachar 
mult timp. Zachar, care stătea tăcut inaintea lui, insfirşit tuşi, 

— Ce vrei ?— întrebă Iia Ilici. 

— Doar map chemat. 

— Te-am chemat? Dar la ce te-am chemat—am uitat, — 
răspunse llia lliici, întinzindu-se, Du-te deocamdată, că-mi aduc 
eu aminte.. j 

Zachar plecă, jar Ilia Ilici urmă să stea culcat şi să se gin- 
dească la afurisita de scrisoare. 

Trecu vrun sfert de cias. 

— Ei, destul !—zise Ilia Iiici:—trebue să mă scol la urma 
urmelor.. De altfel ia să mai citesc eu odată scrisoarea staros- 
telul mai cu atenţie; apoi mă scol. Zachar! 

Acelaşi săritură din nou şi o bonbăneală mai tare. Zachar 
intră, lar Oblomov se lăsă din nou pe ginduri, Zachar stătu vr'o două 
minute posomorit, privindu-și stăpînul cam dintr'o parte ; apoi 
se indreptă spre uşă. 

— Incotro ?—întrebă Oblomov deodată. 

— Dacă nu vorbiţi, ce să mai stau degeaba ?—hirii Zachar, 
în lipsă de voce, pe care, după spusa lui, ar fi plerdut-o la o 
vinătoare cu cinii, cind fusese odată cu boerul cel bătrin, şi i-a 
suflat vintul drept în git. 

Stătea pe jumătate întors în mijlocul odăti şi se uita la 
stăpin tot dintr'o parte. 

— Dar ce, Van înlemnit picioarele, de nu mai poți sta ? 
Vezi că sint îngrijat— mal aşteaptă! Nu te dor coastele cit stai 
culcat ? Caută scrisoarea pe care am primit-o eri dela staroste, 
Unde ai pus-o ? 

— Ce scrisoare ? N'am văzut nici o scrisoare, —zise Zachar. 

— Tu ai luat-o dela factor: o scrisoare murdară grozav ! 

— De unde să ştiu eu unde aţi pus-o ?—zise Zachar, bij- 
biind prin hirtii şi alte lucruri depe masă. 

— Niciodată nu ştii nimic. Vezi colo, în coşuleţ, Saua că- 
zut poate după divan ? laca, spătarul nici până azi nu sa re- 

at. Mare treabă era să chemi meşterul să-l dreagă! Doar tu 
-ai ropt ! Niciodată nu te gindeşti! 

— Nu l-am rupt eu,—râspunse Zachar ;——singur s'a rupt; 
mare să ţie cit lumea: trebue să se strice odată. 

e CH liic! nu gâsi de cuviinţă nici să-i mai dovedească con- 
arul. 

— EI, ai găsit-o ? se märgini el să intrebe. 

— laca nişte scrisori. 

— Nu-s acelea, 

— Atitea-s,—zise Zachar. 


OBLOMOY Di 


— Bine, du-te,—zise Ila Niici nerăbdător ;—am să mă scol 
OD singur. : 7 

j achar plecă, dar abla apucă să puie mina pe marginea 
cuptorului, ca să sară, cind iar se auzi un strigăt grăbit: 
— Zachar, Zachar | 

— Of, Doamne, Doamne |—bombăni Zachar, plecind din nou 
în biurou.——Ce viaţă chinuită ! De mar strînge odată moartea! 

— EI, ce ?— zise, cu o mină pe uşa biuroului şi uitindu-se 
la Oblomov,—în semn de nemulțumire,—cu totul într'o parte: în- 
cht îşi vedea boerul numai cu coada ochiului, iar boerul H vedea 
numai o parte a nemăsuratei favorite, din care parcă lată-lată 
au să ţişnească două-trei păreri. 

— 0 batistă, mai iute! Te puteai pricepe şi singur. Nu 
vezi !—zise Ilia Iliici dojenitor, 

Zachar m'arătă nici o nemulțumire deosebită sau mirare, la 
erei şi dojana boerului, găsindu-le cu totul fireşti, şi una 

alta. 

t — Unde să fie ?—bombăni Zachar cutreerind odaia şi pl- 
păind fiecare scaun, deși se vedea bine că pe scaune nu se afla 
nimic, 


— Mereu o pierdeţi ! —observă el, deschizind uşa salonului, 
ca să vadă dacă nu-i acolo. 

— Imcotro ? Caută pe-aici. N'am fost pe acolo de trei zile, 
Mai iute, — zise llia Ilici. 

— Unde-i batista ? Nu-i batista !—zise Zachar, desfăcind 
braţele şi ultindu-se în toate părţile—Ei, iat-o !—strigă deodată 
SE subt dumneavoastră ! lată un colț. Staţi pe batistă şi 
într i de batistă! 

Şi fără să mal aștepte răspuns, voi să lasă. Oblomov se 
simţi cam stingherit de greşeala sa, dar ca să învinuiască pe Za- 
char, găsi îndată alt prilej. 

— Cum îngrijeşti tu de curăţenie: pretutindeni un praf, o 
murdărie, — Dumnezeule ! Uite, uite prin colțuri! Nimic nu taci! 

— Dacă nu mai fac nici eu nimic...—începu Zachar cu o- 
bidă : într'una... nu-mi crut viața ! ȘI praful îl şterg şi mătur mai 
în toate zilele... 

Arătă spre mijlocul odăii şi masa unde cinase Oblomov. 

— Jaca, poftim; totul măturat, totul... ca de nuntă, Ce mai 
vreţi ? 

> — Dar asta ce-l? — întrebă lia Wiel, arătind păreții şi 
tavanul—Dar asta? Dar asta? 

Arătă şi prosopul aruncat încă din ajun, şi o farfurie uitată 
pe masă, împreună cu o bucată de pine. 

— Astea le-aşi putea ridica—zise Zachar mai blind, luind 
depe masă farfuria. 

— Numai asta ? Dar praful depe păreţi, dar paianjeni 2... — 
urmă Oblomov, arătind păreţii. 

— Astea—ln săptămina. Paştelor : atunci şterg şi icoanele, 
mătur păianjenii... 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Dar cărțile, dar tablourile L.. 


— Cărţile şi tablourile—in ajunul Crăciunului: atunci, 


punem noi la cale cu Anisia toate dulapurile. Acuma cind să faci 
curăţenie ? Dumneavoastră sinteţi veşnic acasă, 

— Mă duc cite odată la teatru, în vizite: ear putea... 

— Noaptea ce corățenie l.. 

Oblomov il privi cu dojană, făcu din cap şi oftă; iar Za- 
char se uită cu singe rece spre fereastră şi oftă şi el. Boeru! 

arcă s'ar fi gindit: „e-he! bălete, eşti mai Oblomov decit mine Te 
ar Zachar mai că se gindea şi el: „minţi, eşti bun numai de 
vorbe mari şi goale ; atita rău cit iți pasă ţie de praf şi de 
paianjeni“... 

— Nu înţelegi ? — zise Illa Ilici: — din pricina prafului se 
fac molii. Ba uneori văd şi cîte o ploşniță pe păreţi ! 

— La mine sint şi purici l—rosti Zachar cu singe rece, 

— E bine aşa? O infecţie !—observă Oblomov. 

Un zimbet cuprinse toată faţa lui Zachar, răspindindu-se 
pănă la sprincene şi favorite, care din pricina asta se destăcură 
în ëng părțile, şi pe toată faţa, pănă la frunte, ise intinse o 

roşie. 

o — Ce-s vinovat eu, dacă sint ploşniţi pe lumea asta ?—zise 
Zachar cu o mirare naivă. Parcă eu le-am născocit ? 

' = Le-a născocit murdăria,—i! intrerupse Oblomov.—Ce tot 
minţi 

— Nici murdăria n'am născocit-o eu, 

— La tine, uite, acolo, umblă şoarecii noaptea—ii aud. 

— Nici şoarecii nu i-am născocit eu. Dihăniile astea—de-i 
şoarece, de-i pisică, de-i ploşniţă, se găsesc pretutindeni. 

— Cum de la alţii nu sint nici molii, nici ploşniţi ? 

Pe faţa lui Zachar se zugrăvi neincredere sau, mai bine 
zis, siguranţă că aşa ceva nu s'a pomenit. 

— Eu am de toate,—zise el Încăpăținat ;—n'al să te ţii de 
ploşniţă, n'ai să te bagi după ea în crâpătură... 

mai că-şi zicea în gindu-! : „d'apoi fără ploşniţă ce somn ?*... 

— Mătură, scoate murdăriile de prin colţuri, şi n'are să 
fie nimic,—il învăţa Oblomov. 

-- Azi curâți, mine lar se adună, zise Zachar. 

— Nu se adună, — îl intrerupse boerul: nu trebue să se 
adune, 

— Se adună, ştiu eu,—repetă sluga. 

— Se adună-—mătură din nou. 

z Cum adică ? Să mătur toate colţurile în fiecare zi ?—in- 
trebă Zachar.—D'apoi ce viaţă-l asta ? Mal bine să-mi la Dumne- 
zeu sufletul, 

— Dece la alţii e curat ?—întimpină Oblomov.—Ulite la cet 
din faţă, la acordor: drept dragul să priveșii ; şi-i numai o fată, 

— Dar de unde să se ia la neamj gunoiul ?—intimpină in- 
dată Zachar. D'apol la uitaţi-vă cum trăese. Toată familia o săptă- 
mină întreagă roade la un os. Surtucul depe umerii tatălui trece 


MM 


OBLOMOV 53 


'la fecioru-său, dela fecioru-său-—iar la (a. La femee şi la fete, 


rochiţele scurtişoare: într'una se leagănă, parcă-s nişte gişte.. 
De surd să se la gunoiul? La ei nu-i ca la nol: să se adune 
prin dulapuri, cu anii, grămezi de haine învechite, sau să se 
umple un colţ întreg cu coji de piue din iarnă. La elnici o 
Col nu se plerde degeaba: indată pezmeclori şi—cu bere.. 

Zachar chiar scuipă printre dinţi, numai gindindu-sela o 
viaţă atit de calicoasă. 

: — Nu mai lungi vorba,—întimpină Ilta Iiici:—mai bine 
mătură. 

— Uneori aşi mai mătura, dar dumneavoastră singuri nu 
S weg inceput. MÄ tot eu te împiedice! 

— ncepu rog, tot eu 
St MEP SE ën, ea 
staţi veşnic ați pe o zi intreagă—ş 5 

p rd lipsea. Să plec! Pleacă mai bine de aici. 

— Zau l- i Zachar.—laca măcar azi dacă aţi pleca, 
nol cu mg am mg Şi GE vc ve a putem singuri : 
trebue plătit nişte femei, ca spele totul... 

Ze Kee ddr pe toate. Femei! Pieach |—zise Ilia lliici, 

Nu mai era bucuros că a provocat pe Zachar la aseme- 
mea conversaţie. Ulta mereu că era destul numai să atingă a- 
cest lucru delicat—că nu ma! scăpai de bucluc. 

Oblomov, şi ar fi dorit să fie curăţenie, şi ar fi vrut ca 
toate astea să se facă cumva aşa, pe nesimţite, dela sine; iar 
Zachar de îndată ce i se cerea să şteargă pratul sau să spele du- 
şamelele, începea totdeauna procese întregi. Indată începea 
să-ţi arăte nevoia unui balamuc întreg în toată casa, ştiind bine 
că numai gindul la așa ceva stirnea groază în boer, 

Zachar plecă, iar Oblomov căzu pe ginduri. In curind mai 
bătu încă o jumătate de clas. 

— La nalba l—zise Ia Wiel aproape cu groază: încu- 
rind ciasul e unsprezece, şi eu nu m'am sculai, nic) nu m'am 
spălat. Zachar, Zachar ! 

— Of, Doamne, Doamne! Ce-i ?—-se auzi din antret. Urmă 
apol sāritura cunoscută, 

— Gata de spălat ? 

— Gata demult !—râspunse Zachar:—dece nu vă sculați? 

— Dece nu spui că-l gata ? De cind m'aşi fi sculat! Du-te, 
via îndată după tine. Trebue să lucrez, am de scris. 

Zachar plecă, dar peste un minut se intoarse cu un caet, 
scris aprospe în întregime şi slinos, impreună cu nişte peteci 
de hirtie. 

— laca, dacă scrieţi, apoi poftiți să vedeţi şi socotelile: 

— Ce socoteli ? Ce plăţi 7—Intrebă Hia Ilici supărat. 

— Dela casap, dela zarzavagiu, dela spălătoreasă, dela 
brutar: toți cer plata. 


Li 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Altă grijă n'am | —bombâni Ilia Iliici—ŞI ce nu-mi dai 
socotelile pe rind ? Toate deodată | 
' Ze Doar dumneavoastră mat tot gonit, mereu: „mine şi 
mine“... 

— Ei, şi acuma nu se poate pe mine? 
ewe Nu ! Stărue grozav: nu mai dau pe datorie. Azi e zi 

— Ah l—zise Ilia Ilici plictisit :— încă o grijă ! EI ce stai ? 
Pune-le pe masă. Mă scol indată, mă spăl — 
Ilici—Gata de spălat ? s Pers în 

— Gata l—zise Zachar. 

— EI acuma... 

Incepu să se ridice gemind. 

— Am uitat să vă spun,—zise Zachar :—adineaori, pe cind 
dormeaţi încă, administratorul a trimis pe portar: ci-că trebue 
apara să = E Kee trebue apartamentul, 

— éi ce-i cu asta ? Dacă le irebue, plecăm, se $ 
Ce mă tot sicli? A treia oară mi-o spul. p "Se 

— MĂ sicle şi el pe mine, 

— sonei a plecăm. 

— Spun vr'o lună, zice, făgăduiţi, şi tot nu plecați ; 
o să dăm, zice, de ştire poliţiei. că aa ka 

— Las' să dea de ştirel—zise Oblomov hotărit. Plecăm şi 
singuri cind eo mai încălzi, peste vre-o trei săptămini. 
äech să cht Lee wii echt zice că peste două 

n lucrătorii ca me 
CR op. tot. „Plecaţi, zice, mine 

— E-he! Prea v'aţi iuţit! Mă rog! Pottiţi îndată ? Nici sa 
nu îndrăzneşti să-mi aminteşti despre casă. Ti- 

Acuma iar ? Bagă de ege U ý HS E 

-— Dapol ka gien ?—îngină Zachar. 

— Ce ac! lată cu ce vorbe mă artă !— 
lia liici.—Mă mai întreabă. Mie ce-mi zeien Tu rpm 
plictiseşti. Fă cum ştii, numai să nu ne mutăm, Al putea să-ţi 
dai atita gies peniru stăpinul tău! 

. — U apoi ce pot face eu, coconaşule Ilia Hiici?— 

gege ep are blinda. Casa doar Zeg Weer? 
ntr'o casă străină, cind 

casa mea, cu mare plăcere... poeta DN ae n 

— Nu s'ar putea 
giffe meer D cumva cu binişorul 9... Stäm demult, 

— L-am spus, 

= E d se e 

— Ce să zi O ţine una: „mutaţi-vă, trebue să facem 
reparaţii“. Din locuinţa doctorului şi din asta vrea să f 
mai a până la ee via fagi Si, SICA af 

— Doamne te l—zise Obl — D 
sesc dobitoci canu ae ee? Ge 

Şi se intoarse pe spate. 


OBLOMOY 55 


— Eu zic, să scrieți stăpinului, cuconaşule,—zise Zachar :— 
poate ne-or lăsa în pace; or porunci să se dârime mai întăiu 
apartamentul de colo. 

Zachar arâtă cu mina undeva, la dreapta. 

— Bine, după ce mă scol, scriu... Du-te că eu mă mai 
gîndesc. Nu eşti bun la nimic,—adăugă liia Illici.—Tot eu tre- 
bue să-mi bat capul şi cu fleacurile astea. 

Zachar plecă, iar Oblomov începu să se gindească. 

Dar era în încurcătură : la ce să se gindească, la seri- 
soarea vechilului, la mutare ? Sau să controleze socotelile ? Se 
pierdea subt năvala grijilor vieţii şi continua să stea culcat, 
întorcindu-se o parte pe alta. Din cind în cind numai, se 
auzeau exclamări întrerupte. „O, Dumnezeule ! Nu te lasă în 
pace viaţa, pretutindeni dă de tine“. 

Nu se ştie cit ar mai fi stat în starea asta, dacă în an- 
iret n'ar fi răsunat clopotul. 

— laca, a şi venit cineval—zise Oblomov, înfăşurindu-se 
în halat:— şi eu incă nici nu m'am sculat—curată ruşine ! Cine 
sä fie aşa de dimineaţă? 

ŞI, culcat cum era, seulta curios spre uşă. 


H 


intră un tinăr de vre-o douăzeci şi cinci de ani, strălucitor 
de sănătate, cu obrajii, cu buzele şi ochii rizători. 

Imbrăcat şi cca area fără cel mai mic cusur, te orbea prin 
trăgezimea feţei, lenjeriei, mânuşelor şi fracului. Deacurmezişul 
vestei atirna un lănțuşor elegant cu o mulţime de brelocuri 
mărunţele. Scoase o batistă de o fineţă neobişnaită, mirosi par- 
tumul ei oriental, apoi o purtă nepăsător pe faţă, pe pălăria-i 
cu lustru şi-şi scutură ghetele de lac. 

— A, bine al venit, Volcov !—zise Ilia Ilici. 

— Buna dimineaţa, Oblomov,——zize elegantul domn, apro- 
piindu-se. 

— Nu te apropia, nu te apropia: vii dela frig!—zise 
Oblomov, 

— 0, ce răstățai şi sibarit !—zise Volcov, căutînd unde 
să-şi pue pălăria ; şi văzind praful, n'o puse nicăeri; îşi des- 
făcu pulpanele fracului, ca să se aşeze, dar după ce se uită cu 
bägare de seamă la fotoliu, rămase în picioare, 

— Incă nu te-ai sculat ! Dar ce şlafroc e ăsta pe dumneata ? 
De astea demult nu se mai poartă,—ruşină el pe Oblomov. 

— Nu-i şiafroc, e halat,—zise Oblomov, înfăşurindu-se cu 
drag în poalele largi ale halatului. 

— Eşti bine ?—intrebă Volcov. 

— Ce bine !—zise Obiomov căscind;—râu de tot. M'au 
dat gata congestiile. Dar dumneata cum o duci ? 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Eu ? Bine: sânătos şi vesel. Minunati—adăugă tină- 
rul cu mulţumire. - 

— Dincotro aşa de dimineață ?—întrebă Oblomov. 

— Dela croitor. la priveşte: e bun fracul ?—zise tinărul, 
învirtindu-se pe dinaintea lui Oblomov. 

— Admirabil! Făcut cu mult gust,—zise Ilia Ilici ;—dar 
de ce e aşa de larg la spate? 

— E reit-frac: pentru călărit. 

— A-ha]! Călăregti ? 

— Cum nu? Inadins pentru azi l-am şi comandat. E doar 
intăiu Maiu: plec cu Gorlunov la Ecaterinhof. A-a! Nu ştii ? 
Pe Goriunov Mişa l-au înaintat; de ala am şi hotărit să ne a- 
rătăm,—adăugă el încîntat, 

— Aşa-a ?—zise Oblomov. 

— Calul lui e roib.—urmă Volcov:—la ei la regimentul 
lor sint roibi, al meu e negru. Dumneata cum mergi: pe jos, 
sau cu trăsura ? 

— D'apoi.. nici intr'un fel,—zise Oblomov. 

— Să nu fii de întăiu Maiu la Ecaterinhot! Ce vorbeşti, 
llia Ilici ?—zise Volcov foarte mirat.—Dar toată lumea e acolo! 

— Cum toată lumea ? Nu, nu toată lumea! —observă O- 
blomov alene. 

— Dragă Ilia Iliici, vino! Sofia Nicolaevna cu Lidia au să 
fle singure într'o trăsură ; în faţă este scăunaş : iaca, cu noi... 

— Nu stau eu pe bâncuţă. Şi ce să caut acolo? 

— at eg vrei, FN A ă alt cal, 

— Doamne fereşte | Ce i-a mai venit... 

li dai zor cu Goriuncii = pei frame 


— Ah L.. rd spun d — ge Volcov, înroşindu-se, 


— Nu spui nimânui? Pe cuvintul mitale ?-— 
Volcov, aşezindu-se lingă el pe divan. Ree 

— că vreli... 

— Sint... amorezat de Lidia,—şopti tinărul, m 

— Bravo! Demut ? E aottiină. m! se pare. 

— De trel săptăminil—rosti Volcov oftind din adinc. lar 
Mişa e Inamorat de Daşenca. 

— ES e) 

— unde vii, Oblomov? Nu ştie pe Daşenca! Tot o- 
raşul şi-a eşit din minţi—aşa dansează. Mă asaz el la balet; 
are să arunce un buchet. Trebue să-l introduc; e timid... abia 
începe... A-a, d'apoi trebue să plec după camelii... 

— Incotro o mai iai? Caută-ţi de treabă. Vino mai bine 
la masă: om mai sta de vorbă. Două nenorociri au dat peste 


— Nu pot! Dejunez la prinţul Tiumenev: au să fie 
Gorlunovii şi... ea, — ea, Lidenca,—adăugă el în papt Da 
părăsit pe prinţ ? Ce familie veselă! ce picior totul! Dar 


OBLOMOY 5? 


vila ! Inoată în flori! Au adăugat o galerie gothique! Vara au 
să He erei gen: an Zëtteg vii ? 
— cred că nu t 
— Ah ce famille! larna asta, Mtercurile, mai puțin de 
cincizeci de persoane—nu se pomenea... Ba uneori se adunau 
A la o sută! 
e EH Doamne păzeşte | Trebue să fie o plictiseală internală | 
—— Cum se poate ? Plictiseală ! Cu cit îs mai mulţi—cu atit 
mai vesel. Venea şi Lidia, dar oo observasem. Și deodată.. 


„Zadarnic caut să o ult 
ŞI patima prin judecată s'o înving“..— 


începu el să cinte şi, uitiad totul, se înfundă într'un fotoliu. Dar 
sări îndată şi începu să-şi şteargă praful depe haine. 

— Ce praf e la dumneata aici, pretutindeni! 

— Tot Zachar,—se plinse Oblomov. 

— Dar trebue să plec,—zise Volcoy.—După camelii pen- 
tru buchetul lui Mişa. Au revoir. 

— Vino deseară la an, dE balet: îmi povesteşti ce-a 
mai fost pe-acolo,—ll poftea omov. 

— d pot, am dik suvini familiei Mussinschii : e ziua lor 
azi. Hai şi dumneata. Vrei să te prezint ? 

— Nu, ce să caut? 

— La Mussluschii ? Dar bine, acolo vine jumătate din oraş. 
Cum —ce să cauţi ?... E o casă unde se vorbeşte despre toate... 

— Tocmai aici e plictiseala, că se vorbeşte despre toate,— 
zise Oblomov. 

— Atunci vizitează familia ven, EN geg 
acolo numai despre una se vorb — despre arte; atita : 
şcoala Venețiană, Beethoven şi Bach, Leonardo da Vinci... 

— Veşnic una şi una—ce plictiseală! Nişte pedanţi, pro- 
babil,— adăugă Oblomov căscînd. 

— Pe dumneata nimic nu te mulţumeşte. Puţine familii 
sint ? Toate au zile : la Savini se dejunează Jolle, la Maclaşin 
Vinerile, la Veaznicovi Duminiciis, la Tiumenev-—Miercarile. MI-s 
ocupate toate zilele |—închee Volcov cu ochii radioşi. 

— ŞI nu UI lene să te trambalezi în toate zilele? 

— Lene! Dece lene? O plăcerel—rosti Volcov, fără 
grijă —Dimineaţa citeşti : trebue să fii în curent cu toate, să ştii 
noutăţile. Slava Domnului, la slujba mea m'am nevoe să fiu la 
biurou. Numai de două ori pe sâptămină mai stau, mai dejn- 
nez la general, apoi pleci cu vizitele pe unde mai fost demult; 
incolo... Vre-o actriţă nouă, cînd la teatrul rus, cînd la cel fran- 
Cez.. laca vine opera. Mă abonez! Și acum sint inzmorat... In- 
cepe vara; lui Mişa i-au făgăduit un congediu ; plecăm la ei, la 
țară, pe vre-o lună,—pentru variaţie. Acolo vinătoarea... Au 
nişte vecini admirabili. Biluri champêtres... Plimbări cu Lidia 
prin zăvoale, plimbări cu barca, culegem flori.. Ah! ŞI tinărul 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—————————————————————— 


sări de bucurie. Dar e timpul.. La revedere, — rosti Volcov 
umbiind zadarnic să se vază în oglinda prăfuită a lui Oblomov. 

— Ce te grinei, -— il retineg Oblomov ; —vrolam să vorbesc 
cu dumneata despre nişte afaceri, 

— Pardon, n'am cînd, —se eeng Volcov :—altădată. Na 
vrei să mininci stridii cu mine. ? Îmi povesteşti atunci, Mergem ? 
Face cinste Miga. i 

— Nu, ospătați singuri, —zise Oblomov. 

— Atunci la revedere. 

Plecă, dar se întoarse. 


— Ai băgat de seamă,—zise, arâtind o mănuşă, care pă- 
rea turnată pe mină. 


— Ce e ?—intrebă Oblomov nedumerit. 

— Lacets noi! Vezi cum prinde de strins ? Nu te chinue- 
şti cu nasturele o jumătate de clas, Ai tras de şnur—şi gata, 
Acuma, dela Paris. Vrei să-ţi aduc o păreche de încercare ? 

— Bine, adu,—zise Oblomov. 

— Dar la uite la asta; aşa că-i nostim ?—urmă Voicov, 


căutind un breloc din grămada pe care o avea :—e o carte de 
vizită cu unghiul întors! 


— Nu văd, ce-i scris. 


— Pr-—prince; M—Michel 1...—zise Volcov.—Dar familia 
Tiumenev n'a incăput. Mi-a dăruit-o de Paşti, in loc de op, EL 
la revedere, au revoir. Trebue să merg în zece locuri.—Dumne- 
zeule, cit e de vesel pe lume! 

ȘI dispăru. 

„In zece locuri într'o zi—nenorocitul“ 1—se stadt Oblomov. 
„ȘI asta se chiamă Mr e Oblomov strinse din umeri.—,Dar 
bine, unde mai e omul? Pe ce se iroseşte şi se cheltuegte el 
astfel ? Se înţelege, nu-i rău să arunci o privire în teatru, nu-i 
rău nici să te inamorezi de vre-o Lidie... e nostimă ! Să culegi 
flori la ţară împreună... Să te plimbi cu barca—bine. Dar în 
zece locuri într'o singură zi — nenorocitul !*—închee Oblomov, 
întorcîndu-se pe spate şi bucurindu-se că m'are astfel de dorinți, 
să se chinuiască cu fleacuri; ci stă, iaca aga, păstrindu-şi liniş- 
tea şi demnitatea de om. - 

Clopoțelul turbură gindurile lui din nou. 

Intră un alt mosațir. 

Era un domn in frac verde-închis, cu nasturi timbraţi, ras 
neted, cu favorite închise, care îi încadra fața deopotrivă, cu o 
întipărire conştientă şi liniştită de oboseală în privire, cu faţa 
tot aşa de obosită, cu zimbet îngindurat. 

— Buna ziua, Sudbinschii,—!l întîm nă Oblomov vesel. 
Deabia, deabia te arăţi pela un vechiu coleg de Slujbă. Nu te 
apropia, nu te cm Vil de-afară! 

— Bună ziua, Ilia Ilici. Demult mă gindeam să te mai 
văd,—zise musafirul,—dar ştii cht e de indrăcită slujba noastră ; 
uite, duc un geamantan întreg la raport; şi dacă mă cauta 


OBLOMOYV 59 


eet KE n n EE 


cineva, am poruncit curlerului să alerge alci. Nu poţi dispune 
minut. and 
BS azi "Tot În slujbă ? de aşa de tirziu ?— întrebă Oblomov ` 
s mm PA pi me at emit e altfel: la douăsprezece 
plec cu trăsura. 
lut cuvint apăsă puţin. 
me, A Reeder Oblomov.— Şef de secţie! De 


it? 
Sudbi du din cap semnificativ. 
ama. Din Sigla alpi Belen Dre epa 
— ! Dela opt 
dela E pănă la Fiică la cancelarie. Mă ocup şi seara, 
de lume E 
ie pa H KS de secţie—nici mai mult, nici mai të 
zise Oblomov. a re Bravo ! Şi doar am slujit împreun 
cancelarie. Cred că la anul— consilier de Stat! Mel a e 
— Unde! Fă-ţi cruce! Abia anul ăsta trebue í primese 
coroana ; credeam că m'or prezenta E ec potir: 
am primit o nouă funcție: nu se poate ordine re de ee 
— Vino la masă, bem KC înaintare onae 
— i stau la masă la subdirector. Pentru J 
egătit erai z sesch internală | Pe arâtările din imigrat. sr * 
i te conta. Trebue să cercetezi listele singur. Foma Pa E 
nech neîncrezător : toate sie: ră Bomy singur. laca, 
ndoi pe 3 
p a: SZ SE GR masă ?— întreabă Oblomov cu nein- 
credere. Sec 
— - hipulal ? Încă e bine, dacă scapi ° 
vreme, Sai R i S SCH plimbare pănă la caile Mu, AE 
mai venisem să te întreb: nu vrei să ne plimbăm? Aşi trec 
ag ba prea sint bine, nu pot,—zise Oblomov, încreţindu-se. 
tl 
T iea tg e eg —e o zi frumoasă. Cel puţin azi 
ujin. 
omg) ES ?—intreabă Ek Dee 
— De toate: în petiții sa sup ; 
i P 3 în che două exemplare 
scrie ` „primiţi asigurarea“ ; formularele Liege" echt 
A din să nu se mal prezinte. La noi s'au 
două rare şi doi mpi pere ein însărcinări deosebite. Co- 
tră s'a închis... Mu 
eg că foştii noştri colegi, ce mai lac ? Saz 
— Deocamdată nimic. Svinin a pierdut un E ES 
— Ce spui ? Şi directorul ee zice ?—intrebă Oblomo 
voce tremurătoare. e 
t îl făcu să se Îngrozească. 
sp dem ri oprească gratiticaţia, până so găsi. 


60 Së VIAŢA ROMINEASCĂ 


Afacere importantă: „despre încasări“ Direct 
= - D oral KA. 9 
dăugă el aproape în şoaptă,—că l-a pierdut... ceri ua a 

— e printese Oblomov, 

— Nu, nu eaba—întări Sudbinschii cu ton 
protector ;—Svinin e un cap vinturatec. Uneori nici pă 
nu-i dea de capăt, ce totaluri scoate; încurcă toate informaţiile. 
Cit m am chinuit eu cu el. Dar aşa ceva... nu! N'o face nu! 
S'a gara: undeva; mai tirziu se găseşte el.. i 

— Care va să zică, ~ — înc 
SE? e aşa : muncă şi muncă ! — începu Oblo- 

~ Urozăv, grozav | Dar se înțelege, cu un om ca F 
Fomici e o plăcere să slujeşti : fără gratificaţii nu te lasă. Şi 
care nu face nimic, tot nu-l uită! Cum ti-a eşit terminul pentru 
grad, pentru cruce,—găsezte bani... 

— gë = primeşti ? 

— D'apoi cit: o mie două sute leată, afară de t 
paa zeci pentru alimente ; şease sute locuința, e LAS em 
oare ; dreien enn, goe o mile ere 

— racului|! —zise Oblomov, sărind BE 
voce än eg zéi Ca un cintăreţ Italian pi SE, 

— ce-i f laca Perestietov mai pri 
d treabă ma! puțin decit mine; şi nici e E 
te ege, nare reputația mea, Pe mine mă apreciază foarte mult, — 
= SC ei cu modestie, lăsînd ochii în jos ;—mai dăunăzi minis- 

s'a Grbegg despre mine, că sînt o poioabă a ministerului! 
— Bravo !-—zise Oblomov.— Atita numai, că să 'munceşti 


dela : 
= E douăsprezece; dela douăsprezece până la cinci, 


Kar fâcu din cap. 
— Dacă m'aşi sluji, ce at face ?—întreabă Sudb 
E. Suas sint de fåcut ? Ai ceti, ai Scrie... —zise ouer 
ici nu fac altceva şi azi, decit să cetesc şi să scriu 
= Nai roba despre asta ; ai publica... i 
räspunse Ga Se d fie scriitori. laca chiar tu : doar nu scrii, — 
— in schimb am moşia pe cap,—zise Oblomo — 
e en la un plan nou; introduc diferite pomi cer Mi 
wg, Leg in faci treaba altora, nu a ta. 
rebue să muncești, dacă iai bani. 
perenă KH am er a eg, că are să-mi reia ch 
a mesc s 
cinci oa, Marae ee ciaci rable, apoi e ëmge op 
ai şi cazu en eg ka e !—rosti Oblomov cu invidie; apoi 
— imi trebue bani: la toamnă mă Însor,—adau 
YA — gă Sudbinschii, 
ee SE zici ? Adevărat? Cu cine ?—Întrebă Oblomov cu 


— Fără glumă, Cu Muraşina. Ți-aduci aminte, erau vecini 


OBLOMOY 6! 


cu mine astă vară. Tu beai ciaiu la mine, şi mi se pare că ai 
văzut-o. 

— Nu, nu-mi aduc aminte | E nostimă ?—intrebă Oblomov. 

— Da, drăguță, Mergem, dacă vrei, stăm la ella masă... 

Oblomov se codi. 

— Da... Bine, numai că... 

— Săptâmina viitoare,—zise Sudbinschii. 

— Da, da, săptâmina viitoare, —se bucură Oblomov :—Încă 
nu mi-i gata costumul. O partidă bună ? 

— Da, tatăl consilier de stat; dă zece mii ca zestre; lo- 
culnță—a statului. Ne dă o jumătate Întreagă— douăsprezece odăi ; 
Sg statului ; incălzitul, luminatul—deasemenea : se poate 
trăi... 

— Da, se poate! Cum nu? Bravo, Sudbinschii |—adaugă 
Oblomov nu fără invidie. 

— La nuntă, ilia Ilici, ai să-mi fii cavaler de onoare, 

te... 
va — Cum nu! Numai decit !—zise Oblomov.—Ei, dar Cuzne- 
tov, Vasiliev, Machov ? 

— Cuzneţov e însurat demult, Machov a intrat în locul 
meu, lar pe Vasiliev l-au transferat In Polonia. Lui Ivan Pe- 
trovici au dat pe Sfintul Vladimir; Oleghin e excelență. 

— Asta-i detreabă l—zise Ob!omov., 

— Bun, bun; merită. 

— Foarte cum se cade, caracter plăcut, egal. 

— Aşa de serviabil,—adaugă Sudbinschii ; şi nu-i de cei 
care umblă, ştii, să se gudure, să facă vr'o pacoste, să pule 
pledici, să iasă înainte... face totul, cît poate. 

— Un om admir:bil! Se întîmplă c'ai încurcat ceva În 
hirtii, mai fost atent, n'ai pus în darea de seamă părerea 
cuvenită sau legea—nu-l nimic : dă ordin, numai, so preiach un 
altul. Om admirabil —inchee Oblomov. 

— Numai Semen Semenici al nostru e incorigibil,—zise 
Sudbinschii,—meşter numai să arunce praf în ochi. Ce face mal 
dăunăzi ` venise de prin gubernii o propunere, să se facă pe 
lingă clădirile din departamentul nostru cotețe pentru cini,— 
pentru paza bunurilor statului. Arhitectul nostru, om de ispravă, 
om cu știință şi om cinstit, face o socoteală foarte modestă. Ei 
bine, deodată | se păru prea mare şi—hai să stringă informaţii, 
cit poate să coste o cotineaţă de cîni ? A Sch nu ştiu unde cu 
treizeci de copeici mai puţin — îndată raport 

Clopoţelul se mai auzi odată. 

— La revedere,—zise cinovnicul :—m'am luai cu vorba, şi 
acolo poate e nevoe de ceva... 

— Mal stăi,—fl oprea Oblomov.—Apropo, m'aşi mai stă- 
tui cu tine: au dat două nenorociri peste mine... 

— Nu, nu; mai bine mal dau pela tine zilele astea,—zise 
cinovnicul, şi plecă, 

„Te-ai înglodat, iubite prietine, te-ai inglodat pănă în 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gl a gindea Oblomov, petrecindu-l cu privirea. „ȘI orb, şi 
surd, şi mut pentru tot restul lumii... Dar... cu timpul are să se 
ridice, are să înhaţe la cinuri... La noi şi astea se chiamă—o ca- 
rieră ! ȘI cit de puțin se cere omului! Inteligență, voinţă, sim- 
țire—la ce? Lux. ȘI aresătrălască o viață întreagă, şi multe, 
multe lucruri nici mare să le bănuiască!... Şi doar munceşte 
dela douăsprezece pănă la cinci la cancelarie, dela opt la două- 
sprezece acasă. Nenorocitul !“ 

Incercă un sentiment de paşnică bucurie, cind se gindi ch 
numa! el poate să stea culcat la el acasă, pe divan, dela nouă 
pănă la trei, dela opt până la nouă, şi se mindrea că oare 
mevoe să meargă cu raportul, să scrie hirtii, că are nestinjenită 
toată libertatea sentimentului, imaginaţiei. 

Oblomov filozofa şi nu băgă de seamă că lingă așternutal 
lui stătea un domn foarte slab, negricios, cu favorite, mustăţi şi 
barbişon, care îi acoperiau toată fața. Era îmbrăcat inadins aşa 
de neglijent. 

— Bună ziua, Iia (tte, 

— Bună ziua, Penchin; nu te apropia, nu te apropia, vii 
de-afară |—zise Oblomov. 

— Ceom ciudat !—zise străinul. —Acelaşi leneş incorigibil 
şi fără griji! 

— Incorigibil... —îngină Oblomov.—laca, acuş ai să vezi 
scrisoarea starostelui. Imi bat capul, şi-mi! bat... Şi dumneata : 
incorigibil | Dincotro ? 

— Dela librărie : mă dusei să văd dacă m'au eşit revis- 
tele. Ai Ko articolul meu 3 . 

— Nu. 

— Am să ţi-l trimet. Să-l citeşti. 

i Se Despre ce ?—intrebă Oblomov, abia stăpinindu-şi un 
căscaţ; 

- Despre comerţ, despre emanciparea femeilor, despre 
frumoasele zile de April pe care le-am avut, şi despre o com- 
poziţie nouă in contra incendiilor. Cum de nu le ceteşti ? E 
doar viaţa noastră de toate zilele. Dar mă războesc mal ales 
pentru direcţia realistă în literatură. 

— Al mult de lucru ?—întrebă Oblomov. 

— Da, destul. Două articole pe săptămînă la gazetă ; apoi 
fac analiza beletriştilor; am scris şi o nuvelă, 

—- Despre ce ? 

"e pre un gorodaiciu,—an primar care dă palme maha- 
agiilor. 

— Da, e de bună seamăo direcţie realistă,—zise Oblomov. 

— Aşaci ?2—Întâri literatul cu bucurie —lată ce idei apăr, 
şi ştiu că e o idele nouă şi îndrăzneață. Un călător a fost mar- 
tor al acestor bătăi și la întîlnirea cu gubernatorul i s'a plins. 
Acesta a poruncit cinovnicului, plecat într'o cercetare, să se 
informeze în treacăt, şi în general să se adune informaţii despre 
persoana şi purtarea năcialnicului. Cinovnicul chiamă oamenii, 


OBLOMOV 63 


subt pretext că-i întreabă despre negoț şi—hai să întrebe şi 
denge afacerea asta. Și ce crezi ? Se închină cu toţii, rid gi ri- 
dică pe nacialnic în slava cerului. Cinovnicul începu să cerce- 
teze pe delături, și 1 se spuse că tirgoveţii sint grozav de hoţi, 
vind pu iuri, lä la cintar, mr ame chiar statul,—toţi sint 
nişte imorali. Incit bătăile sint o pedeapsă dreaptă. 

— Care va să zică, În nuvelă bătăile gorodniciului apar ca 
un fatum al vechilor tragici ?—zise Oblomov. 

— Tocmai; —zise Penchin.—Dumneata ai mult tact, Ilia 
iliici; dumneata ar trebui să scrii! Din parte-mi am arătat şi 
samovolnicia gorodniciului, şi disoluția moravurilor la poporul 
de jos, şi reaua organizaţie în acţiunea cinovnicilor interiori şi ne- 
voia unor măsuri severe, dar legale... Nu-i așa? O Wee destul 
de... nouă? 

— Da, mai ales pentru mine,—zise Oblomov,—cetesc aşa 
de puţin... 
— Adevărat, nu văd cărţi la dumneata !—zise Penchin ;— 
te implor să ceteşti o bucată: se prepară un poem—se poate 
zice—admirabil : „lubitea unui mituit pentru o femee pierdută“. 
Nu pot să-ţi spun SE autorul, E încă secret. 

— ŞI ce-i aco 

— d dă pe faţă mecanismul întregului curent obştesc al 
nostru ` şi totul—în nişte culori foarte poetice. Se ating toate 
resorturile, se trec în revistă toate treptele scării sociale! ` 
Ca la judecată. Sint chemaţi de autor şi marele senior, slab, 
dar vicios, şi un roiu întreg de mituiţi, care-l înşeală; şi toate 
felurile de femei căzute sînt analizate... franţuzoaice, nemţoaice, 
ciuhonce, tot, tot... cu o exactitate izbitoare, palpitantă... Am ascultat 
nişte crimpee—e un autor mare! Auzi cînd pe Dante, cind pe 
Shakespeare... 

— Pănă acolo au ajuns !—zise Oblomov, sculindu-se mirat. 

Penchin tăcu deoiată, văzind că a ajuns înadevăr prea dé- 

arte. 
e — Să ceteşti.. ai să vezi şi singur,—adăugă elde astă- 
dată cu mał puţin entuziasm. 

— Nu, Penchin, nu cetesc. 

— Dece ? Face zgomot, se vorbeşte... 

— Lasă-i să vorbească! Unii nici mau altă treabă, decit 
să vorbească. E o chemare aşa.. e 

— Dar ceteşte-o măcar din curlozițate, 

— La ce?—zise Oblomov.—Scriu aşa numai ca să se 
distreze... 

— Cum să se distreze ? Cit adevăr! Să vezi citadevăr|.. 
Rizi, nu altceva, Portrete vii ! Pe care cum il ia: de-i negus- 
tor, de-i cinovnic, de-i ofiţer, de-i gardist—parcă-i viu | 

— De ce se zbat atita: de petrecere! Mă rog, orl pe cine 
l-am ina în primire, ese ca viu l lar viaţă—nimic; nici înţele- 
gere, nici simpatie. Nu-i celace se chiamă la noi umanitate, Nu- _ 
mai ambiție. Zugrăvesc ce ? Hot, femei pierdute: parcă i-ar 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


prinde in stradă şi i-ar duce la temniţă. in povestirile lor se 
aud nu lacrimi ascunse, ci numai risul văzut de toţi, grosolan, 
răutate... 

— D'apoi ce-ţi mal trebuie ? Foarte bine,—dumneata sin- 

o spui : viaţa care fierbe-— goana veninoasă a viciului, a risului 

reţultor pe seama omului căzut... Doar aici e totul! 

— Nu-i totull—zise Oblomov, înflăcărindu-se deodată :— 
Zugrăveşie-mi pe hoţ, femeia căzuă, pe prostul înşelat, dar nu 
uita nici omul |! Altfel unde-i omenia ? Vrei să scrii numai cu 
capul !—spumega aproape Oblomov.—Dumneata crezi că pen- 
tru gindire nu e nevoe şi de inimă ? Nu, gindirea se fecun- 
dează prin iubire. Intinde omului căzut mina, ca să-l ridici, sau 
plingi amarnic lingă el, dacă piere, dar nu-ţi bate joc. lubeşte-l. 
Nu uita în el pe tine însuţi! Şi poartă-te cu el ca cu tine ! Atunci ce- 
tesc şi mă inchin în faţa dumitale...—zise Oblomov, culcindu-se 
din nou liniştit pe divan.—Zugrăvesc hoțul, femeia pierdutä—- 
urmă el—dar pe om îl uită, sau nu ştiu să-l zugrăvească. Ce 
fel de artă e asta ? Ce fel de culori poetice al găsit dumneata ? 
Dă pe faţă depravarea, murdăria, dar te rog, fără pretenţii de 
poezie. 

— Atunci vreți să vă zugrăvim natura : trandafirii, privi- 
ghitoarea... sau o dimineaţă geroasă, pe cind imprejurul nostru 
totul fierbe, se mişcă ? Noi cerem fiz'ologia, şi numai fiziologia 
societăţii ; nu de cintece ne arde nouă azi. 5 

— Omul, omul daţi-mi-l,—zicea Oblomov ;—iubiţi omul... 

— Sä iubesc pe cămătar, pe bigot, pe cinovnicul bot sau 
timpit—auziţi ! Ce-i asta ? Se cunoaşte că nu te ocupi cu litera- 
tura 1...—se înfierbintă Penchin.— Nu, trebue să-i osindim, să-l 
aruncăm din mijlocul cetăţenilor, din societate... 

— Să-i aruncâm din mijlocul cetăţenilor l—vorbi deodată 
Oblomov însufleţit, sculindu-se dinaintea lui Penchin.—lInseamnă 
să uiţi că Io acest vas netrebnica dăinuit un element superior ; 
că e un om stricat, dar la urma urmelor un om, caşi dumneata. 
Să-l arunci! Dar cum ai să-l arunci dumneata din mijlocul 
omenirii, din sînul naturii, din milostivirea lui Dumnezeu?—ţipă 
aproape Oblomov, cu ochii înflăcăraţi. 

— Oho! Unde ai ajuns!— zise la rindu-i Penchin cu 
multă mirare. 

Oblomov observă că a ajuns prea departe, tăcu deodată un 
minut, căscă şi se lungi liniştit pe divan. 

Amindoi se cufundară în tăcere. 

— Atunci ce ceteşti dumneata ? 

— Eu ?... D'apoi mai mult călătorii, 

lar tăcere. 

— Atunci ceteşti poemul, cind o ei ? Eu ţi l-aşi aduce...— 
întrebă Penchin, 

Oblomov făcu din cap un semn negativ. 

— Dar dacă-ţi trimet nuvela mea ? 

Oblomov făcu semn că primeşte. 


Ştii dece am venit pela 


e > — 
— fie 1—zist Pen 
Dee DE ag ză 


rolam gë: J 
mergem la Ecaterinhof; am caleaşcă. Trebue să un 
articol despre petrecerea de acolo ; am observa impreună. Ce 
maşi băga de seamă eu, mi-ai comunica dumneata; ar fi mai 
vesel. Mergem L.. 

— NE nu-s bine,—zise Oblomov încreţindu-se şi înve- 
lindu- se cu plapoma ;—mă tem de umezeală; Încă nu Sa uscat. 
laca, dacă ai veni la masă, am vorbi.. Am dat peste două 
nenorociri... 

— Nu, pe ziua de azi redacția noastră e în întregime la 
Saint-Georges ; de acolo plecăm la plimbare. lar la noapte— 
la scris, şi desdedimineaţă trimetem la tipografie. La revedere. 

— La revedere, Penchin, 

„Să serii noaptea,—se gindi Oblomov,—dar cind să mai 
dormi 2. Te pomeneşti că o fi primind vre-o cinci mii pe an. E 
ceva. E o bucată de pine! Numai că... să scrii mereu, să-ţi iro- 
seşti sufletul pe mărunţişuri, să-ţi schimbi convingerile, să faci 
comerţ din inteligenţă şi din imaginaţie, să-ţi forţezi natura, să 
fierbi, să arzi, să nu ştii odihna şi veşnic să teagiţi... ŞI mereu 
să scrii, să scrii, ca o roată, ca o maşină : scrie mine, poimine... 
A venit o sărbătoare, a venit vara—scrie mereu ! Cind să te 
mai opreşti, cînd să te mal odihneşii ? Nenorocitul | 

Intoarse capul spre masă, unde totul era neted, unde cer- 
neala se uscase, și se bucură că ra eg Ch SG m eod Zem 
născut, că nu se cheltueşte pe fleacuri, nu se pie às 

„Da' scrisoarea vechilului, da’ locuința ?*—gşi-aduse el a- 
ai Gar en oh eg o 

sună cineva nou. | 

— Oare ce fel ri raut am E? D EE de azi ?—zise Oblo- 
mov, şi aşteptă să vază cine are ntre. 

e, un om cu figura nehotărită, de o vristă nehotărită,— 
o vristă, cinde greu să ghiceșii anii ; nici frumos, nici urit, nici 
inalt, nici scund, nici blond, nici brun. Natura nu-idăduse nici o 
trăsătură deosebită, nici rea, nici bună. Mulţi îi ziceau Ivan 
Ivanovici, alţii Ivan Vasilievici, alţii Ivan Mihailovici. 

Pronumele îl era iarăşi în tot felul: unii ziceau că-i Iva- 
nov, alţii îl numeau Vasiilev, alţii Andreev ; alţii credeau că-i 
Alexeev. Unul străin, care-l vedea pentru întăia dată, i se spu- 
nea numele, acela il uita îndată şi-l ulta şi faţa; a spus ceva, — 
nu observa. Prezenţa lui nu adăuga nimic în societate, du 
cum nu scotea vgl ai germ rit, originalitate sau alte 
deosebiri în toată inteligen e, 

Poate ar fi fost e stare să povestească, cel puțin, ce-a 
văzut şi auzit, să intereseze pe cineva măcar cu atita ; dar nu 
fusese nicăeri : cum s'a EEN in ugi acolo a rămas. 
Prin urmare a văzut şi a auzit celace ştiau (ot 

E simpatie retină om? lubeşte ? Urăşte, sufere ? Parcă 
ar trebui să şi iubească, să şi sufere, căci nimeni nu-i scutit 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCA 


de iucrurile astea. Dar nu ştiu cum se făcea, că omul acesta [i 
iubea pe toţi. Sint oameni În care,—oricită osteneală ţi-ai da,— 
mal să deştepţi, —oricit ţi-ai batecapul, — sentiment, nici de duş- 
mânie, nici de răzbunare, sau ceva la fel. Orice le-ai face, sint 
tot amabili. De altfel trebue să le dăm dreptate: iubirea lor, 
dacă ai impărţi-o în grade, n'are să ajungă la fierbere nicio- 
dată, Deşi despre asemenea oameni se zice că iabesc pe toată 
lumea şi că sint buni, de fapt însă nu iubesc pe nimeni, şi 
sint buni numai fiindcă nu-s răi. 

Dacă fn prezenţa unul asemenea om cineva dă un ban 
unui cerşetor, —aruncă şi el un ban; dacă îl înjură sau îl go- 
neşte,—îl va Injura şi el şi va ride dimpreună cu ceilalți. Bogat 
nu-l poţi numi, fiindcă nu-i bogat, ci mai degrabă Sârac ; dar 
nici cu totul sărac m'ai să-l numeşti,—între altele, fiindcă sint 
mulţi şi mai săraci decit dinsul. 

Are un venit de undeva, de vre-o'trei sute de ruble. Afară 
de asta slujeşte undeva într'o funcţie nu grozavă şi primeşte 
o leafă la fel: lipsă nu duce ky bani nu imprumută dela ni- 
meni, lar să împrumute dela i-ar veni cuiva în cap şi mai 

uțin. 

La slujbă gare vre-o ocupaţie hotărită, fiindcă nici colegii, 
nici şefii nau putut observa ce face mai bine sau mai rău, ca 
să poată hotări la ce anume ar fi bun. Dacă i se dă să facă 
ceva, face aşa, că șeful nu știe niciodată ce să zică despre 
treaba făcută ; se uită, se uită, cetegte, ceteşte, şi are să zică nu- 
mai: Lasch am să văd eu mai tirziu... D'apoi parcă-i aproape 
aşa cum trebuia“, 

Niclodată nu se observă pe faţa lui vre-o urmă de grijă, 
vre-o urmă de visare,—ce ar putea să arăte că ar stade vorbă 
cu el însuşi — niciodată n'ai să-l vezi aruncind o privire cer- 
cetătoare asupra vre-unui obiect, pe care ar vrea să-l înţeleagă. 

H întilneşte în stradă vre-o cunoştinţă, —il întreabă : inco- 
tro? — laca mă duc la slujbă, sau la o magazie, sau să fac 
o vizită. — Hai mai bine cu mine, — va zice cunoştinţa, — la 
poştă, sau hal să trecem pela croitor, sau să ne plimbăm ; şi el 
merge: va merge şi la croitor, şi la poştă, şi la plimbare, 
într'o parte cu totul opusă celei un mergea. 

lucru să fi observat cineva apariţia lui în lume, a- 
fară de mumă-sa ; foarte puţini îl bagă in seamă fn timpul vie- 
ţii, şi cu siguranţă nimeni n'are să bage de seamă nici cind va 
dispărea depe lume; nimeni mare să intrebe, mare să-l regrete, 
nici mare să se bucure că a murit. N'are nici duşmani, nici 
prietini, dar cunoştinți — o mulţime. Poate numai convoiul mor- 
tuar va atrage atenţia trecătorului, care va onora, pentru întăia 
dată, în chip cuvenit această personalitate nehotărită, prin- 
trun salut adinc ; poate vre-un curios va eşi chiar înaintea pro- 
cesiei, ca si afle numele răposatului, pe care îndată îl va şi uita, 

Chiar Zachar care, în conversațiile mai libere la întilni- 
rile de iingă poartă, sau din prăvâlioară, făcea fel de fel de ca- 


OBLOMOV 67 


racteristici pe șeama tuturor musafirilor ciţi vizitau pe boerul 
lui, era auna în Încurcătură, când rindul ajungea acest... 
să-i zicem Alexeev. Se gindea mult, căuta mo Wë € Lëtze 
vr'o trăsătură mai deosebită din Infaţişarea, din purtările sau 
din caracterul acestei persoane ` instirşi nedume ex- 
prima aşa: „la Asta=— nici față, nici dos, nalba-l mal giele 

— A, ~ii în A Oblomov — dumneata eşti, Alexeev ? 
Bună ziua. Dincotro ? Nu te apropia, nu te apropia, nu-ţidau 
mina : vii dela frig! 


— Ce frig, de unde? Nu mă gindeam să trec azi pela 
dumneata, oe întilnii cu Ovcinin, care m'a luat În trăsură 
pănă la el, Gg venit să te iau, Dia Ilici. 


— D'apoi la Ovcinin. Acolo e fei Andreici Alianov, 
Cazimir eet Pcha!lo, Vasilii Sevastianovici Colimsaghin... 
— ŞI mă rog, ce s'au adunat acolo şi ce vor dela mine ? 

— Te rond arme la ară 

— Hm! La „— repetă mov monoton. 

— poeti EE Ie Diere: cică să găseşti dum- 
neata o 

— Dar ce să căutăm acolo? 

— Cumce? Azi e petrecere. Nu sth? Azie întălu Maiu. 

— Sezi. Ne mai gindim...— zise Oblomov. 

— Dar scoală! E timpul să te imbraci. 

— Mai stăi puţin; e Incă devreme. 

— „Ce devreme ? Au spus să venim la douăsprezece ; stăm 
la masă ceva mai de vreme, pela două, şi apoi —la plimbare. 
Plecăm mai lute! Să spun să-ţi aducă hainele ? 

— Cum să mă imbrac? och nu m'am spalat | 

— Atunci spală-te. 

Alexeev începu să se plimbe prin odae încolo şi încoace; 
apoi se opri dinaintea unul tablou, pe care il mai văzușe de 
vre-o mie de ori, se uită în treacăt pe fereastră, luă un obiect 
depe etajeră, il privi din toate părţile şi-l pus: la loc; apoi in- 
cepu din nou să umble şuerind, şi toate astea — ca să nu im- 
pledice pe Oblomov de a se scula şi spăla. Trecură astfel 
vre-o zece minute. 

A Ei, $ intrebă deodată Alexeev, 
Ce 


— Nu te scoli? 

— Dar parcă trebue să mă scol ? 

— D'apol. Ne aşteaptă. Al zis că mergi... 

— Unde să merg ? N'am zis că merg... 

= laca, vezi, Ilia liiici, doar acuma ai zis că mergem la 
masă la Ovcinin, apoi la Ecaterinhof. 

— Să merg eu pe umezeală? Ce să caut acolo? Nu 
vezi că se pregăteşte de ploae?.. Se întunecă... — zise Oblo- 


mov - 
— Pe cer nici cel mai mie nouraş, şi dumneata născoceşti 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ploae! E intunecos, fiindcă la dumneata ferestrele nu-s spå- 
late cine ştie de cînd. Cità murdărie pe geamuri! Nu sevede 
cit e negru subt unghie! Un stor e lăsat aproape cu totul... 
— laca, poftim de aminteşte numai lui Zachar, că îndată 
cere femei; te-alungă de-acasă pe toată ziua. 
Oblomov căzu pe ginduri, iar Alexeev” începu să bată toba 


P masa lingă care şedea, uitindu-se distrat pe păreţi şi în 
avan. 


— Atunci ce faci? Te imbraci, sau ëmt aşa ? — întreabă. 


el peste citeva minute. 

— Dar ce-i? 

— D'apol la Ecaterinhof.., 

— M'aţi fnebunit cu Ecaterinhof-ul, zău !— răspunse O= 
blomov necăjit. Nu mal poți sta! E frig aici, sau vre-un mi- 
ros urit, de vrei numaidecit să egi? 

— Nu, la dumneata eu totdeauna mă simt bine ; eu îs mul- 
tumit, — zise Alexeev, 

— Dacă-i bine şi aici, atunci ce să cauţi aiurea? Rămii 
mai bine la mine pe toată ziua, stăm la masă, apoi spre seară 
— cum ţi-o plăcea! Da' am şi uitat: unde pot eu să merg! 
Vine la masă Tarantiev: azi e Simbâtă. 

— Atunci, dacă-i aşa... eu... bine... cam zici dumneata, — 
răspunse Alexeev. 

— Dar despre afacerile mele nu ţi-am spus ? — întrebă 
Oblomov cu vioiciune, 

— Despre ce fel de afaceri? Nu ştiu, — zise Alexeev, pri- 
vindu-l cu mirare. 

— De ce nu mă scol eu de atita timp? Doar tot timpul 
re gg culcat, cum mă vezi, şi m'am gîndit cum să scap din 

ucluc, 

— Ce s'a intimplat? — întrebă Alexeev, căutind să arate 
o faţă speriată. 

— Două nenorociri! Nici nu ştiu ce să mă fac. 

=- = fel de egen Wé k 

— gonesc din casă; închipueşte-ţi — trebue să plec: 
dărimă, tărăboiu... o groază, numai cînd te Leier De osi ani 
sone stau aici. Mi-a făcut-o proprietarul! „Plecați, zice, mai 
ute“. 

— Şi incă iute! Se grăbeşte, va să zică. Ii trebue! Foarte 
nesuferit — să te muţi ; cu mutatul — o bătae de cap totdea- 
una, — zise Alexeev; — se pierde, se strică — grozav de plic- 
ticos ! Și era o locuinţă aşa de bună,.. cit plăteşti ? 

— Unde să gă alta la fel ? — se călna Oblomov; — 
ba incă şi în grabă! uscată, călduroasă ; linişte : m'au fu- 
rat o singură dată! Numai tavanul, mi se pare, nu-i prea so- 
lid : s'a deslipit tencuiala, dar incă nu cade! 

— Ce neplăcere! — zise Alexeev, dind din cap. 


— Oare cum gar putea face, ca... să nu mă - 
Oblomov pe ginduri. e ca a E caca 


OBLOMOY 69 


— Ai închiriat-o cu contract ? — întrebă Alexeev, privind 
odaia de sus până în duşamele. 

— Da, dar a trecut termenul; tot timpul am plătit cu luna,,. 
nu ţin minte numai! de cînd... 

— ŞI cum crezi să faci ? — zise Alexeev după un răstimp 
de tăcere: te muţi, sau rămii? 

— Nu cred nici intr'un fel, — zise Oblomov; nu vreau să 
mă gindesc. Să născocească ceva Zachar. 

— ŞI unora le place aşa de mult să se mute, —zise Ale- 
xeev : — atita plăcere au, să schimbe locuinţa... 

— Las să se mute aceşti unii. Eu nu pot să sutăr schim- 
bările. Şi încă asta ce-i, cu locuinţa ! — începu Oblomov. — Dar 
ia uite ce scrie starostele! Ii arăt aduși scrisoarea... dar unde 
o fi? Zachar, Zachar | 

— Doamne, Maică Precurată ! — bombăni Zachar, sărind 
depe cuptor; —cind osă mă ia Dumnezeu ? 

latră şi se uită cu o privire turbure la boer. 

— Dece mai căutat scrisoarea ? 

— Unde s'o găsesc ? Parcă eu şilu cescrisoare vă trebue ? 
Eu nu ştiu să cetesc, 

— Caut-o, ori cum, 

— Dumneavoastră singur aţi cetit eri nu ştiu ce scrisoa- 
7e, — zise Zachar, — dar apol mam mai văzul-o. 

; — Atunci unde-i ? — întimpină Ilia Ilici cu necaz. — N'am 
înghiţit-o. Ţin minte foarte bine că ai luat-o dela mine și ai 
pus-o pe-aici undeva. Ba iat-o, uite. 

Scutură plapoma: din catele ei sări jos o scrisoare, 

— laca aşa daţi vina mereu pe minel.. 

— Hai, hai, pleacă, pleacă ! 

Zachar plecă, iar Oblomov incepu să cetească scrisoarea, 
care părea scrisă cu cvas *, pe o hirtie rară, cu o pecete de 
ceară negricloasă. Literele enorme şi palide se intindeau intr'o 
procesiune solemnă, fără să se atingă una de alta, în linii oblice, 
din colţul de sus spre cel de jos. Pe-alocuri convoiul era Intre- 
rupt de o pată marede cerneală spălăcită, 

„Milostive ine“, — incepu Oblomov, — „nobleţa Voas- 
tră, părintele şi binefăcătorul nostru, Ilia Ilici 1“ 

Aici Oblomov trecu peste citeva urări de sănătate şi ur- 
mă depe la mijloc: 

. mAduc la cunoştinţa milostivirii tale  boereşti, că la 

ta, binefăcătorul nostro, toate sint în bună stare. De 
cinci săptămini nu plouă: am supărat, se vede, pe Dumnezeu 
cel Sfint, de nu mai plouă. Aşa secetă mu mal fin minte bă- 
trinii, Simănăturile de penin numai că nu se aprind. Pe cele 
„de toamnă pe alocuri le-a prăpădit viermele, pe-alocuri le-au 
dat gata gerurile timpurii: le arasem fn primăvară, dar nu se 
ştie de rodeşte ceva. Dumnezeu cel Sfint se va milni poate de 


* Ceva analog cu braga sau borşul. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


milostivirea ta boerească, căci la noi nu ne gindim: las'să cră- 
păm cu toţii. Şi în ziua de Sfintul Ivan au mai fugit trei mu- 
pa: Laptev, Balaciov, iar deosebit de acela a mal fugit Vasca, 

tul fierarului, Am trimis muerile după bărbaţi: muerile a- 
celea nu s'au mai întors şi trăesc ci-că la Celchi, lar la Celchi 
s'a dus cumătru-meu dela Verchiev: l'a trimes acolo adminis- 
tratorul, au adus ci-că un plug de peste marea, şi administra- 
torul a trimes pe cumătru la Celchi să vază pragul. Am vorbit 
cumătrului de fugari; s'a închinat ispravnicului, zice : „dă hir- 
ție, zice, şi se vor lua toate măsurile să se întoarcă țăranii la 
vatră“, şi mai mult nimic n'a spus; şi eu l-am căzutla picioare 
şi l-am rugat cu lacrămi, dar el a țipat grozav: „Şterze-o, şter- 
Spo ți s'a spus că sè face totul, să vie hirtial!* Dar birtie 
n'am dat. ŞI pe cine să tocmeşti, nu se găseşte; toți ap fugit 
la Volga, la lucru, la bărci — aşa fel de norod prost e azi, bi- 
nefăcătorule, părinte al nostru, ilia Die! Pinza noastră anul 
ăsta la bilciu ware să fie: clădirea de uscat şi de albit am fn- 
culat-o cu lacăt şi am pus pe Siciuga să păzească zi şi noapte: 
e tin mujic treaz, mă uit zi şi noapte, ca să nu fure ceva din 
avutul boeresc. Ceilalţi beau prea tare şi se cer la obrot *. 
Rămășițele nu se plătesc; anul acesta trimetem ceva din puținul 
venit ce se va ii, dr părinte şi binefăcătorul nostru, ca 
cu vre-o două mii mai puţin faţă de anul trecut; numai de 
nu ne-at sârăci cu totul seceta, că trimetem, despre care v'am 
şi scris milostivirii voastre“, 

Urmează expresiile de devotament şi iscălitura : „al tău sta- 
roste, prea umilitul rob Procofii Viteahuşchin, cu mina mea de- 
getul am pus“. In neştiință de carte era pusă O cruce. „A scris 
după vorbele acelui staroste cumnatal lui, Demca cel Strimb“. 

Oblomov se uită la sfîrşitul scrisorii. 

— Luna şi anul lipsesc, — zise el: — scrisoarea trebue să 
D stat la staroste de anul trecut; aici e şi ziua lui Sf. Ivan şi 
seceta. Cind şi-a adus aminte! 

Oblomov căzu pe ginduri. 

— Ce zici ? — urmă el. — Cum ţi se pare: „ca cu două 
mil mai puțin!* Cit are să-mi rămie?,.. Oare cit săi primit 
eu D trecut ? — întrebă el, uitindu-se la Alexeev. — Nu ţi-am 
spus 

Alexeev aruncă ochii spre tavan şi se gindi. 

— Trebue întrebat Stoltz, cind o veni, — urmă Oblomov: 
ml Se pare, vre-o şeapte-opt mii... rău cînd nu scrii! Acuma 
nu 2 poi am să mor de foame! Cu cesă 

— Dece te sperii atita, Wis (tel, zeg Alexeev. Nicio 
rap nu trebue te laşi desperării; lucrurile se dreg dela 

E 


— D'apol n'auzi ce scrie? Ia loc să (riet? bani, să te 


” „Redevance en arget". 


OBLOMOV 71 


mingle cumva, îmi face, ca în batjocură, numai lăceri! Şi 
doar în fiecare an! Nu mai sint bun de nimic. Ro cu vre-o 

mii mai D 
mg — Ja miré însemnată, — zise Alexeev; — două mii — 
nu-i glumă. laca, şi Alexei Loghin a primit anul ăsta, zice-se, 
numai douăsprezece mii, în loc de geaptesprezece. 

— Dar douăsprezece, nu şease, — îl intrerupse Oblomov. 

— Mia Indispus starostele men cu totul! Chiar dacă-i în ade- 
văr aşa secetă, uscăciume... Dar dece să mă amărască aşa di- 

te ? 
ia — Da... în adevăr, — începu Alexeev; — nu se cuvenea; 
dar ce delicateţă vrei dela mujic ? . Norodul ăsta nu înţelege. 

— EI, ce-ai face dumneata în locul meu ? — întrebă Oblo- 
mov, uitindu-se întrebător la a în plăcuta nădejde că a- 

găsi poate ceva ca să- e. 
gens ob rebue să mă gindesc, nu se poate hotâri deodată, — 
go SEN dacă aşi scri gubernatorului ? — zise Illa Iliici, 
după ce se 

— Dar cine-i la dumneavoastră gubernator ? — întrebă 
Alexeev. 

Ilia Ilici nu răspunse şi se cufundă în ginduri. Alexeev 
tăcu şi se gindi şi el la ceva. 

ee mototolind scrisoarea, îşi răzămă capul de mină, 
iar coatele de genunchi, şi stătu un răstimp, chinuit de un po- 
top de ginduri zadarnice. 

— Dear veni mai degrabă măcar Stoltz! — zise el: — 
scrie că vine curind, dar dracu H ştie pe unde rătăceşte, Ăsta 

totul. 
= pe ginduri din nou. Mult timp tăcură amindoi, in 
sfirşit Oblomov se trezi cel dintăiu. 

— lată ce-i de făcut |! — rosti el hotărit, şi era cit pe-aci 
să se scoale din aşternut: — şi de făcut ct mai iute, fără ză- 
bavă... Mai Ion 

In timpul acesta în antret clopoţelul răgună disperat, incit 
Oblomov şi Alexeev tresăriră, iar ar sări depe cuptor in- 
tr'o clipă. 


(Trad. din ruseşte de A. Frunză 
I. Gonciarov 


Faraonal Tut-ankh-Amon și mormintul său 


„Dacă ne înlățişăm anlichilalea 
clasică şio privim cu inlenția serios- 
săde a ne culliva prinir'insa, deabia 
Alunci dobindim impresia că am de- 
venit oameni“, 


Goethe 


Direcţia acestei reviste s'a decis a prezinta cetitorilor săi 
o lucrare despre imperiul Faraonilor, mai bine zis asupra recen- 
E Ee din „Valea Regilor“ de lingă Theba Egiptului 
Rominia îşi are şi ea trecutul el, iar copiii acestei frumoase 
țări, bogate în monumente istorice, au fost iniţiaţi din prima lor 
virstă în datoria de a privi trecutul cu largile sale perspective, 
Ca elevi, cetitorii romini au învăţat în şcoală, cum şi la 
noi se obișnueşte, citeceva despre piramidele şi mumiile Faraonilor, 
primind noțiuni şi impresii nu prea durabile despre templele 
şi mormintele acestora săpate în stînci. Li s'au întăţişat figuri în 
relief şi statuete reprezintind oameni care, cu mil de ani înainte, 
au vieţuit în ţinuturile Nilului. Sint însă tentat să cred că fo- 
treagă această învăţătură prezintă în sine ceva rigid şi mort, ba 
mă tem că nu puţini la număr vor fi acela care să nu fi simţit 
oarecare plictiseală faţă de exponenții artei egiptene. Ţin să de- 
clar că nu intenţionez să ating susceptibilitatea şcolilor romineşti* 
nici a profesorilor, deoarece în Germania și în celelalte ţări ale 
culturii europene şi americane chestia nu se prezintă înalt chip. 
Cauzele acestui fapt se datorese cunoștințelor restrinse din 
secolul trecut despre ființa şi manifestările vechii culturi egip- 
tene. A doua jumătate a secolului al XIX-lea ne-a adus abia des- 
legarea limbii egiptene dimpreună cu explorarea amplă şi stu- 
dierea fundamentală a culturii, artei şi religiei egiptene. Totul 


PARAONUL TUT-ANKH-AMON ŞI MORMÎNTUL SĂU 73 


“este datorit săpăturilor care au insutit, poate chiar inmiit numărul 


monumentelor egiptene din muzeele publice şi colecţiile parti- 
colare. Aceste rezultate însă n'au devenit imediat bunul comun 
al tuturor oamenilor culți, nici n'au fost redate în cărţi de studiu 
sau lexicoane, pentru ca amatorii să se poată iniţia asupra anti- 
chităţii, 

Intrucit lucrurile se prezintă astfel, noile rezultate ale 
cercetărilor egiptologice n'au putul exercita înriurirea durabilă 
asupra cercurilor mai largi decit numai în mod lent. Rominia, a 
cărei proprie istorie a format neîncetat puntea între trecut şi pre- 
zent, va putea deci fi In măsură să aprecieze importanța ce ur- 
mează să se atribue lungii durate a istoriei egiptene. Totuşi nu 
vom trata aici prea amănunţit despre cultura egipteană din cinci 
sau şi mai multe mii de ani inaintea lui Christos, ci vom câuta să dăm 
seamă cetitorului in special de o anumită parte a trecutului ve- 


chiului Egipt. 

Absorbiți de preocupările personaie şi istoviți de probie- 
mele actualități, spre a ne putea apropia mentalitatea şi 
felul de a fi al anticilor locuitori al văii Nilului, sintem siliţi 
să ne strămutăm mentalitatea noastră cu atitea mii de ani în 
urmă. Primele noţiuni primite in copilărie asupra ţării Fa- 
raonilor, despre tainica înţelepciune a preoţilor egipteni şi a- 
supra misterului de mepătruns al sfinxului, ne vor veni acum 
întrucitva in ajutor, reamintindu-ne strania impresie ce o exer- 
cita asupra noastră descrierea locaşurilor templelor şi criptelor 
complect închise şi cufundate în întuneric şi lugubră tăcere. 
Părticică cu părticică, ni se va deschide această mare taină şi 
stimalaţi într'una, vom continua scrutarea pentru a ne pune la 
urmă întrebarea obsedantă : „De unde“ şi „incotro“! Vom păși 
astfel în templul înţelepciunii şi vom incerca să desprindem vălul 
ce acoperă enigmatica imagine aflată in templul din Sats. 

Săpăturile din Egipt au procurat exploratorilor, în multe 
rinduri, mari şi stranii emoţiani, prilejindu-le apoi şi succese care, 
asemănător unul reflector puternic, au luminat cu mare claritate 
un trecut atit de îndepărtat. Unul din cele mai insemnate ege: 
nimente ale arheologiei egiptene ne-o reprezintă descoperirea 
acum vre-o patruzeci de ani a mumillor regilor noului imperiu. Fon- 
dat de o dinastie ce-şi avea obirşia în Theba (Egiptul de sus), 
acest nou imperiu cuprindea pe domnitorii jumătăţii a doua a 
mileniului al |l-lea înn. de Chr., printre carese perindă în dinas- 
tia IIXX-a nume ca Tutmosis şi Amenâphis, lar în dinastia IXX-a 
ca Ramses şi Setos. 

` Descoperitorii acestor morminte mi-au povestit ei înşişi ce 
zguduitoare şi profundă le-a fost impresia la privirea lungalui 
şir de racle şi mumii ale atitor faimoşi Faraoni, mai ales că mai 
nimeni nu se așteptase să dea de mumiile foştilor domnitori al 
Egiptului în acele cripte cu aspect atit de puţin pretenţios și 
lipsite de orice impodobiri exterioare, săpate în adincul stincilor. 


Firul trebue urmărit mai din trecut spre a putea reda felul cu 
totul excepţional al înmormintării, iar pe urmă vom trece la re- 
centele săpături din „Valea Regilor“. 

Regii noului imperiu construiau mormintele lor într'o vale 
tăcută a deșertului numită „Valea Regilor“ sau in limba arabă 
„Bab-el Mâluk“. Această vale nu aparţine şesului fertil unde în 
antichitate se afla pe țărmal estic Theba, capitala țării, cu templele 
dela Luxor şi Karnak, Un şir întreg de temple se află răspindite 
peste pămintul fertil ce se întinde în semicerc, cuprinzind o mare 
parte a palatelor şi a reşedințelor faraonilor. Unele din aceste 
temple au fost ridicate pentru săvirşirea cultului mortuar datorit 
faraonilor, iar în defileul dealurilor, săpate în stincile calcare 
dealungul margine! vestice a terenurilor fertile, se găsesc nenu- 
mărate cripte aparţinind particularilor, apoi săli în care rudele 
decedatului iubit aduceau jertfe cu ocazia marilor serbări mortuare. 

Locuitorii malului vestic al Thebei erau în cea mai mare 
parte preparatorii de mumii, sculptori, pietrari şi meseriaşi de- 
prinşi să se ocupe cu decedați, aşa că nu mai simțeau nici un 
respect faţă de majestatea morţii. Băștinaşii acestui ținut, deprinşi 
cu contactul mormintelor, ne apar azi ca lipsiţi de orice frică. 
Nici unul dintre ei m'ar ezita să jefuiască mormintul unui egip- 
tean-moslim. Aceşti indivizi, atit în antichitate cît şi în zilele noas- 
tre, nu s'au stiit să prade criptele, raclele şi pe morți şi să îm- 
prăştie prada lor pretutindeni, valorificind-o în monedă sunătoare. 
Lipsa de scrupule a acestor pingăritori de morminte m'a cedat 
nici în fața cadavrelor foştilor regi ai țării lor. 

Dar, unde s'au odihnit aceste cadavre de regi a căror po- 
menire se făcea în templele închinate cultului morţilor ? 

„Valea Regilor“ este situată la o margine a şesului theban, 
la hotarul formaţiei abrupte a defileului calcar ce se întinde 
neintrerupt pănă departe în deșerturile Saharei, deşert cu desă- 
virşire infertil, lipsit de orice vegetaţie, fără urmă de palpitare 
omenească sau de vieţuire animală, străbătut numai de väi prin 
care nici un pirălaş nu şopoleşte, nici o verdeață nu întrerupe 
monotonia dezolantă a stincilor şi a prundişului nisipos. Zi cu zi, 
un soare incandescent trimite, de pe un cer veşnic lipsit de nori, 
valuri-valuri de înspăimintătoare dogoare in acest pustiu de stinci, 
iar ochii noştri suferă cumplit de reflexul ce-i provoacă stincile 
albe, şi de lucirea nisipurilor înfierbintate. Una din aceste văl a 
deşertului de stinci posedă o intrare dinspre valea Nilului care 
porneşte din marginea nordică a văilor deşertului theban şi se 
prelungește în forma unui mare arc spre vest şi sud. La capătul 
acestei vâi, la distanță cam de o oră de Nil, mergind pe jos sau 
pe asin, Faraonii noului imperiu și-au orinduit mormintele, de- 
parte de templele în care preoții angajaţi pentru cultul morţilor 
îndeplineau ritualul pentru mintuirea sufletelor lor, dar şi mai 
departe încă de oraşal în care trălau supuşii lor. 


e cavou regesc a fost săpat separat in piatra stincilor. 


FARAONUL TUT-ANKH=AMON ŞI MORMINTUL SĂU 75 


se deschidea în fața unul gang care pătrundea 
Set se mai abia începea seria M anor, ce de multe ori sint 
de o mărime impunătoare, şi care stirşeau cu „camera de ma 
adăpostitoarea sarcofagului regelui. In faţa noastră se pean aa 
nişte încăperi ce se întind spre interiorul stincii, formind 
un şir de cămări situate pe o singură axă. In graiul elen forma 
lor ră procurat denumirea de „syringe“, dela Syrinx dees, ca- 
valul clobanilor. Patruzeci pănă ta cincizeci de morminte regeşti au 
stat deschise chiar în antichitate, accesibile călătorilor din acea 
epocă, Aceste încăperi subterane sint goale, Întriinsele se pot 
numai admira impodobirile polichrome ale păreţilor, care er 
impresionează adinc în lugubra tăcere ce sălăşiueşte SE ca = 
fundul unei mine. In trecütäl antic, aceste săli erau pline - 
mobile și alte obiecte cu care era înzestrat faraonul pentru lunga 
dere aci şi călătoria sa în cealaltă lume. Această Inzes- 
Fara a dispărut însă. Mormintele sint lipsite de splen- 
doarea de odinioară, la fel cum azi bunăoară templul de a 
mură al Parthenonului de pe Akropolis la Athena subsistă şi el, 
prădat fiind de toate pleturile ce-l împodobeau în trecut. A 

Exactele cunoştinți de care dispunem în privința noulu 
imperiu ne permit a constata că într'adevăr posedăm un mare nu- 
măr de morminte regeşti, dar că ne mai lipseşte o bună parte. 
Povi şi baza „Váli Regilor“ au fost acoperite GE 
miilor de ani cu pietriș şi nisip. Bănulala că ar exista şi alte = 
trări necunoscute spre criptele regeşti excita imaginația cke $ 
lor. Un bogätag american, Theodore M. Davis, amator yi > 
cului Egipt, se oferi administrației antichităţilor egiptene să- 

fa dispoziţie mijloacele e ră pentru descoperirea de noi 

i mormintele faraonilor. 

Kong ech relativ mici, nisipul fu scos afară de cătră lu- 
crători indigeni. Norocul surise donatorului căci mai în fiece wei 
se descoperi che un cavou regesc, Unele din aceste morminte 
prezentau numa! inceputul unei jefuiri, că bogăţia obiectelor 
găsite evidențiau i apare n y sai zl Bn wer 

ate de Mister s, toa 
SC Mirihi de antichități din Cairo, unde vizitatorii pot azi 
admira, expuse în mai mâlte săli, splendorile provenite din „Valea 
Regilor“. Au fost găsite mobile de cea mai desăvirşită eleganță a 
formei şi de cea mai mare prețiositate a execuţiei, E 
patâri de odihnă de cea mai delicată formă, jilțuri sp 
podobite pentru princese, dulapuri pentru păstrarea vestmintelor 
regeşii. In racle s'au găsit mumiile regilor şi ale rudelor lor, 
Starea în care au fost găsile mormintele regeşti în urma 
lor, ne dă un indiciu pentruce guvernul egiptean din 
antichitate s'a silit să salveze cel puţin mumiile faraonilor. pr 
donindu-se înzestrarea prețioasă, care dealtminteri nici nu pu a 
fi bine ferită în „Valea Regilor“, s'a procedat la ect "8 
mumiilor în mod cit mal disérèt, depunindu-se spre 


76 VIAŢA ROMISEASCĂ 


trare într'un cavou situat pe malul vestic al Thebei, mai în apro- 
pierea terenurilor fertile unde supravegherea se putea exercita 
cu mai multă înlesnire. Această ascunzătoare a fost descoperită 
acum vre-o patruzeci de ani, lar azi mumiile Faraonilor noului 
imperiu se află expuse în muzeul de antichităţi din Cairo, împreună 
cu operele de artă ale vremurilor de atunci, 

Mister Davis muri pela începutul marelui războiu. Pentru 
continuarea săpăturilor sale interveni un englez, amator al anti- 
chităţii egiptene, Earl ot Carnarvon, care de ani de zile se 
ocupase in Egipt cu cumpărări de antichităţi. Se convinse 
însă că putea mult mai curind şi în mod mal favorabil să-şi mă- 
rească numărul monumentelor Intreprinzind singur săpături în 
Egipt. Reuşi să-şi asigure colaborarea d-lui Howard Carter, un 
desenator englez care fusese mai mulţi ani în serviciul adminis- 
traţiei antichităţilor statului egiptean. Acesta servi pe lordul 
Carnarvon in mod aşa de indeminatec, incit colecţia de antichi- 
táji egiptene a castelului Highcleve deveni cea mai bogată co- 
lecţie particulară pe acest tărim. 

Mister Carter urmă săpăturile în „Valea Regilor“ după a- 
ceiaşi metodă cum procedase şi Mr. Davis. Dar succesul 
nu fu acelaşi, şi nici o nouă intrare la vre-un mormint regesc 
nu se ivi. Cei care conduceau lucrările se incredințară că a con- 
tinua cu metoda întrebuințată pănă aci ar fi însemnat o muncă 
inutilă, mai ales că nisipul se scotea numai pe ici pe colo în 
puncte mai bătătoare la ochi, cum s'ar zice cam la bunul plac. 
Se luă decizia de a proceda la ridicarea totală a nisipului şi a 
pietrişului, atit de pe povirnişurile stincilor cit şi de pe întreaga 
talpă a văii, chiar pănă la baza masivului de piatră. Procedind 
astfel, era exclus ca vre-o intrare spre morminte s mai rămie 
nedescoperită. In totul s'a lucrat şase ani in felul acesta 
după moartea lui Mr, Davis, fără ca vre-un succes să se fi ară- 
tat. Dar op n'ar fi pierdut stimulul în acest lung interval de 
timp, ne mai voind să cheltuiască banii pentru un lucru zădar- 
nic. Spiritul tenace al exploratorului britanic nu se dădu bătut, 
şi cu o şi mai stăruitoare voinţă, lucrările fură continuate. Ener- 
gia şi răbdarea unui lord Carnarvon, după săpături continue de 
şase ani, se stirşira şi ele cu toate că în al şaptelea an Mr. 
Carter începuse săpături la un loc necercetat încă, dela călcăiul 

văii. Lordul Carnarvon se afla pe punctul de a-l încunoştiința 
de hotărirea sa de a abandona săpăturile aci şi a trece în Sy 
ale cărei ruine păreau a-l promite mai mult succes, Chiar în a- 
ceste momente primi o telegramă dela Mister Carter, care îl în- 
cunoştiinţă că săpind mai departe, a descoperit o treaptă și că a- 
cest indiciu îl face să creadă că aci trebue să înceapă intrarea 
în interiorul mormintului, Cele de mai sus se petreceau pela in- 
ceputul lunii Noembre 1922. 

Lordul Carnarvon işi zise că ar fi posibil să dea de o 
intrare spre un nou cavou regesc şi plecă imediat spre Egipt 


PARAONUL TUT-ANKH-AMON ŞI MORMINTUL SĂU 77 


pentru a se convinge personal de situaţie. Sosind la Theba, găsi 
desvelită întreaga scară. Deschiderea mormintului se fixă pentru 
ziua de 29 Noembre 1922. In această zi lordul Carnarvon se 
găsi în faţa unul părete care închidea mormintul şi, după cum 
dovedeau peceţile aplicate pe lut, acest mormint rămăsese incă 
neatins. Hierogiifele peceţilor indicau numele regelui Tut-ankh- 
Amon şi nu mai încăpea Indoială că el zidise acest cavou, iar 
cadavrul său trebula să se mai afle acolo! Păretele însă nu se 
prezenta cu totul neatins. Intr'un colț, cineva scosese citeva ple- 
tre pentru a produce o deschizătură, suficientă ca să facă posi- 
bilă pătrunderea înăuntru a unui om de talie sveltă. infracţiunea 
hoţului s'a constatat mai tirziu şi deschizătura zidită la loc; A= 
ceastă operaţie s'a executat de cătră slujitorii regelui Ramses al 
IX-lea, care a domnit dela 1142-1123 înn. lui Chr., adică cu 200 
de ani în urma morţii regelui Tut-ankh-Amon a cărul domnie 
a fost cam pe la anul 1350 inn. lui Chr. Deschizătura a fost însă 
aşa de mică, incit hoțul mu a avut putinţa să scoată din mormînt 
obiecte mai voluminoase decit trupul său, astfelcă se putea spera 
a găsi intactă înzestrarea mormintului, sau numai cu minime 
ştirbiri. Mormintul regelui Tut-ankh-Amon se allá situat în par- 
tea cea mai joasă a „Văii Regilor“, la proximitatea mormîntului 
regelui Ramses al Vi-lea spre care duce un drum mult umblat 
chiar din antichitate ; mai ales că acest mormint, ca unul din cele 
mai mari, a fost în toate timpurile mult vizitat. Drumul trece 
drept peste cavoul lui Tut-ankh-Amon şi numai mulțumită aces- 
tul fapt mormîntul său a putut rămine necunoscut pestre „treizeci 
de secole, Nimănula nu l-a trecut prin gind şi nici nu s'a găsit 
cineva ca să-şi dea osteneala de a depărta nisipul tocmal de pe 
acest loc pentru a căuta vre-o intrare de mormint. Le-a fost dat 
energicilor exploratori englezi ca să răzbată pănă aci. Scara cu 
cele optsprezece trepte deveni astfel accesibilă, iar în zlua de 
29 Noembre fu străpuns păretele care despărțea interiorul, Mai 
întăiu se desprinseră cu mare precațlune peceţile pentru a le 
păstra la studiile ulterioare. Un gang, cam în pantă, ducea in 
interiorul stincii, avind lungimea de vre-o opt metri. Un alt pä- 
rete se mal ivi apoi la fel cu cel din față, găsit în acelaşi stare. 
Slujitorii regelui Tut-ankh-Amon sigilaseră păretele cu peceţile 
regale, şi hoţul străbătuse şi acl printr'o mică deschizătură, care 
la fel fusese astupată subt Ramses al IX-lea. 

Nerăbdarea exploratorilor abia mai putea fi stăpinită lar 
incordarea atinsese culmea ; voiau să străbată spre interior. 
Prin scoaterea unor pietre, fără ca să se aducă vătămare pece- 
ilor, se practică o deschizătură prin care cel dintăiu virf capul 
(oi Carter. Interiorul zăcea în beznă şi chiar după întrodu- 
cerea unei luminări nu se putea distinge prea mult. O tăcere 
enervantă dură citeva minute până ce lordul Carnarvon o între- 
rupse. Cu mult în urmă el povesti că, chiar în aceste clipe de 
emoţionantă aşteptare, se mai pregătea incă să culeagă decepţii, 


78 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


~ 


fiindcă tot nu-i venea a crede că se face o atit de importantă 
descoperire. Lordul Carnarvon şi în urmă filca sa Mrs. Herber 
se apropiar de deschizătură însă nici dinşii op distinseră mai 
mult decit o lucire vagă ce provenea dela nişte objecte de di- 
mensiune mare, Dar atita lucru nu putea să satisfacă pe ni- 
menea din cei prezenţi. Se procedă deci la scoaterea altor pietre 
din pârete, lărgindu-se astfel deschizătura. Mister Carter se vir 
prin deschizătura lărgită în interiorul sălii care era dispozată 
ceva mai jos decit baza gangului, şi se preumblă aci cu o lumi- 
nare. Acuma se putea distinge bine că lucirea provenea dela a- 
plicaţiile de aur ale celor trei târgi mari aflate acolo. Se mai 
zăreau şi o mulţime de alte obiecte orindulte în această încăpere, 
Toţi îşi deteră sama că se făcuse una din cele mai grandioase 
descoperiri ce fusese vreodată zmulse solului egiptean: mormin- 
tul unui rege, ce prezenta și intreaga-i inzestrare compusă din 
obiectele splendide aflate Intro stare aproape neatinsă ! Tut- 
ankh-Amon a trăit la sfirşitul dinastiei a IIXX-a, domnie ce ne 
este cunoscută ca reprezentind inflorirea profesiilor artistice ale 
acelor vremuri aproape imemoriale. La prima vedere a paturilor 
de odihnă şi a dulapurilor etc., se evidenţiază că acestea nu erau 
de fel mai prejos ca obiectele descoperite de Mister 
Davis în alte morminte din „Valea Regilor“. Hoţul nu putuse 
deci vătăma prea mult, deşi se putea constata că unele du apuri 
fuseseră scormonite in căutarea de comori lar de pe alte mobile 
dispăruseră aplicaţiile de aur. 

Marea descoperire se făcuse deci şi intreaga lume civilizată 
răsună de veştile transmise de firul din Luxor prin Cairo. Po- 
porul egiptean se bucură de marele eveniment al descoperirii 
unui domnitor al său aproape necunoscut, al cărui trup urma să 
reapară la lumina soarelui african după trecere de mai bine de 
treizeci de secole. Englezii erau plini de mindrie că unul de ai 
lor reuşise să obţie un atare succes neașteptat. Arheologii şi în 
urmă fotogratul secţiei egiptene a „Muzeului Metropolitan din 
New-York luară parte la aceste lucrări, iar interesul- public în 
Statele Unite ale Americei se manifestă prin numeroase articole 
În ziare şi reviste dotate cn ilustraţii reuşite, despre nolle dés- 
coperiri din Egipt. Franța luase parte la aceste săpături, dar 
patria lui Champollion, cei care descifrase hieroglifele egiptene 
rămase credincioasă sentimentului tradițional pentru anticul E- 
gipt. Directorul general al administraţiei antichităţilor statului 
egiptean a fost neintrerupt zeci de ani un francez. Dar şi în 
alte ţări, noul mormint regesc se impuse deodată atenţiunii tutu- 
ror admiratorilor de artă şi de antichități, Regele Tut-ankh-Amon 
căruia Englezii ți deier? porecla de „little "Tu" al lor, deveni 
dintr'odată un personagiu popular în trei continente. Rochiile, 
broderiile, giuvaericalele etc., cu motive egiptene, deveniră ulti- 
ma modă în marile metropole ale lumii, iar bluzele şi rochiile 
fură denumite după Carnarvon fericitul descoperitor, sau după 


FARAONUL TUT-ANKH-AMON ŞI MORMINTUL SĂU 79 


Tut-ankh-Amon, Marile colidiane trimiseră reporteri la Luxor 


spre A. ținute io curent cu toate progresele 


a să rilor. 
pă deschiderea mormintului, Aero E incepură fără 
zăbavă activitatea. Fotografia fixă starea în care obiectele fu- 
seseră găsite. Cele trei mari brancarde aflate paralel cu păre- 


larg! pentru zisul scop, iar Indicaţia după care la regii persani 


trebuințare pentru recepții a acestor piese cu atari forme, trebue 
cu totul exclusă. 

Factura animalelor arată lămurit că aceste tărgi au servit 
ritualului mortuar drept catafalc pentru mumia faraonului, fie 
chiar în palatul său, fie în templul din Theba, sau poate şi cu 
ocazia cortegiului pe malul vestic, sau eventual numai in faţa 
mormintului din „Valea Regilor“. Asupra acestor detalii ne vom 
edifica mai desăvirşit din cercetările exacte ce se vor face în 
privinţa ceremonialului de ingropăciune ale faraonului, În orice 
caz, mumia regească a odihnit pe această targă şi de scopul a- 
cestei plese ne dăm prs E dacă ceară atent patul wi Gong 
sculptat avind forma leilor şi cu suprafața nere e- 
oc gr fran în muzeul de egiptologie din Hildesheim. 

Lingă celălalt părete, opus paturilor, s'au găsit rezemate patru 
care ce au fost coborite regelui în criptă, tot aşa cum se pro- 
ceda în timpul migraţiunii popoarelor, cind se dădeau principilor 
Cal lor în mormint. 


80 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Aceste patru Care se prezentau desfăcute in diferitele lor 
părţi, roțile fiind rezemate de părete una lingă cealaltă, corpul 
carelor aşezat unul peste altul, fiindcă încăperea din stinga nu 
era de spațioasă pentru instalarea carelor complect mon- 
tate. Ele posedă, după modelul egiptean, cite două roţi și un 
coş semi-rotund, deschis spre partea dinapoi, pe unde avea loc şi 
urcarea, însă fără a putea şedea jos într'insul. Coşul este tapisat 
cu piele aurită, pe care se găsesc presate Imagini şi ornamente, 
totul împodobit cu pietre scumpe. Coşul e fixat pe un dric de 
lemn. Rote sint bine garnisite cu piele groasă, tinind astfel! 
obezile strins legate. lea elastică s'a întrebuințat spre a pro- 
duce un rulment mai lin la fel ca cauciucul echipagiilor moder- 
ne ale lumii elegante. Importanţa acestel descoperiri este evi- 
dentă, mai ales că pănă azi nu posedam decit un singur car a- 
flat în muzeul din Florenţa şi descoperit numai de cîteva decenii. 
Carul din Florenţa e interesant şi prin faptul că este construit 
din lemn de frasin şi ulm, iar coşul e confecționat din scoarță de 
mesteacân, Este evident că acest car a fost lucrat în Egipt, din 
materiile prime aduse din ţări străine şi prezintă una din cele 
mal surprinzătoare punți de unire între valea Nilului şi ţările 
europene, singurul loc unde aceste feluri de arbori pot creşte. 
Alte două care au fost descoperite de Mister Davis în alte mor- 
minte din „Valea Regilor“ şi care se prezintă ca piese de o mi- 
nunată lucrare, deşi mau aspectul somptuos a celor patru care 
ale lui Tut-ankh-Amon, la care s'a mai adăugat încă un al cin- 
cilea car scos din cripta sa. Actualmente posedăm deci opt 
care din vechiul Egipt, toate avind forma carelor de curse, cum 
se obișnuiau în întreaga antichitate. 

Pârţile desfăcute ale cartlor făceau impresia desordinei. Dar 
nici celelalte obiecte de acolo nu se prezentau mai favorabil, căci 
pănă şi intregul spaţiu de subt catafalc era umplut cu jilțuri, 
scrinuri, vaze şi diverse lucruri depuse aci clae peste grămadă. 
Pe catafalc s'a găsit plasat un pat de acelaşi formă elegantă şi 
execuţie îngrijită, cum mal fusese găsite altele în diferite cavouri 
regeşti descoperite de Mister Davis. Această piesă prezintă o 
admirabilă curbură a planului de susținere, ramele laterale stat 
nee in splendidă sculptură ajurată şi parțial tapisată cu piele 
presa 

Subt catafalcul sau targa cu chipul vacilor, se aflau gră- 
mădiţi saci, tot în forma de vaci, conţinind merinde despre care 
nu s'au făcut încă comunicări exacte. Primele descrieri vorbeau 
de paseri fripte, de buturi de antilopă preparate şi alte mincă- 
ruri alese găsite în dulapuri, şi care bunătâăţi după unii cu ima- 
ginaţie bogată, erau „conserve egiptene fn cutii“. S'au găsit 
pini care formau partea principală a fiecărui ospăț egiptean şi 
pe lingă care se serveau celelalte mincări fine ca adaus. Totul 
înfăţişa o masă complectă a regelui spre a fi utilizată de dinsul 
intr'o repetare fără sfirşit a variatelor bunătăţi, şi aceasta dea- 


„Viaţa Romineaani* 


e Kata Romineasod” 


Zi! 


DI > 
„d 


ZI 


r 


„Viaja Romineascâ” 


V la nense ` 
e pa Rominensct” „Viața Rominersni* 


„Viața Romineazcă* 


» Viaţa Romineasei” 


„Viața Resgtoegzcäs 


PARAONUL TUT-ANKH-AMON St MORMINTUL SAU 8i 
lungul întregii vieți de pe lumea cealaltă. Această bogată 
înzestrare cu alimente, demnă de masa unei curţi regale, ne 
revelă din nou străvechea concepţie a bătrinilor egipteni că 
morții iau cu sine in mormint tot ce le poate fi acolo trebuincios 
spre a nu suferi lipsuri pe cealaltă lume, pentru ei nesigură. 
La înhu- marea persoanelor particulare se socotea însă ca prea 
costisitor ca să li se dea aceste mincări în natură. Se recurgea 
deci la un expedient: Gisca friptă era făcută din alabastru, 
vaca go înfățișa o sculptură în lemn, pinea şi garafele cu 
apă se dăltuiau pe piatra ce servea la jertfe. Se mai adăuga 
apoi o figură care infäjiga pe un ţăran arind ogorul, sau o vacă 
în miniatură mulsă de o servitoare, apoi un măcelar îndeletnicin- 
du-se cu tăerea şi spintecarea unei vile, un pătul în care argaţii 
puneau griul în saci, etc, Atari modele au fost deseori găsite în 
mormintele vechiului Egipt şi toate pieselesus arătate se gă- 
sesc în muzeal din Hildesheim.  Escelente plese de acest fel au 
fost găsite acum doi ani totun mormint din Theba şi predate 
„Muzeului Metropolitan“ din New-York, care apoi reproduse 
de reviste, au fost asemuite cu jucării de copii. Dar nici nu 
poate fi vorba de ceva findcă figurile, cu aspectul lor viu, 
au o Însemnâtate religioasă. Acest fel de înzestrare a mor- 
mintului se prezinta încă ca prea costisitor, de aceea se recur- 
gea la ceva mai simplu, cu mijloace mai ieftine, adică se inscriau, 
pe păreţii sicriului sau pe cei al criptei, cuvintele referitoare la 
pomana morţilor, spre ex.: pine, apă, carne, bere, zarzavaturi, 
vin, dulciuri, etc. Mortul, prin repetarea acestei formule, indemna 
misterioasele puteri vrăjite ca să-i procure in mod real toate 
zisele lucruri. 

Regele Tut-ankh-Amon se va fi servit şi el de acest ex- 
pedient, căci oricit de suficient l-ar fi dotat cu merinde admi- 
nistrația curții regale, e greu de admis că acestea să fi fost 
suficiente timp de peste treizeci şi trel de secole! 

Examinindu- se mai atent încăperile în care pătrunseseră 
exploratorii, se observă că îndărătul tărgii celor două vaci se 
constată rama unei uşi ce fusese zidită în antichitate şi care 
purta peceţile lui Tut-ankh-Amon, Hoţul pătrunsese prin cei 
doi păreţi dela intrarea cripte! şi înaintase aci printr'o spăr- 
tură care însă ma mai fost astupată la loc. Un cunoscut care 
a vizitat mormîntul, om voinic şi voluminos, mi-a scris că spår- 
tura aceasta nu permite decit introducerea capului. Părerea 
mea e totuşi că spărtura aceasta a permis taliei svelte a unul 
individ abil din antichitate să se strecoare printr'insa. Prin a- 
ceastă deschizătură se poate observa interiorul sălii a doua a 
mormintului. Ea este umplută cu mobile, lăzi şi dulapuri de 
toate felurile, apoi tor! frumos lucrate, vaze de alabastru de 
formă foarte artistică. Se mai poate distinge o luntre cu întreg 
echipajul său, executat în leme ca un fel de model, Această 
a doua cameră a fost lăsată neatinsă de cătră cercetători, fiindcă 

6 


82 __ VIAȚA ROMINEASCĂ 


o altă parte a mormintului prezinta o atracţie mai mare pentru 
explorare. La păretele cel mic al încăperii prime, erau postate 
două statui regeşti din lemn aurit, executate în mod cu totul 
' distins. Intre ambele statui se putea distinge rama dreptunghiu- 
lară a unei uşi ce fusese zidită în antichitate. Se presupunea 
că de partea cealaltă a păretelui s'ar afla camera mortuară cu 
mumia regelui, Dela început, adică după puţine zile dela på- 
trunderea În cavou, Se emisese această părere şi se evita orice 
pripeală care ar fi putut aduce vre-o dăunare, 

In cursul lunilor Decembre şi lanuar, fu golită în mod 
lent şi cu multă precauţiune prima cameră, care la începutul lui 
Februar deveni liberă, permiţind astfel străpungerea păretelui. 

Marele eveniment al deschiderii interiorului fa fixat pentru 
ziua de 16 Februar 1923. Regele Fuad al Egiptului primi invi- 
taţia să participe la deschidere ; el nu avu insă posibilitatea de 
a asista fiind reţinut la Cairo de luptele pentru noua Consti- 
tuţie a țării sale. La deschidere luară însă parte un număr de 
mari demnitari ai Administraţiei egiptene, de asemenea europeni 
aflaţi în serviciul guvernului egiptean, cei mai mulţi dintr'inşii 
reprezentau personalităţi științifice, În deosebi egiptologi din 
Anglia şi America, cărora le-a fost dat să privească cu exacti- 
tate întreaga procedare. 

La 16 Februar pe la amiază, Mister Carter însuşi dădu 
primele lovituri spre a produce o spărtură. In mica încăpere 
se aflau vre-o douăzeci de persoane, iar temperatura acestei căl- 
duroase zile devenise şi mai insuportabilă prin radierea căldurii 
produse de lămpile electrice. Nimenea însă nu voia să-şi pã- 
răsească locul. După trecere de nu prea mult timp, se putu pri- 
vi în interior prin spărtura ce se făcuse; se vedea insă numai 
un părețe de lemn care părea să aparțină unui baldachin de 
tron. Munca era anevoioasă fiindcă pietrele fuseseră zidite cu 
tencuială foarie tare astfel că trebuia să se procedeze cu cea 
mai mare precaujiune, Pe cind se lucra la sfărimarea acestei 
intrări, s'a găsit pe o piatră un colier executat în faianţă şi aur, 
uitat acolo la părăsirea camerei. Intrarea era acum degajată 
şi se putea observa interiorul încăperii. Ea avea păreţii aco- 
periți cu zugrăveli care reprezintau pe Tut-ankh-Amon în tovă- 
răşia zeilor din lumea cealaltă. Urmau apoi texte mortuare, la 
fel celor cunoscute nouă din alte morminte regeşti. Camera a- 
ceasta, exceptind o fişie strimtă dealungul păreţilor cît şi un 
mic spaţiu de subt tavan, era pedeantregul ocupată de un ca- 
tafale sculptat din lemn şi aurit, împodobit încă cu plăci de 
faianță albastră ! 

intrun raport amănunţit al său, lordul Carnarvon a des- 
cris însuşi cît de puternică La fost emoția, că după trecere 
de mal bine de trei mii de ani, el fusese primul om care 
intrase în această încăpere in care nu mai păşise nimenea dea- 
lungul acestor vremuri. Merse spre dreapta, dealungul dulapu- 


să 


FARAONUL TUT-ANKH-AMON ŞI MORMÎNTUL SĂU 83 
pd d n i E a 


lui rivi inscripţiunile săpate în păreţi, asemenea şi celelalte 
E pi care Pie probabil conţinutul cărţilor sfinte pe 
care trebuia să le întrebuințeze regele in lumea cealaltă. Pe 
partea estică a sălii, lordul Carnarvon dădu de o intrare formată 
dintr'o uşă cu două canaturi și închisă cu un zăvor în felul ce- 
lor cunoscute dela naosul „capelelor” pentru imaginile zellor. 
Această uşă fu deschisă şi privirilor se prezintă o lature aurită 
a unui al doilea dulap împodobit cu plăci şi ornamente de ala- 
bastru. „Acest dulap era şi el închis cu o uşă nedesculată Încă 
niciodată, purtind pe o panglică sigiliile antice intacte. Dar după ` 
acest dulap ce se va mal găsi oare? Am putea admite că in- 

trinsul s'ar găsi sicriul regelui cu mumia sa. Un desemn ce 
ni-a rămas păstrat din antichitate ne dă toate deslușirile. De- 
semnul acesta înfăţişează o schiță de plan a mormintului rege: 
iui Ramses al IV-lea, mormint ce ne este bine cunoscut din „Va- 
lea Regilor", astfel că comparaţia cu măsurile indicate pe anti- 
cul desemn este lesnicioasă, ln „camera de aur" a mormintu- 
lui, unde se află cadavrul în ultima încăpere, putem desluşi pe 
schiţa de plan, cinci pănă la şease patrate băgate unul într'altul, 
care ne indică tot atitea dulapuri de lemn suprapuse unul dea- 
supra celuilalt şi care adăpostesc, în interiorul celui din urmă, 
sicriul faraonului. Este neindoios că intreaga dispoziţie a du- 
lapurilor aflate peste sicriul lui Tut-ankh-Amon a fost la fel 

ecutată. 
ep Numărul dulapurilor nu se poate fixa cu exactitate întru 
cit cercetările făcute până în prezent gan ajuns atit de departe; 
la deschidere insă se va găsi acolo mumia lui Tut-ankh-Amon. 
Rezultatele obţinute pănă aci au provocat la exploratori şi la cei- 
Lait spectatori prezenți, fioride emoțiuni cărora nimenea nu s'a 
putut sustrage. Unii din aceştia au comunicat reporterilor im- 
presiile lor zguduitoare, amestecate cu stupetacţie şi profundă 
uimire quasi religioasă, Dt Ka eege? dovezi documentare 
spre tantele intim n acele zile. ` 

gë en mal amănunţită a tabernaculului sau a eşafodajului 
de deasupra sicriului ne-a revelat o serie de detalii interesante. 
Efectul produs de marele dulap în ansamblul său, ornat sus cu 
caneluri, clubucuri şi concavităţi şi impodobit cu incrustaţii co- 
lorate (intarsia t aurite este peste măsură de măreț, cu toate 
că forma catafalcului se prezintă într'o sobrielate aleasă, Intre 


` primul şi al doilea Gg s'a găsit o vază de piatră admirabil 


executată, surmontată de un capac pe care se află o pisică cu 
limba roșie întinsă afară, tot aşa de bine lucrată şi care îți face 
impresia că ar fi vie. Atari vaze au mai fost găsite de Mister 
Davis în alte morminte regeşti. Intr'alt colț al camerii s'au 
găsit pe jos vislele unei corăbii. Aceste visle, precum şi mo- 
delele de luntre descoperite în cavou, urmau să faciliteze rege- 
lui trecerea peste Nilul lumii celeilalte, pe care vechii Egip- 
teni şi-l închipuiau la fel cu Styxul vechilor Greci. 


84 VIAȚA _ROMINEASCA 


Incordarea cercetătorilor se miri şi mai mult cînd lise în- 
fățişă în partea opusă uşii catafalcului, o intrare care rămăsese 
nezidită şi care da spre încăperea a patra a mormintului, Aci 
era o cameră de mărime potrivită în care nu păşise nimenea 
după înmormintare şi unde nici un jefuitor nu se atinsese vre- 
odată de vre-un obiect. Pentru prima oară de cind arheologii eu- 
ropeni explorează solul egiptean le-a fost dat să pătrundă în 
încăperile neatinse ale unui mormint regesc și să aibă certitu- 
dinea de a găsi aranjamentul înzestrării mortuare aidoma pre= 
cum fusese lăsat de cătră preoți la părăsirea mormintului. Intreg mij- 
locul acestei camere era ocupat de un dulap patrat, ceva mai 
mic decit acel aflatin camera a trela, însă de o minunată execuţie, 
cu o friză formată din şerpi „Ureus", care conform tradiţiei e- 
giptene erau trimişi de zeul soarelui pentru paza regelui. 

care colţ purta o zeiţă care ţine braţele Inarlpate in- 
tinse.  Zeiţele fereau astfel conţinutul dulapului, în felul cunos- 
cut la Isis, care tinde să indepărteze pericolele de la soțul său 
Osiris. Vizitatorii care au văzaț aceste figuri relevă în mod 
expres gingăşia jet! lor plină de expresia distincțiunii. Dulapul 
se află încă închis, însă se poate admite ca cert, cu toate că 
peceţile n'au fost desprinse pănă în prezent, că conține urnele 
cu nobilele viscere ale domnitorului, La prepararea cadavrului 
În mumie, acestea se extrăgeau totdeauna şi se inhumau aparte 
În vase acoperite de capul unul zeu protector sau de cel al vre- 
unui animal considerat ca sacrat. Aceste urne sfințite purtau în 
epoca elenă denumirea de „Ccanope“, 

A patra sală mal conţinea în afară de marele dulap aurit 
în care se păstrau urnele cu viscerile, încă vre-o treizeci de du- 
lapuri, sipete şi scrinuri de toate formele şi mărimile, purtind 
îndeobşte pe ele sigiliile antice neatinse. 

ceste piese care serveau pentru păstratul vestmintelor şi 
a multor alte obiecte se prezintă în parte executate într'o ex- 
traordinară splendoare. Aşa, spre pildă, este un dulap mult re- 
marcat, lucrat din lemn şi împodobit cu incrustații de aur și fil- 
deg, Ce va fi conţinind oare acest somptuos dulap ? 


lemn, identice celor găsite de Mister Davis in „Valea Regilor“. 
Vechii Egipteni luau cu d'nei în mormint astfel de figurine fu- 
nerare, ţinindu-le la îndămină pentru executarea muncilor agri- 
cole, Aceste figurine, cărora o formulă de vrajă trebuia să le 
insufle viață, prefăcindu-le în muncitori autentici, urmau să răs- 
pundă la apel în locul morţilor şi să minuiască ustensilele pen- 
tru săpatul pămintului, să umple sacii cu cereale etc., atunci 
cind Osiris zeul morţii chema pe decedați la aceste munci. E- 
gipteanului nobil i-a fost mereu nesimpatică ideia că în lumea 
cealaltă va fi chemat la muncă fizică şi de acela el se îngrijea 


- d 


FARAONUL TUT-ANKH-AMON ŞI MORMINTUL SĂU 85 


ca să aibă acolo „snplinitori“, Din aceste motive i s'au ataşat 
și faraonului Tul-ankh-Amon asemenea figurine desigur în nu- 
măr mai considerabil şi executate bineințeles în mod artistic 
și din material preţios. Dar şi în alte dula aflat: În camera 
patra s'a putut coastata cite ceva din conţinutul lor, Aşa la 
un dulap înalt s'au putut deschide cele două canaturi, iar înăun- 
tru s'a găsit figura regelui repauzind pe dol leoparzi, totul lu- 
crat în lemn aurit. Un alt dulăpior conţinea numai un evan- 
taliu confecţionat din pene de Struk, conservat complet, însă în 
stare atit de fragilă, că numai mijloace chimice şi o ingrijire a- 
tentă îl va putea menţine, Pe minerul de fildeș foarte delicat 
sculptat, avind forma unul L (care însemna viaţa) purtind ima- 
ginea regelui executată din intarsii cu pietre multicolore, sint a-s 
şezata penele de struţ. Egiptenii îşi dees penele de la struţii 
vinaţi în degerturile ce se întindeau de ambele maluri ale Nilu- 
lui. Multiple desemnuri murale ne întăţişează felul cum aceste 
paseri atit de agere la fugă erau prinse cu ră cu ajutorul 
cînilor, sau în galopul mare al calior gemet, înhămaţi la care 


oare. 

N In faţa uşii de la camera a patra, ne întimpină un cine 
mare în poziţie lungită (şaca!), animalul sfințit a! zeului morţii 
Anubis. Animalui se afia plasat pe un prapur care a fost pur- 
tat în timpal procesiunii funebre, obicelu cunoscut de altfel şi 
după diverse alte imagini găsite. Muzeul din Hildesheim po- 
stdă exemplarul unui cine culcat, emanat dintro criptă parti- 
culară, ce fusese Înzestrată cam în felul criptelor regeşti, dar 
bineînțeles in proporţii mult mai modeste. Cinele este totaşa 
vopsit in negru, poartă insă numai dungi galbene, în tocul apli- 
caţiilor de aur ale cînelui făcut pentru Tut-ankh- Amon, 


Deschiderea mormiîntului în luna Noembre, apoi străpun- 
gerea păretelui spre camera mortuară în luna Fevruar, repre- 
zintă marile evenimente ale săpăturilor, al căror rezultat a 
fost aşteptat cu atita încordare. Nu trebue Însă să se creadă 
că odată cu pomenitele săpături şi rezultate, activitatea princi- 
pală a exploratorilor se terminase. Dimpotrivă, examinarea a- 
mănunţită, precizarea fiecărei piese și marta trudă a unei munci 
migăloase de abia acum începu. Pentru o serie de zile, cripta 
deveni ținta unui numâr de personalităţi distinse din lumea in- 
treagă, o defilare de prinți ai tuturor ţărilor, de savanți şi de 
amatori entuziasmați ai Egiptului se perindau zi cu zi, cu per- 
mise nominative, prin Încăperile deschise, 

Pe la sfîrşitul lunii Februar, cavoul fu inchis de tot, se 
zidi intrarea care mai fu acoperită pănă sus cu multe tone de 
nisip, aşa că mormintul deveni din nou neaccesibil atit pentru 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 
——————————————— 00 ORAS a 


lordului Carnarvon întimplată în primăvara acestui an la Cairo, 
produsă de înțepătura unei insecte, aminti fiecărui cunoscător al 
Egiptului înțepăturile insectelor veninoase de care şi el suferi- 
seră in valea Nilului. Pentru autohtonii țării însă, nobilul englez 
se înfăţişa ca o victimă a răzbunării faraonului şi a forţelor o- 
culte de durată infinită, forțe emanate din mumia nedescoperită 
incă a regelui. 

Afară de aceste două statui s'a mai găsit numai o singură 
operă de plastică rotundă, dar care se prezintă ca un cap de o- 
peră al execuţiei. Faţa poartă delicatele trăsături cunoscute ale 
lui Tut-ankh-Amon intr'o modelare fină în sculptură de lemn 
tare, Tot astfel şi celelalte părți ale figurii trădează o lucrare 
îngrijită, avind placagii de aur şi ochii infipţi separat. Ca formă 
însă, ea ne infățişează o enigma nedeslegată încă mai ales că 
braţele şi picioarele lipsesc iar corpul este amputat dela inälji- 
mea soldurilor, la fel şi braţele tăiate dela subsuori. Capul poartă 
H coroană asemănătoare cu partea de jos a coroanei zeului A- 
mon, fapt pentru care s'a presupus că această figură ar repre- 


şi cu coroana de regină, cunoscută nouă dela soacra lui Tut- 
ankh-Amon, soţia lui Eckhnaton, ceiace a făcut pe unii savanţi 
să prezinte această figură de lemn, drept o imagine a soției lui 


muresc dece lipsesc unele părţi ale corpului, Inclin deci să admit 
că avem în fața noastră numai o parte a figurii neterminate şi 
este probabil că unele părţi ale statuii să fi fost confecţionate 
din ait material. Voesc să indic că exploratorii au crezut că a- 
ceastă figură de lemn ar fi fost destinată pentru probatul vest- 
mintelor şi peracelor regeşti, ipoteză care i-a adus figurii denu- 
mirea de „manechin“, otuşi nici această aserțiune nu se poata 
baza pe mai multă verosimilita te, 

Cercetarea amănunţită a mormintului, impreună cu munca 
conştiincloasă depusă pentru conservarea fiecărei piese găsite, a 
dat în mod avantajos la iveală multe lucruri mărunte, cărora la 


de aranjament de flori, compus din citeva mănunchiuri de flori 
de lotus şi papyrus impreună cu alte floricele, totul ținut laolaltă 
prin nervuri de palmieri, 

Pentru întăia oară mormintal lui Tut-ankh-Amon ne-a pro- 
curat asemenea buchete de flori în original. După afirmaţiile ce 
mi s'au făcut de cătră vizitatori ai mormintului, culorile fiorilor 
au dispărut ; totuşi frunzele şi florile s'au păstrat foarte bine şi 
aşteaptă doar catalogarea lor de câtră botanişti. 


O surpriză arheologică ni-o înfăţişează citeva sfeşnice ei. 


EELER SN Roz, 


Ki 


PARAONUL TUT-ANKH-. 


i $ Ni, EG En f 

care au fost depuse pe jos de cătră părăsirea mor- 
arad) Aceste sfeșnice reprezintă propriueals i de uişita cu 
titil, dar nu în forma cunoscută a opaeţilor Get "e dr 
tichitate în Egipt, d ele poartă un fitil vertical în SM 
aur şi fixat ca sirmă de bronz, Minerul steşnicului are form 
semnului egiptean sinonim „vieţii“, adică a crucii cu toarta è- 
lipsoidă sus, O atare formă de sfeșnic nu ne păstrase încă E 
chiul Egipt, şi anevolos se va gâsi pe tot pămintul o lampă de 
o formă pa A de sobră, pe atit de solemnă, 


Moartea surprinzătoare a lordului Carnarvon nu a stinjenit 
de loc activitatea explorărilor. Lucrările şi-au urmat pes agrar 
cursul lor în iaboratoriu, luînd sfirgit tocmai pela finele lun 
Mai cînd toate obiectele găsite se impachetară. Cele letz 
cinci sute de piese evacuate din mormint fură împachetate în 
de colete şi acestea aranjate astfel incit nu rămaseră la urmă de 
cit 34 de lăzi voluminoase pentru transportare. O cale ferată în- 
gustă era la dispoziţie, fără locomotivă însă, cu un număr ré- 
strins de şine. Vagonetele fură incărcate cu aceste lăzi şi, intr'o 
dimineaţă, împinse pe „Valea Regilor“. Se detaşau şinele E 
convoiului şi se plasan lar în faţă şi cu acest procedeu se een 
intr'una. Din această cauză înaintarea se făcea încet, insi dup 
o călătorie de două zile pe un parcurs de 9 kilometri amer 
tol ajunse la NII. Aci întreaga comoară, pentru a H EE 
la Cairo, fa imbarcată pe un sien în asistenţa întregii populaţii 
care aflase despre prețioasa încărcătură, cu ocazia măsurilor po- 
lițieneşti de pază ce se organizase dealungul coastei. Unele din 
e ret au fost expuse chiar pela sfirşitul lunii Mai în peri 
din Cairo unde stirneau cea mal vie admiraţie. Atit europeni = 
şi băștinașii ţării au vizitat în număr considerabil încăperile d = 
etajul de sus al geg? Dei DER e Ap de a cuprin 

ntul at-an m 

aa g eere Erbia legate de descoperirea mormintu- 
lui. Dar toamna aceasta săpăturile şi cercetările vor fi reluate. 
Mister Carter, apreciind dificultăţile ce sint de prevăzut, s'a 
pronunțat că incă două lerni de activitate vor fi necesare pen- 
tru rezolvarea complectă a acestei sarcine. Fie-ne permisă es 
ma întrebarea : ce anume invăţăminte nouă și importante se po 
trage din descoperirea mormintului lui Tut-ankh-Amon, şi a 
sint cele mai de samă rezultate obținute din cercetările prelimi- 
nare de pănă azi ? e 

dar să privim mai întăiu mărimea și dispoziția mor 
mintit Cunoaşt m din alte morminte ale deșertului es 
săpate în stinci că ele cuprind galerii lungi, de asemenea săli inalte 
care se succed avind tavanul deseori susținut de pilaştri ën sa 
loane, Privind aceste săli subterane, nimeni nu poate ulta s - s 
nicia impresiei de aci. Cavoul lui Tut-ankh-Amon apare in ir 
foarte modest față de proporţia acestor mar! şi celebre cavou 


Weg T 


SZ VIAŢA ROMINEASCĂ 


săpate în stinci. Prima cameră care a fost evacuată larna din 
urmă este de 3,5 X< 7,5 metri, are deci o mărime nu prea considera- 
bilă, Celelalte trel încăperi se prezintă chiar şi mai mici, Toate cele 
patru camere nu sint dispozate Intro singură axă, ci dela pri- 
ma Încăpere menţionată se trece prin două intrări diferite atlate 
în păretele cel lung, la încăperea a doua, iar prin uşa păretelui 
ingust se trece in camera mortuară. De aci intri prin altă ușă 
în camera a patra, acela cu amforele viscerilor. Aşa dar „ca- 
mera de aur“ purtind această denumire după textele egiptene, 
cu mumia regelui, nu este situată la capătul întregului şir de 
încăperi, ci la ea se poate ajunge imediat prin sala cea 
dintălu, Orindulala aceasta ne dă impresia unei simplicităţi prea 
mari şi ne face să bănuim că mormintul lui Tat-ankh-Amon a 
fost cu multă grabă săpat în stincă. 

Această impresie se intensifică şi mai mult cind privim zu- 
grăveala camerei mortuare. Toate persoanele care au contem- 
plat mormintul consideră această zugrăveală drept simplă şi 
fără deosebită Importanță artistică, şi chiar exploratorii, care 
ar fi avut poate interesul să laude în mod dibaciu descoperirea 
lor, se exprimă la fel. Păreţii sînt zugrăviți in maniera aşa 
zisă „rapidă* (Schnelimalerei), aşa cum meseriași! egipteni 
executau zilnic zugrăvelile lor. Pe spaţiile date se potriveau 
modelele, se schițau repede liniile şi pe urmă se complectau. Tot 
aşa s'a procedat şi împrejurul catafalcului regelui cu imaginile 
care-l reprezintă pe Tut-ankh-Amon în convorbire cu zeii, 

Uşa care da în camera mortuară era, după cum işi aduc 
aminte cetitorii, închisă prin zidire, lar aceasta semâna mal mult 
a lipire ordinară, astfel că lucrarea poate fi apreciată ca execu- 
tată mai în urmă şi fără Ingrijire mare. Zidirea aceasta, fä- 
cută cu mare pripeală, prezintă un deosebit interes prin faptul 
că peceţile aplicate pe această porţiune, poartă numele regelui 
Horemheb, urmaşul faraonului Tut-ankh-Amon. Astfel Slujbaşii 
lui Horemheb poartă răspunderea impietăţii cu care s'a pro- 
cedat aci, 

Ne îndreptăm acum spre diferitele piese ce Înzestrează 
mormintul. Actualmente nu putem aprecia pe deplin Intregul 
conţinut în totalitatea lui, nici nu putem cunoaşte după alte mor- 
minte descoperite, care anume era inzestrarea unul cavou re- 
gesc al noului imperiu, fiindcă pănă în prezent nu s'a găsit 
vre-un mormint regesc neviolat. Dar ceiace se poate afirma 

azi cu cea mai complactă convingerea este că înzestrarea mor- 
mintului rezelui Tut-ankh-Amon se prezintă deosebit de bogat, 
plin de splendori şi cu totul demn de un rege. Este neindoios 
că o parte din piese au fost confecţionate mai dinainte sau pre- 
luate din averea regală, altă parte însă va fi fost executată de 
abia la înmormintare, mai ales piesele ce prezintă urmele unei 
grăbite facturi. Asupra acestei chestiuni decisive la înmormintă- 
rile antice, ne vom putea forma judecata atunci cînd piesele 


PARAONUL TUT=ANKH-AMON ŞI MORMINTUL său CU 


vor fi supuse unei minuţioase examinări, căci comunică- 


rile făcute până în prezent cum şi fotogratiile obţinute, nu sint 


lä elucidare. 
Kl înzestrării din mormint ne întăreşte 


i monia depunerii mortului ema făcut cu o foarte 
sa pian, Eee ia eee ra ct ra 
căperile mormintului, au avut impresia Ar ri dee vre, 
zin unde intenţia a fost de a se înghesui c k ae 

u cit mai restrins. Pe tărgi erau depuse - 
helm a y jiițuri, iar carele s'au găsit demontate. Și ma $ ce 
nunțată se prezintă er seară în Lag Ae ooma g moa ES 

mobilele erau e până su . $ 
prd, hoțul na schimbat sinin, Ba Si Gogo E ia 

; u trebue să i se a e în . 
El a tortat, sipete şi dulapuri, a scotocit în conținutul lor, ag 
tagat aplicațiile de aur de pe mobile da deşertat dintr'un pri 
giuvaericale de aur împodobite cu pietre, conţinut ce A ds 
eg dee msg en) e sëng oi edited 

re au fo e 
ied ar Aere CR poate atribui numai slujbaşilor şi lan? 
regelui Horemheb, cărora le-a incumbat săvirgirea ceremoniei şi 
iei în cavou. 

y me lase ale zestrei din mormint au o semnificație relf- 
şi au fost executate anume pentru îngropăciune şi p 

ru cultul mortului. Astfel avem mal întâiu cele trei targ! A 
in formă de lel, vaci şi ipopotami găsite in camera af a 
cărei conținut poartă de alttel un caracter laic cu except Et 
cilor cu merinde destinate a fi intrebuințate pe lumea cun ; 
La fel an fost destinate pentru uzul mortului carele, sipetele ş 

inventarul re } 

Ke alk Fatal lati. rS de aurării, postate d pă- 
retele cel mic al camerii întăla, reprezintă pe păzitorii sarco agu- 
lui şi după felul cum se prezintă, ele nu puteau îi executa i 
decit anume pentru cavou. Toate celelalte obiecte rr aire: 
celor două catafalcuri din a treia şi a patra cameră, =: paa S 
la fel. Mai tirziu toate ger e? Dei fi E oneen epit! Leg wë 
fixa durata confecţion > : 

rbd davoaist se poate afirma chiar azi cu eene ES 
fost confecționată pentru ceremonia înmormintării. Ast be e 
mai intăiu „tronul“ iui Tut-ankh-Amon. Pe el se află repr m 
regele împreună cu soţia lui inchinindu-se la soare, So re 
forma discului ale cărui raze părere A leg Äer d GC 
lui Amenâphis a lea l 
dee, In epoca vena a pă KE A mwar) inca 

le de Tut-ankh-Aton, 

ele Ge Toan a fost lucrat la începutul domniei lui Se 
ankh-Amon, pe cînd acesta urma în totul căile indicate de socru 


şi predecesorul său Ekhnaton. 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———————— LO 


Tezaurului regesc din care au fost luate pentru mormtnat 
obiecte preţioase, îi vor fi aparţinut şi alte mobile, Aceasta e 
cert în privinţa vestmintelor, sandalelor şi sceptrelor găsita prin 
lăzi. Acestea au fost purtate de rege cu prilejul ceremoniilor. 
Nu se prezintă deci ca lucruri necesare unui decedat, ci con- 
torm scopului şi judecind după splendoarea lor, putem conchide 
că şi-au avut rostul în timpul vieţuirii domnitorului. Pe sceptre 
sint reproduşi inamicii săi învinşi. Sirienii, Semiţii şi Negrii nu- 
bieni, Aceiaşi Impodobire se repetă la arcul de războiu găsit 
prin luna April şi refăcut în urmă. Acesta face parte din ar- 
mura de mare lux. Din alte morminte regeşti descoperite, pose- 
dăm pumnale cu forme frumoase şi o secure de războiu cu in- 
crustaţii artistice. 

Citeva piese găsite aparţin averii personale a lui Tut-ankh- 
Amon, iar după mărimea Jor trebue să fi aparţinut numai unul 


Aceste fapte au fost şi în alt mod tălmăcite şi relevez aceasta, 
fiindcă unii din cetitori vor fi fost iniţiaţi din ziarele englezești. 
S'a susținut că Tut-ankh-Amon ar fi murit la virsta de copil, 
iar alții cred că el ar fi fost pitic. Admiterea primei teorii na- 
tural că nu o putem exclude, şi această teorie nu trebne încă 
să De eronată, chiar dacă Tut-ankh-Amon a fost căsătorit, căci 
ştiut este că în Orient căsătoriile intre copil sint ceva obişnuit. 
Totuşi mormintul a conţinut un mare număr de piese pe măsura 
unui om de talie mare şi formată şi care putea aparţine numai 
unui rege domnitor. Aceste lucruri oare să fi fost ele contec- 
ționate numai spre a forma o rezervă ? Toate dovezile invocate 
de autorul englez pentru teoria a doua nu pot avea temeinicie. 
Eu nu le pot accepia ca potrivite şi recomand deci ca să se aş- 
tepte liniştit ceiace mumia lui Tut-ankh-Amon ne va da ca in- 
våțāminte : a murit el ca bărbat sau ca copil, sau fost-a el un 


___ Doresc să rezum la sfirşit ceiace posadăm ca cunoștințe 
istorice despre Tut-ankh Amon, şi ce importanţă se poate atribui 
in această privinţă lucrurilor găsite în recentul cavou. Prin anij 
1910—1914 numele unui rege egiptean indicat mai sus ca predece- 
sorul lui Tut-ankh-Amon devenise celebru. Acest rege se numia 
Amenâphis al IV-lea şi a fost succesorul părintelui său Ame- 
nOphis al Ill-lea, care a avut o domnie strălucită şi subt care 


Wat IPP? WË? - Lat M e ZER y Li 
PARAONUL TUT-ANKH-AMON ŞI MORMINTUL SAU 93 
Gab A nani meta eat E EE 


imperiul egiptean ajunsese la cea mai mare dezvoltare, iar cul- 
wa era cea ai inaltă înflorire. Tinărul succesor Där) 
căile care condusese pe părintele său spre suctes. El poseda prea 
puţin spirit pentru a doare imperiului şi pricepere pentru ex- 
tinderea puterii spite în Asia de Vest şi Africa de Nord. 
Considera pe străini drept oameni ca și Egiptenii, fiindcă tot 
erau animați de același soare binevoitor tuturora. Toată dra- 
gostea sa era pentru cultul soarelui, aşa că Indepărtindu-se dela 
cultul celorlalte accesorii mitologice, după o trecere de puţini 
ani, fondă o nouă învăţătură care se prezinta aproape ca un 
monoteism, Aton deveni noul zeu al învăţăturii, Aton, discul 
soarelui ale cârui raze se terminau in mini răspinditoare de 
viaţă pentru oameni, animale şi plante. Tînărul rege se numi 
după el Ekhnaton (plăcut lui Aton) şi în cinstea lui îşi cladi 
noua sa reşedinţă Ee (orizontul lui Aton-soare), situată 
lingă Tell-el Amarna de azi. 

A Ruinele dela Amarna au fost dezgropate de cătră „Socie- 
tatea germană a Orientului”. Aceste ruine au furnizat dovezi 
palpabile despre reformele religioase ale regelui, asemenea şi do- 
vezi foarte convingătoare relativ la noul stil al artei întrebuln- 
Lat de dinsul Ja diferite lucrări, Nu mai amplific detaliile şi par- 
ticularităţile caracteristice artel lui Ekhnaton, fiindcă, fără a com- 
para exemplele din stilul SET Gen propriu zis cu formele neo- 

ite din vremea lui Ekhnaton, nu ar fi posibil să obţinem 

o ne complect lâmuritoare. Aci mă mârginesc numai a 
menţiona că o parte a capetelor executate în plastică rotundă 
şi în relief păstrează în ele o copie fidelă a vieţii, far monu- 
mentele aparţinind nonlui sti! sint dominate de o schematizare 
pronunțată, adesea de o manieră afectată, care în urmă Ia o 
formă ptițin atractivă. Sinceritatea în reproducerea vieţii se ba- 
zează pe studii obținute de sculptori în fața modelului, după 
care model artiştii acelei epoci au luat pare-se uneori chiar și 
mulagii ale ră e precum rezultă din mulagiile găsite în atelie- 
rele de sculptură descoperite de „Societatea germană a Orien- 
tului“. 

Capetele a două fiice ale lui Ekhnaton cu factura pre- 
lungă a părții dinapoi a capului şi cu feţele lor vioae, ne 
dă o intuiţie asupra celor două trăsături esenţiale ale noii 
plastici. Se prea poate că una din aceste princese să fie 
soția lui Tut-ankh-Amon care, În epoca aceia, fiind serv cre- 
dincios al noului zeu îşi luase denumirea de Tut-ankh-Aton. 
Ekhnaton n'a lăsat nici un fiu, astfel că succesiunea rămase la 
moartea sa ginerilor săi, după o domnie de 17 ani. Opera sa 
rămase neterminată, doctrina sa fu atacată, iar în țară credin- 
cioşii şi adepţii săi nu erau prea numeroşi. Puterea templelor 
rămase neştirbită, în special aceia a ki Amon din Theba, 
a zeului dominant al noului imperiu, pe care regii anteriori îl 
Imbogăţiseră şi a cărui administraţie forma un stat în stat, Tut- 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ankh- Amon, la svirea sa pe tron se văzu silit a se explica cu 
adversarul său. El avu curajul să se angajeze într'o luptă care 
mu era de talia sa. Cum s'au desfăşurat evenimentele în acele- 
timpuri atit de îndepărtate, nu putem cunoaşte. În orice caz, 
Tut-ankh-Amon fu forțat să se plece după scurt timp. Preoţii 
se bucurară de izbinda lor de a-l fi făcut să iaparte la o mare 

rocesiune a lui Amon la Theba, dincolo pe partea vestică. 

pre amintirea triumfului vechei credinţi, fu săpată în relief o 
serie de imagini în templul din Luxor, înfăţişind vechiul sim- 
bol în prezenţa regelui, care de aci înainte primi numele de Tut- 
ankh-Amon şi aceasta spre a se demonstra întregii lumi, că el 
iarăşi se închină vechilor zei ai ţării. Fâcut-a el acest pas din 
convingere sinceră, sau era acesta un act de înţelepciune poli- 
tică ? ŞI fosta-a el urmat de soția sa, cârela desigur îi va fi 
fost foarte greu să părăsească credinţa părinţilor săi ? 

Faptele pozitive ale regelui în ale administraţiei ne sint 
cunoscute. E natural să nu ştim — de altfel ca la toţi farao- 
nii — dacă însuşi domnitorul sau vre-unul din sfetnicii săi a fost 
adevăratul inițiator al acestui plan. Se poate totuşi deduce că 
o energică disciplină işi croise drum. Funcţionarii erau supuşi 
controlului, se subordonă administraţia justiţiei şi din nou ordi- 
nea incepu în toate treburile. Dar şi puterea şi prestigiul for- 
ei centrale trebue să fi fost simţite chiar şi în colonii, căci din 

iria şi Nubia se aduceau tributuri, lucru ce-l vedem reprodus 
de un contimporan pe păreţii mormintului faraonului Tut-ankh- 
Amon. In armată se pare că generalul Haremheb să fi fost cel 
mal puternic om pe care se baza Tut-ankh-Amon, deşi nu fără 
oare-care impotrivire din partea acestuia, după cum aparențele 
lasă să se intrevadă, Se pare iarăşi că dificultăţile trebue să 
fi fost grave, Fa că ele se mâreau tot mereu. Tut-ankh-Amon 
muri după o domnie de cîţiva ani. Oare de moarte naturală ? 
Se bânueşte că el a căzut victimă unula din adversarii săi, mai 
ales că şi succesorul său Eje, un alt EA lui Ekhnaton, dis- 
păru după o domnie tot aşa de scurtă. 

A treia fiică a lui Ekhnaton se numea Ankh-es-Aton cind 
se căsătorise cu Tut-ankh-Aton. Ea imbrăţişă din nou, cel pu- 
țin de ochii lumii, religia lui Amon împreună cu soţul său spre 
a se numi mai tirziu „Ankh es-Amon“ (ea trăeşte pentru Amon). 
Tut-ankh-Amon murind, această tinără femee rămase văduvă. 
Dinsa făcu un gest care azi ne apare neobişnuit, dar care în O- 
rient nu este izolat: işi câută un soţ prin familiile princiare în- 
vecinate. Se adresă printr'o scrisoare, ce ne-a rămas păstrată, 
regelui Hithiţilor din Asia Minoră, ca acesta să-i trimeată pe u- 
nul din fiii săi ca soţ, care să devie regele Egiptului, iar prin 
sîngele ei să se perpetueze dinastia, ce de mii de ani domnea 
peste valea Nilului şi care imbogăţea țara. 

Chestia aceasta fusese bine ticluită, totuşica a fost zădăr- 
niet, După ani de zvircoleli, generalul Haremheb se sul în 


FARAONUL TUT-ANKH-AMON ŞI MORMINTUL SĂU 95 


sfirgit pe tronul Faraonilor, spre a lua cu energie frinele dom- 
niel în mină. El introduse linişte şi pace în Egipt şi reuși să 
reintroneze vechea ordine, răminind mereu în stri legătură 
cu preoțimea marilor temple. Faţă de Tut-ankh-Amon,el pare 
a nu fi nutrit sentimentele cele mai amicale, căci şi-a însuşit, 
după cit reese din toate împrejurările, marele său morminat din 
„Valea Regilor“, iar pe dinsul îl inmormintă în cavoul cel mic 
cu patru camere, săpat probabil în toată graba. 

Aci se termină interesul nostru faţă de întâmplările acelor 
vremuri din care ne-a rămas, ca o neprețuită comoară, cavoul 
lui 'Tut-ankh-Amon, descoperit recent. De Tut-ankh-Amon se 
va mai vorbi încă în repețite rînduri, mai ales cu ocazia op: 
tinuării cercetărilor mormintului său. 

Cu toate că întimplarea ne-a transmis unele piese puţin 
avariate, şi deși la ceremonia înmormintării nu toate au fost 
executate după cum s'ar fi cuvenit faţă cu majestatea divină a 
faraonului— să nu uităm Însă că noua descoperire ne dă posibi- 
litatea să cunoaştem pentru prima oară cum se prezintă o în- 
zestrare complectă a unui faraon din noul imperiu. 


Tradus de Joseph Spitzer, Bucureşti 


Profesor Dr. Roeder 


Direclorul Muzeului din Hildeshelm— 
Hanovra. 


Notă.— Acest articol e Inedii și e scris anume peniru „Viala 
Rominească“. 


Poezie veche 


Amice, Perpessicius, ți-aduci aminte : 
Internatul ; 


Cu fete peste drum şi 'n el cu moaştele 


Latine, greci şi slavoneşti, cu Paştele 
leşindu-ne cu Eneida-a III-a inainte 
—Şi supa admirabilă de linte... 

Cu zile bune la infirmerie 

Şi-acea camerieră blondă ce trăia 

Cu Doctorul,—şi rufe ne pierdea, 

Ah scumpe, drăgălaşele de rufe 

De iorgandin, le văd parcă şi-acuş 
La colțuri cu stigmatele de tuş, 
Capoaiele cu şnur,—lipseau doar scute 
Din dormitor să facem un ospiciu 

De minori ! 


POEZIE VECHE 


Dar matineele de sărbători 

La care-aplaudam pe Liciu, 

Sau Duminicele 

Ah, cu silnicele 7 

Duceri la biserica eretică, d'A 
In rogi să ne'mdreptăm toţi triştii | 
„Trei“ obţinuţi la aritmetică 

Sin prag să întiinim seminariştii | € 


Internatul... 

„„In cursul săptămînii deşteptatul 

La 5, cu pedagogul la apel 

Sin colţuri cu guiţe de purcel, 

Cind noi deoparte, Dr" să ştim de ce 
Sfirşeam în zori o noapte de Musset... 
— Intram în bânci, ne descuiam pupitre 


Cu cărţi, gutui —veneau să ceară juxte 


La noi băeţi, sau numai ca să guste 
Ua pic din borcânaşul meu cu chitre ? 


_Porneam la Lazăr sau la Sfintul Savă 

In gind c' un logaritm sau vre-o bucolică, 
Cu ochii urmărind vre-o fată gravă 

Spre şcoala protestantă sau catolică, 
Erau in Cişmigiu salcimii mm tol ` 

ŞI lebedele parcă-abia sosise 

Cu primăvara nouă... pe cind noi 

La şcoală, pe poetecile din vise, 
Mergeam în uniformă cite doi. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


„In seri de Sîmbătă elevi cu consemnați... 
Severii unchi, sau fraţii dela Poduri 

Ori Artilerie,—pe poarta mare-—exoduri 
Şi scincet de viori prin meditații. 


Amice, îţi mai aminteşti de ce 3. 
Then fugaces Postume, Postume 
—Ne pedepsise pentru-un biet refren 
Odată spus cu toată masa 'n cor. 

Ca diavoli la ferestre de eden 

Cintau colegii-opriţi în dormitor, 
Cind noi cetind în curte Nevermore 
Plingeam întăia oară cu Verlaine 


—De fapt lubeam pe fata Directorului... 
Rar o vedeam... Cind întloreau castanii 
Trecea în albl—eheu, labuntur anni... 
Ne da Conaki replica amorului t... 

Di In lipsa îndrăzneţelor demersuri 
Amice, nu ştiam că facem versuri... 


Dinu Lance 


Vrăbioiul alb 


Cind eram copil, impotriva tuturor sfaturilor sarbede din 
într'o plăcută luptă naturală cu H e şi 
ie geng ` pămintului, avind prilej să le pe th amânunte 

ma 


Pe vremea 
Kä pholisi 29 piia copacii şi streşinele caselor şi 

urilor din satul meu, auzisem şi de vrăbii cu penele albe, 

ed că am şi văzut odată, de două ori, vrăbii cu vre-o pană- 
două albe, dar vrăbii cu totul albe n'am pomenit. 

Mai tirziu, înclinări deosebite pentru ştiinţele naturale 
n'am avut şi bio mam învâțat-o. De aceia, niciodată nu 
m'am întrebat dacă sint ciori albe sau de altă culoare şi cum 
s'ar explica un asemenea fenomen. 

Sigur este totuşi că în oraşul nostru, într'o dimineaţă de 
toamnă tirzie s'a ivit un vrăbioiu alb. De unde a răsăritacest 
vrăbioiu antiştiinţific, e greu de aflat. Vrabia este o pasere 
prea banală și prea cunoscută. Cine se interesează în mod 
sincer şi serios de vrăbii, de oameni săraci, de poeziile din ga- 
zete şi de picturile-reciame ? Să se H născut dintr'un ou râu 
conceput ori dintr'o viţă aleasă de vrăbii albe, la care se vor 
fi inchinat vre-odată popoare idolatre? Să se fi născut el 
intre hotarele destul E largi aie oraşului nostru ori să fi venit 
de undeva de departe 

Nu ar fi de Sieg ca acest vrăbioiu într'an si exem- 
ră BR fi schimbat din vre-o pricină oarecare rea lui 

vrăbiască. Multe animale P decolorează pănâla alb fie de 
ebe fie de boală, fle chiar lăcere Vie e cameleonul 
si aci ie şi Viermi cu nume pocie lat greceşti, a că- 
reprodus rs Wegen? Se 

e poate ca Gett ien SE să-și fi făcut apariţia mai 
Gemuk și să nu-l fi băgat nimeni în samă. Soarta La pus pe 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


creanga unui copac dintr'o ţară locuită de oameni puțin 
senzibili. 

Nimic n'ar fi fost mai natural decit faptul ca acest singu- 
ratec vrăbioiu să-şi fi trăit obscura-i viaţă pierdut între miliardele 
de vrăbii care piue fără talent şi fără gust dela un capăt la 
celalalt al pămintului. O întîmplare neprevăzută La scos din rîn- 
dul mulţimii şi La ridicat la înălțimea unui erou. (Toţi eroii 
sint ridicaţi din mulţimea mediocră prin întimplări neprevăzute). 
Asifel vrăbioiul alb a devenit erou fără să ştie şi fără să poată 
şti vre-odată. 

Trăim într'un oraş mare, unul dia cele mal mari oraşe din 
țară. Viaţa noastră este atit de aproape de viața furnicilor şia 
altor gingânii pe care Dumnezeu le-a făcut să se organizeze în 
societăţi numai ca să se înmulțească şi să minince mai uşor, 
incit ar putea trece în stoluri pe dinaintea noastră chiar ciori 
albe și tot nu le-am băga de samă. Vrăbioiul alb a venit din 
instinct, poate, intr'aces! furnicar de oameni miopi, găsind oare- 
cum un mediu mai bun pentru adaptare. 

Oraşul are străzi foarte mari, adică lungi ai foarte largi. 
Mergind pe ele ai impresia că locuitorii acestui oraş sint venu 
din India şi că au păstrat în memorie al tagme străzilor frec- 
ventate de elefanţi şi de cămile. Strada din mijlocul oraşului 
e chiar din cale-afară de mare, Pe la mijlocu! acestei străzi 
este o piațetă în mijlocul cârela se ridică soclul de granit al 
unei Statui uriaşe. Statula astăzi nu mal este. Ai crede că, 
fiind aşezată prea sus, a fost luată de vint ori că s'a urcat la 
ceruri. De fapt ea s'a coborit într'un beciu naţional, într'un 
soiu de infern. (Aşa inalță şi coboară soarta şi pe oameni 
şi statuile Jor 1. 

Țăranii trec pe lingă acest pietrolu geometric, ca Felahil 
pe lingă Sfinx; iar burghezimea oraşului trece suspinind, ca 
Beduinii pe lingă aerolitul dela Mecca. Odinioară se înălța chi- 
pul uriaş al unui om mediocru, din care numai ciubotele erau 
partea cea mai vizibilă ; restul se pierdea în nouri. Şi azi se 
mai pot ceti pe soclu inscripții ca: „Patria recunoscătoare 
1824—1852“ sau „O naţiune care piere n'are dreptul să tră- 
lască“ şi altele de felul acesta săpate cu litere atit de frumoase 
$ înflorite, incit nimeni nu le observă, nimeni nu le cetegte. Acest 
mpărat modern văzut de sculptor la microscop, ori în visurile 
copilăriei, era atit de străin pentru locuitorii satelor, încît mulţi îl 
luau drept lrod- împărat sau drept vreunul din acei verzi, roşii 
şi mâtăuzi-impăraţi al basmelor populare. 

Soclul statuii este astăzi în mare cinste pentru mulți 
din cetăţenii oraşului. E foarte cu putință ca poporul 
tie mai recunoscător soclului decit statuii şi cu atit mai mult 
decit celui ce a fost modelul statuii. Lingă soclul acesta aa 
loc mai în fiecare sară intilniri și jurăminte de dragoste, con- 
tracte verbale între apași, constătuiri politice şi chiar consultaţii, 


VRĂBIOIUL ALB 191 


“medicale şi juridice. Nu mai ën mp că pentru poliţia 
tă, acest loc este un „pont* p 
eg Ziua doi cergetori ologi cintă —unul din gură şi celălalt din 
flaşnetă—ca nişte preoţi păgini la picioarele idolului lor. Este atit 
de monoton cintecul lor, ineft de dimineaţă până în sară se re- 
petă ca produs de o maşinărie de ceasornic. Paserile cerului, 
mal ales acele localnice, cu mintea lor păsărească, cred că au 
a face cu un fenomen atmosferic, ca şuerul vintului, ropotul 
ploii sau tunetul şi nu bagă în samă omenia acestor oameni, 

E greu de stabilit din ce motive anume vrăbioiul alb işi 
Dären, pe la vremea mesei, apariţia zilnică in piaţa statali în 
societatea gureșă a vre-o douăzeci — treizeci de vrăbii obişnuite. 
Este mai mult decit probabil că vrăbioiul alb s'a plimbat de 
nenumărate ori pe lingă cei doi cerşetori şi le-a auzit cîntecul 
lor care nu l-a impresionat de fel. Deasemenea este iarăşi pro- 
babi] că numetoşi oameni de diferite temperamente au trecut 
grăbiţi în sunetul muzicii păgine a mizeriei omeneşti, la un pas 
de vrăbiolul alb, care, inconştient de varietatea lul, se zburlea 
ca un ghiduş şi piula mai tare decit toţi prietinii lul. 

Destinul a hotărit ca să treacă pe acolo un neamţ. In a- 
devăr, în ziua de 15 Noembre 192,.a trecut pe lingă statue 
Fritz Mayer. 

Frit Mayer, un bărbat de vre-o cincizeci de ani, cărunt, 
roş la faţă, îmbrăcat curat şi fâră gust, este fără îndoială un 
Neamţ şi după nume şi după adevărata lui origine. E destul 
så spunem că el a fost cel dintăiu om în oraşul nostru care a 
văzut pe vrăbiolul alb şi era şi de aşteptat ca să fie un Neamţ. 
Acest neam de oameni are o aversiune pronunțată pentru ex- 
cepțiile grosolane dela regulă. O vrabie albă pentru un Neamţ 
este tot una caşi cum al zice: „un funcţionar necinstit și abuziv” ; 
„un militar cheferist* ; „un preot profesor“; sau „un căruţaş 
care merge pe partea stingă a drumului“: Das geht nicht! 

Poate că datorită aceste! însuşiri etnice, Fritz Mayer a 
zărit vrăbioiul cel alb. Dar poate că şi din altă pricină. 
Nemţii sînt muzicanți nelntrecuţi. O muzică proastă îi irită 
până la exasperare şi, în asemenea stare sufletească, omul ori 
nu vede nimic, ori vede dubiu. Dar se prea poate să fi fost 
numai o simplă intimplare. 
` Fritz, Mayer per ez vechiu comptabil la o bancă din ora- 
şul nostru. De vre-o douăzeci de ani scrie mereu la acelaşi 
masă şi tace calcule. Atitea cifre a calculat acest om în viaţa 
lui, încit au ajuns să-l urmărească cifrele pretutindeni, ca nişte 
duhuri rele. Cind merge pè stradă, fiecare călcătură îi aduce 
in auz numele unel cifre. Trăsurile, automobilele, tropotul cailor, 
sînt pentru urechea lui ca un calcul nebun de numere mari şi 
incureate. Noaptea, Fritz Mayer visează socoteli greşite pe BE 
le corecteazh, —ceiäcge îl face să zimbească prin somn. e 
sufere însă de indigestie ori de vre-un Katzenjammer, atunc 


102 VIATA  ROMINEASCĂ 


sudori reci ii brobonează fruntea şi cu groază îşi mişcă buzele 
nereuşind să adune doi cu trei. 

Intocmai caşi vrăbioiul alb în lumea păsărilor, el este un 
adevărat fenomen în lumea comptabililor. Fotografia lui a fost 
trimisă la reviste matematice şi financiare şi reprodusă de acolo 
de marile cotidiane interne şi străine (in acestea din urmă fo- 
tografia nu mai avea nici un pic de asemănare cu originalul). 
Această celebritate a dobindit-o Fritz Mayer, după ce a făcuto 
strălucită dovadă că el poate înmulţi două numere de cite şapte 
cifre scriind deodată produsul, fără să mai facă cele şapte in- 
mulțiri parțiale. A fost supus unui examen fo faţa unei comi- 
sluni de matematiciani, între care se strecurase intenţionat şi un 
doctor de boli nervoase. Comisiunea examinatoare a luat mă- 
suri foarte severe de pază şi examenul a avut loc într'o sală, 
unde nu era decit o tablă neagră, o bucată de cretă şi un 
burete. Inainte de a primi creta şi buretele din mina unui mem- 
bra al comisiunii, Fritz Mayer a fost gr aer unei stricte pereche- 
ziţii corporale, fapt care i-a produs o deosebită plăcere, căci 
ridea cu un ris mindru de academician. După aceste măsuri 
de precauţie absolut de prisos, unul din membrii comisiunii a 
scris pe tablă, unul subt altul, două numere de cite şapte cifre, 
pregătite în ascuns de mai înainte. Numerele erau astfel alese 
incit să nu prezinte mici o simetrie de formă care ar fi putot 
să uşureze calculul, ci dimpotrivă numere ca de pildă 7523648 
de înmulţit cu 5065426. Și Fritz Mayer, fără a privi mult la 
ele, cu o prefăcută emoție, a scris dedesubt produsul, ca şi cum 
un diavol i l-ar fi suflat la ureche. Comisiunea a făcut proba 
în vre-o jumătate de oră şi cu un sentiment de groază a cous- 
tatat că în adevăr atit! trebuia să iasă, După acela, membrii 
comisiei i-au dat pe rind alte geg pe cart Fritz Mayer le 
Inmulțea imediat, avind aerul că face o adunare şi nu o inmul- 
tire. Medicului îi vijiiau timpleie, Incheiară cuvenitulproces- 
verbal a cărui publicare i-a adus lui Fritz Mayer felcitări, fnaln- 
tare, oferte de posturi mai bune, ba chiar şi o propunere de căsă- 
torie. T: el a rămas şi mai departe la postul său, dind 
incă odată dovadă de credință germană, cu care el se mindrea 
adesea. 

Mulți au dorit să găsească o explicaţie a acestui fenomen 
neobişnuit. Fritz Mayer însuşi dă o explicaţie destul de incur- 
care poate să fie şi cea adevărată. EI spune că, atunci 

serie produsul celor două numere de cite şapte cifre, de 

face calcule parțiale ale căror rezultate, degi nu le scrie, 

clipa inaintea ochilor în coloame de cifre, fiecare 

in una din cele culori ale spectrului solar; şi, cum el are 

o deosebită îndemânare în facerea calculelor, imaginea deo cli- 

pă a rezultatelor parţiale de cifre colorate îi dă uşor rezulta- 
tul final pe care il serie. 

Dealttel Fritz Mayer este renumit şi prin metoda lui ori- 


VRĂBIOIUL ALB 103 


gui de predarea gramaticei limbii germane. În această me- 


, EA mi rincipal de a face pe elevi să intulască - 
lelẹ de erai i pan ri degetele dela cele două mini, "9 
diferite mişcări şi combinaţii ale degetelor între ele,Fritz Mayer 
construeşte în imagini toată gramatica, morfologia şi sintaxa. 
Pentru a răspindi această metodă, ela tipărit piata colorate pe 
care se văd tot felul de impletituri şi strim dege 
Du metoda e foarte simplă şi practică. După el! Pentru 
ră este o artă înrudită cu magia sau boscăria. 
Probabil că Fritz Mayer vede toată lumea printre dege- 
tele lui, în nesis, Een şi în combinaţii de cifre colorate 
toate culorile curcubeului. 
n, MaA de mirare deci că vrăbioiul alb a atras mai latăiu 
a acestui om ciudat. 
eg i ziua de 15 Noembre. 192... Fritz Mayer se intorcea dela 
serviciu pe ja ora 1, la amiază. Mergea cu pas grăbit să a- 
jungă mai răpede la birt unde il aştepta halba obişnuită şi un 
prinz bogat. inainta răpede privind ochelari drept înain- 
tea lui, Pe drum îşi aminti de un făcut în acea zişi i se 
păru că il greşise. ln zarea ochilor lui, cifrele se aşezau fn 
şiruri drepte ca nişte soldaţi disciplinaţi, fiecare după culoarea 
şi semnul ei distinctiv. Deodată o muzică primitivă îl făcu să 
tresară. Ajunsese în preajma statuii. Cum era om milos de felul 
lui, a scos două hirtiuți curate de cite doi lei şi le-a întias 
celor doi cerşetori, care au inceput să declame un Întreg imn 
de mulţumire şi lui Dumnezeu şi lui Fritz Mayer. Omul civilizat 
din apus se trezi în Fritz Mayer, care puse cerşetorilor intre- 
barea obişnuită şi de prisos : 
Be pe ma vă Siriage satul în case omeneşti unde să 
vă Îngrijească omenește 
misi urechile cerşetorilor aceste vorbe sunau fără înțeles, 
— Dumnezeu să vă miluiaşcă |—ziseră ei uitindu-se unul 
la altul sau Înspre cer, 
— Asta gës o barbarie faţă de voi şi faţă de publicul 
trecățor | adaose Fritz Mayer cu un adinc sentiment nelâmurii 


cere. 
e — Maica Precista să vă ajute! —Ingăimară cerşetorii in 
inconştienţa lor, Bond închinăciuni exagerat de umile, 

Fritz Mayer strînse din umeri şi plecă mai departe, Deo- 
dată zbrr! vrabiolul alb ca un bulgăraş de zăpadă făcu ua zbor 
scurt şi se infipse la cițiva paşi mai incolo. Acum H vedea 
foarte bine: era o vrabie albă, ein weisser Sperling ! Fritz 
Mayer ge opri din mers, işi scoase tacticos ochelarii, il şterse 
cu batista şi după ce îi puse la Ape po a ag, ag caşi cum 
ar D observat cine ştie ce raritate ştiinţifică sau artistică, Cu- 
riozitatea lui sțirni şi curlozitatea diferiților trecători care se o: 
preau unul cite unul şi se uitau cu un vădit dispreţ la vrăbio- 
iul cel alb. Măcar că era alb, pentru ei vrâbiolul era tot vră- 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bloiu—o păsărică” fâră daruri şi fără valoare. Fritz Mayer însă 
simţea în inimă un fior de rară şi înaltă plăcere. Acum el cal- 
cula cum ar putea să aibă fu mină această păsărică prea inte- 
resantă. Ar fi vrut să o îngrijească pănă la moarte şi apoi 
să o împăeze şi să o doneze ‘muzeului local. In jurul lui se 
adunaseră acum vre-o douăzeci de oameni de le sexe şi 
de toate vristele şi se uitau la acest vrăbioiu alb, din spirit de 
imitație. Mulți din ei profitau de împrejurarea aceasta ca să 
discute chestiuni care nu aveau nici o legătură cu obiectul cu- 
riozităţii comune. 

Formarea acestui grup destul de mare tocmai în apropie- 
rea statuli făcu pe un gardist să alerge ca un proectii e- 
şit dintr'o * crişmă din vecinătate. O adunare în piața statuii 
pe vreme de stare de asediu este o vedenie ir, bere pentra 
un polițist, oricare i-ar fi rangul și puterea. Gardistul se opri 
brusc la marginea trotuarului şi căuta disperat cu ochii pe ins- 
tigator sau g- orator. Disperarea lul creştea cu atit mai mult 
cu cît vedez ai bine liniştea desăvirşită cu care aceşti oameni 
priveau la cijiva paşi înaintea lor, vorbind încet şi fără ges- 
turi.  Gardistul se hotări înstirşit să strige : 

— Nu-i voe, domnilor! Să nu mai stee nimeni aici ; or- 
din dela prefectură. Hai, plecaţi! SI gardistul căuta cu ochii 
un om mai prost îmbrăcat ca să poată proceda energic şi fără 
rizic. Lovi cu varga pe un licean fără uniformă, a cărui îmbră- 
căminte avea in aspectul ei ceva provo:ător pentru ochiul po- 
Hei, aşa cum haina roşie provoacă pe curcani, 

Strigătele şi lovitura oficială avură de efect ca lumea să 
se Îmbulzească şi mai tare. Vrăbiile, care la început nu sim- 
țeau de loc că oamenii se adunaseră din pricina lor, acum cind 
vedeau mulţimea într'o fază nouă de mişcare şi zgomot, ince- 
pură a pi nervos şi a-şi roti capetele cu iuţeală în toate 
părțile. ŞI zbrrr... ap opriră toate într'un salcim din dosul sta- 
tuii. Intre ele zburase şi vrăbioiul alb, 

Fritz Mayer simţi o mare părere de rău, căci vrăbioiul cel 
alb zburase tocmai în momentul cind el era gata să-şi repete 
in gind celebrele vorbe: „verweile Blick, du bist so schân!“, 
ȘI el porni trist spre birt. Vrăbioiul alb inase un loc atit dein- 
semnat în viaţa lui sufletească, Toch citrele fi apăreau acum in 
minte ca o infinitate de mişcări variate ale aceleiaşi păsărele rare. 

Dupăce zburaseră vrăbiile, majoritatea din mulţimea adu- 
nată nu-şi mai dădea seamă de cauza acestui eveniment neobiş- 
nuit, aşa că simțea nevola de a găsi un motiv de prelungire a 
acestei plăcute ilegalităţi. lată "ca doi ii se luară la bătae 
dintr'o pricină oarecare. O parte din public simpatiza pe unul, 
cealaltă parte pe al doilea copil. Publicul trăia acum clipele de 
fericire ale neamţului care dispăruse. Gardistul însă, cu satis- 
facţia care Lo procură cel mai simplu şi mai clar caz de 
dezordine, interveni. Publicul se risipi ducind în inimi acelaşi 


VRĂBIOIUL ALB 


grad de părere de rău care o încercase Fritz Mayer det dis- 
păruse vrăbioiul alb. 


ind ajunse Fritz Mayer la birt, se auziră două bäi dès- 
efte a Neis dela catedrală, Ceru o câlimară şi un toc 
dela patronul birtului. Cum penița din toc era mincată de ru- 
gină, el scoase din buzunar carnetul şi scrise cu un creion chi- 
mic următorul anunţ pe care îl trimise spre publicare la toate 

e. 

azi Srel nostru este o vrable albă. Cine o va prinde şi 
va aduce-o subsemnatului va primi drept recompensă o sută de 
lei. Fritz Mayer, comptabil, str. Cometei 5." 


e Te 


Anunțul’ acesta a fost un adevărat ordin de mobili- 
zare me 3 toate haimanalsle oraşului. Adouazi s'a început o 
scotozire sistematică prin toate curţile, grădinile şi străzile ora- 
şului. Pietrele au jucat un rol însemnat. O statistică ar fi putut 
inregistra vre-o douăzeci de copii duşi la secţie pentru spar- 
geri de geamuri, alţi vre-o douăzeci snopiţi în bitae pentrucă 
au fost prinşi prin copaci sau pe acoperişurile caselor, vre-o 
cincisprezece şi-au pricinuit serioase leziuni şi fracturi de oase, 
căzind de pe garduri, din pomi şi chiar de pè acoperișuri, ba 
doi au sucombat de oarece căzuseră dela înălțimi prea mari. 
Totuşi lumea nu se alarma de loc fiindcă pe deoparte fiecare 
vroia să ajungă fericitul ciştigător al premialui de o sută de lei, 
lar pe de altă parte libertatea aceasta de mişcare era poate unica 
libertate nestinjenită nici de poliţie, nici de comandamentele 

litare. 
g Anunţul cu vrăbioiul alb avu o influență neobişnuit de 
ubitoare asupra şcolilor din localitate. A fost una din cele 
E aspre pietre de încercare pentru pedagogia profesoriloñ Mai 
întăiu crescu simțitor numărul elevilor absenți precum şi cel al 
lecţiilor neinvăţate şi al temelor nescrise. aptul ar fi trecut 
totuşi neobservat ca atitea altele dacă lucrurile s'ar fi mărginit 
numai la aceste abateri dela datoria şcolărească ; dar iată că în- 
tr'o bună zi, un elev mai îndrăzneţ întrebă pe profesorul de ști- 
aturale : 
isi 7 Donaile, domnule | Sint vrăbii albe ? 

— Be jos. Am să te dau afară! zise profesorul minios, 
fără să înţeleagă rostul intrebării legitime a elevului. 

— Serie In gazete, domnulel—adăogă băiatul cu sfială 
aşezindu-se şi uitindu-se cu frică ` SES prolesorului care 
umbla prin catalog În căutarea unei victime. 

deck cetii gazete ! Cine dracul a văzut vrăbii albe ?— 
adaose profesorul căutind să-şi amintească dacă nu cumva prin 


106 VIAŢA ROMINEASCAĂ 


Alrica, America Sau la vre-unul din poli există vre-o specie de 
vrăbii albe.—Nu există vrăbli albe—sfirşi el cu ua ton de auto- 
ritate ştiinţifică, dar îşi puse in gind imediat ce va ajunge 
acasă are să scotocească prin ornitologii, enciclopedii şi alte cărți 
ca să-şi întărească mai mult părerea exprimată faţă de elevi. 
Aceştia însă nu se lăsară convinşi nomai cu această afirmaţie, 
mal ales că prinseseră mai înainte pe profesor că nu ştia precis 
culoarea nevăstuicei şi a bursucului ; şi elevii nu tolerează profe- 
sorilor nici cea mai mică greşală, mai ales profesorilor de ştiinţe 
pozitive, care la rindul lor sint cei mai pretenţioşi față de dinșii. 
Profesorul de ştiinţe naturale dorea foarte mult să nu existe vrăbii 
albe ca să nu i se micgoreze autoritatea fa faţa elevilor. Apucase 
să afirme că nu există decit vrăbii sure. Profesorul era un om foarte 
cinstit, căci altfel ar fi făcut ca colegul său de mineralogie care 
la orice mineral ale cârui proprietăţi fizice le uitase, aplica for- 
mula salvatoare : „inodor, incolor sau colorat diferit“. 

Elevii nu fură satisfăcuţi de răspunsul profesorului lor, de- 
aceia ora trecu in zgomot şi neatenţie din partea lor. 

La caligrafie, între alte maxime și proverbe răsuilate, mal 
toţi scriseseră cu o deosebită artă propoziţia: „vrabia albă este 
o pasăre”. Maestrul de caligrație, cînd observă acest lucru, fu 
cuprins de nelinişte, Se retrase la catedră şi pretăcindu-se că 
examinează notele elevilor, se muncea cu gîndul să afle dacă nu 
cumva elevii H poreclesc pe dinsul „vrabie albă“ şi în acest 
caz, ce analogie găsiseră ei între dinsul şi o vrabie, şi mai cu 
samă o vrabie albă. 

Asemenea neînsemnate fapte petrecute între păreţii clase- 
lor avură fa cele din urmă efect discuții pasionate nesfirgite 
intre profesori in cancelarie. Profesorii intrau in clase cu mari 
intirzieri, dind prilej şi elevilor șă discute, să se certe şi chiar 
să se bată pentru aceiaşi chestie: existența vrăbiolului alb, 

Dar mu numai in şcoală, ci pretatindeni în oraş vrăbioiul 
alb devenise obiectul unor interminabile discuţii. Discuţiile de- 
veneau zilnic mai atrăgătoare, fiindcă erau complicate cu consi- 
deraţii de ordin politic sau ştiinţific şi uneori aruistic şi literar. 

În timpul acesta, vrăbioiul alb habar n'avea de rolul iun- 
semnat pe care Îl juca el în viaţa acestui oraş. Prima zi de 
proscriere trecuse pentru el în cea mai perfectă linişte. Mai 
toată ziua a şezut pe o creangă de liliac de unde, la strigătele 
vesele ale prietinilor lui, răspundea printr'un vii-vii plictisit. A 
douazi el fu zărit de o doamnă care aștepia la un colf desiradă. 
Era ser, pela cinci ore; destul de intuneric pentru sfirşitul 
lui Octombre, Apariţia vrăbiolului alb fa salutată de acea doamnă 
ca un semn aducător de fericire, căei ea se uită la elcu o pri- 
vire plină de iubire şi simțea parcă nevoia să-l sărute şi să-l 
dezmerde. Nu trecură mai mult de zece minute şi dintr'o trăsură 
mare particulară sări un domn elegant care se apropie de 
doamnă şi H sărută cu multă politeţe virful degetelor dela mina 


4 


IA 


„din întiinirile lor zilnice de amor, Vrăbioiul cel 


VRĂBIOIUL ALB 107 
fac cunoştinţă, de fapt insă era una 
ner 


Aveau aerul că acum 


mişcat ca un gomilteţ de hirtie pe un virf de creangă, Doamna 
H arătă domnului Intinzind Incet umbreluţa de mă 

ţia liliacului dezbrăcat de frunze. Domnul fu sur 
această apariţie şi zise: 

— Ştii, dragă, că Neamţul are dreptate ? Al dracului Neamţ, 
cum de a observat el ciudăţenia asta ? Am să dau ordin la 
toate Gefreet din oraş şă-mi prindă paserea şi să mi-o 

a prefectură. 

Părechea îndrăgostită se urcă în trăsură, dupăce mai aruncă 
o privire bietului vrăbloiu. Apoi caii porniră în trap. Fritz Mayer 
avea deci un concurent foarte puternic: prefectul de poliţie. 
Curind află şi el de acest lucru, atunci cind pe zidurile oraşu- 
lui se lipise urmâtoarea ordonanță a prelecturei de poliţie : 


Cetăţenii oraşului ș*, sint invitaţi a da binevoitorul concurs al 
dumnealor pentru prinderea unei vrăbii albe ce urmează a fi o- 
ferită cadou iubitului nostru Prefect al Poliţiei. 


Director de prefectură, Indescifrabil 


Ordonanţa fu cetită mai întăiu de cetățenii care nu ştiau 
limba romină şi cărora cețirea anunţurilor de pe ziduri şi ex- 
plicările dela filmele de cinematograf le dau un prilej fericit de 
a învăţa limba statului. Cei care s'au conformat mai întăiu au 
fost, ca de obiceiu, Evreii. Ei ofereau premii în sumă de peste 
o mie de lei aceluia care ar fi prins şi adus pe vrăbioiul alb 
preşedintelui comunităţii izraelite. Ei comandaseră chiar la vestitul 
giuvaergiu Șfarţenberg o cuşculiţă de argint, pe uşulița căreia 
erau săpate foarte artistic inițialele Prefectului de Poliţie, lar 
dedesupt scris mărunt: „Cetăţenii de rit mozaic, în semn de a- 
dincă re şi recunoştinţă.“ 

işi poate cineva uşor închipui furia partidelor de opoziţie 
Impotriva acestui nefericit vrăbioiu. Ele delegaseră un număr 
însemnat de vinători care să-l ucidă inainte de a ajunge în mina 

uvernului, Totuşi vigilența poliției n’a putut fi îngelată. Pre- 
ectul a luat măsuri „de urgenţă“ împotriva acestor „turbură- 
tori ai ordinei publice“. Beciurile poliției se umplură În scurtă 
vreme, fiindcă pe lingă cel vinovaţi, erau arestaţi un număr In- 
zech de mare de oameni bănuiţi sau denunțaţi a D vinovaţi. Li 
se dresaşe procese-verbale de instigaţie la rebeliune iar armele 
Gen Zeta şi chiar cuțite de bucătărie şi pentru manicure) 
co te pentru a fi predate parchetului. Cu acest prilej, pre- 
fectul de poliţie şi vre-o ciţiva comisari îşi schimbară armele lor 
ieftine cu splendide puşti englezeşti şi belgiene. Prin curtea 


108 | _____NIAŢA ROMINEASCA 


prefe:turii o mulţime de femei, copii, oameni politici cu influenţă 
interveneau, stărueau, se rugau şi chiar se boceau. 

Acum, pe străzi, umblau tot felul de figuri misterioase care 
splonau cu grijă pe trecători. In jurul casei lui Fritz Mayer 
erau concentrați vre-o douăzeci de gardişti şi vre-o treizeci de 
agenţi dela Siguranţă ca să poată pune mina imediat pe cel ce 
ar H adus pe vrăbioiul cel alb şi să i-l confişte în numele legii. 
Zəlul acestor oameni era exiraordinar de mare, fiindcă fiecare 
din ei visa premii, avansare, decorare şi permutare, 

Vrăbioiul alb trăia totuşi liniştit ciugulindu-și pe undeva 
vre-o mizerabilă fărămitură de pine, dar imaginea lui, ca un 
E trasvestit, ispitea sufletele creștineşti şi le ducea pe calea 
răului, 

Intr'o zi, prefectul de poliție se întiini cu generalul, coman- 
dant al garnizoanei. După un schimb de salutâri şi amabilitaţi 
fasoțite de zimbiri falşe, arătindu-gşi unul altuia danturile de aur 
lucitor, generalul schimbă brusc tonul şi zise cu o voce groasă : 

— ŞI aşa, dragul meu, mă lucraşi, ai! 

Prefectul făcu ochii mari. Nu înţelese. 

— Ce s'a intimplat, domnule general? Ce este ? 

— la lasă-mă in pace, mă; m'o mai fâcea pă Ghiţă ta 
porumb 1... Cînd daţi dă bucluc îndată: domnule general în sus, 
domnule general în jos, nu ne lăsaţi domnule general, daţi-ne 
ajutor, domnule general (generalul nu visase să ajungă această 
demnitate pănă la războiu şi acum domnule genera! îi suna la 
ureche ca din trimbiţile seratimilor) . Biine, domnule Prefect! 
Vom ști şi noi la rindul nostru.. Şi generalul de minie pier- 
duse de ne faţă cel puţin cele şase grade ofițzreşti precedente. 

— Pe onoarea meal.. Să fiu al dracului dacă bănuesc 
măcar ce vreţi să spuneţi 1... Serios, domnule general, pe o- 
noarea mea l.. . 

— Pat bine frate... Şili foarte bine cit ţine nevastă-mea 
la păsărele d'aşte... Puteaţi să aveţi mai multă consideraţie 
faţă de dinsa... Acuşi vine zece Maiu şi iar o să apelaţi la 
concursul ei. Depe acum pregăteşte o piesă de teatru în care 
rolurile principale le vor avea Traian, Decebal, Ştefan cel Mare, 
Mihai Viteazul. Nu mă prea pricep eu în piese d'aşte, dar 
cred că e ceva splendid! 

— Nu cunoaştem noi talentul doamnei gheneral? Avem 
atita nevoe de educaţie naţională şi patriotică fn oraşul acesta, 
incit concursul doamnei gheneral e mai mult decit preţios... 
Dar... nu ştiam, än nu ştiam, că doamna gh=neral ține atit de 
mult la pasări. Voiu da imediat ordin! Ş. prefectul de poliţie 
căută instinctiv cu degetele în aer aparatul telefonic, plecindu- 
se pe ure:hza dreaptă. 

— Păi vezi de... mormăi generalul, a cărui îngimfare fu- 
sese pe deplin gidilită şi apoi adaose pe un ton foarte amical : 


VRĂBIOIUL ALB 109 


Dacă vrei, pune-te în contact cu locotenentul Verbian dela garni- 
zoană. E un băiat foarte bun. P e 
— Prea bine, domnule gheneral. Trimiteţi-l la mine. 

Cu aceste vorbe din urmă, ei se despărțiră zimbindu-şi cu 
multă politeţă. | 

Adouazi, patrule de soldaţi înarmaţi LR în dinţi circulau 
pe străzile oraşului, peniru menţinerea ordinei, care nu sufer!se 
in realitate nici o ştirbire. Concursul armatei era absolut de 
prisos. Ca o culme a ironiei, vrăbioiulalb în nesfirşitul lui vz- 
gabonda| ajunsese acum pe ghereta santinelei dela comanda- 
mentul militar. N'a fost totuşi o at de nimeni. Mai întăiu solda- 
ţii şi gradele interioare care Întrau şi eşeau din curtea comanda- 
mentului, de frică să nu uite ordinele ofițerilor, ţineau privirile 
în pămint pentru a nu pătrunde în conştiinţa lor nici o ima- 
gine nouă, nici o idee, 

Santinela era ocupată să la arma pentru onor, una din 
cele mai grele însărcinări ale el. Chiar domnul general La 
auzit țirlind pe vrăbiolul cel alb, dar n'a intors capul să-l 
vadă, deoarece ar fi riscat să calce obiceiul de a nu vedea sol- 
datul care salută. Asemenea abatere gravă dela onoarea de o- 
fiter mar fi făcut-o odată cu capul. Norocul vrăb!olului alb, 
care continua să țiriie şi mai tare, zburlindu-şi penele şi făcird 
codița roată ; el se veselea ca înaintea morţii. 


Trecuse mal bine de-o lună de cind vrăbioiul alb tulbu- 
rase pacea oraşului, in fond, pacea era mai reală decit 
Înainte, fiindcă surplusul de energie al populaţiei îşi gă- 
sea un fericit prilej de cheltvire în cercul strimt de fier al 
stârii de asediu. Conspiraţii, comploturi, agitaţii subversive 
nici nu se descopereau, nici nu se mal tr ventau, fiindcă nu era 
nici cine să le facă, nici cine să le descopere şi nici nu se mai 
simţea necesară inventarea lor. Totuşi, dacă pentru fericirea ob- 
ştească existenţa în libertate a vrăbiolului ¿lb era de folos, pen- 
tru fericirea individuală, prinderea lul ar fi fost de un folos 
mult mai mare. Prinderea lui era dorită și de anumite catego- 
rii sociale care vedeau în vrăbioiul alb un mijloc de îmbunătă- 
tire a poziţiei lor faţă de autorităţile atotputernice. 

Intr'o dimineaţă rece dela începutul lui Decembre; Moritz 
Cogan şi Ițhoc Şainberg, renumiţi bopătaşi din oraşul nostru, 
discutau cu multă seriozitate chestia vrăbiei albe pe care co- 
munitatea izraelită ținea foarte mult s'o dea cadou prefectului 
de poliţie. Auziseră că prefectul renunțase în favoarea soţiei 
generalului şi acest lucru ii neliniştea foarte mult. Evreli ora- 
şului aveau vădite simpatii pentru prefectul de poliţie şi îl 
preferau generalului, care deşi inofensiv, În fond ti jignea tot- 


110 VIAŢA ROMĪNEASCA 


deauna ct vorba atunci chid veneau la dinsul. Dar de loc m'ar 
fi dorit să se strice cu generalul. Moritz Cogan aştepta ttam- 
valul şi se tot uita if ceasornic nerăbdător. Deodată Iţhoc Şain- 
berg se însenină la faţă şi zise vesel : 

— Dar dacă am două vrăbii albe 3. Una pentru 
prefect şi alta pentru general. 

— Al tate, Ijhoe. Două vrăbii aibe. Să încercăm: a- 
vem să mal dăm o mie de ki ee Moritz Cogan cași cuth ar 
fi fost vorba să mal dea încă zece Bani. Am să chem mine fa 
ES ei şi pe ee ia îmi aduc E eg dg S 

nt în stare, pentra on cîştig mal gras, si-m 
o cotofana violati ` 

Trăind fotdeduna în mulțime şi prin mulțimea de oameni, 
nici un popor dit lume nu stăpineşte atit de bine rhijloacele 
de a oturbura şi a o linişti după dorinţă şi interese. 

$merăl şi Con sint doi misiţi din oraşul nostru şi anume 
dintre acei care ştiu să pătrundă prin porţile infernului şi să se 
evaporeze fără urmă dintre zidurile celei mai grozave temniţi. 
Prezenţi la cîştig şi absenţi la pagubă, veşnic cu surisul liniştit 
pe buze pentru a-şi ascunde furtuna din suflet. Șmerăl şi Con 
totdeauna au la indămină belşug de argumente ca să convingă 
pe clienţii lor că au vindut sau au cumpărat extraordinar de 
avantajos. Dar nu numai în megoţ se amestecă dinşii. Mulţi Evrei 
nevolaşi au fost pe deplin convinşi de el să se însoare cu femei tot- 
deauna frumoase, cinstite şi mai ales bogate. Șmerăl şi Con stä- 
pinesc în puternica lor memorie toate afacerile ce se fac sau 
se pr face în oraşul nostru. Cind vre-o afacere se face fără 
mijlocirea lor, ei nu pierd prilejul de a exprima celor în drept 
părerea lor de rău pentru greşalele grosolane faţă de practica 
obişnuită, totuşi se jură ce au mai scump că vorb:sc dintr'o 
inimă bună și curată. Nu se putea ca oas:menea afacere ren- 
tabilă, ca prinderea vrăbioiului alb, să na ajungă şi la bogatele 
lor competinţe. 


Moritz Cogan strinse mina lui Ițhoc Şainberg şi se sui în 
tramvaiul care se oprise la on pas de H Cum ajuns» acasă 
trimise după cei doi misiţi. Con lipsea din localitate, aşa că Mo- 
ritz Cogan fu nevoit să se mulțumească deocamdată numai cu 
Şmerăl. Conversaţia tinti foarte Pata timp, deoarece posibili- 
tatea de a se amăgi unul pe altul era cu totul exolusă. Afară 
de aceasta, Șmerăl nu era atit de străin de chestia vrăbioiului 
alb, pe cit se făcea el. Se învoiră repede: o mie de lei de fie- 
care vrabie albă şi trebuiau două b . Arvună nu vof să pri- 
mească Șmerăi, ci zise aruncind lut Moritz Cogan o privire care 
exprima şi admirație și respect în acelaşi timp : 

„Unde am eu de primit măcar o sută de mii şi, zău că aş- 
tept şi un an... şi mai mult, dacă trebue!“ 


Moritz Cogan făcu un semi cu mina prin care vroia să 


VRĂBIOIUL ALB Mi 


arite că Şmerăl exagerează, însă pe faţă-t flutura un zimbet de 
mindrie de mare financiar. 

nd se văzu în stradă cu tirgul făcut, atunci abla Șmerăi 
se gindi EE grea care şi-o luase. Mai la urma 
urmei el putea să se 'păgubaş de această afacere, dár o mie 
de ir vrabia, era 24 pată axe A uca EE înaintea in 
lor. Apucă o tura c cugetare ca un feld- 
mareșal sf A unai mare războia. dată lui Smecäi fi fran 
în migte o idee în adevăr foarte bună: „Dacă s'ar putea albi 
ptîntr'wn procedeu darecare vrăbille obişnuite ?* Ideia aceasta Mn- 
tati ta îl inveseli incit cu greu se putu stăpini să nu facă o sã- 
ritură copilărească şi să op pocnească din degetele dela mina 
dreaptă cum făcea el pela petrecerile familiare. Odată ce ideta 
aceasta i se întipâri în ernst acum ea îl lumina calea spre 
amănuntele de realizare a acestei! idel. Deocamdată îşi zise li- 
niştit : „ia să trecem puţin pela Vals droghistul* şi plecă dea- 
dreptul la Vais, droghistul. 

meră! avea tot interesul ca Vais să nu cunoască adevă- 
rătul lui scop, dar cum Vals nu era aşa de uşor de amăgit, el 
îşi făcea plamil în gind cum să aducă vorba ca acela să nu-i 
priceapă E 
intră la Vais, Șmeră! vre-o jumătate de ceas ii inșiră 
tot felul de fleacuri negustoreşti, în vreme ce Vals îşi servea 
clienţii şi îi arunca din cind în cînd priviri bănuitoare, „Ce-o fi 
căutînd oare, Șrierăl la mine ?* îşi zicea el, fiind convins că 
acela nu venise doară numai de dorul lui. 

După ce ultimul client plâti fa casă şi eşi, Smeräl făcu şi 
el area de a ei o salutind milităreşte ca să nu-şi scoată 
p SE căp, hise ușa, dar deodată o închise la loc 
iute şi venind grăbit spre Vals zise: 

— AT Uitasem. Ascultă, domnule Vais, ași vrea să-mi dai 
o lămurire. Dumneata eşti învăţat, dumneata ştii multe. Numai 
dacă nu te superi. 

— Să vedem despre ce e vorba—zise Vais privindu-l bä- 
nuitor, dar silindu-se să pară indiferent. 

— Uite ce e—continuă Şmerâl. Eri a venit la mine Pen- 
has. II ştii pe Penhas, âla care face pălării la modă ? 

i — Acel de pe strada Bulgară ? Il ştiu. Hel? 

— Acum e la modă pălăria cu păsărele la o parte: ca- 
nàri, stiglefi, pițigoi... (El se feri cu grijă să spot de vrăbii) 
EI bine, Penhas m'a rugat pe mine să-i fac rost de păsărele de 
acestea, bineinţeles artificiale şi mai ales albe. N'ai putea dumneta 
să găseşti un mijloc de a decolora pene de pasere? 

Vais era peste măsură de chinuit de taina dela baza pro- 
punerii lul meral. Nu putea pricepe, oricit se muncea el cu gtn- 
dul. Totuşi el își finu firea, zictadu-și liniştit în gind : „lasă că-l 
prind eu mai pe urmă“. Apoi răspunse foarte binevoitor lui Şmerăl : 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Se poate. Adu-mi pene să fac experienţă şi apoi vom 
vedea noi ce mai e de făcut. 

— Am să trec zilele acestea pela dumneata—zise Şmerăl, 
deşi era hotărit să se întoarcă după o oră sau două. 

Şi Şmerăl eşi salutind milităreşte ca să economisească 
timpul de gindit, 

Cum părăsi magazinul lui Vais, $merăl căută cu ochii în 
toate părţile să vadă ce-i trebuia lui. lată că lingă un chioşc de 
ziare, un băiat râu îmbrăcat sta şi privea la o pagină de cari- 
A saponi intrun geam al chioşcului. Şmerăl se duse drept 
a dinsul. 


r 77 Ascultă, bre— zise el punind incet mina pe umărul bä- 
iatului. 

Acesta se intoarse iute, cu oarecare frică, dar cind zări 
figura zimbitoare a Evreului se linişti. In citeva minute băiatul 
se invoi să-i aducă peste o oră o vrabie vie pentru care avea 
să primească cinci lei, 

Peste o oră, băiatul se intoarse la locul convenit cu un 
vrăbiolu oacheş şi maşcat care se zmuncea furios, ciupind mina 
care îi răpise libertatea, Șmerâl fu încîntat. Luă vrăbiolul şi 
porni în grabă la Vais. 

Cind intră Şmerâl, Vais aşeza marfă în rafturi cocoțat pe 
ultima treaptă de sus a unei scări, 

Văzindu-l întorcindu-se atit de curind, Vais se convinse că 
Smerăl minţise, Intoarse capul şi se cobori două trepte mai jos 
ca să stea mai comod. 

— „Ascultă, domnule Vais—începu Şmerăl. Mi-a venit o 
idee care, cred că o să-ți placă şi dumitale“, Și Şmerăl povesti 
o lungă improvizație în legătură cu vrabia care o avea în mină. 
Apoi adăogă: „Ce-ar fi dacă dumneata al Incerca să decolorezi 
vrăbii, aşa de vii ? 

Vais făcu ochii mari. 

— Cum aşa, de vii ?—întrebă el mirat. 

— Adică aşa, de vii... să nu le omori. Nu pricepi? 

— Să încerc—răspunse cl, iar in gind se întreba mereu: 
„ce dracu vrea hoțul ăsta de $merăl? Mare hoţ! Dar deodată 
se lumină la faţă şi incepu să ridă. 

ȘI rise, şi rise. Şmerâi rise şi el cu o naivitate prefăcută, 
dar fu cuprins de o mare nelinişte. 

— „Mare hoţ eşti tr, bre $merăl l—zise Vais abia stăpinin- 
du-şi risul. Vrei să jai o mie de lel fără să-ţi rupi oasele ur- 
cindu-te prin copaci. Te-am priceput. Mare bot mai eşti!“ ŞI 
Vais iarăşi dete drumul unui ris puternic care îi strimba faţa 
foarte comic şi îi scotea lacrimi în ochi. 


Zădarnie mai încercă Şmerăl să încurce pe Vais. Valis e 


om deştept și nu-l poate încurca cineva atit de lesne. Şmerăl 
se hotări să-şi calce pe inimă şi zise: 


VRĂBIOIUL ALB 113 


— Ce mai atita! Cit să-ţi dau ca să-mi albeşti două 
vrâbii vii ? 

— Aha! Asta e deja cu totul altceva, Lasă vrabia asta la 
mine şi vino mine să vezi rezultatul, şi apoi ne vom împăca noi 
ca prețul. 

Vais luă vrăbioiul din mina lui Şmeră!,: care de supărare 
maj de nu era să-l scape din mină. Vrăbioiul ţirtia, pirtindu-şi 
disperat aripile şi ciupi miniog de mină pe Vals. Acesta fugi 
lute şi îl puse subt un clopot de sticlă, ca un adevărat chimist. 

Şmeră! plecă, gindindu-se cu tristeţe la spărtura serioasă 
ce era probabil că va face-o Vais în miade lei dela Cogan. De- 
acela Smeräl, aproape fără să-şi dee samă, se trezi la uşa casei 
lui Moritz Cogan. A o scurtă chibzulre, intră în biuroul ban- 
rit BE 

— Domnule n, € impo 

Moritz Cogan we tulbură chung! de puţin. Moritz Cogan 
e om deştept şi îşi cunoaşte bine oamenii, 

— Cum nu se găseşte ?—intrebă el întrun ton de reproş. 

— Adică... poate s'ar găsi, dar cu o mie de lei, zău nu 
pot. Să plesnesc, dacă nu-mi cer mie mai muli ! | 

— la lasă-mă în pace, bre Şmerăll—zise Cogan nervos. 
O mie de lei pentru o vrabie, e puţin adică? 

— Dar aţi uitat, se vede, că e vorba de o vrabie albă. 
Vrăbii de celelalte vă pot oferi cite doriţi şi numai cu cinci lei 


ta. 

Şmerăl nu obținu atit cit ceruse, totuşi Cogan ii mai a- 
daogă încă cinci sute de lei pentruamindouá vrăbjile şi era bun 
şi atita. Cu acești cinci sute de lei spera să mulţumească pe Vals, 


in timpulacesta, vrăbioiul cel alb continua să-şi ducă viaţa 
gebiet Se desfåta în tihnă şi se bucura de multă sănătate 
şi voe bună. Cind se găsea într'o societate numeroasă de vrăbii 
se rotea, se zburiea, țirlia, ţupăla, se da de-a dura prin gunoae, 
făcea tururi răpezițe în jurul fiecărei amice. Era un vrăbiolu 
viaţă. ? 
ee oe zi, pe cind petrecea, foarte bine dispus, într vg grup 
mărişor de consingeni, o piatră căzu în ap ierea lui. Piatra 
nu era mare, ci numai cit un bob de fasolă. aceasta mai 
urmară încă două. A treia îl atinse puţin la aripă. Abia acum 
simți el primejdia şi, apăsind cu picioarele în påmint, zbură 
ich copac din apropiere. De acolo putea să vadă cine arunca 
pietrele. Era un băat de vre-o dech Ge raştie în crai 
i care Începu acum din nou să trim e e care Suer 
7 lingă See cel alb. Dar scăpă şi de astădată, zburind 
ste vre-o două case. De atunci liniştea desăvirşită stăpinea 
arăşi minunatul lui suflet vrăbiesc. 


In strada Cometei, Fritz Mayer aştepta încrezător pe acel 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 
un TEEN, NEE e ia 


care avea să-i aducă comoara aprinsei lui dorinţi. Odată Fritz 
Mayer adormi ca de obiceiu cu gindul la vrăbioiul alb. Visā 
cum  înmulțea două numere de cite şapte cifre fiecare. 
Deodată, ca porumbelul sfint dela Botezul fhi Isus, veni în zbor 
un vrăbioiu alb, intocmai ca cel pe care îl văzuse lingă statue. 
Vrăbioiul se aşeză la un colț al mesel şi se uita cu dragoste 
spre Fritz Mayer, intinzindu-şi cioculeţul lui de fildeş. Fritz 
ayer lăsă calculul ca să admire păsărica. După citeva minute 
vrăbioiul începu să ţupăe vesel, apropiindu-se de foaia de 
hirtie pe care erau scrise cele două numere de cite şapte cifre. 
Aici, cum se intimplă de obiceiu în visuri, avu loc o minune; 
vrăbioiul se opri deasupra numerelor şi începu să înghită, ca pe 
nişte boabe de melu, toate cele patrusprezece cifre în ordinea in 
care erau scrise, iar după o scurtă pauză, întocmai ca un vierme 
de mătase, scoase din cioc şi îngiră pe hirtie, într'un rind drept, 
un Singur număr lung. Fritz Mayer ceti: era tocmai produsul 
celor două numere înghiţite. Lacrimi de fericire H umeziră ochii 
şi se trezi. Visul acesta intr'atita îl tulburase pe Fritz Mayer, în 
cit nu mai putu adormi pănă dimineaţa. In nopțile următoare, 
ireal alb mirele SECH SE lui Fritz Mayer, în cele mai 
situa ompt ncepuse ¿o tevo- 

luției Iui sufleteşti `" ZE Ee Dre 


Șmerăl veni adouazi la Vais. Subt clopotul de sticlă şedea 
acum foarte trist un vrăbioiu alb. De fapt bietul vrăbioiu trăgea 
de moarte: îi făcuseră rău substanţele chimice În care el se im- 
bălase timp de vre-o două ore. Cu greu se stăplni Şmeräl să 
nu scoată vre-un strigăt de entuziasm, pecind Vais se prefâcea 
că e zdrobit de oboseală, intocmai ca chimistul care făcuse s3 
dispară cadavrul pictorului lui Dorian Grey ; şi se părea că i se 
mere a ua A are, Renee? Tocmeala incepu, și cind Şmerăl 
puse că se duce la alt chimist, Vais primi sã- 
vrăbii cu două sute de lel Bett, org, pa egal hote 

Peste trei zile după aceasta, Șmerăl, îmbrăcat cu cele mai 
bune haine care le avea (erau din trei părechi deosebite) plecă 
e gg, o cane AA mina ea an învelită cu multă bă- 

. s 
mire radă cuşculiţă proastă, în care moţăiau de somn 

Degeaba mai încercă Moritz an să-i rupă di e 
fă mec era era arbitrul CR. ținea în mină e gr 

Adouazi dimineaţă, o deputaţie de Evrei bătrini si bogati 

Lë a (P 

Gen care era şi un rabin, se prezentară la prefectul Ze? ir 

uă cuşculiţe foarte scumpe şi artistic lucrate, înăuntrul cărora 

S omg ei ëmge e monarhi, cei doi vrăbioi albi 
` aia otrăvitoare a lul V. 

e PEs 7 ir na ea ais. Se simţea chiar 


VRĂBIOIUL ALB 115 


We 


Prefectul mulţămi venerabililor reprezentanţi ai comunităţii 
evreeşti, arătind prin cuvinte foarte potrivite nemărginita sa 
dragoste pentru Evrel, deşi toată lumea ştia că prefectul polijlei 
este un mare antisemit, Se miră însă mult cind Evreii îi întinseră 
două vrăbii în loc de una. Un Evreu mai îndrăzneţ îngină: 

— Una- pintră domnule Ghiniral! 

Prefectul l-ar fi luat în braţe şi l-ar fi sărutat pe acest 
Evreu, dacă costumul şi înfăţişarea lui mar fi fost atit de carac- 
teristice. El ceti pe a doua cuşeuliță: „Păzitorului vieţii şi avutu- 
lui nostru. Evreii din Se. 

—— Minunat! N'aveţi idee, domnilor, ce plăcută surpriză 
Ami faceţi | zise prefectul vădit mişcat. Vă mulțumesc din toată 
inima şi vă rămin îndatorat! 

Cu aceasta Evreii salutară, ploconindu-se ca umilință şi 
urind prefectului să ajungă ministru. Ei erau foarte veseli în 
su lor că reuşiser evite audiența la comandantul gar- 
nizoanei, de care aveau o frică instinctivă. In imaginaţia lor, mi- 
litarii, în genere, se zugrăveau succesiv incepind cu sabla, pușca, 
pumnul şi tocmai la apărea chipul de om încruntat şi a- 


- A douazi se putea ceti pe străzile oraşului un anunţ din 
rtea prefecturii de poliţie prin care se mulțămea „cetăţenilor“ 
n'au numit pe Evrei spre a nu se compromite în antise- 
miţilor) pentru „darul primit“ (nu spuneau ce anume). Cetind 
acest afiş, Pritz Mayer primi deodată o lovitură. Am putea spune 
chiar că a primit două lovituri în același timp: una că vrăbio- 
iul alb, văzut întâia oară de dinsul, căzuse în mini străine; şi 
a doua, că acest vrăbloiu alb nu era unicul în oraş, dacă van 
putut găsi atit de repede două exemplare. dela de a plăti o 
sută de lei pentru o asemenea vrabie i se părea acum ridiculă. 
Nu mai avea niei un haz. 

Dar culmea deziluziei i-o provocză următorul inserat în zla- 
rele locale: „Vrăbii albe cu preţ moderat puteţi găsi numai la 
Isidor Şmarăl, strada Făinii 25“. 

Asociaţia Şmerăl—Vais făcuse în scurtă vreme ca prețul 
vrăbiilor albe, care se vindeau la început în taină la diferiți. naivi 
bogaţi, să cadă dela o mie de lei până la treizeci şi chiar la două- 
zeci de lei bucata. A lual şi Fritz Mayer o asemenea vrable 
albă şi falşă pentru douăzeci şi cinci de lei şi zădarnic s'a mun- 
cit el cu mintea lui de neamt să afle de ce cădeau atit de cu- 
rind penele de pe biata păsărică şi pentruce ea din zi în zi 
se otilea ca o plantă cu rădăcinile scoase la soare. Taina aceasta 
o împărtăgeau numai Şmerăl şi Vais. 

Vrăbiolul alb din natură încetase demult de a mal fi uni- 
cul de această culoare. Prin oraş, adesea, stolurile sure de vră- 
bii erau punctate de cite o vrabie albă, scăpată din coliviile 
muşteriilor lui Şmerăl. Prin această concurență necinstiiă din 
partea unor oameni vicleni şi interesaţi, una din creaţiile reale 


116 VIAŢA ROMINEASCAĂ 


şi viguroase ale naturii se plerdu intre contrafacerile grosolane- 


şi plăpinde omeneşti. 

| Pe vremea cind omul aprindea focul cu multă greutate şi 
cu mare frică, natura cu creaţiile el unice şi nelimitate era 
un izvor mesecat de viaţă sufletească pentru om. Forţele uriaşe 
ale naturii, vietăţile ca și lucrurile neinsutleţite formaa o lume 
unică, nepricepută de mintea omenească. Omul de atunci broda 
in bogata lui închipuire cicluri nestirşite de mituri care de care 
mai frumoase şi trăla jumătate din timpul hărăzit lui de destin 
într'o libertate, Intro putere şi intr'o beatitudine pe care numai 
visurile unui om slab şi primitiv le pot acorda. Vrăbiile albe 
faişe anihilisară tot impulsul de viaţă sufletească pe care vră- 
bloiul alb din natură îi dăduse oamenilor. miopi şi slăbănogiţi 
de calapoadele regimurilor reacționare şi tiranice. O banalitate 
inăbuşitoare învălui orașul odată cu zăpezile lui Decembre 
şi nimic nu mal putea să-l mai trezească din somnul lui bolnă- 
vicios: nici părăzile cu muzici militare şi sunete stridente de 
trimbiţi, nici comploturile descoperite cu o secundă înainte de 
a-şi atinge criminala lor ţintă, nici mizeria neagră dela margini, 
nici crimele neprevăzute şi nepedepsite de legi dela centru. in- 
tocmai ca un submarin uriaş, oraşul nostru continuă să ascundă 
undeva În adincurile pămintului ori sus în spaţiile cereşti o viaţă 
care există, palpită în trupuri omeneşti, iar vrăbioiul alb este 
un periscop ce apare din cind în cînd spre a dovedi că oraşul 
există caşi vieţile oamenilor apăsaţi intre zidurile lut 

Vrăbiolul alb trăeşte şi va mai trăi multă vreme şi va mai 

pa ue a a fi el unicul şi cel natural. In orice 

3 neyva Îi va mai recunoaşte şi altf - 
porta lumea faţă de el. CH SE 


|. Hotnog 


Teoria Revoluţiei: G. Sorel Om: 


SI la revolullon n'existaii pas, sëcher, 
le bien, la rcacilona l'invenlerali.—Les 
sollises des gouvernemenis loni la 
science des revolulionnalres. 


Proudhon: Idée générale de la 
Revolulion au KIX siècle. 


Oricit de considerabile ar fi meritele lul Sorel, este evi- 
deut că a avut predecesori şi, după cum am mai spus-o, el e 
continuatorul lui Proudhon şi al lui Marx. Intrinsul se împacă 
cei doi adversari. Pentru a-i preciza situaţia istorică, vom ur- 
pa ră cltva timp admirabilul studiu al -lui Labriola asupra 

arx. 

Marx spune: „Un sistem de producţie (cu organizația-i so- 
cială corespondenţă) se îndrumează fle spre oltotală tare 
fie spre o desăvirşită distrugere ; mersul lui, însă, e determinat de 
dezvoltarea istorică a antagonismelor imanente," şi mal de- 
parte, adaogă : „acesta e secretul mişcărilor istorice pe care 
doctrinarii, economiştii sau socialiştii ** nu vreau să-l înțeleagă“. 


* G. Sorel a murit în luna Sepiembre 1922. Foarte puţine arii- 
cole necrologice an remarca! în ziarele franceze disparijla acestui „om 
de idei“ interesant. Prielinul Sireliman, care ea ni pi de aproape 
activilalea presel germane, a constatat și acolo a lipsă. eocu- 
pările vieții actuale precum şi greulatea acestei vieți lasă prea puțin loc 
ideilor absiracie. 

** Se şiie, şi dacă nu, revin din nou, că nici una din doclrinele 
pur economice ale lui Marx nu mai e socoti adevărată. Chiar teo- 
tia materialismului Istoric îşi așteaplă Interpreiul. Labriola spune (pag. 
205) că cel ce ideniilică malerialismul istoric cu determinismu! econo- 
mic, fac o conluzie regrelabilă, de oarece aceste două noțiuni nu pol 
fi împerechiale. El arată, de altă parie, că acțiunea determinismului 
economic asupra dezvoltării unul popor e o nojlune veche în istorie, 
că cea mai mare parie din islorieii francezi, în special Augustin- Thierry, 
Ouizol şi chiar Taine, in faimoasa-i leorie „mediul delermină artistul”, 
au văzul loarie clar acesi delerminism economic. 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In antagonismele imanente societăţii capitaliste se găseşte 
cauza primă a dispariţiei el. Unde se le gepaakt nollor 
formaţii economice? /n fabrică. De aici scoate Marx teoria 
lui pe H Reie revoluţionar. 

tudiind evoluţia capitalismului, Marx te în sistemul 
fabricii forţa revoluționară care împinge cap talie mul spre dis- 
pariţia lui. Istoricește vorbind, Marx te în primele faze 
ale capitalismului modern germenul dispariţiei sale, adică debu- 


Apoi ses? „esle ọ eroare grosolană, bazală H 
d ees gees? ege, e Ae schimbă re per ât -amiri oi et în 

economic” (pag. , Pentr ` = 
ric ar insemna rare i ee “Aa Eia zar ciao A 

Sorel, de asemenea, se exprimă (pag. XXVIII din prefața lui 
Seligman} asupra acelor care confundă materialismul islorie cu deler- 
minismul economic, în fraze biciuitoare : Dacă scriilorii (cel care fac 
confuzia) ar fi avul o cit de mică cunoștință e originelor hegellene 
ale ideii iui Marx, nu sier fi gindit niciodată să enunțe prostiile pe 
care le-au profesat cu îndrăzneală asupra acestui subiect, 

Mai jos (pag. XXXVII) indică cum irebue să fie formula! male- 
rialismul istoric: „Să nu se studieze niciodată dreptul, instituțiile poli- 
lice, ideologiile filozolice, religioase sau artistice, fără ca autorul să-şi 
reprezinie în toată realiialea ei viaja economică a poporului conside» 
ral, cu diviziunile istorice în clase, cu dezvoliarea procedeelor tehnice 
Kee pc para prodaoiiviiaie, Aceaslă apropiere inire ia- 

F socie . 
care S vo re să-i dëi iat le mega 
nedeilo Croce esile de același părere: „Să D - 
tenția asupra infra-siructurii economice a societății, Aa gin pere 
pricepe, conligurajia şi schimbările“ (Nail isi. et économie marxiste, 


4 In a lil-a notă din scrisoarea lui Marx adresală lui 

insemnăm: docirina malerialistă după care oamenil e Rh mei ae: 
cumslanlelor și a educației şi care vrea, Prin urmare, ca lranslorma: 
rea nalurii omeneșii să fie efectul! unei transformări a circumslanjelor 
și a educației, uită tocmai că oamenii sint cauza schimbării circumstan: 
jelor şi că educatorul trebue să fie el însuși educai. Ea ajunge le 
rezultalul scindării societății în două părți, din care una se ridică de-a- 
Mhae omano Celnatâvaje tare Së eege circumstanțelor şi ac- 
decit să practică ie sean WSL ef, dn mei: eene 

ces! mod de a vedea al lui Marx, în ge 

baie rece obiecția care i-a fos! făcută Zrëck ri La a 
DEE lammler, care spune că rapoariele sociale, economice Juridice 
și polilice sin! supuse acelorași inliuențe care consiilue o activilate 
comună. Şi obieclează cu drept cuvint „că nu este filozofic să pre- 
linzi că o categorie oarecare de raporluri sociale este cauza sau ex- 


Size altor raporiuri sociale“; oale sia! produsul comun al aceloraşi 


zice : „a cunoașie insemnează a crea: ul intr! 
nu o poate cunoaște decil ca obleci opion g An fe orar rez 


TEORIA REVOLUŢIEI : O. SOREL (im) 119 


tul proletariatului revoluționar.® La început „manufactura“, 
peniru a răspunde la cereri din ce In ce mai mari, concentrează 
mase mari de lucrători. Masa uvrieră, în consecință, suferă apă- 
sări vexatorii şi exploatări fără samân. In această primă fază, 
lucrătorii încep mişcări inconstiente contra maşinilor, care, după 
ei, incarnează puterea dominatoare a capitalului. Lucrătorii văd 
în maşini cauza directă a şomajului şi le distrug. Numai cu 
timpul, practica vieţii economice îl va învăța să nu se mai re- 
volte impotriva instrumentului ci împotriva întrebuinţării pe 
care capitalismul ii dădea acestui instrument. 

Concurența crescindă între capitalişti şi efectele rezultante 
provocară în perioada a doua, contimporană cu Marx, o situa- 
ție foarte nestabilā a lucrătorilor. De unde necesitatea pentru 
acești lucrători de a se grupa, pentru a-şi apâra interesele, Re- 
zultatul: greve parțiale şi uneori adevărate revolte. 

In faţa grupării forţelor lucrătoare, capitaliştii provocaţi de 
exemplu! adversarilor lor, introduc condiţii uniforme de muncă. A- 
ceastă sistematizare de sforţări, de opartea lucrătorilor, de altă parte 
a capitaliştilor, aduce ca consecinţă fatală lupta de clasă. Domina- 
ţia capitalistă a creat in masa lucrătorilor o situaţie comună, 
interese comune. Această masă este o clasă față de capital, 
chiar dacă ea nu este încă conştientă. In afară de luptă şi In 
afară de organizaţie economică, nu există clasă. 

Această concepţie a lui Marx: „capitalismul dela inceput 
conţine în germen lupta de clasă”, e o vedere genială. El işi 
dă sama perfect şi stabileşte că nu e numai un simplu con- 
flict de interese această luptă de clasă. Ca probă, arată că 
există un antagonism de interese permanent între producător şi 
consumator, dar acest conflict nu aduce lupta de clasă. Numai 
fabrica este cimpul închis în care se putea naşte. Eat din fa- 
brică, lucrătorul e un om liber, un cetăţean ai cărui vot gl toate 
celelalte drepturi sînt egale cu ale patronului.. Afară din fa- 
brică, egalitate perfectă; in interiorul fabricei, condiţiile se 
schimbă. Prin fatalismul impus de dezvoltarea maşinismului 
modern, lucrătorul este supus unel discipline de fer, condiţio- 
nată de maşina însăși, a cărei întreținere nu sufere nici întir- 
ziere, nici aminări. Prin forța lucrului şi prin necesitatea inexo- 
rabilă a maşinismului, disciplina în fabrică trebue să fie per- 
fecță, Nici o fantezie individuală nu poate să intervină, nici a 
patronului, nici a lucrătorilor. Fanteziile, din orice parte ar 
veni, periclitează existența fabricei, şi dacă capitalistul se rul- 
nează, pentru lucrători luceşte perspectiva neagră a şomajului. 
Fatalismul din tragediile greceşti comandă acest conflict per- 
manent, care nu este numai un conflict de interese, ci se ridică 
mai sus, e un conflict continuu între modul de a simţi şi de a 
fi al unel mulțimi de oameni, care då acestei lupte de clasă ca- 


e d Lupta înlre capiialisi și salarial începe cu regimul capitalist 
meng, 


120 VIAŢA ROMÎNEASCA 


racterul tragediilor lui Eschyle.* Cred că ese la iveală cauza 
pentru care Marx a văzut numai în fabrică și în munca din fa- 
brică laboratorul din care a eșit lupta de clasă, 

Raportul de subordonare creat de fabrică are un dublu 
caracter: de a fi natural (fatal, chiar) din punct de vedere 
tehnic şi social, prin faptul că separă, prin chiar fiinţa lui, 
cele două clase, patronii şi lucrătorii. 

De îndată ce lucrătorii devin Ser ca noțiunea de clasă 
pătrunzind în ei, nu mai pot fi animați decit de o singură 
dorinţă, suprimarea patronatului, fie că patronul e un individ, o 
colectivitate sau statul însuşi, 

Aci il vedem pe Sorel un continuator direct al lui Marx. 
Sorel şi-a dat sama că dezvoltarea ulterioară a regimului ca- 
pitalist a dat naștere la diferențieri pe care Marx nu le putea 
prevede. Specializarea din ce in ce mai mare a industriei a 
provocat gruparea lucrătorilor în federaţii, provocate de co- 
munitatea de muncă; ca urmare, diferite sindicate specializate, 
sindicatul drumului de fier, al țesătoriei, al minerilor, federaţia 
tipografilor, etc. Evident că această eterogenitate în comunită- 
De de meserii a provocat o diterenţiere între categoriile de 
lucrători, uni! lucrători fiind favorizați prin insăşi meseria lor, 
faţă cu alții cu muncă mai grea din punct de vedere tehnic, 
sau mai displăcută. In consecinţă: privilegii pentru unii lucră- 
tori şi luptă între sindicate, care complică lupta de clasă, odini- 
oară aşa de simplă. De altă parte, din această specializare 
tehnică crescindă, din emanciparea intelectuală care rezultă, Iu- 
crătorul a devenit acum o persoană conştientă, de capacitate 
umană superioară. Această ridicare îndreptăţi pe Sorel să aibă 
mai multă încredere în sindicatele astfel înălțate din punct de 
vedere moral, intelectual şi chiar material, decit în lucrătorul 
aproape inconştient dela inceputul secolului al XIX. Azi e un 
fapt evident că spiritul revoluționar e cu atit mai dezvoltat, cu 
cht clasa lucrătoare e mai luminată şi mai conştientă. Dela un 
lucrător cu nivelul intelectual scăzut, spiritul revoluţionar lipseşte 
cu desăvirgire. 


e Ze 


Deasupra logicei lui Marx, se grefează la Sorel entuzias- 
mul eroic al lui Proudhon: „ideia de războlu este egală cu fe- 
nomenalitatea ei. Este una din ideile care dela apariţia ei 
umple perfect toată comprehensiunea ` se impune în intuiţie, in 
sentiment, în aşa fel, incit, din cauza aniversalităţii ei, logica 
o clasează subt denominaţia de categorie. Războiul este o trini- 


* Orice asociație de osmeni pentru un scop deierminal, provoacă 
condijii analoage: păstor şi lurmă. Orhesira are nevoe de un şei, ar- 
mata de olijeri. Dar șeful nu e necesarmenle un palron. Numai cind 
storțări colective servesc interesele unul şel, atunci șeful devine patron. 


TEORIA REVOLUȚIEI: o, mai 
) TIE e KT 
tate ca Dumnezeu; este reunirea Intro singură natară a tref 


termeni : gonismul “ Dacă 17 png 
tate e ee războiu my în: el nu va 


pierde nimic din admiraţia noastră. Scopul răz 


în omenire, este de a da un impuls tuturor facultăților omene= 


ti, de a crea în centru şi pe deasupra celorlalte facultăţi, drep- 

tul, de a-l universaliza, şi BE A acestei universalizări de a 
i şi a face să existe so j 

Los GA mod de a vorbi despre războlu, de a-i slăvi meri- 

tele, de a-l ridica la gradul de sublim, acordindu-i meritul că 

face om mai mare ca natura, ne explică influența pe care 

Prouihon a exercitat-o asupra autor care predica violența 


ca mijloc de acţiune. 


reocuparea morală aşa de evidentă la Proudhon reapare 


| tot atit de precumpănitoare la Sorel. De altminteri, această pre- 


ocupare de ordin moral e caracteristică tuturor scriitorilor 
bien cu tendinţa socială, chiar cind sint în fond aşa de amo- 
rali ca Rousseau, 

Sorel cere clasei proletare (sindicaliste) o valoare morală 
superioară clasei burgheze, menită şi dispară ; face chlar ca vic- 
toria să atirne de această valoare morali. ** 

Dar nimeni, spune Sorel, nu a exprimat cu mai multă pu- 
tere principiile acestei morale, ca Proudhon. A simţi şi a afir- 
ma demnitatea de om, mai întăiu în tot ce ne este personal, 
apoi, În persoana aproapelul nostru şi aceasta fără preocupări 
de egoism, precum fără nici o consideraţie de divinitate sau de 
comunitate, acesta constitue dreptul. A fi pregătit în orice impre- 
jurare pentru a lua cu energie, chiar împotriva ta însuţi, apă- 
rărea acestei demnități, aceasta este justiția. (Proudhon, De la 
Justice, de la Révolution et de l'Eglis:, T.I, pag. 216, citat în 
Sorel). Clemenceau spune același lucru: (Aurore, 12 Mai 1905). 
Fără demnitate omenească, fără independență, —libertatea, drep- 
tul, viaţa, nu sint decit o stare bestială care nu merită să fie 
conservată. 

Din nefericire, celace nu se poate îngădui acestei stări de 
„sublim continuu“ din morala stoiziană, din creştinismul pri- 
mitiv, din morala lui Proudhon chiar, este faptul că rămine 
darul numai citorva aleşi. Această stare nu prea face adepţi. 


" Imnul războinic al lui Proudhon ne aral că ideile lui Treit- 
schke asupra războiului core i-au fost alli de muli reproşale, nu-i a- 
parjineau nici măcar în propriu: „am căzul acum de acord asupra a- 
cestul Iepi, cum că războiul este just și moral şi că ideia unei păci e- 
lerne este nedreaplă, imorală și imposibilă“ (T. Vie. et Oeuvres: Es- 

i sur le Droll inlernalional). 

wë, Mai foli filozofii moderni sinf de acord peniru a cere moralei 
viitorului condiția de subiim. Prolesorul Durkheim spunea la pecias: 
iea de Filozofie (i1 Februar 1906) că nu se va pulea separa gra 
sacru de noțiunea de moral şi celace caracleriză sacrul esie de a îl 
incomensurabii față de celelalte valori omeneşti. Tol el napoca a mo- 
rale ulilitară pentrucă nu a acorda! importanța pe care o merilă pro 
blemel, datoriei și obligaliei. 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sorel căuta să stabilească (bazat pe Renan) că factorul care 
întreține încă o stare de elevaţie morală izvorăşte din noţiunea 
de luptă. Renan arată că după perioada eroică a creştinismu- 
lui, perioada martirilor, mănăstirea ia locul mucenicilor. In a- 
ceste lăcaşuri sfinte, suflete alese, se consacră rugăciunii ridi- 
cind valuri de imploraţii cătră puterile cereşti, pentru a păzi 
restul omenirii de duhul cel rău, 

Aceste mănăstiri sint cîmpurile de luptă care permit mo- 
ralei creştine să se menţină cu acel caracter de sublim, care 
fascinează atitea inimi astăzi încă, dindu-le strălucirea indestulă- 
toare pentru a provoca, chiar în societatea contemporană, citeva 
palide imitații. Le Play, de asemenea, insistă, arâtind că 
sentimentul religios e mai profund în ţările în care catolicismul 
este în luptă cu protestantismul sau cu sectele sale, dech în 
țările în care unul sau altul (catolicism sau protestantism) sînt 
instalate definitiv, ca religiuni de Stat (Spania). Sorel arată 
cum, chiar în epoca lui Proudhon, felul în care scria acest 
autor, socotindu-se depozitarul cuceririlor revoluţiei franceze, 
dă uneori un aspect de epopee stilului său. Adversarii lui din 
partidul burghez Îl combat cu înverşunare, şi modul în care 
catolicismul i-a persecutat opera, ne dă icoana acestei lupte, 

Tocmai din această noţiune de luptă, Sorel scoate valoarea 
morală a teoriei sale. 

Violenţa proletariană, exercitată ca o manifestare pură şi 
simplă a sentimentului de luptă de clasă, apare, astfel, ca un 
lucru foarte frumos şi foarte eroic; ea servește intereselor pri- 
mordiale ale civilizaţiei (2), ea poate să nu fie metoda cea mal 
apropriată pentru a obţine avantaje materiale invederate, dar ea 
singură poate salva omenirea de barbarie (pag. 120 R. V.). ŞI 
mai departe : să salutăm pe revoluționari, precum Grecii au Salu- 
tat pe eroii Spartani dela Termopyle care au contribuit la men- 
ținerea luminii în lumea antică. 

Pentru Sorel lupta însăşi are o valoare morală.* 

In desăvirşita-i dezinteresare chiar față de teoriile sale, 
Sorel nu susţine că sindicalismul trebue să fie victorios. Dim- 
potrivă, pe ici, pe colo, apare chiar noţiunea că dacă burghe- 
zia s'ar deştepta, şi pregătindu-se de luptă, ar dezvolta nsa 
calităţi morale mai mari decit ale socialiştilor,—atunci, Doamne !— 
Sorel i-ar vedea invingători cu o senină dezinteresare de sa- 
vant, care urmărește numai reuşita unei experienţe. 


* Salut å la guerre! C'est par elle que l'ħomme à peine sorti 
de la boue qui lui servit de malrice, se pose dana sa majesté el dans 
sa valllence; c'est sur le corps d'un ennemi oben qu'il a fait son 
premier rêve de gloire et d'immortalite 


n aA A BA Zi G A aE éd WK weih A die Me N T MN Zaire A fs 


TEORIA REVOLUŢIEI: o. SOREL (i) 123 


Precizind situația Jui Sorel, constatăm că dela celebra cear- 
tă între Proudhon şi Marx, seria autorilor francezi care dăduse 
atita strălucire primei jumătăţi a sec. XIX (St. Simon, Comte, Consi- 
derant, Proudhon şi poate chiar Blanqui), încetează. Şcoala so- 
clalistă franceză are oratori mari ca Jaurès, elevi de-ai lui Marx, 
ca Guesde, dar un teoretician care să conceapă noi sisteme, lip- 
seşte. Această lipsă este tot atit de complectă în Germania. 
Engels şi Kautski n'au făcut decit să comenteze pe Marx. Sin- 
gur Bernstein aduce un mod personal de a vedea şi o'concepție . 
mal nouă. Sorel e primul după acest interegn (dela moartea bi 
Marx, la începutul sec. XX) care continuă pe Marx, dindu-i o 
nouă direcţie.  Deaceia şcoala lui a fost desemnată în Italia 
subt numele de neo- marxism, 

Are puncte comune cu socialistul german, în ceiace pri- 
veşte partea importantă care o dă „ideii“ în mersul eveni- 
mentelor, Se diferenţiază neted de Marx, în partea în care a- 
cordă o importanţă considerabilă factorului moral, * cu totul ne- 
giijat de acesta. ȘI în acest domeniu, filiaţia lui cu Proudhon 
apare şi mai evidentă, 

La rindul lui, Sorel a influențat în mod considerabil, cum 
era de prevăzut pentru un gindițor atit de personal, mişcarea 
socială contemporană. Cugetările teoreticianilor socialişti sint in- 
teresante de cunoscut, chiar atunci cînd nu au o aplicaţie prac- 
tică imediată. Cînd ne gindim că din St. Simon şi Fourrier (de 
falansterul căruia şi-au bătut atiţia joc) au eşit marile companii 
de navigaţie (Fraţii Pereire) toate societăţile cooperative, mutua- 
Wtăţile, asistenţa socială, etc.,—cine ştie ce operă viitoare va fi 
fecundată de Sorel ! 


” Sorel are un mod cu lotul personal de a considera lenrme- 
nele morale. După el, exislă oarecare anaieaie între morală ṣi artă. 
După cum in artă există o parie clară şi izbitoare, parie pe care o 
vom numi aparentă, mai există alla care lrăeşte mal cu samă din nu- 
anță, din nedeterminat, din misler evocalor. Aceasta esile mal cu samă 
pariea care constilue capod'opera. Tot asifel în morală există o parte 
clară și o parle inlanecală. Partea clară esie parlea, ca să zic aşa, 
comună omeniri!, care se poale expune uşor și care se regăseşte dela 
civilizația egipteană pănă azi, la diferite popoare. Partea obscură, 
complicală, care nu se poale expune uşor, care nu are formule gala, 
este parlea relalivă la rapoariele sexuale care domină așa de mul! 
morala individuală. Numai cind o cunoşti, si nu o poli cunoașie deci! 
numai cind ai! sia! mulji ani în mijlocul unui popor, namai atunci îl! 
dai sama că aceasta este partea fundamentală care-i constitue profunda 
Biteie Aceste chesilu»! sexuale comandă raporturile familiare, şi, 

l cași Proudhon acordă o importanță capilală noțiunilor de relații 
familiare care, după ei, indrumesză morala unui popor. 

Dedicajia pe care o dau mai jos, luminează mal bine ca orice 
dezvoliare, elevajiunea morală a lui Sorel: 

Fi ux l'homme qui a renconiri la femme dévouće, înergique 
el fire de son amour, qui lui rendra toujours présenie sa jeunesse, 
qui empăchera son âme de ven? se conlenter, qui saura lui rappeler 
sans cesse les obligalions de sa tâche et qui parfois même lui râve- 
lera son génie“ (Ref. sur la Violence, pag. 454, 4-ăme ed.). 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu putem întreba dacă imnul violenței ar fi oare îndrep- 
Ou ? Cind vedem autori ca Kidd (Science de Pulssance, pag. 
13) care numai revoluţionar nu este, ajungind la concluziile ur- 
mătoare: Tot spiritul societăţilor moderne occidentale nu are altă 
bază (de cit violența). „Este un fapt a cărui semnificație a fost 
lăsată deoparte în trecut, anume că civilizația occidentală a fost 
într'un sens special şi particular bazată pe forţă“, 

„Toată ştiinţa profundă a Occidentului este ştilnja forţei, 
într'una sau În alta din fazele eif şi „Cel ce a făcut istoria 
Occidentului este luptătorul sălbatec, care mulţumită luptei con- 
tinue a suferit selecția războinică cea mai lungă, pe care o 
rasă ar putea să o sufere“, 

In perioada de ingrijorare care a precedat războiul mon- 
dial, Sorel a fost marele profesor de energie.— Preconizarea vio- 
jenţei-—ca mijloc de acţiune într'o epocă de enervare—cînd so- 
cietatea îşi căuta un mod de acţiune, a avut un efect conside- 
rabii—uneori chiar în afară de aspiraţiile lui Sorel. Aşa în 
Franţa, elevii säi direcţi se grupează în jurul ivi Maurras, Leon 
Daudet, grupul naţionalisto-regalist, care gare alt mijloc de ac- 
ţiune in afară de calităţile literare ale celor doi protagonişti, decit 
preconizarea acţiunii directe şi a violenței. Grupare strinsă, 
bine disciplinată şi care avind un credo simplist face aderenţi. 
in Italia mişcarea fascistă este creațlune spirituală a lui Sorel. 
In Anglia : Manualul sindicalist scris de Watkius în 1911 şi a- 
probat de Tom Mann spune: cind un diferend mal! important se 
iveşte intre clase, forța crează dreptul pretutindeni şi în tot- 
deauna. 

Din cele expuse, reesă cum Sorel caşi Proudhon, conci- 
liază morala cu violenţa, ba ceva mai mult, condiționează morala 
violenței. În mod consecvent aplică această violenţă, luptei de 
clase actuale mai exacerbată în urma războiului mondial cu cor- 
tegiul de suferinţe însoțitor. 

In faza pluiocratică In care am intrat, există numeroase con- 
tradicţii şi anomalii. Sintem teoretic în plin democratism, însă 
societăţile anonime care constitue caracteristica acestui demo- 
cratism plutocratic sint conduse de dictatori sau conducători care 
constitue adevăraţi şefi de bande (Hugo Stinnes, Rockfeller) in- 
vestiți cu puteri dictatoriale de ordin foarte aristrocratic aşa de 
mari şi aşa de intinse, cu repercarsii mondiale formidabile cum 
nici Ludovic al XIV nici Napoleon nu le-au visat. Aceste or- 
ganizaţii sint aşa de puternice, incit state victorioase ca Franţa, 
cind intră in conflict cu ele, sint obligate să dea îndărăt.* 


* Peniru cei ce m'ar acuza că născocesc romane, le dau ca e- 
xemplu urmălorul episod: La 17 Septembre 1919 „Allied Maritime Trans- 
pori Execulive* din Londra, holărăşte ca cele 14 vase-cisierne care 
se găsesc la Hamburg să lie repariizate între Franja, Belgia şi italie. 
In zing de 28 Seplembre Lonsiliul suprem economic cu sediul în Bru- 
xelles, aprobă această decizie. in 27 Seplembre, decizia consilialui 
esie aprobată de delegalul american, Polk, care declară comisluali că 


TEORIA REVOLUȚIEI : G. SOREL (m) 125 


In fața acestor instituţii atit de oligarhice pe lingă care 
feudalismul apare ca o democraţie, vedem masa scana sala- 
riată în conflict perpetum- cu capitalul. Spiritul egalitar şi demo- 
cratic invadează din ce în ce mai mult masele populare, mai 
conştiente de drepturile lor reale sau inchipuite (puţin importă), 
mai pătrunse de forfa lor pusă in evidență prin războiul trecut, 
e We pe această forță, lucrătorii pornesc ori vor porni 

atac. 

Cit de premergător sau vizionar a fost Sorel în preconiza- 
rea violenței ca mijloc de acţiune, timpurile tulburi actuale ne-o 
arată cu ptiscsinţă., Cei patru ani de războlu în care forța era 

rima şi ultima ratio nu au trecut fără să lase urme indelebile. 
mos pr ea pre zeng prea multe amintiri. Prea des 
recurge, ca in a violență pentru a-şi une modul de a 
vedea. Clasa lucrătoare avind sau nu ba A y că acum este 
momentul, simte instinctiv oportunitatea situației ȘI vrea să a- 
Tunce ca un nou Brennus spada în balanță. Ar fi fost de dorit 
că demobilizării armatelor să urmeze o demobilizare a spirite- 
lor, o perioadă de reculegere un fel de „retraite” a catolicilor, 
în care timp societatea actuală să-şi pue cenuşă pe cap, şi să 
caute să remedieze situaţii prezente cu un spirit de concesie şi 
de concordie, mal potrivit demnităţii de om. In fața acestei 
mase lucrătoare agitate de aspirații aprinse, din ce în ce mai 
dispusă de luptă (ware ce plerde), găsim o pătură burgheză mal 
dezorlentată ca totdeauna. Avind o intuiție vagă de pericolul 
care o ameninţă, in loc să se unească să facă front inamicului 
comun, este dizlocată de un egoism strimt şi feroce care o va 
duce la distrugere,* y 


vasele cislerne, chiar dacă ar face o călălorie pentru ravilalieres- 
Germaniei, nu vor fi retinute în porturile americane. Vasele cisterne 
trebuiau să meargă în Anglia la Firih of Forth peniru a fi reparlizale. 
Imedia! societatea americană Standard Oil intră în acțiune. Ea 
reclamă, spunind că fiind deținătoarea tuturor acțiunilor Societ, Deut- 
sche Americanische Petroleum, este și proprietara vaselor cisterne. 
De asemenea inlervine pe lingă guvernul American, care confiscă va- 
sul cisternă „Imperator“ ce se dusese la New York. 
La 14 Noembre 1919, Consiliul Suprem, sezize! de această afa- 
cere, hotărăşte ca vasele să meargă la Firth of Forih. 
La 7 lunie 1920 Comisiunea reparațiilor dă cele 8 vase-cislerne, 
care se găsesc la Firih of Forih, în mod provizoriu guvernulai Sialelor- 
ee condilia ca să poarte colorile Siafelor-Unile și parilionul in- 


In aces! conflict cu Belgia, Franța și Halia, societatea Standard- 
Oil a eşit victorioasă, Pănă azi ea deține vasele-cisterae. Prin influ- 
enja ei a impus Statelor-Unite să revie asupra unui øc! semnat. Polk, 
delegalul Siatelor-Unile, a revenii complect asupra semnăturii. Belhman- 
eg cu celebrul „Chiffon de papier" e făcut elevi şi în Statele- 

” Pentru a demonstra complexitatea problemei economice, rom 
jua ca subieci de studiu Anglie. Volu elimina datele sialisiice care mi-ar 
ingreuia expunerea, peniru a mă mărgini numai la fapte. 


126 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Şi cum văd cataclismul care ne ameninţă—ca omul care se 
intreabă ce moarte preteră—să mi se dee voe să prefer ca revo- 
luţia să vie din Apus—din Anglia, Franţa sau Germania, prefe- 
rind individualismul unora, sau spiritul gregar şi de asociaţie al 
altora, barbariei pure şi simple a celor dela soare răsare. 

Sorel, de altminteri a fost acuzat că ar fi influenţat în mod 
serios mişcarea revoluționară rusească şi în special pe Lenin. 


In urma războlului mondial, Anglia îşi ajunsese scopul: dislruge- 
rea Hotel germane. De asemenea pusese mina pe coloniile germane 
din care una în special, Africa Orienială, avea o imporianță deosebilă 
comandind comunicajiile între Egipt şi Colonia Capului. Imedia! după 
pace, denunță convenția financiară şi economică care o lega de aliejii 
ei, urmind principiul că Anglia întelege să-şi ameslece singele cu sin- 
gele aliaților pe cimpurile de războlu, dar nu înțelege să-şi ameslece 
aurul cu monedele aliaților (Le Temps). Economișiii englezi dindu-şi 
samă că în 1919, numai ei şi Americanii aveau vase de lranspori, con- 
tributră muli la ridicarea naviului. Transporiuriie deveniră şi mai 
scumpe prin faptul că lrebulau plătite în monedă engleză. De altă parle 
cum tol ei aveau un sloc de cărbuni disponibili, au pus taxe de expor! 
considerabile, scomplind nevola Franței și Italiei care sufereau de lipsa 
de combustibil. Cu acesle laxe de export, Anglia își amoriiza o parle 
îmorumuturi, 

Hipnotizală de altă parte de idela sănăloasă de aliminteri a unei 
monede reale (echivalent aur), Anglia a făcut considerabile sacrificii 
pentru a menjine lira engleză la înălțimea dolarului american. Peniru 
acest scop, a ridical sconlul Băncii Angiiel (de unde mulie falimente) 
a pus Impozite considerabile și a rupl-o complec! cu tredijiile Iiberu- 
lui schimb, chier alenual. A devenii protecționistă cu stit mal mul! cu 
cil experiența războiului îl demonstrase necesilatea unor indusirii ne- 
exisienle incă în Anglia pănă în 1914: Industria substanlelor chimice, 
a maleriilor colorante, a instrumenlelor de oplică, a sticlei de labora- 
lor, etc.. Tarilului protecilonist englez i s'au opus iarite analoage, şi de 
altă parle valuta engleză devenind din ce în ce mai ridicală, nici un 
slat european nu mal putea cumpăra marfă engleză (afară de Spania, 
Elveţia, Olanda sl Norvegia—lări cu schimbul ridical). Această lipsă 
de cumpărători aduse acumularea de produse pe piaja engleză, febri- 
cația se încelial şi șomajul deveni din ce în ce mai amenințător. ÀA- 
proape două milioane de lucrători şomează in momentul actual şi An- 
glia cheiiuerte sume însemnate peniru ajutorul acestor lucrători. 

Situaţia se complică şi din cauza următoare: inainte de războlu, 
fiecare najiune producea arlicolele peniru care era inzesirală in car: 
sul timpului, adică : Franja avea mălăsăriile dela Lyon, Oermanla avea 
microscoapele Zeiss şi sticla de lena Toală lumea cumpără aceste 
articole care cu modul acesta deveneau foarte eine, Războiul slabi 
lind barierele peste care nu se poale irece, fiecare națiune şi-a impro- 
vizal indusirii factice care au putul merge în mod artificial cil limp a 
dura! războiul. In momentul păcii-acesie uzine improvizale nu au 
vru! să înceleze lucrul, cì ou conlinual să producă. Dar produsele lor, 
inlerloare produselor similare din alte țări, nu puleau să inire pe piață 
deci! grajie iariiului prolecţionial exageral sau subrenjiei dela sisl. À- 
ceste indusirii factice scumpesc considerabil viaja economică. 

2) Colonille engleze care ar pulea uşura supra-producjia engleză, 
o complică la rindul lor. În timpul războiului coloniile (india de e- 
xemplu) a începul să-şi jese bumbacul pe care-l producea Aceaslă 
produclie colonieră (grație minii de lucru) mai elline -grafie chiar u- 
nei calilă|l superioare (vopsile mal bine) vin să concureze nu numai 


e. . - 


TEORIA REVOLUȚIEI : G. SOREL (m) 127 


Sorel nu se apără, ba ceva mai mul apolog Lenin 

Da ca un fel de corolar la ei: a n por: Refie- 
= = Se le Violence“, el aruncă o dar ben societății ac- 
uale [Se intilneşte cu marele chimist Le Châtelier care vorbeşte 
ei p profund di de concursul pe care societatea burgheză 
coară ar poi bg dă cauţi: a 443) been i 
pre Lenin, că ar vrea să tech ce Petr get Bn? 

1 tru 
fat în sens de florărie). El pretinde să idei ei perii rea 


(ite, Anglia cheltueșie cea mal î 
armate. Cheltuelile Angliei podra AE Anu ne ara el 


Denorg a pus ṣi mài j | 
SE imposibil de ererol, clu pentru prolant, ca deneni 
EH de Greg Anglia exporta in Rusia 5 la Lie pes ră 
Pa eră - r de s'ar ridica la 10 la sulă, această ridicare n Poldi 
ac g criza producliei engleze. De altă parie Ànglia avea gece 
E cautari e EE DS de altminteri nu a dat E E 
a Cenova e 2 
tinie eg i Ee ege peniru a sancjiona ege pes 
iergendeng ug un consorjiu engiez, indiiereni dacă terenurile 
eher Sen rancezilor sau Beigienilor. Se utiliza revolujia rusă ca e- 
Deg We? ech mai marele profit al consorilului gegen 
planul, giei, urmală mai apoi de a Franjei, a siricat 
in cele expuse, reesă că Plutocraţi 
be zeng concepe numai afaceri ge inima a res r“ 
aonne ` Liege gr si Be mare rol)—alaceri de miliarde. 
sa paint se surp subi picioar p CES și D împiedică să vadă 
ind esie vor e afaceri, piufocrali i 
nc ptr rara dE de France, No. apar relbieasii be? 
o E 
ged aen de re din Ve raai la o conferinjä a func- 
„Văzind că guvernul englez nu 
me GER des de scop să excile poliele ee inotul Sering véi 
e afaceri. Voiu insista în special asupra bech peri ee 
Seck EC vorba de cumpărarea de aulomobile reparale Wädxa 
bebe SÉ an. În administrația acestei case figurează cițiv p ri e 
mezi DA ii Weu vemor e gie secrelari particulari gi lui 
u devenii cu ul acesi 
mesch d a pariizanii noştri, 
en wmd partea comercială, dor și pentru pertractările gd 
Cind vom mai adăoga la această 
eg Mae Fh situație politică Egiptul, Irlanda, 
economico polii a Angliei a și India, am complecta situajia 
a economică a celorlalte siale euro 
gică. Nu o studiem aci, penirucă ne-ar depăria prea e de pan Air 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


socialismul, care, după toți autorii competinţi, ar trebui să ur- 
meze unul capitalism dezvoltat. După aceasta, el face o expunere 
foarte exactă a situaţiei Industriale a Rusiei şi adaogă: „nu lip- 
sesc socialişti cunoscuţi care consideră întreprinderea lui Lenin 
ca himerică”. 

La pagina 446, Sorel constată că Bolşevismul trebue să dis- 
trugă şi să construiască, așa incit capitalismul să nu intervină 
din nou şi să se interpună între societate şi muncitori. Partea 
întălu, distrugerea, s'a făcut magistral; partea constructivă rămine 
de demonstrat. In expunerea revoluției ruseşti, vom vedea cit de 
admirabil cunoscător al feromenelor economice a fost Sorel, de 
oarece se clarifică în momentul actual (Mai, 1922) cum capita- 
lismul internaţional subt forma de mari companii (vechea com- 
panie a Indiilor*) se vor interpune din nou între societatea ar- 
țificială creată de Lenin şi muncitorii care vor H din nou robițf, 
poate mai cumplit ca înainte. De altă parte ţăranii deveniți 
proprietari de pămint vor constitui o pătură de mici proprietari, 
care vor deveni din ce în ce mai conservatori, pe măsură ce se 
vor deştepta (exemplul ţărănimii franţuzeşti). 

Şi atunci ne întrebăm „oare era necesară o experienţă“ ne- 
cesitind atitea jertfe omeneşti, pentru a justifica teoria lui Vico 
de o reîntoarcere la barbaria primitivă; căci iată ce spune unul 
din protagoniștii revoluției ruse: „Mi-e frică uneori, că lupta să 
nu fle așa de lungă şi atit de crudă, că întreaga cultură euro- 

nă să nu fie zdrobită (Bukharin in Ransome—Six semmalnes 
en Russie, Edit. L'Humanité, 1919), 


Dr. Al. Slătineanu 


— 


* Vezi convenția recentă inire Leslie Urquhard, reprezenlanlui 
lui „Russo-Aslalic Consolldaled“ şi Krassin. Convenila n'a fost incă 
ralijicală de Soviei pentru molive polilice, dar cu siguranță va fi. 


+ was 

] "TF'Fëëteane 

j E "at, 

Ei: Mi Sit 

x 

| d P 
> e 


Toamnă 


lubita mea, azi totul s'a sfirşit; 
Vezi, pleacă tot subt cerul cenușiu, 
Şi nori şi păsări călătoare au pornit 
Inspăimintate de atit pustiu, 


De goana tuturor de pe pămînt 
ȘI zările acum s'au depărtat 
Ca nişte pinze 'n care suflá vint 
De nu știu cite zile ne'ncetat. 


Aduce vintu-o grea nenorocire 
De undeva, din goluri fără fund, 
De-aceia tot se zbate în neştire 
ȘI toate vietăţile se-ascund. 


130 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Eu simt că ne pindegite şi pe noi 
Această pustiire-universală 

Ce ne va'nprăştia pe amindoi 

Ca flori uscate pe-o cimple goală. 


S'apropie al lumii greu sfirşit; 

Cu rădăcini copacii-ar vrea să fugă. 
Så căutăm un colţ adăpostit 

Să ne-adunăm noi singuri pentru rugă. 


Să ne cuprindem capetele 'n mini 
Ca nişte urne'n care-am adunat 
Din însuşi noi ca din adinci fintini 
Cenuşa stelei ce ne-a fascinat, 


S'apropie stirşitul lumii, greu, 

Se clatină pămîntul ca un dric, 

Adormi cu ochii 'nchişi pe pieptul meu, 
Să nu mai vezi, să nu mai ştii nimic. 


Demostene Botez 


— 


Moldova dintre Prut şi Nistru subt imperiul rus 


9 
Invățămintul 


Toţi scriitorii ruşi despre Basarabia susțin că, la 1812 la 
anexarea ei la Rusia, nu existau nici şcoli, nici chiar ştiutori de 
carte acolo. Boerimea este descrisă ca incultă, țărănimea (celace 
este exact) analfabetă; de cler, de negustori şi orăşeni nu se vor- 
beşte nici un cuvint. Interesul politic de a fi trecuți Ruşii nu 
numai ca „eliberatori“ ai Moldovenilor de subt jugul turcesc, 
dar şi dorinţa de a fi trecuţi şi drept „luminători“ ai lor i-a 
impins la aceasta. 

Desigur că Moldova de pe acele timpuri mavea mulți căr- 
turari sau chiar simpli ştiutori de carte; nu erau timpurile acelea 
prielnice pentru cultură în petre şi cultură naţională în deosebi 

aceste locuri. Totuşi Moldova, care dăduse în diferite timpuri 

ie! pe Milescu, Grigorie “Țamblac, Petru Movilă, Herescu, 
Bantaş, Cantemir, în acele timpuri chiar, dăduse o mulțime de 
militari : Russet (mort la asediarea Oceacovului), Cantacuzen pol- 
covnic (mort la Borodino), 1 pe Scarlat Sturdza, Catargi şi pe 
Gavril mitropolitul Kievului nu putea fi socotită ţară fără ştiinţă 
de carte, fără cultură, după nivelul comun de atunci şi după ni- 
velul rusesc din acele timpuri în deosebi. 

Că boierimea ştia carte moldovenească şi grecească, se do- 
vedeşte din actele scrise şi semnate de el în acele timpuri, din 
toate dosarele şi condicile ëng p justiţiei moldoveneşti, 
ținute de cărturari moldoveni până Ja 1830 şi maitirziu chiar. 

Despre clericii moldoveni din acele timpuri şi despre că- 


1) Culegere jubiliară, Kișinău, 1914, pag. 54. 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lugări nu se poate vorbi ca despre agramaţi; eitoți ştiau ceti, 
scri e căuta moldoveneşte, altfel gar H fost admişi la funcțiunile 
lor. Dovadă sigură despre acest lucru sint condicile bisericeşti 
toate scrise moldoveneşte în Basarabia pănă la 1872, cu toate 
că este sigur, chlar după istoricii ruși, că în Basarabia nu s'a 
crelat de Ruşi nici o şcoală special moldovenească. ȘI dacă dela 
1872 nu s'au mai scris condicile şi actele bisericeşti în moldo- 
veneşte, apoi nu din lipsă de dorință a clericilor din acele 
timpuri, ci numai din porunca aspră a episcopului Pavel Lebedev, 

Descrierile mal amănunțite a diferiților martori ai timpuri- 
lor ne arată, că la răpirea Basarabiei unele case de boeri mol- 
doveni aveau guvernori franţuji pentru copii: „guvernorul Ripet 
la familia Cantacuzen cu mari calităţi, deosebit de obişnuiţii fran- 
tuji ai marginei“. 1 Despre familiile Cantacuzen, Sturdza, Rally, 
Stamate, Russo, Vartolomei, Pruncu, Başotă etc., contemporanii 
lui Puşchin scriu ca despre familii culte şi învăţate, Despre he- 
teriştii refugiaţi la Chişinău în acea epocă și între care erau și 
mulţi Romini : Roznovan, Bogdan, Cuza, Ghica, Herescu, Băleanu 
etc., contemporanii lui Puşchin constată în scrierile lor că mulți 
erau oameni deştepţi, cul, europenește învăţaţi ; contemporanii 
lui Puşchin, în descrierile lor, dovedesc că nu iubeau pe Moido- 
veni şi işi băteau joc de ei, de altfel şi Moldovenii le plătean la 
fel; nu degeaba Puşchin scrie: 


Aici, unde toți îşi bat joc de poet 
şi îl numesc „dracu rusu“ (sic în rusește). 


Mai tirziu scriitorii 2 ruşi comentau şi priveau- rău pe Mol- 
dovenii din Basarabia (epoca 1830-50) pentrucă îşi trimeteau 
copiii să înveţe la Viena. 

O clasă aşa de bogată, ca boerimea moldovenească din 
acele timpuri, nici În mod teoretic, nici după fapte stabilite is- 
toric, nu este admisibil să nu fi avut cunoştinţă de carte şi o 
cultură mai mult sau mai puţin insemnată după nivelul acelor 
timpuri. Desigur aspectele exterioare și formele din acest orient 
de subt influențe aşa de amestecate slavo-franco-fanariote, se 
deosebeau mult de aspectele ruseşti, în care găsim însă mulțime 
de străini. Eihfeld, Vieghel, Mettercompt, Sohuiman, Fonton, Ben- 
nigsen, Harting şi elevi de ai lor dintre Ruși. Aceste deosebiri 
dădeau loc la conflicte şi pe baza raporturilor de învingători şi 
învinşi, de protectori şi liberaţi; dar negarea complectă a ori 
cărei culturi locale este absolut nedreaptă şi neadevărată. 

Dacă boerii îşi învățau copiii carte acasă prin guvernori, 


1 Ibidem, pag. 58. 

2 Descrierea Budgeacului, Achermap, 1899, pag. 77 „Boerii bogați 
işi duc copili peniru educație în sirăinălale, cel ma pulin bogaţi între- 
lin profesori particulari din Greci, Nemii și alți străini, care invelă 
copiii diferite limbi şi alte șilinie, după cit şiiu el“. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 133 


preoţi şi dascăli chemaţi la curte şi prin şcoli,! cu atit mai mult 
candidaţii pentru locurile de preoți, dascăli, psalți și clerici 
căutau să învețe carte bisericească, cîntare şi scris, pentrucă 
aveau nevoe de ele ca instrument de muncă, 

Demnităţile bisericeşti erau aproape ereditare în Basa- 
rabia caşi în alte părți, mai cu samă pentrucă copiii de preoţi, 
dascâli, cîntăreţi aveau putinţa $ învățau carte şi meşteşugul 
bisericesc dela părinţii lor şi dela anume dascăli şi in şcoli. 2 

Dovada existenţii mai cu samă a sistemului de învățâmint 
particular şi familiar o găsim in dosarul 21 pe anul 1817 a con- 
sistorului din Chişinău. Se dăduse ordin clericilor să-şi trimeată 
copiii la seminarul din Chişinău şi să se prezinte şi listele co- 
pilor cu arătarea învățăturii pe care o au. Clericii au răs- 
puns, majoritatea arătind că nu pot trimite copiii la seminar dar 
că acasă li învaţă după cărțile bisericeşti. Fără învățătură erau 
foarte puţini. Aşa, în lista protopopului Stavarake Costin din 
ținutul Orbetului, dintre 197 copii de clerici în virsta de 7—15 
ani sint înscrişi ca învăţind 16). Obiectele de studiu sint ară- 
tate în dreptul fiecărula în următorii termeni : învaţă buchi, în- 
vaţă la ceazlov, învaţă vecernie, învaţă prun; ştie psaltirie, 
învaţă gramatică, învaţă glasurile şi Insfirşit unii de 14—15 ani 
sint notaţi „învăţaţi“. j 

Există dovadă că, pe Se invăţămintul familiar, exista 
învățămîntul particular cu plată. Protopopul Mihail Sneacev- 
ski, primind ordin de a obliga pe preoții din ținutul laşilor să 
facă şcoli ruseşti lasate, răspunde: „că numai 2 preoţi ştiu ru- 
sește, şi că locuitorii preferă învăţămintului rusesc gratult, in- 
văţămintul moldovenesc cu plată la învăţători slobozi pe limba 
lor naturală mai înţeleasă“ 3 

Sistemul de învățămint moldovenesc famillar şi particular 
a mers în t rile noastre. 

ră por ep. Ceakir, mort la 1873, avea aceleaşi studii 
caşi predecesorii săi. Diferența este că şi le-a complectat prin 
învățarea cîntărilor moldoveneşti şi tipiconului la psaltul bisé- 
ricii Sft. Haralambie din Chişinău“, ne spune preotul M. Ceaklr 
despre tatăl său.4 

d De aceia la unirea Basarabiei (1918) s'au găsit mulţime de 
acești cărturari moldoveni prin sate. 


1 Lîngă biserica Sf. Mihail din Chişinău, între 1801 —1819, exisia 
o şcoală a dascalului Constantin Grecu, în care învăjase copiii boeri- 
lor (vezi, Arhiep. Gurie. Revista Soc, Isi. Arh, Bas., Chişinău, 1921, 


e H biserica Sf. Ille a bresiașilor și negustorilor moldoveni, 
era o V ala ite cu dascălul Oheorghe Popovici, (SI. Cio» 


Rom. Basar., A A 

citi eck ibidem, Sa k ei şcoli: la Bumbăla, Holercani, 

Işnovă!, Buda, Truşen!, Răspopeni, sigur esle că şi în satele Scumpla 
ia TR Wien E h. Basar., v. II, 1902, pag. 179 
ucr € co . arh. sp fe D a D . 

4 Biografia rect și familiei Ceakir, Chișinău, 1899, p. 10-11. 


It eege. 


Vom vedea mai jos cum ei 
sericeşti ruseşti eech, în bt eg ere aÀ 
menes şcoli şi moldoveneşti. Dovada o găsim în următoasele 
ES Ee era în casa preotului (colonia Găgăuza Ceadi d 
Gre al ăcea şi pe învățătorul. Invăţa a scri, a ceti, a Se 
Ze E DEE fen era 
3 co A - 
mg toria; Penity scris se făcea un jgheab rul se piu 
ierile (anli 1830—1840). Asa aa el scriau cu degetul 
Ee ai tre 

Ze Tee: adsis că în mănăstirile moldovenești pă Bee 
enee gene aa cer pa celt aa ET 
mas şi acolo învățămînt moldovenesc ch eg A E 
articular ; - 
gării pe Jem = ascultători în mod cheleinic buchile EN ie? 
Le ve după cum învățase dela alţi inaintaşi 2 
Ze i arie de mai jos se va vadea că Ruşii au inceput 
aril Singapore i învățămint secundar, seca 
pă primi desigur ovare nu exista un învățămînt pri- 

mii a introducerii învățămţ 
în: regie ge ră limba moldovenească» H că dela 

ca aceasta să fie 
dace: pes ed A a „cate, dar pănă la ne erp seem 
că a veni s'au format şi din acest învă- 

Invățămintul şcolar rusesc în Ba i 

sarab i 
mari äng ges sistem Geen Co SS 
ege ge e e carte rusească simțită de adminis- 

ma şceală a fost seminarul 2 din C 

hişină 

ti era aa pt de ehrn a 
tee geg e EE eebe n n pa pla 
uncţionari pentr Ge să 
eng fundamental limbile rusească și V Ën: a 
această şcoală trebuiau să dureze opt ani şi pr Ea a 


1 Ibid., pag. 15. 


2 Era compus la înce 
put din două e 
page de lua tb tei ass, Intima i larar după 
mai mulle ori a rămat pd teologia. (2 ani) Seminarii ZE și 
tenta aladi BaBa ne a nă "n zilele noasire dE coală s era be 
del ciale teologice. Deşi rusificată $ secundară 


a 1867, ea n'a înceta! nici un momeni să al Be ca Bech 


rente sau mai ascunse şi manifi 

dn i nifes!ajii naționale, 

taie iza e ine nalt senaga eat penn s 
a 

structură rusească căpălală în școală la wett, og e de pă 


manul aspr 
Maes pe E P mediului moldovenesc pentru a le scoate fondul iden- 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS ` 135 


ţii căpâtau grad civil, Erau la început 10, lar mai tirziu 12 bur- 
sieri din fondurile Basarabiei. De fapt numărul elevilor a fost 
extrem de restrias. La 183!, cînd s'a închis această şcoală, e- 
rau în total 27 elevi; între bursieri nu era nici un Moldovean 
iar între cei cu plată numai 6 Moldoveni (Alecsandri, Hermeziu, 
Giavea, Clucerescu şi doi Bantăş). Deabia la 1833 s'a deschis o 
nouă instituție pentru Invățămint secundar civil, „primul liceu 
(pa) din Chişiuău“, care există şi astăzi subt denumirea 

1918, decînd este complect romanizat, de liceul „Bogdan Petri- 
ceicu- Hijdeu“. Tocmai la 1571 s'a mai deschis un al doilea gimnaziu 
(cu 4 clase) devenit la 1584 al doilea liceu; iar la 1873 s'a des- 
chis liceul real. 

In ultimii treizeci de anl, numărul liceelor de bäet s'a mă- 
rit, ajungind la 1912 la 7 licee clasice complecte şi 4 licee re- 
ale. Ele serveau în primul rînd pentru copiii funcţionarilor ruşi, 
pentru populaţia orăşănească şi pentru copiii marilor proprietari 
şi bogătaşi. Numărul Moldovenilor în aceste şcoli era extrem 
de redus, 

Invățămintul fetelor a început prin institute particulare, La 
1838 era institutul del Rizo. Guvernul era îngrijat de învăţă- 
mintul fetelor funcţionarilor locali, încuraja pensioanele, dindu-le 
subvențiuni. La 1841 s'a deschis penslonul francez al d-rei The 
rize Faury apoi a d-relor Cozlov şi la 1851 pensionul Balin de 
Ballu. Viața acestor institute era precară, deacela apăreau și 
dispăreau. La 1894, cu ajutorul administraţiei, s'a deschis li- 
ceul particular al d-rei Beliugov, transformat la 1871 fn liceu de 
fete a Zemstvei. Şcoala eparhială echt fete de clerici s'a In- 
ființat la 1864. n ultimii 20 de ani, numărul liceelor de fete a 
crescut la 13; mai erau şi patru gimnazii de fete. 

Tot în ultimele decenii, ființa o şcoală normală de învâţă- 
tori, două şcoli de desemn şi pictură, o şcoală medie muzicală, 
o şcoală medie de viticultură, o şcoală medie tehnică, trei şcoli 
inferioare de agricultură şi 2 şcoli secundare comerciale, 

Este interesant că personalul didactic din aceste şcoli 
secundare şi profesionale era compus: „45,5 la sută cu învâţă- 
mint superior, 45,4 la sută cu învățămînt mediu și 9,1 la sută 
cu Invăţămint primar sau casnic. ! 

Invățămintul primar s'a dezvoltat tirziu şi încet; a Inceput 
prin cel urban. 

Sterele înalte şi chiar personal impăratul Alexandru L in- 
tre anii 1816—25, erau entuziasmate de sistemul învăţămîntului 
aşa numit Lancasterian (reciproc Bell losif-Lancaster 1771— 

1833). Din ordinul împăratului, la 1520 s'a dat poruncă să se 
trimită la Petersburg „trei tineri moldoveni, care ştiu citva şi 
rusește“ să studieze metoda pentru a deveni profesori şi să facă 
şi corectura materialului didactic moldovenesc care va trebui ti- 


1 N. Lesen Basarab, 1912, Chişinău, pag. 210. 


136 — ~ VIAȚA ROMINEASCĂ 
EE 


părit cu litere slave, S'au trimis L Hi 
niţky, Peste 6 luni, trimişi s'au tadors See 8 k i 
=, EE didactic (600 exemplare) a durat mult, speră 
ni S ES tipărit la Chişinău) şi după ce a fost Andie I 
Chanie "EI E a Sie Tana la 1824 s'au deschis la 
cele trei şcoli; iar la 1827 s'au r a aen Fa) 
een dëi ai deschis la Bender (A. Ti- 
WS d si Sei otin (I, Radostat) mai tirziu au fost şi la Orhei, 


Afară de l i 
wës Garen t i aura din Chișinău, toate celelalte au mers slab 
a 1525 au inceput să se deschidă 
mea Chişinău, Bender, Bălţi, Ackerman, Hotin pi Te pf pe 
şcoli erau curat ruseşti ; limba moldovenească nu se preda “Dia 


venească. Dar de atunci pănă la des 
chi 
ciel (liceu) au trecut aproape ea gg 
a fost lipsită de mijloace de a învăța; în şcolile gata an 


maternă, 1  Deaceia cer să se 

pue fi 
(tegen la şcolile ținutale ; să Sé aducă dia Mola eg 
plătea = aug i eng Ea pi mijloace, boerimea e sata Li 
se dea din capitalurile Basarabia? ien profesorilor să 


în Octombre 1842, s'a admis ca în şcolile ţinutale din Hotin şi 


n cu satele Grubno, Vetrea 
era mereu [ll itele Sircora, Soidneg “Buni rusensi 
copal e ari ut Meer scai S'an ct i 
` + m 
renta “tel la toate sistemele şi la cele mal "e o 


1 Vezi Lucr. Comis. Arh, Basarabene, vol, II, pag. 157. 


1 Slome, 9 
teen, e | 

MOLDOVA DINTRE PRUT Şi NISTRU SURT IMPERIUL, RUS Hi. 
wf f 


venii din eparhia Qioneţi, s'au statornicit „ 

țătura copiilor din sate“. Aceste regule obligau pe 
înveţe pe copiii de săteni: cetitul, rugăciunile, catehizisul (Bu- 
chile, Ceaslovul, Psaltiria), gratuit, În propriile lor case. 1 Urma 
a incepe cu copili ortodoxi, şi a atrage apoi pe Lipoveni. La 
1836 acţiunea acestor „regule“ s'a întins la toate eparhiile cu 
Lipoveni. Şcolile purtau numele de şcoli „casnice“. Episcopul 
Dimitrie primind aceste regule a dat ordin să se facă astfel de 
şcoli in Basarabia la 1837. Cum însă clericii din Basarabia nu 
ştiau ruseşte, P. S, Dimitrie a tradus regulele (1542) In moldo- 
veneşte, 2 şi a poruncit: „a se da poruncă că şi clericii mol- 
doveni nu se scutesc să facă in parohiile lor invățămint începă- 
tor pentru copii în limba moldovenească, flindcă şi sătenii mol- 
doveni au nevoe de învăţători ca să inveţe carte moldovenească 
şi din această pricină îşi dau copiii la învățătură la civili slo- 
bozi, care fără îndoială nu pot da învăţătură tineretului moldo- 
venesc în acel spirit şi rinduială creștinească, care este pres- 
cris; căci datoria clerului nu este numai de a face slujbele, dar 
si şi înveţe pe parohieni legea creştinească”. 3 

Desigur porunca aceasta, un timp oarecare, s'a aplicat în- 
tr'o măsură oarecare, contribuind la înmulţirea cărturarilor mol- 
doveni de pe timpuri. Episcopul Dimitrie raporta la 1844 că ar 
fi fost 326 şcoli de acestea; iar episcopul lrinarh la 1845 ra- 
porta că erau 345 învăţători (din clerici) şi 5177 elevi, 4 Dar 
cifrele acestea variază din an în an. La 1845 sint 313 şcoli, 
329 învăţători (clerici), 5809 elevi (31 fete); la 1851 sint 209 
şcoli, 213 învăţători (clerici), 3161 elevi (66 fete) în acest nu- 
măr de şcoli se arată 59 deschise de lrinarh. La 1855 se a- 
rață 27 şcolii, 28 învăţători (clerici), 433 elevi băeţi şi 19 fete. 5 
Scăderea se explică uşor: a ţine şcoli „domestice“, „gratuite“, 
în casele lor le venea greu clericilor. 

Subt episcopul Antonie şcolile bisericeşti au luat o nouă 
dezvoltare ; la 1869 erau 183 şcoli de acestea cu 2248 elevi, iar 
la 1870 erau 175 şcoli cu 3537 elevi.6 Antonie a stăruit că la 
1851 s'au trimis abecedare şi cartea „începuturile Invăţămintu- 
lui creştinesc“ tradusă şi tipărită în moldoveneşte, 

Subt episcopul Pavel (1871) tot acest învăţămint bisericesc 
şi moldovenesc se desfiinţează : râmin numal şcolile bisericeşti 
— eg care lau un mare avint subt Serghie şi succeso- 
Li A 


Hir dar şi la propagandă şi cultură. La 1835, pentru 
D - 
v 


1 Ibid., 1902, vol. II, pag. 177. 

2 Ibid, pag. 179, în |inutal laşilor (acum Băljile) nu şiiau ruseşie 
decli 2 preoţi. 

5 Ibid., pag. 179. 

4 lbid., pag. 180. 

5 Lucrările soc. islor, biseric. Basar., vol. VI, pag. 38. 

6 Ibid., pag. 38, 


H 


$ 


clerici să = 


TUT YI 


138 


Şcolile primare ruseşti laice in 


VIAŢA 
—————————— ee A E 


samă cele urbane, după răzb 
treaga Basarable 89 şcoli de acestea cu 86 Invăţători şi 2120 
elevi. ! 


Asupra invăţămintulai 
epocă, mal găsim 


ete), 


In acel timp băe 
bărbătească ; 


meiască aşa 


şcolari. La suta 
lari, iar la sut 


că la suta de locuitori 
de băeţi în virsiä d 
a de fete de 


oiui Crim 


primar din 
următoarele date inse 

La 1880 erau în Basarabia 
och (289 bărbaţi, 1 


ROMINEASCA 
———— EE 


cep a se inmulti, mai cu 
cei. La 1655 erau în in- 


Basarabia după această 


mnate: 
350 şcoli rurale cu 415 învă- 
26 femel) cu 19261 elevi (14893 băeţi, 438 


ţii şcolari form 


au 2,6 la sută din populaţia 
iar fetele şcolăriţe 0, 


9 la sută din populaţia fe- 
din Basarabia venea: 17 
e 7—14 ani veneau 13,4 
7—14 ani veneau 4,1 şcolăriţe ; 


a suta de copii de 7—14 ani veneau 8,8 şcolari. O şcoală 
venea la 111,5 verste patrate şi la 3099 locuitori. 

Raportul guvernatorului câtră impărat pe anol 1885 spune 
că numărul şcolarilor nu trece de 0,3 la sută asupra populaţiei ; 
el semnalează că elevii uită repede învăţătura în ruseşte. 

Darea de samă a guvernatorului pe anul 1901 semnalează 
că şcoala rusească este de mare importanţă în guberniile ca 

rabla, unde elementul rusesc este prea neînsemnat. 2 

„Recensămîntul 3 din 1897 în Basarabia a arătat aproape 
totala lipsă de cunoștință de carte attt între bărbați (81,8 Zu 
sută) cit mai cu seamă între femei dintre care ştiutoare de 
carte erau numai 4 la sută. Clt priveşte populaţia urbană, ştiu- 
torii de carte între barbați erau 42,8 la sută, iar între femei 22 3. 

ave ra naționalități datele asupra ştiutorilor de carte în 
Basarabia se aşează astfel pentru barbați: 


1)  Nemţi 3 63,5 la sută 
2) Poioni e 556 -y 
3) Oerei . d 7 496 „, 
4) Ruşii albi e e 423 a 
5) Ruşii mari e 399 , 
6) Bulgari , à . KE 
7) Turci e $ e Re: 
8) Ucrainieni - e 159 , 
9) Moldoveni = WER. 


1 ibid., rol. VI, pag. 27. 
2 Ibid., p. 101—102 105. 


7 5 Lucrările Zemstvei gubera. Basarabene pe 1905, Pag. 101, 102 
şi urm, 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 


Pentru femei : 


1) 
2) 
3) 


Hem . 
Poloni . 
Ovrei . 
Ruşi mari 
Ruşi albi 
Bulgari . 
Ucrainieni 
Turci 

Moldoveni 


„Este de băgat bine de samă 


62,9 la suta 


52,9 
24,2 
21,1 
11,5 
6,4 
EN 
24 
1,7 


139 


că Moldovenii, care for- 


După ținuturi, ştiutorii de carte se distribue : 
STIU CARTE LA SUTÄ 
RUSEȘTE | 


TINUTURILE POPULAȚIA 


Kişinău 
Bender 
Akerman 
Orhei 
Bălţi 
Soroca 
Hotin 


lzmail 


TOTAL 


B. 87,891 
F. 83.283 
B. 83,904 
F. 79214 
B. 119687 
F. 117,302 
B. 102,620 
F. 98,522 
B. 09,303 
F. 93,667 
B. 103,992 
F. 99,518 
B. 146,960 
F, 142,174 
B. 95,650 
F. 88.393 
In 
F. 802073 


10,367 
1.637 
13.834 
2.456 
28.981 
9.112 
13.912 
2.634 
9.413 
2.318 
11.076 
2.932 
16.355 
4,155 
15.735 
3.456 
11 

28.792 


11.8 
1.9 


16.5 
31 

24.2 
73 

13.5 
2.7 
9.5 


mează mai mult de jumătate din toată populația (53,5) sint în 
urma tuturor naționalităților. 


140 VIAŢA ROMINRASCA 
E EENS 


„Raportul zemstvel guberniale basarabene pe anul 1905* 
asupra învăţămintului spune: „pentru ziua de | jannar 1995 Sie 
în toate şcclile primare rurale 63.140 copii (48.504 băeţi 14.633 
fete) ; copii În virstă de şcoală erau 234.838; astfel că în 10 
ni ZC? ză en SC progres, ca şi Inainte puțin mai mult de 

maroil totai de copii în virstă de sc - 

Kë A ES ES 113 ue ele 
area de samă din şcolile bisericeşti primare spune : 

zultate dorite în limba rusă s'au putut tb pufin, din eg 

e Bee e SE pos nu știau rusește; deaceia, şi elevii 

pă 4—5 ani aveau cunoşti j 

slabe, a: e alte obiecte“. ge TIE At 

D e greu tn general elementele de alt neam inorod- 
ceschie) se prelucrează în oameni ruşi (expresia leien? 
învăţămîntului primar civii, pag. 46) se vede din aceia că pe 
timpul vacanțelor de vară elevii adesea uilă cuvintele şi ex- 
lach deeg? Going: astfel că la începutul noului an şca- 

` nou trebuește început st I i 
Avalats See ep udiul cuvintelor şi expresiilor 
eg 

1 Dale foarle ini H 
găsim în broşura ediiată de Bé eebe rară ate 


lrograd, :916) subi tillu] i yy 
aT a 94 SC SE de „Recenseminlul şcolilor primare din Rusia“, 


S Lin această publicație rezullă 
geg pi pir een că din şcolile primare exislente 


din anii 1812- 1820; 1821—1830; 185 e 1849 ; 18412 1850; 
e äs 1860; issie 1863 ; 1864-1368; 1869 11875; 
e 1874- 1878; 1879-1883 ; DM 1835; 158918395 ; 
e 1894-1098 ; 1899 KÉ? ; 1904. 1908 ; 1909-1911 


și 122 cu anul înființării necunoscut din totalul de 152 
Din acea publicație rezultă că în întreaga m e sep AR ur- 


bane erau la 191i elevi care a 
„rominească (sic rusește)", e o aleea REES 


In şeolila laice: 


Urbane 543 băeți 351 fele = 
Rurale 25424 o 51 ZS" ges s0525 
Total 26267 „, 5452 , == 31719 


Rurale e ER = 188 
ÎI E 1 SI 
Total 15184 , wi. = 19665 


RRS Mn Béi h d die e T - 
KAN ci mici Se ZK 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 141 


Dacă din ultima statistică rusească asupra şcolilor din Ba- 
sarabia vom lua numal două cifre şi anume că din o sută de 
copii în virstă de şcoală numai 19, 1 la sută seduceau la şcoală 
şi din 100 de învățători 63, 3 la sută aveau maximum de studii 
şcoala primară și învăţămintul casnic, dacă la aceste două date 
mai aplicăm că învățâmintul se făcea numai în ruseşie în sate 


Total urbani 1355 bäefi » 655 fete = 
40095 


2008 
Tolol rurali e 9283 -. == 49576 
Total Gu , 9936 . = 51234 


Cum Rominii după recensăminiul din 1897 consiiluiau 0,89 la sută 
din populația Rusiei, adică calculindu-se şi creșterea vegelalivă re- 
prezentau la 1911, 1458,9, (mii) elevi de limbă rominească fad în dire 
absolute 51384, ei en ni imp 0,87 la sulă din populația şcolară din 
Rusia, dind 3,52 şcolari la 100 de locullari romlani dia Rusia. 

n Basarabia raporturile numărului şcolarilor din şcolile primare 
la numărul de locuitori se preziniă astfel: 


Bărbaţi Femei! Total Băeţila Fetela Şcolarila 
bărba! femel populație 


Basarabia KÄL we 2490.2 5,68 2,59 4,07 


Chişinău 175,2 166, 341,4 5,76 2,49 4,17 
Ackerman 180,4 175,6 356,0 7:02 4,24 5,65 
Bender 130,2 124,4 254.6 6,12 2,27 4,24 
Băii 137,9 151,1 269,0 5,12 1,79 

lzmall 165,9 9,3 326,2 6,71 3,38 5,08 
Orhel 139,1 133,8 272,9 5,41 1,76 5,62 
Soroca 145,4 137,8 281,2 5,40 1,76 3 
Hotin 193,4 190,5 388,9 4,01 1,18 2.62 


La 1911 în Basarabia, cu o supralajă de 39,014,9 verste palrale 
cu 3584 localiiăți populate, cu o populalle de 2490,2 (mii) locuitori : 
1271.5 (mii) bărbaţi, 1218,7 (mii) femei erau 1522 şcoli cu 101375 șco- 
lari : 72,215 băeţi, 29,160 feie formind 5,68 scolari băeţi la sula de 
bărbaţi, 2,39 şcolari lele la sula de femei, 4,07 şcolari la sula de lo- 
cullori. O şcoală venea lo 25,6 versie pălrale la 2,4 sule la 1636 su» 
jet, Anul școlar dura in orase 18i de zile, la sate 157 zile; in medie 
160 de zile. 49 la sulā şcoli urbane aveau localuri proprii, 15,1 gra- 
tuite, 36.9 închiriaie ; 83 la sulă școli rurale aveau localuri proprii, 6,4 
gratuite, 9,5 inchiriale, 


Personalul didacilc era forma! 64,1 la sulă bărbaţi 35,9 erau femel 
y » la şcolile urb, 42,1 ». e „859 a . 
A eer" » rurale 69,6, >» e 4, d 


Din Personalul didaciic aveau studii : 


bărbaji 0,5 ia sută (superioare 0,9 (medi! 55,3 (medii 63,5 primar și casn. 
(medil (biser. ipedag. 


(civile 
lemet 55, , e Be 3 "ab ré E 
la Basarabia: 
La o sulă de băeji în virată de 7—14 ani 24,4 urmau la școală 
D fele e D » 12, e 
pi copii = w 191 . 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


compacte moldoveneşti, ne vom lămuri asupra efectului învăţă- 

mintului primar rusesc în satele moldoveneşti, și ne vom ex- 

plica de ce Basarabia în privinţa analtabetizmului, cu toate as- 

pectele statisticel şcolare, se a În capul guvernămintelor 

cincea din Rusia, fiind intrecută doar de Tatari, Başchiri, 
epteari. 

„Rezultateie acestei siluiri asupra sufletului milioanelor de 
populaţie moldovenească sint faţă. Zeci de avi există şcolile 
bisericeşti (cele mai multe), dar pănă acum elevii şi părinţii le 
privesc cu indiferență, pănă acum poporul moldovenesc în pri- 
vința ştinţii de carte ocupă locul cel din urmă între celelalte 

alităţi din Basarabia“, 1 

Astfel, subt stăpinirea imperiului rus, Moldovenii pap avut 
timp de o sută de ani nici-o şcoală anume destinată culturii lor 
naţionale, şi cincizeci de anl nici-o şcoală în care să se predee 


In orășele din Basarabia: 


La o sulă de băeţi în virsiä de 7—14 ani 21,6 urmau la şcoală 
b fele A - 17.9 g 
e copii o b 19,7 b 


La sale din Bassrebia : 


La o sulă de băeți în virstă de 7—14 an! 254 urmau la şcoală 
ete e e 10,9 Rb 
a copii > e 19,0 e 


la Basarabia : 


La o sulă de băeji în virstă de 8-11 ani 37,7 urmau ie școală 
b leie = e 16,1 A 
= copil e ja 25,4 e 


In orașele din Basarabia: 


La o sută de băeli în virstă de 8-41 an! 35,5 urmau la şcoală 
e tele S 26,0 b 
e copii e e 29,5 D 


In salele din Basarabia: 


La o sulă de băeii în virală de 5-11 ani 53,5 urmau la școală 
e fele i = 14,4 e 
D copii Se A 24,7 Ge 


Judecind după calaloage : 
La o sută de ei In virsiă de 7—14 ani erau înscriși 28,1 
D 6 


bei ei - E H 4 1, 


e copii b D e r 19,9 


Din 1522 şcoli din Basarabio, 1037 aveau biblioteci şcolare în me 
die cu 185 volume, 1117 şcoli aveau biblioteci peniru învățători cu cile 
S vd ia medie. 255 școli ateau biblioleci populare cu 47i volume 
n medie. 

Erau în Basarabia 520 hedere cu 537 învățători frecventele de 
10208 școlari: 10085 băeți şi 1235 fete, 

1 Raporiul Zemstrei Basarabiei pe 1905, pag. 119. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 143 
e Ee EE d 


limba lor măcar ca o simplă curiozitate linguistică, ca sanscrita 
sau egipteana de pildă. 

Invăţă mîntul secundar, destinat să rusitice tineretul, servind 
mal cu samă lumea cea mai tă din orăşeni, din an în an 
instrăina şi o parte mică din tineretul moldovenesc rural şi 
urban, care învăţa în ele. 

Invăţămintul primar şi cel urban şi cel rural, instituit gel 
nu atit are cultură cit pentru rusificare, nu putea cuprinde 
mai mult de 3.52 la sută de copii moldoveni, dar nici pe aceş- 
tia nu rengen să-i rusifice. 

Statistica arată în Basarabia În total 15,4 la sută ştiutori 
= rep Së" cit populaţia urbană (bărbaţi 22 la sută, temei 

8 la sută 

Masa mare moldovenească răminea în afară de învăţă- 
mint, scufundindu-se din an în an în întuneric tot mai adinc. 

Nici mişcarea revoluționară din 1905 n'a schimbat în a- 
ceastă privinţă aproape nimica în aspectele exterioare şi în fapt. 
La 30 Octombre 1905 a avut loc la Chişinău întrunirea publică, 
în care s'au pus bazele societăţii pentru răspindirea culturii na- 
tionale avind ca scop mai cu samă înființarea de şcoli naţio- 
nale. Dar nici societatea aceasta, formată din elemente foarte 
moderate subt preşidenţia d-lui Pavel Dicescul n’a reuşit să 
facă nimic cu toate că preşedintele său, alesin Consiliul de Stat 
al Imperiului, a ridicat acolo glasul său pentru şcoala şi cultura 
naţională fn Basarabia, dar a răsunat în pustiu. 

Tot în pustiu a răsunat, de data aceasta în Duma impe- 
rială, glasul altui deputat din Basarabia, a Rusului Guli'kin, care 
a cerut școală naţională pentru Moldoveni la 1911, Se discuta 
în Dumă proectul de lege asupra invăţămintului primar. Arti- 
colul 16 din acel proect prevedea că în localităţi cu populaţie: 
polonă, liivană, nemţească, tătărască, estonă, letonă, armeană, 
georgiană, etc., să se permită a se preda limba maternă, dacă 
populatia işi va exprima dorința fermă de a avea astfel de şcoli 

e prin hotăriri ale obştiilor, fie prin cereri ale părinţilor. 
Guli'kin, ţăran, deputat al Basarabiei, din neam vechiu de lipo- 
veni, refugiaţi în această Moldovă, ca o răsplată pentru ospita- 
litatea şi libertatea deplină religioasă şi politică de care s'au 
bucurat aici străbunii şi fraţii lui din partea stăplalrii moldove- 
Dest, a cerut ca între popoarele care se vor bucura de dreptul 
la şcoală in limbă maternă să fie înscrişi şi Moldovenii. Alţi 
deputaţi ai Basarabiei: preotul Ghepeţki, A. Crupenski şi 


1 Afară de parica de sud a Basarabiei și anume județele Cahul 
și Izmail (actuale) care în perioada inire 1857 şi 1878 au fos! subi stă- 
pinirea nalională rominească. In acel limp și numai în acea regiune 
su functionat şcoli rominești;: astfel că la 1878 Rușii a trebull să ins 
chidă : liceul clasic complect dela Bolgrad, gimnaziul şi seminarul dela 
izmali, şapte școli primare urbane, două gimnazii de fete şi 124 sell 
primare rurale cu un aumăr de 5000 şcolari băeji şi 944 şcolăriţe fele- 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şoltuz au protestat. V. Purişchevici—şi el deputat al Basara- 
biei—a e pie dacă se dau drepturi la şcoli în limbă maternă 
Moldovenilor, atunci trebuesc permise şcoli naționale şi lacuţilor, 
Ceremişilor, Bureaţilor şi Osteacilor şi altor sălbătăciuni. Cu 
trei voturi de majoritate formate de deputații aleşi de guvern 
în Basarabia, amendamentul lui Guli'kin a fost respins şi Mol- 
dovenii, alături de lacuţi, Țigani, Ceremişi şi alte popoare so- 
cotite sălbatice, 1 inferioare şi nedemne de cultură, au fost con- 
damnaţi de a nu avea şcolile lor, prin Mai deputaţilor: A. 
Crupenschi, V. Purişchevici, N. Ghepeţehi și Şoltuz. 


Dr. P. Cazacu 


i De aliiel Ruşii aveau peniru Moldoveni epilete curenle „cap de 
bou”, ri”, ele, Moldovenii în schimb îi gralilicau în mod 
permanen! cu epitelu! de „porel“. i 


"8 


Probiema inconştientului 


In manualele clasice de psihologie, trece drept un adevăr 
ineluctabil faptul că Leibniz e acela care a ridicat pentru prima 
oară, prin teoria sa asupra „percepţiilor mici“, problema unei 
vieţi sufleteşti subconştiente. Lucrul se poate susține, deşi nu 
fără numeroase rezerve, relative la accepțiunea, extinderea şi 
natura acestui fenomen sufletesc, pe care, desigur, Leibniz îl 
concepe puţin altfel decit psihologii contemporani. Dintre toate 
jocurile intelectuale, acela care constă în a găsi precursori in- 
depärtat în noaptea trecutului, e desigur dintre cele mai facile— 
şi de o bucaţă de vreme, se poate zice, dintre cele mal eftine. 
Să lăsăm la o parte istoria, care e ceva mai mult decit unetern 
plagiat. E mai prudent să afirmăm că problema vieţii incon- 
ştiente e o preocu weie: foarte modernă. Chiar pănă 
câtră sfirşitul secolului trecut, psihologia simplistă a ideilor clare, 
rezultate din asociaţii quasi-chimice a unor elemente subal- 
terne, era atotputernică. Pănă câtră 1870—1880, totul se explica 
in ştiinţa sufletului, prin mecanisme asociative de o minunată 
simetrie, conduse de citeva legi de o simplicitate aproape beo- 
țiană. Sufletul era prezentat ca un mozaic de componente clare, 
vizibile, luminate de refiectorul conştiinţei ca de un uriaş micros- 
cop. Secrete nu existau pentru psiholog. De unde veneau aceste 
elemente, pe ce misterioase şi obscure tendinţi se efectua Împreu- 
narea lor, puțini se întrebau. Psihologia era influenţată incă de 
teologia, din care se desprinsese, După recomandațiile bisericii 
omul era o fiinţă eminamente superioară. Nu trebuiau stirnite în 
el suteranele obscure în care mişunau tot solul de năzuinţe de- 
gradante, de viţii impure, de tentaţii josnice.—Ce era specific o- 
menesc, deci suveran, era conştiinţa şi lumea ideilor clare. Multă 
vreme inconştientul a fost o problemă de morală. Să se fi 
admis ştiinţific astfel de fenomene şi domeniul liberarbitrului se 


19 


146 ` ` ` wat ROMINEASCĂ 


dărima dela sine. lată o cauză, am putea-o numi teologică, care 
se opunea la studiul psihismelor inferioare. Dar mai era încă una. 

Dela Descartes pănă la A. Comte şi dela acesta pănă ia 
Taine ori Spencer, determinismul mecanist domina filozofia cu 
pretenţii de ştiinţă. Asociaţionismul cu combinaţiile lui evident 
mecanice era doctrina cea mai satisfăcătoare. Se părea antiştiin- 
tific să se caute În realităţi sufleteşti impalpabile, insezisabile, 
explicaţia determinismului psihic. 'Totul trebuia măsurat, cin- 
tărit, înfăţişat în înlănțairi strict cauzale. Ori inconştientul depă- 
iza toate aceste metode. Ce era mai simplu decit negarea lui ? 

um să se explice altfel aportul creator misterios, apărut în 
conştiinţă în mod neașteptat de prescripţiile asociaţioniste ? 

Astfel problema vieţii sufleteşti subconştiente era redusă la 
neputinţă în mod egal şi de psihologia spiritual-teologică, şi de 
cea determinist-mecanistă. Rari sint Bot care in contra tu- 
turor acestor tendințe dau totuși o atenţie trecătoare inconştientului. 
Printre aceştia trebue să numim pe Maine de Biran, genialul 
psiholog francez a de uitat astăzi. 

Câtră sfîrşitul secolului trecut, deodată schimbare bruscă 
de front: Se trece în cljiva ani dela indiferența ori disprețul cel 
mai desăvirgit la o preocupare aproape exclusivă de a studia fe- 
nomenele sufleteşti inferioare. Ultimii romantici ai filozofiei ger- 
mane-—în primul rind Schopenhauer şi E, Hartmann,—atrag a- 
tenţia, prin sistemele lor metafizice, asupra problemei, Intro 
unani năzulnță, desnădăjduită de insuficienţa  explicaţiilor 
psihologiei clasice, toată gindirea se îndreaptă cătră lumea Su- 
tletească a inconştientului, care deodată, trebuia să devie panaceu 
al ştiinţei, oferind toată claritatea, pe care eforturile mai vechi 
nu ştiuse să le-o ofere, 

Literatura-—în special cea mbolistă—şi decadentă, psiho- 
logia populară şi intuitivă nu măi fac apel decit la viața sufle- 
tească de subt simţuri. Creaţia ştiinţifică, artistică, asociaţia 
de idei, memoria, însuşi raţionamentul stat explicate ln funcţie de in- 
conştient. Filozofia devine antiraționalistă cu Bergson şi Boutroux. 
Sisteme mistice şi intultive apar peste tot. Inconştientul devine 
unul din acele concepte suverane care explică într'un moment 
dat al istoriei gîndirii totul. Cast odinioară, monada, eul sau 
voinţa, subt eticheta devenită prea largă a inconştientului se în- 
troduc cu forța aproape toate fenomenele sufleteşti. Lipsa de li- 
mitare, de delimitare, de definiţie devine evidentă. Atunci se pro- 
duc cercetări ştiinţifice mai ingrijite, mai metodice, mai critice, 
Comentariile strălucitoare ale lui W., James, monografia devenită 
acum clasică a lui Pierre Janet asupra „âutomatismului psibolo- 
gic“, în ultimul timp „Psihoanaliza“ şi „inhibiţia* lul Freud, sint 
încercări apreciabile de a determina şi explica fenomenele in- 
conştiente, 

Dar dacă preocuparea e unanimă, interpretările acestui fe- 
nomen sufletesc sint foarte împărțite. Cum se întimplă în multe 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI Lo 


-.. 


teorii din ştii morale, un fapt mai reliefat ori mai caracte- 
ristic este Kg la rangul de explicaţie generală, valabilă pen- 
tru toate aspectele, adesea infinit de variate subt care se pre- 
zintă fenomenul studiat. 
Vom încerca să evităm in prezentul studiu acest inconvenient, 
rezentind lucrurile pe cit se poate de prudent şi de metodic. 
falnte de toate, vom prezenta faptele, le vom descrie şi le vom 
clasifica după atinităţile lor naturale. Pe urmă vom expune teo- 
rille existente asupra interpretării lor, in fine vom arăta cum in- 
țelegem noi d ch interpretarea şi explicarea ei. 


Faptele şi clasificarea lor 
I 


in acce populară, cuvintul „inconştient“ are un ssaz pe- 
iorativ. El Le at es de prostie, imbecilitate ori nebunie. 
Senzul patologic e cel mai frecvent întrebuințat. 

Un om inconştient e considerat ca un dement ori cel pü- 
in ca un nevropat. Accepția populară trebue desigur lărgită. 
aptele sufleteşti inconștiente pot face parte şi dintr'o structură 

psihologică perfect sănătoasă. Inchipuiţi-vă un i primară intrat re- 
cent Intro fabrică. In primele zile, el trebue înveţe meştegu- 
gul care va forma profesia sa. Toată atenţia, tot efortul men- 
tal îl va fi îndreptat cătră imitarea gesturilor pe care trebue să 
le înveţe. Pro:edeul mental întrebuințat in aceste citeva zile 
va fi esențialmente conștient. El va descompune mental mişcă- 
rile, va trebui să vadă din ce alte mişcări mai simple e com- 
pusă fiecare din ele, va observa cum se leagă intre ele, cum se 
coordonează sau cum își fac obstacol una altela. Dacă talentul 
său va fi mediocru, la fiecare efort contrariat, la fiecare greşală 
făcută el va avea conștiința dificultății şi incordarea va ti 
mai mare. 

Inchipulți-vă acum acelaşi muncitor după clțiva ani de 
experienţă a muncii industriale, repetind in fiecare zi acelaşi 
gest, acelaşi mişcare, reglementată după regulele monotone ale 
taylorismului ori măcar ale diviziunii muncii, care ajunge citeodată 
să specializeze un singur uvrier numai în ascuțirea virfurilor de 
ace. Desigur, după o astfel de experiență, mişcarea executată de 
lucrător va fi executată excelent. El nu va depune nici un efort 
de conştiinţă, Un principiu mecanic îl va face să-şi inde 
profesia în mod inconştient. Nu va avea nevoe nici de aten- 
ție, nici de conştiinţă ca să îndeplinească gestul necesar, 

In toate cazurile similare se va intimpla i lucru. Ori- 
deciteori o mişcare e dan e trecută fatal In inconştient. Re- 
petiția prelungita şi împinsă într'o directivă uniformă şi unitară 
produce obiceluri. Obiceiul: iată una din cele mai principale 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


izvoare de provocaţie a fenomenelor subconşiiente Binet D 


Feré au studiat aceste fenomene în mod experimental. Dacă unui 
individ atins de isterie, căruia | s'a anesteziat un braf, i se im- 
primă o mişcare oarecare, această mişcare se continuă cităva 
vreme dela sine, chiar contra voinţei subiectului. Conştiinţa a- 
cestuia e aşa de slabă, incit actul nu poate fi inhibiţionat şi miş- 
carea se continuă dela sine, inconştient. i 
La indivizii sănătoşi, conştiinţa, care e o sinteză bine inche- 
gată a tuturor elementelor sufleteşti, împiedică formaţia acestor 
mecanizări psihice, împiedică geneza automatismelor de tot felul. 
Cind, insă, dintr'o cauză, oarecare, în general ca consecință a 
diferitelor nevroze, sinteza mentală e alterată, conştiinţa se sfarmă 
intr'o serle de ticuri, de mici obiceluri mecanizate, care se dez- 
voltă fiecare anarhic, In locul personalităţii unitare, apar perso- 
nalitățile duble descrise de Binet, Ribot saa Morton Prince. 
el care a studiat mai deaproape chestia e dr. Pierre Janet. 
El a arătat că în cazurile de dezagregare mentală, un anto- 
matism început se continuă chiar contra voinţii subiectului. Unuia 
din subiectele sale atinse de isterie, dacă | se imprimă o mişcare: 
miînii drepte, continuă mişcarea citva timp fără voe. Un alt 
bolnav descris tot de Pierre Janet, se plimbă, se culcă, face gim- 
nastică, după porunca doctorului, fără să ştie ce fate, 2 Alterarea 
sau disocierea personalităţilor oferă un larg cimp de experi- 
enţă pentru constătarea inconştientului. Chiar in stare normală, 
multe persoane se transpun în mentalitatea altor indivizi, le 
imită vocea, gesturile, ticurile. Desigur că aceste trânspuneri sînt 
de ordin conştient. In multe cazuri de isterie însă, personalitatea 
subiectului se poate dubla ori multiplica. In acelaşi individ locuese 
două persoane diferite :altă mentalitate, alt caracter, altă profesia, 
citeodată şi altă caligrafie. Cel mai vechiu e cazul descris de Mac 
Nish în „Philosophy of the sleep“ (1830). După aceia insă ca- 
zul descris de dr. Azam al unei oarecare femei Felida X, a 
lăsat în umbră concluziile lui Mac Nish. Felida X, descrisă de 
Taine şi Ribot 3 se născuse la Bordeaux în 1843. La 13 ani că- 
pătă o isterie, In urma acestei boli nervoase, cade adeseori într'o 
Stare curioasă de spirit, La anumite ore, după uşoare dureri la 
timple, adoarme. Somnul durează două-trei minute. Cînd se scoală 
purtarea ei e cu totul alta: caracterul său, care e melancolie şi 
abulic de obicelu, devine vesel şi senzibil, O altă conduită se sub- 


1 Bine! ef Feré, Recherches experimenlales sur la payslolagie 
des mouvements, Archives de physiologie, Ociobre, 1887; Qley: Sur 
les mouvements musculaires inconscienls en rappor! avec les images, 
Bul. de la socielt de Biologie, Juillet, 184, 

2 P Janet, L'aulomatisme payehologigue, Paris, 1905 ; O. Dwels- 
hauvers, L'inconscieni, Paris, 1916, p. 45 ; Dr. A. Hesnard, L'inconscleal, 
Paris, 1925, p. 75 şi 427, 

3 Taine, De l'intelligence, Paris, 1876; Th. Ribot, Les maladies de 
la personnealilé, 1885; A. Bineli, Les alicralions de la personnalile, 
Paris, 1892; Dwelshauvers, L'inconscleni, p. 54, 


————— o — 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI j 149 


stitue celej dintăiu, Celace e caracteristic insă în cazul lui Felida 
e că cele două personalități nu sint străine una de alta; senza- 
tiile şi ideile căpătate intr'una se păstrează şi în a doua: per- 
sonalităţile comunică între ele. 

Din contra, Pierre Janet a descris un alt caz de dublă per- 
sonalitate, subt numele de Leonie, — in care personalitatea a 
doua, numită Leontine, nu avea nici o cunoştinţă de personali- 
tatea primă, Memoria nu reţinea nici-un fapt intimplat în timpul 
primei personalităţi, cele două persoane se ignorau reciproc. A- 
ceste cazuri, spre deosebire de cele descrise de Azam, sau numit 
„personalităţi alternante”, Acelaşi autor a descris forme de incon- 
Stiet automatic şi mai evidente subt numele de fugues. E 
vorba de persoane care fără nici un motiv pleacă în lume, 
peregrinează în diferite locuri, exercită diverse profesii — într'o 
Stare de total somnambalism. Abia după citeva luni se trezesc 
brusc şi atunci revin acasă și la vechile ocupații. 

O studentă de 23 de ani, d-ra Beauchamp, descrisă de 
Morton Prince, atinsă de isterie cu forme de somnambulism, 
schimbă personalitatea din moment în moment, adesea la 
fiecare oră. Trei personalităţi distincte se dezvoltă în ea, fiecare 
cu caracterul său propriu. „Două dintre ele se ignorează mu- 
tual şi ignorezză şi pe a treia, cu excepția citorva informaţii pe 
care le-au obținut dela alţii... Una singură din aceste personali- 
täți cunoaşte viaţa celorlalte dou... Aceste personalități se suc- 
ced ca intran taleidoscop... Se întimplă ca Miss Beauchamp să 
facă sau să expue planuri contra cărora se va opune o minută 
mai tirziu, să se lase dusă de tendințe care îi făceau oroare un 
moment mai Înainte, să dârime ceiace a construit cu grijă“. 1 

Psihologul Flournoy din Geneva a descris în persoana lui 
Helene Smith un caz remarcabil de inconştient automat, compli- 
cat cu o puternică imaginaţie literară. Această persoană „işi 
inchipuia intălu că e în relaţii cu planeta Martie, pe urmă che 
o princesă indiană din veacurile trecute şi dădea ca atare des- 
cripţiuni bizare de ale epocii, descriind caracterele sanscrite“, 2 
Cazul lui Mary Reynolds care n'are nimic deosebit, ne dispensăm 
de a-l descrie. 

Nu mai lungim descripția acestor fapte devenite astăzi cla- 
sice. Din ele se poate desprinde o primă grupă de fapte incon- 
Ştiente, acelea care se leagă de mecanizarea mişcărilor prin re- 
petiție şi cărora li s'a dat numele de automatism psihologic. 


1 Morton Prince, La dissociation d'une personnalii, Paris, 1914 ; 
E See sulor, The Unconsclus, New-York 191; Dwelshauvers, op. 
cit p. 60. 

2 Th. Flournoy, Des Indes å la planèle Mara, étude d'un cas 
de somnombulisme avec glossolalie, Archives de Psychologie, 19053 ; 
Hesnard, op. cil, p. 151. O bolnavă a lul Ch. Richet lua după comandă 
manierele conforme unei jărance : „Allons ă l'étable, hue la roussel; 
unei acirije: „Dis donc mon pelil viens me voir quelquelols, lu sais 
je suis chez moi, à irois heures" ; unu! general: „Voyons, mon cheval 
mon épée“ ; unei felije : „Ze veux Zouer A la pépé“. 


150 : VIAȚA ROMINEASCA 


Să trecem mal deparie. 

In lupta pentru existență caşi în adaptarea la mediu, indi- 
vidul are nevoe în general de două feluri de activităţi. Unele 
au de scop învăţarea, achiziționarea de noi conduite. In a- 
ceastă privinţă repetiţia, imitaţia mişcărilor joacă un rol conside- 
rabil. Astfel de conduite cind sînt repetate, devin inconştiente și 
iau aspectul de automatisme. Alte acte sufleteşti însă, tind la 
conservarea unor vechi conduite uțile. Dintre toate fenomenele 
sufleteşti, acela care e legat de un rol eminamente conserva- 
tor e sentimentul. Atitudinile afective sint insârcinate cu pas- 
trarea pecit mai intact posibilă a instinctului de conservare. 
Conduitele utile sint totdeauna legate de un colorit agreabil, de o 
tonalitate plăcută ; în schimb cele dăunătoare se însoțesc de o 
stare de deprimare, de durere ori de evitare (écartement). Dupa 
cum a arătat-o altădată Wundt, e greu de separat un fapt 
psihologic oarecare—intelectual ori voliţional — de acompanimen- 
tul său afectiv. Până în cele mal elementare fenomene psihice, 
in senzaţii de pildă, nuanţa de agrement ori de displăcere, ser- 
veşte ca un fel de sentinelă vigilentă care ne anunţă dacă sintem 
sau nu pe calea bună. Constatarea pură, intelectaală, degajata 
de atitudini apreciative e o abstracţie. In însuşi actul percepţiei 
alături de constatări, de judecăţi de realitate, facem simultan şi 
WE de valoare, de apreciere, 

Ireşte insă că aceste atitudini afective prezente in orice 
act sufletesc nu sint percepiibile în conştiinţă. De cele mai multe 
ori nu ştim precis de ce ne place ori ne displace un lucru, de 
ce ne e antipatică ori simpatică o persoană, De multe ori mo- 
tivul e de ordin ancestral. In noi dorm nenumărate tendinţe, 
credințe primitive care deviază inconştient mersul conştiinţei 
noastre, Atitudinile mistice, superstițioase, frica sau panica ne- 
explicată sint în primul rind. Valoarea simbolică sau magică 
care se acordă unor obiecte, credința in ființe supranaturale 
in marile forţe ale universului, sufletul, focul, Dumnezeu, sănăta- 
tea, fecunditatea, constitue acele „imagini arhaice“ (urthimliche 
Bilder) descrise de elevul lui Freud, Jung F de influența cărora 
nu scapă în anumite momente nici cei ma cultivați dintre oa- 
meni, Aceste imagini constitue un fel de „inconştient colectiv“, 
comun la toţi oamenii unor societăţi sau unei civilizaţii anumite. 
El ni se impune oarecum exterior fiindcă e un produs al vieţii 
sociale, al reprezentărilor şi credințelor colective. ı Acelaşi ele- 
ment ancestral, inconștient apare subit şi în emoţiunile funda- 
mentale : furia, frica, simpatia maternă. Acompanimentul 
Kee o simultan oricărei emoţii, dacă nu anterior acesteia cum 
voesc W. James ori Lange, rămîne dedesuptul cimpului conştiin- 


1 Jung, La siruciure. de l'inconscient, Archives de Psychologie 
1916; Sur la ptzehologie du processus inconscleni. Zirich 1919; 
W andlungen und Symbole der Libido in lahrbuch fir Psychoanalise, 1906 


PROBLEMA IMCONŞMENTULUL 151 


țel. Deasemeni şi expresia exterioară, mimica emoţiilor. Acolo 
insă unde inconştientul afectiv e mai vizibil ca oriunde e în 
procesul logicii afective. Se şiie că în afară de logica raţio- 
nală care stabileşte constatări obiective, judecăţi de realitate, 
o altă logică, cea a sentimentelor aruncă asupra lumii judecăţi de 
apreciere, de valoare, Th. Ribot a descris în mod magistral, proce- 
sul obscur şi misterios după care sentimentul iși constitue pre- 
misele sale proprii sau își trage concluziile, Procedeele după 
care lucrează această logică sint diverse. In primul rind trebue 
menţionat transfertul afectiv. Dacă o persoană ne e antipatică 
sintem înclinați să detestăm toate persoanele care o încunjură, 
adesea şi obiectele de care se servește ` transfert prin contignitate. 

Altădată antipatizăm obiectele sau persoanele care au o s- 
semănare cit de vagă cu aceasta: transfert prin asemânare, 

Deasemenea in cazurile de „raţionalizare afectivă“ procesul 
se petrece tot inconştient. O întreagă dialectică interioară e 
menită să justifice gd să scuze pasiunile ori tendinţele noastre. 
Un'avar, un ven ca şi un amorezat, vor căuta să găsească 
toate sofismele necesare pentru a-şi dovedi lor înşişi ca şi celor- 
ialţi, că acţiunea pe care o întreprind nu e nici vătămătoare, 
nici or, nici periculoasă, 

Ribot a descris încă și alte fenomene de logică afectivă 
inconştientă, Dintre cele mai caracteristice e acela al conversiu- 
nilor. Ceiace e interesant la convertiți e că părăsesc pe neaş- 
teptate, în mod brusc credinţa lor pentru o alta. Din ortodoxism 
fervent se trece deodată, fără tranziţie, de pildă la catolicism. 
Nici o preparaţie intermediară, nici un simptom “care să înștiin- 
teze mai dinainte, nu intervine. Conversiunea se efectuiază prin- 
tr'o lentă judecată afectivă incongtientă. 

Emoțiile fără obiect: frica ori turia neașteptată ` sentimen- 
tele fără cauză vizibilă: antipatia ori simpatia nemotivată au fa 
bază un asociaţionism afectiv inconștient, care asimilează o sitta- 
ție sentimentală prezentă unei alte situaţii asemănătoare din 
trecut, 

Nicăeri însă nu se poate constata mai clar existența incon- 
ştientului afectiv ca în fenomenele descrise de S. Freud subt 
numele de inăbuşire, de inbibiție sentimentală. ı 

Evoluţia civilizaţiei ca şi traiul în societate Impun  instinc- 
telor şi tendinţelor omeneşti o anumită limitare. Dorinţele noas- 
tre nu se mai pot desfăşura în libertate ; viața noastră sufle- 
tească e strivită veşnic de interdicte de legi, de oprobiu social, 
de educaţie, de frica de sancţiune şi reprimare civilă ori re- 
ligioasă, La tot pasul trebue să ne refuzăm dorința, să procedim 


1 Expunerea cen mai generală se g eşle în lraducerea Iran- 
ceză : S. Freud, Introduction à la psychoa e, Paris, 1922, p. 310 şi 
urm. Acelaşi fenomen e numi! de Darwin: eur şi de Rivers: 
ear aa d dea W. Rivers, lastinc! and the Unconscius, Cambrid- 
ge, L 


152 VIAŢA ROMINEASCA 
EE 


la jnhibiția unor deziderate a căror satisfacţie ne-ar aduce 
plăcere. Pe măsură ce complicaţia şi diferențierea vieţii sociale 
cresc, Înăbuşirea actelor directe, instinctive, devine și ea mai 
accentuată, Individualităţile puternice şi libere ca acelea care 
trăiau în societăţile renasterii italiene, un Benvenuto Cellini, un 
Borgia sau Sforza, pentru care o dorință formulată însamnă şi o 
dorinţă realizată, astfel de personalităţi n'au ce căuta în societăţile 
noastre reglementate de nenumărate coduri, la umbra cărora se 
ofilesc cele mai legitime drepturi ale animalului omenesc. 

Dintre tendințele care au fost cel mai teribil reprimate, e 
desigur instinctul sexual, Cu creşterea religiilor moralizatoare, a 
creştinismului în special, acest instinct a fost veşnic limitat, ca- 
nalizat, deviat numai pe anumite câi, pe scurt, veşnic jenat în 
expansiunea lui liberă şi firească. 

Dar această educaţie mutilatoare a sufletului omenesc nu 
s'a realizat fără inconveniente, Dacă dorințele au fost înăbușite 


Inăbuşite subt spuza culturii, a bunei creşteri sau civismului, 
ele şi-au dezvoltat rădăcinile în Suteranele inconştientului, viciind 
toate noile achiziţii sufleteşti, O poftă reprimată nu dispare : 
din contra se răzbună. 

Incongtientul a devenit astfel rezervorial, „fendez-vous"“-uj 
tuturor dorinţilor întrinate. Din acest lăcaș, comandind toate 
actele sufleteşti inconștiente, tendinţele inăbuşite dictau directivele 
intregii noastre activităţi psihice, 

lată de pildă micile greşeli cotidiane, lapsurile de limbă, de 
scris ori de acţiune („acte manqué”, „Fehlleistung*) 1 Nu se 
poate spune, cum se crede de obiceiu, că aceste greşeli se produc 
la întimplare, după legea asociaţiei de idei. Fiecare din ele are 
o determinare exactă şi un senz precis. Toate aceste mici „lap- 
susuri“ sînt în funcţie de unele dorințe reprimate şi prezente în 
inconştient. Ele subsistă acolo şi deviază in senzul lor actele 


Acelaşi interpretare trebue acordată şi viselor. 2 Nici a- 
cestea nu se desfăşoară la intimplare, în mod anarhic. Desfă- 
Şurarea lor e grupată, de obiceiu, în jurul unei dorinţe centrale, 
înăbușită altădată şi care reapare pe cîmpul psihic pe această 
cale, In fine în interpretarea psihozelor de tot felul nu trebue 
de uitat că motivul Principal care le determină e reprimarea 
unei tendințe puternice. Această reprimare constitue un obstacol 
de neînvins pentru evoluția vieţii sufleteşti. Totul se opreşte, 
deviază pe căi laterale, transformă o structură nervoasă normală 
în una patologică, avind drept unică obsesiune tendinţa înfrl- 


1 Freud, op. cil., p, 35-71. Vezi în această privință şi Regis e: 
Hesnard, La ps hoanalyse des Psychoses el des nevroses, Paris, 1914; 
Leo ges D Panes der Psychoanalyse, 1914, 

p: —249. 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 153 


nată 1 Această tendinţă intrinată e de cele mai multe ori actul 
sexual, —,libido“* eng? numeşte Freud, Hindc? joacă unul din 
rolurile primordiale în viaţa noastră. Remediul indicat de psihia- 
trul vienez, e, după cum se ştie, câutarea prin „psycho-analiză 
a acestei dorințe oprimate şi normallzarea el printr'o satisfacție 
raţională şi evolutivă, £ 

lată cum, după Freud, inconştientul nostru e format din a- 
cumularea dorințelor refuzate. Pentru el, toată viaţa subconşti- 
entă e numai afectivă. Vom vedea mai departe cînd vom analiza 
interpretarea care trebue dată acestul fenomen sufletesc, dacă 
această explicaţie e pe deplin satisfăcătoare. Pentru moment 
o inregistrâm numai ca fapt psihic. Redus la această proporţie, 
reprimarea afectivă (refoulement), e unul din cele mai frec- 
vente fenomene din toată viaţa sufletească. Cazurile de inăbuşire 
de ambiţii, de aspirații sociale, abuiil, blazări premature, etc., 
se întiinesc peste tot. Relevindu-le, Freud a adus un imens ser- 
viciu psihologiei. Arătind că arta, religia, devotamentul, nu sint 
decit derivative a altor dorințe înfrinte, psihiatrul vienez a arătat 
un profund adevâr din domeniul inconştientului afectiv. 

Ca să terminăm enumeraţia diferitelor cazuri sub! care 
s2 prezintă acest domeniu, amintim în treacât şi memoria afec- 
tivă, evocaţia subită a trecutului provocată de o asociaţie 
sentimentală inconștientă. In monografia lui Ribot, sint descrise 
cu amănunțime nenumărate aspecte ale acestui fenomen, 

Logică afectivă, transfert emoţional, sentimente nemolivate, 
reprimâări ori înăbuşiri de dorințe, toate acestea nu sfat decit 
citeva aspecte subt care se afirmă existența unui inconştient 

v. 2 
iei: al treilea grup de fapte constitue celace am numi noi 
inconştientul funcțional. Prin aceasta vrem să înțelegem, că con- 
ştiinţa noastră rămîne străină de toate mişcările şi transformă- 
rile, care prezidă la funcţionarea vieţii noastre organice. Rămin 
inconștiente in primu! rind toate aptitudinile şi predispoziţiile 
noastre ereditare. Gusturile, înclinările, reacţiile la stimulen- 
tele mediului sînt dominate de predispoziţii pe care nu le cu- 
noaştem. Avariţia, generozitatea, timiditatea, violenţa sint carac- 
tere care se moştenesc. Mecanismul lor ascuns, motivul pentru 
care apar şi se repetă tipic în circumstanțe date ne rămîne 
absolut străin. Citeodată inconştientul ereditar se manifestă con- 
tradictoriu printr'o lege de contrast. „Cutare ascet e fiul unui 
epicurian, cutare spirit religios fiul unui ateu, cutare soră de 
caritate fiică de prostituată“. 2 Ereditatea morbidă trebue şi ea 
menționată : alienaţia mentală, criminalitatea, proştituția. Şi ea 
lucrează asupra inconştientului nostru ca o forță de necesitate 
inexorabilă, > 


1 ibid., p. 265—480. 
2 Hesnard, op. cil, p. 19. 


154 VIAŢA ROMÎNEASCA 
VATA ROMINBASCA OOOO 


Dacă trecem mai departe la alte influenţe funcţionale, tre- 
bue să remarcăm ca ele se exercită tot pe calea inconştientului, 
Aşa e bunăoară cu fenomenulicreșterii şi al dezvoltării, cu ceia- 
ce s'a numit inconştientul filogenetic. i Fiecare vristă are o altá 
mentalitate, o altă psihologie. Există desigur o.psihologie a co- 
pilărie!, a pubertăţii, a maturității, a bătrineţii. Trecem de-alungul 
vieţii noastre prin diferite etape caracteristice, prin diferite xpe- 
rioade climaterice" cum le-a numit Freud. In special variațiile 
pubertăţii cu apariţia instinctului sexual exercită o profundă 
transformare în personalitatea individului. Entuziasmurile pro- 
funde, aspiraţiile religioase, duloșia, nevoia de tandreţe apar la 
această vristă. Mai tirziu maturitatea pune problemele Idptei 
pentru existență, creația valorilor obiective și sociale. 

In fine, bătrinețea aduce cu ea cumințenia senină, experi- 
enţa „profandi, prudența. Dar aceste transformări în psihologia 
vristei râmin departe de cimpul conştiinții. Dacă trecem la partea 
tiziologică, aceleaşi constatări, 

Funcționarea viscerilor, a secreţiilor interne, a tuturor pro- 
ceselor de asimilare, nutrițiune, oxidare ori ardere -rămin dea- 
semenea necunoscute conştiinţei. Cel mult dacă tonusul vital 
general al cenesteziei noastre dă un fel de colorit vag senti- 
mentului vital. Cu toate acestea orice transformare survenită 
intr'o funcţie viscerală oarecare poate schimba în mod brusc 
umoarea sau buna noastră dispoziție. Acompanimentul fiziologic 
al senzaţiilor, de pilda acomodarea musculară În viziune, pata 
neagră, imaginile duble, ete. nu sint percepute de conştiinţă. 

În funcţionarea psihică propriu zisă, acelaşi lucru, Meca- 
nismul memoriei, al uitării, al asociației de idei, al ra - 
mentului nu ne vor fi cunoscute în mod direct niciodată. Celace 
cunoaştem e rezultatul linal; etapele şi procesul prin care s'a 
ajuns la acest rezultat ne sînt interzise, Inconştientul joacă un 
rol fundamental aproape în toate funcţiile sufleteşti. 

In memorie : O cantitate remarcabilă de amintiri a fost re- 
ținută fâră ca subiectul să-şi fi putut da samă. Din confesiile 
sau delirurile nevropaţilor se dezvălue o mulțime de suve- 
nire nebănuite. „O tinâră fată cu educație severă şi reli 
a reţinut mii de fapte obscene. iar imaginaţia i-a furnizat toate 
explicaţiile sexuale posibile. Cutare bolnav surexcitat de febră 
povesteşte o mulțime de detalii întîmplate cu mulţi ani înainte 
şi manifestă o „hiperemnezie“ care nu e posibilă, decit dacă ad- 
mitem conservaţiunea latentă a unor nenumărate imagini fixate 
În stare de neatenţie“. 2 

In asociaţiile de idel, educaţia, vrista, dispoziţia momen- 
tului oferă conştiinţei o cantitate de legături asociative prefor- 
mate, după un fel de obişnuinţă asociativă” caracteristică perso- 
nalităţii subiectului, Fiecare va asocia altfel, după temperamentul 


1 Ibid, p. 26-27. 
2 Hesnard, op. cit, p. 74. 


dën" 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 133 


său. Deaceia nici o lege asociativă nu e intailibilă, Inconştientul 
ne poate oferi cele mai bizare impreunări 1 

Insuşi raționamentul nu e scutit de intervenţia inconşiien- 
tului. Şcoala dela Würzburg, in special K. Marbe a arâtat ca 
în psihologia judecății, interesul nostru inconştient alege pra- 
misele 2 Intr'o carte mai recentă E. Rignano (La psychologie 
du ralsonemenţ) arată că gindirea e înainte de toate „cea mai 
perfectă expresie a finalismului vital“, Th. Ruyssen afirmase mai 
demult că „judecata e o selecţiune operată de câtră individ 
printre interesele sale, graţie simplicităţii organice şi motrice 
pe care o opune diversităţii excitaţiilor“. 3 

In rezumat, toate operaţiile psihice ca şi funcţiile fizio- 
logice nu ne apar în pe cita decit subt ultima lor formă de 
rezultat final. Mecanismul care le produce sau le prepară se 

ură în inconştientul nostru. j 
Wiere de EE psihologic, de inconştientul afectiv 
şi de cel funcțional, psihologii mai deosebesc incă o serie de 
fapte pe care le grupează subt rubrica : inconştient dinamic. Să 
vedem În ce constă această nouă formă şi dacă e nevoe de a 
constitui o novă rubrică. 

Prin inconştient dinamic (alţii il numesc inconştient latent 
activ) se înţelege procesul creator efectuat fără şt noastră 
în domeniul subtconştiinței, Fapte foarte disparate sint grupate 
subt această denumire. E vorba intăiu în primul rind de actele 
reprimate care reapar brusc, subt altă formă în conştiinţă. Dar 
aceste fapte ţin, prin natura lor, mai ales de inconştientul afec- 
tiv. E vorba, pe urmă, de unele suvenire care îşi fac apariţia 
neaşteptat fără să ştim în ce împrejurare le-am achiziționat. Mai 
sus, cînd am vorbit de inconştientul funcţional aplicat la me- 
morie, am anunțat şi Gen de cazuri, Ele ge explică per- 

rin inconştientul funcționa 
D Fa fine, E Ineo AGAS dinamic intră mai ales faptele in- 
ventive inconştiente. Ribot le-a descris mai demult in opera sa 
„Essai sur l'imagination creatrice", De atunci incoace face mare 
vilvă cazul matematicianului Poincaré. ` După cum se ştie, ma- 
rele savant era demult în căutarea soluției unei funcţii de ma- 
tematică superioară. we nenumărate eforturi raţionale, fu si- 
lit să constate că îi era imposibil să găsească ceva, Intro zi pe 


` Claparède, L'associalion des idées, Paris, 1904. passim. 

3 eenegen? inconștieniului în aclu! gindirii: M. Raleo, 
Relajlunile dintre imagine şi gindire, Studii filozofice, 1916; E Marbe, 
Experimenlele psychol. Unlersuchurgen liber das Urtel, 1901; A. Binet, 
Etude experimentele de l'inleligence, 1505, E. Rignano, Psychologie 
du ralsonemeni, Paris, 1918. CI. de acelaşi autor, Les formes superieu- 
res du Raisonemeni : le raisonemen! inlenilonnel. Scientia 1915-1916: 
Th. Ruyssen, Essai sur l'évoluflon psych. du raisonemeni, 1904, 

3 Th. Ribot, La vie inconscienie et les mouvements, p. 46: „Qin. 
direa nu e dech o activilaie care asociază, disociază și percepe ra- 
porturi. Trebue chiar să credem că această acliritale esie prin nalura 
sa inconşlienlă“, 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cind se plimba pe malul mării şi pe cind se gindea la ceva 
complect străin de preocupările sale ştiinţifice, soluţia proble- 
mei ii veni în minte pe neaşteptate, fără nici o tranzijie. S'a 
vorbit de atitea ori de lucrul fecund pe care îl săvirşește in- 
conştientul noaptea şi îl oferă dimineaţa, artistului, de-a gata, 
subt forma de rezultat final, de inspiraţie. A. de Musset avea 
obicelul să zică : „9n ne travaille pas, on éco ite, c'est comme 
un inconnu qoi vous parle à Forelle H. Poincaré descrie a- 
cest fenomen de inspirație în modul următor : „Ceace te ulmeşte 
deodată, sint aparențele de iluminaţie subită, semne manifeste 
a unui lung proces inconștient anterior... Adesea, cind lucrezi 
la o chestiune grea, nu reuşeşti să faci nimic bun prima dată, 
După aceia, ial un repaus, oarecare şi te reagezi la lucru, In tim- 
pul primei jumătăţi de oră nu găseşti iarăşi nimic, pe urmă. 


probabil că în acest repaus, inconştientul a funcționat şi că re- 
zultatul acestei funcţionări s'a revelat geometrului ca în cazurile 
mai sus citate.) L 

Laplace caşi Goethe ajunseseră la aceleaşi constatări, Newton, 
Descartes au EE la marile lor descoperiri tot pe calea ilumi- 
nârii subite, Cu toată claritatea subt care se prezintă aceste 
cazuri şi care invită la formarea unei noi categorii de fapte 
inconștiente, credem să subt rubrica „inconştieni latent activ* 
se ascunde o contopire ceva mal complicată de fapte inconş- 
tiente deja menţionate mai sus. Gäsim in astfel de cazari în 
primul rind automatisme psichologice. In adevăr, toate con- 
fesiunile asupra cazurilor de inspiraţie sint unanime în constatarea 
că aceasta nu vine decit după un lung antrenament, după e- 
forturi îndelungate și repetate. Activitatea psihică se exercită 
în repeţite rinduri într'o singură direcţie uniformă. Newton a 
Spus-0: „geniul e o lungă răbdare“. Preocuparea obsedantă 
cotidiană urmărind singura soluție devine automată, subtcon- 
ştientă print'o lungă repetiţie. Subtconştientul antrenat, lucrează 
chiar cind conştientul a încetat să mai fie preocupat sau şi-a impus 
un repaus, după legea pe care am constatat-o mai sus și care 
arată că in cazurile de desagregare a sintezei mentale, auto- 
matismele continuă activitatea lor singure şi chiar contra voln- 


Nu trebue să ne oprim Însă aici. Inspirația e creatoare, 
pe cînd aulomatismul repetă. Ca să avem inspirație mai tre- 
bue un element, Acesta e oferit de inconştientul afectiv. A- 
ttomatismul face posibilă continuitatea de lucru dintre conştient 
şi inconştient. EI culege datele noi găsite de rațiune, le me- 
canizează şi le repetă în subtconştient. Atunci intervine incon- 


1 Dwalshauvers, op. clii, p. 160. 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 157 


ientul afectiv, care intre mai multe automatisme face posibilă 
zeg Celace e mai interesant e că asociația e tocmai 
aceia care convine soluției. Această potrivire exactă, această 
justă adaptare intre două serii, nu poate H descoperită decit 
de sentiment prin găsirea unei tonalități afective comune. H. 
Poincaré declară că: „demonstraţia care se elaborează incon- 
ştient e acela care are cea mai mare afinitate cu sentimentul 

Zeite", 

Ee esa sentiment estetic e tocmai acel sentiment de ar- 
monie, de afinitate între două fenomene pe care nu-l poate indica 
decit o forţă afectivă. Interesul nostru, care e şi el profund 
încordat la găsirea. soluției, grăbeşte rezultatul final prezentat 
subt formă de inspirație. ? 

O asociație între mai multe automatisme, selecționată de 
inconştientul atectiv, lată la ce se reduce celace unii psihologi nu- 
mesc inconştient dinamic ori latent activ. Deaceia noi credem că a- 
ceste fapte nu merită o categorie specială, Ele pot fi reduse 

cele anterioare, 
j ee pe scurt, acestea sint faptele caracteristice din 
care e format inconştientul nostru. Sintem departe de a le fi 
enumerat pe toate. Nu acesta e scopul acestui studiu, Faptele 
menţionate nu trebue luate decit ca exemple mai caracteristice 
a cltorva categorii, 


Li 
+ * 


Enumerarea aceasta disparată a aspectelor subt care se 
prezintă inconştientul dovedeşte complexitatea acestui fenomen. 
Un automatism subtconștient, un caz de inconştient afectiv sau 
unul de inconştient funcționa! nu sint unul şi acelaşi lucru, 
Multiple distincții trebuesc întroduse fiindcă mecanismul lor, 
at Pi multe părţi comun, e totuşi deosebit în fiecare caz. 
Fiecare din ele corespunde la altă funcţiune psihologică sau la 

tilitate biologică. . 
ia Kerg mal Set claritate, ni s'a oferit diterite clasificări 
ale fenomenelor. Un psihiatru, A. Hesnard, într'o monografie re- 
centă, distinge nu mai puţin de 20 forme de inconştient. Prima 
clasificare e in inconştient normal şi patologic. Intre formele 
normale distinge: inconştient evolutiv cu subtdiviziunile sale: 
inconștient ontogenic ereditar şi ancestral şi inconştient filoge- 
nic ; inconştient afectiv, receptiv, motor, interpsychic etc. Prin- 
tre cele patologice enumără : inconştient psychastenic, isteric, 
ipnoiic. somnambulic, psihopatic. 1 

Un alt psiho'og, Dwelshauvers, distinge : inconştient psiho- 
fiziologic, inconştient automatic sau subiconştient, inconştient 


1 A. Hesnard, L'iăconscient, Paris, 1923. 


158 VIATA ROMINRASCĂ 
E EE 


dinamic sau latent activ, inconştient de memorie, telepatie, afectiv, 


punem următoarele două tipuri. Reducem în primul rind dis- 
tincțla normal- pa rea noastră, cum 
vom arata mai jos, toate formele de inconştient sint mai mult 
ori mai puţin patologice. 

a) /nconștient functional. Funcționarea organelor noastre 
fiziologice caşi aceia a e ementelor psihice rămine inconștientă, 
Dacă conştiinţa noastră ar fi lucidă la toate transformările 
survenite In cenestezia noastră, atunci adaptarea ei la lumea 


mal ale cărui elemente de cunoaştere sint proectate în afară, câtră 
realitatea exterioară, Copilul capătă Totäin percepţia lumii ex- 
terne şi pe urmă conştiinţa eului 
tivă, conştiinţa funcţionării interne a rămas fatal atrotiată. Obser- 
vaţia internă, autoanaliza nu apare decit în unele psihoze. A- 
tunci fiecare modificare organică e pindită şi Înterpretată. Omul 
normal însă nu-şi studiază în fiecare minut cenestezia. EI îşi 
îndreaptă atenția în afară, de unde poate veni pericolul. Func- 
ționarea internă e oarecum înlăuntrul citadelii, apărată şi ținută 


rlaţie aduce Insă cu ea mecanizarea, automatizarea. Securitatea 
deplină aduce amorţeala şi umbra inconştiinței. Şi nici nu pu- 
tea fi altfel. Omul n'ar fi putut lupta pe două frontari: intera 
şi extern. Ca să învingă în afară, îl trebuia linişte inăuntru, 

Ca subdiviziuni ale ştie 
funcționa! fiziologie (cenestezic), şi inconştient funcţional psihic 
(inconştient în senzaţii, memorie, asociație, inconştient-motor, în 
raţionament etc). 

b) /nconştient de adaptare la mediu. Primul tip se re- 
feră la lumea psihică internă. Acest de al doilea priveşte adap- 
tarea noastră Ri mediul exterior. In acest scop avem nevoe de 
a învăța anumite mişcări, de a imita pe cele mai utile. Cind a- 
ceste mişcări sint des repetate, ele devin inconștiente subt formă 
de automatisme. Repetiția aduce mecanizare, fiindcă înseamnă 
şi ea securitate, Ceiace ne trezezşte conştiinţa e Surpriza, nou- 
tatea. Pe aceasta o evităm fiindcă poate fi periculoasă ca orice 
prior Zeg, Repetiţia însă nu aduce nimic nou, deci nimic 

unător, 


A Ea, el e a 
1 Dwelshauvers, L'incoascieal, Paris, 1916. 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 158 


` Automatismele ne a să ne adaptăm la mediu achi- 
ziţionind conduite nouă, ta odată avem însă interesul să con- 


duite vechi dar utile. Această sarcină ne-o 
ebe gen afectiv. Subt forma antipatiilor sau a 


simpatiilor, a emoțiilor sau a reprimărilor, el ne ajută instinctui 
ber d forme cu subdiviziunile lor cuprind toate ma- 


în ti El vor permite să trecem cu mai 
lile inconștiente. e ne 

orare pa explicaţia şi interpretarea mecanismului aces- 
tor fapte sufleteşti, 


Mihai Ralea 
(Va urma) 


0 călătorie prin Muntenia in anul 1797 


talii care intrebuințau drumul prin continent i ne Are vea 


acelui mai sigur şi uşor în jurul Atricei pe mare, şi chiar cei 


Suez sau prin ntinopole, Alexandria- 
tele oita. Alepo-Bagdad, rar cind treceau prin Principa- 


Intr'adevăr, călătorii străini 

` + ŞI mai ales 
zeg "réie Bn gt La mai uumerogi rara We Se 
` 2000 şi Wheler, Hobhouse şi alți 7 
vestesc lucruri interesante des re i erior- fer Cun 
Țarigrad, dar până în ţările zi Ween, ee 

f stre n'an ajuns. C 

ceste există un număr însemnat de Englezi e ere 
Aë ee i ena d SC Principate, weer ZE. 
ingow 2 in Sec. al XVI-lea: i 
SC „despre care ne-a scris lonec Ge Di Ze si 
ei ea ; Macmichael 4, Neale 5 şi Walsh 6 pe la începutul se- 


1 În Hakluytus D 
Aa ala foilor E or Purehos hls Pilgrimes, London, 
n tae fotall Discourse of the 
Perigrinatians..., L rare Adventures and paineffut | 
landeză, Amslerdam, 16? u Een, 1905, 83 iraducere e 
1788, An e Ce, ronpi n Crimea tò Constantinopol... London, 
1789, = Be zeien Leipzig, 1789, g? aducere franjuzeascö, Paris, 
ourney 
traducere nemle Er age d Constantinopol], London, 1819, 4; 
cl. Spicviior in ogor vecin, |, p. 133. 


London, 1828, e ` irad treaza Ben Constantinopole to England, 


den-Leipzig, 1828 și olandeză, raue Demlegsch, Dres- 


f i ȘI rer: Se. i, 
; e - KAN by 


Co Ze A ei?) 
O CĂLĂTORIE PRIN MUNTENIA ÎN ANUL 1797 d 6 


i 8 E E 

colului trecut, şi ceva mai tirziu Quin + ep: 
pentru a np ' menţiona Consulul Wilkinson, 3 care o 
carte GEN în infortnaţii despre Muntenia în timpul oan 
Caradja B. B. dy bn: $ 

rinte a Englezi interprinzători, este unul despre care 
nu s'a scris la noj; ne gindim la /ohn Jackson, autorul 
cărții Journey from India towards England în the year 1797, 
by a route commonly called over land through countries not 
much frequented, and many oi them hitherto unknown to 
Europeans ; particulariy between the rivers Euphrates and 
Tigris, through Curdistan, Diarb=k, Armenia, and Natolia, In 
Asia and through Rumalia, Bulgaria, Vallachia, Transylvania 
ete. în Europe. IL by a map and other anie. London, 
T. Cadell Jun. & W. Davies, 1799, 8”, XVI pp. H. 

In bibiloteca mea am un exemplar al traducerii nemțeşti 
(Weimar, 1803, 8°) din care am spicuit rîndurile urmă!oare, 

p. 176: Trecurăim Dunărea dela Rusciuk, ajungind în oraşul 
Ergo!t (Giurgiu)... In satul Copuchan (?) 4 sosirăm la ceasul 11 
Trăsurile de poşta în Muntenia sint uşoare, bine aşezate pata 
roate, Nici la căruţă, nici la beam nu este cea mal mică buca Her 
sau de vre-un alt metal. Calli, deşi sint mici, fog repede; că- 
lătoream în medie mai lute decit cu posts engleză. In ziua de 
I Septembre la 6 dimineaţă pornirăm iarăşi la drum ; obţinuserăm 
o earen de poştă cu trei cal și ienicerul meu deasemenea, Până 
la satu! Calliguran Le ` ni unde sosirăm la 9 diminiaţă, nu 
văzurăm nicio cultură. 5 Stăturăm aci pănă la 10 jumătate, con- 
tinuînd ip, A regiune frumoasă, care însă era puţin cultivată, 
macar că arăta foarte roditoare... La ora 12 trecurâm Argeşul, 
peste un pod de luntre, legate împreună c'un lanţ de ancoră, 
Butuci de lemn, numat pe jumătate fasonaţi, erau întinşi ` age 
bărci De aci inainte străbăturăm o regiune frumoasă, unde se 
cultiva mai puţin griu decit porumb, sosind pe la 3 d. a. la 
Bucureşii, capitala Viahiei și reşedinţa Hospodarului, 

Bucureştiul e un oraş mare şi populat, avind 360 de biserici 
grece, una catolică romană, o capelă luterană şi citeva mănăstiri, 


1 ln A Steng: Voyage SS the Danube, 2 tol, London, 1835, 8"; 
enască Leipiig, 1836, 8'. 
Gu SC Tho Rassiot Shores of Ihe Blaok Seo, London, 1855, 85; 
ës Sa accoun! of the Prinelpalities cf Wallachia and Moldavia, 
London, 1520, 8%; Irad. Breser Paris, 18321. 1824 şi 1831, fang: i- 
i „ Mil , 1821, 8°. 

S rjr Ă ioan Sch tz şi Miller, 1789, găsesc un sat Gurban, la 
sud de Comune ai Dadilov, de asemenea pe haria lui Dirwaldi, 18310. 
In carlea lul Bauer; Mémoires historiques ei geographiques sur la 
Valachie, Frankluri el Leipsic, 1778, 8%, mu găsesc alci-o localilale al 
câre! nume să samene cu Copuchan. 

5 Regiunea liind îlreșie prea aprospe de Olurgiv, celale tur- 


ceaacă. 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Moschele turceşti nu siat, nefiind ingăduite in toată Muntenia. 
Trăsurile de boeri sînt în număr mare; cine m'are echipagiu, nu 
e mai considerat decit un servitor sau ţăran ; insă cu lire 
sterline poţi să oi trăsură, doi cai şi vizitia. Viziti şi slugile 


In clasele de sus se intrigează mult, mai ales între căsă- 
toriţi. Nimeni nu-şi vede soția inainte de schimbarea inelelor, 
care se face numai cu citeva zile inainte de cununie. Părinţii sau 
tutorii mirilor hotărăsc totul, fără să consulte pe cei interesați. 
Puțin timp după cununie, cei căsătoriţi nu mal trăese impreună, 
fiecare urmindu-și Intrigile sale. Cucoanele au de obiceiu tră- 


tire, şi nu sint ingăduite să vorbească cu bărbaţi, oricine ar fi 
ei, inainte de logodna 


| Cred că nu există pe lume multe popoare, cel puţin Între 
| creştini, care vor sc mai gie, şi de 
mai puţin decit oamenii aceştia. In unele biserici se fac slujbe 


se scrie cu mal mulie litere greceşti, 

Muntenia are un pămint foarte bogat, sint însă aproape 
prea multe păduri, In cea mai mare parte a ţării nu sint nici 
dealuri, nici pietre. Se cultivă mai ales „griul turcesc“ sau po- 
rumbul; în oraşe mari se giseşte insă pine bună de griu, Min- 

| carea e foarte eftioã, cumpărasem o puicufă grasă cu un golo- 
n.i 

wi Locuitorii sint mai toţi Greci (sic), fiind de religie 

Nu sint mulţi străini (ntre ei, numai în oraşele mari cițiva O- 

vrei și Nemţi. 

Pe drumuri sint adesea cruci ridicate, unele de piatră, cele 
mai multe de lemn, toare sint însă zugrăvite, pe unele Domnul 
Isus Hristos, pe altele St Fecioară, cei doisprezece Apostoli sau 
cele zece porunci şi rugăciuni. Provincia e bine inzestrată cu 
ape. Podurile sint făcute de lemn, însă deasupra sint aşezaţi 
butuci nefasonați care cedează subt pictoarele cailor. 

a B.:curegti cumpărai cele trebuincioase precum şi min- 
carea pentru drum şi pentru carantină la graniță. La 4 Sep- 
tembrie lua! rămas bun dela gazda mea, Consulul General Im- 


Autorul călătorea foarte repede, Schimbind cai la urmă- 
toarele localităţi + Bolentina, Fioreşti, Găeşti, Tscherboft (?) Pi- 
teşti, Moara (?), Argeş, Salatrucu, Perişan, Cilneni, Turnul oşu. 

i odihniți crau toldeauna gata pentru transportarea poştei Le- 
gāțiunei Astriace dela Constantinopole, poşta fiind platita de 


1 Originalul spune: eine halb 
Conventions uide eine halbe Siurern Sierling (1 Groschen 


D 


O CĂLĂTORIE PRIN MUNTENIA ÎN ANUL 1797 


e 


163 


Consulul von Merkel, prin minile căruia trecea toată corespon- 


mpania Indiilor Orientale spre Viena. 
wer Ceas n e ' ălătorul sosi la 5 Septembre, tre- 


le. La carantină călătorii erau 
mg wie, i pe sed nare = cu mincare bună, cu vin şi 
fructe. 


antinei. 
xaminau paşapoartele şi dovezile car 
Deeler drumul prin Sibiu şi Temigoara spre Bu- 
dapesta. 


Constantin J. Karadja 


Cronica externă 


Iri haos 


Dela cronica mea precedentă, o 


zaţionale şi cu repercursiuni largi ege de evenimente sen- 


litică mondială. ia ate care, luate fn Së ER absorbit. E 
vreme atenţi 
grăbite din cercul iaterezalui SC et Di a 
gei el tot atit de efeme 
celie mai importante se poate vedea cit de 
st, caii e da ip al 
nia, retragerea Aliaților dela Cita get mn ma per 
ntinopol şi - 
ponu turceşti, răscoalele din Bulgaria ger SES 19 
perială britanică, adunarea a patra a Ligi! Naţiunilor. Toate 


aci numai 


elalte, oricit de - 
ate o importanță limitată in dep 4 


mă germană singură 
Gon aras geg a încetat nici un moment de a interesa 


i 
eg Ba Ke E rea Lutgen SCHER iri ar 
a 
m) intimplări cotidiane răstirate în atitea direcţii: WEE 
Cre pe E dene ne esenţiale a problemei, 
ZE, ees giess de ai SCT use 
; urma fulminantetor discursuri 
Curzon şi ale d-lui Baldwin ? Cita emoție m'au siiralt se pati 


CRONICA EXTERNA 165 


e Berlin ? Dintr'o parte se aruncau ataturi furioase ; în ceia- 
Mă încolţeau speranțe naive; Ne aflam doară în. fața Marii- 
Britanii. ŞI, în adevăr, acțiunea anunțată luă eg me i 
ascendent. După primele discursuri, urma schimbul de 

cunoscut, plin de roma y toce, prin care se consatra în 
pic soaa înţelegerii cordiale. In timp ce guvernul britanic 
se în a, arunca furios memoriul în care EE bazinului 
Ruhr era declarată oficialmente ca arbitrară în fața opiniei 
universale, şi publica apoi toate documentele, pănă atunci secrete 
ale discuţiilor cu Franţa, —d. Poincat: rămînea neclintit pe po 
ziția lui. Ne puteam aştepta la un cataclism politic, la un gest 
exasperat, ne aşteptam în orice caz la ceva—pentrucă era ne- 
cesar ca un atit de răsunător preludiu să fie urmat de o faptă. 

Dar nimic nu urmă, Recunoscindu-şi neputința, Anglia se 
închidea din nou în izolarea din care eşise în chip atit de pio- 
nunțátor. Telegramele şi ziarele anunțară un „armistițiu“ de 
cincisprezece zile în intervalul căruia miniştrii britanici plecară 
cu toţii în vilegiatură la băile din... Franţa. Armistițiul acela 
era tocmai timpul trebuitor pentruca situația să se clarifice fără 

articiparea Angliei. Şi cînd d. Baldwin, in ajunul Inapoleriila 

a, vizită pe d. Poincar€ la Paris, succegul acțiunii frane 
ceze din Ruhr era asigurat, lar Angiiei nu-l răminea decit să 
gaene solemn că este.. „pe deplin fmpäċčată cu politica 

ri ei 

ral interval, prăbuşirea finanţelor germane continua verii- 
ginos. De astădată cauza nu mai stătea nici într'o acțiune vo- 
luntară şi calculată a guvernului, nici în prestațiile sau plățile 
făcute Aliaţilor—pentrucă acestea erau suspendate—ci stătea 
în lupta economică din Ruhr. Dar şi alci e nevoe de o pre- 
cizare : Prăbuşirea nu se datorea numai cheltuelilor pentru rezis- 
tenţa pasivă, ci şi sancţiunilor extrem de aspre impuse de o- 
cupanţii francezi şi belgieni. In măsura deprecierii mărcii, sar- 
cinile statului lvau proporţii neinchipuite. Cantități enorme de 
bancnote, emise pe baza unor simple bonuri de tezaur, erau 
absorbite de populaţia bazinului Ruhr. De o acoperire cht de 
mică a chel or prin încasări nu putea H vorba—și niciun 
mijloc nu exista pentru a pune capăt neincetatei înăspriri a si- 
tuaţiei. Asignatele revoluției franceze, rubla sovietică fuseseră 
demult lăsate în umbră de catastrofa mărcii germane. In nouă 
luni de rezistenţă, dolarul crescu dela 10.000 mărci la 300 mi- 
lioane mărci, 

Situaţia tezaurului public, dacă acest termen mal poate fi 
întrebuințat, exprima şi mai elocvent dezastrul. De unde chel- 
tuelile statului fuseseră pe decada anterioară ocupaţiei bazinu- 
lui Ruhr de 162 miliarde mărci, sumă destul de ridicată, ele 
ajunseră în a doua decadă din April la 885 millarde,in a doua 
decadă din lunie la 2794 miliarde şi în August la 247470 mi- 
arde pe decadă. La Inceputul Septembre, cheltuelile pe 


` 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 
—— 0 O O O 


decadă au depăşit desigur 1 milion de miliarde pen = 
junge în ultima săptămină a rezistenţii pasive la P perii de 
milarde. ŞI in timp ce cheltuelile creşteau astfel la cifre astro- 
nomice, veniturile nu urmau nici pe deparie progresiunea : 
In ziua cind începuse ocupația, încasările tezaurului mai acope- 
reau 28 la sută din cheltueli; la începutul lui Septembre abia 
0,7 la sută. Intreaga viaţă financiară era deci redusă la neant. 
Un stat care nu încasa nimic, Îşi susținea existența cu hirtii de 
bancă fără nici o valoare. Orice incercare de a găsi un reme- 
diu, de a proceda la o reformă monetară, oricit de ingenioasă 
era condamnată la insucces, atit timp cit o echilibrare a finanțe- 
lor statului nu era posibilă, iar aceasta atirna în primul rind 
dela suprimarea tuturor subvenţiilor pentru po: ulația renană, 
Paralel cu acest naufragiu financiar, inutilitatea politică a 
rezistenții pasive devenea din ce in ce mai limpede. In momen- 
îni cind guvernul englez se retrase din arenă, lăsînd din nou 
(îm: mania in luptă directă cu pi a era evident că lupta trebula 
se termine printr'o victorie deplină a Franţei. Singura spe- 
ranţă care mal răminea Berlinului era că, prin menținerea vre- 
meinică a rezistenţii, se vor putea cumpăra anumite concesii din 
partea Franţei. Dar şi această speranţă trebui să cadă în faţa 
Lee Si EES a d-lui Poincaré de a nu sta de vorbă cu Ger- 
ung ze in urma renunțării reale la rezistenţa din regiu- 
Guvernul Cuno, angajat pănă peste cap în lupta îm 
ocupaţiei franceze, fu răsturnat aproape on AE Pe ee 


stăpin pe situația parlamentară. Lui ii reve 
aplica remediile financiare eroica şi de a proceda "RE e Den 
monetară. Incredințat de Sprijinul celor patru partide demo- 
cratice, adică de marea coaliție care până atunci fusese zadar- 
e încercată, d-rul Gustav tresemann, conducătorul partidu- 
ui populist, primi sarcina ingrată a constituirii cabinetului. Alā- 
tari de el, socialistul Hilferding era chemat să repare finanțele 
şi să oprească în loc prăvâlirea mărcii. Guvernul acesta, com- 
pus din citiva oameni ie wi şi botirt, reprezenta ultima 
rezervă a Germaniei republicane, Iasuccesul şi căderea lul avea 
să însemne desechilibrarea totală a vieţii politice germane, dacă 
nu rară mm sain efectivă a Reichului, 
netul Stresemann se ciocni dela ince 
interne care întirziară hotăririle decisive am ee? 
dee se dovedi a, H legată de dificultăți tehnice de neinlă- 
at, atit timp cit lupta din Ruhr continua să absoarbă enor- 
me contităţi de monedă. Numai reluarea lucrului pe toată linia 
Ee întreținerea celor citeva milioane de lucrători prin munca 
proprie, lar nu prin ajutoare din partea statului, putea să 


CRONICA EXTERNĂ 167 


dea acestuia răgazul pentru a-şi echilibra socotelile. In fața 
acestei evidențe cârela nu i se putea sustrage niciun partid po- 
Die, afară de let e naţional! şi niciun cetăţean din terito- 
riul ocupat, guvernul Stresemann lua hotărirea de a capitula. A 
fost o capitulare curagioasă, după o luptă plină de demnitate 
tragică şi de eroism cotidian şi colectiv. 
Problema reparațiilor intra prin aceasta într'o fază nouă. 
Era momentul cind intenţiile Franţei, din nou biruitoare, tre- 
buiau ad se cu toată sinceritatea la cunoştinţa lumii civilizate. 
e mă situaţia de fapt permitea Franţei orice acțiune. Stăplni 
pe nele continetului, ea putea porni pe orice cale Dräi a avea 
nevoe so justifice Dar aceasta numai În aparenţă. In realitate, 
Franţa nu pulea trece peste declaraţiile ei anterioare, fără a-şi 
slăbi poziţia morală, fără a pierde consideraţia opiniei publice 
generale. In lanuar ocupaţia bazinului Ruhr fusese motivată 
prin faptul că Germania nu prezentase propuneri. In lulie cind 
aceste propuneri sosiră, Franţa refuzase să le ia în consideraţie 
din cauza rezistenţii pasive, Normal era deci, ca îndată după 
părăsiraa reală a rezistenţii pasive să înceapă tratativele asupra 
reparațiilor. 
omentul era, din acest punct de vedere hotâritor. El a- 
vea să arate lumii dacă Franţa consideră prezenţa ei în bazi- 
nul Ruhr ca o simplă garanție temporară pentru executarea 
tratatului, sau dacă înțelege să facă din această ocupaţie qaasi 
permanentă un mijloc pentru a provoca prăbușirea totală a vieţii 
de stat germane. În primul caz Franţa trebuia să facă totul 
spre a facilita tratativele ; în celalalt cazea avea să evite trata- 
tivele pănă cind ele aveau să devină imposibile sau inutile. 
D Poincaré trebula să manifeste în mod public dacă urmăre- 
şte reparaţiile sau „siguranța“. 
ănă acum această clarificare nu s'a produs, Fără a ţine 
samă de situaţia critică în care se pusese guvernul Stresemann 
prin renunțarea la rezistenţă, d. Poincaré continua $å amine 
discuţia şi să privească impertur abil agravarea catastrofei Interne 
germane. In timp ce reprezentanţii Reichului băteau zadarni: 
la uşile dela Quai d'Orsay şi ale Comandamentelor din Dasel- 
dort şi Maynz, reprezentanţii Franţei tratau cu magnații indus- 
triei şi susțineau fără prea multă jenă dubioasa agitație sepa- 
ratistă. Singurul rezultat obţinut prin această politică dilatorie 
a fost o întărire a reacţiunii şi o slăbire a autorităţii centrale. 
Era firesc ca un guvern ce nu izbutise nici prin capitularea de- 
plină să înduplece pe ocupanți, să fie duşmănlt de toate elemen- 
tele reacționare. Mişcările din Bavaria, toate ostile guvernului 
condus de „marxiştii“ dela Berlin, toate puse în slujba ideii 
naţionaliste şi revanşarde, fie că era vorba de separatismul „alb- 
albastru“ a! comisarului von Kahr, locotenent ipocrit al lul 
- Rupprecht de Wittelsbach, fie că ne aflam în faţa isteriei govine 
„negru-alb-roşu“ pangermanistă a demagogului Hitler şi a gro: 


168 VIAŢA ROMĪNEASCA 
E VIATA ROMINEASCA A 
tesculul general Ludendorf işi aveau, în ultimă analiză, originea 

slăbirea autorităţii guvernului Stresemann, care ny adusese 
niciun remediu. Ce putea face acesta decit să plece sau să e- 
volueze spre dreapta ? Imputernicit printr'o lege de circum- 
Stantz, D-rul Streseman procedă milităreşte contra guvernului 


Ee din guvernul central, Ingăduind acestula un nou viraj spre 
reapta, care nu-i putea adăuga nicio autoritate. Anarhia era 
acum generală. 

Anglia, care până atunci se ținuse în rezervă, crezu nimerit 
să amintească Franţei angajamentul de a accepta o discuţie ge- 
nerală a problemei financiare. Statele-Unite aderau la ideja 
unei conferințe internaţionale de experţi pentru cercetarea ca- 

acităţii de plată a Germaniei şi stabilirea unei soluţii practice. 


Poincaré, invocind textul tratatului, revendică pentru Comisia 
Reparaţiilor dreptul de a numi pe experți şi pretindea ca dis- 
cuția să se mărginească la stabilirea capacităţii de plată actuale, 
fără cercetarea cauzelor, fără vre-o apreciere asupra utilității şi 
legitimităţii ocupaţiei bazinului Ruhr, fâră vre-o obligaţie pentru 
viitor. Bine-înţeles proectul căzu în apă. 

In interval, guvernul german făcu un demers care nu mai 
putea fi respins sau trecut cu vederea, indiferent de urmarea 
pe care avea s'o primească mai tirziu. El ceru prin Kriegslas- 
tenkomission comisiei reparațiilor să asculie pe delegaţii ger- 


propunind şi delegarea unu comitet da experţi, care exami- 
nind situaţia financiară, să fixeze pentru un interval de trei ani 


Şuării proectului an lo-american. Rezoluţia luată în unanimi- 
tate stabileşte: 1) reprezentanții guvernului german vor fi 
ascultați et mai curind, 2) Ca propunerea constituirii unei co- 
oe: pp de experți va fi reluată după ce această ascultare va fi 
avu 
De sigur, hotărirea aceasta nu e decit o promisiune des- 
tul de imprecisă. Şi totuşi ea putea da impresia că vernul 
francez a înţeles in extremis, în ajunul redeschiderii Reichsta- 
ui care va decide de soarta guvernului Stresemann să-i in- 
ndă acestula o mină de ajutor, sau că furia reținuiă dar greu 
de ascons a Angliei a reuşit să impresioneze cerbicia primului 
ru francez, Şi totuşi politica Franţei este incă inconju- 
rată de mister. Căci în timp ce apare această rază de spe- 
ranţă într'o înţeleaptă cercetare a situaţiei tragice de pe con- 


CRONICA EXTERNA o 


incar€ propune, în conferința ambasadorilor, noi 
n? mi parera E” suficient ca umbra unei EE 
chestiei reparațiilor să se estompeze, pentruca pasna - 
laltă, a dezavuării, să fie scoasă cu promptitudine sü- 


ge, ` astfel haosul dintre Rin şi Vistula devine tot mai a- 


tru în 1 continent 
/ egiteke eegne şi oarbe, Anglia din ce în 
ce mai unanimă în a pri aşteaptă incruntată dar liniştită des- 
făşurarea. 


17 Noembre, 1923 


Eugen Filotti 


Cronica economică 


Dispariţia industriei de ziare 


Chestiunea de o însemnătate covir 
şitoare astăzi e criza pe 
care O străbate acea in p 
toate : /ndustria artic: aia foarte specială și interesantă întru 


Căci există ateliere unde se fabrică ace 
d astă 
Veieegg se înţelege un complex variat de ştiri e d Baan 
ée ştiinţifice, artistice, praes economice, la care se adaogă 

şi o - drumare a părerilor, în sensul cel mai util, sau cel mai 
moral... Într'un cuvint, acest amestec de noutăţi şi poveţe,— 
iată ce insamnă cuvintul „cultură“, E i 
Ke uzina unde se lucrează un asemenea produs, se chiamă 

Ori, presa este amenințată astăzi să di 
CAS în cel mai bun caz, să-şi schimbe perie eta 
fia numeşte). e „cel mai bun caz“, şi celace tot „dispariţie“ 

resa nu este în nicl- 
ratorie comercialmente, Se de pe arsuri fe 8 
tate care să-i permită existența mal departe. La 


terea unei gazete Insamnă noi însă, scoa- 


deadreptul un bilanţ deficitar, 


cu 9 lei exempi weg Ka 
condițiuni de rentabilitate identice cu cele "da ai pe aiig 


CRONICA ECONOMICA = DI 


Intr'adevăr, la Praga bunăoară kilogramul de hirtie se vinde 
cu 17 lei, iar exemplarul de ziar cu circa 4—5 lel. La Viena 
kilogramul costă 13 lei, iar exemplarul costă variabil între 4 
Te aal, Bergerie erg noi hirtia costă 20,5) lei 

ilogramul, iar exemplarul se vinde cu 1 leu şi 75 bani, 

Căci nu e corect a spune că un ziar rominesc costă 2 iel, 
La noi numai 20", se trimite abonaților, iar restul de 80, se 
desface prin sistemul colportajului, care reţine 25". din i 
de vinzare, Dacă puneţi 10 bani costul mărcii poştale şi 5 bani 
S te ug benzii şi scrierea adresci, veţi ajunge la cifra chiar 

eu - 

Dar mai sint şi alte consideraţiuni care oglindesc deose- 
birea dintre gazetăria rominească şi aceia din strâinâtate. 

Producţia hirtiei austriace (care costă numai 13 lel kilọ- 

amul) se face în condițiuni mal puțin avantajoase ca la nol. 
ustriacii care nu au combustibil, trebue, cu mari cheltuell, să şi-l 
procure din afară. Pe cind noi intrebuinţăm petrol, pe care H avem. 

Afară de aceasta, gazetele vieneze au un serviciu de in- 
formaţiuni cum se cade, care costă foarte scump. Acest serviciu 
constă tie din reprezentanţi speciali, din „corespondenţi parti- 
culari” pentru fiecare ţară şi pentru fiecare specialitate,—fie din 
participare ca membru la un trust sau Konzern telegrafic siste- 
matic şi internaţional. 

Am făcut socoteală că acest ultim procedeu (care e cu 
mult mal eftin decit cel dintăiu) ar costa pe gazeta abonată o 
sumă de circa 3—4 milioane pe anl! 

Ori, această sarcină nu grevează bugetul gazetelor noastre. 

insamnă că este înghiţit de scumpetea hirtiei 
într'o măsură Încă şi mai mare decit ar părea la prima vedere. 

Dar aceasta mai insamnă că informaţiunile cu care trebue 
să se mulțumească redacţiile romineşti—şi indirect publicul—sint 
de o calitate mult inferioară, în timp și în spațiu, celor ale pre- 
sei străine, 

In timp, penirucă marile evenimente ne vin întotdeauna 
mult prea tirziu. 

n spaţiu, pentrucă minusculele telegrame ale minusculelor 
noastre agenţii telegrafice, nu samână de ioc cu acele telegrame- 
articole, identice in dimensiuni cu articolele propriu zise, şi con- 
siituind azi baza esenţială a oricărui cotidian civilizat. 

Noi nu avem toate acestea. Trebue să ne mulțumim cu te- 
legramele oficiale, succinte, neclare, şi, în cel mai bun caz, nu- 
mai pe jumătate adevărate. Căci nu e un secret pentru nimeni 
că informaţiunile oficiale sint cele mai imperfecte şi mai super- 
ficiale. 

Alt t din bilanţul ziarelor, inexistent la noi: plata co- 

+ Numai două-trei gazete au scriitori mai onorabili, 
fiindcă numai două-trei pot consimţi să-i plătească omeneşie. 
In colo, nu avem decit pleava societăţii, retribuiţi ca salarii de 


- 


d 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 
n me E ia 


foamete. Scrisul a ajuns să fie la noi Său bn apostolat, sau un 
ee Ori, apostolatele sint rare, accidentale şi nesigure. 

it despre a doua eventualitate —ea nu e o soluţie, 
lată deci o sumă de economii pe care ziarele sint nevoite 


ceiace sint în realitate. In tot cazul nu de acolo ne poate veni 
soluţia, Aceste aşa zise ziare au interese potrivnice înfloririi 
artel şi ştiinţei gazetăreşti propriu zise, 

Dar soluţia nu poate veni nici dela o bruscă urcare a pre- 
Il! ziarelor. Căci dacă luăm proporţia dintre costul hirtiei şi 
preţul ziarului de pildă din Austria (13 lei faţă de 4—7 lei), ar 
Însemna ca o gazetă rominească să se ridice la cel prțin 9 lei. 


produce pe un preţ mai mic decit 20 lei și 50 bani kilogramul ? 
Această Industrie funcționează la adâpostul unor taxe vamale 
propriu zis prohibitive. Afară de aceasta, ea nu e nevoită, ca 
industria austriacă, să-şi procure combustibilul din afară. Mina 
de lucru e şi ea mai eftină. Atunci pentru ce această pr 

paradoxală între preţul hirtiei austriace (13 lel) şi a acelei romi- 


Dacă sintem hotăriţi să ne folosim mai departe de cala- 
poadele mintale pe care ni le oferă Logica, sintem siliți să ne 
indoim de necesitatea acestor prețuri ridicate. Este infinit de 

robabil că fabricele noastre de hirtie pot vinde şi cu 13 lei 

gramul (poate chiar cu mal puţin) dar preferă să nu o facă, 

pentrucă nu există concurenţa care să le impiedice de a realiza 
beneticii disproporționate. 

ȘI în cazul acesta, Statul e dator să-şi amintească înţelesul 
adevărat al cuvintului protecționism. A proteja o indusirie na- 
țională însamnă a-i asigura un minimum de existență, foarte 
uşor superior față de industria respectivă străină. Protecţionism 
nu insamnă Însă asigurarea, la adăpostul decretelor, a unor be- 
neficii exagerate, 


CRONICA ECONOMICA 173 


"Și se mai complică chestia ca incă o consideraţie. Pe 
lingă dezavantajul de ordin moral provocat de protecția unei 
Strii care nu are nevoe de protecţie, —se mai adaogă pre- 
judiţiul naţional ce rezultă din nimicirea presei libere, a celui 
mai de frunte dintre izvoarele de cultură ale une! țări se „sur 
Chiar dacă ear pune problema—şi nu se Gare de a se 
alege între pericolul: unei: roducţii deficitare a fabricilor de 
hirtie și primejdia- dispariției. presei independente, —nu este per- 
mis, pentru orice guvernant patriot;—să aleagă decit in favoa- 
rea celei de a doua ipoteze. 

Dar, cum spuneam, nu e aci cazul unei asemenea dileme. 
Criza culturii romineşti îşi are leacul in retezarea beneficiilor 
ascunse ale trusturilor noastre de hirtie. 

Aceasta buna înţeles, dacă interesele susziselor trusturi şi 
interesele conducătorilor prepuși la luarea unor asemenea mă- 
suri—nu coincid. ŞI nădăjduim că nu acesta este cazul, 

Sā se suprime orice taxă de import pentru hirtie. Este ma- 
tematic imposibil ca aceasta să aducă ruina fabricilor noastre. 
Va fi numai o intfrinare a ciştigurilor ilicite. 

Ne inchipuim obiecţia ce s'ar putea aduce: insuficiența 
transporturilor. Prin aceasta—vor spune fabricile de hirtie, a=- 
provizionarea cu petrol se face in mod neregulat, intermitent şi 
aneconoruic. 

Dar obiecţia nu există. De pe o zi pe alta, Statul ar putea 
asigura o aprovizionare continuă a fabricilor de hîrtie, chlar 
d această favorizare s'ar face în dauna celorlaţi negustori. 
Câci nici-o industrie nu egalcază în importanță pe acela cars 
dă populaţiei hrana indispensabilă care se numeşte: cultură, 

Ce poate fi mai lesne în țara rominească ca un decret. ŞI 
nici nu e nevoe de decret. Este suficientă buna-volnţa Direcției 
Câllor Ferate, care să se angajeze moralmente să alimenteze 
fabricile de hirtie cu vagoane, înaintea celorlalţi particulari. 

E lesne însă de priceput că o asemenea „favorizare“ nu 
convine acestor fabrici. Căci ele sînt, depe acum, favorizate, dar 
in aşa fel, încît restul publicului să no știe, Astfel, ele cumu- 
lează beneficiul protecţiei, şi beneficiul lamentărilor din pricina 
lipsei de protecţie. Este o situaţie ideală, la care sus-zisele so- 
cietăţi cu greu vor renunţa. Căci e vorba så renunțe totdeodată 
la singurul pretext în numele căruia vind kilogramul de hirtie 
20,50 lei ia loc de 13 lei sau chiar mal puţin. 

Dar e vorba aci de interese mai mari decit acele ale citor- 
va puternice consilii de administraţie. La aceasta trebae să se 
gindească Statul, care, dintr'o ştersătură de condeiu, are putinţa 
de a ne da, de pe o zi pe alta, o presă viabilă, o p care 
foarte repede s'ar ridica la înălţimea celei din alte ţări. 

Să ne gindim numai la ziare ca „L'Qeuvre“ sau „Le Quo- 
tidien". Cià ştiinţă şi ciă artă găsim în coloanele lor variate 
şi de un meşteşug pedagogic desăvirşit. ŞI dacă ne mai gindim 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu e incă azi un loc pentru toată lumea, și că odala 
pa weng a intelectualului e un privilegiu şi o raritate încă şi mai 
mare-trebue să recunoaştem că, dintre cele trei soiuri de fa- 
brici de pesch) ES cartea şi presa,—cea din urmă e, cu 

ult, cea mai insemna 

pr Deaceia, gravitatea primejdiei unei dispariţii a presei ro- 
mineşti, necesitatea de a o îmbunătăţi, şi simplitatea „soluţiei“ 
se impon în primul rind ecoromistului şi, în genere, oricărui 
bun patriot. 


D. I. Suchianu 


Scrisori bucureștene 


—— 


HS de numerar. —Intelectuaţii în criză. —D. Vintilă 
rătianu şifemeile deflaţioniste.—Puţintică politică. — 
N'avem Partide!—Tristeţa cărților romineşti.— 
Salonul de Toamnă.—Doi actori mari: 
Brezeanu, Maximilian. 


28 Octombre 


Subiectul zilei este, fără îndoială, așa zisa „lipsă de numerare, 

Nu este gazetă care să nu-i consacre două-trei articole în fiecare 
pagină, așa că niciodată, pentru cetitor, contactul presei cu Piaţa n'a 
fost mai senzibil, 

S'au tăcut anchete in toate centrele industrioase şi comerciale 
ale țării, şi dacă peste tot lipsa de bani ţine în ioc orice activitate, 
îşi poate ușor închipui cetitorul nebucureştean cit și cum se resimte 
această lipsă în Capitala țării. 

Bucureştii aan strălucit niciodata prin viața lor intelectuală, 
sau artistică. Deşi mult din ce e mal ales în Rominia noastră, ca artă 


racteristica oraşului, Artiştii şi Intelectuali! sint pur şi simplu toleraţi, 
în această urbe de lux și de afaceri, care între o masă copioasă şio 
intreprindere rentabilă consumă uneori, pentru digestie, şi cite ua op 
artistic sau literar. 

Că Intre intelectual sint și protesioniştii Iert avocat, medic], in- 
gineri, arhitecţi şi cellalți— nici o indoiala. Dar aceștia sint într'adevăr 
„utili“ vieţii bucureştene, şi intelectul— cind il au—ii se iartă pentru 
însuşirile lor pozitive și folositoare. 

Acestea sint foarte căutate bineînțeles, şi putem spune că pro- 
fesioniștii liberi lucrează astăzi pentru negustori şi pentru cellalți 
speculatori Imbogăţiți, cum lucrau acum o sută de ani pentru boerii 
chiaburi cei ma! de solu dintre meșteșugari, 

Ce poate insemna lipsa banului pentru astfel de lume, e uşor 
de priceput. In Jaşul dumneavoastră Ințelept, care priveşte viața to- 
lănit pe dealuri, Leul—chiar aşa „devaluat* cum eo fi avind desigur 
preţul lul. Dar au mişcă tot, nu apleacă tot subt laba sa neinduple- 
cată. Afaceri or fi, dar o mal fi poate și altceva, Şi chiar cele care 


176 o VIATA ROMINEASCĂ 


sint—permise ori nepermise, decente ori indecente—m'or fi călcind aşa 
țanţoge pe stradă, în văzul tuturor, admirate de toți, disprețuind 
pe toţi. 

Astăzi se simte că vor pleca fruntea—erte-ni-se cuvintul ne- 
potrivit—și ia noi, No pleacă incă—banul strins, și mai ales cel 
proaspăt, e mai Insolent decit oricind—dar vor putea s'o plece. ŞI 
aceasta, din pricina lipsei de numerar. Vă Inchipuiți acum propor- 
tiile primejdiei, 

Toată negustorimea onestă care vinde de cinci ani pe prețul 
Londrei marfă de Timişoara, sau surogate berlineze pentru plata că- 
rora se cere moratoriu, toți intermediarii deprinşi să vămulască de 
şapte ori această marfă inainte de a o „dărul* consumatorului, toți 
cumpărătorii de imobile revindute a trela zi cu profituri „lrumușela“, 
toți subscriitorii de acţiuni adesea „nevărsate* dar cedate peste noapte 
cu „prime* meritorii, toți cavalerii specalei, toți prietinii de inimă ai 
Leului de hirtie, nobleța indiscutabllă a zilei, toți aceștia incep a 
căpăta sentimentul că hirtia poate fi și ea rară și scumpă, că Banc- 
nota chiar depreclată poate recăpăta o umbră de demnitate,.. Cind ar 
fi atit de uşor să tipărim mereu. 

Ce mizerie l.: ŞI ce ţară păcătoasă, care au ştie să-şi ja mialş- 
trii de finanţe la Bercovici, la, Blank, sau altă Bancă cu renume. 


Numerar mai este totuşi în București. „Oamenii politici* nu 
sufăr incă in prosperitatea lor, iar femelle sint mai „bine puse“ decit 
oricind. 

Prăvăliite par mai mult goale, e drept, Dar sint prăvălii şi 
prăvălii, Cele aie oamenilor cu trecere sint mal pline decit oriclad, 
şi tot aşa cele cu articole feminine. Modele și intervenţiile nu vor 
da niciodată faliment la Bucureşti, 

E minunată agerimea cu care știu fomeile—sex atit de slab—să 
se urce deasupra: vremii, Pentru dinsele, politica parcimonioasă a 
d-lui Vintilă Brătianu e Cent cum n'ar îl. Putem spune chiar, fără 
teamă de desmințire, că „deilaționismul* n'are în București partizani 
mai stăruitori decit bucureştencele. Oroarea lor de inflațiune = ajuns 
aproapa clasică ; şi aviditatea cu care absorb numerarul face din ele 
demne emule ale Fiscului, Dacă d. Vintiiă Brătianu ar avea asupra 
femeilor puterea pe care o art asupra percepțiilor, leul aur ar îl de 
muit o realitate, 

Din nefericire pentru țară, ministrul de finanțe iubește prea mult 
percepțiile și prea puțin femelle, Ceiace poate fi o virtute casnică, 
dar este hotărit o mare scădere politică, 

Nepâsarea d-iui Vintilă Brătianu pentru jumătatea gingagă alo- 
culitorilor Rominiei este o greșală anti-economiză, şi o gregală careli 
va împiedica să la vreodata conducerea celui mal puternic dintre par- 
tide. Nu vrem să afirmăm că in buna noastră țară nu se ajunge sus 
decit prin temei, ci numai că indiferența semeață care poate fi per- 
misă primilor miniştri, nu se iartă unui simpluimioistru de finanţe. 

TIt 


i cu aceasta, iată-ne în politică. 
O scrisoare din Bactireşti, fără puțină politică, n'ar avea senz. 
In București se fac doar şi se destac nu numai destinele țării, 
dar şi cele ale postilanților puterii, ceiace e mult mai Important, 
Marea noutate a epocii e că nu mai avem partide. 
Avem o sumedenie de formaţii, cu şefi, comitete executive, cu 


- - 


SCRISORI See eege: 1177 


oratori și i i Ve | 
E Pa progie dar au poe Ae partide—decind au incetat 


SOT E d 

Conservatori şi Gebeier aa să eam 
ge ră a voi, cum avem frigul și căldura, ziua aer a e le 
D e 

Ziua nu era totdeauna zi, nici noaptea noapte, dar mule aveam 
decit pe ele, şi cind o greşeam cu une, ştiam că e bine cu cealaltă. 

Azi plutim In negură. 

Liberall—ce liberali sint, Doamne, acei care nu mai veştejesc 
Reacţiunea,—averescani, ţărănişti, socialiști de două feluri, progre- 
sişti, democrațl-naționali şi naționalişti-democraţi,— ce este acest des- 
gustător ghiveciu, in care toată lumea miroase ja fel şi strigă deopo- 
trivă: „Staţi fraţilor! Alci e libertatea! Aici Democrația ! Aici prie- 
tinli Ţăranilore | 

Dar unde-o H puțintică chibzuială, un strop de dragoste de 
țară, o singură dorință de mal bine, asta nu poate afla de nicãeri 
bietul cetăţean fără busolă şi cu capul ameţit, care-l! schimbă la rind 
pe toţi, tără să-i mai recunoască decum i-a luat Ja purtare, 

In asemenea Incurcătură, nu e de mirat că interesul pentru po- 
litică scade, ideile generoase şi-au tocit aripile, lar puțin belşug nu-l 
în stare s'aducă nimeni, latrunirile deia Dacia—sala cea mai sceptică 
din lume—sint deacela mai fără duh decit oricind, și toată gingăşia 
retorică a d-lul lullu Maniu nu poate mișca nici unul din scaunele 
care tremurau altădată subt cuvintul unul Delavrancea sau Nicu 
Filipescu. 

Sieger! partid care ar putea insulleți masele, cel țărănesc, și 
care ar putea impune o politică agricolă salvatoare, ezită Tech asu- 
pra metodelor de acțiune şi nu sie să-şi asigure prestigiul pe care 
mulțimile nu-l! pot da ci numai constiați. Cu enunțări de probleme, 
văzute de toată lumea, nu se ciştigă autoritatea, şi nicicu activitatea 
verbală, oricit de energică. 

Democraţia faptelor, care pleacă temeinic de jos, pregătind şi 
organizind, mai are de aşteptat probabil pănă se va ridica şi la nol 
prima generaţie a ţăranului ştiutor de carte care rămine țăran, Până 
atunci, nu vedem altă politică decit acela care s'a numit foarte fru- 
mos „politica culturală eroică= şi care va trebui să facă din fiecare 
romina un ştiutor de carte. 


ŞI pentrucă am ajuns la carte, putem spune că biata carte ro- 
minecască trece pria grele timpuri, 

Ca una caree chemată să trezească lumea noastră lap 
intereselor sale, guvernele văd intrinsa un mare dușman și-l inchid 
toate ușile. Tot ce-ar putea-o face să trăiască | se refuză sistematic; 
şi şcolile, care se clădesc mai mult dia banii locuitorilor decit dintr'ai 
statului, vor putea fi Intr'adevăr școli numai cind Invățătorii de mine 
vor avea pe ce să Tote, . 

Literatura şi artele pot îi, întrun stat politic ca al nostru, tun- 
cțiuni sociale cu totul nebăgate în samă; este de netăgăduit totuși 
că aiurea ele au ridicat generații de inteligențe generoase, lubitoare 
de oameni și de pămintul strămoşilor, pe care poate inflori şi altceva 
decit un Eldorado al politicienilor bărbați de ataceri, 

In fiecare cuvint al nostru vom cere deaceia cărţi eltine şi 
multe, la indămina tuturor: eftine, ca să poată intra peste tot,— 
multe, ca să putem alege,—la Indămina tuturor, spre a fi înțelese de 
oricine, iğ 


178 VIAȚA ROMINEASCĂ 
———————————————— AA 


ŞI pentru a sfirși scrisoarea aceasta cu lucruri din Bucureşti, 
citeva cuvinte despre arte şi despre teatru, 

Sezonul expozițiilor a înteput destal de anost, cu acel aşa zis 
Salon de Toamnă, care a tost de data asta atit de palid și de tera 
pecit e toamna de strălucitoare și de caldă, 

Să fie şi aici criza de numerar? 

Se poate. 

O salutăm ca binevenită, şi aşteptăm să lzgonească din artă 
producția din cale-afară mediocră, 

Spunind o vorbă și despre teatru, nu vom imprumuta cituși de 
puțin din atribuţiile cronicarului d-stră special. 

Volu nota din viața teatrală, numai Intenția noului director ge- 
neral de a curăți grajdurile pe carele avea Augias ta Naţionalul gon. 
tru—de ce nu s'o mai fi auzind nimic în privința asta?—și cele două 
evenimente actoricești care ies din obişnuit: Brezeanu in „Țăranul 
baron: şi Maximilian in „Magaiticul incornorata. 

Brezeanu este cel din urmă reprezentant al marii noastre gene- 
raţii de comedieni. ŞI este în fiecare rol, o fntrupare de minunată 
artă care trebue neaparat văzută, revăzută, 

Tot ce spune acest sculptor ai cavintului capătă accent şi am- 
ploare. Fraza sa coste ca un baso-rellet, din care viața se desprinde 
fără greş, străină uncori de intențiile autorului, dar izbitoare, unică, 

Schima Iul Brezeanu, risul său—cit ride de rarl—nu deşteaptă 
în nol nimie meschin, ŞI nu este ciudățenie, nu este cusur omenesc, 
care prin glasul său cald şi grav, răsucit asupră-şi ca o conștiință 
nemulțămită, să nu trăminte ce e mal curat in noi. 

Datoresc acestul cuvint generos muite din cele mai frumoase e- 
mot! de copii, și nu pot auzi nlelodată sunetele comice în care se 
munceşte o suferință, fără să regret marele actor molierist, de care 
teatrul nostru n’a ştiut să se folosească indestul. 

Mizantropul, Şcoala Femeilor, Şcoala Birbaților, Tartuffe, ad- 
mirabilul Don Juan ai cite, cite altele, sint lucruri aproape uecunos- 
cute ia nol, și care-ar putea însemna mult mal mutt “pentru valoarea 
omenească a tineretului decit cutare piesişoară istorică, în care dom- 
nii trecutului debitează insanități prin vocea moităită a vre-unul so- 
cletar de clasa intăia. 

Maximilian este din aceiași mare viţă, 

Este una din rușinile Bucureştilor, că acest rar actor a putut 
Macezi 15 ani în operetă, diad viață tuturor Înepţiilor vleneze impor- 
late aici pentru fetiţele de băcani, sau publicul şi mai ales al varje- 
teurilor de duzină, 

Temperament deosebit . care face din fiecare roi o creaţie de 
artă, cu iaţeles propriu și cu formă aproape Geriectä, Maximilian a 
trebuit să ajungă în puterea virstei, cunoscut aproape numai ca ghiduş 
de biiciu, Nu e păcat, neertat păcat? 

Şi dintr'odată, lumea care nu-l ştia altfel. descopere pe același 
Maximilian în piesa lui Crometinck, cald, uman, plin de prestigiu în 
fiecare glumă, dind viaţă unei luchipuiri ciudate, unei aberaţii—de 
talent, dar aberaţie, i i 

' Sint surprizele Bucureştilor, sint inegalităţile vieţii noastre ro- 
mineşti, ajunsă după războlu mai mult decit oricind un fel da tobo- 
gam balucinânt şi nestirșit, e 


Eugen Crăciun 


Scrisori. din Paris 


In preajma alegerilor generale 


Parlamentul francez s'a întrunit la 13 Noembre în o scurtă 
seslune extraordinară, După vacanţele Crăciunului, a treia parte 


“din Senat se va prezenta in fața alegătorilor, iar era va a- 


vea încă o sesiune de două luni, înainte de alegerile generale care 
vor avea loc în Mai 1924. Opera Parlamentului din 16 Noem- 


bre zk poate fi considerată deci ca terminată, Programul ce-i 
“mal 


mine de realizat e de puţină insemnătate, mai ales că la 
propunerea ministrului de finanțe, Camerele au admis astăprimă- 


„Vară ca bugetul votat pe anul 1923 să De aplicat şi pe 1924. 


Preocuparea care domină Wa, Se actuală, e, prin 
urmare, pregătirea noilor alegeri. eşecul loviturii de stat 
din 16 da 1877, SR, af engl il mas Ste a revocat guver- 
nul Jules Simon şi a dizolva merele pentru a asigura o ma- 
'joritate rocă dl dreapta, indisolubilitatea Camerclor a de- 
“venit, In practica constituțională, o normă dela eare niciun pre- 
şedinte n'a mai îndrăznit să se abată şi care va răminea proba- 
bil o achiziție inatacabilă a regimului republican francez. De aici 
rolul covirşitor pe care-l joacă Parlamentul în ruajul constituţi- 
‘onal şi importanța capitală pe care o au alegerile la Franţa, Cită 


“vreme în Anglia polul fix al acţiunii politice e guvernul, care, 


"îm caz de conflict cu Parlamentul, poate obțlae oricind dizolva- 
tea şi decreta alegeri nol, în Franţa, raportul factorilor consti- 
“tuționali e invers: printr'un vot de neincredere produs în urma 
unei înterpelaţii pe care o grupate o poale provoca cînd vrea, 
"Parlamentul răstoarnă un gavern şi-i impune un succesor ori- 
decfteori ` politica acestula mare asentimentul majorităţii, Orice 
conflict între guvern şi cameră se videază între acești doi fac- 
"tori fără ca preşedintele Republicei să poată face, in mod prac- 
"ie, uz de dreptul de dizolvare pe care i-l dă constituţia. 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 
TE. 


E justificată această speranță, şi în ce măs 
considera ca probabilă o modile în compoziţia eg 
orale şi, în consecință, în politica Franţei ? Răspunsul la această 
ntrebare care primează orice altă problemă, nu ni-l poate da 
e? Keser engen den? care se manifestă în opinia 
narea rezultant 

acestor orte =i va D ci probabile prin care complexul 

entru a prinde sensul în care se orientează acto 
diferitele categorii sociale, e necesar să aruncăm o geg 
DS ER Deg d condiţiile în care s'au făcut alegerile din 1919 
AS r. merele alese au fost expresia opiniei publice 

Prin realizarea „uniunei sacre“ căreia toate artid 
ele, chiar 
pe gt , şi toate temperamentele iza jertfit paad 
, or tică și de acțiune, Franja a putut desfáşura în tim- 
pu războiului o activitate colectivă care ar fipărut in multe pri- 
e) supraumană. După terminarea războiului, mulţi s'au Intre- 
pes m experiența aceasta a dat rezultate aşa de strălucite, 
n am relnoi-o pentru refacerea daunelor pricinuite de răz- 
boiu şi pentru readaptarea mijloacelor de producţie la noile con- 


reşti de ideile bolşevice amenința însăşi ordinea 
SE = ben era astfel perspectiva pfas Bol geg 
Discursul d-lui Millerand la Paris şi al d-lul Clem 
ege) schițind un program de raliere pentru eege 
n’a ficut deci wee LZ de se aie 8 Zoe 
genera i 

E anini primejdiei din sluga, națiunea a votat de gäe 
SE aţi! partidelor „ordinei“. Camerele care au rezultat din a- 
17 wer, în dn deci Corp pod ar mea y 
fără importanță ca număr, însă foarte activi al ună ir ru. z 
Evident, Camerele din 1919 au dat Franţei A pre - 


| ` 
era tocmai exactă—opinia publică fiind mult mai Lee echt 


SCRISORI DIN PARIS 181 


ar fi putut s'o deducă cineva din compoziția Camerelor. Ele pre- 
zentau insă asupra unor chestiuni importante: chestiunea repara- 
ţiilor, a raporturilor rf deleng? de exemplu, o mare coe- 
ziune şi unitate de vederi. Această împrejurare dădea ministeru- 
lui care a ştiut să se servească de ea, o mare autoritate şi pres- 
tigiu—cum s'a întimplat în cazul d-lui Poincaré. 

In adevăr, asupra tuturor problemelor de politică externă, 
Parlamentul a fost aproape în unanimitate la spatele guvernului. 

In politica internă, acordul a fost mai greu de realizat, fi- 

indcă în realitate, „Uniunea republicană“, sau „Blocul Naţional“, 
cum | s'a zis de preferință majorităţii, s'a constituit pe baza u- 
nul echivoc. Diferitele grupări care compuneau Blocul sau votau 
cu el asupra problemelor de politică externă, se deosebeau în mod 
radical asupra problemelor economice, fiscale, pănă şi asupra no- 
țiunii libertăţilor publice. Pentruca angajamentul de acord luat la 
alegeri să poată fi respectat, trebula ca înaintea Camerelor să nu 
se ridice nici una din aceste probleme—ceiace era, evident, Im- 
posibil. Dezacordul a izbucnit la discuţia noilor impozite, s'a a- 
gravat în chestiunea ambasade! pe lingă Vatican, a reformei în- 
văţămintului secundar, a legilor laice, cu ocazia turburărilo: ele- 
mentelor regaliste. Ecoul opoziţiei în cursul acestor divergențe a- 
supra unor probleme de politică internă s'a făcut partidul radical 
şi radical-socialist care numără vre-o optzeci de deputaţi în ac- 
tuala Cameră. Prin alegerile parţiale care au avut loc în cursul 
actualei legisiaturi, opinia publică a marcat o preferinţă semni- 
ficativă pentru candidaţii partidului radical. Pe de altă parte, de- 
fecţiuni numeroase vădeau un proces serios de desagregare a „In- 
ţelegerii republicane“, grupare care formează centrul (cu 180 de- 
putaţi) Blocului Naţional. 

n fapt însă, care ţine atit de orlginea şi compoziţia Ca- 
merelor, cit şi de împrejurările externe, a impiedecat ca aceste 
tendințe generale să ajungă la o fază de cristalizare precisă: 
soarta tuturor ministerelor care s'au perindat dela 1919 incoace 
a fost legată exclusiv de peripeţiile politicei externe. Nici un pre- 
şedinte de consiliu n'a avut ocazia să angajeze în faţa Camere- 
lor o discuţie „à fond” asupra politicei interne, independent de 
politica externă, şi să permită astfel diferențiarea netă a diferi- 
telor curente. D: aici confuzia care a împiedicat pănă acum di- 
feritele grupări să se regăsească şi să se alieze după afinitâţile 
lor profunde şi naturale. 

La aceste împrejurări s'au produs două fapte, care vor a- 
vea asupra Clarificării situaţiei politice o influenţă hotăritoare: 
discursul d-lui Millerand din 14 și congresul partidului radical şi 
radical-socialist din 18—20 Osztombre, Opinia publică a fost pusă 
în faţa a două declaraţii de principiu şi programe de luptă atit 
de categorice, incit pe baza lor seve putea angaja o luptă elec- 
torală în deplină ințå a problemelor. Alegătorul va avea 
să se pronunţe intre doua doctrine distincte: una a Blocului Na- 
țional, care a găsit în d. Millerand ceiace H lipsea mai mult: un 


182 ; VIAŢA ROMINBASCĂ 
RE, A E E 


şef energic şi capabil -de-a impune disciplină unui cartel elect 
ral, alta a Blocului de stinga. pe care partid ra acd 
mat sarcina să-l or genge D pe care partidul radical şi-a asu- 


0 remarcabilă Tranche, preşedintele Republicei a tra» 


sat lineamentele generale. ale unei politici „naţionale“, A expus: 


opera îndeplinită de Camerele din 1919: restabilirea ordi 
chilibrarea bugetului, potolirea certurilor religioase, Gegen? es 


matei, a învăţămintului secundar, îmbunătățirea vieţii economice . 


a conclus cu o legitimă mulţumire că Franţa e tara - 
z mai puţin“, Politica aceasta care a ge la ie: been ee 
zultate excelente, trebue continuată, spune el, Millerand, trecind 
la schițarea unui program de acţiune viitoare, Recuperarea re- 


şi o reducere progresivă a numărului function il 
congedierea în 3 ani a aproape 150000 ag web äre? 


stituească vechei diviziuni pe judeţe o diviziune în r 
nomice, fondată pe comunitatea de interese a si read Ge 
giuni. Se crede că în cadrul acestei organizaţii sar putea da o 


mai mulţi adepţi: reprezentarea 0fesională. Aceste — 
mal mari decit județele actuale, delimitate după nea AA, 
prde serip fi g jeebano de an fel de Parlament sau 
„in care a 
ine specialit. i T îl reprezentate toate interesele economiei 
n mat scală, declară d, Millerand, „or - 
pozitelor n'a sunat încă, şi nici nu e aproape. Ce a 
rămine datoria patriotică prin excelenţă“ şi denunţă ca răi Fran- 
cezi pe cei ce vorbesc de o „degrevare a maselor în dauna unei 
minorități“. Fraza din urmă e un atac abia deghizat împotriva 
adioniiioa, care au cerut, pentru remedierea situației financiare 
mpozitul pe capital.—-Blocul naţional, votind in 1920 impozite 
nouă de peste zece miliarde, și-a însuşit meritul „curajului fiscal“ 
căruia preşedintele Repnblicei La adus omagiul cuvenit. In ciuda 
acestor măsuri, bugetul ordinar se inchee anual cu un deficit de 
circa 4 miliarde franci, acoperite prin imprumuturi care continuă 
prin sporul datoriei publice să agraveze situaţia financiară. 

e in această materie politica Blocului? De noi im- 
pozite nu poate fi vorba: contribuabilul căruia 1 s'a adresat pănă 
acum fiscul e deja suprataxat. De altfel ministral de finanţe in- 
suşi a declarat că nu se va putea crea „nici un impozit de mare- 
rendement care, fără să Compromită restaurarea economică a. 


SCRISORI DIN PARIS 183 
Franţei, să fie in stare să procure tezaurului o rețetă anuală de 
patru miliarde“, * ` i y 


s Limitată la aceste resurse: perceperea mai riguroasă a im- 
pozitelor existente; comprimarea cheltuelilor. prin o politică de 
stricte economii, împrumuturile ` neindrăznind să proclame d să 
aplice impunerea în măsură egală a tuturor claselor**, menajarea 
excesivă a agricultorilor care au realizat şi realizează beneficii 
enorme şi plătesc aproape aceleaşi impozite ca înainte de răz= 
bolu; tica financiară a Blocului Național se revelă injustă în 
principiu, timidă în aplicaţie şi săracă la invenţie, Această parte 
e cea mai slabă din programul formulat de d. Millerand, 

In materie socială „un vast proect de asigurare socială, jn- 
spirat de Statutul alsacian-loren, impregnat de spiritul şi tradi- 
tlile mutualiste“, De semnalat în aceasta declaraţie abţinerea de 
a se pronunța asupra legii „opt ore de lucru“ pe care dreapta 
o denunţă ca netastă şi din a cărei menținere partidul radical face 
mare caz. 

Foarte discutată a fost declaraţia d-lui Millerand asupra ra- 
porturilor dintre Biserică şi stat, în care preconizează o politică 
mai amplă. ln concesiile pe care statul le-ar consimţi în fa- 
voarea Bisericii : desvoltarea învăţămîntului confesional, autoriza- 
rea congregaţiilor și adunărilor diecezane—radicalii au denunţat 
o atingere a legilor „laice“ dia 1901 şi 1905, Partizanii Blocului 
Naţional spun că ele ar constitul din contra, aplicarea acestor 
legi. Motivul adevărat—dar nemărturisit—al politicei de recon- 

iere cu Vaticanul pe care Blocul Naţional i-a inaugurat, trebue 
căutat în avantajele de politică externă pe care ea le comportă. 
D. Millerand s'a convins, cita fost comisar general al Republicei 
in Alsacia şi Lorena, că o politică antireligioasă sau anticlericală 
ar aduce Franţei cel mai mare prejudiciu, că o politică de a- 
tracţie in Renania, de asimilare în Alsacia şi Lorena nu poate fi 
preconizată fără sprijinul Vaticanului. 

Deasemenea d. Millerand a văzut profitul mare pe care 
Franţa l-ar trage din controlul direct asupra diferitelor misiuni 
religioase in Orient şi Africa — misiuni care au fost totdeauna un 
preţios instrument de expansiune colonială şi culturală. Așa se 
explică crearea ambasadei pe lingă Vatican și politica de recon- 
ciliere religioasă în lăuntru. Rezultatele obţinute au confirmat de 
altfel aceste prevederi: Clerul catolic din Maroc, dependent şi 
în zona franceză de autorităţile religioase spaniole, a fost pus subt 
jurisdicția unul episcop francez. In Renania şi Sarre, Vaticanul a 
numit în fruntea afacerilor bisericeşti pe cardinalul Rémond (fran- 


* Cital după H. de Tarde et R. de Jouvenei: La politique d'au- 
jourd'hul, pag. 154. d 

** Merile înireprinder! Industriale nu numai n'au fos! impuse în 
proporția celorlalte înireprinderi zise mijlocii, dar au beneficiat de un 
sprijin larg din parties satului. O anchelă a ziarului Oenore a slabi 
lit că 75 la sută din cele 60 miliarde alocate de sial, în contul repa- 
zoner regiunilor dergsinie, au fosi acordale marilor inirepriaderi la- 
dusiriale peniru reîaolreea utilajului lor. 


184 VIAŢA ROMÎNEASCA 
————————————————— TAŢA_ROMINEASCA 


cez), a cărui autoritate a fost substituită sdicției e ilor 
germani, ostili Franței, In Orient, papa a rare EE 
nile şi stabilimentele religioase franceze avantagii de tot felul, 
ra e pun în o situaţie de superioritate faţă de alte misiuni si- 
milare. 

la materie de politică externă, fo-mula care rezumă ideile 
Blocului Naţional e: executarea integrală a tratatelor. Aplicată 
cu 0 foarte mare abilitate politică, această formulă a permis o- 
cuparea Ruhrului „en bonne et due forme“, Prin aceasta Ger- 
mania e la discreţia Franţei. 

S'a spus că această politică a dus la destacerea „Marei Inţe- 
legeri“ şi a impledecat reconstrucția Europei—gi că vina ar fi a 
Franţei. Se uită însă că atit Statele-Unite cit şi Anglia au re- 
fuzat să ratifice în 1919 tratatul de garanţie contra unei nol a- 
gresiuni din partea Germaniei. $S- poate face în cazul acesta o 
invinuire Franji de-a fi căutat PS propriile ei mijloace asigu- 

De altfel politica continentală 


dazagregare a imperiului german, o extindere, subt o formă sau 
alta, a Franţei pănă la Rin, ar da acesteia maximul de siguranţă. 
Dar mişcarea aceasta poate lua şi aite Intorsături. E necesar deci 
pentru Franţa să găsească, în o nouă grupare de forțe, o garan- 
ție contra acestei primejdii. Uade ar putea-o găsi mai repede 
decit în Statele direct amenințate de o reînoire a imperialismului 
german ` ltalia, Mica Antanta şi Polonia? Atitudinea Q ivernului 
trancez în conflictul italo- grec şi impresa produsă de această a- 
titud.ne asupra opiniei publice italiene, vizitele unor oameni po- 
litici ca dd. H de Jogvenel şi Bérenger, a generalului Le Rond 


în aceste State, Discursul d lui M ilerand conţine la adresa Mi- 
cei Antante şi a Poloniei pasagii pe care nu le puteam dori mai 
categorice şi mai explicita : „Grija de căpetenie a noilor state e 
de a se stabiliza, de a-şi crea cadrele şi instituţiile indispensabile 
consolidării lor. Sigaranţa exterioară e întâia trebuință a lor“, 
Pentru conservarea ei, ele pot conta asupra Franţei „care nu va 
permite să fie turburată ordinea creată prin victorie“, „Imperiul 


Acestea sint ideile esenţiale care au călăuzit politica externă 
a Blocului Naţional şi pe care d. Millerand le prescrie ca direc- 
tive pentru noile alegeri. Din ele se desprinde limpede o coni- 


SCRISORI DIN PARIS 185 
——— 00 Di Pas _______________185 


tatare ` Subordonarea complectă a politicei interne unui mare i- 
dea! de politică externă: cucerirea pentru Franţa a unei situaţii 
preponderente în politica europeană. 

Foarte criticat, impopular, aspru combătat pentru politica 
sa Internă, Blocul Naţional a făcut o politică externă De care 
a putut ralia aproape unanimitatea opiniei publice. orța şi nă- 
dejdea lui de izbindaă în viitoarele alegeri consistă în claritatea, 
paun şi superioritatea politicei lui externe şi in energia cu care 
a aplicat-o. 

Dimpotrivă, partidul radical, foarte şovăitor în materie de 
politică externă, a schiţat în congresul din 18—20 Octombre un 
program mult mai coerent şi mai precis In materie de politică 
interná, El a arătat că ştie nu numai să canalizeze, în avanta- 
jul său, nemulțumirile provocate de politica Blocului Naţional, dar 
că are idel ferme asupra multor probleme pe care acesta le-a e- 
vitat sau le-a rezolvit incomplect. 

Programul partidului radical s'ar putea defini printr'o opo- 
ziţie sistematică față de politica internă a Biocului Naţional. 
Dezechilibrul economic nu poate fi restabilit decit printr'o com- 
plectă reorganizare a mijloacelor de producţie,  „Menţinera sa- 
lariatului ar fi o risipă vinovată. Evoluţia trebue să se facă 
repede prin sindicalism, prin asociația muncitorilor, prin cre- 
ditai naţional, substitulnd capitalismului cooperaţia de produc- 
ție, participarea la beneficii şi la gestiune“, Apărarea consu- 
matorului contra speculei marilor consorții care, „subt cuvint 
de-a combate marile monopoluri ale statului, vrea să impună mo- 
nopolorile lor private*—e unul din principiile prin care partidul 
radical susține necesitatea „naţionalizării“ unor servicii de utili- 
tate publică, de ex. căile ferate. Blocul național a reclamat, dim- 
potrivă, transformarea monopolurilor de Stat în întreprinderi pri- 
vate, pentru a fi mal bine şi mai ein girate. „Radical-sozia- 
liştii răspund că cele mai multe monopoluri se justifică nu prin 
rendementul lor industrial, ci prin necesitatea de-a servi intere- 
sul general. Câile ferate sînt în deficit, dar preţurile scăzute de 
transport sint o condiţie a prosperității economice a ţării intregi“. * 
Din aceleaşi motive, partidul radical nu înțelege să se facă eco- 
nomii prin transformarea unor servicii publice în Intreprinderi 
particulare, 

In materie fiscală d. Herriot cere aplicarea riguroasă a 
impozitului pe venit, abandonarea politicei de imprumuturi care 
„a contribuit la scumpirea vieţii, a stinj-nit industria (absorbind 
capitalurile de care aceasta avea nevoe) şi a sporit în măsură 
excesivă datoria Franţei“. Pentru anularea datoriei interioare, 
care absoarbe, prin plata intereselor, 13 miliarde pe an, part- 

dul radical reclamă impozitul pe capital, singurul remediu posibil. 

In materie de învăţămint: anularea decretului Bérard şi 
restabilirea învăţămintului modern. Acesta va trebui să favori- 


"A de Torde eic., op. cil., p, 20. 


W 


196- VIAŢA ROMINEASCĂ 


zeze accesiunea copiilor la toate gradele de învățămînt nu după 
avere, ci după aptitudinile lor. 

In politica externă, partidul radical se mărgineşte să for- 
muleze citeva principii generale, fâră ca din ele să se post 
deduce vre-o directivă precisă şi fără să indice mijloacele prac- 
tice de realizare, EI pare a nesocoti experienţa din ultimii ani 
şi starea de spirit din diferitele țări ale Europei, cînd proclamă 
ca norme ale politicei sale externe: politică de reconciliare şi 
de colaborare cu Germania ; ajutorarea democraţiei germane de 
a se substitui elementelor imperialiste ; restabilirea alianțelor 
ieren contact intim cu democraţia. engleză şi americană, o 
ncredere exagerată In eficacitatea Societăţii Naţiunilor. Politica 
externă a partidului radical pare inspirată ma! mult din o gene- 
roasă ideologie, decit din studiul realităţii internaţionale. De 
aceia rămine vagă şi de o aplicaţie  contestabilă. In pri- 
Vința ocupaţiei Ruhrului, partidul radical observă o atitudine 
de expectativă, fără să jeneze acțiunea guvernului. „Aşteptăm 
rezultatele unei politici care mu e a noastră“, Acest fel de-a 
vedea e fâră'ndoială incompatibil cu rolul unul mare partid de 
guvernămint ca partidul radical. 

Alături de un program, congresul radical socialist a ţinut 
să-şi fixeze şi o tactică. Pentru a lupta contra Blocului Naţional 
d. Herriot a prevăzut necesitatea unei coaliţii sau Bloc de 
stinga şi i-a determinat limitele, stabilind următoarele norme de 
„barrage“: 1. Respectul legilor sociale, în special al zilei de 8 
ore de lucru ; 2. acceptarea impozitului pe venit; 3. acceptarea 
Societăţii Naţiunilor ; 4. Suprimarea ambasadei pe lingă Vatican 
ŞI aplicarea legilor separării între Biserică și Stat, 

Coaliția preconizată de partidul radical sar opune deci atit 
Blocului Naţional cht şi comuniştilor. Ea ar cuprinde, la stinga, 
partidele care ar accepta o politică republicană „în cadrul pa- 
triei pecalea legalităţii”, la dreapta, pe toți cei ce ar pune în afară 
de discuţie cele 4 puncte de mai sus. 

Grupările socialiste au primit cu bucurie inițiativa partidu- 
lul radical şi fa unele circumscripții s'a Incheiat cartelul cu a- 
acest partid, E deci probabil că în jurul programului minim for- 
mulat de congresul partidului radical, „Blocul stingei“ să se for- 
meze. În cazul acesta, lupta electorală va fi aprigă. Căci, dacă 
Blocul Naţional dispune de resurse materiale ssperioare, de şefi 
cu mare prestigiu, partidul radical are pentru el majoritatea re- 
publicană, proletariatul] oraşelor, „„burghecimea intelectuală“ (tunc- 
ționari, profesiuni libere, savanţi, artişti, profesori) încărcaţi de 
impozite și neliniştiţi de tendințele reacționare ale Blocului. 

In aceste condiţii, care din cele două Blocuri, are mai 
multe şanse de izbindă 3 D. Herriot a afirmat la o întrunire că 
nici un partid nu va putea întruni singur o majoritate, Acelaşi 
lucru se poate spune de cele două coaliții care se vor măsura 
în viitoarele alegeri: nici una n'are sorți de-a infringe complet 
pe cealaltă. Dacă Blocul din stinga pare a fi mai tare la oraşe, 


SCRISORI DIN PARIS 187 
————————_ N _18 


e probabil că Blocul naţional îl va birui la sate, Agricultorii 
mari şi mici au fost prea favorizați de politica economică şi 
fiscală a Blocului Naţional pentruca să nu-i dorească izbinda. 


deci problematic ca programul fiscal şi social al partidului ra- 
dical să ispltească pe acești „Imbogăţiți de războiu-, Populaţia 


înlăuntru, de expasiune în afară. Chestiunea e cum va răspunde 
la această tendinţă populația oraşelor, conservatoare a tradiţiei 
Revoluţiei şi atit de ataşată ideilor de progres, de libertate şi 
de echitate? Aici stă tot interesul noilor alegeri. 


Andrei Oțetea 


mani al societăţii sint de o aprigă vigilență cind e vorba de in- 
cendii, violuri, sau furturi în dauna colectivităţi. Au pus la cale, 
intr'o modestă şi sumbră sală, un urlaş-teoretic furt social, O- 
ratorii, în majoritate tineri uch, au mers cu nerușinarea pănă 
acolo, Incit au putut vorbi numai intr'un slert de oră despre ür- 
d mătoarele grozâvii : plus valoare, concentrarea capitalului, so- 
cializare etc. Poliţaiul oraşului, conştient de misiunea sa apără- 
toare a Societăţei, dar şi animat de un înalt spirit obiectiv, a- 
şezat cuminte într'un colţ, a suportat cu o angelică răbdare toaie 
aceste „măgării“. La un moment Wat insă, oratorul antrenat de 


cat în picioare, cu mina dreaptă întinsă 
Ccătră orator, țintuindu-l în tăcerea generală Ja stilpul infamiei, 


Miscellanea e EN i: 


Printr'o asociaţie firească, n'am întors cu gindul la fiziono- 
— mia şi moravurile politice ale Franţei, şi nu ale Franţei clasice 


revoluționare, țara lui Blanqui, Babeuf ori Barbès, ci la Franța 
Pentru cetitori reacționară de după războiu, pe care toate gazetele noastre de- 
De citeva luni V, R. apare cu înttrzieri şi, celace e mal e dram ara a ER 
rău, e servită intermitent şi cu lacune atit depozitarilor et şi cum se huidulau de către toată sala ep ţii dr cinemato= 
d-lor abonaţi, Dacă pănă la un anumit punct, de prima vină e graf, care fotografiau ocupaţia în Ruhr, paţiile mele ştiinţifice 
responzabilă şi redacţia, de cea de a doua sint vinovate succe- m'au apropiat în ultimii ani de „Ecole normah supérieure“, ins- 
sivele administrații pe care revista, din nenorocire, a trebuit să tituția care formează fruntaşii intelectuali al Franţei : şaizeci la 
le soporte şi în a căror perindare nu are nici un amestec. Mal a- sută din universitari, presa, viitorii miniştri. Pe masa de lucru a 
dăugăm la aceasta şi lipsa excesivă de bună voinţă a adminis- fiecărui elev, printre portretele de familie, tronează, mal centrală 
traţiei poştale, pe care o rugăm şi in acest loc, să aibă mai multă şi mai luminoasă decit toate, figura lui Jaurès. Trei sferturi din 
grijă de o publicaţie, oricum utilă culturii naţionale şi care cere elevi sint înscrişi oficial ca militanți în partidul socialist, iar din: 
jertfe imense materiale şi zedacţionale. intervenind o nouă or- aceştia un sfert figurează chiar la comunişti. Gindiţi-vă bine: un 
ganizare în administraţie, fagăduim că pe viitor revista va fi stat care întreține bursieri i intr'un partid, care cere tocmai 
servită cetltorilor săi în mod normal. dizolvarea Statului ! Și totuşi nici o dispoziţie “ministerială, nici 
Pentru a aduce revista la curent, sîntem siliţi, contrar obi- măcar un regulament nu interzice astfel de condulte. 
cejului nostru, să scoatem şi de data aceasta un număr dublu, ur- Blocul naţional care domină Franţa de patru ani e un parla- 
mînd ca din luna Decembre inainte să dăm în fiecare lună N-rul ment recoltat adouazi după armistiția, din elemente care au arătat 
respectiv. pe front bravură ori care sau şi-au făcut un renume de bunătate 
Pentru toate neplăcerile cauzate cetitorilor noşiri, de care printre soldaţi. Cu aceasta structură, el a continuat mentalitatea 
nol sintem prea puţin vinovaţi, le cerem scuze noi, asigurinda-i războinică mult după încheerea păcii. Totuşi, în toate alegerile 
că vom face tot posibilul ca astfel de neglijanţe să nu se mai repete, parțiale care au avut loc de atunci, can și radicali 
socialişti au ieşit aproape regulat. Motivul nu stă Într'o modifi- 
Aiurea... care a opiniei cătră stinga. Adevăratul motiv e că pre- 
TPF fecții de judeţe care sint inamovibili, în majoritate radical-socia- 
In oraşui meu natal, modestă urbe moldovenească cu pod- el numiţi încă de acum 20 ani de guvernul înaintat al lui Com- 
gorili renumite și cu Doi cetățeni, s'a întîmplat astă-vară un bes, au făcut pagandă pe față în favoarea candidaților de 
scandal. Un grup de „haimanale“, geloşi de avatul cinstit al stinga. ȘI totuşi chiar într'un parlament așa de reacționar ca a- 
oamenilor, cirtitori impotriva soartei din lenevie şi necuviință, au cela al naţional, nimeni nu s'a gindit să ceară ridicarea. 
anunţat un congres comunist. Zis şi făcut, că doar aceşti duş- 


inamovibilităţii prefecţilor pentru astfel de imputări. 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 
————— A AA 


Asemenea acte de obiectivitate şi de cavalerism politie pot 
părea la noi utopice. Acolo sint de o cotidiană , fiindca 
sint intrate in mentalitatea poporului. Cine ar lndrăzii să propue 
și la nol asemenea „banalităţi” de modest drept constituțional, 
ară să fie ratificat, chiar şi de personalităţi mai lustre, cu 
cândidele cuvinte ale polițaiului ?—=M. R, ' 


„Originea Rominilor“ 


„Originea Rominilor“ este un fragment din corsa! profesat 
de d-sa citeva decenii la Universitatea din lași, adiogat însă, 
imbogăţit, epuizind problema și izvoarele —şi redactat în curs 
de mai mulţi ani, în tăcerea singurătăţii, în care s'a zidit acest 
„am exiraordinar pentru orice vreme, dar mai ales pentru vre- 
murile noastre de injosire morală și intelectuală, 

Opera d-lui Philippide cuprinde trel părți. D-sa sta pus 
irel întrebări, la care răspunde în cele trei Gärt! ale Gär sale: 
Ce spun Izvoarele istorice cu privire la re wn Rominilor, ce 
Spune limba romină cu privire la acelaşi chestie şi ce spune 
limba albaneză. 

Cartea va avea aproximativ 2000 de pagini, împărțite în 
trei volume în 8°, 3 

Noi aşteptăm cu emoție apariţia acestei opere fundamen- 
tale, şi pentru fondul ei şi pentru a ne destăta încă 'odată— 
dealungul atitor pagini—cu logica severă şi cu stilul inciziv ai 
d-lui Philippide, 


O nouă Academie: S. A. D R. 
e i, pc 


Nicăeri nu se simte autorul dramatic tomin mai autor, 
decit, in societate. -+ 

Deaceia s'a şi constituit fn. | 

Dach evenimentul ar prezenta un caracter strict F zeta 
nal, el. nu S'ar preta la nici un fel de comentarii publice. 

E logic ca toate breslele Să-și apere interesele cit mai bine 
şi să se organizeze Cum cred in vederea aceasta. Autorii dra- 
matici. romini au, din acest panct de vedere, nici mai multe, nici 
mal puţine drepturi-ca birjarii sau chelnerii, Privită aşa, „So- 
cietatea autorilor dramatici romini* ar fi la adăpostul oricărei ironii. 
Elementul „talent" Sar. hotărî aiurea. În societate nu s'ar ală- 
tura. decit interese comune. Caragiale şi Roneiti- Roman ar sta 

- alături de Victor Eftimiu sau Radu Cosmin, fără ca-nimeni să aibă 
dreptul a lua faptul in deridere, Complicaţiile vieţii sociale duc de 
multe ori la rezultate de felul acesta, | 


MISCELLANEA 191 
SE bebe ee i 


Dar gr deosebire de „Societatea scriitorilor romin!“ unde 
tot Rominul care-a seris o carte are un jocuşor, „Societatea 
autorilor dramatici“ vrea să fie altceva. Pr ñtele ei, ales 


pe motive- de vechime, domnul Caton (Tu-Than ?) Theodorian, 


mă asigura într'o pe că membrii societăţii sint „aleși pe sprin- 


$ d 
` Cetitorul va fi ge uluit aflind că ei sint în număr de 
42, cifră infricogătoare, amintind calibrul tunului german îndrep- 
tat asupra Parisului cam cu acelaşi efect pe care il produc şi 
autorii noştrii asupra publicului, 
O academie de 42 de autori dramatici romiui | 
Patruzeci si dëi de autori dramatici romini „aleşi pe sprin- 


Asta ar însemna că pronia cerească a miluit Romînia Mare 
in anul 1923 cu mai mulți autori dramatici de talent, decit 


poate număra întreg pămintul, de cînd există (e ceva). 


E loc să ne veselim, Sintem convinşi că numărul singur 
va face lumea să ridă cu hohote. Dacă am putea da şi numele 
fericiţilor, hazul ar fi BE L-am uitat, j 

cielate a fost recunoscută persoană 
morală, Cei ciţiva inși care au aflat secretul S'au întrebat uj- 
miţi : la ce scop ? Oricum, autori! dramatici romini şi-au in- 
tocmit statute şi-au votat comitet, întrun cuvint, după cum spu- 
nea unul din ei, „s'a organizutără“, sărbătorind isprava cu 
Şpriţuri şi cirnaţi, 
i Nu ne-au căzut în mină acele statute, nu ştim din cine e 
compus acel comitet. Ştim insă (printr'o indiszreţie) că el e- 
xistă de mai bine d- un an. Ne întrebăm : 

Intervenit-a acest comitet in vre-o chestie privitoare la 


protesia, și acum suspectă, de autor dramatic romina ? 


ecatu-s'a el, fie şi de formă, în discuţiile privitoare 
la anacronica lege a teatrelor, venind dacă nu c'un proect, mă- 
car cu „niscaiva deziderate”, pentru a dovedi că autorul dra- 
matie romid, pus să judece asupra soartei Int are ceva de spus ? 
Interesatu-s'au membrii acestui comitet cine şi cum traduce 
piesele care se reprezintă pe primele noastre scene d (Prilej să 
se manifeste buni colegi faţă de Shakespeare, Goethe, Molière 
—să_nu uităm că toţi sint „unu şi unu“, aleși, vorba d-lui Ca- 
ton Tehaş, „pe sprinceană“), 

„_„ Ridicat-a măcar vre-unul glasul, cind într'o publicaţie pe- 
riodică, un aventurier al scrisului semna „Făclia de Paşti: ală- 
turi de Caragiale ? 

Priveghiat-a ea măcar ca marii noștri Carageale, Anghel 
şi ge jucaţi cum trebue -şi tipăriți cuviincios 3 
ister. 
lată totuşi citeva chestiuni a cărora împlinire ar face ca 
ridicolul acestei comice academii să cadă pe planul al doilea 
(cum zic autorii).—A1. O. T.. 


192 VIAȚA ROMINEASCĂ 
Ge ___________ 


Scrisoare d-lui Artur Gorovei, cu privire la: Din alte Vre- 
muri (V. G. Moţun)* 


Cu mult drag, am luat să cetesc bucata: „Din alte vre- 
muri“, care vorbeşte despre V. G. Morţun. Căci dus dintre 
noi de aproape patru ani, e dat ultării parcă in chip voit de 
toţi şi mai ales de acei, alături de care a luptat pentru întăp- 
tuirea celor două mari reforme ale timpului—votul universal şi 
ee arate căror realizare a fost zorită, prin alipirea gru- 
pului socialist la partidul liberal. 

Mă bucuram să văd că se desprinde din amintirile d-tale 
figura tatălui meu, așa cum era în adevăr. Am avut însă mare 
decepţie, căci prea puțin l-ai cunoscut. GE cum singur 
mărturiseşti, din copilărie nu-ţi aminteşti ; pe urmă—reesă 
din cele ce spui—că fără vola d-tale, te lega o simpatie de V. 
G. M., însă intrevederile cu dinsul erau foarte rari, 

Fiindcă nu l-ai cunoscut, al tălmăcit greşit, sfatul ce ţi-a 
dat şi ai crezut că te indemna numai să frunzăreşii cărţile, cind 
ti-a zis să laşi examenele şi să-ți taci o cultură generală cetind, 
fiindcă te A pe-a că de vre-o doi ani te căzneşti să treci exa- 
menul de ci. Vi-a tără rezultat. 

Cu uimire am văzut că nu ştii, că V. G. Morţun a termi- 
nat liceul la St. Barbe, în Paris, la vrista de 19 anl, Apoi a 
trecut la Bruxelles, urmind literile şi filozofia, unde mai erau şi 
alţi Romini. Punea însă mai mult preţ pe cultura ce şi-o poate 
cineva face cetind—dacă pricepe ce ceteşte—decit pe formali- 


—de care şi d-ta pomeneşti—toată adnotată de mina lui. Pe 
lingă literatură, ea cuprindea i de sociologie, istorie, filozo- 
fie, economie politică, chiar şi . pitalul“ lui Karl Marx, care 


Cit priveşte Inchinarea socialiştilor cătră liberali, apoi ali- 
pirea lor la aceştia, din felul cum le redai, se vede că d-ta eşti 
cu desăvirşire străin de întreg mersul mişcării socialiste, căci nu 
le cunoşti deloc, 

V. G. Morţun s'a instalat la laşi, în anul 1885, unde gru- 
parea socialistă exista deja. 

Această grupare s'a afirmat în politica militantă, încă fa 
anul 1887, propovăduind liniştea intre muncitorimea din laşi, 
Ee astfel o manifestaţie violentă organizată de con- 
servato 


* D-na Cornelia Sa Imvocind dreplul de a răspunde, ne-a iri- 
Bas regen această en pe care, din diferite motive, o pa- 
a acum. 


MISCAREA 198 


V. G. M. a candidat şi reuşit, prima datà, la Roman in 
1888 la colegiul al Aen. deci reclama demagogică cu stråmo- 
şii in opinci, era de prisos. 

Cluburile la sate au fost tocmai in anul 1898. Deşi au dat 
rezultatele pe care Morţun le prevăzuse, e! a susținut in Ca- 
meră punctul de vedere al partidului socialist, tinind un dis- 
curs apune S 

n urmă s'a ivit întrebarea, care a provocat nesfirşite dis- 
cuții: Socialiştii, neputînd ajunge în acea vreme un piară de 
guvernămint, ce trebuiau să facă: să rămină grupare intransi- 
gentă, insemnind mereu ținta cătră care organizaţia socială tre- 
bue să tindă; sau, oamenii de valoare, În stare să înfă ptulască 
ceva în folosul neamului, să treacă la partidul liberal—cel mai 
avansat ca program şi prin urmare cel care şi-ar putea însuşi 
puncte din programul socialist—tocmai ca să poată înfăptui mă- 
car parte din programul socialist, pe cale evolutivă. 

Eram destul de mare atunci, auzeam toate discuţiile ce a- 
veau loc în casă în jurul acestei chestiuni şi ştiu bine că pro- 
punerea intrării grupării socialiste în partidul liberal, oa fost 
nici făcută, nici susținută de V. G, Morţun. Cei mai stăruitori 
În aceasta, au fost Q. Diamandi, Al. Radovici şi alţii, 

Cit priveşte—je fais de largent i—iarăşi se vede că nu 
l-ai cunoscut. 

Tatăi meu era un om activ, care ştia să muncească, do- 
vadă frumoasa gospodărie ce a organizat la Broşteni în jud. 
Roman, pe care singur o conducea, 

Ştia să tacă bani muncind, dar nu-i capitaliza, 

El a cheltuit cea mal mare parte din avere în politică, 
susținind aproape numai el, băneşte, mişcarea socialistă la laşi, 
cu publicaţi şi ajutoare celor lipsiţi. 

Cind te leagă de cineva amintiri atit de reduse, zi și d-ta, 
ce valoare prezintă ele ? lar cind vrai să le faci Interesante, 
ampliticindu-le în chip fantezist, ai cel puţin grijă să alegi pèr- 
sonajele d-tale între acei care nu mai au urmaşi, pentru resta- 
bilirea adevărului —Cornelie M. Sassu, născută V. G. Morțun 


„Oblomov“ 


Cu numărul acesta, începem traducerea marelui roman al 
lui Gonciarov, 

ivan Gonciarov face parte din marea generaţie de scriitori 
ruşi, care a dat literaturii universale pe un Turghenet, pe un 
Dostoevschi, etc.. Dacă numele lui e mai puțin ilustru decit al 
emulilor săi, aceasta nu se explică prin vre-un deficit de ta- 
lent, ci prin natura operei sale, eminamente de observaţie şi 
de creaţie, şi lipsită de „filozotia“ ori „tendința“ celorlalţi, care, 
în deosebire de scriitorul acesta, au răspuns la unele întrebări 
ale sufletului contemporan. 

13 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 
A EE O 


Am ales cu mult simţ de răspundere această operă, pen- 
tru a o da cetitorilor noştri. 

Critica literară apuseană, şi chiar a noastră, a vorbit me- 
reu de nehotărirea, de lipsa de voinţă, de abulia sufletului slav, 
ca de un caracter cu totul naţional al Ruşilor, care ar explica 
o bună parte din viaţa socială şi sufletească a acestui popor. 

Critica a observat că mai ales bărbaţii sufăr de acest de- 
ficit moral. ȘI în adevăr, în romanele rusești, mai puțin în Tol- 
stoi, mai mult în Dostoievschi şi mai ales in Turghenev, voinţa, 
inițiativa se găsesc la femei, aşa incit, în raporturile dintre sexe, 
in conflictele de sentimente, etc. sexus seguior pare că ar fi 
bărbatul. 

Oblomov, eroul lui Gonciarov din romanul cu acelaşi nume, 
este tipul „omului rus" lipsit de voinţă. Dar acest tip este ge- 
neral omenesc, pentrucă oriunde şi oricind există şi au existat 
oameni care „deliberează“ cu ei inşişi, au veleităţi de acţiune, 
dar nu pot acţiona. In Oblomov al lui Gonciarov, cetitorul de 
orice nație va descoperi pe unii din semenii săi d poate 
chiar pe sine însuşi, sau unele momente ale vieţii sale, 

Dar motivul pentru care dăm publicului acest roman este 
mai cu samă faptul că el poate arunca o lumină puternică, cla- 
rificatoare, asupra intregii literaturi ruseşti, plină de Oblomovi 

In Rusia, eroul lui Gonciarov a ajuns popular, ca Tartuffe 
în literatura franceză şi apoi în cea universală. 

In Rusia nu numai câ se zice „un Oblomov“, cum ear 
zice aiurea „un Tartuffe” sau la noi „un Caţavencu“, dar ceva 
mal mult, numele acestul erou a dat naştere unei întregi fami- 
li! de cuvinte: substantivul oblomovscina (tembelism), adjectivul 
oblomovschii (tembe!), adverbiul po-oblomovschi (ca Oblomov), 
verbul oblomniciati (a trăi ca Oblomov) şi numele colectiv O- 
blomovea (satul lui Oblomov). 

Dar romanul lui Gonciarov nu are numai această însem- 
nătate,—că ne dă tipu! rus+sc cel mai specific şi cel mai răs- 
pindit în romanul rusesc. EI are şi o valoare eminent literară. 
Gonclarov este on mare scriitor, un observator plin de humor 
—din familia lui Gogol, al cărui urmaş autentic e, mai ales în 
acest roman — şi un artist desăvirşit al stilului, 

Fireşte, o așa operă e greu de tradus, dar avem impresia 


ss = Frunză şi-a făcut datoria Intreagă, în marginile posibi- 
ulu 


Lupta de clasă 


Se discută de astă vară incoace, cu o neobişnuită pasiune, 
problema luptei de clasă. Se fac incriminări şi se acordă merite 
cu aceiaşi generozitate positivă ori negativă caracteristică discu- 
Hor noastre politice. Dar lupta de clasă nu e o noutate nici 
chiar la noi. Ea există, n'are nevoe să fie crelată. Ceiace e nou, 


MISCELLANEA 195 


e faptul că un partid a îndrăznit să o divulge. Ca şi actul se- 
e asemenea rog k le practică fiecare, dar nimeni nu le 
răcneşte prin pleţile KR 

Ši totuşi Geen up şi la noi un capitalism care lucrează 
de vre'o 70 ani Ae dă o luptă de clasă în toată regula, fi- 
indcă luptă de ce nu Înseamnă nici baricade, nici mormane 
de cadavre, nici conspirații, nici lovituri de stat. Insamnă par 
şi simplu apărare de clasă prin luptă economică. 

iverse congrese socialiste mai recente au înscris la rubrica 
„luptă de clasă“ : cooperatismul şi sindicalismul. Dar nimeni nu 
va spune că aceste două paşnice moduri de luptă conţin în ele 
va revoluţionar. 

S GC astfel şi la noi partide care dau luptă de clasă, dar 
acestea nu vor să fie demascate. Cum se intimplă de obiceiu, par- 
tidele care duc lupta în fapt, neagă cu ipocrizie principiul, lar 
cele care-l declară se mulțumesc cu bătăloase declarații oca- 
zionale şi cu un fel de revoluţionarism gratuit ori de paradă. 

Numai că vechile partide nu admit ca cineva să se apere 
cînd e atacat, nu admit ca la o veche luptă de clasă, să apară, 
ca reacțiune, o apărare de clasă. Nu vă aduceţi aminte de ver- 
sui lui Lafontaine ? 


„Cel animal esl irás mâchani : 
„Quand es Valtaque ii se défend. 


Intro piesă de Labiche, eg SE green E Se? 
diat la duel amantul vinovat, un amic 5 
În asemenea eg numai soțul atacă. Amantul, cind e cavaler, 
nu ripostează. Se lasă stră cu stoicism, de floreta virtuţii, 
Cind în urmă, barbatul află că amantul are de gind să se apere, 
nu numai că il consideră ca ultimul dintre oameni, dar, indignat, 
renunță la duel, j 

ar să fim serioşi şi să revenim la principii. S'a spus, că 
dacă lupta de clasă are un fundament în confiictul dintre capl- 
talişti şi uvrieri, unde o grea problemă de repartiție, aceia a 
plus-valorii percepută pe nedrept de patroni, îi desparte prin- 
ciplal, într'un regim țărănesc, ca al nostru, o asemenea luptă 
mare ce căuta. Exproprierea, care a trecut în mina ţărănimii toate 
instrumentele de muncă, a pus capăt oricărui conflict posibil. 
Lupta nu mai are senz fiindcă obiectul ei s'a realizat. 

Lucrurile no sint Însă aşa de simple cum ear crede la prima 
aparenţă. Dacă conflictul între marele şi micul capital agrar a 
incetat, conflictul între capitalul agrar țărănesc şi cel financiar, 
e departe de a fi inlăturat. Intre producătorul agricol actual şi 
străinătate, trebue să existe un intermediar care să centralizeze 
un stoc de cereale mai mare. Țăranii, lipsiți de educaţia coope- 
rativă, nu se vor asocia între ei într'un mare sindicat de export. 
Acest oficiu îl va face o bancă ori un sindicat de bănci, care 


156 VIAŢA ROMINEASCA 
ëmer i 


fatal va tinde să perceapă un comision, adică să cumpere 
eftin şi să vinda cit mai scump. Producătorul agricol va fi Geen 
cu diferența intre preţul mondial al griului Şi cel intern. in urma 
“ee apei, vor, urma fatal conflicte. 
à "up regim socialist lupta. de clasă eo 

| repartiție a avujiilor, intrun regim țărănesz ea eo E Sé 
circulație. Acelaşi lucru s'a intimplat în Franţa in sec. XVIII, pe vra- 
mea cind fiziocraţii considerau că orice capital în afară de cel 
agricol e „capital steril“, sau în Anglia în sec, XIX timpul 
luptelor în țarul lui „Corn-law*, Tot aşa, clasa rurală din Ro- 
miola va trebui să găsească mijloacele de Organizaţie care s'o 
poată apăra de exploatare, Cooperatismul şi Sindicalismul agri- 
col sînt desigur printre cele citeva soluţii. Dar cînd e vorba de 


Pe marginea unei note la comemorarea lui Renan 


Caşi studiul său despre Maupassant, paginile d- 
fopol scrise asupra lui Renan cu ocazia e cr ara oa roni 
de a orbe Leg Du pe acel de a convinge. 
orul pe care atitea spirite eminente ca şi admi 
Obiteasoa il consacrase ca pe unul din cei mai mă ie eg 
ucători prozatori ai secolului, e executat nu fără eleganţă, dar 


Sigur, de un psiholog subtii fi d 
rudit sapis pea vastă informație aaa d 
pare, însă, că în cazul de f A. d. Zarito 
Che Şi in acest „jeu du ene) a hit Kos 


= 


domeniu intuiţia pe care gl o avea În gr 
d ad neob t 
EE, onge d Sg e sel An ege 
` Sint 
D parte prea mare i tiei. Kee Geng 


lagi 
ici pe care-l citează d. Zarifopol, Amiel: observa. că Renan 


oară- abilitate. Că Renan a fost adesea. un disci 


al retoricii desc 
SN E par im SE paginile- citate. de. d-sa o dovedesc 


MISCELLANEA 197 


Sint însă aceste citați suficiente pentru a îndreptâţi o 
complectă şi definitivă caracterizare a unei personalități atit de 
bogate şi multiforme 3 

Şi mă intrebeare dintre marii scriitori din literatnra franceză 
şi din toate literaturile ar putea să reziste armelor critice între- 
buinţate de d. Zarifopol? Arta adevărată, scrie den cere o 
comunicare intensă şi continuă între temperament şi procedeele 
de expresie. Nimic mai adevărat, dar poate fiîntr'o operă vastă, 
această comunicare intensă şi continuă ? 

De die ori, la scriitori care sînt departe de a fi cei diù 
urmă, elementul profund şi spontan al nalităţii e liavi- 
zibil şi copleșit aproape, crusta tiparelor convenționale și a 
mg impuse de tradiția literară şi de gustul dominant al 

ocii lor ? 
ag Ar fl oare o caracterizare complectă şi justă alui Shakes- 
peare aceia care ar ţinea samă numai de elementul prețios sau 
vulgar ce abundă în opera lui 3 
poate fi apreciat Molière numai după farsele lui prelu- 
crate după cele Italiene sau improvizate pentru a distra curtea 
după capriciile marelui rege ? 

Insufleţit de un juvenil şi naiv entuziasm, generosul Goyat 
recomandase odinioară istoricilor literari critica fecundă a fru- 
museţilor. Punctul său de vedere era desigur parțial şi in- 

lect, 


A insista însă numai asupra micimilor artistice şi su- 
fleteşti ale unei personalităţi superioare, mi se pare însă a zu- 
grâvi o icoană a ei dacă nu convențională, cel puţin intidelă. 

„La prière sur V'Acropole“ e pentru d. Zaritopol o simplă 
zaharica didactico-mondenă. Nu-l voiu contrazice. toate fri- 
museţile de detaliu, preocuparea retorică mi ga părut în ea de 
multă vreme vizibilă. Dar mă gindesc la atitea pagini din .Ma 
Soeur Henriette“, „Souvenirs d'enfance et de jeunesse“, „Feullles 
détachées“, ce sint vii în toate amintirile, la pasajul privitor la 
peştii din lacul Baical sau la acel cu clopotele catedralei scu= 
fundate din Is. 

Emoția ce se degajează din elee oare pomădată şi regulat 
ondulată, avem atace cu „febra lirică după sistem”, lirismul 
„ă froid* şi erupția oratorică a unui Dupanloup sau Cousin? 

Slat spiritele atit de diferite ce le-au admirat, incepind ep 
Sainte Beuve care a cetit măcar pe unele şi sfirşind cu Remy de 
Gourmont şi Thibaudet, subt imperiul unei sugpgestii ce consti- 
tie o problemă naţională a vieţii franceze ? 

Puterea tradiţiei clasice e fâră Indoială în literatura fran- 
ceză tiranică şi covirşitoare, dar in imaginele şi ritmul ce lea- 
gână aceste pagini nu recunosc aproape nimic din ea, Farmecul 
lor pătrunzător, dela care numai unele spirite refractare la anu- 
mite nuanțe ale vieţii afective se pot cu totul sustrage, ml se 
pare dimpotrivă exteriorizarea unei simțiri profund personale, 


198 VIAŢA ROMINEASCA 


ce prin poezia, graţia, delicateţa, elanul ei mistic nu are nimic 
camin cu ën? ee ae retorismului clasic. 

zvorul acestei sens , trebue căutat fn altă 
Renan a vorbit adesea de lui bretoni și una Ce 
nele Insuşiri pe care d. Zarifopol nu | le contestă e luciditatea. 
ei See insă di laturea gascon 

ui, acest aspect al d. Zarifopol îl ignorează 
cu intenție în umbră, a e gëf) 

Oprindu-se asupra influenţii nefaste ce clasicismul a avut-o 
asupra lui Renan, d-sa H opune pe Taine care şi-a asimilat după 
părerea sa numai partea cea bună a clasicismului. 

Ca om şi ginditor, Taine, sfint laic şi filozof stoic, rătăcit 
Intr'o lume ce descinde din lubrică gorilă, e desigur o figură ce 
impune respectul şi înţeleg ca cineva să prefere severul şi ri- 
ES el dogmatism, ee year dive ale lui Renan, ce 

cum spune d „Chicul special al 
şi al erf înflorite". j va a EE 
e vorba de scriitor e însă altceva, Voiu cita în această 
privință pe subtilul Amiel, ale cărui rinduri, mai cu samă În 
ultima frază, aduc mi Se pare oarecare lumină asupra atitudinii 
d-lui Zarifopol. 

„]':prouve une sensation pénible avec cet écrivain, comme 
un grincement de poulies, un cliquettement de machine, une 
odeur de laboratoire. Ce style tient de la chimie, de la techno- 
logie, La science y devient inexorable. C'est rigoureux et sec, 
c'est pénétrant et dur, c'est fort et âpre; mais cela manque de 
Se E e noblesse, de grâce“, 

n repeta d. Zarifo t 
omaa GE a lui Renan, alia acea PS 

n om rit de la care ne-a rămas o coresponde. 
ES Se Ximenăs Doudan, La precedat din acest Geet = 

Scriind despre Renan, el Spunea Într'un loc: „Le voilă 
encore qui confectionne A l'usage du ublic des bonbons“ 
gind insă „dul sentent pi v pote” me: 

acterizare semnificativă ce complectează pe acea a 
d-lui Zarifopol corespunde—!mi ——— 
raati Ou punde place să cred—mai bine 


Criza cărții 


De la un capătia celalalt al ţării, acelaşi lamentare comună 
Marile Societăţi de editură, zdruncinate in afacerile lor, au sus- 
pendat, pentru moment orice lucrare de editură. Pe la depozi- 
tarii de provincie, raturile cu cărţi se ofilesc prăfuite subt ochii 
indiferenți ai celor citiva cetitori. Revistele, au reapărut, în toamnă, 
timide, clorotice, f Vlagă, ca după o grea boală. Probabil că 
în curind, noua urcare a preţului hirtiei va da lovitura de graţie 


MISCELLANEA 199 
GEN eeh teg. 


tiparului şi societatea rominească îşi va recăpăta calmul patriarhal. 

Toate aceste neajunsuri au o cauză trecătoare și una ceva 
mai stabilă. Cea trecătoare se prezintă subt toate aspectele unei 
crize de supraproducție literară. S'a svirlit pe piață, la un mo- 
ment dat,—cam pe la apariţia casei de editură a „Culturii Na- 
ționale“—in mod brusc, o cantitate enormă de volume. Celelalte 
edituri au vrat să fie la înălțime şi emulajia a durat citeva luni. 
Rezultatul a fost că librăriile gifie şi acum subt povara cărţilor, 
Stomahul intelectual naţional nu le mai poate digera. Cu aceasta 
insă, atingem şi cea de a doua cauză: subconsumația literară. 
Nu ştim dacă s'a făcut o statistică a oamenilor care cetesc. Ştim 
insă că Saşii, Ungurii şi o bună parte din Rominii din Ardeal ce- 
tesc ungureşte şi nemțeşte, Basarabenii ruseşte,—lar cei din re- 
gat franțuzeşte. 

La actasta se mai adaugă şi indiferența generală pentru 
bunurile intelectuale. O bucată literară sau un articol de mina 
intăiu trece neobservat. Nici o curiozitate, nici o pasiune pentru 
idei ori pentru frumos. Cu primejdia de a H acuzaţi de nede- 
licateţă și patenta lipsă de modestie, dar neputind renunţa la e- 
xemplele elocvente care ne trebuesc, trebue să spunem, că în 
coloanele revistei noastre, în decursul anului trecut, s'au publicat 
articole de pildă ca „Criza mondială" de C. Stere ori „Renan“ 
de P. Zarifopol, ca să amintim numai citeva, care nici măcar 
n'au fost menționate, cu atit mai putin discutate, In alte părți 
discuția ar fi durat luni de zile, O bucată de M. Sadoveanu, ori 
Lucia Mantu trece tot aşa de neobservată ca acela a unul X sau Y. 

Rămine ca aceşti scriltori să se poată consola cu opinia—pro- 
babilă—a posterităţii... cu un alt moment istorie, care va trebui 
să vie după acesta şi care, acela măcar, va fi poate ceva mal 
inţelegător în cele sufleteşti —X, Y, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


A 
ee E our Pe Argeş In sus (versuri), Ed. „Cultura Naţională", 


Dintre marii poeți ai epocii noasire de formajiune lilerară, V. 


literară îi pomenesc și oslăzi ca mosir 
pe o respectabil 
arlă, cu condiția însă să fie încadrată aa. eng EAA ee og 


lurmentările inutile ale neurasienlei ro 
posta fugitive, doar dacă o senlimealalliale pie Aba edr modă a 
ofi oamenii normali, regrelul după lrecul,—il animă lar a 


poetul : 


“La lampă, şi cind ziua loi ' 
Voi recili „Pasteluri“ de V. rect ia 


Ca Virgil lui 
și 8 primblă prin AE, ANecsandri îl apare poelalui, îl la de mină 


„Şopii: Siretul nu e, sint 7 
Závolul din Florica e lonon ag A cela wani; 


D. L Pillat scrie şi el „Pasteluri“ 
primul rind bine i ef şi încă cu aceleași teme | 
Dn reg njeles „lunca“ (p. 23), pe urmă Anne: (p. 25) Zeng 


ETY BEA E 
di VERII ATU 201 


4i 


RASY | kb 
Cași maestrul său, dan e al de tradijlona T | | se 
pare mai frumos ca prezenlul; e o per- 
mile lemperameniul său salislăcul. Consecveal, cinlă flinjele dispărute, 
copilăria, bunica, Florica, Ooleştii. 


„Ce mă îndeamnă 'n seara lihnită de Crăciun, 
Să lau în mină lampa, să dau înlăluri uşa? 

In fața mea stă calul de lemn și stă păpuşa 
Cu sullei de lărițe, nevinovat și bun... 


Văd rochia bunicei cu şal şi ma'akov, 

Văd uniforma veche de „ofijer" la modă 

Pa cind era el Junker—de mul! — sub! Ghica Vodă 
Cind mai mergeau boerii în bulcă la Braşov. 


Acelaşi sentiment îi face să închine lularor poeților najionali 
cile-o odă recunoscăloare. Mureșanu, Enăchiţă Văcărescu, Anton Pann, 
Bolintineanu sîn! trecuţi în revistă, înir'un fel de elegie A la manière 
de“, în care acești venerabili scriitori sini puși în conversajie cu d. 
Pillat, conversație plină de sfaturi cuminţi şi de înalle gindiri patrio- 
Hee, E caracteristic că numai Mihail Eminescu lipseşte din această 


alerie. 
Alte dan, d. 1. Pillai cintă atmosfera tihniiă a camerilor vechi, 
(odaia bunicului, p. 30) a gospodăriilor palriarhale dispărule, cămara 
go isoa ioamna, În care se răslăla mirosul gulăilor şi al merelor 


Deschid cu teamă ușa cămăril de-allădală 
Cu cheia ruginie a raiului oprit, 

Trezind în taina mare a poemelor, amerii, 
Mireazma şi răcoarena şi umbra lor ailală. 


Mă prinde aminlirea în vinălul ei fam, 

Prin care crese pe poliți E raliuri, ca pe ruguri 
Arzind În umbră piersici de jar şi-albașirii struguri 
Şi pere de aur roșu cu flăcări de partum. 


Inspira! de trecul, d. I. Pillat! înlrebuințează o limbă arhaică, 
cronicărească, adesea alecială şi neadaplală luluror temelor poelice 
pe care le minneşle. 

In general însă forma sa e perieclă, de o Bee formală 
desăvirşilă, care devine adesea supărăloare, Poelul, mal aproape de 
literalurism decit de lileralură, ajunge un virtuoz enervani, un meşie- 
şugar care-şi depăşeşle inspiralla și conținutul emolir, cu alit mal mult 
cu cil versul d-lui Pilial e absiraci, rece, fără imagini, intrebuinjind 
doar comparajla. 

| tă însă această ştiinţă a lehaicel poelice îi ajulă să mi- 
nulască spiritual o picaniă fantezie. Culare versuri galante, (amintim 
in aceasi privință și poezia de altă nalură inlllulală „Timpal", p. 111) 
aduc aminie de bucălile cele mai spirituale ale lui E. Rostand ori 
Theodore de Banvilie. Înaltă o mostră: 


8 


20; VIAŢA_ROMINEASCA 


La casa amintirii cu-obloane și pridvor, 
Păinjeni zăbreliră și poartă și zăror, 


lar hornul nu mai irage alene dia ciubuc 
e cind lupiară "e codru și poteri și haiduc. 


In drumul lor spre zare îmbălriniră plopii 
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyapi, 


Nerăbdător bunicul pindise dela scară 
Berlina legănată prin lanuri de secară. 


Pe atunci nu erau lrenuri ca azi, şi din berlină 
Sări, subjire-o fală in largă crinolină. 


Privind cu ea subt lună cimpia ca un lac 
Bunicul meu desigur l-a recitat „Le lac“, 


lar cind asupra casei ca umbre berze cad, 
Ii spuse „Sburătorul“ de-un linăr Eliad, 


Ee- ascultă tăcută, cu ochi de peruzea 
i totul ce romanlic ca'a basme se urzea, 


cum ședeau... deparie un clopot a sunal 
nunlă sau de moarie în turnul vechi din sal. 


Dacă la adăpostul perlecțlanii formale, d. t. Pillat i-ar adinci 
Pulin şi calitatea emojlei, 


desigur că poezia sa ar cișiiga netăgăduit 
în valoare. Să fim insă înțeleşi : formulăm doar un regret; în nici un 
caz nu dăm un sfa. Căci cine-și face iluzii asupra elicacilăjii reje. 
telor crilice ? Se poale obline oare un „homunculus“ via prinir'un 
artificiu de alchimie ? 


M. Ralea 


Michei Ralea, L'idée de Revolulion dans les doo!rines socia- 
listes. Etude sur l'évolu!ion de la tactique révolutionnaire, Bibliotheque 
générale d'économie politique, Paris, Marcel Rivieră, 1925. 

Niciodată Poale, in istoria omenirii, ideia de revoluție nu a fost 
mal actuală ca in vremea în care lrăim. 


nstalarea că in orice do» 
meniu și la orice pas ne Întilnim cu dinse, incepe a deveni banală. 
eniru a lămuri insă în elesul acestei 


leaptă în suilele rezonanțe afeciive alit de intense şi de opuse, istoria 
ei, așa cum s'a desfăşurat în opera cugeiălorilor 


d. Ralea, un cugetălor romin, ale 
căru! studii atit filozofice cit și literare il desemnează deja ca pe 
una din cele maj originale şi subiile iateligenje ale 


ărată revoluție presupune trei elemente, simple şi 
ireductibile ; a) Un corp social Sau un organ conşilent de forja 


RECENZII 203 


sa dar şi de interesele tolului, cum a fost odinioară burghezia și astăzi 
elariatul. 


ogram de valori care să olere unel societăji 
În Geet d Ee social, un nou principiu de co» 
Poema: Un iransieri de putere, DEE Se forței gurernamen- 
ideia de violen 
tyo Duhai SE g e on Dees revoluția e Le zéit en e 
terii politice de o clasă care = a eie încă, cu scopul de a impun 
etalon de valori. 
wien Zon ier disculabilă, după cum observă Wa A d 
în imleresania prefață a lucrării, dar oasă ş og ate ra 
finijie ce lrădează pe un adepi al melodei preconizate de Dur be 
r zintă in același timp, înir’o complexă și dificilă malerie, SS SES t- 
Serabi elor! sinletic. In partea istorică ce urmează și in care, fiin en pin 
finiji cilată, caraclerul schematic nu e totdeauna evilat, Se 
E Geet «th irel prada E ebe 
filozoftel laloriei, mal ales a pro teg bed a 
nzind taciicei de pariid, isror 
enee i-a bi peer tirziu, prin aceia de cucerire a Dan mi 
beim sch în fine revolutia organ, e We meri erer E pm 
„ Ace e 
geng k eat Pee Gg HE anumilă siruciură a 
med filozotie 
véi Sieg E cea dinlăiu. In faja een ag mo- 
dag all gen de viață, un elt ideal seduce spiritele. ar 
ke } "acțiune a realiza lransformarea societății înir'o gn ` 
demite politic elolpulernic era o imposibiliiale. Filozofia Je 
lale și revoluția program 
fonie gen Ee? revoluției. d Condorcel, e been 
vară sint eege ` În aces! rog res certe E gale mă Der 
n r, lu 
ug ig de d. Ralea ca aparjinind aceluiaș Un și d-sa 
ieri e ască că eprigul polemist nu a avut o idee cièră asu- 
noliunii de clasă, că el a fost mai mult un revollal, dech un wer 
Seite şi în laciica lul socialisiă, nu e decil un discipol întirzial 
filozofie! uiopiste a secolului ei XVIIL He 
Dar nalvitatea leorelicienllor revoluției program, vg e a 
vileze toste lransiormările în jurul domeniului economic, o spe m 
ën economia era Leer politicii, dë raad A ice ec 
imeală. Inaintea ineficacitājii lactice a concep y 
atori oji si vechilor jacobini îacurajeji de 
nas a dear: ral Ën polilică. Programele încelează de 
ae acelaşi primare miză Kazen ën mp e Gi GE 
lrugerea puterii despolice și cucerirea sialului, R 
ul lui Dabeul, a cărui laciică e cu am 
egen eg Lo vid un Bianqul, un Barbès sau Raspall caşi 
societățile secrele numeroase subt Ludovic Filip, încearcă să repus 
Sch pulerea prin conspirajie, revolle sau insureciii. Acelaşi scop a fos 
urmării în Anglia de un Occonor sau Bronlerre d'Obriân în revoluția 
chariistă şi pornind dela concepţii enaloage, anarhismul a ajuns la 
exagerarea și decadenjs acestei idel. PA 
insuccesul practic al revoluției mijloc, ce avea înalinie =- 
loale un caracter polilic, a scos în lumină viciul organic al aces 
conce TA 
diioru ial, care a consiruii toată tactica modernă asoc 
lismului, Kari ` gg Ges in ve yp ng gg Äech = 
lujie so nu poale a . 
egen een Ori, prima din cen i E gie 
e formarea clasel prolelare, rezulial al concenirării capitalurilor 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DI e a 


prolelarizării crescinde. Revolujia nu poale fi făcută decit de clasa 
muncitoare, ajunsă la un anumit grad de organizare și conştiinţă de 
clasă. K, Marx a legat destinele revoluției de revendicarea clasei 
muncitoare, creind astlel revoiuția organ. 

Formarea caşi caraclerizarea conjinululul teoretic al ideii de 
revoluție în opera marelui cugelător socialist caşi în a discinolilor lui 
ortodoxi Fogels şi Kaulzky sau reformiști, Bernstein şi Jaurâs, e fë- 
cultă de d. 
malii. Cu toate coreclivele aduse de unii dintre elev! doctrinei mnes- 


Deși la sfirșilul secolului, sindicalismul revoluționar, cărula d. 
Ralea D consacră citeva subisteniale pagini, a reaclional impotriva 


Examinală în report cu sistemul Intelectual după care a fost 
consiruită, ideia de revoluție şi conceplia de transformare a societății, 
a gindiloritor utopişii, Saint Simon sau Proudhon, apare ca raționalistă. 
Aceia a unul Babeuf sau Blanqui, politiclani militanti ce complau pe 
posibilitatea imediată şi necesliutea momentului e dimpolrivă realistă. 

Marx caulă să depăşească oporiunismul, prinir'o generalizare, ce 
nu nesocoleşie însă realilalea socială. la doctrina marxistă, soclalia- 
mul revoluționar e înlocuit Prin sociologia reroluție!, care dovedeste 
exislenja sau necesilatea ei, după fapte istorice sau statistică. Ideia 
revoluției devine astfel științilică. O altă curbă poate fi desenată din 
poa de vedere al delerminlsmului revolujiei. Dänz la Marx, socia. 
iştii adepţi al libertăţii şi autonomiei voinței, au crezul in posibilitatea 
de a crea revoluția, Teorin romantică a omnipolenţii eroilor revoluțio- 
matt, a dominat în prima Jumătatea secolului ai XIX-lea. Sub! influența 
difuziunii! ştiinţelor poziitve, Marx a arălol însă că socielntea e stă- 
pinită de factori neschimbaji, ce depăşesc lorțele omului. IniHativa 
şi lemeritalea devenenu astiel imposibile şi concepiia revolujiei meca- 
niste inlocuaşie pe aceia a rero'ujlei volunlarisie. O renazlere a ro- 
luntarismului se alirmă însă la relormişiii Jaurès şi Bernstein, asi la 
sindicalişiii rerolajionari. 

Din simplu mijloc, irist dar necesar, peniru a remedia unele rele 
ale societății, revolujiu a devenii la aceşiia din urmă un scop, menit 
să întrețină energia, nevoia de schimbare şi de luplă a omenirii. Ner- 
vosilalea contemporană, pare a avea nevoe de noulale și originalliate. 
Graba e una din aspeciele epocii noasite. Un sistem filozolic, o 
operă artistică, o invenție ştiinţifică, o modă, un senliment nu ne aling, 
deci! în măsura în care conțin ceva personal neprevăzul, neașieplat. 
Diterilele manitestări ale ordinei spirituale, contribue în a arăla men- 
talitalea revoluționară, nu numa! în politic, dar subi toale formele el, 
ca o caracierislică a epocii noastre, o metodă şi o trăsătură psiholo- 
gică e conștiinței moderne. Fapial că fiozofia contemporană e elit de 
preocupată de ideia de timp şi de aprecierea ei, de relallvism, simal- 

itale, durată, nu e un simplu hazard. Acesle Idei se impun în mod 
necesar unel conșiiințe pe care o irage mobilitatea. Importanja ac- 
luală a istoriei, aria individualisià în căutarea unor nol mijloace de 
expresie, relsajiile sociale in care sancțiunile penale scad la număr in 
faja celor premiale și succesul linde să ia locul responsabilități, totul 
coniribue la formarea menialității revolujionare. Revolujia devine 
parcă o categorie a congliinjei şi această tendință nu e poste decit un 
simptom al aspirajiei obscure, dar prolunde a umanității, in mersul ei 
spre progres. 

Consideraţii filozofice in care se întrevede In fue Ia anui Berg- 
son sau Simmel, desigur cam sumare şi vagi, dar suggestive; în- 


RECENZII 205 


> clivă.... Dezvollarea Jor necesita însă o 
ia. de Zen ge ea va fi cindva scrisă şi spiritul GR 
în multiple şi variate resurse al d-lui Ralea. nu ne ta răminea, 
acesi punct de vedere, daior. 

Octav Botez 


G. G. Antonescu, Din problemele pedagogiei moderne, Băii. 
Rominească“, Bacureşii, 1923. 
siet o cum o indică tillul, şi după cum ni-ò spune aulorul în We 
laţă,—acenstă lucrare esie o antologie de probleme. Capilolele nu ol- 
căluesc toale, ci numa! priacipalele răspiniii ale gindirii pedagogice. 
Asile!, < artea incepe cu o Inlroducere în care autorul vepiojesié 
urmările totdeauna nenorocile ale Modei în Pedagogie. Apoi, şase studii 
de Istorie Pedagogică, dinlre care cel dinlălu pure : „Pedegogla Tres 
culului fajã în față cu Pedagogia nouă“. Din aceste două capitole e 
desprinde bine allludinea aulorului față de problemele pe care le - 
diază. Prolesorul dela Universitatea din Bucureşi! este conserva ec? 
Preterinjele sale merg mal degrabă cäirä marii gindilori clasici, dec 
căiră Inovalorii conit-mpotani—cărora, de alifel, le recunoașie lonte 
a be? studii sint consacrate chestillor în legătură cu educaila 
morală ; un al şaselea: educației esletice, și instirșit, ulilmele cinci: 
ară. 
kat ët? og ape EE? se mer rata nzi de aciualitaiea 
i mare: reforma îuvdțămintului secundar. 
a "Elevii de on sint slab pregălițl-—spune d. Anlonescu au e 
cantitativ, ci! calitativ : răul nu e că şiiu puţin, dar că aceia çe res 
nu sin bine” principiul sănălos: non multa sed multum pare a ae 
locuit cu conirariul său: non multun, sed multa- „Unii profesori y 
remediarea răului într'un al treilea principia multa et°multum”", și de a- 
ceia -pâsirind aclualul program supra incărcai—cer sporirea = me dna 
lul de ore in obieclele respective, peniru ca asife! toste e Ge a 
cele mai imporianie pănăla cele mal mărunle, să poată îi bine apro- 
iandale”, IERT 
or îi e orişical (şi incă și mai usor d-lul An 
EE se rien reformă. Argumenlele de ordin fizic 
şi inleleclaal nu lipsesc. Dar nici soluția d-sale (revenirea la ent 
lalin ei descărcarea, simpiilicarea programelor) nu-mi pare mal e e 
In primul rînd, nu cunosc vorbă mal falșă ca faimosul adagiu lo- 
tim: non multa sed mültum (cel pulin cind e vorba de EE 
alle cuvinte că SE exisia senna neer e KAN taire număr D 
soliditalea pceaie . 
rva re piano la unii oameni coniitaica disiruge calilalea, sau ca- 
Hiatlea exclude cantilalea. La alții, dimpolrivă multiplicilatea de lucruri 
diverse face ca fiecare în parié să ciștige în adincime, Inrăjătara noas- 
irā nu ni se varsă—cum vroia Mademoiselle Jenseigne a jul Anatole 
vrance-— în călimările izolale, cl in vase comunicanie. Ce primeşie unul 
din ele, ridică nivelul luiurora. La aceșii oameni, cunoşiințele se ra- 
zimă una re alia și o creştere în numărul piloților, insamnă și o spo» 
liecăruia. 
pe Lena ver probabil că aces! uliim fel de oameni alcătuesc 
labăra cea mare, pe cind esche nu e decit un produs receni 
* arii al socielății moderne. 
E WW e precar rivalitatea inire cantitale și calilale nu è o kee sas 
mai generală decil armonia dinire acesie două airibuie ale mere eg 
Aşa incit ei" este lol ali! de Jusiilicat caşi „sed“, cind e vorba a 
lega pe multa de multum, 


206 VIAȚA ROMINRASCA 


ar aceasia ne-a cam depărial! de dilema noasiră : Reincarcare 
a programelor ?— cum vor unti prof, 1,— i D 
SI We éi Ee e tonere prolesori,—sau simplificare a programe 

nir'adevăr, avem a face chiar cu o dilemă, și încă . 
livă, asemănăloare călării qundralurii cercului. Este ër eg 
mai multe necunoscule de unde ne lipseşte una din gerett ŞI va ră- 
mine asilel, pănă cind vor fi inlroduse datele suplimentare de care 
esle grec á 

cesie dale suplimentare, am incercat să le Indic întrun studiu 
al meu din 1920 (v. „V. Rom.") Aci mă mărginesc a le constata linsa şi 
nu numai în carlea d-lui Antonescu, ci in toate cărțile noastre de pe. 
dagogie, printre cate, lucrarea recenzată aci este poale cea mei de 


valoare. 
D. i. Sachianu 


* 
» + 


ficări infinite, peniru dislinciluni şi subdistin luni sierile, crela 
compartimente numeroase În care se inchid Kg bo 


rafturi pline de borcane și de lipice saliaraşe. Această aimosferă de 
medievală alchimie  îndepări 
orare inter rr ndepăriează speculajia de la viață, o lasă în 


Tinăra noasiră mișcare filozofică, vorbim de cea mai receniă, 


Dinire cel puţini care se abat dela această lë, d. L 
vici ocupă un loc de frunte. Dan a înjeiea că tiosat nu ges “fi 
separală de vială, că face parle integrantă din aceasta, răspunzind la 
întrebările pline de inchietudine pe care existența le pune la tol pasul. 
enirea ei e înalnie de toale umană, esența ei ultimă, fiind, GT) 
och s, rossii ragat Bean consolare. Nietzche, Schopenhauer sau 
» VOF r: 

echt äi Lë e toldeauna mai mari filozofi dech Christian Wolf, 
Nici-o umbră de dogmalism ori de pedaniism la d I. Petrovici 

ari ear prez ja și meg Ă conșiieni EE relalivilatea lui 

scris dan, t i 
a lilozoliei, d. Pelrovici iniroduce în ookal oiu E 


RECENZII 207 
ET, SENIOR i 


enluziasm de cele mal multe ori, Ironie pe alocuri. Tout să mal adău- 
găm că stilul d-sale e clar, figural, adesea înaripai. Se vede că 
aulorul ține să fie înțeles și nu să-şi creeze în dosul obscurității un 
falş renume plămădi! tocmai din neințelegere. 

Cele mai multe din studiile reunite în volumul de față („Mai 
multă filozofie“, „O convorbire asupra filozofiei”, „Filozolia piesei 
Chantecler”) corespund acestui caracter, O exceplie face studiul „Pro- 
are că conşiiiajii la H. Spencer”, care e de o ținută șilințilică mal 
severă. 

Calea pe care o deschide d. L Petrovici cullurii filozolice ro- 
mine e acela care lrebue urmală: prolesori de filozofie avem de 
ajuns, gindilori insă, ceva mal pafin. 

M. Ralea 


—— 


r 
$ e 


Blasco Ibânez, Za femme nue d: Goya, Paris, Calmann-Lévy, 
ed., 1925, pr. 6 fr. 75 c. 

Prin traducerea aproape complectă in limba franceză, Blasco 1- 
banez a pătruns în literatura universală, în care ocupă liniştii și ono- 

rabii, un loc. 

In „La femme nue de Goya“ tradus anul acesta, un Pictor ce- 
lebru, o soție ciudată şi maladivă, o femer de soclelale cochelă, un 
picior ralat, o fală şiearsă şi frivolä fără sirălucire, un conte senin 
pănă la imbecilitate, un sporisman ridicol și modern, consiiluesc mes 
diul activ, Acţiunea se petrece în Madrid, în elită. Elita e şi acolo 
că pretutindeni, 

Pictorul Mariano Renovales, fiul unui fierar din provincie, prin 
țalenlui lui exceplional ajunge să aibă un succes şi un nume mondial, 
Căsătorii cu Dolores, o fată timidă şi originală din diplomația aristo- 
cralică și scăpălală, Renovales lrăește la începul o viață de Ubau şi 
dulce salisiacție, în care amorul propriu şi cel veritabil la oleit8 satis- 
făcule, duc ia surmenarea de bine, la pliciiseală de Invariație, şi la 
acea neliniștită şi amarnică dorință după liberialen aventuroasă şi 
mul! promițătoare. Dolores, ca mulle soții fidele de artişii, şi poale 
ca loale femeile in genere, complăcindu:se în luxul pe cart LI punea 
la dispozijie comercializarea talentului solului, era pulin capabilă de a 
nc? nevola lul de o libertate de inspirație şi mișcare, măcar a- 

aren 

Renovales se simte imediat imprejmuli în prejudecăţi şi concep- 
HI care-i încercuesc avinturile, închizindu-l-le ca pe niște vulturi în 
colivie. Dolores este o lemec de o frumuselă exceplională. Trupul 
ei ispileșie și inspirația pictorului care 'ntr'aa momen! de transpor- 
tare artistică, îl pictează, creind asilel cea mal luminoasă și mai de 
valoare operă. Dolores însă nu se poale tolera astfel expusă, preju- 
decala pensionarei de „Sacrt. Coeur“ învinge, sgiriind întălu nepulin- 
cios și apoi sfișiind triumlător pinza celebră. 

Scena e simbolică şi marchează începulul prăpastiei înire men- 
isa ES şi acea a sojlei sale, prăpasiie care se adinceşie 

a sa it. 

Renovalea începe a fi ispitit de formele frumosului în afară de 
celace i-a pulut da Dolores, acum deformată de naştere şi de toală 

batjocura şi ofensa adusă de viajā irupului omenesc, - iar Dolores nu- 
treşte tăinuit, mistic şi resemnat, o gelozie irəgică și mulă de iubirea 
solului peniru tol ce este frumos, peniru „Frumos* în genere 
novales se simie lol mai încătușai de viaja soției lui, acum 
bolnavă, și prin aceasta deci mal sapărăloare niru elanurile şi do- 
rințele linereșii ale pictorului cu suflet mobil artisi. Viaja dialre 


208 VIATA ROMINEASCA 


ei devine Insuporiabilă, apol un chin şi în fine duce la dorința soțului, 
organică şi hidoasă, de a-şi vedea odată soția dispărulă, mai ales că 
existenţa ei incurca iremediabil şi anost curloasia și Dirtel cu con- 
lesa cochelă și aristocralică, Conacha. 

Dolores moare, nu însă fără a spune soțului că l-a iubit aşa cum 
nu-l va lubi nimeni, şi nu fără a mărturisi un regret înduloșător că ei 
nu se va mai gingi la dinsa niciodată. 

In fala acestei naturale catastrofe, Renovales e cumplit de lucid, 
SE libertalea în perspectivă, şi simulind cu conștiință o leatrală 
atecjlune. 

Odată liberiasă, Renovales rămine In fața libertăţii plerdut, con- 
slerna! şi inerl, aşa cum rămine omul în faja tuturor H ertăților cu 
perspeclive fericite de necunoscut și de nemārginit 

Succesul lui atita urmării fajă de contesă îl dezamăgeșie, uşa 
cum desamăgesc loale succesele, şi rămas deodală fără perspective 
sentimentale, Renovales începe abia acum a descoperi sufletul şi eis, 
tenja sojlei lui dispărute. Fa îl populează alelierele și casa, ilumi- 
nindu-le din tablourile făcule odinioară, și-l începe a-i urmări gindul 
şi a-l obseda, metafizic dar sigur, ca o obsesie fizică, cum ar fi picu- 
rul une! streşine, 

Ca intoldeauna în slabilirea unui coniac! cu celace mai rămine 
din fiinj-le trecule dincolo de viață, în Renovrales se operează o e- 
facere care-l indepăriează de injelegerea celorlalți oameni, care-l in- 
se în sine, nepăsător de lot ce se spune În jur, care-l apropie de 
nebunie, 

El vrea să-şi răscumpere licăloşia nepăsări! lul deodinioară, 
Prinir'o revenire imposibilă şi docilă la iubirea peniru Dolores, zeili. 
cală acum cînd nu mal esie. Renovales incearcă o apropiere de Do. 
lores prin lo! ceisce a mai rămas dela ea, prin ingenunchiarea De mor- 
mintul prăfuli şi rece, prin intrarea În parfumul pasirai siranlu în ro- 
chiile ei, prin crearea unel iluzii de viel din lablourile nenumăraie 

ase În cerc in atelier, prin rechemarea tuluror amintirilor de ju- 
nejä. La loale acesiea Renovales vrea să adauge crearea unel iluzii 


Ei caulă o femee care să-i samene moariei, care să-i poată asi- 
fel poza in hainele lui Dolores peniru tabloul lui suprem, care să-l in- 
locuiască pe cel sfişiat odinloarä. 

la cerceiarea &ceasia a unel femei cu o asemănare cil mal a- 
propiată este ceva lragic şi stupid, şi comic și fantastic, însă nu poate 
impresiona fiindcă are ceva anormal și de artificiu care îndepăriează 
de iluzia vieţii. 

Dar insfirşii, el crede că a găsi! lipul asemănălor Intro celebră 
cinlăreață de cupiete iriviale, dar nici aceasia, cu lol costumul moar- 
lei, nu poale creia iluzia desăvirşilă. Oindul concentra! al piciorului pen- 
tru crearea acestei iluzii sucombă surmena! inulil, 

Romanul cu această acțiune principală nu arc o semnificație ge- 
nerală. El însă afirmă un spiri! de analiză şi o psihologie justă şi 
profundă, care reesă la fiecare pagină din observaţia de deialiu sur. 
Priazălor de adevărală ca o indiscrejie. 

Romanul oscilează intre un romanlism calm, ca romanlismul a- 
mesleca! în peripețiile aulo-biogralice, şi un naturalism În care intim- 

area sigură și ncierlăloare din viață pune capāt la tot senlimenia- 
ismul nostru. 

Romanul însă, în ultima lui parle, dela revenirea lui Renovales 
la iubirea mistică pentru soția lal dispărulă, iralează o psihologie ex- 
ceplională, aproape patologică ; un caz de conștiință rar, fiindcă şi e- 
i gate ua om cu o psihologie cxceplională și cu o sensibilitate ne- 
obișnuită, 


Demostene Botez 


A "az 


RECENZII ` St TATH 209 
ii ! 


Léi WË: 4 4 
t $ vi ý 7 hikan rei 


Savel Rădulescu, La soit? finanelășe de la Roumanie de. 
puis 1914, lome |, I, Paris, 1923. ELS 

ucrarea d-lui Savel Rădulescu, asupra political financiare a Ro- 

miniei dela 1914, e o ben SN de ees Vë gl Bi E 

nomică a |ă noasire n speci ura n a răz 

ek o D pre o dă după războiu sini analizule cu o rară La rech 


sl mai ales cu o remarcabilă bogăție de informaļie ce o fac să 


șească irlumiălor cadrul unel si e dizeriajii academice. 

Dar inainte chiar de a GH la analiza succială a acesiei opere, 
se impune o inirebare preliminară, suggerală de însuşi titlul lucrării şi 
anume : arul-a Rominia o politică linanciară, care să merile acesi nume ? 

SA ea itai EE EE ta 

am es exec apoi cu fidellta 
ainai Ori la noi se şiie cu Prisosinjă că nimeni din cel ce au lrecul la 
cirma țării n'au fost eocupaji de astfel de lucruri, SE 

n realilate polilica financiară de războlu a Rominlei s'a coalan- 
dai cu simplul tapi al furnizării de bani lichizi peniru inirejinerea ar. 
matelor pe front şi a serviciilor publice În care se concenira viala re- 
dusă a sialului. | 

Asiiei fiind, lucrarea d-lui S. Rădulescu ar pulea să pară fără ED 
paar noul entitoc superticial, cel pulin în celace priveşte . parica | a 

ucrării sale. 

Felul însă în care d-sa a Şilul să lraleze problema financiară, 
menjinindu-se mereu in cadrul vlejil. pòlilico sociale romineșii şi ne» 

sparind niciun moment dezvoltările de ordin financiar de domeniul cu. 
proc ari e ai economiei politice, isc din lucrarea d-lul S. Rădulescu o 
ein ege, plat de pita pă ce kisma cu eer éi da eg poz 
une iniji cași de unele dazro fi prea greoale, or e lu- 
ee arhi cunoscute, inirale de mullă vreme in patrimoniul celllorilor 
În așa zisa politică financiară dintre anii 1914—1922, d-sa disiinge * 
irel perioade mai į : aceia a nculralijäiil, a războiului şi a re- 
SEN wie Începe S peaasi şi-a cărui analiză eulorul o urmă- 
reşie pănă in anului 4 - 

Lee ea malas sir 
g cu un luz de siici compartimenlele esen e 
lor de sia! adică. iul, impozilele și imprumuturile coniraciaie. Bu- 
gelele Rominiei dinainte de războiu sint caracierizale de o loială in- 
coherență in aşezarea Yealiurilor. şi cheliuelilor, fără aici o stabilire 
pesliminară a-echilibrului intre aceste două Posturi ale balanjei na- 

e. 

Fără indolală, s'a vorbii adesea de excedenlele begalaro continui 
dela 1902 incoace, ceiace ar părea un argumeni decia 
metodelor financiare inirebuialate la nol. Dar, cum foarle bine observă 
ulescu, se uilă indeobșie că rolul aceslor excedenie etare 
era să amorlizeze consecinjele recoltelor proaste. Dacă la ace lipsă 
de orice unilale, adăugăm spiritul de cilentelä și  superticlalitalea mai 
deci! culpabilă a controlului Parinmeniar, arem caracierele spe- 
ci licei. bugelare a Romîniei dinainie de războlu. 
ceiace priveşte -sislemul arhaic al impozitelor noastre, singu- 
rul lucru ce se poale spune despre el e că era na nomai profund n- 
ust, dar crincen de rescjionar, Un singur exemplu-e edilicalor. Asi- 
ei din ancheta (ăculă in 1997, rezultă că numai jărănimea plătea un im- 
pozit de 70—80 lei la heclar pe cind marea proprielale abia 50 lei. Prin- 
cipiul equllății. fiscale era nu sn principia nesocotii, ci pur şi simplu 
inexistent în sistemul nostru fis 
ulorul judecă cu mullă severilale întreaga polilică linanciară 
dinainie de războiu şi mai ales din perioada neuiralităţii, 


14 


210 EI VIAŢA ROMINEASCĂ 


In special d-sa impulă guvernului de atunci lipsa creerii unut 
impozit asupra beneficiilor neuiralității, sursa primă din care s'au ali- 
menial cel mai muli din îmbogățiții de războiu. Moralilalea publică, ca 
şi besnota slatului n'ar fi avut decil să cişiige de pe urma unul asilel 

e impozit. 

Dar în privința aceasta, noi ne-am fi mulțumi! măcar ca legea 
d-lui Titulescu asupra beneficiilor de războlu să devină o realilale şi 
nu să rămină literă moartă și sfidare scandaloasă a moralitățe! publice. 

Oată cu izbucnirea războiului mondial, Rominia înira înir'o pe- 
rioadă de împrumuturi din ce în ce mai considerabile atit în interior 
cii şi pe plejele străine. Toate împrumulurile antebelice se caracleriznu 
prin întrebuinjarea aproape exclusivă a rentelor amoriizabile, lucra cit 
se poale de recomandabil. 

Piasamenlul acestor renle fu aproape de 90 la sulă în străinătate 
şi numai de 10 la sută în Iert, Daloria publică a Romîniei pe ziua de 
1 Aprilie 1914 se ridica la suma de 1.751 milioane ce reprezinia o e- 
nulitate de peste 85 milioane. 

In timpul neulralității, Rominia coniraelează nol împrumuluri în 
|ară în sumă de 800 milioane far în străinătate de 512, adăugind la ve- 
chea datorie publică încă 1.112 milioane, adică un lotal de aproximativ 
2.943 milioane. 

Astfel, în afară de apelurile neincelate la creditul Interior şi ex- 
ferior, guvernul țării n'a făcul nici o sforțare spre a pregăti războiul 
din punct de vedere financiar, continuind cu frenezie un dulce Ternat. 
enle fiscal, aducător de populariiale uşoară şi interesală. 

Războiul ne găseşte cu un sistem rigid de Impozite, incapabil să 
aducă slalului fondurile necesare, cu atit mal mult cu cil prin înrola- 
rea subt drapele, aproape înlreega masă de contribuabili se bucurau 
de moraloriul fiscal. 

In același Hmp, chlar din prima zi a războiului, guvernul a avu! 
grijă să-şi aroge pulerile cele mai exorbilante în materie financiară, în 
disprelul oricărul control parlamentar. Niciodată poate în cursul vieții 
noasire de stai modern, minciuna conslituțlonală nu s'a dovedi! mal 
sfrunială şi mal uricloasă, 

Peniru acel care ar mai avea vre-o îndoială în această privință, 
autorul le aminteşte cu drept cuvint că esența oricărui regim parla- 
menlar şi democralic rezidă locmal în laplul că singur parlamentul are 
dreplul de a creia resurse fie prin impozite, fie prin împrumuturi. De- 
mocrajia modernă wa reușit încă să descopere un mijloc mal eficace 
spre a-şi apara libertăţile publice și vg, impolriva apelilurilor mo» 
marhice ori liraniei guvernamentale, deci! prin volul anual al bugelalui 
de cătră un Parlament ales. Cum au fost respectate aceste principii 
constituționale de cătră dileritele guverne dela 1916 încoace, se aile cu 
prisosinlă. Rominia a lrăit pănă anul trecul fără buget, pur şi simplu. 

Haosul și anarhia cea mai dezmăjală au siăpinii finanțele țării 
ani de-arîndul, compromițind nu numai! refacerea economică şi creditul 
țării, dar punind în pericol însăşi viaja ncasiră publică. 

Din cercelarea etalisticilor oficiale, redale din belșug de aulor, 
reesă clar calea urmală de guvernul țării peniru finanțarea războiului. 
Intre 1916—1918 cheltuelile s'au ridical la peste 1.750 milioane lei iar 
veniturile abia la 570 milioane lei, deci un deficit net de 1.180 lei, care, 
adăuga! la datoria publică anterioară, ne dă suma loială de 4.445 milis 
oone lei. Guvernul şi-a acoperit deficitele prin mijlocul comod al eml- 
siunii de _hirlie monedă, lormă ocultă de impozit cum o numeşte aşa 
de bine Gaston Jere. 

D. Rădulescu condamnă cu (rie acesi mod Din recomandabil 
de linanjare, peniru motive ce ni se par perfect justificate. 

ci dacă e adevăra! că imensele sorcinal născule de războiu nu 
puteau D în înlregime plălile fără ajutorul împrumutului, este fot așa de 
nper aeriana o impoziiul irebuia să participe înir'o măsură mal largă la 
soldarea lor. 


RECENZI 211 


In afară de aceasia, cum foarle bine remarcă d, Rădulescu, a 
aliliza numai împrumulul şi emisiunea de rie monedă înseamnă de 
fapt că datoriile de războiu sin! plătite de trel ori, 

Mai întălu, consumatorul le plăteşie odală în urma ridicării pre- 
furilor pretenţii prin emisiunile conlinui de bilele fără nici-o garanție. 

apitalisiul le plăleşie pentru a Il oară în urma reducerii luluror 
valorilor mobiliare. 

Capitalisiul impreună cu consumalorul le vor pan peniru a Ia 
oară, lndală ce daloria de războlu va deveni exigibilă la scadenjă. 

Trebue să recunoaştem că mâjorilalea [ărilor au praclical acesi 
slsiem condamnabil, afară de Engiilera, care a împins curajul fiscal 
pănă la capăl chiar din primul an al războtului. 

Politica financiară a Rominiei de după războlu este Wë Lite de 
aulor cu acelaşi pătrundere și cu aceleași calil re e analiză. 
Totuşi am fi fost bucuroși să vedem condamnată în special polilica co- 
merțului exterior cu mai muliă energie. Aceaslă polilică n'a fost numa! 
„ezilantă şi dezordonală”, ea a fos! de mulle ori exlrem de vinovată. 
Absenja oricărei conlinuități în deciziile luale a arunca! asupra 
credilului țării o nolă de bănulală şi neincredere, care se oglindește 
dureros în deprecierea valulară a leului, 

In ce priveșie reformele fiscale ale d-lui Tilulescu și Vintilă 
Brălianv, auiorul nu aduce nimic nou deci! doar o grijă lăudabilă de a 
le prezenla cil mai clar unul celllor mal puțin Informat de cele ce se 
pelrec în jara noasiră. 

Prima grijă a polilice! financiare de după războlu era nalural să 
fle consolidarea enorme! dalori! flolanie și găsirea de crediie necesare 
relacerii unei järi devastate şi sărăcile, Se gie că daloria flolantă a 
Rominie! fu conitaciată cu deosebire În bonuri de tezaur ce se ridicau 
la i Mari 1922 la suma formidabilă de 2.511 milioane le! (schimbul 
fiind la paritale). 

Consolidarea săvirşilă subl guvernul actual, în valoare de 1.401 
milioane, cu ioale condițiile disculabile, era de o necesilate primordială 

ru creditul naţional. Căci nu trebue să ultăm că bonul de tezaur 
ibera! în monede sirelne, ca ajutorul cărula sialul și-a plătii mal toate 
farniturile de după războlu, fo unul din elementele cele mal aclive în 
deprecierea leului nosiru, atit din pricina cantității considerabile zvir- 
lile pe plejele sireine cil şi din pricina unei identificări nalurale să: 
virşile înire el şi leu. Datoria publică de 1,751 milioane cu care Romi. 
nia inlrase în r iu ajunge la suma impresionantă de 21 miliarde in 
pragul anului 1922 din care datoria consolidată inlernă de 4.809 miii- 
oane lar datoria contolidală externă abia de 500 milioane. 

Daloria llolanlă reprezenială de emisiunea de bilele a Băncii 
Najlonale se ridică la 12.561 milioane, lar datoria flolanlă exlernă de 
3.076 milioane (schimbul la paritate). 

Prin urmare, daloria exiernă a Rominlei la esiren din războiu se 
ridică la aproape 35 miliarde franci (socotind 1 leu 10 cl. franceze în 
medie). Dacă adăucăm cele 17.6 miliarde datorie inlernă, ajungem la 
un lolal de 53,5 miliarde lei, celace ar reprezenta V een, sai 4 mili- 
arde lel aur, adică a î2-a parle din averea publică a Rominiei, socotită 
de d. Titulescu la 50 miliarde lei aur—sarcină nu prea grea peniru u- 
meril une! najiuni tinere sl viguroase. Na pol să încheiu aceasiă ana: 
liză fatel lrunchială, fără să amintesc încăodală calilăjile remarcabile 
ale acestei cărți scrise ciar, bogal informaie şi care consiilue mai 
ales o siorjare merilorie în domenlul ali! de sarac al literaturii noas- 


ire Îinanciare. 
George Strat 


212 VIAŢA  ROMINEASCA 
Na 2 


Gaston May, /ntroduction à la science du droit (Leçons fal- 
fes en 1919 dux 6tudiants americalas), Olard & Briëre, Paris. 1920. 
Sinl o serte de prelegeri ținute în fája unul audit tecrulal din 
Caraclerul oarecum elerogen al ascullătorilor—ti- 
ner!, oameni maluri, avocați, oameni de alaceri — precum și Prelenjia 
lecţiilor de e nu alcătul deci! o introducere - o inițiere — în şilința drep- 
tulai, explică tol celace acest curs cuprinde în chip falal, sumar şi 
superiicial. 
Primele pagini ale lucrării — prima lecllune — precizează obleciul 
cursului şi după ce anunţă trei mari întrebări - cum s'a născut în om 
dein de drepi; unde se găsesc formulate regulile de drept; şi in ce 


zinte intreaga disciplină ca pe un produs al rațiunii, impus de it 
ob Făculă oriunde în pri bie SE e 


nică ; în cadrul special insă pe care am încerca! să-l delimităm maj 
sus, ea apare ca perlec! legilimă si justificată, 
încă odală saperioriiaiea drenilo DIE anlorulul să stabilească 
n ală su o Li D asupra dreptului 
amintească de polemica Thibâul-Savia şi a i ye Re 
pe. scuri evoluția dreplului francez, scris la sudul Loirei., obișnue 
la nordal ei, variabil ta începu!, Drei mal apol ` prin redaciarea cu- 
tamelor - diferit la un moment dal şi unificat mal tîrziu prin sforfärite 
succesive ale regalității, ale Keroluțtiei şi ale lui Napoleon 1 

lasfirşii, peniru a răspunde și la ultima. din cele trej tuirebări 


situează dreptul Kee științele morale şi îl consideră ta pe o 
vorturile Luet dinire drepi şi sociologie sfat 
II i în plus nd ar ii fost de prisos. 
Mai ales în celace privește de sebirile dintre una și alia, ar fi fosi 
netoe de precizări. Caracterul de „iniroducere“ însă al prelegerilor 
jusiifică pănă la un panci această omisiune ` ` 
Dreplul ca sitt, spuie May, trebue să-și considere obiectul 
subl o înlreilă înfăţişare : aşa cum este acum, șa cum a los! în Ire- 
cul şi asa cum ar irebul să fie. Aşa cum eslile acum, cu un anumit 
aspeci şi cu posibilitatea de a se impune membrilor unei anumite co- 
leclivităţi, dreplul poorlă numele special de drepi poziliv, Din el fac 
parte d.eplal privat, dreplul Public și dreptul g Dot, cu subdiviziunile 
pe care primele două le comportă. reblal ginţilor mai muli culumar 
decit scris, prezială pariicularilalea de a nu fi susceptibil de ntel un 
fel de sancjinde, f , Sr eh 
alară de domeniul specia replului , Prelulindeni 
aiurea legea a inlocuil culuma. Dar legea nu cuie Per aproape 
niciodală izolat; celace o caracterizeaza de cele mal mulie ori este 
orgánizarea În coduri. Presupunind anumite principii şi Implicind un 
asumi! plan, o codilicare este, înir'o oarecare măsură, un corp 
de docirină, sau mal exaci o bază şilinjitică solidă pe care ulterioare 
construc)! juridice se vor pulea ridica. E alele ei foloase au 
impus-o fn loaie jările Europel, cu exceplia Angliei. in momentul 
aclual ea inglobează aproape intregul domeniu al legii scrise, 
Dar nu la coduri și nici la legea scrisă în general se reduce 
inireoga viață juridică. Necesilăjile imediale ale existenjei de loate zi- 
lele au impus pe lingă aclivilalea Juridică oficială şi în marginea ei, 


ei, Indiferent de aspe sabt care am tepi 
voile 


RECENZI 213 
o alta, mal vastă poale și lo! ett EE ën RS Tafer. 
SR Vie 


prelarea poate fi exira- uridiclară, doctrinară 


Portal! în discursul preliminar asupra Proeclului de Cod civil 

tent în SEH Wie adevăralil, 

gile sinf făcute per u oămeni lar nu oamenii peniru dre A 
Dreptul aclualmente în vigoare e drepiul poziliv. $iiinfa drep- 
tului îl studiază în primul fină Dar în alară de aclualitalea Juridică 
ma! există şi un recul Juridic. De el se ocupă Istoria dreplului. ` 
viiă din punclul de vedere al expresiei pe care in dilerile limpuri re- 
gula de drepi a cipălal-o sau din acele al formelor deosebite pe care 
instituțiile jaridice în decursul vremurilor le-a îmbrăcal, istoria (et: 
tului poale D externă şi internă. Siudiul el prezintă in afară de plă- 
cerea dezinleresală a îndrăgostitului de trecut şi o ulilitate imediată: 
în viața dreptului - ca in orice existență — diferitele momenle de pro- 
cesiune sint momente de evolulie ; legătura dinire prezent și recul pre- 
cum și aceia dinlre prezeni şi viilor face imposibilă cunoaşierea unui 
aspeci sau delerminarea aproximativă a celuilalt fără cunoașierea as- 
peclului precedeni. Din acesi punct de vedere, studial dreptului roman 
mai ales, e important, Asupra importanței drepialui roman, autorul — pro- 
fesor de uceaslă specialitale Ja laculialea de drepldin Paris—insistă pe 
larg. Sint, în general, argumente cunoscule și demul! considerate ca 
valabile. Inutile înir'o lucrare destinală oamenilor de drepi, ele sint 
la locul lor intr'una adresală studeajilor. 

In afară de pariea din şilința dreplului care se ocupă cu drep- 
tul poziliv și în afară de istoria dreptului mal există go şiilajă a 
legislației care se îndeleiniceșie cu reforma dreptului. In opera a- 
ceasia de analizare a normelor juridice, legiuitorul irebue să se ins- 
pire din invălăminlele experieajii, din rezaltaiele interpretării, din e- 
xemplui legislajiilor străine şi din regulele de economie politică. Dar 
msi presus poale deci! loaie acesie elemenie mai e un ellul de care 
legiuliorul lrebue să jie neapăral same, e opinia publică — expresie 
a idealului de drepi existent la un momen! dal. Peniru May, idealul 
acesta nu face decil să încerce un nou fel de conciliere a libertăților 
indioiduale cu exig-nfele vieţii sociale — „tlerna şi unica problemă 
pe care și-o propune dreptul“. 

A explica însă variațiile dreptului prinir'o necesitate oarecum e» 
lică— salvgardarea libertājii insului — şi a nu arăla, nici măcar pe 
scurl, relațiile dintre idealul de drepi al unei epoci şi nevoile eco- 
nomice exisienle in aceiaşi vreme, e o aserjlune și eo omisiune pe 
care nici chier caraclerul special al lucrării nu cred să le mal poală 


Justifica. 
Eugen- Albert Barasch, 


Gr. L. Trancu-laşi,Colaborarea capitalului sirâin, Fund. „Prin: 
cipele Carol“ Bucureşti: 1923. 
edilarea in broșură a unul discurs rosti! la Chișinău în ziua 
de 15 August. Cu toi caracierul său de două ori ocazional (odată pens 
trucă e jinu! cu ocazia unei înirualri de partid, și de două ori fiindcă 
e conceput cu prilejul crizei de numerar) - cuvinlarea fostului Ministru 
al muncii e plină de faple şi de interes general. 
Auiorul arată, mai îinlălu, nevola de capital sirăin pe care o are 
orice Slat cjuns in faza de dezrollare capiialistă în care ne găsim, In- 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ire vi mică : 
vae Denli Ce, VE, de sceaniă Intrebare ` vai- 


lar aceaslă înlrebare atir 1 
s ae AA elt $ e pina Zei D de mulie allele, Tată cilera 
- chimbarea mentalități guvernanjilor nosiri; Stabilitatea le llor; 
modificarea legilor cu caracter economic, a legei minelor ; ifica- 
con ari, 122 din Codul de Comert (privitor la Administratorii Societăţi. 
or anonime) - şi, mal ales, o allludine favorabilă față de caplialul străin, 
care va merge pănăla instituirea unul regim fiscal preferenţial. 
lată de sigur un act de mare curaj nico fară ca a noastră unde 
fera generală este mai degrabă avorabilă muncii și banilor 
sirăini, Inirucit priveșie dreptatea concluziilor d-lui Trancu, orice dis- 
gale esile de prisos. De mulie ori am avut prilejul să spun că la noi 
temi pt pr A son de ` dE Lee pe cel deja convinşi. 
pre ven, ui irancu-lași o nouă oceziune de a-şi 
D. I. Suchianu 


Revista Revistelor 


Revista da filozofie, No.2. 
— Ace aslă revistă vrea să grupeze, 
In jurul une! aliludini obleclire, 
toale forțele disciplinilor filozolice 
romineșii. Numărul acesla conline 
articole de d-nii St Zeletin, P. 
Andrei, Onicescu, N. lonescu, M. 
Florian. 


In „Problema auloriiăţii* d. P, 
Andrei, indică curba de evolujle 
pe care aces! fenomen social il 
descrie delo clanurile primitive 

nă astăzi, dislinge diferile forme 

aulorilale arală relajiunile 
între nojlunea de auloritale şi cea 
de liberiale în societățile moderne. 

Articolul d-lu! Si. Zeletin despre 
„Religia nalurii”, e mal palin reu- 
şi! decii cele de economie politică— 
cu lol sistemalismul lor materialist, 
simplisi și obsedani,—pe care a- 
celași sulor le-a publica! în „Ar- 
hee" d-lui Qusii. Acolo, cel äs, 
şilam mal dinainle ce vrea ë- 
monsireze aulorul și asislam la 
argumeniajie, ca la un curlos pro- 
cedeu logic, căre consia în a băga 
cu forla realilalea Intro premisă 
Apei are In acesti scop, d. 

elelin inirebuiaja o dialectică, 
cileodală ascujilă, şi unsill limpede. 
In „Religia nalurii” dap șorăe in- 
io formă lluidă, inire adevăruri 
de o anlică naivitate și confuze 
a luni. Aliludinea sa poziti- 
visiă, delerministă şi maleriaiisiă, 
se eşle mai bine la disculia 
cul punci marxis!, decit la in- 
lèrprelarea unor fenomene sublec- 
live, mal înalale de loale sulieieșii 
şi încă de o delicată psihologie. 


Intro încăerare de multiple de- 
finijiuni luale din diverşi autori 
germani, d. Mircea Florian vrea 
să arale ce e „Filozolia ca discl- 
plină teorelică*. Dar peniru ase» 
menea Încercări de lămurire, cel 
mal indica! drum—care lrebue să 
De pedagogic înainle de loale,— 
e acela al unei aiiludini personale 
indelung rumegate, departe de ci- 
tajil și nole. 

Gindirea, No. 5 și 6,- In No. 
5 un articol de d. Nichifor Cral- 
mic: „Politică şi ortodoxie“, în 
care se deplinge — cu dreplate— lip- 
sa religiosităjii ja poporul nostru şi 
se erilică aliludinea partidelor noas- 
ire politice, care, în lrecul n'eu 
făcut nimic ca să îmbunătățească 
această stare. Faplul e adevărat 
şi exisienja unei asemenea siri 
de lucruri nu e lipsilă degrave In- 
conveniente, care-și exercilă in- 
Duenia lor nefastă în toale aspec- 
tele vieții noasire najionale. D. 
Nichifor Crainic, crede Însă că o 
rezullantă ca aceasia, care e de- 
sigur în sirinsă legătură cu firea 
rasei noastre, cu siruclura so- 
cislă şi cu toală isloria civilize- 
Hei noasire, e remediabilă prin 
citeva relele acluale. Dar „lout ce 
qui esi réel esl ratsonnable” — ca 
să reluăm vechea buladă a lul 
Hegel. Dacă sa înlimplai aşa, e 
că nu pulea D altfel: nu sin! vi- 
novaji de aceasia nici materialis- 
mul isloric peairu care autorul are 
nenumărale și uşuralice sarcasme 
și iti poale. - partidele polilice; 

Iistä un determinism social, faţă 


216 VIAŢA ROMINEASCA 
EE EE 


de care, voinla—pe care la zile 
mari ne place să o numim crea: 
loare,—e mal pujina eficace dech 
s ae pulea erene 
n No. 6, obserrajii int 

ale d-lui Lucian Bre wem ha 
logismului slav“, D, Cezar Petrescu, 
care păşește cătră primul rind al 
novrelisticii noasire, începe o nus 
velă „Omul din vise, Așteplăm 
Sail ca s'o pulem comenta mal 

ne, 

Revista Vremii No. 14, 15, 16 
ergi iioalele de o răbdă. 

are analiză, profund 
oase sie dlui À. me vara 
organizarea Siatului prin d D 
nizarea vieții economice” (No. 14) 
și „Mirajul valutar" (No. 16) D-sa 


păși, prin consecințele ei . 
meniul strict economic şi va pă 
unge la o dizolvare a iasiiluţiilor 
è stal y a Însăși exisienfei aces- 
tula. Multiplele greve, prin!re care 
acela a funcționarilor, demisia ma. 
cai ere fascismul În armală, sini 
ome care ne îndrea 

acest deznodăminl, re sg 


Statele Unite nu mai coo- 
perează 27 


Intr'o democrație, polilica in 
lernă primează Jet A 
estern deauna pe cea 

entru a injelege bine refuz 

cam brusc al Sisielor Unite de $ 
participa în comisiunea de studiu 
a capacității de plată acluală a Ger- 
maniel, trebue să ne întrebăm nu 
dacă simpatia Americanilor pen- 
Se EE a În flescrestere, ci 
$ Silvația poli 

merico. politică internă în 

area bătălie electorală eatr 

Prezidenfie şi peniru rri eara 
parlamentului e apropiată, pănă la 
ea NEE D SE un an. 

zila electorilor în faja ma- 
rilor probleme de polilică ri meri 
Bu e cunosculă, La Hinga, grupa 
partizanilor mărturisiți ai Socielă- 
tii Naţiunilor se afirmă desi nume- 
riceșie e slabă. Le dreapia, există 
încă banda ireconciliabililor najio- 
nalişii şi absienjionişti care se a. 
gilă și strigă, de cite ori guvernul 


lace un pas peniru o cooperare 
Oarecare cu pulerile eegen, In- 
e SCHER peer exlreme, masele 
slie! oscilează i 
WE ie, altul, SE: Dires 
uvernul republican nu e lipal 
de doclrină în ceiace privește saca 
lema re arațiilor. Doctrina lui se 
Poate defini asifel: nu ne ames» 
ge Logg nu ne inlerenează, 
GC nsă de interesele 
Ire datoria germană are . 
ri şi daloriiie de război ce. 
liaților nu e nici o conexiune 
Praciică: sint două lucruri dis. 
lincie ce irebue lratale separal, 
Problema reparațiilor e o pro, 
blemă exclusiv europeană, a cărei 
solajie Incumbă numa! Europeni. 
lor. Totuşi din Câura ncrezolririi 
ei, comeriul internajional şi deci 
Interesele economice americane 
wo 
ntem gala să a ulăm r . 
lruciia economică d Biest ut 
ne putem însă angaja în lupta po. 
Nlică dintre două puteri ce ne sint 
amiadouă amice. Inainle de aa. 
corda ajutorul nosiru, am vrea ca 
glia și Franța să se înțăleagă în 
privinla unul plan de reglementare 
general, Şi fiindcă acesi regle- 
men! Intirzio, America a oferit be. 
neliciile unei experiize dezinlere- 
sale. In Oclombre 1922, pe cale 
diplomatică, ea a suggera! lui Poin- 
cart că raportul unel comisii de 
experi! imparțiali ar 
peniru a lumina opinia mondială 
şi a aduce Germania la raflune. 
Răspunsul lui Polncart nu a foel 
Însă favorabil și atunci ministrel 
ughes s'a hotărit să propună sin- 
» Teunirea comisiunii de ex- 
pern într'un discurs ocazional. Era 
să prea tirziu, Trupele franceze 
intrase în Ruhr şi Germanii înșiși 
reiuzau acum inlervenția ameri- 
cană. In timpul pen!bilului războiu 
al Ruhrulni, simpatiile publicului 
american au rămas divizale. O mi- 
noritale era pentru Germani, un 
mare număr credeou că Franja a 
fäcut un pas greșit ŞI un număr e- 
gal susținea cauza Franţei. Demo- 
crații critican însă Polilica pasivă 
a guvernului și alunci cînd rezis- 
tenja pasivă a Germanilor a İnce- 
lal, Englezii reluind ideia lui Hu- 


ghes asupra comisiei de experii, 
ea a fost acceplală cu condifla că 
Franța va fi de acord în această 
privință. X 

Acceptarea proeciulul englez de 
călră guvernul american asltirnil în- 
să o mare mişcare în rindurile iren- 
concilisbililor conduşi de senato» 
rii Johnson și Mac Cormick, ostili 
cooperajiei economice cu Europa. 
Prezidentu! Coolidge risca astfel 
să-şi divizeze partidul în ajunul a- 
legerilor. De aceia rezervele fä- 
cute de Poincară, în celace pri- 
veșie comisiunea de experți, au dal 
guvernului american ocazia de a 
se degaja de complicațiile interne 
şi exlerne, El nu a acceplal re- 
zervele franceze, Înlrerupind, sine 
die, negocierile. 

Dacă Fronţa şi Anglia se vor 
putea pune de acord asupra unul 
plan general, guvernul american 
va fi probabil dispus să rela con- 
versația. Cit timp însă relajiile 
iranco-engleze vor răminea ece- 
leaşi, el nu va schimba desigur 

en lui actuală. 

(Paul Scoit Mowrer, L'Europe 
Nouvelle, No. 46). 


Sutietul japonez 


Japonia nu este un cimp de exploa- 
lare agricolă sau indusirială ca 
alte ţări din America și Europa, 
ci e un domeniu cu lradiție in care 
simil, de cum deschizi ochil, că 
mai presus de lihua celor de as- 
tăzi, piuieste solemn și instructiv 
suflelul generalilor lrecule. 

A laponia, ca A. Von de Se 
mpleirtn, se meşte pe un 
eeng fără margini. Pretulindeai 
sînt munți şi văi tainice, păduri mai 
negre deci! noaplea, lulişuri de 
trestie, ferige și bambus, peste 
care o ploe mârunlă E 
ca o perdea, aproape enuna ` 
iar deasupra înlregii țări — peste 
munţi, peste insule şi ocean seri- 
dică vulcanul Fuji, ca un allar 
randios pe care nalura l'a înălța! 
torului său." 

)aponezul e inconjura! de poziţii 
Leute și solemne și călăuzit spre 
ele de cărări funebre printre co- 
peci și stinci. Natura e un tempiu 
anume proga parcă peniru cult, 
Deaceia udinea specilic japo- 


eg 5- 
WE WS: $ 
o E A0 \ 217 


d ceva com- 
plex, esie acceplarea sponlană a 
unei superloriiăți inaccesibile in- 
teligenții umane, e comprimarea 
fiinjei omeneşti în fața tainelor în- 
conjurătoare, senzalia a ceva pen- 
iru care trebue ceremonie sl pru- 
denă. 

Japonezul, spre deosebire de Eu- 
ëss de az! care nu vede în 
celacel înconjoară decit un do» 
meniu destinat plăcerii lui, simte 
În creajlune opera unui Dumnezeu 
cu puleri divine, lar templele ja- 
poneze par că au fos! consiruiie 
pentru a desăvirşi oarecum ofran- 
da locului prin artă, Mislerul şi 
supranaturalul in Japonia nu sini 
deci! nalura insăşi, 

Dar mal muli, această atitudine 
de reveren|i și ceremonie o are 
sufletul japonez Inţă de losie flin- 
jele create, căci sini opera ace- 
luiași tată, a aceleiaşi voințe, Cile- 
va pilde lălmăcesc: 

Am văzul la Kyolo, înir'o grādi- 
nă, un brad gala să cadă a 
de o propiea și am simiil că acesi 
copac era o [linţă vie, un fel de 
bunic al tirgului, ebäioi de bătri- 
nejă, — cărula Japonezii iau pus 
un sprijin, cu multă evlavie; la 
Tokio asociația sculplorilor în lemn 
au făcul o ceremonie în cinstea ci- 
reşilor pe care D inlrebuințase în 
meseria lor; cind moare une- 
nimal este us ca un om la 
mormini şi i se citesc rugăciuni 
din cărjiie sfinte. 

Acest senliment de evlavie er de. 
coniopire cu tol ce exisiă dă și 
ionul arlei japoneze; Omul în de- 
corul lui familiar, cu ocupațiile lul 
zilnice, arălal în citeva trăsături 
asemănăloare cu imobiliiaiea co- 
pacilor și a pietrelor, 

Dar dacă Japonezul are atita res- 
peci iru un obleċi din nalură, 
cu ali! moi muli are penlruun om. 

in rezumat, caracterul editions) 
al sulieiului japonez esie respec- 
tul, comprimarea personalității in 
prezența obleclului considerat. 

Japonia e un frumos sancluar în 
care viaja, dein un capăi la celă- 
lali al anului se desiășoară in- 
tr'o ordine rituală de culoare și 
rodnicie. 

(Paul Claudel. Nouvelle Revue 
Française). 


neză în M 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Andre Gide în 
Piom Nourrit, Panis, o Osiy, 
La arigineaoricărei mari reforme 
morale vom găsi intoldeauna „un 
ee E ege o nesalisia- 
a e 
maiie”. o nelinişie, o ano- 
eniru un reformator, densilă 
petitie, valorile morale a 
erile și el „lucrează să le acorde: 
aspiră la un nou echilibru ; opera 
lui nu esie decit o încercare de 
ar ee Za i după rajianea şi lo- 
, a dez 
simte Ee nei pe care o 
oU reformatorii care 
omenirii evaluări me Sr port pp 
„tară“. Şi asifel, operele cele mai 
sănăloase, sint operele unor bol- 
navi—reacțiune fiziologică. Toată 
SE - ia, Le nu-i în dé- 
ci! o rea ne or i 
pentru a regăsi echilibrul vilel op 
Mahomet era e ileptic, Socrate 
avea demonul lul, Pascal prapastina, 
Nietzsche şi Rousseau nebunia. 
Dostoievski era epileplic și această 


siare ii provoacă 
fără margini”. soplimismul ës 


Pierre Varillion et Henri 
SC ZS gg: sur les mat- 
eune litera. 
gn e Gay, Paris. Se 
piemeiaţi pe teoria lui Bourget 
me ni care „siările sufleteșii parii- 
cuiare unei generajii se găsesc în 
germene În teoriile și visurile ge- 
nerajlei precedente", d-nii P. Va- 
rillon ai H. Ramband au inireprins 
o anchelă asupra a cincizeci din 
tinerii scriitori ajunși la noiorie- 
tate după războlu. La chestia călră 
care maișirii se simi îndatoraţi şi 
ce iniluențe || se par că slăpinesc 
direcțiile illeraturii conlimporane, 
cei inirebaji au dat răspunsuri din 
care se poale deduce că primele 
trel nume cu influență sint Bour- 
gel, Maurras și Barrès. Diulre cel 
Baudelaire eet Le poeti 
er, g x 
les eg ege 
u răspuns și scriitorii din gru 
Ss deși după rezultate e 
că sini mai moli cei din dreapia. 
Anchela aceasta are darui de a 
da o nouă clasificare a valorilor 
literare din Franja şi de a arăta, 
incăodată, că adevăratul maestra 
al generației iinere, eate războiul. 


Francesco Flora, Dal Roman: 
aa at Futurismo, casa ed. V. 

ria, Piacenza, 

Francesco Flora doredeaie că 
futurismul—injelegind prin aceasta 
toată lileralura contimporană —cu 
toate că aspiră să se libereze de 
romantism și să exprime visja mo- 
dernă, nu este decii un romantism 
decadeni, plin de preocupări siră- 
ine artei: producţiile lut sint frag- 
meniare, senzuale, practice ; con- 
fundă viaja arlisiică cu aria. Dup 
man al adevăratei culturi, fără o 
idee lirică centrală, lularismul n'are 
în el o doctrină estetică sau o con: 
ştiinţă estelică prin core să poală 
întrece dualismul romaniic. Reta- 
cerea absolută care preocupă e- 

ca noastră nu se va pula rea- 
iza şi nu vom avea o nouă arlă 
clasică, expresie adevărată a vieții 
moderne, decit dacă, părăsind u- 
suralicul disprej peniru cullura ts- 
torică şi filozofică, artişiii vor câula, 
la lumina idealismului lul Bene- 
delo Croce, care rezolvă dualismul 
inire spirit și malerie, să capele 
conștiința religioasă sau mal bine 
filozofică a realității : ideia în act, 
care este unitatea dinamică și pe 
care splrilul trebue s'o cucerească 
în fiecare clipă sin fiecare clipă 
s'o intreacă. 


Jean Louis Vaudoyjer, Lo 
Beige €oanoula, Dien Nourrit, 

ris, 

O iemee ciasiiiă, care face parie 
din înalta burghezie, allă că un 
linăr o iubeşte cu limidilale şi cas- 
titale, și că în curind va muri. Tî- 
nărul moare. Dar fanloma lui sub- 
sislă. Alunci urmează ua şir de 
dialoguri şi conlidenje visale, de 
dorinji şi de refuzuri fictive, pănă 
în ziua cind însfirşii aceaslă mg: 
mă de familie tulburată de impo- 
sibil, izbuleşte să alunge chipul 
fugar care o chinueșle. 

Analiza aceslei obsesii eale fä- 
culă cu o arlă sigură. Autorul a 

t toale efectele descrip» 
tive, rediad numai drama interi- 
oară. 


E. Cummings, The Enormous 
Room, Bon! and Liverighi. 

Cummings, soldat american, fiind 
inchis pe froni impreună cu un 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRAINATATE 219 


SEA ee wn 
p . e 
impresiile din zilele de capiivilale. 
Două seniimente Îl stăpiaesc ` dis- 
prejul lorjelor oarbe care au fă- 
cul din el un sclav, dispre| care 
se'niinde asupra luluror grădelor 
organismului care-l sirireşie: Jos 
santineia, sus guvernul. doilea 
senlimeni esie simpalla plină de 
milă peniru tovarășii de închisoare 
f peniru viaja lor În comun. Un 
el de ameleală n cuprins pe pri- 
zonlerul nevinoval. Lumea s'a re- 
dus la cei palru păreți al închi- 
sorii, omenirea la cele douăspre- 
zece ființe rău mirosiloare şi aspre 
în vorbă, 

Cuvintele „democralie, liberlale, 
soare, Dumnezeu” par o glumă. Ins- 
tinclul, animalilalea se ridică din a» 
diacurile conşiiinței,. 

Cummings are asculime de obser- 
vajie şi o arlă foarte personală. 
In povestirea lui, viata apare vigu» 
roasă ca o pl ale cărei rădă- 
cin! se hrănesc din gunoi. 

A. Le Mencken, A Book of 
Burlèsques, Jonsihan Cape, Lon» 


Autorul prezinală o culegere a- 
supra slăbiciuallor profesionale ai 
prosiillor pe care le spun şi le 
capi oamenii de felurite indelet- 

ri. 

Cu ua spirit de observajle rău- 
tăcios, adună platitudinile pe care 
le pot schimba asupra morţii acei 
ce țin cordoanele sicrlului. 

Insamnă especlul grotesc al a- 

WMiudinilor pe care şi le lau inyi- 
taţii la o nuntă. Îşi închipue şi serie 
ce en Rei let unul concer 
publicul, exe ul, criticii, letele 
și arală asii:l cum procedează un 
ziarisi peniru a-și fabrica taleni 
din ceiace ignorează, și spirit din 
exploalarea propriilor lui greşeli. 
Pune pe dol Americani să vorbeas- 
că în tren, și ii arală preocupaji de- 
bani, considerind Europa ca un 
vas! bluif și indigniadu-se că Franja 
nu garantează sirăinilor pudicila- 
lea spectacolelor dela Monimarire. 
Personajele d-lui L, Mencken sint 
palaje pe care le mişcă cum vrea 
şi le face să vorbească un limbaj 
cu tolul contrar aceluia pe care 
l-am aşiepia. 


; 221 
220 S VIAŢA ROMÎNEASCA MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINATATE 


A anic. dispare. în 1806 și Imperiul 

€, F. Ramuz, Presence de la FILOZOFIE N. cam Sie eg Ponas al lui Napòleon pare, prin 

mel, ap Kar AG Ae? öh AN i Concepila ştiinjel ca -economie intinderea d e că vrea 
sl Richard e i . tun succes deo. să invie ve petit A 

india se plerd în grupari omes raion besiess sul Sa duze e. A Tu are toi 

e alo pesie înir'osingară apă. —fenn/nialehre, ed. F. Meiner, Leip. ee pap E ECH EA lzbulească, Prusia 

D e E Bşiiințați prin telegrafia Aulorul combale rajionalismul Age dar nu este. enunjală ia secolul al XIX. 

în air Bei) Ët ni GE: Penirucă. omoară „personaliletea limpede și pe larg. La , dim- 5e pare Gë ebe äs An ti 

H e | ciar dez.  conalilulre c d m 

Secelă mare, de irel Juni. Căldura Vie” și are pretenjlă de a explica polrivă, este iadelung 9 T A aa n in Europa, esile condamnată, 

creşie, In fafa băncilor stau agenţi, tOlul în naiură sl de a tegula fotul er Wi Tendiaja gaere SH el Taia şi chesiia Imperiallan.ului sub. 

autoritățile lansează proclamaţii, în Pială prin conceple absiracte lei. idei ei ee ve alte sislă, căci marile puteri capiialisie 
spaima creste. Se mobilizează trus  linzind la universelilate, Ia teoria atamai Ze Bee de mg al ert: sini fatal împinse să lupte penira 
pe. prrenurile nu mai merg, Incelul ne con ef Ee (Doza ala BEER er iaaa pia dominalia- economică. Ge Bys 
cu lolit. Pentru ropas A Inseam. personalilalea' nivelării i ` înireabă asupra, semajfiçajiel şi poa 29.98. br ER ge 

Sei , s z blu, nplă. Med i 
nă întălu de loste că se poale bea, Teza aceaste, după cum se Vede, be rii geg Mach trul lumii... 

HE: lol vinul din crișme: P apropie de docirina WE GE ea 'respia» 

, ălră energeljism și respia 

sti. EE SE autorul ang asupra d expiicajile par mecasiees > CHESTIUNI ee 
se opreşte. latr'ada „Palace“, b reniä esențială de nalură intre Ín- Pjero Argentina, Le Dolirine 
galii petrec la lumina lumingtilor, agaes E d'G H ci crede că ISTORIE Brel Loes storica-eritico, 
gl teg de jazz band, — Inslinciul e Gehier E. M. St. Le Russell, De gen, ed, S, LE Bo Bari > 

ăscoale, lupte. E din ce în ce DN ` oa Lei de inst era, lizal "D dition “of the romaa Empire, a Ideia de solidariiale s'a născut 
cald. Oamenii își dac viaja în lac, a a get eg ae Ee Skeich of european history, Macmi-  dinico reacțiune impolriva indivi 
apol se refugiază la munie, mai Diis A a Lë a e Lex o deose- Get int: pei dualismului din secolul al XVUL 
pas, lot mal sus. Şi cind „lotul a Per ones me tg Se eeng dileri» Ideia fundamenială a eërtl esie Această idee apare in (oală am. 
Low zu Ineacă. Wen lională (enn conce (vaii), senli- că vechiul Imperiu roman wa în: Ee N: ec eat 

„cade, i le o influență asu- fac | 
obert Boudry, Humanités, meniul (Etafihlung) aia na aran E e Natziäée: moralei sale. o 
poimes, ed. „Images de Paris", în cercelec ştiimjilică. $ D. dilia Imperiului domină istoria de In parlea a doua a căriii, se 9z 
Bien par gen Bu i Perie: în viaja morală şi religioasă Zeg 1500 ani. Imperiul roman a fost pun Wecker nd ie 
N ähn ului conlem - 

e pori, cu munca, osteneala și dex- rațe srl de şine, coniundinde-se ae ek Zeen mg eren rală irei „lraaslormări adinci“ ale 
guslul, cu veşnicile avinturi ale cu. e. We Ke Se d şi Lombarzii au fosi adinc influen:  concepiului de solidaritate. Dela 
sol p mediana e Dad Mache EH La perete erau ei Ze E gd 

y KR Lé 
adevărul etern şi fundamental al e w ores (idee, Paris. mosh loole că Imperiul de Răsărit unei solidarilăji — dalorie;. inafirgii, 
viejii moderne se impune, solemn, 56 rare e șiiințilice ale lui Mach a dural pănă in secolul al XV-a, se înce un lac lol mai mare fac» 
cu o înfăţişare definilă. Suferinja fizică A e ales cu chestiuni de iredijia vechiului Imperiu roman torului individuol; se recunoaşie 
omenească nu declamă, nici nu De d re SR e EE s'a impus lol in Oecideni, înire că solidaritatea K DEE 
pozeažā la martir şi erou revolial; totuşi ee ze SE Şi inventiv, 800 el 1254, mai intăiu pria Imperiul Sisi individuală care. ve inje- 
ca se phiceșie prelulindeni, o res. în ioie srl: ~ EE Hier carolingion, apoi prin cel german, leagă, vo simiă, so vrea dag 
geb TE an poet Bis Masonas d iise creal ds Oila Gegen A» Imaâraiii gr ie observă, in paries a irela 
noa. Versul său liber are o IW. E a ai s protandă, dis- aere m doha tiv învinşi in 1254. a lucrării, desiinală. sati ol aan 
sălură simplă şi originală: ber E Go sech BS 1457, in lruniea lumii reg:  lidarismul „nu Tain piua pria: 
Tiè b SL ciale, dau reflectie. iai personale Una. stă, Mira tee e Ch alte docirine. Dear 

"e l'eau de je mains s'é Emea mpor ienjă considerabilă. Tn fi- MS e ja, “Data de 1437 e el serreșie cel pujia să Dani în 
D dir. ` Jesate ştiinţelor, el aplică pentru gt eg aissi vi A DE EE lorță de ee. mal mare 
Ma Sur! le long de mes vertèbres; întăia oară cu succes metoda te imporianlă pe ele Ausiriei, Bon  imporianță ; el a alirma! şi demon- 

D che aspire ion souli lorico critică; din acest punct de Il a renaii eiert intăriad pute- sirel egalilalea părților, enden- 
Mais eeler? noire désir chaud ; aere ermodinomicei (Die ien s g - Se vg și, dreni o comun de a proz 

pien der melehre) este kA i d hia fran- fita, de araniajele pe care le o 
De nous confondre en ul âtr. Capod'operi. i udovica XIV, monarhia . ede 
ons resions ious deux solliaires SES apara ca aa pre mtenaleei, EE, Se, eg PAA o seali a a 


P A că 
De pari ei d'autre d'un fossé |... simjind ideile nouă asupra re véi peană. Sliniul imperiu roman — ger- că ele cu pulință să se găseas 


222 VIAŢA ROMÎNRASCA 
A O. 


în viața colectivă principiul rea! al 
moralei. 


POLITICĂ 


J. Bardoux, Lloyd George et 
la France, Alceon, Paris, 

D. Bardoux a insemna! cu pre- 
cizie în această voluminoasă car. 
te loale peri le Zo gen diplo- 
malice dintre Franja și nglia dela 
războlu incoace. Istoria acestei 
lupte se rezumă înir'o serie de di» 
ferende. Peniru fiecare dilerend, 
autorul consacră un cspilol: de- 
zacordul german, dezacordul fi- 
nânciar, dezacordul oriental, con- 
ferința dela Washington, confe- 
rat dela Genus, 

Toală logica sa tinde să dove- 
dească falimentul politici Ce- 
zarului gal, șia, fut Cron- 
well”. Rezultatul ar fi fost cu totul 
altul dacă dictatorul ar fi avut des- 
lulă noblejă și siatornicie ca să-şi 
interzică amintirile no oleonelne, 


succesele personale, și prietiniile 
dubioase, 
LEGISLAȚIE 

Guerreau L'orga- 


nisation permonènlo du tråvail, 
Rousseau A Comp., Paris. 

Un studiu cu caracter idie. 
Prin partea a XI-a a frato ul dela 
Versailles şi Pactul Societăţii Na- 
Hunilor, s'a făcul un progres in 
istoria relațiilor internaționale, H 
năugurindu-se in acelaşi (mp o 
nouă isdrumare a dreptului inter- 
național, 

ucrarea ne dă peniru fotila 
oară o expunere precisă a puleri: 
lor și alribujiilor pe care le du or- 
gunele componente sie or anite. 
liei Iniernaționale a geet 

in i ntroducere, autorul sminieşie 
drumul parcurs de ideia unei le- 
Qivlajii internaționale a muncii, de- 
la Roberi Owen pănăla conferinja 
Păcii şi lucrările comisiei de le- 
gislație internaționale a muncii, 
care a elabora! pari=a privitoare 
la muncă din tratatele de pace. 

apol organizaţia din 
punci de vedere Juridic, arătind 
opera săvirșilă de en, contestațiile 


ce s'au ridica! împotriva ei și so” 


lujia la care s'a ajuns. 

In cele din urmă anslizeară ar- 
licolele tratatului care arată aulo- 
ritățile însărcinale să controleze 
felul cum statele işi îndeplinesc 
etc eset pe care le-au conirec- 
ta! devenind membrele Organiza- 
jiel şi ratificind convențiile elabo- 
rale de conferinţă. 

Sub titul „Opera îndeplinită de 
Organizaţia permanentă a muncii“, 
aulorul rece în revistă sesiunile 
conferinței internaționale a muncii 
din 1919 şi 1922, descrie activitatea 
variată a Biuroului internajlonal al 
muncii, anchelele sale, misiunile, 
munca de împărjire a informațiilor 
prin diverse mijloace, şi mai ales 
prin numeroase publicaţii. 

Lucrarea e insojilă p de o co- 
lecție utilă de lexte ca: Pactul Soci- 
€tăjii Naţiunilor, Parlea XIII a tra» 
tatului dela Versailles, relative la 
muncă şi deciziile celor patru din- 
tăia ședințe ale conferinjei. 


ŞTIINŢĂ 


Paul Lecâne, L'Evolution de 
la Chirurgie, ed. Flammarion, Paris. 

Lucrarea cuprinde istoricul com- 
pleci al mă dame Bazat pe lu- 
crările d-lui Lery.Brubi, autorul a» 
rată originile rituale ale chirurgiei 
și operațiile inslinciive, prelogice 
ale ee Sistematizarea şti- 
înțilică opare la Greci și Indieni. 

Confundală cu exercițiul medi- 
cinei, chirurgia a alins în unele 
cazuri o perfecțiune adevărată, 
cum dovedesc Intervențiile în ca- 
zuri de anevrism descrise de Hu. 
iyllus, Limba medico-chirurgicală 
se stabileşte aproape definitiv incă 
dela acea epocă. Vorba lui Nietz- 
che după care la Greci se găseau 
toate condijiile prime și toate me- 
todele șiiințitice pentru o civiliza- 
die ETR, se adevereşle încă o- 

D 

P. Lecâne arelă oprirea bruscă 
á descoperirilor chirurgicale ‘in 
secolul èl Il-lea du Christos, 
insinte chiar de decadența romană. 

În evul mediu, cînd sbiritul pli- 
ințitic era întunecat de pompa dia. 
lectică, între medicişi chirurgi s'au 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 


nlual deosebiri. Progresele 
Lg zm? realizale de liberii obser- 
valori ca Guy de Chauliac, A. Part, 
P. Franco 
Vesale, în numele experleații, a 
tăcul ca analomia gulenică să 
părăsilă, „E curios de consialal, 
spune P. Lecene, că spiritul crilic 
s'a întrodus mai înlăiu în acea e- 
pocă pe calea ocolilă a lilologiei 
şi a sludiului direct al textelor 
vechi”, 
In secolul al XVIll-lea, odală cu 
avinlul luluror şiiinjelor, se nasc: 
anatomia topografică, anatomia pa- 


223 


lologică și palologia chirurgical ă 

éch Desaul inlemelază „Jur- 
nalul de chirurgie”. Curind după 
aceia se londesză Academia de 
chirurgie. 

zen d nu lăcea să se pre- 
vadă progresele chirurgiei moder- 
ne. Ele s'au înfăplui! înire anti 
1840 și 1880, in urma descoperirii 
aneslezicelor realizată din intim- 
plare În America, și a nojlunilor ` 
de anlisepsie și asepsle, fructe, 
dimpotrivă, ale unel lungi reflecjii 


SS COMPILATOR 


„rimoa Romtnd, No. 9—10 ; Romlnia MI 


€. L Parhon et M. Goldstein, Traité D Endocrinologi. 
Olaade Thyroide), „Viaja Rominsessi". 1923, laşi Preju! 25 i 


„ Jeodor Bucurescu, Credin i Š a, 
1923, Sinicolaul:Mare, Pretul ene wc: Zeien Kolloniis 
ua. coa mole „Andrei h 
diecezană, 1923, Sibiu. "` Popa” din Sibin, Tip. Achi 
Nic Leon, Animalele noastre veninoase, Edit. „Academiei 
e ée ig MAI eografice, (Rominia), Edil. „Cartea 
. e 
Romingașcă, 1925, Bucuresti, Pretul 8 D : së gës 
. escu n lumea păsări noas Cartea 
mineascã*, 1923, Bucur b Se Jet sën d ge Pe 
deeg 
er, 1923, Bucuresti. Sa d'CD EE CS Babii 
e Baitazar, Vocernii, Edit, „Scrisul Rominesc“, 1923, Bu» 
Adolf Magdar Maril ori, (Evol I j 
Tip. d ée EI SS Bucuresti, Pre A 14 Cé zii saga 
. ùu. u gea li, prel. 
G. Udri Calul, (C i folosi 1 
ua Romain Eat Hi G T ah A E 
- Pierre L Bilitis Cinta irad. - 
Ké mengt ` Lë E: Rer 
I. Brănişteanu, hue za em! în pole, trad. Mihail Oraur, Ed, 


Revue internationale du travail, No. 4 La Ben N 
18—21 ; Nouvelle Revue Fran se, Oa” 1923; Petrei venea 
sclentifique (Acad. Romină), No. 7—8; Analele Rimnteului 
muri, No. 19—21; Țara noasi 


7" D ` D No. 263; 
Foala itor No. 10; Vi, i A e | Lé 
(en 9. aja Agricolă, No. 18; Pandectele Romi. 


-9; Dreptatea socială 
ZE E, e Oana Nor 3: Na: 
o r o, oua ren 
cd, No 9-42; Convorbiri Literare, No, 7-8; Natura, No. SÉ 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror lu- 
crâri urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacţia Işi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorit sint rugați să 
ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcțiunea Revistel, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citeț, 


de SE 


Pentru tot celace priveşte redacția: manuscrise, reviste 
ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


== 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească”, ca: a 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 

Viața Rominească S. A.—librăria Alcalay — Calea Vi- 
ctoriei 37. 

Viaţa Rominească S. A.—librăria Alcalay — Str. Lips: 
cani 88, 


Din editura „Viaţa Rominegscă“: 


A 


Te AE: 1 i 


OTILIA CAZIMIR- 


en 


G. IBRĂILEANU | 


SPIRITUL CRITIC IN CULTURA 


ROMÎNEASCĂ 


LUMINI SI UMBRE e isad 


(ATN ' 


| OCTAV BOTEZ 


| Pe marginea cărților 


Seriitori romini şi slrăini 


CECR 


A Apărut: 
itorutaux pricoNom VOLET loU 
| a 
MICHEL RALEA 
Docteur en droit, docteur Ze Leltres 


| L'idée de révolution dans les doctrines 
socialistes 


| Writace de ©, NOUGLS 


prutesmeut à la Sothonne 


FARTS 
| Marcel Kieicen Hoe Iech at 


| Prix 15 fe. 
A Apărut: 


| tan ou CEWTUR Da DOCONES- 


TATION SoeciAtLE (vork NORMALE 
| Strfbarrcnupi 


MICHEL RALEA 


Sodalisme d min 


Essai de bibliographie 
PARIS 
Premsea Unirersitnires 


Pris 6 fr. 


3 LEI 


IONEL TEODOREANU E 
fa Copitäriei 

| Bk «Cultura Sais" Preţul 30 Let | 
| | SALON ALECHEM | 


| „Gartoforii ` 


| Trad Ae €. EH 


| | DEMOSTENE Botez 


| Povestea Omului 

ee ee, A 
|F JEAN BART 

| (EUGENIU P. BOTEZ) 


| | Prinţesa Bibiţa 


IS Aen zv. Bëss, No.1; 


ViataRomtneasc? 
! REVISTA emt CHE 


am, + g ` j j / 

Anton Gherman ...... revisirul ideilor gingnşe (Lucruri sfinte). 

AL A. Philippide. ..... e de dimineala. 

e EE Ae ere Sete Cauzele inele revoluției ruse Cato 
ria unei săpl&mini). 

sex Peștera lalomicioarei. 

"rr: Desnre alilul perfect, 

WM ST Intertor. 

rs: -Problema Incanşitentului, 


Mihail Sadoveanu . 
— Paul Zarifopol. . . 
Olilia Cazimir. . . 


Mihai D. Ralea . 
Demostene Părăsire.— După amează de tonmnä. 


Botez. e 
. e ` Documente omeneşti Dimitri Iwananriet). 
IL Gonciarov ....... Oblomon (Trad. din rusește de A. Frunză). 
Ralea $ H Kee vi Mme eg (Un manual rominese de 
psihologie), 
Crantea teatrală : laşi (Leonid Andreu t ln: 
dul" (lon EE -Agata Birseseu.—Sta- 
d giunea trupei eşene). 
P. Nicanor A Co. .... »  Miscellaneo (Maurice Rarrăa. Poetul surdo- 
muților : Cami! Baltazar, Flaule de matană. 
— Mişearea corpului didactic.— „linehiu! din 
America”), 


Recenzii: Orid Dezegeigen ; Viata Dăstnrenscă fu poezia noastri nommilard, E Slnitsei — Cart. 
Graur + Libertatea emerit M. Ralea — Doigebaet ` Au rarrolnar dre Koatse de merie. G. L Mebtianu.— 
Donen ien Busso: Wmeanlini rt le Falme Conat Higzinan — Mead Tata s Mintolee Je fa Iittersinre fran- 
enis- contempnraine. M. Maien. —iæhar Aiegerie : Manuei da 3 


i 5 $ 'Amtinmită «irva, T-an Sieibel.—G. Dean - 
Traitéë de Psyehologie, M Ral: —Aimanshnl ziarelor „Adevirni® şi „Dintitreața* pe anul rat. M Se- 
vastos. 

Revista Re: 


3 «Tremativaniae, = Revita Vremii —.Chaosst ipertnnne (Mares Ray. VEs- 
rope Nowseiie), Manooigermane® (L. Wri Krvne Mondial et E critice (Oua 
tave Lonis Tautain. Le Aonde Nouoezuj —„ Chimia în gtitata jec (rigue), 


wiri” (A, Béhal Arons Selenti, 
Miscarea intejeciuală în străinătate : (Literatură), i 
Materie. 


Tabia de 
LAŞI 
Redacția și Administrația: Strada Alecsandri No. 3 
1923 


e EC ama EE 
„VIAȚA ROMINRA SCA apare iuiar eng cal Auger EE EE 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
lași, Strada Alecsandri No. 10—12. 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sînt: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No, | pănă la No. 6 in- 
cluaiv, sau dela No.'7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se po! face la 1 Ianuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulie pentru o jumătate da an, —trimhind 
suma prin mandäťt poştal. 

einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentreca 

expedierea Revistel să nu sufere intrerupere 


Preţul abonamentalal pe anul 1923 este: 


IN ȚARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 400 lei 


Pentru particulari: 


Pe un an e + 300 lel 

Pe jumătate an se i i e: d Geo sbä a 

MR At er AE îi mm wn, ee Ae e "e Sha 
IN STRĂINĂTATE: 

Pe un an e . 500 lei 

Pe jumătate an ge eier aN e e ri 

E gege e 3 e e ue bk, d wv WE: 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
jul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei Dan 
abonaţi sint rugaţi a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară și 65 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 
100 lei colecţia pe 1920 
20 , = „ 1921 
160 „ X „ 1922 
200 „ " „ 1923 
Inclusiv spesele de porto. 
Administrația. 


„ universalul Mitică se 


Diu registrul ideilor giagaşe 


IV. Lucruri sfinte 
„Les liens de simple camaraderie d quartier dispar. 
sent ou s'affermissent er de véritables pactes Inexprimes pre 


vouement. Le ressort est plutôt Pégoisme le H 
fection. On sent la nécessité davon tout pă mp de perdea 
dont ou puisse toujours attendre du seen On value, dans 
seCh Sa valeur de sauveteur, son courage et aussi sa vigueur“, 
( Lintier: Avec une batterie de 75. Souvenirs don canon- 
nier, Paris, 1916, pag. 46—7), 
lată o informație şi isteaţă,—o vorbă destul de ne- 
ni: crap cine cunoaşte aerul bihlit de- ţi senti- 
e şi de mofturi patetice, care a clocit -literară 


„Această mărturie din experiența unui gol- 

dat deştept cuprinde, mi se pare, interpretarea complect 

mal cuminte a unui vechiu fenomen social: prietemia p en 
prin 


scrisori la zile mari, dar mai ales 


vS "gi 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 
destinaţia se dispenseze pe indivizii curenţi de gindire proprie, 
de inventivitate morală. Se înţelege lesne că însăşi functiona- 
rea esențial automatică a acestor eftene jucării sociale le pre- 
lungeşte inevitabil uzul, mult peste durata substraturilor sufleteşti 
din care s'au născut, Realitatea psihică este demult transfor- 
mată, dar formula solemnă îşi urmează orbeşte cursul şi a- 
junge, pentru cei conştienţi, trivialitate anostă sau ridiculă. Aşa 
s-a întimplat cu clasica we cu amorul, cu familia tradiţio- 
nală și cu alte... lucruri-sfiite. Mulțimea cu mintea moale 
neutră le cintă, regretindu-le şi exaltindu-le după canoane ră- 
suflate, moştenite strimb dela ginditori, ori mai adese: dela li- 
terați din alte vremuri. Părechea clasică de prieteni pân” la 
moarte se forma, natural, în sînul culturilor primitive, restrinse și 
războinice, din Insăşi frecvența primejdiei extreme ; şi războiul 
a putut naşte din nou prietenia eroică, cum arată exact şi på- 
trunzător artileristul Lintier. Dar astfel de întovărăşiri ince- 
tează treptat de a fi autentice, în măsura în care se anulează 
viaţa războinică. 

SA cauţi virtuţi ale căror condiţii de existenţă au pierit, nu-i 
decit o pioasă nerozie,—dacă nu-i cumva o grosolană strimbă- 
tură, cht societatea se pacifica şi se umaniza, cu atit legă- 
turile de felul acela ajungeau inutile şi trebuiau să dispară. lar 
dacă ne închipulm procesul de pacificare—drepiatea şi inţele- 
gerea pentru persoana altuia duse mult mai departe decit au a- 
juns ele real vreodată,—vom simţi îndată acele întovărăşiri epice 
şi tragice ca depline anahronisme. Negreşii, aşa cum se gá- 
seşte astăzi viaţa europeană, pornită violent spre un trecut cine 
ştie cit de vechiu, s'ar putea ca amatorilor de sentimentalism 
arhaizant să li se deschidă perspective de vaste satisfacţii. Nouă 
acestorialţi ne rămîne în orice caz mingterea gîndirii lucide. 


+ 


Cu cît societatea, În total, ajunge să fie un adāpost mai 
sigar şi mai complex, cu atit legăturile restrinse şi locale de a- 
pârare ori întreprindere işi pierd valoarea şi deci vitalitatea ; 
iar, potrivit cu această degradare a lor, se modilică părerile şi 
simțirile noastre față de dinsele. La un grad mare de sociabi- 
litate, prin urmare de siguranţă reciprocă, legătura indărătnică 
pănă la fanatism mistic între doi indivizi pierde orice înțeles; 
dependența dureroasă, ori chiar delicioasă, care rezultă de aici, 
se anulează—omul s-a individualizat şi respiră intens un ma- 
Ximum de libertate; se apropie dar de binele care pare să fie 
cel mai scump ființei vii. Legarea şi destacerea relaţiilor indi- 
viduale îşi vor pierde astfel caracterul tiranic ; barbaria viclean 
drapată în patos moralistic va fi demascată şi dată pieirii inevi- 
tabila. O revărsare bogată de adevăr între oameni ar fl atunci 
cu putință, fiindcă realitatea sufletească, în formele ei genuine 


DIN REGISTRUL IDEILOR QINGAŞE 227 


şi imediate ar'sparge codja de formule sarbede mbeci 
care ne-a încleiat area, st socială rimita. Se e fa 


gostele noastre cele mal mindre şi mai eroi 
d SE t binele së bil şi sete pepe pa 
e Li 
a bate Žar v mizeria blestemată şi dobitocească, în care 
cum destul. Ajunge vehemența, pot zi 

ug am suggerat aici fericirile Ke Gg Dog eergef 

ori şi serioşi, căror în deosebi le vorbesc astăzi, să se înflăcă- 

teze cit trebue. Ei doar sînt dela natură puşi să realizeze pro- 

game măreț : tot omului să-i fie bine şi omenirea să prospere. 

ași rr numai să-l ajut mal direct în lupta complicată tru 
al, şi am să le dau citeva analize şi conci teoretice, cu 


care ar putea să-şi justifice şi 
einica lor Kg d bé, "ez la ocazii de lux, neindo- 


Sufletul omulai vechiu se închina imobilită 
ii. - 
ca Aiurea era fetiş, iar schimbarea răul, radici. Seet 
en ` ati K BS potire ai age formează temelia mora- 
create sufletul acel 
leen? s ; E E Disciplina primitivă E e Meera 
sărace, îl făcuse astfel. Omul d 
atunci se găsea ferecat de pămint ei de att. 
ul lui— 
periei re H era spăimintătoare ; străi bel. mir a vg 
50 a n conştiinţa lul strimtă, uniformitatea era lege; inte- 
DS Aa pornirile lui erau puține, excluzive şi tiranice, Pentru 
WS vul disciplinat, stâpinirea era o trebuință vitală, deci sa- 
tisfacerea ei, o voluptate indispensabilă ; fiindcă stăpinirea era 
condiţia și forma fundamentală a vieții sociale, prin ca mal De 
les Re posibilă ca adăpost unic şi durabil. 
a însă, creşterea şi concentrarea 
et eg Gi ere cadrele me vina timpi 
ă pierde prestigiul. Omal f 
n Äere și ie en respectul stupid e, 
» se îndrăgosteşte noutate, Lucrul ei 
io greceşti de pela începutul veacului al e or 
Ser cl Gi teg neger e e italiene care au pre- 
° rea a culminat în omul 
era ver acumulat, avutul acelor civilizaţii ere hero emil Aa 
H eer? flaşneta moraliştilor se înființează ca să d re pieirea 
aa r străbune; iar romanța lor, susținută de corul nepu- 
n rss Sau şarlatanilor diverşi, este totdeauna o invectivă 
GE bag n rară De el celui mai specific: lu- 
viaţă, Această platitudine, agrementată 
cu strimbături stoice sau creştine, a împiedecat degt şi pe 


— 


228 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


cel limpezi la minte să vadă, că nu avuţia, ci tocmai insufici-- 


enţa şi, prin urmare, dezechilibrul in distribuţia bunurilor, sint 
răul radical: nestabilitatea culturii şi riscul perpetuu de cădere 
in brutalitatea o . Totuşi mulțimea oamenilor e sănă- 
toasă destul, ca să nu disprețulască bogăţia decit doar ocazio- 
nal, în predici şi satire—jocuri naive şi picante, esenţial ino- 
lensive pentru practica serioasă, care absoarbe zilnic pute- 
rile noastre cele mal bune. 

Dacă în conştiinţa civilizată s'a lămurit tot mai adinc şi 


mai precis primatul ideii şi al faptei economice, asta-i un semn. 


sigur de maturitatea viguroasă a speciei. Este o glorie din cele 
mal temeinice ale capitalismului modern, şi una din cele mai 
rodnice valori intelectuale pe care forma din urmă a culturii u- 
niversale ni le va fi lăsat—această trezire maximă a conştiin- 
tei economice şi ridicarea ei la treapta de interpretare filozofică. 

Orice creaţie se realizează insă prin distrugeri; şi pone- 
gritorii vieţii moderne se sclifosese elegiac pe ruinile moravu- 
rilor de altădată. Fiagneta lor dogită porneşte inevitabilă, la 
cele mai trivializate răspintii, dezvoltările ei răsullate şi false pe 
temele ferăstrăloase : Prietenie-Amor- Familie. gi aşa scirție {im- 
pit idila convenţională şi anostă a Lucrurilor Sfinte. 


+ 


Inainte de toate mulţimea și diversitatea” impresiilor, prin 
urmare a intereselor care solicită sufletul omului modern, dau 
legăturilor individuale bazate numai pe afecte, inevitabil şi din 
capul locului, o nestabilitate fundamentală. Cuprinsul experi- 
enţei noastre e prea bogat, pentruca-să se poată organiza sim- 
plu, monarhic şi cu lungă durată. Pe dinaintea noastră trec în 
scurtă vreme prea multe fenomene interesante, pentruca numai 
decit unul să ne fixeze, exclusiv H gelos, capacităţile intelec- 
tuale şi pe cele afective. Sorţii a ne putea lega durabil de 
un individ trebue să scadă prin însuşi faptul că viaţa modernă 
nê face să cunoaştem mult mai mulţi și mai diverși oameni de- 
cit era cu putinţă să se cunoască într'o comunitate veche, mică 
şi imobilizată, Acest spor curat numeric transformă fatal legă- 
turile individuale, deopotrivă pe cele de prietenie caşi pe cele 
erotice. Fixitatea, credința pe viaţă, impuse unor asemene re- 
Ia! de moravurile vechi, devin tot mai irealizabile, iar obligaţia 
unei asemene Tan tot mai ineficace, Dogma legăturii pe viaţă 
desigur nu s'a putut naşte decit in comunităţi mici, sărace şi 
inchise—in capul unor oameni cu o experiență nevoiașă, cu su- 
Dein sperios și gelos prin Insăşi sărăcia lui, lar pe lingă frica 
excesivă a săracului pentru puţinul care-l are, omul vechiu a- 
vea mult mai tare în vedere forma şi principiul însuşi al legă- 
turii solemne şi prelungi, decit pe individul de care se lega: 
asupra Jul lucra incă puternic prestigiul aşezămintului, al ordine! 


f e 


ës, a JE 
AT EIKS 
| SÉ 
"Zwei a P e 


DIN REGISTRUL memor OINAŞE ` N| 229 
care-l stăpinea din afară, şi prin care el. în - 
inele lui becht. Abia diferențiat sufletește, ma a par 


calitățile individuale era Încă obtuză : pentru dinsul 
confunda cu cadrul social, se topea in principiu gd Soe 
augustă, Deacela el valorifica tovarăşul sau lovarăşa cu exces ; 


Pe- omul modern insă, tocmai individul îi atrage. Atenți 
lui de ființă extrem diferențiată urmăreşte pasionat Deiere a 
tinitezimale, din care-i compusă persoana, Şi această atenție 
continuu trează, liberă Şi nervoasă, îl obligă să critice fără in- 
cetare, fiindcă in sufletul lui mobil se ogli vibrația com- 
plexă, sinuozităţile capricioase ale individului de carejs'a apro- 
piat. Așa incit pentru dinsul uniformitatea şi lunga durată a 
legăturilor sint cu desăvirgire compromise. Realitâţile indivi- 
duale sint diverse şi nestabile; dra ostele noastre sînt deci 
Kerg e un pup rosia ss „ de oarece realităţile in- 

ai pentru noi Singurele valori din ca 

naşte farmecul legăturilor de pur afect, ord e: 

Un tragic deosebit, enervant şi amar, ar părea că se 
iveşte pe Planul acesta de subtilă exasperare a vieții moderne. 
Dar acest tragic Zeng probabil, foarte rar ia maturitate ; fiindcă 
Sufletul nou îşi află uşor mintulrea în elasticitatea şi concilianţa 
lui minunată, ŞI! apoi omul modera este avar de libertatea lui 
mai mult ca de orice ; Ee ei cht de ujoară—inevitabilă 
chiar în cel maj impresionist colaj ei nu o ate răbda mult, 
ci caută cu pasionată grabă să-i redea integritatea absolută, De 


prejudecata monogamică, Dela natură, orice creatură ti 
îndrăgostită laolaltă de o sumă de indivizi de celalt en 
Şi de clţiva din sexul propriu. Numai constringerea socială sau 
economică, şi apăsarea, adeseori ere wë exercitată de 

de ace e 
taneitate firească da indrăgostiri egal autentice, ez Eent 
mulţi n'au putinţa nici curiozitatea să observe extrema divergi- 
fate calitativă a unor afecte, pe care le numim ca acelaşi cuvint 
Sec şi uzat: amor. Deacela constatarea aceste] pluralităţi a 
Coen lui erotic pare indrăgostiţilor obişnuiţi un paradox o- 

t. 

Este doar bine cunoscut că în toate societățile foa - 
pere viaţa erotică devine, cum zic moraliştii, egen di stu 
ratul Amor se pierde şi este înlocuit cu frivola galanterie. Fără 
formulă moralistică, fenomenul acesta Înseamnă numai că, in 
asemenea epoce, se slăbesc pănă la anulare anume norme de 
constriagere socială, şi viaţa sexuală apare în forma el origi- 
narā. Fiecare are atunci o duzină de lubite sau lubiţi, simul- 

„0 sumă de duzini, succesiv, Legarea de un singur Îndivid 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 


este un efect de constringere exterioară, economică şi morală. 
ze alegerea fatală dictată de geniul Speciei, părechea unică, 
ursită de natură să procreeze un anume individ, e numai o co- 
pilărie teleologică a lui Schopenhauer, care astăzinu mai poate 
impresiona, cred, decit doar pe nişte literați agiamii. Lăsată in 
voia ei, şi la adăpostul unei prosperităţi, prin urmare a unei 
libertăţi tot mal mari, dragostea sexuală se va face asemene 
celorlalte me pur estetice, Şi „iubitul“ se va turbura to! 
aşa de puţin că „lubita“ este acum cu altul, întocmai cum era adinea- 
orl cu dinsul, cit de puţin ne turbură pe noi astăzi, dacă ne gndim 
că altul ascultă simfonia, priveşte tabloul, ceteşte cartea pe care 
o ceteam noi eri; orl mal „general: că şi altul cetește, priveşte, 
ascultă, şi se bucură, prin urmare, În felul său, de acelaşi obiect 
de artă caşi mine. Dintr'un antic şi rău obicelu de a da priori- 
tate masculinului, am Început fraza de mai sus cu „iubitul“: 
cetitorul modern va înţelege că nu-mi dă prin gind să reven- 
dic pentru unul din sexe vre-un privilegiu de iniţiativă, nici să 
inchid pe celălalt în pasivitate absurdă. Reciprocitatea, în a- 
semene stare de lucruri, va fi naturală şi dela sine înţeleasă. 

Este totuşi posibilă pentru omul modern Indrăgostire cu 
termen lung, exclusiv localizată asupra unei ființe, Aceasta se 
Intimplă, de sigur, tipilor cu o viaţă internă excesivă, a căror 
inteligenţă şi fantezie de neobişnuită intensitate pot scoate din 
obiectul dragostei lor o proluziune de impresii, care nu se pot 
seca decit într'o existenţă întreagă. Dar aceste nu sînt cazuri 
normale. La astfel de anomalii se gindeşte La Rochefoucauld 
ciud zice că „adevărata dragoste” e ca strigoii: toţi vorbesc de 
dinsa, dar prea puţini au cunoscut-o. ȘI ne explică această a- 
semuire cu observaţia strălucită, că cel mal mulţi nu s'ar „în- 
drăgosti“, dacă n'ar auzi vorbindu-se de dragoste, Perspicaci- 
tăţii miraculoase a acestul om nu i-a scăpat nici această mai- 
muţărie, cea mai deşănțată şi mai neprevăzută poate din chte 
produce constringerea şi deformarea socială. 

Eu am Însă in vedere numai caractere istorice, prin ur- 
mare generalităţi umane. Din observarea acestora îndrăznesc a 
prezice că, de se va ajunge, In viața erotică civilizată, la un 
maximum de adevăr, realitatea acestei vieţi va fi foarte diversă, 
foarte mobilă şi totuşi paşnică, pentrucă se va strămuta cu 
totul în domeniul estetic. Dragostea va fi atunci desmierdare 
pură,—adică absolut nealterată de piezişe vanităţi moralistice, 
deci fără îndoială mai delicioasă decit a putut fi vre-odată, 

Actualitatea, negreşit, e încă foarte amestecată din dulce şi 
amar, Dar e cel puţin interesantă, căci e plină de făgăduinţi. 
Altfel, profeţiile mele cum ar fi ele posibile ? 3 


b 


Trubadurii ziceau femeii tubite: stăpină; şi fnvățații aw 
găsit toată terminologia erarhiei feodale transpasă în lirica pro- 


DIN REGISTRUL IDEILOR GINGAŞE 231 


vensală, „Stăpina“ trubadurilor a trecut la poeţii italieni din 
secolul al XIII-lea, şi aici a fost subt influența teologiei mistice, 
înălţată la gradul de Înger—Angela che par dal ciel venuta. 
Mai pe urmă, prin reinolrea platonismului la începutul Renaş- 
terii, a ajuns „Îngerul* cu totul transcendental ; şi sublimizarea 
„Stăpinei“ a mers aşa de vertiginos incit Ercole Strozzi, de exemplu, 
işi apostrofează dama — tocmai pe ilustra Lucrezia Borgia !—cu 
atributul superb ` „Cauza Cauzelor“. Omul, desperat probabil 
de epitetele confraţilor, a vrut să le pună virf la toate dintro 
lovitură, şi a ridicat, cum vedeţi, pe adorata pănă aproape de 
anulare. Dar platonismul literar a fost atunci o modă literară 
de scurtă durată. „Îngerul“ insă a avut viață foarte lungă şi, 
destul de degradat (cum de obicelu se întimplă cu astfel de 
plăzmuiri literare) şi-a isprăvit cariera la mahala—An el radios ! 

In poezia curților europene dela secolul al XVIl-lea inainte, 
adorata a fost adusă pe pămint, foarte aproape de nivelul a- 
doratorului ; s'Inţelege, complimentată respectuos cu graţia şi 
cu eleganța cea mai bine crescută, Da epitete teologice sau 
metafizice, nici urmă. Romantismul apoi s'a năpustit asupra 
iubitei cu pasiune revoluţionară, a mingliat-o şi a maltratat-o 
cu ardoare egal de grozavă, Honte à toi, femme à Foeil 
sombre.. Adică: ruşine să-ţi fie! E destul de tare; dar oricum 
tirada întreagă invederează că tînărul, deşi foarte su rat, se 
ține strict în marginile bunelor maniere. Vre-o treizéci de ani 
după asta, un critic de mare temperament numeşte tocmai pe 
aceiaşi femme d l'oeil sombre—vache ! Cu totul din alte mo- 
tive decit acele pentru care o invectivase odinioară neobositul 
adorator Musset. Insă vorba-i vorbă, şi-i totdeauna simptoma- 
tică : evident, idolul era acum scos din slujbă cu batjocură. Şi 
să nu uităm că Barbey d'Aurevilly era altfel bărbat foarte ga- 
lant, A mai trecut puţin şi am ajuns să cintăm fără încunjur : 
Et je V'attends en ce café, Comme je le fis en tant d'autres... 
Et ce n'est plus un lapin Que tu me poses, sale rosse. C'est 
un civet, etc. Intimitate perfectă, prin urmare; și fără pic de 
afectaţie, E desigur mai potrivit pentru noi cei de azi decit 
solemnitatea scrobită de altă dată. S'a creat insă, din altă parte, 
un nou prestigiu Amorului şi Stăpinei detronate. Anume, natura- 
lismul a instaurat din proaspăt cultul sensualităţii : altarul s'a stră- 
mutat dela fruntea şi ochii iubitei la vale, câtră spinare şi pintece şi 
mal jos. Cu un patos infrigurat a început să se celebreze (documen- 
te caracteristice: versurile lui Maupassant, şi cunoscutele lirisme 
venerice şi obstetrice din romanele lui Zola)—să se celebreze şol- 
durile „Evei” fecunde ori în tot cazul adorabile, Poezie, teatru, 
roman, până la nuveletele din suplimentele cotidianelor, vibrează 
de fierbințeala copulaţiunii. „Le grand geste d'Amour” a dat 
o nouă inflorire retorică, care a venit ce-i dreptul foarte potrivit, 
fiindcă toate celelalte se răsuflase din cale afară. Dar şi acest 
ingredient patetic al sensualităţii pure îmi pare amenințat să se 


232 St ROMINEASCĂ 


piardă în misticismul creştino-budist, care a in ada 

halele literare de ee var Sta PATA APR în atat 
Aşadar, dela „Inger“ şi „Cauza cauzelor“ pănă la „sale 

rosse!" cariera e admirabil colorată ŞI, dacă o priveşti aşa în 

scurt, prăpăstioasă, ŞI nu are aface că împrejurările istorice, 


rică, din laşitate compact acumulată în cei mal mulţi prin mi- 
lenit de aspră disciplină socială, forme şi norme vechi e moarte 
pot să umble ca stații şi să invenineze realitatea nouă şi vie. 

Am arătat adineaori trezirea conştiinţei economice ca un 
semn deosebitor al omului actual. Aici cel puţin simţirea şi 
voința lui sint incontestabil sănătoase. In sinul civilizaţiei ca- 
pitaliste s'a deşteptat, pentru Intăia oară cu o an deplină lim- 
pezime, gindul profund că înălțarea fără preget a nivelului 
economic este condiția hotăritoare pentru realizarea efectivă a 
libertăţilor nebulos visate şi zădarnic urmărite prin copilăroasele 
idealismuri de pe vremuri. Posibilitatea luxului în toate formele 
vieții —ea singură va realiza emanciparea fundamentată. Fără 
dinsa autonomia persoanei, adică valoarea supremă spre care 
se îndreaptă conştiinţa civilizată, rămine un deziderat naiv sau 
un moft pompos. Se poate zice dar, că lupta aprigă pentru 
imbogăţire cuprinde în ea o virtute nouă, care va scoate ome- 
nirea din lunga el nevristaicie plină de atitea accidente dureroase 
şi sara 

cum, fiindcă iarăşi am prezis lucruri frumoase, şi le-am 
spus iar cu silință elocventă, revin numaidecit, padamel la 
încurcăturile adese puţin plăcute ale actualități, 


H 


punea oricărei minţi capabile de observaţie lucidă. Acest rol pres- 
tigios şi destătător se impune bancherului norocos, chiar şi fără 
vocaţie naturală, fiindcă momentul istorie este eminent financiar. 
Dupăcum Monsieur Lacarelie, din povestea lul Anatole France, 
Indată ce rămine singur cu o damă dă nelipsit busna s'o sărute, 


Í a À 
AA DC Ee 7 an A 
DIN REGISTRUL IDEILOR RREI VT 233 


numai pentrucă, de dragul mustăţilor lui superbe, camarazii P 
zisese le Gaulois şi-i crease prin anticipație reputația de era 

erotic popular consacrată acestui tip etnic, tot aşa financlaru 

trebue să reacționeze oarecum EN cu grabnică tandreţe, 
cătră orice femee strict demnă de interes sexual, care pătrunde 
în biuroul lui. EI atunci, oarecum din adincul conştiinţei istorice 
a timpului, simte şi înțelege imediat cum stă chestia. Fiindcă 
chestia e unică, simplă şi luminoasă ; greşala, imposibilă. ȘI gin- 
diți-vă cu cit mai anevoioasă, deci mai glorioasă, este azi func- 
țiunea galantă a omului de bani decit era acea a Don Juanului 
vechiu: acesta nicio altă treabă m'avea decit tocmai să fie ga- 
lant, iar bancherul nu-şi vede capul de ocupaţii cu totul stră- 
ine de galanterie, Aici stă şi superioritatea financiarului şi plă- 
cerea deosebită de a avea atace cu dinsul. Fiindcă el este mult 
mai grăbit decit Don Juan Tenorio. lar omagiile substanţiale, la 
care este obligat prin situația lui, sint mult mai elementar, şi 
precis determinate decit ale cavalerului, care de multe orl n'avea 
decit inima şi spada. ŞI aceste omagii actuale sînt prin exce- 
lență binelăcătoare: ele ajută să crească autonomia personală 
a persoanei care le-a m Km prin graţia ei. Şi dacă ne amin- 
tim că bogăţia inseamnă libertate de mişcare, sporire conside- 
rabilă de impresii intense şi variăte, înţelegem puternicul efect 
civilizator al amorulul financiar, care preface individe simple 
şi umile în persoane mindre, cu interese complexe şi satisfacţii 
intense de om cultivat. * 

In afară de acestea, omul de bani figurează, chiar în ast- 
fel de gingage relații, ca un principiu, ca o energie abstractă 
şi anonimă ; celace face ca robia trecătoare cătră dinsul să fie 
uşoară şi liberă de umilințele crude ale robiilor trecute. Este 
oarecum o sclăvie cu caracter moral, o supunere cătră o idee 
şi nu cătră un anume stăpin. Deaceia sint absurzi acel care se 
supără că femei adorabile şi adorate reacţionează cu grațiile lor 
intocmai ca fiscul în impozitul progresiv; în acest fel de a se 
purta strict după erarhia financiară se arată tocmai silința lor, 
mal molt sau mal puţin conştientă, înspre posibilități decisive 
de viaţă din ce în ce mai civilizată, lar Iupia in contra mizerie! 
şi barbariei trebue dusă acum, în Imprejurări date; aminarea el 
din aşa numite consideraţii morale, este un non-sens, căci actua-, 
titatea este factor inelu:tabil, 

Prin caracterul simplu, expeditiv şi oarecum abstract, pe 
care omul de bani îl dă vieţii sexuale, acest tip se arată a 
fi fermentul principal de distrugere al amorului tradiţional, care 
desigur nu-i decit o plată barbarie. Să luăm sama: această 
fixare stâruitoare şi hapsină asupra unei fiinţe este numai o 
rămăşiţă din tirania animalică a primitivului, deghizată în tot 
felul de zdrențe sentimentale moştenite dela poezia şi morala 
cavalerească. Luxul, lărgimea şi varietatea conștiinței civilizate 
sapă fără milă existenţa acestui survival care se cheamă destul 
de pretenţios: dragoste pasională sau—adevărati. Omul vechiu 


> 
ZE FOE 


avea multă vreme de pierdut, impresi 
iine şi sărace ; omul actual este absorbit la carare Tau per 
e agremenie. Varietatea Less acestor din kadh eea 
SH kent 0 corvadă ri orga de o complexi- 
$ 8 ormidabilă amorului vechiu, cu scrisori enorme, cu disput 
religia, amorul şi-a pierdut pete el poa în scurt, caşi 
esenţială : 
domenah; pontu ct Rentierii singari mai Së ge 
ingrediente reli osil se servesc acum relncălzite nişte vechi 
des dragostele sg Ka eeng e probabil se intilnesc mat 
mm Kg i irevocabil condamnată să eme ja ean ea 
IT pir EH ween BEniru observatorii d 
metoda şi stilul d vază, ce simplificări şi reduceri execută, în 
alte aparate d ragostei sentimentale —avionul, automobiluk- şi 
Incolo. Restul il sport eroic şi pasionant, care se vor ivi de a E 
cu bărbatul deg e per) Politică d socială a femeci 
` va deveni eut 
Fără Indoială o aşa venerabilă erau one olane 


lăreşti, toate egal de 
primitive. Şi este nat 
genee să vineze bucuros asemene iri cena din 
i amaa, ponla a dagal unui piere cam tetra, care 
e 
Stăpin, care cu deosebită evidență se arata gl 


oaze mei vs 

rubadurilor iremediabili, car i 

ug al vieţii moderne nu Eege tel d me 

seh, ed EE aducă aminie că totul e Daaih St 

nicl IR, iubita e namal fa tine, și 
acelaşi ; i 

cind a plecat dela tine Ia altul, celace ee Se See > e 


geli trecătoare, şi să nu în 

eer gun A ne închinăm creaturilor, Cu alte cu- 

ke: Evanghelie. parți de Ea, gindegte-te la Teoria Cunoştinţe: 
consolare ? Inelul lui Ha i 

rss rm purta at cit ar ee eg Se pA KEE 
vrea el să-l poarte, E numai o păcăleală diaboliek. 


DIN REGISTRUL IDEILOR GINGAŞE 235 


Aceleaşi torţe care modernizează viața erotică, destăcind-o 
tot mai tare de greutățile morale în care stă blocată, ca so 
transforme în pură desiătare estetică, surpă şi vechea Prietenie, 
Lupta economică şi individualizarea, tot mai accentuate, răpesc 
orice consistență camarederillor inevitabile. Negreşit, ruperea 
lor nu mai e o catastrofă, llindcă duşmânia universală e ate- 
nuată şi sorții de nouă şi grabnică intovărâşire foarte numeroşi, 

trivit mulțimii, concentrării şi strămutării uşoare a indivizilor 
n societatea de astăzi. Unicul este şi alci un non-sens; legă- 
tura cu termen lung inutilă, dacă-i cumva posibilă. Se formează 
atunci o normă de cordialitate prudentă, cu deosebire observa- 
bilă fn societățile nordice foarte modernizate economiceşte. 

La întiinirea dragostei sexuale cu prietenia şi economia stă 
familia, care pretindea să le lege pe toate trel prin autoritate. 
Ca unitate economică ea continuă să existe, galvanizată prin 
legi şi prin tehnica vieţii zilnice. Insă autoritatea părintească se 
surpă lute: societatea vrea să trateze cit mai rabă şi mai 
direct cu indivizii liberi, şi-i zmulge tot mal devreme dela cămin. 
Publicitatea ocupaţiilor caşi a petrecerilor se face tot mal largă; 
şi o tristeţe nouă s'a născut: tristețea sufocantă în jurul mesei, 
subt lampa familială. Lupta generaţiilor, fecundă dar Înverşunată, 
se dă pe faţă şi este dusă uneori cu un cinism pe care l'au şi 
exploata! splendid, ca g un nou element de pitoresc psihologic, 
ge, ageri,— Wilde, Shaw, France. 

inerii sint irevocabil convinşi de Inferioritatea părinţilor. 
Paterfamilias moie rezignat în fotoliu: fiindcă nu mai inspiră 
frică, el pe toată linia mare dreptate. Nerâbdarea dea nu-l mal 
vedea sau de a-l neutraliza complect de abia se mai ascunde, 
interesele şi forma modernă a societăţii, împreună cu trebuinţa 
adinc naturală, deci legitimă, a copilului de a eşi în lumea care-i 
solicită din toate părțile, conspiră impotriva căminului venerabil 


şi inutil. 

Insfirşit, ideia hibridă, burghezo-romantică, a căsătoriilor 
din dragoste a Introdus otrava finală in acest mint care, 
de la origini, n'a fost de E sexuală, economică.— 
Eros în „căminul conjugal”, cu tumbele lul neprevăzute! Asta 
insemna să dărimi soba şi s'o clădeşti alurea de citeva ori pe 
an, te. ŞI s'a arătat evident că dragostea s'a servit doar de 


căsătorie, ca să se adăpostească atit cit poate ca să stea la un 
loc,—ca să-şi bată joc, cu alte cuvinte, de formula solemnă că, 
ce s'a legat în cer nu se va deslega pe påmint. Aceasta va ti 
fost aventura din urmă, şi destul de comică, a acestui lucru 


sfint care a făcut nenorocita încercare să se modernizeze la aşa 
inaintață bătrineţe. 
Anton Gherman 


Rugăciune de dimineață 


(Dumnezeului meu) 


O Doamne ! dâ-mi puterea să te-ajung ; 
Culeg în mine, iată, flori de soare, 

Pe care la picioare H le-arunc, 

In faţa ta sint limpede şi prunc, 

Ca o pădure plină de izvoare... 


lar ca să am puterea să te cred, 
O doamne! dă-mi Încrederea in mine. 
Izvoarele străpung vioiu prin sttaci, 
Pâdurea-i curăţită de jivine, 

Copacii sint puternici, ecourile-adine! 


HIE 


E dimineaţă zo mine —ca o boare 
De viat, desprinsă din pămintul ud. 
MI-i drag pe faţă vintul plin de Soare 
ȘI ca o ploae peste larba nouă 
Cum plouă zo mine clipele aud... 

H 


ke 


RUGĂCIUNE DE DIMINEAŢĂ 237 


Mii dragă larba nouă s'o restir 

Prin degete. s'o mingii fir cu fir; 

Mi-i drag să-mi treer gindul în lumină, 
Să suflu "o lături pulbure şi ceață 

ŞI ca o boare albă de lumină 

Să simt în ochi crescindu-mi dimineaţă... 


MI-i drag să-mi cuget gindul pin’ la urmă, 
ȘI nu mi-i frică să-l înfrunt şi să-l supun 
— ŞI să-l dobor, cînd ghiara lui mă scurmă 
Cu crincenă cruzime de nebun... 


Să-mi lunec gindurile, undiţi clare, 
in apa Qmealrii milenare 

Şi-apoi trudite 'n mine să le trag, 
De glod şi aur laolaltă pline... 

ŞI glodul ca şi aurul Să-mi fle drag: 
Să ştiu uri—ca să iubesc mai bine... 


F 
O Doamne ! dă-mi puterea să te-ajung! 
Culeg în mine, iată, flori de soare, 
Pe care la picioare |! le-arunc. 
In faţa ta sînt limpede şi prunc, 
Ca o pădure plină de izvoare... 


AL A. Philippide 


Cauzele și perspectivele revoluției ruse 
Dis 


Istoria unei săptămîni 
‘(8—15 Martie 1917) 


Ohrana, bine informată asu 
pra taţii 
se pă Dica Ee de aerele ei EE eege 
m complotiştii „burghezi“ nu se pot HE A 
er populare: ma pe mari 
ci d, Gucicov, nici ceilalți „conspiratori“ 
rale, copi ele şovăiri, nu au fost Sie pei a agi Te: 
vm Sat erai n procanjie, SES deschiderii sesiunii Du- 
urma oc la 27 i 
e eng "leo ër imperial, Areni sch e 
i e 
offers eeh nsiliulul Imperial, şi altul numai pen- 


Cu atit mai multă grijă dădea 
-ai guvernului j- 
ee enen samă fiind dată lipsa Ces Cap faina și 
ES api! : spre sfirşitul lul Februar s'a lămurit că ie 
sign ven existente, întrebuințată cu economie abia dacă ar 
ramii ee CE vre zece zile,—iar starea transporturilor - 
jde de indre PS 


Unul din rapoartele citate ale Obranei spune: 


„Ca urmare a nouăl urcări 
i a prețurilor a d 
piață a obiectelor de primă ibn in, s'a Sieg SE 


wë Vezi „Via a R D 
vie e 925, No: adh 


deşi bi teen ulterioară toate datele sin! noiai ; 
md njeles in documentele ruseșii ele sint ZAC dE 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 239 


„nemulțumire, care a cuprins pănă şi straturile conservatoare ale 
„tuncţionărimii“.* . 

Guvernul a luat măsurile obişnuite ale regimurilor despo- 
tice pentru a îngrădi primejdia: arestări în masă ale agitatori- 
lor din sinul claselor muncitoreşti şi ale altor elemente Z 

Intre alţii, au fost arestați şi toţi reprezentanţii muncitori- 
mil din tetul industrial Răz 


muncitorimii se aflau în contact constant cu membrii opoziţiei 
parlamentare din sinul Comitetului, care incercau să-i cîştige 
cauzei lor şi să se servească de dinşiica de intermediari spre a 
determina o demonstraţie în masă pentru ziua de deschidere a se- 
siunii corparilor legiuitoare. ` 

După această fericită operaţie, un raport al Ohranel jubi- 
lează cu maliţiozitate: 

„Perspectivele trandafirii ale unor demonstraţii muncitoreşti 
„in masă, iscusit combinate şi pregătite cu ajutorul grupului mun- 
„citorilor din Comitet, au pierdut mult din strălucirea lor; însă, 
„in orice caz, dacă multe inimi mancitoreşii au pierdut cu totul 
„nădejdea in posibilitatea realizării aspirațiilor lor aprinse, cei mai 
„tenaci şi indărătaici din vinătorii dapă putere (din opoziţia li= 
„berală) au putut numai să exclame cu ciudă: „am dat greș. 
„Va trebui să începem totul dela capăt".** 

în adevăr, se părea că „operația“ r ` 

iunea Dumel Imperiale a fost desc în ziua fixată, 27 
Februar (st. n.) În linişte, demonstraţia plănuită neavind loc. 
Preşedintele el, d. Rodzianco, a ținut chiar să declare latr'un in- 
terview acordat mai multor ziare, că el găseşte inutile, şi chlar 
dăunătoare demonstrațiile de stradă, şi a relevat „ca mulţumire“ 
dispoziţiile patriotice ale muncitorilor. r 

In această zi n'au fost atinse de mișcarea grevistă decit 
vre-o douăzeci de întreprinderi cu 24. lucrători,—un număr 
care nu întrecea cu mult „norma“ zilelor“anterioare, 

Numai la periferie, pe şoseaua Moscovei, apăruse, un mio- 
ment, un steag roș, şi a trebuit să fie chemată la univer- 
sitate, unde se adunase o întrunire studenţească, alte urmări 
mal grave. . 

in zilele următoare a continuat o agitație surdă în cartierele 
industriale : au fost semnalate cazuri sporadice de părăsire a lu- 
cralti, şi cîteva reclamaţii din partea muncitorilor din unele uzine, 
—dar Dr incidente mai supărătoare. e 


T Ibid., p: 19. 
"7" Ibid., p. 18. 


VIATA ROMNEASCA 


In palatul Tauridei îşi urmau curg i 
Ee Be il wie, mare atenţie din Ke, > da 
e Gang liucov şi Kerenski au pronunţat discursuri 


Ohrana avea sentimentul că mişca otolire 
rea merge s 
aech 7 Martie 1917, Miercuri, farul şi-a puint chiar puio cu 
ear Ge amilia în palatul Alexandru din Țarscoe- Selo, 
Eis a Cartierul general, în Mobilev, cu intențiunea de a 
ireal angel la 14 Mans e 
- riit ca, far şi liber, să 
familia să nu şi-o mal revadă, decit pentruca că măi a 
umilinţiie A agatza captivităţii, 5 za 
adevăr, chiar adouazi după pl 
plecarea țarului, 8 Mart, 
rasina ap luat o întorsătură mai gravă, apoi oroare 
Greva el fe repede : demonstrațiile de stradă ale flă- 
teg ot mai numeroase şi mai violente ; muncitorii 
Dia, în mase tot mai compacte, te podurile Nevel şi 


ărăsit.,.. 

etrograd mişcarea s-a întins falgerăto 

ch intreg; după semnalul dat din intai Teasta Ke 

rară ege a eat telor de pe front, în cap cu 

pilnit,—iar ceilalți Mari Duci si prinți de ainoa. E, EE Im- 
şi prinți de Š - 

cercare learn de rezistență, s'au grăbit pri fira med yad 


Numai în şapte zile, de Joi, 8 M 
ý R art pă 
1917, potentatui tuturor Rusiilor,—de al en e Ke 


gur în faţa vulcanului de noroade răzvrâții 
ară S citeva slugi, descompuse de spaimă. d Lg geg 
mperial, infundat pe linia de garaj a unei staţii obscure... 


"O groaznică Impărăţie milenară 
, care de H 
el pop $ A i n civilizate s-a dizolvat lase singura aa 
mină bach oliri dezordonate, s-a stins, de neputinţă, într'un 


Desfăşurarea vertiginoasă a mişcării revoluționare, în această 
* Ibid, p. 24-25, = 


d 


N CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 241 


adevărată săptămină a patimilor Rusiei ţariste, fără analogie în 
Istoria mondială,—şi care a hotărît destinul popoarelor Imperiu- 
lui, punind hotarul unei epoci pentru întreaga omenire civili- 
zată,—apare însă astăzi ca un rezultat fatal al deslănțuirii stihi- 
ilor care, comprimate atita vreme numai prin forța brutală, au 
pricinuit o explozie năprasnică, pe care nici o putere omenească 
nu o mai putea conteni, nici canaliza şi conduce. 

Să urmărim dar inlănțuirea evenimentelor zi cu zi şi pas 
cu pas, după date şi documenta oficiale. * 


Prima zi: Joi 8 Mart 1917 


Tulburările în Petrograd s'au inceput, cum am spus, Joi 8 
Mart. În diferite cartiere ale oraşului mulțimea se ingrămadea 
cu strigăte de: „Pîne!* Au apărut și mai multe drapele roșii 
cu inscripţii revoluţionare, Mişcarea de abţinere dela lucru a 
crescut brusc: în cursul zilei greva sa întins dela 43 până la 
50 de intreprinderi, adică şi-au părăsit uzinele dela 78.500 pănă 


la EL- zeg? 
rdinea a fost păzită încă de poliție, însă du fost scoase in 
stradă şi insemnate patrule militare. 

Ministrul de Interne, Protopopov, a rugat pe comandantul 
circumscripţiei militare a Petrogradului, generalul Habalov, lusăr= 
cinat cu paza ordinei,să publice un manifest cătră populaţie, că 
„pinea va ajunge!” (Un evident plagiat din proclamația ilustrului 
comandant al portului Tarascon: „Usturoiul nu va lipsi” !). 

In ciocnirile cu manifestanți au fost răniţi dol subcomisari 
şi mai mulţi gardişti au fost crunt bătuţi. 

Dar mulțimea a fost relativ uşor imprâşiiată, şi ordinea 


menţinută, 
La Mobhilev, în cartierul Țarului, ziua a trecut liniştit. 


A douazi : Vineri 9 Mart 1917 


Vineri 9 Mart, a fost afişată proclamația generalului Ha- 
balov, comandantul militar al Petrogradului, care a adus astfel 
la îndeplinire ordinul din ajun al Ministrului de Interne : 

„In ultimele zile făina a fost furnizată brutăriilor în aceiaşi 
„cantitate ca şi înainte. Lipsă de pine în piață nu trebue să 
„fie. lar dacă la unele brutării nu a fost in deajuns plne pen- 


* În narajia de mal jos voiu urma, de cele mal mulie orllexlual, 
expunerea olicială inlocmilă pe baza documentelor publicale de Co- 
misia exlraordinară de anchelă a guvernului provizoriu, de câlră d. A. 
Bloa în Arhiva r. r., v. IV, p. 25-57. Alle izroare ulilizale vor [i in- 


dicaie in notele ullerioare. = 


242 VIAŢA ROMINEASCA 
<T O 
„tru tofi, e pentrucă mulţi au cumpărat-o de prisos pentru a face... 
„pesmeţi de rezervă!,. Făină de săcară se află in Petrograd in 
„Cantitate îndestulătoare,—ea se importă în oraş neîntrerupt”, 

Autorităţile socoteau, se pare, că rezervele bogătaşilor ar 
putea consola mulţimea, care nu avea ce mânca... 

In capitală, numărul greviştilor, în comparaţie cu ajunul, 
creşte În această zi mai mult ca indoit, şi ajunge ia 197.000. 

Toată ziua aglomerările au fost cu energie gonite de poli- 
ție şi de trupe de infanterie şi de cavalerie, care au impănat 
străzile, Pe poduri au fost postate pichete militare, care opreau 
trecerea,—mulţimea însă năvălea din cartierul Viborg peste Neva, 
direct pe ghiaţă. Beleaev, Ministrul de Războiu, a sfătuit pe co- 
mandantul militar Habalov să tragă în cei ce vor să treacă peste 
rlu, însă în aşa chip ca gloanţele să cadă inaintea lor, în zăpadă. 
Generalul Habalov însă ma dat ordinul cerut, socotindu-l inutil, 

Totuşi, în unele ciocniri, trupele au fost silite să recurga 
şi la armele de foc. Un grup de manifestanți a pătruns pănă la 
perspectiva Nevski, dar a fost gonit; în multe =g fo fost sparte 
geamurile la prăvălii şi la vagoanele de tramvai. La ora 3 după 
amează, o numeroasă ceată,— in fața cărcia înaintau vre-o cinci- 
zeci de cazaci, In formaţie imprăştiată,— a reuşit să răzbată până 
în piaţa Znamensca. Cincisprezece poliţişti călări au fost puşi 
pe goană cu chiote, fluerături, aruncături de lemne, pietre şi bul- 

ri de ghiaţă. Lingă monumentul Impăratului Alexandru Ill, a 
ost improvizat subt cerul liber un „meeting“, In mijlocul stri- 
gătelor de „Trăiască republica |“ şi „Jos cu poliţia !*, au fost KE 
miţi cu urale cazacii, care au răspuns salutind poporul, şi 
până în acest moment au fost maltrataţi de ! mulţime vre-o două- 
a şi opt de poliţişti, trupele nu au primit totuşi încă ordinul 

ag 

Generalul Habalov a ordonat percheziţii şi arestări în masă 
a elementelor „suspecte politiceşte“, Indicate de ohrană, şi a ho- 
tărit să aducă în Oraş un nou detaşament al cavaleriei de re- 
zervă, în ajutorul regimentului | al cazacilor de Don, care a îm- 
RES lag fără chef, fără să Intrebuinţeze măcar „na- 
gaicele“ lor... 

La ora 1 după amează, primul Ministru Galiţin a trecut spre 
Consiliul de Miniştri, ca intotdeauna, prin strada ravannaia, şi 
n'a observat nimic deosebit în cale. la şedinţa consiliului au 
fost expediate afaceri curente ; despre tulburări nu a amintit ni- 
meni. Însă după şedinţă, la ora 6 sara, trăsura Primului Minig- 
tra nu s'a mal putut întoarce acasă pe acelaşi drum şi a trebuit 
să facă un încunjur. 

in şedinţa Dumei din această zi, d-nii Rodicev („cadet“), Ci- 
heidze (social-democrat) şi Kerenski („travailist*) au ținut cu- 
vintări violente. Generalul Beleacv, Ministru de Războiu, a dat 
ordin ziarelor să nu reproducă aceste discursuri şi să nu pu- 
blice nici o notiță despre ele, „fără a lăsa însă pagini albe“, 


a 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIE! RUSE 243 
PE RO IS EE 


In rezumat, dezordinele 'spre sară au fost curmate peste 
tot şi autorităţile sau simţit stăpine pe situaţie, 


La Țarscoe-Selo, Impărăteasa, deşi cam îngrijită de sănăta- 
tea coat boinavi de variolă, acordă audiențe miniştrilor străini, 

La Mobhilev, în cartierul Țarului, —tot linişte, Un general 
din saita Impăratului notează în jurnalul său, la data de 9 Mart 
(24 Februar st, vi: „Aici a început viaţa liniştită. Totul va 
merge ca și înainte. Dela Țar nu va veni nici o schimbare.. 
S'a primit ştirea că Țareviciul Alexei şi Marele Ducese Olga şi 
Tatiana Sau îmbolnăvit de variolă. Țarul e preocupat namai 
de aprovizionarea frontului: în unele părţi provizii nu mai sint 
decit pe trei zile (UL Pe de altă parte linia la Cazatin este as- 
tupată şi în momentulde faţă e cu neputinţă să treacă trenurile". 


A treia zi: Sîmbătă 10 Mart 1917 


Simbătă 10 Mart, a apărut comunicatul comaridantului mi- 
litar, generalul Habalov, că dacă până Marţi 13 Mart muncitorii 
grevişti nu vor incepe lucrul, toţi recruţii a PAT contin- 
gentele chemate cu enana ale anilor 1917, 1918 şi 1919,—vor 
fi imediat înrolați în armată. 

Numărul dees s'a urcat la 240.000. Multe ziare de 
dimineaţă n'au putut să apară, din cele desarăm'a mal apărut 
nici unul. Greviştii recurg la violență pentru a impledeca pe cel 
ce nu au aderat incă la grevă, să meargă la lucru. 

In toate şcolile superioare au loc întruniri şi greve studen- 
iii Mari aglomerări in stradă şi manifestații foarte violente. In 
jandarmi au fost aruncate granate de mină, petarde şi sticle, 
Trupele au manifestat negt E iar pe alocuri chiar o 
mpacienţă față de acţiunile poliţiei, S 
mpa anula / în en? Viborg, „poliţeimeisterul ` circum- 
scripiiei, colonelul Șalfeev, a fost dat de manifestanți jos de pe 
cal şi crunt bătut, pricinuindu-i-se răni serioase: capul spart şi o mină 
ruptă. Poliţia a tras în mulţime, care a răspuns prin focuri de 
revolvere. Dar încercarea muncitorilor de a năvăli în perspec- 
tiva Nevski a fost E D e grup, care reuşise să 

rdonul, a fost gon cazaci. 

SÉ Dezordinule mai zor rar s'au produs mai tirziu în plaja 
Znamensca, unde a fost omorit un comisar de poliţie. Demons- 
Iran, cu steaguri roşii, au format o procesiune, care spărgea 
prăvâliile şi oprea circulaţia tramvaelor. Pentru represiune au 
trebuit să fie întrebuințate, pe ling&-4rupele din garnizoana Pe- 
trogradului, cinci escadroane de cavalerie şi o sută de cazaci ai 
gărzii imperiale din Pavlovsc. Mulțimea a fost împrăştiată. 

Lingă catedrala Cazan, da asemeni, demonstraţii zgomo- 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Geen in 


toase au fost de mai multe ori împledicate sau gonite prin şarje 
de cavalerie. 

La ora 7 sara, lingă capela din Gostini Dvor, muncitorii 
în mase compacte ap purtat, in sunetul cintecelor revoluţionare, 
steaguri roşii cu inscripția „Jos războiul!“. La somaţia de a se im- 
prăştia, ei au aruncat granate în jandarmii călări şi au tras cu re- 
volvere într'un detaşament de dragoni, care a fost silit să des- 
calece şi să răspundă prin salve de carabine. Strada a fost „Cu 
"UG", Dintre muncitori au căzut mai mulți morţi şi răniţi. 

Ministrul de Interne, Protopopov, a telegrafiat la Mobilev ` 

„Mişcarea are un caracter haotic, fără nici o organi- 
zație ; alături de excese antiguvernamentale, răzvrătiţii primesc 
pe alocuri trupele cu manifestații de simpatie“. 

Comandantul, deşi victorios pe toată linia, a dat ordinul ca 
să mai fie transportate la Petrograd cinci escadroane ale regi- 
mentului de cavalerie din garda imperială. 

Spre sară, M. V. Rodzilanco a alergat la Primul Ministru 
Gallţin să-i ceară demisia. Galiţin, în răspuns, i-a arâtat numai 
decretul, cu data in alb, pentru dizolvarea Dumei. 

Se simţea tare.. 

In cursul nopţii au fost arestați l peste o sută din mambrii 
mai însemnați ai organizațiilor revo uţionare, printre care şi cinci 
fruntaşi din comitetul partidului social-democrat. 


In cartierul Imperial din Mobhilev, viața curgea monoton. Ca 
în totdeauna la ora 9.30 dimineață Țarul s'a prezentat la Statul 
Major şi a lucrat până la 1230 cu generalul Alexeiev ; apoi o 
oră a stat la dejun cu suita obişnuită; apoi a făcut o plimbare 
in automobil; la 5 după-amează şi-a luat ceaiul şi a destăcut 
poşta din Petrograd, cu care s'a ocupat pănă la masă—7.30 
sara; in această zi a primit și două telegrame dela Impără- 
teasă: in cea dintălu se spunea, că „în oraş e deocamdată li- 
nişte“, iar în cea de după-amează—că „lucrurile nu merg bine in 
oraş". lar generalul Alexiev de două ori a „alergat“ la ţar cu 
ştiri secrete din Petrograd. 

Țarul a expediat în consecință, în aceiaşi sară, o telegramă 
urgentă Comandantului militar al Petrogradului, cu înaltă po- 
runcă ce nu suferea șovăire şi discuţie: 

„Ordon de a curma, chiar de mine, orice dezordine în ca- 
„Pitală, neadmisibilă în vremea grea a războiului cu Germania 
„Şi Austria. Nicolae“, 


Jurnalul generalului Dabenski (din suita Țarului) notează 
Subt această dată: 

„Din Petrograd—veşti îngrijitoare. Muncitorii flăminzi cer 
„pine, cazacii H imprăştie; fabricele şi uzinele stau... Cu aprovi- 
„Zionarea stăm foarte prost... deacela se şi produc răscoalele 
„înfometaţilor, Merge foarte prost cu combustibilul... de acela au 
„fost oprite pănă şi uzinele, care lucrează pentru apărare, Impă- 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 245 


„fatul parcă-i îngrijorat, deşi astăzi se arată vesel. Zilele a- 
„cestea El poartă uniforma cazacilor din Caucazia; astă sară a 
„fost la biserică; s'a dus şi s'a intors firă manta“... 


A patra zi: Duminică 11 Mart 1917 


Ziua de 11 Mart fiind sărbătoare, nu se putea stabili nu- 
mărul muncitorilor care au aderat la mişcarea grevistă. Dar de 
dimineaţă străzile din cartierele muncitorești gemeau de lume-— 
dispusă foarte agresiv. 

Trupele de asemeni din zori de ziuă au fost postate în 
punctele hotărite de mai inainte, după „planul strategic”, 

Comandantul militar a anunțat prin afişe, că trupele au pri- 
mit ordihul să reprime orice dezordine şi atrupamente fără cru- 
tare. 

Această proclamaţie parcă a îndirjit şi mai mult mulțimea, 
care a luat peste tot o atitudine provocătoare faţă de trupă, a- 
runcind în soldaţi şi cazaci pietre şi bulgări de ghiață. Primele 
salve, trase cu cartuşe oarbe, mau impresionat pe demonstranți, 
care le primeau cu risete şi fiuerături, Armata în multe părți a 
fost silită să tragă mai multe rînduri de salve, cu cartuşe de 
războiu, în grosul mulţimii, ca să o poată imprăştia ; dar în cele 
mal multe cazuri, demonstranţii se ascundeau prin curţile mal a- 
propiate şi, după încetarea focului, năvăleau din noa în stradă 
mai exasperaţi şi mai ameninţători ca înainte. 

Circulaţia pe poduri fiind închisă, peste gheţurile Nevei cur- 
gea O- masă neagră de muncitori, cu steaguri roşii, ca un curent 

lavă aprinsă... 

Trupele îşi făceau supus datoria. Din toate părțile oraşului 
se auzeau salve de puşti, ca pe un cimp de bătălie. 

Dupâă-amiază însă s'a produs un incident rău vestitor: com- 
pania a 4-a a regimentului  Pavlovsc a eşit samavolnic din 
cazarmă în stradă, cu chiote și focuri de puşcă trase în aer; 
ofițerii lipseau, afară de vr'o doi, vădit neputincioşi ; compania 
cerea ca toate trupele să inceteze de îndată focul şi să fie re- 
trase în cazarmă; dar ea însăşi a tras într'un pluton de gar- 
dişti-călări, <a... 

M, V. Rodzianco, faţă de această stare de lucruri, s'a crezut 
dator, în calitate de Preşedinte al Dumei, să adreseze Țarului la 
Mobilev telegrama : 

„Situaţia e serioasă. In capitală e anarhie. Guvernul e pa- 
atalizat. Transportul de provizii și combustibil a căzut în desă- 
„Virşită dezorganizare, Nemulțumirea obştească creşte. In străzi 
„Se produc împuşcături dezordonate. Unităţi de trupă trag una 
„intr'alta. E necesar să fie însărcinată a forma guvernul o per- 
„sonalitate care se bucură de increderea țării, Nu se mai poate 
mtărăgăni, Orice întirziere seamănă cu moartea, Rog pe Dumnezeu, 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 
A ROND 


„ca În ceasul acesta răspunderea să nu cadă asupra capului in- 
„Coronat”, 

Dar comandantul Petrogradului, informat despre faptele 
companiei nedisciplinate, a ordonat imediat şefului batalionului 
respectiv și preotului regimentului să la măsurile cuvenite spre a 
aduce compania la supunere. La indemnul acestora, soldaţii cu 
încetul şi-au venit în fire: şi-au predat puştile; atunci, au 
fost arestaţi, îndată — dar 27 de soldați cu puştile lor au dis- 
părut. Imediat a şi fost intrunită Curtea Marţiala, 

Acest incident supărător, urmind să fie lichidat, în confor- 
mitate cu legile militare, Comandamentul putea să fie mulţumit, 
Peste tot trupele reuşise să Infringă furia, populară şi să go- 
lească străzile. 

Ministrul de Interne, Protopopov, a putut telegrafia trium- 
fător la Mohilev ` è 

„Astăzi pănă la ora 4 p. m. pe Perspectiva Nevski se a- 
„dunase mulţimea, nesupunindu-se ordinelor... In acelaşi timp 
„mari aglomerări s'au format în strada Li vsca, Piaţa Zna- 
„mensca, Perspectiva Vladimirsca şi strada Sadova... Peste tot 
„mulțimea a fost provocătoare... La cinci ore Perspectiva Nevski 
„a fost curăţită ; dar demonstranți! izolaţi, ascunzindu-se după 
„Ccoțuri de casă, continuau să tragă În patrule... Trupele au fost 
„silite să recurgă la salve, cu cartuşe de războlu, în grosul mul- 
„țimii, care însfirşit peste tot s'a imprăştiat, ridicind şi ducind cu 
„Sine pe morţii şi răniții ei... Trupele s'au purtat inimos cu ex- 
„cepția nesubordonării companiei a patra din Doe Pavlovsc,.. 
„Ohrana a arestat în localul Comitetului ilitar 50 persoane 
„Străine, adunate Intro întrunire secretă şi 130 membri din dife- 
„rite partide, precum și un colectiv revoluţionar din cinci persoane... 
„Sper că va fi cu folos. Avem informaţiuni că mine, 27 Febru- 
wël pr Marth, o parte din muncitorii grevişti are intenţia să 
e ucrul*,,. 

Gavernul, simțindu-se În urma acestui succes stăpin pe st- 
tuaţie şi spre a asigura reluarea lucrului în uzine şi a tăia scurt 
orice încercare de a mai tulbura ordinea publică, a bhotărit să 
proclame de adouazi în Petrograd starea de asediu şi să in- 
chidă imediat sesiunea Dumei. 

Sara, Preşedintele Dumei găseşte în adevăr la el acasă un 
decret imperial, care inchide sesiunea Dumei, incepind chiar din 
ziua curentă, 11 Mart (care şi trecuse 1), „pănă în April 1917 
cel mai tirziu, în vederea imprejurărilor extraordinare“, — adică fără 
să precizeze măcar data redeschiderii .. 

Acest „sans façon“ denotă prin sine, că guvernul se cre- 
dea destul de tare, ca să-şi poată permite o procedare sumară. 

Dar acelaşi sentiment îl aveau în acest moment şi cercurile 
opoziţiei. D, V. B. Stanchevici afirmă, în adevăr, în „Amintirile“ 
sale, că in sara acestei zile „ă avut loc constătuirea reprezen- 
tanţilor tuturor partidelor de stinga ; şi majoritatea a avut im- 


3 CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 247 
—————————— E e 23 


mua că mişcarea merge spre scădere şi că guvernul a bi- 
ruit* 1... 1 

In Mohilev, Ţarul poate, cu inima uşoară, să comenteze ast- 
fel, faţă de contele Frederiks, Ministrul orl Imperiale, telegra- 
ma patelică a Preg:dintelui Dumei din această zi: 

„lar bunducul cela de Rodzlanco îmi serie diferite fleacuri, 
„la care eu nici n'am să-l răspund“... 

Dubenski işi înscrie in jurnal reflextunea : „In jurul Impă= 
ratului același lucru—chiar cei care îşi dau sama de gravitatea 
situației, cred că nu trebue să supere pe Țar“, 


A cincea zi: Luni 12 Mart 1917 
1.—Ceasurile de cumpănă: Până la amiază. 


Dar adouazi, Luni 12 Mart, atmosfera se. schimbă brusc. 

Impotriva piărilor guvernului, lucrul nu s'a mai reince= 
put aproape in nici una din fabricile şi uzinele Petrogradului—şi 
mulțimea foarte agitată desdedimineaţă a năvălit în străzi. 

In același timp, pe la ora 7 dimineaţă, comandantul bata- 
lionului de rezervă al regimentului  Volinsc telefonează gene- 
ralului Habalov, că s'a răzvrătit unitatea de instrucţie a aces- 
tui regiment şi refuză să plece la postul ei pentru serviciul de 
apărare a ordinei publice, iar şeful unităţii sau ar fi fost omo- 
rit sau s'ar fi impuşcat singur, în faţa frontului, —nu poate şti. 

ordonă ca imediat această unitate să fie dezarma- 
tă şi întoarsă în cazarma ei. 

i Dar peste puțin timp i se raportează, că nu numai sol- 
daţii regimentului Volinsc nu vor să-şi predea armele, dar că 
sar H unit cu dinşii şi o companie a regimentului Preobra= 
jensc, impreună cu o parte a regimentului... Lituania,—şi că toată 
această gloată înarmată, în care s'a amestecat şi o mulțime 
de muncitori, a pornit pe strada Chirocina, a devastat cazarmele 
divizionului de jandarmi! şi acum  devastează şcoala de sublo- 
cotenenți de iu. 

Soldații ai eşit în stradă, fără ofițeri, şi au fraternizat cu mon- 
citorimea. Ofițerii au fost surprinş Şi dezarmaţi. Mai mulți 
ofițeri au şi dispărut: s'au ascuns ofi s'au deghizat în hai- 
ne civile; lar acei care au încercat să se opună mişcării, au 

eran, 
Sg "Pe de oi parte, tot in dimineaţa acestei zile, membrii Du- 
mel Imperiale, veniţi în Palatul Tauridei, spre a lua parte la ṣe- 
dat, află cu uimire dela Preşedintele lor, că sesiunea este în- 
chisă prin decretul din ajun. In acelaşi timp.—cazarmele regi- 
mentelor Volinsc şi Lituania fiind în apropiere, —el au a- 
a 

«B. ici,—„Aminliri”, p. 77. Faplul este confirmat și 
de tes p er Nabocov, in KE Pe Pss Yo |. p. 12, 


A 


248 VIAŢA ROMINRASCA 


fiat şi despre răzvrătirea acestor regimente, despre fraternizarea 
lor cu muncitorii, caşi de primele lor isprăvi. 

Membrii Dumei Imperiale nici nu au încercat să se opună 
decretului de prorogare, ca predecesorii lor din Statele- Generale 
în ajunul revoluţiei franceze, Ei nu s'au considerat deci în drept 
să se constitue şi să deschidă în mod formal şedinţa—ci, pără- 
sind incinta, s'au adunat ca simpli particulari, la o consfă- 
tuire intimă asupra situaţiei, într'o sală de alături, unde s'au în- 
teles să nu plece individual din Petrograd (nu să continue se- 
deea, can Sa spus în urmă greşit sau falşificîndu-se voit a- 

evărul), s 

Preşedintale Rodzianco telegrafiază încă odată Țarului; + 

„Situaţia se agravează, Trebuesc imediat luate măsurile ne- 
„Cesare, fiindcă mine va fi prea tirziu. A sosit ultimul ceas, cînd 
„se hotărăşte soarta patriei şi a dinastiei“, 

In afară, generalul Habalov a organizat în grabă un corp 
de trupă, de vr'o mie de combatanți, —cavalerie, infanterie 
mitraliere,—pe care La trimis, subt comanda colonelului Cutepov, 
impotriva răsculaților, cu ordine năstruşnice. 

Dar acest corp de trupă în parte n'a putut rezista presiu- 
nii mulţimii înarmate, în parte îngişi soldaţii şovăiau, lar în parte 
treceau chiar la răsculați, omorind sau gonind pe ofițerii lor, 

Cutepov n'a putut pătrunde nici în strada Chirocina, nici 
în strada Spasca și cerea, prin pătrule de cazaci, întăriri, Ins- 
trumentul de apărare a ordinei aluneca tot mai mult din mîinile 
comandamentului sau se fărămiţa... 

i Răsculaţii au atacat şi au ocupat arsenalul, unde au găsit 
vr'o 40.000 de puști, care au şi fost îndată împărţite între mim- 
citori, punindu-se astfel începutul batallonului gărzii roșii. ** 

Această „armată revoluționară“ fără cadre, fără ofiţeri 
fără șefi, a incendiat Tribunalul, Clădirea Ohranei, Castelul Li- 
tuan (închisoarea), şi s'a aruncat şi la alte închisori să libereze 
Reg ` politici, şi chiar şi pe cei de drept comun, 

ind pompierii au încercat să stîngă incendiul Tribunalului, 

mulţimea i-a impedecat. 

Perspectiva Sainpsonievski a fost blocată de aglomeraţiuni 
enorme de popor şi toate străzile învecinate formau un ocean vi- 
jelios de capete. 

Spre miezul zilei, această masă compactă a putut să por- 


nească, ca un val irezistibil, spre Palatul Tauridei — di 
mei Imperiale. "STT Ee Der 


2.—După amiază 
După miezul zilei, Palatul Tauridel a şi fost invadat de sol- 


Su P. Miiioeen, — „Istoria revolujiei ruse“, parlea I, p. 41. 
d Rodzianto;—Loc. cit, în „Arhiva r. r.*, SW VI, p. P 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 249 


dați, muncitori înarmaţi şi de „un publie foarte amestecat", *— 
iar toate împrejurimile Dumel împresurate de mulţimea entuzi- 
astă şi furioasă. e 

Gloata înarmată s'a îndesat în somptuoasa sală de şedinţe 
a Dumei Imperiale şi în toate încăperile Palatului, pănă la su- 
îra gerii şi bucătării —şi nu le-a mai părăsit multă vreme nici ziua, 
nici noaptea... De voe de nevoe, a fost pus la dispoziţia cuce- 
ritorilor ŞI elegantul restaurant al Dumei, duduele restauran= 
tului au fost silite să servească graţios—şi gratuit—pe sumbrii lor 
muşterii. Acest serviciu a fost chiar prima manifestare de orga- 
nizare a revoluţiei, cind personalului restaurantului au trebuit 
să-l vină în ajutor şi cuconiţele voluntare din societate. 

Acesta a fost chiar primul contact între acţiunea politică a 
partidelor organizate şi mişcarea maselor de jos. 

Un martor ocular descrie astfel aspectul „armatei revoluțio- 
nare“, În ziua cind ea, tnstalată în Palatul Tauridel, a luat pe a- 
ceastă cale în stăpinire „forul politic“ al vechilor partide: 

„Aruncind o privire în sufragerii, unde gratuit şi cu multă 
„bunăvoință au fost hrâniţi neintrerupt ziua intreagă soldaţii, am 
„Văzut că gentilele şi ospitalierele gazde parcă vroiau prin ser- 
„viciile lor să captiveze şi să domesticească soldăţimea. Insă sim- 
„jeant zădărnicia sforțărilor lor, fiindcă soldaţii şedeau încruntaţi 
„Şi mestecau, fără să lase puștile din mînă, fără măcar să vor- 
„bească între ei şi fără să-şi comunice impresiile.—Dar ei, 
„vădit, printr'un fel de instinct gregar, aveau conştiinţa de ceva 
„comun care ii leagă fatre dinşii,şi îşi gindeau pe tăcute gîndurile 
lor proprii — strâine pentiu ceilaiți, neînfelese şi neaceesibile 
„interpretării*.., zg 

să înţelegem această atmosferă, trebue să notăm şi a- 
ici faptul asupra căruia vom H siliți să mal revenim: că până 
în acest moment nici vorbă ma fost despre vr'o organizare 
sau conducere a mișcării populare. In specia! soldaţii au fost 
cu desăvirşire străini de agi'aţiile politice din capitală, Primele 
care s'au clătinat au fost, cum am văzut, batalioanele de rezervă şi 
unitățile de instrucție ale regimentelor Pavlovsc, Volinsc, Preo- 
brajensc şi Lituania,—adică, în majoritate covirşitoare, țărani în 
vristă, pe care numai războiul i-a despărțit de familiile şi ogoa- 
rele lor şi care, abla îmbrăcaţi în uniformă, nu s'au şi putut des- 
brăca de atmosfera de acasă. După strigătul de „pline“ al gre- 
viştilor, ei au prins îndată strigătul de „Jos războiul iz, tatr'o 
clipă, am simţit că armele lor pot servi şi pentru alt scop, de- 
cit pentru a trage în flăminzi, 

ŞI din clipa aceasta comandamentul avea în faţa lul o masă 
opacă, inaccesibilă oricăror suggestiuni străine, oricăror ordine, 
ca și oricăror consideraţii politice, care rupind toate zăgazu- 


TP Millucov,—lac, cite p. 42, 
iii Că Stanchevici,— „Amintiri, p: 71, 


250 VIAŢA ROMĪNEASCA 
= VATA ROMA SA 


rile disciplinei şi ale organizației militare, s'a vărsat în masa 
muncitorimil răsvrătite, fuzionind în atmosfera incandescentă a 
Petrogradului din aceste zile, —cu adevărat într'un „curent de lavă 
aprinsă“, care a prefăcut în cenuşă tot ce i-a stat în cale. 

Numai după ocuparea Dumei, in după-ameaza acestei zile 
de 12 Mart, constatăm prima încercare de a creia o organi= 
zaţie je conducere a mişcării. 

n „publicul amestecat“ care a invadat Palatul Tauridei, 
Împreună cu soldaţii şi muncitorii armaţi, s'a improvizat, de că- 
tră elemente revoluționare necunoscute, un comitet de iniţiativă, 
care—in amintirea revoluțiunti din 1905—s'a intitulat „Comitetul 
provizoriu al Sovietului deputaţilor muncitorilor“, care a şi lansat, 
fără nici o semnătură, în numele „reprezentanţilor muncitorilor, 
soldaţilor şi ai populaţiei Petrogradului care sînt adunaţi în 
Dumă“, un apel prin care soldaţii şi muncitori! „din toate tru- 
pele, trecute de partea E ema sint SE să-şi aleagă imediat 
reprezentanţii, cite unul din fiecare companie, iar din fiecare fa- 

rică sau uzină cite un deputat la fiecare mie de muncitori“, 

În acelaşi apel, comitetul anonim,—„fără nici o Înţelegere 
prealabilă cu Presidenţia“, cum observă supărat d. P, Miliucov, 
convoacă pe deputaţii ce ar fi astfel aleşi, pentru ora 7 sara 
a aceleiași zile de 12 Mart în sala de şedinţă a Dumei, * 

Dacă ținem samă fie chiar numa! de timpul material necesar 
pentru tipărirea şi răspindirea apelului, intr'un moment cind cea 
mal mare parte a capitale! se afla încă subt puterea trupelor gu- 
vernamentale cm de stradă nu încetaseră, precum şi de 
faptul că fabricele şi uzinele erau inchise, iar muncitorii lor a- 
mestecaţi în mulţimea răzvrătită în toate părţile oraşului—e clar 
că despre nici o alegere serioasă efectuată pănă la ora 7 sara 
nu se putea vorbi, 

H e mai puţin adevărat, că după „năvălirea barbarilor“ 
în Palatul Tauridei, şi numai după aceasta, prin gestul comite- 
tului anonim, cum recunoaşte şi d. Miliucov, s'a manifestat ten- 
dinţa partidelor revoluţionare de a lua asupra-şi direcţia mişcării 
populare (Cu ce succes vom vedea), 

Acest fapt a îndemnat pe membrii Dumei Imperiale, ră- 
maşi Intro cameră lăturalnică a Palatului, să Insărcineze pe de- 
legaţii fracţiunilor din Dumă („Senioren-Convent“, după terme- 
nologia germană, adoptată de statutul spre de a alege şi ei un 
„Comitet provizoriu al membrilor Dumei“ (NB : nu al Dumei, 
că un corp constitult, care după considerația lor nu putea func- 
ționa, sesiunea fiind închisă prin decretul din 11 Mart, ci nu- 
mai al „membrilor Dumei“—organ improvizat şi de expedient). 
In acelaşi timp „Senioren-Convent“ a primit și sarcina „de a de- 


termina rolul alterior al Dumei Imperiale faţă de evenimentele 
începute*.+* 


TI E Milineov, loc. cit., p. 42. 
"" Ibid, p: 41, 


-= 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 251 


După ora 2 p. m. numitul „Senioren-Convent“ şi-a Inde- 
plinit a vacă şi a desemnatca membri în „comitetul provi- 
zoriu“ pe d-nii Preşedinte M, V. Rodzianco, V. V. Şalghin (naţio- 
nalist), V. N. Lvov („centru“), |. |. Dimitrucov (octobrist), S. 1. 

idlovski (octobrist), M. A. Caraulov, A. I, Conovalov, Kjevski 
progresiști), P. N. Miliucov, N. V, Necrasov („cadeţi”), A. V, 
Kerenski („travailist*) şi N. S, Ciheidze (social- democrat). 

Cum vedem, comitetul a fost alcătuit în mare majoritate de 
elemente hotărit conservatoare, mal cu samă că d. Ciheidze 
a refuzat din capul locului să facă parte din el, lar d. Kerenski, 
după oare care şovăire,.. nua acceptat mai tirziu decit cu rezerve. 

Misiunea „Comitetului provizoriu al membrilor Dumei“ a 
fost precizată cu multă prudenţă (Guvernul dispunea încă de 
multă armată....): „de a contribui la restabilirea ordinei D de a 
stabili contactul cu instituțiile și persoanele care aveau vr'un ra- 

mişcarea“. 
wë Wi membrii Dumei în acest moment erau încă de- 
parte de gindul de a forma un guvern revoluționar sau chiar 
de a lua ei i E ue ego d 

riograful Dumel ne spune anume: 

e ceea care mergeau mai departe (decit misi- 
„bnea precizată mal sus)—precum: acea de a lua imediat pu- 
„terea in minile proprii şi“de a organiza ministerul din membrii 
„Dumei, sau chiar de a proclama Duma ca Adunare Constitu- 
„antă, au fost respinse parte ca inoportune, parte ca prin- 
cipial incorecte"'—atit de însuşi pomenitul „Senioren-Convant", 
cit şi de toate fractiunile partidelor şi de o nouă constătuire 
privată a membrilor Dumei, care au discutat şi au aprobat hotă- 
rirea luată de reprezentanţii fracţiunilor din „Senioren-Convent“, 


Pe cînd astfel, în Palatul Tauridei, pe deoparte, se punea 
la cale constitulrea „Sovietului“, lar pe de altă parte, „Comi- 
tetul provizor al membrilor Dumei“ se pregătea cu timiditate 
să vie „În contact cu instituţiunile şi persoanele în raport cu 
mişcarea” —pe străzile capitalei mişcarea maselor de soldaţi şi 
de muncitori se desfăşura cu acelaşi caracter de stihie. 

Consiliul de miniştri adunat la ora 2 p. m. la primul mi- 
nistru Gatiţin, care a venit „palid, cu minele tremurătoare şi cu 
echilibrul sufletesc sdruncinat*. Dar din raportul lui lămurindu-se 
că deocamdată răsculații nu sint stăpini decit pe circumserip- 
tlile Viborg şi Liteini, Consiliul s'a despărțit după pol instructi 
date comandantului militar, şi a hotărit să se mai adune la ora 
5 p. m, în palatul Mariei. 


= "ibid, p. 42.—Trebue dar bine notat acesi fapt, [lindcă în serie- 
rile elena a A ară zile ale revoluliei se confundă adesea oadet 
comitet provizoriu al membrilor Dumei“, numi! în duaph-ameazn ES 
de 12 Mart numai pentru „conlaciul“, „în vederea restabilirii ordi- 
nei”, cu „guvernul provizoriu“ al Revolajiei, consiliuii al în allă com- 
punere, numa! în noaptea spre 16 Mari. 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 253. 
————————————— SUD Ruse 224 


„inchipuiau că sint conduzătorii răscoalei, Id realitate însă 
„răscoala se desfăşura ca o stihie, în stradă. Tribunalul ardea 
„pe stirşite. Pa Liteini şi Naezki erau baricade şi, în fond, o- 
„făşul nu mai era subt puterea guvernului," + 

In vremea areasta d. Rodzianco mai încerca să se înţeleagi 
prin fir direct, cu cartierul general din Mohilev... 


Generalul Habalov a hotărit să-şi concentreze rezervele în 
piaţa palatină, din care să trimeată o întărire pentru co- 
lonelui Cutepov, iarun deteşament in Sales gës Petersburg. 

Dar el a fost silit în curind să constate o parte din 
trupele lui abia pot fi reținute să nu treacă la răsculați, lar al- 
tele... n'au cartuşe ! Negăsind cartușe În oraş, generalul Haba- 
lov a cerut prin telefon comandantului cetăţii să-i trimeată 
din Kronstadt, dar acesta La răspuns că nici el nu esie sigur 
de garnizoana cetăţii | 

Unele detaşamente trimise ca întărire În punctele primej- 
duite, au trecut la „inamic“, atrăgind după ele şi pe cel care 
pănă la sosirea lor mai rezistau... 

Intăririle chemate din afară Intirziau, fiindcă răscoala ajiz- 
bucnit şi în imprejurimile Petrogradului. Pe la ora 3 p.m. până 
şi garnizoana din Țarscoe-Selo a pornit să prade prăvăliile şi 
circlumile, întimpinind escadroanele care se îndreptau spre ca- 
pitală din Novgorod cu coşuri pline de alimente şi băuturi, 
Artileria din Peterhof a refuzat să se Imbarce și să plece la 


— Acolo, În jarul Ţarului, ziua de 12 Mart, s'a inceput 
sa scris pănă sară, după tipicul stabilit. Generalul 
ocicov, aghiotantul Țarului, „făcea giumbușiucuri“, îşi aranja a- 
partamentul şi până la ora 5 după-amează „bătea perdele 
şi poze pe pâreţi“, dar în spre sară a inţeles şi el seriozitatea 
situaţiei şi „a început să rătăcească din loc în loc, roşu la faţă, 
cu ochii holbaţi“. 

Dar Țarul încă nu-şi pierduse cumpătul. Ca răspuns la 
telegrama amintită mai sus a Primului Ministru, prin care îl ru- 
ase Între altele să numească un nou guvern, după formula lui 

odzlanco, i-a telegrafiat : 

„Cu privire la Comandantul Petrogradului am dat ordinul în con- 
„Secinţă şefului Statului meu Major. Asemenea cu privire la trupe, 
„D-tale personal îţi încredințez toate drepturile necesare pentru 
„Buvernarea civilă /n ce priveşte schimbări în compunerea 
„Ministerului le găsesc în actualele împrejurări inadmisibile. 
„Nicolae“ e 


Cind Consiliul de Miaiştri s'a adunat din nou în Palatul 
Mariei, Primul Ministru la ora 6 p- m. à telegrafiat Țarului la 
Mohilev, rugindu-l să pue în fruntea trupelor rămase credin- 
cioase pe un genera! popular şi să încredințeze ministerul unei 
personalităţi care s'ar bucura de încrederea generală, adică 
—formula d-lui Rodziano—mărturisind că guvernul nu mai poate 
stăpini situaţia, 

Ce se petrecea în acest moment în celalt lagăr ne des- 
crie d, V. B. Stanchevici, care sara a reuşit să pătrundă în 
Palatul Tauridei. 

„Am început să caut pe Kerenski, pe care l-am găsit în- 
mir'o cameră spațioasă, unde în afară de el se afla numai Ci- 
„heidze cu gulerul ridicat ; amindoi erau emoţionaţi, Ciheidze 
„alerga din colţ in colț. Kerenski... mi-a comunicat că au fost 
„Ocupate poşta şi telegraful, dar că ar trebui trimise întăriri. Eu 
„l-am răspuns, că nici o întărire nu se poate trimite, până ce 
„Soldaţii nu vor fi aduşi în oarecare ordine. Ciheidze, grăbit, s'a 
„âproplat de mine, spunind că aceasta este adevăraţ, că inainte 
„de toate e nevoe de ordine, că trebuesc organizate regimentele 
„„Sâu aşa ceva. Am întrebat pe cineva dimprejur, unde sint cel- 
„lalţi membri ai Dumei. Mi s'a răspuns, că au fugit simțind că 
„treaba merge rău... şi „treaba nu mergea râu“, numal că nu 
„tra În mina celor din Palatul Tauridei, care numai ei singuri jz? 


3.—Noaptea 


După căderea nopții, odată! ce totunericul cuprinse capi- 
tala, cumpâna a început să se plece hoțărit de partea răs- 
culaţilor. 

upi guvernamentale se topeau din minut în minut fără 
luptă, şi chiar fără nici un contact cu răsculații : se mistulau în 
vălul nopţii. In fiecare moment venea cite o ştire de o nouă 
parte a oraşului căzută subt stăpînirea mulțimii răzvrâtite. Cea 
mai mare parte a orașului era de fapt subt puterea acesteia, 

Despre o ofensivă nu mai putea fi vorba. Cel mult, se 
mai putea spera de a-se menţine în aparare în Piaţa Palatină, 
până la sosirea întăririlor—care însă tot nu soseau... 

M niştrii adunați în Palatul Mariei „umblau zăpăciţi, aş- 
teptau arestul“, 

Despre starea lor sufletească în acest moment vorbeşte 
elocvent faptul povestit de d. Rodzianco : ; 

„Venind ştirea că mulțimea se indreaptă spre palatul Ma- 
„tiei, toate luminile au fost stinse şi au fost a uşi in grabă un 
„număr de soldaţi din trupele rămase credincioase guvernului, 


” V, B. Staneheoiei, — „Amintiri“ P. 67-68, 


254 VIAȚA ROMINEASCĂ 
————————————————— A LL 


„pentru apărare. Dar atacul aşteptat nu s'a produs ; şi după 
„mărturisirea unuia din Miniştri, cînd luminile au fost re- 
„âprinse, el, spre mirarea lui, sa găsit subt Masă” sat 

Primul Ministru, după o consfătuire cu Ministrul de Răz- 
boiu Beleacv, s'a adresat d-lui Protopopov, Ministrul cel mai 
urit de mulţime, cu rugămintea de a declara oficial că este bol- 
nav şi de a se retrage, Protopopov s'a ridicat, a aruncat ruşi- 
nat: „Ei, bine, mă supun“... şi a plecat, cu cuvintele : „Nu-mi ră- 
mine decit să mă impuşc“,.. 

După ora 8 sara, în cabinetul preşedintelui Consiliului de 
Miniştri s'au strins într'un concillabui, afară de însuși Primul 
Ministru Galiţin, Marele Duce Mihail Alexandrovici, miniştrii 
Crijanovski şi Beleacv, şi d, Rodzianco (în acest moment— 
președintele „Comitetului provizoriu“, care hotărise, cum se 
arată mai jos, „să la Puterea în mîinile sale" D. spre a se in- 
țelege asupra textului tele ramei, pe care Marele Duce urma să 
o trimeată Țarului. Mihail Alexandrovici comunica fratelui său 
despre „seriozitatea situației“ şi despre necesitajea de a numi 
un Prim-Ministru, care să fie în drept a-şi alcătui un ca- 
binet, după cerinţele vremii; el întreba, dacă Țarul nu-l va 
imputernici să declare imediat despre aceasta, şi din parte-i 
recomanda pe prințul G. E Lvov, oferindu-se a primi Regența. 

Îndată ce textul definitiv al telegramei a fost primit de cons- 
fătuire, Marele Duce şi generalul Beleaev au şi plecat spre ao 
transmite prin fir direct la Mohilev. 

In curind după aceasta, generalul Zanchevici, care fusese 
aiăturat Comandantului Habalov, cu desăvirşire demoralizat, şi-a 
pus uniforma regimentului Pavlovsc din garda Imperială şi s'a 
dus spre trupele adunate in Piaţa Palatină, dar după ce a stat 
de vorbă cu soldații, a ajuns la convingerea că nu se mai poate 
pune multă nădejde in ei. Era clar că Piaţa Palatină nu mai 
putea fi apărată. Miniştrii au plecat din Palatul Mariel, iar tru- 
pele pe la ora 9 sara au fost mutate la Amiralitate,—apoi, mai 
tirziu, pe la ora Il de noapte, au fost aduse la Palatul de larnă ; 
cu acest prilej s'a constatat că marinarii şi o parte din infante- 
SR s'au Împrăştiat ; guvernul nu mal dispunea decit de 1500—2000 

e oame 


— In celălalt lagăr, în Palatul Tauridei, odată cu căderea 
nopții şi lămurirea proporţiilor luate de mişcarea revoluționară, 
temperatura, dimpotrivă, creştea. 

Mai întălu s'a constituit „Sovietul“, 

Drept vorbind, cum nu se putuse face alegeri serioase, 
tot aşa nu se putea vorbi măcar de verificare de mandate, nici 
de „constituire“ normală. 

De fapt, totul se mărginise, atunci în sara zilei de 12 Mart, 


” „Arhiva r. r.*, y, VI, p. 58, 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELB REVOLUŢIEI ROSE 255 


aproape numai la erljarea cu dela sine putere a celor vr'o 
2000 de soldaţi, muncitori şi „public amestecat“ care după ora 
12 S'au inghesuit în sala de şedinţă a Dumei, în „Sovietul de- 
putaţiior soidaţilor şi muncitorilor“, 

Dar putea măcar porni, de aici, din acest moment o ac- 
țiune de reală conducere a mişcării revoluţionare ? 

Incă multe zile acest Soviet nu a fost, cum ne spune un 
membru al lui, decit o adunare de soldaţi semi-agramaţi, care 
a apărut în rolul de „conducători“, pentrucă nu cerea dela 
nimeni nimic, pentrucă el nu era decit o firmă, care serviabil 
acoperea o totală lipsă de conducere“.* 

Dar acolo totuşi, din primul moment, au răsunat voci ho- 
tărite,—şi amestecul organizaţiilor revoluţionare constituia o vă- 
dită primejdie pentru „democraţia burgheză“. 

In faţa acestei primejdii, lâmorindu-se şi situația desperată 
a guvernului, „Comitetul provizoriu al membrilor umei“, care 
nu era Indrepiäțit, pe temeiul hotărtrii luate cu puţine ceasuri 
inainte, decit „de a stabili contactul cu instituţiile şi persoanele 
in raport cu mişcarea, spre a contribui la restabilirea ordinei“, 
în acelaşi sară de 12 Mart, după constătuirea „Sovietului“, a 
hotăiit să facă un pas mai departe şi să ia în minile lut pu- 
terea, care luneca din minile guvernului“, 

Dar în realitate, el a hotărit deocamdată numai să se tri- 
meată imediat după prinţal Lvov, care lipsea din Petrograd, 
întrucît încă din era conspiraţillor opoziţiei liberale, acesta fusese 
desemnat să facă parte din guvern. Până atunci—„În aştep- 
tare să vie momentul pentru formarea gvernului, Comitetul pro- 
vizoriu s'a mărginit să-şi numească imediat comisarii, dintre mem- 
brii Dumil, pe lingă toate instituţiile superioare de guvernămint 
pentru a restabili fără întirziere mersul normal a aparatului 
administrativ*.** 

Pentru moment, nici de aici stihia revoluționară, care îşi 
rostogolea mai departe valurile-i năprasnice pe străzile şi pie- 
ţele Capitalei, nu putea aştepia vre-o iniţiativă de conducere. 


— Trupele revoluţionare, în cartierele care erau treptat o- 
cupate de ele, făceau perchiziţii dezordonate, în mijlocul impug- 
căturilor şi altor excese, şi arestau unde găseau pe miniştri şi 
alţi demnitari ai Imperiului, 

Pe la miezul nopţii, generalul Beleaev, Ministrul de Răz- 
bolu, voind să vorbească la telefon cu Ministrul Comunica- 
tiilor, pe care îl ştia in Palatul Mariel, a auzit în receptor voci 
străine, şi la cuvintele: „Am răsfoit acest pachet, ia celelalte 
hirtii”, a depus receptorul şi a dispus ca orice comunicaţii te- 
letonice cu Palatul Mariei să inceteze, 


TK B. Stancheulei,— „Amintiri“, p. 77. 
** P, Miliucou,— „Istoria revolujiei ruse”, parlea I, p. 43. 


256 VIAŢA ROMINRASCĂ 
> Ra. 


Pe la ora 1 de noapte, în Palatul de larnă, unde se insta- 
lase, cum am văzut, Comandamentul cu trupele rămase credin- 
cioase, s'a primit înştiințarea, prin firul direct, dela cartierul 
general, că generalul Ivanov este numit „dictator cu depline 
puteri pentru a restabili ordinea desăvirşită în Petrograd şi tm- 
prejurimile lui“, şi că pleacă fără intirziere la post, cu trupele 
necesare, 

Dar faţă de ştirile primite asupra mişcării răsculaţ lor, s'a 
ridicat chestia necesității pentru Comandament de a părăsi, cu 
trupele lui, Palatul de larnă. După o constătuireintre coman- 
danţii Habalov şi Zancheviei cu Ministrul de Războla Beleaev, 
sosit acolo pentru moment cu Man, le Duce Mihail, care nu 
reuşise să plece la Gatcina unda locuia,—ei se Ëse Iptätn să 
treacă cu trupele în Cetatea Petru şi Pavel, dar comandantul 
Cetăţii, chemat la telefon, comunictad că răsculații au postat în 
Piaţa Troiţei automobile blindate şi tunuri şi că podul Troiţii 
este baricadat, în zori de zi iau hotărirea să mute trupele lor 
din nou la Amiralitate. 


— La Mobilev, primindu-se telegrama Marelui Duce Mihail 
Alexandrovici, prin care acesta recomanda pe prințul Lvov şi 
se oferea ca Regent, Țarul, neclătinat, i-a răspuns pe loc, prin 
generalul Alexeev că —, Majestatea Sa mulţumeşte pentru aten- 
jiune. Va pleca;mine la Țarscoe-Selo şi singur va lua hotărirea 
cuvenită“, 

Plecarea era, în adevăr, hotărită în legătură cu știrile pri- 
mite din Țarscoe-Selo, întrucit Impărăteasa avea de gind să 
piece cu copiii întru intimpinarea Farului. 

Dubenski povesteşte în jurnalul sãu, că la 12 Mart a avut 
loc În cabinetul Țarului o constătuire intimă între Țar, Alexelev, 
Frederiks şi Voeicov. Alexejev (probabil ca rezultat al convor- 
birilor prin fir direct cu neastimpăratul GEN al Dumei) stä- 
tula pe Țar să accepte propunerile d-lui odzianco ` Frederiks 
tăcea, iar Voeicov insista ca Țarul să nu facă nicio concesiune 
şi-l îndemna să plece imediat la Țarscoe-Selo, 

După prinz, Țarul a chemat la el în cabinet pe generalul 
Ivanov,—iâr pe la ora 9 sara en aflat că generalul fiind nu- 
mit dictator, porneşte adouazi cu un tren expres, în care vor 
fi imbarcate și trupe de elită, la Petrograd. 

La ora 12 de noapte generalul Voeicov, aghlotantul "Ta. 
rului, a comunicat suitei ordinul Impăratului de plecare chiar în 
cursul nopţii. Astfel întoarcerea a fost avansată numai cu o 
zi, ma de termenul fixat la plecare din Țarseoe- Selo. 

tenul suitei a şi pornit din Mobilev la ora 4, iar cel 
imperial, la ora 5 de noapte, 


f 


d 


` avut loc schimbul impresionant al următorulal şir 


LR — 
Re ea > 
; $ Jr Ri 


Wi i. x $ I | 
CAUZELE ŞI e REVOLUTIEI RUSE 257 
A șasa zi: Marți 13 Martie 1917 ` 
1.—Sftrșitul luptelor de stradă 


Marți 13 Mart, 


terea formidabilă a exploziei revolu 
nare din pr ref 


d a fost vădită din zori de zi, pentru 

S —scrie un martor de Incredere, —tot timpul, ne- 
„incetat, peste tot, în aparenţă fără cauză şi fără sco se a- 
„uzeau detunături de mitraliere, de puşti şi de revolvere, Se 
„Părea de le imense 


„impotriva gardiştilor, de goană după suspecți, snbt chipurile 


„Era greu să mal răsbaţi pănă la Dumă,—soldaţi, E 46 
„muncitori se îndreptau în masă într'acolo...* 

Dar acum, subt presiunea evenimentelor din Wës veneau 
= ofițerii şi chiar unitați Intregi de trupe, în complectul lor şi 

plină ordine, cu comandanții lor în cap. 


— Generalii Habalov, Zanchevici şi Beleaev (acesta se des- 
părţise de Marele Duce Mihail Alexandrovici abia după ora 2 
de noapte),—care S'au matat cum am văzut, pe cînd încă nu se 
luminase bine de zi, cu o mină de ofiţeri şi soldați, ce le mai 
dădeau ascultare, din Palatul de larnă în clădirea Amiralității, — 
au ocupat acolo fațadele indreptate spre Perspectiva Nevski; 
artileria a fost postată în curte; infanteria a fost înşirată prin 
sălile etajului al doilea ;- în colţuri pentru a trage, În caz de 
atac, În flancul asediatorilor, au fost aşezate mitralierele. Muniţii 
ei aveau puţine, cartaşe de loc şi de mincare nimic; cu greu au 
putut căpăta puţină pine pentru soldaţi; cali escadronului de ca= 
zaci au rămas neadăpaţi şi nehrăniţi. 

Din cind in cînd din stradă şi din clădirile jinvecinate'erau 
indreptate focuri de puşcă în direcţia Amiralității ; însă garni- 
zoana ei nu răspundea. 

Pe la ora 8 dimineață, după ordinul generalului Ivanov, 
noul „dictator“, a fost chemat din Cartierul General la firul direct 
„Comandantul Petrogradului“, generalul Habalov, Și atunci a 

e Întrebări 
şi răspunsuri, care trebuiau să lumineze pe comandantul crucia- 
dei antirevoluţionare asupra situaţiei din Petrograd şi să-i ser- 
vească ca punct de plecare „pentru restabilirea desăvirşită a or- 


F.B. Stancheviei,— „Aminliri*, p. 68, 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dinei în Capitală şi imprejurimi“, cu care fusese însărcinat de 
Impârat (Trebue si notăm pentru înţelegerea convorbirii, că în- 
trebarile se făceau după o listă întocmită de „dictator“ în lipsa 
tuia dela aparat): 
cuie 1. — Care Sp, de trupă sînt în ordine şi care pro- 
Indueli ? 
ken e Gg subt ordinele mele in clădirea Amiralității patru 
companii de gardă, cinci escadroane de cavalerie şi două baterii 
de artilerie; celelalte trupe au trecut de partea revoluţionarilor, 
sau În Înţelegere cu dinţii rămîn neutrale; soldaţi izola 
bande rătăcesc prin oraş, trăgind în trecători, dezarmind pe 
fiţeri. 

K 2. — Care din gările Capitalei sînt păzite de trupele gu- 
vernului ? 

— Toate gările sint în puterea revoluţionarilor şi riguros 
păzite de ei. 

3, — In care cartiere ale oraşului a fost menţinută or- 
apr Tot oraşul este în puterea revoluţionarilor ; telefonul nu 
funcționează şi nu avem legătură cu cartierele oraşului, 

4. — Ce autorităţi diriguesc aceste cartiere ? 

— Nu pot răspunde. 

5, — Ministerele pot funcţiona normal ? 

— Miniştrii sint arestaţi de revoluționari. 

6. — Ce ouni polițieneşti aveţi în momentul acesta la 
dispoziţiile D-voastră 

— Nici una, 

T. — Ce organizaţii tecnice şi economice ale administraţiei 
militare se află acum la dispoziţia D-voastră ? 
mu — Nici una. 

8. — Ce cantitate de provizie aveţi la dispoziţie ? 

— Provizie la dispoziţia mea nu am; in Oraş se găseau la 
25 Februar (10 Mart) cinci milioane de puduri de făină în 
depozite. 

ach Multe arme, artilerie şi muniții au căzut în mina răs- 
culaţilor ? 

4. — Toate depozitele sint în mina răsculaților. 
+= 10, — Ce autorităţi militare şi care din Statele Majoare 
sint încă subt ordinele D-voastră ? 

— La dispoziţia mea personal am numai pe Şeful Statului 
Major al circumscripţii mele ` cu celelalte autorităţi din circum- 
scriptie nu am nicio legătură. 


Dacă „dictatorul“ ar fi stat el însuşi la aparat, după răs- " 


punsul la prima intrebare, nu mai avea nevoe să înşire pe celelalte, 
formulate, evident, în ipoteza unei alte situaţii... ? 
a mai tirziu, generalul Beleaev, „Ministrul de Războiu 
telegratiază Țarului pe linie: i 
e Ke continuă a fi ca şi înainte, îngrijitoare (ce eufemism 


SE 
/ 


>] d 4 "mm, 
F P — 


CA R 
CAUZELE și ER ONEA , 259 


„delicios |): rebelii au pus mina in toate părţile orașului 
stiile de guvernămint ; trupele trec de partea lor sau rimin nen- 
strale; ofițerii peste tot stat dezarmați; sosirea grabnică a tru- 
ate. ES due: kre de doit. , k 

e la ei la Amiralitate s'a zentat aghiotantul 
Ministrului de Marină, care a cerut ege a i edificiului, pentracă 
răsculații în cazul contrar ameninţă să deschidă asupra lui focul 
de artilerie din cetatea Petru şi Paul, şi Ministerul, evident, se 
Tngrijeşte de soarta edificiului, de care este răspunzător | 

După o consfătuire s'a hotărit, că rezistența mai d:parte 
este inutilă. Artileria a fost trimisă în Cazarmele ei, lutad însă 
inchizătorile tunurilor, pentruca acestea să nu mai poată servi; 
mitralierele şi puştile au rămas ascunse în clădirea Amiralității, 
iar toată infanteria concediată fără arme. 

După aceasta, generalul Beleaev a trecut în localul Statu- 
lui Rue, ds unde la ora 2.20 p. m. a expediat şstalui Marelui 
Stat Major, la Mohilev, următoarea telegramă secretă : 

„Pe la ora 12, astăzi 28 Februar (13 Mart), rămăşiţele 
„trupelor rămase credin „În număr de 4 companii, 1 esca- 
„dron de cazaci, 2 baterii de artilerie şi o companie de mitra- 
„liere au fost evacuate din Amiralitate, după cererea Ministerului 
„de Marină, pentru a nu expune edificiul bombardamentului, 
„Trecerea acestor trupe în altă parte n'am găsit că ar îi oportună 
„fiind dit că nu sint prea sigure. Unităţele au fost trimise in 
»Cazarmele lor, dar spre a evita căderea armamentul i in mt. 
„nile răsculaților, închizătorile dela tanuri au fost predate Mi- 
nisterului de Marinā“.. 

In acelaşi timp, toate trupele din Țarscot-Selo de asemeni 
au trecut de partea răscula: ilor, şi dela ora 12 a acestei zile 
de 13 Mart familia imperială rămasă in Palatul Alexandru, a 
fost luată subt pază de câtră trupele revoluţionare... 

Astfel, la ora 12 din 13 Mart 1917, guvernul Țarului a 
fost lichidat în circumscripţia Petrogradului. Miniştrii care 
mai rămăsese liberi, au fost vinați unul cite unul, arestaţi şi în- 
chişi într'o cameră a Palatul Tauridei. 


2. Capitala fără guvern 


Vechiul guvara a fost lichidat în Petrograd. 

Dar guvernul revoluționar ? 

Acesta în momentul arătat nu se născuse incă | 

Mişcarea revoluționară, pănă la răsturnarea guvernului, nic. 
ui moment nu a avut vre-un organ de conducere, care în 
ceasul victoriei să-și fi putut asuma imediat acțiunea de gu- 
vernâmiîn! până la constituirea organelor normale de ocîrmuire. 


Acesta este faptul capital al revoluţiei ruse, bogat In 
urmări. h 


260 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


In adevăr, Palatul Tauridei a fost un centru de pelerinaj 
pentru trupele trecute là revoluție, un simbol al stăpinirii de 
cătră ER al sediului legal al voinții naționale. 

ar atita! De acolo nu pornise, pănă la căderea guver- 
nului țarist, nici o inițiativă şi nicio directivă pentru acţiunea 
revoluţionară, precum nă se ridicase, nici acolo, nici în altă parte, 
nici un centru de cristalizare a voinţii revoluţionare, nici un 
or care să intrupeze, în conştiinţa mulțimii răsculate, aspira- 
e el, şi care deci să aibă dreptul, ca losăşi expresiea revo- 
uţiei, de a vorbi în numele poporului biruitor, şi sä fie ac- 
ceptat de el ca un factor de autoritate şi diriguire. 

Dimpotrivă, în sălile spaţioase ale Palatului, ticsite de 
„Soldați, muncitori înarmaţi E public amestecat“, printre care erau 
inăbuşiţi cițiva membri ai Dumei, care se simțeau prizonieri al 
acestei mulţimi heteroclite,—tocmai în ceasul acesta de cumpănă, 
cind guvernul Imperial zăcea ca o otreapă nemernică în una din 
încăperile lui,—se afirma un conflict ireductibilde interese și 
aspirații, dînd naștere, dela Inceput, la două focare rivale de 
acţiune revoluţionară şi întredeschizind astfel sumbrele pers- 
pective ale viitorului. 

„Sovietul deputaţilor muncitorilor şi soldaţilor“, abia cons- 
tituit,—am văzut cum, în cursul nopții,—işi ține de atunci ne- 
întrerupt, zi şi noapte, şedinţa, lansează însă imediat, în dimi- 
neața acestei zile de biruinţă, un manifest în care declară că— 
„lupta continuă; ea trebue dusă pănă la sfirşit ; vechea autori- 
tate trebue distrusă pănă la capăt şi să cedeze locul guvernării 
poporului prin popor... Pentru desăvirşirea luptei în interesul 
democrației poporul trebue să creeze organizația propriilor lui 
puteri“. In vederea aceasta, Sovietul își asumă, ca problemă 
fundamentală, sarcina de a crea această organizare şi, în con- 
secință, numeşte „comisari regionali pentru întronarea autori- 
tăţii populare în circumscripțiile Petrogradulvi“ şi invită popu- 
e de a se stringe fără Intirziere în jurul Sovietului, de a ar- 
ganiza comitete locale pe regiuni şi de a lua în minile ei cir- 
muirea tuturor afacerilor locale“.* 

Dar d'scuţiile interminabile în sala de şedinţă a Dumei fn- 
trerupte mereu de incidente zgomotoase K veşti senzaţionale, 
în mijlocul miilor de soldaţi şi muncitori obosiţi şi excitaţi, nu 
reuşiseră, pănă în acest moment, măcar să precizeze caracterul 
şi limitele revendicărilor, pentru care poporul era chemat să 
continue lupta. 

Pe cînd, astfel, Sovietul nou născut îşi căuta cărarea şi solicita 
poporul, care a luptat fără el şi a biruit fără el, să se strin- 
gå numai în jurul lui şi să-l recunoască de acum inainte ca 
singurul diriguitor şi conducător, pănă la desăvirşirea victoriei, 
iguorind cu totul „Comitetul provizoriu al membrilor Dumel“,— 


Pi 
* P. Miliucov, „Istoria revoluție! ruse“, pariea L, p. 44—45. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 261 
DO EUR AR E ULUI RU Di 


aceasta din urmă iși lua, din Ch de asemeni aere de singu- 
rul organ legitim, dacă nu şi l, de cirmuire a statului, ca şi 
de singurul focar al H revoluţionare. 

mbrii, Comitetului provizoriu“, în trunta cu solemnul lui 
Preşedinte, „stalimeisterul* -Rodzianco, eise în balconul Dumei 
să ţină discursuri de salutare trupelor, venite să aducă oma- 
giu revoluției; Membrii Dumei cutreerau căzărmile ca să intre- 
țină pe soldaţi asupra problemelor momentului; în calitate de 
„Comisari“ ei veneau în contact cu secretarii diferitelor ministere 
şi cu şefii de birou al diferitelor cancelarii,—dar el simțeau, în 
promiscuitatea Palatului invadat, că nu se pot răzima pe nimeni 
şi pe nimic, că stau în aer, ȘI nu numai fiindoă soldaţii şi mun- 
citorii au luptat şi au biruit fără ei, cum şi fără vecinul din 
sala de şedinţă a Dumei, dar pentrucă el acum nu găseau măcar 
o limbă comună cu poporul răsculat, pe care năzulau să-l con- 
ducă, şi pici nu puteau, prin toate antecedentele lor şi prin situa- 
Ha ce şi-au creat-o ca „opoziţia liberală" de pe vremuri, să 
accepte singurele lozinci, care aflau răsunet în sufietul mulțimii, 

Un observator foarte fin—care a fost în Palatul Tauridei, 
chiar în dimineaţa zilei de 12 Mart, şi a văzut pe membrii „Co- 
mitetului provizoriu“ şi pe Preşedintele lui, d. Rodzianco, rătă- 
cind în înghesulala „poporului triumiător* prin sâlile şi coridoa- 
rele Dumei,—descrie astfel atmosfera acestor cercuri în acestă 
zi de „victorie“... a lor: 

„Oficial, cu toţii jubilau, glorifican revoluția, strigau 
„urale în onoarea luptătorilor ES libertate, se impodobeau cu 
„panglici roşii, se primblau subt cutele drapelului roșu... cu toţii 
„spuneau «noi», revoluția «noastră», victoria «noastră» şi liber- 


` „tatea «noastră». Dar în inima lor, în conversații între patru 


„Ozhi—se inspâăimintau, se cutremurau şi se simțeau prizonieri 
„al stihiei vrăjmaşe, care merge pe nişte căl necunoscute.. Nu 
„vom uita niciodată figura lui Rodzianco: acest grand seigneur 
„i impozant demnitar al statului, păstrindu-şi majestoasa dem- 
„Hitate, dar cu fața palidă şi încremenită de adincă suferință şi 
„desperare, se strecura printre gloatele de soldaţi descinşi şi 
rr P rin coridoarele Palatului Tauridei. După terminolo- 
„gia oficială—<soldaţii au venit să sprijine Duma In lupta el 
„Cu guvernul», dar de fapt—Duma s'a trezit suprimată din 
„primele momente... 

„Şi acelaşi expresie era scrisă pe feţele tuturor membrilor 
„Comitetului provizoriu al Dumei, şi ale celor din cercul lor. Mi 
„S'a spus, că reprezentanţii bl i progresist al Dumei, 

„la ei, plingeau isteric de desperare neputincioasă” 5 

În această situaţie, Comlletul,—deşi hotărise in ajun „dea 
lua puterea” şi de a forma un „guvern provizoriu“ din membrii 
Dumei, desemnaţi Încă în epoca coaspiraţiilor opoziţiei libe- 


* V. B, Stancheviei,— Amintiri”. p. 71. 


262 VIAŢA ROMINEASCAĂ 
VIAŢA ROMINEASCA ______ 


rale,—acum, după „victorie“, nu îndrăznea, nici nu putea să facă 
nici un e hotăritor în această direcţie, pentrucă, după mârtu- 
risirea d-lui P. Miliucov, acum, Problema mai apropiată a Co- 
mitetului provizoriu şi a guvernului pe care urma să-l for- 
meze, era :să-şi lămurească raporturile faţă de reprezentanța par- 
tidelor socialiste care s'a constituit alături de el (in chiar „casa 
lui” 1) şi care din primul moment Şi-a manifestat pretenția de 
a vorbi în numele claselor democratice ale populației, lor a sol- 
daţilor, a muncitor lor, lar apol şi a țărănimii“,e 

Fără această prealabilă „lămurire“, evident — cum şi cu 
ce mijloace ar guverna „guvernul“ format de Comitetul Dumei, — 
String între trenul Imperial, care se apropia (şi pentru care „Co- 
mitetul provizoriu“ era tot aşa de criminal ca şi Sovietul!) şi 
acest Soviet, care discuta pănă la ameţire în sala de alături, fără 
să vrea să ştie de Comitet, şi trimitea în toate părţile emisari 
şi „comisari regionali“ anume spre a-l izola ? 

Aşa dar, situaţia „triumtătorilor* din Palatul Tauridei pe 
ziua de 13 Mart se poate rezuma în trei cuvinte,— el „băteau 
apa în piuă“: Sovietul discuta şi vota rezoluții după rezo- 
Inte, care adesea se băteau cap În cap şi de care nu ținea 
încă nimeni sama; Comitetul provizoriu „jubila“ şi „se taspăl- 
minta“ ; d, Rodzianco ținea discursuri solemne trupelor revolu- 
tlonare A alerga În fiecare ceas la firul direct ca d: se înțeleagă 
cu Țarul şi cu Cartierul General; d. P. Miliucov se indigna de 
„pretenția Sovietului de a reprezenta democraţia“ şi se căznea 
să stabilească măsura de acceptabilitate a „lozincilor aruncate 
în popor, independent de Duma Imperială“ „++ 

Ziua s'a stirşit, dar guvernul revoluționar nu s'a format. 


Lupta impotriva puterilor Țarismului rămineau să o ducă 
şi mai departe soldaţii răzvrătiți şi muncitorii inarmaţi singuri, 
ca şi pănă acum, cum pot şi cum ştiu, fără conducere şi fără plan 
de acţiune, — nu soldații şi muncitorii Sovietului improvizat 
de eri, care— aşezaţi in fotoliile Palatului Tauridei-- prea curind 
San dovedit numai „o turmă serviabil şi amical dispusă", bună 
„numai ca o firmă pentru a acoperi lipsa totală de directivă“ **e, 
ci acel de pe străzile Petrogradului, care trăgeau necontenit din 

"puşti şi mitraliere şi „goneau cu o viteză tur tă în automobile“. 

5i aceste puteri, pe care eileaveau de înfruntat, în afară de 
Petrogradul cucerit, erau încă enorme —imensul aparat de stat, 
elaborat în cursul veacurilor de domina absolută, cu ar- 
mata de milioane de pe front, cu generalii el, care incă se În- 
treceau în asigurări de credință şi de devotament, 


* P, Miltucov,—,„lstoria revoluției ruse“, pariea |, p. H. 
” PR Miliucov,- loc. cil, p, 45. : 
CES RA Stanchevici,— „Amintiri“, p. 75 şi 77. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 263 


3.—Cruciada împotriva revoluției 


Țarul în adevăr a plecat spre Petrograd, lăsind în urma 
lui la Cartierul General pe un „dictator“ cu imputerniciri ne- 
măr de a organiza şi de a conduce asupra capitalei răz- 
vrătite o cruciadă de exterminare. 

Acest „dictator“, generalul Ivanov, chiar în dimineața a- 
cestel zile de 13 Mart atrimis spre Petrograd de P frontul de 
Nord,—cel mai apropiat de capitală, — regimentul de Tarutinsc, 
regimentul de Borodinsc şi două regimente de cavalerie, şi a 
dispus să fie expediate de pe frontul de Vest de asemeni două 
regimente de infanterie, două de cavalerie şi unitatea de mi- 
traliere Colt, cu artileria necesară. 

Comandantul din Țarscoe-Selo a primit dela el ordinul te- 
legrafic: de a pregăti cartiere în E şi împrejurimi pentru 13 
batalioane, 16 escadroane şi 4 bater k SC comunicaţi-mi 

1 (14) Mart în stația Țarscoe-Selo“. 
eg In (19 timp, sc H Ivanov a luat măsuri ca să fie 
adus imediat la cunoştinţa tuturor atutorităţiloe civile şi miii- 
tare următorul „pricaz* al Țarului: „Toţi miniştrii sînt obligați 
să execute toateordinele comanadantulai suprem al circumseripției 
Petrogradului, generalul Ivanov, fărd împotrivire şi discuţie“. 

upă ce a stabilit ordinea de bătae, după cea desemnat pe co- 
laboratorii săi principali şi a dat ordinele necesarespre a putea con- 
centra in fața Petrogradului trupe suficiente pentru a zdrobi pe 
răsculați, — generalul lvanovia ora 1 după-amează a plecat şi ef 
din Mohilev, cu un tren special, spre E revoluției (Tele- 
grama despre încetarea rezistenți la Petrograd l-a ajuns numai 
ji wee H în ziua aceasta, cînd străzile Petrogradului imbă- 
tat de victorie, răsunau de detunături şi de zgomotul motoare- 
lor care purtau pe soldaţi „cu viteză turbată“, iar Palatul Tau- 
ridei se Inta „în lămurirea raporturilor“,—de pe fronturi 
se îndreptau spre capitală după un plan strategic eşaloanele de 
infanterie, cavalerie artilerie şi mitraliere. Pe linia dela Mohi- 
lev înaintau trei trenuri speciale: cele două cu Impăratul şi 
suita lui, mai încetişor, cu primiri solemne şi entuziaste în gări, 
de cătră comăfidanţii militari, guvernatori, ispravnici şi jandarmi; 
iar după ele mina cu viteză mare, sprea le întrece, trenul „dic- 
tatorului“ care ducea cu di d 2 trupă de eliță,—între altele un 

n al „cavalerilor Sf. Gheorge”. 
o lar Ivanov a ajuns pe la ora 6—7 seara la Vitebsc, 
cu o mică Întirziere, şi a purces mai departe. 

In cursul zilei el a expediat mal multe telegrame urgente 
cu ordinele pentru fotmarea şi transportul diferitelor uni A de 
trupă, şi s'a pus În contact cu generalii Danilov, Ruzski, Gule- 
vicli, prințul Trubeţcoi, etc. Se părea că norii grei de vijlelle 
se adună din toate pârţile spre Nord. 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


La ora 3 după-amează, Țarul a ajuns la Ve 
a mr geg ie? Ne en kresie) m noodid pao vig 
„Am plecat as imineaţă la ora 5. Cu gindul sint in- 
dengt Zem ng e splendid. Sper că vă ți 
D rimese t 
mută dragoste. eh ese trupe multe de pe front. 

r pă căderea nopții atmosfera s'a schimbat: s'a aflat 
telegrama membrului Dumei, d. Bublicov, expediată keete 
„Comitetului provizoriu“ pe toate liniile căilor ferate, cu invitația 
SE transporta trupele guvernamentale împotriva Petro- 

In staţia Bologoe cei din trenul suitei au aflat că în Lubau 
Sint postate nişte trupe nesigure, care ar putea opri trenurile 
imperiale, — dar şi-au continuat drumul înainte. Insă în staţia Vi- 
sera sau primit vești şi mai neliniştitoare asupra atitudinii a- 
Gs trupe. Atunci s'au hotărit să aştepte sosirea trenului Ţa- 


Acesta a sosit pe la ora 2 noaptea. Generalul Sabiin s'a 
dus acolo şi a trezit din somn pe aghiotantul Ţarului, generalul 
Voeicov, care a şi intrat în vagonul Țarului, l'a deşteptat și La 
uge e d? m A Es au kilometri de Petro- 

i că stația ar t 
revol wg? Ze E 
arul a poruncit: „Atunci, să me 

plat comandano! de front“, e mer ër Mgr rată 

cov a eşit vesel, cu cuvintele: „M — 
acum Zeus eet? ON eg laura 

ei, planul călătoriei Țarului a fost schimbat,— cele două 
trenuri imperiale s'au întors în direcţia Pscovului, — la y e e Bajs 
vr'o 350 kilometri de punctul unde ajunsese. . 

Motivele bucuriei suitei sînt consemnate în jurnalul lui Du- 
benski: „Acolo e generalul Ruzski, om deştept și cuminte. Rä- 
zimaţi pe frontul lui Ruzski, putem ES acţiunea Impotriva Pe- 
trogradului, Din Pscov e mai uşor de a organiza o armată şi a 
o trimite spre Petrograd. Pscov e un vechiu oraş provincial, cu 
o populaţie liniştită. De acolo se poate mai uşor veni în aju- 
torul mär imperiale.“ 

ar totuşi suita imperială începe a recnfoa si- 
Wee a se acorda „Constituţia“. Acelaşi jurnal E 

e: 

„Toţi intimii Țarului.. vorbesc de introducerea Constitutiei... 
goes. deser, gar) Contele rabda: Fedorov, Ge 
„Tuki, enberg, spun că tre numai căzut - 
Me cu Vereen provizoriu“... SES 

renu torului Ivanov insă îşi ur ia 
inainte, favăluit de noapte.. ce ciclic. SC 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 265 
A șeptea zi: Mercuri 14 Mart 1917 


wf dar Mercuri 14 Mart, dimineața, situația se înfăţişa 
astfel : 

Pe străzile Petrogradului toată noaptea au continuat exce- 
sele, — vinătoarea după vechii miniştri şi demnitari ai imperiului, 
maltratarea poliţiştilor şi a jandarmilor; impuşcături şi goana „cu 
viteză turbată“ în automobile, 

In Palatul Tavridei, discuţiunile Sovietului deasemeni, m'au 
contenit — cel mai mulți deputaţi, soldaţi şi muncitori mîncau 
şi chiar dormeau în sala de şedinţă — incit nu era nevoe de 

dare... 

La nici o Înţelegere cu Comitetul provizoriu al membrilor 
Dumei nu se ajunsese Incă. 

Guvernul provizoriu tot nu s'a format. Preşedintele Dumei 
cu multă stăruinţă întreținea convorbiri tetegrafice cu comandanții 
fronturilor, şi prin ei, cu Ţarul, despre necesitatea de a însărcina 
cu formarea SC raza pe „un om, care se bucură de Incre- 
derea generală“. i 

Ţarul se indrepta spre Pscov,— puţin-clătinat în intransi- 
genţa lui de pănă acuma, gîndindu-se şi la oarecare concesiuni, 
dar hotării, răzimat pe frontul comandat de generalul Ruzski, să 
continue lupta impotriva revolaţiei. 

Generalul Ivanov înainta spre Țarscoe-Selo  adunind trupele 
de pe front şi organizind războiul impotriva Petrogradnlul. 

Si reluăm firul evenimentelor, pentru ziua de 14 Mart. 


1.— In Petrograd: între Soviet şi Comitet. 


In cursul zilei au fost arestaţi de soldaţi şi muncitori şi ul- 
timii din vechii miniştri (cel de Războlu și cel de Marină)şi lo- 
cuințile lor devastate; în acelaşi timp unităţi nouă de trupă dia 
imprejurimile capitalei s'au înfățişat să-şi mărturisească credință 
câtră revoluţie. 

Dar în Palatul Tauridel situaţia nu s'a limpezit pănă la 
sfirşitul zilei. 

Comitetul provizoriu al membrilor Dumei căuta cu multă 
energie să vie în contact cu diferitele autorităţi, mal cu seamă 
in provincie, cerindu-le adeziunea la acţiunea lui, 

D P. Miliucov ne spune că În această zi au fost „desem- 
nați“ şi membrii guvernului provizoriu, căruia urma „să-i fie incre- 
dințată de câtră comitet puterea”. Dar in realitate este vorba 
de cei desemna(! încă din timpul conspiraţiilor,— iar din cei sọ- 
licitaţi acum de Comitet să accepte vr'un portofoliu, unii ca d. 
Ciheidze care nu a voit să tacă parte nici din Comitetul provi- 
zoriu, au refuzat categoric, iar alţii, ca d. Kerenski, încă nu 
Şi-au dat consimjimintul. 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ 
VIAȚA ROMINEASCA O OSSO 


Intr'un cuvin uv 
CZ GE e ré GË ernul provizoriu nu s'a putut constitui 
nu s'a putut constitul, — fiindcă încă tot nu ei 
ajunge la peer raporturilor cu democrația Aa în că ar 
stăpină pe Sovietul din sala de şedinţă a Dumei, 
GR in cursul zilei au fost realizate totuşi in această di- 
recţ eege mare d ES unui echivoc! 
oc o intrunire între Comitetul 
Dumel şi 5 reprezentanţi al Sovietului, cu d. See pay 
spre a se Înţelege asupra condițiilor în care „democrația revo- 
KÉ putea sprijini un guvern „burghez“, 
4 ucov recunoaşte, că în deobşte reprezentanții - 
vietului au fost concilian pentrucă în seng at Ki 
se Eë subt influența hotăritoare a social-democraţilor ortodoxi. 
R S ES general recunoscută a marxismului era, că in tim- 
pt e faţă e cu putinţă numai o revoluție burgheză, nu socia- 
io da deci partidele socialiste nu trebue să lupte atit 
ponis Eee că e ri E condiţiile pentru organizarea ma- 
troleze guvernele y i d dn lar pănă atunci numai să con- 
tin urmare această doctrină conciliantă. trece acu - 
sage? i Soch jel revoluționare subt „firma serviabilului Soviet". 
„Delegații Sovietului, scrie Istori 
k graful cadeţilor, au consimțit 
„Să renunțe la punctul după care chestia ue forma px 
„Quvernămint râminea deschisă. in acel moment numai în a- 
„ceastă formă modestă e rezerva posibilitatea da a hotări a- 
SC chestie în sensul republicei, pe cind Comitetul provi- 
SÉ CH măsuri pentru asigurarea regen Marelui Duce Mi. 
Dar chiar faptul, că delegaţii Sovietului au ropus 
zi d á modestă" şi nu au cerut direct înfiinţarea Deg 
E Dee SES programele socialiste, covedegte spiritul lor conci- 
eră Sardi. rg ent şi la „formula modestă“, cum ar 
m 
um mani pregatea - m bună voinţă pentru „guvernul bur- 
acest spirit este animat şi proectul de declara 
ară programul de vernăntet, redactat pe baza eri ed orl 
Gig? şi „democraţia revoluționară”, al cărui text ni l-a 
pi d at d, Miliucov şi în care subliniază cu vădită satis- 
He poss privitor la „libertatea cuvîntului, a tiparului, a 
țiilor, a întrunirilor Şi a grevelor—cu extinderea dreptu- 
Seti asupra militarilor, în limitele admisibile de condi- 
e ecnice ale răzbciului“, precum şi punctul: „Desființarea 
ror mărginirilor pentru soldaţi în ce priveşte folosința drep- 


S pă el He lierie revolujlei ruse”, partea |, p. 73. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 267 


turilor publice, asigurate celorlalți cetățeni, cu condiția ob- 
răpiri unei severe discipline pe front şi în timpul serviciu- 
ostășesc”, 

Discuţiile au fost pe isprăvite tirziu noaptea, cind a ve- 
nit la şedinţă și d. Qucicov, care nu făcea parte din „Comitetul 
tier ag dar care era menit să între în guvern, ca ministru de 

zboiu, 

Cu sosirea d-lul Qucicov, totul a fost pus din nou în dis- 
cuţie, din cauza punctului, care prevedea că „unitățile de trupă, 
care au luat parte la mişcarea revoluționară, nu vor putea fi de- 
zarmate şi duse în afară de Petrograd”, precum şi a celui rela- 
tiv la „înlocuirea poliției printr'o miliţie populară pusă subt co- 
manda şefilor electivi, subordonați organelor de autonomie locală”. 

D. Gucicov ne voind în ruptul capului să accepte aceste 

ei discuția a fost suspendată fără vrun rezultat practic 
at, 


2.— Avaniile Dictatorului 


D. Gucicov întirziase să vină la constătulrea cu delegaţia 
Sovietului pentrucă era insârcinat să inspecteze gările capitalei, 
spre asigurarea —cum spune raportul citat—a ordinel în cazul 
sosirii expediției generalului Ivanov, așteptată din moment în 
moment. Cu acest prilej, urmează raportul, au fost trase focuri 
de puşcă asupra automobilului d-lui Gucicov, şi Insoţitorul lui, 
prinţul Veazemski, a fost ucis“, 

Acesta a fost roz eebo rezultat al cruciadei de represiune, 
întreprinse împotriva Petrogradului revoluționar de câtră dicta- 
torul Ivanov, ale cârul tribulaţii din ziua aceasta urmează tå le 
povestim. > 

Din primul moment, deşteptindu-se în ziua de 14 Mart 
pe la ora 6 dimineaţă, generalul Ivanov a avut o surpriză ne- 
plăcută, atlind că trenul lui a ajuns abia în staţia Dno, adică în 
loc de 500—450 kilometri, cum era stabilit de program, a par- 
curs numai 200. Comandantul staţiei i-a raportat că în tre- 
nurile plecate în ajun din Petrograd merg o mulţime de soldaţi, 
în uniformă şi în haine civile, că el dezarmează pe ofiţerii pe 
care H întiinesc, şi că şeful circumscripţiei de jandarmi nu poate 
face nimic şi cere ajutor. In acelaşi timp colonelul Lebedev, în- 
sărcinat special cu organizarea de rodan: trupelor cruciadei 
împotriva revoluţiei, a telegrafiat „dictatorului“ : 

„Am onoarea a raporta că am primit Înştiințarea, că in 
„trenul No. 3 vin soldaţi be deghizați civil şi înarmaţi cu 
„săbii şi puşti, şi dezarmează în drum pe toţi ofiţerii şi jan- 
„darmil. Cer ordinele D-voastră”. ` 

Stihia, tot lără nici o conducere, fără plan şi program de 
acţiune se revarsă astfel spontan din Petrograd asupra provin- 
ciei... Generalul Ivanċv a dat ordinele cele mai severe, mai cu 


268 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
e 
samă în vederea EEN că trenul imperial în drum spre Pscov 
trebuia spre sară să treacă prin staţia Dno. e 

Generalul Ivanov a inspectat personal mai multe trenuri 
sosite din Petrograd. Ele erau ticsite de soldaţi, din care unii 
erau În adevăr Din povestirile călătorilor, el s'a convins 
că „ticăloşia este mare“, Ej a reuşit să aresteze vr'o 40—50 de 
indivizi, între care şi nişte poliţişti deghizați, fugiţi din Petro- 
grad de urgia revoluţionarilor, 

Trenul generalului Ivanov a ajuns În staţia Viriţa pe la 
ora 6 sara. 

Sosind aici, dictatorul a aflat că la Petrograd toţi! miniştrii 
sint arestaţi, că la Țarscoe-Selo încă din 12 Mart garnizoana 
Sa răsculat şi că in staţia Alexandrovsce a fost debarcat regi- 
mentul Tarutinsc, — primul sosit din cele trimese de pe front. A- 
tunci el a hotărit să plece imediat în Țarscoe- Selo, unde con- 
vocase şi pe toţi comandanții trupelor de represiune şi, ca să 
dea zor trenului său, a ordonat să se ataşeze incă o loco- 
motivă în urmă. 

Instirşit, generalul Ivanov soseşte În gara din Țarscoe- 
Selo sara tirziu, in loc de dimineaţă, cum era prevăzut după 
program. 

Aici l-au aşteptat surprize nouă care se țineau lanţ, una mai 
dezagreabilă decit alta: compania de gardă din Țarscoe-Selo 

lecase la Petrograd pentru o demonstraţie de simpatie în faţa 

umel; intrările în gară trebuesc păzite, pentrucă altfel garni- 
zoana răsculată îmbată şi destrinează trupele ce trec prin gară; 
nici unul din regimentele puse la dispoziţia sa nu sosise încă, 
dar, drept culme, comandantul batalionului! de „cavaleri Sf. 
Gheorghe“,—adus în trenul lui special tocmai din Mohilev, ca 
trupă de toată „nădejdea. —raportează cà soldaţii săi nu vor 
trage în răsculați şi că cel mult vor răminea „neutri“ | 

Apol, o telegramă sosită dela Şeful Marelui Stat Major al 
Țarului, generalul Alexelev La aruncat în mare perplexitate. A- 
ceastă telegramă (expediată încă din ajun, şi singura care La 
parvenit, din cele nouă ce i-au fost trimise Şi... în acea zi, 
SE în îi) suna; , 

„informaţiile private aduc vestea că în Petrograd e lini 
„desăvirşită, trupele trecute la Guvernul provizoriu ta Än 
„lor, se pun în ordine. Guvernul provizor de subt preşedinţia lui 
„Rodzianco (o evidentă eroare, provocată cum vom vedea de 
„lăudăroşeniile d-lai Rodzianco : guvernul provizoriu nu se con- 

„Stituise încă; jar cind în urmă a fost constituit, Rodzianco nici 
„Hu La prezidat, şi nici n'a făcut „parie din elf), cu sediul 
ain Duma Imperială a invitat pe comandanții unităţilor în ve- 
„derea menţinerii ordinei. Manifestul cătră populaţie, publicat de 
diem provizoriu (Le: de comitetul provizoriu) vorbeşte 
„de principlul neclintit al monarhiei in Rusia, de necesitatea 
„noilor îndromări pentru numirea guvernului, Aşteaptă cu toţi 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 269 
„Cu nerăbdare sosirea Majestății Sale, spre a-i a cele 
„expuse, cu rugămintea de a primi această a poporului. 


„Dacă aceste informaţii sint exacte, metodele acțiunii d-tale se 
„Schimbă, tratativele vor duce la împăciuirea necesară spre a 
„evita luptele intestine Inutile, prielnice inamicului, spre a con- 
„Serva instituţiile, uzinele, a reincepe munca, transporturile... Ra- 
portaţi Majestății Sale această convingere, că afacerea poate 
fi dusă paşnic la un bun stirgit, care va întări misiuneal“... 
Ce putea însemna această notă impăciuitoare, venită pe 
neaşteptate dela şeful Statului Major al Țarului—fără nici-o le- 
gătură cu instrucţiile severe primite direct dela Țar, şi în con- 
trazicere cu tot ce ştia el despre planurile Suveranului? 

Din toate forţele militare aşteptate, pănă în acest moment 
nu sosise decit... colonelul Domanevski, numit şet al Statului 
Major al cruciadei şi acesta, intrind in exerciţiul funcţiei sale, 
face cunoscut În primul său raport că în Petrograd „nu a mai 
„rămas la dispoziţia autorităţilor legiuite nici-o unitate de trupă, 
»ŞI că dela ora 12 a zileidin ajun, 12 Mart, acolo a încetat 
„Orice luptă cu partea răsculată a populației“; totodată spune că 
ofițerii şi soldaţii s'au întățişat cu toții la Duma Imperială, că 

ţia în parte e prinsă, în parte s'a ascuns şi că ministerele 
nu pot funcționa decit „parcă recunoscind Comitetul provizoriu 
al Dumei“. In această situaţie, conchide şetul Statului Major al 
armatei de represiune,—după credința lui lupta armată e difi- 
cilă şi eşirea n'ar fi trebuit căutată prin puterea armelor, ci... 
prin înțelegerea „Cu partea mai moderată a Dumei“, care ea 
însăşi e ameninţată să fle copleșită de extremiști, „care cer 
sfîrșitul războiului“... 

Debordat de aceste incidente şi veşti ameţitoare, generalul 
Ivanov primeşte pe deasupra, după miezul nopţii, o telegramă 
din Pscov în care Țarul ti spune enigmatic: 

„Sper că ai ajuns cu bine. Rog pănă la sosirea mea de a: 
„ñu lua nici-o hotărire. Nicolae“. 

Ce s'a intimplat? Evident trebuesc aşteptate lămuriri şi 
ordine nouă. 

Incă nu-şi venise fn fire bietul dictator de această lovitură 
de ciomag, cînd şeful staţiei din Țarscos-Selo, singurul punct 
în împrejurările  Petrogradului unde el se simțea in oarecare 
siguranță, — năvăleşte in bluroul lui şi-i aduce vestea, că un 
divizion de artilerie grea şi batalionul Regimentului I al vină- 
torilor din garda Imperială, au pornit în ordine de bătae asupra 

L 


Ştiind din rapoartele Ke că toți miniştrii şi coman- 
dantul Petrogradului, Habalov, sint arestaţi şi că în Capitală 
„gospodăresc Rodzianco şi Gucicov“ ; socotind, în acelaşi timp 
că apărarea sau, mai bine zis, recucerirea Palatului Alexandru, 
în care se atiă familia imperială subt paza gărzilor revoluţio- 
nare, „nu întră în atribuţiile lui", şi ințelegind că „dacă vine 


270 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
GE _ROMINEASCĂ 
gloata, ar trebui să culce la pămint mil de oameni“, —superbul 
cuceritor al Petrogradului a hotărit... să se retragă În grabă „la 
poziţiile pregâtite de mai inainte“... 

Astfel, nu fără oarecare dificultăţi ca macagiii şi meca- 
nicli, trenul dictatorial, cu batalionul „neutru“ al „cavalerilor Sf, 
ee EES cu tot, a „luat-o la sănătoasa“,—gis'a întors la sta- 

a k 
ncisprezece minute numai după plecarea lul şi gara Țar- 
scos-Sslo a fost ocupată de armatele emerit T 

Cu această fugă, puțin glorioasă, sa încheiat prima zi a 

campaniei de recucerire a Petrogradului, 


3.—In trenul imperial 


Dar ce s'a întimplat în Jura! Țarului în această zi? Ce 
a putut determina så se dea dictatorului ordinul de a suspenda 
ostilitățile impotriva rebelilor din Petrograd ? 

urmărim dar trenul imperial, pe care l-am lăsat în dru- 
mul lul spre cartierul „inteligentului şi cumintelui* general Ruz- 
ski din Pscov. 

Pănă la staţia Dno,—unde generalul Ivanov luase dimineaţa 
măsuri energice,— Țarul cu sulta lui au călătorit fa condiţii o- 
bişnulte, fără accidente. 

După însemnările unui general din suita împăratului, cind 
curtenii s'au intățişat dimineaţi Țarului, „el evitau să vorbească 
despre evenimentele în curs, fiindcă subiectul nu era prea a- 
greabil,_Dispoziţia generală era — spaima şi nădejdea, că vom 
sosi în Pacov şi totul se va lămuri“. In timpul dejunului şi al 
prinzului s'a vorbit despre toata, afară de chestiile dela ordinea 
zilei, din cauza prezenţii servitorilor, şi fiindcă Ţarul parcă 
înadins se ferea să lege o conversaţie politică cu suita. Toată 
atmosfera era „ingheţată“, După spusele generalului Dubenski, 
Tam — „om curajos şi admirator al destinului“ — „dormea, minca 
şi întreținea în convorbiri indiferente, pe intimi! săi din suita“, 

Ţarul totuşi pe tot parcursul trenului era ținut telegrafic 
În curent de cătră şeful său de Stat Major din Mobilev, gene- 
ralu! Alexelev, cu desfășurarea evenimentelor, atit în ce pri- 
veşte acţiunea de represiune a Generalului Ivanov, cit şi m'g- 
carea revoluţionară din Petrograd şi din Imperiu, 

Aceste evenimente erau puţin mingietoare, 

Rind pe rînd, i s'a adus la cun ință de cătră Marele 
Cartier General, că in cetatea Kronstadt au izbucnit ncorindu= 
elile. Unităţi intregi de trupă se primblă prin oraș cu muzica. 
Vice-admiralul Curoş raportează că nu găseşte cu pu- 
tinţă, cu forţele de care ispune în garnizoană, să ia măsurile 
necesare pentru represiune, pentrucă nu poate garanta pentru 
nici una din unităţile ei. 


Apoi comandantul Moscovei, GeneraluiMrozovski, tace ca- 


o 
CAUZELE Şi PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 271 


noscut, că a doua capitală, Moscova tradiţiilor ţariste, e cu- 
prinsă de mişcarea revoluţionară, şi că trupele ei trec de par- 
tea rebelilor. 

In urmă, amiralul N telegrafiază, că el nu este în 
măsură să se opună apelului Comitetului provizoriu, şi că 
toată flota baltică s'a răzvrătit şi a aderat la revoluţie. * 

Mal tirziu în aceiaşi sară, Generalul Mrozovski, coman= 
dantul Moscovei, a expediat şi direct pe numele Țarulut o tele- 
gramă, În care spunea: 

„Prea supus raportez Majestății Voastre Imperiale, că cea 
„mai mare parte a trupelor, cu ariileria, au trecut la revoluțio- 
„nari, subt a căror putere se află întreg oraşul. Prefectul de 
„poliţie cu ajutorul său au fugit din Capitală. Am primit dela 
e Rodzianco propunerea de a recunoaşte Comitetul provizoriu al 
„Dumei, Situaţia este extrem de grea; în imprejurările actuale 
„nu pot influența asupra mersului evenimentelor; mă tem de ìn- 
„tărirea elementelor din extrema stingă, care au format un co- 
„mitet executiv ; intirzierea cu fiecare ceas măreşte primejdia; 
„primesc din partea elementelor populaţiei mai bine-cugetătoare 
„(sic D încredințarea, că Insărcinarea de cătră M. V.a unui nou 
„guvern ar restabili ordinea şi autoritatea. De urgenţă aştept or- 
„dinul Majestății Voastre”, 

Cu alte cuvinte, cere omul de „urgenţă“ voe să treacă la 
revoluţie. 

ar vestea cea mai gravă venea din Luga—pe unde, după 
dispoziţiile dictatorului Ivanov, urmau să treacă toate trupele de 
represiune, transportate spre Țarscoe-Selo şi Petrograd, şi a- 
nume că garnizoana acestul oraş a trecut la revoluţie. 

In curînd s'a aflat, că primele eşeloane ale regimentelor, 
chemate de pe front, ajungind la Luga, au căzut subt influenţa 
garnizoanei, s'au răsculat, au părăsit vagoanele, s'au declarat 
pentru eating n i au hotăárìit chiar să dezarmeze toate trupele, 
care ar trece în direcţia Petrograului, să impiedice circulaţia 
tuturor trenurilor, şi să oprească chiar şi trenul imperial.,.** 

Aparatul extrem de centralizat al Imperiului, care de vea- 
curi a concentrat la Petrograd toată acţiunea guvernamentală 
şi administrativă, după căderea capitalei subt puterea revolu- 


” „Documentele anexate la Memoriile generalului A. Lucomshi”, 
în Arhiva r. rz, v, lIl, p, 252—255 —Pariea |] a Memoriilor penersisiai 
A. Lucomski, - prin care lrecea toată corespondența Marelu! Cartier 
General, - trebue să cuprindă dale exirem de importante, relaliv ia a- 
ceasiă perioadă a revolujlei. Din nenorocire ea a fosi publicată în vol, 
II ai „Arhivei“, oprilă de cenzura noastră. În incercarea de a-l primi 
prin poştă, cu regrei nu am reușii., Presupun că aceste Memorii cu- 
prind şi relații asupra raporiuriior Marelui Cartier rus cu armala ro- 
mină, după intrarea Rominiei în războlu, - celace ar explica, dacă nu 
ar Justilica rigorile cenzurii romine. A lrebui! să mă mulţumesc cu o 
parte din documente, anexală la vol. IHI al „Arhivel”, 

** „Documenie“, ibid., p. 255, 


272 VIAŢA ROMINEASCA 


ționarilor, vădit, nu mal putea funcționa: serviciile publice din 
restul ţării, lipsite de contactul cu biurourile lor centrale, nu mai 
erau În stare să asigure nici transporturile sau comunicațiile, 
nici supunerea legilor sau autorităţilor constituite, nici menţi- 
nerea ordinei sau a disciplinii militare. 

Caşi acele organisme animale, al căror creer ar H fost 
extirpat de cuțitul experimentatorului, Rusia, de indată ce a fost 
izolată de Petrograd, nu mai părea capabilă de nici-o acțiune 
coordonată, şi — parcă dislocată din toate incheeturile printr'o 
singură lovitură in centrul ei vital —se pierdea în contorsiuni 
spasmotice ale tutaror organelor, 

In aceste condiţii, Țarul, care o sară întreagă opunea o 
rezistenţă indărătnica tuturor îndemnurilor la conciliație, venite 
din partea unora din intimii lui, * nu mai putea trece cu uşu- 
rinţa asupra sfatului, ce i-a dat Şeful Marelui Stat Major al är- 
matelor de pe front (în urma convorbirilor sale telegrafice cu 
Rodzianco) într'o telegramă, din această zi de 14 Marţ,—al 
cărei pasagiu esenţial cuprindea : 

„Primejdia—ce creşte cu fiecare minut,—a întinderii a- 
„Darhiei în toată țara, a descompunerii mai complecte a at- 
„matei şi a imposibilității de a mai continua războiul în împre- 
„jurările date, cere săvirşirea imediată a unul Inalt Act, care 
„poate încă linişti spiritele, celace nu este cu putință decit prin 
„chemarea unui minister responsabil şi încredințarea formării 
„acestula Președintelui Dumei Imperiale (Rodzianco)“...** 

Totuşi, sosind în staţia Dno, la ora 6 sara, Nicolae II s'a 
mărginit să comunice, Es generalul Alexelev,— acelui „bunduc“, 
ale cărui telegrame din ajun le-a despreţuit atita,—că Tan) 
„consimte să-l acorde o audienţă“. 

A urmat răspunsul, că Rodzianco vine la staţia Dno. A- 
ghiotantul Ţarului, generalul Voeicov a primit însă în urmă o 
altă înştiinţare telegrafică, că trerul pentru Preşedintele Dumei 
este pregătit, dar acesta nu a sosit încă în gară. Atunci Țarul 
a hotărit să nu-l mai aştepte aici. Voeicov a telegrafiat loi 
Rodzianco, că va fi aşteptat în Pscov. 

Jurnalul generalului din suită, Dubenski, notează : 

„La 1(14) Mart Rodzianco vine in Pscov pentru nego- 
„cieri. Bătrinul Pscov din nou va înscrie în paginele Istoriei 
„sale zilele mari, în carea adăpostit pe ultimul autocrat al Rusiei, 
„Nicolae II, şi în care acesta şi-a pierdut autocrația“. 

Autorul jurnalului, vădit, era încă perfect convins, că stă- 
pinul său nu va pierde decit autocrația, işi va conserva însă 
tronul, cu puteri insemnate dacă nu nemărginite. 

insă cu sosirea trenului imperial fn Pecov, la ora 9 sara, 
s'au Început, spune acelaşi jurnal, „evenimentele tot mai triste 
şi mai mari“. 


* Ibid., p. 259. 
"" lbid, p. 255 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 273 
———————— O ECTIVELE REVOLUTIE) Ruse 207 


Chiar din primul moment al sosirii, călătorii au primit o 
neașteptată şi dureroasă lovitură. 

Imediat după intrarea trenulai în gară, in vagonul Impă- 
ratului s'au urcat Comandantul frontului de Nord, generalul Ruz- 
ski şi şeful Statului său Major, generalul Danilov. Dar val, ge- 
neralul Ruzski—acest „om înţelept şi cuminte“, în care pusese 
atita nădejde Țarul cu toți „intimii lul“, că răzimat pe armatele 
comandate de el va putea uşor recuceri şi supune Petrogradul, 

te de a cruța aceste iluzil—a declarat fără şovăire şi fără 
înconjur că, după părerea lui, Țarului „nu-i rămine decit să 
tacă toate concesiile, să se predea la grația biruitorului şi să 
acorde o constituție complectă,—altiei anarhia va creşte şi 
Rusia va pieri“... 

Insă ES cind Voeicov a primit chiar în acel moment 
vestea, că Rodzianco nu mai vine în Pscov, a hotărit să expe- 
dieze acestula personal o telegramă al cărei cuprins arată limita 
extremă a concesiilor, pănă la care era dispus să meargă a- 
tunci, cu toate sfaturile și chiar injoncţiunile generalilor Alexeev 
şi Ruzski, Autocratul tuturor Rusiilor. El era incă departe de 
pg constituţie“, cum se vede din rezervele formulate 
mai jos: 

„Pentru salvarea Rusie! şi fericirea poporului, îți propun 
„să alcătueşti noul minister cu d-ta în frunte, însă miniștrii de 
„Afaceri străine, de Războiu şi de Marină vor D numiți de mine“... 

Toată sara au urmat convorbirile prin firul direct cu 
Petrogradul, care s'au prelungit peste toată noaptea şi pănă în 
dimineaţa zitel următoare. neralul Ruzski a fost silit, pănă 
foarte tirziu în noapte, să alerge tot timpul intre aparatul, care 
se afla To cartierul său din oraş, şi vagonul Țarului, ca să-i 
ceară acestuia instrucţii şi să-l îndemne la concesii. Abia pe la 
ora 2 de noapte el reuşise să smulgă Țarului consimțimintul de 
a dărui constituţia mplecjă" şi de a numi even un „mi- 
nister parlamentar”, pe care a şi fost redactat, cu concursul 
generalului, un proect de manifest, telegrafiat imediat la Mecht, 
lev şi apoi comunicat lui Rodzianco, cu care Ruzski era însâr- 
cinat să se înţeleagă asupra condiţiilor nouei ordine, 

Tocmai la Inceputul acestor negocieri (asupra cărora vom 
mai reveni) Țarul x crezuse de cuviință, tot după îndemnul lui 
Ruzski!, să telegrafieze generalului Ivanov ordinul „să nu ia nici 
o hotărire pănă la sosirea sa la Țarscoe-Selo“, 

—— Între timp, curtenii neliniştiți pentru familiile lor, rā- 
mase în Capitală, s'au gindit să trimeată după informaţii pe un 
om de nădejde, „deghizat în huligan“... 

In sfirşit la incheerea acestei mult agitate zile, Ţarul cu 
suita lui, înainte de sfirşitul negocierilor, s'au dispus spre o- 
dihnă în trenurile lor, trase fn fața gării din Pscov, plini de 
Îngrijorat dar păstrindu-şi incă toată nădejdea, că pe această 
cale situaţia va putea fi, la urma 'urmelor, salvată—numai cu 


preţul oare cărei ştirbiri în autocraţia neprihănită de pănă acum... * 


4 


274 VIAȚA ROMINEASCĂ 
Finalul săptămînii : Joi 15 Mart 1917 
1,—Sftrșitul cruciadei 


Argonauţii din trenul dictatorial se Inămoliseră din ajun 
în staţia Virita. 

nt Gite zilei e concentrat în Petrograd şi în Pscov, 
volu rezuma în puţine cuvinte sfirsitul acestei „jalnice tragodii“. 

In dimineaţa zilei de Joi 15 Mart, dictatorul a voit să 
cunoască personal dispoziţia trupelor, pe care spera să le co- 
mande încă împotriva Petrogradului,—şi pentru aceasta să ins- 

e batalioanele de rezervă din vecinătate, caşi regimentul 

arutinsc, singurul care reuşise să răzbată prin Luga până la 
Staţia Alexandrovsc, din regimentele trimise de pe front. Acest 
contact personal, dictatorul îl socotea cu atit mai necesar, cu 
cit informaţiile lui şi asupra acestor unităţi nu erau tocmai fa- 
vorabile. 

Plecat din Viriţa spre Alexandrovsc, trenul dictatorial, cu 
trupele lui de elită, sa pp fără veste infundat în staţia Su- 
sanino pe o linie de gara 

A violentele lai injoncțiuni la adresa funcționarilor gării, 
autorităţile căilor ferate Lan prevenit, că „după informaţiile lor, 
dacă va încerca să treacă mai departe, batalionul lui va fi bom- 
bardat de artileria trupelor populare“. lar la urma urmelor, „ce- 
feriştii* l-au „rugat frumos“ să stea liniştit pe linia de garaj 
din Susanino ori să se întoarcă, şi mai cuminte, la Viriţa, căci... 

Dictatorul a trebuit „să o înghită“, a plecat îndărât la Vi- 
rija și de acolo, furios, a scris o telegramă cifrață generalului 

xeev, cu un protest indignat: 

„Pănă În momentul de faţă mam nici o informaţie, des- 
„pre mişcarea trupelor puse subt comanda mea. Am numai in- 
„formații private (adorabil!) că şi trenul meu este oprit. 
„Rog luaţi măsuri urgente pentru restabilirea ordinei în mij- 
„locul administraţiei căilor Ee care necontestabil primește 
„directivele din Petrograd... 

sët, să ap far această telegramă Marelui Cartier 
din Mohilev, a de aroganţele bluroarilor gării, care „primeşte 
directivele din Petrograd 2". 

Groaznicul dictator a găsit expedientul : A dat una din lo- 
comotivele sale colonelului Tilli din Statul lui Major, care trebuia să 
încerce transmiterea la Marele Cartier prin firul direct din Țar- 
scoe Selo. Colonelul a şi plecat spre Țarscoe Selo, dar a fost 
arestat în drum de „ceferişti“.... Protestul furibund s'a mistificat.... 

Mai tirziu pe la ora 2 după-amează nenorocitul comandant 
al cruciadei antirevoluţionare a mai primit o copie de pe circu- 
lara Statului Major al frontului de Nord, în care se spunea că, 
„în vederea imposibilității de a transporta eşaloanele (armatei 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 275 
————— de 


sale) dincolo de Luga şi a inoportunităţii de a le îngrămădi pe 
linie, mai cu samă în Pscov,—coma nţii unităţilor respective 
le vor întoarce în regiunea Dvinei, unde vor sta la dispoziţia 
Comandantului armatei a cincea“, 


e m. această—o „splendidă izolare“: de nicăeri, nici 
e 


După ce s'a mai zvircolit pănă în sară între obraz- 
nicii „care primeau directivele din Petrograd, şeful suprem al 
teribile! armate de represiune, (cu care nicăeri nu a reuşit măcar 
să dea ochil!)—ultat de toată lumea-—s'a hotărit, în urma 
unel noui somaţii bine simțite, să se întoarcă „la urma lni" 
la Marele Cartier General din Mohilev, unde a şi ajuns cu bine 
după ce a peregrinat vr'o trei zile pe diferitele linii, pe care îl 
eg EE şi aroganța vrăjmaşilor din administrația 

erate. 

Astfel formidabila cruciadă, pusă la cale în ziua de 12 
Mart, pentru salvarea ţarismului, a fost lichidată, ca o lamen= 
tabilă farsă, numai în trei zile, aproape exclusiv prin armele... 
telegrafiştilor, ale macagiilor şi ale fochiștilor. 

Pentruca să cadă hotărirea definitivă, între Petrograd şi 
Pscov, n'a mai fost nevoe de intervenţia altor arme, 


2.—In capitală.— Constituirea Guvernului provizoriu 


In Petrograd, în ziua de 15 Mart, găsim acelaşi decor, pe 
străzi şi în fața Dumei: o mulțime agitată, demostraţii ale tru- 
ee EC solemne şi jubilări, violențe şi dezorientare 
o SC, x 

In însuşi Palatul Tauridei, sforţările continuă să fie îndrep- 
tate, în acelaşi timp, în două direcţii deosebite : pe deoparte, pen- 
tru „lămurirea raporturilor” cu democraţia revoluţionară şi for- 
marea, în legătură cu aceasta, a guvernului provizoriu,—lar pe de 
allă parte: încheerea unei înţelegeri, prin Cartierul General din 
Mohilev şi prin comandamentul frontului de Nord, cu Țarul, 

Vom vorbi, în primul rînd, despre cele dintăiu. 

In cursul zilei, d. P. Miliucov a început să simtă, că cen- 
trul dificultăţilor nu se află în Sovietul, care necontenit „mee- 
tingula“ în sala de şedinţă. 

După ora 3 p. m, el, a fost silit să vorbească, —în faţa 
„publicului amestecat, care a invadat în Sala Ecaterinii“ din Pa- 
lat, despre combinaţia ministerială propusă de Comitetul pro- 
vizoriu al membrilor Dumei, şi asupră căreia urmau incă trata- 
tive cu delegațiunea Sovietului, precum şi despre aranjamentul 
plinuit cu familia imperială. 

e gi cum povesteşte însuşi oratorul primirea cel sa 
cut: 

„Printre strigătele zgomotoase de aprobare s'au auzit şi no- 
„tele de nemulțumire şi chiar de protestare : «Cine va ales ?»— 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„întrebau pe orator, Răspunsul a fost «Ne-a ales revoluția rusă; 
cra mă i vom păstra puterea nici un minut mai mult, după 
„ce reprezentanţii, libri aleşi ai poporului, ne vor spune că ei 
„ar voi în locul nostru nişte oameni care merită mai bine incre= 
„derea lor»... La cuvintele oratorului; «Nol punem în capul gu- 
„vernului pe un om care reprezintă opinia publică organizată, 
„care a fost cu atita neîndurare prigonită de vechiul regims, — 
„aceleaşi voci de două ori au întrerupt cu strigăte: «Reprezen- 
„tanţa censitară». P. N. Miliucov le-a răspuns : «Da, dar singura 
„Organizată, care va da în urmă posibilitatea de a se organiza 
„Şi altor straturi ale naţiunii ruse». In stirgit, la chestia esen- 
Me soarta dinastiei—oratorul a răspuns : «Ştiu de mai 
„Înainte, că răspunsul meu nu vă va satisface pe toţi. Dar îl vol 
„spune. Vechiul despot, care a adus Rusia pănă la desăvirşită 
„destrămare, va renunța de bună voe la tron sau va H detronat. 
„Puterea va trece la regent, Marele Duce Mihail Alexandrovici. 
„Moştenitor va fi Alexei (zgomot şi strigăte: «E tot vechea di- 
„nastie |»). Da, d-lor, e vechea dinastie, pe care se poate că nu 
„O lubiţi, şi se poate că nu o iubesc nici eu. Dar... noi nu pu- 
„tem lăsa fără răspuns şi fără soluţie intrebarea e forma 
„de guvernămint, Noi ne-o reprezentăm ca o monarhie consti- 
„tuțională şi parlamentară»... 

Spre stirşitul zilei, excitaţia provocată de comunicarea 
„lui P. + Miliucov despre regența arelui Duce Mihail Alexan- 
„drovici a crescut foarte mult. ra tirziu în clădirea Palatu- 
„lui Tauridel a pătruns o mare mulţime de ofițeri, extrem de excitaţi, 
„care au declarat că nu se pot întoarce la unitățile lor, dacă 
„P. N. Miliucov nu-și va retrage cuvintele. P. N. Millucov... 
„a fost silit să afirme, că şi-ar fl exprimat numai o părere 
„personală. Ceiace, desigur, nu era exact... Dar Comitetul pro- 
„vizoriu, speriat de valul crescind al excitaţiei, a abdicat tacit 
„dela părerea Int, zz 

P. N, Miliucov a atenuat mult în narația aceasta Inci- 
dentul, pe care în acelaşi noapte, mai tirziu, în conversaţia prin 
fir direct cu generalul Ruzski, d. Rodziancol-a povestit mai scurt 
dar mai suggestiv : 

Wi izbucnit pe neaşteptate pentru no! toji o revoltă sol- 
„dăţească aşa de violentă, cum încă nu a fost văzută. Acești 
„soldaţi, desigur nu sint soldaţi, ci simpli mujici luați dela 
„plug, care găsesc acum potrivit să-şi formuleze toate revendicările 
„lor ţărăneşti. In mulțime se auzeau numai strigăte: „Pămint 
„Şi libertate!“, „Jos cu dinastia !", „Jos cu Romanoviil“, „Jos cu o- 
„tițerii”! şi au reinceput în multe locuri maltratările ofițerilor. 
„La aceasta s'au asociat şi muncitorii,— şi anarhila a ajuns la a- 
„pogeu. După multe tratări cu delegaţii muncitorilor, am reuşit 
„numai în noaptea aceasta să ajungem la oarecare înțelegere 


* P. Mili — „Istoria revolujtel ruse“, perlea I, p. 51—52. 
it Äis géie neindoelnic momeniu! constituirii detiallive 
a Quvrernului provizoriu, 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIE! RUSE 277 


„ca să fie convocată peste cltăva vreme Adunarea Constituantă 
„care va decide despre forma de guvernămint. Numai atunci 
„Petrogradul a ine sări mai uşurat, şi noaptea a trecut relativ 
„mai liniştit...“ * 

Dar am anticipat. 

in cursul acestei zile, d. Nabocov, desemnat ca secretar 
general al viitorului Guvern provizoriu, a avut prilejul să vizi- 
teze Palatul Tauridei şi ne-a lăsat o descriere foarte vie atit a 
atmosferei dinlăuntral lui, cit şi a aspectului străzilor inveci- 
nate. Ea are atlia interes pentru lămurirea situaţiei din Petro- 
grad în ziua de 15 Mart, incit Imi permit să o reproduc aci 
aproape integral : 

„Dimineaţa 2 (15) Mart ofiţerii puteau eşi fără piedici 
„in stradă ; mam hotărit dar şi eu să es (era ofițer de rezervă) 
„ca să-mi dau sama de situaţie... ; 
„La ora 2 p, m, am încercat să răzbat pănă la Duma Im- 


„In colţul străzilor Morscaia i Perspectiva Nevski, am dat 
„tocmai peste funcţionarii de Stat Major care, afiind despre for- 
„marea Guvernului provizoria, mergeau in corpore spre Duma 
„Imperială, ca să-şi declare supunerea. M'am alipit pe lingă 
„dinşii şi am pornit impreună pe Nevski, Liteina, Ser ghievsca, 
„Potemkin, Şpalerna (nume de străzi). Pe străzi erau mase de 
„popor. Peste tot se vedeau feje emoţionate, excitate, Pe case 
„atirnau steaguri roşii. Pe cind treceam pe lingă Palatul Anicicoe, 
„un domn bătrin, care avea un aspect de intelectual ŞI era binv 
„îmbrăcat, văzindu-mă, s'a coborit iute de pe trotuar şi, 
„venind fuga la mine, m'a apucat de mină şi, stringind-o 
„tare şi scuturind-o, îmi mulțumea „pentru tot ce aţi făcut", --a- 
„dăugind cu multă energie şi : „dar numai pe Romanovi 
„Să nu ni-i mai lăsaţi, —nu ne trebue !* In strada Potemkin am 
„Întimpinat un număr destul de mare de gardişti de poliție a- 
„restați, duşi subt escortă... 

„În aceste 40—59 minute, cit mergeam spre Dumă, eu am 
„simţit o inălțare sufletească, care nu s'a mai repetat. MI se 
„părea, că în adevăr s'a săvirgit ceva mare şi sfint, că popo- 
„ful şi-a aruncat lanțurile, că s'a prăbuşit despotismul,.. Eu 
„nu-mi dădeam încă sama, că la obirşia evenimentelor e o re- 
„Voltă militară. lzbucnită ca o stihie din cauza condiţiilor 
„create de trei an! de războiu, şi că în această obirşie zace sã- 
„minja viitoarei înarhii şi a perzaniei... 

„Cind ne-am apropiat de strada palerna, ca era cu 
„desăvirşire inghesuită de trupele care se ndreptau spre Dumă. 
„Am fost siliţi de multe ori să ne oprim și să așteptăm destul 
„de mult. Mereu se tirau anevoe pe lingă noi automobilele, care 
„Cu greu puteau să-şi deschidă calea prin mulțime. Plaţa din 


„pe 


” „Documente“, în „Arhiva r. rz, v. UL p: 267—267. 


278 VIATA ROMINEASCĂ 


„faţa Dumei era atit de plină de popor, încît nu avea unde să 
„cadă un măr; pe aleia care ducea spre Întrare, era o înghe- 
„sulală nelninchipuită... se auzeau ţipete; la poarta de intrare 
„juni, cu aspect evreesc (12), interogau pe cel ce treceau; 
„cind în cînd se auzea un tunet de „urale.“ Un minut d 
„rasem să mal pot ajunge pănă la intrarea Dumei şi pierdusem 
„legătura cu tovarășii mei de drum. Insfirşit, dind din coate şi 
„împingindu-mă din răsputeri, am răzbătut pană la scara de in- 
„trare. In acest moment pe o tribună din fața uşii sau pe un 
„automobil (dela mine nu se putea vedea) s'a urcat V. N. Lvov 
„(a nu se confunda cu prinţul G. E. Lvov) şi a adresat o scurtă 
„cuvintare de salutare cătră unităţile de trupă, care se aflau în 
„plaţă. Nu se prea auzea ce spunea, şi cuvintarea lui nu pro- 
„ducea nici o impresie. Cind el a isprăvit și s'a coborit spre uşa 
vg, mulțimea a dat buzna într'acolo; inghesuiala a ajuns şi 
e mare. i 

„Nici nu-mi mai aduc aminte, cum m'am trezit în vestibul. 
„Interiorul Palatului Tauridei uimea prin aspectul lui neobişnult | 
„peste tot soldați, soldați, soldați, cu feţe obosite, obtuze—rari 


„bune sau mulțumite; peste tot urme de lagăr improvizat, gu- 


„Bolu, pae... aerul e greu, stă ca o ceaţă opacă; peste tot miros 
„de cisme soldäțeşti şi de sudoare; se auzeau nu ştiu de unde 
„voci isterice de oratori. care meetinpuiau prin sălile vecine; 
„peste tot— înghesuială şi zăpăceală aferată. 

„Prin mini circulau deja liste cu nume de membri ai Gu- 
„vernului provizoriu (care Însă în acest moment nu se constituise 
„incă definitiv, cum vom vedea)..: 

„Un jurna list cunoscut, la rugămintea mea, sa oferit să-m 
„arăte drumul spre camerele în care se aflau Miliucov, Șingarev 
„Şi alţi cinci ai mel. Noi am pornit prin niște coridoare şi că- 
„măruţe, peste tot întilnind o mulţime de feţe cunoscute—în 
„drum am dat şi peste prințul G. E. Lvov desemnat să fie prim- 
„ministru. M'a uimit aspectul lui sumbru şi abătut și expresia 
„obosită a ochilor. In ultima cameră din dos am găsit pe M!- 
„llucov ` şedea cu condelul în mină, cu nişte hirtii în faţă; 
„cum am aflat, îşi corija discursul, pe care îl ţinuse tocmai a“ 
„tunci—acel discurs, în care s'a pronnnțat pentru conservarea 
„monarhiei (cel analizat mai sus, şi care a dat loc la incidentul 
„amintit). Lingă el şedea Anna Sergeavna (soţia d-sale). Ml- 
„liucov nu putea vorbi de loc; el îşi perduse cu desăvirgire vo- 
„cea, pe care fusese silit să o rțeze în meetingurile soldă- 
lët de astă noapte. De asemeni vorbeau cu voci stinse şi ră- 
„guşite Șingarev şi Necrasov. 

„n cameră se afla un public amestecat. Nu ştiu pentru ce 
„Se găsea acolo şi prințul S. C. Beloselski (general), foarte ză- 
"pielt. aşteptând — cum spunea—pe Gucicov (care plecase însă 
„la Pscov). Peste cităva vreme a apărut nu știu de unde Kerenski, — 
„insoţit de contele Alexei Orlov-Davidov (eroul unui proces scan- 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 279 


„dalos),—excitat, em t, cuprins de un acces isteric. MI se 
„pare că venea din Comitetului Sovietului deputaţilor man- 
„citorilor şi soldaţilor, unde făcuse cunoscut că primeşte portofoliul 
„de Ministru de Justiţie în Guvernul provizoriu-— şi a primit 

„nea in forma de realegere ca vice-pregedinte al Comitetului... Ke- 
„renski ulmea prin lipsa de echilibru sufietesc. Imi aduc aminte de un 
„gest ciudat: era îmbrăcat ca intotdeauna (adică, până ce 
„işi luase rolul de „ostatec al democraţiei” în Guvernul provizoriu) 
„—Într'un „complect“: cu un guler amidonat, cu colţurile în- 
„doite; el deodată s'a apucat de aceste colţuri şi le-a rupt, astfel 
„Că In loc de aspectul elegant, pe care îl avusese, daodată a luat 
„Du Ştiu cum un fason de proletar. Cit timp am stat acolo, el 
mera cit pe ce să leşine, incit Orlov-Davidov ba îl dădea ceva 
„să sron ba äer y ştiu ce de băut“, 

„in camera de alături aveau loc nu ştiu ce constătuiri de 
„militari ; am văzut de departe pe generalii Mihnevici şi Averianov*, 

„Mi se pare că se vorbea pe atunci şi de călătoria lui Gu- 
„cicov şi Şulghin la Pscov,—şi se vorbea cu un aer de deza- 
„probare şi scepticism. 

„ln Duma nu aveam nimic de făcut. Să duci vr'o 
„discuţiune sistematică cu oameni obosiţi pânăla moarte—era 
„Cu neputinţă, După ce am mai stat cităva vreme, aspirind 
„ăceastă atmosferă,—febrilă, ca atmosfera unui azil de nebuni,— 
„m'am indreptat spre eşire. In drum, într'o cămăruţă, amin- 
„tilnit pe P, B. Struwe, deputat „cadet“ care a stat tot timpul, 
„neîntrerupt, în Dumă, nu mă Înşel de Marţi (13 Mart). 
„Dispoziţia lui sufletească era extrem de sceptică“... $ 

Această descriere, care reînvie în faţa noastră acelaşi as- 
pect al sălilor şi al coridoarelor Dumei, ce fusese zugrăvit şi 
În „Amintirile“ d-lui Stanchevici u cele dintălu momente 
după biruinţa revoluției din 11 12 Mart,—** şi care ne 
inspiră cu atit mai multă incredere, cucit ea este datorită unui om, 
în acel moment, Încă plin de entuziasm şi nădejde in viitorul re- 
voluțiai,—ne arată ce atmosferă a dominat în Palatul Tauridel 
to: timpul fn primele patru zile ale revoluţiei triumfătoare, 
pănă la formarea Guvernului provizoriu: Rodzianco, Președintele 
„Comitetului provizoriu“, care „se strecoară solemn printre sol- 
dat! desmăţaţi şi descinşi, palid, cu faţa Incremenită de durere 

desperare“ ; membri! Dumei, care se simt „prizonieri al sti- 
vrăjmaşe“ şi ara | în hohote de desperare neputincioasă“ ; 
prințul Lvov, viitorul Prim Ministru, „sumbru, abătut, cu ochii 
obosiţi“. Kerenski, viitorul Şef al Guvernului și comandant su- 
prem al armatei, „isteric, cu gulerul rupt pentru a avea un aer 
proletar“; Miliucov, Şingarev, Necrasov,—viltori miniştri, atară 


e p Se Nabocov,—, Guvernul Provizoriu“. —în „Arhive r. rz, v. l, 
p. 14—16. 
"31 Vezi mal sus, p. 248-249, 252, şi mai ales p. 261. 


280 VIAŢA ROMINEASCA 


de discursurile în „meetinguri de noapte" în diferite săli, în 
„Cămăruţe“ și coridoare, luau parte t la „meetin- 
gurile de soldaţi”, la şedinţele Sovietului şi ale Comitetului provi- 
zoriu. Aveau loc consfătulri de generali zăpăciți... în faţa uși și jur 
Imprejar,mulţimi îngrămădite, incit „nu are unde să cadă un măr... 
strigăte, urale şi salutări oficiale... peste tot „inghesuială şi ză- 
păceală aferată“... peste tot—soldaţi, soldaţi, soldaţi, obosiţi, cu 
feţe” întunecate şi obtuze, care „mestecă“ în tăcere, rumegindu-şi 
„gindurile neînțelese şi neaccesibile“, izbuenind din cind în cînd 
ta protestări violente şi „răzvrătiri înspăimintătoare“... 

In această atmosferă de „lagăr improvizat“ şi de „azil de 
nebuni“ îşi urmau cursul lor, tot timpul, şi desbaterile pentru 
„lămurirea de, rau şi pentru constituirea unul Guvern pro- 
vizoriu, între Comitetul provizoriu al membrilor Dumei şi delega- 
ţia Sovietului care, avind credința că timpul a venit numai 
pentru o „revoluție burgheză“, refuza să facă parte dintr'un 
guvern numit de Comitetul sira şi se adresa direct ma- 
selor pentru „organizarea forțelor revoluționare“, dar nu vroia 
să recunoască acest guvern şi să eri pre intrarea în el a 
unui „ostatec“ in persoana d-lui Kerens (care de altfel pănă la 
revoluţie nu făcea parte din nici o al bro socialistă și în 
Duma Imperială era numai leaderul grupului „travailist* şi a pri- 
mit portofoliul fâră să ceară expres autorizarea Sovietului), de- 
cit cu condiția ca programul de guvernămint să fie aprobat 
de Sovietul muncitorilor şi soldaților, şi Guvernul provizoriu să 
se supună „controlului“ acestui Soviet, 

iscuţiile, întrerupte în ajun, cum am văzut, din cauza 
protestării d-lui Gucicov împotriva unor puncte introduse in 
program de cătră delegaţie, au fost reluate în sara de 15 Mart, 
în urma incidentelor descrise, în condiții mult mai prielnice 
revendicărilor „democraţiei revoluționare“, 

Delegaţia Sovietului nu numai că a reuşit să menţină 
punctele contestate de Gucicov, dar a mai impus introducerea 
n declaraţia ce urma să o publice la intrarea În funcțiune noul 

l Tn, a frazei că — „Guvernul provizoriu socoate de datorie să 
| daoge, că el nici intrun caz nu are intenţia să profite de 
mprejurările vremei de războiu pentru a întirzia cîtuşi de puţin 
reformele şi măsurile arătate mai sus“. 
lar În ce priveşte declaraţia, prin care Sovietul, din par- 
te-l, trebuia să promită sprijin Guvernului, delegaţia lui 
a silit Comitetul provizoriu să accepte introducerea următorului 
pasaglu iniţial: 
e Tovarăşi şi Cetăţeni ! 
„Noul Guvern, format din straturile moderate ale societăţii, 
„a făcut declaraţie astăzi asupra reformelor pe care se obligă să 
„le real zeze, în parte în cursul luptei cu vechiul regim, în parte— 
„după stirşitul acestei lupte, Dintre aceste reforme, unele tre- 
„buesc salutate de cercurile democratice cele mai largi: ca 


N 


D 
CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢ IBI RUSE 281- 


»âmnistia politică, obligația de a Ati convocarea Adu- 
„nării Constituante, realizarea libertăţilor cetăţeneşti şi abro- 
„garea mărginirilor naţionale. $i noi socotim câ—fn măsura 
„în care Guvernul ce se naşte acum va lucra în direcţia reall- 
„tării acestor obligaţii și a luptei hotărite cu vechiul regim — 
„democraţia trebue să-i acorde sprijinul ez. 

„Alci, cum observă cu acest prilej, cu drept cuvint, d. P. 
„Miliucov,—s'a răsfrint nu numal faptul, că textul «obligațiilor» 
„guvernului a fost în fond redactat de e ai delegații So- 
»vietului, iar laraţia lor—dinainte acceptată de Comitetul pro- 
„vizoriu al Dumei, cînd a fost şi primită pentru prima oară 
„acea faimoasă formulă «pe atita—pe cît»,— micşora din capul 
„locului autoritatea primului Guvern revoluționar în fața popu- 
„lației”. 

g Mai mult, chlar în dimineaţa aceste! zile de 15 Mart fu- 
sese publicat, în numele Sovietul muncitorilor şi soldaţilor, cele- 
brul „Decret No. 1“ cătră armată, prin care se desființa de fapt 
orice disciplină militară, se abrogau semnele distinctive de grad, 
salutul militar, pedeapsa cu moartea etc., iar soldaţii erau in- 
vitaţi să formeze imediat comitetele lor, pentru controlul: gefi- 
lor. 

Dar impotriva tuturor- insistențelor, chiar după incheerea 
înțelegerii cu Comitetul provizoriu, Sovietul nu a consimţit nici 
să abroge acest „Decret“, nici să renunţe în principiu, din mo- 
mentul constituirii noului Guvern, la dreptul său de a „decreta“, 
ci a consimţit numai să declare, tot printr'un „decret“,— nu mai 
puţin vestitul „Decret No, 2*,— că „Decretul No. 1“ priveşte 
numai garnizoana Petrogradului... 

Numai după încheerea înțelegerii cu delegaţia Sovietu- 
lui, tirziu în noaptea de 15 pe 16 Mart, noul guvern poate fi 
considerat ca definitiv constituit, cum a şi anunţat În acelaşi 
noapte d. Rodzianco, prin firul direct la Pscov, generalului Ruz- 
ski, lar manifestul cătră popor pentru constituirea lui a putut fl 
afişat numai in dimineaţa de adouazi, 16 Mart. 

Noul EES a fost dar, în sfirşit, compus astfel: 

Prinţul G. E. Lvov dies preşedinte al „Uniunii zemstve- 
Jor", — Prim-Ministru şi Ministru de Interne; 

P. N. Miliucov,— Ministru de Ataceri străine ; 

A. I. Gucicov.— Ministru de Războlu ; i 

N. V. Necrasov;—Ministru al Comunicaţiilor ; n 

M. I. Tereșcenco—Ministru de Finanţe ; 

A. J, Şingarev;—Ministru al Agriculturii ; 

A, I. Conovalov,— Ministru al Comerţului ; 

V. N. Lvov, — Ober-Procuror al Sinodului (Ministru al 
Cultelor) ; 

l. V. Godnev,— Controlor General ; 


" P. Miliueov, —,Istoria revolajiei ruse“, parlea I, p. 48-49. 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A. A. Manuilov,— Ministru de Instrucție publică ; şi 

A. F. Kerenski —Ministru de J e, 

Din comparația cu lista membrilor Comitetului provizoriu al 
Dumei, * vedem şase din membrii acestui comitet n'au intrat 
in Guvernul provizoriu: chiar preşedintele lui, Rodzianco, d-nii 
Şulghin Dimitrucov, Șidlovski, Caraulov și Rjevski (fără să 
mai vorbim de N. S. Ciheidze, care n'a primit să lucreze în 
Comitet); în locul lor au fost numiţi în Guvernul provizoriu alţi 
şase, şi anume : însuşi primul-ministru G. E. Lvov şi d-nii Gu- 
cicov, Tereşcenco, Şingarev, Manuilov şi Godnev ; in sfirşit nu- 
mai cinci din miniştri au făcut parte şi din Comitet: d-nii Mi- 
llucov, Necrasov, Conovalov, V. N. Lvov şi Kerenski, din care 
numai doi—Miliucov şi Kerenski—au jucat un rol mai însemnat 
în el. Coloraţia noului Guvern a rămas Însă foarte moderată, 
tot cu preponderența elementelor din dreapta ale vechei „opoziții 
liberale“ din Dumă. 


3.— Negocierile telegrafice. 


Inainte de constituirea Guvernului provizor, şi chiar inainte 
de întrunirea membrilor Comitetului provizoriu cu delegația So- 
vietului, pentru consfătulrea din această sară—aşa dar fără a şti 
rezultatele la care a ajuns constătuirea—la ora 3 după amează, 
erau plecaţi spre Pscov, unde se afla încă cu trenul lui Țarul, 
d-nii Gucicov şi Șulghin, ambii din extrema dreaptă a „opozi- 
țlei liberale” (cel dintălu - „Octobrist“, al doilea—naţionalist or- 
todox); el urmau să se prezinte Țarului ca simpli deputaţi de- 
legaţi ai Comitetului provizoriu pentruca în numele acestui Co- 
mitet să-i recomande să numească numai pe preșec.-tele 
consiliului de miniştri (sic !), şi în acelaşi timp să-l convingă 
de a abdica „benevol“ în favoarea Țareviciului; ei prin urmare 
nu veneau la Pscov, în calitate de organe al unul Guvern re- 
voluţionar, să execute hotăririle acelui guvern (Dealtfel Şulghin 
nici n'a făcut parte din Guvernul care s'a constituit după ple- 
carea lor, În noaptea de 10 Mart). H 

Pentruca să înțelegem rostul acestei misiuni, trebue să 
revenim asupra negocierilor telegrafice ale d-lui Rodzianco cu 
Marele Cartier General şi cu comandanţi! armatelor de pe front, 
care m'au fost întrerupte un moment în cursul „zilelor revolu- 
țlonare" din Petrograd, dar despre care m'am vorbit până acum 
mai p larg, spre a evita o prea mare fragınentare a naraţiei şi 
ca să poată fi „estompată“ figura acestul personagiu, care căuta 
să-şi o mare importanţă în această fază a revoluției şi al 
cărui rol a fost cel puţin indoelnic. 

După ce în dimineaţa zilei de 12 Mari, d. Rodzianco şi-a 
trimis ultima telegramă, adresată direct Țarului, în care îl ruga 


* Vezi mal sus p. 254 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 283 


„să salveze patria şi dinastia“, numind ca Prim-Ministru şi „pe un 
om care se bucură de increderea Țării“, tenacele preşedinte al 
Dumei expediază mai tirziu, în acelaşi zi de 12 Mart,—ln care să 
nu uităm că de fapt revoluția şi triumfase în Petrograd, adică în 
ziua în care a fost format „Sovietul“, atunci s'a şi ales „Comitetul 
provizoriu al membrilor Dumei“ : şi acesta a hotărit apoi şi „de a 


- lua în minile sale puterea“, —următoarea telegramă generalului 


Ruzski, pe care o reproducem mal jos, aproape în întegime, 
fiindcă ea e interesantă nu numai din punctul de vedere al 
aspirațiilor ilustrului „Stalimeister“ al Țarului, dar şi prin ex- 
plicarea pe care o dă asupra cauzelor mişcării revoluţiei, 

„Tulburările, care au început în Met, ms lau un ca~ 
„tacter de stihie şi proporții amenințătoare. Temeiul lor este 
„lipsa de pine şi aprovizionarea neindestulătoare pe căile fe- 
„Tate cu făină, care răspindesc panica fn populaţie; însă mai 
„cu samă — neincrederea desăvirşită în guvernul incapabil de a 
„scoate ţara din situaţia ei grea... Migcarea poate cuprinde căile 
„ferate, şi viaţa Ort astfel va amorţi In cel mai greu ceas. 
„Uzinele, care lucrează în Petrograd pentru apărare, se opresc 
„din cauza lipsei de combustibil şi de materii prime; muncitorii 
„rămin fără lucru şi mulţimea, flămindă şi neocupată, păşeşte, 
„irezistibil ca o stihle, pe calea anarhiei. Comunicaţia pe ce fe- 
„rate e complect dezorganizată în toată Rusia. In Sudul ţării din 
„63 de uzine metalurgice nu lucrează decit 28, din lipsă de 
„combustibil şi de material necesar. In Ural, din 92 mari uzine 
„metalurgice au fost închise 44, şi producţia de fontă, scăzind 
„din zi în zi, ameninţă cu o enormă reducere a fabricaţiei de 
„muniții... 

„Puterea guvernamentală se află în complectă paralizie şi 
„e neputincioasă de a restabili ordinea zdruncinată, Rasis ea” 
„menințată de injosire şi ruşine, fiindcă în aceste condiţii răz= 
„boiul nu poate fi sfîrşit victorios. Socot ca unică şi necesară 
„€eşire din situaţia creată—chemarea nelntirziată (de câtră Țar) a 
„unui bărbat, în care fara întreagă ar avea încredere, şi acesta să 
„fie însărcinat cu formarea unul guvern, care să se bucure de incre- 
„derea populaţiei întregi. Un asemenea guvern va fi ùrmat de 
„toată Rusia, care-şi va recăpăta deplina încredere in sine şi în con- 
„ducătorii săi. In ceasul acesta groaznic şi fără seamăn, după 
„urmările-i Inspălmintătoare, altă eslire pe o cale luminoasă nu 
»ê, şi cu stărui înaintea Excelenței Voastre să-mi sprijine a- 
„ceastă a mea convingere Înaintea Majestății Sale, pentruca 
„să fie înlăturată catastrofa. A tărăgăna nu se poate, întfrzie- 
„rea seamănă cu moartea !" (Ultima frază e cu stărulnță repetată 
aproape În toate producţiile telegrafo-literare ale Prezidentu- 
lul Dumei din aceste zile),.* 


* „Documente“, În „Arhiva r. rz, v. HI, p. 247—248. 


+ 


234 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Telegrame analoge * a primit şi generalul Alexeev, şeful 
Statului Major al Țarului, iar generalii au înţeles foarte bine, cine 
este „omul în care are încredere toată țara“, menit să salveze 
Rusia şi dinastia, 

Aceste telegrame au şi avut de rezultat imediat atit tele- 
grama generalului Alexeev din 13 Martie câtră „dictatorul“ lva- 
nov (singura din cele ce i-au fost expediate, carea ajuns la el), 
prin care îl sfâtueşte la conciliaţie, şi atitudinea neaștepiată a 
generalului Ruzski, cînd Țarul sosise la 14 Mart în gara din 
Pscov, cit şi telegrama pornită de Țar în acelaşi zi, din partea 
generalului Alexeev, prin care acesta îl recomandă cu insistență 
şi expres să însărcineze pe d. Rodzianco să formeze guvernul.** 

Toate acestea, cum se ştie, au contribuit să determine pe 
Țar întăiu să-l cheme pe „Stalimeisterul“ său în staţia Dno, iar 
apoi—în stirşit—să-l iusărcineze chiar cu formarea guvernului, 
rezervindu-şi însă Ministerete de Afaceri străine, de Războiu şi 
de Marină, mg 

Din acest moment neastimpăratul telegrafist preziden 
desfăşoară, de astă dată în calitate de preşedinte al Comitetului 
provizoriu, o adevărată orgie de negocieri prin fire directe şi in- 
directe, apeluri şi comunicâri la adresa autorităţilor civile şi mi- 
litare, pe front şi în provincie. 8 

Pentru a influența pe corespondenți săi, acest bărbat de 
stat recurge la „trucuri“ puţin recomandabile : In momentul cind 
la Petrograd incă nimeni nu vrea să ştie de fostul comitet 
(şi chiar Sovieţul îl expropriase „fără înţelegere prealabilă“ de 
sala de şedinţă a Dumei!) el afirmă că înaltul Comitet provi- 
zoriu posedă deplină putere guvernamentală; asigură că în special 
el, marele Rodzianco, „in care crede ţara intreagă“, se bucură 
de o imensă autoritate, („pănă acum lumea nu are incredere decit 
în mine şi nu execută decit ordinele mele“,) atunci cînd l-am văzut 
printe „soldaţi desmățaţi şi descinşi”, „palid cu faţa Încremenită 
de durere şi desperare“ (şi era tot odată, cum s'a dovedit, $us- 
pect şi membrilor Comitetului provizoriu D. lar cînd dela celalt 
capăt al firului direct i se adresează vro cerere Incomodă, re- 
vine îndată şi declară că nu poate nimic în fața grozăviei anar- 
hice, pentrucă el Însuşi „atirnă de un fir de păr“ şi „aşteaptă 
să fie închis în cetatea Petru şi Paul“, In acelaşi timp pentru 
ca să-şi ciştige simpatia şi sprijinul generalilor, îi încredinţează 
că toată nenorocirea vine din cauza urii poporului Impotriva 
dinastiei, dar „întreg poporul, ori cu cine am vorbit, cînd mă 
adresam mulțimilor şi trupelor, întrun glas hotărau ferm— 


" Prinire „Documentele“, publicate în vol. [Il al „Arhivei r, ES, 
nu se găsesc din nenorocire foale acesie exerciții de stil e sm 
dar cuprinsul altora poate, în parte, fi dedus din citajiile și siuriile 
slrecurale in cele ce stau la dispoziția noastră. 

** Vezi mai sus, p. 268, 272, pa 

TT" Vezi mal sus, p. 272 și 275. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 28 
i eben Aen EE 


de a duce războiul până la sfîrşitul lui victorios Š; de anu se 
da în minile Nemţilor* (pe cînd revoluția a fost săvirşită în 
strigăte de „Jos războiul [*)ete.* ` 

In ciuda acestor „machiavelicuri“, negocierile lui au fost 
urmărite de o stranie şi nenorocită soartă ; propunerile. d-lui 
Rodzianco erau întotdeauna prea întirziate faţă de situaţia oblec- 
tivă, şi neacceptabile în acel moment pentru cei inal căror 
nume vorbea; iar Țarul îşi mai întt-zia încă consimţimintul,—aga 
incit, cînd acesta sosea, Însuşi d. Rodzianco il găsea nelndes- 
tulător şi formula o nouă propunere, iarăşi tardivă, şi aşa 
mai departe. 

Cind Țarul consimţi după o îndărătnică rezistenţă să In- 
credinţeze guvernul „omului în care are încrederea ţara intreagă“,— 
era deja nevoe de un guvern parlamentar şi de o „com con- 
stituție“; iar cind şi acestea erau acordate, —numai abdicarea 
ina putea salva dinastia ;—dar şi aceasta s'a dovedit că a 

prea tardivă. 

deosebire în lunga conversaţie cu generalul Ruzski, 
în noaptea de 14 şi 15 Martcind acesta, în urma ordinului 
Țarului, La chemat la aparat, Preşedintele Comitetului provizoriu 
a dezvoltat toate resorturile artei sale diplomatice, 

La intrebarea asupra cauzei care l-a determinat să renunţe 
la călătoria în Pscov, d, Rodzianco a invocat „imposibilitatea 
de a lăsa Dräi prezența personală pasiunile populare deslânțuite, 
pentrucă nimeni altul nu este tat“ (în realitate el n'a fost 
lăsat să plece de Comitetul provizoriu, care a încredinţat misiunea 
pentru tratative cu Țarul nu lui, ci domnilor Gucicov şi Şalghin, se 
precum În urmă, după spusele defunctului Nabocov, n'a voit 
să-l numească pe el ca Prim-Ministru, deşi situaţia şi temperamen- 
tul îl indicau mai curind pentru aceste funcţii, decit pe prinţul 
Lvov ; apoi, ca să justifice prezenţa sa—a „Stalimeisterului“ — 
în capul unui comitet „revoluționar“, el asigura că „anarhia a 
fost atit de groaznică, încit Dumei Imperiala în genere, şi mie 
în special, nu ne rămine decit să luăm mișcarea în minile 
noastre şi să ne punem în capul ei, pentru a impiedica pieirea 
statului” (—de fapt erau întotdeauna numai în coada mişcării). 

Cind generalul Ruzski i-a comunicat proectul manifestului 
imperial, prin care Țarul „dărula“* guvernul parlamentar şi „com= 
plecta constituţie“, —preşedintele Comitetulni H răspunde „cu du- 
rere în inimă“, că „ura împotriva împărătesei a ajuns pănă la 
limitele extreme; am fost silit; spre a evita vărsarea de singe, 
să arestez pe miniştri şi să-i închid în cetatea Petru şi Pavel 
Miniştrii au fost Insă arestaţi de soldaţii şi muncitorii răsvrătiţi, 
fără nici un ordin, sau chiar impotriva ordinelor date Mă tem 


* Documente“, ibid, p. 252, 255, 256, 257, 
.. Arhiva r. r", e, IV, 4, 
"Arhiva r.r.” v. l, p.40. 


286 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


foarte mult, că acelaşi soariă mă ameninţă şi pe mine... ches- 
tia dinastică fiind pusă ritos". 

Generalul îl asigură de bună voinţa Impăratului, şi-l roagă 
să se mai răsgîndească dacă cu oarecare schimbări, şi prin recu- 
noaşterea sinceră a principiilor constituţionale de câtră Țar, 
nu-l poate cruța de detronare; şi-i atrage atenţia că orice trans- 
formare violentă, în împrejurările date, poate avea urmări fatale. 

Răspunsul : „Mi-aţi sfişiat inima şi fără de aceasta însin- 
gerată... pe umerii mei apasă o muncă enormă,... puterea poate 
să-mi lunece din mini.. spre a stăvili anarhia am fost silit să 
numesc astănoapte Guvernul provizoriu (care în acest moment 
nici nu fusese incă constituit, şi in orice caz, n'a fost „numit” 
de el)... Un lucru pot spune: nici vărsare de sînge, nici jertfe 
inutile nu vor fi. Aceasta eu n'o voiu tolera“ H. 

Intr'un cuvint, el, marele Rodzianco, pune ultimatul: „Cu 
Duma Imperiâlă s'au unit garnizoanele întregi din Petrograd 
şi Țarscoe-Selo ; acelaşi lucru se repetă în toate oraşele ` nicderi 
mu se produce nici o divergență; peste tot trupele trec de 
partea Dumei şi a eebe şi cererea imperativă de abdi- 
care în favoarea fiului, subt regența lu! Mihail Alexandrovici, de- 
vine o necesitate de neinlăturat“ (Am văzut cum a fost primită 
declaraţia în acest senz a d-lui Millucov, încit „ofiţerii nu mai 
indrăzneau să se prezinte în faţa trupelor lor“ 1)..* 

Toate aceste manevre urmăreau însă un scop bine determi- 
nat : scăparea de urmările revoluţiei prin tangenţă, trecerea pu- 
terii în minile foastei „opoziții liberale" nu în numele sevdin, 
—celace ar putea avea consecinți indezirabile pentru ea, în 
temelul principiilor de legitimism şi al continuității de drept. 

Pentru aceasta era nevoe de abdicarea Țarului în favoarea 
Țareviciului şi de regența: Marelui Duce Mihail Alexandrovici, 
care de fapt In timpul minorităţii noului Țar devenea prizonierul 
cercurilor politice, cărora le datorea înălțarea. 

Pentru aceasta, în acelaşi moment cind în Palatul Tauridei 
parcă se discuta cu delegaţia „Sovietului“ punctele de pro- 

ram şi condiţiile de constituire ale unui guvern revoluționar, 

pl Gucicov şi Şulghin primeau misiunea de a cere Țarului 
să semneze, ca uitimul său act înainte de abdicare, numirea ca 
Prim-Ministru a aceluiași prinț G. E. Lvov, care fusese „de- 
semnat” de comitetul provizoriu, în numele revoluţiei ! 

Pentru aceasta, mai cu samă, era necesar sprijinul gene- 
ralilor, atit împotriva rezistențelor din dreapta, cit şi împotriva 
are din stinga. 

Până unde mergea echivocul în această privință, se poate 
vedea dintr'un incident, în aparență ncinsemnat, dar foarte 
semnificativ. 

In urma arestării generalului Habalov, pentru Comitetul 


" „Documeale“, în vol. UL din „Arhiva r. r.*, p. 255 -258. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 287 


Provizor, şi in specia! pentru d. Rodzianco, era de dorit, din 
diterite consideraţii, să vadă în capul comandamentului din Pe- 
trograd pe generalul Cornilov. Atunci d. Rodzianco, chiar în di- 
mineaţa zilei de 15 Mart, cind, după afirmația dată generalu- 
lui Ruzski, el ar fi şi numit de cu noapte un Guvern provizo- 
riu, telegrafiază generalului Alexeev cu multă emiază: 

„E necesar pentru restabilirea ordinei depline, pentru sal- 
„Varea capitalei de anarhie, de a numi în funcțiunea de coman- 
„dant al circumseripției de Petrograd pe un general glorios, al 
cãrul nume să fie popular şi cu autoritate în ochii populaţiei. 
„Comitetul Dumei Imperiale recunoaște ca atare pe riosul 
„erou, cunoscut Rusiei intregi, Comandantul Corpului XV. ge- 
„neral Cornilov. In numele salvării Patriei, în numele victoriei 
Ss ai inamicului, în numele jerttelor nenumărate ale acestui 
„războlu, care nu trebuesc plerdute în zădar în ajinul victoriei, 
ef necesar să numești de urgenţă pe generalul Cornllov coman- 
„dant al Petrogradului. Binevoiţi să vă puneţi în legătură cuel 
„Şi să telegrafiați ziua sosirii generalului Cornilov în Petrograd. 
„Preşedintele Comitetului provizoriu al Dumei Imperiale, M. 
„Rodzianco"“...* 

Alexeiev În aceiaşi dimineaţă telegrafiază raportul de re- 
Conanin Țarului în Pscov, care îşi pune Imediat rezoluţia de 
aprobare. 

Astfel încît comandantul dorit de comitetul provizoriu revo- 
luţionar care pretinde că are „plenitudinea puterii guvernamentale“, 
este numit de Tar t... 

De asemeni d. Rodzianco intervine la generalul Alexeziev să 
recheme la Mohiliev pe nenorocitul „dictator“ Ivanov, care a 
fost doar trimes să reprime revoluţia, „in capul“ căreia ar fi 
stat el, Rodzianco! Generalul Alexelev se execută, tot cu apro- 
barea Țarului, dar hietul argonaut, care în acest moment se 
zbătea în viesparul telegrafisto-ceferist din stația Virita, nici n’a 
putut afla despre rechemarea lui decit tot prin Rodzlanco 1..** 
lar incă din noaptea de 14 spre 15 Mart comandamentul mi- 
litar a dispus ca să nu mai fie impedicate comunicațiile Comite- 
tului provizoriu | +*+ 

altfel concursul generalilor a fost cîştigat nu atit prin 
arta diplomatică a preşedintelui Comitetului provizoriu, cît mul- 
țumită efectului produs asupra armatelor de pe front de mişca- 
rea revoluţionară din Petrograd, şi în special de „Decretul No. 
1* al Sovietului lansat chlar în dimineaţa acestei zile, 

După aceste negocieil şi subt impresia stării de spirit din 
armată, generalul Alexelev a crezut de cuvință să expedieze, la 
ai Se dimineaţă, o circulară urgentă comandanților tuturor 

ronturilor : 


” „Documente, ibid, p. 264, 
ME „Arhiva r. r,*, v. IV, p. 55. 
** „Documente“, în „Arhiva r. rz, v. DL p. 259, 


288 VIAŢA ROMINEASCĂ 
a 


„Majestatea sa,—le telegratiază el,—se află în Pscov, unde 
„Şi-a exprimat consimţimintul de a declara printr'un manifest 
„că, spre a satisface dorinţa poporului, a hotărita numi un 
„minister responsabil în faţa camerelor, însârcinind pe preşedin- 
„tele Dumel, Rodzianco, de a forma cabinetul. 

„După comunicarea hotăririi de cătră comandantul frontu- 
„lui de Nord (Ruzski) poze diniotal Dumei Imperiale, acesta din 
„urmă, in convorbirea la aparat la ora 3: a. m. in acest 2 (15) 
„Mart, a răspuns câ... în momentul de faţă actul acesta ar 
„fi tardiv; că acum a venit una din groaznicele revoluții ; că 
„pasiunile populare pot fi stăvilite cu greu. Trupele sînt de- 
„moralizate... Preşedintele Dumei se teme câva fi cu neputinţă 
„de a reprima parun poporului; că acum chestia dinas- 
„tică este pusă ritos şi că războiul nu mata fi dus pănă la 
„Stirşitul lui victorios, decit în caz de realizare a cerințelor for- 
„mulate relativ la abdicarea în favoarea fiului subt regența lui 
„Mihail Alexandrovici. Împrejurările nu admit, pe cit se vede, 
„altă soluție ` şi fiecare minut de şovăire numai va urca revendi- 
„Cările, întemelate pe acela că existența armatei şi funcţionarea 
„Căilor ferate se află de fapt in minile Guvernului provizoriu din 
„Petrograd, E necesar să salvăm armata activă de descompu- 
„Nere; trebue continuat războiul până la sfirsit cu inamicul ex- 
„tern, — salvate independența Rusiei şi soarta Dinastiei... Dacă 
„Impărtăşiţi această părere, nu veţi binevoi oare să telegrafiaţi 
„eXtra-urgent prea supusă rugăminte Majestății Sale prin coman- 
„dantul frontului de Nord, aducindu-mi la cunoştinţă ? 

„Repet, că pierderea oricărui minut poate fi faială pentru 
„existenţa Rusiei şi că între şefii superiori ai armatei active tre- 
„bue stabilită unitatea de gindire şi de scopuri şi armata Sch" 
„pată de şovălri şi de eventuala trădare a datoriei, Armata e 
„datoare să lupte din răsputeri cu inamicul din afară, iar hotă- 
„firea relativă la afacerile interne trebue să o izbăvească de fs- 
„pita de a lua parte la revoluție, schimbarea sâvirşindu-se 
„fără durere în caz de o hotărire luată de sus...“ * 


4.— Abdicarea. 


Pe cind astfel se es toate aceste negocieri, lar delegaţii 
Comitetului provizoria înaintează în spre Pscov, să vedem ce se 
petrece azi in jurul Țarului, în faţa gării Pscov. 

Joi, 15 Mart, dimineaţa, Țarul a aflat rezultatele convor- 
birilor generalului Ruzski cu Rodzianco. La întrebarea aghiotan- 
tului imperial, Voeicov, Ruzski a răspuns: „Celace Lea trimis 
(manifestul cu acordarea „constituţiei complecte“ şi a ministeru- 
lui parlamentar) nu mai ajunge ; va trebui să mergem mai dē- 
parte“, 


" „Documente“,—în „Arhiva r. rz, p, 260, 


"Zë + "ei 
LE REVOLUȚIEI Prag 289 


CAUZELE ŞI 


` wh ` 
Aceste rezultate, natural, au părut toare“, 
Sondat asupra eventualei See Ga Be gen, 
fg Ge e EE SEA Lars, ga 
a b ' ă i- 
tuația, intrucit ar trece la rebeli“... j 


F 
telor; el află în cursul dimineţii despre întinderea agitaţiunilor în ar- 


prăbuşirea desăvirşită a acţiunii generalului Ivanov,—în sfirşit îi 
vine vestea cea mai dureroasă pentru el, că „membrii Seat 
imperiale, care se găsesc la Petrograd, ca şi toate straturile 
populaţiei, au recunoscut autoritatea revoluționară !*,.. * 

Dar printre aceşti membri ai familiei imperiale se afla şi 
insuşi fratele său, Marele Duce Mihail Alexandrovici, Regentul 
- za i rä caz de abdicare, in timpul minorităţii succesorului 

pe 

Curtenil toată dimineaţa se agitau in deşert, alergau zăpă- 
eifi şi „colindau din vagon în vagon“. Evenimentele se re 
rau „tot mal groznice şi mai neașteptate“ pentru ei. 

Pe la ora 2 p. m., după dejun, a venita doua oară gene- 
ralu! Ruzski şi, intrîod îndată în vagonul Țarului, „i-a raportat 
prea Es şi prea plecat“ o avalanșă de telegrame dela toţi co“ 
mandanţii fronturilor, cu Marele Duce Nicolae Nicolaevici în cap; 
—afară de acesta din urmă mal telegraflau, „extra-urgent* şi 
„secret”, generalii Alexeiev, Saharov, Brusilov, Evert, amiralul 
Nepenin ;—generalul Ruzski, acest „om înţelept și cu minte rece, 
de toată nădejdea" şi-a alăturat şi o declaraţie scrisă proprie, 

Toate aceste telegrame declaraţii, — efectul concentrat at 
circulării citate mai sus a şetului Marelui Stat Major, generalul 
Alexeiev,—aveau, cu toate variațiile de stil, acelaşi înţeles: 

Generalii, abundind în declaraţii de dragoste ferbinte, de 
devotament E şi de credinţă neclintită cătră Țar, îl „Im- 
plorau în genunchi“ şi „cu lacrămi în ochi“ „Să salveze patria 
şi dinastia“... abdicind fără întirziere în favoarea țareviciului 
Alexei, subt Regența Marelui Duce Mihali Alexandrovici! 

ŞI toţii, aduceau acelaşi argument de căpitenie: „Deocam= 
dată reuşim să apărăm armata de boala ce a cuprins Petrogra- 
dul, Moscova, Kronstadtul și alte oraşe, însă nu putem garanta 
păstrarea disciplinei militare ma! departe”, 

Apoi (după Alexeiev), — implicarea armatei în chestiile 
de politică internă (— aceasta însemna alci: lupta pentru sal- 
varea Țarului și a vechiului regim!) ar duce la un sfirşit fa- 
tal al războiului, la rușinea Rusiei şi desmembrarea ei“... op 

Generalul Alexeev, ca o slugă plecată şi credincioasă, are 
cena de a alătura şi un proect al manifestului de ab- 

Care. ; 


* „Documente“, ibid, p 264 
* Ibid, p. 261—262. 


290 VIAŢA ROMINEASCA 


Din toate aceste telegrame vom reproduce alci în parte nu- 
mai pe cea datată din'lași, a generalului Saharov, comandan- 
tul frontului rus din Rominia, al cărel stil poartă influenţa vădită 
a mediului academic și literar a! capitalei Moldovei din acel timp: 

„Generalul Alexelev,—telegrafiază acest literat al coman- 
„damentului din Moldova, la adresa generalului Ruzski,—mi-a tran- 
„Smis răspunsul criminal şi revoltător al Președintelui Dumei 
„Imperiale, care a fost dat la prea-milostiva  hotărire a Țarului- 
„Împărat de a dărui ţării un minister responsabil... Dragostea 
„mea fierbinte cătră Majestatea Sa nu îngădue sufletului meu să 
„se împace cu mirşava propunere a Preşedintelui Dumei. Sint 
„convins, că nu poporul rus, care nici cind nu s'a atins de Ța- 
„rul său, a pus la cale această odioasă crimă și nelegiuire, ci 
„numai banda de tălhari, care îşi dă numele de Duma Imperi- 
„3lă, a profilat țdlhărește de momentul oportun pentru realiza- 
„rea scopurilor lor criminale. Sint convins că armatele de pe 
„front s'ar ridica necliatite pentru Autocratul lor stăpin, dacă... 
„ele nu ar fi fost în minile aceloraşi criminali, care au pus mina 
„pe izvoarele de viaţă ale armatei“... 

AU crede că urmează cererea dea spinzura pe aceşti mir- 
gavi tă'hari şi criminali, care îşi dau numele de Duma Imperială ? 

Nu ! Nobilul cavaler, fără prihană şi fric>, din laşi, conchi- 
de, ca și ceilalţi, dar in termenii mai vibranți de credinţă siluită: 

„Trecînd la ipeica rațiunii, eu, neclintit credinciosul su- 
„pus al Majestății Saie, plingind în hohote, sint silit să spun... 
„să fie acceptate condițiile propuse (de tălhari!) pentruca intir- 
„Zierea să nu dea hrană pentru ridicaea mal în urmă a unor 
„pretenții şi mai mirşave“... * 

Finita la comedia. - 

Faţă de atitea flagrante manifestări de credinţă şi devota- 
ment, sărmanul autocrat nu putea decit să se plece — era doar, 
de fapt, prizonier la discreţia „omului de nădejde, înţelept şi cu 
minte rece“, comandantul frontului de Nord, unde furtuna arun- 
case epava trenului imperial... 

Totuşi Ţarul incă parcă şovăja. La ora 3 p. m., îndată 
după cetirea acestor „apeluri de a salva Rusia şi tronul“, el sem- 
nează două telegrame,—cătră Rodzianco şi cătră generalul Alexeiev, 
prin care ii vestea: 

„Sint gata să abdic dela tron în favoarea fiului meu, cu con- 
„diția să râmină pe lingă mine până la majoritate, sub re- 
„gența fratelui meu, Marele Duce Mihail Alexandrovici”. ** 

Dar aflind, peste puţin timp, despre plecarea spre Pscov a 
delegaților Comitetului provizoriu, d-nii Gucicov şi Șulghin, a dat 
ordin ca telegrama la adresa Președintelui Dumei să fie reținută, 
până la sosirea delegaților, iar pe cea la adresa generalului Ale- 

* Ibid, p. 262, 

"7 Ibid, 262. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 291 


xelev a luat-o îndărăt; dar mat tirziu peste trei sferturi de 
; ' , ceas, 
La cerut săi se restitue şi telegrama adresată d-lui 
H licări oare în | 
d că vr'o rază de speranță ? Nimeni.nu poa- 
In orice caz, ambele telegrame n'au mai fost e 
ü După aceasta, Țarul s'a primblat multă vreme e eee trenuri 
niştit în aparenţa. Dubenski stătea la fereastra vagonulni şi 
ue genee pe lingă el, cu prinţul de Reuchtenberg, 
dr Atat esel" la el, i-a făcut un semn cu capul şi l-a salutat 
„Aici,—şi-a trecut în jurnal Dubenski.—e cu putin stăpl- 
„nirea de sine sau indiferența pentru toate“, „faţa Je d E 
„lemnită, el saluta pe toată lumea, mie mi-a întins mina, eu i-am 
msărutat-o. Eu totuși mă miram, — Doamne, de unde găseşte el 
me? ere schen nici să nu iasă la noi“, 
ar, gur, sen tul de bun părinte de familie era tar 
în el, şi boala incurabilă a fiului apăsa e 
mai gae goen altă consideraţie, E E E 
enii umblau însă „fierţi“ și nu se resem V 
după insistențele lul Dubenski, ba i să Ce? e Fa că 
nu are dreptul să renunţe la tron, in felul acesta „Sumar“ —,,nu- 
ae după cheful Comitetului provizoriu şi al comandanților 
rontului“. Țarul, spune Dubenski, renunţa la tron „ca şi cum ar 
fi fost vorba să predea comanda unui escadron“ | 
S - Desigur, Ţarului îi lipseau numai sfatul şi energia curteni- 
e ien A ene dee? emer fronturilor, peste 
ul din . 
bi e sé gari etrograd, spre a birui ravo 
ora S sara au venit, în sfirşit, în Pscov delegatii - 
tului provizoriu. Gucicov ar fi mr să vadă întăiu a once 
Ruzski, spre a se informa despre „dispoziţia sufletească“. Insă 
un colonel, care La întimpinatia sosirea in gară, a condus in- 
dată pe cei doi delegaţi direct în vagonul Ţarului, unde ei Lan 
găsit pe Frederiks şi Narișchin ; apoi a venit şi generalul Ruzski. 
îi DL pori er popan Die, s'a aşezat la o măsuţă şi 
- » printr'un gest, să-şi la ul alături, ` 
Seed dl oa şi ocul alături. Ceilalţi s'au 
arul nu şi-a manifestat nimic din vechea lui anti - 
tru Gucicov, dar nici vr'o căldură. El vorbea tntr'an ton fai e 
rect și oficial. Narişchin şi-a scos carnetul spre a nota conver- 


Gucicov declară, că el „a venit în numele Comitetu - 
zoriu al Dumei, spre a da sfaturile necesare, pentru a ed fg 
din situaţia ei grea; Petrogradul Întreg e cuprins de mişcarea 
revoluționară ; încercările frontului n'au să ducă la nici un re- 


" loid, p, 265. 


292 VIATA ROMINEASCĂ 


zultat, de vreme ce orice unitate de trupă va trece de partea 
, îndată ce va respira aerul Petro Ba 

„Omul de nădejde“ Ruzski a confirmat spusele delegatului, 
adăugind, că el „n'ar putea trimite nici o parte din trupele sale 
impotriva Petrogradului“. 

„Pentru aceste motive,—urmă Gucicov, — orice luptă este 
„inutilă ; sfatul nostru dar este să abdicaţi dela tron“, 

Ţarul a ascultat toate liniştit ;şi apola răspuns, „fără a ma- 
silesta vo emoție, cu aerul lui obișnuit de impenetrabilitate 
politicoasă”. 

„leri și astăzi m'am gindit ziua întreagă și am luat hotă- 
„firea de a renunța la tron. Până la ora 3 miază am 
„fost gata să abdic în favoarea fiului meu (subliniat de d P. 
„Millucov). Insă în urmă am înţeles, că nu sint în stare să mă 
„despart de fiul meu. Sper că mă veţi înţelege. Pentru aceasta 
„ām hotărit să abdic În favoarea fratelui meu“. * 

Gacicov,—care nu ştia nimic din cele petrecute în cursul zi- 
lei, —a fost uimit că abdicarea a fost căpătată atit de uşor, Sce- 
na a produs asupra lui o impresie foarte grea prin banalitatea 
ei ; şi i-a venit gindul că are a face „cu un om nenormal, cu 
sensibilitatea redusă şi conștiința întunecată“. Țarul, — după im- 
presla delegatului Comitetului, — „era cu desăvârşire lipsit de in- 

l tragic al evenimentului; şi cu cea mai de fier stăplaire 
de sine: mar fi putut să se ţină astfel, dar vocea lui parcă îl trä- 
da puţin numai cînd vorbea de despărțirea de ful său“, 

Delegații au inminat Țarului un proect de manifest, pre- 
Si de ei de mai înainte, în care a fost numai înlocuit numele 
Țareviciului cu acel al Marelui Duce Mihail Alexandrovici, şi 
bine-înţeles s'au şters dispoziţiile relative la regență. 

D-ali Gucicov şi Şulghin, după spusele defunctului Nabocov,. 
au fost aga de surprinşi de neașteptata substituire de moşteni- 
tor—încit, zăpăciţi, nau mai făcut nici o obiecţie in această 
privinţă, nedindu-şi samă de toate urmările juridice şi politice 
ale acestei inlocuiri. * 

Ţarul a acceptat textul, introducind numai o singură corec- 
tură de cuvint, care prezintă un oarecare juleres, mai mult 
psihologic. 

Reproducem din manitest numai pasagiul esențial, care tra- 
Jează planurile politiclanilor Comitetului provizoriu: 

„In aceste zile hotăritoare în viaţa Rusiei. am crezut ca o 
„datorie de conștiință să uşurăm poporului Nostru unirea și con-— 
„centrarea tuturor forțelor naţionale pentru asigurarea biruinţii 
„grabnice şi, de acord cu Duma Imperială, iam găsit nemeri! 
„a renunța la tronul Imperiului Rus şi de a depune, Autoritatea 


mă”, 
„Nedorind să Ne despărțim de fiul Nostru lubit, Noi tre 


* P Millucov, - „Istoria rerolujiei ruse“, partea I, p. 59. 
** „Arhive r. r.e V. l, p 18. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 293 
SE VALE REVOLUŢIEI use ` Wes 


„cem moştenirea Noastră Fratelui Nostru, Marelui Duce Mihail 
„Alexandrovici, şi-L bine-cuvintăm pentru urcarea pe tronul 
„imperiului Rus. Poruncim Fratelui Nostru de a grand trebu- 
„rile Statului în unire see ref mei și nestrămutată cu reprezen- 
„tanții poporului în: corpurile giuitoare, pe temelurile de ei sta- 
„bilite, adueînd întru aceasta un nestrâmutat jurâmînt“... * 

La ora 11.50 pn m. manifestul a fost semnat. í 

Apoi Țarul a consimțit sd însărcineze pe prințul Lvov cu 
formarea guvernului şi a propus să numească în locul său, 
ca Suprem Comandant al armatelor de războlu, pe Marele Dute 
Nicolae Nicolaevici —celace a fost acceptat de delegaţi, 

Manifestul şi ambele decrete de numiri au fost însă anti- 
datate,—subi manifest era ege 2 p. m„lar sub decrete 


„—pentrucă - pretindea că el de fapt abdicase 
incă de laora 3, din momentul cînd semnase cele două telegra- 


După ce toate s'au streit, fostul Țar a întrebat pe Gucicov 
unde să meargă el, — la Țarscoe Selo eg n Marele 


5.—Ruina „legitimismului*. 


Delegații au pornit şi ei îndată spre Petrograd, foarte mul- 
tumiji de isprava lor, după ce au telegrafiat „Preşedintelui Du- 
mei Rodzianco“ : 

„Împăratul a dat consimţimintul la abdicarea dela tron“ (— 
wf: la textul manifestului propus pentru abdicare) în favoarea 
„Marelui Duce Mihail Alexandrovici, cu obli afia pentru e 
„cesta să presteze jurâmint constituției. et mate de a 
„forma moul guvern este dată prințului Lvov. in ema + timp, 
„comandant suprem al armatei este numit Marele Duce icolae 
„Nicolaevici, Care e situaţia la Petrograd? Gucicov. Şulghin.*** 

Delegații, desigur, nu-şi închipulau efectul produs de vestea 

" „Documente“, în „Arhiva r. p.“ v. „p. : 
de „nestrămuta!“ a rezultat din eigene Re e SS, 


cel scria în textul primitiv, care în ruseste însemna că furămintul ire- 
buia prestal „Inaintea poporului întreg" ege ie eech Së 


-a pulut deodată uita că „poporul irebue să merile increderea Țarului, 


nu Țarul pe cee a poporului“, 
„Documente“, /bid., p. 265, 
"rz Ibid., p. 266, 


29 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ge eer ce noapte, în Consiliul de Mi- 


Guvernul provizoriu, care la ora asta tirzie era încă adunat 
în Palatul Tauridei, a rămas „trăsnit“: Toată „combinaţia“, 

de bine plăsmuită, cum răsare din textul pasagiului din ma- 
nifestul de abdicare, reprodus mai sus, s'a risipit! 

După „combinaţie“, in adevăr, Ţarul—abdicind benevol! 
„de acord cu Duma Imperială“ — „trecea moștenirea lui“; coroana, 
succesorului său legitim minorului Alexei. Ca ultimul act de auto- 
crát suveran, el putea, desemnind până la majoratul noului Țar 
pe Regentul Imperiului (dar şi după lege, chiar fără desemnare 
expresă, ca Regent este chemat cel mai apropiat în grad mem- 
bru al familiei imperiale, vristnic), să-i poruncească acestuia, de 
a guverna „În unire cu reprezentanţii poporului, pe temeiurile de 
el stabilite“ şi „să-l oblige“ să presteze jurămint „Inaintea po- 
porului întreg“ (cuvint înlocuit de Nicolae prin „nestrămutat“). 
Regentul de altfel găsea în funcţie şi un guvern e imi numit şi 
format pa decretul datat înainte de abdicare; Marele Duce 
Mihail Alexandrovici era, şi de fapt, prizonierul Guvernului pro- 
vizoriu, a cărui autoritate o recunoscuse inainte de abdicarea 
fratelui său. 

incit, din dreapia—o îngrădire perfectă, 

Dar şi față de stinga poziţia era „tare“: Guvernul prezi- 
dat de p | Lvov nu mai apărea ca un guvern provizoriu for- 
mat în înţelegere cu Sovietul, şi a cărui autoritate să fi izvo- 
rit din revoluția populară, cl numai ca un simplu guvern nou, 
numit în conformitate cu „legile fundamentale ale Imperiului“, 
printrun decret al Țarului, inregistrat de înaltul Senat ; el pu- 
tea deci invoca principiile de legitimitate şi de continuitate de 
drept față de toată lumea, trecindu-şi totuşi la activ in- 
troducerea regimului parlamentar,—ceiace avea mai cu samă 
importanţă pentru asigurarea concursului generalilor, comandanţi 
al armatelor de pe front. 
> Dar gestul lui Nicolae II a dărămat acest frumos „castel de 

pania“. 

Gen nu avea dreptul să-şi dăruiască coroana oricui ar voi. 

bdicarea, ca şi moartea lui, deschidea pur şi simplu suc- 
cesiunea la tron. Această „moştenire“ nici într'un caz nu putea 
„trece“ legalmente la Mihail Alexandrovici, cită vreme trăia ţa- 
revicial Aiexei,—care, singur, era de drept Țar din momentul 
abdicării., Dar țareviciul n'a abdicat şi nici n'a fost întrebat; şi 
de ar fi fost intrebat, tot nu putea abdica, fiind încă minor. 

Urcarea pe tron al Marelui Duce Mihail nu putea fi, în ca- 
zul cel mai bun, decit rezultatul unei lovituri de stat, săvtrșita 
de acord cu Țarul Nicolae. 

Dar ce autoritate şi față de cine mai putea avea o ase- 
menea lovitură de stat,—ea însăşi o negajle a Dreptului, —pen- 
tru a putea stavili stihia revoluţionară ? 


DA | 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE 28VOiimei rose 295 


Consiliul de Minişiri a hotăritimediat să „oprească publica- 
rea actului de abdicare până la eene E ii a chestiei“, 
probabil prin încercarea de a convinge pe să revină, in- 
nainte de răspindirea veștilor despre abdicare, asupra „trecerii 
moştenirii“ fratelui său. 

Mai ales a fost furios marele Rodzianco care, neintrind in 
guvern, schița o mică „combinaţie“ proprie *(publicarea ma- 
nifestului neputind H oprită, el mai cu deosebire, în vederea a- 
ceste? „combinaţii a  hotărit adouazi pe Marele Duce Mihali, 
impotriva insistențelor” energice ale d-lor Millucov şi Gucicov, să 
refuze coroana dăruită), 

El a alergat îndată la firul direct cu generalul Ruzski (gu- 
vernul a trimes şi pe prinţul Lvov, dar acesta m'a vorbit); şi, 
după descrierea obişnuită a furiilor revoluţionare, —pentru cazul ` 
dacă s'ar afla că Marele Duce nu e Regent ci Impărat (furiile 
populare nu vrolau să ştie de el, cum am văzut, nici ca Regent, 
precum nu mai vrolau să ştie de nici un Impărat),—stărula ca 
manifestul să nu fie publicat sau, cel puțin,-—întrucit în molte 
părţi manifestul şi fusese comunicat telegrafic, —trupelesă nu fie 
chemate să presteze jurămint noului tar. 

Ruzski voind să ştie cum ar funcționa aparatul guverna- 
mental, dacă s'ar reuși de a dosi manifestul; —d. Rodzianco a 
comis inadvertența d: a-şi demasca prea timpuriu „combinaţia“: 

„ Totul rămine astfel, —a răspuns d-sa: Consiliu suprem; minis- 
ter responsabil; funcționarea corpurilor legiuitoare, pănă la 
dee Me Chestiei constituționale de cătră Adunarea Consti- 
„tuanta”, 7 

Dar după întrebarea ce este acel „Consiliu suprem“ şi cine 
e în capul lui, s'a lămurit că d. Rodzianco înţelege acelaşi Co- 
mitet provizoriu, subt „preşedinţia mea“, 

Generalul a priceput: în loc de Impärat, marele Rodzianco 
în capul Comitetului sau a „Consiliului Suprem“, care numeşte „gu- 
vernul responsabil“ și lucrează cu vechea Dumă, prezidată tot 
de el,ca putere legiuitoare,-—„pănă la deslegarea chestiei cons= 
tituţionale de câtră Adunarea Constituantă“ —adică ? (Se pare că 
aceste maşinaţiuni au deter:ninat atitudinea rezervată a Guvernu- 
lui provizoriu faţă de Preşedintele Dumei). 

Totuşi, în primui moment, generalii erau dispuşi să incerce 
de a impiedica publicarea manifestului**, dar imediat s'au răs- 
gindit și o circulară a generalului Alexelev cătră comandanții 
fronturilor ne arată, că şi acesta a descoperit în sfirsit resorturile 
tainice ale  agitaţiilor impetuosului Preşedinte al Dumei, cum 
rezultă din pasagiul ce urmează: 

„Intormaţiunile primite arată, că manifestul a şi fost răs- 
„Pindit şi pe alocurea chiar publicat; în genere nu e cu putință 


e „ Documente, Ibid., p. 266—268, 
* Ibid., p. 268. 


296 _____ VIATA ROMINEASCĂ 


„de a păstra secretul asupra unul act de o aşa înallă insămnă- 
„late, destinat cunoştinței obşteşti, cu atit mai mult că între sem- 
„narea actului şi momentul cind Rodzianco s'a adresat cătră 
„mine, a trecut o noapte întreagă. 

„Din complexul convorbirilor Președintelui Dumei cu coman- 
„dantul frontului de Nord şi cu mine,* putem deduce următoa- 
„rele concluzii: 

„1.—lIn Duma Imperială şi în Comitetul ei provizoriu mu e fn- 
„felegere şi unire ; partidele din stinga, întărite de Sovietul de- 
„putaţilor muncitorilor, au căpătat o mare înriurire ; 

„2 —Partidele din stinga şi deputaţii muncitorilor exercită 
„asupra Prezidentului Dumei şi a Comitetului provizoriu o pu- 
„ ternică presiune (Bietul d. Rodzianco cu laudele lui D. şi în co- 

„mMunicările lui Rodzianco nu găsim francheță şi sinceritate ; 

„3.— Scopurile partidelor care domină pe Preşedinte, sau 
„precizat lămurit din dorințele lui Rodzianco mai sus arătate 
"citate de noi mai sus); 

- „4—Trupele garnizoane! din Petrograd sint definitiv cişti- 
„gate de propaganda deputaților muncitorilor, şi sint dăunătoare 
„ȘI primejdioase pentru toți, fără a excepta elementele moderate 
„ale Comitetului provizoriu“. 

In consecinţă, Șeful Marelui Stat Major al armatei reco- 
Om oala Comandant Suprem, Marele Duce Nicolae Ni- 
colaevici: 

„Esenţa acestor concluzii de a comunica Preşedintelui 
„Dumei şi de a impune realizarea manifestului, în numele Pa- 
„triei şi al Armatei active“. $ 

După cea inminat această circulară Generalului Lucomski, 
spre expediăre, generalul Alexeiev, trecind în camera sa de 
lucru, i-a spus: 

„Nu-mi voiu erta nici odată, că am crezut în sinceritatea 
„unor oameni (bietul d. Rodzianco!), i-am ascoltat şi am tri- 
„mis Comandanţilor circulara pentru abdicarea Impăratului“, . ** 

Manifestul a fost publicat, — legitimismul a primit o lovi- 
„tură de moarte; şi din punctul de ved r fo au fost justi- 
„ficate „pretenţiunile mai mirşave ale iatrasigenţilor“. 

In realitate, toată zarva ridicată de acest incident a fost o 
furtună întrun pahar cu apă; oricum, şi în favoarea lui, și- 
dacă nu ar fi abdicat de loc Nicolae Il, în situația obiectivă 
nu mai avea nici o importanță. Valul revoluţionar, cum a do- 
vedit realitatea, a trecut peste toate „principiile de legitimitate“ 
şi de „continuitate de drept“, şi nu mai putea fi stăvilit de „cora- 
binaţiile“ mici sau mari ale meșterilor din Comitetul sau din 
Guvernul provizoriu. 


” Din nenorocire, printre „Documenlele“ publicale în vol. [Ul al 
Arhivei" nu se găses convorbirile menjlonale cu generalul Alexeler. 
Din ele, probabil, rezultă şi mel bine jocul îndoelaic al d-lui Rodri- 
anco în aceeslă împrejurare, 
"* „Documente, ibid., p. 269. 


Li 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 297 
—————— S ERS PECTI VELE REVOLUȚIEI RUSE ` A8 


Aceştia nu mai aveau puterea de a hotări destinul Statu- 
lui rus,— puterea reală a fost concentrată în minile celor care 
au înfăptuit revoluția. 

Nu mai puţin e adevărat, că gestul săvirşit în vagonul din 
Pscov, cu zece minute Înainte de miezul nopții de 15 Mart, 
care a încheiat „săptămina patimilor Țarismului“, a pus, şi în 
mod formal, hotarul între vechiul regim şi era revoluţionară, 
menită să împrăştie toate principiile „legitimităţii* şi ale „zontl- 
nuităţii de drept”, ca frunzele veştede de toamnă. 

Poarta istoriei înspre trecutul Rusiei țariste a fost defini- 
tiv închisă,— intoarcere nu mai poate D. 


Aşa dar, povestirea faptelor acestei mari săptămini, — cea 
mai mare, poate in istoria iumili,— ne duce dela sine la intre- 
barea: cine a săvtrșit revoluția rusă 3 

Atunci vom şti şi pentruce şi pentru cine. 

Altă dată. 


C. Stere 


- 


e—a 


Peştera lalomicioarei 


Un sol palid al trecutului: o amintire care începe 
să fie veche. Excursie prin munții Prahovei; apoi la 
peştera lalomicioarei. După ce urcăm Caraimanul în 
soare și Omul pe negură și sloată, coborim pela Colţii 
Babei, în trei ceasuri, spre minunatele obirşii ale la- 
lomiţei. Coboriîm, dar răminem tot sus, între Dären! de 
munți cu fața marmurei, subt zbor de pajuri și mn zvon 
de valuri limpezi în care fulgeră păstrăvi. Brazii stau 
în cer, deasupra strimtorii uriașe : acolo-i soare ; iar pe 
cărărușa- noastră umbră de amurg, Trecem print'o nă- 
prasnică frămintare de stinci. Clătinat din temelii în 
negre vremuri, muntele parcă s'a spintecat aici ; iar în 
fund, în păretele din dreapta, a deschis porți de peş- 
teri. Izvoare nouă au izbucnit din aceste lăcașuri sub- 
pămintene și și-au căutat calea spre văi. Prin cheile 
lor înguste înaintăm noi. Şi la un scurt popas auzim, 
sfioasă și melodică, toaca unei chinovii. 

— E ceas de rugăciune la mănăstioara din gura 
peşterii... lămureşte călăuza. 

Așteaptă să contenească toaca şi pune cornul la 
gură. Cheile bubue. Sunete dulci plutesc îngînîndu-se 
prin văi cotite. Şi deodată am ajuns. Clădiri şubrede 
şi urite de birne ne inchid priveliștea. Le ocolim ; şi 
dăm la intrarea peşterii : o boltă uriașă, lucie şi afumată. 

Mă aşteptam la ceva măreț şi singuratic. Omul 
insă a micșorat sa veştezit frumuseţa locului. Parcă 
n'ar fi fost îndeajuns chiliile ticăloase din fața in- 
trării. O miniatură de bisericuță a fost clădită chiar 


KÉ, a 


me | 
PEŞTERA IALOMICIOAREI * X 299 
subt boltă, E cam strimbă, è neartistică, li a cu 


Capetele la streșină. Şi la urma urmei Cu această na- 
ivă ctitorie ne-am putea împăca: a clădit-o din lemn, 
lucrind-o cu două brațe și c'ùn topor, în vremuri tul- 
buri, un schivnic cu plete zbirlite; era poate un pri- 
beag tainic, un haiduc pocăit, şi şi-a săpat alăturea 
chilie în stincă, pentru pocăință și mormint. Dar între 
şandramale şi bisericuţă ne întimpină un om urit, în- 
cruutat şi neprietinos, într'o one care ar fi putut fi 
mai curată. Ne priveşte pieziș, ne răspunde răguşit şi 
hursuz. Aflăm îndată că loc de găzduire nu-i, —și tn- 
serarea se apropie. 

„Cit despre hrană, vai de capul nostru! noi trăim 
aici mai mult flämînzi. 

— Mincare avem, îl asigură călăuza. 

— Da? îngîna bânuitor omul cel urît şi hursuz. 
Atunci bine. Eu sînt superiorul schitului: umilitul întru 
Hristos leronim. Trăesc foarte rău aici, în mizerie. 
N'avem nici de unele. Şi ne necăjesc feluriți domni de 
pe la București, care vin să vadă peşterile şi să se 
iscălească pe păreţi. Ce să vadă ? la niște hrube., Vine 
din ele ó răceală ş'o umezeală de te pătrunde pănă la 
os. Eu sînt un om care pătimesc de ramatism. Am 
astupat cu bolovani intrarea la peşteră. Dar a venit 
ordin să se deschidă. Fach cum poftesc. Eu m'oiu duce 
aiurea să-mi Caut de sănătate. Vra să zică, aveţi de 
mincare, că de dormit n'aveți unde dormi. 

— Om găsi noi un colț unde să punem capul... zice 
unul din noi; doar sintem oameni şi creştini“. 

Cuviosul leronim clipeşte din ochi și fuge cu pri- 
virile în lături. Din maghernițele de birne observ că ne 
spionează, de după uşi, capete zbirlite şi spăriete. Fără 
voie, imi număr din ochi tovarășii şi fac socoteala ar- 
melor, cumpănind dacă am putea să ne apărăm în caz 
de atac. 

Uşile s'au închis. leronim ne-a lăsat unde ne gă- 
seam și sa dus să-și vadă de treburi. Ne uităm unii 
la alții nedumeriţi. Tovarăşul guraliv ride: „lată tainele 
peşterii. lată frumuseța și sălbătăciunea Carpaţilor“. 

Dar din umbra stincii, pe neașteptate, răsare 
schivnicul care se armonizează cu decorul. E un schivnic 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fără indoială, Bătrin: cu barba şi pletele cărunte. Nu 
e încovoiat, dar poartă toiag alb. Haina roșcată de pă- 
nură şi-a strins-o pe el cu cingătoare de tei. E sub- 
tire şi subt, cu ochii adinci subt frunte. Totu-i uscat 
E slab la el. Numai comanacul e gras şi lustruit şi 
jnține_minte dedemult“, cum observă călăuza. 
data asta tăcem şi așteptăm, căci cuviosul 
leronim ne-a înfricoșat. Bătrinul însă ne zîmbeşte cu 
blindeţe și cu prietinie. 

„Eu sînt umilitul loil şi duc pe oaspeți în peşteri“, 
ne lămureşte el. 

Glasul i-i simpatic şi blajin. Insfirşit am găsit un 
om. „Eu viețuiesc de mult aicea, — răspunde el la o în- 
trebare a noastră. A vrut Dumnezeu să prăpădesc nu- 
mărul anilor. Și sînt în peşteri ca "o locurile mele. Pe 
cele din lume le-am uitat. Decind am poposit aici, în 
văi nu m'am mai coborit. Dacă poltiți să intrați, gră- 
biți-vă, căci vremea-i tirzie“, 

De subt pănură, dela piept, scoate citeva lumină- 
rele de ceară și le împarte. Ocolim pe după bisericuţă. 
Dintr'un cotlon;- bătrinul scoate şi două facle de ri- 
şină, - Apoi intrăm în întunericul de înserare al celei 
dintăiu grote. „A lui Mihnea,—zice bătrinul. Am auzit 
că se povestesc niște întimplări despre dinsa; dar eu 
nu le-am apucat...“ 

Aprindem făclioarele. Rişinele fumegă din urmă, Cu 
palpitări roșcate și cu umbre de aripi pe păreţi. Bă- 
trinul trece răpede înainte cu luminiţa lui. Apoi se o- 
preşte și ne-așteaptă. Ne zice rizind: 

„Aici, domnilor, trebue să vă umiliţi,..* 

Din peştera întăia intrăm într'a doua printr'o des- 
Chizătură îngustă și scundă, tirindu-ne pe brinci, ca 
urşii. E locul pe unde vine cuviosului leronim răceala, 
umezeala și ramatismul. Un întuneric opac ne împre- 
soară îndată. lIci-colo, la lucirile faclelor, scînteie zi- 
durile peșterii, lucii și alburii pz-alocuri. Glasul pă- 
rintelul loil răsună înainte, c'o intonaţie ciudată, ca de- 
departe, prelung : 

„(Capetele plecate!“ 

Trecem pe sub colți de stincă. Ne încovoiem în 
mers. Simt păretele umed și aud susurul apelor care 


ez "A 


CH 


PEŞTERA IALOMICIOABEI 301 
E SE 


se scurg fremătind prin colţi de cremene la picioarele 
noastre. Ne cumpănim pe podete de scinduri și înain- 
tăm din peşteră în peșteră. Ici apa se iezește în juru ne; 
dincolo vuiește în adincime ; coborim strimb, urcăm un 
povirniș scurt. Dela făclioara dinainte, glasul depărtat 
îngină : „Aici e peștera Sfintului Gheorghe... Peștera 
Sfinta Maria... Capetele plecate !“ 

Deodată încep să vijiie vinturi și un pod șubred 
se Clatină deasupra unei prăpăstii nevăzute. 
* „Aici sînt căderile de ape... 

Numele celelalte erau arbitrare. Acuma valurile sin- 
gure spun numele peșterii, înbulzindu-se zbuciumate 
pe trepte de stinci. O jilăveală aspră mă înfășoară, 

Prin zvon, cotim la dreapta, coborînd,—intrăm în 
altă incăpere, lăturalnică. Vuietele se sting deodată. 
Un lac de-o neagră limpeziciune şi luciu ca un cristal 
se conturează pe sub stînci cu forme bizare. Faclele, 
umblind, descopăr unghiuri adinci și stalactite uriașe: 
„lapte de stîncă“ înmărmurit, curat ca sloiul de ceară. 
Apa răsfrînge citeva clipe frumuseţile acestea ale intu- 
nericului; apoi umbra rece și liniştea rămîn singure. Ne 
intoarcem, urcind pe sub zvonul cascadelor; et" ntr’ un 
tirziu, după ce urcăm incet optzeci de trepte tremură- 
toare și umede, cea mai uriaşă biserică a adîncului se 
boltește deasupra noastră; Paşterea Urşilor. Stinci au 
căzut de sus şi zac informe pretutindeni. Luminile nu 
pot ajunge toţi păreţii întortochiați şi ciudat dăltuiţi. 
Cite un fulger fugar numai ne face să gicim unghere 
înalte care tind spre creștetul muntelui. Tovarăşii mei 
tac, luminile stau neclintite. So primă adiere de neli- 
nişte îmi străbate sufletul. Ceva tulbure și nedeslușit ; 
cașicum m'ași afla într'un palat împietrit din veacuri 
negre. d 

/ Pornesc inainte după făclioarele mișcătoare, ca'ntr” 
un vis, pe un drum lung de întuneric, prin umezeală 
și frig, prin alte peşteri cu clădiri fantastice, pline de 
siluete de animale vrăjite și moarte... Apoi, după o 
punte putredă, răzbim într'o galerie de unde pornesc 
izvoarele de cleștar, care vijiie mai jos, la cascade. 
Din cînd în cînd mă plec la glasul părintelui loil; ob- 
rajii mi se ating de luciul moale al stalacitelor, picioa- 


302 VIAŢA ROMINEASCĂ 
rele îmi alunecă pe cornurile stalagmitelor; lumina pust- 
niciului se apropie; ne-am oprit. Am ajuns în tund,— 
la locul care se chiamă altar. 


Simţirea de neliniște nu mă părăseşte nici după 
ce-am eşit din peşteri, la bisericuța piticilor. E noapte 
deplină și munţii tac în jur, măreți şi pustii. Şandra- 
malele de birne stau la pindă întunecate și amenință- 
toare. Am umblat aproape două ceasuri prin minunatele 
palate ale întunericului. Tovarășii mei se pling de foa- 
me și frig; iar blajinul părinte Ioil ne îndeamnă să ne 
aciuăm Totr on covru de stincă și ațită din găteje şi 
Cetini uscate un foc cu bună mireazmă de rişină. Ne 
aduce din săraca-i chilioară un ceaun sun grătar şi 
ne ajută, cw vorbe prietineşti, să ne gătim cina. 

Intr'un tirziu, după ce toți s'au potolit, îl ascult 
povestind. Anii de tinereţe şi i-a petrecut „dincolo“, în 
Ardeal. Şi s'a tras dela lume cind a înțeles deșertăciu- 
nea vieţii. Ocoleşte zimbind întrebările tovarășilor mei 
despre îndeletnicirile-i de schivnic, căci destăinuirile 
lui ar fi păcat şi vorbe de laudă. 

„Noi aici trăim cum dă Dumnezeu. Ne miluesc 
creștinii. Stringem din roadele pădurii. Şi așteptăm să 
murim”... 

Fără indoială, nu-i vorba despre oamenii cei -uriţi 
care ne pindesc din cocioabele de birne. Acela se co- 
boară în sate; cuviosul leronim se duce la Bucureşti şi 
la Sinaia. Toţi sînt trecători şi nu fac mulți purici în 
acele locuri grele. 

„ Toţi trec și se duc, căci nu li-i dragă peştera. Eu 
demult aici mi-am ales mormîntul“... 

Ascultam pe gînduri vorba puțină a bătrinului 
loil. Sta cinchit, hrănind neul, şi flăcările îi luminau 
profitul palid. Şi aveam vizibnea biruinții acestui suflet, 
II vedeam mihnit, lingă schitul pitic, într'o toamnă as- 
pră, cînd urlă vinturile în munţi şi cei dintăiu fulgi 
prevestesc troiene. In chilioară, la lumina unei opaițe, 
plecat pe cartea de rugăciuni, tăinuește cu Dumnezeu 
şi cu sufletul său, pecînd afară bintuie viforniţele iernii. 
Şi tot cu aceiași față visătoare îl vedeam Intro primă- 


PEȘTERA IALOMICIOAREI 303 


vară, cind se rostogolesc șivoaiele în prăpastii, cînd se 
strecoară o rază blindă din înalt, cînd adie cel dintăiu 
vint dulce, şi cînd înfloresc cele dintăiu viorele. Ese 
pe o culme și soarbe încă odată cu ochii cerul albastru 
al unei nouă primăveri. Apoi ia făclia şi întră să-şi 
vadă iar palatele subpămîntene... 

Prin ce ciudată asociație de idei, tulburarea din 
peşteră mă cuprinde iar şi-mi aduce în amintire un 


„basm din copilărie? O frintură de basm, neînsemnată 


şi stranie in acelaşi timp. Un glas necunoscut, care 
seamănă cu al părintelui loil, parcă șoptește amintirii 
mele. Un copil rătăcit, cu trei cini năzdrăvani... „A 
adormit şi i s'a stins focul... Ş'atuncea s'a înfricoşat şi 
s'a suit pe-o culme, să vadă undeva o zare de lumină“... 

m | s'a stins focul și s'a înfricoşat... Da, fără n- 
doială basmul acesta vine din vremuri adinci, din vre= 
muri Cind în peșterile acestea trăiau cei dintăiu oameni 
ai lumii, sărmani și goi, priveghindu-șşi focul... Căci 
încă nu ştiau să-l nască. Şi cînd il pierd trebuie să-l 
caute ca pe un Dumnezeu al vieţii. Simţirea mea de 
tulbure” nelinişte acuma se lămurea, c'o nduioșare ne- 
spusă. Trecusem prin sălașul negru al strămoșilor şi-mi 
bătuse inima, Şi loil era o prelungire a suferinților şi 
a visurilor lor. Şi ce era curat şi înalt în sufletul lor, 
se eternizează în natura îndiferentă. 


Mihail Sadoveanu 


Despre stilul perfect 


Am greşit—Dăunăzi, vorbind de stilul Ivi Renan, am spus, 
după mărturia lui Emile Gebhart, că la Prière sur T'Acropole 
giuvaerul etern inevitabil în toate panegiricele închinate maistru- 
lui delicios, a lost scrisă în biblioteca Şcoalei Franceze sau la 
Hotel d'Angleterre în Atena. Tirziu după Gebhart, Albert Thi- 
baudet venise -ch ideia că Rugăciunea a fost, probabil, scrisă în 
insula Ischia. Nici aşa nu-i. — Acum de curînd, d. Jean Pom- 
mier, profesor, a publicat în Revue de Paris, un studiu despre 
“originile bucății, şi acolo ne informează că ea a fost scrisă, cite- 
va luni mai tirziu, acasă, D Paris. Şi d. Pommier, care face 
lucrurile serios, a cercetat carnete inedite de călătorie ale lui Re- 
aan, şi a găsit că în la Prière.. sînt utilizate note dintro plim- 
bare în Norvegia. 

Renaniștii au strigat că-i profanare, e ridicul să cercetezi 
izvoarele (!) unui scriitor așa de mare. D. Souday, mai ales, s'a 
iritat peste măsură şi a vorbit, foarte veninos, despre le Pommier 
sur Acropole... și bietul profesor Pommier crezuse că a luat 
toate măsurile de cuvenit respect cătră idolul de care se apro= 
pia, scriind cu sfială mare : Arrâtons ici cette analyse impie.— 
Ce naiv! Nu s'a gindit că nu era vorba să se oprească; sacri- 


legiul era că a inceput o asemenea cercetare... Dar adoratorii pu , 


înțeleg ; deaceia doar sînt adoratori. 

Ce însemnează, în cazul de faţă, asemenea cercetare asupra 
metodei de lucru a unui literat ?— Renan zice: les heures que 
je passais sur la colline sacrée étaient des heures de prière. A- 
ceasta, evident, ca să ne prepare pentru lirismul care urmează 
îndată — cinci pagini de apostrofări și invocații neobosite — și foarte 
elegante. 


După drepturile elementare ale interpretării literare, îmi era 
permis— vreau să zic: eram obligat !—să pun alături de informa- ` 
ţia din Sauvenirs de jeunesse (pe care Renan singur le taxează | 


i 
a 


LA Ted CH 
DESPRE STILUL pbepacr $ 305 


de verită et poésie, şi adaogă: bien |; choses y ont étė mi 
afin qu'on sourie) observațiile unui înv t Seros şi cinstit e 
E tocmai în acele „ceasuri“ era acolo cu dinsul, 


Şi prin urmare Renan, care însuși semnalase repetat, că 
nurile literare își au vremea lor, sînt născute din Wewer isto 
rice şi rămîn supuse lor, că încercarea de a reînvia genuri moarte 
este o greşală! copilăroasă, o idee învechită de retor, — Renan 
compune acasă, în biurou, cu note luate în biblioteci filologice 
şi în călătorii prin Grecia şi Norvegia, —un fel de psalm — el, pro- 
lesorul de gramatică comparată şi critică biblică din secolul XIX, 
flegmaticul blajin şi ironic—un imn parcar fi un preot ori un 
adept delirant de acum mii de ani. ŞI latul este un ano= 
hronism literar : amestec pestriţ şi comic de exclamaţii tipicare, de 
ornamente erudite colecționate din manuale savante, și de—note 
critice judicioase şi interesante ! Aceste materiale, atit de etero- 
gene, puse atit de fără jenă la un loc, dau impresia unei glume 
la un banchet de profesori.— Pentru febrilii renanişti romiui va fi 
binefăcătoare, poate, o apreciere franceză, pe care, fără îndoială, 
o vor ceti cel puţin cu respectuoasa atenție datorită absolut spi= 
ritului. Jatin: on exhumera la sempiternelle Prière sur Acropole... 
Entre nous, cette pièce sent un peu la parodie (Jean Jacques Brous= 
son, în des Nouvelles literaires, din 24 Februarie 1923). 

entru stil, o asemene intreprindere trece cu totul peste 
marginile virtuozității acceptabile—este curat joc acrobatic. 

Despre scrisul lui Renan a zis odată Jules Lemaître : on ne 
voit pas comment c'est ER pentru infinit citata Rugă- 
ciune, cum vedem acum, fraza lui Lamaitre este cel puţin exa- 
gerată : Se vede prea bine... comment c'est Läit. Dar sonori- 
tatea frazei ?—A cercetat cineva riguros ritmele poeziei lui Re- 
nan, ca să vadă dacă, prin varietatea ori noutatea lor, pot să'stea 
alături, ori mai sus chiar, —nu ?!— decit ale lui Chateaubriand, ale 
lui Bollanche, ale lui Maurice de Guérin; ori, fiindcă mulţimea 
cetitorilor de azi îi frequentează rar ori deloc pe aceştia— decit 
ritmele lui Flaubert şi France, ale lui Huysmans, ale lui Lemaţ- 
tre el însuşi ? Pănă la o asemenea cercetare, dece atita vorbă de 
muzicalitatea lui Renan ?—Fraza lui Lemaitre a fost, probabil, o 
grațiozitate curentă,—cine ştie ce compliment evaziv, din fuga 
condeiului. - 

Cred că proza lui Renan e făcută din ingredientele ritmice 
şi retorice cele mai consacrate printr'un uz școlar foarte vechiu 
şi general, acumulate şi aplicate cu intenția stăruitoare de a le 
da un maximum de evidență. Proza aceasta este un muzeu com= 
plect al frumuseţilor, pe care le au în urechi şi în memorie mi~- 
lioane de avocaţi, ziarişti, profesori, şi alți cetățeni care intreţin 
relaţii fragede cu — „literatura."” 

Lui Marcel Proust stilul lui Renan i se pare „gazetărese,, 


S'inţelege —Şi de multe ori: „perfect“. Neapărat. Stilul „perfect“ 


nu-i posibil decit în acea metodă literară care-i a lui Renan. 
D 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Perfect“, „perfecție“—sînt cuvinte favorite în estetica clasicistă 
a secolului al XYII, care se întemeia pe credinţa fermă că există 
o excelență unică în artă, simplu şi clar de terminabilă. La ase- 
menea excelență se pulea şi se cerea să ajungă orice intenţie ar- 
tistică, absolut indiferent de orientarea firească a talentului şi de 
structura psihologică a momentului creaţiei. Perfecţia era deter- 
minată prin reguli, —și sigur realizabilă tot prin ele—Renan î 
fost un tip „periect“ de epigon al clasicismului. Stilul lui este 
„âdeseori“—perfect. Nici vorbă, Din vina mea ori a domniei- 
sale, d. Mihai Ralea mă acuză —pe nedrept!—că nu recunosc a= 
ceastă perfecție— Negreşit sint călduros recuposcător domnului 
Ralea pentrucă semnalează acordul între Proust şi mine asupra 
stilului „gazetăresc“—recunoscător pentru mulţumirea intensă pe 
de care mi-o dă această pătrivire, şi de dragul obiectului... 

„__ Jurnaliștii şi profesorii laolaltă au consacrat demult pe France 
discipol al lui Renan. In momentele sale literare ubiquul Mi- 
tică, după ce constată că France e sceptic—adaogă cu finețe. 
caşi Renan, maistrul lui, ~ 

In călătoria lui literară prin America de Sud, deputațiile de 
literați și studenţi îl salutau regulat şi credincios ca „şcolar al 
lui Renan—păn'într'atit că placidul Anatole şi-a pierdut răbdarea 
şi a vorbit astfel unui ziarist: Qu' y a-t-il de commun, je vous 
demande, entre l'auteur de la Vie de Jesus etmoi ?.. Ila ap- 
pris à écrire dans les eucologes, et moi dans Voltaire. Son style 
a la fausse simplicité, cet art sacré des enfants de Marie et des 
enfants de choeur.. Le mien est ce qu'il est, mais il ne sent 
pas la bigotterie. Et puis je suis enaneipt, tandis que votre Re- 
nan demeurera sous-diacre, în aeternum? U priche. Il fe croit 
iacrédule parce qu'il ne récite plus son bréviaire, mais il est op- 
primé sous toutes sortes de fidélités, de- professions, de confe- 
ssions, de symboles! Il est dénué de tout esprit critique. H n'a 
aucun sens de l'histoire,” Şi France dezvoltă această judecată, 
iaşirind comparaţiile istorice, de o foarte îndoelnică savoare, atit 
de întrebuințate de Renan—regii merovingieai asimilați cu fer- 
mierii actuali din Beauce ori Brie, Saul cu un şeic arab, David 
cu Abdel Kader — şi arătind .inconsistenţa criticei biblice a profe- 
sorului literat, care faterpretează cărţile sfinte, cînd. raţionalist, 
cind romantic.—Şi Jean-Jacques Brousson, relatind conversaţia lui 
Wee observă că sarcasmele aceste cuprind o părticică de a- 

evar. 

Mie nu-mi trebue aici decit caracterizarea. stilului cu vorbele - 
„fausse simplicit€“. In ele se rezumă înțelesul întregei Note in 
care am arătat izvoarele istorice și psihologice ale artei lui Re. 
nam, punindu-l mai ales pe dinsul însuşi să se explice şi să se 
descrie în faja cetitorului. Cînd am scris-o, nu ştiam că France 
ii găsise o atit de clară concluzie. Cred câ nici încheierea tey 
tului meu nu era obscură ; ci numai ceva mai energică în ton. 


Mă găsesc dar în tovărășie bună, şi mă pot dezinteresa li- ` 


niștit de rest, 
Paul Zarifopol 


Interior 


Rămii |. 
Pe la terestre a trecut un fuig ; e cel diniilu,. 


— Tu ştii că, dacă pleci, mi-e frică. 
Aş vrea să'mi enne cineva pe nume... 
Mă simt așa de singură și mică 

De parcă numa! nol am fi pe lume. 


Prin geamul aburit şi transparent, 
Se uită — afară florile din glastre 
Cu gitu'ntins spre soarele absent, 
Se'ntunecă, ȘI focul, prin unghere 
Invălmăşeşte pilpiiri albastre 

Cu umbre nestatornice și moi, 


308 VIAŢA ROMINEASCĂ -< 
RE, aa EET 


— Ascultă... oare ce s'aude ?... 

— Cu haina ruptă, plină de noroi, 

Cu plete ude, 

Se uită Toamna în odae 

Şi baten geam cu degete de ploae. 

l-e frig Şi a gingt, de-atară, 

Län suflete — am păstrat un colţ de vară... 


Oglinda a cuprins odaia toată 
In apa —i plumburie şi'ngheţată. 
— Râmii lu. 

Afară ninge cu petale 
De micşunele artificiale, 
ȘI numai trece nimenea pe sttadă,,. 


In mina mea întinsă las'să cadă 

Risipa albă — a gindurilor tale. 

ŞI ne-om privi, cînd tu vei fi tăcut, 
Surprinşi că încă pe lubim ca la 'nceput. 


Otilia Cazimir. 


Problema inconştientului - 


-— 


N 
Teoriile actuale despre natura inconştientului 


Ki 

Inainte de a incerca o interpretare proprie a faptelor des- 
crise pănă acım, să trecem în revistă diferitele teorii, care au 
încercat să le dea o explicaţie unitară. Intr'un domeniu aşa de 
variat şi de difuz, în care analiza directă e de cele mal multe 
ori imposibilă şi în care singur er vene pete prin analogie e 
ne temi „i său, multiplicitatea păreri şi contradicţia între ele 
e e . 


tului sufăr dë un inconvenient comun: consideră un a dl rcs 
p plica- 
țiile astfel căpătate = prezintă fatal unilaterale, privind o sin- 


Unii psihologi au recurs la un procedeu mult mai comod 
incă. Pentru a nu se angaja în nici-o părere determinătă, ajungi 
de controversată discuția se 
poate eterniza, au alergat la rfugiul următor : fără să dea 
nici o explicaţie naturei inconştientului, l'au admis totuşi ca o 
ipoteză necesară metodologiei ştiinţifice, ca o ipoteză, fără de 
care determinismul psihic devenea imposibil. 

Exemplul altor științe—acestea mult mai se încă — 
cum era fizica ori chimia ii întărea in această procedură. Fizi- 
clanul ori chimistul admite ipoteza gratuită, dar comodă a ato= 
mului, fără să-i explice natura, fără ca măcar să-l constate em- 

“piric: supoziţ!e indispensabilă dacă nu apodictică, fără de care 
edificiul atitor aplicaţiuni de detaliu s'ar dărima de la sine, 


310 VIATA ROMINEASCA ~“ 


De ce nu i-ar fi permisă şi psihologului o metodă analogă ? 

Între faza luminoasă a conştiinţe! şi absența somnului nu 
se inlerpune doar un neant de vid sufletesc. Viaţa sufletească 
e continuă şi dela conștiința luminoasă şi pănă la leşin exista 
o întreagă serie de stări intermediare, care se leagă În mod ne- 
cesar între ele, Dar chiar în timpul somnului activitatea psi- 
hică nu încetează. Cum s'ar explica astfel! perzistența memoriei 
şi unitatea eului ? Determinis psihic ne indeamnă să adop- 
tām în mod absolut necesar ipoteza unul inconştient. 

A judeca astfel, nu inseamnă însă a explica viața psihică 
inconştientă. Inseamnă pur şi simplu a înlătura o dificultate 
printr'un artificiu metodologic, a închide ochii asupra realităţii, 
mascată de un provizorat, de un fel de compromis intelectual 
care nu scuzează în nici un caz o lipsă de aprofundarea proble- 
mei. Cercetătorii mai conştiincloşi, nemulţumiţi də expediente 
ştiinţifice, au mers atunci mai departe, cercind să intre chiar 
in natura fenomenului. 

Explicaţia de fond, care se găsea mai la îndemină şi care 
se oferea ma! simplu şi de o mai aparentă simplicitate a fost 
teoria fiziologică. 

A fost o vreme cind fiziologia părea că închide Într'insai 
toate misterele vieţii sufleteşti, Entuziasmul materialist, care 
concepea sufletul ca un „epifenomen“, găsea în disocierea neu- 
ronilor, în localizarea centrelor orl în observarea irigaţiei sane 
guine, baza sigură pe care se putea aşeza fluiditatea mobil- 
insezisabilă, a actelor psihice: 

Cel puţin aşa subiectivismul introspecțiunii era inlAturat e, 
psihologia devenea o ştiinţă naturală reductibilă la surorile e 
mai serioase anatomia, fiziologia şi biologia. 

Cam în același timp psihologii engiezi—Maudsley printră 
primil—apoi Taine şi fi i i au făcut o interesantă 
descoperire. Ei au demonstrat existența unui sentiment vital, 
colecție comprehensivă a tuturor funcțiunilor viscerale şi a e- 
courilor pe care acestea le trimiteau în conştiinţă. 

Cenestezia,—aşa s'a numit ştiinţificeşte noua descoperire— 
a pasionat pe toţi psihologii timp de o jumătate de veac. Ea 
trebuia să rezolve toate punctele de întrebare, toate lacunele. 
toate misterele, Th. Ribot a băgat-o în toate fenomenele sufie- 
teşti, în care măcar un ro! secundar îlera întotdeauna asigurat. 

Conştiinţa cu elementele e! atenţiunea şi raționamentul, se 
inchegau deasupra unei alte realităţi mai obscure, mai confuze : 
cenestezia, g 

Din totalitatea funcţiunilor viscerale—circulaţiune, secreţiuni 
interne, digestie, oxidare, ardere etc.—-se desprindea o tonali- 
tate vitală, o armonie fiziologică specifică care trimetea diferite 
influenţe, în etajul de sus, dată se poate spune, în organizarea 
vieţei conştiente. Sub acest , Se considera cenestezia ca 
un isvor de energie care trimite vieţii mentale superioare a- 


___ PROBLEMA INCONŞTIERTULUI 211 


portul şi ajutorul său, Altădată,- acetaşi cenestezie trebuia să 
devină rezervoriul în care 'se stringeau me ns şi senzațiile 
dispărute, substanța care serveşte de acumulator al elementelor 
sufleteşti, cind SEH le îndepărtează din stara el In fine, 
pentru alții, tonusul vital ma! avea rolul de a asigura identi- 
tatea eului şi unitatea conştiinţei. Cenestezia fiind specifică u- 
nui individ, formează canavaua pe care se brodează toate ma: 
nifestările personalităţii. 

Contepută în acelaşi timp sub aspectul unui izvor dèe- 
nergie, al unul acumulaţor de senzaţiuni dispărute şi al unui 
suport al identităței eului, cenestezia ne apare ca „un fel deen- 
titate metafizică „bonne à tout faire“. Explicind prea mult ea 
nu explică nimic, Dacă e adevărat că sentimentul vital, organic 
formează amblanța comună în care se desf ră toată con- 
ştiinţa, nu e mat puţin adevărat că „e greu înţeles revivis- 
cența memoriei şi influenţa cerebraţiei latente asapra activităţii 
conştiente, plecind dela un zero, dela uu neant psihic“i. 

Fiziologia redusă la propriile ei puteri nu va putea ex- 
plica niciodată activitatea psihică. 

Cu toate acestea e imposibil de trecut peste influența in- 
co ntă a cenestezei în formarea stărilor de conştiinţă. În ca- 
zurile de idioţie ori demenţă, în care imaginaţia ori interesul 
sint cu totul atrofiate, actele sufletești "acţiunile sint de- 
terminate de sentimentele organice. O mulţime de ticuri care 
obsedează bolnavul zile dearindul, nu pot să aibă alt motiv de 
cit nevola de a satisface ori de a ţine trează cutare senzaţie, 
pe care un subiect normal, distrat de activitatea exterioară, o 
ignorează cu desăvirşire 2. Alți bolnavi dau dovadă, în alege- 
rea alimentelor de un discernămint, care trebue să traducă ap- 
titudinile lor digestive. Dacă sint vegetarieni vor respinge ori- 
ce mincare de carne 3, 

Rolul cenesteziei e limitat însă numai la unele forme de 
inconştient. Ea explică inconştientul funcţional şi o parte din 
inconştientul afectiv, acel legat de constituţia noastră organică 
internă.  Incoștientul afectiv provocat de lumea exterioară cos- 
mică ori socială ca şi antomatismul psihologic, rămin în ori ce 
caz neexplicate de ipoteza cenestezică. 

Cu atit mai puțin satisfăcătoare sint explicaţiunile tiziolo- 
gice, bazate pe funcțiunea centrelor nervoase. Un fiziologist 
german Schleich 4 a încercat o teorie asupra faptelor inconști- 
ente luînd un punct de plecare anatomo-fiziologic--După dinsul, 
conştiinţa se explică printr'un fel de rezistenţă, inhibiţie (Hem- 


1, H. Wallon. Lo conscience €t la vie subconsciente — Journal 
de psychologie, 1920 p. 119; Hesnard op. olt. p. 227. 

A H Wallon: Le probleme biologique de la consclence în „Trail 
de gem wi de CG Dumas, vol. I, p. 224—225. 

3 di 


4 Schleich : Von der Seele, Berlin 1920. 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mung) a unor căi nervoase care, întirziind reacţiunea motrice 
consecutivă unel excitaţii oarecare, nu permite funcţionarea decit 
a unul grup restrins de centre cerebrale. „Puterea aceasta de 
inhibiţie creşte cu vrista sistemelor anatomice pe care le oprimă : 
incercind prin experienţă, care câi coordonate sint mal avanta- 
joase pentru economia totală, ea mentine automatizate solid ac- 
tivităţile vegetative şi nu ezită decit faţă de achiziţiunile recente 
ale individului, In timp ce anumite tendințe ancestrale sint de- 
finitiv inhibiţionate şi în afară de puterea asociativă ascentrelor 
superioare, funcțiunea recentă şi plastică a inhibiţiei (Hemmung) 
latinde tentacule nesigure care exploatează timid KEEN E nou- 
tatea, neştiind ce trebue să reție. Dar în adincimila etești 
ale individului, orientat astfel către realitate d: cele mal recente 
activități, se exercită încă forţele atavice, ca un testament nelă- 
murit al sufletului stră or. Acestea nu cer altceva decit să 
iavingă inhibiţia care-şi slăbeşte acţiunea în somn, în oboseală, 
în stările de nevroză. Toxinele amorțesc munca despotică a 
maselor celulare corticale de inhibiţie...  Inhibiţia care comandă 
rezistența căilor nervoase e subt dependenţa echilibrului humo- 
ral şi endocrinian...  Inconştientul e activitatea ancestrală fixată 
in masa cerebrală centrală, activitate puternică și solid menţi- 
nută în geniu, imposibilă de conţinut în nebunie, dar totdeauna 
mai mult sau mai puţin automalizată în vederea conservării in- 
dividului* 1. 

Ş După Cum se poate vedea explicația anatomo-fiziologică a 
lui Schleich- nu e decit o ipoteză gratuită. Funcționarea nor- 
mală a celulelor nervoase şi procesul intim care se degajă din 
ele scapă oricărei observaţiuni directe, Explicările fiziologice de 
aces! fel nu sint decit supoziţiuni imaginare mai malt sau mai 
puţin în concordanță cu un grup de fapte. De o constatare em- 
pirică, experimentală nu poate fi vorba. De aceia ipoteza aceasta 
se loveşte de aceleaşi obiecţiuni ca şi teoria cenestezică de mai 
S 


us. i 
Utilizind cea ce apare evident din influența cenesteziei asu- 
pra conştiinţei, alt grup de teorii, pe care le-am numi sintetiste, 
au oferit o explicaţie, râmăsă, timp de citeva decenii, clasică. In 
primul său volum „Automatisme psychologique“, apoi în cele ur- 
mătoare „Nevroses et idées fixes" și „Les obsessions et la psy- 
chasthenie”, Pierre Janet a lansat o serie de formule pe cit de 
ingenioase pe atit de elegante, care au impus atenţiei psihologilor 
faimoasa sa teorie a sintezei mentale. Cu puţine biri A, 
Binet şi Jastrow 2 s'au raliat la aceleaşi puncte de vedere. După 
aceşti autori, în special după Janet, cel mai profund şi mai o- 
riginal dintre ei, conştiinţa e o sinteză activă a tuturor elemen- * 
telor psihice grupate într'o individualitate, Funcțiunea el, e de 


1 Schleich SÉ cil. passim.; Hesnard op. cil. 250—251. 
2 A. Binet: Les alicrallons de la Lamoni Paris 1892; Jas- 
trow La subconscience, Paris, Alcan, 1908. 


PROBLEMA INCONŞTIENTULU a 


a stringe Intr'un mănunchiu bine închegat toată pluralitatea fe- 
romenelor sufleteşti, Ea asimilează în sinul ej totalitatea per- 
cepţiunilor venite din afară, pe care le compleciează” într'o per- 
petuă devons e Zeg veer, zen şi amintirile anterioare. Acest 
grup sintetic în toale sistemele parţiale 
unitatea sufletului nostru. pees t vgl 
teodată Însă, din diferite cauze, neprecizate încă, această 
activitate unificătoare îşi restringe cimpul P ictivitä(il. Ea nu s 
mai aplică, decit asupra unui grup restrins de fenomene sufle- 
teşti şi, fatal, ca corolar, o categorie intreagă de sentimente, re- 
prezentări „rămin în afară de. orbita el de acţiune, ca un fel de 
„sisteme emancipate“, Acestea, printun proces de autonomi- 
zare, de desrobire, continuă să se desvolte independent de sfera 
centrală de atracţie, constituind, dacă se poate spune, o serle de 
conştiinţe particulare, simultane conştiinţei principale. Aceste ele- 
mente. „emancipate“, pe care funcțiunea sintetică nu le poate în- 
globa, rămin în afară de cunoştinţa noastră, străine, nebănuite, 
exercitind doar influențe obscure şi confuze. Ele constitue lumea 
subtconştientului cu tainele ei necunoscute. Se poate vedea foarte 
bine efectuarea acestai proces, în cazurile de anestezie isterică 
ori de depersonalizare, Un. sublect atins de aceste afecțiuni min- - 
tale devine străin mişcărilor sale proprii, gesturilor pe care le 
face el însuşi; m'aude cuvintele unula din interlocutorii săi, dar 
le aude pe ale celorlalţi ; percepe obiectele de pe o masă, dar nu 
percepe masa pe care sint aşezate 1 Diminuarea, acel „retrecisse= 
ment du champ de la conscience“, lasă în afară de ea, o mul- 
lime de elemente de care nu-şi mai poate da seama. Din sin- 
teza centrală activă s'au despărţit elemente psihice, constituind 
inconştientul, parte sufletească obscură inanalizabilă de către 
mijloacele normale de reprezentare şi atenţie, 
Ce trebue să credem de această teorie? Care e valoarea ` 
el în problema care ne preocu 
Inainte de toate spiritul fn care e formulată trebue să ne 
impue diferite rezerve. Noţiunea aceasta de sinteză eo re- 
miniscenţă a psihologiei asociaţioniste 2. Ca şi psihologii en- 
glezi, care au fundat asociaţionismul, Pierre Janet concepe 
E sub. punctul de vedere al unui atomism, al unei pul- 
ri de elemente, care, adiţionate între ele, după o erarhie dată 
şi o gradaţie ascendentă, ar constitul un conglomerat, un agre- 
gat principal, reprezentat de conştiinţă. Elementele mai simple 
S'ar grupa între ele după legea asociației ca să dea naştere la 


i P. Janet: L'aulomalisme psychologique 1889 ; L'’étal mental des 
hysteriques, 2 vol. 1894 ; Nevroses ei idées fixes, 1898: cf. H. Wallon ; 
e en? e! la vie subconscienle în Journal de Psychologie 1921, 
p. şi urm. 

2. Aceleaşi concepții asupra Inconștieniului cu mici modificări 
le găsim și în: Hă//ding: Psychologie p. 85-100; Paulhan : L'activité 
e ei ies lois de Uésprit 1889 passim și Dwelshauvers op. cil p. 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D 


elemente complexe, acestea la rludul lor Sar reuni după același 
principiu ca să constitue elemente şi mai complicate şi aşa mai 
departe până la funcțiunea cea mai superioară în ordinea erar- 
hică, conştiinţa, care s'ar înfățișa ca maximul de sinteză activă. 


După cum remarcă, Peirce, subconştiința e tot o conştiinţă - 


ceva mai inferioară, und Uii multiplele conştiinţe particulare, 
care ar trebui să coexiste simultan cu cea centrală. 1 Dar care 
e relaţiunea care leagă între ele intrun mediu aga de anarhic, 
diferitele conştiinţe ? Aga cum Fe concepe Janet, ele d e ca 
complect autonome, detaşate de cimpul sintetic central. Influența 
subconştientului asupra conştientului devine astfel imposibilă — 
observaţia cotidiană insă, ne indică tocmal contrariul“. Să re- 
marcăm, ne atrage atenţia Peirce, că materialul vieţei noastre 
psihice, intră mult mai des decit o credem în conştiinţa noastră... 


| Prezenţele de spirit, felul nou de a privi lucrurile, sfirşitul fra- 


| 
| 


zelor noastre care are un aspect pe care inceputul acelelaşi fraze 
nu ni-l indica de loc, toate acestea, plus o infinitate de ex- 
perienţe zilnice, probează abundența activităţii verbale, care lu- 
crează undeva dincolo de limitele conștiinței... 
Nu numai că fuziunea „conştient-subconştient" e aşa de in- 
` timă, încît influenţele reciproce se exercită incontinuu ca un fel 
de osmoză psihică, dar e imposibil, după cum a arătat W. Ja- 
mes, de a despărţi elementele sufleteşti între ele, psihicul nostru 
formînd o totalitate dată, care reacţionează integral şi unitar, 
reflectind speciticitatea eului, în orice act sufletesc. A opera o 
sciziune a diverselor elemente, înseamnă a urma o procedură 
arbitrară. Funcțiunea aperceptivă, acea „aititude du moi“ e pre- 
zentă chiar şi În cea mai intimă percepţie, realizind unitatea in- 
divizibilă a personalităţii noastre, Dar cum se poate împăca cu 
o asemenea concepţie, pluralitatea conștiințelor indicată de Janet ? 
Dar nu numai atit. Metoda pe care e fundață teoria sintetistă 
e viciată, Cum a observat Janet, pluralitatea conștiințelor și 
realitatea unor elemente emancipate prin diminuarea funcțiune! 
centrale de sinteză? Prin mărturiile pe care i le-au făcut bol- 
navil despre ceeace simt ei. Mulţi din el sufăr în momentele de 
criză de un sentiment de „incompletitudine“. Ceva pare că le 
Der ceva care a scăpat din cimpul observaţiei lor directe. 
Alţii simt că se formează în ei ființe străine, conştiinţe stranii 
pe care nu le pot înţelege. Pe confesiunile unor astfel de bol- 
navi îşi întemeiază Pierre Janet teoria. Dar e legitimă oare a- 
ceastă metodă d Introspecţiunea subiectivă a bolnavilor poate ea 
constitui un document sigar? Credem din contra că afirmațiile 
bolnavilor mau decit o existenţă subiectivă, valabile numai pen- 
tru ei. Ele nu pot avea o realitate obiectivă pentru un cercetă- 
tor. De cele mai multe ori, cînd nevropatul ori psichastenicul, 
declară că ii lipseşte ceva, aceasta nu e decit o iluzie. Pe ast- 


1. Peirce: An appeal from"ihe prevalent doclrine ol detached 
subconsciousaness, New-York 1906 cital de Ribot: Les mouvements et 
l'activité inconsciente. Revae philos. 1912 lulle, p. 73. 


PROBLEMA  INCONŞTIERTULUI 315 


fel de date însă, 
ştiinţifică, 

w In plus, o mulțime-de forme inconștiente, rămin inexplicate 
în cadrul unei astfel de teorii. Cu toată partea pe care o face 
cenesteziei, luată mal mull in accepţia ei fiziologică, explicația 
sintetistă e mai ales de natură intelectualistă, ŞI privită sub a- 
cest unghiu, ea se prezint ca un fel de petiție de principiu; la 
orice caz, ea se reduce la afirmația următoare: tot ce nu e în- 
giobat în sinteza activă e subconștient, adică tot ce nu e con= 
ştient e incongilent, Dar o astfel de explicație, ori cine poate 
constata că nu e prea satistăcătoare. | 


nu se poate constitui o explicațiune valabil 


In faţa acestor teorii s'au ridicat altele, care trebulau să 
remedieze mai ales această din urmă lacună. Oprimată multă 
vreme de intelectualismul steril al psihologiei franceze din 
sec. XVIII, al unui Condillac sau Lametirie, sau de acela al 
asociaţionismului englez, către sfirgitul secolului trecut, sub in- 
tuenţa unui Ribot, James ori Wundt, știința sufletuiui, recunos- 
cind nepărtinirea făcută sentimentului, şi-a îndreptat toate in- 
strumentele de observaţie către acest domeniu. Am avut atunci 
o fază, în care psihologia eră numai afectivă. Se neutraliza exa- 
gerarea intelectualistă printr'o alta sentimentală, Judecăţile de 
valoare, logica afectivă, alterarea implicită chiar a constatării 
obiective de către le afectului, fură preocupările de frunte 
ale oamenilor de şțiință. Ribot a scris o „logică“ afectivă ca 
So opte acelela intelectuale, ca o rivală amenințătoare şi pe- 
riculoasă, 

In asemenea ambianţă ştiinţifică, era greu ca teoriile asu- 
pra inconştientutui său a intermediarului dintre acesta şi con- 
ştiinţă, subconştientul 1, să nu devie pur afective. 

San făcut multe tentative de explicaţluni în acest fel. Cea 
mal tipică dintre toate e acela legată de numele lui Pazalllas 
Bazat pe o subtilă analiză a emoție! muzicale, el arată că in- 
conştientul nu e altceva decit „afectiv pur“, degajat de suportu 
reprezentărilor și al ideilor; o tonalitate vagă şi difuză inexpri- 
mabiiă prin subtstanţa elementelor Intelectuale. lată propriile 
sale cuvinte: „lnconştientul na e decit o conştiinţă în stare 
pură, o conştiinţă din care elementul reprezentativ s'a retras... 
Condiţia sa e vegetativă şi lreductibiiă la intelectualitate... Rā- 
mine atunci o conştiinţă afectivă degajată de orice schemă mo- 

1, Peniru mulți palhologi, subconștieniul nu e deci! un grad mai 
dilual, mal conlar de conșiiință, intermedinr inire aceasta și sin en lo» 


tală de inconșilință.. Peniru alții subconşiieni si conștieni sin! sinonime, 
2 Bazaillas: Musique el inconscience. Paris. Alcan 1909. 


316 ` VIAŢA_ROMINPASCĂ 


trice, care nu e decit viaţa fendințelor surprinsă în starea ei 
rar alt te: „Trebue d i 
au mai departe: „Tre ca, pe deasupra conteptualis- 

mului conștiinței distincte să admitem un dinamism fundamen- 
tal... Formaţiile logicii inconştiente nu se organizează după logica 
raţională, ci, diñ contra în afară de ea. Logica e o rarefacție 
a energiilor, a dinamismului vital inconștient“, 2 

infine: „Inconştientul e lreprezentabil; e o conştiinţă a- 
fectivă liberă“, 3 

Formele subt care se prezintă acest dinamism afectiv sint 
reveria, senzualitatea visătoare, fâră obiect, ta fine muzica, care, 
e, Pentru Bazaillas, realizarea afectivității pure. 

Estetismul mistic din această bizară teorie, se precizează cu 
o noţiune mai clară, în lucrările lui Abramowski, 4 Intăiu, metoda 
e mal ştiinţifică: procedeul experimental e în primul rang. Pe 
urmă analiza e mal precisă fiindcă e stabilită pe observaţii con- 
trolabile, nu pe supoziţii sentimentale ori intuitive, 

Abramowski e şi el de părere că natura subconştientului e 
afectivă. Se poate zice că e un caz de memorie afectivă, Toate 
sentimentele sau emoţiile care trec prin viața noastră sutletească 
numai o clipă şi pe urmă sint uitate, nu dispar cu desăvirşire 
din structura psihică. Din contra, ele se adună încetul. cu in- 
cetul subt conştiinţă şi formează un bloc de reziduuri emoţionale. 

Personalitatea noastră, cu caracterele el specifice, e ecoul 
acestei coaliţii de afecte uitate, trecute odată ca o scintee prin 
conştiinţă şi pe urmă imagazinate în rezervoriul de subt ea, şi 
Bazaillas, Abramowski e convins că inconştientul e „forma afec- 
tivă, a—intelectuală a conștiinței. Stările cenestezice gar fi decit 
fuziunea unor anumite grupuri de fapte emoţionale uitate“. 5 A- 
ceastă „masse de l'oublié“—cum o numeşte el —creşte veş- 
nic devenind „une acumulation de tous les oublics*“. Amintirile 
uitate nu se grămădesc însă pasiv în subteranele conştiinţei noas- 
tre, Ele au un rol activ, infiuențind toate actele mentale for- 
mind, celace autorul numeşte „la résistance des oubliés“. 

Noţiunea aceasta de „rezistenţă“, de răzbunare, timidă incă 
în teoria lui Abramowski, capătă o extenziune extraordinară în 
una din cele mai celebre, mai discutate Şi mai fecunde teorii psiho- 
logice ale timpului, în psiho-analiza lui Freud. Ideia că orice 
inhibiţie a unui sentiment nu reuşeşte să-l distrugă, ci din con- 
tra îl suprimă doar provizor din conştiinţă, ca să-l treacă In 


1 Bazaillas Musique ei inconscience p. 191—192, 
2 Ibid., p. 192 şi 197. 
3 Ibid., p. 139, vezi în senz contrar Ribot: Les mouvemenis el 
l'acliviié inconscienle. Revue philosophique 1912, p. 69. 
4 Abramowski; Dissocialion et lranslormalioa du Subconscieni. 
Se Sege 1900 ; de același autor: Le subconscient normal. 
aris i e 


5 Abramowski : La resislance de l'oublic ei les senlimenis gé- i 


neriques. Journal de Psychologie, 1910 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 317 


subiconştient, unde, complicat cu alte inhibiţii anterioare, se răz- 
bună, transtormind întreaga directivă a spiritului omenesc, de- 
vine explicaţia centrală a inconştientului afectiv în şcoala psiho- 
analitică vieneză. 

Primele volume ale lui Freud au un senz pur medical. A- 
dept al lul Breuer, care înaintea sa fatrebulnţa analiza emoțiu- 
nilor refuzate ca o cauză a Isteriei, Freud pleacă din acelaşi do- 
meniu caşi maestrul său, ca să stirgească printr'o metafizică ga- 
nerală aplicabilă în toate ramurile vieţii sufletești. Am arătat mai 
sus, cînd am enumerat citeva E GEN felul cum fn- 
fățişează inconştientul afectiv, brul psihiatru austriac, Vom 
relua raţionamentul său, ca să evidențiem mai bine valoarea 
teoriei sale. 

Freud e şi el un adept al psihologiei afective. Subt con= 
ştiinţa noastră, făcută din concepte şi reprezentări există o struc- 
tură sufletească confuză, adesea inanalizabilă, compusă din ten- 
dinje puternice, din instincte ancestrale, din emoţii fundamentale. 
Studiul anomaliilor psihice de tot telul, dela simple visuri până la 
nevroze complicate, ne arată existenţa unui inconştient, la ei 
rezidă sentimente puternice, pastrate cu aceiaşi vigoare incă 
din epoca infantilismului nostru. Totuşi aceste afecte funda- 
mentale, deşi puternic înrădăcinate în noi, adesea nici nu le 
bănuim. exisienţa. 

Aceasta nu inseamnă că vitalitatea lor e scăzută, Din contra, 
ele conţin o forță fundamentală elementară, care se grupează în 
jurul ior intrun fel de constelațiuni, complexe, compuse din 
alte imagini, sentimente ori tendințe mai secundare. Motivul 
peniru care, forţele sufletești inconștiente nu pâtrund pănă la 
lumina conştiinţei e altul. Creerul nostru se poate asemăna cu 
un Sistem de lentile dintr'un aparat optic. Numai unele din raze, 
sint retractate de acest aparat, astfel ca să ajungă pănă la or- 
ganul nostru perceptiv, Tot aşa funcţiile noastre Superioare nu 
permit intrarea liberă a oricărui element sufletesc până în sfe- 
rele conştiinţei, +“ Dedesubtul aceasteia rezidă o întreagă lume 
necunoscută. Oricit de puţin sondabil ar fi acest domeniu se 
poate deosebi în el două etape, două faze. Una e compusă 
din inconştientul propriu zis (Bewasst), Acolo se găsesc ins- 
tinctele fundamentale, cele mai demult achiziționate, a căror 
vristă e ancestrală. Mai sus, în a doua etapă, in aceia a pre- 
conştientului (Vorbewusst) (egală cu acela a subconştientului la 
alți psihologi) se găsesc fenomene mai recente, gata a pâşi 
pragul conştiinţei : visuri, momente de distracție, inspiraţie etc. 
şi care ne aduc dovada existenţei unui mediu psihic mai pro- 
fund, necunoscut de sferele sufleteşti superioare. 

Conştiinţa însă nu e veşnic deschisă acestor intruși. Ea nu 
e dispusă să primească oricum și oricind în sinul ei elementele 
preconştiente. Din contra, din diferite motive morale ori sociale, 
ea exercită o severă cenzură (Censur), filtrind tendințele obs- 


dë 


| 
| 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cure, instinctive, printrun fel de carantină morală, printr'o 
seri: de instanțe (Instanzen), care au ca scop, să transforme, 
brutalitatea aptitudinilor acensirale, în sentimente convenabile. 
Cutare instinct dispărut din moravurile actuale ale societăţii 
civilizate va fi supus unor elaborări, care pot merge dela o 
simplă condamnare sau inhibitie (Hemmung, refoulement). a 
actului, gănăla o canalizare a lul. Alte dät chiar tendința pri- 
miiivå eltransformată printr'un proces pe care Freud îl numeşte 
sublimație, 3 operaţie care are drept rezultat subistitulrea unui 
sentiment moral sau social acceptabil, altuia de o natură mai 
primitivă. Ruşinea, pudoarea, religioasă, mila, impun 
conştiinţei o veşnică cenzură care re toate elementele venite 
din inconştient şi trecute prin preconştient și prin instanțele 
mal sus pomenite.2 - 

Elementele inco 


la plare. Fiecare din ele are o semnificație precisă, Cind 


1. S. Freud: Introduction à la psychanalyse. Trad. Jankeleviteh, 
Paris 1922 p. 372 vezi și Die Traumdeutung. 19.1. 
2. 5. Freud: Einige Demerkun über den Begriff des Unbe- 
wusslen în Internajionale Zeiischriii für ariziliche Psychoanalyse. 1919, 
5, Freud: Inlroduciion å la psychanalyse p. 69, 
2 4. ibid aceiaşi pagină. - 


f 


— 


— euti 2 , ‘Dacă 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 319 


o doamnă, de alttel foarte cinstită, pune în gemandanul său, din 
greşală, un obiect de artă al unui cumnat al său, se întimplă că 
obiectul îl plăcea mult; că plăcerea era inhibiționată, şi că se 
răzbuna inconştient 1. Cind un gazetar scrie „Kornprinz“, în loc 
de „Kronprinz“, aceasta inseamnă, după Freud, că gazetarul îşi 
refuzase. in acel moment o dorinţă în legătură ca greşala fä- 
cineva uită o întiinire pe care a acceptat-o și la 
care e decis să se ducă, motivul cel mai probabil pentru care l'a 
uitat trebue căutat adeseori în antipatia pe care o nutreşte con- 
tra persoanei cu. care trebue să se întilnească Dar analiza ar 
putea să arăte că tendinţa perturbatoare se raportează op la 
persoana pe care vrea s'o evite, ci la locul unde trebue să aibă 
loc. întilnirea, loc care îi trezeşte o penibilă amintire“ 3. 

lată atitea cazuri de „lapsus“-verbal,. de acţiune ori de seris 
şi în care. găsim acelaşi element comun: o tendință oarecare. re- 
primată —„„Cum persoana care vorbeşte (lucrează ori scrie) s'a 
hotărit să nu lase să se Intrevadă acea tendință în discurs, ea 
comite un Geet adică, tendinţa reprimată se manilestă 
chiar contra voinţei persoanei, fie modificind intenţia declarată, 
"Te confundindu-sa cu ea, fie luindu-i pur şi simplu lozul“. 4., 
Are Lk Freud a ajuns la concluzia că ten- 


~in- ; scrier 
| data fundamentală din nol și care se găseşte veşnic reprimată, e 


„cea -Sexuală. Din această comprimare a sexualităței, din motive 


| sociale ori morale, rees toate complicațiile psihice. şi în primul 


“tind nevrozele: neurastenia sau isteria. Dind o importanţă ca- 
pitală şi aproape exclusivă acestor tendințe pe care le găseşte 
pretutindeni, chiar şi în acte foarte îndepărtate de o astfel de na- 
tură, psihiatrul vienez te cu mult concluziunile legitime 
ale unei investigaţiuni pozitive. De-aci exagerările cunoscute care 
au transformat tecundele sale observaţiuni clinice ori psihologice, 
initum pătsexualism metafizic şi universalist. 

Elevii săi insă au căutat să înlăture această exagerare a 
maestrului. Printre primii, Adler, după un studiu amânunţit ai 
mentalităţii revropaţilor, ajunge Ja concluzii puțin deosibite decit 
acelea ale şefului şcolii. Tendintele fundamentale care consti- 
tuesc lumea. in tului- ou gint cele sexuale. Ele trebuesc 


“7 eăutate în altă parte şi trebuesc grupale în instinctul eului 


(Ichtrieb) 5, 
—— Conflictul dintre conştient şi inconştient, intre tendinţă di- 
namică şi cenzură reprimată, nu e decit conflictul între aspira- 


für Psychoanalyse und psychische Forschung 1°09; Uber den ner: 
văsen Chərakler. Wiesbaden 917. 


320 VIAŢA ROMINEASCĂ 


beră, afirmarea deplină a tendinţelor eului îşi închipue o iluzorie 
libertate. De aici crearea simbolismului, a jartel, a povestirii, 
menită să satisfacă artificis], ca un derivativ consolator, ceiace 


vola de afirmâre, putere şi dominație. Dach devine un pervers 
sexual, „acëasta nu se întîmplă decit din friċa de a nu găsi în 
sexualitate un copăriaş de care îl e frică să nu fie dominat“ 1. 
Conciliind sexualismal Iui Fred cu instictul de opresiune 

„Şi dominație al lui Adler, un alt discipol al scoalei psihoanali- 


recţie ori intr'alta aduce nevroza. In cazul cînd subiectul e pre- 
ocupat exclusiv de forul său interior, de un fel de egotism 
exagerat, indiferent la adaptărea socială, el cade în neurasthenie, 
psychasthenie ori demenţă precoce. Din contra, dacă realitatea 
exterioară îl atrage peste măsură, aşa încit Tei uită personali- 
tatea el poate ajunge la isterie. Nevroza şi într'un caz şi în 
celalt, „ne apare ca o insuficienţă evolutivă a instinctului“ 2, 
Inconştientul, nu e format, dealtfel, după Jung, numai din 
tendinţe individuale. Pe deasupra acestora, domină un fel de 
inconştient colectiv şi ancestral. Dorm în nol toate acthizițiunile 
strămoşilor şi al societăţilor care ne-au precedat. Un fel de 
che vi necunoscuţi ne terorizează din noaptea timpurilor, Toate 
evoluţiile succesive ale speţei, toate achiziţiile umanității în 
mersul ci istoric sint înregistrate şi reţinute. Ele formează dea- 
supra inconştientului personal, un supra-conştient (Uberbewusst) 


1. Peniru o impunerea mai largă a leoriei lul Adler vezi: Hes- 
nard op, cit. 215; Regis et Hesnard: La psychoanalyse des Nevroses 
et Psychoses. Paris Alcan 1922. 

2. Jung: Zur Psychologie un Palhologie sogennanler okkulier 
Phänomene. Lespzig 1902; Psychoanalyse und Associations experiment 
in Jahrbuch fir Psychoanalyse 1906; Sur la psychologie des processus 
inconscients Zürich 1919; La struciure de l'inconsclént in Archives de 
Psychologie 1918. 


t- - 
S 


PROBLEMA _INCONŞTIENTULUI 321 


A Ae 
colectiv. Nevrozele răscolesc în noi vechile simboluri ale lim- 
bajului, ale artei primitive etc. sub ken eege vu pi ar- 
haice (Urtumiiche Bilder). In orice individ zac |, în mod 
latent religioase, magice, imaginile ug sË è- 
roilor, r uri parazitare ale unel vieţi sociale + In 
Subiectele atinse de boli mentale, aceste elemente ancestrale dau 
măvală fn conştiinţă, și se substituesc conţinutului ei actual, t 

Un fiziologist englez W. H. Rivers a incercat o adaptare 
biologică a principiilor lui Freud 2. Cimpul sâu de cercetare 
a fost războiul. In momentele de teroare ca şi in viaţa sufletească 
a soldaţilor atinşi de răni! orl de lovituri craniene, se putea ob- 
serva mai bine ca oriunde intinderea, natura şi funcționarea in- 
conştientului. Natura acestuia, după Rivers e tot ancestrală, 
lasă el nu o apropie de achiziţiile sociale ale societăţilor pri- 
mitive, ci, mal ales, de instinct. Freud e unilateral cind indică 
ca singur mobil al inconştientului impulsia sexuală. Rivers a- 
rată acesta e format din toate instinctele, constitue un fel de 
inchisoare, în care e păstrat tot ce nue primit de conştiinţă. Căci 
aceasta din urmă, după fiziologul englez, e tot o tuncţ de 
tupresiune, de cenzură. Care sint instinctele ES conţinute 
de inconştient? Rivers distinge următoarele trel categorii: a) 
instincte de conservaţiune (self preservation) cu subdiviziunile 
sale: instincte de nutriţie, repulsive şi de protecţie în faţa pe- 
ricolului ; b) instincte de pe:petuarea speţel: sexuale şi famil- 
lare; c) instincte gregare ori sociale, menite să păstreze cohe- 
ziunea grupului social. Toate aceste tendințe constituesc struc- 
tura inconştientului, Ele nu pot Intra liber în conştiinţă: Rivers 
dă o serle de exemple după care funcțiunea de supreslune exi- 
stă chiar la animalele ceie mai inferioare, studiind şi modifi- 

le pe care această funcțiune inhibitivă le exercită asupra 
celor trel instincte, în lumea animală. Ea devine din ce în ce 
mai accentuată în scara evoluţiei și atinge maximum de dezvol- 
tare la om, mai ales în celace priveşte conflictul între tendin- 
tele individuale și sociale, 

Copilăria reprezintă conflictul cel mai acut între ființa In- 
dividuală şi cea socială. Omul matur reuşeşte să echilibreze în 
el cele două instincte. La indivizii atinşi de nevroză însă, con- 
fictul reapare cu preponderența instinctelor ancestrale şi indi- 
viduale. 


1. Jung: op cil. vezi de asemenea păreri asemănătoare la Ma- 
eder: Coniribulion å la psychopalhologie de la vie ldienne. Ar- 
chives de Psychologie, Généve, lulie, August 1906; U das leleolo. 
gische im Unbewusslen. An. Congrès intern. de Prychoih. Zürich 1912. 

2. W. H. Rivers: Instinci and Unconsclous. A contribution loa 
biological theory ofihe Psycho-neuroses 252 p Cambridge 1920 vezi 
si studiul critic: H. Pieron: L'instinct et l'inconscient de Riters. Jour- 
nali de Psychologie lanuarie 1921 p. 65. 

H 


| | 


UI] 
VU 
H 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Care e valoar: , 
Trebue să recunoaştem incă dela început, că 


sint mai aproape de adevăr decit toate celelalte. Dacă chiar 


in cazul acestei ipoteze, rămin încă o mulțime de forme de in- 


al 


să constatăm că numărul fap- 


t neexplicate, sîntem sil 


telor rămase înafară, e mult mal mic, 


‘afectivă e mai generală decit toate. Ajutat de o meta- 


fizică unviversa 


„ Freud a putut indetifica toate formele de 
subtcon ca forme afective. 


entul funcţionai nu pot fi clarificate de teoria afectivă. ` ` 


In ce priveşte „afectivul pur“ al lui Bazaillas ori Abramow- 
ski el rămine o simplă abstracţie. E greu, dacă nu imposibil de 
acă cor- 


găsit vre'un act sutletegc care să fie exclusiv afectiv, 
tejul reprezentărilor, al conceptilor ori măcar al timbajului nu-l 
întovărăşesc, atunci, în orice caz, el se dezvoltă simultan cu o 


serie de mişcări sau măcar de imagini chinestezice. Într'o men- 
talitate perfect mistică, am pricepe un subconştient, în care ele- 
mentul intelectual al reprezentărilor să lipsească ;e imposibil de 
închipuit însă, ca o astfel de stare să nu se dezvolte intovără- 


încit o disociare cormiplectă a unela de celelalte ramine în dome- 


-piul abstracţiunii, Nu mai repetăm aici critica pe care orice ar- 


E de mişcări. Fuziunea elementelor sufleteşti e aşa de intimă, 


ticol ori manual asupra psiho-analizei îl aduce teoriilor Iul Freud. 
Se ştiu exagerările nelegitime pe care le-a adus el principiului 
Iul „Libido“, principiului hedonist şi sexual. Se cunosce dease- 
menta, pornirile sale metafizica, care au depăşit cu mult faptele 
observabile în ce priveşte inhibiţia şi cenzura conştiinţei. Le vom 
relua mal departe cu altă ocazie. Pentru moment să trecem la 
un ultim grup de teorii asupra inconştientului, la acelea care-l 
reduc la aspectul motor sau kinestezic. 


ke 
a - + 


H. Bergson,pentru Zëss e -fundamentul biologic 
al vieţii, e inclinat să explice mecanismul psihic, mai ales subt 


aspectul său motor, 

Deosebirea intre memorie şi percepție, între trecut şi pre- 
zent, vine din faptul că ce e trecut e mai puţin interesant decit 
celace e prezent, Prezentul cere o actualizare a interesului prin 
acţiune, trecutul e mort fiincă nu prezintă nici un interes către 


| aceste, i Dar această observaţie e iluzorie, Nicio amintire nu se 


) pierde. Totul e conservat în noi subt formă de predispoziţie ce- 
ț—rebrală cătră acţiune, Conştiinţa fiind intim legată de realizarea 


LH. Bergson: Molière ei mémoire, Paris Alcan. 


afective ale inconştientului ? 
teoriile. care pan 
baza explicaţiei inconştientului în caracterul afectiv al acestula, 


cedeu însă nu e cel 
curat ştiinţific. Dacă răminem în limitele investigaţiei pozitive, 
trebue să recunoaştem că automatismele psihice caşi inconşti- 


PROBLEMA INCONȘTIENTULUI 
mn PROBLEMA_INCONŞTI 


prezentului, inconştientul e virtualitatea care tinde să se reali- 


323 


_Zeze prin acţiune. 


Mai pozitiv, mai puţin filozofic dech Bergson, R 
o atitudine asemănătoare cu aceia a lui Bazaillas, nu 
conştientul ca un element motor pur, Dacă fiecare act psihic e 
întovărăşit de mişcări, mai mult sau mai puțin senzibile, care-i 
realizează, se poate inchipui o Stare, în care numai simpla ten- 
dință să subtsiste. Incongtientul e format din elemente care au 


t de 
» C'est de la conscience âtelnte, figée, Pret ir dáns 
Cum se exprimă şi în altă parte, incong- 
tientul nu e decit scheletul motor al stărilor intelectuale, 2 

Acest fel de a privi lucrurile, trunchiază realitatea psihică 
ca şi teoria lul Bazalllas. După cum nu exista „afectiv pur“, tot 
aşa nu există nici „motor pur“, 

Aceste disociaţiuni rămîn ipoteze abstracte care nu pot sa- 
tistace interpretarea integrală. Ele sint doar reprezentative pentru 
concepţia psihologică a autorului, punct de vedere a priori, care 
caută să subordoneze toate manifestările psihice la o doctrină 
prea sistematică, 

E inutil să trecem în revistă ipotezele metafizice, formulate 
in vederea explicării inconştientului de E, Hartmann de pildă. 
Deasemeni pe cele metapsihice ale unul Myers, Ch. Richet sau 
Ge EN Ele depăşesc prea mult caracterul pozitiv al aceste! 
cercetări. 

lată starea actuală a cunoştinţelor şi a teoriilor despre in- 
conştient. Numai după analiza lor rapidă, putem trece mal de- 
parte, arătind care trebue să fie interpretarea satisfăcătoare şi 
explicaţia comprehensivă a acestor fapte sufleteşti. 


Mihai D Ralea 


(Va urma) 


i Th. Ribot :„Les mouvemenis el l'activité Inconsciente. Revue 
SSES BE 1912, p. 78. 
e P. 67. - k 
Geley, De l'inconscient au conscieni, Paris, Alcan. 1918, 


Părăsire 


lubita mea, a venit toamna și vintul a'nceput să sufle tare 
şi-a scuturat frunzele teiului dela fereastra casei în care ne-am 
iubit —de s'au luminat galben şi palid păreții, de parcă-ar fi dat 
cineva 'ntr-o parte perdelele să se vadă pe fereastră înăuntru um— 
brele noastre : două icoane șterse care-au mai rămas, — iubirea noas- 
tră moartă și diafană ca o fecioară ce sa sinucis... 

Parcă-a venit soarele galben să se uite pe fereastră, s'aprindă 
făclii muribunde şi lungi... 

Parcă-a deschis cineva geamurile pe care nu le-a mai des- 
chis nimeni de cind n'ai mai venit, şi-a presărat cineva prin odae 
flori galbene şi delicate pe care soarele le mută şi le-așază pănă 
ce se sting ca o amintire. 

De cînd a venit toamna și s'au scuturat frunzele teiului dela 
fereastra casei În care ne-am iubit, parcă-au murit vecinii de-acolo, 
şi noi am plecat ducindu-ne cu toate amintirile ca nişte păsări 
care-şi duc puii dintr'un cuib devastat, — 

parcă nu ne mai cunoaștem locul dragostei noastre, și ne 
temem să întrăm înăuntru de cineva ascuns care ne așteaptă acolo — 

parcă-am rămas singuri pe pămînt, 

parcă suntem slabi și prigoniţi, 

parcă numai pe noi ne alungă vintul și ne bate ploaia, 

parcă ne temem şi de noi, 

parcă ne temem de tot, 

de cînd a venit toamna și s'au scuturat frunzele teiului dela 
fereastra casei în care ne-am iubit, 


` "DUPĂ AMIAZĂ DE TOAMNĂ 325 
După amiază de Toamnă 


— 


Mamă, 

E-o zi de toamnă galbenă, frumoasă, 
Şi soarele-i mai blind ca niciodată. 
In zări eo ceață fină de mătasă 

Şi parcă azi e bună lumea toată... 


Mamă, 

Să ştii că'i prea frumoasă ziua asta 

Şi că mă tem de palida'i splendoare. 
Mici frică parcă să deschid fereasta, 
Că trebue să treacă-o'nmormintare. 


La marginea pădurii e-o fecioară 

Pe-un pat de frunze galbene şi moarte ; 
La Asfinţit va trebui să moară, 

Şi asfinţitul nu'i aşa departe, 


Pe culme plopii au şi—aprins făclii ; 
Copacii ard sos o luminare 

In parcuri, în pădure și prin vii 

Cu orice frunză galbenă în soare. 


Lumina cade. printre frunze, bună, 
In liniştea sonoră şi fragilă 

Din soarele cu zîmbet blind de lună, 
Ce ne privește pe noi toți cu milă, 


Demostene Botez. 


beggen 


Documente omenești 


DIMITRI IVANOVICI 


Am un prietin bun prin aceste părți. Acesta e Dimitri I- 
vanovici Severin sau mai pe scurt: Dimitri Ivanovici. Eu așa îi 
zic : Dimitri Ivanovici. fiindcă sintem prea buni priețini ca să-i 


sînt umbriți de sprincene F rong olaa w gaia de pe fața lui 
cu 
I 


se desprinde câteodată un binevoitor care i 
-acopere şi veselia şi tri şi disprețul şi eg 
stările lul sufi nu atit de cine nu-l cunoaşte, 


povestea orientală. Pe mine însă zimbetul lui nu mă te înşela 
fiindcă am avut prilej să-i cunosc multe e tainele sufletului ëm 


Dar Dimitri Ivanovici mai are altă umbră. Se sil În- 
totdeauna să nu „obijduiâscă® pe nimeni. Şi în idevir d nu 
numai că nu jigneşte pe nimeni nici cu vorba nici cu fapta, dar 
e în stare să fie pe plac în același timp şi unui Romin unui 
Rus, şi unui țăran și unui jandarm. Şi imi 
Ivanovici își are părerile lui şi despre oameni d "despre lucruri. 


DOCUMENTE OMENEŞTI 327 


Nu odată, ba chiar ași putea spune că de multe ori m'a 
poftit Dimitri Ivanovici „pe Ee: la dinsul în satul Răchitna. 
Şi tare doream să mă duc, mai ales că nu e departe de orașul 
nostru, dar n'am putut pănă vara în Iunie, la sfîrşitul anului şco= 
lar. Atunci abia am plecat fiindcă a venit chiar el „cu trăsura să 
mă ia la diasul, la cireşe. Ce bine mi-a părut | Şi lui Dimitri 
Ivanovici i-a părut bine; ba cred că i-a părut bine şi lui lone], 
băetului cel mai mic, elevul meu, căci îl vedeam mereu pe lingă 
mine căutînd să-l întreb d pe dinsul die ceva. 

Era Jor o Duminecă dimineaţă cînd am ajuns în Răchitna 
după un drum de un ceas. Ne aştepta Lisaveta Ivanovna, soția 
lui Dimitri Ivanovici, cu samovarul înfierbintat care gifia și 
pufnea ca un duşman. Am băut ceai cu miere din prisaca prie- 
E apei, e cred că băutura aceasta a meritat laudele şi ale 

şi mele. 

„Eu cind märg în tirg (în Chişinău)—îmi zicea el sorbind 
din pahar-—nu beau niciodată ceaiu. Nu pot bea ceaiu dela ori- 
cine. Mai degrabă mininc cevai. M'am deprins cu ceaiu care să 
amiroase frumos, ia ca aista”. 

Ceaiul l'am luat în cerdacul casei, şi încăpător de ser- 
vea şi de odae de dormit pe timp de Pănă să frigă uişte 
pui veta Ivanovna, eu cu Dimitri Ivanovici ne-am dus să ve- 
dem prisaca din dosul casei. 

Subt nişte perji încărcaţi de fructe verzi care atirnau printre 
crengi și frunze ca niște cercei domnești, şedeau frumos rinduile 
şi văpsite albastru ştiubeele în formă de căsuțe, Albinele se in- 
treceau în zbor spre urdinişuri şi se opreau scurt ca niște stropi 
de ploae aruncați de vint. Nefiind deprins cu albinele eram ne- 
iiniştit cînd vreuna din ele se rotea în jurul capului meu cași 
cum ar fi vrut să mă înțepe cu acul. 

„Vezi mata, albinele estea, — îmi zise Dimitri Ivanovici —iaca 
pe mata nu te cunosc şi de atita ele te tot cearcă. Să nu 
cumva să dai din mini capoi le minii rău! Pe mine mă cu- 
vosc şi de atita nicinu mă bagă în samă.“ Şi Dimitri Ivanovici 
mi-a povestit o mulțime de lucruri pline de interes din viața şi 
obiceiurile acestor albine, multe din ele nouă d necunoscute pen- 
tru mine. 

Ne-am Întors apoi iarăși acasă „ca să luăm cevai în gură“ 
adică să miîncăm pui Idol la frigare şi castraveți muraţi din a 
nul trecut. 

„Da, da!—zicea Dimitri Ivanovici, văzind mirarea mea că 
pot să dureze un an de zile castraveţii muraţi şi să păstreze to- 
tuşi un gust atit de minunat — „Fumeia me Liza știe să facă şi 
cochii dar şi murături bune”, 

— slayawzi cum mă laudă kazaina meu-— făcu Lisaveta 
Ivanovna, riziud din toată inima.—Apoi dacă o fumee nu ştie nici 
cum să puie nigis murături, degeaba se mai mărită!" 

Cu vinul Jui Dimitri Ivanovici nu e de glumit. f 

„» — Vezi mata vinu ista ? imi zise el rîdicînd în sus osticiä 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de vre-un sfert de vadră—ai să vezi mata: H amiroase 


sili să golesc pănă în fund paharul cu vin care nu era 
turnat cu o deosebită îndeminare un pahar plin de un 
care într'adevăr era vinos. Avea un parfum puternic de floare 
sa pe limbă o dulceaţă de abia simțită. 
e samă la vreme primejdia din partea vinului cel 
imitri Ivanovici am căutat să-l conving să umble 
paharele şi să ne ducem mai bine la ci Noroc 
şi el dorea să-mi arate livada lui de cireşi, că a cu greu 
putut linişti pe Lisaveta Ivanovna care Îmi alesese şi îmi 
dinainte nişte bucățele foarte bune şi pe care trebuia nu- 
să le mininc „ca să n'o obijduesc“, Şi ne-am pornit 
livada de res, 


FIPBRES FLER 
FE 
St ză Sa 
Sega ECK 
a E. 
g 
E 


Dela o vreme dădurăm într'o uliţă care urca la deal, iar 
şi cu greu se vedeau din desişul i- 
lor. O poartă împletită ne tăia drumul şi Dimitri Ivanovici o a- 
runcă Intro parte făcîndu-mi loc să trec. Chiar de lingă poartă 
începeau livezi întrerupte din loc în loc de cîte un petec de vie 
ori de vre-un ogoraş de popuşoi năltuți care par că fugeau alun- 
Kal de un vintişor cald, răspindind o miroznă de verdeață dulce. 
Ne oprirăm dinaintea unor şiruri drepte de cireși tineri ale căror 
frunze și fructe prezentau privirilor noastre simbolul tinereţii sã- 
nătoase și a verei bogate, în același limp. Dimitri Ivanovici îmi 
aplecă o creangă cu nişte cireşe maşcate, roze d frumoase ca 
dintr'o pictură flamandă, 

— la minincă de ici.. Sortu ista nu cred să-l aveţi nevoastră 
în Rominia. 

Nam apucat să gust vre-o zece cireşe și e] mă chemă la 
CH va pași mai departe să-mi dee cireşe de alt soiu, nişte cireşe 
gălbii, dulci-acrişoare, 

— Lasă Dimitri Ivanovici, că eu unul nu ştiu care soiu de 
cireşe să-l laud mai tare. Toate 's toate-s frumoase. 

— Hei !—oftă Dimitri Ivanovici, de aeste găsiau Ru- 
şii numai la noi în Basarabia.. Bune capice făceam eu pe ele... 
Veneau negustori tocmai de pe la Herson și Nicolaev şi chiar 
mai de departe... Nici o grijă nu aveam : luam capice şi mă culcam 
la umbră. Negustorii aduceau cu dinşii culegători de acolo din 


OMENEŞTI 329 


Rosia : le culegeau si şi le cărau la trin: nici o grijă n'a- 
veam... Dar amu..—Şi Dimitri Ivanovici ob iar, 

— Dimitri Ivanovici —zic eu — la noi în Chișinău cireșele 
sînt foarte scumpe anul acesta: trei chiar patru lei funtul. 
Dumneta ai putea să cîştigi bune parale pe cireşe la Chişinău. 

— Hei !—oRă iarăși Dimitri Ivanovici— şi zîmbindu-mi cu 

jrățească zise făcînd un gest larg cu o mină în care chi- 
nuia un fir de sulcină — Vezi 'mneta copacii îştia ? l-am crescut 
de miţiței cum ai creşte un cochil. la uită-te la dinşii! Toţi 
is tot una de aie Dien în fiştecare an, aşa cum m'au învă- 
tat la şcoala din Cricova, unde am stat mai un an de zile. Nici 
acolo la şcoala ceia nu cred să aibă azi copaci ca ai mel. Aici 
pămîntul e mai bun... ae Bechen Ba satul nostru 
livezi tare frumoase, dar s'au scirbit de-amu D. Au început a-i 
ei p a-i pune pe foc, tot îs lemnele scumpe prin părţile 
n Mi 
eg? Rău fac—l-am întrerupt eu. Un copac crește greu şi e 

— Dar ce să lacem?.. Nu vezi 'mneta cum stau încărcaţi 
de cireşe ? Şi măcar că la Chişinău aţa miez aşa de scumpe, 
dar nouă nu ni se vine nici un câștig, | şi drumul la tirg 
ține mai mult decit luăm în Bazar la Chişinău. Numai degeaba 
ne mai trudim. Inainte stam sub copac şi număram capice, a- 
veam folos, da amu cireşele putrezesc pe sub copaci şi nici pă- 
sările nu le pot dovedi cu mincatul... 

Dimitri Ivanovici zimbea, dar se vedea că sufere. El se pă- 


2, 


-zea ca de foc să facă vre-o aluzie care să mă supere cumva ct- 


tuşi de puţin. Dimitri Ivanovici nu vrea să obijduiască niciodată 
pe nimeni şi mai ales pe mine. 

Dimitri lIvanovici—zic eu —dibuind prin ascunzişurile su- 
ietului său—să zicem că acum sar deschide graniţa Nistrului şi 
că negustorii ceia, de care spuneai, ar putea iarăşi veni în sat la 
dumneavoastră, Oare sar mai putea acum, aşa cum stau lucru: 
rile azi peste Nistru să vindeţi cireşele aşa cum le-vindeați odată >? 

El cătă spre virful unui cireş și chinuind nervos firul de 
sulcină între degete răspunse zimbind ca de obiceiu, 

— Ştiu bine că astăzi nu se poate face nimic. Şi apoi eu 
inici nu am vre-o nădejde dincolo de Nistru. Chiar de mi sar 
usca toţi cireşii şi tot Gast mai dori să mai văd pe Rust trăgind 
cu puşca în poloboacele mele. Dar dela Rominii noştri, iaca de 
la cine am tras nădejde.. Eu am umblat pria Rominia şi am 
văzut şosele bune şi dese şi drumuri de fier, de ce nu fac şi pe 
la noi? De ce nu se gîndesc și la cireşele, la merele, la poama 
noastră ? De ce n'au milă de munca noastră ? Doară şi statul are 
folos nu numai noi. Mneta mă ştii bine că eu n'am nici de fel 
dor de Ruși și dacă am dat băeții la şcoala mnevoastră, de atita 
i-am şi dat—să fie Romini, iaca de ce... Eu înțeleg vremea asta, 
“multe le văd şi am chip să le înțeleg şi din încurcătură es eu 
“întotdeauna. Dar mai stot şi altfel de oameni... laca mai eri un 


să Ken că să nu mă supere. 

n acesta eu am mai ciugulit de pe citeva crengi ci- 
reșele cele mai frumoase i i 
E are sebes se a po am pornit la vale după Dimitri 
sărim un az tăcurăm amindoi iar cînd o luam 
Se ang în sat, Dimitri Ivanovici zvirii GC SH Și 
E = Aa cit de sulcină dintre degete şi continuă după oare 


rităţii lui.—Mulţi îşi dau samă de asta ; puţini, cred - 
fi dînd samă. Mult nu ne-ar trebui ca a Lë Ce Es 
şi să ne fie cinste cu numele ista. De cochii nu mai vorbesc! 
Numai să-l auzi mneta pe lonel al meu cum taman ca 
r raa SE stia Leg DA gett: nu chele da, piele. Dacă 
e i - 
Moldoveni ke af pune că noi nu știm nimica, că sîntem 
' eu socot că i t 
vez Eau şi bătrinii s'ar fuduli că sînt Romini. Da 


cevai bun să se şi vadă... taman cum am zis a - 
seninat pi- ță că a nimerit o expresie potrivită EE 

— Fa, eu cred că dacă e ceva bun să — adău- 
gai eu prefăcindu-mă că nu înțeleg ce ml dei cet 
Bitze Ba nu-—zise el zZimbindu-mi cu prietinie. laca de—o 
vorbă, cind eram m țel ia aşa ( el scobori palma dreaptă la o 
şchioapă dela pămînt) multe bătăi mincam dela tata — Dumnezeu 
să-l ierte | Mă bătea de atita că eram rău. Mult bine mi se trage 
poate de pe urma bătăilor care le-am luat dela tata. Dar eu te 


DOCUMENTE OMENEŞTI 331 


n — 


aşi întreba: ziceam eu atunci că bătaia e bună? Binele nu se 
vedea. Și apoi eu unul nu cred în bătae şi de atita nici azi nu-mi 
vine a crede că numai bătaia tatei m'a făcut om... Dacă aşi spune 
de-o vorbă că multe slăbăciuni îmi vin dela bătăile tatei, — mulți 
mi-ar da crezare.. Da, domnule, cevai bun şi să se și vadă : 
iaca ce aşteptăm noi dela Romini, făcu el sentențios, ferindu-se 
cu grijă să intre în explicări mai limpezi. 

Tăceam amindoi, gindindu-ne amindoi, fiecare în felul lui, la 
aceleaşi probleme care ne chinuesc și în fața cărora şi eu şi prie- 
tinul meu Dimitri Ivanovici stam neputincioşi. Ne apropiem de 
poartă şi amindoi tresărim de bucurie că în curind mîncarea bună și 
vinul cel vinos ne vor petrece în sferele senine ale prietiniei dintre 


om şi om. 
j ` T. Hotnog 


Nota.—Din eroare, nuvela 
semnală /. Holnog în loc de T. Hotnog. 


Vrăbloiul alb” din Nr. lrecul, a fost 


Oblomov 


jil 
— Acasă ?—Întrebă cineva cu o voce tare şi grosolană în 
— Uade să iasă pe aşa vreme?—răspunse Zachar şi mai 


pe Ch se 


Era Mihei Andreevici Tarantiev, zemli 

i d e Ges e zemliac, adică din aceiaşi 
arantiev privea totul posomorit, cu un fel de dis cu 

rea voinţă vădită faţă de tot ce-l înconjura, gata să WH pe toţi 

şi toate pe lumea asta, ca unul care ar fi fost oropsit de nedrep- 

re Pea arena Zen vre-o gen în sfirşit ca ua om gonit 

E si m orice: magi puternic, care se supune fără voe, dar şi 

vea mi îndrăzneţe , vorbea cu un ton îndrăz- 

Del, aproape ee pc dear ar ck) deeg 

— parcă auzeai vre-o două-trei căruțe mergiod S 

u se jena niciodată de prezenţa nimănui, n'alegea deg 

în purtarea cu lumea, chiar între prietini, parcă dădea a înţelege 

az stind de vorbă cu omul, chiar prinzind sau cinind la el, fi face 


` 


= BIM 
OBLOMOV 333 


Tarantiev avea o minte sprintenă Lee nimeni nu ; 
să: descurce mal bina 0 ée am 
o chestie juridică încurcată: îndată iofățişa situația cu iscusință, 
aducea dovezi, iar ca încheere adăuga aproape întotdeauna o gro- 
solănie pentru cel care l-a consultat. 

Pe de altă parte însă, omul acesta, după cea intrat în nu ştiu 
care biurou, în. calitate de t, acolo a rămas pănă la cărun- 
d Nici lui însuşi, nici altuia nu La trecut prin minte că ar 

putut să înainteze. 


Adevărat că Tarantiev era numai la vorbe; cu vorba 
le regula toate, lămurit şi lesne, ales cind era vorba de alţii; 
dar de îndată ce era nevoe să miște dintr'un să se clin- 
tească din loc,—într'un cuvint să aplice propria teorie şi să-i 
dea o formă practică, şă arate energie, îndăininare—era cu totul 
alt om: nu mai era bun la nimic; îndată fi veneaşigreu, se 
îmbolnăvea; ba nu-i venea la îndămină, ba se întimpla altă trea 
pe care tot n'o lăcea; saudacă pi rue numai Dumnezeu ştie ce 
eşea. Ca un copil: ici scapă din vedere ceva, colo n'a ştiut vre-un 
fleac, dincolo a întirziat—şi sfirşește lăsînd treaba pe jumătate, 
sau o ia dela ce şi aşa le încurcă pe toate, că n's mal des- 
curci. Apui tot el mai face şi gură. 

Tatăl lui, podiacii de provincie vremuri, lăsase fiului 
ca moştenire arta şi KEE de a umbla după afacerile altora, 
şi propria sa carieră, încheiată cu iscusinţă intr'un tribunal. Ca 
om cu puţină învăţătură, nu vroia să vază pe fiu-său rămas în 
urmă cu vremea şi voise să-l înveţe ceva, Înafară de greaua ști- 
ință de a umbla după afaceri, Vre-o trei ani de zile l-a tot tri- 
mis la un preot să înveţe puţină latinească, 

Capabil din fire, copilul învăţă în trei ani etimologia latină 
şi sintaxa, şi începuse să rupă din Corneliu Nepos; dar tatāl 
găsi că-i destul şi atita cit ştie, că şi aceste cunoştinți ti dau o 
superioritate enormă asupra generaţiei vechi şi că însfirşit nişte 
studii mai înaintate ar putea chiar să-i strice în slujbele statului. 

La şaisprezece ani Mihei, neavînd ce să facă cu latineasca 
lui, începu s'o uite încă fiind în casa părintească ; în schimb, în 
aşteptarea cinstei de a asista deocamdată la judecătoria zemsivei 
sau uezdului, a asistat aproape la toate chefurile tatălui său, şi în 
această şcoală, în mijlocul conversaţiilor deschise, mintea tinărului 
se dezvoită de minune, 

Cu impresionabilitatea tinereţii, a ascultat el multe povestiri de 
ale tatălui şi tovarăşilor lui despre fei de fel de procese civile şi 

despre cazuri curioase, care treceau prin minile tuturor a- 
cestor podiacii din vremea veche, 

Dar toate astea au fost fără folos. Din Mihei n'a eait nici 
om de afaceri, nici circiobar, deşi toate stăruinţele tatălui tindeau 
cătră aceasta ; ar fi avut desigur vre-un succes, dacă soarta mar 
fi dărămat planurile bătrinului, Mihel îşi însuşi, înadevăr, întreaga 
învăţătură părintească ; răminea numai s'o pue în practică; dar 


334 VIAŢA _ROMINEASCĂ xi 
după moartea bătrinului, n'apucă să intre la tribunal, şi fo luat la 
ee de cătră un SE p% găsi loc de copist in- 
un artament, apoi îl uită cut 
Astfel ` Tarantiev 


rămase numai teoretician pentru toată 


viaţa. la slujba dela Petersburg m'avea ce să facă nici cu lati- 
neasca, nici cu teoria meşteșugului de a hotări procese drepte sau 
nedrepte, după plac ; cu toate acestea simiea o putere care dor- 
mita în fundul sufletului, dar era închisă acolo de împrejurări tot- 
deauna vitrege, fără nădejde de a le arăta vreodată,—cum erau În- 
chise, în poveşti, între ziduri înguste și fermecate, duhurile rău- 
lái împiedecate de a face vre-un rău, Poate din pricină că avea 
conştiinţa acestei puteri inutile, Tarantiev era grosolan în purtare, 
răutăcios. nemulţumit şi totdeauna grobian la vorbă, 

Privea cu amărăciune și dispreţ îndeletnicirile sale din pre- 
zent: copiarea hiîrtiilor, cusutul dosarelor şi celelalte. li suridea 
din depărtare o singură nădejde: să treacă la accize. Numai la accise 
vedea d o înlocuire potrivită a îndeletnicirii moştenite. dela tată, 
dar neizbutită. lar în așteptarea ei, teoria activităţii şi vieţii plănu- 
ite şi pregătite de tată, teoria mituirilor şi şmecheriilor,—lip- 
sită de un cîmp de activitate principală şi cuvenită în provincie, 
se aplica la toate mărunţişurile existenței lui neprocopsite din Pe- 
tersburg, se furişa în toate raporturile lui de prietinie, în lipsa ce- 
lor oficiale, 

Om educat în atmosfera mituirii, Tarantiev găsea mijlocul de 
a lua mită, în lipsă de afaceri şi clienţi, —dela colegii de slujbă, 
dela prietini ; Dumnezeu ştie cum şi pentruce, punea, pe care cum 
il putea prinde,—cind prin şiretenie, cînd prin obrăznicie, — să-l 
cinstească, pretindea respect tuturora, căuta dat tuturora. Nici- 
odată nu-l jena îmbrăcămintea-i ponosită, dar era îngrijat cînd în 
perspectiva zilei n'avea un dejun zdravăn, cu cantitatea potrivită 
de vin şi rachiu... 

Deaceia în cercul prietinilor juca rolul unui cine mare de 
pază, care se aruncă asupra tuturora, latră pe toţi, nu lasă pe ni- 
meni să se inişte, care însă în a i timp înhăță numaidecit 
o bucată de carne,—ori de unde ar pindi sau ori încotro s'ar arunca. 

Aceştia erau cei doi vizitatori mai statornici ai lui [lia lliici. 

De ce se duceau la el acești doi proletari ruşi ? Știau foarte 
bine, dece se duceau: să bea, să minince, să fumeze hav.ane bune. 
Găseau un adăpost cald, me gi şi întotdeauna o primire, dacă 
nu bucuroasă, dar indiferen 

De ce-i lăsa: Oblomov să vie,—cu greu şi-ar fi putut da sa- 
mă şi el. Probabil din acelaşi motiv, din care pănă azi prin O- 
blomovcele noasire îndepărtate se înghesue în fiecare casă bogată 
cite un roiu întreg de asemenea persoane din amindouă sexurile, 
fară pine, fără meserie, fără braţe pentru a producu, şi numai cu 
stomah pentru a consuma,—dar mài întotdeauna cu vre-un rang 
şi titlu, i 
Se mal găsesc încă sibariți care au nevoe de asemenea com- 


neori un asemenea proletar e trimis în oraşul din apropiere după 


unde domneau somnul şi liniştea, Tarantiev aducea viaţă, mişcare, 
iar uneori şi noutăţi din afără: Oblomov putea să asculte, putea, 
fără să dea din deget, să privească ceva vioiu, ceva care se 
mişcă şi vorbeşte înaintea lui. Afară de asta, avea naivitatea să 
ae Tarantiev e capabil de, bună seamă, să-i dea vr'un sfat 
a nevoie. 

Vizitele lui Alexeev, Oblomov le suferea din altă pricină, nu 
mai puțin importantă. Dacă vroia să trăiască cum îi plăcea lui, 
adică să stea culcat în tăcere, să dormiteze, sau să umble prin 
odae, Alexeev parcă nici nu era de faţă: stătea lungit şi el, dor- 
mita sau se uita în vr'o carte, privea cu un ochiu leneş pănăla 
lacrimi, tablourile şi bibelourile. Putea să petreacă așa şi trei zile 
întregi, lar dacă Oblomov se plictisea în singurătate şi simţea ne- 
voie de societate, nevoie să vorbească, să citească, să discute, să 
manifesteze o emoție — avea subt mînă un ascultător şi supus to- 
varăş, gata să împartă cu el deopotrivă şi tăcerea lui, şi conver- 
Saba, şi emoția şi felul de a gîndi, oricare ar fi acesta. 

Alți musafiri veneau rar, pentru un minut, cum fuseseră cei 
trei dintăiu; cu toţi aceştia legăturile vii se slăbeau tot mai mult. 
Oblomov se interesa uneori de vr'o noutate într'o conversaţie de 
cinci minute; apoi odată satisfăcut, tăcea. Acestora trebuia să le 
răspundă, să ia parte la ceiace-i interesa, Aceştia se scăldau în 
mulțimea oamenilor ; fiecare înţelegea viața în felul lui, cum nu 
vroia e „carare Oblomov; aceştia il încurcau, H supărau, îl 
turburau şi nu-i erau după plac. 

Era şi unul care-i plăcea: nici acesta nu-l läsa în pace; îi 
plăceau şi acestuia şi noutăţile, şi lumea, Și ştiluța, şi viața în în- 
tregime,—dar nu ştiu cum, mai adînc, m sincer; şi Oblomov, 
deşi era politicos cu toți, dar îl iubea sincer numai pe acesta,— 
poate fiindcă crescuse, învățase şi trăise împreună. Era Andrei 
Carlovici Stoltz. 3 

Era dus undeva, dar Oblomov îl aştepta din clipă în clipă. 


IV 


— Buna ziua, zemieăc,—zise Tarantiev, întinzind lui Oblo- 
mov o mină păroasă.—Dar ce stai tot întins, ca un buştean? 

— Nu te apropia, nu te apropia, vii dela frig !—zise Oblo- 
_mov, învălindu-se cu plapoma. 


— Ce-a mai născocit: dela Ba Tarantiev cu vo- 
ECK cînd dau! Ceasul 

Voi să tc n» E E AER, Hia Mici îl 
preveni, coborind repede picioarele, şi nemeri deodată în amindoi 

— Voiam acuma să mă scol,—zise el căscînd, 

— Ştiu eu, cum te scoli tu! Ai fi stat pănă la masă: 
ei, Zachar ! Unde eşti, dobitoc bătrin ? Dă mai iute să se 


— Dumneata să-ți dobin mai întăiu un Zachar al du- 
mitale, şi apoi să latril— rosti partea întrînd în odaie şi uitindu-se 
furios la Ka on Upe cum a călcat peste tot.—curat ca un 
coropear,—ad 

— Mai Kei? mutră uricioasă |—răspunse Tarantiev 
ridică un "picior EE 
S ;dar Zachar se se întoarse şi se b 
aia: Numai ră mă Pang Sere Re turbat.— Dar ce-i asta, 
mă rog? Eu.. plec, —: el înto spre 

pa Asttmpäră-te, Mihei Andreevici! Ce n mai eşti şi 
tu. Dece nu-l laşi în pace ?—zise Oblomov.—Zachar, adu ce trebue! 

Vegan Keier? şi, închiondorindu-se la Tarantiev, se stre- 
cură iute ă 

Coe răzămîndu-se pe Zachar, se ridică alene depe pat, 
ca un om foarte obosit, şi tot alene trecu la un fotoliu mare, se 
lsă în el şi rămase nemișcat. 

Zacha luă depe mesuță pomadă, pieptenul şi periile, îi unse 
capul cu pomadă, îi făcu cărarea şi-i netezi părul cu peria. 

Vreţi să vă spălaţi?—întrebă el. 

— Mai stau puţin, — răspunse Oblomov: du-te deocamdată, 

— A? Şi na ee Ee 
cătră Alexeev, pecind e pe Oblomov.— nu 
văzut. Ce cauţi aici ?.. Dar de ce e aşa de porc ruda dumitale? 
Tot vroiam să-ți spun.. 

— Cer A? N'am nici o rudă,—răspunse Alexeet, intimidat 

holbind ochii la Tarantiev. . 
ai — D'apoi ăsta care slujeşte colo—cum fi zice?,. Afanasiev. 
-i rudă ? Rudă! 

Men "s eu nu sint Afanasiev, — sint Alexeev,—zise Alexeev;— 

eu mam rude, 

— Cum nu ţi-i rudă! Pipernicit, tot aşa ca dumneata... Şi-i 

tot Vasilii Nicolaevici. 

a — Zău nu mi-i rudă; pe mine mă cheamă Ivan Alexeevici. 
— Tot una-i; seamănă cu dumneata, Numai că-i porc; să-i 
cînd l-fi vedea, 

a — Nu-l cunosc, nu l-am văzut nigiodată,—zise Alexeev, de- 

schizind tabacherea. 

— la dă tabacherea!— zise Tarantiev.—Dar e de cel sim- 


OBLOMOV 337 
EECHER `. 


plu, nu franțuzesc | Aşa-i,—zise, dupăce mirosi;—dece nu-i fran- 
țuzesc? adăugă el sever.—Da, aşa porc, ca ruda dumitale, încă 
mam văzut, Am luat dela el odată cu împrumut, încă acum vr'o 
doi ani, cincizeci de ruble. Mare sumă, cincizeci de ruble! Mare 
treabă parcă să le uite! Ține minte al dracului! Peste o lună, 
unde te o întiini: „dar cum rămine, zice, cu datoria“? M'a plicti- 
sit! Mai mult, vine eri la departament. „Cred că ai primit leafa, 
zice, poţi acum să-mi dai“, l-am dat o leafă!.. Cind l-am luat faţă 
de toți, deabea a găsit uşa ! „Sint om sărac, îmi trebuie”, Parcă 
mie nu-mi trebuie! Dar ce, bancher sînt eu să-ți torn cite cinci- 
aeci de ruble? la dă o havavä, zemliac | 

— Havanele-s colo, în cutie, —răspunse Oblomov, arătind 
spre etajeră. 

Oblomov şedea înfundat în fotoliu, în poziţia lui elegantă şi 
leneşă, fără să observe ce se petrece în juru-i, Dr să audă ce 
se Kan a işi privea cu drag minile mici şi albe, 

— E-e, d'apoi sînt tot alea!—zise Tarantiev sever, scoţind 
o havană şi uitindu-se la Oblomov. 

— Da, aceleaşi,—zise Oblomov distrat. 

— Nu ţi-am spuseu, să cumperi altele, de cele din străinătate? 
lată cum ţii tu minte! Caută, simbăta viitoare să fie numai decit, 
altfel nu viu curînd! Nu vezi ce prostătură?— continuă Tarantiev, 
aprinzind o havană şi lăsind un nour de fum în aer, iar alt nour 
Wăgindu-l în piept. 

— Ai venit prea de vreme azi, Mihei Andreici—zise Oblo- 
mov căscind. 

— Ce, te plictisesc? 

— Nu, am observat numai; vii de obiceiu tocmai la masă, 
şi acuma ceasul e abia unul. 

— Inadins am venit mai devreme, că să aflu ce fel de de- 
jun are să fie. Ma hrâneşti numai cu prostături, încît vreau să 
stiu, ce-ai comandat pe ziua de azi. 

— Intreaba la bucătărie,—zise Oblomov. 

Tarantiev eşi. 

— Cum se poate? zise el întorcindu-se. Carne de vacă şi 
carne de viței! E, bre Oblomov, tu nu ştii să “pi şi Incă pro- 
prietar! Ce fel de boer eşti tu? Trăeşti ca un mabalagiu, nu ştii 
să cinsteşti un prietin! Maderă s'a cumpârat ? 

— Nu ştiu, întreabă pe Zachar,— zise Oblomov, aproape 
să-l asculte ;—trebuie să fie acolo. 

— Tot de cea veche—dela Neamţ? Nu, te poftesc să cumperi 
dela magazinul englezesc. 

— Ajunge şi asta,—zise Oblomov;—să mai trimit!,. 

— Stai, dă parale: trec eu peacolo şi aduc. Trebuie să mă 
mai duc undeva, 

Oblomov scotoci în saltar şi scoase o hirtie roşă de zece 
ruble. 

— Madera costă şapte ruble, — zise Oblomov: alci sînt zece, 
— Da-le incoace: îţi dă restul, n'ai grija! 


338 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Wirt de bancă din mina lui „Oblomov şi o băgă 


Ee punindu-şi pălăria: pela 

-— m = arantiev, 8 

cinci viu; am treabă undeva: mi-au făgăduit un loc în biuroui 

accizelor, mi-au spus să dau pe-acolo. Dar iată ce, Ilie Und: nu 

tocmeşti pe ziua de azi o trăsură pentru Ecaterinhot? Mat lua 
pe mine. 

a Oblomov făcu din cap în semn de negaţie, 

— Ți-i lene, sau nu-ţi place să cheltueşti ? Mare babalic! 
Ei, deocamdată la revedere. 

— Mai stăi, Mihei Andreici, —îl întrerupse Oblomov, — vreau 
să mă sfătuesc cu tine, 

— Ce s'a mai întîmplat ? Vorbeşte mai iute: n'am cînd. 

— Două nenorociri m'au năpădit dintr'odată. Mă scot din 
— Se vede că nu plăteşti: așa-ţi trebue! —zise Tarantiev şi 
vru să iasă, 

— Eu totdeauna plătesc înainte. Nu, vor să facă 
alt apartament... Mai stăi, încotro te grăbeşti? Invaţă-mă, ce să 
fac: îmi dau zor să plec peste o săptămină, 

— Sint sfetnicul tău ? Degeaba îţi închipui... 

— Nu-mi închipui deloc,—zise Oblomov,—nu mai face gură, 
nu striga, mai bine gindeşte-te, ce-i de făcut ? Tu eşti om practic... 

Tarantiev nici nu-l mai asculta şi se gîndea la ceva. 

— Fie. Să-mi m eşti! — zise Tarantiev,  scoţindu-şi 
păiăria şi aşezindu-se pe scaun ;—şi poruncește şampanie pentra 
masă; treaba s'a făcut, 

— Cum ?—zise Oblomov, 

— Vine şampania ? 

— Da, dacă Statul merită... 
= — Nu, nu meriţi sfat... Degeaba am să-ţi dau sfaturi ? laca, 
întreabă-l pe ăsta,—adăugă e! arâtind pe Alexeev, sau pe ruda lui, 

— Ei, hai, ajunge, vorbeşte,—zise Oblomov. 

— lată ce e: mine să pofteşti să te muţi la... 

— Na-ţi-o bună! Asta o ştiam şi eu. 

— Stai, nu mă întrerupe, —strigă Tarantiev.— Mine mută-te 
la cumătra mea, în cartierul Viborgului,,. 

— De unde ai mai luat-o şi asta ? In cartierul Viborgului |... 
Pe acolo iarna vin şi lupiil.. 

— Se întimplă, vin din insule, Dar ţie ce-ţi pasă? 

—— Urit, pustietate,. nu-i nimeni.. 

— Motif Acolo stă cumâătra mea. Are casa ei, cu gră- 
dină mare. O femee distinsă, vădană, cu doi copii; împreună cu 
ea, fratele ei, becher. Un cap, nu ca ästa: din coh, tee Tarai- 
tiev, arătind pe Alexeev. Cu de-al de mine și de-al de tine se joacă I. 

— Ce mă privesc toate asteal—zise Oblomov nerăbdător.— 
Nu mă mut acolo, 

— Q să vedem noi, cum n'ai să te muţi! Dacă ai cerut 
sfat, apoi ascultă ce-ţi vorbesc. j 


OBLOMOV 339 
TTE EE TE 


— Nu mă mut,—zise Oblomov hotărit. 

— Atunci să te ia dracu !—răspunse Tarantiev, îndesindu -şi 
pâlăria, Ke e uşă, i 

— aghios om mai eşti şi tu l—adăugă Tarantiev, întor- 
cindu-se, — Ce i-a plăcut aici pănă la atta dÉ R 
Com ce? Toate-s aproape,—zise Oblomov :—şi maga- 
zine, şi teatru, şi cunoştinţele... centrul oraşului, totul, 

— Ce-e ?—il întrerupse Tarantiev.— Dar cînd ai eşit tu din 
casă ? Terog să-mi spui! Decind mwai fost la teatru? La cine te 
duci? La ce-ţi trebue ţie centru,—te rog să-mi spui | 

— Cum la ce? Puţine interese ? 

— Vezi, nici singur nu ştii. Pe cînd acolo, ia gîndeşte-te : 
eşti la cumătra mea, o femee nobilă; stai liniştit, tihnit; nimeni 
nu te sicie; nici zgomot, nici zarvă, curat, frumos. la priveşte : 
aici stai ca la un han, Şi cică-l boer, proprietar! Acolo—curăţe- 
nie, linişte; ai cu cine să schimbi o vorbă, cînd ți s'a urii. Afară 
de mine, nici n'are să vie nimeni. Doi copilaşi —joacă-te cu ei cît 
polteşti. Ce-ţi mai trebue? Și ce avantagii, ce „avantagii |! Aici 
cit plăteşti ? 

— O mie cinci sute, 

— Acolo o mie de ruble aproape pe tot anul! Si ce odăi 
luminoase, nostime! Femeia demult caută un chiriaş liniştit. laca, 
te-am şi aranjat... 

blomov făcu din cap distrat, în semn de negaţie. 

— Prostii, te muţi ! zise Tarantiev ;—are să te coste de dont 
ori mai ein, Numai cu locuinţa economiseşti cinci sute de ruble. 
Masa ai s'o ai de două ori mai bună şi mai curată; nici bucă- 
tăreasa, nici chiar Zachar n'au să te fure... 

In antreu se auzi bombăneală, 

— Şi regulă mai multă —continuă Tarantiev, —ţi-i silă să te 
aşezi la masa ta! Te uiţi: lipseşte piperul, oțet nu s'a cumpărat; 
cuţitele murdare; lingeria mai că se pierde. Praf pretutindeni ; mă 
rog—o mizerie! Acolo are să facă gospodărie o femee: nici 
ție, nici dobitocului tău de Zachar,.. 

Bombăneala din antreu se auzi mai tare. 

— Cinele ăsta bâtrin,—urmă Tarantiev, —n'are să albă nici 
e grijă: toate are să le aibă de-a gata. Ce mai stai la îndoială ? 
Mută-te. şi sfirşeşte.., 
"ee ar cum așa de odată, ni tam, ni sam, în cartierul Vibor- 
D 

— Poftim de vorbeşte cu dinsul! —zise Tarantiev, ştergîn- 
du-şi sudoarea de pe faţi.—Acuma e vară, caşi cum te-ai muta 
la vilă... Ce să putrezeşti aici, vara, pe strada Gorochovaia ? 
Acolo-i grădina lui Bezborodco. Subt mînă Ohta, la doi paşi— 
Neva; grâdivuţă, nici pral, nici căldură. Ce te mai gindeşti ? Acuș, 
pănă la masă, dau fuga la ea. Dă-mi pentru birijă, şi mine mu- 
tate... 

— Ce om!..—zise Oblothoy,—li trăzneşte aşa, deodată... In 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cartierul Viborgului... Aşa nu-i greu... Tu născocește ceva, ca së 
put răminea aici. De opt ani stau şi nu-mi vine să mă mut... 

— S'a isprăvit: te muţi! Acuş plec la cumătra; în privința sluj- 

Era să iasă. 

— Stăi, stăi, încotro! —îl opri Oblomov. Am altă afacere 
mai gravă. la priveşte ce scrisoare am primit dela staroste; vezi, 
ce-i de făcut. 

— Vezi cit eşti de păcătosi — întimpină Tarantiev ; — nimic 
nu ştii să faci singur. Tot eu şi eu! La ce eşti tu bun? Om eşti 
tu? O matahală de pae! 

— Dar unde o fi scrisoarea 3. Zachar, Zachar! lar a ră- 
tăcit-o undeva, — zise Ilia lliici, 

— lată scrisoarea starostelui, — zise Alexeev, dind peste o 
scrisoare mototolită, 

— A, iat-o, — repetă Oblomov, şi începu s'o citească cu 
voce tare, 

— Ei, ce zici? Ce mă fac acuma ?— întrebă Ilia Ilici, după 
ce citi scrisoarea, Secetă, rămăşiii... 

— Un om pierdut, pierdut cu desăvirşire | — zise Tarantiev. 

— De ce pierdut? 

— Se poate mai pierdut ? 

— Dacă-s pierdut, atunci spune, ce-i de făcut? 

— Ce dal? +, 

— Ti-am spus : vine şampania. Ce mai vrei? 

— Sampanta pentru căutarea locuinței. Ți-am făcut doar um 
bine. Nu simţi. Mai discuţi!.. Un ingrat. Du-te de-ţi caută locu=- 
Int singur. $i dacă ar fi numai locuința... Dar ce linişte ai să 
ai; ca la o soră! Doi copilaşi mici, un frate neinsurat, eu vin 
în toate zilele... 

— Bun, bun, H opri Oblomov: — spune-mi mai bine acu- 
ma, ce să fac cu starostele? 

— Nu, adaogă un Porter la masă, Atunci îți spun, 

— Acuma Porter! Nu-ţi ajunge... 

„— Atunci la revedere,—zise Tarantiev, punindu-şi din nou 

a, 

— O, Dumnezeule! Starostele scrie că veniturile au să fie- 
„ca cu două mii mai puţin“, şi el mai adaogă şi Porter! Bine, 
cumpără şi Porter, 

— Mai dă bani! - zise Tarantiev, 

-- Îți rămîne restul de la hirtia cea roşă... 

— Dar birjarului pănă la cartierul Viborgului ?—răspunse Ta-- 


Oblomov mai scoase o rublă şi i-o înmină necăjit. 

— Starostele tău e un hoț! lată ce-am să-ţi spun,—Începu 
Tarantiev, punind rubla în buzunar ;—şi tu îl crezi ca un prost... 
Auzi ce cîntă! Secetă, uscăciune, rămăşiți; au fugit mujicii... Min- 
ciună totul, minte! Am auzit că pä părţile noastre, pe la moşia. 


OBLOMOV KM 
iai ` 


mul ; şi ispravnicului nici nu s'a gîndit să se pii.gă. 
— neputinţă, —zise Oblomov;—dă chiar răspunsul is- 


tău numai prin atita se cunoaşte că-i bestie, că scrie meşter şi 
firesc! Priveşte, cum le potriveşte, cuvînt cu cuvînt: „la vatra lor“. 


— Dar pe cine să pun ? De unde cunosc eu mujicii ? Altul 
o fi poate şi mai rău. N'am fost pe acolo de doisprezece ani. 

— Du-te singur la ţară. Altfel nu se poate, Stai acolo o 
Sech ei la toamnă vino la noua locuință. Am să stărui eu să 

e gata. 

— La noua locuință, laţară, singur !—zise Oblomov necăjit.— 
Ce măsuri desperate propui tu mereu! Nu, pentru a evita extre- 
mităţile şi pentru a lua calea mijlocie... 

— E, frate Da De, ai să te prăpădeşii cu totul! In locul 
tău eu demult ași fi amanetat moşia şi aşi fi cumpărat alta, sau 
o casă aici, într'un loc potrivit: face cit toată moşia ta! Apoi aşi 
amaneta şi casa şi aşi cumpăra alta.. Dă-mi mie moşia ta,—ai 
să auzi de minel., 

— Nu te mai lăuda; mai bine vezi ce-i de făcut, ca să n'am 
nici nevoe să mă mut, nici să plec la țară, şi treaba să iasă tot 
bună...y— observă Oblomov, 

— Drapoi te mai urneşti tu vrodată din loc ?—zise Ta- 
rantiev, — Priveşte-te numai, la ce eşti tu bun ? Ce folos are patria 
dela tine ? Nu poate să plece la țară | 

— Acuma e şi devreme să plec,—răspunse Ilja Det, —lasă- 
mă să sfirşesc întăiu planul reformelor pe care am de gind să le 
întroduc la moşie... Ştii ce, Mihei Andreici ?—zise deodată Oblo- 
mov, — Du-te tu, Tu eşti om priceput, locurile le cunoşti, Eu n'agi 
cruța cheltuiala ! 

— Dar ce-s eu, administratorul tău ?—răspunse Tarantiev 
cu trufie ;—apoi am şi uitat să mă port cu m 

— Ce-i de făcut? -zise Oblomov pe ginduri, —zău nu ştiu. 

— Atunci scrie ispravnicului : într vorbitu-i-a staros- 
tele despre țăranii vagabonzi ? —stătuia Tarantiev,— şi roagă-l să 


» 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


342 

treacă pela moşie; apoi scrie gubernatorului ca să ordone isprav- 
nicului să raporteze een staroste. „Luaţi adică, excelența voas- 
trä, în consideraţie, ca un bun părinte, şi aruncați un ochiu mi- 
lostiv asupra nenorocirii fatale ce se revarsă asupra-mi, pricinuită 
de purtările răzvrătitoare ale unui staroste, şi extrema ruină, că- 
reia sint fatal expus, împreună cu soţia şi doisprezece copilaşi, 
lăsați fără ocrotire şi bucăţica de pine...“ 

Oblomov începu să ridă. 

— De unde să iau eu atiția copii, dacă mi-ar cere să-i 
arăt copiii ? 

— Prostii, scrie: cu „doisprezece copii“. Are să treacă 
numai pe lingă urechi, informaţii n'au să adune, în schimb are 
să fie „natural“... Gubernatorul are să transmită scrisoarea secre- 
tarului, iar tu îi scrii, se înțelege, şi acestuia, puniînd în plic ce se 
cuvine. z are să facă treaba, Mai roagă şi pe vecini. Pe cine 
ai acolo 

— Dobrinin e prin apropiere,—zise Oblomov:—m'am văzut 
doar cu el aici adeseori; acuma e acolo, 

— Scrie-i şi lui, roagă-l frumos : „ai să mă obligi ca un 
frate de singe, ca creştin, ca prietin şi ca vecin“. Adaogă la scri- 
soare şi vrun mic cadou dela Petersburg... Havane, de pildă lată 
cum ar trebui să procedezi, dacă te-ai pricepe. Un om pierdut! 
Lag juca eu pe staroste! Las da eu ! Cind e poştă? 

— Poimine,—zise Oblomov, 

— Atunci aşează-te şi scrie îndată. 

— E doar poimine ` dece îndată? observă Oblomov;—se 
poate şi mine, Ascultă, Mihei Andreici,—adăugă el: du-le pănă 
la ame încaltea, „binefacerile“: tale. Mai adaog la masă peşte, 
său vr'o pasere : treacă! 

— Ce mai vrei ?—întrebă Tarantiev. 

— Sei şi scrie, Parcă ţi-i greu să faci trei scrisori? Tu 
povesteşti de natural...,—adăugă el, căutind să ascunză un 
zimbet; iar Ivan Alexeevici le-ar copia... 

— E, ce mofturi mai sint şi astea! — răspunse Tarantiev ;— 
să scriu eu! Nici la slujba mea nu scriu de trei zile: cum mă 
aşez,—cum începe să-mi lăcrămeze ochiul sting. Mia atins vrun 
curent, se vede; şi apoi şi capul se îngreue, cînd mă e et? 
Leneş, mare leneş! Ai să te prăpădeşti fără zile, frate Ilia Dei: 

— Ah, de-ar veni măcar Andrei mai degrabăl—zise Oblo- 
mov; ar aranja el totul... 

=- ZE găsit binetăcălorul!—il întrerupse Tarantiev ; aturi- 
situl ăla de neamţ, pehlivanul... 

Tarantiev avea pentru străini un fel de aversiune instincti- 
vă, In ochii lui un francez, un neamț, un englez erau sinonimi cu 
pungaș, egen pehlivan, sau hoţ, nu făcea deosebiri între 
najti, toate în ochii lui erau la fel. 

— Mihei Andreici, —începu Oblomov cu severita- 
te, Te-am rugat să fii mai stăpin pe vorbă, mai ales în privința 
unui prietin al meu. 


OBLOMOV 343 


— Unui GE e Tarantiev cu ură.—Ce fel de 
rudă e cu tine 2 Un neamţ. ştie, 

— Imi e mai aproape decit orice rudă: am crescut şi am în- 
văţat împreună cu el, şi nu permit insulte... 

De minie Tarantiev se făcu stacojiu. 

— Al! Dacă tu mă dai pe un neamţ, apoi nici nu mai cale 
pela tine. 

Işi puse pălăria şi o luă spre uşă. Oblomov se muie îndată. 

— Tu ar trebui să respecţi în el pe prietinul meu şi să te 
exprimi mai cu rezervă în privinţa lui—iată tot ce-ţi cer! Mi se 
pare, nu-i un serviciu aşa de mare, zise Oblomov, d 

— Să respect un neamţ!—zise Tarantiev cu cel mai mare 
dispreţ.—Pentru ce ? 

— i-am spus, măcar pentru atita, că a crescut şia în- 
văţat împreună cu mine. 

— Grozav lucru! Puţini au învăţat împreună! 

— laca, dacă ar fi aici, demult mar fi scăpat de toate bu- 
elucurile, fără să ceară nici Porter, nici Șampanie,..—zise Oblomov. 

—A, Îmi reproşezi. Atunci dracu să te ia cu Porter, cu Şam- 
panie cu tot! Poftim, ia-ţi banii... Dar unde i-am pus? Am uitat 
cu totul, unde i-am pus, afurisiţii | 

Scoase o fițuică scrisă și slinoasă, 

— Nu-s ei,—zise Tarantiev.— Oare unde i-am pus 3. Şi tot 
căuta prin buzunare, 

— Nu te osteni, nu-i căuta—zise Oblomov,.—nu-ţi repro- 
şez ; te rog numai să vorbeşti mai cuviincios despre un om,care 
mi-i prietin şi care a făcut atit de mult pentru mine. 

— Mult! întrerupse Tarantiev minios.—Aşteaptă, are să-ți 
facă el şi mai mult—ascultă-l numai! 

— La ce le spui toate astea... - începu Oblomov. 

— Le spun ca să ştii, cum are să te pirlească neamţul tău; 
atunci ai să ştii, cum să schimbi un zemleac, un rus adevă- 
rat, pe un vagabond... 

— Ascultă, Mihei Andreici,— începu Oblomov., 

— N'am ce asculta ; am ascultat multe, am tras multe ne- 
cazuri dela tine, Ştie Dumnezeu, cîte necazuri am îndurat... Eu 
cred că acolo în Saxonia tată-său n'a văzut în ochi o bucată de 
pine, şi aici a venit să ridice nasul! 

— Dece te atingi de cei morţi ? Ce-i de vină tată-său? 

— Sint vinovaţi amindoi, şi tâtăl şi fut, ee Tarantiev în- 
tunecat, dînd din mină. — Nu degeaba spunea tatăl meu, să 
se păzească lumea de Nemţi; şi dacă n'a mai văzut lume nici 
tată-meu,.. 

— Dar bine, cu ce a greşit tatăl lui, de pilda? 

— A greşit că a venit în noastră întrun singur 
surtuc şi în papuci, în Septembre; cînd colo — lasălui fiu-său moş- 
tenire ! Asta ce înseamnă ? 

— l-a lăsat în totul vro patruzeci de mil. Ceva a avut ca 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zestre de la nevastă. Restul La dobindit, învățind copii şi admi- 
nistrind o moşie : avea o leafă bună. Vezi că tatâ-său mare nici o 
vină. Acuma, ce vină are fiul ? 

— Bun băiat! Din cele patruzeci de mii dela tată-său, de- 
odată a făcut trei sute de mii, şi în slujbă a ajuns consilier de 
curte! Şi învăţat... Acuma, uite-l, călătoreşte!... In toate a reuşit 
isteţul ! Parcă un rus adevărat şi cum se cade le-ar face toate 
astea! Un rus adevărat ar alege una, ar merge cu încetul, pe în- 
delete, abia-abia... Pe cind ăsta—priveşte»l. ai zice măcar 
că a întrat la accise, s'ar înțelege cum s'a tota: dar—de 
unde |... Nu-i lucru curat. De-al de ăştia—i-aşi da în judecată! 
Acuma bate drumurile prin străinătăţi! Ce cată prin țări străine ? 

— Vrea să înveţe, să vază de toate, să ştie, 

— Să învețe! Puţine a învățat 3 Ce să învețe? Minte, nu 
crede: te înşeală din ochi ca pe un copii mic. Parcă cei mari 
învaţă ? Auzi, are să înveţe carte un nadvornti sovietnie ! Asta,— 
arătă el pe Alexeev,—învaţă ? Dar ruda lui, învaţă? Și unde în- 


vaţă, mă rog, prin şcolile nemţeşti ? Stă și învaţă 1... Mintel Am. 


auzit că a plecat să învețe o maşină! Ca s'o cumpere apoi: tre- 
bue să fie vro ină de făcut bani de ai noştri! La puşcărie 
Last trimite |... şte „acţiuni“... Oh, acţiile astea... îmi stau 
pe suflet | 

Oblomov începu să rîză cu hohot. 

— Ce arăţi dinţii ?Nu-i adevărat ce vorbesc?—zise Tarantiev. 

— Să le lăsăm toate astea! H întrerupse llia ite. Du-te 
cu Dumnezeu unde vroiai să te duci; eu cu Ivan Alexeevici o să 
facem scrisorile alea, şi mă pun să-mi schiţez tot odată şi planul: 
încaltea să înceapă odată... 

Tarantiev eşi în antreu, dar se întoarse deodată, 

— Am uitat cu totul! Venisem cu treabă la tine, de dimi- 
neaţă, —începu el cu un ton cu totul moale, —Sint poftit mine la o 
nuntă: se însoară Rocotov. Zemliac, dă-mi fracul tău - al meu s'a 


cam uzat d 
— Cum se poate! —zise Oblomov, încreţindu-se la această 
nouă cerere, — Fracul meu nu-ţi vine ţie, 
— Imi vine! Cum să nu-mi vină !-—f! întrerupse Tarantiev.— 
aduci aminte, am încercat un surtuc al tău: parcă-i turnat pe minel 
Zachar. Zachar! la vino încoace, dobitoc bătrin!—strigă Tarantiev. 
Zachar mormăi ca un urs, dar nu se arătă. 
— Chiamă-l, Ilia liici... Ce umblă aa. se plinse Taran- 
— Zachar!—il chemă Oblomov. 
— Lua-v'ar 1.—se auzi din antreu odată cu săritura de pe 


— El, ce-i ?— întrebă el, adresindu-se cătră Tarantiev, 

— Dă încoace fracul meu cel negru,—porunci Oblomov.—Vrea 
să vadă Mihei Andreici, nu i s'ar potrivi: mine se duce la o nuntă... 

— Nu dau fracull—zise Zachar, hotărit, 


ZE Si ~ 
Eae A g "` - KI 
SZT 
mm ze 
OBLOMOV rr, 345 


x ) i 

— Cum în , cînd d porun V 7—strigă Ta- 
zac cei ge liici, într'o geg SCH S $ 

— a mai lipsea: pe un bätrîn la casa de corecțiel—-zise 
Oblomov.—Dă fracul, Zachar, nu te încăpăţina, ă 

—Nu dau! — răspunse Zachar, rece.—Întăiu să aducă dum- 
nealui vesta noastră şi cămaşa: de cinci luni sînt la dumnealui, Tot 
aşa le-a luat, pentru o zi onomastică—şi nu le-am mai văzut! Vesta 
de catifea, cămaşa fină, de clandă, costă douăzeci şi cinci de ru- 
ble. Nu dau fracul! 

— Bine, la revedere, Dracu să vă ia deocamdată,— închee 
Tarantiev la plecare, supărat şi ameninţind pe Zachar cu pumnul, 

ze Bagă de seamă, Ilia lliici, iţi tocmesc locuința, —auzi ?—a- 


— Bine, bine !—zise Oblomov, nerăbdător, bucuros că a scă- 
pat de Tarantiev. 

— lar tu scrie ce trebue, —urmă Tarantiev,—şi nu uita să 
scrii gubernatorului, că ai doisprezece copii, „unul mai mic decit 
altul“. lar la ceasul cinci supa să fie pe masă! Dar prăjituri de 
ce n'ai comandat ? 

Oblomov tăcea; demult nu-i mai asculta şi, închizind ochii, 
se gîndea la altceva. 

După plecarea lui Tarantiev, în odae se urmă o linişte netur- 
Durată timp de vr'o zece minute, Oblomov era indispus şi din 
cauza scrisorii starostelui, şi din cauza mutării; era destul de o- 
bosit şi de gura lui Tarantiev, Insfirşit oftă. 

— De ce nu scrii 2—il întrebă încet Alexeev.—Ți-aşi drege 
o peniță. 

— Fâ-o, şi poţi să te duci cu Dumnezeu unde vrei, iar după 
“masă le copiezi dumneata. 

— Foarte bine, — răspunse Alexeev.—Adevărat, te pot de= 
ranja... lar deocamdată mă duc să le spun, să nu te aştepte pen- 
tru Ecaterinhof, La revedere, Dia Ilici. 

Oblomov nu-l asculta: stringind picioarele subt el, Iia Hiici 
se adinci în fotoliu şi, plictisit, se cufundă într'un fel dearomeală: 
nici somn, nici gînduri, 


(Traducere din rusește de A. Frunza) 


I. Gonciarov 


Cronica filozofică 


——— - 


Un manual rominesc de psihologie 


Apariţia cursului de psihologie ai D-lui C. Rădulescu-Motru, 
trebue privită ca un important eveniment cultural, Toţi cei care i-au 
ascultat, timp de două zeci de ani, cursurile, informate, adiacite, de 
o personală atitudine şi de o rară obiectivitate ştiiaţitică, vor găsi in 
acestlvolum, condensată esența lor, nutrită bine inţeles în răstimp, cu 
+ erudiție în adevăr remarcabilă. 

Trebue atras atenția dela laceput că acest manual nu e — celace 
se oferă la noi, deobicei sub acest titlu: —o compilație pripită dp 
Haeren, El are semnificația de care se bucură In occident, unde un 
„tratat“ e dejobicelu o Incoronare de carieră, stirşitul unul efort Stin, 
Hie de o viață întreagă. Numai în acestcaz, o astfel de lucrare păs- 
trează unitatea acela de atitudine, care echivalează, de multe ori, cu 
an sistem filozofic. Din acest punct de vedere, apariția unul manual 
astfel conceput, e o dovadă de civilizație şi de cultură Inaintată căci 
sinteza unul comeniu de cunoștințe realizată la lumina unel concepţii 
ualtare, intrece desigur in greutate şi în valoare o serie disparată de 
minuțioase monografii. D. Rădulescu-Motru, a avut îm plus fericita 
idee de a face fa tot pasul psihologie aplicată (selecţiuni profesio- 
nale, economie, drept, ceace Münsterberg numeşte Psycho-techalk) ai 
mai ales pedagogie. 

Nu mai vorbim de utilitatea practică a manualului, Se poate zice 
că pănă acum nu există nici unul, Studenţii care nu citesc nici fran- 
țuzeşte, nici nemțește, trebuiau să se rezume la notele luate la cursuri. 
Acest „curs* va fi însă de o prețioasă. utilitate și specialiștilor ; indi- 
caţiile bibilogratice coploase, pe care le conține fiecare stirgit de ca- 
pitol, vor servi ca un indispensabil! instrument de lucru. 


Concepţia filozofică generală a D-lui Rădulescu-Motru e dubiă. 
Ua prim aspect e cel biologist. D-sa e înclinat să explice majoritatea 
fenomenelor sufleteşti fe prin fiziologia nervoasă, (e prin evoluția bio- 
logică a organismelor şi a funcțiunilor, Dar Dan nu se opreşte alci 
şi epitetul de materialist or! biologist nu l-arconveni de loc. Una din 


CRONICA FILOZOPICĂ 347 


ramuriie psihologiei americane actuale „behaviorismal“, studiază conf 
gilința obiectiv, aşa cum apare din studiul comparat al psihismelo 
animale. D. C. Rădulescu-Motru, I! complectează cu introspecțiunea» 
indispensabilă oricărei cercetări psihice, Mai mult decit atit, metoda 
D-sale introspectivă e intiuențată de neo-kantism. De: la percepție şi 
pănă ia actul voluntarsuperior, conștiința reflectă In fiecare act un fenomen 
sufletesc, o perfectă unitate, (în această privință D-sa e alături de vo- 
luntarişti, contra asoclaţionismulni) impunindu-și caracterul ei speci- 
fic, în ultimă instanță, funcțiunea el activă, deci deformantă, subiec- 
tivă. Prin atenție, conştiinţa impune fenomenelor exterioare o ordine, 
o organizare, dar o organizare anumită, specifică, refiectind Inclina- 
Hie şi tendinţele personalităței, 

„„Behavlorism'*, complectat cu fiziologism și voluntarism sau in- 
tegralism psihic, bazat pe introrpecțiune: iată cel dol poli ai metode! 
d-iul Rădulescu-Motru. Aceasta nu lnseamnă că metodologia d-sale 
nu e mal largă, mal eciectică incă, Patologia mentală, şi metoda di. 
ferențială (W. Stern), etnografia comparată, psihologia comparată 
(sex, vrista, rasă etc.) psiho-anallza, psihologia genetică, sint utili- 
zate după meritul și importanța tiecărela. 

Poate s'ar (i putut extinde şi mal mult punctul de vedere socio» 
logic în psihoiogie. Individul a fost privit prea multă vreme ca un 
Robinson, uitindu-se că majoritatea achiziţiilor sale psihice au fost 
plămădite în grupul social şi sub influența acestuia, In primul rind, 
cercetările asupra primitivilor, şia mentalitățai lor, intreprinse de un 
Frazer, Spencer şi Gillen, Levy-Bruhl sau Durkheim, sint edifica- 
toare şi se poate spune, cà rezultatele lor au fost revoluţionare pen- 
tru ştiinţă. Dar explicația sociologică în psihologie (vezi studiul lui 
Davy : L'explication sociologique en psychologie, Journal de psycholo- 
gie iunie-iulie 1920) poate aduce explicații și mal fecunde, In adevăr, 
e aproape imposibil de priceput natura limbajului, a personalităței, a 
conştiinţei, expresia emoţiunilor, contagiunta mentală, sugestia, voința, 
risul, etc., fără să se degage contribuţia societățel in formarea lor. 

Metoda psiho-patologică ar H trebuit extinsă şi ea mal mult, 
chiar în studiul fenomenelor normale, Ni se pare astăzi cea mai fecun- 
dă experimentare, condițiile metodologice ale inducţiunii pe această 
cale fiind In acelaş timp naturale, simple și mai evidente ca în oric* 
alt mod de investigație. Ultimile cercetări în această privință, ne dau 
voe, cú legitimitate, să credem că bolnavul e un subiect retrogradat 
tm scara evoluție! psihice, asimilabil primitivului. Conştient de criza pe 
care o suportă in acest moment psichologia experimentală (testuri, 
psihometrie etc), di. Rădulescu-Motru îl dă o atenție mult mal scăzu- 
tă, cea ce ni se pare perfect legitim. 

D-sa nu pomeneşte de psihologia pragmatistă a lui Pierre Janet, 
care consideră această disciplină ca o știiață a conduitelor, studiate 
obiectiv, exterior, In gradul lor de complicație și nici „teoria tenziu- 
nilor* a acestui autor, teoria de o remarcabilă fecunditate, după cart 
viața sufletească e în funcţie de oscilațiuni cantitative și energetice, 
provocate de excitante exterioare și de stenismul intern. 

Caracterul condensat al voumului, faptul că aceste studii sint 
prea recente și că au fost disparat şi puţin pubiicate pănă acum, l'au 
eprit probabil de a le mal menționa ori aplica. Ne permitem aici, să 
formulăm dorinţa, ca la viitoarea ediție, care sperăm va veni foarte 
iute, aceste cercetări, (care vor apare in curind in volum separat) să 
He analizate. 


Dacă trecem de la metodă la conținutul tratatului, trebue să re- 


348 VIAŢA ROMINPASCĂ 
a n E SSE RO, i e 


marcăm, că deşi intr'o formă <axtrem de condensată — pentru un tra- 
tat depsihologie ar trebui azi cel puţin trei volume—,toate actele sufle- 
teşti sint tratate In întregimea Jor și forma lor succintă nu lerăpeşte 

_ nimic din esenţialul fiecarui capitol, Observaţiunile de mai sus, asu- 
pra metodei capătă un Ințeles concret, 

Conştiința e explicată ‘mai ales biologicește. Nu se evidențiază 
însă, că semnificația ei e mai ales socială. Cum a arătat-o Ch, 
Blondel, intr'o remarcabilă lucrare „La conscience morbide”, conști 
ința inseamnă obiectivarea unor stări interne contuze intr'un sistem 
de reprezentări şi mai ales de cuvinte valabile exterior, Dar aceste 
reprezentări şi mal ales limbajul sint opera mediului social, 

Atenţia e prezentată de autor, ca un proces de clarificare, de 
ordonare obiectivă a intuiției. Desigur că acesta e rolul ei. D, Rä- 
dulescu-Motru, utilizind o ipoteză a lul Ebbinghaus, îi adaugă şi un 
fundament fiziologic. Trebue de precizat însă că această operație 
de clasificare e inainte de toate o selecție (cholx Auswahl) lar a- 
ceastă selecție se face după un criteriu anumit. la primul riad unul 
intelectual, ceiace W, James n meşte o prepercepție. Ca să fim a- 
tenfi la un obiect trebue să-l cunoaştem, să-l avem mal dinainte în 
minte, Există o imagine apriorică care determină intenția, La aceasta 
trebue de adăugat și schematismul, tratat de Revault 4'Ailoanes. 
Această „prepercepție" e deobicei o „Schemă“ rezumativă, un cadru 
Sumar, pë care-l avem Io minte şi pe care-l precizăm în momentul a- 
tenției (Revault d'Altonnses) : „Le schematisme* în Revue philosop- 
hique, 1915) Experiențele de „Umbhiillung* analizate ded. Rădulescu 
dovedesc şi ele acest lucru. Nu înțelegem de ce n'a complectat d, 
profesor acest capitol cu o clasificare a formelor de atenție şi citeva 
cuvinte asupra patologiei atenţiei (distracţia, obsesiunea etc*) Rela- 
tiv ia formele Intuitive de spaţiu și timp, autorul introduce discuția 
filozofică Intre pativişti şi genetici, foarte utilă pentru educația filo- 
zotică a studenţijor, care trebue să incoroneze problemele de psiho!o- 
gie in mentalitatea genera! filozofică, 

Spaţiul e prezentat ca o adăptare kinestezică, aşa cum e ade- 

vărat în mare parte. Nu trebue de neglijat insă ultimile cercetări 
asupră contribuției vizuale a adincimil şi distanței (vezi Bourdon ; 
La perception visuelle de l'espace 1904 şi Lavelle : La perception vi- 
suelle de la profondeur Paris 1921). in ce priveşte intuiţia formei, 
trebue avut în vedere, observația iul James că toate simțurile confia 
un fel de „voluminozitate“, egal de importantă in formaţia acestei 
percepțiuni. Timpul e prezentat ca un efect al ritmului cenestezic, 
El are însă și o semnificație biologică care trebue căutată în psiho- 
logia aşteptārii (attente): Cind animalut îşi piadeşte o pradă pe care 
o aşteaptă, cind așteptăm o veste importantă, calculăm implicit so- 
sirea rezultatului. Tot aşa distincțiunea psihologică a prezentului, 
trecutului şi viitorului, aşa de Importante în formația noțiunei de 
timp, se explică prin interesul biologic al acțiunilor noastre. Prezen- 
tul e celace ne excită la acțiune, la adaptarea la o situație dată, tre- 
cutul e celace nu prezintă interes, absența, moartea unor sentimente 
neactuale, Un moralist mizantrop a spus că serviciile trecute siat 
mult ma! puţin importante ca cele prezente, Se uită foarte uşor ser- 
Viciul trecut, căruiu | se scade importanța, ln schimb se dăo insem= 
nătate molt mal mare celui prezent. Viitorul de asemeni e 
un domeniu de mai puțin interes, EI nu e acțiune imediată și nus 
nici memorie. E operă de imaginaţie, de utopie şi ca atare mal gra- 
toită şi mai dezinteresat, 


CRONICA FILOZOFICA 349 


Capitolul despre Inteligență, dintre cele mai remarcabile, apasă 
asupra noţiunii de abilitate, ideia de adaptare la prezentul cel mai 
imediat, găsirea de soluţii la o problemă actuală, e punctul caracte- 
ristic al aceste! facultăți. Această definiție trebue apropiată de aceia 
a lul W. James, care găsește că „qualité maltresse“ a inteligenței e 
sagacitatea, facultatea de găsi mai repede cit mal multe și mal va- 
riate asociaţii intre două noţiuni. Această sagacitate e mai alès o- 
pera sentimentului, aşa de neglijat de obicelu To psihologia gindirii 
(E. Rignano, Psyhologie du raisonement, Paris, 1920). 

In capitolul referitor la emoție, se analizează teoria James-Lange 
cu corectivele necesare şi se aminteşte legătura Intre Instinct şi emo- 
He, după W. James. Mal mult decit aceste din urmă psihologii ame- 
ricani Stanley-Halle ai Dewly au incercat să explice  manifestărie 
emoţiel—congestiuue, tremurat, „chalr de poule*—prin utilitatea biol- 
gică dispărută a acestora. Sint reziduuri altă dată utile, azi Inutile ale 
unor conduite necesare. Cea mai adevărată teorie relativă la emo- 
He, n! se pare lasă acela, foarte recentă a luj Pierre Janet (vom con- 
sacra un studiu specia! acestei chestiuni.) Emoţia trebue privită ca o 
insuficiență de adaptare. Un om perfect sănătos n'are sau are prea 
puţine emoţii. Altul, al cărul sistem nervos e mal slăbit, nu va pū- 
tea găsi cele mai utile mijloace de apărare, intro situaţie surpriază- 
toare, la care va trebui să se adapteze imediat. In fața surprizei, el 
va cade Intro conțuziune mentală intovărăşită de o derivație de ac- 
Don inutile şi chiar primejdioase (a ce servește tremuratul, „chair 
de poule“, implietrirea etc, )? Janet găseşte că e o strinsă apropiere 
intre bolile mentale şi emoție : toţi neurastenlcii sint emotivi, la schimb 
indivizii perfect sănătoşi sint prea puțin. 

La expresia emoțiunilor se analiztază principiile psihologice a 
descărcărel restranse, al asociaţiei senzaţiilor analoage, al raporturilor 
dintre mişcări şi reprezentări formulate de Darwin, Spencer ori Wundt, 
Nu trebuia trecut cu vederea şi principiul social în expresia emoţiilor 
formulat de G. Dumas In analiza surisulul. 

Terminăm aceste rapide observațiuni indicind chte-va, daca se 
poate spune, lacune, care, desigurnu au putut fi evitate, dat fiind spa- 
Hnl restrins al volumului. Lipsesc din el analiza sentimentelor su- 
perioare (reiigios, estetic, moral etc), distincția formelor de inconşțient 
(automatism, inconştient fiziologic, afectiv etc), în fine o psihologie a 
credinței (In senz general) care no spara ca un fenomen psihic capital, 


Ka E] 

in ultimile capitole autorul Tal arată Incă odată punctul său de 
vedere filosofic, acela care leagă între ele, fotr'o strinsă unitate di. 
versele aspecte ale materiel tratate. Ideia filozofică care se degsjă e 
acela a unul +voluţionism progresist şi idealist. Ceeace impresionează, 
mai ales, e intelectualitatea superionră care animă toată iucrarea și 
care face din ea o operă filozofică remarcabilă, Intro literatură aşa 
de săracă ca acela a noastră, D-! Prof? C, Rădulescu-Motru are pa- 
slunea ideilor pentru idei, Independent de aplicarea lor la vre-o atl- 
tudine militantă oarecare; D-sa are mal ales suplețea de a-şi inci 
veşnic cunoștințele şi sirceritatea intelectuală de a-şi modifica, atunci 
cind trebue, convingerile în raport cu evidența faptelor. Nici Ted. 
rătmicie ositicată, nici dozorientare lipsită de credințe; virtuţi care 
fac din D sa, un ginditor occidental Intro țară de politică, de afa- 
ceri şi de arlvism, Dar acestea sint alături de subiect. Rezumind, ne 
permitem profeția şi dorința de a anunţa că manualul” D-sale, va 
deveni „Ebbinghaus*-ul nostru, catehism indispensabil de iniţiare ln 


roblemele psihologiei. 
s Mihai D. Ralea. 


Cronica teatrală 
— IAȘI — 


Leonid Andreev : „Gindul“ (lon Manolescu).—Agata Bir- 
sescu.— Stagiunea trupei eşene. 


D, Jon Manolescu a dat citeva reprezentații la lași. Printre al- 
“tele, d-sa a jucat şi „Gindal", dramă fn cinci acte de Leonid An- 
dreev. În deobşte d. Manolescu are predilecție pentru autorii, care 
apelează puțin ja atelierele de confecțiual ale teatrului, caşi la magi 
nile de fulgere, de trăsnete şi de ploae.. Leonid Andreev-— acest om 
„tăiat parcă dintrun bloc de marmură neagră“ — stredeleşte, cu ochi 
neliniştiți şi intunecaţi, sufletele variate ale spectatorilor. Taina din w- 
chil lui tulbură, „Groaza de moarte şi de viață“, care trece — ca 
fantomă neagră—de-alungul opere! lul Andreev, ridică părul de 
capul spectatorilor, atenţi şi pricepuţi. Ceva misterios şi tra- 
gic,' ceva de dincolo de viață şi de moarte, pluteşte neiâmu- 
rit peste opera lul Andreev—ca un blestem, aruncat de spiritul rău 
al altor lumi. Neliniștea nopţilor de insomnie... meditaţiile lui cind, 
„trist şi singuratic”, se primbla pe malurile Nevel... incercările de a-şi 
curma viaţa,—toate peripeţiile acestei existenţe aparte, în perpetuă febră, 
veşnic în căutarea unul sens al vieţii, trudindu-se parcă să ex- 
plice o enigmă fugară... totul se desprinde, implacabil şi straniu, din 
paginile lul Andreev, ingrozind—aproape fizic—pe cetitorii şi pe spec- 
tatorii în panică, 

Personagile lul Andreev trăesc aievea —dar toate-s hirsute,cu ochii 
eșiți din orbite, scăpate parcă dintr'un Incendiu de corabie... și aş- 
teptind, din clipă în clipă, nautragiul scindurei salvatoare. 

Fiecare personagiu are un rost în viață, un scop—o nouă alcă- 
tulre a lucrurilor omenești, Gindul îl torturează pe toți. Gindul care 
dărimă, platră cu piatră, construcția credinţilor de erl... gindul care 
clădește edificii nouă: care uneori le pune numai temelia, alteori le 
ridică pănă la ferestre—pentruca să Inceapă, din nou, opera de dă- 
rimar 


„Otadule nu-l numa! subiectul dramei cu acest titlu, cl — cum 


` 


CRONICA TEATRALĂ 351 
e EE EK. E 


spune publicistul rus Petr Piiski—subiectul intregel opere a lui An- 
dreev.In plus: „aceasta-l unica bucată în care Andreev şi-a deschis sufle- 
tal—s'a uitat în sufletul lui“. 

— MI-I drapă,—spune dr. Kerjenţev, eroul principal al dramei 
„ Qindul=,— „mi-l dragă forța gindului meu, clar şi precis“... „Nici o 
privire curioasă ma pătruns în adincul sufletului meu, cu tipile-i ta. 
tunecate şi cu bezna lui”. 

ŞI 'a altă parte: „Numai aici, în capul meu, după acești păreți 
cranieni, pot fi complect liber, Liber. Singuratic şi libere, 

ŞI mal departe: „Giadul mi-l supus, ca o sable—tălugul cărela 
se îndreaptă conform voinții mele, Ce ? Eet orb? Nu-i vezi strălu- 
cirea? Eşti orb? Nu cunoşti acest entuziasm : să cuprinzialci, in cap, 
o lume intreagă... să dispui de dinsa.., să domini... să scalzi totul în 
lumina divină a cugetării! Ce-mi pasă de mașinile, care didue acolo, 
undeva: ulte aici, intr'o tăcere solemnă şi severă, lucrează gindul 
meu. Puterea lul e egală cu forța tuturor mașinilor din lume. Adesea 
ți-al bătut joc de dragostea mea pentru cărți. Dar ştii tu că atunci 
cind omul se va transforma "n divinltate--piedestalul lui va fi.. car- 
tea 1 Gindul le, 

Dr. Kerjenţev minuește, cu depline puteri, gindul. Intro zi, 
conştient şi liniştit, eroul ja hotărirea să-l omoare pe Alexei Savelov, 
un prietin al său, insurat cu Tatiana Nicolsevna, pe care şi el o iu- 
bise, şi o iubește incă—dar care fi preferase pe celălalt, Dr. Kerjen- 
fev, din gelozie, pronunță —după o judecată rece—sentința de moarte 
a rivalului de odinioară, Inainte de omor, el simulează chiar un sur- 
menaj, avind şi o purtare cludată, care îl face pe prietini să-l creadă 
bolnav mintal, De-aceia, cind dr. Kerjenţev îl loveşte pe Savelov, cu 
un presse-papier, drept în creştet și-l ucide,—nimeni nu-i în dubiu, 
Toţi pun acest act pe seama boalei. După omor insă, indoelile facep 
să-l chinuiască, Simulantul e internat Intr'o casă de sănătate, unde 
specialiştii îl țin subt observație — pentru stabilirea gradului de 
responzabilitate penală. Aproape toţi doctorii 1 socot nebun. Dr. Ker- 
jențev îşi pune, şi el, o întrebare chinultoare, O pune şi altora. 
Şi cind Tatiana care-l vizitează la sanatoriu, [| răspunde cu cruzime— că-i 
nebun... că Intotdeauna a fost nebun,—dr. Kerjenţev scapă din stăpi- 
pire frina gladvlui.,. haosul i se deschide în minte... nebunia adevă- 
rată se deslănțue, cu furie... 

D. Manolescu, plăpind, fragil parcă, s'a spiritualizat complect, 
interpretind rolul d-rului Kerjenţev. Asistai parcă la contorsiunile unel 
cugetări—nu la o exhibiţie de mijloace fizice de expresie a rolului, 
Cu o naturaleţă desâvirgită, cu un fin simț al nuanţelor şi al propor- 
țiilor,—d. Manolescu, fără urlete cala o vivisecție, a redat uneori la 
şoaptă cele mai puteralce explozii sufleteşti, — Publicul mare s'a cam 
plictisit; nu prea Inţelegea bine nici cuvintele ini Andreev, nicicalmul 
asasin al d-lui Manolescu. lar cum o parte dintre spectatori nu-și imo- 
bilizaseră trupul grație „giudului” lui Andreev, fntr'o atenție profundă 
şi tăcută,—sala se umplu de un vacarm surd: un foșnet de trupuri, 
cu picioare cu tot, și de haine... Fiecare căuta o poziție comodă fizică 
pentru a aştepta, odihnit, sfirşitul actului, Din prielaa aceasta, jumi- 
tate din rolul d-lui Manolescu a fost călcat în picioare de publicul 
toşnitor, Noi am complectat adouazi rolul, cetind plesa, Alţii — s'au 
mulţumit cu programul. 

După eterica apariţie a d-lul Manolescu, a tăcut lrupție pe scena 
eşeană exuberanta personalitate a d-nei Agata Birsescu. D-sa a e- 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 
VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


vocat, cu prestanță şi vervă, vechea Eladă... marea limpede sau 
răzvrătită, care—cu podoabe de smarald— intră parcă, prin golturi, 
in ionima pămintului elln, Vocea clară a d-nei Birsescu,.. o voce cu 
rezonanțe de aparat muzical... o voce care conturează fiecare cuvint, 
cu liali aproape vizibile, dindu-i reljef şi umbre... o voce amplă, care 
cuprinde nu numai un cuvint sau o propoziţie, cl fraze și perioade 
latregi—iîntr'un vast și comprehensiv sistem de dicţie şi de melodie... vocea 
aceasta a răsunat și acum, ca şi altădată, cu același vigoare şi cu același 
farmec, rezistind cu o îndărătnicie divină igaobilei injurii a anilor. D-na 
Agata Birsescu a jucat „Sapho“ şi „Medeia”. Aceste plese au ceva dia 
vagul aspirațiilor lui Gritiparzer, modest slujbaş într'o cancelarie vl- 
eneză, spre un ideal limpede și depărtat, Tablouri de basm apar şi 
dispar Inaintea spectatorilor—ln care viața de toate zilele a sădit același 
ES rai alte lumi, cu țărmuri aurii; pe unde se primblă eroine cu harta 
Li ... 


Dar uitasem stagiunea oficială a Tagtrului Naţionali din laşi. 
Această stagiune a Inceput cu „Si/vina Doamna“... o afacere istorică, 
cu o mulțime de acte şi tablouri, în care sctorii au recitat—crunţi 
şi floroși—nişte discursuri fără stirșit, sentimentale şi puțin patriotice, 
Actorii s'au trudit să dea un sens acestei opere fără nolmă, pusă 
parcă inadins de direcție în repertoriu, ca o lecţie de probă a forței 
Hzice a actorilor și ca o incercare a răbdării publicalu!. Rezistenţa 
sa dovedit bună de ambele părți. 

Direcţia Teatrului a reiuat repertoriul vechiu. Cum directorii 
de odinioară făceau adesea „alegeri fericite“, plesele jucate |n anul a- 
cesta au fost, în parte, interesante. Despre ele insă s'au ocupat la 
timp cronicarii revistei—incă inainte de războiul balcanic, caşi de con- 
Hagraţia mondială, 

Trupa eşană a jucat „Plicul* de d. Liviu Rebreanu. Această 
comedie redă, cu cruzime, moravurile actuale, Personagille din Git. 
cul” sint aceleași ca'a „Scrisoarea Pierdută* —mal viciate numal. Con- 
ducătorii politici al unui oraş de provincie, care işi fac afacerile prin- 
tre discursuri de Inalt patriotism, apar—vii şi veritabill—pe scenă... 
aşa cum I cunoaştem din ziare și din viața reală, D. Rebreanu, cu 
un cumpănit simţ al realităţilor, ne-a dat un bun tablou al vieții noas- 
tre politice, şarjind uşor pe unele locuri, dar menținindu-se de cela 
mai multe ori în limitele adevărului artistic, D-sa a reuşit să fie a- 
piaudat și de tizii personagiilor din plesă—care fac trafic de va- 
goane şi-şi trimit nevasta pentru aranjarea situaţiilor complicate, 

Succesul stagiunii însă a fost asigurat de „Sinziana şi Pepe- 
lea*,— „teerle naţională in patru acte şi un tablou, cu efntece execu- 
tate de orchestra Reg. 13 lnf.*... cum anunță atişul oficial. 

Teatrul Naţional a cheltuit vre-o două sute de mil de lel pen- 
tru decoruri: o pădure, un castel, o grädloš,. Costume: lăcuste cu 
aripi şi cu pantaloni... capete de broască, de lup! și de măgar,,, tri- 
couri, pe pulpă... haine roșii, verzi, portocalii, albastre... Aparatele 
electrice au funcționat cu precizie. cul din actul Intăiu a fost fe- 
eric luminat de de-desupt, lar zinele de apă—de deasupra. Orchestra 
a cintat... au cintat şi actrițele, şi actorii... A cintat toată lumea— 
şi on numai pe scenă, dar şi latre cullse—şi nu numai din gură, dar 
și dim lostrumeate: din fluer, de plidă. S'a şi dansat; d. Ver- 


| 


CRONICA TEATRALĂ 353 


nescu Vilcea a jucat „ca la ușa cortului” în actul al doilea, neştiind 
pe semne că-l aştepta, În actul al (reien, un cap de bubalu de baltă, 
a cărui partitură era doar: unu... unu. uut., S'a petrecut de mi- 
nune, 

Plecind dela teatru, am tăcut pe drum—pt unde răsunau Incă re. 
irenele „Sinzienii“, Iredouate de liceeni şi negustori—o retiecție foarte 
serioasă :—lnsfirșit .. şi-a găsit şi Teatrul Național calea artistică, 
pentru publicul actual. Dacă circul şi opereta produc reţete marl— 
să facem iscaltea circ şi operetă! Aga şi-a spus, desigur, noul di- 
rector, Avem însă noroc că d. Penescu este o persoană serioasă şi 
aşezată; un alt director, mal Jovial,—antrenat de astfel de succese 
morale şi materiale, —ar fi putut transforma radical Teatrul într'o in- 
stituţie cu dans şi cn cintec... 

Actorii, sin cursul acestei stagiuni, şi-au făcut datoria —bine- 
ințeles acei, cărora li s'au distribuit roluri. D-ra Sorana Topa a, 
proape n'a jucat. Direcţia vrea, poate, să-i menajeze temperamentul 
artistic—pentru stagiunea viitoare. Cum artiștii tineri au fost cru- 
att, povoara stagiunii au purtat-o artiştii în vristă: în primul rind 
—d. Vernescu Vlicea care—cu o forță de cavaler medieval—a asaltat 
toate rolurile, cucerinda-le fa triumf, D. Vernescu a creat tipul lul 
Fiancu din „Plicul“, şi alte tipuri din piesele vechi—fixindu-le pre- 
cis şi punindu-ie in funcţiune cu un fin meştegug de teatru, Păcat numa! 
că nu i-am putut admira mimica în act, IHI din „Stuziana şi Pepeleas, 
în care regizorul i-a îmbrăcat peste cap coaja verde şi rigidă a unul bu- 
hain de baltă... 

Notăm, cu regret, plecarea din teatru a d-lui Antoniu, care incă 
o'a putat fi înlocuit de vre-un element nou de același valoare, Naturalis- 
mui d-sale, subt imperiul, unui spirit ascuțit și viu, lipsește din multe 
roluri. 

Am ajuns la mijlocul stagiunii. Aşteptăm, cu curiozitate, sfir- 


DIR 
M. Sevastos 


Miscellanea 


Maurice Barrès 


Viaţa acestul om a fost, după cuvintul tuf Spinoza, o meditație 
a morții. A cochetat cu ea, din senzualitate, fiindcă punea la baza 
vieții exaltarea şi fiindcă cea mai voluptuoasă exaltare e acela care 
se joacă cu fiorul neantului în plină şi clocotitoare viață. lubea agonia 
amurgurilor sfişietoare între pietrele afumate ale cetăților moarte, 
Toledo şi Veneţia, ca să trăiască mal bine existența, care, lipsită de 
sentimentul sfirșitului e absurdă şi oarecare, Cind moartea l-a bătut la 
uşă, zilele trecute, a primit-o „en connalsseur“, zimbitor, fără curlo- 
zitate, poate numal cu surprindere. Acest snob ai morții, trebue să fi 
fost un practic înţelept, care pricepuse demult, că nu există durere pen- 
tru cei iniţiaţi. 

Păşise In viață, zidind la hotarele eului său, contra tuturor „bar- 
barilore ziduri nepătrunse. Transpusesa acel „cultivons notre jardine 
a lul Candide, In ingrijirea unel alte grădini, aceleia a lui Berenice, 
pe care o plantase în el, numai pentru el, cu gelozie și avariție, de- 
parte de încălcări şi tentaţii străine. Își lngrljea sufletul ca pe o a- 
mantă, cu misticism de călugăr și cu rafinărie de sadic, la această 
ultimă ipostază D administra din cind în cind autoflagelări senzuale, 
compuse din meditații: a morții, a singurătăţii şi a dragostei, 
Nimeni n'a descris mal bine ca el varianta legendei regelui din Tule, 
care aruncă în apă celace preţula mal mult, numai: „pour voir l'eau 
se rider et pour soupirer“, Amestec, savant dozat, de metafizică 
nordică și de ardoare meridionali, se amuza să insorească negt- 
rile septentrionale sau să inoureze azurul sudului, Temperament dubiu 
şi contradictoriu prin compoziție și detialție, ințelegea contrariila şi 
disprețula mijlociul, 

Această goană după divers şi contradictoriu nu e în fond decit 
simptomul unui profund egotism., Avea In gradul cel mai inalt celace 
Nietzsche numea „l'instinct de connaissance", curiozitatea giacială şi 
lacomă care transtormă universul în materie de experieuță, sufletele, 
la laborator de vivisecțiune. A spus'o el însuşi; „sentir le pius pos- 
sible pour analyser le plus possible“, Eul se extinde pe sine ogliadind, 
Inglobini to ei, cit mal multe imagini din spectacolul exterior : „C'est 


+ 


MISCELLANEA 355 
355 
en m'almant infinimant, Cest en m'embrassant que jembrasseral les 
choses et les redresserai selon mon rêve". Atunci se indreaptă cătră 
izvoarele cele mai heteroclite de inspirație: lesuitul Loyola e maestrul 
său de psihologie, apol B. Constant „diletant şi fanatic“, Sainte Bouve, 
inteligent şi voluptuos.— Umanitatea, mila, cruzimea ti fortitică eul. 
Locurile melancolice îl exaltă: „Tolède est moins noe vilie plide sur 
les comoditts de la vie qu'un lieu signiticatit par l'âme... Parme, tout 
impregnte de Stendhal, est l'endroit du monde où s'abandonner au culte 
des sensations de 'Ame“, Cultul tului, datoria Imperioasă de a se găsi, 
iată Inţelepciunea. Inţelegindu-se pe el, singurul criteriu ai cunoaşterel, 
eul, ireductibii altora, reuşeşte să cunoască şi lumea, 

Această curlozitate individuajistă se aliază, ln primele sale scrieri, 
— Sous l'oeil des barbares, Un homme libre, Jardin de Berenice,—cum 
e şi fatal, cu un diletantism relativist şi sceptic. Combătind pe Renan 
cu mijloace renaniene, acest „Renao mal repenti“, supără pe maestru, 
cătră stirşitul carierii sale, tocmai flladeă îl seamănă așa de mult. Un 
Renan, mai senzibil, mai iritabil, mai temenin, „Mademoiselle Renan“, 
cum į s'a spus, iată care e prima fază a senzibilitäții lui Barrès. 
locetul cu încetul insă, simte nevoia de fixitate, de adevăr, de etern. 
li devine necesară o valoare care să-l depăşească şi să-l conție „Ayant 
longuement creusé l'idée du „moi“ avec la seule méthode des poétes 
et des mystiques, par l'observation iotericare, je descendis parmi des 
sables sans résistance jusqu'à trouver au fond et pour support la 
collectivite*. Astfel amatorul pasionat din „Du sang, de la volupté et 
de la mort“ ori din „Amori et dolor! sacrume devine un credincios. 
Lărgindu-şi eul, aşa ca să inacapă în el tot sufletul unui popor, ei 
pricepe natura și menirea rasel sale. Prin acest proces bizar, de na- 
țlonalizare individualistă, Barrès devine un patriot. Din ziua acela ei 
scrie „romanele energiei naționale“ ; „Les déracinés*, „Colette Bau- 
doche", „Letrs figures“, din ziua acela devine campionul politic 
neobosit al naţionalismului, boulangistul intocat, preşedintele „ligii pa- 
trioților* după moartea lui Deroultde, antidreifusardul neinduplecat, cro- 
nicarul amar şi entuziast al etortului francez între 1914—1918. Fără 
să île regalist sau reacționar ca Maurras, Barrès era unul din stiipii 
pe care se sprijinea tradiționalismul şi naționalismul francez. Stimind 
in el mai mult pe cetățeanul plin de afinități pentru momentul istoric 
a! Franței naţionaliste de azi, decit pe artistul deo stranie fineță, ca- 
mera, „blocului național=, La acordat funerarii, care s'au desfăşurat 
ca o ușoară ofensă pentru toți acei care preferă să prețuiască cazu- 
rile complicate de senzibilitate estetică, decit o coincidență de succes 
cu o politică dată, 

Istoria morală și literară va reține Insă fizionomia cea mai tl- 
pică, a unul efort eroic de a depăşi printrun caim filozofe penibil 
căpătat, otrava compiicațiel anarhice, pe care civilizațiile noastre cu 
gust da perversltate, se amuză să o verse în suflete. — M, R. 


Poetul surdo-muţilor : Camil Baltazar 


Flaute de matasă, Editura Ancora, 


E totuşi ua (dacă vreţi) poet melodic. Mal modest ca Horaţiu, 
el nu aspiră să-şi dureze din ale sale (să zicem) versuri, monument 
„ere perennius*, El cintă din faut de matasă, după cum probabil 
îşi suflă nasul în batiste de abanos. Volumul e de-abia un volumaș; 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mâl degrabă o broșură : o broșurică, In paginile lui (sau ei) găsim 
versuri mici, mici de tot, sau chiar de loc. ; 

Versurile inserate inăuatru încap bine pe-o pagină de revistă, 
lăsind loc suticlent pentru desene explicative. O copertă galbenă ca 
învelişul cutiilor de chibrituri suedeze sau ca Inghețata de vanilie. La 
sud-est, un dreptunghiu tras cu negru și în chip de inscripție tombală 
(era preferabil pe latineşte): „Iaute de matasă, do camii baltazar”. 
Camil Baltazar e scris cu literă mică, parcă ar mal îl fost nevoe să 
se sublinieze că substantivul e comun, S'ar putea forma un verb acu: 
a baltariza=—a o lăsa baltă, celace și tace autorul în zece pagini, cu 
deplin succes. Aceste pagini, incontestabil Infinit superioare celorlalte, 
sint nescrise, lo mijlocul unoi dreptunghiu ceva mai mare ca cel de 
pe copertă şi de data asta vişiniu, ca o vipuşcă de curs superior dela 

le comerciale, o floricică mititică, de un minunat efect grafic. 

u se specifică nicăeri dacă execuția floricicăi aparține tot domnu- 
iui cami! baltazar (ideia e cu siguranță a domnieisale). Nicăeri ver- 
sul lui Vigny: „seul le silence est grand, tout le reste est faiblesse" 
mu și-a găsit o aplicație mal practică, Aceste zece pagini, au fără 
Indoială, semnificația lor, Ele ar putea reprezenta timpul necesar pre- 
gătirii cetitorulul sau, ca să ne slujim de stilul metaforic al autorului, 
acordării fiautului. Cetitorul superficial va obiecta că un flaut de ma- 
tase nu are nevoe de acordare, Dar cine ne poate asigura că domnul 
camii Baltazar nu-l curăță cu peria de dinți îmbibată în cea mai pură 
esență de terebentină, 

Oricum, aceste zece pagini imaculate dovedesc ezitare (și asta 
e bine), modestie (asta e și mai bine), ba chiar un inceput de auto- 
critică (și asta e aproape admirabil). 

Tenorul lavitat să cinte întrun salon iși şterge fruntea cu ba- 
tista, zice că-l răgușit și în orice caz (geste, Nu va nega nimeni că 
e ER neputinţă să realizezi acestea pe hirtie, La pagina 11 insă au- 
torul se decide, scriind negru pe galbăn: 


„ Taci line 
Invitația la tăcere revine obsedantă, dar fără multe vergin! 
şi în alte bucăţi (nici una nu are titlu special: „flaute de matase“ 
spune tot): 
„Taci molcom* 
Pa urmă lar: 
„Taci lin* 
Apoi din nou: 
„Taci molcom* 


Cunoaștem şi alte variante ale imperativului acestui verb : taci 
Site, taci chitic, taci peşte, ètc., 


e Ze 


E drept că hotărirea autorului se dovedeşte timidă la pag. 11. 
Deabea nouă versuri, Total: 28 de cuvinte. Cu 7 sonuri Wagner a 


proprii, a scrie bilbiit. 


MISCELLANEA 357 
= SP ne ee E, 
scris Parcita!, Tristan şi Isolda, 


Lohengrin, 1 à 
mii Baltazar nu obține decit cel E dononi Ga 


ace am putea numi, Ip terminii cel mal 


ŞI nu e nevoe să ne giadim la aite arte. ln literatură, ta lite 
rātura rominească, lul Eminescu tot 9 versuri Lan tred 2 a 
fost de-ajuns 27 de cuvinte ca să scrie: E 


Rugămu-ne 'ndurărilor 
Luceafărului mărilor, 
Din valul ce ne bintue 
Inalță-ne, ne mintue, 
Privirea adorată 
Asupră-ne coboară, 
O, maică prea curată 
Şi pururea fecioară 
Marie, 


Dar iată cum domnul Camil Baltazar care incepuse atit de bine 
(II ertasem titlul) îşi dă in petic dein prima bucată ; 


Taci Iin, 
Ingerii serii via 
Sara vine 
Şi a căzut zăpadă, 
Melodii albe 
Au să urce 
Şi-au să cadă 
ŞI vor poposi 
Lingă sufletul tău de seară şi zăpadă, 
Asta nu e insă decit o simplă dovadă de paupertate Ilterară” 
Ceiace e mal grav ech domnul Cami! Baltazar nu cunoaște măca 


limba fa care cintă (din flaut). Tocul său se buimâceşte inăuntrul a- 
ca un bondar intre două geamuri. In adevăr, la pag. 17 găsim: 


„A venit noapte“ 


A venit noapte, s'a dus tinerețe, a trecut procuror, a sucombat 
cumnată dela Tanti, nu e rominegte, 
Şi dacă e, e tot atit cit şi: 


„Găina mea-l deja cochată* 


aparținind unui ai domnului Cami! Baltazar contrate, 
Autorul nu se opreşte aici, Perzistă: 


(Pag. 27) Cind luna a trimes de-acum (O! Domnula Baltazar!) 
Atit de mulți ingeri. 


Sintem convinşi că cetitorul e complect edificat de-acum, 


* 
+ k 


Cihd ignorarea limbei ne permite să alegem exemple ca cele ci- 
tate, evident e, că ca se răsiringe asupra totului, Scoase din pă: 
miatul lor şi lipite în pisla domnului Baltazar, cuvintele vor avea, 


358 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


firește, o valoare foarte relativă, Faptul acesta ne-ar dispensa cu 
prisosințţă să ne mal ocupăm de restul opușorulul. Ştim Insă că au 
existat cronicari francezi care să scrie că Emile Verhaeren nu ştie 
franțuzeşte (fără a-l contesta talentul). Beletrigtii romini s'au gră- 
bit (se putea altfel ?) să-l taxeze de imbecili, Nu oe îndolm că nu 
poate exista Romin de bună credință care să susție că d. Cami! Bal- 
tazar ştie romiveşte. Dar nu-l exclus să apară vre-un filolog străin 
din Leipzig sau poate din Tibingen, căruia romineasca dumnului Ca- 
mil Baltazar să-l pară fermecătoare: Da acela şi, ca să fim sinceri 
mal ales pentrucă simțim o perversă destătare scormonlind, vom duce 
mal departe cercetările incepute. E oportun totuşi să amintim tna- 
inte că talentul acestui scriitor (unanim recunoscut de omor. critică) 
2 evoluat tub binevoitoarea şi statornica privighere a unul ilustru 
critic din Bucureşti, De ce nu şi-a tradus pe acolyt în romineşte ? 
Nu I s'ar fi deschis desigur (adică, cine ştie?) porțile Academiei, 
precum [s'au deschis lul Homer, votat de curind de secția literară a 
înaltului aşezămint in persoana domnului Murnu, meşterul tălmaci al 
Odiseei ? fl fâcut în schimb faptă, dacă nu națională, cel puţin 
prietinească, 


Dat fiind că se adresează surdo-muților (hypotesa e în avan- 
tajul! domnieisale) domnul Camil Baltazar se slujeşte de termini! mu- 
zicali cași de limba romină, Sufictul său alb plutegte ca un puf de 


` giscă (poatecă și el sonor) între tăcere şi armonii de cea mal stra- 


nie proveniență. Totul: soarele, anotimpurile, minele proprii şi chiar 
ubita (vai val I) [i apar, ciad nu melodii, măcar melodioase şi mal! 
cu samă melodice, 


„Nu auzi melodia 
melodiilor Leute ?* (pag. 14) 


„Toamna melodic apunea 
Pa ziduri şi pe tapete de suflet, 
Toamna melodic apunea în suflete (fără tapete) (pag 36 


„Să culegem mimoze cu surisul galben 
ŞI să ie Ingropăm melodic“ (adică cum ? Cu muzica militară ?) 


(pag. 42) 
„În sicriul de melodie şi de aur al sufletului. (pag. 42) 


„Mimozele (lar 1) spun In melodii galbene (sic) că ai să vii, 
(pag: 43) 


„Melodios ca o primavară tristă“ (pag, 44) 

Trist ca o primavară melodioasă. (Asta-i dele mine) 

„Sara ; fluture melodic şi alb de o: (pag. 46), 

„Talangă (asta mai merge 1) melodică," (pag. 56). 

m.struntea gi = 

palidă şi melodică melancolie, (pag. 58). ete. etc, z 


ae y“ r: 
t Aaa) 
r Lë 
e Ze A 


KL 


Ceeace jigneşte mai mult pe cetitorul d Heat in scrisul domnu- 
lui Camil Baltazar e desigur exibiția maica sten pe care pănă 
acum poezia lirică nu le cunoştea. E trist că tocmal aceasta să con- 
stitue singura parte originală a autorului, Poeţii, de obicei în imposi- 
bilitate materială de a oferi lubitei daruri de preţ, sint de o prodi- 
gâlitate unică în ceeace priveşte suspinele, sărutările şi la rigoare 
lacrimile (pentru specia elegiacă), Acest adevăr nu e valabil numai 
pentru literatura popalară şi cea cultă. Până şi literatura de mahala 
abundă în pilde convergind în sensul afirmației noastre, 


Dear fi cerul o hirtie 

ŞI oceanul călimări, 
N-aşi putea copilă dragă, 
Scri atitea sărutări. 


Harpagonismul domnului Cami! Baltazar e fără îndoială prima 


SEET de a compromite dărnicia genului iritabil. La pagiha 22 d-sa 
e; 


„Sä mingii lacrimile mele (dacă sa mai auzit? 
Să ie umezesc cu lacrimi nol 


Pentruca la pagina 23 să-și la măsuri; 


„Am să vin să H le cer inapoi—cindva 
Cu mini de frate trist şi sărac" 


Voyoas Baltazar | 


kod 
M + 


Ca să exprime un maximum de darere, Rominul zice să vede 
stele verzi. Domnul Camil Baltazar se află la celălalt pol psyho-phye 
stologic. Domniasa vede stele albe. 

Ulcioare albe 
Stele albe 
Melodii albe etc. (Pag. 14). 


Această stare de linişte monocromă nuași are echivalent plastic 
decit într'un celebru monolog hazliu al d-lui doctor Ureche mi se pare), 
Actorul prezintă publicului o coală albă de hirtie, atrăgind atenția că 
ea reprezintă o regiune polară şi că un ochi avizat poate uşor dis- 
tiage dol Laponi acoperiţi de zăpadă, mincind lapte acru sau halviţa 
la uşa unui cort acoperit cu biăni de urs alb.’ 

Dar monologul are o valoare humoristică. 


+ 
+ Ka 


Pe măsură ce Inaintăm cu lectura, versurile ocupă malmult loc 
în pagină (o primă scădere), conținutul devine din ce în ce mal sur- 
priazător. 


358 VIAŢA ROMINEASCĂ 


firește, o valoare foarte relativă, Faptul acesta ne-ar dispensa cu 
prisosință să ne mai ocupăm de restul opugorului. Ştim insă că au 
existat cronicari francezi care să scrie că Emile Verhaeren nu știe 
franțuzeşte (fără a-l contesta talentul). Belctriştii romini s'au gră- 
bit (se putea altfel ?) să-l taxeze de imbecili. Nu me indolm că nu 
poate exista Romin de bună credință care să susție că d. Camil Bal- 
tazar ştie romineşte, Dar nu-l exclus să apară vre-un filolog străin 
din Leipzig sau poate din Tübingen, căruia romineasca dumnului Ca- 
mil Baltazar să-i pară fermecătoare” Da aceia şi, ca să fim sinceri 
mái ales pentrucă simțim o perversă destătare scormonind, vom duce 
mai departe cercetările incepute. E oportun totuşi să amintim fna- 
inte că talentul acestui scriitor (unanim recunoscut de onor. critică) 
a evoluat iub binevoitoarea şi statornica privighere a unui ilustru 
critic din Bucureşti. De ce nu și-a tradus pe acolyt în rominește? 
Nu | s'ar îi deschis desigur (adică, cine știe?) porțile Academiei, 
precum [s'au deschis lui Homer, votat de curind de secția literară a 
înaltului așezămint In persoana domnului Murnu, meşterul tălmaci ai 
Odiseei ? Ar fi făcut în schimb faptă, dacă nu națională, cel puţin 
prietinească. 


Dat fiind că se adresează svrdo-muţilor (hypotesa e în avan- 
tajul domnieisale) domnul Camii Baltazar se slujeşte de terminali mu- 
zicali caşi de limba romină. Sufletul său alb plutește ca un puf de 


- giscă (poatecă şi el sonor) intre tăcere și armonli de cea mai sira- 


mie provenienţă. Totul: soarele, anotimpurile, minele proprii şi chiar 
ubita (vai! vai D I apar, cind nu melodii, măcar melodioase şi ma! 
CH samă melodice, 


„Nu auzi melodia 
melodiilor tăcute je (pag, 14) 


„Toamna melodic apunea 
Pe ziduri şi pe tapete de sutiat, 
Toamna melodic apunta In suflete (fără tapete) (pag 36 


„Să culegem mimoze cu surisul galben 
ŞI să le ingropăm melodice (adică cum ? Cu muzica militară ?) 


(pag. 42) 
„În sicriul de melodie şi de aur al sufletului. (pag. 42) 


„Mimozele (iar 1) spun în melodii galbene (sic) că al să vii, 
(pag: 43) 


„Melodios ca o primavară trisiă* (pag, 44) 

Trist ca o primavară melodioasă. (Asta-i dele mine) 

„Sara ; fluture melodic și alb de os.* (pag. 46). 

„Talangă (asta mal merge D melodică.” (pag, 56). 

mstruntea gi 

palidă și melodică melancolie, (pag. 58). ete. etc. Ă 


- + Lg Sch 
EE en OESE "259 
bg A tg be 
SHESI 
e Ze 


ss d 


Ceeace jignește maj mult pe cetitoru delicat In scrisul domnu- 
lui Camil Baltazar e Jesigur exibiţia anis senttnente, pe care pănă 
acum poezia lirică nu le cunoştea, E trist că tocmai aceasta să con- 
stitue singura parte originală a autorului, Poeţii, de obicei în Impost- 
bilitate materială de a oferi iubitei daruri de preț, sint de o prodi- 
galitate unică în ceeace priveşte suspinele, sărutările și la rigoare 
lacrimile (pentru specia elegiacă), Acest adevăr nu e valabil! numai 
pentru literatura populară şi cea cultă, Pănă şi literatura de mahala 
abundi în pilde convergind Io sensul afirmației noastre, 


De-ar îl cerul o hirtie 

ŞI oceanul călimări, 
N-aşi putea copilă dragă, 
Seri atitea sărutări, 


Harpagonismul domnului Cami! Baltazar e fără Indolală prima 


m ad de a compromite dărnicia genulul iritabil. La paâgiha 22 d-sa 
scrie ; 


„Sä mingii lacrimile mele (dacă s'a mal auzit? 
Sä le umezesc cu lacrimi nol 


Pentruca la pagina 23 să-și la măsuri; 


„Am să vin să H le cer Inapol—cindva 
Cu mini de frate trist și sărace 


Voyons Baltazar | 


ii 
$ + 


Ca să exprime un maximum de durere, Rominul zice să vede 
stele verzi, Domnul Cami! Baltazar se atlă la celălalt pol psyho-phye 
siologic. Domniasa vede stele albe. 

Uicioare albe 
Stele albe 
Melodii albe etc, (Pag. 14). 


Această stare de linişte monocromă nu-și are echivalent plastic 
decit intr'un celebru monolog hazliu al d-iui doctor Ureche mi se pare), 
Actorul prezinti publicului o coală albă de hirtie, atrăgind atenția că 
ea reprezintă o ragiune polară şi că un ochi avizat poate uşor dis- 
tinge doi Laponi acoperiţi de zăpadă, mincind lapte acru sau halviţă 
la ușa unui cort acoperit cu biăni de urs alb. 

Dar monologul are o valoare humoristică, 


+ 
+ r 


Pe măsură ce Inaintăm cu lectura, versurile ocupă malmult loc 
in pagină (o primă scădere), conținutul devine din ce în ce mal sur- 
prinzător. 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Lingă somnul tău s'au oprit vițeluşe 
Mugetul lor mic (sic) spune vecernii ; 
Prelungeşte frumusețea serii în care dormim, 
Cum poţi să taci așa de frumos? 

(Pag, 27) 


(Cum poți să scrii aşa de absurd?). 


Stinze lumisa din cintecul minelor tale. 
(Pag. 31). 


Ciopotele de inviere au putrezit de-acum 
Clopotele de lumină fragedă 
Clopoteie ochilor tăi, 

(Paz. 33), 


Ne luam de mini şi plingeam 
Cind amurgul picura din violine galbena 
Tirziu—tăceam şi adăstam. 

(Pag, 55). 


Tu însă nu mai vrej să ne îngemănăm sufletele 

In siagele curs (ascultațați domnilor D din darabane singeroase, 
Tu nu mai pling! şi îţi mal faifai 

Pieoapele în rugăciuni pripite. 


+ 
x e 


Domnul Camil Baltazar tace iubitei propuneri extravagante: 


„lachide pleoapa minelor 

Trage zăbrelele degetelor 

Apleacă-te peste grilajul cerului 
Sărută urmele paşilor de căprioară 
Coboară-te Myrlam, 

Cu minile; tăiaşuri Intomnate 

Cu ochii grei de cogulețe de viorele, 


Asta depăşeşte pretenția pe care aril putut-o avea autoral, pre- 
tinzind iubitei să se apropie umbiind In mini, pe ciad el, din capul 
scărilor, să-l cinto din al său de matasă flaut, sau chiar din ocarină 
de a sar Dar acest Cami! Baltazar e pornograf. 

ată : $ 

„Minele tale au scincit melodii stingace“ 
(Pag. 17). 


Credem că și cel mal tolerant cetitor se va scandaliza tn faţa 
acestul vers porcos, Ştim cu toții că unii şcolari rău crescuți, prin- 
trun truc de cea mal vulgară categorie ajung să evoace cu ajutorul 
minelor sunete Inomabile, reprezentind oribile onomatopee. N'am pu- 
tea spune că cuvintul scincit war fi suggestiv. Dar nu putem califica 
de bun gust, atitudinea poetului care atribue acestor sunete calități 
de melodie (fie și stingace). Dacă „asta-i muzica ce-i place“ nu fo- 
(lesen de ce recurge la contrataceri, j 

lociinațiunea poetului pentru scabros, culminează fasă io versul: 


„Trupul tău îşi susurà Umpesimtes, y 


Din restul poeziei afliäm că e întuneric a din chiar cuprinsul 
versului relese că poetul culege impresia auditiv. Prin urmare limpi- 
ditatea elementului cintat na o putea cunoaşte decit pe cale de intor- 
mapie (rezultatul unei analize chimice de ex.) sau dintr'o contemplare 
anterioară, Orcum, indiscrețiunea ne pare odioasă, 

Credem că e destul, 

Recunoaștem totuşi că muiat in sirop otrăvit, sau tipărit dea. 
dreptul pe hirtie de muşte, volumul domnului Baltazar şi-ar afla un 
rost pe luma,—Al. O. Teodoreanu 


Mişcarea corpului didactic 


Corpul didactic de toate gradele, Incepind cu lnvăţătorii 
şi sfirşind cu universitarii se agită, cerind sporirea unul salar 
de mizerie, In congresul ţinut de curind la Bucureşti s'au luat 
de către învăţători şi profesorii secundari cel puţin, hotăriri fără 
îndolală grave: suspendarea cursurilor, demisia în masă... 

Guvernul ce în cursul acestui an a sporit in oarecare 
măsură lefile militarior şi ale magistraților, creînd astfel unele 
categorii privilegiate, nu pare a se läsa impresionat de data 
aceasta, 

Sintem în stare de războiu, răspunde dinsul, printr'unul 
din organele lul autorizate, tezaurul e sărac, țara impovorată de 
sarcini are nevoie de sacrificiul tuturor şi apol „noblesse oblige“, 
mai mult decit celelalte categorii de funcţionari, dascălii cong- 
era e nobila lor misiune sint ţinuţi să dea exemplul apos- 
tolatului. 

Minimamul de revendicări ale corpului didactic, ridicarea de 
zece ori a left din 1916 pentru toţi funcţionarii, atunci cînd 
indicele de scumpete arată 34, e considerat mai ales de 
guvern ca o cerere absurdă în condiţiile de faţă. In ceiacepri- 
veşte hotăririle cu care ameninţă dascălii, statutul funcţionarilor 
e categoric, executarea lor va fi considerată ca un delict şi re- 
calcitranţii vor suferi rigorile legii. 

Nu vom cerceta întrucit învățătorul cu un salar mai mic 
decit acel al factorului postal sau al jandarmului, profesorul 
secundar cu unul mal mic decit al sublocotenentului şi cel uni- 
versitar cu al malorului, pot face faţă greutăților vieţii, nici dacă 
măsurile preconizate de dascăli sint potrivite sau eficace. 

Nu ne vom opri, nici asupra argumentelor guvernului ce 
vorbind de sacrificile inerente stării de războiu întinde vâlul 
tăcerii asupra formidabilelor beneficii pe care le-a procurat şi 
le procură încă unora, acelaşi situaţie, nici asupra faptului dacă 
apostolatul pe care-l! cere dascalilor e compatibil cu presiunea 
inchisorii şi a jandarmului. 

Vom considera insă probiema din alt punct de vedere, Un 
fapt ce nu poate fi răsturnat de nici o afirmaţie e lipsa de 


362 VIAŢA ROMINEASCĂ 


învăţători şi de profesori de care cu deosebire în provinciile ali- 
pite, sufere statul. 

In celace privește profesorii secundari, numărul candida- 
Dor ce se prezintă la numeroasele examene de capacitate atit 
de uşoare şi de puţin serioase faţă de cele de odinioară, e ri- 

"Jet faţă de numărul locurilor. (La Matematici, pentru aproape 
100 de locuri, nu s'au prezentat mai mult de trei candidaţi 1...) 

Facultăţile de ştiinți san de litere spre care se îndreptau 
odinioară cele mai bune elemente ale tinerimii se despopulează... 

Locurile vacante în învăţămint fiind ocupate de elemente 
nechemate, cu o pregătire insuficientă și adesea culese la fn- 
timplare iar cei mai mulți profesori incărcaţi cu un număr ex- 
cesiv de ore suplementare, ne mai avind răgazul necesar de a 
D în acelaş pas cu mersul culturii şi chiar cu acel al speciali- 
DI lor, nivelul învăţămîntului arată din punctul de vedere al 
calităţii lui, o profundă scădere. 

aporturile președințiior comisiunilor de absolvire a liceului 
ca şi observaţiile profesoriior universitari sînt unanime în a cons- 
tata şi deplinge Ignoranţa, orizonul îngust, lipsa aproape totală 
de preocupări intelectuale ale unui tineret care va forma totuşi 
mini, pătura noastră conducătoare. 

S- criza netâgăduită a Toeätämintatat secundar apare într'o 
lumină mal gravă cind ne gindim la minoritățile germane şi 
ungare, ce posedă forțe didactice, şi tradiții culturale atit de 
superioare nouă! 

Căutind o explicaţie a inerție! sau pasivităţii guvernului 
în această vitală chestie, un prietin cam mizantrop şi educat 
in credinţa marxistă îmi spunea : scăderea nivelului intelectual 
al păturei conducătoare ca şi a massei in genere, departe de a 
ingriji pe cel ce ne stăpinesc e în interesul lor, contrarul le-ar 
ingreuia şi primejdui dimpotrivă situaţia. | 

Deşi faptul că partea din budget consacrată instrucției a 
scăzut dela cifra de 13'/, cit era înainte de războl la acea de 
7”, ne poate da de gindit, nu cred capabili de acest machia- 
velism pe stăpinitorii noştri. 

Dacă nu cheltueşte deajuns pentru Înzestrarea universităţilor, 
ministerul de instrucţie clădeşte mereu şcoli rurale (e drept că 
şi țăranii contribue într'o largă măsură la aceasta), înființează 
școli normale şi licee, în oraşele şi centrale rurale, 

Cine predă şi cum se predă în aceste şcoli, care e mentalita- 
tea şi sufletul ce dăinueşte în ele, lată ceia ce nu parea între, 
ìn sfera preocupărilor lui actuale, 

Una din marele consecinți ale războiului e fără indoială 
deprecierea muncii intelectuale ca şi a valorilor create de dinsa, 
Consideraţiile privitoare la tot ce e nu e tangibil şi se ridică mai 
presus de ziua ce trece, sint sacrificate altor nevoi, —acea a a- 
părării naţionale sau a refacerii materiale soentite ca mult mai 

urgente. 


MISCELLANEA l 363, 


In faţa acestei situații de fapt, lamentaţiile acelor pe care-i 
alarmează viitorul culturei noastre apar deocamdată zAdarnice si 
avem tot dreptul să ne indoim dacă revendicările corpului d 
dactic ori care ar fl legitimitatea lor, își vor găsi aza de curind 
ascultarea, 

Ceasul în care importanța şi rostoi lui în stat va fi recu- 
vata, Cu încă departe... 

| va veni aa atunci cînd în faţa catedrelor părăsite, 
statul va face fără de succes apei la militari și poate la salahori. 

Ceasul acela nu e încă apropiat şi până atunci ne eteamă 
că în faţa minorităţilor şi sub ochii Europei, vom fi avut des- 
tulă vreme pentru a face deplina dovadă a capacităței noastre. 
intelectaale.— 0. B. 


Credem că nu e fără interes ba transcriem scrisoarea 
unui învăţător,—una din multele pe care le primim. Am ales'o 
pentrucă ne-a venit, chiar în momentul cînd făceam corectura în 
şpalturi a notijei de mai sus (N. R.) 


Onor. redacției revistei „Viata Rominească” lași 


Zilele aceslea am primil numerele 8—9, 40-11. din DAC Romi- 
nească”. Imi lipseşie No.7 care poale n'a fost irimes sau s'a rălăcit. 
Credeam că am fost scos dia abonali, căci pină astăzi n'am lrimes încă 
abonamentul. Imi părea rău de aces! lucru, căci suni abona! din 1907 
şi nu l-am intrerupt nici odată, dar situația financiară a unul Învățător 
care vrea să facă şcoală și mal vrea să-şi înveje şi copiii cerle, ese 
acum din cele mal nenorocile. Nu voiu mai repeta nimic din ce se şiie 
asupra soartei noasire, dar cred că nu exagerez de loc, dacă volu spune 
că în jara rominească, țăranul plugar ei învățătorul lui, au fost şi sini 

riviji de conducători ca nişte animale bune de muncă şi la unele serbări 
ele, de decor. 

Am fos! numiți cu cele mal pompoase epiteie, căci acestea nu 
coslă bani; ni s'a siimulal munca, prin vorbe, pină la epuizare dar că 
sinlem ai nol oameni cu dorinji şi cu nevoi nu s'a crezul nici un mo: 
ment. Chiar cel mal mare minisiru, cu care se mindresc Toi democrații, 
in tot lungul minislerialului său n'a găsi nici un cinci peniru dascalul 
rural; ba „o curbă, o mică curbuşoară” a găsit şi el peniru noi. 

"Ae văzul şi de mulle ori èm auzit, că învălălorii tineri! sint lipsiţi 
de entuziasm ; cred şi eu. E greu să zbori cind aripile iff sint inte, 

Dar astăzi se mai găsesc pe ici pe colo dinire nebunii bălrini, 
care vor să inire la limp in cias şi vor să și muncească, inilueaținad 

i pe linerii cu care coniucrează, dor nu ştiu ceva fi cind și aceşila se 
ges duce. Garernul precupejaşie mult goioganul cu care lrebue să ne 
acoperim nevoile, dar împrejurările şi mediul arală și alle căi păgu-= 
bitoare şcoalei der folositoare individului. Cind învățătorul vede că 
salarul nu-i ajunge, îşi la şi ei o cărucioară şi o mai face pe negustorul 
ambulant; mai un porc, mal o nucă şi ce găseşie imvățăloarea se mni 
apucă ai ea dé croitorie şi îndeplineşte lipse. Dar cei ce face negu- 
slorie, cînd e in clas e cu gindul la afaceri și cind iese, zorit se in- 
țelege, se duce ca din pușcă şi nu mai are vreme şi de sullei. E gres 

înă vor plecă pe calea arălală, că apoi poale să le mărescă SC 
fa infinit şi nu stin de-i va mai pulcă adpce pe calea ce bună. Nu n : 
vorbesc de cel care îşi vor luă rămas bun penirg lodeuna deiujscoala, 
care vrea să-l |ină fără haine şi cele necesare. Descurajarea esie un 
rău sfătullor şi tare s'a mai îaculbal inire învățători. 


364 VIAȚA ROMINEASCĂ 


—— ai 


Termin această prea lungă scrisoare, şi vă rog să mă lerlați 
peniru limpul ce vam iual; zilele acesiea vă lrimel și abonamentul. 

ă mal rog, dacă se poate, să-mi trimele|i No, 7, căci aşi voi să 

am colecțiile complecie, deşi din anli dinnainie de războiu îmi mai 

lipsesc cileva numere şlerpelile de ciliva, sau unul, în timpul războlului, 


„Unchiul din America“ 


O publicație periodică a descoperit că muvela d-lui Cezar 
Petrescu „Unchiul din America“, tipărită acum două luni în „V. 
R.“, e plagiată după o nuvelă a lui Maupassant. Ce mai bucurie 
pe „coniraţii” in litere şi gazetărie ai d-lul Cezar Petrescu ! E 
doar atit de dulce să sfâşii pe un scriitor de talent, pe un adver- 
sar politic şi, cind eşti modern şi emancipat de orice prejudecăţi 
înnapoiate, pe un „tradiţionalist* retrograd ! 

Dar furia, cu care s'au aruncat „confrații“ d-lui Cezar Pe- 
trescu să-l omoare şi mai multe nu, dovedeşte o ştiinţă cam su- 
mară in strategia literară. 

Dacă domni! aceștia ar avea sentimente mai creștineşti, ar 
fi trebuit să compătimească, şi nu să crucifice pe un scriitor 
care plagiază pe Maupassant, adică pe un nuvelist francez tot 
atit de cunoscut în lumea noastră cultă ca şi d. Sadoveanu ori 
d. Brătescu- Voineşti. ` 

Cei mai interesaţi în cauză sintem poate noi, care am publi- 
cat nuvela d-luj Petreseu, Altădată, cînd am tipărit în 
această revistă o bucată în adevăr plagiată, am denunțat plagi- 
atul întierindu-! şi dînd denunțului nostra o publicitate răspîn- 
dită, ca să reparăm cit mal bine greşala de a fi amăgit, invo- 

Leg GE şi să pedepsim impertinența autoralui plagiator 
aţă de noi, 

Frumoasa nuvelă a d-lui Cezar Petrescu nu este plagiată. 
Nu poate fi plagiată, — apriori. După cea apărut n-rul revistei 
noastre, în care era tipărită, un prietin al redacţiei ne-a spus că 
„Unchiul din America“ parcă-i aduce aminte de ceva, de o bu- 
cată citită cindva. Noi nu ne-am emoţionat deloc, In literatura ro- 
mină, pe care, prin meseria noastră de scribi, o cunoaştem des- 
tul de bine, ştiam că mu există nimic, care să semene cu „Un= 
chiul din America“, iar în vre-o literatură străină era imposibil 
să fi găsit d. Cezar Petrescu'mica noastră burghezie, cu felul ei de 
viață particular, sărăcia noastră şi tribulaţiile noastre în sără- 
cie, dăscâlimea noastră şi psihologia el specială, tabloul unic al 
iarmaroacelor noastre, cu indiciile speciale celui dela Roman, de 
unde e d, Cezar Petrescu,—în sfirşit viața, atmosfera şi stilul 
atit de naţionale, atit de moldovenești din „Unchiul din America“, 

Pagini de viață atit de în tradiția prozei’ moldoveneşti nu 
puteau fi decit originale. 

Subiectul? Ah, „subiectul“! Ce soartă mai are şi el în dis- 
cuţiile noastre literare ! „Artiştii“ 1 neagă orice importanţă — căci 

totul e „arta“ (d'aia sint el mărtişti”), afară de cazul ctad poţi 


MISCELLANEA 365 
Bee, l 


„da la Cap" adversarului. Atunci subiectul capătă o importanță 
colosală — ca la „proşti“, ca la illettrés. Noi, care nu statem atit 
de suprafini, nu dispreţuim subiectul. E şi el ceva. Dar numai 
ceva. Căci nu-l confundăm cu „invenţia“, Altfel, Anna Karenin 
ar fi „plagiată” după... după toate romanele anterioare cu ace- 
laşi subiect, şi toate romanele pusterioare cu acelaşi subiect— după 
toate romanele anterioare cu acelaşi subiect, incluziv Anna Ka- 
renin. 

Aceasta nu e o pledoarie în favoarea d-iul Cezar Pe- 
trescu, căci subiectul nuvele! sale, dacă seamănă, la un moment 
dat, cu subiectul nuvelei lui Maupassant, e totuşi altul, ln nuvela 
d-lui Cezar Petrescu e un „unchiu din America“, „dar rolul lut 
intervine tirziu şi secundar, şi „unchiul din America“ e juxta- 
pus. — Viaţa bogată şi variată, ca personagii, medii și situaţii din 
nuvela d-lui Cezar Petrescu, rămine şi dacă scoţi pe „unchiul 
din America". Dar dacă scoţi pe „unchiul din America“ din nu= 
vela lui Maupassant, nu mal rămine absolut nimic. — D. Cezar Pe- 
trescu utilizează pe unchiu, numai ca o resursă, ca ceva care ar 
putea îmbunătăți, la un moment dot, starea căsniciei nouă a fe- 
tei lui Mogrea. Decepţia tinerei căsnicii proectate putea să vină 
perfect, şi cu efect asămănător Io economia nuvelei, din oricare alt 
desappointement, La Maupassant toată nuvela e „unchiul“ şi, 
fără el, nu puteau răminea nici două riuduri din nuvelă.—La 
Maupassant, dela 'nceput și pănă la sfirşit e așteptarea unchiu- 
lui din America. La d. Cezar Petrescu, tirziu de tot, la urmă, 
cînd sărăcia post-războinică ameninţă căsnicia proectată, îi vine 
tatălui în gind că ar fi bine ca flicâ-sa să scrie unchiului din 
America s'o ajute —La Maupassant, toate cele douăsprezece pa- 
gini mici sint „unchiul din America“, La d. Cezar Petrescu, din 
cele douăzeci şi trel pagini mari de revistă (deci de trei ori mai 
mult decit la Maupassant) numai în trei e vorba de unchiu, dar 

in ele nu numai de el. (Adversarii, „rezumind” nuvela d-lui 

zar Petrescu, au stăruit copios şi disproporţional asupra sun- 
chiului” şi au trecut,—tăcind sau la unele pasagii ricanind, — asu 
pra restului, adică asupra însăși creației d-lui Cezar Petrescu— 
bună sau rea, hber oricine să creadă cum îl tae capul). 

Dacă ar fi numai un unchiu bogat în America, n'ar putea H vor- 
ba nici măcar despre vre-o influenţă inconştientă asupra d-lui mg 
Petrescu. Ce Dumnezen, cine nu ştie de „unchii din America” 

Dar „desnodămintul*” asemănător GE a Be e 

rea unchiului pe ne te, sărac, 

See mult, şi Ke cipuri lui că a ingelat ke? 
țele— dovedesc că d. Cezar Petrescu a citit cindva, ori a auz £ 
dela cineva istoria cu unchiul şi, printr'un fenomen atit de ont: 
cut şi frecvent de „memorie falşă“, istoria asta s'a orz = 
in procesul de concepere a nuvelei sale. De aici şi caracteru E 
juxtapunere al episodului cu „unchiul“, Așa dar, dacă e ebe 
clădirea d-lui Cezar Petrescu luat de alurea, nu e ai a Si 
nici stilul, nici dimensiunile, nici destinaţia edificiului. arian 
detaliu, o coloratură senzaţională—care pe noi, so spunem 


Lă 


366 ză VIAŢA ROMINEASCĂ 


nici nu ne incintă superlativ, căci dă unel bucăţi profund umane 
dm o tonalitate estetic ternă, nu ştim ce notă anecdotică. Fără 

fluenţa inconștientă a istoriei cetită în Maupassant ori auzită 
dela cineva—şi cu o decepţie a familiei Mogrea provenită din ceva 
mai obişnuit în viaţă,—nuvela d-lui Cezar Petrescu şi-ar fi păs- 
trat mal bine caracterul el umil-tragic, 

Ne pare rău că cruciata pornită impotriva d-lul Cezar Pe- 
trescu producindu-se cind numărul de faţă al revistei era aproape 
gata, n'am avut putinţa să traducem nuvela lui Maupassant, pen- 
truca cititorul să facă el însuşi comparaţia,—celace ne-ar fi dis- 
pensat pe noi de discuţia de mai sus, 

Cititorul ar fi văzut puţinul spaţiu ocupat de „unchiul din 
America“ şi caracterul de juxtapunere al acestul unchiu—juxta- 
punere la micul roman din viaţa noastră de provincie, care e în 
realitate nuvela d-lui Cezar Petrescu. Cititorul ar fl văzut că, 
pentru deznodămint care, într'o nuvelă, trebuie să es, în adevăr, 
senzaţional Intro măsură oarecare, d. Cezar Petrescu ar fi putut 
întrebuința orice altă speranță inşelată, de pildă o rudă indepăr- 
tată, bogată şi bolnavă, un bilet la o lotărie care avea să se tragă 
atunci, sau mai ştim ce. Dacă redacţia ar fi băgat de seamă asemă- 
narea acestui desnodămint cu nuvela lul Maupasant, ar fi propus 
d-lui Cezar Petrescu să-şi sacrifice din timp şi, lăsind nuvela,— 
adică tipurile şi scenele din viaţă, —neschimbată, să introducă o altă 
speranţă Înşelată (Dacă autorul acestor rinduri n'ar fi lipsit din laşi, 
cind s'a tipărit această nuvelă, poate ar fi propus această schimbare 
d-lui Cezar Petresca). 

Ştim bine că duşmanii literari şi politici ai d-lui Cezar Pe- 
trescu vor continua... La nol, se întrebuințează mijloace foarte 
ieftine În „discuţiile“ literare. Invinuirea de plagiat e cea mal ief- 
tină. La prins! La prinseră! Atita știe cititorul vulgar—gi cri- 
ticii, siguri că acest cititor formează majoritatea publicului, cut- 
tivă cu ardoare această stare de suflet, Cine aa fost la noi în- 
vinuit de plagiat ? ȘI Caragiale, și Sadoveanu, şi Brătescu-Voi- 
peşti, şi însuşi Eminescu (Eminescu a fost plagiatorul lui Platen, 
Lenau, Heine. Un rege al plagiatului!) 

Molière, marele „plagiator“ spunea : „Je prends mon bien 
où je le trouve“. In Franţa, unde a rămas ceva din psihologia 
asta, se striga mai greu: plagiat! Un adversar literar şi de idei 
al lui Anatole France, Michaut, a scris un volum despre împru- 
muturile marelui scriitor, dar nu a îndrăznit să-l facă hoţ, 

D. Cezar Petrescu, care a reuşit prin talentul său remarca- 
bil să-şi facă un loc de frunte şi deci invidiat în literatură ; care, 
ca ziarist, atacă în dreapta şi în stinga, iar ca „tradiţionalist“ în 
Leg ofensează multă lume necăjită—să fie sigur că nu va 

cruța 

r cum Dumnezeu n'au simţit adversarii săi că nuvela, 
pentru care îl sfirtică, conţine pagini din cele mai prestigioase 
din literatura noastră in proză ? Ei se laudă că au mai „desco- 
perit" şi alte delicte ale d-lui Cezar Petrescu. De ce n'au in- 
ceput campania cu unul din ele ? Or] n'au avut încredere în ca- 
racterul delictuos al acelor delicte ? 

e P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Ovid Densuşianu, V/a/a păstorească în Poesia noastră popu- 
larä, |, Bucureşii, Casa Şcoalelor, 1925. 

inir"un număr onierior al acesiel revisle am arălal noulalea pe 
care o aducea în mica noasiră lileralură de studii, asupra folkloralui 
rominesc primul volum al lucrării d-lui Densuşianu. Volumul de D 
înlregește concluziile celui anterior, Teerceiind poezia păstorească In 
rapor! cu cea haiducească și analizînd două dinire cele mai fericite 
inspiraţii ale păstorilor noştri, poeziile Ciobănaşul şi Miorița. 

In timp ce în primul volum deosebirea dinire poezia păstorească 
şi cea plugărească se făcea după unele criterii care, deși jusle, sin! 
toluşi— după cum am mai spusa — foarie puțin sigure, de astă dată, 
autorul vorbind de imprumuturile pe care poezia haiducească le-a făcut 
dela cea păstorească este mal pujian holării (p. 16: „astăzi au putem 
recunoaşie loldeauna ce esie împrumut de ee este aulenlic*), 

Interpreiarea pe care o dă d. Densușianu Miorifei, sprijinii P 
loste variantele cunoscule și cu ajulorul unei bogate documenialii din 
poezia noastră populară ori a izvoarelvr Isiorice, cu toale că asupra 
unor delalli rămân mici îndoeli, este deplin conringătoare.jDupă autor, 
Mioriţa a lual naşiere în legălură cu transhumanja păstorilor din Ardeal 
în sudul Moldovei, de unde s'a răspîndit inspre nord in Moldova, Bu- 
corina şi Maramureş și inspre sud în Muntenia. În poezia aceasta in 
care predomină nola epică în prima jumătale iar în cealallă notă lirică, 
se pot sisbili mat multe siraturi folklorice: peste lema inijialš s'en 
suprapus elemenle comune, cunoscule in literatura populară rominească 
și străină (de ex, episodul despre maica bătrină). Modul în care se 
prezinlă Miorița în variantele care au fost nale în apendicele aces- 
fui volum (p. 123-161) ar arăta că nu poale aven o prea mare vechime. 
Aulorul pune genera baladei prin secolul XVI sau XVII. Trebue să 
admilem loiuşt - după cum crede şi d. Densuşianu- că molivul poeziei 
esle mul! mai vechiu decil acesie dale, ? 

Un mic capitol relevă imaginile păstoreşii în poezia populară, 
care dovedesc și ele viaja păstorească din trecat. 

Citeva mici observații sint necesare: să însemne oare orfoman 
numai „viteaz, puleraic*? In Alecsandri, Pcesii populare, în balada 
„Balaurul”, ortoman se găseşte alătura! de cuvintul oiiegz („cel se 
de orloman“) iar înir'un cintec din colecția mea inedilă, este Ss 
de voinic („dragu-mi-l calul balan | și volnicul orloman*). În st edr 
esie alăturat de versul „s'are oi mai mulie“,- Explicarea dată cuvinlulai 
de Şăineanu (Komania, XXX (1901), p- 549 nota), că la incepul orfoman 
ori lortoman Însemna - riche en iroupeaux („dela turc. iori.„lroupeau) 


368 E VIAŢA ROMINEASCĂ 
Geen a A 


și că „din slera păslorală termenul a trecul la haiduci, cu senzul de 
„Yalllani, puissani” invers lul chiarbur la origină iasemnind puissani” 
apol „irés riche", este pulin sigură, ca şi acea dală de Hasdeu in 
Istoria critică, ed. 2-a, p. 260-i, dinir'un esupus cuvin! dac orfoman. 
Senzurile insemnate de Hesychlus la cuvîntul persian arta ‘emare, lu- 
minos şi vileaz”, ne-ar dace mai degrabă la un etymon iranic.- Trebu: 
esc rectilicaie : versurile citate din balada Cosfea (p. 28:,bolovaai— 
peniru cirlanl ! şi opinci | peniru volalci", nu iarăși peniru cirlani) şi 
Versul cital din Virgil, Ecloga X, 16 (p. 82:, Stani el oves circum 
(nostri nec poenitet illas), „în loc de „suni ei ores...*), 

Forma aleasă și elegantë, dă studiilor d-lui Densuşianu un as 
Peci mai pulin arid dech acel obişnuli în astfel de cercetări, 


I. Ștadbei 


e 
R + 


Const. Graur, Libertatea Presei, București, ed. Adevărul 1925 
DL C. Graur invital, anul lrecul să lie o conferinjä la cercul 
de sludii al partiduțui țărănesc, despre I:berlaiea presat l-a publical, 
conținulul în bro: de fajă. D-sa, unul din putinii noştri gäzetari (in 
senzul occidental) remarcabili, a critical cu o logică impecabilă, de- 
zavaniagele democralice pe care le-ar aduce un îproeci de lege, care 
ar Înăspri sanrjiunea deliclelor de presă, delerind-o iribunalelor or- 
dinare. Cu exemple copioase din istoria politică recenlă a jării noas- 
ire și a allora sirăine, Dag a arălai marele rol democratic al presei, 
contradicțițle la care se supune regimul actual resiringindu-i liberiatea, 
necesilalea publicului de a-şi formula doleaniele prin coloanele ziare- 
lor- mijloc plalonic de a protesta contra llegalilăjii. Dap a arălat şi 
de ce presa noasiră e Inferioară cclel dia sirăinătate sau inferioară 
pur și simplu. Intregim A nol cu diera observaţii cele spuse de d. C. 
Oraur. Paralrazind un diclon banal am pulea spune că „liecare fară 
„are presa pe “care o meriiă”. Dacă artistul orl savanlul, aşa de in- 
depedenii de sancjiunea succesului, lot sint linuji să facă concesii 
unui public oare care, inchipuiji-ă ce-ar deveni gazetarul care ar 
igaora ce trebue să olere pubiicului său. 
Se scrie pentru un public dal şi peniru o anumilă mentaliiale. 
Se poate obiecia că gazelarul, aşa cum se întimplă în marile tări de. 
mocratice, - trebue să facă educația cetățenilor, să caule să-i ridice 
ze la ei, nu să se scoboare pănă la dinşii. De acord. Dar cine să 
Sch aceaslă educajie ? Gaselarii obișnulji se recrutează, nu şilu de 
ce, de cilva vreme sistemul s'a mai amelioral, - din elemeniele cele 
mai mediocre ale societății. Cind un elev nu mal poale irece clasa 
VI secundară, şi dacă Bess însușiri praclice, mai rămine un refugiu: 
conservatorul ori gezetăria. Lumea se meliază de jurnalişti fiindcă 
gazetar e demult sinonim cu arenlurier ori samsar,—și aulorilalea 
moraiă a presei e nulă. Se exagerează alil în presă, dela evenimeniele 
pasionale și pănă la cele politice, inci! doza de credulitate a celăjenilor 
e demuli secăluilă. La noi se cilesc gazetele din curiozitale mahala- 
sonate ori din plictiseală, în nici un enz din nevoe de orientare morală, 
ar de acesi lucru nu e vinovală presa, cum crede proeciul de lege 
în chestie, ci moravurile. Dacă nu pulem produce gazetari buni, acea: 
sia inseamnă că debitul nostru de personalități inteligente şi corecie e 
limitat şi că alte cariere mai seducătoare strag pe cei pulini buni. 
Dar, incăodală, de aceasta nu e vinovată presa. Se poale vedea alunci, 
cît de nesocioiogică e măsura, care crede că o să remedieze o astiei 
de stare de lucruri, prin lrecerea jurisdicției delicielor de presă de 
ia furaji la tribunalele ordinare. Se știe doar cil valorează măsurile 


a: y D > 


Juridice care conirazic moravuri ori stări de opinie lcă. 
e „poale“ in altă parie, dar aceasia ne-ar duce prea masă EE 
oeh şi încă allele sint rellecțiile pe care broşura bine gia- 


ditë a d-lui —cărela |. 
te e € am dori o răspindire cii mat largă, le 
M. Ralea 


+ 
S + 


A. Poidebard, Au Carrefour des Routes de Perse, Paris, 1925. 

Aceste amintiri de călălorie războinică pe podizul Iranului nu 
prezintă numa! interesul unor note zilnice de campanie în Orieniul de- 
păria! ` Importenja lor informativă e mul! mai mare decit pitorescul 
descrierii. Autorul, trimis cu o misiune specială in Cauca: de Marele 
Cartier francez, la începutul anului 1918, e nevoli, din cauza războlu- 
lai din Balcani, să ocolească prin Marea Roșie, golful Persic şi Meso- 
polamie. Ajuns ta cartierul armatei engleze din Persia, află că nu 
poale trece mai departe: germanii, profitind de încercuirea Rominiet 
Si de prăbuşirea frontului rusesc, au şi ocupal Caucazul şi se pregă- 
lesc să împingă pe Turc! — aripa lor orientală, —pe drumul Indiilor. Ur. 
mează descrierea lupielor din Persia in vara şi loamna Int 1918; ina- 
intarea lurco-germană a armalelor lui Von Kress și Nuri Paşa e o 
prită de dezastrul Impărăjillor Centrale. In primele luni ale anului 
1919, Angila e stăpină pe porțile Orientului. Trimis din nou la Tiflis în 
Noemvrie 1920, D. Poldebard asistă la incercarea disperală de impo- 
irivire a guvernului national georgian impotriva alncului sovietic dela 
Miază-Noapie și a presiunii kemaliste dela Miază-zi. Fără nici ua 
sprijin din pariea aliaților nehotăriii, Georgienii sin! lăsați pradă ofen- 
slvei bolșeviste: armata XI-a sovietică näväleşste in Caucaz. Tralatul 
din Moscova (16 Martie 1921) si cel din Kars (21 Ociomvrie 1921) sta- 
tornicesc împărțirea teritoriului cucerit între Rusta lul Lenin şi Turcia 
lal Mustafa Kemal. Aliaţii care s'au opus în 1920 la desliințarea Polo- 
niel n'au avul aceleaşi scrupule faţă de micile nation! ale regiunii cau- 
caziene: şi totuşi, fără împotrivirea Armenilor din 1918, ocuparea mai 
din vreme de Oermani a regiunii peirolitere din Boku ar fi avut com- 
secinje Incalculabile. 

Capitole de o bogată Informajlune geografică arală însemnălalea 
holăritoare a regianii de Nord-Vesi a Persiei şi a masivului caucazian 
pentru slăpinirea drumului Indiilor. Planul sovielic din 1921 a fost a- 
celaşi ca și cel german din 1918; dar Turcia chemată la o viață nouă, 
va opune ofensivei azialice a Ruşilor Idealul panluranismului ai unirei 
sub steagul național furcese (care nu mai e al Islamului întreg) a ce- 
lor 26 milioane de Turci din Asia Anterioară şi Centrală. Prin bogaţi. 
ile lor petrolifere (Mosul) importanța economică a acestor jinuluri na 
e inferioară celei strategice. Peniru direcțlunile villoare ale negoțului 
şi ale politicei mondiale încrucișarea drumurilor Iranului rămine un 
nod imporlant de comunicaţii. Cetatea munioasă a Caucazului, astăzi 
cași în trecut, sirăjuleşte porțile Asiei; lupla ce se va duce pentru 
Ee ei va Bebe Lamp = acer Euroa rivalitățile de veacuri pen» 
tru stăpinires orului şi a Dardanelelor. 

CR şiim in ce măsură e orientală lumea olicială din Romiria a- 
supra problemei azialice ce se deschide astizi in toată amploarea -el 

țărmul opus a! Mării Negre. Pentru marele public însă citirea cărții 
Du Poldebard poate aduce neprejuite foloase. Orizontul polilic al 
ării tul îngrădesc numol Nistrul ai Tisa; nimic din ce se întimplă în 
ăsăritul apropia! nu ne poale fi sirăin. O cunoaşiere mal serioasă, 
mal amănunjilă ale celor ce se petrec În pragul Asiei Centrale ne "e 
da pregălirea pe care o cer Imprejurările nesigure ale viilorului ș 
însemn ten deet aio- weiter degt de negoj chemale la o 


nouă viață. e 
> G. I. Brâtianu. a. 


370 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


oma 5-irs. 
o Russo, Mussolini ei le Fascisme, Plon, Paris, 
BEES ajuns ep tip legendar. Figura sa SS eh ac ei 
SE GE DR de 
desvelilă indiscre! pănă la ullimele detalii, arte pg eva a 
cronici şi conversaliuni. Mişcarea fascistă, stăpin de e Beie e 
Italiei şi-a mărturisi! toale scopurile. Lumea prea pati Beef 
aimosleră mal sobră și activă, ea nu a adusa e: Si pante a rep 
a năzalinjeior populare spre şovinism şi expânsiun dë e a ame 
dece izvoreşie o înlreagă llleralură din i 
îgia, ară E penia organizarea lumii Diech apar îi 
nul după allul şi se aseamănă ca SC aeg 
ă, căci nu poale D bună decit o 
apere. Pănă cind şi metoda este ideniică, "emirat 
silua ilaliene, se canloneaz 
cate, Ee ei su Ed “< tont, gen e, Bug 
lurburările din Ilalla şi îşi daiorezie, m es, pide E mie gb 
lor de şei ale conducătorului său. El este deer A KS 
boteza! şi alifel san pulea să nu lie bolezat oc ef se 
y kp şi inelegant: Rezistenja burg 3 
SÉ și incă ec a EA ala dei e dezorieniale ale comunismului im 
sten di lecţia „Les prob- 
e ne ocupăm, face parle din colecția „ 
lemes EE deona in ech Eu be 
au apărul pănă acum citeva volume en Sa s roni ponire. ir mă 
rile politicel franceze. Ea este o inregis sere a poată T vaes em 
xenimenielor din lialia. Pulsul mișcărilor vio oni gg 
Unë a losi prea febril ca să nu pastă fa a ok ai irii ua Pye ao 
tiy şi anirenanl. La inceput este Iniätsei i arae, dei pete afea a 
Bsea Ilalla în ziua intrării în război, ere e în E bake ds 
iist şi declararea conflictului cu Austr KS R Lg 
tralalive cu aceasla dezienigse nădejdiile pacifice a nl Kn ec? 
lā enilor polilici partizani ai neu 
care torc Lena eee recrea adincă a rel față de rezultatele 
săzboluiui şi la dezorienlarea demoralizată a najlunii LEE 
E E EN A pulernich orma, 
obleciul altui capitol. Autorul crede .. Bn eg eg ët pă 
fane E ederren Sp Aer Siluajia politică a llsliei. Apoi, 
naliona) ar Îi pulut schimba holărilor s p Loap mn r 
vin lurburările roșii, slărimarea aulorilății gu A gonan 
lal Mussolini. E poale de relinul, ca 
gegen P sepas a Leärul sef cu relief, preocuparea cabo- 
un ai ment ll în pelbolosia orgun wg i. Două anecdole: lair'o zi 
ă peniru eleciele publice a lui Grieg zuch E, 
ussolini soclalisi vorbi grevişiilor dia. ki Ze vg aen gi Ma 
iunălor slirşi cu dilema: „Să apen el a. een EE 
dia! revolulia”. Sint sigur că Mussolini a los ee d pri depune, 
al | intilnire peniru a doua zi la ă 
aech es, da şi cu arme aștepiau a doua zi În grup com 
com L 
es SEN soro că rece şi candenial, Mussolini wi me 
ară dar în dron se auziră ropole de cal apoi ik ër SS SN Räis 
erg Cavaleria”! Muljimea se imprăşiie fără urmă, crea ee Lé 
gar ; ojelii. incremen! siidălor dominind plaja Ai SA 
irăvură. Am o drăcească inclinare să cred că viziliul a lăcul sg 
E Ni dată dece dubii ale 
socialisi ; dar convertit subit, el pu prea pons 
In vinele sale colea siage gar 
ehre) pe pere re perle avea să ducă la excluderea din 
D A è 


d = 


EZ ne RECENZII 371 
eg ES EE, ` 3 


partid, Mussolini fu înlimpina! de o invincibilă stilitaie, 

2430, inlraroperi, be cu poat în ma A pr aragia lea a de 
no, ar n'a . Ridici lime, H 

meninjätor și profetic: Ma izgoniți, de mp ph, 


i a 
și din degelul erătător îi picarau broboane mari a Lë, saPasii mei 


tea Înregisire apoi, fidel și incolor, far: ucere 
ale guvernului fascist- Ca material ten re peer e N 
păcet că nu adaugă o părere crilică şi o cercetare cu orlenlări so- 


Const. Vişoianu. 


+ 
+ Ki 


Renė Laien: Histoire dela Iltterat A i 
raine (1870 à nos jours). Crâs, e A. Bac 2 Res française contempo 


E cunosculă viiva pe care un crilic francez, E. Vanderem, a atir- 
nit-o in jurul chesiiunei manualelor de istorie literară. Acest autor, 
reproşa lralatelor clasice - Bruneliăre, Fague!, Lanson, - că omileau o 
bună parle din aulorii conlemporani, iar din cei mai vech!, pe ioji acei 
care se îndepăriau -prin vre'an libertinaj oarecare, dela regulele aca- 
demice consac'ale. Dintre cel mal vechi Baudelaire, Verlaine, Ger:rd 
de Nerval, Rimbaud, dacă nu eran iguoraji cu desăvirșire, atunci abia 
erau jg m a Din cei mal noui lipsesc: Villiers de l'isie Adam, O.. 
Mirbeau, Barbey D'Aureviliy, Romain Rolland, Jules Renard ele. elc. 

tind să umple această lacună, DI R. Lalou a scris o istorie a lite» 
raturei lranceze celei mai noul, dela 1870 până astăzi, Concepulă in- 
tr'o metodă liberă, deparie de pedaniism profesora! ori de ex: 
clusiviam universilar, scrisă cu taleni şi cu gusi, această lucrare nu e 
numai un minunat repertoriu de informație, 
toi ce s'a scris în Franța dela Zola pănăla 
teau ori Paul Morand, dar prezintă -Í pătrunzăloare pagina! de critică- 
literară. Ceence aduce insă mal nou şi mai remarcabil în judecarea 
literaturii, e un punci nou de vedere, acela pe care-l conține „la cri- 
lique du métier" Aulorul e în carent 


cu opiniile cenaclurilor şi cu 
Judecata pe care o au ariişiii însuşi despre camarazii lor : punci de 
vedere refleciind ciie-odală o exagerală subiectivitate, de cele mal 
multe ori insă prețios. 


Volumul se termină cu o lablă bibliografică şi cu un ulil index. 


M. Ralea, 


Lubor Niederle. Manuel de l'antiquité slave, Tome ur: L'his- 
toire, Paris, Champion, 1923, 

ucrările aulorului publicale în limba cehă „Antichilăţi slave“ G 
volume) și „Viața vechilor slavi“ (4 volume) erau peniru loji acei care 
nu cunosc această limbă, lllier moariă. Din aceaslă cauză, rezumalul 
concluziilor din ullimele două decenii Priviloare la istoria Slavllor pe 
care aulorul il dă în acesi manual este mai mull deci! binevenii, Islo- 
ria Siedler pănă in secolul X, fiind istoria jumălăţii orieniale a Euro- 
bei unde destinul a forma! şi poporul rominesc. 

ima parie din acest manual, care va avea și un al dotiea Yo- 
lum, pe lingă rezumarea lucrării despre „Aalichităţi slave" cuprinde și 
maleria volumului inedii despre „Slavii Qiienlaii”, Antorul declară tot 


odată. că Imporianle pării au fosi relăcule, lat materialul a fost sporit 
sau corecial, 


| ale Siavilor spre Dunăre, din 
crede că primele inaintăr m Sch in grepa 


mici 
, Mor primitiză de la nord de » Seu identice ep 
enn z le sale sîn! aproape 
eh Se ee par "Pa .atar., cu un secol în urmă. Unele 


emm i Slavilor la Du- 
H artizanilor aulochionismulu 
äre rea poti ERA ii, Sarmaţii, Galli şi SE e T og? D 
Sat zel prez , Seiaxh ! Li ze iech, bopiare erau 
s 
REH dela Ze dës NA eri area e opie 
og D 
- sd Än Ke ein nien în secolii LIN p. Chr. = ug ie 
cark--la afatā de faptul că autochionii IEn raportul eirias dintre (im 
arle din grupul satem, es | ch | por St Oe- 
e ihracă, slavă şi irană (cl. tie p Ch na Niedert dE 
noași D re Thraci, în spec 
Daci Saal We E raloas d aileure nous obligeni să a 
"tr mil Thraces bien au nor nce 
SEA Ee, gin ganile du Danube, dans le large en 


1 de 
hislorique des Siaves. Ce rolsinage resori d 
3 je să Weed See eg mi: robia dans les longues des ri E ata 
boc: e par exemple, la lerminaison ava, comune DE jen rg 
es en lerriloire slave qu'en. lerriloire daclen Ge ` 2). Parra 
cele ierg nume lopice, care după aulor „àù Viz car e 
i f proba indiscutabil prezenja slavilor ? re KÉ Sati KS 
Sg Bei: lie reluată lămurilă cu ajutorul eem ZS KE ` Be 
ete $ pe care le-a îndii şilinja în ullimil ani. Ninge: fr 
invesligalile toponimice, Adel, simple chestiuni de EEN voina 
se moi conformeze vorbelor ironice k Zä tzend 
iā păāirundere să slavizeze chiar 
tee eg Appellatioen, în Denkschriii der Wien. Akad... 


A aril Sagoudatot 
e slave din Macedonia aulorul pune pe 4 
bk e riaye d le ae est d'origine Imcoanue şi AË éen zw Bh: 
d. „sur Ja rivière Ryachios, que l'on n'a Ze encore În Sg 
tir“) dela vestul Salonicului, deşi numele din urmă apare 

forma Vlachorec 


SÉ hinoi (et. omaschek, Zar Kunde der Haemus 

wc e ` dă acum mai 
: Siăvilor la sudul Dunării, 

lină Ee iert geograful Moise de Khoreiie (9. 39 260), 

Fecit a pe care lo e ultădată (el, . d Ca 

AAN, 307). Toata teoriile lui J. Pelsker, acea pririloare 

tria primilir 


t € d dintre 
a Siavilor, precum și cea aupra NEE erite 


m jin dif 
Lach estul vi ‘Deasemenea GN jul Beisker des: 
Fi pihet Aat w der ER KAS d. Niederele dech 


Ka 373 


„une lhâse tvidemmeui ouiranciire“ (p. 70). Părerea sa a lormăriui 
Lee romina este f e (el. p. 


oarte apropiată de teoria lui D. 


Alexandru, p. 5 ai 45; Sk Pavel și ere = scrisorile lui 
etc., eic.). Beate apoi că s'a a i CH CS eg P. 17 și 4, 


va] ceh al onpieiai Onciul „70 'a ti 4 
autorul cărții ter nd sc Bee EE eren 
Ca înlroducere in slavisiică şi orientare asupra chesiiunilor dez- 


ier a Ee A - wan de specialişii, credem că lucrarea acen- 
Ioan Șiadbei 


+» 
kd ké 


ah D, Dumas : Traité de Psychologie, tome l, 964 p., Alcan, Pe- 
5 À 


Munca științifică franceză se deosebea, înainte de războiu, de 
cea germană, mal ales prin lipsa ei de orgănizare coleciiră. fn timp 
ce pesle Rin, Instituțiile publice, centrele de documentație şi asociațiile 
ştiinţifice, grupau toale lorjele najionale Tote colaborare care sai. 
gura continuitatea elortului, în Franja individualistă pănă şi în cerce- 


tarea şiiinţifică, și poale màl ales acolo, invest ile se producea 
izola! şi eet, he e Son 


e făcea prea muliă polemică între cele cileva monografii care 

apăreau, disparai, ici și colo, de citeva ori pe an. De cele mai multe 
ori autorii se suspeclau sau se ignorau, Nici o colaborare, nici o coà- 
linnitate, „L'union sacrée" a războlului, care a produs solidarilaiea na- 
Honală în faja Inamicului, pare să se D perpetua! ai după încheerea 
păcii. Au apărul în epoca post-belică, la Poris 9 muljime de biblio- 
leci, de cenlre de documentație, de colecții! şilințifice care ştiu să 
unească înlf'o slrinsă cooperajie eforturile izolate. 
8 Din acelaşi siare de spirit face parie și monumentalul „Tratal* 
îmteprins de profesorul dela Sobona O. Dumas, cu ajutorul lularor 
psiholâgilor francezi. Mal inainte, Ftania erà patria monograllilor — 
acelea ale lui Kibol sint o doradi-—, în limp ce Germania era patria 
manualelor de ansamblu, al „Orundrise” - urilor de, lot lelal, 

In aces! manual liecare speclalisi a scris capitolul în care e mai 
'amiliarizai, ulilizind loal bibiogratia şi iralind toate curentele naționale 
şi s!răine cu o perleciă abieclivilale. 

Logicianul A. Laiande epuizează -se poate zice, intrun capitol 
introduciir problema „melodelor psihologiei”, Se analizează acolo 
ionale metodele, dela „behaviorismul“ american, Kass metoda nen, 
introspecilonistă dela Wirzbrig. Biologii şi fizio og'i Rabad, Lapic- 
que, Langlois, Wallon, irslează fiziologlà nervoasă și KI biolo- 
gică a conșiiinjei. Sénzajlile ocupă un cspilòl scris de B. Bourdon, 
cunoscul prin cercetările sale asupra percepției vizuale a spaļiulul. 
Stările ateciive formează preocupărele unor G. Dumas şi Dugas. Pri- 
mul mai scrie și capilole despre asociații, expresiă emoțlunilor, orien- 
lalia și echilibrul, risul. In fine H. Pieroa fraldază memoria, lar Re- 
vauli d'Allonnes slenția. Volumul se închee cu articolul lai P, Janet 
asupra „lensiunei psihologice și oscilajiilor sale“, în care ilasirul psi» 
ħolog și paihiairu, îşi expune loriile sale ingenioase, subtile şi profund 
originale, care au forma! obieciul cercelārilor sale in ullimii zece ani 
şi care n'au lost publicate nicăeri, pănă acam. 


374 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aşa cum se prezintă acesi prim lom,—al doilea trebue să apară 
în cursul aceslei toamne ~, conslilue un excelent Instrument de muncă 
şilințitică. El poate fi comparat iratalului colectiv de istorie a lui La- 
visse el Ramband ori minunate! colecții „Année Sociologique”, | s'ar 

tea obiecia, pănă la un punch lipsa de unilale, materialul fiind pre- 
vergi după diferite concept! şi dileriie metode. Aces! inconvenieni 
e compensa! Însă prin avantajul pe care-l prezintă diversilalea şi plu- 
ralitatea punctelor de vedere, mal insiruciive dech uniformilalea uni- 


laterală a unui spirit prea sisilemalic. 
M. Ralea. 


ké 
s + 


Almanahul ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ pe anul 1924, Bu- 
curești, Prejul 20 lel. 

Almanahul e o corte iristš. Inir'insul găseșii o dare-de-samă a- 
proape zi cu zi a evenimenielor din anul care a lrecul,—o trecere în 
revistă a limpului pierdut peniru totdeauna. Dar almanaha! aduce și 
foi cu lunile anului viilor—luni care vor veni și vor irece, cași cele 
din anul irecul, cași cele din alți ani, cam cu aceleaşi dureri și bucu- 
di. sau şi mal rău-—înir'o monolonă uniformilale. Almanahul are în 
dreplul fiecărei luni o pagină albă. Ca vom nota pe dinsa ? In zădar 
aulorii almanshurilor pun pe fiecare fili cile-o glumă siu o caricalură 
veselă, Tristelea însinlea limpula! irosit în zădar şi în faţa zilelor, pline 
de sirania enigmă a viitorului—ne cuprinde și "n anul acesia, răsfoind 
paginile calendarului ziarelor „Adevărul“ și „Dimineața“. 

Acest almanah, E rimele momenle de sentimentalism, ne pune 
la îndămină o mulțime de dale loarle necesare în clipele de realist: 
practic. Oăsim informații asupra țării noastre, caşi asapra țărilor siră- 
ine- relăcule după războlu din lemell!. Apol alminohul ne oferă un 
boga! material Ride în viața de afaceri,—pe lingă arlicole bune 
asupra evenimentelor, care au preocupa! lumea în anul lrecul și care 
o preocupă încă. Remarcăm, în această privință, articolele d-lor Eag. 
Filolii şi Dem. Teodorescu. Almanahul ma! cuprinde remarcabile bu- 
căți literare, semnale de d. M, Sadoveanu, G. Oalaciion, eic. 

Almanahul vorbeşte și despre „Adevărul arlistic și literar" și, 
in această chestie, ne vom permite o remarcă. În jurul acestui der, 
-spun autorii almanahului, — „s'au grupat lol ce are inleteciualilalea 
mai de samă, începind cu savanlul istoric lorga, ale cărul pagini sint 
cu lăcomie gusiale de toți cei care inleleg să unească irumosul cu u- 
ilui, Apoi vin: L Slavici, Mihail Sadoveanu, l. Agirbiceanu, G. Ga. 
laction“, eic. Urmează vre-o douăzeci de nume. ecila almanahu- 
lui îl imparte deci pe colaboralorii „Adevărului Iierer" în două grupe: 
1) deoparte - „savanlul istoric lorga, ale cărui pagini sîni cu lăcomie 
guslale“... şi 2) de cealaltă parie sau „apoi“, cum se exprimă autorii, 
ceilalți scriitori care colaborează la „Adevărul literar“. E prea:prea! 
Acelaşi entuziasm deplasa! se observă şi la cronicarul dramatte atel- 
manehului, înlemait de ndmirație în fața operelor... teatrale ale d-lui 
lorga, care - în „Doamna lui Eremia” (nume predeslinal)—„crelază ti- 
puri minunate și are pagini de un iragie .„.shakespearian“... ca să nu 


mai vorbim de „omul care ni Irebue", a 
Alilel, almanahu! Insiruește Vë Dm KE cu căl- 
dură celltorilor noştri. 
M. Sevastes 


logic al famili 
raului l-au rei? 
fice aflale dup 
Scrie şi ns uliliz 
gruzzi, Rădules 
Sanielevici și Ibräile 
ioare de subi 


minovici. Auto- 
multe date Deg 
lucrarea lal |], 


el Ce dram, ne- 
e şi punindu- 
alallă FĂ e e bod 


tezind concurea 
- în valoare, cuce 
ucisese, intr'o 
na şiiu clie mil 


Revista Revistelor 


d.sa a suprimol 
pe Phili 

literalura rominească, co ie 
simplu. În Nr. acesta, ocupinda:se 
de di. Demostene Bolez, poel de 
o Balură compleci deosebită de a- 
cela a lui Philippide, d-sa îl r pro- 
şeazä, ell ce Tol irumusejea. 
imaginilor. Trebue să recunoaṣiem 
că „qualiié mailresse* a crilicel 
d-lui C. Pelrescu nu e Imeginajia. 
D-sa mai reproșează d-lui Demos- 
lene Botez coniradicția şi lipsa de 
unitate in imagini. Auzisem de con- 
tradicţie in ştiinţă şi In logică; în 
poezie e întăla oară cind auzim. Ca 
acesi comod crileriu, d. C. Peire- 
scu poale da afară din literatură 
SS numai poejii romini dar şi pe 

ugo, Leopardi, Verlaine, într'un 
cuvint, pe loală „lumea. „Ealia 
seul!" Recomandăm, crilicului, lec- 
tura cărții lui Ribot „Logique af- 
fective", din care va învăța că în 
logica slectivă nu poate exista 
coniradictie. Dar ceiace produce în 
adevăr deslătare, e afirmația d-iut 

elrescu că Demosiene Botez 
nare emojle. Sinceriiale candidă 
sau o anumiid comprehenslune (a: 
lenjiune ` e vorba de un eufemism) ? 
Dacă era abil In slralegia sa, di. 
C. Petrescu ar D putul reproşa 
orice lui Dem. Bolez decil lipsa 
de emojie. Dacă ceva e neconles- 
lat în lalentul acestui poet, e apoi 
locmai abundenja emojlei. 

Dar la urma urmei care e utili- 
tales discullei cu o asifel de cri- 
lică ? Nu prea credem nici noi în 
es. O facem citeodată din impulzi- 
3 aliimieia ES că lace mare 

ere oamenilor să ser 
din cind în cind de ei. rc urata 


376 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Celace se pelrece în Qermania e 
greu de lămurii, nu numai peniru 
slrălal dar chiar pentru Oermanl. 
Falada încă solidă a Reichului, ar- 
matura aproape inlactă e Inslitații- 
lor, persislenja obiceiurilor, ges- 
tarile învălale, conlinuarea într'o 
nalle disciplinală a unei viell co- 
tidiane quasi normale și în fine 
înstinclul conservării care opreșle 
In anumile limite holăririle pri» 
mejdioase, au darul de a produce 
iluzia. 

Maşinăria funcjlonează încă. Ger- 
mania învinsă menline, cum poale, 
pulernica sdminis!rajie prusiană, 
organizația ingenioasă şi com exä 
a indusiriei sale, ruajele insl o op 
lor muncitoresit şi sociale; dar 
administrația mişană de paraziii, 
indusiria detine un slal în sial și 
organizația muncii, prolecția bre- 
telor ce nu au de lucru. 

Germania are o constilnjie ce 
supraviejueşie unor violări în fie- 
care zi mat grave, un Reichstag 
ce nu se reuneșie decht peniru 
a-și consiala nepulința, parlide ce 
se og şi se combat în vid, un 
sistem federal reunind două zeci 
de stale, din care unul e rebel 
imperiului şi altul ocupat ca o pro- 
vincie cucerilă, în flne o armală a 
cărei sell nu se site de cine vor 
asculla. 

Trenurile circulă în număr re- 
dus, dar sosesc şi pornesc la timp, 
băncile sini deschise trei ceasuri 
pe zi, magazinele nu vind aproape 
nimic dar sin pline de mariă, jë- 
ranil ung cu ont roțile cărujelor, 
consimiind totuși să vină din cind 
în cind pe plejele marelor oraşe, 
dinlre trei muncilori doi şom 
D cind unul se duce încă la fa- 

ică, teatrele și localurile de piä- 
cere sinl pline de o clientelă în» 
tunecală și avidă, ce caulă să lrans- 
forme în plăceri imediate miller- 
dele în hirlie, care nu vor valora 
nimic mini. EM 

Starea de spirit a Germanilor e 
simplă de defisit. Pentru orășenii 
ce nu au mincal e foamea, minia 
surdă și frica. Peniru cei care au 
minca! ezi, dar nu vor minca mini, 
e numai frica. Peniru cei ce au 
prea muli de mincat e incă frica, 


ee, n a a 


ce cileodală devine panică. Aceştia 
îngrămădesc în fiecare zi în limu- 
zină pachele, tiluri, bijuterii și 
irec pe furiș fronliera daneză san 
poloneză. 

Frica, loamea, rancuna fără o- 
pleci precis, descurajarea, apalia : 
imlă siarea de spiril a marelor o- 
rașe, Dincolo de ele, se întind pë- 
durile de brad şi cimplile cu ĉar- 
toți, salele înarmate cu milraliere 
şi țăranii. Aceştia sin! lrelzeci de 
milioane. EI nu lac polilică şi sint 
holăriți să-și apere avutul. 

Uniunea sacră conira strălnului, 
mişcare separatistă, elanul masse- 
lor apre revoluție, loaie acestea 
sini de eri, ele presupun forjă, 
credință, cohesiune şi acesiea nu 
mai exisiă. Să nu ne lăsăm inge- 
laji de lonul presei naționaliste, 
Dacă în loate clasele ura impo- 
triva Franței e vie, peniru moment 
ep nu e rajională nici aclivă. 

Credinla caşi conşiiinia scopu- 
lui aproplal, lipsesc- Separaliamul 
Bavariei nu e decit o laclică pro- 
vizorie, peniru a objinea heghe- 
monia în Reich. Comunismul i ae 
lilie e nepulinclos, socialismul dis- 
credita!. Organizaliile sindicale sint 
divizate şi Germania e fără indo- 
ială, nalia cea mai pulin revolulio- 
pară din lume. 

Spiritul german e individualisi- 
non conformisi, anarhist adică con, 
irar spiritului revoluționar, Ger- 
mania a inventat proleslanlismul, 
kanlismul, atitea secte religioase 
şi filozofice, ea a lăcul din mar- 
xismul evreesc o organizație de 
mici burghezi. Ea ştie să tulbure 

i să strice unirea conşiiințelor, 

or nn să grupeze mullimile, să 
răsioarne tronurile și să lranalle 
gureze instiluțiile. 

inire anarhismul congenilal al 
poporului german și acceplarea 
militarismului şi elalismului pru- 
sian, nu e coniradicție, ci legătură 
dela cauză la efect, Fiindcă Ger- 
maali nu au legălură morală ai 
credinji comune, el au nevoe de o 
diselplină impusă și de un corse! 
de fer. Indală ce această constria- 
gere lipseşie, nația se dizolvă in 
concureaja inlereselor, pănă ce a: 
pare un „Oom à poigne” care Im: 
pune din nou ordinea materialului 
omenesc, i 


REVISTA RBVISTELOR 317 


anm | 


Nouă zeci la sulă 
mapi sini de pe pran ine ne SE 
încline în fata oricui ar area in- 
drăzneala să ia pulerea, oricare 
ar (i dictatorul şi ari de unde ar 
veni S Dar candidaţii ln dictatură 


Li 
Ei au teamă de ziua de mini 
nu au credință în ei iînsiși, de ba 
ceia poporul nu crede în el. 
Dacă Germanii, luaji colectiv 
accerlă ca o evanghelie doctrina 
oficială a polilicianilor, istoricilor 
şi propagandiştilor lor, în parlicu» 
lar, cînd nu sint politiclani de me- 
serie sau miliiari, vorbesc asifel ; 
„Nu mai credem în niciun guvern 
german. Am fost inşelați de toale 
cite san succedai dela 1914. Dacă 
acceplăm pe acel care va Yeni, nu 
vom plăli un pienig impozite, decit 
consirinși. ŞI d. Cuno ne-a învățal 
chiar, cum cineva se poale sus- 
trage constringerii. Germania an 
pane fi cen dea prinir'uu 
n pur s H 
ee? pu controlul interna 
Cea mai mare parte din Oer- 
mani acceplă dinainte chiar cele 
mal riguroase condiții, ocupația 
prelungită a Rubrulai, predomi- 
nanja conirolului francez, necerind 
alteeva deci! siguranța, reluarea 
schimbului şi cu orice preț, or- 


ép Ray. L'Europe nouvelle, 
Eventualităţi franco- 
germana 
Criza deschisă înziua de 25 No- 


-embrie pria votul Reichstagului se 


prelungeşie, fără ca să fie posibil 
de prevăzul cine va lua locul lui 
Siresemanna. Ideja de a face apel 
la Alberi a fost înlălurală şi azi se 
vorbeșie de leaderul sindicalelor 
creştine Slegerwald, mini poale 
de un nou guvern Siresemann. In 
orice caz, după o săplămină de 
tralative, două rezullate sint da: 
iaee Na e a 

ul să-şi asigure neu- 
ialltalea binevoitoare a Partidele 
de extrema dreapta; 2) îndărătul 
cancelarului, oricare ar [| el, ade- 
văratul stăpin al Reichului va H 
generalul ron Zeckt, şeful Raicha- 
werulul şi prin legea deasediu, al 


democralilor. Centrul, în r 

înștiințal pe prezidentai Sch că 
ar accepta să facă parie numai 
dinir'unminisier în care democraţii 
vor H excluşi, unde ar figura însă 
populişiii bavarezi. Politica lui von 
Kahr triumlă și cuvintul ef de or- 


opera, a cărei ză s'a pus | 

elmar, prin resta > 
We Momarckina, idilă e 

n ceiace priveşi: contr Zi 
rul de aliați, el va fi KAS Sé 
fuzat de viilorul guvern ca impo- 
sibil şi inulil, Ter coasemnul da! 
industriaşilor din Essen și banche- 
rilor din Colonia nu va fi fără in- 
doială invilajia de a colabora loial 
cu Francezii. În locul rezisteajii 
pasive, aceşila vor înlimpina o o- 
pozilie discrelă, ce vaavea ca re- 
zuliai diminuarea valorii economice 
a gajului rhenan. Mişcarea spre 
dreapia care se observă in Ger- 
mania, Franja nu o poale opri şi 
nici o riposi nu apare sibilă. 
lastalală in Rhenania şi Ge Rubr 
ea nu are dece să se teamă, dar 
orice ar încerca peniru a-și ame- 
llora pozijia sau a-şi dezvolla a. 
vaniajele, ar necesila eloriuri, pe 
care siluajia ei financiară nu le 
permite. În siarea de echilibru 
instabil în care se află, cea mai 
mică criză er anirena lrancul pe 
o panlă, unde el ar [i greu de 
re wee 

ranja pare a urmări, lucru 
poale fi pusla îndoială, Leparenag 
iniegrală a Rhenanlei şi a Reich: 
ului ca preludiu al unei mei com- 
plexe desmembrări. Ameninjarea e 
dealul de serioasă peniru a da de 
rellecial la Berlin şi la Minchen, 
ea insă se va clocul de opozijia ho- 
lărilă a Angliei şi Italiei, dacă sco- 
urile Franței precizindu-se, ar 
Kan să apară unele posibilități de 
“Pheu 8 în acea! 
e e în aces! caz prea mare 
peniru dinsa şi scopul A care ea 


trebue în primul rind să caule să-l 


378 VIATA ROMÎNEASCĂ 


alingă,e un aranjament cu allații. 
Nimic nu dovedeşie însă, că acesta 
e realizabil şi că ocazia supremă 
pentru infăpluirea lui nu a irecut; 
e posibil dimpolrivă, ca a doua zi 
după alegerile engleze dezacordul 
între aliați să se alirme cu mai 
multă tărie. E o rațiune ma! mult 
ca guvernul francez să prepare un 
program adopial realilăjilor ger- 
mene de astăzi. . 

L, Weis. Revue mondiale, Dec.) 


Paul Bourget critic, 


La incepulul unei cariere ce poa: 
te [i în adevăr numită surprinză- 
toare, Bourget nu avea ceriiludi- 
nile la care a parvenit astăzi. To- 
est „Les essals de psychologle 
conlemporaine“' proclamou deja, 
dacă nu prin texlul și litera dar 
desigur prin spiritul lor, acea ne- 
liniște a gîndirii, care e dovada 
unei inteligenți ce rămine pururi 
nesatisiăcută. 

„Les essais“ consiitue poale 
aporiul cel mei decisiv pe care 
eriiica llersră l'a (eat de la 
Sainte Beure incoace. Fără indo- 
ială, Barbey d'Aurevilly e adesea 
slrălucitor ca spirit şi elan com- 
katte, saloanele lui Baudelaire au 
e subiililate ascuțită, Anatole Fran- 
se e de o grație suplă şi pertidă, 
Lemailre e luminos și lelin, Char- 
les Morice sacerdolal şi nobil. 
Dar nici o operă nu ne procură 
Îmir'un grad egal, cu a lui Bourget 
analize exacle, definiții perlecie 
şi decisive indicajil terapeulice. 

Diciată de Instinciul moral, ea 
împrumulă şiiinjei cela ce e esen- 
Hal în melodele sale și e com- 
plectă, findcă nu numai face con- 
stalarea unei maladii, dar ne dă 
indicajii şi asupra remediului. De- 
terminislă la bază, nu imporiă dacă 
această operă slârşește prin Yo» 
luntarism, căci acestui delermi- 
nism ea datorește mindria sigură 
şi acea înaltă justejă, care o fac 
să samene în același limp cu un 
buletin crilic și cu discursul unui 
predicalor 


4 ` 
Societatea iranceză suferea după 
războiul din 1870 de diferite rele 
sau mai bine spus de nu știu ce 
nepalință, ce rezallă dinir'an de- 


zechilibru profund înlre voințe se- 
crelă şi aclele sale. 

Nepulinţă de e iubi la Baude- 
laire, nepulință de a se abandona 
adevărului la Renan, nepulință de 
n tră! la Pienbert, pretutindeni de» 
ficienji ale inimii, gîndirii sau 
voinfit. 

„Le essais de psychologie con- 
temporaine" au avul ambiția de n 
definiaceastă tulburare insiilală 
contemporanilor de operele unui 
Amiel, Siendha!, Baudelaire sau 
Renan. 

Bourget a în analizele lui o 
probitale solidă șio sincerilale 
care a mers uncori pănă la com: 
plezenţă. El a asculial mult timp 
ecoul limpului său, după cum un 
intern ascultă în nopțile de insom- 
nie suspinele bolnavilor în sala 
unui spiial, Observiad apoi câțiva 
pacienți mai grav atinşi, el va 
apropia! de ei, făcînd diagrosti- 
cul suferinței secolului. Auguste 
Comie şi Taineii lransmiseseră 
metodele lor și cu armele aceslea 
el a putul pătrunde în ruina reu- 
şilă a unel epoci. 

Fără a avea nimic din grajiile 
frivole ale impresionismului, nici 
din lemeritățile dogmalismului, o+ 

era lui Bourget aparține crilicel 

lozolice. In „Les Essais” ea im- 
prumulă psihologiei şi mai ales 
logicei. Mai lirziu in „Pages de 
crilique ei de doclrine“ şi în „Nou- 
velles pages” ca va cere melali- 
zicei, eticei și teologiei direcilive 
mal ferme şi o lumină mai aspră. 

Toiuși meloda s'a modilical pu- 
țin Bourget a rămas lolodeauna 
un clinician şi numai odală cu 
vrisia acesta a fost dublat de un 
lerapeul. 


(Gustave Louis Taulaln. Le Mon- 
Nouveau, Noembre). 


Chimia în 
Km 


Timp îndelungal, arta de a vin- 
deca nu ulllize decil produse mi- 
nerale, vegelale ṣi animale, Chimia, 
destul de rudimeniară nu făcuse 
deci! să lranslorme acesle mi- 
nerale În săruri. ŞI nu a mers mal 
departe. Se lăcenu diverse ames» 
tecari și se bâănulau în ele virlu- 


— _—_ mmm 319 


tile curative. Caraclerul ler 

al fiecărei unităţi a T 
rima operă a chimiei—cu care 

s'a deschis o nouă cale — a Lost 

extracția alcaloizilor din produse 

naturale, siudiindu-le tot odată pro- 

Prietăjile terapeutice, 

Mai tîrziu chimia sintetică întră 
în Joc. Wutz descoperă prima 
dinire amine şi realizează sinteza 
Primului alcaloid : cholina. 

Cercetările şi odală cu ele des- 
coperirile se înmulțesc. Dinire a- 
ceste din urmă pujine au fost că- 
rora să li se alribue aplicajii te- 
rapeulice penirucă singură expe: 
timeniarea fiziologică palea să 
lumineze problema. ŞI aceaslă ex- 
perimeniare a fost făcută pulin 
metodic, 

„Un pas înainte s'a făcu! lotuși. 
S'a ajuns să se cunoască oarecari 
noțiuni asupra relației existente 
lire constituția RTS e şi ac- 
țiunea lor lerapeulică, — mulțumită 
concursului fiziologiei ; asa de 
pildă chloroformu! n'a fos! între- 
buinjai ca anestezic decit 30 ani 
după descoperirea lui și antipyri- 
aci nu i s'au cunoscut proprietățile 
analgesice deci! mult mai tirziu. 

Apoi, sini grupuri iniregi care 
mu există nic! în regimul vegelal, 


nici în cel animal, depildă pyra- 
zolonii, sulfonii, elc. s'ar putea 
deci studia acțiunea lor. 


Em E pe în lumi. 
„Sa pulu n oncțiuni şi 
suprimări de restul Aaa pe pei di- 
verse, să se objină, in acelaşi se- 
rie, compusii cei mai activi şi mai 
pulin toxici, (Se impune deci cer- 
celarea consliiuției moleculare D 
acestor compuși activi.) 


Cind într'un amesiec, acțiunea 
fiziologică a unul corp necunoscul 
e delerminală, chimistul îl poale 
izola, apoi să stabilească, desigur, 
constilujia şi să reproducă prin 
sinteza sau să nu reproducă decti 
o parle din corp, căreia îi bănu- 
Sale posesia grapurilor active. Ast- 
fel, cunoscind constituția caleinel 
Fourneau a putut să prepare sin- 
tetic siovaina, mal pujin toxică. 

Deci [iziologul irebue să ser- 
vească drept guld chimistului : 
soluția atilor probleme nu poate fi 
gaoa decit prin asocierea muncli 
iziologilor şi chimișiilor, primil m- 
vind atribuția de a arăia drumul 
in exiragerea produșilor activi. 


(A. Behal. Revue scientifique, 
No, 2, 1923), 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


E. Touuclat, Histoire dela Lit- 
teraturo allemande des origines au 
XVII siècle, Payot, Paris. 

Intro formă. concisă ni se dă la. 
bloul literaturii germane dela fon- 
darea Imperiului sfin! pănă la Răz- 
boiul de lreizecide ani. Acliviialea 
intelectuală a los! loarte mare în 
aceaslă epocă oglindind condițiile 
istorice și sociale in care s'a 
maalfesiat. An'orul arală mai ales 
cauzele generale care au favorizat 
sau au impiedica! desrollarea prin- 
cipelelor genuri literare. 

Richard Dupierreux, Lo cer- 
litude amoureuse, ed. Renaissance 
du Livre, Paris. 

Un linăr fără experiență este dus 
la Roma de un vechiu prielia fi- 
losof şi arislacral. În acest oraș 
toală lumea irebue să aibă cite o 
aventură. Nu trece muli şi tinărul 
Lucien Augier lace cunoștința unei 
femei autoritare, Gabriela. Aceas- 
ta îl Wd pe Lucien cu trup şi 
suflet. Tinărul se întreabă mereu 
dacă ea îl iubeșie cu adevăral şi 
dacă e sinceră cind îl dezvălue 
lreculul. El bănueşie că un prielin 
a sedus Oabriela Inaintea lui. 
Prielenul însă îl asigură că nu. 
Atunci Lucien se convinge că a: 
morul lui e impărlăşii şi se holă- 
rășie să-și iacă din Gabriela lova» 
rășa vieții sale. Dar aceaslă femele 
enigmalică se sinucide penirucă ca 


in adevăr se dăduse allula şi nu 
pulea suleri ca so păr e 
sch lar minciuna, ei să nu-l aducă 
decil un bărbat. 

Hâiâne du Tailiis, finferroas 
l'adulière, ed. Flammarion Paris. 

Aceaslă carle esleprima lucrare 
a D-nei Hâlene du Taillis: 

O femele linără dar săracă îşi ìn- 
cală bărbalul cu un om bogal. 

maniul era sgircii şi en nu avea 
de pe urma acestui lucru decti ne- 
cazuri. In cele din urmă termină 
prin a avea oroare de aduller și 
mărluriseste: „Din primazi, atrebull 
să-mi lulbur complect existenja. 
Să mă scol mel dimineață Dami- 
nică, să ies pe orice fel de vreme, 
să-mi văd prietenele din fugă, să 
nu privesc pe nimeni de frica unei 
scene de gelozie; să supori au 
numai amorul, dar şi observrajiile, 
sialurile şi figurile unui domn şi 
să mă imbrac după gustul luil.. 
OI Sial oameni care îşi îngroapă 
viaja lor de burlac, el bine eu, imi 
îngrop viaja mea de aduller pen- 
tru totdeauna". 

mond Escheiier, Lo nuit, 
ed. Ferenczi, Paris. 

Este vorba de o Ten orlană. 
Părinții ei au fosi un doclor din 
provincie strica! şi o lemee de 
moravuri uşoare. Fellja este pri- 
mită şi crescută de bunicii ei. ÀA- 
ceşii bătrini miloși sufăr disprețul 
familile! şi a prietenilor, care nu 
admi! ca o îlință murdară să De 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 381 
— a N STARA o Set 


inirodusă inir'o socielale cinstită. 
Dealtfel aceșii apărători ai moralei 
burgheze şi provinciale au drep- 
tate, căci mai lirzia cind fetila 
devine domnişoară deprinde cele 
mal rele obiceiuri, Din unei 
boli congenilale ea orbește. Totuși 
aces! accldeal go împiedică de a 
se deda siricăciunii sub! ochii bu- 
SE ei bălrine care nu pricepe 


ic. 
Paui Souchon, Les chant du 
stade, ed. Monde Nouveau, Paris. 
Paul Souchon esie unul din cei 
dintălu poeji lirici conlemporani 
Care a simți! emojla divină, con- 
templind viaţa sporiivă. D-sa prinde 
în versuri suflelul unei viguroase 
limereji şi exaliarea inlerioară pe 
care o incearcă o rasă sănăloa-ă 
cind îşi exprimă sănălalea și forje 
miaşchilor el. Poetul este pălruns 
de alicism: 
„Les Arts qu'on croyait moris 
reviven! aujourd'hui. 
Ei nous respirons l'air de (eier, 
nelle Hellađe.. 
Noire sang brûle au fond de nous 
comme du feu. 
Abandonnons la route ou le 
passé s'embourbe, 
Pour aller vers les bolset vers 
Vespace bien, 
Oi Varcne dorec en couronne 
se courbe"... 
Poetul consideră sladu! ca o 
școală de energie, de cinste şi 
de armonie. El și-a furit poemele 
cu pasiune ca sculplorii anlici care 
au făcut să lrăească în marmoră 
forța elegantă a allejilor dia Olimp. 
Pierre Lyautey, Le drame o- 
rienial e! le rôle de la France, 
Autorul expune intreaga ches- 
Hune a orieniului. Siudiază cru- 


ciadele,' opera economică şi Pos 
litică săvirșită de Franţa în pa 
rient în sec. XVI, XVII și XVIII, 
olitica de alianță tradițională cu 
urcla conira casei de Ausirie, 
hegemonia germană În orient şi 
imperialismul brilanic inire Egipt 
şi India. 


„Dacă Franţa, conclude aulorul, 
vrea să-şi menție influența prepon- 
a dem e fer e? konas să se 

u u iacipiile nationa- 
liştilor”, me. nii 
a rape iatea perene 24 er a 

e change apr 4, irad. ed. 
Marcel Giard, Paris, 

Cariea profesorului de economle 
politică şi finanțe dela universita- 
lea din Stockholm este desvollarea 
a două memorii pe care le-a adre- 
sai Societăţii Najlunilor, în calitate 
de experi financiar, 

Vechile teorii de schimb se ba: 
zau loale pe moneda metalică. Răz- 
boiul însă a inlocuit pretulindeni 
moneda melalică prin cea de hir, 
tie. Demuli se explicou varia: 
Es cursului de schimb prin oscl, 
ajiile balanței comerciale; cînd 
balanja comercială era favorabilă 
schimbul era favorabil şivice versa. 

Autorul opune o leorie nouă. Va- 
riaţiile cursului de schimb se ex- 
plică prin variațiile cursului mone- 
dei pe piața inlernă. Aşa că ele 
sin! direc! delerminale de polillea 
de inllajie și de deflajie monetară 
şi oer pa leac peniru crisa gẹ- 

a schimbulul esie stabili. 
zarea valorii monedei pe loole 
piejele najionale. Orice polilicdă, 
înfiație şi deflajie este nefastă 

sirică echilibrul economic 
general. 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LVI 
(Anul XV, Numerele 10, 11 şi 12) 


I. Literatură. 


Botez Demostene — Toamnă .. ......., 
e e — Părăsire. — După amează de 
da e a cercel want rh mii. wf. ZAC KE 

Cazimir Otilia—Natură moartă . . . .... 

á „ —lnterior . EE TE A 

Gonciarov I.. — Oblomov (Traducere din ruseste de 
fi e E EE E 

Gonciarov Î.—Oblomov (Traducere din ruseşte de 
gees E due piine e, e muci Ale A e 

Potnog T.—Vrăbiotul alb , `... 

Lance Dinu.—Poezie veche ........ . 

Philippide A. Al. — Rugăciune de dimineaţă . . . 

Sadoveanu Mihail.—Peştera lalomicioarei . . 


II. Studii.—Articole.—Serisori din țară şi din 


străinătate. 


Cazacu P., dr.—Moldova dintre Prut şi Nistru subt 
imperiul rus (Invăţimintul) ` . . . 0. s. ea 
Crăciun Eugen —Scrisori bucureştene (Lipsa de nu- 
merar.—Intelectualii în criză—D. Vintilă Brătianu 
şi femeile detiaționiste—Ete,, ete.) . s . . . 
Gherman Anton.—Din registrul ideilor gingaşe (Lu- 
E Wee Tu EAR mat lecht ee 0 
Karadia A Constantin —O călătorie prin Muntenia în 
e DI eg e "e CUR Pe eet e a RE 
Oțetea Andrei.—Scrisori din Paris (In preajma ale- 
Lee genn "a o e a e da e 4 
Philippide A. AL.— Consideraţii confortabile (Criză 
DEEN a me A All en Tee a E 
Ralea Mihai.—Problema incongtientului . . . .. 
n » * H A NE 
Roeder, dr. prof..—Faraonul Tut-ankh-Amon şi mor- 
mîntul său (cu 12 ilustrații în text). . . >.. 
Slătineanu Al, dr.„—Teoria revoluţiei: G, Sorel (Il) 
Stere C.—Cauzele şi perspectivele revoluţiei ruse 


(Descompunerea vechiului im—O ia liberala 
şi masele populare) . `. ci > pa vie 

Stere C.—Cauzele şi perspectivele revoluţiei ruse 
(Istoria unei săptămini) `, `, Rh 

Zarifopol Paul—Despre stilul perfect, 


HI. Documente omeneşti. | 
e i 
Hotnog T..—Documente omeneşti (Dimitri Ivanovici). 
+ 
IV. Cronici 


Filoti Eugen.—Cronica externă (in haos) .* e. 


Ralea D. Mihai.—Cronica filozotică (Un manual ro- 
minesc de psihologie), .:...,.... e 
Sevastos M..—Cronica teatrală: laşi (Leonid Andreev : 
„Gindul“* -(lon Manolescu).— Agata Birsescu. — Sta- 
glunea trupei egene) , . . . n.. TE 
Suchianu I. D.—Cronica economică (Dispariţia indus- 
triei de ziare). . , pe sea i acu bee ai iii a 


V. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co..—Miscellanea (Pentru cetitori.—A- 
iurea...—,„ Originea Rominilor“.— O nouă Academie : 
S. A. D. R..—Scrisoare d lui Artur Gorovei —,0- 
blomov*.—Lupta de clasã.—Pe marginea unei note 
la comemorare. lui Renan.— Criza cărți)... 

Nicanor P. & C..—Miscellanea (Maurice Barrâs.—Poe.- 
tul surdo-muţilor: Camil Baltazar, Flaute de ma- 
tasă.—Mişcarea Corpului didactic. —,„Unchiul din 
ent vw ME d ae Ri d Fe tal E Zech, 


VI. Recenzii 


Almanahni ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ pe anul 
1924 (M. Seege ,.. „ei. d saan 
Antonescu G. G.—Din problemele pedagogiei mo- 
derne. (D. L Suchianu). . ... E T 
Densușianu Ovid.—V'aţa păstorească în poazia noas- 
tră populară (|. Șiadbei). `, 
Dumas G..—Traité dt Psychologie (M. Ralea), . 
Graur Const:—Libertatea presei (M. Ralea). , é 
Ibânez Blasco.—La femme nue de Goya (Demostene 
Botez). wëlt, e Af Piso ep E i și De 
Lalou Jeng, Histoire de la ltterature française contem- 
poraine (M. Rafea). . a E AA 
May Gaston.—lIntroduction à la science du droit, 


SI 


Ii 


170 


374 
367 
373 
388 


371 


HI 


r 
e 
V- 
D 
€ 
z 


E 
san sa 


). BUES aE Ae da f KA jen) pE, SC CH 
ovici L.— Pagini tilozofice (M. Ra . + + L 
—Pe Argeş în sus (M. Ralea). . ee 
Poidehard, A "A Carter dea “Routes ide Perse 
Brätianu K etc Lé 
tie „dans les 
miză Meta; as Martin na în dez 


sso Domenico. e ADA 
SESCH SEENEN 

an Mentee mee 

VII. Revista Revistelor 


Băhal A..— Chimia în ştiinţa lecuirii Ee end 

Dal EE mei pi 

EE 
Mowrer Scott Paul. —Statele- Unite nu mal cooperează ` 


Ze "et. ke, Z Ki vg = e ° 


WT Drei eiert (Reu Mon 
diale). . 


Age," 
 T'Mwzndiië AA, Ji sg pe PR Men 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite li 
Pedacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale câror la 
crâri urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 


Ya crede de cuviinţă, conducindu-se numai după considerații teck- 
nice și editoriale. 


Odată cu trimiterea manuscrisu, 
ne comunice şi onorarul dorit ; în 
de câtră Direcțiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co~ 


recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscriselg 
definitiv şi citet. 


lui, autorii sînt rugați så 
caz contrar, acesta se va fixa 


> a, 


TEE 


Pentru tot  celace priveşte redacția: manuscrise, reviste 
ziare, cărți, etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească”, strada Alecsandri, laşi, 


Din editura „Viața Rominească'“: 


Po Ree ` — m 


OTILIA CAZIMIR LUCIA MANTU 


LUMINI ȘI UMBRE ` marar ` 


G. IBRĂILEANU | à KA E dër BOTEZ 
SPIRITUL CRITIC IN CULTURA | — Pe marginea cărților 
ROMÎNEASCĂ | „ Scriitori romini şi străini | ` 


PREȚUL 30 LEI 


a E $ 
e j DIBLIOTRAOUE P'ÊCONOMIE POLITIQUL 


MicHeL RALEA 
Docteur en 


L'idée de ina dans les doctrines 
socialistes 


Préface de ©. BOUGLE 
protesseur h în Sorbomne 
PARIS 


AI. A. PHILIPPIDE 
Marcet Mix Rue Jacshb ai 


Prix 15 fr. i Aur Sterp | 


A bech 
COLLECTION DU CENTRE DE DOCUMEN- | DEMOSTENE BOTEZ 
TATION SOCIALE (ÉCOLE NORMALE we. e 
ge Povestea Omului 
MICHEL RALEA 


Sula d révolution 


 XONEL TEODOREANU 


Ulifa Cop iärier 


Eå. „Caitura Naţionala” ga fi | 


JEAN BART 
(EUGENIU P. BOTEZ) 


Prinţesa Bibița 


Essul de bibliographle 
PARIS 


Fressen Universitairea 


___ Priz6 fr.