Viata Rom. (R.), 1924, 16.3

11243 


X-H 


Aa 320.553 


i] 
+ 


1924 ANUL xvi lune. No, 7 
Spn — 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


Anton Gherman . Din registrul ideilor gingaşe (V. Clasieli), 
Dinu Lance . . . Satire şi epistole ră, În sle). 
r. S, Irimescu . à Lupta contra porri berea (Organizari compa- 
| rativa. - Inferiorltatea noastră fală de färi 
moi mici ca întindere i TAANE H -4 artat, 
| uedia, Danemarca, Belgia şi El 
lon Minulescu. . . Roș, palson şi cioara îi d izola, im 
pleat orbem, X. La Inceput era euohntul.., — 
XI. Mai tare cu going par o DĂ 
G. Bogdan-Duică. . Multe şi mărunte des (DI 
J. Gonciarov, . . Oh gabi — Roman ce ewag din ruseşie de 
. Frun 
Minea ..., A Pc dee să şi acti. itatea literară a lul Di- 
mitrie Cantemir (1. Curentele culturale din 
Maldova în uremea lui Dimitrie o embe 
2, Viața lu! Dimitrie Cantemir, 3. Soaria o- 
persion, ye Evoluția literară o lul Dimitrie 
fjs 
T. Ho A Documente omeneşti (Cele treizeci de lenie), 
Const. 1. gVisoianu x Cranira externă A gr'dan emana seis tă, 
George Strat 


C. Popovici .. , 
P. Nicanor 4 Co. 


Recenzii: 


rr: 
de Prans 


Pi a 
Werte" : DA 
= AT ete După Eger E J. Cigaaa Menta o Prene. 


LAŞI 
Redacţia și Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1924 


pagini. A bata mentul 
ii, mmtrul pic taira So patia 400 pen aaa oma entul în gară ua aa ee let 


îs n an Cenir 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
lași, Strada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XIV 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. | pănă la No. 6 in- 
=laslv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulle pentru o jumătate de an,—trimiţind 


sima prin mandat poștal 
einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 


expedierea Revistei să na sufere întrerupere. 
Preţul abonamentulai pe anul 1924 este: 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 

prinderi comerciale, nanciare şi industriale, pe an 
Pentru particulari: 
Bom a e cacao n le a a e în: >: DOD: 
Pe jumătate an . «s sesse.’ „150, 
Ca numit i n. e e e ei a eee. re ASP 


IN STRĂINĂTATE: 


Pama enya e ei e; ei e N T lei 
Pe jumătate an . . . . . . . . . .. o 250 n 
[i ii pc... 1 1. e e e: A oc. 50 + 


Abonaţilor ti se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugaţi a trimite odată cu abonamentul și 
24 lei anual costul recomandării pentru țară și 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 ăsese 
În Par a Administrata Revistei cu preț p a e 
100 lei colecţia pe 1920 
120 „ 8 „ 1921 
160 , i „ 1922 
200 „ = o - 
inciusiy spesele de porto. 
Administrația. 


Viaţa Romînească 


KS 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi științifică 


VOLUMUL LIX 
ANUL XVI 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ 
„VIAȚA ROMINEASCA“ 
1924 


.. 


: RETWRESISTRAT £ 
: aeieea Maherin hagl $ 
: 27 JUL 1943 i 


ttn nneseasen.n.n.na. his 


Din registrul ideilor gingașe 


V. Clasicii 


Clasicii sint nume proprii de literați şi artişti, pe care le 
învăţăm în şcoală, sau le aflăm mai tirziu, din cărţi sau dela per- 
soane frumos cultivate. Numele acestea sint ilustre şi vechi; în 
ele, fără să fie ajutate de vre-un alt cuvînt, stă acumulată o mare 
putere de suggesile, De acela şi sint o proptea folositoare pen- 
tru opiniile noastre literare şi artistice ; fiindcă, în orice domeniu, 
omului îi vine comod să trăiască autoritativ, 

Pănă la revoluția romantică, numele vechi erau propteaua 
unică a gustului public, Pe tocetul s'au strecurat şi modernii 
spre treptele de cinste, şi astăzi sint destui oameni care nu-i po- 
menesc decit pe dinşii; aşa incit avem două puncte de sprijin, 
de putere aproape egală: numele cele mal vechi şi mai cunoscute 
—numele cele mai nouă, din ultima fasciculă a celei mai mo- 
derne reviste, Dezvoltarea capitalistă a culturii europene trebuia 
negreşit să pună în valoare noutatea ca atare—lansarea de ar- 
ticole nouă este un caracter general al pieţii de astăzi. De unde 
vine că unii oameni se închină celor mai vechi, alţii celor mai 
nouă mărfuri artistice, nu-i uşor de spus. Poţi fi deopotrivă e- 
legant şi cu antici şi cu modernii, pentrucă eleganța conserva- 
toare şi cea revoluționară sint acum egal valabile, Dar consta- 
tarea că ar fi existind spirite dela sine conservatoare, altele dela 
sine revoluționare, nu explică nimic. Măgarul filozofului nu piere 
de foame intre cele două baniţe egal pline, pentrucă foamea, şi 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 
A m 


nu egalitatea baniţeior, îl hotărăşte: animalul începe să mintace, 
indiferent de baniţă. In exemplul nostru, trebuința de a avea 
numaidecit o părere literară este motivul hotăritor ;— poate că a- 
deseori decizia vine ca în cazul măgarului, indiferent de estetica 
antică şi de estetica modernă. 

In practica zilnică, omul ţine socoteală de gustul cercului 
in care se găseşte; se decide după sfiala ori după lipsa de con- 
siderație pe care cercul i-o inspiră. Oricum, primul pas odată fă- 
cut, pentru clasici ori pentru moderni, stăruim, de obicelu, pe 
drumul apucat, cu o îndărătnicie surprinzătoare. Ambiţia consec- 
venţei este o putere mare şi oarbă, chiar în lucrurile literare şi 
artistice. ŞI consecvenţa este cu atit mal feroce, cu cit mai ne- 
clare sint în conştiinţa omului motivele specific estetice, dacă 
cumva s'a intimplat ca astfel de motive să intre In acţiune. Dar 
intervenţia motivelor de acest solu este cu totul nesigură şi rară. 
Atitudinile curente, în artă și literatură, sint nu de natură este- 
tică, ci socială: sînt rezultate din trebuința de a figura cit mai 
patent în cercul social al cărui prestigiu ne farmecă mai mult. 

Cred că, în general, ne-am înțeles. Acum, să nuanţăm 
puţin. 

In ciuda esteţilor mofturoşi, trebue afirmat că oricare cetă- 
țean are, natural, trebuințe estetice şi prin urmare un gust al 
lul adevărat. Cetăţenii dintr'an anume timp şi loc au cam ace- 
leaşi trebuințe estetice şi acelaşi gust. Depărtarea în timp şi 
deosebirea de dezvoltare istorică sint obstacole mari în calea in- 
țelegerii. Este dar, în principiu, puţin probabil ca Eshil să vor- 
bească unui parizian de astăzi aşa de clar ca Bataille ori Capus 
(fără să ținem samă de deosebirea de limbă), nici Knut Ham- 
sun să impresioneze pe un bucureştean, măcar cit de deştept şi 
sensibil, în chip atit de adequat ca d. Radu Cosmin. Toată pro- 
blema clasicilor se rezumă în aceste potriviri sau înstrăinări in- 
telectuale, hotărite de timp şi de treapta istorică, 

Bucureșteanul foarte cult are educaţia intelectuală şi artis- 
tică eminent şi actual pariziană. Prin urmare saplimentele dra- 
matice sau narative dela /Plilustration vorbesc viu şi direct su- 
fletului său, lar Shakespeare, ori chiar Ibsen, îl sint glasuri con- 
fuze, de pe altă lume, ȘI, în scurt, celebrităţile artistice de care 
ne despart sute orl mii de ani ne sint, obişnuit, iremediabil stră- 
ine, într'un grad oarecare. Ele au un prestigiu savant: trebue 
bătae de cap ca să „înţelegi“ asemene lucruri, născute în și pen- 


D 


DIN REGISTRUL IDEILOR GINGAŞE 7 


tru o lume moartă de veacuri. Frica să nu pară ignorant şi do- 
rința să treacă drept „cunoscător“ il stepa azta ori ba ce- 
tăţeanul norma! să mărturisească cinstit plictiseala imensă in 
care-l ineacă paginile cele mai clasice. Ar fi prețios și amuzant 
să sarprinzi exact sentimentele persoanelor culte, ale cunoscăto- 
rilor prin irezistibilă vocaţie, la cețirea corurilor lui Sofocle, a ti- 
radelor lui Corneille, a paginilor de psihologie fără aliniate, ale 
doamnei de Lafayette, a portretelor iui La Bruyère, pline de nume 
greceşti fără noimă şi de aluzii obscure, a versurilor de neîn- 
durată şi adormitoare seninätate din Hermann și Dorothea, în 
sfirşit a groaznicelor discursuri dramatice ale lui Schiller. ȘI nu-i 
vorba de acela că, la depărtări de zeci de pagini, intilneşti un 
rind ori un vers care iţi irită o clipă atenţia, ci de opera toată, 
intocmal aşa cum iţi stă inainte: Antigona şi Rodoguna, Geor- 
gicele şi Henriada, Ifigenia şi Andromaca, Tasso, Afinitățile 
elective şi (0, grozăvie supremă!) Wilhelm Meister, Wallenstein, 
Don Carlos—intocmal, intocmai, vers cu vers, rînd cu rind, şi 
—cet-i mai teribil, cuvint cu cuvint... O Apollon, demon fârsor, 
cel ce ameţeşti atiii oameni cum se cade cu „modelele* pe care 
dinadins le inspiri aţit de divers şi contrazicător, ajată şi lumi- 
nează pe cetitor, ca să înțeleagă ce-i spun şi să mă creadă cit 
sufăr pentru dinsul, cînd mi-l Inchipul faţă în față cu operele 
clasice, întocmai așa cum sint, fără sosurile de o mie de ori 
intoarse şi drese, în care le tot încălzesc criticii şi Istoricii de 
toată minat.. Cetăţeanul şi capod'opera, singuri singurel: asta 
vreau eu. Dar e un vis absurd, 

Timpul omoară orice creaţie intelectuală, în total ori în 
parte. Veşnica tinerețe a eternelor modele este o frază Ineptă, 
eşită din minţi strimte şi leneşe. Cine nu-i pedagog, guvernantă 
sau ministru de instructie publică, şi are şi altfel mintea liberă 
şi trează, îşi mărturiseşte cinstit plictiseala irltantă care iți gitue 
atenţia în faţa multor dintre cele mai definitive pagina! Darciţi 
oameni cetesc, observindu-se onest, dialogurile lui Platon, Iliada, 
pe Tit- Liviu, tragediile lul Racine, dramtle istorice ale lui Sha- 
kespeare, tragediile lui Schiller? lar, de altă parie, care om în 
stare să asculte şi să priceapă nu ia sama că în muzica seco- 
iului al 18-lea, consfinţită ca absolut clasică, se repetă fastidioa figuri 
melodice care pentru noi sint cu desăvirşire moarte, fiindcă le 
simţim automatice, scoase din unul şi acelaşi sertar, trase pe 
acelaşi calapod—ornamente goale de orice înțeles şi funcţie e- 


3 VIAŢA ROMINEASCĂ 
n a PI 


tetică, balast revoltător care ține în loc atenţia fără să o satis- 
facă? Care om În stare să vadă estetic, nu simte neplăcut con- 
venţionalul abstract, şi prin urmare insuficiența vizoală a atitor 
ireproşabile bucăţi de sculptură greacă ori de pictură a lul Ra- 
fael şi a posterităţii Iul exasperante? Cine, dacă exceptăm ca- 
zul de cultură stupid unilaterală sau de poză, se poate etuzias- 
ma cinstit de „lirismul“ corurilor lul Racine, dind cu piciorul în 
Verlaine? Dar pentru evaluarea clasicilor antici și a celor neo- 
latini a intervenit de citeva zeci de ani, subt insuflarea peste 
tot nelipsită a naţionalismului cotropitor, un marafet nou: fraza 
latinității — limpiditatea latină, seninătatea, simplicitatea, isteţi- 
mea, delicateța—gi cîte alte mirodenii latine. Un adăpost foarte 
bine venit pentru vanitatea minţilor gelatinoase, cărora li se isto- 
vise ingrijitor repertoriul de -platitudini estetico-culturale, Pentru 
clasicii francezi în deosebi se Intrebuințează mult şi un alt in- 
gredient: el sint aristocratici absolut, Şi superdelicaţii juni demo- 
crați şi june democrate (mal aleg!) care ornează, neapărat, sā- 
loanele de după războlu, slot fanatici al literaturii elegante dela 
Versailles. Democraţie cu latinitate şi fervenţă pentru arta sub- 
țire. Du grand slăcle—c'est du dernier chic... 

Trebue o fantazie neobişnuită, o cultură istorică tot astfel, 
pentru a reiavia în citva forme ale unei vieţi intelectuale de care 
te despart veacuri, Asta nu însemnează că istoricii de meserie 
sint totdeauna eminent înţelegători ai celor trecute. De obiceiu, 
ei se închid numai, cu solemnitate erudită, în admiraţii înţepe- 
nite şi necontrolate, refuzind cu suficiență naivă şi obtuză, orice 
noutate: ei cunosc doar adevărul şi frumuseţa definitivă. Admi- 
raţia curentă pentru lucrurile vechi este ua moft de educaţie. 

Desigur uzura sau moartea valorilor intelectuale sint feno- 
mene coniplexe. Gioriile trecute se intunecă şi se luminează ca- 
priclos, şi forme vechi de artă pot să reinvie, într'o măsură oa- 
recare, în fantazia artiştilor. La ceilalţi, care nu-s decit public, 
simţirea şi judecata estetică, în afară de gustul lor actual, adese 
nemăriurisit, sint cu totul nestabile şi inconzistente. In materie 
de artă, masa este suggestibiiă aproape fără margini. Numai 
masa? Eu am văzut pe un om — ce-i dreptul deosebit de in- 
teligent şi simpatic—tăcind pe alţi cițiva să „descopere“ minuni 
În cele mai nule pagini de muzică simfonică a lui Schubert. lar 
cel suggestionaţi erau muzicanți de meserie, şi altfel nu erau 
oameni proşti, deşi cam prea tineri. 


DIN REGISTRUL IDEILOR QINOAŞE 9 


Arta, indiferent de materialul) ` 
gralu, Caşi gralul vorbit, ea îşi 
schimbă cuprinsu! sufletesc care | 
doză de strimbătură, să vorbeşti 
e originea, aici e şi condamnar 
vreme vorbeşte pe potriva botulai! să, a minţii sale. Pentru a 
înțelege și reînvia vorbirea, prin sufletul vremilor de 
mult trecute, trebue o virtuozitate 4, oarecum nefirească. 
Şi sint destule forme care cu nici un preţ nu pot fi reînviate, 
şi nici o formă nu poate ajunge a doua oară şi intocmai la 
viaţa pe care a avut-o in sufletul care a creat-o şi în sufletele 
celor din vremea şi locul lui. Cetăţeanul normal m'are nici timp, 
nici alte mijloace indispensabile pentru asemenea acrobaţii este- 
tice, Are însă tot dreptul să consume în pace articole artistice 
proaspete, aşa cum îi sosesc—direct dela Paris. 


care se manilestă, este 
bă formele, pentrucă se 
ămislit. Este totdeauna o 
menii de altădată: — aici 


Anton Gherman 


Satire şi epistole 


Plăceri auguste 


In pădurea nestirgită dela Nord 
Ce-a inspirat 

Geografii de clasa V-a secundară, 
Cum şi geologicul acord 

Că-au fost cărbuni în era terţiară; 
In pădurea cu căpşuni şi cu balauri, 
Fără de care nam avea fosile 

ŞI n'am şti că ferigele sint file 

De herbare 'n care dorm plesiozauri, 
lar digitala monstră: tălpi cu care 'n anii 
Acela au pâşit leviatanii, 

— Că'n sbircitura pletril-a ris gorila 


SATIRE ŞI EPISTOLE 


Ca în satire clorofila 
Sau după cum în plăcile aramii 


Făceau din mil urechi hipopotamii, 


In pădurea-aceasta am plecat 
La vinat; 


Cu-o puşcă scoasă de curind din hrubă 


ŞI cu genunchii strimbi 
In cisme cu carimbi 

Da, cu căciulă şi cu şubă 
Am plecat 

La vinat. 


Mă urmărea,—adică urmăream 
Vierul,—ah vlerul 

Cu păr şi cu copite despărțite 
Ca la vite - 


ȘI colți cum are numai rinocerul ; 


Vierul, ah vierul 

Nopţilor mele donquihotice 

Cu fel de fel de tilcuri 

Ale pustiului, cu ţipete haotice 
De elefanți căzind la pilcari 

ȘI vulturi dintro dată impuşcaţi 
ŞI împăiaţi, 

Şi jaguari c'an glonte fără greş 
Culcaţi şi prefăcuţi în preş, 


Sav, prinsă de pe marginea abisulul 


Cu mina păsărica Paradisului. 


12 


VIAŢA _ROMINEASCĂ 


La vinătoarea aceasta am plecat, 

E drept, cam supărat, 

Ca am pornit ca un nâting 
Inchipueşte-ţi, cu piciorul sting 

Cind foarte “bine-aşi fi putut s'aştept 

ŞI să pornesc ca lumea, cu piciorul drept 
— Am plecat 

Căci trebula neapărat 

S'omor vierul. 


Parcă "1 văd şi-acuma după cerul 

Din virful dimbului tot dind tircoale 
Sau scărpinindu-şi la răstimp de cerul 
Lui Dumnezeu necruţător spinarea, 

În vremea ce cu narea 

Involtă ca un mac, 

Pulveriza vre-un holt de viezure burlac. 
Era să-l fac odată pac! de fagul 

De colo, însă l-am lăsat de dragul 
De-a mi-l aşterne curmeziş 

La loc de luminiș, 

Ca luna să mă laude 

ȘI bucuroase că le-am împlinit dorințele 
Să sară să m'aplaude 

Din muşunoae pinţele, + 


Aşa o noapte 'ntreagă 
L-am hărțuit, l-am zăpăcit 


SATIRE ŞI EPISTOLE 


ȘI nu odată l-aşi fi nimerit 
De nu mar fi oprit 


Intr'o nreche—bleagă, 
Vre-un Barbă-Cot begleagă. 


„in zori însă cînd începu gîngania 

Să urce 'n soare, 

lar lerbele să se 'nfloare, 

Și-un vuet lung pe la răstoace, 
Spunea că s'a pornit zizania 

Cea veche Intre dobitoace, 

Cind “să o lau încoace 

Ah, lată-mă "nainte cu dihania ! 

Am pus desigur mina, scurt, pe pușcă 
Dar cind să trag, ca de-obicelu,—o duşcă 
Răcoritoare, sinceră, — de sodă, 

Mi-eşi cu plosca 'n faţă: Ciubăr-Vodă, 


Dinu Lance 


Lupta contra Tuberculozei 


ări comparative.—Inferioritatea noastră față de 
ui rogi ere por întindere și populaţie (Norve a, 
Suedia, Danemarca, Belgia şi Elvtţia) 


Am ajuns după vicisitudini nenea Rg noastră e 
vada suferințelor dar şi a energ 
rile idealul peri u de d naţional întregit în hotarele lui et- 
nice fireşti. Corespunzător cu importanța pe care am reușit să 
utea rivni să indeplinim un rol de samă pe 
prin urmare şi pe cel sanitar. E o nobilă am- 
e care nu o satisfacem Însă decit foarte puţin. Lacunele 
zării noastre sanitare sint enorme. Prin contrast—contrast 
dureros pentru amorul nostru propriu, dar care trebue subliniat 
pentru a suscita emulaţii care ar putea să fie rodnice— sint țări 
mult mal mici care ne depăşesc aşa de mult, încit apărem Într'o 
situaţie foarte defavorabilă, penibilă chiar, în lumina crudă a fap- 


in nordul depărtat, în ţara fiordurilor, ţară de neguri 
omături în care Însă în străfulgerări, zări noi apar— simbolismul 
cu adinci înțelesuri al lui Ibsen şi Björnson, muzica de culmi 
s'au produs acolo, dar tot acolo la începutul 
rut Wikingil cuceritori—putem găsi exemple 


poporului nostru—să rea- 


o dobindim, am 
toate terenurile 


înalte a lui Grile 
istoriei lor au a 
care sint adevărate indrumâri. 

cu o populaţie numai de 2 milloane şi jumătate 
reuşit să-şi dea o organizare sanitară care ar pu- 
pentru noi dar şi pentru ţări 
civilizaţie. S'a săvirşit acolo minunea 


model na numai 
mal vechi ca cultură şi 


u ocazia constătulrii medico-sociale a 


äjeni şi olteni dela băile Erculane din 29 Septembre 1923, 


LUPTA CONTRA TUBERCULOZEI 15 


— 


ca oficialii să lucreze cu zel, pricepere şi devotament alătari de 
particulari şi să realizeze în perfectă armonie una din cele mai 
echilibrate şi sistematice combateri a celei mai omoritoare din 
boalele actuale, cu rezultatul că tuberculoza a fost considerabil 
redusă. Celace Norvegienii au făcut pentru lepră—ultimele le- 
prozerii, rămăşiţele vastelor azile care acopereau Europa în evul 
mediu au existat pănă în ani! din ormå in Norvegla—sint pe 
cale să facă acum şi pentru tuberculoză. 

Retlecţii infinit de triste ne vin în minte şi o ciudă pe care 
nu pe-o putem stăpini ne cuprinde— sintem mal mulţi dar din 


indiferență se acordă la noi chestiilor sanitare. Moartea se-' 
ceră nestingherită în jurul nostru, Tuberculoza face zeci de mil 
de victime pe fiecare an şi aproape nu e familie care să nu-și 
dea obolul Molochului acesta nesăţios, ale cărui apetitari nu mai 
contenesc. Și totuşi, foarte puţini, aşa de puţini înctt aproape nu 
comptează iau atitudine de luptă hotărită ca să încerce să opună 
o stavilă pustiirilor ei cotropitoare. In Norvegia, sufletele şi i- 
nimile sînt mişcate într'un simţ de solidaritate bine înțeles de toată 
durerea omenească pe care o constată imprejurul lor şi înţele- 
gătoare, compătimirea lor se traduce nu în deşarte plingeri, dar 
in fapte care sint dovezi de acţiune în continuă propăşire, 

Voiu sch'ţa organizarea luptei contra tuberculozei în Norve- 
gia, luptă admirabilă dusă în stil mare nu pentru plăcerea pe- 
dantă de a ingira noi cifre şi nol date pe lingă atitea altele pe 
care le-am citat cind am trecut în revistă, în alte ocazii, orga- 
nizările antituberculoase din țări mari şi mici. Scopul e altul, e 
de a arăia că putem scoate învăţăminte din ceiace s'a făcut a- 
colo pentru a ajunge nu la o imitare directă—avem doară amo- 
rul nostru propriu, uneori excesiv de a râmine originali şi lọ- 
zincei prin noi înșine fi dăm întrebuinţări de care s'ar putea dis- 
pensa de oarece sint unele generalizări care devin direct ab- 
Surde —dar la o adaptare a măsurilor de combatere a tubercu- 
lozei, care cu siguranță ar fi urmate de rezultate excelente, 

Mica Norvegie a ajuns în 1922 să aibă 3250 paturi pentru 
tuberculoşi. Cifrele le lau după relaţia unei călătorii de studii 
publicată în „Zeltschriit für Tuberkulose“ de Hanstein în 1922 şi 

tapoartele lol Heitmann şi Harbitz la congresele internaţio- 
de tuberculoză din 1920 şi 1921. Noi nu avem nici 100) 
paturi, socotind în acest număr toate instituţiile : spitale, sana- 
torii publice şi particulare, sanatorial maritim dela Tekirghiol ca 
şi paturile, puţinele paturi din spitalele generale rezervate tuber- 
culoşilor. Bugetul rezumă şi mai bine și mai comprehensiv di- 
ferenţa dintre ei şi noi. Cifra bugetară pentru capitolul tuber- 

„ care e oglinda posibilităţilor de acţiune, a trecut în Nor- 
vegla dela 8.000 coroane cit era în 1901 la 5 mil. 220.00) co- 
toane în 1921—1922. Cum 100 coroane norvegiene valorează 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 
00 a NEI E 


: ncezi şi 100 lei 8 franci, așa incit o 
ien prea nege ie arme e decit cu Be 4 mă bage- 
tul oficial norvegian pentru combaterea vergers e ore 
valent cu 180 milioane de lei. Bugetul nostru pata ig onaniar 
tuberculozei la o populaţie de 7 ori mai mare seria 
e de 5 miloane de Îel., Caret dela 1801 de 65 or coroana lor 
marea e rm eră e acum In continuă urcare—pe rar iara 
dela primul buget care a fost de 400—500.000 lei, oo seat a 
venţia sanatoriului Filaret şi cheltuelile întreţinerii san pina 
Bisericani şi Birnova—l-am urnit cu greu, cu ape pan can 
s'au lovit de multe paneas pe iapa de he ce pă ep 

tru are o valoare 20— 
iri ra para de războiu reprezintă mal puţin de a treia parte 
niţial. 
ae sea re g i iert iz 
contra leprei. Primele do ina? în ce 1097 și 
| desafectate, cel de la Reknes fon 
pe ned preia numele marelui Lister, deschis în 1933. r id 
Ma? e SOS în (eră consirat un lor d 
snoven. In 1921, oraşu - , 
lamentul norvegian a vo 
120 paturi la Qlittre. In același an, par re bca de 
tat 114 milion de coroane pentru dou orare , fa riduri 
120 paturi. Pe lingă aceste sanatorii ma A preerie 

o ulare, al oraşului Cristiania şi a 
narile e In total, numărul paturilor din pega zan 
torii se ridică la 895. Un asi partea statului cu pa 

de a fi construit la R 

au pi ap cere- se primesc bolnavi din toate pm peaa; 
Bolnavii care pot să dea o contribuție de muncă sint ri re n 3 
țaţi în sanatorii încă din timpul curei lor, la conania a m 
tere intră şi angajamentul că nu se vor sustrage a e a el 
atit cit sint capabili să le aibă, după un program sta 

sa pp aoci Hakkedall, 50 paturi vor fi Read 
pentru bolnavii care pot munci. țiunea aceasta w: pie 
astfel un adevărat atelier pentru grădinărie, ocopaţii nn e, = 
rite meserii. Se va putea consolida prin munca grada N age > 4 
curel obținut în sanatorii şi se va putea urmări cit a mp pe 
cură, bolnavul Îşi păstrează capacitatea de muncă. Sistemu ra 
cură” prin muncă, cârula | se dă la noi o aşa de mică imponua 
merită să fie luat fo de aproape considerație. Educaţia meere 
lor trebue să fie continuu făcută, convingindu-ică e În in free 
tratamentului de a nu trindăvi, de oarece munca, care nu ră cena 
pănă la oboseală, are o utilitate terapeutică şi e mal cu .. 
bire de folos în interesul ocupaţiilor lor ulterioare pe ge do 
trebul să le rela, dar care e preferabil să nu fie reluate bru e 

Costul întreţinerii io sanatorli pentru fiecare bolnav e 


LUPTA CONTRA TUBERCULOZEI 17 
caca taliei M dm II E 


termen mediu de 10 coroane pe zi. Casa de asigurare contra 
boalelor şi comuna plătesc cite o coroană şi 20 pe zi, restul sumei e 
acoperită de stat. În sanatoriile particulare, statul plăteşte o sub- 
venţie de 120 coroane lunar pentru fiecare bolnav sărac, 

Colaborarea statului, comunelor, caselor de asigurare contra 
vosli duce astfel Ja rezultate apreciabile pentru asistența bol- 
navilor. 

Pentru copili cu tuberculoze pulmonare funcţionează două 
sanatorii, unul al statului, celalt care aparţine asociației femeilor 
norvegiane, fiecare cu 40 paturi, 

La noi, luptăm demult să avem un sanatoriu pentru copiii 
Cu leziuni pulmonare deschise. Sanatoriul dela Nifon, (judeţul! 
Buzău) care a funcţionat pănă înainte de războiu şi pe care l-am 
cerut pentru copii e acum fără întrebuințare, caşicum şi puţinele 
sanatorii care existau pănă în 1916 ar fi socotite că erau şi a- 
celea în număr prea mare. Ca sanatori! maritime există două ale 
Statului cu 125 paturi şi două particulare cu 110 Paturi. In Ro- 
minia mare nu există decit acelaşi sanatoriu maritim dela Te- 
kirghiol care funcţiona şi înainte de războiu refăcut— după ce 
fusese devastat—prin stăruințele şi munca devotată a conducă- 
toriior lui. Sanatoriul Eforiei dela Tekirghlo! continuă să fie în 
ruină, La Budache (Ackerman) unde sint nămoale excelente, nu 
se poate injgheba un sanatoriu stabil, 

Pentru izolarea tuberculoşilor sint rezervale secții speciale 
în spitalele generale. Cristiania are într'o secție 292 paturi, ìn- 
tr'alta 12 paturi, Bergen 83 paturi, Trondjem 60 paturi, Hamer- 
fest 12 paturi. Secţiile acestea sint intrebaințate şi pentru cerce- 
târi clinice şi terapeutice—aşa incit o activitate ştiinţifică se des- 
făşoară în ele—asupra tuberculozei pulmonare, La noi, după multe 
sforțări în 14 oraşe—teritoriul vechiu şi noile provincii—am ajuns 
să avem 182 patari—cu mult mal puţin deci decit în Norvegia 
—pentru tuberculoşi şi încă şi acelea ocupate fără multă regulă 
de bolnavii din această categorie, caşicum ar fi în număr prea 
mare şi H s'ar putea da întrebeinţări cit de variate. Promisiile 
diferitelor direcţii sanitare de a crea cit mai multe secţii speciale 
pentru tuberculoşi în spitalele generale, se amină continuu, de 
oarece nu li se acordă de fapt mare importanţă Direcţiile sa- 
nitare cred că e mai nimerit să treacă la alte preocupări, care 
Meme alert dese ori şi ele același soartă de a rămine pur pla- 
tonice. 

Numărul mare de paturi pentru asistența tuberculoşilor e dat 
in Norvegia de azile, o instituţie specifică şi caracteristică pen- 
tru această țară, Conformaţia geografică a Norvegiel— munţi in- 
trerupți de forduri — mijloace anevoloase de comunicaţie pe în- 
tinderi mari—suprafaţa țării, pentru o populaţie de 2 :; milioane 
de locuitori, e de 325 mii kilometri pâtrați—făceau foarte dificil 
transportul bolnavilor la distanţe enorme în cele citeva sana- 
torii înființate pentru ei. S'a recunoscut atunci necesitatea de a 


ad 2 


AA ORA ——— 


trul azile mai uşor accesibile bolnavilor, Înfiinţarea lor apă- 
gg aiit mai baie cu cit după legea votată în 1901, izo- 
larea chiar forţată a bolnavilor cu leziuni deschise era impusă 
fără ca în sanatorii şi spitale să existe un număr suficient de 
paturi pentru ei. Azilele acestea — numărul lor trece actualmente 
de 90—au fn medie 20 paturi fiecare şi excepţional unele 30 
aturi. 
P In azile se primesc bolnavi de ambele sexe, bărbaţi şi femei. 
Ele nu sint întrebuințate numai pentru izolarea bolnavilor cu le- 
zluni înaintate, dar şi pentru complectarea curei la cei care pä- 
răsesc sanatorlile înainte ca să-şi îi terminat definitiv tratamentul. 
in azile se primesc provizoriu bolnavi până ce se fac locuri in 
sanatoriile totdeauna arhipline şi se tratează episode diferite ale 
boalei, cind recidive se produc la bolnavii care au eşit din sa- 
natorii. 
Prin felu! varlat de cazuri tratate în aceste azile, impresia 
că sint locaşuri ale morţii, cum li se făcuse reputaţia la inceput, 
e înlăturată. Azilele sint situate la o distanţă apropiată de re- 
şedinţa medicului cărula ii sint date în grije. Odată sau de două 
ori pe săptămină, medicul, care e de obiceiu şi medicul oficial a] 
circumscripţiei, le vizitează. Medicii sint retribuiţi—pănăla 2000 
coroane anval—şi obţin uneori burse de călătorii pentru a-şi in- 
treține şi perfecționa cunoştinţele relative la tuberculoza pulmonară. 

Azilele s'au fundat cele mai mule din ele după iniţiativa 
judeţelor, comunelor, asoclaţiilor particulare sau chiar a unui 
simplu particular mai generos. În construcţia lor s'a avut in 
vedere să se asigure bolnavilor tot confortul posibil, fără să se 
neglijeze şi oarecare preocupări estetice, Coloritul varlat, vesel, 
artistic executat al păreților camerelor le dă un aspect atrăgător. 
Mobilele sint decorative pentru a nu da camerelor o înfăţişare 
uniformă de cazarmă. Bolnavii locuesc de obiceiu 2—4 într'o 
cameră. Fiecare azil işi are camerele sale de rezervă pentru ca- 
zurii= prea înaintate şi pentru muribunzi. Vizitele familiei bol- 
navilor sint larg permise aşa incit bolnavul nu se simte izolat 
şi departe de ai lui. Două infirmiere fac permanent serviciul în 
fiecare azil, ajutate de un personal inferior destul de numeros, O 
deosebită atenţie se acordă alimentaţiei bolnavilor. 

Azilele astfel întreținute au dobindit încrederea populaţiei. 
Bolnavii stau fără opunere, un timp cit de îndelungat In ele, de 
oarece nu pierd contactul cu familia lor. Izolarea pe care legea 
o prevede chiar forţat se realizează astfel benevol spre satisfa- 
cereă bolnavilor, Pentru bolnavii recalcitranți care nu voesce să 
se conformeze regulelor de cură, internarea în azile special în- 
tocmite sau în secţii speciale din spitalele generale e prevăzută 
în modificările legei care sint pe cale să fie votate de parla- 
mentul norvegian. Costul întreținerii bolnavilor în azile variază 
intre 4 —8 coroane zilnic. Parlamentul a votat In 1920 un fond 
de 140.000 coroane pentru bolnavii cu mijloace restrinse pe care 


LUPTA CONTRA TUBERCULOZEI 19 


judeţele, comunele, asociaţiile particulare nu- į 
sri n si A00NRIRĂ, ptr Norvegia o. a AA ta pon 
ere a tuberculozei. Descri 
e rm opem masurate noştri sanini. rd aci omida 
n oiarea şi tratamentul bolnavilor 
punde evident unui ideal de asistenţă. Crearea de pentr 
Spitale, complect amenajate cu o gospodărie eee Creat 
xă 
n era e incă modalitatea cea mai potrivită pentru, prior 
S uloşilor. Provizoriu însă (crearea de centre mari de tuber- 
cu oşi se impune şi ea nu va putea să întirzie nici la noi prea 
za ar ngeepia rea pri răi înaintați e în țara noastră e- 
a să poa asistați aproape în nici într” - 
mr similare, mal cu deosebire cind ar fi întreţinute Apiri ar 
putea avea un rol eficace în combaterea tuberculozei, : 
Dispensare există în Norvegia, ş! numeroase. Declaraţia o- 


bligatorie a tuberculozei deschise prevăzută în lege și aplicată — 


şi la noi declaraţia e prevăzută dar nu o apli 
că —uşu= 
iara ai pr Ter iesi PERENGA zare msi po 
rmuiarele lor de declaraţie dacă ia do- 
miciliui bolnavului condiţiile de tratamen 5 je 
t, izolare i 
ae fie realizate şi în cazul acesta, răspunderea Ă zl reper 
Să rilor necesare rămine în sama lor. Cind însă medicul arată 
aceste măsuri nu pot fi aplicate, fiind dată starea socială a 


Cristiania posedă pentru asistența tobe 
rculoşilor - 
tor, un medie ajutor şi opt intirmiere, Infirmiereie viales O 


pară cazurile grave, care se izolează | 
rotor n azile şi secţiile speciale 
a Aura x generale, de cazurile mal uşoare care se tratează 

in timpul cit bolnavul își face cura într' 
ntr'o instituție - 
Ss, paje. m eră ea şi Sotie footătă, Pentre Ar 
plimentare, ajutoare de chirie e: iin rănile petai p: 
din sanatorii, primesc, unii din ei i m oi shi e 
„ cei mai nevolași, 
spăla Acre a. Bolnavi car a Wot ăia 
în număr suficient, de un preia al f imil ara, repe 
oiiizorr ur amiliei ie, fiică, o rudă 
dare p areior, o retiibuţie de 50—60 coroane lunar din fondul 
riza de locuinţe este astăzi 
generală și N 

aie pa aes Pentru a o înlătara pe cit lt Po Pr yeke uza 
rculoşilor, s'a obținut prin colaborarea societăților 


20 VIATA ROMINEASCĂ 


particulare de asistenţă şi de binefacere ca 10—15 la sută din 
casele cu două camere şi bucătărie în cartierele nouă construite în 
apropierea oraşelor— oraşele grădini —să fie cedate familiilor de 
tuberculoşi cu copii numeroşi, In felul acesta au fost scoase in 
Cristiania în 1920, din condiţiile igienice mizerabile în care trăiau, 
100 familii de tuberculoşi. 

Colaborarea e strinsă şi intimă între dispensare şi diferitele 
societăţi particulare aşa incit, centralizind mijloacele de asistență 
risipa de ajutoare e înlăturată. Ceiace la nol e numai un dezi- 
derat—societăţile particulare şi atitea cłte le avem nu lucrează 
cu destală coordonare şi coordonarea e deseori incomplectă şi 
între oficlalitate care de fapt intervine foarte puţin pentru com- 
baterea tuberculozei şi aceste societăţi—e acolo o realitate. 

Activitatea societăţilor particulare— asociaţia naţională pen- 


tru combaterea tuberculozei, asociaţia femellor norvegiene—e con- 


centrată mal cu deosebire în comunele rurale. In aceste comane, 
ele au numeroase secţii și subsecţii: 600 cea dintălu, 450 cea 
de a doua. Numeroase infirmiere vizitatoare răspîndesc sfaturi de 
profilaxie şi dau şi o asistenţă efectivă în diferitele circumscripții 
din Norvegia. Propaganda e foarte activă prin conferinţe, filme, 
un muzeu ambulant. Bugetul asociaţiilor particolare e realizat din 
cotizaţia membrilor—numărul acestor membrii, în 1009 secţii, 
se ridică la 130.000—din donaţii, dintr'un timbru special postal 


pentru tuberculoşi. Dela 1906 pănă în 1921 s'a obţinut prin acest 


timbru şi-printr'o floare care se vinde pentru tuberculoyi pe 
străzi în luna Mai, 2 i% mliioane coroane, O loterie de stat aduce 
400 000 coroane anual, La noi societățile particulare, cum e cea a 
profilaxiel tuberculozei, au un număr foarte mic de membri care 
şi aceia neglijează să-şi achite cotizaţiile. O loterie care ar putea 
aduce fonduri importante, pe care am propus-o ciliva dintre 
noi încă demult, nu o putem înjgheba. Cheta de Rusalii, pentru 
care regina Maria intervine prin apelurile sale în care pune su- 
fiet şi inimă, şi graţie devotamentului citorva doamne şi domni- 
şoare care | se consacră, e singura care mai aduce ceva, dar 
mult prea puţin în proporţie cu marile nevoi de asistență a tu- 
berculoşilor, 

O deosebită atenţie se dă în Norvegia luptei contra tuber- 
culozei la copii. Copiii din familiile de tuberculoşi, mai cu deo- 
sebire cind mama e tuberculoasă (40 la sută din aceşti copii mor 
tuberculoşi după o statistică publicată de Ustvedt în 1916) sint 
de s;proape supraveghiaţi. Două azile pentru copiii mici din pri- 
mul an al vieţii, cinci, fiecare cu 30—49 paturi, pentru copiii 
mai În virstă cu adenopatii tracheo-bronchice sau alte manifes- 
tări limfatice, funcţionează în Norvegia. Pentru aceste aziley cind 
fondurile de care dispun nu sint suficiente, statui intervine cu 
contribuţia sa. 

Măsurile luate în Norvegia pentru stăvilirea tuberculoze! au 


cuprins aproape toate laturile combaterii acestei boale şi au dus- 


~ PTA CONTRA TUBERCULOZEI 21 
a 
la o scădere considerabilă a mortalității de t 
ube . pe 
cae geuerală e in Norvegia mult apă redusă be Pepi 
. anii din urmă ea nu era decit de 13.33 la o mie de locuitori 
“(la noi e cel puţin dublă) şi în primul an al vieţii, copiii mor în 
Pe Eoria 2.44 A er tg sc mortalitatea ajunge deseori 
a sută). In Norvegia, mort 
rală a scăzut, în intervalul dela 1599 Ja A akma y pet 
pentru tuberculoză” scăderea a fost incă şi mai accentuată ; 25 
eN Numărul total al deceselor de tuberculoză s'a redus dela 
pi Amio airia x 1897 la 1.93 la mia de locuitori. In oraşul 
Sagara a mie la 1.78 la mie, la Bergen dela 3.1 ia 1.96 
Scăderea mortalităţii de tuberculoză a fos 
t mal 
sn rele intre 0—10 ani cu 45—50 la sută faţă de leant. Mesia. 
a real re: m, aşa de caracteristică prin aspectul ei clinic, 
reg ae e eroare nu pot fi decit foarte rari, a scăzut cu 
Rezultatele aşa de satisfăcătoare la care s$’ 

s'a - 
la a izolării bolnavilor înaintați, asanării rd va eng ară 
e vā şi imunizărli naturale a unel părţi din populație. Comba- 
saihe alcoolismulul— tuberculoza prinde uşor la alcoolici şi cum 

spus figurat şi plastic Hayem: on prend la tuberculose sur 


Şi cu atit mai” mult celor care au un tuberculos 
rintr 
ee Tord prea de ară parai 5000 Sorki din priede 
ortizată în ani cu 2: 
iar restul de 2000 coroane râmine ca o daii viata 


22 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


a această criză. Recent incă În Austria—in sărăcita şi 
e e a ati a intervenit cu sume considerabile pen- 
tru a ajuta construirea de locuințe noi şi igienice. Sit: 

In Norvegia, Axel Holst crede că scăderea mortalităţii de 
tuberculoză e datorită în sudul ţării şi imunizării relative a popu- 
laţiei, pe cînd în nord—Finmarken-— tuberculoza se prezintă cu 
forme grave la o populație fn mare parte anterior intactă de 
contaminare, la care terenul e foarte prielnic pentru produce- 

ale 
gr ae Zaai care trebue să fie relevat pentru Norvegia e im- 
portarţa măsurilor de legiferare, Le care prevede izolarea 
tuturor cazurilor de tuberculoză deschisă a început să se aplice 
dela 1 lanuar 1901. Legea aceasta s'a votat fără ca armamen- 
tul necesar pentru aplicarea el—sanatorii, spitale, azile să existe 
sau În orice caz cind el era cu totul incomplect. Cum lasă acolo, 
o lege nu se votează numai ca să rămînă pe hirtie, s'a căutat 
cu stăruință să i se dea o sancţiune E peer Toţi au lucrat, 0- 
ficiali cași particulari, ajungind să aibă eflorescenţa aceia de sa- 
natorii, spitale, azile, care fac ca Norvegia să se prezinte aşa 
de bine echipată în lupta contra tuberculozei. í 

Avem şi nol, in lege, declaraţia obligatorie a cazurilor de 
tuberculoză deschisă, dar oficialii nu s'au mişcat aproape de loc 
ca să facă ca această lege să capete putere de aplicare, creind 
instituţii unde tuberculoşii să poată fi izolați şi trataţi. Medicii 
dindu-şi sama că declaraţia n'ar fi urmată de o sancţiune, pre- 
feră să ignoreze această dispoziţie care rămine încă una din 
numeroasele noasire licțiuni legale. 

Legiferarea din Norvegia a dus la declararea bolnavilor cu 
tuberculoză deschisă, la izolarea lor forțată chiar cind nu se 
poate obţine altfel, la controlul igienic al mediului în care bol- 
navul trăeşte şi în primul rind al locuinței lui. Bolnavele cu le- 
ziuni deschise nu pot fi întrebuințate peniru îngrijirea copiilor. 
In lăptării, în magazinele de alimente e interzis să se întrebuin- 
jeze tuberculoşi. Pentru realizarea unei organizări în care nimic 
aproape nu e neglijat, statul a ştiut să prevadă în bugetul său 
sume importante şi bugetul acesta e în continuă creștere. Statul 
intervine cu o cotă de patru zecimi pentru întreţinerea bolnavi- 
lor săraci în diferitele instituţii de asistenţă; restul de şase ze- 
cimi priveşte pe judeţe, comune, casa asigurărilor soclale, dife- 
rite asociaţii de asistență particulară. - 

Legea declarației obligatorii se aplică ; cel puțin trei pă- 
irimi din cazuri sint declarate. Pentru cealaltă pătrime, care ma! 
rămine, cum ea aparține mal cu deosebire claselor aoclale unde 
măsuri de tratament, izolare şi profilaxie pot fi mai uşor apil- 
cate de oarece condiţiile economice sînt mai prielnice, chiar cind 
cazurile nu sint declarate, pericolvi de contaminare e redus. 

Declararea, deşi în unele cazuri încă tardivă —durata medie 
a boalei la cei cu leziuni evolutive e de doi ani şi cazurile cele: 


LUPTA CONTRA TURERCULOZEI 23 
5 SERIE IUR 


mal multe se declară cu '/,—*/, de an, înainte de deces—e de 
un mare folos pentru măsurile de combatere, Ar trebui pentru 
a aduce şi la noi pe oficiali să înțeleagă că legea sanitară, mai 
cu deosebire în ceiace priveşte dispoziția aceasta, trebue să de- 
vină o realitate, ca medicii să declare cazurile de tuberculoză des- 
chisă. Declaraţia m'ar servi numai pentru un stadiu statistic, care 
şi el e necesar, dar ar demonstra numărul mare de bolnavi e- 
xistenţi. S'ar ajunge astfel şi cu atit mai malt cînd proba ex- 
tensiei boalei va fi făcută—în urma unei acţiuni energice în care 
sforțările medicilor vor trebul să fie susținute de cele ale parii- 
cularilor care îşi vor da şi mal bine sama de pericolul contami- 
nării prin întinderea enormă a boalei,—ca măsuri de izolare şi 
tratament să fie aplicate în sanatorii şi spitale pe care astăzi nu 
le avem aproape de loc. 

In Norvegia, legea din 1991 nu mal întimplină nici-o piedică 
în aplicarea ei. Ea e acceptată -tte toți şi a intrat în obiceiurile 
populaţiei. Legea va dobindi modificări în sensul că se va com- 
plecta, Declararea se va întinde asupra tuturor cazurilor de tu- 
berculoză, cele deschise caşi cele închise. Separaţia între aceste 
două forme e de multe ori greu de făcut. Caimette a arătat că 
tubercaloşii cu leziuni zise închise (Rist socoteşte poate exagerat 
dar cu un mare fond de adevăr că orice tuberculos pulmonar 
are o expectoraţie baciiiferă, aşa incit cînd se caută bine prin 
cercetări bacteriologice şi experimentale, inoculind animale de 
laborator, bacilli sfirșeze prin a fi găsiţi) au faze de eliminări de 
bacili. Un bolnav izolat, nu va putea părăsi spitalul sau azilul 
pănă ce nu se cercetează, dacă în oraşul unde se stabileşte, mä- 
suri profilactice pot fi aplicate la locuința lui. Copiii tuberculoşi 
nu vor putea fi daţi în ingrijire în familii cu copii sănătoşi, pre- 
cum copiii sănătoşi nu vor putea fi introduşi pentru un motiv 
sau altul (studii, ucenicie) „în familii unde sint tuberculoşi, 

Postul de profesor sau profesoară intro şcoală publică nu 
e obținut decit în urma unul certificat medical, care să facă do- 
vada că cel care solicită postul nu are o leziune de tuberculoză 
deschisă. Cind un membru al corpului didactic se inboinăvește 
în“ timpul exerciţiului funcţiei, e pus în retragere cu o pen- 
siune de invaliditate corespunzătoare cu ultima lui retribnţie. 
Pensia e acoperită în parte de stat, în parte de comună. Cind 
un profesor tuberculos pus în retragere ia o nouă slujbă, retri- 
bujia pe care o primeşte pentru această slujbă e scăzută din 
pensie, Plata pensiei încetează dacă arce am refuză să ia o 
ocapaţie compatibilă cu starea sănătăţii lui. 

Măsurile speciale aplicate în Norvegia pentru corpul didactic 
duc la reflecţii melancolice pentru celace se face sau mal de 
grabă pentru celace nu se face la noi. Membri al corpului di- 
dactic, care sint tuberculoşi, avem și no! în număr mare şi nu e 
medic care practică, care să nu-i constate printre bolnavii pe 
care îi examinează, Ei continuă, pentrucă altfel nu ar avea cu 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 
24 _______________VIAŢA_RO 


ce să trăiască, o ocupaţie deseori istovitoare, care îl duce la ruina 
complectă a puţinei sănătăţi care le-a mai rămas, evoluind mal 
departe şi avind toate posibilităţile să contamineze conştient sau 
inconştient pe copiii cărora sint trimişi să le dea instrucţie şi e- 
ducaţie, In această instrucţie şi educaţie intră şi cea sanitară, 
pe care o dezmint şi o neagă prin tristul şi nenorocitul ior e- 
xemplu, Am cerut în repetate rinduri şi incă demult ca măsuri 
să se ia pentru profesoarele şi profesorii tuberculoşi, Se ajunsese 
chiar, ca un mic început, în 1921 la hotărirea ca mănăstirea Bis- 
trita din jud. Vilcea să fie amenajată ca sanatoriu pentru tuber- 
caloşii din corpul didactic. Aplicarea acestei hotăriri a întirziat, 
In urmă, recent, a intervenit o transacţie cu Ministerul instrucției 
publice ca azilul Madona-Dudu din Craiova, care fusese trecut 
filialei societăţii pentru profilaxia tuberculozei din acest oraş, 
pentru a servi ca spital de izolare, să fie cedat pentru seminar 
in schimbul mănăstirei Bistriţa, pe care acest minister îşi lua 0- 
bligaţia să o amenajeze şi să o-întrebuinţeze ca sanatoriu pentru 
tuberculoşii din învăţămînt. Ministrul actual al instrucției publice, 
om de acţiune şi profesor la facultatea de medicină, n'a uitat 
probabil de acest angajament şi cind va avea răgaz să reflec- 
teze asupra lui — campania pentru construirea de noi localuri de 
şcoli foarte interesantă, incontestabil, nu trebue să-l absoarbă cu 
totul — va şti, avem toată nădejdea, să-l respecte, 

Ceiace s'a obţinut in Norvegia, ca realizare importantă e 
că toate instituţiile pentru Îngrijirea tuberculoşilor au o conducere 
unitară, după directive date de o autoritate centrală sanitară, 
Omul de actiune Şi de neobosită energie, care e Heitmann, în ca- 
litatea sa de medic şei al statului pentru combaterea tubercu- 
lozel, post pe care il ocupă din 1914, a ştiut să coordoneze må- 
surile pe care le-a propus şi nu numai le-a propus, dar a reușit 
să obţină ca să fie adoptate. Toate proectele în celace priveşte 
construcția şi amenajarea de noi instituţii, pentru asistenţa tu- 
berculoşilor—spitala,- sanatorii publice sau particulare—sint su- 
puse pentru aprobare autorităţii centrale sanitare, La noi, în noua 
iege sanitară, care se prepară şi a cărei votare se anunță, tu- 
berculoza figurează şi ea, printre boalele sociale care trebue să 
fie combătute, Dinir'o omisiune căreia | se poate găsi o expli- 
caţie, de oarece în lege se prevăd foarte multe comisiuni aşa în 
cit cel puţin, pentru capitolul boalelor sociale s'a socotit că tre- 
bue să fie simplificate, se vitase ca în comisiunea boalelor so- 
ciale, societăţile pentru combaterea tuberculozei, cărora statul le 
trecuse sarcina asistenţei tuberculozei, să-şi albă vre-un repre- 
zentant. Omisiunea aceasta, se pare că în cele din urmă a fost 
îndreptată. 

Norvegienii n'au ultat In organizarea lor pe tuberculoşii mi- 
litari. Legea prevede că statul supo:tă costul tntreţinerii şi tra- 
tamentului soldatului tuberculos, chiar cind boala se declară 6 
luni după terminarea serviciului militar, La nol, se procedează 


LUPTA CONTRA TUBRRCULOZEI 23 


foarte sumar. Militarul tuberculos e par şi simplu reformat 
boala e declarată în foaia de reformă desi ca doblndită E 
timpul, dar nu din cauza serviciului, In felul acesta, autorităţile 
sanitare militare se socotesc degajate de orice răspundere şi sol- 
datul trece la vatră ca să creieze acolo focare nol de tuberculoză, 
Toate campaniile duse pentru a colnteresa şi autorităţile sanitare 
militare la măsurile pentru combaterea tuberculozei prin creiarea 
de sanatorii şi spitale ea rezervate m litarilor tuberculoşi, au 
dat pănă acuma greş. Celace există actualimente—un mic centru 
In Bucu-eşti la spitalul Zerlendi cu un buget insuticient—e aşa 
de puţin, incit de fapt nu comptează. 

Armata e totuşi un mare filtru, care ar permite descopari- 
rea a numeroase cazuri de tuberculosă. E o datorie ca pentru 
aceste cazuri să se ia măsuri de asistență. Măsurile acestea ar 
duce la o profilaxie eficace, împiedicind răspindirea boalel prin 
tuberculoşii reformaţi, care contaminează oraşele şi satele, de 
oarece nimeni nu se ocupă de ingrijirea lor. ` 

Organizarea luptel contra tuberculozei aşa cum a lost in- 
țeleasă și aşa cum a fost realizată în Norvegia e o mare pildă 
care ar putea fi şi o mare lecție pentra noi. 

Pentru a nu încărca prea mult expunerea pe care o fac 
asupra modului de combatere a tuberculozei în ţări mal mici ca 
noi, voiu trece repede asupra organizărilor din Suedia, Danemarca, 
Belgia şi Elveţia, organizări care şi ele au ajuns să cuprindă 
cele mai multe din laturile combaterii tuberculozei. in Suedia, 
impulsul pentru construirea de sanatorii a pornit dela regele in- 
suşi, Cind Oscar al ll-lea şi-a celebrat în 1897 jubileul de 25 
ani de domnie, conducătorii mişcării pentru combaterea tuberculozei 
au avut surpriza— surpriză foarte plăcută, să fie informaţi că regele, 
cu multă mărinimie, făcînd abstracţie de deşărtăciunea unor ser- 
bâri pompoase, a hotărit să doneze sumele realizate prin sub- 
scripțla naţională, care se ridică la 2201000 coroane ln scop 
de a se construi sanatorii populare pentru tuberculoşi. Parla- 
mentul a înțeles şi el să-şi facă datoria. In Mai 1903, s'a votat 
o lege după care statul îşi lua obligaţia să contribue cu jumă- 
tate din suma necesară pentru construirea de sanatorii acordind 
1000 coroane pentru fiecare pat de bolnav (în oltimii ani, suma 
aceasta a fost mărită la 2000 coroane). Terenul pentru constru- 
irea de sanatorii şi spitale e cedat gratuit judeţelor, comunelor, 
societăţilor de asistență. Statul inscria astfel în bugetul său, pen- 
tru 10 ani o sumă de 4.6)0,000 coroane, pentru asistența tu- 
berculogilor. O altă sumă de 6 '/; milioane coroane necesară in- 
treţinerii bolnavilor în aceste sanatorii a fost prevăzută. La nol, 
departe ca parlamentul să dea spontan sume mal importante, 
pentru tuberculoşi, trebue să ducem o luptă aprigă ca să men- 
ținem chiar bugetul de mizerie, care nl-e alocat. Cee triste că 
siatem nevoiți si luptăm deseori chiar cu autorităţile sanitare, 
de oarece din bugetul lor general, care e şi el, trebue să recu- 


25 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tem, un buget de mizerie, nu găsesc aproape nimic pentru 
capitolul tuberculozei. Cind am reuşit să obținem altă dată dela 
un ministru de finanțe mal generos—nu e vorba de cel actual, 
care a ridicat principiul economiilor mal cu deosebire pentru 
chestiile sanitare pănăla înălţimea unu! principiu de stat—o sumă 
bugetară, care şi aceia era foarte mică şi aproape derizorie pen- 
tru marile nevoi de organizare la cate aveam să facem faţă, 
chiar şi aceia ne-a fost disputată în comisia bugetară, Opoziția 
am întimpinat-o, nu dela direcţia actuală sanitară, binevoitoare 
şi foarte bine intenţionată pentru acțiunea noastră, dar care nu 
reuşeşte să obțină decit bugete sanitare cu totul insuficiente, dar 
dela o direcţie trecută. Şi totuşi, în capul acestei direcţii se afla 
un om cu destulă pricepere şi medicală şi socială, dela care ne 
puteam aştepta să avem tot concursul. Nu ni l-a refuzat din rea 
voinţă, dar pentrucă ţinea să împace alte nevoi, pe care probabil 
le socotea mai urgente fără să-şi dea sama că acela ce recla- 
mam era o contribuţie care e o Indatorire esenţială pentru orice 
parlament, caşi pentru orice autoritate sanitară. 

In Suedia, lupta contra tuberculozei începută subt auspicii 
aşa de favorabile a fost în cortinuu progres, Fiecare district îşi 
are sanatoriul său. Statul contribue la cheltuelile generale de 
intreţinere ale sanatoriilor cu 2"/, coroane zilnic pentru fiecare 
bolnav. Numărul sanatoriilor particulare creşte şi el. Suedia cu 
o populaţie de 5 '/: milioane locultori avea 4742 paturi pentru 
tuberculoşi în 1921. Noi cu o populaţie de trei ori mal mare a- 
vem de opt ori mal Ă area paturi decit ei. Dispensare pentru tu- 
berculoși, funcţionează numeroase În oraşele mari şi în mulie din 
oraşele mai mici din provincie. Intreţinerea dispensarelor e asi- 
gurată parte de stat, parte de judeţe şi comane. Asociaţia na- 
Vonală pentru combaterea tuberculozei le acordă o subvenție a- 
nuală de 300,0c0 coroane. Asociaţia aceasta este destul de pu- 
ternică. Ea numără 20.000 membri şi a reuşit să realizeze, în 
1921, din cotizaţii, taxe dela telegrame, care îi sint atribuite In 
anumite ocazii, dela un timbru special postal, peste 750.000 co- 
roane, ceiace e o sumă importantă, coroana suedeză valorind 
4,75 fr. francezi, peste 60 lei de al noştri. Suedia întrebeințează 
în dispensare, infirmiere vizitatoare, pe care le găseşte uşor de 
oarece şi-a format un corp de 50C0 infirmiere, multe din ele in- 
trebuințate pentru combaterea tuberculozei. La noi, oricit pro- 
punem de atita timp necesitatea imperioasă a formării de infir- 
miere vizitatoare, trebue să ne mulţumim-—gcoalele de infirmiere 
vizitatoare îşi aşteaptă încă realizarea—cu cîteva rari exemplare 
de infirmiere şi acelea rău retribuite şi cu o pregătire, care n'a 
putut să fie complectă. Un director al unui ziar popular din cele 
mal răspindite dela nol, care își scria recent impresiile asupra 
unel călătorii în Suedia, a uitat să releveze şi latura progreselor 
sanitare din această țară, pentru care a arătat cu drept cuvint 
o admiraţie pe deplin justificată. Am f! căpâtat astfel indemnul 


LUPTA CONTRA TUBERCULOZEI 27 
E ——— ————— ai 


său patriotic ca să fim sedezi gi 
publice şi in privința grijii sănătății 
uedia îşi complectează armamentul antituberculos în toat 
meri i-a ri timfatici 4 Sr MA e trei sanatorii atita 
co mfatic holm, Götenborg, , 
tunc pantas ln poes activitate. AESI 
anemarca ţine recordul măsurilor de organizare t 
combaterea tuberculozei. La o populație de 3 30000 locuitori a 
ajuns să aibă 16 por mee 34 spitale pentru tuberculoşi, 4 azile, 
10 sanatorii şi 3 piis e maritime, 12 dispensare, 2 școli pentru 
copiii tuberculoşi, 3 preventorii. In 72 instituţii se dispune astfel 
de 339) locuri tubercaloşi, celace reprezintă un pat la mai 
puţin de 1000 locuitori, Dacă am păstra proporţia aceasta, ar 
trebui să avem 17.000 paturi şi noi nu ajungem, totalizind tot 
ce putem oferi pentru cura tuberculoşilor, nici la 1000 paturi. 

O luptă angajată într'un stii aşa de mare necesită un buget 
important. Bugetul acesta a fost în continuă creştere. Dela 41.000 
coroane cit era în 1900—1901 s'a ajuns la 6.400.000 coroane în 
1920. Cum coroaa daneză valorează peste 3 fr. francezi, trebue 
se iomajn cu aproape 40 această cifră pentru a o transforma 

Danemarca cheltueşte oficial, pe lingă sumele colectate de 
particulari, pentru o populație de 3.300.0.0 locuitori o sumă e- 
chivaleniă cu 250 milioane lei. Rominia cu o populaţie aproape de 
şase ori mai mare, se mulţumeşte să prevadă 5 milioane de lei in 
bugetul ei oficial pentru combaterea tuberculozei, Contrastul a= 
cesta e prea trist şi e dureros să mai insistăm asupra lui. 
saga y mj- Site eg ere tuberculozei au fost 

emarca în n 5 şi ele au fost | 
şi E arte 1912, 1918, 1919, d BSRR 
a orvegia, În aceste legi, măsuri complecte pentru 
combaterea tuberculozei sint prevăzute. Pentru bolnavii tratați in 
sânatorii, spitale, azile, statul ia asuprăşi 75 la sută din cheltueli, 
Soldaţii tubercaloşi stat trimişi în sanatorii şi intreţinuţi de mi- 
otet ai de războlu un an şi chiar mai mult, dacă cura nue ter- 

Dispensarele, în număr mare, sint subvenţionate peniru o 
treime de stat, o treime de municipatităţile locale, restul de o 
trelme fiind procurat din fonduri particulare. Copiii sănătoşi din 
rr de remi m ln e familii sănătoase şi sint im- 

n 
re înlitarat părinţ ce pericolul de contaminare 
raţie gamei acestia de măsuri, mortalitatea de tuberculoză 
a fost considerabil redusă şi actualmente e cea mai mică din 
toată Europa. Dela trei la mie cit era in 1890, ea a ajuns la 0,84 
la Mari 1921, s 
ári mici prin populația ior, dar mari pria democrația lor 
sănătoasă caş! prin adinca înţelegere şi roate Pret pă lor 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sanitare, Norvegia, Suedia, Danemarca au ştiut să ia atitudine 
de luptă energică contra boalei, care continuă incă în alte ţări 
şi mai cu deosebire la noi să facă ravagii inspăimintătoare. 

Nu voesc să abuzez de comparații, dar tot ca ţări mici pot 
clta Belgia şi Elveţia unde organizaţia luptei contra tuberculozei 
e cu mult superioară celei dela noi. Belgia are aproape 1-0 dis- 
pensare cu peste 100 infirmiere vizitatoare; dela 8 sanatorii cu 
“600 paturi cite avea înainte de războiu, a ajuns în 1921 la 18 cu 
1500 în repede creştere, aşa încit în anul În curs numărul patu- 
rilor a trecut de 2000. Elveţia, lăsînd deoparte sanatoriile parti- 
culare, are ca organizări oficial: 106 dispensare şi 16 sanatorii 
cu 1500 paturi. 

Exemplul acestor țări, nu trebue să fie citat numai pentru 
a dovedi in ce stare de inferioritate ne găsim. El trebue să fie 
şi un imbold ca să eşim din starea în care ne aflăm fn celace 
priveste organizarea luptei contra tuberculozei. 

Tergiversările, aminările continue—promisiuri pe cit de 
solemne, pe atit de goale se fac de ani lntregi—nu mai pot fi 
tolerate. E timpul să reacționăm într'un elan de solidaritate, pen- 
tru care corpul medical e chemat cel dintălu să ia atitudine de 
luptă energică şi hotărită. 

Un program de realizări se Impune ca o necesitate impe- 
rioasă, dela care nu e oficial şi particular, care să se poată sus- 
trage. 

Dr. S. Irimescu 


Roş, galben şi albastru 


— Roman — 
IX, Donec totum impleat orbem 


la aşteptarea unor vremuri mai bune şi cu s ranța des- 
coperirii unor oameni mai pricepuţi, rampă pf ea a li al fu- 
seseră schimbate, dela şeful Marelui Stat Major, pănă la şefi 
celor mal neinsemnate unităţi de luptă. Rămăşiţele armatei noas- 
tre, complectate cu diviziile proaspete ale Țarului Nicolae şi a- 
iutate mai ales de practica ofițerilor din misiunea militară fran- 
ceză, reugiseră să fixeze frontul pe poziţiile strategice însemnate 
cu steguleţe tricolore, pe harta dela Marele Cartier, Nu ştiu dacă 
era o simplă coincidență, dar cele două armate dușmane, se o- 
priseră parcă după comanda lui Nicolae Damianovici, pe linia 
çare ra să prior ul area de opa cele două ţări... 

rea mea era, că adevăratul autor al aceste 

victorii romineşti, fusese iarna, Gerul și zăpada red sim: 
cu noi, mai sincer şi mal eficace decît aliaţii, 
P începuseră acum pregătirile pentru campania de pri- 

Această formulá sacramentalš, îmi aducea aminte de ex- 
pedițiile împăratului Traian, contra Dacilor. Pe mine operațiile 
militare nu mă pasionaseră niciodată. Şi dacă le uitasem pe 
mere ta care Sea atit mai mult, nu eram ținut să ledis- . 

redința 
aut dos notei, persoanelor competinte de pe front sau 
olul meu cași al cîtorva alţi confraţi dela cen 

hotării în mod definitiv de cătră Marele Cartier e Cosa 
dameutul suprem ne făcuse marea cinste să ne încadreze şi pe 
noi printre colaboratorii victoriei finale. Armata rominească tre- 
bula să-şi refacă mai intăiu moralul Sau—într'o formulă mai 
poetică — să-şi regăsească sufletul pierdut pe Jiu, pe Olt şi pe 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ă lectarea cadrelor şi munițiilor era o simplă chestie 
rr be ee. mal mult şi de alte citeva trenuri sosite 
din Rusia la timp. Animatorii victoriei de mine Însă, nu puteam 
fi decit noi—redactorii ziarului „Rominia”, 

lată-ne deci încadraţi în serviciile auxiliare ale armatei com- 
batante !... Amorul meu propriu, care nu-şi turburase cu nimic 
starea lui latentă de pănă atunci, începu deodată să aibă velei- 
tăți de ghiocel. ȘI cu toate acestea, până la primăvară, mal era 
incă timp 1... Erolsmul însă, nu este o „salată de sezon“ şi pri- 
mele mele simptome de eroism, începuseră să-mi gidile sufle- 
tul ca primele dureri artritice la închectura degetelor. 

Nu-mi puteam preciza încă bine aportul acilvității mele e- 
roice în marea operă de pregătire a victoriei finale. Optimismul 
însă, mă învăluia ca o sărutare pătimaşă de femee, Incepusem 
chiar să consider războiul ca o operă a mea personală, Nu-mi 
răminea decit să-mi aleg sacrificiul cu care s'o pot desăvirşi. 
Mănăstirea dela Curtea de Argeş se dărimase atitea nopţi de-a- 
rindul. Dar în clipa fa care visul meşterului Manole fusese trăit 
aevea de propria lui soţie, cărămizile se transformaseră în piatră 
şi piatra În veşnicie. Pentru un moment, ființa de care mă lega 
cea mal frenetică şi sălbatică dragoste, era Tatlana. Tatiana deci, 
trebula să-mi ajate la desăvirşirea operei compromisă de alții, 
Pe porumbița mea de porțelan, aveam s'o spinzur de strașina 
Rominiei de mine, cu un clopoțel de argint în cioc t... 


In dimineaţa zilei de 27 Februar, Nicolaşa îm! bate în uşă. 
Căciula lui de oaie albă, îmi pare aureola unul sfint venit din 
fundul Siberiei. Veselia lui miroase a praf de puşcă şi a ploae 
de primăvară. 

— Bucură-te Mircea Feodoroviei, că se sfirşeşte războiul . 
De-acum înainte, avem noi grijă de toată lumea b. 

Unde o fi băut Nicolaşa toată noaptea, de a nemerit la 
mine aşa de dimineaţă ?... Mă frec la ochi să-l pot privi mai 
bine, dar frazele lui mă orbesc parcă şi mal mult. 

— De-acum s'a sfirşit şi cu Ţarul nostru și cu Nemţoaica 
luil.. Or să se ducă dracului amindoi după popa Rasputin... 

Nu pricep nimic. Nicolașa trebue să fie beat turtă, 

— Revoluţia mult aşteptată, a inceput L.. Preobrajenski, 
Valinski şi Litowskl au trecut de partea poporului... De-acum nu 
ne mai temem de nimeni. Regimentele astea fac mai mult de- 
cit toată armata Țarului de pe front... Ştii cine a dat semnalul 
în armată ?... Cărpicinicott |... Un soldat din reghimentul Litow- 
ski... Un simpla om liber 1... Bravo luil.. Trăiască revoluția |... 

Abia acum încep să pricep. Dar în momentul de faţă, este 
oare posibilă o revoluţie in Rusia?,,. Nu cumva cele povestite 
cu atita patos de Nicolaşa, nu sint decit simple turburări de 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 31 
man nl A: 


stradă ? Trebuia să mă duc la redacţie numaidecit. Dela Nico- 
laşa nu puteam afla decit ecoul ştirilor trecute din gură în gură, 
Mie însă, imi trebaia textul telegramelor oficiale, 

Nicolaşa mi-ajută să mă imbrac, Parcă aşi fi un paralitic. 
imi lipsesc doar ciriile şi cele citeva sute de spectatori ca să mă 
însoţească pănă la „scăldătoarea oilor“, 

In stradă, Nicolaşa mă părăseşte : 

— Luaţi seama să nu scriţi vre-o prostie la gazetă că pe 
urmă n'o să fie bine,, Dacă vreţi să ciştigaţi şi voi războiul, să 
luaţi apărarea poporului... Daţi-o dracului de oligarhie, că nu 
mai merge, Să nu care cumva să combateţi revoluția că aici 
vă putrezesc oasele, Să ştiţi!... Trageţi la gazetă un titlu mare, 
pe toată pagina : „Trăiască democraţia rusă |... 

La redacţie nu este încă nimeni. Dau fuga la tipogratie, 
Alci găsesc pe secretarul de redacţie, care pregătește o ediție 
specială. Ştirile sint adevărate. In Rusia, izbucnise revoluţia de 
trei zile, Pericolul însă pare înlăturat. Poporul se revoltase con- 
tra trădătorilor de origină germană, care puseseră stăpinire pe 
Țar şi înlesniseră dezastrele armatei pe front. Foștii miniştri şi 
demnitarii curții fuseseră arestaţi, Noul guvern era format din 
reprezentanţii partidelor democrate din Dumă. Războiul avea să 
continue până la victoria finală, 

Puțin mai tirziu, dela cenzură ni se trimite o nouă tele- 
gramă: Ţarul Nicolae abdicase în favoarea fratelui său mal mic, 
Marele Duce Mihali Alexandrovici, care avea să semneze o pro- 
clamație cătră poporul şi armata rusă şi să pană imperiul pe 
bazele democrației adevărate. 

Surprizele se precipită Insă. Telzgramele sosesc din sfert 
in sfert de oră. Dar cele nouă, prezintă situaţia subt un alt as- 
pect. Curlozitatea şi nerăbiarea populară cresc văzind cu o- 
chii, Mulțimea umple străzile din centrul oraşului ca intr'o zi 
d: sărbătoare naţională. Opinia publică este impărțită, Unii pri- 
vesc evenimentele din Rusia cu simpatie; alţii continuă să se în- 
dolască de schimbarea radicală a situaţiei. Autorităţile se abţin 
dela orice manifestaţie spontană, Rezerva oficialităţii noastre 
se identifică cu statuia lui Miron Costin, care continuă parcă să 
buchinească în Letopiseţul său, că: „nu vremurile sint subt cirma 
omului, ci bietul om, subt cirma vremurilor“, 

Dupi amiază, aflăm că Marele Duce Mihail a refuzat tro- 
nul pănă ce adunarea constituan'ă na i-l va oferi ca dar din 
mini poparalai rus. Majoritatea deputaților insă, înclină spre 

Ultimele ştiri de peste Prut, contribue să deruteze complect 
opinia publică. Toată lumea se Intreabā : „Ce are să mal fie 
mine ?...* Dar ce trebuia să fie cunoscut la laşi abia mine, în 
Rusia se petrecuse incă de eril... Guvernul provizoriu fusese 
constituit cu atribuţii dictatoriale. „de roi est mort, vive le roll...“ 
Cu ce autoritate însă, şi mal ales, pe ce forţă se baza noul gu- 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lul imperiu 
rezida mai departe destinele fostu n 
tarist 7. ră pri pacii războiul dela 1877 nu Do ce 
ae Rusia fără Țar, şi pe Țar ca un simplu opta De 
publice Vulgaritatea epea pioneer | Aaron ă Peer 
"obraji mani a Ă 
pănă şi obrajii celor mai mari duş hiper eine 
au triumful democraţiei ş 
ceri faze eh pun propovădulau chiar o revoluţie la fel 
EN Romante lor însă ora naeran Sn gg astre 
ropriu zis, nu m š 
ar; daag pala de oeni ar Em re Lamer i 
care se refagiase Regele, praen ara să leengan 
care constituesc suzeranitatea unul s dia oil ip aE. 
de Moldova şi pe hartă făcea incă parte m dirt 
dați ruşi care ar îl pu 
dată de aproape un milion ză sol nhia 
le In Rominia din mome 
lipi oricind la Rusia. O revoluț E SN ame 
act de sinistră megalomanie 
za Ade papii Ana de ag = un lnia = par a 
ă ealul no , 
prins elevii cu lecţia neinvăţată. Artei al eee de see 
fusese să trecem examenele cu intervenția p ing ag pasă 
influente. De data asta însă, căzuserăm area price ti 
3 vrea Să ştie de nimeni. Războiul ca r A 
releu şi alte oiii bătae şi n'au dispărut. Ce te faci 
i r 
„A fugue gi il vedeam aproape în flecare zi, mă See t 
l la Bucureşti, în cerent cu toate noutățile interzise mogi K ai 
e public. De data asta însă, şeful de cabinet al e: Ha- 
jut de interne, nu mi le mai spunea cu precauția destăinuir Aa 
nui secret cl cu mărturisirea sincerăa unel nenorociri fatale. Re 
voluția rusă de altfel, desființase toate secretele de stat. emea 
incepuse se ştie tot ce se petrece. Măştile începuseră să ca 
una după alta. Carnavalul inconştienții durase destul. Masca- 
rada ipocriziei se stingea În sufletul fiecăruia odată cu lumina 
ultimului lampion de hirtie multicoloră. Sinceritatea făcea rava- 
gii chiar printre cel care aveau de mărturisit anume paua 
laşii păreau o enormă casă de nebuni, Atita cumințenie numai la 
ai găsi! 
zl fer are r măsură să cunoască adevărata situație, 
era că Rominia sărise din lac în puț. Dar puţul era aşa de -ă 
dinc, că deschizătura ghizdurilor nu mai îmbrăţişa decit un pä- 
trat de cer senin, mare cit o față de masă pentru patru per- 
soane. W 
Orice Sar fi intimplat decl; dar la masa asta trebuia 
mă Pere şi eu. Nu area admite pentru nimic în lume, = 
fiu sacrificat de dragul unui Tar imbecili, care se arun:ase în sps 
să scape de înec un copil sväpäiat, fără să-şi dea sama că e 
tie să Înoate. 
piei Un tacim deci, mi-l rezervasem, din oficiu, mie. Dar pen- 
tru celelalte trei 7... 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 33 
CO EI i AI RE: 


Nu-mi place vecinătatea oricul. La masă mai ales, cind nu 
pot fi singur, mă enervează tovărăşia necunoscuţilor care mi- 

brinza cu cuțitul, scuipă simburii c'reşilor din compot în 
linguriţă şi se scarpină după ureche cu furculita. 

Deocamdată mi-am găsit dol tovarăşi de masă. Unul este, 
bine înțeles, Tatiana; altul, Nicolaşa. Mai fmi trebue un al tre- 
Hea fă urmă „le Mattre d'Hôtel“ poate începe să ne servească 
„menu -0h 

Vreau să-mi duc insă generozitatea pănă la capăt, Mă ob- 
sedează al patrulea tacim liber. Dacă ar fi vorba de „marea 
frescă a Ateneului romin“, l-aşi lăsa liber până ce s'ar indura 
Dumnezeu să ne dea ŞI nouă un artist decorator. Dar pe vre= 
murile astea de criză alimentară, e păcat să satur! numai! trej 
flăminzi cu mincarea rinduită pentru patru i 

Pe 'foto nu-l chem fiindcă oficlalitatea şefului de cabinet 
ar putea jigni sentimentele democratice ale lui Nicolașa și poate 
chiar ale Tatianei. La domnul Alvazian, iar nu mă pot gindi 
fiindcă nu vreau să-l smulg din abondenţa bodegei la „Cocos- 
tircul de avr“, Ca să pot încheia dar cu succes ciclul Nibelun- 
gilor, trebue să-l caut pe al treilea la București. Primul nume 
care Îmi vine în gind este o Walkirle. Lotty se roagă poate și 
astăzi pentru mine la icoana Stinte! Paraschiva şi dacă Nemţii 
nu vor fi reparat Incă uzina electrică, probabil că Lotiy ţine în 


Cine o fi stiind acum în camera mea? Cine îmi ceteşte 
cărțile din Bibliotecă ?.. N'am luat cu mine decit pe Baudelaire, 
pe Laforgue, A a Rimbaud, pe Corbière și pe Saint-Pol-Roux...” 

r că din cauza lor, a inceput să se vorbească 
de revoluție şi la laşi. Poezia nouă e ca dinamita veche. Cind 
crezi că nu mal e bună de nimic, tocmal atunci face explozie 
singută. Am lăsat însă pe Villon, pe Ronsard, pe Mallarmé, pe 
Verlaine, pe Francis Jammes şi toate romanele autorilor cu nu- 
mele legat de cite o casă de nebuni, Pe Lautreamont l-am im- 
prumutat Tatianei! să-l cețească. Efectul l-am constatat chiar a 
douazi. Tatiana mă sărută acum ca o meduză. Deşi foarte pe 
sona', sufletul slav se adaptează foarte uşor, oricărei formule de 
inteleciualitate superioară. De cind l-am dat să-mi cetească au- 
torii aro; Tatiana are aerul că incearcă să mă instruească ea 
pe mine. Zilele trecute mi-a vorbit de Gerard de Nerval g! de 
Villiers de l'Isle Adam... Pe Aloisius Bertrand l-am dat lui Nico- 
laşa. Poemele lui „Gaspar de la Nuli“, cadrează cu firea lui 
spontană şi întunecată ca o sală de spectacol înainte de ridi- 
carea cortinei. Nicolaşa însă, este un rus absurd. Principiile lui 
democratice l-au îngrădit ca pe o vespasiană în paravanul de 
tinichea atenuat cu afişe de teatru şi reclame comerciale. Nu mai 
admite acum nici aristocrația intelectuală... 

ar mal am la masă un loc Hber, Nicolaşa desigur, l-ar 
rezerva dolzanţei colective a papagalilor drenat să ţipe „Tră- 


3 


BA VIAȚA ROMA — 


4 libertatea“. Din fundul perspectivei celor 300 km. dela laşi 
mai, Lotty imi aruncă parcă o mustrare sfioasă şi imensă 
ca resemnarea Capitalei după ocuparea el de armata duşmană... 

„Nu, dragă Lotty.. Nu -te-am uitat încă şi nici nam să te 
ult vre-odată. Dar la masă nu trebue să stai niciodată cu două 
femei pe care le-ai avut. Şi-afară de asta, mi-e teamă că odată 
ajunsă la laşi, vel cere să mininci iar usturoiu... Râmii la Bucu- 
reşti dar. Am să te regăsesc după ce revoluția rusă şi Tatiana 
şi-or spune ultimul lor cuvint“... 

A, dal... lată şi pe al patrulea comesean. L-am ăsit. Tre- 
baia să mă gindesc la el chiar din primul moment, Lauren- 
tiu Blebea, pe care Toto şi-a propus să-l aresteze imediat ce-şi 
va vedea visul cu ochii. E splonul Nemţilor din timpul neutra- 
Jirăţii noastre, E trădătorul cauzei naţionale şi al vagoanelor de 
cereale romineşti trecute peste Carpaţi 1. 

Nu mai păstrez pentru Blebea, în sufietul meu, nici un fel 
de dragoste, nici măcar reflexul unei linguri de lemn, într'o stra- 
chină cu clorbă de linte. Dar dacă Blebea a reuşit să ne ingele 
pe toți ca să-şi poată duce infamia cu succes până la capăt, în- 
seamnă că Blebea este cu adevărat un om mare şi merită să 
stea la masa celor patru. Eu cel puţin, îl găsesc în momentul 
de faţă, superior nouă tutulor. Eroii laşităţii conservatoare dela 
laşi nu se pot compara nici chiar pe departe cu atitudinea ero- 
ică a celui ce riscase tot timpul să dispară prin asasinat sau si- 
nucidere. Cei care tremurau în mină cu telegramele sosite din 
Rusia, invidiau acum şi atitudinea lui Blebea dinaintea declară- 
rii de războiu, şi soarta lut după problematica Încheere a păcii... 

Ofer lui Biebea dar locul de cinste din capul mesei. Știu 
că masa este patrată şi nu are nici un atribut erarhic. Dar ca- 
pul mesel va fi acolo unde va sta Blebea. Mă închin înaintea 
lui ca în fața geniului reprezentativ al unel rase. Blebea este mai 
armonic, mai simetric, mai dinamic şi mal extatic şi decit mine 
şi decit Nicolaşa şi chiar decit Tatiana—singura femee pănă as- 
tăzi care m'a obsedat mal mult de trei zile. 


Ruşii au înebunit de-abinele. De altfel, fericirile neaştep- 
tate îţi zdruncină totdeauna creerii. Democraţia face ravagii în- 
spăimîntătoare. Nu ştiu ce-ar putea fi în Rusia, unde noul re- 
gim a trebuit să nlveleze o întreagă serie de clase sociale. La 
laşi însă, deosebirea dintre soldați şi ofițeri a dispărut cu totul. 
Salutul nu mai este decit o chestie de bună creştere. In primul 
moment, cocardele roşii apăruseră numai pe pieptul stîng al u- 
niformelor pămintii. Cu timpul însă, ele s'au urcat pănă la şapcă 
ŞI în prezent astupă cu totul vechea cocardă ţaristă cu culorile 
ordinului, Sfintul Gheorghe, Emblema democraţiei li s'a urcat pănă 
la creer, ca manitestaţiile unul sifilis în faza tertiară, Cu cit sol- 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 35 


datul este mal democrat, cu atit cocarda 
ating circonferința unei străchini cazone. Alia haite Unele 
inger de aceiași culoare, care atirnă pe uniforme ca di- 
rele de singe ale unor răni imaginare. Fiecare soldat din ar- 
peer pape setate seal pepe: parcă pentru un loc de fi- 
„Larmen”, Cel mai sprinteni ł 
readori, Spiritul de imitație al celor te simpli, ari conta 
ceata plcadorilor, iar cei care nu pot pricepe Incă, ce înseamnă 
cocarda roşie, îndeplinesc caşi mai înainte rolul faurilor şi în ma- 
i e i nu poor decit nişte simpli boi, 
upieie pe front nu-i mal interesează. - 
meni, au poate dreptate, Ce caută el gi DOMS aa p na 
der pr Rusiei democrate să se lupte pentru o ţară oligarhică 7... 
preste de peste Prut, avuseseră grijă să sosească la timp ca 
: Aga strica mecanismul fostelor manechine țariste. Oratorii 
eig şi za eria front le explicaseră ce înseamnă un sol- 
nt T eip urma urmelor, nu era decit un cetățean ll- 


Daiana Ias cel mal infocat propagandist era Nicolae 
icolaşa dispăruse pentru cltva tim - 
wazlan cra dezolat fiindcă nu Ştiu ce ag e Pomana Al 
cel mal de seamă client al bodegei la „Cocostircul de aur“, Ta- 
ar jura că nu are nici o ştire dela el. Bănula însă că trebue 
fie în Rusia unde se pregăteşte temelia lumii noul pe care 
încă, “Tatiana imad, vorbea Mirela Carier au o puteam pricepe 
h , Vor n auzite, amdată n’ 
pă ml ngin re rapi =, impuţinaseră şi A iai 
nt. te ori i - 
părerile asupra viitorului, Tatiana imi da pari ni ÎL A 
puns. Fiindcă Imi jurase să nu se despartă niciodată de mine 
căuta se mă convingă că în Rusia de mine s'ar putea trål mult 
mai convenabil decit în Rominia betejită de războlu, Nicolaşa 
i-ai pin pg a nng intelectuale din Petrograd şi Mos- 
» Nicoiaţa era un om superior care putea juca 
ari He popas în noua Rusie, dacă, bine înțeles, s'ar fi lä- 


a re oz mele de porțelan incepuse să-l crească ghiare 


lată-l însă pe Nicolaşa apărind din nou la la Fusese | 

Sai ante se pusese de acord cu oră basarabeni 4 
$ care 

dosul frontului dela Siret pănă la Prat oo rominese chiar 


Dar Nicolaşa este curat nebun. | s'a 
l Š urcat şi lui - 
ţia la creer !... Bine i-a spus Tatiana că o să pă ș de. Sce ta 


E luna Mal, 
La laşi, a inflorit parcă amintirea trandafirilor de altădată. 


Armata noastră refăcută a început să înloculască pe front 
unităţile ruseşti de care comandamentul superior nu mal este 
sigur. Pe strada Lăpuşneanu trec reghimentele de vinători care 
au început să pună pe ginduri pe membrii sovietelor ruseşti şi 
diferiții comisari ai poporului pripașiii şi pe la noi... 

oldaţii cîntă din gură şi din frunză. In capela fiecărui, o 
altă frunză de stejar îl înfrăţeşte parcă, cu pădurile din mijlocul 
cărora s'au desprins. Cintecul lor răsună ma! puternic şi mai 
departe ca toate discursurile patriotice şi minciunile sentimentale 
cu care fuseseră cintați prin cărţi, prin ziare, prin întrunirile pu- 
blice şi prin parlamentele romineşti sau ale diferitelor ţări aliate. 
Din marşul lor, din chipul lor şi din cintecul lor simplu, sfios şi 
totuşi grav—cași clipele acestea în care pornesc spre moarte— 
simt cum se desprinde imensă şi curată, întreaga jale şi vitejie 
strămoşească pe care eu nu le-am cunoscut-o decit din veşnica 
şi obsedanta lor „frunză-verde“, 

Cu aceiași frunză verde prinsă în capelă şi între buze, se 
duc şi de data asta pe front. Toţi sînt la fel. Parcă toţi n'ar 
fi decit acelaşi ţăran romin multiplicat în rindarile reghimentului 
ce parcă nu se mai sfirşeşte, - 

Redactorii dela ziarui Marelui Cartler au eşit pe trotuar ca 
să-i aplaude, Animatorii eroismului pe hirtie îşi anticipau cola- 
borarea cu executanţii operei lor, pe front. Era singura ofensă 
pe meu grațiaţii soartei o puteau aduce condamnaților la 
moarte |... 

Eu m'am retras în fundul redacției, cu Nicolaşa care a ve- 
nit să mă vadă. Rusul a văzut scena şi mi-a priceput revolta. 

— Aşa e că-i păcat să moară atita lume?.. Trebue să se 
sfirgească odată şi cu măcelul ăsta, Noi o să ne facem datoria 
pănă la capăt. Rămine cași voi să ne ajutaţi frățeşte. Noi nu 
mal luptăm, Nu te lua după Informaţiile cartierului. Ăştia nu 
ştiu nimic. Ruşii nu mai luptă fiindcă m'au pentru ce să 
mai lupte. Dacă vă simţiţi în stare să luptaţi singuri cu Nem- 
(1, brava vouă |. Am s'o văd eu şi p'asta,, Nu încercaţi însă 
marea cu degetul... Hai să dâm mai bine mina frățeşte şi să nu 
lăsăm pe mine ce putem face astăzi... Dacă am reuşit să scă- 
pim noi de Țarul nostru, dar voi de-al vostru !... Ce ? Crezi că-i 
mare lucru?.,. Un simplu păhărel de conlac!,.. Îl dai pe git din- 
tr'o singură dată,.. Şi-atita tot]... 

Incerc să-l potolesc, Dar Nicolaşa se aprinde şi mal tare: 

— Ascultă-mă pe mine. Să ştii că le vine rîndul la toţi, 
O să se curăţe unul după altul.. Ai să vezi că după nol m'au 
să mai lupte nici Nemţii... Nol nu stäm degeaba. Lucrăm virtos 
că ne-am legat cu jurămint de moarte. Deviza noastră este: 
„Donec totum impleat orbem“. Pănă ce nu vom cuceri pămin- 
tul tot, nu me lăsăm., Să fie al tutulor, nu numai al unora!... 
Sa-l împărțim frăţeşte... Fiecare cu bucăţica lul... Ce?... Al ceva 


de zis?.. Fiindcă eşti pus astăzi la adăpost de gloanţele nem-- 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 37 
E ecran i II E E 


teşti, crezi că m'are să te ajungă mine ghiara proprii! 
Ce-al făcut pănă acam în viaţă ?.. Ce Ae in lăsat pri Ta i 
care nu ştiu să facă nimic ?.;. Cine de curte boerească vrei să 
trăeşti toată viaţa ?,. Sâ-ţi fie rugine f. Ajunge atita laşitate... 
Mişcă-te odată şi tu să le spul cine eşti... Nu mai aştepta de 
geaba că ei n'au să te cunoască niciodată.. Hai cu noi... Hai să 
vezi $ feranra să a om liber, om mare, supraom l.. 
pot răspunde nimic, fiindcă reghimentul d 

trecat şi colegii au început să intre în ari re atp asio 

Lea Sta Ai iși freacă minile de bucurie: 

~ Orandios spectacol!,, N'am ce zice... Hei, domnul - 
Ski... Vinătorii noştri luptă, nu se încurcă L. ve se mainaa 
trá o fi ea mare, dar prea e pilnă de nåmoll. Dumneavoastră 
parcă na aveţi singe in vine... Până să vă hotăriţi s'o mişcaţi 
din loc, vă dă Neamţul mereu peste cap... Dar, ia să vezi cum 
au să se schimbe acum lucrurile... Aşteaptă numai s'ajungă vì- 
nătorii noştri pe front!,.. l-ai văzut ?,. Oltenii săracii|... Oltul 
ap A are nămol ia el.. Are amestecat în apă, singe de roman 

Nicolaşa își clatină capul distrat şi scrişneşte printre dinți 
„donec totum impleat orbem” piaja, 
apaa srn p orbem” în timp ce colegul meu de redac- 

— Am să trag un articol să se ducă pomina!.. Da 
mi-or da pe „Mihai Viteazul“ nici de data sata să. ie Scari na 


X. La început era cuvîntul... 


Toată lumea și-a perdut capul. Sfintul Denis cel 
șămăsese cu el în palme. Dar sfinţii anonimi dela laşi a daia 
ces nici măcar prezenţa de spirit a primului Episcop al Pari- 
sului. Capetele noastre se rostogoliseră ca nişte bolovani în pră- 
pastie... Dacă s'ar fi strîns la un loc toate miresele de pe lume, 
rd Soa praelo iae paN Co zzore ar fi fost probabil, 

al r nicilor dela la me - 
piardă în fine şi tirzia lor virginătate, m ia a 

De citeva zile Nemţii atacă cu furie frontul de pe Siret. In- 
tenţia dugmanului este să ne întoarcă flancul sting, să pătrundă 
în sudul Basarabiei, să ne tae legătura cu Odesa şi să ne prindă 
e pe O muscă în palmele Carpaţilor şi Prutului. Na ştiu cum 

ns putea opera această a ee Strategică, deşi specialişiii dela 

z mn Marelul Cartier ne dau explicații suficiente pentruca arti- 

a ele noastre să nu pară celor de pe front, anecdote traduse din 

mba chineză. La lişi însă, panica produsă de ofensiva duş- 

mană a luat progorpa holere] la Hamburg sau a cutremurului 
ela Messina. 


de pămtot d 


Rominii rezistă fiindcă de data asta, intim lător 
reziste, Parte din materialul de. războla trimis iin ag n 


38 VIAȚA ROMINEASCĂ 


glia a sosit la timp pentru a ne putea fi şi el de folos. Fron- 
tul însă no este ocupat numai de Romini. Ba ceva mai mult, 
deși pe hartă poartă numele de „frontul romin* grosul lul este 
format din Rași. 

Decind s'a democralizat Însă, armata rusă a devenit mai 
protocolară ca o recepţie la Palatul de larnă al fostului Tar. Nu 
mai admite decit opt ore de.. luptă, pe zi, lar în caz de atac, 
anunţarea lof cu cel puţin trei zile înainte. Nu mai vorbesc de 
tratativele cu diferiţii comisari ai poporului şi de dreptul de 
„veto* al sovietelor care în ultimul timp, s'au înmulţit în aşa fel 
că aproape fiecare soldat rus a devenit o entitate militară, so- 
clală gi naţională. 

ubt regimul țarist, Ruşii nu se bătuseră fiindcă nu le sọ- 
sise Încă ordinul dela Petrograd. Subt regimu!' republican, e- 
drept că ordinile soseau zilnic, dar Mbertatea voinţii individuale 
trebuia respectată înaintea angajamentelor anterioare, luate fără 
consultarea şi prealabila aprobare a poporului. 
indată ce artileria m sea incepea bombardamentul, 
trupele ruseşti părăseau poziţiile expuse şi se retrăgeau acolo 
unde se credeau mal la adăpost. Majoritatea lor însă, întrebuința 
o tactică şi mai savantă, Părăsea armele pur şi simplu și ve- 
nea la lași ca să se plingă marelui soviet al armatei de sud, 
de mizeriile unor anume generali prea bătrini, care nu puteau 
înţelege rostul unei armate democrate, Pănă să vină Rominii să 
ocupe poziţiile părăsite, Nemţii se instalau în ele ca întrun com- 
partiment gol de drum de fier şi cadrilal incepea iar, parcă tot 
cu figura schimbului de... dame. 

ȘI azi aşa, mine aşa, pănă ce intro bună zi, exasperarea 
comandanților romiai atinse limita extremă a frăţiei de arme şi 
citeva companii romineşti trecură prin mitraliere o întreagă di- 
vizie rusă, ce fugea de pe front numai cu căruțele de alimente. 

De data asta dar, trebuia să ne batem şi cu Nemţii şi cu 
Ruşii. Rezultatul final nu era greu de ghicit. Frontul rominesc 
nu mal putea rezista multă vreme, Odată spart însă, ultima fí- 
şie de pămint din Rominia liberă, dispărea și ea... Ce era dar 
de făcut?,,, 

Noi, ca nol.. Făceam parte din cadrele armatei şi în ultl- 
mul moment, s'ar fi putut găsi în depozitele Iaşului, cite o uni- 
formă de gradat şi pentru civilii mobilizați la ziarul Marelul Car- 
tier. Eventuala noastră situaţie de prizonieri începuse chiar să 
ne suridă, A câdea prizonier nu însemna numai decit a fi laş- 
Ciji eroi de pe front nu fuseseră făcuţi prizonieri fiindcă în to- 
lul laptei îşi pierduseră revolverul sau întrebuinţaseră pănă chiar 
şi ultimul glonţ cu care trebulau să-şi zboare creerii |... 

Publiciștii romini puteau fi deci mindri că luptaseră până 
la ultimul strop de cerneală}... Nemţii m'aveau decit să vină la 
laşi. Ne-ar fi găsit pe toji la posturile noastre de onoare, dra- 
paţi în toga misiunii naţionale caşi nişte senatori romani, gate 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU | 39 


să asvirlim cu călimara în cap, primului barbar care ar fi în- 
drăznit să ne atingă... 

Persoana noastră însă nu reprezenta decit o cantitate ne- 
prua din prestigiul ţării. Dar Pariamentul ?.. Dar guvernul ?,.. 

Regele ?,.. Ce era de făcut cu aceste trei elemente consti- 
tutive ale suveranităţii naţionale ?... 

E drept că pentru parlamentari se găsise o soluție mai 
dinainte. Majoritatea deputaţilor şi senatorilor plecase în conce- 
diu nelimitat să-şi facă vilegiatura prin Suedia, Norvegia, Da- 
nemarca, Angila şi Franţa. Mai răminea deci guvernul şi Regele. 
De altfel, cineva trebuia să mal rămînă şi cu noi la laşi, până 
în ultimul moment cind are să se hotărască soarta Rominiei ce 
a se caşi micul Isaac să fie urcată pe rugul sacrificiului 


In redacţia noastră se vorbea de soluţia dată de unul din- 
tre miniştri. Armata se va retrage de pe front şi va forma în 
parai Iaşilor un triunghiu strategic, botezat „Triunghiul morţii“. 
n mijlocul lui, Regele, guvernul şi ultimii demnitari ai statului, 
aveau să repete gestul strămoșului Decebal şi al ultimilor os- 
taşi din Sarmisegetuza, sau—pentru înţelesul celor care nu cti- 
nosc bine istoria neamulul—aveau să-și aştepte sfirşitul ca echi- 
paglul unul vapor englez, ce se cutundă cu pavilionul naţional 
arborat pe puntea de comandă strigind în cor: „God save the 


king". 
Nol (rebula să strigăm, bine înțeles „Trăiască Regele“ şi 
poate chlar „Trăiască Rominia Mare...“ 

Alții însă, mal in curent cu cele ce se puneau la cale in 
cercurile conducătoare, afirmau că s'a hotărit retragerea gene- 
rală peste Prut, peste Nistru, peste Dnipru, peste Don şi peste 
munţii Caucazi până in Mesopotamia, unde trebuia să facem o 
joncțiune strategică cu trupele engleze. Ajunşi pe Tigru și Eu- 
frat, soldaţii romini aveau să-şi croiască drum prin Azia Mică 
până la Dardanele sau să fie imbarcaţi în golful Persic, pentru 
alte fronturi desemnate de comandamentul suprem al armatelor 
aliate. Lucrul acesta n'ar fi fost imposibii, de oarece același o- 
peraţie militară fusese aplicată şi resturilor armatel sirbegti cu 
doi ani în urmă. 

Mărturisesc că a doua soluţie mă incinta mal mult decit 
„Triunghiul morţii“, Ea mi-ar fi dat prilejul să călătoresc gra- 
tuit In Orientul care mă obseda Încă din copilărie şi poate— 
cine ştie—m'ar fl apropiat de Omer, cu poema pe care aveam 
de gind s'o scriu după incheerea păcii. 

Dar pe semne, scriitorilor romini nu le era dată incă min- 
glerea unci opere trăite cu adevărat. Ce scrisesem pănă atunci, 
atit eu cit şi cellalți contraţi, nu fusese decit minciuni, Minciuna 
ne îmbătăse, minciuna ne adormise, minciuna ne mingliase în 
vis şi tot minciuna ne deșteptase din somn. Naţionalizasem min- 
cluna ca o societate pe acţiuni din care eliminasem incetul.cu fn- 


4) VIAŢA_ROMINEASCĂ 


cetul, întregul capital străin. Adevărul fusese decretat ca dău- 
Sitas interegilor superioare ale statului. ŞI fiindcă statul se to- 
pise ca o luminare de său în celula unul condamnat la moarte, 
unde am fi mai putut regăsi voluptatea adevărului decit pe rul- 
nele Ninivei şi Babylonului ?... 


De două zile aştept cu geamantanele făcule, gata să-mi 
lau adio dela domnul Alvazian, Nicolaşa şi Tatiana, la primul 
ordin de plecare. De două zile, din sufletul mev, ca dintr'un 
trunchlu de stejar, cresc parcă două crăci în direcţii opuse, dar 
deopotrivă de asemănătoare la coajă şi la sevă. Una se in- 
dreaptă peste Prut, spre necunoscut şi allta tot.. Alta ṣe in- 
dreaptă peste Siret, spre Bucureşti şi mal departe chiar, spre 
Olt, spre cuibul copilăriei mele distrus de duşman şi spre cru- 
cile sărace de lemn cioplit, subt care al mei se odihnesc de veci, 
subt cerul şi în vecinătatea caselor noastre strămoşeşti. De 
două zile aştept cu nerăbdare să-mi cetesc singur roem n ex- 
patrierii. Pese Prut sau peste Siret, este acelaşi lucru. Romi- 
nia nu mai există nici de o parte, nici de alta. Räsfoesc calen- 
darul, mă uit pe hartă şi îmi ridic ochil spre cer, doar volu putea 
găsi undeva un Mucenic, un Bethleem sau vre-o stea în care 
să-mi pot întrăţi laşitatea de a trăi, nu ştiu unde, pentru.ce şi 
pentro cine... De două zile, parcă este noapte continuă... à 

lată însă că cineva a aruncat o vorbă în vint.. ȘI vorba 
asta nu este mai mare ca un bob de griu sau de porumb... Şi 
bobul a căzut undeva pe cimp şi ca o adevărată minune, a in- 
ceput să Incolţească în sufletul celor care pănă atunci trecuseră 
cu picioarele peste el. 

Victorie l... 

Armata romină continuă să reziste. Armata duşmană a in- 
ceput să se retragă... 

Comunicatele noastre sint clare. Dar cine mal are incre- 
dere în comunicatele dela laşi? Comunicatele dușmane însă, 
confirmă şi ele victoria rominească... 

Dela inceputul războiului, aceasta este prima zi în care la- 
Şitatea mea se investmintă în odăjdii sacerdotale... Aproape nu 
mi-o mai recunosc, Eu însă, o impiedic să-şi arâte mulţimii po- 
doabele ce-ar putea-o instrăina de sufletul Meu... 

Dela începutul războlului, aceasta este prima zi în care mi-a 
ruşine parcă să dau ochi cu lumea l... 


In bodega la „Cocostircul de aur“ redacţia ziarului „Ro- 
minia“ sărbătoreşte victoria dela Mărăşeşti, 


/ 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 41 
RE ŞI Mao O a 


Intimplător, colonelul unui reghiment rus, care nu fugise 
incă de pe front, era văr ca Nicolaşa. Asta înseamnă că „doc- 
torul“ Gorski—cum îl zic Rominii—nu poate lipsi din mijlocul 
nostru. Tatiana, care m'a căutat acasă, mă găsește la bodegă. 

Colegii de redacţie care au botezat-o „Rusoaica lui Balea- 
nu“ 0 primesc cu aplauze zgomotoase. Se strigă chiar „Tră- 
iască Rusia“. Pentru prima dată la la apariţia unei femei fru- 
moase, atenuează impresia unei acţiuni urite. Adăugaţi apol la 
frumuseţea Tatlanei, cantitatea de alcool consumată in propar- 
iile impuse de natura petrecerii şi veţi ghici ușor peutrace sim- 
pla prezenţă a Tatianei, ne răzbuna de trădarea intregii Rusii. 

victorie ca cea dela Mărăşeşti nu se putea sărbători numai 
cu apă de Timişeşti. ȘI Rominul—ertător din fire—în faţa unul 
pahar cu vin bun, devine mal bun ca insuşi Isus Cristos, în faţa 
buretelui mulat în oţet şi fiere.. 

Dar pe Tatiana o desgustă oamenii beţi, Pe mine mă to- 
lerează fiindcă nu i-am dat încă ocazia să mă vadă cu limba şi 
picioarele împlelicite. Pe Nicolaşa însă, nu-l poate suferi. la 
mijlocul acestor străini care țin cu tot dinadinsul s'o asocieze 
bucuriei lor, Tatiana pare oarecum stiogherită. Zimbetul ei pu- 
rifică parcă atmosfera bodegei ca o ploae de primăvară... 

Imi face semn să plecăm. Eu mă apropii de ea. Privirile 
tutulor se abat asupra noastră ca o salvă de mitraliere. Rominul 
insă, la beție, este mitocan, nu-şi poate ţine gura şi face glume 
nesărate. Dela o masă, unul dintre colaboratorii victoriei dela 
Mărăşeşti, sbiară ca un măgar: 

— Bravo Bălene l.. Așa lovitură, zie şi eul... Să nu te laşi 
pănă ce wai să ne răzbuni de toate mizeriile Ruşilor, 

Infamia cea mare însă, pornește dela altă masă: 

— Şi dacă te simţi obosit, să ne-o treci şi nouă!,.. 

Tresar caşi cum aşi fi primit o palmă din senin. Tatiana 
nu a priceput fraza, dar a înţeles din gestul meu reflex că a 

vorba de ea. Nicolaşa a sărit de pe scaun, răsturnind masa 
cu paharele şi sticla plină de vin. Statura lui ne domină pe toţi 
ca un Guliver în ţara piticilor, 

— Cine a îndrăzait să Insulte o femee rusă ?,. 

Tăcere şi laşitata generală |. 

Bodega pare mai goală ca o trangee după bombardamentul 
artileriei grele. Domnul Alvazian a îngheţat la tejghea cu ochii țintă 
la mine, Vinovatul era ua locotenent de cavalerie, detașat la 
cenzură În tolul lupte! dela Mărăşeşti. Mă indrept spre el şi îl 
bat prietineşte cu palma pe epoletul erarhiei sale militare, 

— Domnule locotenent.. Cereţi-vă scuze imediat sau dacă 
nu, pregătiți-vă să trageţi consecinţele cuvintelor pronunţate, 

şi calmă, intervenţia mea prodnse efectul unul gest eroic. 
Ea se varsă ca un hirdău cu apă rece in capul celor fnfierbin- 
taţi de băutură. "Toată lumea s'a trezit parcă la comandă. Dis- 
ciplina laşităţii este începutul înţelepciunii omeneşti. Corul figu- 
ranţilor repetă cu insistență după bagheta capelmaistrulul ; 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Scuze... scuze... SCUZE l... 

Locotenentul se ridică galben şi umilit ca o lămie stoarsă 
de zamă, bolboroseşte citeva cuvinte şi aşteaptă verdictul, Unut 
din judecătorii improvizaţi, li ordonă: 

— Sărută mina rusoaicei, 

ŞI locotenentul porneşte dela masă ca o păpuşă automată 
şi execută ordinul in aplauzele asistenţei care consideră inciden- 
tul închis. 

"Tatiana a ghicit probabil tot ce nu putuse pricepe În pri- 
mul moment. Ochii ei mă învălae ca o acoladă regală, cu care 
se răsplăteşte un act de eroism pe front. Nicolaşa întinde mina 
locotenentului care de data asta şi-a revenit în fire, se urcă apoi 

e o masă şi începe să peroreze: 

£ — Frail secat ee t.. Vă zic fraţi, fiindcă abia de azi inainte 
incepem să fim cu adevărat fraţi... Deşi aliaţi pe frontul nostru 
de luptă comună, gindurile noastre nu s'au contopit niciodată 
pănă astăzi şi pumni! noştri n'au amenințat decit duşmani ima- 
ginari.. Da azi înainte însă, trebue să ne spunem cuvintul cins- 
tit pe faţă şi adevărata noastră frăție să înceapă aşa cum stă 
scris în cărţile sfinte, fiindcă la început era cuvintul, şi cuvintul 
era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvintul.. Asta înseamnă că 
Dumnezeu a dat omului cuvintul ca să-şi poată pune în valoare 
mintea. Cuvintele sint vehiculele raţiunii. Vorbite sau scrise, 
ele singure ne mută dintr'un loc Într'altul, ne multiplică, ne des- 
cifrează, ne rezolvă şi ne umanizează,.. Revoluția noastră nu este 
decit opera cuvintului propovăduit sau tipărit. Cine cugetă fâră 
să vorbească, moare inainte de a se fi născut... Să ne spunem 
dar ce avem de spus fiecare.. Să ne amestecăm durerile ca să 
le putem pierde din urmă... Să ne controlăm odată pentru tot- 
deauna idealurile ca să ne descărcăm sufletele de povara comp- 
tabilităţii duble... Să ştergem frontierele dintre ţări ca să dispară 
odată cu ele şi fronturile de luptă... ȘI să desfiinţăm toate rafturile 
naţionale din prăvălia umanităţii... Dagmănille actuale nu sînt decît 
iluzii optice.. Misterul care ne desparte pe unii de alţii nu este 
decit efectul lentilelor fumurii prin care ne privim dela distanță. . 
Ca să ne dăm samă Insă, că toţi oamenii sintem la fel, trebue 
să ne apropiem, să ne plpăim, să ne demisterizăm, să ne rea- 
lizăm, să ne umanizăm |... Rusia vă pune la Indămină de azi in- 
nainte materialul necesar să vă puteţi construi şi voi în formule 
nouă. Rusia vă dă putinţa să eşiţi de subt tutela burgheziei care 
vă soarbe ca un fitil de lampă cu gaz. Cine-i întreține flacăra 
decit vol ?... Fitilul uscat nu arde, Se pirleşte numai şi îți gi- 
delă nările cu mirosul lui de cirpă. Aruncaţi-l dar ca pe o cirpă 
murdară În lada cu gunoae, să nu vă mai infecteze suflejul că 
pe urmă o să fie prea tirziu... Datoria voastră, a intelectualilor 
din Rominia, este să înființați şi vol odată un serviciu de ecari- 
saj social, Luaţi exemplu dela noi, ŞI dacă n'aveţi braţe des- 
tule, ale noastre vă stau la dispoziție.. Dar, dezrobiţi-vă odată, 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 43 
ARRP 


ntru numele lui Dumnezeu L.. Deșteptaţi-vă, numerotaţi-vă, ya- 
forificati-vä. cuceriți-vă dreptul vostru sobt soare, fedea soa- 
rele adevărat al unul popor, vol sinteţi, intelectualii |... Burghe- 
zia nu-l decit un fitil de cirpă murdară... Nu-i mai imprumutaţi 
lumina soarelui, cind ea nu vă răsplăteşte nici măcar cu sclipi- 
rea timidă a stelelor anonime din „calea laptelai“.  Pănă cind 
să vă fie viața o veşnică noapte ?... Până cind adevărata voas- 
tră viață să nu înceapă decit după moarte 7... Ce sărbătoriţi voi 
astăzi ?,. O victorie militară ?... O excrocherie burgheză, neno- 
rociţilor |... Cine s'a bătut la Mărăşeşti ? Cine a învins şi cine 
putea să fie învins ?,. Stăpinii sau slugile ?,. Hal, spuneţi-mi dacă 
aveţi curajul... Unde erau stăpinii şi unde erau slugile ?... Cine 
a fugit peste frontieră şi cine a rămas să moară fn pragul ca- 
sei atacată de bandiți ?,., Faceţi-vă singur! dreptate, flindcă drep» 
tatea stă pe loc totdeauna; nu fuge niciodată, Victoria dela Mă- 
răşeşii este victoria poporului anonim care de azi inainte trebue 
să poarte numele celor ce au renunțat la el, ge au scăpat 
casa de bandiți, slugile trebue s'o stăpinească azi inainte... 
Aşa stă scris la cărţile sfinte, unde vorbeşte cuvintul lui Dum- 
nezet, nu cuvintul oamenilor... Asta este adevărul, asta este drep- 
tatea şi ăsta este cuvintul lul Dumnezeu... ŞI Dumnezeu trebue 
să fie singurul nostru cuvint, fiindcă la inceput era cuvintul şi 
cuvintul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era... 

Nicolaşa nu mai poate vorbi. Ultimul cuviat | se pusese 
de-acurmezişul în rii e ca un os de peşte. Acelaşi impre- 
sle insă, o aveam parcă şi cei care îl ascultaserăm pănă atunci. 
După discursul Rusului, douăzeci şi trei de guri căscate şi pa- 
truzeci şi şase de ochi holbaţi, presăraseră în atmosfera glacială 
a bodegei, urmele calde Incă ale unor explozii de obuze, 

Cine avea să-i răspundă ? Cine pulea să-i răspundă ? Cine 
ştia ce trebue să-i răspundă ?.. 

Situaţia intelectualilor romini era mal penibilă ca a solda- 
ților de pe front, prinşi între două focuri. Cel care ar fi luat cu- 
vintul trebuia să interpreteze sentimentul unanim al celor de 
faţă şi poate chiar şi al celor absenţi. Eroismul acesta însă, nu 
era prevăzut în reglementul activității colaboratorilor externi ai 
victoriei dela Mărăşeşti. Fiecare ne priveam cu nedumerirea unei 
fegăsiri neaşteptate. Nimeni dintre noi insă, nu ne puteam regăsi 
ceiace simțeam că pierdusem probabil pentru totdeauna. Curajul 
cuvintulai poate, nu lipsea nimănul dintre noi. Dar cuvintele e- 
rau vehiculele raţiunii şi rațiunea noastră, de cind se incepuse 
războiul, pierduse obișnuința călătoriilor de plăcere |... 

Nicolaşa ne înțelege parcă şi ne plinge de milă. Dar Ni- 
colaşa se inşeală. Rominia în momentul acela nu era nici a 
burghezilor fugiţi peste frontieră, nicl a intelectualilor dela laşi, 
nici a soldaţilor anonimi de pe front. Era a celor ce aveau 5'o 
reclame mine, pe baza hrisovului domnesc în cara se da fiecărui 
ce se cuvine... Dar care dintre noi, în momentele acelea putea 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să facă pe Nicoiaşa să priceapă că palmierii dela laşi erau de 

hirtie vopsită şi că pielea leopardului din bodega la „Cocostir- 

cul de aur” fusese cum ris de domnul Alvazian dela un ar- 

care fusese prin India ?... 

E, nt unul din noi, se aventură să şoptească la urechea 

papi Hai să-l combatem, că Rusul ăsta este complect idiot L.. 

Dar sentimentul siguranţei personale a fiecărui din noi se 
ne 

acad Ce, eșii nebun 2... Vrei să ne stilcească Rusul cu 

pomnili ?... 

— Hai să zicem atunci ca el... h 

Siguranţa personală însă, este o stofă cu „do.bia face“. 

— Atit ne mai trebue l.. Să s'audă la Cartier numai, şi 
gata... Ne-a şi dat în consiliul de războiul, 

Locotenentul de cavalerie se sculase dela masă şi dispăruse, 
Probabil că tot aşa reuşise să se subiilizeze și de pe front. In 
războlu, soluțiile ofiţerilor activi sint incontestabil, mult mai a= 
decuate situaţiei decit soluţiile civililor sau ofiţerilor de rezervă. 

Parte din confrații mei incep să-l imite şi cinci minute 
mai tirziu, nu mai răminem în bodegă decit eu, Tatiana, Nico- 
laşa şi domnul Alvazian. 

Tatiana mă întreabă cu zimbetul ei răutăcios. 

— Tu nu zici nimic? 

— Ce vrei să zic ?... Nicolaşa are dreptate... Cu o singură 
excepţie insă... La inceput na a fost cuvintul, cum scrie la E- 
vanghella lui lon... La inceput a fost laşitatea şi laşitatea a fost 
la început a lui Dumnezeu, şi pe urmă abia, a fost a omulal pe 
care Dumnezeu l-a făcut după chipul şi asemănarea sa... 


XI. Mai tare ca Stanislawski 


Ruşii s'au hotărit în fine să se lupte, dar nu contra duş- 
manului ci contra aliaţilor care nu voiau să adere la revoluţie, 
Duşmanului nu-i puteau pretinde lucrul acesta decit, cel mult, 
după incheerea păcii. Aliaților dela laşi însă, le puteau oricind 
impune voinţa lor, mai ales că Rominii făcuseră apel la ei, ca la 
nişte „protectori“. O alianţă între un ţinţar şi un armăsar nu 
era posibilă nici măcar în fabulă. 

Victoria noastră dela Mărăşeşti fusese „Visul unei nopți de 
vară”, In ultimul moment însă, decorurile fuseseră amestecate şi 
din pădurea fermecată a lul Shakespeare, ne trezisem in pădurea 
„Hoţilor* lui Schiller, Ruşii părăsiseră frontul şi se împrăştiaseră 
prin țara necotropită Incă de duşman, ca să propovădulască fră- 
ţia între oameni şi binefacerile alcoolului de CO de grade, cu care 
noul regim democratic voia să egalizeze drepturile omului şi cir- 
convoluţiile creerului. 

Parte din el îşi luaseră concediu nelimitat, lăsaseră in păs- 


ROȘ, GALBEN ŞI ALBASTRU 45 
E CICA E ARAMA 4 


trarea primarilor, în schimbul unei „zapiska“ tunurile mate- 
rialul de războlu neîntrebuințat încă şi trecuseră Prutul în Ba- 
sarabia unde era grinarul armatei de sud şi pragul haosului de- 
mocratic, Aceştia reprezentau voința poporului autentic pe care 
pontifi dela Petrograd şi Moscova îl scosese de subt robia ta- 
rismolui, a cnutului şi a nopților polare. 

Alfil îusă, rămăseseră pe loc. Îşi dădeau seama că misiu- 
nea lor nu putea fi complect terminată pănă ce libertăţile acor- 
date poporului rus nu s'ar fi revărsat ca nişte rîuri de lapte, 
pe tot cuprinsul. pămintului frămintat de sclavajul social, econo- 
mic, intelectual şi politie al altor popoare. Era natural dar, ca 
opera lor de umanitarism imperativ să înceapă cu Rominia, care 
era cea mal aproape şi cea mai potrivită pentru un prim cimp 
de experimentare, Aceştia erau adevărații apostoli al revoluţiei, 
erau „poporul ales“ din „poporul chemat“, erau smintina laptelui 
democratic cu care erarhia roşie atenua obsesia teroarei albe. 
ȘI aceştia nu voiau pentru nimic în lume să plece din Rominia. 
Sovietele ruseşti votaseră în unanimitate fericirea poporului - 
romin. Protectorii noştri nu ne puteau lăsa în voia soartei ca 
pe o barcă fără clrmă in voia valurilor. Democraţia rusă nu 
Patea fi capabilă de asemenea acte de laşitate. Armata rusă 
care plecase de pe front nu putea pleca și din ţară, până ce 
navea să detroneze pe Rege, să distrugă oligarhia, să proclame 
infrățirea Ruşilor cu Rominii şi pe urmă chiar, înfrăţirea cu duş- 
manii de pe front, ca să se poată pune odată pentru totdeauna 
capăt războaelor. 

Situaţia noastră devenea tot mal critică, din zi în zi. Fron= 
tul de luptă işi pierduse aproape importanța psihologică. Meri- 
dianu! militar oscilase după fantezia neprevăzutului, de pe fron- 
tleră pe diferitele cursuri de apă, trecuse apoi prin Bucureşti in- 
tr'o maisajs posomorită de toamnă şi se fixase după rerea 
celor dela Marele Cartier, pe Dunâre, Siret şi Carpaţii Moldo- 
vei. Acesta era insă frontul oficial, frontul comunicatelor trimise 
prin telegrafia fără fir. Dar frontul adevăratei noastre primejdii 
se înfipsese cași culul lui Pepelea în inima laşilor, pe care Ruşii 
puseseră stăpinire cași Nemţii pe București. 

Noutăţile zile! nu mai veneau nici de pe Siret, nici din 
Carpaţi, ci dela sediul sovietului soldaţilor ruşi de pe frontul de 
s4d. Dar frontul şi sovietul formau una şi acelaşi asociaţie de 
clțiva dezertori care îşi țineau şedinţele fa sala Circului, de unde 
apoi, rezoluțiile erau comunicate celor dela Socola. Acolo erau 
adunate marile depozite de muniții cu care Ru amenințau să 
arunce laşii în aer, în cazul cind Regele n'ar fi volt să abdice 
şi oligarhia să treacă puterea în mina poporului suveran, 

Generalul şef al armatei ruseşti ajunsese un fel de „pre- 
mier moutardier du Pape”, Rămăsese cu titlul doar şi cu apar- 
tamentul dela Copou, în care sta închis şi păzit de o sotnie de 
cazaci credincioşi, pe care însă nu ştia cit timp o să mai poată 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


conta, Parte din ofițerii ruşi, degradaţi de soldaţii revoluționari, 
se oleriseră să facă de gardă la palatul regal din strada Lăpuş- 
neanu, probabil pentru a-şi răscumpăra vina de a nu fi ştiut să 
facă această gardă pe frontul de luptă, 

In această atmosferă de enervare şi nesiguranță generală, 
conducătorii poporului romin combinau în laboratoarele consi- 
iilor de miniştri şi Marelui Cartier, tot felul de substanțe Ima- 

nare, din care sperau să scoată intr'o bună zi „piatra filozo- 
alā“ cu care să tă clarifica situaţia de faţă. Ştiinţa aichi- 
miei evoluase e da Demagogia roşie nu se mal impresiona de 
secretele magiilor albe sau negre. gr e lui Zoroastru şi călu- 
gării evului mediu nu se mal puteau reincarna în generali! sau 
miniştrii vremurilor noastre. Ne trebuia un Pic de la Mirandoia 
care să poată ţine piept Rușilor cu un nou „de omni re sii- 
bili“. Soluţia trebula căutată în altă parte. Eroismul însă n'o 
putea găsi, flindcă eroismul este un act spontan şi spontaneita- 
tea exclude matura chibzuinţă. Răminea laşitatea singură. Dar 
cum nu pot face elogiul laşităţii, mă volu märgini să citez pe 
Erasm care a scris „Elogiul Nebuniei*. 


De cłtva timp, între mine şi Tatiana se dă o luptă surdă, 
o „luptă nemârturisită încă, dar destul de accentuată pentru a ne 
îndirji de o potrivă şi pe unul şi pe altul. Tatiana este trăsura 
de unire dintre mine şi Nicolaşa. Amindoi sîntem insă ca două 
cuvinte care încep şi se sfirşesc cu cite o vocală. Oricum ne-am 
aranja în frază, unul din noj trebue să iasă cluntit, O eliziune 
este fatală. Una din vocale trebue să dispară. Care din noi a- 
mîndoi însă, vom renunţa la ea? 

Nicolaşa este sclavul Tatianei care, până la o nouă orlen- 
tare sentimentală, este şi rămîne sclava mea. Dar Tatiana este 
admiratoarea concepţiilor politice ale lui Nicolaşa pe care cu de 
o camdată nu le pot admite, fiindcă sint, mai întălu: romin, apol: 
mobilizat la ziarul Marelui Cartier al armatei şi în fine: prac- 
ticant diletant al lașităţii profesionale. Tatiana va decide dàr, 
pe care din noi va trebui să-l sacrifice sau mal bine zis, ce-a- 
nume sacrificiu îşi va impune singură, In cele două tirizii ale 
balanței, atirnă parte egoismul sentimental iar de alta, altru- 
ismul social. Pe mine Tatiana mă iubeşte. Pe Nicolaşa îi ad- 
miră numai... Nu ştiu care va fi sfirşitu dragostei noastre. Ziua 
de mine îmi poate aduce surpriza unui cataclism nebănuit. La 
acelaşi surpriză însă, se poate aştepta şi Nicolaşa. Şansele noas- 
tre dar sint egale, atita timp cit fiecare din asociaţi ne mulju- 
mim cu natura aportului nostru, De îndată însă ce vom încerca 
să ne amestecăm specialităţile, un desnodămint fatal se poate 
produce... 

Sint hotărit să grăbesc acest desroiămint, oricare ar fi el. 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 47 


Vreau să ştiu dacă Tatiana pune mai mult preţ pe revendică- 
rile sociale cu care ne terorizează Ruşii lui icolaşa, decit pe re- 
vendicările propriului ei suflet, cu care mă las să fiu terorizat ca 
să-i fiu pe plac, Nu-mi acord nici o calitate excepţională dar o- 
chii mei stat răi de deochi... Pătrund şi răscolesc adinc, tulbură 
apele liniştite ca helicea unui vapor, răstoarnă pămintul inţelenit 
ca fierul unui plug şi transformă blocul de marmoră inertă, ca 
dalta unui meşter inspirat. Vreau să ştiu dacă mai pot conta 
pe ochil mei E dacă Tatiana mai este sau nu, victima lor. 

Astăseară Ruşii au de gind să hotărască de soarta Regelui 
şi guvernului nostru. Moţiunea votată astăseară va fi adusă 
la indeplinire, dacă va fi nevoe, chiar cu preţul unei vărsări de 
singe. Automobilele blindate aşteaptă la Socola, gata să pä- 
trundă în oraş la primul semnal, lar dezertorii de pe front, s'au 
inarmat cu toţii ca să lupte pentru scăparea poporului romîn din 
ghiarele oligarhlei... 

Ah l... Frazele astea au început să mă sugrume ca nişte gu- 
lere vechi care mi-ar fi rămas strimte. Adevărul insă, este că 
ia laşi de multă vreme încă, nu se mai pot găsi nici gulere, nici 
fraze nouă. Unele au fost consumate de războlu, altele de revo- 
luţia rusă, Astăseară însă, trebue să se sfirşească, Trebue să 
ştim odată pentru totdeauna, cine sint stăpinii laşilor şi ai fășiel 
de pămint strămoșesc ce ne-a mal rămas liber... Nol sau el?... 

După amiază, Tatlana vine ca de obicelu să mă vadă. O 
aştept cu rolul învăţat pe dinafară de cu noaptea. Sint hotărit 
să realizez pe rind şi cu orice preţ, toate planurile iluştrilor mel 
predecesori inchişi prin diferitele case de nebuni, din ţară sau 
străinătate... 

Am să-i propun deci Tatianei un pod peste ocean, o scară 
pănă la cer şi un voiaj cu aeroplanul în planeta Marte. Dacă 
Tatiana mă iubeşte cu adevărat, mare să-şi dea seama că fac pe 
nebunul şi în cazul acesta, Regele şi guvernul romin, sint sal- 
vaji. N'au decit să-şi aleagă ce vor: podul, scara sau aeropla= 
nul. Dacă însă Tatiana nu mai vede în mine decit un bărbat 
la fel cu toţi ceilalți, de prisos să mal întreţin ra n cu o giscă 
pe care Într'un moment de miopie sentimentală o luasem drept 
o porumbiţă de porțelan. 

Cum însă, lupta se dă intre mine şi o rasoaică intelectuală 
care cunoaşte reprezentațiile dela „Teatrul Mic“ din Moscova, 
fatal că trebue să fiu mal tare ca.. Stanislawsky,. O feerle insă 
nu o poţi pune în scenă cu mijloacele intelectuale şi materiale 
de care teatrele noastre Naţionale. Și feeria pe care o 
pregătesc Tatianei trebue să intreacă cu fastul montării, pănă şi 
fantezia creatoare a celul din urmă Abenseraj al teatrului modern. 

lată dar ce-am imaginat : 

Scena i sira odaia unui om de geniu, mobilată simplu 
dar cu gust. Proprietarul sau mai bine zis, chirlaşul ei, sufere 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din cauza unei intoxicații lente, produsă de lipsa alimentelor, de 
prea lunga durată a fie e rari de revoluția rusă şi de-alte in- 
grediente sociale şi farmaceutice. Onul de geniu este condam- 
mat să moară din cauza mediocrităţilor oligarhice, care l-au im- 
brăţişat cu atita dragoste şi căldură, că | s'a uscat cerul gurii și 
maţele i s'au transformat În tromboane muzicale, In actul al 
doilea, decorul reprezintă o grădină cu plante exotice şi tot felul 
de anima'e pe care nu le poţi vedea decit prin atlasele zoolo- 
gice, Cum acțiunea actului nu se petrece într'o menajerie, şi a- 
nimalele nu sint închise în cuşti cu gratii de fier, oligarhia im- 
buibată de tot felul de bunătăţi materiale şi avantagii sociale, 
este amenințată să fie stişiată de animalele flăminzite în timpul 
actului întăiv. Omul de geniu insă pindeşte din umbra unul si- 
comor, cu trunchiul căruia a început să se confunde încă dina- 
intea Inceputului actului întălu. Gerialitatea nu exclude umani- 
tarismul, resemnarea, mila, inconştienţa şi absenţa totală din ca- 
drul realităţilor posibile. La gestul lui dar, o porumbiţă coboară 
din văzduh, şi cu clocul ei de mărgean scoate ochii tutulor fia- 
relor apocaliptice. „Viţelul de aur“ este salvat şi după ce-şi re- 
găseşte poarta, Intră triumfător în ograda naţională, recitind ca 
un şcolar de clasele primare „Fericiţi cel săraci cu duhul!...* 
Actul al treilea se petrece în pragul umanităţii de mine, adică 
în plin întuneric, Pe scenă nu se zăreşte nimic decit o coroană 
regală, un fotoliu ministerial, un mandat parlamentar, care aco- 
pērā cu prestanța lui, un alt „mandat de aducere“, un titlu de- 
finitiv al unei societăţi pe acţiuni, un om mascat tintod în mina 
dreaptă un „wacumcliner“ iar în mina stingă o oală de noapte 
şi trel abecedare pentru uzul celor trei figuri mal reprezentative 
din trecutul, prezentul şi viitorul Romîniei... 

Tatiana intră tocmai cind stirşeam repetiţia generală a fe- 
erie! cu care aveam de gind să rezolv problema realităţii de 
la laşi. 

Finou să fi fost foarte schimbat la faţă de oarece Tatiana, 
în loc să mă sărute ca de obicelu, se opri nedumerită în prag 
şi mă întrebă: 

— De ce eşti așa trist Vaniuşca ? 

Cum se cunoaşte că Tatiana nu mai aparține unel ţări mo- 
narh'ce constituţionale L.. 

— Fiindcă astăzi, ne vedem poate, pentru cea din urmă 
oară, Tatiana dragă... 

Sint sigur că în clipa aceia chipul mea se şi lipise pe fi- 
ința Tatianei ca figura lul Cristos pe năframa Sfintei Veronica. 
Chipul fără frază şi fraza fără chip este ca o ramă fără tablou 
Şi un tablou fără semnătură. Tatiana pare mişcată. Ştirea iz- 
bucnirii revoluției ruseşti n'o Impresionase aşa de mult ca even- 
tuala noastră despărţire, 

— Cum aşa?... Ce s'a Întimplat ? 

— Până acum, nimic încă. 


* 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 49 
DIN 45 


n] Atunci 7 A 

— Am zis: „poate“, Poate că are să se intimple... Bună- 
oară la noapte chiar... Şi dacă se va intimpla, să ştii că numai 
tu eşti de vină, Tatiana mea dragă l. Tu şi cu Nicolaşa, bine 
înțeles. Eram sigur c'o să se stirşească aşa. Voi nu ne pri- 
cepeţi nol şi nol nu vă pricepem pe vol... lată adevărul. Ne 
iubim fără să ne pricepem... Dacă m'ai iubi cu adevărat, ai re= 
anunța la nebuniile tale umanitariste.,, 

Tatiana nu pricepe nimic. De altfel, nici nu trebue să pri- 
ceapă, chiar dela inceputul reprezentaţiei, fiindcă o scenă de 
dragoste trebue să păstreze decența unel progresii aritmetice, 
nu geometrice, Tatiana nu pricepe nimic fiindcă nu m'a auzit 
niciodată vorbind aşa de repede şi încileit, Pentru prima oară 
polemizez cu ea pe tema dragostei noastre, Şi frazele de dra- 
goste sint ca chibritele de ceară. Nu se sting niciodată singure 
Hindcă nu sint fabricate în Rominia, şi dacă nu sufii în ele la 
timp, îţi ard degetele şi ţi pătează unghiile... 

li recapitulez principalele pagini din sintaxa dragostei noas- 
tre şi-i mal expun incă odată părerile mele asupra analogiei 
dintre om şi univers, pentru care întrebuinţez expresiile : micro- 
cosm şi macrocosm, ca să o pot impresiona mal puternic. 

„— Dragă Tatiana, tu ştii că cu nu admit nici progresul 
nici decadența omenirii. Admit numai individul care rămine a- 
celaşi în permanenţă şi care nu urmăreşte deci! propriul Iul in- 
ieres, chiar cind pretihde că se sacrifică pentru binele altuia. 
Cu atit mai mult dar, nu pot admite nici teoriile lui Nicolaga şi 
ale revoluţionarilor ruşi mal ales cind ne sint impuse cu forța. 
Rominii n'au aici un interes să facă revoluție. S'o ştii dela mine. 
Ruşii au făcut-o fiindcă le era necesară. Dar celace lor le folo» 
seşte, nouă ne vatămă.. Rominii vor să-și pess oligarhia fi- 
indcă sint un popor traditionalist. Rominii au avul totdeauna 
ua stăpiîn şi nu s'au incintat niciodată de perspectiva unul „sat 
fără cîini“. Că stăpinii noştri s'au schimbat de-alungul veacuri- 
lor, asta e treaba istoricilor şi a fanteziei noastre naţionale. N'o 
să vă dăm vouă socoteală de ce a fost așa. Ruşii Insă n'au să 
se „amestece acolo, unde nu le fierbe oala“. Noi vrem să ne 
păstrăm Regele şi guvernul şi sintem gata să-i apărăm pănă la 
ultima picătură de singe. Destul pămint am pierdut pănă acum,,. 
Să ne salvăm cel puţin oamenii care ni Por putea da inapoi |... 

O pun apoi în curent cu tot ce s'a hotărit în cazul unul e- 
ventual atac din partea Ruşilor. 

— Să nu credeţi că m'am aflat toate planurile voastre. VA 
cunoaştem tot programul pentru la noapte. Să știți însă că nl- 
meni nu va putea esl din Circ, în cazul cind se va vota revo- 
luţia la laşi. Șoseaua dela Socola a fost minată în dreptol Aba- 
torului, ca să nu poată pătrunde în oraş nici un automobil ru- 
sesc, Populaţia a fost înarmată pănă la ultimul om, iar ofiţerii 
țarişti din oraş s'au inrolat în armata romină ca simpli soldaţi 


4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


au jurat în faţa Mitropolitului că ver ucide fără cruţare pe 
i SI care poartă cocarde roşii. Nu va mal fl deci o luptă 
pentru triumful democraţie! ci un adevărat măcel ca In noaptea 
sfintului Bartolomeu... Vă convine ?... Spune... Vă simţiţi destul 
de tari ? Nu vă e teamă de laşitatea celor care au fugit şi de 
front ?... Cu ăştia vreţi să daţi piept la noapte cu nol 7... Aoleol,.. 
Şi pe urmă cine o să plătească oalele sparte ?... Tu... Nicolașa 
şi alţi nebuni capi voi amindoi... 

Tatiana s'a făcut albă ca varul. Se uită în tavan ca o 
brazdă uscată de soare care aşteaptă un strop de ploale din cer 
şi sufletul ei rănit, îşi sfişie parcă bandajul cu care doctorul o 
mințise că se vindecă până la noapte. 

— Asta e situația adevărată, Tatiana. lată de ce ţi-am 
£ că ne vedem poate pentru ultima oară... La noapte poate 

mor eu... Poate să mori tu... Cum ne-o fi norocul!.. Poate 
chiar să murim și unul şi altul... Dar să scăpăm amindoi.. asta 
e greul,. - 

P Tatlana mă întreabă grăbită: 

— Ce e de făcut atunci? 

Privirile mele o săgetează ca pe stintul Sebastian, 

— Mă lubeşti cu adevărat, Tatiana? 

Ea nu-mi răspunde. Mă priveşte namal cu ochil umeri de 
lacrimi şi bazele el mestecă parcă ultima picătură a paharului 
cu zamă de cucută. 

— Dacă mă iubeşti cu adevărat, tu singură poţi face la 
noapte o minune. 

- pi ce trebue să fac. 

— găseşti pe Nico'așa numaidectt şi să-l convingi să 
renunțe la nebunia plânuită. Pentru Ruşii dela laşi, cuvintul lui 
Nicolaşa e literă de evanghelie şi textul evanghelie! astea, numai 
tu poţi să-l schimbi, Tatiana... 

Pela ora două după miezul nopții, Nicolașa, Tatiana şi cu 
mine, ne întoarcem dela meetingul soldaţilor şi muncitorilor ruşi 
de pe frontul rominesc, 

Moţiunea votată, exprimă admiraţia asistenței pentru Re- 
gele erou care luptă alături de soldaţii săi pentru dezrobi'rea pă- 
mintului strămoșesc, c it de duşman. Cit privește schimba- 
rea regimului politic din Rominia, ea a fost aminată după victo- 
ria definitivă cind poporul romin va fi liber să hotărască sin- 
gur de soarta lui. 

Nicolaşa ne conduce pănă în poarta casei, Nu pot ghici 

ce nu s'a dos ca de obiceiu, la bodega domnului Aivazian. 

ot drumul n'a scos un singur cuvint. A miriit numai printre 
dinți un cintec aspru şi greu ca de plumb topit. Din cînd în 
cind, r oftat adînc şi tot timpul a mers doi paşi În urma 
noas 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 5 


Ne despărțim cu gravitatea funebră a a 
duel în care unul din adversari ar fi fost ucis. M Tatana Ă ruen 
în casă, pai A, opregia e mină. 

— Să-i mulțumi atiane s'o respect 
dobitocilor... Ea v'a scăpat! Sa ai ae a ea. 


A douazi dimineaţă, în fața uşii noa cu fă 
pernă subt cap, Nicolaşa dormea A a un prob iri i re sia 
durile goale, de-alungul antretului plin de norol şi igrasie.,. 


fo ie loan Minulescu 


Multe şi mărunte despre Eminescu 


Intr'un număr recent din Adevărul literar, colegul de ti- 
tere G, Galaction regretă că despre M. Eminescu încă tot na 
ştim ce trebue ştint, pentruca un mare maestru să ne scrie— 
în viltor—biografia ce-o merită Eminescu. 

Deşi eu nu mă socotesc mare maestru, voiu încerca, to- 
tuşi, acea biografie, pentru care am inceput a culege material, 
care nu se va tipări curind, dar care va fl cel puţin sigură fn 
fiecare afirmaţie ce-o va înainta, 

Pentru a provoca cercetări şi discuţii ce le cred necesare, 
prealabil volu publica, însă, notițe menite să stirnească cerce- 
tări, să aducă complectări şi să slujească — şi altor blograti {n 
spe, existenţi probabil în centrele culturale ale țării, 

Notiţele nu vor avea nici un şir conducător ; fiecare stă i- 
zolată În serle; şirul cel logic, din parte-mi, Îl voiu da în acea 
biografie, la care mă oblig acum. 


l. Din copilărie.—Despre copilăria lui Eminescu s'au spus 
multe ştiri ciudate şi necontrolate, De cind cu teoria lui T. Ma- 
lorescu că în poet a fost un germene ereditar de nebunie, „ado- 
ratorii” (!) lui s'au agternut pe culegerea probelor că—aşa va fi fost. 
Le-au şi găsit: fuga de-acasă, fuga dela şcoală, Wandertrieb, 
etc. etc.. Dar mie mi s'a părut curios, că în timpul călătoriilor 
sale „aventuroaşe* el este foarte sănătos la minte, simte normal, 
scrie logic, de ex. în poeziile din Familia şi, Indată ce poate, 


MULTE ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU 53 
99 


prinde o carieră ce nu-l de loc rușinoasă : se face sutleur teatral. 
Inceputul aventurii coincide cu epoca pubertăţii ; aceasta îl va fi 
deschis sufletul pentra primirea de idei care jes din „normal* ; 
dar pănă la a-normal, mai va! 

Pentrace a plecat Mihail Eminescu de-acasă, ne spune el 
însuşi, Intro scrisoare cătră un prietin, despre care nu ştim 
(deci rămine de cercetat): cine este? Cind a primit-o? A. 
primit-o sau nu ? Sau a fost numal o ciornă care nu a plecat cu 
poşta? lată întrebări uşor de pus şi greu de răspuns. 

Ciorna lui Eminescu acopere o pagină din manuscriptul a- 
cademic cu n-rul 2255, p, 294. 


„lubitul meu, ași fi dorit ca să nu i trebuit să-ți scriu 
această epistolă, nici pentru tine, pentrucă te espun la o supă- 
rare, nici pentru mine, căci ea-ți va deschide ferestrele spre a 
te uita într'o casă, care nași fi dorit so cunoască nimenea 
în lume.—a mea adică. 

„Nu şei! ce tată am. Sărac şi împovorat de o familie 
grea (șapte copii)—e cu toate astea înzestrat čo deșertăciune 
allt de mare, încît ar putea servi de prototip pentru acest vi- 
ciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. ~ 

„Măritindu-se soră-mea el i-a promis o zestre de două 
mii de galbeni. Este ridicul cînd un om promite înseris ceiace 
nici are, nici poate realiza, dar obiigațiunea față cu cumnata- 
meu este pozitivă şi bătrtnul meu e ca și ruinat. 

„Mal am o soră—un geniu în felul el, cu o memorie ca 
a lui Napoleon I și c'o thțelepeiune naturală cum rar se află. 
Dar ea-i pe jumătate moartă, căci (e) lovită de apoplexie. 

„Am frați! mai mari și (mai) mici decît mine, fară posi- 
fiune 'n lume—şi asta nu din cauza lor, ci numai din a deșer- 
tului, care vola a face din fiecare din ei om mare, şi sfirşind 
prin a-l lăsa cu studii neisprăvite, risipiși prin străinătate, 
Țără subsistenţă ; în voia sorții lor. 

»O famille grea, îngreniată încă prin deșertăciunea în- 
dărătnicului bâtrin—şi întristarea mea cea mare este că eu 
ajut de a 'ngreula prin nefolositoarea mea asistență. Nu crede 
însă cum čo fac din impuls propriu. Dacă dela al 14-lea an şi 
pân'ia al 20-lea mi-am cîştigat ptnea singur, într'o viață aver- 
taroasă și plină de nemulțămiri—am făcut-o aceasta cu de- 
plină conștiință a sacrificiului, însă nu din caprițiu copilăresc, 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


precum protestam foarte des față cu cunoscuți mei, edci voiam 
mai iute să trec de un lucru rdu, decit! de „fiul unui om så- 


rae şi van“. 


M. Eminescu a plecat de acasă, în lume, fiindcă simțea : 
1) că tatăl său nu l-ar putea susţine, până la capăt, la carte; 
2) fiindcă iși părea o sarcină unei familii cu traiu greu. 

Scrisoarea pare a fl scrisă chiar in anul al 20-lea al vris- 
tel sale, deci în 1870; in primul an al vieţii universitare, deci 
din Viena. Scrisoarea a scris-o, așa dar, autorol acelor poesii 
care au încintat pe T. Maiorescu, tinărul matur, căruia nu i se 
poale refuza credinţa "n vorbele ce le scrie, Adresatul trebue să 
fi fost un prietin din timpul studiilor. 

Chestia zestrei promise „Inscris“ s'ar putea verifica? Ce- 
lelalte date sint evident exacte, de oarece se confirmă prin bio- 
gratiile fraților lăsaţi în drum, degi acestea sint Incă fragmen- 
lare, 

G. Bogdan-Dulecă 


Oblomov 


v 


„Acuma, sau niciodată“ |—ţi răsăriră lui Oblomov groza- 
vele cuvinte deindată ce se trezi dimineaţă. 
Se sculă din aşternut, se plimbă de citeva ori prin odae, 
aruncă o privire în salon: Stolz stă şi scrie, 
— Zachar |—strigă llia Iiici, 
Nu se aude săritura depe cuptor—Zachăr nu vine: îl tri- 
misese Stolz la poştă. 
blomov se apropie de masa lui prătuită, se aşeză pe 
scaun, luă un condeiu, il mule în călimară, dar lipsea cerneala; 
căută hirtie—lipsea de asemenea. 
Căzu pe ginduri şi incepu să zugrăvească maşina!, cu dege- 
tul prin praf, apol se uită ce a scris: era oblomovşcina ! 
Şterse îndată scrisul cu mineca. Il visase, cuvintul ăsta în 
timpul nopţii, scris ca slove de foc—ca la banchetul lui Baltazar. 
Veni Zachar şi, negăsind pe Oblomov in pat, se uită 
tulbure la boer, mirindu-se că e în picioare. In privirea-i toro- 
pită era scris: „oblomovşcina |* 
poe din r ese Pia gas ilia Ilici, E a ce cuvint l...“ 
ar Îuă, ca obiceiu, pieptenul, pe pr ul şi se 
apropie de Ilia Ilici, ca să-l pieptene. "e 
— Du-te dracului !—zise Oblomov minios, şi aruncă peria 
din mina lul Zachar, iar Zachar scăpă jo: şi pleptenul. 
— Nu vă culcaţi din nou ?—intrebă Zachar.—V'aşi indrepta 
aşternutul, 
— Adă cerneală și hirtie, —răspunse Oblomov, 
Oblomov se glodea la cuvintele: „acuma, sau niciodată l“ 
Asculiind această chemare disperată a minţii şi puterii, îşi 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dădea samă şi cintărea ce l-a mai rămas din restul volaţii, şi 
unde-l va duce, la ce-l va bg e el, acest rest sărăcăc 

După o gindire chinuitoare, Inhăţă condelul, scoase din colţ 
o “carte, şi într'un singur ceas vru să cetească, să scrie şi să se 
gindească la tot ce nn cetise, nu scrisese—nu gindise în zece ani. 

Ce să facă acuma ? Să meargă inainte, sau să stea locului? 
Pentru Oblomov această întrebare „oblomească“ era mal adincă 
decit întrebarea lu! Hamlet. Sa meargă inainte, inseamnă să 
arunce deodată largu-i halat nu numai depe umeri, ci şi de pe 
suflet, de pe minte; să șteargă. —Impreună cu praful şi paianje- 
nui de pe păreţi, — palanjenul de pe ochi, şi să recapete lu- 
mina ochilor. 

Care-i întăiul pas de făcut? De unde să inceapă ? Nu ştiu, 


nu pot.. Nu, mă prefac, şilu şi... Dar şi Stolz e aici lingă mine: 7 


îmi spune Îndată. 


i ce are să-i spue ? „Intr'o săptâmină—are să zică—să fac 


o instrucție amănunţită pentru insărcinatul de afaceri şi să-l trimit 
la țară, să ipotecheze blomovea, să mal cumpăr pămint, să-i 
trimit planul construcţiilor, să predau locuinţa, să iau pasport şi 
să merg pentru jumătate de an în străinătate, să scutur priso- 
sul de grăsime, să scutar greutatea, să-mi împrospătez sufletul 
cu aerul la care visam odinioară cu prietenul, să mal trăesc şi 
fără halat, fără Zachar şi Tarantiev, să-mi incalţ singur ciorapii 
şi să-mi descalţ ghetele, să dorm numai noaptea, să merg unde 
merg toţi, pe drumuri de fier, pe vapoare, apoi... Apoi... să mă 
mut la Oblomovca, să ştiu ce e sămănătură şi treerat, dece 
mujicul e sărac sau bogat; să umblu la cimp, să umblu la a- 
legeri,* la uzină, la moară, la port. In acelaşi timp să cetesc 
gazete, cărți, să mă turbar că Englezii au trimis vre-o corabie 
în Orlent..." 

lață ce are să-mi pala inseamnă să mergi Inainte... ŞI 
aşa toată viața! Adio ideal poetic al vieţii! E un fel de potco- 
vărie, nu viaţă; veşnic flăcări, trosnet, flerbinţeală, zgomot... 
cind să mai trăeşti ? Nu-l mai bine să rămii localui?* 

„Să rămti înseamnă să imbraci cămaşa pe dos, să asculţi 
săriturile picioarelor tal Zachar de pe cuptor, să cinezi cu Ta- 
rantiev, să te gindeşti mal puţin la toate, să nu mai ceteşii până ia 
sfirgit călătoria prin Africa, să Imbătrinegti liniştit în casa cu- 
mătrei lui Tarantiev“... j 

„Acuma, sau niciodată!" „A fl, sau à nu fi“. Oblomov se 
ridică de pe fotoliu, dar nu nemeri cu piciorul deodată în pantof 
şi se ageză din not.. 

Peste două săptămîni Stolz plecă în Anglia, luind cuvintul 
lui Oblomov că va veni pis a la Paris. lila [iici avea gata 5 
pasportul, işi comandase chiar un palton de drum, işi cumpă 
şapcă. Până acolo ajunseseră lucrurile | 


* „Alegeri”: alegerea mareșalului nobilimii şi magistraților dis- 
triciuali,cam la atila se reduc toale „alegerile*, N. trad.. 


OBLOMOV 57 


„__ Zachar îi dovedea cu multă adincime, că destul să-şi co- 
mande o singură păreche de ghete, iar la cealaltă să puie o pe- 
reche de pingele. Oblomov cumpără o plapomă, o flanelă de 
lină, o geantă de drom, vru să ia un sac pentru provizii, dar 
Oe tea l-au spus că în străinătate nu se umblă cu 
provizii. 

Zachar se zbuciuma prin ateliere, prin prăvălii, DE de 
sudoare, şi-şi puse în buzunar multe grivae şi piataci dela res- 
turile de prin prăvălii, dar blăstămă şi pe Andrei Ivanovici, şi 
pe toți y Š. născocit călătorii. 

— ate să facă el acolo singur?—zicea Zachar prin 
prăvălloare —Acolo cică boerii sint serviţi de fete. Cum să-i 
scoată ghetele o fată? ŞI cum are să încalțe ea ciorapii pe pl- 
cloarele goale ale boerului ?... 

Rise chiar aşa, că favoritele | se ridicară pe amindovă 
părţile, şi clâtină din cap. Oblomov nu se lenevi, însemnă în 
scris ce să la cu dinsul şi ce să lese acasă. Mobila şi cele- 
laite lucruri fară încredințate lui Tarantiev, ca să le ducă acasă, 
la cumâtră-sa, în cartierul Văborgulul,—să le închidă în trei 
odăi şi să le păstreze pănă ia Întoarcerea lui Oblomov din 
străinătate. . 

Cunoştinţele tal Ob'omov,—unii cu neîncredere, alții cu 
goe, alţii cu un fel de spaimă, ziceau :—pleacă, închipuiţi-vă. 

"a mişcat Oblomov din loct... 
„Dar Oblomov nu plecă nici peste o lună, nici peste trel, 


— M'a muşcat o muscă, se poate cu asemenea buză pe 
marel—zise, i începu să aştepte alt e: i 

lată şi August, Stolz e demult la aris, serie scrisori tur- 
bate, dar răspuns nu primeşte. 

Dece ? Probabil s'o fi uscat cerneala ln călimară, şi m'are 
hirtie ? Sau poate că în stilul „oblomesc“ se ciocnesc care şi 
ce, Sau lostirgit Ilia Ilici în grozavul strigăt „acuma, sau nici- 
odată“ ! s'a oprit asupra celul din urmă, şi-a pus minile subt 
cap, și Zachar caută zadarnic să-l trezească ? 

u, câlimara e plină de cerneală, pe masă stau scrisori, 
hirtie, chiar hirtie timbrată, scrisă chiar de mina lui Oblomov. 

Scriind citeva pagini, Oblomov nu pune de două ori care; 
stilul lui curge liber şi pealocuri expresiv Şi frumos, ca În zilele 
de „atunci“, pe cind visa el impreună cu Stolz despre viaţa de 
muncă, despre călătorii. 

Se scoală la şeapte, cetegte, duce undeva nişte cărţi. Pe faţă— 
nici somn, nici oboseală, nici plictiseală. Pe obraji—chiar culori, 
In ochi străluceşte ceva ca o bravură, sau cel puțin încredere 
în sine. Halat pe dinsul nu se mai vede ; l-a dus Tarantiev cu 
dinsul la cumâtra, cu celelalte lucruri. 

Oblomov stă cu vre-o carte, sau serie în haină de casă ; 
în jurul gitului—o eşarpă uşosră, capetele gulerului dela cămaşă 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sint lăsate peste cravată și strălucesc ca zăpada. Ese în surtuc 
tălat admirabil, într'o pălărie elegantă... E vesel, fredonează.,. 
Dece oare?., 

lată-l la fereastra unei vile (e la ţară, la cîteva verste dela 
oraş), lingă el—un buchet de flori. Oblomov isprăvegte de scris 
ceva în grabă şi mereu se uită prin tutiguri la o alee, din nou 
scrie, 

Pe alee scirţii dendată nisipul subt nişte paşi uşori; Oblo- 
mov lasă condelui, înhaţă buchetul şi se apropie de fereastră. 

— Dumneata eşti, Olga Sergheevna ? Indată, la moment! 
Oblomov înhaţă şapca, trestioara, aleargă spre portiță, oferă 
braţul unel femei grozav de frumoase şi dispare cu ea în pă- 
dare, în umbra unor brazi enormi... 

Zachar ese dintr'un colj, se uită în urmă-i, încule odala şi 
pleacă la bucătărie. 

— A plecat,—zice cătră Anisia, 

— Dar la masă stă ? 

— Cine ştie ?,..—răspunde Zachar somnoros, A 

Zachar e acelaşi : aceleaşi enorme favorite, barba nerasă, 
acelaşi vestă sură și gaură în surtuc, dar e insurat cu Anisia,—fie 
din pricina ruperii cu cumâtra, sau așa, din convingerea că omul 
trebue să fie căsătorit; s'a însurat, dar In cieda zicătoarel, nu 
s'a schimbat, =. 

Stolz prezentase pe Oblomov Olgăi şi mâtuşei ei. Cind Stolz 
aduse pe Oblomov În casa mătuşei Oigii pentru întâia dată, 
acolo erau musafiri. Oblomov se simţi stingherit şi stingaciu, 
ca de obiceiu, 

„Ar fi bine să scot mănuşile“,—se gindea el, „dar in odale 
e cald. Cum m'am decobisnult eu de toate!“ 

Stolz se aşeză lingă Olga, care şedea singură de desubtul 
lămpii, la o parte de masa cu ceaiul, răzămată de spatele foto- 
llolui, şi era indiferentă la ceiace se petrecea în juru-i. 

Se bucură foarte mult de venirea lui Stolz; deși ochii nu 
i se aprinseră, deşi obrajii nu i se inflăcărară de roşeață, dar 
pe toată fața-i se revărsă o lumină egală, şi-i apăru un zîmbet. 

II numia prietin, ţinea la el, fiindcă Stolz totdeauna o făcea 
să ridă și n'o lăsa să se plictisească, dar se şi cam temea, sim- 
țindu-se faţă de el prea copil. 

Cind i se măştea o întrebare, o nedumerire, nu se fnere- 
dea in el deodată : Stolz era prea departe înaintea el, prea sus 
faţă de ea, incit ambiția ei suferea uneori din pricina acestei 
e i Se naturii, din pricina distanţei dintre mintea şi vrista 
el şi a lu 

Stolz o admira şi el, dar fără niciun gind,—o admira ca 
pe o fiinţă nostimă, cu o viociune partumată de inteligenţă şi 
simțire. In ochii lul Olga nu era decit un copil admirabil, care 
dădea mari speranțe, 


Stolz vorbea cu ea totuşi mal cu plăcere şi mai des, decit 


OBLOMOY 3 59 


cu alte femei, căci Olga, deşi în chip inconştient, mergea pe 
calea naturală şi simplă a vieţii, şi prin firea sa bogată, prin 
educaţia-i sănătoasă și scutită de ratinărie inutilă, nu se depărta 
dela manifestaţiile fireşti ale gindirii, sentimentului, voinţii,—celace 
se A vedea din fiecare mişcare, abia simțită, a ochilor, buzelor, 
minilor. 

Poate şi din pricina asta părea ea aşa de sigură pe această 
cale, că auzea uneori alături alţi paşi, şi mai siguri, ai „prietinu- 
loi“ În care se încredea şi cu care işi potrivea pasul. 

Oricum, la rari fete se întimplă să intiineşti asemenea simpli- 
tate şi o libertate aşa de firească In privire, vorbă, purtare. La 
ea niciodată nu se cetea în privire: „acuma am să-mi striag 
putin buza, am să mă gindesc—sint aşa de ncatimă. Mă uit 

acolo şi mă sparii, țip uşor, îndată au să alerge toţi. Mă 
aşez la plan şi scot puţin... virtul botine”... 

Nici mofturi femeeşti, nic! prefăcătorie, nici urmă de zor- 
zoane, nici un gînd ascuns! Din pricina asta o şi aprecia a- 
proape numai Stolz, din pricina asta multe mazurci a privit Olga, 
singură şi fără să-şi ascundă plictiseala, din pricina asta cel mai 
amabili” dintre tineri, privind-o, nu găseau ce să-l vorbească, 
căci nu ştiau ce şi cum să vorbească cu ea... 

Unii o luau drept o ființă simpli, puțin inteligentă, fiindcă 
din gura el nu curgeau nici sentinţe înțelepte despre via 
despre dragoste, nici replici neaşteptate şi îndrăzneţe, nici på- 
reri cetite sau auzite despre muzică şi literatură: vorbea puţin 
şi tot de ale ei, lucruri fără importanță; şi cavalerii vioi şi 
deştepţi o evitau; cei mai mare vioi, dincontra, o socoteau prea 
ciudată şi se cam temeau de ea. Singur Stolz vorbea cu ea 


Olgăi,—care era aşa de sonor, aşa de sincer şi de contagios, 
incit oricine ar fi auzit acest ris, numaicezit ridea şi el, fără să-şi 


Oblomov se întoarse cu frică spre Stolz, dar Stolz—nicâeri $ 
se aga la Olga şi intilni aceiaşi privire curioasă, indrepiată 
spre 


„Tot se ultă!'—se gindi Oblomov, privindu-şi, încurcat, 
imbrăcămintea, 


60 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Îşi şterse chiar fafa cu o batistă, gindindu-se, n'o fi avind 
vre-o pată pe nas, încercă cravata, de nu s'a dezlegat: căci | se 
intimplau de astea; dar nu, toate parcă ar îl în bună regulă; 
şi ea totuși se vità! 

Un servitor îi aduse o ceaşcă cu ceaiu şi o tabla cu pezmeţi. 
Oblomov vru să-și inăbuşe turburarea, să fie degajat, şi cu 
această degajare luă o gramadă aşa de mare de pezmeţi, de 
biscuiţi şi de covrigei, incit o fetiță, care se afla lingă el, incepu 
să ridă. Alţii priveau grămada cu curiozitate. 

„Dumnezeule, şi ea se uită l*—se gindi Oblomov. „Ce să 
fac cu cu grămada asta ?* 

Observă, fără să se uite, că Olga s'a ridicat depe locul el 
Şi a trecut în ali colț, ŞI se simţi mai uşor. 

lar fetiţa îl fixa mereu cu ochii, aşteptind să vadă ce are 
să facă el cu pezmeţii, 

„Să-l minine mai degrabă“,—se gindi Oblomov, şi se puse 
să-l dea gata mal iute. Din norocire pezmeţii se topeau în gură... 

Râmaseră numai dol pezmeciori. Oblomov respiră liber şi 
se hotări să se uite înspre locul unde era Olga. 

Dumnezeule! Stă lingă un bust, răzămată de piedestal, şi-l 
urmăreşte... A plecat din colţul ei, pe cit se vede, numai ca 
să se uite la el mai liber: observase şi încurcătura lul cu 
pezmeţii. 

La cină, Olga se aşeză la alt colţ al mesei, vorbea, 
minca, şi pe cit se părea, nu se ocupa de el cltuşi de puţin. 
Dar deabia se întorcea Oblomov sfiicios spre partea ei, cu spe- 
ranța că poate nu-l vede,—îndată fi înttinea privirea plină de 
curiozitate şi totodată aşa de binevoltoare... 

După cină, Oblomov se grăbi să-şi la seara bună dela 
mătușă: aceasta Îl invită pentru a doua zi la masă E ar rugă 
să tranemită invitația şi Ini Stolz. llia Ulici se închină şi trecu 
prin tot salonul, fără să ridice ochii. laca după plan vin ftn- 
dată paravanele şi ușa. Aruncă o privire: la pian şedea Olga 
şi se ulta la el cu mare curiozitate. | se păru că zimbeşte. 

„Trebue să-l! fi spus Stolz că eri eram Incălţat cu un ciorap 
de un fel şi altul de alt fel, iar camașa—pe dos!“ —Inchee Oblo- 
mov; Şi plecă acasă rău dispus: şi din pricina acestei presu- 
puneri, şi mal ales din pricina invitaţii la masă,—la care răs- 
puusese Inchinindu-se : prin urmare a primit. 

Din această clipă privirea stărultoare a Olgăi nu-i mai eșea 
din minte. Zadarnic se lungi el pe spate, zadarnic luă pozele 
cele mal lenevoase şi tihnite—nu poate adormi şi pace. | se 
păru dezgustător şi halatul şi Zachar, nesuferit şi praful cu 
„raza rana 

orunci să se scoată afară cheva tablouri uricloase, ca 
care se procopsise dela un protector al artiştilor săraci ; îndreptă 
singur un stor, care nu se mal ridica demult, chemă pe Anisia 
şi-i porunci să şteargă ferestrele, ridică paianjenul, apol se lungi 
pe 0 coastă şi vre-un ceas se gindi—la Oiga... 


OBLOMOV 61 
Ie 


Intăiu se ocupă stăruitor de exteriorul el, îşi desemna mereu 
portretul din memorie. 

Olga, la drept vorbind, nu era o frumuseţă, nu era nici 
atit de albă, mavea nici frăgezimea izbitoare a obrajilor şi 
buzelor; ochil nu ardeau de razele unul foc lăuntric, Nici măr- 
geanuri pe baze, nici perle în gură, nici mini în miniatară, ca la 
ua pe = de cinci ani, cu degetele în felul strugurelul. 

ar dacă ai fl prefăcut-o intro statuie, ar fi fost o sta- 
tuie a grației şi armoniei, Unei staturi destul de inalte fi râs- 
pundea mărimea capului: mărimei capului—ovalul şi dimenstu- 
nile obrazului ; toate astea, la rîndul lor se potriveau de minune 
cu umerii, umerii--cu mijlocul... 

Oricine o întilnea,—chiar un om distrat,—se oprea o elipă 
în fața acestei artistice fiinţi, create după o măsură și un plan 
sever... 

Nasul forma o linie grațioasă, de un reliet abia observat; 
buzele—subţiri şi de cele mai multe orl strinse: semn al unei 
gindiri veşnic indreptate spre ceva. Acelaşi prezență a unei 
gindiri aprinse lumina în privirea pătrunzătoare, totdeauna vioaie,— 
care nimic nu scăpa,—a unor ochi întunecaţi, verzi-inchişi, 
Sprincenele dădean ochilor o frumuseţă deosebită : nu erau cur- 
bate, nu rotunjau ochii, ca prin două aţişoare subțiri, aşezate cu 
degetul; nu, erau donă dunguliţi blonde, pufoase, aproape drepte, 
care stăteau rareori simetric: una era cu o linie mai sus decit 
cealaltă : deacela deasupra sprincenel era o cutigoară mică, care 
parcă vorbea ceva,—parcă ar fi stat vre-un gînd acolo... 

Umbla cu capul cam aplecat înainte, purtat cu nobieţă de 
un git, sever proporţionat g: mindru ; se mişca cu tot trupul 
deod=tă, păşind uşor, parcă luneca... 

„Oare ċe se tot uita erl aşa de fix la mine?"—se gindea 
Obiomov. „Andrei se jură că as sd ciorapi şi cămaşă nu i-a 
vorbit ; că i-a spus despre prietenia lui cu mine, cum am cres= 
cut, am Învăţat,—toţ ce era frumos, şi între altele (a spus-o şi 
asta), cit e de nenorocit Oblomov,cum se pierde tot ce-i bine in 
el, din pricina nepăsării, din lipsa de activitate, cit de slab ml- 
jeşte viața, şi cum...“ 

„Atunci dece să zimbească ?*“—urmă Oblomov.—Dacă are 
un dram de inimă, această Inimă ar trebul să se oprească de 
durere, să singereze de milă; şi ea... o las în plata lui Dumnezeu, 
Nu mă mal gindesc! Mă mai duc numai azi, stau la masă şi— 
nu mai calcă piciorul mea pe acolo“. 
> Treceau zile după zile: Oblomov e acolo şi cu amindouă 
picioarele, şi cu minile, şi cu capul. 

Intr'o bună dimineață Tarantiev fi mută tot bagajul la 
cumătra sa, în hudiţa din cartierul Vâborgului, şi Oblomov 
petrecu vre-o trel zile, cum nu le-a petrecut demult: fără aşter- 
nut, fâră divan, stind la masă la mătușa e. za 

Se află deodată că In faţa vilel lor mal e o casă liberă. 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Oblomov o Închirie pe nevăzute şi stă acolo, E cu Olga de 
dimineaţă pănă in seară; ceteşte cu ea, îl trimite flori, se plimbă 
pe lac, pe dealuri... el, Oblomovi | 

Cite nu se întimplă pe lumea asta?,: Dar asta cum sa 
intimplat? D'apoi lată cum... 

Pe cind stătea la masă cu Stolz la mătuşa Olgăi, Oblomov 
simţea În timpul mesei același chin, caşi în ajun, minca subt 
privirea el, vorbea, pe, simțind că deasupra lui, ca un soare, 
stă această privire, Îl arde, îl turbură, îi trezeşte nervii, singele. 
Deabia-deabia în balcon, la o ţigară în dosul fumului, reuşi pen- 
tru o clipă să se ascundă de această privire tăcută, stăruitoare. 

„Ce-l asta ?—işi zicea Oblomov, Întorcindu-se incolo şi 
incoace.—E un chin! Își bate joc de mine? La nimeni nu se 
uită aşa: nu îndrăzneşte! Numai eu sint ceva mai paşnic, şi 
uite... Am să-i vorbesc!—hotări Ilia Ilici: celace vrea să stoarcă 
din mine cu privirea, am să i-o spun cu vorba!* 

Dar lat-o apărind dinaintea lui pe pragul balconului. Oblo- 
mov li propuse un scaun, se şi aşeză lingă el. 

— Adevărat că veşnic ţi-l urit?—ìl întrebă ea. 

— Adevărat,—răspunse Oblomov ;—dar nu aşa tare.. Am 
ocupaţii... 

— Andrei Ivanovici zice că dumneata scrii un plan ?... 

— Da, vreau să plec la țară, să mal stau acolo, şi mă 
pregătesc cu Încetul. 

— Dar în străinătate pleci ? 

— Da, nomai decit; numai să se pregătească Andrei 
Ivanovici. 

— Pleci cu plăcere 2—fl întrebă Olga. 

— Da, foarte cu.. 

Se uită la ea: zimbetul li luneca pe toată faţa, cînd lumi- 
nind fn ochi, cînd revărsindu-se pe obraj; numai buzele i-s 
strinse, ca intotdeauna. Oblomov mavu tăria să mintă ca totul 
liniştit. 

: — Îs cam... leneş...—zise llla Ilich, dar... 

li era necaz, că-l zmulsese aşa de uşor, aproape tăcind, 
mărturisirea lenei. „Ce are cu mine ? Mă tem de ea ?...“—se 
gindea Oblomov, 

— Leneşi—zise Olga cu o ironie abia simțită. —Cu putinţă? 
Un bărbat leneș! Nu înţeleg... 

„Ce greutate de Ințeles?“—se gîndi Oblomov. „Lucrul 
parcă ar fi simplu“. 

— Stau tot acasă, de acela Andre! crede că eu, 

— Dar probabil serii mult, ceteşti. Ai cetit 2.. 

Se uită la el așa de fix. 

— Nu, m'am cetit!-—tîi scapă indată lui Oblomov, ingrijat 
că fata incepe să-l examineze. 

— Ce ?— întrebă Olga rizind. 

Incepu să ridă și el, 


OBLOMOY = 103 


— Credeam că al să mă intrebi despre vre-un roman: eu 
mu le cetesc. 

— N'ai ghicit; vroiam să te întreb despre călătorii... 

Oblomov o privi cu luareaminte: toată fața ei ridea, dar 
buzele nu.. 

O, d'apol... cu asta trebue să bagi de seamă“ .._—se gîndi 
Oblomov. 

— Atunci ce ceteşti ?—infrebă Olga cu curiozitate. 

— Adevârat că-mi plac mal mult călătoriile... 

— In Atrica ?—(l întrebă ea viclean şi tacet.. 

Oblomov roși, Ințelegind nu fără motiv, că fata ştie nu 
numai ce ceteşte el, ci şi cum ceteşte, 

— Eşti muzician ?—iotrebă es, ca să-l scoată din in- 
carcătură, 

In timpul acesta se apropie Stolz, 

— Ilia, iaca am spus Oigăi Sergheevnei, că tle grozav iţi 
place muzica ; s'o rugăm să ne cinte ceva... Casta diva... 

— Dece spul neadevăruri ? Deloc nu-s pătimaş după muzică. 

— Auzi ?—zise Stolz.—Are aer că se supără | Eu Îl reco- 
mand ca pe un om cum se cade, şi el se grăbeşte” să dezi- 
luzioneze... 
şi — Imi declin numa! rolul de amator: e un rol indoelnic, 

greu. 

— Ji care muzică îţi place mai mult ?—întrebă O'ga. 

— Greu de răspuns. Tot felul de mezică! Uneori ascult 
cu plăcere o flagnetä răgugită, vre-o arie, care-mi rătăceşte fn 
amintire; altă dată plec dela jumătatea operei; alie dă mă 
mişcă Melerber; chiar un cintec de pe o barcă : după dispoziţie | 
Uneori iţi astupi urechile şi de Mozart.. 

— Atunci adevărat -ti place muzica. 

— Cintă-ne ceva, Olga Sergheevna !—rugă Stolz 

— Dar dacă monsieur Oblomov e in aşa fel de dispoziţie, 
că-şi astapă urechile ?—zise Olga, întorcindu-se cătră Oblomov, . 

— Atel s'ar cere vre-un compliment—zise Oblomov.—Nu 
mă pricep, E sar dacă m'aşi pricepe, nu m'aşi hotări, 

— Dece 


__— Dar dacă dumneata cinți răul—obeervă Oblomov cu 

naivitate.— M'aşi simţi aşa de stinjenit,.. 

— Ca eri cu pezmeţii...—i! scâpă ei deodată, şi roşi singură ; 
şi cine ştie ce n'ar fi dat să nuti spus așa. — Scuză-mă. Te rog... 

Oblomov nu se aştepta la aşa ceva și se încurcă, 

— E o trădare răutăcioasă,—ingină el încet. 

— Nu, cel mult o mică răzbunare, și zăul—nici un gind 
rău: fiindcă m'ai putut găsi un singur compliment pentru mine. 

— Poate oi gâsi cind te-ol auzi. 

— Dar ai vrea să cint? 

— Nu, nu eu: el vrea,— răspunse Oblomov, arătind pe Stolz, 

— Dar dumneata ? 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Oblomov făcu negativ din cap. 

— Nu pot să doresc ceiace nu ştiu. 

— Eşti mare grobian, Ilia!—zise Stolz.—lată ce va să zică 
să stai mereu culcat și să incalţi clorapii... 

— Dar bine, Andrei |—il intrerupse Oblomov îndată, nelă- 
sindu-l să sfirşească :—pe mine nu mă costă nimic să zic: „ah, 
sint lncintat, fericit, dumneavoastră cintaţi desigur minunat“... 
Parcă e nevole de asemenea lucgurri ? 

— Dar ai fi putut dori cel puţin să vă cint... cel puţin de 
curiozitate,—zise Olga. 

— Nu îndrăznesc; dacă nu eşti actriţă... 

— Atunci vă cînt,—zise Olga cătră Stolz. 

— llia, prepară complimentul. 

Se întunecase. Se aprinse lampa, care pătrundea ca o lună 
prin perdeaua de ederă. Întunericul acoperi trăsăturile feţei şi 
toată înfăţişarea Olgăi, şi aruncă asupra ei un fel de zăbranic 
întunecos ; faţa el cra în întuneric; se auzea numai vocea-l gin- 
gaşă, dar puternică, vibrind de simţire. 

Cintă multe arii și romanțe, după indicaţia Inl Stolz; In 
unele vorbea suferința, cu un presimţimint nedesiuşit de fericire, 
În cer bucaria, dar în sunetele acestea se ascundea germenul 
tristeţii. 

Cuvintele, sunetele, toată această curată și plină voce feclo- 
rească făcea să se bată inima, să vibreze nervii; ochil scintelau 
şi inotau în lacrărhi. In acelaşi moment ai (i vrut să mori, să 
nu te mal trezeşti din valni de sunete, şi Indată apoi inima ardea 
după viaţă... 

Oblomov se aprindea, se sfirgea, își reținea cu greu lacră- 
mile, şi mal cu greu îşi inăbuşea strigătul de fericire, pata să 
izbucnească! Demult n'a simţit el atita tinereță, asemenea pu- 
tere care, parcă urca din fundul sufletului, gata la eroism şi 
sacrificiu... 

in clipa asta ar fi plecat chiar în străinătate, dacă l-ar fi 
rămas numal să se urce în vre-o trăsură şi să plece, 

Olga Închee cu „Casta diva“. Toate extazurile, gindurile, 
care treceau lulgerător prin minte, tremurul care, ca nişte ace, 
trecea prin =: pizza astea nimiciră pe Oblomov: Oblomow 
simţea sfirşeală... 

` — Sinteţi mulţumiţi de mine pe ziua de azi ?—intrebă 
deodată Olga pe Stolz, oprindu-se, - 

— Întreabă, ce zice Oblomov. 

— Ahi-—l scăpă lui Oblomov. 

Apucă deodată mina Olgăi, o lăsă şi se raşină. 

— Scuză-mă,—ingină Oblomov. 

— Auzi ?—zise Stolz.—Spune, lia, cu mina pe conştiinţă: 
decind nu fi s'a mai intimplat asemenea lucru ? 

— Lucrul ăsta putea să se tntimple azi dimineaţă, dacă pe 
dinaintea ferestre! ar fi trecuto flaşnetă... — se amestecă Olga fără 

„Tăutate.—cu atita biindeţă, tacit îndulci Inţepătura sarcasmului, 


OBLOMOY 65 
—— [0 5% 


Oblomov o privi dojenitor. 

— La dinsul ferestrele încă nici azi nu-s scoase; nu se 
aude ce-i pe afară,—adăugă Stolz, 

Oblomov îl privi cu mustrare, 

Stoiz luă mina Olgăi. 

~ Nu ştiu cărei împrejurări să atribui că ai cintat azi, cum 
n'ai cintat niciodată, Olga Sergheevna ; eu cel puţin demult n'am 
si Fog complimentul meu,—adăugă Stolz, sărutindu-i -fie- 
care ă 

Stolz plecă. Oblomov se pregăti şi el de plecare, dar Stolz 
şi Olga îl reţineau. 

— Eu am treabă—observă Stolz :—dar tu ai să te duci să 
stal lungit... încă-i devreme, 

— Andrei! Andrei !—rosti Oblomov cu ton rugător.—Nu, 
nu pot să rămin azi, pleci—adăvgă el, şi plecă. 

N'a dormit toată noaptea : trist, dos pe ginduri, umbla prin 
odae încolo şi încoace ; în zori eşi, se plimbă pe Neva; cine 
ştie ce simţea, la ce se gindea,.. 

Peste trei zile lar veni, şi seara, pe cind ceilalţi musafiri 
se aflau la cărţi, se pomeni lîngă plan înpreună cu Olga. Pe mâtuşă 
o durea capti; şedea în blurou şi mirosea nişte spirt. 

— Vrei să-ți arăt colecţia de desenuri, pe care mi le-a adus 
Andrei Ivanovici din Odesa ?2—intrebă Olga.— Nu ţi le-a aratat? 

— Conform datoriei de gazdă, vrei, ml se pare, să mă 
distiezi?—întrebă Oblomov.-— Zadarnic, 

— Dece zadarnic? Aşi vrea să nu-ţi fie urit, să fil alcica 
orga: să „A simţi cu desăvirşire liber, uşor, şi să nu pleci ca să 
stal... culcat... 

„E o ființă răutăcioasă, îi place să-şi bată joc1"—se gindi 
Oblomov, ultindu-se, fără să vrea, la fiecare mișcare a ei, 

— Vrei să mă simt ușor, liber şi să nu-mi fie urit? 

— Da,—răspunse Oiga, ul'îndu-se la el, caşi În ajun, dar 
şi cu o mai vădită expresie de curiozitate şi bunătate. 

— Atunci mai întălu de toate nu te uita la mine aşa, ca 
acuma. şi cum te ultai mal zilele astea.. 

Curiozitatea în ochii el se indoj. 

— laca, anume din pricina căutăturii acestela mă simt stînje- 
nit.. Unde mi-i pălăria ? 

— Dece stinjenit ?—il întrebă Olga cu blindeţă, şi privirea 
e Sa caza expresia de curiozitate, devenind numai bună şi 

ndă, 

— Nu ştiu; mi se pare numai, că prin privirea asta storci 
din mine tot ce m'aşi vrea să ştie alţii, mai ales dumneata... 

— Dece? Dumneata eşti prietinul lui Andrei Ivanovici, lar 
Andrei Ivanovici e prietinul meu, prin urmare.. 

— Prin urmare nu-i motiv să ştii dumneata ce ştie Andrei 
Ivanovici, —sfirgi e. 


66 VIAŢA ROMINEASCA 


— Grație  francheţei prietinului meu: rău serviciu din 
rie-i... 
că — Dumneata al secrete ?,. Poate crime !,..—adaugă Olga, 
rizind şi trăgindu-se indărăt. 

— Poate, —răspunse Oblomov, oftind. 

— Da, e o gravă crimă,—zise Olga timid şi incet:—så 
încalţi clorapi de diferite feluri... 

Oblomov înhăţă pălăria. 

— Nu mal pot! Și dumneata ai vrea să mă simt liber! Ţin 
la Andrei... V'a spus-o şi asta? 

— Azi m'a făcnt să rii grozav,—adăugă Olga :—mereu mă 
face să rid. lartă-mă, nu mal fac, nu; am să caut să må uit la 
dumneata altfel. 

— Fâcu o mină pe jumătate glamtaţă, pe jumătate seri- 
oasă.—Astea mai Întăiu:—ei, iaca, nu mă mal uit ca eri, prin 
urmare al să te simţi liber, ușor. Al doilea: ce-i de făcut, ca 
să nu-ți fie urit? 

Oblomov se uită drept în ochii el albaşiri-cenuşii şi prietinoși. 

— laca, acuma şi dumneata te uiţi la mine ciudat, nu 
ştia cum.. 

Oblomov se uita la ea de bună seamă, parcă nu cu ochii, 
ci cu gindul, cu toată voinţa.—ca un magnetizor,—dar se uita, 
fără să vrea, neputindu-se stăpini să nu se ulte. y 

— „Dumnezeule, cit e de nostimă! Se găsesc doar asemenea 
ființi pe lume“, —se gindea Oblomov, privind-o cu ochi aproape 
speriaţi. —Această albeaţă, aceşti ochi, uade e întunecos, ca intr'o 
beznă, şi unde totuşi străluceşte ceva: sufletul, probabil|,.. 
Zimbetul îl poţi ceti ca o carte; în dosul zimbetului aceşti dinţi... 
şi întreg capul... cit de gingaş, cit de delicat stă pe umeri,— 
parcă se clatină ca o floare, respiră parfum“... 

„Da, cu capăt ceva dela ea: din ea ceva trece în mine | 
La inimă, iaca aici, începe parcă să fiarbă ceva, să se bată. 
simt alci ceva străin, ceva care parcă nu era... Dumnezeule, ce 
fericire s'o priveşti! MI! greu să respir!“ 

Aceste ginduri îl treceau prin cap ca un virtej; Oblomov 
se ulta mereu la ea, ca intro depărtare nestirşită, ca lntr'o 
prăpastie fără fund, cu drag nesfirşit, ultind totul. 

— Val, monsieur Oblomov,— cum te uiţi dumneata,—zise Olga, 
sfiiă, întorcindu-şi capul; dar curiozitatea o învingea, şi fata 
nu-şi mai ridica ochii depe faţa lui. 

Oblomov m'auzea nimic, 

Se uita meren, fără s'o audă, şi se gindea tăcut ce-i cu el; 
îşi atinse capul cu mina: se mişcă ceva şi acolo, zboară ceva cu 
repeziciune ; n'are timp să-şi prindă cursul gindurilor : ca un stol 
de paseri, acestea dispar ; la inimă, în coasta stingă parcă-l 
doàre... 

— Dar nu te uita la mine aşa de stranlu,—zise Olga:— 
mă simt şi eu sifajenită,.. Vrei şi dumneata, se vede, să prinzi 
ceva din sufletu-mi,,. 


OBLOMOV 67 
e si _- 9 


— Ce pot să prind ?—întrebă el maşinal. 

— Am şi eu planuri începute şi neisprăvite. 

Aluzia la planul lui nesfirşit îl trezi, 

— Ciudat l—zise Oblomov, — Dumneata eşti răutăcioasă, 
dar privirea dumitale e bună. Nu degeaba se zice că femeile nu pot 
îi crezute : femeile mint şi cu intenție——cu limba, şi fără intenţie— 
cu prve; Ei aami, as opsin pu cu teşinurile.... 

ga nu- să s s îi luă înceti 
pe scaun. rşească şor pălăria şi se 

— Am isprăvit, am isprăvit.—Ah, ce limbă nesuterită | Dar, 
rel n'am ris.—intonă ea, şi în această întonare a frazei vibră 

rea, 

Oblomov se linişti. 

-— Date Jala 1... — rosti i DI miare, 

— Ei, a a, spune ce-i de făcut ca să lictiseşti ? — 
întrebă Olga. zi EAS i 


care conduce voința. Iaca dumneata, pe cit se vede, n'o ai, 
Nu isprăvi, 
— Ce? 


— Nu, aşa, nimic,—se încurcă ea.—Eu țin la Andrei Iva- 
novici nu numai fiindcă mă face să rid; mă cind vorbeşte 
pling, şi nu fiindcă ține la mine, ci mi se pare, fiindcă. tinea la 
mine mal malt decit alţii: vezi unde s'a farişat ambiția | 

— Dumneata ţii la Andrei ? —întrebă Oblomov, şi infipse 
o privire adincă, iscoditoare in ochii ei. 

— Da, se înțelege: dacă el ține la mine mai mult decit 
alții, . ţin a a SS e pute ea serios, ý 

ea ere; Li - 
dk ina pa re; ca îl răspunde cu o pri 

— Andrei Ivanovici ţine şi la Ana Vasilievna şi la Zinaida 
Mihailovna, dar tot nu aşa, —urmă Olga :—cu ele n'are så stea 


cu mine însă vorbeşte ca cu o sorâ... nu, ca cu o fiică,—adă ă 
“ea in grabă:—uneori mă mustră chiar, dacă nu telleg mb 


68 VIAȚA ROMINEASCĂ 


îndată, dacă nu-l ascult, nu-s de o părere cu el, Pe ele nu se 
supără, şi mi se pare, din pricina asta ţin eu la Andre! Ivano- 
vici şi mai mult.. Ambiţia!—adăugă ea pe pares dar nu ìn- 
țeleg cum a pătruns ea în cintecul meu. Despre cintec demult 
mi! se vorbeşte de bine, şi dumneata nici nu vroiai să mă auzi, 
te-am făcut aproape cu forţa să asculți.. Şi dacă după asta ai 
fi plecat, fără să-mi zici o vorbă, dacă nu bigam de seamă 
nimic pe faţa dumitale... mi se pare... m'aşi fi bolnăvit,.. da, 
adevărat, e ambiţial—închee ea hotărit. 

— Dar dumneata ai observat ceva pe faţa mea? 

— Lacrămi, cu toate că le ascundea! ; e rea trăsătura asta 
la bărbaţi,— de a se rugina de inima lor. ŞI asta e o ambiţie, 
dar falşă. Mai bine s'ar rugina de mintea lor,—care greşeşte 
mai des. Chiar Andrei Ivanovici se ruşinează de inima lui. l-am 
spus-o, şi zice că am dreptate, Dar dumneata ? 

— Cum să fii de altă părere, privindu-te ? 

— Incă un compliment! Și încă ce compliment... 

Nu găsea cuvintul potrivit. 

— Ordinar !—complectă Oblomov, privind-o stărultor. 

Cu un zimbet, Olga întări senzul cuvintului, 

— lată dece mă temeam, cînd nu vroiam să te rog să ne 
cînţi... Ce să zici, ascultind pentru întăla dată ? ŞI de zis, tre- 
bue să zici. Greu să fii deştept şi sincer în acelaşi timp, mai 
ales în sentiment, subt influența unel impresii ca atunci, 

— Adevărat, am cîntat atunci, cum demult n'am cintat, 
mi se pare, chiar niciodată... Stăi puţin, am să mai cint una...— 
zise ea, şi În acelaşi clipă faţa i se aprinse, ochii sclipiră; se 
lăsă pe scaun, luă cu putere citeva acorduri şi incepu. 

amnezeule, ce nu se auzea în acest cinteci Speranţe, 
frică nedesluşită de furtuni, inseş! fartunile, pornirile fericirii, — 
totul răsuna: nu în cîntec, ci în vocea el. 

Cintă mult, intorcindu-se câtră el din cînd în cind şi în- 
trebindu-l copilăreşte : 

— Destul? Nu, uite asta încă—şi lar cînta. 

Obrajii şi urechile ii ardeau; uneori pe faţă-i sclipea 
deodată jocul lulgerilor sufletești, se aprindea raza unei patimi 
atit de mature, că parcă trăia în Inimă depărtatul timp al vieţii, 
şi raza aceasta fulgerătoare se stingea deodată; vocea răsuna 
din nou, proaspătă şi argintie. 

Şi în Oblomov juca aceiaşi viaţă ; i se părea că le trăeşte 
şi iè aude toate astea—nu de un ceas, de două, ci de ani întregi. 

Amindoi, nemişcaţi la vedere, erau mistuiţi da acelaşi foc 
ascuns, vibrau de acelaşi tremur ; în ochi—lacrămi, stoarse de 
aceiaşi stare safletească: simptome ale unor furtuni care se vor 


trezi poate cindva în sufletul tînăr, supuse deocamdată numai 


unor încercări trecătoare şi aprinderi fugare ale unor puteri incă 
adormite, 


Sfirşi printr'un lung acord melodios, În care vocea dispăru. 


| 
| 


OBLOMOV 69 


“Olga se opri deodată, îşi puse minile pe genunchi şi, mişcată, 
cutremuraţă şi ea, se uita la Oblomov: ce-i cu el? 

Pe faţa lui străluceau zorile fericirii trezite, ridicate din 
adincul sufletului ; privirea-i înlăcrămată era îndreptată spre ea. 

Caşi el adineaori,—fără să vrea,—il luă acuma ea de mină. 

— Ce-i cu dumneata ?—ti intrebă.—Ce față ai! Dece? 

Dar ştia dece li e faţa aşa şi, deşi modest, triumta în gind, 
fericită de acest efect al puterii sale. 

—_Uită-te în oglindă,—continua ea, arătindu-! faţa în oglindă : 
i Raas, Dumnezeule, lacrămi ! Cit de adinc simţi dumneata 
ma e 

— Nu, simt nu muzica... ci... lubirea,—rosti Oblomov incet. 

Ea îi lăsă mina indată şi se schimbă la faţă. Privirea-l se 
înțilni cu privirea lui, îndreptată spre ea; privirea aceasta era 
memişcată, aproape zmintiiă : o privea nu Oblomov, ci patima. 

Olga înţelese că vorba l-a scăpat, că Oblomov nu-i stăpin 
pe ea, și că această vorbă e—adevărul. 

Oblomov se trezi, luă pălăria şi, fără a se nita fa juru-i, 
eşi în fugă. Olga nu-l mai petrecu cu privirea curioasă, stătu 
mult timp nemişcată lingă pian,—ca o statue,—gi privea, ca 
împletrită, în jos; numai pleptu-l se ridica şi se lăsa cu putere... 


(Traducere din rusește de A. Frunză) (Va urma) 


I. Gonciarov 


Personalitatea şi activitatea literară 
a lui Dimitrie Cantemir 


1.— Curentele culturale din Moldova în vremea lui 


producă şi pe teren politic de tate sufletească, în 


rare, rezumă sufletul 


ci—şi noi ştim c 
atitea regiuni să 
rare adică prilejurile, 
legăturile strinse dintre 


ntinua şi în tim 
ţia culturală slavonă, fir 
tanţa cea mare a vre 
vone în Moldova, 


te nicăcri pănă | 
trăi numai din remini 


pul lui Constantin Vodă Cantemir tradi- 


din influenţa, ce-o 
Petra Movilă. Acesta 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 71 


purcesese la rindul său dela acel curent cultural polon, care şi 
pe alte câi pătronsese în Moldova. 

Petru Movilă era din familia, care avusese atitea le ături 
cu Polonia. În tinereţe făcuse parte din suita anor mari figuri 
militare . El a reînviat cultura ortodoxă nu pornind 
dela cultură bisericească slavonă— academia grecească 
din Constantinopol aştepta pe atunci epoca sa de întlorire—ci 
luind ca bază cultura de formă latină din Polonia, ceiace explică 
şi rezistența pravoslavnicilor cum, la început, a întilnit-o activi- 
tatea lui Petru Movilă. Opera lul Petru Movilă a pătrans bine pri- 
mită la noi. a tr la Kiew s'au găsit multe în Moldova şi Țara 
Rominească.2 Mateiu Basarab insuşi chemase să-i conducă tipogra- 
fia pe Meletie dela Kiew, Cind Vasile Lupu întemela pe la 1640 în 
capitala sa un colegiu, fostul rector al Academiei din Kiew, care 
fusese Sofronie Počacky, ajunse primul rector al colegiului moldo- 
vean, ȘI în colegiul dela laşi, întocmai caşi la Kiew, se studia limba 
latină, o Inovaţie importantă pentru sufletul rominese faţă de şcolile 
domneşti, cum se vor Inființa de ex. în Țara Rominească a lul 
Şerban Cantacuzino. 3 Vasile Lupu şi politiceşte termină impă- 
cindu-se cu Polonii. Cultura polonă va pătrunde in Moldova şi in 
Pgitură cu raporturile strinse care, mal ales în tot cursul sec. 
XVII, se constată între boerimea moldovenească şi nobilii din 
Polonia. In această țară cultura humanistă putea pe această 
vreme să arâte epoca de înfiorire din sec. XVI, cind adop- 
tarea formei culturale humaniste a întimpinat şi ajutorul năzuln- 
telor protestante spre o rouă hipostasă a vieţii, 

Astfel se explică, dece in același timp, cind lumea polonă 
se închina idealului antic, se produc opere de samă în limba 
polonă. Mitropolitul Dosoftei mai tirziu va traduce în romine- 
şte psaltirea, cunoscînd traducerea polonă a lui Kochanowski, 
carte ajunsă la atitea ediţii in sec. XVI-XVII. Dar în sec. XVI 
cultura humanistă din Polonia rămăsese aproape exclusiv apa- 
naglul cercurilor în legătură cu curtea regală şi feţele inalte 
bisericeşti. Astfel se explică dece în sec. XVI, cu tot contactul 
neintrerupt al boerimii moldoveneşti cu lumea polonă, nu se 
poate constata o Înrlurire culturală mai de samă în Moldova. A- 
lexandru Lăpuşneanu, cași fiul său Bogdan, prietini politici ai 
Poloniei, nu pot provoca un răsunet în cercuri chiar mai restrinse 
ale societăţii moldovenești. Obiceiurile polone ale lui Bogdan 
Lăpuşneanu produc aceiaşi indignare în rindurile boerimii mol- 
doveneşti, caşi felul turcesc de viață al lui Ilie Rareş. 

Dela sfirşitul sec. XVI însă şi'n tot cursul secolului XVII 


1 CI. Al. lablonowski, Akademia Kijowska Mohylansta pag. 101 
şi Historya Rusi Paluduilowej, Cracovia, 1912, pag. 223 și urm., 

2 N. lorga, Inseriptii, II, pag 551; Melhisedek, O vizită la citeva 
mănăstiri din Bucovina, pag. 261; N. lorga, Istoria literaturii religioase, 
Pag. CĂXXVII -1X ; Hurmuzaki, Documente, VIl: pag. 462; Buletinul 
Comisiunel Mon. Isi, VIII, pag. 170 şi urm. 

3 Vezi in legălură cu şcolile domneșii: ©. Nedioglu, Cea mai 
veche școală rominească cu caracier statornic, Bucureşti, 1915. 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lezulţi intraţi şi imbrăţişaţi în Polonia obişnuesc, prin multele 
lor şcoli, masse tot mai mari din societatea polonă cu cultura cla- 
sică, Şcolile iezuite duc şi produc dragostea pentru cultura clasică în 
imediata apropiere a graniţei nordice moldoveneşti. 1 Din contactul 
dela hotare va rezulta inceputul influenței culturale polone în socie- 
tatea moldovenească, Fii de boeri studiază fa şcolile jezuite 
din Polonia, Episcopul Bandini a cunoscut la curtea lui Vasile 
Lupu un boer mare, care studiase 6 ani la lezaiţi,? ŞI în laşi 
înfiinţează lezuiţii un colegiu, in care a învăţat latineşte și loan, 
fiul lui Vasile Lupu.5 Colegiul iezult din laşi era o misiune al 
celui din Camenița, unde ca şi la Bar, la Lemberg mergeau fili 
de bo'eri să înveţe carte, Iordache Russet, Miron Costin, sul- 
gerul Diamand, apoi Gavriliţă Costache, Hurmuzache şi Ma- 
vrodi au dat ajutoare bâneşii pentru colegiile iezuite, Fiii lui 
iordache Russet au fost elevii iezuiţilor din laşi, etc. Unii din 
aceşti iezuiți au jacat şi rol de misionari politici, cum consta- 
tām în timpul lui Gheorghe Ştefan şi în vremea lui Constantin 
Cantemir, Secretarul francez a lui Sobieski, Dupont, vorbeşte 
despre Moldoveni care, În afară de țara lor, se cultivă foarte bine 
în toate ştiinţele, 4 

Ordinele catolice din Moldova aveau biblioteci, cum se po- 
meneşte la Siret, la Bacău, la laşi şi a trebuit să fie şi la Cotnari, 
unde lezuiţii țineau deasemenea o şcoală. Poate luînd de alci 
pildă mitropolitul Dosoftei adună cărţi, ca să fie stătătoare la 
Sfinta mitropolie— începutul primei biblioteci publice la laşi. 5 

Introducerea culturii polone în Moldova a fost favorizată şi 
prin împrejurările politice. Pentru întâia oară în curs de mai 
multe decenii, influenţa politică polonă a fost predominantă În 
Moldova în timpul Movileştilor. Familiile: Movilă,  Balica, 
Stroici, Ureche, Barnovschi, Costin au crezut, mai ales, în 
eficacitatea ajutorului politic polon pentru Moldova. De a- 
titea ori boerii. sint siliți să petreacă in surghiun polon, 
unde duc viaţa de formă polonă. Pânăla 165) obținuseră 
indigenatul polon Nistor Ureche, leremia, Simion şi Gheorghe 
Movilă, Miron Barnovschi, Luca şi Simion Stroici, Vasile Orăş, 
Gheorghe Maureti, Isala Balica, Gheorghe Islăuzanu, lancu Costin 
cu fiii săi.6 lerimia Movilă a avut atliea fiice măritate în Po- 
lonia unde s'a căsătorit şi Teodosia Nicoriţă caşi Elena logofe- 
teasa Maureti, Prin astfel de cài, influența polonă pâtrunde în 
societatea moldovenească. Luca Stroici va scrie tatăl nostru 


1 Ci. Zaleski, lezulcj w Polsce, Lember . 1902, II, pag. 829. 

2 Codex, Bandinus, ed. V. A. Ureche, ia 91 —2. ditai 

5 CI. E. Picot, Pierre Movila ap. E. Legrand, Bibliothèque hellé- 
nique, IV, p. 117-8; Archiva din lapi V. pag. 326 şi Paul de Alep, 
Călătoriile palriarhului Macarie, trad, E. Cioranu, pog. 27. 

4 uzeum Konsianlego Swidzinskiego, VIII, Varşovia, 1835: 
Philippe Dupont, Mémoires elc. pag, 201. 

l. Bianu, Insemnäri nulografe ale miir, Dosoilel (An Acad. 

Rom., S. liL, XXXV, pag. 1), 

6 Volumina legum, Petersburg, 1860, IV, 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D. CANTEMIR 73 
mt e a tea i i ii Air ma (UI 


cu litere latine, domnii şi boerii vor avea secretari peatru lati- 
neşte. 1 Influenţa culturală polonă va promova în felui acesta in- 
trarea în Moldova a ortodoxiei dela Kiew. 

Incepind de pe la mijlocul sc. XVII, influența culturală 
polonă va găsi în Moldova un obstacol ridicat de iasăşi curtea 
lui Vasile Lupu. Acesta a favorizat, după cit i-a stat in pu- 
tințā, cultura grecească în Moldova. În 1632 divanul său 
numără pre boeri greci şi numai trei romini. Invăţaţi greci 
petrec atliea ori la curtea lui. Acelaşi Vasile Lopu va 
înlocui la Trei Ierarhi cu dascăli greci pe profesorii ve- 
niji dela K'ew. Gheorghe Duca va favoriza iarăşi cultura 
grecească, aşa că până la stirşitul secolului, infiuența polonă 
şi grecească se încrucişază la curte şi în rindurile boerimii 
moldoveneşti, Cultura polonă cu forma ei latină grei 
tendinţele politice creştine: lupta In contra Turcilor. Astfel boerii 
cu educaţie polonă, ca și domnii Gheorghe Ștefan şi Ştefan Pe- 
triceicu vor urmări aceleaşi idel de cruciată, care în jumătatea 
a Ila a sec. XVII le produsese în Polonia cultura umanistă 
propovăduită de lezuiţi. Acestui curent i-au aparținut Miron şi 
Nicolae Costin, pocan şi Mitropolitul Dosoftei. Iicile politice 
ale acestora în legătură cu curentul de cruciată creştină, cum se 
propaga În Polonia, purcedea însă şi dela şcoala latină, prin 
care trecuseră. Cultura latină împrumutase, acelora care şi-o 
apropiaseră, o deosebită mindrie: Miron Costin ca şi Dosoftei e 
mindru de originea noastră latină, de obirgia noastră impărătea- 
scă, Şi pentru Dosoftei, sultanul este „păginul şi tiranul“, 

ceiaşi exaltaţe sufletească derivată din cunoașterea cul- 
turii clasice şi a originei noastre cătră sfirșitul sec. XVI! 
produce acel interes viu pentru istoria rominească în general, 
cea moldovenească În special, aşa cum se intiineşte la Costineşti, 
la Tudosie Dubiu, Vasile Damian, compilatori, inăditori sau con- 
tinuatori ai vechilor anale şi cronice moldoveneşti? Şi tonul 
acestei isiorlografii este altul. Trecutul era pentru această 
generaţie un Indemn de ridicare politică şi chiar, cînd grija 
principală era păstrarea şi supravegherea ortodoxiei, era greu 
să admiţi a [i confundat în ideia generală ortodoxă fără de 
neam şi fâră de țară: aşa se explică atitudinea politică a mi- 
tropolitului Dosoftei şi a boerilor, Segan politice sau scriitori, 
care nu pot admite orice domaole, lăsind la oparte Interesele lor 
mărunte, 
Dosoftei şi-a publicat ultima sa operă în grecește. Si 
după Vasile Lupu oameni învăţaţi greci se intilnesc în Mol- 
dova. Ultima carte a lul Dosoftei, ca şi stăruința tipogratiei 


A 1 Hasdeu, Viața l E pionier ra Luca Stroici, pag. Si; N. lorga, 
tudii şi Documenie, pag. -je 

7 Giurescu, lzvoadele lui Tudosie Dubău, Miron logofătul și 
Vasile Damian, Bucureşii, 1944, 


74 VIAŢA ROMINEASCA 
——————— 32 TOMES OA S 


greceşti în laşi dovedea că influența culturală grecească nu 
s'a stirşit, făcind concurență culturii humaniste polone. 

Cătră stirşitul sec. XVII, nu numai diferiţi patriarhi greci 
călători, ci şi academia grecească din Constantinopol, reorgani- 
zată, prin legătura politică a capitalei turceşti cu lumea din cele 
două principate, a promovat păstrarea și adăogarea influenţei 
culturale greceşti din Moldova. Dimitrie Cantemir ca ostatec la 
Constantinopol, ca mazil politic etc. a stat În strinsă legătură cu 
această academie grecească, El Însuşi ne spune, ce se învăţa 
acolo din ştiinţe, filozofie şi toate părţile el. 

Intre profesorii academiei greceşti din Constantinopol amin- 
teşte pe lon Cariofil „teolog şi filozof excelent“, Blasiu Scaevophilax, 
Antonie şi Spandoniu, filozofi peripatetici, Jacomin gramatic, 
dela care a învăţat elementele filozofiei, Sevastos Kymenitul 
„cel bra prin calendarul său bisericesc“, Dionisie Hieromonahul 
şi Alexandru Mavrocordat. Acelaşi Dimitrie Cantemir protes- 
tează în contra acuzaţiei, ce se aduce lumii greceşti, că a căzut în 
barbarie. Dovezi pentru aceasta aduce pe patriarhii Calinic, Dositei 
perias, elevi ai academiei din Constantinopol. Opt luni a luat 

imitrie lecţii despre principiile lui Thales şi filozofia lui Hel- 
mont dela alt elev al şcolii din Constantinopol, care era Me- 
letie arhiepiscop de Arta, apoi de Atena, 

Primul medic la curtea lui Dimitrie Cantemir a fost alt 
elev al aceleiaşi şcoli, Lichini, care cunoştea din fundament filozo- 
Ha şi medicina. Inainte de a doua domnie a lui Dimitrie Cante- 
mir a avut tronul Moldovei alt elev al academiei din Constanti- 
nopol, Constantin Daca, fost elev distins al lui Spandoniu şi 
care, cum spune Dimitrie Cantemir, „nu puţine făclii topise 
asupra cărţilor filozoteşti". Din Țara rominească va aduce Cons- 
tantin Cantemir ca profesor pentru fiul său Dimiirie pe acel 
leremia Cacavelia, care-l dădu primele învățături de filozofie, 
Profesor al fillor lui Dimitrie Cantemir va fi Anastasie Condoidi, 1 

In telul acesta, personaliatea literară a lui Dimitrie Cante- 

ui grecesc, aşa cum îl reprezenta academia 
din Fanarul constantinopolitan. Prin activitatea sa literară şi ştiinţi- 


Civilizaţia grecească patronată şi produsă prin cercurile cons- 
tantinopolitane avea caracter cosmopolit, arătind urme de şovi- 
nism în idei numai în chestii de ortodoxie. Dimitrie Cantemir 
se afla In faţa continuării vechii civilizații bizantine. Școala 
dela Constantinopol era vechea civilizaţie bizantină şi ceva mai 
ep 


1 D. Cantemiru, latoria imperiului olt 
Biscorecet aaa reig ode pe ü omanu, trad. los. Hodosiu I, 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 73 
——————————————ITERARĂ A LUED CANTEMIR FS 


mult. Din insăşi izvoarele lucrărilor lui Cantemir vedem că 
cercurile învăţate greceşti din Constantinopol erau In curent şi 


eca, 2 pe stoici și credea că cea mal necesară merinde sufle- 
tească pentru un tinâr este a ceti cel pepe: Sfinta Scripteră,— 
spos Cere „pentru slujbe“, cnele lucrări ale lui Seneca, „ă lui 
Plutarhus obiceainice“ ; a lui Epictitos Enchiridionu ; a lui Socratu, 
Invăţătura cătră Dimonicu, i proci. Aşişderea dintrecreştial nupucin- 
tel, precumu Thoma Campicius pentru urmarea lui Christosu; a 
lui lerasmus Enchiridion pentru Oşteanulu creştinu ; Ethica Creliii 
Christiana, | proci“.3 Cultura multă şi variată, cită îşi va in- 
suşi Dimitrie Cantemir, nu-i va desființa însă firea sa de Moldo- 
vean. Construcţia frazei din operele sale va fi străină, dar a- 
tita moldove nism rămine in expresie şi în vorbă, atita spontaneitate 
găsim în povestirea aceluia, care, ajunsese un polihistor. Prin 
aceasta se apropie de Neculce. Publicase numai în limba romi- 
nească şi grecească pănă la 1698, dar faima învăţăturii lulila 1711 
era foarte mare în întreagă Europa. Un doctor, care a prac- 
ticat în Țara-Rominească şi a stat în strinse legături cu Dimitrie 

temir, spunea următoarele: „Quis în orbe adeo peregrinus 
est, qul eruditissimum Kantarmirium Hellenicse, Illyricae, Turci- 
cae, Arabicae, Persicae, Latinae, Italicae, Gallicae Îinguarum, 
peritissimum, in scientiis omnibus ultra fidem profunde instruc- 
tissimum, Giorlosissimi Russorum Imperatoris Literarias Deliclas 
efficere et sumptuose nuper erectis Magni Imperii Athenaeis 
praesidere ignoret ?*4 In 1764 Muller, profesor la Petersburg, 
care da spre tipărire lui Biisching „Descriptio Moldaviae“, așa 
scria despre Dimitrie Cantemir : „Învățătura lui cea mare şi ştiinţa 
limbilor celor malte, covirşeşte pre toate acele, ce este a secera 
dela un belzadea, carele nu au învățat alurea nicăiri, decit nu- 
mai ia Țarigrad, dela Grecii cel de acolo*.5 Variatele lul lecturi 
se recunosc În operele de tinereţă, care vor Insemaa numal pre- 
parafia pentru carlera de istoric. Aceleaşi lecturi variate şi foarte 
intinse îl făceau foarte plăcut şi căutat în societatea înaltă din 
Constantinopol, cît timp a fost ostatec al tatălui său, capuchehale a 
fratelui său, ori mazil politic. De aici i se va duce vestea că este 


1 Operile principelui Demeiriu Cantemiru, Tomu V, ed. O, Sion, 
Bucuresci, 1878, pag. 153, 

2 Ibidem, pag, 184, 202. 

5 Ibidem, pag. 218. 

4 Ci. Empirica Remedia elc.. Aulhore Michaele “Schendo, R. 
C. S. Eq. Vanderbech eic. eddila Aulhoris A logia adversus Marrocor- 
dali sicophaniias, par le docieur Conrade du Schebhen, pag, 18, 19 - 
Augusiae Vindelic, 1725, 8. 

Descrierea Moldaviei de printul Dimiirie Cantemir, ed. II, laşi. 

1531, Precuviniare pag. Il. 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


foarte Invăţat, în baza cărei faime va fi ales membru al Acade- 
miel din Berlin, primul Romin membru al unel Academii străine. 
In cursul lungilor sale cetiri şi-a ciştigat atita dragoste faţă de 
invăţătură, faţă de ştiinţă, incit mai tirziu scria că omul fâră 
de învăţătură e dobitoc şi mort sau „şi decit dobitozul mai rău 
este”. Nu va fi nevoe prin urmare, ca fiul său Antioh trimis 
eX!'raordinar al Imperiului moscovit la Londra şi Paris, să inter- 
vină să se facă reclamă pentru operele tatălui său, cînd acestea se 
vor tipări. Traducerea engleză a Istoriei imperiului otoman va 
ajunge englezeş!e două ediţii, ca şi Descriptio Moldaviae în nem- 
țeşte. Aceiaşi istorie turcească va fi tradusă şi în nemţeşie, aşa că 
Dimitrie Cantemir fu primul Romin ale cărui opere, in mai multe 
ediţii, au figurat în vitrinele librărillor curopene, Voltaire spunea 
despre el „că unea talentele vechilor greci, ştiinţa literelor şi 
aceia a armelor”. 

Acesta fu Dimitrie Cantemir, a cărui viaţă sə poale re- 
construi după propriile sale mărturisiri păstrate în opere, la care 
se adaugă comunicările făcute de fiul sáu Antioh Cantemir lul 
Tindal, iraducâiorul englez al Istoriei imperiului otoman, t 


2.—Viața lui Dimitrie Cantemir 


S'a născut la 26 Octombre 1673 ( la Galaţi?) 2 şi a fost 
botezat de Dumitraşcu Cantacuzino, cind avea nevoe mare de 
serviciile tatălui, ca de ale unuia care reprezenta cel mai impor- 
tant partid boeresc, Mama sa se numea Ana Bantăş, despre 
care Dimitrie ne spune că era o femee su rioară, 3 (mulier inter 
mulieres illius seculi in primis recensenda, literis optimis instructa, 
rel oeconomicae peritissima et prudentissima). 

Poate dela mamă-za a moştenit aptitudinile şi predi- 
lecţiile literare, deşi la chip semăna perfect cu tată-său. Un por- 
tret din tinereţe ni-l arată pe acest tinăr siăbuţ cu ochi pâtrun- 
zători în portul obișnuit al lumii înalte orientale craştine.4 După 
1685, cind tatăl său Coastantin ajunse domn, trei anl trăi în an- 
turajul curții moldoveneşti, Constantin Cantemir nu era un om 
cu carle, dar între boerii dela cartea moldovenească erau mulţi, 
care îşi făcuseră studiile fa Polonia, lar în capitală se menținea 
tradiția culturală formată mai ales după înființarea şcoalei dela 
Tre! Erarhi şi promovată şi prin Şcoala latină a lazuiţilor. Din 
Țara Rominească a lul Şerban Cantacuzino, de unde îşi adu- 
sese domnia, Constantin Cantemir a luat cu sine ca pre- 
ceptor al fiilor săi pe învățatul câlugăr Ieremia Cacavella, care 


1 Istoria imperiului ollomanu, trad. los. Hodoslu, I, pag. 795 
şi urm; nu știm, cul se poale atribul “poate jul Bauer —acea Vila prin- 
cipis Demetrii Cantemirii, publicată după Vita Constantini Conterayrii 
(Operele principelul Demetriu Cantemiriu, Tomu VII, Bucurescl, 1883 
Colechasa Qrlentalia, pag. 5 5)} . 

n nstaniini Cant ti 

5 Ibidem, pag. tă antemyrii, Bucuresci, 1883, pag. 15. 

» torga, în Fiosrea Daruriior, II, 1907), 33 — = 
carlu, Istoria literaturii romine, |, Sibiu, n fekai 185 oi Aurai a 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR TT 


se va ostenl să formeze mai ales din Dimitrie un om învăţat. ! lere- 
mia Cacavella putea să ofere tinărului beizadea primele prin= 
cipli de filozofie şi atita cultură greco-latină, cîtă se prolesa În 
academia scă din Constantinopol. Vremurile politice erau 
insă deosebit de grele. In 1685, toamna, în fruntea unei numeroase 
armate, doi hatmani leşeşti intră în Moldova. Domnul Constans 
tin se hotărăşte pentru o politică espectativă. Cu puţină armată 
se retrage spre locurile de unde avea să vie armata turco-tătară. 
In acest timp soseşie la laşi şi Şerban Cantacuzino, care este 
a de câtră Dimitrie impreună cu caimacanii subt mânăstirea 
etățula. Cu această ocazie, Şerban comunică ținărului beizadea 
că scrisori primite din tabăra turcească l-au anunţat că Polonii 
au fost învinşi şi i s'a msi comunicat că cu plăcere pâstrează pro- 
misiunea domnescului tată făcută acum treiani, ca să-l dea lui Dimi- 
trie pe una din fiicele sale de soţie. Cu mare pompă iscusitu! domn 
al Țării- Romineşti şi tinărul principe merg până subt mănăsti- 
rea lui A'on Vod?, unde Şerban își aşeză tabăra.2 In 16:8 
Dimitrie sch'mbă ca ostatec pe fratele său Antioh şi stătu în Cons- 
tantinopol trei ani. Aici în Constantinopol avu ocazie să-şi con- 
centreze toată energia pentru a-și complecta cultura. Dimitrie 
trăi în preajma academiei greceşti din acest oraş, care, cum 
am văzut, reprezenta vechea cultură greco-latină, dar era in 
curent şi cu nolle descoperiri în știință, Incepu să invețėe a 
cunoaşte şi pe Turci şi cealaltă lume orientală, Tocmai în 16:14 
se intorcea acasă şi găsea pe tatăl său turburat de insinuările 
dușmane ale Costineşiilor. „Dimitrie petrecu cu tatăl său sara: 
nopții tragice, în care se săvirşi arestarea lui Velicico Costin şi el 
avu un rol în înscenarea care trebula să dee pe vinovaţi în 
mina domnului lor. Nu numai atit. Invăţatul beizadea a fost 
acela care a supraveghiat executarea Intiuentului şi temutului 
hatman. „ȘI au stâtut acolo de față“ acolo „înaintea porţii la 
fintină“ unde în cel din urmă ceas al nopţii calul lui Păiraşcu 
Costin se opri speriat înaintea cadavrului aruncat pe stradă în 
scumpele haine de mă'ase—şi „au stătut acolo de față pentru 
credinţă. pănă ce i-au tăiat capul“.5 In anul următor Dimitrie va 
lua parte, alâturi de tatăl său la asediul Sorocel.4 
Dimitrie Cantemir va alunga în orele de răgaz gindurile 
negre ale bătrinulul domn, care-l asculta pănă sara tirziu, cum 
la lumina melancolică a opaiţului îi cetea copilul său, care-i 
sămăna la chip aşa de bine, îi cetea traducind din slavoneşte sfinta 
scriptură sau cuvintele Sfintului Ion Gură de Aur.5 Cind în Mart 


1 Este Inleresan! de notat, că și Dimilrie era fiul cel mal mic, 
după cum Anlioh, fiul mai mic al lui Dimlirie va arăta înclinație spre in- 
vălătură. 

a 2 Vila elc., pag, 34-52. Vezi însă potesiirea corectă la Neculce, 
Lei. Il, pag. 2351 -2, N. Costin, ibidem, pag. 55—56 ci Dupont, Mémoires 
in Muzeum Konslanlego Swidzinsktego, Vll, pag. 177 şi urm. 

3 N. lorga, Istoria lieralurii romine în sec. XVIII, rol. L- 


. 3505. 
4 Vila etc, pag. 75. 
* 5 Ibidem, pag. 42. 


73 VIAŢA ROMINEASCA 


1693 un atac subit de apoplexie stirși bătrineţea lai Constantin 
Cantemir, Dimitrie fu ales domn, Antioh fratele mai mare fiind 
în acest timp zâlog la Poartă. Din cauza lui Constantin Brinco- 
veanu Însă, această primă domnie a tinărului, care era atunci de 
20 de ani, dură foarte puţin. Constantin Duca, ca ginere al lul Brinco- 
veanu, primi domnia, iar pe Dimitrie un agă turc il duse la 
Constantinopol. In Istoria ieroglitică Dimitrie ne va povesti peripeţi- 
ile acestor ani petrecuţi la Constantinopol! până la prima domnie a 
fratelui său Antioh, precum şi cel de după 170). Dimitrie va 
avea de luptat cu intrigile atului Brincoveanu, cu lăcomia 
Turcllor, cu toate instrumentele gotia Ii Brincoveanu, care 
căuta să piardă pe cei dol frați ntemireşti, mai ales pe Dimi- 
trie. Pentru Brincoveanu, Dimitrie „ar îl numai singur un orat, 
de carele avea să se teamă, ca de un ibovnie al femeii sale“, 
In vremea primei domnii a lui Antioh, Dimitrie rămase tot la 
Constantinopol să contrabalanseze intrigile lui Brincoveanu. La 
această dată el avea prietini puternici intre meghistanii turci, la 
ambasadele creştine, cum era ambasadorul francez Feriole, care În- 
tocmai ca şi până la 1705 îi oferă boy ap In 1697 a văzut, însuși par- 
ticipind, marele dezastru al Turcilor ia Zenta. „De ctte ori mi-adue 
aminte de vălmăşagul luptei de atunci, mă cuprinde o groază În 
taină“, va spune mal tîrziu în istoria imperiului otoman, Cătră 
sfirşitul primei domnii a lui Antioh il găsim pe Dimitrie la laşi, 
unde-şi va serba căsătoria cu Casandra, fiica răposatului Șerban 
Cantacuzino. Doamna Maria, văduva lui Şerban Cantacuzino, 
din Noembre 1688 aducea aminte lul Constantin Cantemir de 
propunerea şi promisiunea unei legături matrimoniale. Dar la 
acea dată Dimitrie avea 15 ani lar mireasa oferită 7, așa că 

antin Cantemir fu de părere să se mal amine căsătoria 1 


Neculce povesteşte: „Deci 
acelu solu mare venea ca multă pohvală şi podoabe şi cu mulţi 
feciori de domni leşeşti; şi i-au eşit Antioh Vodă inainte pe 


1 Vila elc., pag. 49, 
- Areta pe Pag. o. 
ecuice in lelopisejul sšu a Kogălniceanu, Croni Ă 
il, 265, da anul 7108, Axenlie ba e Ibidem pag. 45 dee ar eaii, 
aan Aoh a confirmă şi Genealogia lui Mihai Cantacuzino, ed. N. 
Li 
4 Vezi I. Minea, laşi! în vremea Canlemireşiilor, extras di Vi 
„Rominească, lași, 1923, „9-10, ct. r E F ~ 
calce, idom aaa. SeS E ge 10, cf. Letopiseje, II, pag. 43; Ne- 


+ 


= 


p 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 79 
————— 2 De CANTEMIR 79 


Bahluiu, cale de un ceas şi aşa tot alăture au venit cu dinsul 
pănă la gazda lul. ȘI apoia doua zi Antioh Vodă l-au poftit pe 
solu la curtea domnească la cinste. Deci acelu solu se ținea prea 
mare ; după cum || se şi cade să se ție, că n'au călcare de nime 
şi sint nelipsiţi de cele trebuitoare, ce le trebuesc şi nu sciu pe- 
deapsa sărăcie! acestei lumi ca noi; şi i-au răspuns lui Antioh 
Vodă, de-i va leşi inainte să-lu timpine la glumătate de scări a 
cerdacului, va veni cu cinste; iară de nu-iva leşi inainte aşa, nu 
va veni. Deci, aşa s'au aşezatu să se scoboare Antioh Vodă 
până la trei scări şi solul să se sue iar pănă la trei scări ; şi la alu 
şeptelea scară, unde este giumătate, să se închine altuia, şi aşa 
alăturea să meargă pănă în casă; şi la băutu tot odată să bea 
amindoi. Erä la acea vreme fiindu eu, lon „ vel agă, 
eram rindultu de domnie de grijiamu pe solu la gazdă, de cele 
ce-l trebuia”, Notele acestui sol, ca şi ale secretarilor săi despre 
oldova, cum o vedeau ei, sint foarte interesante, 

Suceava au admirat vechile biserici şi in special fru- 
moasele picturi. La laşi vroia să fie primit cu clopote, bătăi de 
tunuri, leşirea domnului la o milă de oraş şi cerea ca domnul 
să Insoțească pe sol pănă la camera de culcare dela gazdă, 
Antioh trebui să facă unele concesii. Domnul cu hatmanul Lupul 
Bogdan, cu oaste, insoţit de mihmandarul turcesc, care stătea călare 
subt un fel de baldachin, primită pe sol la o milă de oraş. 

La primire muzica moldovenească : cobze, trimbiţe şi tobe 
începură un cintec, care după spusa secretarului soliel părea zgo- 
motul unor cinj, care latră pen pippa Se salută cu discursuri şi 
intrarea în laşi se face pe străzi inţesate de mulţime. 

Solul sosi la banchetul dat de domn într'o caretă însoţită 
de boerinaşi călări, Un boer mai distins îl primi subt poarta 
curții palatului, iar domnul la scările cerdacalui. Dupăce trecuse 
prin două odăi, îl primi Dimitrie Cantemir, un tînăr instruit şi 
bine educat, ca şi cum ar fi fost crescut în Polonia. Dimitrie, 
cărula anturajul solului îi admite că se pricepea niţel la muzică, 
pune muzica soliei să cinte cintece polone. Acelaşi într'o latinească 
corectă spuse solului că a auzit demult despre familla lui, 

S'au servit dulceţuri, cafele, rachiu si apoi solul fu primit 
în audiență privată, la care participă şi Dimitrie, La banchet, în 
capul mesel stătea solul, Antioh şi Dimitrie Cantemir şi leremia 
Cacavella. S'au dat salve de tunuri, cind domnul ridică paharul 
în sănătatea regelui August II urindu-i să se asemene cu luliu 
Caesar și cu Alexandru cel Mare. 

In cursul audienjii private solul ceru lu! Antioh Vodă pro- 
tejarea catolicilor din Moldova, să se admită ca lezulţii poloni 
să se reîntoarcă la laşi şi repararea bisericii catolice, Domnul 
moldovean promite solului că-l va împlini cererile, dar ceru, ca 
şi în Polonia să fle respectată credinţa ortodoxă, 

La plecare s'au dat daruri din ambele pârţi şi Dimitrie in- 
soți pe sol pănă în afară de Oraş. 


89 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Am amintit şi dat amănunte despre această solie, fiindcă 
ne dovedește impresia superioară, care Dimitrie Cantemir o fă- 
cea asupra unuia din cei mai distingi magnați poloni, 1 

Sfirşindu-se prima domnie a fratelui său, Dimitrie se mută 
din nou la Constantinopol. In palatul său de aici adună manus- 
crise, cărți rare, portretele sultanilor după originalele din biblio- 
teca sultanilor. Stualile şi lupta politică în contra lui Brinco- 
veanu sau pe neon intereselor fratelui său, care mai ajunse încă 
odată domn, îi făceau timpul neîndestulător. 

Nu este o perioadă nouă acela, care se deschidea în viața 
lui Dimitrie Cantemir după mazilirea fratelui său în 1700. Re- 
venit în mediul constantinopolitan, tinărul belzadea are înaintea 
sa aproape acelaşi cimp de activitate ca după 1693, Intrigile lui 
Brincoveanu vor fi acum mal desăvirgite, aşa că în citeva cazuri 
Dumitraşcu beizadea a evadat, am putea spune, din laţul întins 
de duşmanul familiei sale. Cu toate acestea „inorogul“ n'a putut 
fi răpus, a ajuns a doua domnie a fratelul säv, În cursul cărela 
insă a rămas tot la Constantinopol. După 1707, deşi Antioh era 
din nou mazil, intriga politică slăbise. Dimitrie Cantemir va g- 
vea ocazie să-și dedice răgazul aproape tot ocopaţiilor sale de 
predilecție. Este vremea cind şi desăvirșeşte cunoştinţele. Se 
interesează atit de mult de „trebile şi datinele Turcilor“, încît va 2- 
junge cel mai reputat orientalist al timpului său. L-a interesat 
şi muzica turcească şi a compus un tratat teoretic de muzică, in- 
ventind note pentru cintecele turceşti. Cintece compuse de Can- 
temir se cîntă pănă azi în capitala Turclei, 2 

„Aşa ştia zice de bine în tambură, cit nici un țarigrădean 
nu putea zice bine ca dinsul“. 3 Şi Nicolae Costin scrie următoarele : 
„Fiind el om istet ştiind şi carte turcească bine, se vestise acmu 
în tot Țarigradul numele lui, de-l chemau agii la ospeţele lor 
cele turceşti, pentru prieteşug ce avea cu dinșii. Alţii zic, ştiind 
bine în tambură, îl chemau agii la ospeţe pentru zicături“, 4 

Dimitrie întreținea relaţii nu numai cu profesorii academizi 
greceşti din Constantinopol, ci şi cu savanții turci. Este cunos- 
cută prietinia lui cu Saadi Effendi, dela care a învățat tot ce ştia 
turcește, Legăturile lui Dimitrie cu foştii prietini turci al tatălui 
său, cum era acel Daltaban Mustafa pașa, precum şi prietinia cu 
alţi înalţi demnitari al curţii otomane, l-au ajutat foarte mult în 
cariera sa politică de a putea răpune orice intrigă a lui Biin- 
coveanu, de a face pe fratele său Antich de două ori domn etc. 


1 CI. Franciszk Poklalecki, Poselslwa wiekie, Rafaixa Leszczyn- 
skiego eic.. Pozen 1744 şi mss., Czarloryaki Cracovia 523 după o co: 
municare lăculă de d. P. Panaitescu la o şedinţă a Seminariului meu 
de solara Rominilor. 

ean Baplisie Toderini, De la Hiiéraiure d a? , irad. 
franc. par l'abbé de Cournand, Paris, 1789, I, =p 218. ap. Borads. So 
erie matieals ale a E taie mie, Buc., 1911. 

ecuice, ed. Il. Kogălnicea Let. Ă . 

4 N. Costin, ibidem, Í, pod: 59. pci ali comuta 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR El 
——————————— ID II ERARA A LUI D. CANTEMIR SI 


Ambasadorul francez Feriole l-a scăpat odată din ghiarele oa- 
menilor lui Brincoveanu, iar Emeric Tököli găsea deosebita plă- 
cere să-l aibă ca musafir în refugiul său politic din Constanti- 
nopol. Nu-i plăcea lui Dimitrie de Tököl, că prea îl silea să 
bee. Daud Ismail Aga, capuchehala hanului Devlet Gherei îi va 
face rost de domnie în 1710. Până la această dată, Dimitrie Can- 
temir se ridicase în o deosebită faimă la Constantinopol. Toată 
lumea ştia că este foarte cult. ind originile acestei cul- 
turi ne-am fi putut aştepta, ca Dimitrie Cantemir să fi devenit un cos- 
mopolit, aşa cum a fost Alexandru Mavrocordat Exaporitul şi fiul a- 
cestula Nicolae, Repetăm, celace este necesar pentru jelege- 
rea domniei lai a doua: cosmopolitismul pedant al cercurilor 
culte din Constantinopol nu desfiinţează firea de moldovean 
a lui Dimitrie. Cultura grecească din academie şi în legătură cu 
aceasta pătura cultă grecească deosebită prin resemnare politică 
faţă de cea de pela mijlocul aceluiaşi secol, nu urmărea nici un 
ideal naţional sau politic: chiar ortodoxia era un curcubeu cos- 
mopolit, în care se puteau absorbi atitea neamuri. Dimitrie ve- 
nise însă ja Constantinopol cu personalitatea formată. 

Nu trebue să uităm ce am mal spus, că în jurul curţii lui 
Constantin Vodă Cantemirerau atitea preocupări pentru istoriografia 
naţională. Miron Costin reprezenta o parte din aceste preocu- 
pāri adause prin influenţa polonă exercitată asupra sa, cit timp a 
fost în şcolile dela Bar şi Camenița, ca şi in destul de lunga-i 
pribegie în Polonia alături de Ștefan Petriceicu. 'Tudosie Dubău 
şi cercul său, reprezenta tradiţia indigenă a istoriografiei moldo- 
veneşti, cum mai tirziu o regăsim în cel mai puternic talent li- 
terar al acestei vremi de tranziţie: acesta a fost lon Neculce. Din me- 
diul moldovenesc pornise spre Constantinopol Dimitrie Cantemir. 
Dacă a inceput prin a scrie filozofie, imprejurările au fost foarte pri- 
elnice să-l îndrepte spre istoriografie. Ocupaţia cu filozofla il 
obişnuise să observe, imprumutase minţii sale predispoziţii em- 
pirice, lar după 1693 la fiecare pas al vieţii sale a fost silit să 
judece politica generală sau atitudinea specială a diverselor per- 
sonagii, a căror activitate îl interesa în de aproape. Nu e de 
mirare, prin urmare, că spre jumătatea popasulul al doilea, mai 
lung, în Constantinopol, va ajunge să scrie Istoria leroglifică şi 
să stăruiască a lucra la istoria Imperiului otoman. 

Priveliştile seducătoare ale domniei moldoveneşti l-au in- 
trerupt pentru scurtă vreme ocupațiile favorite. Intr'o vreme de 
mare criză politică a imperiului otoman, în Noembre 1710, schim- 
bă în domnia Moldovei pe Niculae Mavrocordat, 

Atitudinea politică a lui Dimitrie Cantemir va fi pentru 
multă lume o revelaţie, pentru cercurile turceşti o amară desilu- 
sie, Nimeni din Constantinopol, Turci sau creştini, nu bămuise noul 
lui drum politic. In ţară găsca o opinie publică foarte favora- 
bilă alăturării politice la Ruşi. Experiența făcută de el in lumea 
turcească îl dusese la concluzia că imperiul otoman este în a- 

5 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gonie. Dimitrie văzuse cu proprii săi ochi! dezastrul dela Zenta 
(1697); studiile sale, cultura ciştigată îl minau în tabăra creş- 
tină, unde ajunsese înaintea lui mitropolitul Dosoftei şi Miron Cos- 
tin, aşa că Petru cel Mare n’a găsit între creştinii, pe care ii 
aştepta În tabăra sa, suflet mai devotat, decit pe Dimitrie Can- 
temir. Dezastrul dela Valea Strimbă a pus capăt speranțelor, dela 
care Dimitrie aştepta regenerarea poporului şi țării sale şi o nouă 
ordine politică în Orient. Turcii în cursul tratativelor de pace au 
cerut extrădarea lul Dumitraşcu Vodă, Țarul Petru, după afir- 
maţia a insuşi scriitorului-princiar ar fl spus acelora dintre cur- 
teni care-l îndemnau să nu primejdulască o armată atit de nu- 
meroasă din pricina unul singur om: „aşi putea să dau Turci- 
lor toată ţara pănă la Kursk, fiindcă-mi rămîne speranța de a 
o reocupa ; dar în nici un chip nu pot să frîng credința şi să 
extrădez pe un aia pe care pentru mine şi-a lăsat principatul; 
căci este cu neputinţă a repara onoarea, ce odată s'a perdut“. 1 
Neculce povesteşte aceasta în modul următor: „Cerşut-au Turcii 
pe Dimitraşco Vodă, să II-I dee; iară Moscalii au zis că din războiul 
dintăiu nu se ştie, ce s'au făcut, plerit-au, au fugit? Că nolam gindit 
că au venit la voi. lară vizirulau zis, „pentru un ghiaur, ce să ne 
sfădim nol, niște Impărăţii, lasă-l că se va sătura, el de ce au 
poftit! El singur de bună voia lui a venila nol“! Atunce impă- 
ratul au luat pe Dimitraşco Vodă şi l-au ascuns intr'o butcă a 
lui de cele cu două roate, de nu-l ştia nici un Moldovan, fără 
numai eu loan Neculce hatman, şi vre-o 2—3 copii de casă ; şi au 
şezut acolo ascuns in butcă pănă ce au trecut obuzul moschicesc 
dincoace de movila Răbăli“. 2 

In timpul retragerii, Dimitrie se repezi la laşi, işi luă soţia 
şi copiii şi la 16 Iulie ieşea din capitală acela care a fost ulti- 
mul domn pămintean dinaintea mişcării de regenerare din 1821. 
Mulţi devotați ai săli şi compromişi în răscoala cu Turcii au pă- 
răsit atunci Moldova dimpreună cu domnul lor. 

Țarul Petru îl făcu pe el şi pe moştenitorii săi prinți ai 
imperiului rusesc. Dimitrie stătu mal întâiu la Harkov, unde | 
se dădură şi 13 sate. Apoi primi „o mie de dvoruri în ţara Mos- 
culni, care acea mie de dvoruri cuprinde 50 sate şi oameni ca 
15.000”, precum şi 6000 ruble pe an şi două perechi case fru- 
moase În Moscova. 5 Toate acestea nu puteau mulțumi sufletul 
lui Dimitrie. Gindul Iui se întorcea aşa de des spre vremile pe- 
trecute în Moldova sa. Neculce ne spune că se schimbase cu 
totul ca fire. Se scirbea repede de orişice şi nu lăsa pe Mol- 
doveni să iasă nici din tirg. S'a mai adaus şi nenorocirea că în 
1713 (11 Mai) de inimă rea îi muri $i doamna Casandra. In ast- 
fel de imprejurări, cea mal mare minglere o găsea în seris. Se 
scula dimineaţa la 5 ore, lua catea Şi un ciubuc după obiceiul 


1 Istoria imperiului Otoman, irad, Hodosi 
2 Neculce, ap. Letopiseţe, ÎI, p. 323, zilei ua 
3 Neculce, Ibidem Pag. 337. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D, CANTEMIR 83 


turcesc. Stadia apoi până la 12, cînd lua masa. Cea mai plă- 
cută mincare a lui era pui cu măcriş. De regulă bea apă ames- 
tecată cu vin, Dacă vre-odată bea prea mult, două săptămini 
era bolnav. După dejun dormea puţin, apoi studia pănă la ora 
7, după care timp se dedica familiei, 

Reintorcindu- se țarul Petru din călătoria sa vest-europeană, 
il luă în anturajul său dela Petersburg. In nona capitală a Ru- 
siei facu cunoştinţă şi se căsători cu frumoasa principesă Nas- 
tasia, flica cneazului Trubeţkoi (4719). Fostul domn moldovean 
deveni acum un curtean de m europeană. Portretul săa din 
această vreme ni-l arață fără hainele sale orientale, cu mustă- 
tile sacrificate. Femela tînără, apoi faptul că tot mai mult era 


răţii. Academia din Berlin il alesese membru la 11 lulie 1714, 
iar mai tirziu Împăratul Germaniei îl va numi principe al impe- 
riulul roman. 1 

Ca membra al consiliului de trei şi intim al ţarului, ca o- 
rientalist reputat însoţi pe acesta în campania din Persia (1720/22). 
A ajuns pănă la Astrahan. in drum s'a manilestat la el diabe- 
tul, De aceia i se dădea voe, la 14 lanuar 1723, să se intoarcă 
acasă. Reintors pe moşiile sale nu mai avu mult răgaz să tră- 
lască, La 21 August 1723 se stingea e de țara sa cea mai 
impozantă figură a literaturii romine dela stirşitul sec, XVII şi 
începutul sec. XVIII. Traducătorul francez a /storiei imperiului 
otoman Îi zicea „un prince plus illustre par ses vertus et par 
l'étendue de ses connaissances, que par la noblesse de son sang 
et l'ancienneté de son origine“. 

In secolul XVIll faima invăţăturii, apoi o parte din 
opera principelui moldovean a străbătut întreagă lumea „cultă 
europeană. Unele din operele lui s'au tradus în mai multe limbi, 
au ajuns mai multe şi au impodobit vitrinile marilor libră- 
rii europene, 

Vlăstarul răzeşilor fâlcleni cel dintălu dintre Ronan e bin 
bucurat de renume, am putea zice mondial. In viaţă însă > 
trie Cantemir s'a bucurat numai de renumele unui om foarte 
invăţat, căci n'a ajuns să-şi vadă tipărite principalele sale o- 
pere. Nici opera politică, nici opera literară nu i-a adus mulju- 
mirea, care cu drept putea să o aştepte. Imprejurările i-au fost 
haine. Aşezat între o lume care apunea şi alta care “Începez, 
adică epoca fanariotă, prin activitatea sa ne arată, ce ar îl pu- 
tut fi civilizaţia romincască, dacă n'ar fi urmat vremea arenda- 
şilor politici din Fanarul constantinopolitan, care vor căuta să 
ne orlentalizeze. 


1. Tindal, Viaja lui Dimitrie Cantemir, Anexă la Ist Imp, oloman; 
irad. Hodosiu, Il, 807. 


VIAŢA ROMINEACA 


3.—Soarta operelor 


Dimitrie Cantemir şi 
1) Divanul sau gilce 
sufletului cu trupul, laşi, 30 August, 1698; 
81—170, Bucuresel 


-a văzut publicate următoarele opere: 
ava inţeleptului cu lumea 


chiva Istorică, 11, 
din operele lui Dim, 
2) Tarifu ihui musiki ala 


Demetrii Cantemirii se mai aminteşte: 
muzicei turceşti, scrisă în limba 

3) Curanus, din care o 
sească a lui lliinski subt titl 
hammedanskiia religii napeč 
Petra Velikago imperatora i 
pogratii țartsvulu 


rector al şcolilor din 
rincipis Demetrij Kan- 
imperj tarcizi“. 


manuscris. Aceste ma- 
au fost publicate intr'un timp 
moartea antorul 
cademia romini 


rincipale din Moscova ale mi- 
următoarele manuscrise : 1) Hro- 


1. Gr. Tocil p R e 
aa ai tipăririi. cHescu, Rapori, pag. 56. Vita amintită dă greșii 1721 ca 


Imperiului Otoman el. cil, II, pag. 806 și Vila Cons- 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D. CANTEMIR 85 
—————————————————— TERARA A LUI! D. CANTEMIR 85 


fol; 4) Curanus; 5) Historia Moldo- Viahica ; 6) Delacresci- 
mento e decadenza dePlmpero Othomano osia epltome dell'ls- 
toria Turca, tradotta in Italiano da Antioco Principe Cantemir, 
figilo dell'autore, cu adnotații 


gin avea următoarele manuscrise: 1) Loca obscura in catechisi, 
quae ab Anonymo Authore sloveno idiomate edita et Pervoe 
ucenie otrokom intitulata est, dilucidata antore Principe Deme- 
trio Cantemirio, un volum în 4°, pâgini 247; 2) Sacrosanctae 
scientiae indepingibilis imago, tomus primus, quo comprehen- 
dantor Theologophysices principia sacra authore Demetrio Prin- 
cipe Moldavo un volum în 4°, pagini 338; 3) loannis Baptistae 
Van-Helmont phy:ices universalis doctrina et Christianae fidei 
congrua, et necessaria philosophia, un volam în 42 pagini 820; 
4) lastitutio Logices, id est de philosophiae Instrumentali arte 
habitus (acelaşi mic tratat de logică a lui Cantemir) un volum 
În 4°, 293 pagini. 5) Institutio logices ad mentem neotericorum 
philosophorum, tratat de logică a lui leremia Cacavella, ca a- 
daus la lucrarea de mal sus a lui Dimitrie. 

c) Bibiloteca muzeului asiatic din Petersburg păstra urmă- 
toarele manuscrise : 

1) Historia incrementorum atque decrementorum Aulae O- 
thomanice ; 2) Descriptio Moldaviae ; 3) Vita Constantini Cante- 


temir, 

Manuscrisele din biblioteca muzeului asiatic din Pete 
rămăseseră după moartea princiarului autor, fiului său Antioh, 
După moartea lui Antioh le-a cumpărat în Paris contele Tom- 
son, ginere al lui Berhave. După moartea contelui Tomson 
acestoia le-a dăruit unchiului ei Avram Berhave, fost profesor al 
Academiei din Petersburg. Dela acesta le-a moştenit sfetnicul şi 
medicul impărătesc Kruze.2 Celelalte manuscrise, rămase la See 
ban (Serghie), fiul lui Dimitrie, au fost cumpărate la licitaţie de Nico 
lea Bantiş- Kamenskiy, strănepot despre mamă a lui Dimitrie Can- 
temir, şi au fost dăruite în 1783 arhivelor principale din Mos- 
cova ale Ministerului de externe. 3 
. Vita Pncipis Demetrii Cantemirii adaosă la biografia lui 
Constantin Cantemir aminteşte Hronicul în modul următor: De 
antiqua Dacia, Moldavo idiomate elaboratum, qui tamen non- 


Pi 1. Hronicul At: aperi a Romano-Moldo-Vlahilor ed. Tocilescu, 
ecuvinlare, pag. şi urm. 
2. Vezi ace, td la Descrierea Moldovei, ed. laşi, 1851. 
3. Tocilescu, loc, cit 


86 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


dum ad finem perductus est, Tomum unum, Această carte, Tin- 
dal o numeşte : „Istoria antică şi modernă a Daciei, o carte 
mare, manuscris în folio, scris în limba romină“ şi adaogă că 
forma latină a acestei cărţi s'a pierdut în Marea Caspică, cind 
s'a inecat corabia cu lucrurile lui Dimitrie Cantemir. După Tin- 
dal, Engel va cita această carte subt titlul: Das alte und neue 
Dacien. Acelaşi ne spune că tot atunci s'a pierdut şi următoa- 
rele alte două opere: De statu politico aulae othomanicae sau 
Istoria Mahomedanilor din vremea mincinosului prooroc Maho- 
met până la primul impărat al Turciei, scriere latinea:că, înce- 
pută la Constantinopol şi terminată la Petersburg în anul 1717. 
De asemenea s'a pierdut şi un Catechism compus de Cantemir 
în limba persană. i 

După moartea lui Dimitrie Cantemir i s'au publicat ope- 
rele în seria cum o vom expune: 

In 1732 Antioh Cantemir era trimes în Anglia, ca să res- 
tabilească bunele raporturi Intre imperiul moscovit regatul 
insular. Trecind prin Haga însărcină pe un librar să tipărească 
„Descrierea istorică şi geografică a Moldovei“. Nu se făcu însă 
nimic. Ajans in Londra, unde casa lai deveni loc de intil- 
nire al învăţaţilor, Antioh începu să traducă în ialieneşte Isto- 
ria imperiului otoman, Astfel s'a născut manuscrisul, despre care 
am vorbit, unde însă nu avem o traducere complectă, 

Aflind regina Angliei de preţiosul manuscris adus de 
Antioh, însărcină pe Tindal să-l traducă. Astfel apăru The His- 
tory of the growth and decay of the othoman empire, Londra, 
1734. Cartea fu o sensaţie. Repede se epaisă, aşa că in 1756 
se tipări o a doua ediţie, Cită aviditate a fost în cetirea aces- 
tel opere, reese şi din împrejurarea că Byron citează pe Can- 
temir în cintecul V şi VI din Don Juan 1 şi este utilizată în cele 
mal cunoscute, nu numai în cele mai mărunte lucrări ale sec. 
XVIII, bunăoară in operele lul Voltaire. Prin Dimitrie Cantemir 
va lua cunoştinţă Europa interesată şi curioasă de situaţiunea 
trecută şi contimporană sleşi a împărăției turcești, Este interesant 
de notat că nu S'a tradus rusește, dar trebue să se aibă In ve- 
dere că pătura cultă rusă de atunci era saturată de cultură ger- 
mană. Lumea germană, care liticeşte era lumea habsburgică, 
va avea nu peste mult o bună traducere. lzvodind-o din engie- 
zeşie, Iosef Lor. Schmidt zis Schröder publică în 1745 la Ham- 
burg : Geschichte des osmanischen Reichs nach seinem Anwachse 
und Abnehmen. In 1743 publică de Joncquitres : Histoire de l'em- 
pire othoman, où se voyent les causes de son aggrandissement 
et de sa dâcadence, Paris, Tom. I—IV. Traducerea franceză 
prezintă lipsuri. Lasă atară tot, ce n'ar conveni papei şi regelui 
francez, europenizează numirile, cum le dă turceşti Dimitrie Cante- 
——————__——— 

1. I. Botez, Studii şi observaţii, lași, 1914, pag. 261—2, 


PERSONALITATEA ȘI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 87 


mir, întrebuinţează Filipopol In loc de Felibe, Ferdinand în loc de 
Firindos etc., cum se găseşte în textul lui Cantemir. 

Vita Constantini Cantemyrii cognomento senlis Moldaviae 
Principis. Nu s'a păstrat In original. Face parte din manuseri- 
sele rămase la Antioh, fiul lui Dimitrie, Dela Bauer, membru al 
Academiei ruseşti, avem o cople, despre care ni se spune că este 
făcută „ex authographo auctoris*. Notele acestei copii arată că 
Bauer a cetit cu greu textul. Folosind datele acestei lucrări can- 
temiriane, Bauer a publicat latinește şi rusește o biografie a li 
Constantin Cantemir la Moscova, 1783. Opera lui Dimitrie Can- 
temir despre tatăl său, s'a publicat mai întătu de Academie (0- 
perele Principelui Demetriă Cantemirii, Tom. VII, Bucureşti 1883), 

Descriptio Moldaviae n'a putut'o publica Antioh la Haga. 
Dimpreună cu alte manuscrise aflate în poseslunea lui Antioh 
Cantemir prin Kruze, medicul imperial, ajunse cunoscută pro- 
fesorului dela Petersburg Müller. In altă parte se afirmă câ 
Miller a cunoscut „Descriptio“, cînd Antioh învăţa la Academie 
şi se adaugă că fostul logofăt al lui Dimitrie Cantemir, adică 
ioan Ilinskil ar fi tradus în latineşte opera scrisă mai întăiu de 
Dimitrie în moldoveneşte, celace nu corespunde însă adevărului. 
Profesorul Miller o dădu lui Bisching, care o publică în Maga- 
îi re die neue Histhorie und Geographie Hamburg, 1769, Vol, 

Această traducere germană se publică iarăşi cu note ale 
editorului pentru a doua oară în 1711. Avem şi o traducere rusă 
din 1789. După traducerea germană, banul Vasile Virnav isvodi 
cea dintăiu traducere rominească i. Această traducere se ri 
în 1825 la Neamţ cu titlul: Scrissori'a Moldovei, de Dimitrie 
Cantemir Domnul ei, carea acum întălu s'a tipărit în zilele bine 
credinciosului şi de Chr. iubitoriului Domnului nostru loan San- 
dulu Starza Voevod cu blagoslovenia Préo stinţitului archiepis- 
copu şi mitropolit Kyrio Kyrio Veniamin allu Mold. Pe vremea 
precuviosului stareţiu allu sfinteloru monasteri N&mţiului şi Se- 
cului, Kyr Dometianu, In sfant "a monastere Nemtiulu la annalu 
1825. August în 19, în 4, 344 pag. cu caracterecirilice, Aceiagi 
traducere o republică C. Negruzzi în 1851 la Iaşi, iar în 1865-8 
din nou Boldur Latiescu. In vara anului 1870 Academia romină 
atlă că în Rusia sint două manuscrise, care conțin Descriptio 
Moldaviae, unul complect, altul cu lipsuri. A. Papiu lariană fu 
însărcinat să îngrijească ed'ția Academiei. In 1872 se publică 
textul latin, iar în 1875 traducerea rominească continuată 
de losii Hodosiii, O traducere nouă bună a textului latin f mas 
blicat de Academie, traducere mal îngrijită, pe alocurea însă 
cu greşeli de tipar, a dat în 1923 d. Giorge Pascu, Compa- 
rînd diferitele ediţii şi traduceri se constată oa e abateri 
de text, aşa că opera latină ar trebui din von publicată cu apa- 


WT Archiva Rominească, Ed. il, Tom. II, pag. 208, nola. 


88 AL. - VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ratul necesar. In biblioteca scriitorilor romini (Buc. 1924) M. 
Nicolescu a îngrijit o ediţie populară. 

Hronicul vechimiia Romano-Moldo-V lahilor a așteptat o ediţie 
utilizabilă cu folos pănă în 1CO1 cind Il publică Gr. Tocilescu (Operele 
principelui Dimitrie Cantemir, Tom. VIII, are ga 1901) In 1833 
Februar 5 cerea din Rusia manuscrisul Hronicului mitropolitul Ve- 
niamin, Obţinindu-l se adresă pentru editare paharnicului Gheorghe 
Seulescul, care în 1835 în tipografia mitropollei publică Tom, 1 
iar în 1836 Tom. Il. Afară de manuscrisul din Rusia al Hroni- 
cului mai avem o copie a lui, ajunsă pe la 1730 în biblioteca 
din Blaj. Samuil Clain cunoştea şi a utilizat acest manuscris şi 
l l-a descris şi lui Engel. Un comerciant dela Viena il adusese 
din Petersburg. Astăzi nu mal există acest manuscris, insă a- 
vem o copie a lui intitulată: Historia sev res gestae nationis 
valachicae. Manuscrisul acesta a fost copiat de dascălul „şcolii 
rumineşti din Blaj născut şi venit din ţara rominească din ju- 
deţul Romanaţului din satul Arceştii“ şi s'a scris între 8 Sep- 
tembre 1756 şi 31 Mart 1757. Manuscrisul prezintă unele la- 
ary Rutina manuscris a fost revăzut şi adnotat de altcineva 
n s 

Istoria leroglifică formează tomul VI (Bucureşti, 1883} din 
Operile principelui Demetriu Cantemiri publicate de Academia 
romină, In acelaşi volum avem: Compendiolum universae logices 
Institutionis şi Ioannis Baptistae Van Helmont Toparchae In Me- 
rode Royenborch, Oorshot, Pellines etc. Physices universalis Doc- 
trina et christianae fidei congrua et necessaria Philosophia; 
Encomium În authorem et virtutem docrinae elus (Lauda cotra 
izvoditoriu şi cotra virtuti'a invetiaturii lui). 

Lucrările de orlentalistică s'au adaus subt numele de Collec- 
tanea orlentalia la volumul VII, care cuprinde Viaţa lui Constantin 
Cantemir, Bucureşti 1883. Istori'a imperiului ottomanu crescerea şi 
scăderea, lui, s'a publicat de Academie în traducerea lul los. Ho- 
dosiu partea l-a  Bucuresci, 1876, partea I-a, Bucuresci, 1878. 

Memoriul despre Cantacuzini şi Brincoveanu s'a publicat 
mai întăiu în Jurnalul lul Petru cel Mare, cum l-a cunoscut apoi şi 
banal Mihai Cantacuzino 1, Această operă era tipărită grecește 
şi ruseşte în 1734, cînd Tindal publica traducerea engleză ra 
toriel turceşti, In 1795 Gheorghe lon Zavira dă o traducere neo- 
greacă cu titlul: Amunrplzu Kawtunp înepâvog the Mohdabias cupĝe 
Paisa sv iv th Baga Kawmoutnvau Kai dou perargauieruai)ev 
în sis Yepuavie users, Viena, 1795. Zavira credea că această 
lucrare a fost scrisă de Dimitrie Cantemir în limba rominească. 
Prima traducere rominească făcută de banul Vasile Virnav s'a 
publicat rchiva rominească a lui Kogălniceanu, vol. Il, laşi, 
1845, cu : lotimplările Cantacuzineştilor şi Brincovenilor, 


N L ve Genealogia Cantacuzinilor, ed, N. lorga, Buc., 1972, pag. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D. CANTEMIR 89 
——————————— 230 A CUL U. CANTEMIR OS 


iar altă traducere făcută după exemparul operei lui Zavira păs- 
trat în bibiloteca din Göttingen, a dat'o G’ Sion in Tom. din 
operile Principelui Dimitrie Cantemir, ediția Academiei, Bucu- 
reşti ta dindu-l ca titlu: Evenimentele Cantacuzinilor şi Brin- 
covenilor. 


4.— Evoluţia literară a lui Dimitrie Cantemir 


Considerind activitatea literară a lui Dimitrie Cantemir, îl 
constatăm în veşnic progres, cu anumite şi fireşti, organice nuanţe 
deosebitoare dela vreme la vreme. Treiepoci se pot stabili cu graniţe 
destul de precise. Prima epocă ține pănă la 30 August 1698, cînd a- 
pâru Divanul, epoca a doua imbrăţişează apoi activitatea lui de tran- 
ziție pănă la 1711, şi a treia, epoca maturității, cuprinde ope- 
rele concepute sau scrise după 1711. 

Epoca întăla. Este interesantă prin faptul că ne arată e- 
ducaţia unei beizadele moldoveneşti spre stirgitul secolulul XVII. 
Vedem, cum călugărul leremia Cacavella adus din Ţara-Romi- 
nească a lui Şerban Cantacuzino fi conduce paşii. După moda 
vremii şi în legătură cu centrul cultural căruia aparținea acest 
leremia Cacavella, Dimitrie Cantemir învaţă şi învaţă cu avidi- 
tate, filozofie. În acest timp Işi î nu nomal limba gre- 

ci şi cea latină, în care scrie primul tratat de logică la 
nol: Compendiolum universae logices institutionis. Tot în această 
vreme este preocupat de teoriile lui loan Baptist van Helmont, alchi- 
mist şi medic belgian născat la Bruxelles în 1577 şi mort aproape 
de Vilvorde în anul 1644. Acest urmaș și sistematizator al lui Para- 
celsus 1 nimise lumea prin doctrinele sale filozofice, care stat un a- 
mestec bizar de misticism şi empirism, reprezentind noutăţi temerare 
şi cea mal inverşunată reacțiune în contra scolasticei şi princi- 
plului autorităţii. Teoria lul despre constituţia materiei și alcătui- 
rea lumi! era discutată și în cercurile învățate din Constantino- 
pol. Van Helmont fusese şi un inventator în știință, în chimie şi 
în medicină, lată atitea motive, care l-au putut indemna pe Di- 


1 Wilh. Windelband, Die Oeschichie der neueren Philosophie, 
1, Leipzig, 1922, pag. 55-4. CI. şi F. Sirunz, lohann Baplist van Hel- 
moni, Viena, 1907. Este interesani de constata! unilateralilatea culiarii 
consianlinopolilane în izvoarele apusene și predilecjia acesleia apre misli- 
cism, In 1637 apăruse Discours de la méthode al lul Descaries, lar în 1641 
Medilaliones ale aceluiaşi, In 1642 se publică De cive a lui Hobbes, in 1677 
Ethica lul Spinoza, in 1687 Principiile matematice ale lu! Newton, în 1620 
Novum organum de Bacon, în 1638 Discorsi de Galilei, în 1690 An essay 
concerning human nnderstandig, in 1695 Sysième nouveau de la na- 
lure, în 1697 Dictionnaire hisiorique et critique de Beyle, iar în 1710 
Treatise concerning the principles of human Knowledge de Berkeley 
elc., opere epocale, care n'òu airas în sfera de discujie pălura caltā 
grecească din Consianlinopol, cum va dovedi-o şi activilalea lul Ni- 
colse Mavrocordat după cariera lilerară a lui Dimilrie Cantemir. Pen- 
iru operele de mai sus cf. succinta expunere din Karl Vorlănder, Oe- 
schichle der Philosophie, Il, Leipzig, 1921. 


9 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mitrie Cantemir să ne dele esența învăţăturii, care părea aşa de 
nouă şi aşa de interesantă, Van Helmont pentru Dimitrie este un 
crainic al adevărului. Opera este scrisă latineşte şi romineşie. 
Atunci Dimitrie este silit să alcătuiască cel dintăiu limba filozo- 
flel romineşti, Aceste cărți filozofice dovedesc, în altă ordine de 
idel, că Dimitrie Cantemir învățase foarte mult şi din anii fra- 
gezi al tinereţii avea o cultură, pentru vremurile sale, extraordi- 
nară, Pentru a crea limbajul filozofiei romineşti se cerea însă 
mai mult decit namai sirguință şi dragoste de a ceti, Cultura 
constantinopolitană grecească dela sfirgitul sec. XVII, o cultură 
de amestec şi fără originalitate căuta anume, şi credea că găseşte 
in Întortocherea frazei profunzimea cugetării. Ca să fii insă un 
înainte mergător, trebueşie să te prezinți în cea maf clară Iu- 
mină şi cu o formă ispititoare, iar nu încercind să ascunzi sen- 
sul fo cit mai multe cuvinte şi podoabe. lată cum termina lauda 
lui Van Helmont: „Precum păgineasca învăţătură în svitoce şi 
numai și table de aramă ce în fietecare curat şi creştinesc piept 
zugrăvită şi pecetiuită nici easte de a stare in prepus, de vreme 
ce în chipul fulgerului dela apus pănă la răsărit a tuturor atin- 
şilor sau loviților vintre şi aşa —şi pre singura meduha le-au pă- 
truns ; căci de naintea fejli adevărului cele iscusit vorovitoare 
sau mai virtos blojeritoare limbi amuţesc ; negurilea se împrăștie, 
se luminează întunericul, de fugă se Svătueşte şi se apucă min- 
cluna ; pohirneaşce-se Pythiul, isvoditoriul basmelor, acela ves- 
titul Tripus; singur pre sine cu capul în gios se dă de rău vol- 
torul smeu; cu nesnferită întricoşare, de mazacia păginătăţii în- 
dupate şi de greu impresurate scoleştile ascunsuri de inimă se 
cutremură; a elinimei impuţite şi de scărăndăvit scărnăvii se 
şterg; de zol plinele şi creştinătăţii gatate (cu vicleşogi pahare 
se răstoarnă; veninurile în barbara răutate prea invechite se bo- 
răsc; desvălescu-se amăgelile ; neruşinoasa eripatetica, Acad=- 
mica grețoasa a gofimii sărăcie se desgoleşte ; şi iarăşi singură 
din sine se arată şi în veac una şi numai aceia se va arăta, a- 
devărăciune”, 1 Astfel vola să trezească în publicul său cetitor 
entuziasm pentru Van Helmont !2 

In acelaşi timp insă aceste lucrări filozotice anunţă ceiace 
Dimitrie Cantemir va fi: Un cugetător totdeauna devotat ideii 
creştine, care chiar clod va avea să exprime adevăruri simple, va 
recurge la culorile, în care fantazia sa era poetic de bogată, Aşa 
se explică că prima lui operă istorică totdeauna importantă ca subiect 
e departe de sobrietatea stilului, care caracterizează adevărata 
istoriogratie. Tot de aici putem anticipa că Dimitrie Cantemir 
va dovedi deosebită preferință pentru stilul sentenţios şi desela 
opriri în expunerea evenimentelor, care vor fl tot atitea judecăţi. 


1.9 erile P inci I ii fi 
vu, a pa A ncipelul Demetri Cantemiri, ed. Acad. Rom., Tom, 


2. Operele lui V. Helmoni au fos! publicai b titlul: Ori - 
dicinae elc., Amsterdam, 1648; altă ediţie Veneția, 1654. Fe EA 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 9} 


Nu se va mulțumi numai cu expunerea reconstruirea eveni- 
mentelor, ci aproape totdeauna va perii le ema 


Opera principală a acestei epoci este: Divanul sau gilceava 
înțeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul, carte 
scrisă şi romineşte. Aici se arată ce învățase Dimitrie 
Cantemir pănă la 1698 one ri 30, cind eşea cartea din tipogra- 
fia . Hatmanul Lupul Bogdan, cumnatul domnesc, îngriji 
tipă operei. Dimitrie inchină cartea fratelui său Antioh, care 
atunci era domn al Moldovei. Avem a o prefaţă a lui Cacavella 
care ţinuse el „plugarul carele la hol minţii tale am ostenit* 
să recomande publicului lamina aprinsă de învăţăcelul său. Ca- 
cavelia vorbeşte despre „a voroavei înfrumusețare, precăt a mol- 
dovenescului neam limbă, a cuprinde poate” şi ne spune că este 
„Cu retoricesc ug Împodobită, adincă şi bogată“, i această 
carte „întila osteninţă“, „răsădire şi odrăslire“, cum zice însuşi 
Dimitrie cătră fratele său, căruia-i dedică acest „de floricele cu- 
les şi legat mănunchiaș“, Nu ştim, dacă cineva cetind-o a avut 
mulţumirea anticipată de Cacavella. Cartea insă, cu tot stilul ei 
caracteristic operelor de acest fel ale lui Cantemir ‘este intere- 
santă prin faptul că ne arată izvoarele culturii, la care Dimitrie 
Cantemir îşi adăpase mintea. 2 Divanul ale cărui pagini sint l- 
lustrate şi prin desenuri simbolice, este împărțit in trei cărți, după 
care urmează cele 10 porunci ale stolcilor și termină cu să al- 
tula învăţătură” in care se recomandă reguii pentru viaţă. Pen- 
tru a scrie această carte, Dimitrie Cantemir a despolat de invă- 
țăminte cele două scripturi, operele vechi filozofice, ca şi lumina 
aruncată asupra scripturii de Petru Belhurius, Dimitrie cetise 
foarte mult, cetise cu atita sirguinţă şi cu atita convingere, încit 
ostentativ scrie că învăţătura este cel mai mare bun al omului 
şi că fără de învățătură omul este dobitoc şi mort, ba chlar mai 
rău decit un dobitoc. lată ce zice undeva: 

Copilul neinvăţat dobitoc mie creşte, 
lară mare făcindu-se, bou mare se numeşte. 5 

ŞI alte stihuri intrerup povestirea, care însă rar se ridică la 
adevărată înălțime poetică. 

Este interesant de ştiut că Dimitrie Cantemir, care avea a- 
tita evlavie pentru van Helmont şi ca mentalitate filozofică por- 

nise şi dela acesta, a ajuns la opera sa intitulată Divan etc., pre- 
cum şi fiul acestui medic olandez, Franz Mercurius, van Helmont 
teozof şi alchimist (1618-1699) dela filozofie, dela discuţii în con- 
tra lui Hobbes, Lescartes, Spinoza, platonism, creştinism ete. a 
1. Ed. cit, Tom. V, pag. 45-6, 
2. Vezi mai sus pag. 6. 
3, Ibidem, pag. 167. 


92 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


terminat prin a scrie: Quaedam cogitationes super quattuor priora 
capita libri primi Moisis, 1697, carte, despre care nu ştim s'o fl 
cunoscut Dimitrie Cantemir. 

Epoca a doua—Opera, care Dimitrie Cantemir a termi- 
nat-o în cursul epocei a doua a activităţii literare, este „Istoria 
ieroglifică, adevărată pentru lucrurile, carile între doul mari şi 
vestite a leului şi a vulturului monarhii sau tămplat şi pon vrea- 
mia a 1700 ani de vreadnicie a să creade sciritoriu foarte pre 
amănuntul însămnate, carile prin tot cursul vremei aceia între vii 
au fost, de vărstă la 3100 ani fiind, cind sfirşitul inceputei sale 
istorii a videa sau învrednicit“. Lucrarea era terminată aşa dar 
înainte de 23 Octombre 1705; 1 continua domnia lui Mihai Ra- 
coviţă, cind scria de ex, partea VI. 2 Ea reprezintă întradevăr o e- 
tapă foarte caracteristică în evoluţia literară a lui Dimitrie Cantemir. 


(Va urma) I. Minea. 


1 Nu este nici un moliy să admilem că aceaslă lucrare s'è 
scris in cursul anului 1705 şi înalnlea anului 1706. Vezi însă N, lorga, 
istoria lll. rom. în sec. XVIII, vol, I, Buc., 1901, pag. 580. Părerea d-lui 
lorga a fosi adopiată și de d. Sextil Puşcariu, Istoria lii. romine, pag. 150, 
unde se alirmă că „pe la 1750 termină scrierea“. Tiilul ne oleră fer. 
minus anle guvern. Ci. şi precizarea la d. O. Pascu, op. cil. pag. 34. 

2 Pag. 244: ne spune despre corb că pe sirujocămila „e itrop 
Leului și slăpinitoriu dobiloacelor au pus-o; unde şi pină astăzi, cu 
minunea a loală lumea stăpineşte”. 


Documente omenești 


Cele treizeci de lulele 


Neultatului meu tovarăș de suferințe 
Nicolae Polichron. 7 var 


Eram ciuci sute de ofițeri prizonieri într'un lagăr german 
din Pomerania, ŞI cu toate că în armată există o erarhie ṣe- 
veră care desparte pe oameni, ca la teatru, în grupuri din ce în 
ce mai mult privilegiate şi mai puţin numeroase, în lagăr erar- 
hia aceasta era numai de formă, sau, ma! bine zis, de uniformă, 
căci odată cu dispariția constringerii materiale dela baza mal tu- 
turor erarhiilor de pe lumea asta, tragedia şi ridicolul se alter- 
nau pe întrecute. In faţa duşmanului care ne ţinea într'o robie 
rafinată de articolele diferitelor pseudo-convenții umaaltare, e= 
ram toţi egall, egali chlar cu foștii noștri robi-ordonanţele, pe 
care acum nu-i mai puteam nici Injura, nici bate, 

Dar erarhla militară mai primise o lovitură simţitoare din 
partea spectrului foamei fără de sfirşit. Eram cinci sute de oa- 
meni flămînzi şi, în fața foametei care ne rodea ceas cu ceas 
şi zi cu zi muşchii, nervii, creerii, ce putea să insemne gradul, 
erarhia sau „disciplina“ ? Teatrul arsese şi subt bolta cerească, 
deasupra unul ostrov duşmănos, toţi intrau într'același grupă mare 
a prizonierilor flăminzi, fără ţară şi fără libertate. 

Foamea alungase și plăpindul văl de civilizaţie de pe su- 
fletul unor oameni care avuseseră nevoe de ea numai in fața 
preoţilor şi femeilor frumoase. - 


94 VIAȚA. ROMINEASCA 


Nu erau luate in samă nici vrista, nici numele, nici cultura, 
nici virtutea. Foamea făcea pe flecare să nu se ia în samă nici 
pe sine însuşi. Cergea omul care altădată aruncase pomana cu 
dispreţ, mințea învățatul care predicase altădată sfinţenia ade- 
vărului, fura pănă şi impărţitorul de odinioară al dreptăţii... Dem- 
nitatea devine ridicolă în împărăţia foamei, mult mal ridicolă de- 
cît lipsa de demnitate in palatele regilor. 

Tunurile continuau să umple văzduhul Europei de zgomot, 
de singe şi de ură. Imnul urii răsuna ca un hohot de nebuni, 
ca un chiot de iele, ca plinsetul a mil de copii mincaţi de 


câpcini, 
i In dosul şi in jurul maşinilor aruncătoare de ură şi de 


moarte mincau din belşug,/mincau într'ales taurii imblinziţi a- 
supra cărora erau indreptate mille de lornete aurite din biurou- 
rile băncilor, fabricilor şi ministerelor. Mincau bine, mincau bu- 
nişor, mincau melt. De multe mii de ani incoace oamenilor le-a 
plăcut să treacă pe tărimul celalalt sătui şi bine îmbrăcaţi, şi 
dacă se putea, și în sunet de trimbiţă şi de fanfare 

Belşugul din tainițele de măcel insemna foametea în mij- 
locul ţărilor. Pe cind în tranșee mincarea bună ameţea milioa- 
nele de luptători, cel din (ară se ameţeau mal cu greu din fra- 
zele cancelarilor, din articolele de ziar şi din spectacolele ceza- 
riene cu sclavi şi cu trofee. 

Faţă de luptătorii de pe fronturi, al căror trup era cel mai 
scump, şi faţă de naţiile hrănite cu multă zgircenie, prizoalerii 
erau norodul cel mai netrebuincios în războiu, atit pentru duş- 
man cit şi pentra națiunea proprie. 

Războlul acesta a dat milioane de morţi, milioane de rä- 
niţi şi miloane de prizonieri. Milioane de oameni trebulau să 
vegeteze prin lagăre între foame şi moarte pănă la ziua liber- 
tăţii, cine avea s'o mai apuce. 

In mijlocul naţiilor în războiu se propovădaia ura, setea de 
tzzbunare, moarte duęmanvlui. Mila, gererozitatea, iubirea de 
oameni apăreau dzcă nu vătămâtcare, cel puţin semne de ne- 
ghiobie. Cine le predica se expunea ridicolului şi chiar morţii. 

In ţările neutrale lumea asista cu inftigurare la cea mal 
formidabilă tragedie. Miia şi groaza erau sentimentele paşnici- 
lor locuitori, reapucaţi încă de virtejul morţii furioase. Alături 
de ciţiva negustori pentru care huşumul războlului era un izvor 
de îmbogăţire, milioane de oameni tremurau la auzul grozăviilor 
cu care se destăla cea mai civilizată omenire a Europei, 


DOCUMENTE OMENEŞTI 95 
—_———_——— I a 


Mila ţărilor neutrale a fost cea dintăiu rază de nădejde în 
vremori mai bune pentru biata omenire îacleştată în laptă, 

Din cind in cînd ne veneau din țările neutrale ajutoare da 
haine şi de hrană, din partea unor organizaţii de binefacere sau 
chlar din partea unor oameni miloşi. Ajutoarele acestea erau a- 
dunate desigur prin jertfe mari, căci şi asupra acestor ţări mon- 
sirul războ!ului arunca suflarea lul pustiletoare. 

Pentru cele cinci sute de trupuri lihnite, ajutoarele acestea 
erau cu totul neindestulătoare. Impărțirea lor era o muncă atit 
de grea şi riscantă, încit au trebuit să ce institue comitete spe- 
ciale dintre ofiţeri. Pentru alcătuirea comitetelor de impărțeală 
erau trei păreri: una ca ele să fie alese fără a ținea samă de 
grad, a doua că trebuesc a'ese prin reprezentarea gradelor mi- 
litare şi însfirşit—ele trebuiau numite de prizonierul cel mai 
mare în grad—un general, unicul prizonier cu acest rang. Păre- 
rea din urmă a învins pentrucă era şi a generalului, om inteli- 
gent şi respectat de toți ofițerii. Dacă nu ar fi fost generalul, 
desigur Izbindea părerea întăla, fapt care ar îi dat o grea lovi- 
tură erarhiei (de altfel ea nu exista). 

Comitetul, însărcinat astfel cu împărţeala ajutoarelor, avea 
un rol foarte ingrat, căci neavind cu ce satisface nevolle fiecă- 
ruia, cu mult mai mari decit ofrandele primite, era răsplătit pzin 
cele mai dușmănoase bănuel! şi învinulri. Oricine îşi poate in- 
chipui că în afară de Hrist nimeni n'ar fi patut hrăni cinci sute 
de oameni flăminzi cu cele cinci pini şi doi peşti. Dar flămindul 
işi are logica lui specială şi e foarte meticulos la cîntar şi la 
calcule, Lucrurile de mincare se divizau pănă la fracţii atit de 
mici, încît se ajungea la adevărate hapuri ori pastile. Aşa se fă- 
cea cu pesmeţii, cu alunele, cu orezul şi chiar cu țigările (uneori 
acestea se rupeau în două şi în patru). Mai greu era cu lucru- 
rile de imbrăcăminte, care mu se puteau fracţiona. Greutatea 
consta în faptul că nu ajungeau pentru toţi, pecind toţi vroiau 
să ia, chiar cînd n'aveau trebuință (cu îmbrăcămintea mulţi o 
duceau destul de bine). Prizonierul avea ua singur răspuns cind 
comitetal-il ruga să cedeze partea lui altula, în mai mare ne- 
voc: „De ce să nu lau şi eu?" Prizonierul socotea un drept 
Sfint, „dreptul lui”, dreptul să ia. In asemenea cazuri comitetul 
trebuia, nu avea în cotro, să nemulţumească pe unii pentru a 
mulțami pe alţii. Certuri nesfirşite, comploturi, dosare scrise cu 
multă răbdare se alcătulau prin ungherele bărăcilor pentru a a- 


93 VIAŢA ROMINEASCA 


răta nedreptăţile strigătoare la cer ale comitetului. Pentru apu- 
tea viețţui în lagăr, în mijlocul molţimii pururi revoltate, mem- 
brii comitetului nu aveau decit două căi: să demisioneze sau să 
renunțe sistematic dela pomeni, chiar cînd s'arfi cuvenit să pri- 
mească, Aşa și făceau. Membrii noi erau aclamaţi ca nişte mari 
erol triumtători... pănă la prima impărțeală. 

Niciodată însă comitetul n'a fost pus in mai mare încur- 
cătură decit atunci cind cu cele treizeci de lulele. 

Nişte copii de pescari dintr'un orășel din Olanda au făcut 
prizonierilor din lagărul nostru un mic dar de Crăciun: treizeci 
de lulele, treizeci de pachete de tutun de pipă şi treizeci de bas- 
male roşii, 

Basmalele au fost distribuite destul de uşor. Erau nişte 
basmale mari roșii, cu puchiţei negri cam de felul acelora care 
se dau de pomană pe la praznice. Mulţi ofițeri au renunțat la 
ele fără multă vorbă. Mal greu au vrut să renunţe ctjiva ofiţeri 
bătrini, grade mari, care ca nişte adevărați Harpagoni în minia- 
tură îşi ticsiau cuferele cu tot felul de flenduri şi bețe netrebu- 
incloase. Pentru a face pace, s'au dat basmale popeşti şi la 
vre-o trei colonel, care, pentru a-şi dovedi seriozitatea pretenţiei 
lor, au umblat vre-o săptămină legaţi cu ele la git. 

Deşi tutunul era pentru acei care trebulau să primească și 
lulele, totuşi s'a împărţit mai inalnte fiindcă părea, în principiu, 
mai uşor de impărţit. In curs de o săptămină comitetul, după 
indelungate discuţii dela care nu au lipsit nici discursuri, nici 
manifestări violente şi zgomotoase, a convins însfirşit pe o sută 
de ofițeri să renunțe de bună voe, ca nefumători, iar pe o sută 
i-a şters de pe listă ex officio, „flind in deobşte cunoscuți ca ne- 
fumători”, Restul de trei sute de ofițeri au fost chemaţi în grupe 
decite zece ingl, şi s'a dai fiecărui grup cite un pachet de tutun, 
Cu chipul acesta, un măr de discordie a fost tăiat in felii. Dar 
cu luielele a fost greu de tot. 

Mai întâlu cît timp a durat Impărțirea basmalelor şi a tu- 
tunului prin lagăr, se răspindiseră fel de fel de zvonuri aţițătoare 
cu privire la lulele, Unii erau încredinţaţi că lulelele erau din- 
tr'un chihlimbar fin, adus de Olandezi tocmai din coloniile lor 
din Oceania şi erau lucrate cu o deosebită artă, Alţii spuneau 
că membri! comitetului au furat lulelele şi de aceia au tot aml- 
nat împărțeala lor. Dar mal era şi goana după poză. 

` Dacă individul în mijlocul societăţii îşi schimbă costumul şi 


0 


DOCUMENTE OMENEŞTI 97 
ii a E: 


manierele subt influența mulțimii înconjurătoare, mulţimea asta 
pune în acelaşi timp şi limite libertăţii individului de a-şi schimba 
portul şi obiceiurile. In lagărul de prizonieri mulțimea aceasta 
era înlocuită prin gardurile de rețele de sirmă ghimpată și citeva 
santinele mute prusace, care se contundau cu stilpii gardului. De 
acela in lagărul de prizonieri era posibilă orice transformare de 
costum şi de maniere, dacă ea nu atingea regulamentul nemţesc 
de disciplină interioară a lagărului. 

Un ofițer umbla o bucată de vreme cu capul ras şi cu barba 
mare, lucru care în societatea oamenilor liberi, de unde venise, 
lar îi adus însemnate neplăceri. E vorba mai ales de ofițeri ti- 
neri de optsprezece pănă la douăzeci şi cinci de ani, După ce 
se sătura de această mulră, îşi rădea barba și işi lăsa numai fa- 
vorite de lord englez. Nu uita bine înțeles, să-şi tipărească chl- 
pul la fotograf, căci curind rădea şi barbă şi mustăţi şi uneori 
chiar şi sprincenele, de părea o statue antică din palatul Vati- 
canului, 

Fiind controlaţi cu asprime altădată de superiori şi de opi- 
njia publică in ce priveşteeleganţa costumului, nici unul nu scăpa 
prilejul potrivit de a încerca pe rind cum îl stă în diferite cos- 
tume civile: de Don-Juan, de vinător, de mahalagiu, de vechi! de 
moşie şi chiar de apaş. Fiecare se credea interesant și impozant 
în noul său costum şi cu noua sa mutră adusă proaspăt din băr- 
bieria lagărului, 

Cind au venit tutunul şi lulelele din Olanda, toţi vroiau să 
incerce la oglindă costumul şi mutra cu noul apendice — lvleaua 
în dinți. 

Două săptămini au parlamentat cel zece membri din comi- 
tet cu cei două sute de petiţionari pentru lulele, iar în timpul 
discuţiilor, numărul petiţillor mai crescu cu o sută. Comitetul era 
pus la grea incercare. ispita lulelelor era atit de mare, incit 
vre-o opt sau nouă membri din comitet doreau să aibă şi ei 
cite una, aşa că pentru trei sute de ofițeri mal rămăseseră abia 
vre-o douăzeci de bucăţi, 

Insfirşit comitetul începu un şir de şedinţe agitate, iar a- 
fară, se intrecea cu valurile mării, corul mulţimii tulburate. 

Un membru al comitetului, căpitan din cavalerie, făcu pro- 
punerea să se trimită lulelele înapoi în Olanda, însoţite de o sceri- 
soare prin care să se arăte că ofiţerii noştri nu obişnuesc să 
tragă din lulea, dar sublocotenentul Pesţişel îi aduse aminte că 

7 


98 VIAŢA ROMINEASCA 
O NN N ae 


se impărțise tutunul de pipă, aşa că ne expunem la o contrazi- 
cere ce putea să otenseze pe Olandezi. Un lo:otenent foarte dis- 
ciplinat propuse ca să se împartă lalelele incepind cu ofițerul de 
gradul cel mai mare pănă unde s'a ajunge. Propunerea ar fi 
fost bună dacă numărul lulelelor ar fi corespuns exact cu acel 
al ofițerilor de gradele cele mai mari. Erau treizeci de lulele lar 
ofițeri erau: un general, vre-o zece colonei, vre-o patrusprezece 
maiori şi vre-o patruzeci de căpitani; restul pănă la cinci sute 
erau locotenenţi şi sublocotenenţi. Alt ofițer din comitet pro- 
puse ca să se impartă lolelele după camere sau după bărăci. 
Fiecare cameră sau fiecare baracă să primească cite o lulea, ră- 
minind apoi ca cel din baracă (sau cameră) să facă cum vor 
şti mai departe. Metoda nu era nouă. Aşa se făcea la cazarmă 
ia vremurile bune, Cind se împărțea c:va, se arunca cu multă 
nepăsare, luindu-se cu grijă iscălitura fiecăruia. Dar la primirea 
indărăt a lucrurilor, nepăsarea făcea loc celel mal aspre atenjii. 
Nici propunerea aceasta nu părea potrivită fiindcă erau şapte 
bărăci şi vre-o şaizeci de camere. Afară de aceasta maiorul Po- 
pescu-Strihareţ observă că propunerea e şi neserloasă : „Cum să 
fumeze, domnule, opt ofiţeri dintr'o cameră, cu o Slugură lulea? 
Dacă ar fi vorba de nişte narghilele turceşti ar mal merge, dar 
aşa ? Fugi de-aci că eşti caraghios, mă!"—zicea el sublocote- 
nentului care zimbea şi el acum, 

Insfirşit colonelul Merescu făcu o propunere care fu accep- 
tată şi pentrucă era făcută de cel mal mare în grad, şi pentrucă 
părea că ar satisface pe ofiţeri. Colonelul era de părere ca să 
se tragă sorţi. 

Părerea fu comunicată imediat ofițerilor care aşteptau im- 
bulziţi la uşa baracei. Hotărirea n'a fost pe placul tuturor, fiind- 
că nu asigura posesiunea lulelii nici unui petiționar. Totuşi, con- 
vingindu-se că orl şi ce altă soluţie ar fi mai rea, ofițerii se li- 
niştiră, 

S'au făcut biletele şi s'au tras sorții în prezența unei dele- 
gaţii numeroase de control, Se ştie însă că norocul este foarte 
capricios şi glumeţ. Câci din cei treizeci de fericiţi ciştigători, 
peste douăzeci din el nu fumaseră niciodată în viaţa lor (doi e- 
rau chiar propagandişti contra fumatului), iar restul aveau ne- 
voe de luiele, ca chelul de tichie de mărgăritar. 

Unul din ciştigători se nimerise că luase şi o basma roşie 
Şi degetarul de poaşcă olandeză. Acesta era un învăţător în vristă 


de cel mult douăzeci de ani, imbrăcat într'an costum poznaș, în 


cit semăna cu un potcovar serios. Primind! igleaua, o umplu cu 
tutun, o aprinse şi începu să fumeze tactiġġs desăvirşind por- 
tretul de meşter bun. Era foarte fericit intra văr, măcar că a- 
castă fericire o plăti cu o săptămină intredgă| d: amețeli şi du- 


După vre-o trei zile dela impărțire, lulelele nu mai aveau 
nici un preţ, intocmai ca o jucărie în mina unor copilași. Oricine 
putea acum să le primească in dar pe toate fără multe rugă- 
minţi. Erau nişte lulele proaste, de lut, dintr'acele cu cara în 
fara noastră fumează numal Țiganii, la învălătacit păreţii, ori la 
bătut. păpuşoi, 


T. Hotnog 


Cronica externă 


Evenimentele din Franța 


Franța s'a pronunțat pentru blocul partidelor de stinga. la fața 
alegătorilor se prezintau : biocul național, etichetă unică atribuită mat 
multor grupuri parlamentare, consolidate prin practica guvernării și 
unificate, subt inspirația lui Poincaré, imprejurul vechii devize „răz= 
bolul nu s'a isprăvit, pacea se face continuu“ și blocul de stinga 
format din alianța partidelor radical-socialist şi socialist, pe baza 
naui program de pace actuală şi în jurul unei metode de soluții in- 
ternaționaie, 

Ce avea şubred blocul național era compensat de celace se gd- 
sea fragil la blocul de stinga. Primul era uzat de putere, fiindcă 
împrejurări aspre şi în parte naturale || Impuseseră mijloace finan- 
ciare de grea economie şi de impozite considerabile. 

Astfel se lovea deodată in spiritul de economie al Francezului și 
In sentimentul lui de libertate. Pe deoparte, viața se scumpise, lar 
pe dealta, sistemul de impozite sporite şi multiplicate stimula nemul- 
jumirea cetățenilor, dindu-le Impresia unui regim de apăsare. Istoria 
acestui popor arată, cu o stăruință tradiţională, că sporirea dărilor a 
fost o cauză de revoltă nu numal prin ea insăşi, dar mal ales, pria 
semniticaţia mult maj amplă că reprezintă într'un domealu particular 
aplicarea unei metode de teroare. 

Celălalt bloc suferea de caracterul hibrid al alianței dintre două 
partide, pe care le despărțea divergența adincă dintre doctrine. Pro- 
blema proprietății este deosebit tratată de radicalli-socialişti şi de 
socialiști. Primii sint un partid burghez prin excelență, care cer a: 
meliorarea regimului actual prin mijloace liniștita ce vor duca la ridi- 


CRONICA EXTERNĂ 101 
<area situației lucrătorului şi la stimularea lul prio sistemul unel vagi 
„cointeresări la intreprindere ; cel din urmă se cheamă incă revoluţio- 
nari şi tind la realizarea unul autentic socialism de stat. 

Aici, în Franța, mai mult ca oriunde o interpretare doctrinală 
„poate avea o Importanță losemnată in dezbaterile publice, fiindcă 
mentalitatea Fraacezului este de o logică imperioasă şi dominată de 
ua spirit de evidenţă. Explicaţiile insă au venit prompte şi, pe lingă 
variațiile ocazionale primite după regiuni, au adus considerația unei 
legături de evoluţie logică intre cele două programe. 

Dar lăsind la o parte aceste elemente, lupta electorală s'a dat, 
„mal ales, intre două mentalități. Faţă fo tață ședeau cei doi șefi al 
blocurilor : Poincar şi Herriot, Poincaré, cu autoritatea pe care l-o 
dădeau inaltele magistraturi avute în stat cași virtuțile lui de morali» 
tate personală și de devotament patriotic, personitica epoca de glori- 
oase suferințe și de forță şi abnegaţie războinică. Era de origină 
Lorenă și fusese preşedintele războiului. 

Ei a avut totdeauna mentalitatea locuitorilor de pe frodtitreie 
de sacrificiu şi psihologia consternată a unei vieţi periciltate. Lorena 
a fost paratonerul Franței şi porțiunea da sacrificiu turiilor duşmane, 
S'a născut pe vremea veleităților imperialiste şi și-a făcut copilăria ta 
speranța melancolică a unel reparaţii. Om politic, a pregătit alian- 


„qele Franţei şi a consolidat ambiția de reintregire a țării sale, A pal- 


pitat în fața unul pericol cu figură tragică şia läcrimat ln ziua izbinzii, 
A prezidat destinele țării în momentul cind o aspirație unanimă se 
realiza şi a devenit eroul acelui moment. Aceasta este gloria lul 
Poincaré, dar aceasta este şi infirmitatea lul. Toţi oamenii de stat 
au avut același soartă. Servitori al unul ideal, ai unei metode au 
pus in slujba lor toată puterea și ultima lor ambiţie. N'au cunoscut 
obstacol, nici altă bucurie, Cei care au avutnorocul unul succes, au 
acceptat toată gloria lui şi au personificat noblețea acelul moment, 
Sint oameni In viață, care au prestigiul unul monument şi sint inconju- 
raţi de pletatea publică. Metternich a inaugurat în țara lui o nouă 
politică, în lume o altă diplomație, A fost un revoltat Impotriva 
privilegiilor vechi pe care le acordase o organizare aristocratică și 
campion al curentelor tinere de continuă preschimbare, Prim minis- 
tru al Austriei, după ce 11 dăduse hegemonie şi speranțe, s'a anchilo- 
zat in poza majestoasă a Invingătorului, a declarat „eu siot o stincă, 
a ordiaei* şi a privit, netulburat şi neințelegător, cum curgea viața 
in valuri. 

In fruntea bioculul naționali, Polncart a condus Franja la o po- 
Htică de izolare. Cu psihologia sa și cu un spirit juridic auster, a 
crezut că puterea Franţei este singura el garanție şi clauzele tratatului 
a suficientă justificare, A lăsat toată politica dominată de preocu- 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pări exterae şi pe acestea le-a redus la chestia iranco-germană, 
Astfel a vrut să dea Franței o poziție pe care nu o poate suporta și 
să lipsească Europa de un ideal. 

Herriot poartă pe figura sa biajină şi banală amintirea mişcă- 
toare a unei copilării trudite. Are şi acuma în ochi privirile nede- 
cise și îndepărtate, pe care le arunca odinioară spre limanuriie unul 
viitor fără bucurii, la politică, aduce ceva din insufiețirea lu! Jaurès 
și acel accent grav de umanitate cules din doctrina lui Michelet de 
un idealism ordonat, „Nous voulons la justice, la justice couronnte 
par la bonte* —zicea el decurind. ŞI astfel aduce în viața publică un 
element de afecție, care Îl leagă de vechile epoci de romantism, și 
carajul preschimbărilor care corespunda momentelor de nouă orlentări, 
la ultima vreme, doctrinarii politici au compromis romantismul politic, 
atribaindu-i înțelesul vulgar care insemnează dezordine, improvizație, 
Vrind să dea acestei întreprinderi prestigiul unei ştiinţe, au Incadrat.o 
in marginile strimte ale previzillor deductive. Practicată ma! mult de 
avotiți, ea a sulerit deformația proteslonală şi s'a văzut supusă la un 
gen de judecată statică dominat de regula de drept. S'a continuat 
astfel peste epoci profund deosebite conducerea după vechile metode 
ŞI s'a ajuns, pe alocurea, la această diferență bizară şi demoralizant® 
intre condiția de fapt ŞI sistemul politico-administrativ. S'a uitat că 


mai toate progresele sociale, naţionale, le datorim unor efervescanțe . 


romantice, care s'au continuat în ritm grăbit peste epoci mal lungi, 
Sgudulrea războiului mondial! nu poate fi Jiniștită dintr'odată subt 
presiunea severă a vechilor tipare, Este nevoe acuma deo adiere de 
impăciuire generală, de o mlădiere a naţiilor care să dea popoarelor 
Increderea în liniștea viitoare, A tinde să faci pacea cu mentalitatea 
de războlu, a vrol să organizezi democraţii prin mijloacele celor ma! 
Inteudate oligarhii este periculos sau, cel puţin, Inutil, 

Pentru Franța, chestia păcii şi a securității este obsedantă. Ea 
se poate așeza însă în termeni precişi ca o problemă de matematică. 
Franța, cu o populaţie descrescindă de trezeci de milioane, dominată 
de un spirit netndois antimititarist şi preocupată de ambiții liberale 
poate rezista unel Germanii cu o populație dublă, disciplinată, miii- 
taristă şi stimulată în ostilitate de aplicarea zilnică a unul tratat exa- 
gerat? Răspunsul este evident, Politica Franţei trebue orientată spre 
fortificarea democrației republicane din Germania şi spre soluții Inter- 
naționale care să tiodă la o adevărată colaborare pacilică,  Maniera 
torte mare cu ea permanența și stirşitul ei este adesea tragic, chiar 
cind se sprijină pe o considerație perfect juridică. 

Herriot nu cere Germanie! decit celace este pecesar ca ca să 
dea Franței pentru pagubele făcute şi în virtutea acelei justiții tn- 
coronate de bunătate, Franța a aderat la această politică şi nu vrea, 


e 2 CRONICA EXTBERA 103 
d E 


Împreună cu Herriot, să aplice alte „Sancțiuni= decit acelea pe care 
le atrage reaua credință germană. Ea stle că forța împletită cu 
dreptul este cea mai legitimă ambiţie, dar nu poate avea grandoarea 
zadarnică a unor utopii, 

Apol, Franța este țara libertății şi a unor străbune veleităţi 
democratice, Peste tumultul luptelor ejectorate, misticismul doctrines 
lor socialiste fiifiia o aripă seducătoare, Vechile pasiuni jacobine 
nu au plerdut încă orice ecou, 

Concentrate subt forma unei loterii generale și a năzoainții um- 
brite de imbunătățire, revendicările partidelor de stinga au Indujoșat 
pe alegători. Cit despre sistemele de reorganizare sociniă pe baza 
unui nou regim al proprietăţii, cred că în succesul actual nu | se 
poate atribul o importanță oarecare. Francezul este poate cel mal 
burghez cetățean din Europa, 


"hár 


In majoritate în noul parlament, blocul de stinga a manifestat 
dela inceput enervarea succesului şi ou şi-a putut linişti ardoarea 
luptei. O lungă opoziție I1 stimulase ŞI lacercarea de a orienta po- 
litica internă a Franţei pe alte càl decit cele indicate de o conducere 
radicală de 18 ani îl ingrijora. Avea dorința să şteargă tot ce amin- 
tea biocul național și era stingherii de prezența în capul statului a 
făuritorului acelui bloc. Millerand, totun discurs răsunător care a 
deschis perioada electorală, a luat poziţie politică şi şi-a legat nä- 
dejdea de vechea majoritate. Astfel s'a deschis criza prezidențială. 

Partizanii fostului preşedinte găseau în acest amestec al său in 
lupta dintre partide o garanţie a continuității de guvernămint, lar în 
lresponsabilitatea constituțională un refugiu; adversarii săi Ințelegean 
că acest gest depăşeşte prerogativele funcției și amenință libertatea 
cetăţenească, talşitică jocul liber al unor adevărate instituții demo- 
cratice și compromite demnitatea insăși a preşedintelui, O discuţie 
strict juridică nu interesează această cronică ; sintem insă inclinați 
să credem că lresponsabilitatea prezidențială nu este o facultate a. 
președintelui, c| o infirmitate a lui. Ea este forma protocolară dată 
unor probibiții legale egite din reacţiunea democraţiei republicane 
Impotriva abuzurilor monarhice, Preşedintele fiind iresponzabil nu 
poate face anume acte căci republica este fundată pe respoasabilita- 
tea magistraţilor ei. Aitfel, la adăpostul acestul articol, instituțiile 
republicane ar îl la discreția celui mai Inalt magistrat care, beneticiind 
de clemenţa şi neprevedarea lor, le-ar putea pregâti lovitura de grație. 
Cazul mai vechiu al mareşalului Mac-Mahon, ilustrează această teorie 
aplicată într'un moment mai Indepărtat de pe acelaşi ramură a ipo- 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tezii, lar acel al lul Grévy dovedeşte cit de geloasă este republica de 
caracterul auster și dominant al funcței prezidenţiale, 

Este adevărat deasemenea că În această criză se puteau dis- 
tinge injoacțiunile speciale ale socialiştilor, care se nutreau probabil din 
un spirit de răzbunare și din speranța de a-și apropia, prin un prege- 
dinte înalnatat, posibilitatea guvernului. 

Herriot n'a primit puterea din mina preşedintelui Millerand. Un 
guvern, făcut în grabă pentruca să cotească celor două Camere me- 
sagiul prezidenţial, a fost pus In minoritate, Senatul a risipit orice 
speranță de dizolvare a Camerei şi a dat astfel o înaltă lecție de 
moralitate republicană, acceptind totuşi să creeze un precedent care 
ascunde un pericol latent. Ce virtuţi profunde şi calme trebue să albă 
o majoritate ca să-şi domine ambiția de a purta în fruntea Republicii 
pe gelul său! | 

Alegerea noulnț președinte a fost pentru socialişti o lecție ; iar 
pentru bloc, un avertisment. Candidatura d-lui Palaleve a fost o in- 
cercare de preschimbare radicală a cadrelor şi orleatării republicane, 
Spiritul inaintat al acestuia, caşi rezistența minimă pe care ar fi o- 
pus-o ascensiunii socialiste ar fl contribuit desigur la slăbirea insti- 
tuțiilor burgheze. D, Painleve, al cărui nume glorios ilustrează 
ştiinţa mondială, face, în politică, Impresia gingașă a unul prinț can- 
did din țara crisantemelor. 

Operația a fost patronată de d. Blum, şeful socialiștilor, EI, 
suportind cu dificultate gloria succesului, a perdut grija discreție! şi 
a periclitat izbinda, : 

Senatul a votat în imensă majoritate pentru preşedintele său, 
vechiu radical socialist, 

D. Doumergue a fostastiel ales preşedinte al republicii pentruca 
să simbolizeze sentimentele Franței de linişte şi libertate. 

Reprezentanţii el au mărturisit încă odată că aspirațiile popu- 
lare cătră o politică pașnică se sprijiaă pe tradiţia burgheză a aces- 
tei ţări, Bunul simț a triumfat, afirmind demnitatea calmă a re- 
publicii, Blocul de stinga a afiat limitele pe care le ingădue senatul 
în reînolrea politică. Propriu zis, radicalii socialiști au ciştigat pria 
simpatia noulul președinte şi prin faptul că vor găsi totdeauna un 
adăpost contra revendicărilor socialiste. Ei vor forma axa actualei 
Camere şi, cind vor fi lipsiți de colaborarea socialistă, vor putea găsi 
in stinga blocului național o allanță de guvernare, Atunci va sana 
poate ora d-lui Briand. 

Guvernul Herriot s'a constituit în baza unui program de cola- 
borare cu socialiştii și a cetit camerilor o declarație de guvernămint. 
In politica internă, ea revine la vechea formulă de libertate religioasă 
şi, destilnţind ambasada dela Vatican, restublleşte egalitatea credințelor. 


CRONICA EXTERNĂ 105 
———————————— RR a a ë 
Organizează sindicatele funcționarilor subt auspiciile statului, diad 
astfel o justă Incurajare instituțiilor corporative și asiguriad statului 
un inait control. Nu e mare noutate în această dispoziție, dar este 
un exemplu de prevedere politică, care, inlocuind presiunea continuă 
şi suspiclunea priat'o discretă colaborare, sporește Increderea cetă- 
țenilor şi puterea statului, Impozitul pe capital a fost aminat, lar 
sistemul monopolurilor de stat reabilitat, pentruca să se experimen- 
teze dacă spiritul de intreprindere al statului într'o ţară onestă și 
serioasă poate ameliora regimul capitalist in avantajul micilor con- 
tribuabili, 

Se va reveni asupra tecentel modificări a învățămintului și de- 
cretul Bérard va fi suprimat pentru motive democratice a căror de- 
monstraţie mi s'a părut totdeauna dubioasă, 

In chestia externă, politica guvernului d-lui Herriot va consta 
in aplicarea raportului experților cu ajutorul unei ințelegeri interna- 
tionale, care se va sprijini pe colaborarea Înţelegerii, Metoda con- 
ferințelor va reincepe şi încrederea reciprocă a guvernelor englez şi 
francez poate Ingădui legitime speranțe, Societatea Naţiunilor va fi 
tortiticată şi nobilii său prestigiu va incarca să exercite un rol efectiv, 

Este desigur in acest program ambiție și entuziasm, Spectata- 
rul poate zimbi amabil, Unii, reflectind la majestatea tragică a 
istoriei, pot clip! giret, Nu e tusă nici-o nalvitate să crezi că peste 
Europa adie o nouă nădejde și că în Herrlot, continentul a găsit o 
adincă şi umană bunătate, lar Franța, un mare patriot. 


Const. I. Vișoianu 


Cronica economică 


Scumpetea vieții și justul preț.— Consumatori şi 
producători—Mercantilismul actual.— 
Protecţionismul 


Printre grijile pe care vechea E ma istorică le avea, era 
mai ales aceia de a găsi un criteriu suficient şi satisfăcător, 
care să cuprindă în el toate elementele explicative ale unol a- 
numit laps de timp, să caracterizeze întrun cuvint o anumită 
perioadă, 

Pănă acum Istoria își furniza jaloanele necesare care mar- 
chează trecerea dela o perioadă la alta mai mult din arsenalul 
politico- militar. 

Declararea unul războiu, semnarea unui tratat, căderea u- 
nel cetăți (vezi căderea Romei— Constantinopolului) erau mijloa- 
cele de predilecție, de care se serveau istoricii pentru a com- 
partimenta metodic şi prudent cursul tumaltuos al evenimentelor 
istoriei umane. 

Dela o bucată de vreme incoace, elementul economic, fap- 
tul economic, adesea subt forma deghizată a sociologiei— şi-a 
tăcut apariţia în manuale şi tratate. 

Istoricii sint aplecaţi să țină samă din ce în ce mai mult 
de masa impozantă a fenomenelor economice, a căror invazie a 
devenit atit de copleşitoare încit nu va fi de mirare, ca ele să 
se ridice pănă la onoarea de a servi de criteriu în clasarea pe- 
rloadelor istorice. 

Astfel nu mai departe decit însăşi perioada pe care o trăim 
dela războiu Incoace, nu poate fi mai bine caracterizată decit 
piin anarhia universală în materie de preţuri şi deci o scumpete 
mai mult decit întricoşătoare a vieţii, 


CRONICA ECONOMICĂ 107 
E ————————— 37 


In adevăr, un strigăt universal se inalţă de pretutindeni— 
şi mai cu deosebire din pătura funcționarilon, salasiaț lor de stat, 
pensionarilor și rentierilor,— largă Categorie de consumatori cu 
rare rege e şi cu venituri în deobşte fixe, Impotriva scumpe- 

u e. 
Preţurile au atins înălțimi fantastice, pierzind orice ra 
solidaritate. 3 pl "E 


Ele înaintează în cea mai dezordonată măsură fără nici o 
grijă de echivalența lor cit de îndepărtată şi fără nici un res- 
pect de erarhia stabilită de scara valorilor inainte de războiu, 

Viaţa scumpă aşa dar nu este numai caracteristica primară 
a perioadei contemporane, dar ea este din nefericire cauza ge- 
neratorie a morbidităţii sociale, a nemulțumirii tuturor claselor 
impotriva organelor de stat, a acelei animozităţi mocnite şi duş- 
mănoase ce desparie în două tabere vrăjmașe pe producători şi 
consumatori, pe rurali şi orăşeni, pe salariaţi şi pe negustori, 

Scumpelea a fost în totdeauna terenul pe care s'au născut 
germenii disoluției sociale, bulionul prlincios în care s'au cezvol: 


E locul deci să ne întrebăm dacă există o problemă mal 
neliniştitoare, mai turburătoare, mai gravă şi mal urgentă în a- 
celaşi timp decit chestia scumpetel. 

In special în țara noastră scumpetea s'a intins cu o repe- 
ziciune formidabilă în toate ramurile economiei naţionale, ame- 
nnţind să dezorganizeze serviciile publice şi să compromită cele 
mai utile elemente ale activităţii de stat. Organismul economie! 
romineşti este ros pănă la epuizare de cancerul scumpetei și an- 
tidotul ce i se aplică cu atita tenacitate de guvernarea actuală, 
nu numai că nu a adus nici una din ameliorările nădă jduite, dar 
a precipitat criza dincolo de orice închipuire. 

jdia aceasta e din cele mal grave, ţinind samă de 


proprietate țărănească dăruită fără nici o garanţie de pro- 
ductivitate pentrucă nimeni nu a avut curajul să Impună noilor 
proprietari obligaţiile culturale unui rendement mai r dicat, cu o 
poporaţie darao galne de rolul fundamental ce-l joacă în 
noua organizație a statului şi mai ales cu lipsa oricăror mij- 
loace moderne de transport, nu e de mirare că economia naţio- 
nală se găseşte în cel mai greu impas şi din care nu vedem cum 
ar putea eşi pentru moment. Pe acest fond primitiv şi specific 
economiei romineşti, s'a dezvoltat scumpetea actuală a vieţii, ni- 
micind orice încercare de ameliorare. 

Dar scumpetea vieţii e un fenomen de care mau fost scu- 
tiți nici înaintaşii. 


103 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ea a existat uneori cu o intensitate şi de o durată așa de 
importantă încit a silit pe economiştii vremii la cercetări mai 
mult decit suggestive In comparaţie cu scumpetea actuală. 

Deja incă de pela mijlocul veacului XVI (1567) Jean Bodin 
analizează, În ale sale Réponses aux Paradoxes de Mr. de Ma- 
lestroit, cu un lux de amănunte şi cu o dialectică din cele mai 
strălucite, cauzele scumpetel din vremea sa. 

Mai intălu descopere el printre aceste cauze aşa dz com- 
-plexe p cele de ordin financiar şi în primul rind, inflația fi- 
duciară. 

„La principale cause qui encherit toutes choses en quelque 
liea que ce soit c'est l'abondance de ce qui donne prix et esil- 
mation aux choses“, adică deprecierea instrumentului de schimb 
care e moneta, > 
> Dar inceputul scumpetei actuale se datorește tocmal aces- 
tui fenomen monetar, e 

Cursul forţat instituit odată cu proclamarea războlului a 
separat brusc valoarea metalică a monetei de aur de valoarea 
nominală a biletului de bancă, ducind procesul de dezagregare 
din domeniul naţional ale monetei în domeniul internaţional, cre- 
lind cu alte cuvinte Instabilitatea şi deprecierea valutară. 

La cauzele de ordin financiar ale scumpetei, trebue să adău- 
găm pe cele de ordin economic şi in special acele provenite din 
deficitul balanței comerciale, 

Rominia se găseşte astăzi in faţa unui sold formidabil pro- 
venit din diferența intre prețul total al mărturilor vindute în a- 
fară şi costul global al articolelor importate. Lipsa unul echl- 
libru între importul şi exportul ultimilor ani, împreună cu infla- 
ţia monetară deja amintită sint cauzele cele mai cunoscute ale 
scumpetei şi a insista prea mult insamnă a repeta lucruri arhi- 
cunoscute. 

Mai puţin cunoscute de marele public sint celelalte laturi 
ale scumpetei ce ne bintue şi pe care nol le-am reuni într'o 
a lll-a grupă, acela de ordin etico-psichologic. 

Dacă este în afară de orice discuție că întreaga activitate 
a omului este determinată de anumite motive orl jadecâţi, e de- 
-opotrivă de adevărat că resortarile acestei activitaţi sint exclu- 
siv de ordin ttico-psichologic, 

Din acest punct de vedere, scumpetea actuală a vieţii e în 
funcție de starea generală a dorinţilor, ce s'ar putea cataloga 
subt o singură etichetă, moda. 

Montaigne spune undeva „l'homme est moult convoiteux“ 
Şi poate nicăeri ironica lul afirmaţie nu se adevereşte mal mult 
Pra a aceste vremuri de haotică prefacere şi necontenită mo- 

itate. 

E nota dominantă in nevroza ce stăpineşie viața popoare- 
lor de după războlu, și care la noi tinde să inlănțuiască în vir- 
tejul el, pănă şi pătura cea mai refractară, țărănimea, 


CRONICA ECONOMICĂ | 109 
Donna N II DO 


Constatări obiective făcute în cele mai indepărtate colţuri 
ale țării vin să întărească această afirmaţie şi anume că ţărâni- 
mea devine o largă consumatoare de lucruri superflue, atit in 
ce priveşte articolele de imbrăcăminte, menaj, toaletă ori po- 
doabă cit şi alimentaţie, 

gs structura actuală a economiei romineşti, lucrul a- 
cesta e foarte primejdios pentrucă ţărânimea care se aprovizio- 
nează din ce în ce mai mult cu lucruri de importaţie străină 
contribue şi ea de astădată la dezechilibrul balanței comerciale, 
fără ca să compenseze aceste pierderi printr'un larg export al 
produselor sale. . 

E notoriu că Rominia, cinci ani după incheerea păcii n'a 
fost capabilă, cu tot teritoriul el mărit, să exporteze macar to- 
najul dinainte de războlu, Mai mult decit atit, anul acesta, cel 
puţin primul semestru—arată o scădere simțitoare a cantităților 
exportate faţă de anul trecut. 

Ravagiile crizei sint serioase şi e limpede că ameliorarea 
actualei stâri de lucruri nu va veni atit de curind cum se crede, 

Un alt fenomen generator de scumpete, constatat şi aiurea, 
dar care la noi capătă proporţiile unei calamităţi publice, e sco- 
borirea nivelului etic în afaceri. Dorinţa de ciştig nepermis, în 
disprețul oricărui preţ just şi rezonabil a ajuns moneta curentă 

celace e grav e că acest lucru nu mai ofensează pe nimeni. 

Bunul renume al ţării, este el insuşi grav compromis deo 
practică comercială în care frauda se incetățeneşte pe zi ce trece 
tot mal mult. 

Astfel, un exemplu din numeroasele cazuri e acel al negus- 
torilor angrosişti, care s'au aprovizionat în cursul anilor 1919— 
20—21 cu tot solul de mărfuri şi cu al căror cost au fost cre- 
ditaţi de cătră marile case exportatoare din Apus. 

in loc ca datoriile astfel contractate în străinătate să fie 
plătite la vreme, negustorii noştri, nădăjduind într'o hipotetică 
urcare a leului, s'au grăbitsă mai contracteze altele nouă, inun- 
dind țirgul rominesc cu tot felul de articole inutile şi -olicitind 
şi încurajind spiritul de risipă şi de cheltuială al populaţiei. 

Neplata datoriilor în străinătate constitue din partea ne- 
gustorilor noştri nu numai un act de Indelicateţă ce atinge bu- 
nul renume al ţării, dar şi o fraudă, pentrucă mărfurile vindute 
populaţiei au fost plătite de dinsa negustorilor, cu o largă mar- 
gine de cîştig ce acoperea cu mult riscul deprecierii valutare, 

Dar frauda şi indelicateţa na sint în ultima analiză decit 
forme ale neprevederii, a căror consecințe ne vor costa foarte- 
scump. 

Lipsa oricărui respect față de obligaţiile contraciate, duce 
fatal la o nouă scumpire a produselor importate, pentrucă mă- 
reşte riscul de neplatţă pentru furnizorii noştri. 

Ori se ştie, că ca cit riscurile onei operaţii comerciale se 
măresc, cu atit preţul se scumpeşte. 


110 VIAŢA ROMINBASCĂ CRONICA ECONOMICA ilil 
A E At a ii = | I AIN "epicii aa | || 


Puternicul „Comité des Forges" m sindi i 

lată, dar, unde trebue căutată origina valurilor de scumpete | tronale au opus piese „veto“ răsunător i imi cări ea platā 

ce s'au abătut asupra noastră dela o bucată de vreme incoace, în natură, ce ar fi fost şi rămine unul din cele mai sigure şi 
Dar scumpetea e menținută, în multe ţări e chiar ampliti- mal comode moduri de plată. 


cată de politica tecționistă. 

La perete bn şi aere: patriotismul, protecţionismul de 
după râzboiu se vădește a fl o politică de demagogie electorală 
şi supralicitaţie al cărui program economic se poate rezuma în 
ultimă analiză a da pe anormala at de mini şi de picioare 

roducătorului naţional, 
TURE Cab vama daci a e niciodată satisfăcut de măsurile pe 
care le da statul spre a roteja produsul naţional, e admirabil 
organizat spre a-şi valoritica pretenţiile sale excesive în faţa u- 
"nor parlamente căzute în sclavie electorală. 

La adăpostul reţelelor de sirmă şi tranşeelor vamale cu 
care protecţionismul îndrăzneţ a înconjurat piața naţională, crește 
o producţie leneşă, incapabilă de a-şi cuceri debuşee interne, lip- 
sită de orice control excitator al concurenței străine.— Această 
producţie consideră masa consumatorilor ca fiindu-i rezervată 
exclusiv exploatării sale, 

Să luăm pe cel mal recent, care e in acelaşi timp şi cel 
mai puțin îndreptățit. 

Se ştie că fabricile de hirtie din țară, organizate fn trust 
âcaparator, sint pe cale să smulgă guvernului o mărire atit de 
formidabilă a taxelor vamale asupra hirției importate încît in- 
treaga industrie a tiparului e pusă în situaţia ori de a se su- 
pune ori de a muri, Consecințele pentru cultura naţională sint 
uşor de prevăzut, fără îndoială că nu pe această cale analfabet- 
tismul va putea fi stirpit. 

La rindul lor fabricile de cue, sirmă şi industria metalur- 
gică in genere, care deşi incapabile se furnizeze stocul necesar 
consumaţiei țării, (aproape 800.000 tone anual) ridică totuşi cele 
mai exorbitante pretenţii, cerind o protecţie ca mult mai eficace 
decit aceia pe care li-o asigură actualele taxe vamale, ajunse 
deja a fi prohibitive, Ele peer ap > se inceteze orice activitate, 
provocind şomajul a mii şi zeci de mil de braţe din regiunea 
industrială a Banatului şi Ardealului, 

Din nefericire aceste exemple abundă în numeroase ramuri 
ale industriel romineşti şi se regăsesc in proporţii formidabile in 
Franţa, Anglia și Italia. 

Astfel se cunoaşte campania protecţionistă dusă prin marile 
organe de publicitate din „Anglia, de cătră O serie de industrii 
britanice ce se pretindeau amenințate de concurenţa produselor 
industriei germane. 

In Franţa, una din cauzele care a împiedicat atita vreme 
o înțelegere definitivă în soluţionarea chestiei reparațiilor, a fost 
şi opoziţia industriei franceze, care a înțeles să farnizeze numai 
€a singură, materialele necesare reconstrulrii provinciilor devas- 
tate d: războiu. 


Victoria industriei franceze s'a făcut în dauna bugetului şi 
a consumatorului francez, căci consecința acestei stări de lucruri 


mătorului. Consumatorul romin, trebue să o mărturisim, este un 
element activ al scumpetei, prin lipsa oricărui sentiment de dis- 
ciplină şi control. 

La spiritul de coaliție şi de organizare al producătorilor şi 
negustorilor, consumatorul răspunde printr'o cerere dezordonată” 
şi printr'o totală incapacitate de rezistență. 

Practica comercială curentă e mal mult decit curioasă, Ast- 
fel, dacă sintem într'o perioadă de ascensiune a preţurilor (pro- 
venită pentru articolele importate din cauza scăderii valutei) ne- 
gustorul ce se aprovizionează cu un nou stock înțelegesă vindă 
râmășiţa stocului anterior p prețurile ridicate din stocul cel nou. 

vers, într'o perioa 
torul se aprovizionează pe un preţ mai redus, el va continua 
să vindă stocul nou pe preţurile anterioare. 

Consumatorul nu va putea astfel profita niciodată de con- 
jənctura favorabilă, el va plăii fn mod continuu prețul cel mai 
ridicat, saportind singur toate riscurile urcării, 

in asemenea condiții e ușor de înţeles sursa atitor averi 
postbelice şi mai ales repeziclunea cu care ele au fost agonisite, 

Dar prin aceasta baza activităţii comerciale şi corolarul său 
profitul, beneficiul comercial, sint cu desăvirşire ruinate prin în- 
latorarea oricărui risc, 

Fără risc, beneficiul comercial, cu toată utilitatea socială pe 
care o presupune, devine nelegitim, e] se transformă într'an act 
de spoliațiune a colectivităţi, act organizat cu toate garanţiile 
legale ale statului modern, 

ȘI aceasta cu atit mai mult cu cit mişcarea spre o concen- 


uțurare maselor pulverizate ale consumatorilor dezorganizaţi. 
Preţul curent e din ce în ce mai departe de prețul de cost ŞI 
nu e nici o nădejde să vedem în atare condiţii stabilirea justu- 
lui preţ in raporturile economice. ȘI atunci care ar fi soluţia? 
Prin ce mijloace s'ar putea introna echitatea în lumea tranzac- 
țillor, cum am putea scobori preţurile enorme de “astăzi şi înlă- 
tura-scumpetea ce sufocă o întreagă naţiune, 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Reţete miraculoase, panacee universale desigur nu pot să 
existe în materie economică. 

Reţetele de ordin economic sint în funcţie mai ales de vlaga, 
de sirguința naţiei şi de înţelegerea momentului istoric. 

Inainte de orice e nevoe de libertate, singura garanție a 
progresului economic, căci oricît de binevoitoare şi de informată 
ar fi o autoritate publică, ea nu se poate substitui fără pagubă 
unela din părţile contractante. 

Căci elementele constitutive ale valorii evoluează dela zi 
la zi, şi conjonctura economică e prin definiţie de o mobilitate 
permimentă. Cum S'ar putea în asemenea condiţii stabili pe cale 
de autoritate preţuri fixe, valabile pentru toți?  Rămine ca tot 
consumatorul singur, încadrat de astădată în grup, cooperativa 
de consumaţie, liga de apărare, comitete cetăţeneşti şi comitete 
de gospodine să-şi valorifice drepturile şi să şi le apere, rezis- 
tind prin organizaţie şi coalizare. 

Aceasta e cu atit mai necesar, cu cit scumpelea va conti- 
nua să crească, la noi mai mult decit aiurea,—căci preţurile 
multor articole de consumaţie n'au atins încă parităţile mondiale. 

Ceasuri grele vin pentru economia naţională, cu mult mai 
grele decit cele de astăzi şi salvarea nu poate fi decit într'o o 
rientare hotărită spre muncă aprigă, metodică, spre o economie 
cit mai severă şi o organizare a forţelor consumatoare imp» 
triva mercantilismului invadator, 


Bucureşti, 1924, Iunie George Strat 


| 


Cronica școlară 


— 


Problema selecţiei şi a salariilor corpului 
didactic 


După ce am studiat chestia pensiilor, nu putem 
să ne oprim asupra chestiei selecţiei şi a salariilor edeme a 
esti care este mai importantă pentru societate decit pentru 
Trebue să se ştie dela Inceput, că un tînăr care 
devie profesor este un idealist. EI ştie că, prin boag aig ta 
va face avere, Cu toate aceste munceşte pănă aproape de bă- 
trinețe ca să ajungă la această carieră, Munceşte şi luptă fm- 
pins de forţele lui intelectuale, de vocaţia lul sacră, spre jertfa 
lul şi binele societăţii. Se înalţă sus pe el însuşi şi pe săi, 
plin de avint... dar ce să mal vorbim de“avint, să profanăm no- 
țiunea de ideal, cind stăm de vorbă cu un stat—evit de a zice 
cu un guvern, ca să nu flu acuzat că fac politică—zic cu un 
stat, care crede că-şi poate asigura existenţa şi progresul punind 
Unguri profesori de limba romină, agenţi sanitari profesori de 
matematici şi prostituate scoase din uz în loc de învățătoare. 
Aceasta pentru motive de economie, iar pe de altă parte crede 
că coloana vertebrală a statului (nu zic a guvernului) s'ar 
dacă s'ar ataca printr'un impozit pe capital noii îmbogăţiţi. 

Cu un asemenea stat (nu zic guvern) pentru a ne face in- 
țăleşi, nu putem vorbi în alt stii decit acela dela remizier la ban- 


8 


n. 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cher. ŞI atunci privind chestia subt raportul bancar pur, cum 
am expus şi chestia pensiilor, îi putem spune: nu rentează să 
muncească cineva până la 35 ani ca să ajungă profesor univer- 
sitar. Ba încă dacă ajunge, căci trebue să-şi pue la batae toate 
calităţile lui, ca jucătorul care joacă pe o carte, pe viaţa lui. Nu 
numai că nu rentează, dar chiar aşa cum era plătit inainte de 
războiu cu o mie de lei aur lunar, numai cu preţul unor privaţi 
de alte lucruri necesare, îşi putea menţine un profesor existența 
lui ca personalitate intelectuală. El trebue să-şi albă o biblio- 
tecă, să se ţie în curent cu ştiinţa, să viziteze periodic labora- 
toriile din străinătate, să la parte la congresele ştiinţifice de spe- 
cialitate, să păstreze relaţiile cu savanții şi cu societăţile ştiinţi- 
fice internaţionale al căror membru e şi unde-și publică lucră- 
rile. Vroiţi să aveţi savanţi, vroiţi să aveţi profesori care să vă 
instruiască copiii, să le pregătească cariera, ba incă să se tor- 
tureze spre a le complecta şi educaţia, care de cele mai adesea ori 
le lipseşte în familie, apoi trebue să trăiască şi aceşti oameni, 
nu numai remizierii şi samsarii care se înmulțesc, cum înmulţiţi 
Și şcolile pe care le umpleţi apoi cu rataţii tuturor carlerelor. Ce 
olos pasta rezulta din aceste şcoli pentru pregătirea generațiilor 
viitoare 

Am văzut profesori care şi-au retras copiii dela şcoală ne- 
avind cu ce să-i ţie. 

Ori salariaţi corpul didactic cum se cade, orl atunci faceţi 
o lege că numai oamenii suficient de bogaţi să poată concura 
pentru a intra în învăţămint, Aceştia dispunind, neavind gri 
zile! de mine, vor fi poate mal puţin practici, mai idealişti. Şi 
fără idealism nu se poate destina cineva acestei cariere, căci în- 
ir'adevăr, chiar salarul de o mle de lelaur lunar nu amorti 
capitalul şi anii de viaţă şi de muncă pe care îi cheltueşte omul 
pănă la 35 de ani ca să ajungă a o situaţie. Capitalul cheltuit 
pentru învăţătură în țară şi în străinătate, metoda şi străduința 
pusă pănă aproape de bătrineţe, ca să ajungă cineva profesor de 
universitate, dacă ar fi fost utilizate într'o industrie oarecare, ar 
fi asigurat celui ce le utilizează altfel decit peniru cariera di- 
dactică, nu numai un venit mal mare decit salarul profesorului, 
dar fondul material care produce acest venit, fond care să-l 
transmită succesorilor. Ori, profesorul prin cheltalala şi munca | 


lui nu şi-a realizat acest fond material, ci un fond imaterial, care | 
moare odată cu dinsul pentru familia lul; dar care este oricum | 


nemuritor pentru generaţiile viitoare, atit prin lucrările sale, chiar 
modeste față cu vastitatea ştiinţei, însă rezultatul știintific al u- 
nei munci incordate efectuată de un crier pregătit şi care ca a- 
tare măreşte patrimoniul ştiinţei, cit şi prin opera sa didactică, 
sie osia care o crelază, pregătind pe alții pentru lucrări mal 
perfecte. 

Acest fond imaterial nu poate fi vorba să fie amortizat cu 


| 


CRONICA ŞCOLARĂ 115 


prețueşte un profesor universitar. Aceasta întocmai după cum 
sâminţa prinsă însumează toate cheltuelile de însăminţare şi de 


să se ţie socoteală numai de capitalul cheltuit pentru existenţa 
profesorului pănă ce ajunge titular, de sacrificii proprii făcute 
entru studii şi de anii consumaţi pănă cind e consacrat de se- 


Pentru a înlătura orice obiecţii, trebue să le prevenim. Vor 
zice unil: „dar mulţi profesori sau format invăţind în străină- 
tate cu burse Adamaki, Simonide, etc..* Voiu răspunde: ŞI aceste 
sint dobindite prin muncă, prin concurs. Donatori luminaţi şi pa= 
trioți au adoptat copii din popor, cu preţul unei selecţii serioase 
pentru a îndeplini operă de progres. Pentru aceşti copii meri- 
toşi a cheltuit Adamaki de ex., nu statul. Statul ştim noi ce a 
făcut : pe de o parte a redus la infinit mic aceste instituţii prin 
expropriere, lar pe de altă parte a plătit cite 70 milioane pe an 
valută, adică burse fără concurs la stadenţi pe care i-a ţinut în 
străinătate ca să ne batjocurească țara, unii fiind cu iplome 
falşe şi făcind învățămîntul nostru secundar de rîs,—cel mai mulţi 
din ei nu sint Romini, făcînd chiar propagandă contra țării noas- 
tre,  Insistenţe puternice pe lingă ministerul de Instrucție şi pe 
lingă alte ministere, mai ales cel de finanţe, zemstve etc., menţin 
incă şi azi, cu mari sacrificii aceşti „bursieri fără concurs“ spre 
trista glorie a ţării în străinătate. 

Autorităţile noastre nu au găsit că e mult 70 milioane pe 
an pentru acest scop, pecînd cu a zecea parte din această sumă 
se putea imbunătăţi situaţia universitarilor ; iar cu restul se pu- 
teau ameliora şi laboratoriile noastre. 

O altă obiecţie care s'ar putea face ar fi următoarea : sint 
cazuri în care profesorii universitari au fost selecționați după alte 
merite decit cele științifice. Dacă influențe politice sau nepotism 
au determinat în unele cazuri selecţia unul profesor, trebue să se 
ştie că aşa ceva nu s'a întîmplat la facultăţile de ştiinți şi Ii- 
tere; lar cazurile care s'au întîmplat la celelalte facultăţi sint 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


extrem de rare şi persoana aleasă în asemenea împrejurări a fost 
în orice caz un om de oarecare valoare. Publicul nu trebue g3 
treacă dela citeva cazuri particulare la generalizări. Publicul 
este dispus să acopere cu discredit cea mai înaltă instituţie a 
, pentrucă tocmai aceste cazuri excepţionale au devenit ce- 
bre prin zgomotul care l'a făcut presa. E bine că şi prin o- 
pinia publică, atunci cînd e cinstit şi dezinteresant informată, se 
face preslune pentru a se apăra universitatea de pătrunderea u- 
nor elemente care nu sînt suficient demne de dinsa; insă e bine 
şi drept să se ştie că pe profesorii acei care au pătruns prin 
merit şi lucrează pe tăcute, opinia publică nici nu-i cunoaşte, 
Intrucit priveşte facultatea de ştiinţi, sint cazuri în care la ca- 
tedre rămase vacante am făcut apel la savanţi străini, deşi a- 
veam foşti elevi de ai noştri doctori din ţară şi străinătate, cu 
lucrări originale, ajunşi la vrista de 40 de ani, pe care insă to- 
tuşi nn-i socoteam destul de complect pregătiți. Savanţii străini, 
chiar docenți numai, n'au vroit să vie, nici măcar temporar 
chiar cind li s'a oferit salarul în aur (aşa cum Îl are ua pro- 
fesor în ţările Occidentului), Totuşi am preferat să lăsăm cate- 
drele vacante, cu toate că aveam la Îndămină tineri (şi aceia 
de 40 de an!) pe careti iubeam şi apreciam, 

Cetitorul poate astfel să judece cit de serios se face selec- 
ţia. Numai astfel universitatea s'a putut mindri să numere în 
sinul ei profesori cu reputaţie ştiinţifică recunoscută, —unii din 

p atit la ştiinţi cit şi la litere au avutchiar cinstea să fie che- 
maţi de cătră statul francez spre a face la Sorbona sau Col- 
lège de France cursuri de Ştiinţă universală ; dar de aceştia 
presa nu vorbeşte y nici nu i se cere, 

Dar dacă pănă acum tot a fost posibilă o selecţie, nu mai 
putem spera aceasta pentru viitor. Nu vorbesc numai de unl- 
versitate, dar nici pentru liceu. Cind sute de catedre sint va- 
cante, studenţi nu vin la universitate pentru materiile de învă- 
țămint nici măcar atiţia ca să ocupe bursele vacante. Profeso- 
rii care s'au prins în lat n'au ce face, nu le rămine decit să a- 
meninţe cu demisia; lar guvernul să-l amenințe cu pumnul, 

Frumos tablou! Civilizație şi progres! Dar pe cind pro- 
fesorii adevăraţi se pregătesc să caute o altă carieră şi grija 
existenței înlocueşie grija şcolii, catedrele rămin suplinite de pi- 
cheri, de foşti audienţi la universitate, din care un specimen: 
neputind nici el bietul trăi cu salarul de profesor, s'a apucat să 
facă cu elevii o tovărăşie de falsificat bancnote. 

Din mina unor asemenea domni profesori ne vin la uni- 
versitate studenţi din ce în ce mai slabi; şi dintr'acela încă tre- 
bue să prinzi cu arcanul şi să-l rogi cu bursa în mină să in- 
vefe pentru a deveni profesori, Incep cu ştiinţele şi stirşesc cu 
dreptul. Mai ales că la drept nici n'ai nevoe să vii la cursuri, 
nu prea vin nici profesorii. Te înscrii prin procură la începutul 
anului; iar la sfirgitul anului vii dela Severin la laşi, ceteşti 


ii e 


CRONICA SCOLARA y 117 
A A | i 


noaptea un caejel cu rezumate în tren şi dimineaţa treci exame- 
nele. Tot aşa şi licența, şi poţi să devii om de stat. Eşti bălat 
sepi. Ce-ţi trebue să devii profesor ?  Sărăcie de ca- 
t 

Am scris acest articol pentra oamenii serio i, care-şi iu- 
besc ţara și simt răspunderea pentru ziua de mia. Nu l-am 
scris pentru profesori, căci el ştiu toate cele zise aci, ci l-am 
scris pentru părinţi ca să se intereseze şi el cum trăesc oame- 
nii care le cresc copiii, care li dau hrana sufletului şi cine sînt 
acel oameni. L-am scris, pentru ca cei care au în mină desti- 
nele ară să se gindească că e uşor dea guverna şi greu de 
a prevedea, 


C. Popovici 


Profesor universitar 


Miscellanea 


Concursul de roman al ziarului „Dimineaţa“ 


După cum se ştie, ziarul „Dimineaţa“ a organizat un concurs 
pentru cel mal bun roman Inedit a! anului, Răsplata pentru ro- 
manul premiat e de 50.000 lei, Juriul compus din d-nii G. Ibrăileanu, 
M. Sadoveanu, Jean Bart, losit Nădejde, a indicat fn unanimitate pe 
d-ra Lucia Mantu. Acest eveniment ne produce o specială mulțumire, 
Talentul deosebit al dorel L: Mantu merită desigur această con- 
sacrare. 

Să revenim însă la obiectivitate. In afară de alegerea d-rej 
Lucia Mantu, inițiativa ziarului „Dimineața“ trebue lăudată în sine, 
In vremurile prin care trecem, vitregi fotru toate pentru scriitori, o 
asemenea faptă nu poate fI lăudată în deajuns, inițiativa particulară 
se adaugă statului ca să stimuleze mişcarea literară şi celace e mai 
interesant e că ca reușește să aibă mina fericită,  Emulaţia prin- 
tre candidați nu poate fi decit fecundă. Dacă anul acesta sa 
premiat o scriitoare deja consacrată, poate în anii viitori vom 
asista la revelații nouă, la debuturi promițătoare pentru evoluția 
literaturii noastre. 

Dorim numai ca inițiativa ziarului „Dimineaţa“ să inspire senti- 
mento similare și celorlalte cotidiane în măsură să o facă, publicații 
a căror bugete mal permit astăzi o recompensă serioasă muncii seri- 


itorilor, căci revistele nu se mal pot gindi astăzi la un asemenea 
rol soclal. 


MISCELLANEA 119 

Cu această ocazie reproducem din ziarul „Dimineaţa“, articolul 
d-lui G. Ibrăileanu despre romanul d-rei L. Mantu și care motivează 
oarecum Biegerea Juriului : 

„Cucoana Olimpia“ este mai întălu viața unei femel ; este apoi 
viața femeilor diatr'o anumită clasă socială și dintr'o anumită cate- 
gorie sufletească ; şi totuşi, s'ar putea spune, este viața femeii ta ge- 
Bere, aşa cum s'a fixat dealungul evoluţiei omeneşti, 

Cucoana Olimpia, eroina romanului de care ne ocupăm, este 
tipul prin excelență al acestei femel, Este ființa care trăește pentru 
aiţii,—din cauza împrejurărilor şi mai ales din lipsă de egoism su- 
ficient pentru a reacționa sau cel puțin pentru a protesta, fie şi in 
petto. Ea este sclava voluntară, prin definiție. A se jertfi este 
pentru ea o funcție aproape vitală, Deaceia jertfa el nu-l conferă 


“aici ua merit in ochii cuiva, ba trece chiar cu totul neobservată: tapte 


mărunte şi uniforme de eroism umil, cotidian, care nu se insumează 
în mintea nimănul din jurul ei, ca să-l creeze măcar aparența unel 
naturi brave. 

Cucoana Olimpia e inofensivă şi bună. Dar această lnsugire 
este atit de necondiționată şi de firească incit, pănă la stirșit, nimeni 
n'o bagă în samă, S'ar zice că ființa aceasta s'a îndatorat pe toată 
viața să servească altora şi să fie bună, de cind, orfană, a fost a- 
dăpostită de o rudă, şi pănă dincolo de cadrul romanului, unde | se 
desemnează perspective și mal nefavorabile, 

Autoarea redă cu discreție, în felul cel mai obiectiv şi totuşi 
parcă cu o ascunsă irooje,—nu la adresa eroinei sale, cl a vieţii,— 
această stare de sufiet şi raporturile dintre cucoana Olimpia şi Im- 
prejurările in care trăeşte, „Filozofia“ aceasta se degajează, numai, 
din pagialle romanului şi constitue Insăşi semnificația lui profundă, 

Autoarea a știut să combine tot felul de scene, să pună în con- 
tact pe cucoana Olimpia cu tot felul da iatimplări și de oameni sau, 
fără niciun contact, să evoce felurite realități sufletești pentru a ilus- 
tra caracterul şi inţelesui vieţii eroinei sale. Cuconu' Matei, domnul 
şi stăplaul cucoanei Olimpia, se ocupă cu moşia și îşi face „tabletu- 
rile* ; domnişoara Margareta coteşte romane pasionate, face scrisori 
cătră amicele de pension, lar acolo se pregăteşte pentru viața mon- 
denă ; aristocrațimea satului işi duce traiul de interese şi cancanuri; 
slugile se aranjează cum pot mal bine pe socoteala odihael el; toți 
işi poartă cu îndirjire și entuziasm steagul egolsmalul lor,—lar cu- 
coana Olimpia, metodic şi cenuşiu, se jertfește, 

Situaţia femeii, redată aici atit de condensat și de impresionant, 


120 VIAŢA ROMINEASCA 
au 0 poate simţi și nu o poate vedea bine decit numai o femee. Bär- 
batul, prin detiniție, e neatent la munca de ceas cu ceas a femeii 
gospodine, fără nici o strălucire și fără etfocte vădite şi apreciabile, 
Dar autorul acestul roman este o femee. ŞI, cu aceste pagini, iltera- 
tura noastră a incorporat incă o realitate. 

Lumea din jurul cucoanel Olimpia,—ta mijlocul căreia distincția 
sufletească nativă a acestei femei umile e ca o oază într'un pustiu, — 
valorează in economia romanului şi prin ea insăși. Această lume este 
pictura minunată a unaj categorii sociale dela nol, foarte interesantă 
prin originalitatea el specifică, O singură dată a mal fost zugrăvit 
bine mediul acesta, în „Crişma Iui Moş Precu“, D. Sadoveanu trata 
materialul cu o vervă crudă şi cu obișnulta sa bogăţie de culoare ; 
același material, autoarea noastră il tratează distant și ironic, Ca- 
pitolul intitulat „Vizite“ este un mic capodoperă și poate concura cu 
orice pagină din literatura noastră. 

Dar resursele Luciei Mantu sint variate şi toate fa același nivel. 
Viaţa din acest roman este incadrată într'o natură—pelsagii şi 
vietăți—așa cum ştie s'o 2ugrăvească Lucia Mantu şi numa! ea. Des- 
crlerile, uneori curat picturale, alteori pline de poezie, contribue şi 
mal mult la impresia de realitate şi dau un farmec rar și subtil po- 
vestirii. Lucia Maota se supune perfect la obiect, Ea este spirituală 
cind obiectul, ca să fio zugrăvit solicită spirit—cind aspectul carac- 
teristic al lucrurilor în realitatea lor este comic (vietățile domestice 
cu ticurile şi obiceiurile lor, oamenii de serviciu obtuzi și disgraţiați, 
„mabaălagiii* din sat, importanți şi snobi); en devine poet în fața na- 
turii ; ea păstrează o delicată discreţie, ca un suprem omagiu, în faţa 
frumuseții morale. 

Dar sentimentul ultim și dominant pe carei lasă opera Luciel 
Mantu, este acela al unel rare pertecții artistice, Stilul Luciei Mantu 
este supremul triumt al formel. 3 

Lucia Mantu, dacă ar îi s'o definim pendant, este un scrlitor 
realist care culege dio viață esențialu! şi il redă prin senzaţii fine și 
sigure, în stilul cel mal scurt, mal transparent şi mal adecvat, caşi 
clasicii. La niciunul dintre prozatorii noștri (cred că ni se va recu- 
noaşte aceasta, indifereut de aprecierea cetitorului în alte privințe) nu 
se observă o atit de pertectă şi susținută concordanță fotre fond și 
formă. ŞI nici un atit de fin simț de delicateță în alegerea expresiei. 
Prin această din urmă însușire, Lucia Mantu transtigurează în frumos 
tot ce atinge, Cetiţi descrierea scenei cu amorul ridicol dintre cele 
două slugi grotești. ŞI ta Miniaturi Lucia Mantu are indrăzneli pe 
care numa! ea și le poate permite fără niciun risc. 


MISCELLANEA 121 
E a ŘŘŮ— 


la literaturile mari, formate, scriitorul „debutează deodată, dela 
inceput, întreg. La nol, ca în orice literatură nouă, în formație, 
scriitorul de obicelu faca ucenicie In faţa publicalui, Lucia Mantu este 
o excepție dela această regulă. De cum a apărut în literatură, toată 
lumea a simțit că are atace cu ceva matur, definitiv, perfect, 

la Cucoane Olimpia, autoarea şi-a pus la contribuţie toate re- 
sursele din Miniaturi, observație ascuţită, Inteligență lucidă, sensibili- 
tate fliaš, Ironie spirituală şi, peste toate, transparența stilului său 
minunat, 


Marginalia la fuziunea național-țărănistă 


Nu sintem o revistă politică. Din tumultul evenimentelor coti- 
diane nu ne interesează decit ideile care se degajează deasupra a«s 
cestora, Politica nu ne atrage decit atunci cind se poate interpreta 
prin reflecții soclologiee. 

Din acest punct de vedere vomprivi şi turmentantele eforturi 
care s'au făcut în ultima lună în vederea fuziunii partidelor naţional 
şi țărănesc, Incercări care, se ştie, au dus la un lamentabil fiasco. 
A trecut o lună și spiritele nu sau domolit tacă. Se sviri incă iavec- 
tive reciproce, Pentru nol, trecerea unei luni înseamnă deja perspectivă 
istorică. Să o degajăm cu maximum de seninătate posibilă : şine ira 
et studio. 

S'a dat ca motiv priocipal al neințelegerii o chestia de per- 
soane. Să ni se permită să fim mai filozoti decit politicianii de me. 
serie și să considerăm lucrurile mal da sus decit apar contigențele de 
moment. Există doar un determinism social după care istoria are re- 
sorturi mai adinci decit acțiunea, fie și a celor mai eminente perso- 
nalităţi. Totstòl se indota chlar de intiuența lui Napoleon asupra 
istoriei, lar Karl Marx sau Durkheim au arătat demult ce minimă e 
acțiunea indivizilor asupra mediului lor. Să ni se permită, iulad 
drept călăuză aceste onorabile personalităţi, să tormulăm aici cre- 
dința că chestia de persoane, indicată ca piedică a fuziunii, a fost 
un simplu pretext. Adică mal exact, utilizarea de cătră factori 
interesați ca unirea să nu se facă, a unor abjecte acuzații sviriite de 
citeva triste personale, a căror lipsă de autoritate intelectuală sau 
morală, ar fi trebuit să ie impună a lua cel din urmă cuvintul, 
Chestia de persoane odată inlăturată, care sint adevăratele cauze ale 
rupturii? Una psihologică și alta socială, 

Cea sufletească se reduce la o divergență de educație, Ţără- 
nismul din regat, dar mal ales cel de peste Prat priveşte viitorul. 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ei îşi Indreaptă nădejdea cătră formele de societate viitoare, de 
perfectă democrație, pe care Occidental le-a experimentat în mod 
fericit încă demult.  Aspiraţiile lor sincere nu sint incărcate de nici-o 
prejudecată, —spiritul lor e liber, cum trebue să fle atunci cind do- 
reşti o schimbare. i 

Dincolo în Ardeal educația e religioasă, de multe ori de un 
moralism formal, cu un cuviat o educație conservatoare. E mentali- 
tatea pe depila justificată a unel minoritați care s'a indărătalcit la 
numele acestor idealuri, să trăiască cu orice preț un mileniu în ciuda 
celor mai teribile persecuții. Două idealuri diferite deci: peste Prut 
evoluția cătră mai bine, în Ardeal conservarea a celacea fost, Peste 
citeva decenii, cind Ardelenii vor fl perfect conștienți că sint Hberb 
acum, că procedeele indreptate altădată contra Ungurilor diatr'o 
justificată metlență nu mal au azi rațiunea de a fi, atunci vor fi şi ei 
progresişti aşa cum o cere spiritul timpului unui popor liber. 

O a doua cauză de nelnțelegere e de ordin social. Țărănismul 
din regat și Basarabia reprezintă o clasă şi revendicările-el. Aceste 
revendicări nu pot fi altele decit democrația constituțională (cuvint 
revoluționar pare-se, azi, după gasezeci de ani de pretenție constitu- 
ționniă) în ordinea politică, cooperatismul, ca formă de producție şi 
repartiție in ordinea economică. 

Partidul național! ardeleaa, din contra, a adoptat, imediat după 
războlu din punct de vedere economic, o politică mal generală, nu 
rezumată în aspiraţiile unei singure clase, dar totuși cu un pronunţat 


~ caracter burghez, adeseori de nuanță financiară, 


Cooperatism şi capitalism financiar nu merg insă impreună. Mat 
este, se va zice, și țărănimea ardeleană căreia nu poate să-l convie 
totdeauna politica partidului național. Aceasta lasă nu e încă cong- 
tieată de nevoile și aspirațiile ei. Cind va fI tatr’o zi luminată, in- 
teresele sale vor trebul să se indrepte cătră țărănism. Sepoate insă ca 
pănă atunci însuși partidul național, să se transtorme de jos în sus, 
adică trecind peste aportul neglijabil al unor Intelectuali ardeleni ori 
a! resturilor conservatoare din regat, să-și constitue centrul de gravi- 
tate in masele rurale ardelene. In ziua aceia, cu toate chestiuniie de 
persoane, fuziunea va fi mult mai ugoară.— A. D. 


Evoluţia teatrului modern 


M'am întors la lași după vre-o zece ani de absenţă. Oraşul s'a 
schimbat în multe priviți. Raportul între clasele sociale e altul, 
Deplasarea avuţiilor sa realizat după legile economiei post-belice, 


MISCELLANEA 123 
E 
S'au făcut şi citeva clădiri nouă. Animaţia străzilor e ceva mal 
mare și în grămădeala trotuarului se aude, dominant, accentul 
rusesc. š 

Numa! teatrul național a rămas acelaşi ca pe vremea copilăriei: 
noastre. Puţini actori au murit din veteranii de altădată, puțioo 
noutăți au debutat. Decorurile rigide, prătulte, de o tristă grando- 
mante în pretenția lor întovărășită de mizerie, siat aceleaşi. Lumina 
rampel şi culisele clasice au aproape măreția documentelor arheolo- 
gice, ŞI repertoriul se tavirte în jurul pieselor iul Hennequia, Sardou, 
cind nu e vorba, pur şi simplu, de „Ştrengarul din Paris" sau de 
„Dol sergenți“. Iaşul se făleşte incă cu tradiția lui culturală, ŞI 
Iaşul nu are facă un teatru frecventabii, după cum nu are un con- 
cert simfonic, 

Atiţia intelectuali ciți locuesc în lași sint lipsiți astfel, de ceiace 
constitue în alte părți, hrana artistică indispensabilă. Izolaţi ia col- 
tul acesta do țară, departe ce cese plănuegte şi se creiază alurea, ei 
mau nici măcar cele citeva agremente artistice, care servesc ca de= 
rivative plictiselii de provincie, ŞI totuşi în alte părți—in specia! ln 
Germania,—provincia a dat tonul inovațiilor artistice. Darmstadt a 
avut multă vreme cel mai bun teatru dia Germania—după cum Flo- 
renţa l-a avut pe cel mai bun din italia, la capitala Toscanei şi-a 
experimentat Gordon Craig Inovaţiile sale teatrale. lar Rusia, pe 
vremea cind Moscova era încă provincie, avea acolo compania ot- 
întrecută a lui Stanislawski. E drept că eforturile franceze ln a- 
ceastă direcție s'au făcut de cătră J. Copeau, Qemier sau Dullin 
la Paris. 

Fapt e că astăzi din toate aceste storțări izolate s'a degajat o 
tehnică, mal mult, o mentalitate teatrală nouă, pe care am dori s'o 
vedem şi la noi, 

Teatrul urmează de aproape, azi, evoluția celorlalte arte plas- 
tice. ŞI ei tinde cătră expresionism. Decorul s'a simplificat com- 
plect ajungind un rezumat condensat în citeva trăsături expresive. 
Nu s'a ajuns încă ja „dcriteaux“-uri, ca pe vremea lui Shakespeare, 
dar se intrebuințează de abicelu o simplă draperie sau pinză, care 
simplifică totul In citeva linii robuste. Pe acest fond uniform, ecle- 
rajul din plafon poate picta lntinite valori luminoase, crelad atmosfera 
specială plesel, Toată atenția e indreptată cătră această ambianţă, 
căci personajele sint considerate secundare, determinate de influența 
cadrului, a mediului, de sufletul inconjurător, Astfel prezentat, deco- 
rul aminteşte de picturile lul Rembrandt: variațiile luminii se pot 


- 


124 VIAȚA ROMINEASCA 
deplasa cătră un punct culminant, lăsind periferiile intr'un cliar-obscur 
plin de mister, de atmosteră, i 

Decorul nu mal face concurență jocului actorilor ; din contra se 
alătură acțiunii acestora ca să dea maximum de efect expresiv, 

Această simplificare expresivă nu se opreşte numal la tehnică. 
Ea se intinde și asupra fondului. Plesa Insăși conține numal perso- 
naje generice, simbollzind idel rezumative, condensind intro expresie 
simplă și generală trăsăturile cele mai caracteristice, H. Lenormand 
in Franța caşi Q. Kaiser in Germania au suprimat numele persona- 
jelor din distribuţie prin tipuri quasi-abstracte: omul, servitorul, doc- 
torul, prietinul. Prin această reducție expresionistă se evită şi de- 
senul prea geometric al unul caracter dat. Inchis Intr'o formulă largă, 
un personaj poate permite toate posibilităţile. Se obţine astfel o altă con- 
cepţie despre personalitate. Prin teatrul italțanului Pirandello Invăţăm că 
concepția despre unitatea persoanei e arbitrară, Plutesc în nol dife- 
rite euri slab Inchegate pe care, adesea, nu le leagă nimic solid intre 
ele, Teatrul trebue să ne Buggereze, după opinia criticului teatral 
italian Tilgher, această viață efemeră a eurilor noastre succesive, 

Cit valorează toate aceste dibuiri dramatice e greu de ştiut tacă, 
Experiențele făcute aiurea le indică deja fecunde, Ele ar putea 
inspira chiar de pe acum, măcar în jinii generale, aspirația nouă şi 
'regizorilor noștri. — M. R, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


€. Rădulescu Motru, Țarănismul. Un suflet şi o politică, Ca- 

lecţia pctan ini, sCuliuro Napola > dea e g gi "ce 
cerea v univ câşi exproprierea, ñ t 

participării țărănimii ca facior activ in viala Poli eo dat”, persane 
unei bogale literaturi. Inire publicațiile, atit de diverse ca lendiali și 
aer o sicăluesc, broşura d-lu C, Moiru merită să fie re- 
mar 

Cunoscător al ţăranului oltean, din rindurile căruia îşi irage o» 
birşia şi cu care a conlinuat să păsireze vechila legături, d-sa incepe 
prin a ince unele constatări asupra psihologiei acestuia, valabile însă, 
în celace privește țăranul romian de pretalindeai. 


leşii accenluale. Pe cind sufletul orăşanului e în mare parle determi- 
nat de circulația bunurilor, acel al jăranului e influențat de procesul 

oducției naturale. Phiruns de sentimentul mistic al fecundității na- 

il, iubirea făranului peniru ca nu e eslelică, ci are, ca le Latini, o 
lature mal mali practică. lacrezălor in sleaua norocului, nalura e pen- 
iru dinsul dirijată de forje conşilenie sau de sulleie, de acela el con- 
sideră munca sislemalică de prisos şi lipsit de sentimentul responsa- 
biiității morale, controlul său în organizarea polilică e slab. Cu loale 
aparențele, uneori contrare și în ciuda alirmajiilor interesate ale unor 
intelectuali, țăranul romin e religios. 

Ortodoxismul reprezinlă, dapă d. Motru, creştinismul primiliv cu 
sulletul ce | l-a dai tradiția, şi fiindcă, spre deosebire de caloliciam şi 
proteslaniism, biserica noasiră a fost ferită de schisme, seniimentul 
religios al lăranului se conlundă cu acel național. 

Credinja e peniru jăranul romin tol una cu legea sirămoșească 
şi ea îl iaclină In ciipele grele spre misterul sacrilicialui. 

Din nefericire, spune d. Molru, şcoala, presa radicală formată 
mai ales din elemenie străine, parlidele politice personale caşi intreaga 
nossiră viață publică s'au coalizs! parcă, peniru a face cu nepulluță 
conlinuilalea tradiției. Ele invită nu numai pe țăran să plardă respectul 
lui sirăvechiu peniru aşăzăminie,. dar ceiace e mai grav, dacă flnem 
samă de selena de pedeapsă a creşiinismulul primitiv împolriva acelor 
e; isapledică întrățirea, propagă in sullelal lui, ura contra păturii stă» 
pinlloare. X 

Bunul lui sim} tradițional va birul însă şi alunci cind aulonomia 
comunală va deveni un fapi, jărănimea, conservatoare prin sentimente 
şi credințe, cu sau fără rola pototan jărănişii de azi, va face o 
poiltică conservaloare. „Cind vor vorbi țăranii, scrie d. Moiru, vor 
amuji demagogii“. 

Această politică, respeclind erarhia în sial şi acceplind neega- 
lităjile nalurale şi istorice va linde la ridicarea sufleiului |ărănesc prin 
morală, religie, cultară. In faja creșterii populației țărăneşii, impărilrea 
la nestirşii a păminlarilor e după d-sa o soluție demagogică. Impro- 
prietărirea receniă chiar, s'a făcul peniru muljumirea seniimenielor, 
nu peniru sporirea producției. Nu am lăcul nimic să arem o proprie- 
laie mijlocie, ci dimpolrivă am oprit-o pria lege. laalienabililiatea lotu- 
rilor e adevăral numai! pănă in 1925, dar cine ştie dacă acesi termen 
nu va îi prelungii! Țăranii improprietăriți, spune d. Moiru, lincezesc pe 
o palmă de pămint, pe cind la oraşe sirâla imbogățiji se răstață | Fä- 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rămijarea peci! se poale a proprleišjii rurale nu servește însă decii 
interesele demagogilor, căci |ăranii uniformizeji în sărăcie devin mi- 
nunaie elemente A caii lupia de clasă, prin mijloace revrolulionare, 
Dalor!a Inteleciualilor însă e să combală acesle tendinți, căci interesul 
superior al neamului cere ca țărănimea să nu devină o clesă socială, 
care să se alirme prin conștiința sărăcie! între membrii ei, cl să fle 
marele rezervor de energie naturală, de unde prinir'o seleciie a muncii 
calilicale, se primenesc elementele celorialie clase suprapuse, 

Dacă broşura d-lui Motru redă in mod fidel unele aspecle ale 
sufletului țărănesc și cuprinde în această pima cileva dale prejioase 
sintem departe de a împărtăşi părerile sale asupra eroluliei politice a 
jărănimii cași a probiemei agrare, 

Fapiul pe care-l invoacă deopolrivă leorelicienii conservalori ca 
d-sa, alături de mulți gindilori socialişti, că în țările din Apusul Europei, 
|ărănimea a sprijini! totdeauna, alături de meseriaşi şi micii negus» 
tori, partidele conservaloare şi curentele reacjlonare, clericale sau an- 
lisemite impolrira capilalismului bancar sau industrial, s'a 'ulimplal în 
țările unde predomina proprietatea mijlocie, ale cărei interese sinl a- 
desea aproape identice cu alle proprielății mari sau scolo unde un re- 
gim politic absolutist împiedica cu lotul dezvoltarea unui proletariat 
urban la orașe. Acolo unde aceste condiții nu și-au pulai exercite in- 
desjunt inlluenia, în Danemarca de pildă, țărănimea s'a manifesta! alt- 
iel, pe terenul polilic. Putem considera deasemeni parlidele |ărăneşti, 
cu pronunjale revendicări democralice, ce au apărul după războlu în 
loate țările din răsărilul Europei, ba chiar în Ungaria şi Ausiria, parlide 
ce prin măsuri legislative lind să conserve și să organizeze o nouă 
structură agrară bazală pe proprielalea de muncă și nu pe acea de 
exploatare, ca nişte iormații înlimplătoare, operă a unor demagogi ce 
exploalează senlimeniele maselor, cum pare a crede d. Motru ? 

Socotlim mai degrabă, că în aceste partide, conștiința de clasă a 
țărănimii, datorită în more perie eniagonismelor economice pe cere 
le-a accentual războlul, Începe peniru întăla oară să se manileste. Deşi 
aspirațiile ce le frămintă sini încă, şi lucrul e nalural, chaolice, conluze 
şi divergenie, e uşor de văzul că acțiunea lor politică, fără a părăsi 
terenul legal, dacă nu va merge loldeauna alături cu acea a muncilo- 
rimii orașelor, nu va secunde, oricit de pulernic ar fi iradijlonalismul 
ţăranului, interesele unor pături sociale care lrălesc numai din roman- 
lismul trecutului. 

Tot ali! de contesiabilă mi se pare deasemeni afirmația d-lui Mo- 
ire, după care intensilicarea şi rajionalizarea producției agricole nu pot 
fi deci! opera proprietății mijlocii, caşi acea în privința mişcării coo- 
perative a cărei dezvoliare va duce în mod fatal la aservirea producției 
sub! jugul capiialismulai, 

Cu toale obiecțiile ridicate, broşura d-lui Moiru aduce fără în- 
doială asupra uneia din problemele capilale ale villorului nosiru o 
contribuție inieresantă și mai ales semnilicatiră. B 

O. B. 


she 


D. Bădărău, Esso! sur la pensée, Jassy, 1924, 

Sludiul de fajă reprezintă o leză de doclorai in Litere în Sor- 
bhona. Aceaslă iposieză e, prin ea Însăși, o recomandalie „a priori”, 
dai flind seriozilatea cu care se obține un astfel de titlu academic. ŞI 
lrebue s'o spunem incă dela incepul că leclura lucrării d-lui D. Bà- 
dărău nu ne aduce nici o decepție. Docioralele de sia! din Paris pol 
păstra mai deparle același glorie neştirbită, 

Ne allăm in faja unei lucrări serioase, fruct al unei gindiri per- 
sonale și celace e mai rar, a unul distins taleni filozofic. 

Aceste aprecieri prejudiciale sin! necesare ca să compenseze 
impresia iniricoșăloare pe care lillul dat de d. D. Bădărău studiului 
său, ar pulea s'o Încă asupra mullora din celitori, 


RECENZII 127 
N e e e O, 


„Incercare asupra gîndirii", intă o lemă care închide î 
palin Jumătate din toate problemele filozofice. Ne-am pr ad ae 
fel de enciclopedie rapidă și sumară ca toate enciclopediile, la un 
reperioriu lipsit de consistență tocmai fiindcă îmbrățișează orizonturi 
nelimitate, Ori condițiile unu! siudiu bine făcu! stau locmai în preci- 
zarea maleriei de cercelai, a problemei de rezolval. 

De fapt studiul de față işi corespunde iiilului, E în același limp 
general, dar toluşi se sprijină pe o serie de argumente luale dintr'o 
anumilă zonă a az a 

Intenţia d-lul Bădărău e să definească natura gindirii — în senz 
larg—luind poziție între cele două curente dominantie ale filozofiei 
conlemporane : rajlonalismul şi intuljlonismul. 

Ca să lămurească aces! proces, autorul, înir'o primă parie a slu- 
diului său, arată exugerările intelectualismului asociajionis! care re- 
duce gindirea la o înlănțulre de ini. Inspirat de erperienjele lul 
Binet la Paris şi de acelea ale lui arbe, Būhler ori Messer la Wûrz- 

„ aducind și o serie de exemple și analize nouă, d. Bădărău arată 
că Imaginea e un facior auxiliar gindirii, că aceasia din urmă are o 
natură specifică independeniă de acompaniameniul imaginilor, simple 
Puncte de reper ori de precizare, dar în nici un caz pării inlegranie 
din esența judecății. De fapi există două feluri de gindire: una in- 
lrospeclivă, o gindire care se analizează şi se lămureșie prin imagini, 
o alia care se desfășură sponlan, care linde căiră acțiune și care e 
lipsită de concursul imaginilor. E astăzi opinia tuturor psihologilor. 
Deiaşală asifel de conținulul excesiv inte eclualisi, reprezental prin 
teoria „pensce-image“, gindirea ar pulea să cadă în cimpul explica» 
țHlor tntuljionisie, mistice, care o prezintă puternic influențaţă de in- 
tulle ori instinct, su să lie redusă la rolul secundar de acompania- 
men! al une! realilăți sufletesti mai generale, mai profonde, consolida! 
în subconstient. 

Atiludinea nulorului e ecleciică, conciliantă. El jine samă şi de 
intulționism și de raționalism, dind pănă la un punci preponderanță 
celui din urmă, căci scopul său finol e „nu de a înlroduce iniuljia în 
raliune, cl rajiunea în intuiție“ (p. 299). Extenziunea iniuljiei la loată 
viaja mentală aduce, pur şi simplu, desființarea acesteia. Critica berg- 
sonlană care alacă imaginea ca pe o „fixare încremenilă”, ca ar o frag» 
meniare a unei realiiăți de fapi curgăloare, spay ca nelundală. Oin- 
direa nu se confundă cu imaginea, desigur. Dar aceasin îl aduce in- 
semnele servicii. „Această fixare care se cheamă imagine e o perver- 
slune a gindirii, dar o perrerslune exirem de fecundă. Ea nu €, după 
cum se crede, o solidificare a reslilății, o diviziune artificială într'o 
succesiune de momenle, din conire am încerca! să arătăm că imagi- 
nile, aconta pisie core nu aderă la sol, lasă să curgă subt ele fluviul 
realității. Ceince fixează, celace reprezinlă e scliunea noasiră asupra 
lucrurilor, è geslul nostru care e limilat prin el insuşi, fiindcă ocupă 
er pasia din durata noastră şi locul pe care-l dejinem in univers" 

p- . 

aracicrele, pe care bergsonismul le impută ca delecie gindirii, 
we găsesc și în nalure ialuljiei: principiul identităţii, al rajlunii sutici- 
enie, al categoriilor. Un elerogen absolul, în care nu s'er pulea dis- 
tinge nici o comparație, nici o asemănare, s'ar lransforma intr'o masă 
conluză, obscură, absurdă, care ar inceta de a mal avea vre-un inte- 
res peniru nol, 
„intuiție şi rojiunea sin! în fond surori, aproape unul şi același 
. p. ý 


Concluzii ușor raționalisie după cum se vede, căci rezultatul la 
care se ajunge asilel e rajionalizarea intuitiei. Animal de dență 
filozotică, aulorul nu vrea însă să fie lrecul În riadurile intelectualis- 
mului perimai. E! arată defeclele alomismaulul asociajionisi. Viaţa men- 
ială nu e o sumă chimică e imaginilor. Subt orice act psihic, inte- 


128 VIAŢA ROMINEASCA 


piine personalității noasire e veșnic prezenlă. Aceasla e problema, 
devărul ei e desigur încă discutabil ca toate problemele mari de fi- 
lozoție. Celace e imporiani e că în această punere la punc! filozofică, 
plină de bun simi, d. D. Bădărău aduce argumenie luminoase şi mai 
ales exemple ingenioase care dovedesc Imaginajie suplă și adesen 
simi literar, cileodală alleral de o uşoară prejiozitale. 

Traducerea cărjii în romineşie ar im ogă|! literatura noasiră fi» 
lozolică, așa de saracă, cu o coniribuție de valoare. 


M. Ralea. 


e'o 


Bertrand Russell, Pr/ncipes da reconstruotlon sociale, pag. 
182, edil. Payot. 

Cartea scriitorului englez conține un mănunchiu de principii, pe 
baza cărora soclelalea, —zdruncinală moralmente şi malerialmenie de 
războlu - ar pulea fi reinoilă. 

Principiile de relacere socială izrorăse din cercelarea şi cu- 
noaşierea adincă a realității. 

„Spre a Pete viaja umanității, să ne dim sama că Impulsiile au 
mai multă forță deci! jelul conşiienl. 

Cea mai mare parle a impulsiilor se pol împărți în două categorii: 
Impulsii de posesie şi impulsii de creație, după cum lind să dobindească 
sau să păslreze „ceva“, ce nu poale fi împărți! sau să introducă ia 
lume un obieci de valoare, ca de pilda: cunoștința, arta, bunăvoința, 
aceslea loale nealcătuind— totuşi, bunuri private“, 

ŞI fireşie viaţa lundală pe impulsiile de creajie esie incompa- 
rabil superioară celei fundală pe impulsiile de posesie. 

Logica faptelor ne impune —voind să lransiormăm socielatea — să 
analizăm manifestarea Impulsiilor omeneşii în cadrul institujiilor exis» 
lenle — stat, proprlelale, educajie, căsălorie, religie, biserică, războlu 
en lant qu'lnstitulion) — şi spicuind neajunsurile indicăm dezlegarea, 

elorma socială nu poale veni decil prin micșorarea rostului prepon- 
dereni, ce-l au impulsiile de posesie in organismul social de azi, şi 
asigurarea întălelăji! impulsiilor de creajie. 

„Principlul suprem, în politică, caşi in viaja privală, ar lrebui să 
fie, să dăm prilejul dezvoltării depline oricărei lendinje creatoare, mic- 
şorind Inriurirea înclinațiilor şi dorințelor de posesie. 

Astăzi, statul esle încarnarea impulsiilor de posesie; înlăuntrul 
său, el proteguește „bogălia” impotriva „Sărăciel” ; în alară, latul Își 
pe-a forja spre a exploala rasele inferioare și a rivaliza cu cele» 
alte stale. 

Inlreg sistemul nostru economie e bazal pe posesie; cu loale a- 
ceslea, producția măriurilor este o formă de creație, ṣi- cu exceplia 
părții iremediabil mecanice și monolone—ea ar pulea deveni un mijloc 
prielnice propagării impulsiilor creatoare”, 

ŞI in aces! sens, lelu! s'ar desăvirşi, organizind producļia anu- 
mitor arlicole intr'o democrajie aulonomă, supusă controlului stalulal 
peniru prejul vinzării, lăsind liber insă modul de produclie. 

„Educajia, căsătoria şi religia sini—prin esenja lor —crealoare ; 
totuşi au fosi viciale prin intensitalea năzulnjelor de posesie. 

Educaţia esie socoliiă, in deobşle, ca mijloc apt să prelungească 
stalu quo, sirecurind în suflelul tineretului anumite prejudecăți, în loc 
să lăurească o gindire liberă şi o nobilă vigilență interioară, prin plida 
sealimentelor generale şi imboldul ideilor îndrăzneţe“. 

ln căsătorie, dragosiea care esle crealoare, esie înlănțuită de 
gelozie, inst.ncte de posesie. X 

Religia, menită să dea liber avini forțelor crealoare ale sullelu: 
lui, limpezindu-i viziunea creatoare, —esle silită să nimicească viaje 
instinctelor şi spiritul critic, 


RECENZII 129 
01 


Pretutindeni în aceste Insiltuții, teama ce naste 

Sl. p local Yi capra de Toria <reaicare dl Dementa re 
e crea e la orice indir sini armoni b 

creația unuia nu poale f) piedică peniru creajia aliula. ANON 

Impulsia de sie dă naşlere conflictulni şi vrajbei. 

Cu ioale că în morală și polilică, Impulsiile creatoare și cele de 
posesie sini opuse, cu loaie acesiea din punci de vedere psihologic, 
ra pot cu ușurință— să inloculaecă pe celelalte—după focul sorjit 


*  Educajio și instituțiile sociale ar lrebui asifel imbinate, incit să 
întărească impulsiile care se arm nizează la d i izi, 

UDa usle ai pr z ză ie eosebiţi indivizi, slăbind 

Cariea, scrisă cu mult entuziasm, e presărală cu obserrajii sug- 

gasie + autorul prejueşie faplele, jin samă de criteriul uiilității 


Russell are credința că reconstrucția socială—prin prelacerea 
instituțiilor existenie-— Î 
er jpe aden ralu Pinea Jea? nfăptui deci! prin îndrumarea edu- 
ac lermi A E 
JOSES Pa: nan! al reconsirucjiei sociale esle—aşa dar- de 
Țelul final: inrădăcinarea convingerii în supremația spirituală. 


“ Petre I. Ghiaţă 
» Ea 


Paul Colin, L'allemagne, Paris, Rieder ed, 1925, 

Majoriialea cărților franceze despre Germania, scrise în răstim 
1919 -1925 păstrau atitudinea militant naționalistă din timpul i oreare ay 
Se deformau toale evenimenlele pelrecule peste Rin după credința, 
devenilă obsesie, că agresiunea Germaniei nu e terminată, că spielluj 
imperialist domneşte încă dincolo peste hotare. In luncliune de aceasiă 
aiitudine polilică se micşorau laleniele, se scobora valoarea arlei, a 
preiei a piiajal, chiar Ra A muzicii, 

ani au schimbat însă busola menialității franceze, cel puti 

la unii intelectuali. Volumul de lajă, scris de un spirit liber şi polar m 
e o minunală introducere în viața spiriluală a Germaniei de după răz- 
bolu. E Rare şi dese e ap e Lp i fecundă care n dus la 
crear p ce incă conf toluşi promițăloure, la 
infiriparea unei lileraiuri îndrăznețe dar suggeslive, a îi ales la 


+ Cu le d 
mulți scriitori, poeji, sapari, cunoașie grupările ariigiiea de bebe e, 


Lin spiril larg comprehensir, indrepia! numai la înjelegerea şti. 


injel şi a ariel, deparie de orice gind lic, animă ancheta ini 
de sulor. Un stil agreabil o face Arara comunicabilă ep rr ep 


M. R. 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare. Vechea 
revislă revine incelul cu incetul 
la preocupăriie ei de loideauna: 
cele islorico-filologice. Numărăm 
prinire aceslea şi versurile d-lui 
E. ch!: Jupiler. 

Cronica artislică a d-lui Tzigara. 
Samurcaş merilă să île medilală 
prin observațiile juste pe care le 
conține. Inleretan! ca totdeauna 
„Dicţionarul Junimii". 

Revista romină No. 1. O nouă 
revistă care şi-a ales rău momen: 
tul apariției, înaintea vacanțiilor 
mari. E scoasă in condiţii tehnice 
excelenle și grupează colabora- 
tori inleresanți. Literatura pare 
a fi lăsată pe planul al doilea. 
Celace preocupă noua publicație 
sin! carenlele de idei sau de atl» 
tudine intelectuală, care frămiată 
menialilalea dezorienială de după 
războiu. T. Vianu, cere, se pare 
e animalorul noli revisie, scrie 
rinduri inleresanie despre „Esle- 
tica cinemslogralului“, Si. Zeletin 
se ocupă de posibilitățile unei 
„Cooperări lranco-germane“ în ca- 
drul structurii economice a celor 
două järi. 

Citeva cifre şi fapte de relinul 
în articolul „Marna francului şi 
învățăturile ei” de Si. Siânescu. 

Revistele de eclectism Intelec- 
iual cum e cea de față sint desi- 
gur lotma pormală « publicațiilor 
din Occident) La noi însă, unde 
totul trebue canalizai, ghidat, in- 
dreptal, unde lotul se reduce în 
uilimă instanţă la o problemă de 
pedagogie, e necesar în primul rind 
un crez unitar și mat ales milliani. 
E ceiace dorim noului conirate, ca 
să poată evea o iniluență lecundă 
în haosul aciual, 


De mullă vreme s'a conslitui! în 
Germania un gen particular de Il- 
teratură, romanul muzical, ramifi- 
cajte a romanului artisi, Pe cind 
în Franje, acest gen de roman e 


consacral, in general plelorilor, 
(L'Oeuv'e san Manelle Salomon), 
romanul sau nuvela cu sublect mu- 
zical eu luat dincolo de Rhin o 
imporianță ce se explică num 
prin  intensitalea vieții muzicale 
germane, in secolul XVIII şi XIX. 
Filozolul Ziegler a arial ce 
loc ocupă muzica in cugetaren ger” 
mană. Pe cînd în Franja, Monta- 
igne o considera ca un joc iar Fé- 
aelon şi Rolin o întăturau din e- 
ducajie, Luther o punea pe același 
plan cu malemalicile şi pedagogi 
ca Ralich, Comenius, Basedow, 
Pestalozzi, l-au urma! pa această 
cale. 

Romaniismul a fost pătruns de 
intima alianță dintre muzică şi po- 
ezic, lar Hoffmann a lăcut o parle 
însemnată muzicei în romanele şi 
povestirile lui fanlaslice, Viaja şi 
cugelarea marilor muzicanll ca 
Bach, Haendel, Haydn, Gluck a 
dat naştere lù numeroase nuvele. 
Mörike a zugrävii cu un mare ta- 
leni și umor pe Mozarti. Beethoven, 

chuberi, Schumann au găsil in- 
lerpreii mai puţin înzestrați lar 
Wagner a fos! eroul mulior ro- 
mene. Dacă unii scrillori au do- 
vedit în acesie storțări lăudabile 
mai mullă roință decit bun gusi, 
spirite disiinse sau pătrunzătoare 
ca Schnitzler, Hermann Bahr, Max 
Brod sau Stefan Zweig lasă să se 
întrevadă celace arta lor daloreșie 
inspirajle! muzicale, Marile pro- 
bleme psihologice pe care le pune 
creația muzicală au făcul oblecial 
măi multor romane, în care a ex- 
cela! Ricarda Huch, cu deosebire 
in „Enzio”, iar Wassermann a pro- 
dus de curind în acesi gen ml- 
nunalul „Oăusemiăunchen“. 

Opera recentă a lui Franz Wer- 
fel Verdi, Roman der Oper, con- 
iinuă, sinlelizind loale aceste len- 
dinji. Efortul era giganiic şi am- 
ploarea iul ii interzicea dele in- 
cepul un succes absolui, Toluși 
Werlel nu a scris pănă acum poale 
nimic așa de abunden! ca materie 
şi bogălie de rezonanță, Istoria, 


REVISTA REVISTELOR 131 


psihologia, esietice muzicală sini 
amestecale cu lirismul poelic şi 
filozofia, 

E un unlvers moral ce gravitează 
în Jural a două planele : Verdi şi 
Wagner. Alegind pe Verdi ca erou 
al povestirii sale, Werfel nu a voit 
numai să aducă omagiu unei arte, 
cărela îi A De ea cl să se 
inroleze ra oșlire ce lace 
pe flecare zl să se reiragă pulin, 

e 


mpne wagneriene. 
ciad peniru alijla reprezen= 


lanji ai generației trecute : un Mo- 
ore, Wolzogen sau Prousi, ele- 
menlul wagnerian a devenii oa 
doua natură, linerii muzicanți se 
indepărlează lol mal mult de Wag- 
ner și linerii romancieri nu mal 
văd un erou în marele arlist dela 
Bareuih. Misticismul de odinioară 
a lăcul loc ironiei sau urii. Oe- 
nerajia linără caută un idol nou, 
unii se reintorc la Gounod, alții 
la Verdi. la povesiirea de şase 
sule pagini a lui Werfel, Verdi 
înfruntă pe Wagner şi dobindeşie 
victoria, lar arta italiană intreagă 
sărbătoreşie irlumful el asupra ce- 
lei germanice. Bach a şovăii, Bee- 
ihowen a fosi rănii de moarie, Got- 
ihe a luat calea exilului. „Germa- 
nii ? Au creai oare ceva nou ? Cla» 
sicili lor nu au fosi toidenuna ser- 
vii formei ilsliene ? Ce şliu ei să 
facă, decil să distrugă. Idealismul 
acesior Coji se confundă cu furia 
lor de disirugere“. 

Deși critica germană l-a com- 
bâtul cu furie aitt pe terenul lite- 
rar, cit şi pe cel muzical şi cu 
toate că cuprinde mul! material in- 
digesi, la locui lui, mai degrabă, 

r ză de doclora!, romanul 
muzical al lui Werfel e una din 
cele mai bogale şi umane conlesii 
spiriluale aie vigurosului poet şi 
dramaturg german. 

(André Coeuroy, Nouvelles Lit- 
téraires, lunie). 


După expertiză 
Guvernul de stinga, Iastalat de 


curind la pulere, vroeșie să dea. 


problemei reparalillor o solujie 
inlernajlonală. La drepiul vorbind, 
d. Poincaré pregălise deja această 
polilică. Noul gur:rn a găsit in 
moștenirea celui anlerior, raportul 


experlilor, o foarie ulilă corespon- 
dență cu d, Ramsay Mac Donald 
precum şi ocupația Ruhr-ului. Or 
această politică de garanții, cum 
a recunoscul şi generalul Dawes, 
a lăcul posibile şi constatările şi 
savania consiruciie pre zeniată prin 
raportul experjilor ; lot ea va da 
şi mijloacele de presiune asupra 
voiniii șovăiloare a Germaniei. 

Raporiul experților, oricilă su- 
perioritale are asupra lucrărilor 
enlecedeale similare, nu e totuşi 
decil un punc! de plecare penira 
negocierile viiloare. 

ă vedem prin urmare ce posi- 
bilitäji reale ne deschide acesi ræ 
pori, care este Interesul Germaniet 
şi Franjei ca să exploateze aceste 
posibililăți și în fine care este di- 
reciia mai probabilă in care acest 
Inieres are şansa de n fi salislăcul. 

Problema Reparajiilor esie o pro- 
blemă de ordin tehnic, de oarece 
capacilatea de plală a Germanici, 
cum au evalual-o experții, este ne- 
indoioasă ; dificultalea consistă în 
lransteriul din Oermania în Franța 
şi țările aliate a datoriei repara- 
iilor. Această greuiate, dacă nue 
rezolvată prinir'o colaborare de 
interese, va ruina planul lui Da- 
wes cum a rulnai şi pe cele pre- 
cedenie. Căci un iranstert impor- 
lant de bogăție dinir'o jară în alla 
hu se poale face ușor decii in 
mărluri seu servicii, nu in devize ; 
altfel prăbuşeșie moneda țării de- 
bitoare, 

Comitetul Dawes a iixal, precum 
se șile, plățile germane la o ciiră 
care variază inire un miliard și 
1750 milioane de mărci aur peniru 
primii pairu ani, lar dela al cinci» 
lea inainte la 2500 milioane, sumă 
ce poale fi urcală după un indice 
de prosperilale ce se va calcula 
ulterior. Sumele sini modeste şi 
esie erideni peniru oricine că slas 
tea acluală a economiei germane 
permile a ie plăli. Comilelul Da» 
wes a prevăzul şi elemeniele cons- 
lituitive a vărsămintelor ce va area 
de efectua! Ge 


sarcina să dispună de ele după 
mei sau alta din urmăloarele for- 


e: 

1) Să înlrebuinjeze aceste sume 
la plaia furniturilor făcule exclusiv 
|ărilor crediloare ale Germaniei, 
fără ca măriurile aceste să poală 
fi însă reexporiale. 

2) Va putea converii mărcile pri- 
mite dela guvernul german în de- 
vize sirăine, pe care să le remilă 
aliaților ; cu condiție însă ca a- 
ceaslă conrersiune să nu aibă e- 
lecie asupra schimbului german. 

3) Va palea in line, la cererea 
slalelor crediloare și în debitul 
conlului lor, să remilă națlonalilor 
mărcile destinate peniru a fi in- 
trebuinjale in Germania la inves- 
tiri cu termen lung în afaceri ger- 
mane. 

Prima formulă s'a practical deja 
şi a provocal în Anglia prolestările 
indusiriașilor englezi, cum er fi 
provoca! şi în Franța dacă Oer- 
mania ar Îl execulal-o leal. Azi 
execularea ar avea urmări și mai 
grave : Franja ar fi inundată de 
produsele industriel străine. A doua 
formulă, plata în devize sirălne, 
presupune o Germanie cu o pu- 
ternică expansiune comercială pe 
piețele exlerne, căci numai astfel 
schimbul german poale rezista unei 
cumpărări de 2:00 milioane devize 
pe an. Dar unii din aliaţii noșiri 
vor considera desigur ca foarte 
primejdios peniru ei un asemenea 
fapi. Şi până acum, de citeori ce- 
ream plola în devize, Londra ne 
acuza că disirugem pulerea de 

ärare a Oermaniei; incasările 

vor îl deci extrem de reduse pe a» 
ceastă cale. Rămine a irela for- 
mulă: investirile parlicularilor siră- 
ini în ania. Comitetul Trans- 
fertelor, in unire cu guvernul ger- 
man, Ya alcălui un labiou de ca- 
tegorille de drepturi de proprietale 
transferabile, cu titlu de investiri 
revăzule mai sus, sirăinilor. Sia- 
lirea unui asiiel de tablou va 
uce discujii aprige și va oleri 
aniei un vasi cimp de ma- 
nevre: in primul rind urcarea ar- 
lificialä a main er ap de proprie- 
late iransierabile, celace va pro: 
arag pierderi cumpărătorilor siră- 


Deci niciuna dia aceste formule 


132 VIAŢA_ROMÎNEASCĂ 


mu poale da, rezullale salislăcă- 
toare. Esie insă indicată la pag. 
22 a raporiului experților o soluție 
bogală in consecințe. „Comiielul, 
cetim acolo, esile convins că e 
drep! să se ceară industriei ger- 
mâne, cu liilul de pariicipare la 
plata reparallilor, o sumă de cinci 
miliarde mărci nur, reprezenială 
prin obligații ipolecare de primul 
rang, cu dobindă de 5 la sulă şi 
l la sută amoriizare“. Această 
sumă este mal mică decit daloria 
totală a industriei germane inainte 
de războiu, care muljămilă căderii 
mărcii a fosi uşor plătită. „Comi- 
teiul este convins că suma impusă 
indusiriel germane, cu o dobindă 
mică şi plătibilă într'un timp în- 
delungat, nu constitue o sarcină 
superioară acelei care ar [i existat 
dacă n'ar fi avat loc deprecierea 
monelei*, Dobinda acestei sume 
va fi pusă la dispoziția comitetului 
de iransferie, Prin inlreprinderi 
indusiriale se injeleg atit manu- 
facturile cit şi întreprinderile de 
năvigalie, mine și oricare pe care 
le va indica comitetul organizator. 
Acesi comitet a începu! lucrările 
sale la 2 lunie și se compune din- 
irun reprezenian! al guvernului 
german, unul al industriei, doi 
membri numiţi de comisia Repa- 
rajlilor și un membru neulru. Mi- 
siunea lul prezintă serioase difi- 
cultăji. Guvernul german mai întălu 
poale urmări scopuri personale 
lavorizind unele industrii în paguba 
altora, pe care le va scali de ipo- 
teci, aliaţii vor vroi h~ dinşii să 
apese asupra acelor indusirii ger. 
mane care-l jenează; repartiția 
sarcinei ipotecare apol Între de- 
bitori şi inire credilori va fi extrem 
de laborioasă. Raportul experților 
prevede că obligațiile, odală e- 
mise, vor fi incredinlate unul trust 
care va fi complabil fajă de Co- 
misia de Reparaţii ; pe lingă asta 
va incesa cuposnele și va plăti 

odusul comitetului de transferte. 

ebitorii vor putea face propuneri 
de răscumparare imedială sau gra- 
dală. De nu se vor face atari pro- 
puneri, lrusiul va avea faculialea 
de a dispune după voia sa, salvind 
însă interesele debitorilor de a- 
ceste obligaţii, în modul şi condi- 
fiile autorizate de Comisia de Re- 


by 


REVISTA REVISTELOR 


paraji! ; aliajii vor pulea deci siă- 
pini acesie obligații pe care le yor 
negocia, conira aranlaje cu oricine 
şi în special cu Germanli. 

Care va fiin cazul acesia sl- 
luația ? Mei întălu fiecare allal va 
căule, în raport cu economia sa 
industrială, cu situația materială 
şi geogralică a diverselor industrii 

ermane ipotecale, care sin! acele 
În soaria cărora are mai mult in- 
leres să se asocieze, sau a cărei 
activilaie are inleres să o coniro- 
leze prin deținerea obligațiilor. 
Va fl deci prilejul peniru o primă 
negociere inleralială, unde e ne- 
voe de o bună chibzulală, fiind 
vorba de o chesile ce angajează 
toală politica economică viitoare. 

În asemenea situajle Franja ire- 
bue să fie atentă la faplul că, po- 
irivii tratatului de Versailles, Ger- 
mania redevine stăpină pe liberla- 
lea sa economică dela 10 lanuar 
1925; că de nu se va incheia cu 
dinsa un aranjamenl comercial, va 


"vedea închise granițele germane 


mu numal penira importui dar şi 


Peniru iransitul mărlurilor sale ;- 


că există deci o sirinsă conexie 
între aplicarea planului experților 
și regimul comercial franco ger- 
man. 

Ea lrebue si șiie că Germania, 
slăpină pe mişcările sale, va în- 
cheia Imedia! convenţii comerciale 
cu Anglia, ltalia şi Belgia şi că 
deci Europa se poale reorganiza 
economiceșie in afară de ea. Mai 
mult, din acel momeni pretențiile 
franceze, și pănă slunci jenante, 
vor fi privite de allaji cu mal multă 
nemulțămire. 

De ecelis, pe baza raporiului 
Dawes, irebue să se înceapă ne- 
gocieri şi cu Germania și cu aliaţii 
plecind dela aces! punci de un in- 
teres primordial : obligaţiile indus- 
triale. Intäiu penirucă obligațiile 
atribuite nouă ne vor servi ca punct 
de plecare și de coniraparie la 
negocierea comercială ; ai doilea 
este În aceste obiigajii pentru toji 


133 


creditorii Germaniei o formulă de 
plată, care valoroasă prin ea însăşi, 
poale înviora și pe celelalie. Căci 
nu lrebue uita! că Germania nu- 
va achita datoriile sale decit dad 
va li în interesul său economic. Or 
deținerea de obligați! ipolecare 
poate ajuta nu numai la negocie- 
rea pur comercială ci și la siabl- 
lirea unui acord cu anumile in- 
dusirii complimenlare din țara cre- 
ditoare; poale ajuta deci la lichi- 
darea Reparajiilor, Astfel ar fi, de 
pildă, un acord inire industriile 
nossire melalurgice şi inire in- 
treprinderile carbonifere germane. 
La această rodnică colaborare 
Între indusiria germană şi cea fran- 
ceză, Qermania, da! fiind criza 
monelară ce o bintue, nu se poale 
serios opune ; din conira e în in- 
leresul său. Opunere puternică va 
veni însă dela Londra, care iol- 
deauna s'a lemul de o asemenea 
înlelegere. Trebue convinşi insă 
prietinii noşiri că alare injelegere 
esle necesară, în natura lucrurilor 
şi că se va face chiar pesie capul 
gurernanjilor ; că prin urmare esie 
mal bine să se facă în cadrul unul 
regulamen! mai întins, 
e altfel şi în Franja asemenea 
înțelegere, care Pare pe primul 
an grupurile indusiriale ale ce- 
or două järi, cadrează rău cu acea 
demagogie economică, exaltală de 
ultimele lupte politice, demagogie 
incapabilă de a vedea realităjile 
economice și a injelege regimul 
complica! al producției moderne. 
Toluşi această poliiică rămine 
singura de incercal în urma fali- 
menlului formulelor diplomatice ; 
alături cu obligațiile drumurilor de 
fier, invaloare de 11 miliarde mărci 
aur, obligațiile industriale vor da 
un beneficiu considerabil prin ges- 
lunea în comun a elementelor e: 
conomice menite a [i reunite, cum 
şi erau inainte de războlu. 
(C. J. Gignoux, Mercure de Fran» 
ce, Iulie 1924) 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Ferdinand Duchâne, /o ro- 
come du Meddah, Albin Michel, 

ris. 

Avlorul cunoaşte bine poporul 
arab. Romanul e scris in onoarea 
unuia din acei poeți rătăcitori care 
parcurg nordul Alricei, din sat în 
sat, alcăluind versuri și cinitadu-le 
îniru slăvirea celor atot puternici 
şi drepți, 

Allal, eroul romartului, samănă 
cu un irubadur din evul mediu. 
Bălul, alungai, închis, sărbălorii, 
el își urmează calea lui din Maroc 
inspre Algeria, compunind cintece 
triste ori vesele, după cum clipa 
era posomorilă ori senină. După 
mulle necazuri, Allal găseşte la 
Tlemcen-— in sinul unui cămin, pa» 
cea armonioasă și fecundă. A- 
ceasiă nouă viață îi ra inspira 
versuri de fericire, în vreme ce 
soția lui frumoasa Nedjma va fi 
curlezana răsfăjată a celor bogali 
din oraș. Ici şi colo autorul tra- 
duce poeme arabe ca: „Erlare“ și 
„Cinlecul Leilei*,. Arată şi celace 
corânul permile oamenilor insu» 
rali în jara în care adulterul a- 
duce moariea, unde căsătoria este 
peniru reproducere și perpetuarea 
presă lar Spitale rea homo- 
Sexuale peniru uplate. 

Ferdinand Ossendowscki, 

ĉles, hommes et dieux, tradus 
din ogiaren de Robert! Renard, 
Plon, Paris. 

Un roman pasionani și un studiu 
documenla! in acelaşi limp asupra 
Mongoliei din zilele noastre și 


asupra luplelor armalelor ruse 
„slbe” şi „roșii“ din 1920-924. 
Autorul, polonez, a parcurs călare 
jara hanllor mongoli. A cunoscut 
deapronpe cele mai ciudale sanc- 
luare budiste și anumile perso- 
nagii moderne devenile istorice 
cum e de pildă baronul Ungern von 
Siernberg supranumit „cel singe- 
ros". Cartea nefiind iradusă direct 
din edijia poloneză, conține detalii 
caracierislice care nu pol fi aşa 
de bine înțelese de celilorul 
lrancez. 

Henriette Celariė, L'étrange 
aventure, Plon, Paris. 

Pe vremea regelui soare, o fată 
franceză, Marianne Fouquier, în 
cursul călătorie! sale spre Oua. 
delupa, a fost capiurală de nişie 
pirați marocani. În fera barbară 
rapera o vinde unui negustor de 
sclavi, care procura lemel peniru 
haremul majestäjli sale Moulay 
Ismoil, împăralul Marocului. Ta 
palatul din Meknès, pe care împa: 
ratul vrea să-l transforme înlr'un 
Versailles mai minuna! decit al lui 
Ludovic ai XIV-lea — biala fată 
chinuită de posibililatea de a inira 
in grajiile stApinului, sufere ingro» 
zitor. O sultană favorilă şi un 
gentilom francez—tovarășul el de 
robie, îl mai îndulcesc clipele prin 
simpalia ce lo arală, 

Intr'o vreme, incearcă să era: 
deze, dar este pras locmai 

d pas că tolul e perdul, alunci 
Regele Franței răscumpără printre 
alj: creşiini și pe Marianne cu 


cavalerul ei. 
COMPILATOR 


Bibliografie 


Aristolan, Norii, Traducere de SI. Bezdechi, Ed. „Cultura Na- 
țională*, Bucureşti, Prețul 40 lel. ; i 

Aristotel, Politica, Traducere de ŞI. Bezdechi, Ed. „Cultura 
Nellonală”, Bucureşti, Prețul 50 lei, 

Immanuel Kant, Prolegomene, Traducere de Mihail Anloniade, 
Ed. „Cultura Najională“, Bucureşti, Preţul 50 lel. 

lullu Maniu, Problema minorităților, Ed. „Cultura Naţională“, 
Bucureşti, Prejul 15 lei. < j 

Gr. Antipa, Chestia Dunării, Ed. „Cultura Naţională”, Preţul 
15 lel. 

Tudor Pamfile, Pamintul (Mitologie rominească), Ed. „Cal. 
lura Naţională“, Bucuresti, Prelul 20 lei, 

€. Marinescu, /nflințarea mitropoliilor în jara romtnească şi 
fa Moldova, Ed. „Cultura Najională“, București, Prejul 6 lei. 

Dr. G. Popovici, Asistenţa copiilor la stn, Ed. „Cultura Na- 
jională”, Bucureşti, Preţul 6 lei. 

Victor Rakosi, Satul meu, Ed, „Cartea Rominească“, Bibl 
Minerva, Prejul 6 lei. , 

L. Tolstoi, Amintiri din Sevastopol, Ed. „Cariea Rominească“] 
Bibi. Minerva, Prelul 6 lei. 
P. Dulitu, Păcală argat, Ed. „Carlea Rominească“, Prejul20 lei. 
Povestiri din 1001 de nopii, Ed. „Cartea Rominească“, Preju. 
33 lel. i 

1. Slavici, Poveşti, vol. | (retipărită), Ed. „Cartea Rominească”* 
Preju! 48 lei. 

1. Siavici, Nuvele, vol, Il, (retipărită), Ed. „Carica Rominească“, 
Preţul 50 lei. 

Prof, i. Simionescu, Vaja omului primitiv, Ed. „Ceriea Ro- 
minească", Preţul 5 lei. 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Prof. i. Simionescu, Ouozurile naturale, Ed. „Carlea Romi- 
nească“, Prețul 3 lei. 

Zamfir Arbore, /n puşcăria Pelro-Pavlousc, Ed. „Cartea Ro- 
minească“, Prejul 2.50 lei. 

i. Al. Brătescu-Volneşti, Călătorului li şade bine cu dru- 
mul, Ed, „Cartea Rominească“, Preţul 2.50 lei. 

lon Pop-Cimpeanu, Cimpia Transiloaniei, Ed. „Cartea Ro- 
minească“, Prețul 3 lei. 

Gh. |. Nastase, Lituanio, Ed. „Carlea Rominească“, Prejul 
3 lei. 

Al. Odobescu, Din Vechime, Pagini alese No. 155, Ed. „Car- 
lea Rominească“, Preţul lei 2.30. 

P. Dultu, Din Gruia lul Novac, Pagini alese, Ed. „Cariea Ro- 
minească”, 1924, București, Prejul 2 lei, 

Teodor Balan, Fraţii Qheorghe şi Alexandru Hurmuzachi şi 
ziarul Bucovina, Tip. Bucovineană, Cernăuți. O în 

` Mircea Gheorghiu, Cintecele clipei, Tip. „Convorbiri Literare“. 

Horia Petra-Petrescu, Călctiul lu! Ahile, Sibiu, Prejul 
10 lei, | i 
Barbu Lăzăreanu, Cijiva povestitori, Ed. „Adevărul“, Prețul 
25 lei. 

lon Brătianu, Cugetări! asupra reformei învăjămintului, Cer- 
năuți, Prețul 15 lei, £ 

N. D. Cocea, /gnoronfä, Atelierele „Adevărul”, Prejul 50 lei. 

Dr. G. Antipa, Bulletin de la section seleniifique de l'acade- 
mie Roumaine, No. 10, à A i 


La Revue Mondiale, No, 14, Paris; Mercure de France, 45 lulle 
1924; Jara Noastră, No. 16—29; Sie Cogito, No. 5; Damura, No. 9; 
Noua revista bisericească, No. 5—4; Cuvintul nostru, No. 5—4; Arhiva 
C. F. R, No.25—24; Foaia Plugarilor, No. 6; Myriobibloo, No. 2—43; 
Creştinul, No. 12—15; Revista ştiinjelör veterinara, No. 2; Biserica 
ortodoxă romină, No. 6; Revista arhivelor, Anul |, No. 1; Viaţa âgri- 
colă, No. 12; Țara de jos, No. 4-6; Roma, No, 6-7; Revista infan- 
teriel, No, 273. i olive. 


T 


1924 ANUL xvi. AvausT. No. 8 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR : 


Mihail Sadoveanu 
Anton Gherman . 


Curtea cu juri. 
Din registrul ideilor gingaşe (VI. Geniul or- 


Fi veaa 
Fiss 


Multe şi mărunte despre Eminescu (II. Emi- 
nescu în Bihor? -IIi „In Nirvana“ lul I. L. 
Caragiale), 

Oblomov - Roman (Traducere din ruseste de 
A. Frunză). 

Personalitatea şi activitatea literară a lui Di- 
milrie Cantemir (urmare). 

Roş, galben şi albastru (sfhrşit) (XII. Heros- 
trat la Cotofeneşti.—XIl!. Ha C? Az + H CI 
Hg Ct + C* Az H.— XIV. Trăiască Romtnia 
Mare), 

Note pe marginea cărților (Cousine Bette), 

Cronica externă (Dela Keynes la Dawes: cu 
prilejul conferinței dela Londra). 

Cronica economică (În jurul experienței mone- 
tare din Ceho-Slovacia. — C.reulaţie—prețuri 


Alexandra N. Nanu. . 
G. Bogdan-Duică. , 


I. Gonciarov. . . 
LNG c-o o Ea 


ion Minulescu . 


Mihai D. Ralea . . 
Const. |. Vişoianu , 


Savel Rădulescu 


- valută), 
Cronica medicală (Condamnările medicilor pèn- 
tru nedeclarare de bolnavi contagioaşi]. 
Miscellanea (ipocrizia clasicismului. — Mişea. 
rea indiană națională. Gandhismul). 

Recenzii; AM. Sadoneana şi D, D. Pătrășennu ; Vieţile sfinţilie, M, Ralea. Rada Roselti: Cu ps- 
loşul. O, B.—C, Marinesca: înființarea mitropoliilue în Ţara Rominesacă pi In Moldova, De, Baiil Disco 
Beseu. —Emmannel Lerour; Le pragmatisme aifricnin et anglais, Sorin Favel, 

Revista Revistelori „Gecotges Dahamei* (Cezar Santelli, Mercyre de Franrri —„Sportul şi litera 
tuta" (Benjamin Crémieux, Nowvelier iiHeraires),— „Acţiomariutal urrier şi legislația franceză recentă» 
(Paul Pic, Revue internationale du travail), 

Bibliografie. 


Dr. Radu Chernbach . . . 
P. Nicanor 8 Co. ... 


LAŞI 
Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri No, 3 
1924 


” VIAŢA ROMINEB2 SCA apare Jenar cu cel puția 1to pagigi —Abonamentul în țară un an şne lej.— 


jumătate an iso lei. Numirul A tipe me străinătate ; un an goe lei; imitate de an 250 iei. Nunti- 
Ful se lei. Pentru detalii a se veden pagina următoare. 
Raprodacarea oprita. 


| 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—42. 
ANUL XVI 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sînt; semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No, | pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inciosiv, 

Cele anuale deia No. 1 până la No. 12 laciaalyv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poștal 

Heinolrea se face ca o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1924 este: 


IN ȚARĂ: 


Pentru Autorităţi, instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 400 lei 


Pentru particulari: 


ED ORA. e e get a G ei A re = e SO Ra 

Pe jumătate a ,..... ceia: sie 0-35 

S AIR OI EE o. . . v SO 
IN STRĂINĂTATE: 

ENE DIE comme ea ura e u sp € BOD: let 

Pe jumătate an ...,.. ` . e ele b 250. 

DES e n edi a 3 A a. 50, 


Abonaţilor t] se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editare. i 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară și 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923 se 
rari În depozit la Administraţia Revistei cu preț de 200 lei 
ecţia. 


Administraţia, 


Curtea cu juri * 


La dința jude se începuse de patru zile sesiunea 
Curţii îi Pa In pipe Însă era sorocită afacerea lui Vasile 
Brebu, şi sosiseră cu trenul dela Buciumeni cei citiva martori, 
împreună cu Androne şi cu domnu' Ghiorghieş Coman, advocatul. 
Androne Brebu băgase de samă că venise cu același tren, 
vagon cu boierii, şi lacobache Alexandrescu, cuconu' Gheor- 
ghieș, rizind, îl făcuse să eagă că-l chemau pe primar la re- 
şedinţă afaceri cu mult mai și încurca procesu 
a oi a pa Tali Ante e 
cu 1 la puşti, pe i t - 
necat, ca totdeauna. Părea iasă mai mare şi mai gras, cu obrajii 
parap > Aea pe el cămașă curată de cînepă şi purta cojocel 
ntre um 


ne se opri lingă el. 
„Buna dimineaţă, măi Vasile. 
~ Mulţămesc dumitale, bădiță. Ai venit la proces ? 


Androne îl cercetă co privire repede, dela opinci pănă la 
căciulă. Vasile urma să se uite într'un punct nedesluşit, 
SID Aveti 7 începu iar Androne. Acum cred că 


— El zice că nu se mai amină. 
— Apoi acuma am adus toți martorii. Şo venit de eri şi 
cuconu' Filip. Are alte treburi, da’ zicea care să vorbească şi el 


* Fragmeni din romanul Venea o moară pe Siret, 


i spa. Oe ii d iale 
Tu TAE? r fe? NFA dA ni 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu domnu' procuror. Spunea şi el că nu-i nici-o pretenţie din 
partea boierească. Numai nu înțelegea ce să fie cu tălhăria la 


drumu' mare şi cu Dobrea Bulgaru. 
— Ştiu eu, bădiță? Or fi nişte încurcături de-a lor. Tot aşa 


au Încurcat şau trăgănit, de mă ține aicea de doi ani. Dumnezeu 
să le plătească“. 

Androne işi privi beţișorul. 

„Dă, măi Vasile, eu am făcut ce-am putut şi ce mam pri- 
ceput. Am scos şam dat parale avocatului şacu şi altădată. El 
spune c'o cetit toate hirtiile şi că să n'avem nici-o grijă. Bucuroşi 
să fim că n'o putut feciorul dascălului să mă vire şi pe mine'a 
belea, ca să aibă cine umbla şi purta de grijă, 

— Pe deoparte așa-i... incuviință Vasile oitind. Acu' om ve- 
dea ce-a fi”. 

Cei doi dorobanţi ascultau, răzimaţi în puşti. Erau nişte flă- 
căi bălani, cu mustața abia înfierînd, tunşi chilug, cu capele prea 
largi în cap şi Încinşi cu centuron peste îmbrăcămintea de-acasă. 

„Dumneavoastră sinteți frați? întrebă unul. 


— Da, răspunse Androne. 
— laca, şi noi sintem dintrun sat, veri drepți—şi nu ne 


era rindu' să intrăm în schimb. Ne-o chemat aşa, pe nedrept, in 


puterea iernii. Ce era să facem? Am venit. 
— Dacar fi o lege ş'o dreptate.. mormăi Vasile, privind 


aiurea. 
— Acu' la cine să ne pliagem noi ? urmă flăcăul. Eu chi- 


tesc că să ne ducem la domnu' căpitan. 
— Dă, e bine şaşa.." vorbi Androne, clătinind cu îndoială 


din cap. 
Cellalt dorobanţ crezu trebuitor să intre și el în vorbă: 

„laca, zise el, şi la noi în sat este un om, unu lorgu Tu- 
dose, care o avut tot aşa proces la juraţi. Şi l-o achitat. 

— Ce făcuse ? întrebă Androne. 

— O înjunghiet la crişmă pe un cumătru al lui. 

— Eu nici n'am înjunghiet, nici n'am furat, grăi Vasile, și 
iaca, stau de doi ani închis în privință.“ 

Cei doi flă.ăi îl priviră ca pe un lucru minunat şi clătiră 
din cap, uitindu=se unui la altul. 

„Am vorbit şi la gară.. zise Androne, după un răstimp. 
Slujbă se găseşte, numai să fie vrednic omu’ să muncească. 

— Numai să scăp de-aici...“ mormăi Vasile. Vocea-i eşea stăpi- 
nită, ca dintr'un întuneric de hrubă. Androne își încreţi fruntea 


şi-l privi cu grijă. l 
„Despre altele om vorbi noi după asta, grăi el încet. 


— Bine, bădiţă.* 
Rămaseră tăcuţi. Sala era pustie, Din cind în cînd treceau 


oameni îmbrăcaţi în strae de tirgoveţi. Fără să-i privească, intrau 
în sala de ședință, 


{O ——= 00: D= >= === 


CURTEA cu JURI 139 


»Aiștia-s juraţi..." lămuri unul di 
| ntre d i 

ali pe una din uşi cuconu' Gheorghieş Canat 

pul gol, şi veni câtră ej, no, 094 paloa, 

e judecă..." le zise el vesel, 

pegas misi să clipească. 

r rul... urmă avo i 

au £ : catul, cu însuţi g 
ia 8 O răfuială cumăru' unu, Dacă vine lacobach, ab, rar 


c'un zimbet de înțelegere la And 
"Cucoane... începu cu e Vai ' 

'bulgaru' ? Tot cum a! spus goaa Vasile. Da'cu hoția ceia și cu 
ze ege, ce poate să fie ? Mie mi ; 
orice eag, Tor Iera font aa m vencal, la curtea eu în, fa 
cit şi istoria asta. “ama că scăpi dela instrucție; ş'au născo- 

— Da dece, cucoane ? întrebă V i 

E pi NNN asile privindu- : 
dea Pe mine mă 'ntrebi ? se veseli cuconu! pie cu ochi răi, 

Z pe domnu’ primar şi pe scriitorii Iuj, corghieş. Ia- 

Cuon Gerne Ac mam avut nimica cu nimeni t 
Ctavornicul de aur. tă din umeri şi-şi privi cu grijă 

n aprod trecu repede; „Se'nce 

— Bine, bine, zise cu nepăsare advoiai 

Dela intrarea aha e A 
“mare, Filip Nacouie neipală, venea incet și greoiu, într'o blană 


„Salutare, cu Fi . 
“se feri fucelişor e, Te, ii strigă vesel advocatul. Androne 


— C 

vocatul. Apoi păru a refle ie yi 

Filipe pă wah cta. Să fie vorba între noi, cu 
ted yori , cucoane 
—cu bs e dumitale una: fiecare cu răspunderea 


poate ? Eu, cucoane, sînt u insti = 

avea sai reproșeze are rul a şi dac'ași fi primar, n'ar 
‘Filip, Eu a lăsăm asta... vorbi moale şi împăciuitor ca , 
ier: vine azi la vreme să stau c'am primit telegramă d i bo 
toşani, mi se e pati pe urmă mergem la moşiile din Bo 
oa Ocazia asta vra să vtudă Maiuri ei „iad, Sepe credo 
: venit să-ți spun c'am vorbit. rugat de ceva 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 
O ——— 


ceasul, — apoi îl cufundă repede în buzunarașul jiletcei, ca să stringă 
mina lui cuconu' Filip, care nu mai putea saștepte, 
Vechilul lui Filoti se duse legănînduese în blana lui mare. 
Advocatul îşi frecă de citeva ori minile, privind pe subt sprincene 
întăiu la Vasile, apoi la Androne. 
această privire era în legătură c 


nici-un semn. In aceiaşi clipă, uş € ; 
aprod începu a face c'o mină îndemnuri de trecere dorobanților, 


rcstind c'un fel de voce răguşită și şoptită : 

„Să se introducă acuzatul! Introduceţi acuzatul ir j 
Flăcăii îl împinseră dela spate şi Vasile intră în sala jude- 
căţii. Aprodul cu voce şoptită şi răguşită îi arăta pe unde să 
treacă şi-l împingea şi el de umăr. Instirşit se opri ling'un pă- 
rete, cun dorobanţ în dreapta şi cu altun stinga. Își ținea că- 
ciula cu amindouă mîinile, frămintind-o încet și privea ca pe ceva 
străin şi departe pe magistraţii îmbrăcaţi în negru. Văzu apoi in 
sală pe Androne, care se strecura printre tirgoveţi, căutindu-și un 
loc mai la fund. Advocatul, cuconu' Gheorghieș Ccman, sta zim= 
bind cu mina'nfiptă în buzunărașul cu ceasornic, răzămat de-un 
fel de strană... N 

„Cum te cheamă?“ îl întrebă un glae.— Își întoarse privirile 
şi răspunse: 

— Vasile. 

— Si mai cum? 

— A lui Ion Brebu”. 

ll întreba dintre judecători, un boer bătrin cu barba căruntă 
şi cu privirea blajină. 

„Unde domiciliezi ?* 

Vasile își mingiie mustăţile cu căciula şi-şi săltă cojocul pe 
umeri, fără să răspundă. Intoarse numai o privire furișă spre cu 
conu' Oheorghieş Coman. 

“Unde stai... îl întrebă iar magistratul, zîmbind. De unde ești. 

— Apoi acu stau la gros.. răspunse cu îndoială şi cu oa" 
recare mirare Vasile. Apoi îşi aminti că mai fusese întrebat de 
asta și altădată. Is de loc din Buciumeni... lămuri el. Ş'am fost 
pindar pe Halm”, 

In sală se stirni puţină mișcare şi veselie. 

_ „Ascultă, Vasile, vorbi iar boerul; fii atent, Am să trag la 
sorți pe domnii juraţi care au să te judece. Ai dreptul să recuzi 


şase... 

Omul păru a nu auzi; însă băgă de samă că ceilalţi doi 
boeri, mai tineri, care stăteau în dreapta şin stinga judecătorului 
celui bătrin, nu spuneau nimica ; numai cit se uitau încoace, cătră 


CURTEA CU JURI . 141 


dinsul şi-l şpionau. Formalităţile urmară în linişte 


Juraţii se u la rînd, î e 
de ce-i mal spusese advocalil si indis Ca Sit Îi aduse aminte 


se mie ue Bees t maraa y Aa A pape le 

unui ráenet it şit deschise deodată o ușă şi dădu drumul 
i E ae aaa VOS ge a men 

gind alt nume— Nechi ii capul prin deschizătura ușii şi stri- 


Capratoi. Aista-i mosnea 
Judecătorul vrea să vadă, pesemne, dacă au venit ea Tre. 


sări şi se'ntoarse. Boerul cel bitrin îi 

A ra n îi vorbea iar. 
le pe ie: Duta bagă de samă. Vină întața domni- 
prădăciunea dela Purceleşti. - întimplarea cu Bulgarul... cu 


— Nu ştiu, că ' 
dn uneia SE tam fot aolo- ema Vasle aa 
= coşerele, aceia-i alta. Faci rău că ; 
Fri ce pp dart pr i n er prova zarzavagidlul Dotee 
punga cu 380 de lei. Aşa scrie în hirtii. OMRE KO hat 


— Apoi a fi scris domnu’ i 
Jurații cei graşi părură Zrafier, dar eu nu ştiu”, 
cat şi pa se uia tot rău și mda ba asta; muri cel us- 
-ie afacerea cealaltă cu ij 
lor coșerele, ce ştii ? 5 
a lrir cum a fost afacerea cu coşerele. i fiere pm 
e arene, şi să-l omori, s vrut 
sora ue dee ereu ase se oiri Vasi, cu 
— Cum, Brebu? iară 
şerele moșiei Buciumeni, eom ie a nA pre D 


=- d ’ 
e n er mam dus să prăd și să omor. Să mă fe- 


Din băncile 
culta cu mare lu do tat, Androne se sculase în picioare şi as- 


„Atunci Ce-ai 
Sticlarie. ai căutat la coșere? Povesteşte domnilor jurați 
— Na fost nici-o întîmplare. M' 


— M'am dus ca k; . 
la mine şi m'au prins. Omu; aveam şi eu o treabă. Au năvălit 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar ai sărit, pe furiș, gardul. 
Aa sărit. 


Atita-i. 
N'aveai nici-o intenție? 


— N'aveam, răspunse cu îndoială Vasile. Lasasem cuțitul” 


şi baltagul la colibă. Eram cu minile goale. 


— Căutam şi eu pe cineva.. ca un barbat ce mă aflu.“ 


răspunse încet Vasile. Era însă tot încruntat şi îndărătnic. In sală- 


se stirni iarăși puţină veselie. 
„Bine, să vie Dobre Atanasof...” zise magistratul, cercînd să 
pară nepăsător. 


Dobre era om sprincenat și domol. Purta pantaloni largi şi: 


cojocel scurt. 

„Eu n'avem pretenţie... răspunse el la întrebarea judecă- 
torului. Dacă trebue, putem să jurăm... adăogi el la altă între- 
bare. Nu cunoştem. Dacă nu cunoştem dece să spunem? 

— Cum nu cunoşti, Dobre ? Uită-te bine la dinsul. Acesta-i 
Vasile Brebu, care te-a lovit cu ciomagul în vale la Purcelești 
şi ţi-a luat punga cu 380 lei. N'ai declarat dumneata asta ? 

— Nu-i declarat... grăi îndesat Dobre, şi sentoarse cătră 
Vasile, care-l privea cu mare uimire. Eu pe acesta om nu cu- 


noştem.. Este alta om. Este Birzu. Acela cunoştem. Este rău şi: 


hoţ; fugit cu parale mele. Dar pe dumnealui nu cunoştem, 
dacă nu cunoștem, dece să spunem că cunoștem ? 

— Atunci, cînd ai fost întrebat dacă te-a prădat Brebu, de 
ce-ai răspuns afirmativ ? 

— Noi nu ştim. Poate greșit și spus Brebu, dar gindit 
mia Cînd priode pe acela venim şi spunem şi cerem parale 

Dobre Atanasot privea încruntat în juru-i, cu tulburare, ca- 
şicum ar fi fost el făptașul. Avea în juru-i judecători străini şi 
țară străină, 

Preşedintele se întoarse cătră tovarășul său din dreapta şi-i 
şopti un cuvint, Ss alătură apoi de cel din stinga. iși alungă 
ochii spre procuror, care sta răsturnat în jilț și privea în plafon. 

„Bine, Dobre, poţi să te retragi... zise el cu bunătate. 

— Dacă nu cunoştem... răspunse lacurajit Bulgarul, ce 
putem să facem ? 

— Avem un suflet şo lege... mormăi Vasile, întorcindu-şi 
faţa cătră părete. ' 

— Sá vie martorul Nechifor Capratoi,“ urmă a vorbi pre- 
şedintele. 

Intră moşneagul girbov, cu ochii aproape astupaţi de sprin- 
cene. Avea În picioare opinci umplute cu paie şi era învălit in- 


CURTEA CU JURI 143 


trun cojoc lung, vechiu şi unsuros. Pletele albe și sărace îi a- 
tirnau crețe pe umeri. Se opri lingă pupitrul advocatului. 

„Dă-te mai înainte, moşule,“ îi șopti răguşit aprodul, 

Moşneagul mai făcu doi paşi şi se opri iar, 

„Vină'ncoace, moşule, îi zise boerul cel bătrin. Dă-te colea. 

— laca mă dau... răspunse moşneagul cu supunere. 

— Bun. Intoarce-te cătră omul acesta. I] cunoşti ? 

— Cum să nu-l cunosc? Aista-i Vasile, 

— Eşti rudă cu dinsul? 

+ — 1s rudă, 

— Ce fel de rudă? 

— Apoi am avut un cumnat care-a ţinut pe mama de-al 
doilea a omului istuia. Adică pe maștihă-sa. Aşa-i zicem noi. 

— Atunci pune mina pe sfinta cruce şi jură. 

— Jur, măria-voastră...” se supuse iar moş Nechifor. 

După ce rosti formula jurămîntului, moşueagul se închină 
şi sărută crucea. 

„Caută şi spune adevărul, moşule, urmă magistratul. Ce ştii 
despre întimplarea cu Vasile Brebu, la coşere ? Intoarce-te cătră 
domnii juraţi şi spune. 

— Apoi să trăiţi, măria voastră, ce pot să ştiu eu? Eu nu 
știu nimica. 

— Cum nu ştii ? n'ai fost acolo? 

— Ba da, că-s slujbaş boeresc. 

— Ei, şi m'ai fost de față cind l-au prins pe Vasile Brebu? 

— Ba da, l-au prins Lascar ţiganw' şi cu Gheuca. 

— Atuncea spune ce știi, Intoarce-te la domnii juraţi.." 

Moș-Nechifor se întoarse o clipă la domnii juraţi şi-i privi, 
Ca după o datorie împlinită, se întoarse iar cătră pi inte, 
„Asta a fost, măria-voastră. Vasile o sărit gardu, şi străjerii 
-o prins. 

— Ei, dar de ce-a sărit Vasile gardul? Zice, moșule, că 
voia să omoare pe maşinist şi să-l prăde. 

— Ferească Dumnezeu, cucoane ! Unde se află una ca asta! 

— Atunci ce căuta acolo? 

— Apoi dă, eu ştiu ?.. 

— Domnii jurați au de tăcut vreo întrebare?“ 

Primul jurat, omul cel uscat, cu privirea neprietinoasă, care 
nu-i plăcea lui Vasile, avea de făcut o întrebare. Se mișcă în scaun. 

„Ce întrebare aveți de pus? îl întrebă cu politețe ma- 
gistratul. 

— Vreau să știu, domnule preşedinte, dacă asta e altă pri- 
cină... cea cu bulgarul a fost mi se pare alta... à : 

— Da, e altă pricină...” afirmă magistratul privindu-l lung. 

Juratul cel nalt şi uscat se declară mulțămit și se aşeză iar 
comod în jîlţ. 

„Moșule, treci colo, la o parte... grăi iar preşedintele. Să 
vie alt martor...” f 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Martorul al doilea era doamna losefina Madolci. 

Nu era rudă cu acuzatul, Jură şi ea că va spune adevărul, 
şi nimic alt decit adevărul, apoi aşteptă emoţionată desfășurarea 
unor întimplări necunoscute. 

Doamna losefina Madolci era o persoană groasă, cu obraji 
înbujoraţi. Purta capelă, palton pe talie şi turnură. Nu înțelese 
bine chestia. 

„Poltesc ? întrebă ea cu respect.- 

— Ce ştii dumneata despre afacerea dela coșere ? 

— Eu nu știu nimic, răspunse suspinind doamna losetina 
Madolci. Eu şi cu Ludvig dormeam. Ludvig e bărbatu-meu. Ne-au 
deșteptat din somn strigăte. Şau spus oamenii cau prins pe Va- 
sile Brebu, i 

— N'au înţeles ei că voia cumva să vă prade ? 

— Nu, Voia să intre în căsuţa cealaltă. Poate căuta pe ci- 
neva. Ziceau oamenii c'au auzit un țipăt, de aceia au sărit. 

— Vrasăzică a ţipat cineva. Era cineva în căsuţa aceia? 

— Nu, se grăbi să răspundă madama losefina. A venit dela 
primărie anchetă şi cercetare. Nu era nimeni. Aceia-i o căsuţă 
goală, a noastră. Adică-i a boerului, dar ne folosim noi de dinsa 

— Atuncea cine a ţipat? Poate-ai tipat dumneata ? 

— Nu, răspunse cu hotărire martora. Eu dormeam cu 
Ludvig... 

Cercetarea martorilor se prelungi un ceas. Nimeni nu putu 
să lămurească taina țipetului, Domnul Ludvig Madolci, întorcînd 
nasu-i roş cînd spre domnii juraţi, cind spre magistrați, alirmă 
cu tărie că chestia țipetului trebuie să fie numai o fantasmagorie. 
In ceiace privește intențiile acuzatului, era și el încredințat că nu 
era vorba nici de hoţie, nici de omor. 

După socoteala pe care şi-o făcea, Androne era încredințat 
că martorii au vorbit bine și mau năpăstuit pe Vasile. Insă ju- 
raţii, i se părea lui, nu prea băgau de samă la asta. Mai ales cel 
uscat şi cu ochii verzi se uita supărat. Cind incepu a vorbi pro- 
curorul, Androne se sculă iar în picioare, tulburat. „Aista îl Ìn- 
curcă şi-l înfundă, se gîndi el; pe urmă advocaţii îl descurcă...“ 
Procurorul era un bărbat nalt, co barbă întreagă castanie, în ca- 
re-şi juca degetele vorbind. Lui Androne i se păru că are ochi 
şagalnici. Chiar și cuvintul îi era uşor, parcă-l alinta. Cu mirare 
înțelese dela o vreme că procurorul acela de care era spăriat 
Wavea nimic cu Vasile; vorbea despre altceva, Judecătorii îl as- 
cultau zimbind, numai juratul cel dintăiu nu voia să se înseni- 
neze. „Poate asta-i numai o formă a lor şun stat...” se gindi să- 
teanul. Vasile sta pe jumătate întors de cătră magistrați, cu faţa 
cătră părete, într'o neclintire îndărătnică. 

Procurorul tăcu deodată, se uită în juru-i, la toată lumea, 
cu plăcere, și se așeză încet in scaun. De lingă cuconu' Gheor- 
ghieş Coman se sculă un tinerel advocat, cu obrazul bucălat îm- 


CURTEA CU JURI 145 


podobit c'o blăniță ușoară de puf bălan. „Acela ce vra să spuie 2* 
se întrebă cu nelinişte Androne. Advocatul tinerel mărturisi că 
el socoate pe Vasile Brebu cu totul nevinovat şi mai ales un om 
cum se cade și de treabă, care a căzut la o năpastă şi-l jelesc 
acasă, în sat la el, frații şi surorile. „Nu spune rău, cugetă An- 
drone ; poate l-a mai domoli pe cel încruntat.* 

După ce isprăvi advocatul cel tînăr, se sculă încet cuconu 
Gheorghieş Coman. Mai întăiu făcu un pas înainte şi începu c'o 
vorbă blindă şi moale. Dar încet-încet începu să se întărte, 
Şi-şi ascuţi glasul înspre procuror, șimcepu să strige cătră dom- 
nii jurai, — nu , numai cu supărare, dar și cu mare durere. 
„Așa înțeleg şi eu.“ îl cumpăni în sine Androne. li plăcu 
mai ales lui Androne, cind cuconu' Gheorghieș incepu să-i mus- 
tre pe toţi și să-i facă de ruşine că au ținut pe-un biet om în- 
chis doi ani numai pentru vorbe şi prepusuri. Mai ales prima- 
relui i-a tras un ibrișin pela nas. Vasile se întorsese de cătră pă- 
rete şi se uita cu ochi mari şi cu oarecare frică la advocat. „Poate 
nu s'or supăra judecătorii şi boerii“, işi făcea și el socoteală. 

„După ce cuconu' Gheorghie sa aşezat la locul lui şi sa 
uitat la ceas, preşedintele a pus două întrebări juraţilor. 

l-a pus să răspundă dacă Vasile Brebu a prădat în vale la 
Purceleşti pe Dobrea Bulgarul şi dacă s'a dus la coşerele boe- 
reşti, zise și standoale, să prăde şi să omoare. Jurații áu eşit să 
se sfătuiască. „Ce-or fi spunînd ei, şi cit au să se sfătuiască 2* 
se gîndea Androne. Dar cum se gindea, juraţii intrară înapoi. 
Androne pindi cu grijă pe cel încruntat. Ce folos că Ghiţă Sam- 
son dela Valea Mărului ridea cu ceilalți crişmari, dacă istalalt 
era tot supărat? Să vedem ce-are să spue ? Mai întăiu au scos 
pe Vasile afară. Oare de ce Hor fi scos afară? După aceia cel 
incruntat s'a sculat în picioare, c'o hirtie în mina stingă. A pus 
mina dreaptă pe inimă, şi amestecind şi alte vorbe, a hotărît 
e Me „adicătelea Vasile nu-i vinovat. Hm, tot îi om de treabă, 

cul ! 

Boerul cel blajin chiar a şi chemat înapoi pe Vasile. l-a spus 
zimbind : 

„Eşti liber, du-te acasă... 

~ Să trăiţi, domnilor judecători.. a mormăit Vasile uitio- 
du-se în dreapta șin stinga, da' ce fac eu c'am stat doi ani în- 
chis aşa, fără nici o vină 2...“ 

, Mai bine nu spunea vorba asta, gindi Androne; văd că bo- 
por blajin s'a supărat —ș'or mai fi avind şi alte legi şi so- 
coteli. 

„__mMăi Vasile, îi zise el încet, după ce eșiră în sală, trebuia 
să-i laşi şi să nu le mai spui nimica. 

— Da' dece m'au bătut și m'au năpăstuit și m'au ținut în- 
chis? bombăni Vasile neguros, neîmpăcat și fără să-l privească. 

„___— Taci, bre Vasile, bine c'a dat Dumnezeu şi s'a sfirşit cu 
bine. Putea să fie și mai rău. Citeodată era iniman mine numai 
cit un purice. Mult m'am temut eu de unul, 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Dă, bădiţă, poate să ai și dumneata dreptate. ; 

— Acu' măi Vasile, eu mă duc să grăiesc ceva cu cuconu 
Gheorghieş. Vine într'acoace—şi numai după căutătură îl văd ce 
doreşte. Apoi după aceia mergem să vedem ce face Todiriţă la 
gazda lui în Mahalaua Veche şi cum se poartă la gimnaz. Pe 
urmă mergem la gazda noastră să îmbucăm ceva. 

— Mi-i dor de-o garală de rachiu şi de-o bucată de scrum- 
bie..." grăi mai îoviorat Vasile. Apoi iar rămase încruntat şi pin- 


or. Mihail Sadoveanu. 


Din registrul ideilor gingaşe 


VI.— Geniul organizator 


Normal, lucrătorul invidiază pe contramaistra, contramais-- 
trul pe inginer, inginerul pe directorul general. Şi la popoarele- 
cu temperament viu, cu sociabilitate viguroasă şi cu instituţii 
liberale, ciţi cetăţeni nu jindulesc, în ceasuri de visare fierbinte, 
la rangul de secretar general—ori, însfirşit, la cel de ministru, 
suprema ademenire a vieţii democratice | 

Care este sensul şi valoarea invidie! ierarhice ? 

De cind neindurata ironie istorică l-a adus pe Nietzsche, 
cel imbătat de mindră izolare, pănă in gorile tuturor automaţi- 
lor literari, ideia că rivna și emulaţia, ca atare, sint eminent 
creatoare a ajuns o floare de foileton din cele mai pompoase. 
Pe filologul poet il fermecase rodnicia intelectuală și artistică in- 
cetăţile antice ; el atribuia bogăţia acela rivalități sistematice 
iritate prin jocurile şi concursurile publice. Mi se pare că ex- 
plicaţia nu-i decit entuziastă şi naivă. Cred că nici în grupări 
umane aşa de mici ca cetăţile greceşti, oricit de solicitată ar fi 
fost acolo dorinţa naivă de a trece înaintea altuia, calitatea, și 
nici chiar cantitatea produselor intelectuale, nu puteau fi intiuen- 
tate direct şi exclusiv de premii şi coroane. De dragul cunune- 
lor de stejar şi a medaliilor de onoare nu se nasc capod'opere, 
cum nu S'ar naşte nici copii reuşiţi. Ca să adaog un exemplu: 
celebru : n'a fost poate om pe care să-l fi mincat mai rău riia 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


emulaţiei decit pe Voltaire. Cu deosebire tragediile lul au fost, 
în mare parte, stoarse din spasmele unei pofte neinfrinate de a 
se lua la întrecere cu un contrate celebru, viu sau demult ră- 
posat. Totuşi pentru literatura ţării lul, cu atit mai mult pen- 
tru acela a lumii Întregi, aceste roade pripite şi fade au fosi în 
scurt şi irevocabil anulate, fără consideraţie pentru ambițiile 
furioase ale neastimpăratului grafoman. 

In gîndirea convulsivă a lul Nietzsche, lupta şi întrecerea 
subt orice formă ajunsese un tiranic fetiş. Şi cum lumea este 
infectată azi de un imperialism cu deosebire virulent, fetişul a- 
cesta a devenit vulgar. Sint însă, negreşii, feluri de activitate, 
unde întrecerea, setea de „înaintare“, au prioritate esenţială. 
Pentru a lămuri această funcţie deosebită a emulaţiei, am in- 
ceput vorba cu invidia ierarhică, şi am pus în frunte pe lucrător. 
Silinţa îmvergunată care stăpineşte pe omul prins intr'un ase- 
mene sistem social este tocmai pofta elementară de a scăpa de 
munca propriu zis productivă şi a lua în mină comanda... 
«Na ştiu dece maliţiozitatea populară a dat exclusiv in spina- 
rea Țiganulul dorul de a ajunge împărat. Acest dor stăpineşte 
masa omenească toată. Cei liberi de această pornire sint exem- 
plare cu totul rare, cludate şi, cum cred, deosebit de preţioase 
ale speciei noastre, ȘI nici nu poate fi altfel: dragostea auten- 
tică de muncă productivă nu se poate întiini decit în acel tip 
uman care-i natural inzestrat cu o putere de invenţie viu afir- 
mată. Acest tip este, fără indoială, o nimereală cu totul rară a 
naturii. In schimb societatea, prin formaţiile sale ierarhice a 
trebuit, dela origini, să stirnească şi să cultive pornirea elemen- 
tară de a stăpini şi voluptatea, arogantă şi leneşă, dea porunci. 
Neapărat, viața civilizată cere administrare organizată, şi ad- 
ministrarea implică ierarhie. Dar activitatea administrativă este 
pur formală şi prin ea însăşi sterilă; de aceia in ea se poate 
deschide loc pentru un urlaş parazitism, ascuns subt masca 
prestigioasă a puterii. Cu clt producţia—acela care-şi merită 
numele —scade, cu atit activităţile formale cresc excesiv, Cu cit 
mal nebună era distrugerea războinică şi sărăcirea izvoarelor de 
producere, cu atit mal grav şi misterios vorbeau capii treburilor 
europene despre organizație—un cuvint care, prin caraghios 
abuz, va ajunge curind, din magic, ridicul. 

Umilarea formalismului social este semnul vremii noastre, 
vreme de exces politic şi negustoresc. Politica şi negoțul sint 


_____ PIN REGISTRUL IDEILOR GINGAŞE 149 


formele cele mai evidente de activitate neproductivă, fiindcă amin- 
două consistă tocmai în manoperarea formală a valorilor rezul- 
tate din fapta creatoare a producătorilor propriu zişi. Cind ad- 
ministrarea întimpină greutăţi tot mal mari, viaţa politică se 
face tot mai Întensă, şi cu cit se impuţinează maria, cu atit se 
inmulţesc negustorii. Politica este un efect al dezechilibrului 
care se naşte constant şi fatal în organizaţiile sociale, Acest 
dezechilibru este un fenomen normal al vieţii istorice. La un 
grad oarecare dezechilibrul acesta absoarbe prea mult din ener- 
gia societății: atunci politica e în culmea iniloririi—e revoluţie : 
raiul politicianului pur se deschide pe pămint. Producţia pozi- 
iivă cade la minimum, şi inevitabil, plouă cu „idei organiza- 
toare”. Acum cițiva ani, cind Ruşii piereau, propriu zis, de 
foame, ziarele, discursurile şi trenurile de propagandă ale so- 
vietelor duceau peste tot, cu delicioasă seninătate, vestea că se 
va începe imediat electrificarea totală a ţării. A fost probabil 
cea mai ilustră şi umoristică „idee“ eşită din capul politiciani- 
lor, decind există politică. Drept vorbind, în starea de atunci 
a țării ruseşti, doar electricitatea putea să-i fie de lipsă şi de 
ajutor... Dar să nu ridem indiscret şi farizaic. Mecanismul in- 
tregii vieţi europene se hodorogeşte ca o moară fără grăurţe. 

Cu cit valorile reale scad, calitativ şi cantitativ, cu atit se 
înmulţesc biurourile, directorii, subsecretari, inspectorii, misiunile 
şi comislunile. Bunurile se împuţinează, dar expresele, avioa- 
nele, limuzinile gonesc pline de cirmuitori şi intermediari, plini 
ei înşişi de idei organizatoare. In viața publică europeană creşte 
un vaudeville monstru: bărbaţii de stat şi oamenii de afaceri se 
agită şi şoptesc, cu incruntări de sibile, despre organizaţie şi 
numai despre organizaţie, lar bunurile care urmează doar să fie 
organizate dispar văzind cu ochii. Contrazicerea e complectă şi 
complect comică. 

Desigur activităţile formale—politică, afaceri, administra- 
ție—au o grozavă putere de seducţie, Ele sint cimpuri pentru 
un diletantism cu deosebire îndrăzneţ, profitabil şi glorios, Pe 
treapta cea ma! inaltă, se poate desfăta incompetența cu cea 
mal deplină autocraţie. Lipsa efectivă de răspundere creşte cu 
rangul, ŞI de zece ani spiritul dictatorial pătrunde în toate 
capetele : cu cît sint ele mai de duzină, cu atit mal oarbă, 
fireşte, şi mai dirză e setea de autoritate. Sufletul european 
este militarizat, şi nicăiri ca în militărie nu triumiă atit de 


150 _ VIATA ROMÎNEASCA 


complect încrederea că totul e realizabil, toate merg bine, dacă 
porunceşti tare. Cu optimismul acesta cazon, specific şi indis- 
pensabil ofițerului de rechiziţie, a intrat lumea în cheful răz- 
bolului; acum se trudeşte, mahmură, să se consoleze cu spe- 
ranţă în—organizare. 

In prospectul entaziast al Enciclopediei, Diderot apăra şi 
lăuda cu aprindera meseriile împotriva vechii prejudecăţi care 
le socotea irevocabil josnice, Fapta iul a rămas celebră: el a 
fost primul intelectual ilustru care a vrut să reabiliteze meşte- 
şugurile. Succesul încercării Îmi pare, astăzi încă, destul de 
îndoelnic, Nu pentrucă n'ar fi oameni care să preţuliască inteli- 
gent şi drept munca material producătoare, ci pentrucă există 
un vechiu ciocoism, radical şi universal uman, de care lumea nu 
se va curăţi uşor. Acest fel de ciocoism este miezul industriei 
ierarhice de care am vorbit la început şi care împinge pe indi- 
vid cu atita putere spre activităţi formale, este pofta de a sări 
dela munca productivă la beţia comandei fără răspundere. 
Fiindcă, pentru masa umană, problema intimă este una: cam 
aşi face ca totdeauna celalt să asude, eu—săorganizez, și altminteri 
toate să fie bine ? 


Anton Gherman 


Chin... 


Sisif, eu sint şi-am să devin nebun: 


Oricit de mult mă risipesc în soare, 
Oricit de mult, oricît de tare, 
Eu tot în noaptea mea m'adun... 


«Imi amintesc de fluturi albi ce zbor în cring: 
Mă simt copil, mă simt voios, mă simt Uşor, — 
Dar tot nu pot să zbor,— 
ŞI nici nu pot să pling L.. 


Mă văd cu obrazu 'nfierbintat, cu păru "n vint; 
ŞI în Sahara-mi caldă, pe nisip,— 

Pe moalele nisip,— 

De mine însumi fugărit, 

Alerg şi cad şi mă ridic, 

ȘI iar alerg, şi Iarăşi pic, — 

Cind eu de mine ca de-o fiară-s urmărit,— 
Cind eu sint singur pe pămint,,. 


z 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


De năbuşala Amintirii vreau să scap; 

Vorbesc, asud şi iar vorbesc... 

Vorbes=,. dar prea-i departe păn' la largul cer; 
Vorbesc... dar vorbele sint grele ca de fier, 
Şi-mi cad în cap;— 

Vorbesc... dar tot nimic nu pot .să povestesc 
Din tot ce-mi amintesc, 

Din tot ce-aşi vrea să spun... 


Oricit de mult mă risipesc in soare, 
Oricit de mult, oricit de tare, 
Eu tot În noaptea mea m'adun... 


Eu simt că azi voiu deveni nebun... 


Alexandru N. Nanu 


Multe și mărunte despre Eminescu 


—— 


II.—E minescu în Bihor? 


Intr'un singur loc, numai odată, d. lon Slavici a pomenit 
că Eminescu ar fi fost şi în Beiuş, De atunci nimeni nu a mai 
spus nimic despre aceasta. 

De cercetat ar fi, pentru calculare de posibilităţi : Cine 
dintre... Bucovineni, printre care, sufleteşte este de socotit şi 
şcolaral Eminescu, şi cînd au mal fost la Beiuş ? Cam de cind 
datează amiciţia lui cu Bihorenii M. Pompiliu, I. Scipione—Baă- 
descu, Bihoreni întrucît studiaseră la Beiuş ? 

Până acum eu pot dovedi numai o legâtură sufletească cu 
Beiugul. Dar ea este interesantā. 

Anume, în Amintiri despre Eminescu de Teodor V. Stefa- 
nelli (Bucureşti, 1914, p. 101), vorbindu-se despre Eminescu 
cîntăreț, se zice : „Cintecul al patrulea I impresiona deosebit 
de mult; parcă-l văd, cînd l-a cintat intălaşi-dată în prezenţa 
mea: cu capul ridicat, cu ochii scinteetori, In atitudine dramatică 
şi cuprins de un adinc sentiment, el întonă cîntecal: 


Mai turnaji-mi în pahare, 
Volu să beau, căci sint selos, 
Dară nu-mi umpleji paharul 
Decii dela miez în jos. 

Ca să-l împlu inc'odată 
Cu-apă rece dela riu, 

Delas riu ce lzvoreşie 

Din adinc, din peptul meu; 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


| să-l beau, să sfirilască 4 
än’ ce-a fi din vin, venin, 

C'aşa să-l beau mai cu dulce, 

Să-mi alin durerea 'n sin. 

Şi de n'a pieri durerea, 

Piară simjul, pier şi eu, 

C'a tăi, jălind poporul, 

Nu-mi ajuie Dumnezeu! 


„Era un fel de extaz cind îl finca; vedeai ce adinc il 
impresiona acest cîntec şi din toată atitudinea sa, te încredin- 
țai despre nemărginita iubire ce avea el pentru poporul său. 
Odată l-am întrebat cine e autorul acestui cintec şi mi-a rās- 
puns: «la un biet tinăr transilvănean, care avea durere de inimă 
pentru nenorocitul său popor; am auzit că l-a compus, l-a cintat 
şi a murit după ce-l cintase“ |» 

Eminescu auzise ceva despreautor, care deci murise înainte 
de-a auzi el despre soarta-i tristă, 

Autorul nu este însă un necunoscut, ca la Stefanelli, El nu 
este nici Transilvănean—în Bihor nu i s'ar fi putut afirma a- 
ceasta |—, ci un „Bihorean“, a cărui viaţă a povestit-o pe scurt 
un scriitor ungur, Marki Sandor în opera sa Bihori român irók 
(Scriitori romini-bihoreni), Oradea Mare, 188), p. 116. 

Numele autorului este Dumitru Sfara. Se născuse (1835) 
în Vezendiu, în Satmar (sat mic, câtră Careii mari). Bacalaurea- 
tul îl luase in Oradea mare, unde apoi studiase teologia. In 1857 
Sfura deveni inspector şcolar greco-catolic. In acest timp publică 
poezii în Zorile Bihorului şi in Gazeta Transilvaniei. Stura 
a murit În anul 1858, în virstă de 23 de anl. 

Din toate acestea, fireşte, nu urmează că Eminescu a fost 
la Beiuş. Cintecul lui D. Stura l-a putut învăţa dela Bihorenii 
citați mai sas, cu care era prietin, din Bucureşti, dinainte de a 
pleca la Viena, unde-i cinta mai departe, să-l înveţe şi Stefanelli. 

Autorul care i-a plăcut lui Eminescu făcea parte dintr'o 
mişcare ale cărei amănunte interesante nimeni na le-a cercetat 
încă, ȘI totuşi ele, produse ale presel şi ale societăților literare 
studenţeşti, constitue capitolul important despre întinderea litera- 
turii romine moderne peste munţii vestici, spre Tisa. Cineva 
ar trebui să dezgroape acest fenomen cultural uitat în gazete şi 
în proas verbale netipărite,—caşi cum n'ar fi fost. Eminescu 
îl simțise 


II.—,,In Nirvana“ lui I. L. Caragiale 


Cred folositor si comentez citeva părți din schița lui I L. 
Caragiale, aşa cum se află în Diverse (colecţia Şaraga) şi să 
trag citeva concluzii. 

|. L. Caragiale își datează schiţa din : 1889, Ionie 18; și incepe 
cu: „Sint peste douăzeci de ani de-atunci“, de-atunci ar fi fost, 


MULTE ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU 155 
aieri A E d 


aşadar, dincolo de lunie 1869, în Mai 1869, M 5 
fangar 1869; ori Decembre, Octombre 1868 ; ae sie a lo 

„Era toamnă”, mai adaogă |. L. Caragiale, deci trebue să 
ți g ile rapa: Septembre 1868 

nescu era in trupa unui actor („vara director de teatr 
in pa n u 
e Giurgiu. ), şi scria cuplete pe sama trupel. Actorul îl găsise 
minescu şi |. L. Caragiale discutară : filozofie, lit - 
mană. Eminescu cetio poezie, în care era vorba despre erei n A 
nul rege asirlan*—era deci, poezia Amorul unei marmure apărut în 
Familia din 19 Sept. (1 Oct.) 1858; era—evident—poezia cea 
e opri recuperare! deoarece poezia următoare 
Li , an, . x 
Sior dol poe ( r.), după „toamna“ intilniri 
. L. Caragiale adaogă, că a doua zi, seara, Eminescu 
nemulțămit, deoarece „peste zi o nemulțămire intimă înterveciiea < 
prd Arp apte, pea rae perol dă mihnirea regelui asirian“, 
morui unei marmure cint - 

din trupa Pascaly, în care Eminescu se afla. orar rbd eta 

a te fi cr orga 

al important decit persoana actriței este, însă, al - 
tarisire a lui 1. L. Caragiale. După un te bun, Seen 
aa mel popa E E. Spear t „Am petrecat toată ziua rizind, 
e espre India antică, des 

Mare, şi mi-a cintat doina“, ~” pa ies urit 

ja l 

a Septembre-Octombre 1868 Eminescu cun I 
antică! Era atunci tinăr de 19 ani şi citeva i TBF ai 
tea India antică, despre care-i vorbi lui Caragiale ! Aşadar la 
ladia antică el ajunsese înainte de a cunoaşte pe Schopenhauer 
în care, cetindu-i, a regăsit o Indie cunoscută. i 

Textul lni |. L. Caragiale este singura dovadă despre vechimea 
cunoștinței cu India; şi de acela trebula subliniat bine ca fapt 
foarte caracteristic pentru cronologizarea evoluţiei lui Eminescu. 
ră e, pe Să Ann greşesc kar rgf peria că pesimismul 

"7, e apărută in 

se resimte de cunoaşterea budismului: MAENE 


Sau ca un nour gonii de vint 
Alerg pe calea vieții mele... 

ă usc ea crucea pusă 'n cimpli 
Mintea mi-e seacă, gindul neioi, 
Pustiul arde'n inima-mi beată... 


În poesia aceasta se află un vers enigmat e 
explicat, vorbitor despre pentr poetului : ador aaa 


Vola, cind mi-or duce ingerli sel,” 
Palida-m! umbră în albul munte, 
Să-mi pui cununa pe a mea frunte 
ŞI să-mi pui lira la căpălăi. 


* Ai lui D-zeu! 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ce să fle albul munte În care se va duce sufletul său, după 
moarte ? 


Alb este, în primele poezii ale lui Eminescu, o nălucire de 


predilecție: Alb ca neaua; crinii albi ai sinului ; razele din alba 
lună, etc. Totuşi, cu cred că în albul munte avem ceva mai 
mult decit o simplă atribuire de predilecție a albulai;—şi cred 
OEE PE atributul se găseşte pe lingă muntele care 
nu-i alb. 

Dacă este dovedit că în Septembre 1868 Eminescu cunoş- 
tea India, muntele său poate să île de ra e indică! La Inzi 
exista un astfel de fantastic munte, împodobit de religiozitatea 
lor, cu mult alb strălucitor. (Ori erau chiar mai mulţi munţi de 
aceştia!) Astfel era muntele Kailisas, despre care mitologiile 
din tinereţele lui Eminescu se socoteau obligate a vorbi. (Vezi 
de ex. Dr. A. E. Wollheim de Fonseca, Mythologie des alten 
Indien, Berlin, 1856, p. 75—77). 

Apoi veni „primăvara“, primăvara „următoare“, cînd Emi- 
nescu a plecat cu o „trupă ambulantă“ prin Moldova. După I. 
L. Caragiale, acea primăvară ar fi 1869, Mart, April... 


„Toamna“ (1859) I. L. Caragiale l-a aşteptat în zadar; E- 


minescu nu se întoarse; tatăl său îl oprise acasă, pentruca să-i tri- 
meată la studii, la Viena. 

Trupa acela a fost trupa lul ragu A 

Pascaly se afla în laşi în lunile 1869, unde, la 22, jucă 
Supliciul unei femei (T. T. Burada, Istoria teatrului în Mol- 
dova, vol. II, p. 261). Dela lași Pascaly plecă la Cernăuţi, unde 
jucă dela 3 | 17 lulie—20 lulie (1 August), cum arată G, Tofan 
in Viața Rominească, vol. Il, p. 110. Deci Familia din 6! 18 
Iulie (No. 27, p. 322) era bine informată cind, vorbind despre 


Pascaly în laşi, adăogea: „Cind scrim aceste şire, (trupa) e pe 


cale cătră Cernăuţi“. Pe cale era, deci, şi Eminescu. Dela 
Cetatii trupa se întoarse la Botoşani. Aici îl regăsi, pe poet, 
familia 

Il regăsi, spune un izvor, după „vre-o doi ani şi jumătate“ 
dela plecarea (fără urmă) de acasă ; aceasta ar da o plecare prin 
lanuar 1867, ceiace nu este chlar exact, dar nici departe de 
adevăr nu este, deoarece în 1866 (vara) Eminescu sosise în 
Blaj, ca să dea nişte examene, care nu l-au reuşit. 

Rămine deci constatat: 

1) Prietinia lul Caragiale cu Eminescu începe în toamna: 
anului 1868. 
a In toamna anului 1868 Eminescu cunoştea budismul. 
3) Drumul teatral din 1869 i-a fost: Bucureşti— ași — 
Cernduți— Botoşani, ca 15 lunie—30 Iulie. 


G. Bogdan-Duică 


—_————— 


“molenţa lui timpitoare, 


_Oblomov 


VI 


Oblomov, in Pe tolănelei in poze lenevoase, în som- 
i r cu avinturi inspirate, pe întâiul 
paa aa gindit intotdeauna la femee—ca soață şi uneori ca 

In visurile lui plutea chipul unei femei inalte 
făcut, cu braţele liniștit incruzişate, cu o privire pci grea 
mindră, stind irdolentă subt edera unui boschet, păşind uşor pe 
e Be mn ave ee, A talia legănată—ca un ideal, ca o 

vieţi, d ' 
solemnă, ca in in hen a > ne de moliciune lenevoasă şi linişte 
inceput numai în flori lingă altar, cu un väl lu 
apoi la căpătăiul patului conjugal, cu ochi i on, 
ii ca carora în por le pre Dog e POOR e în pn 
se năzărea zimbetu-i pe buze, dar un zimbet e] 
nişte ochi nu umezi de dorinţi,—un "zimbet care-l Braam, 
numai pe el, bărbatul, şi indulgent faţă de alţii. 

Niciodată nu vroia s'o vadă tremurind de patimă, să audă 
visare aprinsă, lacrămi neaşteptate, toropeală, apoi pornire tur- 
capi eră prea „JAR înceta lui nici lună, nici tristeţă. Fe- 

rebue se ibenească deodată - 
nată, să hpr ant rrome ea A 

— Asemenea fe au amanţi,—zicea el ;—apoi b $ 
rink băi şi o mulţime de fantezii. Nu-l chip i sr să 

Pe cind lingă o tovarăşă mindră, castă şi potolită 

» + i 
doarme fără grijă. Adoarme cu si uranja că E air va iatlini 
acelaşi privire dulce şi simpatică, $i peste douăzeci de anl, pri- 


158 VIAȚA ROMĪNEASCĀ 


virea lui caldă va iniÎîmpina în ochii ei aceiaşi scinteere de 
simpatie. Şi tot aşa până la scindura mormintului! 

Parcă nu ăsta e scopul tainic al fiecăruia şi al flecăreia— 
de a găsi în tovarăşul vieţii icoana neschimbată a liniştii, veg- 
nicul şi egalul mers al dragostei? Doar asta e norma iubirii, şi 
deindată ce iubirea se îndepărtează ceva-ceva de ea, deindată ce 
se schimbă, răcegie—suferim : deci idealul meu e idealul comun ?— 
se gindea el. Nu-i ăsta idealul armoniei În raporturile reciproce ale 
celor două sexe ? 

A da pas o eşire firească, a-i arăta mersul, ca unei ape, 
pentru binele unei regiuni întregi—e o problemă obşteşte ome- 


mească, e culmea progresului, spre care năzuesc toate aceste 


Georpges-Sand, dar rătăcesc din cărare. După rezolvirea ei nu 


mai e nici trădare, nici răceală, ci o bătae veşnică şi egală a 


unei inimi liniştite şi fericite, prin urmare o viaţă veşnic plină, 
o neschimbată sevă a vieţii, o neclintită sănătate morală. 

Sint pilde de asemenea fericiri: sint arătate ca fenomene. 
Se zice că trebue să te naşti pentru aşa ceva. Dumnezeu ştie, dacă 
n'ar trebui să te educi, să tinzi conştient spre asemenea lucruri... 

Pasiunea ? Toate astea sint bune în versuri, pe scenă, unde 
actorii păşesc în mantii, cu cuțite, apoi merg ca să cineze 
impreună, şi cei omoriţi şi omoritorii... 

Bine ar fi să se sfirşească şi pasiunile tot aşa, dar în urma 
lor rămin: fum, infecţie, putreziciune; lar fericirea —nicăeri! 
Amintirile? Numa! ruşine şi zmulgerea părului... 

Insfirşit, chiar dacă te-a atins asemenea patimă nenorocită, — 
e tot una cum aida de undrum muntos, nesuferit, unde cade şi 
calul, se istoveşte şi călărețul, iar satul natal—ici aproape: nu 
trebue să-l scapi din vedere, şi să eşi mai degrabă din locul! 
primejdios. $ 

Da, pasiunea trebue s'o mărgineşti, s'o înăbuși şi s'o înec! 
ia căsătorie... 

Oblomov ar fl fugit cu groază de o femee, care l-ar fi 
străpuns deodată cu o privire aprinsă, sau ar fi scos ea singură 
un gemăt, i-ar fi căzut pe umăr cu ochii închiși, S'ar fi trezit 
apoi şi i-ar fi strîns grumazul pănăla înăbugşire. Asta-i—rachetă, 
explozia unui butolu cu iarbă de puşcă. lar apoi? Uluire, orbire 
şi păr pirliti! ` 

Dar să vedem ce fel de femee e Olga ! 

Mult timp, după ce-i scăpă declaraţia, nu se văzură impre- 
ună. Oblomov, cum zărea pe Olga, se ascundea ca un şcolar. 
Olga se schimbă şi ea faţă de Oblomov, dar nu fugea, nu era 
rece, ci deveni mai îngindurată. Atita, 

Parcă l-ar fi părut rău că s'a intimplat ceva, ce-o impie- 
dica de a-l. chinul ca privirea curioasă, de a glumi și a-l necăjt 
cu tolăneala lui, cu lenea, cu stingăcia... 

Simţea un fel de comism, dar un comism de mamă, care 
nu se poate stăpini să nu zimbească, privind găteala caraghioasă 


a fiului. Stolz plecase, şi-i era urit că m'are cui cinta; planul 


OBLOMOV 159 


sta închis—într'un cuvint peste amindoi căzu ca o e - 
a omi piaateriii roma E 

ce bine începuse t de simplu se făcuse cunostinta ! 
Cit de liber se împrietiniseră! Oblomov era mai simplu P ed. 
blajin decit Stolz, deşi n'o făcea să ridă așa, sau o făcea sa 
ridă pe socoteala lui; şi-i erta glumele aşa de uşor | 

Afară de astea, Stolz, la plecare, i l-a dat pe seamă pe 
Oblomov, a rugat-o să vadă de el, să-l împiedece de a sta 
acasă. In mintea ei, în cumintele şi frumosul ei căpuşor, se des- 
tăşurase chiar un plan amănunţit, cum să-l dezveţe pe Oblomov 
de a dormi după masă; și nu numai să nu doarmă: ziua n'are 
să-l lese să se lungească o clipă pe divan: are să-i ceară 
e il 

e a cum are să-l poruncească ea, să cetească cărții 
lăsate de Stolz, apoi să cetească zilnic gazetele şi să-l jad 
vestească noutăţi, să scrie scrisori la fară, să sfirşească cu 
planul privitor la moşie, să se pregătească pentru plecarea in 
strălnătate,—intr'un cuvînt cu ea Oblomov m'=doarme! Are să-i 
arăte ea un scop, are să-l facă să-i placă din non tot ce pără- 
sise, şi Stolz la întoarcere nici n'are să-l recunoască ! 

ȘI întreagă această minune are s'o facă ea,—aşa de sfioasă, 
aşa de tăcută, pe care pănă acuma nimeni n'o ascultase, care 
încă nu începuse să trăiască! Ea—autoarea unei asemenea 
schimbări | 

Schimbarea începuse chiar : cum începea ea să cinte, Oblo- 
mov nu mai era Oblomov... 

Oblomov are să trăiască, să muncească, să bine cuvin- 
teze viața și pe ea ! Să intorci un om la viaţă: cită glorie pentru 
doctorul care a scăpat pe un bolnav pierdut! Dar să salvezi o 
minte care se stinge, să salvezi un suflet | 

Tresărea chiar de un tremur de mindrie, de un cutremur de 
fericire ; le socotea toate drept o lecţie hotărită de sus! In gind 
ìl tăcuse secretarul, bibliotecarul el! 

Și deodată trebui totul să se sfirgească ! Nu ştia ce să facă 
acuma : de aceia tăcea cind se întilnea cu Oblomov. 

Oblomov era chinuit de gindul că a speriat-o, a jignit-o, 
a insultat-o, şi se aştepta la priviri fulgerătoare, o severitate 
rece, şi tremura de citeori o vedea, cirnea din drum în 
altă parte. 

Apucase să se mute la țară și de vre-o trei zile umbla tot 
singur prin baltă, în pădure; sau se ducea în sat şi stătea fără 
treabă pe lingă porţile oamenilor, privind cum aleargă copiii, viței, 
cum se bălăcesc rațele în iaz. 

Lingă vilă era un lac, un parc enorm: se temea să se ducă 
pe acolo, ca să nu întilnească pe Olga singură. 

„M'a impins naiba să scap*!—se gindea el, şi nici mä- 
car nu se întreba, dacă de bună seamă i-a scăpat un adevăr, saua 
fost numai efectul muzicii asupra nervilor. 


16) VIAŢA ROMINEASCĂ 
T eee a pes ee o cai 


Simţul stingheririi, raşinii sau „ticăloşiei“, pe care a co- 
mis-o, cum se exprima el, îl împiedeca de a-şi da seamă ce fel 
de pornire a fost; şi în general, ce-i pentru el Olga? Nu se 
mai gindea 'că în inimă-i şi-a făcut loc ceva nou, un fel de nod, 
care mai înainte nu era. La el toate sentimentele se adunară 
in acest singur nod—rușinea, 

lar cînd pentru o clipă îi răsărea în închipuire ea,—răsărea 
şi acel chip, acel ideal al liniştii întrupate, al fericirii: acest 
ideal era punct cu punct— Olga. Amindouă chipurile se impreunau 
şi se contopeau într'unul, 

— Ah, ce-am făcut !—işi zicea Oblomov.—Totul s'a pierdut ! 
Slavă Domnului că a plecat Stolz: n'a avut cind să-i spună, 
căci m'aşi prăbuşi subt pămint ! Dragoste, lacrămi—se potrivesc 
astea cu mine? $i nici mătuşa Olgăi nu mai trimite după mine, 
nu mă cheamă la ca: se vede că i-a spus... Dumnezeule |... 

Aşa se gindea Oblomov, infundindu-se în parc cit mai 
departe, într'o alee lăturalnică. - 

Olga era stinjenită numa! de întrebarea, cum are să se 
întilnească cu el, cum are să treacă intimplarea asta: in tăcere, 
caşicum n'ar fi fost nimic, sau trebule să zică ceva ? 

Dar ce să zică ? Să ia o mină aspră, să-l privească cu 
trufle? Sau nici să nu-l bage în seamă, ci să-i spună mindru şi 
rece, că deloc nu s'a aşteptat dela el la o asemenea faptă: „drept 
cine o ia, de şi-a permis asemenea îndrăzneală ?* Aşa a râs- 
puns Sonicica la mazurcă, nu știu cărui cavalarist, deşi tot ea 
a căutat din răsputeri să-i învirtească minţile. 

„Dar unde-i aci îndrăzneala ?*—se întreba Olga. „Dar dacă 
simte de bună seamă: dece să nu spue?... Totuși, cum aşa, 
deodată, de abia a făcut cunoştinţă... Nimeni altul n'o făcea: 
niciodată, văzînd pentru a doua, a trela oară o femee; şi apoi 
nici n'ar fi simţit dragoste aşa de jute, Numai Oblomov a fost 
în stare“... 

Dar işi aduse aminte că a auzit şi a cetit, cum dragostea 
vine uneori deodată. 

„A avut o pornire, a fost atras; acuma nu mai dă ochi: 
i-l ruşine ; atunci n'a fost nici o obrăznicie. Atunci cine-i de vină ?,.. 
Andrei Ivanovici, se înțelege, fiindcă el a stăruit să le cint“. 

Oblomov la început nu vroia să asculte—şi ei îi era necaz, 
ea... a căutat.. Olga roşi grozav... da, a căutat din răsputeri să-l 
trezească... 

Stolz a spus că Oblomov e apatic, că nu-l interesează nimic, 
că s'a stins in el totul... ŞI Olga a vrut să afle dacă totul s'a 
stins, și a cìutat... 

„Dumnezeule, d'apoi eu sînt vinovată: am să-i cer ertare... 
Dar pentru ce?“—se întreba ea. „Ce-am să-i spun: Monsieur 
Oblomov, eu sint vinovată, eu te-am făcut să... Ce ruşine ! Nu-i 
adevărat !'—işi zise Olga, aprinzindu-se la față şi bătind din 
picior : cine îndrăzneşte s'o creadă? Parcă eu ştiam ce are să 


OBLOMOV 161 


iasă?... Dar dacă nu s'ar fi intimplat nimic, dacă nu i-ar fi scăpat... 
atunci ?... Nu ştiu“...—se gindi ea, 

Din acea zi se simte ciudat... se simte, se vede, foarte jig- 
nită,.. o apuci chiar fierbințeli, pe obraz îi ard două pete roz... 

— lritaţie... o mică febră—a zis doctorul, 

„Ce buclac a făcut Oblomov ăsta! O, îl trebue o lecţie, 
ca să nu se mai intimple de astea! Am să rog pe ma tante să-i 
inchidă casa; nu trebue să-și permită. Cum a îndrăznit ?“—se 
gindea, plimbindu-se prin parc; ochii îi ardeau... 

Dar iată că vine cineva... 

„Vine cineva“ 1..—se gindi Oblomov. 

ŞI se intilniră faţă în faţă. 

1 Sen Olga Sergheevna l—zise Ob'omov, tremurind ca o foae 
e plop. 

— Mia lliicil—răspunse Oiga timid, şi se opriră amindoi, 
— Bună ziua, —zise Oblomov. 

— Bună ziua, —zise Olga. 

— Dumneata Incotro mergi? întrebă Oblomov, 

— Aşa...—zise Olga, fără să ridice ochii. 

— Te deranjez? 

— O, cltuşi de puţin, răspunse ea, aruncind spre el o 


, privire repede şi plină de curiozitate! 


— Pot să merg cu dumneata ?—intrebă Oblomov deodată, 


„ aruncindu-i o privire Ispititoare. 


Merseră amindoi alee. Nici linia protesorului, nici sprin- 
cenele directorului, nimic în viaţă nu l-au făcut să-i bocănească 
inima, ca acuma. Vroia să zică ceva, se sforţa, dar cuvintele 
depe limbă nu eşeau; numai inima | se bătea îngrozitor, ca în 
faţa unei nenorociri. 

— N’ai primit vre-o scrisoare dela Andrei Ivanovici ? — 
întrebă Olga 

— Am primit, — răspunse Oblomov. 

— Ce scrie? 

-— d cheamă la Paris. 

— SF fo 

— Plec, 

— Cind? 

— Apoi acuma... nu, mine... dacă mă pregătesc. 

— Dece aşa de degrabă? 

Oblomov tăcu. 

— Nu-ţi place casa, ori... spune dece vrel să pleci ? 

„Obraznicul, incă vrea să plece!“—se gindi ca, 

— Mă doare parcă ceva, mă jenează, mă arde, — ingină 
Oblomov în şoaptă, fără să se uite la ea. 

Oiga tăcea, rupse o ramură de liliac şi o mirosea, acope- 
rindu-şi faţa şi nasul. 

— Încearcă, ce frumos mirosă I—şi-i acoperi nasul şi lul. 

— lată clopoței! Stăi, adun eu,—zise Oblomov, plecindu-se 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deasupra ierbii :„—ăştia mirosă mai frumos; a cimpie, a cring; 
natură mai multă, Liliacul creşte tot pe lingă casă, ramurile se 
bagă prin toate ferestrele, un miros sălciu. laca roua depe 
clopoțel încă nu s'a uscat. 

li aduse cîțiva clopoței. 

— Dar rezeda Îţi place ?—intrebă ea. 

— Nu, mirosă prea tare; nu-mi place nici rezeda, nici 
trandafirii. ŞI, în general, nu-mi plac florile ; în cimp mai merge, 
dar în odae—cit bucluc eu ele... gunolu... 

— ŞI dumitale iţi place să fie curat prin odăi ?—întrebă 
ea, privindu-l ironic. — Nu suferi gunoiul ! 

— Da, dar am un om care...—ingină Oblomov. „Ce ființă 
răutăcioasă !*—se gindi. 


— Roşinea,„.— şopti Oblomov. * 

— Ruşinea | repetă Olga  maşinal.—laca îi spun acuma: 
„Monsieur Oblomov, eu nu m'am așteptat de fel“... 

— Da, Olga Sergheevnz,—se birul el însfirşit ;— dumneata 
cred că te miri... te superi.. 

„Tocmai timpul... iată momentul potrivit“,—se gindi Olga. 
Inima i se bătea din răsputeri, „Nu pot, Doamne“, 

Oblomov cânta să-i vadă fața, să afle ce zice; dar ea 
mirosea clopoțeii şi liliacul, și nu ştia singură ce-i cu ea, 
ce să zică, ce să facă, 

. „Ă, Sonicica ar fi născocit îndată ceva; eu sint aşa de 
proastă ; nu mă pricep la nimic... e un chin 1...“ 

— Am uitat cu total..—zise ea. j 

— Crede-mă, a fost fără voe-mi... nu m'am putut stăpini,— 
zise Oblomov, înarmindu-se cu mai multă indrăzneală.— Dacă ar 
fi tunat din cer, dacă ar fi căzut o piatră... şi tot o spuneam. 
Nu m'aşi fi putut stăpini.. Pentru Dumnezeu, să nu crezi că aşi 
fi vrut... Peste o clipă şi singur ași fi dat, Dumnezeu știe ce, ca 
să întorc o vorbă nesocotită... 

Olga mergea, cu capul lăsat în jos şi mirosind florile. 

— Uită totul, -urmă Oblomov;—uită, mai ales că nici nu 
e adevărat. 

— Nu e adevărat ?—repetă ea deodată, ridicind capul şi 
scăpind florile. 

Ochii i se deschiseră deodată largi şi strălucitori, în ne- 
dumerire... 

*— Cum nu-i adevărat ?—repetă Olga. 

— Da, nu te supăra, pentru Dumnezeu, şi uită totul, Te 

asigur, a fost numai o pornire... din pricina muzicii. 


ÖBLOMOV 3 163 


— Numai din pricina muzicii |... 

Faţa i se schimbă: cele două pete trandafirii pieriră şi 
ochii i se stinseră. 

„lată că nu-i nimic. lată, şi-a retras cuvintul nesocotii, 
şi nu-i nevoe de supărare | lată că acuma”! bine... acuma-i linişte... 
Se poate vorbi, glumi, caşi mai inainte...“ —se gindea ea, şi zmulse 
cu putere o ramură, rupse cu dinţii o foae, apoi aruncă îndată, 
şi ramură şi foae, În cărare. 

— Nu te mai superi? Ai uitat? - zicea Oblomov, aplecin- 
du-se spre ea, 

— Dar ce s'a intimplat: de ce te rogi dumneata ?—răs- 
punse ea turburată, aproape cu necaz, uitindu-se în altă parte.— 
Am uitat totul... sînt aşa de uitucă| 

Oblomov tăcu şi nu ştia ce să zică. Vedea numai supărarea 
neaşteptată şi nu-i vedea pricina. 

„Dumnezeul meu“ |—se gindea ea. „lată, totul e în re- 
lä: scena aceia parcă nici n'a fost, slavă Domnului! El... Ah, 
muezeule | Dar ce este asta? Ah, Sonicica, Sonicica! Cit 

eşti tu de fericită!“ 

up Mă duc acasă,—zise ea deodată, grăbind paşii şi luind-o 
pe alee, 

Sag a în git lacrămi. Se temea să nu înceapă a plinge. 
— Nu Intr'acolo, pe aici e mai aproape,—observă Oblo- 
MOV. —„Dobitoc !* —îşi zise el, abătut.— „Mai era nevoe de expli- 
caţii! Acuma am jignit-o şi mai rău. Nu trebuia să-i amintesc: 
ar fi trecut totul, s'ar fi uitat dela sine. Acuma m'al ce-i face, 
trebue cerut ertare“. | 

„Mi-i necaz, probabil”, —se gindea ea,—,fiindcă n'am apu- 
cat să-i spun: „Monsieur Oblomov, nu m'am aşteptat să-ţi per- 
miţi dumneata“... M'a prevenit. „Nu-i adevărat!“ uzi, mă rog ? 
A şi minţit! Dar cum a îndrăznit“ ?,.. 

— Adevărat că al uitat totul ?—întrebă el. 

— Am uitat, am uitat totul !—rosti ea, grăbindu-se spre casă. 

— Dă mina, în semn că nu te superi. 

Fără să-l privească, îi dădu virful degetelor şi, deabla le 
atinse Oblomov, retrase mina îndărăt. 

— Nu, dumneata te superi! —zise Oblomov, oftind.— Cum 
să te asigur eu că a fost o pornire inconștientă, că nu mi-aşiti 
permis uitarea de a... Nu, se înţelege, n'am să mai ascult cinte- 
cul dumitale... 

— Nu mă mai asigura: n'am nevoe de asigurările dumi- 
tale,..—zise ea indată.—Nici nu mai cint! 

— Bine, tac; numai, pentru Dumnezeu, nu pleca aşa, căci 
pe inimă mă apasă o piatră, care... 

Olga încetini pasul şi începu să asculte cu încordare. 

— Dacă-i adevărat că ai fi plins, neauzind cum am tresărit 
ea la cintecul dumitale, apoi acuma, dacă fugi aşa, dacă nu 
zimbeşti, dacă nu dai mina, eu... al milă, Olga Sergheevna |! Am 
să fiu bolnav, Îmi tremură genunchii, deabea stau în picioare... 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Dece ?—il intrebă ea deodată, — privindu-l. 

— Nu ştiu nici eu; rușinea acuma mi-a trecut; nu mi-i 
ruşine de cuvintul meu... mi se pare că în acest cuvint... 

Pe Oblomov îl furnică din nou prin inimă; din nou simţi 
acolo ceva străin ; privirea ei caldă şi plină de curiozitate Începu 
din nou să-l ardă, Olga se întoarse spre el aşa de grațios, şi 
aştepta răspunsul cu atita neliniște... 

— Ce-i în acest cuvint ?—întrebă ea nerăbdător. 

— Nu, mi-i frică să spun: lar al să te superi. 

— Vorbeşte !— rosti ea poruncitor, 

sta ar ai tăcea, 

— lmi vine din nou să pling, cînd mă uit la dumneata... 
Vezi, eu n'am ambiţie, nu mă rușinez de inimă, 

— Dar deze să plingi ?—întrebă ea, şi pe obraji îi apă- 
tură din nou două pete trandafirii, 

— Imi răsună din nou vocea dumitale... simt din nou... 

— Ce? ȘI lacrămile din piept i se retraseră, Aştepta cu 
dA. Te 

e apropiaseră de peron. 

— Simt...—se grăbea Oblomov, şi se opri. 

Ea urca treptele parcă anevoe. 

— Acelaşi muzică... acelaşi... emoție... acelaşi... sent...— 
iartă-mă,—zău, nu sînt stăpîn pe mine... 

— Monsieur Oblomov,—incepu ea sever, apoi faţa | se 
lumină deodată de un zimbet:—nu mă supăr, te ert,—adăugă 
ea cu blindeţă :—dar de aci incolo... 

Fără să se întoarcă spre el, îi intinse mina ; el o prinse, îi 
sărută palma; ea îşi strinse încet buzele şi zbură intr'o clipă in 
uşa cu geamuri, lar el rămase înfipt locului, 


VII 


Oblomov se uită un răstimp după ea, cu ochi mari, cu 
gura căscată, se uită la tufele din juru-i cu acelaşi privire... 

Trecură nişte străini, zbură o pasere. O femee întrebă în 
trecere, dacă boerul nu pofteşte fructe—Oblomov stătea înfipt. 

Piecă incet pe acelaşi alee, merse încet până la jumătatea 
ei, dădu peste clopoțeli pe care-i scăpase Olga, peste ramura de 
liliac pe care o rupsese ea şi o aruncase cu necaz. 

„Oare dece le-a“...—incepu el să se gindească, să-şi a- 
ducă aminte. 

— Ce dobitoc, ce dobitoc l—rosti Oblomov în auz, înhăţind 
clopoţeii, ramura, şi o luă pe alee aproape în fugă. —Eu îl ce- 
ream ertare, şi ea... ah, oare ?,. Ce idee... 

Fericit, radiind, parcă ar fi avut „o lună în frante“, — cum 
zicea dădaca, — sosi acasă, se aşeză într'un colţ al divanului şi 
scrise pe pratul de pe masă, cu litere mari: „Olga“. 


OBLOMOY e 165 
“uani Pe S a ip 


— O, ce praf!—observă, trezindu-se din extaz.— Zachar, 
Zachar !—-strigā el mult timp, căci Zachar era cu vizitili la poarta 
intoarsă spre hudiţă. 

— Du-te!—ii şopti Anisia inspăimintată, zmulgindu-l de 
minecă.—Decind te cheamă boerul ! 

— Priveşte, Zachar, ce-i asta ?— zise Ilia lilici, dar îngăduitor, 
cu bunătate ; nu era în stare să se supere în clipa asta.— Vrei 
să introduci şi alci aceiași dezordine : praf, paianjeni ? Nu, să mă 
erti, nu permit. Olga Sergheevna şi aşa nu mă slăbeşte : „dumi- 

îți place,—zice,—gundiul“. 

— Da, dumnealor le dă mina să vorbească ; aa cinci oa- 
meni,—observă Zachar, întorcindu-se Spre uşă, 

— Incotro ? la şi mătură: alci nu-i chip nici să. stai, nici 
să rezemi cotul.. E o scirbă, o... oblomovșeina ! 

Zachar se imbulnă și se uită la boer dintr'o parte 

nlaca,—se gindi el.—A mai născocit o vorbă jalnică. Dar 
parcă aşi cunoaşte-o“ | 

— Hai, mătură, ce stai! . 

— Ce să mătur? Am mai măturat azi I—răspunse Zachar 
îndărătnic. 

— Dece-i praf, dacă -ai măturat ? Uite, iaca, uite! Să nu 
văd ! Îndată să fie măturat! | 

— Am măturat. N'o să mătur de zece oril.. Praful... se 
adună din stradă, Aici e cimp, vilă: destul praf pe stradă... 

— D'apoi tu, Zachar Trofimovici,—începu Anisia, arâtin- 
du-se deodată din altă odae : — degeaba ştergi praful depe mese, 
apoi mături podelele... praful din noa se aşează... Ar trebui 
mai întăi... 

— Ce? Tu să mă lnveţi 2...—hirii Zachar.— Pleacă la 
locul tău ! 

— D'apoi unde s'a văzut: întălu să ştergi mesele, apoi să 
mături podelele 2... Deaceia se supără boerul.. 

— Hal! hail—strigă Zachar, împingind-o cu cotul în piept. 

Anisia rise şi dispâru. Oblomov îi făcu şi lui semn cu mina 
să iasă afară ; lăsă capul pe perna brodată, puse mina ja inimă 
şi începu să asculte cum bocăneşte. 

„Aşa e vătămător,— şi zise Ilia Iiici.— „Ce-i de făcut ? Dacă 
intrebi doctorul. te trimite, te pomeneşti, în Abisinia“ ! 

Cit timp Zachar şi Anisia nu erau căsătoriţi, fiecare se 
ocupa cu partea lui, şi nu se amesteca unul în trebile altuia, 
Anisia ştia de piaţă şi de bucătărie, iar la diriticarea odăilor 
lua parte numai odată pe an, cînd spăla podelele. 

Dar după nuntă, Anisia avea mai liberă intrarea în odăile 
boereşti. Ea il ajuta pe Zachar, şi în odăi incepu să fie 
mai curat; şi în general unele îndatoriri a'e bărbatului, Anisia le 
iuă asupra-şi, parte de bună voes, parte fiindcă Zachar i le 
impunea în chip despotic, 

— Hai, ia de scutură covorul ăsta l—poruncea cu vocea 


166 : VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui răguşită, sau:—Să fi strins ce s'a ingrămădit, colo, in colţ; 
să fi scos la bucătărie ce-i de prisos. 

Așa o duse el fericit vre-o lună: în odăl—curat, boerul nu 
mai bombăneşte, „vorbe jalnice“ nu mai zice, şi Zachar nu face 
nimic. Dar fericirea trecu, şi lată din ce pricină. 

Cum se apucau ei cu Anisia de gospodărit în odălle boeru- 
Jui, —tot ce făcea Zachar era numai prostie, Fiecare pas al lui 
Zachar—rău şi rău. Cincizeci şi cinci de ani a trăit el pe lumea 
asta, cu credinţa că tot ce face nu se poate face, nici altfel, 
nici mai bine. 

Şi lată că deodată, în două săptimini, Anisia îi dovedi că 
mai bine să se lese; şi o face muerea cu o ingăduință aşa de 
jignitoare, așa de blind, cum se face numai cu copiii, sau cu 
nişte adevăraţi proşti; ba Incă ride, cind se uită la el. 

— Tu, Zachar Trofimovici,—zicea ea cu blindeţă,—rău faci 
Să cita intăiu coşul, apoi deschizi fereastra: iar ai să răceşti 
odăile, 
— Dar cum crezi tu ?—întreba el cu grosolănie de bărbat ;— 
cind să deschid? 

— După ce încălzeşti sobele : aerul trage totul, apoi iar se 
încălzeşte, —răspundea Anisia încet. 

— Ce proastă | De douăzeci de ani fac aşa; am să schimb 
pentru tine... 

La el, pe raftul unui dulap erau la un loc, şi cealul, şi za- 
harul, lămiia, bani, tot aci vax, periile, săpunul. 

Vine odată Zachar şi vede că săpunul stă pe mesuța de 
spălat, perille şi vaxul—la bucătărie p2 fereastră; lar ceaiul şi 
zaharul într'un saltar deosebit al dulapului. 

— Ce mi le tot încurci după capul tău—ha? —Întrebă el 
răstit. Intm'adins le aşezasem pe toate intrun colf,—să fie la 
îndămină; le-ai împrăştiat în toate părţile! 

— Ca să nu mirose ceaiul a săpun,—zise Anisia cu ton 
supus. 
Altădată Anisia fi arătă vre-o două-trei găuri pe haina 
boerului, din pricina moliilor, şi zise că odată pe siptămină 
hainele trebue numaidecit scuturate şi periate. 

— Dă-le să le bat cu măturicea,—închee ea cu blindeţă. 

i en îi zmulse măturicea şi fracul din mini şi-l puse la 
ocul lui, 

Odată, cind începu să se plingă de boer, după obiceiu, că-l 
ocărăşte degeaba din pricina şvabilor, şi că nu el i-a „născo- 
cit“, Anisia, fără să zică o vorbă, ridică depe poliţă bucăţile şi 
firimiturile de pine neagră, lăsate acolo cine ştie de cind, mä- 
aa s spălă dulapurile, vasele—şi şvabii dispărură aproape 
cu totul. 

Zachar tot nu înțelegea bine, la ce toate astea, şi atri- 
bula totul neastimpărului femeesc. Dar cînd, ducind odată tab- 
laua cu ceştile şi paharele, sparse două pahare, incepu să injure 


—pP—— 


după obicelu şi vroia să arunce jos toată tablau 
din mini tablaua, puse alte pahare, incă o cutie i grei ic 
şi aşeză totul aşa, că nu se mişca o singură farfurioară, apoi 
îi arătă cum să ja tablaua cu o singură mină, cum trebue s'o 
sprijine cu cealaltă, apoi trecu da două ori prin odae, invirtind 
tablaua în dreapta şi in stinga, şi nu se climi o singură lingu- 
riţă, p peany arms deodata că Anisia e mai deşteaptă decit el. 
mioarei za anis scăpă Jos toate paharele, şi de atunci 
— laca, vezi cum trebue l—mai adăugă ea 
Zachar se uită la ea cu o rătăcire trutaşă, ar a EE P 
4 — Muere proastă, femee de soldat! Tu să mă înveţi minte? 
apoi aşa casă aveam noi la Oblomovca? Pe mine unul se 
sprijinea totul: numai lacheli cu băeţii—cincisprezece oameni | 
Maerlic ca vol—nici nu le mai ştiai pe nume... Şi tu.. Auzi! 
-= l vreu să fie bine,—incepu ea. i i 
„ea piept» hai !—zbieră Zachar răguşit, impingind-o cu 
— Şierge-o da alci, 
„Fe Eero de sint din odăile boereşti, la bucătărie,.. vezi 
„lea eee şi plecă, iar Zachar se uită după ea întunecat, 
Mindria lui Zachar suferea, Zachar se purta cu ea 
ps. Cind se intimpla însă, că Ilia Iiici tatreba de regi ari 
şi lucrul nu se găsea, sau se dovedea stricat, şi în general cind 
se intimpla vre-o dezordine în casă, şi deasupra lui Zachar se 
sea vre-o furtună, însoţită de vorbe „jalnice“, Zachar făcea 
A el semn din ochi şi din cap, spre biuroul boeralui şi, ară- 
nadu-i într'acolo cu degetul cel gros, zicea cu ton poruncitor : 
F ae ug "n, ce-l trebue boerului | : 
ntra, şi furtuna se sfirgea întotdeauna cu o simplă 
lmurire. Şi chiar Zachar, deindată ce Oblomov ros 
apte era să cheme pe Aalli. ERR OR 
a chipul acesta, în odălle lui Oblomov ar fi rămas totul i 
hmn şi de astă dată, dacă nu era Anisia: aceasta astea Îmi 
rame din casa lui Oblomov, împărțea dela sine legătura băr- 
alui cu viaţa, casa şi persoana lui Ilia liici, şi ochiul ei fe- 
meesc, mîna ei îngrijită vegheau în odăile părăsite. 
a Deindată ce eşea Zachar undeva, Anisia ştergea praful 
pe mese, depe divanuri, deschidea geamul, indrepta storurile 
deseá la locul lor ghetele imprăştiate prin odae, pantalonii atirnați 
să fotoliile de paradă, aduna toate hainele, chiar hîrtiile, creioanele 
preen, penițe—toate le așeza 5. locul lor, ridica aşternutul mo- 
olit, îndrepta pern totul din trei mişcări; apoi arunca 
0 privire grăbită asupra gii odăi, mişca un scaun, închidea 
un saltar pe jumătate deschis, ridica un şervet uitat pe masă 
auzind ghetele cu scirţ ale lui Zachar, dispărea lute ia bucătărie 
Era o femee vioae, Indeminatecă, de vre-o patruzeci şi 


168 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


şapte de ani, cu zimbet Îngrijat, cu ochii în toate părțile, un git 
şi un plept zdravăn şi mini roşii, tari ca niște căngi, neobosite, 

Faţă mavea aproape deloc: nu se vedea decit nasul; a- 
cesta, deşi nu era mare, dar parcă era desfăcut de obraz, sau 
era aşezat rău ; afară de asta, partea-i de jos era ridicată in 
sus, de aceia faţa din dosul lui nu se mai vedea; nasul acesta 
se întinsese, se îmbujorase pănă la atita, Incit iţi răminea bine în 
minte, dar faţa tot n'o băgai de seamă. 

Sint mulţi bărbaţi pe lume ca Zachar. Uneori diplomatul 
ascultă abia cu o ureche, sfatul nevestei, dă din umeri, dar pe 
tăcute scrie după sfatul el, 

Uneori politicianul răspunde şuerind, cu o grimasă de milă, 
la flecărille nevestei despre o afacere importantă, iar mine rapor- 
tează cu gravitate aceleaşi flecării ministrului, 

Se poartă aceşti domni cu nevestele lor tot aşa de morocă- 
nos, sau tot aşa de uşor, abia le îngădue să vorbească, soco- 
tindu-le, — dacă nu chlar drept „mueri“, ca Zachar,—drept flori- 
cele, aşa, drept disiracţie în viaţa activă, în viața serioasă... 

Deamiaza ardea demult aleele parcului. Toţi stăteau la 
adăpost, subt umbrare de pinză; numai dâdacele cu copiii, cu 
per se plimbau în grupuri, sau şedeau pe iarbă, subt razele 
amiezei, 

Oblomov stătea tot lungit pe divan, crezind şi neviindu-i 
să creadă în înţelesul convorbirii de dimineaţă cu Olga. 

— MĂ lubeşie, În ea se deşteaptă un sentiment pentru mine. 
Cu putinţă ? Visează despre mine ; pentru mine a cîntat cu a- 
tita patimă, şi muzica ne-a contagiat de simpatie pe amindoi. 

Se trezi mindria în Ilia Iliici, străluci viaţa, depărtările ei 
fermecătoare, toata culorile şi razele care încă adineaoari lipseau. 
Se vede acuma cu ea în străinătate, în Elveţia pe lacuri, în 
ltalia, umblă prin ruinile Romei, se plimbă cu gondola, apoi se 
pierd in mulţimea Parisului, Londrei, apol.. în raiul pămintesc, 
la Oblomovca .. 

Ea e o divinitate, cu acest drăguţ ciripit, cu acest frumos, 
bălaiu obrăjel, cu subțirelul, delicatu-i git... 

Țăranii n'au văzut încă niciodată aşa ceva, cad cu faţa la 
pămînt în fața acestui înger, Olga păşeşte incet pe iarbă, merge 
cu dinsul în umbra mestecănişului, îi cîntă... 

lar el simte viaţa, simte liniştita el curgere, dulcele ei mers, 
argon ai după dorinţele împiinite, după culmea fericirii cade 
pe ginduri .. 

Dar faţa i se întunecă deodată. 

— Nu, cu neputinţă! —rostt Oblomov în auz, sculindu-se 
depe divan şi umblind prin odae.—S4 iubească ea pe unul ca 
mine, un caraghios cu privirea somnoroasă, cu obrajii vestejiţi,.. 
Işi bate joc de mine... 

Se opri în faţa oglinzii şi se examină mult timp, la început 
cu asprime, apol privirea i se Însenină ; zimbi chiar, 


OBLOMOv 159 


— Parcă aşi fi mai bine, mai violu, decit eram la oraş— 

zise, —ochii nu mi-s şterși,.. Se arătase un vicior la un ia A 

Ay pa ve i pricina aerului de alci, se vede; umblu 
mult, vin nu beau deloc, nu stau culcat... Nu- 

e n Egipt. ; i nevoe de mers 

eni un om dela Maria Michailovna, mătuşa - 

poftească la masă. n SRL, Ce pe 

— Viu, viul—zise Oblomov. 

Omul plecă. 

— Stă), la. 

A pna A bacşiş. 

simţi vesel, ujor. În natură e aşa de senin. Oameni 
tot buni; toţi simt plăcere; la toți se bard fericirea pe faţă. 
Numai Zachar e intunecat, se uită la bəer tot dintr'o parte ; în 
schimb Anisia zimbeşte aşa de biajin. s 

„Am să-mi iau un cine,“—hotări Oblomov :—,„sau un 
motan“... „mal bine un motan: motanii sint blinzi, torc“... 

Alergă la Oiga. 

„ȘI cu toate astea... Olga mă iubeş'e"— se gîndea pe drum. 
„Această tînără, această vioae fiinţă! Inchipuirii ei s'a deschis 
sfera cea mai poetică a vieții; ar trebui sà viseze tineri cu pă- 
rul buclat, svelți, inalți, cu îngindurate şi tainice forțe, cu se- 
meție în trăsături, cu zimbet mindru, cu acea scinteere in ochi, 
care se scufundă şi tremură în priviri, şi ajunge aşa de uşor 
pănă la inimă; cu vocea delicată şi proaspătă, care sună ca o 
coardă de metal... Insfirşit, plac nu numai cei tineri, nu numai 
îndrăzneala in trăsături, nu numai indemănăticia la mazurcă, zborul 
pe cal... E drept, Olga nu-i o fată de siad, căreia să-i poți 
gidili inima cu mustâţile, să-i mişti auzul cu zingănitul săbiei ; 
dar atunci trebue altceva... puterea minţii, de pildă,—ca să se 
domolească femeia şi să se închine în faţa acestei minţi aşa 
fel, ca şi lumea să i se inchine,.. Sau un artist slăvit... Dar eu 
ce sint? Un Oblomov, şi atita ! laca, Stolz— da: Stolz è o minte, 
o putere, Stolz ştie să se conducă pe sine, pe alții, soarta. 
Oriunde o veni, cu cine s'o întilni—te uiţi, l-a şi cucerit, se 
joacă cu el, ca cu un instrument... Și eu ? Nu-l pot stăpini nici 
pe Zachar... pe mine deasemenea... tu int un Oblomov !... Stolz! 
Dumnezeule ! Dar ea Il iubeşte“ l—se gindi Oblomov cu groază: 
„Singură a spus: ca pe un prietin—zice; dar e o minciună, 
poate inconştientă, Prietinie intre bărbat și femee nu s'a pomenit“... 

Merse mai încet, mai încet, mai incet, învins de indoeli, 
„Dar dacă cochetează cu mine 7... Dacă numai”... 

Se opri cu totul, pentru o clipă inţepeni, 

„Dar dacă-i o viclenie, un complot la mijloc.. ŞI de unde 
am luat eu că mă iubeşte? Parcă n'a spus-o: e şoapta tainică 
a ambiţiei!... Andrei! Cu putinţa ? Nu se poate: ea e aşa, aşa... 
lat-o cum e!—îşi zise deodată cu bucurie, zărind pe Olga, care 


“venea in cale-l. 


3 


SO TZARA T S | 


Olga îi întinse mina cu un zimbet vesel, 

„Nu, ea nu-i aşă, nu-l o minciunoasă“, — hotări Oblomov :— 
„şarlatancele nu se uită cu o privire atit de drăgălaşă; n'au un 
ris atit de sincer... toate numai ţipă... Totuşi, n'a spus că mă 
iubeşte“ !—se gîndi din nou cu spaimă : aşa a tălmăcit-o el... | 
Dar necazul din ce pricină ?... Doamne! In ce beznă am neme- 
rit eu“ | 

— Ce-i asta ?—întrebă Olga. | 

— O ramură. 

— Ce ramură? 

— Cum vezi: de liliac. 

- De unde ai luat-o? Aici nu-s lilieci. Pe unde al umblat ? 

— Dumneata ai rupt-o adineacari şi ai aruncat-o. 

— Şi de ce ai ridicat-o ? 

— Aşa, îmi place că dumneata... ai aruncâţ-o cu necaz. 

-— Ii place necazul—ceva noul Dece ? 

— Nu spun. 

— Spune, te rog; te rog mult... 

— Pentru nimic în lume! 

— Te impior. 

*  Oblomov clătină din cap negativ. 

— Dar dacă-ţi cint? 

— Atunci... poate... 

— Atunci numai muzica are efect asupra dumitale ?—zise 
Olga, increţind o sprinceană —Adevărat ? 

— Da, muzica făcută de dumneata. 

— Bine, am să cînt... Casta diva... Casta diva...—începu 
ea apelul Normei, şi se opri. 

— Hai, acuma spune! 

Oblomov se luptă un timp cu sine, 

— Nu, nu l—închee el şi mai hotărit.— Pentru nimic... nicio- 
dată! Dacă nu-i adevărat, dacă mi s'a părut 2... Niciodată, 
niciodată | 

— Ce? Ceva grozav ?—zise ea, cu gindul la această intre- 
bare, cu o privire ispititoare spre Oblomov., 

Apoi fața i se lumină treptat de un început de conştiinţă; 
şi în fiecare trăsătură pătrundea raza unui gind, unei presupu- 
neri, toată faţa ise lumină deodată de o siguranţă... Aşa soarele 
vneori, eşind dintr'un nour, luminează cu încetul o singură tufă, 
alia, un acoperiş, şi deodată scaldă în lumină o întreagă privelişte. 

— Nu, nu, mi se impleticeşte limba... — repeta Oblomov : — nici 
nu întreba, 

— Nici nu te intreb l—răspunse ea cu singe rece, 

— Dar cum aşa ? Adineaori... 

— Hai acasă,—zise ea serios, fără să-l mai asculte:—ma 
tante ne aşteaptă, 

Plecă înainte, il lăsă cu măluşa şi trecu drept în odaia sa, 


(Va urma) 
|. Gonciarov 


(Traducere din ruseşie de A. Frunză) 


Personalitatea și activitatea literară 
a lui Dimitrie Cantemir" 


Tocmai din aceste motive stabilirea vremii, cînd a fost scrisă, 


“este de o foarte mare importanţi, Povestirea este aşa de vioae, 


că-ți face impresia gureşiii unuia, căruia nu demult į s'a intim- 
plat ceiace povesteşte—orice parte a istorisiri avind un eroi 
testat fond real, fiindcă inexactitaţile apar numai atanci cind au- 
torul are materialul povestirii dela altcineva. Căci nu se vădeşte 
niciodată vre-o tendinţă de a schimba forma realităţii intimplate 
şi a o oferi cetitorilor altfel. Nu putem cere autorului să fie mai 
bine corpi 4 e pentru începuturile povestirii sale. 
poate insă surprinde distanța dela vremea zămisi 

telor povestite până la timpul cind Dimitrie Cantemir îşi retin 
hirtie memoriile scrise în formă alegorică. Pe cind în primele 
părți se opreşte de atitea ori şi se pierde în coasideraţii filozo- 
fice, or ne dă capitole de zoologie, care sint, pentru cetitorul de 
azi, umpluturi, dar care puteau fi considerate de autor ca necesare,— 
doar se adresa publicului vremii sale, cind cunoştinţele zoologice 
nu erau pomopaie, cind trebuia să explici camilopardalul, căpri- 
oara de Aravia, hameleonul, precum şi alte lighione şi paseri 
de numele cărora s'a servit pentru a desemna pe diferiţii boeri, 
părtaşi ai dramei istorice fără unitate de loc, care s'a desfăşurat 
in Țara-Rominească, în Moldova, in Adrianopol şi'n Țarigrad. 
Culorile povestirii devin tot mai vii, cu cit ne apropiem de vre- 
mea cînd opera s'a scris şi opririle—tot atitea monoloage—mai 
sia Pentru faptele mai vechi vioiciunea, spontaneitatea poves- 
irii este în strinsă legătură cu rolul personal al autorului, Povestind 
intimplări mai vechi, insistă asupra personagiilor lui dragi sau lingă 
duşmanii, care meritau să fie cit mai înegriţi. De aceia pen- 


* Vezi „Vioja Rominească“, No, 7 din lulie 1924. 


472 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tru cumnatul său Lupul Bogdan are multe pagini duioase, Lupul 
„Du proastă între toate jiganille se numia”. | se acordă un foarte 
mare rol, cit nu l-a putut avea. In legătură cu argumentele fi- 
lozofice —i se zic—ale lupului ni se prezintă nişte istorioare, care 
puţin localizaţe ar putea să figureze în cărţile noastre de cetire 
pentru şcolile primare şi anume pățania ghiganului, povestea o- 
mului sărac, care pe lingă colibița lui, avea doar 10 găini, 2 co- 
coşi și un dulău, care păzea mica avere.1 Instructivă este povestea 
cu armăsarul, care păzea herghelia boerului,? ori mai tirziu povestea 
cu guziul, furnica ete., aşa cum atribue, că a spus-o la masa triumfă- 
torilor asupra neamului cantemiresc din toamna anului 1703 bre- 
hnace, subt care nume povestea întruchipează pe Constantin Can- 
tacuzino stolnicul, care după autor are faţă de Brincoveanu şi cei de 
o părere cu acesta cuvinte şi sfaturi „ca mărgăritarul curat la aurul 
nespurcat şi pietrele scumpe frumos cu aur alcătuite era“; 3 altă- 
dată despre acelaşi brehnace bătrină ne spune, că „în multe ști- 
ințe şi meşteşuguri era deprinsă“, 4 pecînd frate-său Mihai spă- 
tarul, cucunosul povestirii: „este din fire cu socoteala înaltă; 
cuvintul vrecdată gios să-l rămie nu primeşte, insă multe gră- 
eşte, dară puţine isprăvește“. 5 Risul, animal cunoscut, este ca- 
racterizat adevărat lucru de ris (= Mihalachi Ruset). 6 Povesti- 
rea are o adevărată staţie de oprire la fostul cumnat al autoru- 
lui, la struţocămila (Mihai Racoviţă). Locul Saftei Cantemir, 
care a fost prima soţie a lui Mihai Racoviţă, l-a luat frumoasa 
Aniţa, fiica Dediului. In povestirea cantemirească Dediul este 
guziul orb, un om slut, ne spune Dimitrie, dar avea o fată foarte 
frumoasă: helge a povestirii, Era Aniţa aşa de frumoasă, că 
prin ea tatăl său avea pretutindenea căutare, „Fletecarile ce-l 
timpina, cu toată lumina priveiii îl îndemăna şi deşi ferla mina 
de sărutat, la picioare-i cădea şi i se închina [Că cine iubește 
din suflet pre cel din cămară, mare fericire simple a-i zdvori 
afară la scară]“.7 Cu toate acestea helge va ajunge soția vä- 
duvului Mihai Racoviţă, a strufocamilii. Căsătoria s'a tăcut în 
vremea primei domnii a lui Antioh Cantemir. Neculce povesteşte 
la prima domnie a lui Antioh Cantemir: „In scurtă vreme (deci 
la începutul domniei) se timplă de muri sora lui Antioh Vodă, 
ce o ţinea Mihalachi Racoviţă spătar, anume domniţa Safta; şi 
avu mare jeale şi părere de rău Antioh Vodă după dinsa; şi pe 
Mihalachi spătarul după acela nu l-au mazilit din bolerie, tot în 
boierle au fost, şi la cinste, cît au fost domn Antioh Vodă, şi 
încă i-au dat voie, de s'au şi insurat în zilele lui, de au luat 


1 Ed. Acad. Rom., pog. 7i şi urm şi 299 şi urm.. 
2 Ibidem, pag. 75 şi urm.. 

3 Ibidem, pag. 191 şi urm., 199. 

4 Ibidem, pag. 83. 

5 Ibidem, pag. 54. 

é Ibidem, pag. 105. 

7 Ibidem, peg. 106. 


PERSONALITATEA ȘI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 173 
o aa Pin Alba d nimerit mld let mi e ct II 


altă fată de boier, anume a medelnizerului Dediul, de la Galaţi“. 1 
Dimitrie Cantemir intercalează în povestirea sa nunta lui Miha Ra- 
coviţă cu fata Dediului, probabil pentra ca să arăte şi mai mult 
ridicolul din personalitatea fostului său cumnat. Povestirea dege- 
nerează În caricatură de pamflet: „O doamne şi toţi cereşti, 
lucru ca acesta, cum şi în ce chip a-l suferi ai putut! Unde este 
cumpăna ceriului, cu care trageţi şi aşezaţi fundul pămîntului ? 
O dreptate sfintă, puneţi îndreptariul şi vezi strimbe şi cîrjobe 
lucrurile norocului. Ghibul, gatul, flocos peptul, boţoase genun- 
chele, catalige picioarele, dințoase fălcile, ciute urechile, puchi- 
noşi ochii, suciţi muşchii, intinse vinele, lăboase copitele cămilei 


(==Mihai Spătarul), cu suleagec trupul, cu alba peliță, cu negri 


şi mingăioşi ochii, cu subțiri degeațelele, cu roşioare unghişoa- 
rele, cu molceluşe vinişoarele, cu iscusit mijlocelul şi cu rotun- 
gior grumagiurul helgi), ce potrivire! ce asemânare şi ce ală- 
turare are! O noroc orb şi surd, o tiran nemilostiv şi păgin 
fără leage! O giudeţ strimb şi fățarnic, pravilă strimbă şi fără 
canoane ! 

Norocul dară într'acesta chip pre helge după cămilă aşe- 
zind, ţinţarii cu fluere, grierii cu surle, albinele cu cinpoi, cintec 
de nuntă cintind, muşiţile în aer şi furnicile pre pămînt, mari şi 
lungi danţuri ridicară“. Cu acelaşi prilej autorul compune un 
cintec de nuntă, care in povestirea lui cu nume de animale, îl 
spun în cor broaştele cu „broatecii“, pentru 


Helge ficioară, “tremoasa. nevastă 4 
Nevasla ficioară, ficloara nevastă 


Fulgerul, fierul, tocul misiulască, 
Patul nevăpsii, nu se mal slăvească. 


Astfel în ierogiitele sale toarnă svonuri, a căror tălmăcire 
o putea da numai în „scara tilcultoare“, 2 

Considerind tehnica lucrării, numai cu anevolinţă introduce a- 
ceste cuvinte de ură in contra fostului său cumnat. Vor mai fi opriri 
în cursul povestirii mai departe, cu privelişti mai mult orl mai pu- 
țin poetice, dar unele chinuese pe cetitorul nerăbdător ca des- 
crierile celor ma! naturaliste romane. Acum materialul se ingră- 
mădeşte tot mai mult subt condeia. Invenţia e mai puțin nece- 
sară. Autorul istoriseşte evenimente foarte recente, peripeţiile 


1 Lelopisele, ed. li, vol. Il, pag. 257. Părinţii doamnei Anu, De- 
diul spălar și soția sa Ruxanda au lăcu! în a 3-a domnie a lui Mihai 
Racoviţă biserica domnească din Tirgu-Ocna. In 1692 soția lui Dediul 
era Trolana. Era aceasta mama doamnei Ana? Vezi N. lorga, Ins- 
cripții din bisericile Rominlei, l, București, 1905, pag. 25—29. 

2 Vezi Isioria leroglifică, p. 394. 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


luptelor de intrigi, cum se țeseau în contra celor doi fii al lui 
Cantemir, dar mai ales in contra lui Dimitrie. Povestirea de- 
vine tot mai melt un capitol de autobiografie travestită: aşa 
este după instalarea în domnia moldovenească a lut Mihai Ra- 
coviţă, cînd se hotărăşte prigonirea lui Dimitrie, a cărui răpu- 
nere se considera ca cea mai deplină chezăşie a trâiniciei planurilor 
politice, pe care în toamna anului 1703 le dusese la izbindă 
Constantin Brincoveanu. In cascada de vorbe scrise la inceputurile 
fiecărei faze ncuă de prigoană se reoglindeşte intreg zbuciumul 
sufletesc al autorului: acesta uneori se găsea aşa de descoperit 
faţă de vrăjmașii săi! Prin aceasta poezia povestirii ciştigă. Aceste 
diversiuni critice sau patetice sînt cu atit mai interesante, cu cit sint 
mai lirice, de un lirism descriptiv. Astfel în partea a 4-a, cind duşma- 
ni, au zădărnicit reeditarea unei noui domnii cantemireşti, autorul 
subliniază goana turbată impotriva sa cu următoarele cuvinte : 
„Ce ei Incă acestea orinduind şi fel de fel de laţuri, curse, 
mreji şi alte maestrii în toate poticile şi căile întinzind, strimbă- 
tate ca aceasta, În multă vreme, cerul a privi, păn Intu! a su- 
feri neputind, de năprasna din toate părțile şi marginile pămin- 
talui holburi, vivore, tremuri, cutremuri, tunete, sunete, trăsnete, 
plesnete scorniră atita, cit tot muntele înalt cu temeliele în sus 
şi vervul în glos răstornară şi tot copaciul gros, inalt şi frun- 
zos din rădăcină îl dezrădăcinară, şi aşiea toată calea şi cărarea, 
pre pămint şi prin aer, cu grele neguri şi cu intanecoşi nuori, 
că cu un veşmint negru căptușind, astupară, şi tot drumul de 
pre faţa pămintului, cu stinci pobhirnite, cu dealuri şi holmuri 
răsipite şi cu păduri săciuite pretiutinderelea, închiseră şi înculară. 
Din ceriu fulgere, din nuori smidă şi piatră, din pămint aburi, 
fumuri şi holburi, unele suindu-se, iară altele coborindu-se, în 
aer focul cu apa se amesteca, şi stihille între sine cu nespus chip 
se lupta, carile atita de straşnică şi groaznică metamortosin in 
toată fapta făcură, cît ceriul cu pămînt şi apa cu focul, războiu 
cumplit să fie ridicat, se părea, cu a cărora clătire toată zidirea 
se scutura şi se cutremura și spre cea de săvirşit a tot duhul 
peire se pleca“. 1 

Cind primejdia va fi cea mai mare, vorbele vor fi tot ati- 
tea urlete apocaliptice de blăstăm în contra zavistnicilor şi întocmai 
ca în poezia populară, pe care el o cunoştea, —ştia proberbe, zicături 
ete.— întreagă naturatrebue să la parte la durerea lui. Sbuciumul su- 
fletesc alceluicăzutin mânile crocodilului(==Hasechi, pristavul bostan- 
iilor), cînd şi răspunsul fratelui fă, că o mie de ani, dacă ar fi ţinat 
la opreală, nu s'ar găsi de loc bani pentru răscumpărare, se ex- 
primă în cuvinte de patetism dramatic în „eleghii caialnice şi 
traghiceşti“ ; urlă revolta în el, cind scria: „Lăcaşele inorogului 
(= Dimitrie Cantemir), pășiunile, grădinile cerniască-se, pâllas- 
că-se, vesteziască-se, nu inflorească, nu inverziască, nici să o- 
drăsliască şi pre domnul lor cu jeale, pe stăpinal lor negreale 


1 Ibidem, p. 169-170. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 175 
m eee iu ARA A LUI V. CANTER: EEO 


suspinind, tinguind neincetat să pomenească, Ochiuri de cucoară, 
vol limpezi izvoară, a izvori vă părăsiţi şi'n amar vă primeniți! 
Gliganul sălbatec viiariu, şi 'n livezile lui ursul uşieriu să se 
facă. In grădini tirvealeşte, în pomet batealişte să se pretacă. 
Ciătiască-se ceriul, tremure pămintul, aerul trăznez”, nuorii ples- 
nez'; potop de holbură, intunerec de negură vintul să aducă. 
Soarele zimţii să-şi răteze, luna siindu-se să se ruşineze, stelele 
nu scinteiaze, nici Galattea să lumineze, tot dobitocul ceresc gla- 
sul să-şi sloboază, faptă nevăzută plecindu-se vază. Cloşca puli 
răsipască, lebeda lira să-şi zdrobască, leul răcnească, taurul 
mugească, aretele fruntea să-şi slăbască, racul în coajă neagră 
să se primeniască, capricornul coarnele să-și plece, peştii fără 
apă să se innece, gemenii să se desirățească, fecioara frumse- 
fea să-şi grozăvească, cosiţa galbenă in negru văpsască, scorpia 
ascuţit acul să-şi timpască, streleţul arcul fringind ținta nu lo- 
vască, cumpăna dreptate nu mal arete, apariul topască-se "n sete; 
Mars virtutea în slăbiciune să-şi primeniască, Mercurie între pla- 
nete nu mai crainiciască, Zef monarchiia în veci să-şi robască, 
Vinerea floarea frumseții să-şi veştezască, Cronos scaunul din 
sus în gios să-și coboară; finicul în foc de aromate moară; ol- 
tariul jirtte nu primască, paharul băutura să nu mai mestească;; 
chitul crepe în apa Aridanulu!, epurile cază'n gura Syrianului, 
musculița cu jale să vizilască, amindoi urşii greu să mormălască; 
pletele Verenicăi să se pleşuvască, corona frumoasă nu le 'npo- 
dobască; Pigaso: de Andromeda să se depărteze, Perseos de Ca- 
siopa să se 'nstrieneze; zmeul capul cu coada să-şi împleticiască; 
chivotul lui Noe în liman să primejduiască; porumbul frunza 
maslinului cercind, rătăciască, în drepti a se 'ntoarce nu mal 
nemeriască“. 2 

Scade primejdia, scade, dispare și tonul de revoltă al 
povestirii, care acum se aşterne pe hirtie într'o vreme foarte 
apropiată de faptul însuşi. Autorul nu desbracă nici mai de- 
parte haina ridicolului de pe dușmanii săi, forma Istorisirii con- 
tinuă să-l ispitească a făuri fraza poetic, a arunca publicului fä- 
rime din multa sa învăţătură, povestirea e chiar grăbită, Brinco- 
veanu însuşi se grăbeşte să facă pace cu Cantemireştii: domnia 
lui Antioh este asigurată, 

Avem o prețioasă dată, post quem s'a scris /storia lero- 
glifică. Cind autorul scria sfirşitul pârţii a doua din lucrarea sa, 
vulpea (ilie Țifescu) murise de ftisie. In Mai 1704 simiinda-şi 
sfirşitul aproape, Ilie Țitescul, zis şi Frige-Vacă işi făcea testa- 
mențul. 3 Un document din Decembre al aceluiaşi an îi zice ră- 
posat. 4 Aşadară după Mal 1704 şi înainte de 26 Octombre 1705 


1 Aşa e in lexiul publical. De bună seamă e celire greşilă in 
loc nr re vas ga jaj 
e Ă — 
SE ae oara Marele spălar Ilie Țilescu și omorirea lul Miron 
și Velişco Costin (An. Acad. Roni., Seria II, Tom. XXXII, 1910), pag. 26. 
4 Ibidem, pag. 27. 


175 VIAŢA ROMINEAŞCĂ 


scria Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică, celace se confirmă 
şi prin tonalitatea povestirii. Dimitrie avusese tot răgazul să afle, 
cum s'au pus la cale lucruri şi fapte, în Bucureşti şi laşi: câde- 
rea lui Constantin Duca şi imprejurările ridicării la domnie a 
lui Mihai Racoviţă. Prin aceasta povestirea capătă iarăşi carac- 
terul unor memorii interesante din atitea puncte de vedere, 
care explică evoluţia personalităţii şi activităţii literare a auto- 
rului lor. 

Cu /storla ieroglifică Dimitrie Cantemir era în plină tran- 
ziţie, Opera anunţă celace autorul va deveni nu peste mult timp: 
un istoriograf. Tot aici ni se arată că beizadeaua moldove- 
nească Îşi desăvirşise studiile şi personalitatea. Este adevărat că 
in această operă se revelează Încă oarecare note juvenile. Am a- 
rătat mal sus că mediul cultural, din care se desface şi purcede 
activitatea literară a lui Dimitrie Cantemir, mediul academiei din 
Constantinopol, nu reprezenta o cultură originală, ci era rema- 
nierea culturii bizantine sau formei acestela prin noi descoperiri 
ştiinţifice ale vremilor din urmă. Lipsa de originalitate şi timi- 
ditatea de a înainta pe un teren de formă cu totul nouă, se 
observă şi la /storia ieroglifică. Dimitrie Cantemir, cărula i 
s'ar putea zice omul cel mai cetit al vremii sale, nu se poate 
lipsi de un model străin. Căci cele 760 de sentinţe, cu care este 
„frumos împodobită“ istoria „in doăsprăzâăce părți împârţită 
vădesc experiența zelosulul său cetit, Chiar şi tendința de a ex- 
pune în vitrina cărţii sale atita ostentaţie de învățătură, atitea 
reminiscențe de şcoală, de a repeta localizind fraze frumoase 
cetite aiurea, 1 este o dovadă mai mult în sensul că autorul 
crede indispensabil pentru opera sa adaosul multei sale învăţă- 
turi şi că nu se simte destul de tare pentru a bătători un drum 
al său propriu. Astfel işi alege un model: Istoria etiopică de 
Heliodor. Ne comunică aceasta el însuşi în prefaţă: „Ca moi- 
miţa omului, aşa eu urmele lui lliodor scriitorului Istorii Ethio- 
piceşti călcind mijlocul istoriei la inceput şi începutul la mijloc, 
iară sfirşitul scaunul său păzindu-şi precit slăbiciunea mea, au 
putut pre picioare mijlocul şi capul să stea am făcut „2 Ca 
model Dimitrie Cantemir va avea totdeauna această istorie 


1 lată o reminiscență homerică: „lară cind mina cea de aur, cu 

degulele de Sir tipe muie mio flori culege şi mănunchele 
re din cele al ege..." (pag. 257), 

zac Ed. Academiei, So. 5. Această operă a lui Heliodor se va ge- 
neraliza in Moldova in jumătalea a Il-a a sec. XVIII. Toma vel logo» 
föl a făcul o traducere care era gala în April 1772. La Academia se 
păsirează, cuprinzind numai pariea întăia a traducerii, manuscrisul 
terminat în Mari 1773 de Gligorie liievici, plsarul stiniei mitropolii mol- 
doveneșii. O copie a acesiui manuscris se găseșie in biblioleca epis- 
copiei calolice din Oradea Mare (|. Radu, Manuscripiele bibliotecii 
episcopiei greco-calolice din Oradea Mare, Bucureşti, 1925, An. Acad. 
Romine, S. i., paz. 31). Pariea a II a a acestei opere (cărțile VI- X) se va 
copia de Constantin Burghele la episcopia Romanului locmal in 1784. 
Mai sint și alte copii. Vezi G. Pascu, op. cil., pag. 45 nola. 


PERSONALITATEA ȘI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 177 
—————————————— SF A LUI CANTEMIR li? 


“de moravuri, cind va redacta aceste memorii, îmbrăcind cu haină 
alegorică, zbuclumările politice, la care a luat parte, în curs de 
17 ani (1688—1705), adică dela Inceputul domniei lui Brinco- 
Veanu până la a doua domnie a lul Antioh Cantemir. Nu se poate 
numi roman social sau istoric 1 această povestire alegorică a in- 
trecerilor dintre partidele boereşti pentru tronul Moldovei şi Tä- 
rii-Romineşti, nici nu putem admite că Dimitrie Cantemir nu a- 
vea curajul să scrie cu adevăratul lor nume despre persoanele, care 
se frămintau între şi in decursul scurtelor domnii. Cronicarii vremii, 
N. Costin, cronicarul răcoviţean, lon Neculce, Radu Greceanu etc., 
au dat in general aproape aceiaşi povestire, prezentind persoa- 
nele preiei în cit de simandicoase subt propriul lor nume şi nu 
S'au sfiit a le prezenta dimpreună cu faptele lor, pe care nu odată le 
judecă sever. Povestirea nu trece însă niciodată în satiră: per- 
soanele se prezintă înaintea noastră cu faptele lor, aşa cum le 
cunoştea cronicarul, sufletul se desprind: din felul in care se 
inşiruesc faptele lor, scriitorul işi stăpineşte emoția personală : po- 
vestirea este o simplă expoziție de fapte după care tre- 
bue ca noi să judecăm interiorul sufletelor. Putem oare 
cere Însă atitudine impersonală, necolorată Ivi Dimitrie Can- 
pemir, cind ne comunică cu graba şi groaza sofletului, scă- 
diat din primejdii, reminiscenţele sale, tot atitea bucăţi rupte 
cân sufletul său? Dimitrie Cantemir ne vorbeşte în prefaţă 
ca s'a nevoit scriind această lucrare „spre deprindere ritoriceas- 
t1". Cu mintea prea impovorată de atitea amintiri ale cetitului, 
e credea că drumul acesta este mai artistic şi mal recomandabil. 
Dacă ar fi vrut într'adevăr să-şi ascundă timiditatea recurgind 
la nume de paseri și lighioane pentru a nu jigni pe anumiţi con- 
timporani, ne întrebâm, de ce dă atunci la s irşitul lucrării „scara 
numerelor şi cuvintelor leroglificeşti tilcultoare“, cu ajutorul că- 
rela putem—este adevărat, cu oarecare anevoință —pâtrunde in 
tainiţa adevăratului înțeles? Fără această scară, lucrarea ar fi 
fost de necetit. Ori, autorul niciodată n'a vrut ca opera lal să 
nu poată fi cetită şi înţeleasă. Cele două prefețe scrise cătră 
cetitori, pe care nu t-a putut avea decit tocmai în 1883, cind A- 
cademia romină publică cartea, ne arată că se insista chiar a 
eşi cu ea în public. Este adevărat, pe de altă parte, că tinărul 
autor are oarecare rezerve pentru a apărea în public ca un In- 
dreptător al vremurilor. lată ce ne Spune: „Apoi judecătoriu a- 
suprealelor mele şi drept sămăluitor să fii te poftesc că—este 
vorba de cetitor— citeva şi nu uşoare pricine sint, carile spre je- 
roglifica aceasta istorie condeiul a-mi slobozi tare m'au asuprit, 
intălu că cu pomenirea istoriei nu mai mult a streinilor decit a 
hireşilor case fapte se desvălesc, Alor noastre de proaste a le 
huli (adevărul să mărturisim) frageda fire nu-mi primeaşte ; de 


1 Vezi însă N. lorga, laloria literaturii romine în secolul sl 
XVIII-lea, l, pag, 337; Sextil Puşcariu, op. cil., pag. 150, unde se a- 
lirmă, că „D. Cantemir ne-a dat şi inlălul roman Istoric-social“; cali. 
licarea de roman a fost adoplaiă şi la G. Pascu, op. cil., pag. 54. 


178 VIAȚA ROMINEASCĂ 


bune a le lăuda și după pofta adevărului, precum sint, lumil a 
le obşti ascunsul inimii şi stidirea ne pedepseşte. Ale străinilor 
(care mai cu toţii incă între vii sint) ceale de laudă vreadnice 
vrednicii măcar că cu dinsele condeiul a-mi impodobi foarte pri- 
mitor aşi fi fost; însă alalte carele din calea laudei abătute sint 
numere, nevoinţe şi fapte așa de tot desvelite în mijlocul tea- 
trulai cețitorilor a le scoate, şi faptele intr'ascuns lucrate fără 
nici o siială în faţă a le lovi nici cinsteși, nici de folos a fi am 
putut judeca”. ȘI în altă parte ne spune că s'a aciuat subt scu- 
tul umilinţei de ochiul zavistiei. Cită distanță dela această mo- 
destie de autor tinăr pănă la expunerea pasionată din /storia 
Imperiului otoman, din Memoriul asupra lui Brincovcanu și 
Cantacuzinilor! Aceasta ne îndreptățește a stărui în părerea ex- 
primată mal sus, 

Istoria ierogiifică poate servi ca izvor istoric; nu a fost 
insă scrisă de autor cu un astfelde scop. Pasiune este în lucrare, 
oricită vrei, şi de orice calitate,—pentru operă de istorie un de- 
fect, o calitate insă pentru opera de literatură frumoasă, cum 
şi-a conceput autorul lucrarea. Cele 12 părţi ale operii sint tot 
atitea filme, în care autorul a prins generaţiunea boerească 
contimporană. 

După prezentarea scuzelor obişnuite autorilor timizi față de 
publicul, căruia se prezintă şi pe care public Dimitrie Cantemir 
il va avea în număr foarte restrins, abia tocmal după 1883—cind A- 
cademia Romină publică această operă—oferă mai întăiu „scara 
a numerelor şi cuvintelor străine tălcuitoare“, unde se lămuresc 
cuvintele strălne adoptate de autor în povestirea sa. In această 
privință Dimitrie Cantemir este un inovator: are termeni împru- 
mutaţi dela lecturile Imi greco-romane şi un înainte-mergător al 
intrării în limba curentă a cuvintelor greceşti din lumea fanaru- 
lui 1 şi iarăşi ne mai dovedeşte, ce cuvinte turceştierau curente 
în limbagiul comun al aristocrației moldoveneşti. 

Urmează apoi cele douăsprezece părţi, în cite este imrpăr 
țită povestirea alegorică a întrecerii diferitelor coterii boeeşti- 
pentru răsturnarea sau aşezarea domniilor din cele două princi- 
pate în curs de 17 ani (1688—1705), 

Autorul ne introduce întăiu în adunarea de lighioane şi pa- 


1 Ni se dă la liecare cavini şi originea lul. Cele mai mulle sint 
luvale din grecește, apol din latineşie, unele din lurceşie, slavoneşie 
eic.. „Alhimisia“ după el ar fi arab. Specifică şi expresii moldove- 
neşii, care | se vor fi părul lul negenerale, precum: vase priimilcare 
în loc de slomac elc., duhul vinului în loc de vinars, deşi în-allă carte 
(Hronicul, ed. Tocilescu, pag. 150) va vorbi despre horilcar. Nu loi- 
gepusa nimereşie insă originea cuvinlelor. Reprezintă el graiul din 

u 

Mai esie de observal că cuvinlele sirāine, a căror încetăjenire 
în limbă se încearcă acum peniru prima dată, sint supuse unor Irans- 
lormări fonelice, proprii aulorului. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 179% 


seri, care sint tot atlțla boeri moldoveni şi munteni: eo adu- 
nare comună a unor boeri şi altor tagme din ţara leului (Mol- 
dova) şi ţara vulturului (Muntenia). Ca Moldovean ce era, au- 
torul, anunţă cu fală, că leul ca cel „mai tare şi mai vrăjmaşiu 
decit toate jiganiile, cite pre faţa pămintului se află, a fi tutu- 
ror ştiut este“. Cei adunaţi reprezintă după importanţă trej 
clase sau cum li se zice în lucrare; orîndueli. Orinduiala întăiu 
o compun din partea leului (Moldovei): pardosul (Iordachi vor- 
nicul), ersul ( Vasile vornicul), lupul (Bogdan hatmanul), hul- 
pea (Ilie stolnicul), ciacalul (Macsut serdarul) şi miţa sălbatică 
(Ilie Cantacuzino), iar din partea vulturului: şoimul ( Toma pos- 
telnicul), uleul (Stefan paharnicul), cucunozul (Mihai spătarul), 
corului (Răducanul). hiretial (Radu Golescu), balabanul (Serbare 
Cantacuzino), blendăul (Şerban logofătul). In orinduiala a 2-a 
intrau dela Moldova: ciinii (capuchehaiele), ogăreii (câlăraşii), 
coteii (iscoadele), miţele de casă, bursucul (Lupul vornic), ne- 
văstuica (fata Dediului), guziul (Di diul), şoarecele (Ursăchel), 
iar dela Munteni: corbul (Constantin Brîncoveanu), cioara, pe- 
certe coțofana (gramaticul muntenesc), puhacea, cucuvala, 

Orindauelile apar după importanţa rolurilor jucate în adu- 
nare, De aceia din tagma a 3-a „cele mai de gios praguri“ fac 
parte: boul (Donici logofătul), calul, capra, rimătorul, epurele, 
cerbul, căprioara (Caragieșştii), lebăda (Cornescul banul), dro- 
pia, ginsca, rața, curca, porumbul, găina, turtureaua. Mai tirziu 
vine la adunare şi liliacul (Marco pseudobeizadea) şi se aşează 
subt protecţia vulturului ( 7ării-Romineşti). Căci pasările şi li- 
ghioanele (Muntenii şi Moldovenii) erau fiecare aparte şi era 
vorba să se ajungă la o hotârire comună. Vidra (Constantin 
Vodă Duca) trebuia scos din domnie, sau cum zice povestirea a- 
legorică, izgonit din ambele monarhil şi se discută, cine să-i fie 
succesor. Vidra încearcă să se apere, dar nu poate rezista acu- 
zărilor aduse de botlan (Dimachi capuchehaia) şi breb (Burnaz 
postelnicul), care-i înşiră răutăţile. Numai căprioara de Aravia 
(Dimitrașcu Caragea) luă. în apărare pe Constantin Duca, care 
atacase În vorbele sale pe struţocâmila (Mihai Racoviță), candida- 
tul lui Constantin Brincoveanu la domnia moldovenească. Aşa voia 
corbul ( Brîncoveanu). Ciacalul (Macsut serdarul) în zadar aţiţă pe 
vulpe (Ilie stolnicul) în contra planului corbulul, Vulpea se va su- 
pune, însă de frică. La discuţie ia parte şi lupul (Bogdan hat- 
manul). Vidrii i se impută, că nu e nici pasăre, nici jiganie, cum 
s'a Imputat și lilacului. Atunci se puse chestiunea: ce e stru- 
țocamila : jiganie sau pasăre şi dacă cei doi au fost înlăturați, să 
se înlăture şi struoțocămila. Lupul nu ava acum curaj să pro- 
pună de domn al Moldovei pe unul din fiii lui Cantemir. 

Subt blâni şi pene se ascundeau astfel rivalitățile boerilor. 
moldoveni dela începatul sec. XVIII cu toate nuanțele de frică, 
resemnare sau îndrăzneala, 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dezorientarea produsă prin diversele intervenţii ale Moldo- 
venilor, o curmează cucunozul (Mihai spătarul), care declară 
ritos că nimic nu poate impledeca voinţa corbului (Brincovea- 
minu), care „agea va, aşea pcrunceşie, aşea să se facă”. Astfel 
se stabileşte, că struţocămila (Mihai Racoviță) este candidatul, 
care trebueşie sprijinit, Singură brehnace bătrina (Constantin 
stolnicul) „care în multe ştiinţe şi meş'erguguri era deprinsă“ 
vrea anume să ştie părerea lupului (Bogdan hatmanul) despre 
această candidatură. Vorbele lui Bogdan hatmanul conving pe 
Constantin stolnicul, că Brincoveanu nu face bine, ce face. Dar 
bătrinul sfetnic muntean nu poate înlătura voinţa lui Brinco- 
veanu. Cind a intervenit la acesta, | s'a răspuns că pardosul 
“(Iordachi Ruset), vulpea (Ilie Țifescu stolnicul), ursul (Vasile 
vornicul) şi risul (Mihalachi Ruset) vor sprijini noua domnie. 
Macsut serdarul nu contează, lar lupul (Bogdan hatmanul) va 
fi bucuros să aibă pace în birlogul (moșia) lui, că Iordachi 
Ruset Îi va găsi altfel ac de cojoc. Brehnacea răspunde a- 
tunci, că Ru:eteştii nu merită incredere, inima le e vărgată de 
vicleşuguri. Cucunozul atribue însă aceste păreri bătrineţii frate- 
lui său Nu e permis ca Moldovenii să triumfeze, fu răspunsul, 
care nu admitea replică, al cucunozulul (Mihai spătar). 

De fapt stătuirea pentru viitorul candidat fu intre pardos 
“(Iordachi vornicul), ursul (Vasile vornicul). lupul ( Bogdan hat- 
manul), vulpea (Ilie Țifescu stolnicul), cămila (Mihalachi Ra- 
coviță), apol corbul (Brincoveanu), cucunozul (Mihai spătarul), 
brehnace (Constantin stolnicul) şi uleul (Ştefan paharnicul), Lui 
Vasile vornicul îi era indiferent, cine va fi domn, numai el să 
aibă pace. Ilie Țitescu dela început fu de partea Muntenilor, 
dar nu voia, ca Bogdan hatmanul să ştie ce atitudine ia, căci 
„Îi era frică de el. Macsut serdarul nu putea fi nici ajutor, nici pie- 
dică. Pe lingă acesta singur Bogdan nu fa c!ătinat din părerile sale. 
Bogdan spera că, indată ce se vor face cunoscute intenţiile mun- 
tene, Iordachi vornicul cu fraţii săi, risul (M halachi Ruset), ha- 
meleonul (Scarlatachi Ruset) şi veverița (Manolachi Ruset), vor 
sprijini adevărul. Vornicul lordachi fusese iasă ciştigat de că- 
‘trå Brincoveanu prin scrisori, în care-i promitea a-i face pe Ni- 
colae fiu-său coraco-pardalis (pardos făcut corb), adică să-l facă 
ginere ; risului (Mihalachi Ruset) i-a promis a-l restitul jumă- 
tate din cele 53 căpuşi pline de singe /pungi de bani), ce i le 
loase Constantin Duca În domnie, şi adică fa fiecare an cite 5 
căpuşi, şi tot el va cheltui banii, ce-i va stringe Mihai Vodă 
pentru datornicii din Țarigrad; veverița (Manolachi Ruset) va 
primi fală deşartă, cămărăşia de ocne şi boeria din vremea lul 
"Constantin Vodă Daca; hameleonuiui (Scariatachi Ruset) | se 
va da voe să inoade orice intrigi: e bun de capuchehale. 

Prin căsătoria lu! Mihai Racoviţă cu helge, fiica goziului 
“orb (Dediu! medelnicerul) şi Dadiul a fost ciştigat. 

Astfel papagaia (Papi Comneno) poate face bilanţul cons- 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 18t 
——————————— LITERARA A LUI D. CANTEMIR 18} 


fătuirii şi propune ca domn moldovean Struțocămila (Mihai: 
Racoviță). Toţi aprobară. Bogdan bakal: pea (ae 
Cantacuzino stolnicul avu cuvinte de îngrijorare. lordachi Ruset 
sublinie în citeva cuvinte Cuminţenia propunerii, asemenea Va- 
sile vornicul şi lie Țifescu, Dar Vasile vornicul nu va supra- 
veţui mult timp acestui fapt: bolnav de dropică va muri. llie Ți- 
fescu va cădea în „melanholia ipohondriacă” ; zadarnic va in- 
cerca să tragă în cursă pe Lupul Bogdan; ftisia îl va lipi pie- 
lea de oase şi se va stinge. 

Chestia domniei moldoveneşii trebuia insă aranjată şi la 
Turci. Pornesc prin urmare la Adrianopol cu pardosul, cu risul. 
Mihalachi Ruset se duce la camilopardal (Alexandru Mavrocor- 
dat) şi-i promite „tot anul cinci piei de jder cu ţărnă albă îm- 
pletite“ (blane de sobol şi pungi cu lei) Se face Inscris, plâresc 
pe mai marii turci, Intr'aceia răzmiriţa din Țarigrad îi zăbo- 
veşte, Tot acum se aranjează şi chestia liliacului (Marco pseu- 
dobeizadea), care era asistat de moimiţă, llie Țifescu serie ce- 
lor dela Adrianopol să se grăbească ca nu cumva Lupul Bogdan 
să provoace turburări. Acelaşi se duce la Bogdan, care sta la 
moşie şi-i propune să scrie împreună o scrisoare filului (Antioh 
Cantemir) şi inorogului (Dimitrie Cantemir) arâtindu-le gindu- 
rile lor că sint gata să-i ajute. Astfel voia så piardă pe Bogdan 
(„capul în singe a-i văpsi se nevoia“ ). Bogdan refuză și de- 
clară că nu-l ințeresează nici muştele, ce vor să viziiască, nici 
tăunii, ce vor să sbirnească, adică îl lasă indiferent nemulțumirea 
şi neliniştea ciocoimii şi curtenilor, care protestează în contra 
domnului impus dela Munteni. Tocmai! atunci soseşte şi „cia- 
calul” (Macsut serdarul) şi comunică că a observat viziială prin- 
tre albine (țăranii birnici), care sint nemulțămiţi, că n'au fost 
invitaţi la adunare, că se mişcă şi vespii (seimenii, darabanii şi 
alți lefegii), ca şi muştele (ciocoimea), triatorii (scutelnicii), 
tăunii şi gărgăunii, Bogdan era certat cu lordachi Ruset de cind 
cu pribegirea lor in Polonia subt Constantin Duca Vodă. 

La Adrianopol Munteni şi Moldovei, partizanii lui Mihai 
Racoviţă hotărăsc nimicirea Cantemireştilor şi a lui Bogdan, 
cumnatul lor. Antioh, căruia mai inainte Dimitrie îi dăruise dom- 
nia, 1 chemat în ascurs de ris (Mihalachi Ruset) venise şi el la 
Adrianopol. De ce? Nici el nu ştia. Cu toții sint de părere că 
Antioh este inofensiv. Inorogul trebueşte răpus, de oarece nu e 
chip a-l domoll, Trebue vinat ri închis „intr'o ogradă incongiu- 
rată cu apă lată“ (ostrov). Manolachi Ruset se angajează a-l 
răpune. Molia din blană (Atanasie Papazulu) avizează pe ino- 
rog despre toate acestea. 

Liliaculeste înlâturat uşor, întărindu-i-se privilegiile. Rămine 
celor interesaţi vinătoarea incrogului. lnsuşi filul (Antioh Cantemir) - 
mersese la Adrianopol putind să aibă gind rău asupra fratelui său 


1 Pag. 167. 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dimitrie, ceiace căindu-se, recunoscu la întoarcere, cind l-a intilnit. 
Cei doi fraţi in această situație hotărăsc să lupte: Antioh 
va lupta pentru răsturnarea lui Mihai Racoviţă, lar Dimitrie va 
căuta să doboare pe Briacoveanu. Dimitrie găsi un doftor bun, 
care să-i dea reţeta pentra succesul luptei. Se schimbă însă vi- 
zirul. Nici Constantin Duca nu poate înlătura imprejurările create 
de Brincoveanu, 

Mihai Racoviţă se instalează domn; cu călărași, iscoade 
rămin capuchehalele la Constantinopol, risul (Mihalachi Ruset) şi 
hameleonul (Scarlatachi Ruset). 

De acum înalnte Muntenia şi Moldova se vor conduce de 
© voință : porunca lui Constantin Brincoveanu. Cel doi domni şi 
boerii lor fac hirtie de legătură. Actul e semnat de lebăda (ba- 
nul Cornescul) vellogotăt, boul (Donici), vellogotăt, uricar fiind 
coțofana (gramaticul muntenesc). 

Legătura prevede aceiaşi prietini şi aceiaşi duşmani pentru 
cele Para | țări Se amintesc cei trei neprietini de moarte : inorogul 
pile Cantemir), filul (Antioh) şi vidra (Constantin Duca). 

mnii vor avea stăpinirile pe viaţă, iar după moartea lor odras- 
lele, ce ar lăsa ei moştenitori. Dintre cele 10 puncte ale trata- 
tului, cum şi-l închipuia Dimitrie Cantemir, mai trebue amintit 
că se prevedea ca Bogdan să nu se poată mișca dela moşie şi 
să nu poată avea întliniri cu Macsut serdariul, că Moldovenii şi 
Munteni! nu au numai voe, ci trebue chiar să se nevoiască a se 
incuscri, la cheltuelile pentru răpunerea duşmanilor ; Moldova con- 
tribue cu o parte din trei, două dindu-le Muntenia etc.. 

Tratatul e sărbătorit printr'un ospăț aranjat cu mult bel- 
şug. Deodată vin însă la masă nepoftite şi mușştele (ciocoimea, 
slugile boerești), apoi albinele (țăranii birnici), vespli (seimenii) 
etc. Comesenii se scoală cu războlu contra lor, dar nu-i putură 
alunga ca să nu revie la masă. Atunci brehnacea (Constantin 
Cantacuzino stolnicul) propune pace pentru toţi. Constantin 
Brincoveanu şi al săi işi menţin însă răsboinicia în contra Can- 
temireştilor, de care părere fu şi lordachi şi Mihalachi Ruset. 

Aflind toate acestea Dimitrie Cantemir caută adăpost la 
curtea unui om mare. Reprezentantul extraordinar al lui Cons- 
tantin B-încoveanu la Poartă, şoimul (Toma Cantacuzino pos- 
telnicul) da zadarnice tircoale în juru locuinţei inorogului, cum 
nu putură face nimic nici capuchehaiele cu oamenii lor. Dar dom- 
nul muntenesc cu mari ameninţări le cerea să prindă pe Dimi- 
trle Cantemir, Se adună deci toţi, se sfâtuesc, hotărăsc să che- 
me subt jurâmint pe Dimitrie la o conversaţie prietinească. Ha- 
meleonul se pei ere a duce invitaţia şi a-l indupleca. Scarla- 
tachi Ruset capuchehaia (hameleonul) fusese prins odată de prista- 
vul bostangiilor şi n'a fost liberat, decit promiţind un vinat mai gras 


de răscumpârătoare. Acum hameleonul avea ocazie să se achite față 


de acest pristav; dacă călăraşii Bogdan Seralului nu vor prinde 
pe Dimitrie, el va cădea În mina bostangiilor, deşi acest Dimi- 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LIT ERARĂ A LUI D. CANTEMIR 183 
————————— A LUI D. CANTEMIR _153 


trie îl scăpase pe Scarlatachi odată din gura dinatoreilor şi fă- 
cuse servicii şi pristavului bostangiilor. 

Misiunea lui Scarlatachi Ruset reuşeşte. Dimitrie promite 
că vine, dar vrea să vorbească numai cu Toma Cantacuzino 
singur. În acelaşi timp şeful bostangiilor e avizat că poate prin- 
de un bun viinat. 

Convorbirea avu loc într'un timp, care nu-l ştiu hameleonul 
şi fu foarte cordială. Dimitrie făcu o impresie excelentă asupra lui 

oma Cantacuzino. Acesta aduse vorba despre vrajba Cantemi- 
reştilor cu Brincoveanu şi afirmă că, după cit ştie el, ura lui 
Brincoveanu datează din vremea, cînd vidra (Constantin Duca) 
fiind în domnia moldovenească trăia foarte bine cu domnul mun- 
tean, căruia îi comunicase, că dintre Moldoveni nu i se supun: 
Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, Lupul Bogdan, lordachi Ra- 
set, Mihalachi Ruset, Manolachi Ruset şi alţi ciţiva mai mici 
căutind să-i turbure domnia. Dimitrie replică la aceasta, că 
vrajba e mult mai veche şi porneşte tocmai dela Brincoveanu, 
din vremea cind domnea Constantin Cantemir. Cu acest prilej 
Dimitrie face genealogia Cantemireştilor dinda-ne o versiune de- 
osebită, de ce va prezinta în ar sale de mai tirziu. Originea 
Cantemireştilor și cariera lui Constantin Cantemir după Istoria 
ieroglifică, ar fi aceasta; 

„Vii şti dară că odane-oară monocheroleopardalis (Cante- 
mir Vodă) 1 dintre toți boerii cel mai vestit şi mal ales era 
„se = a căruia vrednicie, măcarcă lumi! ştiută este, însă îintr'a- 
cesta chip, numele, slava şi puterea adăogind pănă într'atita au 
crescut, 

Acesta din oameni buni, proşti zămislit şi născut era, 2 deci 
întii şi la chip şi la fire mielușel, iară după ce mal la mare 
vristă cresco şi intre toţi în fruntea a tuturor vitejilor eşi, im- 
potriva a căruia a sta... . nimenea nu se putea afla.. .. 

Aşe.... un Tătar vrăjmaş şi lacom din fire, dară de 
foame încă mai vrăjmaş și mai cumplit făcut, cu mare repegiu- 
he .... tot de odată pre Cantemir să-l farime .... viniia. 
Cantemir văzină pre Tătar așe de cu mare repegiune asupra 
viindu-i și acum vreamea in de sară, cind ziua cu noaptea se 
ingina .. . . în timpinari-i fără nici o spaimă eşind, ca pre un 
viteaz aşe de chibzuit şi de tare în frunte îl lovi, cit poftorire 
a mai face nu mai trebui ,... Tătarul într'acesta chip virtos 


lovit şi rănit, fără de a doa resuflare viaţa pre moarte îşi 
s:himba, 


1 Dăm in paranteză insemnarea numelor, iar alle expresii „ie. 
roglifice“ le înlocuim fără a da „leroglita” corespunzăloare, aşa ca 
lectura să nu înlimpine nici cea mal mică greutate. Cine e curios a 
cunoaşie originalul, poale celi edijia Acad. Rom + Pag. 232 și urm.. 

2 Şi Neculce spune în cronica sa: „Acest domn Canlemir Vodă 
au fosi de oameni proşti, de la ținutul Fălciului* (ed. IL Ko ălnicea- 
nu, Cronicele Romaniei, II, Bucuresci, 1872, pag. 230), lar N. Costin 
izice, că era „om de fară, Moldovan drept .. . . de la Tobac... 
(bidem, pag. 35). 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Viteazul cel bun mai tirziu vitejia, ce făcuse, cunoscind, 
carea măcarcă din timplare fusese, însă îndată . . . . se schimba 
şi.. + . în Tătar se muta [Că timplările fericirii, la ceimai mulţi, 
obiceaile firii a muta pururea s'au văzut”). 

Aşe Cantemir, preobrajenie ca aciasta luînd, indată din nea- 
mul sau rezlețindu-se 1... . multă vreame a vieţii sale—in 
streinătate imblind și petrecind, odane-oară la loc ca acela a ne- 
meri Í se timpla, unde de cit toate jieăniile mai mulţi pardoşi 
(= Suedezi) se afla; acolo .... ca şii de luptă a se ispiti 
incepu, [„Că pofta biruinţii toate ispiteaşte, şi nevoia toate in- 


1 „Scara“ (pag. 401) ne spune că răzlei prin munji înseamnă ca- 
puchehaie la Țarigrad. După expunerea Istoriei ieroglifice deci Cons- 
tanlin Cantemir a fost capuchehale inainie de lrecerea lui în oastea 
polonă, cind a lupla! in conira Suedezilor. Vija Constantini Cantemy- 
rii, ed, Acad, Rom., p. 16 şi urm., ne comunică că George Duca în a 
trela domnie moldovenească (Noembre, 1678-4 lanuar, 1684) a trimis 
pe Constantin Cantemir capuchehale la Consianlinopol şi adică îna- 
inte de 1685, prin urmare în!r'o vreme, cind cariera militară din Po- 
„lonia a lui Constantin Cantemir aparjinea unui Irecut destul de înde- 
părta!. Cum vom vedea mai deparie, nepolriviri de acest fel se intil- 
nést mulle În operele lui Dimilrie Caniemir, care în Istoria ierogii- 
fică jine mai mult la ieroglile, decit la a scrie Istorie. 

Faptul cel mai insemna! consemnat alci este că în 1705 Diml- 
irie Canlemir nu se gindea a lăuri familiei sale o genealogie cu in- 
cepuluri lălărăşii, cum o va face in operele sale scrise in vremea sur- 
ghiunului din Rusia, deci după 1711, In biografia sumară a lalâlui său, 
cită o dă în Istoria lerogiilică, ne arată, că numai talä! său şi-a zis 
Can!emir după numele Tălarului vesili, pe care l-a răpus înir'o lupiă 
din vremea linerelii. Cantemir ar fi deci după această povestire a lui 
Dimilrie, „numele de războiu - cum polrivi! caraclerizează d. N. lorga 
în Istoria literaturii romine în secolul XVIII, |, pag. 367-8- cărula el 

Constantin) și urmaşii săi îi dădură o faimă nouă”. In atit de rară, 
ar așa de lrebuincioasa sa carle, d. lorga cel dintălu a aliras alenil- 
unea asupra neasemănării expunerii din /storia ierogiifică şi celelalte 
opere ale lui Cantemir. 

După Descriptio Moldaviae, irad. G. Pascu, pag. 151, sirămoşul 
lui Dimiirie era creștin și se numea Teodor Caniemir şi înalnle de a 
primi dela Șiefan cel Mare satul Silişteni, fusese părcalab de Chilia 
şi de Smil (sic!), iar din Istoria imperiului oloman, irad. Hodosiv, 
pag. 508 nola 75 șlim că bunicul lui Dimilrie se numea Teodor Can- 
temir. În altă parle din Descriptio Moldaviae, Irad. cit, p. 159, admi- 
tea că şi străini au fnmuljii rîndurile nobilimii moldovenești si 
specifică: „Tot așa unli Tătari de familii mai nobile, fie că căzuse în 
captivitate din pricisa războaelor aproape neconlenile dintre Tātari şi 
Moldoveni, fie că se dăduse domnilor de bună voe din cauza certuri. 
lor din lăuniru, se făcuse creştini și fusese admişi în serviciile civile 
şi militare ale jării=. Dar în //ronicul vechimii a Romano- Mol!do- Vlahi- 
lor, ed. Or. G. Tocilescu, pag. 26, specifică că „de la domnii. sau cum 
işi zic ei Mirzii Crimegii, Cantemireşiii“ se trag aşa cum va lămuri 
şi "n Vita Constantini Canlemyrii, ed. cit, pag. 5. Peniru originea 
Cantemireşiilor vezi mal nou, Sever Zotta, Despre neamul Canieml- 
reşiilor (Revista Arhivelor, I, 1924, pag. 61—72), sludiu cu o informajie 
bogală și concluzii interesanle. Nu se poale admite insă că Constan- 
tin este un nume adaos cu domnia de Cantemir bălrinul. Esle aderă» 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 185 


vaţă, ales în primejdia vieţi lipsa sosind“]: deci aşaşi din ispit 
diniătu lucrul cu fer:cire şi după voe a a: i se keri de cea 
me ce întilaş dată cu ce! mal mare și groznic pardos (Suedez) 
de luptă se apuca, pre carile, după multe nevoi şi nu cu puţine 
a vieţii cumpene şi primejdii, îl birui şi 1 omori... 

„Şi agea de ispită spre a dobindi domnia Moldovei 
se apuca ; [că toate în lume de se şi cuprind în hotarâăle sale, 
iară pofta a cinstei mai mari şi a biruinţii mai tari, nici în lat 
cimpul a tot pămîntul, nici în înalt muntele a tot locul a se o- 
pri, sau a se destuli poate“); ce domnia Moldovei prea virtoasă 
şi puternică jiganie fiind (precum pofi cunoaşte), nu pre lesne îl 
fu duhurile a-i lua .,.. 

Aşea el în toate zilele la luptă, ca la o şcoală, se ispitea 
şi se desprindea, până cînd pa:dosul (Constantin Cantemir) pri- 
cepu că nu altă ceva dela cea deplin biruinţă il impiadecă, fară 
numai ivțimea picioarelor şi sprintinia .. .. 

Pardosul (=—Constantin Cantemir) într'acesta chip pricina 

neizbindii sale bine cunosciînd câ:ră vir'oase duhurile pardosului 
grea greuimea filului (—Antioh Canta) pi spriniina iuţimea 
inorogului (= Dimitrie Cantemir) adaose 1 $i... într'o luptă 
numai toată biruinţa asupra leului (==domniei moldoveneşti) do- 
bindi, în carile îndată și fâră nici o impiedecare se şi mută; 
[„că precum nuorii după vinturi aliargă, aşea duhurie după bi- 
ruloţă se pliacă*). 
Deci jiganiile toate (—toată boerimea moldovenească) de 
atitea vrednicii incungiurat ş împregiurat văzindu-l, cu un duh 
şi cu o inimă îl rugară, ca oblăduitoriu, purtătoriu şi despre tot 
impotrivnicul pāzitoru să le fie 

Monocheroleopardlis (Constantin Cantemir) prin cităva 
Vreme, a tuturor viaţă în mină, +ă se prumasca ferindu se, a- 
ciasta rugăminte a lor să o priimască se tâgâdula, însă până 
mal pre urmă, pre cel ce lupiele a a itea vrâjmaşe jiganii al 
birul nu putuse, moale rugâmintele întringindu-l şi uimire cu- 


ral, că documentele, care vorbesc despre Consianiin Cantemir înainte 
de a îi domn aproape fără exceplie ii zic numai Cantemir. Dar as fel 
de cazuri sini foarle obişaulie, mai ales cind cineva co cel dinlălu din 
neamul său ocupă o boerie. Deși Ostia scrie despre „Cantemir 
Clucerul, ce-i zic Constantin Vodă* sau „de domnia lui Cantemir Bey, 
ce-l zic Constantin Vodă bălrinul”, Neculce explică că „lo lilulușul lat 
nu scria Cantemir Voevoda, ce numai Constanlin voevoda“, ier în altă 
parie—celace omite a cila d Zota-—la domnia lul Dumitrayco Vodă 
Cantacuzino după Alexandru Buhuş ha'manul, aminteşte şi pe „Cons: 
tantin Conlemir, sardarul, carele au fost pre urmă și doma" inire bo- 
erii moldoveni, care merg cu oasie să inlimpine obuzul leşesc al 
haimanului Sinawsăl. Cf. și Lelopiseje, ÎI, ed, 2-a, pag. 2:6, un e se 
ie ta despre ridicarea la domale a lui Consianlin Ceniemir clu- 

1 N'avem nici o şiire despre felul cum fiil Antioh şi Dimitrie au 
ajulai pe tatăl lor la ciştigarea domaiei. ji siod 


4 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vintele înduplecindu-l, după pofta lor îl aduseră; [ca precum răs- 
punderea moale fringe miniia, aşea rugămintea cu umilinţă por- 
neaşte cruțare“]; carile a tuturor chivernisire în palmă şi a tu- 
turor otcirmuire în samă luind, prin cităva vreame cinsteş fru- 
mos, drept şi cu înțelepciune, cum se cade, pre toate jiganiile 
(boerii) şi dobitoacele (Moldoveni) giudeca, îndrepta, ocrotlia, 
păzila şi stăpinila; [„Ca atuncea publica înfloreaşte şi odrăsleaşte, 
cind stăpinii miluesc şi clartă în dreptate, şi supușii ascultă şi 
Slujesc din dragoste“); aşea cit în vreamea stăpinirii lui nici o- 
chiul neprilatinului s'au veselit, nici buzele vrajmaşulul s'au zim- 
bit, nici inima impotrivnicului s'au favoegeat; ce precum cereş- 
tii! (ah!) de multe ori păminteştilor a zavistui s'au văzut, aşea 
şi Monocheroleopardalis (=—Constantin Cantemir) de sigeata lu- 
tului, mai de nainte de vreame, nerănit şi de timplările ţernii ne- 
prăvuit a răminea n'an putut; de vreame ce încă în puterile fi- 
rii sale fiind, în carile a multora re re şi viaţă se răzima, cu 
mare a tuturor pagubă şi nesuferită jeale, cătră ceale de sus lä- 
caşuri sau mutat ,.. . în urma sa doi numelui său moștenitori, 
pre fil (=—Antioh) adecă și pre inorog lăsind. 

Deci la sevirşitul lui a fi şi la începutul lul a nu fi, filul 
[Antioh] (carile şi de stat şi de vristă mai mare era), pentru 
une pricini departe în munţi dela Grumazii Boului [= Casa bo- 
gazului dela Constantinopol] trimes era, a carii trimeaţiri pri- 
cini, de poveastea noastră abâtută fiind, a le povesti părăsim 
(„că voroava nu în vreamea şi la locul său, ca rafturile de aur 
în gy ie măgarului se prind"). 

ară inorogul (Dimitrie Cantemir) acolea de faţă aflindu-se, 
toate supusele şi nesupusele jiganii (=boeri) lor chivernisitoriu 
şi stăpinirii părintelui moştenitoriu a fi, îl allaseră, şi cu toţi 
intro inimă şi într'un glas în scaunul oblădauirii îl ridicară, ce 
precum se zice cuvintul [„Ca fericirea grabnică corind oboseaş- 
te”] de vreame ce pe aceala vreame vidra (Constantin Duca) 
într'o casă de pe marginea Boazului din afară de cetatea Cons- 
tantinopolului, prin locul, unde acum noi sintem, a locui se tim- 
plase, care, cu multe chipuri de linguşituri şi cu a corbului (Cons- 
tantin Brîncoveanu) mijlocii, în dragostea Muntenilor intrînd, 
corbului (Constantin Brincoveanu) prin scrisori într'acesta chip 
înşiiința: că de vreame ce monocheroleopardalis (Constantin 
Cantemir) dintre vii au lipsit şi toată impiedecarea polii! noastre 
din mijloc s'au ridicat, să silești şi să te nevoeşti, te rog, ca stă- 
pinirea asupra dobitoacelor (Moldovei) mie să mi se dea“... 

Corbul (Constantin Brîncoveanu) întăiu pentru cea din 
fire lăcomie, ce avea, apol pentru căci nu puţină pizmă şi za- 
vistie asupra dobitoacelor (= Moldovenilor) purta .. . , cătră a- 
ceast şi altă pricina se adaoge, că fata corbului (Constantin Brtn- 
coveanu), mreana (Maria), la vrista căsătorii agiungind pre tal- 
hariu chelariu corbul (Constantin Brincoveanu) socoti să facă şi 
vidrii (Constantin Duca) femeae să o dea, alease...* 


“Iordachi Ruset, care iarăşi pribegesc în 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D, CANTEMIR 187 


Aşa povestea Dimitrie lui Toma Cantacuzino cariera poli- 
tică abătrinului Constantin Cantemir și scurtu-i vis de domnie din pri- 
măvara anului 1693, spulberat prin graba intrigii şi interesului 
lui Constantin Brincoveanu. Istorisind acestea arăta începutul 
vrajbii dintre Cante mireşti şi Brincoveanu. Instalarea lui Constantin 
Duca in domnia moldovenească era prima lovitură care reuşea 
lui Brincoveanu în contra Cantemireştilor, fiindcă, cum spune 
Dimirie „trăind monocheroleopardalis, precum despre munţi, aşea 
despre cimpi toate străjuite şi păzite era.“ 

Brincoveanu strică prima domnie a lul Dimitrie Cantemir. 
Vidra (Constantin Duca) ia de soție pe mreana (Maria), fiica 
domnului muntean şi cu aceasta domnia moldovenească. Boerii 
moldoveni se imprăştie la început în pribegie, apoi unii vin şi-şi 
pleacă capul inaintea noului domn, căci „coliba în țarina sa şi 
bordeiul în pămintul său, decit palaturile în străinătate mai des- 
fătate şi mai frumoase a fi socotiră“. Singuri Lupul Bogdan şi 
lordachi Ruset rămin în Polonia pănă la prima domnie a lul An- 
toh Constantin Vodă. In timpul primei domnii a lul Constantin 
Duca, Dimitrie a fost In Adrianopol, apoi cu frate-său in 
Constantinopol. Constantin Duca de atitea ori a cerut lui 
Brincoveanu să răpue pe fill lui Constantin Cantemir, dar a 


„lucrat şi în contra lui Brincoveanu, care însă atunci îl trecu a- 
ceasta cu vederea. Dimitrie şi Antioh Cantemir string pribegii 


moldoveni, merg la Turcii puternici şi oferind 50 pungi, Duca 
este mazilit. Domnul mazii vine la Țarigrad, unde Dimitrie 
ca capuchehaie strâjula domnia fratelui său. Insă Brincoveanu 
pune totul în mişcare şi Constantin Ducă, care avea legături şi 
cu Turci puternici, este reaşezat in domnie. Antioh Constantin 
Vodă avizase din vreme despre aceasta pe opni Bogdan şi pe 
olonia. 
Vidra trimite capuchehaie pe botlan (Dimaehi), care des- 


'Copere şi comunică uneltirile lui Constantin Duca în contra lui 


Brincoveanu. Pe aceiași vreme se refugiază în Ţara-Rominească: 
Lupul Bogdan, Vasile Costachi, Ilie Țifescu, Macsut serdarul, 
Mihai Racoviţă spătarul şi se pling lui Brincoveanu de asuprelile, 
ce le face Constantin Duca ţării, care se risipește, boerilor, tã- 
ranilor, Brincoveanu le promite că-i va scăpa de domnul urgisit. 
Cind prin uneltirile domnului moldovean Brincoveanu este chemat 
la Adrianopol, la sultan, merge cu frică, dar banii il scapă 
din cursa, ce i-o pregătise Constantin Duca, răuşeşte chiar a ob- 
ține dela Poartă mazilirea tinârului său vrăjmaş din Moldova. 

Boerii moldoveni ref: giați la curtea munteană întimpină re- 
fuzul categoric al lui B'incoveanv, cind cer pe unul din Cante- 
mireşti ca domn. Pe de altă parte, Brincoveanu cheamă la sine 
pe Bogdan hatmanul şi-l roagă să-i facă pace cu Cantemireştii. 
Lupul se bucură, declară că E, ntemnireșili totdeauna au fost pen- 
tru prieteşug şi pace. In acelaşi timp însă B'încoveanu stăruia la 
Poartă pentru pupăză (Verga din Ceatalgea). Candidatura a- 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ceasta nu găsi nici cea mai mică bunăvoință la Turci şi atunci 
Brincoveanu se hotări pentru struțocămilă (Mihai Racoviță) La 
adunarea din Adrianopol fusese şi fil | (Antioh Cantemir) şi a 
avut atunci o convorbire cu Toma Cantacuzino. 

In felul acesta tot Brincoveanu a stricat pacea şi a conti- 
nuat goana în contra Cantemireştilor. | 

Relatările lui Dimitrie avură tot efectul bun asupra lui Toma 
Cantacuzino. Trimisul extraordinar al lui Brincoveanu ‘se legă, 
că va lupta pentru repararea nedreptăţii. Dimitrie nu cerea mult : 
domnia Moldovei să se restitue lul Antioh şi să curmeze unelti- 
rile în contra lui Dimitrie, Aceasta ar fi inceputul prietiniei. Ne- 
cunoscuţ | de eri se despart prietini, Dimitrie uj nge cu bine la 
adăpostul său, căci Toma Cantacuzino nu avizase pe Scarlatachi 
Ruset, cînd va veni cel mai tinăr dintre Cantemireşti. Viclenia 
hameleonului s'a lovit de cinstea lui Toma Cantacuzino. Toma 
făgăduise lui Dimitrie, că va comunica la Bucureşti conversaţia 
avută şi'n scurt timp îi va da răspunsul. 

Scarlatachi Ruset nu se lasă, Pe deoparte merge la șoim 
(Toma Cantacuzino) şi constatindu-l incintat de Dimitrie, îşi re- 
trage tot răul ce-l spusese despre tinărul beizadea, incepe chiar 
să-l laude, pe de altă parte faţă de oamenii capuchehaialicului 
îşi varsă tot amarul în contra lui Toma Cantacuzino, invinuin= 
du-l că a scâpat vinatul din cauza acestuia, care nu-şi serveşte 
cu credință stapinul şi susține că şi șoimul şi inorogul trebue să 
moară, pentru ca să poată trăi Brincoveanu, Toţi aceştia vor 
comunica la Bucureşti in culori vrăjmaşe umbletele şoimului. Eri 
i-a spus lui Scarlatachi molia, că şoimul va ridica pe inorog şi 
va cobori pe vrăjmașii acestuia. Acelaşi Scarlatachi mai comunică 
tovarăşilor săi de intrigi, că şi botlanul (Dimachi). capuchehaiaua 
lui Brincoveanu Impărtăşeşte părerile şoimului. ȘI împotriva a- 
cestula trebue scris la Bucureşti. 

Mai întăiu soseşte la B .cureşti scrisoarea lui Toma Canta-- 
cuzino, prin care comunică că Dimitrie Cantemir vrea pace, că 
plingerile şi protestele acestuia sînt indreptăţite, că amestecătorii: 
de răuiâţi şi neprietinii păcii l-au zugrăvit în culori falşe, că 
Cantemireştii merită prietinie. Cere instrucții, ce să-i răspundă, 
Scrisorile celorlalţi au fost însă mai convingătoare pentru Brin- 
coveana. Din Bucureşti porneşte aşa dară ordinul să nu se facă 
pace şi că orice mijloc trebue utilizat, pentro ca Dimitraşcu bej- 
zadea să cadă în cursă şi să fie omorit, ca planurile politice 
muntene să nu poată fi turburate. Toma Cantacuzino şi Di- 
machi sint revocaţi. Pentru a corespunde rigorii noului ordin, se 
trimise la Constantinopol uleul (Ștefan Cantacuzino paharnicul). 

O nouă convorbire are loc între Toma și belzadeaua can- 
temirească, cînd | se comunică răutatea lui Brincoveanu. Cursa în- 
ținsă acum de Scarlatachi îi prinde pe Dimitrie, bostangili Il bag ln 
caichana, închisoarea lor. Cum să se răscumpere ? Cumaatul credia- 
cios era departe; Antioh declară că, dacă ar fi ținut o mie de ani la 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D, CANTEMIR 189 
——————————————————— 1 5, CANTEMIR 187 


opreală, nu poate da nici-un ban pentru răscumpârare. Norocul bun 
il va scăpa. Dimitrie na va pieri, cum ar fi dorit atit de mult duşmanii 
săl, Ambasadorul francez Fériole rugat printr'o scrisoare, îi va oferi 
azil, unde nu va pătrunde nici puterea lul Brincoveanu, nici chlar 
a Iurcilor. Toma face aspre imputări lui Scarlatachi Ruset pen- 
iru purtarea lui necorectă : duşmânia dintre reprezentanţii celor 
doi domni se inveninează şi mai mult. Nol scrisori pline de ură 
si acuze în contra lvi Toma şi Dimachi pornesc spre Bucureşti din 
Bogdan-Serai. Plecarea lui Ştefan paharnicul este grăbită. Toma 
avizat de fraţii săi, că nu i se va face niciun rău, ia drumul spre 
Bucureşti. 

Uleul (Stefan Cantacuzino paharnicul) ajuns la Constan- 
tinopoi, se +fătueşte cu ceilalți, cum sar putea executa mai prompt 
ordinul lui Brincoveanv. Neajutoraţi singuri, reprezentanţii țari- 
grădeni al celor dol domni romini vor recurge la Mehmed Ce- 
lebi („jiganie din altă monarhie”). Acest mare capitalist turc— 
se ştia— făcea astfel de servicii. Pentru Antioh Constantin Vodă 
prinsese odată pe Constantin Duca, iar mail tirziu, cînd Cons- 
tantin Vodă Duca putea plăti, pe Antioh. Lui i se adresează acum 
noul reprezentant al lui Constantin Brincoveanu, să-i prindă pe 
Dimitrie şi se aștepta că va servi pe Brincoveanu, consi- 
derind că acelaşi Turc sprijinise ajungerea la domnie a tul 
Mihai Racoviţă. Mergind la Mehmed Celebi se află, că nu 
demult şoimul (Toma Cantacuzino) şi botianul (Dimachi) ii ce- 
ruseră să lucreze pentru mazilirea lui Brincoveanu, adeverinda- 
se astfel, ce-i spusese lui Scariatachi Ruset moilla, Turcul e 
gata să servească pe noii săi solicitatori, e dispus să lucreze 
pentru răpunerea lui Dimitraşcu beizadea, dar le ceru să-i plăteas- 
că şi cele două slujbe de mal înainte, neachitate de Antioh Can- 
temir şi de Constantin Duca. Grăbiţii în a executa ordinile stä- 
pinului din Bucureşti, promit. 

Dimitrie nu va câdea în noua cursă. Inainte dea pleca, 
Toma Ca'tacuzino l-a avizat de primejdia ce ise pregătea. i Lä- 
caşurile cucoşulul Europei (ambasadorului francez Feriole), unde 
se duse, îl apără larăşi de orice surpriză neplăcută a duşmanilor. 

Intr'aceia o jiganie străină (meghistan turc mergela fil (Antioh); 
îi comunică că cunoaşte o vrăjitoare (=—Turc puternic), care poate 
face orice. Antioh se duce la ea şi-i cere să-l ajute a obţine mazilirea 
lvi Mihai Vodă. I se promite, cu condiţia să se lapede de frate- 
său, Dimitrie. Mai tirziu îi ceru să se imprietinească cu Brinco- 
veanu şi să rupă de tot cu Dimitrie. In egoismul său Antioh se a- 
rată dispus pentru orlşice, Declară că. demult n'a văzut pe Di- 
mitrie și îndată ce va afla unde se găseşte, il va da în mina 
duşmanilor şi recunoaşte că pricina şi inceputul vipa cu Brin- 
coveanu porneşte dela Dimitrie, Socotelile rele şi urîte ale lul 


1 ŞI defterdarul Firari Hassan paşa l-a incunoştiința! pe Dimitrie 
= per pma duşman pus la cale {Vezi Istoria imperiului oil pag. 
nola). 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Antioh, caşi bucuria prea timpurie a duşmanilor familiei Cante- 
mir este întreruptă brusc de jigania „din părţile ostroavelor me- 
diterane (Calailt Ahmed paşa), care ajungind mare vizir, schimbă 
situația. Dimitrie poate părăsi azilul oferit de ambasadorul fran- 
cez, Cei doi Ruseteşti din Constantinopol și oamenii lor ajung în mare 
îngrijorare. Dulăul cel bătrîn (Caramanli postelnicul) propune cer- 
curilor muntene să se reîntoarcă la politica de impăciuire a lui Toma 
Cantacuzino. Reprezentanţii urii, ai vechii politici se desbina, 
Muntenii se despart de oamenii ţărigrădeni ai lui Mihai Voda, 
Scarlatachi şi Mihalachi scriu lui lordachi şi Manolachi în Mol- 
dova, că oamenii lui Brincoveana sint pentru împăcarea cu Can- 
temireştii, că tratativele au început, Scarlatachi se grăbeşte a 
trata personal cu Brincoveanu, inaintea căruia acuză drumul po- 
litic al lui Toma Cantacuzino, drum sprijinit, aprobat de Constantin 
stolnicul şi acum şi de Mihai spătarul, care nu se înțelegeau cu se- 
minţia de vrajbă a Ruseteştilor. Dar Brincoveanu se dovedeşte a fi 
tot cel vechiu; ordonă la Constantinopol, ca subt masca tratative- 
lor de împăcare cu Cantemireştii, să se încerce iarăşi meet 
prăpădirea lal Dimitrie, Antioh singur fiind inofensiv. juns în 
Moldova, Scarlatachi putu povesti fraților sâl, cum a reuşit să 
abată gindurile lul Brincoveanu. 

Acelaşi Scarlatachi insinuase la Brincoveanu, că botlanul (Di- 
machi) este înțeles cu Cantemireştii în contra lui Brincoveanu. 
Acesta cere informaţii dela Toma Cantacuzino. Toma respinge 
cu indignare acuzaţiile lul Scarlatachi, li propune lui Brincoveanu 
să cheme pe Dimachi la sine. Dimachi va veni desigur, fiindcă 
se ştie nevinovat. Toma îl mai spune domnului său, că ar fl bine 
să mai înceteze vrăjbile, că Cupăreştii (pardosul, risul, hamele- 
onul şi veverița) sint nişte intriganţi care, întocmai caşi capuche- 
halelele din Constantinopol, îşi urmăresc propriile interese, fiind 
gata oricind să scornească orice cred că le e folositor. Brin- 
coveanui să-şi şteargă ochii de praful zavistiei și să ridice pa- 
inginea pizmei de pe faţă. Toma ii mai explică, cum l-a văzut 
pe Antioh la Adrianopol şi-i detaliază convorbirile avute cu Di- . 
mitraşcu beizadea ła Constantinopol. Dimitrie Cantemir—este a- 
devărat —are vină față de Brincoveanu pentru hirogratul dat lui 
Daltaban, prietinul răposatului Constantin Cantemir. Hirograful 
acesta a ajuns apoi în minile lui Brincoveanu. Dimitrie i-a arä- 
tat însă lui Toma, că re map e mai veche. 

Doar Dimitraşcu Vodă. tînăr domn după moartea tatălui săr, | 
i-a făcut lui Brincoveanu în scris propuneri de pace 1 zicindu-i 
că „de ar fi fost cu părintele său nescare-va de răcială pricini 
să le uite şi să le larte", doar „prieteşugul a moşteni a înţelep- 
ților, iară vrajba părintească în fii a cerca, a nebunilor lucru 
este", Brincoveanu s'a grăbit atunci totuşi să așeze în scaunul Mol- 


1 Ibidem, pag. 344 şi urm.; alcl se inlregesc evenimenlele po- 
vesiite cu ocazia inirevederilor, pag. 232 şi urm.. 


PERSONALITATEA ȘI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 191 
——————————_ OI SIE 35 


dovri pe Constantin Duca. Dimitrie răstoarnă dela Constantinopol, 

dimpreună cu frate-său fusese tot timpul prigonit, pe Cons- 
tantin Duca şi Antioh e trimis domn în Moldova. Brincoveanu rău- 
şeşte insă a provoca mazilirea lui Antioh Voda şi iarâşi şi cu 
spriiin muntean Constantin Duca ajunge pentru a doua oară domnal 
Moldovei. Domnia aceasta este şi mai rea ca cea dintălu. Țara se 
bejeneşte. Boerii moldoveni pribegesc unli in Ţara- Rominească. In- 
traceia Dimachi capuche hala şi Burnaz postelnicul avizează pe Brin- 
coveanu, că Constantin Duca uneliește la Constantinopol în contra 
domniei muntene—doamna Maria murise în timpul primei mazilii a 
soţului său, Cind boerii moldoveni văd că terenul este favorabil pen- 
tru o aşa propunere, popsa lul Brincoveanu să ajute pe unul din 
Cantemireşti la tronul Moldovel. Lupul chezâăşuia la Brincoveanu, 
că Cantemireştii vor ţinea pace. Acesta scrie mai marelui ogari- 
lor (/anachi capuchehaia) să pue la cale impăcarea. La 104 No- 
embre 72940 (=—14 Noembre 1702) se face la Constantinopol 
subt jurămint legătura de pace, Dar o scrisoare din 23 Ocrombre a- 
celaşi an trimisă din Adrianopol de lanachi Porpbhirita lui Me- 
nec Seli spunea, că în timp ce se conduceau tratativele de pace 
dela Constantinopol, Brincoveanu la marele vizir prin serascherul 
de Babadag ceruse domnia Moldovel pentru Verga din Ceatal- 
gea. Acelaşi lanachi s'a străduit cu greu să abată pe marele 
vizir dela acest plan. După dorinţa lui Brincoveanu tot pe acea 
vreme aspida de Palestina (/Hrisant) era trimi: la Constantin 
Duca în Moldova să-l asigure de prietinie. Vicleşugurile din acel 
timp ale lui Brincoveanu le-a aflat Dimitrie dintr'o scrisoare 
trimisă la Constantinopol de Constantin Cantacuzino stolnicul, 
care anunţa că domnul muntean aşteaptă prăpâdenia fiilor Can- 
temireşti. Scrisoarea a căzut în minile lui Dimitrie. 

Din aceste motive Dimitrie şi Antioh merg la Dalta- 
ban (din părţile Mesopotamiei, un vrăjitor prea Sarea, ajuns mare 
Vizir şi-l roagă să mazilească pe Constantin Duca. De Brinco- 
veanu nici nu pomeniră. Daltaban tăgădui, că ajuns la Adriano- 
pol, unde era sultanul, le va împlini dorinţa. Acolo se duc şi 
Cantemireştii ; Brincoveanu pune însă pe boerii moldoveni pribegi 
să iscălească un arz. Boerii nu ştiau ce iscălesc turceşte. Arzul 
inegrea mai mult pe Antioh decit pe Constantin Duca şi cerea 
domnia pentru unul dintre pribegi; la aceasta se adaoseră pun- 
gile de bani date de Brincoveanu. Dimitrie află, ceteşte chiar ar- 
zul şi-i comunică lui Antioh, 1 Acesta se adresează altui vrăjitor 
(Casab başi), care-i comunică că Brincoveanu cu bani a objl- 
nat, ca a doua zi Dimitrie sau să fie trimis în surghiun „sau şi 
alta ceva mal rău îl vor face“. Infuriat de această purtare a 


1 Mare vizir nu mal era Dallaban, cum lasă să se creadă istori- 
sirea lui Dim. Cantemir, Istoria ierogl., png, 349 550. Vezi N. Iorga, 
— Istoria literaturii romine în secolul XVIII, vol. I, ag. 376. Ci şi 
pag. 576 nolą 1. Esie posibil însă și ca scena de explicajii cum o a- 
ranjează Dimitrie cu marele vizir, să lie o încercare de a atenua 
memoriul prezenia! de Dimilrie marelui vizir în conira lui Brinco- 
veanu. Memoriul a pulut fi înmina! lui Daliabaa atunci cind pornea 
spre Adrianopol. 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


domnului “muntean, Dimitrie se hotărăşte a lupta pentru clătina- 
rea din domnie a lui Brincoveanu, celace nu făcuse pănă acum 
—spunea fratelui său—„pentru ca nu cumva vre-o pricină de 
împiedicare lucrului tău să dau“. 

Antioh nerăbdător, văzind că din nou îi scapă domnia, 
crezu că o va putea obține trădind pe frate-său, Prin căprioara 
de Aravia (Dimitraşcu Carage) inştiință pe oamenii lui Brinco- 
veanu de tot ce face Dimitrie „ce acestea atuncea ascunse şi 
neştiute cătră inorog fiind, iară mal pre urmă, cu mare ruşinea 
filvlui, la ivală a toată lumea au eşit“, Dimitrie ajuns la aşa 
strimtoare, se duce la marele vizir şi-l expune, cum din îndem- 
nul acestuia a venit la Adrianopol, cum a vrot numai mazilirea 
lui Constantin Duca, că totuşi Brincoveanua umblat pela toți şi 
cu orice mijloc să-l piardă şi că deci acum viaţa şi moartea ĵi 
este in mina marelui vizir. Vizirul nu voia răul lui Dimitrie şi-l 
asigură că nefiind altul mai mare in imperiu şi mai puternic decit 
el, m'are dece să se teamă, ba îi făgădueşie că oferindu-i-se o 
situaţie prielnică va mazili pe B'încoveanu. Atunci Dimitrie dădu 
vizirului hirograful pomenit, care pe urmă a ajuns în posesi- 
unea domnului muntean. 

Dimitrie arătă lui Toma cu ocazia întrevederii a doua scri- 
soarea lul Constantin Cantacozino postelnicul şi apoi pe a lui 
lanachi Porphyrita, Dar atunci Dimitrie a fost prins de bostangii. 
Oare pentru toate aceste râutăţi, ce i S'au făcut, nu avea Di- 
mitrie îndreptăţire să scrie hirogratul ? Nu ni se spune ce a răs- 
puns Brincoveanu, Dar cînd şi Dimachi chemat confirmă atitu- 
dinea împăciueinică a lui Dimitraşcu beizadea, Brincoveanu hotări 
să-și schimbe tactica a să apuce drumul păcii. El scrie re- 
prezentanţilor săi din Constantinopol că, dacă vor vedea că în 
niciun chip Dimitrie nu le cade în cursă, să înceapă imediat tra- 
tative şi să facă pace. 

Unul din dulăi (banul Corneseul) se duce la Casab-bași 
şi-l roagă să pue la cale pentru pace o întrevedere cu Dimitrie 
Cantemir, Dimitrie ştia că influenţa lul Casab-başi e în declin 
la Poartă, totuşi trimite la el pe Hurmuz gelepul, ca să-i ceară 
prieteşugul ; atunci nu ştia nimic de intervenţia munteană. Fără să 
indice un soroc anume, Dimitrie nu mai voia să repete ce pă- 
tise, merge la Casab-başi, declară că tot pentru impăcare este, 
întilneşte pe oamenii lui Brincoveanu, se tratează de pace. Re- 
prezentanţii munteni amină apoi tratativele, pănă ce le va sosi 
avizul specificat al lui Brincoveanu. 

Schimbările foarte dese la marele vezirat zăbovesc iarăși 
clarificarea deplină şi mai grabnică a situaţiei. 1 

Brincoveanu trimite acum la Constantinopol pe Ştefan Can- 
tacuzino paharnicul, ca să spioneze mai activ acţiunea lul Dimitrie şi 
să continue tratativele de pace. Fraţii Canţemireşti aveau acum 
mare trecere la Turci, S'au gindit uneori la mazilirea ambilor 


1 Vezi N, lorga; op. ciL, pog. 177 şi nola 2: în 1703 Nisangi Ah» 
med, apoi Damad, Calaiii și în 1704 Baltagi Mehmed. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 193 
——————————————_ 2 003 De CARIERA Saa 


domni romini. incepuse Dimitrie să aibă şanse cu încercările de 
a mazili pe Brincoveanu. Cu mazilirea lui Mihai Vodă Racoviţă 
merse mai uşor; în 10 zile Antioh va fi iar domn al Moldovei şi 
capuchehaia moldovenească nimic nu ştia, Ş'etan paharnicul află, 
comunică lui Brincoveanu, care aviză pe fraţii Ruset din Mol- 
dova, pe Dediul și pe alţii cu două zile inaintede a ajunge şiirea 
mazillei la laşi şi duşmanii Cantemireştilor sau cej compromişi 
până acum se imprăştiară în pribegie. Scarlatachi, care din Ţara- 
Rominească trecuse in Moldova, atribuia situația nouă vechel vrăj- 
măşii a Muntenilor şi-aţlța pe lordachi impotriva vicleşugului 
brincovenesc, O scrisoare in acest sens şi plină de duşmâănie în 
contra lui Brincoveanu, trimise lui Mihalachi, care scrisoare, de= 
clarîndu-se mazilirea lui Mihai şi nemai fiind capuchehaie, căzu 
în mina lui Dimitrie, Era vorba în această scrisoare de Ştefan pa- 
harnicul „comoara minciunilor“, Mihalachi era avizat, că Brin- 
coveanu nu-i vrea binele cind il invită la sine şi-l asigura, cà are 
el ac de cojocul lui Ștefan paharnicul şi Brincoveanu. Taine inte- 
resante politice mai cuprindeau şi alte scrisori ajunse acum în 
posesia lui Dimitrie. 

Brincoveanu strins de noua situaţie se adresă lui Ştefan pa- 
harnicul, lui Alexandru Mavrocordat să-l împace cu Cantemi- 
reştii. Antioh era bucuros să primească pacea ; faţă de Hrisant de 
clarase, că chiar dacă Dimitrie ar fi în contra împăcării, el e gata 
să se despartă de frăţia inorogulul. Dar i se spuse, că fără Di- 
mitrie nu poate fi pace. Astfel Dimitrie este asaltat pentru pace 
de frate-săv, de Alexandru Mavrocordat, de Ştefan paharnicul. 
Va mai fi însă nevoe de ceva timp. Mazilul Mihai Vodă sosește la 
Constantinopol. Bogdan hatmanul, Macsut serdarul şi alţii chi- 
vernisesc Moldova până la venirea lui Antioh Constantin Vodă. Cal- 
macanii cheamă şi asigură pe boerii pribegi că nu li se întimplă nimic, 
să se reîntoarcă, Dediul şi Scarlatachi Ruset n'au curaj să vină cu toată 
invitaţia lui Bogdan. Pardosul revine de frica scrisorilor 1 pline de 
duşmânie în contra lui Brincoveanu şi Constantin Cantacuzino, 
căci ştia, că le are Dimitrie. Antioh s'ar fi grăbit să trimită scri- 
soarea lul Brincoveanu: atit de mult voia linişte desăvirșită, Di- 
mitrie voi să fie rugat Prin molia (Zaharia) i se şopteşte lui 
Ştefan paharnicul, că Dimitrie are o scrisoare, care ar interesa 
foarte mult pe Cantacuzineşti. Uleul se grabi să o aibă, se rugă, 
o ceti, „o slovă cetia şi de necaz odată pe nâri pufnea, un rind 
săvirşia şi de mare rău la pămint piuind se trintia“, îşi aduse 
aminte de prorocia lui Toma şi după ce cu multe rugăminte ob- 
tinu această scrisoare o trimise brehnacii (Constantin stolnicul) 
„Ccare—după scrisoare—samănă celui cu ochi negri mascară“, 

Scarlatachi Ruset „sămința vicleşugului, rădâcina răutății, 
odrasla spurcăciunii, cranga scirnăviei, lasca sicofandii, izvodul 
epiorchii, pilda obrăzniciei şi văpsala polipichilii „se refuglă in Ar- 

1) Scrisoarea este reprodusă cu Inlšlurarea leroglilelar, ap. N. 
lorga, op. cil., pag, 378. 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deal, apol prin Muntenia îndrăzni să vie la Constantinopol, prin 
plotun (Scarlat Carage) ra earo chipurile pe Dimitrie să-l 
ierte, să-l apere contra lui mi ristavul bostangiilor. Di- 
mitrie, ca pe pe acesta rtă, 

pe n d era definitiv asigurată numai cu ple- 


niştea 
carea lai Aatiok la domnie și cu Dimitraşcu Carage capuchehale 


la Constantinopol, Brincoveanu căuta să se adapteze nouei si- 
tuații şi insistă pentru o legătură de pace cu Cantemiregtii. Di- 
mitrie triumfător va şti să fie moderat, 1 

Ştefan paharnicul din ordinul lui Brincoveanu se duce la 
Alexandru Mavrocordat, care totdeauna avea trecere şi-l roagă 
să depue şi el inzistenţe pentru pace. Cu această ocazie, Dimitrie 
dă pentru întăia oară genealogia Mavrocordaţilor, de care Carra 
se va bucura atit de mult, că o poate adopta în cartea sa—el lua fi- 
reşte ştirile din Istoria imperiului otoman, 1 unde este dată mat 
pe larg această genealogie —,„Histoire de la Moldavie et de la 
Valachie“, 2 

Originea lui Alexandru Mavrocordat după /storia ieroglifică 
ar fi următoarea: 

„Despre toată neamul dintr'un ostrov se trage, unde niște 
copaci se nasc, care intr'alt loc in toată lumea undeva nu se mai 
atlă ; poama copaciului aceluia nu din flori se leagă, ce din coajă 
cură ; mai toate jiganiile o mănincă, însă nu o inghit, ce o a- 
mestecă ; săminţă n'are, coaja ca alalte poame, n'are, ce miezal, 
simburile şi pelița lui tot într'o formă fi sînt. Aceasta așea hiri- 
şia dintr'acest ostrov fiind Cu ruşine ostrovan, iară cu cinste mun- 
tean a se numi şi a se ţinea, primea; 

lară despre maică zice că din neamul păsărilor (muntenesc) 
este, ce lucrul într'adevăr nu aşea se avea; că odane oară unul 
din corbi (domni munteni) vrind pre maica-sa să ia, numai cu 
impreunarea unei nopţi, iarăşi la părinţii săi o înturnase, pentru 
lipsa vederilor vinuind-o; care semn de hereghie între simenţia 
lui şi pănă astăzi trăiaşte, că precum camilopardalul (Alexandru 
Mavrocordat), aşea fii lul aşeaşi în tinerețe puterea viderilor 
slabă le este“... 3 
4 erra mult nu ne dă Dimitrie, care se grăbeşte să ajungă 

sfirşit. 

Alexandru Mavrocordat stabileşte o zi, în care Di- 
mitrie se va întilni cu oameni! lui Brincoveanu. În ziua sorociță 
Alexandru Mavrocordat cere reprezentanţilor lui Brincoveanu pro- 
punerile şi obligaţia In scris a acestui din urmă, că va respecta 
pacea. Dimitrie se declară gata a da ultimul răspuns pentru pace. 
Muntenii neavind ce înscris da, cerură termin să-l aducă. 


1 Ed. Acad. Rom., pag. 591 şi urm., nola 15. 
2 Ed. a 2-a Neuchatel, 1781, pag. 102 şi urm.. 
3 Ed. ciL, pag. 370. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D. CANTEMIR 195 
——————— ȚA LI De OANGE Fa 


Ei scriu lui Brincoveanu. Autorul închipueşte şi această scri- 
soare, ca şi răspunsul aceluia, care vrea acum pace cu Cantemil- 
reștii Brincoveana nu dă înscris, ci își avizează reprezentanţii că 
trimite cu depline puteri pe biholul de Cina (patriarhul Ierusali- 
mului!, ca să trateze alăturea de Alexandru Mavrocordat. 

ține o nouă adunare la Alexandru Mavrocordat, Dar nici 
patriarhul lerusalimului, noul sol pentru pace al lui Brincoveanu, 
nu aʻe pozvolenie, ca cejace se leagă să fie legat şi ce desleagă, 
deslegat să fie, ci numai Împreună să se sfătulască, ce este bine 
de facut. Mavrocordat se supără şi pleacă dintre dinşii. Dimitrie 
observă că patriarhul are toată puterea dela cel ce l-a trimis, 
dar conoscindu-i firea nestătătoare, nu vrea să se lege. Capuche- 
haia munteană se năzula la impâcare, cum platra se sileşte la 
deal, Ştefan paharnicul devenise mal rece şi indiferent, fiindcă 
ar fi voit, ca subt numele lui să ajungă fapt pacea, Mavrocor- 
dat găsea mai multe greutăţi, de cite intr'ad=văr erau, Dimitrie 
singur avea toată răbdarea. Propunind să i se mulţumească lui 
Mavrocordat pentru ostenelile sale, fu de părere, că se pot în- 
tilni într'alt loc, unde Mavrocordat după săvirşirea lucrului poate 
fi invitat ca martor. A doua zi se adună din nou într'altă parte 
şi aici Dimitrie este in'rebat ce condiţii pune pentru a se ajunge 
la o pace statornică. Dimitrie cere numai repararea strimbătă- 
ților şi colaborarea la intăptuirea dreptăţii. Dacă Brin:oveanu 
jocu aibă prieteşug şi dragoste adevărată, el cere urmă- 
toarele : 

l. Vrăşmășia înlocaind-o cu adevărată dragoste, nici să se 
mai pomenea 

2. Să se prevadă şi așa să se chibzulască, ca în viltor orice 
lovituri, orice răniri reciproce să fie imposibile. 

3. Vrăşmășia să se părăsească nu numai din gură, ci şi 
din fapte, motivele răurăţii să se lepede din mini, unde sint. 

4. Să se facă dreptate desăvirşită, să se constate pagubele 
avute, pricinuite şi să se dea fiecăruia, ce este al lui. 

După enunţarea acestor principii, formulă pretenţiile reale: 
1) Constantin Brîncoveanu să nu se mai amestece la domnia 

oldovei, care este moştenire cantemirească ; 2) Muntenii să nu 
se mai amestece in treburile interne ale Moldovei ; 3) Să se res- 
titue adevăraţilor moştenitori toate satele răposatului Şerban Can- 
tacuzino; 4) să se restitue şi cealaltă avere, bani etc. rămasă 
după Şerban Cantacuzino. 

La acestea pa'riarhul replică, că-şi aduce aminte că Brin- 
coveanu subt jurâmint greu i-a declarat că nu e la el niciun 
ban dela Şerban. Patriarhul vorbind în continuare zice, că Brîn- 
coveana de fapt nu spunea adevărul, dar fiindcă e vorba că se 
nevoesc să facă pace, ca niciunul să nu sesimtă micşorat, roagă 
pe Dimi'rie să mai ingădue cltăva vreme, ca această chestie să 
se aranjeze. Patriarhul și toţi ceilalţi scriu Iul Brincoveanu ru- 
gindu-l, ca sau din banii rămaşi după Șerban sau din averea sa 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


personală să se oblige a da lui Dimitrie tot la trei luni cite 1000 
lei în fiecare an şi să se mai restitue lui Dimitrie a trela parte 
din satele foste ale lui Şerban şi-i mai recomandă să declare, 
că nu se mai amestecă în afacerile moldoveneşti. Brincoveanu 
răspunse că dă suma de bani convenită, dar ca dar, lar relativ 
la moşii cere să nu se facă nicio hirtie, ca să nu rămie dovadă, 
că vreodată au fost In stăpivirea sa. Tut atunci Brincoveanu 
scria şi lui Mavrocordat, ca să facă totul şi mai departe pentru 
realizarea împăcării. 

Rugat de Alexandru Mavrocordat, de Ştefan Cantacuzino, 
după atitea insistenţe ale patriarhului Dimitrie, primeşte condiţiile 
ratificate de Brincoveanu Cu toţii se duc la locuinţa patriarhu- 
lui şi fac în scris legătura de pace, care închee vrajba veche 
de 17 ani. 

Autoral ne dă un rezumat al faptelor şi situaţiilor povestite 
în această operă, drept încheere, care o prezentăm şi aci cu je- 
rogiifele sale: „Vulturul şi leul de puternici împărați vrind să 
se slăvească, muştele îi batjocoriră; vidra cu neştiință în fe- 
ricire petrecind, cu sfatul fără vreme, cine să fie o pricepură 
şi dintr'amindoao monarhiile o izgoniră; pre jiganiile şi pasările 
viclene liliacul le batgiocori; cămila coarne cercind Ş'au pierdut 
şi urechile; corbul, in doâă monarhii să stăpiniască vrind, supt 
cea pre an dare mai micului său s'au legat; şi precum toate 
sfirşitul sâu av, așea şi dreptatea vremea, locul, puterea şi bi- 
ruința sa l;i ațlă“, 1 

Triumful politic al lui Dimitrie Cantemir era întadevăr un 
cea de oprire, de unde se putea rep'ivi lupta dusă, care a 
ost cu atit mai grea, cu cit duşmanul Intrebuința orice armă şi 
era gata de orice nelealltate. Din cauza aceasta poate şi poves- 
tirea e aşa de greoaie, fără simetrie în proporţii : consideraţii 
filozofice, amănunie de zoologie și geografie, ori torente de epi- 
tete izvorind dintr'o fantazie bogată opresc povestirea. La ince- 
put sint multe, foarte multe, apoi cu cit ne apropiem de lumi- 
nişul care deschide priveliștea rezultatului, consideraţiile dis- 
par, epitetomania revine rar, hierogiifele se răresc: auto- 
rul a făcut de atitea ori şi mai înainte sfo'țări—îl surprindem 
Denisa ca nu cumva să termine boabele șirului sâu de iero- 
glife. 

Povestirea de atitea ori are caracterul unei spovedanii. Parcă 
simţi, că sufletul scriitorului atit de sensibil ajunge uneori su- 
praincărcat, Dimitrie Cantemir este constrins să scrie, avea ne- 


1. Ed. cil, pag 387.- Am dal în corpul povestirii „leroglilele*, de 
cile ori am crezul că e necesar, peniruca să se vadă haina în care 
aulorul şi-a îmbrăcat memoriile. In paranteză şi subliniind mai toidea- 
una, am dal numele persoanelor şi lucrurilor corespunzătoare după in- 
săşi „scara“ aulorului. Pentru explicarea Istoriei ieroglilice vezi şi O. 
Cons! allnescu, Vrajba dintre, Cantacuzineşti, Cantemireşii şi Brinco- 
veanu, 1658 — 1705, Birlad, 1889; 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITCRARA A LUI D. CANTEMIR 197 
L TI ERARA A LUI D. CANTEMIR 19T 


vole de o intimitate, mai interesată decta propriei sale familii 
—sufletele expansive ca al lul Dimitrie Cantemir simt nevoia u- 
nul cerc cit mai mare, cu care să com.unice—gi fiindcă era un 
izolat în ( onstantinopol, s'a spovedit posterităţii Mal este încă 
ceva. Momentele prin care trecea, avitdinea lui trebuia j:stifi- 
cală: În această privința Istoria ierogiifică este un monument 
de cinste al lui Dimitrie Cantemir. Periculoşi i-au fost duşmanii, 
dar mai periculos apare el acum peniru ei, fiindcă triumfător a 
lăsat fixare pe flimul cărții sale figurile lor livide, încruntate sau 
rinjitoare exprimind egoismul, insuccesul, râvtatea şi lipsa ori- 
cârul scrupul şi peste tot a oricărei conștiințe omeneşti... Sint 
nişte biete animale, nu sint oameni... 

Așezată între istorie şi literatură, istoria leroglifică la înce- 
put te îngrozeşte, dar cu cit mai mult te cobori în vulcanul de 
intrigi şi asişti la sbuciumările sufleteşti ale autorului, nu mai 
arunci din mină cartea, ci rămii obsedat de ea: opera trebue ce- 
tită pănă la sfirşit, oricit de mult ai nevoe să fii cu indicato- 
rul la „scară“ tiicuitoare dela sfîrșitul cărţii. S.fletul autorului, 
varietatea de psichologie politică a dușmanilor săli, ca şi a puțini- 
lor prietini ce-i avea, te atrage tot mai mult, chiar mijloacele de stil a 
par ca tot atitea indemnuri pentru a continua lectura. S'a zis 
că stilul şi bazmul intercalar în Pseudokynigelikos al lul Odo- 
bescu este preţul d-osebit ce se oferă ceiitorului acestei opere, 
de altfel puţin cuprinzâtoare. In /storia icroglifică este şi ceva 
mai mult. Istoria ierogiifică este operă beleristca: memorii, 
cărora însă li s'a rezervat pentru noi și preţul de izvor al isto- 
riei noastre naţionale, fiindcă adaugă informaţiunea, lârgeşte ca- 
drul aproape exclusiv politic al cronicilor vremii, dindu-ne infor- 
maţii de istorie socială. . 

Din /storia ieroglif.că ştim, că scut: Inicii şi clocoimea (slu- 
gile boereşti) era o categorie socială, care nu o întilnim ta Des- 
criptio Moldaviae; i ni se arată in parte tensiunea dintre Can- 
tac: zineşti şi Brincovean', ne dă un capitol din istoria intrigilor 
pentru domnie, cum suflete de fler le urziau, executau la Cons- 
tantinopol, arată rolul odios jucat de Ruseteşti, mincători de domnii, 
dușmânia acestora cu Cantacuzineşiii, cum nu se lămureşte în 
alte izvoare. 

Cu expunerea cronicarilor vremii putem întări sau corecta 
ce ne spune Dimitrie Cantemir în Istoria ieroglifica Neculce vor- 
beşte la fel de pribegirea în Polonia a lui Bogdan hatmanul ŞI 
lordachi Ruset în vremea primei domnii a lui Constantin Duca 


1 Despre sculelnici vezi peniru acest ve n şi cronica alribuită 
lui N. Costin, ed. Kogâlnicean;, Lei. I, pag. 5t; Neculce, ibidem, pag. 
284. Cio- oli in vremea firimel domaii a lui Mihal Racoviţă, Ibidem, 251, 
„vindul-au toate jinulurile la cochi-vechi, ciocollor", 


198 VIAȚA ROMINEASCĂ 
i ini IE FIREASCA 


> despre mazilirea lui Dumitraşcu Vodă Cantemir prin interverțialui 
rincoveanu, iar cind Constantin Ducapleacă pentru prima oară ma- 
zil la Constantinopol, atribue aceste cuvinte doamnei Maria a lai 
Constantin Vodă: „Aollo! Aolio! că va pune taica pungă de 
pungă din Bucureşti pănă în Țarigrad, și zău nu ne va lasa aşa 
şi iar ne vom intoarce cu dcmnia indărâpi*. Lupta se va da ia 
arigrad intre Cupărești şi Dumitraşcu beizadea de o parte şi 
rincoveanu şi Muntenii de altă parte. Neculce adăoga şi inci- 
dentul cu Davidel ca şi venirea în grabă la lași a lui Dumitraş- 
cu din drumul care-l] făcea cu sultanul spre Zenta. Drumul acesta 
„ar fj produs oarecare îngrijorări în cercurile brincoveneşti. Un 
alt letopiseţ 1 ne dă amănuntul prețios, pecare nu-l găsim in /sto= 
ria ieroglifică : Boerli munteni bânuind că Dimitrie Cantemir cu 
acest drum la laşi umblă pentru domnia Țării-Romineşti l-au 
intrebat pe Brincoveanu. Acesta le-a răspuns boerilor pribegi, 
„că-i jurat lui Antiohie Vodă să nu se atingă unul de altul nici 
cu un fel de faptă rta. lar dacă nu ne lasă el în pace cu frate- 
său, iată că nici eu nu-mi volu ţinea jurămintu'", atunci ain- 
ceput domnul muntean să cheltuiască pentru mazilirea lvi An- 
tioh Vodă. Dar nu mal era agreat nici Constantin Duca cerut 
de boerii pribegi la Munteni. Neculce ne spune, că Briocovea u 
ar fi vrut ca domn pe Toderaşco dela Galaţi, 2 amănunt care lip- 
seşte din /sforia ieroglifică. 

La mazilirea lui Antioh Vodă fuge în Țara legească, după 
acelaşi Neculce, cu hatmanul Bogdan, lordachi Ruset şi llie Can- 
tacuzino. ŞI aici Antioh Vodă este prins, cînd ajunge mazil la 
Țarigrad. Constantin Duca trimite pe vlâdica de Koman la Bog- 
dan și lordachi să vină în ţară. 

Constantin Duca Vodă scoase „grele nevoi şi mari pe tara“, 
La nunta, care lega neamul lui Iordachi Ruset de familia iui Va- 
sile Costachi vornicul se hotări pribegirea în Țara Rominească, 
unde Daca Vodă era urit. Vor pribegi Vasile vornicul cu fraţii 
săi, Lupul, Solomon şi cu alţii ca vre-o 50 şi mai bine de boeri, 
care iau cu el şi pe Bogdan hatmanul. 

Iordachi însă nu pribegeşte, cum pare a arăta /sforia ie- 
rogiifică. Reintoarcerea unor boeri după jurămîntul de amnestie 
dela Focşani, unde asistă mitropolitul Misail nu este şi aici. Ca 
şi'n /storia ierogiifică Bogdan hatmanul, Mibalachi Racoviţă spä- 
tarul, Ilie stolnicul Frige-Vacă, Macsut postelnicul rămin pribegi, 
Duca pirăşte la Poartă pe Brincoveanu. Atunci lordachi indeam- 
nä altă serie de pribegi în Țara Ungurească gi'n Polonia, din- 
tre care amintim ca figurind în /storia ieroglifică pe llie Can- 
tacacuzino, Ursachi. Neculce povesteşte şi despre încercarea lui 
Duca Vodă dea asasina pe Bogdan hatmanul prin Buhuș. Brin- 


1 Letopiseţul Ţării Moldove! dela Isiratie' Dabija pănă la domnia 
a rară a lui Antioh Cantemir, 4664 - 1705, ed. C. Giurescu, București, 1913, 


pag. 91. 
2 Neculce, L Cu pag. 267. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A DP. CANTEMIR 199 


coveanu se Îngrij!, ca acest fapt să strice lal Tărei şi mai mult 
domnia lui Constantin Duca, Ţine adunare c3} begii, ferindu- 
se insă de Bogdan, fiindcă nu voia, ca unul lin! Cantemireşti să 
ajungă domn. Domnul muntean trimite la Car tantin Duca pe 
Hrisant să-l asigure de prietinie, dar în tain trateze cu lor- 
dachi Ruset vistiernicul, căruia cu jurămint i bë p 
pizmei vechi, [i făgăduea ca noră o fiică eniru flul, Nicolae 
Ruset, dar îi cerea să se lepede de Cantemir şi Iordachi a pri- 
mit cu bucurie propunerile lui Brincoveanu. Êt acest prilej ace- 
laşi cronicar adaogă că, căsătoria intre Antioh Vodă şi o fiică 
a lui Brincoveanu nu se făcuse, fiindcă Antioh a refuzat să se 
lepede de Cupăreşti, 

Tot loriachi propune lui Brincoveanu pe Mihai Racoviţă 
spătarul ca domn al Moldovei — Mihalachi spătarul era rudă cu 
Iordachi. Duca neștiind nimic il face pe lordachi vornic mare de 
țara de jos şi ca vornic apare şin Istoria ierogiifică. 

Ni se mai dă amănuntul că chemat şi mergind Brinco- 
veanu apoi la Poartă, nu numai că n'a fost mazilit, cum ar fi 
dorit şi pusese la cale Duca, ci i se oferi chiar şi domnia Mol- 
dovei, Intrebind pe unchii săi, Cantacuzineştii, Brincoveanu re= 
fuză, dar propuse vizirului să ordone țării să-şi aleagă alt domn, 
Neculce nu ştie nimic de Verga dela Ceatalgea. Cu ocazia ma- 
zilirii lui Duca, boerii rămaşi în Moldova după lungi peripeții, în 
care Îi incurcase şiretenia lui Duca, se împreună cu pribegii din 
Țara Rominească. Bogdan hatmanul este oprit la Bucureşti şi nu 
poate merge la Adrianopol cu ceilalţi, ca să propue şi obțină o 
domnie nouă, Și Neculce ştie de răzmeriţa, care a urmat în imperiul 
otoman şi care a zâbovit planurile lui Brincoveanu. ŞI Antioh 
era la Adrianopol, Boerii il amăgeau să nu cheltuiască mult, să 
stea mulcom, că-l vor alege domn: aşa |! sfătuia mai ales lor- 
dachi Ruset şi-l înştiințase şi cumnatu-său Bogdan hatmanul. 
Deci protocolul şedinţei boerilor, cu care se introduce Isto- 
ria ierogiitică, trebue schimbat in acest sens. 

Pentru planul lui Brincoveanu sint ciştigaţi şi boeri! ducu- 
leşti şi deci avizul dat la Poartă va învinui mai mult pe Antioh, 
decit pe Constantin Duca. 

Mihalachi spătarul îmbrăcase caftan, cind s'a dezmetecit 
Antioh, că a fost înşelat. Atunci el promise mulți bani agâi ieniceri- 
lor, dar aga găsi pe M'hslachi spătarul făcut domn, cînd interveni, 

ŞI depă Neculce doi Cupăreşti, Mihalachi şi Scarlatachi vor 
îi capuchehaielele lui Mihai Vodă în ni, done 

Domnia lui Mihai Vodă va fi srăpinirea Roseteștilor, „Mai 
ales şi mai de cinste era lordachi Ruset vornicul ; ce vrea el și 
ce poruncea el, acela se făcea“, 1 Dar ne spune, ce nu știm din 
Istoria ieroglifică, că Bogdan Lupul fu velvornic de țara de sus. 
Se confirmă ştirea Istoriei ieroglifice că Mihai Vodă a primit 


1 L. c., pag, 230, 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din Țara Rominească știre despre mazilirea sa, Inainte de a ajunge 
la laşi capegi-bașa cu fermanu! sultanului. Scariatachi Raset era 
atunci în laşi. În Istoria ieroglifică nu este nimic despre otrăvi- 
rea lul Bogdan Lupul de cătră Mihal Racoviţă, înainte de a i se 
risipi domnia, Auzind Mihai Vodă de mazilire,—scrie Neculce— 
chemă la sine pe Bogdan şi-l întrebă ce ştie. Bogdan, care nu 
ştia nimic, i-a răspuns să nu-şi facă spaimă fără nici un motiv, 
„pre urmă n’a fi nimică şi este lucru cu ruşine“, Atunci Mihai 
Vodă să-i fi turnat otravă in catea. Bogdan muri peste cinci- 
şase luni. De ce nu inregistrează acest svon şi /storia ieroglifi- 
că, or poafe a fost terminată înainte de moartea lui Lupu 
Bogdan? 

Neculce ştie şi despre legătura de pace dintre Brincoveanu 
şi Antioh Vodă, încheiată prin vărul domnesc Ştefaniţă pahar- 
nicul Cantacuzino. După Neculce, legătura s'a făcut inaintea pa- 
triarhului — /storia ierogli/ică specifică care—şi prevedea, că cei 
doi domni nu se vor mai piri unul pe altul la Poartă, că se vor 
ajuta reciproc, că Brincoveanu va da în fiecare an lui Dumi- 
traşcu beizadea cite 10 pungi de bani 1 „pentru chiverniseala 
lui, ca să se odihnească în Țarigrad la casa lui, cu pace şi să 
nu mai imbie mestecind pe Brincovanul Vodă şi facind cheltu- 
ială“. Tot atunci, nise spune aci, Brincoveanu a impăcat pe An- 
tioh Vodă şi cu lordachi Ruset, care a făgaduit, că va servi cu 
dreptate. „ȘI aşa an ţinut de bine această pace, precum țin cînii 
vinerile”— 2 scria Neculce despre vremurile de care însă /sto- 
ria ieroglifică nu se mai ocupă. 

Cronica atribuită lui N. Costin, mai concisă şi mai săracă 
in amănunte, decit expunerea lui Neculce, ne arată şi pe D-diul 
medeinicerul între boerii pribegi şi rămaşi în Tara- Rominească, 
care vor cere de domn pe Mihalachi Racoviţă spătarul, 3 cum 
găsim şi'n /storia ieroglifică. 

O variantă a cronicei racoviţene ne spune că la stricarea 
domniei lui Dumitraşcu Vodă Cantemir, Bogdan şi lordachi au 
fugit la comandantul polon dela Cetatea Neamţului. 4 ŞI aici se 
ştie despre legătura de pace făcută între Brincoveanu şi Antioh 
Vodă pentru prima domnie a acestuia din urmă, iar în 1700 se 
zice, că Brincoveanu umbla să facă domn al Moldovei pre cine 
ar putea în locul iui Antiohie Vodă”. Tot de aici ştim, că Duca 
făcu să fie chemat la Poartă pe Brincoveanu pentru a fi ma- 
zilit, celace nu se putu; Brincoveanu a avut mijloace să se a- 
ranjeze şi ar fl zis: „Eu am mers la Poartă şi am venit, iară 
vol să fac să meargă şi acela la Poartă şi nu se va mai în- 
toarce”. 3 Brincoveanu putu să-şi execute amenințarea. Se știe 
şi în această cronică de negansa lui Antioh la Adrianopol: Cialie, 
aga ienicerilor, a sosit prea tirziu, ca să-l poată face domn. 


! In /storia ieroglifică se vorbeşte de 4100 lei şi de a irela parle 
din moşiile foste ale lui Şerban Cantacuzino, 
L. c., pag. 283. 
3 L c, pag. 50. 
4 Lelopiseje, ed. II. Kogălniceanu, vol. II, pag. 89. 
g Sidom, pag. 95. CI. şi Letopisejul țării Moldovei, ed. Giurescu, 
pag. 


` Exaporitului. Matei, 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUID. CANTEMIR 201 
———————————— A *A A_LUID, CANTEMIR OF 


In felul acesta cronicele mai mult ori mai puţin contimpo- 
rane confirmă expunerea /storiei ieroglifice, care cu oarecare la- 
cune de infor:naţie la început, este apoi mult ma! bogată. Fără /sto- 
ria ierogiifică, de unde am cunoaşte deosebita politică moldo= 
venească, ce o făceau Cantacuzineștii, la început fâră Mihai spă- 
tarul, apoi cu toţii ca opoziție lui Brincoveanu, rolul lui Toma 

Cazino, amănuntele interesante din viaţa lui Alexandru Ma- 
vrocordat, repere aşa de directă a schimbării marilor vi- 
ziri asupra domniilor romine la inceputul secolului XVIII, de un- 
de amănuntele aşa de interesante din viața boerimil moldoveneşti, 
din care cițiva ingi fără consideraţie la ce ajutor şi expediente re- 
curg, coboară prestigiul domniei moldovenești, gata oricind de ori 
ce intrigi, care să le folosească loruşi Binele ţării ? Era o intrebare, 


“ce nu şi-o puneau. /storia ieroglifică însă prin atitudinea lui Dimitrie 


Cantemir ne arată, că totuşi la cîțiva existau şi scrupule mo- 
rale. De atitea ori vedem pe Dimitrie Cantemir avind scrupule 
de conştiinţă, pe Bogdan hatmanul, Macsut serdarul ? Din acelaşi 
Istorie ieroglifică înţelegem atitudinea lui Dimitrie Cantemir în 
1711. Aşa de greu sau de loc nu ingăduia boerilor säl să vază 
în planurile sale politice. In ajunul intrării în războiu cu Turcii, 
el nu spunea nimic boerilor sâi ; „el să spue adevărul, că este 
ajuns cu Muscalii, nu spunea“ 1 —scrie hatmanul său Neculce, 
Neîncrederea se incuibase adinc în sufletul lui Cantemir. 

Memoriile lui Dimitrie Cantemir luminează aşa dar părţi 
din istoria vremii, despre care informaţia cronicărească este ne- 
dumerită, atit cea m ovenească, cit și cea muntenească: cronica 
lui Greceanu, cronica bălăcenească, 2 sau memoriile lni Radu 
Popescu, 

Fireşte, nu trebue să cerem /storiei ieroglifice mai mult de 
cit unor memorii. Pentru a reconstrui epoca, trebue să recurgem 
şi la celalalt material informativ. 

Brincoveanu lua în vremea lui Constantin Vodă Bătrinul 
şi alte măsuri pentru a Impiedeca triumful Cupăreştilor în poli- 
tica ambelor principate. Stanca, fiica lul Brincoveanu era că- 
sătorită în Noembre 1692 cu Radu, fiul lui lliaş Vodă. 3 Şi la 
nuntă azista Alexandru Mavrocordat, care se va încuscri cu Briu- 
coveanu: Ilinca va fi soția lui Scariatachi Mavrocordat, fiul 
fiul lui Grigore Ghica, se va căsători cu 
Raxandra Mavrocordat şi astiel competiţiunile la tronul moldo- 
venesc şi muntenesc se adaogă. 

Dimitrie şi-a scris în grabă opera, fiindcă altfel ar fi putut 
să ne dee intormațiuni mai precise şi mal multe despre prima 
domnie a lui Antioh, or poate nu le-a dat, fiindcă centrul memo- 
riilor şi preocuparea principală sint evenimentele anului 1702— 
1705. De aceia nu ne spune nimic despre lupta lui Dimitrie la 
Constantinopol cu Brincoveanu în vremea primei domnii a lui 


1 Neculce, |. c., pag. 305. 
2 N. lorga, op, cii, pag. 332 nota și passim. 
3 N. lorge, ibidem. 


202 VIAŢA ROMINEASCA 
i PERDEORE E D a 


Antioh, cum Cerchez Mehemed, protectorul, îl ajută să parali- 
zeze orice intrigă. Nu ne spune de intenţiunea lui Antioh de a 
lua de soţie pe o fiică a lui Brincoveanu: Antioh şi-ar fi asiga- 
rat astfel domnia, N'a consimţit însă să se lepede de Cupăreşti şi 
atunci Brincoveanu ii refuză. Dacă este adevărat ce spune o 
cronică, că în 1696 era între Brincoveana şi Antioh o convenţie, 
ca să nu se pirască unul pe altul la Poartă, să nu-și facă unul 
altula rău, 1 de ce nu o spune Dimitrie lui Toma Cantacuzino, 
cind înşira peripeţiile vrăjii, care pricinula atitea necazuri am- 
belor principate şi adacea atitea schimbări de domn in Mol- 
dova? 2 Acelaşi cronică, care vorbește despre convenţiunea din- 
tre domnii romini pentru prima domnie a lui Antioh, nu ştie ni- 
mic despre împăcarea dintre Brincoveanu şi Cantemireşti, cind 
se făcea în 1705. Nu găsim nici în /sforia lerozlifică spaima, 
iugrijorarea neintemelată a Muntenilor în 1697, Dimitrie din 
drumul spre Zenta se abătu pentra „patru-cinci zile“ la laşi, ca 
să ia toate măsurile pentru înlăturarea acelui Davidel, care se 
iscălea Alexandru David şi-şi ciştigase printre Turci oarecare sim- 
patii şi incredere pentru a-l face domn. Pe Davidel îl sprijinea 
mai ales hanul, despre care o informaţie venețiană spune că mij- 
locise să obţină domnia Moldovei Antioh Constantin Vodă. 2 

Intre amintirile sale Dimitrie ar fi putut sublinia lui Toma 
Cantacuzino şi împrejurarea, că petrecerea sa în laşi în legătură 
cu căsătoria a fost fatală domniei lui Antioh: lipsea, cine să 
opună aceleaşi arme intrigilor lul Brincoveanu la Constantinopol. 

Evenimentele anilor 1700—17)1 nu sint complect povestitel 
Trebue să ne punem insă şi întrebarea : e vorba de materialu, 
de conversaţie a două întrevederi şi de lămuririle absolut nece- 
Sare şi se mai adaogă faptul că orice eveniment istorie ni se 
pare explicat neîndestulător, dacă nu ni se dă toată informația 
pe care insă o puteau avea în chestia aceasta numal unii din 
contemporanii autorului /storiei ieroglifice. 

Doamna Maria a lui Constantin Duca Vodă murise in 1697. 
Domnia a doua a ginerelui deci va fi mai fără maenajamente 
pentru socru, Briacoveanu nici nu sprijinise la început revenirea 
lui Constantin Duca în domnie: el ar fi dorit pe Todiraşco de 
la Galaţi, dar întimpină refuzul categoric al Turcilor. Lapta de in- 


trigi din vremea domniei a doua a lul Constantin Duca preocupă mai - 


ales pe Dimitrie Cantemir şi ne oferă material necunoscut aiurea. Dar 
nu ştie nimic depre aceia, că Turcii îi ofrălui Brincoveanu şi domnia 
Moldovel, Brincoveanu sfătuit de unchii săi Cantacuzineşti însă 
se îngrozeşte de greutăţile, ce ar întimpina şi refuză 5 Dimitrie 
Cantemir nu aflase nimic nici despre fapte absolut necesare pentru 
4 Leleptioiil țării Moldovei, ed. G. Giurescu, pag. 90-9 . Bogdan 
haimanul trimis de Aniioh închelase convenție cu Brincoveanu. 
Hurmuzaki, Documente, V pag. 277. Despre nleryeajia hanului 
aminteşte şi Radu Popescu. Lf. N. orga, op. cil., pag. 556 și nota 3. 
3 Ibidem, pag. 94-95 şi Neculce, ed. cii., pag. 275 -76. 


di it 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D, CANTEMIR 203 
——————————————— IC RARA A LUI D. CANTEMIR 203 


a înțelege evenimentele anului 1700. 1 Cronica oficială a lui 
Brincoveanu vorbeşte despre „Grecii vrăjmaşi pămintului aces- 
tuia“, Se formase adică un partid boeresc in Ţara-Rominească, 
care intreținea legături strinse cu Alexandru Mavrocordat, Scar- 
latachi, ginerele mavrocordătesc al lai Brincoveanu murise la 28 
lulie 1609, dar Alexandru, pe care Brincoveanu continua să-l 
cultive, se gindea să procure fiului său Nicolae o domnie. A- 
lexandru Mavrocordat se putea gindi să i facă rost de o dom- 
nie şi ginerelui său Matei, fiul lui Grigore Ghica. 2 Astfel Brin- 
coveanu vrind-nevrind oferi sprijinul său lui Constantin Duca, 
pe care-l mai ajuta şi chiriaşal palatului său din Constantino- 
pol care nu-i plătea chiria : ambasadorul erman. Antioh Cons- 
tantin Vodă fu mazilit în S:ptembre 1 şi nimeri fa inchi- 
soare la Constantinopol, de unde-l va scoate protectorul Can- 
temireştilor, Daltaban, cind va ajunge mare vizir. 


(Va urma) I. Minea 


1 N. lorga, op. cit, pag. 342 şi urm. 
2 CI. N. lorga, op. cit, pag. 156 şi 332. 


Roş, Saiben şi albastru 


XII. Herostrat la Coţofenești 


Arde spitalul dela Coţoteneşti!... 

La Cartier, nu se ştie decit că i-a dat foc azi noapte un 
nebun, Asta înseamnă că până să primim noi ştirea la laşi, spi- 
talul trebue să fi fost distrus complect, 

Dispariţia acestei podoabe a „Crucii roşii“ mă făce să ex- 
clam şi eu ca Bossuet la moartea Ducesei de Orleans: „Madame 
se meurt... Madame est morte..." 

Toate nenorocirile de pe lume, s'au abătut parcă asupra 
noastră. Fatalitatea ne urmăreşte cu incăpăţinarea ei de catir, 
pege in fiecare zi, nu mai ştia din ce izvor, cu 
„äpä vle”, 

Eu care nu mă apropiasem de front nici măcar pănă la 
Coţoteneşti, nu puteam aprecia importanţa acestui dezastru. Citiva 
ofițeri în concediu de convalescenţă, îl <ozoteau chiar, ca o nouă 
înfringere a armatei romine. Credinţa mea era însă, că după 
victoria dela Mărăşeşti, armata noastră nu mai putea suferi in- 
fringeri ca cele de pe Jiu, Olt şi Argeş. Pentru mine, adevăru! 
acesta plutea in atmosferă ca un zbor de berze primăvara. Pen- 
tru prima oară dela inceputul războiului, aveam impresia fermă 
că ultimele noastre necazuri nu sint decit preludiul unei soarte 
mai bune, Nu eram profet şi nici nu voiam să fiu, fiindcă pro- 
feţii de până atunci, îşi făceau penitenţa pe treptele castelului 
dela Canossa, Dar pentru mine, dispariţia spitalului dela Co- 
jofeneşti era un indiciu divin că armata romină nu mal avea 
nevoe de el, 

Intimplarea de altfel, mă făcu să constat chiar a doua zi, 
că pe mine presimţirile nu mă înşelaseră niciodată. 

Toto, care pănă atunci fusese veşnic îngrijorat caşi cum 


ROŞ, GALBEN Şi ALBASTRU 235 
——— Sa a O 


răspunderea războiului ar fi dus-o el singur în spinare, mă in- 
timpină de data asta mai vesel de cum ar fi avut să-mi anunţe 


a victorie : 


— Ufl.. Bine că s'a sfirşit şi cu porcăria asta l.. 

— Eram sigur că are să sfirgească... De altfel, in afacerea 
asta, să ştii că am lucrat şi eu... Nu ţi-a spus şeful siguranţei?... 
De-acum încolo, răspund eu de ei... 

— De cine vorbeşti? 

— Cum, de cine?... De Ruşii... 

— Ce-are a face Ruşii cu Cojoteneştii ?,.. 

— Cu spitalul care a ars?... 

— Bine înţeles! Ala era spital ?... 

Și şeful de cabinet al ministrului de interne, odată cu dis- 
preţul lui pentru gazetarul prost informat, imi ţipă în urechi un 
cuvint internaţional, cu care transformă insigna „crucii roşii“ în- 
tr'un felinar de aceiași coloare. 

— Na ştii cam prins-o şi pe Jenny acolo?.. Fâcea pe 
dama de caritate |... 

— Ce, eşti nebun? Vorbeşti serios ?,, 

— Dar tu pe ce lume trăeşti?... Cum? Tu nu ştiai ce 
era la Coţoteneşti ?... 

Mărturisesc că pănă atunci nu ştiam nimic. Discreţia ado- 
tabilei mele laşități mă impiedica să peregrinez dincolo de ba- 
rierele laşilor. Nesiguranţa zile! de mine imi suprimase avintul 
oricărei curiozităţi. Mä resemnasem ca un simbure de fistic în- 
tr'o bucată de rahat Hagi-Bekir, veritabil. Tatiana era o adevă- 
rată enciclopedie sentimentală, din care puteam să mă instruesce 
la infinit, fără să mai simt nevoia bibliotecilor străine din dosul 
frontului. Ba ceva mai mult chiar, trebue să adaog că pănă a- 
cr gr nu aflasem de fosta existență a spitalului dela Coţo- 

e 


Sînt sigur dar, că Toto exagerează ca de obiceiu. Deşi 
pretinde a cunoaşte sufletul femeii în diferitele lui ipostaze, prie- 
tinul meu confundă totuşi, caritatea creştină cu dragostea per- 
sonală şi spiritul de sacrificiu cu darurile benevole. Supărarea lui 
este pricinuită probabil, numai de prezența amantei sale la Co- 
jofeneşti şi nu de scopul propriu zis al atitor alte prezenţe cu 
mult mai ilustre deci! a doamnei Jenny Colonel Vasilescu. Toto 
este insă un egoist şi raționamentul lui este tot atit de meschin 
caşi a celorlalţi favorizați de soartă, care nu cunoscuseră nici 
greutăţile frontului, nici binefacerile spitalelor din dosul fron- 
tului, 

Nu ştiam ce-ar fi putut însemna pentru Toto un spital in 
timp de războlu. Eu insă, găseam că intre un spital şi o femee, 
există o mare asemănare, Amindouă te pot vindeca, după cum 
amindouă te pot omori. In atmosfera unui spital palpită sufletul 
colectiv al femeii, cu toate capriciile lui de o clipă, brodate pe 
canvaua eternului feminin. Un spital fără femel, nu poate fi un 


205 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Spital adevărat. Femeia singură poate incâlzi albul rece şi u- 
nanim al sălilor de spital, Un medic fără o soră de caritate, este 
un medicament cu dozajul greşit. Primul descoperă şi vindecă; 
a doua inventează şi însufleţeşte... 

Era natural dar ca în "pian din dosul frontului să se gă- 
sească în permanenţă cit mai multe femei, fiindcă în timp de 
războiu, sora de caritate singură, Îţi poate fi mamă, soră sau in- 
ger de pază. Intr'un spital, femeia este pîinea de toate zilele a 
răniților de pe front. Şi în timp ce medicul îţi vindecă numai 
rănile, femeia iți intregeşte sufletul färimițat de durerea rănilor... 

Desigur că nebunul care dăduse foc spitalului dela Coţote- 
neşti, nu fusese niciodată rănit pe front, sau poate că—rănit şi 
vindecat de medic—inebunise de dragul femeii care fi veghiase 
la căpătălu. 

Cind o să se afle oare, adevăratul motiv pentru care ne- 
bunul de la Coţofeneşti năzuise să reinvieze in Moldova numele 
lui Herostrat, pe care cele dovăsprezece cetăţi loniene il opriseră 
subt pedeapsă de moarte, să fie transmis generaţiilor viitoare ?... 

Şi iață cum, actualitatea unul simplu fapt divers, poate 
servi de trambulină unui ziarist mediocru, pentru a-l arunca ìn 
plină antichitate, 

Dar istoria se repetă. Incendiul spitalului de la Coţofeneşti 
reeditează incendiul templului dela Ephez. Acelaşi mister le in- 
vălue pe amindouă fiindcă şi intr'unul şi intr'altul, se oficia cul- 
tul aceleiaşi zeițe cu nume diferite. „Crucea roşie“ modernă şi 
Diana antică, nu sint decit paravanul Afroditei hetalre, pe care 
vulgul nu trebue s'o cunoască niciodată subt adevăratul ei 
aspect... 

in templul dela Ephez se păstra manuscrisul lui Heraclit 
care proclamase domnia focului. In spitalul dela Coţofeneşti se 
vindecau rănile celor atinşi de focul războiului. Fatalitatea voise 
dar, ca tot focul să le puritice şi umanitatea păcatului peniru 
care erau divinizate. 

Herostrat dăduse foc templului dela Ephez, fiindcă proba- 
bil, lumina candelilor cu ulei de nard, îi desvăluise misterul pe 
care el—copilul virgin de pe malul Caystrului— nu-l bănoise încă. 
In Artemislon, preoţii zeiţei cu o sută de mamele adorar, după 
tradiţia egipţiană şi ritul persan, pe zeiţa cu o sută de mii de 
buze. ȘI din toate podoabele templului blestemat, Herostrat 
nu voise să păstreze neatinse de foc, decit foile de papyrus cu 
versurile lui Heraclit. 

Nu ştiu dacă nebunul dela Coţoteneşti a putut salva şi el 
ceva din spitalul distrus de foc, Dar ce putuse oare să vadă el. 
pe gaura cheii, la lumina electrică pe care medicii şi surorile de 
caritate ale spitalului uitaseră s'o stingă, în timpul oficiolui ?... 

Istoria se repetă însă, far cei care o scriu ca să fie cetită. 
o inirumuseţează ca să fie crezută. Herostrat a fost probabil un 
nebun, flindcă un om cuminte s'ar fi angajat ca simplu servitor 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 207 


al templului, iar nebunul dela Coţofeneşti a fost un Herostrat, 
fiindcă un Romin adevărat, s'ar fi făcut şi el medic ali: t 

Epllogul celor două mistere este iarăşi, acelaşi. In noaptea 
cind a ars templul dela Ephez, s'a născut Alexandru Macedon. 
In noaptea cînd a ars spitalul dela Coţofenești, s'a hotărit in- 
cheerea armistiţiului pe front... 


Nu mă Înşelasem nici de data asta. Incendiul spitalului dela 
Coţoteneşti era inceputul unei ere noul. Situaţia noastră urma sa 
se schimbe şi pe front şi la laşi. Toată lumea era de altfel con- 
vinsă că războiul pe frontul de răsărit nu mai putea continua. 
După refuzul armatei democratice a Rusiei revoluționare, de a 
mai lupta contra imperialismului puterilor centrale, armatei ro- 
mine nu-i mai răminea decit două soluţii: să-şi ardă drapelele 
şi să se sinucidă în bloc, sau să se facă... soră cu dracul până 
va trece puntea... 

ŞI puntea ce ni se arunca de cătră duşman, era... Basa- 
rabia | 

Victoria finală trebuia să se decidă pe alte fronturi. Fron- 
tul nostru nu mai conta decit ca o filă albă la +firşitul unui vo- 
lnm. Acţiunea războiului propriu zis, se desfăşura în textul fi- 
lelor precedente. Trebuia să umplem şi noi însă cu ceva, a- 
ceastă filă albă. 

La drept vorbind, Basarabia era tot a noastră, o puteam 
deci incorpora şi pe ea instrofa cintecului nostru războinic: „Să 
cucerim ce-avem de cucerit!" 

N'aveam decit să rezervăm cucerirea Ardealului pentru vre- 
muri mal bune. Deocamdată, visul lui Mihai Viteazu trebuia să-l! 
îndeplinim începind cu Basarabia lui Ştefan cel Mare şi sfint! 

Rominii de peste Prut ne așteptau. Oligarhia dela laşi îi 
neliniştea mai puţin ca democraţia dela Moscova. Vocea singe- 
lui incepuse să capete anume rezonanțe şi in Basarabia. ȘI dacă 
se vârsase zădarnic atita singe rominesc in Carpaţi, de ce nu 
s'ar fi vărsat cu folos şi două-trei picături, pe Nistru ?... 

Aliaţii noştri din răsărit ne deschideau singuri perspectiva 
celei mai nebănuite mărturii de dragoste. Incepusem chiar să bi- 
necuvintăm revoluția rusă, jar eu personal, Începusem să iubesc 
pe Nicolașa ca pe un adevărat frate basarabean... 

Evenimentele se precipitau ca desfăşurarea unei serbări na- 
ționale, după programul oficial. Guvernele se schimbară, unul 
după altul. Toto nu mai era şet de cabinet. In schimb însă, 
ofiţerii de rezervă nu mai aveau nici-un motiv să-şi înlocuiască 
uniforma militară cu hainele civile. Marele Cartier fusese desfi- 
inţat şi animatorii victoriei finale dela ziarul „Rominia“ obţinu- 
seră favoarea să fie trimişi la vatră, ca orice demobilizaţi ano- 
nimi, Frontul de luptă dispăruse caşi meridianul geografic pe 


203 3 VIAŢA  ROMINEASCA 


care desenatorul uitase să-l tragă şi pe noua hartă. Solemn şi 
glacial, războiul intrase subt formă de amintire, în arhiva docu- 
mentelor naţionale. 

După armistițiu, urmă pacea dela Bucureşti şi după pace, 
primele operaţiuni de comptabilitate dublă. Profitul şi pierderea 
începură să fie apreciate după putinţa svfletească a fiecăruia. Nu 
se putea însă cădea de acord, fiindcă de data asta, diplomele 
Academiei de inalte studii comerciale trebuiau liberate de Pan- 
teonul patrimoniului nostru naţional. 

Pierduserâm Carpaţii şi jumătate din Dobrogea şi ciştiga- 
sem Basarabia. 

Harta ţării se schimbase. Se umflase pe o latură şi se 
subțiase pe cealaltă. Din forma unei ghete, luase forma unui 
cimpoiu.., 

Gheata veche, e drept că fusese purtată cu folos de atiţia 
înşi 1... Cine- s'ar fi încumetat insă, să cinte cu acelaşi succes 
din cimpoiul cel nou ?... Naţionalul nostru instrument muzical, 
era ameninţat să nu-și găsească cimpoler. Cine avea să ciate dar 
„hora unirii“ cu fraţii de peste Prut, cind fraţii de peste Car- 
paţi boceau încă la căpătâiul gropilor proaspete?,.. 

Vorbeşti însă de lup şi lupul la poartă L.. 

Laurenţiu Blebea a sosit la laşi. A fagit din Bucureşti fi- 
indcă nu mai putea suporta atmosfera inăbuşitoare a pumnului 
prusac. Fuga lui Biebea este o întreagă odisee. Dar aci la laşi, 
cel puţin, se poate respira în libertate. Revoluţia rusă nu putuse 
fi decit o floare la ureche pe lingă ocupaţia germană. Raşii sint 
oameni generoşi. Au suflet... şi —vorba domnului Aivazian-—dacă 
ştii cum să te porţi cu ei, îi bagi în cofă numaidecit. Pe citā 
vreme, Neamţul e altceva. Parcă are plumb în cap şi asfalt în 
sufiet... 

Ca să poată scăpa nespinzurat, Blebea fusese nevoit să 
joace o mare carte: se pretăcuse că se dă de partea lor, ba 
ceva mai mult chiar, scrisese citeva articole şi la „Gazeta Bu- 
cureştilor“. Cum s'a încheiat insă pacea, a şters-o pe furiş. Pănă 
ce n'o pleca ultimul soldat neamţ din Bucureşti, nu se mai în- 
toarce înapoi. 

Sintem nevoiţi să primim explicaţiile lui Bicbea fără nici 
un comentariu. Prezenţa misiunii militare germane la laşi, (care 
înlocuise misiunea franceză) ne impunea cea mai strictă rezervă 
de ordin sentimental, chiar faţă de anume compatrioți ai noștri. 
il primim dar din nou În cercul nostru şi după citeva zile, cer- 
cul nostru dela laşi, se transformă parcă în vechea „gardă a 
demnităţii naţionale“ dela Bucureşti, din timpul neutralității. 

Părerea tutulor este că Nemţii au să fie Invinşi. Dela Sa- 
lonic continuă să vină ştiri tot mai bune, din zi în zi. Se pare 
că Bulgarii nu mai vor să lupte. Nemţii sînt nevoiţi să-i nă pe 
front cu mitralierele din spate... Ce invenţie lipsită de imagi- 
nație mal e şi Istoria asta)... Nu-i decit o veşnică repeţire. In 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU __ 209 


Macedonia se petrecea exact același lucru caşi în Moldova. La 
fel procedasem şi noi cu Rușii la Mărăşeşti... 

Tot aşa de imbucurătoare sint şi ştirile depe marele front 
din Apus. Naua ofensivă germană asupra Parisului a dat greş. 
Diviziile Kaizerului sau împotmolit iar în mlaştinile Marnei. Dela 
Aeţiu şi pănă la Foch, cimpiile Catalaunice acordă cu aceiaşi 
tradiţională generozitate latină, locuri pentru odihnă veşnică, tu- 
tulor turbaţilor de peste Rin, 

Incep să mă stimez mal mult decit eram obişnuit să mă 
cred. Simptomele unei ipertrofii timide, îmi gidelă discret şi 
plăcut subconştientul meu de animal raţionabii. Deşi nu mărtu- 
risisem încă nimănui lucrul acesta, eram convins că îndreptarea 
situației noastre, se datora nebunului -care dăduse foc spitalului 
dela Coţoteneşti. Herostratul nostru naţional, fusese un inspirat 
al zeilor. Minunea incepuse să se vadă cu ochii. Regretam chiar 
că nu fusesem eu nebunul incendiator. Mi-aşi fi legat cel puţin 
numele de un act eroic, Nebunia şi eroismul trăese frățeşte în 
același compartiment al creerului. 

Laşitatea noastră comună, incepe să ne pirguiască sufletul 
ca pe niște struguri. Toată lumea aşteaptă cu nerăbdare înce- 
putal culesului. O să fie oare in toamna asta, sau poate... 

Blebea nu crede în victoria aliaţilor. O aşteaptă şi el cu ne- 
răbdare, bine înţeles; dar Nemţii sint incă tari. Diviziile re- 
tase de pe frontul răsăritean au să strice echilibrul balanței de 
pe frontul apusean. 

Laurenţiu Biebea locueşte intr'o odae din curtea Bisericei 
Banului, peste drum de Legația franceză, instalată in localul Con- 
servatorului. Aci venim zilnic să cetim comunicatele dela Tur- 
nul Eifel şi să luăm note după fluctuațiile frontului. Ciţiva din- 
tre noi am făcut cerere la comandatura germană să ni se per- 
mită Intoarcerea la Bucureşti. Nici unul însă din prietinii lui 
Blebea, n'am putut obține cuvenitul „ausweis“, 

Nicolaşa, care nu mai face parte din niciun soviet, s'a în- 
regimentat cercului nostru. De cind s'a proclamat unirea Basa- 
rabie! cu Patria-mumă, Nicolae Damianovici Gorski s'a făcut 
romin basarabean. Pentru Blebea mai ales, Nicolaşa are o deo- 
sebită stimă. li plac argumentările lui spontane şi volubilitatea 
cu care peripateticianizează asupra diferitelor chestii la ordinea 
zilei. Cind îl cauţi, Nicolașa e la Blebea acasă. Pe la mine, nu 
mai vine aproape de loc. Rezerva lui, de altfel, mi-o explic 
foarte uşor. Odată cu plecarea ultimilor soldaţi ruşi din Romi- 
nia, spitalul dela antrepozitele gării s'a desființat şi Tatiana s'a 
mutat la mine. li apreciez discreția dar, cu atit mai mult, cu cit 
Tatiana este hotărită să plece cu mine la Bacureşti. Po- 
rumbița mea de porțelan a inceput chiar să ciripească „Doina 
Oltului“ şi „Ce te legeni codrule 2* 

In ultimul timp, bodega la „Cocostircul de aur“ se trans- 
formase intr'un restaurant de clasa |. Domnul Aivazian avusese 


210 VIAŢA ROMINPASCA 
dreptate: „Războlul este o afacere ca oricare alta, Depinde cum 
ştii s'o învirteşti”, Şi domnul Aivazlan o invirtise mai bine ca 
noi. Ba ceva mal mult chiar, scăpase şi de puşcărie.. 

Un client cu care se certase la un pahar de vin, îl denun- 
fase că serveşte la masă, carne de pisică în loc de carne de e- 
pure, Autorităţile ordonară o anchetă imediat, se făcuse o des- 
cindere la faţa locului şi cum judecata subt starea de asediu se 
face altfel de cum stă scris la lege, domnul Aivazian stătuse in- 
chis aproape o lună. L-am scăpat insă noi.—prietinii şi clienţii 
săi statornici. Şi „Cocostireul de aur“ şi-a întins aripile din nou 
şi a început să zboare odată cu apariţia la laşi, a celorlalți to- 
varăşi sosiți în unghi ascuţit din Constantinopol. 

De data asta insă, urgia cea mare trecuse şi localul năs- 
cut din nevoile războiului trebuia să corespundă cerințelor vieţii 
normale. Domnul Alvazian a mai închiriat dar şi prăvălia vecină, 
a spart zidui şi a schimbat odată cu mobilierul şi vechiul „menu“ 
din timpul războlului, Acum se serveşte de toate şi la fel pen- 
tru toată lumea. Pentru cițiva clienţi mai vechi însă, domnul 
Alvazian tot mai păstrează cite o surpriză, din cind în cind. 

= Intr'o seară, proprietarul meu îmi şopteşte discret la u- 
reche: 

— Ştii că mi-am asigurat localul pentru o jumătate de 
milion ? 

Precauţia asta, mi-ar fi părut foarte naturală, dacă dom- 
nul Aivazian, nu m'ar fi impresionat cu aerul său misterios. 

— Se vede că nu mai ai ce face cu banii! Al incepat 
să-i arunci pe girlă, 

— Aşa crezi dumneata ?... Va să zică omal trebue să-şi lase 
avutul aşa, în vola soartei... 

— Dar cine îţi ameninţă avutul, mene ? 

— Cum cine ?... Doamne fereşte de ceasul rău!,. Parcă 
ştie omul ce se poate întîmpla mine ?... la gindeşte-te bunioară... 
Un foc... N'ai văzut cum a ars spitalul dela Cojofenești ?... 

— Alpia i-a dat foc un nebun. 

— El, şi?.. Dumneata crezi că la laşi nu sint nebuni?.. 
Slavă Domnului!... laşul e mai mare ca Socola!... 

— Atunci, foarte bine ai făcut... Brava dumitale.. In caz 
de incendiu, pui mîna pe o jumătate de milion. 

— De o camdată, o jumătate... Mă bate însă gindul să-i 
ridic asigurarea la on milion... 

— ŞI ce-ai să faci nene cu atiţia bani ?.. 

Domnul Aivazian oftează adinc şi mă priveşte cu mila u- 
nui părinte pentru un copil timpit din naştere. 

— E, he... Ce înseamnă un milion, cucoane, În zilele noas- 
tre ?... Dar dacă o da Dumnezeu să se întîmple şi minunea asta, 
să ştii că plec din laşi. Mă duc la Constantinopol. Acolo trebue 
să fie rost de ciștigat parale multe acum... Mie nu-mi prea ml- 
roase a bine, cu Nemţii din Balcani... Să ştii că la Constanti- 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU - 21 


nopol o să vină tot Englezii... ŞI ăla vin cu aur mult, nu glumă! .. 

crezi dumneata c'a fost rubla rusească ? Nimica toată... Să 
poţi lucra însă, numai cu lire sterline şi pe urmă, să nu mai 
superi pe Dumnezeu cu nimic t.. 

Domnul Aivazian imi face imoresia că nu aşteaptă decit o- 
cazia binevenită, să poată face pe Herostratul propriului său res- 
taurant. De altfel, cum sintem intraţi în toamnă, cocostircii tre- 
bue să fi inceput să plece spre Constantinopol. 


XUL—Hg C* Az + H CI = Hg CI + CAzH 


De citeva zile, Dumnezeu ne suride binevoitor din perva= 
zul ferestrei de cer albastru, pe care toamna ne-a lăsat-o des- 
chisă parcă anume, în orizontul fumuriu dinspre miazăzi. Pentru 
prima dată, dela inceputul războiului, briza caldă a Mediteranei 
ajunge până la lași. In Moldova se fac pregătiri pentru iernat. 
In Macedonia însă, a început să se imprimăvăreze. Comunicatele 
oficiale transcriu parcă textul cap. XI din Evanghelia sfintului 
lon, cu învierea lui Lazăr... 

Detecţiunea armatei bulgare a deschis drumul aliaţilor 
noştri spre Dunăre. Trupele germane nu ma! opun nici ele re- 
zistență. Se retrag în grabă spre nord şi e foarte probabil că 


„n'au să se oprească decit la ele acasă. Monarhia Austro-Un- 


gară este in plină descompunere, Ungurii au fugit şi el de pe 
Piave şi trupele italiene, impănate cu cele citeva divizii franceze, 
au depăşit vechea frontieră. Situaţia desperată de pe cele donă 
fronturi de luptă secundare, a demoralizat întreaga armată ger- 
mană. Frontul apusean a fost străpuns în mai multe locari și 
divinul Wothan a părăsit pămintul Franței şi al Belgiei, pentru 
a-şi putea apăra măcar scena teatrului din Bayreuth... 

Dela Bucureşti, ne vine ştirea că Nemţii au început să-şi 
facă bagajele. 

Regret că nu sînt şi eu acolo. Spectacolul trebue să fie a- 
celași ca acum doi ani, cînd incepusem să ne facem noi baga- 
jele pentru laşi. - 

Bucuria noastră patinează pe ghiaţa inconştiinţei eroice, pe 
care bunul Dumnezeu ne-o procură în fiecare iarnă, pe lacul din 
Cişmigiu. Toată lumea patinează la fel. Parcă toţi s'ar fi näs- 
cut cu cite o pereche de patine în picioare l.. 

Blebea singur stă pe mal şi priveşte încruntat spectacolul 
de pe lac. Ii clânțăne dinţii de ger şi nu ştie unde ar putea 
găsi o vatră caldă şi prietinoasă. Dragostea noastză nu-l mai 
mulţumeşte, Ar vrea să plece din laşicu primul tren. Dar ire- 
ui acesta întirzie parcă anume, să poată pleca cu alții, nu cu 

lebea... 

Dezastrol puterilor centrale deşteaptă în sufletul nostru. 
ecoul suferințelor aproape uitate... Blebea însă declară că nu 
vrea să le lase nerăzbunate. Dacă ar putea pleca la Bucureşti 


AŢA ROMINEASCĂ 


lan, n'ar sta la 
imele momente 
cupat şi din inima Ardealului ro 
signele Coroanei Sfint 
decata anilor de robi 

De data asta însă, e prea tirziu. Blebea 
semneze, Guvernul care 
schimbat peste zi şi 
de războlu, Primele d 
moldoveni şi pe 
tru totdeauna, colorile sfi 
Toş, galben şi albastru 1... 


ginduri un singur moment. Vrea să 
goniei germane în teritorul o- 
minesc, să smulgă el singur in- 
ului Ştefan, cu crucea ei strimbă caşi ju- 


trebue să se re- 
semnase pacea dela Bucureşti a fost 
pusă din nou pe picior 
ecut culmile Carpaţilor 
turău din nou şi pen- 
ani de-alungul străzi! 


a romină a fost 
etaşamente au şi tr 
pămîntul Ardealului, fi 
şiate acum doi 


In restaurantul la „Cocostircul da aur“ 
primelor noastre victorii în Ardeal, 

Foştii mobilizați la 
pe front. Intlinirea lor 
rea, ii obsedzază ca 
signe de noblețe seculară. Sufletul 
caţi in ştofă de Buhuşi s'a 
dată, iovestmintaţi în fier. 
Şi suflet, slavă 
Ha. putere!... Dacă ar fi să 
cruciadelor, clte un titlu de noble 
pomelnicul nostra ar umple trei 
bate chiar recordul democraţiei ruseşt 
In veselia noastră unanimă însă 
Toto apare ca un bolid 


se bea in cinstea 


cenzară au cerut cu toţii să fie trimişi 
cu armatele aliate care au trecut Dună- 
gazin cu decoraţii şi alte in- 
rezerviştilor romini imbră- 
intrăţit cu sufletul cruciaților de altă 
Eroismul insă, cere suflet nu haină. 
mnului, avem cît motorul unui automobil de 
ni se acorde, ca pe vremea 
fe fiecărui candidat la eroism, 
manahuri Gotha. 


vitrina unui ma 


troubla. la fête“ 
aşii strigă cit îl ține 


— Ați aflat noutatea cea mare?,. 
dimineaţă mort, în odaia lul... 
Sgomotul încete 


Blebea a fost găsit azi 


ză ca un cintec de fonograf oprit brusc. 
se ridică stridentă şi totuşi gravă, ca o ra- 
cerul unel nopţi fără lună şi fără stele. E 


— Ha, Ha, Hal... 
şi-a ales momentul să 


chetă luminoasă pe 


Ce proastă inspiraţie!... Tocmai acum 
moară ?... Dobitocul!,.. 

Ştirea adusă de Toto și replica lui Nicola 

seră ca două rapiere pe teren, 


impresia primu 
sese profanată 


e inconştiența unui alcoolic în ulti 
Oricine ar fi putut fi mortul —un 
gurilor rele—noi nu puteam 
prletinul nostru şi că odată cu 
fiecare din noi, cîte o pârticică din 
nereţi : Intregirea neamului rominese !, 


spion nedovedit sau o 
uita că Laurenţiu Blebea, 
moartea lul, murea parcă 
visul propriei noastre ti- 


ROȘ, GALBEN ŞI ALBASTRU 213- 


Visul acesta il trăiserăm impreună. Unde, cum şi cind, nu 
avea nici o importanţă. Elocvenţa noastră încălzise bronzul sta- 
tuei lui Mihai Viteazu şi cadelnița animatorilor dela ziarul Ma- 
relui Cartier. tămăiase cu prisosinţă şi ponpa recunoştinţă, mor- 
mintele anonimilor de pe front. Amintirile comune măreau cor- 
tegiul funebru al celui plecat din mijlocul nostru, cu fiecare din 
cel care il cunoscusem, îl iubisem sau îl urisem. Moartea lui 
Blebea ne aduna parcă din nou la un loc şi fiindcă atiția ani 
de-arindul trăiserăm nedespărţiți, datoria celor care sărbâtoream 
întăptuirea visului comun, era să-l urmâm în mormint sau să-l 
„păstrăm veşnic viu, în sufletele noastre... 

Sărbătorirea primelor noastre succese în Ardeal, se schim- 
base intrun parastas pentru odihna sufletului zbuciumat al pri- 
mului romin ardelean dispărut din mijlocul nostru... 


Tatiana mă întreabă de ce sint trist. 

— A murit Blebea, L-au gasit azi dimineaţă mort în o- 
daia lui, 

— Ştiam de-aseară... Imi spusese Nicolaşa. 

Calmul Tatianei, mă împietreşte locului, Numele lui Nico- 

laşa, Imi pare de data asta, un leitmotiv funebru în intimitatea 
unei destăinulri pe care n'o putea anticipa decit criminalul ade- 
vărat, Incep să bănuesc că moartea lui Blebea nu este lucru 
curat. 

— Dar Nicolasa de unde știa ? 

— Nu ştia c'a murit. Știa numai că are să moară... 

— ȘI cine l-a omorit ?... Haide, Tatiana, spune-mi adevă- 
rat... Tu trebue să ştii tot ce s'a petrecut... 

Tatiana tace, işi mişcă buzele numai şi parcă vorbeşte cu 
ta singură. 

— Spune-mi, Tatiana... Aşa e că Blebea a fost asasinat ? 

— A fost pedepsit numai, 

— ŞI pentru care vină ? 

rvise la dol stăpini deodată şi pe amindoi îi inșelase 
deopotrivă. 

— Era spionul Nemţllor ? 

— ŞI al Nemţilor şi al Ohraniei ruseşti, 

— unde ştii lucrurile astea ? 

— Mi le-a spus Nicolaşa, VA träda şi pe vol, şi pe noi, 
şi pe Nemţi. Inaintea intrării noastre in războlu, era în legă- 
tură cu amiralul Visolkin dela Reni... Ce afla dela agenții ja- 
trişti, raporta la Legația germană, In ultimul timp, trimitea la 
Bucureşti note zilnice de ce se petrece la laşi. Fotografia dela 
fereastră, pe toți care se duceau la Legația franceză... Ştii de 
ce nu ti-au dat Nemţii „ausweis* ca să te intorci acasă Pa 
Erai pus şi tu pe lista lui Blebea... 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Īno 


Destăinuirile Tatianei mă transtormaseră într'o stalactită. 
De-alungul spinării, simţeam curgind parcă un fluviu care își 
schimba tocmai cursul apelor. Bănuelile mele nu merseseră 
niciodată pănă acolo. Tatiana însă, vorbea cu limpezimea unel 
lecturi în limba ei maternă, 

— Nicolaşa il descoperise din prima zi. Pindea numai mo- 
mental să-l poată pedepsi... 

— Va să zică Nicolaşa l-a omorit ?... 

— L-a pedepsit, nu l-a omorît... 

=: Dar dacă se află? Dacă se dovedeşte că a fost asa- 
sinat ?,,. 

— Nal nici o teamă... Noi nu omorim cu dovezi... De-a- 
cela a şi întirziat aşa de mult. Dacă nu se stingea aseară lu- 
mina electrică, putea să mai trăiască facă... 

Perseverența Tatianei de a-mi da amănuntele cu linguriţa 
ca un medicament, mă făcuse să uit aproape numele mortului. 
De data asta nu mă mai interesa decit felul morţii lui, 

— Ascultă, Tatiana. Tu îţi baţi joc de mine... Ce are a 
face lumina electrică, cu moartea lui Blebea?,.. 

Tatiana zimbeşte cu buzele impreunate, ca cicatricea unei 
răni vindecate demult. 

— Crezi c'al să pricepi dacă am să-ţi spun ? 

— Spune-mi mal întăiu care a fost rolul tău in această 
crimă. 

— Nici unul. 

— De unde ştii atunci aşa de bine, ce s'a petrecut ? 

— Fiindcă Nicolaşa iml spune tot ce face.. Credeam că 
ştii lucrul ăsta, 

— Ce-i atunci cu lumina electrică ? 

— Cind li s'a stins lumina, Blebea a inceput să Înjure că 
a rămas pe întuneric. Nicolaşa însă, poartă cu el totdeauna o 
luminare sistem Pilau. l-a oferit-o imediat şi s'a grăbit să plece 
după ce i-a aprins-o. O luminare sistem Pi u, omoară pe ne- 
simţite şi fără nici o urmă... Un sfert de ceas, ţi-e de-ajuns... 

— Cum, cum ?... Ce fel de luminare ?... 

— Pilau... Pl-la-u... N'ai cetit pe Edgard Pot ?... Noi cu- 
noaştem reţeta luminării lui Pilau de-acum cinci ani... Stearină 
30 de grame, cyanură de mercur 4 grame și acid clorhydric 3 
grame... Ce-ai holbat aşa ochil la mine ?.. Sä nu afle Nicolaşa 
că ştii şi tu lucrurile astea, că nu-i bine... Mai are preparate 
încă vre-o două duzini... 

— Nu, nu... Fii pe pace... 

Nicolaşa însă, putea să mă amenințe şi cu două sute de 
duzini, că eu tot nu pricepeam nimic din ce-mi spunea Tatiana, 
ȘI cu toate acestea, ştiam că Blebea fusese găsit mort în patul 


ui, că uzina electrică nu A asea din cauza unul accident de 


motor şi că azi noapte, laşii fusese luminat numal cu luminări .. 
Cu ce fel de luminare dar, fusese asasinat Blebea ? 


ROȘ, GALBEN ŞI ALRASTRU 215 


genene se aşează la masă şi incepe să-mi explice, negru 
pe alb: 

— Vino incoa să înveţi şi tu. Poate ai să al nevoe vre-o- 
dată... Acidul clorhydric se găseşte intr'o capilară de stearină 
curată, care străbate luminarea paralel cu fitilul. Pe măsură ce 
luminarea arde, acidul clorhydric, venind in contact cu cianura 
de mercur, o transformă in clorură de mercur, lar acidul cyan- 
hidric care se degajează, otrăveşte aerul şi omoară fără deose- 
bire, orice fel de vietate s'ar găsi In odae: om, cine, pisică, 
muscă și chiar păduche de lemn. Dacă vrei să cunoşti şi for- 
mula chimică, iat-o: HgC'Az-L-Cl= Hg CI+ C*AzH. Ai 
înţeles ?... Operația e foarte simplă... Nu lasă nici o urmă şi nu 
deşteaptă nici o bănulală. Exact la fel poți muri! de apoplexie 
sau de ruptura unui anevrism... 


Pe Laurenţiu Blebea l-am ingropat în „Cimitirul eroilor“ 
unde statul acordă pămintul gratuit. La „Eternitatea“ locul costa 
prea Scump şi din na cs prietinilor nu s'ar fi putut niciodată 
stringe suma necesară, Nu s'a ținut nici un discurs şi in tot 
laşii n'am putut găsi o singură floare să-l punem pe mormint. 
In schimb însă, i-am făcut o cruce de stejar mai mare şi în prima 
lui noapte subterană, o candelă cel puţin, ştim bine că i-a ars 
la căpătâi De celelalte nopţi na mai putem răspunde nol, fiindcă 
mormintele eroilor sint date în păstrarea unei „Societăți formată 
din elementele militare, care nu mai sint apte pentru front. 

Nicolaşa l-a condus impreună ca noj pănă la groapă. |! 
era teamă parcă să nu-l scape din mină. Eu m'am ferit să-i 
fac vre-o aluzie. Deocamdată nu era potrivit nici locul, nici 
timpul. Și afară de asta, îmi lipsea poate dinamica eroismului, 
de a-mi afirma măcar patriotismul contemplativ. Cu alte cuvinte, 
imi lipsea cel mal principal obiect din echipamentul meu 
sufletesc. 

La inceput, Tatiana trebue să fi avut o încredere oarbă în 
mine ca să-mi destăinuiască secretul morţii lui Blebea. Mai tir- 
ziu însă, cind işi dăduse samă de ușurința cu care vorbise, avu- 
sese grija să mă prevină că Nicolaşa mal are încă două duzini 
de luminări sistem Pilau. Nicolaşa dar va continua să fie prie- 
tirul meu atîta timp cit dragostea Tatianei pentru mine nu-i va 
Ceris aeipiut şi mai ales pumnul cu care mă amenințase acum 
doi ani... 

La întoarcerea noastră spre casă, Toto care a intrat în gra- 
tiile noului ministru de interne, îmi comunică un mare secret. 
Peste trei zile, pleacă primul tren direct la Bucureşti, cu per- 
soane oficiale şi particulari cu trecere la guvern. 

Dacă Toto ar avea inteligența mea, iar eu relațiile lul cu 
lumea oficială, amindoi am ajunge oameni deopotrivă de mari in 


216 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Rominia de mìne. Probabil însă că Toto îmi va lua inainte de 
data asta, fiindcă relaţiile cu puternicii zilei mențin apele tot- 
ea turburi, ca să nu poată ploti la sopra aţă decit gu- 
noaele. 

Mă folosesc totuşi de cele aflate şi încep să mi pregătesc 
putinţa plecării la Bucureşti cu primul tren direct. E trenul cu 
care acum citeva zile, visase să plece bietul Blebea l.. Regret 
din suflet schimbarea rolurilor. Martor mi-e bunul Dumnezen că 
as y fi în stare niciodată să doresc moartea unui prietin, chiar 
cind prietinul meu ar fi duşmanul ţării mele. Lașitatea are ma- 
rele avantaj de a ne umaniza mai repede şi mai complect. In 
privinţa aceasta, sint de pertect acord cu Nicolaşa şi cu idealul 
democraţiei ruseşti. Ne desparte numai o simplă nuanță de in- 
terpretare. Nicolaşa omorise ; eu ertasem.., 

La drept vorbind însă, inversarea rolurilor venise la timp. 
Doi ani, stătusem destul la laşi. Puteam să-mi consider sta lul 
exilului sfîrşit. De-acum incolo, incepea exilul lui Blebea. Fie- 
care la rindul lui... 

Bucureştii mă chemau înapoi. Nu ştiam dacă mă ertase de 
toate criticile nedrepte făcute la plecare. Dar ştiam că atita timp 
cit o să existe parabola „Fiului risipitor“, Bucureştii vor sacri- 
fica totdeauna cu bucurie un miel gras şi un butolaş cu vin 
vechiu pentru sărbătorirea pocâitului, 

Știam că după doi ani de zile, nu voiu găsi nimic schim- 
bat, afară poate, de sufletul cîtorva romantici intirziaţi. Urmele 
ocupaţiunii duşmane nu putuseră schimba poteca bătătorită, pe 
care iarna n'o astupă decit pănă în primele zile ale primăverii, 
Pictura cubistă din ziua cind cetisem ocuparea Bucureştilor de 
armata mareşalului Makensen începea să-şi precizeze intenţiile, 
liniile, planurile şi colorile caşi o Madona de Rafael. De data 
asta incepusem să văd Bucureştii, exact ca într'o carte postală 
ilustrată... 

lată lar Ateneul cu statuele lul meschine și pretențioase ca 
morala din fabula „Broasca şi boul“, lată Calea Victoriei de- 
monstrind cu impertinenţa ei savantă, erezia formulei geometrice 
că drumul cel mal scurt dela un punct la altul, ar fi linia dreaptă. 
lată apoi strada Carol cu viziunea ei funebră din ziua în care 
servise de mauzoleu drapelului nostru național şi in fine, iată-mi 
odaia cu biblioteca şi icoana sfintei Paraschiva, iată pe Lotty, 
e P Viki, iată-mi sufletul reintregit ca soarele după o eclipsă 
totală. 

Perspectiva regăsirii Bucureştilor, mă inalţă pe soclul lagi- 
tăţii mele conştiente, aşa de sus, că aproape încep să-mi pierd 
noţiunile de adevăr şi frumos. Da, da... Bucureştii sint cel mal 
minunat oraş din lume, fiindcă de azi înainte, Bucureştii sînt ia- 
râşi ai mei]... Bucureştii sint şi au să rămină veşnic, amanta 
necredincioasă care te inşeală cu primul venit, dar de care nu te 
poti hotări să te desparți, fiindcă ţi-a intrat ca o otravă în 
singe... 


bá 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 217 


Mă întorc la Bucureşti... Permisul l-am obţinut mai repede 
decit m'aşi fi aşteptat. Se pare insă că Dumnezeu ne-a identi- 
ficat—pe toţi animatorii victoriei finale—cu pasările cerului: ne 
poartă de grijă şi unora şi altora. 

Tot cu ajutorul lui, am reuşit să conving pe Tatiana, că 
deocamdată trebue să rămie încă la laşi. Va veni la Bucureşti 
insă, de îndată ce o volu anunța. Nicolaşa va veni şi el. Ar putea 
găsi loc la un ziar independent, unde ideile democraţiei de peste 
Nistru puteau fi îmbrăţişate mai repede chiar ca în ziarele 
ruseşti, 

Sint mai fericit ca un elev scăpat de examen. N'am luat 
nici un premiu, fiindcă părerea mea asupra premiaţilor continuă 
să se bată cap în cap cu a profesorilor şi a Ministerului ins- 
trucțiunii publice. Un elev conştient, care învaţă carte pentru 
el şi na pentru bucuria părinţilor, poate ajunge om mare, chiar 
cind trece clasa cu media la limită. In şcoală, creerul trebue 
menajat. Efortul cel mare se cere după ce intri în viaţă. Școala 
este un simplu cimp de antrenament, Pe hipodrom insă, dacă 
nu ştii cum se face o cursă de aşteptare, la potou îţi ia altul 
inainte. Acelaşi lucra era să se intimple cu armata romină, dacă 
nu Încheiam la timp pacea dela Bucureşti. Jockeii din capul 
plutonului au rămas de data asta în coadă. Eroismul de a fi 
fost totdeauna în frunte, le-a metamorfozat coroana de lauri în- 
truna de spini l.. Până astăzi — mulțumescu-Ţi ie Doamne— 


Wam luat nici un premiu: nici în şcoală, nici in literatură. Asta 


înseamnă că morţii n'au ajuns încă să mă priceapă şi ca atare, 
continui să fiu viu. Cind cei care anu mai sint încep să pri- 
ceapă pe cei care par a mai fi încă, diferenţa dintre unii şi alții 
se reduce la spaţiul de timp ce-i trebae mortului să fie coborit 
de pe catafalc, în groapă... 

E povestea tragică a tuturor fabricanţilor noştri de mar- 
meladă naţională, politică, socială, economică şi artistică, 

Consolidarea ruinilor ne preocupă mal mult decit creaţia 
edificiilor nouă, Ne este teamă să ne atingem de morţi, fiindcă 
ne dăm seama că nu-i putem inlocui Inzăduința colectivă, do- 
vedeşte neputinţa individuală, Greutatea trecutului ne sufocă, con- 
templarea mizeriei prezente ne mingie şi dispariția noastră fa- 
tală ne scapă de ruşinea unei existența pe care nu ne-am pu- 
tut-o afirma cu nimic. 

De azi înainte, întregirea noastră pe harta geografică este 
sigură, Să dea Dumnezeu ca ea să se poată face şi în viaţa de 
toate zilele |. A 

Mi-e teamă însă că vom rămine mereu aceiaşi paracliseri 
ai formulei „Doamne milueşte-ne l...“ Vom deveni poate cu tim- 
pul chiar preoţi şi după un stagiu de milogeală evanghelică, vom 
ajunge Arhlerei şi poate chiar Apostoli... Vom aştepta zadarnic 
însă pe Prometeul neamului nostru care să ne dăruiască focul 
propriei noastre existențe fără prealabila invoire a Divului Tra- 


5 


218 VIAŢA ROMINEASCA 


jan sau a lui Mihai Viteazul... Mi-e teamă că nu vom ajange 
niciodată să înţelegem optimismul unei existenţe naţionale şi vom 
continua să ne proslăvim strămoşii cu respectul slugii faţă de 
stăpinul bătãios... 

Din tot trecutul nostru, nu vom putea agonisi în suflet decit 
un maldăr de ruine. Dar ceiace este mai trist, nu le vom putea 
păstra nici pe acestea intacte; flindcă—spre marea noastră ru- 
şine—nu vom fi în stare să clădim pentru ele, nici măcar un 
Muzeu naţional, Le vom specula însă în discursuri, în promisii 
şi în planuri pentru viitor şi le vom preamări atita timp cit i- 
pocrizia, egnismul și rapacitatea celor puternici ni le va flutura 
prin faţa ochilor, învăluite în colorlie drapelului naţional: roş, 
galben şi albastru... 

Virtutea pasivă a propriei noastre admiraţii, va ucide în 
noi orice emoție creatoare. Vom clădi atitea mauzuleuri, că nu 
vom mal putea găsi loc pentru un singur Panteon.. Şi așa mai 
departe, vom continua să răminem în viaţă, aceiaşi elevi pre- 
miaţi în şcoala Romîniei de eri, până ce vom Imbătrini pe băn- 
cile neamului întregit, fără să putem pricepe tinerețea trecutului 
învăţat pe derost. Vom papagaliza şi noi ce vom auzi dela alţii 
şi în mijlocul generaţiei de mine, vom trăi suspendaţi in colivia 
noastră spațioasă, ca o podoabă exotică în casa unul îmbogăţit 
de războiu, Dar optimismul şi entuziasmul pentru viaţa adevă. 
rată, al celor ciţiva, sint sigur că vor fi apreciate cași până mai 
eri, tot cu nota „trei la conduită“, 

Ce voiu găsi dar la Bcureşti, după doi ani de umilinţă 
naţională şi complectă deza regare moleculară ?,.. 

Să se fi născut oare din el însuși, un al doilea Empedo- 
cle şi în țara mea ?,.. Intregirea neamului rominesc să fi intre- 
git oare şi sfera dragostei solare, la care ar trebui să ne încâl- 
zim cu toţii ca la sinul acestui zeu globular ?,.. Sau poate, pon- 
tifi discordiei vor continua să-i denatureze cultul şi pe viitor ?,. 
Vom culege şi noi. ceva nou cu adevărat, din realizarea visului 
nostru de eri ?,.. Sau ne vom mulţumi numai cu sandala de a- 
remţă a magului de odinioară, scorojită de focul vulcanului 

In cazul de faţă, vulcanul Etna poate fi înlocuit cu răz= 
boiul pentru întregirea neamului rominesc. 

rr eri sea 3 Seo vine mele mă îndepărtează şi 
mai muit de optimismul existenței pentru care trebue 
de azi Înainte. 9 aptat 

E timpul dar să proclamăm, cu aroganța omului care vrea 
să trăiască, nu temerile, ci aspirațiile noastre de mine. 

E timpul să ne controlăm viața cu proprii noştri ochi, cu 
propriile noastre simţuri, cu propriile noastre brațe!... Sa ne 
admirăm strămoşii dar, numai cu intenția hotărită de a face şi 
noi ca ei... Din admiraţia noastra pentru trecut, să ne rezervăm 
numai decit, o cotă parte şi pentru viitor.. Cel care trăesc ad- 


d 


ALBA 219 
mirind numai trecutul, dispar fără să poată lăsa după ei ceva 
demn de admirat... Și să nu uită mcă datoria noastră, inainte de 
toaie, este să devenim strămoşii urmaşilor noştri de mine... 

E singurul eroism postum al laşităţii noastre creatoare, 
conservatoare şi perpetuante. 

Altminteri, riscăm şi noi caşi Laurenţiu Blebea, să fim puşi 
in formula chimică: Hg C’ Az +- H CI = Hg CI +C? Az H... 

Tatiana mi-a destăinuit că Nicolaşa, mai are încă două du- 
zini de luminări sistem Pilau—exact cit i-ar trebul la nevoe, Ro- 
miniei de mine, să scape de ploşniţile Rominiei de eri, 


XIV.— Trăiască Romiînia Mare 


Locomotiva noastră urlă ca un cine la luna plină. Primele 
macaze ne zgilţie ca nişte sughiţuri nervoase şi pe peronul gării 
de Nord, un grup de prizonieri germani, urează: „Willkommen 
in der Heimat" primilor bucureşteni sosiți dela laşi fără auswais. 

Cobor din tren caşi cum m'aşi fi întors din vilegiatură. In 
cele două nopţi şi două zile de drum, mi-am recapitulat zadar- 
nic episoadele faimoasei „Expediţii a celor zece mii“ şi împreună 
cu tovarășii de vagon, mi-am pregătit vocea să salut oraşul 
natal: Talassa l... Talassa!... Scontasem însă o emoție la care 
probabil, nu aveam nici un drept. Momentul liric mă trădase 
ca un aliat de ocazie, de care nu mă lega nici-o afinitate sufle- 
tească. Imi dau seama încă odată mai mult, că eroismul este 
un fel de articol de lux, pe care nu mi-l pot introduce în suflet, 
nici măcar prin contrabandă. 

Privirile binevoltoare ale curioşilor Încep chiar să mă ener- 
veze. ŞI nu sint măcar imbrăcat in uniformă militară... Cel 
puțin, i-aşi putea minţi că vin de pe front... Dar aşa—civil, cu 
ghete dela misiunea americană, palton cu blană dela Odessa, 
pălărie dela Herbert James şi cravată dela Charvet, nu pot avea 
altă scuză, decit aceia poate că n'aşi fi romin,.. 

Noroc însă că nu mă cunoaşte nimeni şi dela gară pănă 
in strada Carol, mă strecor ca chiurasatul „Goeben“ printre 
vasele flotei engleze din Marea Mediterană. 

In drum, spre casă, admir arcurile de triumf pe care in- 
scripţia „Trăiască Rominia Mare“ se repetă ca galoanele de aur 
ale unui general, ajuns pe culmea erarhiei militare. Noul califi- 
cativ al ţării, nu-mi pare de loc exagerat. Dacă nu mă Înşel, 
pe vremea lui Mihai Viteazu, Rominia fusese chiar ceva mai 
mare |... 4 

In schimb, constat cu bucurie că a tul oraşului nu s'a 
schimbat deloc şi că, mai ales toamna, oftează la fel, 
fie că plecăm nol şi vin Nemţii, fie că pleacă Nemţii şi ve- 
nim nol... 


220 _______NIAŢA ROMINEASCĂ 


In pozrta casei, mă opresc o clipă. Sint mai mult plicti- 
sit, decit emoționat. Mi-am adus aminte că la plecare, Viki 
îmi dăduse o cruce gamată, pe care îi promisesem cam s'o păs- 
trez. ln clipa aceia insă, cruciulița se găsea la gitul Tatianei... 
ȘI VII e capabilă să-şi aducă aminte de angajamentul meu 
so | PRE 

Ahl.. Dacă ar fi fost o şuviţă de păr, aşa cum se obiş- 
nueşte în asemenea cazuri, i-aşi fi cîntat poate şi eu ca Marcel 
Legay, la „Noctambules*“, 


„me! toujours ma cocarde unique 

„Ful celle mêche de cheveuz 

„Que je serrais d'un poigne nerveux 
„Contre mon coeur, sous ma lunique“. 


Dar în tot timpul războlului, nu purtasem niciodată o tunică 
militară şi în locul tradiţionalei şuvițe de păr autentic, Viki îşi 
legase amintirea de un lucru cu totul străin fiinţei sale. 

Ciudată împerechiare de lucruri sfinte. Lotty. Imi ceruse 
la plecarea mea, icoana Sfintei Paraschiva, lar Viki imi dăduse 
o cruce... 

Atita prozelitism, nu cred să fi putut face în strada Carol, 
nici chiar apostolul Pavel. 

Abia acum, incep să mă neliniştească surprizele relntoar= 
cerii mele la Bucureşti. Simt cum emoția revederii celor două 
ma) oeps să fie copleșită de răspunderea vinovatei mele 
atitudini... 

Treptele scării parcă nu se mai sfirşesc... „Mai lungă'mi 
pare scara, acum la'ntors acasă", 

In faţa uşii mă opresc să răsufia. Nu sint obosit. Dar o 
uşă În care mai mal! bătut doi ani de zile, e ca un prietin bol- 
nay de tifos exantematic. Nu ştii dacă trebae să-l dai mina 
sau să-i vorbeşti numai dela distanţă. 

N'am fost niciodată aşa de emoţionat. Nu mi-am anuntat 
sosirea nimărul. Cei care ar fi putut să m'aştepte, poate nici 
nu vor să mai că exist... Cartea mea de vizită a dispărut 
de pe ușă. Probabil că în lipsa mea, în dosul geamului cu per- 
deluje de matase verde, se perindaseră alte nume. Dar cel puţin 
amintirea numelui meu o fi rămas undeva, În această cutie a 
Pandorei pe care mi-e teamă parcă s'o deschid ?... 

Lotty şi Viki mă cred poate plecat pentru totdeauna, In 
doi ani de zile, la laşi a murit atita lume, că cei care se întorc, 
par mai repede fantoma celor care an plecat. 

Dar nu cumva mă Inşel 7... Aceasta să fle oare uşa pe 
care altădată intram ca ecoul unui acord de violoncel, pe care 
Mauriciu Pollak fi trimite doamnei Griimberg de pe lumea cea- 
laltă ?... Nu ştiu în care din noi doi, s'a schimbat ceva... Uşa 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 221 
EA E e alei SP 


mu mal are clanţa de aramă galbenă pe care i-am lăsat-o la 
plecare. Probabil că Nemili o transformaseră în cămăşi pentru 
gloanţele cu care credeau să ne poată goni şi dela laşi, Alama 
asta insă, ne-a atras cu puterea unui magnet şi ne-a adus din 
nou la Bucureşti, 

lată-mă dar din nou în fața uşii mele, De data astao re- 
cunosc. Butonul soneriei electrice, imi sărută degetul arătător 
ca o buză rece de convalescent... 

Din cadrul uşii, o servitoare pe care n'o cunosc, mă mă- 
soară din tălpi pănă in creştet. 

— E cineva acasă? 

— Nu e nimeni... 

— Unde e cucoana ? 

— A plecat cu domnul... 

— Care domn? 

— Domnul doctor... 

— Care doctor ? 

— Bărbatul cucoanei... 

Presimţirile nu mă ingelaseră dar. Lotty se mutase în altă 
arte. Din odaia mea, plecasem cu adevărat pentru totdeauna... 
atalitatea imi suprimase una din primele revederi pe care le 

scontasem neîntrerupt timp de dol ani de zile. 

— Nu ştii unde s'a mutat chiriaşa cea veche? 

— Care chiriage ? 

— Doamna Griimberg. 

— Pâ! tot doamna Griimberg stă şi acum, dar nu-i mai zice 
aşa.. s'a măritat cu domnul doctor Hirsch şi au plecat amindoi 
în Germania. 

După nedumerirea cu care mă priveşte servitoarea, pricep 
care trebue să fi fost propria mea nedumerire. Incerc să mă 
teculeg, să mă regăsesc, să mă recunosc, Revederea la care 
trebuia să renunţ, îmi fusese poate cu mult mai scumpă decit a 
camerei mele, pe care o bănuisem în primul moment, 

Ser vitoarea mă întrebă cu oarecare temere: 

— Dar dumneavoastră cine sinteţi ? 

A, da l... Uitasem aproape că trebuiam să fiu şi eu cineva |... 
Mi-era teamă Insă că cel care se întorcea, nu mai putea fi cel 
care plecase. 

— Eu sint chirlaşul cucoanei... Am fost pănă acum la laşi... 
Mircea Băleanu, 

Servitoarea tresare şi Imi ţipă în ureche, ca o trompetă 
militară : 

i — Al. dumneavoastră sinteți conaşul Mircea ?... Bine ați 
venit 1... Poltiţi vă rog... Decind v'aşteaptă domnişoara!... Toată 
ziua vorbeşte de dumneavoastră... Domnişoara Viki n'a plecat... 
Nu ştiaţi ? Aşa a lăsat vorbă coniţa... Să Tapn mai întăiu pe 
dumneavoastră şi pe urmă să plece şi dumneaei,.. 

Viki însă, nu este nici ea acasă. 


222 ___VIAŢA_ROMINEASCĂ 

Apartamentul este aproape gol. Lotty şi-a vindut la ple- 
care toate mobilele, N'a mai rămas decit stricto! necesar cu 
care Viki trebuia să-mi aştepte întoarcerea. Restul are să-l vindă 
probabil ea, după ce n'am să mai fiu pentru ele decit simpla 
amintire a unui fost chiriaş... 

In odaia mea deocamdată, nu sa schimbat nimic. Icoana 
sfintei Paraschiva mă aşteaptă în păretele unde o lăsasem. Sa- 
risul ei însă, are parcă ceva din senzualitatea buzelor cu care 
Lotty îi destăinuise la plecare, pentru ce nu mă mai poate 
aştepta. Şi Lotty îl lăsase parcă anume secretul clipei cînd 
sufletul trecutului profan, palpitase pentru prima dată în lumina 
sfințită a unei candele. 

Servitoarea îmi explică, grăbită şi guralivă: 

— In odaia dumneavoastră a dormit pănă acum domni- 
şoara Viki. Nu vă lipseşte nimic. Lucrurile sînt toate la locul 
lor, aşa după cam le-aţi lăsat dumneavoastră, Domnul doctor 
a stat la inceput în odala domnişoarei, pănă ce şi-a făcut vorba 
cu conița şi s'au luat, Seamănă cu dumneavoastră—bătu-v'ar 
norocul —ca două picături de apă... Parcă aţi fi frați... Imi spunea 
mie conița, dar tot nu credeam... Şi ce-a mai plins cind a ple- 
cat l... Il iubeşte dumneaei pe domnul doctor, nu-i vorbă.. dar 
oricum... li vine greu omului să se despartă de ţara lui... Dacă 
nu-i băteau ai noştri pe Nemţi, rămineau ca toții la Bucureşti, că şi 
domnului doctor, mult îi mai plăcea la noi.. Se vede însă, că 
aşa i-a fost scris coniţei... N'a avut parte de ţara noastră... Dacă 
au plecat Nemţii, a trebuit să plece şi dumneaei după bărbat. 
Nu se putea altfel.. 


Viki s'a întors din oraş. Aproape n'o mai recunosc. A crescut 
mare. S'a rotunjit la faţă şi la şolduri. Pulpele i s'au implinit 
ca un desen corectat de profesor şi sinii au inceput să-i punc- 
teze bluza ca două cornije de miel care suge tacă la oaie. l-au 
dispărut şi pistruile de pe obraz şi privirile bănuitoare de pe 
subt gene. Ochii | s'au limpezit ca două mărgele albastre de 
erai az iar clrilonţii părului, par nişte mătănii de chihlibar de 

uzău. 


Viki are şeaptesprezece ani şi trei lun!!.. 

Exact aşa trebue să fi fost şi Lotty pe vremea cind era 
iubită de Mauriciu Pollak. k 

Vreu s'o sărut. In lipsa mamă-sel, pe cine oare aşi fi patut 
săruta în casa asta, in care trei ani de-arindul, nu-mi precupe- 
tise nimeni sărutarea ?... 

Viki însă, mă opreşte revoltată. 

— O, o, 01... Ce înseamnă indrăzneala asta ? A! înebunit Pia 
Pe toţi v'a zăpăcit, aşa, victoria ?,. 


- 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 223 


Nu vedeam nici-o legătură între victoria armatei noastre, 
de data asta asigurată, şi o eventuală infringere a mea perso- 
Refuzol neaşteptat al fetei însă, aduce aminte de ingă- 


mă săruţi ?... 

Ingin ruşinat ca un elev prins cu lecţia neinvăţață. 

— Fiinocă simt nevoia să sărut pe cineva.. Vreau să-mi 
sărut trecutul... amintirea fericirii mele în casa voastră... Tu nu 
înţelegi că în clipa asta, trecutul meu eşti tu.. tu singură l.. 
Afarå de tine, ce-a mai rămas din tot trecutul meu În casa asta ?... 

Viki îşi plecă ochii și nu răspunde. 

Eu continui: 

— Haide Viki... Vino să te sărut ca un frate mai mare ce-ţi 
sint... Tu eşti sora mea cea mai mică şi cuminte, care nu m'ai 
dat uitării. Tu singură m'ai aşteptat... Tu singură m'ai iubit cu 
adevârat!... 

Viki mă priveşte încruntată : 

— Nu este adevărat... Cine ţi-a spus că te-am iubit ?... 

— Tu singură... Adu-ţi aminte... mi-ai spus şi ce mi-ai 
dat în noaptea plecării mele la laşi ?.., i 

— Eu ?... Nu-mi aduc aminte... 

Incep să înțeleg. Viki incearcă să nu-şi mai aducă aminte 
nimic din ce sa hotărit să uite pentru totdeauna. Probabil că 
Viki a rămas acelaşi copil incâpâţinat, care mă ura la fel caşi 
pe vremea cind mă spiona prin gaura ușii. Şi Viki are poate 
dreptate. Domnişoara Grimberg nu mai este copila de cinel- 
sprezece ani, pe care o lăsasem la plecarea mea. Acum e fată 
mare. În primul moment, imi fusese teamă de amintirea copilei 
de acum doi ani. Ironia fetelor mari însă, este mal periculoasă 
decit otrava cuţitelor ruginite. ŞI otrava a început chiar să-şi 
facă efectul... 

E răzbunarea 
begie |... 

Din mulţimea învingătorilor ce se întorceau dela laşi, eu eram 
deocamdată primul invins. Şi V:ki nu-mi dă nici măcar timpul 
să mă desmeticesc, 

— "Ţi-a spus servitoarea că trebue să te muţi numaidecit ? 
La 15, predau apartamentul proprietarului... 

Eram dat afară ca un lucru de prisos. Odaia fo care, trei 
ani de-ariadul, mirosise a levănțieă, incepuse acum să pută a 
acid foenic. Caricatura trecutului îmi schimonosea parcă ima- 
gina prezentului, pe care crezusem că-l vol putea inoda la infinit 
de firul solid al Parcei, care până atunci îmi fusese mereu 
binevoitoare... ` 

Turburarea mea nu făcea nici un efect asupra micului meu 
calău. Viki continua să-mi cetească sentința de moarte: 


talismanului care îmi purtase noroc in pri- 


E 


—— 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 
2 E RI RINEASCA, 


— Trebue să-ți cauţi numaidecit altă odae în oraş... Gră- 
beşte-te însă pănă ce nu se întorc toţi refugiații... Să ştii că 
odàile s'au scumpit grozav decind cu victoria ilor... Cu 
preţul ăsta, nu mal poţi găsi odae nici la mahala l... 

Imi dau seama că nu mai am ce căuta în casa asta. De 
data asta, în odaia mea mă simt mai străin ca în prima noapte 
peirecută în odala domnului Alvazian... 

Lotty a plecat... 

Pe Viki am perdut-o... 

Jenny n'a existat niciodată pentru mine.. 

Tatiana este încă la laşi. 

Şi zorii zilei de mine intirzie parcă, să se arate la 
orizont... 

Eram sigur că dintre învingătorii întorşi la Bucureşti, foarte 
mulţi m'avean să se aleagă cu nici un trofeu. Mă îndurera însă 
faptul, că tocmai infringerea mea personală trebuia să servească 
de preludiu deziluziei naționale de mai tirziu. 

Mă ridic solemn şi plin de mărinimia unul decret regal de 
grăţiare: 

— Bine... Plec... Dar să ştii că nu plec pănă ce nu te 
sărut, mai întălu... Lasă-mă să te sărut Viki... 

— Fii serios, Mircea... 

— Lasă-mă să te sărut, scorpie mică... 

— Astimpără-te că ţip.. Al. AL. Bestiel.. Be.. be. 
Bi... bi... 
— lartă-mă Viki. Nu fil supărată pe mine... Dar... „noblesse 
oblige”... Tu uiţi că eu sint unul din animatorii victoriei finale Pune 
Atita lucru măcar, merit şi cu dela tine... 

Viki şi-a ascuns capul în pernele patului şi plinge cu hohote 
ca apa fierbinte dintr'un samovar. Mă apropii de ea şi îi mîngăi 
părul resfirat pe trupul subțire şi delicat, ca un arc in clipa cind 
se îndoae ca să azvirle săgeata. 

Bestia a fost atinsă drept în inimă. ȘI bestia rânită, incep 
să-mi dau sama că sint eu. 

De ce plinge Viki 2... Dece pling femeile cind nu-şi pot 
spune tot ce vor ?.. 

Aventura mamă-sei o dezgustă. Din clipa în care mintea 
a început să-i lămurească nedumeririle copilăriei, i-a ertat trecu- 
tul, dar şi-a rezervat dreptul să-şi hotărască singură viitorul. 
Probabil că Viki este cea mai tinără adeptă a principiilor lui 
Wilson... Dacă ar fi să nmo mai vadă pe mamă-sa niciodată şi 
tot n'ar pleca din țară. Deocamdată are de gind să se ducă la 
Galaţi, la un unchiu al ei. Ştie bine că acolo are să moară de 
urit. Dar nici la Bucureşti nu mai poate râmine. De cînd a 
plecat mamă-sa, nu mai are pe nimeni aci. Pentru ea, mamă-sa 
este caşi moartă. Și din moştenirea părintească, nu vrea să păs- 


ROŞ, GALBEN ŞI ALBASTRU 225 
— FOS, GALBEN ŞI ALBAST 


treze nimic, nici chiar amintirea fostului chiriaş, care ar putea-o 
face să roşească.., 
Ce repede a crescut Viki l... Parcă ar fi Rominia mare. 
i eu, ce repede am imbătrinit!,.. Parcă aşi fi.. 
ar nu. Nu, nu... Pune strajă, Doamne, gurii mele |... 


+ 


M'am mutat provizoriu la hotel, 

Dela fereastră, privesc în piața Teatrului Naţional şi în 
lungul căei Victoriei, ultimele pregătiri pentru primirea Suvera- 
nilor, generalului Berthelot, guvernului, armatei romine, detaşa- 
mr aj aliate şi a primilor eroi sosiți dela laşi cu trenurile 
speciale. 

In clipa asta, Bucureştii parcă sint cel mai frumos oraș din 
lume. Mi-e teamă însă câ în capitala Rominiei mari, podoaba 
zilelor de mine, o vor face aceiași oameni mici. 

Am rămas singur.. 

Mă mingii cu iluzia Ceahlăului că ar fi mai mare decit 
Negolul sau Caraimanul |... 

Ce mic păream la laşi alături de Nicolaşa !... Pănă şi 
Tatiana părea mai mare alături de mine. Şi domnul Aivazian, 
ce sus trebue să sefi inălțat!.., „Cocostircul de aur“ pluteşte pe 
de-asupra banalulul triunghi de cocostirei tout simplement L.. 
Laurențiu Blebea doarme în cimitirul eroilor dela lași, iar Toto 
Radian şi-a asigurat un scaun de deputat în Ardeal. Şi Ardea- 
lul e plin de mine de cărbuni, de fier şi de aur! Din desigal 
brazilor seculari, surisul Chanaanului incendiază cu simplul lui 
miros de rişină, venerabilul suflet al Patriarhilor romini!,.. 

De data asta însă, Istoria m'are să se mal repete, fiindcă 
Istoria adevărată nu-i decit legenda unei realităţi inexistente, 

oise nu va mai muri pe muntele Sinai şi pustiul Arabiei nu 
va mai albi decit oasele eroilor necesari pentru morala fabulei... 
Fabula este pinea de toate zilele a omenirii 1... Adevărul dis- 
place, dezgusiă, deprimă, distruge. Adevărul cade totdeauna la 
fund, greu ca plumbul... Minciuna insă, vrăjeşte, orbește, însufle- 
țeşte, înalță. Minciuna zboară totdeauna pe deasnpra ca gunoaele 
În vint... Nu ne place adevărul fiindcă prea ne temem de el, 
Adorăm în schimb minciuna, fiindcă ea nu ne contrazice niciodată... 

Şi totuşi, în Rominia mare, ce mic îmi pare că sint decind 
am rămas singur... 

Viki a plecat la Galaţi, iar Tatiana îmi scrie că nu mal 
vine la Bucureşti. Se intoarce în Rusia cu Nicolaşa pe care s'a 
hotărit să-l ia de bârbat, Şi-a dat sama că pare să poată 
trăi în Rominia, că dragostea ei dela laşi, wa fost decit pasiu- 
nea unul copil pentru © păpuşe nouă şi că viaţa adevărată na 
sint liniile paralele, ci secantele care ciopirțesc sfera... 

l-am răspuns: „Facă-se vola ta“ şi atita tot. 

Pumnul lui Nicolaşa nu va mai amenința decit fantoma 


225 VIAŢA ROMINEASCĂ 


unei amintiri neplăcute şi amintirea trecerii lor prin Rominia, nu 
va fi decit mirosul greoiu al gunoaelor aprinse în ziua celor 
patruzeci de mii de siinţi-mucenici... 

Sint singur. 

Lotty parcă Îmi bate iar în uşe şi îmi deschide fereastra 
“ca să văd ce se petrece în stradă, 

Peste tot, nu-i decît: roşu, galben şi albastrul... 

Sgomotul mulţimii se ridică in văzduh ca fumul sacrifi- 
ciului biblic pe care Dumnezeu il primeşte in fine, şi din partea 
poporului romin. 

Clopotele bisericilor încep să bată cu gravitatea unor sen- 
tințe definitive... Țignalele gardiştilor le acompaniază cu graţia 
stridentă a unor intervenţii inutile... Şi bubuitul tunurilor le răs- 
punde la fel ca în ziua cind în strada Carol, se sărbătorea falşa 
noastră victorie depe Argeş... 

De data asta insă, mulțimea na mai fuge înspăimintată. 
Balcoanele nu se mai golesc şi ferestrele nu se mai închid. 
Aeroplanele duşmane nu mai vin să bombardeze Bucureştii, 

' De data asta, sosesc înviugătorii, stăpinii, Romini |.. 

Dintre cei sosiți ca o clipă mai nainte, fac parte și EU. 

Dar eu, ce-am făcut mal mult decit alții, ca să-mi pot 
încadra chipul în aureola de roşu, galben şi albastru ce-mi 
flutură prin faţa ochilor ?... 

Mulțimea din stradă, ma exilat parcă în pervazul ferestrei 
ca pe O cucuvae singuratică, în crăpătura unui zid de biserică 
incendiată de războiu... 

Simt cum Incep să mă dizolv in propria mea singurătate 
ca un drapel naţiona! într'un cazan cu smoală fierbinte. Din 
mine n'a mai rămas parcă, decit flacăra minciunoasă dela rădă- 
cina nucului bătrin, subt care a fost îngropată pe vremuri, o 
comoară, 

Inchid fereastra şi în patul hotelului în care n'am dormit 
încă nici-o noapte, mă întind rigid şi drept ca o linie geometrică. 

Ciudată coincidenţă l.. Abia acum imi dau seama că patul 
acesta e prea scurt pentru mine. Parcă m'am culcat fa patul 
lui Procust... 

Şi în timp ce aclamaţiile mulțimii din stradă pătrund prin 
fereastra închisă până în odala mea, chipul legendarului bandit 
din vechea Attică se desprinde parcă din penumbra perdelelor şi 
păşeşte hotărit spre mine. 

— Ce vrei ilustre cetățean al Rominiel mari ? 

— Vreau să te ajustez cu patul în care ai să dormi de azi 
înainte... Am venit să-ţi retez picioarele şi capul |... 


(Sftrşit) 
* ion Minulescu 


Note pe marginea cărților 


COUSINE BETTE 


Economistul german W. Sombart scrie undeva despre Karl 
Marx „că avea o stranie înțelegere peniru partea rea a carac- 
terului omenesc“. Observaţia e dreaptă. Fundatorul socialismu- 
lui științific era Inainte de toate von pesimist. Gargariselile tran- 
dafirii, caşi entuziasmul simplist asupra „bunătâţii înăscute“ a 
„menirii supreme a omului“ pe această planetă, sau asupra al- 
tor vesele butade „ejusdem farinae“ nu l-au ademenit niciodată, 
„Homo economicus“ al său e gorila primitivă, înzestrată cu con- 
ştiinţă, exact atit cit fi trebue ca să alieze la brutalitate, ipocrizia 
sau şiretenia. Societăţile pe care le alcătoesc aceşti oameni sint 
şi ele tot forme de egoisme colective, intunecate turme omeneşti 
crispate cu dezesperare asupra unui pumn -de aur. 

Inzestrat cu această mentalitate, nu e de mirare că a fost 
atras de literatura lui Balzac, frescă realistă în care mişună aprig 
instinctele de conservare în neîncetata lor ciocnire. Se ştie că 
Karl Marx a voit să închine un studiu lui Balzac. Şi din toată 
opera acestuia, celace l-a atras mal mult e „Cousine Bette“. Cu 
adevărat, nicăeri bestia omenească nu e mai hidă, mai sumbră, 
mai înfiorătoare în goliciunea ei, îndepărtată de orice mască, ca 
În acest roman care ar fi suportat de minune iscâlitura lui Scho- 
penhauer. 

Crevel sau M-me Marnetfe depăşesc media banală a cru- 
zimii omeneşti. Răutatea lor nu e banală şi figurile lor sint plăs- 


228 VIAŢA ROMINEASCĂ e 


muiri de apocalips. Exemplificãri de acestea îl trebuiau lui K. 
Marx ca să condamne genul omenese ori cel puţin alterarea lui 
prin faza capitalistă. Afinitate în morală: iată o primă apropiere 
intre Marx şi Balzac, 

Mai există şi o a doua. Titlul pe care şi-t acorda Balzac 
cu maximum de plăcere era acela de „doctor în ştiinţele sociale“. 
Ambiţia sa supremă a fost să picteze toate aspectele societăţii 
timpului său, să arate forţele care o compun, tendinţele care o 
animă, deformarea sufletească pe care un asemenea grup o a- 
runcă asupra indivizilor ce-l compun, Se întimplă însă că această 
societate e tocmai aceia capitalistă şi incă la începuturile el e- 
roice, Lucrurile se petrec după 1830, subt regalitatea ipocrită şi 
mediocră a lui Louis Philippe, pe vremea cind o aparenţă de li- 
bertate politică, de q zasi-constituţionalism, cu alte cuvinte de 
falşă democraţie, permiteau forţelor economice să se acumuleze 
în mina cîtorva, la umbra articolelor de lege şi a poliţiei vigi- 
lente să le asigure liniştea. Guizot sau un altul lansaseră faj- 
moasa formulă „enrichissez vous“. (Există o întreagă literatură 
istorică, care pretinde că Guizot nu a spus celebra invitaţie. Lu- 
crul e indiferent, fiindcă vorba e perfect caracteristică şi chiar 
dacă nu a fost spusă, trebuia inventată). Cu o economie de formă 
agricolă, fără mine puternice de cărbuni şi fără tradiţie tehnică 
Franţa nu cunoscuse încă capitalismul industrial. Proletariatul a- 
proape nu exista, iar epavele omeneşti care se chemau lucrători, 
sint prezentate de suflete caritabile ca Villerme ori Buret, între- 
prinzători de anchete sociale, în acelaşi rind cu animalele. Lucrau 
16 ore pe zi pentru un salariu de 0,40 bani, locuiau în pivniți, 
erau acoperiți cu zdrențe şi abia ştiau să vorbească, Din ase- 
menea turmă abrutizată nu putea eşi conştiinţa de clasă. Revol- 
tele ca cea dela Lyon ìn 1832 ori ca insurecția din 1839 ne a- 
par cel mult ca reacţii fiziologice contra foamel, Dar dacă Franţa 
nu cunoştea capitalismul industrial, ea începuse să cunoască pe 
cel financiar, bancar. Atunci apar speculaţiile temerare de bursă, 
marile imprumuturi de stat, uzura neinduplecată, atunci se împle- 
tesc averile imense care înlocuesc prin importanța În stat vechea 
aristocrație tradiţională. Parvenitismul devine forma socială nor- 
malā. Recenţa lui se,vede în lipsa de eleganţă şi pudoare care-l 
impinge să se desfete peste tot. In locul aristocrației vechi, cu 
moravuri cind băţoase, cind idilice, care îşi consolidase manie- 
rele în patru sute de ani de putere şi gre ae apare o clasă 
barbară şi puternică, avidă şi dezorientată, cinică şi ridicolă. In- 
ceputurile capitalismului sint mai nefaste din punct de vedere 
social şi mai urite din punct de vedere estetic, decit apogeurile 
sau apusurile acestuia, Atunci revoluțiile care deplasează averile 
sint mai brutale, ardoarea de luptă, de victorie mai aprigă, con- 
trastele mai bruşte, efectele pentru spectator mai triste ori mai 
vizibile, după cum e temperamentul celui care priveşte, 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 229 


Cind toate acestea se întimplă la un popor serios, plin de 
vitalitate, ciocnirile iau aspectul tragic. La nol, inceputurile capi- 
talismului au fost mal degrabă vesele, Revoluţia economică bur- 
gheză a produs lumea lui Caragiale, meschină desigur, dar me- 
diocră şi în răutate, deci mai degrabă comică. In Franţa aceleași 
transformări au produs lumea lui Balzac, La cauze analoage e- 
fecte literare deosebite, Caragiale şi Balzac reprezintă măsura 
şi calitatea reacției produsă de egale transformări sociale la două ` 
popoare deosebite, iar literatura lor un fel de termometru etnic, 
Ferocitatea eroilor balzacieni are însă şi o altă explicaţie eco- 
nomică, Intre mentalitatea produsă de capitalismul industrial în 
sec. XIX—de pildă cel englez—şi cea produsă de capitalismul 
bancar, e o mare diferență, 

Proprietarul unei fabrici are o misiune socială creatoare : 
e un productor. 

tre el şi lucrătorii săi se stabileşte, pănăla un punct, o 
solidaritate morală : aceia de colaborare la o operă dată. Sufletul 
său se inobilează prin gindul acestei activităţi constructive, ten- 
dința Sa ultimă nu e exclusiv gustul salbatic de cîştig. Situaţia 
industriaşului e asemănătoare, într'o măsură, cu aceia a omului 
de ştiinţă. 

Bancherul are însă cu totul alt rol. Viaţa sa e concentrată 
într'un singur scop: acumularea bogățiilor. Dar această acumu- 
lare e sterilă, căci se face alături de orice activitate productivă, 
numai printr'o speculație pură. Atitudinea sa în viaţă e acela 
a egoismului perfect. Dacă industriaşul se mai gindeşte citeodată 
şi la colectivitate, financiarul nu. se gindeşte decit la el. 

Franţa anilor 1830—1848 nu cunoaşte decit capitalismul 
bancar, Cind K. Marx ajunge în exil la Paris câtră 1846, pel- 
sajul social care | se înfăţişează, e acela pe care îl contemplase 
şi Balzac ciţiva ani mai inainte. Astfel un realist sincer pânâla 
perversitate şi un pesimist materialist amărit de societate se fn- 
tilnesc în acelaşi obiect de studiu. Reacţiunea e şi ea aceiaşi. 

Crevel e ilastrarea concretă a omului-tip la care ar fi visat 
Marx dacă, în loc de un tratat de economie politică, ar fi scris 
un roman. E „capitalul“ tăcut om. Lacom, avar, grandoman, in- 
tatuat, grosier, dar mai ales mercantil. La el total: arta, dra- 
gostea, ştiinţa, —e în funcţie de ban. Totul se cumpără ori se 
vinde : raporturile dintre oameni devin exclusiv economice. In 
„Manifestul comunist“, K. Marx şi F., Engels au scris o pagină 
emoţionantă despre mercantilizarea sentimentelor prin civilizația 
capitalistă. Felul de viaţă feudal era mai degrabă idilic, Legă- 
turile dintre oameni aveau la bază afecţia ori ura, rareori inte- 
resul, Poezia nu se cumpăra cu bani iar viaţa era familiară, pa- 
trlarhală, citeodată eroică. Niciodată însă sentimentele omeneşti 
nu erau pătate de calcule meschine, de interese venale, de ne- 
înfrinata pornire cătră spoliațle: De aici eleganța morală a feu- 
dalului şi a lumii care-l înconjura şi imita şi trivialitatea ridicolă 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a burghezului. Incă din sec. XVI însă, capitalismul începe să se 
formeze Încet, Incet în toată Europa occidentală. Norma burgheză 
de viaţă inlocueşte pe cealaltă şi cătră 1830 învinge definitiv. 
Mai râmin insă şi pănăla această dată incorigibile resturi ome- 
neşti din civilizaţia dispărută. Balzac ni le prezintă în membrii 
familiei baronului Hulot. Tatăi, bun, generos, inofensiv, „courreur* 
pănăla manie însă. Mama şi fiica, idealizate întradins, repre- 
` zintă virtutea nepâtată, naivitatea desăvirgită a unor figuri ră- 
tăcite intrun mediu care nu li se mai potrivea în nimic. Cum 
„e firesc, ei cad victime şi dacă simțul moral al Ici Balzac mar 
iace să intervină comod şi eficace providenţa, sacrificiul celor 
buni ar fi fost degăvirşit. Crevel e cetăţeanul secolului său. Ba- 
ronul Hulot şi familia sa sint demodaţi: asupra lor apasă fata- 
litatea istoriei, 

O civilizație bazată pe exploatare, pe rapt, pe mercan- 
tilizare îşi întinde mrejele peste tot, conrupind chiar persoa- 
nele care rămin, prin felul lor de viaţă, izolate de pulsul acti- 
vităţii capitaliste. Selecţia tuturor caracterelor din întreaga 
educaţie morală se face după optica specială a clasei domi- 
nante. Atunci apar căpitanii de industrie de tot felul, aventuri- 
eril, excrocii. Pănă şi caracterul femeilor, sau natura dragostei 
e schimbată, Vechiul regim cunoscuse două tipuri de femei : pe 
imaculata Heloise sau pe senzuala destrinată din nevoe de dis- 
tracţie sau din perversiunea fantaziei care era M-me de Mer- 
teuil din minunatele „Liaisons dangereuses” ale lui Laclos. Civi- 
lizafia bursei şi a bâncii produce pe M-me Marneffe din „Cou- 
sine Bette“. Ipocrită fără artă, minciunoasă fără imaginaţie, 
crudă fără rafinare, cinică fără diabolism, ea e ilustrarea plati- 
tudinei capitaliste, a egoismului gloduros servit de mijloace jos- 
nice şi mediocre. Imensa sa răutate e trivială fiindcă nu e nici- 
odată inutilă, deci artistică, fiindcă, din contra, e veşnic intere- 
sată, servind lucid, în orice clipă ancestralele instincte biologice. 

Şi Balzac şi Marx sint astăzi documente din istoria capl- 
talismului, De atunci lucrurile s'au mai îmbiinzit. Subt impulziu- 
nea atitor factori, ferocitatea burgheză s'a mai indulcit. Au apă- 
rut legile de protecţia uvrieră, cooperatismul, radicalismul de- 
mocratic, „La belle époque“ a „exploatării omului de cătră om“ 
şi-a anunțat declinul, cel puţin formal. Capitaliştii au azi fonduri 
de asistență şi unii, ca Rathenau sau Ford, se gindesc chiar la 
binele societăţii, 

Cind se va face însă istoria moravurilor capitaliste la au- 
rota lor, Crevel al lui Balzac va trebui considerat ca cea mal 
autentică figură literară a timpului. ȘI pentru înţelegerea ei 
complectă va trebui citat, ca cel mai indicat comentariu, ca cri- 
tica literară cea mai adequată, „Capitalul“ lui K. Marx. 


. 
» . 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 231 


Critica franceză actuală, subt influența lui André Gide şi 
Marcel Proust, formulează grave obiecţiuni contra operei lui Bal- 
zac. E zguduită azi, mai ales, psihologia balzaciană. | se repro- 
gează o concepţie prea geometrică, excesiv desinată, a caracte- 
rulul omenesc. Literatura de astăzi din contra încearcă să evi- 
denţieze o altă concepţie despre individ şi personalitate. Carac= 
terul nostru nu e aşa de unitar, de consolidat cum se crede. Se 
zbat în noi, in permanenţă, tendințe contradictorii, aspirații o- 
puse. Determinismul nostru sufletesc nu e previzibil după ipo- 
teza faimoasei „qualité maitresse" cu care se fälea Taine. E în 
noi mai multă anarhie, mai multă inconherenţă, vreau să zic, 
mai multă libertate în alegere ori În posibilităţi, 

Bergson a contribuit la demonstrarea filozofică a acestei 
credințe. Pe de altă parte, tot după critica celebrului filozof, 
sintem înclinați astăzi cătră concepţia dinamică a sufletului. Stă- 
rile noastre sufletești, facultăţile cum se zicea odinioară, nu sînt 
nici fixe, nici măcar stabile. In flecare moment ne schimbăm 
atitudinile, pornirile, credinţele. Schimbări de „eu“ de la zi la zi, 
Diferenţele intre o stare sufletească şi alta sint mai ales calita- 
tive. Am iubit eri, urîm azi, vom fi indiferenți poate, . mine. 
Reacţiunile noastre sufleteşti n'au curba regulată.  Eroziuni im- 
perceptibile le macină şi le transformă zi cu zi, Sufletul ome- 
nesc e imens, schimbător, enigmatic, Conduitele sale sint variate 
şi misterioase. Nici o formulă precisă nu-i poate exprima bogā- 
ţia şi variaţia. Surprizele pot interveni oricind, pe neaşteptate, 

Nimeni nu prezintă psihologia umană mai apropiată de a- 
ceastă concepţie ca Dostoewski. El e maestrul venerat al criti- 
cei actuale. In eroii săi se poate găsi exclusiv şi autentic exem- 
plul bergsonismului psihologic, 

In Schimb, nimic din toate acestea la Balzac. Maniera sa 
e francă, clară. Cind pleacă dela o definiție a unui caracter îl 
ingrădeşte frumos cu un zid solid, ca să fie perfect delimitat de 
tot ce nu e el, Incepe apoi să grămădească în el toate amă- 
nuntele care-i convin, care converg câtră maximum de caracte- 
ristic final într'o singură direcţie, Dacă e vorba, de pildă, de 
un hoţ, atunci individul descris de Balzac va fi un capod'operă 
de hoţ Nu se va desminţi măcar o singură dată cu o faptă 
cinstită. Din contra, el va trebui să fure chiar din leagân. Toate 
acţiunile de mai tirziu se vor grupa ascendent în senzul hoţiei 
crescinde, După acela un apogeu, o catastrotă şi finalul lamen- 
tabil prea cunoscut. 

Parti-pris stereotyp, rețetă mecanică în care viaţa e aran- 
jată pe compartimente, in rafturi de importanţă ierarhică: iată 
la ce se reduc, cu adevărat, multe din romanele lui Balzac. E- 
roli săi au simplismul vițialui ori al virtuţii: una din dovă, In- 
termediar pentru acest colos mărginit, pentru acest plebeu ge- 
nial dar primitiv nu există. Oamenii săi nu sint amestecați ca a- 
ceia ai lui Dostoewski, 


232 VIAŢA ROMINEASCA 
n AE SR, E a naal 


Fundată În bună parte, e totuşi, oare, infailibilă această 
critică a psihologiei balzaciene ? 

Să revenim la „Cousine Bette“ şi anume chiar la perso- 
najul „Cousine Bette“, Deşi romanu! îi poartă titlul, eroina a- 
Ceasta apare veşnic într'un clar-obscur umbrit. Acţiunea ei e 
imperceptibilă, se desfăşoară veşnic în culise. Crevel, Baronul 
Hulot, M-me Marneffe sint personage cu mult mai importante 
din punct de vedere al acţiunii. Şi Balzac îi prezintă pe planul 
întăiu, ia timp ce pe „Cousine Bette“ o lasă în umbră. Totuşi 
cînd îşi intitulează romanul, fi dă ca titlu numele ei. Nu è sem- 
nificativ aceasta ? Un personaj epizodic, a cărui acțiune apare 
estompată şi modestă, umilă şi cotidiană, dar mal ales mediocră 
ca însuşi viața care e şi ea o medie, are pentru Balzac o im- 
portanță mult mai mare decit masivele şi impetuoasele desenuri 
de personalităţi ale lui Crevel ori M-me Marnette. E în aceasta 
o concepţie geometrică de caractere ? 

Dar să reflectăm la însuşi caracterul lul Cousine Bette. E 
vorba de o fată bătrină, rudă săracă, deci fatal umilită, într'o 
casă bogată, Sufletul său nu e bun, dar nu e nici rău. O insu- 
flețeşte invidia şi inima sa se usucă in fiecare zi. Intr'o zi însă 
intilneşte un artist polonez de care se amorezează şi pe care 
acest suflet uscat reuşeşte totuşi să-l lubească cu frenezie şi cu 
dezinteresare. Cind o îngeală, îl mai iubeşte încă. Cind işi pro- 
pune să se răzbune pe familia verișoarei sale, intriga sa e pa- 
lidă în răutate față de aceia a lui M-me Marnette, Intre timp 


ea ajunge să fie utilă chiar faţă de cei contra cărora îşi propu- . 


sese să se răzbune, ŞI toată viața ei, nu se desparte o clipă de 
oamenii cărora îşi promitea să le facă rău şi cărora le şi face. 
Dar nu se poate despărţi de ei fiindcă, ta definitiv, poate că-i 
iubeşte, 
i: afară de Ruşii Cehow şi Dostoewski, e greu de găsit în 
literatura universală o figură mai aproape de psihologia mo- 
dernă a individului, ca această Cousine Bette. M-me Bovary 
ori Julien Sorel sint de o factură mai sumară, mai puțin ome- 
nească, de o logică mai sistematică în acțiunea de simplificare 
pe care o îndeplineşte citeodată literatara. Cousine Bette e în 
acelaşi timp complexă şi banală, aşa cum e însăși viaţa. Singura 
el caracteristică e tocma! lipsa de caracteristică, această speci- 


ficitate a mediocrităţii, aşa de greu de copiat după opera per- ` 


fectă a naturii. 

In aceasta Balzac e aproape de Dostoewski. De marele 
romancier rus il mai apropie şi forța de a înfățișa diabolicul 
caracterelor, dar mai ales diabolicul decăzuților. Există In „Cou- 
sine Bette" o figură mizerabilă, care e construită după reţeta o- 
bişnultă a lui Balzac: e M-me Marnetfe. Alături de ea însă, 
trăeşte o altă figură, lasată caşi Cousine Bette pe al doilea 
plan. E M-r Marneffe, Figura sa e mai puţin inzistată, mai 
vag schițată. Dar cu ce putere se impune! Personajul e lugu- 


NOTE PE MARGINEA CÀRȚILOR 233 
— SREP _ 43 


bru: bolnav descompus, imoral, cinic. Fantoma lul ne urmă reşte 
ca o viziune din Edgar Poë, In unele trăsături el aminteşte de tatăl 
fraților Karamazov. Cousine Bette şi M-r Marneffe : lată perso- 
nagele dostoeweskiene ale marelui roman balzacian. Numai că cri- 
tica modernă trebue să ştie unde să le caute. Eroii in adevăr 
complecşi ai marelui romancier francez se găsesc printre figu- 
sr prezentate de el în al doilea plan, printre personajele epi- 
sodice. 

Aşezat prin sociologia sa alături de Marx, iar prin psiho- 
logia sa alături de Dostoewski, Balzac nu mai a aer 
nici o glorie. Aceste două atribute ale operei sale compensează 
celelalte defecte : teoriile sale banale şi pretenţioase, etalajul 
ridicol de cultură eftină, imperfecțiunea stilului său. Astfel chiar 
din punctul de vedere al criticei moderne, Balzac trebue privit 
ca un precursor al psihologiei contemporane. 


Mihai D. Ralea 


Cronica externă 


— 


Dela Keynes la Dawes: cu prilejul conferinței dela 
Londra 


Politica d-lul Poincart era, prin natura ei şi prin puterea fap- 
telor, provizorie, Ea nu putea acorda Franței decit avantagiile 
trecătoare ale unei dominaţii de forță. Pindită de adversitatea jn- 
tereselor anglo-americane, minată de organizarea sistematică a spiri- 
tului de răzbunare dia Germania, această politică umbrea prestigiul 
Franţei in conştiinţa mondială, Consecințele sale cintărite cu o grijă 
gravă, diminuau beneficiile Franţei şi îi sporeau dificultățile, Creditul 
său financiar se clătina adine şi opinia publică inregistra cu teamă 
simptomele sigure ale unui viitor intunecat Se poate crede insă in 
virtutea el educativă. Germanii simțeau că voința Franţei, stimu- 
lată de greutăţile el financiare şi de nevoia securității, se aplică in- 
flexibilă și unitară, la respectarea tratatului. Englezii își vedeau peri- 
clitate Interesele comerciala ŞI şomajul din industrie, solicitind o so- 
luție actuală, indruma diplomaţia anglosaxonă pe calea unei colabo- 
rări rapide, D. Poincaré se mișca însă într'o contradicție : vrind să 
convingă lumea de aspirațiile pacitice ale țării sale, intrebuinţa argu- 
mente războinice, Renumele de dezinteresare era subjugat de aspec- 
tul de acaparare al acțiunii sale în Ruhr. 

Opinia publică din Franța nu l-ar mal fi susținut, Atunci, idela 
unul comitet de experţi, care să studieze posibilitățile reale de plată 


CRONICA EXTERNĂ 235 


ale Germaniei şi modalitățile utile, s'a afirmat, E! trebuia să fie coa- 
stituit din reprezentanții competenți ai ţărilor „cu interese nelimitata“ 
şi să cuprindă delegați americani. Ultima condiție avea un dublu fo- 
los : colaborarea Americii, miădiind izolarea puternicului continent, 
asigura executarea unul plan pe care l-ar fi subscris; şi apol, pre- 
zența ei intrun comitet care studia adine situația europeană, da Fran- 
ței speranța să lege datoriile ei de războiu de plata reparațiilor, 

Astfel apărea fără inconjur noua directivă pe care o lua politica 
franceză in executarea tratatului din Versailles. In concepția lui inj- 
țială, tratatul fusese dominat de elementul politic. Atmosfera de vio- 
lență care a prezidat la efectuarea sa, temperamentul robust al lui 
Clemenceau casi termenii însăşi al problemei au determinat această 
soluție. Clauzele economice erau mal ales, un mijloc eficace și ine- 
pulizabil pentru asigurarea dominației politice. In momentul armistițiu- 
iul, beţia victoriei alimentată de Iluzia că alianța „cordială* a favin- 
gătorilor va fl fără stirşit, pedeoparte, şi caracterul superficial şi ne- 
obişauit al crizei economice, pe de alta, au îngăduit şefilor de gu- 
verne să stărue mal puțin asupra elementului economic, lată de ce, 
tratatul nu conține amănuntele unul sistem de plată, nici sancțiunile 
particulare ce trebulau să intervie în cazul unor neexecutări parțiale. E 
prevedea numai mijlocul unei constringeri generale prin ocupația 
progresivă a bazinelor renane, Pe această cale, plenipotenţiarii Fran- 
țel reciştigau dreptul pe care nu-l obținuse direct și care se realiza 
fatal, fiindcă datoriile impuse Germaniei depășeau puterile ej de plată, 

Mai tirziu, alianţa s'a fragmentat, nourii din atmosferă s'au ti- 
vit cu argint, lar situația economică a Franţei s'a arătat în dezas- 
troasa ei realitate,  Reparaţiile nu erau numai datorii morale, ela 
trebuiau să garanteze Insăşi buna stare a Franţei şi se ridicau astiel 
dela rangul de instrument, la planul preponderent de scop principal. 

Idealul Franţei ar îi să combine cela două posibilități şi, obți- 
nind plata efectivă a despăgubirilor, să nu piardă controiul politic 
asupra dezvoltării Germaniei, 

In această nouă accepție, politica poate fi mai uşor și mai a- 
devărat condusă de Herriot şi Mac Donald, Ei se intrunesc astăzi la 
Londra ca să stabilească aplicarea planului Dawes și pun alături, se 
pare, două bunăvoinţe inegale ca să slujească scopurile cele mai di- 
ferite, 

După retuzurile succesive ale unor condiţii mai avanta- 
joase, Franţa este obligată să accepte planul Dawes, care are In- 
convenientul unor anuităţi mai reduse, al ştirbirii prestigiului şi pu- 
terii el în comisia de reparaţii şi al supunerii dreptului, pe care fi 
posedă, la prioritatea plăţii cuponului unui imprumut internațional. 

Cartea Iul Keynes, celebră, e deja veche. Ea punea de pe atunci 


236 _____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


problema reparațiilor pe baza economică şi, restringind creanţa» 
prevedea totuși un serviciu de plată. 

Substanţa ei este fundamentul planului Dawes, 

Şovăeli numeroase și aproape Inutile l-au tntirziat aplicarea. 
Noua politică mondială îl redă actualitatea şi forța, iar guvernele in- 
teresate pot găsi acolo un reproș și o nădejde, Keynes indica patru 
remedii contra situației grave de care sufere Europa din cauza tra- 
tatalui din Versailles: 

1) Revizuirea tratatului ; 

2) Reglementarea datoriilor interaliate ; 

3) Imprumutul internațional şi reforma monedei ; 

4) Relaţiile Europei centrale cu Rusia. 

Primul punct şi-a Inceput demult realizarea discretă, Cel de al 
doilea formează un deziderat continuu al statelor debitoare, iar pute- 
rile creditoare plerd zilale credința în eventualitatea plății. Imprumu- 
tul extern este adoptat de experți 1; lar relațiunile cu Rusia soviati- 
că, reluate de statele cele mai prevăzătoare, sint pe cale să devină 
unanime, 

Planul Dawes, avind să se ocupe exclusiv de chestia repa- 
rațiilor a adoptat, în această materie, concluziile lul Keynes, Re- 
mediile acestuia sint desigur ameliorate şi complectate, ele rămin insă 
un îndreptar, 

Declaraţiile formale ale şefilor de guverne, în ceiace priveşte 
respectarea integrală și permanentă a tratatului din Versailles, nu au 
decit o valoare electorală și iniluența gingașă, a unor rezerve de pro- 
cedură juridică asupra unor realități schimbătoare şi rebele. 

Planul Dawas, prin schimbarea sumelor și chiar a obiectului clau- 
zelor tratatului din Versaliles, operează in fapto novațiune. Măsurile 
de garanție pe care le prevede în chestia imprumutului extern al- 
terează compoziția comisiei de reparaţii, dind o satisfacţie lul Key- 
nes, fără să jignească insă direct pretențiile Franței. 

In adevăr, raportul experților institue un agent al plăţilor, care 
trebuind să vegheze la salvarea drepturilor creditorilor internaționali, 
va avea un ro! precumpăaltor în noul sistem al reparațiilor, 

Planul Dawes este sprijinit pe două consideraţii fundamen- 
tale: a) Germania poate plăti, intr'o măsură limitată, despăgubirile, 
dar pentru aceasta are nevoe de ajutorul internațional şi de intreaga 
sa unitate economică, b) Franța are nevoe imperloasă de aceste das. 
păgubiri, fiindcă altfel situația el financiară<economică ar îi cu 
mult Inferioară acelei a dușmane sale de eri, 


1 Esie evident că aplicația lui este resirinsă la domeniul de 
care se ocupă experţii. 


CRONICA EXTERNĂ ei 237 

Apoi, constatind toate manevrele frauduloase ale Germanie! fă- 
cute în scopul de a se sustrage obligaţiilor ei, indică mijloace de 
control, 

Experții stabilesc următoarele izvoare de venit: 

a) Budgetul (care va trebui echilibrat); 

b) Obligaţiile de drum de tier și transporturi; 

c) Obligaţiile eșite din înființarea unei ipoteci generale pe In- 
dustria germană, 

Pentruca Hecare din aceste surse să devină o realitate produc- 
tivă, planul prevede echilibrarea şi ameliorarea lor respectivă, pre- 
cum și scutirea momentană de sarcini exagerate, prin acordarea unui 
moratoriu parțial, 


Dar Imbunătăţirea situației financiare a Germaniei, stabilizarea 
definitivă a monede! ei, cași nevola de a face plăți fragmentare, in 
natură sau In spese, Franței, crejază necesitatea unul imprumut, pe care 
experţii îl fixează la suma de 800 milioane mărci aur. 

Anultatea definitivă pe care va trebui să o plătească Germania 
va fi de 2 miliarde 500 milioane şi va incepe: să curgă dela 1928, fi- 
ind astfel repartizată : a) 1250 milioane, venituri budgetare, b) 660 
milioane produse de căile ferate, c) 290 milioane, furnizate de tran- 
sporturi, d) 300 milioane eşite din sarcina ipotecară asupra Industrie! 
germane, 


Pănă la acea dată, Germania va trebui să plătească: 1 miliard 
pentru anul 1924—25 ; 1250 milioane, pe exercițiul 1925—26 şi urmă- 
torul şi 1750 milioane pentru 1927—28. 

Experții au prevăzut deasemenea eventualitatea unei imbunătă- 
țiri a situației germane, datorită expansiunii industriale şi ameliorării 
mijloacelor de producţie, In acest caz, anultatea germană poate îl a- 
dăugită în proporția acestul indice de proprietate, El se calculează 
în raport cu o mulțime de factori, care fiind strins legaţi între ei, au 
relaţii nu numai de creşterea directă, dar şi de anihliara reciprocă. 

In cronica viitoare, vom studia în parte capitolele mai in- 
teresante din planul Dawes, fiindcă atunci le vom considera în 
forma definitivă dată de conferință. Deocamdată, ne mulțumim 
să indicăm dificultatea gravă de a efectua transportul de capil- 
taluri, înfăţişată vag de raport şi extrem de dificilă prin lasăși 
natura ei, 

Conferința dela Londra se intrunește pentruca să stabilească 
forma şi intinderea aplicaţiei pianului Dawes. Ea se va mișca între 
cei dol poli formaţi pe deoparte de interesele bancherilor anglo-ame- 
ficani şi de criza industriei englezeşti, jar pe de alta, de nevoia 

Franței de a obţine reparaţii, rezervindu-şi posibiiitatea unul con- 


238 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trol efectiv asupra producţiei și organizării germane, şi de grija a 
cesteia de a-i îl garantată securitatea impotriva unel noul agresiuni. 
Situaţia parlamentară a celor dol șefi de guverne limitează 
de asemenea sfera conferinței. D, Herrlot trebue să-și Incoujure pro- 
gramul de opoziție cu rezervele naționaliste ale unul Senat, carea votat 
odinioară unanim politica d-lui Poincară, Maturul corp nu se mulțu- 
mește numai cu garanţiile formale ale unor vagi declarații de prin- 
cipii, el pretinde respectarea reală a priorități! Franţei în problema 
reparațiilor și asigurarea dreptului de acțiune izolată, cind reaua 
voință a Germaniei va periciita creanța franceză, Opiala publică din 
Franţa are toate cochetărille unei temei inteligente. Cedind tuturor 
capriciilor liberale, vrea să se reazime pe o ultimă utilitate, 

Guvernul engiez este solicitat de politica partidului pe care îi 
reprezintă şi care consistă în liberarea Germaniei de cea mai grea 
parte a tratatului şi de Injoncțiunile liberalilor, care tind la continua- 
rea vechii tradiții de izolare. Anglia are astăzi cea mal bună oca- 
zle să-şi asigure în politica continentală rolul de arbitru, dominind, 
printr'o intiltrație profundă, viața economică a Europei. 

De curind, d. Mac Donald, în care democrații pacifici din 
toată lumea își puseseră o stărultoare nădejde, a refuzat să subscrie 
la pactul de neagresiune și garanție prezentat de Societatea Națiuni- 
lor. Facultatea d-sale de asimilare e prodigioasă: Limbajul și argu- 
mentarea vechilor conducători politici din Marea Britanie şi-a găsit 
rar © realizare mai fidelă decit tn ultimul mesagiu al ministrului sö- 
cialist. Dintrodată, d. Mac Donald a întunecat speranțele europene 
şi a zdruncinat prestigiul Societăţii Naţiunilor. 

Conferința dela Londra va întimpina deasemenea pănăla sfirşit 
o nouă dificultate. Delegații bancherilor vor reclama reprezentarea lor 
autoritară în toate comisiile aliate, pentruca să-și menţină prioritatea 
la plata cuponului şi respectarea gajurilor. Ei vor lua toate măsurile 
împotriva unel intervenții izolate a Franţei şi, diminuind puterea 
Comisie! de Reparaţii, vor cere instituirea unul nou organism, care să 
controleze aplicarea planului Dawes, 

lată, în loll largi, programul și dificultăţile Conferinței, Dacă 
vom mal adăuga și faptul că industria engleză, neliniştită de șomaj, 
vede în turniturile (n natură, efectuate de Germania în contul reparas 
țiilor, o nouă amenințare, am complectat aproape lista. Insăşi acea- 
stă chestie e complicată de teama pe care o au, in mod legitim, 
Francezii, în cazul cind Germanii, vrind să facă discriminaţii în to- 
talul furniturilor, şi-ar dezvolta miraculos anume genuri de industrie. 

Nu este nici o îndoială că d. Herriot doreşte să meargă, pe 
calea concesiunilor, până la marginea suportată de Senat. Nevoile 
actuale ale Franţei o comandă, Dragostea de paca şi vlul său patrio- 
tism o garantează, 


CRONICA EXTERNĂ 239 


Securitatea Franţei Insă, cași liniştea lumii, sacriticiile răz- 
bolului închinate unei reale Societăți a Naţiunilor, caşi onoarea ge- 
fllor de guverne cer o justă şi umană compensație: Franţa trebue 
garantată printr'un pact generos de defensivă. Un pact scris, în care 
Franța să găsească consimțimintul solemn şi grandios al marilor 
națiuni, Tradiţia şi educația acestui popor îl fac să-și lege credința 
de un Instrument palpabil, 

Altfel, oricine se poate gindi cu melancolie că Germania, ajutată 
de planul experţilor, fără ruini In hotarele sale şi in plină expansiune, 
va tulbura în cițiva ani existența pacifică și liberală a vecinel sale, 


Paris, Iulie 1924, 
Constantin Vișoianu 


Cronica economică 


In jurul experienței monetare din Ceho-Slovacia. 
Circulaţie—prețuri—valută 


Dezordinea monetară adusă pe de o parte de regimul Intlaţiei 
de hirtle-monedă, pe de alta de perturbările produse în situația 
economică şi financiară a statelor, instirșit caracterul de maladie ge- 
nerală pe care fi prezintă chestia monetară, au permis aproape 
tuturor teoriilor şi doctrinelor a circula fără posibilitatea unui con- 
trol formal, Faptul că toate influențele care ar putea exercita o acţi- 
une asupra monedei funcționau in același timp, nu au permis o izo- 
lare aşa fel ca să facă posibilă o apreciere a felului de funcționare 
a fiecărei influențe în parte, În plus, aceste influențe sint du. 
blate de coeficienți a căror valoare e variabilă, adeseori aceste influ- 
esje se contractează între ele pentru a da naştere la nol forțe da ac- 
ționare, foarte dese ori aceste influențe au un suport pur psihologic 
a cărui apreciere e aproape imposibilă, lnstirșit, greutatea de a da d 
© explicaţie justă fenomenelor monetare de după războiu rezidă in 
faptul că problema monetară se prezintă ca un tot viu, în care In- 
fiuențele acționează deodată, dublate de coeficienți diverși, cu ampil- 
tudini diferite. Dificultatea de a descifra acțiunea influențelor, în pli- 
nä mişcare, la un moment dat şi deodată, In ansamblul lor, cu coetici. 
enții lor, cu rolurile şi repercurslile lor, ne apare excesivă, 

Astfel se explică de ce raportul dintre volumul circulației mo- 
netare şi cele două aspecte ale monedei, prețurile (aspect in interior 


CRONICA ECONOMICĂ 24| 


limitat între frontierele unui stat) şi valuta (aspect în exterior), au 
dat posibilitatea doctrinelor care circulau, să-și găsească o confir- 
mare aparentă in faptele pe care susținătorii acestor doctrine de 
multe ori contradictorii, le prezintau pentru verificarea teorillor lor, 
Şi nu rare ori, aceleași circumstanțe serveau drept bază construcții- 
lor doctrinare celor mal opuse. 

Dar lată că citeva măsuri economice ce luau cite odată amploa- 
rea unor adevărate reforme sau experiențe monetare, interveniră spre 
a lumina sau a intuneca, parte din teoriile monetare ce pănă atunci 
citculau fără posibilitatea unui real control. Timpul, element preţios 
în aprecierea evoluţiilor şi a controlului, ne distanțează de aceste 
reforme astfel ca în perspectiva timpului, relieturile problemelor mo- 
netare să se reieveze mal puternic. ŞI totuși această perspectivă nu 
e încă suficientă pentru o clară apreciere; zorile deabia s'au aratat 
aşa că concluziile la care se poate deocamdată ajunge, Imprumută 
ceva din nebulozitatea revărsatului luminii. 

E de semnalat totuși posibilitatea unor aprecieri, graţie izolării 
intiuenţelor ce au acționat asupra problemelor monetare. Faptul că 
volumul circulației monetare a variat adese ori în mod divergent 
in raport cu mişcarea prețurilor sau a valutei, faptul că aceste 
două aspecte ale monede] (preţurile și valuta) au prezentat oarecare 
simultaneități de variație, instirşit faptul că volumul circulației 
prezenta o stare de repaos pe cind prețurile marcau o mișcare, auper- 
mis posibilitatea unor lzolări a influențelor ce acționează asupra mo- 
atdei, 

De ac! posibilitatea unei „experiența monetare“, al cărui funda- 
ment e redat tocmai de această izolare a fenomenelor. Dar in mate- 
rie economică, facultatea de a acționa asupra unor Intiuențe pentru a 
cerceta variațiile celorialte e redusă şi evoluția mult mal lentă, 
intrucit se reazimă pe elemente caracterizate prin o mare fluiditate ce 
scapă uşor observărilor celor mai sagace, În plus, fenomenele econo- 
mice prezintă un puternic caracter de „feversibilitate*, caracter după 
care aceleași fenomene pot fi reciproc cauze și efecte. 

Se observă deci şi In materie de „experiențe economice“, diti- 
cultatea unei izolări perfecte și in consecință, posibilitatea unel solu- 
Vonări sigure. Totuşi erorile prezentate de concepțiile pur aprio- 
ristice sint reduse la minimum, cind teoriile doctrinare sint fundate 
pe experiențe economice, 

Statui, care pănă acum prezenta cel mal vast cimp de experi- 
enfi monetară, pare a fi Ceho-Stovacia, De acela reforma. acestei țări 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


suscitează vij discuţii prin care, distinși economiști caută să c 
firme sau să infirme diverse teorii monetare, 

In adevăr, Ceho-Siovacia prezintă aspectul unel reduceri a vo 
lamului circulației, fără ca această contracție să influențeze preţuri! 
şi valuta țării. Nu numai că valoarea monedei (in interlor cit şi | 
exterior) nu s'a mărit, dar din contra, prețurile şi valuta național 
prezintă o mişcare cu totul divergentă: preţurile sint (n urcare, v. 
luta națională în scădere, Mai tirziu, tără ca volumul circulației să fie d 
nou comprimat (circulația prezintă chiar o mare creştere) prețu 
rile încep o mişcare descendentă iar valuta o mişcare ascendentă 
aprecierea monedei devine favorabilă atit în interior cit şi în exte 
rior. Finanţele publice, privite mai ales subt aspectul budgetar, pre 
zintă un echilibru. Evoluția situației economice deasemeni nu rele 
vează acorduri perfècte cu circulaţia, ci variații concordante cu p 
urile și valuta. 

In această complexitate de evenimente, e legitimă dorința de 
da o explicație, care să acorde evoluția acestor fenomene. 
soluțiile emise şi teoriile construite nu converg Intotdeauna cătră 
acelaşi explicaţie. Nuanţe importante separă adesea pe acei ce 
căutat descifrarea și racordarea acestor fenomene, A semoala numa 
discuțiile angajate intre susținătorii şi detractorii teoriei cantitati 
a monedei sau al teoriei parităţii puterii de cumpărare, fasfirşit, a re 
marca controversele asupra raporturilor dintre circulație, preț, va 
lată, şi vom Ințelege cit interes prezintă aceste discuții in lumia 
experiențe! monetare Ceho-Siovace, 


Dar inainte de a trece la analiza acestor diverse teorii, credem 
necesar a schița in linii mari reforma monetară expusă cu atita con. 
vingere de autorul ei, dr. Rasia, fostul ministru de finanţe al Rep 
blicei ceho-slovace. 

in virtutea legii din 25 Februar 1919 a Adunării Naţionale, 
guvernul ceho-slovac procedă intre 3 și 9 Mart 1919, la ştampila 
rea biletelor băncii austro-ungare aflate în circulație pe teritoriul 
Repubilcel. Ştampilarea se făcea prio punerea unui timbru reprezea- 
tind 1“, din valoarea nominală a biletului. In aceiași timp, 5" din 
valoarea biletelor prezentate erau reținute cu titlu de împrumut pū- 
blic purtind un interes de 1“, și rambursabil la o dată ce o va fixa 
Tezaurul. Titiurile acestui imprumut serveau ca acoperire şi ca mij- 
loc de liberație pentru viitorul impozit asupra capitalului pe care 
guvernul ceho-slovac avea să-l institulască un an mai tirziu (8 August 


CRONICA ECONOMICA 243 
1920). In acelaşi mod iu reținut 50%, din compturile curente publice și 
particulare aflate la sucursalele băncii austro-ungare din Ceho-Slo- 
vacia, precum și 50%, din Bonurile de Casă emise de aceste sucur- 
sale, 

Bilete astfel stampiiate şi rămase în circulație, fură mal tirziu 
preschimbate contra bilete libelate în coroane ceho-slovace, 

Astfel cele 10 miliarde de bilete şi conturi curente servind ca 
mijloace de plată, tură inlocuite prin 7 miliarde coroane caho-slovace 
(5.562 milioane în locul biletelor băncii Austro-Uugare -|- 789 milloane 
teprezentind soldurile compturilor curente publice după prelevarea de 
50%,+647 milioane reprezentind soldurile compturilor curente particu- 
lare și Bonurile de Casă după prelevarea de 50'/.). Reducerea mijloa- 
celor de plată fu deci de aproape 30"). 

E de semnalat că intenția ministrului Rasin era de a reduca 
hirtia monedă cu 80'/, pentru a nu rămine ta circulație decit 2 mi- 
arde coroane. Proporția a fost fixată apol la 500, lar din cauza 
citorva exempțiuni (sumele subt 300 coroane, tin sfert dia salarii etc..) 
rezultatul practic fu amputarea circulație! numai cu 30, 

Această reducere însă nu era suficientă, întru cit circulația 

trebuia ferită de o nouă inflație. De acela art. 10al legii din 10 
April 1919, stipulează în mod categoric interdicția măririi circu- 
lației garantată prin creditul statului; orice emisie suplimentară 
necesită intervenţia unei legi speciale. Guvernul ceho-slovac a 
făcut insă diferența intre inflația etatistă şi inflația comercială, 
intrucit, deşi a limitat cuantumul biletelor emise pe contul Tezauru- 
lui, a permis emisiile de bilete garantate prin creditul particula ri- 
lor (scont sau lombard), Şiasttel vedem în bilanţurile oficiului bancar 
(Instituția de stat alăturată pe lingă Ministerul de Finanţe şi In- 
sărcinată a indeplini funcțiile băncii de emisia Incă necreată) cir- 
culația biletelor atingind: (la 31 Decembre al fiecărui an) 11.289 
miloane In 1920, 12.130 în 1921, 10.064 in 1922 şi 9599 în 1923. Cir- 
culația a fost deci brusc redusă pentru a-și mări apol volumul; 
calitatea insă a creșterii circulației a fost diferită de acea dinaintea 
efectuării operaţiei stampilării, intrucit se răzima pe creditul parti- 
cuiar. S'ar putea deci spune că inflația etatistă a fost inlocultă 
cu Inflația comercială. Această înlocuire s'a făcut In mod destoli 
de lent. Trebue semnalat, că oficiul bancar şi-a constituit un impor- 
tant portotoliu de efecte asupra străjaštății, prin alipirea vechi] „Cen- 
trale de devize“ austro-ungare (creată în 1916) căreia trebuiau re- 
mise toate devizele străine; In plus, printr'un Imprumut public interior 
la aur, se colectară 58 milioane franci-aur. 


La stirșitul anului 1923, oficiul bancar conta peste 3.5)0 mi 
oane de coroane în aur, argint și desponibilități asupra străinătăți 
Aceasta fiind In linii mari reforma monetară din Geho-Slovac 
e interesant a urmări efectele ei asupra prețurilor şi asupra valute 


Intr'o concepție pur simetrică, urcarea prețurilor fiind rezu 
tatul inflaţiei, (în atară de alte cauze care pot intiuența „haus 
prețurilor) reducerea circulației, deci operația inversă inflaţie 
ar trebul să aibă ca rezultat scoborirea preţurilor. Or experienţa C 
ho-Slovaciei ne arată, că cu toată diminuarea volumului circulație 
prețurile au continuat o curbă continuu ascendentă pănă la sfirş 
anulni 1920. In lanuar 1921 curba devine descendentă, şi atinge m 
nimul ei ta Talie 1921, deși circulația e în continuă creștere. Din 1 
Mle-Noembre asistăm la o nouă ascensiune rapidă a! cărei maxim d 
pășește pe cel din Decembre 1920, pentruca apoi, curba preţurii 
să ia o mişcare continuă de descreşiere. 

Valuta ceho-slovacă prezintă, subt o formă destul de nereg 
lată, o variație solidară cu acela a preţurilor. Dela 33,50 cent 
elvețiene, care reprezintă cursul maxim al celul de al 2-lea trime 
tru din 1919, coroana ceho-slovacă atinge în primul trimestru al 
nului 1920 cursul minim de 5,30. O urcare destul de rapidă pănă 
12,8 0 centime în lulie 1920, pentruca apol, cu mici variaţii, cur 
valutei să prezinte o mişcare descendentă pănă în Octombre-Noem 
bre cind coroana ceho-slovacă cotează 5,50, E de remarcat că 
cest curs minim al valutei corespunde cu punctul maxim al cur 
preţurilor. Instirșit, din Noembre 1920, coroana ceho-slovacă a 
o mişcare ferm ascendentă atingind maximul ei ln August 1922 (18.7 
centime). 

Valuta Ceho- Slovaciei prezintă în acelaşi timp un Interes a 
studiată şi în raport cu coroana austriacă şi marca germană. 

lacă din Mart 1919 coroana ceho-slovacă reuşise să se d 
taşeze de coroana austriacă, bucurindu-se de o cotaţie diferi 
(cor. cehă aproape 30 centime ; cor. austr. aproape 26) pentruca 
Mai 1919, coroana ceho-slovacă să se urce la 33.50 iar cor 
austriacă să scadă la 21 centime, răminind apoi continuu superioară 
cotației coroanei austriace. 

In raport cu marca germană, coroana ceho-slovacă păstra o 
dependență mult mai lungă, variațiile acestor monede marcind 
curbe aproape paralele, în care coroana ceho-slovacă rămine inferis 


oară mărcii germane, Astfel se observă o scădere aproape solidară! 


CRONICA ECONOMICĂ 245- 


a celor două monede din lulie 1919 pănă în Februar 1920 pent ruca 
apol coroana ceho-slovacă să urmeze ascensiunea mărcii pănă în 
Iulie 1920, şi să fio antrenată apoi de această din urmă monedă, In 
curba ei descendentă. In Octombre 1921 coroana ceho-slovacă reu- 
şeşte a se detașa şi de marca germană, care-și continuă curba că- 
tră anihilarea complectă a valorii ei, pe cind coroana ceho-slovacă 
incepe ascensiunea ei fermă. 


Să analizăm acum discuțiile pe care le relevă evoluția 
circulaţiei, prețurilor şi valutei. 
Aceste discuţii se pot privi subt aspectul a trei raporturi : 
1. Raportul dintre circulația monetară şi prețuri ; 
ll, Raportul diatre circulația monetară şi valută; 
NI. Raportul dintre valută şi preţuri. 


|. Prima observaţie care se ridică, e independența dintre varl- 
ația circulației pe de o parte, și a prețurilor pe de alta. 

După teoria cantitativă a monedei, există o dependență între 
circulaţie și prețuri, în sensul că orice mărirea volumului ej are 
drept rezultat o urcare a preţurilor şi ta consecință, unei reduceri a 
circulației ii corespunde o scoborire a prețurilor, 

Or, observăm că cu toată diminuarea volumalui circulației din 
1919, preţurile continuă se crească până la Inceputul anului 1921, cind 
cu toată mărirea circulației, preţurile iau o mişcare contrarie. Trebue 
să notăm lasă că aci e vorba de o mărire de circulație gajată pe cre- 
ditul public, deci că ne găsim în ipoteza unei infiații comerciale a 
cărei efecte sint distincte de acelea ale inflației etatiste, 

Care e concluzia ce se poate trage din aceste mișcări ? 

Adversarii teoriei cantitative a monedei, după care volumul cir- 
culației nu exercită nici o influență asupra prețurilor, se grăbesc a 
invoca experiența ceho-slovacă pentru infirmarea teorie! cantitative, 
D. Nogaro, protesor la Facultatea de Drept din Paris, e foarte cate- 
goric Intr'unul din articolele publicate de curind de d-sa in „Revue E- 
conomique Internationale“, 

Partizani! teoriei caatitative sint obligați să constate o oarecare 
Independență intre circulație și preţuri, fără a subscri însă la infir- 
marea teoriilor lor, „Prea multe experiențe au verificat exactitatea 
esențială a teoriei cantitative—spune d, Rist, eminentul profesor al 

Pacuităţii de Drept din Paris, în remarcabila d-sale lucrare: La de- 
Jlution en pratique—pentru a o putea arunca cu ușurință, După d. 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 
a RE E E R 


Rist, trebue făcută distincția intre efectele creşterii și a reducerii 
circulației asupra preţurilor, mărirea volumului circulației exercitind 
o acțiune rapidă asupra prețurilor, lar diminuarea avind efecte mult 
mai lente, 

Contradicția intre circulație şi prețuri in Ceho-Slovacia e 
numai aparentă după d. Rist, întrucit dacă in adevăr circulația bi- 
latelor prezintă o reducere in 1919, această reducere e compensată 
prio mărirea creditelor în bănci şi prin acelea consimțite de oficiul 
bancar (582 milioane la 31 Decembre 1919 şi 4339 milioane la 31 
Decembre 1920); în plus prețurile artificial menținute in timpul răz- 
bolului la un nivel Inferior aceluia ce-l indică circulația, şi-au con- 
tinuat probabil evoluția lor fatală. 

la mărirea operației mijloacelor de credit şi a virimentelor 
ce o Invoacă d. Rist, d. Nogaro găseşte tocmal afirmația contrarie, 
că Intr'an stat organizat cu un sistem bancar şi cu mijloace da com- 
pensație moderne, această mărire a mijloacelor de credit se dezvoltă 
in mod natural cu urcarea prețurilor. 

Tot d. Rist afirmă, că scoborirea prețurilor din 1921 nu poate 
fi atribuită diminuării puterii de cumpărare efectuată ln 1919, intru- 
cit ar fi greu de conceput ca acest efect al reducerii circulației să 
apară abia după dol aul. Şi atunci d. Rist înclină să explice scobari- 
rea prețurilor din 1922, prin urcarea valutei ce intervine la aceiaşi 
epocă, 

lată deci că același fenomen pledează pentru d. Nogaro la ln- 
firmarea teorie! cantitative, pe cind pentru d. Rist nu e decit o con- 
tradicţie aparentă, Cit despre schimbarea de sens în mişcarea pre- 
țurilor din 1922, atit d. Nogaro cit şi d. Rist sint de acord că e da- 
torită ridicării valutel naționale, 

D. Altalion, noul profesor al Facultăţii de Drept din Paris, a- 
duce și d-sa, intr'un articol publicat în „Revue Economique Interna- 
tionale“, concluziile pe care | le-au relevat analiza experiențelor fur- 
nizate de exemplul a 9 state în 1922—1923, D-sa degajează, în mod 
foarte suggestiv, concluzia negativă că prețurile nu au fost subor- 
donate mișcărilor circulației şi concluzia pozitivă că prețurile âu ur- 
mat variațiile valutei. 

E greu ca în contiictul acestor discuții susținute de econo- 
mişti atit de avertizaţi, să nu abordăm chestia fără oarecare sfi- 
ală. Totuși credem că experiența ceho-slovaciel, cit şi experiențele 
invocate de d. Attallon, nu sint absolut concludente, In primul rind, 
experiența ce ne-o furnizează Republica ceho-slovacă nu e sufici- 


CRONICA ECONOMICĂ 247 


eată pentru a infirma teoria cantitativă de atitea ori contirmată ; în 
plus, observaţiile d-lui Aftallon se întind pe o perioadă relativ 
scurtă, pentru a lua un caracter generalizator, Celace trebue să con- 
venim e că taoria cantitativă în forma ei extremistă, rigidă, a sufe- 
fit o Infirmație, lar în concepția el largă se intilnește cu nuan- 
țele moderate ale teoriilor anti-cantitative. Teoria cantitativă — după 
care volumul circulației acționează asupra prețurilor in senzul că u- 
nei măriri a circulației vii corespunde o scoborire a preţurilor—nu tre- 
bue transpusă într'o formulă rigid matematică în care o anumită can- 
titate de hirtle.monedă în plus, are o influență anumită, e măsurabilă, 
asupra prețurilor, In fenomenele economice nu poate fi vorba de pre- 
cizia științelor matematice, Prea sint numeroase influenţele care 
exercită o acţiune asupra unul fenomen economic, prea mult elastice, 
prea fluide şi citeodată imponderabiie pentru a face să intervină 
rigurozitatea matematică, 

In funcţionarea teoriei cantitative a monedei trebuesc insă dis- 
tinse două „momente: momentul măririi și momentul micgorării 
volumului circulaţiei. 

latr'o concepţie extensivă a teoriei cantitative, ea și-a găsit 
aproape întotdeauna o confirmare In prima ipoteză, după care, la o 
mărire a volumului circulației a corespuns o urcare variabilă a pre- 
țurilor. 

Mentalitatea schematică, simplistă şi paralelă a concepţiilor 
noastre a căutat insă să găsească şi în a doua ipoteză, a reducerii 
circulației, efectul invers și paralel al efectelor măririi circulației. In 
efectele deflațiel, s'a căutat a se vedea consecințele egale şi de sens 
contrariu ale inflației. Or, experiențele au arătat, că această tuncţio- 
bare schematică şi paralelă de sens invers, nu a avut loc. ŞI dacă 
teoria cantitativă nu şi-a găsit o confirmare exactă şi în această a 
doua ipoteză a reduceri! volumului circulației, ou trebue să vedem 
imediat o infirmare a intregii teorii. Celace putem degaja pentru un 
moment, e că nu funcționează în mod riguros. Să putem contesta 
deci orice influență a reducerii circulaţiei ? Nu credem. Influența re- 
ducerii circulației e probabil mult mai lentă, mal puția vizibilă, in- 
vâluită în alte intiuenţe de un efect mal puţin sensibil. Totuşi infin- 
ența ei nu credem că s'ar putea contesta în mod absolut, Experienţa 
monetară a Ceho-Siovacleinu e decisivă In latirmarea absolută a teoriei 
Cantitative, luată in senzul el larg. Celaca ne arată pănă acum e că 
In concepția «i rigidă a obținut o dezavuare. 


248 VIAŢA ROMINEASCA 


II. Să privim acum suggestille relevate de experiența monetară 
ceho-slovacă subt al dollea aspect, subt raportul dintre circulaţie şi 
valută, 

Teoria cantitativă a căutat şi aci să-și găsească o aplicaţie, 
prin derivarea el în teoria parităţii puterii de cumpărare. După a- 
ceastă concepție, volumul circulației exercită o iniluență asupra va= 
lutej prin intermediul prețuriior. Mărirea volumului circulației ar exer- 
cita o presiune de urcare a prețurilor interne, care ar rămine în de- 
zacord cu prețurile externe ; asupra circulației naționale nu ar putea 
avea nici o acțiune. Paritatea puterii de cumpărare în exterior şi In 
Interior ar fi astfel deplasată, iar echilibrul nu poate fi restabilit de 
cit prin scăderea valutei naționale, Aşa dar variațiile valutei, ar tra- 
duce denivelarea dintre prețurile interne și externe, pentru a restabili 
echilibrul parităţii puterii de cumpărare. Variațiile valutei, care ar 
preceda pe acelea ale prețurilor, nu ar face decit să anticipeze, după 
partizanii acestei teorii, variațiile circulaței, 

Intr'o concepție mai largă, teoria parităţii puterii de cumpă- 
rare ia forma după care, regula fiind starea de echilibru, acest echi- 
libru tinde a fi restabilit atit prin voriațiile prețurilor cit şi a 
valutei, 

Exemplul experienței monetare cehoslovace ne arată, ca şi în 
cazul precedent, o independență intre variațiile volumului circula- 
ției şi acela al valutei, Deşi circulația e redusă in 1919, valuta scade 
dela 33.50 centime elvețiene pănăla 5.30, lar Ia Noembre 1920, cind 
circulația e in plină creștere, valuta națională ia o mişcare ascen- 
dentă. 

D. Nogaro, adversar al teoriei cantitative, se declară cu atit 
mai mult, adversar al teoriei parităţii puterii de cumpărare. latrun 
studiu al său: „Reparation, dettes interalites et restauration mone- 
taire*, se opunea ferm teoriel parităţii de cumpărare prezentată în 
special de d. Cassel. 

Pentru d, Rist, teoria parităţii puterii de cumpărare işi gä- 
sește explicaţia la origină, cind scăderea valutei se manifestă ca un 
rezultat al urcării Interioare a prețurilor, care la rindul ei, e conse- 
cința inflaţiei, 

Intr'o a doua perioadă, mai tirziu, cind scăderea valutelor a 
devenit o maladie cronică şi cind mecanismul valutar a luat aspectul 
unul fenomen excesiv de complicat şi de hipersenzibilizat, cursul 
valutei suferă influențe directe, şi atunci valuta e acea care exer- 
cită o presiune asupra preţurilor, = 


CRONICA ECONOMICĂ 249 
r a Da 8 
Credem că confirmarea sau infirmarea teorlel parităţii puterii 
de cumpărare trebue privită prin confirmarea aplicaţiei teoriei can- 
titative aplicată la prețuri. Cum teoria parităţii de cumpărare, se 
exercită prin ajutorul preţurilor, şi cum teoria cantitativă apiicată la 
prețuri nu și-a găsit o confirmare decit in prima ipoteză, adică in 
cazul cind unei măriri a volumului circulaţiei i-a corespuns o urcare 
variabilă a preţurilor, teoria parităţii puterii de cumpărare nu şi-ar 
putea găsi o aplicare, decit in această primă ipoteză. In cazul al doi- 
lea, al reducerii circulației, cărela ar trebul să-i corespundă o scădere 
a preţurilor şi În consecință o ridicare a valutei naționale, teoria pa- 
rității puterii de cumpărare nu-și poate găsi confirmarea, intrucit 
teoria cantitativă a monedei aplicată la preţuri a suferit mai mult o 
infirmare, 

Dar chiar în Ipoteza primă a măririi circulației şi a scăderii 
prețurilor, teoria parităţii puterii de cumpărare trebue privită subt un 
aspect larg, subt aspectul de tendință, şi aceasta destul de slabă, in- 
trucit repercusia circulației sufere deja o detormație prio intermedi- 
aru! el— prețurile, —pentru a suferi instirgit o a doua detormație, 
cind ajunge la valută. 

Teoria parităţii puterii de cumpărare își găseşte o aplicație in 
primul „moment* al scăderilor valutare, pentruca într'un al doilea 
„moment* mai tirziu, influența ei să devină mal palidă din cauza ge- 
seralizării maladiei valutare și hipersensibilizării mecanismului va- 
lutar care începe a avea mișcări proprii, Teoria parităţii puterii de 
Cumpărare nu trebue privită subt aspectul ej rigid de motor exclusiv 
al variațiilor valutei, ci în sensul de tendință cătră echilibrul pari- 
tăţii de cumpărare. Dacă într'un prim „momente, la origină, această 
tendință se manifestă prin variația schimbului după preț, deci după 
variația circulației, la al dollea „momente, mai tirziu, această ten- 
dință cătră echilibrul parităţii de cumpărare se manifestă prin urca- 
rea prețurilor interioare, 

In acest sens, se poate spune că teoria parităţii puteriide cum- 
părare işi găseşte o confirmare şi că ln cazul unei stabilizări a vos 
lumului de circulație, puterea de cumpărare interioară şi exterioară 
a monedei manifestă o tendință vizibilă şi fermă, cătră echilibrul pa- 
rității puterii de cumpărare. 


UI, Să considerăm lastirşit, al treilea aspectce-l relevează ex- 
periența monetară ceho-alovacă: raportul dintre preţuri și valută. 
Curba descrisă de valută este aproape perfect solidară cu aceia 


8 


259 VIAŢA ROMINEASCA 


indicată de variațiile preţurilor. In adevăr, atunci cind coroana ce- 
ho-slovacă scade dela 33.50 centime (17 Mai 1919) la 5.65 (Februar 
1920), preţurile urmează variațiile valutei. Solidaritatea dintre va- 
lută și prețuri apare şi mai evidentă incepind din 1921, cind statisti- 
cile valutei şi a preţurilor ne dau variațiile lor pe fiecare lună. Cursul 
minim de 5.50 centime pe care coroana ceho-slovacă îl atinge In 
Octombre—Noembre 1921, corespunde cu indexul cel mal ridicat al 
nivelului preţurilor, lar ridicarea fermă a valutei ceho-slovaca car- 
a urmat acestei epoci, corespunde cu scăderea fermă a nivelului pre- 
țuriior, Trebue semnalat insă că variațiile valutei, precedează pe a- 
celea ale preţurilor, celace me face să constatăm, că prețurile stat 
acelea care urmează oscilațiile valutei. Şi această adaptare a prețu- 
rilor după valută e destul de explicabilă. la adevăr, ameliorarea schim- 
bului atinge în primul rind produsele importate, care exercită o 
concurență şi o tendință de „baissă* asupra prețurilor naționale si- 
milare. In plus, produsele naționale exportabile trebuasc să scadi de- 
asemeni pentru a-și putea conserva debuşeurile, care cumpără, după 
nivelul prețurilor mondiale tradus în lumina valutei, Scăderea prețuri- 
lor exercită evident, o acțiune similară asupra salariilor, care fa fața 
şomajului trebuesc să se resemneze şi să cedeze. 

In rezumat deci, valuta, se redresează Inaintea preţurilor care 
sint obligate să urmeze oscilaţiiie valutei, din cauza pierderii importa- 
torilor și ciștigul exportatorilor traduse în ecuația valutei; aceste 
două tendințe, (pierderea importatorilor și ciştigul exportatorilor) tind 
la ajustarea prețurilor după valută. 

ŞI dacă asupra celorlalte două aspecte ale experienței monatare 
ceho-siovace (clrculație-prețuri şi circulație-valută) discuţiile erau 
divergente, asupra raportului dintre valută şi prețuri, aproape unani- 
mitatea opiniilor converg spre a arăta dependenţa şi solidaritatea 
dintre variațiile valutei şi oscilațiile nivelului prețurilor, In specia! 
stndlul d-lul Attalion pune Intr'ua relief convingător ajustarea preju- 
rilor după variațiile valutei, 

Dar această dependență şi variație solidară  suscitează o nouă 
problemă asupra cărela discuţiile, citeodată divergente, iși relau to- 
cul: care sint tactorii care influențează valuta ? Problema depăşeşte 
cadrul acestui articol, formind o chestie separată, aceia a valutei, 
chestie excesiv de delicată, de spinoasă şi de fragilă. Valuta, după 
părerea noastră, hipersensibilizată după războlu pentru a îl influențată 
pănă chiar de efecte oratorica (discursurile unul Prezident de Consi- 
liu) sau de cele mai mărunte ştiri interesind faptele politice sau militare 


CRONICA ECONOMICĂ 251 
RODICA ECONOMICS 


ale unul stat, valuta, o considerăm ca un reflect al situației econo- 


mice, financiare, politice şi sociale ce intervin cu coeficienți varia- 
bili. Variaţiile valutei, odată echilibrul rupt, lau amplitudini pe care 
la afară de influențe economice, financiare, politice şi sociale, numai 
factori psihologici și capriciui oplalel publice internaţionale, o 
mult sau mal puțin explica, 

Ne vom märgini deci numai la exemplul experienței monetare a 
Ceho-Slovaclei, și aceasta numai in laii mari, 

D. Nogaro, consecvent teoriilor sale, susține că redresarea va- 
lutei ceho-slovace se reazimă pe acțiunea regulativă a oficiului ban- 
car cate şi-a adunat un stoc de devize şi grație cărula a putut ac- 
Mona asupra pieţei schimbului, E o metodă de convertibilitate de- 
rivată aceleia pe care o susținea d-sa prin „Casele de conversi- 
une“ al căror principiu de convertibilitate e identic, dar a că- 
ror supleță e mai rigidă, Se subințelege că această politică a devi- 
zelor s'a răzimat in Ceho-Slovacia ca şi în alte ţări unde a fost a- 
plicată, pe un ansamblu de circumstanţe favorabile de ordin politie 
(succesul mobilizării cu ocazia tentativei de a reintrona pe ex- 
imparatul Carol al Ungariei, constatarea ordinei financiare şi în spe- 
cial a ordinei sociale grav amenințate în 1919) cit şi pe circumstanțe 
de ordin economic (în special excedentul exportaţiilor graţie căruia 
oficiul bancar și-a putut aduna un Important stoc de devize). 

D. Nogaro explică lunga dependenţă dintre coroana ceho-slo- 
vacă și marca germană, prin lipsa unui stoc suficient de deviza la 
oficiul bancar, cit şi printr'un ansamblu de circumstanţe economice 
şi tehnice. Faptul că după împrumutul acordat de cătră America în 
1919, Ceho-Slovacia ajunsese intr'o situaţie socială susctptibilă de a fi 
interpretată ca tinzind spre bolgevism, a ridicat posibilitatea unul 
nou credit din partea Americei. Faptul că Germania care acceptă să-l 
deschidă credit în mărci şi să fie plătite in coroane ceho-slovace, 
precum şi faptul că Republica ceho-slovacă acceptă de a fl la rin- 
dul el plătită în mărci germane, legă soarta coroanei de acea a 
mărcii, Detașarea între cele două monede nu se făcu decit după ce 
Ceho.Slovacia și-a constituit un important portofoliu, şi după inter- 
venția eficace a oficiului bancar, 

Pentru d, Rist, fundamentul explicaţiei e aproape același ; oa- 
recare nuanțe totuși, dau mai mult relief unor influențe. Astfel după 
d. Rist, balanţa favorabilă de plăţi şi situația finanţelor publice, 
sint factorii ce au contribuit la ameliorarea valutei ceho- slovace 
Trebue insă bine accentuat că e vorba de balanța de conturi (balanţa 
de plăţi) şi nu de balanța comercială (balanța comerțului exterior, e 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


un element al celei dintăiu) care fiind tot timpul creditoare nu ar pu- 
tea explica ameliorarea valutei abla în 1922. Elementul balanței de 
conturi, care pare a fi jucat rolul decisiv în oscilațiile valutei, pare 
a fifost plasamentele de capitaluri, pe scurt și lung termen, plasa- 
ment determinat de circumstanțe speciale Ceho-Slovaciei. In adevăr, 
industria aceste! țări fiind finanțată în mare parte de plaţa Vienei, ba- 
lanța de plăţi se găsea grevată in folosul capitaliştilor austriaci subt 
formă de plăți de cupoane, ln plus, Germania și Austria erau prin- 
cipalil furnizori și clienţi ai Ceho-Slovaciei. Or, la sfirșitul analui 
1921, creditorii austriaci şi germani, in fața deprecierii ruinătoare a 
monedei lor, au preferat a-şi lăsa soldurile creditoare în Ceho-Slova- 
cla decit să le repatrieze în mărci sau coroane austriace. Polonia şi 
Ungaria Imitind acest exemplu, Ceho-Slovacia care prezenta o situa- 
ție etonomică și financiară serioasă, ajunse a fj o adevărată „Casă 
de economie“ a Europei! centrale. Astfel coroana ceho-slovacă a- 
junge a ti căutată pe piețele străine, lar cererea de devize străine la 
Praga accentuă o descreștere. Aceste circumstanțe au permis oficiu- 
lui bancar a-şi constitui un important stoc de devize grație cărula 
şi-a putut susține cursul coroanei ceho-slovace În străinătate, și in 
pius, a întărit creditul național, carea acționat în sensul procurării de 
nol devize, 

Cauza eficientă insă, care după d. Rist a permis această balanță 
de plăţi favorabilă, e echilibrul budgetar care a permis excluderea 
temerii unei nol’ Inflaţii cu tot cortegiul ei de consecințe, Şi d. Rist 
remarcă larăși coincidența trapantă dintre stabilizarea deticitulul bu- — 
getar, (budgetul Republicii ceho-slovace prezintă incă un mic deti- ] 
cit: 559 milioane in evaluările pe anul 1923) şi ridicarea valutei, 

Diferența intre opinia d-lul Nogaro şi a d-lui Rist nu pare 
a f gravă. D. Nogaro privește subt un unghiu mal îngust, pe cind 
d. Rist, ca Intotdeauna, prezintă problema fntr'un ansamblu mal larg, 
Variaţiile valutei ceho-slovace, işi găsesc explicaţia în balanța de 
conturi favorabilă, grație cărela oficiul bancar şi-a putut exercita po- 
litica sa de devize; balanța aceasta favorabilă şi găzeşte cauza sub 
secventă în echilibrul budgetar (In sensul larg al cuvintului), 

A arăta influența ce a avut-o urcarea valutei naționale io Ce- 
ho-Siovacia, ar insemna să depășim cadrul ce al l-am propus. Vom 
semnala numai că in Ceho-Slovacia cazi în altă parte, ridicarea 
bruscă a coroanei ceho-siovace, a antrenat „criza“ ce acompaniază 
intotdeauna „haussa“ valutei naționale, prin procesul ce l-am arătat 
maj sus. Criza industrială a avut ca conseciaţă la rindul ei, redu- 


- 


- 


r A tmy ES e A T în man 


1 5". 


CRONICA ECONOMICĂ 253 
cerea volumului circulației (11 miliarde in lunie 1921, 9 miliarde in 
Mart 1923). Restringerea numărului biletelor intervine ca o conse- 
< înţă, şi nu ca o cauză a urcării valutei, 


Concluziile la care am ajuns studiind cele trel aspecte pe care 
ne-am propus să le privim prin experiența monetară ceho-slovacă, ar 
putea părea contradictorii la prima vedere. In adevăr, în lumina a- 
cestei experleuțe s'ar părea că observaţiile ce le-am degajat, s'ar o- 
pune a acorda teoria cantitativă a monedei cu acela a parităţii pute- 
zii de cumpărare și cu concluzia după care preţurile variază în funcție 
de valută. Intr'o concepție rigidă a acestor diverse teorii, acordul în 
adevăr ar putea Îl greu de stabilit. Amendind însă aceste teorii şi 
temarcind oarecare nuanţe de funcționare, acordul apare clar. 

In adevăr, am văzutcă teoria cantitativă a monedei işi găseşte 
aplicaţie în prima ipoteză, In acea a măririi volumului circulaţiei că- 
rela îi corespunde o urcare a prețurilor. In a doua ipoteză a redu- 
cerii volumului circulaţiei, funcționarea el e defectuoasă şi cite 
odată chiar infirmată. Teoria cantitativă aplicată la valută se trans- 
formă în teoria parităţii puterii de cumpărare, care-și găsește o a- 
plicație numai într'un prim „moment“ din prima ipoteză, în acela al 
măririi volumului circulaţiei, al declanșării inflaţiei. Intr'ua al doilea 
moment, în acela al reducerii circulaţiei nu mai funcţionează, cași te- 
orla cantitativă din care a derivat. Dar chiar subt aspectul primei 
ipoteze, atit teoria cantitativă cit şi teoria parităţii puterii de cum- 
părare, nu funcționează in mod matematic, variațiile dependente fiind 
foarte elastice și efectul depăşind de multe ori amplitudinea cauzel. 

Instirgit, faptul că valuta e aceia care imprimă sensul variaţiei nive- 
iului preţurilor nu exclude posibilitatea unul prim „moment“, la de- 
clangarea inflației, cind valuta e acționată de variațiile prețurilor, 

Aceste trei aspecte pe care le-am privit nu sint singurele obser- 
vaţii pe care le relevează lumina experienței monetare din Ceho-Sla- 
vacia. Am căutat a observa pe cele mal importante și cele ce au 
suscitat mai multe discuţii. Aceste discuții nu au un scop pur specu- 
lativ, intrucit măsurile practice ce trebuesc să intervină pentru reor- 
ganizarea vieții economice, se reazimă pe concluziile acestor discuţii, 
Ne vom mărgini a semnala aci, eroarea ce sa făcut căutindu-se a 
se obține ridicarea valutei prin comprimarea artificială a prețurilor, 
care în concepția teoriei parităţii puterii de cumpărare, trebula să 
acționeze asupra valutei in sensul unei mişcări ascendente, Or, fiind 
dat că preţurile variază după valută, instituirea unei „Centrale da 


254 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Devize* a cărel bună funcționare depinde de o complexitate de cir- 
cumstanje, pare a f} mai eficace, Tehnica, supleța și funcționarea 
acestui sistem de intervenție, suscitează incă multe discuţii, 

Observațiile ce le-am relevat cu ocazia experienței monetare 
ceho-slovace sint supuse incă discuţiei timpului, care nu ne depăr- 
tează suficient pentru a avea relieful unor concluzii definitive, pe 
care numai o adevărată perspectivă ni le poate furniza. In plus ex- 
perlențele altor state ae sint necesare pentru a da acestor concluzii, 
caracterul generalizator al unel adevărate icorii, Celace se poate insă 
afirma e că fundamentu! teoriilor furnizate de doctrinele economiei 
politice rămin În picioare, cu toate furtunile pe care le-au ridicat 
circumstanțele anormale ale războiului. Aceste epoci anormale nu fac 
decit să corecteze sau să aducă noi nuanțe, pe care epocile anteri- 
Dare nu permisese a le releva. Discuţiile nu fac decit să le adap- 
teze și să le ţină în pasul vremii. 


Cronica medicală 


Mai, 1924 Save! Rădulescu Condamnările medicilor pentru nedeclarare de bolnavi 
contagioşi 

Şi astăzi incă în unele orașe se mal dau în judecată medici 
practiciani, doctori în medicină, fie funcţionari, dar mal ales nefunc- 
țlonari, pentru nedeciarări de bolnavi contagioși. 

Articolele 48, 59 şi 65 din pripita lege sanitară din 1910, modi- 
ficată de foarte multe ori, se aplică şi azi, deși am crezut că in urma 
lucrărilor mele 1 prin care dovedisem cu prisosință neconstituționa- 
litatea, nejuridicitatea şi lipsa de temeiu științific medica! și de juris- 
prudență a acestor legi, se vor lăsa io părăsire, 

Am aflat dintr'un tablou oficial, liberat de cătră contenciosul 
serviciului sanitar central, că pănă azi, dela 1921, sint cițiva medici 
condamnaţi definitiv pentru asemenea contravenţii și că mai sint in 
curs de judecati alte asemenea procese, mal ales in provinciile alipite. 

Sint o pată ruşinoasă pe obrazul autorităţii sanitare asemenea 
judecăţi, şi condamnaţi! victime ale iavidiei, urii răutății, şi ignorar- 
tei sanitarilor, trebuesc rtabilitați. 

Autoritatea sanitară, In numeroase cazuri de achitări de medici 
pentru asemenea contravenţii, n'a făcut până acum recurs la Inalta 
Curte de Casaţie şi nici un medic condamnat nu a căutat să-și gå- 
sească dreptatea ia această înaltă instanță și totuși este nevoe să 
se pue odată capăt acestor procese. Cea mai indicată cale este acela 
a recursului, Astfel se va stărima definitiv art. 65 din legea modifi- 


1 i. Şliinla medicală, umanilalea și serviciul nosiru sanitar, Hasi, 
1911. II. Noi cercelări critice asupra legii sanilare din 19 0, Huşi, 1922. 


VIATA FOMNEASCA OO O OO O O OO 


cată in 1921, după Cum voju arăta mal jos, căci este o necesitate ine- 
xorabilă, dacă de bunăvoe nu se renunţă la procese de asemenea fel. 
Vina acestor condamnări apasă greu pe conştiinţa directorilor 
generali ai serviciului sanjtar, care s'au perindat pănă azi, directori 
care n'au făcut studii juridice, de jurisprudenţă şi în special de proce- 
durd. Vina acestor condamnări definitive cade și asupra celor ce nu 
sau apărat cu ultima energie, n'au studiat serios şi temeinic legea 
sanitară, spre a putea lămuri pe avocaţii, care n'au pregătire profe- 
ua pentru a cuprinde deodata ințelesul articolelor 59 şi 65, con- 
n ear aa oaa propriu zişi, necunoscuti curent la tribu- 
Ce fapte josnice se dezvălue cu acest prilej: 
nă dau în judecată pe doctori in medicină că cae pu pein bapaas 
esențial al profesiei medicale; alți doctori în medicină ti osdal 
pentru același nobilă muucă, insă aceiași doctori In medicină, care 
dau în judecata şi condamnă pe colegii lor, nu dau în judecată şi 
nu condamnă pe cei mulți ce practică ilega! şi clandestin medicina, 
precum sint: bărbierii, moaşele, babele şi moşnegii, farmacisti a- 
genții sanitari şi subchirurgil de spitale, ba chiar te iei a i 
tora practica medicinei |! — Din aceste pricini nu se poate să az 
zulte, celace a rezultat ; farmaciştii vind azi, mal mult ca înainte de 
1921 —argint viu, salcie şi nestirşitele feluri de specialități farmaceu- | 
ea Poms ŞI indigene, inșălind populația suterindă, care se tacita 
pesta adevăratul şi competentul ci stătaltor pentru vindecare : 


Morbiditatea şi mortal 
crederea in medie a Pasa ii A ENT Feia 

Legea sanitară din 1910,*ta articolul 48, tasir. 
molipsitoare şi obligă pe medicii care inerte eta ani A 
ceste boale să-l comunice sanitarilor cu scopul dea se putea ssioategi 
deghizat şi în tratarea bolnavilor şi pentru a lua măsuri de a opri 
molipsirea. Aceste măsuri sint atribuite de lege exclusiv numai due 
cilor sanitari, oprind pe medicii practiciani să se amestece în aceste 
măsuri subt amenințări de pedepse. Legea greșește adinc şi foarte 
grav, căci loveşte în prestigiul şi demnitatea doctorilor in medicină 
și provoacă conflicte dușmănoase intre sanitari şi practiciani. Era 
foarte echitabii şi natural ca legiultorii să respecte pe practician şi 
numa! în cazul cind acesta se dezistă de sarcina dea supraveghea 
profilaxia, să oblige pe medicul sanitar să se insărcineze cu aceasta. — 
Ideia că medicul practician nu cunoaşte sau na ar fi capabil si ia 
măsuri profiiatice eficace, sau ar avea interesul ca boala, ivită ta 
tamilia clientului său, să se Intindă la alți membri, este pri Îlgai- 
toare pentru practician şi pentru ştiinţa medicală iutreagă. Totce 


CRONICA MEDICALA 237 


sa clădit pe această idee este profund falş şi vătămător populaţie! 
şi civilizaţie! progresiste, Ideia aceasta pune pe practician In lumina 
cea mal neagră și la bănuiala cea mai grozavă față de populaţie şi! 
distruge orice sentiment de umanitate al profesiei medicale. 

Art, 59 al acelei legi pedepseşte prin alin. 10 pe medicii care 
na declară asemenea bolnavi, dar numai pe medicii curanți şi în caz 
de diagaoză confirmată şi zice textual: „în caz de diagnoză confir- 
mată, medicii curanţi se vor pedepsi“. Legea e categorică.-—Am ară- 
tat la lucrările mele anterioare că legea nu explică ce iațelege prin 
„dlagnoză contirmată“ şi prin „medic curant* și că, dela 1910 până 
azi, autoritatea sanitară nu a îințăles că e de datoria ei să explice 
publicului printr'un regulament aceste Ințelesuri, ca judecătorii să 
poată aplica legea în deplina lumină a cunoștinței termenilor. 

Medicii sanitari care dresează procesele verbale de dare în ju- 
decată pentru contravenție la art. 48 din legea sanitară sint obligaţi 
să aducă dovezi prin cercetări judiciare, că au constatat că medicul 
practician a cărui pedepsire o cer, este cu adevărat medic curant şi 
mai mult, că a confirmat diagnoza. Această din urmă dovadă nu poate 
să o producă fără audierea lnaculpatului, și chlar astfel este greu de do- 
vedit, fiindcă trebue să stabilească, că medicul curant avea toate indi- 
ciile şi simptomele boate! contagioase în momentul cind trata pe dol- 
nav şi era în perfectă măsură să coalirme diagnoza. 

Altfel aplicarea art. 59 alin. 10 ar atrage consecinți grave ; fi- 
indcă art. 59 alin, XII din lege dă putere introductivă şi doveditoare 
procesulul-verbal! al medicului sanitar înaintea instanțelor administra- 
tive şi Inaintea justiției, piritui neavind dreptul să atace procesul 
verbal al medicului sanitar și să aducă dovada contrarie decit înscri- 
indu-se în falş la tribunal. Inaintea instanței administrative, nici nu 
e citat la o asemenea judecată, ca să se Inscrie în talg inaintea ei. 
Ori asemenea cercetări juridice nu se pot face de cătră medicul sa- 

nitar şi chiar de sar tace, nu pot avea o putere egală, necum supe- 
rioară cercetărilor, de plidă, a parchetului, 

In asemenea afaceri trebue să se considere, /ntăi: că pira poate 
fi pătimașă, adagiul vechiu latin spune: „invidia medicilor este cea 
mal rea“, Al doilea: că sanitarii mau pregătire judiciară ca să facă 
asemenea cercetări. A! treilea : că nici o lege nu conferă medicilor sa- 
nitari atribuţii și drepturi de agent al poliției judiciare spre a putea 
cita inaintea lor pe cineva şi mai ales pe presupusul contravenieat 
şi pe martori.—Al patrulea: că procesul-verbal de contravenţie, care 
trebue să cuprindă dovezi juridice că diagnoza a tost confirmată de 
cătră medicul curant insuşi—nu poate cuprinde aceste dovezi fără la- 

terogatorul medicului practician vizat, lar pe acesta, medicul sanitar 
nu are dreptul să-l cileze şi audieze. 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Ca să dau o dovada evidentă, oficială și categorică la ce abu- 
zuri și excese de putere pot da loc asemenea acțiuni sanitare pe baza 
actualei legi, este cu prisosință suficient să citez citeva fapte precise 

|. Procesul-verbal al medicului orașului Huşi No. 127 din 27 
Mart 1923, prin care cere pedepsirea femeii losna Dascalu din 
Huși, pentrucă a azistat la facere pe femela Steriana Dascalu. Direc- 
ţia sanitară o pedepsește pentru aceasta la oamendă de două mil lei. 
Dar femeia loana Dascalu e chiar mama legitimă a Sterianei Dascalu 
ambele femei sărace, lucrătoare cu palmele. 1 

Pe temelul unei astfel de jurisdicții, justiţia sanitară condamnă: 
pe mamă că azistă la facere pe fiica ej! 

Se poate dovadă mai strălucită de monstruozitatea juridică la 
care poate duce legea sanitară ? 

In loc să dea tot felul de ajutoare femeilor sărace la facere, 
medicii condamnă pe mame că azistă pe propriile lor fiice la aseme- 
nea împrejurări grele, 

II. Prin alt proces-verbal al medicului oraşului Huşi, un medic 
practician a fost dat în judecată şi condamnat de Direcţia sanitară, 
că n'a declarat pe un copii sugar; ori, la tribunal, prezentindu-se 
scrisoarea părintelui, că medicul nu văzuse niciodată pe pacient și 
nici nu ştia de existența lul, s'a admis proba cu martori şi mama a: 
jurat că în adevăr medicul practician nu văzuse pe copii, și mai muilt 
încă, că copilul nici nu fusese de loc bolnav, necum incă de scaria- 
tinā. (Vezi hotărirea No, 293 din 27 Februar 1922 a Tribunalului 
Fălciu). 

NI, Prin alt proces-verbal al medicului oraşului Huşi, un medic 
practician a fost dat în judecată că n'a declarat trei copil “constatari 
de medicul oficial că ar fi bolnavi de scarlatină. Direcția sanitară, 
pe temeiul acestul proces-verbal, condamnă pe pirit. Iar ja judecată se 
aduc certificatele medicale ate tuturor celorlalți medici din Huşi, că 
acel copii nu au fost bolnavi de scariatină în timpul cind s'a pornit 
judecata (vezi hotărirea Tribunalului Fălciu No. 1254 din 13 Decem- 
bre, 1921), 

Judecâţile la Direcţia sanitară se fac fără ca pieitul--doctor În 
medicină —să fie citat la dresarea procesului-verbal de contravegţie 
ŞI fără să fle citat în fața instanței administrative judecătoreşti ; de- 
altmintrelea nici legea nu dă putere instanței acesteia să citaze pe 
pirit, pe martori, pe experţi. j 

O lipsă desăvirşită de cunoștinți asupra jurisprudenţei şi a ju- 
risdicţiei au avut legiuitorii care au inscris în lege că procesul- 


i Vezi broşura men, Neomenia și ned-eplățiie aciualei legi sa- 
nitare, Huşi, 1924. 


CRONICA MEDICALA 259 
verbal al medicului să albă putere introductivă şi doveditoare ina- 
intea justiției (Art. 59 modificat în 1921), 

Diagnoza boalelor infecțioase se face cu greutate mare și nu- 
mai după studiarea simptomelor şi a evoluției bolnavului, adesea du- 
pă citeva zile și uncori, cum se admite de autorii cei mal autorizați, 
este cu neputinţă a se preciza cert şi în afară de orice Indolală diag- 
noza unor boli contagioase (tratatele noi franceze), 

Tocmai In asemenea cazuri foarte delicate se dă putere aşa de 
mare unor medici, fără pregătire juridică, de a da în judecată și a 
condamna, nu oameni de rind, ci pe cei mal de samă şi mai munci- 
tori intelectuali, pe colegii lor care sint reprezentanții cel mai de va- 
ză ai lumii medicale şi tocmai! pentru asemenea contravenţii, extrem 
de delicate, nu se dă drept plriţilor—şi piriţii sint doară doctori în 
me dicină—nici să se apere ca şi cel acuzaţi de contravenţii ordinare, 
ci li se suprimă: 

1) Dreptul de opoziţie; 

2) virtual, chiar şi dreptul de recurs la Casaţie; 

3) dreptul de a ataca procesul-verbal prin mijloacele obişnuite 
în procedura, penală — neadmiţindu-le decit inscrierea în falş, de care 
inscriere medicii se feresc ca oricine, ca de ceva necunoscut, 

Care să fie cauza acestor măsuri atit de aspre, riguroase și 
excepționale impotriva medicilor, cind pentru alte contravenţii mai 
krave, toți contravenienţii se bucură de toate căile bine stabilite şi 
juridice ale dreptului comun ? 

Eu cred că este numal ura şi disprețul legiuitorilor față de co- 
legli lor practiciani. 

În teorie aceste măsuri nedrepte şi nejuridice au fost luate de 
legiuitor] cu scopul de a combate izbucnirea şi lăţirea epidemlilor, 

Ori, aceste trei măsuri ; declararea bolnavului molipsitor, izo- 
larca lul, dezinfectarea lul şi a efectelor dimprejurul lui, s'au dovedit 
cu prisosință fără nici un folos practic—iar teoretic sint greșite. 

Dela 1910 şi pănă azi epidemiile bintue țara rominească ca și 
inainte de 1910 şi dacă nu sint epidemii de variolă în țară, nu-s tind- 
că nu ar exista în atmostera ţării germenii variolei, dar fiindcă lu- 
mea se vaccinează preventiv și prin acest mijloc simplu este ferită 
de asemenea imbolnăviri. 

Tot astfel, ca să dau o pildă edificatoare : nu mal avem epide- 
mil de difterie, tlindcă avem două mijloace de combatere: Intălu avem 
serul antidifteric, care vindecă în citeva ore pe bolnav, făcindu.! ste- 
rii, adică în neputinţă de a transmite bosia la cei din jurul său și al 
dollea : avem serui preventiv, care Inoculat la contacţi și suspecți 
ii fereşte de îmbolnăvire. Se mai ştie câ starea bună culturală, pros- 
peră economică și deci higlenică far ca imboinăvirile sporadice să 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fie cit mal rari, lar contaglunea să nu se răspindească cu atita vio- 
tentă. Apol, pănă la descoperirea serurilor şi vaccinurilor pentru toate 
boalele  intecto-contagloase — ţinta şi idealul spre care luptă ştiinţa 
medicală —medicina internă a făcut progrese destul de mari șia des- 
coperit noi mijloace de tratament prin care mortalitatea bolnavilor s'a 
redus mult, foarte mult In comparaţie cu trecutul, 

Dar aceste mijloace moderne de tratament nu le pot avea spi- 
talele actuale; tratamentul sé execută mal degrabă şi mai bine la do- 
miciilul bolnavilor: dovadă că mortalitatea în spitale e mai mare ca 
acela a bolnavilor tratați la domiciliul lor, de asemenea şi Izolările 
se tac azi la domiciliu foarte bine, fără a cauza pagube materiale și 
morale familiei bolnavului, 

Oficial este recunoscut prin practica de toate zilele că izolarea 
in infirmeriile şi spitalele din țară este mai rea astăzi şi mai iluzo- 
rie decit acea făcută la domiciliul bolnavului. 

Deasemenea este dovedit că deziatectările, cum se execută azi, 
sint condamnate de știință și sint funeste în rezultatele lor, căci con- 
tribue la mărirea mortalității bolnavilor prin intoxicaţiile ce le produc, 
complicind boala pacienţilor şi că fn realitate, dezințectările ou dis- 
trug nici ua germen producător de boale infecțioase. 

N'a putut știința omenească să distrugă pănă azi şobolanii, şoa- 
vecii şi insectele microscopice vătămătoare sănătății, apoi cum să 
distrugă germerii microscopici şi incă necunoscuţi și nedescoperiți | 
Etuvele de dezinfectare, pentru achiziția cărora s'au aruncat şi se a- 
runcă banii contribuabililor fară nici un scrupul și socoteală, de a- 
semenea nu au distrus nici un germen provocător de boală, ba nici 
nu pot să-l distrugă, căci nu se cunosc şi Incă nu sc ştie unde se as- 
cund; nici cauzele şi imprejurările care || fac să provoace epidemii, 

Dacă din cele expuse ma! sus rezultă limpede că declarările de 
câtră medici a bolnavilor atingi de cele citeva boale cuprinse in art, 
485 al legii sanitare din 1910, nu au un folos efectiv şi real neputind 
opri ivirea şi răspindirea boalelor; À 

dacă rezultă din cunoștințele științei epidemiologiei că preveni. 
rea şi dispariția boalelor epidemice nu se poate realiza cu folos şi 
efectiv, decit prin seruri şi vaccinuri specifice : 

dacă am dovedit că celelalte două măsuri: izolarea şi deziafec- 
larea, preconizate de aceiași lege au un efect contrar celu! urmărit 
de lege și provoacă mortalitate mai mare, sau agravare între bol- 
nvi iar întinderea epidemiilor, ln orice Caz nu 0 pot opri in starea 
actuală a ştiinţei și organizației noastre sanitare : 

dacă am dovedit că legea sanitară actuală este izvor de gre- 

Şell şi nedreptăţi, condamnate de știința medicală şi de cea a drep- 
tuluj; 


t 


CRONICA MEDICALA 261 
dacă am dovedit că această lege dă prilej sanitarilor să facă 
abuzuri şi excese de putere, condamnind oameni nevinovați; 

dacă am dovedit că actuala lege sanitară scade prestigiul şti- 
laței medicale şi impiedică progresul profesiei medicale şi scade 
chiar Increderea populației in medic—in mod firesc se naște inchee- 
rea că este nevoe să se stărme legea, lar pănă ce se va schimba,să 
se lese în părăsire, 

Guvernul intenționează a prezenta o nouă lege sanitară şia al- 
câtuit un ante-proect al acestei legi—darnu este pusla ordinea zilei şi 
nu s'a răspindit prin publicitate. Se pare că este vorba numai de 
schimbări mai mult de ordin administrativ, fără să intereseze greșe- 
le fundamentale de ştiinţă şi drept ale actualei legi. 

Este datoria cetățeanului, şi a celui profan şi a celui specialist 
şi competent, ca să lupte pentru legitferări bune şi serloase, 


Dr. Radu Chernbach 


Miscellanea 


——— 


Ipocrizia clasicismului 


Cu talentul său obişnuit, d. Anton Gherman a făcut î 
numărul trecut al „Vieţii Romineşti” procesul clasicismului 


romanele senzaţionale cu mult cărţilor instructive ori povestiri- 
lor morale. Mai tirziu am cules din clasicism numai ce mi s'a 
potrivit: infirmitate mărturisită, care pare aproape cinică, M'a 
incurajat însă d. A. Gherman: „cine nu-i pedagog, guvernantă 
ori ministru de instrucție etc,“ ȘI, slavă domnului, pot vorbi liber, 
Clasicismul e desigur o invenţie didactică, El are o sem-] 
nificaţie morală care se leagă strîns de conservatorismul social. 
Face parte din acele prejudecăţi conformiste cu care o turmă 
organizată poate trăi mai departe. La alţii e o chestie de 
antrenament, de suggestie a autorităţii. In fine la cel mai mulți 
e o ipocrizie inconștientă. işi zice omul că ce e vechiu, ex- 
perimentat trebue să aibă o valoare. Cu atit mai mult cu cît o 
susțin profesorii şi toți gardienii oficiali ai grupului. Pe urmă, 
din dificultatea transpunerii istorice, inițierea la clasicism e grea. 
Și celace se face cu greutate e deobiceiu prețios. Dacă dapăo 
plicticoasă storțare ajungem să ne placă „clasicii“, efortul mo- 
ral făcut ne valorifică in fața noastră, ne dă nu ştiu ce mică 
aureoiă de martiri. Pe urmă, e vorba şi de capitalul de ener- 
gie inchis într'o asemenea lectură. Oricărul om ii place să-şi 
ridice puţin obiectul pentru care a cheltuit. latr'o vară, la o 
plajă din Bretagne o mulțime de burghezi francezi veniseră să 
facă bäi de mare. Dar timpul era de nesuferit: frig și vint, 
Cei mai sgirciţi dintre vizitatori, cu riscul de a căpâta pneumo- . 
nie, au făcut bae și pe frig numai ca să-şi scoată cheltulala,. E 
şi în plictiseala cu care se îngurgitează clasicismul un proces 
psihic analog. 
De fapt orice evaluare estetică e o problemă de cunoaş- 
tere, compusă din percepții, memorie, judecată. Nu putem pri- 


MISCELLANEA 263 


cepe decit ceiace cunoaştem deja, ceiace ne e familiar, ceiace e 
actual. Pe dealtă parte numai actualul ne e familiar, fiindcă, 
datoria supremă a practicii, ne impune să-l cunoaştem pe el 
întăiu. Există un apriorism al prezentului, care face din actual 
o categorie proectată peste toate judecăţile noastre. Inţelegem 
trecutul prin prisma . prezentului dar aceasta nu înseamnă a-l 
înţelege. Inițierea, precauția şi metoda istorică inseamnă o a- 
propiere foarte aproximativă de trecut. Inseamaă in orice caz 
storțarea maximă de a ajunge acolo, celace trebue să recunoaştem, 
că nu înseamnă incă mare lucru. 

Părinţii şi copiii nu se înțeleg de obiceiu: şi-i desparte 
numai o generaţie. Dar cind e vorba să pâtrundem În natura 
lor specifică, lucruri petrecute cu sute şi mii de ani inainte? 
Dacă am avea tot materialul la îndămină ar mai lipsi princi- 
palul: înţelegerea spiritului, a mentalităţii de atunci. 

Ceiace facem in istorie mai puţin, În literatură mai muli, 
e o deplasare în senzul prezentului. Anatole France spune că 
operele clasice nu trăesc decit printr'un perpetuu proces de 
falş-senz. lar Renan povesteşte undeva despre glosatorii me- 
dievali că, obligaţi să copie exact textele antice, cu toată a- 
tenţia şi bunăvoința, ei le traduceau inconștient în accepţia 
timpului, măcar prin schimbarea unor virgule! Aşa facem şi 
nol cu literatura clasică,  Comentatorii şi criticii ne ajută la a- 
ceasta. Ce aridă şi sarbădă ar părea „Iliada“, dacă n'am cons- 
trui imaginativ, fără vola noastră, din Elena o eroină modernă, 
comparabilă cutărei eroine de roman la modă, a cărui singur 
model il cunoaştem și care, fatal, ne serveşte de unic criteriu! ` 
Shakespeare a avut în fiecare epocă o altă valoare şi o altă 
accepție. Ar trebui scrisă odată istoria vicisitudinilor, a defor- 
mărilor, a broderiilor in marginea textului, pe care le-a suferit 
acest scriitor. S'ar vedea atunci că fiecare generaţie s'a sprijinit 
pe marele tragedian ca să selecţioneze ce-i convine, interpretind 
opera sa după aspiraţiile ori nevoile ce-o însufieţeau, O operă 
veche de artă nu trăeşte decit cu condiţie să fie modernizată 
veşnic de imaginaţia lectorului. ŞI atunci? Urmează că singur 
prezentul importă, în artă ca in toate, 

Nu ne putem deplasa prea malt în timp, după cum nu ne 

putem deplasa prea mult în spaţiu, fiindcă criteriul de inţele- 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 
gere nu poate fi decit prezent şi local. Ne vine greu să price- 
pem—cu toată moda actuală—pe Rabindranath Tagore, fiindcă 
e asiatic, 'ne vine greu să Inţelegem sălbatecii din tribul Wara- 
manga al Australiei centrale, după cum ne vine greu să ne 
transpunem în epoca lui Dante şi a lui Homer, 

Are dreptate d. Anton Gherman: „cetăţenii dintr'un anume 
timp şi loc au cam aceleaşi trebuinţe estetice și acelaşi gust. 

Depărtarea în timp şi deosebirea de dezvoltare istorică 
sint obstacole mari în calea înţelegerii. Este dar puţin proba- 
bil ca Eshil să vorbească unul parizian de astăzi aşa de clar 
ca Bataille ori Capus (fără să ținem samă de deosebirea de 
limbă) nici Knut Hamsun să impresioneze pe un bucureştean, 
cit de deştept şi senzibil în chip aşa de adequat ca d. Radu 
Cosmin. Toată problema clasicilor se rezumă în aceste potri- 
viri sau înstrăinări intelectuale hotărite de timp şi de treapta 
istorică... Şi în scurt, celebrităţile artistice de care ne despart 
sute ori mil de ani ne sint, obişnuit, iremediabil străine într'un 
grad oarecare“. 

Şi e natural să fie aşa. Chiar fără să ne-o spue Bergson, 
ne schimbăm în fiecare ceas, în fiecare minut, ȘI poate e legitim să 
credem că această perpetuă transformare se tace in senzul compile- 
xităţii crescinde, Pe timpul lui Homer—ne-o atestă Iliada—se 
cunoşteau numai două culori. Organele vizuale, bastonaşele croma- 
tice erau fiziologic limitate. Astăzi canoaştem sute de culori şi poate 
mii de nuanţe. Comparaţi apoi rudimentara gamă acustică a 
unui primitiv, sărăcia de tonuri a unei melodii populare cu bogă- 
ţia luxuriantă a unei simfonii de Richard Strauss, masa simplă 
a unui erou homeric compusă din veşnicul vițel orl bou fript în 
proțap, cu complicația unul „menu“ servit de un mare restau- 
rant parizian. 

Acestea pentru senzaţii, 

Sá mai vorbim de complexitatea sentimentelor şi de infini- 
tele „cazuri de conștiință“ moderne ? 

Sincer vorbind, poate oare suporta comparaţie din punct de 
vedere al bogăției o pictură grecească sau una prerafaelită, cu o 
pinză de Claude Monet ori Renoir? 

Sau un roman de Tolstoi cu „Daphnis şi Chloe“ ? Celace 
apreciem în operele vechi e simplismul, graţia primitivității cel 


MISCELLANEA 265 
— MISCELLANEA SOOO 


mult. Dar să nu ni se vorbească atunci de superioritatea lor 
Ne trebue, pentru Înțelegerea trecutului calitativ şi cantitativ, alte 
senzaţii, alte sentimente, alte judecăţi. Trebue să facem un 
salt peste nol înşine şi în afară de gravitația momentului istoric, 
ceiace e aproape imposibil, în orice caz puținor oameni dat, 
Trebue o lungă educaţie ca să prindem ceva din esenţa tre- 
cutuloi. - 
Opera de artă insă e cu atit mai frumoasă cu cht e mai 
uşor comprehensibilă. Oamenii din popor, care nu sînt nici 
grandomani, nici ipocriți, declară urit tot ce nu înțeleg. Aşa şi 
trebue să fie: elementul intelectual al cunoaşterii artistice nu 
poate fi eliminat. Se poate spune atunci. fără paradox că, la 
talent egal o operă de artă e cu atit mai frumoasă cu cite mai 
aproape de noi, cu cit e mai în strinsă legătură cu actualitatea. 
Aceasta nu inseamnă desigur, că o bucată modernă trebue să 
fie şi bună. 

In definitiv, există două feluri de opere: moderne şi mo- 
dernizate. Dece să nu preferăm pe cele dintăiu? Acestea ne 
scutesc cel puţin de efortul transpunerii. Se amestecă însă pres- 
tiglul gratuit al clasicismului didactic, se amestecă acea ipocrizie 
a istorismului care ne face muţi de admiraţie în faţa lucrarilor 
pe care nu le pricepem, pe care nu le putem pricepe flindcă se 
opune teoria cunoaşterii. Şi e aşa de inrădăcinată in fiecare 
această prejudecată, Incit puţini scapă de filistinismul clasicist. 
Nietzche, căraia îi plăcea să denunțe toate ipocriziile inconștiente 
ale civilizaţiei contemporane, denunțase şi pe aceasta din urmă 
atunci cind a rupt-o cu filologia ca să devie filozof şi artist, 
Fără această salutară revoltă, geniul său subtil și eroic s'ar fi 
impotmolit poate în cercetările pedante şi sistematice care întreţin 
cultul ardorii clasiciste.— M. R. 


Mișcarea naţională indiană. Gandhismul 


In legătură, desigur, cu criza morală şi dezechilibrul grav pe care 
războlui l-a adus în milioane de suflete, lumea occidentală și cu deo- 
sebire acea germană şi anglo-saxonă se simte atrasă de străvechea 
înțelepciune asiatică, căutind în această direcție dacă nu soluții, cel 
puțin indrumări la marile probleme ce o frămintă. 

„Şcoala de ințelepeiune dela Darmstadt a contelui Keyserling, 
succesul universal! al lui Tagore, „La connaissance de VEst* al lui 
Claudel sint simptomele unel stări de spirit... 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se vorbește tot mai mult de „deşteptarea Asiei“ sau de „idea- 
lurile Orlentului* lar mişcarea națională indiană caşi progresele gan- 
dhismului, sint în multe părți urmărite cu atenție şi curlozitate, 

Războiul ruso-japonez din 1904—1905 a avut un profund răsu- 
net în India, deşteptind mindria asiatică, in momentul în care provo- 
căriie lordului Curzon jigneau påtrioțli indieni. In sinul congresului 
național, care, fondat cu treizeci de anl inainte, avea un caracter loialist, 
căutind să concilieze interesele Indiei cu suveranitatea engleză, s'a 
format atunci un curent extremist cu tendinți agresive. Vechiul partid 
constituțional a rămas totuși subt influența profesorului I. K, Gokhale, 
fidel Angliei. Sentimentul naţional ce stăpinea această adunare a re- 
prezentanţilor Indiei, mergea insă pănă la revendicarea unul Home 
Rule (Swarâj), asupra senzului căruia nu toate spiritele erau de acord. 
Pe cind unii, acomodindu-se cu cooptrația engleză, aveau ca model 
Canada şi Africa de Sad, alții urmăreau alungarea Europenllor din In- 
dia, avind ca ideal Japonia. 

India întreagă a fost însă sedusă la 1914 de idealismul ipocrit 
al războiului pentru drepturile popoarelor şi solicitindu-i ajutorul, An- 
glia a tăcut să licărească în fața ochilor ei, cele mai mari speranţe. 
Home Rului mult dorit era promis ca o recompensă a războiului, In 
August 1917, secretarul de stat pentru Indii, Mo tagu, făgăduia un 
guvern responsabil, iar in primele luni din 1918, cind situaţia era cri- 
tică pentru armatele aliate, Lloyd George adresa la 2 April un apel 
poporului indian şi conferința de războlu reunită la Delhi, acelaşi lună, 
lăsa să se inţeleagă că independența Indiei e apropiată, 

lodia răspunse In masă, procurind imperiului britanic aproape un 
milion de soldaţi şi făcînd pontru triumful cauzei, imense sacrificii. Ea 
aștepta În acelaşi timp cu incredere, prețul fidelității sale. Deștepta- 
rea a fost însă teribilă, La stirşitul aceluiaşi an, primejdia odată tre- į 
cută, guvernul englez ultase serviciile aduse, După inchecrea armis- 
tițiului, el nu numai că nu acordă Indiei libertățile promise, dar sus- 
pendă şi pe acele ce existau. Faimoasele billari Rowlatt, prezentate 
consiliului superior legislativ din Delh! în Februar 1919, arătau o în- 
jurloasă neincredere, față de o țară ce-și dovedise loialismul şi, per- 
petuind dispozițiile actului de apărare a Indiei la timpul războiului, 
restabileau poliția secretă, cenzura și starea de asediu, 

O profundă Indigoare a străbătut atunci intreaga Indie şi revolta 
impotriva Angliei a început, organizată de un mare şef Tilak., Gindi- 
tor şi savant, inteligență vastă şi în același timp bărbat de o rară 
energie, Tilak era un democrat inăscut, pătruns de credința număru- 
lui şi a majorităţii. Temperament politic, el nu ținea samă de exigen- 
țele religioase și declara că e gata să sacrifice chiar adevărul, cind 
e vorba de libertatea poporului Indian, 

Unele raporturi de gindire și chiar de colaborare între o perso- 
nalitate ca aceasta și dictatura din Moscova, apăreau posibile, Bolge- 
vismul era însă net repudiat de acel care la moartea prematură a lui 
Tilak in 1920, devenea conducătorul curentului, Mahatma Gasdhi. 

Omul considerat de poporul lui ca un stint, şeful de cara ascul 
azi sute de milioane de suflete și care a inaugurat în politică, una dia 
cele mal grandioase mişcări pe care le cunoaște istoria, s'a născut ia 
1869 la Porbandar, ta Nord-Westul Indiei, într'un mic stat indepen- 

dent, în care tată! cași bunicul Iul fuseseră prim-miniştri, Mediul d 
care Își trage originea era bogat, inteligent, cultivat dar nu aparția 
castei superioare. Părinţii săi erau dia şcoala Jain a Hinduismul 


MISCELLANEA 267 


“ce are ca unul din principii acea negare a violenței, pe care Gandhi 


mal tirziu, era să o afirme la faţa lumii. Prima fui tducație a fost 
incredințată unui brahman, apoi la nouăsprezece ani s'a dus la Londra, 
unde a urmat dreptul. Intors în India la 1891, el e citva timp avo- 
cat la înalta curte din Bombay. Renunţă insă repede la această pro- 
fesle, pe care o considera imorală. Dela Dadabhal, adevăratul funda- 
tor ai naționalismului indian, după părerea lui, la atunci prima 
lecție practică în viața publică, invățind ce insamnă pasivitatea ec- 
rolcă, elanul pasionat al sufletului ce rezistă răului, prin lubire, Ac- 
țunea lul incepe la 1893, cind Gandhi imbrățişează cauza celor 150000 
indieni din Africa de Sud, care in Natal sufereau xenofobia şi per- 
secuțiile sistematice ale populației albe. Venit ia Pretoria unde fu- 
sese chemat ca să pledeze intrun proces important, Gandhi se ins- 
talează aici, organizindu-şi compatrioţii pentru o luptă, pe care cu 
drept cuvint o putem numi epică. Luind parte la viața cumună a In- 
dienllor mizerabili şi persecutați, el sancțitică crudele lor încercări 
prin legea nerezistenței. Timp de cițiva ani, acest popor tăcut se 
retrage din oraşe, paralizind viaţa industrială a ţării. E o grevă religi- 
oasă, faţă de care orice violență rămine fără putere caşi acea a Romel 
imperiale, față de primii creştini. Condamnat de mai multe ori lain- 
chisoare, încarcerat, bătut uneori de populația turloasă, Gandhi cu- 
moaşte toate suferinţiie și umilinţile, fără ca credința lul să poată fi 
clintită, Mica și renumita lui carte scrisă în acest timp „Hind Swa- 
raj* e un răspuns la şcoala vlolențil, practicată de Europeni în Africa 
de Sud şi o evanghelie a Iubirii eroice. Cu toate persecuțiile ce spo- 
resc, miile de oameni ce zac în temniţi sau în mine, numeroşi morți 
şi martiri, mişcarea creşte, surexcitind intreaga opinie In Africa şi 
Asia. Tenacitatea şi tainica magie a spiritului operează, insă în cele 
din urmă, forța îşi pleacă genunchii în faţa blindeţii și cel mal inver- 
şunat adversar al cauzei indiene, generalul Smuths suprimă în 1914 
măsurile vexatorii și injurioase Impotriva Indienilor. După douăzeci 
de ani de sacrificii, nerezistența era invingătoare, 

Gandhi se reintoarce in India cu prestigiul unul şef. El ia parte 
la războiul mondial, conducindin Europa un corp de ambulanţă şi pănă 
la evenimentele din 1919, rămine un sincer partizan al cooperaţiei cu An- 
glia. Cind după actul Rowlath şi moartea lul Tilak, ei primeşte conduce- 
rea mişcării naţionale, e numai „pentru a înlătura din ea violența“. 

Spirit profund religios, Gandhi a fost silit să facă politică nu- 
mal datorită necesității şi acţiunea lul nu poate îl înțăteasă, dacă nu 
cercetăm doctrina şi credința ce o inspiră. Izvorul el trebue căutat 
în vechea religie hinduistă, liber interpretată, In predica pe munte a 
Noului Testament caşi in unele idei ale lui Tolstoi sau Raskin. Con- 
vins de natura satanică a civilizaţiei europene, pe care războiul a 
scos-o mal ales la iveală, el face impotriva ei un teribil rechizitoriu, 
atuzind-o că adoră pe Mammon şi făcind din bunurile materiale sco- 
pul unic al vieții, nesocoteşte drepturile sutietului. „Ea şi nu Englezii, 
consideraţi individual sint adevăratul duşman al Indiei“. Mașinismul 
e după Gandhi, marele pacat ce aservește popoarele și argintul o o- 
travă cași viciul sexual, Nelastele produse ale civilizației occiden- 
tale trebue cu orice preț alungate. „India care a ştiut să cucerească 
în mil de ani stăpinirea de sine şi ştiinţa fericirii, nu are de învățat 
dela nimeni", 

Decit o sclavă inlănțultă puterii dominatorilor, Gandhi ar pre- 
tera o Indie liberă, fie chlar prin violență, dar el econvias că nu vio- 


268 VIAȚA ROMINEASCA 
DE a me ia a i 


lenţa poate fi adevăratul mijloc al eliberării. „Forţa sufletului numa!, 
impreună cu acea a Iubirii sint arma proprie a Indiei“, 

Departe de a avea un caracter pasiv cum socot unii europeni, 
nerezistența recomandată de Gandhi e ta realitate activă, izvorind din 
energia aprinsă a iubirii, a credinții şi a sacriticiului, Violenţa chiar, 
atirmă el, e preterabilă lașităţii. „Demnitatea omulal cere însă o lege 
mal înaită ca ea. Am prezentat Indiei, antica lege a sacrificiului de 
sine și a suferinații=, 

ŞI în fața legilor injuste ate stăpinirii engleze, Gandhi predică 
Desupimerea, ce poate merge pănă la intăturarea oricărei cooperaţii cu 
statul. Ea cere însă dela celce o adoptă abținerea dela orice violență, 
Adversarul trebue convins, spune Gandhi, numal prin tăria credinții, 
prin iubirea, abnegația, suferința liber acceptată ce emană din ea, 

In urma odiocului masacru dela Amritsar dia 13 April 1919, ordo- 
nat de Generalul Dyer împotriva unei mulțimi nevinovate, (n care erau 


MISCELLANEA 253 
—— Ea ae atm T 


De -atunci pănă în zina eliberării lui, odată cu venirea la cirmă 
a guvernului laburist Mac Donald, marea voce a apostolului a tăcut. 

Sufletul lui invizibil, cum spune entuziastul său blograt Romain 
Rolland, a continuat insă să anime corpul imens al Indiei, 

Treizeci de mii de indieni zac astăzi în inchisoare. Dar veni- 
turile interioare ale Indiei cit şi boicotul țăsăturilor europene au adus 
Angliei pierderi insemnate. Mecanismul administrativ al guvernului e 
ia cea mal mare parte detracat. Martori ce nu pot fi suspectaţi de 
parțialitate, nu-și ascund neliniştea crescindă şi situația Angliei fa 
India, ii se pare cu deosebire gravă. 

„Spiritul non cooperaţiei, dacă nu purui gandhism scria ta Fe- 
broar 1923 Manchester Guardian, stăpineşte clasele cultivate şi ora- 
şele. Țăranul indian deși nu e atins incă decit superficial, simpati- 
zează totuşi cu mişcarea și odată organizat, zece ani vor fi de a- 
juos, ca el să refuze plata impozitelor și să se revolte. Teama inchi- 
sotii nu există pentru Indieni şi măsurile coercitive cele mai aspre, 
nu vor face decit să sporească ura, O singură soluție pacitică e incă 
posibilă, dacă mal e una. Anglic trebue să ja inițiativa, reunind o 
convenție națională indiană, în care toate interesele şi nuanțele de 
gindire a Indiei să fie reprezentate, Ea să prezinte In acelaşi timp o 
constituție pentru India, o constituție autonomă în interiorul Imperiului, 
fixind etapele de executare ale acestul Home Rule. Numai astfel, des- 
membrarea imperiului, va putea fi conjurată“, 

Dacă prezența lui Gandhi, alături cu capitaliştii europeni sau 
indieni în același adunare e greu de concepat, infăptulrea Home Ru- 
iului indian apare totuşi inevitabilă. 

Se remarcă in acelaşi timp, că odată cu acțiunea lui Gandhi, 
disprețul obişnuit al Angliei, față de Indieni, ce indigna pe un Wells 
a inceput să dispară. Sa vorbește de el cu stimă și violențele In- 
dreptate Impotriva lor, ce erau odinioară primul şi supremul recurs 
al puterii, sint azi vestelite, Din punct de vedere moral, India a invins. 
Doctrina lul Gandhi caşi succesul el nu pot fi fără îndoială Inţelese, 
decit în legătură cu locul lor de origine, cu tradițiile milenare şi su- 
tletul mistic al Indiei. Unele din ideile lui apar desigur bizare, al- 
tele medievale sau retrograde, multor mentalități europene. Excesela 
șoviniste ale unor discipoli sint deasemeni reprobabile și Tagore iasuși, 
cu tot respectul lui pestra nobila persoană a lul Gandhi, a fost nevolt 
să ridice impotriva lor vocea, 

Intr'o epocă insă, ia care violența subt toate formele ei, bolşe- 
vice sau fasciste, stâpineşte atitea spirite şi sfaturile bisericii rămia in 
această privinţă fără de ecou, experiența indiană ce ne oferă înaltul 
exemplu al fortil morale, invingind numai prin propriile ei arme, nu 
poate răminea ignorată, 

ŞI vorbele marelul poet şi pelerin, ce aducea anli trecuţi unei 
Europe Imbătate incă de violență, albul mesaj al păcii: „Qoiaaii in 
zdrențe ai Orientului cuceresc libertatea pentru intreaga omenire* e 
demnă, poate, de meditaţia noastră,.—0. B.. 


P, Nicanor & Co, 


ganizarea non cooperației, prociamird greva tribunalelor şi a oameni. 
lor de legi, boicotul şcoalelor guvernului, refuzul oricărui post civili 
şi militar. Non cooperația e însă numal primul pas spre peascultarea 
civilă, care nu » un simplu refuz de indeplinire, ci o călcare a legilor, 
Gandhi, ce are oroare de violența anarhică a populației și considera 
mobocrația ca cea ma! mare primejdie, nu crede insă că a sosit mo- 
mentul de a aplica această gravă măsură și combate chiar pe nerăb- 


Incepe in același timp organizarea Indiei nouă, în stare să.și 
creeze singură,o activitate proprie, Primul pas e Independenţa econo= 
mică. Pentru intăptuirea el, Gandhi predică reintoarcerea la vechea 
industrie domestică a țăsătoriei, recomandind boicotul stotelor engleze 
și arderea lor,ca o emblemă a sclăviei. lar pentru liberarea spiritu- 
lul de subt jugul culturii curopene, el fundează universitatea din Ah- 
medabad, punind bazele unei adevărate educații indiene. Obijdulţii 
paria, căicați atita vreme fn picioare, din cauza spiritului de castă, 
găsesc deasemeni, în Gandhi, un apărător pasionat, ce revendică drep- 
tul lor omenesc, da a face parte dia marea comunitate indiană, Deşi 
intervenind cu Imensa lui autoritate morală, Gandhi, impresionat de 
unele acte de violență a maselor, a aminat de mai multe ori neascul- 
tarea civilă și a impledecat astfel deziănțulrea revoluției politice, gu- 
vernul englez socotind, nu poate fără de temelu, non violența predi- 
cată de dinsul, ca mai revoluționară decit toate violențele, ordonă a- 
restarea lul în Mart 1922, Incalpat de a fi excitat prin două articole 
publicate, poporul la ură şi dispreţ Impotriva Majestății sale, recunos- 
cute de legi, Gandhi e condamnat cași Tilak odinioară, la şase ani 
inchisoare, Cuvintarea pronunțată de dinsul, în marele proces din Ah- 
medabad, în care judecătorul englez s'a remarcat printr'o nobilă cur. 
toazie, consultind pe acuzat În privința pedepsei, e o pagină de an- 
tologie. „Avocatul genera! are dreptate, spunea Gandhi. Ca om cu 
bună educaţie şi experiență trebuia desigur să-mi dau samă de con- 
secința actelor mele, Ştiam că mă joc cu focul. M'am jucat totuși și 
dacă azi aşi fi liber, aşi reincepe.o, Ceiace după lege e o crimă de- 
liberată imi pare insă mic, prima datorie a unul cetățean. Judecători, 
nu vă rămine and alegere, demisionați sau condagnați-ma“, 


Recenzii 


—— 


M. Sadoveanu şi D. D. Pâtrăşcan 
„Cariea Romineasea", A otet a ea s u, Vieţile sfinților, Ed. 
A n străin liber cugelător, educa! în spiritul materialismului ist 
imi spunea odată, că multe din dificultățile morale prin care ora 
soclelalea rominească de azi sîn! dalorile insuticien|ii senlimentului 
religios la poporul nosiru. Asifel, un leu materialist se alarmase de 
acesslă lacună a suflelului nosiru etnic. Şi alarma slrăinului e, din 
nenorocire, inlemelală. Studiile einogralice şi sociologice au arălai 
demuli că prima fază a evolutlei unui popor e cea religioasă. Primi- 
tivii nu pol irăi fără religie. Aceasta e valoarea universală care le 
sintelizează aspirațiile, desnădejdile, concepiiile. Ea le serveşte de 
morală, der mai ales de melafizică, de Interprelare universalisiă a idei- 
lor lor despre lume şi viajă. Fără această formā de condensare colec- 
tivă a vieții sufleteşti, un irib, o najiune chiar, rămine în veşnică săl- 
bătăcie. Mal tirziu, formele superioare de religie la popoarele înain- 
tale, —e cazul catolicismului sau al protestanlismului, -creiază chiar 
cultura. Aria, filozofia, moravurile sint canalizate şi conduse de gin- 
direa religioasă. Calolicismul a creia! în bună parie arhitectura golică, 
a consolida! ierarhia şi corolarul sau feudalilalea ca principiu social, 
a transformat și întări! dialectica arislolejică. Prole:tantismul a inven- 
tat individualismul morai, spiritul democralle, difuzlunea instrucției în 
popor şi dacă irebue să credem pe Max Weber ori W. Sombari, a 
tăcut posibilă apariția capitalismului in viața economică a Europei medi: 
evaie. Alilea bunuri care constiluese insăşi esenja civilizației noaslre. 
Dacă înlăriț! cu aceste observalii, ne intoarcem privirile la poporul 
nosiru, constalările care ni se impun sini mal Pulin imbucurăloare. 
Am fost înainte de toate supuşi unei biserici,—cea orlodoxă, — care nu 
a creial nici-o formă de clvilizație prin forțele ei proprii, nici la nol, 
nici în Balcani, nici în Rusia. Clerul din aceaslă parie a coalineniu- 
lui a fos! mult inferior celui din apus. l-a lipsit tradiția cullurală şi 
pă rece economică şi politică care dă senlimeniul demnilății 
Lipsii de această asistenjă morală, ul nofira a rămas secoli 
de-a rindul în afară de civilizajia perirat papele Br său nu s'a mulai 
in sentimenlul acela de venerație cosmică, de respect al valorilor 
absolule, care prin intermediul religiei duce, apoi, la orice convingere 
morală. Țăranul nosiru e superstițios, dar ateu. Superslijia ține de 
magie sau, în cel mai bun caz, de religia primilivă letişistă ori lotemică. 
A nu pleca Marţea la drum ori a nu sia lrelsprezece la masă nu in- 
seamnă a avea sullelul religios. Religia superioară e aliceva: ea e 
e pan ară pe i reper me de viață read ra ea imrederează lor- 
nel conştiinţe cu lumea ei de scrupule, inir i . 
şore, de leriare şi de bunălale, á F PERSER Se NES 
Criza adincă prin care lrece azi socielalea nossiră e o criză 
morală şi dacă vreți, religioasă. Cum se zice, Rominul n'are nimic 
sfint, ceiace se poale lraduce că nu respectă nici-o valoare spiriluală 
în faja instinctelor ori intereselor sale biologice. Ar fi extrem de 
insiruciiv peniru lămurirea psihologiei naționale un siudiu al injură- 
lurilor moasire. Credem că e greu de găsii un all popor care să 
proianeze, parcă cu voluplale, ceiace trebue considerai ca sacru, cum 
o fac unele păluri ale societății noasire. Cum vreji alunci ca celă: 
leanul nosiru să respecte legile, adminisirajia, sa se respecte pe din- 
nb = Sales a pr yan rm a să oprea: principii absiracte, ca 
> ai, iraterailale pe care le li 
uşor p simple re 4 cz orci bo aiba 
senja oricărei educajii religioase a dal! neamului acestul 
structură sufletească pesimistä. Lipsit de idealismul naiv care faoa 
měrejia și pulerea popoarelor, Rominul e prea lucid, prea deştepi, 
prea abil. Ochiul său mefient e prea deschis în lupte peniru viață, din 


__ RECENZII 271 


delaliile ori ariificiile careia nu scapă nimic niciodaiă. Rominul, vor- 
besc de orășan, țăran! formează o altă lume, nu e niciodală inselat, 
nici de el însuşi, alci de alții. Incredinia! că viota nu e allceva deci! 
o colectie de bunuri maleriale ori un suprem coniori, crede rareori în 
dezinteresarea unul gesi. Mindria supremă a lirgovejului, încă dela 
cincisprezece ani, e să dejoace șiretenia alluia, jinind-o pe a sa cil 
mai nepălrunsă. ŞI acesi senliment iinde să devie o lege morală. Nu 
pe facem credit moral unii allora, trăim inir'o atmosferă de suspiclune 
reciprocă şi generală, in care fiecare irage cil poale mai mul! la el, 
din nevoe de securilale, din lăcomie, dar mel ales din profund pesi- 
mism moral. Toate acesie reflecții sint uşor sugerale de lălmăcirea în 
rrmiîneşie de călră d-nil M. Sadoveanu ţi D. D. Pălrăşcanu a unei 
cărți religioase neniru uzul popular. Dintre toale sursele literaturii 
religioase peniru popor alături de Biblie, „Vieţile sfinjilor", ni se 
pare cea mai nimerită peniru sporirea educației poporului. Ea se in- 
sinulază în suflete, pe nesimtite prin farmecul narajiei, prin sullui 
epic care o animă. Celilorul cîşiizal de povesire, intră fără să vrea 
în inima gindirii religioase. 

Poporul nosiru are nevoe de religie și aleismul său nu lrebue 
privit ca structural. El nu e sădi! în caracierul său. Aleismul e supor- 
la! lără voe, e un rezulial al neglijenjei educative seculare. Dorada 
e succesul actual al advenlismului şi a altor secie în lumea rurală. 
Orice iraducere or! adapiare religioasă nu poale fi, deci, decit bine- 
venită. Cu ai mai muli cind e vorba ca narajiunea „Vieţii sfinților“ 
35 fie făcută de cel mai mare poet epic, de Victor Hugo-ul sosiru 
nalional care e d. M. Sadoveanu şi de un all minultor consacrat al 
limbi! şi povestirii romineșii care e d. D. Pălrașcanu. Cu aceaslă ocazie 
și în acelaşi ordine de idel, au putem deci! regrela că iniliativa privală 
aṣa de bine intenjlonală la incepul, a zădăraicii mal lirziu, tălmăcirea 
Bibliei în romineşie de călră d. O. Galaction. 

M. Ralea 


kd 


. - 
Radu Rosetii, Cu paloșul, Povesle vilejească din vremea des* 
călecalulul Moldovei, 5 volume, Bucureșii, Editura „Viaja Rominească“: 

„ Roselli e desigur în publicistica noasiră o ligură, cu deose“ 
bire originală. În spirilul bogat şi larg al aceslu! mare boler moldo- 
van, nepol de domn şi descendent al unei-străvechi familii, pasiunea 
de adevăr şi inieligența crilică a omului de şilință sînt fericit imbinate 
cu acel dar al imaginajlei, ce dă viață unor chipuri şi scene de allă 
dată. Istoricul erudit si profund, ale cărui studii au adus o lumină 
nouă, înir'una din problemele lundameniale ale lreculului nosiru e în 
ceasurile libere, cind ochii lui nu rămin plecali asupra hrisoavelor, 
an povestitor plin de farmec. Prin porlrelele de un pulernic relief, 
descrierea suggesiivă a moravurilor, umorul lor violu, amintirile lui 
as:pra Moldovei din prima jumălale a secolului trecul, rivalizează a- 
proape, cu acele pe care lon Obhica ni le-a lăsa! asupra Munteniei din 
aceiași vreme și valoarea lor documentară mi se pare neprejuită. 

De o leciură nu mai pulin plăculă siat povestirile moldoveneșii, 
“ariai reperioriu de 'nlimplări culese, cele mai mulie din memoria 
bătrinilor, unele tragice, allele hazlii sau gicanie. 

Romanul „Cn Paloşul”, operă in care lmaginajia are o parle, 
neasamana! mai vastă, reedilală acum în trel volume a apărul siat vre-o 
douăzeci de ani, cind originalitatea ei a fost, dacă mi-aduc bine 
aminte, remarcată de agerul spirit al lui George Panu. 

Roman istoric sau mai degrabă „povesle vilejască", cum o in- 
lilulează autorul, „Cu Paloşal”, nu poale îi apreciat numai după pure 
şi stricte crllerii estelice. E mai nimeri! să-l privim dimpolrivă, cu 
indulgența şi simpatia recunoscăloare, pe care o arăiăm fajă de unele 
opere ale lui Dumas père sau Waller Scoli, ce au incinta! adolescenja 
noastră şi care cu loale alacurile indreplale impolriva lor de alilea 
spirile grave, corespunzind poale, in ceisce privește unii din nol unor 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ RECENZII 273 
E —————— aa ai can E E a e ei a 3 
veşnice nevoi aleciive, se îndărăpinicesc să trăiască. In jurul des- r 


călecatului Moldovei, sävirşit în anul 1348 şi a figurii voerodului Bog- 
dan din Maramureş, d. Roselti a tesut un complex de siluații de un rea! 
dramatism, încercind să reconsiitue in același limp culoarea locală 
şi fizlonomia caracteristică a unei epoci, 

Strămoşi de ai noşiri din toate clasele sociale în ființă pe atunci, 
cnezi, negustori birladenl și jarani, ba chiar solluzi şi pirgari sași şi 
ostaşi nemii sau unguri cu felul lor de traiu, coslumul, moravurile, 
pelrecerile, prinzurile sau gospodăria ior, se perindează înainlea noasiră 
la rateșul Ciortolomulul dintre Borzeşii şi Racăciuni, la curlea lui Baloş 

in Poiano, la cetalea Neamlului, în codrii Bacăului, pe țărmul Sire. 
tului sau a Nistrului, se agilă, sulăr sau iubesc, cind nu se ridică 
impotriva unei domnii nevrednice şi înving sau mor, în luptă cu dinsa. 

um era nalural, față de condițiile genului şi epoca evrocală, ac|iunea 
mai mull ex'erioară e bogală în complicații și peripeții, în care 
elemenlul malerial şi piloresc primează asupra celui psihic. Ripiri, 
travestiri, recunoasteri după mulți ani, între logodnic! sau intre fiu şi 
lată, bătălii şi năvăliei năprasnice, se succed allernind în iablouri și 
scene mişcătoare, duioase sau amuzanie, în care domină neprevăzu- 


€. Marinescu, /n/iințarea mitropoliilor în Jara Rominească şi 
In pr Analele Acad. Rom., Seria III, T. II, memoriul 6, -Bucu- 
reşii, 1924, 

Chestia iralală in acensiă lucrare a fos! foarte mul! dezbăiulă în 
Hleralura noastră istorică şi lămurită pănă la o nouă informație. O con- 
iribulie nouă cu o Informajle inedilă a dal Stoica Nicolaescu în lucra- 
rea sa : Domnia lui Alexandru Aldea... etc., (Buc., 1922); prin urmare 
o nouă reluare a chestiei ar însemna să al dale nouă sau o interpre- 
Imre personală. D, C. Marinescu nu are nici una, nici alte, ci pornind 
dela laptele care au fosi preocupările nllore, prezintă în întregime in- 
terprelările stabilile de aceştia Cind dă o nouă îinterprelare, sau ani- 
plifică părerile altora, de exemplu înflințarea celui de ai doilea epis- 
copal în Țara Rominească (Pg. 4-5), sau greşeșie, sau nu consideră 
toală bibliografia chesilei. 

Nu șiiu de ce-i zice mitropolilului Iachint „unul anume“. Ten- 
dinja de aulonomie religioasă, cum o vede d. Marinescu, mi se pare 
exagerată, 

in expunerea sa, d. Marinescu ignorează lucrările d-lui 1. Minea, 
care aduce mulle lămuriri asupra chesliei iraiale şi ne mirăm că nu 
“a găsil cineva să-i alragă atenția şi asupra aceslor lucrări, aşa cum 
isa alras asupra acelora a lui Si, Nicolaescu. Ar fi fosi astfel scutit 
de unele greşeli pe care le face și ar li căpăla! lămuriri prelioase in 
celace priveşie noima episcopatului de Severin, stăpinirea munieană 
asupra Severinului şi Țării Făgăraşului, caşi asupra relațiilor dintre 
Viaicu şi Ludovic | al Ungariei. Tot dela d. Minea ar fi alla! că ex- 
pedilia regelui Ungariei in conira lui Viaicu a aval loc în toamna a- 
nului 1368 și nu 1369 cum ia d. Marinescu din alle prelucrări istorice, 

Nu esie sigur că Antim a avut dp pa se in Severin şi nu se 

le vorbi de acesi episcopal lără a se face legâlură cu cel catolic 
taliința! în această localitate; astfel au tăcul, de alilel, şi alți istorici 
care s'au ocupa! cu această chestie. Asupra mitropolitului Harilon ar 
li găsi! preţioase relații în Minea (Urmașii lui Vladislav, Buc., 1916, 
nola dela peg. 14-15 16), pe care insă nu le-a ulilizai. Tot din nota 
d-lui Minea aflăm că actul în care apare ca milropolii al Severinului, 
AManasie, e din 1592 şi nu din 13594 cum arată, după alții, d. Marinescu. 

In ce priveşte inlemeerea mitropoliei din Moldova, ni se spune 
că Lojcu (şi nu Loico) este ciştigal de catolicism prin propaganda ce- 
lor doi franciscani, iar citeva rinduri mai incolo allăm că gestul lui 
Loicu era un gesi de oporiunilate, Care este aşa dar lămurirea nouă 
și părerea delinitivă a d-lui Marinescu? Dece apoi la pg. ii, nola i, 
se irimite la pg. 9 peniru lucruri pe care nu le găsim? De ce revine 
asupra întiințării mitropoliei sub! larg Koriatovici cind această ere 
este înlăturată din cercetările istoricilor noșiri ? Alirmajia cu Teodo- 
sie, lilmisul Palriarhiei este problematică, după cum nu dovedeşte nici 
dependența bisericii moldovene de milropoliu din Halici inainte de 

1395; nici Maramureşul n'a jinul de această milropolie; cazul stavro- 
pighiei din Peri e ioarle concludent in această privință. De altfel 
peniru mitropolia Haliciului pulea găsi lămuriri preţioase in arlicolul 
iui Seslacos, publicat în Chronica byzantina din Petrograd. 

Chestia episcopiei de Cetalea Albă ar fi meritat o discujie mal 
largă, s'ar li puiul consulta și viaja si. loan cel Mou. Celalea Albă 
aparjinea Moldovei incă pe timpul lui Petru |, care este al- Muşalei 
sau Muşalin, cum spune cronica, nu Musat cum spune d. Marinescu. 
Servoepiscopos ar li trebuit disculal in legălură cu uadijia care sa 
păstrat la Neam}. Moaştele si. loan cel Nou se aduc la Suceava nu 
„peniru a consacra și mal muli caracterul de reşedinţă milropolilană 
è capitalei Moldove. Mitropolitul Moldovei era numai ciilor ai mê- 
năstirilor Neam} şi Bistrița, ele nu-i aparjineau, cum alirmă d. Me- 
rinescu, 

Cum se poale ca d. Dobrescu, în lucrările sale apărule in 1906 
şi 1912, så admilă interprelareu lucrării d-iui Marinescu care apare in 
1924 (vezi nota 5, p.. 21). Şi cine sini oere alraţii catolici" din erată ? 


* Alături de unele figuri imaginare ca Ştefan Stroici, cavalerescul 
cneaz, nobilul crucial Albrecht de W'olkensiein ce impreună cu icoanele 
ideale ale Mariei sau lleanei Baloş aduc aminte de unele personaje 
din faimosul roman al lui Scotl, Ivanhoe, de părintele (sala din care 
d. Roselli a făcut un proie! al rominismului şi un precursor al aposto- 
lilor ardeleni de mai lirziu, d-s a avut fericita Idee de a se inspira 
altā analogie cu Scoti), din epica populară. 

Eroii iubiţi ai legendei, Mihu Copilul, „Păunaşul Codrilor“ răz- 
bunălor al Poporului împilai impolriva stāpinirii apăsătoare și lacome, 


Alimoş, d. Rosetti in lreductibilui lai moldovenism, îl zugrăveşie ca un 
muntean fâlos ce aduce o notă hazlie și din dorinia de a părea, se dă 
drep! solul lui Basarab, inṣälind buna credință a Moldovenilor. 

ceste personaje au, cum e firesc, ceva mai mult tipic decii 
individual. Pornirile şi pamilo Primilive și elementare de care sint 


Una oplimism robust și inalierabil, o incredere profundă ne- 
eren are ha jale ir ale y PrE rA nu > ear mi însă 
prin declamajii sau fraze de comandă, se ajează i . 
celași timp dintr’insa. MENR S 
Prin felul de a privi viața, prin sănălalea şi ecilihbrul mo- 
ral ol firii ceşi prin stilul lui simplu, nalural şi limpede, cu lo. 
lui lipsit de preocupări eslelice, dar şi de preliozitatea şi orilii- 
ciul atilor scriitori de azi, d. Roselii e ultimul din falanga vechilor 
prozatori moldoveni, Negruzzi, Alecsandri, Gane, Moruzi şi aparjine 
unei generajii care dispare. Dorim acestei epice povestiri, ce prin naivi. 
iatea şi parfumul el lredijionai, palriarhal și arhaic poate fi peniru tine- 
relul scolar o lectură deo deosebilă valoare educalivă, o răspiadire largă. 
Aşteptăm în același limp dela d, Roselii continuarea delicioaselor lui 
aminliri şi ace! roman din epoca lul Moruzi, la care $lim că lucrează. 
Studioasa şi senina ful bâtrineță le datorește neamului, 
0. B. 


274 VIAŢA ROMINEASCA 


În celace priveşte lehnica cilațiilor, avem de observa! că s'ar 
cere ca liecare lucrare, cînd se cllează inlăia oară de aulor inir’o 
carte, să aibă lillul complect cu data și locul apariției, penirucă alifei 
noii autori ne pu uneori în impasul să nu știm despre ce anume 
volum este vor Aşa este de pildă cu acel volum dia Hurmuzaki, e- 
ditat de d. lorga, in care se cuprind documente greceşii relalive la 
sec, 14 și 15; asa că nu e suficieni să cilezi Hurmuzaki -lorga, p. 10, 
n-rile 9-11, ci Hurmuzaki- lorga, Documente, vol... partea... Pag... 


Dr. Emil Diaconescu 
+ 
. + 

Emmanuel Leroux, Le pragmatisme américain et anglois, 
Bibliothèque de philosophie contemporaine, F, Alican, Paris, pg. 429. 

William James remarcă undeva cluialele fluciuații de atitudine 
ale spiritului public față de pragmalism, Formulele frapante care, ne- 
gind posibilitatea allării adevărului ab'olut, afirmau că adevăral e in 
ordinea gindirii, ceiace prilncios e în ordine biologică“, sau, cerind să 
se renunțe la postulalul nerodnic al unei „realități fixe, complecte şi 
Independenie de gindire omenească“, spuneau că realilalea nu ne 
este dată, ci trepial-lrepial construită de nol, -au creat o almosteră 
osiilă pragmalismului. Dar deodată, o răsucire bruscă și opinia publică 
părăseşie atiludinea dușmănoasă, iar paradoxele şi absurditățile prag- 
malice par să fie bunuri publice, banale şi vechi de cind lumea, 

Larquler des Bancels şi însuşi Leroux = mai departe şi con- 
siată că rapida banalizare a pragmatismului. a fosi o piedecă peniru 
cercelarea serioasă a operelor protegonișiilor principali, subplantale 
de interpretări inexacte. „Pragmalismul e o doctrină mai muli celebră, 
decit cunoscută.” 

Dacă sec. XIX în a doua a sa jumătate este, subt influența pozi- 
livismului, dominat de scienjism, vremea noasiră înseamnă o furioasă 
năvală a idealismului anti-inlelectualist, Plecind tol dela „veșnic-lină- 4 
rul” Kani, cultivat de Schopenhauer, Renouvier, anti-inleleciualismul a 
colropii intreaga gindire coniemporană. In Germania, Nietzsche lună 
impolrira căulări! idealului moral şi a adevărului in afară de viaţă ; în 
Franța, ințelepiul Boulroux, care delermină acea pleiadă de cugelălori 
ca Poincare, Duhem, Milhaud să înțeleagă filozofia ca o „râllexion sur 
la sclence“, apoi irajlonalisiul misiic Bergson și austriacul E. Mach, 
toli năpădesc cu lovituri vrăjmașe asupra inteleciualismului, 

area lui Leroux urmează brațul anglo-american al acestul pu- 
lernic cureni de gindire. 

Cele trei mari capilole ale cărții par aclele unei drame, 

In primul se sludiază formarea MDageliamului, concepul ca o 
reacliune impotriva celor două curente de gindire, care-și disputau 
publicul filozofic anglo-american în uliima treime a secolulul irecul: 

a) naturalismul (Tyndall, Haxtey) peniru care conștiința era epile- 
nomen, spiritul un „aulomal conştieni”, lar inlănțuirea cauzală era 
considerată asa de siriclă, inci! pentru Clifford orice credință nejausti- 
licală era o crimă; 

b) anglo-hegelianismul, adică neo-kantismul unul Green, Royce 
sau Bradley. 

Se lrece apoi la studiul reacționarilor pragmalişii : 

„ W. James, al cărui sistem e judeca! în rapor! cu personali- 
fales sa înclinată spre concrel, cu iniluenjele suferile dela un Ch. 
Peirce, Emerson, Carlyle şi mal ales dela pluralisial francez Ch. Re- 
nouvier. Apoi e urmărită pas cu pas injghebarea gindirii lui James, 
dela timida disiinciie a cunoștinței prin senzație sau prin concepi, la 
psihologia inieligenţii „care operează seleclii”, pănăla metalizică, care 
lrebue să determine allitudinea noasiră in fața universului, aliludine de 
conlemplație sau activitate, de timiditate sau indrăzneală, de energie. 
sau indilerență”, 


RECENZII 275 


2, Ferdinand C. S. Sohiller, acest cugelălor indrăzne! şi pole: 
misi violu, care cu Ínspiratii din Aristotel, Ravaisson şi din concepliile 
melagiomelrice disculale de-un Calinon sau Poincaré, clădeşte, pe le- 
melia psihologiei jameslene, pragmalismul său humanist, antropomorfic, 
sculplindu-i pe frontispiciu maxima lui Prolagoras dia Abdera ; advhw» 

ihaw pihpov 3vpwros (omul e măsura tuturor lucrurilor), 
pr 3. lohn piata A căruia aclivitale esie urmărilă în domeniul mo- 
ralei, unde Dewey a concepul „interesania noțiune a unui ideal mobil” ; 
în pedagogie, unde a descoperii „că orice gindire fecundă se formează 
în vederea unei acțiuni concrele“. Paginile in care e expusă crilica 
adusă de Dewey şi seminariul său din Chicago impolrlva concenției 
epislemologice in logică și esie schijală concepțid sa instrumenialistă, 
siai dinlre cele mai minunate. BA 

A doua parle a cărții înfäjişează crisializarea pragmalismului, 
fundal pe o critică prealabilă a tuturor doclrinelor anlerioare şi pe o 

isi logică proprie. i 
soli Eg a ae a ui Ch. Peirce, care văzindu-şi docirina 
schimonosită şi-o ingrădește mal precis, bolezind-o pragmaticism, te 
mele cel vechiu răminind pradă „răpitorilor de copii”, cum îi numește 
megea i itică lu zișă 

In ultima parle autorul pa atinsa opre de critică propr să, 

i Mica Inerenlă p expozilire. 

caftepiva San dacă esie admisibilă sau nu Idenlificerea gy pate 
văr şi verificare. apar și cunoscujli pragmatişti Italieni : Vailati ṣi Marlo 
Calderoni. A 

ie lul Leroux că pretinsul nou crileriu pragmalic ide- 
a prea scria realilale lol la definiția tradițională a adetirelai er 
cord cu realllalea, singurul aport ariga fiind viguroasa analiză e 

lui ei, ni se pare justă. 
NRge Ea votate ee În preocuparea stalornică de sooren 
legălura dintre personalitalea unui filozof şi sistemul său, rr Acad 
slărulloare a filiajiel ideilor şi modul de înjghebare intr ci lam car 
casa fac dle marea Genital din pl floot] coniemporane 
| bogat capilol din isto á 
SRO araar urează pa Leroux face prea pujin loc delerminismului 
ossia i i acolo s'a produs 
ăsării pe pămini american $i ac 
PE rage pan bogală, 'oricil n vorbi de un pragmalism italian 
n (Vaihinger). hh 

a rA uil să b relevalā legălura între E ron. geam mere 
snglo-americană şi Justilicarea pragmatică a credințe ta n siz i i 
şi pornirea cãiră acțiune a fankealui și Nosoninaceă 5 po 
perienjii de călră pragmalism, aces! „tonic al acțiunii”. 


Sorin Pavel 


Revista Revistelor 


Cind războiul s'a incepul, Du- 
hamel prblicase pairu volume de 
versuri, două de critică şi irei pie- 
se de tealru. Două opere de ima- 
ginajie, care nu au apărul decii 
“mai tirziu (Conlession de Minuil” 
şi „Les hommes abandonnés“) e. 
rau iîncepule. S'a spus totuşi că 
războiul a revela! pe aces! scrii 
lor. El a fos! in adevăr peniru din- 
sul, o leribilă şi neuilată inväjă- 
tură. Duhamel însuşi, s'a explicat 
iah'o conferință ținută in 192), a: 
supra aceslui punct. Războiul, spu- 
ne el nu poale modifica arla, nici 
crea arlişii. Teoria războiului ge- 
neralor e o injorie adusă genului 
omenesc sau o imposlură. drept 
însă că el „a multiplicai şi agra: 
val experiența noasiră asupra vie- 
lil, a suferiajii şi a morţii“. Dalo- 
rită lui, omul se cunoaște mai pro- 
fund şi întrevede pe ceilaiji cu o 
luciditate mai crudă. 

Pe cind 'lleratura conrenlională 

a „comercianjilor oficiali al glori- 

ei“ reducea „nojlunile complexe 

la dimensiunile unei cocarde", Ju- 

crind cile douăsprezece ore in at- 

mosiera grea a sălilor de opera- 

lie, Judecător secrel a imensei cri- 

me mereu reinoite, Duhamel a şiiut 

să se gindească la viilor, depunind 

la dosarul războiului două teribile 

plese: „La vie des Mariyrs* şi „Cl- 

vilisalion“, In cea dintălu „Duhamel 

a reușit să noleze mille aspecle 

sle durerii, variale şi multiple ca 

şi Indivizii, Descripţiile lui sint in- 

lerioare. S'ar pulea spune că scrie 

cu scalpelul și meseria lui de me- 

dic, l-a ajula! sa perceapă durerea 
secrelă, acea a sufletului moriiii- 
cal! şi umilii, adesea mai mare dè- 
cil cea fizică. Dacă Duhamel a 
implora! mila noasiră peniru mar- 
lirii războiului, el nu a uila! nici 
pe calâli lor sau pe acei, ce prin 
incompelență sau indiferență au 
râmas insensibili, în faja suierin- 
dei. „Civilisalion* e un violeni re» 
<hiziloriu în care nu găsim cuvinte 


de ură împotriva acesinr ființe fă. 
ră sullei, ci o ironie leroce, un ris 
amar, nervos şi răzbunător! Du- 
hamei nu conchide niciodală, ci la: 
să aceasia în grija celitorului, El 
expune numai faptele in nudilalea 

lor, ilustrind detinijia pe care a 

dat-o literaturii de mărturii: „E 

aceia care face orice concluzie de 

prisos“, 

Ceia interesează pe Duha- 
mel în „Confession de Minuit" e 
caşi în operele lui anlerionre, lol 
sufletul, dar nu în aceiace are con- 
ştieni ci subconştieni sau chiar 
inconştieni, în pariea lui cea mal 
lulbure şi mai intimă. Nu e desi- 
gur isiorle mai iristă ca acea a 
piadarilor secrele ale lui Salarin. 

uhamel analizează ginduri ce nu 
le pulem slăpini și care ne con- 
duc uneori p-năla acte, zugrăvește 
în chip nemilos stări de suflet, ce 
nule mărtarisim nimănui, nici chlar 
nouă înşine, Cu lojii semănăm pu: 
lia lui Salavin, dar rezistăm ceva 
mai bine la impulsiile profunde şi 
adesea bizare, ce se egilă in pro- 
fanzimile sufletului, 

„La Possession da Monde* e un 
anlido! impoiriva aceslor cărji du: 
reroase. E o biblie a vieţii interi» 
oare şi a cullalui sulletului. Cres- 
linismul de care e impregnată e 
însă despoial de dogme, pur teres- 
tru şi uman. Ceince alții numere 
Dumnezeu sau viață eternă, Du- 
hamel numește Posesiune, dar prin 
aceasia el nu injelege acea a bu- 
nurilor materiale, un cimp, o casă 
sau un dulomobii, ci conştiinţa pro- 
'undă a sufletului, descoperirea lul 
cași a universului pe care-l re. 

leclează. „Civilizaţia ştiinţifică, 
scrie el, lrebue să fie o servitoare 
şi nu o zeiţă. Să-l substiluim civi- 
lizația morală, domnia sullelulai, 
singur capabil de a salva rasa o- 
menească, ia desesperania mize- 
rie coalemporană“, 

Judecăţiie pasionale asupra as 
cestu! scriitor siat un omagiu a- 
duse puterii sale, Opera iui, ira- 
dusă in mai multe limbi, cuprinde 


cileva adevăruri eterne şi coniri- 
hae la binele oamenilor, învălin- 
dwi să evile lragice exner'enje. 

(Cézar Santelli, Mercure de 
France, Augusi), 


Sportul şi literatura 


Cuvintul spori casi romantismul 
sau sindicalismul e unul din acele 
cuvinte paravan, ce po! adăposii 
orice voim. Am căula în zadar în 
el o ideologie specifică şi inirla- 
secă. E de ajuns peniru a ne da 
sumă de aceasta, să cercelăm u- 
nele romane sau esseuti sporlive, 
ce au apărul de curind în Franja. 

Pentru Henri de Montherlant, 
sportul e un anlidol conira doc» 
irinelor femele : humasailarism, e- 

alitoie, fralernitaie, democratie. 
Sportul exaliă individul, fortificîind 
în acelaşi limp în el, simiul so- 
rial și respeciul lerarhle!. El dez- 
voltă sbirilul najiona! „Ludus pro 
pairie şi pro religlone* e formula 
lui Montherlant. Idealul sportiv aşa 
cum Îl intilnim in „Le paradis 
à l'ombre des épées" sau „Les 
onze devani la porie dorée”, are 
un caracler Iradijlonalisi, caiolic, 
nallonalis! şi războinic. 

Marcel Berger, i: „Hislolre de 
quinze hommes“, casi Dominiqae 
Braga în „Cinq mille“ mobilizează 
sportul în serviciul unui ideal exacti 
contrar. Achizilia adevăratului spi- 
ril sporliv de câlră indivizi şi po» 
posare e men t să aducă dimpolrivă 
o eră de pacifism. 

Sportul va învinge după ei va- 
nităjile naționale şiva nivela fron- 


Lerele şi deprinziad pe om săre- ` 


cunoască fără rancună superiori: 
lalea alluia, va crea o fecundă e-+ 
muialie. Cu loate deosebirile din- 
ire Montherlant, Berger sau Braga, 
e! au cu loții cultul echipei, in 
care fiecare ocupă locul cuvenit 
cal noțiunea unei aulonomil a 
corpului omenesc, ideia unel in- 
teligenji şi a unui stil corporal. 

Pentru Jean Bernier, ia romanul 
lui „Tête de Mèlée“ sportul e dim- 
polrivă un joc, inirebuinjarea con- 
sventă a excesului de viialitale 
a adolescenii!. ŞI valoarea lul mo- 
talà e acea a unei eliberări de 
prejudecăți, de legăluri familiale 
cași sociale. Un suflet liber, in- 


REVISTA REVISTELOR 


277 


ir'un corp liber. Servitadinea răz- 
boiului aşa cum o injelege Mon- 
lherlani nu poate coincide cu li- 
bertalea spariivă. 

laiă trei ideologii sportive dife- 
rile şi chiar opuse. Şi desigur se 
mai pol găsi şi altele. Trebue să 
praf era oare cu Bernier la im- 
posibilitatea de a cere sporiului 
o morală și o regulă de viață? E 
poate incepulul înelepeleait; căci 
sporiul se pretează deopoirivă la 
o docirină de pace cași la una 
de războiu, la una conservaloare 
cași la una retolujlonară. 

Interesul pe care-l deşteanlă în 
ultimul limp în Franja ideologia 
sporlivă (Anglia şi America nu po- 
sedă, cu foaiă practica sporturilor, 
asemenea literatură), provine pro- 
babil din nevola unei reinioarceri 
la nalură, ca o reacliune impolriva 
mecanicelor moderne. Ideologia 
sporiivă e una din formele fran» 
ceze ale naiurismului posi război» 
nic, care se numeşte în Qerma- 
nia adamism seu școala de inje- 
lepciune din Darmstadi, in India 
gandhism şi care se iraduce a- 
Proape pretulindeni, prin curile de 
nuditate şi de soare, Toldeuuna, 
după marile calaciisme, cind civili» 
zajlile sin! amenințale cu ruina 
in urma unei tensiuni excesive, a- 
par docirinele naluriste. Consi- 
derate sup! un unghiu anumit: 
creșlinismul în vremea lui Augusli, 
monshismul in evul mediu cași 
!0usseaulsmul in secolul XVIII 
sini naturiste, 

La rădăcina ideologiilor spor- 
live de azi, e desigur un tenomen 
de acelaşi ordin, o renunțare la 
toale minciunile civilizajlei, ne- 
voia unel băi de sentimente pure 
şi autenlice, 

(Benjamin Crémieux. Nouvelles 
litiâraires, August). 


Acţionariatul! uvrier şi 
legislația franceză recentă 


Dezbalerile recente ale Coa- 
siliului superior al muncii au scoa 
in relief şi inir'un mod regrelab.i, 
opoziția lonciară inire punctul de 
vedere al patronalului şi acel al 
ciasei muncitoare, asupra proble» 
mei participării personalului, la 
beneticii şi la gestiune. la zâdar 


218 


unii arbitri dezinleresați, ca ac- 
ivalul ministru al muncii Justin 
Godart, au suggerai un leren de 
înțălegere ; consiliul s'a separa! 
fără ca o apropiere să se poală 
eteclua între părțile adverse. ŞI 
lotuşi, găsirea unei formule de 
conciliare apare ca o nevoe ur- 
genið. De aici sforțările confuze, 
dar interesante ale legislație! con- 
lemporane, mai ales în Franța, de 
a lărgi concepiia modernă a sala- 
rului, subtituindu-i o formulă mai 
dreapiă şi mal umană, bazală pe 
ideia asociației capitalului cu mun- 
ca. Sarcină zadarnică vor spune 
pesimițiii şi aproape loldeauna 
slerilă, ali! din cauza nerăbdării 
necugelale a maselor uvriere cit 
şi din conservalismul sirimi al unel 
Părji a palronalului. Sarcină ne- 
cesară loluși, cum spune Gide. 
decă societalea contemporană e 
decisă „să facă economia unei 
revoluții”, 

La prima vedere, cooperaliva de 
producție, care suprimă salariatul, 
lransformind pe salariat în eso. 
ciat, pare solulia cea mai elegantă 
a problemei. Din nenorocire, prac- 
tica dezminte prea des speran- 
lele teorelicienilor şi cei mai a- 
prinşi cooperalori recunosc că 
delicalul mecanism al cooperajlei, 
implicind educația socială com- 
plectă a clasei uvriere, nu poale 
"ÎI încă generalizat. Mulţi ani, sa- 
loriatu] va răminea se pare, forma 
normală a produciiei. Dacă vrea 
să facă operă ulllä şi Imediat 
realizabilă, legislalorul, secundal 
de inițiativa privată, lrebue să albă 
în vedere a ile şi injustițiile 
salariatului, mai degrabă decit 
principiul lul 

In aceaslă ordine de idel, par- 
liciparea la beneficii, trecea pănă 
acum cijiva ani în ochii mulior 
economiști, ca un mijloc ce supri- 
mă inconvrenientele salarului, sia- 
bilind între pairon şi salariat, o 
asociație virtuală şi iulăturind lupta 
de clasă. Pulernic stimulent la 
lucru, pariiciparea la benelieii 
prezenta deasemeni, muncitorului, 
acea securilale, pe core el nu o 
putea găsi in cooperativa de pro- 
ducție. Totuși, participarea la be- 
neficii, în formele ei variale de 
repariijie, nu s'a dezvoltat cum 


_ VIAŢA ROMÎNEASCA , 


sperau promolorii ei şi azi nu func- 
țlonează în Franja, decit în 75 de 
slabilimenie de importanță mijlo- 
cie. Insiilujia sa lovii de un 
dubiu obstacol: neincrederea mun- 
cilorilor şi dificultalea praclică de 
a organiza conirolul bilanțurilor, 
de căiră parlicipanţi, fără a para- 
liza acțiunea palronală. Multe in- 
treprinderi, care incercase în mod 
loial participarea, au fos! nevrolie 
să renunțe la es. Constalarea a- 
cesiui eşec relaliv a unei inalllaţii 
bune şi jecunde in sine, a impins 
pe legislalorul francez să propună 
indusiriașilor un lipde participare, 
ce permile o sirinsă asociere a 
personaielui la gestiune și profil, 
ăsind în același limp capitalului, 
o parie imporlaniă în direcție. In 
aces! spiril a fost volală, în plin 
războlu, legea din 26 April 4917, 
asupra socielăților anonime cu par- 
licipare uvrieră. Trei idel esen- 
tiale caracierizează aceasiă lege: 
1) muncilorii vor avea drepl la o 
parle din beneficiile realizate de 
inireprinderea de eare sin! legaji z; 
2) ei vor participa la gestiune, 
filad roai în adunările ge- 
nerale și avind loc în consiliul de 
adminisirație ; 3) ei vor avea un 
drepl de creanjä eventuală asupra 
activului social. 

Inspiralorii legii aveau mai pulin 
În vedere dividentul, ce-l va încasa 
munciiorul, cît participarea lui la 
direcția intreprinderii. „Aici spu% 
nea raporiorul legii, Deschamps, 
vedem o re ea fericilă şi po- 
sibilitatea de a impiedica naşierea 
multor conllicie“. 

Acesle speranțe însă nu s'au 
realizal. În şapie ani, nu s'au for- 
mal decit douăs 


cu sarcina ce repreziniă pentr 
dinsele împărțirea beneficiilor 
riscul pe care-l implică penir 
orice intreprindere, abdicarea par- 
Hală a autorițăjii patronale, 
minile elementului uvrier., De 


REVISTA REVISTELOR 


acjlunile capilalului conservă ma. 
joritalea in consiliul de adminis- 
lrajie, simpla prezență în consiliu 
a unui elemen! uvrier Imporiani, 
ar face pe cepilalişii să se teemă 
de o opozijie energică, la toale 
măsariie luale de ei în laleresul 
Inireprinderii, ce ar avea ca re- 
zallal reducerea dividentelor ime- 
diale. In unele cazuri, opozilla 
fiind lreductibilă, consiliul s'ar 
transforma iar, înir'un cimp de 
luptă, inire capital şi muncă. 

lală dece, legea din 1917 nu s'a 
aclimetizat în mediurile indusiria- 
le,lar camerele de comert din Paris 
şi Lyon au scos in foja el un siri- 
găi de alarmă. Care irebue să fie 
în acesle condiții, atitudinea lapis: 
lalorului ? Societăţile noi indërāpi- 
nicindu-se să conserve forma veche 
pur capitalistă, va lrebul el să vie 
cu obligația legală ? Chestia pusă 
asiiel nu poale fi rezolvilă, decit 
prinir'o distincție esenjială inire 
inlreprinderile concesionare şi in- 
dusiria liberă. In ceiace priveşte 


279 


cele dinlăiu, irel leg! asupra mine- 
lor, huilei albe şi căllor lerale, 
admit principiul obligaţiei. In in- 
dusiriile private însă, deşi se gă- 
sesc numeroşi partizani al aceste! 
păreri, măsura ar fi imprudeniă. 
Căci dacă regimul actionariatului 
urrier ar îi impus legal, mulie in- 
lreprinderi s'ar găsi fără îndoială, 
nu atit prin faptul micșorării bene- 
ficiilor, cil prin acel al ingerinjii 
delegaților personalului în adminis- 
irajie, inir'o poziție de inferlori- 
iale, față de concureniii lor străini. 

Deși problema participării di- 
recie sau Indirecte a personalului 
le gestiune e de o extremă comple- 
xliate, rămine loluși de cercetal, 
dacă nu e posibil să se dea salis- 
faciie, în oarecare măsură, de- 
zideralelor clase! muncitoare, fără 
a anihila însă, aulorilalea palro- 
nală și a compromile avintul eco- 
nomic al indusiriei naționale, 

(Paul Pic. Revue internationale 
du travail, lulle). 


1924 ANUL xvi. SepremaRi. No. 9 
A aie AN, Pad Lana RE 


Bibliografie A . m 
iata Rominească 


Dr, lose! Kiausner, /storia Eoreilo , dr 
si Fridrich Şlera, Tip. Viala Rominească:, Prejul 45 der rai Weiner 
IE B af su, Toader Nebunul, Ed. „Carien Rominească“, 
Sandu-Aidea, Pe d-umul Bărăganului, Ed. „Cartea Romi- 


. Spera Calătoriite I i 
Ed. „Cartea piring y Preţul 30 = Enache Cocoloş, ediţia lil-a, 
Dumas-Fiis, Diana de Lys, irad. de A. Şerban, Ed. „Car. 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


. 
lea Rominească“, București. SUMAR : 
ii, I, Miescu, Procedura penala practică pentru ofijerii de po- 
lile judiciară, Fd. „Carlea Rominenscă“, 1924 A parti Pait 50 lei. 
N. Chendi, impresii, Ed. „Cartea Rominească“, Bucureşti, Pre. Henriette Yvonne Stahl . . . Voica. 
tul 40 e ila â osii Mihal R. A A e Oarmen 3 deoplera, Apologia. 
lecsandri, /ugiră.'e mârgărite, E Pi Manuel Menicovici . . . . 4 n apărdtor moldovean al ortodoxiei la curte: 
nască”, Bucuresti, Pretul 2.50 lel. 8 a » Ed. „Cartea Romi. - sobra Alexandru I. TA 
emetr 8. uvele demnäri, - G.Birgăuanu . =s.: . . . Un drum. 
INipensoă„ Ducwrtai pt d Bon a » Ed. „Cartea Ro Í. i ac „e m see Oblomov Roman (Traducere din rusește de A. 
F. Hiescu-Lespez sâtoria fa Fruuzâ). 
„Minerva“, Ed. „Cartea Rominească“, "Prețul 6 a nl clu urci Shl. Leon Feraru . . e. >- Prăodlia rominească. 
h N, Polepothei In slujba adevarată, vol. WU, Bibi. „Miner. Îi. Minea =. . . . . . . . Personalitatea şi actloltalea literară a lut Di- 
va“, Ed. „Carien minească“, Preţul 6 lei. mitrie Cantemir. 
ion tiocirian, Vis de Primăvară, Bibl. „Minerva“, Ed. „Car: Const. |. Vişoianu , . . . . Cronica externă (Acordul dela Londra,- Adu- 
i narea Societäjil Naliunilor). 


tea Bonegan”, Prejul 4 aa Š 

ne: . 
siloare, Ba: «Ci riea Romineaacă” Pra Sale Cunoştinţe Folo 
nească“, Prelul 2.30 iei. reanca, Pagini Alese, Ed. „Cartea Romi- 


M. Sevastos Cronica teatrală: laşi (Reflecţii la un încaput 

de stagiune. „Trondafirii roșii“). 
Mihai D. Ralea . . . . . . Cronica literară (Paul Valery, poet şi filozof). 
P. Nicanor $ Co. . . . . . Miscellanea (loseph Conrad. ~ D. M. Saniele- 
uici despre Panal! Istrati şi literatura ro- 


G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, Pagini Alese, Ed. 
Ste. „Romiaească”, Prelul 2.50 lei, x = mind). 
o gruzzi uconul Pantazachi, i: jon Creangă ere complete. G, Irăileanu,- A. M, Conntiesea i Peste Mari gi ai. 
Ne [] » Pagini Alese, Ed, „Car. nare A Brie : Histoire de ka philosophie allemande, Sorin T. Pavel —E, Piitard - rin 


taces èt l'hixtoirè. M, Ralea —AMareal Berthelot: Les conseils Tcntreprise ca Allemagne, ©. R. 


evista Revintelor: „tionvorbiri Literare, —,Opera lui W. Dilihey* (A, Dietrich. Deutiche Runs: 
Nouyslles Litteratreaj.— „Problema limbilor ala- 


e Ron pi nt Rai, Bnr ee i ATA Pagini Alese, Ed. „Caricea Ro- 
Er A Pta lia Fabule, Pagini Alese, pe aridă Romi. 
iata o ai Ee tlatee, Pagiai Alese, Ed, na Romineas- 
iei i a, Opere complecte, e apar Ostaşul Romin“ 

a eS Ed ap E asupra d aa economie N: 
dustrial, TEID on Ti se 

nl N: Moldovan, Dr. Freud şi Li 3 ran Tavaapilo shia A 


våsaj.— ernard Shaw şi comediile lui” (Claude Berton. s 
sit” (Albert Thibantet,. Nopele Repne Franpalse)=, Relapiile intelectuale frasco permane" (Jenan Maxe. 
Merrure de Froncie) —Cregtiniem pi socialism" (K. Vorläailer, Arrhiw fjûr Sozialwissensckaft and rozini po- 


Nitik 
Mişcarea intelectuală în străinătate; (Literatură, — Pllazotle. — Romane. — Poezie. —]atorle — 


Chestinul sociale) 
Bibliografie, 
Tabia de Materie. 


Nouvelle Revue Française, 1 Au ust 1924, 
Reoue Mondiale, 15 lanie, i pante 1924, 
Mercure de France, 15 lanie, i Augusi şi 15 August 1924. 
Revue Interaalionale du travail, lunie şi Iulie 1924. 
[ura Noast:4, No. 2 —55, 
Klingsor, No. 5, August. 
Hise kisra: d na; 6, Asale; 
oc ea mine, No. 14, 15, 16, 17 
Arhivele Olteniei, No. ja. î3+ 16 17 și 18. 
Keoista romină, No, 4. 
ara de jos, No. 3. 
* oua revisid bisericească, No. 1—2, 
Idala europeană, No. 147 şi 150. 
- Ulndul nostru, No. 4—5, lunie— Iulie. 


| r a » 


IAŞI 


Redacția și Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1924 


— E. 
VIAŢA ROMINEA SCA apare lunar cu cel puțin 160 pagini, —Aboeamentul ta țară un an şoo lel.— 
amâtate ra lei, Namtrul şo lei —Pentru mtrăinătate : un au şa lej; jumătate de am 250 lel. Numa. 


"ml se lei, Pentru detalii a se vidan pagina urmâtoare. pri 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XVI 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint; semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No 6 in- 
clasiv, sau dela No 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No, | pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an Sau 
jumătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 


suma E: mandat poştal. 
elnoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentraca 
expedierea Reviste! să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1924 este; 


IN TARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 400 lej 
Pentru particulari: 


DAM e nepa a e Date GR 
Do dilema e ec ec aere < Ie 


Un număr... .. A ° é E = 
IN STRĂINĂTATE: 

Pe aa E . . . . . . . . . + 500 lei 

Pe Jumătate an . . . Li . Li . . . . . Li Li 

Un număr... .. pir se 3 3 m Si 5190 3 


Abonaţilor ti se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonați sint ra. e y a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual ui recomandării pentru țară şi 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 1923 s 
mud în depozit la Administraţia Revistei cu preţ ri 200 lei 


Administrația, 


Voica 
l 


— Voică, ce ai? De ce plingi? 

Ca Xe răspundă, ţăranca ridică buimăcită capul din poal 
şi-şi „şterse ochii turburi de lacrimi, cu dosul palmei. Ii rămase 
pa e, capi fie, domnişoară, vai de zilele mele !... Uite: mă 

! Mă goneşte Dumitru ! 
sm Cum A am Nu înţeleg. De ce te goneşte? 

— Del... Uite aşal...—şi reincepu să plingă resemnată. 

— Voică, ridică-ţi capul şi răspunde-mi: de ce te goneşte? 
Spune-mi drept: ce i-ai făcut ? 

— Nimic, domnişoară. 

— Atunci de ce te goneşte? 

— Da” ştie-l Domnul. S'a săturat şi pace... 

ie > ra md Voică. O fi fost supărat şi ţi-a zisnu- 
mal aşa, dar nu te poate goni. Lasă-lcă o să-i treacă, 

— CA nu mă goneşte să-mi zică: „pleacă“ şi eu să plec, 
da’ vezi: m'a bătut şi astă noapte şi mi-a zis: „Na şi mai na 
până ai să te saturi şi o să pleci”. ȘI eu: „Dă, cine, dă! Că 
nu dai în mine, dai în vită, că vită sa fi fost și nu munceam a- 
tita pentru tine!" Şi a zis: „Vită, ne-vită, tu să pleci la mă-ta 
acasă“. Şi eu: „Nu plec mă! Nu plec nici moartă”... Ce să 
mai zic: i s'a urcat minia la cap şi a dat turbatu’ în mine, a 

a în cini. 
ză CSi Voica; nenorocită, ghemuită jos, bocea a jale cu glas 
slab, cadenţa!: „Aoleu, măiculiţa mea, ce ţi-am facut? 


282 _____VIAŢA ROMINEASCA 


Jeluirea Voichii dăinui mult, din ce în ce mai slabă, mai 
resemnată, duioasă, contopindu-se cu inserarea ce se aşternea. 
ŞI, ca viaţa ce se zbuciumase în tot lungul zilei, se stinse, obo- 
sită, tirziu, în întuneric. 


* 
= - 


Cind am d+s:his uşa odăii mele, lumina mare a flăcărilor 
din vatră imi umplu dureros ochii, o clipă, şi apoi o zării pe 
Voica siind lingă vatră. Nu mai plingea. Nu mi-a spus nimica, 
Mi-a întins numai un scăunel mic şi scund să şed lingă foc ca 
în fiecare seară, 


Voica fierbea mâmâliga. Coceni uscați ardeau cu lumină 
vioae, dar se şi potoleau repede; iar odată cu flăcările ce ați- 
peau, se auzea cum încetinea şi bolboroseala ceaunului, Repede 
ea potrivea din nou pe foc un mănunchiu de frunze de porumb 
uscat. Un timp, acopereau de tot focul şi-l Intunecau. Nu mai 
vedeam nici pe Voica, nici lucrurile de prinprejur, nimic decit 
ochii pisicii. Apoi, deodată, în convulsii dureroase, frunzele se 
rii vioiu împrăştiind din nou nebunia luminoasă a flăcă- 

or, 

Cind Voica amesteca mămăliga, rămineam uimită: sta jos, 
lua ceaunul de pe pirostrie şi, aşa fierbinte, fără a-l simţi arsura, 
îl prindea cu tălpile picioarelor, il ținea strîns, ŞI, cu făcăleţul, 
invirtea iute, Se auzea ritmic zgomotul metalic al brăţărilor ei. 
Cind fierbinţeala o pătrundea, Voica fişiind scurt din buze— ca 
zgomotul apei ce dă în foc—sucea vasul, ȘI toate făcute cu 
graba ce o ai cind te încumeţi să ridici cu mina un tăciune a- 
prins, căzut pe podea. i 

auzi poarta scirțiind şi apol şi carul tras de boii îngreu- 
lafi subt povara oboselii şi a intunericului. Sosea dela muncă 
iza ie: grga Voichii. 

ntră în casă, cu paşi rari, înăbu în opinci. Imi dete 
buna seara, şi întrebă au pe yolas TH 4 “ 


Se duse apoi să închidă poarta dela drum. 

In vatră se făcuse prea cald. Eşii. A lene mi-am rătăcit 
paşii în lungul bătăturii. Era linişte, Cerul limpede se înălţase 
Sus, sus de tot, stropit de stele. 

Boii, două pete albe, rumegan culcaţi.  Carul gol avea o- 
iştea căzută cu capul la pămint. Pe o buturugă, mai în fund, 
sta Dumitru, alb și el, pătrans de acelaşi oboseală ca a bolilor, 

Imi reamintii spusele Voichil Şi nu puteam crede ca liniş- 
tea lui să ascundă atita răutate. 

— Ce faci aici, Dumitre ? 


n 53 VOICA 283 


— Ce să fac, domnişoară ? Uite... stau. 

— A! obosit ? 

— Päi... obosit. 

— Mai aveţi mult de lucru? 

— Este, domnişoară, este destul, 

Copleşit de viaţă, o indura cu nepăsare, fără să o blesteme, 
fără s'o iubească, Părea că trăeşte din obişnuinţă. 

— N'ar trebui ploae ? 

— Ba ar trebul, că dacă nu dă, se strică sămănâtura, 

— Cum, Dumitre, şi nu faceți nimic? 

— Păi, ce să-l faci... Şi apoi, lasă, domnişoară, că mai 
rabdă cimpul. Poate o da ploaia... 

Scoase din briu tabachera, o lovi scurt, o deschise şi-şi 
răsuci o țigară, 

Din casă se auzi glasul Voichii ce-l chema la masă. Scu- 


„lindu-se, răspunse întundat: 


Hai că viu. 

In treacăt, cu piciorul, mai împinse o grămadă de fin în 
faţa boilor, Intră în casă, cu paşii legănaţi. De cite ori treceam 
prin fața ușii deschise, îi vedeam mincind. Stăteau jos, aşezaţi 
lingă o masă joasă, rotundă. Mincau, cu linguri de lemn, din 
aceiaşi strachină. 

Păreau obosiţi, inginduraţi. Focul ce incă pilpiia, aruncînd 
umbre curioase şi lumini roşietice, le deforma necontenit fața, 


Tirziu, la mine în odae, pe cînd stirşeam şi eu masa, Ma- 
ria, servitoarea cu care venisem dela oraş, îmi spuse: 

— Domnişoară. să vedeţi cum a bătut-o pe Voica nenea 
Dumitru astă noapte! 

— De unde ştii? 

— Da, zău. Am auzit-o cum se väita. 

— Şi de ce a bătut-o? 

— Voica a zis că nu vrea să ia copilul şi el a zis că a- 
tunci o goneşte. 

îl inpoi ?i—intrebai, cu totul nedumerită, 

— Copilul lui Dumitru, 

— Care copil? 

— Ala de l-a făcut în Moldova. 

— Ce copil, Mario? 

— Ştiu şi eu, domnişoară? Aşa zice ea, 

— Cine, Voica ? 

BR cine l-a avut? Nu cu Voica? 

— Şi cu cine l-a a u cu 

— i Da’ de unde! Cu o ţigancă, în timpul războiului, 

— Cu o ţigancă? Și unde e copilul? 

—— La mă-sa. ŞI zice că-l aruncă în curte de-l face pe ne- 
nea Dumitru de ris în tot satulşi că o bagă pe Voica in groapă 
cu farmece. Ferească Dumnezeu de Țiganil 


VIATA ROMINEASCA___ 


Lămuream acum în lacrimile Voichii un înţeles. 

— ȘI biata Volca ce zice? 

— Mi se part că l-a cerut lul nenea Dumitru ale două 
pogoane de pămint de lingă grădină pe numele ei, şi el zice că 
nu vrea să i le dea. 

— Aşa? Dar dacă | le dă, atunci vrea Voica să la co- 


ul? 
pi — Da. 
Risei. 
— Păi, să-l dea Dumitru pămîntul şi să la copilul la el, 
şi gata. 
— Sigur, 
— ŞI nu-i dă? 
— Nu, 


Aveam impresia că mă căznesc să răspund unei ghici- 
rai stupide care, cu cit te sileşti s'o deslegi, cu atit e mai fără 
e înțeles. . 
n ciocănit discret, şi Voica intră binişor, închise uşa şi, 
surizind uşor, se opri în mijlocul odăii. i 
— i, Voică ? 
— Ce să fie, nimic, Am venit la mata, 
La inceput crezusem că avea nevoeda mine, însă răspun- 
sul ei nepăsător mă miră. Părea şi ea, cași Dumitru, atit de li- 
niştită! Totuşi in liniştea lor parcă se pindeau, gata să dea o 
luptă duşmănoasă. 
Așezată jos, lingă mine, Voica minca nişte pesmeţi de ceai. 
se : 


— larăşi mi-a furat două puici afurisita de Floareal Am 
să-i fac una într'o zi... să mă pomenească ! 
— Care Floarea ? 
— Cumnata. A lui Stoian. 
Dar Maria izbucni: 
— ȘI ea a zis de matale la fel: că i-ai farat o găină. 
A Fára ' cituşi d i i ic 
âră s'o mişte cituşi de puțin învinuirea, Voica mal spuse 
odată, tărăgânind cuvintele ca o melodie: 7 zi 
— Las' că-i fac eu una! 
Şi apoi, cu acelaşi glas domol care poate lăsa gindul In- 
traltă parte: | 
— Domnişoară, să vii Duminică la horă... Te imbraci ca 
hainele cele ţărăneşti, pe care le ai Se 'ndrăgostesc de matale 
toţi feciorii. Mindră al fil.. Ți-aşi da şi saiba mea l... Seara iți 
pui praf alb pe obraz? Padrá d'ala? | 
„ în picioare, ca un suris dispreţuitor pe buze, privea 
țăranca aceia care nu fusese ca ea la oraş. 
Intrebai : 
— Voică, dar unde e Dumitru ? Nu te aşteaptă ? 
Cu capul făcu semn că nu. Simţeam că are ceva să-mi 
povestească, dar că Maria o Stinghereşte. Zise: d 


P 


285 


A — Domnişoară, azi stau cu dumneata până te culci! Mă 


— Stai. Mario, tu poţi pleca, îmi ajută Voica să mă culc. 

Râmasă cu mine, Voica, stingace, nu ştia com să-şi in- 
ceapă destăinuirea, işi frăminta minile. O întrebai: 

— Nu mai plingi, Volcă? 

— Nu mai pling, domhişoară, 

— 19 ai împăcat cu Dumitru? 

Tăcu o clipă, şi, hotărindu-se brusc, 

— Domnişoară, eu am să plec. 

— Te duci să te culci? 

— Nu, plec dela el, dela Dumitra. 

— Cum pleci? Unde? 

Uite aşa, la mama. 

— Cind? 

— La noapte. 

— Şi el ce zice? 

— Nu ştie... Şi cînd olu pleca, atunci o să vadă el cine-i 
Sint la casă! Sa-l vedem singuri 

O întrebai fără înconjur: 

— Dar tu ce te faci dacă dă el divorţ? Ştii: despărțanie, 
—îndreptai in faţa ochilor ei miraţi— şi o aduce pe ala cu 
copilul ? 

i Voica, fără să se mire că ştiu şi eu de copil—se vede că 
de aceia îi spusese Mariei, ca să aflu eu—nu răspunse o clipă, 
ca vrind să-şi adune gindurile, şi apoi începu încet şi rar: 

— Uite, ei nu ştie, dar i-am ascuns nişte toale i cînd plec 
le iau cu mine, Atunci el, întâlu, o să zică: „Bine că a plecat", 
dar cind o vedea că-l lipsesc hainele, o să vie fuga să mi le 
ceară Înapoi. Eu îi zic: „nu ţi le dau pănă nu mergem la drep- 
tate. Aşa mi-ai fost, aşa iți sint“, El o să se întoarcă acasă 
şi o să se pregătească să plece peste citeva zile în București la 
țizancă să iee copilul şi să facă scris la judecată, cum ziseşi, că 
am plecat; dar în casa pustie n'o să-şi găsească nici singurel 
rostul dar mite cu copil mic... 

Voica povestea mereu fără să i se urce nici cea mal mică 
emoție pe faţă, iar ev, încremenită, ascultam înşirulrea el, Spusel: 

— Aduce ţiganca în locul tău. 

Voica dete scurt din cap dispreţuitoare: 

— Să-l vedem : o face-o şi pe asta ?.. Domnişoară, ala e 
țigancă d'alea turbatele, cățea de se intinde cu toții şi-şi leapădă 
copiii, căci mi-a fost destol blestem de nu mi-a dat și mie Dom- 
nul Sfint colo, un copil măcar, că tot asta mi-o spune cind îi 
zic ceva de âla din Moldova şi de femela cu care s'a încurcat, 
arz-o focul: Fa, în loc să zici bodaproste că ţi-am adus unul, 
puturoaso —să mă ertaţi, domnişoară, că aşa îmi zice... 

— Dar tu de ce nal avut? 


îmi şopii grăbită: 


286 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ştiu şi eu? Așa şi sora mea. Are şi ea destole zile 
amare, dar nu ca mine, ȘI zic: pe ţizancă no aduce, că ştie 
cine e; atunci mai stă clteva zile singurel de n'are nici cine să-i facă 
fiertura şi apoi mai vine odată la mine... de-mi cere hainele ; eu 
nu i le dau nici dacă mă bate căci aci, la el, mă bate, așa ca 
să zic intro zi, sătulă: da’ adu-l odată şi pace, să isprăvim,— 
şi aşa să nu-mi mai dea pămint; dà’ acolo... 

— Voică, dar fără pămint de ce nu iei copilul ? 

— Fără pămint nu, căci dacă se prăpădeşte el, Doamne fe- 
reşte, ia corcitura aia de copil, făcut cu alta, tot ce am muncit 
eu; că e lege, şi rămin pe drumuri la pomana lui... ŞI zic că a- 
colo nu m'o bate atit ca să nu pot răbda şi atunci spune el: 
„Na, fă. påmint, eu aduc copilul, Şi... vină“. 

Aci Voica începu să plingă, caşi cum desnodămintul s'ar fi 
şi implinit, cu toată reala lui tristețe şi mizerie. 

Eu tăceam. „Că nu m'o bate atit încit să nu pot răbda !*... 


Voica se sculă 


de i se ochii, îmi dete seara bună 
şi eşi binişor din ar bau 


odae. 


Soarele răsărise de mult, cînd m'am deşteptat căci, seara, 
de grija Voichii, adormisem greu ŞI tirziu. Acum, primul gind 
fu tot pentru ea: plecase într'adevâr ? 

Am eşit în curte. Afară era cald, lumină şi linişte multă şi 
prinprejurul casei nimeni, Trebuia să fi fost aproape de prinz. 
-mi dădură 
cocinei lor, se ri- 
de obicelu beau, 
lar toate lucrurile de prin 

Inţelesei că Voica fugise, 
Eşli în drum să văd de nu 
aşezaţi in praful moale şi cald. 


„ tu nu ştii unde e Maria? 
le? 


— Maria mea. 

— Bäețaşol legănă capul intrun gest de negaţie şi urmă 
să frăminte praful cu minile. Acum, în picioare, îl punea cu 
pumnul în poala-i ridicată cu inocenţă, apoi, de sus, ii dădea 
drumul prefăcindu-l în nor des, Părea foarte atent la jocul a- 
cesta şi pe mine mă uitase cu totul. 

— Mâi Gheorghiţă, lasă praful şi du-te la mă-ta bună de-i 
spune să vină până la mine, 


Işi mai umplu li odată poala fără să răspundă a R 
fugind, intră la el k onie. 2 diae 


VOICA 


287 


Mă intorsel spre casă. Cind să intru, se ivi în prag Floa- 
rea, cumnata Volchii, o femee slăbaţă şi sarbădă, un fel de 
blondă spălăcită şi arsă de soare. Venise prin dosul casei, prin 
grădină. Despre femeia asta, dela Voica auzisem ca are obl- 
ceiul să fure, O intrebal: 

— Ce vrei? 

— Pe de alde nenea Dumitru. 

— Păi tu nu ştii că e la cimp ? 

Ba da, că e chiar cu frate-său, cu bărbatu-meu, 
am crezut că s'au intors să cine. 

— ŞI tu ce vrei cu el? 

— lacă,.. numai ik 

Căutam să văd nu ascunde ceva de furat in sin sau 
subt şorţ, dar nu se lăsă bânuit nimic. Plecă. 

Maria, care fusese după lapte la o vecină, se întoarse: 

— Domnişoară !... A fugit Voica astă noapte şi l-a furat cu 
haine pe nenea Dumitru şi acum elo blestemă şi o înjură. 
Spune că se duce cu jandarmul după ea. 

Maria intră in casă. Am rămas singură. Era cald, secetă, 
pustiu, Simţeam că se pregătesc întimplări triste. 

Pe Voica o cunoscusem cu citiva ani în urmă în vremurile 
grele de bejanie ale războiului celui mare. Fugise, speriată de 
luptele ce s'au dat prin preajma satului ei, un sat mic, arunca 
pe o şosea lAturalnică pe lingă Comana din Viaşca. Fugise cu 
carul tras de boi, încărcat cu griu, mălai, halne,—căutind un loc 
de adăpost. Trase la noi. 

Era o ţărancă de vre-o treizeci de ani, cu ochi frumoşi, 
mari, căprii. Cind intră în casă, uită o clipă toate necazurile ei, 
oboselile şi, mirată, se uită Ja oglinzi, dulapuri, mese, apol, fără 
să se poată opri, puse mina jos pe parchet să simtă ce-i văd şi 
nu-i cred ochii, şi Intreb: „Asta ce-i?“ 

Nu ascultă răspunsul, se intunecă din nou şi cu privirea 
speriată părea că vrea să caute incotro să fugă, spuse fără 
preget, ca într'un suflet: 

— Cade focul chiar în ogrăzi, uite aşa, în fața casei, de 
sare pămintul cit îl vezi cu ochii de sus... Au să intre chiar la 
noapte la noi... 

— Cu cine ai lăsat casa? 

— Goală, cu uşile deschise. Barem să nu le spargă de vor 
s'o cotrocească,,, ' 

— Dar în sat n'a mai rămas nimeni? 

— Ba au rămas, val de zilele lor. 

Şi Voica sta obosită, nenorocită, în ape în mijlocul o- 
dăii, cu ochii ei speriaţi în care parcă vedeam casa pustie, gră- 
dina cu pămintul răscolit de explozii, pomi doboriţi la pămînt, 
drumuri necunoscute, griji.. 

A douazi, dis de dimineață, veni servitoarea la mine şi-mi 
spuse: 


Dar 


~ o 


288 ______ VIAŢA ROMINEASCĂ 


VOICA 289 


— TȚäranca ala de eri, domnişoară, vrea să plece şi plin 
că mo las. Să scol pe cucoana? Ce să fac? E penn 

— Ad'o aci mai bine. 

Veni. Se opri în faţa mea. li erau ochii umflaţi, roșii de 


plins şi nesoma, Lîngă ea sta servitoa ea ca o santinel 
aak dă gă r o antinelă lingă 


Întrebai: 

— Unde vrei să pleci? 

— Plec, domnişoară, plec că-mi fură blestemaţii tot ce am. 

ŞI aea apune za şi epică: 

— as ce am adus aci. Las şi boli că au finet, li ăsesc 
eu cind mă intorc şi mă duc pe i-a La amiezi sint. acd, ro- 
tesc odată ochii pe lucruşoarele mele şi pănă deseară, pe intu- 
necatele—tirziu să fie—mă întorc, 

Faţ> îi era trasă, murdară, nedormită, O intrebai cu milă, 
cum ea pe un copil bolnav: 

q Je Ce te duci, că uite, eşti obosită şi e departe ? 

ȘI văzind că se incăpățineaiă, urmai: ri iat 


— ȘI apoi, tot nu poţi să faci nimic acolo. Te prind Bul- 
garii pe drum. FI 


Ea zise simplu: 

— in plata Domnului, da' să nu mă duc nu pot. 

— Atunci de ce ai plecat? 

— Päi boñ şi lucrurile din car le-am scăpat. Acum să ve- 
dem ce fac și cu cele rămase acasă. ȘI uite, domnişoară, să-ți 
spun drept. Am ingropat griu şi boabe în curte. Vaca şi i 
aşteaptă lihniți, Şi sint şi cumnatele mele, lua-le-ar zilele Dom- 
nul cel drept, că alea sint mal hoaţe ca hoţii de neam şi fură 
ce am şi zic că nu ele, că Nemţii. Atunci eu ce fac? Dacă tot 
sutăr și mă muncesc, barem să ştiu de ce. Cind s'o întoarce ro- 


minul meu şi o vedea bătătura lä 
casă, de muncă ? goală, ce inimă mai are el de 


— Dar unde e el? 
— In Moldova. 


ANA Du-te atunci. Vii până deseară? la şi ceva mincare de 


Par Nu lau, mai găsesc acolo ouă prin cuibare. Rămineţi 
— Dale Voică, 


Servitoarea ce i deschisese ușa îi zise: 

— Vino să te culci! 

Voica clipi din ochi ca deşteptindu-se din somn şi, intin- 
2lnd găinile servitoarei, dar uitindu-se la mama, zise: 

— Poftiţi şi dumneavoastră. 


a 
a + 


Povestea Voichii, a douazi, fu mai tristă decit mi o inchi- 
priam. Cu vorba el ţărănească, simplă şi suggestivă, ne spuse 
cum umblase pănă aproape de prinz ca să ajungă in sat, as- 
cunzindu-se prin tutişuri; cum a găsit casa pustie, gāinile, por- 
cdi, vaca, fugiţi din curte, risipiţi, speriaţi de exploziile bombe- 
lor; cum, ascunsă la ea în casă, a pindit să vadă cine o fură 
din sat ca să ştie apoi invinui pe drepi; cum i s'a sfişiat su- 

" fletul zădarnic văzind cu ochi-i cum vin oameni, — vecinii ef, de-i 
iau lucrurile : sapele, hârdaele, funiile, dar că nu îndrăznea să 
zică ceva de frica bătăii ; cum n’a găsit nimic de mincat decit, 
intr'un coş, mămăligă rece, veche; cum pe seară a plecat, um- 
blind co cinele lor ce se luase după ea, prin intunericul care se 
făcea tot mai des. Cind a dat så treacă bariera oraşului, de 
frică s'a ascuns mai bine de o jumătate de ceas într'un şanţ, ti- 
nind cinele de bot ca să nu latre. Focurile de puşcă nu încetau, 
Un om mort, jefuit, sta întins pe jos... Cum, furişindu-se a por- 
nit din nou; cum a ajuns în oraş şi nu mai cunoştea străzile, 
drumul case! noastre; cum o patrulă era so impuște; cum îl a- 
morțise braţul purtind găinile şi alte lucruri pe care apoi, ne- 
maj putindu-le duce, le-a părăsit în drum; găinile nu, căci le 
crescuse ea şi apoi nu putea veni aşa cu mîna goală la casa 
creștinului... 

Şi toate acestea povestite fără infiorare, căci, după ce is- 
prăvi de povestit, spuse: 

Azi nu, dar mine iar trebue să mă duc. 

— Cum?! Dar nu se poate! Ai scăpat odată... au să te 
prindă şi te impuşcă. 

Nu răspunse, însă a douazi plecă din nou... şi peste două 
zile iar, şi iar, cărind inapoi lucrurile cu care fugise. Invăţase 
meşteşugul, Simţeam în ţăranca asta o indeminare de a se as- 
cunde pe a şi averea ef ce nu o învățase dela nimeni, dar care 
parcă zăcea în ea moştenită din bătrin! din vremuri grele de 
bejanie şi şerbie. 

După o săptâmină ne spuse: 

— Acum s'au aşezat Nemţii, nu ma! e bătae. Mă duc şi 
tămin acolo să-mi păzesc vitele și casa. 

Mulţumi şi mai zise: „Şi nu ne daţi uitării, domnişoară; 
cind s'o face pace să veniţi şi dumneavoasiră pe la noi. Vă pri- 
mim cu inima curată“, i 

Şi a plecat vioae, bucuroasă, urcată în carul tras de boii 
ce umblau a lene, domol, ca deobicelu, 


Intirziată, mult du ce se Întunecase, cînd - 

ingrijorati sa paS rani Voica, Apr acte 

vea hainele rupte, iar ochii el luci - 

noscînd pe suatu Sărirăm la ea: A Se mmea 
— a 


Zise scurt: „Nimic“, şi rămase “locului tăcută. Ținea în 


braţe, inconştient parcă, citeva găini. Ave | 
fulgii atiraind. Obosite căscaa din cind în cmd o murdare, 


VIAȚA ROMINEASCA 
II 


Acum, odată pacea încheiată şi Dumitru înters acasă, Voica 
in loc de linişte, în loc de mulţumire, nu găsise decit sbucium. 

Mi-o închipulam acum din nou pe drumuri, grăbită, tăind 
prin ogoare şi semănături, umblind cu picioarele goale, cu le- 
gătura la spate. K 

Era cald, o căldură fără cruțare, Nici 
diere nu potoleau arşiţa soarelui. 

Mă dusei in grădină, grădina lor de țară prost îngrijită cu 
pomi pitici, cu umbra joasă şi liniştită, cu frunza groasă şi 
poame sărace. Stam pe un 'runchiu răsturnat. Aici grădina se 
deschidea de-adreptul, fără piedică, spre cimpul larg, luminos 
pănă in zare. Din loc în loc doi-trei salcimi, plictisiţi parcă în 
singurătatea lor, stau Sirajă însemnind hotarele sătenilor. Mai de- 

arte, aruncate în dreapta și în stinga, sate mici, albe, jucării 
rumoase, pe covorul peticit al lanurilor. 

Mă miră în atita bogăţie şi linişte suflete chinuite pentru o 
bucată de pâmint ori o sumă ridicolă de bani,—bani pe care îi 
cheliueşte un altul într'o clipă cu nepăsare şi nelolos — şi o 
Văzul parcă iar pe Voica zorind prin cimp, apoi, însetată, în- 
flerbintată, oprindu-se şi bind apă din tigva ce se încălzise şi 
ea, O vedeam cu picioarele crăpate la călcăie, o vedeam vitin- 
du-se cu ochii ei frumoși inapoi, unde lăsase tot ce-l era mai 
drag, tot ce muncise, tot ce o lega prin amintiri de tinereţea ei 
— bucurii şi lacrimi. 

Incet mă întorsei spre casă. In curte sta carul gol şi boii 
desjugaţi. Venise Dumitru. Era în casă. | 

In picioare, cu capul plecat pe piept, în faţa vetrei intu- 
necate și pustii, se gindea. 

Bună ziua, Dumitre. 

După ce-mi răspunse, întrebă cu glas înăbuşit: 

— Domnişoară, de ce-ai lăsaţ o pe Voica să plece? 

— Cum, Dumitre, eu am lăsat-o ? 

— Trebuia să-mi fi dat de veste, domnişoară. M'a furat! 

Imi nâvăli singele în față: 

— Cum? Vrei să aduci copil străin in casă şi ea să nu 
se apere cu nimic? i 

Dumitru plecă din nou capul şi zise incet: 

— Domnişoară, să nu v supăraţi, da’ nu e copil străin; 
e al meu. 

— Dar nu e al ei. 

— Păi de ce n'a făcut! | 

— Pentru asta să n'ai milă de ea? CA doar nu e vina ei. 

— Dar nici vina mea n'o fi. 

— Ascultă, aşa vorbim pănă mine. De ce nu-i dai femeii 
pămint, cum iţi cere? Nu sinteţi cini să vă mincaţi. 

— Domnişoară, iacă: olų ştiind eu de ce nu-i dau. 


un nor şi nici o a- 


—— 


on 


VOICA 


291 


— Nu înţeleg. De ce? 

E! ridică încet ochii, mă măsură căutind parcă să-şi dea 
ten de face ori nu să-mi spue ce gindeşte ; apoi se hotări 

e: 

— Femeia e femee şi dacă nu-i copilul ei, vai de zilele 
copilului. Vezi, dacă-i dau bani şi nu mai are grijă de ziua de 
mine, că poate trăi şi fără mine, atunci o să-l bată, o să-l lase 
nespălat, şi dacă am s'o sudul, o să-mi zică uşurel : dacă-ţi 
place, dacă nu... treabă bună. ŞI eu asta n'o vreau, Că vezi, 
mam învăţat cu ea, nu vreau să-mi plece din casă, dar nici 
să-m! bață copilul. Şi apoi... poate s'o întoarce şi fără pămint. 
De! S'o sătura singură, 

Nu mal puteam răspunde nimic. Avea şi el dreptate. 

Dumitra mai stete o clipă în faţa mea, Mă cercetă din nou 
şi, văzind că am înțeles, se depărtă încet, 

Intrai la mine, Maria sta pe un cufăr şi-și lucra o rochie 
de culoare vioae, Era bucuria ei să mire ţărancile D-minica la 
horă cu îmbrăcămintea ei de orăşancă, cu ciorapi subțiri, pan- 
tofi cu tocuri inalte. 

Maria, eşind din casă, lăsă o clipă uşa deschisă. Văzui pe 
Dumitru aşezat jos lingă masă. Avea în faţa lui mămăligă rece 
rămasă de eri. O minca cu ceapă verde muiată in oțet și sare. 
Imi fu milă de el. l-aşi fi trimis ceva de mincare. Mă gindii insă 
că-l fac rău Voichii ajutindu-l şi l-am lăsat. 

Imbuca încet, ginditor, mestecind a lene. Parcă rumega. 


IV 


Intrară ne poartă în curte două fetițe Se ţineau de mină, 
lar în minile libere aveau cite un bucheţei de flori. Intrau sti- 
oase, uitindu-se la cinele ce sta adormit la umbră. Se opriră 
nemişcate in mijlocul curţii. 

Maria îmi spuse. 

— E fata ceia de i-aţi dat bomboane eri şi cu soră-sa. 
Au venit să le mai daţi. 

Cind Maria le sită din prag să aştepte, cinele se deşteptă 
şi începu să latre. Eşi Dumitru şi se răsti la ele: 

— Ce vreţi, fa? V'a trimis tat-tu ? 

Fetiţele tăceau încremenite. 

— Lasă-le, Dumitre, că au venit la mine de mi-au adus 


dei Lual citeva bomboane şi eşii. Cum mă văzură, imi întin- 
seră florile ofilite de căldură. Apoi fără mirare, fără să-mi mul- 
țumească, luară bomboanele şi le viriră toate in gură. 

Plecind, se uitau întricoşate cu coada ochiului după cinele 
ce lătra ferios, 


294 VIAŢA ROMINEASCA VOICA 295 
— El ştie. tele încărcate cu fineţ şi cireada dela ăscut, se lăsa acum din 
— ŞI ea unde e? nou aşternindu-se incet, odată cu rule va 
za Păi nu ştie nimeni, că de cînd în noaptea ala de a vrut Cite o vită întirziată sosea agale profilindu se neagră pe 
lon s'o omoare cu toporul, i-e frică şi s'ascunde cu Vasile! apusul rog din fundul drumului, Parăsită, mugea trist, prelung, 
— A vrut s'o omoare cu toporul ? Țărani stau de vorbă pela porți; copii se jucau în drum. 
— Păi, ce crezi, dacă i-a prins, Sosi şi Dumitru. Intră în casa pustie cu mişcări atit de li- 


Mă uitam mirată la Anca com stătea alături de mine li- N niştite, incit zadarnic incercai să desluşesc de e nepăsător sau 
niştită, cu vrabia în mină, cu copilul în orajn, cellalt vorbind de rată j j 
dragoste cu atita simplitate şi nevinovăție. Din cind fn cind vira Veni la mine stingaciu si-mi spuse : 


vrabia în nasul trăţiorului care, gidilat, rîdea. Ridea şi Anca, des- — Domnişoară, v'am ruga ceva de nu-i cu supărare... 
mierdindu-l, îngtnindu-i cuvinte dulci. Avea faţă de el mişcări |N Plecăm la noapte intrun sat vecin. Răminem acolo pe lo- 
de mamă iubitoare, cum au fetitele dela oraş pentru păpuşi. curi, la nişte mazăre de cules... De nu v'aţi supăra, vam ruga 
O clipă imi pâru deo tristețe nemărginită soarta ei de a Ceva... 
câra mereu acel pachet viu de care trebula să aibă grijă. — Bine, Ce e? 
Imi amintii însă cu plăcere cum am văzut-o intro zi pe — Så staţi mal tirziu cu lumina aprinsă astă noapte. Poate 


Anca jucindu-se şi ea cu alți copii de seama ei. Era roşie la faţă, |N că citiţi ca până după miez de noapte, că vam mai văzut noi 
Striga tare, se trăgea de mini cu alte fetițe. Pe frăţiorul el îl | că staţi şi altădață .. Ne gîndim şi noi că e curtea plină de u- 
pusese În mijlocul drumu'ul, în praf, şi el murdar, inulţumit, a- ff velte... de unde să mai ştii cine ţi le ia dacă lipsesc... 
dormise în soare. A fost deştepiat de un cine ce-l! lingea pe — Bine, stau dacă crezi că e de folos 
obraz de mămăliga şi laptele cu care era minjit. Copilul a in- — Este, zău. Apoi Stoian doarme aci alături, pe prispă. 
ceput să tipe, Anca a sărit la el, i-a luat în braţe, l-a“ sărutat, De auzi că se mişcă ceva prin curte numai ce-l scoli... 
l-a adormit din nou şi din nou s'a jucat. Părea deplin fericită. — Bine, Dumitre. 

Anca mă trezi deodată din ginduri, spuntadu-rhi : — Să stai, zău, 

Mă duc să-i dau de mincare bălatului şi apoi mă due Dumitru tăcu, se gindi, apoi începu din nou să-mi vor- 


să pui şi vrabia în cuib... lan spune: să-i îndes şi bească cu greu: 
care cu un beţişor? 4 F a — Pe urmå.., poimine... or şi... copilul. 


— Nu, fetiţo, că-l omori. Du-l mai bine | i | — ŞI cine o să vază de e 

~ za eA] duc. pe zl — Mai eu, mai Dumnezeu... şi apoi o să trebuiască să vie 
i Anca plecă cu copilul în braţe, fără să 4 şi Voica... 
m intrat în casă ki am citit ta bine a creea Pe cînd vorbea, desluşeam că liniştea lui nu e făcută din 


linişte deplină. Deodată mă făcură să tresa nepăsare ori oboseală, ci din răbdare. O răbdare vicleană, incă- 
pârtate. Nu erau țipete de durere, ci dimpotrivă de becario ad păţinată, însădită cu greu şi chin, răbdarea omului indelung 
pete de joc, glasuri de copii voloşi. Am eşit la drum: se intor- batjocorit şi asuprit. 


cea de la scaldă ceata intreagă, lar Anca | în mijlocul lor, vor= II intrebat: 
bea tare, gesticula înfierbtat tă, arăt y i y | copilul unde e acum? 
serial g e ată, arătind spre un cine ce sta de | — Ja Bucureşti, la mă-sa. 


— ŞI ea ce zice? Vrea să-l dea? 
| — să nu vrea!! 

— Bine, Dumitre, adu-l atunci. 

— De vă trebue ceva din oraș pot să vă cumpăr eu. 

— Ți-oiu scrie pe un petec de hirtie tot ce-mi trebue şi 
unde să le cumperi, ca să nu uiţi. 


Intrebai ce s'a tatimplat ? Cu toţii, de-avalma, răspunseră: 
— L-a mincat cinele. A scăpat în drum şi ba mincaţ 
cîinele ! i 
— Pe cine? 
Pe vrăbiete, de! 


ȘI copiii, fericiți, trecură nepăsători pe lingă mine. i am rămas de pază in noaptea acela... 


umitru a plecat tirziu. Roţile carului, scirţiind subt po- 

vară, S'au auzit pănă departe. 
Stam afară. Luna, ce pindise pănă acum cu o privire ro- 
şe de după marginea cimpului, se ridică incet, slioasă, cerce- 


Vv 


Praful ce se ridicase peste tot satul, cînd s'au întors ca= ; 


296 VIAŢA ROMÎNE ASCA 
a a VIAŢA RO 


tătoare, Satul dormea. Atunci luna se înălţă mai sus şi-şi des- 
făşură lumina-i curată, | 

Pe prispă dormea Stoian, fratele lui Dumitru, Dorimea 'a- 
dinc, cu respiraţia regulată. Prin curte, strecurindu-se, trecea 
umbra cinelui. In linişte, arare se auzea tuşind cite un om ce 
dormea afară. Pe sus, fişlind cu un zgomot surd, ireceau des. 
cucuvelele ; iar țipătul lor jalnic înjunghea liniştea. 

Am eşit spre cimp. Departe, subt lumina lunii, lanurile de 
griu se făcuse mai galbene ca niciodată. Păreau zale lucioase, 
de aur, acoperind pămintul, ori poate lacuri de apă aurie pe care 
treceau fiorii uşori ai valurilor ce se perdeau departe, din ce in 
ce mai mici. Și zgomotul metalic al spicelor frămintate de vim, 
ajungea pănă la noi ca un susur de izvor necunoscut. 

lăsase răcoarea nopţii. Satul dormea. Stînd de veghe, 
clipele uşoare treceau repezi, neturburate, 

Cu răbdare luna îşi urma drumul alunecind liniştită pe cer. 

Urcase, se urcase şi acum încet cobora în partea cealaltă, 
tirînd după ea vălurile luminoase ale razelor ei. Cuprins ca de 
un vis, satul dormea subt paza ei. 

Pe cer, stelele, speriate de atita lumină, se Siingeau şi nu- 
na i îndepărtate, palide, tremurau întrigurate in răcoarea 
no, 


ES o VOICA Ž 297 


— L-a adus nenea pe copil şi plinge. 

— L-a adus?... De ce plinge? E bolnav? 

— Nu ştiu, 

— O fi obosit. Stal să viu şi eu. 

In tindă, „strugure!“ sta jos pe o ţoală, lingă o strachină 
de mămâligă-cu lapte. Avea vre-o trei ani. Era mordar, faţa-i 
era minjită de nu i se mal zăreau decit ochii, din care lunecau 
două șiruri de lacrimi, Dumitru, în picioare, ii privea nedume- 
rit, stingaciu, lar Maria părea că petrece de minune. 

Cum îl cheamâ ? 

— Victor, că e al războlulul şi aşa se cheamă că am în- 
vins. Dar noi o să-i zicem lon, că-i nume mai curat. 

Victor, zis şi lon, picura de somn, clăținindi-se încet, plin- 
gind amar. 

— Aşterne-i, Dumitre, şi stai lingă el până o adormi, zi- 
sei, că de mincat n'o să minince. Prea e obosit. 

Cînd l-au luat să-l culce, ţipă desnădăjduit. Se zbătea frin- 
gindu-se din mijloc, Invineţise. Dumitru mormăi tafundat : 

- Uite, aşa îmi zice de azi dimineaţă... Am să-i dau 
citeva... 

— Nu, Dumitre, se poate? Culcă-l că adoarma el, 

Odată culcat, „pepenaş“ se linişti. Moţâind, prelungea a- 
cum incontinuu o notă văitindu-se: „iiliţi...“ Din cind în cind 
îl mal zguduia un suspin ce-l ridica pieptul şi-l făcea să tresară 
tot. Pe faţa lui murdară rămăseseră două dire lungi, curate spă- 
late de lacrimi. Adormise cu mina lui mică pierdută in mina 
mare şi aspră a lui tată-său. 

Dumitra se scală cit mai binişor, I! inveli cu mişcări nefn- 
deminatice, se uită incăodata la el şi plecă să îngrijească de 
vite şi porci. Apoi intră in casă şi-şi pregăti de mincare. . Din 
cind în cînd se ulta spre mine. Vedeam că avea de vorbit şi nu 
prea îndrăznea să înceapă. Zise: 

— Domnişoară, nu luaţi scăunaşul să staţi lingă foc, că nu 
e viltoarea mare ? 

— Stau, Dumitre, 

— lar sa scumpit, bată-l focu’ de tren... V'am adus şi ce 
mi-aţi scris să cumpăr. 

— Bine, o să ne socotim. Om vedea şi pentru tren. 

ll simţeam pe ţăran bucuros că l-am înţeles atit de lesne. 

— E zădul mare la oraş? 

— E spaimă! Aici barem are loc unde să bată vintul, dar 
acolo se încing zidurile de parcă eşti în cuptor. Nu-i vorbă, u- 
nele mai bune la oraș, altele la ţară. La tot lucru’ şi răw' Juni.. 
l-am cumpărat şi lui lon niscai stambă. Poate că-i arătaţi Ma- 
riei să i le coase. 

— l-oiu arâta, 


Dar pe încetul, negrul nopţii se spălăci, Ultimele stele 
imboinăvite de lumina zilei ce năştea, se olileau, O rä- 
coare curată adia şi frămiata frunzele pomilor. Zgomotul lor 
părea făcut de mii de fluturi ce ar bate din aripi să-şi ja avintul, 

ntecul cocoşilor, ce se înălța pentru a treia oară, se pre- 
lungi victorios în lumina zorilor, ce lzbindea din nou în viaţă, 
spre muncă. 


VI 


Azi Dumitru l-a adus pe băiat din Bucureşti. 
Mă deșteptă un plins monoton, de copil somnoros, plins 
ce nu mal lua sfirsit, 

Glasul Mariei zicea: 

— Să-i dăm de mincare. 

lar Dumitru: 

— Să-i däm papă ? Uititi papă! Vei tu papă? 
a apoi: „Strugurel, pepenașul tatei, oijã-oae, cireşei, ci- 
ei”. 


$ Dar plinsul copilului nu curma. Avea ceva obosit, neno- 
rocit. 

Strigal: „Ce e, Mario ?* 

Maria intră buzna și spuse : 


Lisi 


293 VIAŢA ROMINEASCA 


— Să-i arăţi, că 
nu-i cucoană | 

Din primele zile simțisem gelozia surdă ce trăia în sutietul 
lor de țărani rămaşi la greul pămîntului pentru Maria, țăranca 
trăită la oraş. 

Văzind de fos, Dumitru continuă: 

— Apoi, am să iau şi o slugă să vadă de boi şi de lon. 
Oiu găsi eu o fetişcană sărmană, d'astea rămase fâră tată din 
războiu, că multe păcate au mal căzut pe capul unora! De ïi 
ce au mai avut ceva, parcă toate bunele se lipesc, şi pămint 
mai mult şi casă rămasă întreagă... De cei săraci şi mai multă 
sărăcie .. Uite: mie pămint, mie despăgubire şi frati-meu, după 
ce că era sărac, l-au lăsat lipit. Vine şi munceşte cu ziua la 
mine. Şi mulţi aşa! Eu, ce să-i fac? Nu pot să-i zic: „na şi 
tie!" aşa de pomană; că de, am copil, nevastă... li plătesc cind | 
imi munceşte, îl mai ajut şi asta-i treaba. Nu? 

Vorbea întretăiat, ca pentru el, uitindu-se la mămâliga ce 
o amesteca cu făcăleţul. 

— AU să fete şi purcelele fn vre-o două săptâmini de 
zile, Cine o să mai vadă și de elel.. 

— Vine Voica pănă atunci. 

Prudent, nevoind să se avinte în socoteli riscate, nu răs- 
punse. Dete numai din cap. 

— „Acum e de îngrijit şi de lighioana asta mică de am 
adus-o astăzi, 

— Dumitre, dar ştii sigur că e copiiul dumitale ? 

— Eu aşa zic... Da’ copil imi trebuia. Ne facem bătrini şi 
neputincioşi. Pe a cul mină laşi averea? 

— Al pămînt mult? 

— Păi, trebue să iau şi oameni la muncă. 

— Cit al? 

— Ştiu şi eu? Să vedem cit ne-o mai da. 

Isprăvise de făcut mâmâliga. Mai fiersese şi o oală cu vi- 
şine in care pusese o mină de mâlaiu. Se făcuse un fel de ciorbă 
roşie ca singele. Aşeză masa şi acoperi focul cu cenușă, Se uită 
la masa cu mincare, se duse la copil, îl privi cum doarme şi se 
intoarse iar la mine întrebindu-mă: 

— Să-l scol să minince ? 

— Lasă-l să doarmă căci, speriat cum e, te poți aştepta la 
citeva zile de plins. l 

Dumitru se mai duse odată la căpătăiul copilului, il p 
tăcut, Îl aşeză țoala de pe el, îl ridică mai sus capul și văzind 
că din greşeală nu-l scoală, îl lăsă, Veni la masă, se închină 
larg şi se aşeză să minince, 


tot şade ea cam mult fără rost şi de... 


VII 


Cind lon se deşteptă, după o noapte de somn neclintit, 
şi nu văzu decit lucruri şi fete străine, i se umplură ochii 


VOICA 


spaimă. Se ridică puţin, se uită buimac 
țremure bărbia, se trinti din nou și plin 
semnat, parcă gata să primească dela vi 

Mă apropiai de el binişor, îi şterse 
umedă de lacrimi. Plingea molegit, cul 
mişte. Lacrimile-i curgeau în urechi, gidi 
şi le zgirie, II ridicai,—se lăsă ca o cirp 


ejoru-i, incepu să-i 

arnic, infundat, re- 

umali rău, 

pul innăduşit, faţa 
spate, fără să se 

-|.  Scărpinindu-se 


rete, punindu-i plapoma înghemuită la Nu  mincase de 
două nopţi şi o zi. Cind îi apropiai de o ceaşcă cu lapte, 
imi dete una peste mină de sări laptele în sus. Cu de-a sila, 


ca o doctorie, îi turnai pe git citeva înghiţituri. Se inecă, scuipă 
laptele afară, incepu să tuşească şi să urle. Nu ştiam ce să-i 
mail fac. Nici zahâr ma vrut să minince. Atunci am pus cana 
cu lapte lingă el şi am plecat. Din odae mă uitam la el. 

Un pui de pisică, cu paşi uşori, atras de lapte, veni şi se 
frecă de lon, El deschise ochii, conteni plinsul, şi apucind piso- 
iul de spate, îl ridică. Pisoiul se zbirii, văitindu-se, lon fi dete 
drumul. Atunci pisica, văzînd că nu-i de glumă, grăbi: se duse 
la lapte şi începu să bea cu capul virit în cană. lon, supărat, Ti 
trase o palmă, luă cana şi, neindeminatic, şi-o duse lui la gură. 
Laptele îi curgea pela colţurile gurii umplindu-i cămăşuţa. ls- 
prăvi toată cana cu un oftat adinc, cu răsuflarea tălată. Pisica 
il privea cu jind şi, odată cana pusă jos, se apropiă şi îi linse 
fundul. lon o apucă de coadă şi o smunci ridicind-o. Miorlăind > 
il sgîriă şi fugi. O privi o clipă bulmăcit, apoi, rămas singur, 
şi-aduse aminte că e nenorocit şi incepu să plingă incet, fre- 
cindu-şi mina zgiriată. 

Maria îl dete jos cu de-a sila, şi, aproapetirindu-l, il duse 
în grădină. Ii auzii glasul ţipind pănă departe, de parcă-l du- 
cea la tăiat, 

După vre-o două ceasuri, cind s'au intors, se imprietini- 
seră, lon se liniştise, o ţinea de rochie. Cind mă văzu, îşi as- 
cunse ruşinos capul în poala Mariei. Îl învăţă să-mi zică „Dom- 
nişoară“ şi lon reuși să spue „Misoaa“. 

Dumitru, seara, cînd ne văzu imprietiniţi, ne surise la toţi 
părinteşte şi întrebă pe un ton impăciuitor, aşteptind o dez- 
minţire : 

— Ei, v'a supârat mult? 

Se uita la copil cu mindrie. li spusel: 

— E voinic, Dumitre, pentra anii lui. 

Dumitru răspunse cuprinzător: 

— E, com să nu fle! 

Luă apoi pe lon de mină şi se duse spre grădină. Copilul 
intăiu se uită speriat spre noi, dar văzind că vine şi Maria, se 
depărtă cu paşi mărunți, alergind aproape ca să poată merge 
alături de tată-su, care păşea rar şi larg. 


Citva timp după ce intrasem în odae, auzii un zgomot în 


» 


300 


S 


ridică fața. Era Floarea, cumnat 


Ce faci aq? 


— la, lni nenea mămăligă. 
— Cine ţi-a spus? 

— Că nu l-oiu lăsa flămind. 
—, Te-a chemat Dumitru ? 
— Trebuia să mă cheme? 


— 


Dete 
Făţiş 


in odae, 
Veni 


ca de obiceiu, 


Stoian ce Poe 7. Să punem masa 
, ce zici Mario ? la-l 
nu iasă porcii.. Şi nişte știr 


poarta să 


De te-o prinde Voica, n 


din umeri şi cernu m 


VIAŢA ROMINEASCA 


a Voichii, 


'ai să maj 
ai 


e. Rămăsei uimită: jos, aşezată la 
o femee. Făcuse focul, pusese cea 


vorbeşti aşa. 


departe, 


nu puteam să-i spuiu să plece. M'am intors la mine 


„» Dite şi papa gata. 


sint tlăminzi, 


Maria se depârtă cintind 
Pașii mărunți ai lui lon Sunară s 


alerga. 


Maria strigă cătră porci: 
scapă porcii! Na. Inchide poar 

Apoi cumpăna puţului se 
de parcă gemea căsnindu-se să 


In vatră se făcuse tăcere, li 
tind mămăliga... Dumitru, obosit, 
Dar glasul Mariei şi al lui lon spe 
zind, ţipind, stropindu=se cu apă 


cine trece, 


Se putea trăi ŞI fără Voica în casa 
ca ei... 


ta, 
auzi sci 
ridice 


Venişi de 


şi lovind 


Dumitru. | auzeam glasul răguşit, vorbind mai mult 
ca tot omul mulțumit, 


mult, Floareo ? Da' 


pe prispă, Mario. Nişte apă 


pe lon. Vezi închide 


ar trebui, Floareo, că 


una de alta gălețiie, 


urd şi repezi pe pămîntul gol : 


„Da, na! uite măgarii!,.. Aoleu 
loane, că scapă l.. | 
riind prelung, dureros, 
greutatea găleţii. 


vedeam parcă: Floarea învir- 


căzut pe 


rece, 


VINH 


Floarea cheamă Țiganii, Da 


invoiesc să 


dreagă şi să spoiască 


Spoi ceaunuri, spoi |" 

n, Cu părul şi barba 
fa şi mai neagră, altul tînăr, vioiu, umbiind re- 
pede, cu mult inaintea bătrinului şi aşteptindu-l din cind în cind, 
să nu-l piardă parcă, In drum cinii, asmuţiţi asupra lor, le fac 


reclamă, căci de atita hărmălae, ies femeile în poartă să vadă 
e 


pă o tocmeală de un ceas, se 


toate tigă 


tăcută şi adunată cu 


noduri... 
liniştea. Soseau ri- 


ile lui Dumitru, 


VOICA 301 


Fac Țiganii o gaură în pâmint, aşează lemnele pentru toc 
cu o adevărată artă, cum numai Țiganii ştiu să facă. 

lon, in picioare, lingă ei, îi priveşte foarte atent. 

Scot toate uneltele cu care au să lucreze dintr'un sac care 
poate că o fi de pinză,însă e aşă de murdar, scorţos şi unsuros, 
incit pare de piele, 

Țiganul cel tinăr vine la Floarea şi-i zice: | 

— Fa! Ai tingire multe şi n'avem cositor de-ajuns. Ma 
duc eu până la București şi (i le facem mine. Să laşi, fa, 
tată-miu să stea acişiiea că la noapte dormim locului şi mine in 
zori lucrăm, 

— Bine, da’ să minince dela el, că èu n'am ce-i da. 

— ŞI dacă hai să-i dai n'oi muri! 

— Da' păi vezi, Ţigane ! 

— Hå! 


A plecat cel tînăr şi a rămas bătrinul. : 

Cu multă încetineală, aproape cu o voluptate misterioasă, 
şi-a aprins luleaua, s'a întins pe pămîntul gol, lingă gard, ca o 
potae, la lumina bălae a soarelui. Puse subt căpătăiu sacul cu 
uneltele şi căscă be, zgomotos. Acum pufăia din lulea, rar, 
a lene, cu ochii la cer. Luleaua s'a Stins.—A adormit. Se auzea 
până departe respiraţia lul puternică, ca de foale. 

lon se uita la el mirat, fără să indrăznească să se apropie 
prea molt. Insfirşit, după multă chibzulală, se hotări. Il văzui 
cum, cu paşi înceţi, tiptil, cu un bâţ în mină se apropie de Ţi- 
gan şi-l atinse uşurel, cercetindu-l. Tiganul sforâia horcăind. 
lon ridică cu amindouă minile bățul şi-l pocni odată din toate 
puterile pe mijlocul trupului... Țiganul sări, cu braţele în vint, 
injurind. lon, înspăimintat, ţipă, scăpă băţul şi fugi. 

— Haoliu, afurisenia! Fa copile! Te-ai smintit ? 

Se sculă Țiganul de jos şi se intinse să crezi că vrea să-şi 
desprindă braţele, căscă lung de citeva ori cu un „hăăă hăăăit 
de cine flămind, bău apoi o cană de apă %Şi, cu toată căldura 
soarelui la amiezi, se întinse ma! la soare, aprinse luleaua și în- 
cepu să fumeze cu privirea pierdută, stupidă, spre infinit. Căsca 
lung, lung de avea timp lon, care se întorsese, să se uite pănă 
in fundul gurii lui. Arare sculpa printre dinţi până departe. 
lon, lingă el, cu minile la spate, îl privea cu admiraţie. Stirşi 
iuleaua, căscă odată mai tare, pen mai departe şi se lungi 
din nou în plin soare şi într'o clipă adormi. 

In căldura mare a soarelui sudoarea fi curgea şi'oae pe 
obraz. Rar, cite un cine venea şi-l mirosea. Unul s'a culcat co- 
la: lipit de Țigan, adormind. Pănă seara, s'a mai sculat de 
vre-o trei-patru ori: ca să bea apă şi să se mute iar la soare. 

De mincat n'a mincat nimic și nici n'a vorbit cu nimeni 
pănă seara, cînd | s'a întors băiatul dela Bucureşti. Atunci au 
aprins un foc, au făcut mămăligă într'un ceaun ce trebuia să-l 


302 VIAŢA ROMINEASCĂ 


drează, au cerşit ţigăneşte dela Floarea lapte şi ouă, şi au 
mincat. “| 
In noapte, lingă focal ce-şi trăgea sufletul, ii vedeam pe 
amindoi culcaţi așa, pe pămintul gol şi neacoperiţi 
In întuneric bătrinul Incă pufăia. Atunci i se lumina luleaua 
ca o stea somnoroasă căzută jos. 


IX 


Au trecut astfel citeva zile. Dumitru era 
sănătos, voios. 
de gospodărie. 

Nu greşise oare Voica părăsindu-şi casa ? 


liniştit, copilul 
Maria se juca mai toată ziua cu e', Floarea vedea 


Intr'o dimineață, mă sperie din somn o mină aspră trecută 
pe braţul meu, Sării în sus. Era Voica. | 

— Te-al speriat ? Deşteaptă eşti la somn, că numai ce am 
pus mina pe matale! 

— Voică,—te-al întors ? 

— Nu... plec lar, Să văd numai ce mai e pe aici... 
să-mi spui ocam: de nu !-oi rupe oasele! 

— Blestematei, na! Floarei! O sfărim, uite-aşa in min 
de-i pirie oasele. Că nu mi-o fi frică de siăbănoaga ! ȘI cind o% 
erei şchioapă, o ride 0 
cu 


spune-i că masviri în 
fintină“ | De! nu mai ştie!... Venea Vasile flămind şi,—pe cruce 
domnişoară, —că nu,i-am dat nici-o bucată de mămâligă rece 
umbla săptăminile neprimenit. A trebuit s'o adacă iar la e 
Aaah blestemata |! Las’ că-i dreg eu casa! O dreg eu şi pe ea 

N'o las din mini pănă n'o ghe ! 
— Stal, Voică, liniştită. N'o fi tocmai cum zici. O fi ru 
gat-o Dumitru. Ce vrei, sint şi ei săraci, au nevoe de Dumitru. 
— Domnişoară, cind femeia vrea, nici incornoratu' n 
opreşte. Putea să facă aşa să nu'şi bată joc nici de el 
dar nici de mine. Ce! Se vede c'am plecat? Omul me 
şi cămaşă curată, şi fiertură la timp de parcă ar avea m 
reasă nouă. ÎI păzeşte ca oul subt cloşcă.. Să nu spi 
cam venit, Uite: mă duc păn'la o vecină. O aştept acolo. 
a pen eu. Numai două vorbe să-l spun de-i seacă lapt 
n tije l.. 
— Voică, Voică, nu fi aşa de rea. Las-o, săraca. E 


303 


VOICA 


mee slabă, cu copil mic. O fi ascultat de Vasile. 
voia ei să te supere, 

— Aoleu şi amar de zilele mele, că nu sint rea, dar mi se 
usucă inima singurică la mama. Uite aşa imi stă coţitul în inimă 
şi numai ce se suceşte în mine şi mă janghie cind mi-aduc a- 
minte de casa mea, Aoleu, domnişoara mea, cu ce oi fi păcâtuit? 

Plecată pe mina mea, mi-o sâruta cu tresăltări puternice 
subt svicniturile plinsului 

- Vino înnapoi, Voică, și lasă încolo pămintul. 

— Nu se poate! Nu se poate! Dumneata nu ştii ce e pă- 
mintul! Dar nu se poate, nu se poate fără påmint. ' 

Rămăsese incovolață pe mina mea, cu buzele lipite de ea, 
şi repeta infundat, dureros, ca un blestem: „Nu se poate, no se 
poate fără pămint“! 


N'o fi fost 


X 


La prinz, pe cind Floarea venise så aşeze de mămâligă, 
Voica intră. Se opri în pragul uşii, se uită lung la Floarea in- 
cremenită ca În faţa unei arâtări, și apoi o întrebă scurt: 

— Ce cauţi la mine în casă, få?! 

Dar n'avw' timp Floarea så răspundă ori să se scoale de 
jos, şi Voica o şi apucase cu o mìinā de minile ei ridicate în 
apărare şi © lovi în cap, pe spate.. 

Smuncindu-se, Floarea incepu să strige prelung : 

— Săriţi că mă omoară! Săriţi, oameni buni! 

Inmărmurită, îm! dădeam seama că nu pot face nimica 
spre a le linişti. Incercai să domolesc pe Volca, apucind-o de 
haină, dar ea, smuncindu-se, zise scurt: 

— Lasă-mă!,.. Las’ să-i arăt turbatii !... 

Lovea cu putere în spatele Floarei care, răcnind, sta Indo- 
Hā, cu capul ferit subt brațe şi căuta neputincioasă sâ-şi facă 
loc să fugă. 

Strigal: „Voică, de nu te astimperi, chem vecinii !“ 

— Stai... stai, să-i arât! 

ȘI îi mai dete pumni pe nerăsuflate, mai cu putere, mal 
repezi, ca pentru un slirșit. O îmbrinci cu piciorul, Apoi, răsu- 
îlind greu, aprinsă la faţă, se uită la Floarea care sta ghemuită, 
căzută jos in cenuşă, bocind cu glas tare. O scuipă. 

— Taci, câțea, taci că n'ai murit! Taci că jar’ dau ! 

Apoi se Întoarse cătră mine şi, aşezindu'şi legătura din cap, 
potrivindu-şi rochia, zise : 

— Acum plec. 

Apoi şopti: „Nu ştii unde e viermele de-l aduse Dumitru ? 
Samână cu el“? 

— E dus cu Maria. 


304 VIAŢA ROMINEASCĂ 


VOICA 305 
SE EN 2 EV. 


— Plec, domnişoară, Şi nu fi, zău, supărată, că nu moare. 
l Sau mulat numai oasele. Plec. 

Plecind, o mai scuipă odată. 

Cind fu afară, o văzul cum rotea prin curte ochii el mari, 
de credeai că nu rămine colț nerăscolit. Apoi, merse încet pănăla 
gardul ce ne despărțea de pămintui rivnit, Şi, cu mina la ochi, 
ca să-i apere de orbirea soarelui, il privi lung. Oftă grev, apă- 
sat, desnădăjduit. Se intoarse spre prispă, bău o cană de apă, 
4 Ma gura cu dosul palmei şi se depârtă cu un pas cadenţat 

otărit. 

Floarea, ca o pisică la pindă, cum văzu că se linişti casa, 
se sculă de jos, se scutură de cenuşa in care o rostogolise 
Voica, imi aruncă o privire duşmănoasă şi eşi fără să zică un 
cuvint, Cind ajunse la poartă, începu să tipe: „Aoleu şi vai! 
Aoleu, măiculița mea“! 

Citeva femei eşiră fuga în drum şi se strinseră împrejurul 
ei. Floarea se depărtă cu ele bocind şi povestind. O femee mai 
bătrină se crucea. In drum rămase un băețaş ce se tăvălea în 
praf cu un cine. Copilul luă o piatră, lovi în cine şi-l privi 
rizind cum se depărtează chelâlăind. Glasul ascuţit al Floarei 
se amestecă cu chelălăitul cinelui. Apoi totul se linişti. 


— Veneai... dacă te chem! Că si lo 
grijă ca tine de domnişoara. ŞI lon ar avea mai mulţă 


douazi, după prînz, cu toată munca ce era in tolu, 
Dumitru se îmbrăcă cu hainele cele bune şi ne spuse că are 
treabă la Comana pentru tirgueli. Bănuiam că se duce la Voica. 
S'o bată ? Sa se împace ? 


XI 


Pas cu pas lon, cu minuţile la spate, burta inainte, se 
plimbă în lungul bătăturii alături de mine. Se uită în jos, da 
pantofii me! albi, încălțăminte cum nu mai vede la altcineva. 
Cind mă opresc, se apleacă pănăla ei atent, 

— Ce-i, loane ? 

Sati piciorul lui mic, gol, lingă al meu, spuse : 

— Uiti-ti. 

— Ce să văd loane ? 

— Nimica., 

— Vrei şi tu pantofi? 

— Vau. 

— Am să'ţi cumpăr. 
Hal. 


kd 
s + 


Cind a venit Dumitru acasă, intră la mine in odae Şi-mi 
spuse : 

— A venit nebuna! Tot satul l-a deşteptat. Da’ ştie ea că 
pun jandarmii de o prind şi o bat? 

=» Las’ Damitre, că nu te cred. Nu te-ar crede nici ea. 

se: . 

— Poate jandarmii nu, dar oiu bate:o en! 

— Fă cum crezi! Dar mai bine ai impăca femeia, i-ai da 
pămintul Şi ai chema-o înapoi la casa ei, că doar e şi a ei 
casa. Nu? Ce zici, n'a muncit-o şi ea? 4 

Dumitru, încăpăţinat, tăcea. Părea că mă ascultă din cuviință, 
dar că ce aude sint fleacuri pe lingă ce ştie el, 

Mă întrebă: 

— i băiat l-a văzut? 


— 


— Pâi nu acu’, cind am să merg la Bucureşti. 

Se uită nedumerit în sus la ochii mei. 

Acum umblă din nou lingă mine, cu minile la spate, atent 
la jocul picioarelor albe, ce se plimbă in lungul bătăturii. 


= 
. + 


lon sta pe jos, în mijlocul odăii mele. - 

Luase cutia cu pudră, turnase în ea apă de colonie şi mesteca 
cu peria de dinţi. 

Supărată, mă răstii: 

— Ce-ai făcut ?| 

Zise simplu, privindu-mă stingaciu: 

— Mimiligă pentru cuţu... . 

Se sculă ruşinat, privind ca un vinovat in jos la picioarele 
lui şi căutînd să şi le ascundă. Intimplâtor, le privii şi eu. Le 


=> u. 

Ginditor, Dumitru îşi potrivi pe cap căciula şi egi, || auzeam 
cum forfoteşie in vatră, cum aprinde focul, cum toarnă apă în 
căldare, cum înjură cîinele ce căuta să intre în casă, cum eşi in 
curte şi strigă: „Marie, Marie! hei Marie“! şi după o clipă: 

— Venişi 2... Da’ păi unde'ţi stă gindul ? E de prinz şi n'ai 
văzut de domnișoara şi moare de foame. 

— Că veneam. 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ 


văpsise în aib, irecindu-le cu cretă şi apă, aşa cum văzuse că se 
carâță pantofii... 

Cind văzu că rid, mi le arătă mindru: 

— Uiti=ti | 

ŞI erau într'adevăr albe acum picioarele lui „Pepenaş“, de 
obiceiu atit de murdare, scorojite, Creta, pe asprimea lor, se 
prinsese de minune. 

Acum, liniştit că nu-l volu certa, ridică ochil spre mine şi-l 
văzul schimonosit, schimbat şi la faţă: Se vâpsise!.. 

Cu buze roşii pânăla urechi, minjit din stingăcie până pe 
nas, un strat de pudră pe hă'nuţă, pe sprincene, gene, albit ca 
un morar, mă privea rizind, inecindu-se in hohote şi repelind 
mereu : i 

— Ca tine! Uiti-ti, ca tine! 


Xil 


Un singur drum drept, fără uliți lāturalnice, străbate satul 
în tot lungul lui. Casele sint aşezate cu laturea la drum, cu faţa 
la răsărit. Cind intri in sat, din şoseaua cea mare iţi intorc, 
toate, spatele, Sint mici, clădite din nucie tencuite cu påmint 
galben, acoperite cu stuf. lji pare că intri intr'un trib african. 
La capul satului, spre cimp, citeva poteci duc la nişte dărâpă- 
nâturi. Acolo fusese aşezat la inceput satul, însă revârsările Neaj- 
iovului l-an silit să se mute mai la deal şi n'au rămas pe lo- 
cori decit Țigani,—pescari ori ferari de meserie —gi săracii, cer- 
şătorii. Cind vil înapoi însă pe același drum, toată înfăţişarea 
satului e schimbată : vezi casele din faţă, albe, văruite curat, cu 
ferestrele inflorite, cu prispa primitoare, cu bătătura netedă. 

ŞI e o minunată asemănare intre sufletul țăranilor şi aşe- 
zarea satului: aceiași indoltă Intăţişare—de sălbătăcie, primitivi: 
tate şi de linişte, curăţenie sufletească—și ca să-i înţelegi tre- 
bue să pâtrunzi in viaţa lor. 

De cind munca cimpului e in toiu cu seceratul, satul e 
pustiu, căci ţăranii râmin pe locuri pentru prinz, ca să nu mal 
peardă din timp cu drumurile, 

Pleacă  disdedimineaţă, cu legătura de mincare şi secerea 
pe umeri, lar ţăranca ce-şi alăptează copilul, cu el in braţe. 
Casele rămin fa paza bâtrinilor şi a cîinilor. Copiii care nu pot 
munci, stau ziua toată la scaldă, 

Câldura umple cuprinsul şi soarele neinduplecat se intoarce 
in fiecare zi tot mai indelung pe cerul fâră stirşit, 

Azi dimineaţă am fost cu copiii la rìu. Se vede din depâr- 
tare cum abureşte subt soare, ca vitele Inăduşite de căldură. 
ne ni sălciile însetate, aplecate peste unde, adăposteau rā- 

rea, 

Pe tot lungul apei, cit vezi cu ochii, pe amindouă malurile, 


VOICA 307 


din toate satele, pilcuri, pilcuri de copii vin la scaldă. Giasurile, 
risetele şi murmurul apei bălăcite te ameţesc. Nervos, necheza- 
tul unui cal ce intră în apă, răsună. Mirosul amar al sâlciilor 
umple văzduhul. 

Căldura acum, cind ne intoarcem, e şi mai mare. Cople= 
şiți, tăcem cu toţii. Na se aud decit paşii goi bătăterind praful 
drumului. Prin curţile oamenilor- fumul coşurilor aprinse pentru 
mincare se topeşte și nu-ţi dă o clipă iluzia unui nor Batrinele 
torc aşezate jos pe pragul casei, la umbra prispei. Copiii mici 
rămaşi cu ele, dorm. Ciţiva, goi, se rostowolesc in praful ca- 
tifelat al drumului, iar cinii obosiţi nu-i mal latră. 

Maria m'aştepta în poartă la umbra saicimilor prătuiţi. 
lon dormea. Dumitru nu se întorsese incă dela Comana. Era o 
linişte deplină. Linii, porcii, toate vietăţile, se ascunsese la um- 
bră şi moţăiau. Nu se auzea decit arare cintecul ingimiat al u- 
nei găini ce ouase. 

ŞI răminea satul aşa mort pănă seara cind, odată cu a- 
pusul <oarelui, sosea cireada dela păscut şi apoi oamenii dela 
cimp. Țăranii, de oboseala muncii şi a căldurii, veneau incet, in- 
cârcaţi cu burueni pentru porci, legănindu-se ritmic la fiece pas, 
cu umbletul omului ce s'a învăţat să' poarte povară in spate, 

Intr'un tirziu sosi şi Dumitru. Avea întradevăr citeva lu- 
cruri cumpărate din comună, însă asta nu-l impiedicase să fi 
trecut şi prin satul Voichii, Numai să nu fi bătut-o râu! Faţa 
lui stingherită căuta să ascundă ce simte şi mişcările lui aveau 
ceva a date făţarnic. 

— Dumitre, dumneata ai fost la Voica. 

Surprins, rise stupid, căutind să-mi răspundă, neizbutind 
insă decit să mişte minile stingaciu şi să bolborosrască fără 
inţeles, 

— Ai bătut-o ? Spune! 

Işi veni in fire. Răspunse cam tirziu: 

— Cine a zis că am fost? 

— Aşa? Acum ne jucâm ?... Vezi numai să nu păţeşti 
cu femela şi să nu-ţi mai vie în casă. 

— Las'!... asta-i plată la altă socoteală, O ştie ea. Vezi 
cit e cimpul de mare şi grlul bun de secerat? Ce face ea? 
Şade l.. Atunci eu ce fac? Să-mi plece din casâ, bine; dar să 
nu plece tocmai in tolu !... Las’ că-i socoteala bună. De se in- 
toarce, bine; de nu... tot bine. 

— Cum bine? 

— lată. Bine. 

Se schimbase Dumitru. Ce i s'o fi intimplat şi ce gindea? 
|! priveam şi mă trudeam să-l ghicesc,ca să pot afla de soarta 
Voichii şi poate s'o ajut. Să se fi împăcat cu Voica, mi-ar fi 


Bis 
Imi dădeam seama acum cit mă legasem de aceşti oameni, 
căci în turburările necontenite ce se frămintau pe lingă mine şi 


308 VIAŢA ROMINEASCA 
PE i i 


nu-mi dădeau odihna căutată, aşi fi vrut de multe ori să plac, 
însă o remușcare, pe care la început o numisem curiozitate, mă 


de mine şi 


Dumitru cu surisu! pe buze, aştepta tăcu 
AER pane le p ştep cut în faţa mea, de 
— Ei! Ce hotărăşti? 
Cind ii spusei: „Bine, Dumitre, tă cum vrei!” găsi că a 
vorbit destul şi-şi văzu de treabă, mulțumit de dinsul, 


XIII 


curtea. Scăldate în lumina lui, păzind pinea ce se coace întun- 

dată în cuptor, femeile stau imprejuru-l. Zgomotoşi, copiii se 

pas cinii dau tircoale. 
întul, adiind, filfie focul; țărancile stau de vorbă. 

— la te uită, ză, ana Stolana! lar a aprins lampa! 
Toată noaptea nu doarme de durere, 

— Care Stoiana ? A lui Iordache? întrebai ;—dar ce are ? 

sa a Pâi, a spâlat rufe Jlăuză. Nici lapte mare, să dea co- 
pilului. 
Una dintre femei m'a dus s'o văd. Credea că aşi putea-o 
vindeca. 

M'a primit bucuroasă şi ridicindu-se în coate de pe ţoalele 
pe care zăcea, mă rugă: 

— Dă-mi, domnişoară, zău, ceva. Dă-mi că ce mă mai 
doare! Ai mai dat şi la altele prafuri de alea cind te dor oa- 
sele, şi apă de aia care inchide rănile dă-mi şi mie, zău, ceva! 

Zăcea așa de luni de zile, fără să se gindească la altă scă- 
pare decit la plins şi gemete. | 

La naştere nn chemase moaşa, dar o ingrijise o femee pri- 
cepulă, care acum însă nu mal ştia ce să-i facă. 

— Ar trebui să chemi doctorul, E păcat de tine. Eu nu ma 
pricep ce să-ţi fac Şi-i sint copiii pe drumuri. 

— Să cheltuim parale? 


VOICA 309 
——————— VOICA _____ 


— Da. Aşa bolnavă nu poţi menci şi e mai rău, e paguba 
şi mai mare. 

Socoteala îi pāru bună. Îşi chemă bărbatul, care rămăsese 
afară nevrind să se amestece în d'al de astea muereşti. 

Veni greoiu, cu căcinia în mină, Neincrezător în ale doc- 
torilor, ascultindu-mă dădea din cap parcă dezgustat de viaţă. 
Femela il privea 'cu ochi rugători şi cu o licărire de speranță. 
La urmă, zise aşa, într'o doară, cu gura pe jumătate: 

— vedea. 

Cind am plecat, Stoiana imi şopti: 

— Mai vino, zâu, fă-ţi pomana! 

Fără să se mai uite la femeia lui, ţăranul eşi după mine 
din casă. Plietisit, părea că-l îngădue destul ținind-o aşa, bol- 
navă, nefolositoare, In poartă zise: 

— Mai bine i-ai da dumneata niscai prafuri, 

— Dumneata. ar trebui să înţelegi mai uşor ca ea femee 
& pă făcut şi să cauţi s'o puli pe picioare, să poată munci. 

e zici? 

Părea măgulit. Am ajuns la involală că se duce în comună 
şi aduce doctorul de plasă. Cind ?... om vedea. 

Au mai trecut două zile. Intr'o noapte Stoiana ava dureri 
atit de grozave, incit sperie vecinii cu tipetele ei. La ziuă bâr- 
batul ei inhămă carul la o căruță şi porni după medic. 

Disdedimineaţă, Maria năvâli la mine şi-mi spuse; 

— A venit doctorul la Stoiana. A venit cu căruța și cu 
nevasta. 

— Ce nevastă? 

— A lui 

— Păi de ce a adus-o? E moaşă ? 

— Na... da’ ca so plimbe, 

După un sfert də ceas câruţa cu domnul doctor şi cu ne- 
vastă-sa pleca. Trecură prin faţa casei noastre. 

E! era un om imbrăcat jamătate milltăreşte, jamătate civil. Se 
vedeau haine rămase din războio, pe care căuta să le întrebuin- 
teze. Ea, o femee slabă, cu capul gol, cu o rochie demodată, 
pretențioasă, imi aruncă, trecind, o privire dispreţultoare şi rea, 
ca o profesoară urită în faţa unei eleve frumoase la un examen 
particular de liceu. 

Intrebai pe bărbatul Stoianei : 

— Asta-i doctorul ? 

— Pal, 

— ter a zis? 

— să zică ? 

— Da, ce a zis? 

— Päi a venit. 

— Bine, a venit, dar a căutat-o pe Stolana ? 

— S'a dus şi la ea. 

— Şi ce l-a dat? 


310 


_____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Niscai prafuri, 

— Ce prafuri! Ce să facă cu ele? 

— Sa le bea. Îs bune, că de alea a mai luat şi băiatu' 
meu, astă-iarnă, cind tuşea... şi i-a trecut... 

— Ce prafuri, omule, ce prafuri, de tuse? Că ea doar e 
bolnavă de pe urma naşterii! 

— Păi ştim şi noi, domnişoară ? 

— Du-mă în casă la femee. 

intral repede în odae şi găsii pe Stolana obosită de chi- 
nul nopţii. 

— Stoiano, ce ţi-a dat doctorul? 

— Uite, domnişoară, 

— Şi-mi arătă nişte prafuri albe, 
slab de eucalipt. 

— Te-a căutat? 

— Ce să mă caute! 
ruşine, domnişoară | 

Stam înmărmurită. O intrebai, intr'o doară: 

— Ţi-a mai spus ceva ? 

— W'a spus, domnişoară, n'a spus nimica, 

Răspunsul le era plictisit, amestecat cu o nuanță de bat- 
jocură. Intrebai: 

— Ați plătit ceva ? 

— Nu, că nu se plăteşte; dar pănă a stat dumnealui aci, 
nevastă-sa a adunat ovă din coibare și i-am mai dat şi noi alte 
merinde. Le-a luat cu coşul. 

ȘI ţăranul mai spuse într'un tirziu, văzindu-mă tăcută: 

— Aşa e la noi la țară, domnişoară. Dacă are omul zile, 
trăeşte, dacă nu... pace bună. Poţi chema şi toți doctorii din 


lume. 

Tăceam. N'aveau ei oare dreptate ? 

Se ultau la mine aproape mulţumiţi de cele 

Mai întrebal: 

— Dar cind naşte o femee greu, cine vine la ea? 

— lacă moaşa din comună. 

— E bună moaşa? 

— Bună, că e femee şi se înțelege în ale femeilor, 

— Să o fi chemat poate pe ea. De te mai doare, să tri- 
mitem după moașă. 

— Plerdem timpu' de pomană, 

— Eu cred că acum nu mai pierdem. 

Stoiana zise: 
N'ai văzut? Militar! 


fără gust,-cu un miros 


Că mă lăsam? Om fi avind și noi 


întimplate. 


o fi com zice domnişoara. Ce să ştie ala? 


Dar cucoana moaşă cum a pus pe pl- 
copie p dada Maria atunci de credeai că moare? Şi pe leica 
nca 


Bărbatul ei da din cap afirmativ. Eu,—b spusei 


ucuroasă, 
— Hal, că dată o aduci, fac o hăinuță lul ăsta micu. C 
ìl cheamă ? 


VOICA 311 


— Gheorghe, şi:! mingiiă cu mina pe creşiet, 

— Bine, lui Gheorghe. 

Mā apropiai de copil să-l mingiiu, dar Gheorghe, speriat, 
începu să tipe. Tat-s" îl trase una de-l tăvâli, şi apoi: 

— Taci, prostule! n'auzi? Vrea să-ţi facă haina! 

Gheorghe pe jos plingea de se topea. 


XIV 


Azi a plouat. 

Sa ridicat deodată vintul puternic cald. In goana lul 
apleca trupul copacilor înspăimintaţi şi ridica pe cer, din capă- 
tul celălal: al cimpului, ca din påmint, nori negri şi grei. Apol, 
cind a fost cerul cuprins de ei, picâturi mari și rare de apă 
căzură cu zgomot. Departe, tunetul, din ce in ce mai puternic, 
se rostogolea În norii stişiaţi de şerpi de foc. 

Ţâranii, cu feţele la cer, se închinau: „Dă Doamne, 
dă !“ 


ȘI apoi, deodată, ca dintr'un ciur enorm, scuturat cu ne- 
bunie, căzu apa cu furie. 

Intr'o clipă toată culoarea naturii se schimbă. Albul spălă- 
cit al drumului se făcu pămint negru, frunzele prăfuite se spä- 
lară răsărind verzi și vioale şi apa curgea, curgea tot mai 
deasă. 

Cu bucurie nespusă copiii, eșiţi afară în drum, Invirteau o 
horă zbardalnică cu ţipete ascuţite: „Plouă! plouă! plouă !* 


Acum de două zile plouă mărunt și regulat, dintr'un cer 
cenușiu, Incruntat, Cimpul şi oamenii se odihnesc, In sat femeile, 
pe prispă, cu copiii şi cîini! în juru-le, dreg haine şi rufe, iar 
țăranii îşi văd de unelte. Şi ploaia, cu Inţelepciune, fără grabă, 
cade, cade meret.. 

Satul pare un cuib de oameni în cimpul cel larg unde, în 
zare, alte sate sint presărate. Intr'unul din ele se frāmintă 
Voica... 

„Sintem mici, mici de tot, sobt cerul plumburiu ce ne a- 
copere. Imi pare atit de jos, atit de greu, incit cu sufletul in- 
fricogat ridic ochii spre el, văzind că nu cade pe noi înă- 
buşindu-ne. 

Miroase a pămint ud, e linişte, e bine. 

Cu răbdare, ploaia cade mârunt. 


312 


VIATA. ROMINEASCĂ 


XV 


Dumitru a tocmit slugă lui lon. Ştie 
să-l înveţe ca pe boeri“, spun sătenii, 


Sloga lui lon e o fetiţă de nonă 
cheamă Stanca. E slabă, blondă, cu 


albaştri, spălăciți, cu gene lungi încovoiate. 


mai văzut încă copil. 


de ea, brusc işi apără fafa cu cotul: 
învăţaţi cu bătaia. Cînd fi dai de mi 


dină ca un cine care 


tot satul: „O fi vrind 


ani, o copilă orfană, 'O 
pistrui pe faţă, cu ochi mari 


E sălbatecă cum n'am 


Cind o chemi, fuge, iar cînd te apropii 


dară de lingă puț. Se şterge cu haina-i 


zdrenţeroasă, işi des- 


subțiri, se scarpină, apol trece degetele 


n colț, urmărind cu o- 
feri. Chiar din ziua în- 
nd în fetița care răbda, 


una. Se întoarse cătră mine şi spuse: „hi cail“ şi rise mulțumit. 


A trebuit să-l ameninţ că-l bat și 
dea, căci la toate celelalte ameninţări 
la mine nepăsător, aşteptind să plec 


Fetiţa, sgribulită 
mirată şi cu teamă. 
era vinovat. Citeam 


Stanca tăcea, cu 
mina pănă la pantofii 


ochi! în pămint, apoi, încet-încet, întinse 


e iute mina inapoi şi 


rămasă nemişcată, mută, cu pleoapele plecate, de parcă ar fi a- 


dormit locului, 


Stanca sa mai învățat cu nol. 


beşte decit cu boii şi 


mişcă de citeva ori 
nega, îl ridică în sus 


De citeva zile Stanca du 


De vorbit insă tot nu vor- 


cu cinele, Nouă ne răspunde la intrebări 


umitru şi Maria o Înţeleg uşor, 


nu pricep felul curios de a răspunde cu 
ei mişcarea capului pentru a nega ori a- 
firma e inversă de cea a tirgoveţilor: de 


capul dela dreapta la 


vor să răspundă „da“ 
stinga, iar pentru a 


şi-l lasă apoi in piept. 


ce boii la păscut. Merge singură, 


căci lon nu vrea s'o urmeze, cu toate că-l ceartă tată-su zi- 


cindu-i: „D'ala îţi plătesc eu 


La prinz Stanca 
_ boii la adăpat. Pleacă 


se întoarce ca să 
apol iar şi vine toc 


ție slugă? Ticălosule !“ 


minince şi să ducă 
mai seara, să se culse. 


313 


VOICA 
—————— 1 


leri, ca de obicei, a plecat cu boii la păscut. La prinz s'a 
intors, seara insă nu. Au venit boii singuri incet, mincind buru- 
eni de pe marginea şanțalui, şi, cuminţi, au intrat în şopron 

Dumitru zise : 

— Să ştii că a fugit la Țigani, că altfel n'are unde să 
tragă. 

s ŞI, eşind la poartă, întrebă de ea pe copiii care treceau pe 
drum cu boii: 

— Bă! N'aţi văzut-o pe Stanca ? 

— Ba da. 

— Unde ? 

— Păzea boil. 

— După amiezi ? 

— laca zău: a plecat cu ei spre casă, acum, Cu noi, seara. 

apoi nu mai ştim unde e. 
i P Damitru akg ar eraen ginditor în cap: Măi, unde să fie ? 

Dintre copii, unul mic, mie de-o şchloapă, care tăcuse pănă 
acum, zise încet, cu mindrie, sislind: „Eu stiu unde e!“ 

— Unde-i mă ?— întrebă Dumitru, răstindu-se la băeţaş, caşi 
cind ar fi fost el de vină de cele întimplate. 

Speriat, copilul răspunse cu glasul pe jumătate : 

— E in corcodusul ăla mae. 

— Care corcoduş ? 

— Ala mae, bade, că a zis: vino cu mine că-s dau si sie, 
— ȘI nu te-ai dus, bleatematule ?“—i] luă de scurt Dumitru, 


spronis de el. 


— Nu, 

Şi copilul se dete un pas înapoi, ferindu-se, 
— De ce? ` 
— lacă. Şi a mai zis: „să nu-i spui !“—şi arătă pe Du- 

mitru cu degetul — „că te bat cu o vrg de te fac sìndze“. Da 

spun, e față mie nu mi-e frică. 
i Psi nitat Aa spusele lui, ridică ochii căutînd privirea lai 
itru, 


Dum 
— In care corcoduş măi, n'auzi? Că acum te reped !—răcni 


Dre Ala mae, bade, cu galbene, coapte, stii acolo în livadă, 
la biseică, 

i copilul, inspăimintat, roti ochii căutind să fugă. 

umitru înjură de toate cele sfinte, apoi se duse in casă 
ameninţind: „Las' că-i arăt eu ei corcoduşe! Ii rup oasele, Eu 
ii plătesc şi ea lasă boli?! Să vie numai! 

i spusti: 

— Dumitre, să n'o baţi că mă supăr, : 

— lacă vorbă, să n'o bat! Da" de ce să n'o bat? 

— E copil orfan. Cine s'o fi învățat la bine? Dacă ră- 
minea lon al dumitale în străini, ştia el ce e bine? Ce ziceai 


de-l băteau oamenii ? 
3 


314 VIAŢA ROMINEASCA 
o VUAŢA ROMINRASCA E 


Dumitru se uită speriat la mine, cu ochii aţintiţi, se roşi 
puţin, necăjit de mila ce i se născuse deodată in suflet. Imi fn- 
toarse spatele şi plecă. Se aşeză pe buturoga dela poartă, îşi 
trinti căciula de påmint, înjurind din nov. 

Se înoptase aproape de tot, cind a sosit Stanca, Dumitru 
o pindea. 

A venit pe furiș, pe lingă uluci, uşoară ca un pui de pi- 
sică, cu ochii strălucind de frică. Cind trecu pe lingă Dumitru, 
se lipi de gard. El se sculă, Stanca ridică cotul să-și apere faţa. 

— Câţea ! Acu’ vii 2... Uite, vezi—şi m’arätā pe mine care 
stam a ho bată — de nu se ruga de mine.. te omoram... 
cățea 

s Vorbea printre dinții incleştaţi, cu pumnii inchişi, furios, 
stăpinindu-se să n'o lovească, Stanca, înspăimintată, o rupse la 
fugă, intră în curte şi, ca o săgeată, se virf în staul Acolo a 
dormit în noaptea acela, chircită, pe vine lingă paele din care 
mibcau boii, subt răsuflarea lor caldă şi a douazi, disdedimi- 
neaţă. fără s'o vadă nimeni, a plecat cu el la cimp. 

S'a întors la prinz. Era cald, din căldurile acelea copleşi- 
toare, înăbuşitoare ale cimpului. Boii veneau agale. Stanca in 
“urma lor, pășea încet. Deschise lar poarta. Intrară în curte. 
Cind ajunse În faţa mea, ea se opri sfioasă, apoi, hotărindu-se 
deodată, îmi întinse un mănunchiu mic de flori ce le ținea ascunse 
dapă rochie, își ridică pleoapele cu gene lungi descoperind al- 
bastrul dulce al ochilor şi zise scurt: „na jie!“ şi fogl, 


(Sfirşitul în No. oiltor). 
Henriette Yvonne Stahl 


Carmen Saeculare 


Eu cintecul acesta de izvor 
L-am mai cîntat odată, 

Pe cînd eram un fluviu călător 
Spre marea zbuciumată... 


Şi cintecul, luat de vint, s'a dus 
Pe spumă de ecouri, 

S'a dus spre vîrful cel de munte 'n sus 
Şi s'a topit în nouri; 


lar nourii plouară pe pămînt 
În picuri roditoare 

Și-atunci sămînța vechiului meu cint 
A răsărit în floare. 


În toamnă, floarea cînd s'a veștezit 
Pe vremea scuturării, 

S'a "mprăştiat în vint şi s'a topit 
În frămintarea mării; 


316 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


lar marea 'n nouri s'a reînâlțat 
Pe spumă de ecouri 

Și primăvara iarăşi a plouat 
Cu rod de flori, din nouri. 


Eu cintecul acesta monoton 
Cu rime repetate, 

Îl cînt mereu trezindu-i vechiul svon 
Pe căi de mult umblate; 


Îl cînt mereu cind vin ca să-mi ridic 
Prin vremi, din leagăn, dricul, — 

Precum nimicul vine din nimic 
Spre-a repeta nimicul. 


E cintecul cel pururi călător 
Prin flori şi prin izvoare, 

Căci el e floare 'n ori şi ce izvor, 
Izvor în orice floare... 


Şi toţi îl cîntă fără de cuvînt, 


În cor cu toţi poeţii, 
Precum în cer aşa şi pe pămint: 


E cîntecul vieţii. 


APOLOGIE 


Apologie 


Prostie, drogă binetăcătoare, 
Generatoare-a lumii, te salut: 
Tu faci iluzia să crească 'n lut, 
lar lutului dai fierberi creatoare. 


Inteligența ta strălucitoare 
Tronează 'n nepâtrunsul Absolut... 
Și din cenușa clipei ce-a trecut, 
Renaşti în spuma clipei viitoare, 


Ingenuă naivă, peste tot 
Insinuindu-ţi zimbetul despot, 
Sărbătoreşti cu brio poezia. 


De-aceia înțeleptul cetitor, 
Din versuri isgonind filosofia, 
Vrea să-l adormi cu ritmul tău uşor. 


Mihai Codreanu 


317 


Un apărător moldovean al ortodoxiei la 
curtea țarului Alexandru I 


Rémy de Gourmont vorbeşte undeva de tragica soartă a unora 
dintre operele antichității, despre care nu ne-a ajuns vestea decit prin 
mijlocirea celor car le combăteau, aceştia de multe ori poate de o 
valoare mult interioară, dar care au rămas, atunci cind împrejurările 
şi destinul care cirmueşte viața cărților—habent sua fata llbelil—au 
invăluit în ultare sau au nimicit cu totul amintirea a ceiace o clipă 
păruse veacului începutul şi stirgitul înțelepciunii sau al perdițiunii, 

ŞI cita, ca ilustrare a gindului său, pe păginul Celslu de care nu 
me amintesc decit atacurile inverşunate ale lui Origeniu, părinte al 
bisericii, din secolul al treilea după Christos, 

Pără a compara cu aceste ilustre personagii pe modestul Mols 
dovean de care am a mă ocupa, nu m'am putut impledeca de a mă 
gind! la Celsiu, despre care atit ştim cit ne transmite duşmanul său și al 
credințelor sale, Orlgeniu, atunc! cind pentru prima oară avul prilejul să 
intilnesc numele lui Alexandru Sturdza, pomeni! intr'un pasagiu din 
„Operele Complecte* ale lui Joseph de Maistre, vigurosul stiip al bl- 
sericii catolice dela Inceputul veacului trecut. _— 

Desigur, analogia nu merge de loc departe: Alexandru Sturdza e 
departe de a avea o valoare temeinică, în măsurăa face ca opera sa 
să rămină ; nu intilnim ia el nici vigoarea unei gindiri originale, nici 
exaltarea unui temperament pasionat, care să amintească de contim- 
poranii să! J. de Maistre sau Lamennais ; mavea nici amploarea gin- 
dirii celui dintăiu, nici entuziasmul nelatrinat al celui de-al doilea. Era 
ua ginditor politic impregnat de misticismul acela profund care se re- 
vărsase asupra Europei, deabia liberate de coşmarul vapoltonian şi 
care Inriurise puternic sufletul apusean, dind o Intățişare atit de ln- 
teresantă acelui laceput de veac care pare o intoarcere la firul rupt 
de cătră scepticismul şi frivolitatea veacului al XVIll-lca. Dacă ar fi 
să comparăm pe Alexandru Sturdza cu vreunul din cel care, ln Franța, 
luptau pentru aceleaşi credințe și idealuri, cel mal indicat ar fi poa 
De Bonaid; celace spune Faguet despre ginditorul francez i s'ar p 


UN_APĂRĂTOR MOLDOVEAN AL ORTODOXIEI 319 


trivi şi lui : „Placer ou replacer Dicu 4 l'origine de toute institution 
e et de toute faculté de I'homme, voilă ce qu'ii poursuit de 
outes les forces de sa logiques. 1 

Pe de altă parte, nu este în gindul meu de a atribui o valoare 
excesivă incercărilor religioase sau politice ale acestui boer cultivat, 
stăpin pe cunoştinţele care se predau atunci ia Apusul unde și-a fä- 
cut studiile și pe care îi plăcu a le îmbogăți printr'o sirguință de 
toate zilele, puţin câm disonantă poate in mediul aristocratic care era 
acela al familiei sale, dar care nu era neobişnuită intr'o vreme cind 
tinăra soție a generalului Swecin studia, cu atenţie concentrată, cele 
24 volume din „Histoire Ecclésiastique" a lui Feary. 

Dar mi s'a părut interesant a reda în citeva pagini viaţa şi o- 
pera acelui care, intr'o vreme cind sufletul european își căuta o cale 
nouă, a fost sbuciumat de aceleaşi ginduri, temeri şi speranţe caşi 
Lacordaire, Montalembert şi atiția alții, cu care avea atitea puncte 
de asemănare şi de care a fost atit de aproape, deşi poate ignorat de 
ei. E ca o datorie pioasă faţă de uo om care işi trage rădăcinele din 
țara Moldovei, care a păstrat în țara sa de origine legături sufletești 
şi de rudeule şi care oarecum a participat la viața el sufletească 
prin sfaturile ce fu chemat a da fiilor Iul Mihali Sturdza, domnul Mol- 
dovei şi vărul său; și dacă atunci cind Mihail Kogălniceanu publica 
la laşi (1842) cele 22 de „études” care formaseră prelegerile de religie și 
morală ținute odrasielor domnești pe vremea studiilor lor la Berlin (1837), 
reunite subt titlul: „Etudes retigieuses, historiques et morales", nu 
era nevoc de o prezentare a lui câtră publicul cetitor („La plume et 
le talent de Mr, de Sturdza étant connus et apprecits en Europe, par 
tout ce qu'il y a de plus distingut dans les lettres et les sciences, 
mes éloges en cette occasion ne seralent que superiius* 2) astăzi cind 
de numele lul prea puţini işi amintesc (e pomenit în treacăt de d. 
Theodorlan-Carada, fn broşura sa „Sotia Swetșin“, Ed. Poporul) 
nu e poate inutil a ne opri puțin asupra personalității sale. 


Tatăi său, Scarlat Sturdza, fiul marelui logofăt Dumitru Sturdza, 
venise în Rusia în anul 1792, probabil odată cu armatele rusești ce 
părăseau Moldova în urma păcii de la laşi (lanuar, 1792) care punea 
capăt războiului dintre Ruşi și Turcișitot odată ocupației ruseşti. Nu 
cunosc mobilul acestei băjeniri pe care mi-o inchipui voluntară, căci 
nu cred să fi fost teama persecuțiilor care-! Indemoa, cu atit mai 
mult cu cit cel ce urca tronul, pus de Turci, era Alexandru Moruzzi, 
rudă deci cu soția lui Sturdza, născută Moruzzi. Nu-i exclus însă ca 
tocmai această rudenle să fi fost indemnul hotăritor, într'o vreme cind 
sentimentele de familie nu erau un friu prea puternic. Nimic nu-l pu 
tea opri pe marele boer dela părăsirea țării: conştiinţa naţională era 
cu mult subordonată celei religioase, ineft Sturdza nici nu va fi avut 
sentimentul că pleacă in țară străină, atunci cind părăsea lașii pen- 
tru Sit. Petersburg ; se mai adăoga probabil credința—comună mul- 
tor boeri moldoveni care alcătuiau partidul rusoții—că anexarta Mol- 


1 Faguei, Politiques e! Moralistes du XlĂ-&me siècle, |, p. 31. 
2 Prefaja lui Kogăiniceanu, p, VIL 


320 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


_UN_APĂRĂTOR MOLDOVEAN AL. ORTODOXIEI 321 


dovei de cătră Ruși nu avea să mai întirzie multă vreme. Era deci 
prudent a-și lua măsuri din vreme, a au aştepta ultima clipă pentru 
a se inclina Inaintea faptului implinit. Vor fi fost, fără Indoială și in- 
demnuri rusești, făgădueli serioase şi astfel se făcu ca (n anul 1792 
II găsim în Rusia, purtiad gradul de general și onoriticul titlu de cn- 
silier de Stat—ciştigate probabil nu atit prin meritul său, cit prin cal- 
culeie Caterinei a Il-a, care vedea departe și care nu dispreţuia pers- 
pectiva anexării țărilor romineşti ; deaceia se fogrijla de un sprijin 
indigen, căutind a-l găsi in boerimea aceia, avind interes în păstra- 
n privilegiilor sale şi care vedea în „maica Rosia* brațul săa apă- 
tător, 

Fapt este că Scarlat Sturdza, care era căsătorit cu o moldo- 
veancă, Sultana Moruzzi, și al cărui fiu, Alexandru, se născuse dease. 
meni în Moldova, la laşi (1791), nu întirzia să ocupe în societatea 
rusă un loc important. Dovadă despre aceasta e că fiica sa, Ruxandra, 
devine domnişoară de onoare a Împărătesei Elisabeta, soția țarului 
Alexandru |, iar fiul său Alexandru, acela de care ne ocupăm în a- 
ceste pagini, ajunge la Inaltul rang de şambelan al țarului, precum 
reiese dintr'un pasagiu din J. de Maistre, i 

Copilăria şi-o va fi petrecut Alexandru In acelaşi chip cași cel- 
lalți fii de nobili din timpul său. La vriata insă cind tovarăşi! săi de 
Jocuri intrau prin Academille militare, în garda imperială, sau la şcoala 
de cadeți, tinărul Sturdza tu trimis în străinătate pentru a studia. Il 
Intiinim astfel în Germania, Germania aceia zbuciumată de idealurile 
renașterii ei filozofice și politice a inceputului sec. al XIX-lea. 

De bună seamă studiile sale fură strălucite şi pline de făgădu- 
eli, căci ele îndrituiră pe ţarul Alexandru, insulieţit de un ideal re- 
ligios vag şi neprecis, să-l indemne—și nu numai cu sfatul, ci cu 
Important sprijin material-—la publicarea primei sale lucrări: „Considé- 
rations sur la doctrine at l'Esprit de l'Eglise orthodoxe“, care apare la 
Stuttgard și Tâbiagen, în 1816. 

Pentru a putea situa în cadrul său firesc opera aceasta cara— 
Independent de valoarea sa intrinsecă—avea să stirnească atita dis- 
cuție şi patimă, atitea admiraţii și atitea atacuri—şi care dacă mar 
merita să ge reţină atenția prin alte însușiri, ar fi mai mult decit 
interesantă numa! prin acela că a determinat în mare măsură pe jJ. 
de Maistre să o combată prin celebra sa operā „Du Pape“, scrisă a- 
proape numai cu gindul acesta 2—pentru a pulea, zic, situa lucrarea 
tinărului Moldovean, e nevoe să ne oprim o clipă asupra Împrejură- 
rilor care i-au determinat apariția şi interesul pe care-l purta pentru 
contimporânii săi. Dovada de acest interes e viiva care [| preceda pu- 
blicarea 5, cerăbdarea cu tare era așteptată şi, odată tipărită, graba 
cu care e tradusă în limba germană: în anul următor, 1817, apare la 
Lipsca o traducere datorită lui Kotzebue, atit de legat de chestiile 
ce priveau Rusia, 

Care erau aceste Imprejurări ? 

Cind in 1764, Franţa, urmată curind (1757) de Spania şi de di- 
ferite state italiene (1768), isgoni pe lesuiţi, pentru „ireligiositatea şi 


P 


impletatea institutului lor*, după cum suna hotărirea Parlamentului pa- 
risian, pentru spiritul lor „sedițios și duşman a! ordinei", 1 aceștia 
găsiră refugiu în Prusia protestantă a lui Frederic li şi în Rusia or- 
todoxă a Caterinei, unde curind el stăpinesc aproape intreaga viaţă 
culturală. Pentru meritele acestea, ordinul lor, desființat (aboli) în 
1773 de cătră Papa Clement al XV-lea, în urma cererii Curţilor ca- 
tolice şi a consimțimintului chiar al Mariei- Tereza, care avea totuși 
datorii de recunoştinţă faţă de ei pentru activitatea lor religioasă 
„parmi les protestants et les Grecs schismatiques (Rominii) de Hon- 
grie et de Transylvanie* 2 fu restabilit mai intălu tocmai in Rusia, 
de câtră Papa Piu a! Vil-lea (7 Mart 1801). Influența lor, crescută 
şi prin stima ce le-o purtau emigrați! francezi, atit de preţuiți de so- 
cletatea rusească ce Je imbrățişase nenorocirea, ideile și gusturile— 
deveni preponderentă subt Paul I, a cărui inclinare cătră biserica pa- 
pală fu retezată odată cu uciderea sa. Educaţia tinerelor generații a- 
ristocratice fiindu-le facredințată cu totul, ei se pricepură a insufia— 
cu marele lor talent de fineţe și subtilitate—o nevoe mistică de at- 
mosieră spirituală, pe care biserica ortodoxă, atit de săracă in spiri- 
tualitate, nu putea de loc so satisfacă, Curind, proselitismul şi acea 
„force convertissante* a catolicismului, de care vorbește undeva De 
Maistre, 3 începură să ncliniştească pe cei care pănă atunci vedeau in 
activitatea lesuiților un remediu la inerția și inactivitatea preoților 
ortodoxi, cărora le-a lipsit Intotdeauna pomenita forță convertitoare: 
9 serie de convertiri la catolicism ale unor persoane din inalta socie- 
tate, tot ma! numeroase, stirşiră prin a impresiona in mod cu totul ne- 
plăcut pe farul Alexandru |, care era și șeful pravostavnicej biserici 
ruseşti,  Stăpinitorii popoarelor—fie el cit de religioși—niclodată n'au 
văzut cu ochi buni o prea mare îndepărtare de lucrurile acestei lumi 
a acelora ce le stau mal aproape; ura de care Richelieu fu cuprins 
impotriva lui Salnt-Cyrau, atunci cind Invățăturile acestuia goliră de 
cel mal cuminţi tineri curtea sa, pentru a umplea Port-Royalul solita- 
rilor, 4 nu-l un sentiment izolat; este in ea poate un grăunte de jig- 
nire a amorului lor propriu, atunci cînd mărirea lor nu poate intuneca 
pe acela a celuia care „toate le-a făcut şi prin care totul dăinuegte», 

E drept că acest Impărat generos, insuflețit de un misticism 
biind și foarte vag, era un spirit adevărat croştinesc. Cele mal no- 
bile sentimente religioase îl călăuzeau şi dorința lui fierbinte era ca 
domnia sa să fie inceputul unei ere aoui, a domniei lui Christos, mal 
cu seamă că în Apus domnea Anticrist, personificat in Napoleon i, 
„Je ne voudrais pas régner sur un peuple qui n'aurait pas de religion ' 
zice el la Inceputul! domniei sale. 5 ŞI in altă imprejurare se exprima: 
„Je ne pourrais me passer du christianisme et je serais mistrabie si 
je ne le conralssais pas, si je ne Pavais pas". 6 


—. 


1 V. Louis Veuilloi, De queiques Erreurs sur la papaalé, Paris, 
1859, p. fa 273. si 
i p š 
5 Ua rabb n de Manlone disall à un prêire calholique de ma 
connaissance, dans Vinlimile d'un lêle-à-tête : „il faut l'avouer ; l ya 
reellemeni dans volre religlon une force convertissanie", De Maisire, 
„Du Pape”, ani DP ai, ta Roi, 
T ve, T ai, Pi Pi 
H erorik eg Histoire ray ae de la Russie, Bruxelles, 1847, vol. I, 


1 Oeuvres Complâles, XIV, p. 58. 


2 V. Georges Goyau, La pensée religieuse d ]. de Maistre, R 
vue oes er Mondes, H Avril iat piane Tae, Bes 
em, 


6 Ibidem. 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Decit, creştinismul aşa cum ti înțelegea Alexandru, nu era şi 
acela al lesuiților, și desigur la aceasta contribuia mai ales puter- 
nica influență a doamnei de Kriădener, care nu era „comme une sa- 
inte du moyen ge... qui nous apparait, une sainte du Nord, du 
XIII-âme siècle...“ cum fi plăcea lui Sainte Beuve s'o vadă 4, cì o 
biată femee cu gindirea șubredă, neștiind hotărit ce vroia, însufiețită 
doar de o nevoe irezistibilă, ca lumea să se ocupe de dinsa. 2 

Numinismul doamnei de Krüdener era cu totul opus catolicis- 
mului şi conducea la un fel de „Creştinism universal“ care nu era de 
loc ortodox, | 

Deacela, la primul prilej, — atunci cind o nouă  conver= 
tire—acela a tinărului Galltzin—întări acuzările care vedeau cauza | 
convertirii în influența lesulților, țarul isgoni pe aceştia din Peters- 
burg (1815), urmind ca mai tirziu (1819) să-i gonească dia cuprinsul 
intregului Imperiu. 

Nemulțumirea țarului, inainte de a se manifesta vădit prin stä- 
ruințele depuse pentru rechemarea lui ]. de Maistre, ministrul regelui 
Sardiniei,—ia care el vedea pe directorul sufletesc al celor ce imbră- 
țişau catolicismul, 3 se arătă mai intăiu prin indemnul ce-i dete lui 
Alexandru Sturdza, ca unul ce era printre tei mai culți dintre nobilii 
ce nu părăsiseră religia strămoşilor lor, de a scrie şi publica acele 
„Consideraţii asupra doctrinei şi spiritului bisericii ortodxe”, care. 
în speranța drept credlacioşilor trebuia să demonstreze superioritatea 
credinței ortodoxe asupra celei catolice, 

Incurajarea imperială pare să nu fi fost pur platonică: după 
cum reese dintr'uă pasagiu dintr'o scrisoare a lui de aistre cătră 
abatele Rey 4 şi dintr'unul din cartea lul Falloux „M-me Swietchinee 5. 
pare că tinărul scriitor primise ca răsplată frumoasa sumă de 20 mil 
ruble, din caseta particulară a Impăratului. E drept că afirmația este 
a unor adversari, ea lasă este un indiciu al importanței ce se dădea 
acestei apologii a ortodoxiei, Intr'o vreme cind duşmanii el reușiseră 
s'o intunace, 

Care erau ideile pe care le vintura Alexandru Sturdza ia această 
avidă operă de debut ? O cercetare puțin amănunțită a celor cuprinşe 
în această lucrare, ne va lămuri. J f 

In dorința sa de a proslăvi credința pe care o vedea amenințată 
de propaganda măestrită a lesuiților, prima virtute a religie! sale pe 
care o invoca, era caracterul pur creștin, apropiat de acela al bise- 
ricii primitive, pe care a ştiut să-i păstreze biserica ortodoxă dea- 
iungul veacurilor. În fața catolicismului care, mai ales subt Inspirația 


1 Sainle-Beure, „Portralis de femme", e. 383 ; e drept că aceast 
apreciere, datată din 1857, cind romanlicul Sainte Beuve plulca în lus 
mea sfinjilor si a sfintelor pe care îi desgropase din uilare peniru pu- 
blicul din Lausanne cārula îi dădea conlerinjele sale despre „P 
Royal”, a fosi modificată mol tirziu de marele critic, atunci cind lzvoa 
reie nouă puneau înir'o lumină ma! complectă pe celebra mistică, | 
V. Sainie-Beuve, „Poriraits Litléraires”, vol. 5, studiu! ce 
I-l consacră, A 3 
3 In scrisoarea călră ambasadorul său la Turin, țarul se pline 
gea amarnic „conire le zèle de prosâiylisme du comte, son langage a 
sujel des Jâsuites...", G. Ooyuu, loc. cil., p. 645, 
4 V.J. de Maisire, Lelires et opuscules, Paris, 1855, vol, I, o 
scrisoare datală din Turin, 26 lanuar, 1820. a 
alloux, M-me Swetchine, vol. I, p. 199. 


323 


UN APĂRĂTOR MOLDOVEAN AL ORTODOXIEI 


lesuită, st depărtase aşa de mult de vechea credinţă, Sturdza punea 
ortodoxia, rămasă mereu credincloasă acelui spirit profund care insu- 
jiețea biserica din primele veacuri, intocmai după cum Bossuet opu- 
nea ereziel protestante continultatea bisericii al cărui stilp era, 1 Şi 
e interesant cum astăzi, după peste 100 ani, cei care se ocupă de a- 
celași problemă, recurg la acelaşi argument, Idela pa care o intilnim 
in opusculul doctrinarului moldovean, în 1816, o găsim exprimată a- 
proape în aceiaşi termeni intr'un studiu apărut anul trecut într'o re- 
vistă italiană, din care volu extrage un pasagiu semnificativ : „E pure 
vero che noi Russi amiamo e vaneriamo nel nostro culto la sua anti- 


„chita, L'affinita sua con it rito della chiesa cristiana primitiva“. 2 


Şi cu toate că atit de aproplată de vechiul spirit creştin, con- 
tinuă Sturdza, biserica ortodoxă nu-i mai puțin apropiată de spiritul 
modern în ceiace el are mal profund adevărat, ceiace nu-i fără o 
violentă contradicţie care a scăpat poate entuziastului apologist, dar 
mai ales constitue o inexactitate, intrucit biserica ortodoxă a rámas 
totdeauna refractară oricărul curent de reinoire şi ca mărturie imi 
permit a cita iar din interesantul studiu pomenit mai sus: „Siams 
diffidenti di froste ad ogni innovamento ; non amiamo iconi moderne, 
canti di chiesa composti di ricente, vedremo mel volentieri la lingua 
rassa, che pure è piu compresibile, sostitulre Pantica slavo nella li- 
turgla“. 3 ŞI cu atit mai vădită e inexactitatea afirmației sale, cu 
cit Sturdza încearcă a opune această putere de adaptare a bisericii 
ortodoxe la rosturile moderne, rigidității tradiționale a bisericii cato- 
ice, cind e cunoscut modernismul bisericii romane. E drept însă că 
Sturdza, n'a putut cunoaşte frumoasa, dar zădarnica Incercare a Pa- 
pel Leon al XIll-lea, care avea să închee veacul pe care el il fn- 

ea. 

“ră O altă mare virtute a bisericii pe care o glorifica, o găsea 
Sturdza În toleranța pe care Intotdeauna a arătat-o față de celelalte 
credinţe, într'o vreme cind această „virtute creştină, politică și socl- 
ală* după cum se exprimă G. Goyau, era ignorată și desprețuită de 
biserica apuseană, 

Nu arsi relua paradoxul lui Lamennais după care religia creş- 
tină ar fi intolerantă, fiindcă „toute croyance exclut les croyances 

sées“. 

aii Dacă fosă admitem, cu Sturdza, că toleranța e o virtute creg- 
tină, socotim că biserica ortodoxă s'a ţinut aproape tot atit de de. 
parte de ea ca și cea apuseană, cu deosebirea însă că Intoleranța a- 
cestela dio urmă e mai celebră, dată fiind vigoarea celor care au a- 


» é des varialions de la religion protestante". e 

2 E Nr la Ă crislianila orlodoza el la rivoluzione russe, în 

L'Europe ertesitie, ice a 8, p. 488. 
in, Ps 

4 pt gg aro Compleles, Bruxelles, 1859, De la Tole» 
rance, vol. Il, p. 194. Compară cu de Bonald, care nu se sprijină, 
ca Lamennais pe textele scriplurii (Lamennais invocă, intre altele, E- 
vanghelia : „Cine va fi crezul şi va li fosti bolezal se va mintul, lar cine 
nu va îi crezul va îi osindii, Marcu, XVI, 16) cil pe rajlune: „i nonae 
le plus éclairé sera l'homme le moins indifféreni ou le moins toléran $ 
et Pie souvrersinemen! inlelligen! doi! ŝire, par une necessile de sa 
nalure, souveralnemeni! ialolcranl des opinions. (De Bonald, Mélan 
ges Liilcr. poll. et philos, Paris, 1819, p. 238). 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tit de vie simpatie din partea unul om al cărul nume a rămas în cu- 
getarea veacului său, convins că prin aceasta nu ne depărtăm prea 
mult de obiectul studiului nostru, Ştiută fiind dragostea pe care o 
purta Alexandru Sturdza surorii sale, dragoste atit de protundă in- 
cit îl inspiră, la moartea el, o broșură de pomenire a virtuților el, 
cum avea să scrie şi Renan—mai tirzia— pentru lauda surorei sale 
Henriette. 


»ll y a des femmes qui traversent la vie comme ces souffles 
du priotemps qul vivitient tout sur leur passage“ spune undeva d-na 
de Kriidener, 

Poate că se gindea In clipa aceia la tinăra ci prietină, căreia 
| se potriveşte atit de minunat cugetarea celebrei mistice; căci Ro- 
xandra Sturdza, devenită contesă d'Edling, i a rămas în amintirea ce. 
lor care au cunoscut-o, prin farmecul fiinţei sale serioase, de o inte- 
ligență pe care studiile reculese o imbogăţiră şi care făcea din ea o 
ascultătoare simpatică şi pricepută în a da fiposta care înviorează 
conversaţia, 

Rolul pe care l-a jucat ea în viaţa sufletească a epocii, dacă 
nu prezintă caracterul acela de intensitate pe care—o clipă—l-a îm- 
brăcat apariția trecătoare a misticismului d-nei de Kriidener, dacă 
nu ia proporțiile majestoase ale înrturirii bunei sale prietine, d-na 
Swecin, care timp de 20 ani domal asupra sufletelor contimporanilor 
săi 2 nu e totuși lipsit de insemnătate, 

Ar fi interesant de studiat—dacă ar fi posibil — prietinlila oa- 
menilor mari. 

De multe ori, în preajma celora care şi-au săpat numele în a- 
mintirea pioasă a oamenilor, în cercul lor intim, intilnim personagil 
titate care insă-—odată ce ne-am apropiat de ci—radiază de o sim- 
patie infinită, care de multe ori aproape intunecă gloria copleșitoare 
a semeţulul lor vecin. Sint ființe care, în viață, au inspirat dragoste, 
stimă şi de multe ori admiraţie acelora care—datorită cărui ferment 
al creerulul lor ?—au cucerit atenția veacurilor ; a veacurilor care au 
şters pentru totdeauna amintirea celorlalți care, de multe ori, au apă- 
rut oamenilor pe care nol îl admirăm, cu mult mal vrednici de admi- 
rație decit propria lor persoană. Pe cind insă aceştia Sau impus vremii 
prin celace rămine: redarea atit de săracă |—a gindurilor care au 
frămintat sufletul şi veacul lor, aceștialalți— copleșiți poate de bogă- 


ţia ideilor care sbuclumau blata lor făptură—au rămas muţi, neputind 


spune totul; şi pulberea ln care s'a fărămiţat timpul lor le-a acoperit 
amintirea, ` 

Nu trebue Insă să-l plingem; poate partea lor a fost cea maj 
bună, căci nu-i tristețe mal mare decit aceia de a nu putea exprima 
intocmai celace giadeşti ; şi tăcerea desăvirșită e poate preferabilă 
unui avint cărula i se zdrobesc aripele, 

Roxandra Sturdza a fost din ființele acele alese care rămin în 


1 Se mărilase în 1816, la virsta de 28 ani; v. Ernes! Seillicre, 
Le coeur et la raison de M-me Sweichine, Perrin, Paris, 1924, p. 39. 


2 Seillitre, op. cil, v. cartea la intitulată : „Ving! ans de règne 
sur les âmes". 


UN APARĀTOR MOLDOVEAN AL ORTODOXIEI Î 327 


amintirea celor ce vin după ele, prin pomenirea prietiniilor ce au in- 
spirat şi a dragosiel de care au fost imbrățişate, 

Domnişoara de onoare a împărătesei Elisabeta, pe cara o înso- 
èa la Baden în 1812, inspiră destulă simpatie d-nei de Krüdener pen- 
truca aceasta să incerce a o atrage în cercul ei exaltat de admira- 
tori, O scrisoare pe tare o adresează tinerel moldovence—şi care 
e poate acelaşi despre care pomeneşte o scrisoare a d-nei Swecin 1 
inspiră țarului Alexandru | dorința de a cunoaşte pe autoare. 2 Şi 
lată cum, prin intermediul Roxandrei Sturdza se născu marea prieti- 
nie şi admiraţie care-l legă o vreme pe țar de celebra d-nă de Kra. 
dener, 

O altă prietinie, care n'a slăbit o singură clipă în tot lungul 
vieţii sale, a smuls uitării numele Roxandrei : aceia care o lega—din 
tinerețe —de d-na Swecin, care avea să devină mai tirziu o persona- 
litate ilustră a Parisului primei jumătăți a veacului trecut. 

Prietinia aceasta, în care cele două nobile femel puneau ce a- 
veau mai ales în sufletele lor generoase, işi are romanul în scrisorile 
pe care şi le scriau într'o exaltare comună. „Ce Qu'&changealent les 
deux amies de sentiments élevés, exquls et mystérieux est Inimagi- 
nable“ zice Sainte-Beuve vorbind despre această corespondenţă. 3 ŞI 
vorbind despre același corespondență, Sainte-Beuve adaugă că în ea 
„tous ses besolas (ale d-nei Swecin) de aimer, ses ambitions d'inte- 
ligence, ses jalousi=s tendres se ressembiaient et s'accumulaient sur 
une tête chérie“ care tra acela a Roxandrel, 4 

Deşi mai tinără decit ilustra sa prietină, 5 totuşi Roxandra e- 
xercită asupra el—mai ales la inceput—o puternică influență, despre 
care pe mărturisesc aproape toate paginile acestei corespondențe, 

E. Seillitre, care, în frumoasa sa carte citată mal sus, întitu- 
lează capitolul, în care vorbeşte de această „première amitié passjon- 
née de M-me Swetchine*— „Amitié exaltée pour Roxandre Stourdza*% 6, 
o analizează fn amănunt. Sotia Swecin, spune el, „parut tout d'a- 
bord se soumettre, avec une entière humilité, A influence de sa ca- 
dette, ou même se donner à cele=ci, dans un élan passlonnte de 
Vâme* 7. 

Pasagii, culese aproape la intimplare, din scrisorile acelea pa- 
sionate, pe care o despărțire prelungită le inmulțea, dindu-le un ac- 
cent ce de multe ori atinge culmi puțin obişnuite în acest gen şi care 
face ca paginile acestea să fie cele mal frumoase dintro corespoti- 
denţă pe care unii o compară cu acela a d-nel de Sévigać, pentru a 
o prefera poate, ne vădesc mai lămurit Jecit orice comentarii, inten- 
sitatea unul sentiment ce covirgea sufletul insetat de dragoste al ce- 
lebrei femel, 

„Mon amie, scrie Intr'un loc d-na Swecin prietinel sale, je sens 
trop bien le bonheur d'être aimée de vous pour que vous ne m'aimiez 


1 „Fratele d-tale mi-a celii scrisoarea d-nei de Kridener pe 
care i-ai trimis-o în copie. Mi s'a părul minunată și lul lo! așa”, D-na 
Swecin cătră d-ra Sturdza, 10 Augus! 1815, cial de d. Marius Theo- 
dorian-Carada, p. 10. 

2 V. Scholtzier, op. cil.. 

Sainie-Beuve, „Nouveaux Lundis*, vol. I, p. 219. 
Ibidem, pag, 252. 

D-na Swena era născulă în 1782. 

Ernest Seillitre, op. cil, pag, 20 ss.. 

Ibidem, pag. 21. 


~A 


328 ———— VIAȚA _ROMINEASCĂ 


pas toujours; vous ne pourrez jamais vouloir détruire un bien-être 
qui est votre onvrage..,* 

In altă scrisoare, un strigăt desnădăiduit, tzbucalt din tfrăminta- 
rea unui suflet ce avea nevoe de călăuza unui spirit liniștit şi serios 
ca acela al Roxandrei: „Reprenez-moi ; guidez-moi,« 

Acela care putea să exercite o influență atit de puternică asu- 
pra unei femel de elită ca celebra Rusoaică, o influență care să o in- 
tărească în criza ei sufleteasca (d-na Swecin pregătea atunci, în studii 
şi meditări, convertirea ei la catolicism) şi să-i uşureze sbuciumul 
(„La tonique intiuence de cette affection partagée allait Jul alléger le 
polds d'un fardeau qui menaçait d'accabler ses forces“) 1 nu putea 
fi decit un suflet ales. „En bonté, comme en tout ce qul est blen, 
vous allez toujours au-delà de ce qu'on imagine. Rien west petit, 
rien mâst restreint dans vos idées ou dans vos sentiments* (i scria 
d-na Swecin. 

ŞI la aceste mărturii venite dela persoane atit de deosebite ca 
suflet și cugetare, vom adăoga simpatia profundă pe care ştiu s'o in- 
spire lui Sainte-Beuve, qui s'y connaissait—atunci cind, puţin inaintea 
mi. ea vizită Parisul (1842) pentru a-şi revedea prietina din ti- 
nerețe. 2 

Nici o clipă, chiar cind noile preocupări şi soua viață a d-nei 
Swecin o indepârtară de aceia care rămăsese, cum spune nota citată 
din „Lettres et Opusculese, „attachce 4 Pâglise grecques, prietinia lor 
nu avu de suferit şi atunci cind îşi simți sfirșitul aproape, Roxandra 
d'Ediing intreprinse, din indepărtata e! Basarabie, unde se stabilise, 
după căsătoria sa, pe moşia dăruită tinerilor soți de Țarul Alexan- 
dru, 3 greaua călătorie spre Parisul prietinei sale. Ce va fi simţit cu- 
mintea Moldoveancă, legată de religia tradiției ei ortodoxe, In salo- 
cul acela „d'un caractere particulier, serieux, ingénieux, exttemâment 
artificiel! daspect . et qui se distinguait par une teinte théologique 
prononcée ?« 4 

Desigur, o milă intinită pentru ființa aceia zbuciumată care cău- 
lase intr'o exaitare chinuită mintuirea sufletului ei şi care jerttise to- 
tul pentru ceiace credea că este suprema sa datorie. 

Puţină vreme după această călătorie, Roxandra se stingea în 
Basarabia (1844), nu departe de țara părinţilor säl, editicind prin 
ce a ultimelor ei clipe pe toți cel care cunoscuseră viaţa sa demnă 

e pildă, 


Dacă acuzindu-i pt Alexandru Sturdza de ignoranță și tratindu.! 
drept copil la ale ştiinţei, J. de Maistre exagera, atunci cind vedea 
la el „rea credință“, färă Indoială că era nedrept. Celace susținuse 
tinărul scriitor, in opera sa de debut, izvora din adincul conştiinţei 
sale sincere şi profund religioase. Pasiunea lui apologetică nu izvora 
dintr'o atitudine ce şi-o impunea din anumite motive—mai mult sau 
mă! puțin Interesate—ci era izbucnirea întiăcărată a unui om care o 
viață intreagă avea să rămină fidel! credințelor tinereții sale. 


1 Ibidem pag. 23. 

2 V. Seillière, op. cil, pag, 20. 

5 lbidem, op. cit, pag. 39. 

4 Sainle-Beuve, Nouveaux Lundis, vol. I, p: 244, 


UN APĂRĂTOR MOLDOVEAN AL ORTODOXIEI 329 
————— 000 39 


Dovadă despre această sinceritate a sa vom găsi în imprejură. 
rile de mal tirziu. ale vieții sale. 

Concepţia politică a lui Sturdza era acela care se lega in mod 
firesc de credințele sale religioase. Revoluţia franceză, revărsind a- 
supra Europei o flacără care părea gata să mistue vechile Instituții, 
:guduise profund sufletele acelora pentru care moștenirea veacurilor 
trecute nu era o povară care să je sdrobească umerii, ci o comoară 
care le impunea sarcina de a o păstra şi a o transmite intactă genera- 
țiilor viitoare, Aceia care erau legați de vechile Instituții printr'o 
fibră intimă a sutletului lor, vedeau, cu o groază asemănătoare ace- 
lela a creştinilor din preajma anulul 1000, apropiindu-se adeverirea 
prezicerilor Apocalipsului: pentru ei Napoleon era Anti-Christ. 

S'a observat de mult, Bacon deja ne vorbeşte despre aceasta, 
că intotdeauna timpurile turburi, cînd viaţa omenească atirnă mal 
mult decit oricind de hazardul unei clipe, cind nesiguranța amenință- 
toare ne invălue şi ne zdrobește, sint cele mal prielnice marilor cü- 
tente religioase ; în dezastrul insingerat al bucuriilor vleții noastre, 
genunchii au mai pot ținea povara trupului nostru, lar sufletul cople- 
şit ne incovoae in umbra bisericilor. 

Niciodată bietul sufiet omenesc nu fu zbuciumat de maj grozave 
frămintări decit în clipele acelea aureoiate de cununa de flăcări a 
Revoluției, cind hoardele, insutieţite de o pasiune supraomenească 
parcă, făceau să sa zgudue din temelii Intocmirile ce păreau eterne, 
Hindcă erau vechi ; misticismului acela iacobin, exaltat şi căruia ni- 
mic nu-i putea zdrobi avintul, în tabăra duşmană îl răspundea acela 
bolnăvicios, vag, al unui Alexandru i, care nu era decit unul din 
nenumărații pelerin! porniţi în căutarea lul D-zeu şi a mintulirii. 

In atmosfera aceia care pecetiula sufletele pentru vecie, işi fră- 
mintă adolescența Alexandru Sturdza ; și nu era cu putinţă ca ecoul 
marilor zbuciumări să nu-l urmărească toată viața, după cum o boală 
avută in copilărie lasă citeodată urme pentru totdeauna, 

lată dece crezul politic al iul Alexandru Sturdza avea să fie 
acela plămădit în vremea cind „Săânschiloții* duceau dealungul Europei, 
în virful baionetei lor, torțile menite nimicirii a tot celace amintea de 
lumea cea veche pe care spiritul lor himerie o Ltedeau distrusă, in 
Măcările aprinse de entuziasmul lor, după cum mulțimile medievale 
credeau că izgonesc diavolul in flăcările rugulul ce purta trupul vre- 
unul vrăjitor. 

Procesul lul sufletesc nu putea H decit acelaşi prin care trecea 
un emigrat sau aristocrat pe care condiția sa socială, spiritul mediului 
in care trăia, formația seculară a sufletului său, Îl determinau in 
mod fatal să ia o anumită atitudine care nu putea fi alta decit o ură 
nciertătoare pentru tot celace părea că-şi trage rădăcinile din rătăci- 
rea aceia cumpiltă a revoluţiei franceze care insingerase cimplile Eu- 
ropel, o ruinase şi o dusese aproape de peire. 

Deaceia, Alexandru Sturdza va socoti, cași De Bonald, „qui 
n'y a qu'une, une seule Constitution de société politique et une, une 
seule Constitution de société religieuse, ia réunion et l'accord de l'une 
et de l'autre composant la vraie soclété civile. Cette unique Consti- 
tution de société politique est ta Constitution royale pure (Ialoculţi 
prin -absolutismul țarist») ; cette unique Constitution de société relij- 
gieuse est la religion catholique (înlocuiți prin -religia ortodoxă.) : 
hors de lå point de salut, même ici-bas et nulie stabilité", 1 


1 Sainle-Beuve, „Causeries du Lundi", rol. 4, p, 451. 


330 VIAŢA ROMINEASCA 


lată pentru ce el socoti ca o datorie a sa de conştiinţă să lupte, 
in marginile puterilor sale, în contra spiritului, pe care-l considera 
otrăvitor, al Revoluţiei, chiar după ce acesta fusese fnirint in cimpiile 
dela Waterloo şi chiar mal inainte incă, în 1804,în Catedrala în care 
se desfăşura pompa incoronării lui Napoleon, 

Priiejul de a și indeplini această datorie nu avea să întirzie, şi 
el îl găsi pe Sturdza la postal său, 

In anul 1818, cinstea de a adăposti lucrările Congresului anual 
al Sfintei Alianțe—legată tocmai cu scopul de a stirpi orice săminţă 
revoluționară, îi reveni orașului Aix-la-Chapelle (Aachen). Ceiace a- 
vea să se dezbată în acest congres, cit şi în cele ce-l precedaseră sau 
aveau să-i urmeze, era tocmal cejace forma obiectul preocupărilor lui 
Sturdza : Prigonirea inverşonată a tot ceiace putea să amintească de 
catolicismul acela grozav al revoluţiei, care poate nu murise în sin- 
gele grenadicrilor gardej imperiale. Fie din proprie inițiativă, fle din 
îndemnul țarului Alexandru care aprecia talentul său, tinărul scriitor, 
cunoscător atent al Imprejurărilor din Germania, pe care n'o părăsise 
incă, compuse un memoriu asupra situaţiei de acolo, documentat cu 
e Sea propriile sale informații sau cancelariile ruseşti îi putură 

Memoriul acesta, menit—ta intenția celor ce aveau să se folo- 
sească de el—să rămină secret, fu scos numal fn 50 exemplare, iri- 
mise diferitelor curți europene, interesate în menținerea păcii pe care 
eee A Graiis îşi luase sarcina s'o infăptuiască In Europa atit de greu 

e po 

Spiritul in care èra conceput memoriul, dacă astăzi nl s'ar pă- 
rea ciudat şi poate neserios, nu avea prin ce să surprindă intro vre- 
me cind amintirea ororilor atit de recente era incă vie şi singarindă, 
e drept că un suflu mistic, pe alocuri nebulos şi incoherent, transformă 
de multe ori acest text politic intr'o pagină de o puternică coloratură 
religioasă, 

Alexandru Sturdza vedea in Napoleon un trimis al Providenţei 
divine, 2 al cărul rol era ca, prin Campania din Rusia, să permită 
dușmanului său, ful Alexandru |, să distrugă această operă a Dia- 
volului care era evoluţia, readucind omenirea la o adevărată religie 
și la binefăcătoarea linişte, 

Opera aceasta de purificare, continua Sturdza, amenința să fie 
turburată ; spiritul revoluției părea că nu murise cu totul; ei amenința 
să reinvie, turburind liniştea atit de greu obținută, Da data aceasta, 
sciateia pornea—nu din Franţa, congresul acesta tocmai avea să-l 
acorde evacuarea teritoriului de cătră armatele aliate venite în 1815, — 
ci din Germania, focarul din câre avea să izbucnească o primejdie, 
mal mare încă poate decit acela ce fusese Inlâturată, 


1 „Als dønn in Seplember 1818 eln Kongres der Mächle za 
Aachen zusammenlral, ward demselben ein von einem russischen „Sia- 
aisra!, dem walachischen Bojaren Slourdza, verlassies Memoire „Uber 
den gegenwăriigen zustand Deutschlands” vor elegi, În weichem der 
ser domiooâră „optat, cr dale den Sa pircăsa bena herrsche, 

alerdrickung emplohle SO Ă 
Zeil (1813. 1830) moi T a lea war ger, Geschichte der neusien 
IA : Joseph de laica spunea la fel: „Bonaparte vient direcle- 

u ciel... comme la fo * (Scri - 
Fey, e E m udre“ (Scrisoare câlră Marchizul de A 


F 


UN_APĂRĂTOR MOLDOVEAN AL ORTODOXIEI 331 
aneo a S a. 


Dovezile nu-i lipseau lui Sturdza ; n'avea decit să invoace sta- 
rea de spirit a opiniei publice germane şi mal ales a studențimii, ai 
cărei rol a fost atit de covirşitor în acel „flsorgimento* național, E- 
xaltarea care ridicase pe Germani contra Franței şi-l condusese la 
Lipsea (1813) şi Waterloo (1815) nu-l părăsise: de data aceasta o in- 
dreptau contra Stintei Alianțe, in care vedeau duşmanul cel nou al 
nației germane, 

Spiritul generos al Revoluţiei nu trecuse zădaraie deasupra su- 
fletului german care, ca și „la Belle au+Bols dormant*, avea să fie 
trezit din somnu-i secular de acel „Prince Charmant" care avea så 
fie soldatul francez: dacă mindria națională ti indirjise ia lupta con- 
tra străinului, contra Francezilor, sentimentul acela nou al puterii lor 
avea să-i ameţească, ca un vin prea puternic, şi-l mina acum contra 
vechiului regim care—subt auspiciile Sfintei Alianțe—vola să se re- 
întroneze în micile curţi germane, cași cum nimic nu se intimplase 
dela gonirea și pănă la Intoarcerea pudraţilor prinţişori. Nu acesta 
era sentimentul popular care se trezise la o viaţă nouă, pe care voia 
să şi-o făurească in afară de tutela Sfintei Alianțe : şi e simbolic fo- 
cul aprins în Wartburg, în 1817, de cătră studenții germani, foc in 
care aruncară pentru a le nimici pentru totdeauna — „citeva cărți re- 
acţionare, un baston de caporal şi o ptrucă*,—pentru speranțele şi 
idealurile lor. 

Sturdza îşi putuse da seama de ceiace clocotea în sufletul popo- 
rului în mijlocul căruia trăia şi deaceia tl cuprinse teama pe care se 
grăbi s'o impârtăgească acelora care erau mai interesați în inâbugirea 
aor trămintări care puteau reinvia primejdia. 

Deaceia, In memoriul acesta, Sturdza denunța Impăratului Aus- 
triei şi Cancelarului Metternich, ţarului Alexandru şi ministrului său 
Nesselrode, pericolul ;"le atrăgea atenția asupra stării de spirit a po- 
porulul şi mai ales a studenţimii, 

In contra Unlversităţilor îşi indrepta el atacurile cele mai aprinse; 
pătrunderea sa Îl arăta că primejdia cea mare veneadin sinul studen- 
țimii aceleia pasionate, inflăcărată de indemnuriie patriotice ale das- 
călilor săi. Leacul îl vedea el într'o reformă fundamentală a invăță- 
mintuiui, de o necesitate care nu ingăduia Intirziare, şi care ar fi con- 
stat in îndepărtarea de pe catedră a profesorilor și inlocuirea lor cu 
aceia care erau chemaţi la o asemenea misiune, adică clericii, dețină- 
torii singuri al adevăratei înțelepciuni, 

Sfaturile lui nu aveau să rămină zădarnice: curind după ce con- 
gtesul dela Aachen avusese să se ocupe de dle, se luară măsuri care— 
dacă nu atingeau severitatea celor preconizate de Sturdza—nu erau 
departe de ea. Congresul dela Karlsbad (1819) avea să stabilească o 
supraveghere riguroasă a Universităţilor, a profesorilor şi a studen- 
ților, numindu-se ia acest scop, pe lingă fiecare din elo, cite un co- 
misar al guvernului; profesori și studenți fură eliminaţi din Universi- 
täți, pentru a-şi ispăşi idelle, instituindu-se în chipul acesta o adevă- 
rată teroare care, bine înțeles, nu avea alt rezultat decit a exaspera 
pasiunile, 

In gindul celor interesați, memoriul acesta era să rămină secret. 
Printr'o indiscreție în care apare mina presei—care Îşi face astfel o 
apariţie de efect în lumea diplomati-4—paginile acelea primejdioase și 
grele de amenințări apar în ziarul „Times*, de unde, în acelaşi an, 
sint copiate în traducere franceză, pentru ca In anul următor (:819) 
să apară in traducere germană, în „Poiltische Annallen=, 


. ] 
i A € 


332 A VIAŢA ROMINEASCĂ 
aa 1] 


Furia pe tare o deslănțui memoriul atit de acuzator al lui Sturdza 
intro epocă ce trăise, sau avea să trăiască, uciderea luj Kotzebue (23 
Mart 1819), vinovat tocmai de informaţiile pe care le dădea țarului 
despre situația din Germania, e lesne de inchipult, „Man kann sich 
denken, wie die Thatsache, dass diese Schrift 4 der Verhandiung über 
die deutschen Angelgenheiten auf dem Kongresse zu Grunde gelegt 
wurde, die Girnung unter der Jugend steigern musste, die ia der That 
hier mehr vateriândisches Ehrgetuhl zeigte, als die deutschen Kon- 
gressmitglieder, die sich van einem russischen Spion über die zus- 
tžnde Deutschlands belehren lessen«, 2 s 

Fu o avalanșă de protestări ale profesorilor—care răspunseră 
prin contra-memorii, prin apărări ale Universităţilor, —ale studenților 
care răspunseră prin amenințări. Cum viaţa fi devenise primejduită, 
Sturdza se retugie la Dresda, unde curind se căsători cu fica lui 
Christian — Wilhelm Hufeland, medic şi om de ştiinţă, a cărui viaţă, 
mai tirziu (1837, Berlin) avea s'o descrie intr'o operă ce era mal mult 
o apologie a creștinului decit a savantului, 

Nici aci însă nu scăpă de urmărirea dușmanilor säi și—provo- 
cat la duel de un student, a cărui nome ny s'a păstrat: tinărul coate 
voo Buchholz— Sturdza părăsi Germania, pentru a se întoarce in Rusia, 


UN APĂRĂTOR MOLDOVEAN AL ORTODOXIEI 23 
— (i a EI 


Alexandru Sturdza nu era de aceiași părere: tn răscoala gre- 
tească care— pentru motiva diterite, e drept—stirnise entuziasmul Eu- 
topei, el nu vedea „Acțiunea ruşinoasă a unei societăţi secreta* ca 
țarul, nici o aventură romantică şi glorioasă ca Apusul, ci incerca- 
rea disperată a unul popor creștin de a scutura jugul secular al ne- 
credincioşilor: nu era cu putință ca sufietul lui, animat de o credință 
statoraică şi profundă să rămină nepăsător sau să se încline Inaintea 
contingențelor politice, Deaceia, profund indurerat—atit de reuegarea 
țarului care echivala cu o asasinare 4 celor ce crezuseră în el, cit 
şi de pasul la care era impins tocmai prin atitudinea aceluia care cra 
stăpinul său—autorul „Greciei în 1821" preferi să se retragă din viața 
politică care nu-i adusese decit amenințări şi amărăciuni şi părăsi 
Rusia, odată cu serviciul său de pe lingă ţar. Retras în Germania, 
In mijlocul studiilor şi reculegeril sale, el va fi avut incă durerea de 
a vedea consecințele abținerii ruseşti: masacrele dia Chios (1822), 
care avură cel puțin rezultatul de a cutremura de groază pe ţar. Fră- 
mintat de dorința de a interveni în favoarea Grecilor, reținut de cal- 
culele politice aie lui Metternich, tarul Alexandru, nemulțumit de sine şi 
neștiind ce se facă t muri In 1825, sau se retrase fa o mânăstire u- 
miä, după cum vrea legenda, 2 

In Germania, Alexandru Sturdza se dădu exclusiv studiilor și 
mtditațillor sale din care nu-i turbură decit o nouă rechemare in 
tuncție subt Nicolai |, care se folosi de experiența sa politică la Mi- 
nisterul Afacerilor Străine, slujbă pe care o părasi pentru totdeauna 
în 1840, pentru a-și împărţi timpul intre grijele sale de moșier bogat, 
preocupările sale de filantrop şi creştin pios şi meditațiile sale de om 
de studii, 

in anul 1837, pe cind se afla la Berlin, îi fu dat să contribue 
la educația sufletească a rudelor sale, principii Dumitru şi Grigore 
Sturdza, fiii domnului de atunci al Moldovei, Mihail Sturdza, 

Prelegerile sale de morală şi religie ne-au fost păstrate şi ti 
părite de cătră Mihail Kogălniceanu, care poate asista şi el la lecţiile 
prietiniior săi și lată cum activitatea ginditoare u Moldoveanulul care 
trăise separat, departe de țara din care işi trăgea obirşia, se leagă o 
clipă—prin intermediul elevilor săi— de viața sufletească a poporului 
pe care el nu avusese de unde să.! cunoască şi al cărul fiu totuși era, 
prin părinţii săi Scarlat Sturdza şi Sultana Moruzzi, 

Reunirea acestor prelegeri, tipărite ia laşi, în 1842. subt tittul 
„Etudes religieuses, historiques et morales“, subt ingrijirea lui Mihail 
Kogălniceanu, së bucura de un succes remarcabili, căci puțină vreme 
mai tirziu intilnim o a doua ediție, urmată poate de altele. 5 

Nu vola rezuma lucrarea, care incepe subt nobilele auspicii ale 
unel cugetări pe care nimeni n'ar putea-o desavua: „L'usage le plus 
noble que Phomme puisse faire de ses facultés intelectuelles, c'est de 
les consacrer A la recherche de la vérité«. 4 


i 


Politica însă, cu vicisitudinile el, nu putea inăbuşși celace stä- 
piaca intreaga sa iliață: profundul său sentiment religios şi atunci 
cind imprejurăriie făcură ca latre credința sa şi atitudinea sa politică 
de supus al țarului să izbucnească un conflict, tragic pentru o con- 
știință scrupuloasă, Sturdza nu şovăi să se indepărteze de stăplnul 
său, pentru a nu renega credința sa ortodoxă, 

Ceiace prilejul acest conflict sufletesc fu răscoala Qrecilor, din 
anul 1821. Se cunoaşte rolul echivoc pe care l-a jucat guvernămintal 
rus și prepararea şi incurajarea acestel răscoale, făcută în scop dea 
libera pe Greci, creștini ortodoxi, de subt stăpinirea turcească. Co- 
munitatea de religie forma, pentru Ruși, o legătură destul de puter- 
nică pentru a-i indemna la un sprijin, dacă nu fățiș, totuşi destul de 
eficace şi țarul Alexandru nu-şi ascunse simpatia pentru cauza gre- 
cească. Atitudinea sa nu era determinată numai de motive religioase, 
ci şi de dorința de a indeplini ceiace fusese dorința Caterinei a I-a: 
nimicirea imperiului turcesc şi restatornicirea Imperiului bizantin. 

Deaceia, cind la congresul din Laybach (1821) sosi vestea răs- 
coalei Grecilor de subt conducerea lui Alexandru Ipsilanti, care trecuse 
Prutul, ţarul nu se putu reține de a exclama: „Le brave garçon ls, 
Fu insă de ajuns ca Metternich să intervină, dovedind țarului primej- 
dla ce amenința Siinta Alianță dacă unul din stiipli ei ar incuraja 
tendințele revoluționare, ori de unde ar veni ele, pentru ca Impăra- 
tul Rusiei să-şi înâbuge sentimentele și dorinţile. De acela, într'o $e- 
dinţă solemaä a Congresului, țarul protestă în contra zvonurilor care 
acuza Rusia de dușmănie In contra Porții și sprijinire a insurecției 
greceşti, jar intro scrisoare cătră Ipsilanti el proclamă că sar îl ne- 
demn de Impărat de a mina temeliile Turciei prin acțiunea rușinoașă. 
a unei societăți secrete», 
Rit Sti "uit 


1 Memoriul lui Sturdza. 
. läger, op. cil. 


tternich, in „Memoriile“ sale, îl delinea cu cruzime, dar nu 

lără Feng a ză ei, o idee are nevoe de doi ani peniru a se dez: 

tolla, devine sislem în ena 3-lea, e alieralā în limpul celui de-al 

- I nimicilă in al 5-lea”, 
pan 2v Lesa Tohia „Jurnalul postum al bălrinului Fedor Curmici”, 
3 În Biblioteca Academiei Romine se găsesc numai 2 exemplare, 
i dijie. A 

sia py a ug n ra or Saini-Martin: „La vie nous a élé donnée 

„Pour que chacune des minules dont elle se compose sol! cchangte 
contre une parcelle de la rcrile“, 


334 VIAȚA ROMINEASCA 


de o pioasă inălțare 
sufletească In care erau concepute acele discursuri „ad usum del. hi- 
intăptulrea binelui—intr'o exaltare care-i 
este obişnuită Sturdza exclamă: „Tu b'avanceras dans la connaissance 
de la vârite, o homme l, Qwautant que tu avanceras dans la pratique 
du bien*;1 —lao preocupare de toate zilele de fiinţa acelui Dumnezeu 
care este „un tout-puissant, créateur et conservateur de ses oeuvres", 
care este „le souverain bien-summam bonum", din care „le mal 
apparent dans l'univers ne saurait émaner directement, ni de soa 
essence parfalte, ni de sa volonté saintes ;2 la o cufundare reculeasă 
a sutletului nostru în rugăciune, care este „l'élévation de notre esprit 
et de notre âme vers Dicu, pour lui rendre grâce, le glorifier et ini 
demander tout ce quj est atile à notre salut*, 3 

Din paginele acestea care imbrățişează viaţa sufletească aome- 
nirii, în trăsături repezi și lapidare, se desprinde o filozotie a istoriei 
care, dacă nu atinge majestatea aceleia alui Bossuet din „Discours 
sur l'Histoire universelle”, e izvorită din acelaşi inspirație profund 
creştină şi religioasă care vede ln toate împrejurările vieţii popoarelor 
degetul Providenţii, pe care Sturdza o defineşte: „l'action non inter- 
rompue de Dieu sur les oeuvres*, care emană „de ia sagesseet de la 
bonté divine et pourvoit sans cesse å ce que toutes les créatures se 
conservent dans lours sphères respectives et remplissent le but finaj 
de leur créations, 4 s 

Ceiace mal țin să relev e cultura vastă— pentru vremile acelea — 
pe care o stăpinea Sturdza; atunci cind vorbeşte despre existența iuf 
Dumnezeu, në citează operele lui Clarke şi Abbadie asupra acestul 
subiect, altă dată ne va cita pe Cicero, Bacon, Châteaubriand (dia 
„Gâale du Christianisme") și mai ales „les deux admirables ouvrages 
de Bernardin de Saint-Plerre, intitulés „Etudes dela Nature: et „Har- 
monies de la Nature“; intr'ua loc ne vorbeşte despre „Le traité sur 
Da, me par de E pzara de Maistre—pe care-l recomandă fără nicio 
reticență— „Le monde primitif* par Court et ? » - 
bolique* de Kreutzer. R ji NE: d A caiet ca 

Mai intilnim numele și pasagii din: SH, 
cita decit pe cel mai celebru Newton şi alţii 
servește drept mărturie 
stăpinit sutietul şi mintea in decursul unet 
vieți consacrate studiului și virtuții, 

Ultimii ani ai vieții sale ei li impărți între lucrări eviavioase ca 
traduceri din rusește in franțuzezta a „Homeliilore arhlepiscopulu! 
Inocențiu al Charkowului (Paris, 1846), a predicelor şi sfaturilor 
mitropolitului Filaret al Moscovei, opere originale in rusește şi franțu- 
zeşte, precum și In Inființarea de opere da binefacere şi caritate, 
punind astfel in practică sfaturile date altădată, la Berlin, tinerilor 
principi moldoveni, 

Moartea îl găsi în mijlocul acestor indeletniciri atunci cind 
(în 1854) puse capăt unei vieți care contribulse, in marginile puterilor 
sale, la „implinirea voel iui Dumnezeu, care vrea ordine şi adevăr in 
omenire“ după cum se exprimase altădată sora sa, Contesa Roxandra 
d'Edliog, 5 

1 Pag. 2. 

2 Pag. 2. 

5 Pog. 82. 

4 Pag. 19. 

5 M, Theodorian-Carads, op. cil., pag. 41. 


UN _APĂRĂTOR MOLDOVEAN AL ORTODOXIEI 335 


IV 


Rolul pe care a avut să-l joace în istoria politică şi religioasă 
a timpului său Alexandru Sturdza m'a fost din cele mai insemnate; 
i-a lipsit timidului consilier al țarului Alexandru I însușirea acela 
misterioasă care statornicește celebritățiie și nu lasă să plară amin- 
tirea frămintărilor lor. 

Totuşi, numele lui a fost legat de evenimente politice şi re- 
ligioase ale vremil sale, viața sa fiind impărtăşită între cela două 
mari preocupări ale unul suflet mare, căci „la religion et le gouver- 
nement politique sont les deux points sur lesquels roulent les choses 
ħumaines*, cum spune Bossuet, Şi dacă nu ne-ar aminti de el decit 
opera lui J. de Maistre „Du Pape“ pe caro acesta a scris-o ca răs- 
puns atacurilor cuprinse in „Considérations sur la doctrine et Vesprit 
de l'Eglise orthodoxe", pornit dela principiul său că cea mal bună 
„refutare a unei cărți proaste era o carte bună asupra acelulaşi 
subiect+—şi pentru a da astfel spectacolul „de deux athiates laiques, 
l'un ministre et l'autre chambellan, l'un Moldave et Vautre Allobroge, 
iuttant àla face de l'Europe, en français", 1 socotesc că numele lui incă 
War merita să rămină plerdut io pulberea uitării, 

lată dece am socotit că e o ploasă datorie, față de un om care 
a gindit şi a suferit din cauza credințelor sale, care a trăit pentru a 
căuta adevărul și a crezut că l-a găsit In cciace forma credința stră- 
moşilor săi, cala galeria strălucită în care se desprind luminos figurile 
unui De Maistre, De Bonaid, Lamennais, Lacordaire, Montalembert și 
atiția alții, să adaug medalionul—care pentru nole mai prețios fiindcă 
e acela al unul fiu al acestul popor—al aceluia care a fost atit dea- 
propiat sulleteşte de obiectul preocupărilor lor, 

Rămine ca cetitorul acestor pagini să judece dacă ele mă scuză 
şi mă îndreptăţesc, 


Manuel Menicovici 


1 J. de Maisire, Oeuvres, XIV, p. 58-59, ciial de O. Qoyau,op. 
cil., pag. 617. 


Un drum 


(Poveste) 


Demult, de cind nici basmul nu mai ştie, 
La începutul vremii lui dintăiu, 
Un drum ursit la lungă pribegie 
S'a deşteptat pe fundul unei văi, 


Din leagănu-l! de mintă şi de nalbă, 
El asculta poveşti pe lingă mai, 
Cum le'ngina pirăul val cu val 
Inviorind singurătatea albă, 


Cind drumul sprinten a crescut mai mare 
ȘI s'a urcat prin iarbă spre pădure, 

ll săruta copiii prin ponoare, 

Ia treacăt după fragi și după mure, 

ŞI toată ziua se uita la soare... 


UN DRUM 337 
Ae E aand a ONE pe: 


Minaţi de anotimpuri şi de vint 
Treceau în tihnă anii pe pămînt; 
Dar lumea totdeauna, dimineaţa, 
Mai vie-şi arăta luminii, faţa, 

Căci tot privind cărarea el senină, 
Se'ndrăgostise drumul, de lumină... 


In revărsatul unei primăveri, 
Cind cer albastru ride 'n orice floare 
Şi încălzeşte fluturii stingher), 
Pornise drumul singur după soare... 


ŞI zile 'ntregi şi ani intregi de-a rindul, 
Cu vinturi şi cu ţărnă grea pe frunte, 
Câlătorea să-şi împlinească gindul 
Prin vălmăşagul clipelor mărunte. 


Zădarnic primăverile-i şopteau 
Cu graiurile limpezi de izvoare 
Ca viaţa-i buralană trecătoare 
ȘI vreme lungă nu-i de pribegie; 


Pădurile *n zădar i se ragau 
Cu crengile copacilor, să vie 
In codru ca "'ntr'o casă părintească; 


UN DRUM _________________339 


338 VIAŢA ROMINEASCA 
N ———— A 3 DRUM 
Privighetorile să mi | adoarmă sara, 

ȘI nopţile cu lună plină să-l gătească, 


In horbote de umbră şi lumină... 


In preajma unei zile moi de toamnă 
Cind palidă-i lumina, parcă moare, 
Şi nouri grei pe cer s'au năpustit, 
Pribeagul drum îndrăgostit de soare 
Pe uliţile unui tirg s'a rătăcit, 
Și-aşteaptă veşnic altă zi senină, 

Se plece singur iarăşi —spre lumină... 


Că drumul, călător cu pas grăbit, 
Mergea mereu tăcut spre răsărit 
Cu flori de romăniță *mpodobit, 


G. Bărgăuanu 
Și verile cind îl vedeau că vine, 


Cu valuri lungi de griu Pademenean 
Şi cu văpăi trimese de la soare, 
Impărăţia lor să i-o închine, 
Amurgul să-l învălue 'n răcoare 

ŞI greerii finețelor să-i cinte,.. dar, 
Zădarnic valurile se plecau 

ȘI-I răcorea amurgul în zădar... 


Că'n straiu de colb, uscat şi peticit, 
De sămăna c'un cerşetor la port, 
Mergea spre soare drumul nesfirşit, 
Posmorit şi orb, cum trece-un mort. 


Din cit a mers drumeţul an cu an 
Spre zarea fără margini, străvezie, 
Să-şi Implinească visul năzdrăvan, 
Pe urma lui, atita basmul ştie : 


+ 
Să ` | | 


OBLOMOv 341 
——— 34 


din toate chestiile vieţii, şi că toate celelalte intră numai în 
parte — cit loc liber mai lasă dragostea, 

La femeia aceasta trecea, înainte de toate, arta vieţii—arta 
de a se conduce, dea ținea în echilibru gindul cu intenţia, in- 
tenția cu îndeplinirea. Nu era chip s'o găseşti nepregâtită, fără 
veste, cum nu poţi surprinde un duşman vigilent pe care, oricit 
l-ai pindi, totdeauna ai să întiineşti privirea-i îndreptată asupra-ţi, 
în aşteptare... 

Elementul ei e societatea, şi deaceia tactul, precauţia la 
ea precedă ilecărul gînd, fiecărui cuvint şi fiecării mişcări, 

Nu-şi deschide niciodată şi faţă de nimeni, mişcările intime 
ale inimii, nimănui nu încredinţează tainele sufleteşti ; nu vezi 
lingă ca o bună prietină, o bătrină cu care să şoplească la o 
ceaşcă cu cafea. Numai cu baronul von Lahgwagen rămine 
adesea singură; cara baronul stă uneori pănă la miezul nopți, 
dar aproape totdeauna cîni e şi Olga; şi mai mult tac, dar tac 
cu un fel de înţeles, tac cuminte, parcă ar şti ceva, ce nu ştiu 
alţii, dar—attia. 

Parcă le-ar plăcea să stea împreună—asta-i toată încheerea 
care se poate scoate, privinda-i, poartă cu dinsul caşi cu 
alţii: cu bunătate, cu bună voinţă, dar tot aşa de egal şi liniştit, 

Gorile rele se folosiseră într'o vreme de lucrul ăsta şi înce- 
puseră să facă aluzii la oarecare prietinie veche, la o călătorie in 
străinătate împreună ; dar In raporturile cu dinsul nu se arâta 
nici umbră de vre-o simpatie ascunsă, deosebită, ceiace s'ar fi 
dat cumva pe faţă, 

De altfel baronul e epitropul unei moșioare a Oigăi,—care 
ajunsese, nu ştiu cum, cauţiune pentru o intreprindere, şi se 
incurcase acolo. 

Baronul conducea procesul, adică făcea pe un oarecare 
cinovnic să scrie nişte hirtii, le catea cu lorneta, le iscălea şi 
trimitea pe acelaşi cinovaic cu ele pe la tribunale, iar el, prin 
legăturile sale cu lumea, dădea procesului un curs satisfăcă- 
tor, Dădea nădejde întrun sfirşit apropiat şi fericit. Lucrul ăsta 
puse capăt zvonurilor răutăcioase, şi toţi se deprinseră să pri- 
vească pe baron drept rudă, 

Avea aproape cincizeci de ani, dar se ținea foarte bine, 
numai că-şi cănea mustăţiie şi şchiopăta puţin de un picior. 

Era politicos până la exces ; niciodată nu fuma faţă de 
dame, nu punea un picior peste altul, şi def4ima pe tinerii care-şi 
îngăduiau să stea răsturnaji în fotoliu, în societate, şi să-şi ridice 
genunchii şi ghetele la nivelul nasului. Baronul şi În odae stă- 
tea cu mănuși, scoţindu-le numai cind se așeza la masă. 

Era îmbrăcat după ultima modă şi purta la fraco mul- 
time de cordoane. Umbla totdeauna în cupeu şi îngrijea de cai 
grozav ; Inainte de a se aşeza în trăsură, o inspecta de jur im- 
prejar, inspecta hamurile, chiar copitele cailor, lar uneori scotea 
o batistă albă și freca umărul sau spinarea Cailor, ca să vadă 
dacă-s curăţi|i bine. 


Oblomov 


Partea Il 
VIII 


Intreagă această zi fu pentru Oblomov o zi de treptată 
dezamăgire. O petrecu cu mătuşa Olgăi, femee foarte etice, 
cu o figură impunătoare, imbrăcată totdeauna minunat, totdeauna 
într'o rochie nouă de mătasă, care i se potrivea de minune 
totdeauna cu nişte guleraşe așa de elegante de dantelă ; boneta 
—făcută deasemenea cu gust, iar panglicile sint potrivite cu grijă 
pentru faţa ei de femee de cincizeci de ani, dar încă fragedă. 


iscusință întrun şal bogat, 

Niciodată n'o vezi cu lucru; să se plece, să Coast, să se ocupe 

de mărenţişuri —nu se potriveşte cu figura, cu ţinuta el ravă, 
Chiar poruncile, servitorilor şi servitoarelor, le dădea cu 


Uneori cetea ; de scris—niclodată ; dar vorbea frumos,—d 

ae pu mal, iranțuzegie: Băgă de sama insă îndată că Obio 
A mba franceză, se exprimă t 

P trecu ia: ba aA Xprimă nu tocmai liber, şi de a doua 

n conversații nu-i visătoare şi nu face deşteapta ; 
capul ei parcă ar fi trasă o linie, peste care Larang arte 
nu trece. Se cunoştea după toate că sentimentul, orice fel de 
simpatie, neexceptind dragostea, intră sau au intrat în viaţa ei 
deopotrivă cu celelalte elemente, pe cind la alte femei vezi în- 
dată că dragostea, dacă nu de apt, dar în vorbă, face parte 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 
i S OSA a OOO 


O cunoştinţă o intimpina cu zimbet amabil şi politicos, 
pe un necunoscut—la început rece, dar dupăce necunoscutul fi 
era prezentat, răceala se schimba tot în zimbet, şi cel prezentat 
putea conta pe el totdeauna. 

Discuta despre orice : şi despre virtute, şi despre scumpete, 
şi despre ştiinţă, şi despre societate—cu acelaşi precizie; işi 
exprima părerea în fraze clare Şi precise, parcă ar fi exprimat 
nişte sentințe gata, scrise gata într'un caet de curs, şi puse la 
dispoziţia lumii drept manual pentru toți. 

Raporturile Olgăi cu mătuşa fuseseră pănă aici foarte sim- 
ple şi pașnice; în gingăşie nu treceau niciodată graniţele cumpă- 
tării, na s'a strecurat între ele niciodată umbră de neințelegere,— 
celace provenea parte din caracterul Mariei Michailovnei (mătuşa 
Olgăi), parte din lipsa de orice pretext pentru amindouă—de a 
se purta altfel,  Mâătuşei nici nu-i trecea prin minte să ceară 
Olgăi ceva, ce i-ar fi contrazis dorințele; Olga nu s'a gindit nici 
în vis să nu îndeplinească vre-o dorință a mătuşei, să nu-l ur- 
meze sfatul. 

ŞI în ce se arătau aceste dorinţi ? In alegerea unei rochii, 
în plieptănătură, sau unde să meargă, la teatrul francez, ori la 
operă. 

Olga asculta într'atita, intru cit mătuşa exprima dorinţa, 
sau dădea sfatul, — nimic mai mult; lar mătuşa îl dădea totdea- 
una cu un ton cumpâtat, până la răceală —întrucit fi îngăduiau 
drepturile de mătuşă, niciodată mai mult. 

Raporturile astea erau aşa de incolore, încit nu se putea 
judeca, dacă în caracterul mătuşei era vre-o pretenţie Ja supunere, 
la o afecţiune deosebită din partea Olgăi, nici dacă era în ca- 
reia Olgăi ascultarea, sau o deosebită dragoste față de 
mătuşă, 

In schimb, dela cel dintăiu pas, văzindu-le împreună, se 
putea preciza, că sint—mătușa şi nepoata, nu mama şi fiica. 

— Eu plec la magazin: nu-ţi trebue ceva ?-— intreba mătuşa. 

— Da, ma tante, aşi vrea să schimb rochia lilas,—zicea 
Olga, şi plecau împreună; său:—nu, ma tante,—zicea Olga :— 
am fost decurind. 


Mătuşa o lua cu două degete de obraji, o săruta pe 
pars iar fata săruta mina mătuşei, şi una pleca, iar cealaltă 
răminea. 


— Luăm aceiaşi vilă şi de data asta ? —zicea 
ca întrebare, nici ca afirmare, 
însăşi şi nu s'ar hotări, 

— Da, acolo e foarte bine, — răspundea 

Şi vila era luată, 

lar dacă Olga zicea: 

— Ah, ma tante, cum nu te-ai 
de nisip ? N'ar fi mai bine să încercăm În altă parte? 

— Să vedem, — zicea mătuşa. — Olenca, mergem la teatru ? 
Se strigă mult despre plesa asta. 


mătuşa, nici 
ci aşa, parcă ar vorbi cu sine 


Olga. 


plictisit de pădurea asta, l 


| OBLOMOV 343 


| 
| 


— Cu plăcere, —răspundea Olga, dar fără grabă de a-i 

implini dorinţa, fără aer de supunere, 

Uneori mal discutau. 

— Dar bine, ma chère, parcă ţi se potrivesc ție panglicile 
? zicea mătuşa.—la mai deschise. 

— Ah, ma tante! A şeasea oară Sint cu deschise ; bate la 
ochi, la urma urmelor. 

— Atunci ia pensée, 

— Dar astea nu-ţi plac? 

Mătuşa se uită bine şi scutură din cap. 

— Cum vrei, ma chăre, în locul tău eu aşi lua pensée, 
sau deschise. 

— Nu, ma tante, mai bine să le lau pe astea, — zicea Olga, 
fără Incăpăţinare, dar lua ce-i plăcea. 

Oiga cerea mătuşei sfaturi nu ca unei autorităţi, al cărei 
verdict să fie lege, ci aşa, cum ar fi cerut sfat oricărei alte fe- 
mei, cu mai multă experienţă. 

— Ma tante, dumneata al cetit cartea asta ? Ce e acole ?— 
intreba ea. 

— Ah, ce groazăl—zisea mătușa, respingind cartea, fără 
s'o ascundă, şi fâră să ia nici o măsură, ca să n'o cetească Olga. 

iar Olgăi niciodată nu l-ar fi trecut prin gind s'o cetească. 
Dacă se indoiau amindouă,—se adresau baronului von-Langwagen, 
sau lui Stoiz, cînd era de faţă, şi cartea se cetea, sau nu se cetea, 
după verdictul lor, 

— Ma chère Olga l—zicea uneori mătuşa.—Despre tînărul 
ăsta care mereu se apropia de tine la Zavadschii, mi s'a poves- 
tit ceva, nu şiiu ce istorie proastă. 

ŞI atita. lar Olga—cum o vrea: vorbească cu dinsul, 

sau nu. Fe br. “ 
Apariţia lui Oblomov în casă nu deşteptă nicio întrebare, 
nicio atenţie deosebită, nici din partea mătuşei, nici a baronului, 
nici chiar a lui Stolz, Acest din urmă vroia să prezinte pe pri- 
etinul său intr'o casă, unde totul era pretenţios, unde nu numai 
mau să-ţi propună să dormi puţin după masă, ci unde nu-ţi vine 
să pui nici chlar picior peste picior, unde trebue să fii imbrăcat 
ingrijit, să bagi de samă ce vorbeşti—intr'un cuvint, nu-i chip 
nici să aţipeşti, nici să uiţi unde te afli, şi unde conversaţia era 
intotdeauna vie, în legătură cu viaţa curentă. 

Stolz mai credea că a introduce în viaţa somnolentă a lui 
Oblomov prezenţa unei femei tinere, simpatice, deştepte, vioae 
şi glumeţe, ar fi caşi cum ai aduce într'o odae întunecoasă o 
lampă, dela care prin toate colţurile s'ar revărsa o lumină e- 
gală, citeva grade de câldură, şi odala s'ar înveseli, 

lată tot rezultatul pe care-l urmărea el, prezentind pe 
prietinul său Oigăi. Nu prevăzuse că are să întroducă o rachetă; 
Oiga şi Oblomov nu prevăzuseră nici atita. 


verzi 


340 VIATA ROMINEASCA 


lia lici stătu cu mătuşa frumos vre-o două 
ceasuri, 
pe Poe, pa ai vrapin picior peste alt picior, vorbind a 
i-a apropiat chiar de - 
indeminare, un scăunaş subt picioare. Pe. ESN 


A 


OBLOMOV 
privirea-l obişnuită : cu ochii ei largi deschişi, în care se expri- 
“Nima altă dată o întrebare, o nedumerire, sau o curiozitate naivă: 
cuma parcă n'ar mai avea ce să intrebe, dece să se mire! 

Privirea ei nu-l urmărea, ca mai înainte. Se uita la el, 
parcă l-ar fi cunoscut demult, l-ar fi studiat demult, parcă pentru 
ea ei n'ar fi fost nimic—caşi baronul. In sfirșit parcă n'ar fi văzut-o 
de un an: atît de schimbată era. 

Nu se mai vedea asprimea, necazul din ajun; Olga glumea 
şi ridea chiar, râzpandea desluşit la întrebări, la care altă dată 
mar fi răspuns nimic. Se vedea că-i hotărită să-şi impună, să 
facă ceiace fac alţii,—celace altă dată nu făcea. Libertatea, 
simplitatea care să-i permită, ca mai înainte, să exprime tot 
ce avea În minte—nu se mai vedea. Unde-s toate astea? 

După masă se apropie de ca s'o întrebe, dacă nu merge 
la plimbare. Fără să-i răspundă, Olga se adresă cătră mătuşă 
cu întrebarea: 

— Mergem şi noi la plimbare ? 
îi Olga! — Doar pe aproape,—zise mătuşa.—Spune să-mi aducă 

spunea Uigăi, să nu-l lese pe Oblo -i in- fl umbrela. 
a [nO Ss alipească, să-i tag Şi plecară impreună. Umblară aproape în silă, privind 
SII spre depărtări, spre Petersburg, ajunseră până la pădure şi se 


O rugase şi pe dînsa, să nu sca întoarseră în balcon. 
Pe din vedere pe Oblomov, sä- Mi se pare, azi nu eşti dispusă să ciaţi. Mi-i şi frică 


Oblomov să purtă şi mai frumos, | 

unul de, raea sari nu 5, poate mai să A lesa Pepi 
uşa privise conversațiile prin colţuri, plimbările lui Oblo 

mov cu Olga... sau mai bine zis, nu le privise nici intr'un fel 
Dacă s'ar fi plimbat cu un tînăr, cu un „cavaler“ —aită 
chestie: mătuşa m'ar fi zis nimic nici atunci, dar cu tactu-i oi 
bişnait, ar fi stabilit cumva, pe nesimţite, altă regulă: s'ar fi du 
singură cu ei odată—de două ori, ar fi trimis pe cineva cu ef 
şi plimbările s'ar fi sfirşit dela sine. 


invite mai des, să-l ia la limbări, să-l 
dacă aa pieacă = străinătet AA Aa Mrezească în tot felu să te rog,—zise Oblomov, aştepiînd până +9. mid cu poată 
ga, cit stătu el cu mătuşa, n „Ji stare de stinjenire, doar i-o reveni dispoziţia, r $o arăta 
cu încet, ' Pe Oblomov îl apucau dia une cei Pi e măcar intr’o vorbă, intrun zimbet, însfirţit în cîntec, o rază 
de sinceritate, de naivitate şi încredere. 


— Caidl—observă mătuşa. 

— Nu-i nimic, am să încerc, —zise Olga, şi cîntă o romanţă. 
Oblomov asculta şi nu credea urechilor. 

Nu-l ea ; unde-i tonui pătimaş de mai inainte ? 

Cinta așa de curat, aşa de corect şi totodată aşa de... cum 
cintă toate fetele, cind sint rugate să cinte în societate: fără 
antrenare. Din cintec lipsea sufletul, şi în auditor nu tresări 
nici un nerv. 

Se preface oare? Inşeală ? Se supără? Nu poţi înțelege 
nimic: se vită blind, vorbeşte bucuros, dar vorbeşte aşa cum 
cintă —ca toată lumea. Ce va să zică asta? 

Oblomov, fără să aştepte ceaiul, îşi căută pălăria şi-şi luă 
ziua bună. 

— Vino mai des,—zise mâtuşa: în zilela de lucra sintem 
totdeauna singure—dacă nu ţi-i urit; lar Duminicile totdeauna 
avem pe cineva—n'are să-ţi fie urit. 

aronul se sculă politicos şi salută, 

Olga îi făcu semn ca vnei bune cunoștinţi şi, dupăce plecă 
Oblomov, se întoarse spre fereastră, se uită înafară și ascultă 
cu singe rece paşii lui Oblomov care se îndepărta... 

ceste două ceasuri şi cele trei sau patru zile următoare,— 
5 


simţea siînjenit, copleșit. Simţea răceală, descura f - 
ca pe un timp umed, ploios. H dăduse să ere pi di a i 
cit lubirea ei pentru dinsul; şi încă cine știe, dacă n'a ghic 
regii... inta ri ra S s samă o insultă, care cine ştie, dacãi 
ra i 
Na o ip cui chiar dacă a ghicit, cit de stingacia 
putut să sperie sentimentul care bate mi 
cae şi tinără,—care se așează cu aa gri pr 
art păserea pe o ramură: un sunet străin, un foşnet—fi 
şteptă cu inima scăzută şi cutremur, pănă s'o cobori Olga 
i rr gindea ce, şi cum are să vorbească ea, cum are să 
Iga s'a coborit—şi Oblomov a răma t 9 
deabia o recunoscu. Altă faţă, chiar Sinaia ranit AP 
Zimbetu-i tinăr, naiv, aproape copilăresc nu se arătă pe 
buzele ei o singură dată. Oiga nu se uită o singură dată ci 


346 
PA ii til 


VIAŢA ROMINBASCĂ 

cel mult o săptămină — avuseseră i 

İmpinseseră departe inainte Ma Aea a ai, eS 

pyg dezvoltare sufletească. Se a erp” 
arcă asculta cursul vieții, nu cu zilele ci cu ceasuri 

cara ceas de experienţă, cit de mică, cit de ie ebnnenriai 

pentru un bărbat trece ca o pasere în zbor pe dinaintea nasului, 


| 
zborul inainte, şi o curbă descrisă în zbo | 
tite, ca un semn neșters, ca o indica ţie, alu 07 tape in amină 


un bărbat trebue aşezat un stilp A 


Cuzinul care de curind a lăsat-o il, 
ai - 
mi Şi-a pus epolete şi, văzind-o din = i area popne 
t> s ou gind,—s'o lovească peste umăr,—ca mai Înainte,—să se 
ri ca en AR E avie re aer cn pe divanuri,—deodată,. 
„ Sim 
e aik apered iar aape erg, T aye ea 
e unde ? Ce s'a intimplat? O dra ă? 
mare keia noutate despre care ştie tot arati d AN 
M ar Ri nici maman, nici mon oncle, nici ma fante, nici dä- 
caos, = ata din casâ—nimeni nu Ştie nimic, ŞI nici n'a avut 
ceai e = tera cori; a dansat două maâzurci, citeva contra- 
pranga ra ga ştie din ce, a inceput s'o doară capul: n'a dor- 
Apoi a trecut totul, numai că ' 
pe față s'a adăugat . 
ma în fa naiul] se cu zgomot, ma alala o pica: 
; a = 
ia pă si ră rr Ara seat cum „la noi in pension“. A. 
omov,—caşi cuzinul,—a doua, a treia zi deabia 
pe Sige și rm uita la ea cu slali; ea—ca totdeauna, dar ERA 
Pogra e mai inainte, fără semne de simpatie, ci aşa, 
„Le-l cu ea? La ce se gind te e = 
se priori Ouer ic Zau, B lațeleg alsk: e "w 
unde era să înțeleagă, cind în ea se 
cu Drvaţă se întimplă la douazeci şi cinci de e peer 
anui numâr de douăzeci şi cinci de profesori, de biblioteci după 
Cutreerări prin lume, uneori chiar cu Oarecare pierdere a aro- 
tre nec a peleri de judecată, a părului ?... 
nirase În sfera conștiinţii: ea ac | 
costase en de eftin, pentru ea totul fi aci preraes pest 
— Nu, e greu, e plicticos l—inchee Oblomov.—Mă mut in 


OBLOMOV _ 347 


cartierul Viborgului, mă ocup, cetesc, plec la Oblomovca.. sin- 
gur !—adăugă cu adincă mihnire. — Fără ea! Adio, raiul meu, lu- 
minosul, paşnicul meu ideal al vieţii! 

Nu s'a dus nici a patra zi, nici a cincea; n'a cetit, n'a 
scris; plecase să se plimbe, eşis+ pe drumul prăfait, mal incolo 
trebuia s'o ia la deal. 

„Så horhăesc pe căldura asta !“—lşi zise, căscă şi se In- 
turnă, se întinse pe divan şi adormi un somn greu, cum dor- 
mea mai inainte, în strada Gorohcovala, în odaia prătuită, cu sto- 
rurile lăsate. 

Nişte visuri aşa de turburi... 

Se trezi—dinaintea lui masa gata: botfinia,* pirjoale; Za- 
char priveşte somnoros; in fereastră. In altă odae Anisia face 
zgomot cu farfuriile. 

Mincă, se aşeză lingă fereastră, Plictiseală, stare stupidă. 
Tot singur! lar nu-i vine să iasă nicăeri: ce să caute?.. 

— la uitaţi-vă, cuconașule, ce pisoiu—l-au adus vecinii; 
nu vă trebue? Aţi întrebat erl,—zise Anisia, vrind să-l dis- 
treze, şi-i puse pisoiul pe genunchi. 

Incepu să netezească pisoiul: urit și cu pisoiul. 

— Zachar !—zise Ilia Ulici. 

— Ce poltiţi?—răspunse Zachar alene, 

— Eu poate să mă mut în oraş. 

— Cum in oraş? N'avem locuinţă! 

— Dar în cartierul Viborgului ? 

— D'apoi dela țară-—tot la ţară ?—răspunse Zachar.—Ce să 
căutăm acolo? Doar pe Michei Andreici ?... 

— Nu-i comod aici... 

— lar mutare? Doamne! Cită muncă şi aşa! ȘI aşa nu 
găsesc două cești şi o perie de duşamea ; dacă nu le-a dus Mi- 
chei Andreici—te pomeneşti că s'au plerdut. 

Oblomov tăcea. Zachar plecă şi se intoarse îndată, tirind 
un geamantan şi un sac de drum. 

— Dar astea unde să le pun? Doar să le vindem,—zise 
Zachar, lovind geamantanul cu un picior. 

— Ce, al inebunit? Zilele astea plec în străinătate,—zise 
Oblomov supărat. 

— In străinătate !—rosti Zachar deodată, zimbind.—Aţi vor- 
bit: în străinătate !... 

— Ce ţi se pare așa de ciudat ? Plec şi pace... Am gata 
şi pasportul—zise Oblomov. 

— D'apol cine are să vă tragă ghetele acolo ?—întrebă 
Zachar ironic.— Fetele ?... D'apoi o să pieriţi acolo fără minel 

Zachar zimbi din nou,—din care pricină sprincenele şi fa- 
voritele i se lărgiră de amindouă părţile. 

— Vorbeşti prostii! Scoate-le astea şi pleacăl—răspurse 
Oblomov cu necaz. 


* Un fel de mincare rece. 


VIAŢA ROMINEASCA 
PI SIRDASLA 


A douazi, deabia 
neaţă, cind Zachar, 
brutărie, A intilnit a 

— Ce domnişoară ? 

— Ce domnişoară? 


— ŞI ?2—întrebă Oblomov nerăbiător. 
imic, complimente. Intreba, dacă sinteţi bine, şi că 


— ȘI tu ce-ai zis? 
— Am zis că sinteţi bine; că ce să aibă ? 


— Dar de ce adao 
blomov :—„Ce să aibă? 


se trezi Oblomov la 
servinda-i ceaiul, îi 
pe Domnișoara. 
întrebă Oblomov, 

Domnişoara lliinscala, Oiga Serghe- 


ceasul zece de dimi- 
spuse că, ducìndu-se la 


gi idioatele tale päreri?— observă 0O- 
De unde ştii tu, ce am eu? Și încă 


sabat: unde ați mincat eri ? 


+ 
aţi cinat tot acasă 
ebat domnişoara.— 


nealui Be Bera și că 

seara m — 

zic, a mincat... a că At Numai doi pul, 
— Ce prost? Parcă nu- 

pot şi oasele, dacă vreţi, să le 


Zâu, prost !—repetă Oblomov, 
— Ce dobitoc! 


i adevărat ?—zişe Zachar.—laca, 


—ȘI dumneaei ce a zis? 
fncaltea că-mi im 


— Nu m'a întrebat -— nu i-am spus. 


ce-aţi făcut zilele astea ? 
— Nimiea, zic, stă culcat, 


Eşi afară ! —ada 
pre mine asemene 
ravă e omul ăsta! 


C să mint la bătrineţe ?—se indreptățea 
— Eşi afară!—repetă Ilia lici. 


Pentru Zachar oca 
mai vorbe „jalnice“, A 


l-am spus că vă mutaţi în cartierul Viborgului, 


— Şterge-o !—siri 
Zachar eşi şi um 


cu mare necaz, ridicindu- 
ugă el furios.— Dacă mai indrăz- 


nli la timple. — 
să a dobitocii, al să vezi ce fac 


— Dar ce să fa 


eta—nimica; să nu spue boerul nu- 


gă Oblomov poruncitor. 
plu cu oftatul tot antreul, iar Oblomov 


grămadă de pinişoare 


pinişoară, temindu-se de vre-o nouă | 


OBLOMOV O ăć  ăć 349 


a lui Zachar. Apol aprinse o havană şi se aşeză la biurov, 
deschise o carte, ceti o pagină, vru să întoarcă foala — cartea 
era netălațţă. 

Oblomov tăie foile cu degetul: din pricina asta pe mâr- 
gate foilor se formară festoane, iar cartea era străină, a lui 
tolz, care are o regulă aşa de severă şi plicticoasă, mai ales 
in privinţa cărţilor — ferească Dumnezeu! Hirtie, creioane, toate 
mărunţişurile— cum le-a pus, aşa să rămină. 

Ar trebui un cuţit de os, dar lipseşte; s'ar putea cere, se 
inţelege, şi unul de masă, dar Oblomov preferi să pue cartea 
la loc şi să se indrepte spre divan; deabia se rezămă cu mina 
pe perna brodată, ca să se aranjeze mai bine pentru culcare, 
cind Zachar întră în odae. 

— D'apoi Domnişoara v'a rugat să veniţi la ăsta... cum 
îi zice... oh! --raportă el. 

— De ce n'ai spus adineacari, acum două ceasuri ?-—în- 
trebă Oblomov grăbit. 

— Mi-aţi poroneit să es afară, nu m'aţi lăsat să siirşesc... 
—intimpină Zachar. 

— Tu mă pierzi, Zachar !— rosti Oblomov patetic. 

„Haiti, iar a luat-o cu ale lui!—se gindi Zachar, înfâţi- 
şind stăpinului favorita stingă şi privind în părete: cași mal 
dăunăzi... cind ţi-o arunca o vorbă l..." 

— Unde să viu ?- întrebă Oblomov. 

— In ăsta... cum îl zice. Grădină, parcă... 

— iù parc ?—intrebă Oblomov. 

— la parc, tocmai. „La plimbare, zice, dacă binevoiţi; am 
să flu, zice, şi eu..." 

— Hainele! 

Oblomov+ cutreeră tot parcul, căută prin curtine, prin chioş- 
curi—Oiga nicăieri. O luă pe aleea, unde avusese loc declara- 
ţa, şi o găsi acolo, pe o bancă, nu departe de locul, unde rup- 
sese ea ramura şi o aruncase, 

— Credeam că nu mai vii.—zise Olga cu ton prietinos. 

— Demult te caut prin tot parcul,—răspunse Oblomov. 

— Ştiam că ai să mă cauţi, şi m'am aşezat aici înadins, 
în aleea asta: mă gindeam că numaidecit ai să treci pe aici. 

Oblomov era să întrebe: „Dece al crezut?* Dar se uită 
la ea, şi nu mai întrebă, 

Faţa el era alta, nu cea de mai înainte, cind se plimbau 
amindo! aici, ci aceia cu care o lăsase el ultima dată, şi care 
i-a pricinuit atita nelinişte. Şi expresia prietinoasă era parcă 
alta, stăpinită, toată expresia feței așa de concentrată, aşa de 

hotărită; Oblomov vedea că pentru jocul de-a prs, de-a 
aluziile, întrebările naive, nu-i loc, că această clipă copilărească, 
că această clipă veselă a trecut. 

Multe din cele ce nu se spuseseră, de care te-ai fi putut 
apropia prin întrebări şirete, s'au hotărit fără vorbe, fâră lămuriri ; 


350 VIAŢA ROMINEASCA 
pi Do aa Aa 


cine ştie cum, dar să te mai intorci la aşa ceva— 
Dece nu te arăţi de atita timp 7 intrebă Olga. ec aan 
DE tăcea. Ar fi vrut lar să-i dea a înţelege cumva, 
pe njur, că farmecul tainic al raporturilor dintre ei a dispă- 
rut, că-l apasă această stare de concentrare, de care s'a incon- 
jurat ea, ca de un nour,—parcă s'ar fi închis in ea,—şi că elnu 

Me ar facă, cum să se poarte fa de ca. 

ea că cea mai mică aluzie la aga ceva i- 
voca 0 privire mirață; apoi va mai ajuta pnie ia ie a e pei 
va dispărea cu totul acea scintee de interes,—pe care o stinsese 
e] atit de stingaciu chiar dela inceput. Trebue aprinsă din nou, 


toarcerea câtră naivitatea Copilăroasă, că în fața lu! e Rubic 
, onul, 
3 peth ge că perditi e acuma pe cellalt mai: amindoi trebue 
cum? Dar dacă sare singur ? 
Olga înţelegea mai bine ce se 
petrecea in el, d - 
cumpănirea era partea ei, Oiga vedea mai Rue ce pă 


tui suflet, cum juca Şi se arăta in afară, vedea 
nia femeiască, viclenia, cochetăria,— uneltele Saana mpa 
p v nu-i nevoe de luptă, 

edea chiar că, cu toată tinerețea, rolul dintăiu şi cel mai 


monie veșuică cu liecar 
rol ati o it eterne Sitas a pulsului, dar nici ọ mişcare a 
ntr'o clipă cintări toată stă inirea sa asu - - 
cea acest rol de stea conducătoare, de rază ina w pe rea 
o va răspindi asupra acestui lac stătător şi se va reflecta în el 
' Atom în tot felul de superioritatea sa in acest duel. 
it N; giana pre. ice sau tragedii, —după împrejurări, —a- 
ve + 
caracter: A aa ne pi aproape intotdeauna cu același 
ga, ca orice femee cu rolul dintăi — 
se înțelege, mai puţin decit alte „—și fără el dea d rea 
aonne refuza cu totul plăcerea de a se juca cu el, ca cu o pisică ; 
nat ca un fulger, ca un capriciu neaşteptat, ii scapă o rază 
ra jpa, apoi se concentrează deodată, se ascunde: dar de 
cele mal multe ori îl impingea ea inainte, ştiind că el singur un 
„pas nu. yi pa şi va răminea nemişcat acolo, unde i-a lăsat ea. 
pipi fost ocupà t ?—Il întrebă, brodind pe un fel de canva. 
Obiomov în ascuns. 
— Da, am cetit cite ceva, —răspun l 
T a a mă a punse el cu aer distrat. 
chili, ca să vadă cu ce aer iape pie s rodana oria 


S 


_OBLOMOV 351 


— Nu, eu romane aproape nu cetesc,—răspunse Oblomov 


liniştit: am cetit „Istoria descoperirilor şi invențiilor“. Şi se gindi: 


„Bine că am cetit azi măcar o foae!” 
— În rusește? 
— Nu, în englezeşte. 


Ceteşti englezeşte ? 
— Cu grev, dar cetesc.—Dar dumneata n'ai fost în oraş ?-— 


întrebă Oblomov, mai mult ca să treacă peste conversaţia des- 


pre cărţi. 
— Nu, Sint tot acasă. Lucrez tot aici, în aleea asta. 


— Tot aici ? 
— Da, imi place foarte mult aleea asta; iţi sint recunos- 
cătoare că mi-ai arătat-o: pe aici nu umblă aproape nimeni. 
— Nu ţi-am arătat-o,—o intrerupse el ;—noi, ţii minte 2— 
ne-am Întilnit alci intimplător. 
— Da, adevărat. 
Tăcură. s 
— "Ţi-a trecut ulclorul cu totul ?—zise Olga, privindu-l 
drept in ochiul drept. 
Oblomov se inroşi. 
— Mi-a trecut, slavă Domnului. 
— Pune comprese cu vin simplu, cind te minincă; atunci 
ulciorul se opreşte. Dadaca m'a invâţat, 
„Ce tot are ea cu ulcioarele!“"—se gindi Oblomov, 


— Apoi nu minca sara,—adăugă ea serios, 
„Zachar !“ | se opri lui Oblomov în git un strigăt turbat 


cățră Zachar. 
— Destul să mininci bine intr'o sară,—urmă ea, fără să 


De 
ridice ochii de pe lacru,—şi să stai culcat vre-o trei zile, mai 


ales spate, îndată se aşează ulciorul, 
i oi -toc | — tună in sufietul lui Oblomov la adresa lui 


Zachar, 

— Ce lucrezi ?—inirebă el, ca să schimbe vorba. 

— 0 sonetă,—răspunse Olga, desfăşurind un sul de canva, 
şi arătindu-i desenul: pentru baron; e bine? 
— Da, foarte bine, desenul e foarte drăguţ. Asta-i o ra- 


ă de liliac? 
a zu Mi se pare că... da,—răspunse ea distrat.—Am ales la 


intimplare, ce mi-a căzut subt mină... 

ŞI, roşindu-se puţin, strinse iute canvaua. 

„Dar e plicticos, dacă starea asta mai ţine, dacă nu se 
poate afla dela ea nimic“—se gindi Oblomov + „altul, Stolz, de 


ildă, ar afla, dar eu nu pot!" 
Se posomori şi se uită somnoros jur-imprejur. Olga se 


ită la el. apoi puse lucrul în coşuleţ. 
s — Hal pană la cring,—zise ea, dindu-i coşulețul, işi des- 


chise umbrela, işi îndreptă rochia şi plecă. —De ce ești trist 2— 
adăugă ca. 


352 a „SATA ROMINEASCA 


„— Nu ştiu, Olga Sergheevna. ŞI de ce aşi fi vesel? 
Şi cum? 
— te pară % zi des cu sann 
— mā ocu e ocupa, cin e un scop, : 
am eu? Nu-l am, 4 ze a ” 
— ceopal ca a trăi. 
— Vind nu ştii pentru ce trå , atunci ti cum se 
timplă,—de azi pănă mine ; te rest ai a ri să că a veni. 
noaptea, şi în somn îneci Plicticoasa intrebare, la ce al trăi 
ziua de azi, pentru ce ai să trăești mine? 
II asculta tăcută, cu privirea severă ; în sprincenele strinse 
se ascundea o asprime; în linia buzelor eca 
parcă neincredere, parcă dispreţ... 


=: ce al trăit !—repetă ea.— Parcă te i 
cuiva inutilă ? p rcă poate fi existen 


— Poate. De pildă, a mea. 

— Dumneata nu Ştii pănă azi, unde-i scopul vieţii dumi- 
tale ? — întrebă ea, oprindu-se. — Nu cred; dumneata te calomniezi. 
altfel mai merita viața... 

— Am trecut locul, unde ar trebui să fie, şi mai înainte 

nu-i nimic, 

Oftă, iar Olga zimbi. 
Fra i in mai oi eggo ee ea airar dar cu vioi 

vesel, cu necrezindu-l pare si - i 

rămas ceva inainte, e PSI dea 

— Rizi, dar aşa-i, 

Olga mergea încet, cu capul în jos. 

— Pentru ce, pentru cine să trăesc ?—zicea Oblomov, ur- 
mind-o.—Ce să caut, încotro să-mi indrept gindirea, năzuințele ? 
Floarea vieţii a Căzut, au rămas numai spinii. 

Mergea incet; Olga îl asculta distrată, rupse în treacăt o 
ramură de liliac şi, fără s'o privească, i-o întinse Iul Oblomov, 

~ Ce-i asta ?-—Intrebă el timid şi incurcat. 

— Vezi ce e: o ramură, 
— Ce fel de ramură ?-—intrebă, uitindu-se la ea cu ne- 

e, 


— De liliac, 

— Ştiu... dar ce inseamnă ? 

— Floarea vieţii Şİ.. 

Oblomov se opri, ea deasemenea, 

— ŞI 2...—repetă el întrebător. 

— Necazul meu,—rosti Olga, uitindu-se la el drept, cu o 

concentrată, şi zimbetu-i spunea că ştie ea ce face, 

Nourul nepătruns pieri depe virea-i vorbea 
limpede. Parcă ar fi deschis inadins o anumită pagină dintr'o 
Carte, şi l-ar lăsa să vadă pasagiul dorit. 


— Prin urmare... pot spera...——rosti Oblomov deodată, fe- 
ricit şi Înroşindu-se, 


` fața lui întunecată şi somnoroasă 


OBLOMOY Ă 353 
— Totul! Dar.. 
Tăcu, 


Oblomov învie deodată. Nu-l recunoscu, la rindu-i, nici ea: 
se transformă; ochii se des- 
chiseră; pe obraji jucară colori, se trezi gindirea ; în ochi la- 
ciră dorinţi şi voinţă, Olga ceti şi ea limpede, din acest joc mat 
al feţei, că lui Oblomov i-a revenit O întreagă viaţă. 

— Viața, viaţa din nou mi se deschidel—ingina Oblomov 
alurat ;—iat-o în ochii dumitale, în zimbet, în această ramură, 
în Casta diva... totul e alei... 

Ea clătină din cap. 

— Nu, nu tot.. o jumătate. 


— Cea mai bună? 

— Poate, 

— Dar cealaltă unde-i ? După asta ce mai e? 
— ută. 

— La ce? 


— Ca să n'o pierzi pe cea dintăiu, — sfirşi ea, îi dăda bra- 
tul, şi amindoi plecară spre casă. 

Beat de fericire, Oblomov, cind arunca priviri ascunse la 
capul ei, la trup, la bucle, cînd stringea ramura. 

— Toate astea sint ale mele! Ale mele !—repeta el gin- 
ditor şi nu credea ochilor. 

— Nu te mai muţi în cartierul Viborgului ?— întrebă Olga 
la plecarea lul spre casă. 

Oblomov rise şi nu mai numi pe Zachar dobitoc. 


IX 


De atunci, schimbâri neaşteptate în Olga nu se mai pe- 
trecură. Cu mâtuşa, în societate era egală, liniştită, dar trăia şi 
simţea viaţa numai cu Oblomov. Acuma nu mai întreba pe ni- 
meni ce să facă, cum să procedeze, nu se mai gindea la auto- 

Sonicicăi. 
jgus e măsură ce | se deschidea viaţa, adică sentimentele, 0b- 
serva cu un ochiu atent fenomenele, asculta cu luare aminte vo- 
cea instinctului, îl controla cu fncetul, cu puținele observaţii pe 
care le avea e şi mergea cu pază, pipâind cu piciorul, 50- 
lal re trebuia äşească. 
+4 PS întrebe, 'aved pe. cine, Pe mătușa ? Dar peste aseme- 
nea întrebări mătuşa luneca cu atita uşurinţă şi îndemânare, În- 
cit Olga n’a reuşit niciodată să adune răspunsurile ei în vre-o 
regulă pe care să şi-o cresteze în amintire, Stolz lipseşte. Pe 0O- 
blomov ? Dar Oblomov A un n de Galateea, cu care ea sin- 
ebula să facă malion, 
sia Viata el se apis bagra încet, fără să observe nimeni, 
încit trăia în noua-l sferă, fără să atragă atenția, fără sărituri 
văzute, fără zgomot şi zbuciumări. Pentru toţi ceilalți făcea 
celace făcea şi mai înainte, dar totul altfel. 


354 VIAŢA ROMINEASCA 


Mergea şi la spectacolul francez, dar conţinutul piesei că- 
păta un fel de legătură cu viaţa el proprie; cetea o carte—şi 
în carte se găseau indată rinduri cu scinteeri ale minţii ei, pe-. 
alocuri pilpila focul simțimintelor ei, erau scrise cuvintele rostite 
ei—parcă autorul ar fi auzit cum i se bate el acum inima, 

In pădure—aceiaşi copaci, dar în foşnetul lor apare un 
sens deosebit: o vie înţelegere s'a stabilit între ea şi ei. Paserile 
nu numai piscuesc şi ciripesc, ci vorbesc mereu ceva între ele ; 
și totul vorbeşte în juru-i, toate îl răspund el; se deschide o 
loare—şi parcă-i aude respiraţia... 

Şi în visuri a apărut viaţă: sint pline de vedenii, de icoane 
cu care ea vorbeşte uneori în auz... şi tot povestesc nu ştiu ce, 
dar aşa de nedeslușit, Incit nu-i chip să le înţeleagă, caută să 
vorbească cu ele, să intrebe şi să le spue ceva, dar tot ne- 
înţeles. Numai Catea li spune dimineață că a alurat. 

Și-aduse aminte de prezicerile lui Stolz: care adesea îi spunea 
că ea încă n'a inceput să trăiască, şi ea uneori se supăra că o ja 
drept o fetiţă, cînd ea are douăzeci de ani. Acuma a inţeles că 
Stolz avea dreptate, că ea abia a inceput să trăiască. 

— Cind vor incepe să joace în organismul dumitale toate 
paterile, numai atunci va începe să joace şi viața în jurul du- 
mitale, şi al să vezi lucruri, asupra cărora ochii iţi sint închişi 
azi, ai să auzi celace n'auzi azi: are să cinte muzica nervilor, 
ai să auzi zgomot de sfere, ai să asculti cum creşte larba. Aş- 
teaptă, nu te grăbi; vin singure, —o amenința el. 

ȘI au venit. i 

— Trebue să fi jucind puterile, s'a trezit organismul...—işi 
zicea ea cu vorbele lui, ascultind cu luare aminte tremurul ne- 
incercat încă, căutind cu luare aminte şi cu sfială să pătrundă 
în fiecare nouă manifestare a fiecărei noi puteri trezite. 

Nu se lăsa pradă visurilor, nu se supunea tremurului neaş- 
teptat al follor, vedenillor nocturne, şoaptei tainice, cind cineva 
parcă se pleca la urechea ei şi-i vorbea de ceva nedesluşit şi 
neinţeles. 

— Nervill—repeta ea uneori cu zîmbet, printre lacrimi, 
de-abia învingind frica, şi susținind lupta nervilor, neintăriţi încă, 
cu puterile trezite. 

Se ridica din pat, lua un pahar de apă, deschidea fereastra, 
îşi răcorea faţa cu batista și se trezea din visuri... 

lomov, cum se t te dimineaţa, —cel dintăiu chip 
care i se arată în închipuire e—Oiga: cu intreaga ei statură, cu 
ramura de liliac în mină, Adoarme cu gindul la ea, merge la 
plimbare, ceteşte: Olga e aici, dinaintea lui. b 

In gînd are cu ca conversații nestirşite—şi ziua şi noaptea. 
La /storia descoperirilor şi invențiilor amestecă într'una des- 
coperiri nouă în chipul sau în caracterul Olgăi, născocegte ocazii 
de a se intilni cu ea pe neaşteptate, de a-i trimite o carte, de a-i 
face o surpriză. 


OBLOMOY 355 


—— 


O conversaţie pe care a avut-o cu ea la intilnire, o urmează 
acasă, incit nu odata, cind intră Zachar, Oblomov, cum vor- 
beşte așa cu Olga,—cu un tos, cit se poate de gingaș și delicat, 
—ii zice: 

— Tu, dihanie cheală, mi-ai dat adineaori ghetele iar ne- 
făcute : bagă de seamă să nu te... 

Dar lipsa de griji il părăsi din iasăşi clipa cind îi cînta 
Olga pentru întăia dată. Acuma nu mai trăeşte viața de mai in- 
nainte, cind Îl era tot una, să stea culcat pe spate, sau să pri- 
vească în părete, e Alexeev de față, sau el singur stă la ivan 
Gherasimovici,—iîn zilele cind nu aştepta pe nimeni şi nimic, 
nici dela zi, nici dela noapte. 

Acuma şi zi şi noapte, şi fiecare ceas al dimineţii capătă 
altă culoare: e, sau plin de o strălucire radi-asă, sau incolor 
şi întunecat,— după cum e plin acest ceas de prezenţa Olgăi, sau 
trece fără ea,—trece prin urmare cu anevoe şi plicticos, 

Toate se răstring în ființa lul; în capul lvi è o reţea in- 
treagă de combinaţii de toate zilele şi de toate clipele, de pre- 
supuneri, de presimţiri, de chinuri ale necunoscutului,—toate din 
pricina întrebării: o vede sau nu? Ce are să zică ea şi ce are 
să facă ? Cum are să se uite, ce Insărcinare are să-i dea, des- 
pre ce are să-l întrebe, are să fie mulţumită, sau nu? Toate 
aceste întrebări deveniră nedespărţite de viaţa lui. 

„Ah, dacă ai putea să simţi numai această căldură a dra- 
gostei, nu şi supărările ei!“—visa Oblomov. „Nu, viaţa nu te 
lasă în pace: te arde oriincotro ai căuta să scapi! Cit zbucium 
nou a intrat în ea deodată, cite ocupaţii! Dragostea eo grea 
şcoală a vieții!“ 

Apucase chiar să cetească vre-o citeva cărți: Olga il rugă 
să-i spună conţinutul şi ascultă expunerea cu o răbdare de ne- 
crezut. Oblomov scrise chiar citeva scrisori la țară, schimbă sta- 
rostele şi, prin mijlocirea lui Stolz, întră în relaţii cu unul din 
vecini. Ar fi plecat chiar la ţară, dacă ar fi găsit cu putinţă să 
se despartă de Olga. 

Seara Oblomov nu mai cinează, şi iată că-s două săptămîni, 
decind nu ştie ce va să zică a sta culcat ziua. 

In vre-o două-trei săptămîni au cutreerat toate împrejuri- 
mile Petersburgului. Mătuşa şi Oiga, baronul şi Oblomov se a- 
rată pela concertele dela marginea oraşului, pela sărbătorile mari. 
Plănuesc o plimbare în Finlanda, la Imatra. 

Din parte i, Oblomov nici nu s'ar fi mişcat înafară de 
parc, dar Olga nu se tot astimpără; deaceia tocmai pe cînd se 
codea el mai mult cu răspunsul, cînd era vorba de o plecare— 
plimbarea se hotăra numaldecit. Şi atunci zimbetele glumeţe ale 
Olgăi nu se mai sfirşeau. La vre-o cinci verste jurimprejurul vi- 
lei nu se afla un tăpșan, pe care să nu-l fi urcat Oblomov de 
citeva ori, 

In timpul acesta simpatia lor creştea, se dezvolta şi se ma- 


356 VIAŢA ROMINPASCĂ 


OBLOMOV 357 


—— m 


sena cnp esii el nefolăturate, Olga înflorea odată cu senti= 
mentul. În ochii ei se adăugase lumină, în mişcări—gra le 
tul se dezvolta atit de pacii p d, se mişca asa de paie, p p veră, mai pretențioasă, începu să se schimbe într'un tel de 

— Te-ai făcut nostimă la țară, Olga,—zicea mătuşa. In zim datorie, apărura drepturi de-o parte şi de alta. Amindouă păr- 
betul baronului se vedea același compliment. ile se deschideau tot mai mult şi mai mult; neînțelegerile, in- 

Olga, înroşindu-se, punea capul pe umăral mătuşii, iar mā- ri aae raci, sau cedară locul unor întrebări mai lămurite 
tuşa îl mingila cu drag obrajii. ” 3 

— Oiga, Olga! —ii strigă odată EF Olga îl tot înţepa cu Sarcazme uşoare pentru anii pierduţi 
in şoaptă, A ora ard iti phn kaaga A ger De ra oskr 1 lenevie, rostea sentințe aspre, osindea apatia lui mai adinc şi 
ca să meargă apoi la plimbare. 

— Nici un răspuns. Oblomov se uită la ceas. 

— Olga Sergheevna !—adăugă in auz, 

Tăcere. 

Olga era sus, auzea chemarea şi, reţinindu-și risul, tăcea 
Vroia să-l facă să urce del rul, 

Olga nu-și stăpini riza ja 

— Olga, Olga! A, dar dumneata ești acolo !—zise el si 
urcă dealul, 

— Ut! Ce gust şi ăsta: să te ascunzi pe deal! — Se ageză 
lingă ea.—Ca să må chinveşti pe mine, te chinueșşti și singur. 

-= De unde vii? Drept de acasă ?— întrebă ea, 

— Nu, am fost la dumneavoastră ; acolo mi-au spus că ai 
plecat. 
— Ce ai mai făcut azi? 

Azi 


zmele pe sama existenţi lui, blege şi moleşite, trecea ja o 
manifestaţie despotică a voinţii, îi amintea cu cutezanţă şi seme- 
Me scopul vieţii şi datoriile ei: cu severitate ii cerea mişcare, 
il făcea să-şi deschida mintea, cind incurcindu-l în vre-o ches- 
2 fină, vitală, cunoscută şi ei, cind venind singură cu o intre- 
bare despre celace era nelămurit, inaccesibil pentru ea. 
Oblomov se trudea, îşi bătea capul, căuta să scape din 
incurcâtară.—ca să nu cadă în ochii ei, sau ca s'o ajute la dez- 
jegarea greului nod,—ia nevoe să-l tae ca un erou. 

Intreaga ei tactică femelască era pătrunsă de o gingaşă, 
simpatie ; toate năzuinţile lui de a răspunde la timp la mişcările 
cestei inteligențe, respirau pasiune. 

Dar de cele mai multe ori Oblomov perdea puterile, cădea 
la picioarele ei, punea mina la inimă şi asculta cum se bate, ne- 
dezlipindu-şi de ea privirea pironită, mirată, fermecată. 

„Cit de mult mă iubeşte“ !—îşi zicea ea În aceste clipe, 
privindu-l cu drag. lar cind observa in sufletul lui semnele vechi 
ascunse, cea mai mică oboseală, o scădere cit de mică de vini- 
clune,—şi Olga ştia să vadă adinc, — asupra lul curgeau mustrări, 
ʻa care se amesteca uneori amărăciunea căinţii, frica de greşeală, 

Uneori Oblomov, abia s'a pregătit să Sepe. ra a deschis 

ura —şi privirea ei nedumerită îl ŞI izbegte : lomov indatā 
hee karsa ge spre ta privirea, ca o sticlă aprinzătoare, şi nu „miză pi nu incit dinții | se izbesc. Olga li urmărea cea mal 
mai putea ridica. mică umbră de somnolență. li întreba nu numai ce face, ci şi 

u se mişca, numai privirea-i se intorcea cind la dreap celace are să facă. 
cind la stinga, cind în jos, după cum se mişca mina ei. O iu Lui Oblomov vioiciunea | se trezea şi mai mult, decit din 
crare vie se petrecea in el: o circulație mai puternică a sing mustrări,—cînd băga de samă că din pricina oboselii lui, obosea 
lui, o bătae indoit mai iute a pulsului Şi o fierbere în jurul ini şi ea, devenea neatentă, rece, Atunci ii venea o nouă trezire la 
mii,—totul cu atita putere, incit respira încet şi greu, cum viață, o înviere a puterilor, activităţii, şi umbra de nemulțumire 
respiră numai inaintea unei execuţii capitale şi in e: dispărea din nou, iar simpatia devenea din nou un izvor puter- 
cele mal adinci ale afecţiei. nic şi limpede. 

Era mut şi nu putea măcar să se clintească ; numai c Dar toate aceste griji nu eşeau incă din cercul magic al 
umezi de duioşie, erau indreptaţi cu o putere neinvinsă spre ea dragostei ; activitatea lui Oblomov era încă negativă; Oblomov 

Ea îi arunca din cind în cind o privire adincă, cete nu mai doarme, Oblomov citeşte, uneori se pindeşte så scrie şi 
sensul uşor de înțeles, zugrăvit fața lui, și se gîndea: „Dume planul, umblă mult, pe jos şi cu trăsura, dar drumul mai înde- 
nezeule, cit de mult iubeşte |! Cit e de dulos, cit de simţitor părtat, insăși chestia vieţii, treaba—rămin incă ginduri vagi. 

Şi se uita cu drag şi se mindrea de acest om, căzut la picio — Ce viaţă şi activitate mai vrea Andrei ?—işi zicea Jila 
rele ei, prin puterea ell l iljici, căscind ochii după masă, ca să nu îdoarmă ; asta nu-i 

omentul aluziilor simbolice, zimbetolui plin de înțeles, Viaţă ? Parcă dragostea nu-i o Slujba ? SA incerce ! In fiecare zi-— 
tamurilor de liliac, trecu fără Întoarcere. Dragostea devenea m cite zece verste pe jos! Eri am dormit în oraş, Într'un han url- 


— Te-ai certat cu Zachar ?—adăugă Olga. 
blomov rise ca de un lucru cu neputinţă, 

No, am cetit Revue. Dar, ascultă, Olga... 

Dar nu mai urmă, se aşeză lingă ea şi se cufundă in con 
templarea profilului ei, capului, mişcarea braţului încolo şi în 
coace; se uita cum Împunge ea acul în canva și-l scoate înd 


358 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


cios, Îmbrăcat,—scosei numai ghetele,—şi nu era nici Zachar: 
tot de hatirul el, pentru comisioanele ei! 

Chinul cel mai mare era cînd Olga îi propunea vre-o intre- 
bare specială şi-i cerea, ca unui adevărat profesor, un răspuns 
deplin, şi asta se intimpla cu ea adesea: nu din pedantism,— 
niciodată, —ci din simpla dorinţă de a şti cum stă chestia. Olga 
uita adesea chiar scopurile ei cu privire la Oblomov, şi se antre- 
na de chestia însăşi. 

— Dece pe noi nu ne învaţă lucrurile astea ?— zicea ea 
uneori, ingindurată şi necăjită, ascultind cu lăcomie, pe apucate, o 
ob ara despre ceiace se credea de obicetu că nu-i de trebuința 
femeel. 

Odată veni pe neaşteptate cu întrebarea despre stelele duble; 
Oblomov avusese nesccotinţa să pomenească de Herschel, şi fu 
trimis În oraş, trebui să cetească toată cartea şi să-i explice, 
pănă a înțeles, 

Altădată, tot din nebăgare de seamă, lul Oblomov ii scăpară 
intro conversaţie cu baronul, citeva vorbe despre şcolile de 
pictură — altă muncă pe o săptămină: să cetească, să-i explice; 
ba plecară apoi la Ermitage: şi acolo a trebuit să-i confirme cu 
dovezi cele citate. 

Dacă a spus ceva de scăpare—ea observă îndată şi incepe 
să Înziste... 

Oblomov a fost nevoit apoi să cutreere magazinele vre-o 
săptămină, să caute gravuri depe tablorile cele mai bune. 

Bietul Oblomov, cînd revedea cele uitate, cind se arunca 
după lucrări nouă prin librării, şi uneori nu dormea toată noaptea, 
răstoia şi cetea toată noaptea,—ca să poată răspunde dimineața 
la întrebarea din ajun, —ca întimplător, prin cunoştinţe luate din 
archiva memoriei... 

Olga îi punea aceste întrebări nu cu uşurinţa femeească, nu 
din inspiraţia capriciului de o clipă,—de a afla un lucru sau 
altul,.—ci stăruitor, şi în caz de tăcere din partea lui Oblomov, 
îl era cu o privire lungă. Cum tremura el de asemenea 
priviri 

— Dece nu zici nimic, dece taci?—il întrebă ea odată— 
s'ar zice că ţi-l urit. 

— Ah! — rosti Oblomov, parcă ar fi revenit după un leşin.— 
Cit de mult te iubesc! 

— Da? Dacă nu ha orire rue zice că... Š 

— e cu putinţă să nu înţe dumneata ce se petrece 
mine ?-—incepu el.—Șiii, mi-i greu chiar să vorbesc. laca ich. 
dă mina: mă împiedecă ceva, parcă apasă ceva greu ca o platră— 
ca la o mare nenorocire; şi cu toate astea—ciudat: şi în supă- 
rare şi în fericire, în organism procesul e acelaşi, ţi-l greu, 
aproape te doare, cînd respiri, îţi vine să plingi. Dacă aşi plinge, 
caşi într'o nenorocire, mi-ar veni mai ir | 

Olga Il privi în tăcere, parcă ar fi vrut să controleze vor- 


i OLOO 359 
bele, le compară cu celace era se . 

esi satisfăcâtor. Pe faţa ei adia er n palti pp i ar oră 
edi Magie, care nu poate fi turburată parcă ori rar n 
vedta că nu i-i greu la sufle Za p 

in jeer liniştită dimineata.” io A mea capi In naturi, 

- Ce-i cu mine ?—intre , 
fi intrebat pe sine insuşi. A Om: ivgtadurat, PER AN 

— Să-ţi spun ce? 

— Spune. 

— Eşti... inamorat, 

— Da, se inţelege,— întări Illa lliici, Iuindu-i mina depe 
canva; dar n'o sărută, ci numai işi lipi buzele de degetele ei, 
ŞI se pregătea parcă să le ţie aşa mult timp. 

Ea incercă s'o retragă incetişor, dar el o ţinea cu putere. 

— Lasă, destul, 

— Dar dumneata ?-— Dumneata nu ești înamorată ?... 

— Inamorată : nu... nu-mi place.. Eu pe dumneata te 
iubesc !—zise ea, şi se uită la el aşa de lung, că parcă vrola 
să-şi dea seamă, dacă |! iubeşte înadevăr. 

— lu... besc!—rosti Oblomov.—Dar de iubit putem iubi pe 
mama, pe tata, pe dādaca, chiar un cățăluş: toate astea se a- 
seed printr'o comună şi colectivă noţiune „iubesc“, ca printr'un 
vechiu... ; 

— Halat ?—zise ea rizind —A propos, unde ți-i halatul ? 

— Ce haiat ? N'am avut niciodată niciun halat, 

Olga îl privi cu un zimbet de mustrare. 

— Dumneata... tot cu halatul cel vechiu !—zise Oblomov.— 
Eu aştept, mi s'a oprit respiraţia aşteptind să aud, cum Izbuc- 
neşte din inima dumitale sentimentul, cum ai să numeşti dom- 
neata aceste porniri, şi dumneata... zău, Olga! Da, eu sint fna- 
morat de dumneata, şi zic că fără asta nici nu există iubire 
adevărată: nici de mamă, nici de tată, nici de dadacă nimeni nu 
se amorezează, ci îl iubesc. 

— Nu ştiu,—zise ea pe ginduri, căutind parcă să se pă- 
trundă pe ea însăşi şi să-şi dea seamă ce se petrece în ea.—Nu 
ştiu dacă sînt inamorată ; dacă nu, atunci poate că încă n'a sosit 
clipa ; ştiu numai că n'am iubit aşa nici pe tata, nici pe mama, 
nici dădaca... 

pi Atunci care-i deosebirea? Simți ceva deosebit ?...— 
stăruia el. 

— Vrei să ştii ?—intrebā ea cu viclenie. 

— Da, da, da! Dumneata nu simţi nevoe dea o spune? 

— Dar dece vrei să ştii ? 

— Ca să simt lucrul ăsta in fiecare clipă : azi, toată noaptea, 
mine—până la noua întilnire... Eu numai din asta trăesc. 

— Aşa ? Dumneata ai nevole să-ţi reinoeşti proviziile du- 
mitale de tandreţă în fiecare zi! lată deosebirea între cel inna- 
morat şi cel care lubeşte, Ea... 


390 o o o o VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Dumneata ?..—aştepta el cu nerăbdare. 

— Eu iubesc altfel —zise Olga, lăsindu-se pe spătarul bän- 
cii şi rătăcind cu ochii prin nourii, care se mişcau deasupra.— 
Mie fără dumneata mi-i urit; să mă despart de dumneata pen- 
tru puţin timp, imi pare rău, pentru mai mult—mă doare. Eu 
odată pentru totdeauna am aflat, am văzut şi cred că mă iu- 
beşti—şi sint fericită : ai putea nici să nu-mi mai repeţi că mă 
iubeşti. Mai mult şi mai bine eu nu pot iubi. 

„Parcă ar fi vorbele Cordeliei“,—se gindi Oblomov, uitin- 
du se la Olga cu lăcomie... 

— Dacă mori dumneata, — urmă ea, impledecîndu-se, ea port 
un doliu etern şi nu mai zimbesc niciodată în viaţă. Dacă dum- 
neata vei incepe să iubeşti pe o alta—n'am să mă pling, n'am 
să blăstăm, şi în fundul sufietului am să-ți doresc fericirea... Pen- 
tru mine această iubire e tot una cu... viaţa, lar viața.. 

Căuta o expresie. 

— Atunci ce e viaţa după dumneata ?—intrebă Oblomov. 

— Viaţa e—o datorie, o obligaţie, prin urmare dragostea 
e tot o datorie: mie parcă Damnezeu mi-a trimis-o,—sfirşi ea, 
cancer i ochii spre cer :—şi mi-a poruncit să iubesc. 

— Cordelia !—rosti Oblomov în auz:—-şi are două zeci şi 
unul de ani !—Atunci lată ce e iubirea după dumneata !—adâugă 
el pe ginduri. 

— Da, şi mi se pare că am destule puteri să trăesc şi să 
iubesc toată viața... 

„Cine i-o fi inspirat ei lucrurile astea ?*-—se gindea Obio- 
mov, privind-o aproape cu venerație. „Doar nu pe calea expe- 
rienţii, torturiior, focului şi fumului a ajuns ea la această lămu- 
rită şi simplă înțelegere a vieţii şi iubirii”, 

— Dar există bucurii în viaţă, există pasiuni ? 

— Nu ştia: nu le-am încercat şi nu le înţeleg. 

— O, cit de bine înţeleg acuma !--zise Oblomov. 

— Poate cu timpul le vo! incerca și eu, poate voi avea şi 
eu aceleaşi porniri, caşi dumneata, la intilniri te voi privi tot aşa, 
şi nu voi crede că eşti în fața mea... Trebule să fie foarte cara- 
ghios !—adăuga ea vesel. —Ce ochi faci dumneata uneori: eu 
cred că ma tante observă. 

— Atunci în ce stă fericirea iubirii dumitale, dacă n'a! acele 
vii fericiri, pe care le încerc eu ?... 

— In ce constă ? lată în ce !—zise ea, arătindu-l pe dinsul, 
pe sine, singurătatea din jurul lor.——Parcă nu-i o fericire, parcă 
am trăit eu vr'odată aşa? Mai înainte n'agi fi stat aici singură 
niciun sfert de ceas, fără o carte, fără muzică—între copacii 
ăştia. Cind vorbeam cu un bârbat,—afară de Andrei Ivanovici, 
—mă plictiseam n'avem despre ce vorbi, tot mă gindeam cum 
să rămin singură.. Acuma... Sint veselă, chiar cind tăcem im- 
preună. 

işi purtă privirea jurimprejur, pe arbori, pe iarbă, apoi o 


i 


i 


OBLOMOV 361 


opri ES lui, zimbi şi-i dete mina. 

— Parcå nare să mă doară, numai cînd îi pleca dumne 
—adăugă ea.—Parcă m'am să mă grăbesc să må culc miei 
să adorm, să nu mai văd noaptea asta plicticoasă ? Parcă mine 
wam să trimit după dumneata ? Parcà... 

Cu fiecare „parcă“ faţa lui Oblomov se lumina, privirea i 
se umplea de raze. 

— Da, da, —repetă el:—şi eu aştept dimineaţa, şi pe mine 
mă plictiseşte noaptea, şi eu am să trimit mine la dumneata, — 
nu cu vr'o treabă, —ci numai ca să-ţi rostesc numele încă odată 
şi să aud cum sună, să aflu dela oameni vre:-unamânunt despre 
dumneata, să-i invidiez că te-au văzat inainte de mine... Gin- 
dim, trăim şi sperăm la fel. lartă-mi indoelile, Olga: mă con- 
ving că mă iubeşti, cum n'ai lubit nici pe tatăl dumitale, nici pe 
mama, nici pe mâtuşa, nici... 

— Nici căţeluşul, —zise Olga, şi începu să ridă. 

Atunci crede-mă,—sfirşi ea :—cum te cred eu pe dum- 
neata, şi nu te indol, nu turbura cu Îndoeli uşuratice această fe- 
ricire, că altfel fuge.. Ceiace am numit odată al meu,—nu mal 
dau îndărât, numai dacă mi l-or zmulge.. O ştiu, cu toate că-s 
tinără, Dar... ştii dumneata, —adaugă cu siguranţă in voce —intr'o 
lună, de cind te cunosc, ia multe m'am gindit și multe am in- 
cercat... parcă am citito carte mare, aşa, singură... cite puțin, 
Na, nu te indoi.. 

— Nu pot să nu mă indoesc,—o intrerupse el, —nu-ml cere 
asta. Acum, cît sint cu dumneata, sint sigur pe toate: privirea 
dumitale, vocea, totul imi vorbeşte. Cind te uiţi la mine, parcă-mi 
vorbeşti: n'am nevoe de cuvinte, ştiu să citesc în privirea d-tale, 
Dar cind nu eşti aici, începe un joc ailt de chinuitor de îndoeii, 
de intrebări,—şi iar trebue să alerg la dumneata, iar să mă uit 
la dumneata, altfel nu cred. Ce-o fi asta ? 

— laca, eu pe dumneata te cred: dece oare ?-—intrebă ea. 

— Cum să nu crezi? In fața Piatra = un sa pa 

atimā! in ochii mei dumneata te vezi, A 
eroina g Apoi dumneata al donăzeci de ani; uită-te la 
dumneata : poate un bărbat, întilnindu-te, să nu-ţi plătească tri- 
butni de admiraţie... măcar cu privirea ? Dar cind te amota 
te ascultă, te priveşte indelungat, te lubeşt=—o, dar ineboneş 
i A de liniştită; şi dacă trece o 

dumneata eşti aşa de egală, aşa ; 
zi—două, şi naud dela dumneata „te iubesc*...—aici Incepe a- 


larma... 
inimă. 
A, parile te iubesc, te eaii o provizie pè trei 
, ridicindu-s¢ depe banc 
Au e mi tot punem, pra numai eu 
ea ea Li 
x pr creta de variații se cinta acelaşi arie, intil- 
nirile, conversațiile, —toate erau acelaşi cintec, aceleaşi sunete, a- 
celași lumină, care ardea clar: | se răstringeau şi se firimiţeau 


numai razele, trecînd în trandafirii, verzi, aurii, vibrind în Suea 


şilu !..—observă 


362 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din juru-le, Fiecare zi şi ceas aduceau nol sunete şi raze, dar lu- 
mina ardea una, aria- acelaşi. 

ȘI el și ea ascultau aceste sunete, prinzindu-le, şi se gră- 
beau să cinte unul altuia ce auzea fiecare, fără să bănuiască mä- 
car, că mine an să audă alt sunet, au să apară alte raze, ultind 
a doua zi, că în ajun se cintase altfel. 

Ea invâluia revărsările inimii in acele culori, în care-lardea 
inchipuirea şi credea câ-s credincioase natarii, şi în nevinovâţia-i 
şi cochetăria inconştientă se grâbea să se arăte în ochii priete- 
nului întro podoabă cit mai frumoasă. 

El credea şi mai mult în aceste Sunete fermecătoare, în a- 
ceastă lumină orbitoare, și se grăbea să se arăte în fața ei cu 
toată puterea patimii, să-i arate toată strălucirea şi puterea focu- 
lui, care-i mistuia sufletul, 

Nu te minţeau nici pe ei, nici anul pe altul; arătau ceiace 
le vorbea vocea inimii, trecută prin închipaire, 

Lui Oblomov puţin îi păsa, la drept vorbind, dacă Olga 
apare ca o Cordelia, şi dacă rămine credincioasă acestui chip, 
sau dacă a luat altă cârare şi s'a prefăcut în altă vedenie : nu- 
mai să se arate in aceleași culori şi raze, cu care trăia in inima 
lui, numai să se ate i bine, A 

i nu se informa nici Olga, dacă pătimaşul ei prieten i-ar 
riiai aiae aruncată in gura leului, dacă s'ar arunca pentru 
ea in vre-o beznă: îi era destul dacă vedea simptomele patimi, 
dacă rămînea el credincios idealului unui bărbat, —şi al unui bär- 
bat care se trezeşte la viaţă prin ea; destul că din raza unei 
priviri a ei, a unui zimbet, în el arde focul vieţii, că el ma in- 
cetat de a vedea în ea scopul vieţii. M 

Şi deaceia în chipul fugar al Cordeliei, in focul patimei 
lui Oblomov se reflecta numai o clipă, un trecător suflu al 
iubirii, o dimineaţă a ei, o trăsătură capricioasă. lar mine ? 
pai) are să strălucească alta, poate tot aşa de frumoasă, 


i 


(Va urma) ' 4 


(Traducere din ruseste de A. Frunză) 


I. Gonciarov 


Prăvălia rominească 


Departe de centrul american, strălucitor, 
Cătră marginea oraşului, 

Unde casele sint joase 

Și tremură copacii destrunziţi, 
Toamna, 

Aducindu-ţi aminte de mahalaua natală, 
intr'un colţ de stradă 

E o prăvălie rominească. 


Alci vin muncitorii 

Să primească răvagele pătate de lacrimi; 
Să-şi depue dolarii agonisiţi cu trudă; 
Să-şi cumpere foile de-acasă, 
Calendarele, 

Acaftistele, 


364 


_____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cintecele băţrineşti, 

Cite un abecedar, 

Sumădaş (sau Micul contabil), 
Tudor Vladimirescu; 
Gramofoanele plătite în rate; 

Să mai schimbe vorbe— 

Intre două pahare de cidru dulce— 
Fraţii pribegi. 


Prăvălla e plină de fum de țigară, 

De voci răgușite ; 

De-o doină oftată mașinaliceşte de un gramoton, 
De glume 

ŞI de veşti triste, 

De amintiri din locurile lăsate în urmă. 

De nădejdile unor vremuri mai bune, 

De visurile muncitorilor... 

Prăvâlia e plină de dor— 

De dorul de satele lor... 


Leon Feraru 


New- York, 1923 


Personalitatea şi activitatea literară 
a lui Dimitrie Cantemir’ 


De aici inainte /storia ieroglifică este expunerea cea mai 
detaliată a luptelor, care s'au dat pentru trono! Moldovei pănă 
la domnia a doua a lui Antioh Cantemir. Unele părți ale povesti- 
rii trebuesc — fireşte — corectate sau complectate. De ce trecea Di- 
mitrie Cantemir în 1704 prin Galaţi, venind din Adrianopol, cum ce- 
tim în Hronic ? 1 Nu toţi fraţii Ruseteşti iau parte la consfătuirea 
inchipuită de autor a pribegilor moldoveni și reprezentanţilor lui 
Brincoveanv, pentru a da domn Moldovei în locul lui Constantin 
Duca. lordachi şi Manolachi erau pe lingă scaunul domnului de 
mazilit. Cronica racoviţeană, caşi celelalte confirmă lupta dintre 
Briîncoveanu şi Constantin Duca, domn moldovean a doua oară. 
Istoria ieroglifică ne dă numai rezultatul final și evenimentele 
din preajma acestuia; de aceia poate crede că nu trebue să a- 
mintească înțilnirea tul Brincoveanu la Arnăut-Chioi cu Alexan- 
dru Mavrocordat, despre care domnul muntean chemat la Poartă 
prin umbletele lui Constantin Duca, ştia că vrea „să pue pre 
fii-său domnu alcea în ţară“. 

Brincoveanu va continua să sape domnia lul Duca şi acesta 
va fi mazilit, oficial, fiindcă sta în înţelegere cu Ruşii, de fapt, 
fiindcă fostu-i socru plătise. Numai turburările politice din im- 
periul otoman, răscoala militară, rebeliunea duşmanilor marelui 
vizir Rami, înloculrea sultanului Mustafa cu Ahmed III la 20 
Septembre, va amina numirea lui Mihai Racoviţă. Antioh Can- 
temir avu un rol umil şi odios. Protectorul său, Cialic Ahmed, 
noul agă al ienicerilor, a sosit prea tirziu, ca să-i poată da dom- 
nia. „Cu un cifert de ceas mal inainte de ar fi sosit ienicer aga 
la vezirul, lua iar Antioh Vodă domnia scrie Neculce.2 Din 23 
Septembre 1703 Mihai Racoviţă este domn al Moldovei. După 
această dată memoriile lui Dimitrie Cantemir ne dau ştiri, care 


* Vezi „Viaţa Rominească“, No. 7 şi 8 din 1924. 
- 1 
$ e mag en 352 și urm.; Neculce, ed. cli., pag. 279. Vezi şi 
jie cronici. 
RE N. Costin, Lel. Il, pag. 51. 


366 VIAŢA ROMINEASCĂ 
VIAŢA ROMINEASCA 


lipsesc pretutindenea: teatrul de intrigi dela Constantinopol, lupta 
in contra Cantemireștilor este reprezentată ca belşug de infor- 
maţie, cu amănunte psihologice foarte preţioase. 

i Dimitrie Cantemir ne dă sbuciumārile, goana totdeauna grab- 
nică de a păstra ciştigul, neliniştea de fiece clipă a dușmanilor 
săi, ne introduce în sala paşilor pierduţi a politicei otomane şi 
peste /storia ierogilfică putem zări la orizont marea furtună, 
ce se va abate asupra principatelor romine în sec. XVIII. 

Urmăreau memoriile lui Dimitrie Cantemir şi vre-o justifi- 
` care a atitudinii Cantemireştilor în lupta stărultoare după dom- 
nia Moldovei ? De bună samă. Nu era un drept de succesiune 
anume, consacrat prin atmosfera politică generală. In ma orita- 
tea cazurilor pe această vreme domaiite se făceau și se desfăceau 
prin Constantinopol. Dimitrie Cantemir însuşi în Descriptio Mol- i 
daviae 1 arată că votul boerilor era necesar, de oarece domnia 
era electivă, uită insă să sublinieze In deajuns marele amestec 
al Turcilor. Dimitrie avusese votul boerilor, l-a stricat însă Brin- 
coveanu, duşman, ori de citeori Cantemireştii aveau prilejul să 
ia domnia, lar cind nu putea zădărnici, atitudinea lui a fost de 
armistițiu, de adaptare la nişte Imprejurări imanente, Această | 
purtare a lui Brincoveanu nu o putea admite Dimitrie Cantemir, 
care îl trimesese doar vorbă că nu e lucru cuminte, ca fili să 

MOŞienească duşmâănia părinţilor. Brincoveanu, în lupta ce o 
ducea în contra Cantemireştilor, s'a aliat chiar ca Ruseteştii, duş- 
manii Cantacuzinilor. De atitea ori Brincoveanu a căutat să dis- 
trugă pe Cantemirești, pe cind aceştia sint loial! cu duşmanii lor, 
chiar ca prietinii, care i-au părăsit şi le doriseră peirea. /storia 
ieroglifică subliniază totdeauna momentele etice. Oare de acela 
ni se prezintă „cu 760 de Sentenţii frumos împodobită“ ? ` 

lată citeva: „mare scirşnetul roatelor, astupă voroava că- 
răuşifor“ ; „cuvintul slobozit mai iute decit fierul impânat se duce 
şi piatra in fundul mării aruncată, precum vreodată tot a mal 
eşi, tot se nădăjduiaşie, iară cuvîntul Rrăit, precum va fi putinţa 

a se dezgrăi, loată nădejdea lipseşte“ ; „nici nebunul coarne, 
nici înțeleptul aripi are, de pre carile de înţelept sau de nebun 
să se cunoască“; „gura destrinată mai tare aleargă, decit piatra | 
din deal răsturnată, pe care un nebun cu piciorul poate a o. 
prăvâli şi o mie de inţelepţi a opri nu o pot"; „cine tace mult, 
mult gindește“ ; „nu mai mult tăria vinului în cap, decit chipul 
frumosului în inimă loveşte“ ete. i 

Pe lingă tendința de a reliefa partea etică a luptei sale, j 


4 


Cantemir, care se ocupase mai inainte atit de mult cu filozofia, 
nu se putea desobişnul a nu supune judecății sale vremarile, prin 
care trecea, şi formele acestora, Meditativitatea trebuia aşa dară 
să coloreze memoriile. Sentinţele sint gindiri proprii, sau loca= 
lizări, ori aduceri aminte din viaţa sa moldovenească, ca „să nu 
vie în capul copilului, ce-i mere ite maică-să“, şi lămureşte că 


i Trad. O. Pascu, pag. 58 9, 63-69, 


PEKSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA | LITERARA A LUI D. CANTEMIR 367 


mamele „şi de cele ce să nu le Cumva să vie, se tem, acelea, 
precum să le fie venit de frică socotesc, de unde cuvintul a se 
zice S'au apucat“, Tot aici ni s'a conservat zicala: „sara ghi- 
gariu, dimineața spătariu“, 1 ȘI din acest punct de vedere /sto- 
ria ieroglifică este o operă propona Şi trebue să regretám, că 
a sa continuat până la 1710, fiindcă ar fi fost destul material 
scris. 

După 1705 Dimitrie continuă a sta în Constantinopol, un- 
de-și urma acum alte lucrări. Nu putem preciza totdeauna, în 
Care aui din acest timp pregătea Opera, care i-a dat renumele 
european : Istoria imperiului otoman. Dumitraşcu beizadea ştia 
că lumea musulmană nu era suficient cunoscută Europei creş- 
tine. Cronica Abconteofayung und Eatwerffung der Turkey, de un 
anonim ardelean, publicată de Sebastian Franck în 1530, n'a putut fi 
de ajuns pentru nimeni. Cele două cărţi de istorie turcească ale lui 
Leunclavius, Purco-Graecia lui Crusius nu puteau mulțumi spiritele 
dornice dea cunoaște întregul adevăr asupra lumii musulmane tur- 
ceşti. Nici fastele turceşti ale lul Filip Logicerus n'an putut satisface 
nevoile intelectuale ale contimporanilor. Cit de mult interes parta 
lumea creștină pentru istoria turcească, reese din faptul că la 
ediţia parisiană caşi la cea venețiană a lui Chalkondyles s'au adaos 
opere care erau amintiri sau simple prefaceri pe scurt ale analelor 
turceşti. In 1652 se publică la Madrid, în traducerea lui Bratutti, 
opera hogii Seadeddin subt titlul : Chronica dell'origine e progressi 
delia casa ottomana. Deosebit răsunet au avut cârţile lui Ricaut, In 
1683 s'a publicat la Paris traducîndu-se din oagkarpe [icre 
des trois derniers empereurs des Turcs depuis 1623 rr neg 
1677, în 1670 şi 1671 se publică iarâşi în traducere franceză: 
Histoire de l'état present de l'empire ottoman (Amsterdam), care 
in 1673 apâru şi 'n traducere italiană (—Istoria dello io pet 
sente dell’ imperio ottomano, Veneția, 1673). Cărţile lui pă t 
au avut foarte mare căutare. De aceia în 1709 apårea la aga: 
Histcire de l'empire ottoman, 5 te Aa N >: ză E 
acre i ar fu i7 Bs pico rac apr ai oct din Turcia 
caut, îa x 

e lume se adăoga, apărind tot a 
pănă la anul 1704 La aceste vo fiori Mate pag pes 
SaO in aceia gi ai 170%: Favian i zt ermană: Die neu 

ai Ricaut a fost cuprinsă ṣi într'o carte g : i 
a sila ottomanische Pforte, Augspurg, l, 1694, vol. H, 1700 


cunoştea părji din literatura noasiră popo- 
ă LD vomit ere O. Pascu, cel mel bun -res aaa al cărţii 
"Descripila Moldaviae”, op. cil., pag. 44, că versurile: 


în cu jeale cumplită viață 5 
o Wese şi se rupe ca cum ar fi o ală“. 


lare (cf. şi Descrierea Moldovei, 
ane e gigi ere rr orară din Vieja lumii gir ioa 
irad. O. Paot, Pot d. Sextil Paşcariu, fst. iit- rou, l pag. i i pisa 
anr A praen: cu afirmajia lui V. A. Ureche, Miron Costin, 


complecie, ed. Urechia, pag. 497. 


368 VIAȚA ROMINEASCA ee 2 n 


Acest volum adăoga lui Ricaut şi lucrarea despre Turci a lui 
Sagredo în traducere germană. Cartea lui Ricaut a fost tradusă 
şi poloneşte: Monarchia turecka (Luck, 1678). In legătură cu 
războaele turco-creştine din jamătatea a doua a sec. XVII, mai 
ales în legătură cu năzuințele ligii sfinte, apar cărţi informative 
foarte căutate. 

Delacroix a scris Mémoires du sieur de la Croix, secre- 
taire de l'ambassade de Constantinopole (Paris, 1684), şi co- 
mentariile despre biserica orientală, Verdier (du), Abrégé de 
Phistoire des Tures (Paris, 1676), apăruse 
Christenheit (Nürnberg, 1687), iar în 1690: La sacra lega con- 
tra la potentia ottomana etc de Bizozeri (Milan), Garzoni, Isto- 
ria della republica di Venezia nel tempo delia Sacra Lega (Ve- 
neţia, 1705). Toate aceste cărţi ori imbrâţişau numai anumite 
pârți mai mari din trecutul şi prezentul turcesc, ori prezentau o 
abreviare a analelor turcești, ori se refereau la un anumit eve- 
niment creştin mai remarcabil în legătură cu istoria turcească, 
Lipsea în limbile europene o lucrare de ansamblu asupra trecu- 
tului turcesc pănă la inceputul secolului XVIII. 

Cantemir a avot şi un indemn anume pentru a scrie o a- 
semenea lucrare. În 1696 apăruse la Constantinopol o istorie tur- 
cească de „învățatul turc Saadi Effendi, căruia singur am de a 
mulțămi tot ce ştiu turcește“ —scria Dimitrie Cantemir. 1 După 
apariţia acestei cărţi, beizadeaua moldovenească s'a apucat să 

relucreze acest model turcesc. 2 Redactarea lucrării tinu ti 


oarte mult şi cu ea trecem în epoca a treia din activitatea lt- | 


terară a principelui-scriitor. 

Epoca a treia. Este vremea, cind Dimitrie Cantemir a scris 
mai mult, am putea zice cu tot dreptul foarte mult într'un timp 
foarte scurt considerind mai ales că în ultimii ani al vieţii sale 
petrecerea la curtea țarului, în care văzuse un liberator, îi an- 
gaja cu alte ocupații cea mai mare parte din vreme. Spiritul Iui 
era îmbogăţit acum nu numai cu experiența, ce o putuse avea 
din cărţi, ci se formase şi la şcoala aspră şi fără de milă a 
vieții politice, care-l frămintase atit de mult în Constantinopol 
şi în scurta-i domnie moldovenească In timpul şederii la Con- 
stantinopo! adunase mult material de informaţie istorică, din 
care adusese cu sine în Moldova şi apoi a dus în Rusia /storia 
imperiului otoman. Autorul devenise tot mai independent faţă de 
modelele, pe care le putea avea. N'avem nici un indiciu, că a 
considerat vreodată gata de tipar întreagă istoria sa turcească, 


pe care în continuu o remania, Asistăm înşine la aceste rema- 


nieri. Ucenicia în istoriografie şi-o făcuse cu opera de tranziţie: 
Istoria ieroglifică. Urmind a descurca ieroglifele politice ale 


1 Istori'a Imperiului otlomanu, irad. Hodosiu, |, pag. 358-9 nota. 

2 Ibidem, |, pag. 125, nola 39. Asupra acestei dale prețioase pen- 
iru stabilirea vremii, cind şi-a începu! Canlemir opera sa, a airas atentia 
cel dintălu d. G. Pascu, op. cil, pag. 58. 


Die triumphirende 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 369 
e AR? A LUI D. CANTEMIR 369 


vremii sale, scria: „istoricul adevărat (adică carile istoria ade- 
vărat, precum s'au avut istoriseşte), lauda înpreună cu făcăto- 
rul impărţeşte ; căci cela au ostenit lucrul a săvirgi, lar cesta 
au nevoit în veci a se pomeni; şi încă mai mult pe scriitorii 
decit pe făcătorii minunilor, fericiţi şi lăudaţi a numi voiu to- 
drăzni ; câci după armele şi faptele iroilor, condeiele istoricilor 
de nu s'ar fi pre alb clătit, încă dedemult şi lauda numelui lor, 
deodată cu oasele, țărna o ar fi acoperit; şi aşa acela au fost 
a lucrurilor făcâtori, înpreună şi muritori, iară cestea numelui 
au fost înnoitori şi în veci stăruitori“. 1 
Cu astfel de concepție şi evlavie, apucindu-se de istorio- 
grafie, el ne-a putut lăsa insemnata operă ce o avem, deşi a 
scris In împrejurări neprielnice, fiindcă nu totdeauna avea la 
dispoziţie materialul de informaţie, cit ii trebuia. ȘI Cantemir era 
foarte pretenţios faţă de lucrările sale. Odată spunea, cînd îi 
trebuiau izvoare arabe, „de prezent trăesc într'un loc, unde nu 
numai că sint foarte depârtat de Arabi, dar nu e nici umbră de 
vre-o învăţătură mai inaltă şi unde nu auzi nici măcar din nume 
de vre-o bibliotecă complectă, departe a putea găsi lucrul, ce-l 
cauţi.“ 2 
Istoria imperiului otoman este lucrarea cea mai prețioasă, 
pe care generația dela sfirşitul secolului XVII ne-a lăsat-o des- 
pre lumea musulmană, Particularităţile acestei lumi l-au intere- 
sat totdeauna pe Dimitrie Cantemir, care a trăit atițea ani prin- 
tre Turci şi care prin urmare putea să dee lumii creştine dela 
incepotul secolului XVIII cele mai preţioase informaţii. La Cons- 
tantinopol şi-a adunat ştirile cele mai multe, pe care le potea 
avea. in palatul são din capitala Turciei, dragomanul loh Ma- 
vrocordat, noul posesor, a putut vedea, mai tirzia, cînd Dimi- 
trie pentru Turci era un hain, cit material de informaţie fusese 
strins, 3 Acolo l-a rămas-—ne spune însuşi—opera lui All Ef- 


1 Isloria gre ae să ta pag. 70. 
2 Ibi + Pag. >» ñola 51, E 
3 pden esii de Dimitrie Canlemir inainte de a pleca ere 
îm Moldova, era silua! pe inălțimea cu privelişte pitorească, num 
Sangiakdar lokuși, „în locul cel mal plăcul, ce-și poale cineva Wai 
pai“ (pag. 90, nota 10), cum spune însuși. In apropiere căzuse apă- 
rindu-şi capitala, ultimul impārat V'aleolog. In apropierea ee app ch 
biserica, sincura Mario eee a arena ter, ae zos m LA E ei bet . 
tacuzino incepuse să clădească aces cit 
ă nlveleze terenul şi să ridice zidurile 
şi cheltuise 35 mii galbeni, ca £ A. Sigri ern 
oprit de a continua clădirea, flindcă de a 
„dd Tei pri pet meet Bhesta manri ain pepe 
i tinue +I lermin 
frezi porke mgin a pir dă dec Fete enaeageă Apap Ha cate 32), 
ir loculse înainie de aceasia i r 
Dt i dela y peeo ar ela răi te e mpa rm ler > i oo 
înd radului ş ş 4 
“ang Es pă ocuparea Sege: făceau bagajele peniru a lrece p> Asia Mică, 
oreta că duşmanii vor ocupa şi Constantinopolul (Ci. Ibidem, pag. 


366, nols i} 


370_ VIATA_ROMINEASCĂ 


fendi „autorul unei cărți foarte frumoase despre istoria a patru 
sultani", dela Mohamed II, la Soliman Magnificul, carte rară gă- 
sită la un Grec din Constantinopol. ! Nu se poate preciza cu 
toată exactitatea, cit material nou de informaţie a găsit în Rusia. 
latr'an loc din istoria imperiului otoman, scrie că în 1712 fiind 
ia Moscova, i s'a pus la dispoziţie în traducere grecească o ge- 
nealogie a hanilor din Georgia. 2 N'avem nici un motiv să nu 
admitem că aproape toată informaţia despre lumea musulmană 
Şi-a luat-o în Turcia, deci inainte de 1710 şi adogăm: această 
informaţie a fost foarte bogată, informaţie din scrierile altora, 
iar pentru o epocă destul de lungă ne povesteşte fapte văzute 
de el însuşi sau de cunoscuţi! săi, 


Ajuns în Rusia, atit de interesată in chestia Orientului 
şi Extremului Orient, activitatea literară a lui Dimiirie Cantemir, 


care pregătise Istoria imperiului otoman, a fost închinată orlen- 
talisticei. Astfel s'au născut operele: Curanus, din care o parte 
s'a publicat în 1722 ruseşte, apoi descrierile în legătură cu ex- 
pediiia în Persia a lui Petru cel Mare, 5 precum şi opera: De 
statu politico aulae Othomanicae sau „de Turcarum iurisdictio- 
nibus, moribus palatii, institutionibus, dogmatibus exercituumque 
ordinibus, necnon de bassalatuom nume:o et officialibus". In 
1714 după 11 Iulie avea schițată această Incrare într'o serilere 
mică, pe care avea de gind să o cizeleze şi complecteze. 4 Nu 


1 Ibidem, pag. 250, nota 70, 

2 Ibidem. pag. :90 nota. 

3 Collectaren orientalia in Operele principelui Demelria Cante- 
miru, ed. Acai. Rom., toi. VII, 

1 Din Neuer Bicher-Sas! der gelehrien Welt, Leipzig, 1744, IV, 
pag. 3778 a reprodus această scrisoare d. Ovid Densuşianu în Revista 
crilică-lilerară, laşi, Il, 1894, pag. 66-7. Tillul şi so-rlea acesiei cărți 
era cunosculă aulorului biogralie! care şi în ediția Academiei Romine 
s'a adsos la Vila Constanlini Caniemyrii, pag. 5-5. Nu ştia despre 
ea nimic Tyndal şi deci Antioh Cantemir, Vezi Isiori'a imperiului otto- 
manu, irad. cii., peg. 806 -7. Cariea prin urmare a exista! în redacția 
ei sumară dela începu! sau cizelată, celace nu credem. Autorul biogra» 
fiei aminlite ne spune că s'a perdul în Marea Caspică cu perdereu fre- 
galei, care-i ducea lucrurile lui Cantemir în expedijin persană. Tyndal 
şi deci Aniloh Cantemir şiie că în această regală s'a pierdut carica: 
Istoria Mohamedanilor, Incepind dela falşul profet Mohamed până la 
Osman, primul sultan al Turcilor. Dar Dimitrie Cantemir area bunul 
obiceiu de a-şi anunța operele concepule numa!, în cursul scrierii allor 
opere ale sale. Cariea din urmă airibullă lui Dimilrie Cantemir de 
fiul său, nu se găseşte cilală, anunțată nicăeri, deşi în Isloria impe- 
riului otoman, tralind despre religia mohamedană, de atilea ori ar fi 
avul ocazie să o facă. Esle adevăra! că nici opera despre Coran nu 
se aminieşie; dar aci se impune faptul că această operă e cunosculă 

e ambele biografii. Şi mai esile incă ceva. Cartea despre situația 
internă a imperiului otoman o găsim anunțală de două ori în cursul 
scrierii Istoriei lurceşii. vorbind odată despre curlea olomană spune: 
„mai pe larg iînir'al! loc”, care nu va îl un pasegiu din Istoria sa lur- 
cească (irad. cil, pag. 211, nota 8), iar allădaiă arâlindu-ne, ce era a- 
laiu! şi cum era organizată armata lurcească adaogă: „dar despre a- 
ceusla roi vorbi mai pe larg intr'all loc“ (ibidem, pag, 302, nola 100), 


— PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D, CANTEMIR 371 


știm, dacă Dimitrie Cantemir, acum membru al Academiei din 
Berlin 1 a avut răgazul să dea şi acestei opere extensiunea 
voită, cum a făcut cu lucrarea, despre care spunea aceluiaşi 
membru al Academiei berlineze, că o are scrisă romineşte „de 
origine nostrae gentis, de colonis videlicet a Traiano, Romano- 
rum imperatore, in Dacia locatis...“ Din puținele, dar foarte pre- 
tioasele note păstrate în Istoria imperiului otoman reesă, că lu- 
crarea perdută a lui Dimitrie Cantemir despre curtea otomană şi 
obiceiurile ei ar fi fost superioară cărții de acelaşi gen a lui Ri- 
caut şi ar fi mărit faima, ce cobortiorul răzeşilor fălcieni şi-a 
ciştigat-o prin Istoria imperiului otoman. 

Numai un spirit veşnic neliniştit căutind a fi ocupat şi a 
afla tot adevărul, putea la Inceputul secolului XVIII să dea, aşa 
cum a scris Dimitrie Cantemir, Istoria Turcilor. Am arâtat că se 
scrisese istorie politică turcească în baza cronicilor otomane, dar 
nici un creștin nu făcuse legătura contaminind cu critică izvoa- 
rele turce şi creştine, cântind să fie cit se poate de complect, 

Nici unul dintre cel care scriseseră istoria Turcilor mai în- 
nainte, n'a fost aşa de scrupulos în complectarea informaţiei. 
Principele-autor avea conştiinţa că lucrarea sa va întilni tot inte- 
resul opiniei publice europene, aşa de dornică de a cunoaşte tot a- 
devărul, cind lumea modernă năzula spre ultima ei fază politica, 
Ricaut ajunsese celebru cu lucrările sale, care vor rămine însă 
departe în urmă, chiar vor fi inlocuite prin opera lui Dimitrie 

antemir. ; 
as Poate şi această imprejurare l-a făcut să-şi redacteze cu a- 
tita grijă şi scrupulozitate lucrarea. Scerlind o notă în legătură 
cu lupta dela Varna (1444) ne dă un episod al poSI ne” 
ceşti, care s'a terminat cu marele dezastru dela Zenta, episo A 
timplat, cum ne spune „cătră sfirşitul războiului din anul aer 
inainte de a pleca trupele de la Zenta“. 2 Aşa dară în 1698, por 
era in Constantinopol. scria la istoria „să turcească. Ia iar 
„prea eruditul Saadi Effendi din Larissa mis gag pa oea 
renumiţi istorici tarci, ca Mevlana ai se of rye sanul 

Tagivt Tevarich (—Cununa istoriilor), 
pri oare lui Mustafa, 3 Intimă prie- 
o istorie turcească, dedicind o sultanulu îi sPidi 
tinie lega pe Cantemir de „cel mai judicios istoric” 4 de „Saadi, 


kneaza Kons- 
in it lulle 1714. Vezi Beer, Istoria 

Golia ponus ee i reJaoota babini Pentomirat, Maronia 2700. 
ag at H > ie s Dacian Sehon piei arora el potentissimi ee panpe > 
ipere irang ab Spoar eg ary x În a ge ve pret spies P aras 

- a pi 

one: e ~ propran PA toc din Berlin, nu erori n voe 
Diario Caniemir ca membru, ceiace esle însă o scăpare din 


m => P anu, trad. Hodoslu, pag. 123, nola 39, 
3 ibida n er pre nare aer autorului, pag. 12-13, si red 
cecul dă Bodan Saadi ar li — zice Pascu, op. cil, pag. 78—Tag x 


4 Ibidem, pag. 17. 


372 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care a scris istoria Turcilor, ale cărui merite eu de atitea ori 
le-am recunoscut şi care se distinge atit prin iubirea sa de drep- 
tate, cit şi prin zelul său pentru gloria otomană“, 1 Se pare că 
Dimitrie Cantemir la început intenţiona poate numai prefacerea 
in latinegie a istoriei turcești scrise de prietinul său, Astfel În 
1698 îl surprindem cu redactarea gata cel puţin pănă la 1444. Tot 
aceleiași intenții originare se poate atribui faptul că în anumite 
părți neretuşate a rămas tonalitatea operei lui Saadi, la scrierea 
lui Cantemir lerusalimul este „leagânul atitor profeţi şi teatrul 
atitor minuni“. 2 Altădată scriind despre expediţia lui Mohamed 
Il în contra lui Ştefan cel Mare, scrie aşa: „Inimicul (—Ștefan) 
văzind această putere colosală (=a Turcilor), incapabil de a i 
se opune, s'a retras şi na primit lupta“; iar cind Turcii ocupă 
Chilia şi Cetatea Albă, închee: „Prin acesta (sultanul) a impie- 
decat nu numai pe Moldoveni de a-şi exercita pirateriile lor pe 
această mare...” 3 Aceste două locuri rămase necorectate din tex- 
tul lui Saadi, contrastează violent cu alte afirmații personale, cum le 
face autorul, de exemplu cînd tratează expediţia lui Soliman Magni- 
ficul în contra Moldovei lui Petru Rareş şi incidentul dela Chi- 
lia adăugind observaţia următoare: „Aşa Moldovenii, care odini- 
oară se luptau pentru libertăţile lor, astăzi sint constrinşi prin ti- 
rania Turcilor a-și da nu numai copacii din păduri, ci încă şi 
capul subt securea barbarilor! Păn cind, o Doamne, să mai 
domnească atita răutate în lume!“ 4 ln lupta dela Fălciu, cum 
greşit numeşte Cantemir lupta dela Vaslui, Turcii pierd lupta 
„Prin negligența generalului lor“. 5 Gem are „fuga sa ruşinoasă 
ia Creștini.“ 6 Dar după ce arată din reminiscențele sale croni- 
căreşti închinarea Moldovei subt Bogdan Ill, face bilanţul decă- 
derii situaţiei juridice internaţionale a ţării sale şi zice: „dar vai! 
astăzi nu cred să fle vre-un om de litere, care să nu cunoască 
tirania mizerabilă, subt care geme Moldova“, 7 

A rămas textul cu „cetățile maritime Anachor şi Emrud, 
care erau încă subt deplorabilă domnie a creştinilor“, 8 altădată 
însă ţine de rău pe Carol XII, că a putut crede în ajutorul tur- 
cesc 7 sau are cuvinte grele în contra Coranului.10 Toate aces- 


1 Ibidem (lexi), png. 16, 18, 31, 39 nola, 40, 

2 Ibidem, pag. 235. Să se observe că la dilerilele citalii luate 
din lraducerea lui Hodosiu, un lalinisalor, tovarăș al lui Laurian şi 
Mossim, s'a căula! a se înlătura sgura școlii lalinisie şi asilel uneori 
am admis pasagii citate şi de alții intr'o formă purificală de latinism, 
ori de citeori înlelesul texialui nu suferise nimic prin aceasta. 

3 Ibidem, pag. 158, 177 8. 

4 Ibidem, pag. 297, nota 87. 

3 Ibidem, pag. 158. 

6 Ibidem, pag. 176. 

7 Ibidem, pag. 272, nota 37. 

8 Ibidem, pag. 34. 

9 Ibidem, pag. 300, nota 94. 

10 Ibidem, pag. 415, nota 5. 


tea dovedesc că dela o simplă prefacere a istoriei turceşti 
scrise 
aadi, a ajuns la o operă independentă, cu atita ce rile 
adunată de aiurea şi necunoscută lui Saadi. Dela 1698, cind se 


mitrie Cantemir, a trecut prin mari prefaceri : cele citeva accente 
musulmane au supravețuit din nebăgare de samă corecturilor 
făcute între 1698 şi 1716, 1 din care an avem cel ma! nou eve- 


sau În parte a diferitelor epoci nu s'a făcut în acelaşi timp. Pre- 
faţa e scrisă după 1703. cînd revoluția militară dela Constanti- 
nopol dăduse tronul lui Achmed Ill şi multe note mai ales pot fi 
datate, după evenimentele, pe care le relatează. Mai avem ştirea, 
că lucra la Istoria imperiului otoman în 1712 2 şi în 1714. 5 Cind 
redacta forma rominească a Hroniculul, istoria turcească era 
terminată, fiindcă în Hronic trimite la prefața „/storiei noastre 
pentru creșterea și descreşterea curții aliosmâneşti“. 4 

In felul acesta prepararea istoriei imperiului otoman coin- 
cide aproape cu pregătirea materialului pentru întreagă opera ig- 
toriografică a lui Dimitrie Cantemir. Cantemir a terminat Des- 
criptio Moldaviae inainte de a crede şi considera că nu mai are 
nimic de tăcut la /storia imperiului otoman şi căutind să desă- 
virşească pe cea din urmă, aduna material pentru Hronic, re- 
dacta părţi din el. Aşa se explică bogăţia de ştiri şi preciziu- 
nea de informaţii — fireşte considerind mijloacele acelei vremi— 
din text şi note, astfel s'a depârtat Dimitrie Cantemir atit de 
mult de modelul oferit de Saadi Effendi. Materialul era atit de 
mult, că autorul nu va mai putea să se oprească cu meditații 
şi consideraţii generale în cursul povestirii. Pe alocurea rein- 
tiinim însă pe autorul /storiei ieroglifice, care declară că „di- 
ferințele între principi se decid mai bine prin arme, decit prin 
cuvinte“, că „a întinde pinzele contra fartunii şi vitorului face’ 

b è „ nola 7. De alilea ori se aminteşte sultanul 

PTO -j e a come pă Cf., Ibidem, pag. 55, 59 nola +, 94 nota 2, 
151 nota 41, 332 nota 52, 362 nota 5, 458 nole 39. Ci. şi pagina 591-5 
nola 15: Nicolae Mavrocordai domnia în Țara-Rominească, cind scria 
aceaslă nolă. 15 ia 9 

$ Dia Triiicä-liierarě, laşi, II, pag. 65 şi urm; nola 15 dela 
pag. 39 era scrisă în 1712, iar nola 26 dela pag: 117 maia e, passe 
dela Pojareval- Cind scria nota 11 dela pag. 155 şi ma re apoi 
vrocordai publicase nișie opere ale lalălul său în Moldova co = 
pn Face pe e E E Rr 
că gene vai ii pri bili cu eciziune ~au fost 
raken jik georg mirari por Aa a orar fusese redaclaiă, ae eter 
nota 6 din pag. 85, unde Judecata din notă ar îl avul locul său 


polririi in text. ` i Gi ap N 
Cantemir lillul rominesc al istoriei sale lu 
N Arora Rege pă să se jie seamă ja o nouă edijle a operei. 


Faner Hronicul ed. Tocilescu, pag. 456 etc.. 


374 VIAȚA ROMINEASCA 


numai un nebun, dar nu un ravigator înţelept“, că Baiazid era 
coleric „defect ce-l au mai toate spiritele mari“. 1 etc.. 

Dintre izvoare preferă, fiindcă scrie istorie turcească, pe is- 
toricii turci. „Mai bucuros mă alătur la scriitorii turci, ca unii, 
care sint şi mai bine informaţi şi mal exacţi“. 2 

Dar Cantemir nu s'a moiţumit pentru nici o parte a istoriei 
turceşti, numai cu textul lui Saadi Effendi, ci i-a cercetat şi iz- 
voarele, Neavind la indemină istoria prietinului turc al li Di- 
mitrie, fireşte, e greu să stabilim, dacă a adaos ceva sau dacă 
unele discuţii referitoare la istoricii turci le-a găsit in car- 
tea lui Saadi Effendi. Se constată, că nu combate niciodată 
cu cronicari turci textul lui Saadi Effendi. Cetise el pe croni- 
carii turci, pentru care stabileşte o erarhle de valoare? Saadi 
Etfendi, hogea, este „faimosul autor al analelor otomane, numite: 
Tagiut Tevarich 5 (==cununa istoriilor). Din această carte ştie 
că analele turceşti sint le-ar de poveşti ? 4 Cantemir citează însă 
aceste anale (—Tevarichi Aliothman), dar numai pentru vremea, 
cînd 'recorge la ele şi Tagiut Tevarich. E vorba apoi între iz- 
voare de anale persane şi istorici persani. 5 Despre Neşri, la 
care Încă se referă, 6 ne spune, că e „Istoric mai vechiu decit 
Saadi"—şi trebue înţeles Saadi muftiul 7 „autorul unor anale atit 
de preţioase şi acreditate la Turci“, Nu ştim, dacă insuşi a cetit 
sau ia din cei doi istorici favoriţi ai săi, trimiterile la cronica 
lui Mevlana ldriş, la Hezartenn 8 „cinstitul şi fidelul istoric ture“, 
„un istoric turc foarte drept şi curat“, la Ghiulistanul poetului 
persan Șeic-Saadi, 9 la istoricii selgiuchiani, 10 la poetul anonim 11 
şi dacă nu consideră prostiile şi poveştile din Abulfarage şi A- 


ka Istori'a imperiului otlomanu, irad. cit, peg. 73-4, 93, 9%, 
e. 


2 Ibidem, paz. 26 nola 25. Nu odală ialilnim aceasiă alirmație a 
autorului, ci de cile ori are prilej, precum: „eu din parle-mi țin la e- 
firmațiile Turcilor, care peniru mine au mai multă greuiale decil ale 
străinilor” (pag. 75 nota 25), „in aceste obscurilăți de istorie și de 
cronologie, preferim a urma pe Turci, ale căror scrieri sini și mai 
clare și mai exacie” (pag. 141 nota 22) etc.. 

3 Ibidem, pag. 15 (prefeta). 

4 Ibidem, pag. 19 (prefața). Dimitrie se va referi la analele 
lurceşii totuşi de alilea ori: pag. 16, 48, 21, 24, 27 (prefața), pag. 5 nola %, 
23 nole 21, 81 nola 8, 83 nola 12, 84 nota 13, 179 nola 32. 

5 Ibidem, pag. 15 şi pag. 5 nola 8. 

6 Ibidem, pag. 12 ( esaia), 6, 28, 30. 

7 Ibidem, pag. 28, Ji. Trebue să se facă deosebire între Sp- 
nopsis historica a jul Saadi Ellendi din Larissa şi Tagiul Tevarich al 
lai bogas Saadi. Ci. însă N. lorga, Istoria literaturii romine în seco- 
lul XVII, I, peg. 586 şi G. Pascu, op. cit, unde se atribue Tagiut ele., 
lui Saadi Effendidin Larissa. Citàm tiliul, cum este in iraducerea Hodosiu. 

8 Istori'a Imperiului ollomanu, irad. cit., pag. 20 (lexi), pag. 12, 
13 (prefata), 62 noia 1, 297 nota 89. 

9 Ibidem, pag. 14 (preíaja). 

10 Ibidem, pag. i5, 
11 Ibidem, peg. 7. 


124 e 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITA 
LITA: TEA LITERARA A LUI D, CANTEMIR 375 


Hothman Tevarichi poveşti egale cu cele 
: din o mie 
nopţi, numai fiindcă nu le considerau istoricii säl kar favoni, 


istoriografia turcă. „Nol am preferit... mărturia scrilt 
v s. orilor indi- 
geni tuturor celorlalți şi datele noastre le-am adunat din acei 
istoriografi, pe cari turcii ii considera de cei mai demni de cre- 
dință şi mai autentici“. Căci spre deosebire de Leunclavius, 3 Cla- 
visiu, loan Gaudier „interpret foarte exact al analelor turceşti“, 4 
etc., Dimitrie Cantemir utilizează, discută şi informaţia celor- 
alţi rcriitori despre Turci. Pentru a scrie istoria Turcilor a cunos- 
cut şi Întrebuinţat cronica lui Nichifor Gregoras „mai mult ora- 
tor, decit istoric",5 cartea lui Filip Lonicer,6 cronica. lui Chalkon= 
dyles,7 „De Care—zice—eu mai mult îl cred, decit pe toţi ceilalți 
istorici greci, ciţi au scris despre Turci“, cronica lui George 
Phrantzes, căruia il discută ştirile, 8 recurge la analele moldovene, 
subt care trebue să inţelegem cronica lui Ureche, citind-o insă 
din memorie, fiindcă vedem că îi atribue Ştiri şi inro formă, 
cum nu le găsim în cronică. 9 Amintind în legătură cu lupta 
a doua dela Cossovo (1448) analele muntene, ne spune, că după 
aceste anale lupta dintre lancu de Inidoara şi Murad a fost cea 
mai înverşunată şi cea mai singeroasă „din cite s'au văzut pănă 
acum şi nu cred că asemenea să se mai poată face în viitor“, 10 
şi prin aceasta ne trădează, ce formă a cronicii muntene a 
utilizat. Cronica cantacuzinească atribuită lui Stoica Ludescu, 
1 Ibidem, pag. 7-8 nota. 
2 Ibidem. pag. 72 nota 22, 144, nola 22, 
3 Ibidem, Pag. 10, 11 (pretaja) elc.. 
4 ibidem, pag. 24. 
5 Ibidem, pag. 12, 14, 16, 19, 27 (preiaja', 5 nota 9, 10 nota 6, 18, 29 
nola 1, 36 nola 5, 37 nola 7, 45 nota 1, 88 nola 7, 90 nota 10. 146 nota 27. 
6 Ibidem, pag. 19, 20 (prefata). 26, nota 23, 66 nota 8, 86 nola 2, 
201 nolo 65, 254 nola 5, 285 nola 51. 
7 ibidem, pag. 2i, 22 şi urm., 28, 57 nola 27. 
8 Ibidem, pag. 75 nola 24, 76 noia 25, 79 nola 6, 80 nola 7, Si note 8, 
89 nota 9, 92 nola 13, 106 nota 2 şi 5, 110 nota 11, 114 nola 25,122 nota 35, 
137 nota 12, Dimitrie Cantemir este de părere că scrierea lul Phranizes a 
fos! lalşilicală de o mină mai lirzie şi veşnic il acuză peniru lipsa de exacti- 
fale. Trebue să depling - zice -pe Phranizzes, mai ales că sa pus a 
scrie isloria sa alunci, cind bălrinejele, nenorocirile, necazurile şi 
rijile înir'atila îi slăbise memoria“. (pag. 110 nota 11). Trebue nota! şi 
faptul, cà Phranizes esie folosi! peniru intăia oară tocmai pentru in- 
lerregn, cum s'a zis anilor imedia! următori după lupa dela Angora. 
Dar Phrantzes, Chalkondyles aveau atitea siiri de islorie rominească, 
care ar Íi putut îi ragga şi s'ar Íi pulut corecia expunerea scriilori- 
lifica. 
“ apr bea Fag. 272 nota 37, 295 nota 83, unde se alirmă, că sullanul 
Soliman Magnilicui in 1538 a prelexla! că va lrece prin Moldova în 
conlra Poloniei. 
“io Ibidem, pag. 127 nota 70. 


376 VIAȚA ROMINPASCĂ a 


nu scrie nimic despre a doua bătălie dela Cossovo. Există însă 
o formă amplificată a acestei cronici, care a fost adaosă cu ştiri 
mai ales din izvoarele ungurești, Mai avem ştirea că in 27 Sep- 
tembre 1706 Constantin Cantacuzino stolnicul din Tirgovişte, ruga 
pe Francisc Lugoşi, fiul secretarului lui Apafi să-i procure cro- 
nica Iul Alexie (recte Wolfgang) Bethlen, deoarece are nevoe de 
ea pentru a scrie o cronică a Munteniei, li mai scria, că are 
operele lui Bonfini, Istvanți şi loan Bethlen.1 Există într adevar 
un corp de cronică, care cuprinde Istoria Țării- Rumăneşti, cîtă 
s'a atribuit lui Constantin Cantacuzino stolnicul 2 şi forma am- 
plificată a cronicii țării. 3 Tot, pentru istoria Ţării- Romineşti 
ştia Cantemir că e o carte întreagă şi foarte voluminoasă, în care 
se cuprinde viaţa şi genealogia lui Brincoveana „Scrisă din or- 
dinul lui de unii învăţaţi“, dar nu ştia şi unde se mal păstrează 
această carte. 4 In Istoria imperiului otoman se citează şi alte 
izvoare, lămuritoare de mal aproape sau de mai departe pentru 
cercetător, precum Tartaria lui Michalo Lithuanul, 5 se repetă de 
bună seamă după scriitorii turci că Muhamedie conţine fantas- 
magorii, 6 se amintesc Istoriografii arabi,7 se citează istoria Per- 
șilor pănă la şah Ismail, pomeneşte cartea plină de fabule despre 
monahii dela muntele Sinai,8 pentru o etimologie inseamnă 
numele lui Mihail Langius, 9 vorbeşte despre analele rusești, 10 ştie 
despre cartea, ce conţinea Istoria lui Ibrahim pașa, îi cunoaşte 
cartea lui Ricaut, 12 are prilej să spue că Orbini dela Raguza 
scrie „spre rușinea tuturor istoricilor“, 13 din Saadi a aflat de 


1 Biblioteca universitară din Cluj, Arhiva familiei contelui Banffy, I. 
2 Operele lui Consiantin Cantacuzino, ed. N. lorgs, Bucureşti, 
1901, pag. 60 şi urm.. 
5 Despre această formă amplificată a: croalcii Ţării - Rominești 
o versiune a publical d. Sioica Nicolaescu în Revista peniru istorie, 
ilologie şi archeologie) vezi N, lorga, op. cil., Introducere, pag. XL 
—XLI şi cl. Idem, Cileva nole despre cronicile şi tradiția noas- 
tră islorică, Analele Acad. Rom., Seria Il, Tom. XXXIII, 1911, pag. 
142 și urm.. Un asemenea manuscris al aceslei cronici este şi in 
posesia mea. In /Hronizul vechimei a Romano- Moldo- Viahilor (ed. 
Tocilescu, pag. 462) Canlemir ne spune, că are:o cronică anonimă a 
Tării-Romine şti dela Radul Vodă pănă la Coastantin Brincoveanu. Ii 
rămăsese insă la Conslanlinopoi „hronicul muntenesc și aşeaș cu sin- 
ură mina iul Șerban logolătul, pe proasiă limbă grecească scris“, Să 
i fosi reia grecească a cronicii lui Constantia Cantacuzino 
stolale 
4 Esie vorba de cronica marelui logofāt Radu Ore ceanu? (Ma. 
gazinu istoriku peniru Dacia, IL, pag. 129 și urm., ci. și ed. Şi. Gre- 
ceanu. 
5 Istoria Imperiului otomanu, pag. 156 nota 56. Aici ni se spune, 
că Moldovenii zic cirimuşi Tătarilor din Crimea. 
6 Ibidem, pag. 129 nota 50, 227 nola 36. 
7 Ibidem, pag. 250 nota 40. 
8 Ibidem, pag. 243 nola 6. 
9 Ibidem, pag. 258 nola 10. 
10 Ibidem, pag. 330 nota 29. 
11 Ibidem, peg. 460 noia 42, 
12 Ibidem, pag. 47 aola 7. 
13 Ibidem, pag. 52 noia 27. 


__ PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 377 


bună samă despre cartea lacobi Madianu cu minunile călugărilor 
creştini al mănăstirei din Brussa,1 discută cu D'Herbelot folo- 
sind geografia lui Ebni Alvardi şi cartea Mesahat Elers (= Mä- 
surătura pămintului),2 cunoaşte Calătoriile în Orient ale lul 
Lucas,5 recurge la ştiinţa lui lon Dans pentru lamboli,4 a cetit 
Ştirile lui Busbeque despre Bithynia,5 pentru cronologie citează 
pe  Riccioli,6 de Delacroix întrebuințează „Comentariile despre 
biserica orientală“ şi Istoria războlului dintre Poloni și Turci 
„memorilie”, 7 nu i-a rămas necunoscută cartea lui Pietro Garzoni. 
Istoria dela republica di Venezia nel tempo della Sucra Lega 
(Veneţia 1705).8 Am spus ca Dimitrie Cantemir simultan cu 
corectarea, amplificarea Istoriei imperiului otoman aduna mate- 
riale şi redacta Descriptio Mo'daviae şi părţi din Hronic. Pen- 
tru aceasta a fost silit să treacă peste orizontul cetirilor sale de 
mai înainte. Istoria imperiului otoman se resimte de noile nă- 
zuinţe ale autorului, Cind citează pe Pliniu, pe Mela sau ne co- 
munică o fabulă a lui Leon inţeleptul, sau ne aduce inainte mär- 
turia | i Cdren, a lui Ptolomeu şi lustin? face paradă de ern- 
dţie, cum de atitea ori am constatat in operele discutate până 
acum—acea lă paradă i-o inlesneau însă noile sale cercetări, 
Sint autori, care tac În operele lor multă paradă de erudiție; 
un asttel de scriitor a fost Dimi:rie Cantemir. El face şi deosebiri 
între izvoarele sale, nu adoptă numai ierarhia stabilită de alţi, ca 
hogea Saudi şi Saadi Effendi din Larissa pentru istorica turcă, 
între care pe lingă „cel mai judicios istoric“ vorbeşte de „alţi 
autori mai puţin acreditaţi la Turci”. Uudlizează hărţi, documente, 
cite a putut cunoaște din cancelaria sultanul", mai alea pentru 
vremea sa sau dela patriarhie... dar și di-ționare: Nimetullah 
(L-xicon Persico- Tureicum). 10 Orlentalistul M-ninski se vedea e 
mai multe ori citat, cind manja A Hamburg tipărirea traducerii 
erei cantemiriane, 
ura sarii a doua a operei sale, Dimitrie Cantemir a 
întrebuințat amintirile sale personale, precum şi informaţiile ora 


1 Ibidem, pag. 38 nola 8. 
2 Ibidem, pag. 27 nola 24. 
3 Ibidem. pag. 45 Ata aa 
i eg noia 5. 
5 or targ paru 65 nola iad nola 50. j 
$ eradan ba: e pă de 432 nota 22. Cf. şi N. lorga, Istoria lit. 
rom. în sec. XVIII vol. l, pag. 359 nota 2 
"8 Ltoria imperiului olomanu, trad. cil.. pnas: pon 
9 ibidem, psg: 183 nota 38 şi 289 nota 73, 165 nois 6, 


512 nola 127, 152 roto 5. 
= aia ag 15 (prelate): TA nota 59. Esle vorba de frece a 
repre „brat Pai Viena, 1680, 3 vol. Dimitrie ame A aa roi 
să arislinul său nel Ogli pe timp aba cel mai, mèla, op Jay 
“ai exicon 
Re Ei e urare guler e pralesor”. (Ibidem pag. 602 3 nola 22) 


[i 


y nola 35i. 
pa 264 nola 24, 


378 4 VIAŢA ROMINEASCA 


— PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 379 
primite dela meghistanii turci, cu care beizadeaua moldoveană 
avea strinse legături de prietinie. Aceste Informaţii proprii ridică 
la mod deosebit preţul operei. 

Şi concepţia generală, după care Dimitrie Cantemir scria istoria 
turcească, merită discuţie şi arată că autorul era predominat de 
anumite idei. Pornind chiar numai dela cartea lui Saadi, Dimi- 
trie Cantemir ne putea da mai mult, decit era în cele două 
opere aie lui Leunclavius, care imbrăţişau şi o vreme mai in- | 
gustă. Priocipele moldovean a adaos informaţia lui Saadi cu ştiri 
omise de acela sau necunoscute, găsite in altă istoriografie tur- 
cească. Aceasta işi avea clişeele sale, care reprezentau reliefind 
momentele sufleteşti de glorie şi treceau subt tăcere vremurile de 
Criză şi decădere. Istoria adevărată trebue să ție seamă mal ales de 
aceste momente, totatitea puncte de feper pentru înţelegerea şi a is- 
toriei otomane, De aceia fără oarecare pregătire nu se poate intelege 
o cronică turcească. Să dăm un Singur exemplu: ori de cite 
ori este vorba de o infringere turcească— Turcilor nu le place 
să-şi aducă aminte de întringeri,— duşmanul a avut oști nenumă- 
rate, iar ei, Turcii au fost foarte puţini. Sufletul ture nu va fi 


» sa +» pănă şi cronologia e dela on capăt la altul dată în 
ani dela hegiră“,! Acest frumos pasagiu are nevoe de lămuriri, 
fără de care Dimitrie Cantemir râmine un simplu parafrazator, 
Cartea lui Saadi Efendi din Larissa il urneşte pe Cantemir a 
scrie istoria turcească. Principele moldovean studiază această 
carte intrind intrun domeniu nou faţă de preocupările sale 
intelectuale de mai inainte. Cetegte, ce a mai găsit din scrii- 
torii turci, se informează insă şi dela scriitorii creştini; ajuns 
cu surghiunul în Rusia, corectează partea de text, cu care era 
gata, adaogă, ce trebuia pănă la 1711, deoarece. insă concepuse 
un grandios program de istoriografie, cara cu vremea tot mal 
mult se amplifică—in note explicative va da la textul, peniru a 
cărui transformare generală nu va mai avea timp, adaosuri, care 
introduse în text ar fi reprezentat remanierea totală a acestala. 
Niciodată n'a abzis de intenţia aşa de explicabilă de a utiliza 
mal ales pe scriitorii turci oferindu-ne astfel şi ecourile succesive 
ale tradiţiei în sufletul musulman: acesta este cadrul general 
al cronicilor turceşti, pe care curăţit de povești îi menţinuse 
Insuşi Saadi. Nostalgia sufletului său de Romin ajuns pi 
mediu, care cu toate onorurile nu l-a mulţumit niciodată, îl pris 
bea spre cercetarea trecutului propriului său neam, după 
dorinţa lui, care nu l-a părăsit niclodată, a fost să dea pren 
loi său cartea, de unde să-şi cunoască trecutul, să-i dea a, 
din care cetind să se reinalţe— libertatea poiltică nu tr ae . 
i-o readucă. Pentru jumătatea a doua a secolului i o 
pentru secolul XVII pănă la vremea, unde se pri ea pa 
amintirile sale personale, şi informaţia turcească era să ret 
lață, de ce cadrul lucrării cantemiriene are aici acomega par 
mai şubredă. Aceasta s'a ear pot şi in realizarea alte 
erale, care i-a călăuzit scrisul. i 
te Historia incrementorum ateque decrementomm aver Hona 
cae. („Istoria... pentru creşterea şi descreşterea curți naona- 
neşti“_-aşa traduce autorul titlul operei sale gară in Kapea 
început că frapat de mrap norma penay Arbi ra ri a 
condeiul în mină să de 
eat gi tirile necesare despre imperiul a e 
istoria Skea y constată o epocă de neîntrerup faaui culori 
1672, de unde apoi începe declinul, la care asista ed rara 
Inoa turc era insă bolnav de mai rr pee a 
tiile turceşti începuseră să se irosească mona rar tee la sfirşitul 
XVI. Impărăţia întemelată prin forța pere g ia capătul ugal 
secolului XVE pe Miiat Vioara cere Mia armatele turce 
lung şi victorios războiu turcesc cu inte, nu s'a mai făcut nici 
fi înfrinte. Dela Mihai Viteazul înainte, incepute. ata: daci 
pot cucerire de seamă turcească. Declinul turcesc pus 
E 387. Şi 
< AR lit. rom. în secolul XVIII, vol. I, pag. 
in oraa in Ricu! era eronologie hegirică. 


vinţă şi avem atitea dovezi că dacă vremea sa l-ar fi oferit mai 
multă informație, ar fi tăiat un drum şi mai larg, pe care inain- 
tind să poţi inţelege dezvoltarea imperiului otoman : şi conturu- 
rile generale ar fi fost schimbate. Ignoranţa Europenilor în limbile 
orientale a fost un favor, dar şi o lipsă a izvoarelor creştine pentra 


Nu se poate aduce, prin urmare iavinuire lui Dimitrie Cantemir, 
că ultindu-se atit de des la expunerile istorice turceşti a căutat 
să ne dee o Istorie a Turcilor, aşa cum Turcii o înţeleg: autorul 
nostru a corectat, unde vremea şi locul îi puneau la dispoziţie şi 
altă informaţie. In opera cantemiriană, formele exterioare, con- 
tururile generale sint aceleaşi ca la cronicarii turci. „Inaintea 


urmă a lor paratrazare latină. Judecâţile sint cele tradiţionale, 
descrierile de evenimente cele obişnuite ; epitetele cele clasice 


380 VIATA ROMĪNEASCA 


cu bătălia dela Călugăreni. Cantemir n'a avut insă destule izvoare 
pentru a da proporția și simetria adevărată. In izvoarele tur- 
ceşti şi creştine ale autorului nostru epoca lui Mihai Viteazul 
cra tratată cu graba şovinismului, care trece subt tăcere marile 
nenorociri naţionale : după lancu de Inidoara, care provocase o 
mare criză a statului turc, au mai fost sultani Cuceritori, dar 
' după Mihai Viteazul dorinţele de a reinvia trecutul au fost numai 
piedeci temporare, nu aa oprit declinul. Polonia din jumătatea 
a doua a secolului XVII. imperiul habsburgic al lul Leopold I, 
ocupat în atitea părţi, nu putea provoca declinul, ci numai re- 
colul parțial turcesc din Europa. Imperiile de cuceritori sint la panta 
declinului, cînd cuceririle trainice Incetează. Ideia însă la sine este 
interesantă şi ridică opera lui Cantemir deasupra altor scrieri de is- 
torie iurcească, cum erau ale lui Leunclavius, 1 ori ale lui Ricaut 
etc... Mai este o deosebire foarte importantă, de astădată numai în 
legătură cu Istoria noastră naţională, fără cunoaşterea cărela nu se 
poate înțelege mare parte din istoria turcă. Şi mai este încă ceva, 

m la un veac după Dimitrie Cantemir a scris lenachi 
Văcărescul o istorie a preaputerniciloru înperaţi othomani, 2 cunos- 
cind şi utilizind opera cantemireană, de care îl desparte însă o 
întrezgă lume de idei. Pe cind Văcărescul reprezintă generația, 


cească, prin opera lul Cantemir sufiă vintul de dureros patrio- 
tism, cum se întilneşte şi la contimporani! săi din Ţara-Ro » înescă 
şi Moldova. 3 

li pin na lui Cantemir bogăţia de Informa le, cum se va 
găsi în cărţile lui Hammer, Zinkeisen, lorga. Dar toate aceste 
cărți mai bine informate, mai complecte, cind se arată dezvol- 
tarea imperiului otoman, nu scot din circulație cartea lui 'vimitrie 
Cantemir. Este adevărat că în Istoriografie cărțile se învechese 
foarte repede şi se elimină din uz prin opere mai nouă, mal 
temeinice şi mal precise. Cariea lui Cantemir este însă de altă 
calitate. S'a zis că pentru partea intaia este învechită. Dar în 
opera lui Cantemir avem atitea antichităţi turceşti şi într'o formă, 
în care nu se găsesc aiurea, Cantemir a arâtat interes şi faţă 
de viaţa intimă, culturală a poporului turcesc, il atrage orice 
poate exolica istoria turcă : notele din partea întălu a cărții sale, 
presentate unele ca amintiri personale își păstrează şi azi actuali- 
tatea şi servesc ca izvor prețios pentru oricine ar vrea să re- 
construlască Istoria socială, culturală a Torcilor. 

Partea a doua a operei scrisă tot în senzul celei dintăiu, 
dar mai bogată în intormaţii, în amintiri personale va rezista şi 


1 Annales sulianorum Oihmanidarum, Frankturi, 1583, ed. I, 1596; 
rogi Musu manae Turcorum, Frankfurt 1591, în nemjeşte tot acolo 


. Dă 


ai. ş2, Tesauru de monumenie isiorice, II. Bucuresci, 1865, peg. 


pă, Operele lui Const. Cantacuzino stolnicul, ed. N. lorga, prefața, 
pag. XL, 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D, CANTEMIR 381 
ERA A LUI D. CANTEMIR 381 


mai mult faţă de lucrările ulterioare despre istoria Turellor, 
Anul 1672 este răspintie de calitate, a scrierii pentru public şi 
cercetători, un era de unde începe altă fazăa istoriei turceşti, 
așa cum scrie Dimitrie Cantemir : „Dela anul hegirei 611 pănăla 
1083 (=—1072) aceasta a fost cea din urmă victorie, care a adus 
ceva folos statului (—e vorba de ocuparea Cameniţei), sau prin 
ciştigarea unor cetăţi sau prin anexarea unor provincii la vechile 
confinii ale imperiului, De aici inainte, mai ales pe timpal dom- 
niel împăratului Leopold în Germania urmară bătălii infricoșate, 
pe care posteritatea le-ar crede cu anevoe, dacă acelea nu ar fi 
confirmate cu autoritatea documentelor publice. Pe atunci puterile 
Osmanilor au scăzut foarte tare prin perderea multor regate şi 
provincii, prin nimicire de armate întregi, precum şi prin răz- 
boire şi vrăjbi civile. "Toate aceste fapte petrecute în acest mare 
imperiu, văzute şi de noi înşine, scrise chiar de istoriei turci, le 
vom povesti În a doua parte a istoriei noastre cu aceiaşi fidali- 
tate şi cu chiar cuvintele istoriogratilor turci, precum am făcut 
ta în prima parte, i 
seoan ce aR a parte vor fi mici biografii ale prietinitor 
sau duşmanilor, cìți au avut Cantemireştii, mici essay-uri despre 
partidele politice sau preocupările societății turceşti! dela sfîrșitul 
de veac atit de important în istoria generală: pretutindenea 
găsim material, care va negre Intr'o istorie turcească com- 
. ine oricind o va scrie. 
aa i iri imperiului otoman Dimitrie Cantemir mai are— repe- 
tām—şiun alt mare meritşi'n această privinţă va fi superior ori 
istoricilor până la el, dupăcum d. N. lorga prin acelaşi calitate, 
rămine cu a sa istorie turcească superior lui Hammer, Zinkeisen, 
etc.: dă în legătură cu istoria turcească marele rol, cuvenit nouă, 
pica CARR Cantemir se adaogă şi faptul că el cel ine 
dintre Romini prezenta străinătăţii fragmente, Sope asu E ary 
dar care prin are agre imbräțişau aproape întreag 
evoluţia Morte pisin mai veche a istoriei noastre găsim ştiri 
enaa par i Autorul le dă expli- 
ocazionale În /storia imperiului otoman. Mualla de dieti a 
cînd relaţiile ipiomatiss ta nul ae sn a măi Poti 
a e ' 
sri sagana eE paria munteneşti etc.. 2 Pentru vremea sa 
= aur i tintei imediat premergător, cunoscut lui din expunerile 
orale ale contimporaniloe săi mai bâtrini, ne dă nu Arey mig 
mentele principale, ci mic! biografii sau studli,3 celace 


ae 9, 
1 ollomanu, trad. Hodasiu, l, pag. 4 

2 Tai Hada pad. 15 nota sat a bârne tar ger d ; = sote A ee 

i ig Ooa. Ga no ehis oa 59, 60 etc.), apoi giani san 
pei ce Bogdan eee: ge (pag. rs see d 048 aura, ? y 930 etc). 

arie mulle 

Siudiujeie, Oor eola ri 406:7 nola 16, pag. 417 nota 5, 419 nola 7 eic.), 
sec. 5 


382 -VIAȚA ROMINEASCA 


altfel şi pentru istoria turcească în legătură cu epoca, pe careo 
cunoştea prin sine insuși. Aici /storia imperiului otoman intre- 
geşte uneori ştirile din /storia ieroglifică Cerchez Mohamed 
aga—„un intim amic al meu“ îi zice Dimitrie, —care ridicase din 
prima domnie pe Dimitrie Cantemir, are descrisă cu condelu 
prletinesc cariera politică.! Despre Amugt-zadt Husein paşa, 
subt viziratul căruia au dus-o aşa de rău Cantemireștii, despre 
Daltaban, care totdeauna gica mare vizir i-a protejat, Istoria im- 
periului otoman are detalii interesante2 etc., despre Firari Hassan 
paşa, care în 1703 avizează pe Dimitrie Cantemir, că vizirul a 
hotării să-l trimeată în exil, 3 despre Ciorlull Ali paşa și Calaili 
Ahmed paşa,4 despre Baltagi Mehemed paşa, eroul dela Prut 5 
etc., apoi despre Collitre ambasador olandez şi Paget ambasa- 
dor englez, mai ales însă despre Feriole, trimisul extraordinar 
al Franţei, protectorul lui Dimitrie Cantemir in cea mai mare 
restrişte, 7 Atenţie specială dă lui Alexandru Mavrocordat, pro- 
fesor al Academiei din Constantinopol, ajuns apoi dragoman al 
Porții. Ca să dea mai mult lustru slujbei sale de dragoman 
——ni se spune—a inventat titlu de muharemi esrar, adică unul, 
cărula i se incredinţează toate secretele, & titiu, care nu l-a mai 
avut nimeni după ei, şi-l traducea cu "Ezazopplzuy (a secretis). 
Nu nt se specitică aici rolul avut de Alexandru Mavrocordat în 
certurile dintre Cantemireşti şi Brincoveanu, ni se oferă Insă pre- 
tioase detalli din rolul politic, care l-a jucat in imperiul otoman, 
Namai din Istoria Imperiului otoman ştim că Mavrocordat inven- 
tase acuzaţia, că Tököli a indemnat pe Cara Mustafa să por- 
nească la asediul Vienei. In baza acestei acuzaţii Tököli a fost 
pentru citva timp ținut arestat. Aşa aflase Cantemir dela fostul 
intim al lui Cara Mustafa, dela Hasnedar Ibrahim paşa, care de 
multe-ori vizita palatul dela Sangiakdar lokuşi, unde bea vin şi-i 
comunica gazdei importante secrete politice. ? Dimitrie Cantemir 
admite că Alexandru Mavrocordat trimis la Viena pentru a în- 
chela pace, întăia oară a lucrat aşa, ca războiul să nu înceteze 
şi că această atitudine i-a fost plărită de Ludovie XIV. 10 Adevă- 
ratele şi bunele sfaturi Rami Reis Efendi le-a avut pentru pacea 
dela Carloviţ (1699) şi alte ocazii dela Nefi Ogli, nu dela Alexan- 
dru Mavrocordat —afirmă acelaşi /storie a imperiului otoman.i1 
După incheierea păcii cu aliaţii din Liga creştină Daltaban 


1 Pag. 237 nola 51, 675 nota 4,756 nola . 
2 Pag. 653-4, 716 nota 35, 744-760. 
3 Pag. 755, 734 nota , 765 elc. 
4 Pag. 767 nola 6 eic. şi pag. 774 nota 8. 
5 Pag. 770 nota 7 elc.. 
6 Pag. 650 nola t5; 14. 
? Pag. 229 nola 38, 752 şi urm., nota 33, 777 nola 
8 Pag. 735 nola 35. 
9 Pag. 464 nota 46. 
ag. 652 


11 Pag. 602 —3 nota 22, și 739 nola 4. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D: CANTEMIR 333 
ETARA A LUI D: CANTEMIR 353 


Mustafa paşa ajuns mare vizir acuză pe lenipotenţiarii otomani 
dela Carloviţ, câ au trădat interesele ae A pa expunerile 
lor au indus in eroare pe sultan, că Turcia ar fi putut să con- 
tinue cu succes războiul, că nimic na le lipsea. „Ceiace l-a lip- 
sit, a fost creerii capului vostru, care mai bine erau umpluti cu 
paie“—le zicea răstindu-se Daltaban. „Cel mal brav dintre 
civilii şi militarii, ce avu vreodată imperiul otoman“ fu răpus 
prin şiretenia lul Iskierlet Ogli, cum îl ziceau Turci! lui Mavrocor- 
dat. Acesta prin Rami ridică pe muftiu în contra noului vizir. 
Muttiul acuză pe Daliaban de rebeliune în contra sultanului, vi- 
zirul va cădea. Tovărăşia de trei pentru cîtva timp, până la 
răzmiriţa gebedgillor din Constantinopol, va conduce imperiul 
otoman. 

In altă parte Dimitrie Cantemir atribue cel mal mare rol 
pentru îndupiecarea spre pace a cercurilor politice turceşti lui 
Iskierlet Ogli „devotat cu totul intereselor Imperiului,“ pe care 
voia să-l scape de ruină totală, Catră ambasadorii creştini vor- 
beşte într'un fel, câtră marele vizir într'alt fel, dar în ambe fe- 
luri „maestru fabrică de minciuni“ vrea să servească cauza 
păcii.2 Cind să iscă intre ambasadori discuţie, care să intre mai 
intălu în sala de şedinţe a conferinței de pace, şi filndc3 na se ajun- 
gea la o înțălegere, şi cine ştie cită aminare amenința pacea lumii 
europene, Alexandru Mavrocordat propune ca să se construlască 
o sală rotundă : sală de întrunire şi să se facă atitea uşi, cite 
sint direcţiuniie ţărilor, din care vin plenipotenţiarii şi corturile 
să se așeze in aşa fel în jurul sălii de şedinţe, incit în ziua primă 
a conferinţei pornind toţi deodată să intre simultan prin uşile 
corespunzătoare şi să ia loc fiecare la masa din dreapta uşii, 

in care a intrat, 
ST Despre acelaşi Mavrocordat ni se spune că prin Rami pu- 
tea face, „celace ca creştin nu putea să le propună în public“, 
lucruri, care numai „spiritul şi judecata sa cea ageră era capa- 
i inventa“. 5 s 
pi E T AAG, care ne-o dă aici, amplifică mult ceiace a 
din Istoria leroglifică. Impreiurarea, că despre rieoiga lui A: 
lexandru Mavrocordat „bărbat atit... de cunoscut în toată Europa“, 
circulă numal svonuri nesigure îl face pe Dimitrie să dea o schiţă 
enealogică. 4 Sorgugiul foarte bogat Scarlatos, din vremea lui 
Mohamed IV (1618—1687), om foarte influent la cortea pat 
şi deci căutat de domnii din pr: ri: here pagi rii aie 
e Luxandra, pe care Matei Basa 2 
ag anion soţii. Logodna se serbează prin capuchehala mun- 
è tinopol. 
polar Stie, pori trebuiau s'o aducă in Muntenia, Luxan- 


1 Pag. 716 nota 33. 
2 Pag, 729 și urm. 
3 Pag. 745. 

4 Pag. 591, nola 15. 


384 VIAȚA ROMINEASCĂ PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 385 


dra se bolnăvise de variolă, care-l detormă faţa pănă la destigu- 
rare: plerdu și un ochiu, Inainte dea pleca in Țara-Rominească 
cu zestrea ei foarte mare, tatâ-sâu o sfătui să nu-și arăte băr- 
Datu-sâu faţa, decit după cununie. Nu se arătă nici femellor de 
serviciu. Cind o văzu Matei Basarab după cununie, a trimis-o 
imediat inapoi cu toată dota Şi cu daruri, care făceau aproape 
150 pungi, Scarlat va muri şi deci nu-şi va putea răsbuna, Lu- 
xandra va face cunoştinţă apoi cu un chiot: Panteli Mavrocor- 
dat, care vindea mătase. Inalt, frumos fiind o impresionă şi-l luă 
de "ag Din această căsătorie se născu Alexandru și frate- 
său lon 

laventează oare Dimitrie Cantemir sau ia ştirea din svonu- 
rile publice, pe care pulea să le audă în Constantinopol ?1 
genealogia şi alie ştiri despre Ghiculeşti, coboritorii Albanesu- 
luf din satul Kiopriii, venit în Moldova sobt George Ştefan va 
provoca maj tirziu protestări 

Ştirile de istorie rominească nu au totdeauna aceiaşi va- 
loare, Pentru epoca pănă la mijlocul secolului XVII le (a 
mai ales din cronicarii turci, totdeauna foarte săraci, foarte sgir- 
ciji ia vorbă, cind este a se scrie despre alte neamuri, din cro- 
nica lui Ureche, care insă nu o avea Înaintea sa, cind scria, ci 
o cita din memorie: aşa se Şi explică diferitele erori. Pentru 
Țara-Rominească avusese la Constantinopol! in cronica lul Şer- 
ban logofătul, din care însă nu se constată a fi luat ceva. Se 
pare însă că cronica cantacuzinească nu-i lipsea, cind redacta 
Hronicul: în general ştirile despre Muntenia sint foarte puține, 
deşi nu numai cronica atribuită In} Stoica Ludescu, dar Chal- 
condyles, Phrantzes şi alte izvoare îi puteau servi material de 
informație. A voit så dea aceste ştiri in alte lucrări? 

De mai multe ori in corpul /storiei imperiului otoman a- 
firmă că scrie o lucrare despre Moldova. Fiind vorba de Turnu 
Severin 2 anunţă: „voi vorbi mai pe larg... în Descrierea Mol- 
dovei“. Altădată este vorba de epeş și scrie „ci despre acea- 
sta mai pe larg într'alt loc“. 5 Cind scrie despre Fălciu, pe ca- 
re-l derivă din Taiphalia, spune iarăși: „despre aceasta vol trata 
mai pe larg intran special op al meu despre Moldova antică şi 
modernă“ 4 ŞI într'altă parte scriind despre Hotin anunţă, că 
„tratatal meu despre Moldova antică şi modernă“5 va avea ca- 
pitol mai detaliat despre cetăţile moldoveneşti Povestind eve- 
nimente turceşti în legătură cu cetăţile moldovenești, notează : 
„despre toate acestea dacă Dumnezeu Imi va da viață şi putere, 


voi trata mai pe larg Într'o scriere proprie pentru acest oblect*, 1 
La o notă adaosă Istoriei sale turceşti în Rusia, Cantemir conti- 
nuă: „dar despre toate acestea voi vorbi mai pe larg în Des- 
crierea Moldovei, ce am de gind în scurt timp a o da la lumină“, 2 
Descrierea Moldovei va rămâne titlu noii opere cantemiriane 
și era gata înainte de a se termina revizuirea Istoriei turceşti? 3 
a inceput nici autorul na avea idee clară, ce anume se va cu- 
prinde, nu-şi schițase detinliiv cadrele noii sale lucrări, care l-o 
cerea Academia din Berlin. De bună seamă despre o sch'ță a 
Descricrei Moldovei vorbește Scrisoarea, ce o trimitea în 1714 
unui coleg al său de Academie, deci după 11 lulie.4 Tot prin 
nesiguranța asupra întinderii, ce i-o va da descrierei se explică, 
de ce trimiterile din /storia imperiului otoman la textul Descrierei 
Moldovei, nu au totdeauna amplitudinea prevăzută în notă,$ sau 
nu le intilnim de loc.6 
la 1717, cind traducea în romineşte Hronicul, programul 
lui Cantemir cu Descrierea Moldovel era realizat. Iată ce ne spune 
autorul după 11 Dec. 1718: „Cudoi animal denainte, toată hotărirea 
țării Moldovii, cu tablă gheogratică, cu cită osirdie şi trudă sau pu- 
tut, deplin precum ni se pare, s'au şirult“.7 Descriptio Moldaviae era 


1 Pag. iei nola ae 

2 „ 296 nota 84. 

3 Dosaridson Moldovei nu se aminleşie dincolo de evenimentele 
anului 1621 (pag. 3'2 nola 3). Ea era gats, cind Cantemir revizula pese 
giul cu domnia lui Soiiman Magnificul, căci ială ce scrie: „cine do- 
reșie mai larză cunoştinţă, consulte istoriu mea despre Moldova, so 
sper că In scurt limp se va publica”. Biografii din sec. XVIII al ru 
Dimitrie Cantemir după /sforia imperiului otoman au crezul, că ore 
dova antică şi modernă" esle o ra ev Maini Eder tirad, Poe în 
dal intitula hronicul „Istoria ant şi m Mat g ode 

+ H, pag. 806 7), sau Antique Dacia {wita adaosă la F 

rade princiselui dar Cantemir. ed. Acad, Kom., anexe pag. 

„ cil, etċ. ; p 

% Fien op e fa criiică-lilarară, laşi, Il, pag. 05 şi rela: pia bey ră 

suşianu, Notiţe asupra lui Dim. Caniemir. Sau poate a e pase dl ca 

caiet arieni d, acetaie res, e ăi In Dacia eati 

iano, Roman > 5 

O TIAE er ngs libellus extat, qui lempore paras. hp prah 

iniae latinum lranslatus, elus exemplar non i pi otpoeă ‘iras. Eia 

material se găseşte ints'adevār i aere apele org pr AS er Ape ae 

=- - pu u 
sa păr sr E ea Fă ra eee libellus gata în amenna a ear: 
pasca 1714 era redaclai romineşte. Schita perne an u pt nr Sw 
zoma Serenas Hronicului, Despre Hronic nu se face niciod 
eşti, 
za uri y ponei pta 1 Saia pag. 62 și 84 dela pag. 296, care 
i iptio. 
numai in parte sint ia Descr E o h E Á 

$ Nola $ dea paa ze or p pa la Sa „parte, A zica „Oos: 

d Moldova am făcut", b z 

a a noastră cere Mă Moldovei pag. 525), sau Cartea hotäririt Târi 
Melao (ibidem, pog. 472. Vezi și O. Pascu, ops, p 


1 Ci. Alex. Mavrocordat, Despre originea Mavrocordajilor în Ar- 
chiva din laşi, V, pag. 170-88. 

2 Tred: cil., vag. 9$ nola 8. 

3 Pag. 149 nola 36. 

4 Pag. 139 nola 60. ci. acelaşi lillua ṣi pag. 52 noia 1. 

5 Pag. 362 nota 3. Trimiteri vagi la o lucrare despre Moldora şi 
la pag. 178 nola 27, 477 nota 25, 27, 274 nota 39. 


386 VIAȚA ROMINEASCĂ ` 


gata revizuită in prima ei redacțiune în anul 1717. 1 După a- 
cest an autorul adunind material şi traducind Hronicul a ea 
cite ceva din cind în cînd, cum se constată la citeva capitole, 2 
Este clar, după cele ce ştim din Hronic că Dimitrie Cantemir, 
de ar fi avut vreme, ar fi supus unei transformări totale unele 
părți din Descriptio : interpretările deosebite din Hronie şi-ar fi 
avut locul lor şi în Descriptio. După serlerea primului volum din 
Hronic, autorul nu mal putea considera bună de tipar redacţiu- 
nea terminată in 1717 a Descrierei Moldovei. Avea de gind să 
o traducă romineşte,S Alte ocupaţii şi boala fatală nu l-au 
dat însă răzaz nici pentru a o remania, nici pentru a o traduce. 


(Va urma) |. Minea. 


1 Avem şi alle dovezi, care ne indică timpul redactări - 
rei Moldovei. In lucrare (trad. Pascu, pag. 320 piine da rg prias 
ocupă Holinul în 171) (greşii în loc de 1713). Din seria de domni, cum 
o dă Dimitrie Cantemir (trad. ci., pag. 67) şiim, că domnia Mihai Ra- 
coviță, cind se scrie lucrarea. n d-ua oară zice Cantemir, ceiace de 
fant era a Irela oară (1715 26). Apoi lon Comnen, mori in 1719 este 
aminti! (Irad. Pascu, pag. 185) luncțlonind ca episcop in Silisira. CI. 
ŞI N, sorga, Isi. lit. Liege sec. XVIII, |. pag. 405-6. 
n un pesegiu ronicului (ed. Tociles: A — 
ai în Descriptio Moldaviae ar fi trebuii să fie pe păr ne a 
Bpi tări, Autorul scrie „vom zice peniru herbul jirii în Gheograliia 
Didona » deci avea de gind să serie. Se amintește herbul în Des- 
o pio Aniara a. ari pae A Apoi la afinitat cap. i este nola 4: 
x olul despre ste a 
Pascu, v. 58). Capitolul nu s'a seris Biciodali Viza! one varki ec 
3 Hronic, ed. cil, pag. 472. 


Cronica externă 


Acordul dela Londra —Adunarea Societăţii 
Naţiunilor 


Conferinţa dela Londra n'a fost un trium? pentru nimeni, Nu 
este insă nici o decepţie. Filnd o operă de lichidare, nu putea fi nici 
grandioasă, nicl senzațională. Dimensiunile el erau limitate chiar de 
caracterul tehnic al discuţiilor. Celace i-a dat animație și svon a 
fost latura politică caşi generalizarea intr'o formulă franceză a pro- 
poziției experţilor în chestia arbitrajului. 

E poate inutil să adăugăm o lămurire: în general, distincția 
dintre „politic şi economic" e factice și un vocabular cu termeni 
prea diverşi este scolastic. Solidaritatea acestor clemente este atit 
de intimă, incit deosebirea lor în doctrină poate falșifica orice raţio- 
nament, Toată priceperea stă în dibulrea raportului, afară de cazul 
cind „politic* nu este un aspect al „economicului” numit astfel din cauza 
funcționarilor care se ocupă cu ei. În legăturile internaționale, s'a 
luat obicelul a se chema politic tot ce se cuprinde în morală sau în 
domeniul aspirațiilor, adică celace deocamdată nare conținut, In 
preocupările interne, se dă acest nume chestillor personale. 

Condiţiile in care avea loc conferința erau determinate, mai 
ales, de poziția parlamentară a guvernelor. Cabinetul d-lui Herriot 
venise la putere pe baza unti propagande pacifiste, El luase un an- 
gajament popular în fața sutraglului universal: evacuarea Ruhrului. 

In opinia majorităţii, Rahrul era simbolul unei politici de forță. Fiind 
o măsură militară, reclama o susținere zilnică şi plină de energie, pe 


388 VIAŢA ROMINEASCA 
m VIAȚA _ROMINEASC. 


care poporul francez o refuza dia cauza psihologiei lu! libere, Marea 
sforțare, făcută dealungul războlului, i-a obosit.  Destinela Franței, 
intrerupte, se reinodau in vechea tradiție de cultură şi toleranță. 
Ambiţia democrației republicane de a lumina umanității calea emanci- 
pării a renăscut, Franţa nu poate sta alttet la conducerea lumii. 

Apoi, Ruhrul nu era un izvor productiv, Stăpinit multă vre- 
me, èl putea lua o importanță economică considerabilă.  Lipseau Insă 
mijloacele, Opinia internaţională vedea In această operație imperia- 
lismul Franţei; Angila găsea cauza șomajului şi o amenințare per- 
manentă pentru comerțul ei; Germania iși stringea rindurile naționa- 
liste și reacționare Impotriva aceste! „agresiuni nelegitimee, 

D. Herrlot era hotărit să aplice planul experților. Astfel puntea 
problema repataţilior pe baze economice. D-sa avea să evolueze 
intre aceşti doi poli: consorțiul bancherilor şi majoritatea din Cameră 
tindeau la evacuarea Ruhruiui, Senatul dorea aplicarea raportului 
Dawes, dar considera că Rubrul era o garanție de executare şi de 
securitate. 

Guvernul d-lui Mac Donald nu este de sine stătător. El se 
sprijină pe tracția liberală şi menajează opoziția conservatorilor. 
Singura rațiune a acestui guvern este să.și pregătească succesul In 
viltoarele alegeri. Criza şomajului domină actualmente viaţa eogle- 
zească, In linii generale, soluția el se mişcă dela inceput într'o cootra- 
dicție pentru guvernul socialist. El este obligat pe deoparte să reall- 
zeze un program larg de îmbunătăţire pentru lucrători și să asigure 
viaţa celor fără da lucru, lar pe deaită parte să incurajeze marea 
industrie şi comerțul capitalist pentruca să multiplice intreprinderile, 
Dar dacă conflictul există între aceste două categorii, echilibristica 
guvernului devine foarte complicată, 4 

Cu ocazia conterinţei dela Londra, d. Mac Donald era solicitat 
de revendicările pacifiste, în celace priveşte continentul, sie propriu- 
lui său partid, de grija de a asigura țării sale rolul de arbitru res- 
tabilind intre Franţa și Germania un Oarecare echilibru, de teama de 
a ou se crea între aceste două tări raporturi comerciale care să 
diminueze deduşeurile englezeşti şi de nevoia politică de a obține un 
Succes. Aşa dar scopul său era să obțină evacuarea Ruhrulai, să 
restabilească puterea de cumpărare a Germaniei şi să dobindească 
controlul acesteia, participind la imprumutul prevăzut de planul Dawes, 

Cancelarul Marx trebula fortificat. In actualul paârtament ger- 
man, guvernul său este poate cel mai inaintat. Mecanismul constituțional 
cerea o vastă majoritate peatruca să dea forță legală proectelor 


—— — CRONICA BXTERNA 389 
prevăzute de experți. Opinia publică avea nevoe de o satisfacție 
răsunătoare, partidele naționaliste pretindeau evacuarea Ruhrului, 
Pienipotențiarii germani urmăreau biruința morale, iâr interesele eco- 
nomice erau oarecum protejate de conflictul dintre industriile aliate, 

Un fapt nou, prin proporțiile considerabile pe care le lua ca 
acest prilej, era prezența bancherilor, Pianul Dawes se bazează pe 
imprumutul de opt sute de milloane mărci aur. Bancherii îl pot 
realiza sau sabota, El reciamau garanţii suplimentare şi ma! ales asigu- 
tarea că funcționarea liberă a serviciului de cupon şi gajuri nu va fi 
știrbită de intervenția izolată a vre-unei puteri aliate (Franţa), Privi. 
legiul lor de preferință trebuia menținut cu orice preț și capacitatea 
de plată a Germaniei nu va trebui zdruncinată prin transtertul arbli- 
trar al valorilor depuse în virtutea planului Dawes. Puterea eco- 
nomică a debitorului, constituind garanţia generală a nollor creanţe, 
va îl restabilită prin reintegrarea teritorială a Germaniei, 

Toate argumentele politice, umanitare sau sentimentale piereau 
zădaraic în fața consorțiului de bancheri anglo-americani. Numai 
sfaturile de prudență ale guvernelor respective aveau ecou și stinje- 
neau acțiunea franceză. 

In mijlocul acestui cadru, sa schimbat soarta „reparațiilor“. 
Problema a fost deslipită din textele tratatului dela Versailles, cura- 
țită da cea mai mare parta de elemente politice şi implintată intrun 
sistem economic de exploatare Internațională. 

Datoria germană se comercializează transtormindu-se fn mal 
multe serii de acțiuni, care vor aparţinea bancherilor şi particularilor 
din toată lumea. Cele mai importanta izvoare de venit ale statului 
german —căi ferate, vamă, etc.—vor fi reorganizate subt forma unor 
vaste societăţi pe acțiuni cu autorul capitalului internațional şi con- 
duse de consilii de administrație compuse din Germani şi reprezen- 
tanți ai creditorilor internaţionali. Avantagiul pentru Franţa este evi- 
dent: nou! sistem interesează toate puterile la executarea obligațiilor 
germane şi, introducind pe aliaţi In mecanismul însăşi al producției, 
le acordă o posibilitate de control permanentă şi efectivă, D. Herriot 
a avut şi altă prevedere: d-sa a obținut numirea cetățenilor ameri- 
cani in toate posturile de control prevăzute de experți. Depărtarea 
lor de continent, tradiția lor liberală caşi ostilitatea discretă Impotriva 
expansiunii industriale a rage d Germaniei sint atitea motive 

te peatru siguranța Franţei. 
caz ea nd dela Loadra se relau despăgubirile in natură, re- 
vânjadu-se in parte la vechiul sistem Loucheur—Rathenau.  Aitădată, 


399 VIAŢA ROMINEASCA 


am indicat dificultățile ce înconjoară acest regim; astăzi, amintim | 
numai de protestul dublu al industriașilor și lucrătorilor englezi, care 
se pling că agravarea şomajului va îi o consecință fatală a acestui a- i] 
cord. Comitetul transtertului a fost organizat conform planului Dawes 
şi pus subt preşedenția unui delegat american, Rolul capital al a- 
cestui comitet a solicitat atenția conferinței și a dat naștere la 
vicisitudini adinci, fără să dobindească o soluție precisă şi amănun. 
țită. Toate plățile germane, făcute în aur sau devize străine, caşi 
incasările tranco-belgiene din ținuturile ocupate, se depun pe numele. 
acestul comitet. El poate să distribue aliaților sumele astfel obținute, 
in proporţiile prevăzute de planul Dawes sau, în cazul cind consideră 
că această operaţie ar periciita stabilitatea financiară a Germaniei, 
să le păstreze pentruca să guverneze fluctuațiile menetare. 

Toata aranjamentele de mal sus pot ajunge la conflicte juridice 
ia cazul unor interpretări divergente din partea diverșilor delegaţi. 
Comisia de reparații, care păstrează teoretic un mare rol în dezvol- 
tarea ulterioară a acordului dela Londra, a perdut puterea el de înaltă 
jurisdicție. Aprecierea el nu mai este suverană, ci, constatind încăl- 
cârile planului, va solicita guvernele şi va seziza o altă instanță. In 
adevăr, noutatea senzațională a conferinței dela Londra constă In 
instituirea generală a „arbitrajuluie, 

Natura şi lntinderea despăgubirilor în natură, respectarea strictă 
a tutulor obligațiilor germane, transfertul valorilor depuse în aplica- 
rea planului Dawes vor fi judecate după această nouă procedură, 

Anexa IV a protocolului final dela Londra prevede În paragra- 
ful 16 bis al art. | instituirea și compoziţia. unei comisii arbitrale, 
Ea va fi formată din trel membri numiți în unanimitate de comisia de 
reparaţii sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită, de pregedia- 
tele Curţii de justiție internațională dela Haga. Prezidată de un A- 
merican, această comisie va statua orideciteori un membru al comisiei, 
de reparații va face apel, adică totdeauna cind hotărirea nu a fost. 
luată în unanimitate. 

Noul organ de judecată, instituit prin acordul dela Londra, e 
forma cea mal impresionantă a concepției democratice şi internaționale 
a d-lui Herriot, El fundează dreptul național pe opinia internațio- 
nală de justiție şi tinde la solidarizarea generală a națiunilor, pentru 
garantarea echilibrului pacific. Ridicat ia rangul de principiu univer- | | 
sal de drept internațional și inconjurat de prestigiul pe care nu i-i | 
poate da decit un sistem adequat de sancțiuni efective, acest sistem — 
„devine fecund şi salvator pentru pacea lumii. Societatea Naţiunilor, 
de care vom vorbi indată, I-a adoptat. | 


>y 


CRONICA EXTERNĂ 391 


cr precadere UE et vorte 
dezvoltat in marginea conferinței del a a AANA 
englezeşti. Realizat, ar ea E NE Aita iz ps 

. Și oferi economiei franceze beneficii importante, 
tar industriei germane o armă impotriva concurenții englezeşti. Ga- 
iurile pe care le posedă incă Franța, modalităţile acceptate pentru 
evacuarea progresivă a Rubrulul caşi natura complimentară a indus- 
triilor de pe malurile Rinuiui ne fac să credem in incheerea acestul 
acord, Ideja nu e nouă. In preajma conferinţe! dela Spa, guvernul 
francez luase măsuri in această direcție. Mai în urmă, chestia a fost 
reiuată, în vederea faptului că avantajele comerciale, asigurate alia- 
ților prin tratatul din Versailles, ajungeau la termen, Articolul 280 
le acorda o aplicaţie de cinci ani şi prevedea pentru prelungire apro- 
barea unanimă a consiliului Societăţii Naţiunilor, Condiţia fiind as- 
tăzi imposibilă, Franța trebue să se pindească la un adevărat acord, 
El este realizabil din motivele indicate mai sus, la care se adaugă 
faptul că producția celor două țări au vine direct în concurență, fiind, 
cel mal des, de natură deosebită. 

Acestea sint, în linii foarte generale, bazele acordului dela Lon- 
dra. El constitue o nouă experienţă. Din partea Franței, guvernul 
Herriot a adus o mare bunăvoință. Acceptind atitea sacrificii, a des- 
chis o epocă de nenumărate posibilități. Evacuarea treptată a Ruhralui 
este o incurajare pentru democrația germană şi o garanţie pentru 
bancheri şi lume de spiritul impăciultor al Franţei. Dar ea păstrează 
incă un mijloc de presiune asupra guvernelor germane ln caz cind 
sistemul eludărilor ar reinvia. Pentru Anglia, conferința dela Londra 
este o nouă ameliorare, Fiind un acord altolt pe pacea dela Ver- 
sallles—pax britanica—nu putea fi altfel, Guvernul d-lul Mac Donald 
şi-a consolidat in parte o situație destul de şubredă. Acordul dela 
Londra ii oferă evacuarea Rubrului şi participarea la controlul econo- 
miel germane. Problema datoriilor de războiu aliate a fost aminată, 
dindu-i-se astfel o existență independentă de acela a reparațiilor, 

Opinia publică a Inregistrat pretutindeni acordul dela Londra cu 
satisfacția legitimă cu care ochii obosiţi primesc semnul odihnei tatr'o 
atmosferă de oarecare linişte și siguranță. 


- -A - 
Sesiunea actuală a Societăţii Naţiunilor este de o importanță 
cosiderabilă în dezvoltarea istorică a spiritului de colaborare inter- 
' saţională. lo afară de rezultatele palpabile care vor îl obținute de 


G 
[i 


392 K VIAȚA ROMINEASCĂ 


comisiile de studiu, virtutea pedagogică a manifestărilor dela Geneva 
va fi fecundă, Căci inainte de toate, rolul actual al societății este de 
natură educativă. Sediul ei constitue mai degrabă un institut de iavă- 
țămint internațional decit o instanță de judecată. Insăşi organizarea So- 
cletăţii Naţiunilor insemnează un progres real pe calea intă ptuirii 
unei colaborări pacifice. Sint citeva decenii decind năzulințele soli- 
tare ale unor ginditori erau considerate ca utopii. Epoca de frămintări 
războinice, In care a trăit, laceputurile fragede de asociere şi aviatul 
mistic au Indemnat pe Saint-Simon cătră concepția vastă a unel So- 
cletăți a Naţiunilor. Simţul său istoric în adevăr inspirat, credința 
în misiunea Inaltă a Franţei, sentimentalitatea sa eroică l-au făcut să 
pregătească lui Napoleon un memoriu despre „reorganizarea Socie- 
tăţii europene sau necesitatea și mijloacele de a aduna toate popoa- 
rele dia Europa ntr'un singur corp politic păstrind fiecăruia indepen- 
dența lui națională“. 

Elevi! lui Saint-Simon au dezvoltat concepția, iar oamenii po- 
litici de astăzi reinviază idela arbitrajului pe care el o formula de 
atunci: „incurind toate națiunile, fiecare fiind guvernată de un parla- 
ment, vor recunoaște supremația unui parlament general aşezat dea- 
supra tuturor guvernelor naționale și investit cu puterea de a judeca 
diferendele lore, 

Utopille de odinioară sint realităţile banale ale societăților de 
astăzi sau bazele aspirațiilor populare. 

Societatea Naţiunilor este inconjurată desigur de contrad'cții 
dușmănoase. Fiind o instituție de colaborare planetară și de pace, nu 
se poate sprijini decit pe organizări cu adevărat democratice. Ten- 
dința adincă a maselor populare a iaventat formula libertăţii şi a In- 
frățiriui, 

Lipsite de nuanţe in accepțiunea lor integrală, aceste noțiuni nu 
se pot înţelege decit cu bunul simț şi aspirațiile populare, 

Şetii politici sau cugetătorii rafinați le prelucrează în iosme sub- 
tile, le diluează și le golesc de orice conținut, De acela și pentru ca 
să dea națiunilor o justă şi periodică răsplată, au nevoe să fie, din 
cind în cind, fortificate. Atunci, rumoarea publică le dă un robust a- 
jutor. În pasul istoriei, democrația şi pacea sint impletite. Generaţia 
noastră nu le poate cunoaşte. Istoria ne va atribui poate numele de 
precursori, care va fi aşezat în josul unei pagini de singe. 

Storţările actualei adunări a Societății Naţiunilor stat cel mal o- 
norabi! gest al epocii noastre. Ele vor răminea însă teoretice atita 


vreme cit au se vor sprijini pe volața conştientă a popoarelor orga- 


— CRONICA EXTERNA 393 


nizate in democrații. Pănă atunci 


a a IAte măzarle Sectii: Naente 
celași logică elementară pliere acoperi da, oa Rae 
zați. Cită vreme idela mă stea PEPE S astea R 
iesise dd enpieue f a emonstrează necesitatea- subt o formă 

e cată cu prestigiul bruta! al autorităţii or- 
ganizate, De acela proectul francez a biruit în opinia gederală în 
fața Societăţii Naţiunilor. El este întreg, actual şi logic. Căci altfel 
la ce poate servi arbitrajul, dacă hotărirea lui nu e respectată? ŞI 
cind dezarmarea generală va deveni o realitate dacă au în momentul 
cind puterea educativă a arbitrajului şi securităţii va fecunda conşti- 
Ința universală ? Dezarmarea este desigur ultimul termen al acestul 
lung și penibili proces, El presupune o incredere reciprocă şi unanimă. 
Teoria contrară a d-lui Mac Donald izvorăşte din socialismul său reli- 
gios şi din vechea tradiție de imperialism și Izolare a Angliei. Cine 
putea uita cit este de englezesc „Socialismul= partidului muncitoresc 
sau că acest partid a fost totdeauna aliatul liberalilor la cirma statu- 
lui? Vechea concepţie „Whig“, după care Angila trebula să cauta 
progresul contormindu-se legilor sale proprii, supraviețueşte în rindu- 
rile partidului d-lui Mac Donald. 

la momentul cind scriem această cronică, veştile dela Geneva 
vorbesc de un acord al subcomisiunii dezarmării. Esenţa iul va fi de- 
sigur proectul francez sprijinit pe cel trei termeni: arbitraj, garanţii 
de securitate, dezarmare,  Acordurile regionale vor subsista supunia- 
du-se publicității și controlului Societăţii Naţiunilor. 

Existența lor este ca a zeului lanus: fiind o garanție de pace, 
ele pot deveni o amenințare. Situaţia actuală le legitimează fiindcă 
sint născute de altfel dintr'o stare de fapt şi bazate pe respectul tra- 
tatelor,. 

In tot cazul, concepția franceză se confirmă în dorinţa el de e- 
ficacitate și de pace. Doctrina arbitrajului generalizată de d. Herriot 
ia Londra, devine un deziderat unanim In vederea realizării ei ca 
principiu efectiv de drept internațional. Societatea Naţiunilor, găsin- 
du-şi formula juridică, va tinde să-i dea puterea morală, sprijinind-o, 
deocamdată, pe virtutea sancţiunii. 

Paris, Septembre 1924. 


» sini pline de Invățăminte şi de 


Const. I. Vişoianu 


Cronica teatrală 
— IAŞI — 


Retiexii la un început de stagiune.—, Trandafirii roșii“ 
de d. Zaharia Birsan. 


Nu i-am văzut pe actori de aproape jumătate de an. Unii 
au imbătrinit brusc. Dintre culise vin spre scenă girbovi, cu 
mers greolu. În lumina rampei îşi îndreaptă dintr'odată statura. 
Mersul lor capătă ceva din siguranţa de odinioară. La eșirea dia 
scenă, ei fac o ultimă storţare. Vocea le tună, iar gesturile lor au 
vigoare de adolescent. Cind se reintorc între culise, ei se toghe- 
boşează din nou şi-şi tirie, leneş, picioarele, Locurile de pe la- 
turi ale stalurilor au acest avantaj: Ii vezi de-acolo pe actori atit 
înainte de a apărea pe scenă cit şi după ce-au intrat fatre culise. 
Observi transformarea actorului pe linia de demarcație dintre 
culise şi scenă. Mimica, mersul, gesturile sint atit de naturale 
dincolo de această limită, —pe cînd dincoace, totu-i teatral: fața 
ia o expresie de mască, pe care actorii uneori nu şi-o mal pot 
schimba pănă la ri pa actalui—parcă le încremeneşte pe figură 
din momentul intrării în scenă. Gesturile devin rigide, ca gestu- 
rile păpuşelor din bucăţi—manevrate de copil cu o aţă invizi- 
bilă. Păcat că-şi dau samă actorii de acest hotar dintre casă şi 
teatru, dintre natural și convenţional! Acum zece ani artiştii aceş- 
tia jucau incă roluri de amorezaţi. Au purtat o luptă crincenă 
cu bătrineţa. Au tornat fard pe obraji şi s'au silit să-şi birue 
greutatea corpului, ca liceenii care, în sala de exerciţii gimnastice, 
se încearcă să ridice haltere peste puterile lor. Dar, la urma urmei, 
au fost biruiţi. Au început să joace roluri de moşnegi şi de babe, 
ȘI totuşi mai stărue din trecut, in mintea noastră, amintirea u- 
nei femei zvelte, frumoase încă, în ochi cu un reflex de tinereţă 
întirziată... Degradarea fizică s'a săvirşit în cîțiva ani, latr'an an 


CRONICA TEATRALĂ 395 
TTSA, TEATRALĂ DS, 


arcă — 
far pana ia teiaină d o nt, ceata 

n timpul acesta, figuranțil—acel A 
filat prin fundul scenei a aieo” şi e lands: a e rien 
cu sabla la umăr de-oparte şi de alta a uşilor imperiale—şi-au 
schimbat acum costumul, au făcut cîţiva paşi spre rampă şi au 
inceput să vorbească. Li s'a împlinit idealul. De citeori m'ar fi 
vrut să-şi dezbrace zalele de stoară poleită şi să imbrace 
surtucul personagiilor loquace! De-asemeni figurantele care ani 
întregi au apărut în tricou de pai, atrăgind raze ze liceeni- 
lor, şi-au pus acum rochii lungi, se învirt pe scenă cu oare- 
care încredere şi vor să se răzbune de mutismul trecut. 

Intre aceste două tabere de actori tineri și bătrîni, există 
o categorie intermediară—spre care se înalţă tinerii şi se sco- 
doară bătrinii, intro confraternitate fără vristă de oameni cu 
talent. Aceştia n'au în ochii noştri vrista condicilor de stare ci- 
vilă, ci anii personagiilor interpretate. Talentul le dă puterea 
să-şi crească sau să-şi reducă vrista. Ce vrisță are de pildă 
d. Vernescu-Vilcea ? Nimeni nu şi-ar fi închipuit, dacă d-sa 
mar fi anunțat că, anul acesta, împlinește cincizeci de ani 
de activitate teatrală. Talentul invinge vrista, ca balerinele care 
înving gravitaţia—căzind spre pămint, după un salt, cu înceţi- 
neala fulgilor. 

Noua stagiune a adus la rampă mai mulţi actori din 
fundul scenei: unii buni, alţii mediocri, dar mai ales ne-a 
făcut o surpriză displăcută. O mulţime de artiste şi de figurante 
urite au invadat scena. Numa! talentul poate transtigura uriţe- 
nia feminină, şi încă... Altfel spectatorii n'au Inainte decit nişte fete 
nenorocite, care poate-s deştepte, poate àu caracter frumos, poate se 
pricep la gospodărie,—bune pentru măritiș, pentru serviclui postal, 
telegrafic şi telefonic sau pentra Regionalele C, F. R. ori R. M.S, —dar 
care dau un aer funebru scenei. Aşa-i viața, ni se va spune: cu fete 
frumoase, dar şi urite. Exact. Dar în viaţă nici o fată cu nasul mare 
nu spune :—Priviţi ce nas fin am! Pentru o actriţă, nasul e 
material artistic.  Intr'o piesă vedem zeci de admiratori în jurul 
unei femei urîte, tru care cîțiva se sinucid, iar supravieţaitorii 
se omoară între dingli... Toţi li laudă frumuseța. Nol însă nu 
pricepem nimic. O gură strimbă, un glas piţigăiat, o chică de 
păr ciufulit şi rar, de culoarea cinepei, în slujba unul rol princi- 
pal—cam Dumnezeu pot să scoată din minţi pe atiţia bărbaţi, 
cind slujnica eroinei e aşa de nostimă!... Nu mal poţi ulta gura 
ei arcuită, glasul plin, dulce, părul negru pănă la glezne. Ah, glez- 
nele: să le cuprinzi cu două degete... 

Teatrul nu-l ca poezia, muzica, pictura... Ce-ţi pasă dacă 
aatoarea are ochii strimbl? Al înainte numai poezia corectă, 
numai partitura fără greş. Tabloul sau sculptura trăesc în afara 
artistului. Teatru însă-i—omal cu sufletul, dar şi cu trupul lui. 
Corpul nu-i numai un tovarăș al sufletului, ci pe scenă îl parte 


jot 


396 VIAŢA ROMINEASCĂ 
m o E E II N N a 


componentă din suflet... dacă ne putem exprima astfel. Actorul 
nu joacă numa! cu glagol, ci şi cu faţa, cu minile, cu picioarele... 
Rolul ni se prezintă in carne şi oase. Ce-i de făcut dacă car- 
nea şi oasele sint imperfecte ? Nu-i decit o soluție: Să nu facă 
teatru, Să facă muzică, pictură, poezie... Sau să se mărite — deşi 
măritişul cere de multe ori aceleaşi condiţii cași teatrul, 

Teatrul nu se mulţumeşte numai cu ochi frumoşi, cu gură 
frumoasă, cu păr frumos... Teatrul vrea toate frumoase. 

Sarcey spune că a făcut odată citeva observaţii fizice unei 
artiste. Adouazi artista a venit acasă la dinsul, A izbucnit chiar 
din prag:—,„Cum ? Nu-s frumoasă ? Dar cine are păr ca mine“ ? 
ȘI artista îşi zmulse pălăria din cap, îşi destăcu cu un gest ner- 
vos părul—şi nişte plete negre căzură în valuri pănă în pămint... 
Dar vezi că mai trebuia ceva pe lingă păr... 

Vorbim, bine-înţeles, de artista ideală. O artistă frumoasă 
şi cu talent este un dar „care nu se mai află“, In jos—sînt o 
mulțime de trepte. Talentul are puterea să corecteze unele im- 
perfecţi! fizice. Nişte ochi mari şi vii pot uneori concentra asupra 
ìor atenţia publicului, trecind astfel de-abia observată gura prea 
largă şi cam piezişă. Un zîmbet poate întuneca nişte ți proemi- 
nenţi. O voce caldă dă altă direcţie liniilor feţei. Talentul, aran- 
jind alitel trăsăturile, poate face dintrun iablou futurist —unul 
aproape clasic, Se petrece astfel o oarecare scamatorie. 

ar o artistă urită en gros şien detail, lipsită pe de-asupra 
şi de talent—este cea mai repugnantă monstruozitate, pe care 
direcţia Teatrului o poate exhiba la rampă. 

Vinovate în această privință sint şi Conservatoriile de 
Declamaţie, care strică cariera atitor fete. Date afară din Cor- 
servator după un an sau doi, ori respinse dela prima probă, ele 
ar fi devenit slujbaşe conştiincioase, gospodine acâtării—care cu 
gesturi naturale ar fi intins acum foile de plăcintă pe masă sau 
siooni pe fringhie, în loc să ridice mini de lemn spre altarele 


+ 
+ 4 


Dar ne-am antrenat în aceste consideraţii sumbre. 
Teatrul, după unele reparaţii, şi-a deschis porţile la mijlocul 
lunii Septembre. Pe jos—covoare. Mai numeroase decit covoarele— 
anunțuri: „Ștergeţi-vă picloarele“ | Prin săli, pe suporturi—paseri 
impălate, ca'n sufragerii sau la armurieri, cum a remarcat cineva. 
Stagiunea s'a deschis cu „Trandafirii roşii“ de d. Zaharia 
Birsan. Autorul a interpretat rolul ue a rm, Zefir (Personagiile 
se numesc: Şagă, Salbă, Faţă de pămînt, Val — vocativul: Vale; 
Piclă, Rouă, Promoroacă şi alte nume meteorologice), ' 
La curtea unui Impärat se petrece, într'o vară, această po- 
vesie versiticată. In grădină nu cresc decit trandafiri albi. Dom- 
nifa vrea însă unul roșu: altfel moare... Toţi vracii îl caută ; 
nu-l găseşte decit Zefir care stropeşte cu sînge, în fiecare noapte, 
cite-un trandafir alb. Domnița se simte foarte bine. Eroul însă 


CRONICA TEATRALA 397 
— 1 a O 


se usucă pe picioare. Totuşi, izbucnind un războlu, el mai ara 
puterea să invingă oastea inamică. 


ar Domnița Îl iubeşte pe Val, un cavaler de rînd, cu care 


se va mărita chiar, după ultimul act al piesei — întreruptă prin 
moartea bardului Zefir, al cărui singe cursese şaptezeci şi şapte 
de zile pe-o floare. In clipa morţii toţi trandafirii albi de pe 
scenă se transformă în roşii, mulțumită unui meşteşug electric: 
în fiecare trandafir alb e ascuns cite un bec roşu. La un mo- 
ment dat toţi trandafirii se aprind. Acesta-i punctul caiminant 
al piesei, şi cel ma! reuşit. Tot timpul am aşteptat cu emoție 
clipa aceia. Dar dacă firele electrice s'au încurcat printre florile de 
trandafir ? Dar dacă s'a întrerupt curentul? Panica noastră a 


fost inutilă. Bateriile au funcţionat cu precizie. 
Actorii au recitat cu osirdie versurile: 


=. Vai n'am văzul pe nimeni! o spunem sus şi lare. 
.«. De m'am oprit o clipă la pragul casei tale 
A fosi ca să-mi astimpăr un vis el meu... de jale... 
„. Alce e iubirea şi caldul de părinie... 
î.. doamne, cit amar 
Am iras cu biaia lută păsculă de blesteme. 
„+. Şi-mi spuse — ani acuma șaplesprezece-or îi. 
.. De ce n'ar purta oare şi-o glorie de viață? 
.. Şi prea eşli tu frumoasă şi prea nemărginilă, 
Să nu găseşti erlare în mine... un atom! 
Domniţă sint cel mal bălrin 
Cuvintul mi-e inima loală 
Și-l spul fără mullă socoală, 
Voesc credincios să-mi rămin. 


Cu toată truda, n'am găsit decit două pasagil care se ri- 
dică deasupra poeziei de gramofon : 


„ Că miinile mi's albe ca două crengi de flori 


i E 
.. Veni voi cile-odală 
Slios in miez de noaple să mi (1) le văd culcată, 


- î icir !) pe genele subliri 
Să er prea "o miros de trandafiri. 


â 
-lui Zaharia Birsan este mult mai bună ascaltat < 
decit citit. Piesele dealtfel nu-s făcute pentru bibliotecă. sora) n'ar 
fi fost tipårită, plesa ne-ar fi rămas în minte într'o gingarea ară 
monioasă, cu unele gehiopătiei í de aie pi ară Ape în 
soco ; r, şi cu un or : 
firi nen aate, enbi influența motorului electric, se transformă în roşii. 
Păcat 'că d. Birsan a dat la tipar piesa! i Si 
Trandafirii roșii nu sînt acum decit nişte flori de hirtie 
creată, care stau fapene pe tije de sirmă. 
M. Sevastos 


Cronica literară 


Paul Valery, poet şi filozof 


Călătorul european senzibil la intrrpările artei, după ce a 
vizitat Veneţia, Sevila ori Oxtord, unde pitorescul relata se 
impune cu de-a sila, brutal, ochiului, va avea o uşoară decepţie 
cînd va ajunge la Versailies, Paris, ori pe fermecătoarea vale a 


taină de simţire și artă subtilă, 

Arta franceză se ascunde cu pudoare şi resemnare. li place 
să afişeze o mască comună, ca să nu intre în contact decit cu 
inţelegătorii deaproape. Intimitatea ei e greu de ciştigat pentru 
cutare barbar romantic, care caută in toate, inţepătura originali- 
tăţii cu orice preţ. Clădită pe un echilibru a cărui componente 
se ajustează pănă la anulare, arta franceză la aparența locului 
comun. Se poate gâsi mască mai eficace decit banalitatea ? 
june Subt ea insă, ca un utagan încremenit, se ascunde perfec- 
unea. 

Nici o disproporție d nțată, nici o exagerare care mufi- 
lează necesar întregul, nu tulbură cu vre-o cută oglinda imaculată 
a disciplinei. Ordine organică, calm, inchegare definitivă, plăz- 
muirile artei acesteia de intelect şi impecabilă vizualitate, modu= 
lează, cu destulă apropiere, secretul creator al naturii. 

Acelaşi constatare la geniile literaturii. Na l-au acu- 
zat pe Renan sau France banalitate, Ca să gusta arhi- 
tectura perfectă ca un truism a prozei lui Barrès, trebue alături 
de o bură naştere estetică aproape vecină de perversitate, o în- 
treagă educaţie. Asemenea rafinare presupune economii milenare 
în rasă, lar în laboratorul colectiv, experiențe de Sisif asupra 
unor Imponderabile selecţii, fixate o clipă în durată, apoi re- 


CRONICA LITERARĂ 399 


începute dezesperat, cu răbdare aprigă 
Aceste scurte constatări privesc, mal ale 
mari poeţi ai Franţei de azi, pe Paul : 
duri sînt scrise de el pentru el: „L'homâr 

un original, Sa personalite est aussi insiet 
Peu d'inégalités; aucune superstition de 


y următoarele rin- 
ès élevé n’est jamais 
ifiante qu'il le faut. 
ellect,” 


E greu de închipuit carieră mai capricioasă in distrata ci 
indiferenţă decit aceia a lol Paul Valery. Debutează câtră 1800 cu 
două broşuri de proză: „La Soire& avec Mr, Teste“ şi „Introduc= 
Mon à la méthode de Leonardo de Vinci“. In afară de aceasta, 
Citeva versuri care păstrează izbitor factura lui Mallarmé : 


„l'ombre de quelque page cparse d'aucun livre" 


Sau : 


„Sonnani dans l'âme un creux toujours futur“ 


Pe urmă tăcere bruscă 27 de ani, Ce era tinărul acela care 
incepuse ne-o spune autorul abia acum: „J'avais vingt ans, et 
je croyais à la puissance de la pensée. Ja soutirais étrangement 
d'être, et de ne pas ître. Parfols je me sentais des forces Infi- 
nies. Elles tombaient devant les problèmes; et la faiblesse de 
mes pouvoirs positifs me desespérait, J'étais sombre, leger, fa- 
cile en apparence, dur dans le fond, exttême dans le mépris, 
absolu dans l'admiration, aisé a impressionner, impossible a con- 
vaincre. J'avais foi dans quelques idées qui m'étaient vennes. 
Je prenais la conformité qu'elles avaient avec mon être qui les 
avait enfantées, pour une marque certaine de leur valeur unì- 
verselle: ce qui paraissait si nettement à mon esprit lui parals- 
salt invincible ; ce que le désir engendre est toujours ce qu'il y 
a de plus clair“ (Variété, p. 115). R 

Stare de suflet comună la douăzeci de ani tarer rapi a= 

de ceiace Marguerite de Navarre numea „l'ennul com- 
cat. à tout être bien né“. E ugor de înţeles că în aceste zbuciu- 
mări ale vieţii interioare orgoliul neputinței într'un acces de dez- 
gust, îşi poate frînge lira. Şi poetul s'a abătut dela creaţie a- 

trei decenii. y 
Pee ta în 1917 reapare pentru public cu „La Jeune Parque“. 
Patru ani mai tirziu, revista „La Connaissance" instituind un 
sufragiu ce trebuia să se pronunțe asupra celui mai mare poet 
al Franţei contimporane, Paul Valery întruneşte cele mai multe 


i, răstimpul acestei lungi tăceri, în timp ce automatic ca 


409 VIAŢA ROMINEASCA 
PD —— CR a  OOO O 


un somnambul efectua o profesie Oarecare, în adincimile incon- 
ştientului se stringeau ginduri, impresii, imagini, precipitate pre- 
jloase ale unor titanice lupte. O disciplină riguroasă prezida la 
această bătălie läuntrică. Poetul nu-şi acorda nici o slăbiciune, 
nici o indulgență : 


Flagelle-toi! Parais Vimpalieni mariyr 
Qui soi-mtme s'tcorche 

E! dispute à la fiamme impulssanie a parlir 
Les relours vers la torche. 


Din această multiplicitate de forțe în duşmänie, de enri care 
se ciocnesc iese încetul cu încetul unitatea personalităţii. 

Prin gura lui Socrate din „Eupalinos* autorul se exprimă : 

„Je tai dit que je suis né plusieurs et que je suis mort un 


seul.. Une quantité de Socrates qul est née avec moi, d'ou peu - 


a peu de détache le Socrate qui 6ait di aux magistrats et à la 
cigile“. Et qae sont devenus tous les autres ? — Idées. || sont 
restés à l'état d'idées, 


se lites-vous celte nult ? 
Idées mailresses de l'åme, 
Courlisannes par ennui. 


Celace aduce unitatea persoanei e numai raţiunea. Ea per- 
mite critica, cenzura, dar mai ales acea perspectivă de sus în 
jos, care asigură realitatea obiectivă a producţiilor noastre. Pro- 
fund intelectualist, Valery dispreţueşte sentimentalismul, Nobleţea, 
aristocratismul său cerebral, ciştigat cu eroice lupte, igor ori- 
care alt instrument de cunoaştere decit inteligența. „Les choses 
du monde ne m'interessent que sous le rapport de l'intellect. 
Bacon dirait que cet intellect est une Idole, J'y consens, mais je 
m'en al pas trouvé de meilleure, (La crise de l'esprit, p. 23). 
Ca corolar sentimentalismul îi repugnă: „La sentimentalité et la 
pornographie sont soeurs jumelles", (citat de A. Gide: Inciden- 
ces, p. 204). Preţuitor al rațiunii, el admiră spiritul european şi 
pe europeni „equidistants des nègres variables et des fakirs 
indefinis", dar mai ales pe Greci, care au inventat geometria : 
„La geomtirie grecque a été ce modèle incorruptible, non seu- 
lement modèle proposé a toute connaissance qui vise à son etat 
parfait, mais encore modèle incomparable desqaalités les plus 
typiques de l'intellect european. Je ne pense jamais à l'art clas- 
sique que je ne prenne pour exemple le monument de la geome- 
trie grecque. La construction de ce monument a demandé les 
dons les plus rares et les plus ordinairement incompatibles. Les 
hommes qui l'ont båti etaient de durs et pénétrants ouvri- 
ers, des penseurs profonds, mais des artistes d'une finesse 
et d'un sentiment exquis de la perfection” (Variciă, p. 47), 

Ca şi Anaxagora altădată Valery crede că la început a 


sac a CRONICA LITERARĂ 401 
O 00 


bară haosul. Încetul cu incetul insă lupta se transformă în eyo- 
uție : 


Comme le fruli se fond en Jouissance, 
Comme en dâlice il change son absence 
Dans une bouche ou sa forme se meuri, 
Je hume ici ma future iumée 

Et le ciel chante à l'âme consumée 

Le changemeni de rives en rumeur, 


Ordinea totală nu va veni decit cu victoria intelectu- 
lui. Această izbindă insă presupune supunerea la disciplină su- 
perioară, oferită de criteriile inteligenţei. 

Cu această concepție se ghiceşte lesne că poetul e un cla- 
sic perfect. Privirile sale se întorc îudărăt cătră gloria lui Racine 
şi Malherbes. s 


+ 
is . 


Definiția oricărui aristocratism se găseşte in ideia de puri- 
tate. Conservarea intactă, a aceluiaşi singe a respins totdeauna 
mezâlianţa. Sentimentul de diferență caracterizează prin exce- 
lenţă  nobieţa. Frica de alterare prin tot ce nu e rigu- 
ros el, împiedică pe nobil dela orice compromis. El se inchide 
în ghetto-ul său moral şi refuză orice atingere pingăritoare. 
Aceiaşi lege e valabilă pentru noblețea de singe  caşi pentru a- 
ceia de idel. 

Exprimarea ideală a aristocrației pure nu poate fi realizată 
decit prin matematică, Nici o formă de expresie omenească nu 
e mai severă, mai exclusivă în drepturile ei, mai mefientă pen- 
tru cea ce îi e străin, ca ştiinţa numerelor. Celelalte discipline dela 
Fizică la Sociologie, conţin nenumărați intruși, feluriţi musafiri 
nepoftiți, In afară de aceste toate întrebuințează, cind au ne- 
voe, metoda matematică. Singură matematica se satisface pe ea 
singură, neimprumutind nimic de nicăeri. E firesc deci ca un 
rafinat aristocrat care se întimplă să fie intelectualist ca filozofie 
şi geometru ca educaţie, să invoace autoritatea nediscutată a 
ştiinţei supreme, ca legătură între concepţie şi lume. e palier 
de şah pe care o joacă reia im aea geometria e sin 

oate da informa gu 
i Mai eta decit atit. Poezia e şi ea o formă a canoe 
Legile ei vor fi atunci tot matematice, Paul Valery | Bota - it 
conceptul poeziei pure, adică a poeziei perfect inut e, Ea i 
lozofle, dar mai ales fără sentiment. Aceasta din de egra 
dează, umileşte, expune la frecventări comune, Poez A, na Sa 
avea, Alt ral deci Care poaieei ctre tecrit  aodiefvibile 
bilească raportu 
ca alt, por eg care de imagini geometric legate între ele. 


402 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Forma în care se exprimă aceste versuri trebue să fie per- 
fectă. Disciplina clasică, la care poetul trebue să se supue cu 
voluptate, va indica cu necesitate arhitectura cuvintelor intre ele. 

Critica inteligenței trebue să fie veşnic de veghe, Caşi 
Baudelaire sau A. Gide, dar mai ales caşi Mallarmé, Valery cre- 
de că: „la véritable condition d'un véritable poète est ce qu'il 
y a de plus distinct de l'état de rêve. Je n'y vois que recherches 
volontaires, assouplissement des pensées, consentement de l'âme 


a des gênes exquises, et le triomphe perpétueł da sacrifice, Celvi 


même qui veut écrire son rêve se doit Gtre infiniment eveilis“ 
(Varieté, p. 56). 

şi ceva mal departe: „Qui dit exactitude, et style Invoque 
le contraire du songe“. arte pa trebue prelucrată, transfor- 
mată după atitudinea personalităţii: „Pour quoique ce soit il ne 
suffit plus de la concevoir fortement, d'en être plein etenivré, ni 
de laisser échapper de l'instant mystique une figure deja presque 
toute acheveć en notre absence, A un dieu seulement est re- 
servée i'ineffable indistiction de son acte et de sa penseé. Mais 
nous il faut peiner, il faut connaltre amèrement la différence“. 
(Varieté, p. 64). 

Ceiacė se numeşte deobiceiu inspirație spontană nu e decit 
o formă primitivă, vulgară a producției poetice. Asemenea efu- 
ziuni de gust comun repugnă aristocratului. Măsura severă, eti- 
cheta de fer, dau singure ținuta acela impecabilă, puritatea de- 
săvirşită, fără de care o operă de artă nu e decit un conglome- 
rat amorf de josnică materie. 

Cel care a scris că sentimentalismul e frate de cruce cu 
pornografia, va disprețul orice neglijență şi orice familiaritate a 
sufletului cu lumea exterioară şi cu el insuși „L'enthousiasme 
n'est pas un etat d'âme d'écrivain" scrie Valery, amintind de 
celebrul vers al lui Baudelaire: 

„Je hais le mouvement qui déplace les lignes. 

„Viaţa, existenţa însuşi îi apare ca o pată pe curăţenia ima- 
culată a neființei: 


Soleil! Soleil l... Faule éclalante ! 
Toi qui masque la mort, Solell, 
Sous l'azur et l'or d'un lenle 

Où les fleurs liennen! leur conseil, 
Par d'impénétrables délices, 

Toi, le plus lier de mes complices, 
El de mes pièges le plus hanl, 

Tu gardes ies coeurs de connailre 
Que l'univers n'est qu'un dâfaul 
Dans la purele du non-ċire ! 


(Charmes, Le serpent, p. 60). 


Cenzura calmă a intelectului poate insă purifica printr'un 
fel de purgatoriu de trudă şi luptă elementele impuse ale impul- 
siei primitive. „Quelle grande que soit la puissance du feu elle 


0 CRONICĂ LITERARA 403 
AA E a OS 


ne devient utile et motrice 
que par les machines 
- faut que des génes bien placées fassent obstacle 
er Pn hiik un retard adroitement opposé au 
uilibre permette 
ale intructucuse E aa soustraire quelque chose à la 
aul Valery se menține astfel in cea mal autenti 

franceză : intelectualism şi clasicism. Forma filozoticā a ema 

uă aspecte e raționalismul a cărei metodă supremă e matema- 
tica, prin ştiinţa excelentă franceză. Solitar, îndepărtat de lume, 
aristocrat prin temperament, el s'a complăcut să privească ambi- 


pânâla realitatea ei vie, care Îi apărea, cu siguranță, tri 
, n vială. 
aceia modelele sale sînt Racine şi mai alea Eiger Poë din 
poemul matematic care se chiamă Eureka. 


+ 
+ Ga 


Niciodată nu-şi simte critica mai neputincloasă misiunea, 
decit atunci cind e vorba să arate ceiace e frumos într'o operă. 
Cum e posibilă morcelarea, prin disecarea analizei, cind ceiace 
constitue frumosul e tocmai totul ? Ca să observi şi să explici 
trebue să fixezi, să amorţești, să omori. Dar emoția artel nu ţi-o dă 
decit ritmul, svicnirea caldă de viaţă care animă opera vie. Cum 
e posibil de incătuşat într'o formulă farmecul poeziei, dar mal 
ales al prozei unuia din cei mai perfecţi scriitori francezi a cărui 
egal trebue căutat doar in M. Barrès ori A, France ? Cele citeva 
citaţii de mal sus vor da o idee sumară de vraja otrăvitoare a 
acestei perfecte flori. ȘI va invita cetitorul să se impărtăgească 
Singur, direct la sursă. Acesta eşi unicul scop al acestei cronici. 


Mihai D. Ralca 


Miscellanea 


loseph Conrad 


Marele romancier englez, mort de curind, a stat prin origl- 
nea şi viața sa, la răscrucea mai multor rase şi culturi, Ucrainias 
de origină, el a rămas orfan de mic copil. Tatăl său a murit in 
inchisoare drept ispășire a groaznicului an 1862, mama sa si: 
bucurat de acelaşi tragic sfirşit în cîmpille ingheţate ale Siberiei, 
In anul 1878, într'un mic port din Anglia, la Lowestoft, unde 
domina încă umbra marelui Dickens, cobori un tinăr emigrant 
care nu esa altul decit loseph Conrad. Invăţă repede englezeşiei 
şi îl găsim în curind căpitan al unul vas comercial care străbals 
în lung şi în lat mările. Extremul Orient, Oceania, Americel 
sint rind pe rînd vizitate, Din aceste minunate călătorii se des 
prind impresii despre oameni feluriţi în alcătuirea lor sufleteasci 
dar mai ales picturi luxuriante ale nenumăratelor pelsagii pe 
le contemplase. Cu acest bagaj de note intime, viitorul scriitol 
nu voia incă să se reveleze publicului. In 1894, în urma uno 
friguri tropicale vine la Londra, unde face cunoștința lul Jol 
Galsworthy. Marele romancier îl îndeamnă să publice. A 
insistențe îl determină să prezinte publicului Almayer's Fo 
primul său roman. Celebritatea vine repede. Conrad avea 
tunel patruzeci de ani. Pe urmă urmează liniştită, animată det 
progres regulat o carieră consacrată de acel public care în A 
gilia nu-şi părăseşte o clipă, prin toate vicisitudinile, autoi 
preferit. ): 

Opera lui Conrad, slav de origină, francez de educație, & 
giez prin adopţiune, e una din cele mai remarcabile producţia 
ale cosmopolitismului literar. Crezul său artistic şi l-a formu 
în prefața romanului „The Niger of Narcissus“ publicat în 189 
El se fereşte de orice tendeţionism filozofic ori moral. Sati 
protestarea, doctrina politică ori religioasă îi repugnă. O ruj 
cu tradiţia morală a unui Dickens, Eliot, Thakeray ori chiar Th 


MISCELLANEA 405 


"o aT: Minen artistului nu e alta decit să comunice o 
tii cu ajutorul suggestiv. 
turi. aa e el în aceiași prefaţă, e un apel la sim- 
Soe Ap artistică cind se exprimă prin cuvinte, n'are alt 
a cit vrea să atingă resortul secret al emoţiei. Scriitorul 
ajungă plasticitatea sculpturii, coloritul picturii sau 
suggestia magică a muzicii care e arta artelor... Sarcina lui e, ca 
prin puterea cuvîntului scris să se facă înțeles, dar mai ales să 
trezească în cetitor viziuni nete“, 

După cum se vede artă gratuită, ferită de orice utilitarism 
şi exprimată cu ajutorul senzaţiilor. Sufletul omenesc, aşa de 
minunat disecat de el, caşi peisajul devin astfel un simplu ma- 
terial descriptiv. De aceiaşi metodă se inspiră primele sale ro- 
mane pomenite mal sus caşi „Lord Jim“ (1900) studiu profund 
al laşităţii omeneşti, „Nostromo“ (1904), romanul conquistadorilor 
in căutarea aurului, „An out cast of Islands“ (1896), studiu a- 
mănunţit al unui trădător şi hoţ pedepsit de natura sălbatică. 
Toate acestea sint romane exotice din viaţa de marinar. „The 
secret agent“ (1907) şi „Under Western Eyes“ (1911) tratează 
mediul revoluţionar rus, pe care-l cunoştea bine încă din copilărie 
şi a cărei perfectă evocaţie atinge cele mai reuşite romane 
ruseşti în acelaşi gen. 

După aceste opere, Conrad işi modifică puţin maniera. 

Romanele sale devin mal puţin impersonale. Elementul 
umanitar e mai vizibil. Simpatia sa îndreaptă cătră maril revol- 
taţi, cătră salvatorii celor suferinzi. Stilul îşi perde în același 
timp din bogăţia descriptivă şi senzorială şi devine mai sobru şi 
mai uman. Din această perioadă fac parte romanele: „Chance“ 
(1914) şi „Victory“ (1915). 

In toate operele sale însă analiza vieţii interloare cu zbu- 
clumul, cu indoelile şi stişierile sale formează partea principală a ta- 
lentului. Omul nu suportă pasiv natura, reflectind-o doar ca o 
oglindă fidelă ca in Loti, ci intervine activ, dramatizind-o prin 
intervenţia sa. Eroii lui Conrad nu sint diletanţi leneşi. In ei 
se zbate toată ardoarea aprigă a omenirii cuceritoare, O voinţă 
diabolică il precipită în conflicte tragice şi adesea complicate. 
De aici un anume gust pentru foiletonism care scade întru citva 
meritul multora din romanele sale. Subt trama superficială a 
evenimentelor, se simte însă inalterat omul, singur cu patimile 
sale, omul, în acelaşi timp specific şi comun tutoror ţărilor şi 
timpurilor. Prin această măreaţă evocare, Conrad poate sta a- 
jături de T. Hardy, de Galsworthy şi de Dickens —X. Y. 


406 VIAŢA ROMINEASCA | 
RR a d 


D. H, Sanielevici despre Panait Istrati și literatura 
mînă 


D. H. Saaleleviei, insutiețit de un subit entuziasm pentru d. P. 
Istrati s'a simțit dator să scrie un lung studiu critico-polemic, în care, 
din nevola de a ridica pe acesta, n'a putut scăpa tentațiel de a tojosi 
intreaga literatură romină modernă, sacriticată ca un Suprem omagiu 
pe altarul noll admiraţii. Entuziasmul d-lui H, Sanlelevici pentru a- 
utorul „Kyrei Kyralina“ e desigur indreptățit și nu avem nimic de. 
adăugat asupra valorii literare a d-lul Istrati. Am îi trecut cu vederea 
și partea ceeialtă de critică negativă, cum am făcut regulat dela răz. 
boiu încoace, dacă studiul d-sale n'ar îi atins prea de aproape pro- 
gramul acestei reviste şi o serie din amicii și colaboratorii noştri, care 
au dreptul, oricum, față de publicul cetitor al paginilor d-lui Sanţele- 
vici, la o punere la punct a atitor afirmaţii, zvirlite pe deasupra lo- 
gicii, a bunului gust şi cite odată chiar deasupra adevărului, 

Pentru cel care nu sint în curent cu toate vicisitudinile carierei 
d-lui Sanielevic! e necesară o schiță a atitudinii d-sale față de cul- 
tura rominească, După o trecere de ucenicie în partidul socialist, cind 
d-sa profesa ideile socialismului propriu zis, aşa cum le înţeleg toți 
militanții acestei doctrine, a urmat ua Interegn de criză intelectuală, 
in care d-sa a inclinat cătră poporanism, apărind acest curent in chiar 
paginile „V. R.*, contra atacurilor d-lui Duiliu Zamfirescu. 

Au trecut după acela ani in care preocupările antropologice i-au 
ținu departe de atitudini culturale mai militante. Nu ştim încă ce-a cişti- 
gat prin această transformare antropologia, dar ştim cea pierdut litera- 
tura, După războiu, odată cu reapariția efemeră a „Curentului nou l-am 
regăsit socialist, însă de un socialism sui-generis, a cărel supremă datorie 
era să facă apologia burgheziei, Bazat, zice-se, pe Marx, d-sa yola imbur- 
ghozirea prin urbanizare a vieții fomineşti, pentru ca, trecind prin epoca 
intermediară capitalistă, societatea noastră să poată progresa în fine că. 
trä socializare, In această ipostază, d-sa disprețala orice formă a 
vieţii rurale, țăranul, dar mai ales pe apărătorii lui, pe care-i acuza. 
de „poporanism reacționar*. Salvarea noastră, după această doctrină, 4 
era in burghezia orașănească, care era să j! 
rect In contact cu Occidentul, Cit valora din punct de vedere marxist . 
această interpretare nu ne vom mai intreba. Nimeni n'a uzat şi a- | 
buzat mai mult de Marx decit adversarii | 
largă generalitate, 


mirare astfel, că agrarieali conservatori din Prusia au găsit la ua mo- 
justificat doctrina bazto- 
Nu e de mirare astfel 


Zeletin, au ajuns cu Marx fa 
mial la coacluzii de liberalism manchesterian, 


de reţinut e, 
mande reprezentantul ce! mai pur al 
De acela recomandă toate virtuțile Apusului : 
rasă, pălăria mică, bucătăria substaațială i 
muncă etc... Ceiace uită însă d.sa e sufletul occidentale acel suflet. 
compus dia echilibru, 
ma! ales de grandomanie. 
Iuțeies ce adevărată è doctrina bovaristă, care arată prăpastia Intre 
celace credem că sintem şi celace slotem in realitate, am lațeles mal 


4 o MISCELLANEA 407 
== e i a L 

Cu samă că „yvss, a:auriv" al tilozotulul grec 

aa ja, Z e o minciună care se 


omenească neputinţă, 
Oricine va toțeldke aceste reflecții referitoare la contradicţia 
dintre doctrina şi temperamentul d-lui Sanielevici, În teorie: occidenta- 
lism, pălărie mică, păr tuns etc.. la aplicație: tocmal caracterele O. 
rientuiul balcanic, exagerare, subiectivism extrem, stranie grandoma- 
nie, alură de profet, lipsa de respect pentru persoana altuia, etc.. 
adică tocmai ceface combate. Demiurgul care prezidează la destinul 
nostru a înscris, probabili, printre amuzamestele sale şi astiel de lronți! 

Ne întrebăm acum, de ce a ales d. H. Sanielevici, pentru a-i 
lăuda pe P. Istrati, această cale. Ar fl fost de o mie de ori mal co- 
mod pentru d-sa să-l] definească după metoda ce-i aparține exclusiv : 
antropologia. Ar fi putut de pildă să-l claseze după maxilar ori in- 
dice cefalic printre tipuriie homo europaeus, alpinus ori mediterraneus. 
S'ar fi putut întreba dacă strămoșii d-lui P. Istrati au mincat nuci, 
peşte ori carne crudă. Dacă ar îi constatat că scriitorul are pleioa- 
rele lungi, ar fl tras concluzia că a sărit In tinereţe multe garduri, 
dacă ar fi avut nasul mare l-ar fi putut clasa printre oamenii -ce se 
nutresc cu bucate aromate etc.. Inarmat cu aceste preţioase cunoş- 
tine l-ar fi putut plasa printre genurile respective ciasic, romantic, 
realist, genuri, după cum se ştie, în strinsă dependință cu alimentația, 
torma craniului ori culoarea părului. Ce vast cimp de cercetări fe- 
cunde! Procedind aşa d-sa ar fi scăpat de orice obiecţie (după cit 
cunoaştem nu mal există in țară la nol un alt antropolog care să fie 
şi literat) și în acelaşi timp ne-ar fi scutit şi pe noi să reincepem o 
discuţie ale cărei argumente d. Sanielavici le aude de douăzeci de ani, 
fără să-și schimbe măcar una din afirmațiile d-sale. Trebue să a- 
ducem fn această privință omagii tăriei caracterului d-lul Sanielevici. 
Chiar in faţa evidenţei, d-sa continuă să creadă, Starea sa de suflet 
e religioasă : in loc de opinii preferă să albă credințe, E ceiace se 
cheamă în psikologie „Impermeabilitatea la experiență“. Dacă nu a 
făcut-o în douăzeci de ani de discuţie, se va convinge acum de ar- 
aumenteie noastre d. Sanielevici? Ne indoim. Mal rămine insă pubil- 
cul care trebuo lămurit. 

Citind studiul d-sale am avut la primul rind o impresie de 
teribilă vechime. S'an prăbușit imperii, s'au ridicat popoare nouă, 
revoluțiile au schimbat faţa continentelor: d. Sanielevici a rămas 
acelaşi, Aceleaşi citaţii: Michet Kolhaas, Herman şi Dorothea, Blasco 
Ibanez, și apol: epopeia creație a rasei germanice, realism, cla- 
sicism, romantism, Noţiuni pe care le-am apucat incă de cind eram 
copil. N'a mal cetit şi reflectat nimic de atunci d. Sanlelevici? N'a a- 
uzit măcar de Thomas Hardy, Galsworthy, Bergson, Durkheim, Ein- 
stein, Marcel Proust, Paul Valery, Freud,—atitea probleme puse de a- 
tiția autori şi care formează structura mentalități) actuale? Nu-l mal 
interesează nimic dia celace se produce de douăzeci de ani? Argu- 
mentele cu care işi susține vechile teoreme şi cie aceleaşi: nlmic ta 
plus, nimic fa minus. Cum zic franțuzii: „il se raconte*, Şi doar 
j-sa nu e facă la epoca suvenirurilor; la vrista cind se realizează 
cunoscuta lege a lui Ribot, după care amintirile vechi se menția, pe 
cind cele nouă dispar. 

Pi 
ul lui P, Istrati debutează cu această drastică afirma- 
ție Fa o eta occidental prin moderaţia el) „P. Istrati este 
cel mal buna prozator pe care l-a avut Rominia pănă acume, 


408 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar mai intălu, e Istrati un prozator romin? Despre 0 operă 
de artă plastică, pictură ori sculptură, se poate zice perfect că ero- 
minească, chiar dacă a fost executată în străimătate. Dar literatura 
nu è oare a acelei țări în a cărei limbă a fost scrisă? jJ. Conrad 
e polonez şi totuşi e consacrat romancier englez. Deasemeni 
Chamisso in Germania etc.. Cind vă trebui să se pronunțe şi 
despre poezie, va indica d. Sanielevici pe contessa de Noailles ca pe 
cel mai bun poet romin? Dacă ar fi vorba de făcut o antologie de 
prozatori romini, l-ar pune d-sa şi pe Istrati? ŞI dacă l-ar pune,cum 
l-ar prezenta publicului, fa franțuzeşte ori tradus? N'am auzit pănă 
acum ca o literatură naţională să se laude și cu traducerile. După 
acest criteriu Tolstoi poate îi. scriitor francez şi Shakespeare italian, 
Anarhia începe şi nu mai putem fixa nici o frontieră literaturilor: 
Un fel de comunism literar apărut cu mult inaintea celui economic. 

lată unde duce occidentalismul | 

Ca să-l înalțe pe Istrati, d. H. Sanielevici nu vede altă cale 
decit să distrugă pe toţi ceilalţi scriitori romini, Stare de spirit exclu- 
sivă, simplistă, foarte frecventă alci, pe la noi, dar necunoscută A- 
pusului. Acolo valorile pot coexista şi nimeni nu-i aşa de fervent în 
admirație incit, ca să-l ridice, de pildă, pe M. Proust trebue să-l 
dărime pe Anatole France. 

Consecvent metodei sale, d. Sanlelevici îşi începe operația chi- 
rurgicală întătu cu critica. Maiorescu şi Gherea sint acuzaţi că au 
susținut „alături de scriitori de talent, o mulțime de nulităţi. 

Deschidem „Incercări critice" şi ne permitem să întrebăm pe d. 
H. Sanlelevici cine sint marii scriitori care se cheamă: Reteganu, Bu- 
ticescu, Păcăţeanu, pe care I-a dat d-sa de exemplu ca tipuri de re- 
generare sănătoasă a literaturii ? Sainte-Beuve a tăcut și el greşeli 
de acestea, inerente criticului, cind a declarat pe Eugine Sue supe- 
rilor lni Balzac. Dar atunci de ce nu e mai indulgent d, H. Sanie- 
levici ? 

ŞI mal sever încă e d-sa cu criticii poporaniști, printre care nu- 
mără pe d-nii S. Mehedinţi, M. Dragomirescu, E. Lovinescu, adică 
tocmai pe acela care au combătut poporanismul, care au fost adver- 
sarii lui calificați şi care prin structura jor sufletească au fost repre- 
zentanţi tipici ai concepției antipoporaniste. 

Poate d, Sanielevici să dea poporanismului cele mal fanteziste 
definiții, să introducă în această noțiune absolut ce vrea, o elemen- 
tară datorie de corectitudine polemică trebue să-l facă să intrebuiațeze 
acest cuvint numai În senzul acela pe carei l-au dat acela care l-au făurit 
şi şi-au etichetat concepția lor despre viață, Era mal bine insă că în dis- 
preţul şi inălțimea desale dela care se şterg toate deosebirile, să găsească 
o etichetă care să inglobeze ia un loc pe d-nii M. Dragomirescu, Lovi- 
nescu, S. Mehedinţi cu C. Stere şi G. Ibrăileanu. Ce D-zeu, în ex- 
plozia de dezgust pentru cultura aceasta rominească, nu-i iz- 
bucgeşte în minte măcar o formulă înaripată și pitorească? Ce-ar 
spune d-sa dacă in eticheta de clasicism am introduce pe Chateau- 
briand, Hago și Musset? 

D. Sanielevici se ridica altădată mereu contra d-iul lorga că 
inventează genii (cine nu-şi aduce aminte cit a ris d. Sanlelevici da 
chestia Vasile Pop=Edgar Pot: Prosper Merimée), Acum cind d-sa 
intreprinde o goană acerbă impotriva Inventatorilor de genii naţionale 
pe d, lorga ii incunjură. 

După critici, scrtitorii, 

Ca tip al scriitorului poporanist d, Sariclevici Il la pe d, M. 


e ~ MISCELLANEA 409 


Sadoveanu, vechea d-sale obsesie, re 

de acum douăzeci de ani. Cu toate pe d oe Aaa clară ame 
definitiv d, H, Sanlelevic! în privința d-ial Sadoveanu: =, toate moi 
firmā că d. M. Sadoveanu nu e un scriitor, se grăbeşte totuși să-l reco- 
mande traducătorului pentru Occident a celor mal bune nuvele romi 
neşti şi recomandă printe aceste „Răzbunarea lui Nours şi „Cei trej", 
(Ce interes are d. H. Sanielevici să compromită țara in străinătate ?) 
Dar indicarea acestor bucăţi dovedeşte că d-sa ma mai cetit din a- 
cest scriitor nimic din ce a produs posterior acestor două nuvele, 
(D-sa chiar se laudă că nu-l ceteşte). Nu discută decit „Crişma lui 
Moş Precu“ scrisă deasemeni la 20 ani. Are drept să-l definească 
pe d. M. Sadoveanu care are 44 ani şi o vastă operă, cu o scriere 
de tinereţă ? Dar dacă cumva d. Sadoveanu a progresat în ultimii 
douăzeci de ani, adică de cind a devenit matur şi dacă şi-a schimbat 
maniera părăsind—dia nefericire, zicem nol,—unele din acele note care ii 
displac d-lui Sanielevici? Ce ştie d-sa dacă nu l-a cetit ? Are 
drept să nu-l cetească dacă nu-i place,dar nu să-l definească scriind 
despre el. Ce-ar fi dacă cineva ar scrie despre Eminescu dapă 
poeziile tipărite in primli anl? (Nu e totuşi cazul cu „Crişma lui Moş 
Precu“ care e in adevăr frumoasă). li mal reproşează d. H. Sanie- 
levici d-lul Sadoveanu că nu descrie preoți ca în Ardeal, Ce să facă, 
dacă nu sint astfel de preoţi in Moldova? 

E indignat d-sa că tipurile din „Crişma lui Moş Precu” nu atat 
angelice. După concepţia critică a d-lui H, Sanlelevici, un ro- 
mancier ca să fie bun trebue să creeze numai tipuri ideale de bună- 
tate şi candoare, In bună logică, d-sa ar trebui să fie entuziasmat de 
Georges Ohnet sau Henry Bordeaux, unde poate găsi tot paradisul și 
unde, ferească Dumnezeu, nu intră vre-o canalie, în schimb să dea a- 
fară din literatură pe Balzac cu tipurile sale Crevel, sau Vautrin, pe 
Dostoewsii, pe Zola din L'Assomoir, pe Flaubert cu M-me Bovary, 
tot Maupassant,  Detinind valoarea scriitorului după Inălțimea con- 
cepției ori după glogăşia sufletească a personagiilor, ca d. H. Sanie- 
levici, ce jos rămin Balzac or! Dostoewski! ŞI ce valoare capătă H. 
Bordeaux |! 

Dar d, H. Sanieievici nu-şi intrebuințează consecvent instrumentul 
acesta de critică literară. Pe vremea cind ataca pe d. M. Sadoveanu in „Cu- 
rentul nou”, d-sa obişnuia să-l pue la stiipul infamiei cu ajutorul unul ta- 
blou sinoptic în care sc găsta printre vițiile eroilor acestuia : prostituție, 
alcoolism, asasinat, adulter. Dar în „Kyra Kyralina“ pe care o admiră 
atit, găsim : beție, prostituție, asasinat, pederastie, (și ce pederastle!), 
incest. D. Sadoveanu face figuri palide în această privință. „Popa 
Tărăboi e un romantice ! strigă d. Sanlelevici, Încintat de asemenea 
„trouvallie*. Popa Tărăbol e un beţiv, atita tot, De ce atita com- 
plicaţie? Ca să-şi dovedească afirmaţia d-sa mai citează şi pe Musset, 

E un romantic, spune d. Sanielevici caşi cum ar denunța un 
bandit. 

acuză pe d. Sadoveanu că scrie pentru mica burghezie, 
Pee E S adhe asta mai are d. Sanlelevici! D-sa crede că 
un artist scrie cu gindul conștient că se adresează unul anumit pu- 
biic.. Scriitorii scriu fiindcă au de spus ceva, Indiferent cui. Nici ga- 
zetarii nu se gindesc la anumite clase sociale cind lau condeiul in 


410 VIATA ROMINEASCĂ ` 
+ 
+ e 


Ca să justifice şi mai bine animozităţilesale, d, H. Sanlelevicl care 
are spiritul filozofic şi gust pentru ideile generale, o incepe de de- 
parte, desilințind chiar genurile literare de care s'au servit cei pe 
care vrea să-i distrugă, Occidental pănă în măduva oaselor, a a- 
juns la concluzia că singurul gen literar potrivit Apusului e clasicis- 
mul. Nu mai rămine atunci decit să şteargă din istoria literaturilor 
romantismul și realismul, Mai cunoaștem alt exemplu de antiroman- 
tism. E acela al lui Ch. Mauras şi al discipolului său Pierre Las- 
serre. Dar aceştia nu condamnă romantismul în sine. El denunța nn- 
mai nepotrivirea lui cu spiritul francez şi inconvenientele pe care le-ar 
aduce în consecință acestgen, în cultura franceză. Ca să şteargă din 
literatură, un gen, în care sauprodus Byron, Manzoni, Sheliey, Pus- 
kto, Chateaubriand, Victor Hugo, Novalis, etc., nu s'a găsit decit d. 
H. Sanlelevici. Am mal auzit oameni caţe au preferinţă pentru o 
şcoală literară. N'am mal auzit însă pe nimeni, nici chiar pe col mai 
amatori de paradoxe, ca să condamne fa sine un gen literar. 

Trebue lăudată orginalitatea d-lui H. Sanielevici. Şi aici 
cași În multe locuri nu-l mai rămine ca consolație decit butada lui 
Mr. Prudhomme : „C'est mon opinion et je la partage.” Toate achi- 
zițiite pe care le-a făcut istoria literară prin cucerirea romantică : 
amănuntul pitoresc, psihologia individuală, sentimentul naturii, drep- 
turile fanteziei, etc. nu contează de loc? E penibil să mai conti- 
num cü sfărmarea acestor uși deschise în dauna d-lui H, Santele- 
vici, Să revenim la aplicațiile pe care le face d-sa în literatura ro- 
mină. Dispreţueşte, bine inţeles, inainte de toate romantismul medie- 
val leşan. Cum ? De cind? Doar acest retrogradism legan a pro- 
dus pe „Sărmanul Dionis“ această figură arhiromantică de biazare și 
descompunere, despre cart d, H. Sanielevici a scris pagini ditiram- 
bice şi cu a cărui figură ne asigura că se identifică. 

Nu iubeşte astfel decit clasicismul. ŞI nu toate manifestările 
acestuia, De pildă clasicismul aristocrat nu-l place. O singură formă 
are toate sufragiile d-sale : clasicismul proletariatuloi. Aşa dar din 
toate genurile literare numai clasicismul e bun, lar din clasicism nu- 
măi acela proletar, D, Panait Istrati e singuru! clasic proletar, deci 
a, Panait Istrati e cel mai bun scriitor pe care l-a produs omenirea 
până acum, lată cum Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, cu care 
de altfel d. H. Ssnielevici Il compara foarte des pe d. Panait is- 
trati, rämin inferiori acestula, fiindcă nici unui din ei nu o clasic 
proletar. 

Dar €, inadevăr d, P., Istrati un clasic? Atmosfera, persona- 
iile şi atitudinea autorului siat acele ale unul veritabil romantic. 

Sa-l cețească oricine şi va avea această impresie. Celace e absolut 
sigur iasă e că d. P, Istrati nu e proletarul la care se gindește d. H. Sanie- 
levici, Se numeşte proletar—o noțiune care e foarte restrinsă în socialism 
— ua muncitor calificat, loscris în sindicat, avind un statut industrial fix cu 
conştiinţa şi solidaritatea de clasă, formată In fabrici cu mil de lucrători. 
K. Marx și după el majoritatea Societăților au fost foarte zgirciți cu 
această categorie socială și au respins din ea tot ce an era perfect 
consecvent caracterelor de mai sus. El au arătat de atitea ori că 
săracii, vagabonzii, micii burghezi, nu sint proletari. Tocmai în a- 
ceasta stă meritul lui K, Marx: de a fidat o bună definiție prote- 
letariatului spre deosebire de inaintaşii săi Proudhon, Blanqul, Owen, 
care luglobau in vaga noțiune de „peuple“ o intreagă eterogeneltate 


n MISCELLANEA 41 


——— ii 


de elemente. Insuși d, Sanielevic 

o definiție lucrătorulul calificat: pini erai, Regata cenio di 
tivă a epocii post-belice, tărla partidului social-democat er 
in contra comunismului nechibzuit” (Ibid., loc, cit.) Acest atare n 
d-sa, trăeşte bine „ca Morgan ori Stinnes“, are casă serati Kerri; 
se hrănește cu bucate bune, nu cu mămăligă, are timp liber de re- 
SSAP considerație socială, drepturi politice, ete. 

Acesta e proletarul care 
după d. H. A sirrane produce clasicismul, genu! cel superior 
di Pano parte Istrati din el? Din biografia sa, caşi din tiziono- 

Şi viața tipurilor care le descrie, se vede că ele ua muncitor va- 
gabond, care a cutreerat lumea indeplinind fel de ţel de meşteşuguri, 
Mediul său e acela de port orientai cu Turci, cu Greci, mahalagii ro- 
mini, etc.. E ceiace Marx a numit „Lumpen proletariat", tagmă Infe- 
rloară, neorganizată, ignorantă. Insuși d, H. Sanielevici îl așează în a- 
ceastă clasă la pag. 49: „Proletarul vagabond (cel cu Stinnes?) a 
mvăţat franțuzeşte din clasicii francezi“. Dar ia pag. 54, printrun 
miracol, îl vedem trecind in rindurile proietarului calificat: „Prin gura 
lul (a lui Istrati) am impresia ci vorbeşte muncitorimea calificată, 
“lasa reprezentativă a momentului de față“. 

in definitiv e sau nu e proletar calificat Istrati? De fapt lu- 
crurile stau aşa: d. H, Sanielevici are in minte imaginea proletaria- 
tulut luminat din Apus care trebue să producă clasicismul cel nou a! 
d-sale; întiineşte pe d. Istrati, care nu este proletar apusan caliticat, or- 
ganizat, „trăind ca Stinnes* îl decretează insă proletar apusan şi—repre- 
zentant al acelui proletariat apusan (și dacă e reprezentantul proletaria- 
tului apusan, cum poate să mal fie atunci și „cel mal mare prozator 
tomin", mal ales că nici nu scrie în limba noastră?). 

Dar dacă in adevăr d. Istrati este acel clasic, cum vrea d. Sa- 
aielevici, atunci urmează că poţi să nu fil proletar apusan organizat 
și totuşi să fiiclasic. Legătura de cauzalitate intre proletariat și cla- 
sicism dispare In orice caz. 

Dar trebue să isprăvim odată cu şirul inextricabi! al contrazice- 
rilor d-lui H. Sanielevici, D-sa a găsit mijlocul de a se contrazice 
ce) puțin de două ori Inăuntrul unei contradicții mai mari, aşa că 
trebue o întreagă subtilitate ca să-l urmăreşti, subtilitate a cărui ren- 
dement utilitar e desigur prea mic ca să merite o discuție mai lungă. 

Voim numai să mai adăugăm citeva cuvinte asupra concepţiei 
d-lui H. Sanlelevici despre artă şi estetică. 

Se pare că criteriul după care judecă d-sa operele artistice e 
cel exclusiv -moral., Am văzut ce crimă comit scriitorii care 
nu descriu tipuri de sfinți. D. Istrati e mare scriitor fiindcă „stăpi- 
nui lul Anghel“ e om cinstit, „Mama lui Adrian o stintă“, etc. (p. 44). 
E un criminal în schimb d. Sadoveanu că n'a inventat popi 
ardeleni, in Moldova. Arta are astfel după d. H. Sanielevici e 
menire pedagogică, soclală. Ea poate fi intrebuințată cu succes ca 
profilaxie contra prostituţiei, crimel, romantismului, pederastiei etc.. 
Ea se poate prepara caşi campania electorală prin rețete şi discur- 
suri. „Propag clasicismul de douăzeci şi ani“ ne spune d. Sanlelevici. 
Deobiceiu propagi ca să convingi. Dar poţi convinge pe cineva să 
ție clasic? E caşi cum al vrea să convingi ud blond să fie brun. Se 
poate face aceasta după reţete, după comandă? Poţi lăuda un cla- 
sie. Dar să propagi clasicismul ? 


412 l VIAȚA ROMĪNEASCĀ 


Dacă scriitorul are o anumită ereditate, educaţie, face parte 
dintr'o anumită clasă va fl în mod necesar a sau b, cum rezultă şi 
din d. H. Sanlelevici, Căci d-sa e teribil de determinist, pentrucă, 
spune d-sa, ca cineva să fie clasic, trebue să fie proletar, organizat 
etc.: Dar dacă nu ești toate acestea?,.. A „propaga“ clasicismul in- 
seamygă atunci a propaga să fii proletar, să fii organizat, şi să-ți 
creezi, după comandă anumiţi părinți şi chiar strămoși. E sau nu e 
determinist d, Sanlelevici ? După cum se vede depinde de moment şi loc 


Eram copi! incă cind am cetit studiui d-iul H. Sanielevici das- 
pre d. Brătescu-Voineşti și de atunci, convins de dialectica critică a 
acestui articol, am trăit cu ideia că autorul lul „Pană: Trăsnea" e un 
mare scriitor, 

După un sfert de secol d, H. Saniclevici îl numeşte pe „marala* 
Brătescu pueril, drăgălaş şi indulcit cu zaharină. Voind să arate că 
nu se contrazice, d-sa citează cu literă grasă nişte rezerve care, in 
adevăr Îţi fac impresia că d-sa admira condiționat pe d, Brătescu, 
dar peste două cuvinte aflăm că acele rezerve erau o bănuială (au 
ştim a cui) pe care chlar d-sa însuși o combătea atunci (p. 66). Tru- 
cul e evident, 

După experiența Brătescu, mă simt astăzi incurcat cu d. P. Is- 
trati. Çe va spune despre ei d. H, Sanielevici peste două decenii? 
Tinerii care citesc astăzi pe d. Sanielevici, să fie atenți. Cine ştie 
ce surpriză pot avea peste cițiva aal? 

Căci minunate sint variațiile ctasicismulul, —M, Ralea. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


lon Creangă, Opere complete, „Ostaşul Romin”, Cernãuli, 1924 
. O edijle trumoasă, îngrijită cu muhä dragoste și din er A cü- 
reia un obol esie deslinel! peniru un bust al lui Creangă la Cernāujļl. 

Aceasiă „ediție completă“ ni se pare prea compleciă, şi nu aşa 
cum a voll-o Creangă, care şi-a pregăti! edijla inainte de a muri— e- 
dilia de leşi, mal bogată decit a voit-o el, executorii mai adăogind 
ceva peste gindul lui, şi nici înlr'un caz mai săracă. 

De o bucată de vreme, dintr'un zel prea mare, dinir'un fel de 
nevoe de tolalilale, scriitorii nosiri morți sini imbogățiji prea muli şi 
cam cu deasila. Am prolesiai aici adesea impolriva aceslei generori. 
Gu. cu ocazia unor ediții ale lui Eminescu, ale lui Caragiale şi ale 
allora. 

E un fel de epidemie de „opere posiume“, care de cele mai 
mulle ori sint numai postume, dar nu și opere. 

Mai întălu bucăji cu paierniiate indoelnică. 

In ediția de față, caşi în altele, se tipăresc versurile intitulate 
„Oltenii în laşi“, răspindile pe vremuri în public şi despre care ni se 
spune inir'o notă pierdută în sulele de nole dela sfirsitul volumului că 
se dlribue lul Creangă, deşi se crede că sint de Miron Pompiliu. A- 
lunci de ce se iipăresc aceste versuri in şir şi la fel cu alte bucăți, 
mai cu samă că, dacă se vor fi polrivind cu politicul Creangă, nu se 
potrivesc deloc cu poetul Creangă care, in arta sa, înlrupare şi er- 
presie a aliludinii ţăranului romina din Humuleşii, de pe acea vreme,— 
are altă atitudine, all ton, în materia aceasia, şi anume atitudinea şi 
ionul din „Moș Nichifor Colcariul*: un dispret distant şi îngădailor. 
ȘI toi cu îndoeli asupra palernităjii se lipāreşte aici şi arlicolul „Mi- 
siunea preolului la sale“, 

Apoi, „poslume*... . 

„Calicul dela Tălpălari”, o  islorie oarecare, lără subleci po- 
puler, am zice fără subieci „Creangă”, e scrisă de un domn, 
care ar fi auzit'o din gura lui Creangă cu citeva zile innninle 
de moartea scrillorului. Si'n adevăr, se vede bine, bine de lol, 
dar de tol, că nu e scrisă de Creangă. Dar Creangă e Creangă prin 
talentul său, prin stilul său, prin farmecul său. E, în adevăr, proprie. 
talea culva, chiar cind e redactată și de altul, o idee, o leorie,—dar 
nu o bucală lilerară (mai ales cind și inlimplarea e un fapt intimplat). 
„Poveștile“ lui Creangă sini ale iui Creangă, nù prin sublect, prin 
„istorie“,—care sint ale Cre pia tocmai prin forma, pe care le-a 

-0 el, lit de clar lucrul acesta... 
are su mran = fiul epei“ ar fi să fie o „postumă“. (Şi, dacă ar fi, 
ar lrebui indica! aces! lucru). Dar povestea aceasta nici nu e isprăvitā 
măcar. 
+ 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Noi am văzul pe vremuri la un anlicar mbnuscrisul acesiel po- 
veșii şi nu l-am cumpăral, nu numai penirucă era mal presus de re- 
sursele unui student, ci şi penirucă nu prezenia nici un interes esie- 
lic. Acum ne pare rău, căci, dacă am fi şliul ce rol o să aibă, făceam 
sacrilicii şi-l con/lscom. 

Noi credem că Cteangă nici n'a avut de gind să isprăvească a- 
ceastă” poveste şi să o tipărească. Din loale poveşiile lui, aceasia e 
singura, unde întreg conlinulul e numai miraculos. In toate celelalte, 
adevărale nuvele din viaja dela |ară," miraculoaul e secundar şi de 
mulle ori e un ingredieni gaara puterea realistă a piclurii oamenilor 
si vieţii lor sufleteşti. In „Făl-lrumos, flal epel" e numai miraculos, si 
bucata nu are valoare decii, lireșie ca lol ce-n scris Creangă, numai 
peniru limbă, și o valoare inferloară, şi din acest punci de vedere, 
față cu alte poveşii, fiindcă pulină!alea fondului se lraduce în puțină: 
tatea limbii (Observ in povestea asia munienisme, datoriile probabi) 
zèjarului bucureşiean,—căci „Făl-lrumos, flul epei” a fosi lipări! în 
„Convorbiri literare”, din 1598, cind aceasiă revistă se mutase la Bu- 
cureşii. Mai observ cuvintul „milă“ in loc de „poşiă”), 

|, să se observe că, decind începe să scrie „Amialirile“, 
Creangă nu mal scrie poveşii. De-aluaci n'a mai scris decit „Cinci 
pini“, care nu e povesle, ci o snoavă sau, mai jusl, rezolvirea unei 
probleme de arilmelică într'o anecdoiă cu scop moral, După faza po- 
veşiilor, de cind incepe să scrie „Aminiirile“, Creangă se simie mai 
seriilor, nu mai „spune poreşii“,—poale i se pare că aṣa e mai „se: 
rios” și mai „literal“ (Acum scrie şi o piesă de teelru!). Poale... Cine 
lle? Fapl e că în aclivitalea lul observăm două faze, şi in faza a 
doua nu mai pune la coniribujie miraculosul, 

Făt-frumos, fiul epel" irebue să fi fosi un manuscris vechiu, pā- 
răsii de Creangă sau, dacă e mai nou, un manuscris la cere a renun- 
jal, genul conținutului lui ne mai fiind în preocupările sale, ori con- 
siderindu'l, deja, prea copiläresc. 

Ediţia cuprinde şi istorloare Insiruciive ca „Acul şi Barosul”, y 
„Inul şi cinepa“ elc., luale din cărțile de celire peniru şcolile primare, 
alcătuite de Creangă in lovărășia allor inslitulori. 

Creangă a scris acesie islorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu 
un scop pur didactic, începător de didactic! E ceva voil, combina, şi nu 
acel joc al inteligenței și imaginației, care este arla. Interioare, 
din acesi punci de vedere, și mull inferioare, sînt „poeziile“ lui Creangă, 
scoase din aceleasi cărți de cetire, scrise copilăreşie pentru copii, de 
un om care nici n'a fost poel in versuri. 


Clopoțelui dela gară 
Dind semnalul de poralre 
Toţi în grabă alergară, 
Toji cu toji într'o unire. 


Ka 
Cum pol fi literalurā nişie bucăj! scrise anume peniru a insirui 
și educa pe băeții din școlile primare? 
„Și mai ales lileralură a lui Creangă ! 
Frumuseja supremă, sau celace e suprem în lrumusela operei lui 
Creangă este pertecia ei inutiliiale (De aceia bucăli atit de bine și 
viu scrise ca cele două despre Moș lon Roală, unde argumeniează ori 


combate ceva, nu pol sia pe primul plan al operei sale). El nu vrea 


să dovedească nimic, în bucăjile sale cele mal bune, cum sin! „Amin- 
tirile“ şi „Moş Nichilor Colcariul”. ȘI dacă din poteșii ese morala, 
Siig Ve celor răl etc., nu e vina lui... 

ujinele excepții, sin! și defecte. Cind vrea cera, alunci acela 


Am dezvolta! eceastă idee înir'un articol tipări! în „V. R." in 
1910 şi retipării în Note și Impresii. 


+ 


| Con RECENZII 415 
care scrie nu mai e |ăranul din fundul suflelului | i 

i, . 
n. Se A preng Fek Sa promatiei lui Micic a e is 5 
a si arlisiul, ci instilulorul bat 
vrea să dovedească. (Dar năuceala penibilă pe rc preda 
ele s a lul Davidică cu gra- 
ape răi ae e vorba de o scenă prinsă cu mull adevăr și mult 


(Toi ce e orăşenesc în Creangă e inferior. Mai intălu penirucă 


erale a operei {tol 
slona vulgar in seri. 


e oră l 
mahħalagiu. Cind țăranul din el, care rieiitece Daia anti, sallei- 


lui său şi pe care-l pulea evoca în ceasurile mari, r în i 
onștiința lui, alungind in chip radical pe mahalagiul “pă a e 
recenlă,— alunci Creangă era nu numai un mare ariisi, dar şi 
a spiri de 9 araire ainan a şi un Sarei arislocral,—aristocra- 
smul unei ciase vechi, așezale, cu lradiții şi datini, i 
din Humuleşti din mijlocul veacului Irecut. Rl ANAL cute soma fanii 

Din aces! punct de vedere pelițiile lui la autorități, articolele lui, 
o parle din scrisorile lui, puse în „operele complete" ca parte inte- 
granlă a ei, strică, cu holărire, impresiei eslelice. 

Noi credem că Creangă lrebue ferit de orice agină rămasă pe 
urma lui, care se daloreșie tirgovăjulul din el, m aceste rămăşiii 
“int, în adevăr rămăşiți, şi nu bucăți pe care el le-a scris ca eriä si 
« înțeles să le pună in opera sa de ariä. 

Dacă cumva avem dreplate, aiunci lipărirea versurilor talitelate 
de editori „Salirice (versuri inediie)* — triumful mahalagiulu! din Crean- 
gă—esie o mare greşală. 


Azi am bani, azi am parale, 

Azi de lume Joc îmi bal, 

La Cazin şi 'n iribunale 

Sint primii şi 'mbrățişat 

Onorabili și cochete 

Eu cunosc & voasiră sete 
si iol aşa... Acesta e omul care a scris vorbirea epică şi evocăloare 
de plaiuri și de vremuri a iul David Creangă din Pipirig ? 

Acesle „Saiirice“ ne arală spiritul unui mahalagiu la calenea și 

ae lasă să ne inchipuim ce-ar fi fost, poate, „Dragoste chioară şi a- 
mor ghebos". Dar şi din lisia persoanelor plesei şi din numele lor, 
«ași din pagina rămasă, ne pulem face o idee de acea piesă de „lea- 
iru”. A, dacă |ăranul din Creangă ar îi zugrăvii mahalaua (domeniul ati! 
de plicticos de mult exploatat de scriitorii noștri), ar fi fost foarte in- 
ieresani. Dar pecit se pare, nu lăranul, ci mahalagiul saliriza mahalaua. 
Fără îndoială, ca documeni sufletesc, ar fi fost și acesta interesanti. Pagi- 
na de manuscris cu „Dragoste chioară și amor ghebos* era de vinzare a- 
lături de „Făl-lrumos, fiul epei” la anticarul, de carea fost vorba maisus... 


Fireşte, dacă l-am feri de operele, pe care nu le-a voil 
să le lase ca llleratură, ar mai răminea la pasivul lui, răspunzălor de 
ele, numai acele pasagii daloriie lirgovălului, atit de puține, care sint 
in opera tipărită de ei în revisiele literere- 

Desigur pentru studiul lui Creangă şi peniru biografia lul, e bi- 
neveni! lolui, Dar e nevoe oare ca aceste documente să fie lrecule în 
opera lui literară ? 

e Şi fiindcă a venii vorba de biogralin lui Creangă—și fiindcă 
multe bucăli din ediţia asta nu pol avea, sperăm, nici peniru edilori, 
decit un interes biografic (scrisori, pelijii, demisii, eic.), -ne înlrebăm 
intrucii avem nevoe şi de biogralia lui de orășean, la care se ra- 
poariă loale aceste documenle biografice. Biogralia aceasta poale ne 


416 VIAŢA ROMINEASCĂ 


salisiace o curiozilale comună, explicabilă, legitimă chiar, cind e 
vorba de scrillori scumpi nouă, der ea nu explică nimic din opera lui 
Creangă, penirucă opera lul e, tocmai, în alară de viața lui de oră- 
şean, s'ar pulea zice că e conira vieţii lui de orăşean. 

Biografio, cilă ne lrebue, peniru explicarea operei lui, e în „A- 
minliri”, lar biografia aceasta, în partea ei esențială, care a condijio- 
nat pe seriilor, fiind a oricărul copii de țăran din Humuleşiii de-a- 
tunci, s'ar pulea complecia cu reconslituirea vieții din vremea a- 
ceia din Humuleșii și cu evocarea pilorescului naturii din valea Ozanei. 

Autorul prolund, — demiurgos,—al operei lul Creangă e poporul: 
concepțiile lui Creangă sint ale poporului; al lui Creangă e numai la- 
lentul, pe care-l are din naşiere. Opera lul Creangă nu daloreşie ni- 
mic incidentelor biografice ale orăşanului din el, decit citeva pete (e: 
fect rău) şi (efeci bun dar indirect) nosialgia după Humulești, care è 
un factor al poeziei lui. Dacă știm, pur şi simplu, că a fost un frans- 
Planta! fără cultură, şiim lol ce ne lrebue din biografia lui de lirgovrăj, 
ca să-l putem înțelege in totalitatea lul. . 


Desigur, pentru cercelălori e inleresant lol ce-a rămas dela 
Creangă (caşi „poslumele* lui Eminescu), dar peniru plăcerea estetică 
paginile „postume“ ale lui Creangă sini, loale, dăunătoare. Creangă 
ese mai mic; ese, apoi, impur. Şi e medrep! să se dea acesie pagini 
cu opere ale lui, deavalma cu celelalte. 

Ce-ar zice el, dacă s'ar lrezi şi ar vedea asilel de edijii, el, 
care a cunoscul lorlurile aulocrilicii şi aulocorijării, cum dovedesc ma- 
nuscrisele lui chinuile, în care se vede alit de bine lupta pentru tol 
mai frumos, luptă care constă, mal ales, în inverşunarea jăranului din 
el de a curăți manuscrisul, cu deosebire în privința limbii, de Imixti- 
unea lirgorălului, 

Din cele de mai sus, nu urmează că, dacă ar fi să recomandăm 
o edijie a lui Creangă, din cile există azi, n'am recomanda-o pe a- 
ceasia, Am recomanda-o desigur, pentrucă e mai exaclă deci! altele. 
Mai exaciă,—nu exactă. 

G. Ibrăileanu 


N. M. Condiescu, Peste Mări şi Țări. Indiile, Fundaţia Cul- 
iurală Principele Carol, 1925, 224 pag. 

Am vorbit tot alci, altădată, despre înlălul volum de impresii de 
călătorie al d-lui N. M. Condiescu: Grecia şi Egipt. Acuma dsa irece 
în altă latitudine și'a altă zodie: în misterioasa Indie. Nu e numai 
departe în spațiu; India e foarte er apese de noi prin pulinul pe care-l 
şlim despre ea, prin fabula şi aburul mistic care au învăluit-o loldea- 
una, prin nedesluşilul şi amestecul religiilor ei, prin fachirismul şi 
minunile pe care le credem numai pe jumălale, prin comorile ne- 
verosimile, prin tot ceaice face din aces! påmint altă lume, altă civilizație, 
alte preocupări, 

Egiptul şi mai ales Orecia ne sini aproape. Civilizațiile lor sia! 
un izvor care a curs și curge inspre noi. Neconleni! primim veşti din 
trecut și morminte, Literatura elluă a fosi mullă vreme temelia în- 
vățăminluiui clasic european. Dela Nil şi Eufrat încoace lumea din 
adinci vremuri s'a dezvoliai într'un chip anumit. Istoria pe care o 
învăţăm în şcoli ne familiarizează cu antichitatea greacă și romană ; şi 
povestirea dezvoltării marilor popoare occidentale face parte din bagajul 
nosiru cultural obişnuit. 

Pe cind Indiile... 

Literatură sanscrită, brahmanism, budism... baiadere, rajahi, fa- 
chiri, pagodele şi Gangele, — cuvinte și nume proprii subt care bănaim 
numai o lume imensă și vagă. Cărţi de călătorie: ne spun foarte puțin; 
ne lasă tol cu acelaşi impresie de tainic şi nedeslușii. Stilurile lirice 


l [Ci 


ale lui Rabindranaih-Tagore : cuvinie arzăloare, venlle Î 
$ . ca vialu 

sed. de pe flori rare, dumbrăvi lropicale şi limanuri A z iant 
ai Kipling: lume conlorsională şi bizară. In general, slim foarte pulin 
despre marele Orieni. lar trecutul lui ne este destul de sirăin. 

au pelrecul în acele hotare depărtate lucruri mari şi teribile. 
Focarul zvircolirilor lumii acolo a fosi. Religiile au lrămintat mulţi- 
mile înir'o almosieră de epilepsie şi inir'o civilizație specifică. Din 
bogatul şi suprapopulaiul pămini al Asiei au izbucnit puhoaiele năvăli- 
rilor, Subi acel cer depăria! și străin au lucit sulițile celor mai cum- 
pliți războinici şi s'a lăsal pumnul celor mai formidabili domni şi stě- 
Pinitori de popoare. 

Au Irălt spre acele Indii ciudale marii hani mongoli, ale căror 
urme așa de Îrnmos le evocă d. Condiescu în ceriea sa. Numai lul- 
bure poale şii Europeanul cine a fost un Gingis-llan, cine a fost un 
Tamerlan, ce-au fori Akbar sau Aurengzeb. Au fosi loluşi slăpinitorii 
cei mai mari pe care i-a cunoscul lumea. Împărăția banilor mongoli 
cuprindea Rusia de asiăzi şi Asia din miază noaple la Indii şi la marele 
Ocean, peste China și Persia. Subt pumnul lui Tamerlan sau Akbar 
s'au încovroial sutele de milioane dela Amur pănăla Dunăre şi dela 
vena pănăla Congo, şi nu înir'o siăpinire cu numele. ci inir’o impărălie 
absolută şi centralizată la exces. Țarismul n'a lost deci! o copie a 
stăpinirii mongole. Organizarea poşielor şi a callor de olac aparline 
marilor hani. Veştile din marginile împărăliei veneau la Samarcand 


“cu luleala lrenurilor exprese. Şliinia fiscalilăjil lot lor le apariine. 


Akbar—în veacul XVl—aduna in haznalele lui un reni! anuel de 9 mi- 
liarde. Bogăţiile și pulerea monarhilor Evropei au fost niste glume 
pe lingă acele ale marilor hani. Deaceia şi evocarea monumenlelor 
srhileclonice rămase pe urmele unor aşa slăpinilori lrebue să fie 
osebil de impresionantă. 

„N. M. Condiescu a văzul malle lucruri în Indil—dela ralul 
păminiesc al Ceyionului pănăla ghelarii Caşmiruluí ; şi le descrie cu 
plăcere și incinalare. Cuvintul său însă are o rezonanță deosebiiă îndală ce 
ajunge la Agra şi de-acolo în locurile unde au slăpinit hanii talari. 
Aici, cu deosebire în paginile consacrate mauzoleului dela Taj-Mahal, 
=utlelul său a fost lovil aa bagheia magică a emoliei. Operele de 
marmoră aminliloare a marilor fericiri şi nenorociri de odinioară, a 
aurului, fastului și singelui despolismului oriental au dal cărții sale cele 
mai frumoase pasagii, 

Acolo, la Tej- Mahal, se înalță, cum zice d. Condiescu, un „vis 
de marmoră“, necropola fără păreche în care odihnesc oasele șahului 
Jehan si ale iubilei saie Arhiman-Banu. 

Frumoasa sullană a muril linără. Porlrelul său cu ochi migda- 
laji, în costum de aur şi perle, o arală încă, zimbind umbrei ireculului, 
Sehul Jehan, al nouălea urmaş al marelui Tamerlan, nemingiial, sa 
hotări! să-i clădească un mormin! cum n'a fost şi nu va mai fi. Şi-a 
deschis visteriile, a pus să se adune lurme de robi, a trimes în depăr- 
'atul Apus după meşteri şi arlişii. Caravanele au pornit in pairu tări după 
materiale. S'a adus marmoră albă din Rajpuiana, galbenă de pe für- 
murile riului Nerbudah. marmoră neagră din Caorcoh. Cristal din 
China ; jasp din Punglab: cornalină din Bagdad; lurcoaze din Tibel; 
agate din Yoman; safire din Ceylon; mărgean din Arabia; diamanie din 
Punah : ametisle din Urali, S'au osienii douzeci de mli de lucrători, vreme 
de șaptesprezece ani, „la înălțarea acestei mărlurii de slalornică iubire“. 
Direcţia construcției a avut-o un Francez: arhitectul Austin de Bor- 

ux, elev al lui Lenolre. 
zai După înlăia poarlă de granili roșu, o alele de marmoră, slăjallă 
de chiparoşi. Prin mijloc. bazinuri albe, „guri de apă limpede, zvo- 
nind cristalin“. Apoi iarăşi o poartă, arc lrandaliriu, cu arabescuri 
negre pe lişii albe, cu minarete subjiri și mici cupole de marmoră 
sprijinite pe colonele albe. „Odată irecul și acesi slăvilar, minunea 
răsare in fundul parcului, la capătul alelei de cipreşi, gluvaer lucrat 
în marmoră brăzdală de vine cenușii. Cupola cea mare și cele pairu 


ALEON _______ VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai mici încunună domul pălral, cu ogive păsirăloare de umbre si 
lumini, In cele patru colțuri ale lemeliei urcă spre limpezimea cerului 
patru minarele... De-adreapla și de-a slinga morminlului două moschei 
de plalră roşie”... 

Chiparoși funebri in Jur, havuzuri care lrenmălă; papagali multi- 
colori prin ramurile grădinii, mai departe; pe 'lerasele moscheilor mo- 
mije simpalice și familiare. „in noaptea bollilor, albul pieirii uimeşie” 
lată și îngrăditura care încercueșie monumeniul deasupra mormintului. 
„E o danlelărie de pialră, cu capricioase împletiluri, chenăruilă icu 
incrustajii de flori in mozaic, coiorale viu. Cu sonorilăți prelungi la 
fiecare pas, păltundem subt poaria cu deschizălură ogivrală, infiorilă 
loală cu mozaic, în chioşcul ce păstrează pialra funerară a slăvilei 
Arhiman-Bani. Cea mai înceată şoapiă, cel mai ușor suspin e prins 
de bolțile negre și puria! din undă în undă, îndelung”... 

Dedesubt, subi lespezi de pialră, rămăşilile celor doi îndrăgosti. 

Jehan-<ah a fos! urmașul cu suflet molalic şi artistic al merilor 
războinici. Tamerlan şi-a scris cu singe drumul În lume şi viza un 
singur domn påmint față de Dumnezeu din ceruri. La asediul ce- 
țăţii Siwas călărelii lui au zdrobit în picioarele cailor o mie de copil, 
!rimişi de împresuraji ca să-l imblinzească. In Georgia a disirus 709 
de sale şa umplul apele de singe. Cind a cuprins Bagdadul loală 
populația a fost irecută prin sabie vreme de opt zile şi din capeleie 
morților, sute de mii, lalarii au clădit 120 de piramide. La Delhi a täia? 
120.000 de prinși, cu cere n'avrca ce face. La Sebzwar a păstra! 2000 
de prizoneri pe care l-a amestecal cu cărămidă şi moriar la clădirea 
unor lurnuri mărturisiloare a biruinților lal... i 

Pe tronul umed de singe al acestor hani, a sjuns și mihnitul 
Jehan, care a sipini! și el peste molte neamuri ṣi a fosi cel mai bo- 
gat Doma al lumii. Sufletul lui moleşit a fost înfioral de alle polle și 
a dorit allăceva în scuria vială. Dencela de pe urmele acesiul epigon 
a rămas în lume altceva decit un nume de groază. Truda rasei lui 
erat a pus-o înlr'o flosre arhitectonică şi numele i se legă de o 
iubire. 

Din paginile d-lui Condiescu despre ciudata Indie, acestea —în 
care vorbește despre Taj-Mahal, Jehan-$ah şi frumoasa Arhiman-Bani — 
mi se par cele mal Inleresanle şi mei mișcale. M. Să 


+ 
> > 


Emile Brėhier, Hisloire de la philosophie allemande, Col 
leclion Payol, Paris, pg. 160. 

Sumar, dar toluşi clar e redală filozofia germană dela origine, 
dela contribuțiile umile aduse filozofiei creştinătăţii de călră mâănăs- 
lirile germane (Fulda 774), pănă în zilele noasire. Se relielează siä- 
railor mai la fiecare mare cugelălor aportal său propriu, punindu-l în 
legătură cu caracterul indelibii al poporului german: „credința în ele- 
mentul divin din om, credința în misiunea sa filozolică sau socială, 
crediala în voinia proprie”, Astfel, acesie lrăsăluri naționale se con: 
firmă în misticismul dialectic şi metafizic al lui Eckardi, în caliul vo- 
injei şi disprelul rajiuali la Luther, „omul german“, cum i-a spus Treil- 
sche, în cullul rațiunii praclice la Kant, în cugelarea lui Hegel, care 
ideniilică rarticularul cu unlrersalul, subieciul cu obieciul, sau în in- 
dividualismul exagerat al lui Max Siirner, care, caçi Luther „refuză să 
recunoască o raliune comună iniregii umanilăji”, mai presus de individ. 

Acesle sublinieri jusiilică locul ocupat de tilozolia germană mis- 
lică, subleciivă, în cultura contineniului nosiru, alăluri de cugelarea 
lranceză ralionalislă sau de cea britanică empiristă. 


RECENZII 419 
_————— — I S 
Mişcarea filozofică contemporană e 
mai i i 
simplă lrecere în revistă a personalităților rindlar ain E mesan ha 
ue g recunoaṣlem,—li s'a găsit intoideauna epitetul just. ' 

i cum, după acest războlu, care a adus în discuție chiar şi ideia 
unui pan- sau anti-germanism filozofic, irebue să remarcăm spiritul de 


Soos simpalie de care e pălrunsă caries polesorului francez dele 


Sorin T. Pavel 


= 
+ + 


E. Pittard, Les races el l'histoire, (colection „Evolution de lhu- 
manite), Paris, 1924. 

- E. Piitard, profesor la universilalea din Geneva, e primul sa- 
vani care a înlreprins o caracierizare aniropologică a ării noasire. 
Monografia sa asupra Rominiei conține un siudiu bazat Pe măsura a 
cileva sute de cranii, a căror indice nu l-au permis, încă, o caracleri» 
zare compleclă a rasei noaslre. Indicele cefalic rominesc e comun 
cu acela al luluror popoarelor balcanice : Bulgari, Sirbi, Albanezi. De 
unde se poale irage concluzia amestecului, al infilirației de secole in- 
ire popoarele de mai sus. ŞI loluși acesie popoare sini deosebile in- 
ire ele. Dovadă mai muli, că rasa e un concept ştiinţifice prea larg. 
care nu explică dilerenjiari mai adinci; dovadă de asemenea, că ceiace 
deosebeşte un popor de allul e felul vieții sociale adică al civilizaţie! 
ai psihismului său coleciiv și nu struciura sa analomo-liziologică. Două 
corpuri asemănăloare pol produce sullele foarie deosebite. 

la aceaslă nouă lucrare, care conține ullimele dale asupra ai- 
iropologiei preistorice și moderne, așa de necesară dela epuizarea 
cărții, altădată clasică, a lui Deniker: „Les races de l’Europe“, se face 
in primul rind procesul noliunii de rasă aşa cum il înleleg deobiceiu 
ieloricii. El arală cite prejudecăţi şi cile erori se ascund sub! acesi 
concepl în aparenlă, clar şi eviieni. Se sludiază apoi compoziiia tu- 
luror popoarelor din Europa şi celelalte continente, cu un malerial bo- 
gat şi modern. Deși subtitlul operei e „Introduction eihnologique”, 
au se expune siarea cunoșiinjelor relative la originea si natura indo- 
germanilor, a celjilor sau a slavilor, cart dacă nu fac parle direci din 
anlropologie. fac in orice caz, din etnologie. 

Auiorul e injeles să-și limiteze subieciul la aspeclul sirici ana- 
lomic. Subt acest aspect insă lucrarea poale fi considerată ca unul 
din cele mal complecie manuale de inijiere. 

M. Ralea 


+ 
Ea o 


Marcel Berthelot, Les conseils dentreprise en Allemagne, 
Eludes e! Documenis du Bureau inlernalional du Travail, Geneva, 
1924, 1 vol. de 140 pag., Preţul 6 fr. fr- 

Consiliile de intreprindere, instituție socială cresi după rāz- 
bolt, urmăresc înlocuirea sislemului autocratic prin sistemul democra- 
tic, dreptul unic d: hotărire al patronului prin dreptul de cooperare n 
mauncilorilor în toate chestiile care privesc pe salariaji. Ele nu se 
amestecă in mod direct în chestiile de conducere economică și teh- 
nică a intreprinderii, neavind în această privință drepluri egale cu ale 

lui. 
Palo ai, internalional al cre s'a egat taok dta ne ae bere 
| aceslei instituții care, in Germania a tos! inlrodus ec 
aee in Eehruar 1920 lar de curind, —iîn Februar 1924,—d, M. Berihe- 


420 VIAŢA ROMINPASCĂ 


lot a publical, în seria studiilor şi documentelor edilale de Biroul dela 
Geneva, o monogralie consacrată Consiliilor de intreprindere din 
Oermania. 

Autorul, care a căula! să redea o imagine fidelă a realității, a 
depăşi! în studiul său dalele iexielor legislalive care nu reprezială 
decii o lalură a problemei; urmărind pas cu pas dezvoltarea consiliilor 
de intreprindere, ulilizind înir'o măsură largă informaţiile de presă şi 
indicațiile personale pe care le-a cules dela membrii sindicatelor, dela 
reprezenianlii parlidelor polilice şi din mediile patronale, d. Berihela! 
ajunge să degajeze luncția lor exaclă și rolul lor pozitiv. 

Lucrarea este impărțită în patru capilole. 

Primul cepiloi se ocupă,—după o scurlă privire Islorică,- de 
cheslia reprezentării muncilorilor în timpul imperiului şi a revoluției 
germane. 

in capilolul 2 se găseşte descrisă elaborajla legii asupra con: 
siliilor de intreprindere, lucrările comisiilor legisialive, criticile par- 
tidelor politice, opoziția patronală, discuțiile şi volarea legii. 

Analiza legii din 1920 este urmală de o expunere a legilor şi 
ordonanjelor complementare din 1920 — 4922. 

Capitolul 5, care esie consacral evolujiei consiliilor de înireprin- 
dere dela 1920 încoace, redă discujiile care s'au produs in rindurile 
muncilorești și atitadinea sindicatelor fală de noua instituție. 

Al patrulea capitol, — cel mai imporiani,—sludiază aplicația legii. 
După examinarea conflictelor politice care despari pe patroni de munci- 
tori, și a discuțiilor de ordin economic care s'au ivi! în malerie de 
control munciioresc asupra producției, d. Beriheloi acordă loală o- 
tenţia iuncjiilor sociale a consiliilor de intreprindere şi rolului pe care 
acestea sinl chemale să-l Joace in chestiile care privesc contractul de 
muncă, salariile, durata muncii, apar tm rai măsurile de igienă şi 
prevedere socială, şi comisiile de ar 

Incheerea acestul capilol irece în revistă consiliile de întreprin: 
dere în principalele industrii şi exploaiajii economice. 

Autorul conchide lucrarea sa spuniad că „sprijinite pe sindicatele 
care apără ordinea şi disciplina clasei muncitoreşti, în coniac! cu 
asociațiile patronale şi diferitele reprezeniajii economice care ur- 
mează să lie create, consiliile de intreprindere se vor dovedi, fără 
îndoială, a îi peniru viitor o inslitujie tot alil de favorabilă intereselor 
muncitorilor cil şi menjlnerii păcii sociale“, 

G. R. 


Revista Revistelor 


Convorbiri literare, lulie 
August, 1924. 

Cu prilejul sărbăloririi a palru 
sule de ani dela naşlerea marelui 
poel francez, d. Charles Drouhet 
scrie un interesan! studiu „Ron- 
sard şi Romtnia“. Originea ro- 
mină a lul Ronsard a fost peniru 
prima oară proclamală de fostul 
prolesor de limba franceză dela 
colegiul Si. Savə, Valllanl în lu- 
crarea sa „La Roumanie”, 1844. 
Pornind dela versurile autobiogra: 
lice din epistola lui Ronsard câlră 
Remy Belleau: 


Or, quani è mon ancestre il a tiré 
sa race 

D'où le glace Danube esi voisin 
de in Thrace 

Plus bas que la Hongrie, en une 
roide pari 

Esi un seigneur nommè la marquis 
de Ronsard. 


Vaillani identifică cu Muntenia 
linulu!l vecin cu Tracia și mai jos 
deci! Ungaria, de unde se lrăgea 
strămoșul poetului francez. Iden- 
tilicarea era prea pe placul lul 
Alecsandri, penirucă în limpul po- 
Jiticei filo-romine a lui ea moi 
NI, să nu şi-o însușească. Trans- 
punind în romineşie, numele de 
familie al poelului francez, A- 
lecsandri lăcu din fiul mai mic al 
unul ban al Craiovei, acel „tils 
puiné, ardeni de voir la guerre”, 
care auzind de colropirea Franței 
de Englezi, veni, în capul unei 
cele indrăznețe, să-și pue spada 
in seviciul lui Philippe de Valois. 
Bine iațeles, preocupările politice 


ale momentului intervin, În aceac- 
lă baladă, care trebue să dove- 
deancă că înlrățirea franco-romină 
datează de mai bine de jumălate 
de mileniu. Legenda Banul Mără- 
cine inserală prinlre „Baladele şi 
cinlurile populare ale Romiailor”, 
a căror lraducere lranceză apăru 
la Paris în 1855, fu socolilă de 
Ubieini, care pam tere o prefață 
eniru aceaslă culegere, ca pre: 
ucrărea arlisiica a unei lradijii 
istorice. Aserțiunile lui nu intir- 
ziară să lacă prozeliji şi doi ani 
după publicarea iraducerii france- 
ze a Daladelor, eruditul Prosper 
Blanchemain, incepu să publice o 
ediție critică a operelor lui Ron: 
sard și inir'o notă, își insușeşie 
afirmalia lal Ubicini. Ediţia lui 
Bianchemain, fiind pănă acum cijiva 
ani, ediția cea mai răspindiiă a 
lui Ronsard, părerea sa găsi nu- 
meroşi adepți. 

Versurile lui Ronsard despre 
originea familiei sale, conlin in- 
dicajii vagi asupra leagănului strā- 
moșilor poetului Ele sint suscep- 
libile şi de alte interpretări deci! 
cele ale lui Vaillant, Alecsandri şi 
Ubieini. Unii crilici francezi au 
fācu! pe Ronsard de neam ungur 
iar un maghiar, de neam bulgar 
şi flu al benulul din Tirnova! Fan- 
iezilie lilerare caşi cele filologice 
au lrebuii insă, să se risipească, 
dinaintea cercelărilor istorice şi 
critice. in ultimii ani, erudiții iran- 
cezi au siobilit că spusele lul Ron- 
sard despre venirea strămoşului 
său dinir'o jară vecină cu Duni- 
rea de jos şi despre recompen- 
sarea curajosului marchiz pentru 


422 ___VIAŢA ROMINEASCĂ 


ajutorul dal regelui Philippe în 
războiul conira *nglezilor sini o 
născocire a poelului. Regele nu 
ar îi pulut dărui „des biens sur 
les rives de la Loire” nimănui, 
pentru cutiniul că acesi |lnul nu 
depindea de coronă, ci de comjii 
de Vendôme, Cu ajuorul docu- 
menlelor, care îucă din secolul al 
XI pomenea de persoane din 
Vendâmois cu numele de Ronsard, 
invajajii francezi au pulul să fixeze 
in mod sigur genealogia poetului 
din secolul XIV incoace. Se ştie 
de mull, că poeții au privilegiul 
să schimbe după piac realilalea 
lucrurilor. Ronsard se folosi de 
acest drepl pe care muritorii il 
acordă semenilor lor inspiraji de 
un zeu şi îşi hărăzi ascendența 
ilustră pe care o dorea vanlialea 
sa excesivă. Aducind din țările 
depăriule şi mislerionse scăldale 
de Dunăre pe marcehizul inieme- 
elor al familiei lui în Franța, Ron- 
sord nu numai îndrepiăji in faja 
publicului pretențiile sale nobilia- 
re, dar încunjura cu un nimb de 

lorie irunlea sa. Tara sirămoşi- 
or säi era asiiel vecină cu Tracia, 
pede weg SRR şi lui Ronsard i-ar 

plăcu ie socoti! drepi Or- 
ieel Galiei. p: 

Aceleași poelice molive il in- 
demneu insă alleori, ca uilind cele 
spuse de originea sa lracică, să 
alirme in „Soneiele călră Hè- 
lene” originea sa germanică. Va- 
riaţiile ivi Ronsard asupra aceleiași 
teme şi desminjirile pe care fap- 
tele şi documeniele istorice le o- 
pun destăinuirilor ce ni le face 
asupra leegănului neamului său, 
ne arală că originea dinir'o țară 
mărginaşă cu Dunărea de jos a 
poelului francez lrebue conside- 
rală ca o legendă eşilă pe de-a 
alregul dia imaginația se, precum 
allă dată Minerva eşise inarmală 
din capul lui Jupiler. 


Opera iui W. Dilthey 


Reedilarea operelor complecie 
ale lui W, Dilthey a adus noi dis- 
culii şi analize asupra acesiul mare 
filozof german, Iailuenja sa afost 
imensă. Cu loale aceslea o le 
sale, cu exceplia lui „Das Erleb- 
nis und Dichtung“, în care se 
tralează mai ales probleme de li- 


teralură şi estelică, au rămas stră- 
ine marelui public. „Viajalui Schle. 
iermacher* publicată în 1870 s'a e- 
pulza! imedial. Deasemeni „Die 
Jugend geschichle Hegels“ şi mal 
ales „Eialeilung in die Geistes wis- 
senschallen“ care e poale cartes 
cea mai reprezenialiră a lui Dij- 
hey. Doctrina sa e aceia a unul 
inlulțioaist, care vede în comple» 
xilatea vieții şi în erolulia ei de- 
bordaulă ceva mal mul! deci! in- 
dică calegorile siricle ale logicei, 
Dilihey se ridică conira determi- 
nismului mecanisi, care închide 
posibilităţile lberiăţii şi ale con- 
lingenjei. Astfel el e în acord cu 
filozofia modernă inspirală de berg- 
sonism și disconlinuism. El e însă 
un idealist căruia nu i-ar conveni 
pragmalismul, 

De aceia reeditarea operelor 
sale e de mare actualitate., 

(A. Dietrich. Deutsche Rund- 
schau, 1924), 


Bernhard Shaw şi cto- 
mediile lui 


Pe coriina lealrului „Mac Donna 
Players" inir'un medalion, pe un 
fond vlolei e zugrăvii, porirelul lui 
Shaw. Cu barba ascuțită, încreți- 
iura in mijlocul frunjii, cu ochii 
iraşi spre timple de riciusal gurii, 
cu capul plecal şi aruncindu-şi 
privirea ironică pe deasupra sprin- 
cenelor, George Bernard Shaw 
conlemplează specialorii, cu o fi- 
zionomie sar că. El pare in a- 
celaşi limp că-l provoacă, ii ame- 
nință şi îşi bate joc de dinşii. Fi- 
gură teatrală, siitudine de orator 
şi de comedian, care nu se g- 
seşte in fologralille lui. Ochii, ma! 
ales cind îi privim bine sini acei 
al unul visător imaginaliv, care 
caulă să conlempie cu aleajie lu- 
crurile și viaja. Busiul lui Shaw 
din muzeul Rodin e cu deosebire 
semailicaliv. Trăsălurile sini ener- 
gice, senine, candide. Gilul mare, 
faja lungă, fruntea inaliā, barba 
scurlă, părul ordonat. Pe această 
mască ceteșii, siguranță şi placidi- 
late. Expresia ce domină e o să: 
mălale excelenlă, increderea in 


‘sine, mai mullă purilale decit dis- 


lincție. Ce conirasi cu busiurile 
lui Bertheloi, Clemenceau, Becque, 
cu îizlonomiile lor lulburate şi chi- 


— REVISTA REVISTELOR 423 


nuite ! Lingă eceşii pasionali ai 
științei, polilicei sau lealrului, el 
Pare un om einsii! şi inocent, fără 
griji și plin de tinereță. Uităm pe 
bătrinal Mefisto în jachetă, zugră- 
vit pe corlină. Comediile lui Shaw 
sint în acelaşi limp neprevăzute, în 
ceilece privește subieciul şi de o 
simplicilale copilărească, din punc: 
Ini de vedere al peripejiilor. Din 
prima zi, în care Shaw şi-a nime- 
rii maniera, el a contecțional o 
serle de piese cu personaje, care 
nu sial decit lantoşe, ce e drep- 
iul de un tip pronunțal, exprimin- 
du-se cu o elocvrenlă incompara- 
bilă şi circulind în mijlocul unor 
schimbări de situații, exirem de 
brulale, dar amuranie. El samănă 
scamsalorului, cu care de alilel s'a 
compara! singur, însllal pe cărulă 
in miflocul pieței și sunind din 
trimbiță, peniru a airage mullimee. 
Procedeele şi şarjele lui sint in 
adevăr de o masivilale teribilă şi 
in lantezia poelico-iliozolică e e- 
xecrabil. Don Juanul lul in Infern 
e alit de slab şi de lung înci! la 
reprezenialie artiștii, l-au detaşat 
din „Man and super moan“, deplo- 
rabila parodie, în care Shaw il 
introduseae,. 

Dar graţie elocvenjei directe a 
gesticulalorului şi vociieralorului, 
«are |isneşie dinir'un creer incar- 
ca! de imagini molrice, Shaw po- 
sedă darul inlânluirii scenice, a- 
cel incomparabil dar al mişcării, 
mai prețios decil orlice în leairu. 
Aparjinind unui scriilor ca Shaw, 
cu capul mobilat de două sau Irei 
idel fixe și donă sau tirei siluele 
omenești, acest dar indispensabil 
posie da ca rezalial un dramelurg 
sirălucii, a cărui violență episo- 
dică şi virtuozitate în dialog, disi- 
mulează lipsa reală de observajie 
prolundă şi nuanjală casi repeti- 
tia unor elecie scenice, de callita- 
tea cea mal otdinară. Piesele lui 
Shaw posedă in gradul cel mai 
inal! forja oralorică, nu persus- 
sivā, dar slrăluciloare, deruianlă, 
zăpăcitoare. Oralorul în plin aer, 
de pe căruța lui, foce un tapaj in- 
lernal şi prosieșie publicul, sipi- 
nindu-l în acelaşi timp, prin iru- 
curile cele mai exlraordinare, 
Descendent al protesianlilor, aces! 
ateu mistic, vibrind incă de ela- 


nul credincios al părinților, para- 
Irazează veşnic consolantul, ba- 
nalul, miraculoaul leiimoliv al cn- 
vintului biblic : „Cei dinlăi vor fi 
cei din urmă“ sau „Vai, mortule, 
unde e victoria la ?* [aţilnim lot- 
deauna, în uliimal act al lul Shaw 
o revelalie, un revival, un perso- 
maj care se scoboară ca Zacheu 
publicanul din copac, cade din in- 
năljimea orgoliului, renunță la ca- 
priciul Jul sau e aiins de grajie. 
Toaie piesele lul Shaw reprezintă 
conversiuni barleșii, lorțale, dis- 
plăcule, aproape loldeauna, neve- 
rosimile. Ele caută să surprindă 
să convingă, să fie mai ales, ulile. 
Dramaturgu! umorisi are sullelul 
unui misionar, lată Ideile lui Shaw: 
ura impolriva minciunei (parado- 
xolă la acest iluzionisi), oroarea 
risipei, a romanlismalui (all para- 
dox), a moralității pusă in opozi- 
ție cu virtulea şi simpla cre- 
dință în elanul vital, forja vie- 
ili ce inlocueșie pe Dumnezeu, fa- 
talitatea eic.. În definitiv lucruri 
simple şi intelegem uşor de ce co- 
mediile lui, in aparență alii de va- 
riale, prin personaje şi peripelii, 
reproduc loideauna aceleași liguri 
şi prezintă analizale, acelaşi dra- 
mă. Celace >haw a întrevăzul in 
socielaiea capilalisiă, nu sini com- 
plicațiile şi resorturile Imensului 
el mecaninm, ci Imporianța cres- 
cindă a femeilor. Pe cînd barba: 
Hi, în plesele lui, joacă roluri sub- 
alterne, cind nu sint complect idi- 
oll, femeile apar a tol pulernice, 
suverane şi irezistibile. 

Ele nu reprezială amorul, cl forja 
vitală, căreia nimic, nu se poale 
opune. Dar piesele lui Shaw şi a- 
ceasia e slăbiciunea și deviarea 
lor in fsrsā, nu exprimă amorul. 
Pasiunea amoroasă nu e peniru el, 
deci! o lalalilale. Aces! predica- 
ior bufon e de o casiilale glaclalò. 
El nu are senzualilale, milă, re- 
muşcare, rușine. El admiră leme- 
ile şi le dă primul rol, dar dacă 
vede lumina llacării, ce se aprinde 
inire două liinți, nu-i simie căi- 
dura, Shaw doreşte binele seme- 
nilor lul, dar e atit d: indiridualisi 
incil nu resimie, durerile alluin, 
Cuvintele comediilor lui sint bu- 
tade, caraghioase sau scinleetoare 
improvizații. Nici o lrază mişcă: 


424 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


iloare sau duloasă nu se întilneşie 
in ele. Fără senzualilale și milă, 
acesle molive de expresie ome- 
nească, pe care se bazează loale 
senlimenlele noasire, comediile 
lui Shaw nu pol deriva, deci! în 
Hiellunen excentrică și bulonă. Un 
scriilor nu poale fi serios, adică 
uman, cind nu are pasiune, nici 
landreje. De pe căruța lul de sallin- 
banc, el poale alrage cu lrompela 
lumea, nu parvine însă să o emo: 
|ioneze. Shaw e condamnat să facă 
grimasa risului, așa cum e pictat 
pe corlina teatrului, atunci cind 
nu ne arală în repaos placida fi- 
gură a bustului din muzeul Rodin. 
(Claude Beriou. Nouvelles Lité- 
roires, Seplembre). 


Problema limbilor clasice 


Un discurs |inul de Ferdinand 
Brunol, cu ocazia împărțirii premi- 
ilor la colegiul Chapial, a avut da- 
rul să stirnească o vie disculie. 
Cunosculul filolog şi combalivul 
decon àl Facultăţii de Litere, care 
in alegeri, a oblinul majorilalea 
impolriva lui Léon Berard, ducind 
mal deparie lupia impolriva învă: 
jămintului clasic, a afirma! că o 
perele poeților, romancierilor, nu- 
velişiilor, istoricilor latini, sint i- 
mens inferioare celor cu care se 
poale mîndri lileralura franceză. 
În această nouă lupiā, inire cei 
vechi şi moderni, el conchide a- 
greslv în favoarea laimoaselor u- 
manități moderne. Lupia care du- 
rează de doi ani comporiă două 
teatre de operații: unul literar 
(moderni! valorează sau nu, mai 
mult decit cei vechi), aliul pe- 
dagogic (modernii coniribue sau 
nu, mai muli ca cel vechi, la for- 
majia spiritului). 

Comparind, unul cite unul, pe la- 
tini și moderni, Bruno! a inirebu- 
inta! metoda lui Charles Perrauli 
și a pus falş problema căci a ste- 
bili asilel de paralele, insamnă a 
proecta inir'un spajiu abstraci şi 
geomeiric celace nu a exisial de- 
cil îatr'o succesiune ireversibilă şi 
a durată vie. Aulorii latini, consi- 
deraji izolat şi dispuşi paralel ce- 
lor trancezi, ială o licliune orato- 
rică. Celace există, irăeşte şi du- 
tează e succesiunea clasică a scri- 


itorilor greci, latini, francezi, care 
fără să procedeze literal unii din 
alții şi să formeze un arbore ge- 
nealogic, iau !oluși ofigură de fo- 
milie unică, alcătuind cea mal ve- 
che familie inteleciuală a omeni- 
rii. Una din achiziţiile prețioase 
ale secolului lrecul e sentimentul 
duralei. Cheslia lragediel în seco- 
lal XVII nu poale fi lralală prin 
faimoasa paralelă Corneilie-Ra- 
cine. Nu se mai spune azi unui 
sluden!: „Compară pe Cornellle 
cu Racine“ ci „Arală cum irage- 
dia a evolua! dela Corneille la 
Racine“. Problemele literare se 
pun azi, în termeni de durată. O- 
perele latine nu irebue conside- 
rale ca inferioare sau superioare 
celor irunceze. Aderărala linie, 
trebue căulală in alară de nol, în 
continuilalea ce reuneşte operele 
latine cu cele greceşti care le pre- 
cedează și cu cele franceze ce 
le-au urmal. Operele iranceze nu 
pot fi simliie, decit înir'o durală 
lalină şi greacă. Aceasta e axa 
senl'menlului, a gustului şi civili- 
zajiei lranceze. E drep! că lolul 
poale fi distrus şi unele disirugeri 
sini cileodală ulile. Dar alunci, 
irebue să luăm o aliiudine francā 
şi să le dăm, adevăralul lor nume. 

In ceiace priveșie a doua ches- 
lie, ea se reduce la aceasia: u- 
manilățile clasice sin! singurele 
proprii la formarea eillei prady- 
cãloare a unei țări moderne ? Ex- 
perienja ne obligă să răspundem, 


nu, 

Elilele care conduc lumea sin! 
făcule din elemenie foarte com- 
plexe, în care spirilele fasonate 
de disciplinele clasice ocupă un 
lac incă considerabil, dar mai mic 
ca acum cincizeci de ani. Impor- 
lanja iehnicelor şi a problemelor 
economice a făcul să intre în eillă, 
spirite care în linereja lor, au a- 
bordat direct prin această poaria, 
viața și realilalea. Şi după cum 
era natural, invățămintul după ce 
a rezislal cilva limp, a lrebuil să 
se conformeze paniei şi nimeni nu 
poate conlesia acesie necesități de 
adaptare. Disculia priveşte numai, 
celace se numește egaliialea sanc- 
jiunilor, totalilalea carierelor des- 
chise tuturor tipurilor de educalle 
şcolară, clasice sou moderne. ln 


e PE = „REVISTA REVISTELOR 425 


Această privință, umanilăţile A 
derne au desigur drepi la ia 
dim de egaliiate şi menţinerea in- 
detinilă a primatului studiilor cla- 
sice, elichela de primă zonă con- 
ferită oficial produselor lor, nu ar 
mai fl, în armonie cu curentul ct- 
vilizaţiei. Pe de altă parie, dispa- 
riția studiilor clasice ṣi a Iradijiel 
greco-latine ar insemna lără În- 
doială o cucerire a barbariel. la 
ziua în care nimeni nu va simți 
disianța ce există dela Thiers la 
Tit Liviu, dela Augier la Terenţiu, 
chesiin pusă acum lrei ani de că- 
tră „L'Esprit Nouveau“: „Trebue 
să ardem Luvrul ?* va fi rezolvilă 
prin afirmativă, 

Celace se pelrece în lumea li- 
teraturii şi a ariei, ne arată ceia- 
ce va avea loc in ordinea formā- 
rii generale a elitelor. Exislă o li- 
teratură care se inspiră din tradi- 
lia în lilmp. Analole France repre- 
zintă Hpul ei, cel mal compleci. 
Există alla, care se inspiră numai 
din ceiace e actual și viu în spa: 
lin, ea poarlă un nume crea! de 
Irații Goncourt : modernismul. 
Chestia s'a pus în invălămini, cinci- 
zeci de ani mai tirziu, ca în lite- 
ralură. Dacă ne înirebăm care 
din cele două llileraluri e de pre- 
ferai? Vom răspunde că amin- 
două sint necesare, căci coniri- 
bue impreună, să asigure presli- 
giul literar al puterilor de conser- 
vare şi de reinoire. Ele nu pro» 
vin dela acelaşi aulori și nu se a- 
dresează aceluiaşi public. Cam în 
acelaşi lel, trebue privite chestiile 
şi rivalitățile şi în cimpul învăță- 
miîntului. 

(Albert Thibaudet. Nouvelle Re- 
nue Française, Seplembre). 


Relaţiile intelectuale 
franco-germane 


Primele încercări de apropiere 
inire cele două popoare s'au lăcul 
în jurul lul Romain Rolland, și a 
mişcării Clarté, pe deoparie, a lui 
Andre Oide şi a publicaţiei „Nou- 
velle Revue Franţalse*, pe dealia. 

Dar apelui prin care Romain 
Rolland căula în „Deciarajia lul 
de independenţă a spiritalui“, din 
23 lunle 1919 să concentreze ener- 
giile inieleciuale germene, rali- 


indu-le peniru o pace definitivă şi 

elernă, a rămas fără de succes. 

Richard Dehmel a refuza! să-] 

cennere; stoviini că aceasta ar în. 
na peniru un german o amen 

pere aaa A din posal de ma zici 
ce dar o 

morală profundă eroare 

a sfirşitul lui 1920, Slefan 2wel 

ambasadorul lul Rolland la Sale 
burg, scria lui Barbusse: „Dacă 
èm concepul mari speranțe, am 
obiinu! pujine rezuliale Marea 
idee a rămas nepulincioasă. Azi 
sintem mai puţin numeroși ca anul 
recul. Lumea e obosilă. Indivi- 
dul e pliclisit. Intre o sulă de 
milioane de oameni ne paliem nu- 
māra poale, o duzină“... Paul Colin, 
Care conduce „L'Ari libre“ la 
Bruxelles, comisionar al pacifis- 
mului clartisi în Germania conse 
lată deasemeni, că vocea chiar 
revolulionară şi bolşevică a aces- 
lula, nu deșieaptă in Germania, 
nici un ecou, 
„ Împosibilă pe terenul ideilor. 
înțelegerea nu a avui mai muli 
succes, in domeniul pur literar. La 
tendinia vagă, seniimenială de 
uniune a lui Gide, apoi a lui 
Thibaudet și Rivière, care vola să 
inceapă cu o apropiere economică, 
scriitori ca Grauloli, Cartius, Tho- 
mas și H. Mann desi admiralori a 
lul Gide şi simpatizind lendinjele 
din „Nouvelle Revue Francaise“, 
răspund că linerimea germană de 
azi e indiferentă lnţă de orice 
legătură spiritaală cu Franţa. „Ti- 
nerimea noasiră nu urăşie Franjo, 
ca însă îl este indiferentă, ceiace 
e mal grav“. 

De iap! Oermania, aşezală din 
punc! de vedere geogralic în cen- 
irul Europei, işi întoarce fala dela 
Occident, aşieplind din Orient, 
salvarea. „Linăra Germanie scrie 
Curtius, priveste spre Est, întor- 
cind spalele Occidentului. Ochii 
el sinl fixaji spre Rusia şi mai 
departe spre India şi China“, 

n „Neue Rundschau“, Alfons 
Paquet face acelcaşi reflexii: „Co- 
loanele civilizației germane clã- 
dite pe lundamenie romane, se cla- 
lină. Munca de consirucție slavo- 
Emosaios progresează. Subi in- 
luenja spiriluală a Orientului care 
se deșienplă, o morală nouă se 


19 


426 VIAȚA ROMINRASCA 


formează“. Thomas Mann confir- 
mă pe aceşti doi scrillori, spu- 
nind: „Reacliunea conira umanis- 
mulai incepe la Esi, cu radicalis- 
mul sarmai*, 

Germanie, centru european, se 
dezoccidenializează şi e desigur 
simplomalică, simpatia ei pentru 
aulori francezi, care ca Rolland 
sau Gide, caulă în „muzica ger- 
manică sou slavă, forje nouă peniru 
spirilul francez, depăşind latinila- 
lea şi îmbrâălişind lumea“. Ea è 
azi lipsită de axă. Incercind să 
practice în chip inlens „dumpin- 
gul* comercial şi spirilual şi cre- 
zind că poale unifica Europa, după 
ce s'a văzul învinsă de Oceidenl, 
ea se intoarce spre Orientul a- 
propia! şi chiar depărtal, în cău- 
tarea civi lzaţiilor străvechi sau 
uzate, 

Franja care mai ales după 1870, 
nu s'a arātal osiilă influențelor 
exlerioare e şi azi permeabilă 
curenlelor dinafară. Ea nu opune 
un refuz in această privință, Ger- 
mania răspunde însă, nu. 

(Jean Maxe. Mercure de France, 
Sepiembre). 


Creştinism şi socialism 


Adeseori se pun 'ntr'un strîns 
rapori creslinismul şi socialismul, 
E adevărai că există foarte molte 
analogii între principiile celor două 
docirine, dar există, mai ales şi 
deosebiri. Un sludiu istoric al e- 
volujiei docirinei creştine relativă 
in relajiile sociale ar elucida pro- 
blema. E celace a înireprins au- 
lorul în aces! articol, 

Deja Terlulian consideră pe Dum- 


nezeu ca pe „arocalul săracilor şi 
disprejuilorul bogațilar*, Ioan Cri- 
soslom concepe chiar o socielale 
comunistă. Viaja de mănăstire în 
lo! evul mediu e un model precur- 
sor al comunităților de mai lirziu. 
Dreptul canonic, dezvoltat din 
dreplul natural roman, conține mul- 
le prescriplii de egalizare și de 
comunizare a avuliilor. 

Sclavia şi chiar servajul sin con- 
damnale. Thomas d'Aquin e şi el 
ua &părălor indirjii al săracilor şi 
predică lralernilalea universală. 
Dominicanul Campanella e acela 
care scrie, după modelul lul Pia» 
lon, utopia întilulată „Celatea soa. 
relui", socielaie a cărei principii 
sini cele comuniste. Acelaşi lu- 
cru il propagă şi secta lezuililor 
ia Paraguay. In timpurile moderne 
s'au formai pesie lot parlide creş: 
lim-sociale a căror acilvilale e 
foarte apropială de aceia a parti- 
delor socialiste. Baza! pe aceste 
apropieri istorice şi principiale, 
leoreticianul V. Calhrein, în car- 
lea sa „Der Sozialismus", conclu- 
de la o idenlilicare a celor două 
curenle, Conira acesiei asimilări 
sumare se ridică K. Vorlănder, El 
arală nuanța sirict economică a 
socialismului, dar mai ales rajiunea 
sa de a fi, care se reduce lare: 


vendicările unel singure clase-—nu. 


a săracilor,—anume la revendică: 
rile prolelarialului. 

Creştinismul nu poale implini 
misiunea socialismului care e mul! 
mai clară şi mal precisă. 

(K. Vorlănder. Archiw für So- 
zlalmissenschaj! und sozial poli- 
tik, 1924). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


— 


LITERATURĂ 


L. J. Arrigon, Les débuts lii- 
téraires d'Honoré de Balzac, Per- 
rin, Paris. 

D. ara cn se ocupă de origi- 
niie lui izac, de mediul de fo- 
milie în core a irăit, de adoles- 
cența lui și de primele lui încer- 
cări literare. Copilăria şi linere- 
ga romancierului nu au fosi deloc 
ericite. Dela tată) său moştenise 
o voinţă tare şi nădejdea in reușita 
planurilor lui iar dela mamă moş» 
lenise imaginalia ală, 

Părinţii doreau ca fiul lor să-şi 
facă o carieră, care să-i gsigure o 
vajā onorabilă și nu-i băgau în 
samă alle însușiri. Citva timp 
Balzac esie silit să fle scriilor la 
un nolar, dar neimpăcindu-se de- 
loc cu asemenea meserie, şi pă- 
rinții observind aces! lucru, lau 
instala! înir'un hambar şi i-au or- 
donal ca în dol ani de zile să cis- 
tige glorie și avere. 

Balzac munci, suferind de frig 
şi uneori de foame, o lragedie, pe 
care experții au găsil-o pur şi sim- 


plu lameniabilă. După o astfel de 
experienlă, părinții l-au dus în sa- 
tul lor, Villeparisis, unde răi o 
exislenjă grea., Aici cunoscu pe 
d-na de Berny de care se indră- 
gosti şi pe care o recunoaş- 
lem in d-na de Morisaul (Le lys 
dans la vallée). 
K însă avea nevoe de bani, 
incepu să scrie romane absurde, 
cu aventuri nebuneşii şi pe care 
nu le iscălen, se da după gustul 
publicului, nu avea scrupule, și in 
Histoire impartiale des Jésuites, 
1824, se vede chiar o erolujie brus- 
că a idellor lui politice, în scopul 
de a ciştiga bani. Face şi o inire- 
prindere de tipografie, care insă 
nu-i reuşeșie şi rămine cu dalorii. 

Totuşi numele lui Balzac s'a răs- 
Pindit incetul cu încetul. In 1429 
publică, de astădală semnal, Le 
dernier Chouan de unde Începe să 
se arale cu oală vigoarea taleniul 
nemurilorului scrillor. 

Maurice Gauchez, Komanti- 
ques d'aujourd'hui, N. R. FE, 

Autorul susține că scriitorii Mac 
Orian, Tristan Dertme, Francis 


428 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Carco, Rente Dunen şi Marcel 
Berger, Mauriac, Jaloux şi Arcos, 
etc. sini romonlici. Cariea este 
interesantă mai cu samă prin a- 
naliza exactă și pălrunzătoare a 
operelor pe care o face d. Cau- 
chez : diseacă conținutul fiecărei 
opere şi-l explică |inind somā mai 
mult de fond deci! de formă ; gă. 
seșie ioldeauna amănuntul care 
aruncă lumină asupra înlregaului, 
De pildă pentru a arăla că loli e 
rol! lui Mac-Orlan sint bolnavi de 
nervi găseşte argumentul că toji 
işi rod unghiile, 

de Pour!'ales, De Hom- 
let d Swann, (Crès). 

Autorul adună in acesi volum 
pagini asupra scriitorilor care după 
referinlele sale formează spirliul 
european. 

Poriretele volumului erätal sîni 
chiar precedate de o prelală a- 
supra „Spiritului european“, în 
care pare să adople concluzia că 
„Europeni“ sin! numai marii clasici. 

Autorul face portretele lui Sha- 
kespeare, La Fontaine, Senancour, 
Benjamin Consiani, Prous! etc. 

L. Charies-Baudoln, Le sym- 
bole de Verhaeren, Edillons Mon- 
genel, Oenère. 

E o carte de crilică tip nou, o 
incercare de psihanaliză aplicată 
la poezie. Sint în ea unele idei 
familiare lui Freud și discipolilor 
lui. Originalitatea nu-i deci in ieo- 
rii ci în adaptarea lor la teme li- 
lerare. 

Autorul incearcă, servindu-se de 
textele lui Verhaeren să refacă 
„par le dedans" istoria senlimen- 
telor și simbolurilor cu ajutorul 
cărora au fosil exprimate. 

lea aduce ceva nou asupra 
lul Verhaeren, şi cuprinde bogate 
şi Interesante suggestil asupra ra- 
poriulul dintre vis şi poezie. 

Autorul dă o mare imporlanjă 
fenomenelor morbide, și descopere 
încă odală ceiace-i involuntar și 
irajlonal în taleni. 

=> ză Höst, Henric Ibsen, 
lo E 

O carte asupra vieții şi operei 
întregi a lui | Aulorul a dat 
poale prea mul! loc la ceiace s'ar 
pulea să fie autobiografie în per- 


soanele unora din dramele ibse- 
niene. (Björnson ar fi modelul 
eroului principal din mai muite 
piese). 

Duslismul între elanul unei cre- 
dinje arzătoare, în lrumusela şi 
idealul posibil, intuneca! lo!deauna 
de o umbră de negalie şi scepli- 
cism face mărelia omenească a 
dramelor ibseniene. 

M-lle Cazamilan, Les idées et 
le roman en Anglelerre. Publica- 
tion dela Faculté des Leilres de 
Strasbourg. 

Intr”'un volum de 1500 pagini sint 
siudiate raporturile inire ideologia 
și romanul englez in secolul XIX, 
precum și efeclele ideologiei ssu- 
pra romanului. 


FILOZOFIE 


Rudolf Lămmel, /nteligenz 
prüfung und psychologische Berufs 
berátung, 1925, München, 195 p.. 

Organizarea şiiinlifică a indus- 
iriei Era rig de Taylor şi in 
urmă de Ford a avat nenumărate 
ecouri in domeniul psihologic. S'au 
incepul cercelări asupra diferite- 
lor aptitudini sufleteşti în legäturä 
cu seleclarea profesională. Re- 
parlizind pe fiecare muncitor la 
felul de muncă care ii convine 
mal bine, se obline un rendament 
superior. Acesie cercelări au pre- 
ocupati deja pe psihologii germani 
W. Siern și Lipman și nenumărați 
psihologi americani. La Hamburg 
s'a înllințat în acest scop chiar un 
institui de psihologie prolesională. 

Volumul de față sludiază, din 
punclul de vedere al psihologiei 
experimentale (tesiuri) aceiaşi pro- 
blemă, Se aduc mulie puneri la 
punci şi un varial materiel. 

Nicolai Hartmann, Die Phi- 
losophie des deu!schen Îdealismus, 
Berlin, 1923, 282 p.. 

E un studiu obiectiv asupra 
filozolilar romanlici germani: Fich- 
te și Schelling. Se analizează pro- 
blemele și soluiile aduse de a: 
ceastă şcoală filozofică, in special 
de cei doi mari prolagonişii, Car- 
lea e bine veniiă, fiindcă dela 


j ——— MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRĂINĂTATE 429 


studiile acum uşor învechile ale 
unui Eduard Erdmann sau Kuno 
Fischer, materia nu a mai fost 
sistemalic tratată. 

PaulM asson-Gursel, La phi- 
asenpâie compare, Paris, 1925, 

p.. 

Studia! comparaliv în şliințele 
morale se aplicase pănă acum 
literaturii, filologiei, replului şi 
etnografiel.  Aulorul, încearcă în 
lucrarea de față să aplice acelaşi 
metodă și sislemelor filozofice. 
Comparaj!a care se exercită asu- 
pra psihologiei, logice! și moralei, 
întrebuințează exemple din filozo- 
fia greacă şi indiană. 

Victor Brochard, Les scep- 
tiques grecs, Paris 1923, 

E reedilarea unui studia clasice 
al decedalului profesor dela Sor- 
bona, ce devenise in ultimul limp 
rarisim. Ediţia de fajă nu conține 
nici o modificare fală de cea an- 
lerioară. 


ROMANE 


Edouard Estauniă, Le La- 
byrinthe, Perrin, Paris. 

Eroul romanului, Jacques Pesnel, 
fiul unul bancher care murind lă- 
sase în urmă o mulțime de datorii, 
munceşte limp de douăzeci de ani 
să le plătească și să reabiliteze 
asile| memoria latălui său ; dar nu 
izbuleşie şi renunță cu omărăclune. 
“Inlr'o zi primind vestea că moşte- 
neșie o irumoasă avere dela o mă- 
tușă a lui, dă ordin să se plălească 
credilorii lalălui său, dar după 
citva limp găseşte prinlre lucrurile 
delunclei, înir'un scrin, o hirtie 
prin care mătuşa sa lăsa inireaga 
ei avere unei oărecare d-şoare 
Alice Vaubajour. Nu-i vine a crede, 
lasă tesiamenlul În scrin şi pleacă 
la Brioude s'o găsească acasă. 
Alice e o crealură lermecăloare. 
Jacques se îndrăgostește de dinsa. 
Pentru a nu o leza oarecum in 
drepturile ei, o la în căsălorie şi 
il constitue o dolă enormă. 

Alice e încintală de manlerele 

i generozitatea lui și îl iubeşte. 

acques e lericii, 


Dar între soļi e o minciună, ca- 
re-i urmărește preluiindeni şi de 
cate Jacques e chinul. Andrei, 
fratele mal mic a lui Jacques, vine 
la chemarea acestuia din sirăină. 
tale şi constată că fralele lui mai 
mare e chinui! de o remuşcare. 
Jacques descopere că cineva a 
umbiai cu lesiamentul în scrinul în 
care il lăsase el, și ca să simuleze, 
mințind Iarăşi, ia lesinmentul şi-l 
duce la nolar, cașşicum l-ar fi des. 
coperi! alunci. Testameniul fiind 
fără dată şi deci fără valoare e 
fos! rupi de notar. 

Dar Alice nu crede istoria in- 
venială de Jacques cu leslamentul 
descoperi! şi devine loarie bănul- 
toare îață de bărbalul ei. Se des- 
lăinueșie lui Andrei. Aces! lucru 
deșteapiă gelozia lul Jacques, care 
începe a imputa lul Andrei o pa- 
siune cer'minală şi-l cere să plece 
din casă. Andrei odală pleca! 
minciuna se dă pe fajă, dar nu 
moare. Jacques și Alice se vor 
tubi încă, dar cu vagi presimțiri 
că ceva se posie amesteca in orice 
moment În sincerilatea lor să o 
conrupă. 

TristanBernard, /'cerie bour- 
geoise, Flammarion, Paris. 

Un roman scris cu umorul ca- 
racieriaslic aulorului. 

Un bijatier bogat obişnueşie să 
dea bani cu camălă. Unul din cli- 
enjii lui, un linăr viconte, lacom 
de bani, izbuteşie să se facă iubit 
de singura fată a bijutierului, o 
seduce şi o răpeşie, 

Bijuiierul în [aţa aceslul fapt im- 
piai işi pune loală energia, ca, 

mpoiriva prejudecājilor pe care 
ca orice burghez le are, să facă 
pe conte şi contesă să consimlă la 
căsălorina fiului lor cu scumpa lui 
fală. Desigur că reuşeşte in cele 
din urmă.  Humorul rezultă din 
faplul că bijutierul îşi pune loală 
energia peniru un lucru, după men: 
talitatea lul burgheză — aproape im- 
posibil — şi care de altfel e foarte 
realizabil astăzi. in faja banilor 
eo prejudecălile de nobleţă şi de 
asă, 

David Garnett, La femmechan- 
gée en renard, Orasset, 

Romanul cuprinde islorisirea vie- 


430 VIAŢA ROMINRASCĂ 


lii curioasă şi de necrezul a unul 
menaj in care femeia s'a lrâns. 
format deodală în vulpe. 

Aceaslă ovenlurä absurdă dă 
ocazie aulorului de a observa cu 
mult humor senlimeniele soțului 
d. Tebrick: întăiu surprinderea lul, 
apoi graba de aşi ascunde fe- 
meia,- tulburarea lul cind fe- 
meia îl naşte primi! pul, jena lui 
bizară și gelozia cind înlilneşie 
vulpolu! care'i al doilea sol al fe- 
meli lui, şi la fine desperarea lui 
cînd sojla îi este sfișială de cini, 
în bratele lui. 

David Garnel! reuşeşte să facă 
această Islorie nu numai accep- 
labilă, dar naturală. 

Traducerea în limba franceză 
esle făculă de André Maurols, 

Binet-Valimer, Le sang, Fla- 
marion. 

Romanul conține lragedia omului 
care a ucis cu singe rece un all 
om şi care se sinucide peniru a 
se pedepsi, după o criză de conşti- 
inj asculită şi lăculă, și a cărei 
aspeci soclal şi lalnic aduc aminte 
de Crimă şi Pedeapsă. 

„Cine ucide în timp de războiu 
e un erou. Cine ucide în limp de 
Pace esie un asasin“. Acest epi- 
grai al romanului esie analiza 
însăși m operel şi un leiimoliv, 

Jean Giraudoux, Julic'te au 
Pe hommes, Emile Paul. 

tea se compune din şase 
mari porirele de oameni alcăluile 
ca niste corespondențe inire na- 
lura lnlimă şi malura exterioară. 

Julielta pleacă după oameni. Ur- 
mează înlălu un crescător de anl- 
male birar, apol un botanisi, un 
nenoroci! deformat de orgollu, un 
arheolog, un seriilor tulburat de 
noulniea dialogului Interior, pe 
însuşi autorul şi în line un rus. 

Totul formează o jesălură inpal- 
pabilă, ușoară, aeriană, în care 
orice frazë vrea să ue cera, 
fiecare pagină forme un lol. 
Romanul e plin de fantezie, lirism, 
observalie, spiri!, ironie şi poezie. 


POEZIE 


Emile Verhaeren, Lo vio qui 
s'eloigne, poèmes, ercure de 
France, Paris. 

volum care cuprinde poe- 


mele marelui poel găsite in urma 
morții lul. Bucăţile sînt din dife- 
rile epoci, unele sin! foarte vechi, 
allele sint numai bruilloane, lar 
altele ca „Les Mariniers d'Escaul“ 
sint desăvirşiie şi de valoarea ce- 
lor mal bune poeme cunoscute din 
volumele anterioare, 

f Poutros Ghali, le: 
perles éparpillées, Chulia! edileur. 

Volumul cuprinde o culegere de 
povestiri și legende arabe, culese 
din vechile manuscrise copie și 
arabe. 

„Jesus et le Crâne" e un dialog 
inspira! de lradiția musulmană; în 
el sin! halucinante viziuni de in- 
fern. „Theodora d'Alexandrie" e 
din contra o legendă creşiină care 
aminieşie de Thaïs. In „Le Palais 
des Désen Manices* Wacyl ple- 
dează cauza feministă. 

Rabindranath Tagore, Lo 
Religion du Poète, Payol. 

Cinlarea realităţii supreme e 
pedica poeiului din această unică 
carie. Această realilale supremă 
esle mai inlălu visul pe care'| 
lăurim cu ajutorul imaginației, e 
poezia. Poezia nu esile un joc, o 
distraclie; e o bucurie care creia- 
ză Imagini și ne face să comuni- 
căm cu însuși sufletul universului, 

Poezia și iubirea ne eliberează 
suflelul şi-i permit să ne inpăriă- 
şim cu universalal, 


ISTORIE 


Guglieimo Ferrero, Discours 
aux sourds, Ed. du Sagiitaire. 

In aceasiă cerie scrisă pealru 
„Surzi“ autorul denunță boala care 
roade omenirea și care o va u- 
cide : dezvoltarea monstruoasă şi 
fatală a ştiinţei. Omenirea în veş- 
nica dorinlă de fericire, a incepul 
să-şi asigure stăpînirea integrală 
a bunurilor din această lume, pen- 
iru salisfacerea nevoilor sale. Cu 
ajulorul științei care a crea! mas 
sinile omul a ajuns regele pămin- 
tului cu toate comorile lui; asilel 
că, lără sforțare, omul modern 
obline, după voință şi imedial, tot 
ce nevoile sau fanlazia sa [i cer. 
lată fericirea. 

Dar în realilale, omul nu a fos! 


- 


niciodală mai nenorocit, mal sărac 
și mai sclav ca acum, sclavul ma- 
şinilor creale de el. Autorul căr. 
jii de mai sus explică: „Aprinzind 
în om dorințile, ambiţiie şi spe. 
tanje nemărginile, aceșii urinşi de 
ler au făcul din omul care i-a 
creat, un sclav de care să fie slus 
jil ca zeii“... căc! omul a căuta! să 
producă mereu nol bogății cerind 
să se consume, de unde, „scla- 
vajul universal, obligația de n pro- 
duce și aceia de a consuma, dea 
produce peniru a putea consuma 
și de a consuma peniru a putea 
produce", 

La rădăcina răului este o mare 
erovre psihologică: s'a ullat că 
omul, prin natura lui,e vesnic fä- 
mind; o dorință împlinilă aduce 
alle dorinji nouă. 

Autorul examinează înir'o serie 
de capilole diferilele forme ale 
răului în domeniile, politic, social, 
financiar şi esietic —religios. 

Autoritatea guvernelor sprijinilă 
intălu pe principiul dreptului divin 
s'a inlocuit încel-ince! prin forță. 
Apoi, erezia șiiinței şi a democra- 
liei, promiţind fiecărul individ bo- 
găție şi liberiate, au ajila! pănă 
la exasperare loale senlimeniele 
de vanilale şi egoism, selea de 
slăpinire, loale instinelele primitive 
ale omului. Socialismul caşi co- 
munismul lipsit de un razim reli- 
glos esie şi va îi o veşnică min- 
clună prin care, în disprejul orică- 
rul adevăral! ideal, o mulțime Ipo» 
crilă va căula să-şi aslimpere pa- 
siunile și ura. 

„Comunismul nu e contrar nalu- 
rii omului, initr'atit cit omul e ca- 
pabil de sacriliciu. Orice adevă- 
ra! sislem comunist, familia caşi 
ordinele monahale, e un sistem de 
renunțare prin care individul îşi 
sacrifică  liberiatea şi bunurile, 
peniru a alinge un Ideal, peniru a 
salisiace o pasiune nobilă - Iubirea 
palernă, de D-zeu—sau de apros- 
pe” şi mal departe : „Comunismul 
posie asigura plăceri spiriluale a 
unei vieji dusă în comun peniru 
speranje Imateriale. Peniru orgi- 
lle belşugulul, irebue capitalismul”: 

Aulorul nu trece cu vederea 
criza economică financiară ; „nicl- 


—— MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRĂINĂTATE 431 


odală, n'au fost atit de mulji bant 
in loaie minile și niciodală aceste 
mini n'an fos! mai goale”. În pri- 
vința produ'țiilor spiritului, Inteli- 
gena omului în dorința nebună de 
a cinoasie și a se bucura, a pier- 
dui discernăminiul intru alegerea 
elementelor ce se exclud. 

Ținindu-se în limilele strict Islo» 
rice, autorul o prefera! să nu in- 
siste asupra cauzei inllme a stă- 
rii acluale, 

Aitred-Fabre-Luce, Lo vie- 
toire, Nouvelle Revue Francaise. 

O carte asupra conflagrației eu- 
iri mat Peniru prima oară un om 
independent și bine informat caută 
să desprindă obiectiv cauzele ade- 
vărale şi urmările războlului mon- 
dial. Na se stieşte să arăle că una 
din principalele cauze ale conilice 
lului, a fos! politica de alianțe ina- 
ugurală de Franţa, politică holării 
impolriva păcii. s 

Cuvîntul aulorului nu e violent 
dar are răsunef. ŞI dacă peniru 
Franja nu-i incă vremea să pro- 
nunje cuviniul de pacilicare care 
era de öşléplal în ajunul räzboiu- 
lui, și care Lar fi creat o sliuajle 
unică prinire națiuni, nu-i prea lir- 
ziu nici acum pentru ea să inces» 
pă o mişcare sinceră de colabo» 
rare europeană -peniru sigura- 
rea aceluiași scop- pacea. 

Kari Liebknecht, Lelires du 
front et de la Geôle, Libraire de 
PHumanite. 

Volumul cuprinde „scrisorile“ din 
închisoarea din Lukan unde aulo- 
rul a fost închis. Ele exprimă o 
neslrămolinlă incredere în viilor. 
Gindul aulo-ului e necontenit in- 
tors călră soția și copiii lul cărora 
vrea să le insulle idealul şi dragos- 
tea lui de studii, de lileralură, de 
muzică. 

Uneori apar şi preocupările lui 
politice, judecind sever social- 
democrații dela guvern. Comen- 
lează şi justifică din punclual de 
vedere comunis! poziția luală de 
bolşevişii după venirea lor la 
pulere. 

Eugène Schkatt, La question 
agraire en Russie, Rousseau edi- 
leur. 

Această leză de doclora! cu 


Bibliografie 


Silviu Dragomir, Avram lancu, din pubi. Casei Şcoalelor, 
Bucureşii, Insi. Rominia nouă, Preţul 12 lei. 

D. Rusu, Das Rätsel der welt, Cernăuţi, 1924, Tip. M. Silvesira. 

Dr. Albert Flaths, Anthologie Romanischer Lyrik 1740 — 1900 
Ausgewahlte Romaische Gedichte, Ed. „Cariea Rominească”, București, 
Prețul 40 lei. 

P. Roziade, Morcovul! şi alte legume, Cunoştinţe Folosiloare, 
Ed. „Carica Rominească“, Bucureşii, Preţul 5 lei, 

G. Gheorghiu, Liuvadi din simburi, Cunoştinţe Folosltoare» 
Ed. „Cartea Rominească“, Bucureşii, Prelul 3 tel. 

M. Lupescu, /n jurul casei, Cunoşiinje Folosiloare, Ed. „Car- 
lea Rominească“, Bucureșii, Preţul 3 lei. 

1. Simionescu, Omu? dela Cucuteni, Cunoştinţe Folosiloare, 
Ed. „Cartea Rominească”, Bucureșii, Prețul 5 lei. 

E. Gheorghiu, Sifilisul şi alte bo'i lumești, Cunoşiinţe Fola: 
siloare, Ed. „Cartea Rominească“, Bucuraşii, Preţul 5 lei. 

1. Slavici, Nuvele, vol Il, Bucureşti, 1924, 

Š 75 Poveşti, Bucureşti, 1924. 

Povestiri din 1001 de nopli, București, 1924. 

€. Cermăianu, Conflictul cu biserica ortodoxă din Basarabia, 
Bucureşti, 1923, 

€. Cernãianu, Primejdia bisericească și națională din Bosa- 
rabia, București, 1924. 

Şerban lonescu, Teoria ideilor forje, București, 1924. 

M. Mihăileanu, Clasele sociale şi lupta de clasă, Piteşti, 
1924. 

G. Oprescu, Pictorul T. Aman, Iastitulul de arte gralice „Ola- 
sul Bucovinei“, Cernăuţi, 


—  _ BIBLIOGRAPIR 


435 
I. Toronţiu, Carmen- 
din „Junimea literară“, 


1. Fititti, Banii şi caimacami! Craiovei, „Bibl. Arhivelor Olle- 
niei*, „Scrisul rominesc“, Craiova. 


G. Tutoveanu, Tinerefä, Ed. „Ramuri“ 
P. P. Panaitescu, 
gea Banul, Institutul de arle 


Sylva tn literatura romineaseă, Extras 


» Cralova, 1924, 
Un manuscript al „Efemeridalor* lui Cara. 
graiice „Mercur“, Bucuresti, 1921, 
Bureau International! du Travail, [e Problème du Loge- 
ment en Europe depuls la Querre, Genève, 1924, Prix: 15 irancs. 
lon Dongorozi, La hotarul Dobrogei, nuvele şi schije 
Craiova 1924, i 
Gh. Gr. Gheorghiu, C 
„Academia Romină”, 1924. 
Gh. Gr. 
laşi, 1924, 


|. Nisipeauu și T. Geantă, Abocedar, 


ntribuțiuni la Clima tologia Iaşilor: 


Gheorghiu, S'aiunea Meteorologică a Oraşului laşi» 


Bucureşti, Preţul 10 lei. 


Revue Mondiale, 15 Augus! 3 Sepi 1924. 
Le monde nouveau, No. 6. 
La Nouvelle Revue Frangaise, 1 Sepi. 
Mercure de France, 1 şi 15 Sept.. 
Revue Internationale du Travail, No, 2. 
Obscesivena Misia, No. 6. 
Klingsor, 4 Sept., 
Tara Noasirä, No. 36. 
Sezätoarea, Foiklor, No. 7, lulle, Fălticeni. 
Cuvintul nostru, No. 6-8 Vilcea. 
Flamura, No. 7 
Învățătorul. No. 6-7, Cluj, 
Transiloania, No. 7, lalie. 
Gindirea, Anul Ill, No. 16. 
Lamura, Anul V. No. 7-44 
Convorbiri Literare, lulie - Augusi 1924, 
Democraţia, No. 7-9. 
Revista Şiiințelor Veterinare. No. 6. 
Solidaritatea, No. 10—12. 
Noua revistă bisericească, No. 5-6. 
Datina, No. 7—8. 
Omul liber, No. 15-16. . 
Tribuna Rominilor de peste hotare, No. 5. 
Datoria, No, 6. 
Viaja Agricolă, No. 14. 
Ideea Europeană, No. 153. 
Rominia Industriel, No. 628. 
rar r pu ma 5 
Revista Infanteriei, No. . 
Anuarul j pat „Aron Pumnul din Cernduţi, re anii 1921—22 
iiiar Fi literară, Mal şi lunie 
a literară, Ma - 
annes numismatică și arheologică, C. Moisil, Bucureșii, lanuar — 
Iunie, 1924. À 
2 Biserica Ortodoxă Romlnă, No. 8. 
Sezdtoarea, No. 8-9. 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LIX 


(Anul XVI, Numerele 7, 8 şi 9) 


I. Literatură. 


Bâărgăuanu G.—Un dum. .. ... 

Codreanu Mihai.—Carmen Saecalare.—Apologie . 

Feraru Leon.—Prăvălia rominească ,. . . 

Gonciarov 1. — Oblomov (Traducere din tite: de 
A. Fronză) .... at ME JES 

Gonciarov [..—Oblomov (Traducere din see de 
A. Frunză) t 

Gonciarov 1. —Obloñov (Teaducere din sweet de 
A Pit) A o a 9 4 pa at ph N 

Lance Dinu.—Satire şi epistole (Plăceri auguste) |, 

Minulescu lon—Roş, galben şi albastru (IX. Donec 
totum impleat orbem.—X. La început era cuvintul... . 
—XI, Mai tare ca Stanislawschi) . ..... 


Minulescu lon—Roş, galben şi albastru (XII. Heros- 
trat la Coţofeneşti. — XIII. Hg C* Az -b H C! = 
Hg CI -+ C? Az H. — XIV. Trăiască Rominia ere) 
(Str) . . .. + óna = 

Nanu N, Alexandru.—Chia... e i îs e 

Sadoveanu Mihail.— Curtea cu juri 

Stahl Yvonne Henriette.—Voica , 


II. Studii.—Articole.— Scrisori din țară şi din 


străinătate. 


Bogdan-Duică G.. — Multe şi mărunte despre Emi- 
Disc . E - Ge . 

Bogdan- Duică G.. — Multe şi mărante depre Emi- 
nescu (Il. Eminescu în Bihor? — II. „In Nirvana“ 
inii 3: Caraghilij ecs 1. a 

Gherman Anton.—Din registrul ideilor ali w. 
GHAG . srian . 

Gherman Anton. — Din registral ideilor PIURE (VL 
Geniul organizator). . . . . se 

Irimescu S., dr..—Lupta contra taberelocasi rgant- 
zări comparative. — Inferlorifatea noastră faţă de 
țări mai mici ca intindere şi populaţie (Norvegia, 
Suedia, Danemarca, Belgia şi Elveţia]). . . 

Menicovici Manuel.—Un apărător moldovean al orto- 
doxiei la curtea ţarului Alexandru | . . e 

Minea [..— Personalitatea şi activitatea literară a lui 
Dimitrie Cantemir (1. Curentele culturale din Mol- 
dova În vremea lui Dimitrie Cantemir.—2. Viaţa lui 
Dimitrie Cantemir. 3. Soarta operelor.—4. Evolu- 


ţia literară a lui Dimitrie Cantemir) . . . » 
Minea [..— Personalitatea şi activitatea literară a lui 
Dimitrie Cantemir (urmare) . . . 3 


Minea [.—Personalitatea şi activitatea: literară a lul 
Dimitrie Cantemir (urmare). . . . » o 06. 


ll 


52 


153 


tn 


147 


14 


318 


171 


I1 


II.—Note pe marginea cărților 


Ralea D. Mihai.—Note pe marginea 
sine Bette), . ; as Fi 


cãrților (Cou- 
IV.—Documente omenești 


Hotnog T..— Documente ome 


negti 
Iulele) , En a i 


(Cele treizeci de 


V. Cronici 


Chernbach Radu, dr..— Cronica medicală (Condamnă- 
rile tza pentru nedeclarare de bolnavi conta- 
SD Butea a CC et pati 

Popovici C..— Cronica şcolară (Problema selecţiei şi 
a salariilor corpului didactic) , NR. 

Ralea D. Mihai.—Cronica literară (Paul V 
eann i T A AE Tae PE A te 

Rădulescu Savel.—Cronica eco mică (In iurul expe- 
rlenței monetare din Ceho Slovacia.— Circulaţie— 
aaa AE e e e ai 

Sevastos M.—Cronica teatrală: laşi (Retiecţii la un 
inceput de stagiune.— „Trandafirii roşii”)... . 

Strat George.—Cronica economică (Scumpetea vieţii 
şi iustul preţ.— Consumatori şi producători.—Mer- 
cantilismul actual.—Protecţionismul) săi die 

Vişoianu I. Const..— Cronica externă (Evenimentele 
din Franţa) a sata! Maia 3 et IN tza, 44 

Vișoianu Constantin.—Cronica externă (Dela Keynes 
la Dawes: cu prilejul conferinţei dela Londra) . . 

Vişolanu I. Const..— Cronica externă (Acordul dela 
Londra.— Adunarea Societăţii Naţiunilor) .. . 


al&:y, poet 


Vi. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co..—Miscellanea (Concursul de roman 


al ziarului „Dimineaţa“. —Marginalia la fuziunea na- 


Vonal-ţărănistă.— Evoluţia teatrului modern) . 
Nicanor P. & Co..— Miscellanea (Ipocrizia clasicis- 
mului.— Mişcarea naţională indiană, Gaudhismul) 
Nicanor P. & Co.— Miscellanea (loseph Conrad.— 
D. H. Sanlelevici despre Panait Istrati şi literatura 
romină) DAI 3 SI 00 i Sa ae 


VII. Recenzii 


Bădărâu D.—Essai sur la pensée (M. Ralea) . . 
Berthelot Marcel.— Les conseils d'entreprise en al- 
EMRE ERI e ee e i e ea E 
Brehier Emile.— Histoire de la phylosophie allemande 
(Sorn: T: Part. . s 3 o » à 
Colin Paul—L'allemagne (M R.). ...... . 
Condiescu M. N.. — Peste Māri şi Țari. Indiile (M. 
DA az E A e O e iei a 
Creangă l/on.— Opere complete (G. Ibrăileanu) 
Leroux Emmanuel.—Le progmatisme américain et an- 
glaise (Sorin Pavel) . è è SI i 
Marinescu C..— Infiinţarea mitropoliilor în Țara Ro- 
minească şi în Moldova (Dr. Emil Diaconescu) . 
Pittard E.—Les races et l'histoire (M. Ralea) . 
Rădulescu-Motru C.—Ţărânismul. Un suflet şi o po- 
UCR OI si e e 0. si e ie 8 
“Rosetti Radu—Cu paloşul (0. B). .... . . 
Russel! Bertrand.— Principes de reconstruction so- 
cials (Petre i Ghati) . . . . e... . s 
era i M. şi Pătrășcanu D., D..— Vieţile sfinților 
(A Raha) e a is e e pi: aie: se a. 


- - - S y . 


IV 


VIII. Revista Revistelor 


Bertou Ciaude.—Bernard Shaw şi comediile Iul (Nou- 


velles Littéraires) . ©. . e eo . 422 
Coeuroy André—Un roman muzical de Te Wer- 
lel (Noavelies Litteraires) ......... 130 
Cove D i Li: ono [| 9 a aia 130 
» “i LEO TT r E n ae 421 
Crèmieux Benjamin.— Sportul şi literatura (Nouvelles 
Littéraires) . . 277 
Dietrich A..--Opera lui w. Dilthey (Deutsche Rundschau) 422 
Gignoux J. C..—După expertiză (Mercure de France) 131 
Maxe Jean. — Relaţiile intelectuale franco-germane 
(Mercure de France) . , 425 
Pic Paul.—Acţionariatul kvidas şi legislația Th 
recentă (Revue internationale du travail) . . . . 277 
„Revista Romină* . . , s 130 
Santelli Cézar. — dai Duhamel i Marta de 
France). . . 276 
Thibaudet Albert. = Poba. limbilor lasis (Nou. 
velle Revue Francaise) . . .. x 424 
Vorlăndor K..—Cregtinism şi socialism (Archiv für 
sozialwissenschaft und sozial politik} . . . . . 426 
IX. Mişcarea intelectuală în străinătate . 134, 427 
X Bibliografie . .... . sqa $ a . 135, 280,434 
E) 


| BIBLIOTECA 
| UNIVERSITĂŢII | 


-IABSBSI- 
E iaoi S