Viata Rom. (R.), 1915, 38

roprietatea Bibliotecii 
niversității lasi 


MU ` 


"TABLA DE MATERIE 


Volumului XXXVIII 
(ANUL X, NUMERELE 7, 8 şi 9) 


La a mai 


Agirbiceonn [..— Quodi 

engescu-P. Hortensia. — Femei, între ele 
eanu M.. — Fantazie (versuri) 

Galaction Q.. — La ţărmul mării 

Topirceanu G.. — Jalnica mea rapsodie 

Vissarion I- C..— Un toi la bâtrineţă 


H. Studii.— Articole. — Scrisori din țările romine si din 
străinătate. 


Brătescu-Voineşti Al. 1. — Scrisoarea IV-a 
Conta- Kernbach WE, aa lui Basile Conta 
Costachi-L. N.. — Scrisori Bucureşti g 
Galaction G.. ie iei Daniil Tomescu 
Mironescu |. E. dr — Anafilaxia 
SE Alexis.. — Germania beligeran 

» - — Ce este ta. bea 
Pascu G.. — Numele lunilor in romineşte 


II 


ide A.. — Coincidenţe. r SS 
en AECH carnetul unui solitar (Puhoiul...) 


m. — Note pe marginea cărţilor 


Sanielevici H. — «La horda» de Blasco Ibânez 


IV. — Documente omeneşti 


Cioflec Romulus.. — Ideal şi desamăgire 
Sadoveanu M.. — Lungi concentrări . 


V. — Cronici 


Arghezi T.. — Cronica teatrală (Mărioara Ventura) x 

Corteanu A.. — Cronica externă (Faza ultimă a războ- 
iului z A $ A e 

Enăchescu I.. — Cronica economică (Tratele documentare) 

Ibrăileanu OO. — In loc de Cronică teatrală (laşi) 

Weiss Aureliu.. — Cronica teatrală (Bucureşti: Peregri- 
pat) directoriale, — Azilul de Noapte 


IV. — Miscellanea 


Nicanor P. et Co.. — Literatura actuală. — incultura ger- 
mană. — Limba d-lui Galaction, — D. lorga 
şi Ruşii. — Limba germană in şcoli. — lar ten- 
denţionismul în artă! — Minciuna şi «idealul 
naţional».— Omagiu Germaniei. — Document 
omenesc. — D, Mavrodi, director general al 
Teatrelor. — Dela redacţie. Š ` 


P 
VII. — Recenzii 


Bânescu N.. — O «celebritate» a ştiinţii romineşti. (D4 
Demosthenes Roussos) (G. P) n ' A 

Frunză A.. — Rominia Mare (O. Bi. k S 

Influența economică a Germaniei în Rominia (M. X) 

Patraşcanu D. D..— O critică şi un profesor (G. T.) . 

Şerban N.. — Germanofilismul «Vieții Romineşti» (Răs- 
puns d-lui C. Stere) (OTA ò 


H 


Du 
Pag, 


Slătineanu Al. dr. prof., lonescu-Mihăeşti dr., Ciucă 


M. dr.. — Noţiuni de Epidemiologie şi sero- 


vaccinaţiuni (|. M.) 


VIII. — Revista Revistelor 


«La Revue» S a 
«La Revue hebdomadaire» . 
«The North American Reviete» 
«The Contemporary Reviews 


SS SN NP 


g 


Cd ` 


1015. ANUL X ug, AvousT, SEPTEMBRE NO. EE 


Viaţa Romînească 


REVISTA LITERARA ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR: 
G. Topîrceanu . . . . . Jalnica meu rapsodie (Versuri). 
(e TT a... Din carnetul unui solitar |Puhoiul,.). 


Hortensia P.- -Bengescu . + Femei, între ele, 

I. C. Vissarion, .. . . Un toi là bătrimeță, 

M. Codreanu... .. `. Fantezie (Versuri). 

M. Sadoveanu ., .. . Lungi encentrdärt 

Romulus Cioflec . . . , Ideal și dezamăgire. 

H. Saniclevici, .... Note pe marginea cărților (ali "jot tos de 
Blasco Tbdnes). 

L Al. — ut" aean Serisoarea IV-a. 

Ana Conta Kernbach Biografia lui Basile Conta, 


G. Galaction ...... La ţărmul marii 

Alexia Nowr ...... Germania beligerantii, 

AL Philippide ..... Doincidenţe, 

I. Agirbiceanu .. . . . (uodi 

Dr. I. Mironescu . . Anafilaria, 

Gi Omlacitoa .....: 2 Monahul Daniil Tomescu. 

MSP ps. . e . Numele lunilor în româneşte, 

Alexis Nour., ..... Ce este Basarabia? 

A. Corteanu. ,..... Cronica externă (Fasa ultimă a rdzhotului), 

"TT, Arghezi ....... Cronica teatrală (Mărioara Ventura). 

Aureliu Weiss ... hi DG (Bucureşti : Peregrinații di- 
di rectoriale. — Azilul de noapte), 

E Enăchescu ,. .. ., Cronica economică /(Tratele documentare). 


L.-Costachi , + + Serisori dim Bucuresti, 

CN Ibrăileanu. . , . . fm loc de cronică teatrală (Tapi). 

P. Nicanor & Co.. . .  Miscelanena (Literatura actuală, — Incultura 
germană. — limba d-lui Galaction. —D, Tor- 
ya gi Ruyii.— Timba germană în gcoli — lar 
tendenționismul în artă, — Minciuna yi 
„ideatul national». — Omagiu Germaniei, — 
Document omenesc. — D. Mavrodi, director 
general al Teatretor.— Dela redacție), 

ReGenzii: A, Frunză, Bartels Maret —0. B.X. Şorhan: „Germanofilismol «VY 
mogt: (Räapuns d-lni C. Stern"; D, Patrustanu. +0 eziiică şi un profesure— 

Pualnfimraţa rconomieă a Germaniei în mer =M. X —N. Bânsaca. „+ «entobritate» 

aytir eege H (D-l Domoathanes Nona" 0, P.—Prol. de. Al Siătia ana. de, Io- 

pesou- M. Viva. «Noţiuni de Epidemiologie si surovnocisajinnis LL. M, 


Rovista revistelor: Archivas; «La Revne»; «En Revo hebdonsalsires: he 
North Americana Reriow:: Tho Contemporury Beorieg:, 


| LAŞI 
Redacţia şi Administraţia : Str. Păcurari 6 


SH 


Viaţa Rominească spars cal n Li de pagini.—A bonamentul în parà: 
pp an bă nl; e dn nn 8 DEER eis EE prosti dè sat, vg: 
denti: nn an HB Tat: jur-ătute de Coen Ansipo-Ungirit! nn au LN Grape? ja» 
mitate dr an 7 Come BÒ h 1 coroana. — Pontrui Baenyubia: Gu nu PETOA 
jumătate vir nn A rabla. Nami T ronis Pontia străinătate: un am 2$ Io. Axmmatnto de 
mm 18 lei Sr-abenl 2 e 50 Panira ieta] detalii n ap vedea papian urrzÄoige, 


Viaţa Rominească 
REVI TĂ LUNARĂ 


Condiţiile de abonare 


incepe errare cu No. 1 et şi Am, e dlntie) ale 


Ee înto 
a S Sé nu: ct abonamenut, dë mor maci vor trebui 
încasare, pe am, pe Lis an. 
ul ae manane de 


ei on 
, 3 D 
învățători, preot de sut, funcţionari sătești, studenți și 


Pontru 
elevi, abonamentul costă 15 an, 7,50 umătate de an.—— Aceştia 
plăti în trei rata n cita 5 lei si ta aude) f: ai 


- 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 


mite la redacție nu se înnapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se 


înştiinaţi, despre a 


Odată cu trimiterea manuserisului, autorii sînt i 
rugați 

sd ne comunice și onorarul dorit ; în caz contrar, acesta 
se va fixa de cătră Direcţiunea Revistei. 


Viaţa Romînească 


Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL XXXV HI 
ANUL X 


BIBLIOTECĂ 
UNIVERSITĂŢII 
IAȘI 


-.- 


LAŞI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Păcurari No. 6 


1915 


nana... .... 


OTTEN 
de am Bis 


D" 
em ëm 


s BoMa D d[i ER. 
KE S 


Jalnica mea rapsodie 


-r e 


H Buura j 


bibh EEEE An 


Cine-ar putea să-mi spună 
Op secoli au trecut 

ki n De-o lună, 
De cînd nu te-am văzut?,.. 


Salcimii plini de floare 

Se uită lung spre sat, 
Şi 'n soare 

Frunzişul nemişcat 


Le-atîrnă ca o barbă... 
Acolo mi-am găsit 

In iarbă 
Culcuşul favorit. 


VIAŢA ROMÎNEASOĂ 


Acolo, ca 'ntr-un templu, 

De-atitea dimineţi 
Contemplu 

O tufă de scaeţi, 


Pe cînd departe 'n zare 

Mirat ca un copil 
Răsare 

Un astru inutil. 


lubito, fără tine 

Incepe-o nouă zi... 
Dar cine 

Le poate socoti? 


Că zilele 'n restrişte 

Se "nal şi apun 
Ca nişte 

Baloane de săpun... 


Cu minile sub timplă 
Cum stau aşa culcat, 

Se 'ntîmplă 
Un fenomen ciudat: 


JALNICA MEA RAPSODIE 


Privirea mea distrată, 

Prin negre rămurişti, 
Mi-arată 

Doi ochi adinci și trişti — 


Şi `n orice strop de rouă, 
Văd două braţe, mici 

Ca două 
Picioare de furnici... 


Dar dacă o lăcustă 

Din verdele talaz, 
Robustă 

Imi sare pe obraz, — 


Din ochii mei dispare 
Mirajul interpus, 

Pe care 
L-am zugrăvit mai sus, 


Şi 'n ochii mei de-odată, 

Ca 'n alte dimineţi 
S'arată 

O tufă de scaeţi... 


VIAŢA ROMÎNBASCĂ 


Acum natura 'ncepe 
Cu tainicul ei glas 
Din stepe 


Să -cinte 'ncet pe nas. 


Prin ierburile ude, 

Sub cerul fără fund, 
S'aude 

Un biziit profund 


Şi până la amiază 

Pămintul încropit 
Vibrează 

Adinc şi "liniştit... 


Sint gize şi gingânii 
Ce sar şi fac mereu 


In ierburi 


Şi 'mpre 
Multiplu și fecund... 


Departe, pitpalacul 

Se ceartă cînd şi cind 
Cu macul 

Obraznic şi plăpind. 


II 


Şi "np timpul ăsta oare, 

Cind eu visez mereu 
La soare, — 

Ce face dorul meu? 


lubirea mea nebună, 
De-abia trezită 'n zori 
Adună 


Mătănii, 
Cînd trec prin dreptul meu, — 


Mănunchiuri mari de flori. 


10 


VIAȚA ROMÎNBASCĂ 


Se 'ntreabă, ce să facă ?... 
Şi, fär’ a pregeta 

Ea pleacă 
Intins, la casa ta. 


Şi nici nu bagi de seamă 
Cum pasu-i furişat 

Cu teamă 
S'apropie de pat. 


Cum stă nepricepută... 

Zimbind îţi dă ocol... 
Sărută 

Un colţ de umăr gol 


Şi cum se face mică 

Ş'aşteaptă tremurînd 
De frică 

Să n'o ghiceşti curînd... 


Atunci tresari de-odată, 

Şi parcă "Uu pare rău... 
Mirată 

Te uiţi în jurul tău, — 


JALNICA MEA RAPSODIE 


Dar ea "'ntr-un suflet vine, 
Cu părul desfăcut, 

La mine 
Să-mi spue ce-a făcut... 


Aşa, spre zarea largă, 

Pe zi de-atitea ori, 
Aleargă 

Pe drumuri lungi de flori. 


IV 


Tirziu, cînd peste lanuri 
Coboară spre cimpii 

= Noianuri 

De umbre fumurii, — 


Cind luminosul crainic, 
Luceafărul stingher 

Şi tainic 
S'aprinde iar pe cer, 


12 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Şi cu lumină nouă 

Sclipeşte ca un strop 
De rouă 

Pe virful unui plop... 


lubirea mea fugară 

De-abia s'a liniştit, — 
Şi-afară, 

Ca un copil trudit 


- 


Pe-un maldăr de suliine, 

Cu cel din urmă gind 
La tine, 

Adoarme suspinind 


G. Topirceanu 


Jorăștii-Putna, 30 Mai. 


Din carnetul unui solitar 
ll 


„Puhoiul“... 


Caleidoscopul războiului mondial, în fiecare zi, aproape im- 
fiecare oră, ne pune în fața unor complicaţii nowi, astfel incit nu- 
mai cu cea mai mare încordare putem urmări desfășurarea eveni- 
mentelor dintr'un moment într'altul de pe nenumăratele teatre de 
războiu. Rominia,— în acest colţ al Europei aproape singura ţară ne- 
intrată încă în foc,—stă cu arma la picior, trebuind să cumpânească 
împrejurările, cu toată pătrunderea şi băgarea de seamă, pe care 
ni le impune conştiinţa că un singur pas greşit poate pune în pri- 
mejdie de moarte insăşi fiinţa noastră de stat şi viitorul intregului 
neam rominesc. 

In această situaţie, pentru fiecare romin care gîndeşte, e o da- 
torie peremptorie să-şi spue tot gindul, cu toată sinceritatea, fiindcă 
numai astfel se poate ajunge la o «opinie publică» luminată care, 
in momentul hotăririi, — cind va înceta dreptul şi datoria discuţi- 
ilor, — va face cu putință unirea tuturor cugetelor într'o singură 
conştiinţă naţională, 

Din nenorocire, formarea unei astfel de opinii publice a fost 
dela început impiedecată, prin faptul că o parte însemnată din 
lumea noastră politică a crezut de cuviinţă să aplice la rezolvarea 
problemelor internaţionale aceleaşi procedee cari au fost obişnuite 
în campaniile noastre electorale, şi care sint regretabile chiar acolo. 
Mari naţiuni europene, împărați şi regi, sint trataţi ca simpli «can- 
didaţi ai partidului advers», cari trebuesc «inlundaţi» cu orice pref 
şi prin orice mijloace, 

Dacă inextricabila complexitate a problemei, prin ea însăşi, 


14 VIAȚA ROMINEASCĂ 


face analiza şi discuţia ei atit de anevoioase, această atmosferă 
morală ingreuiază grozav sarcina de a pregăti națiunea noastră pentru 
ziua cea mare a hotăririi. Dar datoria e cu atit mai imperioasă 
pentru toţi acei cari pot ținea condeiul şi ridica glasul. 

Am căutat să-mi fac în conştiinţă toată datoria de publicist. 
Am declarat dela început că îmi voiu face şi toată datoria cetă- 
jenească, În momentul cind cei chemaţi de a hotări în numele Sta- 
tului şi al neamului nostru îşi vor spune cuvintul deciziv, — oricare 
ar fi directiva şi lozinca date pentru a determina rolul nostru în 
drama mondială. Dar pănă atunci, cită vreme stăm încă în expec- 
tativă, cită vreme este încă loc pentru cumpănire şi pentru dis- 


cuţie, ar fi o nemernicie şi o laşitate din partea oticăruia din noi, - 


să ne lăsăm intimidaţi de procedeele «electorale», şi să nu câutăm, 
in limitele puterilor noastre şi în cercul în care glasul nostru poate 
fi auzit, de a aduce prinosul, oricit de modest, al luminilor 
noastre, cu toată sinceritatea şi cu tot cumpătul pe care le dă con- 
ştiinţa datoriei implinite. 

Din vremurile cele mai îndepărtate a ajuns pănă la noi faima 
acelor ginditori, cari au avut curajul să spună adevărul în faţa despo- 
jilor şi a tiranilor atotputernici. Dar democraţiile moderne nici n'ar 
putea trăi, dacă oamenii lor politici, publiciştii şi cugetătorii n'ar 
avea curajul să-şi spună tot gindul fără «frică şi pârtinire», în faţa 
unui curent al opiniei publice, care vrea să se impue prin violenţă 
şi intimidare. Faimoasa «libertate a cuvintului» nu este numai un 
drept necesar pentru libera desvoltare şi pentru afirmarea indivi- 
dualității; ea este, înainte de toate, cea dintâi şi cea mai înaltă 
datorie a conştiinţei cetăţeneşti, în orice adevărată democraţie. Ni- 
meni nu se poate sustrage acestei datorii, nici măcar prin faptul 
că ar fi singur şi ar avea impotriva lui unanimitatea părerilor, Mai 
mult. Poate în cazul acesta datoria e mai sacră pentru orice con- 
ştiinţă luminată : o poate înăbuşi şi mai puţin furia mulţimii ră- 
tăcite, decit ar fi fost in stare groaza în faţa unui despot oriental 
să stingă glasul filozofului antic. = 
| Defăimarea şi injuria nu pot întuneca acest adevăr. Acum 
citiva vreme, ziarul liberal «L'indépendance Roumaine» împărțea pe 
cel cari nu se supun fără discuţie curentului patronat de acest ziar, 
cind cu mai multă cînd cu mai puţină diplomaţie, în trei categorii : 


«vinduţi», «ambijioşi neputincioşi, ale căror talente sint mai pre- 


jos decit pretențiile lor» şi, în sfirsi : : 
, şit, «maniaci, cari 
prej să se singularizeze», 8 caută cu orice 


Nu ştiu în care din aceste trei categorii clasează pe subsem- 


8 


DIN CARNETUL UNUI BOLITAR 15 
natul bunii romini cari scriu In franțuzeşte in ziarul liberal. La 
dreptul vorbind, faptul nici nu mä interesează, din partea unui oficios 
care astfel îşi ințelege rolul, în aceste clipe tragice ale istoriei noastre, 
cind tuturor, celor chemaţi să conducă mai cu seamă, li se impune 
o judecată obiectivă şi cumpănită. Aş putea să pun în incurcătură 
pe bunii romini dela «L Indâpendance», intrucit ideile astfel ponegrite 
reprezintă o veche tradiţie a politicii noastre şi chiar directiva nestră- 
mutată de pănă mai eri, a înşişi inspiratorilor acestui organ de pu- 
blicitate,.. Cetitorii însă mă vor ierta dacă voiu trece cu discreţie 
asupra acestui mic, dar caracteristic şi, în fond, foarte trist incident, 

Intru cit mă priveşte, dacă sint «vindut» sau ameţit de «<ambi- 
ţia neputincioasă», păcatul este vechiu. Incă de acum zece ani, 
cind, în urma războiului ruso-japonez, am prevăzut că Rusia in- 
îrîntă se va îndrepta din nou spre Balcani şi Dardanele, am pre- 
vestit şi războiul de astăzi. Şi din an în an, urmărind cu atenţie 
acumularea de simptome amenințătoare, am scris o lungă serie de 
articole şi în toate am susținut aceiaşi orientare a politicii noastre 
internaţionale, Dacă nu mă înşală memoria, unele din aceste ar- 
ticole, — sub pseudonimul Şărcăleanu sau altul, — au avut şi cinstea 
coloanelor «Independenţei». E adevărat că pe atunci nu se putea 
vorbi de «mania singulărizării»,... 

Dar, dacă acest păcat nou mi se poate imputa astăzi, trebue 
in mod cinstit să spunem la ce se reduce el: nu pot părăsi tra- 
diția trecutului şi nu pot uita cuvintele din bătrini, într'un moment 
cind atiţia buni romini, dela «L'Indépendance», de de-asupra ei şi 
de dedesuptul ei, cu atita seninătate de cuget au pus cruce pe 
toate strădănuințele de lungi decenii ale părinților noştri, ale bă- 
trinilor indrumâători ai acestui neam. 

Nu pot dar amup, de groaza oricărei clasificări, şi nu voiu 
amuji pănă ce nu va fi spus ultimul cuvint, — cuvint care va fi 
semnal de luptă şi, prin aceasta chiar, un apel la unirea tuturor 
pentru marea sforjare naţională. 

Dacă nu mi-a rămas astăzi altă cale decit a acestor modeste 
«convorbiri cu mine însumi», pe aceasta nu poate nimeni şi nimic 
să mi-o ingrădească, 


Reluâm firul... 

In concepția luptei impotriva Germaniei, pentru Tripla-Inţe- 
legere rolul principal era destinat Rusiei. Armata rusă trebuia să 
fie ca un imens «tăvăluc», menit să treacă peste trupul Germaniei, 


H 


16 VIAŢA ROMÎNEASCĂ. 


pe cînd armata aliaţilor apuseni avea să se mărginească numai 
la o problemă, mult mai puţin însemnată,—de a stăvili inaintarea 
oştirilor germane în Franţa. 

Insemnătatea rolului aliatului moscovit era atit de mult pre- 
țuită, încit spre a-şi asigura concursul lui, Anglia n'a şovăit să re- 
nunje la politica ei tradiţiortulă: a lăsat Rusiei pradă Persia de 
Nord, a consimțit la împărțirea Turciei, acceptind întronarea țarului 
în Constantinopol, la Dardanele şi chiar în Asia Minoră până la 
Alexandretta. lar Franţa nu numai că îşi vărsa miliardele fără cru- 
fare în abisul finanţelor ruseşti, dar, prin atitudinea ei, națiunea care 
a săvirşit marea revoluţie şi a aruncat în lume «Declaraţia dreptu- 
rilor omului şi ale cetăţeanului», a ajuns să sancţioneze sugruma- 
rea Poloniei şi a Finlandei, 

Rolul Rusiei, în această concepţie, nu-l putea înlocui nimeni 
altul, Anglia nu este o putere militară continentală, iar o armată 
nu se poate improviza de azi pe mine şi nici în doi-trei ani, cit 
ar putea dura războiul. Franţa, singură, nu putea suporta presiunea 
unei covrişitoare superiorități numerice. Şi tocmai numărul avea 
menirea să-l suplieze împărăţia țarilor, cu nesfirşitul ei rezervor de 
forță vie: 170 milioane de populaţie !... 

ŞI iată că «tăvălucul» refuză să funcţioneze. Sub presiunea 
armatelor austro-germane, el este tirit peste pădurile virgine ale 
Beloviejei şi peste mlâştinile Pripetului, în spre inima Rusiei. Ni 
se spune că are nevoe de remontă, că peste 6—8 luni el va reveni, 
şi «puhoiul» se va revărsa peste Carpaţi şi pănă la țărmurile mării 
de Nord. 

O sută şapte-zeci de milioane de oameni !... Chiar cei mai opti- 
mişti, sau cei mai pesimişti, nu pot crede că Rusia este învinsă, ei 
explică înfringerile din Galiţia şi Polonia prin o trecătoare lipsă de 
muniții, care poate uşor fi înlăturată prin furnizările Angliei sau ale 
Americei, şi prevăd cu nădejde sau cu groază că, acest mic neajuns 
fiind înlăturat, lumea va asista la grozava desfăşurare a puterii 
moscovite, 

Sint dintre acei cari nici o clipă nu s'au îndoit că Rusia 
va fi biruită, Această convingere nu isvorăşte din vre-o credinţă 
mistică oarecare, ci e întemcintă pe cunoştinţa exactă a situaţiei 
peur ei Sege? aora de multe ori am avut prilejul să arăt cauzele 
weg? Za i multă vreme nu pot fi înlăturate, ale slăbiciunii 
n a imperiului de Nord. Acum mă voiu opri asupra ches- 
tiei speciale a numărului. 

Nu voiu stărui, în termeni generali, asupra faptului cunoscut, 


a 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR sie 


că numărul singur nu dovedeşte incă o superioritate militară, dacă 
nu se țin în seamă şi mulți alți factori. Japonejii, în 1905, au 
fost de trei ori mai puţin numeroșii decit Ruşii, şi totuşi au reuşit 
să dea o lovitură singeroasă imperiului rus, silindu-l să renunţe 
pentru totdeauna la năzuinţele de expansiune în extremul Orient. 
Aceiaşi Japoneji sint de zece ori mai puţin numeroşi decit Chi- 


net, dar imperiul celest nici astăzi, la două-zeci de ani după in- . 


fringere, nu îndrăzneşte nici măcar să se măsoare cu redutabilii săi 
adversari, 

Voiu arăta încă aci pur şi simplu că «puhoiul» rusesc nu 
există, şi nici n'a existat vreodată, decit în imaginaţia publiciştilor 
dintr'o anumită categorie. 

- Acest aparent paradox e un adevăr incontestabil, care reesă 
limpede ca lumina zilei din simpla analiză a datelor statistice, re- 
lative la populaţia rusească. 

Orice cercetător poate uşor constata că demografia Rusiei 
este inainte de toale caracterizată prin o enormă mortalitate şi 
prin o şi mai mare natalitate. 

Voiu reproduce mai jos datele cele mai recente, pe care le 
am là îndămină, In această privinţă !. 

Pentru anii 1910 şi 191], se constată în Rusia naşteri BE 
iar morţi 35, la mia de locuitori; pe cind în Franţa naşterile sint 
de 18, iar morile de 19, la mia de locuitori (in Franţa, în 1911, nu- 
mărul morţilor a întrecut pe acel al naşterilor cu 34.869), In Ger- 
mania, cifrele respective sint: pentru nașteri 20. iar pentru morţi 
17 la mie. d 

Din alăturarea acestor cifre rezultă că în Rusia mortalitatea 
este aşa de grozavă, in cit acolo, in comparaţie cu Franţa, în fie- 
care an mor cu zile ll oameni la mia de locuitori, iar în com- 
paraţie cu Germania, chiar peste 13. Dacă, natalitatea răminind aceiaşi, 
în Germania ar H existat mortalitatea din Rusia, orice creștere a 
populației s'ar fi oprit; iar în Franţa, în aceleaşi condiţii, în 
puţine decenii n'ar fi rămas în viaţă un singur locuitor. 

Situaţia este şi mai grozavă, dacă ținem seama numai de 
populaţia Rusiei propriu-zise, care cuprinde peste 70), din lo- 
cuitorii imperiului şi care e formată, înainte de toate, de blocul 
națiunii ruse, temelia imperiului, 

Rusia, în graniţele ei actuale, cuprinde şi regiuni locuite” de 


i Tonte cifrele din text, în lipsă de altă indicație, sint luate sau calculate 
după Statesman's Yea 300k, 1913, 


18 VIAŢA ROMINEABCĂ 


grupuri etnice care se află, relativ, la un înalt grad de cultură, 
cum sint Finlanda, provincile Baltice, Polonia, ete.. In aceste re- 
giuni, — in cea mai mare parte astăzi pierdute pentru Rusia, — 
condiţiile demografice sint mult mai apropiate de norma europeană 
şi astfel se moderează rezultatele, cind este luată în consideraţie 
întreaga populaţie a imperiului, fără deosebiri regionale. 

In Mulhall găsim date ceva mai vechi (ed. din 1903), cari 
ne dau următoarele cifre mijlocii pentru ultimii cinci ani, relativ 
la Rusia propriu-zisă : natalitatea 55,, şi mortalitatea 44, la mia 
de locuitori!! La nici un alt popor din Europa natalitatea şi 
mortalitatea nu ating acest nivel, 

Dacă in Franţa ar exista aceiaşi mortalitate, ca in popu- 
lajia rusă propriu-zisă, populaţia ei s'ar stinge în mai puțin de 
o jumătate de veac, şi chiar Germania, peste un veac, s'ar pre- 
face în pustiu, dacă, bine înţeles, natalitatea acestor două ţări ar 
râminea neschimbată. 

Totuşi în Rusia populaţia creşte cu o repeziciune vertiginoasă, 
cu aproape 2.000.000 de suflete pe an, din cauza extraordinarului 
său procent de natalitate. 

In adevăr, natalitatea în Rusia este mai mult decit de trei ori 
mai mare ca în Franţa şi aproape de două ori mai mare decit 
în Germania ! > 

Şi în Germania populația creşte repede, dar nu atit din 
cauza unei natalității excesive, cit din cauza unei mortalități 
reduse la minimum, mulţumită condiţiilor superioare de salu- 
britate publică, 

Din cauza acestui simplu fapt, a excesului de natalitate şi 
mortalitate, compoziţia populaţiei ruseşti se prezintă, din punctul 
de vedere militar, în condiţii cu mult mai defavorabile decit in 
Franţa şi Germania: la un număr egal de populaţie, în Rusia 
se numără aproape de două ori mai mulţi nevristnici şi invalizi, 
neapți pentru serviciul militar. Dacă la o sută de suflete populaţie, 
ee e ze, Franţa sau Germania ar putea înarma pănă la 15 

ni, Rusia n'ar put i 
eg gier pi ea scoate din o sută de locuitori decit 7 

Cu alte cuvinte, pentru Rusia e, relativ, de două ori j 
reu decit i | o? 
ege eg E sau Germania de a înarma un contingent 


seşti din punctul de vedere militar, ca rezervor de forță armată, nu 


1 Mulhall, — «Dictionary ot Statistics», — pag. 815. 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 19 


reprezintă în realitate decii cam 85 de milioane populație 
franceză sau germană !... - 

Astfel fiind lucrurile, e evident că chiar din punctul de vedere 
pur numeric nu poate fi vorba de un «puhoiu» pe care l-ar sug- 
gestiona cifra de 170 de milioane a populaţiei. Acest fapt ne 
explică şi pentruce, în ultimul timp, printre prizonierii ruşi se 
găsesc atiția tineri de 18 şi chiar de 17 ant, —un indiciu sigur 
al epuizări materialului omenesc, 

Dar situaţia este şi mai gravă pentru imperiul rus, dacă luăm 
in consideraţie şi alți factori ai forței militare. 

Pentru puterea militară a unei țări are şi mai multă insem- 
nătate, decit materialul omenesc disponibil, energia productivă a 
unei naţiuni, puterea ei economică. La ce e bun un număr cht de 
mare de soldaţi, dacă ei nu pot să fie înarmaţi la înălțimea ce- 
rinţelor tecnicii moderne? O armată neaprovizionată la timp şi 
cu tot ce-i trebue, nu e decit o hoardă neputincioasă. 

Putem găsi un criteriu sigur pentru puterea economică a 
unei țări, în cifra comerțului ei exterior, care ne poate da măsura 
şi a energiei sale productive şi a avuţiei generale. 

Comparaţia insă, în această privinţă, dintre Germania şi Rusia, 
e cit se poate de suggestivă. lată ultimele cifre pe care le am la 
îndămină : 

Comerţul exterior al Rusiei, — export şi import, — se urcă, în 
1910 (tot după Statesman's Year-Book, 1913), la 2.533.500.000 de 
ruble, adică la vre-o 6Y, miliarde de franci; iar comerţul exterior 
al Germaniei (1912) la 943.050.000 de fure sterlinge, adică la 24 
miliarde de franci, Cu alte cuvinte, în cifre absolute, puterea eco- 
nomică a Germaniei e de patru: ori mai mare decit a Rusiei. 

Dacă însă ţinem seama de populaţie, constatăm că pentru un 
cap de locuitor în Germania comerțul exterior se cifrează la vre-o 
385 franci, iar in Rusia numai la vre-o 39 de franci ; adică energia 
economică a Germanului e aproximativ de zece ori mai mare decit 
a Rusului L.. 

Pentru cei neiniţiaţi, poate părea extraordinară şi de necrezut 
această diferenţă, între două popoare «civilizate», Dar e uşor de 
lămurit, că puterea productivă a unei ţări atirnă şi de nivelul 
general de cultură şi de utilarea acestei ţări. În ce priveşte nivelul 
general de cultură, putem fi pe deplin luminaţi cu două cifre: la 
mia de recruți în Germania, se numără numai 0,5 (o jumătate) 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


analfabeți, iar în Rusia 6201. Ceia ce înseamnă că ştiinţa de carte 


e în Germania de 1240 de ori mai răspindită decit în Rusia ! 
In ce priveşte utilarea, rolul esenţial Il joacă forja mecanică 


în maşini cu aburi, de care dispune o țară. Un vechiu statistician 
englez spune în această privință: «Puterea aburului face astăzi 
ca un singur om să lucreze tot atit de mult cit puteau lucra abia 
120 de oameni acum cinci-zeci de ani. Aburul, pentru o livră 
sterling, produce tot atita cit ar costa 160 de livre prin muncă 
manuală 2». | 

In «Dicţionarul» lui, la aceiaşi pagină, găsim următoarele cifre 
pentru 1896: Germania în acel an dispunea de 8.080.000 de cai 
putere, iar Rusia numai de 3.100.000. Prin urmare, pe atunci, la 
o sută de locuitori, Germania avea 16 cai-putere, iar Rusia numai 
2,3, — adică de D ori mai puţin! Dar progresul economic al Ger- 
maniei datează mai cu seamă dela 1896 incoace (de atunci co- 
merțul ei exterior e mai mult decit dublat), N'am date mai nouă 
la îndămină în această privinţă ` dar nu vreau să fac un studiu de 
economie politică, ci numai să ilustrez cauzele enormei superiorităţi 
economice a Germaniei, 

Aşa dar, pentru Rusia, nu numai din punctul de vedere pur- 
numeric e de două ori mai greu decit pentru Germania să ridice 
un contigent de recruți, dar în acelaş timp e, relativ, de zece ori 
mai greu de a preface pe aceşti recruți într'o armată modernă, şi 
de a menţine, în timp de campanie, capacitatea ei de luptă. Pentru 
a se război însă cu şanse de succes împotriva Germaniei, Rusia nu 
poate da armatei sale nici armament mai inferior, nici aprovi- 
zionare în muniții mai redusă, în cantitate sau în calitate, 

De aci, oricine poate să-şi dea seama că faimoasa «lipsă de 
muniții» nu este un fenomen trecător, şi nu poate fi înlăturată cu 
ușurință, cum işi inchipue strategii amatori. 

Acest adevăr se poate învedera şi mai bine pe altă cale. 

La începutul războiului, un cunoscut economist rus, in or- 
ganul profesorilor din Moscova, «Ruskia Viedomosti», evalua intreg 
venitul naţional anual, adică tot ce poate produce munca, în toate 
nare e? activitate economică întrun an în Rusia, la 30 miliarde 
eier d in acest produs al muncii naţionale, bugetul statului 
mg rep: Beien aproape 10 miliarde, Cheltuelile 

ei se ridică la 50—60 de milioane, — 


i Hickmann, — «Atlas universels, tab 
2 Mulhall, — loc, cit., pag. am. ` Se 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR a 2 


ceia ce reprezintă o sarcină de vre-o 18—20 de miliarde pe an. Cu 


alte cuvinte, dacă Rusia ar trebui să ducă războiul cu propriile ei 


mijloace, întreg venitul naţional, — chiar dacă am presupune, ceia ce 
este vădit cu neputinţă, că în vreme de războiu producţiea na- 
țională n'a scăzut, — abia ar ajunge peniru bugetul ordinar al sta- 
tului şi pentru cheltuelile de războiu. Pentru consumaţia populaţiei 
de 170 de milioane n'ar mai răminea nimic, nici măcar o bucată de 
pine, nici un fir de aţă. lar dacă ne dăm seama că producția a trebuit 
să scadă, în cazul cel mai bun, cu vre-o AR, — fie numai din cauza 
milioanelor de forță muncitoare sustrase activităţii economice, — chiar 
dacă întreaga populaţie a Rusiei mar mai consuma nimic, toată 
munca națională fiind consacrată exclusiv nevoilor statului şi ne- 
cesităților de războiu, încă n'ar ajunge vre-o 6 miliarde pe an, 
pentru aceste trebuinţe. În realitate, întru cit abstenţiunea totală a 
populaţiei nu e cu putință, Rusia are nevoe, cit timp va dura râz- 
boiul, de cel puţin 15 miliarde pe an, care să-i vie din afară, — 
cu atit mai mult cu cit acest Imperiu chiar in timp de pace 
trăeşte de azi pe mine, cu ajutorul miliardelor franceze, şi nu 
dispune de imensele rezerve ale Germaniei. 

Imprumut extern ? Iarăşi nădejdea la miliardele franceze şi 
engleze? Ministrul de finanțe al imperiului călătoreşte mereu 
dintr'o capitală aliată în alta, bate smerit la uşa lui Rotschild, 
dar nu reuşeşte în măsura necesară, şi nici nu poate reuşi. 

In adevăr, un împrumut internaţional nu se poate realiza prin 
trimiterea monedei. ŞI noi am împrumutat miliarde din străinătate, 
dar introdus-am noi vre-o dată un ban? Intreg stocul metalic al 
Franţei sau al Angliei se urcă la 2—3 miliarde cel mult pentru fiecare, 


„ şi de el aceste ţări au nevoe pentru asigurarea operațiilor financiare 


proprii. Orice imprumut extern se reduce la importul mărfurilor de 
care o țară are nevoe şi care sint plătite în anuităţi, tot prin 
mărfuri care se exportă, Aşadar un împrumut extern presupune 
inainte de toate o anumită activitate economică şi raporturi de 
schimb comercial, In Rusia însă, exportul comercial a încetat, se 
poate spune, cu desăvirşire. Cursul rublei a scăzut, cu toate expe- 
dientele visteriei, cu Ai, Intreaga viaţă economică este paralizată. 
Chiar bunăvoința lui Rotschild în aceste împrejurări nu mai poate 
face aproape nimic pentru Rusia. Nici mijloace financiare, nici mu- 
niții ca să pună din nou în mişcare «tăvălucul» rusesc, din cauza 
aceasta n'au de unde veni. Departe de a putea duce războiul 
«până la Urali», pe fiecare lună colosul rus se aproprie de isto- 
vire desăvirşită. 


"9 


22 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Şi prin aceasta, întregul plan de acţiune al Impătritei Inţe- 
legeri s'a dovedit irealizabil, 

Rusia nu poate birui, 

Dealtfel victoria Rusiei ar face de minciună toate invățămintele 
Istoriei. Cum? Un organism politic ruginit, o despoţie orientală, un 
popor atit de inapoiat din punctul de vedere cultural şi economic 
cum este Rusia, să poată triumfa asupra unei națiuni în plină 
ascensiune, ajunsă la culmile progresului tecnic în. toate ramurile 
de activitate, — asupra unei naţiuni care a contribuit atita la te- 
zaurul comun al ştiinţei şi al gîndirii? 

Atunci cultura n'ar mai fi un indiciu de superioritate, Şi 
acest rezultat n'ar fi numai contrar invățămintelor Istoriei, dar şi 
adevărului biologic elementar, în ce priveşte condiţiile de succes in 
lupta pentru existenţă. Progresul general al omenirii ar fi com- 
promis printr'o astfel de constatare, 

Vădit că combinaţiile politice, intemeiate pe o asemenea 
răsturnare a tuturor adevărurilor, n'au nici o nădejde, 

Dar Franţa şi Anglia? 

In coaliția anti-germană, cum am arătat, Franţa şi Anglia nu 
sint factorii principali de forţă. Ele însele şi-au clădit speranţele 


A 


de victorie pe concepțiă greşită şi anti-istorică asupra puterii mi- 
litare a imperiului rus. 
Această putere fiind imaginară, victoria nu va fi de partea lor. 
Pe cimpiile Poloniei şi ale Curlandei, Hindenburg şi Mackensen 
au făcut critica istorică cea mai Drobatorie 


EI 
rg CH 


y 


Desigur, Anglia şi Franţa au resurse imense. Şi dacă Rusia 
nu poate birui, dacă ea nu-şi poate îndeplini rolul ce i s'a fixat 
ea pr cel puţin să fie salvată de aliatele ei, 

, ar ajunge oare aceasta pent justi i 
raţiei unioniste» la noi? ta Vp Nr Ee 

În interesul argumentării, voiu fi foarte larg. Să zicem că 
mulțumită ajutorului dat de Franţa şi Anglia, «Rusia va reveni» ; 
va respinge armatele năvălitoare, cu sacrificii imense bine înțeles, 


va apărea din nou în Prusia orientală şi i i 
i şi în Galiția. 
şi armatele franco-engleze vor fia. Să zicem că 


Belgia, din Alsacia-Lorena. Rå 
an şi jumătate. Cită vreme va trebui 
şi armatele aliaţilor vor trece peste Vistula 
Incă un an şi jumătate sau doi? Să zice 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 24 


Ungaria se vor recunoaşte învinse, că vor fi gata să închee pace, 
să renunțe la Alsacia-Lorena, la Galiția... 

Ajung toate acestea pentru a justifica acțiunea «federaliştilor ?» 

Ca să putem avea Ardealul, Austro-Ungaria trebue să fie des- 
membrată, Şi ce desmembrare? 

In primul rind, Rusia va pretinde bine înţeles Galiţia, cu o 
populație de 8 milioane locuitori. In al doilea rind, Italia va cere 
Trentinul, Triestul, Istria, o parte din Dalmația : 3—4 milioane de 
locuitori. În al treilea rind, nenorocita Serbie va trebui să capete 
Croaţia şi Slavonia, Bosnia şi Herţegovina, restul Dalmației şi cel 
puţin o parte din Banat: alte 5—6 milioane de locuitori, i 

Şi numai la urmă ar putea veni şi rindul Rominiei pentru 
a cere provinciile locuite de Romini, cu o populaţie totală de vre-o 
D milioane (în unele regiuni din aceste provincii locuesc şi nume- 
roşi străini). 

Astfel Austria ar trebui să piardă peste jumătate din terito- 
riile ei, cu vre-o 25 sau poate chiar mai multe milioane de popu- 
laţie, şi să fie îndepărtată de țărmul mării! 

La acest rezultat însă nu se poate ajunge numai prin simplă 
biruinţă. Ca el să fie cu putinţă, ar trebui ca armatele ruseşti să 
ajungă nu numai la Lemberg sau Przemysl, dar şi la Budapesta, 
Viena, Berlin, ca Germania să fie cu desăvirşire strivită şi redusă 
la neputinţă, armata ei nimicită, tot teritoriul ocupat, formidabilele 
cetăţi dela apus şi dela răsărit doborite, populaţia întreagă redusă 
la desnădejde. 

Mai poate fi un naiv astăzi care să creadă, în urma marşului | 
triumfal al oştirilor imperiale pănă la Duna şi afluenții Dniprului, 
că astiel de soartă mai poate amenința Germania ? 

Şi mai poale cineva să creadă că, —în urma încercărilor 
acestui războiu, dacă Austro-Germanii, după 2—3 ani de lupte in- 
dirjite, recunoscindu-şi infringerea, ar renunţa la Curlanda, Lituania, 
Polonia, Belgia, dacă ar părăsi teritoriile ocupate din Franţa şi ar 
mai ceda, să zicem, pe deasupra Galiţia şi Alsacia-Lorena, — aliaţii 
totuşi n'ar primi aceste condiţii de pace şi ar consimţi la alte jertfe 
de singe şi de miliarde... ca să ne dea nouă Ardealul! 

Sper că mai sint în această ţară atita judecată şi simi al rea- 
lităţii, ca să nu mai insist, 


Atunci 7... 
Dacă alianța noastră cu Rusia ne-ar duce astfel spre un de- 
zastru sigur, să răminem neutri ? Pentruce? 


24 VIAŢA ROMINEASCA PIX 
Treizeci de ani ne-am pregătit de războiu Impotriva Rusiei. 
Generaţii întregi au trăit în credinţa că un triumf al Rusiei 

ar constitui o primejdie de moarte pentru statul şi neamul ro- 
minesc. 

Toţi oamenii noştri politici, fără excepţia celor dela «Federaţia 
Unionistă», au impărtăşit această credinţă. 

Au greşit ei, atunci? Dar in cazul acesta ce încredere putem 
avea noi astăzi în judecata lor? 3 

Greşală ori judecată dreaptă, această politică cu atita stăruință 
urmărită de toate guvernele, până în ziua Consiliului de Coroană 
din lulie trecut, a creat o situaţie de fapt care nu ne lasă nici o 
alegere. Cum am spus la începutul conflictului : «a porni în războiu 
impotriva Puterilor centrale e pentru Rominia o imposibilitate mo- 
rală şi materială», 

Tot ce s'a intimplat de atunci incoace, a confirmat tot mai 
mult acest adevăr, — şi aşa va răminea pănă la sfirşit, 

Astăzi, de pildă, se vorbeşte foarte mult despre «încercuirea» 
noastră, Dar această încercuire a existat dela început, în cazul cind 
am fi mers impotriva Puterilor centrale, fiindcă ea nu este decit 
rezultatul fatal al alăturării Bulgariei la politica Puterilor centrale. 

Dar acum oricine poate vedea că Bulgaria era ciștigată pentru 
această politică din prima zi a războiului. Scriitorul acestor rinduri 
a afirmat de atitea ori că Bulgaria nici nu poate face altă politică, 
precum n'a putut face alta nici Turcia. 

ŞI dacă «incercuirea» face cu neputinţă acţiunea impotriva 
Puterilor centrale, această imposibilitate a existat totdeauna şi, în 
mare parte, ea este rezultatul voit al politicii noastre tradiţionale. 

Pentruce- dar să nu ne intoarcem la tradiție? Ca să facem 
plăcere Ungurilor, cari ar dort să ne vadă incăeraţi cu Germanii ?.. 

Acţiunea noastră nu poate fi eficace decit impotriva Rusiei. 
(In cazul acesta am avea şi granițele deschise pentru exportul nostru, 
situația financiară consolidată, belşug de muniții). 

Rusia este înfrintă. 

Putem grăbi desnodămintul acestei lungi tragedii. 

Dacă dela inceput alegeam această singură cale ce ne-a fost 
deschisă, in conformitate cu toată istoria noastră, cu interesul nostru, 
cu datoria noastră, aruncind împreună cu Bulgaria şi Turcia două 
milioane de baionete mai mult pe frontul oriental, războiul era de 
mult terminat. Pentruce acum să luăm asupra noastră din nou pă- 
catul prelungirii masacrului mondial ? 

Avem aşa de mare oroare de Basarabia 3. 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR ` o 

Am auzit un argument, asupra căruia trebue să mă opresc puţin: 

Quadrupla-Inţelegere înfrintă se va pregăti pentru un nou 
războiu şi 300 de milioane vor birui pe cele 150, la urma urmei, 

Ah, doamne! 

Să nu mai vorbesc de ceia ce se va intimpla în Rusia în urma 
unei infringeri atit de grozave. Să las la o parte întrebarea dacă 
omenirea ya mai putea tolera o repetare, după un scurt răgaz, a 
acestei monstruoase băi de singe. Dar de unde „această credinţă 
în eternitatea alianțelor ? éi 

Fără a face îndepărtate excursii istorice, acum zece ani Ja- 
ponia, aliata Rusiei de astăzi, ducea războiu crîncen împotriva el. 
lar Anglia, altă aliată, indemna pe duşmanul lor comun din războiul 
actual, Germania, să atace Impărăţia țarilor pe la spate. Dar chiar 
acum trei ani, Bulgarii în alianţă cu Sirbii se războiau împotriva 
aliaţilor lor de astăzi, Turcii... | 

Şi aş putea să prelungesc aceste pilde la nesfirşit. 

Alianţele se fac şi se desfac după interese reale, nu după fan- 
tezii, Şi în urma cataclismului mondial prin care trecem, faţa lumii 
va fi atit de schimbată incit desigur vom asista la o altă „combi- 
nație de interese şi la o nouă repartizare de forje. Unii din fraţii 
de arme din războiul actual se vor invrăjbi, iar duşmanii se vor 
infrâţi. Şi nici n'ar fi excesiv de greu să întrezărim orientările nouă, 
în atirnare de rezultatele războiului, în politica internațională a 

igeranţilor actuali. 
ee, Ki E ştie dacă Rusia, pierzind Curlanda, Polonia şi Basa- 
rabia, silită să renunţe pentru totdeauna la clauzele Testamentului lui 
Petru-cel-Mare în actuala lor concepție, nu se va afla atunci în 
adevăr În acelaşi lagăr cu noi ?... 
Dar... «ajunge pentru fiecare zi răutatea ei»... 


C. Stere 


Femei, între ele 


OCHII 


Totdeauna trăgeam de trei ori şiretul ca să ridic transparen- 
tul. Prin fereastră se vedea intreg orizontul, micul orizont prins 
între două povirnişuri răpezi. Pretutindeni în zare coline împădu- 
rite, apoi livezi strimte, terase de flori unduiate, bănci colorate 
proaspăt, vile de forme variate şi bizare, sticlind ici-colea prin- 
tre brazi plantați, — vederea aproape întreagă a unei mici Sinti, 
uni belneare, 

Intre douăsprezece şi două, mica ripă se aprindea de căldură. 
ţi puneni intrebarea consolatoare : Cum o fi acum la oraş? 

Acum însă era ceasul cind nu se răcoreşte încă, dar cînd 
o poală de umbră se aşterne ca un cort, în soare plin şi ârzător. 

De douăzeci de zile la “ora aceia, după un lung «farniente» 
după un somn absolut al activităţii fizice şi cerebrale, mă îmbră- 
cam pentruca invariabil, aproape mecanic, scoborind cele două- 
trei trepte ale anexei de otel, în formă de chalet silvic, pe care 
o locuiam, trecind prin aleia ermetic închisă de plantaţii care-l 
ascundea de tot, conturind o potecă sinuoasă care noaptea era 
aproape sinistră,—să ies pe terasa unde, in sunete alternate şi u- 
neori învălmăşite de muzică militară şi lăutari, să fac la fel cu 
ceilalți o plimbare de imbecilitate curativă, în lungul terasei, de 
pe care fiecare ploicică de munte tira la vale nisipul aducind 
pete roşietice din milul ripelor. Lingă acelaşi stilp electric prin 

coincidenţă ne ingrămâdeam pentru a apuca o gazetă cu senza- 
tionale veşti, care alimentau îmbelşugat inteligenţa noastră „esti- 


FEMEI, ÎNTRE ELE ar 


vală şi convorbirile noastre inepte, E cert că stupiditatea, în fapte 
şi concepţii, este un apanaj al mulțimii. 

Oamenii grupaţi formează totdeauna o mică individualitate im- 
becilă în actele şi ideile ei, şi numai omul izolat se poate înălța 
până la cele mai bune măsuri ale lui, - 

Azi, cu mina încă pe şnurul storului de pinză, simţeam in- 
grijitorul simptom al unei rebeliuni împotriva programului con- 
sacrat. Mersul lin al insănătoşirii prin atrofiere şi mediocritate, 
era interceptat subit de un act de voinţă: nu vream să ies pe 
terasă. O desbatere scurtă, apoi o mulțumire mare, o cuprindere 
de linişte, de odihnă, o heatitudine desproporţionată cu micul act 
de independenţă : voiu râmine ! Sub geam, coloanele scurte ale te- 
rasei, largă numai cit o cameră deschisă ce se intindea în faţa 
clădirii, mi-au determinat gindul obscur. 

Am ales din ochi colţul de umbră, locul preferat şi scaunul 
de trestie cu scăunaş sub picioare. De undeva, dintr'un fund rä- 
văşit de geantă de călătorie, am luat un lucru inceput, un lucru 
fără destinaţie tirit din loc în loc, — pretext minilor obosite sau 
leneşe. Unul din acele mici gheme, cam îngălbenite cu o floare 
de dantelă prinsă în igliță, care râmine şi se găseşte melancolic 
cit de tirziu, printre neinsemnatele fleacuri ce alcătucsc înconjurul 
existenței feminine. 

Sint şi haine de acelea a căror fişie subțire atirnă într'un 
colţ de cuier, fără pretenţie. Ele nu cer atenţii deosebite, in- 
grijiri speciale, nici nu ne încreţese fruntea la orice sbircitură a 
stofei ; intermediare între haina de casă şi cea de primit, cu forme 
indecise, cu destinaţii multiple, ele cer numai două minute ca să 
te imbrace. i a 

Au culori neutre şi pacifiste, albastruri docile care se intu- 
necă în umbra odăii şi se moae la lumină. 

Cu un ceas şi jumătate de economie a toaletei şi cu un 
peplum ca liliacul veşted, am eşit deci să iau posesia colţului 
meu. Egoismul e însăşi plămada noastră firească ; cu o elastici- 
tate imediată transpunem tot interesul, toată bucuria, tot idealul 
pe dorința noastră capricioasă, Imi abătuse acum pănă în cele 
mai mici detalii să-mi desăvirşesc confortul la care aspiram în 
instalația mea de repaos. - 

Dar duşmanii ne pindesc pretutindeni; nu eram singură. 
La o mäsuță de pai, țâsută albastru cu galben, doamna Ledru, 
vecina mea de odae, lucra placid. Avea cele două colțuri de 
timple castanii, netede ca totdeauna, rotogolul ei de coadă bine 


E? VIAŢA ROMIÎNEASCĂ 


pieptănată, rochia carelată cu guler alb, şi fața ei sanguină. 

Doamna Ledru este între două vriste,—cu aspectul cuiva care are 

mulţi ani siguri de traiu înainte, cu abdicarea voluntară la tinereţă. 

Elvețiană şi văduvă. Ca elveţiană se imbracă disgraţios, cu o 
premeditare parcă in tot detaliul toaletei, de a lua şi hainei şi cor- 
pului orice farmec. Şi e văduvă! Aci o ostilitate secretă mă se- 
pară de d-na Ledru. Gimnastica mea predilecţă şi totdeauna reu- 
şită, de a clasifica la prima vedere orice eşantilion care îmi cade 
sub observaţie, stabilise că d-na Ledru trebuia să fie fată bătrină, 
— un produs elveţian cu totul diferit de ceia ce reprezintă această 
speţă socială în alte ţinuturi, 

Dar d-na Ledru se incăpăţina să fie văduvă, Frinturi de acelea 
de vorbe pe care nu eşti sigur cind şi de unde le-ai auzit, stabi- 
Jean in mintea mea la cazierul foarte sumar al d-nei Ledru că avu- 
sese un menaj fericit şi că era neconsolabilă. Niciodată nu mă 
oprisem cu mintea prea mult asupra problemei: «concepția ma- 
trimonială a d-nei Ledru». Moravurile hinduşe îmi erau mai acce- 
sibile decit felul acesta de fericire şi durere, deopotrivă de incolore. 

O mulțime de ginduri şi aspirații, care formau în mine plat- 
forma cunoştinţelor şi materialul existenţei, se nimiceau cind le 
apropiam de atitudinea d-nei Ledru în faţa vieţii. 

Sguduirile pasionale, luptele, sfişierile lăuntrice, gelozia, cor- 
tejul întreg al iubirii cu jocurile lui de dublă pantomimă a durerii 
şi desfătării, păreau deodată noțiuni bizare cind i le asociam. Cu- 
vintul «contract» mi se infäfişa solid şi paşnic, iar scurta mea an- 
chetă, totdeauna enervantă, asupra menajului Ledru, se oprea cu 
exasperare la capitolul acelui fel de raporturi care sini la baza aso- 
ciajiilor mixte, pentru fondarea unei familii. Azi, ca de obiceiu, cu 
o obsesie dezesperantă privind pe d-na Ledru, îmi era cu nepu- 
tinţă s'o pot asocia acelei imagini precise, din misterul care con- 
meet ie principiu universal, Şi această incapacitate a mea 

bi $ $ 
sc? gie un acid sentiment de aversiune pentru inofen- 

D-na Ledru n'avea copii; asta, cel puţin 
Nici o probă tangibilă a trecutului nu-şi anale peste 
Desigur femeia asta primise cu calm fericirea şi suportase cu E 
semnare nenorocirea, de 

Avea poate sprijinul vre-uneia din acele religii, | 
Ardei problemele vitale pentru a se uşura aer ani de 
rile lor? Sau poate un lung atavism de existenţe simetrice, 


FEMEI, ÎNTRE ELE 29 


care işi construesc edificiul vieții şi îl surpă ca pe un joc de cu- 
buri, îi da această formulă ? 

Avea mişcări tacticoase dar uşoare, două mini puhabe dar 
neexpresive, inadins parcă făcute să mişte din loc obiectele, cu 
gesturi pozitive şi îndeminatice. Două mini care desigur ştiau în tot 
minutul ce vor şi nu se incurcau ca altele, uitate într'un gest ri- 
dicol la mijlocul drumului intre idee şi scop, întrerupte de ademe-- 
nirea cine ştie cărui vis de-o clipă, — avea două mini temperate, 
nu prea ferbinţi pe lucruri reci sau prea reci pe cele calde: două 
mini cuminţi. 

Lucra întotdeauna. Nu cred să-mi fi spus nimeni, dar e sigur 
că hotărise să umple golul definitiv al existenței cu această ocupaţie. 

Ideia că respectă duminicile, ideia vidului ferial, îmi pricinuia, 
mie, o scurtă durere, pe care ea poate n'o simțea niciodată. 

Lucra cu croşetul subțire de os minuni albe ca zăpada, cu 
o lină cum parcă nu mai văzusem alta, lucra boneţele cit pumnul, 
in golul cărora sclipeau parcă chipuri mici şi nevinovate, lucra ja- 
cheţele cu minici de păpuşă în curba cărora simţeai viaţa brațului 
mic de carne trandafirie, aluatul crud şi plăpind în care zi cu zi 
se va desăvirşi fiinţa minunată a patimilor. 

Şi minile ei cuminţi, — de fată bătrină, cu obrajii cam moi, 
cu ochii albaştri-spălăciţi, fără răsfringeri, ca nişte simple instru- 
mente de înregistrare a lumii exterioare, — minile ei puhave aveau 
un dar ciudat şi magic de a da contururi şi forme vii acelor mi- 
niaturale veştminte ale primei copilării, a evoca trupul fraged de 
pelală şi gingăvitul ciudat şi supărător în nedesluşirea lui, care nu 
e nici plins nici ris, e şi durere şi bucurie şi gemât şi cuvint, e 
preludiul obscur al muzicei simţirilor viitoare. 

Privind la d-na Ledru îmi abătuse şi mă plictisea curiozita- 
tea: în ce fel putea ea înțelege pe Fedra, Macbeth, Electra, Othel- 
lo, — pecind muzica din parc arunca o frază din turmentul unuia 
din acei eroi care au rupt zăgazul meschinelor echilibruri ale vieţii. 

Eram hotărită însă să nu-mi tulbur cu nimic repaosul şi am 
acceptat cu o resemnare aproape simpatică prezenţa discretă a d-nei 
Ledru, care scotea din sacul ei de lucru, cu gesturi metodice, di- 
ferite unelte de os de care se servea cu o sistematică precizie 
şi calmă hărnicie care, în zilele mele de nervozitate, avea darul să 
mă scoată din răbdare ca şi imuabilitatea barometrică a bunei sale 
dispoziţii. 

Pe cele trei trepte de piatră ce scoborau în parc, se urca 
acum, privind surizătoare înapoi la copilaşul palid şi rachitic imo- 


30 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 
bilizat in tristul lui cărucior, cea mai delicioasă bunică ce poate 
fi sub soare, ocupaţia amoroasă de diletant şi artist a sufletului 
meu de romancier din zilelele acelea de pace covirşitoare: d-na 
M. — nume străin — soţia unui belgian, o romincă de cea mai a- 
dorabilă specie. 

Inaltă, elegantă, cu mersul uşor unduiat, oprit parcă cu vo- 
injă dela mişcări precise, cu părul alb ce părea un lux, o cute- 
zătoare cochetărie de femee frumoasă, cu trăsături fine, cu ova- 
lul bogat, cu gura întinsă intrun are plăcut de un suris impre- 
cis ce se nuanța după împrejurări, cu ochi strinşi de pleoape, 
dar nespus de expresivi cînd uneori D se ţinteau drept în faţă. 
Avea un parfum de graţie şi mister, nu misterul existenjelor com- 
plicate ci misterul vieţii sufleteşti adinci. 

Părea a juca, cu o uşoară ironie şi cu acea perversă atrac- 
jie a tinereţii voluntar deghizate, un rol capricios de bunică. 

Nevoia mea absolută de a-mi ocupa sufletul cu o pasiune 
inocentă îşi alesese de obiect pe aristocratica mea vecină, cu care 
dozam progresele printr'un salut, un cuvint în treacăt, o mingi. 
ere dată copilului, 

Studiul femcii mi-a părut totdeauna mai interesant decit a) bar- 
batului, fiindcă la barbaţi faci Inconjurul faptelor şi faptele sint 
rareori prea interesante, pecind femela are o rezervă bogată de 
material sufletesc, în căutarea căruia poți pleca într'o aventuroasă 
cercetare plină de surprize, 

Cu un suris foarte îndrăgostit am împins în faja mea un 
comod fotoliu de trestie, cel mai odihnitor, acel pe care şi-l ale- 
gea ea de obicelu. X 

Şi d-na M. s'a aşezat cu mişcările distrate ale cuiva care, 
cu o secundă inainte, nu ştia că va lua hotărirea de a sta acolo. 

Farmec al gusturilor neinsâmnate ! Obiceiuri mărunte ale 
fiinţelor ce imi sint dragi prin liberă alegere, — obiceiuri pe care 
ni le aşezăm pe veci în misteriosul tezaur al inimii ! 

S welt gata pe care nimic şi nimeni nu-l poate rupe 
| t e odae pe care nici o dărimare nu-l poate ni- 
mm paşi pe nisip pe care nimic nu-i şterge, glas al cărui tim- 

DI sună ca un leit motiv perpetuu, spirale de fum încremenite 

în alambicul suvenirii, mic palrimoniu impalpabil care fuge de 

sub lama neputincioasă a scalpelului, odată cu problema vieţii! 

Ce frumoase şi dulci cămine de odihnă au trecătorii oaspeţi care 

au ştiut să rupă obstacolul dintre ei şi noi, ce calde încăperi mo- 

bilate cu urmele lor îndrăgite şi sărutate de gura dulce a amintirii! 


PEMRI. ÎNTRE ELE a 
Am vorbit d-nei M. de soare, de ploae, de bae, de nepo- 
țelul infirm, şi de simpatia mea feminină, — un sentiment foarte 
fin, fiindcă o femee cind poate admira sincer pe alta, are mij- 
loace mai mari de a-i aprecia calităţile. li contemplam cu simpa- 
tie acea ciudată frumuseţă de toamnă, parcă şi mai delicată acum, 
“cu tonurile de petale stinse ale Tei, cu trupul admirabil sub vä- 
luri fumurii, culoare pe care o adoptase eleganța simplă şi volun- 
tar cernită a încintătoarei femei ce părea câ se înconjură de me- 
lancolia veştmintelor cenuşii, pentru a armoniza cu delicatul a- 
pus al vieţii. 

D-na M. după o ultimă desmierdare trimisă spre cărucior a 
scos din sacul ei inchis cu o ramă de argint vechiu, cizelat in- 
tr'o stranie emblemă de şopirlă, a scos cu mini leneşe ce păreau 
a cere odihnă, un obiect de artă mic, ca o batistă fină. Zi după 
zi cu gesturi ce păreau artificiale, infingea în pinza argintie poc- 
zia mătăsurilor cu culori stinse, ca şi mişcările încet - voluptoase 
ale degetelor prelungi şi pale, culori care păreau numai sufla- 
rea comprimată a unor culori prime, tot aşa cum gesturile ei pă- 
reau expresia inăbuşită a unei vieţi mai puternice, 

Lucra acum ca Penelopa, un basm neisprăvit pe lumea u- 
nui patrat micut de pinză argintie. Minile ci lungi, de care eram 
înamorată, minuiau acul, ca şi cum ar fi săvirşit un act umilitor 
pentru ele; păreau făcute Inadins să ţină fildeşul unui evantaliu 
pe vre-o pinză superbă din timpul Renaşterii. 

Uşa terasei se dete in lături şi în costum prea evident 
sportiv, cu o rachetă în mină, cea mai modernă fată a staţiunii 
se afla, din cauza acestei schimbâri de program, în faja unei 
lungi după-amiezi de plictisală, 

Specimenul acesta de „fecioare tari“ Imi plac tot aşa de pu- 
Dn ca ingenuele falşificate. In genere socotesc epoca dintre a- 
dolescența melancolică sau sburdalnică a fetei şi pănă la câăsă- 
torie, ca una din fazele cele mai puţin avantajoase ale evoluţiei 
feminine, ca una din situaţiile cele mai falşe ale femeii în soci- 
tate şi mai ales ca un rol greu de ţinut, 

Eu, ou o dureroasă perfecție de exagerare a senzibilității, 
am avut totdeauna în faza asta o jenă pentru ceia ce ignoram 
din viaţă şi o stinjenire din obscurul ei presentiment, față de 
acei care ştiau ce cer dela mine. O infirmitate în a cărei speculă 
nu m'am complăcut ca turma, o nedesăvirşire tranzitorie, un ob- 
stacol între cimpul luminos al înţălegerii şi mine, ceva ca o prizmă 
de reformare a cunoștinței şi în cele mai bune minute o aro- 


ER VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


mire lincedă sau noţiunea unei boli pasajere, Acele care adoptă, 
pentru trecerea acestei desavantajoase punți, atitudini masculine, 
sfruntare gălăgioasă, sporturi violente şi flirturi, îmi sint cu atit 
mai inamice cu cit lucrează la distrugerea sacrei feminități, a 
farmecelor ei fragile, prin abdicarea puterii ce rezidă în însăşi 
slăbiciunea feminină, care e ca o coardă subțire, mereu întinsă, 
gata să se rupă, dar — prin elasticitatea ei — pururi învingătoare, 

Patru femei la un loc, dintre care cea mai tinără, într'un 
fel oarecare, era «Mamina», — aşa o chema cu pasiune copilul 
bolnav. 

O tăcere aproape neîntreruptă deocamdată, până se dedau 
minile pe rostul lucrului, pănă se legau firele deosebite şi depăr- 
tate în drumurile lor, a unor fiinţe adunate acolo de intimplare, 
în acea relativă familiaritate dintre locuitorii aceluiaşi coridor de 
otel, 

Patru femei la lucru — patru femei la vorbă, natură impre- 
jur şi oameni in preajmă! 

Departe alte locuri şi alte lumi, dublele peizaje prezente şi 
ubsente ale orizonturilor dinăuntru şi dinafara noastră, 

Lucrul acela de mină, mai tirziu va cuprinde în arcuirea 
frunzelor de palide mătăsuri, în moartele petale de ibrişinuri car- 
minate, tot ce era in preajma ochilor şi în mişcarea sufletelor 
din clipele acelea. 

Oameni, drumuri, frunze, cuvinte, le va închide impulsul 
minii, Acel petic de lucru fără viață va conţine chipurile ce 
ne-au trecut pe dinainte şi au pătruns prin oglinda ochilor la 
cirma degetelor care îndreptau firul, trecătorii potecilor şi ai min- 
lii vor fi în fiecare punct mai apăsat şi tot aşa şi nepăsarea de ci. 

În cugetarea liniilor trase de acul uşor în slova firului des- 
trămat de matasă translucidă, în curba arabescurilor, vor fi toţi 
şi toate, H au trăit odată cu noi şi imprejurul nostru minutele 
de atunci. Uitat în fund de casetă, nepoţii vor asvirii cu mini 
disprețuitoare peticul învechit şi nu vor şti că frunzăresc un 
pumn de viaţă. 

Apoi poate vor rămine visători deodată, fiindcă au atins 
un talisman şi prin ei a trecut sufletul subtil al lucrurilor moarte... 

Un automobil luxos se opri fără zgomot şi din el cobori 
D un aer răutăcios şi plictisit, înaltă şi prea robustă, o doamnă 
aim ne, alai area, legate multe aventuri adevărate 
ett mare și la E sui e petrecere, zgomot şi scandal pe o 

păzon aproape inpunător. Ne-am uitat 


FEMEI, ÎNTRE ELE 33 


—— 


toate deodată după dinsa; a trecut ducind cu ea tot vidul vie- 
for zgomotoase şi goale. 

ŞI tăcerea plăcută, comunicativă, continua între noi. Se to- 
peau în acea tăcere toate micile piedici, mureau În ea incet toate 
disentimentele, se fabrica scurt şi provizor unul din momentele 
de coeziune perfectă, cind totul concură, Era mic scopul acestei 
lucrări frumoase şi rare... Ce puternic trebue să fie farmecul acestei 
pline armonii, între «doi» şi pe alte drumuri ale sufletului! 

Era acum unul din acele ceasuri «intre femei», asemeni 
conversaţiilor de după cină, la țigară, între barbaţi, cind printre 
rotogoale de fum, se desprind, cad, se rostogolesc între ei cu- 
vinte rare, glumeţe, pănă se inteţesc in povestiri plăcute şi spi- 
rituale, uşoare şi vesele. Nu ora istorioarelor obscene cu risuri 
apăsate, a digestiilor greoae, a grosolanelor indiscreții din ajun, 
nu ora cind se scurge drojdia brutală, ci ora cind subțiri şi trans- 
parente ca fumul, amintirile vin, amintiri de clipe plăcute, învălu- 
ite de norul lor albastru, în ceţe melancolice. 

Am spus cu glas tare observaţia mes, invidiind privilegiul 
țigării masculine pe care fumatul feminin nu-l înlocueşte, gest 
unic, atribut de manifestări psihologice excluziv bărbăteşti, 

Tăcerea d-nei Led era afirmativă. Miss Mary, fata mo- 
dernă, aproba energic, iar frumoasa bunicuţă a lui Sändel lăsă 
să cadă cu vocea ci armonioasă o +teileclie încurățătoare: da, 
aşa e! zicea «Mamina», Cine nu-și aminteşte plăcut de gestul 
acesta ? Cine nu a fost măcar odat! agreabil oprit din orbirea ce 
avem pentru faptele mărunte ale vieţii, de această atitudine mas- 
culină ? Cine nu poate evoca, cu o uşoară tremurare a undelor 
de singe pe riurile lui liniştite, un tată, un bunic, un frate, un 
prieten, un trecător pe dinainte-ne, în censul de care vorbeşti ? 

Mina dusă cu un gest familiar și propriu, distrat şi instinc- 
tiv... o privire aruncată tovarăşei acum prinsă între degete. Cind 
o aprinde, a dat scintee acelei mici rezerve de simţire mereu com- 
primată. Se stinge şi reincepe gestul, 

S'a şi desinat un episod, o povestire. Le simţi acolo pe 
buzele ce nu pot vorbi şi trag primul fum, le simţi în degetele 
ce aruncă chibritul... s'au urcat deja în ochi, ştii că melodia lor 
pe acompaniamentul aromitoarei buruiene se cintă şi că precis, 
vesel, deghizat, trunchiat, anecdota sau suvenirea va veni. Intre 
două fumuri se strecoară ceia ce nu s'a pronunţat. 

Fumul pare a pune o distanţă între cuvinte, a le aburi tăria. 
Cu cenuşa se scutură regretul... Şi cind o sting minile ce le 

3 


3 VIAȚA ROMÎNEASCĂ c 


ştii, cu gestul încă viu în tine, cind o sting brusc, arsă până la 
buze ca un amor istovit, sau oprită la jumătate ca o dorinţă ne- 
împlinită, sau aproape intreagă ca un pahar voluptos luat brusc 
dela gură, — moare acolo strivită pe ea o mică porte din acea 
prea avară substanță a cărnei sufletului masculin. 

Cu toate acestea reluai eu, femeile au şi ele un contingent de 
amintiri, dela catalogul aventurilor doamnei de adineaori, pănă la su- 
venirele pe care cele mai pure vieţi nu pot, dealungul drumurilor 
cele mai clare, să nu le cuprindă. Ochii migdalaţi ai frumoasei 
mele păreau mai copleșiți şi lumina lor albastră mai sumbră. 
Domnişoara Mary, cu o mişcare băeţască se aşeză călare pe scău- 
nel, desină in aer gestul de a aprinde o ţigară inexistentă şi mi- 
mica ei ştrengărească reproduse aşa de bine procedarea unuia sau 
altuia, incit un împătrit ris urmă pantomima ei, ris în care se dis- 
tingea, cao muzică, tremurul argintiu şi învăluit al vocii Maminei, 
Era astfel între trupul, privirea, mişcarea şi glasul ei o concor- 
danţă perfectă, care reda impresia unei scinteetoare expanziuni, 
inâbuşite sub valul voinţii: părea acum că caută ceva în perspec- 
tiva orizonturilor dinăuntru, şi cu acel farmec tinăr cu care te 
apropia cind vrea să se dăruiască, pentruca apoi să-şi reia fără 
greutate rezerva ei cam mindră, ne declară, ca cineva care nu gå- 
seşte ce caută: — Nu-mi aduc aminte de nimic... Sint o femee fără 
aventuri, o femee foarte săracă. 

Sfirşitul aleii de plimbare a parcului se prelungea până în 
marginea terasei, călca aproape pe proprietatea noastră și turbura 
cu ecoul muzicei amorţit de plantație şi cu murmurul mulțimii, li- 
niştea domeniului nostru excluziv. 

Cijiva inşi îşi prelungeau plimbarea în grupuri pănă lingă 
noi, cei mai mulţi se întorceau dela mijlocul aleii unde roia o mul- 
time în care nuanțele vii ale modei feminine din anul acela dä. 
deau ochilor de departe o impresie inveselitoare de cimp smălțat 
de flori aprinse. Cum trecătorii se incrucişau fără ca vorbele lor 
s'ajungă pănă la noi, am spus: 

— Nici eu nu găsesc nimic de povestit; dar eu sînt din acele 
fiinţe care privesc numai cum trăesc ceilalți. Am purtat mereu pe 
nas acei ochelari cu care te uiţi la alţii şi n'am băgat de seamă 
ce mi se întimplă mie. Aş putea mai uşor să vă spun cu expe- 
riența mea de privitor, că dama cu pălărie neagră şi rochie albă e 
in afinitate simpatică cu jacheta cu careuri mici şi pălărie moale, 
după simptome imperceptibile de privire şi după armonia invo- 
luntară a paşilor, care se încrucişază la plimbare în acelaşi loc, 


D 
TEMEI, ÎNTRE ELE 35 
decit aş putea să vă istorisesc ceva personal. Am un deficit co- 
losal de existenţă. 

— Noroc că ai băgat de seamă la timp! interveni Mary, schi- 
find cu artă deslipirea voluptoasă a unei ţigări de sub o buză 
glabră sau o musteaţă inexistentă, 

D-na Ledru, cu ochii ei strinşi de mioapă, îşi îmbrăcase pum- 
nul cu o scufiţă de lină albă, în puful căreia păreau a nu fi um- 
blat niciodată mini omeneşti şi faţa ei-inexpresivă în loc de a re- 
flecta emoţiile maternității, calcula serios locul unde suveica fină 
trebuia să treacă bridul de panglică. D-na Ledru lucra astfel neo- 
bosit pentru un dispensar de copii, cele mai miniaturale, cele mai 
fragede, cele mai sugestive veştminte, evocindu-mi mereu, ca la 
inceput, carnea puloasă şi trandafirie a [loarei gingaşe ce e trupul 
micei ființe omeneşti. Bonetul dispăru ca un fuig în miraculosul 
sac şi un ghem de lină pală, ca rozele extenuate, îşi desfăşură 
firul moale pe degetele ei vrăjite. 

— Poveştile ochilor şi păcatul lor! lată o colecţie de aven- 
turi şi suvenire în vagul cărora nu sa legiferat încă, — zise 
Mamina, 

D-na Ledru lucra. Mary lăsă repede mîna cu ţigara de-a- 
lungul fustei albe şi ridică capul ei insolent cu curiozitate, Imi sus- 
pendasem răsuflarea, ca nu cumva să sperie capricioasa mimoză 
a expansiunii d-nei M. 

Povestea ochilor! Ai mei se aprinseseră de desfătare sub 
pleoapele ipocrit lăsate ca perdelele unui cuib de amor. Poveştile 
ochilor ! 

— Nu se pot prinde, nu se pot spune, zise ea lăsind să-i 
cadă lucrul pe braţe. Sint ca inelele de soare, ca fluturii de lu- 
mină, ca evaporarea de parfumuri! Ştim cu toţi ce e privirea cu 
nenumăratele ei puteri de jocuri şi nuanţe, dar cum să o transpui 
in cuvinte! Frumuseţa ei enormă e tocmai această supremă libe- 
rare de sub orice dominație. 

O bruscă suspensie curmă ca un suspin ideia. La toate 
patru, minile ne-au tremurat la fel, impungind alături, cu un gind 
gemen pentru ochii stinşi, care nu mai pot nici privi, nici primi 
privirea. 

— «E de altfel la mine o predestinare, urmă d-na M.. Pen- 
truce, dela început, de intotdeauna, aceiaşi formă mă urmăreşte 
necontenit? Aceiaşi formă de dorinţi mute, de vorbe clare dar ne- 
exprimate, de iubiri născute, crescute, ajunse la puteri enorme şi 


36 VIAŢA ROMÎNEASCĂ ` ` 


agonizate în mirajul impalpabil al ochilor feluriţi.s Dece această 
formă de basme neliniştitoare, de-alungul vieţii mele clare? 

Eram abia de unsprezece ani, cind persecuția unei părechi 
de ochi m'a silit să-i descopăr. Erau foarte crunţi şi ficşi şi ex- 
primau o perseverenţă, pe cafe poate n'am mai întilnit-o de atunci, 
o violență rea, care-mi da un nestăpinit sentiment de frică ce 
nu s'a risipit niciodată. Ochii aparţineau unui băiat ceva mai 
mare decit mine. După un timp i-am găsit statornici şi obsedanţi 
ori unde ridicam pe ai mei. Am căutat să aflu cine mi-e duş- 
manul. Mie, cea inofensivă şi blindă de atunci, amorul mi se a- 
răta ca un inamic şi în formă demonică, în principiul lui satanic, 
în loc să ia dulcile înfăţişări ale ademenitorului Cupidon, Şi 
dacă parcurgind drumul ochilor, fac o cercetare, — treptat şi pănă 
la urmă, toți acei care m'au reținut cu“puteri mai mari, îmi_apar 
tot astfel. Caşicum fragila ființă feminină e făcută să [nască şi 
să crească în bărbat o otravă nemiloasă, în care fundamentul 
adevărat al idealizatei iubiri ar fi o neindurată luptă de ură! Per- 
secutorul meu, pe care în limbajul obişnuit ar trebui să-l nu- 
mesc micul meu amorez, era un caracter rebel: inteligent, dar cer- 
tat cu orice disciplină ; era ceia ce se chiamă un soiu rău şi pri- 
vilegiile părintești nu aveau aproape nici o putere ca să înfringă 
acea natură de apostat. 

Un ciudat amestec de mindrie pentru o cucerire aşa de 
importantă şi de dificilă, un fel de oroare şi o frică nedesluşită 
şi grozavă îmi stricau orice plimbare, imi omorau jocurile, liniştea, 
somnul meu paşnic de copil timid şi visător. Mi se pare şi a- 
cum miraculos, cum orice mişcare, orice proect, orice loc unde 
mă duceam îi erau cunoscute. Voia de a respira în curte, de 
a deschide un geam, îmi era interzisă, fără ca să nu scap din 
mini perdeaua sau să mă albesc ca o pinză, fiindcă, lipit de un 
felinar sau de un zid opus, stăpinul ochilor bine cunoscuţi şi te- 
muţi, fixaţi cu o răbdare neobosită, era acolo. In gluga pele- 
rinei mele mici de şcolăriță găseam o floare; cînd prinzeam în 
pavilionul grădinii, alta mă izbea, aspră şi dureroasă, în obraz: 
de pe învelitorile caselor, de prin locurile virane, aceiaşi urmă- 
rire de desmerdătoare inimiciţie încăpăţinată. Mä treceau lacri- 
mile adesea. Cunoşteam bătăile de inimă dezordonate ale celor 
ce duc duelurile obscure ale persecuției şi existența mea invo- 
luntar se transforma intro tragedie mută şi inexorabilă. Chiar 
dacă, ruşinosul copil ce eram, al cărui vocabular nu ar fi putut 
cuprinde şi pronunța fără să moară mai bine, cuvintele ce puteau 


Li 


d: FEMEI, ÎNTRE ELE y 37 


-bine-rău exprimau această întimplare,— aş fi vrut să mă spovădu- 
esc cuiva,—ce era să spun? 

Evitam cu spaimă acea privire şi uneori, zicindu-mi că e laş, 
puneam ochii cu cit puteam mai mult curaj şi indiferenţă pe ai 
persecutorului meu, 

Ciudat băiat! In acele rare momente, care probabil erau în 
nebunia lui clipe de supremă fericire, n'ag putea descrie ce i- 
mens de simţiri şi înţelesuri se adincea în apa lor neagră ce pă- 

rea un ocean amar şi pasionat, în care te înecai fără putere şi 
fără opunere. 

Cruntă, perfidă, scirboasă, perversă, ironică, brutală, neru- 
şinată,— toate formele răului le avea acea privire, cind mă feream 
de ea şi cind rareori îi dam ce-mi cerea, pe a mea, nu se poate 
descrie frumuseţa ei întunecată, mulţumirea ei pătimaşă şi tristă, 
recunoştinţa violentă, adoraţia jenantă, supunerea, sclavia, do- 
mesticirea puiului ciudat de tigru, născut din cine ştie ce impre- 
sii şi atavisme, dintr'o păreche de negustori bulgari înavuţiți. 

Dar mai conţineau, cu o expresivitate şi o elocință gro- 
zavă, toată dorinţa pozitivă, tot secretul final al chemării „omu- 
lui“, pe care precocitatea lui, accentuată, o trimetea în formă de 
insuportabilă presimțire, inocenţei mele absolute. Pentru vasul 
meu neuscat, pentru pasta crudă ce eram, era prea timpuriu con- 
tactul unui astfel de sentiment brutal, - 

Ani intregi am crescut sub această impovârătoare dragoste. 
Ai mei văzuseră şi ei această ciudată umbră ce se ținea de paşii 
noştri. Privirile severe, o incontestabilă autoritate, apoi mijloace 
de represiune şi de constringere, nimic nu a putut învinge a- 
ceustă mică voinţă de fer, care atingea extrema limită dintre ra- 
țiune şi nebunie. Tocmai acum mă întreb: să-mi fi făcut, proas- 
pâtă cum eram, această iubire bizară o mai mare impresie decit 
cred? Să fi căpătat şi pâstrat de-atunci o concepție prea orgo- 
lioasă şi prea pretențioasă a iubirii ?... Toţi ochii care au trecut 
mai tirziu, să nu-şi fi putut scobori poveştile lor pe buze fiindcă 
ceva arbitrar din mine le respingea, găsindu-le prea mici ?... Să 
fi cerut eu probe prea tari, încercări prea grele, perseverenţe 
prea lungi, cantităţi prea enorme de timp şi sentiment, din cauza 
acestui caz care-mi creiase o măsură exagerată de ceia ce se 
poate cere cuiva şi de ce mi se putea da 2...» 

Am întrerupt tăcerea ei întrebătoare şi melancolică, ca şi 
umbra de nor care a proectat pe terasă un întuneric de brazi. 
Am întrerupt-o cu o ciudată patimă: — Nu, Doamnă! Numai o 


88 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


urmărire aşa neobosită statorniceşte o clarificare, o certitudine a 
voinţii masculine, demnă de unele daruri. Cine are mult de dat 
nu poate da uşor. Micul d-tale adorator a găsit instinctiv mă- 
surile de ofrandă şi cucerire ce-ţi trebuiau. 

Dar Mamina se întreba mereu, tăcind... 

Pe urmă s'a roşit brusc. Sub albul mat al pielei, singele 
ei da un val estompat, apoi aceiaşi impresie dinăuntru a lă- 
sat-o pală. 

— Da, poate... Dacă aş fi intilnit mai tirziu o voinţă... Aşa, 
nenumărați ca un neintrerupt lanţ de licurici pe cele două laturi 
ale drumului meu, văd, cînd caut amintiri, numa „ochii“, Cu- 
tezători şi fugari, insinuanţi, întrebători, timizi, admiratori, lingu- 
şitori, cu făgădueli, cu rugi, aşternind dinainte-mi — în scurte lu- 
ciri—covoare țesute cu izvoade felurite, ca nişte iluzorii negustori 
de fantasme topite în lichida aburire a pupilei. Printre ei, rari, 
cind nu mă pot opri, văd farul orbitor ca o devorantă prăpastie 
a unor priviri stăpinitoare. Farul dela care m'am smuls, trecînd 
inainte pe drumul meu, cu chenar de priviri nenumărate. Faruri! 
ochi în care s'ar fi orbit ai mei pentru totdeauna, lăsindu-mă fără 


privire, sau cu soarta de a nu mai vedea niciodată decit cu o- 
chii altuia, 


Poate că nu am făcut răul... 
Şi d-na Ledru împletea mereu. Mary, cu mina care ținea 


ţigara departe în aer, cu capul dat pe spate, urmărea cu atenţie 
o lungă spirală de fum imaginar, 


Hortensia P.-Bengescu 


SP SN 


Un toi la bătrîneţă 


Moşu Dumitru Enache, numit aşa fiindcă are părul jumă- 
tate alb, se află în circiumă dus pe ginduri şi povesteşte. H în- 
demn încetişor la băutură, cu gindul să-mi povestească, cum de 
sa pomenit să ajungă om bătrin în gura satului. 

— Ei nu, nu—incepe el—n'a fost lucru curat. Uite, 19 spui 
ţie, ca băiatului meu: m'am stricat nijel la cap! Da, văz eu, ce 
mai vorbă 1... Odată... am fost om; dar acum, m'am stricat... 

cm Nu crede asta, nene Dumitre, îi zisei; dar el îmi (ie 
vorba: 

— Ce să nu cred, mă băeţel, dacă vâd?..... Păi să-ți spui 
eu viaţa mea de până acum şi ai să vezi singur ce inseam- 
nä asta d'acuşi. Da, uite, să vorbesc întrun ceas bun, de trei 
zile parcă m'am mai luminat!... Maa. ce era păn' aci, era to- 
penie! Mare lucru e farmecul | Eu, om bătrin, cu părul jumâtaie 
alb, cu flăcăi şi fete măritate, să mă îndrăgostesc aşa nebuneşte ?,. 

Eu nu eram Al băutor — întreabă tot satul, cine m'a văzut 
pe mine beat — şi acuşi mă 'mbât mereu l... De ce? Nu știu L.. 
Om bătrin, umblu după ea, ca umbra după om cind è soare... Și 
ce femee!... Vre-o sculă ?.... Ferească Dumnezeul... Frumoasă, 
frumoasă ; tinără, tînără, dar o giscă ca toate proastele! Spune 
ocâri ca ţigăncile, şi de s'o găsi un dobitoc să spue o nerozie, 
ea ride ca de-o acadea, şi-i spune două... Am început să-i vâd 
cusururile şi asta o fi semn bun: mă luminez, imi viu în minţi ! 

Am fost şi en odată flăcău, na l.. să crăpe naiba; dar dra- 
ostea nu mă prinsese. Să mor eu de dragul vre-unei fete? 
erească sfinţii 1. Aveam cite o ibovnică colea; dar... o nimica 
toată, şi p'ici mi-era drumul. Cînd auzeam pe cite unul vâicărin- 
du-se de dragul vre-uneia, făceam haz, rideam, şi acuşi poftim, 
să riză alţii de mine! 

« — Mor, mă, mor, spunea cite unul, mă arde focul pe 
piept. 


40 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 

« — La puț băete, şi stinge! 

« — Pâi înţelegi tu focul ásta mă, il înţelegi 2... Bou şi vacă, 
na!.. Bou şi vacă l» — Înţelegi tu, băiatule, zicea adicăte, că eu 
sint prost de tot şi d'aia nu simțeam dragostea. Da' eu tăiam pra- 
zul la zăpăciţi de ăştia cu altfel de vorbe, dar tot degeaba. 

— Ce e, mă, ce e femeia, ce e ogorul? 

— Ogorul mă ca ogorul, dar livada nearată de plug şi plină 
de flori e ceva... 

In sfirşit, cu nebunii nu mă puteam măsura şi plecam. Şi uite 
na, p'asta că e cruce, de ştiam eu ce e dragostea de fete! Ei, 
dar acuşi, om bâtrin, văduv de unsprezece ani, s'ajung eu în gura 
lumii! Nu, nu, m'am stricat la creer l.. 

Cind m'am însurat, m'am însurat că aşa e obiceiul: să te 
insori şi să faci viței pe lume. Da' eu na, să crăp de-mi era dragă 
nevasta |... Ei ce e2... O nevastă, femee ca toate femeile: tot aşa 
de mincinoasă, tot aşa de limbulă, tot... în sfirşit — şi nu simjeam 
lingă ea nici cald, nici rece! Imi vedeam de treaba mea: aram, 
săpam, seceram, stringeam rostul casei şi îngrijeam de copiii ce 
mi-i tipărea ea. Dela însurătoare nici n'am vrut să-mi mai pierz 
vremea după vre o altă femee. Pentruce? Tot femee şi ibovnica 
şi nevasta! Cind auzeam că şi-a prins cite unul nevasta cu altul, 
eu eram grozav ; 

« — Ha-ha-hà!... sic!» Şi cind auzeam că le-au dat şi bă- 
tae, parcă îmi creştea inima. Mi-era necaz, de ce nu e o lege să-i 
pue în feapå şi pe unul şi pe altul. «Ce fa? N'ai avut bărbat? 
pentruce te-ai uitat la altul 3... Ce mă, n'ai avut femee? pentruce 
te-ai uitat la alta? Nu e tot una 3. Scurt!... la țeapă !» Aşa Las 
fi judecat eu. Ei, dar se vede că şi păcatele astea au vre-un rost 
pe lume, Cit de grozav ar judeca omul, de nu s'ar vedea pe d 
singur plin de păcate 1... Păcatele, gindul ăsta ce-ţi răsare în suflet, 
că şi tu al greşit, vrind ori nevrind, că iți părea dulce, ori credeai 
S o să fie catina te face mai blind, mai iertător, mai indurător !.. 

doamne, Doamne, parcă şi păcatele ne apr i - 
mai curăţenia şi faptele Gi Ka EENEG sn aa 

Mi-a murit nevasta... zor de altă femee n'am avut. Femee... 
ce ? poale lungi şi minte scurtă |! Pentru o femee?,.. Şi-am stat la 
locul meu opt ani, opt, înţelegi 2... călugăr, nu altceva! Dar acuși 
să vezi... y 

L Aen teat ank Reg Sa 
volul de capul meu — ba că nu: E ENE NAE că 

« — Nea Dumitee, sint bolnav... du-te d-ta cu nevasta mea 


să-mi aduci un sfert de lemne dela Nucit : 
ganca... 
jumătate...» Era un noroiu... plătesc un leu şi 


« — Mat Marine, că... 
« — Du-te nea Dumitre, îmi faci un bine...» Primii! Veni 


Voica la mine, iupai 
Sei, ges KS urcă sus în căruță, înjugai boii şi plecarăm a- 


Pe drum, vorbirăm ba de una, ba de alta, ca doi rumini 


LL SPA miti, 


UN TOI LA BĂTRÎINEŢĂ < 4i 


gd 


D? 


cinstiți. Nici pomeneală, nici gind de mă 'nţelegi! Eu, cum spui, 
ce, ce era o femee? o secătură! 
La pădure işi cumpără sfertul de lemne, îl încărcarăm şi 
m; dar în pădure era un noroiu, de nu putură boii nici să 
urnească căruța. Hi în sus, cea în jos, nu fu rost. Chemai oamenii 
„ce erau prin pădure să cumpere lemne tot ca ca, să-mi ajute, 
Nu vrură; ba se legau de mine: «Nea Dumitre, aşa, nea Dumitre 
pe dincolo... Ai ciupit pe Voica; n'ai fost de treabă pe drum şi 
d'aia nu pot boii!» ` 
Eu rideam şi nici gind m'aveam. Dacă văzui că nu pot ei 
din norou, iar ruminii nu voiau să mä ajute, descărcai jumătate 
"din lemne, o lăsai lingă ele şi pornii, abia-abia, cu cele ce râmă- 
sese în căruţă. Le adusei pănă la şosea, le descărcai şi mă'ntorsei 
să iau şi pe cele ce rămăseseră în pădure. Ruminii tot: «llă-hă.. 
munceşte nea Dumitre, că te-ai agăţat să iubeşti femee tinără». 
Eu tot zimbeam şi-mi vedeam de treabă, cind ea zise: 
— Şi ce mă? Dacă m'o fi ciupit şi nea Dumitru, dă singele ? 
la uite mă! gindii cu, asta pesemne nu sar supăra de-aş 
ciupi-o |... — Şi parcă mă prinse un fior. 
Incărcarăm lemnele şi plecarăm. j 
La şosea, încărcind şi p'ale d'acolo, numai mă pomenii 
câ'ncepu : 

— De câţi ani eşti văduv, nea Dumitre? 

— De opt ani, neică. 

— ŞI cite ibovnici ai? 

— laca na! nici una. 

— Nici una, nici una? 

— Nici una». — Dar fiorul il simţii acum prin spate şi mă 
gindi: n'o îndemna-o dracu' să vrea să-i fiu ibovnic? 

Pe drum mă uitai lung la ea. Imi venea să-i zic... dar ce 
să-i zic 2... Om bătrin, cum-se-cade, nu un flecuştec fără minte, 
aşa cum ai fi tul. 

Şezu lingă mine, dar se alătură aşa de-aproape de şoldul 
meu, că mă 'ncălzi ca o sobă şincepură fiorii să mă fiarbă ca 

oală la foc. Băete, băete, mare ispită sint şoldurile femeii! 
nd teor încălzi ele, vlădică să fii, uiţi crucea şi ţi se pare că 
eşti ginere! y 

Mă uitai la ea, mă gindii... şi: 

— Ta, Vioran, ţa! zisei boului. 

— Däi bine, nea Dumitre, d-ta ai stat aşa... adicăte, ca de 
lemn ? începu ea. 

— Päi bine, fäi Voică, nu sint om bătrin? 

— Eşti, dar ce-are aface?! 

Mäi, măi, asta-i drăcie goală, gindii cu şi iar simţii fiori, 
aşa de jos în sus, de mi se păru că-mi sbirleşte şi părul pe 
timple... 

` Pe drum eram mergi noi singuri. Inima o auzeam poc-poc, 
in coşul pieptului 
E Së uitat la oa de, Temee tinără, tinără şi frumoasă! Mă 


PPR RN 


42 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 

gindii la D-zeu şi mă rugai să mă ierte ! Dar ce crezi că fu, bäete ? 
nimic! Mă lua cu fiori una într'alta şi-mi venea so ciupesc, 
ce-o fi o îi... 

De, nu era ăsta farmec? Ori că, Doamne fereşte, d'atunci 
m'am cam stricat la cap! 

Nu mai putui să gindesc la D-zeu... Il didei încolo şi pusei 
mina pe hartanul piciorului şi... ciup!... Doamne iartă-mă că 
păcătos e omul, d'aia îl ia pe el dracul, cînd cu gindul nu 
gindeşte. 

Măi— că-ţi spui ca băiatului meu — nu zise nimic; se in- 
roşi şi se'nghesui în mine şi mai mult. 

Ei, gindii eu, şi-a pus dracul în Ee să-şi bată joc de mine. 
Mă văzui cu minile sbircite, imi zării sub nas mustăţile cărunte 
şi mi se făcu ruşine. Pe furiș făcui o cruce şi: 

— Ţ-a-a Viorean, ce-e-e-a boală | dădui bice boilor, aşa în ne- 
ştire, Imi urla capul, ca apa la scocul morii, şi-mi venea s'o iau 
în braţe, s'o string şi so pup pănă oiu omori-ol... 

Ea şedea cu capul sus, mă fura cu coada ochiului şi parcă 
ofta încetişor, 

Ce să fac? lar făcui o cruce şi scuipai pe diavolul, dar 
fiorii fiori, dracii draci şi nebunia nebunie! 

Na, nu vreau! şi sării din câruţă să mii boii pe jos. 

Nu ştiu cine imi întoarse capul spre ea; şi cînd mă uitai, o 
văzui tristă şi mi se păru ofilită, ca o floare prinsă de brumă. 

Mi se făcu milă şi mă gindii: ei săraca... i-oiu fi drag!.. 
parcă dragostea are ochi! Fac păcat de n'oju săruta-o baim 
odată... Şi pusei gind să mă urc sus; dar cind o văzui, era aşa 
de cruntă, aşa de infocată pe mine, că-mi tăie tot curajul de-mi 
venea să mă culc jos dinaintea căruţii, să mă calce şi să mă ucidă. 

De, nu era asta sminteală?... Se vede cå d'atunci m'am 
stricat cu, Abia m'am ţinut de resieul boului să nu cad jos. 

Şi aşa-a.,, întrarăm in sat şi scăpai de ispită de rindul ästa. 

Noaptea se jinu însă ucigașul de mine: o visai! Auzi, să 
visez eu o femee? şi'ncă'nce fel ?... 

„Dimineaţa mi-a venit a plinge, — simţeam un gol, o firşeală, 
de ziceam ` Doamne, ce mai e şi asta? 
Şi uite aşa, parcă fără să vreau, eşii 
drum spre casa ei. Zic: 
ce-l doare l... 

Acolo : 

— Bună dimineața. 

A d'Re 

„Co fi, c'o drege... Marin era bolnav de un fel de lungu- 
roşnijă, Ea era lingă sobă şi... mi se păru frumoasă de mă Se 
menii oftind!.., Auzi tu, băiatule? oftind! Ea sta cu capul sus, 
cu buza de jos cam lăsată nepăsătoare şi supărată pe mine. Mă 
gindii la tot trecutul meu de om neprigonit de fuste şi zisei in 
mine ` te superi, hai?... Atta jaf în ciuperci | — şi plecai acasă. 


din curte şi plecai pe 
mă duc s'o văz pe ea şi-l întreb pe el, 


CĂ În mai în: 


UN TOI LA BĂTRINEȚĂ 43 


Supărarea ei, nepăsarea ce mi-o arăta, mă făcu să-mi văd de 


Şi trecu aşa un răstimp. Citeodată însă mă pomeneam 
co visez; dar dimineaţa imi făceam cruce, scuipam şi uitam, 


A trecut aşa iarna, primăvara, vara De toamnă, el se 
băgase la Boșneagu; fură un sac de porumb din tarla. An 
de unde e subțire tot d'acolo se rupe: alţii fură mereu şi din 
gros, dar el cum fură, cum il prinse. Boerul hop, să-l bage in 
puşcărie, că el ca pindar i-a furat porumbul. Cum făcu, cum 
drese, îl luă jandarmii şi-l duseră în privință până la judecată. 
Voica rămase singură acasă, 

Toamna se pusese cu ploi, cubicniţe şi cu noroae, 

intro dimineaţă, iacătă, mă pomenii cu ea la mine, să-i 
aduc ăşchii dela Nuciteanca. e 

i drăcie ! gindii cu. Asta e una, Acu un an tot cam 
„vremea asta, îi adusei lemne, şi ce era să paf.. dar acuşi... 
Nu vrusei. 

— Nu mă lăsa, nene Dumitre. Sint femee singură, cine 
să mă ajute?... Marin stă tot închis, boerul zice că să-l in- 
vele minte. 

incepu să mă furnice prin piele. Mă gindii: acuşi oiu D 
prost, de nu ca da de rost]... 

Şi plasarii iar, dar eu purtind in cap gindul dracului 1. 
Tăiculiţă, băiatul taichii, cum eşii din sat, cum începură să mă 
scalde fiori din creştet pănâ'n tălpi şi din tălpi până'n creşiet. 
Parcă-mi turna numai găleți de apă 'n cap, cind fierbinţi, cind 
reci. Inima bătea poc-poc şi tot sufletul parcă ardea în mine, 

Ajunserâm în cimp. Era ceaţă şi boii mergeau alene prin 
noroiu. 

— Fäi Voică ! 

-= = nene dëses 

— Noi singuri pe drum!... 

— ŞI deet? 

Mă ruşinai. Mi se păru că nu-mi pricepe gindul şi tăcui, 
Mă uitai la ea şi o văzui crudă, tinără, plină de foc; iar eu, — 
un hodorog l.. 

Doamne iartă-mă, că tare-i păcătos omul; data îl ia pe el 
dracul, cînd cu gindul nu gindeşte! 

Nu mă mai urcai în căruță, de teamă să nu fac vre-o nero- 
zie, să nu-mi scape vre-o vorbă de care să-mi fie ruşine. Of, 
ce chin! Parcă nu ştiu cine îmi da brinci. Inima toată parcă 
striga: ia-o în braţe şi stringe-o, stringe-o!... Răbdai ca un mu- 
cinic și ajunserăm la pădure. Cumpără ăşchiile, le încărcă şi 


A4 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


plecarăm iar indârăt., Ea sta sus. Cum eşirăm la soşea, ea 
începu: 
— Nu te sui sus nici acum, nea Dumitre? 

— Merg pe jos, 

— Sui-te sus, că pot boii să ne ducă, 

Incepui iar să tremur., Cu ce gind zise ea asta ?.. Mă vrea 
şi aşa bătrin, ori zice aşa, că-i e milă de mine ?... Nu mai gindii, 
nu mai putui şi mă suii în căruță. Mă aşezai lingă ea. Inchisei 
ochii, strinsei dinţii şi minile : 

— Voico, mă omori... 

—— Eu, nea Dumitre? 

— Mă topeşti, Voică! 

— Pe dumneata, nea Dumitre ? 

— Voică, mă ia dracu’ l... 

— Pe dumneata ?... 

— Pe mine, nal... Şi mă grămădii lingă ea. O inăbuşii 
în cojoc şi 'n zeghe,.. A 

O auzii: 

— Uite, doi oameni, ne văd. 

O lăsai, dar strinsei pumnii impotriva lui Dumnezeu. De ce-mi 
albise părul şi nu-mi vestejise inima; de ce mă sbircise şi focul 
drugostii mi-l aprinsese tocmai aşa de tirziu ?... 

Cei doi oameni se apropiau şi eu trebui să fiu de treabă; 
dar nima imi SN de credeam câ vrea să-mi spargă pieptul. 

'— Voică 

Ea zimbi şi spuse: 

— Fii de treabă, că ne vede lumea şi cind o veni Marin 
ne spune, 

, Crezui că-i sint urit, ep părul meu cărunto s'o scirbească de 
mine şi că dacă nu-mi zice cuvinte aspre, este că îi fac treabă 
Şi o ajut, Mă uitai iar la ea, Obrajii ei plini, minile groase, 
trunchi nu altceva, far eu o uscătură, Gindii: dracul a intrat în 
mine şi el se umilă acum în locu-mi. Mà rugai la Dumnezeu 
în gindul meu, să mă erte şi să scoaţă pe diavolul din mine, 
Aş, unde era chip!... 

„_ Ajunserâm acasă la ea. Un flăcâu, cam vecin şi el, veni 
să-i ajute la descărcat. Vorbea şi ridea cu ea, || prinsei c'o ciupi 
şi ca tcu, de parcă nici n'ar fi simţit. Odată imi veni o ciudă, 
De ce s'o ciupească hoţul şi ea să tacă? Cum isprăvirăm aşchiile 
de dat jos, înjugai boii şi plecai, 

— Banii, nea Dumitre, 

Nu-i. răspunsei. Imi venea un necaz de aş fi tras-o în 
jeapă `. Nici nu ştiu cum am ajuns acasă, Gineri-meu era p'acolea, 

— Dejugă-i tu şi lăsaţi-maă ! 

— Le: rău, taică 3. 

vu ade, nu mai vorbifi! Şi umblai furios prin grădi e 
la malul girlei, apoi o luai la ien, lL.. Cerui £ litr de foi 
şi o pusei la gură. Mi se părea apă!... Ţuica începu să-mi umble 
prin vine altfel şi gindii: a ciupit-o un flăcău, dar e tinăr şi crud 


UN TOI LA BĂTRIÎNEŢĂ 45. 


„caca. A lor e tinereţa şi viaţa, iar nu a mea, nu a mea, îmbă- 
 trinitul! Şi mă izbii cu palmele peste obraji. 

d — Ce ai, hene Dumitre ? mă 'ntrebă circiumarul, 
li asviriii banii pe masă şi plecai nebun, râsculat asupra 
lui Dumnezeu. Că dacă mai e tinereţă, frumuseţă, lipic, dor şi 
„dragoste nebună, nu mai e şi pentru mine... ŞI în loc să:mi ia 
„ochii, să nu mai văd astea, mi-i lasă, cu o inimă tot aşa de pof- 
_titoare ca a altora tineri, ce mor de dorul indrăgitelor!... 
- Noaptea nu dădui ochi în gene. Fierbeam în ginduri şi, 
tot învirtindu-mă cind pe o parte, cind pe alta, tofi nasturii dela 
cămaşă mi se rupseseră, 

Dimineaţa eşii la poartă şi 'ndreptai ochii spre casa ei. Ea 
mă văzu, întră în casă şi cind ei, mă pomenii că vine spre mine. 
De departe începu să-mi zimbească. 

— Aşa! zimbeşti tutulor! gindii eu şi mă “'ncruntai de foc, 

— Bună dimineaţa. 

— Bună... 


= g supărat? 


— De ce? 

— Dar cine eşti tu, să-mi ceri socoteală ? 

O milei de tot! Puse capul în jos, scoase gologanii din sin, 
chiria aşchiilor, şi zise: 

— Tam adus banii chiriei... 

— -i jos! 

Se uită iar la mine; şi cum m'oiu fi uitat eu nu ştiu, că iar 
pierdu curajul şi puse banii pe capul porţii. Se intoarse spre 
casi, O văzul că puse mina la ochi şi se şterse. Pricepui că 
i-am făcut necaz mare, imi veni să trag un chiot de bucurie, 
Luai pe şi, cum nu mai putui sta locului, plecai iar la cir- 
ciumă |... 

— O oca de ţuică. 

— În ce? mă 'ntrebă circiumarul. 

~ In căciula ta! Ce mă 'ntrebi? O beau aci. 

— Dumneata, nea Dumitre ? 

— Haida 1... na-ţi banii şi nu spori! 

Circiumarul puse ţuica mirat, că el şi nimeni nu mă 
menise băutor, şi apoi o oca numaidecit ! Mi-aduse țuica şi 'ncepui 
să beau. Nu-mi plăcea, dar aşa în silă, băui cu hotărire, baut, 
eg o isprăvi. Curajul imi veni la loc. Mă simţii tare şi 'ncepui: 

ine este ea? Poale lungi şi minte scurtă !... li trăsei o 'njurătură 
şi plecai acasă. | 


LEM 


KK det. 


46 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
E să 


Trecură citeva zile în chinuri; dar eu mă ament regulat 
la circiumă. Dorul de ea mă ardea şi-mi venea să plec acasă 
unde o ştiam singură. Ginduri ciudate, ce nu le pomenisem în 
capul meu nici cind fusesem flăcău, imi veneau acum şi nu mă 
lăsau să dorm. Ba, cum o fi dormind ea în pat?,.. Ochii închişi, 
sprincenile destinse, obrajii plini şi rumeni... Cum o fi învelită ?... 
Gireerile i-o fi cintind după sobă... Şi eu, şi eu, de ce nu sint 
lingă ea 3. Ruşine! sint om bătrin, Doamne iartă-mă!,,. Dar cite 
zice gura şi la cite îți dă brinci pustia de inimă! 

Incepu să iulguiască şi eu, cind văzui aşa posomorală pe cer, 
mă simţii străin, singur şi străin. Plecai spre ea. O întilnii în drum 
şi pusei minile sub briu, fiindcă mă ardea în burtă!... Ea cum mă 
văzu, ridică capul in sus nepăsătoare şi trecu pe lingă mine de 
parcă n'aş fi fost p'acolea. 

Aşa 2... Aşa ?.., Bine-mi faci, fiindcă mor de dragul tău! Şi 
mă 'ntorsei acasă trist şi necăjit. Mă gindii apoi că are dreptate, 
că e tinără; că de m'a băgat în seamă cu vorba, de ce să-şi ca- 
pele ne-traiu cu mine. 

e? ajunsei la circiumă... De, nu e asta scrinteală, bătae 
de joc?,.. 

D'aci toată iarna fui la cîrciumă, nelipsit. Ţuica începuse 
să-mi placă şi cind mă 'nbătam, o uitam şi o injuram din toată 
mma, 

Primăvara, veni şi. Marin al ei dela închisoare. Făcuse o 
lună osindă şi patru' privință. Găsii cusuru' să mă duc să-l văz. 

— Noroc Marine, bine ai venit sănătos... 

— Bine te-am găsit sănătos, nene. 

— Da’ o trăseşi, ai? 

— O trăsei. 

(cx 
apână | 
Boer mă, boer! 
Boer, nene... li ceream porumb şi nu vrea. M'a ispitit dia- 
volul şi... ai văzut. 

— Nu e nimic. 

ca să-l imbunez, scosei din pungă una de doi franci şi 


2 


zisei : 
à — Voică, ia o sticlă şi na asta... Du-te de ne adu ţuică 
e ca. 

„Voica zimbi, că pănă atunci nu verbisem cu ea. Luă 
banii şi plecă. Marin începu să-mi spue ce păţea el p'acolo, Cind 
veni Voica, ne aşezarăm pe băutură. EL în cinci uni, ne mai 
atins de ţuică, o sorbea de nici n'o simțea. Ce-i veni lui, că zise: 


— Bagă-mă şi pe mine pogonici, D 
să fac eu fără bani? pogonici, nea Dumitre, că de, ce o 


— Te bag, neică! 


UN TOI LA BĂTRÎNEȚĂ 4T 


Şi d'aci am început să bem pentru plugărie. Pe seară am 
plecat beat ca niciodată. Voica prea puţin vorbise cu mine, iar 
eu eram nebun de dragul ei. Vezi ?... aşa a mers pănă aci. 


— Noroc. 

— Noroc, nea Dumitre, Şi el bău iar, băgă o mină sub briu 
şi iar începu să deşire povestea dragostei lui. 

— Incepurâm plugăria şi simţii atita dragoste de flori şi de 
păsărele, cum nu mai sim|isem niciodată. În toate vinele îmi fierbea 
singele; mă simțeam tare, vederea ochilor mi se limpezea, îmi 


„venea o putere, de nimic nu mi s'ar fi putut impotrivi. Şi zău, 


cind mam uitat în oglindă, mi se roşiseră obrajii, mai intine- 
tisem |... 

Doamne ! nu te-o pune dracul să faci vre-o minune cu mine, 
să mă 'ntinereşti numai de dragul Voichii!... 

Aşa, odată, cind Marin era pe loc, iar am ciupit-o, 

— Aşi, nea Dumitre, zise ea. Nu ţi-e frică că te muşc? 

— Nu, neică. 

— Vezi, să nu ne vază d/a, că ne ucide pe-amindoi. 

Şi am început să mă feresc de Marin, dar o ciupeam regulat. 

— Voică, Voică l.. 

— Mi-e fricăl... 

Inţelesei că vrea!... Dar cum să fac?... Incepui iar să 
tremur. 

Simbătă seara îl luai la circiumă şi începurăm beţia; era 
şi ea. Plecarăm tirziu numai noi cite trei. Găsii vremea şi-i 
şoptii ` 

— Voică, Marin e beat... ce zici? 

— Ne vede... 

— Vino la mine acasă, sint singur... Băiatul s'a mutat la 
Socru-său — 

— Viu, 

— Să mori de năi veni? 

— Să mor! 

Hei, băete, băete ; nici cind eram ginere, n'am simțit aşa de 
grozav bucuria aşteptării. La poarta mea ne-am despărțit şi ea La 
dus acasă. Eu rămăsei s'aştept afară la poarta mea. Mă pomenii 
cu ea ue Ba fugă. li deschisei portiţa, 

— El 


— Sforăe în pat. 

— L-ai învelit bine să nu se deştepte de frig? 

— L-am învelit, 

Intrarăm în casă. Dela prag o luai în braţe: 

— Voică, mi-eşti dragă de mor! i 

Şi.. ce-a mai fost, nu-ţi mai spui !... 

Duse ciocanul la gură, bău, îşi şterse mustățile şi 'ncepu iar 


48 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Da’ tu nu pricepi ce-a fost... Mi-a venit să leşin, să 
ES S şi ce-a mai fost d'aci 7... Nebunie, foc, sminteală la creer | 

Am spart plugăria, dar eu am oară cu obiceiul să mă duc 

„. Marin. Ziua, noaptea: acolo 
D Stan şi Gett mei îmi băgară de seamă şi 'nce- 
să mă împildue cu vorba: 
ca — Ha, SO s'a aprins tărițele în tata... 

— Târiţe |. Vă fărim, secăturilor ! Şi am început să-i lo- 
vesc c'o prăjină. S'au dus toţi rizind şi scărpinindu-se pe unde 
ii lovisem. 

Marin, ori că nu băga de seamă, ori că avea incredere în 
perii mei cărunți, nici nu visa de dragostea mea cu Voica lui, Eu 
mă 'ntilneam cu ea in toate serile; şi de ce mă 'ntilneam, d'aia 
muriam după ea. Ziua mă plimbam de colo pănă colo, ca doar 
s'o văz şi să-mi treacă focul. d 

Trecu primăvara şi sosi şi vara, şi eu numai după ea mă 
ținui, ca minzul după iapă. Treburile mele le părăsii şi mă ți- 
neam după urma ei, Pleca Duminica la Titu, plecam şi eu, 
şi acolo vorbă, pe drum vorbă, şi de vorba ei nu mă mai să- 
turam. 

Toamna culesei fasolea ei cu ea. A mea a rămas de s'a stri- 
cat în tufe! Drumurile toate i le pineam. | 

Azi mă prinse unul. Poimine altul. Află tot satul. Şi unul 
îndrăzneţ îi spuse lui, 

Intr'o seară, cum şedeam la el după obiceiu, mă pomenii 
că-mi zice : 

— Măi nea Dumitre, lumea asta s'a făcut alurisită de tot. 
Dacă te vede intrind seara într'o casă şi eşind dimineaţa, zice că 
ai mas acolo! Dacă te-a prins pupind nevasta altuia, zice că te 
dai în dragoste cu ea... N'ar fi bine să mă mai slăbeşti cu dra- 
gostea, că mi-ai făcut casa de ris? 

— Care va să zică Marine neică, de mine e vorba ? intrebai eu. 

— De dumneata, nea Dumitre. 

— Bine neică, să te slăbesc!... Am dat «bună seara» şi am 

lecat acasă, hotărit să fiu om cuminte... Vai, ce-am făcut 2... A 
gat de seamă şi bietul om, gindii eu. 

Dar ce crezi că mintea mi-a ţinut mult de povaţă ?... Două 
zile, că a treia îi ținui calea şi-i spusei: 

— Voică, nu-mi sufla în luminare, că nu vreau să mor 
d'acuşi n.. 

—N'ai grijă, că-mi eşti drag! 

Auzi tu, băiatule ? Că-i sint drag! Eu ?... Am erezut-o, n'am 
crezut-o, dar bine ştiu că mi-a părut! 

— In toate nopţile, după ce adoarme, eşi sub şatră, că pe 
mine acolo må găseşti, 

— Bine, 

Şi aşa am început. Marin dormia în casă, iar eu păzeam msi 
abitir ca un cine şatra şi casa lui, Voica, cind scăpa, venea la mine 


UN TOI LA BĂTRINEȚĂ 49 


şi am început aşa o dragoste, cum niciodată nu mai simţisem. O 
stringeam in braţe de-i piriia oasele, ne sărutam şi si în 
mine putere de speriat... Uite! şi acum simf aşa ceva, cred 
că sint în stare să fărim orice uşă numai trintindu-mă cu piep- 
tul de ea L.. 

Imi venea să cint, cum cîntă unii flăcăi, Şi zilele pline de 
soare imi plăceau ca niciodată, 

Grecul dela curtea boereasch mă văzu într'o zi cu ea între 
tarlale, Ea fugi, eu rămăsei. 

— Mai merge, moşule, ceva? 

— Merge, laică, merge, îi răspunsei. 

— Maninca untdelemn grecesc, că întinereşti l.. Imi spuse el. 

d aşa am făcut!... 

o săptămină eram cit trei flăcăi. Cind îl întilnii: 

T Caprilor, câpriţilor, d'aia săriți gardurile, că v'ajută 
vinile |... 

Veni tirgul Cornäțelului, la 8 Septembre. Fusei la tirg şi 
acolo mă "'ntilnii cu ea, cum aveam vorbă. li cumpărai scurteică 
de plus, broboadă, ghete, fustă, ciorapi, un toc de bumbac; nă- 
dragi şi opinci lui. 

— Spui că ai găsit două sute de lei şi ai tirguit şi tu. 

Cu ce bucurie nu i le-am luat! Nu-mi ceruse nimic, nimic; 
dar eu, aşa, din gindul men, văzind-o că ţine la mine, eram în 
stare, că dacă mi-o cere sufletul, să-l scot şi să i-l dau: na! 

Seara ne-am întiinit iar, Și cum mă săruta. lar mie ce puteri 
fără măsură imi veneau! 

Pe iarnă, Marin îi dădu o bătae. Ea fugi strigind că o să-l 
lase. Eu auzii şi un gind mi se înfipse in cap: de l-ar lăsa pe cl 
şi m'ar lua pe mine d. Ce bine ar nt. 

Seara mă dusei pe la ei. Marin nu era acdsă. 

— Singură, Voică ? 

— Singură. 

— El unde e? 

— La dracul să-l ia: de gardă, 

— Te-a bătut ? 

— De pieişte ! 

Tăcui, dar ea începu: 

— Ce ar fi, dacă m'ai lua dumneata? 

— Ar fi... bine, dar copiii ? 

— li las doi şi iau unul. Asta ce-l simt ici, este cu dum- 
neata. 

— Cu mine, Voică ? 

— Cu dumneata | 

Incepui iar să tremur, nu ştiu de ce... 

— Mă minţi, Voică... Eu sint om... de, bătrin... 

— Cu dumneata este, ştiu eu ce-ţi spui. Şi am hotărit să-l 
las... Viu la dumneata, divorțez de el şi ne luăm ... 

— E greu divorţul... Trebue să te judeci ani de zile, şi tre- 
bue şi bani şi avucaţi.... zisei eu. Săracii se desfac anevoe: 


Di VIAȚA ROMINEASCĂ č 


vite legate de gard; cine se grābeşte să le deslege, cind s'or fi 
impungind de moarte l... 

— Atunci, omoară-l! 

— Eu, VA? 

— Dumneata d 

Aci mă simţii cuprins de fiori şi calzi şi reci. Inţelesei că 
toată dragostea mea e fapt diavolese, de vreme ce voia să mă 
facă şi ucigaş, Mă 'nchinai şi-i răspunsei : 

— Nu te gindeşti, Voică, că dragostea ne-o poate ierta şi 
lumea, nu numai Dumnezeu, dar omorul nu-l iartă nimeni ?... 
Nu mal ai suflet, copii? nu te mai duci la biserică ? > 

Ingălbeni şi puse capul în jos. Eşii pe uşă şi mă dusei 
acasă. Gindul ei mă 'ngrozi, şt a fost A dintiu fapt ce m'a făcut 
să n'o mai iubesc cu focul de pănă aci. 1 

lacă aşa se cam sfirşesc furiile astea de dragoste, gindii 
eu, şi ca să nu mă capete dracul plocon, pusei gind să spui lui 
Marin să se păzească de nevastä-sa. 

Dimineaţa trecu el pe la poartă. Vrusei să-i spui: 

— Marine... 

— Nene Dumitre... 

— Unde-ai fost? 

— Până la Gligore Boşcan. Dar ce?... 

— Nimic! 

Inghiţii cuvintele ce aveam în gind şi tăcui, iar el trecu, 
Păzeşte-l tu Doamne, că mie mi-e frică c'o omoară el pe ea, de 
i-aş spune-o. Şi l-am lăsat în ştirea lui Dumnezeu | 

Cind mai mă "'ntilnii cu ea, o 'ntrebai: d 

— Ţi-a pierit gindul dracului, ori cloceşte şi scoate pui ? 

5: — Mes drag, nea Dumitre, mi-eşti drag!... Să mor, să 
rămii oarbă, de mint! 

— Şi tu mi-eşti dragă; dar gindul omorului ucide-l in cap. 

Tremură de el, că dela diavolul îţi vine. 
-  — EI mă urăşte, mă urăşte cu focl.. Zice, că nu ştie 
cum să scape de mine, cum să răsufle odată slobod. ia-mă, 
ia-mă, nea Dumitre |... Şi începu să se roage şi să mă pupe ca 
pe copii. 

— Ce să fac eu, Doamne?.., Cum să inu nevasta tinără a 
altuia, şi eu om bătrin ?... 

— Lasă-mă să mă gîndesc !... 

— Şi două săptămîni m'am frămintat în ginduri, ce să fac. 
Ca e grozav să iei nevasta altuia, cind ea e copil tinăr, tu ho- 
dorog bătrin, cind tu eşti om cum-se-cade, iar nu un Flecuştec 
oarecare, 

Hotării să o iau dela Marin prin bună invoială. 

In vremea asta venise primăvara şi el tot sărac, tot ne- 
voiaş, mă rugase să-mi fie tot pogonici, Primii, că de altfel eu 
de dragul Voichii, tot i-aş fi arat de pomană toate locurile lui 
in parte, 


UN TOI LA BĂTRINEŢĂ 51 


d Eu, ştii şi tu, ori dacă nu, ai auzit, că am fost om harnic 
Am ceva părâluțe strinse şi la fetele mel : eg 
CR de sită cante S e am datu-le cite o mie 


— Să aştepţi la spartul plugăriei, mă“ povăţui ea. — Şi 


E 
A treia zi de sfintul Gheorghe, culcarăm plugul la perete. 
Seara, luai douăzeci de poli su briu l ab Păi 
pilduindu-se cu vorbe gie, EE 
— ae vijelie la voi? 
4 — Vijelie, nea Dumitre, zise el, că mi-e urită t 
„de nevastă, de nu mai ştiu ce să fac. ` teg 
Atunci imi veni bine mie şi-i zisei: 
— Te scap en de ea, 
— Dumneata ? 
— Eu, Marine. Tu la ea nu ţii deloc, 
— Aş dao dracului cu paie pe spinare! zise el. 
— Ei bine, decit zo dai ăluia, mai bine dâă-mi-o mie! 
Marin sei ochii la mine. Eu nu clipii. 
— Ce te uiţi ?... Ea nu-ţi place ţie, dar mie imi place. 
— Nevasta mea, nea Dumitre ? 
— Nevasta ta, Marine, 
— Däi ţi-e dragă? 
— Mieste. 
— Şi-ai avut ceva cu ta? 
un an şi mai bine... Şi acum, iți dau patruzeci 
poli pe ka a S E iar tu i banii îţi B ra er 
— Aşa. Şi unde se i 
Raat pă se sculă äl Marin de pe pat şi se repezi 
— Stai Marine, că am venit să ne înțelegem ca oamenii 
— Ce să stau... Luceafăru' şi Cristosu' LE şi "'ncepu să-mi 
den la pumni în cap şi 'n obraji. Voica începu să răcnească, 
e goe so Soat; JONAA vinile, îl apucai, il ră- 
pe o şi ci asvirlii, inzii ` 
fen m gr ma rlii, rupsei uşa tinzii cu el: Căzu 
ae pe în mine şi mă simții grozav! 
se sculă in sus şi incepu să dibue t Ă 
fui lingă el şi-l repezii în bätătura din tindă. EE 
e răcnetele Voichii, vecinii sosiră nu maidecit, 
— a in e? 
— Uite fraților, incepu el. A venit tilharul şi-mi - 
vinz nevasta pe patruzeci de poli, auziţi voi ? T E te 
Väri-meu, Gheorghe, puse mina la gură şi incepu : 


— i p 
Bes Gas ge ruşine obrazului, Dumitre !.. Om bătrin cu bäeți 


52 VIAŢA ROMÎNEASCĂ SS 


Obrăzniceala lui mă 'nfurie. Pusei mina pe scaunul dela 
vatră, mă gindii să-l repez în capul lui, dar mă oprii şi intrai 
din tindă în casă, 

— Eşi afară! începură toţi. Eu zăpăcit, că sdravân n'am 
fost băiatule, nu vrui. Întrară ruminii peste mine. Un jandarm, 
ce Ey şi el la o leicuţă, ce-l era bărbatul militar, sosi nu- 
maidecit. 


ee? 

— Uite şi uite! îi spuseră toţi pe scurt. Jandarmul începu 
să riză. Risul lui mă stinse ca apa pe foc. Gindul că sint ne- 
bun, că ce fac eu este o prostie mare imi veni în cap, dar fu 
scurt de tot. 

— Datt) afară, domnule! începu Marin. 

Eu nu tăcui şi să es; Începui: 

— Nu vreau mă, mi-e dragă, tu o urăşti, tu o baţi mereu 
ca p'o vacă legată... Na patruzeci de poli şi dă-mi-o!... 

— Auziţi lume!,.. Auliu L.. şi iar se repezi Marin la mine... 
Dar aveam putere de nebun. Se izbi de mine ca de un arc 
indrăcit, că se pomeni impins şi asvirlit cu oamenii plavie. 

— E nebun, e nebun... auzii pe toți. Untdelemnul gre- 
cesc, făcea minuni). Ah, sfint e osul de grec!... Cind văzui 
că şase ingi isbesc pereții, mi se pāru că sint uriaş, umflai nă- 
rile, ridicai capul şi strigai: 

— Nemernicilor! vă fac mici-fărime!... 

— E nebun, nebun! Trebue legat! zise văru' Gheorghe 
al Florii. 

lacătă răsări şi o ceată de flăcăi, în care era şi hoţul, care 
o ciupise, cind descărcasem ăşchiile. 

— Puneţi mina cu toţii să-l legăm | zise jandarmul. Şi dete 
puşca s'o fie un fläcău. 

— La o parte! strigai. 

Vorbă să fie, că ei se repeziră odată toţi la mine. In faţă 
veni flăcăul cu gilceava. li didei un pumn în frunte, de căzu jos. 
Dar mă pomenii încurcat în mini, de parcă imi asvirlise cineva 
în cap un maldăr de şerpi. MA luptai eu, dar imi asvirliră fringhii 
peste cap şi... mă legară L 

MA svircolii, mă răsucii, înjurai, nimic; mă domoliră. 

— Al dracului moş, ce putere are şi acum! zise jandarmul. 

— Moş e tat-tău, nu eu! H răspunsei, 

— Bine, bine, ajungem noi la secţie, să te fac eu să-mi zici 
Măria-Ta. , 

— Şi mă scoaseră afară, cum se obişnueşte : în pumni şi 9 
palme. Le răbdai toate, că doar legat bine eram ! 

Mă duseră alai toţi, la secție. 

Beat nu eram de loc, dar fiindcă auzii pe unii zicind: trebue 
să se fi 'mbătat de-a făcut el aşa ceva, începui şi eu să fac 
pe beatul. 

— E beat, uite-l! ziseră unii. 


UN TOI LA RĂTRINEŢĂ 58 


— Las’ că-l desbat eu! se lăudă jandarmul. Atunci sosi 


- gineri-meu Stan: 


— Ce zici să-i faci, domnule ? 
— Sa-l desbat, Dar cine eşti tu? 


y Sint ginerile lui şi dacă îl baţi, ori te omor, ori mă 


— og ? e ege 
-- asculte toţi, nu-mi pasă. Il baţi, ai afa 
SÉ i A aface cu mine! 
eem prins în domiciliul alta... li fac proces! se răsti 
z den o e ‘$ procese, dar nu-l bate | 
d ruşinai şi stam cu capul în j 
s'a bele, ea spen pioa da pul în jos, impachetat în fringhii 
— egături sint astea 2... Mine plec d l 
Jandarmul scrişni din dinți EH ANS TRN 
— leşi afară ! Reen 
za Gegen ek 
eciorii mei intrară pe uşă. Jandarmul îi cu 
că eg ene să mă deslege. Feciorii mei se gece) 
işte arhangeli. Mă simții iar tare, dar de ruşine tăcui. D'aci 
£ arg ee ee lăsat legat cu fiarele alea de mină 
e fier. Aşa am mas noaptea: i i 
Îingă mine, i ma SĂ Ş în dora : legat şi cu feciorii 
neața, tot eu mai dibaciu: vorba, vorba trecurai 
jandarmului doi poli în mină. Pri k e E ai 
pomenii Ce da drumul din Mäe E vatra 
— Te-ai desbătat, le? 
— Da, tăiculiţă. e 
— GE ştii ua făcut ? 
— Prea puţin... rachiul, — 
Kee Le r chiul, rachiul e afurisit! — şi eu nici nu-l 
Veni şi Marin: 
_ Si vrei ? 
— Să-i faceţi procest, 
— Te e 
— Pentrucă mi-a cerut să-i vinz nevasta 
— Asta e vorbă! pentru aşa ceva scri i 
— Påi eu n'am nici un drept? îi sie a KSE 
— Fă petiție! 
Şi mi-a dat drumul. Am venit acasă cu capul în jos. Ve- 


De e am făcut mare prostie şi lumea se uita la mine, ca 


HL 


Şi acum, crezi tu, bäetele, că întimplarea 

D H st > 
scrinteala dela cap? Doamne fereşte, orale Geste Leen 
'am rămas. Fiind acum certat cu Marin, nu mai putui să mă 'n- 


54 VIAȚA ROMINEABCĂ 


ilnesc cu Voica. O păzea ca muma copilul mic; iar vecinii 
imi luau seama, de Loge: mă lăsase Simti în grija lor. Ca să fiu 
voinic, urmam povața grecului : beam în fiecare dimineaţă cite o 
ceaşcă de untdelemn |... Ei, de voinic, voinic eram, dar inebu- 
neam de dorul Voichii... De, nu era asta scrinteală la creer?... Şi 
acuşi simt aşa ceva... Uite ici, unde sint cocoaşele astea ale Tun, 
parcă mişcă şi apasă ceva |... Doamne fereşte, n'am simţit nicio- 
dată aşa ceva. 

i el iar luă ciocanul şi-l bău. 

rimăvara sosi citaţiile şi mă dusel cu Marin la judicată. 

— Te faci de ris, mă băiatule, îi zisei. Na un pol şi hai să 


ne împăcăm. 
— Ai dat şi 'n mine. 
— Am fost beat. 


— Nu Uer ruşine să-mi ceri nevasta ? 

— Beat neică, beat; tu nu ştii ce e beţia! 

Şi-abia m'am împăcat cu el cu treizeci de franci. Am intrat 
impăcaţi. Acasă am venit iar prieteni şi 'mbătaţi amindoi. 

Băeţii mei, cind mă văzură iar împăcat cu Marin făcură sfat 
şi veniră la mine acasă. 

— Trebue să te laşi de Voica, tată, eşti bătrin! 

— Afar | le strigai. 

— Tată, te minincă. E o boat, Te-a aflat cu bani... Eşti bä- 
trin, şade ruşine... 

— Afar'!... Voi navell drept să mă judicaţi!... Sint om 
încă |... 

— Tatăl... 

— Işiţi voi de cuvint, ori de ciomag? 

— lji minincă banii! 

— Vă e foc de ei, ştiu, dar eu i-am făcut. Voi să vă fäcefi 
bani prin munca voastră, 

ăi i-am luat la goană. Cu Voica iar am avut întilniri regu- 
late. Ca să tacă Marin, să le facă nevăzute şi neauzite, i-am dat 
o sută de lei imprumut. D'atunci tace... Mai acu o lună i-am dat 
doi poli şi tot tace. Şi mie nu-mi pare rău de bani, deși ştiu că 
n'o să mi-i mai dea. Gustul meu, plăcerea mea!,.. 

Mi-e necaz pe gineri-meu, că acu două săptămini, ai au- 
zit daravela, ne-a păzit cind veneam dela circiumă noaptea şi 
i-a tras ci un pietroiu de i-a rupt dinţii din gură. Las fi im- 
puşcat să-l fi prins. Dar a fugit tiiharul. Şi la jandarmi am spus 
eu că el a dat, deşi nu l-am văzut, dar pesemne căa călcat 
și posete, că jandarmul nu i-a făcut nimic. A rămas, săraca, 
oanfă |... 

Dar d'atunci uite, parcă mă mai luminez... nu îmi mai e 
aşa de dragă 1... Cred însă, că o fi vre-un farmec ceva, de mam 
stricat eu aşa... 

Tocmai cind sfirşise de vorbă, Voica venea spre circiumă, 
cu obrajii plini, cu minile groase, cu ochii afurisiţi în cap. 

— Uite-o, uite-o |... incepu moş Dumitru... O vezi?... Eis 


UN TOI LA BĂTRÎN EŢĂ 55 


n'o aduce dracul acuşi ?... Ce ochi are! ce K 
băiatule, nu, m'am scrîntii la creer şi e să e aia 


Puse ciocanul la gu?ă şi-l răsuflă în fund. Voica i 
El şezu cu capul în hs, bleg pg e site j 
— Dă-mi două chilograme de sare! zise ea circiumarului. 


— Pune-i cinci, băete: plăt A 
EN plătesc eu. Şi mai adu ţuică, să mă 


Voica zimbi la el, apoi la mine şi tăcu. 

Circiumarul clipi din ochi şi spuse: 

— Toi la bătrineţă |... 

— Toi ne toi, tu adu ce ţi-am spus, dar repede! 

Şi moş Dumitru se 'ndreptă de spinare, privi înfipt, isbi cu 
pumnul în masă şi strigă: 

— Eu plătesc! 


I C. Vissarion 


mmm ere 


FANTAZIE 


In jilțul Casiopiei, pe spate 

Stau răsturnat picior peste picior, 
De parcă sînt atotstăpinitor 

Pe 'ntreg avutul nopţii înstelate. 


Şi-aş vrea şi vouă, Doamnă, să vă las 
Ceva din siderala bogăţie : 

Doriţi cumva... un ac de pălărie 

Cu alfa din Patratul lui Pegas? 


FANTAZIE 57 


De mi-ați intinde mina, eu v'aş pune 
Pe-arătător Inelul lui Saturn 
Şi fastul solitarului nocturn 


V'ar prinde-acum pe deget de minune; 


lar ca să dau şi mai fantastic ton 
Ertbului ce 'n păr bogat vă cade, 
In diabolicele lui cascade 


Anin un diamant din Scorpion 


Şi ca pe fruntea voastră ideală 
Să văd o diademă strălucind, 

Pe boltă braţul va să mi-l întind 
Şi-o să desprind Cununa boreală. 


Vi-i rece poate 'n sferele de sus? 
De-aceia peste umerele voastre, 
Hlamida străveziei nopţi albastre 


Ca o regală mantie vam pus... 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Şi cum privirea voastră îmi inspiră 
Aceste darnice halucinări, 
Le-armonizez în strofe de-aiurări 


Şi vi le scriu cu stelele din Lyră, 


Ca 'n versul meu spre cer să vă ridic 
. 

Şi să vă văd, uşoară ca o zee, 

Trecind la pas pe Căile lactee 


In landoletul Carului cel mic. 


Mihai Codreanu 


1 


Documente omeneşti 


LUNGI CONCENTRĂRI... 


Lungi concentrări. Le-am început în mijlocul lui lanuarie, 
cind sunau cu sălbătăcie vinturile Nordului ; şi supt arme am simţit 
cele dintăi adieri ale primăverii. Oamenii, liniştiţi cit au ţinut ză- 
pezile şi cerurile posomorite, începură a ridica frunţile şi a adul- 
meca zările cind prinseră a pluti nouraşi albi di cer liniştit şi 
adinc-albastru şi cind austrul sbici cimpurile. "Ten şi ginditori 
stăteau în repaosuri şi vorbeau de o mulțime de nevoi pe care 
parcă atunci lumina soarelui de primăvară le descoperea lumii. 

Au trecut aşa Martie şi Aprilie şi plugarii stăteau ca 'n lan- 
but în căzărmi. Numai obositoarele exerciţii de zi şi de noapte 
H mai domoleau, injecţiile antitifice şi antiholerice şi «expunerea 
situaţiei europene». Mai ales veştile de pe trustrele cimpuri ale. 
suferinții omeneşti şi ale morții îi țineau incordaţi. Ascultau cu 
cea mai adincă luare-aminte Intimplările celui mai mare războiu 
al lumii a al timpurilor, «Alţii pier în locuri străine, zise într'un 
find unul; le ard casele, li se pustiesc gospodăriile, rămin mu- 
ritori de foame pe urma lor! Sint alții mai în suferință decit 
nui 1...» Se pare că suferinţile mai mari ale altora sint o mingiere 
pentru năcazurile noastre. 

Dar trecu şi Aprilie, şi în strălucita lună a lui Maiu eşirăm 
în tabără, pe o costişă lină, aproape de apa Moldovei. Munţii şi 
pădurile erau aproape; soarele era cald, vremea era blindă ; cim- 
pul era plin de flori şi izvoarele eruu bogate şi reci la poalele 
costişei. Eram ca 'ntr'un loc de petrecere : cel puţin aşa ni se părea 
nouă, ofițerilor. Plugarul îmbrăcat în garnitura de războiu cugeta 
şi simţea însă altfel, 


60 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
e PNI Ace, | E taiat it 


Totuş ne puteam uşor înşela asupra cugetelor şi simţimin- 
telor lui, pentrucă în blindele amu ri de vară începeau între 
corturi a cinta cu vioiciune viorile ş cobzele, fluerele, clarinetele 
şi cimpoiul şi soldatul nostru, pe care-l cunoaştem aşa de bine 
din literatura noastră, nu se dezminţea nici de data asta şi por- 
nea nişte hori şi nişte bătute îndrăcite, de se cutremura pămintul, 
Holobică, dela mitralieră, purta /eșască muntenilor în răpezile 
triluri ale cimpoiului lor şi îndemna cu glas îinsufleţit, în tactul 
danţului : 


Haideţi, flăcăi, după mine, 
CA ştiu calea 'n codru bine... 


Că ştiu turme de berbeci, 
Izvoare cu ape reci... 


Era o tresărire de viaţă so aţițare, pe care abia o putea 
domoli cornistul de serviciu, cu dulcile şi prelungile inginări ale 
stingerii. 

< Cineva a făcut odată o observaţie: «Omul, dacă e bine 
hrănit, e bine dispus» Dar acest filozof camarad al meu nu s'a 
dat mai aproape de cei cari petreceau şi se amejeau ca să uite. 
Tirziu, în tăcerea taberei, ar fi auzit viorile suspinind înăbuşit şi 
ar fi simţit supt acoperişurile de pinză sufletele treze şi ochii mari 
deschişi. Ar fi auzit chiar pe soldaţi grăind cu glasuri foarte în- 
duioşate despre pruncii lor, despre neveste, despre vitele fără 
hrană şi despre păminturile am atasa lar pe Holobică, care 
purta jocul cel voinicesc, l-ar fi auzit suspinind c'un glas dulce 
de falsetto un cintec din locurile unde brazii sint veşnic verzi, 
izvoarele limpezi, Bistriţa neincâtuşată şi vulturii slobozi pe ariile 
cerului, 

«Cei de sus» din cind în cînd işi aduceau aminte de miile 
de oameni ale regimentului nostru, adunaţi pentru o zi mai mare 
şi o jertfă supremă. Sosiră ajutoare dela o societate anume în- 
tocmită în aceste timpuri tulburi, se hotări încetarea urmăririi dä- 
rilor pentru complectaşii «chemaţi la datorie» ; ba, mai mult decit 
atit, sosi o veste de bucurie că administraţia avea indatorirea să 
scoată la muncă pe ogoarele celor concentrați pe cei rămaşi la 
vetre... 

Legile sint foarte bune totdeauna şi 'n orice fară. Au un 
cusur în unele: trebuesc aduse la îndeplinire. Dispozitiile stä- 
pinirii cu privire la năcăjiţii noştri oameni adunaţi în tabără erau 
mingietoare fără îndoială. Aveau un cusur: trebuiau aduse la 
indeplinire, 

In una din frumoasele după-amiezi ale lui lunie, oamenii com- 
paniei mele eşiră la raport la domnu' căpitan. 

«Ce este? Ce s'a intimplat? 

— Trăiţi, domnule căpitan, nu-i nimica, Da avem de ra- 
portat cite-o nevoie, cite-un năcaz..„» 


DOCUMENTE OMENEŞTI DL 


Un soldat scund, negricios, cu faţa brăzdată, arată o carte 

postală pe care sint scrise nişte slove mari, încurcate, adunate 
rinduri strimbe. li scrie nevasta. «Precum ca să ştii, loane, 

că Vineri ne-a coborit boii din munte... că a spus domnu' şef 
că nu mai primeşte boii... şi acasă nu ne-a mai rămas niciun 
ogrinj şi rag boii de foame... Vină şi-i vinde, or fă ce ştii, că 
eu nu mă pricep...» 

«Da! de ce ţi-a alungat vitele dela pășune ? întreabă căpitanul. 

— Eu ştiu ? Zice că s'ar fi auzit de /ăcrămații care s'ar fi 
făcut impotriva împărțirii ajutoarelor... 

— Ajutoarele dela familia luptătorilor ? 

— Da: se venea cite zece ori cinsprezece franci de com- 
plectaș, ră ar fi mai în nevoie... 


— Ei, şi la noi s'a Împărţit aşa cam după ochi şi după 
sprincene. Domnu’ primar a dat la un fin al dumisale sa luat 
şi domnu’ notar... şi ei nici n'au fost concintrați, 

— Aşa? cum se poate una ca asta? 

— Se poate, trăiţi, domnule căpitan; ş'acù domnu’ primar 
s'a rugat de domnu' şef — care-i peste munţi şi peste pădure... 

— Silvicultorul ? 

— Da, — s'a rugat să-mi alunge boii, — pecum că eu aş fi 


` däcrämat împotriva lor...» 


Ce poate să facă domnu' căpitan ? Insamnă numele omului, 
al comunei, şi faptul. Şi pofteşte pe alt soldat, 

«Tu ce ai de spus? Şi ţie ţi-a alungat boii silvicultorul ? 

— Nu, trăiţi, domnule căpitan, că la noi nu este sivicu/; 
da' mie mi-a făcut nevasta un copchil! 

— Şi vrai o învoire de două zile? 

— Da, să trăiţi, domnule căpitan...» 

Şi după ce pleacă acesta, bucuros şi uitător de alte nevoi, 
se înfățişază al treilea, nalt, smead, cu ochii verzi şi cu musteaţa 
groasă castanie, 

«Spune tu, cumătre Costache, il îndeamnă căpitanul, ce dor . 
te-a ajuns? Ţi-a făcut şi ție muerea un copil? 

— Nu, trăiţi, domnule căpitan, eu am şapte... şi mi-i de 
ajuns deocamdată... Dac’ a ajuta Cel de Sus, am să viu cu grupa 
'ntreagă la alte concentrări. Da cu daravela ceia, cu ajutorul 
care s'a dat, am şi eu bucluc! Că şi eu is nevoiaş, numai 
Dumnezeu unul mă ştie; şi mie nu mi-a dat. Primarele mă ia 
in ris şi zice că mie ce-mi mai trebue ajutor, că am copii, şi că 
eu îs (rop. 

— Cum? 

— irou, domnule căpitan... eu ştiu ce sudalmă o mai fi şi 
asta?! Zice că el ţine banii ca să facă un pod în comună. Dar 
ştim noi ce pod face el: pod la crişma lui Nastase, ori peste 
apa Simbetei...» 

Al patrulea om năcăjit, cam pălit la faţă şi cu ochiul scă- 
părâtor, se plinge impotriva jandarmului. 

«Da' ce ai tu cu el? întreabă căpitanul. 


62 VIAȚA ROMÎNEASCÄ 


— Eu n'am nimica, trăiţi, domnule căpitan; dar este poroncă 
dela stăpinire să ne lucreze pămînturile cei cari au rămas pe la 
casele lor; aşa ne-aţi spus şi dumneavoastră şi domnu' co nel, 
că asta este ca o răsplată... Ei şi domnu’ şei de jandari a spus 
aşa că dacă fumeia mea H primeşte, i-a scoate oameni la lucru; 
dacă nu, nu! Trăiţi, domnule căpitan ! ne-au rămas acasă copiii 
pieritori de foame şi nevestele de batjocura altora !» 

Căpitanul mai însamnă un nume, o comună şun fapt, fără 
a îndrăzni să privească spre feţele negre ale celor ce-l înconjoară, 
işi răsuceşte incet şi nervos musteața, oftează profund, apoi deodată 
intoarce capul cătră soldatul Pintilie : 

«Da' pe tine, Pintilie, ce te doare? e 

— Trăiţi, domnule căpitan, tot cu munca asta. 

— Cu munca pe ogoarele voastre? 

— Da, trăiţi, domnule căpitan. Acù nevastă-mea-i lehuză... 
ştiţi că mi-aţi dat drumu' două zile... Altcineva în casă la mine 
nu-i fărădecit mama, care-i văduvă, bâtrină, vai de capul ei... 
abia se poate purta. l-a dat ordin domnu' primar ca să mun- 
cească pe opgoarele complectaşilor,.. şi cînd a veni rindul ogorului 
meu, să-l prăşească şi pe-al meu... laca şi ordinul, — zice c'o pune 
la amandā...» 

Trece la o parte şi Pintilie, cu fruntea increţită şi cu ochii 
tulburi, şi vin alții cari arată că sînt urmăriţi şi impliniţi pentru 
bir, pentru beilic, pentru strajă. Şi iar vin alţii cu muncile şi cu 
ajutoarele «familiei luptătorilor», — apoi se face tăcere, sună de 
cornişti şi oamenii se imprăştie printre corturi ca să-şi pue ranija. 

Sara, fără îndoială, iar cîntă viorile, cobzele şi clarinetele, 
căci cerul e curat şi amurgul a rămas pe munţi ca o cunună de 
aur. Şi 'n corturi, noaptea, iar suspină oamenii şi-şi spun unul 
altuia păsurile c'o înspăimintătoare răbdare. Şi adorm gindindu-se 
la domnu’ şef, la domnu’ primar şi la alţii, — şi înceata lor gindire 
face o legătură între faptele acestor agenţi ai stăpinirii ş'ai legilor 
şi între ora cea solemnă cind, destinul cerind, se vor ridica ei 
umiliții, nedreptăţiţii şi batjocuriţii şi vor trece hotarul ca să 
moară în mugetul tunurilor. 

Au adormit co mică mingiere, ca copiii: că domnu’ căpitan 
va raporta, se vor face cercetări, şi altele. Mini alte năcazuri 
vor umbri pe cele vechi, —dar în fundurile sufletelor picătură 
de venin se va adâogi la picătură de venin. Căci în înceata lor 
gindire se face o legătură între jertfa lor necondiționată şi între 
surisul senin şi nepăsător al celor cari aplică legile şi dispoziţiile 
stăpinirii în satele unde au rămas femeile văduve, copiii flăminzi 
şi ogoarele părăginite. 


M. Sd. 


DOCUMENTE _OMENEȘTI 6% 


genge 


IDEAL ŞI DESAMĂGIRE 


Viaţa omului e supusă capriciilor sorții, precum frunza e 
supusă bătăilor vintului. Unda cea mai tare, care a trecut în clipa 
cea mai potrivită, o smulge de ramură şi o poartă cit o poartă, 
altă undă o ridică, o mută mai departe ori o mină înapoi, pănă 
vremile grele o leagă cu pămintul,.. 

Aşa e şi sufletul lui Alexandru Raiciu... Un vint nâpraznic 
îl poartă în val-virtej d calea vieţii, spre un liman îndepărtat, ne- 
cunoscut... Se simte dus şi n'ar putea să se impotrivească. 

La început frunţile părinţilor s'au încreţit la gindul viito- 
rului. Erau îngrijaţi că prea gien mult literatură şi läsa pe 
celelalte. S 

Repetent în clasa V-a pentru a adoua oară, Sandu, fire 
tâsvrătită, a rupt firul buchiselii mărunte şi chinuitoare din şcoala 
secundară şi s'a dedicat cu totul publicisticei, Era abia de 17 
ani şi s'a ştiut face necesar la gazeta bihebdomadară din oraşul 
natal. Publica versuri, articolaşe şi, din cînd în cind, priviri şi 
reflexii asupra mişcării literare indigene. Mai tirziu a luat singur 
pe mină gazeta — şi, fire combativă cum e, se făcuse indispen- 
sabil la Get, Gazeta lui era un adevărat steag de luptă şi toţi 
fruntașii politici din localitate şi alegătorii 'dela colegiul Lin ai 
partidului se convinseseră că fără Ruiciu campanie nu se poate 
concepe, Se virise în politică pănă 'n coate. Dar în articolele lui 
de orientare se vedea încă mai virtos cit miez are şi devenise 
cunoscut în tot judeţul. 

Dar vorba franţuzească: «on revient toujours ă ses pre- 
mières amours», Cu timpul, în sufletul avintat spre cele mai largi 
orizonturi al lui. Raiciu, s'a produs o reacţie uşor de înţăles 
impotriva activităţii politice şi social-culturale pe care o depunea 
de cind luase de fapt directoratul gazetei — îl deţinea de formă 
un quasi-gazetar, preşedintele clubului — şi într'o bună dimineaţă 
Raiciu s'a retras... Setea după alte orizonturi îl chema la im- 
ing menirii lui adevărate, Şi s'a dedicat, de acum, cu totul 

teraturii. 

Lăsase în judej, pe lingă citeva sute de lei datorii şi pe lingă 
citeva duşmânii şi invidi inevitabile pentru orice om de ken şi 
unele amintiri neşterse. Pătrunzind In capitală, cu ajutorul unor 
fruntaşi din judeţ care îl apreciau şi care ţineau să-şi continue 
activitatea ziaristică, Raiciu se simţi bine în centrul luminei, unde 
curind a făcut cunoştinţa multor oameni de litere, 

Acum lucrează la un cotidian, acasă, cu bucata — se înţelege 
numai la rubrica literară. 

Fire senzitivă, melancolică, Raiciu, cu toate că trecuse prin 
atitea încercări şi tentaţii, a rămas acelaşi visător incorigibil, 
aceiaşi enigmă. Sufletul său plin de focul nestins al tuturor răsvră- 
tirilor şi stăpinit de capriciul tuturor contradicţiilor, e minat de 
aceiaş putere nevăzută a ea limanul visat, spre necunoscut... Aşa 
e şi nu se mai poate schimba. E o putere nevăzută mai presus 


GA VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ul, căreia se supune, aceiaşi forţă care l-a smuls dintre 
eg strimte ale Ge? aruncindu-l în cimpul liber şi larg al 
autodidacticismului ... aceiaşi forţă care a deslănțuit lulgerele din 
lupta lui politică în judeţ şi a produs o activitate literară, « de care 

bui să se țină seamă», 

e SR fire, d temperament curios |... Ce note contradictorii 
in sufletul său!... El ne oferă, nu se ştie pentru a citea oară, 
mult desbâtuta problemă a sufletului de artist... Bun şi ataşat 
uneori pină la lepădare de sine, crud şi rău altădată, în ochii lui 
albaştri, în adincul apelor lor, se legăna blindeţa şi bunătatea 
ademenitoare, caşi egoismul şi disprețul brutal. E răsbunător şi 
iertător totodată, mindru şi smerit, curajos şi laş, cinic şi leal... 
El cuprinde toate notele sufleteşti ale omenirii întregi, toate in- 
suşirile şi toate scăderile, toate virtuțile şi viţiile de pe lume. 
Uneori sufere durerile omenirii, altădată nu le poate suporta pe 
ale sale, il induioşează un cerşetor şi nu vrea să ştie de un 
frate, plinge nenorocirile Siciliei şi nu vrea să audă de ale fami- 
liei, de ale patriei... Asemenea suflete au toate resorturile, toate 
gamele şi printr'insele se rosteşte, cu tot capriciul ei, Dumne- 
zirea — 


De cind Raiciu e cronicar literar şi artistic la ziar, a pu- 
blicat şi numeroase poezii la rubrica lui şi în citeva reviste. Îşi 
formase cercul lui de admiratori ; talentul lui ajunsese, aşa zicind, 
la maturitate. Ceia ce-i lipsea, pentruca să aibă consacrarea de- 
finitivă în republica literelor, era,— se ințelege,— volumul. Avea multe 
poezii puternice, care fuseseră publicate la loc de frunte în reviste 
şi ziare dintre cele mai răspindite şi care stirniseră admiraţia, elo- 
giile prietenilor şi cunoscuţilor. 7 

Ca să-şi poată tipări volumul într'o editură mai norocoasă, 
însă, trebuia să facă parte din vreo gaşcă literară—şi asta îi re- 
pugna lui Raiciu, care toată viața a fost un răsvrătit. De aceia a 
primit să-i fie editat, prin subscripţie publică, de câtră admiratorii 
din oraşul natal, foşti tovarăşi de lupte politice, foşti colegi şi foşti 
dascăli, pentru care sufletul lui păstra multă simpatie şi de care 
îl legau atitea clipe din vrista seninâtăţii... 

E drept că subscripția mergea încetişor, dar oricum, vo- 
lumul părea asigurat. Îşi făcuse socoteala să-l pună în vinzare 
prin preajma sărbătorilor Naşterii Domnului, cind piaţa literară e 
mai agitată, 

işi alesese şi titlul: «Pe aripi de vultur». Il preocupase şi 
ideia unei dedicaţii — «mie», «duşmanilor mei» — dar în cele din 
urmă renunţă. Au rămas cu dedicaţii numai trei bucăţi singura- 
tice: unui proprietar din judeţ, la a cărui moşie visase adeseori, 
una Tanjei— şi lui Raoul Gheorghiu, unul dintre poeţii consa- 
craţi ai timpului, care în anii începutului folosea şi pseudonimul 
«Laur», cînd nu iscălea întreg (Raoul OGheorghiu-Laur). Poezia 
dedicată lui Laur avea să deschidă volumul şi avea să-l îinchee 
poezia filozofică „De ce $. 


DOCUMENTE OMENEȘTI 85 


Avea să iasă după toate prevederile, un volumaş frumos, 
elegant — şi uneori Raiciu avea senzaţia că-l cîntăreşte şi-l roteşte 
între cele trei cr ag ale minii stingi... lată adunate întrun mă. 
nunchiu frumos de hirtie, zbuciumările şi licăririle unui suflet răz- 
vrătit şi doritor de alte orizonturi... 

Se gindea cum vor purcede în urmă-i criticele drepte şi 
criticele pătimaşe, să lămurească ori să dărime, pentru o galerie 
care se va arăta indiferentă în cazul întiiu şi plină de interes în 
cazul al doilea — şi nu odată Raiciu s'a intrebat dacă lumea asta 
care trăeşte prin stomah e vrednică de atita risipă de idealism... 

La mijlocul copertei — mititel, incit mai adăoga la estetica ei 
— venea portretul lui, «bust...» Avea o fotografie foarte reuşită: 
capul, puţin răsturnat pe dreapta, sprijinit în degetul arătător ce 
urcă pe timplă, şi privirea-i melancolică, pierdută în gol... Această 
fotografie, mai mult decit oricare alta, trădează fondul sufletesc, 
firea meditativă, visătoare a lui Raiciu... Pe masă mai are por- 
tretele citorva oameni de litere indigeni, fie în fotografii, fie re- 
produse În «Scinteia», cea mai răspindită şi mai populară re- 
vistă de literatură naţională. Portretul lui Arthur Ghilţ, cu pri- 
lejul apariţiei romanului «Incotro Ze, ocupă jumătate din coperta 
«Scinteii». O execuţie, care face o egală cinste fotografului şi 
revistei. Ghilţ are cotul rezemat pe genunchiu, iar bărbia în dosul 
minii; cum La prins aparatul, aplecat binişor înainte, cu privirea 
cutezătoare — adincă, Ohilţ pare un sfinx gata să pună cea mai 
grozavă întrebare ... Raul Gheorghiu e înlăuntrul revistei. Cu 
o uşoară strimbătură de ironie filozofică la colţul gurii, în care 
fulgeră tot disprețul pentru mizeriile omeneşti şi cea mai rece nepă- 
sare — şi, în acelaş timp, un ochiu scrutător, adinc, ce căuta departe... 


Raiciu priveşte îndelung cele două portrete, pe al său şi 
încă pe ale altor trei oameni de litere, tot aşa de bine reuşite. 
Ochii îi fug de mai multe ori dela unul la altul; apoi pune in- 
tr'un plic una din fotografiile sale, impreună cu următoarea scri- 
soare, adresată lui Raul Gheorghiu : 


lubite Maestre, 


Precum ştii, volumul meu, vreau nu vreau, trebue să apară... 
Coaliția din judeţ vrea, in grabă, să-mi aibă poeziile laolaltă. Am 
tot rezistat, sub diferite pretexte; aş fi vrut să mai cizelez, pe 
ici pe colo, să fac o nouă selecţie, să mai aştern vre-o citeva 
subiecte care mă obsedează, şi — mai incolo—să le dau, aici în 
Capitală, unei edituri în stare să "mă lanseze. Aminarea ifi in- 
chipui că mi-ar conveni şi din motive comerciale. Dar iţi dă lumea 
pace ?... N'am putut să rezist, fiindcă sufletul «conspirației» e 
amicul meu, fostul prefect Brustureanu, iar în jurul lui e toată 
intelectualitatea din oraş. 

Ce să fac? Din relaţiile cu lumea literară d-ta ai expe- 


5 


* 


vo VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


ui. Ti-ai tipărit volumul în editura «Scinteii». Eu nu 
Ee bună ; ştiu numai că ai avut un suc- 
ces frumos. Dă-mi un sfat... Sint atit de singur şi dezorientat ! 
Aş fi bucuros să-ți urmez sfatul; la urma urmei, m'ai mai purtat 
de... hät şi altădată ... Aia mă cheamă să le ţin oconferenţă şi 
c din bucăţile mele... 
SS, geen şi a dooar. Zilele acestea m'am fotografiat 
iară. Uitam să-ți spun câ «provincia» imi vrea portretul pe co- 
ertă şi am primit, cu atit mai mult cu cit fotografia mi se pare 
sarii reuşită. Apropo, ştii că e superb portretul d-tale din nu- 
märul penultim al «Scinteii»?... Trebue să-ţi spun că mi-a plăcut. 
Revista realizează un progres cu fiecare număr. Las’ că nici edi- 
tura nu se lasă mai prejos l... , 

Mă gindii şi-ţi strecurai şi o poezioară în plic. E una din 
ineditele mele cele mai bune. Poate nu mă urmăreşti pretutindeni. 
Vreau să mă mai judeci odată. Nu ştiu cum, de judecata d-tale 
nu mă tem niciodată, fiindcă o ştiu că e dreaptă, Şi dacă la apa- 
riția volumului sau mai înainte ai de gind să mă «înjuri», te rog 
s'o faci! i > 

Poezia aş vrea mult să-ţi placă. Prea mi-a plăcut mie... Pe 
urmă, dragă Maestre, dacă ai rămas «biruit», dă-o la «Scinteia» 
ori la altă revistă, unde binevoeşti. 


Smulge-te, pentru o clipă, din mrejele visurilor şi dă-mi un . 


semn de viaţă. ! d 

Peste citeva săptămini plec iar la moşia lui Nenea Brustu- 
reanu, «Mecena» al meu, unde fac şi Paştile. Nu-ţi închipui cit te 
predispune la visare atmosfera de acolo !... Cu forţa am să te 
iau odată. 

Mi se pare că am să încep o dramă în versuri, Vorba lati- 
nului : «Ars longa, vita brevis». 

Ura! 

«Raiciu» 


După două luni poezia apare in «Scinteia» : «Pe aripi de 
vultur» ; — «lui Raoul Gheorghiu» — şi purtind jos nota: «Din vo- 
lumul ce va apare în curind». ? 

In aceleaşi luni de activitate rodnică, a publicat poetul Rai- 
ciu numeroase versuri şi prin alte reviste, care H mai cereau co- 
laborarea. Acestea adăogate la activitatea lui ziaristică mai bo- 
gată decit de obiceiu, îl secâtuiseră cu totul... Era supraneuras- 
tenizat de atita biciuire şi stoarcere a sistemului său nervos şi 
visa citeva clipe de reculegere în singurătatea naturii dela țară... 
Să-şi destindă nervii, să-şi reciştige toată seninătatea de care va 
avea nevoe — iată dorința lui cea mare. Și simţea o mingiere în- 
tăritoare impărtăşind altora gindul, că va putea părăsi Capitala cu 
toate mizeriile şi zădărniciile ei. 

Domnul Brustureanu, care, fiind de vre-o trei ani în opo- 
ziție, se Indetelaicea mai puţin cu treburile publice, se retrăsese 
mai din vreme, cu toată familia, la moşie, unde, de astădată, 


DOCUMENTE OMENEŞTI 67 


pinea — cum se zice semănâturilor prin partea locului — nu se 
anunța tocmai bine. Orinele erau pierite, iar porumbul şi păşunea 
cereau ploaie. 

In vară, ştiau că vor avea şi vizita lui Raiciu. Intr'o bună zi 
au şi primit scrisoare dela dinsul. Multă vreme nu putea să stea 
în iadul acela, unde sgomotul, căldura, praful şi murdăria se lua- 
seră la întrecere... 


«Dragă nene Take, 


Mi se pare că peste vreo două săptămini am să te calc. 
Mult aş vrea să pot eg din virtejul acesta şi trei zile măcar, 
să stau în foişorul dela Repedea, să-mi mai mingii gindurile, să 
mai stăm la vorbă şi să mai punem die ceva la cale... 

Ai văzut că «Scînteia» vrea să-mi publice volumul in edi- 
tură. Duduia Constanţa, care citeşte toată literatura lumii, tre- 
bue să-ţi fi arătat. Intr'un moment de slăbiciune, le-am spus că 
li-l dau, dar mi-e imposibil... Vreau să-l edităm noi. Nu pot să 
uit că ani crescut, am luptat acolo şi că am învins, cindva, im- 
preună ... Sint copilul tirgului nostru. Acolo mi-am deschis ochii, 
acolo am invăţat să gindesc şi să simt — şi le-am cintat toate cele 
trăite acolo: ochii frumoşi şi blinzi, bucuriile şi durerile, toate 
năzuințele, toate biruințele şi înfringerile. Printr'un asemenea oma- 
giu, achit o datorie față de locul acela şi de oamenii, pe care 
-am iubit şi admirat. Dar mai cu seamă pe părintele judeţului 
nostru aş vrea mult să-l ştiu legat de opera asta. Pune-te in con- 
tact cu avocaţii, cu dascălii dela liceu, cu negustorimea şi cu cei- 
al prieteni ai noştri, 

Ah, şi de-aş putea scăpa odată din iadul acesta!... Ăştia 
dela gazetă cer mereu articol, iar la «Scinteia» facem hamalic 
cițiva inşi. De-oiu putea veni pe vre-o citeva zile, e posibil să-l 
aduc şi pe amicul meu Raul Gheorghiu, poetul, laureat al Aca- 
demiei. 

Aş vrea să viu pe citeva zile, chiar şi numai ca să-mi in- 
cep romanul în foişor... 

Sărutări de mini coniţii, complimente duduii şi stringeri de 
mină matale. 

Raiciu—Alrai» 


Dar, ce folos. Toate împrejurările au stat impotriva lui Rai- 
en, Abia sa sfirşit un råzboiu la graniţele färii şi a inceput 
altul. Recolta a fost submediocră, scumpetea tot mai mare, iar 
holera s'a ivit de două ori într'un singur an. Lumea de mult nu 
mai cumpără literatură şi abia de se mai citesc gazetele şi revis- 
tele cu 10 bani... 

in asemenea imprejurări, editarea literaturii ar fi o întreprin- 
dere riscată, atit pentru editor cit şi pentru autor — şi, de aceia, 
şi afacerea volumului lui Raiciu stă, deocamdată, pe loc... 


+ Romulus Cioilec 


Note pe marginea cărţilor 


«LA HORDA», roman de V. Blasco-/bdnez 
— documente sociale şi psihologice asupra Spaniei — 


Asupra romancierului spaniol V. Blasco-lbăfiez, mi-a atras 
atenția odinioară d. Brătescu-Voineşti, dindu-mi să citesc Terres 
maudites. Romanul acesta realist mi se întipări adine în suflet, 
şi trecu în rindul rarelor opere literare pe care timpul le-a selec- 


ționat în amintirea mea din lectura unui sfert de veac: alăturea de . 


Adam Bede, Moara pe Floss şi Silas Marner de Georges Eliot, 
Mica Dorrit de Dickens, Abisul lui Gontscharow, Manette Sa- 
lomon de Goncourt, Jacques de Daudet, Afinitățile elective de 
Goethe, Logodiţii lui Manzoni, Michael Kolhaas de Kleist şi 
alte vre-o citeva. Am găsit în Păminturi blestemate Insuşiri di- 
ferite, ridicate toate la o mare potenţă: desen fin şi ferm, lipsit 
de orice amănunt zadarnic; culoare sobră şi totuşi isbitoare, 
originală ` dramatism sguduitor, ferit de exageraţii brutale şi de 
patos voit; sentimente şi probleme general omeneşti, imbrăcate 
în haina pitorească a imprejurărilor specific spaniole; şi o Inţele- 
gere adincă, generoasă, a chestiilor sociale, alăturea de o nepăr- 
tinire cu adevărat ştiinţifică în constatarea realităţii. Inriurirea lui 
Zola asupra lui Ibáñez nu poate D pusă la indoială, dar cum la 
acesta din urmă găsim pur, metalul preţios risipit la cel dintiiu 
într'atitea necurăţenii, Zola apare ca un premergător... 

Cind acum vre-o şase ani am scris în Viața Rominească 
asupra lui V. Blasco-lbâfiez, el nu era de loc cunoscut in țară; 
d. Duiliu Zamfirescu a făcut glume asupra celebrului necunoscut, 
şi chiar şi unii dintre colaboratorii revistei au primit cu oarecare 
humor brusca apariţie a acestui nume exotic pe orizontul nostru 
literar... Cu maliţie frivolă au început citirea romanului şi... s'au 
închinat. a 


NOTE PE MABGINEA CĂRŢILOR 89 


Dăunăzi, o pasionată admiratoare a lui Ibáñez, găsind că 
petrecerea continuă în tovărășia unor dobitoace apocaliptice, — 
pe care Dumnezeu pentru uriţenia lor le-a stirpit de pe faţa pămin- 
tului înainte de venirea omului, m'a făcut prea din cale afară 
ursuz şi uscat la suflet, — a stăruit să citesc La horda a ma- 
relui spaniol. («La horde» Paris, Calmann-Lévy, 1912). Şi acum, 
după a doua cetire atentă, sint încredințat că /loarda nu-i cu 
nimic inferioară Păminturilor blestemate. Scriitorul spaniol uneşte 
două calităţi în aparenţă contrare: pe deoparte, opera lui se în- 
făţişează cum nu se poate mai specific spaniolă, în originalitatea 
caracterelor şi a împrejurărilor; iar pe de altă parte, problema 
fundamentală a romanului este poate cea mai caracteristică pro- 
blemă a vremii noastre: tragedia plebeului desrădăcinat, care intră 
în viaţă insuflefit de idealuri şi de speranța de a se ridica prin 
cinste şi merit, dar care după o luptă supra-omenească în contra 
rezistenței unei societăţi bazate pe privilegii nedrepte şi pe apa- 
renje mincinoase, se vede nevoit, sub ameninţarea de a fi strivit 
după ce a primit groaznice lovituri, să lepede orice scrupul şi să 
devie un neruşinat mercenar al condeiului : ciocan sau nicovală, a 
treia posibilitate nu există l... 

In felul acesta autorul mulţumeşte deopotrivă pe cetitorul 
spaniol şi pe cel european: cel dintiiu regăseşte societatea in 
care trăeşte, cu obiceiurile, patimile şi nevoile ei; cel din urmă, 
problemele care-l frâmintă şi sentimente general europene sau 
general omenești, iar originalitatea nuanţei şi pitorescul împreju- 
rărilor măresc farmecul povestirii şi, servind ca distanţă, ajută 
Inţelegerea şi stimulează reflexii. 

Fiindcă chestia artei naţionale față de arta europeană, 
sau mai bine, problema naţionalităţii în artă a fost atita discu- 
tată la noi şi de obiceiu greşi! pusă, țin să observ că, vorbind 
de caracterul naţional al unei opere literare, se confundă două 
puncte de vedere cu totul deosebite: de o parte, lumea descrisă; 
de alta, sufletul artistului. Cit priveşte primul punct de vedere, 
cerem autorului să cunoască şi să înțeleagă cit mai adine so- 
cietatea pe care o descrie şi să se identifice cu dinsa; cit pri- 
veşte însă punctul al doilea, nu-i de loc adevărat că publicul 
preferă temperamentul care-i cel mijlociu al naţiei; mai de 
grabă contrarul e adevărat: temperamentul străin, — sticlă colo- 
rată față de sticla albă a temperamentului naţional — atrage și 
incintă prin originalitate. Pentru mine e limpede ca lumina 
zilei, că spre a găsi ca fire etnică firea unui Eminescu, Vlahuţă 


A 


70 VIAŢA BROMÎNEASCĂ 


Delavrancea, trebue să ne coborim pe hartă mai spre sud şi 
mai spre răsărit de țara noastră (Delavrancea se apropie de ita- 
lieni, Vlahuţă de grecii moderni, Eminescu de orientali); iar 
pentru Sadoveanu, trebue să ne ridicâm spre nord şi nordest 
(slav); pentru Coşbuc, spre nordvest (rutean, ori sudgerman...). 
Adevărata fire rominească o reprezintă mai degrabă Duiliu Zam- 
firescu, Brătescu-Voineşti şi, mai pre sus de toţi, Creangă. 1) 

Un public cetitor care are motive de a vedea viaţa în culori 
întunecate (ca să clarificăm problema simplificind-o), va selecţiona 
un suflet cu mult mai sumbru decit se găseşte în limitele tempe- 
ramentului naţional; după cum un public mulţumit şi vesel, va 
selecționa un suflet la care înclinațiile optimiste sint excepțional 
de pronunţate. S'ar părea aşa dar, că cu cit e scriitorul mai străin, 
dar şi mai asimilat (ca să nu isbească pe cetitor în mod formal), 
cu atita cresc şansele de selecționare. De unde, corolarul mo: 
doxal, că criticul naţional va contribui la selecţionarea tempera- 
mentului străin, iar criticul de origină străină, la selecţionarea tem- 
peramentului naţional... 

Sigur este că istoria şi-a luat sarcina de 'a persifla teoriile 
geometrice ale d-lui A. C. Cuza. (Cugetarea d-lui Cuza este un 
arabesc: o singură linie care şerpueşte la infinit; o melodie arabă: 
subțire şi plină de variaţii). Naţionalism în artă s'a făcut în mod 
dogmatic într'o singură țară: în Germania. Şi niciodată mai in- 
tens decit în epoca romantică. Ori, cel mai genial romantic ger- 
man este Heine, iar scriitorii care şi-au luat naționalismul ca pro- 
gram, au fost: De la Mote-Fouqu€, apologistul feudalismului german, 
şi Chamisso («Schlemihl» cel fără umbră, adică fără patrie), care 


D «Napolitanismul» şi «tarasconismul» «trubadurulul» sint evidente ; pentru 

aŞinţălege firea lui Vlahuţă, ceteşte: Pachantoni, „Ames esclaves", Paris 1912. 
In acest roman, viaţa grecilor din imperiul turcesc este redată c'un talent în 
adevăr remarcabil. Opresiunea îndelungată a desvoltat la firile mai alese o 
excesivă şi dureroasă sensibilitate, paralizia voinței, resignare, pasivitate, viață 
interloară adincă, intensă, adesea subconştientă, etc... Timbrul sufletesc al eroilor 
lul Pachantoni aminteşte stâruitor pe acela al lui Dan. Evident, influenţa me- 
diului s'a grefat pe sensibilitatea, cu reacțiune tirzie, a rasei mediteraniene. La 
armeni, laşitatea asupritului n'a putut inăbuşi cu totul impulsivitatea de rasă. — 
De grec, italianul se deosebeşte printr'o notă sentimentală, germanică.— lnriu- 
iren lul Sienkyewicz asupra lul Sadoveanu e cunoscută, 
i Mi se pare că ceia ce caracterizează sufletul rominesc este cumpăta- 
rea, — lipsa de exagerație, dar și de adincime. (Eroul din Mioriţa, cu sen- 
sibilitatea lul ndincă şi cu resignarea de pasăre fascinată, nu corespunde sufle- 
tului rominesc, aşa cum ne apare astăzi şi cum ni-l intăţişează istoria). 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR TI 


a cintat poezia vieţii patriarhale germane, cu o delicateţă curat 
franceză. Amindoi nu erau nici măcar născuţi în Germania. 

Dintre naturaliştii franceji, nu Daudet, nici fraţii Goncourt, 
nici Maupassant, franceji de baştină, au ajuns populari, ci Zola, 
a cărui origină italiană e cunoscută. Dintre romanticii Trance, 
lorenul Hugo a devenit idolul mulţimii. 


a 


Dar să revenim la romanul lui Ibáñez. 

Pe dealurile şi colinele din jurul Madridului, trăiesc stringă- 
torii de cirpe, o clasă de oameni, care cu resturile aruncate de alții, 
se hrănesc, ei şi vitele lor, se 'mbracă, îşi clădesc case, le mobi- 
lează, şi fac şi negoț. (La Madrid, fiecare casă are stringătorul ei 
de cirpe, care vine în toate dimineţele prin” apartamente, să ia 
râmăşițele şi lucrurile netrebuincioase ale menajului). Fiica bătrinei 
Eusebia, Isidra, părăseşte această clasă socială, măritindu-se cun 
acoperitor de case. 

«Da, povesteşte bătrina, nenorocita se ruşina să fie stringă- 
«toare de cirpe; a vrut să devie madrideză, de aceia a dus o viaţă 
„de ocnaşă. Jutta greşală: intrase servitoare Intro casă mare. 
«Da, servitoare, cind mamă-sa avea o meserie cinstită şi ciştiga o 
«bucată de pine!» 

(Problemă de psihologie etnică: în Germania, starea de ser- 
vitoare — nu se poate vorbi de «meserie», fiindcă mai toate ser- 
vitoarele se mărită, adesea cu negustori şi nu. mai intră la stăpin 
— este stimată. De asemenea in Anglia, Scandinavia, Olanda. La 
consulul Rominiei din Rotterdam, — olandez multimilionar, — un 
compatriot de al nostru, fiind poftit la masă, a găsit între come- 
seni şi pe o servitoare a casei; gazda i-a explicat că asta intră în 
obiceiurile ţării. Un norvegian imi spunea în Germania, că fete de 
familie bună din jara lui, nu şovăgsc să intre servitoare în Berlin, 
ca să inveţe gospodăria, limba germană, să cunoască lumea, etc... 
Mama lui Gerhard Hauptmann, înainte de se mărita, — c'un bir- 
taş, —a fost fată in casăla o contesă, Se pare că în Franţa, do- 
mesticitatea este mai puţin considerată ; în orice caz, clasa de jos, 
lucrătorii şi ţăranii, o desconsideră. lar în Spania, ca şi la noi, 
pină şi stringătorul de cirpe se crede superior unei slujnice...) 

«Toţi comercianții (adică... stringătorii de cirpe) din Tetuan 


, «(un foburg al Madridului) se ţineau după dinsa şi nu Ierpel de 


«aceia care intră în Madrid cu sacul pe braţ şi string rămăşiţele 
«din nişte case oarecare, ci negustori cu trăsurică şi cu măgăruş, 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ ` ` 
«care se opresc ca nişte boeri în faţa grilajului hotelurilor din 
«Castelana, sau care se urcă în cele mai bune etaje ale străzii 
«Serrano. «Mamă Mariposa, mititica imi place... Coană Eusebio, 
«vreau să fiu ginerele d-tale...» Tot comerțul din Caroline, Alme- 
«nara şi Bellavistas (mahalale locuite de stringători de cirpe) venea 
«s'o ceară thamei; dar fata, desprețuind cele mai respectabile par- 
«tìde, se amoreză de un tinăr acoperitor de case, care lucra pe 
«aproape de casa stăpini-sii. La urmă, a făcut după capul ei şi s'a 
«măritat. Foamea în toate zilele, o vizuine intunecoasă într'una 
«din acele căzărmi imense care seamănă c'un stup, frigul de râbdat 
«la spălător pentru a cîştiga o piine şi, ca încheiere, moartea la 
«spital, Şi asta numai ca să se poată uita de sus la bet strin- 
«gători de cirpe! — Plătim dări şi patentă, Isidrine, ca orice prä- 
«văliaş din str. Poştei, Cit despre muşteriii noştri, sint marchizi 
«şi conți tot atit de autentici ca aceia care îşi fac cumpărăturile la 
«Sobrino, In comerțul nostru avem de-aface cu oameni sus puşi, 
«Vezi fusta asta? Ei bine, mi-a dăruit-o o doamnă nobilă care era 
«primită la palat şi care tutuia aproape pe suveranii noştri. Vezi 
«acest corset? Ei bine, el a fost al unei actrije foarte frumoase, 
«despre care gazetele au vorbit mult; dar a murit săraca! 

«Şi bătrina înşira nepotului, foloasele meseriei. e 

«Avea în serviciu pe fiul unei vecine răposate; el mina mä- 
«găruşul, şi el se urca în caturile de sus pe cind dinsa păzea 
«trăsura în stradă. Intorşi acasă, la prinz, se apucau mai întliu să 
«aleagă lucrurile de mincare. Puneau de o parte, într'un mic vas, 
«resturile unor anume case, ai căror stăpini erau urai şi nu uitau 
«nici pe nenorociţi, pentru care aveau grijă să păstreze rămăşiţele 
«propriei lor mese. 

« — Am nişte miini de zină pentru tocane. Auzi, copilul meu? 
«Incălzesc bucate delicate şi fac nişte musacale, vestite In toată 
«mahalaua. Dacă aş fi prea bună, bătrinul Polo n'ar mai eşi din 
«casa mea: are o slăbiciune pentru talentul meu de bucătăreasă. 
«Cit despre belzugul bucatelor, indoapă-te cit vrei: in fiecare zi am 
«pentru un regiment. Şi ce suprize! Crezi că mâninci fasole şi 
“iată că o bucată de biftec iți cade între dinţi! Uneori, printre 
«cartofi striviți, am găsit trufandale de acelea mici, negre ca câr- 
«bunele, care ze numesc trufe şi pe care bogaţii le plătesc cu greu- 
«tatea lor în aur. De aceia servitorul meu e gras şi aprins la faţă 
«ca un arhiepiscop. Nu-i chip să-l pişti la locul ştiut, atita e de 
stare carnea. Şi cind te gindeşti că era mai flăminzit decit un 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 73 
«lup, cind l-am luat la mine! Ah, da, am clienţi buni, Isi- 
«drine 1» 

Eroul romanului, Isidro Maltrana, este nepotul bătrinei Eu- 
sebia, adică fiul Isidrei şi al acoperitorului de case, După o viaţă 
pustie, în descrierea căreia Ibáñez ne aminteşte pe Zola, acope- 
ritorul moare, căzind de pe un acoperiş, şi soţia lui, răminind cu 
micul Isidro, munceşte cu ziua prin case pentru a putea trăi, 

«O doamnă la care lucra, se milostivi de micul orfan. Avea 
“doamna aceasta mania curățeniei. Pe văduvă o preţuia mult, 
«pentru îndemânarea cu care ştia să bată covoarele, să frece mo- 
«bilele, să scuture un praf inchipuit: căci cel adevărat părea a 
«fi părăsit casa pentru totdeauna, îngrozit de această teribilă cu- 
«tăţenie, Din simpatie pentru mamă, ea interveni ca micuțul să 
«fie primit în ospiciul de orfani, nădăjduind fireşte, că in acest 
«chip femeia cu ziua se va putea deda mai liber muncii, Băiatul, 
«deşi urit, dar prin vorbirea lui precoce, plăcea mult acestei doamne 
«fără copii. Mai tirziu va căuta să facă ceva pentru dinsul». 

“Atunci incepu pentru Isidro viaţa de copil de ospiciu: o 
«existență de supunere și de disciplină, pe care studiul şi bucuria 
«de a intrece pe camarazi, o făceau destul de plăcută. Profesorii, 
«directorul, călugărițele, toţi ţineau la dinsul, fiindcă era politicos, 
«cuminte, sirguitor, — produsul cel mai bun al Instituţiei...» 

După ani de zile, mama lui Isidro se hotărăşte să trăiască 
in concubinaj cu zidarul Jose, odinioară vecin şi camarad al bär- 
batului ei. Dacă nu se mărită cu dinsul, e numai de teamă ca 
nu cumva fiul ei, avind din nou tată, să fie îndepărtat din Ospiciu. 

“La sărbătorile cele mari, băeţaşul, fiind liber, venea să pë- 
«treacă ziua intreagă la protectoarea lui; atunci Isidra, sind la 
«bucătărie cu servitorii, tremura de emoție: cind vedea pe ful ei 
«şezind alăturea de cucoana, în sufragerie, şi convorbind cu prie- 
«tenii casei, toți nişte domni de o gravitate împunătoare, Isidra, 
«ascunsă după portieră, chema servitoarele să admire pe micuțul 
«ei. Era intocmai copilul Isus discutind cu cărturarii, ca pe gra- 
«vurile sfinte». ~ 

«Tinărul îşi pregăti bacalauriatul, fără a părăsi ospiciul. Suc- 
«cesele pe care le obținu, transportară de entuziasm pe protec- 
«toare şi pe mamâ». 

Isidro urmează filosofia şi literele, şi locueşte la protectoa- 
rea sa. Profesorii, informaţi despre originea tinărului, îi arată o 
bunăvoință deosebită. In plină orgie de studiu, el se foloseşte 


"3 VIAŢA ROMINEASCĂ 


larg de generozitatea bunei femei şi cumpără mereu cărţi care, 
după ce-i umplu toată camera, se revarsă şi în coridor. 

Simţindu-se sănătoasă, bătrina amină mereu facerea unui 
testament: avea o teamă superstițioasă să nu atragă moartea, 
pregătindu-se, pentru dinsa. Într'o zi moare pe neaşteptate, lovită 
de congestie. Rudele răposatei, care pe «băiatul servitoarei» îl 
duşmâneau de mult pe ascuns, i-o arată acuma pe faţă şi în 
numele moştenitorilor, nepotul bătrinei, don Gaspar Jiménez, se- 
nator, mare proprietar în Castilia, protecţionist agrar, clerical înfocat 
şi reacționar feroce (şi prim marchiz de Jimenez — titlu ponti- 
fical pe care i-l obținuse un prelat, în schimbul unor ofrande, 
bine precupețite, pentru sfintul scaun) îi acordă, odată pentru tot- 
deauna, trei mii de franci, permisiunea de a-şi lua cărțile şi, cu 
o stringere de mină amicală, îl invită să părăsească cit mai 
curind casa, 

La început, Maltrana e ademenit de petrecerile de student, 
dar nu-şi neglijează nici studiile. «Viaţa e veselă, declara el sen- 
tențios. Trebue să dăm vieţii un ințeles elenic lx, Dar pentru 


mamă-sa, viaja devine din ce în ce mai aspră. Fiindcă Jose ră- 


minea sâptămini întregi fără lucru, dinsa e sililă să între în slujba 
unei spălătorese, 

«In dimineţile friguroase de Decembre, se cobora pe malul 
«riului, leşinată de foame; şi nenorocitul ei trup, care nu mai 
„avea decit pielea pe oase, tremura la atingerea apei înghe- 
«ate». 

Se înbolnăveşte de congestie pulmonară şi moare peste trei 
luni, după ce făcuse o mare spărtură în modestul capital al lui 
Isidro. 

«Nu, hotărit că viaja nu era veselă, viaja pierduse înţelesul 
ei elenic ...»> 

Ne mai avind mijloace şi ştiind că fără protecţie, diploma 
nu-i va servi la mare lucru, se hotărăşte să întrerupă studiile şi 
să trăiască pentru ştiinţa liberă; «Maltrana vroia să fie un gin- 
ditor independent, voia să fie scriitor», Frecventează diferite ce- 
nacluri literare şi se desgustă de toate. In acest timp isprăveşte 
banii şi cu încetul îşi vinde şi cărţile; la urmă e nevoit să se re- 
fugieze la tată-său vitreg şi să împartă cu acesta, şi cu fiul său 
Pepin, o unică şi mizerabilă cameră de mansardă, 

«Maltrana se 'ntorsese deci în acel foburg de mizerie, de 
«unde-l scoase caritatea bâtrinei doamne, şi se 'ntorsese mai sărac 
«decit erau muncitorii neciopliţi, osindiţi la pedeapsa muncei tru- 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 75 
«peşti. Fiindcă mansarda nu avea decit un pat, Isidro trebuia să 
«aştepte ca tată-său şi frate-său vitreg să plece la lucru ; abia în zori 
«se putea întinde pe salteaua caldă, care păstra încă întipăriturile 
«celor două corpuri, Cea mai mare parte a zilei dormia şi seara 
«relua drumul Madridului, la ora cind lucrătorii obosiţi se 'ntorceau 
«la locuinţele lor», ` 

«Se ducea zilnic la redacţia unui ziar socialist. Directorul- 

«proprietar, don Cristobal, care era om de treabă şi-l socotea în- 
«teligent, l-ar fi angajat bucuros ca reporter, cu o leafă de păzitor 
«de barieră, Dar cînd l-a însărcinat întiia oară să povestească un 
«fapt divers — incendiul unui hambar la periferie — jurnalistul 
«candidat petrecu jumătate din noapte să mizgălească şi să rupă 
«douăzeci de foi de hirtie şi la urmă tot trebui să treacă această 
«însărcinare unui băiețaş care nu putea scrie un rind fără greşeli 
«de ortografie. Cind i se dădeau de amplificat telegrame, le re- 
«dacta in mai puține cuvinte decit avusese originalul. Cind intr'o 
«zi i-se încredinţă articolul de fond, umplu trei coaloane cu o 
«proză rajłonantă şi rece, în care după ce discutase şi criticase toate 
«instituţiile politice, ajungea cu nevinovăție la încheierea că 
«ideile pe care le apăra ziarul socialist, erau tot aşa de rele ca 
«acele ale regimului conservator», 

Stingăciile acestea sint ale intelectualului sincer, poate că şi 
ale plebeului ridicat deadreptul din clasa care munceşte cu braţele. 
Menirea intelectualului este să concentreze, nu să amplifice. Se 
poate să nu ştie să povestească incendiul unui şopron, cind nu-i 
lămurit asupra scopului unei astfel de povestiri ... Cit despre nai- 
vităţile pe care le aşterne Isidro în articolul de fond, trebue să 
ne gindim că adevărul atrage magnetic pe intelectual şi că în 
orice caz, e mai simplu decit minciuna, care cere mlădierea 
felină a clasei stăpinitoare, înțelegerea timpurie că principiile sint 
convenţii de manipulat ... Rectitudinea este produsul firesc al 
unei existenţi puţin complexe... Intelectualul cunoaşte viaţa din 
cărți şi „deci riscă să confunde principiul în numele căruia fapta 
se face, cu mobilul real al faptei, — ca un spectator la teatru, 
care ar lua foşnetul de hirtie subțire, din culise, drept vijiitul unui 
vint adevărat... 

Maltrana fu lăsat să scrie ce vrea. El publică trei articole : 
unul asupra lui Ruskin şi a frumosului în arte; un altul, asupra 
lui Nietzsche şi a imperialismului; şi cel din urmă, asupra armo- 
niilor şi discordiilor care există între socialism şi între doctrinele lui 
Darwin şi ale lui Haeckel. 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


«Luni de zile s'a ris la redacţie de aceste coloane de proză 
«scămoasă şi cenușie, pe care nimenea nu le citise pină la sfirşit... 
«Cetitorii ziarului erau mai bucuroşi cind redactorii işi băteau joc de 
«mamele domnilor de pe banca ministerială LR 

Situaţia plebeului desrădăcinat este tragică tocmai prin 
aceia, că pe deoparte nu se poate adapta, ori se adaptează foarte 
greu, felului de a gîndi şi simţi al clasei stăpinitoare, iar pe de 
altă parte, gindirea, simţirea şi felul de viaţă, ale clasei mun- 
citoare, iau devenit şi ele cu desăvirşire străine. ici sofisme 
conştiente, scepticism şi ipocrizie, — dincolo, simplism, grosolânie 
şi fanatism orb.. Pe deoparte, nu mai are puterea de a munci 
cu braţele şi sănătatea sufletească de a se bucura de plăceri 
simple ` iar pe de altă parte, e încă prea sănătos sulleteşte, ca să 
calce în picioare sentimente fireşti, ca dragostea, demnitatea, etc, 

«Totuşi Maltrana venea mereu la ziar, unde găsea un adă- 
«post, hirtie, tocuri, cerneală, ascultâtori care făceau haz de para- 
«doxele lui şi, citeodată, şi o cină neprevăzută». 

La redacţie îşi făcea traducerile, pe care i le trecea un amic 
insărcinat el însuşi cu această muncă de scriitorul care trebuia 
să semneze opera. Din pret căpăta, fireşte, jumătate din jumă- 
tate, aşa că după ce lucra opt ceasuri, invidia cei 7 reali pe 
care-i cîştiga Pepino ca simplu ucenic (un real== 25 bani). Cind 
n'avea lraduceri, se cufunda în cetire, cu slaba speranţă că iarâşi 
vre-un tovarăş din provincie, abâtindu-se pe la redacţie, va 
face cinste redactorilor cu o cafea «complectă». La miezul nopții, 
lui don Cristobal,i se făcea uneori foame şi atuncia comanda 
dela restaurantul vecin o iîmbelşugată tocană de oaie cu fasole 
sau o enormă plachie de morun cu cartofi; «şi în ochii lui Mal- 
«trana, plachia asta, aşezată intre teancurile de jurnale care um- 
«pleau masa, sub lumina rece a lâmpilor electrice, avea splendoarea 
«unui astru». 

Don Cristobal il poftea şi pe Maltrana şi, vâzindu-l cum înghite 
ca un tigru, minca şi el mai cu poftă. 

De cind se refugiase la tată-său vitreg, Isidro intrase iar 
în legătură cu rudele mamei sale. Isidra avea doi fraţi, foşti strin- 
gători de cirpe din Bellavistas, care sfirşiseră prin a deschide pră- 
vălie in Rastro (un fel de «moşie permanent). Unul repara cu 
mare indeminare arme şi instrumente muzicale vechi, Celălalt, 
foarte bogat, abia ştia să iscălească şi totuși îşi dădea aere de 
antiquar. Amindoi il primiră bine, la început, crezind că a moș- 
tenit pe protectoarea sa. Pe urmă însă, văzindu-l din ce în ce mai 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 17 


jerpelit, îi arătară răceală şi neincredere. in mahalaua Carolinelor 
avea pe bunică-sa, señora Eusebia, poreclită «la Mariposa», pe care 
o vizita adesea. 

«Buna femee il primia cu dragoste şi respect; vedea in- 
«tr'insul gloria familiei. Dar nu îndrăznea să-l atingă cu miinile 
«ei negre, cu degetele pline de inele de tinichea... Bluza ei, de 
«mătase neagră arsă de vreme, arăta de toate părţile, fie un colţ 
«de cămaşă gălbue, fie carnea, uscată şi afumată ca pastrama, 
«care părea să aibă pe dinsa un strat de cocleală. Pantofii erau 
«de lungime şi de culoare diferită, unul roz şi celălalt albastru, 
«după cum le găsise cirligul. Fusta era impestriţată cu petece. 
«Maltrana privea cu o milă amară obrajii acoperiţi cu murdărie 
«strălucitoare, pe cate, fără indoială, apa i-ar fi surprins ca o lo- 
«vitură de puşcă. 

«Aşa dar acestei fiinţe îi datora el existenţa şi această carne 
«era carnea lui!... Îndată ce sosea Isidro, bătrina înceta să aleagă 
«murdăriile şi-i oferea scaunul cel mai bun al casei: o bancă de 
«tramway»... 

O mai mare abjecție decit aceia în care trăia señora Eu- 
serbia, nici nu se poate închipui: şi totuşi am văzut mai sus în 
ce culori trandafirii îşi înfățișa bătrina, propria existență. Este 
aceasta o trăsătură fundamentală a sufletului spaniol: de a crea 
o lume imaginară plină de strălucire şi de a o superpune realităţii 
triste şi urite. Din realitatea mizerabilă, sufletul omenesc tinde în 
mod firesc să se refugieze in lumea închipuirii — şi in deosebi 
mizerabilă este realitatea spaniolă ; dar nu-i mai puţin adevărat că 
şi înclinația la visare, te impiedecă la rindul ei, să te aplici la în- 
bunâtăţirea condiţiilor reale de existenţă ... 

Maltrana se inprieteni cu vestitul contrabandist Mosco, care 
locuia pe aproape de señora Eusebia. 

«Pe din afară, un perete întreg era ocupat de trei rinduri 
«de colivii, În care păsările cintau necontenit. Aceste păsări ii 
«serveau pentru vinătoarea cu laţul. In faţa casei te întimpinau 
«doi ogari şi alţi clini de vinătoare .... Mosco trăia singur, cu 
«fiica sa Feliciana. Adesea Maltrana il surprinsese în costum 
«de vinătoare ` vestă de plus pâtată de glod, opinci («abarcas») 
«şi ghetre ude, şi o caschetă plină de spini... Un omulej uscat 
«şi nervos, cu gestul hotărit şi cu corpul elastic ca un resort... 
«In unele nopţi omora două sau trei căprioare, alteori prindea 
«numai epuri..... Tot corpul lui era plin de cicatrice; două 


78 "VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


«alice în oasele craniului, un glonț în umăr şi altul în picior, şi 
«alice în tot corpul... Maltrana minca adesea eftin şi bine la Mosco. 
«Tinărul plătea pinea şi vinul, pe cînd braconierul punea pe 
«masă un epure fript, ucis in noaptea trecută... Puşca o ţinea 
«ascunsă sub acoperiş, iar dihorul avea drept colivie fundul dublu 
«al unei lăzi acoperite cu cirpe... Mosco se trăgea dintro familie 
«de siringători de cirpe, dar era nâscut la Madrid şi exercitase 
«acolo meseria de tipograf, ba devenise chiar directorul unei 
«tipografii, dar pe cind se plimba printre casele „de litere, în 
«mirosul de hirtie umedă, avea nostalgia munţilor acoperiţi de 
«pini şi de stejari.. Era un -mesociabil; se inăbuşea în oraş; 
«ura străzile pline de oameni, care, pe trotuar, se grăbesc in 
«aceiaşi direcţie. Sfirşise prin a se căsători cu fata unei strin- 
«pgătoare de cirpe şi imbrăţişase şi el această meserie, dar numai 
«de formă... „Sint născut pentru acţiunea violentă, spunea el lui 
«Maltrana : născut pentru a trăi în aventuri continue în care să-mi 
«pun pielea în primejdie...» 

Un romantic şi acest Mosco, din stofa eroilor lui Prosper 
Mérimée... Decit să facă muncă de femee Intro atmosferă inà- 
buşitoare, prefera să-şi rişte în fiecare noapte viaja în mijlocul 
stufişurilor ce se deschid în faţa botului căprioarei care geme, 
sub cerul albastru mărginit în depărtare de virfurile înzăpădite 
ale Guadarramei... Pădurea Pardo, — doisprezece kilometri la 
nordvest de Madrid, pe malul drept al Mansanaresului, — rezer- 
vată vinătorilor regale şi înconjurată de un zid de piatră de 75 
de kilometri lungime, este o adevărată sfidare aruncată sărăcimii 
din jurul Madridului... Insolent fast oriental, contrastind cu o 


mizerie tot atit de orientală... Descrierea expediției, la care, de 


curiozitate, ia parte şi Maltrana şi pe care o întreprinde Mosco, 
însoţit de ucenicul contrabandist Chispas, de dihorul şi de ciinii 
pe care-i iubea atil de mult, e plină de-un romantism pitoresc 
şi sălbatic... ` 

„Pădurea imensă, sub lumina difuză a constelaţiilor, avea 
«un vag aspect de prădină fermecată. Stufişurile dese de datt, 
«printre care şerpuiau cărări ondulate, sămâănau cu nişte seculari 
«arbuşti de trandafiri. Pămintul părea alb, de o albeaţă de lapte; 
«arborii formau bolți, în care se "mpleteau ramurile negre, iar 
«în spaţiile goale, stelele arătau ochii lor clipitori... În aer plutea 
«un parfum de răşină, aşa de iute şi aşa de gros, ch respirindu-l 
«ţi se părea că-l mesteci. Pe neaşteptate strigăte de păsări ne- 
«văzute se ridicau în mijlocul tăcerii...» 


| 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 19 


Pe Mosco, observă cu fineţe Ibáñez, un atavism îndepărtat 
şi irezistibil îl readusese la obiceiurile omului primitiv... De fapt, 
braconajul nu este decit continuarea felului de viaţă al locuitorilor 
de munte în timpurile preistorice şi chiar istorice... Pe cind clasele 
stăpinitoare ţin pas cu progresul civilizaţiei, clasele de jos rămin 
în urmă, ba în unele regiuni sud şi sudest-europene par a se fi 
oprit chiar pe loc, la o anumită epocă... 

La întoarcerea dela vinătoare, Maltrana revede de pe înăl- 
time Madridul. 

«Marele oraş se odihnea, Invăluit în această sinistră lu- 
«mină roşcată, pe cînd in imprejurimi se sbuciuman in tntu- 
«neric aventurierii vieții, nepăsători de primejdie. In această in- 
«fățişare a capitalei, tinărul crezu să recunoască un simbol al 
«civilizației moderne, în care neegalitatea este atit de nemiloasă. 
«Cei fericiți, cei sătui, apărați de o ordine socială ale cărei 
«foloase numai ei le culeg, dormiau la căldură, în casele lor 
«bine închise, cu plăcuta amorțeală a unei digestii copioase. 
«Dar dincolo de cercul roş format de iluminația urbană, în zona 
«de umbre ocupată de necunoscut, ochi iritaţi străluceau în 
«fundul întunericului, ghiare se ascuțiau, pofte de dobitoace 
«flăminzite dădeau tircoale pe ascuns. Drojdia societății, vaga- 
«bonzii, cei în afară de lege, nu îndrăzneau încă să se arate la 
«lumina zilei şi să atace pe fericiţi. Dar va veni o zi cînd 
«hoarda nenorociților, mai îndrăzneață, va năvăli asupra cetății 
«opulente, va pune mina pe bogățiile şi buna stare monopolizate 
«de privilegiați : şi această hoardă va avea pentru dinsa forța 
«pe care privilegiații şi-au intemeiat totdeauna partea cea mai 
«bună a drepturilor lor». 

Feliciana, frumoasa fiică a lui Mosco, se 'ndrăgosteşte de 
uritul Maltrana. 

«Ea-l contempla pe Isidro cu încîntare, îl asculta ceasuri in- 
«tegi, fără a înțelege un cuvint din cele ce spunea, dar fermecată 
«totuşi, ca de acordurile unei muzici cereşti, Din timp În timp, 
«se făcea o spărtură în întunericul acestor neinţelese cuvinte, se 
«deschidea o fereastră mare, prin care Feli descoperea un cer 
«necunoscut, un alt soare, o lume supranaturală, locuită numai 
«de Bnp de felul lui Maltrana. Cind acesta, la sfirşitul mesei, 
«recita versuri sau dizerta asupra acelor vestiți scriitori străini 
«care sint onoraţi ca nişte prinți, biata Feli işi simţea inima bătind, 
«picioarele tremurind, lacrimile isvorind din ochi, ca şi cum i s'ar 
«fi destăinuit o nouă religie...» 


80 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dragostea dintre Maltrana şi candida Feli, «fată simplă şi pri- 
mitivă, însetată de ideal», e însufleţită de cel mai curat şi mai 
nobil idealism. Nici o notă prozaică sau trivială nu o coboară, 
Prima întilnire, plimbarea prin grădina exuberantă a cimitirului, 
«căderea» Felicianei, iți amintesc scene din La faute de l'abbé Mouret 
de Zola. Cu sentimentele ei simple, sănătoase, etern omenești, 
Feliciana n'ar fi trebuit să roşască nici In fața unei marchize,, 

Autorul nu exagerează şi nu înlrumuseţează. Trebue să ne 
gindim că toată gama simțirilor omeneşti e cu zeci de mii de ani 
anterioară oricărei culturi scrise şi oricăror deosebiri de clasă. 
Trebue să mai ţinem seamă, că la un popor vechiu în de- 
cadență, cum e cel spaniol, mulţi oameni din popor se co- 
boară, în mod legitim sau nelegitim, din pătura superpusă. Şi 
însfirşit, la popoarele mediteraniene, idealismul, ca formă a ro- 
mantismului, e un caracter de rasă. Mosco, tatăl Felicianei, 
nu-şi pune el zilnic viaţa în primejdie, de dragul cerului al- 
bastru ? 

CT nu s'au mirat de delicateţa simțirilor în poezia noastră 
populară ! Dar omul a apărut pe pămint de sute de mii de ani; 
felul de viață al unui cioban romin dela munte din zilele noastre, 
are vechime (dacă scoatem cele citeva elemente de civilizație 
orășenească) de zeci de mii de ani (civilizaţie neolitică). Şi te 
aştepţi atunci ca nişte fărămituri de «invăţătură», În citeva sute 
de ani, să prefacă radical sufletul omenesc, pe care l-au format 
zeci şi sute de mii de ani?! Unde ţăranul se arată abrutizat,—a 
degenerat, s'a conrupt, s'a zăpăcit, a lepădat vechea lui cultură 
istorică şi preistorică, pentru fărămituri de altă cultură, pe care 
nu le poate pricepe... 

„„Marchizul de Jimenez, şarlatan grav şi prost care aspiră 
la un portofoliu, îl angajează pe Maltrana să-i scrie în schimbul 
sumei de trei mii de reali (750 fr), o carte asupra Adevdratului 
socialism, carte pe care el, marchizul, so iscâlească, şi pe care 
tot el o rezumă în următoarele cuvinte: «bogaţii să dea sära- 
dor ; săracii să respecte pe bogaţi: şi unii şi alţii să se încre- 
dinţeze direcţiunii bisericii catolice...» Această sumă ii dă lui 
isidro putinţa de a lua la dinsul pe Feli, care fuge dela tatăl ei. 
Indrăgostiţii îşi cumpără citeva mobile şi se mută într'o cameră 
pe care, in schimbul unei mici plăţi, le-o pune la dispoziţie 
misticul don Vicente. 

Tip de spaniol şi acest don Vicente, — romantic al reli- 
giei, — care văzind pe un căruțaş, că aţițind caii, injură groaznic, 


9 aA Te Leg - 033) T. 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR E 
înghenunchiază, cu braţele încrucişate, inaintea păcătosului şi-l 
imploră să-şi descarce minia lovindu-l pe el cu biciul, dar să 
lase în pace numele lui Dumnezeu !...; care ține servitoarelor în 
piaţă, predici despre sfinta fecioară ` care urmăreşte paisprezece 
ani pe un cizmar revoluţionar, prin cîrciumi şi prin alte localuri 
şi mai rele, pină reuşeşte să-l întoarcă în sinul bisericii; care 
petrece după-mesele umblind prin cimpii şi vorbind (ca «Arhan- 
ghelul Mihail» al lui Pătrăşcanu) «cu păsările, cu ciinii, cu toate 
dobitoacele bunului Dumnezeu pe care le întilneşte în cale» — 
numai ca să învingă pe diavolul care-l chinueşte cu ispitele cărnii... 
Feliciana-l aude noaptea suspinind şi exclamind ; «Ah, Dumne- 
zeule ! Dă-mi drumul, satane! Te recunosc! lți pierzi osteneala 
cu mine, demone ! Carnea mea e moartă... Slavă lui Dumnezeu 1...» 
E un adevăr banal, că senzualitatea şi misticismul au acelaşi ori- 
gine psihofizică. Creștinismul a făcut un rău serviciu rasei medi- 
teraniene — senzuală şi mistică — despârțind şi duşmănind între 
ele, aceste porniri pe care religiile păgine le contopeau. Cite 
sbuciume interioare, cite sfişieri ascunse!... Instinctul sexual devine 
mai violent cind cauţi să-l infrinezi, decit cind il incurajezi prin 
adorarea principiului fecundității. (Nu citisem mai nimic de Ga- 
laction, cind i-am făcut cunoştinţa. Vâzind fața lui smeadă şi cam 
prognată, cu fruntea lată, boltită şi dată înapoi, cu nasul mare, 
convex şi cărnos, cu buzele groase şi răsfrinte, — în total, puţin 
cam negroid, ca toți mediteranienii, — am exclamat în mine in- 
sumi: «te recunosc călugăr dela muntele Athos! Ştiu ce fur- 
tuni îți bintue sufletul, — sincer creştin într'o vreme de areligie 
generală !»). 


La "'nceput, viaţa celor doi îndrăgostiți este o idilă ferme 


cătoare, plină de speranțe mari şi de iluzii trandafirii... «Feli 
«trăia intr'o dulce somnolență, îmbătată de fericirea ei şi puţin 
“cam mirată că lumea poate da atitea delicii... Isidro continua 
«să fie sub farmecul noii sale existențe, — aşa de pașnică, aşa 
«de regulată, aşa de bine ordonată alăturea de Feli. Fiica lui 
«Mosco se arăta o minunată gospodină. ln fiecare dimineaţă, 
«înfășurată in şalul ei, se cobora în piaţă cu coşul pe braţ; şi 
«cum se 'ntorcea, îşi sufleca minicile şi-şi trecea ziua gâtind, 
«ştergind, spălind şi uscind pujina rufărie a lui Isidro. Niciodată 


„«imbrăcămintea tinărului nu fusese atit de îngrijită; prietenii 
«lăudau cu mirare albeața cămăşilor lui, curăţenia pălăriei sale. 


«Afară de asta, se 'ngrăşa, căpăta un ten mai bun. Ciorbele 


„*Felicianei, mincările ţărăneşti invăţate dela tatăl ei şi obiceiul 


8 


ei 


82 VIAŢA ROMÎNEASCÄ 


«bun de a se culca de vreme, dădeau o vigoare nouă acestui or- 
«ganism atacat de lipsurile şi desordinile vieții de boem. Cama- 
«razii spuneau: «are o fetişcană care-l îngrijește şi-l răsfaţă ... Un 
«mărgăritar l. Şi drăguță !.. Ce noroc l.» Cind Isidro se cobora în 
«stradă, îşi închipuia că pune piciorul pe altă planetă. Se uita cu 
«surprindere la trecători, ca şi cum aceştia ar fi de altă speță de 
«cit dinsul. De sigur că cei mai mulţi nu iubeau şi nu erau iubiţi. 
«Cum puteau trăi astfel 2» 


Dar banii se 'mpuţinează, fiindcă marchizul Jiménez nu 
vrea să mai publice şi o a doua lucrare. Psihologia acestui om 
politic spaniol, este exact psihologia ţiganului din literatura noas- 
trä populară. Şarlatania şi fudulia lui sint atit de ridicol de naive, 
încit ne-ar fi aproape simpatice, dacă ar fi întovărăşite de puţină 
bunătate, ceia ce însă nu-i de loc cazul... Şeful partidului i-a 
semnat o prefaţă, pe care însă a scris-o tot Maltrana, «Ce om, 
scumpul meu Maltrana! exclamă senatorul, atit de transportat de 
entuziasm incit uita cu cine vorbea. Ce talent minunat! Ce pu- 
ritate de stil !». 

«Deşi Feli era foarte econoamă, situaţia celor doi in- 
“drăgostiți devenea foarte critică. Aproape nu mai erau bani în 
“casă. Din timp în timp, o traducere sau un articol intr'un ziar 
«ilustrat opreau pentru moment scăderea fondurilor, dar nu pu- 
«teau asigura întreţinerea menajului. Maltrana incepea să se În- 
«doiască de talentul lui. Venind acasă, se întindea pe pat, ner- 
«vos şi trist, ca sub amenințarea unei catastrofe şi-şi ascundea 
“fața în miini. Biata Feli venia de grabă şi-l întreba neliniştită : 
«ce ai, Isidro? Ce D s'a întîmplat, scumpul meu? Il mingiia ca 
«o mamă, îşi cufunda degetele în părul cref al iubitului ei, pe 
«cind acesta răspundea cu vocea întreruptă de suspine ` „nimic! 
«n'am nimic!... migrenă,.. oboseală pricinuită de lipsă de ocupaţie... 
«plictiseală... Feli plingea ; cu instinctul ei de femee, ghicia le- 
“pătura dintre aceste crize şi grâmada de monezi, din ce în ce mai 
«scăzută, pe care o păstra în dulap; şi apoi, tinereţa, atingerea 
“amoroasă a trupurilor lor, sfirşeau prin a usca şiroaele de la- 
«crimi. Se 'mbrăţişau cu ochii umezi, simțind nevoia de a se stringe 
«unul de altul pentru a rezista mai bine nenorocirii, Sărutările ur- 
«mau lacrimilor şi se abandonau dragostei cu un rest de melan- 
«scolie care dedea imbrăţişării lor noi farmece. 

+. Maltrana venea din ce în ce mai tirziu acasă. De sigur 


NOTE PE MARGINEA CĂRTILOR sa 


«o iubea pe Feli tot atit de mult ca şi pină acum ; dar avea obli- 
« patt faţă de literatură şi faţă de public», 

Intr'o seară întorcindu-se dela un banchet literar, află dela 
Feli că va avea un copil. «Existenţa lui Maltrana se schimbă 
«adine ..... Feli îi păru mai puţin plăcută... Ea-l îngrija şi-l răsfăţa 
«ca şi mai înainte, dar avea crize de tristețe neinţeleasă ... Adesea 
«Isidro o găsea întinsă pe pat cu faţa 'n jos şi plingind în tä- 
«cere, „Aş vrea să ştiu çe te scinceşti“', o întreba el acru. N'o ştia 
«nici dinsa ` maternitatea turbura, organismul ei slab. Se gindea 
«la copil, la soarta ce-l aşteaptă, la mizeria care-i pindeşte .... 
«Adesea-l privea pe Isidro cu o stăruitoare curiozitate, ca şi cum 
«Îl vedea pentru intiia oară... Maternitatea îi ascuţise inteligenţa... 
«il vedea incapabil de muncă regulată, mereu nehotărit şi neli- 
«niştit, pălăvrind mai toată ziua prin cafenele şi anunţind cărţi su- 
«blime, fără să aibă puterea de a intreprinde o lucrare de lungă 
«durată .... Isidro, din partea lui, nu mai iubea în acelaş fel 
«pe Feliciana. Sarcina o deformase, suferea de greață, de ame- 
sjeli, de crize de nervi; şi atunci Isidro, cu egoismul lui de 
« „intelectual“, părăsea casa, pentru a căuta aiurea o tovărăşie mai 
«plăcută», 

In acest timp, Mosco, pe care-l rodea fuga fiicei sale, bea 
mereu, şi devenea din ce în ce mai îndrăzneţ; intra chiar ziua 
în parcul regal, ca pentru a provoca pe păzitori; parcă dispera- 
rea l-ar fi împins să-şi caute moartea. E pindit de gardieni şi im- 
puşcat din stufiş pe la spate, fără nici o somaţie. Moartea lui 
Mosco, de care cei doi tineri se simțeau vinovaţi, sdruncină adinc 
pe Feli... Nu mai eşea cu săptăminile din casă, nu se mai im- 
brăca, nici nu-l îngrija pe Isidro, abia dacă mai putea să gătească 
prinzul ... 

— Venise vara. Mirosurile rele ale Madridului, adormite in 
timpul ernii, se redeşteptau odată cu căldura... Mansardele în care 
locuiau Isidro şi Feli, ardeau ca nişte cuptoare şi erau pline de 
ploşniţi, purici şi gindaci. De greață, Feli abia mai putea minca şi 
se vestejea văzind cu ochii. Isidro era desnădăjduit, spunea că 
vrea să moară .... Inţelegea bine cu cit era mai rea starea sa, de 
cit aceia a unui lucrător. Cu braţele lui slabe, nu putea ciştiga o 
bucată de piine. Făcea parte dintr'acei nenorociţi, care prin infăţi- 
şarea caraghioasă a sărăciei lor, deşteaptă, nu mila, ci risul, pe 
cind lucrătorul manual insuflă mai de grabă frică. 


s VIAŢA ROMINEASCĂ 


Biata Feli, slăbită de privaţiuni, avu un elan de energie su- 
pra-omenească : se apucă să facă «flori» pentru corsete şi să pue 
«balene» .... Mizeria se apropia, mizeria adevărată, neagră, care 
nu are milă... Feli lucra de dis-de-dimineaţă pină seara tirziu, cu 
o ardoare feminină, cu rezistența neinţeleasă a temperamentelor 
nervoase... Singura frumuseţe care-i rămăsese erau ochii ei adinci 
şi trişti. Isidro Îi ducea pachetul cu corsete, cind trebuia predat 
la prăvălie. Umbla repede pe lingă zid, ferindu-se de trecători, iar 
Feli sufla greu urmindu-l. 

Intr'o seară, trecind prin Puerta del Sol, auziră pe vinzătorii 
de gazete strigind: «Oribila catastrofă ... Morți şi răniţi !». O ca- 
zarmă, dată în dntrepriză de câtre stat, fără licitaţie, şi construită 
de antreprenor cu praf de pe drum în loc de ciment, cu ziduri 
subțirele şi cu stilpi deser, se dărimase şi ingropase pe Jose, 
tatăl vitreg al lui Maltrana. Inmormintarea acestui fost jandarm, 
care fusese toată viața un aprig susţinător al autorităţii, provoacă 
o răscoală a lucrătorilor, înecată în singe de poliţie. Maltrana, care 
urma şi el cosciugul, vede pe un lucrător căzind alăturea de dinsul 
şi o sabie strălucind deasupra capului său. Dar sabia nu se abătu 
asupra lui şi tinărul auzi o voce care spunea: «lasă-l; nu vezi că-i 
«un burghez?» «Pentru intla oară în viaţa lui, Maltrana înțelese 
«avantajele şi privilegiile legate de haina pe care o purta, Putea 
«să moară de foame, dar era un burghez, un «domn» şi lovitu- 
«rile de sabie nu erau pentru dinsul». 

Situaţia îndrăgostiţilor devenea din ce in ce mai grea. Cei 
doi franci pe care-i cîştiga Feli cu «balenele» şi cei dea 
reali pe care-i aduna Maltrana intr'o săptămină, scriind pentru 
Revista socială articole cu 10 bani pagina, nu le îngăduiau să 
trăiască ... Din zi în zi sărăcia devenea mai crudă. Printr'o su- 
premă sforțare de: voinţă, Feli punea mereu «balene» şi broda 
«flori» ; dar îndată ce sfirşea o duzină, singele i se urca în față, 
o apuca amejeala şi închidea ochii, aproape să leşine. Incetul 
cu încetul vindură lucrurile din casă .... Dormeau pe o saltea, 
pe podele ... 

In acest timp, tinerii primiră o nouă lovitură. Cizmarul re- 
voluţionar, pe care, în 14 ani, îl convertise don Vicente şi care 
acuma minca ateişti şi dorea inchiziţia, cu acelaş fanatism cu 
care inainte mincase popi, — bănuind că părintele lui sufletesc 


ajută pe ascuns şi pe Feli, în loc să-l sprijine numai pe dinsul, 


intrighează necontenit în contra lui Maltrana. Reuşeşte să afle că 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 85 


tinerii nu sint căsătoriți, că nu se duc la biserică, că portretele 
din camera lor sint ale unor ateişti celebri, şi prin aceasta con- 
vinge pe don Vicente să se debaraseze în mod politicos de chi- 
riaşii săi. (Rasa mediteraniană are specialitatea fanatismelor de tot 
felul; Spania a produs sfinți renumiţi, inchizitori, dar şi anarchişti 
pentru toată Europa. Printre fanaticii socialismului, antisemitismului, 
creştinismului, etc., întilneşti de preferinţă tipuri mediteraniene, cu 
oarecare caractere negroide ...) 

In desperarea lui, Isidro se duce la bunică-sa, señora Euse- 
bia, despre care exista legenda că ţine ascunsă o comoară, Prin 
ameninţarea că vrea să se sinucidă, o sileşte să dea la iveală co- 
moara ; dar vai! nu erau decit podoabele deteatru ale unei ac- 
trite — tinichele aurite, cu sticle colorate, cărora numai imaginaţia 
spaniolă a Maripozei le imprumuta o valoare neprețuită. 

Maltrana şi Feli sint nevoiţi să se mute în cartierul țigănesc, 
intro cameră pe -care o plătesc cu ziua. 

Blasco-lbăfiez ne dă o foarte interesantă descriere a pitoreş- 
tilor moravuri ţigăneşti ` descriere, de natură să atragă in deosebi 
pe cetitorul romin: ţiganii spanioli sint aidoma ţiganii noștri; 
acelaş fel de a simți şi de a se exprima, aceleaşi obiceiuri şi 
aceleaşi caractere ; țigăncile care-şi întrejin familia, umblind prin 
tirg cu ghicitul, pe cind bărbatul mine acasă şi-şi trece timpul 
cu jocurile de noroc, cu scripea şi cu dansul; numai în zilele de 
tirg de vite, şi pe la bilciuri, fac şi ei negoj cu cai, ori slujesc ca 
mijlocitori, Indemnind cuvorbă multă pe cumpărător .... Cind cetim 
palăvrele jigâncii care ghiceşte unei servitoare ` 

— «Domnița mea, mai pune ceva, măcar un gologan! O 
fată frumoasă ca o garoafă, să fie aşa de sgircită ? Haide, haide, 
drăguță ! Ai nişte ochi de fată mare atit de frumoşi! Gindeşte-te 
că am o droaie de copii care mor de foame, Bărbatul meu e be- 
teag; tată-meu e pe moarte; biata mamă e 'n pămint şi frate- 
meu e 'n puşcărie .„.», ele nu ne par de loc străine... 

Am auzit spunindu-se, că toţi țiganii din lume ştiu romi- 
neşte. De-o fi sau nu adevărat, nu ştiu, dar două întimplări din 
propria mea experiență par a confirma această aserțiune, Pe cind 
mă aflam în Göttingen, am auzit Intro zi în stradă, sgomotul 
de tamburină şi cintecul caracteristic al jucătorilor de urşi de 
la noi. Es din casă şi văd un băiat de ţigan de vreo 15 
ani şi o fată tot de virsta asta, fiecare cu cite un urs de lanţ. 

Fata primea dela ferestre gologanii în tamburină şi spunea : 


RG VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


«danke schön, Karl !», apoi către băiat, pe romineşte: «pe aicea, 
pe tofi ti cheamă Karl !». M'am apropiat de dinsa şi am între- 
bat-o : «de unde eşti ?». Intiiu n'a înţeles şi a răspuns: «bitte 2», 
Dar după a doua întrebare a deschis ochii mari şi repezindu-se 
la băiat, în partea cealaltă a străzii, a strigat emoţionată: «aoleu, 
iote rominu !!...» Le-am pus mai multe întrebări ; vecinii mei cre- 
dean că ştiu ţigăneşte, Erau din Serbia şi nu fuseseră nicio- 
dată in Rominia. Totuşi limba lor uzuală era cea rominească, 
Fata se plingea că meseria cu ursu' nu-i atit de rentabilă cum 
sar crede. Altădată intro excursie în Thuringia, am găsit in 
tren o familie de ţigani (mergeam în clasa IV) şi am intrat in 
vorbă cu ei, spre marea spaimă a nemțoaicelor cu care eram, 
şi care susțineau că le compromit. Şi aceşti țigani vorbiau per- 
fect romineşte, deşi erau din Bosnia şi nu fuseseră niciodată în 
Rominia, Fiindcă nu li se ingăduia intrarea ca nomazi în Ger- 
mania, se duceau cu trenul la Osnabriick (Germania de vest), 
şi de acolo, din sat în sat se lăsau goniţi din Germania. «Dar 
ce meserie aveţi ?» «Apoi... de! meseria noastră: cu ursul, cu 
maimuţa...», îmi răspunse, grav şi aşezat, şeful familiei, îmbrăcat 
ca un burghez. 

Foarte isbitor e faptul, de care şi autorul îşi dă perfect 
seamă, că trecind din mahalalele lucrătorilor şi din foburgu- 
rile stringătorilor de cirpe, în cartierul țiganilor, ai impresia că 
respiri un aer mai curat, mai sănătos, Țiganii sint oameni cu 
adevărat primitivi, nu degeneraţi, declasaţi, deformaţi ai oraşe- 
lor: ei se îmbracă şi se hrănesc cu lucruri noi, refuzind cu 
scirbă rămăşiţele altora, iar sufletul lor este şi el simplu dar nou, 
necirpăcit şi nedeformat, cu instincte sănătoase, cu obiceiuri vechi, 
păzite cu sfințenie, neatinse de blazarea şi scepticismul oraşelor. 
Datinele privitoare la câsătorie, foarte pitoreşti, ale țiganilor spa- 
nioli, nu sint mult deosebite, cred, de cele care se păstrează în 
unele părţi ale ţării noastre, 

„„Maltrana se ducea în fiecare zi la Madrid. Se oferea 
să lucreze în expedițiile ziarelor, solicita cite-o mică funcţie la 
primărie — dar în zadar. Feli nu mai putea lucra: era grav bol- 
navă, Se plingea de dureri de cap, perdea pe neaşteptate ve- 
derea, vorbea fără şir, certa uneori pe iubitul ei fără motiv, şi 
enn il Imbrăţişa, plingind cu lacrimi fierbinţi, şi-l ruga s'o 


larna se apropia... N'aveau nici pline, nici foc... Feli purta 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 87 


incă rochiile de vară, şi pe deasupra un mic şal... Intro zi, 
cind pentru întiia oară zăpada acoperise toate cu linfoliul ei 
alb, Maltrana porni la Madrid. Frigul il pătrundea pină la oase, 
şi ghetele rupte H dădeau senzația că umblă cu picioarele goale 
in zăpadă. La Madrid se urcă in camera unui vechiu camarad, 
ca să-i ceară împrumut măcar un franc, dar nu-l găsi acasă; 
căută apoi pe un alt prieten, la marginea opusă a oraşului, dar 
şi acesta era plecat; se duse la marquizul Jiménez, cu gindul 
să implore un ajutor, dar i-seinchise uşa in nas. Era pe la 
prinz. Umbla fără ţintă, se simțea strivit... Dorea moartea... 
“Ar găsi în sfirşit odihnă !... Dar nenorocita Feli care-l aştepta, 
bolnavă şi aproape nebună, ce soartă va avea ?... La acest gind 
picioarele Leg muiară şi sprijinindu-se de un copac, plinse ca 
un copil», 

Ajuns acasă, găseşte pe Feli Intro stare şi mai gravă. Nu 
minca nimic... In curind bolnava are un acces violent de eclamp- 
sie puerperală, — convulzii epileptice grozave care-i apar lui 
Isidro ca agonia morţii. Îşi revine în simțiri, ajutată cu bună- 
tate de bătrina Geanch Teodora, dar suferă cumplit de frigul care 
pătrunde prin crăpăturile uşii şi ale ferestrelor. Isidro aruncă 
macferlanul şi jacheta lui peste unica învelitoare care se afla în 
casă, şi cu care era acoperită Feli, şi petrece noaptea umblind 
prin odaie numai în vestă. Gindindu-se la protectoarea lui, care-l 
scosese din clasa lucrătorilor, se simțea ca o muscă pe care 
copiii o aţiță să sboare, după ce i-au smuls aripile... şi începu 
să plingă in tăcere, pină cind lumina zilei intră prin crăpăturile 
obloanelor |... 

După al doilea acces, Maltrana se hotărăşte să urmeze sfa- 
tul Teodorei, de a o duce pe Feli la spital. E curios de văzut 
cu ce spaimă se vorbeşte în Spania de spital. Şi Teodorei H 
vine greu să rostească acest cuvint faţă de Isidro şi lui Isidro 
față de Feli. «Curaj! E trist... Dar trebue...» «Nu te speria, nu 
vei merge la spitalul comun ci la clinica şcoalei de medicină, 
unde am prieteni...» În Spania cuvintul spital are acelaş sunet ca 
la noi... In Germania, oamenii din popor vorbesc cu recunoştinţă 
de timpul petrecut în spital: îngrijire conştiincioasă, mincare bună, 
plimbare prin parc... 

Maltrana se aştepta la o explozie de lacrimi, la protesta- 
rea unei repugnări instinctive şi fu mirat de a vedea că Feli 
H privea numai cu ochi fixi şi trişti... Primea să meargă la spi- 


88 VIAȚA ROMINEASCĂ 


` tal — dar nu împărtăşea optimismul iubitului ei. «Singurul lucru 
pe care-l regret, zise ea vorbind cu greutate, este că pe acolo 
nam să te mai văd... şi poate n'o să ne mai vedem niciodată». 
Feli părăsi Intro după-masă locuința din cartierul ţigănesc. Cind 
iubita lui trecu pragul, Isidro avu inima sfişiată, presimţind că 
o pierde pentru totdeauna. Teodora o petrecu o bucată, pe urmă 
se depărtă cu fața ascunsă în zort. La spital se despărţiră în 
tăcere. Se priviră fără o lacrimă, fără un suspin, cu ochi sgliți 
de spaimă. Momentul venise. Ea zise intiiu : «adio, Isidro». «Adio, 
Feli», răspunse el. Depărtindu-se, Feli se clătina pe picioare, dar 
nu întoarse capul. 

Maltrana nu se mai intoarse la locuinţa lui. Voia să uite, 
să se amejească. Petrecea nopțile la redacţie şi chiar ziua rā- 
minea tot acolo, dormind pe un divan, întrun colţ întunecos. 
Abia mai minca. Din nevoia de a uita, se înhâita adesea cu 
beţivi renumiţi. H vedeau clătinindu-se pe străzile din centru. 
In fiecare, dimineaţă se ducea să aştepte la poarta spitalului pe 
prietenul său, d-rul Nogueras. Intro zi află că Feli născuse. 
Señora Eusebia, înştiințată de Isidro, veni să-şi ia strănepotul... 
Mult timp Isidro nu văzu pe Feli. Amina din zi în zi, întirzi- 
ind prin cafenele cu tovarâşii săi de ticăloşie, şi mereu trist 
bea ca să uite. Venea numai dimineața la poarta spitalului şi 
afla dela Nogueras că Feli merge mai bine. N'avea curajul să 
intre s'o vadă. Insfirşit într'o dimineaţă se hotări. Se bărbie- 
rise şi se imbrăcase cu ingrijire, ca pentru o intilnire de amor. 
Sub pelerina macferlanului ascundea ceva. li fu greu s'o re- 
cunoască pe Feli, atita se schimbase şi se urițise. In mintea 
lui, el o văzuse mereu frumoasă şi veselă, ca in primele tim- 
puri... Seapropiă de pat. «Cum te simji?», Ea răspunse prin- 
Irun suris care-ţi sfişia inima, Ochii ei — ochi de nebună care 
păstrau strabismul pricinuit de crizele recente — erau singura urmă 
a frumuseţii dispărute... Se despărțiseră de un timp scurt şi to- 
tuşi li se părea la amindoi câ se revedeau după o lungă ab- 
sență. Isidro îi oferi micul buchet de viorele, pe care-l ţinea as- 
cuns sub pelerină. «Ah! flori! murmură ea cu o expresie de 
bucurie  copilărească. Flori ! Mulţumesc, mulțumesc !...» Florile 
deşteptaseră in amindoi acelaşi amintire : migdalii dela Huerta 
del Obispo, martorii primelor lor intilniri, precum şi buchetele pe 


care i le arunca el altâdată în faţă, ca s'o deştepte, cind se 'ntorcea 
dela vre-un banchet din oraş. 


a.m 


NOTE PE MARGINEA CÁRȚILOR s9 


Maltrana nu veni la spital citeva zile, Intro seară Nogueras 
il intilni “în oraş. Isidro era beat, se vedea că dormise îmbră- 
cat, faja lui vinătă şi ochii infundați trădau foamea şi alcoolis- 
mul. Doctorul il inştiinjă că starea Felicianei s'a inrăutățit, că 
poate are să moară şi-l întrebă de ce nu se duce go vadă, 
Maltrana răspunse cu ochii în lacrimi: «Nu pot să mă duc cu 
miinile goale. l-am făgăduit flori, portocale şi n'am nici un ban... 
nimic. Nici măcar un mic buchet, de cele care se vind pe stradă, 
nu pot să-i cumpăr. Dacă prietenii nu mi-ar da să beau, aş fi 
crăpat de mult... Dar am să mă duc îndată ce voiu avea bani, 
indată ce am să-i pot aduce ceva... N'are să moară aşa de cu- 
rind, nu-i aşa ie, „Peste o săptămină se intilni iar cu Nogu- 
eras la Puerta del Sol. Află că Feli murise şi că, neavind pe 
nimeni care să îngrijească de dinsa, trecuse în sala de disec- 
ție... Maltrana fugi îngrozit şi rătăci mult timp pe stradă, tim- 
pit, cu ochii uscați. Timplele-i vijiiau; cu o încăpăţinare stu- 
pidă repeta: «au disecat-o !... au disecat-ol...». Cind ajunse la 
cimp, putu să plingă... Jet amintea pe Feli în toată graţia unei 
tinereţi sănătoase şi înfloritoare. Revedea admirabilele defalii ale 
acelui corp fermecător, urechea trandafirie pe care o muşcase 
adesea, capul surizător care, în mingieri, se sprijinea atit-de duios 
pe umărul sãu, sin de alabastru care infloreau ca nişte magnolia 
de amor, picioarele de zeiţă pe care căuta să le ascundă dimineaţa 
în timp ce se îmbrăca... 

Fără voë paşii îl purtară prin toate locurile pe unde se plim- 
base odinioară cu Feli, în primele lor intilniri... 

Se duse apoi la bunică-sa şi rămase acolo. Inerţia lui laşă 
ajunsese la cea din urmă margine a nepăsării. Dacă ar fi fost 
credincios, sar fi făcut călugăr Intro mănăstire de trapişti sau 
ermit în pustiu... 

„„Conştiinţa lui îl chinuia cumplit. Ceia ce-l durea mai 
mult, nu era moartea Felicianei, cit părăsirea în care o lăsase... 
Murise fără o privire iubitoare!... Şi crima lui era din neferi- 
cire ireparabilă. Ah, dacă Feli ar putea să reinvie, măcar pe o 
zi, măcar pe un ceas !.. Şi-ar face datoria şi ar fi msi liniştit. 
Ar sta lingă dinsa pină în clipa din urmă, ar acoperi-o de să- 
rutări, cînd va fi în agonie. Astfel această biată fată, a cărei 
întreagă viaţă nu fusese decit un martiriu, ar pleca din lume cu 
mingierea de a se şti iubită... Şi de-ar fi să-şi procure bani prin 
furt, dar tot ar cruța-o de groapa comună, 


0 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


Aceasta era ideia lui fixă, obsedantă: dar, vai! nu moare 
cineva decit odată, 

Peste 15 zile, vorbind intimplător cu Nogueras, află că 
acesta se 'nşelase odinioară vestindu-i moartea Felicianei. Mal- 
trana fu isbit de stupoare, caşicum azista la acea reinviere pe 
care o visase de atitea ori. «Atunci trăeşte ?» băigui el, vinăt la 
faţă. «Ba nu; a murit cu o săptămină mai tirziu...» 


larna se apropia de sfirşitul ei. Era o după-masă de pri- 
măvară, cu un cer albastru şi limpede, cu o delicioasă căldură a 
soarelui. 

Maltrana trecu puntea de Segovia şi porni pe drumul de 
Estramadura. Era îmbrăcat în negru, Vechiul macferian, această 
odioasă livrea a mizeriei, nu mai atirna de umerii săi. Soarta 
îl trata cu mai puţină asprime de cind era singur. Muncia; citeva 
reviste primeau articole de dinsul; i se dădeau citeva traduceri 
de făcut. Locuia într'o cameră mobilată şi economisia atita cit îi 
trebuia ca să plătească doica copilului. De sigur nu trăia în belşug ; 
dar nici m'avea de suferit grijile şi lipsurile de odinioară, Buna 
stare incepea să-i suridă, dar prea tirziu pentruca tinărul să-i poată 
gusta dulceaţa, 

Maltrana părăsi dela un loc drumul mare şi apucă pe o 
cărare care ducea la o clădire aşezată în virful dealului Cerro 
de los Corvos. În această clădire, doica copilului său ținea o mică 
prăvălie. Femeia şedea afară şi cosea sub o boltă de viță pe ju- 
mătate uscată, Intro curte mică, de unde dominai toată partea 
Madridului care priveşte fluviul. 

Aşteptind să se trezească ` copilul, Maltrana se aşeză pe o 
bancă şi începu să contempleze minunata panoramă. Doica vru 
să-i ofere puţin rachiu; dar el refuză cu scirbă, Renunţase defi- 
nitiv la alcool. 

Oraşul văzut de acolo, sub cerul limpede şi diafan, era ad- 
mirabil (urmează descrierea Madridului)... Era în adevăr o capi- 
tală superbă, o minunată metropolă, 

«Pe urmă, pnvirea tinărului se opri dincoace de fluviu, pe 
“acoperişuri mari, pline de spărturi prin care intra vintul şi ploaia. 
«Erau clădiri părăsite, care serveau de refugiu nenorociţilor. Ceva 
«mai departe străluceau la soare acoperișuri de zinc ruginit şi de 
«tinichea veche, care adăposteau clădirile cerşetorilor. Căci pină şi 
«sub ferestrele palatelor şi ale cazărmilor, campau vagabonzii şi 
«desnădâjduiţii. 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR E 


«Atunci se gindi la stringătorii de cirpe din Tetuan, la lu- 
«crătorii din Cuatro Caminos şi din Vallecas (descrişi de autor 
«cu prilejul copilăriei dintii a lui Maltrana), la păduchioşii şi găi- 
«narii din Pañuelas şi din Injurias (descrişi de autor cu prilejul 
«vieţii lui Pepin, frate vitrig cu Maltrana), la ţiganii din Cam- 
«broneras, la cărămidarii fără lucru pe care-i avea în fața lui, 
«(şi despre care îi povesteşte doica), la toji nenorociţii pe care 
«mindrul oraş îi alunga din sînul său şi care vagabondau la por- 
«jile sale, trăind ca sălbaticii, cu mijloacele şi vicleniile omului 
«primitiv, imperechindu-se în promiscuitatea pauperismului, pro- 
«creind pe gunoaie pe acela care vor moşteni urile şi vor inde- 
«plini răzbunările lor. 

«Capitala, stăpinitoare şi trufaşă, ridea prin vitrajele pa- 
«latelor sale ce scinteiau la soare, prin albeața radioasă a clă- 
«dirilor, prin verdeaja murmurindă a grădinilor, prin svelteţa 
«turnurilor şi a bisericilor; şi nu vedea mulțimea famelică im- 
«prăştiată la picioarele ei, hoarda care se hrănea cu rămăşiţele 
«şi cu murdăriile ei. Era frumoasă şi fără milă ; respingea de- 
«parte de dinsa mizeria, îi nega existența. Dacă i se intimpla 
«citeodată să se gindească la nenorociţi, era numai pentru a ri- 
«dica in foburgurile ei mănăstiri, unde chipurile de lemn erau 
«mai bine ţinute decit oamenii in carne şi în oase, mănăstiri de 
s0 mărime monstruoasă, ale căror clopote sunau în gol, fără ca 
«cineva să le audă: căci săracii, desnădăjduiţi, nu mai înţele- 
«genu acest limbaj, invinuiau de minciună această sunare inve- 
«chită. Şi de fapt nu pentru dinşii, ci pentru alţii erau puse clo- 
«potele in mişcare: ele nu strigau chemarea spre dragoste, ci fu- 
«dulia vanităţii. 

«Dar poate că 'ntr'o zi, hoarda famelică va inceta de a rä- 
«mine nemişcată, şi acești golani care acuma se strecurau în 
«Madrid în zori, vor veni să se prezinte în plină amiazi. In loc 
«de a primi rămăşiţe, vor cere partea lor; în loc de a întinde 
«mina, vor porunci cu trufie, Şi bogaţii vor tremura de frică 
«in fața acestor mutre amenințătoare, în fața acestor haine tren- 
«feroase, in faja acestor priviri pinditoare şi pline de ură, în 
«fața nebunelor şi criminalelor pofte de distrugere. Unde se 
«ascunseseră aceşti monştri pină atunci? Din ce vizuine apă- 
«reau ci la lumina zilei 3. Aflaţi fericiţi ai lumii acesteia, că, 
«fără să ştiţi, äist alăturea de dinşii. Ei locuiau acolo, sub 
«zidurile voastre, treceau în fiecare dimineaţă în fața uşilor 


92 VIATA ROMINEASCĂ 


«voastre, la ora cînd voi dormiaţi. Dar nu i-aţi băgat in seamă, 
«cit mai era încă timp; şi cind vă vefi hotări să-i vedeți, poate 
«că va fi prea tirziu... 

«Din aceste reflexiuni, Maltrana fu trezit de vocea doicii: 
«— «Hai să vezi pe tatăl tău, Isidrito. Dă-i minuţa...» Şi tatăl luă 
«pe genunchi acest pachet de cărnuri moi, în care ochii abia se 
«deosebeau, strălucind ca două picături negre... Să fii tată, să 
«contemplezi o prelungire a propriei tale vieţi)... Carnea aceasta 
«caldă şi moale ca puiul, era carnea lui; era intr'insa ceva din 
«ființa lui şi ceva din fiinţa aceleia care dispăruse pentru tot- 
«deauna... 
| «Ce-i păsa lui, de acuma inainte, de soarta acelor paria, 
«de soarta hoardei mizerabile, şi de groaznicele conflicte ce 
«sar putea naşte în viitor? Mai urgent pentru dinsul era 
«să trăiască, şi partea cea mai bună a propriei sale vieți, o 
«[inea în brațele sale. Căldura acestui mic corp îi inspira o 


«hotărire egoistă şi nelnfrintă. Ţinind astfel pe fiul său, se 


-simiea mai energic : era ca o armă care-i dădea încredere şi 
«putere. Fiindcă în timpul de față, ordinea socială erg înte- 
«melată pe neegalitatea condițiilor, el voia ca acest copil să 
«fie din numărul acelora pe care soarta îi favorizează. Ru- 
«gina voinței lui cădea In praf. Era acuma alt om şi îndrăz- 
«neala lui privea cu dispreț toate piedicile. Se simţea în stare 
«să facă orice pentru a asigura fericirea acestui copil. N'a- 
«vea ca unealtă decit condeiul; dar va face dintr'insul un 
«instrument de succes şi de bogăție. Se va arunca în plină 
«luptă, cu insolența mercenarului. Ideile, teoriile, principiile — 
«fleacuri ! Toate nu sint decit o iluzie. Fiindcă puterea şi 
«banul sint astăzi adevărații stăpini ai lumii, esențialul este 
«să dobindeşti putere şi bani, să-ți faci un loc în casta privile- 
«giaților. 

«Şi uitindu-se in fundul micilor ochi rotunzi, miraţi şi fără 
“expresie, care-l priviau ţintă, el spunea în gind fiului său: 

— «Ai să ajungi, copile ! Dacă trebue, voiu merge în pa- 
siru labe inaintea ta ca să-ți deschid drumul. Mă voiu tăvăli 
«în noroiu ; dar tu, vei înainta fără să te murdăreşti. Și n'am 
«să mai fiu laş, n'am să mă mai obosesc în luptă. Nam să 
«fe părăsesc cum am părăsit pe biata ta mamă. Dragostea 
«care se naşte în mine în acest ceas, este o dragoste tare ca 
«ofelul !» 


ga „—" 
a, Zeg, 


NOTE PE MARGINEA eme 9 


~ 


Romanul Za horda a apărut la Madrid în 1905, Prin ur- 
mare mediul politic şi social descris de autor poate fi consi- 
derat ca existind încă în Spania, Ei bine, cind te gindeşti la 
omul de stat conservator, don Gaspar Jiménez ! (E aşa de prost 
incit Las învinui pe autor de exagerare frivolă, dacă romanul ` 
întreg n'ar dovedi spiritul lui atit de obiectiv); la cazarma aceia, 
pe care a dat-o statul în întreprindere fără licitaţie şi dela care 
chiar lucrătorii se aşteaptă din moment în moment să se dă- 
rime ; la articolele pe care le scrie Maltrana pentru Revista so- 
cială cu 10 bani pagina şi la traducerile la care lucrează opt 
ceasuri pentru l fr. 50!..; insfirşit la contrastul cu adevărat 
oriental dintre luxul celor de sus şi mizeria celor de jos— ifi vine 
să crezi, că 'n unele privinţi cel puţin, societatea spaniolă e mai 
inapoiată chiar decit a noastră !. Insăși tragedia eroului, parcă 
n'ar fi cu putinţă la noi, — sau, cel puţin, nu în gradul acesta de 
acuitate... Maltrana era bacalauriat, era cunoscut pe la reviste şi 
in literatură, şi nu putea gâsi o slujbă de 60 lei pe lună, sumă 
pentru care voia să se ofere şi ca scriitor de adrese!,.. Imi în- 
chipui pe spanioli ca o nație slabă de voinţă, pe pâmint să- 
rac, dar rafinată în pretenţiile ei şi deci grâbită a-şi da o fa- 
țadă tot atit de impunătoare ca aceia a popoarelor muncitoare 
şi bogate... ` 

La popoarele de nord,— daneji, olandeji, scandinavi, pru- 
saci, etc, — țărani care dispun de sute de mii de lei, rămin tot în 
clasa țărănească: işi imbunătăjesc cit de mult, dar nu-şi schimbă 
radical felul de viaţă, Pricina este că mintea lor greoaie nu 
s'avintă dincolo de orizontul îngustei lor existențe: pe cit sint 
de muncitori şi de pricepuţi in ocupațiile lor tradiţionale, pe 
atit sint de greu accesibili acelui rafinament al simțurilor şi al 
imaginaţiei, acelei mobilități a spiritului şi a sufletului, care ca- 
racterizează clasa stăpinitoare. Dar tocmai aceste din urmă în- 
suşiri sint la europenii de sud caractere de rasă: sărac în pu- 
tere de muncă şi 'n simţ practic pentru lucrurile simple ale vie- 
ţii reale, plebeul spaniol, sicilian ori grec, e bogat la suflet cit 
priveşte aptitădinile de juisare, aspiraţiile idealiste, puterea de 
a înţelege toate manifestările vieţii. De aici, fireşte, pletoră de 


1 Pe de ultă parte însă, am auzit dela oameni sinceri care au stat pe 
la țară (n'am mai fost din copilărie), că țăranul nostru se hrâneşte cu mămä- 
ligă şi cu ceapă, că fuge de doctor, că-şi omoară copiii cu neştiința şi cu su- 
perstiţiile Iul, etc. 


H VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


candidaţi pentru ocupațiile diriguitoare ale clasei dominante, Omul 
de sud este faţă de cel de nord, ca un pur-singe față de 
un percheron ; calul de curse aleargă foarte repede, dar n'are 
de loc putere de muncă; el preţueşte mai mult decit un cal de 
plug, fiindcă iuţeala lui neobicinuită este produsul unei lungi şi 
ingrijite selecţii; dar dacă ar exista numai cai de curse, a- 
ceştia n'ar avea ce să mânince, fiindcă n'ar avea cine să tragă 
plugul... 

E destul să trecem in revistă lista tuturor personajelor 
operei lui Blasco-lbâfez, ca să prindem trăsăturile sufleteşti fun- 
damentale ale poporului spaniol, și în genere, ale rasei mediter- 
ramene, j 

lat-o pe señora Eusebia, prefăcind cu imaginaţia tinicheaua 
in aur, sticlele in diamante şi viaţa ei abjectă într'o existență 
ideală... Iat-o pe fiica ei, Isidra, suferind de frig şi de foame, 
cu mingierea că fiul ei va ajunge cindva om mare, că poate 
ea insăşi îşi va petrece bătrineța întrun hotel, va umbla in 
trăsură de casă şi va purta pălării mari, ca doamnele la care 
lucra ` iat-o pe Feli, transfigurind cu inchipuirea pe uritul Isidro 
în cel mai frumos bărbat şi indrăgostindu-se de ştiinţa lui, din 
care nu pricepea nimic, dar în care presimţea frumuseți dumne- 
zeeşti ; iată-l pe Mosco, trăind mizerabil şi primejduindu-şi ne- 
contenit viaţa, de dragul frunzişului verde şi al cerului albastru, 
de dragul libertăţii absolute şi al gloriolei de contrabandist ; iată- 
pe Pepin, putrezind in puşcărie şi visind să ajungă ca ban- 
ditul Jose-Maria, regele Sierrei Morena, despre care cetise in 
cărţi populare ; iată-l pe camelotul Manolo, «federalul», obsedat 
fără incetare de teorii republicane şi federaliste, şi privind pro- 
pria sa meserie şi toate manifestările vieţii, prin prizma unor 
teorii care cu interesele sale individuale n'au nici un fel de le- 
gătură ; iată-l pe don Vicente, jertfindu-se pentru religia cato- 
lică, fără a băga de samă cit de nefolositoare erau jertfele sale 
chiar pentru religia însăşi ; întă-l pe zidarul Jose, care de pe 
vremea cind a fost jândarm a păstrat un mistic devotament prin- 
cipiului de autoritate, apârind cu infocare contra revoluționarilor 
pe guvernanţii care prin operaţiile lor necinstite trebuiau să-i ră- 
pească viaţa ` iată-l pe bătrinul unchiu al lui Isidro, «inginerul» 
reparator de instrumente muzicale, pasionat pentru marşul din 
Profetul şi pentru amantele lui, tot femei răscoapte pe care le 
schimbă ca şi cămăşile; iata-l pe don Gaspar Jiménez, care 
uită cu desăvirşire, pină şi față de Maltrana, că nu el Sc? au- 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 95 
torul «Adevăratului socialism», visind un portofoliu ministerial şi 
făcindu-se ridicol prin copilăreasca lui şarlatanie; însfirşit iată-l 
pe însuşi eroul romanului, Maltrana, pătimind pentru principii 
romantic-socialiste şi pentru «ştiinţa liberă». Dar personajul care 
le intrece pe toate celelalte prin puterea imaginaţiei şi prin 
lipsa simțului realităţii, este nonagenarul stringător de cirpe 
Polo, supranumit Zarathustra, din pricina nesfirşitelor disertaţii 
filosofice cu care umple urechile oamenilor. Corpul îi este aco- 
perit de solzi de murdărie, iar haina lui de zile mari e formată 
din vechi bucăţi disparate, împodobite cu mici oglinzi şi cu pan- 
glici colorate («aş putea să mă 'mbrac așa in fiecare zi, se 
mîndreşte el, că haine am destule, dar nu ţin la lux»); locuința 
lui, pe care el o numeşte «palatul regal din Tetuan» («edificial», 
explică el pompos, «e compus din două corpuri de clădire: 
prăvălia ; şi grajdul cu bucătăria, legate de corpul central, adică 
de dormitor, etc...») semăna cu trei movilițe în care o familie 
de cirtițe ar fi deschis găuri şi ar fi săpat coridoare; abia se 
vedeau din cind in cind citeva cărămizi şi citeva pietre, culese 
de pe la case dărimate; tot restul cra construit cu cele mai 
deosebite materiale: bidoane de petrol, cutii de conserve, ma- 
şini de cafea, oale de noapte, calapoade, bucăţi de statui, co- 
loane mici de alabastru, seringe, etc.; «prăvălia» mirosea cum- 
pilit a oase putrede şi era plină cu must mari aurii, oribil um- 
flate, și avind înfăţişare sinistră, veninoasă; dormitorul, un fel 
de cavernă cu acoperişul de pae, comunica cu grajdul şi era 
aşa de jos, incit între pat şi acoperiş, abia-ţi răminea loc să te 
intinzi; trebuia să te viri tirindu-te. «Pinze de păianjeni, cum 
«vezi, pretutindenea. N'avem nici ferestre, nici geamuri, nici una 
«din acele lucruri de prisos care strică sănătăţii; dar despre 
«pinze de păianjeni, pun rămâşag că nici un bogâtaş nu are mai 
«frumoase |», 

Maltrana rămîne deconcertat de tonul serios al lui Zara- 
thustra, S 

— «Unde vezi pinze de păianjeni, sănătatea înfloreşte... În 
«casele de oraş lipsesc pinzele de păianjeni, de aceia sint oamenii 
«galbeni, anemici şi mor de tineri. Pinza de păianjen este un dar 
«dela Dumnezeu ca să ne păstreze sănâtatea ; ea curăţă aerul de 
«micile dobitoace care dau bolile, prinde microbii şi alte insecte»... 

«Astfel vorbia Zarathustra, plimbind luminarea pe aproape 
«de tavan; şi din umbră apăreau pinze enorme, seculare, opera 


bei ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


“unor numeroase generaţii... Ele se coborau pină la pat şii 
«cădeau adesea noaptea peste faţă»... 

(Pinzele de păianjen ale lui señor Polo imi deşteaptă în 
minte un tablou de moravuri din Spania noastră: Dobrogea. 
Acum vre-o cincisprezece ani, am stat citeva săptămini la un 
prieten în Cerna-Voda. Era acolo un singur bărbier, care lo- 
cuia într'o cocioabă cu două camere dărăpănate ; prima cuprindea 
un pat stricat, acoperit c'o saltea veche şi servea de locuinţă ; 
a doua era mobilată c'o măsuţă şchioapă şi c'o pereche de 
scaune de pae desfundate, şi servea de prăvâlie. Cind in- 
trai de afară în prăvălie, bărbierul îţi atrăgea atenția să te 
apleci, ca să nu strici o enormă pinză de păianjen care ocupa 
aproape jumătate din deschizătura uşił şi despre care afirma câ 
apără casa de finfari.. Avea dumnealui şi patima vinatului pe 
baltă şi lipsea din oraş zile şi chiar săptămini întregi. Oamenii 
de seamă ai tirgului deveneau atunci din ce în ce mai bărboşi, 
ca afectați de un doliu general, pină se auzea că maestrul bri- 
ciului... sosește l.. Odată i s'a făcut primire populară la debar- 
cader,.. 

Se mpi afla în Cerna-Voda — care, după cit putui să ob- 
serv dăunăzi din tren, s'a“ desvoltat de atunci extraordinar — şi o 
singură cafenea: o colibă co singură incăpere, in faţa căreia 
cafegiul improvizase din scinduri o masă lungă şi două bänd, 
La masa asta se aduna tot high-liful oraşului: ofiţerii, în cap cu 
maiorul, funcţionarii, etc.. Consumaţia era numai de două feluri : 
ori o cafea, ori un rahat, pe prețul uniform de 5 bani. Cafegiul, 
un bulgar ursuz şi cam intro ureche, era de-o incetineală cu 
neputinţă de închipuit; şi cind maiorul de infanterie sau căpi- 
tanul de marină sau doctorul, îl apostrofa : «bine, omule, nu mai 
vii pe aici», ori «nu mai aduci cafeaua ceia», bulgarul incrunta 
figura lui de comitagiu şi răspundea intăritat : «dar ce te gră- 
best aşa ?...»). 

«Mărturiseşte că nu lipseşte eleganța», spune Zarathustra 
«despre dormitorul lui, care nu are ferestre şi primeşte căidura, 
sin timpul ernii, dela băligarul din grajdul alăturat, dar în schimb 
se plin de poze colorate ; uită-te la dulapul acesta ; observă patul, 
«care a fost poate al unui duce; nu găseşti că odaia miroase a 
«locuinţă princiară... Femeile țin fa confort şi de, am și eu o 
“leacă de aristocrație...» 


O observaţie care scapă autorului — altfel ar fi făcut-o, după 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR g 
obiceiul lui — este perfecta asemănare a nesfirşitelor dizertații fi- 
losofice, pe care le ţine Zarathustra asupra progresului, a femeii, 
a timpului, etc., cu hainele lui cirpăcite, disparate, şi impodo- 
bite de oglinjoare şi de panglici, şi cu locuința lui, alcătuită din 
cele mai eterogene materiale. Ca hainele şi ca locuința, este 
şi sufletul lui Zarathustra, format din resturi strinse de prin ca- 
sele metropolei... (Nu-i vorbă, am cunoscut la noi stringători-de- 
cirpe-intelectuali, care se îmbracă elegant...). 

Ceia ce caracterizează deci, mai mult sau mai puţin, toate 
personajele romanului, este lipsa simțului realităţii. Cind prin 
autorii neexistenţi, — pe care-i născoceşte Maltrana în momente 
de oboseală («adincul lohn Shipwrecked, membru al societăţii 
regale din Londra», «ilustrul Olaf Skagerrak, membru al Aca- 
demiei din Norvegia», «celebrul Wenceslas Erzdummkopf, pro- 
fesor la universitatea din Göttingen», «judiciosul Athanase Ni- 
godinopoulo, preşedintele areopagului ştiinţific al Beoţiei», etc.) 
pentru a vărsa, cum cerea patronul, torente de erudiție în notele 
din josul paginei, — presa din Madrid înţelege taina operei socio- 
logice şi incepe să-l persifleze pe Don Gaspar, acesta-l doje- 
neşte aspru pe Maltrana; nu pentru falşitatea citaţiilor («cartea 
e bună», declară sentenţios marchizul, «învinuirile acestea sint 
născocirile învidiei»), ci pentru lipsă de discreție... Se infurie, se 
sbuciumă, dar nu se gindeşte niciun moment să se incredinjeze 
despre existența lui Wenceslas Erzdummkopt, măcar că asta i-ar 
fi fost foarte lesne şi l-ar fi făcut să revendice cu mai puţină in- 
flăcărare paternitatea operei... 


In articolul «Dela critica literară la biologia mamiferelor» (« Viaţa 
rominească» No. 1, 2, 3, 1915) ziceam: «Facultăţile psihologice care în- 
riuresc toată viaţa socială a unui popor, se manifestă mai precis, toc- 
mai În artă şi literatură, care sint ca nişte foarte senzibile instrumente 
de înregistrare. E de ajuns să faci o analiză psihologică a şcolilor şi ge- 
nurilor literare, ca să obţii insuşirile şi tendinţele sufleteşti ale celor trei 
rase, Din cele trei rase principale ale Europei, homo europaeus tinde 
către clasicism şi epopee, homo alpinus câtre realism didactic, 
iar homo mediterraneus către lirism şi romantism... Lirismul şi 
romantismul le găsim în literatura arabă quintesenţiate şi oare- 
cum la isvor, — independente de vre-un moment social, Şi tot 
astfel în Spania. S'a spus cu drept cuvint, că orice şcoală ro- 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mantică are două patrii: una, aceia în care s'a născut, şi a doua: 
Spania». 

In cuvintele lirism şi romantism se află închise toate elemen- 
tele de construcţie ale vieţii sociale spaniole. E de ajuns să amin- 
tim că istoricii literari au caracterizat adesea romantismul : pre- 
cumpănirea imaginației şi a fantaziei asupra rațiunii — tocmai 
trăsătura caracteristică a tuturor personagiilor romanului lui Blasco- 
Ibáñez. Că acest caracter psihic, este peniru viaja socială un mare 
cusur, înţelege oricine ; el ne explică inapoierea societăţii spaniole, 
din punctul de vedere politic, social şi economic. (De asemenea 
lirismul, corespunde precumpănirii vieţii interioare asupra celei 
exterioare). 

Dacă asupra stării de înapoiere a Spaniei, consulți Istoria — 
o disciplină care din viaţa de multe sute de mii de ani a ome- 
nirii, înregistrează cu îngrijire unele fapte, intimplate in unele părți 
ale pămintului, în cele din urmă citeva milenii — obţii nişte râs- 
punsuri foarte interesante, care însă din nefericire sint certate cu 
adevărul: că lupta cu maurii, dusă, fireşte, în numele religiei 
creştine, ar fi favorizat fanatismul şi teocrația, care opresc pro- 
gresul politic al Spaniei; că bogăţiile dobindite fără muncă, prin 
cucerirea Americei, au lenevit poporul, făcindu-l luxos şi fanfa- 
ron ; ete. Dar istoricii nu ne spun de ce calabrezii şi sicilienii care 
nu s'au luptat în contra maurilor şi care trăesc într'un stat liberal, 
sint tot atit de fanatici şi tot atit de inapoiați (90), analfabeți) ca 
spaniolii ; istoricii uită că spaniolii erau renumiţi prin religiositatea 
lor. — producâtoare de sfinţi de calendar şi de teologi vestiți — 
chiar in primele veacuri ale erci creştine şi n timpul stăpinirii 
vizigote. Cit despre iubirea de lux, apoi ştim astăzi, că acum vre-o 
mie de secole, omul de Aurignac, strămoșul spaniolului, se sule- 
menea cu lut roşu şi se 'mpodobea cu coliere de scoici rare, ca 
nici o altă rasă preistorică, 

Pricina stării de înapoiere a populațiilor mediteraniene, 
trebue căutată în caracterele de rasă ale acestor populaţii. Spa- 
niolii ar fi rămas poate în starea beduinilor (care, — ne spune ce- 
lebrul etnograf Friedrich Ratzel, — în rafinărie aristocratică pot 
rivaliza cu principii curților europene), dacă Spania n'ar cuprinde 
şi alte elemente decit cele mediteraniene, de pildă cele alpine ori- 
ginare din regiunile muntoase ale ţării. 

Dar obirşia caracterelor de rasă ?.. Răspunsul la această in 
trebare, ese din cadrul acestui articol. Pot spune numai atit, că 


„de sute de mii de ani, diferitele: 


RE e i Ze E 
deosebirile psihice dintre rasele 


eşti işi au obirşia, caşi cele 
fizice, nu în viaţa istorică, ci 


preistorică a omenirii: timp 
ase au trăit în mod cu totul 
deosebit, unele din vinat, altele pescuit, altele cu fructe sau 


cu rădăcini, etc. 


Inainte de a sfirşi acest articol, trebue să observ că pro- 
blema care m'a preocupat în analiza romanului spaniol, este cu 
totul alta decit aceia care l-a inspirat pe autor; căci nimic nu 
arată în La korda, că Blasco-lbâfiez ar fi urmărit să ne dea un 
studiu al psihologiei poporului spaniol ; ci totul arată din contra, 
că la caracterele specifice ale rasei, el s'a gindit tot atit de puţin, 
cit ne gindim noi la aerul care apasă pe umerii noştri. Firea spa- 
niolă e doară aceiaşi în toate clasele şi cam aceiaşi în toate tim- 
purile. Pe dinsul l-au preocupat numai şi numai problemele so- 
ciale contimporane : luxul celor de sus, grozava mizerie a celor 
de jos şi, mai ales, tragica soartă a plebeului desrădăcinat, căruia 
in aparență societatea ii deschide toate căile, căruia de fapt insă 
ile închide pe toate; căci pentru ocuparea locurilor bune, nu 
diploma şi meritele sint hotăritoare, ci_înrudirile şi conexiunile, 
— clasa stăpinitoare tinzind în mod firesc să-şi proteagă pe 
ai săi; iar pentru ocupațiile manuale, desrădăcinatul a pierdut 
cu desăvirşire aptitudinile, prin educaţia moleşitoare pe care o 
primeşte. 

In apusul civilizat, e drept, anomaliile acestea sociale sint 
departe de a se înfăţişa sub o formă atit de acută ; acolo soarta 
lucrătorului, ca şi aceia a proletarului intelectual, au ajuns să de- 
vie suportabile ; şi unul şi celălalt îşi pot alcătui o viaţă sănă- 
toasă, cu mulțumirea tuturor nevoilor trupeşti şi sufleteşti esen- 
Dale. Pentru Spania, starea actuală a societăţilor apusene repre- 
zintă un ideal de urmărit. Blasco-lbatez ar fi putut pune în lu- 
mină pricina fundamentală a inapoerii societăţii spaniole şi ar H 
putut indica punctul de aplicare a pirghiei de reformare socială, 
El însă nu a făcut aceasta; s'a mulţumit să descrie răul în toată 
uriciunea lui. 

Dar tot atit de mult ca şi starea de înapoiere a societăţii 
spaniole, l-a preocupat pe Blasco-lbăfiez — cum se vede limpede 
din sfirşitul cărţii — o problemă general-omenească a vremii noa- 
stre şi a tuturor vremurilor de pină acum ` conflictul dintre legile 
morale, elaborate de societate In decursul timpurilor şi adinc in- 
rădăcinate în fren nobilă şi cerebrală a adevăratului intelectual 


100 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— şi legile curat biologice, mecanice chiar, care stăpinesc de fapt 
lupta pentru existenţă şi procesul de selecţie socială. 

Problema aceasta imi deşteaptă în minte atitea ginduri fră- 
mintate dealungul anilor, încît pentru a le limpezi şi aşterne pe 
hirtie, ar trebui să scriu un alt articol, foarte desvoltat. 

Acum voiu nota numai o singură observaţie, de fapt esen- 
țială : 

Toţi scriitorii din a doua jumătate a secolului 19-lea, — Zola, 
Daudet, Goncourt, Maupassant, Tolstoi, Turghenefi, Ibsen, Dickens, 
Eliot, Hauptmann, Sudermann, etc., etc, (la noi Caragiale, Vlahuţă, 
Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voineşti, etc.), în L'ceuore, 
Jacques, Manette Salomon, Bell-ami, Duşmanul societății, Sfir- 
şitul Sodomei, etc, — ne-au infăţişat pe intelectualul idealist, ca 
învins în lupta pentru existenţă şi victimă a societăţii, fie din pri- 
cină că nu se poate În nici un chip adapta legilor biologice, adică 
moralei reale, fie că adaptindu-se cu preţul sacrificiului celor mai 
scumpe idealuri, işi pierde cu desăvirşire busola în viață; numai 
oamenii comuni, lipsiţi de scrupule şi de personalitate, triumfă 
şi trăesc fericiţi. 

Ei bine, Blasco-lbâez este — cred — cel întliu scriitor în- 
semnat, care în pragul secolului al 20-lea, îndrăzneşte să proclame 
dreptul, dacă nu datoria, omului superior, de a se adapta şi el 
legilor ştiinţifice care stăpinesc de fapt viaţa socială, pentru a-și 
putea trăi viața şi desvolta deplin, spre folosul obştesc, aptitudi- 
nile cu care e înzestrat, 

Am credința că în viitor, dela distanța cuvenită, această corn- 
cepție realistă va fi recunosculă ca formînd deosebirea funda- 
mentală dintre starea de spirit a primei jumătăţi a secolului al 
20-lea, şi starea de spirit a celei de a doua jumătăţi a secolului 
al 19-lea. 


H. Sanielevici 


Kebab aa vu, 


Scrisoarea IV-a 


lubite nene Mache, 


lji mulţumesc din adincul inimii pentru neprețuitul sprijin 
pe care mi-l aduc injeleptele indemnuri şi sfaturi, cuprinse in scri- 
soarea dumitale. Nu ştii, în bezna de indoeli ce această urgie lasă 
peste orice minte, cit bine imi face splendida strălucire a credinţei 
dumitale în triumful “final al conştiinţii şi al raţiunii, 

E foarte uşor să crezi in progresul indefinit al omenirii, în 
vremuri normale şi liniştite, cînd nimic nu vine să-ți turbure 
această credinţă ; — dar pentruca, în zilele in care se poartă, de 
popoarele ajunse în fruntea civilizaţiei, cel mai crincen şi mai fio- 
ros războiu, din cite s'au intimplat pe pămint, să-ţi păstrezi ne- 
clintită credinţa, că totuşi va sosi o vreme, cînd popoarele, inje- 
legind toată monstruoasa absurditate a războaelor, vor inceta de 
a se duşmâni şi a se intreucide, o vreme cind religia iubirii şi a 
conlucrării spre binele comun al omenirii va înlocui religia urii 
şi a vrăjmăşiei, — iţi trebue o mare înţelepciune şi o adincă putere 
de pătrundere a lucrurilor. 

Graţie invăţămintelor dumitale şi eu imi păstrez neştirbită 
această credință, clădită, precum zici, pe experienţa trasă, din 
dispariţia atitor rele, deşi odinioară fuseseră îndurate cu resemna- 
rea inconştienţei, iar apoi socotite necesare sau inevitabile. 

Şi eu sint încredințat că dispariţia vrăjmăşiei dintre popoare 
atirnă dela un plus de conştiinţă în omenire şi ştiu că sporirea 


H VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


necontenită a conştiinţei e înţelesul adinc al evoluţiei vieţii pă- 
minteşii. 

Sint incredinţat că pe fiecare zi ce trece se va micşora nu- 
mărul acelora care, fiindcă ştiu că oaia minincă iarbă, iar lupul 
oi, sau fiindcă au aflat că roiurile de furnici se războesc între 
ele, găsesc firesc şi legitim ca şi oamenii să se ucidă unii pe al- 
D şi să-şi spulbere cu tunul opere înfăptuite cu cine ştie du 
trudă ; — sint încredinţat că pe fiecare zi ce trece va scădea nu- 
mărul nerozilor, care uitind că ceia ce deosebeşte pe om de ce- 
lelalte lighioni sint tocmai silințele lui de a se dezrobi de anima- 
litatea lui originară, vor să tragă norme de morală omenească 
din purtarea animalelor — şi-şi inchipuesc că au spus totul, cind 
au pronunțat cu o superbă suficientă formula : vivere est militari, 
a trăi este a lupta, parcă a lupta ar însemna a ucide şi a dä- 
rima cu tunul munca altuia. 

Băiguelile fără nici un sens ale acelora care se incearcă să 
justifice acest măcel,—silinţele altora care l-au pregătit şi l-au des- 
lânțuit de a se lepăda de răspundere,—incercările lor, cind se 
văd bălăcind în absurd, de a arunca răspunderea pe seama unei 
fatalităţi inevitabile, dovedesc că ei înşişi socotesc că războiul 
este o ticăloşie. 

Fajă cu această ticăloşie omenirea a eşit din faza indurării 
cu resemnarea inconştienței, a depăşit şi faza formulii absurde că 
războiul e un rău necesar şi se găseşte azi în faza formuli: 
războiul este un rău inevitabil. Nimic şi nimeni nu-mi poate 
zdruncina credinţa că va depăși şi acest stadiu, Dimpotrivă sint 
încredinţat că necontenit va spori numărul oamenilor superiori, 
care Încredințindu-se de toată ticăloşia şi inutilitatea măcelurilor 
dintre popoare şi reamintindu-şi că nici un progres n'ar fi fost 
cu putinţă dacă omenirea s'ar fi mărginit să constate cu resem- 
nare existența relelor şi dacă nu s'ar fi revoltat Împotriva lor şi 
nu le-ar fi combătut,—işi vor face din combaterea acestei cala- 
mităţi un jel al vieţii şi nu se vor mai mâărgini numai a constata 
cu resemnare că: „războaecle izvoresc din conflicte de interese 
şi de aspirații, pentru rezolvirea cărora popoarele necunoscind 
mr un mecanism juridic, sint silite să recurgă la forță, ultima 
ratio“. 

Incetinimea înaintării omenirii nu mă nelinişteşte. Ştiu dela 
dumneata că, precum o masă cristalizabilă nu cristalizează deo- 
dată în întregime, ci cristalizarea începe dintr'un punct, din care 


SCRISOAREA IV-a . 108 


incet-incet se intinde mai departe, —tot aşa omenirea, Înaintea cã- 
reia stă incă deschisă o foarte lungă perioadă de viață, va ajunge 
cindva să înfăptuiască idealurile umanitare, încolţite intiiu în min- 
tea citorva înţelepţi, neințeleşi şi prigoniţi nu numai de contim- 
poranii lor, dar taxaţi de vizionari şi de utopişti pină şi în zilele 
noastre. 


D 


Singurul lucru, în adevăr neliniştitor, e constatarea că ina- 
intarea omenirii pare a fi stinjenită tocmai de aceia care o con- 
duc. Şi pentru “a ajunge la o asemenea incheere nu trebue nici 
cea mai mică doză de pesimism. Simpla observare dezinteresată 
a faptelor te aduce la ea fără voe. 

MA gindesc la ceia ce s'a petrecut cu mine. 

Dumneata mă cunoşti mai bine decit mă cunosc eu insumi 
şi ai putut vedea din lungile şi neuitatele noastre convorbiri, că 
nu sint o fire amărită, ursuză şi sanchie, pornită să cirtească im- 
potriva soartei şi să birfească valoarea vieţii. Dimpotrivă, sint o 
fire veselă, iubitoare de viaţă, pentrucă-mi dau seama cite co- 


mori de frumuseţă şi cite izvoare de fericire reală şi pozitivă cu- ` 


prinde lumea aceasta. 

Deşi în casa părintească şi in tinereța mea mam bucurat 
de o prosperitate materială pe care niciodată nu voiu mai putea-o 
redobindi, nu sint un laudator temporis acti, un pesimist cu ochii 
intorşi spre trecut, ci un convins optimist, care crede că ferici- 
rea omenirii e înainte, spre viitor. Urmind injeleptele dumitale 
sfaturi, mi-am întocmit o altă tablă de valori decit a celor mulţi. 
N'am rivnit niciodată notorietatea sgomotoasă ce aduce cu sine 
o situaţie politică, nici nam pismuit fericirea pe care o procură 
bogăţia, De aceia, cu sufletul străin de ura şi de invidia de 
clase, am socotit intotdeauna mişcările anarhice ca nevrednice de 
interes, fiindcă mi se părea că ele isvoresc mai mult dintro pis- 
muire josnică a fericirii altora. Imi dam neapărat seama că la 
temelia nemulțumirii celor mulţi e şi o legitimă dorinţă de a face 
să înceteze mari suferințe; dar încredințat că nefericirile de care 
suferă omenirea, sint datorite mai ales unei răutăţi înăscute a fi- 
rii omeneşti, care persistă cu toate sforţările conducătorilor de a 

o îmbunătăţi, găseam prea puţin temeiu năzuinţelor de dărimare 
a ordinei constituite. 
Prima zdruncinare a credinței în valoarea cirmuirilor mi-au 


"gg 


104 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


adus-o evenimentele din 1907. Atunci, în faja prăpastiei des- 
chisă adouazi după apoteoza expoziţiei jubiliare, în fața repe- 
ziciunii cu care stăpinitorii au uitat urgia prin care a trecut fara 
noastră, mi-am dat pentru întiia oară limpede seama cit de me- 
diocri sint conducătorii. Recitirea cu luare-aminte a istoriei u- 
niversale mi-a invederat adevărul că toată libertatea de conştiinţă 
şi deci şi de acţiune a omenirii a fost, dealungul veacurilor, smulsă 
cu silnicie din mina unei minorități de conducători. 

Un număr de călători, interesaţi să ajungă cit mai degrabă 
la țărmul către care au plecat pe un vapor, condus de un că- 
pitan, al căruia interes e să delungească drumul, fiindcă i se plă- 
teşte o sumă considerabilă pentru fiecare zi de navigație: aceasta 
este situația reciprocă a omenirii şi a conducătorilor ei. Ţârmul, 
către care ar trebui să fie condusă omenirea, e Înainte, spre im- 
plinirea marilor idealuri umanitare intrevăzute de înţelepţii ei; iar 
marea majoritate a conducătorilor, departe de a fi factori de in- 
naintare, sint cei mai aprigi apărători ai actualului în care trăesc, 
pentrucă de acel actual sint legate situaţiile şi enormele lor pri- 
vilegii de conducători... 


= 


Fiecare zi a venit de atunci cu învăţămintul ei, pentru a-mi 
întări această încredințare; iar azi în fața acestui măcel fioros, 
se poate striga: „ce înapoiată a rămas incă omenirea!“ dar cred 
că mai drept e să striâm: „ce rău e condusă omenirea !“ 

Căci popoarele nu merg de capul lor, ci sint conduse de 
cirmuiri legitime; împărați, regi, cancelari, miniştri, diplomaţi, 
care-şi impun voinţa lor. 

Dintr'o înlesnire de vorbire zicem în vremuri normale : 
Franţa, Germania, Rusia, Austria; şi continuind a zice tot astfel 
în vremuri de urgie ca aceasta prin» care trecem acum, săvirşim 
păcatul de a atribui neamurilor toată vinovăția unei minorităţi de 
conducători. Zicem Rusia şi aceasta însemnează, amestecate la 
un loc, în aceiaşi oală, toate virtuțile constructive ale unui neam 
şi toată vinovata nepricepere a conducătorilor ei politici. Puşkin, 
Tolstoi, Turghenef, Aivazof, Ciaicovski, Kropotkin, toţi artiştii, 
toţi învățații şi toţi protestatarii, executaţi, surghiuniţi în Siberia, 
ori fugiţi în lume, toată hărnicia poporului şi toți mucenicii ano- 
nimi ai muncii creatoare, toţi, sub numele generic de Rusia, ies 


w SCRISOAREA IV-a 105 


egal de räspunzători de ticăloasa conducere, în realitate exerci- 
tată de o infimā minoritate, 

Zicem Germania şi aceasta înseamnă că toţi învățații, toți 
artiştii, toți muncitorii, toate virtuțile constructive ale neamului 
german sint egal de răspunzătoare de pâcatul săvirşit de un pumn 
de conducători, uitind că dreptul de a pregăti şi de a porni un 
războiu e apanajul exclusiv al suveranului. 

Nu se poate închipui ceva mai revoltător decit seninătatea 
cu care se scrie şi se citeşte: „/n urma asasinatului dela Se- 
rajevo, Austria a adresat Serbiei o notă“... Cum Austria? Care 
Austrie? Rominii, Rutenii, Slovacii, Boemii, Cehii din monarhia 
vecină ar fi redactat şi adresat acea notă? desigur că nu! Cel- 
lalţi locuitori ai monarhiei fost-au consultați? Nu. Avut-au loc 
la Viena, ori la Pesta demonstraţii uriaşe de indignare publică, 
manifestații războinice, mişcări populare vijelioase, sub presiunea 
cărora, cirmuitorii monarhiei au fost constrinşi să redacteze nota 
către Serbia? Nu. In secret ca să nu poată fi stinjeniţi şi pen- 
truca poporul să se găsească inaintea faptului împlinit, in as- 
cuns, aşa cum se săvirşesc toate crimele, ciţiva inşi au ticluit un 
act care a dat foc unui continent întreg. 

Acesta e adevărul, îngrozitorul şi revoltătorul adevăr, că 
pe cind et învăţaţi, atiți artişti, atiţi soldaţi ai muncii creatoare, 
se silesc să ducă omenirea cu un pas înainte pe drumul progre- 
sului, un pumn de indivizi deţin dreptul de a deslânțui urgii ca 
aceasta In mijlocul căreia trăim. 

Oare dacă in toate ţările care se războesc ar D fost revo- 
luţie, s'ar fi săvirşit atita ruină cită a săvirşit războiul? Ar fi pie- 
rit atiția oameni tineri, ar fi rămas atiţia alţii schilodiți pentru tot 
restul vieţii? S'ar fi dărimat cu tunul atitea construcţii, atitea căi 
de comunicaţie, atitea sate şi oraşe întregi? S'ar fi dus în fun- 
dul mărilor atitea vase care au costat sume fabuloase, încâr- 
cate cu producte şi cu mărfuri, cultivate sau fabricate cu atita 
strădanie ? S'ar fi produs această stagnare a culturii şi a operii 
constructive, prin sustragerea atitor braţe şi atitor minţi şi prin 
robirea lor numai la o muncă distrugătoare? S'ar fi destrămat 
aşa cum se destramă azi toată opera de înfrățire, de ozmoză in- 
ternațională, prin circulaţia liberă dela o țară la alta? Ar fi nä- 
vălit în atitea milioane de suflete atita ură clocotitoare! 

Nu, desigur, revoluția n'ar fi săvirşit.nici a zecea parte din 
ruina şi din jalea pricinuită de acest războiu. Şi dacă e aşa, fără 
voe răsar în minte întrebările: ce valoare au guvernele legitime, 


106 VIAȚA ROMÎNEASCĂ ` č ěć EA 
dacă ele pot duce popoarele în prăpăstii, în care nu le-ar duce 
anarhia ; şi ce stimă mai poate avea un om, care nu e de o na- 
ivitate ridicolă, pentru asemenea cirmuiri? 


Şi iată acum culmea. De mai bine de un an durează a- 
ceastă furie de intreucidere şi de distrugere, in fiecare zi mor şi 
se schilodesc zeci de mii de oameni in floarea virstei; în fje- 
care zi se spulberă cu tunul lucruri de un pref incalculabi! și 
toţi cirmuitorii se leapădă de răspundere, strigă citii fine gura că 
mau vrut ei războiul şi atunci cind se simt bălăcind în absurd, 
se sbat să-i găsească explicaţii şi pricini anonime, fatale, inde- 
pendente de voința lor. Se poate închipui o mai puternică jus- 
tificare a anarhismului ? Căci dacă e adevărat că împrejurări de 
aşa însemnătate nu atirnă de voinţa cirmuitorilor, ci de-o fatali- 
tate inevitabilă, — dacă e adevărat că ei sint incapabili de a evita 
popoarelor asemenea urgii, — atunci dreptul lor de a cirmui nu 
se sprijină, după cum o pretind, pe o pricepere specială şi a- 
tunci orice încercare de a răsturna cirmuirile actuale spre a le 
răpi puterea e justă şi legitimă. 


A 


Dar ce valoare poate avea strigătul: «n'am vrut războiul !» 
în gura acelora care l-au pregătit în cele mai mici amănunţimi, 
decit valoarea pe care ar avea-o, în gura beţivului în agonie, stri- 
gătul: «n'am vrut să mor de delirium tremens!» după ce o vi- 
aţă întreagă şi în fiecare zi a făcut tot ce-i era omeneşte cu pu- 
tinţă ca tocmai de delirium fremens să moară ? 

Dintr'un popor de zeci de milioane de oameni buni, cu- 
minţi, harnici pe toate tărimurile muncii constructive,—dela umi- 
lul ţăran sau uvrier, pînă la învățatul care se sileşte să desco- 
pere un anestezic nou, ori specificul unei boale—pină la artistul 
care munceşte la o operă ce va mingiia şi va incinta generaţii 
după generaţii. —dintr'un astfel de popor, o infimă minoritate de- 
ține prin moştenire dreptul de a conduce destinele poporului, tă- 
gădueşte tutulor celor care nu fac parte dintr'însa orice price- 
pere în arta de a guverna,—socoteşte de semănători de anarhie 
pe cei ce le critică purtarea şi de vizionari pe inţelepţii care se 
silesc să-i sfătuiască. In capul ei stă un suveran a căruia inde- 
letnicire e milităria şi care se consideră nu şeful virtuților con- 


HURISOAREA IV-a 107 


structive ale neamului ce cirmueşte, ci şeful puterilor lui de dis- 
trugere. Cu toată autoritatea pe care i-o pune la indemină si- 
tuația lui de şef, înscrie în fruntea tablei de valori a neamului, 
ca primă valoare: eroismul militar. Virtuţile constructive, activi- 
tatea ştiinţifică, artistică, filozofică, sint pe planul al doilea,—in pri- 
mul plan activitatea militară. Cea mai mare considerație, militari- 
lor; cele mai mari privelegii, militarilor, Are a feciori —unul 
nu se îndeletniceşte cu altceva decit cu milităria. Prieten intim 
şi tovarăş cu cel mai mare fabricant de arme din lume, încura- 
jează toate născocirile distructive şi toate aplicaţiile in scop de 
distrugere ale progreselor ştiinţei; — îşi armează neamul pină în 
dinţi, —sileşte prin aceasta şi pe vecini să meargă pe acelaş drum 
de rătăcire ` ba, interesat la desfacerea mărfii, imbuibă, cum zici 
dumneata, cu puşti, cu tunuri şi cu muniții, toate popoarele, Prin 
cuvintări sforăitoare, prin părăzi, prin reviste, prin exhibiţia pom- 
poasă şi strălucitoare a puterii distructive, prin coduri de justiţie 
militară aspre, prin catehisme monstruoase ale soldatului, prin fel 
de fel de mijloace artificiale, de sus in jos, se falşifică sufletele, 
se hrănesc eu trufie şi cu ură Impotriva celorlalte neamuri. 

Cind suveranul crede că: «un principe nu trebue să aibă 
alt gind, nici altă preocupare, decit pregătirea şi conducerea răz- 
boiului»,—cind el adresează trupei trimeasă Intro expediţie cu- 
vintele ` «mergeţi şi nu cruţaţi nimica, faceţi-vă faima trupelor lui 
Atila l»—cind moștenitorul tronului, stăpinul de mine, serie că «o 
şarje de cavalerie e cel mai admirabil şi- mai înălțător spectacol 
din lume» — cînd afirmă câ cultura neamului lui «are nevoe de 
o spadă ascuţită şi grea spre a se impune», —e lesne de injeles 
că se vor găsi linguşitori care să le dote în cintec, scriind cărţi 
de apologia războiului şi că poporul astfel cîrmuit, în loc să 
creadă sfaturile ințeleptului Kant, propovăduitorul păcii univer- 
sale, va crede cuvintele filozofului bolnav, care in ceasurile de 
criză de nebunie distrugătoare, cu mintea rătăcită dincolo de ho- 
farele binelui şi ale răului, scrie că mila e sentiment de sclav, că 
singura valoare e voința de a putea, fără scop, fără obiect, 
forța, înaintea căreia toată comoara de moralitate şi de umani- 
tate, adunată cu atita strădanie, trebue să sboare ca o pleavă i- 
nutilă ! 

Şi nebunia se întinde... se întinde, cuprinde cit mai multe 
suflete şi fireşte, după ce sistematic, cu toată uriaşa şi tiranica 
putere de care dispune, un suveran milităros a înfipt adine în 
sufletul mulțimii credința că nu e îndeletnicire omenească mai no- 


108 VIAŢA ROMIÎNEA SCĂ 


bilă decit milităria, gloata inconștientă, mumele, soțiile, surorile, 
care vor plinge amar după ce războiul va fi izbucnit, aplaudă 
de-ocamdată cu frenezie defilarea oştirii in zilele de părăzi, iar 
cirmuitorii văd în aceste aplauze dovezi de aprobare şi de in- 
curajare, Cercul viţios e complect incheiat: toate virtuțile con- 
structive cad pe planul al doilea, — prestigiul puterii brutale de 
distrugere pune stăpinire pe toate sufletele, neamul armat pină 
in dinţi se socoteşte poporul ales. A-şi impune voinţa celorlalte 
popoare îi apare un drept, apoi o datorie. 

Acum mina e încărcată, capsa pusă, o ciocnire de nimic o 
va face să izbucnească. 


Ce limpede mi-a apărut in campania trecută această impu- 
nere de sus în jos a exaltării şi a urii, această falşificare de con- 
ştiinţă, produsă de instituția armatei organizată în vederea dis- 
trugerii, 

Mă tot ţineam să public lucrurile insemnate de mine ; nu 
m'am învrednicit so fac, Ifi transcriu citeva: 

lată în curtea căzărmii oamenii alergaţi din toate unghiurile 
țării, veniţi nu de bună voia lor, nici minaţi de ură, de dorința 
unei răzbunări, sau de dorința de a pune capăt unei suferinţe 
obşteşti, ci aduşi cu ameninţări de aspre pedepse in caz de ne- 
supunere, înscrise din vreme in codul justiției militare, ca să 
meargă să ucidă alți oameni pe care nu-i cunosc, lată cum îi 
inflăcărează şefii, cum le toarnă în suflet otrava urii impotriva u- 
nor oameni, contra cărora pină în ajun n'aveau nici umbră de 
resentimenl. 

Citeva zile de asemenea şcoală şi o teamă reciprocă de 
batjocură, dacă nu s'ar arăta destul de dirji, aduce pe buzele 
fiecăruia cuvinte fioroase... A! cum o să ucidă pe duşmani! 
cum o să-i toace! unde sint? să-i sfişie cu dinţii... In faja a- 
cestor porniri sălbatice imi ziceam ` Ce fiară stă ascunsă în om Lu 
Peste trei zile am văzut cei dintăi soldaţi bulgari, un grup de 

70—80 de prizonieri, prăpădiți de osteneală şi de foame. Cind 
au sosit, oamenii noştrii tocmai mincau. Au făcut roată impreju- 
rul lor; şi aceiaşi oameni care ziceau că-i vor sfişia cu dinţii, a- 
cum, cu gravitate, fără o zeflemea, fără un cuvint de batjocură, 
işi rupeau bucata de pine în două ca s'o impartă cu duşmanul. 
Ce bucurie, ce fericire mi-a procurat această mişcare, această 


SCRISOAREA IV-a ZE 109 
dovadă strălucitoare că secolele de umanitate n'au trecut de pri- 
sos, ci au lăsat urme, au inobilat fiara din care se trage omul... 

Peste două zile ne găseam intrun sat unde trebuia să dor- 

mim. Eram ocupat cu încuartirarea plutonului ce comandam, 
cind auzim strigăte şi ţipete la o casă vecină. Era casa hotărită 
pentru încuartirarea căpitanului şi a mea, Ordonanţele noastre 
o păsiseră încuiată, bălseră în uşă fără rezultat. Atunci un sol- 
dat mai îndrăzneţ forțase uşa cu un fier şi găsind in casă un 
om ca de 50—60 de ani, il luase la bătae, îl umpluse de singe. 
Am intervenit, am dojenit pe soldat, l-am pus să ajute omului să 
se spele... Seara tirziu, auzind vorbă în tinda casei, mam stre- 
curat binişor... Era omul bătut, — sta de vorbă cu ordonanțele 
noastre şi cu soldatul care-l bătuse, Vorbea romineşte şi le 
spunea : 
-  — «Parcă aţi venit de voia voastră? V'au adus alții, aşa 
cum au dus pe feciorii mei... patru feciori mi-au luat şi i-au dus... 
Trei au murit, al patrulea e dung de mina dreaptă... sa ascuns 
de frica voastră în pădure... o să mă duc mine să-l aduc. Alt 
v'au adus... n'aji venit de voia voastră».., 

Nam să uit niciodată tonul lui blind, îndurerat şi iertător, 
nici compătimirea şi căința zugrăvite pe feţele celor ce-l ascultau... 

In alt sat legasem cu un bătrin atita prietenie, Impârţind 
bucățele de ciocolată nepoţeilor lui, încit după ce am părăsit sa- 
tul, pentru a ne așeza cu tabăra la 12 kilometri mai în sus, få- 
cea in fiecare zi drumul călare, ca să-mi: aducă o bărdacă de 
lapte proaspăt... Şi eram duşmanul intrat în ţara lui... Ce om 
înțelept, ce ceasuri bune am petrecut stind cu el de vorbă, des- 
pre războiul în care şi el pierduse doi feciori, de care de cite 
ori pomenea i se întunecau şi ochii şi glasul! 

La învinuirile mele pentru grozăviile ce ştiam că săvirşi- 
seră soldaţii bulgari, imi răspundea : 

— «Nu e vina lor, domnule, e vina celor mari, a ălor care 
ne imbuibă cu puşti şi cu tunuri... Omul A mai blind, dacă-i dai 
cuțit la briu şi puşcă în spate, se face rău şi arțăgos... Ai de sus 
sint de vină, nu noi ăştia de jos. Uite, n'avem drumuri, n'avem 
spitale ` zăcem în murdărie, în ticăloşie şi în neştiință, mâcar câ 
avem braţe harnice şi pămînt mânos din belşug. Dar ăi de sus, 
în loc să ne dea ce ne trebuia, ne-au imbuibat cu tunuri şi cu 
muniții şi ne-au inebunit cu milităria», 

Pe cind vorbea astfel, la cincizeci de paşi de noi, instruc- 
fia ce un căpitan făcea companiei sale ilustra în mod luminos 


un e - VIAŢA ROMINEASCĂ 


cuvintele unchiaşului. Işi aşezase compania pe marginea şoselei 
şi făcea exerciţii de pornire la atac. Precum ştii, atacul e apo- 
teoza luptei. Dupăce oamenii au inaintat, tirindu-se pe brinci 
ca fiarele, profitind de toate accidentele de teren, dupăce au 
impuşcat cit mai mulţi semeni de ai lor, cind au ajuns la o anu- 
mită distanţă de poziţia de cucerit, se năpustesc asupra ei. Că- 
pitanul le explica ce e atacul şi le spunea: 

— «Cind ţi s'a comandat să pui baioneta şi s'o porneşti 
la atac, trebue să te asvirli ca un leu, strigind ura! din fundul 
plăminilor, să se increţească carnea pe duşman; să te inglonteşti 
în el, cum se înglonteşte șoimul în stolul de porumbei şi să bagi 
baioneta pină în prăsele». 

Pe urmă da comanda. Soldaţii treceau drumul in goană, 
strigind ura! cit puteau. Dar câpitanului i se părea că unii nu 
strigau destul de tare. Atunci se punea cu cravaşa pe ei şi-i bă- 
tea în cap, peste ochi; -—le zebră faţa răcnind: «Aşa se strigă 
ura! mămăligarilor? MAT nu ţi-am spus să strigi ca o fiară, 
să se cutremure pămintul!» Repeta mişcarea şi iar lua la bătae 
cruntă pe cei el se părea că nu erau destul de fioroşi. Şi a- 
cum mă cutremur, cind îmi aduc aminte ochii şi feţele insinge- 
rate, buzele plesnite, urechile spintecate de loviturile acelei fiare 
sălbatice. | 

Mă gindeam: omul acesta e plătit 400 de lei pe lună de 
stăpinire, ca să facă această monstruoasă operaţie de a sparge, 
de a ricii şi de a distruge pojghița de umanitate ce veacurile au 
pus peste aceste suflete, de a retrezi în ele instinctele primitive 
de distrugere ale fiarei. Interesele cele mai scumpe ale omenirii 
cer ca acele instincte să piară — şi iată un om plătit pentru a le 
reinvia !! Miră-te apoi şi indignează-te de ororile ce se sävir- 
şesc în războae. Jafuri, violuri, femei spintecate pentru a le 
scoate pruncii, spre a-i asvirli din baionetă în baionetă, oameni 
arşi, jupuiţi, sau îngropaţi de vii, toate sint cu putință, toate sint 


explicabile, dupăce ai bătut şi ai chinui : 
fiara dintr'insul, nuit un om pentru a trezi 


= 


Să caute cine vrea aiurea pricina acestui fioros măcel, — eu 
cred că el nu izvorăşte decit din instituția armatei organizată 
in vederea distrugerii, organizație care avea raţiunea ei de a fi 
in veacurile cind omenirea civilizată avea să se teamă de nâvi. 


SCRISOAREA IV-a LU 


lirile barbare, dar care nu mai are nici o rațiune de a fi azi, cind 
această primejdie a dispărut. 

Din nefericire acei care nu vor să înțeleagă acest adevăr 
sint tocmai cei mai mulţi din cirmuitorii popoarelor; şi nu vor 
să-l înţeleagă fiindcă armata, astfel organizată, reprezintă pen- 
tru ei forța pe care se sprijină pentru păstrarea situaţiilor şi pri- 
vilegiilor lor de conducători. De aceia disciplina e însuşirea 
de câpetenie ce pretind armatei. Ea trebue să fie marea 
mută, care gare voe să aibă nici o părere asupra purtă- 
rii cirmuirii, cu atit mai puţin să şi-o exprime; ea trebue să 
fie un instrument pasiv şi inconştient, în mina cirmuitorilor, pen- 
truca la momentul oportun, cind ordinea actuală e amenințată, 
tată! să poată fi trimes să impuşte fără codire pe fiul său, fiul pe 
tată şi frate pe frate. E bine să fie aşa, aceasta e o garanţie 
de păstrarea ordinei. Da; numai atit că ideia de ordine e foarte 
relativă şi că de cele mai multe ori numim dezordine ordinea 
ce nu ne convine. Eu scriu la masa mea; de jur imprejur stau 
deschise patru-cinci cârţi şi tot atitea caete, fără nici o rinduială, 
fără nici o simetrie. Cind voiu fi isprăvit de scris şi voiu est din 
odae, lucrurile ar trebui să fie lăsate aşa, pentruca la intoarcere 
să-mi pot regăsi cu uşurinţă firul gîndirii. Dar după eșirea mea, 
intră servitoarea. Ea consideră lucrurile din punctul de vedere 
al uşurinței scuturatului, — bombăne, inchide cărţi şi caete şi le 
aşează frumos, simetric, după mărime. La reintoarcerea mea în 
birou, mă fac foc. 

Negreşit că peste ordinea ce convine în particular şi tim- 
purar fiecăruia, există o ordine superioară, o ordine socială, sta- 
bilită in interesul tutulora. 

Dar în afară de considerația că această ordine nu este o- 
pera unei raţiuni superioare, ci rezultatul unor imprejurări ale 
trecutului şi tocmai din această cauză, se intimplă foarte adesea 
ca ordinea constituită să continue încă de a conveni minorităţii 
conducătoare, cind a incetat de mult de a mai conveni marei 
majorităţi a celor cirmuiţi — şi armata organizată în vederea dis- 
trugerii şi a căreia virtute de căpetenie e disciplina, dă cirmuito- 
rilor putinţa de a săvirşi silnicii păgubitoare şi majorităţii popo- 
rului ce cirmuesc şi omenirii. Aşa că armata din scut de apă- 
rare, ajunge instrument de tortură. lată In conflictul actual: fără 
bizulrea pe disciplina armatei monarhiei şi mai ales pe sprijinul 
armatei aliaților lor, cirmuitorii unguri mar fi putut să ducă po- 
litica de îngenuchiare şi de subijugare a celorlalte naţionalităţi din 


112 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Austro-Ungaria; fără bizuirea pe acest aparat de constringere 
n'ar fi putut să nesocotească atit de dreptele lor plingeri, n'ar fi 
putut să încerce să pună în aplicare nebuna şi absurda năzuinţă 
de a le maghiariza—n'ar fi putut să subordoneze interesele ome- 
nirii ideii de unitatea statului maghiar şi mai ales n'ar fi intreprins 
pedepsirea, nimicirea unei țări pentrucă legitimul ei iridentism 
slinjinea tiranica lor cirmuire. 


E admirabilă seriozitatea, gravitatea, cu care nu numai ga- 
zetarii, în cea mai mare parte oameni inculți, sau cu o cultură 
foarte sumară şi împiedicaţi de a spune adevărul prin situaţia lor 
de «slugi ale cirmuitorilor de azi sau ale celor de miine», cum 
zici dumneata, — dar înşişi oameni cu adevărat culți scriu, că 
războiul isvorăşte din cauze economice. E un neadevăr a cå- 
ruia răspindire constitue o primejdie, o pricină de intiziere in 
rătăcire. 

Negreşit că pretutindeni există nemulțumiri de ordine eco- 
nomică şi există pentrucă din nefericire azi pretulindeni condu- 
cătorii politici au ajuns prada oamenilor de afaceri, care cu multă 
abilitate şi cu ajutorul genialei descoperiri a societăţilor anonime, 
reuşesc să-i cointereseze la acţiunea lor, — pretutindeni cirmuilo- 
rii au ajuns să fie mai mult reprezentanții intereselor unei mino- 
rităţi de exploatatori, decit reprezentanții intereselor mulțimii. 

Roadele acestei stări de lucruri se văd: o proslăvire ne- 
măsurată a avuţiei, oricare ar fi mijloacele prin care a fost ciş- 
tigată, — un cult desfrinat al viţelului de aur, —o goană nebună 
după ciştig, — întronarea unei concepţii îngust materialiste, cu 
subordonarea oricăror preocupaţii de ordin ideal prosperității ma- 
teriale — uitarea desăvirşită a cuvintelor înțeleptului osindit să bea 
cucută şi a sfintului răstignit pe cruce: «la ce-ţi vor folosi ţie 
toate bunurile lumești de-ţi vei pierde sufletul ?» 

De unde şi o falşă împărțire a oamenilor în două categorii : 
de o parte oamenii de acțiune, adevărații oameni de valoare re- 
ală,—de altă parte simpli muritori. 

Creatorul de opere de artă, isvoare de mingiiere şi de in- 
cintare,—invăţatul, descoperitorul de leacuri noi, de mijloace noi 
de operare sau de curarisire, — născocitorul de noi mijloace de 
robire şi de utilizare a forțelor naturii, — observatorul, care o 
viaţă întreagă supraveghiază şi studiază viaţa lighioaneler şi des- 


— e 


SCRISOAREA IV.a 113 
copere legi necunoscute ale vieţii, şi toți muncitorii tăcuţi şi ne- 
cunoscuţi, nu sint oameni de acțiune. Rămin oameni de acțiune 
Suveranii care scojind sabia pot imbrinci popoarele în războae, 
—oamenii de afaceri, care descoperă un mijloc nou de imbogă- 
tire- uşoară prin însuşirea roadelor muncii altora, sau prin spe- 
cularea nevoilor mulţimii şi politicianii, tovarăşii lor, 

Nu e de mirare că cu o aşa stare de lucruri există pretu- 
tindeni o situaţie economică producătoare de nemulțumiri în su- 
fletul mulţimii. 

Totuşi nemulțumirile de ordin economic, oricit de mari ar 
fi, nici nu explică războaele, nici nu sint cauza lor, O stare e- 
conomică rea poate da naştere unei revoluții, nu unui războiu. In 
trecut da, cînd omenirea trăia în cete nomade, ale cărora prin- 
cipale îndeletniciri erau vinătoarea şi păstoritul, războaele erau 
rezultatul şi efectul unei rele stări economice. Intemperii neag- 
teptate, bunioară o secetă indelungată, care prăpădea păşunatul 
vitelor şi vinatul dintr'o regiune, făcea ca horda ce trăia acolo 
să plece aiurea, în căutarea mijloacelor de traiu, să năvălească 
peste altă hordă şi so deposedeze, Războaele biblice şi năvăli- 
rile barbare izvorau din motive de ordine economică ; — cele mo- 
derne, nu. Dacă ar fi adevărat că pricina războaelor e o rea stare 
economică, ar trebui ca ele să pornească din țările care stau mai 
rău economiceşie şi ar trebui ca muncitorii, partea de omenire 
care suferă mai mult de pe urma relei stări economice, să fie 
cei mai războinici, Se intimplă Insă tocmai contrariul: că parti- 
dul muncitorilor s'a organizat pretutindeni pentru a lupta împo- 
triva războiului şi că războaele pornesc tocmai din ţările cele mai 
prospere. De cind omenirea a intrat în faza de viaţă sedentară, 
războaele sint sau opera voinței unei minorităţi lacome de ciştig 
şi hrăpareţe, cum a fost războiul impotriva Burilor ` sau opera u- 
nei oligarhii care, simțindu-se amenințată de revoluţie, recurge la 
războiu, ca la o diversiune, un mijloc de raliare, de solidarizare a 
intereselor prin indicarea unui duşman comun din afară, cum a 
lost războiul ruso-japonez; sau în sfirşit, rodul mentalităţii spe- 
ciale ce capătă un popor prin armarea şi militarizarea excesivă, 
cum e războiul actual. lar această militarizare şi inarmare exce- 
sivă nu este opera voinţii poporului, ci a unei minorităţi de con- 
ducători nepricepuţi. D 

Şi doară au fost destule glasuri care s'au ridicat impotriva 
acestei nebunii. În ţara, in care mai cu seamă s'a pregătit ur- 


DÉI VIAŢA ROMINEASCĂ 


gia actuală, s'a născut Kant, propovăduitorul păcii universale. 
Partidul muncitorilor a strigat acolo şi pretutindeni că e o crimă 
să ripeşti pentru armare o atit de mare parte din bugetul ţărilor, 
în paguba sănătăţii, a instrucției şi a construcţiei publice, — că 
popoarele se inăbuşă şi nu mai pot indura atitea sporiri de im- 
pozite, puse în vederea armării, — că aceste inarmări vor duce 
fatal la războiu. Cirmuitorii n'au vrut să ţie seama de aceste gla- 
suri şi au urmat pe calea înarmărilor pină în dinţi, minţindu-se 
şi pe ei şi nenorocitele popoare ce cirmuesc cu formula: Si pis 
pacem para bellum. 

Admirabilă cirmuire ! Să pregăteşti războiul pină in cele mai 
mici amănunțimi, sub cuvint că o faci pentru asigurarea păcii: 
iar azi cind acea pregătire îşi produce roadele fireşti, — cind ego- 
ismul de neam urlă cu spume la gură, cind oamenii care nu se 
cunosc între ei se măcelăresc şi se schilodesc, — cind cea mai 
civilizată parte a omenirii a revenit la viaţa In caverne a bestiilor 
de acum citeva sute de secole, — cind popoarele îşi firimiţesc cu 
tunul roadele unei trude costisitoare, — cind ura întunecă într'atit 
dreapta judecată incit învăţaţi care pină eri se iubeau şi se res- 
pectau, îşi tăgăduesc orice valoare, smulg şi-şi aruncă în faţă cu 
duşmănie distincţiile ce reciproc îşi acordaseră în semn de vene- 
mie, — azi să strigi că n'ai vrut războiul şi totuşi să trimeţi în 
gura morţii contingente peste contingente, să mobilizezi toate 
energiile în scopul distrugerii, sub cuvint că o faci pentru resta- 
bilirea păcii, pe care propria ta nebunie a stricat-o!! Admirabilă 
cirmuire | A 

Şi cind te gindeşti ce uriaşă opinie au cirmuitorii despre 
arta de a guverna şi ce scump, cu cită oarbă supunere, cu cite 
privilegii şi cu cită slavă pretind să le-o răsplătească mulţimea 
inconștientă şi indelung răbdătoare |! ! 


KE 


Imi dau în sfirşit seama — cam tirziu, o recunosc — ch 
această scrisoare a luat proporţii uriaşe. O închei mulțumindu-ţi 
încă odată pentru bunele dumitale sfaturi şi indemnuri. Şi mă 
intore la lucrarea mea asupra ce ar fi de făcut pentru a evita 
repetarea în viitor a grozăviei actuale. Vorba dumitale: oricît de 
mică ar fi partea mea de contribuție, o voiu aduce. O singură in- 
doială mă chinueşte. Dat fiind că dealungul veacurilor omenirea 
şi-a smuls cu violență libertatea de cugetare şi de acţiune din 


SCRISOAREA IV-a 115 


mina minorităţii conducătoare, se poate spera că indreptarea va 


veni de sus, dela cirmuitori, sau ea nu se va putea înfăptui decit 
prin revoluție? Revoluţie, adică altă urgie, iar jafuri, distrugere, 
vărsare de singe, — şi nu a singelui celor vinovaţi şi al celor răi, 
care vor şti să se strecoare, ci al celor mai blinzi şi mai buni, 
care nu se vor putea stăpini de a protesta împotriva exceselor şi 
care din pricina moderaţiei lor, vor fi socotiți de căpeteniile re- 
voluţiei ca adversari de suprimat. 

Şi totuşi eu cred că îndreptarea ar putea veni dela cirmui- 
tori, fără spuduire, fără revoluţie. In scrisoarea viitoare îţi voiu 
arăta cum sar putea înfăptui acest lucru. 2 

Pînă atunci, te rog să primeşti încredințarea dragostei şi res- 
pectului meu. 

Al dumitale devotat prietin 


loan Al. Brătescu-Voineşti. 


Biografia lui Basile Conta 
(Adăugiri şi îndreptări) 


Hotărirea mea de a da publicităţii citeva amânunte nouă 
asupra vieţii lui Conta şi de a rectifica pe cele eronate, care au 
circulat mai ales în ultimul timp, e nu numai un act de revoltă, 
ci şi de evlavie, de datorie. Poate c'am întirziat prea mult cu in- 
deplinirea ei. Intirzierea vine însă dintr'un gind curat. Ca soră, 
nu mă credeam îndreptăţită să scriu biografia celui devenit «un 
simbol în literatura romină» şi hrăneam nădejdea că dintr'o zi 
intr'alta se poate ivi cineva mai îndemănatec, mai destoinic, mai 
îndreptăţit decit mine ; că dintr'o zi intr'alta se poate naşte în țara 
rominească şi un suflet frate cu al lui, care să simtă cum a simțit 
el, care să gindească cite le-a gindit el. Sufletul frate nu s'a născut 
insă; iar eu, ajunsă la pragul bătrineţii, nu mai am dreptul să 
aştept, nu mai am dreptul să primejduesc o comoară de infor- 
maţii, oricît de modestă, pe care întimplarea mi-a incredințat-o 
numai mie. 

Ceia ce ştiu despre Conta, prin mine însămi, nu e mult: 
deosebirea mare de vristă pe de o parte, faptul că el a stat în 
străinătate toată prima mea copilărie, întimplarea că ultimii doi 
ani Conta i-a petrecut în Bucureşti, pe cind eu eram în internat 
la laşi, — iată tot atitea pricini care scad simţitor stocul meu de 
impresii personale. Cele mai multe amănunte le ştiu dela tatăl 
meu, care i-a supraviețuit patru ani şi care mi le-a încredințat cu 
scopul hotărit să le folosesc pentru- biografie, dela o mătuşă a 
noastră, cu care Conta a învățat să cetească kirilica, dela bătrinii 
satului Ghindăoani, pe care i-am cercetat în 1904, dar mai ales 
dela sora mea Eliza, care a copilărit cu B. Conta, care i-a fost 
eege ch Gen pisi la plecarea în străinătate şi care l-a in- 

cerea în ţară pănă în ul 
re piane jară pă timele momente cu un 


Dacă mai adăugim nevoia care m'a dus să cercetez matri- 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 117 


cola «Liceului» unde a învăţat, stăruința mea de a întreba pe toţi 
cei ce l-au cunoscut personal, precum şi o întîmplare neașteptată, 
intregim totalitatea izvoarelor dela care am adunat ceia ce va să 
urmeze. 


“Părinţii lui. — Basile Conta s'a născut în casa bunicului de 
e mamă, preotul Vasile, in Ghindăoani, judeţul Neamj, la 15 

mbre 1846. Tatăl său avea atunci 20 de ani, mama de abea 
16. Vrista fragedă a părinților poate să fi contribuit la sănătatea 
şubredă a primului filosof romin. 

Tatăl lui Conta, care s'a făcut preot în 1850, se numea Gri- 
gore. El se indeletnicea, la naşterea primului copil, cu agricultura 
și negoțul de vite, ca tovarăş al socrului său, om bogat şi al 
raților săi Vasile şi Neculai. Una din moşiile, pe care ei au 
tinut-o în arendă, a fost şi Cristeştii. Spirite indrăzneţe şi foarte 
intreprinzătoare, toţi trei fraţii au făcut în viaţa lor afaceri nemă- 
surat de mari față de mijloacele lor bâneşti, toţi trei au trecut în 
cite mai multe rinduri, prin avere, fără să o poată insă păstra 
nici unul. Prin 1851—52 ivindu-se un conflict între ţărani şi pro- 
prietarul moşiei Ghindăoani, un oarecare Virgolici, rudă cu juni- 
mistul cunoscut, tatăl lui Conta, care fusese de partea ţăranilor, 
părăsi pentru totdeauna casa socrului său, trecu în Tg.Neamţ, 
unde fu institutor, spot confesor al spitalului şi in fine protopop 
al judeţului Neamţ. 1863 îl găsim preot la Bărboi în laşi, iar 
în 1869, protopop al județului ul, de unde se întoarce în laşi 
in 1872. Intre 1874—1877, preot la Sf. Neculai Domnesc, iar 
dela această dată el trăeşte retras la via lui din Bucium, unde 
moare în 1886 în vristă de 60 de ani, fără să fi ştiut ce-i boala 
decit doar în ultimele luni. 

Așa fiind lucrurile, Basile Conta nu putea trimite scrisori 
din Ghindăoani în 1863 şi nici din Tg.-Neamţ în 1864*). På- 
rinții săi erau în laşi, bunicul se retrăsese, curind după plecarea 
fiicei sale unice, la Mănăstirea Neamţ, unde se câlugărise şi unde 
fu găsit ucis de către fraţii săi întru Hristos din pricină că dăduse 
mari daruri Mănăstirii şi-i mersese faima de om bogat, iar alte 
rude nu existau nici în Ghindâoani şi nici în Tg.-Neamţ. 

Tatăl lui Conta era de trup mai mult mic, cu ochii albaştri 
şi nas de vultur, de o putere fizică cu totul neobişnuită, aper, 
sprinten şi meastimpărat. Cu o inteligență strâbătătoare, deşi 
poate nu atit de complexă, cu gestul stăpinitor şi privirea pu- 
ternică. Mindru de mina lui aristocratică tot pe atit cit şi de 
voința lui de fier, vrednic şi aspru. Spirit răzvrătit şi tăios. Prea 
cu multă stăpinire de sine pentru a fi îngăduitor cu cineva o 
individualitate vinjoasă, care nu admitea jertfa... decit la ceilalţi! 
Un voltairian rătăcit în ţări orientale, un raționalist din veacul 


*) Vezi broşura; în chestiunea volumului «Opere Complecte» editat de 
C. Sfetea, 1914, 


118 _ o VIAŢA ROMINEASCĂ 


al XVII-lea a întirziat cu citeva decenii, care la toate le caută ex- 
licare, iar cind nu găseşte, se răzbună ridiculizind şi oameni și 
ucruri fără cruţare. 

Acest caracter tare, pe care nimic nu l-a putut clinti din 
felul său de a fi, la lovitura nenorocirii, la moartea fiilor săi 
cade mototolit fără nici un strigăt! Ateu convins, el şi-a crescut 
copiii, fără religie, a luptat în multe rinduri contra călugărilor şi 
a călugăriei, a scos şi o revistă în acest scop sub un nume de 
imprumut — dacă nu mă înşel, preotul lenăchescu — şi a refuzat 
statornic, în toată viața lui, să facă slujbe religioase de botez, 
cununie, etc. pentru bani. El a lăsat in mina lui Nădejde, 
sub formă de testament, ordinul ca să fie ingropat fără preoți. 
Dorinţa lui, rămasă multă vreme necunoscută familiei, n'a fost 
respectată. 

Aceste manifestări de ateism militant i s'au atribuit ne- 
dreptul lui B. Conta, după cum tot pe nedreptul į se va K atri- 
buit şi vina altor Conta. Figura reprezentativă a unui neam duce 
adesea in spate păcate pe care nu le-a fâptuit. Invidia inconşti- 

„entă a mulţimii cată macar cu atita să se răzbune. Dela înălți- 
mea dela care B, Conta privea lucrurile, el nu putea fi un räz- 
boinic, El era minte care cugetă, nu braj care loveşte, 

Mi-aduc aminte de-o mică intimplare, Să fi avut eu 7—8 
ani. Mama, care murise de mult, ne învățase să ne închinăm. 
Fără să-mi fi spus cineva, eu mă feream însă so fac de faţă 
cu tata. Intro zi mă prinde: «Cui te inchini tu aşa?» mă in- 
treabă el sarcastic. Eu stam mută. Conta, care tocmai intra pe 
uşă: «Las'o! Laso să se închine şi să creadă cit timp sufletul 
ei cere aceasta ! E un at să despoi gindul de un sprijin, 
cînd tu nu-i pofi da altul în loc!» Fâră să le fi înțăles atuncea, 
am reţinut vorbele, 

Mama, căreia B. Conta i-a sămânat în totul şi ca trup şi 
ca suflet, se numea Mărioara. Era inalt şi indestul de voinică, 
uşoară şi sprintenă în mişcările-i line, cu ochi mari căprii, senini, 
Ingăduitori şi adinci. Vorba dulce, surisul blind, privirea indu- 
ioşată. Darul de a cinta tot dela ca La moştenit Conta. Era ne- 
spus de vrednică, de harnică şi de ingenioasă. Indemânatecă şi 
sere ge lovea cu puşca în țintă, ca cel mai bun ţintaş. Inţe- 
zeta cit un filozof bătrin şi bună până la martir, viața i-a fost 
je r dee, e CR şi un E neintrerupt. A murit în Cahul la 

D ivirea i i iubi 
e ogor proba, M TA Sot copilului său cel mai iubit. Cu 


Tatăl lui Conta, fire vinjoasă şi stăpinit 
Weer ` oare, t mul 
em eni şi prieteni sinceri. Mama pe be $ oricine ei Cie 
` Wi n de e ep una. Stranie problemă sufletească! Superiori- 
SE KE să fie cu adevărat o piedică şi prieteniei şi norocului 
Din această căsnicie s'au născut zece copii, d "au ri» 
dicat decit cinci: Basile, întăiul născut, Grigore, ultimul, sac dă 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 119 


doi inteligenje extraordinare şi care au murit in aceiaşi săptă- 
mină ; al şaptelea copil, actualul colonel Chiriac Conta, şi două 
surori: Eliza, cu vre-o patru ani mai mică decit Basile, eu, cu 
vre-o trei ani mai mare decit Grigore. 

Basile Consta, ferindu-se să lase un bolnav mai mult pe 
lume n'a avut nici un copil; Grigore a murit la 13 ani; Colo- 
nelul nu are decit doar unul adoptiv, aşa că familia lui Conta 
se te considera ca definitiv stinsă, Toți acei care poartă nu- 
mele de Conta sint rude îndepărtate sau chiar străini. Singura 
Dee a primului filozof romin, rămine deci fiica mea, Ma- 
riu-Ana. 


H 


Bunii şi străbunii lui Conta. — Asupra ascendenţilor, iată 
amănuntele date de câtre tatăl meu: 

Şi mama lui Conta şi tatăl acesteia, Bunicul Vasile, au 
fost copii unici. Numele lor de familie a rămas pierdut, tata îl 
uitase, 

Mama mamei e din o familie de preoţi, —trei generaţii as- 
cendente ale ei se pot urmări în condica bisericii din Ghindăoani 
— din judeţul Neamţ. 

In această familie de preoţi, deci de Romini neaoși, sa 
strecurat totuşi un străin şi anume un fiu de Han tătărăsc, adus 
ostatec in ţară şi care îndrăgostindu-se de o fată de preot, Mä- 
riuca, s'a creștinat şi a rămas toată viaţă pe lingă socru-său, Una 
din fetele acestuia e bunica mamei. Un urmaş al acestuia a mă- 
nuit avere mare, a fost negustor de scule preţioase la Brăila. Des- 
cendenţi de-ai acestuia există pare-mi-se şi azi, 

Tatăl mamei, Vasile, care a venit preot în Ghindăoani în 
urma socrului său, este fiul lui Toma Scutariu, mare scutar al 
Mânăstirilor Varatec şi Agapia, om foarte bogat, născut tot în 
judeţul Neamţ, dintr'un neam de păstori. Linia lui este aceia de 
care se ocupă d. Rosetti Teţcanu în biografia lui Conta. Atit numai 
că cugetătorul Conta se naşte în a patra generaţie dela ciobanii pe 
care-i descrie d. Roselii. 

Acest Toma Scutariu, ale cărui turme numeroase vor [i fost 
în adevăr admirate şi urmărite cu jind şi cu dor de ochii visăto- 
rului copil V. Conta, era vestit în tot ţinutul ca om cinstit, in- 
felept, bun sfătuitor şi judecător drept. Veneau ţăranii cale de 
mai multe poste pe jos, să-i judece Toma Scutariu şi să le deie 
un sfat la vreme de mare cumpănă. 

Despre Toma Scutariu se spune că, deşi râmas văduv de 
tinăr, cu un singur copil, ducea o viaţa de sfint; acelaş lucru 
s'a spus şi despre fiul fui. rămas şi el văduv la naşterea întāiului 
copil, — că era blind şi îngăduitor, că vorbea puţin şi că foarte 
arareori zimbea !... Acest meditativ a botezat pe B. Conta dindu-; 
în dar şi înţelepciunea şi simţul lui de dreptate, 

Un intelectual eşit din neamul mamei este Episcopul Mel- 


BH Gei N 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


hisedec. Nu ştiu dacă e din linia bunicăi sau din aceia a lu 
Toma Scutariu. 

Mama este, după cum vedem, dintrun neam de oameni 
cinstiți până la scrupul, cucernici, meditativi, cu credinţă neclin- 
titä în existența unui bine etern. Aşa se explică evlavia ei fără 
şovăire Intro casă in care ateismul era cuvintul de ordine, aşa 
se explică cucernicia vieţii sale şi sfințenia cu care s'a resemnat 
la toate jertfele. Şi totuşi a luptat, sărăcuță, din toate puterile 

ntru ceia ce sufletul ei socotea şi drept şi bun! Voința din 
aţă a fost mai tare şi partea ei pe lume n'a fost decit veşnic 
infringere ! 

Tata, cu mult mai deştept decit fraţii şi decit părinţii lui, a 
avut trei frați, preoți în judeţul Neamţ — dela care n'au ramas 
urmaşi decit fete şi doi băeţi morţi în adolescenţă — şi două su- 
rori, câlugărite amindouă, din copilărie chiar, la M-rea Varatec. 
El s'a născut in satul Bodești, judeţul Neamţ, unde tatăl său 
Nistor, era preot. Mama lui e dintr'o familie de răzeşi din acelaş 
judeţ. Intre ascendenți şi rude laterale ale acestora, familia tatei 
numără pe lacob Il Stamati, pe mitropolitul Veniamin Costache, 
şi pe maziliții boeri cronicari Costin. 

Nistor Conta, al cărui tată lacob Conta a fost tot preot şi 
tot în Bodeşti, a avut şi el doi fraţi, Gheorghe şi loan, preoţi, şi 
două surori călugărite din copilărie la M-rea Agapia. Pe una din 
ele, maica Veniamina Conta, schivnică şi cu mare autoritate în 
mănăstire a cunoscut-o şi soră-mea Eliza. 3 


lacob Conta e fiul lui lacob Costin, fiu de răzeş, care se 
căsătorise cu Ana, unica fiică a lui Neculai Conta. Tradiţia nea- 
mului spune că copiii lui lacob Costin, doi băeţi şi o fată, al căror 
nume nu-l ştia tatăl meu, au luat numele de familie al mamei, 
femee vrednică şi harnică, părăsind pe acel al tatălui, om prea 
iubitor de petreceri, deşi era preot. 

Motivarea acestui schimb de nume pare neverosimilă, mai 
ales pentru acele vremuri. Dacă însă bunicul lacob Costin este 
in adevăr din familia mazilită a cronicarilor, înlăturarea unui 
nume ce le putea aduce neajunsuri şi adoptarea altuia, cu totul 
nou şi necunoscut, devine un gest de prudenţă explicabilă. In 
adevăr Neculai Conta, tatăl Anei — şi ea tot copil unic ! — era 
de puţin timp în ţară. El venise în capul unei colonii de ro- 
mini «de dincolo» şi intemeiase satul Bodești Precistei din. jud. 
Neamț, Neculai Conta, despre care nu stim dacă era preot, a 
zidit pe sama lui biserica dè lemn ce se vede şi astăzi şi care 
pănă acum 30 — 40 de ani era singură în sat, biserică a cărei in- 
seripție de ridicare au văzut-o mulți din cunoscutii mei. Astăzi 
inscripția nu mai există. Se poate să fie numai ascunsă sub 
tencuială. 

O scrisoare din 1912 a revizorului judeţului Neamţ, căruia îi 
cerusem să mi-o copieze, spune între altele : «Biserica veche de 
lemn se află actualmente refăcută la cimitirul Bodeşiii Precistei. 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 121 


u se găseşte nici o inscripție. Dela bătrinii satului am cules ur- 
orala informaţii : eg dela părinţii lor că biserica de lemn 
e zidită de Neculai Conta, cam cu 130 — 145 ani în urmă, deci 
cam pe la 1770 — 1775». EN 

Aşa dar Ana şi tatăl ei Neculai Conta veniţi din Ardeal 
la jumătatea veacului al 18-lea sint cei mai vechi Conta din 
minia. 

Cu acestea se inchee datele pe care le am dela tatăl meu, 

asupra familiei Conta, 

Intimplarea m'a făcut să aflu mult mai mult. In 1908 am 
avut prilejul să cunosc in ministerul instrucției pe o doamnă 
romincă, care trăeşte la Paris şi al cărei tată von Conta, supus 
austriac, fusese — zicea ea, — proprietar de moşie în Rimnicul 
Vilcei. D. W. Humpel, cunoscutul muzicant şi om de inimă, mi-a 
afirmat că există un profesor universitar austriac cu numele von 
Conta. In Praga de asemene a trăit un profesor cu acelaş nume. 

Basile Conta a intilnit această familie în Italia, pare-mi-se in 
Florenţa. În armata germană există un căpitan von Conta în 
Wiesbaden. Actualmente un colonel von Conta se distinge în 
războiul contra Ruşilor. 

in 1906, cu prilejul expoziţiei din Bucureşti, un dr, von Conta, 

funcţionar superior din Wiesbaden, în trecerea sa din Constanti- 
nopol se opreşte in Bucureşti şi, găsind printre portretele oame- 
nilor mari romini propriul său nume, se interesează de familie şi 
aflind că eu Las puted da mai multe lămuriri ca oricine altul, 
Îmi scrie următoarelele în limba germană: 


Scrisoarea l-a. . 


Bucureşti 29 [ulie 1906 
Otel! Bulevard 


Prea onorată Doamnă, 


„„Şi numele meu este Conta şi cu interes am cercetat deja 
de multă vreme, urmele familiei Conta în trecut, un interes cu- 
rat istoric. După ceia ce ştiu din însemnările bunicului meu, 
şi mai ales după cele ce le-am stabilit în Olanda, familia Conta 
este de origină italiană. Ea s'a stabilit apoi cu mare proprie- 
tate in sudul Franţei, trebui însă, cu prilejul luptelor religioase 
din timpul Hughenoţilor, så fugă şi se duse în Olanda. Aci se 
Katie familia Conta între 1636 — 1668. De acolo (ultimul oraş 

Maestricht) au emigrat 7 frați Conta: unul spre Germania, 
altul spre Austria şi alţii aiurea undeva. Dela cel emigrat în 
Germania se trage familia mea, pe care o pot urmări pănă la 
acel timp al despărțirii celor 7 frați, ba încă şi mai departe în- 
dârăpt. Acum imi pare mie că e foarte posibil lucru ca fami- 
Ha dv. să fi fost în legătură mai înainte cu a noastră şi să se 
tragă din unul din acei fraţi emigrați, Numele Conta este un 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


nume prea rar şi prea unic, ca să trebuiască så admiţi că ar fi 
două familii osebite. 

Acum că v'am explicat cu stau lucrurile, permiteţi-mi cu 
bună voinţă, prea onorată Doamnă, să adaug respectuoasa ru- 
ăminte ca, pe cit este cu putinţă, să-mi daţi lămuriri asupra 
amiliei d-v.—am auzit că sinteţi o soră a acelui ministru filozof 
Conta. Veacuri zac desigur între familiile noastre, Timpurile 
au schimbat netăgăduit multe lucruri, şi religie şi concepţie se 
pot schimba, socotesc însă că şi dv. veţi găsi un interes să aflați 
drumul pe care familia l-a făcut in decursul veacurilor. Eu cel 
puțin m'am bucurat intotdeauna, fiindcă în viața unei familii 
vechi se oglindeşte istoria universului. Poate aveţi însemnări, 
tradiţii orale, amintiri, din care să-mi puteţi împărtăşi şi locurile 
şi ţinuturile pe unde a trăit familia Conta, numele și datele 
naşterii, ale morţii bunicilor, străbunicilor, şi aşa mai departe. Un 
Conta din familia mea a fost cam pe la 1770 în a, Se mai 
găsesc membri barbaţi ai familiei Conta? Şi unde? A purtat 
familia dv. o pajură? Şi cum s'ar putea ea descrie? Mai ina- 
inte familia Conta era nobilă. În timpul persecuţiiior ea a le- 
pădat titlul de nobleţă şi de abea in 1825 bunicul meu a că- 
pătat in Germania o reinoire a vechei noblețe. De atuncea ne 
numim noi «von Conta». Mai înainte, mai ales în Franţa, numele 
suna Contant sau Contat (ba chiar şi Conta de). Pentru lămu- 
riri mai amănunțite vă stau gata oricind şi permiteţi-mi rugă: 
mintea să binevoiţi a mă sprijini în cercetarea mea, printruu 
răspuns binevoitor al dv. Orice comunicare va fi pentru mine 
interesantă. După cum vă arată alăturata cartă de vizită, en 
locuesc in Wiesbaden, unde sint consilier regal prusian, deci 
funcţionar al Statului. 

Primiţi, etc, 


Drept răspuns eu îi comunic cele ştiute dela tatăl men, 
adăugind că deşi obirşia familiei, aşa cum ne-o arată dinsul, 
nu poate decit să mă măgulească, familia noastră fiind de pe 
linia bărbătească Costin, e curat rominească. Dr. von Conta 
răspunde cu o a doua scrisoare,'pe care am pierdut-o, în care 
îmi cere numele de botez mai frecuente în neamul nostru, apoi 
cu o a treia pe care o traduc aici. 


Wiesbaden 10/10 1906. 
Mult onorată Doamnă, 


Am primit cu multă bucurie gentila dv. scrisoare şi vă 
rog, mai întăiu să mă scuzaţi că vă răspund de abea acum. Inte- 
resantele dv. lămuriri asupra familiei Conta se potrivesc așa de 
extraordinar incit chiar prin faptul că tradiţia familiei dv. cores- 
punde la cele ce mi-a spus tatăl meu, se dovedeşte o legătură 
intre noi. Acum imi permit să vă aduc şi o dovadă documentată 


„BIOGRAFIA LUI BASILE CONT 123 


e E 


indu-vă o copie legalizată a unui extract din arhiva ora- 
şului Maestricht, în care veţi găsi în timpul dela 1663 — 1668 de 
tei ori pe Nicolas Contan (numele Conta în teritoriile franceze 
e totdeauna Contan sau Contant) fundatorul familiei dv. in Ro- 
minia, Curind după 1668, familia Conta trebue să fi emigrat 
din Olanda, unde fugise din Franţa, după cum am dovezi, ca 
SC Hughenoţi (réfugiés) şi după cum mi-a transmis bu- 
meu; ea emigrează in 7 ramuri în deosebite părţi ale 
Germaniei, — Austria aparţinea pe atunci vechiului imperiu ger- 
man, Un fiu al lui Neculai Contan, cu numele de Stefan, este 
intemeetorul- familiei noastre în Germania la 1701, Interesant 
este că, după cum probează ultimile două însemnări, in acelaşi 
timp cu Neculai Conta trăeşte in Maestricht şi familia Costin şi 
c'n Rominia familia Conta s'a aliat cu familia Costin. Nu este 
deci exclus că şi familia Costinilor să fi fost de asemenea ré- 
fugies şi să fi venit în acelaş timp in Rominia, ceia ce în vre- 
murile mai vechi se întimpla adesea. Numele Carol Conta este 
des la noi. Il găsiţi şi în Maestricht. Fratele dv nu este tot 
Karl? 2) Acum v'aş fi foarte Indatorat dacă aţi avea bunătatea 
să-mi trimeteţi masca lui B. Conta, răposatul dv. frate, pe care 
o aştept şi să încercaţi să lämuriți mai departe lucrurile, intre- 
inzind cercetări şi comunicindu-mi-le şi mie: Cum sa numit 
| în care, pe la 1700, a emigrat Neculai Conta în Moldova, 
la poalele Carpaţilor şi a zidit o biserică, din ce loc venea el 
şi unde a fost născut şi unde a murit, unde şi cu cine s'a in- 
surat? Dacă aţi putea afla aceste lucruri şi ştiri, atuncea sar 
pisi şi alte puncte de sprjiin pentru a urmări istoria familiei, 
al scris că ați auzit despre un Conte Conta în Italia. Aţi 
putea să-mi faceți cunoscut unde trăeşte şi cum i-ar putea ajunge 
O scrisoare, sau Cum i s'ar putea adresa cineva? După cum ve- 
deft din notiţile de botez, martorii botezului erau oameni dis- 
tinși, nobili, şi am găsit un Andrée de Contant deja pe la 1637 
in Amsterdam, care a luat in căsătorie pe o Ana Nicolas Claes. 
Mai tirziu dispare particula nobilă de. Prin această Ana Nicolas 
s'a introdus numele Nicolas ca pronume al intemeetorului Nico- 
las Conta, 

MA bucur foarte mult că punctul de sprijin al raporturilor 
noastre sint mai mult decit numai probabile şi regret mult că 
atunci cind. am fost în Bucureşti nu vam putut vizita personal 
la Oglinzi, pentru a vă comunica bogatul material pe care-l am 
şi care prin scrisoare se poate împărtăşi. Pentru comuni- 
cările dv. vă sint extraordinar de recunoscător şi mag bucura 
foarte mult să mai pot auzi ceva despre dv. 

Primiţi, etc. 
Dr. von Conta. 


D E vorba de Colonelul al cârui nume Chiriac a lost luat de Dr. 
Conta drept Kat, 


 . TTT WEN NET 


E EE 


lată, mai jos, şi extractul de pe condica de botez din oraşul 
Maestricht, despre care pomeneşte scrisoarea. 


Nenumăratele mele ocupaţii m'au impiedecat să urmez cores- 
pondenţa, după cum m'au impiedecat şi dela realizarea planului 
de a mă duce la Wiesbaden să väd cu ochii documentele despre 
care vorbeşte dr. von Conta. 

Origina străină, oricit de îndepărtată, a lui B. Conta ne 
explică o mulțime de lucruri, în primul loc apariţia năpras- 
nică a filosofiei în mediul rominesc, absolut nepregătit, absolut 
neprielnic pentru asemenea cercetări. Dovadă că dinsul n'a avut 


Pray - Prea ST EN 


(Reg $9 pene) Beie felun 
see gats ZA Aprl £: 
I ah e Dom 


E e Pai dia SS ie a Ge 
een, Zi ee A. AX 


Es Dona i Z 

Seet ` ff e Een, 

Aa Drob, Mara De 
ayses 


EE — — 
— ~= -a -m E ern e aa mm 


BIRLIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 


re 


derf E gelto] beer ve 
Mali Caut, ae 
GE 


egener 45 A ve 


2 Ge As ca 
ir ffe Eefin a. 


E 


KENE KH 7 - Se 


1% VIAŢA ROMINEASCĂ 


nici predecesori, nici emuli, nici urmaşi. Plăsmuirea filosofică 
cere un stadiu de propăşire mult mai înaintat decit al nostru. 
Dacă cercetăm istoria popoarelor cu mers istoric evolutiv, cu 
evoluţie firească, ferită de sguduiri, de ciocniri violente, cu civi- 
lizaţii mai înaintate, ciocniri care sdruncină pe multă vreme 
echilibrul social (cum s'a intimplat la Romani in antichitate, la 
Romini şi la Ruşi în vremile moderne); dacă întrebăm istoria 
vechei Elade, a Italiei creştine, a Franţei, a Angliei, vedem că 
filosofia nu apare decit dupăce literatura şi artele au dat aproape 
tot ce puteau da în condiţiile existente, tot ce puteau produce 

nå la o reinoire, o primenire sufletească totală. Acestea, la 
rindul lor, înfloresc la popoare organizate în trăsături generale, 
cu mijloace de aparare asigurate, cu cochesiune relativ paana 
intre păturile sociale, cu religie întemeiată care să salisfacă pri- 
mele necesități metafizice. Numai atunci se desfăşoară literatura 
şi arta. lar cind dinsele au subfiat mintea şi au înălțat-o, fâu- 
rind instrumentul propriu pentru nowi îndrumări şi noui isbinzi, 
cind ele au înmulțit cuceririle sufleteşti pănă să se simtă nevoia 
unei selecţiuni, atunci apare şi filosofia. 

Răzvrătire şi reculegere, filosofia cercetează fiece element, 
aruncă ce-i istovit, adună ce-i viabil, formind o nouă sin- 
teză drept temelie noilor cuceriri în necunoscut, Chiar in forma 
ei eminamente constructivă, filosofia are o bază criticistă şi des- 
tructivă. lar vrăjmaşa pe care dinsa o atacă mai intăiu şi mai 
cu înverșunare, è religia. Ştiinţa, deşi născută din filosofie, garg 
această înfăţişare bătăioasă faţă de religie. Cercetind numai do- 
menii țărmurite, dinsa poate sta alături cu orice concepție ge- 
eegen s'ar explica această duşmânie a filosofiei faţă de 
religie 

Religia este o creaţie a masei. Moise, Buda şi toţi cei- 
Lal întemeetori ai ei, n'au dat decit conceptul filosofic, virful 
piramidei — pentru care masa adunase trupul în decursul vremi- 
lor— un concept îndestul de abstract, îndestul de larg ca să im- 
pace toate interesele, toate rivnele, care, intocmai unei roci erup- 
tive, să înglobeze toate superstiţiile, tradiţiile, toate fosilele su- 
fleteşti. De aci, înfăţişarea conciliantă a oricărei religii, de aci 
eclectismul şi impreunarea de principii din cele mai contrazică- 
toare, idei din cele mai disparate, porniri din cele mai opuse. 

Filosofia, dimpotrivă, este creația unui singur individ — 
cel puţin aşa a fost pănă acuma, Ori caracteristica minţii ome- 
neşti fiind nevoia de unitate, ceia ce a isbit mintea filosofului 
cind a cercetat religiile n'a fost teismul in sine, existența unei 
divinități imanente sau In afară de lume, şi nici principiul mo- 
ral fundamental, ci contradicţiile dintre ideile de amânunt, inco- 
herențele care se descopăr la fiece pas, lipsa de logică, aş zice, 
care caracterizează orice religie organizată, adică adaptată la ne- 
voile marelui număr. Lipsa de unitate logică este evidentă pentru 
orice minte ceva mai subțiată, elementele constitutive ale reli- 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 127 


giei fiind din straturi geologice, aşa zicind, deosebite şi cite odată 
chiar foarte indepărtate unele de altele. 
In lupta dintre religie şi filosofie trebue să recunoaştem câ 
aceasta din urmă sn arătat şi desinteresată şi de bună credinţă. 
In ţara rominească, pentru a ne intoarce la chestia noastră, 
ò asemenea cernere a credințelor, a ereziilor, o asemenea cioc- 
mire cu religia, avangarda cercetării filosofice, care să pregătească 


apariția sistemelor originale — a lipsit cu totul; de aici vrăjmăşia 


abraşă cu care au tăbărit asupra lui B. Conta reprezentanţii reli- 
giei noastre, deşi dinsul nu se atinsese direct de religie decit cu 
toată menajarea impusă de ştiinţă; de aci faptul că opera lui 
Conta apare astăzi, după atitea decenii, în chiar ochii intelectua- 
bor, mai mult ca un fenomen straniu decit ca o creaţie cu 
care se făleşte un neam. Conta a fost impus publicului romin de 
câtră străinătate | 

Origina străină a lui Conta ne explică şi rigiditatea cinstei 
lui, neclintirea simțului său de dreptate. Să nu fie aceste senti- 
mente un ecou al puritanismului hughenot? Şi gindirea lui les- 
nicioasă, lipsită de asprimele fatale unei frămintări intelectuale 
incepâtoare şi simţirea lui nuanțată şi aleasă ! Bogăția de cunoş- 
Gap, extraordinară pentru o viaţă ce se termină la 36 de ani, 
complexitatea atit de armonizată a acelei minţi care cu egală uşu- 
rință cuprinde şi artă şi filosofie şi ştiinţă şi organizare. Echi- 
librul perfect cu care sa manifestat întotdeauna şi simplicitatea 
cu care şi-a pus viaţa in primejdie pentru ideia pe care o so- 
cotea prielnică neamului. Urbanitatea lui fâră seamăn, umanita- 
rismul larg şi toată distincțiunea firească şi toată tăria morală cu 
care s'a înfăţişat Conta in orice împrejurare! Asemenea însuşiri 
presupun frecări indelungate, repetate, presupun un creer desvă- 
za in răgaz şi evoluat în răstimpuri mai prelungite decit o viaţă 

om. 
B. Conta e cel mai occidental dintre marii oameni ai nea- 
mului rominesc. Poate că aci stă şi explicarea faptului că a fost 
mai puţin prețuit decit oricare altul... Decit oricare altul! 

Dar să se poată zice oare că B. Conta nu e una din gloriile 
cele mai curat romineşti ? — Nu, desigur nu. 

Familia mamei toată de preoți, deci neaoş rominească, acea 
a mamei tatei, răzeşi din tată în fiu, acea a bunicului, străină la 
origină, trăeşte patru generaţii în mediul cel mai desnaţionalizator 
posibil, la ţară ; şi chiar Neculai Conta venit «de dincolo» va fi fost 
romanizat, de vreme ce vine in capul unei colonii romineşti. Şi să 
insemnăm un lucru : familia Conta, aşa de veche şi cu atitea mij- 
loace de traiu lesnicios, aşa de imprâştiată în localităţi felurite şi 
de oţelită din luptele ei de adaptare, în decursul atitor veacuri de 
cind i se cunosc urmele, n'a dat decit un singur om superior, pe 
Conta cel născut în Ghindăoani! 

Vra-să-zică vredniciei vinjoase a familiei Conta, pentru a 


128 ` VIAŢA ROMÎNEASCĂ 5 
fi rodnică, a trebuit să i se adauge seninătatea contemplativă şi 
cucernică a preoţilor dela Ghindăoani. Răsvrătirea şi raţionalis- 
mul ascuţit ad celor ce nu mai aveau astimpăr, ca să dee o im 
teligenţă creatoare, au fost să se topească in înţelepciunea şi 
răbdarea îngăduitoare a lui moş Toma Scutariu! Moş Toma — 
iată străbunu! sufletesc al lui Conta. Cinste, dreptate, ingăduinți, 
înţelepciune, acesta fu Conta, acesta fu şi Toma Scutariu fiul 
de cioban, vlăstarul paşnicului visător, care din singurătatea lui, 
vroită ` dăruit neamului rominesc şi muzica şi poezia lui po- 
lară 

e Căci trebue să distingem energia omului sănătos, vinjos, 
bine hrănit şi bine înzestrat pentru luptă, de ceia ce e să numim 
inteligenţă. Aceasta nu e, cum se crede obişnuit, viociune, vigoare, 
putere de a infrunta, de a răzbate, nu e lupta cit de izbutită, 
pentru satisfacerea marilor interese sau a micilor nevoi. Inteli- 
genţa nu e muncă, ci supramuncă; nu e energie, ci prisos de 
energic ; anume putere diferențiată, adaptată cercetare, la 
creare, la pătrunderea celor încă nepătrunse. Inteligenja nu e armă 
de luptă, ea e uneltă de muncă, e făclia care despică intune- 
ricul şi-l dă fărimiţat viitoarelor generaţii. Pe cind energia nedi- 
feronțiată, sau ceia ce se zice voință, putere de izbindă, sint 
bogății mai mult pentru folosul individului; şi inteligenţa, izvo- 
rită dintr'insa dar trecută deja dintr'un stadiu mai înaintat, acel 
al diferenţierii, este o avuţie socială. Aceste două forme de 
energie pot exista la acelaş individ, cele mai de multe ori se 
găsesc însă izolate, lată de ce vom zice: oricită energie şi ori- 
cită vrednicie va fi dovedit familia Conta în tot trecutul ei in- 
delungat, ea n'a dat decit o singură in tă, o singură putere 
Calos, pe autorul «Teoriei Ondulațiunii Universale», şi acesta 
e romîn. 


Copilăria şi viața de şcoală. — Despre viaţa lui B. Conta ` 


nu e mult de see a fost aşa de scurtă! Toate actele oficiale Il 
arată născut în 1845. Tatăl meu mi-a spus în mai multe rinduri, 
că adevăratul an e 1846. Ar fi şi neexpiicabil ca un fiu de insti- 
tutor care locuia într'un oraş cu şcoală, să fi întirziat pănă la vrista 
de 9 ani, pe cind legea şcolară de pe acea vreme statornicea limita 
de vristă la 8 ani. 

Cei dintăi 6 ani Conta îi petrece în Ghindăoani cu părinții, 
cu bunicul şi cu răzbunicul său. Dinsul era un copil liniştit, spre 
osebire de soră-sa, care avea toate apucăturile unui băiat sbur- 
dalnic. O plăcere a lui era să se plimbe cu minile la spate — ji- 
nuta de meditare favorită in tot restul vieţii — prin biserică, şi se 
uita indelung la chipurile zugrăvite, şi apoi să le ucă din 
memorie cu boiele pe care şi le el însuşi din buruene. 
De pe cărțile bis cite îi cădeau în mină, copia liniile şi 
ornamentele colorate. Vorbea puţin, cînta mult şi se atașa mai mult 
de animale decit de alţi copii. 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 


(8 


129 


Dela 6 ani fu dus impreună cu soră-sa şi două vere la Mă- 
năstirea Varatec, la o mătuşă. Tovarāşele lui, unele mai mari decit 
dinsul, făceau fel-de-fel de sburdălnicii, dinsul nu le oprea, dar 
nici nu le ajuta, 

Se vede că viaţa la Mănăstire nu era tocmai ademenitoare, 
poate şi dorul de mama, care La bintuit toată viaţa ` într'o dimi- 
meață de iarnă, dinsul scoală pe soră-sa, copil de 4—5 ani, şi 
amindoi fug acasă. Acest gest de a nu lăsa pe soră-sa singură 
e caracteristic. lată doi copii, din care cel mai mare nare 7 
ani, pe o zăpadă care le ajunge până 'n briu, alergind să nu-i 
prindă din urmă şi făcind drumul dela Varatec la [.-Neamţ pe 
jos. Ajung la vremea prinzului. Mama, plingind de groaza celor 
ce s'ar fi putut intimpla, îi sue în pat şi le pregăteşte de-ale 
mincării, Tata care nu era acasă în momentul sosirii; el care 
nu admitea încălcarea unui ordin al său, cum află, îi scoală şi 
fără să le ingădue macar să minince îi suie în trăsură şi-i duce 
indărăpt. 

Asemenea asprimi se vor fi repetat de mai multe ori... Aşa 
erau vremurile pe atunci ! 

La 1854 B. Conta începe şcoala primară în T.-Neamj — 
exista una din anul 1852 *) — şi o termină în 1858 cu note foarte 
rosa după cum dovedeşte atestatul eliberat, fiind elasificat al 

ea, 

In Septembre 1858 trece intern la Liceul din laşi pe baza 
notelor şcoalei din Tirgul Neamţ, deci fără concurs. Anul următor 
râminind repetent, îşi pierde bursa şi devine extern, 

Legenda spune că de teama asprimii cu care lată! său avea 
să primească pierderea bursei, Conta n'a mai dat pe acasă, ci a 
rămas rătăcind prin laşi. Faptul n'ar fi cu neputinţă — toate se 
pot pe lumea aceasta! — ep însă nu-l cred. Nu-l cred fiindcă tata 
venea foarte des in laşi în tot acest răstimp şi cu afaceri la Mi- 
tropolie, era protopop, şi ca să cerceteze pe fiica sa Eliza, copilul 
favorit, internă în şcoala centrală, şi pentru altele. Cum să nu fi 
avut citdecit îndemnul să-şi caute băetul, care era doar tòt în oraş! 
Insuşi autoritarismul lui exagerat e o prezumție în favoarea på- 
rer mele **) 

Pe de altă parie registrele Liceului Naţional îl arată pe B. Conta 
cu următoarea situaţie ` 


1858—59 clasa | intern cu bursă 
1859—60 » I extern 
1860—61 >» Il extern, absent la examenul de 
desemn. 
Şi rămine repetent pentru absența la desemn — 


Nea *) Vezi «Un jubileu» de Q. Cosmovici, directorul Şcoalei No. 1 din Tg. 
et, 


**) Vezi broşura: «In chestiunea volumului Opere complecte» de V. 
Conta, editat de C. Stetea, 1934, 


D 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


eg 


1861—62 clasa | 


1862—63 » IIl examen integral în Septembre 
1864—65 » IV extern 

1865—66 » V 

1866—67 » VI 

1867—68 » VI 


ala le 
` E e, bis Da 
ZA 


Pe lingă dovezile prin deducție, avem mărturia unui con- 
temporan, d. D. Lupu, care zice că pănă în anul 1863 şi-a în- 
văţat zilnic lecţiile cu B. Conta, timp de trei ani. D-sa afirmă că 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 131 


` 

acesta sta la o gazdă la care se ducea şi dinsul citeodată şi că 
B. Conta era băet sărac, dar nicidecum în mizerie, după cum 
spune legenda. 

Ca viaja la gazdă nu va fi fost de invidiat— o cred! Că 
bietul acesta impresionabil nu putea ţine piept firii prea neim- 
blinzite a tatălui său, — o cred |. Dar ca să fi fost părăsit cu 
totul, timp de trei ani, cum zice legenda, iată ce nu voiu admite, 
chiar de s'ar mai fabrica o mie de scrisori pe lingă cele 8—9 de 
până acuma! 

In clasa a Ia, anul şcolar 1962—63, Conta are colegi pe 
d. Dimitrescu-laşi, pe C. Hogaş pe G. Panu şi Al. Lambrior, — 
acest din urmă cu siguranță mat in virstă, înscris în şcoala pri- 
mară încă din anul înfiinţării, 1852. *) 

in 1863 Conta nu se prezintă la examen. D. Lupu (pe atunci 
zis Lupuşor) spune că 'n primăvară, îngrijind de Conta, bolnav 
de febră tifoidă la o gazdă, s'a molipsit şi el,.— aşa că amindoi pierd 
examenul ; iar în Septembre, cind d-lui şi l-a trecut, Conta era 
plecat cu o trupă de actori in provincie, 

Intrarea lui Conta in teatru se explică foarte lesne. Ajuns 
la virsta cea mai primejdioasă, influenţat de febra tifoidă care 
inviorează exagerat organismul cind nu-l doboară, fără nici o 
supraveghere, de o frumuseţă deosebită, după cum afirmă toți 
dl lau cunoscut pe atunci, bunăoară şi d. Victor Castano, lesne 
a "rg dinsul cădea în cursa vreunei femei. Dar oare dispariția 
lui din laşi să nu fi fost pricinuită şi de perspectiva de a intra 
din nou sub supravegherea directă a tatălui său, care tocmai se 
muta la laşi ? 

Din viaţa de teatru amănuntele sigure simt acelea din bio- 
grafia d-lui Rosetti-Tejcanu, date de cătră Conta însuşi. Citva timp 
suflor, în trupa lui Lupescu, apoi actor, dinsul traducea, improviza 
cuplete, era iubit şi prețuit de director ca şi de colegi. Viaţa de 
teatru şi-a t-o în Roman. 

In 1864—65 şi toți anii urmâtori pănă la 1868, Conta este 
elev regulat la liceul Naţional din laşi. Se distinge la discipli- 
nele unde se cere cap: la Matematică, Istorie, Ştiinţi, Filosofie. 
Cunoscutul publicist d. A. Naum, care îi era şi profesor, spune 
că bătea războiu cu profesorul de limba latină. Poate câ profe- 
sorul de latină, să fi purtat războiu cu dinsul... Se întimplă şi de 
acestea | 

Toate vacanţiile pănă la plecarea în străinătate, deci patru 
ani, Conta şi le petrece în oraşul Cahul unde tatul său era pro- 
topop, nu la un sat din ocel judeţ după cum afirmă d. Livianu. 
Tot aşa se înşală d-lui cind spune: «Conta ajuns bolnav în 
Basarabia, se întrema ca şi cum s'ar H vindecat de boala sa». 
Vacanţiile petrecute de B. Conta la Cahul sint patru, nu două, 
între anii 1865—69, iar boala lui de piept începe în Octombre 1871, 


y Vezi «Un jubileu» de G. Cosmovici, directorul Şcoalei No. 1 din 
Neamţ. 


Tirgul 


a 


132 VIAŢA ROMINBASCĂ ` SZ, 


In aceste vacanţii Conta, rămas cu patima teatrului, orga- 
nizează şi joacă teatru de societate. Tot d ebtieiee acelor vremuri 
îi trece prin mini: Alecsandri, Millo, C. Negruzzi. Dinsul era şi 
regisorul şi actorul de forţă. Juca pe Cc. Chiriţa, pe Baba Hirca, 
pe Pălimarul din «Florin şi Florica», ect. Cinta frumos, improviza 
cuplete de actualitate, le făcea şi muzică. O melodie drâguţă a 
lui, pe care şi-o aminteşte soră-mea, am scris-o şi am dat-o d-lui 
Humpel. O dramă originală, care avea să se joace în Cahul, a 
rămas în păstrarea colegului C. Ressu. Cine va fi găsit-o? O alta, 
tradusă, spune soră-mea, printre anii 1876—77, trebue să fie in 
cartoanele Teatrului Naţional din laşi. 

lată două poezioare din timpul cind era licean, păstrate in- 
run carnet vechiu : 


Madrigal 


Aurora blondă din patu-i de flori 
In zadar ridică fruntea-i radioasă, 
Luna se ascunde in zadar prin nori 
Ca să se arăte şi mai graţioasă. 


In zadar zefirul varsă 'n timp de noapte 
Răpitoru-i cintec, cind prin frunze-aleargă : 
Ale tale grații le-a 'ntrecut pe toate 

Căci surisu-ţi face cit natura întreagă, 


Suvenire (fragment) 


In a mea viaţă tristă, fură citeva momente 

Ce la carul fericirii înjugate mă purtau. 

Palpită inima 'n mine de transport, de dulci turmente, 
Ce pe albia speranţei adormit mă legănau. 


In 1864 Conta urmează clasul de violoncel la Conservator. 

In 1866 Conta, care după spusa d-lui loan Demetriu, actual- 
mente pensionar !) se afla într'o zi în sala de recepții a corului 
metropolitan — nu ne spune dacă era sau nu corist — improvi- 
zează, după cererea diriguitorului, citeva versuri pentru imnul pre- 
gătit în cinstea Prințului Carol. 

Muzica era deja făcută de cătră profesorul Burada, aşa câ 
greutatea improvizatorului era dublă. 


1) Vezi «Universul» din 18 | 2 1914. 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 133 


Dacă nu găsim profunzime de idei şi nici imagini noui in 
versurile reproduse, să nu uităm că avem de-a face cu un băet 
ținăr de tot, că sintem în vremea cind Alecsandri, regele poeziei, 
nu producea nici el cu mult mai ales decit atita şi că totul se 
petrece în perioada cind limba e inbăcsită de neologisme, 


Ca pe-un soare de mărire 
Națiunea te-aşteptat 

S'o conduci mai cu grăbire 
Caâtră scopul luminat. 


Carol, prinţ de viţă mare, 
Fă iar mindri pe Romini 
Să nu stea în desperare 

Tot privind la cei străini. 


Tirania ce ne stringe 
Jugul care-l suferim 
i dezastrul ce ne 'ncinge 
ă ca să nu-l mai simţim, 


Carol, prinţ de viţă mare, 
ete, 


Conta a avut nu numai glas, dar şi un talent muzical re- 
marcabil, Minuia cu mare destoiriicie vioara, punea la piano tot 
ce auzea, iar în 1877 a compus un marş eroic pe care-l dădu lui 
G. Scheleiti să-l scrie pentru orchestră şi care a rămas pierdut în 
hirtiile acestuia. b 

De aci gindul lui Conta ca eu să-mi fac o carieră cu mu- 
zica — aceasta i-a fost dorința — dela cunoaşterea propriului său 
talent. Şi nu se 'nşelase; după spusa d-lui W. Humpel, care nu 
era om să se mulțumească cu puţin, talentul meu pentru muzică 
a fost cu adevărat rar. Cind am on: na eu clavirul, Conta, 
care One să supravegheze el însuşi cultura mea muzicală, imi 
fixă orele de exerciţiu intre 10—12. Era totdeauna acasă in 
vremea aceasta. Cit timp cintam, dinsul scria. De multe ori îmi 
cerea anumite bucăţi. «Lucrez mai bine cu muzică», zicea dinsul, 
«deşi la compoziţiile de Bach, Haydn, etc. mi-e peste putință să 
mă izolez de cele auzite». Cind am ajuns, după trei ani de clavir, 
să atac întăile sonate de Beethowen, dinsul încintat de progresele 
mele, mi le comandă într'o ediţie franceză şi mi le inmină cu tot 
ceremonialul unui dar preţios. N'am apucat să le cint cu el însă: 
trecusem in cursul secundar şi fui plasată în internatul doamnei 


- Humpel. 


Dar am anticipat cu zece ani. Să ne intoarcem acht se 
In 1868 Conta trece bacalaureatul şi se inscrie la facul- 
tatea de drept din laşi, facultate pe care avea so ilustreze ca 


BER „VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


profesor peste patru ani. Era ped la Liceul Naţional, impreună 
cu colegul de clasă şi-prietenul D, Cota. 

Anul următor el obține, prin Octombre, dela societatea 
«Pogor-Fătu» din laşi, o bursă pentru studiarea comerţului la 
Anvers, 5 

Bursa îi fusese acordată pe trei ani. In August 1871, deci 
după doi ani în loc de trei, Conta ia diploma de capacitate cu 
foarte mare distincţie, clasat al doilea, numai fiindcă în calitate 
de străin nu i se putea acorda bursa de călătorie in Europa,—cu 
gindul şi cu nădejdea ca să-i rămie anul al treilea pentru studiile 
sale favorite, Societatea care-l trimesese, înterpretind insă intrun 
chip strimt, ca să nu zicem meschin, regulamentul, îi suprimă 
bursa imediat, deşi Conta avea dreptul la ea încă pe un an. 
Această lovitură nu va fi contribuit cu puţin la boala lui! 

Diploma de capacitate o obţine Conta în 1871; în Octom- 
bre precedent, luase candidatura în drept la Bruxelles. Dacă 
adăugim la munca pe care o reprezintă acestea, studiul limbilor 
străine, germana, engleza, precum şi Încercarea de a urma li- 
terele — între hirtiile lui Conta am găsit citeva rinduri dela Ti- 
berghien cu titlul «mon cher élève» —ne dăm seama cum din 
acest exces de muncă sănătatea lui a trebuit în mod fatal să iasă 
sfărămată, 

In 1870 Conta, care pănă atunci fusese în două rinduri pre- 
şedintele societăţii studenţeşti din Bruxelles, se face remarcat în 
întrunirile «Internajionalei». Această distincţie dovedeşte că dinsul 
întreținea legături de aproape cu studenții, ceia ce reprezintă încă 
o cheltuială de energie. 

Cind i se suprimă bursa, în Septembre 1871, Conta se 
duce în Gand, unde viaţa e mai eftină, ca să-și pregătească 
doctoratul, trăind deocamdată din banii pentru Intoarcerea în 
țară. Luna următoare însă, întăile simptome de ftizie se arată 
şi doctorii îl trimit la Pisa. Conta işi trece totuşi doctoratul la 
Bruxelles în lulie următor, în August se intoarce la Cahul, 
unde pledează de citeva ori, iar în Octombre, acelaş an, se sta- 
bileşte în laşi. In Noembre, printr'un concurs strălucit, obţine 
mn o drept civil la Universitate. Toate acestea se întimplă 
n , 

O văd şi acum sosirea lui Conta in Cahul. Dinsul mă cu- 
noscuse În ultimele vacanțe petrecute în țară, eu îl vedeam pentru- 
prima oară. Era Intro seară de vară. Caldura copleşitoare şi aṣ- 
teptarea neliniştită le simt încă. Tata, care se dusese la laşi să-l aducă, 
se cobori cel dintăiu din trăsură şi adresindu-se câtră noi: «lată-l, 

"ei l-am adus». Nalt, slab, ras cu totul, cu părul blond, puţin buclat, 
şi În toată făptura lui ceva aşa de străin şi aşa de altfel decit la 
ceilalți oameni! 

Deşi boala se manifestase de un an aproape, dinsul era 
vesel: cinta ori fluera şi era vorbarej şi bun cu noi copiii şi bun 
cu toată lumea. 


Copilăria şi viața de student ale lui Conta sint caracteri- 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 135 


zate prin porniri foarte osebite, dacă nu chiar protivnice. Pe 
deoparte reveria, contemplarea, apropierea de natură, respectarea 
mersului firesc al lucrurilor, duioşia pentru tot ce ţine de pă- 


= mintul unde a crescut, nostalgia pentru tot ce i-a înconjurat co- 


pilăria, dorul de tot ce lasă in urmă. Ele îl fac să se izoleze 
de ceilalți copii, de sgomot, de mulțime, spre a-şi putea urma 
firul tihnit d gindirii ori dorul biruitor «de-acasă». O manifes- 
tare de felul acesta este trebuința lui de muzică. Cind n'o are 
din afară, cîntă ori fuer el. Şi niciodată nu-i veselă muzica 
lui! Tot de această pornire ţine şi iubirea lui pentru poezia po- 
pulară, pe care o culege cu dragoste intre 1865—69 in Basa- 
rabia, Colecţia de poezii populare care se publică în operele com- 
lecte ale lui Eminescu, e făcută m mare parte, dacă nu chiar 
a intregime, de cătră Conta şi trimeasă aceluia din Gand în 
1871 prin dr. Fătu. O altă manifestare de acelaşi natură este in- 
demnul pe care-l dă, mai tirziu, lui Creangă, căci doar întreaga 
operă a prozatorului din Humuleşti a trecut mai intăiu prin minile 
lui Conta, 

Altă pornire tot atit de imperioasă, tot ait de stăpinitoare, 
este nesaţiul său de cultură: muzică, ştiinţă, literatură, teatru, 
filosofie, arte plastice, organizare, totul îl interesează, totul îl in- 
deamnă, totul îl farmecă. Pe lingă limbile franceză, italiană şi 
engleză pe care le vorbea bine — cele două din urmă invājate 
numai în cei trei ani de străinătate — pe lingă germana pe care 
o poseda îndeajuns, el ințălegea flamanda şi se incumeta să ci- 
tească în toate limbile romanice. Era un cunoscător în artele 
plastice — graţie vieţii în ţări flamande şi în Italia —cum poate 
n'a fost altul în ţară pe vremea lui, iar belșugul de cunoştinţi în 
ştiinţă, literatură, îndemănarea lui de orientare în fiece disciplină, 
făceau admiraţia tuturor cunoscuţilor săi. Şi să nu uităm că spe- 
cialitatea lui erau dreptul şi comerţul! 

Acest nesațiu de cultură La fost scutul de apărare. Tinăr, 
fără supraveghere, căzut în cursă la virsta de 16 ani, fără nici 
un îndrumător spre bine, Conta se ridică de-asupra tuturor in- 
demnurilor, a tuturor ispitelor, se ridică întărit, oțelit, sub imbol- 
direa unică a dorin? lui de a invăţa. Nici în copilărie nau poat 
pune stăpinire pe dinsul pasiunile, atit erau de puternice stăpinirea 
de sine şi trebuinţa de a gindi. 

Exactitatea, conştiinciozitatea, desăvirşirea cu care dinsul făcea 
totul, sînt încă de remarcat. Că niciodată n'a lucrat dinsul din va- 
nitate, ci din sentimentul datoriei şi din plăcerea de a gindi, avem 
dovadă şi 'n faptul că pe cind la laşi n'a fost intăiul, deşi ar fi 

utut fi, în Anvers, unde era pe seama altora, a fost cel dintăiu 

amindoi anii. Cit de cinstit işi respecta el obligația luată faţă 
de societatea ce-l trimisese, se vede şi din mulțimea caetelor, cu- 
prinzind cursurile şcoalei de comerţ (Economie politică, drept 
maritim, drept comercial, ʻete., etc.) toate legate, scrise cu ordine 
şi co îngrijire neinchipuită, cu tablă de materie, cu paginaţie, cu 
titluri şi subtitluri, — adevărate volume ! 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Parte din aceste caete sint la «Academia Romină», parte 
la mine. 

De asemenea a rămas dela dinsul o colecţie de hirtii folo- 
site ca material «didactic (trate, facturi, hirtii de expediţie, etc.) Le 
păstra Conta ca o amintire, sau mai curind ca material de imitat 
in şcolile romineşti ? Această colecţie, cu atit mai preţioasă cu cit 
a trecut peste dinsa o jumătate de veac, se va încredința poate 
şcoalei de comerţ gr. II din laşi, şcoală întemeiată de Conta ministru, 
ca o despăgubire dată oraşului care-şi putuse permite luxul să 
trimeată un filosof să înveţe ştiinţa schimbului. 

Din viața de liceu a lui Conta să semnalăm şi întăiul 
său succes de filosof. Cind era în ultima clasă profesorul ti- 
tular de filosofie, un oarecare Lates, dacă nu mă "musel, se 
imbolnăveşte şi lasă pe Conta, elevul său cel mai distins, ca 
suplinitor. 

lată cum se exprimă d. Rosetti-Teţcanu, asupra acestei 
intimplări ` 

«Vechii colegi ai lui Conta n'au uitat acea faimoasă con- 
ferinţă în care el schiţa în linii mari sistemul quasi-spencerian pe 
care avea să-l expue după zece ani: evoluţia universală ondoli- 
formă a plantelor, a animalelor, a omului, a societăţilor, a pămin- 
tului, a lumilor, totul din propriul său avut, fără să cunoască 
nici de-aproape, nici de departe, pe maiştrii evoluționismului 
modern, Dealmintrelea în anul 1867 Spencer nu era tradus în 
JEE iar Conta nu învaţă englezeşte decit la Anvers, în 


Conta în căminul său.—Dela reintoarcerea din străinătate in 
1872 şi până la stabilirea în Bucureşti, Conta a locuit fără intre- 
rupere cu ai lui. Un altul, şi încă dintre fiii cei mai duioşi, sar 
fi mulțumit să contribue băneşte la întreţinerea familiei şi atit. 
Dinsul s'a strimtorat pentruca toţi sâ-şi aibă binele cit îl ingăduia 
situaţia lui materială, A Gout în Sviţera pentru studiul medicinei 
pe sora lui Eliza, a plătit pensionul — şi pe vremea aceia inter- 


natul la Humpel însemna 1400—1500 lei pe an — pentru mine, 


a plătit solvenţia fratelui din şoala militară. 

După masa de seară Conta stătea de vorbă cu ai iui până 
ce putea să-şi reia scrisul: întreba de nevoile fiecăruia, de chipul 
cum Îşi petrecuse ziua, făcea politică cu tatăl său, cetea pentru 
el şi pentru soră-mea gazete şi reviste —şi cum cetea! Cu ce 
desăvirşire ! Multe din cunoştinţele de cultură generală, dar mai 
ales setea mea de studiu le datoresc numai acestor ore bine- 
cuvintate. > 

Intr'o zi mă găseşte cu o broșurică «Moş Nichifor Coţearul». 
Se uită lung la mine, apoi mi-o ia din mină, fâră minie, dar ho- 
tărit: «Asta nu e pentru tine. Am să-ţi dau eu altceva anume 
pentru fetițe». Şi de atuncea avea grijă să comande cărţi şi pentru 
noi copiii: din biblioteca lui Riureanu, mai tirziu är franceze 
cu teatru, poveşti, poezii de şcoală, etc. 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 137 


; Ne 'ntreba citeodată ; «dar bine voi, copii, n'aveţi nevoe de 
bani?» Şi ne da totdeauna cu mult mai mult decit ceream. 
La via din Bucium a stat Conta o vacanţie mare. Cetea toată 
ziua sub un stejar bâtrin din fundul viei. Stejarul, care număra 
citeva sute de ani, sta singur singurel, pe muchea dealului, în 
mijlocul unei întinderi de pajişte. Din umbra lui nepătrunsă, o 

privelişte minunată : orizonturi largi, depărtări pierdute prin care 
de abia zăreai, pitulate şi convirşitor micşurate, laşul cu sateliții 
lui de tirgulețe şi de sate. Numai cu acest stejar, simbolic în mä- 
reția lui stingheră, şi-a înfrățit singurătatea singuratecul cuge- 
tător romin ... 

B. Conta despre care marele Hasdeu spunea că a fost 
„cel mai fermecător om pe care l-a dal neamul rominesc», era 
nalt, cu părul aproape blond şi ochii aproape negri, cu faţa de 
albeața sidefului, spre osebire de alţi ftisici care au paliditatea 
fildeşului, cu barba foarte neagră, buzele foarte roşii şi dinţii 
foarte albi, Dicţia îi era clară, distinctă, muzicală, glasul sim- 
patic, deşi cam slab, infăţişarea de o simplicitate şi de o natu- 
raleță pe care le scoteau in relief în chip neaşteptat, eleganța 
ținutei şi a mişcărilor, distincţia şi îngrijirea neîntrecută a per- 
soanei lui. Cu un spirit de ordine extraordinar, gospodărioara 
iui rie — două odăi spațioase — era intotdeauna in cea mai 

ectă stare. Lui Conta nu-i lipsea niciodată nimic şi nimic 
nu se făcea în ultimul moment: toate erau chibzuite şi pregătite 
cu mult înainte. Nimic nu ţinea sub chee. Eu, care până la in- 
trarea în internat, aveam slujba să şterg colburile dupăce is- 
prăvea servitoarea de grijit, mă întirziam adesea printre lucră- 
rile lui, printre cărți şi manuseripte. O mulţime de hărtiuţi mici, 
cu fel-de-fel de însemnări — cu cugetări, planuri de lucru, etc. — 
mişunau pe biurou sin saltarele lui. Ce sau făcut toate ? Cine 
le-a folosit ? 

Odată găsind două caete frumos legate, unul inceput, altul 
nou, mi l-am luat mie pe acesta cu cea mai deplină seninătate de 
conştiinţă. Cind dinsul mă întrebă: «eu l-am luat, zic, imi trebue 
să copiez întrinsul poezii frumoase»... s 

— Daa? Apoi bine!... dacă-ți trebue... şi incă pentru poezii 
frumoase...» 

îi atit i-a fost cu apărarea proprietăţii lui. i , 

jtădată, ce să-mi vie în minte? Să usuc flori în cărţile lui, 
mult mai mari şi mai groase decit ale mele. Cind bagă de seamă, 
dinsul, cu bunătate ` .„«nu, asta nu se poate, Tu imi strici cărţile. 
Uite îți dau eu una anume», şi subliniind cu stăruinţă ultima 
vorbă, ca şi cum ar fi vrut să-mi spună ceva cu aceasta, îmi 
dărui un dicţionar gros. ; d g 

Intr'o zi primeşte Conta, chiar în vremea prinzului, o scri- 
soare dela Panu din Bruxelles. Ce scrisoare, un adevărat volum ` 
12 coale pline. Eu mă intrebam cu nedumerire: «Ce poate avea 
de spus un om care serie 12 coale?» lar adouazi, pe cind imi 

făceam slujba. găsind scrisoarea deschisă pe biurou, m'apuc so 


; 


138 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


cetesc. Nu mi se spusese că lucrul nu e îngăduit, nu se ivise 
încă prilejul. 

> N'am înţeles o boabă din scrisoare, am reținut insă un 
pasaj: «Dragă Conta, să mă erţi că nu ţi-am făcut comisionul, 
N'am fost la iubita ta fiindcă i-am pierdut adresa. Trimete-mi-o cu 
cea dintâi scrisoare,» 

Cind tatăl meu, puţin timp după aceia, stăruia să primească 
o partidă ce i se oferea—la noi toate se discutau in faţa tuturor — 
şi dinsul zicea: «Nu mă insor niciodată, nu vreau să las un 
bolnav mai mult pe lume, iar dacă m'aş insura, tot pe dinsa 
aş lua-o»... 

— Cum? să aduci o străină... 

Eu zimbeam cu inţeles, ştiam şi eu că acea «dinsa» era 
din Belgia... 

O persoană pe care Conta a admirat-o foarte mult a fost 
d-na dr. Sacara: Poate că şi pentru frumuseţa ei, dar mai ales 
pentru maturitatea inteligenței şi felul ei de-a fi «om». Dinsul 
avea groază de femeile care păstrează naivitatea şi fasoanele de 
fetică de 15 ani până tirziu. El vroia ca femeia să nu fie păpuşă, 
ci om, şi zicea că pentru a nu răminea ridicolă ea trebue să 
imbătrinească şi intelectualiceşte şi moraliceşte intocmai ca şi 
bărbaţii. lacă dece era veşnic nedumerit de dragostea lui Eminescu 
pentru Veronica Micle. Poate să fi intrat pentru ceva în această 
nedumerire şi repulzia de a trada şi consideraţia pentru Stefan 
Micle, care a fost, pare-se, un om foarte respectabil, 


Fapt e că cel întăiu care sa gindit să înființeze in Rominia 


şcoale secundare pentru fete, şcoale adică de pregătire pentru intrarea 
în Universitate, a fost Conta, şi aceasta încă din 1881, cind nici 
un Stat din Europa nu indrăznise încă să o facă, 

Conta, care era mai totdeauna îmbrăcat în. negru, ba a 
purtat citva timp şi nişte butoni cu cap de mort, avea o prefe- 
rință pentru culoarea albastră. Mobile, lucruri mărunte, chiar 
geamurile odăii lui de culcare erau toate albastre. O atmosferă 
calmă, o linişte răcoritoare, o îndepărtare de restul lumii, stăpineau 
căminul lui. Deşi eşea foarte puţin, din pricina musafirilor care 
nu-l mai slăbeau, — dr. ig, Panu, V. Bejan, Tassu veneau şi 
de cite mai multe ori pe 2 — dinsul era nevoit să lucreze până la 
3—4 noaptea. Aşa fiind, se scula relativ tirziu. Nu apărea intre 
noi decit pe la 10'/,—Il, cind i se orindueau camerile, dar 
oricind apărea, dinsul era în ţinuta cea mai îngrijită, ca şi cum 
ar fi fost pe punctul să iasă în oraş. Atita respect de sine însuşi, 
atita consideraţie pentru ceilalţi, indiferènt- cine ar fi ei, iată 
o însușire care nu poate fi decit moştenire din strămoși occi- 
dentali... 

Conta era relativ puternic, vinjos. Ca student practicase multe 
sporturi. Un lucru cu care se fălea dinsul, era că ştia să inoate 
şi pe spate, ceia ce este, pare-se, o culme în specialitate. lată 
dece se mulțumea drept armă, cu un box pe care-l purta veşnic 
în buzunar. Nimic nu-i putea inspira teamă decit perspectiva de 


BIOGRAFIA LUI BASILE CONTA 139 


“apune mina pe o broască. De această idiosincrazie ridea d 


foarte adesea. 
ai Dormea cu toate uşile descuiate, ceia ce de altfel era obi- 
_ceiul casei. Tatăl meu, care avea un auz extraordinar de ascuţit 
şi care veşnic era în căutarea unui prilej să-şi descarce forfa lui 
uasi-herculiană, ar fi fost încintal să-l viziteze niscaiva rău- 
A E) L 
Intr'o noapte pe la 3—4 un oarecare Cantacuzino-Başotă, 
derbedeu descendent de-al lui Gorciacoli, se introduse neauzit, 
-grafie galoşilor pe care-i purta drept orice încălţăminte, drept în 
camera de culcare a lui Conta. Cind acesta se deşteptă, — dormea 
foarte uşor, — Cantacuzino ceru cițiva lei, sub pretextul că n'are 
cu ce-şi plâti camera la otel. Conta nu-l dădu pe mina poliției, 
dar de-atunci prinse să-şi încuie uşile, j 
Arareori l-am văzut pe Conta nerăbdător şi niciodată violent, 
Veşnie lin, veşnic egal, veşnic bun. Ce dominare asupra nervilor ! 
Ce odihnă stăpinitoare în toată firea lui! Deşi eram încă un 
copil, mă izbea contrastul dintre ncăstimpărul imprăştiat şi impe- 
rativ al tatălui meu, şi calmul concentrat, îngăduitor şi veşnic stăpin 
al fratelui meu. À ; 
intr'o zi Conta veni in parea, tu cu o carte in mină, li- 
piştit ca totdeauna, dar la o oră la care nu venea altădată, — 
«Du-te şi spune servitoarei să astupe soba din biurou că s'a aprins», 
Şi s'a aşezat să cetească mai departe. Sgomotul şi vinzoleala celor 
ce au stins soba nu l-au făcut să-şi ridice ochii de pe carte nici 
o minută, i 
Altădată eram la masă. Mare tărăboiu în „stradă. Tata, 
soră-mea, fraţii, toţi la fereastră, B. Conta ridică ochii de pe 
jurnal — avea răul obiceiu să-şi cetească gazetele in vreme ce 
minca — ca să mă întrebe, mai mult prin semne, ce se întimplase. 
Eu, suggestionată probabil de liniştea lui şi luind zimbetul cu care 
răspunsese tăcerii mele, drept aprobare pentru lipsa mea de curiozi- 
tate, nu m'am clintit din loc. Dacă tatăl meu nu s'ar fi însărcinat 
eu dela sine imboldire, să povestească cele ce văzuse, Conta nu 
le-ar fi aflat niciodată! f ` 
Un fel de stăpinire nu numai, asupra lui şi a mediului, ci 
asupra momentului, a actualităţii, un echilibru veşnic stabil, o 
selectare a manifestărilor sufleteşti numai în virtutea insemnâtăţii 
şi a valorei lor morale —iată o forță caracteristică a lui Conta şi 
pe care, eu una, n'am mai întilnit-o la nime. 
. Conta era de principiul că KS la proba contrară fiecare are 
dreptul să fie socotit om detreabă. Increzător, binevoitor şi gata 
să servească pe oricine. Tatălui său, — romin curat în privința 
aceasta, — bănuitor şi sceptic, îi trebuiau dovezi nenumărate ca 
să înceteze de a: considera pe fiecine, şi asta chiar dela inceput, 
drept un hoţ. De aci discuţii nenumărate. Cind B. Conta cădea 
victima vreunuia dintre necinstiţii care mişunau pe atuncea, cum 
mişună şi astăzi, tata jubila ! Şi apoi dă-i ! Discuţie, morală, formule 
sentențioase !... Conta, care până la proba evidentă, apăra cunos- 


e 


140 VIAŢA ROMÎNEA SCĂ 
cuţii cu atita căldură, de parcă îi erau toţi măcar fraţi de cruce, 
incheia cu atita: sei, de-acum ştiu cu cine am de-aface şi nu mai 
vreau să aud de trăeşte ori nu». P 

Aceasta i-a fost singura armă de luptă contra invidioşilor şi 
a duşmanilor: uitarea, ignorarea! De-aceia a şi fost doborit!... 

O singură vorbă mai aspră am auzit dela dinsul: «nu înțeleg 
cum pot fi oameni care să nu se simfească, să nu ştie cit pot 
minca şi pănă cind pot bea.» — Dojana era la adresa lui Crea 

Şi acest om pe care, deşi modest în tot felul său de ab, 
nu-l intimida nime şi nimic nu-l surprindea — atit părea de pre- 
gătit în tot momentul pentru toate! — acest om pe care nu-l inte- 
resau decit manifestările selecționate de sim său artistic, de 
preocupările lui filosofice, de rafinarea excesivă la care-l aduseseră 
şi boala şi cultura, acest om, deopotrivă de egal cu toţi omenii 
care veneau In atingere cu el, şi mai de sus ai mai de jos, era 
de o bunătate fâră samâăn, Un fel de risipă condamnabilă chiar! 
Cheltuia tot! se cheltuia el însuşi nu numai pentru ai lui, dar 
pentru oricine ar fi avut nevoe de ajutor, A întreținut mai mulți 
ani pe sama lui— mi-a spus-o marele Caragiale — pe doi nepoți 
de-ai acestuia, şi pe un băet sărac din judeţul laşi. Scria statute 
pentru fel-de-fel de societăţi, traducea articole şi piese de teatru 
pentru prieteni de-ai prietenilor, pentru cunoscuţi de-ai cunoscu- 

ilor săi. Cine nu s'a folosit, cine n'a abuzat de bunătatea lui?... 
-am văzut chiar învățind cum se rosteşte, odată franțuzeşte, 
altădată italieneşte, pe Pr. lenăchescu, un prieten al tatălui său, 
care avea să cetească de Paşti Evanghelia în aceste limbi. 

Conta era un advocat de mina întăi, dar un avocat sui 
generis; nu pleda decit pentru cauzele drepte. Onorariile Tămineau 
citeodată numai pe hirtie. Niciodată n'a vie wc in contra clientului 
de rea credinţă ! Sint la noi şi acum hirtii şi iscălituri care dove- 
desc restanţe de plată dela clienţi. Nici tatăl meu n'a vrut să facă 
uz de ele. Cind un om se urcă la atari înălțimi sufleteşti, un 
singur omagiu i se poate aduce: să-i respecţi voinţa întru totul! 
Şi nu era slăbiciune bunătatea lui Conta, ci belşug sufletesc, 
dărnicie, risipă, ingăduinţă largă pentru veşnicile netrebnicii şi păcă- 
toşii omeneşti! Care-i credinciosul care să se măsoare în virtuţi 
creşline cu acest ateu hulit de biserică? Care-i spiritualistul, care 
să se măsoare în cinste, in cumpătare, în traiu demn şi util tutu- 
rora, în jertfa de sine, în idealism într'un cuvint, cu acest scrupulos 
reprezentant al materialismului științific? 


(Va urma), Ana Conta-Kernbach 


La ţărmul mării 


Răzleaţă de celelalte vile, cari alcătuesc orăşelul-cartier 
Carmen-Sylva, e căsuţa albă şi râu isprăvită, unde eu şi ai mei 
vom sta, în vara aceasta, citeva săptămini. Imprejurul casei e 
cimp deschis, plin de ierburi sălbatice, răbdătoare la sete şi trai- 
nice la răsucelile vintului. Locul vine înclinat dela mare spre ghiol 
şi casa noastră, ca mai toate celelalte, are perspectiva lacului, dar 
nu şi pe a mării. Numai otelul şi citeva vile de pe țărm le au 
pe amindouă. Pe alăturea de noi, printre mare şi lacul cu nume 
tătăresc şi cu nomol făcător de minuni, trece şoseaua Constanța- 
Mangalia. Pe dealu! care se umilă spre miază-zi ca un val, des- 
părțindu-ne de satul Tuzla, stă înfiptă silueta vagă a unei biserici 
ce va să fie. Pe țărm sint două-trei vile, neimprejmuite şi deabia 
ieşite din mistrie. Arborii lipsesc in partea aceasta. Pe lingă casa 
noastră, dealungul ulucilor, sint cițiva puiandri de salcim. Alte 
vile mau nici atit. Singur otelul Movilă — construcţia cea dintii 
care a frint conturul pleş al acestor țărmuri — are în poale un 
parc tinăr de vre-o 15 ani, adică nişte alei uşoare, parte copăcei 
şi parte flori, pe cari le continuă în vecinătăţi citeva pete, citeva 
şiruri de plantație nouă. In anul 1900, aceste locuri erau linse şi 
nerănite ca o spinare de cal sălbatic. Primul semn ingrijitor, pentru 
ochii mei cari priveau din depărtare, a fost fantoma roşie a ote- 
lului de azi, Movilă. 

Dela casa mea, prin iarba rară, duc spre mare mai multe 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cărărui. Această iarbă este un fel de fin zbirlit, în care se a- 
mestecă destule flori — dar flori uscate la pipâit şi fepoase, garo- 
fiţe de cimp, traista-ciobanului şi alte burueni deprinse cu se- 
ceta. Cărăruia care duce spre Cazin e largă şi colbuită; cele- 
lalte sint cărărui particulare, pentru vilele de pe țărm. După 
două sute de paşi o bară albastră, ca de oţel, apare între acope- 
rişul de olane al Cazinului şi micul promontoriu de alături. E 
marea. Bara de oţel se face mii de bare; barele se întind ca ful- 
gerul şi deodată, între țărmul dezvâlit şi orizonul care era o sim- 
plă lamă albastră, sclipeşte imensitatea, palpită nesfirşirea ! Cu ce 
ai putea să asemeni acel noian fluid, cînd verde, cind albastru, 
cind argintos, cind plumburiu, cind amestecat din toate aceste 
tonuri şi mereu fără tihnă, mereu încercat şi înfiorat de schim- 
bările cerului, ale cărui faze luminoase le răsfringe clipă cu 
clipă, mereu strins de stavila țărmului, în ale cărui mii de băi 
murmură sau suspină, se vaetă sau bubue! Cu ce măsură ver- 
bală convenită ai putea să redai impresia covirşitoare care in- 
neacă sufletul, în faţa fluidităţii atitui argint, atitor peruzele şi 
smaralde ! Uluit de zbuciumarea uriaşă pe care o ştii mai largă 
de cit zarea şi alunecind departe pe subt zare, simţi nevoia să-ţi 
întorci privirea spre ţărmul mărginit şi nemişcat. Dinţătura lui ca- 
pricioasă şi inegală, în contrast cu vasta uniformitate, odihneşte 
ochiul şi-l dezmiardă. 

Neregulat, scobit şi prăbuşit, aici la 8—10 metri deasupra 
apei, jos unde valurile ajung şi se destramă, ţărmul are albii 
dulci, câptuşite cu puzderia stincilor măcinate şi a scheletelor 
marine. Arar se găsesc În malul nalt pietre tari, încă nebiruite, 
de cari valurile mării să-şi agiie spumele şi algile. Intre linia in- 
tortochiati unde pămîntul dobrogean se fringe ca să se facă 
țărm şi linia onduloasă a nisipurilor vecinic vinturate de lopeţile 
mării se intinde, cu întreruperi, un briu de pante mânoase, semă- 
nate, mai încoace, cu trifoi, plantate, mai incolo, cu arbori şi 
cu viţă. 

Din dreptul otelului Movilă şi pină la Farul dela Tuzla, 
coasta Pontului Euxin mi-e familiară şi cunoscută în amănunte, 
fiindcă am măsurat-o cu pasul şi cu visul şi azi şi altădată, 
Pe acele povirnişuri line şi înverzite cresc, cu o bogăţie ne mai 
văzută aiurea, sulfina albă şi maghiranul sălbatic. In după- 
amiezile incinse, de Julie, veneam şi şedeam ca pe o bancă, pe 
țârmul înnalt, în bătaia vintului de mare, amestecat cu miros de 


e: LA ŢĂRMUL MĂRII s 148 


sing, Intro parte era plaja albă, pe care oaspeţii sănătoşi şi su- 


ferinzi începeau s'o acopere, în partea cealaltă se ivea din lanu- 
rile galbene întinse pină în mal, virful Farului dela Tuzla, iar în 
faţă, cuprinzind trei sferturi din spaţiu şi din gind, era marea 
stinteetoare şi neînţeleasă, <a 

Am găsit în Carmen-Syiva un vechi prieten —un om de 
treabă — imbrăcat in haină preoțească şi l-am făcut tovarăş plim- 
bărilor şi reveriei mele. Am mers cu el alături, printre marea cind 


“sură, cînd argintie, cind albastră şi lanurile totdeauna galbene, Cite 


o barcă de pescari trecea, cu pinza întinsă, departe în largul apei. ` 
Cite un şirag de câlifari — acele pasări albe cari se leapănă pe 
fărmuri, ca o prelungire aeriană a spumelor oceanului — poposea 
pe nisip. Noi ridicam braţele în sus şi pasările vigilente zburau 
deodată, ca să se lase apoi pe mare, unde rămineau tot atit de 
nemişcate ca şi pe fàrm. Ne aduceam aminte amindoi, dar fără 
să nio spunem, de Lacul cu nume şi cu formă de ghitară, ` 
de pescuirile minunate, de Furtuna de pe mare şi de celelalte 
divine episoade pe cari el le citeşte, în fiecare duminică, din 
uşile altarului şi pe cari eu le-am citit ani dearindul, în vremea 
entuziasmelor naive. Ne aduceam aminte de acea Călătorie, in 
ziua Simbetei, printre lanurile coapte şi prindeam şi noi cu mina 
cite un spic, ca să-l frecăm în palme şi să scoatem bobul ru- 
meor. Şi ca bobul de griu care iese din pleavă, aşa ieșeau din 
pleava inimii amintirile cele bune şi gindurile drepte. O, dacă 
viaţa ar fi atit de simplă şi de clară, dacă drumul ei ar fi să 
meargă totdeauna printre o mare lină, cu lăsâri depărtate ar- 
gintii şi un țărm învesimintat în holde fericite! Dacă marea ` 
aceasta nu sar tulbura adeseori atit de greu şi turbarea ei nu 
s'ar vărsa peste cărarea noastră, iar ţârmul, azi armonios şi tare, 
nu s'ar face ripă şi mocirlă, cutreerată nu de amintiri evangelice, 
ci de acele animale necurate, pomenite în Evangelie, care se 
aruncă de pe țărm şi se inneacă în mare! 
~ Aşa încît, în acele seri cristaline, încheiate intr'o parte de 
geana apelor iar în cealaltă de ondularea malurilor verzi, şi ami- 
cul meu şi eu plimbam cugete triste, el pentru un cuvint, eu 
pentru altul, El îmi povestea luptele lui de obscur soldat al Bi- 
sericii, visurile lui prădate, străduințele lui prea puţin răsplătite 
şi puțin înţelese de- cei din preajmă-i. Sărman prieten, suferea 
şi el, în fond, de aceiaşi suferință ca noi toţi. În inima lui, ca 
intr'o albie prea largă, idealul lui curgea scăzut şi sârăcăcios, ca 
un torent învins de seceta lui lulie, Uneori, pe linia de ideală 


144 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ametistă, care arată unde marea şi cerul se despart, se ivea cite 
un mugur deabia văzut sau se deşira in văzduh un norişor. Şi 
ne gindeam atunci la nenorocirea ceasului de faţă, la vastul măcel 
pornit între popoarele creştine şi la spionii mării cari puteau să 
se aţină dincolo de orizon. Şi ne intristam şi mai mult în fața 
mării, atit de uriaşe şi de calme şi în faţa omului, atit de mic 
şi de robit de patimi. 

Întorceam paşii către casă, trecind incet printre macii roşii, 
risipiţi în griul galben, printre cicoarele albastre şi printre sipica 
' albă gălbioară. Lacul Tekir-Ghiol strălucea ca o placă de aur, in- 

tre cele două grămejui de case, dela noi şi din satul dimpotrivă, 
mai apropiate şi mai limpezi, ca oricind, acum subt incovoerea 


cerului de seară. Portul Constanţa ajungea — acolo departe unde . 


sfirşeşte marea — din scinteetoare năzăreală, cum se arată in 
soare, clădărie trandafirie şi împietrită. Ne opream, amicul meu 
şi eu, el fantomă neagră şi eu fantomă sură, pe promontoriul 
vecin cu plaja. Oaspeţii locului stăteau culcați, subt lumina dulce 
ostenită, se scăldau in marea cu tresăriri uşoare sau se jucau în 
nisip, după poftă, după nevoc şi după vristă. Amicul meu are 
patru copii; am şi eu tot atiţea. li căutam din ochi şi-i găseam 
mereu în acelaş loc, în nisipul de pe plajă, tovarăşi la o altă, la 
ridicat cetăţi şi la sâdit grădini. Ceilalţi copii făceau la fel, sau 
înnalțau zmee, la vintul serei. Părinţii lor, supraveghetorii lor ci- 
teau, visau, vorbeau sau se scăldau, Dar lumea aceasta, nouă 
celor doi cari priveam de sus de pe promontoriu, ne era departe 
şi străină. De n'ar fi fost devale micii ziditori de cetăţi şi sădi- 
tori de grădini, patru ai lui şi patru ai mei, noi n'am fi călcat pe 
pe aici şi n'am fi atins niciodată marea, pe această cale zgomo- 
toasă a unei staţiuni de băi. 

În citeva dimineţi, am plecat singur şi am coborit printre 
tufele de sullină pe plaja goală, Intro altă latură, rar cercetată 
de musafiri. Noianul apelor desfăcea subt astrul zilei o plasă de 
argint licăritoare şi mobilă, întinsă dela țărm şi pnä în zare. 
Tonalitatea depărtării era verzue, bariera zărilor era albastră. lar 
subt acest aspect în care norii cerului, clarităţile şi modificările 
văzduhului se regăseau ca Intro oglindă, marea işi trăia eter- 
nai epopee, işi resfira diamantele şi legăna şi mingiia tristeţea 
inimii. Valuri după valuri veneau din larg şi în veci neobosite 
şi în veci la fel unul cu altul plesneau marginea băei, dezno- 
dindu-se in nisip şi aruncind pe el o fugară ghirlandă albă. Şi 
viața acestei mări ţine de milioane de ani şi sute de mii de oa- 


El e PESE EM REPET 


meni s'au odihnit pe ţârmu-i de trudnica lor cale! Citeva civili- 
zait au crescut şi au trăit imprejurul acestui străvechiu Pont 

“Euxin. Din adincurile ei, cari sint în acelaş timp cimitire şi mu- 
zee, marea scoate uneori monede eline şi romane şi le readuce, 
|după două mii de ani, la lumina soarelui. Pe coasta aceasta, 
sint numeroase rămăşiţe de cetăţi, de oraşe, de temple şi de bi- 
serici. Omul le-a ridicat, a trăit in ele şi a murit, cu fruntea in- 
re, cu ochiul trist. Şi tristețea atitor generaţii n'a schimbat 
nici marea, nici cerul, nici inflexibiia soartă omenească. Astăzi 
ca şi în ziua întiei coboriri a corăbierilor greci, marea € nepă- 
sătoare şi de aceiaşi vristă. Cerul e tot atit de sus deasupra ei, 
tot atit de neajuns, iar inima omului e bintuită de acelaş dor 
de necunoscut, de aceleaşi visuri covirşitoare şi ucigaşe. 

Şi atunci "H pare că această imensitate neadormită şi eternă 
te mingie şi te povățueşte: E dat ca marea să se zbuciume 
deapururi. E dat ca inima omului să nu fie niciodată împăcată. 

Om de muncă de eşti, munca ta nu vei sfirşi-o cit Ami- 
nul şi cînd te vei culca pe căpâtii, în seara cea din urmă, vei 

fi cu mintea plină de cite ai mai avea să faci, a doua zi. Creş- 
tin de eşti, vei vedea, ca într'un răsărit, departe în veci, Grâdi- 
nile cele veşnice şi cerescul lerusalim, iar pe drumul prăpăstios 
şi aspru ce duce pină acolo vei insera curind, Artist de eşti, 
vei umbla, viaţa întreagă, cu ochii aţintiți la vedenia ta de fru- 
museje, te vei impiedica de toate pietrile din drum, vei incurca 
şi amări viața intimilor tăi şi vei muri pustiu, croncănit de cor- 
bii cei mai nemiloşi—al gloriei deşarte. 


G. Galaction 


Germania beligerantă 


«nol neam desvățat doar a 
D sentimentali»... 
Din discursul cance- 
tarului german. 


Aceste rinduri sint consacrate unor cilre exacte, unor con- 
statări categorice. Şi acei care caută frazeologie strălucitoare sau 
«spirite» atit de necesare după prinz pentru o funcţionare nor- 
mală a digestiei, să nu-şi cheltuiască timpul preţios cu cetirea 
acestor rinduri. 

Materialul, de care dispunem, a fost confirmat de întreaga 
presă europeană, incluziv presa rusească, care scrie sub varga 
cenzurii, 

Raportul oficial despre comerțul exterior al Statetor-Unite, din 
Aprilie 1915, conţine unele date extrem de curioase şi care aruncă 
in mod oblic lumină asupra adevăratei stâri de lucruri in actuala 
tragedie mondială. 

Dacă vom compara datele din cele zece luni ale ultimului an 
de fisc, dela 1 Iulie 1914 până la 30 Aprilie 1915, cu datele din 
acelaş răstimp ale anului trecut, — vom observa uşor, că importul 
în Statele-Unite cu vasele Germaniei a scăzut impetuos dela 201 
milioane de dolari, din anul trecut, până la 31 milioane in cele zece 
luni ale anului curent. Cu alte cuvinte, importul Germania—Statele- 
Unite a ajuns la !/;. 

lar exportul cu vasele germane din Statele-Unite in Germania, 
în 10 luni de războiu (până la Aprilie), n'a ajuns la nici 20 
milioane dolari, pe cind în 10 luni dinaintea războiului, acest export 
a fost de 238 mil. dolari, adică de 12 ori mai mare cecit exportul 
de după declararea războiului. Astfel că Statele-Unite aproape nu 
mai exportează produsele pieţii americane în Germania. 

Så vedem ce fel de mårfuri, cite şi unde se exportau de obiceiu 
din această piaţă, în cite 10 luni ale ultimilor doi ani? 


GERMANIA BELIGERANTĂ 147 


Răspunsul complect ni-l dau tabelele următoare : 


Valoarea griului şi a făinei exportate 
. dolari : 


în mil 
Anii in Germania in Anglia in Franţa 
1913/14 10,4 32.1 d 
1914/15 25 93,9 530 
Diferența : — 


Valoarea antomobilelor exportate : 


Anii în Germania in Anglia în Frana ` 
1913/14 0,84 SH 7 
1914/15 0,02 INA. 100 

Diferenţa : — 


là H H 


Valoarea exportului de cai: 


Anii in Germania in Anglia _in Franța 
1913/14 0 0,2 ` 
1914/15 0 15,7 23,8 

Diferenţa : 0 


H Y 


Valoarea exportului de aramă : 


Anii in Germania In Anglia _în Franţa 
1913/14 39,5 18,9 21,3 
1914/15 3.0 28,8 18.8 

Diferenţa : — 36, HI — 


E interesant să subliniem in treacăt, că mai inai 

E te de răz- 
boiu Statele-Unite exportau aramă în Germania i e i 
mari decit în tot restul lumii. KÄL 


Valoarea exportului de diferite cărnuri : 


şuncă, untură : 
Anii în Germania ` _în Anglia in Franţa 
1913/14 14,5 32,0 0,5 
1914/15 5,5 DR 18.4 


Diferenţa : =m L-a A: a 


L 
8 


148 CO oO NUE 
Cantitatea exportului de bumbac in 
mii de balote: 

Anii în Germania în Anglia in Franța 
1913/14 2,572 3,190 1,050 
ek 284 3,278 554 

Diferenţa ` —2, + 


Şi chiar această cantitate nulă, exportată în Germania, care 
este arâtată aci în primele 10 luni de războiu, nu se referă decit 
la prima lună de re tea cind vasele germane au fost încă in 

să rupă blocusul, 
re Melen insă a exportului de explozibile s'a urcat dela 5,5 
pină la 21,2 mil. dolari, adică aproape de 4 ori. 

Raportul american nu spune în ce direcţie au fost indreptate 
cele din urmă produse... 

Credem că nu e nevoe de multă agerime ca să venim la 
concluzia, că muniţiile de războiu au fost furnizate de către Sta- 
tele-Unite excluziv duşmanilor Germaniei. j 

Dar să lăsăm la o parte agerimea, care nu poate fi decit o 
noțiune relativă şi să trecem la date sigure de cifre, 

lată ce ne comunică despre unele comenzi executate de citeva 
case mari ale industriei de fer din republica transantlantică, or- 
ganul oficial al Camerei de Comerţ din Chicago : 


Casa şi caracterul Comenzile con- 


comenzilor firmate, valoarea 

Westinghouse Electr. | 
(puşti şi muniții) 320 mil. lei. 

Westinghouse Air Br. 
(frine automate cu aer) Sowa 
Westinghouse Air Br. 

(şrapnele) BR s >» 
America motive 

(şrapnele) H EI eng 


Canadian! Car et Fondry 
(5 milioane ppm) 425 o» e 
Lachawama Stee 
(şine şi oțel) 40» >» 
Betlanem Steel 
(diferite use de oțel) 775 » sx 
New-York Air Brake 
(şrapnele) ; 88. >» 
Studebaker Corp 
(automobile şi alte aparate 
de auto-mişcare) BR o. sw 
General Electric 
(produse grele de oțel) 544 » >» 


f GERMANIA. BELIGERANTĂ 149 


Casele sus arătate au primit dela Anglia, Franja, Rusia şi, 


în e, dela statele neutrale, comenzi în valoare de peste 2314. 


miliarde de lei... 

Cantitatea totală a tuturor acestor comenzi «confirmate» — pre- 
cum o recunoaşte însăşi Camera de Comerţ în raportul ei—, e, cu 
siguranţă, micşorată din unele «consideraţii particulare»... 

Dar mai sint încă o mulţime de alte comenzi făcute excluziv 
de către Quadrupla-Inţelegere, în privinţa cărora raportul Camerei 
de Comerţ din Chicago arată urmâtoarele : 


Casa şi caracterul Valoarea 
comenzilor comenzilor 
Pressed Steel Car 
(vagoane) 104 mil. lei 
American Car 
(tinichele şi muniții) AB. > 


Baldwin Locomotive 
(diferite obiecte militare) 520 » >» 
Chicago Pum Tool 


(400, şrapnele) 40 » >» 
Crucible Steel 
{diferite muniții) 780 » e 
United St. Chidige 
(600 milioane cartuşe) 95 » >» 
Carnegie Steel 
(oţel pentru şrapnele) 25 » >» 
American Wolen 

(postavuri) 43 > » 
Colt Firearms Co, 

(mitraliere) 80 » 
Unio Metalic Cart 

(muniţi) 154 >» 
Remington Arms 

(puşti, etc.) 520» 
Hopkins et Allen 
(400.000 puşti) 54 >» >» 

Electric Boat 
(articole de submarine) 104 » >» 
Locomotive Co. of. Am. 

(vagoane etc.) 26. ee 
Cambria Steel 
(şine, oţel etc.) 26 » > 


Suma totală a acestor comenzi «neconfirmate», dar certi- 
ficate in mod oficial, intrece cu mult 3 miliarde lei, 

Trebue să adăogăm că vestita casă americană Remington 
Arms Co. a primit de curind două comenzi nouă: 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1) diferite articole militare de 536 milioane lei, 

2) puşti de 480 mil. lei. 

Această din urmă comandă, credem cu toată siguranța, că 
a fost făcută de către Rusia (se confirmă de presa rusească). 

Şi iată cum circa 20 de case industriale «consumă» comenzi 
în suma exorbitantă de 6!/, miliarde de lei, care întrece de 5 ori 
bugetul de războiu obişnuit al Rusiei,— cel mai mare din toate bu- 
getele identice ale lumii—şi, în acelaş timp, întrece de circa 50 ori 
acelaş buget rominesc |... 

Muniţii şi material de războiu in valoare mai mare decit 6 
miliarde lei, se îndreaptă in majoritatea lor copleșitoare spre An- 
glia, Franţa şi Rusia,—din America neutră! Şi in acelaş timp «pa- 
trioţii» noştri pindesc să nu treacă pe la noi nici un fel de «con- 
trabandă» dela «şvabi» la Turci, ca ferească Dumnezeu să nu 
fie cumva călcată neutralitatea noastră, odinioară «leală şi de- 
finitivă» |... 

Nu se poate deasemenea uita o nuanţă particulară a tabelei 
comparative de import şi export America — Statele beligerante, 
reprodusă mai sus: acest export se face și aceste comenzi se exe- 
cută de către Statele-Unite pentru Quadrupla-Inţelegere, tocmai In 
timpul în care republica transatlantică, spre satisfacerea Angliei, 
declară bumbacul contrabandă de războiu ! Adică... pentru cine 
contrabandă ? Pentru Anglia? Dar cumpărăturile acesteia sau 
mărit în timpul războiului ` apoi se ştie bine că Anglia se pregă- 
teşte să cumpere tot bumbacul american. Astfel, nu numai Anglia, 
ci şi America-neufrală se tem ca nu cumva, ferească Dumnezeu, 
bumbacul să cadă în minile Neamţului |... . 

Statele-Unite argumentează prin declaraţii formale, făcute de 
prezidenţii Lincoln şi Johnson în 1865, prin care bumbacul se de- 
clarase contrabandă de războiu, fiind materie pentru fabricarea 
munițiilor: 

Nu-i nevoe să aducem aci dovezi, că asemenea punct de ve- 
dere nu este decit o batjocură a dreptului internaţional şi a ade- 
vărului, în numele cărora s'ar zice că se trudeşte atita Quadrupla- 
Inţelegere. Pur şi simplu: Statele-Unite sint furnizoare şi se găsesc 
in slujba Quadruplei-Inţelegeri ; iar dacă cifrele sus arătate ne sint 
cunoscute nouă, oamenilor de rind, apoi fiţi siguri că ele sint cu- 
noscute perfect Nemţilor... 

Atunci, ce le rămîne Germanilor de făcut? In ce mod să 
reacționeze la o asemenea transparentă politică «ncutrală» a re- 
publicei transatlantice ? Judecind cu singe rece, constatăm că Ger- 
manii nu pot privi Statele-Unite decit ca dușman. Nici nu trebue 
să le privească altfel. 

Pentru noi, ca şi pentru orice minte sănătoasă, e absolut 
indiferent dacă au fost sau nu îndeplinite formalităţile tradiţio- 
nale, adică schimbul de note, trimeterea ultimatelor, etc.. Pen- 
tru noi, această cifră «6 miliarde lei» e de o importanță excep- 
țională, 


GERMANIA BELIGERANTA 151 


Cu atit mai mult vorbeşte această cifră, ori şi cărui ger- 
man, mai mult decit toate cuvintele zgomotoase şi de inalt 
diapazon. Ea spune Neamţului: vezi, dacă mai ai ochi de -vă- 
zut; înţelege, dacă mai ai capul pe umeri şi ține minte că zilnic, 
in fiecare ceas, Statele-Unite trimit, în limitele teritoriilor de 
războiu, mii şi milioane de morţi, aducindu-ți ruina, robirea şi 
nimicirea. Pătrunde, înţelege şi reacționează |... 

Şi acum, cind cuprindem cu mintea aceste cifre colosale, 
aceşti bani pentru care se fabrică focul nimicitor pentru Nemţi, 
pricepem cu absolută claritate rostul unei scrisori a unui ofițer 
german (reprodusă în presa rusească) către soția luit): 

— SA nu uiţi a repeta copiilor, zilnic, de mai multe ori, 
că Ruşii, Englejii, Francejii sint cauza tuturor nenorocirilor că- 
zute asupra Germaniei. De-şi vor aduce copiii aminte de tatăl 
lor,—să spui că e la războiu, cu duşmanii Germaniei. Dacă 
mau mincare bună şi jucării, spune-le că e din cauza războiu- 
lui cu duşmanii Germaniei. lar cind vor vedea râniţi pe stradă, 
spune-le că e opera duşmanilor Germaniei», 

Şi acest neamj socoteşie Statele-Unite, cu deplină dreptate, 
dușman real, neindoios, Nici n'am putea pricepe pe Germani, 
dacă ei n'ar scufunda vapoare, care, sub steag vrăjmaş şi mai 
des sub steag neutral, le aduc, cu toată viteza, dezastrul şi 
moartea. Ar fi absurd, sălbatec, să contestăm dreptul omului 
la sforțări retroactive, îndreptate contra nimicirii lui. Germanii 
sint nevoiţi să se lupte din toate puterile şi prin toate mijloa- 
cele contra milioanelor de morţi îndreptate spre ei, din republica 
transatlantică neutrală. 

De altfel vedem aci încă ceva mult mai instructiv. Pute- 
rile Quadruplicei trimbiţează : uitaţi-vă, libera şi democratica Ame- 
rică (cu cit trece timpul, cu atit cuvintele îşi pierd sensul şi devin 
epitete fără conţinut) e şi ea de partea noastră. Uitaţi-vă, cum 
vine toată lumea in ajutorul nostru!... 

Cu atit este mai rău pentru voi, — s'ar putea răspunde la 
această reclamă. 

In sfirşit, Germania absolut izolată are o armată perfect 
înzestrată, îmbrăcată şi hrânită. 

Ceia ce n'a putut să facă lumea întreagă, a făcut-o Ger- 
mania pe baza structurii sale de stat, adinc socialistică şi co- 
munală, Ea singură, fără ajutor din afară, înconjurată din toate 
părțile de a doua zi de după declararea războiului şi lipsită de orice 
import de materii prime, — a ridicat siguranţa ţării şi înzestrarea 
armatei la o înălțime de neatins pentru alte state, care se află 
totuşi în condiţii geografice şi politice incomparabil superioare. 

Şi nu se poate refuza recunoaşterea culturii supreme, a 
treptei da sus în dezvoltarea socială, economică şi spirituală a 


1) O serisoare a unui ofiter german reprodusă de «Rusacoe Slovo» 
(No. 163 din 1905), 


LP VIAȚA ROMINEASCĂ CS 


acestui popor, care e în stare să-şi apere dreptul la existență şi 


la propâşire, singur, cu conştiinţa atit de fermă a greutăţii pro- 
blemelor şi a responsabilităţii sale inaintea urmaşilor. 


Lai 


Cu ură şi invidie e privită Germania beligerantă de câtre ma- 
jorilatea enormă a presei europene. 


Poreclindu-i mai intin boches, șvabi şi «Micheli grosolani», 


această presă s'a aruncat apoi asupra Nemţilor în cascade ne- 
sfirşite de noroiu, cu răutate prost disimulată. Deocamdată, «a 
şaptea mare putere» a intrat in faza a treia, faţă de Germani, 
«Grosolanul Michel» e ridicat acuma la rangul de «artiste şi 
«creator» al artei militare. aE npes arta  «exorbitantă», cu care 
orice ofițer neamţ duce răzhoiul, presa strigă tare, pentruca prin 
acest strigăt «să salveze în viitor pe comandanții noștri de a fi 
înfundaţi». 

Nemţii, — serie organul de războiu rus «Russchii Invalid» 
— elaborează tot mai multe căşti speciale contra şrapnelelor, căşti 
cart feresc capetele soldaţilor în lupta de tranşee. 

Acest organ de «presă», precum trebuia să ne așteptăm, 
explică în mod foarte curios faptul acesta, prin lipsa de oameni 
a Germaniei! Presa rusească, de exemplu!), constată că în o: 
raşul Conin (din Polonia ocupati de Germani), Nemţii au com- 
struit două turnătorii mari de fer. Mineraiul soseşte aci din re- 
giunile miniere ce înconjoară acest oraş. «Nemţii au făcut acolo 
mine nouă şi numeroase, punindu-şi toate silințele pentru spori- 
rea cantităţii de mineraiu». 

A Mii de muncitori lucrează acuma în aceste mine, care au 

fost legate cu Conin prin o cale ferată. Apoi a fost făcută şi 
o linie directă ferată din Conin la Cutno, «Prusacii au pus în 
mişcare toate fabricile, lucrind arama; din care produc aci 
muniții»... 

Presei «europene» i se sburleşte părul, cind e nevoită zil- 
nic să constate: ba că în Galiţia, în timpul gonirii Ruşilor, vine 
cite o mitralieră la trei Nemţi şi că pe toată intinderea frontului 
occidental dela Calais până la frontiera elveţiană, dacă sar 
pune intr'o linie toate mitralierele aflătoare la Nemţi: apoi la fie- 
care 25 metri distanță ar veni cite o mitralieră ; ba că la tru- 
pele de cavalerie din Curlanda au apărut la Nemţi nişte şele 
particulare cu mitraliere, ceia ce le dă posibilitatea să tragă de 
pe cal sute de gloanţe etc. etc, 

In sfirşit, mai ştim câ dacă localităţile fixate pentru raidul 
«Zeppelinurilor», sint cufundate în intuneric: aceasta nu este de 
loc piedică pentru acţiunea dirijabilelor germane. In afară de 


1) No, 217 din 1913 al ziarului «Utro Rossi», 


GERMANIA BELIGERANTA 153 


a mm 


reflectoare, Nemţii mai au şi bombe luminătoare, Acestea se 
coboară încet cu parachute, luminind puternic întinderi mari. 
Primei bombe îi urmează a doua, a treia etc. Cooperind cu re- 
flectoarele, care aruncă raze roşii de pară (razele roșii pătrund 
perfect prin atmosfera umedă), aceste bombe biruesc întunericul. 

Aparate speciale aruncă astăzi mine explozibile din Zeppe- 
linuri şi aceste parate sint_la fel cu catapulta veche. O baterie de 
4 aparate deschide dela o înălțime mare un foc regulat şi precis, 
aşa zis «în rinduri». s 

lată de pildă şi o altă informaţie rusească: Nemţii s'au 
ocupat cu colonizarea serioasă a Curlandei şi foarte numeroşi 
colonişti noi, sosiți din Germania, string în grabă recolta griu- 
lui şi a săcarei. «Din Germania — scrie «Russcoe Slovo» — au 
fost aduse chiar treerătoare pentru colonişti», 

E oare de mirare, tă faţă de această muncă a Germanilor, 
adversarii lor, isbiţi, dominați şi dezorientaţi, rămin aproape tot 
timpul războiului pasivi, fără nici o iniţiativă? 

«Daily News» publică discursul rostit de directorul socie- 
tății engleze de eg Aen? fără fir, Marconi. 

Reţeaua staţiilor telegrafiei fară fir în Germania şi în. 
coloniile ei, — a spus Marconi, —i-a costat 50 de milioane de lei 
Avind în vedere că Germania şi-a pierdut acuma toate coloniile» 
veţi spune poate că Nemţii au plasat aceşti bani în mod foarte 
prost? Cugetind astfel, aţi comite o greşeală : Anglia a declarat 
Germaniei războiu la 4 August la miezul nopții. In aceiaşi zi pe 
la orele 5 după amiazi, Germania a trimes prin rețeaua sa de 
telegrafie fără fir, la toate staţiile şi in spațiu in toate direcţiile, 
la distanța de 3000 km., o înştiinţare scurtă conţinind: «Răz- 
boiul cu Anglia sa început. Plecaţi imediat, cu viteză maximă, 
în cel mai apropiat port neutral». 

Trimisă în toată lumea în timp de citeva momente, această 

înştiinţare i-a salvat Germaniei partea cea mai mare a flotei de 
comerţ. Dealtfel, dacă transmiterea acestei telegrame ar fi salvat 
Germaniei numai unul singur din vapoarele ei colosale, ca de 
ildă «Vaterland», apoi chiar şi atunci costul rețelei sale de te- 
egrafie fără fir ar fi fost pe deplin răscumpărat. Dar ştim per- 
fect că telegrafia fără fir i-a adus Germaniei în acest răsboiu încă 
şi alte nenumărate servicii, cu mult mai mari, 

Toate acestea nu sint decit nişte simple amintiri, schițe o- 
cazionale, dar care vă fac să simţiţi involuntar perfecţia orga- 
nizării germane. 


+ 


Pe ziua de astăzi, Germanii stâpinesc din teritoriile rusești 
o parte cam de două ori mai mare decit intreaga Rominie, Şi 
cucerirea teritorială, precum o constatăm în fiecare zi, sporeşte 
mereu, 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cum dar şi în ce mod duc războiul Germanii? Cum anume 
înaintează, se apără, se retrag? Nu este decit un secret de po- 
lichinelle, că unele retrageri ale Germanilor făceau cit nişte vic- 
torii adevărate : să ne amintim numai de Mackensen «inconjurat» 
sub Lodz... 

Se scrie foarte mult despre tactica nemţească. Şi în aceste 
cazuri ca şi mai totdeauna, a-tot-ştiutorii gazetari fac mereu uz 
de epitete zgomotoase, fără a spune ceva concret. 

Germanii sint acuzaţi de multe, dar nimeni incă nu sa 
indoit de exactitudinea lor. La Germani nu se intimplă niciodată, 
ca trupele destinate pentru ofensiva generală pe un front cit 
de lung, să intre în luptă una înaintea alteia, sau mai tirziu de- 
cit alta cu o zi sau cu o noapte, —ceia ce se întimplă la bravii 
lor adversari, mai ales la cei dela Nord-Est. 

«Se observă o predilecție la Germani, — scrie «Ruschii In- 
valid» din 9 Aug. 1915,—de a utiliza pădurile, ca puncte de rea- 
zăm. În privința aceasta s'a elaborat o întreagă tactică nouă, 
după experienţa de luptă din sectorul Mlavei (lingă Ednorojeţ), 
care constă din următoarele ` 

Mitralierele se plasează cit mai departe de lizieră, spre in- 
teriorul pădurii şi deci e foarte greu să fie distinse cu binoclul, 
Pădurea este împletită cu sirmă, imediat îndărătul lisierei, pen- 
truca lucirea ei să nu fie observată şi să nu arăte artileriei ad- 
versare, această poziţie. Duşmanul e lăsat să se apropie cit mai 
bine de liziera fortificată, înaintea căreia sint construite tranșee. 
Acest sistem ia duşmanului posibilitatea de a nimici - mitralie- 
rele şi de a curâăţi prin focul artileriei pădurea, fiindcă infan- 
teria, care atacă, se expune primejdiei din partea artileriei sale. 
Insfirşit, germanii urmăresc ca posiţia adversarului dinaintea på- 
durii să fie situată pe un povirniş pieziş în direcția pădurii, iar 
în pădure se fac nişte rarişti intortochiate, adică capcane de sur- 

rinderea coloanelor de infanterie inamică, pentru luarea lor sub 
ocul de flanc al mitralierelor». 

După o exactă, concordată şi măsurată ofensivă, urmează 
cu aceiaşi sistematizare aşa numita consolidare a spatelor arma- 
lei, Pare-că munţii se mişcă, se tirăsc inainte acaparind cu ma- 
sivul lor de necucerit, teritoriile ocupate, care au şi fost arate 
de fier şi foc. 

— De unde găsesc ei toate acestea? De unde vin ei atiţia? 
Priveşti şi te cuprind fiori: un munte nu alt ceva vine şi te 
acopere l—aşa se ingrozesc lătişii (liponii, livii) din Curlanda. 

Şi pretutindeni unde se ivesc Nemţii, ei incep imediat o 
muncă titanică ` răsar căi ferate, şosele, poduri, întărituri, obsta- 
cole de războiu... 

— Oare sint Nemţii aceştia nişte vrăjitori? — se întreabă 
acei care au avut prilej să vadă modul, cu care Nemţii întăresc 
părțile cucerite ale Rusiei, 

Permiteţi-ne să reproducem pentru demonstrarea muncii 


GERMANIA BELIGERANTĂ 155 


fenomenale a Nemţilor, 
Nr. 181 din 1915: 

«Se ştie precis că în apropiere de Tuccum (Curlanda), Ger- 
manii au fortificat în mod formidabil un munte mare. Acest 
munte, latişii il numesc «Muntele Mare». El dominează tot plaiul 
şi de pe el se vede in toate părţile la 30 km. După situaţia şi 
după caracterul pantelor, acest munte, chiar în starea lui natu- 
rală, prezintă o întăritură foarte puternică, Germanii însă l-au 
transformat, precum o spun latişii, într'un ariciu, 

Pe acest munte, — povestesc latişii care au lucrat acolo, — 
sint unele locuri din care se våd marea şi absolut tot dimpre- 
jurul lui. În aceste locuri, Germanii au stabilit tunuri grele, nu- 
meroase baterii întregi, construind pentru ele nişte forturi beto- 
nate, ca de cetate, Tunurile aduse au fost atit de grele, incit pentru 
ridicarea lor pe munte şi pentru instalarea fiecărui exemplar, sute şi 
sute de muncitori latişi au lucrat zile întregi. Seara, la apusul 
soarelui, aceste tunuri monsire se disting pe fondul cerului senin, 
la distanța de 2 km., ca niște «vaci grase». 

Concediind după terminarea lucrărilor pe latişi, Germanii 
nu mai lasă nici pe soldaţii lor să vie aci. 

Şi aşa muntele-cetate cu toate tunurile stă, parcă, mort. 
Imprejurul lui şi mai în jos, se află sentinele, accesul la munte 
fiind absolut oprit. 

— Sa făcut, şi pănă la o vreme va sta aşa, — explică sol- 
daţilor, ofițerii Germani.—Cind vom avea nevoe, vom deschide și 
veţi intra», e 

Simplii țărani latişi, au fost frapaţi mai ales de cheltuiala 
enormă, de care era nevoe pentru a construi o asemenea cetate- 
munte: «Cum se ponte pentru un singur munte să fie atita chel- 
tuială ? Ad doar au intrat care întregi de aur. De unde au 
Germanii atiţia bani ?» 

La retragerea Ruşilor din Curlanda, aceştia au capturat un 
ofițer german. După ce acesta a fost supus unui interogator la 
statul major, ofițerii ruşi au intrat în vorbă cu el. Prizonierul po- 
sedă perfect limba rusească *). 

— In ce priveşte mijloacele luptei, —a spus Germanul, — in 
special in lupta cu voi Ruşii, spațiul vostru, întinderea Rusiei 
atit de lăudată, nu joacă pentru noi acel rol mare, pe care i-l 
atribuiți. Lupta e alimentată nu de spaţiu, ci de tunuri, puşti şi 
muniții. Aveţi, Domnilor, întinderi mari; în schimb, noi avem 
stocuri fabuloase de arme şi muniții. Şi vom vedea care din 
două are mai multă importanţă. 

— Dar chestia pinei ? — au întrebat Ruşii, Se ştie doară că 
Germania nu poate trăi numai din pinea produsă la dinsa : mai 
curind sau mai tirziu foametea e inevitabilă. 


următorul pasaj din «Russcoe Slovo», 


— 


*) «Russcoe Slovo» din 1905, No. 183 


156 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


— Foametea ?—a zimbit prizonierul.— Ne războim de un an 
întreg şi precum vedeţi, sintem încă în viață. Ne-am învăţat 
numai să fim economi in privința cerealelor, ceia ce nu e decit 
de mare folos. Să nu prea trageţi nădejde: nu vom muri de 
foame nici în anul al doilea de războiu. Să avem numai bani şi 
energie, că pine vom găsi. Am mincat în acest an pine rusească, 
o vom minca şi anul viitor, 

— Cum? -. 

— E secretul nostru. Nu e treaba mea să vă învăţ cum 
aţi putea să ne chinuiţi prin foame. Nu avem desigur abundența 
de odinioară în alimente. Dar dela această abundență şi până la 
moartea prin foame, sint mai multe stadii, din care am trecut 
prea puţine. Doară şi în timp de pace, în timpul cel mai bun, 
nu toate clasele populaţiei dintr-o ţară mâănincă la fel. De pil- 
dă, la voi în Rusia cea sătulă, ce mănîncă ţăranii şi muncitorii, 
chiar în anii de recoltă extraordinară ? Mi se pare că tot nu se 
prea imbuibă nici atunci, mai degrabă sufăr lipsa. Dar totuşi 
trăesc... şi aşa trăesc sute de ani. ce atunci puneţi speranțe 
prea mari în pieirea noastră de foame, dacă vom minca şi noi, 
un an doi, mai puţin şi cu economie riguroasă? Există totdea- 
una citeva moduri de alimentare Intro ţară : aristocrația mânincă 
după gustul ei, clasele mijlocii supun gustul lor necesităţii; 
apoi funcţionarii de rind şi burghejii mici fac o economie straş- 
nică ; şi mai puţin mânincă muncitorii şi ţăranii, care de 
întrețin toată societatea prin munca lor; în sfirșit, ştiţi cum mă- 
nincă oamenii cei cu hrana întimplătoare: lucrătorii cu ziua, 
cerşetorii, vagabonzii. Aceştia mânincă prost, dar mănincă, Şi 
totuşi trăesc |... i 

Germanii, care în general mănincă totdeauna bine, aveau 
hrană de clasa Ha să zicem; acuma, în cazul cel mai rău, au 
trecut la hrana de clasa Dia, adică cum mănincă muncitorii. 
Nu-i vorbă, sint neplăcute toate acestea, dar e departe până la 
moartea prin foame. Inaintea noastră avem hrană de clasa a IV-a, 
iar în cazul extrem, oamenii mănincă doară orice şi ori unde, 
Pe vase nanfrapiate se intimplă ca oamenii să nu mânince 
aproape de loc 20 şi 30 de zile. Dacă ar veni o zi de asemenea 
nenorocire, tot poporul German nu ar minca săptămini întregi. În 
schimb, ştiţi voi cu ce furie nu numai armata ci şi toată popula- 
ţia s'ar arunca peste vecini, unde se va găsi pine? Cu ce ură 
vom e in contra celor care ne-au condamnat la înfometare ?... 
Toată Germania ar fi atunci ca o singură gură de tun aruncind 
focul neincetat al răzbunării asupra a tot şi toate dimprejurul ei: 
şi ea va da foc lumii întregi. 

La noi în Germania, chiar băeţi, aproape copii, vin cu mi- 
lioanele la războiu. lar voi, neştiind ce să mai faceti impotriva 
noastră, cu ce să ne mai înjosiţi, luaţi vrista tinără a unora din- 
tre soldaţii noștri drept semn. de slăbire a armatei; pe cind noi ve- 
dem în acest fapt, garanția victoriei, şi ne mindrim cu el, Să 


GERMANIA BELIGERANTA 157 


aveţi în vedere că toji aceşti tineri au fost membri ai diferite- 


lor societăţi sportive şi de acela sint sănătoşi, tari, rezistenți 


şi As ra cu marşuri lungi. Soldaţii noştri, căliţi de lupte, to- 
tuşi, după 2—3 zile de marş, se culcă venind la etapă; dar 
aceşti tineri cîntă, dansează şi se joacă, Aproape toţi aceştia şi-au 
obținut încă din timp de pace diferite decoraţii de incurajare 
pentru tragerea perfecă- la țintă». 


e ng 


Ce mich ne apare acum expediţia lui Napoleon din 1812, 
faţă cu a Germanilor de astăzi. Sâ ne aducem aminte de cuvin- 
tele generalului von Below, spuse unui corespondent: dacă tru- 

de geniu, numai cele din armata lui, coase zilnic zeci de 
chilometri de căi ferate şi de şosele In regiunile cucerite din 
Rusia, dacă această armată de Nord-Est mânincă sub Riga pine 
făcută eri la Breslau, şi dacă soldaţii germani nu beau altă apă 
decit «Apolinaris», — se poate oare face vre-o comparaţie cu cam- 
pania din 1812? 

După însăşi «Russcoe Slovo» (numărul 187), — sub Kovno, 
zeci de mii de soldaţi germani aveau fiecare, cite un bidon de 
războiu cu. alcool. Şi in acelaș timp — nici un soldat beat ! 

— Dacă nu vă puteţi spăla, să vă ştergeţi cu spirt; fie- 
care por al corpului vostru să respire cit mai liber, — spun ge- 
neralii germani soldaților. 

in locul mitralierelor obişnulte—spune acelaş număr al ace- 
luiaş ziar, — Nemţii au avut această armă a lui Maxim de tip 
cu totul nou şi perfecţionat: avind un larg cimp de tragere, cu 
repeziciunea tragerii mult mârită şi cu efectul enorm sporit. 


z 


Aşa duc în acest moment Germanii războiul. Şi ar fi foarte 
reşit să credem, că Germania datoreşte victoria Kaizerului sau lui 
Flindenburg, Mackensen etc., sau chiar tunurilor de 42 cm. Nu! 
Nu aceştia inving. Răminem de pua lui Tolstoi («Războiu şi 
Pace»), care spune că personalităţile separate nu decid victoria şi 
cu atit mai mult nu salvează soarta relor şi a ţărilor. ` 
Eroii şi personalităţile marcante sint produsul fatal şi superb al 
sistemului de dezvoltare şi de organizare a forţelor social-econo- 

mice, influenţind numai la rindul lor aceste forţe. 
In 1870, precum se spune de obiceiu, învățătorul sătesc ger- 
man a învins Franţa, iar acum cetățeanul german birueşte lumea 
Gen e eg 
ermanii sint uriţi de toată lumea, — lumea minciunii şi a 
condiţionalităţilor, lumea sensaţiilor bolnăvicioase, a delicateţei, 
uşurinţii şi banalităţii franceze, lumea burgheziei reci engleze 


135 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


şi a inapoierii ruseşti, — toate acestea acoperite cu un patos Ile 
de «libertate, egalitate şi fraternitate» şi foarte iscusit ascunse după 
paravanul artei diplomatice, iar in esența lucrurilor — lume plină 
de crime, egoism şi decadenţă. 

Germanii numesc lucrurile cu numele lor propriu şi nu se 
ascund în faţa adevărului. Ei declară cinstit: «noi n'am făcut alt- 
ceva, decit ne-am dezväiat să mai fim sentimentali»... 


Ku 


Deocamdată, salutăm pe Germani ca învingători şi apărători 
ai culturii lor. Dar totuşi, sintem departe de a ridica pe 
la rangul de oameni ideali. Şi in privinţa erei actuale a omenirii, 
răminem adinc pesimişti : fiindcă este o treaptă încă profund in- 
ferioară, odată ce acea cultură, chiar cultura germană modernă, 
mai are nevoe a se apăra prin foc şi fier... 


Alexis Nour. 


COINCIDENŢE 
| 


Joacă vreun rol întimplarea în lumea aceasta ? Se zice de 
obiceli că totul este guvernat de legi şi că totul se explică prin- 
tr-o cauză, Dar, abstracţie făcind de înțelesul neprecis şi foarte 
variabil pe care-l ap cuvintele /ege şi cauză în mintea diferiților 
cugetători, legile şi cauzele ai loc în mijlocul unui grup de lu- 
cruri şi de împrejurări, acest grup însă cum s-a produs? Să 
dap imediat un exemplu. Un războinic a pătruns călare in frun- 
tea altor războinici într-o cetate (lucrurile se petrec cu citeva 
sute de ani inainte de era creştină). Pe o stradă strimtă, cu- 
prinsă de o parte şi de alta între case cu mai multe etaje, răz- 
boinicul urmat de aproape de tovarășii săi se întilneşte cu un 
grup de duşmani hotăriți de a-i ţinea piept cu orice preţ. In 
fruntea acestul grup de duşmani este un tinăr militar. Se face 
o mare inghesuială, dă om peste om, nu-i chip de făcut un pas 
nici inainte nici inapoi. O fereastă dela al treilea etaj se des- 
chide drept de-asupra capetelor celor doi şefi. O fimee cu un 
vas mare de bucătărie in mină apare la fereastă. Este tocmai 
mama tinărului militar. Cind a văzut că ficloru-so se află în faţa 
renumitului războinic, a cărul forţă fizică şi al cărul meşteşug 
la războae erai în toată lumea cunoscute, a scăpat vasul din 
mină de spaimă şi de durere. Şi, închipueşte-ţi, vasul a căzut 
tocmai peste coiful războiniculul şi i l-a infundat peste urechi, 
peste nas şi peste gură până la bărbie. Inăduşit, înainte de a fi 
putut cineva să-i dea vreun ajutor, viteazul războinic s-a prăbu- 
şit de pe cal, învins de d fimee. Toate se înțeleg in acest grup, 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi înghesuiala, şi deschiderea fereştii, şi mama cu vasul de bu- 
cătărie în mină, şi scăparea vasului din mină, şi căderea peste 
coif, şi înfundarea coifului, şi moartea prin asfixie a războlnicu- 
lui. Dar cine a produs grupul? Cine a făcut ca tinărul mili- 


tar să fie tocmai ficlorul fimeil celei cu vasul? Cine a făcut 


ca intilnirea şefilor şi starea pe loc a convolurilor să albă loc 
tocma! sub fereasta fimeii cu vasul? Cine a făcut ca fereasta 
să se nimerească să fie tocmai la al treilea etaj, astfel ca cu mal 
mare violență să albă loc căderea vasului? Cine a făcut ca va- 
sul să cadă tocmai pe collul războinicului? Ceasul cet răi, 
zice Rominul; malus fatus (fatus, nu fatum, vezi Petronius), 
zicea bhurtăverzimea dela Cume pe vremea împăratului Nero; 
providența, zic creştinii. Şi acelaş lucru se petrece pe terenul 
fizic, nu numai pe cel moral al faptelor omeneşti (ori mai bine 
animalice). A bătut vintul şi s-a dezlipit o platră de pe o stincă, 
şi s-a făcut drum unui mic izvor, iar micul izvor a tot sâpat 
stinca şi a tot minat-o, până ce ea şi-a perdut echilibrul şi a câ- 
zut tocmai la locul de scurgere a unul pirău, care neavind pe 
unde să se mai scurgă a prefăcut intr-o baltă tot locul pe unde 
fusese altădată o vale, etc... Toate se explică. Dar cine a făcut 
ca piatra să fie tocmal lingă micul izvor, etc. etc. ? 

Şi acum se Întimplă ca asemenea potriviri de grupuri să se 
repete în timp, şi iată ce numesc ep aici coincidență. 

Povestirea de mai sus, cu războinicul ucis de un vas care 
i-a căzut pe cap, nu este invenție, ci s-a petrecut aproape intoc- 
mal cu Pyrrhus, renumitul rege al Epirului, la anul 272, cind 
voia să cucerească Argos (Plutarh, Pyrrhus, XXXIV) *). 

Cu mult înainte de Pyrrhus, în şfertul depe urmă al miel 
a doŭa înainte de Chr., acelaş lucru s-a intimplat cu Abimelech, 
ficiorul lui Gedeon, care dupăce a ucis pe Tratt säi a domnit 


trel ani peste o parte din Israel; cind asedia cetatea Thebes şi 


*) Faptul exact petrecut cu Pyrrhus, şi care prezintă incă 
mai multe puncte de coincidenţă cu cele întimplate lu! Abimelech, 
este următorul: Mama tinăruluy militar nu se afla la fereasta 
unul etaj al casei, ci pe acoperemintul casel. N-a scăpat un vas 
din mini, ci a zmuls cu amindoiiă minile o ţiglă (uspaui2a) depe 
acoperemint şi a zvirlit-o în capul lul Pyrrhus, Acest obiect n-a 
căzut peste coif, pe care l-ar fi apăsat pus la bărbie, ci a ni- 
merit drept dinapoia coifului şi supt coli şi a rupt vertebrele de 
jos ale gitului. Pyrrhus a scăpat hăţurile din mini şi a căzut de 
pe cal, fără ca cei depe lingă dinsul să ştie că cel căzut era in- 
suş Pyrrhus. 


COINCIDENŢE HN 
se silla să dea foc porţii cetății, o fimee La zvirlit de sus o bu- 
cată de piatră de rişniță şi I-a spart capul (Judecătorii, IX, 52—53). 

„Se povesteşte că in timpul cînd alte neamuri străine ne 
copleşiai, haiducii noştri, şi mai ales Tudor Vladimirescu, prin 
citeva ziceri grele, ca releve de tel pe mirişte de mel, nu e 
anevoe a zice boi breaz birlobreaz, dar e anevoe a dirlobirla- 
brezi dirlobirlobrezitura din oile _dirlobiriobrezeanului, puneau 
la probă pe străinii care le cădea în mină, ca să-i deosebească 
de adevărații Romini. Aceştia le pronunța uşor, pecind Grecii 
sai alte neamuri străine nici în ruptul capului nu le puteau zice“, 
Zanne, Proverbele Rominilor ll, 539. Compară următorul loc 
din Neculcea, Domniea a doia a lu! Dumitrașco Vodă Cantacu- 
zino, în Letopiseţe ed. H Cogălniceanu, Il pag. 228: „Aşijdere, 
la acea gilceavă, prins-ai Fliondor Armaşul lu gazdă pre un Grec, 
anume Mavrodin Paharnicu, şi Lan bătut, şi Lan dezbrăcat, de 
Lan lăsat numai cu cămeşa, şi Lan pus pe un cal indărăpt, cu 
faja spre coada calului, şi-i dedese coada în mini, de o ţinea în 
loc de friù, şi-l duceai prin mijlocul tirgului la Copoi, la prim- 
blare, şi-l privia tot norodul ziua amiazăzi mare, şi-i ziceaă feciorii 
ce-l duceai : «zi, Grece, cal murg la fintina Bordit». lară el nu 
putea zice cal murg la fintina Bordii, ce zicea alogo murgo sto 
funtina Bordi. lară slugile lui Fliondor îi dan palme şi-i ziceai: 
«zi, Grece, bine, nu zice aşa», 

Cind Evreii din Galaad aù învins pe Evreii Ephraim şi ui 
ocupat vadurile Iordanului, dacă prindeaă pe vreun Evrei, îl pu- 
neai să pronunțe cuvintul skibboleth (spic), şi dacă nu putea 
pronunţa bine, ci zicea sibboleth, îl cunoşteaii că-l din tribul 
Ephraim, şi-l omorati. Judecătorii, XII, 6. 


Citeodată grupul de lucruri şi de inprejurări e în întregime 
păstrat, ca în exemplele de mai sus. De cele mai multe ot insă 
faptul ne apare izolat şi pentru explicarea lui se recurge la pre- 
supuneri, dintre care tre! se bucură de o extraordinară favoare: 
imprumutul, înrudirea şi moştenirea. 

Pe baza împrumutului mai ales s-a clădit ştiinţa folklorului. 
Principiul este că tot ce apare in literatura populară a unui po- 
por trebue căutat prin literaturile altor popoare, comparat cu 
apariţiile analoage din aceste literaturi şi considerat ca împrumu- 
tat dela răsărit, mai ales din fundul răsăritului, din India. Exem- 
plu: Dedu-lvan, tipul prostului din snoavele lui Ispirescu, „nu 
este all cineva decit Guru Parumartha, năzdrăvanul de istej, 


D 


1562 VIAȚA ROMÎNEASCĂ ` 


că de prostuț, din literatura indică”. Gaster, Literatura popu- 
am romia Bucureşti, 1883, pag. 171. Cum că împrumutul joacă 
un mare rol real în toate manifestările vieţii omeneşti, este ceva 
aşa de evident, incit nu merită probat. Cu toate acestea insă 
adeseori manifestări aproape identice pot să aibă loc, fără ca 
faptul acesta, al imprumutului, să fi existat printre elementele gru- 
puluï. Adecă, pentru ce, de exemplu, n-ar fi putut Rominul să-şi 
facă un tip de prost, pe capul căruia să ingrămădească tot feliul 
de glume şi întimplări ridicule, fără ca să-l imprumute dela alte 

? 

Së baza înrudiri! etnice se explică tot feliul de coincidențe. 
Principiul este că, dacă în obiceiuri şi în limbă două ori mal 
multe popoare prezintă fenomene analoage, aceasta se explică 
prin faptul că acele popoare sint inrudite de singe. De exem- 
plu: Rara întrebuințare a infinitivului în limbile romină, neogreacă, 
bulgară, albaneză, şi inlocuirea infinitivului în aceste limbi prin 
propoziţii subordinate, se datoresc faptului că aceste limbi sint 
vorbite de populaţii etniceşte inrudite, căci supt Romini, Greci, 
Albaneji, Bulgari se ascunde vechea populaţie a peninsulei bal- 
canice, care se întindea uniformă etniceşte în timpurile preisto- 
rice, şi care apoi a fost fragmentar tracizată, ilirizată, grecizată, 
romanizată, slavizată, adecă a adoptat fragmentar limbile tracă, 
iliră, greacă, latină, slavă. Mai întilă trebuesc separate doŭă fapte 
deosebite in această procedare. 1) Altceva este să ştii prealabil că 
doiiă ori mal multe popoare sint înrudite etniceşte şi apoi să con- 
chizi că cutare coincidențe se explică prin această inrudire etnică 
deja probată. 2) Altceva este ca prin coincidenţe să probezi că po- 
poarele, la care aŭ loc coincidenţele, sint înrudite etniceşte. Dacă 
atunci cind te pui din punctul întili de videre al citeodată şansa 
de a nimeri just, cind te pul din punctul al doilea de videre şansa 
aceasta 10 lipseşte complect. Aceste doiiă puncte de videre de- 
osebite aù fost întilaş dată separate de Coidânich, L'origine «e 
le forme della dittongazione romanza pag. 22, cu ocaziea feno- 
menelor limbistice atribuite de Ascoli fondului etnic celt (intre al- 
tele n lung prefăcut în d) şi care se găsesc totuş la multe po- 
poare necelte, la Liguri, la Refi, la Germani; la lliri, la Greci 
(vezi în special pag. 131—153). *) Apoi, chiar atunci cind in- 
rudirea etnică este prealabil cunoscută, se poate intimpla ca ma- 


ei Nu mă pot impledeca de a spune că Meyer-Lübke Ek 
tează BA lu Goidânich ca cetită fâră ca s-o fi cetit. Einfiih- 
rung ed. Il § 214: „Goidânich a reluat punctul de videre al lul 


COINOIDENŢE ` ` 163 


nifestări identice să aibă loc fâră ca faptul acesta, al inrudirii et- 
nice, să fi existat printre elementele grupului. În ce priveşte pu- 
tina întrebuințare a infinitivului în limbile balcanice, de pildă, acest 
fapt pentru limba romînă, faţă cu celelalte limbi romanice şi faţă 
cu limba latină populară, este ceva relativ, nu ceva excluziv, In- 
tre limba romină de o parte, şi celelalte limbi romanice de 
altă parte, există, din acest punct de videre, un raport de 
plus minus. Doar deja în limba latină populară cea mai ve- 
che infinitivul începuse să se inloculască prin propoziţii sub- 
ordinate cu ut şi quod. Deja pe timpul lui Petronius se zicea 
verum, quod frunitus est; subolfacio quod epulum daturus 
est; dixi quod mustella comedit; credo, dixerit; scis quod 
epulum dedi, Şi fenomenul a devenit tot mai des cu vremea, 
pănă ce a ajuns cel mai des in limba romină, Cine ştie căruy 
concurs de inprejurări se datoreşte acest fapt! Poate climel: 
poute că sub specificele condiţii de aer, apă, pămint, vinturi, câl- 
Ascoli, l-a dezvoltat mai departe în chip original în cartea sa La 
dittongazione romanza, şi a stabilit o întreagă teorie despre chi- 
pul cum s-a dezvoltat sistemul vocalic latinesc în gura Galilor“. 
Aceasta o spune Meyer-Lübke luindu-se după titlul cărții şi după 
tabla de materie, dar cartea n-a cetit-o, şi lată probe. O mare 

rte din lucrarea lui Goidânich consistă tocmai în a combate a- 

rmările lu] Meyer-Lübke din Einführung | ed., intre altele în 
mod definitiv probează Goidânich că este falşă susţinerea lui M. 
L. cum că schimbarea lui a în d la Ren s-ar datori une! influ- 
Inte din partea dialectelor gallo-italice din Lombardia. Şi M, L. 
in Einfiihrung ed. U susţine intocmai cele susținute în Einführung 
ed. | şi nu pomeneşte despre întimpinările luf Goidânich nimic. 
Apoi in Einführung ed. | Meyer-Lübke vorbia despre un cuvint 
francez panure, pe care l-ar fi pronunţind Milanezii pandr. Goi- 
dânich însă a arâtat că cuvintul panare nu există în franţuzeşte 
şi se datoreşte unui lapsus calami (în loc de parures) al lui Che- 
rubini, autorul dicționarului milanez. Cu toate acestea în Ein- 
führung ed. II Meyer-Lübke repetă acelaş frază; „francezele tour- 
nure, parure, ouverture, panure... se pronunţă in dialectul dela 
Milano tornăr, parâr, overtăr, pandr“ ! Această notă nu-i fără 
locul ef aici, căci prezintă un exemplu de coincidenţă. Acelaş 
lucru, de a cita cărţi fără ca să le fi cetit, s-a ma! întâmplat unui 
învățat tot aşa de mare ca şi Meyer-Liibke, şi anume lul Toma- 
schek, după cum a arâtat Kretschmer, Einleitung in die Geschichte 
der griechischen Sprache pag. 242 nota 3. In cercurile mai joase, 
ale savanților de a doña mină, coincidenţele din acest punct de 
videre zap inmulțit în mod îngrijitor, astfel că ştiinţa tinde tot 
mai mult a deveni bibliografie goală. 


164 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


dură, frig, plante, mincrale, animale din răsăritul Europei s-a 
schimbat constituţiea crierului Rominului în aşa fel (şi tot aşa acel 
al oricărei rase de oameni ar fi trăit în inprejurările răsăritului 
Europe), incit mintea rominească a căpătat o deosebită predilecție 
pentru raportul de predicat (vezi ale mele Principii pag. 205). 
La moștenire avem a face cu transmiterea din generaţie în 
generaţie a anumite fenomene, Să daii îndată un exemplu. Rominul, 
cind bea apă dintr-o cofă, suflă pedeasupra apel ori varsă puţin 
dintr-însa înainte de a bea. Romanul, cind bea apă ori vin din- 
tr-un vas oarecare, vărsa puţin din lichid inainte de a bea, Aceasta 
se numia Jibare, libatio, ofertă zeilor. De unde vine obicelul ro- 
minesc ? Moştenire dela Romani. A fi! Dar pentru ce n-ar fi moș- 
tenire dela Traci? Căci poate că şi Tracii vor fi avut acest obicelii, 
de a oferi zeilor din băutură. Grecil doar îl aveaii, şi cuvintul gre- 
cesc prin care se exprima acest sacrificiu, isife, este acelaş cu cu- 
vintul latinesc, Dar se poate să fie altceva la mijloc. In vreme ce 
la Greci şi la Romani era acest fapt un act de sacrificiu, la Ro- 
mini va fi poate un act de curăţenie: Rominul va H căpătat acest 
obicelă din tendinţa de a înlătura gunoaele dedeasupra apel. Dar 
mai ales pe terenul limbilor este exploatată moştenirea, de multe 
ori într-un chip care calcă în picioare cele mai elementare regule 
de circumspecţie, Pe asămănarea, de multe ori şi aceia foarte în- 
depărtată, între citeva cuvinte se bazează concluzii asupra înrudirii 
limbilor. Să daŭ un exemplu. In Indogermanische Forschungen 
XXV, 367 sqq. s-a publicat un articul de Otto Lagerkrantz, al 
cărui cuprins este următorul. In glosa lui Hesychius oăpoat —uata: 
sarsai trebue să fie ori trac ori frigian. sarsai însă nu poate fi 
altceva decit — iric carr, neokimric carr, gul carrus, latin curras. 
Prin urmare limba tracă aparținea la grupul de limbi indoger- 
mane satem. Cuvintul latinesc sarracum, serracum nu poate fi 
altceva decit—sarsai, şi fiindcă dela Traci nu l-ai putut împru- 
muta Romanii, trebue să-l fi împrumutat dela Miri, deci limba 
iliră aparținea şi ea la grupul safem. Colosal! D- D. I, Ghica, 
traducătorul în romineşte al lui Herodot, vorbeşte într-o notă 
dela vol. IV pag. 130 despre zeul skit Gebeleizis. DI. traducă- 
tor, care consideră pe Ski ca de rasă uralo-altaică (vol. | pag. 
384 nota 2) °), spune că Beyer „derivă Gebeleizis din limba litua- 
*) Este mult mai probabil că Skiţii erop Indogermani. A. 
Sobolevskij, Einige Hypothesen über die Sprache der Skythen und 
Sarmaten, Archiv für slavische Philologie, vol. XXVII pag. 240: 


9 


COINCIDENŢE 165 
nică, dela cuvintele giva şi leizis, «dătătorul de linişte»“, şi apol 
adauge următoarele: „Dacă această interpretare este corectă, 
nu putem fi decit izbiți de analogiea intre. cuvintele giva-leizis 
şi giver of leasure, echivalentul in limba engleză pentru «dătă- 
torul de linişte». In atare caz limbile lituanice şi germanice aù 
o afinitate evidentă", Într-adevăr e mare coincidența şi de sunet 
şi de înţeles intre lituanul giva-leizis şi inglezul giver of lei- 
sure (nu leasure, care e o ortografie învechită), dar aceasta nu 
probează de fel afinitatea dintre limbile lituană şi ingleză, pen- 
trucă leizis e un cuvint lituan, iar inglezul /eisure = francez lol. 
sir — latin ficere ! Cind e vorba de coincidenţe de acest fel, care 
nu probează nimic, iaca propun meditaţiei d-lui traducător al lui 
Herodot pe următoarele dintre limbile ingleză şi rominească, cu 
observațiea că transcrierea pronunțării ingleze o fac aproxima- 
tiv, cit permit caracterele obişnuitei ortografii romineşti precum 
şi firea nepretenţioasă a acestui articul: băț—ingl. bat (bet), der 
Knüttel, bâton; bob — ingl. bob (bob), ein herabhângendes, bau- 
melndes, rundliches Ding, un lucru rotund care atirnă; bold — 
ingl. bolt (boült), Bolzen, flèche; bolind — ingl. blunder (bldn- 
där), der grobe Missgriff, bévue, ingl. blanderer (blândărăr), 
cin ungeschickter Mensch, maladroit; busta, a da busta — ingl. 
bustle (basi), sich tummeln, s'agiter, se dépêcher; cae, milvus 
regalis, Königsweih —ingl. kife (cait), Weihe, Hühnerweihe, mi- 
lan ; calabalic —ingl. hullabaloo (halăbăli), Lärm, Wirrwarr, ta- 
page, vacarme; cäpifă — ingl. cope (coŭp), Kuppel, Gewâlbe, 
voùte, voûte sphérique; cif — ingl. sheet (şit), Betttuch, Lein- 
tuch, Bettlaken, drap de lit; cirlionf — ingl. cur! (cărl), Locke, 
Haarlocke, boucle de cheveux; ciel? — ingl. clay (clei), Thon, 
Lehm, glaise, limon; crac — ingl. crack (crec), Riss, Ritz, fente, 
fissure; faldur — ingl. fold (foâld), falten, sich falten, plier, plis- 
ser, se plier, se plisser; gicesc—ingl. guess (ghes), erraten, devi- 
ner; haz—ingl. huzza (hazád), Freudengeschrei, cri de joic; bon 
—ingi. hop (hop), Sprung, saut; inboldesc — ingl, bold (boăld), 
kühn machen, enhardir; întefesc — ingl. entice (intăis), anlocken, 
reizen, exciter, stimuler ; [ăbărțat—ingl. lubbard (lábärd), plump, 
ungeschickt, der dicke, faule Lümmel, Schlingel, grossier, lourd, 
pataud, incongru, gauche, maladroit, lourdaud, butor, rustre; 


„Chestiunea asupra naționalitāții Skitkor şi Sarmaţilor se poate 
considera ca rezolvată: şi unii şi alții era de neam iranic, mai 
mult saù mai puţin înrudiți cu actualii Osseti“. 


166 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


zesc — ingl. linger (lingiăr), schmachten, sich abzehren, lan- 
aie e ee Ee markettown (mărkittaiin), Markt- 
stadt, Stapelplatz, lieu d'entrepât, marché ; nişte—ingl. nice (nats), 
gering, unerheblich, unbedeutend, klein, petit, modique, insigni- 
fiant, exigu, menu, peu nombreux; oaste — ingl. kost (hoŭst), 
Heer, armée ; peste — ingl. past (past), ūber, über... hinaus, äu- 
dessus de, au delà de ; proptea—ingl. prop (prop), Stütze, Lehne, 
appui, soutien ; proptesc—ingl. prop (prop), stützen, pfăhlen, sou- 
tenir, appuyer, êchalasser ; purced — ingl. proceed (prosid), fort- 
schreiten, marcher; scolcă — ingl. shell! (şel), Muschel, coquille, 
coquillage ` serem—ingl. scream (scrim), kreischen, laut schreien, 
crier, criailler, ingl. scrimmage (scrimegi), scrummage {scråmegi), 
skirmish (scă'rmiş), scharmiitzeln, avoir une escarmouche; sci 
tur—ingl. scatter (sketăr), zerstreuen, ausstreuen, disperser, épar- 
piler, disséminer, répandre ; sloată—ingi. sleet (slit), mit Schnee 
untermischter Regen, pluie mêlée de neige; siut — ingl. slut 
(slat), Schlampe, Schlumpe, femme malpropre, souillon, salope, 
ingl. siuttish (slátiş), schmutzig, unreinlich, sale, malpropre ` 
şchiop — ingl. skip (skip), Hiipter, Hupfer, Sprung, Hupf, bond, 
saut; smac, zmac—ingl. smack (smec), geradezu, stracks, plautz, 
tout droit, promptement, pouf, paf; şuer a pagubă—ingl. whistle 
for ; trimet vorbă— ingl. send word ; telincă, tilincă — telyn, un 
instrument din țara Galilor (Wales), un fel de harpă cu trel rin- 
duri de strune, din care se cîntă cu mina stingă, Le tour du monde, 
anul 1867, vol. I, pag. 269. 


I 


Dap ma! la vale citeva exemple de coincidenje. 


a. OBICEIURI 


1. Rominii ati obiceiul de a pune căpăţini de cai morţi prin 
pari. „Cap de cal se pune în par, ca să nu minince lupii do- 
bitoacele". Gorovei, Credinţi şi superstiții ale poporului romin 
No, 476. „Căpăţina de cal se pune în par gardului, ca să a 
pere satul de holeră, după cum se zice de unii. Alfi spun că 
alungă ciuma, îar alții că stirpeşte omizile. Plinius XIX, 180 ne 
spune că acelaş credință o aveaii şi Romanii; «Scăfirliea de cal, 
dacă se pune într-un par din gardul grădinii cu pomi, omoară, 


COINCIDENŢE 167 


stirpeşte omizile“ *). Tot căpățina de cal alungă duhurile rele ale 
văzduhului, Telele, Sin Toader, joimăriţile.“ Ciauşanu, Superstiţiile 
poporului romin, pag. 344. 

Acelaş obicelii îl aveaii cei mai vechi locuitori al Islandei 
după Dagobert Schönfeld, Der islândische Bauernhof und sein 
Betrieb zur Sagazeit nach den Quelen dargestellt. Revue criti- 
que d'histoire et de littérature anul 1902, II pag. 366: „M. Schön- 
feld..., après nous avoir montré la ferme et presente ses habitants, 
nous initiant à leur vie et à leurs travaux, nous donne une infi- 
nité de curieux détails en une série de chapitres sur les animaux 
domestiques depuis le chien el le chat, par les chevaux, les boeufs, 
les moutons, les chèvres et les porcs, jusqu’ à Tours apprivoisé. 
Beaucoup de ces animaux jouaient un rôle important dans la re- 
ligion et la magie. C'étaient, aux fêtes de Freyr, des courses 
et, peut-être, des combats de chevaux; et au banquet du den, 
de même qu'à ceux d'Odin et de Thôr, un cheval blanc qu'on 
immolait et dont les fidèles se partageaient les chairs. En géné- 
ral, le cheval passait pour ctre l'interprète de la divinité (cf. Ta- 
cit. Germania 10). Sa tète, au sommet d'un toit protégeait la 
maison ; fixăe, la gueule ouverte, au bout d'une perche, elle éiait ” 
pour l'ennemi, dans la direction duquel elle était tournée, une me- 
nace d'autant plus terrible que s'y joignait la force des runes". 


2. „Incepind dela Ignat şi sfirşind cu zilele crăciunului, prin 
unele părți începind cu zilele crăclunului, cu întiia saŭ cu a doiia, 
iar prin altele obişnuindu-se numai în ziŭa de sfintul Vasile până 
seara, tineretul romin umblă cu turca, capra saù brezaea.., Turca 
e un bot de oae, cu piele de epure pela barbă, cu urechi de 
epure şi coarne de lemn, împodobite cu bete şi infăşurate cu 
plantici [= panglici] dela fete... Turca e cioplită şi sculptată din 
lemn, întocmal ca un cap de cerb, avind printre corniţe fel de 
fel de panclici şi bertițe de mărgele şi cu clopoței pela urechi... 
Turca se face astfel: don fălci de lemn, incheiate la partea su- 
perioară printr-un culi, în jurul căruia se învirteşte falca infe- 
rioară, formează capul; pe falca superioară se văd nişte arsuri, 


*) Jn realitate locul din Plinius citat de d-l Ciauşanu se gă- 
seşte la XIX, 58 şi sună astfel: „Spun că legumele sint ferite de 
a fi stricate de diferite vietăţi, între altele de omizi, dacă în gră- 
CS s legume se expune intr-un par o căpățină de cal, şi anume 

e a e 


IN VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


care formează ochii şi nările; două beje ințepenite în craniu, 
încît fac un unghii ascuţit, se numesc coarnele turcei şi sint pe- 
trecute, dela o parte la cealaltă, de panglice de mai multe color. 
În comitatul Hunedoarei turca se numeşte şi cerb, cerbuţ sai 
țurcă... Pe o bită groasă, cam de un metru de lungă, fac din 
cirpe un cap, din care se rămuresc doiiă coarne, In loc de gură 
are un cioc, Coarnele sint impodobite cu clopoţele, zurgălae, 
cordeluţe tricolore... [Brezaea e] adevărată cludăţenie : de sus până 
jos tot una de basmale, ce nu se potrivesc doiiă la coloare, aşe: 
zate ca solzii la un peşte. O mică deschizătură în dreptul ochiului. 
Un cioc de lemn ce se mişcă dinlăuntru prin ajutorul unei sfori. 
Deasupra capului țuguiat doiiă urechi de capră şi dodă corniţe... 
Cu cap de lup ori de barză (vulpe, cine, cocoş sau vultur), chin- 
țânind din dinţi, plescăind ciocul, c-o zeghe pe dinsa, impestri- 
jată cu tot soiul de cirpe, de flori, de cordele, se opreşte brezaea... 
Alteori doi flăcăi acoperiţi cu foale san cu sumane se pun unul 
indărătul altuia, închipuind o vită oarecare. Cel dinn poartă o 
oală în cap, iar cel din urmă o coadă de păr saii de cirpă. Peste 
dinşii încalecă un al treilea flăcăi cu un bon în mină... Capra 
se alcătueşte dintr-un lemn scurt cioplit în formă de cap de capră... 
Prin preajma Hirlăului se face capră un flăcăi. Botul caprei este 
alcătuit din doiă scindurele...* Tudor Pamiile, Crăciunul, pag, 
163 sqq. 

Un obicei analog (un cap de cal impodobit cu cordele) are 
loc în țara Galilor (Wales) în sara sărbătorii fe jour des rois (bo 
botează). Le tour du monde, anul 1867, |, pag. 267. 


mm 


3, Rominul, ca să se convingă că cineva este deştept și 
vrednic, aşa ca să albă nădejde într-insul, il pune să gicească c- 
milituri, Este cunoscut locul din Creangă, unde Stan Păţitul inainte 
de a tocmi slugă pe Chirică, îl pune acestuia o cimilitură. „Bun, 
măi Chirică“, zice Stan, dupăce Chirică a gicit cimilitura, „ia acu 
văd şi ep că nu eşti prost. Hai, cit să-ți daŭ pe an, ca să te toc- 
meşti la mine?“ 

Acelaş lucru il intilnim într-o scenă din Cena Trimalchio- 
nis a lu] Petronius. Probabil insă n-avem a face cu un obiceli 
roman, ci grec. Personajele din cena Trimalchionis sint toate liberfi 
al unuia şi aceluiaş patron, C. Pompeius, sint de naţionalitate 
ori greacă ori asiatică, veniţi de cind erai copii în ltalia şi ro- 


COINCIDENŢE 169 
manizaţi. Limba vorbită de dinşii e limba latină populară din 
Campania pe vremea impăratului Nero. Obiceiurile lor erai in 
mare parte imprumutate dela cercurile de sclavi, toți de naţio- 
nulitate neromană, în mijlocul cârora trăise zeci de ani inainte 
de a intra in cercul oamenilor liberi. Pe de altă parte Petronius, 
judecind după intreaga făptură a romanului săă, a reprodus in- 
tocmai chipul de a trăi şi de a gindi al acestor ciocol parveniţi 
contemporani cu dinsul, căci punctul de videre din care se punea 
el era, ca şi acel a lui Juvenal, un punct de videre moral, de a 
provoca dezgust peniru viaja animalică, aş putea zice gorilică, 
şi complect amorală a unor asemenea oameni. Că dezlegarea 
de gicitori era un mijloc de a constata inteligența, înțelepciunea, 
Ştiinja cuiva, se mai constată in literatura latinească intr-un loc 
din Historia Apollonii regis Tyri (Teuffel, Geschichte der râmi- 
schen Literatur, V ed. pag. 40), insă Historia Apollonii este o 
traducere latină dela inceputul secolului VI a unui text grec din 
secolul DL. 

lată locul din Petronius. Printre cei care ospâlai la masa 
luf Trimalchio era şi unul boclucaş la beţie. Acestuia i s-a pă- 
rut că un alt oaspete (care într-adevăr avea mult mai bună creş- 
tere decit dinsul) a ris necuviincios de glumele din topor ale 
amfitrionului (nişte prezente făcute cu rebus, Bilderrăthsel), şi 
dupăce l-a bajocorit în tot felul şi-a sfirşit invectivele cu o che- 
mare la luptă din punct de videre al punerii şi dezlegării de gi- 
citori: „Eù n-am învățat geometrii, nici critici, aloghii, prostit! 
Dar slovele cele mari le ştii şi pot împărți cu o sută şi asul şi 
litra şi sesterțul. Ş-apoi ce mai la deal la vale, iaca să ne apu- 
càm ramaşag. Hal, ep pun paralele. Ai să vezi c-a perdut ta- 
tă-to banii, măcarcă ştii şi retorica. laca: «Vin în lung, vin în 
lat, dă-mi drumul» ` «Cine aleargă şi din loc nu se mişcă?»; 
«Cine creşte şi mai mic se face?» Ei, aşa-i c-ai rămas cu gura 
căscată ? Te suceşi! numai cind in colo cind în colo ca un Son, 
rec in capcană, Pentru acela să taci şi să nu superi pe cel care 
ai mai multă minte decit tine“. Petronii Cena Trimalchionis ed. 
Friedlaender cap. 58. În ce priveşte gicitorile înseş, s-aii pro- 
pus diferite dezlegări. Pentru "mia gicitoare (longe venio, late 
venio, solve me) s-ai propus pictorul, pinza în razbolii (sta- 
tive); pentru a doiia (qui de nobis currit et de loco non mo- 
vetur?) s-aŭ propus ochiul, fusul; pentru a trela (qui de nobis 
crescit et minor fit?) s-ai propus părul, caerul (care adecă cu 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cit creşte pe fus, cu atit scade pe furcă |). Vezi Friedlaender în 
notele dela cap. 58 din Cena Trimalchionis. 


4. Urările din ajunul anului noii se sfirşesc cu dorința din 
partea urătorilor să li se dea ceva mai răpede, pentrucă H) teamă 
că vor insera şi pănă la dinşii acasă e cam departe. „Am mal 
ura, am mai ura, dar nu sintem de ici colea“. „Noi, boeri, am 
mal- ura, dar ne e Com insera, şi nu sintem de ici colea". „De 
urat, am mai ura, dar ne temem c-o-nsera, şi-s cărările-ncureate 
şi casele depărtate”, „De urat, am mai ura, dar ni-i E vom 
insera pela curtea dumneavoastră departe de casa noastră“. „Da- 
Une doi trei leişori de bănişori, că doar nu-i marea cu sarea ... 
De urat, am mai ura, dar ni-i că om insera". G. Dem. Teodo- 
rescu, Poezii populare romine, 140, sqq. „De urat, am mal ura, 
dar ni-i că vom insera pela curtea dumneavoastră, departe de 
casa noastră". Alexăndri, Poezii populare ale Rominilor, 391. „Da 
am mal ura, ura, da nu sintem de ici colea, cksintem dela Cimpu- 
Lung, unde trag miţile-n plug şi fetele la giug“. „Dar noi n-am 
urat pentru prinos, foarte mindru şi frumos, c-am urat să ne 
dați doi bănuţi de aur, că ni s-a stricat plugu-n luna lui Faur. 
Da dacă n-a fi şi n-a fi, om pune plugu sub părete, boi-i dăm 
la iarbă verde, şi băeţi-n sat la fete. De urat, am mai ura, da 
ne temem c-om insera". A. Vasiliu, Cintece, urături şi bocete, 
177 sqq- „Mal dă-ne doiă trei parale, că nol nu sintem de ici 
de colea, ci sintem dela Buda-Veche... Mai dă-ne doiă trel pa- 
rale, să ne cumpărăm nişte mantale... Mai dă-ne doiă trei parale, 
să facem cite-un boldişor, să-nțepâăm pe bâlănica mal uşor... 
De urat, am mal ura, dar ni-i frică com insera pela curţile 
domniei voastre departe de casele noastre“. „Daţi-ne ce ne vefi 
da, că n-aveţi să ne daţi ţările cu mările... De urat am mal ura, 
dar ni-i frică c-om insera". N. Păsculescu, Literatura populară ro- 
minească, 22 zs, 

Citeodată şi colindele dela crăciun se sfirşesc cu asemenea 
cerinți din partea colindătorilor: „Puică neagră bagă-n sac, scoală, 
gazdă, dă colac, câ colac de nu ni-i da, la fereastă nu fiom sta, 
că ni-i scurtă bondita şi mă tem c-om îngheţa“. Viciu, Colinde 
din Ardeal, pag. 33. 

La sărbătorile greceşti zvoavéġu şi tappi, Care aveaii loc, 
cea dintili în onoarea lui Apollo în luna zoavettv (jumătatea a 


COINCIDENTE 171 


doŭa a lu! Octombre şi jumătatea intiia a lui Noembre), lar cea 
de a doŭa în onoarea lui Apollo şi Diane! în luna Aas (a 
doña jumătate a lui Main şi prima jumătate a lui lunlu), umblau 
băeţii pela case cu o coroană făcută din ramuri de maslini ori de 
dafin, învălită cu lină şi impodobită cu fructe, şi cintaii un cintec, 
Coroana se numia sipznwm, şi cintecul se numia tot aşa. Vezi 
Passow Handwörterbuch der gr. Sprache sub acest cuvint. S-a 
păstrat un asemenea cintec, atribuit lui Homer, şi care e în rea- 
litate popular şi foarte vechii, cel mai vechiii rest de poezie po- 
pulară grecească, In vicaţa lui Homer (Bios 'Opajpoy) atribuită in mod 
falş lui Herodot, cap. 33 se spun următoarele: „|Homer] a pe- 
trecut Tarna acela la Samos şi la zi mp a fiecărei luni, condus 
şi însoţit totdeauna de cițiva copil din localitate, se ducea pela 
casele celor mat cu dare de mină şi căpăta cite ceva cintind cin- 
tecul următor numit eiresione: «Am ajuns cu rugăminte la casa 
unui om cu influință mare, care poate mult şi al cărui glas se 
aude de departe, om care are toate din belşug şi totdeauna. Dar 
deschideţi-vă, ușilor, ca să intre bogăţiea cea multă, şi cu bogă- 
țiea infloritoarea veselie și pacea plină de folos. Cite vase vefi 
fi avind, toate să fie pline, şi aluatul cel rumăn să dea veşnic 
afară din covată, Acuş are să vie nora pe scaun, aŭ s-o aducă 
nişte catiri voinici în această casă. Să țese nora, deie dumnezeii, 
călcind pe tălpige de aur, Eü îţi vin, îţi vin pe fiecare an, ca rin- 
dunica. Stai în tindă, şi dacă-mi vei da ceva, bine, dacă nu, mă 
duc, pentrucă n-am venit să locuesc acolea». Multă vreme s-a 
cintat la Samos acest cîntec de copii, cind se duceaii pela case 
după daruri la sărbătoarea lui Apollo“, 


b. PROVERBE 


Prin proverb se înțeleg trei lucruri. 1) O lege constatată 
de popor pe terenul activităţii omeneşti. Ca oricare lege, ea 
este bazată pe calculul şubred al inducției şi are valoare, cum 
se zice, numa! sub beneficiu de inventar. Intrucit ea insă este 
izvorită dintr-o experienţă îndelungată a unul popor întreg, ci- 
teodată a lumii întregi omeneşti, legea numită proverb este in 
general superioară din punct de videre al veracităţii sale cons- 
tatărilor ştiinţifice provenite dela individe izolate. Asemenea legi 
rar sint fomulate în mod abstract, prin noţiuni, de cele mai 
multe ori sint simbolizate printr-un caz concret, adesea nereal, 
inventat: nu-i numai un cine scurt de coadă ; cinii latră, vintul 


172 VIAŢA ROMINEABOĂ 
bate ; cinele care latră nu muşcă ; val, cînd ajunge coada cap ; 
corb la corb nu scoate ochit; găina care cintă mult nu face 
odă ; vrabiea malai visează; lupul cu slugi moare de foame. 
2) Constatarea decătră popor a unui lucru, concret ori abstract, 
definiţiea lui, numirea lul, făcută nu prin termenii proprii, ci 
prin împrejurări concrete şi speciale in care lucrul se găseşte, 
adeseori nereale, inventate: un om încrucişat = CH un ochig la 
slănină şi cu unul la făină; un om bogat = are de unde, mă- 
soară banii cu banița ; un lucru rar şi extraordinar = lapte de 
găină ; a face ceva fără folos = a zvirli pe girlă ` plouă tare = 
toarnă cu cofa; vorheşte pe încunjur, în aluzii =— bate șaia, 
ca să priceapă řapa. 3) Vorbe de felul Ion şi al doilea, 
provenite nu dela poporul anonim, ci dela indivizi cunoscuți, 
pentru acela în mod abstract exprimate de multe ori, dar atit 
de cunoscute şi de răspindite, încit ai devenit apanajul culturii 
generale: mens sana in corpore - sano, (Juvenal) ; sic volo, sic 
iubeo (Juvenal) ; a fi, ori a nu fi (Shakespeare); stilul este omui 
(Buffon). 

Toate aceste proverbe aparţin la acela ce se numeşte in ştiinţa 
limbii izolare, care cuprinde pelingă proverbe şi alte fenomene, a 
căror discuţie nu se poate face aici. 

Cu cit un scriitor e mai popular, cu atit se serveşte mai 
mult de izolări. lată, de pildă, cite izolări întrebuinţează Creangă 
numai în 5 pagini din Stan Păţitul, ediţiea Şaraga, laşi, 1892: 
„din copilăriea lul se trezise prin străini ; — nemernicind pela uşile 
oamenilor; — de unde până unde; — trăgindu-se la casa lui şi 
muncind ca pentru dinsul ; — vorba ceña : şi piatra prinde muşchii, 
dacă şede tot într-un loc; — nu mal sta locului, cum nu stă apa 
pe pietre ;— mai nu-l prindea somnul, de harnic ce era; — cum 
era să se întindă mat mult ?, că de abia acum se prinsese şi el cu 
minile de vatră; — cite a tras, pănă s-a văzut la casa lui, numai 
unul dumnezeii ştie; — muncea în dreapta şi în stinga, ca doar 
daor a incăleca pe nevoe, ş-apo! atunci, văzind şi făcînd ; — toate 
ca toate, dar uritul îi venia de hac; — în zile de lucru calea 
valea, se lua cu treaba; — nu mai ştia ce să facă şi încotro să 
apuce; — vorba cintecului; de urit mă duc de-a casă, şi uritul 
nu mă lasă; de urit să fug în lume, uritul fuge cu mine; — aan) 
tăcut omul, să nu fie singur; — se lua pe ginduri; — amina de 
jol pân mai de-apoi această trebuşoară; — unia zic aşa, că fi- 
meea-i sac fără fund, ce-a mai fi şi asta, alţii că să te ferească 
dumnezeii de fimeia leneși, mirşavă şi risipitoare ; alții alte näs- 


COINCIDENTE 173 
truşnicii, incit nu ştii ce să crezi şi ce să nu crezi; — şi aşa, tre- 
zindu-se el în multe rinduri vorbind singur ca nebunii, sta în 
cumpene ` — însurătoarea răminea baltă ; — ş-apoi este-o vorbă, că 
pănă la 20 de an! se însoară cineva singur, dela 20—25 il in- 
soară alţii; dela 25—30 îl însoară o babă, iar dela 30 de an 
inainte numai dracu-i vine de hac; — cind da cite-o vorbă dintr- 
insul, vorba era vorbă, la locul ei; — nu se da cu una cu două; 
— Lan dat în burduful dracului şi Lan lâsat pe sama lui; — face 
mămăligă-nbrinzită şi ce-a mai dat dumnezeu ; — nu videal nici 
inainte nici înapoi ; — miniea lui dumnezeii ce era afară, să nu 
scoţi cine din casă, dar încă om; — vroind a-şi face mendrele; 
— să apuce care încotro a videa cu ochii", Aşa vorbesc țăranii”, 
gura lor este izvor de izolări. Acesta e stilul homeric. Acesta 
este caracterul specific al lui Creangă faţă cu ceilalți! povestitori 
romini, lată, de pildă, în schimb, cit de puţine izolări se găsesc 
în 5 pagini din Ispirescu, Legende sai Basmele Rominilor, Bu- 
cureşti, 1882 (rîndurile mai dese şi literele mai mici decit în 
edițiea lui Creangă): „dacă văzu şi văzu că nu tace; — deteră 
în timpine şi în surle; — împăratul muria şi învia de bucurie; — 
nu stin ce avea, că era tot galeş; — cind fuse într-o zi; — deier 
în genuchi ; — drept ca luminarea ; — însuş cu mina lui; — destulă 
muncă avu, dar fie, că izbuti; — te mincam fript; — merse şi lar 
merse, cale lungă şi mai lungă ; — nevoe de cap“, 

Voiă da citeva coincidențe în ce priveşte proverbele, şi 
anume coincidenţe de acelea, unde nu numai faptul exprimat este 
acelaş, căci din punctul acesta de videre exemplele sînt nenu- 
mărate, ci unde aceleaş (ori foarte asămânătoare) sint şi mijlou- 
cele prin care el este făcut cunoscut. Ei exemplele le daù numai 
pentru a lămuri ce vrea să zică o coincidență, n-am pretenţiea 
de a face apropieri pe care nu le-ar fi mai făcut şi alţii. Poate 
că însă se va găsi şi ceva noi. Zic poate, pentrucă literatura 
folkloristică privitoare la proverbe este enormă, ar mie la scrierea 
acestui articul de diletant imi stan la dispoziţie numai articulele lui 
P., Otto, Weyman, Sonny, W. K. din Archiv für lateinisehe 
Lexikographie und Grammatik, şi Zanne Proverbele Rominilor 
vol. LN şi VIII. 


l. To be, or not to be! A fi, ori a nu fi! Această vorbă 
a lui Shakespeare (Hamlet, actul III, scena l), care a provocat 
nenorocirea multor artişti dramatici şi a devenit un cauchemar 
pentru spectatori! teatrelor, reprezintă supt o anumită! formă o 


174 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


cugetare care a venit în mintea multora. „Vieaţa-l o nălucă”, se 
zice într-o poezie populară, G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, 
pag. 330 (citat în Zanne H pag. 803), En am auzit următoarea 
vorbă din gura unui țăran : „vieaţa-l ca o iapă albă ; dacă trece 
dealul, n-o mal vezi“, Şi dacă chiar cei săraci cu duhul, cărora 
este împărâţiea cerlurilor, s-a gindit la deșşăriăciunea vieţii, apol 
cei care af căutat cn dinadinsul să-l afle rostul, nu s-a putut 
împiedeca niciodată de a-şi pune întrebarea pe care şi-a pus-o 
Hamlet. Aşa, de exemplu, Eminescu în renumitul loc: „Se bate 
miezul nopţii în clopotul de-aramă şi somnul, vameş vieţii, nu 
vrea să-mi lee vamă. Pe că! bătute-adesea vrea moartea să mă 
poarte, s-asamăn întreolaltă vieaţă şi cu moarte; ci cumpăna gin- 
dirim şi azi nu se mai schimbă, căci între amindoiă stă neclin- 
tita limbă“, Şi încă ş-aii pus-o nu numal cu privire la aşa nu- 
mita în special de biologi vieață, ci la existenţa în general. Ce-l 
lumea aceasta? Talentul cel mare al lul Shakespeare, şi succesul 
extraordinar pe care l-a avut teatrul săi, aŭ făcut însă ca vorba 
lui, aşa cum el a exprimat-o, să devină proverbială, adecă să 
devină de doiiă ori banală. A fost insă un poet, care a exprimat 
cupetarea aceasta aproape in acelaş fel ca Shakespeare. Acel 
poet a fost Pindar, pythia VIII, 95: st 24 oer si Ze ee" ce 
ţi-l că este cineva? ce Di că nu-i? Vorba Grecului este numai 
mal concretă, adaptată la un individ, pecind acea a Inglezului 
este mai abstractă, exprimată prin cea mai generală noţiune 
posibilă, a fi. Este aşa de abstractă chiar vorba şekspiriană, 
încît mă îndoesc dacă o pricep foji care o pronunță, ba ep aş 
crede că vreun mare tragedian pe ici pe colea s-ar putea să 
declame cu mare succes pe a fi ori a nu fi, fără să priceapă el 
însuş ce-l acela, 


H 


2. Le style, c'est l'homme (Buffon, Discours sur le style”). 


J Sub această formă, Je style, c'est l'homme, este cunoscut 
proverbul de obiceiii. In realitate însă Buffon a zis Je style est 
de [homme même. lată pasajul: „Les ouvrages bien écrits se- 
` ront les seules qui passeront A la postërité, La quantité des con- 
naissances, la singularité des faits, la nouveauté même des dé- 
couvertes ne sont pas de sûrs garants de l'immortalité; si les 
ouvrages qui les contiennent ne roulent que sur de petits objets, 
s'ils sont écrits sans goût, sans noblesse et sans génie, ils pé- 


D a a 195 


Stilul este caracterul specific psihic (moral şi intelectual) 
prin care se deosebesc individele, clasele sociale, popoarele. El se 
manitestează prin acţiuni, dar mai ales prin vorbe şi prin urmare 
prin scris. Orice roman inglizesc vei ceti, vel găsi în el nenu- 
mărate scene de mincare şi de băutură. Oricare ar fi înpreju- 
rările, chiar cele maï penibile, tot găsesc personajele ocazita de 
A îmbuca ceva şi de a bea o picătură, maï ales de whisky. Cu 
cea mal mare complezenţă se detailează feliurile bucatelor şi ale 
băuturilor, chipul cum forfotese mincările prin tingiri, cum mi- 
rosă oaspeții aburul cu deliciu şi cum se răcoresc suflind in 
fundul ulctoarelor golite. Cu drept cuvint romanele lui Dickens, 
de pildă, s-ar putea considera ca scrieri aperitive. Este unul din 
caracterele specifice ale psihiculu! inglizesc, plăcerea de a minca 
şi a bea pe nică pe ceas*). Ce deosebire faţă de romanele fran- 
juzeşti | În aceste din urmă, chiar în acele ale lul Alexandre 
Dumas tatăl, care era un mare mincâi, de abia dacă se pome- 
neşte de vreo iahnie pe ici pe colea mal în detaliu, în colo, şi 
dacă se descriă ospeţe citeodată, autorul trece răpede asupra min- 
cărilor şi ajunge cu plăcere la orgiea finală. — In romanele ingli- 
zeşti nu se pomeneşte de adulter. Tot felul de scene interesante 
se povestesc pe tema iubirii, dar de adulter nu este vorba. Numai 
una din eroinele lu! Thackeray este adulteră, dar şi acela e o 
aventurieră şi pe jumătate franceză, căci mama d fusese o fran- 
ceză, cintăreaţă de cafe-concert. Să fie aceasta numai o afectare 
de ruşine exagerată, care a făcut pe uni! traducători inglezi ai 
lui Herodot să lese netraduse locurile scabroase din acest autor 
şi a scornit în limba ingleză vorba inexpressibles? Ori să 
fie chiar un fapt real, o reală neexistenţă a adulterului in Engli- 
tera? Ort aşa, ori aşa, avem a face cu o trăsătură specifică a 
psihicului inglizesc. Ce deosebire faţă de romanele franțuzeşti! 
Aici, din contra, adulterul este izvorul principal de emoții artis- 

„tice. Cu atita uşurinţă se petrece acest odios fapt, atit de ră- 
pede cel mai serioşi bărbaţi şi cele mai serioase fimei cad pradă 


riront, parce que les connaissances, les faits et les découvertes 
s'enlèvent aisément, se transportent, et nent même à ctre mis 
en oeuvre par des mains plus habiles. choses sont hors de 
l'homme; le style est de l'homme même.“ 

"H Eù îl consider din acest punct de videre, al plăcerii, al 
sensafieť, al sentimentului. Dacă-l consideri din alt punct de 
videre, acela al capacităţii de a îngurgita atita fără să se inbol- 
năvească cineva de stomah, apol e un caracter fizic. 


176 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


acestui defect moral, incit nu mă încumetez să vàd reflectindu-se 
caracterul psihic al poporului francez, ci văd în această procedare 
a romansierilor francezi o trăsătură specifică a psihicului bres/er. 
S-ar părea că poeţii francezi s-aŭ separat de restul naţiunii şi aŭ 
făcut un fel de castă, care-şi are gindurile eï aparte, cel puțin 
în ce priveşte vieața de familie. — laca un om de ştiinţă german. 
Tendinţa lul este de a face, ori el singur, ori în colaborare cu 
alţii, ceva colosal, Dacă-şi propune să facă un dicţionar al limbii 
latinești şi este nevoit să lucreze singur la dinsul, va aduna 
tot ce aŭ spus alți, va mai spune şi el cit va putea mai mult, 
va tipări don volume enorme cu litere diamant, şi va intitula 
Lotus opera Handwörterbuch, dictionar manual, ia acolo un dic- 
ționăraş. Pentru ca să scrie un dicţionar latinesc acum se cade 
insă, se asociează vre-o sută şi mai bine de jus şi culeg toată 
literatura latinească, da ştii toată, şi o citează toată în milioane 
şi milioane de citaţii, într-o operă colosală ca volum, ca micime 
de literă, ca mulțime de înțelesuri, ca mulţime de tat, pe care 
trebue să te urci cu scara şi să o citeşti cu microscopul. Şi 
ce limbă cea nemţească! In formă de ceapă. Membrele propo- 
ziției se încleştează aşa de tare între ele, că nu poți pricepe 
nimic pănă ce nu vei fi cetit cel din urmă membru, şi aceste 
membre sint citeodată aşa de multe, incit, cind ai ajuns la capăt, 
ai uitat începutul. Este muncă şi încordare şi tenacitate şi sub- 
ordonare şi... Schwertălligkeit. Ce deosebire faţă cu savantismul 
rominesc. La Romini autorul publică şase volume cu literă cicero, 
cu rindurile larg deosebite, cu mărginile late, o lucrare care, 
chiar cu garmond de s-ar tipări şi nu s-ar lăsa aşa late marginile 
şi aşa larg! spațiurile dintre linii, ar încăpea într-un volum! La 
noi, cu asemenea procedâri formale, se înjghebează un dicţionar, 
se publică din el o părticică, plină şi acefa de tot feliul de lu- 
cruri disparate, în trei volume, care sar putea reduce la o 
optime de volum, cind tiparul ar fi cel din dicționarele nemţeşti, 
şi se botează această şubredă lucrare, pe care Neamţul chiar 
gata dacă ar fi, ar numi-o Handwörterbuch, cu pomposul nume 
de magnum etymologicum. La noi cel dintiù lucru care-l face 
un autor noù este să-şi publice portretul, şi o mare parte din 
activitatea intelectuală şi-o pierd autorii, și mal vechi şi mai noi, 
cugetind asupra formatului şi copertei volumaşului ori broşurelei : 
se văd prin vitrinele librăriilor romineşti tot feliul de invenţii 
din punctul acesta de videre, nişte volume unde filele sint mal 


mult late decit înalte, parcă ar fi nişte caete de caligrafie 


"TS 


COINCIDENŢE 177 


altele la care tartașii strălucesc în tot feliul de culori, de desenuri, 
de mozaicuri, Acesta-l stilul rominesc! Dar n-aă avut Rominii 
totdeauna acest stil. Eraii oameni mai serioşi inainte de 1866. 
Vorba lui Eminescu, că noi işti de astăzi am fi niște epigoni, e 
foarte anevărară. Nol işti de astăzi, de sus pănă jos, n-avem nici 
pe un şfert seriozitatea Rominilor dinainte de 1866.—ŞI aşa 
aŭ popoarele stil şi breslele aŭ stil şi, mal ales, aŭ stil indivi- 
zii. Moi ales, pentrucă istoriile literare şi criticele literare, care 
sint doiiă ocupaţii omenești foarte răspindite şi întru citva co- 
mode, cu stilul indivizilor mat ales se ocupă. Negreşit că, după 
cum la fizic sint unii oameni cu mal pronunţate caractere 
specifice decit alții, după cum din punct de videre al fizicului 
există indivizi, a căror nesemnificativă fizionomie se repetă in mil 
de exemplare confundate, tot aşa la psihic sint indivizi cu mal 
vădite caractere specifice decit alţii. Dar, după cum este imposibil 
să existe doi indivizi identici fiziceşte, tot aşa nu pot exista doi 
indivizi identici din punct de videre al psihicului. Pentru acela 
vorba care se aude citeodată, că „cutare n-are stil“ *), este o 
vorbă absurdă. Aşa ceva este imposibil! 

Şi acum, ce ağ vrut să înțeleagă acel care, schimbind expre- 
siunea lui Buffon, aŭ răspindit proverbul „le style, c'est l'homme“ ? 
Foarte probabil acela ce am spus noi mal sus. Altceva ce eran 
să înțeleagă ? Dar straşnic de conciză vorbă, „le style, c'est 
l'homme“, şi care a putut pe mulți induce în eroare! Cine ştie 
ce şi-aii mai închipuit unii prin acest „le style, c'est l'homme" ! 
Mai ales dacă n-or fi avut lămurită pricepere despre însemnarea 
cuvintului stil şi vor fi înțeles prin acest cuvint numai felul cuvin- 
telor şi al propozițiilor, **) 


- -— 
) De pildă Buffon intr-un loc din Di : 
Les i n'ont point de style..." tei 12cH 
) in ce priveşte pe Buffon insuş, el a dat stilul 
tag sur le style definițiea următoare: „Le style aer e Zeg 
e? Ge 5 me er aia EE ses pensées“. Din această 
A m Şi din întregul conţinut al discursului sat 
constată că Buffon a restrins stilul numa! în ca wett al 
chipului cum cineva reu Cer 
şeşte să-și facă cunoscute stin? 
sg? mai clar ori mai obscur, mai cu unitate ori maj gara 
eet éi mai preciz, mai corect ori mai necorect (din punct de 
Be ei ormelor gramaticale), mai propriu ori mal Impropriu 
ke: rea bg Are ei vaze cuvintelor), mai frumos ori mai 
urit net videre al ritmului). Si acest i 
d ȘI aici iese la iveală caractere Zen ge pa Da 
enza numai din acest punct de videre psihicul, este tot una 


E 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 

A fost un om, care cu mult înainte de Buffon a spus acela ce 
a vrut să spună Buffon, dar a spus mai lămurit. Apollinaris Sido- 
nius (a trăit între anii 430—480 p. Chr.), Epistolae, VII, 18: ita 
mens patet in libro, velut vultus in speculo (intr-o carte se vede 
mintea scriitorului aşa de lămurit, precum se vede într-o oglindă 
figura omului). Teuffel, Geschichte der röm. Literatur, V ed., 1198. *) 

Şi după Apollinaris Sidoniusa mai fost un om, care înainte 
de Buffon a spus acelaş lucru ca şi acesta. Pe la anul 1235 trăia 
in Perpignan poetul evreii Jose! ben Chanan Ezobi, care în epi- 
talamul dedicat fiului săi Samuel spune următoarele (in tradu- 
cerea germană a lul Karpeles): „Achte auf einen guten Stil. Deine 
Gedichte müssen siebenfach gelăutert und besonders in deinen 
Briefen muss die Sprache rein und fliessend sein. An dem Stil 
wird der Mensch erkannt.“ Karpeles, Geschichte der jüdischen 
Literatur, pag. 716. „După stil se cunoaşte omul“ al lui Ezobi este 
aproape cuvint pe cuvint=— „le style, c'est l'homme“ al lui Buffon. 


3. Ajută-mă, Doamne! Dă din mini, Romine! Aşa zice 
proverbul rominesc, cum l-am auzit cü. La Zanne, ÎI, 234: Sca- 
pă-mă, Doamne! Dă din mini, Romine ! 

Acelaş lucru, într-o formă foarte asămănătoare, a spus 
Aeschyl în Persae 743: Bea andy tte amic, yò ei: ovânterat, 
cînd se pune omul cu tot dinadinsul la treabă, ajută şi dumnezei, 
Vezi Bernhardy, Grundriss der gr. Litteratur, ed. H. Du 201. 

lar un proverb spartan suna astfel: sàv yaipa sorptpovra Tăvy 
da aaen, cind rogi norocul să te ajute, să pul întiii mina la 
treabă. Plutarh, Instituta laconica 29. 


4. Cum îți aşterni, aşa dormi. Variante, precum şi cores- 
pondenţe din limbi străine vezi la Zanne, Il, 4 sqq. 


ca şi cum ar vroi să caraclerizeze cineva metalele numai după 
utate, plantele numai după mirosul florilor, corpurile animalelor 
numa! după coloarea părului, feţele omeneşti numai după pre- 
zenja negeilor ori a pistruilor, 
d | în întregime sună astfel: „Commendo igitur va- 
rios iudicio tuo nostri pectoris motus minime ignarus, quod ita 
mens pateat in libro velut vultus in speculo". 


COINCIDENȚE 179 


Plecind dela germanul Jeder ist seines GI 

citează A. Otto (Archiv DL 218) numeroase eg de oa 
latinești şi greceşti cu înțeles analog, între altele pe următoarele : 
sui cuique mores fingunt fortunum hominibus din Cornelius Ne- 
pos, Atticus, 11, 6, şi „sicut sapiens poeta dicit: suis ea Dor- 
tuna] cuique fingitur moribus", din Cicero, paradoxa, 5, 35 
Care este acel sapiens poeta, Otto nu spune, Acel înțelept pat 
ale càrul vorbe le-ai tradus exact Cornelius Nepos pi Cicero 
este Epicharmos, poetul dramatic siracusan din al V secol t 
Chr.: ô tpânoc àvðpómm Baton àyaðós, de è xal Kader Bee 
hardy, Grundriss der griechischen Litteratur, lu, 531. ; 


= 


5. Cu sufletul în gură. A fi 

i pe punctul de a-şi da 
Mute, vezi” la Zanne, Il, 440. Corespondente bla pn 
ulgar. vezi la Papahagi, Parallele Ausdrii i V 
Jahresbericht pag. 147. Rat AA 

Mihi anima in naso esse. Petronius 62 

. Este vorba 

pre un om care era să moară de frică atunci cind eg 
ring săi de drum, care era vircolac, dezbrăcindu-se şi aşe- 
zindu-şi hainele de-a lungul drumului. Cum că înțelesul este 
„era să mor de frică", se vede din întreaga propoziţie: mihi 
eem În naso esse, stabam tanquam mortuus. Otto, Archiv VI 

citează, alături cu vorba din Petronius, un loc din Aëtege 


ontica, apaäig 23 “pre Zunte à K 
teste Erwartung“, Apis Gëäaeg, şi dă înţelesul de „gespann= 


6. Omul 
Zanne, Il, 372, sfințeşte locul, nu locul pe om. Variante vezi la 
Exact acelaş lucru cu a 
proape acele rb 

pret aia e e te be tnt a 
Zwee, Plutarh, Apophihegmata laconica, A- 

magn . În Arhiv XII, 388 dă Eil 
cele spuse de Otto cu privire la /ocus ozana SE n 
următorul loc din Baeda Vita S. Cuthbe 
ter homo merito venerabilis 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


locus în cartea sa Sprichwörter, eŭ nu ştiu, poe N 
această carte (vezi cele spuse la pag. 159), Tar mg tem ër 
Otto publicate în Archiv n-am găsit, ori n-am putut gâsi, 
privitor la /ocus. 

= 


3 ochiă la slănină şi cu unul la făină. 

inr tot aşa Petronius 39: strabones, qui mr deng 
tant, lardum tollunt. Otto în Archiv IV, 350 ES? P ) 
bul latinesc s-ar fi raportind la invidioşi şi en age A Sg 
renţă cer lucrurile mai reapare ëng wc re mda 

ntru a susținea aceas 
erch ar fi însemnind şi invidios, ca pae eege e? 
cred că proverbul latinesc, ca şi cel aproape emisa, Ge se 
nu exprimă, ca şi acest din urmă, decit o vg ad A 
strabo în locul din Petronius este întrebuințat cu e e E 
priu de încrucişat, căci proverbul e apia penae r să 
e ce fel de oameni se 

See einer cu figurile zodiacului, de exemplu : „in 
zodiea scorpiei se nasc otrăvitorii şi asasinii ; în tege? 
torului şpanchii şi incrucişaţii, care se uită la oc D capac 
nina; în zodiea capricornulul nevoiaşii, cărora de pc d 
le cresc coarne; în zodiea vărsătorului crişmarii ` etc. re sige- 
tätor şi încrucişat asemânarea vine de acolo că acel ia E 
cu arcul (ca şi cel care ţinteşte cu puşca) inchide dee ES 
celălalt îl apropie mai tare de liniea mediană. Vezi Ar. Densuşianu, 
Rev. crit. liter. IV, 16. 


H 


8. Mulţi chemaţi, puțini aleşi, zoal map om art, Aber 


e heliea lui Mateiă 22, 14. 

=: ee deeg il are următorul proberb din poeziile orfice: 
modei pèv vapftuengéëpot, Saint Sé ta Pâna, mulţi poartă emer 
de narthex la sărbătorile lui Bacchus, dar inițiați in mistere 
acestor sărbători sint numa! cijiva. Bernhardy, Grundriss der gr. 
Litteratur, II, 440. 


D 


9. „Räul izbeşte pe cel ce la el pentru altul gindeşte 3 
răul ce altuia giîndim la noi se întoarce cind la el nicicum 


_COINOIDENŢE 181 


gindim ; cine la rele gindeşte, întită el le dobindeşte". Zanne, 
VIII, 512—513 (Golescu). Eü cunosc o altă formă a acestui 
proverb: cine face altula rââ, lui îşi face. (Compară „cine ce 
face lui îşi face“ Pann, Povestea vorbei, ed. Il, 115). 

Aproape cu aceleaș cuvinte ca în forma din urmă se pă 
seşte proverbul exprimat de Hesiod ` âc 2 ia vară rebyat, bip 
zariy Tran riet, la Plutarh, de sera numinis vindicta IX. 


10. /mbucătură mare să înghiți şi vorbă mare să na 
zici. Pann, Povestea vorbei, 6. 

Acest lucru îl inseamnă vorbele luy Trimalchio, Petronius 
69, care, dupâce în mod neruşinat s-a lăudat cătră oaspeţii săi, 
defaţă fiind propriea sa soţie şi o mulțime de sclavi, că, pecind 
era el însuş sclav, fusese amantul stăpinel sale, închee astfel: 
tace lingua, dabo panem. Friediaender traduce : „Aber still, Zunge! 
Du sollst auch Brod bekommen!“ Dar ce înțeles poate să fie 
acesta ? Proverbul latin nu este cuprins, după cit am putut con- 
stata, printre cele cercetate de Otto. 


Ka 


11. Cea maï bună fimee e acela despre care nu se aude 
nimic, nici de bine, nici de răă. d 


Această vorbă, pe care am auzit-o şi cetit-o des, dar pe 
care n-am găsit-o printre proverbele romineşti, am aflat-o întiiaş 
dată in Plutarh, mulierum virtutes, Snpeing, din Thucydides. 


12. „Dodă ceasuri şi numal muerea are bune, unul la 
aşternul şi cellalt cind întră în mormint, Zanne, VIII, 370. 

Această sentință a lui Golescu, care nu-i un proverb ro- 
minesc, este o traducere a doiă versuri cunoscute ale lui Hip- 


ponax: EN Guitar mande dan Dësen, Bess "ant oe ăupioy 
vetrei. 


D 


13. Nu te amesteca unde nu-ți fierbe oala. 
Acelaş înțeles il aù vorbele bonum tuum concoguas din 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Petronius 75. Trimalchio anume, pentrucă sărutase la masă, bat 
fiind, pe un tinăr şi frumos sclav, a fost ocărit de soțiea lui, For- 
tunata, care şi ea era bată, şi numit decătră dinsa cine. Dupăce i-a 
zvirlit atunci Trimalchio cu un pahar în cap şi a bajocorit-o şi el 
in tot fefiul, T-a spus la urmă vorbele bonum tuum concoquas, 
adecă nu te amesteca unde nu-ți jerbe oala. Friedlaender traduce ` 
„ich rathe dir ganz still auszuessen, was du dir eingebrockt hast", 
şi dă explicaţiea următoare: „bonum tuum ist ironisch zu fassen : 
suche mit dem Schlimmen, was du dir zugezogen hast (meinem 
Zorn) so gut fertig zu werden als du kannst (Also wie tibi quod 
intristi, exedendum est. Otto Sprichwörter interere)". Proverbul la 
care trimete Friedlaender este cercetat de Otto in Archiv IV, 347. 
Altceva însă este fibi quod intristi, exedendum est, trebue să mi- 
ninci ce Hai dumicat, şi altceva bonum tuum COncoguas, flerbe-ți 
al tăi, fierbe-ţi ce-i al tăi, flerbe-ţi bucatele tale. 


14. Singur nu ştie ce are. Despre un om bogat tare. 
Exact aşa Petronius 37: ipse nescit quid habeat. 


+ 


15. Are de unde. Despre un om cu stare, căruia îi dă mina. 
Tocmai aşa Petronius 45: habet unde. 


16. Frumoasă poamă ! Taca o poamă ! Ce mai poamă ! Ironic 
despre un om defectuos moralmente. 

Tot aşa Petronius 57: bellum pomum ! Vezi Ar. Densuşianu, 
Rev. crit. liter. IV, 17. 


17. A fi om între oameni. N-am putut găsi in Zanne acest 
proverb, Dar e foarte obişnuit la Romini, Inseamnă a fi în rind 
cu lumea, a ocupa o poziţie onorabilă in societate. 

Intocmai aşa Petronius 39, 57, 74: qui me hominem inter 
homines voluit esse ; homo inter homines sum ; illam hominem 
inter homines feci. Vezi Ar. Densuşianu, lstor. limb. rom. ed. Il, 33. 


COINCIDENȚE 183 


K 


18. A umbla cu capul descoperit. N-am putut găsi în Zanne 
acest proverb. Eu il cunosc însă, l-am auzit. Inseamnă că nu-i 
este frică cuiva că i s-ar putea imputa vreo faptă ruşinoasă. 

Tot aşa Petronius 57: capite aperto ambulo. 


+ 


19. A zvirii pe girlă. Se zice despre o faptă fără folos, 
despre o faptă zădarnică, mai ales despre o cheltuială zădarnică 
şi o binefacete fără niciun rezultat. 

Tot aşa Petronius 42: neminem nihil boni facere oportet, 
aeque est enim ac si in puteum conicias, nimeni nu trebue să 
facă niciun bine, căci este ca şi cum ai arunca în puț. S-a fi 
zicind poate in romineşte şi a zvirii, a arunca în puf. In Zanne 
n-am găsit nimic, măcară a zvirii pe giriă este o vorbă foarte 
obişnuită, cel puţin în Moldova. Otto în Archiv IV, 25 citează, 
alături cu locul din Petronius, Horatiu sat. H. 3, 242: qui sanior 
ac si illud in rapidum flavium iaciatve (als citat in loc de iace- 
retve] cloacam ? Vezi Ar. Densuşianu, Rev. crit. liter, IV, 16. 


20. A măsura banii cu dimiriiea. Zanne, V, 71. Despre un 
om bogat tare. 

Tot aşa Petronius 37: nummos modio metitur. Otto în 
Archiv VI, 53 citează, pe lingă locul din Petronius, altele ana- 
loage din Plaut, Cicero, Horatiu, apoi proverbul grec carăspun- 
zător usâiuwmp ăzaperpetv ăpțbptov din Xenophon şi Lucian. 


21. Bate soo, ca să priceapă Jong, Răspindit proverb şi 
în alte limbi. Vezi Zanne, l, 649. 

Aproape tot aşa Petronius 45: gui asinum non potest, stra- 
tum caedit. Vezi Ar, Densuşianu, Rev. crit. liter. IV, 17. 


+ 


22, Toarnă cu cofa, toarnă cu donifa, toarnă cu gäleata, 


18: VIAŢA ROMINEASCĂ 


ploiă cu găleata. Despre v ploae mare, Zanne, 1,121, 146, 154. 

Petronius 44: urceatim plovebat. Compară fr. A pleut d 
seaux., Friediaender Petronius pag. 241 citează ital. piovere 
a orci. 


23. Ud ca un şoarece. N-am găsit acest proverb în Zanne, 
dar ep l-am auzit. 2 

Tot aşa Petronius 44: udi tanquam mures. Vezi Ar. Den- 
suşianu, Istor- limb. rom. ed. II, 33. 


24. Minä pe mină spală ori Minä pe mină spală şi amin- 
doüä obrazul. Zanne, ll, 235, A , 

Tot aşu Petronius 46, şi cu acelaş inţeles ca in rominește 
că adecă oamenii trebuesc să se indatorească între dingh, manus 
manum lavat. Proverb răspindit. Corespondenţe din limbi străine 
dă Zanne loc. cit. Corespondenţe din limba grecă (Epicharm, Me- 
nandru) dă Otto în Archiv, VI, 321, 


25. Cum e sluga, şi stăpinul. Zanne, IV, 600. Proverb rás- 
pindit. Corespondenţe din limb! străine dă Zanne loc, cit. 

Tot astfel Petronius 58: qualis dominus, talis et servas. 
Otto in Archiv V, 381 dă corespondentul grec cum e stãpina, 
aşa-I şi cãjeaŭa, dagep ý Zëagsceg, tola yi nbw. 


D 


26. A-şi sculpa în sin. lată explicarea care se dă în Zanne, 
H 725: „Adecă să ne ferim de vorbe mari, că ne bagă în pti- 
mejdie, ca cel ce-şi scuipă în sin, ca să nu se deoache (Go- 
lescu). — Semne prin care se feresc oamenii de puterea şi influ- 
ința necuratului. Deci, de un om răi, de o faptă rea, DH cruce 


şi scuipă-ţi în sin“. După cit ştiă eù, îşi scuipă Rominul în sin, ela 


cind se sparie de ceva. 

Printre alte vorbe de ocară pe care le-a spus Trimalchio 
Fortunatei (vezi mai sus No. 13) ai fost şi acestea: „Ce? Nu-şi 
mal aduce aminte cintăreața publică? Doar am ridicat-o dela 
taraba robilor şi am făcut-o om între oameni. Acum se umflă ca 


COINCIDENŢE 185 


broască şi nu-și scuipă-n sin (et in sinum suum non spuit). Buş- 
tean, nu Dmee Ir Petronius 74. In Archiv V, 5 Otto citează locul 
din Plinius naturalis historia 28, 35: „Cind dorim ceva mai deo- 
sebit, cerem ertare dela zei sculpindu-ne în sin”, şi proverbul 
grec siç zóna) ob scher, întrebuințat cind cineva prin aroganţa sa 
işi atrăgea miniea zeilor. Vezi Ar. Densuşianu, Rev. crit. liter. IV, 20, 


27. Cine plodat. Se consideră ca tip de infâţoşare umilită, 
Zanne, J, 385. 

Cu acelaş 'ințeles volpis uda in Petronius 58. Friedlaender 
Petronius pag. 278 citează german begossener Hund, gebadete 
Katze, francez poule mouillée. 


+ 


28. Cind vrea Dumnezeŭğ să plardă pe om, iï ïa întită 
mintea, Acest proverb nu se găsește în Zanne, dar eŭ l-am 
auzit. 

Aproape acelaş lucru spune Aeschyl intr-un fragment din 
Niobe (fragm, 163 în ediţiea lui Gottfried Hermann): sc pëy 
aitia pòst PBpotois, Loan varan Zens rauri Phs cind vrea 
dumnezeii cu tot dinadinsul să nenorocească o casă, face maï 
intii pe oameni să între într-un păcat. Vezi Bernhardy, Grund- 
riss der gr. Litteratur, lin 204. Otto în Archiv III, 220, vorbind 
de proverbul privitor la fortuna al lui Publilius Syrus stultum 
facit fortuna quem vult perdere, zice: „Ideea aceasta provine din 
grecește, may ZS" ó Zainar: âvăpi map, xarà, thv vody ăfiheatțe mpi, 
o Arohsbszat [cind Dumnezeii vrea'să facă răi culva, îi vatămă 
întiiă mintea]. Otto spune câ proverbul grec se găseşte în frag- 
mentul unui tragic (care 2171 


c. COMPARAȚII ŞI IMAGINII POETICE 


Se ştie din zvon public că Aron Densuşianu socotia pe Emi- 
nescu drept prost poet. Dar numai din zvon public, căci locu- 
rile unde şi-a manifestat Aron Densuşianu părerile sale ap fost 


*) Din contra, „cind îl trimete dumnezea omului vreun bine, Îi răneşte 
întilă inima". Pindar, fragmentul B8 din edițica Christ, 


188 VIAȚA ROMINEASCĂ 


un volum, puţin cetit, Cercetări literare, laşi 1887, şi o revistă, 
incă mai puţin cetită, Revista critică-literară, laşi, Maiti-luniu 
1894. Astăzi şi volumul şi revista sint aşa de complect uitate, 
incit cred că fac un servicu publicului rominesc, dacă reproduc 
părerile lui Aron Densuşianu, In volum Aron Densuşianu face 
mal mult critica luf Alexăndri (critică nefavorabilă, căci şi pe 
Alexăndri nu-l putea suferi), ridică în slava cerului pe Andrei 
Mureşanu şi pe D. Bolintineanu, şi polemizează cu d-l Maiorescu, 
pe care-l numeşte pe scurt pag, 88 „sarbăd la gust şi timpit la 
judecată“. Despre Eminescu pomeneşte în treacăt, fără să-l nu- 
mească, la pag. 359 şi 377, unde citează ca modele de poezie 
proastă imaginea din Călin: „Pe cuptorul uns cu humă şi pe 
coşcovii păreţi zugrăvit-a c-un cărbune copilaşul cel istej purce- 
luşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labă, cum mai bine i 
se şede unui purceluş de treabă“, şi poeziea din Sărmanul Dio- 
nis „Uh, ce frig!... Imi văd suflarea, şi căciula cea de oae pe 
urechi am tras-o zdravăn, lar de coate nici că-mi pasă, Ca ți- 
ganul care bagă degetul prin rara casă de năvod, cu-a mele 
coate eù cerc vremea de se-nmoae. Pie, Critica lu! Aron Den- 
suşianu asupra acestor bucăţi se rezumă In următoarele vorbe 
pag. 378: „Astfel de limbă, astfel de idei şi astfel de estetică, 
poezie şi morală, se substrag dela orice comentariu. Toate a- 
ceste aberajiuni sint feţii d-lui Maiorescu“. In revista critică-li- 
terară a consacrat însă Aron Densuşianu un întreg articul lui 
Eminescu, intitulat „Literatura bolnavă“. lată citeva din aprecieri: 
„Ori cite literaturi cunoaştem şi noi, nu ni s-a întimplut însă să 
dăm peste vreun scriitor de un renume oarecare, in ale cărui 
scrieri să domneassă atita incoherență, dezordine şi conluziune, 
ca în poeziile lui M, Eminescu. ..[Ele] se prezintă numai ca o 
înodare de strofe întimplătoare. Pentru acela piesele sale le poți 
lungi cît vrel şi poţi să le scurtezi după capriciu, sai poţi să 
scoţi dela mijloc strofe, fără ca să se simtă vreo lipsă. Luaţi 
de exemplu Floare albastră, Te duci, Lasă-ţi lumea ta uitată, O 
rămil, Inger şi demon, Satira |, Călin, Strigoii, Luceafărul. La 
toate le lipseşte cu desăvirşire concepțiunea clară, dezvoltarea 
limpede şi proporționată; toate se incurcă în o sumă de fraze 
oțioase, tresărituri de logică şi contraziceri, toate sint rupte şi 
invălmăşite, încit în general, după ce le-ai cet, nu-ţi rămine în 
minte nicto idee clară, nicio acţiune limpede, ci un vuet de cu- 
vinte, bun numai pentru urechile celor ce nu cugetă cind cetesc... 
In satira sai scrisoarea III, pentruca să ajungă la o tiradă de 


COINCIDENTE 187 
actualitate, nu incepe mal departe decit numai dela intemeetorul 
împărăție! turceşti, şi pentru ca să-şi facă o punte, înhaţă pe bă- 
trinul Mircea şi apoi dela el sare de-a dreptul la grecotel şi bul- 
găroi, Piesa nu-i nici măcar cusută cu aţă... În piesa Strigoii în 
deşert te vei întreba de ce poetul işi la de subiect pe un Arald, 
stăpin peste Avari, şi care Arald mai are defectul de a nu fi 
existat niclodată. Pentru ce zice că-i stăpin peste Avari, cind nu 
se vede absolut nicio necesitate pentru aceasta ? Ce nalba caută 
Zamolxe, zeul Dacilor, pe timpul Avarilor? De ce logodnica 
moare? De ce el sint strigoi şi de ce aceşti strigoi sint Avari? 
De ce l-a pus într-un timp şi la un popor, care nu impoartă de 
loc, şi nici nu ştim dacă credeai în strigoi? De ce nu a luat 
strigoii din credințele şi inprejurârile noastre? Ce caută magul? 
De ce aleargă [nu magul!], de ce în urmă înceată cavalcada lor ? 
La toate acestea nu afli niciun răspuns, nici poți scoate vrun fir 
conducător din biiguiala şi invălmăşala de fraze, cu care poetul 
indoapă ca pe o giscă o biată coală întreagă. Toate acestea insă 


“le-a întrecut Luceafărul. Toată piesa este o biiguială, nu se poate 


mai isterică. Niciun rost de acţiune, nicio dezvoltare firească de 
idei şi sentimente, totul o dirdiire lungă de aceleaş stihuri, de 
aceleaş idei, care adeseori se bat în capete, din care ridicăm nu- 
mai vreo citeva: «Şi cind în pat se-ntinde drept copila să se 
culce, i-atinge minele pe piept, i-nchide gura dulce, şi din oglindă 
luminiş pe trupui se revarsă, pe ochii mari, bătind închişi, pe 
fața ei întoarsă. Ea îl privia cu un suris, el tremura-n oglindă», 
Va să zică ea era cu ochii închişi, er cu faţa întoarsă şi totuş 
privia la luceafăr şi-i suridea ! In fine cum se face de în strofa 
dintitii luceafărul o atinge pe fată, lar numai decit în a doän zice 
că se răsfringe din oglindă? Şi oare luceatărul are raze atit de 
puternice să străbată prin fereastă, ba încă să se mai răsfringă 
şi în oglindă ?... Puterea arhitectonică este dată numai spiritelor 
adinci şi luminoase, Ea poate fi mai mare sali mai mică după 
gradul de intensitate a intelectului, dar nu poate fi substitultă cu 
haosul, cum se află în realitate în poeziile lui Eminescu. Şi ceia 
ce este mai grav, acest haos il aflăm inlocuind nu numal organismul 
natural arhitectonic, ce ar trebui să-l aibă fiecare piesă în totali- 
tatea el, ci el domină adeseori şi strofa şi chiar versurile singu- 
ratice. Să luăm citeva exemple: «Şi dacă ramuri bat în geam şi 
se cutremur plopii, e ca în minte să te am şi-ncet să te apropii. 
Şi dacă stele bat în lac, adincu-i luminindu-l, e ca durerea mea 
s-o-mpac înseninindu-mi! gindul. Şi dacă norii deşi se duc, de 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ese-n luciu luna, e ca aminte să-mi aduc de tine-n totdeauna». 
In fiecare din aceste strofe cele cite doŭă versuri din urmă, che- 
mate a implini înțelesul celorlalte două versuri dintii, nu stan 
absolut în nicio legătură unele cu altele, căci dacă ramuri bat 
în geam şi se cutremur plopii, de unde poate urma de aici că 
aceasta se întimplă «ca-n minte să te am şi-ncet să te apropii» ? 
Tot aşa şi celelalte doiiă strofe. Curate absurdităţi !... Floare al- 
bastră, toată o sforțare copilărească. Cuvinte zbirniitoare, ce nu 
'spun nimic, plus contraziceri, repetiţii şi legături bizare de cu- 
vinte. lar în următoarea piesă de şase versuri numai cele două 
versuri dintii ap un înţeles, încolo — pustiul. Ea sună: «Se bate 
miezul nopții în clopotul de-aramă, şi somnul, vameş vieţii, nu 
vrea să-mi ice vamă. Pe câ! bâtute-adesea vrea moartea să mă 
poarte, s-asamăn întreolaltă vieaţă şi cu moarte. Ci cumpâna gin- 
diri-mi şi az! nu se mai schimbă, căci între amindoiiă stă ne- 
clint ta limbă» *). Inceputul scrisorii | sună: «Cind cu gene oste- 
nite sara suflu-n luminare, doar ceasornicul urmează lunga tim- 
pului cărare; căci perdelele-ntr-o parte cînd le dai, şi în odae 
luna varsă peste toate voluptoasa el văpae, ea din noaptea amin- 
tiri o vecie-ntreagă scoate de dureri, pe care însă le simţim ca-n 
vis pe toate. Lună tu, stâpina mării, pe a lumii boltă luneci, şi 
gindirilor dind viaţă suferinţile întuneci». Coniuz şi fără legătură, 
cu versuri de simplă umplutură, unde ar fi ceva de înțeles se 
contrazice, căci întiiii zice că luna scoate din noaptea amintirii o 
vecie întreagă de dureri, şi îndată apoi adaugă contrariul, că su- 
ferințile le întunecă, ca şi cind durerile şi suferinţile n-ar fi tot 
una... Această lipsă de coeziune în cugetare, aceste ticlueli de cu- 
vinte sunătoare fără înțeles, aceste rime ce pocnesc ca beşicile 
de săpun fără să lase nimic în urma lor, sint toate signatura spi- 
ritului deranjat... S-a făcut caz din Venere şi Madonă, ca o plesă 
unde frumuseța şi amorul se crede că se ridică la ideal. A tre- 
buit o literatură fără judecată, ca la nof, ca o asemenea piesă, 
nulă ca formă şi scandal ca fond, să treacă drept cela ce o poate 
considera numai lipsa totală de judecată... Amorul şi fimeea [la 


*) Aici nu mă pot impiedeca de a observa că pustii a fost 
în capul lui Aron Densuşianu, nu in al lui Eminescu. Eminescu 
a exprimat numai în mod poetic acela ce în mod ştiinţific a ex- 
primat Shakespeare prin „a fi, oi a nu fi”. Eminescu şi-a inchi- 
ei vieaţa şi moartea în cumpănă cu exact acelaş greutale, cu 

mba cumpenei (trutina, Ziingelchen an der Wage, languette) ne- 
clintită la mijloc. 


me 


COINCIDENȚTE 


Eminescu} nu prezintă alte calități decit carnea, Te mai afli oare 
aici în templul muzelor, or! în bordel? In această abrutizare este 
fără îndoială a se câuta succesul nemeritat şi prin urmare tre- 
cător al unor asemenea poezii... In această tiradă nu vorbeşte pe- 
simismul, ci năcazul scriitorului faţă cu favoriţi! guvernului, care 
huzuriaă în seul ţării, pe cind el trebuia să stee de-o parte... 
Scriitorul nostru, pe lingă boalele fizice şi morale, mal avea încă 
şo altă boală, care-l făcea să nu se poată împăca cu lumea. El 
nu-şi cîştigase drepturi la o anume carieră şi nici nu-l plăcea o 
anume carieră. Aceasta fără îndolală il rodea. Această durere cu 
totul subiectivă el şi-o vărsa şi asupra lumii... Poetul, pelingă 
lipsa totală de putere arhitectonică, este totodată foarte sărac în 
idei şi situaţiuni de detaiii... Toate poeziile erotice ale lui Emi- 
nescu sint un reflex slab şi monoton al liricei erotice a lui Heine. 
Poetul nostru nu se inspiră din propriile lul sentimente, ci în 
sufletul lui se reflectă sentimentele din modelul săii şi incepe şi 
el a traduce în cuvinte aceste reflexe... Pentru ce toate plesele, 
aşa zise lirice, sint nelămurite, încurcate, pline de fraze goale, 
strofe nelogice, contraziceri fâră legătură cu celelalte părți, ab- 
surde chiar ? Pelingă defectele psihice, poetului îl lipseşte ideea, 
sentimentul şi prin urmare entusiasmul propriu, Ideea nu tese 
din imaginaţia lui, sentimentul nu creşte din inima lui, prin ur- 
mare el se află în absolută neputinţă de a produce un tot or- 
ganic, el nu ne poate da o plantă crescută din propriul săi te- 
ren, ci, ca să ne poată da un simulacru de plantă, ia rădăcina 
de ici, trunchiul de colea, ramurile din alt loc, frunzele, florile le 
piguleşte de pe unde poate, şi se pune să alcătuiască din toate 
o plantă... Poetul nostru, făcindu-se sclavul fără voinţă al unui 
poet străin, a imprumutat nu numai ideile, dar şi lumea fizică in 
care trăia ace] poet străin. Pentru acela amantele poetului nostru 
sint toate întocma! ca ale lui Heine, blonde, apatice, faja pală, 
sarbădă, străvezii ca ceara, părul lung bălaiă, othil albaştri, răci, 
sai, cum zice Rominul, ochi de lapte acru... Satira întiia începe 
cu luna, predilecţiunea lul şi a tuturor poeţilor începători, şi du- 
păce vorbeşte numai cu ea vreo 20 de versuri, trece apoi fără 
legătură la haos, pentruca să spună că totul este nimic, că lu- 
mea-i o clipă suspendată, ştiinţa o umbră de gindire, gioriea o 
minciună şi închee larăş cu o lungă tiradă la lună... Satira a 
treia este o curiozitate, ca să nu zicem ceva mai mult... Ce sa- 
tiră o mai fi şi a patra, eù nu ştii, larăş începe cu pirdainica 
de lună, urmează ant iarâş inevitabilul amor cu tot tacimul săi 


190 VIAŢA ROMÎNEASCA 


eeh 


tocit: lac, luntre, flori de telă, balcon şi ghitară, inbrăţişări, etc., 
apoi iarăş o tiradă de lună... Ce aflăm in toate aşa numitele sa- 
tire? Idei nu sint mai de loc... Sărăcie de limbă, repetiţii, umplu- 
turi, rime sărace saă silite şi stileite, şi expresiuni cînd inflate, 
cind comune şi nepoetice, epitete bizare sai stingace, versuri 
şchloape, aspre şi cacofoane, stilciri gramaticale, etc... Rimele foarte 
adese ori sint sărace, anemice, false... Int-un mic volum, cu 71 de 
piese, în care o mare parte de versuri sint nerimate, a mai intilni 
şi un rol de cele mal elementare greşeli [de rimă], care nu se per- 
mit nici chiar în exerciţiile şcolarilor, este tot ce poate fi mal sin- 
gular într-o carte care se bucură de admiratori,— aceasta Însă pri- 
veşte numai gustul lor şi autorul nu este întru mimic de vină, in- 
tocmai ca negustorul, care-şi află clienţi şi pentru marfă proastă“. 


Da prost poet Eminescu acesta! Şi va să zică laca cea 
admirat şi admiră Încă atita lume în ţara rominească! laca cine 
a fâcut şcoală! laca cine a trecut drept cel mal mare poet al 
Rominilor| Am avut noroc de Aron Densuşianu că ne-a des- 
chis ochii. Păcat numai că nu l-a ascultat nimeni. Şi nu numai 
că a vrut să ne deschidă ochii, bietul om, dar a publicat şi poe- 
zii model, ca să ne arăte prin comparaţie deosebirea dintre ne- 
vredniciea bilguelelor lui Eminescu şi adevărata poezie. Chiar 
în numărul de lulu şi Aŭgust 1894 al revistei sale a publicat 
capo d'opera „Mănăstirea risipită", din care dap citeva strofe: 
„Colo sus la mănăstire, sub stejarul râmurat, un părinte în psal- 
tire cetla versul minunat: „celui ce lumea org mil de ani îl păr 
o zi».—lar prin arbori deodată dulce cintec răsuna, păsăruică mi- 
nunată printre crengi cintind sâria, şi părintele uimit p-al ei cin- 
tec a pornit. — Şi zburind din ram în ramuri pasărea se tot du- 
cea, şi lăsind psaltiri şi hamuri sfiniu-n urmă-i se ţinea, şi s-a 
dus, s-a dus, s-a dus, până-n codri a apus“. lar in numărul 
din lanuar 1895 a apărut capo d'opera „Călărețul“: „„N-auzi caii 
nechezind ? Nu vezi cum în cimp se string ? Nu vezi spade ful- 
gerind ? Rap, rap, rap şi zing, zing, zing! — lată cimpul s-a-nco- 
drit, stan ca brazi! negri-n cring, sînul foc, piept oţelit! Rap, 
rap, rap şi zing, zing, zing ! — Cornul sună, tofi năvală ! Cimpi-n 
nor de praf se-ncing, prin nori fulgeră cea pală! Rap, rap, rap 
şi zing, zing, zing ! — Cine fug mincind pămintul? Cei duşmani, 
ai noştrii string, şi pe urma lor ca vintul rap, rap, rap şi zing, 
zing, zing!“ Aşa poezii înţeleg şi ep, Dar parcă le-a cetit ci- 
neyva? Tot pe atunci a publicat Aron Densuşianu şi renumitele 


COINOCIDENŢE 191 


sale Hore oțelite, București, 1892, tipografiea Carol Göbl, cu ver- 
suri entusiaste ca: „Cui în pace viațaï place, vin s-aşează în 
mormint ; cine mişcă, prinde, pişcă, şi din cer şi din påmint“; cu 
efecte de ritmu ca: „singele clocote, inima sbocote, hurra prin 
fum tz: cu efecte de accent ca: „şi mi-a pus şi ici în sin trei 
suflâte de Romin“. 


Intre Eminescu totuş, oricit este el de prost poet, şi între 
cei mai mari poeţi ai lumi! am găsit nişte coincidenţe, pe care le 
înşir ma) la vale. Citaţiile din Eminescu le Lg după ediţiea Il din 
editura Socec, Bucureşti, 1885. 

Lună tu, stăpina mării... Eminescu, satira I, pag. 236. 

“Tot aşa Shakespeare, Visul unei nopți de vară, actul H. 
scena Il, Titania a treia vorbire: lana, stăpina valurilor, the moon, 
the governess of floods. 


Must! de-o zi pe-o lume mică, de se măsură cu cotul, în 
acea nemărginire ne-nvălim, uitind cu lotul cum că lumea asta- 
ntreagă e o clipă suspendată. Satira |, pag. 238. 

Simonide, ed. Brunck, fragmentul 117: să yika xal că niert 
žm ost tis, miile şi zecile do mii de ant sint numal un punct. 
Vezi Bernhardy, Grundriss der gr. Litteratur, Il, 705. 


» 


Vremea trece, vremea vine, toate-s vechi şi noăă toate ; 
ce e răă şi ce e bine, tu te-ntreabă şi socoate. Nu spera şi en 
of teamă, ce e val ca valul trece ; de te-ndeamnă, de te chiamă, 
tu rămil la toate rece. Glossa, pag. 143. 

Simonide, ed. Brunck, fragmentul 118: zaiţ=iw èv ep Biy xat 
zen pnåèv zis oxondâţsw, la vieața în glumă şi nu te pasiona 
pentru nimic. Vezi Bernhardy, Grundriss der gr. Litteratur, II, 705. 


+ 


Astfel intr-a veșniciel noapte pururea adincă avem clipa, 
avem raza care tot mal ține incă. Cum s-o stinge, totul piere 
ca o umbră-n întuneric, căci e vis al neființel universul cel hi- 
meric. Satira |, pag. 239. 

Pindar, pythia VIII, 95: âzâuepor: ti Bé erg; ri dc ste; owās 
îvap Ăvbpeuzos, WA Bea alpha Zrénboeeoe Dä, daumpv piros Eres- 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e ăvăgăv wal peiros alb. Vieaja noastră jine numai o zi. Ce 
ţi-l că este cineva? Ce ţi-l că nu-l? Omul este visul une! umbre. 
Numa] cind vine o rază dată de dumnezeii, are loc lumina şi 
vieata cea dulce a omului. Vezi Bernhardy, Grundriss der gr. 
Litteratur, II, 722. 

Sophocles Aias 125: Zeg "äech pâc oëäfy das ho Six 
sido”, Boot esp Gipsy, D mobpry axtây. Văd ep că noi toți dp 
trăim nu sintem alt ceva decit nişte imagini inşelătoare, nişte um- 
bre deşerte. 


lar colo bătriuul dascal, cu-a lui haină roasă-n coate, în- 
tr-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate... Intr-o clipă-l 
poartă gindul îndărăt cu mil de veacuri, la-nceput, pe cind fi- 
ință nu era, nici neființă... In prezent cugetătorul nu-şi opreşte 
a sa minte, ci-ntr-o clipă gindu-l duce mil de veacuri înainte. 
Soarele, ce azi e mindru, el il vede trist şi roş, cum se-nchide 
ca o rană printre nori întunecoşi, cum planeții toți îngheaţă și 
s-asviri rebeli în spaț.,, Satira |, pag. 237. 

Pindar la Platon Theaitetos, 173, D: të Btvora, air 
măvca Zrraanëug onp mai piëty, ăripăoaoa Sauer pipera ară 
[ivdapoy, ză ep äs dxâvepihe aal tà îzizsda yewyetpodoa, obpavod ts 
Zeep ăatpovonobaa, aal zasay Säurg Zb ăpeovonăvn, wiv Čvrwv Énás- 
son Zen, sie zën èyyòs 0bătv ari owpamihetaa. Mintea, socotind 
aceste lucruri mici şi desprețuindu-le, se poartă în toate părțile, 
cum zice“ Pindar, măsurind cele dedesuptul pămîntului şi dene pă- 
mint, şi numărind stelele cerului, şi cercetind firea tuturor lucrurilor 
din univers, fără a se opri la niclun lucru de lingă dinsa. Vezi 
Bernhardy, Grundriss der gr. Litteratur, II, 722. 


Poeziea lui Eminescu Epigonii cuprinde mal numai o listă 
de poeţi romini, în care fiecare poet este caracterizat prin citeva 
cuvinte, printr-un vers ori prin citeva versuri: „Cichindeal gură 
de aur, Mumulean glas de durere, Prale firea cea întoarsă, Da- 
miil cel trist şi mie, Văcărescu cintind dulce a iubirii primăvară, 
Cantemir croind la planuri din cuțite şi pahară, Beldiman vestind 
în stihuri de războlul inimic, Lira de argint Sihleanu, Donici cuib 
de-nţelepciune, etc.” 

Ovidiu în Ex Ponto cartea IV epistola XVI acelaş lucru face. 
Epistola aceasta a lui Ovidiu este mai numai o listă de poeţi ca- 


COINCIDENŢE 193 
racterizaji prin citeva cuvinte: «Rabirius cu gură răsunătoare ; 
Macer, cintăreţul războiului troian; Carus, care prin laudele aduse 
lut Hercule ar fi supărat pe Juno, dacă n-ar fi fost Hercule gine- 
rele aceşiei zeițe; Severus, care a dăruit Latiului tragedii cu per- 
soane regeşti ; cei do! Priscus; Numa cel fin ; etc.“ 

Dar este mare deosebire între poeziea lu! Eminescu şi acea 
a lui Ovidiu din doiiă puncte de videre. Mat întîi caracteriză- 
rile lui Ovidiu sint aşa de seci și lipsite nu numai de orice avint 
poetic, ci de multe ori chiar şi de orice precizie în gindire, incit 
această epistolă din Ex Ponto este poate cea maï sarbâdă şi maï 
proastă din toate poeziile mult celebratului şi puţin cetitului poet. 
Din contra bucata lui Eminescu e plină de foc şi de entusiasm, 
lar caracterizările sint făcute prin imagini poetice frumoase şi gra- 
țioase, ori prin epitete clare şi juste (gură de aur; liră de ar- 


_ gint; Murăşan scutură lanțul cu-a lut voace ruginită, rupe coarde 


de aramă cu o mină amorțită ; etc. Daniil cel trist şi mic [aṣa 
era într-adevăr bietul Daniil Scavinschi] ; etc.). Apoi punctul de 
videre din care se pune Ovidiu (acea poziție faţă cu lumea de 
care nu se poate dispensa poetul, pe care el, Ovidiu, o are) este 
acel obişnuit al acelui poet, dorința de a se amuza şi de a face 
pe alţii să se. amuzeze, indiferență complectă faţă de rostul moral 
al vieţii omenești, zeflemea şi cinism, lar cind a perdut, prin mi- 
niea luf Augustus, circul, teatrele, ospejele şi intrigile de alcov, 
milă asupra luy însuş, şi milogeală şi linguşire pelingă cei puter- 
nici. Pentru aceia şi în epistola Ex Ponto, despre care ne este 
vorba, nu se găseşte decit un vers frumos, acela unde se spune 
că n-a mai rămas in poet un singur loc unde să i se poată face 
o noñå rană: non habet in nobis iam nova plaga locum, La Emi- 
nescu, din contra, punctul de videre, cel obişnuit al poetului aces- 
tuia, este impersonal, obiectiv şi simpatic, poetul nu-i zeflemist 
(pentru acela nici nu La plăcut cercul junimii, unde zeflemeada 
trecea drept mult spirit), ci ia lucrurile în serios şi le pune be 
inimă, tinjeşte după o lume mai bună, pe care și-o inchipueşte tot- 
deauna (după mine pe nedrept) în trecut, şi sufere din cauza rău- 
tăţilor prezentului, — nu din cauza nevoilor proprii, câci degeaba 
birfeşte neputinciosul şi invidiosul Aron Densuşianu, Eminescu a 
fost cel mai obiectiv şi mai lipsit de egoism dintre toți poeţii 
romini. 


A. Philippide 


sw Daa e Wf bt lte 


QUODI 


Trenul se oprise grohotind rar, din adinc, țişnindu-i pe nări 
lungi fuioare de aburi, care se mistuiau repede în aer. Bărbaţi, 
femei, în port de sărbătoare, cu traiste, cu desagi plini în pei 
se coborau din vagoane cu graba aceia mare de care nu po 
scăpa țăranii noştri, de citeori se urcă ori se coboară din DS 
Teama, izvorită din neobişnuință, îi face să se pripească, s S 
strimtoreze în uşile vagoanelor. Peronul micii gări live e u 
plin, pân' ai bate'n palme, şi de lume şi de larmă. Vese DS 
sosit cu pace, oamenii tico = se strigau pe nume, apu 

eşire, unii ajunseră in drum. | 
sc Deodată, ti a ce eşeau pe portița din ingrăditura 4 
lați, îşi făeu loc cu coatele, izbind în dreapta şi In stinga, o 
nindu-se, înjurind cu o voce răguşită, spartă, un omuleţ în uni- 
formă soioasă de cantonier. Nime nu-l pricepea ce strigă, ce 
răcneşte, dar il văzură sei şi Piem de spate pe cel ce 
j rte pe drumul țării. 
EE oain nu pricepu ce vrea cantonierul infu- 
riat. Privea, uimit, la faţa lui umflată de minie, la ochii turburi 
ce păreau că-i sar din cap, asculia vorbele aspre, spuse cu răc- 
nete, ale străinului. Numai într'un tirziu pricepu că-i cere bi- 
omg o? ër al dracului, zise mi sala o nimica să 
ri aşa de tare! Nacţi-l! Şi-i întinse biletul. 
S "gt ve? bătind în vinăt şi negru de minie, sări la alt a 
min care ajunsese Dën aci, şi incepu răcnetele de mai ew e. 
Dar până să fie ințeles, alţii trecură înainte; cantonierul, e 
pumnul ridicot fngi după ei. In curind se făgu un cerc de 


QUODI D 


oameni în jurul lui, Cei mai de aproape îl priveau cu uimire, 
femeile de pe de lături îşi făceau cruce, îşi scuipau în sîn: cre- 
deau că e un nebun ori un îndrăcit acolo in mijloc. Nime nu 
pricepea ce spune străinul in limba lui plină de sfadă, şi nu-l 
pricepeau pentru ce turbă de minie. 

Cantonierul cînd văzu că nu-i ascultat se repezi la şerpa- 
rul unui romin, dar repede sări înapoi, ars de două palme. 
Slujbaşul privi o clipă inmârmurit, apoi pe-o voce mai ome- 
nească, începe să torăe iar, 

Un creştin zise: : 

— Câăutaţi-vă măi, cu toţii biletele şi să i le dăm. Bile- 
tele le cere nebunul âsta. 

Indată zeci de braţe se întinseră spre cantonier. El incepu 
să adune cu lăcomie, cu furie, bucăţelele de hirtie cafenie. 

Mulţi trecură spre sat cu bilete cu tot; dar cu a acelora ce 
se strinseseră roată în jurul lui, el işi umplu amindouă minile 
şi, tot înjurind şi ameninţind cu pumnii, porni înapoi spre gară, 

De lingă un vagon singuratic ce se hodinea pe şini se auzi 
glasul ascuţit al şefului : 

— Quodi, hei Quodi! 

— No-no-no! răspunse pe o voce de bas cantonierul şi o 
luă la fugă. 

Oamenii porniră grăbiţi. 

— Se vede că ăsta-i în locul lui Gabor, zise unul. 

— Aşa se pare! Gabor a plecat eri dimineață. Spunea 
că-i mutat Ja Făgăraş. ko 

— Pagubă de el; ăla era om de omenire, 

— Ăsta de-acum e nebun de legat. Să vezi că încă n'o 
să-i umble bine pe la noi. 

Oamenii începură să-l judece pe noul cantonier. De cind 
sa deschis drumul acesta de fier, nu s'a pripăşit nici un pui 
de romin ca slujbaş pe la gara asta, ori la altele din apropiere. 
Se schimbau foarte des şi şefii şi cantonierii, dar cei care veniau 
erau toți unguri, mai ales Secui, deşi ținutul era curat rominesc. 
Intre ei insă se aflară destui şi oameni de omenire, care rupeau 
o vorbâ-două pe romineşte, şi se puteau înțelege cu ţăranii. 
Gabor ştia chiar bine romineşte. Dar nici unii dintre ei nu pu- 
seseră prej mare pe adunatul biletelor folosite la tren. Cine li-l da, 
bine—cine nu, tot aşa. Erau rare zilele cind nu scăpa un singur 
călător fără se dee biletul găurit. 

Astfel oamenii nu se ingrijeau să aibă la îndemină bucă- 


196 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


tele de hirtie cînd se coborau din tren, şi nu se putură obiş- 
nui cu asta, aşa cu una cu două, 

Dar Quodi era neinduplecat. Veşnic minios, veşnic inju- 
rind, sărea ca o sălbătăciune dela un om la altul, părind că 
vrea să-i muşte, îi apuca de haină, de desagi, ba nu se sfia să 
înbațe de mineca largă a iei- pe femei. In citeva zile învățase 
atita romineşte ` 

— Biletu' moi! 

Şi aceste două vorbe răsunau mereu şi ici şi colo în in- 
vălmăşala omenească. Oamenii il mai ghioldeau, îl mai im- 
pingeau, ba aproape nu trecea o zi să nu capete şi cite-o palmă. 
Căci, nebunul, nu avea răbdare să aştepte până ce omul işi 
căuta biletul, Adevărat că asta ținea uneori foarte mult: fâra- 
nul, tot ce are de prej ascunde bine; şi acum, impovoraţi şi de 
tirgaşul ce aduceau dela oraş, aflau cu greu biletul. Mulţi tre- 
ceau pân' atunci de portiță, nepăsători. Quodi sărea după ei, ca 
o gaiță se prindea de spatele rominilor, dar aceştia se scuturau 
de el ca de-un lucru neplăcut şi-şi vedeau de drum. 

Mai mare chin era pe bietele femei: lor le era frică de 
«turbatul àl dela staţie», nu cutezau să iasă în drum până ce 
nu-i dădeau hirtia. Trebuiau să-şi pună povara pe peron, să-şi 
deslege năfrămuţele, în vreme ce Quodi le privea în ochi de u- 
liu, bătea din cismă, şi grohăla mereu cu minie: «Ei, no l» 

. Cind scăpau de el, femeile îşi făceau cruce şi ziceau 

Ae crucea drace le 
E SE la venirea lui Quoii sala de aşteptare dela clasa treia 
era mereu deschisă. De patru ori circula trenul peste zi pe ii- 
nia aceasta, şi aici la gară veniau călători din patru sate. Mulţi 
eşiau c'un ceas, ba şi cu două mai înainte de plecarea trenu- 
lui. Dän" acum puteau intra oricind in sala de aşteptare, şi vara 
aflau un scaun de hodină, iarna căldură. Dar acum puteau să 
se înhoalbe rominii prin ferestre şi prin geamurile de sticlă ale 
uşii! Quodi slobozea la fumuri din pipa lui scurtă, scria în li- 
tere strimbe avisuri, şi nici nu-i învrednicea de-o privire. Nu 
descuia decit cind rămineau numai zece minute pănă la sosirea 
trenului. 

Uneori oamenii băteau în ferestre, în uşă. 

— Domnule! Domnule! auzi dumneata ! 

Din lăuntru nu se auzia decit o hiriitură prelungă ori o 
grohotire, dar Quodi nu-şi lua ochii de pe scrisoare. 


Se 197 


Cum nu vedeau ceasul, cum nu ştiau cind soseşte trenul, 
oamenii erau tot cu ghiața 'n sin că rămin fără bilete, Ar fi 
voit, cel puţin să ştie ceasul. 

— Domnule! Fă bine şi spune cite ceasuri sint? 

Quodi gruhăia, pulăia, şi scria mai departe. 

— Pti, bată-te numele lui Dumnezeu! zicea cite-o femee 
desperată că omuleţul nu le dădea nici un răspuns. 

Rar de tot se 'ntimpla ca Quodi să uite uşa descuiată. Dar 
abia sosia cel dintăiu romin, abia intra în sală şi sălbătăciunea 
sărea infuriată de pe scaun, troscotind În limba lui, îl lua de spate, 
il scotea pe uşă şi-o încuia, 

Dacă era pe-alară, pe lingă gară, şi-l întreba cineva de 
mai este mult pănă vine trenul, cantonierul se zmincea într'o 
parte, caşi cind ar fi fost lovit c'o prâjină, slobozea grohâăitul lui 
şi nu stătea de vorbă cu nime. 

Gara era afară în cimp, nu prea departe de sat. Linia fe- 
rată trecea printre lanuri şi de-alungul ei, de-o parte şi de alta, 
erau ;cărări bătucite. Oamenii foloseau aceste cărări ca să a- 
jungă mai repede la locurile lor; nime nu-i opria. Dar de cind 
a venit Quodi cărările începură să înjelinească: până unde bå- 
tea ochiul nime nu mai cuteza să umble pe cărări. Cantonierul 
se lua după copii, după femei, alerga ca un zmintit şi-i fugă- 
rea prin porumbişti, 

— Asta-i dracu’ gol, ziceau femeile cu groază. 

Copiii, de prin porumbişti, de prin lanurile de griu, ince- 
peau să-l sburătăcească cu bruşi, cu pietre, 

Trecuseră citeva săptămini de cind Quodi se pripăşise la 
gara asta. Afară de «biletu' moi», mai învățase romineşte pe 
«dracu'» şi «morhă», dacă se poate numi rominesc şi acest cu- 
vint din urmă, In loc să se liniştească, el se indrăcea din zi în 
zi. Fruntea lui îngustă ca o muche, ochii lui bulbucaţi, minia 
lui veşnic clocotitoare, salturile lui iuți de miţă sălbatică, toată 
înfăţişarea şi purtarea lui arătau o fire nepotolită de tiran. 

Ce-ar fi eent din omnul ăsta să fi fost cel puţin un prim- 
pretore! Dar şi umila slujbă ce o purta, răscolise tot veninul 
din oamenii care aveau de lucru cu el. În astă vreme nime nu-l 
mai putu suferi. 

Şi la un tren de seară, îi hotăriră soarta, 

Era o seară de toamnă, umedă şi rece. Întunericul era 
nepâtruns îndată ce te dăpârtai de lumina gării. Vr'o zece fe- 
ciori se coboriră din acelaş vagon cind sosi trenul. Ceata nu se 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 

imprăştie nici pe-o clipă, şi cum părea că nici gind n'au să caute 
biletele Quodi se luă după ei. Indată ce apucară în drum, ficiorii 
il umflară, îi astupară gura c'o batistă şi-l duseră pe cel ce în 
zadar mai cerca să se zvircole, pănă departe pe cimp. Apoi îi 
dădură o bătae să-l scape de toji dracii. 

Quodi însă nu se putu potoli, şi îşi ceru transferarea. 

Peste o săptămină oamenii scăpară de cel rău. 

Dar încă multă vreme după asta femeile priveau cu teamă: 
nu răsare din vrun unghej, de unde-va Quodi? Şi cind nu-l ză- 
reau nicăiri, îşi făceau cruce şi ziceau: 

— Doamne mulțumescu-ţi că ne-ai izbăvit de satana. 


|. Agirbiceanu 


n 
x 
Ki 
= 
3 
= 
> 
2 
3 
> 
- 
E: 
EN 


ANAFILAXIA 


(0 SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA CUNOŞTINŢELOR DE PÎNĂ ASTĂZI) 


Sint treisprezece ani de când Charles Richet!) experimen- 
tind în colaborare cu Portier asupra Actino-congestinei,—o otravă 
puternică extrasă din tentaculele de actinii, — pe care o injecta la 
cîni, cu scopul de a-i doza puterea de otrăvire, făcu o desco- 
perire care pentru moment produse o perturbare în întreg capi- 
talul de cunoştinți adunate pină atunci, cu privire la imunitate, 
Descoperi în adevăr un fapt ciudat care, deşi era săvirșit pe 
aceiaşi cale şi prin o tehnică analoagă cu acea care duce spre 
stabilirea imunităţii cîştigate, deci spre protecţia şi apărarea 'vi- 
eţii, se prezinta totuşi ca un fenomen bizar, ca ceva cu totul 
contrar protecţiei, din care pricină Richet i-a dat numele de Ana- 
phylaxia dela cuvintele greceşti unite care înseamnă: impotriva 
protecţiei. 

In Biologie, şi anume în vastul capitol al lucrărilor asupra 
imunităţii, e cunoscut şi bine stabilit faptul, că ori de cite ori 
se introduce întrun organism animal o toxină, întotdeauna se 
provoacă in acel organism fabricarea unei substanţe, care are 
rolul de-a anihila acea toxină introdusă: se formează deci o 
antitoxină ; această substanță care se formează in organism ul- 
terior introducerii toxinei, pune, pe viitor, organismul în stare 
de apărare sau de rezistență mai accentuată faţă de toxina spe- 
cială, — conferă deci organismului o stare de imunitate. Richet 
însă urmărea, în acea împrejurare, să stabilească virulența toxi- 
nei extrasă in glicerină din tentaculele de actinii, Şi după cum 
singur menţionează, unii dintre cinii lui de experienţă inoculaţi cu 
anumite doze, nu mureau decit după 4—5 zile dela inoculare, 
sau şi mai tirziu ; alții, care primiseră doze insuficiente de otravă, 


1) Ch. Richet.—L'anaphylaxie. 1912. Paris. 


200 VIAŢA ROMÎNEASCĂ ` 


zăceau o vreme, pe urmă se îndreptau, complect vindecaţi, — deci 
buni pentru repetarea experienţii. 

Pină aici, referindu-ne la cele spuse cu privire la formarea 
de anti-toxină în organismele in care se introduce o toxină, în 
doză suportabilă, fireşte că ne îndreptăţeşte să zicem, că aceşti 
cni care scăpau nevătămaţi, sănătoşi, erau puşi în condiţii de 
imunitate, de apărare în contra unei doze chiar mai mari de 
toxină. Ar fi fost natural ca o a doua doză de toxină, dacă nu 
mai mare, dar cel puţin egală, să fi fost perfect suportată, 
Cinii care scăpaseră şi se vindecaseră complect, după vr'o săptă- 
mină de zile, au fost din nou supuşi la inoculare, cu o doză nu 
mai mare, ci egală celei deja întimpinate; rezultatul fu surprin- 
zător: mureau cînii, în chinuri curioase, la citeva minute după 
injecție. De sigur că o explicare dată morţii neaşteptate a anima- 
lelor, ar fi fost acumularea de toxină în organism; faptul însă 
că cea de a doua injecție se efectua deabia după 20 de zile, 
excludea definitiv această presupunere. — Deci ce era ? Era un fapt 
nou, petrecut sub ochii lui Richet, repetat la voința lui, ori de- 
cite ori punea cinii în aceleaşi condițiuni de experienţă, Era un fapt, 
pe care — ce-i drept — îl observaseră şi alți cercetători cu ocazia 
altor lucrări de laborator, ca de ex: Magendie, în 1893, observă 
ceva asemănător pe cînd experimenta asupra cobailor cu injecții 
de albumină repetate la diverse intervale. Beliring în 1893 sem- 
nala că cobaii injectaţi odată cu toxină difterică, erau foarte sen- 
zibili la o a doua injecție cu aceiaşi toxină. 

Aducco, Courmont, J. Héricourt şi alții semnalară în expe- 
riențele lor cu privire la imunitate, acelaş fenomen curios care se 
repetă cu ocazia celei de a doua injecții ; nici unul însă nu fixă 
împrejurările precise în care se produce aceustă reacțiune para- 
doxală, ci o menţionau ca un fapt bizar, în mod cu totul trecător. 
Din contra Charles Richet stabili în memoriile lui, pentru întiia 
oară, caracterele esenţiale şi foarte precise ale acestui fenomen 
denumit de dinsul Anafilaxie. Incă de-atunci el arată că trebueşte 
un timp anumit să se scurgă dela prima injecție pină la a doua, 
ca să producă anafilaxia; deci trebueşte o perioadă de incubație. 
Arată, că între anafilaxie şi imunitate ar putea exista un parale- 
lism, deşi sint contrarii ca rezultate; stabili că anafilaxia e, într'o 
măsură, specifică, — adică că a doua injecție trebue să fie negreşit 
de aceiaşi natură cu prima injecție, 

Pe drumul nou deschis de Richet se abătură cu multă 
pasiune numeroşi cercetători, din domeniul Biologiei şi din lu- 


_ANAFILAXIA s om 


mea medicală, aşa că nenumăratele lucrări ulterioare făcură să 
se dea o extindere neașteptată anafilaxiei; aplicările ei în medi- 
cină constitue astăzi fundamentul, şi-a multor utile şi indispen- 
sabile aplicaţiuni practice, şi-a celor mai alese capitole de consi- 
deraţiuni filozofice din intreaga patologie. 

Constatarea curioasă făcută de Richet cu ocazia inoculării 
animalelor cu actino-congestină, o extinse şi-o repetă el însuşi 
asupra altor diverse otrăvuri extrase din corpurile animalelor 
marine. Toxinele extrase din: raci, moluşte, crevete, physalii, 
scoici, şi din fel de fel de peşti au fost pe rind supuse incercă- 
rilor, obţinind cu fiecare din ele rezultate, care-i confirmau şi-i 
consolidau tot mai mult constatările lui, în anafilaxie. Dar pa- 
ralel cu aceste cercetări, care se desvoltau cu privire la efectele 
anafilactice ale substanţelor foxice de natură organică, s'au ivit 
lucrări doveditoare de fapte şi mai curioase, s'au descoperit că 
se pot provoca stări de anafilaxie chiar cu substanțe sau extracte 
tot de natură a/Puminoidă, însă care nu sint toxice, ci unele 
din ele servesc chiar ca substanțe alimentare, cum este: laptele, 
albuşul de ou, gelatina, etc. — deci absolut inofensive — şi totuşi 
aplicate animalului, în anume condițiuni, după technica gene- 
rală de producere a anafilaxiei, izbutesc să pună animalele de 
experimentare intr'o stare de vulnerabilitate organică, dacă nu 
indeobşte mortală, cel puţin foarte adesea sub ameninţarea 
morţii. Deci nu e vorba aici de otrava în sine, care ar influenţa 
asupra animalului prin toxicitate sau prin doza insuportabilă, — 
rezultatele experimentării sint aceleaşi, fie că se întrebuințează 
substanţe toxice, fie substanţe absolut neotrăvitoare; anafilaxia tot 
se produce. Cu privire la această observaţie e locul să pomenim 
interesanta experiență a lui Arthus cu injecţiile de serum hete- 
rogen; adică injectarea făcută unui animal cu ser dela un animal 
de altă specie, El a administrat în injecții sub-cutanate la epure, 
doze repetate suportabile (5 cmc.) de serum de cal; rezultatul 
a fost că după a 4-a sau a 5-a injecție, la locul unde se făcea 
inocularea, apărea un oedem local, o infiliraţiune care se agrava 
după fiecare injecție, ajungind chiar la necroza gangrenoasă a je- 
suturilor.—ba mai mult: unui epure astfel pregătit, dacă i se ad- 
ministra o injecție intravenoasă numai de 2 cmc. de serum de 
cal, îi pricinuia moartea în citeva minute în nişte manifestări ge- 
nerale foarte curioase de sufucaţie, dispnee, diaree, crampe, pa- 
ralizie, etc.. Deci fenomenul acesta observat de Arthus dovedeşte 
infăptuirea unei stări de anafilaxie locală (la locul de injecție) şi-o 


202 VIAŢA ROMÎNBASCĂ 


stare de anafilaxie generală, ambele provocate prin injecții repe- 
tate c'un ser heterogen. 

Tot în seria aceasta de observaţii e şi faptul relatat sub de- 
numirea de fenomenul lui Théobald Smith, care făcu interesanta 
insemnare că acel cobai cărora le administra el serum antidif- 
teric (cu scopul de a-i titra puterea antitoxică) şi care rămineau în 
viață, cu aparenţa de a fi sânătoşi, mureau subit dacă le ad- 
ministra o a doua injecție nu de ser antidilteric, ci de ser normal 
chiar cind doza acestei injecții era din cale afară de mică, de-ar 
fi fost şi numai a suta miime parte dintr'un centimetru cub de 
ser. (0, 00001). 

Fenomenul lui Smith a fost controlat şi confirmat de lucră- 
rile lui Rosenau şi Anderson care au arătat, că hipersensibilitatea 
cobailor nu era datorită puterii antitoxice a serului antidifteric,— 
ci însuşi serul normal de cal provoacă această stare în organis- 
mul cobaiulni. 

Din cele spuse până aci se lămureşte întrucitva tehnica, care 
se urmează în general pentru a determina unui animal o stare 
de anafilaxie. 

1, O primă injecție sub-cutanată, intra-peritoneală sau intra- 
venoasă. Această injecție poartă numele de infecție senzibilizantă 
(preparantă, anafilactizantă). 

O perioadă de incubație, variabilă după doză, specia anima- 
lului şi după natura antigenului injectat. Totuşi În nici un caz 
“mai mică de 10 zile. 

2. O a dona injecție (sub-cutanată, intraperitoneală, ori mai 
adesea intra-venoasă sau intra-rachidiană), din aceiași substanţă 
din care s'a făcut prima injecție. Aceasta de a doua se cheamă 
injecţia deslănţuitoare (efectivă, determinantă). 

Deci mai In scurt, de reţinut din tehnica anafilaxiei in ge- 
nere: 
1. O primă injecție (sensibilizantă). 

2, O perioadă de repaus de minimum 10 zile. 

3. O a doua injecție (deslänjuitoare). 

Urmindu-se această tehnică s'au studiat cu multe amà- 
nunțimi o serie intreagă de substanţe organice, care introduse pe 
cale de injecție pun organismele de experienţă în stare de ana- 
filaxie. In studiul făcut asupra anafilaxiei provocate prin in- 
jecții de diverse toxine albuminoide (mytilo-congestina, actino- 
congestina, creitina, toxina vegetală extrasă (extrasă din Hura 
Crepitans) etc., s'a făcut observaţia că pentru injecția primă, adică 


ANAFILANIA 208 


pentru injecjia senzibilizantă, trebueşte o doză de toxină relativ 
mai forte, decit doza necesară pentru cea de a doua injecție, adică 
pentru acea care deslânțueşte accidentele anafilactice. 

Cercetările cu privire însă la anafilaxia serului au dovedit 
contrarul : adică, îndeobşte, doza necesară pentru injecţia deslân- 
țjuitoare trebue să fie mai forte decit doza senzibilizantă; aşa 
spre exemplu : 1) 

Doza senzibilizantă din serul de vită (după Doer şi Russ) 
este: 0.0000] gr. 

Doza senzibilizantă din serul de cal (după Rosenau şi Ander- 
son) este de 0.000001 gr. 

Doza senzibilizantă din albumina cristalizată din ou (după 
Wells) este ` 0.00000005 gr. 


pe cind : 
doza determinantă trebue să fie mult mai mare şi anume: 


din serul de vită cel puţin 0.01 gr. 
Li i TE cal Hi HI 0.001 gr. 
albumina de ou ,„  . 0.000] gr. 


Cu deosebire rezultatele anafilactice sint eclatante, cind această 
de a doua injecție se face direct in torentul circulator, adică 
cum se face mai adesea: intra-venoasă, 

Capitolul cercetărilor cu privire la studiul albuminelor în func- 
ție de substanțe anafilactizante de sigur n'ar îi fost complect, dacă 
nu se extindea și asupra albuminelor bacteriene: in specie deci 
studiul diverselor ecto-toxine şi endo-toxine a interesat În chip 
deosebit pe cercetători, care au stabilit o bacterio-anafilaxie in- 
făptuită fie prin o injecție primă de un extract bacterian, urmată 
de o injecție deslănțuitoare, după un interval de 3 săptămini, — 
fie inoculind animalul de experienţă cu un micro-organism viru- 
lent şi după o perioadă de incubație, făcindu-i-se injecţia deter- 
minată cu lichidul din cultura sterilizată a aceluiaş microb (adică 
cu toxina solubilă). Rezultatele sint aceleaşi, —adică fenomene de 
anafilaxie tipică. S 

În trăsături generale deci şi in anafilaxia bacteriană e ne- 
voe, ca injecția deslănțhitoare să fie din aceiaşi bacterio-toxină 
sau din aceiaşi bacterie, care a servit pentru injecția senzibili- 


1) P. Th, Mütter. — infection und Immunität. Jena, 1912, 


KI E VIAŢA ROMÎNEASCĂ_ 


zantă. Deci şi aici specificitatea e o condiţie. Totuşi această con- 
diţie nu-i riguros absolută şi indispensabilă; in general insă pen- 
tru a obţine un efect manifest anafilactic, —fie în anafilaxia serică, 
fie in acea provocată de alte substanje albuminoide, — trebueşte 
să se jie seamă că, dacă injecjia senzibilizantă s'a făcut de exemplu 
cu lapte de vacă, injecția determinantă nu poate fi înlocuită prin 
lapte de femee— ci numaidecit de vacă, căci altfel ansfilaxia nu-i 
provocată. Sau dacă injecţia senzibilizantă. s'a făcut cu ser de cal, 
atunci cea deslânțuitoare zădarnic s'ar face cu ser de vită, — ne- 
greşit necesitează să fie tot cu ser de cal. (J. Minet & J. Le- 
clercq). 

Animalele pe care în mod obişnuit s'au executat experienţele 
de anafilaxie, au fost acele utilizate mai adesea in laboratorii : 
cinii, cobaii şi epurii, dar au plătit tributul experienţelor şi caii 
şi vitele cornute; în fară la noi, chiar asupra bovideelor, au stu- 
diat anafilaxia Alexandrescu şi Ciucă (1910) cu ocazia sero-vac- 
cinajiunii anti-carbonoase cind dintre un număr de 70000 de vite, 
10*/, au întimpinat accidente anafilactice, de sigur însă fără 
sfirşit mortal (Richet). — Friedberger şi Hartoch au reuşit să pro- 
voace stări anafilactice şi la păseri ca de" exemplu la porumbi, 
precum şi la animalele cu singe rece; sint însă specii de şobolani 
(Mus ratus, Mus decumanus) care se arată foarte refractari la 
anafilaxie. ac 
In privinţa simptomelor care caracterizează in modesenţi al 
fenomenul anafilactic, sint cam aceleaşi la toate animalele mici 
de experienţă ; descrierea acestor simptome prezintă un interes deo- 
sebit, întreg tabloul accidentelor anafilactice (le choc anaphylac- 
tique) fiind suprinzător şi impresionant, lată cum descrie Richet 
un caz de anafilaxie gravă, la cine: 

„Primul efect e vărsătura ; simptom aşa de repede, aşa de 
dominant, incit, în numeroase cazuri, începe la zece secunde, după 
ce sa administrat injecţia, chiar într'o doză slabă; vărsătura 
aceasta e aşa de caracteristică, incit se poate lua ca criteriu (mult 
mai uşor de semnalat decit scăderea de temperatură). Se poate 
zice că nu lipseşte niciodată, decit. doar în cazuri foarte rari, în 
anafilaxia foarte intensă, cind animalul intră imediat în aşa stare 
de prostraţie, că nici nu mai are puterea să verse, 

„Vărsăturile sint spumoase, cu amestec de bilă; citeodată 
sint fecaloide, uneori (in cazurile foarte grave) sint amestecate cu 


— 


ANAFILAXIA 205 


— 


singe, intrucit dela inceput este o congestie gastro-intestinală 
intensă. 1). 

„In curind apoi (după ce se desleagă animalul) este cuprins 
de un tenesm rectal, cu diaree, amestecată cu singe, Cite odată 
se porneşte prin rect o scurgere de singe, aproa i : 
timp colici violente şi kee rectal, zi a tal ilie =, 

„Dar adeseaori deslânțuirea accidentelor nervoase esle aşa 
de grabnică şi aşa de violentă, incit colicile şi diareea nu se mai 
stabilesc, ci imediat urmează ataxiea: animalul se cumpâneşte 
parcă ar fi beat; are paraplegie, işi tirie jumătatea trupului din- 
napoi, nu mai ridică degetele dela labele de dinainte (aşa cum 
fac animalele cărora li se distrug circonvoluţiunile rolandice) ` pu- 
pila se dilată; ochii cată rătăciți, şi după citeva ţipete lamenta- 
bile animalul cade la pămint, urinind şi defecind sub dinsul, sfirşit, 
în nesimţire; nu mai reacţionează la excitaţiunile dureroase nici 
chiar la cele mai intense, fiind intro cecitate psihică absolută, 
Respirația e accelerată, dispneică ; presiunea arterială e foarte sco- 
borită (de abea 4—5 cme. de mercur). Inima işi grăbeşte bătăile 
care-s slăbite, aşa de slăbite incit uneori abia se mai pot socoti. 
Materiile fecale, lichide, diareice, sanghinolente, scurgindu-se pe 
reci, fără ca animalul să pară că se simte, In curind respiraţia 
devine pină într'atit de jenată, Incit ar putea fi teama să nu moară 
animalul de asfixie. În scurt starea generală e aşa de gravă, incit 
e de crezut că moartea e iminentă; la cini însă moartea in mai 
puţin de două ceasuri é din cale afară de rară“, 

Epurii insă şi 'n special cobaii, —la doze ceva-ceva mai 
forte,—mor în citeva minute din pricina unei paralizii respiratorii, 
Dar de sigur că simptomele anafilaxiei, nu sint la fel şi de aceiaşi 
intensitate, în toate Imprejurările ` ci sint diverse gradaţii în ma- 
nifestări şi după aceste gradaţii, anafilaxia poate fi ușoară, adică 
atunci cind simptomele se deslănţuesc cu incetineală şi fără vio- 
lenţă ; anafilaxia poate fi gravă, cind deslănţuirea accidentelor e 
serioasă, însă nu e mortală, Anafilaxia acută se zice, atunci cind 
moartea vine în mai puţin de o oră; supra acută, atunci cind ani- 
malul se sfirşeşte în mai puţin de cinci minute. 

Asupra duratei anafilaxiei, — adică asupra timpului cit poate 
fi valabilă o injecție senzibilizantă, cit îşi păstrează deci organismul 
în latenţă însuşirile anafilactice, — nu se poate da un răspuns 


1 riențele erau făcute pe animale mehrânite timp de 24 
că stomahul nu conţinea ODN. Ge SE 


206 VIAȚA BROMINBASCĂ ` 


Edge Di 


precis, intrucit nu toate observaţiile sint coincidente ; totuşi Richet 
a semnalat, că în experienţele cu otrăvuri, de ex. cu actino-con- 
gestină a obținut o anafilaxie care a durat 135 de zile. In a 135-a 
zi, animalul a sucombat în 15 minute, după ce i-a administrat o 
injecție determinantă de 10 ori mai mică decit acea mortală. 

Sint experimentatori care au obţinut fenomenul anafilaxiei 
după trecere de timp de ani de zile, aşa de exemplu: Rosenau şi 
Anderson au avut o experienţă bine reuşită de anafilaxie asupra unui 
cobai, care şi-a păstrat senzihilitatea primei injecții 1096 zile. 

Asupra duratei anafilaxiei, Richet se exprimă în chipul ur- 
mător : 

„Persistenţa însuşirii anafilactice, pe un timp foarte lung 
constitue unul din fenomenele cele mai bizare din biologie; şi-i 
de sigur unul din factorii esenţiali ai dilerenţierii individuale. 
Faptul de a fi fost intoxicat mai înainte printr'o substanţă oare- 
care, chiar dacă intoxicația a fost uşoară, chiar dacă efectele in 
aparenţă au dispărut, pun organismul animalic Intro stare spe- 
cială care il diferențiază profund de toţi indivizii speciei sale. 

„Se ştie de altfel din imunitate, că un individ imunizat nu 
mai este ceia ce-i un individ ne imunizat. 

„Acum mai apare o deosebire: un individ anafilactizat nu 
mai este cela ce-i un individ neanafilactizat. Chiar ingestiunile 
alimentare, chiar infecţiunile microbiene (producţia de toxine în 
singe şi țesuturi) desvoltă anafilaxia (dar şi imunitatea). 

- „Prin urmare, prin ingestiunile alimentare, prin multiplele 
infecţiuni microbiene, chiar minuscule, care ating individul şi care 
cele mai adeseori au trecut neobservate, se ajunge ca fiecare in- 
divid să fie deosebit de semenul lui, profilactizat sau anafilactizat 
în diverse grade faţă de cutare sau cutare substanţă, Individul nu 
va putea fi deci ca oricare altul, ci numai ca el insuşi. El va avea 
o idiosinerasie, sau mai bine zis individualitatea sa humorală, care 
îl va diferenția tot aşa de bine cum e diferențiat şi prin indivi- 
dualitatea sa psihologică, Şi după cum suvenirurile anterioare, aşa 
de variabile dela individ la individ fac ca inteligența fiecărui in- 


divid să fie individuală şi personală, tot suvenirurile humorale, 
dacă ne putem servi de această expresie, crează pentru fiecare in- 


divid o personalitate humorală, tot atit de caracterizată ca şi per- 
sonalitatea sa intelectuală”, 

Tot ce s'a spus pini aici, toate experienţele şi teoriile inşi- 
rate, erau cu privire la anafilaxia numită activă. Un pas de pro- 
progres mare în această chestie s'a făcut prin descoperirea anafila- 


E 


EE 207 


xiei pasive, adică transmiterea stării anafilactice dela individ la in- 
divid prin injectarea cu ser din sîngele acelui care prealabil a in- 
timpinat o anafilactizare deadreptul şi activă. Nicolle în 1909 a 
arătat, cel dintăiu, că anafilaxia constitue „o proprietate transmisi- 
bilă prin serum,—ca şi cum serul animalului anafilactizat ar con- 
ținea substanţa toxică, care facilitează acţiunea otrăvii, producind 
fenomenele anafilactice“, 

Observaţia importantă trasă din numeroasele lucrări şi ex- 
periențe pe animale, este că, In anafilaxia pasivă, perioada de in- 
cubaţie este foarte scurtă, — citeva minute, citeva ceasuri pină 
la maximul de 24 de ceasuri, e timpul prea suficient, ca noul or- 
ganism să capete Însuşiri anafilactice, adică să fie astfel pregătit 
prin injecția preparantă de ser, incit o injecție deslânţuitoare få- 
cută din acea substanţă, care a servit la anafilactizarea activă a 
animalului dela care s'a luat serul, să provoace imediat acciden- 
tele anafilactice caracteristice, la acest de-al doilea animal, — ca 
şi cum el însuşi ar fi intimpinat injecţia sensibilizantă. Asupra 
timpului cît durează anafilaxia pasivă, cercetările nu au dat re- 
zultate precise. 

Richet crede că e probabil, că anafilaxia pasivă poate dura 
foarte mult timp: variază însă după natura substanței cu care 
sa provocat anafilaxia şi de specia animală pe care se experi- 
mentează. Transmiterea anafilaxiei în chip pasiv s'a încercat nu 
numai injectind serul unui animal anafilactizat activ, unui alt ani- 
mal tot din specia celui dintăiu, adică realizindu-se deci aceia ce 
se chiamă anafilaxie pasivă homogenă, — ci s'a transmis anafi- 
laxia luind serul dela un reprezentant anafilactizat al unei specii 
şi înjectindu-l unuia din altă specie, obţinindu-se cu deplin succes 
ceia ce se chiamă anafilaxia pasivă heterogenă ` aci sint de men- 
ționat lucrările lui Friedberger care a reușit să transmită anafi- 
laxia in chip pasiv dela animale la paseri şi dela paseri la animale. 

Şi desigur că cercetările nu s'au oprit aici; experienţele fä- 
cute pe animale, cu privire la anafilaxie, şi-au găsit numaidecit 
aplicarea şi în medicina practică; nenumăratele cazuri clinice de 
«idiosincrasie» îşi au astăzi deslegarea, în mare parte, în inge- 
nioasa descoperire a lui Richet; multe din diversele şi ciuda- 
tele intoxicații, erupții cutanate, toxidermii în majoritate se da- 
toresc accidentelor anafilactice. lutimplările au dat prilejul să se- 
stabilească identitatea fenomenului de anafilaxie şi la om în 
condiţii analoage cu acele de experimentare pe animale, Aşa 
de exemplu, o injecție de ser de cal (ser antidifteric sau anti- 


208 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tetanic), — repetată unui om, la 3—4 săptimini după o primă 


injecție, adică după scurgerea de timp necesar perioadei de 
incubație, în 36 de cazuri din 100 după cercetările lui Weil- 
Hallé şi Lemaire, produc nişte fenomene locale și generale, care 
identifică anafilaxia ; aceste fenomene pot fi uneori foarte grave, 
periclitind chiar viaţa individului. O singură injecție este însă 
suportată fără nici un accident, trece fâră să se simtă, de majorita- 
tea celor injectaţi. In rari cazuri (14%, după Weil-Halle et Lemaire) 
de obiceiu după a 1l-a zi, alteori mai de vreme, se întimplă totuşi 
fenomene de reacțiune serică, (şi după o singură injecție) cu ma- 
nifestaţiuni locale, rar generale ; in cazul dintăiu adică, atunci cind 
se face o primă injecție de ser (analoagă deci cu cea senzibilizantă) 
urmată de perioada de incubație şi apoi de o adoua injecție 
(deslânțuitoare) e oarecum natural să urmeze desvoltarea ac- 
cidentelor de anafilaxie, intrucit se urmează tehnica prin 
care se provoacă anafilaiia în mod experimental la animale. 
Dar cum se explică stările de anafilaxie numai dintro singură 
injecție de ser? De sigur că explicaţia nu-i tocmai clară, totuşi 
se admite că trebue să fie o stare de predispoziţie organică, De 
căpătată, fie moştenită, după care n'a trebuit decit o injecție de 
ser care a avut rol de deslănțuitoare, pentruca fenomenul de a- 
nafilaxie, să se înfâptuiască. Pentru indivizii din alte țări, unde în 
alimentaţia omenească întră şi carnea de cal, stările de anafilaxie 
după o singură injecție cu ser antidilteric, se mai pot explica şi 
prin îngerările de carne de cal, care pregătesc organismul şi-l sen- 
zibilizează. Dar în orice caz manifestările anafilactice, care ur- 
mează în aceste condițiuni, adică după o injecție singură, sint 
de obiceiu foarte benigne şi trecătoare; cu mult mai multă violență 
însă vin accidentele în urma {celei de a doua injecții, executată 
la 3—4 săptămini după prima; în acest caz adeseaori la locul de 
injecție se ridică o umflătură caracteristică împrejmuită de roşaţă, 
intovărăşită de pete revărsate pe trup, cu inflamaţia ganglionilor 
din vecinătatea regiunii, unde a avut loc injecţia; iar ca mani 
festațiuni generale se semnalează febra de 38—39 care durează 
de obiceiu 24 ore, mincărime. şi blindă (urticaria) răspindită pe 
toată suprafața corpului, uneori tusă şi vărsătură, nu rareori 
chiar accidente sincopale. Deci accidentele anafilactice de natură 
serică se desfăşoară adesea cu ameninţarea unui prognostic” intu- 
necat, şi ceia ce-i mai grav, este că o injecție de ser de cal poate 
pune pe un individ într'o stare de anafilaxie, care durează cițiva 
ani de zile. Se citează accidente de anafilaxie deslănţuite după 9 


Pie 


—— m.m pes ae. 


____________ANAFILAXIA Ss 


ani de zile, cu ocazia unei reinjecţii de ser antidifteric: dar sint 
şi cazuri cum e acel observat de M. Marfan cind un copil in 
ad nien ani şi jumătate a suportat 24 injecții de ser fără ca 
sim mpinat niciodată vr'o manifestaţie de anafilaxie (Armand- 
Deci accidentele serice la om nu vin în chip inevitabil şi cu 
preciziune matematică ; s'a căutat totuşi a $e stabili care sint im- 
prejurările, in care aceste fenomene morbide sint mai frecvente 
şi dacă nu cumva pentru înfăptuirea lor este nevoe şi deo anu- 
mită predispoziţie organică ` rezultatul observaţiunilor clinice în 
această direcție a dus la concluzia, că persoanele astmatice sint 
foarte senzibile faţă de injecțiunile antitoxice,—deaseminea cei dis- 
puşi la tuberculoză sau care sint cuprinși de această boală; sint 
SC geen e GET stare de sănătate, care au însă > pre- 
poziţie pentru urticaria : i si i 
PI A a a ria: aceşti oameni sint foarte predispuşi şi 
In general insă accidentele serice, la om, sint rari,—formele 
de anafilaxie chiar dacă se întimplă, numai rareori sint serioase 
îndeobşte trec ca nişte fugitive şi uşoare manifestări locale; iar 
intrucit priveşte cazurile mortale, aceste sint aşa de rari incit 
cele observate pină acum, mai că nici nu pot fi invocate ca exemple. 
Foarte curioase sint însă stările de intoxicare, care s'ar datori 
tot fenomenului de anafilaxie, şi care apar după ingestia unor 
anumite alimente, Aceste accidente au fost clasate sub denumire 
de anațilaxie alimentară. Nu rareori indivizii care ingerează crus- 
tacee, moluşte, raci, peşti în special de apă sarată etc.,—se bol- 
năvesc in scurt, suferind de o stare rea generală, greață, vărsătari 
diaree profusă, colici; pulsul devine rapid şi slab; apar pete roşii 
ca de urticaria, care durează citeva ceasuri pe trup ; pe urmă toate 
fenomenele dispar, —un simplu purgativ sau un vomitiv şi totul e 
in bună stare; in cazuri foarte rari însă accidentele anafilactice 
de natură alimentară sint aşa de grave incit sfirgitul e mortal, 
Dar aceste stări sint provocate şi de alte alimente şi incă din 
cele mai obişnuite, Aşa de exemplu ouăfe,-la anumite persoane 
determină greaţa, vărsături, diaree, citeodată chiar şi erupții a: 
tanate. Se citează astfel cazul unei fetițe de 8 ani, care obişnuia 
să minince ouă. Dar din cauză că nu le tolera tocmai bine, i s'a 
interzis alimentaţia aceasta. După patru luni, însă, gustă dintr'o 
cremă care era preparată cu ouă; fu cuprinsă imediat de acci- 
dente anafilactice aşa de grave, incit viaţa-i fu in pericol (Lesné). 
Tot aşa laptele, în special la prunci, provoacă uneori stări 


LE 


210 VIAŢA ROMÎNEA SCĂ 


grave anafilactice ; s'au observat de exemplu în perioada de Inter: 
care copii care au plătit scump, intimpinind cu vărsături, colici, 
diaree, erupții cutanate, încercările făcute de mame sau de doici 
de a le da pină la complecta obişnuire, laptele de vacă, în res- 
timpuri ce alternează cu perioade de revenire la alăptarea naturală. 

Toate aceste stări anafilactice datorite ingestiilor de alimente, 
deşi nu se produc urmind regula generală, după care în mod ex 
perimental se produc fenomenele anafilactice,—totuşi sint conside- 
rate ca atare, întrucît şi'n aceste cazuri se poate admite că indivizii 
care le intimpină, îndeplinesc condiţiunea de-a fi introdus în prima 
dată o cantitate oarecare din aceste alimente care a avut rolul de 
a-i senzibiliza—urmind apoi perioadă de repaus şi în urmă, o 
adoua ingestie de aceleaşi alimente, care determină deslânţuirea ac- 
cidentelor de anăfilaxie. Totuşi această explicaţie mine în dome- 
niul hipotetic; nici experienţile de laborator şi nici observaţiile cli- 
nice n'au ajuns să confirme în mod indubitabil aceste presupuneri. 
in orice caz şi 'n împrejurările cind un organism ajunge să fie pus 
în stare de reacțiune anafilactică prin ingestiunea unor anumite 
alimente, trebue de admis că oarecare substanțe albuminoide 
provenite din aceste alimente reuşesc cumva să treacă prin tubul 
digestiv alterat, fără să intimpine schimbările indispensabile pentru 
a fi resorbite ; străbat deci sub forma aceia de albuminoide brute, 
aşa cum în mod artificial se introduc parenteral pe cale de in- 
jecţie : aşa dar în aceste cazuri chimismul intestinal nu reuşeşte 
să transforme substanţele albuminoide in derivatele obişnuit asi- 
milabile, consecința imediată fiind realizarea unei stări de anafi- 
laxie alimentară, 

Sint însă observaţii de alt gen care împing limitele ana- 
filaxiei cu mult mai departe; nu numai înjecţiile parenterale de 
substanțe albuminoide, nu numai anumite substanţe ingerate pot 
determina fenomenul anafilaxiei, dar sint stări de perturbaţiei 
gravă, organică pentru anumiţi indivizi, — cind au ajuns să inha- 
leze, deci să întroducă în aparatul respirator, particule chimice, 
sub formă de pulbere sau alte emanaţiuni de substanțe albumi- 
noide taţi de care au venit senzibilizați pe lume, sau s'au senzibi- 
lizat odată printr'o primă şi puternică inhalaţie de atari substanţe. 
Aşa de exemplu, se citează cazul unei persoane care nu putea 
suferi mirosul de cal; suferea un adevărat supliciu, — greață, văr- 
sături, stare rea generală, — ori de cite oi trebuia să întimpine 
acel miros caracteristic, şi această stare i se ivise în urma unui 
puternic miros de grajd simţit odată, mai înainte, 


SE ANAFILAXIA zi 
Tot aşa sint persoane care nu mai pot suferi 
em şi care toate În trecutul lor au tutti at eebe 
alei vr'o împrejurare, în care au avut nefericirea să se senzi 
bilizeze inhalind puternic emanaţiunile vreunei turme, sa e 
prin ingerarea excesivă a cârnei de oae, lapte, etc. ariei 
à „Numărul exemplelor de acest fel însă, oricit de mare ar fi 
u ajută decit ca să întărească afirmaţiunea, că este o stri a 
asemănare între aceste fenomene şi acele ale anafilaxiei, ex mg 
aper sar putea merge chiar pină la afirmaţiunea, că ia 
a ntice, dar tot m inseamnă că s'a pătruns în intimitatea acestor 
nomene, şi că s'ar cunoaşte în mod precis mecanismul, după 
oS s'ar înfăptui uneori aceste stări ciudate, care amintesc aşa 
e mult anafilaxia. Observaţiunile viitoare ale clinicei în colabo- 
rare cu controlul experimental pe animale vor lămuri desi 
deplin şi aceste chestiuni. sel 
Pină 'n prezent cel puţin diversele manif i 
cum e astmul esenţial, asihma finului, KE E ës) 
am multă analogie in cauze şi 'n efecte cu sniafilaxia, dëng: 
“a pm e, confirmarea indubitabilă, că n'ar avea şi altă ex- 
p p ecit acea trasă din cunoştinţa anafilaxiei. In adevăr Bi- 
ard e captivant prin hipoteza ce-o face, că persoanele ce 
weie de această afecţiune au venit pe lume senzibilizate, sa 
că sau predispus în decursul vieţii pentru a suferi acelde tele 
anafilacțice ori de cite ori sint expuse la absorbirea variatel 
substanțe toxice alhuminoide ; dar dovada experimentală Se 
cretă şi palbabilă lipseşte. Ceva mai manifestă este ironia 
experimentală cu albumine vegetale a astmei finului, adică afecțiunea 
acela de care sufăr unii indivizi, în timpul verii, pe vremea 
finului, provocată de pulberea de polen sau de emanaţiunile ce se 
ridică din fin, care străbătind in aparatul respirator provoacă ca- 
racteristicele accese de inăduşală ale astmei; şi care nu sint 
altfel mai bine explicate, decit prin realizarea fenomenelor d 
anafilaxie. tu 
E Tot prin anafilaxie Chauffard a explicat cazurile de moarte 
aşteptatată la oamenii care sufăr de chist hidractic; e deajuns 
ca să se rupă punga de lichid, sau ca printr'o paocjie varia 
aa să se scurgă o mică cantitate de licid în peritoneu, ca să 
a? Fonge fenomenul anafilaxiei urmat de accidente grave 
rară cete neintirziată, — fapt observat adesea în clinici, 
ER, n anul 1902 Richet a făcut o remarcabilă ob- 
ție, cu privire la tuberculoză și anume la diagnosticul ei cu 


212 VIAŢA *ROMINEASCĂ . 


ajutorul tuberculinei, Se ştie in adevăr, că Robert GE KE 
servat, că făcind la cobai sau la epuri o serie de apen 
cutanate de bacili tuberculoşi sau de tuberculină brută, ege 
aproape regulat nişte curioase manifestări locale; op em 
de injecție apăreau nişte noduli, care dela un timp ra 
cazeoşi—în cele din urmă dădeau loc la produse de de É 
se eliminan prin escară, Constatarea aceasta a prună Ze 
urmă pe Koch să aplice în clinică tuberculina, ca mij on A: a 
nostic, reuşind în adevăr să producă nişte manifestări mă em 
tice şi caracteristice, atunci dad injecția se nimerea s : e më 
nistrată unui individ, care suferea chiar şi de-o greng tari 
latentă. Tehnica diagnosticului cu tuberculină prin metoda inje 
subcutanate e simplă, (J. Minet et J. Leclercq). SECH 
„Se ia temperatura pacientului timp de citeva sn mi 
nainte; şi dacă se constată oi apiretic, i să en eg 
jecție subcutanată cu tuberculină (o zecime de stra e bone 
culină precipitată şi disolvită într'un centimetru cu s 5 eg 
fiziologic), După această injecție i se ia din nou tempera E ang 
navului din trei în trei ore; dacă reacţiunea e pete „a na 
de-aface cu o ridicare de temperatură care incepe către EE 
ceas şi care atinge maximum 380%,5—39 în cel doal 24-lea ceas, 
pentruca pe urmă să descrească încetul cu Încetul". Ze 
Natural că nimic din cele relatate nu se pomeneşte ` 
care nu sufere de tuberculoză. lată deci o aplicare practică de d 
importanţă enormă şi de o necesitate absolută în clinică, x ang 
care, preconizată de Robert Koch, fără însă să-l dea o exp sc? 
satisfăcătoare, Richet însă a semnalat analogia frapantă ce noa 
între fenomenul anafilaxiei şi rezultatele diagnosticului ef e 
culină, unde In trăsături generale, —de fapt indivizii care g pate 
tuberculoza chiar numai în mod discret se găsesc poza eră 
zaļi prin prezenţa bacililor acestei afecțiuni, —injecţia sub-cu n : 
de tuberculină nefiind decit o adevărată injecție orare PA 
care urmează urcarea temperaturii ca o manifestare ES a ră 
generală. Şi natural că şi celelalte metode de diagnostic pri 
tuberculină : cuti-reacțiunea (von Pirquet), intra ce sa e 
(Mantoux), şi ophtalmo-reacțiunea (Calmette) Ki au exp eng 
prin anafilaxie: — acest fenomen a putut fi provocat (deşi a 
în mod constant) şi pe cale experimentală provocind şi senzibi- 
lizarea animalelor de experinţă, tot prin tuberculină. Cu toată E 
riabilitatea rezultatelor diferiților experimentatori, — totuşi, în re 
alții, Slătineanu şi Danielopol, — au putut provoca accidente ana 


$ 


ANAFIRAXIA Ge 


filactice la cobaii, cărora le-au administrat (ca determinantă) cite o 
injecție intra-cerebrală de tuberculină sau chiar bacili tuberculoşi, 
după ce, mai inainte cu "o anumit timp, le făcuseră cite o injecție 
de tuberculină (spre senzibilizare). Rezultatele semnalate au fost 
pozitive !). Faptul diagnosticării tuberculozei prin tuberculină explicat 
prin anafilaxie a pus pe cale pe cercetători, spre a da o extindere 
cit mai largă în întrebuințarea acestui fenomen pentru decelarea 
şi-a altor afecţiuni ; şi 'n adevăr că afecţiuni ca: sifilisul, morva, 
mycosis, lepra, gonococcie, pesta, stafilococcie, etc., au deschis un 
larg cimp de activitate pentru cercetători; rezultatele lucrărilor 
ştiinţifice intreprinse însă pe această temă au fost şi sint încă 
foarte mult controversate, —aşa că diagnozele diferenţiale ale afec- 
țiunilor clinice puse prin metoda anafilaxiei sint umbrite de nesi- 
guranja provenită din variabilitatea rezultatelor. Cu mult mai mare 
preciziune, au fost încununate însă cercetările făcute în domeniul 
medicinei legale ` foloasele practice ale aplicării anafilaxiei în această 
ramură a medicinei, constitue capitolul celor mai interesante me- 
tode de investigaţie în domeniul tăinuit al crimelor şi al falşificărilor. 
Astăzi nu mai există nicăiri un medic legist, în al cărui laborator 
să nu se execute in mod curent experienţile lui Arthus, Besredka, 

Uhlenhuth, Haendel etc. Pentru determinarea originei unei pete 

de singe, adică pentru a şti dacă de exemplu pata de singe de 

pe cămaşa unui criminal este de singe de om, sau dela un ani- 

mal,— mai ales cind datează de multă vreme,—şi cind cantitatea 
e de-abia apreciabilă, atunci negreşit că una dintre dovezile ma- 
nifeste e şi proba anafilaxiei, înfăptuită prin inocularea unor 
cobai printr'o injecție (sensibilizantă) subcutantă de 1 cmc. din apă 

sarată fiziologică în care s'a spalat singele din pata de examinat 

Peste 15 sau 20 de zile se face la o serie din cobai o injecție 

(deslânțuitoare) intra-venoasă cu 1 cmc, ser de om, altora cu cite 

l cme, ser de vită, altora cu ser de cal, altora cu ser de pasere 

etc. —şi de sigur că numai acei cobai vor da indicaţia asupra ori- 

ginei singelui din pată, care vor întimpina accidentele caracteristice 

anafilaxiei. 

Printr'o tehnică analoagă se poate determina, dacă bucăţile 
de carne, sau fragmentele de ţesuturi, prezentate ca corpuri de- 
licte, ar fi făcut parte integrală dintr'un trup de om sau de ani- 
mal. O injecție preparantă la o serie de cobai, cu o emulsie de 
fragmente, care s'au lăsat să se macereze citeva ceasuri În apă 


1) Ch. Richet, 


ROMÎNEASCĂ 
UDS VIAȚA ROMINEASCĂ ` ` 


i de 15—20 de 
alcalinizată, o perioadă de repaos 2 
pa a zë injecție cu seruri provenite dela om şi diferite 
ec — vor contribui la stabilirea provenienţei bucăţilor sau 
din cărnurile examinate. i 
jg e reacțiùnilor anafilactice s'a putut stabili origina 
enească şi-a fragmentelor ce proveneau chiar - din pa 
er tene, — adică cârnuri ce datează cu vr'o 17 secole pa - 
Chrislo. Deci e foarte senzibilă metoda; şi de me om 
cata dispensa nici cel mai ignorant medic legist, m e 
dnd e vorba de stabilit dovada unei fapte criminale după ti e 
de si sau după un fragment de ţesuturi învechite r eg 
e ind ee care a putut servi şi la sacrificarea eet egen 
i Ap i Anafilaxia poate desiega 
dar poate şi la uciderea unui om. Boegen e 
le crimelor celor mai misterioase, dup 
te un medic legist ne poate pune în SE em 
sitmmantele consumate sau cârnurile ce-au servit pentru oe ti A 
ea diverselor conserve sint cărnuri permise, sau s nt a 
Soe cu cărnuri de animale, ce nu intră în consumația obişnu 
ilor. | | d 
"` Ge dacă chestiunea anafilaxiei covirşeşte de ani de zile ocu 
aţiile cercetătorilor, captivindu-i prin interesul ce-l prezintă mai 
o seamă în aplicaţiile practice la care se pignata malta 
int şi i le teoretize, în special cu 
seducătoare sint şi considerente , wë Zem, 
irii ii filactice. Însuşi Richet de 
la mecanismul înfăptuirii stării ana neg 
i a dea o explicare, înteme 
vitorul, cel dintăiu, a căutat $ SEH 
e obearirupunile lui inițiale asupra erën egen | 
i itinei ete, deci asupra otrăvurilor de na 
denen "ag toxine după dinsul, introduse în organism pe cale 
de injecție, provoacă elaborarea unei substanțe, căreia ca să se 
ea i trebue un timp de 12—18 zile; acestei substanțe nou 
formate în organism Richet i-a dat numele de oe née 
reme cit nu vine în contact cu o nouă cantila 
iei in e dăunător. Dacă însă se introduce o cantitate 
cori infinit de mică) de toxină, intrun organism in care se gå- 
eng deja preformată toxogenină, — atunci se combină cu aceasta 
si naştere la un corp nou, pe care il numeşte apotoxină, şi 
x "5 
otravă foarte puternică. Deci în rezumat: ` 
uri ae prima injecție de toxină albuminoidă şi o perioadă 
cam de 3 săptămini de incubație, se formează În organism toxo- 
genina. intervenind cu o a doua injecție de toxină, aceasta se 


n ée 


Sati d E ANAPILAXIA 


215 


combină cu toxogenina şi dă apofoxina, corp otrăvitor cu carac- 
tere deosebite de-a toxinei brute inițiale, 

Toxogenina după convingerea lui Richet să găseşte in serul 
individului anafilactizat, Serul unui astfel de animal inoculat unui 
alt animal transmite acestuia o anafilaxie pasivă. Ba mai mult, 
un ser care conţine toxogenină, dacă se pune în vitro în contact 
cu toxina brută, dă loc la formarea apotoxinei; injectind acest 
amestec unui animal nou, îi provoacă accidentele caracteristice de 
anafilaxie. 

O altă explicaţie este acea dată de Besredka, care în lini 
generale se referă cu deosebire la anafilaxia serului. El admite cà 
in serul de injectat sint prezente două substanțe: una din ele re- 
zistă la căldură (termo-stabilă), pe care a numit-o senzibilizinogen, 
iar a doua se distruge la căldură (termo-labilă) numită antisenzi- 
bilizină. Faţă de aceste substanţe hipotetice, se desvoltă în orgä- 
nism o substanță nouă pe care a numito senzibilizină care îm- 
pregnează celula nervoasă. Ori de citeori acest produs nou se in- 
tilneşte cu serum (introdus cu ocazia injecţiei deslănțuitoare) pro- 
duce accidentele anafilactice, sau acel Shock anaphylactic, ca- 
racteristic combinării dintre senzibilizinogen şi senzibilizină. 

Dacă însă, în zilele perioadei de incubație (iar nu după ce 
sau împlinit) se fac injecțiuni cu doze masive de serum, atunci 
se reuşeşte a se da loc combinnţiunei senzibilizinei cu antisenzi- 
bilizina şi in cazul acesta nu mai au loc accidentele anafilactice: 
se evită deci complect fenomenul anafilaxiei, se operează deci o 
anti-anafilaxle. 

In sfirşit lâsind la o parte explicaţiile date asupra anafila- 
xiei de către Biedl şi Craus, precum şi teoriile emise de Vaughan 
şi Wiehler, ori de Gay şi Southard, de V. Pirquet şi Schick, etc., — 
ne oprim la teoria enunţiată de Friedberger, care admite ca şi 
ceilalți că împotriva oricărei substanţe albuminoide, introduse pa- 
renteral în organismul unui animal (pe care el o numeşte în moc 
generic anafilaciogen) se formează o nouă substanță: un anti- 
corp, care-i identic cu senzibilizina lui Besredka. Acest corp nou 
venind în contact cu anafilactogenul (introdus cu prilejul celei de 

a doua injecții) dă naștere unei combinaţiuni pe care Friedberger 
o numeşte anafilactoxină, El însă merge mai departe şi dove- 
deşte pe cale experimentală, că «reacţiunea anafilactică este dato- 
rită formaţiunii precipitinei» care se ştie că este intim unită cu 
dispariţia alexinei din serum; injecţia deslânțuitoare atrage dup: 


216 ~- VIAȚA ROMINBASCĂ 


dinsa şi înfăptuirea anafilaxiei dar şi dispariția complementului 
inei). 
weg Ge oricare ar fi elementele hipotetice din combinaţiunea 
cărora rezultă anafilaxia, — e aproape de toți tepe că vera 
ntial este o inoxicaţie supra-acută a sistemului nervos centrat» ; 
eng acestui adevăr ne-o dă faptul, că animalele pregătite în 
chip special pentru desfăşurarea fenomenului anafilactic, nu pre- 
zintă nici unul din simptomele caracteristice anafilaxiei, dacă cea 
de-a doua injecție H se face sub pre ila anestezie de chlorura 
de ethyl, chloral, chlorophorm, iber, ete. Aceasta sar explica 
prin proprietatea generală ce-o au anestezicile de-a suprima che 
intoxicație nervoasă, Probabil că acțiunea chimică a anestezicu “l, 
asupra celulei nervoase impedică protoplasma neuronului de a in- 
tra în vr'o altă combinaţiune chimică (Richet). 

Chiar injecţiile sub-cutanate de alcool, sau introducerea de al- 
cool pe cale digestivă înlătură accidentele anafilactice. Şi ceia ce-i 
mai curios este că animalul, după ce se trezeşte, nu mai este sen- 
zibil, nu mai este dispus să întimpine Shockul anaphylactic la 9 
repetare de injecție, ci rămîne desenzibilizat. Aşa ceva la om, În 
domeniul faptelor clinice, nu sa semnalat, decit se ştie că- «acci- 
dentele anafilactice (în echinococosă) nu se produc în timpul ope- 
raţiilor chirurgicale făcute sub anestezie generală» (Jean Minet et 
J. Leclercq). Decise poate afirma că anesteziile prealabil adml- 
nistrate inaintea injecţiei deslănţuitoare, impedică accidentele anafi- 
lactice ` punind animalul oarecum într'o stare de anti-anafilaxie. 
Dar această chestiune, a imunizării în contra anafilaxiei, e legată 
în special de numele lui Besredka. Faptele descoperite de dinsul 
in această direcţie şi aplicarea aşa de utilă pe care a dat-o el 
anti-anafilaxiei din punct de vedere practic, sint de un interes cu- 
ceritor pentru cliniciani şi pentru cei chemaţi a face tratamente de 
seroterapie. Faptul capital dobindit pe cale experimentală de din- 
sul a fost următorul: «un cobai anafilactizat cu ser de cal, după 
ce a primit o doză oarecare desigur nemortală din acest ser, prin 
injecție subcutanată, este în stare de-a suporta, numai în citeva 
ceasuri după aceasta, una sau chiar două doze mortale din acest 
ser. Acest fapt luat din punctul de vedere al concepțiunii predo- 
minante asupra imunităţii, este un fapt extraordinar, fără pere- 
reche în Biologie; exprimat sub forma cea mai simplă se poate 
rezuma astfel: O otravă — admiţind că s'ar găsi (toxina) în ser, 
injectată într'o doză neucigătoare, prezervă animalul în contra 
unei doze sigur mortale din acaeaṣi otravă, dacă aceasta din 


urmă e injectată după unul sau două ceasuri; cu alte cuvinte: 
administrarea de două doze de otravă, din care una ucigătoare, 
făcute la o distanţă de un ceas-două, anihilează acţiunea dozei 
ucigătoare». — Dela acest fapt constatat în chip experimental a 
plecat Besredka şi-a ajuns să asigure imunitatea în contra acci- 
dentelor anafilactice la animale şi chiar la om, prin metoda ima- 
ginată de dinsul a vaccinării prin doze masive distanțate şi 
doze subintrante. Pentru lămurire, urmărim exact faptele experi- 
mentale relatate chiar de Besredka.!) Unui cobai anafilactizat cu 
ser de cul i se injectează sub piele a douăzecea parte dintr'un 
centimetru cub din acest ser, Această doză e de 50 de ori mai 
mică decit doza de ser de cal, care ucide cobaiul. Dacă insă i 
se injectează această doză mortală după patru ceasuri sau chiar 
o doză de două ori mai puternică decit cea mortală, fie intra- 
cerebral fie intra-venos,—cobaiul nu manifestă nici cel mai mic 
deranjament. Mica doză de ser (a 20-a parte din | cme.) a 
servit deci, după cum se vede, ca un vaccin, In această impre- 
jurare). 

Dar se poate pregăti un animal anafilactizat, ca să suporte 
doze cu mult mai mari de ser decit doza mortală; prin metoda 
relatată mai sus, cobaiul suportă o doză odată sau de două ori 
mai mare; se poate însă ajunge să se vaccineze cobaiul sin 
contra a 20 de doze mortale de ser de cal şi iată cum: să pre- 
supunem că avem un ser de cal,- care e suficient să omoare 
un cobai anafilactizat numai a douăzecea parte dintrun centi- 
metru cub, Se face acestui cobai o primă injecție, cu a patru- 
zecea parte dintr'un centimetru cub, deci o doză inofensivă, 
Peste cinci minute animalul deja se găseşte în stare så suporte o 
doză de două ori mortală, adică a zecea parte dintr'un centi- 
metru cub de ser. Peste două minute cobaiul ca şi cum ar fi fost 
vaccinat de cea de-a doua injecție, se găseşte in stare de-a su- 
porta o a lil-a injecție de un sfert de centimetru cub de ser, adică 
o doză de 5 ori mai mortală. Incă alte două minute şi cobaiul 
e gata pregătit să suporte o injecție de 1 cmc. de ser de cal, 
adică o doză de 20 de ori mortală pentru dinsul. lată deci că 
prin această metodă în mai puţin de zece minute s'a reușit a se 
vaccina cobaiul impotriva a douăzeci de doze mortale de ser. Cu 
metoda aceasta s'a izbutit a se pregăti cobai anafilactizaţi, ca să 
suporte doze de ser de cal de 100 de 200, sau de 1000 de ori 


1) Vezi: Medicaments microbiens, — Metchntkoaft, Socuugpée, etc. 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ S 


mortale. Rapiditatea vaccinării depinde mult şi de calea care se 
alege pentru introducerea serului in organism, Din faptele expe- 
rimentale rezultă, că injecția subcutanată cere timp mai indelungat, 
minimum 4 ceasuri. Prin înjecția intra-cerebrală sau intra-rachi- 
diană, anti-anafilaxia se stabileşte — întrun ceas-două; iar prin 
injecţia intra-venoasă, sint suficiente 10—15 minute, pentruca să 
se asigure o imunitate definitivă contra anafilaxiei. 

Cu referință la om, desigur că se poate întrebuința pentru 
prevenirea accidentelor anafilactice în tratamentele cu ser ori- 
care din aceste două metode, adică sau acea a injecțiunilor în 
doze distanțate la citeva ceasuri, sau a dozelor subintrante, 
Besredka preconizează spre exemplu în cazul cind e vorba de o 
meningită cerebro-spinală uşoară care nu reclamă urgenţa, să se 
administreze pacientului în prima zi o injecție subcutanată de 
5—10 cme, de serum. Adouazi, i se face o a doua injecție, în 
canalul rachidian în doza de 20—25 cmc. de ser, pe care o va 
suporta foarte bine fiind vaccinat deja din ajun prin prima in- 
jecjie. Sau se face o primă injecție intra-rachidiană cu 2 cmc. de 
ser; se lasă să treacă 2 ceasuri şi se injectează din nou tot în 
rachis o doză cu mult mai mare (20—30 ceme. de ser) fâră ca 
să se dea loc la nici un accident anafilactic. 

Un procedeu extra-rapid pentru instalarea anti-anafilaxiei il 
oferă injecțiile sub-intrante, intra-venoase. Se injectează deci in 
vină mai întăiu un sfert de centimetru cub de ser; după 10 minute 
| eme: se aşteaptă 15 minute şi se face o injecție de 20—30 
eme, de ser direct în canalul rachidian; pacientul nu va întimpina 
nici unul din neajunsurile anafilaxiei serice. 

Ca o variantă a metodei, sint de ex. indicațiunele date de 
Slătineanu, lonescu-Mihăeşti şi Ciucă!) relativ la administrarea in- 
jecţiilor de ser antitetanic pe cimpul de războiu, — se recomandă 
injecţiile sub-intrante ale lui Besredka, în chipul următor: „se va 
dilua serul în 9 părţi de apă fiziologică (9°/w) şi se va injecta în 
vină 1 cme. din diluţie, totul încălzit la 37%; după 4 minute acul 
fiind lăsat pe loc, 3 eme, din acelaşi diluţie; după alte 2 minute 
25 cme. din aceiaşi diluție. Cincisprezece minute după ultima in- 
jecție se poate injecta orice cantitate de ser în vină sau canalul 
rachidiam, observind ca injecțiunea să fie practicată cit se poate 


` iologie şi sero-vaccinaţiuni (cu aplicație specială în campanie) : 
dr. Ne eer şi dr. M Ciucă, 


ANAFILANIA 219 


de incet, ceia ce permite să ne oprim imediat ce observăm cel 
mai mic accident general," 

Dar toate procedeurile enumerate mai sus au în vedere pre- 
intimpinarea şi evitarea accidentelor anafilactice, adică determină 
înfăptuirea anti-anafilaxisi, influențind asupra individului sensibi- 
lizat; cercetătorii insă au intreprins lucrări, care au avut de scop 
de a modifica însăşi substanța de injectat, Ne vom mârgini de a 
cita şi dintre aceste tentative numai pe cele mai prinzipale dintre 
dinsele, În ce-ar Consta aceste procedee? Besredka a dovedit în 
mod experimental că serurile încălzite chiar la 100 de grade îşi 
păstrează proprietăţile senzibilizante, dar îşi pierd proprietăţile 
toxice. De oarece însă temperaturile de peste 60° duc ln ciagu- 
larea serului se recomandă să se încălzească trei zile de-arindul 
la 56° cite 2 ore pe zi, rezultatul fiind acelaş, adică: menţinerea 
puterii de anafilactizare, distrugerea proprietăţilor toxice. In acela; 
fel influențează şi congelarea. Prin ambele metode se atenuiază 
deci toxicitatea serului, şi se înlătură gravitatea accidentelor ana- 
filactice. De aceia spre ex. în Franţa, deja de mult timp serurile 
terapeutice sint supuse acestor operaţiuni, reuşindu-se astfel a 
obține seruri mai puţin toxice decit cele germane !). 

Rezultatele însă nefiind mulțumitoare, căci nici prin încăl- 
zirea repetată la 56” nu se reuşeşte in mod precis şi intotdeauna 
de-a se înlătura proprietăţile deslânțuitoare ale serurilor, s'a recurs 
la alte mijloace, care desigur se referă tot la distrugerea toxinei 
din ser. In acest scop s'au încercat diverşi agenţi chimici (apa 
oxigenată, alcool, cloroform, sulfatul de barium etc., cu care com- 
binindu-se toxina să i se anihileze efectele inutile şi nocive. Re- 
zultatele n'au fost satisfăcătoare; chiar succesele obținute au in- 
coronat numai încercările de laborator—dar n'au păşit la aplicare, 
în clinică. Şi nici măcar n'au îndrumat în mod neindoelnic câtre 
explicarea lâmurită a faptelor, aşa că şi anti-anafilaxia ni-i cu- 
noscută tot numai prin interpretarea hipotetică a rezultatelor ope- 
rațiunilor de tehnică, 

In adevăr reintorcindu-ne un moment la explicarea dată de 
Besredka, anafilaxiei, din înţelesul ei, decurge fo mod logic 
şi explicarea anti-anafilaxiei. In singele ori cărui animal anafi- 
lactizat se găseşte o substanţă nou formată inofensivă, pe care 


Besredka o numeşte senzibilizină, şi care în parte circulă în li- 
bertate, prin singe, in parte se fixează pe centrele nervoase, 


1) Les applications pratiques de L' Ansphylaxie, Jean Minet et J. Leclercq. 


220 i „VIAŢA ROMINEASCĂ 


Senzibilizina devine rău-făcătoare, toxică, ori de citeori vine 
în contact cu serum, nou introdus în circulaţie — de oarece serul 
conţine o substanţă: senzibilizinogen, cu care combinindu-se dă 
un produs nociv pentru organism. Insă în orice serum alăturea 
de senzibilizinogen se găseşte şi o substanţă ` antisenzibilizina 
care la intilnirea cu noul produs format, îi anihilează proprietă- 
pe acestuia. Deci în mod firesc urmează, că un organism anafi- 
lactizat va scăpa de accidentele anafilactice, dacă i se vor intro- 
duce doze masive de antisenzibilizină care va consuma pe măsura 
introducerii intreg stocul de senzibilizină, ceia ce se şi realizează 
prin injectiile puternice de ser, distanjate la citeva zile, sau prin 
dozele mici sub-intrante. 

Din această fugitivă şi sumară expunere a numeroaselor 
fapte descoperite în domeniul anafilaxiei, rezultă că mai presus 
de orice altă consideraţie practică sau teoretică, —anafilaxia se pre- 
zintă ca o lature a imunităţii care nefiind evitată, duce la re- 
zultate compromiţătoare pentru organism. Impotriva accidentelor 
anafilactice, care ar amenința eventual organismul omenesc sau 
animalic, ştiinţa se găseşte pe calea de-a fi descoperit mijloacele 
de a le preintimpina,—aceste mijloace constitue importantul capitol 
al anti-anafilaxiei—pentru care s'au făcut în timpul din urmă atitea 
sacrificii de răbdare şi muncă. 


Dr. E. |. Mironescu, 


Eed 


-F Monahul Daniil Tomescu 


A murit astăvară in M-rea Neamţu. Avea aproape 75 de ani, 
dintre cari 50 îi petrecuse în administraţia minăstirii. Cercetind 
nişte acte minăstireşti dela 1859, am găsit în ele scrierea şi nu- 
mele lui Daniil Tomescu. Chiar din acest an monahul Daniil „fu 
rinduit cu ascultarea“ la cancelarie şi fu ascultător fără intrerupere 
pină la anul 1910, cind bătrineţile şi boala nu-l mai ingăduiră să 
muncească pentru fraţi şi pentru Domnul. 

Imprejurările vieţii păminteşti ale acestui monah vrednic de 
pomenire sint cam acestea: s'a născut la 9 Decembre 1840, în 
satul Rediu, din judeţul Roman. Părinţii lui erau preotul Toma 
Moţoc (fiul preotului Ştefan Moţoc, de felul lui din satul Brusturi, 
judeţul Suceava) şi preoteasa Joana Diaconul Aramă. Ambele fa- 
milii Moţoc şi Aramă erau vechi familii de răzeşi. Copilul Dumi- 
tru Tomescu a fost trimes la şcoala de lingă biserica Sf. Gheorghe 
din Roman, de către unchiul său, monahul Gherontie Aramă. La 
1855, Dumitru a trecut la şconla catihetică a Episcopiei şi după 
doi ani s'a dovedit destoinic să ia drumul spre Seminarul din 
M-rea Neamţu. A învăţat doi ani şi cursurile acestui seminar şi 
la 14 Martie 1859 tinărul Dumitru Tomescu a imbrăcat schima 
monahală, schimbindu-şi numele de Dumitru în Daniil. Curind, 
adică în anul 1860, monahul Daniil a fost chemat secretar al 
minăstirii, iar la 1864 casier şi sel al cancelariei şi a purtat această 
ascultare pînă în primăvara anului 1910. 

A trăit vremurile cele mai frămintate şi mai felurite din 
viaja minăstirilor noastre. A intrat în M-rea Neamţu la 1857, 
cind această chinovie era stăpină peste un sfert, dacă nu şi 
mai bine, din moşiile Moldovei şi a ieşit din ea in anul 1915, 
cind biata minăstire mai are doar atit pămint cit cuprinde cu 
umbra turnurilor ei. A intrat în M-rea Neamţu cind tipografia, 
Biblioteca şi biserica erau pline de viaţă şi de zel şi ese din 


223 VIAŢA ROMÎNBASCĂ 


minăstire cind Tipografia doarme în praf de cari, Biblioteca nu 
mai are nici un cititor, iar biserica e rece ca o sobă în care 
nu se mai face foc. A intrat în M-rea Neamţu cind această mi- 
năstire se chema Neamţu şi Secu, cind mii de călugări oblă- 
duiau subt stariji incărunțiji în tipic şi în rugăciune, şi ese din 
minăstire cind Ozana şi năvala vremurilor nouă au rupt străve- 
chea legătură, Neamţu a rămas beteag şi singerind, iar Secu 
a murit din cessul despărțirii. 

In anul 1860, vine stariţ deapururi pomenitul Timoftei. In 
1862, luna Noembre, M-rea Neamţu arde de jur imprejur. In 
1863, prin luna Mai, Cuza Voda cercetează minăstirea, vede jalnica 
ruină şi făgădueşie lot domnescu-i ajutor, pentru restaurarea 
sfintului locaş. Starijul Timoftei, ajutat zi cu zi de secretarul 
Daniil, este ctitorul cel din urmă al M-rei Neamţu. Pătratul 
minăstirii aşa cum îl vedem azi, cel puţin in partea lui de lem- 
nărie, este opera starițului Timoltei. Peste 26 de ani a lucrat 
monahul Daniil Tomescu supt poruncile acestui start, După 
Timoftei s'au perindat stariţii: Teodosie (şase ani), Isaia (un an), 
Teodorit (şapte ani), Veniamin (trei ani), Narcis Creţulescu (şapte 
ani)... Subt toţi aceştia, Daniil Tomescu a rămas la locul lui, 
căci nimeni altul m'ar fi putut să îndeplinească, mai bine decit e 
treburile ce avea pe mină. 

L-am cunoscut în 1903, in ziua de 7 August, la două sāp- 
tămini, după incendiul care a distrus M-rea Agapia. Era inainte 
de bcală şi arâta voinic şi verde. Veneam initia oară în M-rea 
Neamţu şi nu voiu putea niciodată despărţi, în impresiile atunci 
primite, pe călugărul prietenos și primitor de minăstirea atotve- 
nerabilă şi seculară. Cind l-am văzut mal tirziu, după boală, Im- 
bătrinise cu douăzeci de ani, 

Era un om cuminte,  prevenitor şi modest, care nu vorbea 
niciodată despre sine şi nu se lăuda cu nimic din lunga şi ac- 
tiva lui viaţă. Era dintre acei oameni, foarte rari şi de soiu, 
cari lucrează mult, ascultă mult şi vorbesc puţin. Monahul Da- 
nii) Tomescu a trăit o jumătate de veac în M-rea Neamţu, tinind 
în minile lui toate ițele gospodăriei, purtind punga minăstirii 
şi dind tain tuturor, Şi în cincizeci de ani nu i-a venit nici un 
ceas În minte gindul foarte firesc că el, cogemite casierul M-rei 
Neamţu şi Secu, ar putea să aibă o cinste mai înaltă decit 
aceia de câlugăr prosi. Reciiesc datele biografice, cari imi stau 
inainte şi nu găsesc de loc că Daniil Tomescu a fost altceva 
decit monah. N'a fost nici diacon, nici preot şi prin urmare n'a 


EG MOACHUL DANIIL TOMESCU 


223 


putut să fie nici singhel, nici protosinghel, nici arhimandrit — cu 
sau fără mitră. A fost vistiernicul minăstirii cincizeci de ani şi 
n'a poftit măcar o zi cinstea şi slava preoțească! Aceasta e mare 
lucru şi un merit sufletesc cu totul deosebit. Alţii s'au îmbrăcat 
in stiharele albe şi aurii! Alţii au purtat felonul plin de flori 
largi şi grele! Alţii au poftit epigonatiul decorativ şi mitra de 
arhimandrit! Daniil Tomescu a rămas cufundat în registrele mi- 
năstirii, străduindu-se să acopere cu veniturile ei din ce in ce 
mai mici, nevoile şi spărturile din ce in ce mai mari. 

Dar avul-a omul aceasta cel puţin plăcerea tainică şi ascu- 
țită a bogățiilor adunate, subt un strat de sărăcie faţarnică şi de 
modestie diavolească d Aşa au crezul unii, multă vreme... «Daniil 
e putred de bogat!... E un vulpoiu ascuns, care taie cupoane, la 
luminiţa candelei, noaptea, cind doarme toată minăstirea 1...» S'a 
dovedit, acum la moartea lui, că toate acestea erau basme, Era 
un om pe cit de cumpânit şi de înţelept, pe atita de bun la 
inimă şi de darnic. Dar la el nu ştia stinga ce face dreapta. ŞI 
milostenia lui nu trimetea pe drum, nainte, obişnuitele trimbiţe 
şi surle. Ucenicii lui din minăstire ne destăinuesc azi că bâtrinul 
era un nobil binefăcător. Ajuta pe tăcute. Unii dintre arhiereii de 
azi, unii dintre oamenii de seamă şi cu situaţie făcută (altădată 
copii săraci, pripăşiţi în M-rea Neamţu) ştiu bine cit era de generos 
umilul călugăr Daniil Tomescu. 

Dumnezeu să-l odihnească şi să-i dea partea cuvenită oste- 
nelilor şi răbdărilor lui! De-acum bietul moşneag nu mai face 
umbră pe cărările din minăstire. Cind vom mai trece pe acolo, 
vom gindi că trecutul minăstirii, vechea tradiţie şi buna cuviinţă 
călugărească s'au risipit odată cu stilpul lor din urmă. Şi cel mai 
tineri, cind vor veni de aci inainte şi vor privi zidurile triste, fără 
să mai găsească lingă ele pe bătrinul Daniil, vor înţelege mai 
puţin decit noi ce-a fost M-rea Neamţu. 

Străvechea frumuseţă se stinge zi cu zi. La moartea câlugă- 
rului Daniil Tomescu, M-rea Neamţu a făcut încă un pas spre 
moarte, 


G. Galaction. 


— 


Numele lunilor în romineşte 


Pentru numele lunilor limba romină posedă cuvinte moşte- 
nite din latineşte, cuvinte împrumutate din limbi străine, în fine 
cuvinte formate pe terenul însuşi al limbii romine şi date lunilor 
după anumite puncte de vedere caracteristice din care al fost 
considerate lunile. 

Din latineşte am păstrat următoarele numiri, rămase popu- 
lare 


"Base ‘Février’ < februarius. — Varianta fluerar (Hasdeu, 

113) s-a născut prin etimo populară cu vb. fluer, d „era 

prin luna lui fluerar, Ze E se flueră cenuşa din vatră şi dancii 
tră“* dan, Poveşti). ` `. 

“e ae "Mars" (Mih. Dal. St B.) < martins. Cùvintul in- 

samnă încă “breloc pe care fetele îl atirnă la git în ziŭa de zintăi 

Mart ca semn bun pentru începutul anului (amintire din vremea 

cind anul începea cu luna Mari) şi a existat desigur şi în dr., do- 

vadă derivatul dr. mărțişor cu amindoiă înțelesurile. Cele doiiă 

înțelesuri le are şi bulg. marta. (Cu înţelesul 2 în bulg. se zice 
rte martinki). ; 

€ Sg Se B.) Sn < aprilis, de unde direct 
e), *prire, şi cu metateză prier- 

SEH déi (Car.), wë gust (Hasdeu, 539), aust, ogust (Ma- 

rian, Sârb. | 96) *Aoât' < augustus, pop. agustus. — Variante : 

gustar (Jipescu, caru, 16, la Hasdeu 539) < gust -+ -ar supt 

influenţa lui cr , făurar, brumar ; — gustea (Mărian, Sărb. 

1 96) < gust +4- -e(a); aŭgustru, (Marian, äh, I 96) < aŭgtüst 

tetic. 
RE Timba romină a pierdut deci următorii termini: řanuarins 


„NUMELE LUNILOR ÎN ROMÎNEŞTE 225 


(care ar fi dat jenar), maius (care ar fi dat maj), lumius (care 
ar fi dat janti, aas Iulius (care ar fi dat jul), september (care 
ar fi dat septimber ori septimbre), october (care ar fi dat optobre), 
november (care ar fi dat nombre) şi december (care ar fi dat 
decumbre ori zecimbre). 

Termin iannarius, october şi november aŭ fost totuş înlo- 
ui cu alţi termini latineşti: ` 

Cărindar, câlindar (Marian, Sărb. | 94) "Janvier" < calen- 
darius "oul a lieu aux calendes’. 

Brumar | 'Novembre' (Candrea-Densuşianu, Diet, Dal.), 2. 
‘Octobre’ (Car.) < brumale tempus “le temps de l'hiver’. 

lunius şi lultus s-au pierdut poate fiindcă ar fi produs o 
formă indentică (full), care ar fi provocat confuzie. 


Cuvintele aceste de origină latină aŭ rămas populare, lar 
în limba comună şi în dialectul mr. s-au introdus terminii neo- 
greci : 

lanuar, mr. (Dal.) ianuariă < lavonáptos. — Vr. şi pop. ghe- 
nar, ghenare, ghenarie (Marian, Sârb. | 94), mr. (Mih. Dal.) yi- 
nar < "ëxätte, Varianta gerar (Alecsandri, Poez. Pop. 34) < ghe- 
nar A ger. 

Fevruar, mr. (Mih.) fivruaru < peâponâptos.— Mr. (Dal.) fli- 
var < gisfiâpis (formă atestată la Thumb, Handbuch). 

Marit < páptio)s. 

April, mr. (Dal. Pap. B.) april, (Dal.) apriliă, (Mih.) aprilu 
< ăxpiăulo)s. 

Maiă, mr. (Pap. B.) maiă, (Dal) main << pàis. — Mr. (Mih.) 
mal'ă < maiii prin analogie cu apriliă, luliă, 

lunie, mr. prob. luniă < tubveg. 

Tulie, mr. (Dal.) DI << lohhug. 

dăgust, vr. dugust < apatos. 

Septemore, mr. (Dai), septemvriă, (Mih.) sihtemve < asz- 
ra bere, 

Octomure < atropos. 

Noemure < voipĝpws. 

Dechemvre, mr. (Dal) dechembriă < eriyßptog. 

Mr, (Dal.) alanar, (Pap. B.) alunariu ‘Juillet’ << áhwváprs. 


După cit rezultă din Papahagi, dialectul megl. posedă nu- 
mai urmâtorii termini, împrumutaţi : 

Secică ‘Février < bulg. maiâc seacko. 

Marta 'Mars' < bulg. marta. 

Privă ‘Avril < ngr. xp, 


Dialectul istr, a pierdut cu totul terminii latini şi La înlocuit 
cu termini din italiana, veneţiana şi dalmata pe de o parte, croata 
şi slovena pe de alta. 

lenar < it. gennaro, cr, ienvăr. 

Febrar < it. febbraio, dalm. februar., 


e 15 


22 VIAȚA ROMINEABCĂ ` ` 


Marăj (Byhan) < it. marzo, cr. măraă, slov. marâț. 

April, avril (Ayhan) < it. april, ven. avril. 

Mai < ven, magio, dalm. mai, cr. md. 

tu < it. giugno, slov. Yunit. 

Dit < it. luglio, slov, tulit.  “ 

Angst, angaștu < istr. ayáşto, cr. angóşt. 

Setembre < it. settembre. 

Ohtobăr < e geg Deech ven, oëtubrio, ngr. 
oytoßpts (G. Meyer, St, ARI 

Novembre < it. ege 

Deţembre < it. ven, dicembre, decembre. 


Siţănu, şițănu, şițenu, "Février" < cr. sičen. 
Jetveriacu, "Juillet < cr. Zetveniak. 
Bojipriac 'Decembre' < slov. bozlânlak. 


Antosgac ‘Janvier < er. antânădaă. 
Mihaşhać Octobre < slov. mihollăcak. 
Martişriac 'Novembre' < slov. martinscak, 


` Pomaiț ‘Juin’ < ct. pomàlié. - 2 
See (Dian), pănguştiț (Popovici) "Septembre trebue 
să se găsească deasemenea in cr. 


„Afară de aceşti termini moşteniţi şi imprumutaţi limba ro- 
mină a dezvoltat o serie de alţi termini din cuvinte uzuale apli- 
cate lunilor după un punct de vedere caracteristic: 

Fevruar, — luna cea scurtă: Scurtu (Dal.)=șcurtu “scurt”, 

Mart,—luna mugurilor: Gemänar (Alecsandri, Poez. Pop. 
34) 3 < germino ‘germer, pousser der bourgeons', 

Maiu, — luna frunzelor, florilor, păşunilor: Frunzar, florar, 
prătar (Alecsandri, Paez, Pop. 34) < frunză, floare, *prat ( < 
pratum "pré, prairie’). 
lunie,—luna cireşilor : Cireșar, cireșel (Alecsandri, Poez. Pop. 
34), mr. (Dal. Pap. B). megl. cirișar < cireaşt. 

lulie,—luna câldurilor: Cuptor (Alecsandri, Poez. Pop. 34), 
ci. mă coc de căldură. 

Adgust.—luna secerişului: Secerar (Marian, Sărb, | 96) < 
secer.— Măsălar (Alecsandri, Poez. Pop. 34, Hasdeu 539) este 

babil un derivat dela messis, messio, -onis 'moisson', In lim- 
a ngr. luna secerişului este "Julie áhmvápig < dd, cf. Aint 
"aire", dent ‘battre le grain’. 

Septembre, — luna culesulul viei: Vinicer, vinifel. (Alec- 
sandri, z Pop. 34) < vinaț. — mr. vismăciuni, ghismăciuni, 
Crez stan ec = așizmicluni ‘vendange’ (G. Pascu, Elem. 

oman, din mr. megl. 29). —rApclum: (Alecsandri. Poez. Pop. 
34) “arreptio —arreptus ‘action de saisir, prise'? Vircol, Gratul 


NUMELE LUNILOR IN ROMISEȘTE ` 227 


din Vilcea, înregistrează räpäcïun cu înțelesul 'Decembre'.—Cf 
ngr. poms l. ‘vendageur', 2. ‘mois de Septembre’. ge 
Pop ege a promoroacâi: Promorar (Alecsandri, Poez. 
Decembre, — luna ninsorii: Wingăd (Dame, T. Glosar) = 
ningăii 'ninsoare mare’ (Şez. V 114), — Ni lecsa ez. 
e E Ş ) eios (Alecsandri, Poez. 


sui Citeva luni sint denumite după ziua unui sfint din acea 
ună : 

După sfintul. Andrei (30 Noewmvre): Andrea, îndrea, undre. 
'Decembre', mr. (Dal) Andreă 'Novembre' < 'Avăptas. za 


Insfirşit din brumar *Noembre' < brumale, pus în legătură 
cu brumă, şi considerat ca luna brumelor mari, s-a născut brua- 
mărel *Octobre' (Alecsandri, Poez. Pop. 34), luna brumelor mici, 


Pentru a ne da samă de imprejurările care aŭ determi 
părăsirea terminilor latini şi înlocuirea lor în limba äere 
cei neogreci, ar trebui să avem un studiu istoric asupra călin- 
darului rominese. (Este de observat că şi în turceşie numele 


Ges Zi toate de origină ncogreacă, v, G. Meyer, Türk St, 


G. Pascu, 


Ce este Basarabia? 


—— 


Basarabenii stabiliți de mai multişor în țară pierd în mod 
foarte firesc orice cunoştinţă detaliată a vieţii în curgere de a- 
colo, ba unii nici n'au ştiut-o cum se cade. Aproape 9,999 din 
10,000 de Basarabeni ceva mai culți rămaşi «acasă» sint fatal- 
mente absorbiți de mersul culturii şi vieţii vaste ruseşti, negin- 
dindu-se niei macar în treacăt la Rominia. De aici provine acea 
necunoştință generală asupra stării de lucruri din Basarabia, care 
se accentuiază mai ales în aceste vremuri de enervare, de exa- 
gerare sau micşorare a faptelor, de denaturare a realităţii. Sub- 
semnatul, pe cind eram încă «acasă», am fost convins că s0- 
cietatea din Rominia, care în 1912 a arătat atita interes pentru 
Basarabia, cunoaşte această ţară, îi urmăreşte de aproape viaţa 
şi pindeşte numai ceasul cînd, alăturea cu Germanii, va împărţi 
Rusia de Sud-Vest... 

M'am înşäla N'am constatat aici în privinţa Basarabiei 
decit basme, vechituri, suspine platonice sau dispreţuirea intre- 
gii existente a noastre, a Basarabenilor. Ori nu există nici „un 
domeniu În cunoştinţele noastre care n'ar merita să fie cultivat 
şi îmbogăţit. Din acest punct de vedere cred necesar şi mai 
ales pentru. aceste vremuri ca, incepind cu «abecedarul» basara- 
bean, să povestesc publicului rominesc despre ceiace este in Ba- 
sarabia modernă. Voi reproduce statisticile din 1914, voiu ex- 
pune partea de fapt a tuturor ramurilor activităţii sociale şi eco- 
nomice. Dacă expunerea aceasta nu va coincide cu tot SSC? 
să spune în Rominia despre Basarabia, atit de câtre amicii cit 
şi de către duşmanii ei de astăzi, vina va fi nu a mea ci a unei 
societăți dintr'un stat pretins european, care nu-şi cunoaşte nici 
neamul, nici propria ţară, nici vecinii, nici misiunea-i istorică... 


UE ESTE BASARABIA? 229 


+ 


Școala şi instrucția. — Absolut toată instrucția publică se 
face în Basarabia în limba rusască. Numai Evreii au şi şcoa- 
lele lor separate, iar pănă la războiu acelaş lucru a fost permis 
şi unor comunităţi mari de Germani, furmind colonii înfloritoare 
în Basarabia, 

In toată această ţară nu există nici un sat mare de peste 
250 de gospodării, care să nu-şi aibă şcoala lui; şi sint multe 
sate mai mici care au şcoală, În total, Basarabia, în afară de 
oraşe şi tirguşoare, numără circa 1000 de şcoale de trei tipuri: 
1) ministerială, 2) şcoala zemstvului şi 3) parohială, 

Programul celor două dintăi este acelaş, iar al celei paro- 
hiale e mult mai redus: mărginit la cetirea slavono-bisericească, 
cetirea şi scrierea rusască, primele 4 regule de aritmetică, cintul 
bisericesc, testamentul vechiu şi nou şi rugăciuni. 

Şcoalele ministeriale şi ale zemstvului (zemstvo este o insti- 
tuție de autonomie locală, care duce gospodăria obştească a intre- 
gului judeţ, un fel de consiliu comunal, dar așezat pe baze mult 
mai largi), mai învaţă Istoria Rusiei şi Geografia pe scurt; Gra- 
matten rusască, Religia mai complectă şi Aritmetica până la frac- 
ţii, apoi ceva noțiuni de ştiinţe naturale. 

Cu toată predarea într'o limbă străină «Moldovănaşii» ba- 
sarabeni se silesc la învăţătură şi unii reuşesc foarte bine. Eşind 
insă din şcoală, imensa majoritate uită peste cîţiva ani totul, fiindcă 
viața dela sate merge excluziv «moldoveneşte». Unii băeţi ajung 
„scriitori săteşti» (notari tocmiţi de comună), iar cei mai capabili 
sint trimeşi ca bursieri in şcoale secundare (vre-o zece burse de 
judeţ). 

Din 1000 de şcoale 500 sint pe sama preoților inspectori 
de circumscripție, dar au şi cite un învăţător plătit cu 100—200 
ruble pe an (mai are şi locuinţa, incălzitul, etc.); în fiecare judej 
există cite un «consiliu al şcoalelor parohiale», care şi regulează 
tot mersul instrucției, Aceste şcoale «de cetire şi scriere» sint 
puse sub cler, sub sfintul Sinod, susţinute din fondurile Sino- 
dului. 

Şcoalele ministeriale sunt întreţinute de stat, iar cele de 
zemstvo, pe sama zemstvului. Zemstvo însă nu se amestecă în 
instrucţia care se face în şcoală, decit la examene, cind un de- 
legat al zemstvului ia parte activă la controlul «studiilor» făcute 
în cursul anului. Organul de supraveghere şi de numire de învă- 


230 VIATA ROMÎNEASCĂ 


tători este «inspectorul şcoalelor poporane» (doi-trei în fiecare 
judeţ). In oraşul gubernial (Chişinău) se află direcţia şcoalelor po- 
porane din Basarabia, care depinde de epitropul circumscrip- 
Gei de instrucție publică din Odesa (tot sudul Rusiei şi Crimea). 
Şeful acestei direcţii este şef al tuturor inspectorilor de prin 
udeje. > 

preiei săteşti se recrutează pentru şcoalele parohiale din 
absolvenţii şcoalelor secundare, supuşi unui examen special de 
învăţător sătesc parohial, Institutorii şcoalelor ministeriale şi zem- 
stveşti sint absolvenţii seminarelor sau institutelor pedagogice spe- 
ciate, In Basarabia există doua seminare pedagogice, la Soroca şi 
Acherman, în care se înscriu, după reuşită la examene de intrare, 
absolvenţii şcoalelor secundare. 

Progresul general al instrucției publice din Basarabia pro- 
vincială se vădeşte prin deschiderea în fiecare an a 50—70 şeoale 
nouă ` unele şcoale parohiale se transformă in ministeriale sau zem- 
stveşti, iar satele mici şi cătunele Își capătă cite o şcoală nouă 
parohială. Astfel cele 2000 de localităţi, mici şi mari, din Ba- 
sarabia, sint prevăzute cu 1000 de şcoale, din care 500 sint 
adevărate şcoale moderne, dar... rusăşti. In ce priveşte localu- 
rile şcoalelor, aproape becare şcoală ministerială sau a zemst- 
vului îşi are localul propriu, spațios şi mare, care costă pănă la 
40,000 lei. 

Cerinţele pedagogiei moderne sînt realizate în aceste şcoale, 
în mal multe feluri. Tabelele (plăci) negre, cu grifel pentru ince- 
putul scrisului la copii, au fost izgonite din şcoalele primare din 
Rusia încă de acum 30 de ani fiind condamnate definitiv de auto- 
ritățile pedagogiei din Europa. Invăţămintul primar e gratuit dar 
nu e obligator. Institutorii, în seminarele lor din Soroca şi Acher- 
man, studiază patru ani următoarele obiecte : 


1. Literatura rusă. 
2. Teoria literaturii. 
3. Morfologia şi Sintaxa (pe larg). 
4. Limba slavonă. 
5. Geografia: a) Europei. 
b) Asiéi; Amiericei, Africei, Australiei, 
c) Rusiei. 
d) Metodica geografiei. 
oi 6, Cosmografia (Geografia matematică şi fizică). 
-Èvni R- Istoria ` a) veche. 


„CE ESTE BASARABIA Y 231 


b) medie. 
cl nouă. 
d) Rusiei. 
8. Religia ` a) Testament vechiu şi nou. 
bi Catehismul. 
c) Istoria bisericei ruseşti, 
d) Teologia dogmatică şi morală. 
9. Matematica ` a) Geometria. 
b) Algebra. 
c} Teoria aritmeticei. 
d) Geodezia. 
- 10. Știnţile naturale ` a) Botanica. 
b) Mineralogia. 
c) Fiziologia. 
11, Știinţi medicale : a) Higiena. 
b) Anatomia. 
12, Viticultura şi fabricarea vinurilor. 
_ IO. Cultura legumelor. 
~ - 14, Pomicultura. 
15: Gimnastica. e d 
16. Cintul, 
17. Muzica. 
18. Caligrafia. 


Sint unele detalii şi particularităţi, unele tipuri de şcoale mai 
complecte sau în stadiul de incercare, de experienţă, de inova- 
ție, de care mam putea vorbi decit într'un studiu special asupra 
şcoalelor din Basarabia. 

Aici terminăm descrierea fugitivă a sistemului de şcoale popo- 
rane, amintind faptul, că în aceste 1000 de şeoale Învață peste 
80,000 de copii, ceiace constitue circa 40%, din tot numărul de 
copii de virsta şcolară, din toată Basarabia provincială. 


* 


Şcoale superioare Basarabia nu are, Furnizind Universităţilor 
şi diferitelor institute tehnice din Odesa, FEcaterinoslav, Harcov, 
Kiev, Varşovia, Riga, Moscova, Petrograd, ete., peste 2500 de stu- 
denţi, Basarabia posedă foarte numeroase licee de diferite tipuri. 
Această parte a învâțămintului public merită toată atenţia celor 
din Rominia modernă. 


232 VIATA ROMINEASOĂ 


Aşa de pildă, oraşul Chişinău e un centru foarte mare şco- 
lar, unde numărul elevilor trece cifra de 15.000. 

In Chişinău se află: 

1) «Gimnazia» clasică (liceul) de 8 clase şi cu o clasă pre- 
parativă, cu numele Impăratului „Alexandru |, Binecuvintat““, — 
avind peste 400 de elevi externi şi 100 interni, 24 profesori şi 
un vast program, în care intră: limbile rusească, slavonă, ia- 
tină, germană şi franceză, toate aceste cu istoria şi teoria lite- 
raturii, gramatică, etc.; Teologia morală şi dogmatică cu istoria 
bisericei, catehismul etc.; Aritmetica, Algebra, Geometria, Tri- 
gonometria, Fizica şi Cosmografia ; Istoria (foarte întinsă), Gro- 
grafia, Jurisprudenţa, Psihologia şi Logica; Ştiinţele naturale, Ana- 
tomia, Fiziologia. Higiena, Gimnastica, Muzica, Desenul, Caligrafia... 
Din autorii clasici sunt studiaţi: Cornelius Nepos, lulius Caesar, 
Ovidiu, Cicero, Horatius, Titus Livius şi alții. Această gimnazie 
are biserica ei, spital şi locuințe mari pentru director, inspector 
şi opt profesori. Localul gimnaziei e colosal. Din acest liceu au 
eşit intre alţii, sau au fost în el: dd. Zamfir Arbore-Ralli, C. Stere. 
contele Witte, ministrul rusesc de instrucție Casso, etc., şi sub- 
semnatul. Această «pgimnazie» a fost întemeiată în 1833. 

In istoria Basarabiei a jucat un mare rol, influențează şi 
acuma serios viaţa locală. Ar merita o descriere mai amănun- 
fitā, care e deocamdată imposibilă. 

2) Gimnazia clasică «Moştenitorul Țarevici Alexie». 8 clase 
şi una preparativă, 400 elevi, 22 profesori, cu acelaş program ; 
are biserica ei, un local foarte mare şi modern, etc.. 

3) Gimnazia clasică «Impăratul Nicolae al Illea», acelaş 
program, 8 clase şi una preparativă, 340 de elevi, 20 profesori, 
local cu 70 compartimente mari, care a costat 1,300,000 de lei, 
biserică proprie, etc.. 

4) Gimnazia a IV-a clasică de stat, acelaş program, ace- 
leaş 9 clase, 400 elevi, 18 profesori, localul mare propriu. 

5) Liceul real de stat, fără limba latină, dar cu Chimia, 
Desen obligator, etc.; 7 clase şi una preparativă, 420 de elevi, 
20 profesori, biserică proprie, local foarte mare, avind şi locu- 
inje pentru profesori. 

6) Liceul al II-lea real de acelaş tip (închis dela ince- 
putul războiului). 

7) Liceul comercial, cu programul liceului real plus o- 
biecte comerciale dind absolvenţilor aceleaş drepturi ca şi li- 
ceele reale, iar după examenul în limb latină şi dreptul de a 


CR ESTE BASARABIA ? 233 


intra în Universitate; 7 clase şi una preparativă, 22 profesori, 
350 elevi, local propriu modern, ete.. 

8) Al Hien liceu comercial de acelaș tip şi acelaş mā- 
rime, Înstrucția mixtă pentru băeţi şi fete, 

9) Liceul agronomic, in care se inscriu absolvenţii a 4 
clase gimnaziale. Specialitatea, în afară de programul liceului 
real, viticultura şi horticultura. Dă dreptul de a intra în şroa- 
lele superioare de agronomie şi de tehnică, Se numeşte oficial 
„institutul basarabean de pomicultură şi facerea vinului” ; 4 clase, 
circa 200 de elevi, 11 profesori, local, ferme, vii şi cimpuri în 
valoare de 1.000.000 ruble. 

10) Seminarul eparhial duhovnicesc dind dreptul de a in- 
tra şi în Universitate. Şcoală de preoţi, D clase, peste 450 de 
elevi, 18 profesori, biserică, case mari proprii, 

11) Şcoala eparhială duhovnicească de băeţi, pregătitoare 
pentru seminar, de 5 clase, 300 elevi, 10 profesori, biserică, 
case proprii, etc. Cite o şcoală identică pregătitoare pentru se- 
minarul central din Chişinău, se mai găseşte In oraşul Ismail şi 
în tirguşorul Edineţ din jud. Hotin. 

12) Şcoala de meserii cu 150 de elevi şi 9 profesori, case 
mari proprii. 

13) şi 14). Şcoalele secundare poporane superioare, cores- 
punzind aproximativ a 4 clase gimnaziale, dar cu un curs com- 
plect, calculat pentru inscrierea absolvenţilor în seminarele peda- 
gogice de institutori orăşâneşti. Fiecare avind cite 200 de elevi 
şi cite 8 profesori. 

15—28. 14 şcoale primare de băeţi ale comunei Chişinău, 
fiecare avind localul propriu de un tip stabilit, cu peste 1400 de 
elevi, cu 3 clase in fiecare, etc, 

29—37). Şcoalele parohiale pe lingă bisericile Chişinăului, 
pentru băeţi. 

Apoi 38) Şcoala orăşănească de desen, 39—42) 4 şcoale 
pregătitoare priveligiate, 43). Şcoala comunităţii de burgheji, 
44), Şcoala armeană-gregoriană, 45). Şcoala luterană, 46—47), 
2 şcoale evreeşti de stat, 48). Şcoala societăţii funcţionarilor co- 
merciali, 49). Talmud-Tora cu 400 elevi, 50—54). 5 şcoale par- 
ticulare evreeşti de tip secundar, 55—144). Adică 90 de „hederi“, 
şcoli primitive evreeşti cu peste 3000 de elevi şi 90 de „mela- 
medii“, 145). Şcoala greco-rusească primară, 146). Şcoala de 
Duminică pentru bărbaţi, 147). Şcoala muzicală a societăţii im- 
periale muzicale, 148). Şcoala de limbi străine pe lingă direcţia 


234 VIAŢA ROMİNEASCÄ A E : 


Poştei şi a telegrafului, 149). Şcoala de caligrafie, 150). Şcoala 
evreiască de sară pentru bărbaţi, 151—156). Şcoalele secundare 
parohiale pe lingă bisericile mari din Chişinău. 

In total deci, 156 de şcoli pentru bäefi din care 90 „hederi” 
evreeşti. Citeva şcoale s'au închis acuma din cauza războiului. 


x 


Şcoalele de fete din Chişinău sint relativ mai puţine. In 
primul loc trebue să punem: 3 licee de stat de 8 clase fiecare, 
cu cite 300—450 de eleve şi cite 20 profesori; 2 licee particu- 
lare de H clase cu cite 350 de cleve şi cite 18 profesori; 2 li- 
ceg speciale pentru evreice, fiecare de 8 clase, cu cite 300 de 
eleve şi cite 15 profesori; un liceu eparhial de fete, pentru fii- 
cele preoților, diaconilor, etc., cu peste 600 de eleve şi 25 pro- 
fesori. 

Liceele L Il, IV şi cel eparhial au “localurile lor mari pro- 
prii, iar | şi cel eparhial şi biserici. Programul se apropie de 
acela din liceele de băeţi, aşa că absolventele au dreptul să se 
inscrie ca studente în universităţile femenine dacă ' reuşesc la e- 
xamenul de limba latină, sau pot să se înserit în universităţile 
birbăteşti dacă trec şi toate examenele la liceele clasice de băcţi. 

Apoi se mai allă în Chişinău 4 şcoale secundare de fete 
2 profesionale, 2 de meserii, azilul «Balş» cu şcoala secundară, 
o şcoală de moaşe şi «feldşerițe» şcoala de Duminică, şcoalele 
de aplicaţie pe lingă liceele femenine (am uitat să pomenese 
despre ycoalele de aplicaţie de băcţi), apoi şcoala de sară pen- 
tru evreice şi însfirşit 6 şcoale cu curs primar de fete. Toate 
aceste şcoale sint suprapopulate, dată fiind tendința mare a pă- 
rinților de a nu-şi lăsa nici fetele fără şcoală. 


+ 


Basarabia provincială, judeţană, nu prea cedează (relativ) 
Chişinăului în ce priveşte instrucjia secundară şi primară la o- 
raşe. Primul loc după Chişinău il ocupă Achermanul, avind 
2 licee de băieţi şi 2 de fete, fiecare de 8 clase şi cu cite 300 
—350 elevi, circa 20 profesori, la fel cu cele din Chişinău; a- 
poi 4 diferite şcoale secundare şi profesionale şi H primare, fără 
să finem sama de mai multe şcoale mici private şi de cele 
evreeşti, 

Bender are un liceu complect (3 clase) pentru băeţi şi 2 


e 7 


CE ESTE BASARARTA? 935 


licee complecte pentru fete, apoi diferite şcoale secundare şi 
primare. 

lzmail, la fel cu Bender. 

Chilia are un gimnaziu (4 clase) de fete, 3 şcoale secun- 
dare şi 4 primare. 

Reni—4 şcoale secundare şi 5 primare. 

Bolgrad—| liceu complect clasic de bâeţi, | liceu com- 
plect de fete, un gimnaziu, 5 şcoale secundare şi 7 primare, 

Cahul—] liceu de bâeţi, un gimnaziu de fete, 2 şcoale se- 
cundare şi 4 primare, 

Orhei—] liceu complect de fete, 1 gimnaziu de băeţi, 2 
şcoale secundare şi 5 primare. 

Soroca—] liceu complect (8 clase) clasic de băeţi, 1 li- 
ceu tehno-agronomic (7 clase), 1 liceu complect de fete, 3 şcoale 
secundare şi 5 primare. 

Balţi—1 liceu clasic complect de băeţi, 1 liceu complect 
de fete, 2 şcoale secundare şi 6 primare 

Hotin—] gimnaziu de fete, 2 şcoale secundare şi D primare, 

Satul Tarutino (colonie germană jud. Acherman) — 1 liceu 
clasic complect de băeţi (8 clase), | şcoală secundară şi 3 primare, 

Satul Comrat (jud Bender, colonie bulgară) — 1 liceu real 
complect (7 clase), | liceu complect de fete, 3 şcoale secundare 
şi 4 primare, < 

Şcoale secundare mai sint in tirguşoarele Tatarbunar şi 
Volontirovca din jud. Acherman, Vilcov jud. lzmail. 

In satele: Purcari (jud Acherman), Cucuruzeni (jud. Orhei) 
şi Grinăuţi (jud, Soroca) se află cite o şcoală secundară de a- 
gronomie... 

In toată Basarabia mai sint foarte numeroase şcoale şi 
„hederi” evreeşti care n'au intrat in înşirarea de mai sus. Au 
mai scăpat poate şi încă citeva şcoale diferite, necunoscute ce- 
lul ce scrie aceste rinduri, 


+ 


Din punctul de vedere rominesc, poate, starea instrucției 
publice din Basarabia e foarte înfloritoare. Insă societatea cultă 
a Basarabiei deplinge mereu această stare şi o numeşte ruşi- 
noasă, Societatea basarabeană cunoaşte progresele ţărilor în a- 
devăr civilizate, în ce priveşte numărul şcoalelor, tipuri de şcoală 
şi mai ales numărul elevilor şi al profesorilor. Stind acolo am 


El VIAȚA ROMÎNEASCĂ 
crezut că noi Basarabenii am făcut până acuma infinit, de puţin 
in comparaţie de țara dintre Dunărea şi Carpaţi. Acum văd 
că mam înşelat. Dacă singur Chişinăul (150 mii de locuitori) 
are față de Bucureşti (350 mii loc.) un număr mai mare de licee, 
atunci am avea cu ce să ne mindrim... dacă liceele noastre n'ar 
îi fost ruseşti. 

Apoi trebue să avem în vedere că nu statul rusesc inte- 
melază atitea şcoli în Basarabia ` sintem datori cu ele aproape 
numai şi numai unor inițiative luate de însăşi societatea ba- 
sarabeană. Putem afirma că din cele 500 şcoale primare de 
țară (ministeriale şi zemstveşti) numai jumătate au fost făcute 
de stat, din care iarăşi jumâtate sub presiunea opinei publice. 
A doua jumătate din 500 se datoreşte iniţiativei pur private, mai 
ales din cercurile zemstvelor (consiliilor judeţene). lar in ce 
priveşte liceele şi şcoalele secundare, apoi aci din iniţiativa so- 
cietăţii locale au fost fondate cel puţin 70”/, cu toată opunerea 
inverşunată a formalităţilor. Şi, natural, societatea basarabeană 
face această operă nu în calitate de societate romină; Basara- 
benii nici nu se gindesc prin ce limbă trebue cit mai fireşte să 
se facă culţi, obişnuindu-se de nevoe, dar bine, cu ruseasca; apoi 
internaţionalismul a prins în Basarabia cele mai tari rădăcini, 
fără patriotismul specific rusesc, dar cu mijlocirea limbii şi cul- 
turii ruseşti. Şi Basarabia, precum o vedeţi, se grăbeşte pe urmele 
Europei. 

Bogăția relativă a Basarabiei în şcoale, care ar trebui să dea 
mult de gindit publicului rominesc din regat, cel educat cu basme 
despre sălbătăcia ţărişoarei dintre Prut şi Nistru, — această bo- 
găție nu mulţumeşte de loc pe Basarabeanul cult. El strigă mereu: 
puţin ! trebue mai mult! 

Mi se pare că rominul din regat nici nu pricepe măcar ase- 
menea stare sufletească, nu înţălege ce insamnă nemulțumirea 
sfintă de sine! Ar trebui că aceste rinduri să dea de gindit cui 
prodest (acest cui prodest mu este decit tot rominul colectiv). 
Dacă basarabeanul socoteşte şcoalele din Basarabia prea puţine în 
comparaţie, de pildă, cu proporţia numărului de şcoale din Ger- 
mania, dacă aceiaş socoteală se referă şi la Rusia întreagă, pe 
cure o birueşte acuma Germanul bine educat şi dezvoltat, — apoi 


Rominul din Regat nu se simte oare şi mai inferior în ce priveşte 


instrucția publică, deci şi în forţele mintale, sufleteşti, economice, 
sociale, materiale şi de rezistenţă ? 


CE ESTE BASARABIA? 237 


Piata in şcoalele primare de ţară nu există. In ultimii ani 
preoțimea, înființind şcoale parohiale, ca să susțină influența cle- 
rului asupra maselor, recurge chiar la atragerea elevilor prim dis- 
tribuire de diferite premii, dejunuri gratuite, etc, ` aceasta nu e 
pretutindeni, dar e ceva fuarte caracteristic. Plata în şcoalele se- 
cundare atinge 10—20 ruble (50 lei) pe an, iar în licee este de 70 
ruble pe an; cheltuielile necesare, pentru uniformă (observată 
foarte riguros), cărţi, etc., se ridică la o sumă foarte insemnală. 
Se poate spune cu siguranță, că întreținerea unui elev costă in 
Rusia de două ori mai mult decit in Rominia. Şi cu toate acestea 
numărul de elevi, precum aţi văzut-o, e colosal. 

Vrista şcolară joacă un rol principal. In clasa l-a a liceului 
se primesc copii de 9—12 ani, în a Il-a de 10—13 şi aşa mai 
departe ` înscrierile nu se fac în fiecare clasă: odată Înscris, co- 
pilul contiună cursurile pănă la terminarea sau eşirea din şcoală. 
In schimb, oricine şi oricind poate fi supus examenelor de citeva 
clase, sau de absolvire, necerindu-i-se certificatele anterioare, 
Evreii nu sint restrinşi în drepturile lor la instrucţie „de cit" prin 
aceia că li se aplică lor o proporţie de “/, faţă de numărul ele- 
vilor creştini (în Chişinău proporţia e de 15%), sau de acela al 
particularilor, cu pregătirea de acasă şi care se supun examenelor 
pentru obținerea unui certificat. De-ocamdată restricţiile pentru 
evrei sint cu mult slăbite, mulţumită loviturilor ce le primeşte 
Rusia dela Germani. 

Profesorii, in imensa majoritate, sint oameni culți şi mo- 
derni. Tipul de profesor proverbial, atit de răspindit încă in Ro- 
minia, rămine numai in literatura rusească de acuma 40—70 
de ani. Dacă intimplâtor să mai mențin încă pe alocurea «tipu- 
rile lui Gogol» apoi ei sint raritate, provocind disprețul general. 
Profesorii liceelor n'au dreptul să se adreseze elevilor cu „tu“; 
pedepse fizice sau istovitoare nu există: totul depinde de nota de 
conduită şi dacă ea este rea, apoi gradul urmâtor nu este decit 
excluderea din şcoală. Cumâtriile şi prieteniile in şcoală au dis- 
părut aproape cu desăvirşire, mita deasemenea; rarele excepţii in- 
tăresc doar regula. Profesorii liceelor sint foarte bine plătiţi, capată 
mereu ameliorări şi se pling tot mereu că nu sint asiguraţi prin 
munca lor. Profesorul cu D ceasuri pe zi, primeşte salarul anual 
3000 de ruble (8000 de lei), adăogindu-i-se după fiecare 5 ani 
trecuţi cite 500 de ruble. 


238 VIAȚA ROMÎNBASCĂ 


` 


Lectiile nu au loc decit între ceasurile Bj dimineaţa — UND 
apoi se dă 30 minute pentru dejunul adus de elev de acasă, sau 
luat din bufetul şcoalei şi apoi încă un ceas (12 — 1) pentru 
vrista inferioară, 2 ceasuri pentru cea medie şi 3 ceasuri pentru 

uperioare (5 — 
ii aie Se gë foarte multe despre starea instruc- 
Gei publice din Basarabia și din Rusia, multe lucruri necunoscute 
la noi şi interesante, dat nu e aici nici locul, nici timpul. 

Vom trece întrun alt domeniu al vieţii din Basarabia, vom 
destrie în mod schițat viticultura şi pomicultura modernă de 
acolo, atit la proprietari cit şi la țărani, care ramură a activităţii 
economice din Basarabia stă deja la o înălțime relativ foarte mare, 
Dar pentru a caracteriza complexul vieţii ruseşti, care caracteri- 
zare e absolut necesară cînd atingi complexul vieții din Basarabia, 
ne vom opri puţin la citeva consideraţii asupra Rusiei, care au 
mai fost expuse în «V. R.» (Nr. 10 — 11 — 12 din 1914, «Pro- 
blema romino-ruteană») şi care leagă întru citva realitatea de azi 
rusească cu cea rominească şi de războiu. 


M 


Un singur lucru domină în principiu asupra stării de lu- 
cruri uşurate din Rusia: arbitrarul administrativ, de fapt redus, 
ca să spunem drept şi mult redus în comparaţie cu trecutul. 
Bunul plac admintstrntiv nu mai comite atitea brutalități şi atitea 
absurdităţi strigătoare de odinioară; viaţa Rusiei actuale nu-i 
permite aceasta, fiind in continuă desvoltare şi în mers paralel 
cu creşterea conştiinţii generale cetăţeneşti. Faţă cu publicul în- 
telectual prea inmulţit al Rusiei îi vine greu arbitrarului admi- 
nistrativ să mai procedeze ca şi pe vremea aceia, cînd inaintea 
lui erau puţini «duşmani interni» ai marelui imperiu, cei lesne 
de prins. S'a înmulţit lumea, nu in conformitate cu sporirea salv- 
gardatorilor Rusiei! Deportările arbitrare tn masă au devenit 
aproape imposibile, arestârile. se fac mult mai rar, tribunalele tot 
mai des îi achită pe directorii responsabili ai ziarelor confiscate 
de administraţie... Dar cu toate aceste cuceriri ale vieţii, prin- 
cipiul arbitrarului administrativ rămine in picioare, deşi se aplică 
numai la indivizi care supără prea mult ochii senini ai şefilor de 
toate rangurile. 

In special pentru naţionalităţi au râmas trei rele cardinale: 
sus-arătatul arbitrar administrativ cu lipsa neatingerii personale ; 


CR ESTE BASARABIA ? af 200 


nepermiterea (cu rare excepţii) a cercurilor sociale şi a so- 
cietăților naţionale; şi interzicerea învăţâmintului în limba ma- 
ternă. În tot restul complexsului traiului în Rusia s'a realizat o 
ameliorare colosală: a dispărut în genere mita, trecind dela re- 
gulă la excepție '), s'a ajuns la ajunul deslegării în parte consi- 
derabilă a chestiilor muncitoreşti, agrare, a învăţâmintului general ` 
obligator, etc., dar cele trei rele sus arâtate, ca cele trei balene 
pe care după crezarea poporului rus se ține pămintul — rămîn 
neclintite, fiindcă Ian ele n'ar mai exista unit acest conglumerat 
de 100 de naţii! Războiul întăreşte aceste trei rele, — afară de 
aceia incă, că tot el e care amină ad calendas graecas şi modi- 
fică, dindu-le inapoi, toate problemele dela ordinea zilei, ca acele 
ale muncii, țărănimii, învățămîntului, etc. 

Dar în afară de acestea este şi ceva mai grav, Cu toată 
preocuparea serioasă din Rusia in ce priveste problema învâţa- 
mintului general, cu primele vaste Încercări de a-l introduce, 
principiul acestui învăţămint râmine nerecunoscut. E acel punet 
culminant al fricei grozave a vechii Rusii faţă de mersut triumfal 
al culturii generale, Mult trebue bătută (literamente!) Rusia diri- 
guitoare ca să cedeze acest punct, la care nu a cedat după ne- 
norocitul războiu ruso-japonez, care a descoperit până şi orbilor 
ignorarța şi inapoerea îngrozitoare a poporului rus, Eventuala 
„victorie“ de azi, fireşte, nu ar fi în stare să joace rolul baâtăii 
binefâcătoare, pentru care o sută de popoare ar avea desigur pe 
veci o recunoştința adinca față de Germani... 

Ca o sabie a lui Damocles e atirnată asupra Rusiei groaza 
nemai văzută nicăeri — nerecunoaşterea deplină a luminarii şi in- 
văţăturii în general ca ceva obligator şi necesar pentru om, ca 
atare şi pentru omul înapoiat, care trebue să se grăbească să 
întreacă sau macar să ajungă pe alții cure au avut fericirea să 
se dezvolte omeneşte de mai înainte. Am pomenit mai sus că 
Rusia e in ajunul introducerii învâțămintului general obligator, 
dar în ce senz, cu ce program? Numai scrisul, cetitul, şi cal- 
culul, elementare şi mărginite şi acestea ; dar în acelaş timp — cit 
mai multe rugaciuni, limba slavonă veche, religia şi gimnastica 


1) Ca o regulă obligatoare mita a râmas Între poliție şi evreime, În 
general însă funcționarii statului rusesc obicinulţi cu lefi bune, au inceput să 
privească cu dispreţ bacgişurile şi mita m runtă. Puțin nu vor să lea. mult nu 
dă aproape nimene ` şi numi în cazuri extreme de crime care trebue să fe 
acoperite, se mai practică încă mita cu bani mari Mita mică aproape n dis- 
pre La judecătorii şi tribunale, primării şi administrații, nu există nici un 
cl de mită în alură de unele cazuri extrem de rare. 


240 VIAŢA ROMINEASCA 


militară. Aproape nici o cunoştinţă de geografie, istorie, ştiinţe 
naturale, etc... Astfel stind lucrurile, de ce să ne mirăm că Ru- 
sul, ca stat, nu dă Rominului sau Ruteanului învăţătura în limba 
lor, pecînd el nu are grijă de luminarea chiar a poporului său 
propriu ? Cum ! să înființeze seminare naţionale de învăţători, să 
se îngrijească de compunerea manualelor de o sută sau măcar 
zece limbi, să se «injosească» până la asemănarea cu Austro-Un- 
ES Gi se face o anchetă, se întreabă un Moldovan din Ba- 
sarabia dach vrea învățătură pe limba lui: «Apâi dă, cum vrea 
Impăratul nostru, eu ştiu? şi ruseasca ne trebue pentru slujbă la 
Moscali, la judecată...» «Poporul din Basarabia nu vrea decit limba 
Gaeasch, — se dă rezultatul anchetei. Cu Ruteanul alt sistem : 
«Aveţi bun învăţător?» «Foarte bun». «Localul şcoalei văd şi eu 
că-i bun, Da’ copiii cum reuşesc ?» «Foarte bine», — răspunde în- 
vățătorul. «Aşa dar vă obicinuiţi cu limba rusească ?» «Mulţumim, 
cucoane». Ca rezultat se dă în raport: «populaţia o duce bine ; 
şi şcoala, slavă Domnului, progresează pe limba rusească, popo- 
rul e foarte mulţumit». — Vechiul sistem idiot : statul nu recu- 
noaşte necesitatea imperioasă de a se deştepta poporul in gene- 
ral: — să se deştepte cine şi cum poatel. În privința Ucrania- 
nului e şi o consideraţie particulară ; de oarece alfabetul rutean e 
acelaş cu cel rus civil, iar amindouă limbile sint de o relativă ru- 
denie, Rutenii să înveţe totul in ruseşte cu uşurinţă, apoi să ci- 
tească cit poltesc şi pe limba lor l... 


Astfel la cele trei rele principale ale vieţii ruseşti trebue 
să mai adăogăm una: frica nemărginită de luminarea poporului 
in general. Trei plus una, totdeauna fac patru. Dacă cad aceste 
patru, Rusia devine ţara fâgăduinţii. Dar deocamdată, pe arbi- 
trarul administrativ şi pe această frică se bazează existența Ru- 
sici țariste tradiționale, care în tot cazul nu se pregăteşte încă 
să moară; acest arbitrar se mărgineşte necontenit, caută să nu 
fie resimţit cu greu de masele poporului, să nu fie arătat Euro- 
pei în lumină urită şi în primul rind să De cinstit, să capele au- 
toritate morală — toate cauze care lu un loc îl pot lăsa neştirbit 
ca principiu încă mai multe decenii, ceiace este şi scopul capital 
al cercurilor diriguitoare ale Rusiei. Apoi luminarea poporului e 
propriu zis admisă şi se dezvoltă necontenit mai ales din ini- 


CE ESTE BASARABIA? 241 


țativa a insäş societăţii culte, dar e accesibilă pentru unități, 
zeci, sute, mii, chiar milioane de suflete, nu însă pentru zecile de 
milioane, care după sistemul de Stat rusesc trebuesc neapărat să 
tămină la pămint, acolo departe în uitare, pentru ca masa rä. 
nească de peste o sută de milioane să fie temâiul atotputerniciei 
celor de sus. 

Şi pe cind aceste două rele apără regimul de eri şi de azi 
şi Îi garantează durata cel puţin de mine, alte două sint menite 
să asigure unitatea complectă şi rusificarea desăvirşită a acestui 
conglomerant inspăimintător de o sută de naţii, să desâvirşescă 
crearea statului, în limitelele şi cu organizaţia lui actuală, desâvir- 
şire şi perfecţionare care să fie făcute din punct de vedere pur 
rusesc şi elaborate nu numai de reacţia rusească şi de guvernul 
care o reprezintă, dar şi de Rusia progresistă, universitară şi lite- 
rară. Interzicerea (cu rare excepţii) a înființării cercurilor sociale 
şi a societăţilor naţionale, ca şi interzicerea învățămintului pe lim- ` 


„bile materne ale naţiilor — aceste două păcate sint de fapt ine- 


rente Rusiei moderne, renovate, opoziţioniste, afară, fireşte, de 
minoritatea puţin însemnată a păturilor culte şi active, cum sint 
social-democrati, social-revoluționarii şi acei cari au vederi apro- 
piate cu dinşii, 

Rusul în genere, afară de citeva capete reci, e de mult edu- 
cat În credința că are o menire excluzivă în lume, că el are de 
spus omenirii cuvintul suprem de mesianism. Inâlţimile ideilor 
literaturii, viaţa intimă şi intelectuală superioară, care de fapt dom- 
nesc în Rusia, il orbesc şi nu-i dau putinţa să vadă, ca această 
manie grandioasă e în plină coincidenţă cu grandomania pătu- 
rilor diriguitoare visind cotropirea tuturor şi a tot. El nu vede 
că se inglodează tot mai mult. în orgoliul născut din meritele 
oamenilor mari ai literaturii şi ai revoluției ruseşti, care oameni 
nu iau hărăzit de cit ca, în măsura desăvirşirii intelectuale, să 
se facă tot mai modest şi mai muncitor. În disprețul lui pentru 
cultura «putredă» apuseană, pentru burghezimea şi economia eu- 
ropeană, el uită că viaţa lui largă şi frumoasă e cumpărată prin 
înapoiarea groaznică a maselor, prin chinul, singele şi moartea 
numeroaselor cete de eroi răzvrătiți şi prin trindăvia claselor 
de sus, 

Neavind aproape de loc prilejul de a-şi aplica forţele lui 
sufleteşti la politica internă de toate zilele, nevătămat de părţile 
negative ale politicianismului şi parlamentarismului european, in- 
telectualul rus s'a dedat la artă, literatură, morală, la auto-per- 


242 VIAŢA ROMINEBASCĂ 


fecţionare şi a creat aci lucruri neprețuite. Să se deducă, Insă, de 
aci că el e menit să spună omenirii cuvintul lui Mesia, s'o facă 
să fie rusească, s'o salveze din prăpastia şi prosiraţia ei morală, 
— nu poate astfel proceda decit numai fratele bun cu ţarismul 
«liberator». Rusia nouă și Rusia veche au crescut din aceiaș 
rădăcină. Cea nouă, dezvoltindu-se numai din imprumutarea Sp: 
ritului european, se crede însă originală... Paginile de azi şi de 
mine din cartea veşnică a istoriei omeneşti, scrise în acest mo- 
ment de Germani, restabilesc deja adevărul şi arată clar cită 
muncă încordată se mai cere acestei Rusii oi së ng egală cu 
utred», (nu cu «apusul» de peste Prut...). 

picior în ae citi ctiace se cheamă «răul» ` ei Între- 
buinţează foarte des în privinţa altora şi mai ales în privinţa 
orînduelilor reacționare din patria lor, cuvintele de «sălbătăcie», 
«răutate», ett, ` dar cum să le explici lor, că aceste trăsături ale 
caracterului lor de mindrie şi de dispreţ faţă de alţii, reprezintă 
tocmai acest rău, că deci ei comit o râtăcire strigătoare prin ur- 
mările ei? Da, râul există, însă cum să presupună Ruşii înain- 
taţi că tocmai modul lor de a privi viaţa omenirii e un rău mare, 
şi nu această viață îusăş ? Intocmai ca şi Ungurii, care nu vor 
să recunoască că în privința altor naţii comit o crimă neer- 
tatā! Nu e de loc greu så pricepi mentalitatea Ungurilor şi a 
Ruşilor: totul li se pare că merge strună, popoarele subjugate 
o duc bine, tac şi tac, pe cind numai unii indivizi neliniştiți se 
amestecă în tot ceiace e de domeniul controlului de stat, pă- 
trund în popor cu ideile lor de răzvrătire sufletească, etc... 

Biurocraţia ereditară a Rusiei, cu toată grija ce-i este pri- 
cinuită din cauza celor neliniştiți, duce o viaţă prea dulce ca să 
se mai deranjeze cu îngrijirea adevărată a nevoilor imperioase 
ale poporului. Deocamdată ea se reazâmă pe puterea armatei şi 
mare de ce să aibă frică serioasă. lar pe de altă parte şi for- 
tele intelectuale ruseşti lucrează în folosul acestei biurocraţii. 
Sărmanele nafii subjugate, lipsite de orice contact nemijlocit 
cu restul lumii, sărace cu duhul, îşi expun mecaniceşte floarea 
conducătorilor lor la rusificare. Cetind aproape totul în limba rü- 
sească, oamenii culji eşiţi din aceste popoare, sint biruiţi şi or- 
biţi de splendoarea culturii, a artei şi a literaturii ruseşti. Biru- 
iţi — pentru cine? Pentru statul rusesc actual, ca atare: fiindcă 
numai puţinii se fac luptători alăturea cu revoluționarii ruşi, iar 
majoritatea se inglobează în acea societate cultă generală rū- 
sească, care contribue astfel şi ea la opera de cucerire a inimi- 


CE ESTE BASARARIA ? 243 
lor şi a sufletelor ad magnam gloriam Russiae îndeobşte. Ve- 
ninul acţionează și floarea popoarelor subjugate îşi intoarce spa- 
tele in fața grosului masei din care a eşit. 

Selecţia firească în lupta pentru existență, viaţa largă a 
oraşelor ruseşti, plăcerile şi petrecerile cu care treptat se con- 
fundă partea intimă a Ruteanului, a Rominului, a Polonezului, a 
Caucazianului ; călătoriile prin întinsul mare şi bogat al impe- 
riului, localităţile încintătoare, riul Volga care devine scump şi 
înrudit cu sufletul călătorului, întilnirile interesante cu Ruşii sim- 
patici; prietenii, razele de dragoste pentru o rusoaică, tolstoiştii, 
blindeța poporului, expresia puterii şi a bogăției generale inspi- 
rindu-ţi admiraţie, iar cea a sărăciei şi inapoerii — milă ; primele 
incercâri de a acţiona în mediul rus; viaţa înaintată şi idealistă 
a studenţimii universitare, a cărui număr la Moscova se ridică 
la 14000, la Kiev la 9.000, la Petersburg la 11.000, la Harlcov 
la 6.000, la Odesa la 5.000, afară de studențimea şcoalelor su- 
perioare tehnice tot atit de numeroasă ; însfirşit, belşugul, privi- 
legiile castelor avind încă multe părți atrăgătoare... Toate ace- 
stea fac, în majoritatea enormă a cazurilor ca vechea inscripţie 
de pe poarta popoarelor Rusiei: «Lasciate ogni speranza» să nu 
mai fie văzută de cei meniţi indeosebi s'o vadă şi s'o şteargă. 
Sufletul gata de jerte îngheață, poporul care ţi-a dat naştere 
e uitat, lăsat să se nască înainte în umbra glodoasă a satelor, 
să fie biruit de inerție... Aceasta nu e Transilvania, e Rusia, 
domnilor! Nu e Ardealul pe care unii vor atit de mult sa-l 
«salveze», e Sudul Rusiei, unde 3 milioane de Romini basara- 
beni, podoleni şi hersoneni îndură aceiaş înstrăinare fatală, ca şi 
Ucrainenii, hotărindu-se mai dinainte, odată cu peirea lor, în 
calitate de nație, întărirea Rusiei, întărirea spiritului şi a pu- 
terii de cotropire şi de asimilare a popoarelor mici vecine, deci- 
zindu-se reducerea lor la gradul de vasal politic şi ceiace este 
şi mai groaznic — vasal sufletesc. 

Năvălirea eventuală a vieţii rusești în viața rominimii, care 
abia astăzi se reculege şi-şi clădeşte palate de comori naţionale, 
ar însemna peirea rominismului. Şi aceasta atit in regat cit şi in 
Bucovina, unde simţul naţional nu a fost încă încercat cu fierul 
călit — la alb. Numai pentru Ardeal n'ar exista în privința acea- 
sta nici o primejdie: adevărata democraţie rominească de acolo 
cu nuanţa ei teoretică, aproape neinfluențată în trecut de sla- 
vism, nu e expusă la aceiaş primejdie de a se desnaţionaliza, ca 
cei un milion de orășăhi din Rominia — din care milion, o ju- 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mătate sint străini şi Evrei, un sfert femei şi copii, iar o optime 
bărbaţi, care nu «se ocupă» cu vre-o politică fie internă, fie externă... 
Să mai adăogăm, că nu putem pomeni aci şi de o masă com- 
pactă de 6 1/, milioane de ţărani din Regat, — de oarece, luată 
ca atare, această masă Intro generaţie sau două poate uşor de- 
„veni ceia ce sint astăzi Rominii din... Odesa cu tot numărul de 
circa 40 de mii... 
E 


Oraşul Akerman are 5000 ha. de pămint, din care viile ocupă 
peste 3000 ; suburbia lui, numită Popuşoiu, are 3500 ha. din care 
1500 de vie; a doua suburbie, Turlachii, — circa 4000 ha., din 
care viile ocupă 2000; a treia suburbie, Şaba, posedă 4000 ha., 
din care viile ocupă peste 1500. 

Oraşul Chişinău, avind 6000 ha. de pămint, viile lui ocupă 
peste 3000 ha. Aşa că sint două centre mai însemnate, de vi- 
ticultură, în Basarabia: Chişinău şi Akerman. Regiunea viticul- 
turii se întinde până la judeţul de nord al Basarabiei — Hotin. 
«Codrii» Orheiului şi ai Chişinăului, cu pămînt negru, gras 
şi puţin nisipos, produc struguri de un caracter cu totul altul 
decit regiunea nisipurilor din Bugeacul Nkermanului. De aceia 
şi speciile de poamă se deosebesc mult. Dar nu se deosebesc 
viile acestor două regiuni, în ce priveşte intensitatea culturii. 

Mulțumită activităţii zemstvelor judeţene, toate viile pierite de 
filoxeră, atit la proprietarii mari, cit şi la ţărani, —au fost replan- 
tate cu viţă americană. Capitalul special de asigurare în contra fi- 
loxerel ajungind în Basarabia la cifra enormă de 8 mil. ruble, a 
permis zemstvelor (în care iau parte activă şi reprezentanţii țâră- 
nimii şi răzăşimii romineşti) să dezvolte operaţii uriaşe de a apro- 
viziona pe toţi doritorii de viță nouă, care dintăiu era comandată 
din Franţa, iar in ultimii ani e furnizată aproape excluziv de pe- 
pinierile locale încurajate de zemstve. Ca rezultat, Basarabia câtră 
1914 a avut peste 200.000 ha. de vii cu viţă americană, altoite, 
ete, Acuma, interzicerea vinului şi altor produse de viticultură se 
va restringe imediat, in mod extrem de ruinător, asupra viticulto- 
rilor basarabeni, care s'au şi obişnuit atita cu vinuri excelente şi 
cu struguri delicioşi, foarte eftini în acelaş timp. Strugurii «chas- 
selas», pe pildă, cei mai buni pentru desert, nu costă în Chişinău 
decât 0,50 bani kgr. Vinurile nouă au bătut, la toate expoziţiile, vi- 


CE EST 2 
! ESTE BASARABIA ? 245 


nurile din Crimeia, Caucaz şi Turchestan : iar în 1912, vinu 

masă ale lui Cristi din Teleşău, jud. Orhei, au obţinut Ge 
suprem «Coroana Italiei» la expoziţia din Roma, unde au fost 
expuse vinurile întregii lumi, Vinuri spumoase, naturale, din Vadul- 
lui- Vodă susțin cu succes concurența şampaniei franceze. Une 
Chişinău, se află via model a unui mare amator viticultor ar- 
meanul Caprel Davidov, de 100 ha., avînd 240 soiuri de posmi 
existente pe tot pāmintul. Pepinierile cele mai vestite se gaer 
lingă Soroca, o pepinieră aşa numită «Eco» (a societăţii de cate 
nizare evreeşti); lingă staţia Bacoveţ, aparținind direcţiei mo- 
şiilor minăstireşti, Zeci de milioane de port-altoi sint răsădiţi în 
fiecare an de viticultorii noi. Operații enorme de credit mărunt 
pentru restabilirea viilor la țărani, se fac de administraţiile fisar 
ciare ale zemstvelor judeţene. In toată Basarabia, nu există nici 
un sat de răzăşi, care să nu-şi aibă «jia» din nou răsădită. Pe 
acest teren, biet agronomi ai zemstvelor (4—8 pe fiecare judeţ 
şi cu diploma Academiei de agronomie), propagind viţa ame- 
ricană, erau nevoiţi dintăi să inveţe limba «moldovenească» a 
teg ca să poată explica ţărânimii principiile viticulturii mo- 

Şi toate acestea, numai şi numai din iniţiativa societăţii lo- 
cale, ca şi în chestia înzestrării cu şcoli. Zemstvul şi-a in- 
deplinit în modul cel mai cinstit rolul. Dacă au fost unele gre- 
re sau gies acolo, unde operaţiile se făceau cu mai multe 

ioane de i i 
geng ruble, apoi şi ele nu apăreau dech ca nişte excep- 

De 10 ani incoace, pomicultura de pitici a făcut de aseme- 
nea progrese mari, «Fabricarea fructelor» e în plină dezvoltare in 
aero de astăzi. De zarzări nu se mai aude de mult în 

asarabia : acest pom prost și degenerat a fost pur 
stirpit pretutindeni ; în locul lui mm State plantaţii Geen 
şi piersici, 

Ştiţi cit costă în Chişinău un «pud» (17 kgr.) de caise, în 
răstimpul dela 1—10 Iulie, cînd exportul se face deja imposibil 
din cauza stării prea coapte a acestor fructe ? — Numai şi numai 
40 copeice, adică | leu şi 5 bani, Cantități enorme de povidlă 
de caise se fac atunci în Chişinău. Aţi văzut vreodată piersici chi- 
neze, cu recolta lor abundență şi gustul cel mai delicios ? 

Inchipuiţi-vă : singur Chişinăul exportează în perioada | lunie 
— 1 Octombre cite 100 de vagoane de fructe, zilnic, spre pieţele 


246 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
Lesser 


mari din Rusia interioară, de mijloc, de nord, spre Varşovia, Po- 
lonia, Moscova, Petersburg, Stockholm, Copenhaga şi Berlin. 

Basarabia a fost vestită totdeauna prin nuci şi prune negre, 
acele din urmă mai ales din codrii Orheiului (Calaraşi-Tuzora). 
Dar ultimii ani au schimbat faţa lucrurilor: începind cu cireşii, 
Basarabia furnizează toate fructele de calităţile cele mai supt- 
rioare, cultivate pe mii şi mii de ha, de «pitici», de «şpalere» 

«stambe». 

«Mulţi din fabricanți» şi-au făcut deja capitaluri bune cu 
această adevărată industrie, care e pusă pe aşa baze, incit, cu 
toate intemperiile, produce anual aproape aceiaş cantitate şi cali- 
tate. Mai cunoaşteţi aşa ceva? Şi vă asigur că toate acestea nu 
sint poveşti din «1001 de nopţi», ci este o realitate, care spre ru- 
şinea oricărui romin din regat pretins cult, nu e de loc cunoscută 
aici, cu toate că de Basarabia nu-l desparte de cit Prutul! Vechea 
şi atit de lung-trăitoarea poveste că Basarabia e un fel de țară 
de sălbateci, îndărătul căreia se întinde pustiul de fatasmagorie 
albă al Siberiei, —iată cu ce se hrăneşte mintea unui neam in 
veacul al XX-lea, cind pe neştiute şi pe nevăzute, vecinii lui, frații 
lui mai mici, l-au întrecut în atitea privinţi |... 


+ 


«Zemstvo» este o instituție de autonomie locală, «desine= 
ocirmuitoare», la fel cu consiliile judeţene din Rominia, însă cu 
competință mult mai mare. Conducind toată gospodăria judeţului, 
luînd toate măsurile de economie socială, care au insemnătate 
pentru întreg judeţul, zemstvul judeţean prezintă un fel de «stat 
în state cu bugetul lui independent de bugetul întregului imperiu 
şi care se compune din impozite speciale plătite de țărani, răzăşi, 
proprietari, comercianți şi industriaşi ai judeţului. 

In mijlociu, bugetul zemstvului din fiecare judeţ basarabean 
se apropie anual de 1 mil. de ruble. Deasupra zemstvelor jude- 
tene, este pus Zemstvul guvernămintului sau «Zemstvo guber- 
nial,» care se află în raporturi de cooperare (nu de şefie!) cu 
zemstvele judeţene şi care se ocupă cu chestii şi măsuri de eco- 
nomie şi gospodărie socială, avind însemnătate pentru Întreaga 
Basarabie. Bugetul Zemstvului gubernial trece de 1 mil. ruble 
anual. 

Zemstvul judeţului Chişinău e cel mai tipic din toate cele 
trei Zemstve judeţene ale Basarabiei. Aşa numita « Adunarea Zemst- 


e 
Ge DE Wes — 


vului judeţean», ia fel cu consiliul judeţean, se alege regulat din 


3 în 3 ani, de cătră toţi alegatorii judeţului. Consilierii stagiului 
1912—1915 sint: g 


Së, Aleşi de alegătorii nobili, sau boeri-proprietari mari 


. Alexandru Antonovschi (rus, basarabean). 
. Vichentie Varzar (român). 
. Gheorghe Gonata (romin). 
„ Const. Garting (olandez rominizat). 
. Mihail Glavce (romin). 
, Mihail Cecherul-Cuş (romin). 
. Alexandru Leonard lromin). 
. Vasile Lascari (romin). 
. Nicolae Manoli (romin). 
. Trofim Prşemenschi (polonez rominizat). 
11. Gheorghe Siţinschi (polonez basarabenizat). 
12. Dimitrie Semigradov (romin). 
13. lon Sirb (romin). 
14. Gheorghe Surucean (romin). 
15. Teodor Surucean (romin). 
16. Pantelei Sinadino (turc basarabenizat). 
17. Alexandru Şimanovschi (rus puţin basarabenizat). 
b) Aleşii proprietarilor mari şi mici nenobili : 
18. Ion Capetanopulo (grec basarabenizat). 
19, lon Ohanovici (armean basarabenizat). 
20. Vartan Hacicov (armean basarabenizat). 
21. Hristofor Cerches (armean basarabenizat). 
c) Aleşii obştiilor de țărani, cite unul dela fiecare sub-impăr- 
(re a judeţului: 
292. Gheorghe Bacal (romin, răzâş). 
23. Vasile Valicov (rus rominizat). 
24. lon Herţa (romin, mazil). 
. Teodor Erhan (romin, răzăş). 
. Zaharia Prodan (romin, râzăş). 
. Grigore Puşcaş (romin, țăran). 
„ Nicolae Sturza (romin, mazil). 
. Petre Triboi (romin, (răzăş). 
. Damian Ceban (romin, țăran). 


d) In afară de consilierii judeţeni de sus, mai intră în adu- 
narea județeană următoarele persoane ex-officio ` 

31. Primarul Chişinăului, 

32. Reprezentantul preoţimii judeţene. 

33. Reprezentantul ministerului agriculturii şi domeniilor. 

Stagiul 1912—1915 n'are numărul complect de consilieri 
jndeţeni : la alegerile din 1912 n'a fost ales numărul complect 


Zoe 


SENS 


249 VIAȚA ROMINEASOĂ ` ` 


de consilieri ai grupului proprietarilor ne-nobili; — în loc de 4 
consilieri ai acestui grup ar trebui să fie 8. 

Consiliul judeţean din Chişinău, compus în modul sus ară- 
tat, întrunindu-se după alegerile din 1912 pentru prima seziune 
(2 săptămini), şi-a ales comitetul permanent executiv pe 3 ani, 
adică aşa numita «Zemscaia uprava», Această instituție care 
de fapt conduce toată gospodăria judeţului, e organizată in mo- 
dul următor: Preşedinte, Mihail Glavce (romin). Membri, Mihail 
Razu (romin) şi Petre Leonard (romin). ` 

Restul personalului din Comitetul executiv — «Uprava» — 
sint funcţionari, primiţi în slujbă de către d-nii Glavee, Kam şi 
Leonard. In afară de funcţionarii mai mici şi mai puţin insem- 
nafi, personalul marcant al Zemstvului judeţan se compune din: 

Secretarul Edmund Piaseţehii (polonez), ajutorul lui, Ştefan 
Cionu (romin), contabil Andrei Tolmaciov (rus), ajutorul lui, lon 
Chiropulo (grec rominizal); agronomul judeţului Teodor Pojoga 
(romin rusificat), agronomi de circumscripție: Anton Sedleacec 
(ceh), cu reşedinţa în satul Afumaţi; Sighismund  Volischii (po- 
lonez) în satul Vorniceni; Vladimir Nicopolschii (rutean) in satul 
Budeşti; Inginerul Zemstvei judeţene este Ismail Lalevici (rutean 
basarabenizal). 

Medicul şef al zemstvei judeţene Dimitrie Morozov (rus) ; 
` Medicii de circumscripţii din judeţ: Evfimie Blanc (evreu) în 
satul Nisporeni; Teodor Seordeli (grec rominizat) în satul 
Străşeni ; Grigorie Ştern (german) in satul Vadul-lui- Vodă : 
Moise Varşavschii (evreu) în tirguşorul Hinceşti; Ludmila Co- 
sorotova (rusoaică, femee medic) in Chişinău ; Valentina Zverj- 
hanovscaia (ruteancă, femee medic) în satul Boldureşti; Vasile 
Polzin (rus) în satul Şişcani; Neculai Gorgos (romin) în satul 
Ciuciuleni; Anna Fedorcenco (ruteancă, femee medic) în satul 
Pirjolteni ; Ecaterina Vasilieva (rusoaică, femee medic) în satul 
Ialoveni: lacob Țhvetadze (georgian) în satul Boldureşti şi Boris 

iriacov (romin rusificat) în satul Vasieni. 
SI Sage veterinari: Solomon Calb (evreu) în Chişinău, Teo- 
dor Cuzicev (rus) în satul Vorniceni, Petre Vasiliu (romin) în 
Hinceşti ; şi Pavel Grosul (romin) în satul Nisporeni, 

Pe lingă «Zemstvo» din Chişinău mai sint încă citeva insti- 
tuţii şi numeroşi slujbaşi, dar... | ` 

Din lipsa de loc şi timp aminăm descrierea de mai de- 
parte a Basarabiei moderne şi în special a zemstvelor basara- 
bene pănă la No, viitor al «V. R.». Credem că şi cele arătate 


CE ESTE BASARABIA ? 249 


mai sus descopăr pentru publicul rominesc ceva absolut nou, 
evidenţiindu-se organizaţia solidă socială a Basarabiei, celei so- 
cotită drept «sălbatecă» de câtră fraţii romini liberi, dintre care 
nici unul în cursul unui veac întreg nu şi-a dat osteneala să se 
intereseze macar ceva mai detaliat de viața de acolo. 

Faţă de toate cele arâtate mai sus şi cu cele nearătate încă 
— cite şi ce prostii, basme şi vechituri veţi constata că stau in 
creerii rominilor din regat, în privința Basarabiei! Această ne- 


cunoştinţă, ignoranță excepţională, unică pentru veacul al XX-lea, 


a şi determinat la rominii «moderni» curentul ruso-fil şi anti- 
basarabean. Totul e invers, pervertit, antinatural în raporturile 
rominimii din regat cu Rusia şi Basarabia. Cind iji lipseşte 
orice bază pentru a judeca lucrurile — ce concepţie ai putea avea 
în privința lor?... 

Până la alt articol, în treacăt vom nota numai cå, carac- 
terizind mai sus în dreptul fiecărui nume de ales al zemstvului 
naționalitatea lui, trebue să finem minte că epitetul «romin» nu 
insamnă naţionalist romin: ci numai basarabean de origină, 
prin graiul obişnuit cu slugile, ţăranii, dar nu cu copii lui, sau 
în societate, în slujbă, etc, In afară de consilieri judeţeni, ţărani 
şi răzăşi, toţi ceilalți localnici romini de mult s'au supus vieţii in- 
telectuale ruseşti şi culturii largi materiale și sufleteşti care îi 
acopere toată existenţa, 

Şi aş dori mai ales ca, cetind toate cele de mai sus, să 
nu vă gindiţi că rominii basarabeni îşi supun viața relativ atit 
de dezvoltată, în calitate de ruși., Nu! să pătrundeți în rostul 
unei singure constatări: dacă toate aceste energii de care se 
arată capabili ar fi fost indreptate numai spre propăşirea noastră 
națională a tuturor, — unde am fi ajuns! Sub Rusia, în veşnică 
luptă cu guvernul, basarabenii au obținut dela soarta vitrigă 
ceiace voi nu puteţi să organizaţi, cu toată libertatea şi Consti- 
tuția voastră. 

Şi dacă ei totuşi recunosc că au făcut «atit de puţin» în 
comparaţie, de pildă, cu Germania, apoi cu ce drept «opinia 
publică» din Rominia, cu «curentele» ei actuale, se mindreşte că 
«calitativ avem forțe egale cu cele germane»? Cum nu-şi vede 
relele iniţiale, cum nu tinde la înlăturarea lor, la avintul spre 
înălțimile sociale ale progresului? 

Ne mai rămine aci locul să schițăm organizaţia Basarabiei 
polițienească, administrativă şi judecătorească. 


CW VIAȚA ROMINEASCĂ 


Organizaţia Basarabiei. 


a) Organizaţia polițienească. 
L LA ŢARĂ, 


l; leşii satului : 


a) Primarul sătesc (Selischii Starosta). 
b) Deseatschii (unul la 10 case sătești). 
c) Sofschii, adică sutaş (unul la 100 case). 


Funcţiile lor: 

Paza de noapte, cooperarea şi 
ajutorarea poliției superioare ; a- 
ducerea citaţiilor judecătoreşti, 
executarea hotăririlor obştiei să- 
teşti şi sentințelor mici judecă- 
toreşti, cooperarea autorităţilor 
în general, facerea tuturor con- 
statărilor provizorii şi incheerea 
primelor procese-verbale la faţa 
locului, etc. 


Pentru executarea în scris a 
îndatoririlor aleşilor satului ser- 
veşte scriitorul sătesc, sau Se- 
lischii Pisari (notarul), tocmit 
de obştia sătească şi confirmat 
de Zemschii Nacialnic (Adminis- 
trator-Judecător de plasă) cu con- 
simţimintul poliţiei judeţului. 


2. Aleşii «Volostei» (districtului mic) : 
a) Volostnoi Starşina (primarul, capul districtului). 
b) Sutaşii volostei sau zasedatelii, consilieri. 


Pentru cancelaria districtului 
serveşte Notarul de District Vo- 
lostnoi Pisari) numit de Zems- 
chii Nacialnic după dorința ob- 
ştiei districtului (compusă din de- 
legaţi din toate satele districtului 
cîte unu la 10 case) dar cu a- 
probarea poliţiei judeţului şi Di- 
recţiei Guberniale. 


Funcţiile polițieneşti a aces- 
tor persoane sint foarte mărgi- 
nite şi ele servese mai mult ca 
punct de legătură între sate şi 
autorităţile superioare. Impart şi 
primesc poşta unde nu se Ei: 
sesc oficii poştale, etc... 


3. Uriadnic Poliţienesc (subofițer de poliţie) unul pe 5—25 


sate sau şi mai multe; pentru populaţia dela țară e prima şi ne- 
mijlocita autoritate de poliţie. Face primele cercetări, procese- 
verbale, arestează pe acuzaţi sau suspecți, execută ordinile supe- 
riorilor lui, cooperează cu toate autorităţile, perceptorii, etc... 

4. Uriadnicului 1 se dau ca ajutoare Sfrajnicii săteşti, ai 
strajei judeţiene polițienești (ceva la fel cu jandarmii rurali); aceştia 
sint concentrați cite 2—5 numai în satele mari şi tirguşoare. 


CE ESTE BASARABIA ? 251 


5. Stanovoi pristav (comisar de poliție de plasă), în fiecare 
judeţ 3—6. Ofiţerul de poliție are sub ordinele lui pe uriadnici 
şi strajnici. Cooperează cu autorităţile administrative, judecătoreşti, 
de finanţe, etc... Foarte des este înlocuit de aspiranţii la comisariat, 

6. Ispravnicul judeţului (Prefectul judeţului cu funcţii numai 
pur polițienești); şeful întregii poliţii din judeţ are un ajutor (sub- 
ispravnic) şi o cancelarie specială (Uezdnoe Polifeiscoe Upravlenie) 
sub direcţia poliţiei judeţiene. 

1. Gubernator (Guvernator), Cancelaria lui şi Direcţia Gu- 
bernială «Gubernscoe Pravlenie» se află în diferite relaţii de şefie 
şi control asupra tuturor organelor sus arătate de poliţie. 


II. La oraşe, 


1. Oraşele Chişinău, Acherman şi Ismail au polițai speciali 
(Polițeimeister) ; aceste oraşe sint împărțite în circumscripții 
(uceastoc) fiecare în frunte cu un «Pristav» - comisar, care are şi 
1—2 ajutori (Pomoșcinic Pristava); circumscripțiile sint divizate 
pe ocoale, fiecare avind In frunte cite un Ocolotocinii Nadziratei, 
(inspectorul ocolului) subofițer, dar poate fi şi ofițer de poliție. 

Gradul inferior Gorodovoi, adică sergent de stradă. 

Şefii şi controlul sint de asemenea Gubernator, cancelaria 
lui şi Direcţia Guberniei (Gubernscoe Pravlenie). 

2. Bender, Orhei, Soroca, Bălţi şi Hotin au fiecare în fruntea 
poliției pe Ispravnicul judeţean. Aceste oraşe se divid în cite 2—3 
circumscripţii în fruntea cărora stau inspectorii de poliţie (Poliţei- 
schii Nadzirateli sau Pristav) şi subalternii lor. Funcţionarii in- 
feriori sint gorodovoii (sergenţi de stradă) şi strajnicii. Şefii supe- 
riori aceiaşi, 

3. Chilia, Reni, Bolgrad, Cahul şi tirguşoarele mai mărişoare 
au pe inspectorii de poliţie (Pristav), avind ca ajutor pe subalterni, 
sergenți şi strajnici. Toţi aceştia depind de Ispravnicul judeţului 
Ismail. Autoritatea superioară deasemenea este Gubernatorul, etc... 

4, Judeţul Ismail (cele trei judeţe luate dela Rominia) are o 
deosebită organizaţie polițienească inferioară, şi anume : 

Aci nu există «volosti» sau districte mici. Fiecare obştie sătească 
formează o comună al cărei primar şi notar (Pisar) reprezintă auto- 
ritatea inferioară de poliţie; afară de ei mai sint sutaşii-consilieri co- 
munali, Primarul este ales; notarul numit de câtre Ispravnic. Restul este 
identic cu celelalte judeţe, adică: uriadnici, strajnici, stanovoi pristav, 
ispravnic. Gubernatorul cu cancelaria lui şi Direcţia gubernială 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


formează şefia superioară deasupra căreia stă numai controlul su- 
prem al Senatului. 


b) Organizaţia administrativă. — 1. Aleşii obştiei săteşti şi 
notarul aceiaşi ca şi'n organizaţia poliției. 

2, Aleşii volostei şi notarul ei aceiaşi ca şi În organizaţia de 

oliție. 
e 3. Zemsehii Nacialnic (şeful local al pămintului), părintele 
şi epitropul ţărânimii sectorului sâu, d 

In fiecare judeţ sint 5—9 Zemschii Nacealnici, In toată Ba- 
sarabia sint circa 50; în jud, Ismail nu sînt. 

Pot fi numai din nobilime (se fac şi «excepții» !) şi chiar 
fără instrucţie şi diplomă, dar fin toți examene în faţa unei co- 
misii speciale guberniale. 

Sint de preferat absolvenţii universităţilor sau ofiţerii în re- 
zervă sau în retragere şi mai ales din boeri locali. Toată viața 
internă a satului şi districtului este regulată de Zemschii Nacialnic ; 
el nu atinge numai serviciul exterior polițienesc, dar indiciile şi 
poruncile lui se execută de toţi poliţiştii din judeţ, dela Stanovoi 
Pristav (Comisar de plasă) în jos, 

Ca administrator, veghează stocul permanent de cereale, ur- 
măreşte nivelul moral, îndepărtează pe persoanele primejdioase, 
controlează budgetul şi aplicarea lui la sate şi voloste, întăreşte 
sau anulează hotăririle obștiilor sătești sau acele luate de voloste, 
controlează lucrările comune, starea drumurilor, mersul instruc- 
ției pe la şcoli. Orice călcare a legilor, circulărilor şi obiceiurilor 
recunoscute ale pămintului, imediat şi personal o cercetează, dar 
atunci în calitate de judecător de pace, care funcţiune se referă 
la organizaţia judecătorească. 

4, Gubernscoe Prisutstule, adică «Prezenţa Gubernială», se 
ocupă de trebile țărănimii sub preşidenţia Guvernatorului ; se com- 
pune din 3—4 membri speciali consilieri şi din cite 2 Zemschii 
Nacialnici, invitați pe rind la şedinţele ei. Această dregăturie con- 
trolează toată viaţa țărănească în mod pur administrativ. 

Toţi Zemschii Nacialnici sint supuşi lui «Gubernscoe Pri- 
sutstvie» şi Gubernatorului ca preşedinte al acestei instituții. 

Toate numirile şi acțiunea aleşilor satelor, volostelor ca şi 
ale Zemschii Nacialnicilor, se fac şi se controlează de «Prisutstvie», 
care cercetează plingerile celor inferiori în contra organelor supe- 
rioare, 

Unul din membri «Prisutstviei» avind trecutul de judecător, 


CE ESTE BASARABIA ? Sat 


e însărcinat cu controlul procedurii judecâtoreşti la judecătoriile 


de voloste şi la Zemschii Nacialnici, dar numai privitor la forma 


procedurii (nu la conţinutul hotăririlor şi dosarelor), apoi la apli- 
carea şi incasarea amenzilor, la diferite sume bănești aflate în 
ingrijirea Zemschii Nacialnicilor, legea timbrului fiscal, regulari- 
tatea activităţii acestor administratori-judecători, etc. Esenţa dosa- 
relor însă, şi rezoluţiile lor dela judecătoriile de voloste şi dela 
Zemschii Nacialnici poate să se ridice la competința de apel a 
Adunării judeţene şi la aceia de casaţie a Senatului. 

De fapt Gubernatorii şi Zemschii Nacialnicii cu ajutorul po- 
liţiei şi prin funcţiile judecătoreşti ale acestor din urmă amestecate 
cu cele administrative, au toată țărănimea în arbitrarul lor absolut 
care e temperat numai de lenea şi nepăsarea acestor şefi, din 
care cauză țărânimea trăeşte în uitarea şi libertatea veacurilor 
medii. 

5. Autoritatea administrativă are şi Direcţia gubernială, adică 
Gubernscoe Pravlenie, care se compune din: Vice-Gubernato- 
rul (directorul Provleniei) şi 3—4 consilieri speciali, sub preşi. 
denţia Gubernatorului. Dar această instituţie influențează popu- 
laţia guberniei numai prin poliție, neamestecindu-se în viaţa in- 
ternă a țărănimii, care e obiectul lui Gubernscoe Prisutsvie, Insă 
Gubernscoe Pravlenie are in competința sa administrativă toate 
chestiile privitoare la evreime, poliție, de recrutare, veterinărie, 
medicina de stat, căi de comunicaţie, geometrie, conform cărui 
lucru este împărțită pe secţii, fiecare sub şefia unui consilier gu- 
bernial, etc, 


c) Organizaţia judecătorească. — 1. Volostnoi Sud, jude- 
cătoria de «voloste» (District mic) e competentă pentru pricini şi 
contravenţii mărunte ale sătenilor (pănă la 30 de ruble sau 15 zile 
arest). Ea nu e instanţa claselor privilegiate. 

Se compune din judecători speciali de voloste (4—5) aleşi 
de obştia volostei sub preşidenţia lui Volostnoi Starşina (primar 
de district) şi are un secretar special (Defloproizvoditeli) numit 
de Zemschii Nacialnic. 

E cea mai conruptă şi nedreaptă formă de judecătorie din 
Rusia, dar care singură păstrează incă obiceiurile pămintului şi 
judecă după «convingere şi conştiinţă». 

2. Zemschii Nacialnie în calitate de judecător de pace, după 
inițiativa lui şi după părerea lui incepe orice proces ca şi după 


WEE 


plingerile părţilor, penal şi civil. E instanţa de apel pentru jude- 
cătoria de voloste. 

Competinţa lui e până la 500 ruble şi până la 6 luni inchi- 
soare, fârâ suprimarea drepturilor civile ale acuzatului. 

Avind «convingerea internă» de vinovăţie, poate în mod ad- 
ministrativ să aresteze pe oricine pe termin nelimitat pânâ la pro- 
nunţarea sentinţei sale. Dar el răspunde foarte sever cind o ase- 
menea procedare nu a fost întemeiată. Această autoritate i sa 
dat pentru repeziciunea acţionării în interesul ordinei de stat, 

Acelaş lucru în domeniul procesului civil. Ca tutor al ţăra- 
nilor, el poate să oprească orice acţiune de recheziţie sau lici- 
taţie la țărani, poate să nu admită ruinarea inculpatului de câtre 
reclamant, să oprească toate celelalte autorităţi, exceptind puterea 
procurorului, şi så nu le admită în sectorul lui să funcţioneze. 

După intenţia legii, rolul lui Zemschii Nacialnic e cel mai 
binefăcător. In practică însă acest rol este foarte des redus la ar- 
bitrajul sălbatic şi la bunul plac, Sint şi excepţii bune. 

3. «Uezdnti Siezd» sau «Adunarea județeana a Domnilor 
Zemschii Nacialni» cu participarea : 

membrului judeţean al tribunalului gubernial, 

ajutor de procuror de judeţ, 

unul din judecătorii onorifici judeţeni de pace, 

şi sub preşidenţia mareşalului judeţean al nobilimii sau a unui 
membru special perpetuu al « Adunării judeţene». Este o instituţie 
judecătorească de casaţie pentru judecătoria de voloste şi de apel 
pentru judecătoria lui Zemschii Nacialnic. Deasupra «Siczdului» 
este pusă instanța de casaţie şi de interpretarea legilor — Senatul. 
Ţine şedinţe pe sesiuni în fiecare lună. 

4. In județul Ismail, — In oraşele şi comunele acestui judeţ 
in loc de Zemschii Nacialnici, funcţionează Judecătorii de pace 
numiţi de tribunal şi dependinţi de tribunal în mod disciplinar, 
Competinţa — 500 ruble şi 6 luni închisoare. Ei formează În ls- 
mail adunarea lor judeţeană «Siedz», ca instanţă de apel cu par- 
ticiparea unui membru din tribunal, a ajutorului de procuror și 
sub preşedintele numit special. Mai departe instanța de casaţie 
este Senatul, Acest judeţ gare judecătorie de voloste sau de co- 
mună, «Siezd» are sesiuni în fiecare lună. 

5. In Chişinău. — Şase judecătorii de pace de ocol for- 
mează pentru apel adunarea «Siezd» a lor cu participarea acelo- 
raşi persoane ca şi'n judeţul Ismail. Casaţia — Senat. Aceşti jude- 
cutori de pace sint aleşi pe 3 ani de câtre zemstvoul (dieta con- 


CE ESTE BASARABIA ? 255 


ae dar eva din judeţul Chişinău din numărul persoanelor, ce 
au dreptul de a fi judecători de pace. Competinţa: 500 
6 luni închisoare, E STE E 
6. In restul oraşelor din Basarabia funcţionează judecătorii 
neg B Tee Sudiea»), numiţi de tribunal, Apel 
— Adunarea judeţeană (Siezd), Casaţia-Senat. Competinţa : - 
ble şi 6 luni închisoare. E citat 
T Tribunalul din Chişinău («Ocrujnoi Sud»), judecă toate 
procesele mai mari din toată Basarabia. In afară de personalul 
lui permanent în Chişinău, mai are în fiecare judeţ cite un mem- 


„ bru judeţean (Uezdnii Cilen Ocrujnoho Suda), un ajutor de pro- 


curor judeţean, (Uezdnii Tovarişci Procurora, un Sudebnii Pri- 
stav judeţean al Tribunalului (Portărel), şi cite 3—5 Jude-instruc- 
tori (Sudebnii Sledovatei). Sesiunile de toamnă, iarnă sau primă- 
vară ale lui «Ocrujnoi Sud» au loc în fiecare judeţ. 

Portărei (Sudebnii Pristavi) mai sint şi pe lingă fiecare 
«Siezd» judeţean sau orăşenesc (de Zemschii Nacialnicii sau Ju- 


decători de pace) în număr de 1—2 pentru licitaţii mărunte şi 
mijlocii. 


Alexis Nour 


Cronica externă 


Faza ultimă a războiului 


Politica noastră externă a fost pusă la una din cele mai grele 
încercări de marele războiu european. Popor nedeprins cu zguduiri 
mari şi cu mari sacrificii din cauza îndelungatei dominaţii tur- 
ceşti în timpuri mai vechi şi din cauza vecinătăţii cu două mari 
împărăţii în vremuri mai nouă, politica noastră externă se mărginea 
la gravitarea într'o sferă sau alta după împrejurări iar idealul nostru 
naţional în jurul căruia acum se face atita zgomot era mai mult 
o temă pentru discursuri ocazionale decit o ţintă bine definită şi 
urmărită cu încordare continuă şi sacrificii. 

Intr'o astfel de atmosferă e lesne de înţeles de ce în faţa 
războiului european, noi nu ne-am aprins imediat de dorinţa de 
expanziune într'o parte sau alta, de ce primul nostru gind a fost 
să ne liberăm de legăturile care ne obligau la sacrificii, să ne în- 
grijim de ființa noastră proprie şi ca melcul să ne retragem în 
carapacea neutralității la apropierea furtunii, aşteptind să se lu- 
mineze. 

Nu egpzi momentul potrivit pentru a cerceta dacă am făcut 
bine sau rău. Dată fiind unanimitatea cu care a fost primită neu- 
tralitatea, este evident că am făcut dela inceput ceia ce era natural 
să facem. 

e Neutralitatea noastră insă era de fapt un fel de termen de 
gindire, căci nimeni nu putea crede că, în prefacerile mari din 
orient, noi vom consimți definitiv să nu luăm parte. 

Am arătat întrun număr precedent, cum credinţa în victoria 
puterilor Înţelegerii a creat la noi un puternic curent războinic 
contra Austriei. 

Acest curent a avut rațiunea lui de a fi atita timp cit Ruşii 
înregistrau progrese şi amenințau cu o mare invazie în Austria, 


CRONICA EXTERNĂ 257 


Chiar în aceasta fază el era rezultatul unei superficiale cunoașteri 
a raportului de forje germano-rus, dar avind aparenjele de partea 
lui, ei era mai mult de cit justificat. De indată ce Ruşii au căzut 
intr'o evidentă înferioritate, acest curent a devenit un anahronism 
periculos, căci el a transformat ignoranța pe care era bazat, intr'o 
chestie de ambiţie politică internă şi a dat loc la frămintări za- 
darnice agitind pentru un ideal ce devenise evident intangibil, dar 
care cucerind inimile mulţimii salva popularitatea promotorilor 
curentului, d i 

Dar dach acest curent nù a putut da nimic mai mult decit 
o agitație sterilă, va râmine totdeauna un punct de intrebare, 
pentruce noi nu am luat parte cu hotărire la acțiunea in contra 
Ruşilor, odată ce armatele ruseşti s'au dovedit inferioare. 

Şi răspunsul îl putem intrevedea de pe acum. Frica de ne- 
cunoscut, lipsa unei informaţii precise adunate din vreme, coor- 
donate şi controlate, au dominat politica noastră în actuala criză 
mai mult decit îi este permis unui popor să se Indoiască fără a 
se compromite. Ne luind parte la acţiunea începută în Mai contr: 
Ruşilor, am dovedit că nu am înţeles nimic din desfăşurarea eve- 
nimentelor şi că ne-am lăsat la voia împrejurărilor. Am adopta! 
cu alte cuvinte un sistem de politică externă empirică care ar 
putea eşi bine în cazul de faţă, dar care e cu desăvirşire condam- 
nabil şi periculos ca sistem de guvernărmint, 

Astăzi lucrurile merg spre clarificare complectă, Ruşii imping: 
pănă pe linia Dvinei, iar Francejii pironiţi pe poziţiile pe car 
au rămas după bătălia dela Marna, dau ragaz (Germanilor de a 
merge spre Constantinopol şi Asia-Mică, cheia întregului războiu. 
Odată Germanii ajunşi la Constantinopol, nedumerirea noastră vi 
lua stfirşit. Dacă pericolul unei păci premature propuse de Anglia 
va fi îndepartat, noi tot vom mai putea avea rolul nostru. 

După înfăţişarea de azi a lucrurilor este puţin probabil câ 
Germanii se vor mulţumi cu succesele lor de până acum contra 
Ruşilor, 

Interesul German find de a pătrunde în Asia-Mică și a fi 
acolo cit mai în siguranţă, ei nu vor putea incheia pace inainte 
de a scoate Marea Neagră de sub amenințarea Rusiei. 

De aceia trebue să privim întreaga acţiune din Polonia și 
amenințarea Petersburgului, ca o acţiune destinată a atrage grosul 
forțelor ruseşti in nord, într'o regiune sterilă şi îndepărtată de 
regiunea Mării Negre unde se va da lovitura decisivă Rusiei. 

Ne aflăm de astă dată în faţa unui nou războlu, pe care 


258 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 
deocamdată nu-l mai impedică decit rezistența Serbiei şi detaşa- 
mentele anglo-franceze dela Salonic. Odată aceste obstacole înde- 
părtate, armatele germano-turce se vor impărți pentru a merge 
pe cele două teatre nouă de războiu, spre Egipt şi în Sudul Rusiei. 
La această din urmă acţiune vom trebui să luăm parte şi noi, 
căci de astădată nu e numai vorba de a lua ce e al nostru, Ba- 
sarabia; ci şi de a păstra proporţia de forţe în sud-estul Europei, 
faţă de o Bulgarie mărită cu Macedonia. 

Astfel ceia ce nu am făcut pe baza unei cercetări teoretice, 
vom fi obligați a face sub imperiul unor necesități practice 
inexorabile. j 


A. Corteanu. 


Cronica Teatrală 


BUCUREŞTI 


Mărioara Ventura. 


Joci Intro piesă... 

Actorul supără pe scriitor şi scriitorul râmine de faţă în inter- 
pret, ca să-l plingi... Chiar bine jucată, o piesă e mai bună în ceia ce 
n'a putul să fie realizat. 

Scena e un haos; în golul ei cuvintul însuş, fără preţ, la corp. 
Cuvintul trece ca o pasăre strâină. Scene întregi trec astfel călătoare 
pe lingă actori: piesa e una, personagiul ei e alta. Un rol este pen- 
tru un singur om, ca în afară de teatru. Ca să fie toate piesele cu 
putinţă, numărul actorilor ar trebui să fie cit lumea. un catolicism. 

Mărioara Ventura răstoarnă această improvizație de lege, pe care 
o împuternicim cu viaţă tocmai ca să o poată răsturna Ventura... Aci 
e Porto-Riche, dincoace-i Ventura... Vezi pe Ventura şi uiţi pe Porto- 
Riche. Atent ca un olar şi meşter ca un faur, fragil ca un urcior şi 
scâpărător ca o potcoavă, Porto-Riche pare nou şi vine în crescâtoria 
teatrală de absurditaţi, cu un pas antic, cu o nobleţă de atitudini gin- 
gaşă, ca un general elenist atins de reumatismul Incheeturii. Actorul 
în minile acestui scriitor slujeşte ca o fereastră unei odăi să se vadă 
interiorul, autorul. El respiră greu în Porto-Riche, se zbate şi nu scapă. 

Pe scenă e singură Ventura, o bucată delicată de femee, care 
eclipsează pe tatăl. Actorul trebuie să fie In datina lui bastardul mul- 
tiplu al tuturor indivizilor care au născut o piesă în citeva acte, plină 
de odrasle de-ale lor. 

Cit sintem de acord cu o grămadă de oameni prevăzuţi cu o 
pană, ca să aplaudâm talentul ciudat de întortochiu şi vast al Ven- 
turii! Ne pomenim formulind elogii cu o convingere pretențioasă şi 
căzind în meseria trivială de a lăuda o persoană vie şi expusă în mod 
public la felicitări, ovaţii, buchete... Dar dacă seri întregi ai căutat za- 
darnic un defect serios, o pricină de gilceavă şi n'ai descoperit nimic 


D 


200 VIAȚA ROMÎNEASCĂ_ 
indeajuns de formal ca în sfirşit să faci în frază ochiuri de ştreang 
sau măcar sfircuri de biciuşcă, trebuie — nu este aşa? — să te supui, 
şi alături de duloşii brotaci, să cînţi gloria înţeleasă cu egalitate. 

Ce puţin lucru e talentul! un trup gentil de insectă, nişte mini 
foarte albe, genunchi bine încheiaţi, călciiul sprinten. Un fel de-a 
spune cuvintul, par'că supt cu buzele dintr'un ciorchine bălan, un fel 
de-a ridica un deget şi de-a strecura o privire; un fel de-a pune pi: 
ciorul ca pe o piatră'n riul albastru. Un sensualism a toate. 

Un rezumat provizoriu de organe şi gesturi, poate să ducă greu- 
Gite geniului întrinsul, fără să pară, cu un atletism secret. Poate 
să zguduie ca infernul, poate să bucure, să îndulcească. Sint spec- 
tatori care ies din teatru beatificați... 

T.A, 


Peregrinaţii directoriale 


Teatrul Naţional din Bucureşti, pe care ne-am deprins a-l socoti 
drept cea mai Insemnată instituţie de artă a ţării noastre, pentrucă 
reprezintă o forţă vie de persuaziune pe tărimul cultural, trece de 
vre-o cîțiva ani prin nişte faze critice, Care se impun în mod imperios 
atenţiei noastre. 

Crizele suferite în ultimii ani n'au avut de efect să zdruncine 
numai situaţia financiară a Teatrului, ci au avut o repercursiune, în 
deosebi regretabilă, asupra opiniei pe care publicul spectator şi-a for- 
mat-o despre mijloacele artistice de care dispune prima noastră scenă. 
Pricina acestor oscilări nefaste pentru bunul mers al Teatrului, nu 
trebue prea mult câutată, câci crizele corespund exact schimbărilor suc- 
cesive, recent intervenite în conducerea instituției de care ne ocupăm. 

Schimbările acestea au fost atit de dese, atit de rapide şi de 
neprevăzute, încit nimeni nu va fi surprins, dacă vom exprima ingri- 
jorarea noastră, pentru soarta ce ele sint menite a pregăti primei 
noastre scene. 


Teatrul, fiind în primul rind o instituţie de artă, cere din partea 
conducătorului său, pe lingă o pregătire aleasă şi neintreruptă, un 
temperament deosebit. Sint firi asupra cărora teatrul exercită o fasci- 
nație irezistibilă, firi care, minate de un resort invizibil, dar real, caută 
să-şi apropie cu pasiune toate amănuntele necesare unei depline cu- 
noştinţi a genului. Asemenea temperamente sînt singurele menite să 
se afle în fruntea unui teatru, dar consideraţia aceasta, aproape axio- 
matică, se pare că e socotită ca inconvenientă, tocmai de cei mai in- 
dicaţi s'o ţie în samă. 

Pe lingă firea pasionată pentru arta teatrului, cerută unui bun 
conducător, e necesară acestuia o cultură teatrală îndelungată, care 


CRONICA TEATRALĂ 261 


să-i dea posibilitatea unei selecții întinse în literatura dramatică uni- 
versală. E o constatare îndeobşte cunoscută, că scrierile noastre dra- 
matice de valoare sint atit ce rare şi de disparate, încit nu se poate 
vorbi în mod serios de o stabilitate în producţia acestui gen la noi 
în țară. 

Ei bine, misiunea directorului e, în acest caz, acela de a se 
adresa întregii literaturi dramatice străine — nu numai celei fran- 
ceze — şi a experimenta pe scena noastră, cela ce convine mai bine 
sulletului rominesc, pentruca din ciocnirea atitor reprezentări variate, 
să iasă scinteia artei originale aşteptată. = 

Dar cultura teatrala cere o pregătire anevoioasă şi îndelungată. 
Nu ajunge numai acumularea unei anumite cantităţi de cunoştinţi în 
acest domeniu, câci se poale demonstra uşor că, din două sute de 
piese citite, abia opt sau zece pot fi cu succes reprezentate. Dintre 
piesele străine, al căror conţinut se revelează cititorului, o mare parte 
au un caracter pur local, altele, printr'un capriţiu de imaginaţie al auto- 
rului, sint nereprezentabile pe scenă, altele, care ar putea fi repre- 
zentete, cer cheltueli enorme de montare, sau forţe artistice prea 
mari... altele, prin caracterul lor amoral, nu convin unei instituţii cul- 
turale şi, în fine, e o ultimă categorie de piese, de pildă acele ale lui 
Bernard Shaw, Wedekind ş. a., care nu pot fi reprezentate, pentrucă 
nici publicul nici artiştii noştri nu au pregătirea necesară în acest sens. 

Pest tablou succint al piedicilori de care trebue să se lovească, 
la prima alcâtuire a repertoriului, directorul unei scene subvenţionate 
de stat, condus deci de anumite considerente morale, ne explică de 
ce, în mod necesar, In lipsă de cunoştinţi speciale, el lasă să se stre- 
coare şi atitea piese mediocre, sau de o picanterie atrăgătoare. 

Pşa dar, problema cunoştinţelor necesare unul bun director se 
înfăţişază cu un caracter grav, mai ales dacă ne gindim că literatura 
dramatică tranceză,— singura mai mult citită la noi.— e cunoscută abia 
convenabil din exibiţiile unei anumite edituri, pe cînd teatrul german, 
englez, italian, norvegien, ungar, austriac, ajuns la o frumoasă des- 
voltare, e aproape cu desăvirşire ignorat. 

Dar misiunea directorului nu se mărgineşte numai la alcătuirea 
repertorului, care singură e o sarcină destul de grea. El trebue să aibă 
şi simțul acela ager şi deosebit al scenei, care te face să descoperi 
imediat, dintr'un gest, sau dintro vorbă a artistului, văpaia ce moc- 
neşte înâbuşită în sufletul lui. Aceasta e una din cele mai insemnate 
meniri ale directorului şi poale cea mai grea. Căci, în definitiv, prin 
efectul unei voinţi neobosite, un spirit poate digera cu febrilitate un 
haos intreg de lecturi dramatice, dar niciodată, cel neinclinat de fire 
nu va putea să aibă imaginaţia constructivă şi inspirată, care să på- 
trundă în sufletul timid al debutantului şi să descopere, prin legături de 
simpatie, ceia ce e mai ascuns şi mai promiţător în temperamentul 


282 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


acestuia. Adesea ani întregi, dacă nu chiar o viaţă întreagă, în lipsa 
unei atari Incurajări şi juste repartiţii de roluri, artişti care ar fi putut 
fi de valoare, rămîn umili şi condamnaţi la veşnicul cabotinaj. Şi ce 
frumoasă Inălţare, cind selecţia pricepută a conducătorului, a“ridicat 
la maximum forţa creatoare a fiecărui artist şi a reunit storţările lor 
întrun ansamblu armonic. Pentru aceasta se cere însă directorului şi o 
oarecare elevaţie morală, care să excludă pârtinirea şi care, în interesul 
superior al artel, să îndepărteze orice conflicte şi consideraţii pur per- 
sonale. 

De misiunea aceasta a repartiţiei rolurilor, care succede desco- 
peririi talentelor artistice reale, ar fi putut fi scutit directorul, dacă 
scena noastră ar fi dispus de regisori luminaţi şi bine educați în acest 
scop. Dar se ştie cå tocmai aceştia nu abundă în teatrul nostru. In 
lipsa lor, cum toată greutatea gestiunii artistice trebue să fie suportată 
de director, singurul răspunzător în faţa criticei, se înțelege că rolul 
pomenit trebue să fie împlinit de acesta. Apoi, dacă sar da o mai 
mare amploare repertorului, aşa ca el să cuprindă şi opere teatrale 
istorice, de structură mai complicată, sar cere directorului şi cunoaş- 
terea istoriei moravurilor, a costumaţiei, a stilurilor arhitectonice, a 
combinației luminilor, fără a mai conta şi pe cerinţi neprevăzute. 

Dar toate calităţile pomenite, presupunind că ar fi întrunite în 

a cuiva, n'ar avea dech o valoare cu mult atenuată, dacă n'ar 
fi strins legate de acea fericită cumpătare a firii, care să permită o 
bună administrare a resurselor financiare, de care ar dispune teatrul 
la un moment dat. Numai administraţia moderată, care ar şti să în- 
trunească într'o considerare unică, perspectiva de înlesnire progresivă 
a vieţii artiştilor şi posibilităţile de echilibru în cheltuelile de montare, 
ar putea forma baza primă a propâşirii teatrului... 

Acestea sint, în rezumat, calităţile esenţiale cerute unui bun 
director : priceperea în administraţie, vastă cultură dramatică şi nervul 
teatrului. Dacă la aceste însuşiri fundamentale, conducătorul va adăuga 
şi energia necesară pentru domolirea spiritelor, adeseori recalcitrante 
ordinei, ale artiştilor, precum şi ingeniozitatea unor invenții nouă 
pe tărimul înjghebărilor teatrale, atunci desăvirşirea sa va fi cu atit 
mai deplină. 

Un lucru încă. Teatrul naţional nu va putea realiza niciodată, în 
toată intensitatea, menirea lui educatoare, atita vreme cit fluctuațiile 
politice Ti vor stingheri mereu autonomia. Teatrul e o instituţie de 
cultură superioară, un focar de lumină orbitoare, ale cărui raze trebue 
să pătrundă in adincul sufletelor indivizilor şi în penumbra tuturor 
instituțiilcr umane. El trebue să smulgă masca absurdităţii şi a ipo- 
crizei, să dea îndemn virtuţii şi să epureze întreaga viaţă publică. 
Pentru a-și putea exercita pe deplin înalta lui menire educatoare, 
trebue să se înțeleagă că teatrul e deasupra tuturor instituţiunilor, fie 


CRONICA TEATRALĂ 263 


ele publice sau particulare, tocmai pentrucă Întreg cadrul de acţiune 
al acestora poate fi transportat pe scenă şi judecat sub sancţiunea 
oprobiului public. 

Ca să se facă un pas serios spre o mai deplină autonomie, se cere 
ca buna conducere artistică şi administrativă a teatrului, să facă tot 
mai inutile şi mai imposibile incursiile ministeriale şi să se creeze o 
oarecare stabilitate in funcţia directorială. Dar până la găsirea unei 
persoane care să poată realiza această dorinţă, e necesară înființarea 
unul corp luminat de regisori de carieră, cărora să li se dea posibi- 
litatea unel cît mai largi iniţieri în tainele artei teatrale. Astfel sarci- 
nile direcţiei, ar îi mult micşurate. lar pănă la ivirea aceluia care se 
va arâta demn de conducerea destinelor teatrului, să se numească în 
fruntea direcţiei oameni care, cel puţin cu aproximaţie, să prezinte 
însuşirile cerute. 


Azilul de Noapte 
piesă în patru acte, de Mazim Gorki 


In taverna dărăpânată, care serveşte de cadru celor patru acte 
ale Azilului de Noapte, nu se desfăşoară o dramă unică, ci aproape 
tot atitea tragedii diverse, clte personaje se ivesc pe scenă, Fiecare 
apariţie aduce în arenă o contribuţie nouă la spectacolul mizeriei şi 
al degradării omeneşti, şi numai firul durerii neinvinse întreţese epi. 
soadele disparate, dind coloritul unitar tristelor tablouri ale vieţii celor 
„dela fund”, 

Ca mai toate operele literare ale scriitorilor ruşi, drama lui 
Maxim Gorki e plină de o filosofie profundă, a cărei geneză se gă- 
seşte în adincimile durerii. Dotat cu mari aptitudini de simpatie pentru 
oropsiţii soartei, Gorki a suferit adinc pentru aceştia şi, în faţa pre- 
siunii neîncetate a vieţii sociale, care făcea mizeria lor atit de înspâi- 
mintâtoare, a căutat să pâtrundă cu ochii minţii în goliciunea vieţii 
indivizilor, spre a defini mai bine cauzalitatea acestor fenomene des- 
curajatoare. Ca mai tuturor scriitorilor ruşi, problema râului şi a ne- 
norocirilor umane, sa infăţişat lui Gorki drept consecinţa imediată şi 
fatală a nedreptei alcătuiri sociale. Intunericul ignoranței, în care zac 
personajele sale, răpindu-le posibilitatea unei orientări mai trainice în 
viață, le face incapabile să reziste indemnurilor conrupției, pe care 
traiul Ia olaltă o exercită asupra lor. 

Adesea, în romanele şi în nuvelele sale, Gorki studiind tranziția 
psihologică a lunecârii spre pierzare, în care sint tirite personajele 
sale, reliefează cu o deosebită stâruinţă fondul bun, dar şovăelnic, al 
caracterelor acestora, De n'ar fi lost îndemnul rău, nevoile nenumă- 
rate, sau dacă țesătura inextricabilă de rele n'ar fi învăluit intro at- 
mosteră înăbuşitoare traiul lor plin de frămintare, oamenii lui Gorki 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ A 


ar fi trăit în pace, cu aceleaşi defecte şi cu aceleaşi calităţi ca şi co- 
munul lumii proletare sau burgheze, de care soarta i:ar fi legat. 

Spre a demonstra punctul său de vedere, Gorki introduce în 
mijlocul nenorociţilor, căzuţi pradă disperării şi alcoolismului, pe un 
bâtrin vintură-țară, care a păstrat toată poezia locurilor pe unde strâ- 
bâtuse şi toată filozofia vieţii sale încercate. Acesta e singurul neconrupt, 
singurul caracter solid din piesa lui Gorki, probabil pentrucă a trăit 
mult timp în pribegie, în mijlocul naturii, departe de contactul nefast 
al vieţii sociale. 

Filozofia senină a bătrinului, strecurindu-se subtilă printre pati- 
mile, brutal deslânţuite, ale pensionarilor azilului de noapte, pătrunde 
ca o rază de lumină pură, în întunericul simţirii lor. Sfaturile lui spre 
bine îndreptătoare, filozofia blindă şi ingåduința lui, încep să trezească 
din toropeala lor profundă, conştiințele amorţite ale locuitorilor spe- 
luncii, Fiecare prinde parcă o nouă viaţă, fiecare e însufleţit de o 
nouă speranţă. Şi gindul acela de mintuire, care le străbate mizeria 
firii, iluminează figura lor sbircită şi înăsprită de necazuri... 

Dar bâtrinul pleacă. Din nou se prăbuşesc toate iluziile, se des- 
lânţuesc toate patimile şi se apropie dezastrul, A pierit indemnul bun 
şi n'a mai râmas decit spectacolul demoralizator al mizeriei, |genera- 
toare de crime şi de josnice înclinații 

Aceste manifestări ale Inchipuirii sale, dovedesc pe Gorki ca pe 
un aprig susținător al ideilor lui Rousseau, câci, ca şi cugetătorul 
francez, el crede în bunâtatea naturală a firii omeneşti, pe care so- 
cietatea o conrupe însă, strecurinau-i germenele stricăciunii. 

De aceia, el nu-şi manifestă nici ura, nici disprețul, pentru ceata 
de oameni pâtaţi socialmente, pe care ni-i înfâţişază. Gorki îi înțelege, 
ți pricepe adinc. Dacă ar putea, ne-ar striga mereu cuvintele lui Sa- 
lakin, din nuvela sa, Omorul: „la priviţi mulţimea asta, toți au nevoe 
de mincare... A cui e vina, dacă-i mai greu să găseşti de lucru decit 
să furi ?* 

Nici Tolstoi în Puterea Intunericului, nu arată vreun resenti- 
ment împotriva renorociţilor, a câror minte întunecată îi împinge spre 
grozăvii neînchipuite. Şi el parcă exclamă cu durere: „lată ce a fâcut 
societatea din ei”, lar Ostrovsky, în celebra sa dramă Furtuna, pre- 
zintă spectacolul trist al unei vieţi delicate, strivită de ignoranţa ei şi 
de brutalitatea altora. Nu e de mirare că toate nemulțumirile şi toate 
revoltele nepăstuiţilor, au trebuit să culmineze şi să isbucnească în 
Seara cea Mare a lui Leopold Kampf... 


» 
Gorki lucrează mult în piesa sa, prin puterea sugestiei, Perso- 


najele sale sînt plămâdite din viaţa reală, din viaţa care isbucneşte 
pâtimaşă. veşnic agitată şi prea adeseori brutală. De aceia, în ele nu 


CRONICA TEATRALĂ 265 
se străvede osteneala autorului de a mina întrun anumit senz toate 
gesturile lor şi se pare că Gorki n'a prea luat seama la cealaltă ce- 
rință a artei dramatice, acțiunea. 

Adevărul e că scriitorul rus nu şi-a dat prea multă osteneaiă ca 
să coordoneze întrun anumit scop toate gesturile şi vorbele perso- 
najelor sale. Dar ceia ce n'a făcut autorul, sa însărcinat să facă viaţa 
care animă aceste personaje. E drept că nu există în piesă un con- 
flict care să se traducă prin fapte evidente. Sau mai bine zis, e unul, 
la sfirşitul actului al treilea, dar e prea scurt şi cu caracțer aproape 
epizodic ` denuuţarea nedreaptă a lui Vaska, de câtre Nataşa. Atunci, 
graţie cărui fapt, piesa ne interesază încontinuu ? 

Un scriitor francez, Hamon, analizind piesele lui Shaw, a avut 
cel dintăiu meritul să stabilească teoria, a ceia ce el numeşte „ac- 
țiune intelectuala”, Sint piese care prezintă ciocniri de concepţii con- 
tinue, dar nesancţionate vizibil de fapte. In mintea spectatorului se 
desfăşură însă tragedia, care nu se infâţişază ochilor săi. Imaginaţia 
şi gindirea sa, sint mereu frămintate de cele ce se petrec pe scenă, 
aşa că sint excluse lacunele care, în alte piese „de acţiune violentă“, 
fac pe spectator så se plictisească, pentruca apoi, deodată, să fie straş- 
nic zguduit din amorţire. 


Privind pe scenă opera lui Gorki, ai impresia cå prin modul in- 
tregii mişcări scenice, pe care autorul o Imprimă vieţii personajelor, 
scriitorul rus s'a străduit să alcătuiască o serie de tablouri succesive, 
a câror expresie puternică, să graveze pentru multă vreme în mintea 
spectatorului imaginea lor. Dacă n'ar fi viaţa intensă, ce emană din 
aceste tablouri, ele ar constitui un motiv de îngreulare a acţiunii, căci 
nemişcarea este de natură statică, iar teatrul trăeşte excluziv din ci- 
nematică. Tablourile „azilului de noopte“, ca şi cele ale marilor pic- 
tori ruşi, fac să se mişte pe acelaş fond personaje diverse, în atitudini 
felurite, ŞI adesea ai impresia, că In cadrul strimt al dramei, se des- 
făşoară întreaga tragi-comedie a vieţii, în toată mâreţa şi în tot ab- 
surdul comic al ei. 


+ 


Cind Isus a vrut să ciştige inimile celor mulţi, sa adresat lor în 
parabole, în cuvinte pline de imagini. Durerea îndeamnă la filozofie, 
dar simplitatea duhului mulţimii nu se poate avinta în consideraţii 
abstracte şi cere o concretizare perfect senzibilă a ideilor enunțate. 
Gorki a trăit în mijocul mulţimii şi a inţeles-o bine: De aceia, per- 
sonajele sale, care suferă înăbuşit, filozofează mereu, iar pildele sint 
exprimate în imagini. Această înclinare spre țilozofare, face ca acţiu- 
nea să fie întreruptă prin narații dese, prin pilde, menite a face o idee 
mal concretă. Spre a putea studia mai bine influenţa acestor naraţii 


266 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


ewe desrăşurări! acţiunii, va fi nevoe de citeva consideraţii inter- 
re. 


Dela Walter Scott, cronica teatrală a protestat întotdeauna îm- 
potriva introducerii naraţiei în scenă. Naraţia se adresază numai urechii, 
pe cînd drama — spune Scott —!) se adresază simultan şi urechii. 
Naraţia, adresîndu-se numai unuia din aceste organe, constitue un ele- 
ment antiteatral şi trebue, în consecinţă, exclusă de pe scenă. 

Observaţia scriitorului englez, admisă de atunci ca un postulat 
în critică, a contribuit mult la netezirea pieselor de monoloagele plic- 
tisitoare, care abundau in vechea producţie dramatică. Astăzi, ea tre- 
bue socotită ca excesivă în pretenţiile ei, căci în piese, cadrul de ac- 
ţiune mârginindu-se necesarmente între patru ziduri, se poate ca, în 
timpul desfăşurării peripeţiilor scenice, så se intimple în afara culise- 
lor lucruri însemnate, în legătură cu acţiunea şi care trebue neapărat 
să ne fie povestite. 

Aceasta nu însamnă că naraţia nu poate împlini, în mod indirect, 
condiţia justă cerută de câtre romancierul englez, de a se adresa si- 
multan şi ochiului şi urechii. Câci naraţia, etalind fapte în legătură 
cu acţiunea, poate trezi îu mintea auditorului imagini vizuale puter- 
nice şi să devie astfel un element dramatic. 

In consecinţă, teoria scriitorului englez nu e excesivă decit prin 
excluzivismul ei, nu şi prin fondul susţinerilor sale. Căci dacă naraţia 
va implini, în mod indirect, condiţia de a trezi imagini vizuale, simul- 
taneitatea dublei senzaţii, vizuale şi auditive, va fi pe deplin realizată. 
Deoarece ne ocupâm de piesa scriitorului rus, vom lua exemplu din 
această piesă. 

La sfirşitul actului al treilea, Vassilissa opăreşte, — în afara sce- 
nei, — cu apă clocotită, trupul surorii ei, Nataşa. Scena e oribila şi 
sintem recunoscători autorului că ne-a cruțat de grozăvia viziunii ei 
reale. Dar faptul acesta trebuia neapăral adus la cunoştinţa spectato- 
rului şi autorul a ales singurul mijloc posibil: acel al naraţiei. Un per- 
sonaj povesteşte scurt pe scenă faptul. Şi, deodată, ochii noştri se um- 
plu de oroarea imaginei, ca şi cum am fi văzut-o. Ei bine, în acest 
caz, ochiul şi urechea n'au fost deopotrivă impresionate, deşi specta- 
colul real nici nu ni sa înfâţişat? 

Drama trăeşte mult din artificii şi dramaturgul e silit, spre a pu- 
tea produce asupra noastră o impresie cit mai vie şi mai complectă, 
să facă o cit mai largă întrebuințare a lor. Dar naraţia am văzut câ 
e dramatică numai atunci, cinda re darul senzibilizării. In piesa scriito- 
rului rus, naraţiile complectează acţiunea intelectuală şi numai pe 
alocuri se constată deviații fără însemnătate, 


+ 


nh pretaţă | la romanul Tom-Jones "al lui Fielding, unde vorbeşte de 
producția teatrală a acestuia. 


CRONICA TEATRALĂ 257 


Ne-am ocupat pe larg de piesa lui Maxim Gorki, pentrucă în ea 
e concentrată o viaţă puternică şi vie, care ne-a înduioşat. „Să cins- 
tim pe tot omul“, stăruie Gorki prin gura lui Satin, „căci nu ştim cine 
e, de ce sa nâscut şi ce poate face“... Acestae apelul, isvorit din pro- 
funzimea simţirii sale, pe care scriitorul rus îl adresează mulţimii, miş- 
cată de spectacolul soartei crude a personajelor înfăţişate. Scinteia ge- 
niului poate sclipi şi în întunericul adinc al nefericirilor umane şi Gorki 
cere milă, cere îndurare pentru oropsiţii soartei, dar mai ales, vrea să 
aducă nenorociţilor adăpostiţi „la fundul” sălăşluirii sociale, căldura 
compâtimirii noastre, a compătimirii isvorită din înțelegere şi din so- 
lidaritate omenească. Deaceia, privirea noastră sa oprit înduioşată la 
aspectul mizeriei şi al decăderii fără nume şi în cugetul nostru s'a 
deşteptat vie amintirea devizei d-rului Herzen : „Oricine suferă, este 


aproape de inima mea”. 
Aureliu Weiss. 


Bi 


Cronica economică 


Tratele documentare *) 


Efectele asupra străinătâţii se fac: 

1, Plătibiile în moneda ţării asupra căreia sînt trase. In acest 
caz sint negociate de trăgător pe cursul schimbului din ziua nego- 
cierii. Cursul variind după ofertă şi cerere poate produce diferenţe în 
plus sau în minus, diferenţe care nu influenţează aşa de mult prețu- ` 
rile vinzării mărfii, cind afacerea a fost încheiată cu o ţară cu un 
sistem monetar sănătos şi în timpuri normale. Orientindu-ne după 
ofertă şi cerere vom găsi că în lunile August, Septembre, Octombre 
adică în epoca incârcărilor, moneda noastră va fi mai scumpă decit 
cea străină. Din cauza abondenţei tratelor asupra străinătăţii vom 
vedea în această epocă cursuri sub alpari adică lei Ont, pentru franci, 
lei 25 pentru lire sterline, etc. şi contrar în timpul aprovizionărilor im- 
portului, adică în lunile de primăvară cursuri până fcs, 1030, lire st. 
25.70, Mk 25.10, etc, Nu mă ocup de cursurile actuale cari sînt anor- ` 
male ca şi timpurile prin care trecem. 

2. Efectele plătibile în franci fără altă indicație. Stipulaţia plăţii 
în franci evită trâgătorului pierderile asupra diferenţei de curs, trasul 
fiind obligat a plăti în franci, indiferent cum şi-i procură. Cu acest 
fel de efecte avem de a face aproape în mod regulat în comerțulde 
import. Trăgătorul fiind grec, italian, turc, deci cu un alt sistem mo- 
netar, va face tratele în franci obligind pe tras, respectiv cumpătorul 
mârfei, de a plâti această monedă internaţională şi nu drachme, lire 
italiene sau piaştri. 

3, Efecte plătibiie, în franci, mărci, lire sterling efectiv pe 
cursul schimbului la vedere, sati pe cursul schimbului fizat pe efecte. 


*) Urmare la articolul cu acelaş titlu din «Viaţa Rominească» No. 4 din 
Aprilie a. c. 


CRONICA ECONOMICĂ 269 


In export stipulaţia „franci aur“ se Intilneşte mai ales la tratele trase 
asupra ţărilor care au acelaş sistem monetar cum ar fi cazul ţărilor 
care intră în Uniunea Monetară. Exportatorii romini stabilesc însă în 
mod regulat plata tratelor pe cursul schimbului la vedere, 

In import se obişnueşte plata în aur efectiv, comercianții noştri 
procurindu-şi aurul dela Banca Naţionala. 

Piata pe cursul fixat pe efect se stabileşte foarte rar, în export 
nam intilnit nici un caz, iar în import la mărfurile cumpărate pe termen 
de 4—6 luni, această clauză apare aproape imposibilă. 

Comerţul de cereale, care ne dă de lucru excluziv cu tratele do- 
cumentare, ne obligă ca să cunoaştem uzanțele pieţelor țărilor cu 
care sintem în contact mai des, 

Anglia fiind ţara care ne duce cerealele pe pieţele de desfacere, 
trebue pe lingă chestia navlului să ne ocupe şi modul de încasare a 
valorilor exportate. i 

In Anglia condiţiile de plată variază după cum este vorba de Home 
trade sau de Export trade. Traducerea cuvintului Home trade ar fi 
comerțul interior, Englejii însă Ințeleg prin Home trade importul, adică 
comerțul ce-l fac cu mărfurile pe care le cumpără pe pieţele euro- 
pene pentru a le revinde în interiorul ţării. Prin urmare exportul ce- 
realelor noastre intră în condiţiile Home trade. 

Ezport trade însemnează comerțul exterior, Englejii prin acest 
cuvint înţeleg comerţul ce-l fac cu mărturile pe care le cumpără 
pentru a fi revindute şi reexpediate în ţările îndepărtate, India, China, 
Japonia, Statele-Unite, etc. 

Home trade, Conosamentele sînt trimise de obiceiu direct, din 
portul de încărcare clientului pentruca marfa să majungă înaintea 
documentelor. Se. face excepţie cind solvabilitatea clientului este du- 
bioasă sau cind îi este frică de vreo reținere la factură. In acest caz 
documentele sînt trimese unei bânci pentru a fi eliberate contra plăţii 
sau contra acceptării unei trate. 

Cele mai multe afaceri se fac „cash monthly”, plata lunar, şi fie- 
care client plăteşte atunci la ziua de plată „cash day”. Data aleasă 
pentru „cash day” este de obiceiu la 10 ale fiecărei luni. Sint case 
care au alte date de plată, altele care n'au date fixe, dar în regulă 
generală nu se plăteşte în Anglia decit odată pe lună. La apropierea 
zilei de plată contabilul exportatorului face contul fiecărui cumpărâtor, 
englez (Statement of account), în care trece toate facturile datorate. 

Dacă clientul nu plăteşte imediat, ceia ce se întîmplă deseori, | 
se trimite succesiv alte conturi pe care se lipesc nişte fişe, care se 
găsesc în comerţ tipărite şi prin care se reaminteşte plata. 

Dâm mai jos un model de cont, împreună cu fişele de care 
vorbim aci : 


270 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


eg, Ze eg weg, ` 


Statement of Account Braila, 10 Th. August 15 


Messrs Johnson & Cie. 
London 


In A/C With Banca Agricola 


1915 July 18 || to ds shipped 20 St/7 L . 
? Gët? = 28 SL. 
Total L . 


Fige 

1. Presupunind cà ați pierdut din vedere acest cont, vi-l reamin- 
tim, rugindu-vă a ne trimite acoperirea cit mai neintirziat, etc, etc, 

Cunoscut fiind însă spiritul englez, fişele sint în cele mai dese 
cazuri, reprezentate prin formule mai simple. De exemplu: 

2 nd A/C (I) Overdue 

(a doua reamintire, contul scăzut). 

3 rd Application.— A/C much overdue 

(a treia cerere, contul mai mult ca scăzut). 

4 th and last Application 

(a patra şi ultima cerere) 


Chiar cînd plata se face în mod regulat, este greu pentru vin- 


zâtor de a aştepta banil o lună sau două. Comerțul care cere incon- 
tinua rulare a banilor, nu se poate imobiliza. 

Uzanţele de plata ale Home trade-ului au produs tratele lungi 
şi scurte, pe care le-am Impărţit în articolul nostru precedent, în cinci 
tipuri de scadenţă. Şi tratele acestea, fără a schimba obiceiurile co- 
merţului englezesc în relaţiile cu străinii, sint de o importanţă capi- 
tală, căci prin negocierea lor încărcătorul 'este pus în posesia valorii 
mărfii încârcate, şi ca atare poate face plata ei, economisind astfel 
dobinda ce ar fi plâtit-o bancherului care-l finanţează pănă la venirea 
tratei la scadenţă, 

Operația se prezintă astfel : X exportator dela Brăila vinde casei 
Z din Londra 500 tone griu. Acest griu i-l cumpâră de pe piața Brăila, 
iar plata lui o face banca A care-l finanţează. La terminarea încârcării 
face factura provizorie pe care o ataşază la documente şi toate acestea 
le predă bâncii A în acoperire. Banca A îi decontează trata documen- 
tară aplicindu-i cursul la vedere sau la trei luni, după scadenţă şi scă- 
zindu-i un comision de incasare, care nici într'un caz nu trebue să 
fie egal cu dobinda până la scadenţa tratei. Cu modul acesta încâr- 
cătorul economiseşte dobinda şi nu se imobilizează. 


CRONICA ECONOMICĂ > 


In general englezul este scurt, nu-i place vorbă multă şi nici să 
primească scrisori. Fişele cu adnotaţiile notate mai sus servesc mai 
mult ca o scrisoare, redactată chiar în termenii cei mai politicoşi. Co- 
mercianţii engleji conservatori în obiceiuri preferă să trateze în limba 
lor — de altfel foarte puţini mai cunosc altă limbă — şi nu le plac fur- 
nizorii care ar vrea să le schimbe obiceiurile. i 

In relațiile ţării noastre cu Anglia se tratează totuşi foarte puțin 
in limba engleză, şi aceasta din cauză că lucrăm mai mult In comi- 
sion. Marii comisionari de acolo, avind tot interesul unei clientele cît 
mai abondente, tratează cu succes şi în limba franceză sau chiar în 
cea germană. Zic chiar în limba germană, deoarece în Anglia este un 
mare antagonism între comercianții engleji şi germani. Germanii prin 
tenacitatea lor Hind comercianţi mai abili dech Englejii au ajuns aproape 
să acapareze comerţul interior din oraşele engleze mai importante. 
Englezul în general nevinzind decit marfă de prima calitate nu poate 
ține piept concurenţei ce-i face comerciantul german stabilit în Anglia 
care — aducind fabricaţii mai interioare — vinde totdeauna cu un pret 
mal scăzut. Prin urmare pe lingă expansiunea comercială şi dominaţia 
mărilor, chestia comerţului interior a contribuit mult la formarea unui 
spirit războinic contra Germaniei, în Anglia. 

Oricare va fi limba în care ne înţelegem în relaţiile noastre cu An- 
glia, măsurile de capacitate, greutatea şi moneda la facturare trebue 
să fie absolut cele engleze, adică guarter-ul. pound-ul şi lira sterling *) 

Export trade. Chestia exportului englez ne interesează mai puțin 
câci nu primim din Anglia decit mărfurile americane, ca ferârie lucrată, 
uleiuri de coton, etc. În general se închee plata contra documentelor. 

Germania. Tratele documentare emise de noi asupra Germaniei 
se plătesc de obiceiu pe cursul schimbului la vedere. Factura provi- 
zorie şi trata se fac în Mărci şi se negociază la o bancă de a noa- 
stră care în urmă o trimite corespondentului ei din Germania spre 
încasare; 

Se fac trate asupra Germaniei şi în franci, în acest caz încasa- 
rea se face cu arbitraj prin Paris, dar dacă trata în franci nare nici 
o altă indicație, bâncile obişnuesc să reducă francii în Marci pe cursul 
fixat de 8C mk pentru 100 fcs. Acest curs este fixat şi la rentele noastre 
dar cum prin această proporţie se dă mărcilor o valoare mai mare 
decit cea pe care o au de obiceiu, comerţul în regulă generală pre- 
feră tratele în Marci şi are putinţa ca să-şi aranjeze acoperirea cum 
li convine, bâncile germane avind relaţii suficiente în ţara noastră, 

Tratele emise de comercianții germani asupra noastră se plătesc 
în cek, adică pe cursul schimbului la vedere sau în aur efectiv, 

Olanda. După codul de comerţ olandez, tratele şi în general ori- 


+) Comerţul de cereale de I. Enăchescu, pag. 165. 


Paris 15 August 1915 


Crèdit Lyonnais 
“Paris 


Domnilor L. Drelius & C-ie 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Brăila ` 


Electele primite la 1 August a. c. 


Observaţiuni 


O| finalā 


300| —| documente 


d 
204: 20 


Die 


E 

E? 
A 
OR 


0.2 timbru cecului 
; 303.20 diferența de curs 


5 25 


Us fia comision pentru documente 


15.15) curta) 1/2 Hie 
37.85 


porto scrisorii recomandate şi a documentelor | 


CRONICA ECONOMICĂ 273 


ce titlu la ordin, în monedă străină, şi fără nici o indicație speciala 
pentru transformarea acestei monede in fiorini, se plăteşte după cursul 
schimbului bursei pieţei unde este efectul domiciliat sau a bursei 
celei mai apropiate, lie Rotterdam sau Amsterdam. Cota olandeză nu 
prevede cursul la vedere. Tratele scurte sint cotate la cursul la opt 
zile dela vedere, prin urmare la vinzare trebue să ţinem samă de do- 
binda pe opt zile. 

Tranzacţiile cu Olanda se stabilesc pe „Last“, măsură de capa- 
citate care, raportată la sistemul metric, are ca bază urmâtoarele 
greutăţi, pentru: 


MUs o sceo a kilograme 2400 
TT We, E ag = 2100 
porumb, cinquantin, orz şi ovăz - e 2000 


Moneda olandeză este florinul = 100 cenți şi care valorează în 
mijlociu Lei 2.10, 

Comerţul cu Olanda ne interesează din cauză că porturile olan- 
deze sint punctele prin care cerealele noastre se duc în Germania, 
cind n'au fost exportate cu descărcarea în porturile germane. 

In ţările cate au sistemul monetar latin plata documentelor se 
face de obiceiu In franci şi redactarea cekului precum şi încasarea 
variază după uzanțele diferitelor porturi unde se face descărcarea. 

Ca să se ştie cam ce cheltueli suportă o Ia la încasare dëm 
mai sus un model de decont t}. 

Cassa L. Dreifus A C-ie In urma primirii acestul decont trasează 
asupra Credit Lyonnais, Paris, suma de fcs. 29937.30 cek pe care-l 
vinde în urmă unei bănci din ţară pe cursul de exemplu de lei 
101.500. 

Pentru ţările extra-europene în regulă generală efectele sint fä- 
cute în franci sau în lite sterlind şi în acest caz trebue să poarte 
clauzele „plătibil la cursul schimbului la vedere” asupra Paris sau 
Londra după cum este cazul. 


I. Enăchescu 


1) A se vedea tabloul de pe pagina anterioară, 
A 18 


` Scrisori din Bucureşti 


Fâră să vreau, astăzi, cind pornesc condeiul întru tilcuirea veş- 
tilor din Bucureşti, îmi merge gindul spre „Scrisorile din Paris”, ince- 
pute acum doi ani şi mai bine. Doi anl... vreme puţină în răbuşul vea- 
curilor : copilul lăsat mic îl regâseşti tot astfel şi tot frumoasă femeia 
lăsată frumoasă ; prin cârţi praful duşman n'a izbutit să îngălbinească 
fi ele acoperite de slove negre şi nici moliile hrâpariţe să distrugă cu 
temeiu boclucurile uitate în neştire. Doi ani? Ce înseamnă doi ani 
in viaţă potolită de plet creştin ? Parcă a fost eri: în mintea bolna- 
vului nu s'au şters încă zilele luminoase de voe-bună, lar inima feri- 
citului se stringe încă fricoasă la gindul umbrelor pizmaşe. Doi ani. 
in drumul vieţii popas părăsit dăunăzi şi din pragul căruia iți surid 
bu-uroase sau pling îndurerate amintirile! intinzi numai gindul şi 
eşti cuprins de farmecul clipelor trăite: iată femela nespus de dragă 
şi Hector credinciosul tovarăş de vinâtoare ; iată prietenul, pe care în 
nopţi de vară îl luai la colindă, de vorbă nestfirşită şi iată „Bucium“, 
calul negru, turnat din plâmâădeala năsdrăvanilor, care mincau jăratec... 
Doi ani. MA vâd parcă scriind veşti despre Antoine şi Comedia Fran- 
ceză, năzuințele bolnave dela „salonul independenţilor”, baletele ru- 
sesti, ultima piesă a lui d'Annunzio şi Dingo, romanul lui Octave 
Mirbeau. Se mai gindeşte cineva la ele? Prostii, vreme pierdută. în- 
deletniciri trecătoare de oameni leneşi, fâră rost! Ce sint doi ani în 
râbuşul veacurilor şi cite, multe, mai presus de înţelegerea omenească 
se. pot înfăptui în doi ani! 

A venit virtej năvalnic şi a răscolit lumea dela un capăt la altul; 
a sfărmat credinţele, a schimbat scara valorilor morale şi a deschis 
năzuinţilor drumuri nebătute. Cu zimbet pe buze au privit mame tru- 
purile fără viaţă ale copiilor şi din liniştea bibliotecilor prăfuite au 
pornit Invâţaţi blajini să ducă prin lume faptă omoritoare şi vorbă cum- 
plita. Frumos, bun, adevăr, iubire de aproape, filozofică înțelegere 
tolerantă, înfăptuiri estetice, realizări ştiinţifice, dor de fericire şi dor 


| 


it” SCRISORI DIN BUCUREȘTI Kat? 
de viaţă s'au spulberat, sau dus, ca şi cum n'ar mai fi fost, cotro- 
pite de furtuna gindurilor ucigaşe. Veacuri şi veacuri de trudă au 
trecut şi l-au lăsat pe om neprihânită fiară singeroasă | 

Purtat prin ţări străine, am trăit puţin în Bucureşti ; dar din puţin, 
duceam cu mine amintirea unul oraş liniştit, cu trebuința de pasiuni 
pentru a nu cădea în lincezeala indiferenţii, cu dorinţa vieţii placute 
şi comode: nici prea multă lumină, dar nici prea multă umbră, forme 
estompate, făcute parcă Inadins să odihnească ochiul şi mintea. Duş- 
mănii politice, sfirşite seara la club în faţa aceleaşi mese de joc, vorbe 
mari uitate într'o îmbrăţişare, articole violente dezminţite adouazi, 
drame sentimentale încheiate paşnic în fața ofițerului starii civile, în 
sfirşit cele „două gloanțe schimbate fără rezultat“, făra alt rezultat 
decit nenumăratele sticle băute în tovârăşie. Vara, miniştrii dela gu- 
vern şi miniştrii din opoziţie, bărbaţii In;elaţi şi amanţii romantici, 
domnul lorga şi cei pentru revizuirea articolului şapte, întrun cuvint 
„toţi duşmanii ireductibili” îşi împachetau multul-puţin şi plecau dela 
munte pân'la mare. In locuri ferite de căldură, prin desişul pădurilor 
de brazi, trăiau lungile luni de vară Ingrămădiţi la aceleaşi hoteluri 
şi, hrâniţi de aceleaşi senzaţii, uitau în farmecul farnientului ultimul 
gind de pizmaă. Rominul e latin şi latinului îi place viaţa netulburata ! 

Aşa era pe vremuri, Acum este altfel ! Isbucnirile năprasnice din 
Răsărit şi din Apus nu puteau să cutremure o lume întreagă şi să 
ne ocolească pe noi singuri. Lucrul vieţii potolite a fost turburat şi 
răscolirea grozavă a ridicat din adincimile nisipului forme curioase la 
chip, ramurile din alte timpuri, putreziciuni urite şi pasiuni nebânuite. 
O viaţă de om Şi cîte poate ascunde, dar mite viaţa unui popor. 
Pentru cercetătorul de mal tirziu, cu singele rece, vremurile acestea 
de grea restrişte vor fi documente nepreţuite de psihologie naţională. 
Din mijlocul evenimentelor e greu să judeci, să desparţi trecătorul 
înşelător de miezul adevărat, să hotăreşti ce e bun şi ce e râu. Ín 
felul marilor cărturari din trecut, ne vom mârgini modeşti să însemnăâm 
faptele fără părtinire, fără duşmânie, dar şi fără iubire, atit, binein- 
teles, cit omeneşte cu putinţă este. 

Da! Paşnicul Bucureştiu de vară, Bucureştiul care făcea fericirea 
citorva iubitori de linişte şi cîtorva artişti bohemi, Bucureştiul adevăra- 
tilor bucureşteni cum îl numia, mi se pare, G. Ranetti, într'un articol 
din „Furnica“, — acea nestirşită cetate, ruptă parcă din farmecul bogat 
şi leneş al poveştilor orientale, ziua culundată în somnoienţa câldu- 
rilor grele şi înviorată numai câtră ceasurile şase seara pentru a se 
deştepta temeinic noaptea, prin grădină, la cadenţa săltăreaţă a valsu- 
rilor de operetă, sau la soşea într'un muscal; pe jos, la Bufet, sau în 
sfîrşit la Flora şi la Herăstrău, — Bucureştiul acela de odihnă multă şi de 
multă voe-bună, în zadar l-am fi câutat anul acesta. Se cintă şi acuma, 
nu-i vorbă, „Sărmanul Jonathan": şi „Dragonii lui Villars“; se plimbă şi 


276 VIAŢA ROMĪÎNEASCÄ 


acuma lumea prin trăsuri să respire aerul, aşa zis curat, al şoseiei 
Generalului Kiseleff; a fost şi anul acesta cald grozav în timpul zilei... 
Multe ca în trecut mai sînt, atitea că drumeţul grăbit sar lăsa poate 
înşelat, dacă nesfirşitele ediţii speciale ale ziarelor de tiraj, strigate cu 
voce asurzitoare, n'ar veni să-i deschidă înţelegerea, dacă mirat ochiul 
său nu s'ar opri asupra grupurilor, care pe stradă dissută cu gesturi 
largi şi în cafenele împrejurul meselor, în atitudini fioroase de 
conspiratori romantici. Formele ar fi ramas aceleaşi, câci nimic mai 
greu în lumea aceasta să se schimbe ca formele; dar fondul, vara- 
ticul Bucureşti al indiferenți, jouisseurul care în ahota lui egoistă 
de linişte suprimase pentru cele citeva luni de vacanțe şi de caldură 
influența evenimentelor din afară, suprimase cititul jurnalelor şi 
discuţiile duşmânoase şi privea la toate în felul filozofului stoic 
„aequo animo“, — fondul nu mai este acelaş | Campania de ură şi ce 
stăşiere pornită în lunile friguroase ale ernei, furtuna de vorbe duşmane 
şi de sentimente meschine dezlănţuită de întlăcârarea neştiutorilor şi 
ve reaua credinţă a cîtorva iubitori de măriri viscoleşte înainte, mai 
grozavă, sufletele celor mulţi şi sâminţa de discordie, aruncată întrun 
ceas rău, a legat recolta bogată în inimile tovarăşilor de acelaş singe... 

Am înaintat cale multă de astă toamnă pe drumul uricios al 
pizmei. Dela vorba liniştită a credinţilor opuse am trecut la peroraţii 
inflăcărale şi de acolo la ameninţări şi chiar la fapte: „Vindut“, „tră- 
dător“, „mişel“, oameni loviți de pumnul unui mai tare, trecuturi 
lungi de cinste acoperite cu noroiu, „tot ce nu e cu mine, e contra 
mea” şi „tot ce e contra mea, să piară“; iar mai grozavă ca toate, 
prăpastia mai adincă, sapată între năzuinţele tot atit de scumpe Romi- 
nismului, Intre pămînturile subjugate locuite de fraţi buni, între Ardeal 
şi Basarabia. „Sint Romin, frate, nu trage!“ ; din tranşeele despărțite 
numai de clțiva metri, soldaţii cu şapcă muscălească trimet camara- 
zilor comandaţi pe ungureşte, salut frățesc în acelaşi scumpă limbă. 
Şi din şanţurile adinci, unul cite unul es vitejii, aruncă arma şi sub 
ochii nedumeriţi ai stăpinitorilor, pe pajiştea neagră de plumbul 
gloanțelor, în acelaşi rominească imbrâţişare se regăsesc ciobanul 
dela Nistru şi mocanul dela Tissa. E o anecdotă, citită în nu mai 
ştiu care jurnal! Trăită sau nu, ce area face ? Principalul este cà 
adevărată în simțire, putea fi trăită, simbol al iubirii curate de neam ; 
nenorocirea este că în zilele acestea pe pămint curat rominesc, la noi 
in ţară, imbrâţişarea măreaţă depe cimpiile Galiției ar constitui o 
imposibilitate de fond, simplă snoavă de povestit copiilor să adoarmă ; 
nenorocirea este, câ astăzi cind dela un capăt la altul al lumii au 
pornit popoarele în sfinta iubire de neam şi de ogor strămoşesc, şi 
se ucid cu miile bărbaţi orbiţi de lumina ideilor curate — fie ele chiar 
înşelâtoare — principiul naționalităților, libertate, justiție, cultură... — în 
inimile romineşti Incolţeşte saminta urii de frate ; — Transilvania contra 


SCRISORI DIN BUCULEŞTI = 
Basarabiam şi Basabaria contra Transilvaniam — şi gata să se ucidă 
stau fiii aceluiaş popor cotropiţi de pasiuni vulgare, de toate zilele. 
Cine spunea că momentele mari fac oamenii mari, cînd vedem cum 
ozmenii mici trag şi aduc la înălțimea lor măreţia vremurilor! 

Patriotism | De mult nu s'a vorbit atit de patriotism ca acum și 
de atitea feluri de oameni. Din înălţimea patriotismului lor te fulgeră 
băieţaşi pe care i-ai cunoscut tolâniţi pe perinele leneşe ale birjarilor 
muscali. sau trindavi în cafenelele străinătâţii; te sfarmă Inălbiţi în 
şireclicurile jocului de bacara şi coconaşi de casă, ajunşi din mila 
unui a tot puternic, Ardeal, Alba-lulia, revendicarile sfinte ale neamului! 
Ştiu ei oare ce spun în romineasca lor dubioasă şi fără să vrei te 
țndoeşti de patriotismul gâlăgios, cum te Indoest de cinstea unei 
itemei vopsite, care vorbeşte prea mult de cinste. „Sint trădător, 
Domnule, s'o ail E o cinste, să fii trâdâtor alâturea de Petrache 
Carp, de Titu Maiorescu, de Brâtianu“, — în gura mare la Capşa Lo 
strigă unui rominaş, ca atitea din Capitala, un nou venit greoiu în 
hainele lui de provincial, vre-un proprietar probabil dintrun fund de 
judeţ moldovenesc. Mă uit la unul şi mă uit la altul, la slăbânogul 
om de oraş obosit cu cercanele nopților pierdute în jurul ochilor şi 
răzăşul spătos cu fruntea lină şi faţa deschisă. Cită diferenţă, Doamne, 
între patriot şi trădător! 

Patriotism | In numele lui sfint se duc meschine lupte politice. 
O simplă platformă electorală, tribună învâluită în tricolor dela care 
ţipă bătindu-se în piept şi smuldindu-şi părul politicianii de tot felul 
La orologiu! realizărilor naţionale a bâtut ceas mare, e vorbă de fiinţa 
sau de neființa ţării, de înălţarea sau de prăbuşirea Rominismului : 
ce vreți să le pese căpeteniilor şi fruntaşilor? Ei vor să ştie cine e sei 
şi care bisericuţă să fie înalțată catedrală. Pe o stradă lăturalnică, 
paralelă cu Calea Victoriei, în fundul unei curţi se ridică o casă de 
export cu nume nemtesc. Acolo sau intilnit acum citeva luni foşti 
prezidenţi de consiliu şi foşti miniştri, foşti secretari generali şi foşti 
prefecţi, actuali şi foşti deputaţi şi senatori, s'au întilnit citeva sute de 
oameni. întreg statul major al unui partid istoric, măduva şi creerul, 
nu carne şi ciolane, şi s'au sfişiat ca duşmani învechiți în patimi, sau 
sfişiat şi s'au înjurat aleşii, ca cei din urmă dintre muritori, pentru- 
că unii vroiau pe unul şi alţii pe altul: doi prezidenţi sunau clapo- 
telul de tăcere şi dela două tribune se Invirtiau doi oratori. Au fost 
îmbrinceli şi lovituri, au fost jandatmi pedeşiri şi sergenţi de stradă 
puşi să păzească pe aceste forţe şi viitori diriguitori, au fost ciţiva 
tineri care au luat cu ei dezgustul ! Pottă bună, Domnilor! 

Patriotism | Două jurnale, cele mai citite, cele mai răspindite 
după datele lor însâşi, la ţară prin sate îşi aruncă reciproc acuzări 
de vinzare. In lungi coloane îşi dovedesc vinovăția cu astfel de probe 
incit cel mai sceptic zfirze je prin a trebui să cadă. Banii străini, 


218 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


atotputernici, cumpără în dreapta şi în stinga, rublele ruseşti tot aşa 
ca şi mărcile germane. Universitatea Insâşi nu râmine nepâtată şi directo- 
rul „Fulgerului“, jurnal studenţesc, făcut — ce crudă ironie! — întru 
ridicarea şi puriticarea moralului tinerimii, se dovedeşte în serviciul 
unei legaţii străine! Studenţimea coruptă, viitorul ţării pus în pericol. 
Chestia e prea gravă, ca Instigatorii să nu-şi arunce unul altuia vina, 
dar prea mari interesele lor personale ca să nu continue pe sub mină 
inveninarea înaintea puţinului bun ce a rămas! 

Patriotism | Se atacă cu patimă duşmâănoasă memoria unui mort, 
activitatea unui rege mare, primul nostru rege, fâuritorul indepen- 
denţii şi eroul dela Plevna. O indrumare politică contrasemnată de 
toți marii noştrii oameni de stat se (luese astăzi ca uricioasă tră- 
dare a „neamţului“ şi gureşii scribi par a uita că în acelaş noroiu 
invăluesc memoria regelui de origină străină şi memoria marilor şi 
adevăraţilor patrioţi din generaţia trecută. imbecili sau trădători, din 
această dilemă nu pot să iasă nici lon Brătianu, nici Cogălniceanu, 
nici Lascar Catargiu, nici vre unul din primii miniştri dela şaptezeci 
incoace”; şi cum spunea provincialul la Capşa, In necazul birfelilor, e 
o cinste, cred, să fii imbecil şi trădător alăturea de dinşii. Se murdă- 
reste memoria defunctului rege şi se aruncă neincredere vicleani In 
faptele actualului. Se scormonesc pacate vechi şi se inventează ca- 
lomnii, se ameninţă cu asmuţirea mahalalelor, cu vrajba în oştire, 
ca pronunciamento şi, din nefericire, totul găseşte auz binevoit Intro 
țară, unde nu sa sculat ca un singur om poporul, să devasteze 
jurnalul care a îndrăznit să propăvâduiască unirea tutulor Rominilor 
sub sceptru rusesc] 

Patriotism | Ce fel de patriotism te intrebi mirat, cind vezi acest 
prăpâd de manifestații uricioase ? Un patriotism învăţat la şcoala in- 
tereselor personale, un patriotism de paradă, nesimţit, fâră nici o le- 
gâtură cu credinţele şi aspiraţiile neamului. Romini de stradă, de 
cafenea, de întruniri, cosmopoliţi sentimentali, pribegi refugiaţi de dorul 
unei vieţi mai bune, un Babel de patrioţi din care numai Romanul- 
Romin pare a fi esclus. La un festival, cum au fostatitea în folosul 
nu mai ştiu a cărei Cruci-Raşii, sau al cărui artist fugar, fix la ora 
scrisă în program, cu o exactitate care ar fi făcut cinste în orişicare 
altă ocazie, se începe serbâtoarea In marşul „Trăiască Regele”, Pu- 
tinii, care sosiseră deja — să nu uităm că trăim la Bucureşti — se 
scoală în picioare. Numai un fost ministru, din greşală venit mai de 
vreme, rămîne ostentativ pe scaun. Lungă pauză, în timpul căreia sala 
se umple; se umplu mai ales lojile reţinute spectatorilor cu gretate : 
miniştri plenipotenţiari şi notabilitaţi romine. Acum numărul două! 
Marseilleza ? larâşi sala în picioare, aplauze, prin loji pling şi suspina 
barbaţi de stat; fără să vreau caut pe ministrul de acum o jumătate 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 279 


de ceas şi îl văz în picioare cu obrajii inflăcăraţi, rupindu-şi palmele 
în aplauze furtunoase ! 

La cinematograf! Trec filme nemţeşti, convoiuri de râniţi, tre- 
nuri cu ostaşi tineri care merg la moarte, portretul lui Hindenburg, 
figură semeaţă, recunoscută mare de duşmanii lui Inşişi: sala în pe- 
roxism de furie sbiară, înjură şi tropoteşte din picioare. Ura! Aplauze! 
Joffre decorează drapelul unui regiment, Marele Duce primeşte pe 
Tar la Lemberg. Foşnituri de lume care pleacă, acalmie plictisită : 
pe pinza albă defilarea trupelor la 10 Mai! Sint lapte acestea care 
mau nevoe de comentarii şi caracterizează deplin o nenorocită stare 
de lucruri. Romini ? Nu ştiu intrucit sintem Romini ! Franceji însă din 
tot sufletul | 

Sintem Franceji | Aceasta numai poate fi explicarea urii şi duş- 
mâniei contra Germanilor, neexplicabile altfel în inima rominească. 
Acum citeva zile întilnesc un prieten, băiat umblat prin lume, nici 
mai prost nici mai deştept ca atiţia. Din una în alta îmi arată un re- 
volver, armă ce nu avea obiceiul să poarte. „La ce bun?" îl întreb. 
„Vreau să-l am cu mine, în ziua cindofi să se decreteze mobilizarea ; 
că-i cine ştie : va fi poate ocazie să devastâm citeva prăvălii nemţeşti |“ 
Atita ură singeroasă la un om paşnic, premeditarea aceasta atit de 
timpurie a unui act orişicum salbatic şi criminal, sint făcute să in- 
spăiminte. lubirea fraţilor din Ardeal, trimbițarea duşmâniei seculare 
cu Ungurii, ideal naţional, fraze făcute să asurzească mulţimea. De ce 
Rominul Transilvaniei fâră Transilvâneni, sar prāpādi aşa dintro zi 
într'alta de dragul fraţilor de dincolo şi de cind paşnicul burghez, 
care îşi petrecea vara pela Braşov doreşte cu atita aprindere extermi- 
narea Ungurilor? Sintem Franceji şi singurul sentiment care ne di- 
rigueşte faptele şi gindurile e Germanofobia. lată de ce n'a fuerat 
nimeni şi au fost pe înţelesul tuturora vorbele oratorului, care pro- 
clama că-i mai bine Invinşi alâturi de Tripla-Inţelegere, decit învingă- 
tori alâturea de Dubla-Alianţă, şi hotărîrea că se va Imbraca în negru 
în ziua întrării noastre Te Chişinâu, 

Sintem Franceji | De ce? Dumnezeu ştie! Alţii mai învâțaţi ca 
mine_au scormonit în praful documentelor şi au arâtat cit de puţin e 
bunul ce-l datorim acestor fraţi Intru latinitate. Am trăit cu toţii, sint 
acum nici douăzeci de ani încă, nenorocita afacere Hallier ; şi pledoaria 
rostită atuncea de actualul preşedinte al Republicei Franceze ar trebui 
să mai fie în memoria ori şi cârul Romin. În romane şi în piese de 
teatru, dela Emile Zola şi Maupassant până la Bernstein, Marcel Pré- 
vost şi Willy. ne-am intilnit barjocoriţi în figurile dubioase ale prin- 
Hier şi conteselor valahe. La Paris, camarazi de studii, tovarâşi de ca- " 
fenele, necunoscuţi grăbiţi pe stradă, la cea dintâi supărare şi citeo- 
dată chiar fâră motiv, ne-au tratat de „sale mâtâque* „sale Moido- 
Valaque“, cînd nu şi mai rău. Franţuzul, xenofob prin fire, nutreşte 


Zen ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


pentru noi, în special, un dispreţ nemârginit — sfidez să fi fost student 
romin care să nu fi suferit cel puţin odată de această duşmânoasă 
mentalitate, să-şi amintească numai tranțuziţii noştrii de tablițele o- 
telurilor din cartierul latin: On n'accepte pas ici les Roumains! Nu 
sint încă trei ani de cînd alegerea unui compatriot în comitetul Aso- 
ciației Generale a studenţilor a provocat turburări serioase, care au 
determinat întervenirea autorităţilor, Şi cine a cetit şi a putut uita ar- 
ticolele violente antiromineşti scrise în presa franceză cu ocazia râz- 
boiului balcanic! i 

' Luerurile acestea sint ştiute de toată lumea, mulţi au pâtimit pe 
urma lor şi cu toate acestea sintem Francofili în asemenea grad, 
incit interesele romineşi! pot fi periclitate. Aceasta este adevărata mare 
nenorocire, nu respectul în sine şi iubirea pentru Franţa! Departe de 
la mine gindul de a huli pămintul, de care mă leagă cele mai bune 
amintiri ale tinereţii, de a dori infringerea poporului, în mijlocul că- 
ruia am trâit şi din luminile căruia am tras folos. Poporul francez este 
un popor mare sub toate raporturile, indiferent iubirea sau antipatia 
lui pentru nişte biet pastori din Carpaţi. Am trăit primele luni ale 
războiului în Franța, am vâzut multe lucruri frumoase, ce nu voi 
uita ; am scris de acolo articole semnate de care nu-mi este ruşine, dar 
m'am întors în ţară, mi-am adus la timp aminte, că — dacă Franţa este 
Franţa — Rominia este patria mea. Nu contra Francejilor mă scol, ci 
. contra Franţuziţilor noştri, contra pigmeilor care din intreaga cultură 
„franceză mau dobindit cel puţin o limbă perfectă, care în țara lui 
„Corneille au citit pe Willy, sau dus la teatrele „à câte“, în loc să se 
ducă la Comedia Franceză şi şi-au încheiat viaţa pariziană de pe ma- 
rile Bulevarde în tavernele dela Montmartre, Bai Romini, Franţuji im- 
perfecţi, ce sint oamenii aceştia ? Cangrena unul neam, cu atit mai 
periculoasă boală cu cît neamul e mai tinăr şi mai expus sbuciumă- 
rilor politice ! 

Coruptie, ambiţii meschine. patriotism înstrăinat in spiritul lui 
însuşi, pasiuni vulgare, e mult negru în tabloul pe care după un an 
dela începerea cataclismului european, ni-l prezintă Bucureştiul. Vorba 
lui Hamlet se adevereşte şi la noi: e prea banală pentru a o repeta | 
Orizonturi nouă în lupta renașterii naţionale se deschid largi gene- 
rațiilor tinere. Mottul pus subtitlu ziarului studenţesc „Fulgerul* să 
devle Ideal priceput şi urmat în cinste din propriu impuls naţional şi 
nu de dragul străinilor. A sosit vremea să se facă apel la fortele vii 
ale neamului, dacă nu vrem så amintim năvălitorilor ultimele zile ale 
Bizanțului. l 

Doi ani? Ce sint doi ani, parcă må văz scriind din Paris veşti 
despre Antoine şi Comedia Franceză, despre baleturile ruseşti, despre 
piesa lui d'Annunzio şi atitea altele. Cine se mai gindeşte la ele? 


ne bas 7 at ee e dul Se Le DI CIV pp > 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 281 


Prostii, vreme pierdută, îndeletniciri trecătoare de oameni leneşi, fără 
rost. Doi ani? Cine ştie ce poate să se mai intimple peste doi ani şi 
cite din cele de astăzi vor fi uitate şi ertate mai ales. Lumea va avea 
iarăşi ocupaţii obişnuite şi nimeni nu se va mai gîndi la cumplitul ce 
a fost. „Les seuls vaincus dune guerre sont les morts* cum seria 
Renan. Viaţa învinge totul şi şterge amintirile urtte! Sau totuşi |... 


N. L. Kostaki 


ER 


In loc de Cronică teatrală 
eme IAŞI deeg 


La 15 Octombrie s'a deschis stagiunea cu piesa lui Alec- 
sandri Ovidiu. „Deschiderea stagiunii” a urmat şi a doua zi ru 
Fintina Blanduziei în matineu şi reluarea lui Ovidiu sara. 

E în tradiţie ca stagiunea să se deschidă cu o piesă naţio- 
nală şi, dacă se poate, patriotică. dei: nu e rea, câci teatrul e o 
şcoală, iar teatrul ieșan fiind „național“, el trebue să fie şi o Sea 
de patriotism. 

lar Ovidiu e o piesă patriotică, pentrucă Romanii sint strā- 
moşii, pentrucă în piesă e vorba de Cotison şi Dacii lui, pen- 
trucă Ovidiu moare la Constanţa şi prevede, înainte de a muri. 
colonizarea Daciei cu Romani şi, poate, construirea frumosului 
port care e un loc plăcut de vilegiatură Şi mai e patfiolică 
piesa şi pentrucă e scrisă de Alecsandri, nume care—pronunţat 
numui—evoacă ideia de patrie, de nație, de ideal naţional, etc. 

Şi patriotică e şi Fintina Blanduziei, care, deşi conţine 
amorurile senile şi ridicole ale lui Horaţiu, are şi ea însuşirile enu- 
merate mai sus, ale lui Ovidiu, plus ideia de fuziune a singelui 
latin şi dac, în amorul lui Horaţiu pentru aceia care se numeşte 
Getta. 

Un lucru însă, piesele acestea nu sânt teatru. N'au nimic 
din ceia ce intră în definiţia acestui gen. Cutare comedioară idi- 
pată, tradusă mai mult sau mai puţin greşit din franţuzeşte, are 
intrigă cel puţin, are, cu alte cuvinte, un conflict, peripeții, dez- 
nodământ, însfârşit e construită astfel încât un act rezultă din altul, 
e cerut de cel precedent. În piesele acestea ale lui Alecsandri nu 
e nimic. 

Defectele acestor două piese au fost. arătate adesea. Ana- 
cronisme istorice, vădite oricărui absolvent de liceu, totală lipsă 


IN LOC DE CRONICA TEATRALĂ 283 


de culoare locală, lipsă de logică în intrigă, ba chiar lipsă de orce 
intrigă, tipuri ireale, lipsă de viaţă, tirade ale autorului împrumu- 
tate personajelor. Dar s'a zis că cel puţin e poezie în aceste piese, 
Ca Alecsandri, poet liric prin excelență, dach n'a putut fi dramatic 
în aceste piese, a fost cel puţin un liric admirabil. Că, în sfârşi, 
şi cel puţin, are versuri frumoase, 

Ar ajunge şi atita, ca să nu poată fi jucate. Dar nu e ade- 
vărat că piesele aceastea au calităţi lirice. Nu e adevărat nici că 
conţin versuri frumoase, 

Poate pe vremea cind au fost scrise făceau această impresie. 
Simţul estetic rominese, urechea rominească erau încă inculte. 
Cultura estetică rominească era pe-atunci făcută de Bolintineanu 
şi de insuşi Alecsandri, Dar de-atunci a fost Eminescu! ŞI astăzi 
versurile aproximative ale lui Alecsandri cu retorica lor goală nu 
ne mai pot incinta, nu mai sint sonore pentru noi. Dar nu numai 
comparativ, ci în sine chiar, judecate absolut, aceste versuri sint 
combinaţie şi nu tocmai măestrită. 

Alecsandri a fost merituos, dar aiurea, nu in versuri. Ale- 
csandri a scris comedii bune, în orice caz onorabile şi viabile, co- 
mediile sale de moravuri, în care a zugrâvit şi a ridiculizat so- 
cetatea contemporană lui, acea interesantă perioadă de tranziţie 
dintre 1840 şi 1870. Alecsandri, apoi, a scris pagini vii, ascuţite 
în Amintirile sale de călătorii ori în unele din nuvelele sale. 

Alecsandri a fost un pr 'zator de mare talent. Dar aceste pa- 
gini nu se cetesc. Din opera sa de valoare, cel mult dacă se cu- 
nosc acele comedii care se mai joacă pe scenele noastre. El rä- 
mine necontenit marele poet liric, iar oameni care-şi dau samă că 
nu e poet liric, dar care nu-i cunosc proza şi teatrul de mora- 
vuri (şi care nu-şi dau seamă şi de alte merite ale lui Alecsandri: 
contribuţia lui la Duren limbii literare, dezgroparea poeziei po- 
pulare, lupta pentru redeşteptarea naţionali etc.) privesc glorifica- 
rea lui Alecsandri ca o mistihicare a lumii sau, dacă e sinceră, ca 
o automistificare. 

Spuneam altă dată că Moldova inainte de Eminescu n'a 
produs. decit proză bună, că Moldova este cretoarea prozei, pe 
cind Muntenia a poeziei lirice. Aratăm atunci şi cauzele. Constatăm 
că Moldova, în acea vreme, nu poate opune liricilor munteni decit 
un singur nume, pe al lui Alecsandri. 

Aşa e. Dar cât e de caracteristic faptul că chiar acest unic 
liric moldovan, e mult mai tare în proză, câ chiar acest liric mol- 
dovan e un liric slab, dar un valoros prozator ! 


284 VIAŢA BROMÎNEASCĂ 


Şi piesele care s'au jucat la laşi, pentru deschiderea stagiunii 
şi pentru comemorarea slertului de veac dela moartea poetului, 
fac parte din lirica lui Alecsandri şi sint slabe. 

Ar fi vremea să fie tratate de-acuma ca clasice, adică res- 
pectate, dar ne jucate. Publicul vine la teatru, dar se întoarce cu 
o idee rea de Alecsandri, căci în artă omul nu poate fi înşelat. 
Dacă nu-l încinți, pleacă decepționat, cu sentimentul unui deficit 
sufletesc. Ovidiu şi Fintina Blanduziei sint o propagandă impo- 
iriva lui Alecsandri. 

lar jucate la deschideri de stagiuni, adică menite să des- 
chidă apetitul publicului pentru viitoarea stagiune, ele nu-şi ajung 
scopul, căci publicul se 'ntoarce acasă cu un sentiment de dis- 
plăcere, pe care, fără să ştie şi fără să vrea, il aplică, dacă se 
poate zice astfel, intregului gen literar, teatrului în genere, ori cel 
„puţin teatrului naţional ieşan cu repertorul lui şi cu ansamblul 
trupei lui. 

Poate n'ar fi rău, pentru a prinde publicul, să se înceapă 
stagiunea cu cîteva farse de un gust cam dubios, dar franca- 
mente hazlii. 


G. L 


MISCELLANEA 


Literatura actuală 


Niciodată literatura noastră n'a trecut printro astfel de uriză. 

Puţini dintre scriitorii noştri, care merită acest nume, mai apar 
pe coperta vreunei reviste, şi încă atit de rar. 

Cauza este, de sigur, războiul. 

Unii, ca d. Sadoveanu, sint împiedicaţi de-a dreptul de îndatoririle 
lor militare. D-l Sadoveanu se află concentrat de zece luni... Alţii, 
ca d. Brătescu-Voineşti, sint prea preocupaţi de problemele grave 
suscitate de înspăimintătoarea catastrofă prin care trece omenirea, ca 
să mai poată avea un suflet contemplativ, — condiţie indispensabilă a 
creaţiei artistice. 

In sfirşit. aproape toţi, sub presiunea teribilă a acestei atmosfere 
încârcate şi tragice, nu găsesc nici dispoziţia nici interesul necesar 
pentru a face acum literatură, cuprinşi parcă de sentimentul inopar- 
tunităţii şi inutilităţii unei astfel de îndeletniciri. Opera de artă, ca 
orice br, presupune pentru înfăptuirea ei satisfacerea prealabilă a 
tuturor nevoilor imediate ale existenţei, — deci un surplus de forţă 
necheltuită în lupta pentru conservare. Şi atunci, este evident că nu 
momentele prin care trecem pot fi prielnice pentru artă. 

Totuşi chiar suferinţele, aşteptările şi neliniştea sau speranțele, 
entuziasmul, simpatiile şi ura de care sintem cuprinşi în acest an 
teribil, ar putea face să isbucuească cel puţin unul din genurile lite- 
rare: poezia lirică, — patriotică şi războinică. Dar nici în acast gen nu 
sa produs nimic. Şi nu sa produs, fiindcă s'a întimplat să nu avem 
nici un poet liric cu un temperament potrivit genului: firea romi- 
nului este mai mult sceptică şi luătoare în ris, decit entuziastă. — 
Aşa numitele manifestații patriotice, cu toată larma lor, ştie toată 
lumea că nu pot fi, la noi, decit ceia ce se chiamă „o furtună întrun 
pahar cu apâ". Ba e posibil ca tocmai această trimbiţare a senti- 
mentului patriotic, să fi stinjenit în parte şi ea avintul naturilor, 


25 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—— EE m AN E DE EEN 


lirice care, prin definiţie, sînt discrete şi au oroare de orice contin- 
gente plebeiane şi triviale. 

Eşind însă în afară de literatură, dám peste o floră poetică de pro- 
porţii tropicale. In acest an au apărut, nu se ştie de unde, o falangă 
de versificatori patrioţi şi răsboinici, pentru care nenorocirea lumii şa 
ţării lor a fost o adevărată binefacere. După cum în domeniul discu- 
tiei au apârut (iar nu se ştie de unde) legiuni intregi de teoretician 
ai politicii europene, tot astfel şi literatura a fost invadață. 

In virtutea principiului vechiu, că natura are oroare de vid, 
locul lăsat gol de câtre scriitori, a fost îndată ocupat de cetăţeni. 

Ce va mai fi după războiu, vom vedea. 


incultura germană 


La noi în țară se continuă cu defâimarea culturii germane (spiri- 
tual, „Kultur”). 

Dacă am scrie pentru auditorii obişnuiţi ai întrunirilor din Bucu- 
reşti poate că, spre a-i face să-şi dea cu mai multă competenţă pà- 
rerea asupra gravelor chestiuni ce sint chemaţi så discute, ar trebui 
så le explicăm că Germanii au în adevâr o cultură, şi încă o splen- 
didă cultură. Insă ar fi comie să mai dovedim cetitorilor „Vieţii Romi- 
neşti“... existenţa acestei culturi. Poporul care a dus până la cea mai 
înaltă treaptă arta şi gindirea, în cele mai inalte manifestări ale lor,— 
în muzică şi filosofie, — nu are nevoe de sprijinul argumentaţiei noastre, 

Mai interesant de amintit este câ, din fericire, ne-am împârtăşit şi 
noi dela această înaltă cultură. 

Cel mai mare poet al nostru, artist şi cugetător în acelaş timp, a 
fost un produs al culturii germane, — un discipol al şcoalei raman- 
tice şi al filosofiei idealiste germane. Cine ar face un studiu biografic 
şi literar asupra lui Eminescu, ar trebui să arate cum genialul creator 
al artei literare romine a învăţat la şcoli germane, în Cernăuţi, în 
Viena, în Berlin, cetind din copilărie şi fiind familiarizat cu scri tori 
germani ; ar trebui să scoată în relief strinsa legătură dintre opera lui 
şi aceia a unui Novalis, Tieck, Lenau, Kant, Fichte, Schopenhauer, 
etc. arâtind cum Eminescu, deşi râmine un reprezentant specific al 
geniului rominesc, se poate totuşi clasifica de-adreptul, ca poet şi 
ginditor, în şcoala romantică şi In filosofia idealistă germană. 

Dacă cultura franceză, exercitată asupra unui Alecsandri, a pus 
in valoare unele calităţi ale sufletului rominesc,—spiritul, vioiciunea, 
ascuțimea de gindire, concepţia amabila asupra vieţii, — apoi cultura 
germană, prin sufletul lui Eminescu, a scos la iveală alte însuşiri ale 
geniului naţional, — melancolia, duioşia, sentimentul infinitului, nos- 
talgia după lucrurile de dincolo de orizont, adincimea de cugetare, ne- 
liniştea în faţa problemelor existenţei. 

Mai mult, 


MISCELLANEA 287 


Intreaga şcoală literară din care a făcut parte Eminescu, în ţara 
noastră, a fost un aspect al influenţei exercitate de cultura germană 
asupra spiritului public din Rominia. Germanismul, sau cum s'ar zice 
azi, germanofilismul „Junimii* e un lucru prea cunoscut să mai 
stăruim. A fost doar calul de bâtae al antagoniştilor ei „paşoptişti”, 
care din această cauză o învinuiau de antinaţionalism. In numele es- 
telicei germane şi cu exemple ilustre din poezia germană, d. Maiorescu, 
creerul „Junimii“, a criticat şi a îndreptat estetica şi poezia romină, ŞI 
nu este carte de literatură rominească, nu este manual didactic ro- 
minesc, care să nu spună că îndrumarea pe calea adevărată a litera- 
turii noastre se datoreşte exclusiv „Junimii“ (De sigur, această părere 
unanimă este exagerată). Dar e foarte curios câ pâtura noastră cultă, 
care pentru acest serviciu făcut literaturii, a adus osanale Junimii”, — 
adică influenţei germane în cultura noastră, — vorbeşte acum de bar: 
baria teutonă* şi se prăpâdeşte de ris de incultura nemţească. 

In No. nostru trecut, am reprodus un fragment dintr'un celebru 
discurs al lui Kogălniceanu, în care cel mai mare om de statal nos- 
tru (pe cit ştim, încă admirat în Rominia), mărturisea, că în Germa- 
nia a învățat tot ce-a sâvirşit mare în ţara noastră, — cu alte cuvinte 
însăşi crearea Romîniei moderne, — arâtindu-şi admiraţia profundă şi 
o recunoştinţă dusă până la duioşie pentru Germania. 

Intimplarea a făcut ca aceşti doi romini,—cei mai mari oameni 
al noştri, — Mihail Kogălniceanu şi Mihail Eminescu, să fie produsul 
culturii germane, 

Totuşi această cullură nu există... 


Limba d-lui Galaction 


Cind a apărut volumul d-lui Galaction „Bisericuța din Răzoare”, 
spuneam, între altele, că d-sa întrebuințează prea mult neologismele. 
Atunci n'am insistat asupra acestui neajuns al prozei d-lui Galaction. 

Sa ne explicâm acuma. D. Galaction întrebuinţează uneori neo- 
logisme şi acolo sau atunci, cind acest fel de cuvinte nu sint la locu! 
lor şi anume în unele nuvele cu subiect din viața ţărănească, bine 
înţeles câ numai unde vorbeşte el, autorul, nu şi în dialog. 

Intro bucată de artă insă, totul trebue să convergeze la scop: 
impresia pe care autorul vrea så o producă asupra cetitorului. Cuvin- 
tele populare, neaoşe contribue la crearea atmosferei rustice a pu: 
velei; neologismele, evident, nu numai câ nu aduc acest aport, ci 
crelază o atmosferă contrară subiectului. 

Dar acest lucru însamnă oare siluirea şi pîngărirea limbi, 
cum a afirmat un critic? 

A vorbi, în acest caz de siluirea limbii ori de pingărirea ei, este 
tot atit de just caşi cum ai învinul de aceste păcate pe un roman- 
cier, căruia i-ar veni fantezia să amestece cuvinte din limba lui 


258 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Creangă în descrierile dintr'un roman cu subiect din viaţa elitei bu- 
cuteştene. 

ŞI neologismele şi vorbele neaoş populare sint tot cuvinte ro- 
mineşti. Tot meşteşugul e să ştii unde şi cind să le întrebuințezi. 
Greşala d-lui Galaction, întrucit e, nu e o greşală de limbă, ci una 
de stil, sau, mai propriu, de estetică. - 

D. Galaction nu ştie romineşte? Dar daa ajunge uneori până 
la prestidigitaţie în minuirea limbii romineşti. D-sa este unul dintre 
puţinii noştri scriitori, care cunosc secretele limbii aşa încit să-şi poală 
exprima precis şi conturat cele mai subtile sensaţii şi cele mai fine 
nuanţe de gindire şi de simţire. j 


D. lorga şi Ruşii ; 


Studiind imperialismul austro-maghiar şi acel rus în desfăşu- 
rarea lor istorică în cele două secole din urmă, cu scopul de a trage 
învățăminte pentru orientarea politică a rominismului în momentul de 
faţă, d. lorga ajunge la concluziile următoare ` 

imperialismul rus a fost totdeauna mai modest şi mai ezitant 
ca cel austro-maghiar. „Pe cînd Habsburgii servindu-se de masa for- 
midabil organizată a Maghiarilor, care are pretenţia să stăpinească 
Balcanul creştin şi Dunărea de jos rominească, sau mârit dela Pres- 
burg, la Zara, Cattaro, Raguza, Serajevo, Novibazar, (?) Cernăuţi, Lem- 
berg, Romanovii n'au anexat dincolo de frontierele normale ruse şi 
de drumurile ce dădeau acces în barbaria asiatică, decit Polonia şi 
teritoriul cuprins între Nistru şi Prut“. 

Tensiunea pe care o exercită imperialismul austro-maghiar 
asupra rominismului e desigur mai mare decit acea a imperialismului 
rus şi primejdia care vine din partea aceasta e pentru el mai ame- 
ninţătoare. 

D. lorga doreşte o victorie a Rusiei în războiul actual şi con- 
secinţele pe care le-ar avea o instalare a ei la Constantinopol pentru 
viitorul neamului nostru nu-l îngrijesc prea mult. Un succes al Ru- 
siei împotriva Turciei ar aduce, după daa o reluare a expanziunei 
ruseşti în estul asiatic unde victoria japoneză nu a fost decit mo- 
mentană. a 

In privinţa intenţiilor pe care o Rusie învingătoare le-ar avea 
faţă de nol, d. lorga se arată liniştit: „De altfel nu e un singur Rus 
cu bun simţ, care chiar gindindu-se poate la unele colaborări asigu- 
rate prin convenţii cu termen lung (D) să nu-şi dea samă că cel mai 
bun şi mai vechiu din amicii săi printre creştinii liberaţi din Balcani 
ar deveni inamicul sâu cel mai implacabil dacă vreodată s'ar aduce 
vre-o atingere autonomiei şi idealului său“. 

Nu putem împârtâşi nici una din aceste afirmaţii ale d-lui Jorga. 

Ni se pare mai întâiu curios de ce d-sa vorbeşte despre imperia- 


MISCELLANEA 20 


lismul rus numai în ultimele două secole. Incepind cu un secol mai 
înainte ar fi trebuit să vorbească (lăsînd la o parte cuceririle asiatice 
ale Rusiei) despre Ukrania, Finlanda şi provinciile Baltice alipite la 
imperiul țarilor. 

Despre forța de vitalitate a neamului nostru, avem o Lee mai 
bună decit d. lorga şi nu credem că un popor de douăsprezece mi- 
lioane poate D în mod efectiv supus şi desnaţionalizat de unul de 
nouă milioane. N'am negat niciodată tensiunea Inăsprită de secole care 
există între noi şi Unguri, şi soarta fraţilor din Ardeal a fost totdea- 
una pe primul plan al preocupărilor noastre. 

Dar primejdia ce ne ameninţă dinspre răsărit unde avem atace 
cu imperialismul unui popor care are azi 170 milioane şiva avea 250 
peste o jumâtate de veac, ni sa părut totdeauna neasâmănai mai mare. 

După d. lorga, succesul Rusiei în războiul actual va avea ca ur- 
mare expanziunea ei în Asia şi Oceanul pacific, Nu întâla oarâ ne sur- 
prinde logica sa. Dacă o Rusie învinsă ar fi nevoită poate în tendința 
ei naturală spre mările calde să-şi reia iarăşi expanziunea ei în estul 
asiatic, nu vedem deloc dece ar face acelaş lucru o Rusie invingă- 
toare. Mai bine de două secole aspiraţiile Rusiei s'au îndreptat spre Cons- 
tantinopa! şi cele opt războaie pe care ea le-a avut cu Turcii mărturi- 
sesc îndeajuns tenacitatea sforțărilor ei în această direcţie. Spre Estul 
asiatic şi Oceanul pacific ea nu sa îndreptat decit după ce fusese În- 
vinsă şi drumul ei spre Constantinopol fusese pentru mult timp in- 
chis de Franţa şi de Anglia. 

Azi însă aceste puteri sint aliatele ei şi în lanuar 1915, cinci luni 
după ce începuse războiul european, guvernul rus a afirmat în fața 
lumii întregi într'o şedinţă memorabilă a Dumel pretenţiile sale asupre 
stăpinirii depline a Constantinopolului şi a Strimtorilor, iar în cursu! 
lunilor Mart şi Mai, cea mai mare parte din gazetele franceze şi en- 
gleze în legătură cu cercurile oficiale ale acestor ţări, silite de vicisi- 
tudinea împrejurărilor, au recunoscut legitimitatea întreagă a acesto: 
pretenţii. 

Şi pentru toţi acei care nu se pot legâna cu iluzii, e clar cà c 
Rusie învingătoare, departe de a-şi reincepe activitatea în estul asiatic 
instalată la Constantinopol cu voia Franţei şi a Angliei, avind heghe: 
monia în orientul european, Marea Neagră va deveni un lac rus, iar 
Constantinopolul avind nevoie de a fi „apărat din spate” după plas- 
tica expresie a colegului d-lui lorga dela universitatea din Petersburg, 
Mitrofanoft, statele mici balcanice, care stau în calea colosului, vor fi 
în chip fatal amenințate să cadă azi in vasalitatea, mini sub stăpi 
nirea lui. 

Intre aceste state care contrariază aspiraţiile seculare ale Rusie 
şi pe care ea nu le-a eliberat de sub stăpinirea turcească decit cu 
scopul ascuns de a le subjuga mai tirziu, cel dintăiu sintem noi, şi is- 
toria ne dovedeşte îndeajuns că nu consideraţii sentimentael sau 

a 


290 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


scrupule morale de felul acelor invocate de d. lorga, au oprit vreodată 
mersul unui mare popor atunci cind a găsit inaintea-i un altul mic, 
față de care el se afla întrun antagonism ireductibil de interese. 

Nici sentimentul de recunoştinţă pentru marile servicii aduse, 
nici vre-un scrupul moral n'au impiedicat pe Ruşi să ne ia Basarabia, 
pentru a pune piciorul la gurile Dunării. 

E adevărat că după d. lorga câruia îi place să judece Rusia nu 
după ceia ce a fost ea în realitate faţă de noi, ci după ceia ce d-sa 
ar dori ca în viitor ea să fie, nu-i oportun să vorbim acum despre 
„pâmintul dintre Nistru şi Prut" căci nu e prudent să ne facem un 
duşman ireconciliabil dintrun popor de 170 de milioane. 

Pentru noi, care credem cå o nație în clipele cele mai grele ale 
istoriei sale, nu trebue să se lase tirită de impresiile şi pasiunile mo- 
mentului ci să se conducă de viziunea clară a interesolor ei perma- 
nente, acest lucru ni se pare, dimpotrivă, mai oportun decit totdeauna. 

Sentimentele eventuale ale Rusiei faţă de noi nu ne impresio- 
nează, le cunoaştem din trecut şi ştim bine că ele vor fi aceleaşi 
oricare ar fi atitudinea noastră, după cum am învăţat din istorie că 
mai mult decit de duşmânia Rusiei trebue să ne temem de prietenia ei. 

Razboiul de azi ne oferă un moment unic pe care poate nu-l 
vom mai întilni. 

Luptind alături de puterile centrale, putem contribui la înfrin- 
gerea definitivă a Rusiei, asigurind pentru multe generații viitorul în- 
tregului rominism, 


Duşmânia unel Rusii învinse şi desmembrate va fi pentru noi 


mai puţin primejdioasă ca tendinţele Rusiei de azi, câci atunci nu 
vom mai avea înaintea noastră un popor de 170 de milioane şi, — 
afară de puterile centrale.— provinciile Baltice, Polonia şi poate Ukrania 
eliberată vor fi împotriva Rusiei şi alături de noi, caşi Bulgaria şi 
Turcia. 

Luptind pentru această credinţă, avem conştiinţa de a continua 
cu fidelitate gindul marilor bărbaţi ai generaţiei trecute care au creat 
Rominia şi au înţeles rostul ei în istorie ca un post de onoare a 
culturii europene în răsărit şi o barieră în calea slavismului, 

Noi n'am uitat că voivozii epocii noastre eroice sau războit 
pentru stâpinirea gurilor Dunării şi a Mării; şi asupra strâvechiului 
pâmint moldovenesc al Basarabiei, d. lorga o spunea altă dată, drep- 
tul nostru este sfint. 


Limba germană în şcoli 


Nu e aşa că-i curios că şcolile sau deschis anul acesta tot cu 
limba germană în programul lor ? Şi că d. Mindrescu pune bile negre 
studenţilor, care în Octombre nu răspund satisfăcător la obiectul d-sale, 
Limba şi Literatura germană ? Dacă Germanii sint nişte barbari, lipsiţi 


e ` MISORULANEA 291 


de cultura, pentruce se invaţă în şcolile noastre limba lor? Şi incă 
o limbă aşa de grea! O limbă străină se învaţă pentru comorile de 
ştiinţă şi de literatură ce conţine — lucrul este evident. 

De altmintrelea, publicul şi elevii, spirite mai logice, au şi tras 
concluziile juste din propaganda Intreprinsă la noi împotriva barbariei 
şi inculturii teutonice. Fapte autentice: un elev dela un liceu din laşi 
a răspuns unui profesor că el nu mai învaţă o limbă, care va fi 
scoasă în curind din programul învățămîntului. O mumă de familie 
se plingea în lunie, cå băiatul ei a râmas repetent din cauza imbil 
germane, care, pe cit a auzit ea, are să fie scoasă din program. 

Şi "n adevăr, cînd cea mai mare parte din clasa noastră diri- 
guitoare a declarat că nu există cultură germană, ci numai barbarie 
germană, ce rost are limba germană în şcoli? Vă imaginaţi cu ce 
plictiseala revoltată învaţă un elev această limbă grea, cind el aude 
din toate părţile, dela oamenii mari al țării, dela profesorii lui, dela 
profesorii universitari etc. că limba, pentru care se trudeşte el, nu-i 
va aduce nici un folos, căci nu va avea ce ceti In această limbă? 

Cit de mirat şi chiar indignat trebue să fie elevul „patriot“ (şi 
cei mai mulţi sînt „patrioţi“) că, încai, dacă se chinueşte, apoi de ce 
nu se chinueşte cu limba rusească ? 

Dar ce să mai insistâm ? Cetitorul singur poate face toate su- 
poziţiile şi trage tot felul de concluzii, câci lucrul e clar: a impune 


în şcoli limba netrebnică a unul popor lipsit de orice cultură, este o 
curată nebunie şi bâtae de joc. 


lar tendenţionismul în artă! 


Cetim raportul Academiei despre Conicile literare ale d-lui Tri- 
vale, alcătuit de d. Al, Philippide. lată un raport, care nu samână cu 
altele. D. Philippide a facut cum face întotdeauna: Dacă i sa dat o 
însârcinare, a luat lucrul în serios, a cetit cartea, a adnolat-o, a câutat 
calităţile, a câutat defectele, şi-a sprijinit afirmările pe dovezi — şi ne-a 
dat citeva pagini admirabile despre critică în genere şi despre opera 
d-lui Trivale în specie. 

Nu vom face o recenzie. Vom releva cu mirare numai un lucru, 
Din citatele făcute de d. Philippide din volumul d-lui Trivale, con- 
statăm câ nici Weest crllic ma înţeles ceia ce numim noi tendinţa 
în. artă. 

Daa crede că nol cerem ca scriitorul să aibă o tendinţă, dar că 
noi, mai fini şi mai diplomaţi, cerem ca tendinţa să fie ascunsă, 
discreta, 

Nu, domnule Trivale, noi nu cerem nimic. Noi constatăm că 
orice operă de artă are o tendinţă, că în orice operă de artă surprindem 
atitudinea scriitorului faţă cu opera sa, faţă cu cele zugrăvite de el 
în opera sa. E vorba dacă opera de artă, prin definiţie, are o ten- 


22 VIAȚA ROMINEASCĂ ` ` i» Kc 


dinţă, adică conţine în ea şi atitudinea scriitorului faţă cu viaja 
zugrăvită, ori conţide numai viaţa zugrăvită. lar noi susţinem câ 
conţine şi atitudinea scriitorului. Noi nu împărţim operele de artă în 
două categorii ` unele cu tendinţă. altele fără. Noi afirmăm cå orice 
operă de artă are o tendinţă. Dacă avem sau nu dreptate, asta e altă 
vorbă. Noi ne-am încercat s'o dovedim. Dacă d. Trivale e de altă pă- 
rere, e îndreptăţit să afirme că noi greşim. Dar nimic nu-l îndreptă- 
țeşte să spună câ noi admitem câ poate exista artă fără tendinţi 
şi că noi cerem scriitorilor să introducă, cu discrețiune, nich ten- 
dinţă în artă. 

Ce Dumnezeu, sînt aşa de opace sufletele criticilor pentru opi- 
niile confraţilor lor? Atunci ce mai râmine din celebra comprehen- 
siune a criticei ? 


Minciuna şi „idealul național“ 


Că se minte grozav pentru triumful „idealului național" nu va 
nega nimene. Nu vor nega nici cei care mint. Vor mărturisi că mint, 
cu scuza, de sigur, că mint în interesul patriei. 

Se falsifică tot. Cetitorul cunoaşte mai deaproape falsificarea 
evenimentelor de pe fronturile de luptă. 

Sint ziare care-şi mint cetitorii în fiecare zi, de cincisprezece luni, 

Uneori minciuna lor merge deadreptul impotriva scopului ce 
urmărest. Minciunile care au de scop să dovedească slăbiciunea, 
prostia şi imbecilitatea Germaniei dovedesc — fără ca autorii lor să 
bage de seamă — slăbiciunea, prostia şi imbecilitatea şi mai mare a 
duşmanilor Germaniei, căci dacă Germanii sint aşa de nevolnici şi 
totuşi nu sint bătuţi, ba încă ei bat pe Aliați, atunci cît de imbecili 
sint aceşti aliaţi, dacă-s bătuţi de nişte imbecili ? 

Dar se vede că cetitorii de minciuni nu fac această simplă ju- 
decată, şi autorii minciunilor abuzează împărăteşte de lipsa aceasta 
de discernămint a cetitorilor. Admirabil raport moral între scriitor şi 
celitor | 

Dar crede cineva câ idealul naţional se poate sluji cu min- 
ciuni? Poţi ajunge, poate, la rezultate bune minţind în diplomaţie, 
adică simulind faţă cu străinul. Dar înşelind necontenit poporul, pentru 
care lucrezi, cum zici, pe care vrei säi faci mare şi falnic, crezi că 
poţi ajunge la ceva bun? ŞI mue vorba aici de morală (biata |) ci de 
un lucru mult mai pozitiv: Un popor înşelat, nedumerit, în com- 
plectă necunoştință de cauză, ba mai râu : care ştie lucrurile pe dos, 
poate fi un popor tare, conştient, gata la jertfă oricind, în toate ca- 
zurile ? O simplă întrebare numai: Dacă, la momentul deciziv, sau 
în timpul faptelor decizive, poporul află adevărul $. Ţi-a spus 
cineva, minindu-te, că dacă sai asupra vecinului lon, ai să-l găseşti 
fără puşcă şi ai să-i iai uşor înapoi țarina, mai ales că te ajută 


MISCELLANEA 293 


Gheorghe, care-i înarmat până 'n dinţi... şi cind colo dai de lon în 
capul unei cete de voinici cu flinta la umăr, lar Gheorghe care tre- 
buia să te ajute, se dovedeşte la urma urmei că e un biet schilod l... 
Germanii sint slabi, n'au ce minca, n'au numărul, sînt bătuţi, vor fi 
nimiciţi ; Rusia e inepuisabilă, vitează, va relua ofensiva... Dar nu-i 
aşa, o ştiţi bine. Publicul însă vă crede — şi ce dezamăgire teribilă ar 
avea în ceasul cel mare! lar dacă vre-o publicaţie spune adevărul o 
numiţi nepatriotică, trădătoare l.. 

Dar poporul nostru doarme. Minciunile le ceteşte plebea, Ple- 
bea e acela pe care o înebunesc gazetele noastre. 

Şi ce poate face o plebe înnebunită, ne-o arată Italia. 

lată o ţară nenorocită, — nenorocită de plebea ei socială şi in- 
telectuală. 

ltalia era în plină desvoltare. O admirabilă mişcare democratică 
se accentua în această ţară; industria şi comerţul erau în progres; o 
remarcabilă mişcare ştiinţifică şi literară apropiau Italia de primul plan 
al “culturii europene. 

Dar Anglia amenința cu blocarea şi plebea cu revoluţia — dacă 
ltalia nu declară războiu Austriei. Oamenii ei de stat sau opus cit 
au putut. Dar au fost siliţi de Anglia şi de plebe să facă pasul fatal. 

Acest popor, care are atitea virtuţi ale păcii, nare însuşiri 
războinice. Şi acuma Italia îşi îngroapă la picioarele Alpilor tinerimea, 
mindria şi averea ei. 


Omagiu Germaniei 


Se poate zice că Germania luptă singură, cu sprijinul citorva auxi- 
liari. Desigur Austria s'a dovedit mai tare decit se putea crede înainte 
de războiu. Desigur că Turcii au dovedit că nu-s de despreţuit (Bul- 
garii abia au intrat în luptă) dar, oricum, ai impresia că Germania 
luptă singură, ajutată de alţii. 

Impotriva Germaniei luptă Franţa, Anglia, Rusia, ajutate de 
Italia. de Japonia, de Belgia, de Serbia şi de Statele-Unite, căci Sta- 
tele-Unite dau ce puteau da ele mai insemnat întrun războiu: bani, 
muniții, îmbrăcăminte şi hrană. 

Şi totuşi, această Multiplă Inţelegere, care e aproape intreaga 
Planetă minus Germania şi ajutoarele ei, declară câ nu poate învinge 
pe Germania, dacă nu i-ar mai sâri în ajutor şi restul de popoare, 
neutre încă — citeva mici popoare, între care şi noi. „Nu vedeţi pri- 
mejdia, spune Multipla Intelegere Rominiei, Greciei, etc, nu vedeţi 
că se duce de ripă Europa, civilizaţia, libertatea ? Săriţi în ajutor !“— 
acesta este, în esenţă, strigătul Multiplei. Cu alte cuvinte: „Sáriți, că 
singuri noi, Francezii, Englejii, Ruşii, Italienii, Sirbii, Belgii, Japonejii, 
Americanii — cu Senegalezi şi toate celelalte vre-o zece feluri de piei 
colorate — nu-l putem bate pe Germani!" 


apei EE 


Se poate un mai mare omagiu adus Germaniei ? 
„Şi bâeţii spirituali de pe la gazetele noastre care iau Germania, 
cum sar zice la Bucureşti, în periplizon ! 


Document omenesc 


Cetim în Epoca: 

„O ştire bună! Redacţia revistei Viaţa Românească, revistă în 
care d-nul Stere propovâdueşte heghemonia bulgaro-ungurească în 
Carpaţi, a fost distrusă de un incendiu”. (Epoca de Joi, 15 Oct. 1915). 


D. Mavrodi, director general al Teatrelor 


Lucrul a produs multă bucurie în lumea ziariştilor, măguliţi etc. 
şi oarecare stupoare în alte cercuri. 

„D. Mavrodi nu e poet în versuri ori în prozā, nu € critic 
literar ori de artă, nu e un ziarist de mina întiia ori a doua, nu 
posedă vre-un titlu academic oarecare şi nu e totuşi un autodidact, 
Politica... Prezidează pe lacob Negruzzi şi pe Brătescu-Voineşti... Sco- 
bortrea nivelului... ton Ghica... $ c. |.* 

De fapt, sub d. Mavrodi teatrul merge mai bine deci! sub pre- 
decesorii d-sale. Actorii nu se mai ceartă. Cassa e plină. Publicul 
e fericit, 

In romanul lui Tolstoi „Râzbolu şi pace“, generalisimul Kutuzolf 
doarme toată vremea, şi războiul îşi urmează, totuşi, ba chiar din 
această cauză, cursul sâu regulat şi fericit. Generalii care fâuresc 
planuri strategice şi tactice, nu fac decit să stinjenească desfăşurarea 
normală a evenimentelor şi Tolstoi îi ridiculizea?ă fără milă. 

D. Mavrodi, în deosebire de predecesorii săl,. literați şi bărbaţi 
de estetică, a îmbrâţişat, în conducerea operaţiilor teatrale, tactica lui 
Kutuzotf, şi de aceia teatrul merge mai bine decit oricind. In adevăr, 
ni se spune, că d. Mavrodi a lăsat diferitele comitete să lucreze liber, 
den mal mult domnind dech guvernind. Şi cum supremul scop al 
oricârui lucru pe lumea aceasta e să meargă bine, şi cum teatrul din 
Bucureşti merge foarte bine, urmează că d. Mavrodi e cel mal bun 
director, pe care l-a avut până acuma teatrul. 

Aşa dar, în concluzie, pentruca un teatru să meargă bine, nu e 
nevoe de un lon Ghica, ci de un Alex. Mavrodi. lar dacă experienţa 
ar arâta cumva că şi la alte instituţii sar petrece acelaş lucru în ace- 
leaşi împrejurări, atunci am ajunge la o concluzie consolantă pentru 
marea majoritate a semenilor noştri — şi la orizont sar întrevedea o 
mare revoluţie în ceia ce am putea numi evaluarea valorilor intelec- 
tuale din punct de vedere al utilității lor practice. ŞI, în plus, un tri- 
umf, o revanşă a democraţiei, 

in adevăr, inteligența şi înalta cultură sint lucruri rare şi, prin 


MISCELLANEA 295 
aceasta, aristocratice. Ele au în natura lor ceva impertinent. Ele sint 
o eternă sfidare, la adresa democraţiei. De aceia democraţia e întot- 
deauna fericită, cînd e în stare să facă dovadă că se poate scuti fără 
pagubă, de serviciile inteligenţii şi ale înaltei culturi, 


Deia redacție. 


Un incendiu a distrus localul redacţiei şi administraţiei noastre 
impreună cu tipografia în care se tipărea revista. 

Cum focul n'a distrus numai întreg depozitul de cărţi editate şi 
toate colecţiile vechi ale „Vieţii romineşti” dar şi colile acestui număr 
care era gata de apariţie, precum şi o parte din manuscrise —rugăm 
pe cetitori să ne erte pentru micile neajunsuri ale acestui număr, ti- 
părit în grabă la Bucureşti, 

Cit priveşte volumele distruse, am luat dispoziţia ca ele să fie 
din nou tipărite. 


P. Nicanor & Comp. 


RECENZII 


A. Frunză. Rominia Mare. Bucureşti, 
1915. 

lată o brogură substanțială şi curs- 
joasă al cărei efect, în aceste vremi de 
grea cumpănă şi de confuzie generală 
a spiritelor, nu ponte li decit salutar. 
intrun stil familiar dar totdeauna viu 
şi în care nu lipseşte pe alocuri umorul 
şi poezia, autorul descrie cu multă pă» 
trundere starea sufletească a oligarhiei 
noastre satirizind patriotismul eftin şi 
fal; şi superficialitatea condamnabilă cu 
care en discută şi rezolvă problemele 
mari ale neamului. Pe cit sint de pline 
de amară ironie paginile în care el 
vorbeşte de manifestările actuale ale 
acestei oligarhi şi de rusofilismul ei 
subit pe care-l explică prin francofilism 
şi prin admiraţia tăcută şi sinceră a fir 
turii noastre conducătoare pentru poli- 
jismul specific rus, pe atit sint de calde 
acele în care e vorba de masele mari 
ale poporului nostru de pretutindeni, de 
țărănimea exploatată de boerii săi mari 
şi mici. Cu multă putere e scoasă în 
relici ignoranța proverbială care dom- 
neşte în regat în tot cela ce priveşte Tratt 
noştri de peste Prut, care în cimpilie 
Sorocei şi în codrii Orheiului, ba chiar 
dincolo de Nistru, cu tuată vitregia unei 
stăpiniri asiatice şi obscurantiste, au pa- 
trat neîntinnte izvoarele cterne ale ro- 
minismului. 


in incendiul care de un an bintuie Eu- 
ropa, Romina mu poate răminea neutră. 
Şi pentru orice om conştient şi care nu 
se lasă tirit de instincte, datoria ci 
apare clară : fără a renunța la nimic din 
idealul integral ul neamului, trebue să 
ocupăm cu armele Basarabia şi luptind 
alături de puterile centrale să contribuim 
la întringerea definitivă a Rusiei, cel mai 
primejdios din duşmanii noştri ; 

«Războiul e o calamitate şi o crimă 
abominabilă, şi chiar dintre popoarele 
aflătoare azi în războiu, cele mai multe 
(ba chiar toate, afară de nenorocita 
Belgie) numai fiindcă s'su lăsat pradă 
instinctelor învechite şi unor fatale abe- 
raţiuni de ordin economic, au dezlânţult 
această fatalitate pe glob. Singurii sau 
aproape singurii din Europa, care au 
dreptul, ba chiar datoria de a pune mina 
pe armă, sintem nol: noi singuri sintem 
datori să ne căutăm dreptul, care nu se 
pgâseşte scris azi decit pe virful baionetei, 
Datorim acest războlu celor două cauze 
mari, care n'au fost încă şi niciodată nu 
trebue să De uitate: una e cauza civi- 
lizaţiei amenințate de statul bizantino- 
tătăresc al țarilor, alta cauza proprie 
noastre existenți ca stat şi ca najiuner. 


O. B. 


N. Şerban. Gemanofilismul «Vieții 
romineşti» (Răspuns d-lui C. Stere), Bu- 
cureşti, 1915, 

Am D fost fericiţi să putem sta mai 
mult de vorbă cu d. Şerban, căci un 
francofil care argumentează este o pasăre 
rară, O discuţie onestă şi fără patimă, la 
înălțimea problemelor grave puse În dez- 
batere, ar fi fost binevenită, căci discuţia 
de felul acesta aduce întotdeauna lu- 
mină. 

Dar, deşi d. Şerban stă mai presus 
decit acei cari au adus ca argument 
suprem împotriva directorului nostru a- 
menințarea cu bătaia, —din nefericire 
nici cu dan nu e posibilă o discuţie 
serioasă, 

In adevâr, cum am putea noi să mai 
stim de vorbă cu d. Şerban, cind daa 
dein început mistilică, cu ştiinţă sau frà 
ştiinţă, pe cetitorii broşurii, cari m'au 
răsfoit «Viaţa rominească> ? Cum am 
putea noi să mai răspundem obiecțiu- 
nilor d-lui Şerban, cind dan dela început 
dovedeşte sau rea-credință sau incapa- 
citatea de a-şi controla cît de puţin afir- 
maţiunile ? 

Supunem la aprecierea chiar a celui 
mal distrat dintre cetitorii directorului 
nostru, de pildă următoarele alirmaţiuni 
cu care d. Şerban inlormează-pe lecto- 
rul neprevenit ` D. Stere a scris că Ger- 
mania nu e vinovată de răpirea Alsa- 
ciei-Lorenel, că vinovaţi sint numai En- 
glejii, Austriecii, Italienii £ 

D. Stere, luind atitudine într-o chestie 
atit de gravă, «abia binevoeşte», «ca ne- 
păsare», «să ne arunce o serie de im- 
presiuni», «în locul unui articol docu- 
mentat» ! Şi altele de felul acestora. 

Ar îl trebuit ca înainte de a intra în 
discuţie, să dovedim d-lui Şerban, — 
pentru care toată activitatea publicistică 
a d-lui Stere asupra războiului se reduce 
numai la ultimul şir de impresluni din 
No. trecut, — să-i dowvedim ch d, Stere, 
nu numai în timpul războiului european, 
dar încă cu mult Inainte de izbucnirea 
lui, a scris multe articole asupra ches- 


RECENZII 297 


tiunii pe care d, Şerban vrea s'o discute 
acum cu d. Stere. Ar D trebuit să-i atra- 
gem atenţia că ultimul articol nu era 
scris pentru d-sa, ci presupunea tocmai 
un cetitor familiarizat cu articolele an- 
terioare ale d-lui Stere, un cetitor deci 
căruia era inutil să 1 se mal amintească 
toate argumentele şi documentaţia pe 
care d, Stere îşi razimă convingerile sale, 

La ce folos să mal înegrim atita hirtie, 
ca să deschidem nişte uşi deschise? ŞI 
la ce folos, cînd vedeam dela început că 
nici pe terenul discuţiei propriu-zise chel. 
tuinla zadarnică de vorbe nu ne era 
cruţată ? 

D. Şerban crede că nu è vorba să re- 
nunțăm la Basarabia, pe motivul simplu 
ch «Basarabia nu e a noastră» | 

D, Şerban mai crede că afirmaţia di- 
rectorului nostru că Ruşii vor Constan- 
tinopolul, nu e numai «exagerată» dar 
şi «falsă», — cela ce nu-l opreşte ca tot 
dan ch legitimeze apoi pretențiunile Ru- 
sici la Dardanele ! (Sau, poate, d. Şerban 
numeşte exagerată numai părerea pe 
care o atribue d-lui Stere: că Rugii vor 
acum stăpinirea în peninsula Balcanică, 
Mediterana şi Oceanul Atlantic ? 1) 

D. Şerban mai serie că d. Stere cu- 
noaşte Rusin din cărţi nemţegti !; că Ru- 
sia mu e o despoţie orientală, fiindea.., 
a dat lumii scriitori şi cugetători ;—dar 
totuşi d. Şerban, uitimi în avintul său 
combativ teza ce susţine împotriva d-lui 
Stere, combate poporul rus şi-l scoate 
din rindul popoarelor civilizate, alături 
de Auguste Comte. 

lar cînd judecă războiul actual, din 
punctul de vedere Al intereselor civili- 
zaţiei europene, dan scoate pe Rust 
din discuție, —adică scoate tocmai fac- 
torul principal al problemei din acest 
punct de vedere. 

D. Şerban afirmă, fără să ne iniţieze 
şi pe noi în secretul cauzelor, că în caz 
de izbindă, țarismul nu va eşi Intărit ci 
dimpotrivă, aliaţii îl vor sili la conce- 
sun) democratice ! Că în Europa vom 
avea o hegemonie «plural», etc. 


298 VIAŢA ROMINBASCĂ ` 


Nu-l combatem pe d. Şerban. I va 
combate singur cu uşurinţă oricare din 
cetitorii noştri, cărora le recomandări 
aici broşura d-lui Şerban, ca să vadă 
cum argumentează un francolii. 

Inainte de a închela însă, trebue să 
relevăm un fapt caracteristic. 

D. Şerban consideră «exagerată» im- 
presia d-lui Stere, că majoritatea celor 
cari cer războiu alături de Quadrupla, 
o fac din francofilism şi pun chestia 
Alsaciei-Lorenel mai presus de intere- 
stle noastre romineşti (e vorba, fireşte, 
de conducători, nu de caracuda mâruntă). 

Noi credem că d. Stere nu exage- 
vează. Mai mult, noi credem că unii din 
rominii despre cari e vorba mai sus 
merg pină acolo cu francofilismul, incit 
adeseori mită că sint romini, şi seiden- 
tifică cu francelii. Cunoaştem, de pildă, 
cazul unui domn romin N. Şerban care, 
într'o teză de doctorat. fiind vorba de 
literatura franceză, n scris peste tot: 
notre littérature... 

Trecem peste prezumția pe care o pre- 
supune acest «notre» oricit de, măgull- 
tor ar fi el pentru franceji — ca să in- 
trebăm pe d. Şerban: cear zice d-sa 
despre un student chinez, care, find 
vorba de literatura rominească, ar scrie 
peste tot: «literatura noastră» ? Am zice 
desigur, că acel chinez atita a dorit să 
fie romin incit, în sulletul lui, s'a iden- 
tificat cu nol şi a ultat ch e chinez | 

Cazul d-lui Şerban a părut unora atit 
de straniu, încît sa presupus că teza 
d-sale a fost scrisă de un francez... Nol 
nu împărtăşim această pârere injurioasă. 

Nol credem mai de grabă că d. Ser: 
ban, pe cind îşi seria teza, uitase că e 
romin, se socotea francez. 

De ce dar, tocmai dan care e wn 
exemplar tipic de romin francizat, acuză 
pe d. Stere că «exagerează». 

D. D. Patraşcanu. O crirică și un 
profesor, Bucureşti, 1915. 

Sub titlul de mai sus d. Patraşcanu pu- 
blic o brogură prin care se apără, aprig 


şi cu umor, împotriva unor atacuri pu- 
blicistice, 

D. Patraşeanu, în calitatea sa de pro- 
fesor, a tipărit o prea irumoasă carte de 
Istorie Antică pentru cl. | secundară, 
carte pe care am cetit-o şi noi, oameni 
mari, cu multă plăcere, fiind povestită 
simplu de un meşteşugar al condeiului, 

Se vede însă că această carte nu a fost 
pe'placul unui domn profesor Em. Panai- 
tescu, care i-a făcut un aspru rechizitor 
in «buletinul seminarului pedagogic». 

Dar ceia ce ese din banal, e faptul că 
d. profesor nu sa mărginit mumal la 
«buletin», ci şi-a scos articolul şi într'o 

care a lost «trimisă chiar on- 
menilor străini de Invăţămint şi râspin- 
dită prin cafenele», cum ne spune d. 
Patraşcanu. 

S'a dat astlel, dela începu! şi fără rg: 
țiune suficientă, unel discuţii mărunte 
şi prolestonale, un caracter .. social. lar 
în urma broşurii pe care d. Patraşcanu 
a lost nevoit s'o tipărească pentru apă- 
rare, au intervenit în discuţie şi alte per- 
soane de marcă, prin articole publicate 
în diferite reviste literare. 

Noi nu ştim ce anume l-a indemnat 
pe d. profesor la acest procedeu sgo- 
motos. Să fie oare numal o grijă pa- 
ternà pentru educaţia istorică a tinere- 
lor vlăstare, pe care d, Patraşcanu ar n 
compromis-o cu manualul său? Dar 
atunci, ca să-şi exercite vigilența, soco- 
tim că-i era de ajuns d-lui profesor «bu- 
letinul»,—fâră broșură şi fără cafenea. 

Procedeul d-sale presupune mai de- 
grabă şi necesarmente alte cauze ` sau 
o dorință juvenilă de celebritate, sau o 
pornire capricioasă de a întuneca meê- 
ritele colegilor, sau în sfirşit... sentimen- 
tul anticipat al concurentului în spe- 
Toate acestea ar D explicabile dar nu 
seuzabile, chiar in cazul cind d. profe- 
sor ar avea dreptate. Broşura d-lui På- 
traşcanu însă, pe care o avem in faţă, 
dovedeşte limpede că acuzaţiile d-lui pro- 
fesor Panaitescu au fost neintemelate, 


In privinţa aşa ziselor erori de ştiinţă, 
d. Patraşcanu probează cu citaţii din 
Malet (autoritate invocată de însuşi d. 
Panaitescu), că antagonistul d-sale ad 
afirmaţii neintemeiate. 

lar asupra unor chestiuni de i 
controversate, pe de o parte d. Patraş- 
canu nu era dator să împărtăşească på- 
rerile d-lui profesor Panaitescu, care nu 
e încă o autoritate în materie, iar pe de 
altă parte, nici nu trebuia să încurce 
mintea copilului de clasa | secundară, 
căruia îi trebuese noţiuni precise, nu 
subtilităţi şi controverse savante. 

Dar e amuzant că d. Panaitescu, um- 
blind să scoată un pai imaginar din 
ochiul d-lui Patraşcamu, nu se simte în- 
susi incomodat de o birnă care-i intu- 
necă vederea. lată ce afirmă d-sa, cu de- 
sinvoltură, vorbind despre Etrugti : 

«E drept că nu se ştie bine din ce 
«familie fac parte, însă nu e în discuţie 
«că ar li Mongoli, deci de acelaş neam 
«cu Hunii, Avarii, Ungurii şi Tătarii, 
«Nici chiar aceştia enumărați aici nu 
«sint Mongoli». 

Aşa dar, sentenţios şi lâră replică : 
Ungurii, Tătarii, Hunii şi Avarii mau 
fost Mongoli. Uite ce nâzbitie era să 
bage d. Patraşcanu în capul tinerelor 
vlăstare, dacă nu era vigilența acerbu- 
bului domn profesor ! 

in privinţa unor scăpări din vedere, 
care puteau fi indreptate cu uşurinţă şi 
care au fost Inlăturate la a doua ediţie 
d. Patraşcanu însuși atrăsese atenția 
printr'o notiţă ataşată la fiecare volum. 
D. prof. Panaitescu s'a făcut însă că ig- 
moră acea oo, ca să aibă prilejul de 
a acumula defectele cărţii... 

Tot ca să acumuleze «defectes, d. pro- 
fesor coleg al d-lui Patraşcanu, s'a legat 
până şi de cele mai evidente greşeli de 
tipar, Aşa, de pildă, a relevat următo- 
rul «acord greşit» : «Poseidon, care ri- 
dică valurile şi le linigteşti»... Pentruce 
al acordat greşit, d-le Patraşcanu ? Par- 
c'al fi învățat romineşte În Alganistan, 


Bibilotaca Uziv 


299 

nu ştii nici măcar că se zice: Po- 
linişteşte valurile! 
Mai amuzantă insă devine discuţia, 
d. profesor secundar Panaitescu dă 
| de stil şi de limbă d-lui Patraşcanu, 
«literat cu mume, premiat şi s0- 
cotit fruntaş în literatura noastră de că- 
tre Academia Romină», cum spune <amă- 
rite d, Panaitescu... 

Nu ne Întirzlem mal mult asupra aces- 
tei discuţii. din care scoatem doar © 
o morală : 

Literaţii, fle chiar şi profesori, să-şi 
vadă de treaba lor, să nu se mal ames- 
tece în cărțile didactice. Nu le ajung lor 
premiile academice şi celebritatea ? Ma- 
nualele de istorie n'au mevoe să fie scrise 
clar şi atrăgător, ci urit şi incilcit ca şi 
până acuma, Treaba asta să fie lăsată 
pe seama profesorilor muritori de rind, 
cari n'au altă mingilere. G.T. 


Influența economică a Germaniei in 
Rominia. Bucureşti, 1915, 

In această broșură care ar merita să 
fie cit mai răspindită, e limurită în chip 
luminos una din problemele care se dis- 
cută la noi cu mai multă pasiune, igno- 
ranță sau rea credinţă. E un fapt că în 
lupta pentru cucerirea pieţii noastre eco- 
notice, Germania a învins pe ceilalţi 
concurenţi. Dar cauzele succesului Ger- 
maniei nu trebue căutate decit in activita- 
tea ei extraordinară pe terenul economic 
şi al obiceiurilor ei de disciplină, metodă, 
tenacitate, minuţiozitate şi informație 
preciză, La noi ca şi în celelalte părţi ale 
globului industria germană sa impus 
prin producţia ei intensivă, prin avanta- 
jele ei de ordin technic şi comercial. 

Cu cit cantităţile produse deveneau 
mai mari şi instalaţiile mai formidabile, 
preţul de vinzare devenea mai redus şi 
se ştie că produsele permane sint cele 
mai eftine. O altă armă puternică care 
a contribuit la succesul Germaniei e 
creditul, Pe cind toate casele de comert 
din Anglia, Franța şi ltalia nu acordă 


300 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
a ară ES, JOE RE PO) ae Eet 


credit decit pe trei sau cel mult şase 
luni, păsuirea caselor de comerţ germane 
acordată negustorilor noştri a fost de 
nouă pănă la douăsprezece luni, în 
unele ramuri industriale chiar unul sau 
doi anl. Un mare rol joacă de asemeni 
alcâtulrea atit de perieet organizată n 
comerțului de export german care nu 
caută decit un singur lucru: să se con- 
formeze gustului consumatorului. Ingi- 
nerul Victor Cambon vorbeşte cu admi- 
raţie de cele o mie de case de export 
din Hamburg. Reprezentanţii comerciali 
şi consulii Germaniei la not au avut ca 
şi în alte părţi un rol important. 

După 1870, Franța a început să ne 
uite încetul cu încetul şi pe cind Austria 
şi Germania încheiau tratate de comerţ 
cu noi, ea împreună cu Anglia refuzau 
acest lucru, considerindu-ne ca vasali ai 
Turcier în anul 1874 ba chiar şi In 1885. 
După această dată lupta pentru cuce- 
rires pleţii noastre s'a dat intre Anglia 
şi Germania şi comerţul german care 
până atunci era inferior celui englez cu 
41 milioane, devine la 1896 de 70 mi- 
lioant şi, după incheerea tratatului de 
comerţ din 1898, importul german la nol 
se ridică ta 85 milioane în 1905, la 138 
milioane în 1910, la 149 milioane în 1918, 
O cauză specială a expanslunii germane 
la noi au fost şi băncile ale căror capl- 
taluri sau pus În dispoziţia intreprinde- 
rilor noastre ajutind desvoltarea indus- 
trială a ţării, Capitalurile pe actiuni ale 
acestor bânci, ce se ridici In 67 milioane 
şi cu fondurile de rezervă depăşesc suma 
de 100 milioane, au Inlesnit proprictn- 
rilor, arendaşilor, industriaşilor şi negus- 
torilor noştri operaţiile băneşti. Fâră aju- 
torul capitalului german industrin noastră 
naţională nu s'ar fi putut desvolta. Ger- 
manii au făcut primele uzine electrice 
pentru luminat şi tramvac, şi în această 
privință încercările bâncilor franceze n'au 
fost decit efemere. 

Din cele 500 milioane învestite în in- 
dustria de petrol a Rominei peste 3 sfer- 
turi sin! capital german și fär acest 


capital industria petroliferă n'ar fi putut 
lua avintul de azi. Germanii au pus în 
valoare adevărată munca şi bogăţiile 
noastre nuţianale; deschizindu-ne drumul 


Spre a pregăti propria noastră desvoltare 


economică au înlăturat produsele străine 
pe care noi nu le fabricâm, împulndu-ne 
produsele lor prin inlesnirile acordate şi 
prin interesul pus la plasarea lor. 

‘S'a vorbit ades de imprumuturile noas- 
tre de stat in Germania și sa spus că 
din cauza lor independenţa noastră po- 
liticà ar fi periclitată. E adevărat că toate 
imprumuturile noastre mari s'au făcut în 
Germania și că plătim pe piața Berlinului 
50 de milioane lei anuităţi a datoriei 
publice. Dar aceste împrumuturi nu le 
puteam contracta în ţară şi ou le-am 
putut contracta alurea. Pentru împru- 
mutul contractat în Franja la 1900, între 
alte condiţii omeroase, ni s'a impus şi 
alucerea Hallier. La Berlin dimpotrivă 
chiar în timpuri de criză am găsit bani 
În condiții avantajoase şi orice om cu 
judecata dreaptă trebue să recunoască 
că nu există instituţie, editiciu, şosea. 
cale ferată, tun, instalaţie industriais şi 
casă de comerţ pe care să nu le datorim 
Germanlei, 

Rominia nu trebue să se teamă de 
imperialismul german, bazat pe desvol- 
tarea comercială şi industrială, câci ideia 
acestui imperialism e fiica bună a een: 
luţiei economice şi a expansiunii pacifice. 
Ronfinia nu are decit de cîştigat din re- 
laţiile ei comerciale, cu o ţară de uhde 
importă cela ce nu poate produce ea in- 
sâşi. Trebue să se teamă însă, de a nu 
fi lovită în posibilitatea de a exporta 
produsele sale, bogăţia solului său, pentru 
a face în toată libertatea schimbul de 
uvuţii necesare vieţii sale economice. 
Această temere nu poate veni decit dela 
Rusia, cart produce ca şi noi petrol şi 
grine şi care, instalată la Strimtori, ar 
pregăti vasalitatea noastră economică și 
politică sub calcăiul unui imperialism 
distrugător al libertăţii şi al civilizaţiei. 

M. X. 


RECENZII 301 


N. Bănescu. O „Celebritate" a ştiin- 
fii romineşti (DI Demosthenes Rous- 
sos). Bucureşti, lonescu, 1915, 80, 22 
pags, fără preţ. 

Pentru catedra de bizantinologie din 
Bucureşti au fost doi candidaţi: unul, d. 
Russo, deja recomandat, al doilea d. 
Bânescu, nutorul brogurii în chestiune, 

D. Bânescu a făcut desigur studii bune 
la Mânchen, însă, supărat, vra să ne 
convingă că sin lunga sa carieră de în- 
vätat — ea numără acum peste două de- 
cent — D. Demosthenes Roussos [sic !] 
n'a izbutit a-şi asimila, măcar în liniile 
sale generale, elementele specialităţi cå- 
rela s'a închinat». 

Dacă d. Bănescu ar fi lăsat minta 
de sară pe dimineaţă n'ar fi scris o astfel 
de broşură şi nu sar D pus în contra- 
dicţie cu amicul său d. lorga, care, în 
«Cronica» dela 28 lunile 1915, vorbeşte 
despre «vastele cunoştinţi de filolog ale 
d-lui Russo», iar în «Bulletin de l'Ins- 
titut pour l'étude de l'Europe sud-orien- 
tale», H 171 (Sept, 1015): «je pense sur- 
tout à V'erudit toujours exact et dune 
Information extraordinairement riche qui 
est M. D, Russo». 

Dealtmintrelea schimbarea lul D, Russo, 
aşa cum îl cheamă pe om, în Demost- 
henes Roussos ne arată dela început 
sentimentele care au dictat această po- 
lemică a d-lui Bânescu. 


G, P. 


Prof, dr. Al. Stätineanu, dr, lonescu- 
dr. M. Ciucă. Nofiuni de 
Epidemiologie şi serovaceinațiuni (cu 
aplicațiune specială în campanie). 1915. 
E o broşură eşită din Laboratorul de 
Medicină experimentală din Bucureşti ; 
mare mai mult de 60 de pagini; dar 


într'un cuprins aşa de restrins, autorii 
au reuşit să pună la îndâmină medi- 
cilor, —în special pe cimpul de răz- 
botu, — tot ce-i util, practic şi rapid cu 
privire la combaterea «pidem ilor şi la 
tratamentul cu ser sau vaccin. E. o câr- 
ticică admirabilă, de care nu se poate 
lipsi nici medicul de regiment, nici cel 
dela formațiunile sedentare, spitaliceşti, 
În valiza fiecărui doctor militar trebue 
să se alle această credincioasă căluză, 
umie se poate găsi: un rezumat precis 
al boalelor infecțioase la adulți, instruc- 
{iunile indispensabile asupra recoltării 
diferitelor produse patologice necesare 
pentru stabilirea unul diagnostic bacte- 
riologic ` indicațiunile relativ la intre- 
buinţarea serurilor terapeutice şi vac- 
vinurilor, precum şi a metodelor de 
dezintectare a locuinţelor, vehiculelor, 
tranşeclor, — mijloacele rapide peniru 
sterilizarea apei de bâut, distrugerea in- 
sectelor, arderea cadavrelor, etc, ete — 
Toate aceste chestiuni sint tratate cu 
multă rinduială ; nimic nu prisoseşte, 
nimic nu lipseşte din cite e obligat să 
ştie şi să indeplinească un medic pe 
cimpul de războiu, intenţionat s'au evitat 
sfaturile acelea care nu s'ar putea realiza 
în condiţiunile determinate de lupte ` — 
dar s'a ţinut samă de mijloacele de care 
dispunem, în ţară la noi, — mal ales că 
înşişi autorii au practicat aplicarea mă- 
surilor de prevenire şi combalea epl- 
demiilor şi 'n armată şi 'n populaţia ci- 
vilă a ţării noastre, aşa că în alcătuirea 
aceste! călăuze au fost conduşi şi de 
convingerile trase dintr'o experienţă pro- 
prie întinsă şi temeinică. Avem deci la 
îndâmină, o carte bună şi indispensa- 
bilă pentru medicii militari. 


L M. 


Dn myr Ae Tu > A. 
Is 


REVISTA REVISTELOR 


Archiva (Anul XXV, 1914). După 
strămutarea Convorbirilor Literare la 
Bucureşti, mai mulţi scriitori din laşi 
s'au grupat împrejurul «Archivei» pet- 
tru a continua tradiţia publicistică a la- 
şului. De atunci au trecut 25 de ani. În 
Romina, unde soarta revistelor este, şi 
mai ales era, aşa de precară, faptul este 
un eveniment, pe care cu drept cuvint 
La sărbătorit direcțiunea revistei prin- 
tr'un «volum jubilar» pe întreg anul 
1914 şi care conţine articole speciale, o 
dare de seamă a societăţii respective în 
cursul acestui sfert de veac şi Tabla de 
materii a celor 25 de volume, 

«Volumul jubilare cuprinde importante 
articole semnate între alţii de A. Philip- 
pide, L Peretz, T. T. Burada, Gh. Ghi- 
bånescù. I. Tanoviceanu, G. Pascu. 

Darea de seamà n activităţii societății 
pe cei 25 de ani precum şi tabla de ma- 
terit a celor 45 de volume ne arată rolul 
pe care «Archiva» l-a jucat în mişcarea 
noastră intelectuală. S'au publicat ar- 
ticole istorice filologice cu conţinutul 
cel mai variat, mai ales de: T. T. Bu- 
radu, Gr. Buţureanu, Gh. Ghibânescu, 
Nicolae lorga (în primli ani), Doctor 
N, Leon, A. Mavrocordat, Th. Nicoliu, 
G. Pascu, A. Philippide, P. Rişcanu, R. 
Sevastos, L Tanoviceanu, H. Tiktin, A. 
D. Xenopol. Printre colaboratorii mai 
rari remarcăm : |. Bianu, L Bogdan, 
Bogdan-Dulcă. A. Botez. Gaster, P. P. 


Negulescu, Odobescu, Spiridon Popescu 


C. Stere, Th. V. Stepbanelli, Lazăr Şăi- 
neam, Eugenia Carcalechi. ' 


bre). — În L'Aleoolisme et les Allemands 
de Cintârieur, d-l Jean Finot ajunge in 
concluziile următoare : 

ul tuturor campaniilor anti- 
alcoolice ar trebui să fie redus la aceste 
două expresii simple : 

10 Promulgarea imediată în întreaga 
Pranţă pe cale de decrete, în alară de 
Parlament. a măsurilor tinzind a interzice 
vinderea băuturilor alcoolice la femei, 
copii, la mobilizați In general şi ln râniţi 
in particular ` interzicerea tuturor aperi- 
tivelor ; reducerea orelor de deschiderea 
debitelor de băuturi. 

20 Concentrarea tuturor forţelor sână- 
toase ale țării, în vederea pregătirii 
monopolului alcoolului, — acest leac su- 
prem pentru regenerarea şi mintulrea 
poporului francez. 

D-1 Pierre Achalme în La Science 
des Civilises et la Science allemande: 
Ochii nemților, asemânători cu ai past- 
rilor răpitoare de noapte, nu sint adap- 
taţi luminii, Lumina îi zăpâceşte şi pentru 
a o contempla, trebue să-l micşoreze 
strălucirea prin sticlele Inegrite ale con- 
ceptelor lor. 

“în felul vulpii din fabulă, teutonii şi-au 


preamărit infirmitatea lor şi au convins 
şi pe mulţi dintre noi să bea otrava 
care asemenea atropinei, urmează să le 
paralizeze pupila, Apoi ei le-au propus 
întrebuințarea ochelarilor lor negri, care 
nu numai că micşorează lumina dar mai 
deformează şi obiectele, Şi mulţi au fost 
aceia, care au urmat moda şi au crezut 
că întunerecul e preferabil luminii, iar 
claritatea trebue să De socotită suspectă, 

S'a introdus astfel încetul cu încetul, 
în lumea științifică, această idee depri- 
mantă, că lenomenele naturii sint cu 
mult mai complexe decit cum au fost 
imaginate Inainte de intervenția ger- 
mană, — că explicaţiile simple trebue să 
fie înlăturate, se poate zice a priori şi 
că novota de claritate nu-i decit o formà 
de lenevire. Şi iată cum pe ruinele con- 
strucţiei sobre şi clare s'a înâlțţat infor- 
mul monument germanic in care supra- 
încărcarea de ornamente disparate a 
inlocuit eleganța liniilor, In locul odäilor 
vesele, în care lumina intra în valuri, 
găsim săli reci, joase, prost luminate ; 
câci în chipul unei lortâreţe, ştiinţa ger- 
mană nu trebue să aibă fereşti la stradă, 
In adevăr, e folositor monopolului sa- 
vanţilor germani, ca primul venit să nu 
poată să le înțeleagă opera. Ei n'ar fi 
în Stare să priceapă cità armonle şi fru- 
muset comportă simplitatea, cu senti- 
mentul de siguranță şi incredere ce o 
intovărăşesc. Din cele trei elemente ale 
ştiinţii, elemente amintite de Emile Picard 
întro carte recentă (De la méthode 
dans les sciences): adevărul, frumosul 
şi utilul, barbarii nu vor să reţină decit 
utilul. Etc. etc... 

La capitolul X: «Crecrul german şi 
abstracţiile», se arată că, evident, ecreerul 
«perman şi mai ales cel prusac, gin- 
«deşte cu deosebire prin imagini ab- 
astracte. Se pare chiar câ-i lipseşte echi- 
«librul adus de diversitatea imaginilor», 

Vorbind de principiul relativității, 
autorul, fără nici o rezervă, Îl pune 
alături de... futurism şi de cubism. «Cu 
«cit deducţiile par mai absurde, cu atit 


REVISTA REVISTELOR an3 


«apăr mai colosale şi superioare adevă- 
«rurilor admise și îndată te găseşti în 
«prezenţa unui haos où fusionnent en 
«hurlant le concret et | abstraite. ŞI Lotus, 
toată lumea ştie că genialul Henri 
Poincare sa ocupat indelung, în ulti- 
mile-l opere, de principiul relativităţii 
şi a înălțat laude fizicianului german 
Planck, rectorul Universităţii din Berlin, 
descoperitorul «teoriei quantelor», despre 
care autorul scrie că e un bun simptom 
al epidemiei metafizico-matematice care 
ameninţă să degenereze într'un adevăfat 
delir colectiv, 

Şi restul capitolelor e scris dela aceiaşi 
înălțime, ce face atit de puţină onoare 
marei reviste franceze. Din această cauză, 
nu mai vorbim şi de celelalte articole 
ale volumului lulie—August, «Scrisori 
câtră neutri», «Suferințele ncutrilor», 
«Caracterul artilicial şi monstruos al 
limbii germane», 

In volumul August—Septembre, sena- 
torul Charles Humbert scrie despre 
«Tunuri şi muniții». Războiul actual n 
răsturnat noțiunile cele mal tradiţionale 
ale artei mittarerțoculul savant, dibaciu 
şi minuţios, ela substituit o brutală 
problemă de industrie. Am văzut nàs- 
cindu-se şi dezvoltiadu-se acel războiu 
de trangee, aşa de puţin potrivit cu 
temperamentul nostru naţional. Războiul 
a devenit o muncă posomorită, meca- 
nică, dusă cu mare număr de maşini. 
Rolul numărului ms mai este acelaş. În 
orice caz, mai puţin importă numărul 
oamenilor decit al armelor. Maginismul, 
care a fost simţit mai întilu în domeniul 
războiului naval, a lunt în armamente 
un loc cu totul formidabil, Artileria 
joacă acum rolul covirşitor şi pune una 
din chestiile cele mai greu de rezolvat: 
alimentarea el necontenilă cu muniții» 
Tot utilajul producţiei metalurgice şi 
chimice, şi al câtlor ferate devin un 
compliment al maşinilor ucigâtoare, 

Aliaţii şi-au închipult că Germania 
are să De uşor paralizată prin un «blocus», 
care trebuia să o priveze de toate ma: 


304 = VIAŢA ROMINESCĂ 


teriile prime necesare nu numai alimen- 
țării, dar şi trebuințelor ei militare, Din 
contra, Germania a reuşit epar un pro- 
dige de descipline et d'organisation», să 
industrializeze procedeuri nouă menite 
să-i procure tot cela ce-i lipsea; şi-a 
menajat finanţele sale graţie blocusului, 
cerind dels naționali) séi tot ceia cei 
era necesar; a inlocuit petrolul prin 
benzol, nitratele naturale prin nitrate 
sintetice. Ea su utilat ca să-şi reinoiască 
şi. chiar să sporească formidabila sa 
artilerie şi să producă o cantitate de 
muniții pe care unli o evalulază între 
200.000 şi 400.000 obuze pe zi. 

DI Jean Finot In «Alcoolismul Inain- 
tea Guvemului şi Parlamentului (V)>, 
conchide că inerția guvernului echiva- 
lează cu o complicitate aproape crimi- 
nulă, Ţara a incetat de a mai fi ingelată 
de circulări iluzorii şi decrete sau legi 
mai mult sau mal puţin îndoelnice, Ou- 
vernul ar trebui să pună capăt scanda- 
lului alcoolismului şi a repara în măsura 
posibilului râul făcut ţării şi apărării 
naționale prin nehotârirea, peniru a nu 
zice nepâsarea şi reaua sa voință. 

In «imperialismul socialiștilor ger- 
mani», d-nul Jean Bourdeau vra să 
urate neconsecvența socialiștilor germani 
inaintea şi în timpul războiului euro- 
pean, — faţă de teoriile marxiste. În co 
priveşte acest râzbolu, el prezintă ca- 
ructerul extraordinar că nici unul din 
beligeranţi nu vrea să-şi recunonscă ca- 
litatea de agresor, Un războiu ca acesta, 
care tirăşte în virtejul său atitea po- 
poare, nu ar putea proveni numai dintr'o 
singură cauză, 

Cit despre Internaționala, după războiu 
se vor relua raporturile întrerupte între 
diferitele partide socialiste. Deja acum, 
cele două trunchiuri ale Internaționalei : 
neutrii şi belgeranţii au ţinut congrese 
separate la Copenhaga şi Londra. Dar 
numai Nemţii n'an fost reprezentați nici 
la unul din cele două congrese; iar 
belgienii, cu toată protestarea lor ener- 
gică de neutri viotaţi, n'au fost invitaţi 


la Copenhaga. Congresul din Londra al 
socialiştilor francezi, englezi, belgieni şi 
ruşi a fost «în mod scandalos» prezidat 
de pacifistul Keir Hardie care a dus 
campanie în contra înrotărilor voluntare 
şi care n căutat apol să provoace o grevă 
a lucrătorilor din arsenalele militare. 
La Revue hebdomadaire. (Iulie 
August, Septembrie). In numărul din 25 
August al acestei reviste, d, Gabriel Ha- 
notan se ocupă de Balcani, Căci războiul 
actual nu-l, în originile sale, decit o lichi- 
dare a chestie: Orientului. În mod sche: 
matic, s'ar putea zice, că ostilitățile au fost 
angajate spre a regula soarta a două 
oraşe : Constantinopolul şi Salonicul. 
Austria a hotârit să ia prin Belgrad 
drumul spre Salonic. Afacerea ar fi fost 
termina A şi statele balcanice ar Îi cà- 
zut în faţa contraatacului german, dacă 
puterile europene, amenințate pe de să 
parte de această expansiune, mar fi in- 
tervenit, ŞI astfel Rosia a lust Serbia 
sub a sa protecţie, lar în numele prin- 
clplului naționalităților şi în virtutea le- 
gil de echilibru celelalte puteri au dat 
mină de ajutor Rusiei. Şi aşa sa der: 
tănțuit războiul, Fără țările balcanice el 
n'ar fi avut loc; dar iarăşi mici nu se 
poate închipui ca războlul să se termine 
fără cu soarta Balcanilor sh fie regulată. 
Statele balcanice ar trebui să De anti- 
germane, deoarece existenţa şi dezvolta- 
rea lor sint în raport invers cu expat 
siunea austro-ungară și cu amiciţia turco- 
germană. Din nenorocire aceste popoare 
sint divizate între ele din diferite şi mul- 
tiple pricini. In ce priveşte Rominia, care 
simte toată valoarea intervenţiei sale. ca 
reclamă de la Austro-Ungaria nu numai 
Transilvanio, dar şi tot Banatul Temi- 
ganel, dimpotrivă ea nu sar da inapoi 
dela concesii ce-ar satisface Bulgaria- 
Serbin însă se resemnează cu greu să 
facă concesii Rominiri... în Banat, con- 
cesii ce ar sili-o să-şi deplaseze, firește, 
capitala mai spre sud, 
in definitiv, statele balcanice prin ele 
înse-le n'ar putea cădea de acord, şi în 


acest caz ar rezulta că in Constantino- , 
pol sar întări Turcii pentru multă vreme, | 


Bulgaria s'ar arunca asupra Serbiei şi 


Austro-Ungaria ar deveni stâpină pe Sa- 
lonic. Triestul, Salonicul şi Constantino- 


polul ar cădea deodată şi pentru mult 


timp sub jugul german, Asttel, marile 


puteri aveau motive serioase de a in- 
terveni în Balcani. Şi e ciudat că, în 
această privinţă, nu sau luat precauţii 
chiar de la inceput. Asupra Turciei nici 
măcar nu s'au ayut date precise de even- 
tuala ci poziţie în conflict: Ba mai mult : 
cu citeva zile înainte de declararea râz- 
boiului, piața Parisului furniza Turciei 
Turciei un împrumut de 500 milioane. 

Aceste declarații ale academicianului 
francez sint foarte prețioase şi aruncă o 
vie lumină asupra faptelor ce se petrec 


în momentul de faţă în inima Serbiei. ` 
La data cind scrin autorul acest articol | 
el tot mai credea că Rominia şi Bulga- ` 
ria şi-ar alătura lorțele lor de puterile i 
alinte, cel puţin în ce priveşte Chestia |. 
Constantinopolului, dacă H sar acorda? 


gâranţiile socotite de ele ca indispensa- 
bile. De aceia, articolul se sfirgeşte cu 
două fraze ale d-lui Take lonescu, prin 
care Balcanicii sint indemnaţi la o Inte: 
legere eat, justă şi definitivă. 

in numărul din + Septembre se pu- 
blică o anchetă asupra situației politice 
în Franța, făcută de trimisul special aj 
Epocei. in acelaş număr «Chemarea» 
d-lui Mircea Rădulescu e tradusă în ver- 
suri de d. Auguste Dorehain. D. C.M. 
Savorit serie despre Războiul german 
in contra creștinismului : Seria enormă 
de prădăciuni, grozăvii şi crime mons- 
truoase săvirşite de germani In timpul 
marelui şi singerosului războiu actual a 
făcut pe mulți contimporani să creadă 
că această violare a tuturor obiceiurilor 
războiului, tuturor obiceiurilor omeneşti 


REVISTA REVISTELOR 305 


H şi divine eru o lugrozitoare excepţie. Dar 


val ! în toate războaele, germanii au co- 
mis uceleaşi crime în contra naturii, în 
contra dreptului şi a civilizației, într'un 
cuvint toate crimele imnginabile, ete. ete. 
The North American Review 
(ulie, August, Septembre, 1915).—Răz- 
boiul şi literatura e un articol logic şi 
inar al diferitelor influenţi ce ar 
putea să aibă actualul râzboiu asupra 
detvoltării literaturilor din Europa, — 
atit asupra „acţiunii“ care formează te- 
„sutul dramatic al nuvelei şi romanului 
„cît şi asupra tonului moral şi al concep- 
“Viilor despre viaţă care sar degaja. De 
soarece însă literatura este „emoție amin- 
„tită în linişte”, autorul prevede că ac- 
tunlul războlu îşi va exercita influența 
lui asupra literaturii mai tirziu, nu acum 
cînd activitatea simţirii provocată de el 
n lume aduce suferință şi zdruncin şi 
în general stări sufleteşti intecunde pen- 
tru lucrări literare, artistice. Autorul ba- 
zindu-se pe faptul că literatura poate 
‘reflecta vinja sau reproduce contrastul 
ei şi, observind dilerințele naţionale de 
caracter ale deosebltelor popoare din 
Europa, întrevede numeroase posibilităţi 
de caracterizări a literaturilor de peste 
două-trei generaţii. Acum deocamdată 
războiul aproape a suprimat adevărata 
literatură artistică Tratarea subiectului 
aminteşte inginaţia lui Welles deşi au- 
torul e mult mai puţin cunoscutul d. 
John Ervine, 
in No. din August, d. Frank W. Ma- 
hin, — Finanţele internaţionale, — stu- 
diază comparativ finanțele Angliei, Fran- 
tei, Germanie! şi Statelor-Unite, din punct 
de vedere al cheltuelilor și datoriilor 
Statului şi autorităţilor locale, calculind 
cota pe cap de locuitor. 
In rezumat dăm următorul tablou, so- 
cotit pe dolari (5 lei). 


— 


Pe CAP D 
LOCUITOR 


Die j} 


Mate TOTAL 


H 
Pranța . .. .- 35 
Germania + - 900.000. AO, 
Statele-Unite . | 969.000.000. 2.700.000.000 37, 


Cifrele date reprezintă budgetele a- pace. Acum de sigur aceste cheltueli sint 
nunle ale statelor şi autorităţilor locale cu mult mai crescute pentru ţările cari 
respective pe curs de un an, în timp de sint amestecate ini războiul curopean 


| î | i 
STATELE | DATORIILE Datoritle judajelor TOTAL PE CAPD 


| STATULUI e | gi comunelor | wee 
Anglia. =. | 3.486.000.000, 3.365.000.000)  6.851.000000| 1524 
Franța. . . .| 6346.000.000]  1.100.000.000| 7.446.000.000 184 
Germania ..| 1300.000.000) 5.200.000.000) 6.500.000. 98 
Statele-Unite ,| 1.028.000.000] 3200.000.000 - 4.228.000.000 


Cifrele date atit la cheltuciile anuale 
cit şi la datoriile publice sint destul de 
suggestive pentru a le mai comenta. 

în No. din Septembre, d. Charles 
Johnston, — Statele Balcanice şi Alia- 
ţii, — arată storţările aliaților pentru a 
decide statele balcanice să intre în ac- 
une alături de ei şi conchide cà Bal- 
canicii nu se vor lăsa ugor să fie tiriţi 
în acest mare războiu fâră compensaţii 
reale. Vorbind de Orecia, spune că atunci 
cînd se stă la tocmeală în Orient, trebue 
eh al punga plină, — singurul criteriu e 
prețul, Despre Rominia consacră o di- 
gresie aparte. Vorbeşte de tradiţia ei 
nobilă şi de cultura e latină. Vorbeşte 
şi de justele ei revendicări paţlonale : — 
Transilvania, Bucovina pi Basarabia. Au- 
torul afirmă că Germania a oferit Ro: 
miniei Basarabia pentru neutralitatea ei, 
şi i-a oferit pe lingă Basarabia şi Bu- 
covina şi o parte din Transilvania pentru 
intrarea ei în acțiune alături de Puterile 
centrale, — dar Rominia a refuzat să in- 
In acţiune, 

The Contemporary Review (lu- 
lie, August, Septembre, 1915). Dr. Dil- 


lon, — Neutralii nehotăriţi, — face psi- 
hologia statelor balcanice, şi conchide 
că nimic încă nu se poate şti sigur asupra 
intrării în acțiune a statelor balcanice 
alturi de Quadruplă, Despre Rominla, 
în special, jg exprimă o mare îndoială. 
Deşi logica faptelor şi angajamentele 
funte, nu numai de şefii opoziţiei din 
Rominia, dar şi de membrii Cabinetului, 
faţă de diplomaţii străini, n'ar mai putea 
läsa vreo indoială asupra intrării Ro- 
miniei în acţiune alături de Quadruplă, 
totuşi pentru Orient aceste nu sint con- 
cludente. In Orient ecvaţia personală 
joacă un rol preponderant în politica 
statelor, şi mecanismul mintal şi moral 
în statele balcanice se pune în mişcare 
prin alte resorturi decit acele care pun 
în mişcare popoarele mai desvoltate din 
Europa. Situaţia politică în Romina e 
azi dominată de d i. Brătianu, şeful 
guvernului şi «dictatorul virtual» al Ro- 
miniei. Moştenind prestigiul unui mare 
om de stat romin el a ajuns şelul celui 
mai puternic partid politic din Rominia 
şi adevăratul conducător al statului ro- 
min, la vrista cind alţii încă luptă cu 


REVISTA REVISTELOR 307 


a a n 


greutăţile preliminare ale succesului : — 
astfel, rä sforțare, |. Brătianu a ajuns 
azi dictatorul Rominiei ; şi, dindu-şi seamă 
de marea răspundere ce zace pe umerele 
lui, ezită să ia vreo hotârire, căutind 
să-şi păstreze libertatea de alegere în 
mod nedefinit. Deşi păturile orăşeneşti 
îşi exprimă zgomotos simpatiile pentru 
Quadruplă şi au In capul lor un om de 
stat de valoarea lui Tache lonescu, to- 
tuşi masele mari ale poporului sint în- 
culte, lipsite de drepturi politice renle şi 
inerte. Ele au un singur ideal: să devină 
stăpinii pămintului pe cared muncesc. 
Pentru interese politice superioare nu 
au puterea de înţelegere. 

In No. din August, Suplimentul li- 
terar, se tace o biografie a lui Sir John 
Lubbock, cu prilejul apariţiei cărţii d-lui 
Horace G. Hutchinson, din care se de- 
tagează o conceptie asupra vieţii ome- 
neşti, caracteristic englezească. Numele 
lui Sir John Lubbock apare ca o do- 
vadă ilustră că în istoria unui popor 
caracterul oamenilor publici e mal im- 
portant decit geniul lor. Sir John Lub- 
bock a avut contemporani care îl tn- 
treceau în geniu, cu toate aceste operele 
şi numele lor au fost uitate pe cînd nu- 
mele lui Sir Lubbock trăeşte azi, peste 
pulberea morţii, nedeslipit de desvoltarea 


comerțului, ştiinţii şi literaturii engleze. 
EI n'a fost un om mare, în cel mai mare 
înțeles al cuvintului, totuşi prin munca 
lui neîntreruptă în toate domeniile vieţii 
şi prin echilibrul său sufletesc şi mintal 
a folosit ţării lui mai mult decit ali 
oameni mari cu un geniu mai puternic 
decit al său. 

în No. din Septembre, d. John Wri- 
ghtson, — Producţia hrăni în ţară în 
timp de războiu, şi după, — lovit de 
posibilităţi ipotetice în care sar putea 
găsi Anglia în timpul unul războlu, Intre- 
vede eventualitatea înfometării din cauza 
neputinţii importului de cereale, Anglia 
azi atirnă de flota ei. Dacă flota nu i-ar 
putea garanta aprovizionarea cu griu pe 
mare, Anglia, cu propria ei recoltă de 
grîu, n'ar putea rezista decit zece sâptă- 
mini. Mai cu seamă regiunile dela nord 
şi dela vest sint foarte puţin recoltate 
cu griu, Situaţia n'a fost totdeauna a- 
ceiaşi. In 1854, Angiia producea tot stocul 
de grlu necesar pentru a-şi hrâni intreaga 
populaţie de atunci, de 20.000.000 locui- 
tori. Autorul, impresionat de posibilitatea 
măcar ipotetică a unel intometări a An- 
gliel prin blocarea maritimă, cere Inter- 
vergin statului pentru a sili pe marii 
proprietari rurali să sacrilice parte din 
păşunile lor pentru cultivarea griului, 


va Af gf