Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
i
Proprietatea Bibliotecii
Universității laşi
aa __
ED E
T N EA
BIBLIOTECA 4 1 l 3
UNIVERSITĂŢII
IAŞI
TABLA DE MATERIE LUĂ
a
Volumului XXXV
(ANUL IX, NUMERELE 10, 11 și 12)
I.—Literatnră x
SE Să
Bolss Demostena.—Cinta o catirincă (Versuri: 5 27
_ Galachon G..—Salomeia Michaeli . 43
Mironescu e —Soapte (Versuri) . ; . 140
Papadat. Ben cu Hortensia. -Sephora . 5
Sadoveanu re vina Geneva şi războiul mondial
(Note şi impresii) . 198
Vissarion C. 1.—O intimplare veche ; A LIO
II.-—Note pe marginea cărţilor
Galaction G..—Printre tomuri aN ferme e
Moș Dorogan). È 2093
XII. — Documente omeneşti
A. B.—Cum am devenit socialist - . A ° 103
1Y.—Atudii — ârticole.- Scrisori din ţările romine şi
dim străinătate -
Bădărău A. T.—Cum se formează mu 154
Drouhet Ch..— Modelele franceze ale rror m lui A-
lecsandri. IlI. (Scenarii, situaţii şi perso-
imitate în comediile în proză) A 13
= Ens Ernest—Războiul european și criza noastră e-
retea s 141
pm pa sadi Na dr g- Mortalitatea copiilor la ţară Ă 29
Petrovici [.— roble i ih 54
i.
SPa
li
Profiri N.. — Aspectul exterior al Parisului (Studiu
sumar de sistematizarea oraşelor).
Alexis.— Problema romino-ruteană (O pagină
din marea restauraru a națiunilor).
Scrisori din Basarabia : Basarabia de
la 1912 incoace (După vizita ţarului. — Iz-
bucnirea războiului. — Mentalitatea lumii ru-
sesti,— Spre „Meca“ libertăţii. —Starea spi-
ritelor din Basa:abia.—.„Primejdia romi-
nească* — Spre Galiţia.— Jalea şi rage
zarea. Huideo, Nemţilor interni !— Cazul
unei vrednice romince. - Pacifiștii şi Cca
cenlienii“.— Frica de cuvinte. - Frica
eroplane. — Frica de tot.—Raidul Turcilor
in Basarabia.—Moartea ministrului L. A.
Casso.-— Basarabia neintrecută în opera de
ajutorare, — Aminul rachiului ! — Viitoarea
inviere a „vodcăi*...) £
Nonr
— Siere C.—Rominia şi războiul european
Weiss Anreliu.— Cazul Oscar Wilde
V. Cromici.
Alexandrescu C .— Cronica teatrală — laşi (Insemnări,
—0 aventură frumoasă.— Gustul viţiului. —
Procuror și apaș.—Fiul din America.—
Rindunica. — Alte piese)
1.— Cronica teatrală — Bucureşti (Teatrul
National: Andrei Branişte de d. Marin Si-
mioneseu- Rimniceanu) ),
Bianu V..—Crânic ideraţiuni gene-
rale asupra radioactivităţii)
Ioachim AM. V..— Cronica socială (Cooperativele de
meseriaşi în Rominia) j
Malteziann Const, dr. — Cronica financiară (Din po-
litica băncilor de credit si a bäncilór de
Arghezi
emisiune germană)
Sevaslos M.—Cronica veselă (Politică externă)
Foptrceanu G..— Cronica veselă (Despre luna...)
Teodorescu Iom.— Cronica economică (Comerțul mare
de cereale în Rominia) .
VI. —Miscellanea
— Jon Creangă — + D.A
E aa
Din victimele r i ape. Frencis s
lui. — Înştiinţare
DS...
125
167
Vi— Recenzii
(G. P.)
Hogdan A. N.. Sase cala la ;
iu sau Neutralitate
Desene (Be i
(
Dronhei Ch. Alecsandri poet liric şi romantici fran-
cez ) .
Hogas C..—Pe drumuri de munte (T. G).
Herovanu Eugen..— Tratat teoretic şi practic de Pro-
cedură Civila. Vol. |, prima fascicolă (E. T.)
Philippide A.—O răm din timpuri străvechi:
Is Dialectele „P)
Popovici Tosi CA Romine (Rumänische Dia-
IX Dialectele romine din Istria,
raroa I: Referințele sociale şi poe
Seippei Anr celui Rolland (Rd. S)
VII— Revista Revistelor
Botez P, Eugeniu.—Chestiunea sv a: all
Dorchain Auguste. — „La Marseillaise“ A
Formont Maxime.—Hăzboiul intelectual s
J. E. G. Montmorency. EP mors age şi Războiul
d fi Cervantes și Războiul
Patriotismul si Caracterul .
Lacour- -Gayat Gust opinion roumaine et i gere
présente . .
Moisil C..—Monete şi tezaure monetare .
Năsturel V. V., general. — Interpretarea mobililor eral-
dice de pe monetele Ţarii Rominegti
Sydney Brooks.—Presa în timpul Războiului
Sir Arilmr Quiller.Couch. — Compoziţia in „Macbeth“
sa
=
TQI4 ANULIX Qcr., Nozua., Dec. No. to, 11, 12:
Viaţa Rominească
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO
SUMAR;
Hortensia Papadat- Ren-
gestu > +- o ohr Sephorin
Ch raubet .. . > Modelele franceze alu featruluua fut Alectonidri.
LIL Scenarii, situaţii si personayii imitate
In comediile în proză,
Demostene Botez . . - Cinta o entirinca “Versuri),
Dr, N. Lapte o... Mortalitatea copiilor ta țară,
G. Galaction. . - . =- - Sulomeia Michaeli.
1. Pet N i i IA
diuzul Gsoar Wilde.
ANAA Sig Doe mente umenegti (Orin ami devenit surialist),
L G. Visarion . ~ 09 intimplare veche.
No Profiri .. , -> i Anpectue exterior al Parlsului (Studim memo
pA sistematizarea oraşelor).
Conul. Mironescu . - . Sonpte (Versuri),
Eroest Ene. . . - . - Rarbolul europian şi erian noastri eonte,
T. A. Bădărău , . . „ Cum sa formează munfii.
Alexis Noar . . , » Proklama rebele i O payit din ma
ren restaurare a națiunilor),
Izabeli Sadoveanu . . . (mem pi rdehiiul mondial (Note și impresii)
G. Galactian , . . - » Nole pe marginat cărților („Neveatele lui Mas
Doroyun” )
C Siere. . -> . »- - Romima râsbniul european.
G. Topirceann . . + : Cronica veselă: Despre bună, [O serie de pu-
rodii ugyonre)
M. Sevunton . >- =- Cronica vesela (Politiei externă),
Dr. lon Teodorescu . . (roma scomomiză | Comerțul mare de cereale
în Rominia).
V. M. Ioachim . . . . fonica scialà (Cooperativele ile mesériayi în
Rominia).
Br. Cunst Malteziunu - Crowiea finanniară (Din politiva bânciler de
credit yi a băncilor da emisiune germane).
C. Alexandrescu - + . Qriomica teatril — laşi ( Insemnări.— O arenturð
rumnast--G ustel eițiului.— Proburor și apat. .
— Fiul din America — Rimiuniea.— Aite piese).
T. Arghezi . . -+ - . Crmien teatrală — București {Teatrul Naţional :
Andrei Branigte).
V.Mianu . . =- . - Crohicn gtiinți Considerațiuni generale a-
SU, Pi dtanate ti vita ți ).
Alexis Nour . . . . +, Scrisori din Rasarabia (Basarabia deia 1912
încoace: După vizita farului—tsbuenireu
văzboiului, ete, ete.)
Miseeliuuea . , . . +. Jon Cremă. D. Anghel. Ladicig Franek-
— Jin victimele războiului. — Ingtiințare.
Mevmmaii: © Nagar „Pa drumuri de munte", = T, 0E Dehrogesnu-fiberea. „Ri:bela
rsa Neurrahitatae, i. Da Kagra Herutanu, „least toorenie i panutie de Proceduri Ciis”.
E T. -ote oi. a
Mevisra revistelor: Kupra P. Boier: „Chesienea Dunării si strimiure", el: ete
LAŞI
Redactia şi Administrația: Str. Cuza-Yodă 52 i
Viaţa Rominească
REVISTĂ LUNARĂ
Sub direcția d-lor Prof. Univ. C. STERE și Dr, |. CANTACUZINO
Condiţiile de abonare
i + f
A lovamentti începe numai cs Nos P Ulitina pi No C finlir) amin
fecÂrui cu si n pip stu intotdeauna antivipat , :
Abunrutii enri nu-l vor achitu ubouamnutul De wod Hire vor trebai
si suporte chelinelile de incasare. J lel pe nm, 2 iai pe "s de om
Pretul nbonnmentalui astet
IN ȚARA
le un ý s Pi tS lol
Pe juinătata de an ?
Un numār fa ?
Pralea îmentalar, peeuli de sat, funetionari watasti sti dlanti al e
lari, Alotnmental coută ià bet pian, TM pe jpunàtute de nn — (Actntin pol
pinli ie jeri pate m mite P jei irimisa vu ANa)
IN UNGARIA SI BUCOVINA
Po wy . r 14 en trane
Pe jnnâlalo da nti - D roroane
Lei Lutan
IN BASARABIA
. é = copanpe
l'e an Rrudie
Pa jumntate do an 4 rubh
Un munii | rubla
IN STRAINÀTATE
Pa un i Š A 2e le.
Pa Jumâlale da an : 1] lei
Uu stă 2 jai Ph,
Pentru Autori
>e nduce la cunostinta autorilor că manuscrisele prt-
mate iu redacție mu se innapota
dle caror lucrări
ing
zü; in schimb, assi autori
mează să se publice în revistä, vorh
'unjufi, deapre aceasta, cel mult intro lună dela data
PrImru manuscrisului.
| Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați
SA ne comunice şi onorarul doril ; in caz contrar, acesta
st va fixa de câtră Direcţiunea Revistei.
Viaţa Romînească
Viaţa Rominească
Á o
Revistă literară şi ştiinţifică
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO
BIBLIOTECA
UNIVERSITĂŢII
IAŞI
SAŞI
Redacţia şi Administrația: Str. Cuza-Voda No. 52
1914
intrat Inainte
po
Sephora
: 6 Jul, 1934
Sharop onb taip pese Era pănă atunci lumină mare, și dintr'odată s'a lăsat noapte,
nu cum se lasă gene pe ochi, ci cum cade un capac mat și
moale.
Şedeam una in fața alteia, Myriam și cu mine, de vorbă
fără cuvinte.
Mi-a sbirniit atunci undeva, întrun colț de minte, gindul
că trebue să aprind lumina.
Gindul deabia venit, s'a stins. ŞI, nici cind a sosit po-
tunca prea slabă, nici cind s'a dus, brațul meu leneş pe margi-
nea de jelţ nu s'a mișcat. Atunci, cu un glas tărăgănit parcă
din adincul adormit al ființei, am zis: „Povesteşte-mi ceva!*
Şi acum Myriam povesteşte şi eu ascult,
— Sephora e 'o lată, o picătură inchegată In forme fru-
moase din singele nostru ebraic, neamestecai. Ea are ochi ro-
tunzi și limpezi, care nu spun nimic, decit că sint oglinzi în
care să se poată străvedea vanitatea bărbătească Deasupra o-
chilor fără umbre, cu luciu de suprafață ca apele fără adincime,
arcul sprincenelor abia umbrit în pieliţa arcadei, aminteşte ua
portret celebru.
Fruntea e largă şi netedă, cu culori lustruite, ca puse pe
© paletă cu uleiuri proaspete : Inapoia ei deabia se adăpostește
un mic gind îndărâtnic ; fruntea lără ginduri a albei Sephora, e
odihnitoare.
Ovalul, e mai perfect decit la madonele nemișcate de pe
uşile de biserici. Nasul, e pus acolo peniru armonia figurii,
nu alterează mimicul lrumos al intregului, şi gura care ride
VIATA PONOR
mereu, are ceva din enigma zimbetelor celebre, zimbetelor
care poale nu ascund nimic, decit intenţia de a Ingela sute
de ani eterna prostie omenească, care işi caută răspuns unor
intrebäri inexistente, pe Inchegatele buze ale morților, din pie-
trele mute ale Egipetului şi din surzimea Nirvanei. -
Ce face Sephora? Ea nu poate trece mută, cu ochii ro-
tunzi, cu obrazul alb și neted, cu fruntea lină, cu gura riză-
toare, printre oamenii grăbiţi, fiindcă Sephora în tumultul desti-
nelor e o forță a răului, înveşimintată cu amăgitoarea formă a
irumosului, și ti trebue un mijloc de a-şi desăvirşi menirea.
Salomea dansează, Dalila desmeardă, Estera se roagă, —Se-
pbora cîntă.
Ce glas are Sephora şi cum cintă? nu ştie nimeni, fiindcă
glasul e al Sephorci, și nu îl poţi inchipui singur, ci numai €-
şit din ca, din trupul ei tinăr de ingenuă perversă; vocea ti nu
are sunet în sine, fiindcă are ochii, carnea, părul şi risul tinăr
al Sephorei. De aceia, toţi cei care vor să vorbească de glasul
ei, tără voia lor nu spun nimic de el, ci numai de ea. Ea nu
trimite, In unde calde ce se ridică şi se încovoae, cuvintul fru-
mosului câtre cei ce ascultă, —glasul ei subțire e lajul sirenei
facul să cheme ca un semnal, să fuere ca un şarpe, să prade
nu să dea, să ardă nu să aline, subțire ca firul lung de păr
ce s'ar incilci In jurul unei inimi, pe care trebue s'o tai casă-i
descurci din ca.
Sephora nu are incă puterea ei toată ; deabia incearcă, de-
abia începe, Eaare nouăsprezece ani, mărturiseşte şaisprezece,
şi cel ce ascultă jură că minte şi că nu are decit paisprezece,
E o copilă! Ride mereu, sglobiu, şi timbrul risului ei e
cristalin; iţi trebue o ureche de amantă, ca să desluşeşti în el
zingănitul metalic.
Sephora se joacă, E linără, minile ei de copil, se plimba
în voie, cu un loşnet uşor de gidilat pe nervi; acel ce le simte
ar zice și: cajunge !2 şi: emai vreau l>
Eu am văzut pe Sephora plecind la drum cu un vecin, Se
rugase să o ia, din bunătate, Vecina li privea din prag cum se
duc, privea ără grijă, şi-i învăța de bine: „Să nu răcească
lata... Să nu alerge... Bagă bine de seamă să-i dai de mincare !*,..
Şi omul zicea: bine !—şi to! bine cugeta, iar fata ridea mulju-
miloare și totul era drept, luminos şi curat; şi s'au dus pe ză-
pada prăluilă a şoselei; a rămas vecina în prag fără grijă şi cu
surisul bun pe buze,—dar avea In ochi niște cefe pe care nu-
. SEPHORA - Li
-
mai eu le-am văzut, căci nu veneau din ea ca să le simtā, ci
din jocul razelor de lumină, Şi aerul era tot bun, curat și lim-
pede. Il respira vecina adine și liniștit, iar eu am simțit un mi-
ros ușor de ambră și de piatră arsă,—dar nu mirosea decit a
zăpadă proaspătă..,
Am văzut pe Sephora lingă un făcău tinăr. Curgea vioi
în el, un singe sănătos ca apa isvoarelor curale, era voinic şi
înalt, și dorința lui lingă mica Sephora, părea ca a vulturului
pentru o rindunică... Şi mi-a venit deodată o largă milă de
vultur,
Dar părul Sephorei cum e? E tocmai de culoarea coajei
de castană bine coaplă, cu lustru de oliu din migdală de Ieru-
salim curată, şi lung cit să se poată ascunde în pădurea lui bo-
gată ruşinea multor fețe.
Sephora e virgină, fiindcă nu a venit ceasul; dar castă nu
e, nici nu a lost vreodată, —nu doar că cugetul ei e prea min-
jit sau sufletul de pe acum întinat, ci pentrucă nu poţi f cast
cind porţi, chiar neștiută, în tine, sămința păcatelor ce vei lace.
Copil ? Copil ! minunată curăţie a naturii, purificare a fiin-
ţii, colţ rătăcit de raiu,—copil a trebuit să fie, ca să poată fi a-
poi femec, nu ca să intrupeze farmecul siint de tinără căpuşă ce
se va face râsură, ci ca să poarte în ea polenul rozelor pur-
purate.
Sephora e virgină, dar cind va ñ o curtezană, ea va pă
rea încă o lecioară, cu ochii ci limpezi, cu gura fragedă, cu frun-
tea lină,—aşa cum uneori infamia aprinde candele cu uleiuri
sfiate la ușile Suburei,
Cind Sephora va avea patruzeci de ani, alții vor jura că
are douăzeci şi pe atlasul fin al pielei deabia niște dungi mici,
ca trase cu viriul unui ac, vor apărea nevăzule.
Trupul Sephorei nu se va împlini niciodată, fiindcă el va
trebui să fie vecinic Îruptul verde in pofta căruia să se sirepe-
zească gustul,
Dacă aș avea pe cineva așa de drag mie, incit cind plinge
să-mi curgă lacrămi, cind gindesc el să cuvinteze, un fiu din
camea spiritului meu, l-aș smulge din drumul Sephorei, lar
dacă cumva, pe cartea unde în Planete se înciicesc potecile des-
tinelor aş vedea pe ale acestui fiu iubit, inciicite cu ale Filis-
tinei, aş ridica colțul perdelei de ceață ce ascunde viitorul, și
i-aș arăta—poate zadarnic —pe Sephora vindută răului.
— i e
Li VIAȚA ROMINBASCA
Moisil, căruia îi zic „timpitul“, a venit la Marele Rabin, şi i-a
spus cu glasul lui gingav că: „Sephora renegata, trebue bles-
tematā, fiindcă s'a dat cu creștinii şi Işi tăgădueşie neamul“.
Şi Rabinul l-a isgonit aspru: „— Numai Chrestos ereticul a zis
că-s ai cerului cei săraci cu duhul! Ei sint cini ca tine, Moi-
sil, fiindcă nu au chibzuita judecată. Pleacă şi taci! Tatal Se-
phorei e un demn evreu, chiar dacă a lost invins şi na ştiut
să agonisească bunuri, li fac unia vină, că a ars mina care l-a
ajutat, și a inşelat pe cel ce s'a încrezut în el, şi a scuipat pe
cel ce l-a Imbrățișat.
„Şi muma cico minunată fiică de jidov. Şi dacă spun u-
nii că linge mina pe care nu-o iubeşte, şi cere celor ce știu să
dea, şi ia dela cei ce nu ascund, și laudă pe cei ce în sufletii
urășie, şi hulește pe cei ce i se incred, şi nu oboseşte niciodată
mințind şi umilindu-se pentru folosul alor ei,—lasă-i să zică!
„Dar dacă ci sint buni Evrei, ca, Sephora ebreea, face pen-
iru neam mai mult decit cămătarii ce storce bunurile celor ne-
vrednici, decit cel ce măsură strimb nemernicilor ce nu privesc
cintarul, decit cei ce sărută haina, apoi vind pe stăpinul ingim-
fat de linguşire :—Sephora va suge chiar singele şi va roade
carnea smintiților, ca va slăbi şi obosi vlaga insăşi a celor ne-
trebnici. Ea ce aleasă, cum a fost Salomea, Dalila şi Estera.
„Eşi Moisil, cine neştiutor 1*
Aşa a vorbit Rabinul. Moisil a plecat tupilat şi In urma
lui bătrinul zicea turburat:
„Şi cine a spus că ci sint nevrednici? Ei nu pot avea
inchinăciunea milei ; celor lugăriți, cărora toiagul le-a deschis mā-
rile ca să ducă departe rușinea rătăcirii, le trebuesc legile tari
ale urii. Ei au bătut la porţile popoarelor, şi i-au primit cio-
megile, ori au intrat în vre-un tirg în sărbătoare şi pe cind se
innălțau cintecele şi orgiile, s'au furişal pe după garduri; au pā-
truns In vre-o nepăsătoare grădină unde fructul crește bogat
şi unde sufletele sint bune ca cerul albastru, ca soarele cald
ca iarba fragedă de munte, și au stat sub biciu, sub mantie,
sub mască, ori sub ingăduirea voici bune, culegind lirraitura
pe care altul a lepădat-o sau risipa orgiei celui netrebnic şi bo-
gat, sau paiul holdelor sătule. Legile lor sint ale cruzimii.
„De ce n'au închis porțile ? De ce nu Şi-au păzit holdele ?
Pietrele care se rostogolesc mult, se rotunjesc în drumul lor. Ele
par netede şi line, şi toată tăria lor de ruptură de stinci, toate tăişurile
şi muchile şi le au pe dinăuntru ; şi naţiile care s'au rostogolit
|
o ———————————— HO oreo a
prin văile lumii, au trebuit să imbrace luciul ingelătoriei şi lu-
mecuşul minciunei, ca să trăiască,
„Cind a plecat Jidovul tor, a lăsat scrisă pe țara Isra-
elului, istoria virtuților de neam, tot atit de generoase ca ale voas-
tre. De atunci incolo a scris e a rătăcitoarei umilințe, a 1n-
cârcat pe mantaua lui de emigrat colbul drumurilor, şi pe sufle-
tul lui de isgonit, cași în traistă, a agonisit josaicia pomenelor ;
apoi le-a trecut moștenire fiilor lui, care au umplut ungherile
pămintului cu oștile lor mercenare, şi în ei ele au renăscut sub
alte nume şi Insuşiri, şi din arme de apărare s'au făcut tăiuşuri
de primejdie, din răbdările supunerii, germenii dominaţiunii.
„A cui e vina? l-a innarmat destinele in lupta existenjii,
cu armele de care au nevoe. Râmine totuşi mantia lui Samson și
Herod şi Solomon impăratul, pe care au sdrenţuit-o pe spinii dru-
murilor...
„Innalte invățăminte pentru Seminţii ! Căci nu se ştie pe
ce loc, Puterile netnțelese vor despica mările neamurilor şi vor
scufunda treptele domniilor !
„Să-și Intărească zidurile ce le inconjură țările, acei cărora
le-a dăruit norocul să stee în insulele roditoare, picate ca din mana
cerească, intre colane de munţi şi larga vale a apelor albastre ;
să şi le intărească nu din pietre, ci din virtuți. SA nu lase por-
ţile cetăților deschise, jucind și bucurindu-se, pe cind se stre-
coară seminţiile amărăciunilor. Acei ce rătăcesc, ei şi-au Incu-
iat porţile singelui, au clâdit cu minile lor de exilați turnul de
bronz al apărării ginţilor, ei sint în luptă pregătiți cu armele lor.
Tineți-vā curate rlurile singelui nobil cu care atit vă mindriți !
De ce nu vă reculegeți şi voi apărările ?*
Aşa zicea Rabinul!
Vocea Myriamei se Innâlțase In intuneric, ca a unei preo-
tese ; părea că sunetul glasului ei ridică turlele de bronz ale
neamului, —tn el tremura basmul Jidovului rătăcitor ; părea că Bi-
bliile vechi ebraice işi poartă legendele, In turburarea proletică
a cuvintelor, ce sunau ca trimbițe și goarne, din viriurile Jeri-
chonului,
M'am trezit In picioare, și minile intinse păreau a câutaun
acut uriaş. Am zis: „Da l.. Să-şi întărească cetățile... sa-şi In-
«chidă porţile 1...*
Myriam m'a oprit:
— Poate că mai tirziu, pe toate țarinele lumii, se vor ne-
10 VIAŢA ROMINEASCA
A — D
tezi munţii, şi se vor inchega rlurile, şi vom fi cu toții fraţi ca.
dedemult...
— Da, Myriam... mai tirziu, cind se vor netezi munţii şi
se vor inchega riurile, atunci pe neledele pajiști ale Inirāțirii...
Myriam cu vorba acum moale și parcă stinsă :
— Rabinul e un om vechiu, un om dedemult... se hrâneşie
din lupte ce nu mai sint. Nu sintem, înşine noi amindouaă, sim-
bolul înirățirii 2 Nu ne iubim, au ne încovoiem cugelele şi nu
ne amestecăm sufletele ?
— Da, ne iubim Myriam... Noi sintem indivizi, nu sintem
popoare... Vrei să aprind ?
— Dimpotrivă, întunecă dacă poți...
Am ris: — Degeaba! Cit timp nu putem stăpini, în noi,
lumina şi intunericul...
Myriam murmura: — Da, din mine acum se imprâştie o-
dulce lumină. Am văzut pe Sephora lingă celpe care-l iubesc,
şi sufletul meu a pălit şi s'a infiorat de teamă, ca un copil plă-
pind şi lără apărare, și inima mea şi-a Incrucişat minile, ca să
se inchinc unui Dumnezeu dulce şi indurător ca al vostru, cum
un prunc gingaş aşieaplă scăpare dela cert.. Apoi inima mea
a reinflorit,..
Părea că iubitul e un David minunat, şi eu o extatică Su-
iamită, şi ne Invăluia in mijlocul ospăţului bogat o pinză țesută
fr cu fir din amor sublim, și mina mea ce sta departe de a lui
o simţeam strinsă, topită intr'a lui, și trupul meu ce sta cuminte
şi purifical din lrumuseţea iubirilor adinci, era nimicit, absorbit
în privirea lui tare şi caldă... Şi eram r.umai logednicii dorin-
ţi, promişii voluplăţii și neofiţii fericirii... Şi atunci, pe covoare
minunate, unde soarele pâtlimaş de orient aşternuse in mâtasa
linelor moi și parfumate toată desmerdarea arabescurilor volup-
toase, a apărut Sephora... Şi i-am suris, cum surizi cind ju-
bești, ca să imprâștii de pe buzele lale sărutul primit în raze
ce bunătate, asupra celor ce nu sint unşi cu oliul divinelor mi-
ruri de iubire ; i-a suris şi impărâtescul cintăreţ, şi amindoi i-am
spus cuvinte bune, ca să ne mai iubim odată pe cuvintele ce-i
spuneam... Şi era peste tot o boare de lumină făcută din suflul
tuturor amorurilor minunate, care din suflări se făcuse lucire. Şi
Sephora şedea ca o cupă frumoasă dar goală, cind un glas
scorap de soră a inceput să resfire în cuvinte părul Sephorei, şi
să-i prețuiască ochii, să-i slăvească trandafirii obrajilor şi fructul
buzelor tinere... Şi deodată mi-a părut că sint o sclavă lepădată
SEPHORA ir
e—a
pe lespedele unei pieți, și că ascund sub văl cernit fruntea in-
voltată de soarele mijlociu al vieţii, pe cînd In bilciul josnic al
iubirilor pingărite, David, biblicul cintăreţ, era un Herod senil
care asculta, —răsfirind pe boabe de chihlibar, cu degetele lut-
păroase, de fiecare mârgea o zestre de frumuseţe de serai... par-
c'ar fi avut în față juncană de rasă, căutată pe dinți şi inchee
turi. Şi deodată In mine s'a infipt junghiul crud a trei cuțite =
frica de el, mila de mine şi durerea de glasul dulce şi scump
ce fără voc oferea pe Sephora.
Şi acel pumnal intrase mai adine... glasul sorei.
Am ingenunchiat cugetul meu zicindu-i: „De ce? E oare
iubirea mea vinovată? Nu m'ai vroit tu singură, Sulamită In-
chisă intr'o invelitoare oare-care, inadins plăsmuită ca să iubesc
pe David, impărătescul cintăreţ ? Sau poate stă scris pe piatra
soartei, ca să iubesc în durere și inecată in singele inimii mele Lar
Şi tot aşa cum nu puteam suferi decit cu pleoape inchise-
dulcea Imprāştiere a luminilor fericirii, acum am deschis privi-
rea dreaptă pe chipul primejdiei, cum fac sufletele viteze, —și am
aşteptat.
Fireşte acum cupa frumoasă ce era Sephora, se umpluse
cu veninul ispitei, şi mira mea topită în mina iubitului aştepta
să simtă cum se urcă în el drojdia dorinților perverse, şi trupul
meu topit in ochii lui, aştepta ca, gonit din ei, să moară...
Şi n'a murit... Şi iar sau aşternul covoare de Siraz şi:
sub văluri de ametist am fost o Sulamită lingă David, sublimul.
Așa am văzut pe Sephora alături de cel pe care 1 iubesc,—
și am tremurat !...
— Cresc, Myriam, pretutindeni, pe lutul tuturor popoarelor,
flori cu parfumul așa indoies şi poame cu gust de acesta stre-
perit, dar In adevăr, această a ta Sephoră, tocmai fiind un strop-
din singele vostru neamestecat, ne dă aci un răsad minunat...”
Ce urit sunau cuvintele mele, In aerul îngreuiat de mires-
mele din care, ca dinir'un jar ascuns sub cenuşă, Myriam ri-
dica temple din tâmtia amintirilor |
Ea nu mă auzea... urma firul vedeniilor ei lăuntrice, și im-
glaśul ei simțeam sbuciumul, cum se sbate ca o pinzā sub buza-
vinturilor calde :
— Cum vorbeşte Sephora ? Ea nu are nevoe să-și măsoare:
vorbele... e o copilă nevinovată şi aruncă fără sfială laţul. Se
oferă cu naivă siruntare, se promite cu neruşinată inconștiență,
imprăşiie perversele ispite de poamă crudă, cu neobrăzarea ino-
„cenți... Caşi cum inocenţa e vreodată impudoare! caşi cum i-
-nocența nu poartă dintru inceput simţirea de a se invălui şi as-
cunde în pinza curăției albe! Caşi cum precugetata cutezanță
poate purta vestmintul pudic al instinctului feciorelnic, care, din-
tro pornire de apărare instinctivă, roşeșie chiar de cuvinte
neințelese. l
Sephora, copila neştiutoare, chiamă din fundul abiselor unde
dorm în om instinctele— josnicia gusturilor, şi cu minile ei mici
ce se joacă, cu glasul ci dulceag și tărăgănit ce se alintă, răs-
“pindeşie imprejuru-i parium de luxură...*
Am intins brațul şi am aprins. Sa desluşit o masă în
“trei colțuri, un scaun de bambus, chipuri in rame, o glastră cu
un phoenix anemic...
Atunci Myriam a zis:
— MA va intreba vre-un prieten, căruia poveștile mele ti
dau dor de ducă spre orizonturile sufletului meu, uade e Se-
phora ?—ca să o vadă și să o cunoască, li voi spune şi numele
“și locul, şi poate că nu o va recunoaște. De cite ori acel care
a prins pe pinză omul dinăuntru, nu a înfăptuit o ființă ce nu
se recunoaşte singură şi pe care nu o recunosc nici alţii din-
tr'odată ?..,
Eu insă poate voi rupe portretul în ziua cind Sephora tmi
va apare o biată copilă ce luptă din greu cu soarta, şi cintă şi
plinge.
Poate că Sephora va fi o invinsă? Sint oameni ce nu-şi pot
da niciodată măsura, fiindcă nu au fost puşi In fața puterilor cu
care så se poată măsura,
Totuși eu cred, ca Rabinul cel mare,că în vrednicul neam
a lui Israel, al cărui imperiu scris pe faja apelor nu s'a șters
ci sa mărit și intins, şi ale cărui palate innălțale pe apele ni-
Pana a sea dărimat, Sephora ca Judith, Dalila, Esther, Sa-
omea, è fala unui nea i i
Go a eaa, m, purtind eternu! stigmat al Evei, pen-
Deodată lumina a clipit, şi în intuneric au căzut cele din
urmă cuvinte ale Myriamei:
~- Poate că aruncind peste fața mea, ce va uri în curind
obrazul omenesc, o pinză cenușie, nu voiu mai vedea uritul rin-
jet al vieţii, dar alții vor vedea după mine cum s'a uscat iarba
tinereţii pe unde a trecut Sephora...“
Hortensia Papadat-Bengescu
amam-
Modelele franceze ale teatrului
lui Alecsandri. IN.
Scenarii, situaţii şi perzonagii imitate in comediile in proză.
1
Creație originală în ce privește caracterele, Lipitorile sate-
Jor sint din punctul de vedere al intrigii o localizare, In care
textul francez e urmat de foarte aproape.
Imitația strinsă a originalului e insă o excepție in lucră-
rile dramatice ale lui Alecsandri, care, de obiceiu, transportă în
comediile sale citeva elemente ale unui model strâin, asociin-
du-le cu elemente proverite din alt text sau izvorite din propriul.
său fond și făcindu-le săşi piardă aspectul exotic atit prin
transiormările la care le supune cit şi prin ambianța în care le
introduce. i Maia
Astfel uneori adoptă nu atit detaliile acţiunii dintr'o piesă
cit mecanismul injghebării lor, nu întimplările dar combinaţia
lor, nu intriga dar ideia din care derivă comedia şi schema a-
cesteia. Un astfel de raport leagă vodevilu!l său Florin și Fio-
rica cu Les Marionneties de Picard,!) piesă rămasă în tot de-
cursul primei jumătăţi a veacului trecut in repertoriul Comedie;
Franceze, al cărui spectator asiduu era Alecsandri cind se alla
la Paris. Comedia aceasta e foarte cunoscută din cauza dibăciei
construcţiei sale care a dat naștere la mecanismul intregului re-
pertoriu al lu Scribe, >
In urma morţii unchiului său, Marcelin, un învățător de sat,
ajunge stăpinul unei averi insemnate. Soarta a schimbat de pe
o zi pe alta nu numai situația sa materială, dar și sentimentele
sale: nu mai vrea să se însoare cu țărâncuța Georgette, nevred:
nică de bogăţia sa, de spiritul, de distincţia, de inteligența pe
care acum i le recunoaște toată lumea, ;
Ji munceşte gindul să iea pe o doamnă din lumea mare, pe
D-na de Saint: Phar, In castelul căreia servește logodnica sa. Cum-
păna soartei I! prăvale brusc pe Marcelin și o inalță pe Geor-
gelte ; printre hirtiile rămase dela unchiul din Paris, se găsește
o scrisoare care revocă testamentul şi lasă intreaga avere Geor-
getei, Marcelin e abătut. Din fericire Georgette, care are inimă
bună, după ce-l umileşte puțin dindu-i lecţia cuvenită, 1 asigură
că-şi va ţine fâgăduiala și-l va lua de bărbat. i
Oscilarea aceasta a soartei care, odată cu ridicarea ncaș-
teptatā a unuia din indrăgostiţi, ti schimbă şi sentimentele, e i-
806, fa arte din Suite du répertoire du théâtre
Mana E EA Park, Dabo, 1523. —Ropublicată de oditora! Garnier, $ d-
a VIATA ROMINKABCA
deia dramatică pe care Picard o demonstrează prin intimplările
din comedia sa. Versul din Oraţiu ce l-a ales ca motto ;
Duceris ut nervis alienis mobile lignum ;
titlul şi subtitlul piesei: Les Marionnelles on un jeu de la for-
tune; vorbele personagiului epizodic, păpușariul Gaspard : „sin-
tem minați de pasiunile noastre care și ele se supun întimpiă-
rilor* sau: „capul oamenilor e o sfirlează impinsă cind incoace
cind incolo după cum bate vintul“, Invederează această idee dra-
matică din care purcede şi intreaga acţiune şi acel joc alterna-
-tiv de suire şi de pogorire a personagiilor.
Să trecem la Florin şi Florica. Amăgit de intrigantul
paraclisier Colivescu, Florin socoteşte că el e moştenitorul cucoanei
Tudosiea şi despreţueşte pe Florica pe care mai Innainte vroia s'o ia
de nevastă, La judecătorie insă s'a dat de testamentul cucoa-
nei care a crescut pe cei doi orfani: adevărata moștenitoare e
Florica. La rindul ei umileşte pe Florin. Dar purtarea ei epre-
făcută: a vrut să se răzbune in contra vinovatului ei tovarăș
din copilărie ; în curind Il iartă și dinsul iși recunoaşte greșala :
„Ascultă Florică ! Am fost un ticălos mai dinioare..... m'am pur-
tat cu tine ca un mișşăi șinu mai sint vrednic nici să-ți sărut
mina...“ Tot așa se exprimase Marcelin către Georgette : t)
„Non, la fortune est ă vous; vous la mèėritez mieux que moi,
Vouz avez acquis le droit de me mépriser, et je n'ai pas celui
de m'en plaindre“,
Aceiaşi idee dramatică ca şi la autorul francez, enucleatā
„de cele citeva elemente de filozofie a vieţii ce-i dădeau oare-
care valoare, a zămislit intriga şi mecanismul incidentelor din
„piesa lui Alecsandri, Intr'un scurt vodevil nu erau insă la lo-
cul lor consideraţiile morale din comedia în cinci acte a lui Pi-
card ; același motiv de conveniență cu genul piesei au adus In-
locuirea comicului cumpătat al intimplărilor din original prin co-
micul incărcat al lucrărilor dramatice al căror scop principal e
să provoace risul. Păpuşariul Gaspard, cind 1şi pune o perucă
pudrată, ciorapi de mătase şi haine de gentilom pentru a nu
mai fi desprejuit de societatea elegantă a prietenului său Mar-
celin, se poartă ca un om simplu care nu cunoaște mudele şi
vrea să pară o persoană distinsă; Florin indată ce aude că e
moștenitorul cucoanei Tudosica ne iniăţișează şi el același cusur,
dar Il invederează ca intr'un vodevil: cu surtucul său verde, cu
pălăria sa innaltă, cu gulerul ce-i ține țapăn gitul şi-i ascunde
urechile, e un personagiu ridicol de vodevil.
LA „Alteori Alecsandri găseşte In comicii francezi contimporani
rca nzarea unor defecte sau ridicole pe care le oferia şi societa-
e noastră şi Imprumută datele generale, intențiile, tema mode-
ului său. Astfel Scribe oferise rizului parterului mania ambi-
1) Act. V, se. 10.
MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI la
administrative, a solicitării posturilor, care bintui societatea
franceză in timpul Restauraţiei (1815—1830) și după Revoluţia
din 1830, în momentul stabilirei regalității burgheze a lui Lu-
dovic-Filip. Cirduri de postulanţi, care se dădeau toți drept prä-
buşitorii regimului trecut, năvâliră in Ministere, cerşind cu ci-
nism răsplâtirea indoioaselor lor servicii și a pretinselor lor me-
rite. 1) In timp ce Auguste Barbier, în vestiţii săi iambi, bi-
ciuia zâvozii ce se certau dela Iimpărțeala rămăşiţilor regimului
ce expirase, vodeviliștii, şi în special Scribe, 2) reproduseră, tără
strigăte de revoltă sau de indignare, şi numai cu o uşoară iro-
nie, păcatul contimporanilor lor, goana lor după slujbe şi sinecure.
La Manie des piaces a lui Scribe şi La foire aux places
a lui Bayard, care colaborase și la piesa precedentă, deteră lui
Alecsandri ideia să ridicolizeze meteahna Rominilor din primii
ani ai Unirii (să se bage de seamă că nu zic şi a concetățeni-
lor noştri de azi) in cinticelul Paraponisitul şi în comedioara
Millo director. Subtitiul acesteia ; Mania posturilor arată în
chip vădit imitația intenţiilor dramatice ale lui Scribe. ")
Alecsandri ne Inlățișează aceiași dorință fierbinte de a In-
tra în administrație, aceiaşi poltă de a se hrăni din budgetul
Statului, 4) căci
Rominii sint
Toţi candidaţi
De amploiaţi
ca şi personagiile vodevilurilor franceze. *) După tum D-na
Presto a lui Scribe laudă pe bărbatul ei că în timpul revenirii
la tron a lui Napoleon a refuzat un post la un șambelan ale că-
rui opinii erau suspecte sau după cum solicitatorii miniştrilor lui
Ludovic-Filip cer un loc sub cuvint că sint partizanii convinşi
ai nouei Monarhii, tot aşa Ciupici al lui Alecsandri vrea slujbă
fiindcă a salutat cel dintăiu cu entuziasm pe $ și 24 Ghenar,
proclamarea Constituţiei şi ziua de 2 Mai şi se recomaniă Gu-
vernului ea un instrument „devotat şi capace“.
1) J. Guex, Ls théñtre et la soc. française de 1815 à 1345, Vevey
145.
Essais de critique dramatique, Paris, Hachette, 1398,
t P plenare er ve fe aam S Das (La cantenaire de Seride)
achatte.
Scribe desvoltă in această piesă din 1828 vodervilul său într'un act
e Bayard e dia 1830 (Paris, B obtenis zi sera “ami
ezon
) T) Otatiesial comis Koya Nastasia sau Mania pensiilor ride de un
cusar înrudit acesta. Ă
5) să itses corul solicitatoriloe din vođevilal lui Bayard :
Qu'on nous piace
en masse !
Que les placés
Soient chassés !
16 ri VIAȚA ROMINBASCA
Lu Manie des places e una din multele piese ale lui Scribe
în care intriga are ca motor un guiproguo: un personagiu con-
undat cu altul, replice ce se pot interpreta în două feluri, cu-
vinte cu două înțelesuri, gesturi pricepute greşit de unii inter-
loculori, iată mijloacele pe care cu o îindeminare technică desă-
virşită le intrebuințează Scribe ') pentru a innoda şi desnoda fi-
rele unci îinlimplân comice.
Domnul de Berlac, om cit se poate de de-treabă In mulle pri-
vinți, are mania măririlor administrative. In otelul unde a tras
la Paris se dă drept ministru şi imparte cu dărnicie tuturor ce-
lor ce-i fac curte posturile ce le doresc, La urmă îalşii pose-
sori de slujbe şi pseudo demnitarii constată că bucuria le-a fost
zădarnică.
Alecsandri a adoptat nu numai intențiile satirice ale co-
mediei lui Scribe dar şi mecanismul faptelor dintrinsa, proce-
deul care determină şi Invirteşte incidentele acțiunei : „quipro-
quo“-ul conluziunii personagiilor. Millo, directorul Teatrului Na-
țicnal, e luat în provincie drept director la Ministerul de Interne ;
imediat e asediat de vinâtorii de slujbe pe care-i crede actori
ce doresc un angajament. După ce-i pune să ridă, să cinte, så
piingă, să leşine, le fägādueşte un loc la București, Millo soco-
tind că vor juca pe scena teatrului său, dinşii că vor figura pe
cea politică, La sfîrșitul piesei, se deslușeşte neințelegerea. *)
„O căsătorie la care nu consimțiseră la Inceput oaspeţii din
provincie ai lui Millo e pusă la cale de pseudo-directorul de Mi-
nister, după cum e obținută la Scribe de inchipuitul ministru
de Berlac,
Desnodămindul intrigii prin o căsătorie e frequent in pie-
scle comice; dar ceia ce e particular lui Scribe e ridiculizarea
mijloacelor de care se servesc mamele pentru a mărita fetele lor.
Goana lor după gineri e urmărită cu aceiași ironie lipsită de a-
mărăciune, dar cu aceiaşi preocupare de a reda realitatea con-
timporană cași goana după slujbe a barbaţilor. Astfel La de-
moiselle a marier zugrăveşie în mod comic diplomaţia destăşu-
rată de mame in aceste imprejurări ; micile lor intrigi; egois-
mul lor care are drept țintă nu fericirea copilelor lor, dar scu-
tirea lor personală de griji; tirania ce o exercită asupra fetelor
lor de mina cărora dispun färā a se intreba dacă inima lor con-
simte la căsătoria pruectată ; preocupările de situația socială a
pretendentului ; pregătirile culinare; exhibiţiunile de toaletă ; dul-
ri conversaţiilor la care dă loc intrevederea cu ginerile
Aceleași intenţii le-a urmărit şi aceiaşi .
AAE Frita a a şi aceiaşi temă a exploatat-o
t) UE H. E ot, Génis et Métier, Paris, Colin, 1894 228.
hi 2 Tot in jurul unui quiproguo—o confnzie de Arenele mișcă in-
ie Creditorii.— Felul cum Alecu se desbară cu ajutorul complimente-
rn ri croitorul său care aro indrăzneala să-i cenră plata hainelor, repro-
neo olul cum in celebra piesă u lui Molière Don Juan indepărțează cu o
oiegantă impertinență pe creditorul său Monsieur Dimanche (a. IV, se. 3).
MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 17
Intriga urmează altă destăşurare deși unele din situațiile
acţiunii sint asemânătoare. Doctorul Franţ care mijloceşte o că:
sătorie pentru Marghioliţa, fiica cucoanei Zamfira, are aceiaşi mi-
siune ca Ducoudrai, prietenul familiei Dumesnil şi nașul Cami-
liei din piesa lui Scribe. Scenei In care Camille cintă la harpă o ro-
manță lui Alphonse îi corespunde scena romanţei cintate Marghioli-
tei de Nicu. Doamna Ducoudrai laudă meritele fiicei sale care n'are
pereche cale de zece poşte în ce priveşte „l'ordre, l'économie
et les confitures de groseille“ şi dovedește talentele ei artistice
prin a:ătarea ultimului «i desemn: capul lui Romulus, „unetete
admirable qui mériterait l'exposition*, Tot aşa cucoana Zam-
fra slăveşie pe Marghioliţa care poartă de grije de toate In casă
şi nu e intrecultă de nici o gospodină pe fafa pămintului; mu-
safirii sint pottiţi să guste din dulceţile făcute de dinsa şi să ad-
mire pherpheiul pe care a brodat pe Ali Pașa călare,
Ale situații provin de aiurea: Cucoana Zamfira se trezește
din leşinul ei cind i se da să respire o sticluță de terpentină,
luată din greşală drept apă de colonie. Un mijloc la fel 1 inire-
buințase un personagiu al lui Desaugiers: pentru a-l face pe
Benjamin Dumollet să-şi vie în simţiri din leșinul în care a că-
zut la vestea că logodnica sa Geneviève s'a măritat, i se dă să
miroase un borcan cu muștar, 1)
Intr'o altă comedioară a lui Desaugiers,?) eroul, care e tot
naivul Dumollet, stringe In brațe, noaptea, pe intunerec, socotind
că e iubita sa Roseta, pe poetul somnambul Pathos, care se plimbă
pe scările casti, invelit intr'un cearşai. In aceiaşi situație comică se
ala Nicu cind prin intunerecul odăii dă de Leonil imbrăcat cu
rochia Marghioliţii şi-l îmbrățișează de zor *).
IV
N'ar trebui să ne facem după personagiile din comediile în
proză ale lui Alecsandri o idee despre țăranul nostru. In Lipi-
forile satelor, in alară de cei doi cămălari, singur Vintură-Ţară
e o icoană a realității dela noi. Tipul acesta de răzeș moldo-
vean li place lui Alecsandri care-l introduce cu Moș Arbore şi in
Boeri şi Ciocoi şi ni-l intățişează sub culori simpatice, deşi ca
pe un circiogar de sat, In comedioara Harj răzăşul. Celelalte
personagii din Lipitori se arată cu însuşirile personagiilor lui
Bataille şi Rolland. Alecsandri a indepârtat numai din portretul
lor unele trăsături care le dădeau o fizionomie prea special fran-
ceză. Aşa, zugrăvind pe Măriuca, a lăsat la o parte apucăturile
1) In M arrive, il arrive, îl arrive ou Dumollet dana sa familie, Pa-
ris, Barba, 1810.
2) Cf. Le départ pour St.-Malo, care a servit lui Alecsandri şi pon
tru unele jocuri de cuvinte din Chiriţa fe n e Chiriţa în Tagi (7.
intiia n studiului do faţă în Viaja Rom-, Dec. 1911),
9) O situaţie analogă o aceia a lui Galuscus și Răzvriteseu în Au-
salile, se. 19, A
18 VIAȚA ROMINEASCA
n mm e
hoinăreşti ale Jeannei, care o asemânau cu La Petite Fadelle a
si Deore O tă sale „naţionale“, Nunta Țărănească,
Cinel-Cinel, Crain Nou 1), actorii nu apar in realismul one
niciriior lor pline de trudă, in lupta lor necurmată Euler n =
pentru a-i smulge hrana, nu sint nici plugari, nici păstori.
vedem in „zi cu soare, zi de sârbâtoare 2 jucind de bucurie pen-
tru unirea principatelor, cintind cintice voiniceşti sau pairons,
läudind înfrățirea celor bogați cu cei săraci şi mingi rs
ceiuriior patriarcale, Sensibilitatea ușor Induioşată din Les mad
sonneurs ?) ai lui Favart, iubirea vieții simple dela țară și aim-
părtăşirii de proprietar a plăcerilor şi petrecilor sătenilor pare
cà au trecut şi la personagiile, țărani şi boeri, din Nunta Țără-
nească %). Nu putem spune că există o imitație de clteori se
găsește o asemanare ; dar putem afirma că țăranii atit de pla-
cuți de altfel ai lui Alecsandri trăesc In acelaşi ținut nereal caşi
cei ai sentimentalului autor de operete din secolul s AV ili lea.
Aceşti țărani ia ales Alecsandri, în 1848, pentruja exprima
sentimentele sale umanitare şi mai tirziu, pentru a fi interpreții
sentimentelor sale naţionale, in mare parte din cauza dragostei
sale de pitoresc, Cine/-Cinel l-a compus In Decembrie 1856
pentru a procura prinţeselor Natalia şi Catiţa Ghica şi d nei Ma-
vroieni muițumirea de a se arâta pe scenă „in incintâtoare CoS-
tume țărâneşti* 4). La prima reprezentare, dată în 3 Februarie 1848,
in folosul săracilor, a Vunţei ărăneşti, d-na E. Mavrocordat şi
chiva tineri din elita ieşeană, printre care Alecsandri, găsiră pri-
1) N'am citat aci vodevilul Rusaliile: personagiile prinelpale sint In-
vătătoLăl ore adr aiurea Răzvrătescu, lar cele secundare sint mai
mult sătezi decit tär
2) Comedie en trois actes ot en vers, 1768 (T, X a ediţiei Dachasne).
3) In Les Moissonneura proprietarul Candor ia parte la petrecerile
secerătorilor, precum Alecu joacă ou ţăranii la nantă.¿Canĝđor ajută pe săte-
nii de pe moșia sa, motivindu-şi fapta prin sentințe ;
On s'enrichit de ce qu'on donna
Le malheur est sacré pour moi
căci (l, 4)
Le prauvre n'a d'autre richesse
Que les jours prolongés da l'homme bienfaisant
HI, 7)
Tot asttel Tlenuța mulțumezta lui Alecu pentru tapisi sale bune:
A săracilor iubire pe bogați îi incunună.
Tendinţele K centi le are porel sesioni (l, 4) :
ue los nds près de nons se rondent,
iar ale comediei române $ ms în vorbele ce le adresează publicului : „H
bine ca boerii să-şi doe mina gi să lege fräāție cu țăranii“,
3 4) CE scrisoarea din Decembrie 1856 a lui Alecsandri câtre Ed, Gre-
nior (Lettres inédites du poèta roumain Basile Alecsandri è Ed. Grenier,
publ. p. G. Gazier, Paris, Champion, 1911, p. 25).—Alecsandri se referă la
o plesă cu subiect naţional ni cărui titla na-l indică dar caro e i
Cinel-Cinel, singura A țărănească unde trei personașii siat femei.— In e-
diția Socec a Ope complete (1375) Alecsandri a notat ea moment al
a car o ca ne ve A ge Homer wok a ot publicată în 1857 Iin Salba
iterară ovedește justoţea ucțiunei noastre asu datei compu-
nerii şi Interpretării rindarilor din scrisoarea dia Dosembelo 1536.
MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 19
lejul nimerit să se infăţişeze în acelaşi port national 1). Farme-
cul pitorescului mină pe poetul nostru romantic, iubitor de co-
tvare locală, să aducă pe scenă țărani şi țărance: grija dea ni-i
arâta In cadrul ocupaţiunilor lor şi de æi zugrăvi exact a râmas
pe al doilea plan.
Acţiunea In opereta Florin şi Florica se petrece la Tir-
gu-Frumos; personagiile prin urmare nu-s adevăraţi țărani. In
fond, cași „Marionetele* din comedia imitată a lui Picard, per-
sonagiile au aici rolul să demonstreze o „idee“ morală: sintem
duși de intimplare, și schimbările ei aduc şi schimbările sufletu-
lui nostru, Psichologia lor simplă capătă insă prin citeva note
luate din Molière un cuprins ceva mai bogat.
In Don Juan, Molière a conferit epizodicului personagiu Pier-
rot unele trăsături morale nu atit ale ţăranului cit ale oamenilor
din pâtura de jos, Astiel ne arată felul cum Pierrot pricepe
dragostea cind invinueşte pe Charlotte că nu se poartă cu din-
sul ca „la grosse Thomasse* care s'a prostit de mult ce ține la
Robin: „mereu 1) zădăreşte şi-i bate capul şi nu trece pe lingă
dinsul fâră să-i joace o festà sau să-i şteargă o palmă; mai dā-
unâzi s'a dus łe a tras de sub dinsul scăunelul pe care stătea,
de a căzut pe jos cit e de lung!” „Jamit vilă ou l'on voit les
gens qui aimont!“ In acelaşi chip se exprimă dragostea Flori-
cái pentru Florin, prin hirjoană şi vorbe comune: alungindu-l
prin curte cu un ţăpoi, îl impunge şi-i strigă: „Ha, ho, ha, ho,
balan, ho!..*
O altă notă prinsă de Molitre la aceste personagii e schim-
barea dragostei lor, indata ce prinir'o schimbare bruscă a soar-
tei au ajuns la bogāție, intrun fel de compătimire, intr'o milă
proteguitoare a ființei iubite, sentiment pe care-l Invederează in
mod comic prin făgăduiala ciștgului ce i-l vor procura. Cind
Charlotte, amâgită de Don Juan, trage nădejde că va deveni so-
ţia lui, I! mingăe pe Pierrot, Intristat de pierderea iubitei sale :
„Va, va, Pierrot, ne te mets point en peine: si je sis madame,
je te ferai gagner queuque chose, et tu apporteras du beurre et
du fromage cheux nous“, Aceiaşi mingiere i-o dă Floricài Flo-
rin cind află că testamentul cucoanei Tudosica îi dă averea a-
cesteia : „Ei taci Florico nu mai plinge că nu te-oi lepâda cu
pe drumuri... Dacă-i fi cuminte te-oi lua lată in casă la mine“.
Vanitate a omului de jos, doritor îndată ce se schimbă starea lui
modestă, să șteargă amintirile condiţiei lui de mai innainte, in-
crezut câ situaţia lui fericită de acum o datorește nu Intimplärii,
dar meritelor sale!
Tot dela Molitre provin mai multe din trăsăturile atribuite
lui Galuscus din Rusaliile. Galuscus, învățătorul din satul Cre-
mine, e tipul Ardeleanului pedant. Alegerea unui ardelean pen-
1) După nota lui Codrescu la ediția Mungi Țiărâneşti, Iaşi, 1850, re-
prodas do Il. Chendi și E. Carealechi In editia Serisorilor lai Alecaarulri
ucureşti, Socec, 1904, p. VI
2) Actul I, se. 1
20 TATA MRI
ce ee
ntul care strică limba latinizind-o, invocă
zeii = ainte pe, Pee citează sentinţe latinești şi se inturie din
ros unei greşeli de gramatică sau de ortografie, işi sri —0p in-
telege—in 1860, data cind se petrece acțiunea, rostul rit Kess e
semenca asociarea la acest personagiu a pedantismu ui sg
cu demagogismul e explicabilă dacă ne gindim la tego ză a
atunci în care Banepa număra atta adepți *). Pentru sa 5 za-
rea scenică a lui Galuscus, Alecsandri și-a amintit cea pe sea
ridiculizaţi de Moliere dela inceputul până la stirşitul carierer
= pisică primele comedii ale lui Molière apare învățatul ri-
dicol, grav, Ingimfat de erudiția sa nefolositoare, increzut in sine,
deschizind gura pentru a spune numai neghiobii și pus In situ-
ații groteşti din care toată ştința sa nu-l poate scoate, e
nagiul vine din commedia del'arte italiană. Alături de Pantalon
berbantul bâtrin mereu inşelat, de Capitanul, ostaș falos, de Zanni,
servitorul isteț, „doctorul* e unul din tipurile scenariilor piese-
lor al căror dialog şi chiar ale căror incidente erau improvizate
de actori în fața publicului. „Docterul*, născut In universitara
Bolonie, era o caricatură a Invățaţilor dintr o epocă cind Filelf
şi Timoteu işi aruncau din cauza unei discuţii cu privire la can-
titatea unei silabe grecești insulte omerice ?). Doctorul din La
Jalousie du Barbouille +), Metaphraste din Le dépit! amoureux *),
Pancrace, doctorul aristotelic şi Marphurius, doctorul pyrrhonian
din Le Mariage force sint pedanţi care poartă Incă pecetea 0-
riginei lor italiene, Mai tirziu Molhere modifică tipul, naționali-
zindul. Thomas Diafoirus din Le malade imaginaire, Vadius
şi Trissotin din Les femmes savantes sint ipostasele francizate
ale pedantului din primele comedii.
La aceste prime comedii ale lui Molire, unde tipul pe- |
dantului, lipsit de complexitatea trăsăturilor ce le Intruneşte in
capodoperile marelui comic, era mai ușor de prins, sa adresat
Alecsandri pentru a zugrăvi pe Galuscus din Rusaliile. Caşi
aceşti pedanţi Galuscus Impânează cu expresii latinești vorbirea
sa. Metaphraste jură per Jovem, citează pe Ciceron şi pe Vir-
gil ®); Galuscus vorbeşte țâramlor de Venus şi de Vulcan şi-l
1) Asupra supărării Ardelenilor din Bucureşti din cauza acestei sali-
rizări, v. o scrisoare din Iaşi a lui Alecsandri către Alecu Hurmuzaki, dim
14 Mart 1863. (Ms. B349 sl Acad. Rom.).
2) G. Ibrèileanu, Spiritul critic în cultura rominească, lași, Viaţa
tominenscã, 1909, p 125—183.
să 3i L Moland, Molière et la comédie italienne, Paris, Perrin, 1567,
p- 16—17.
4) Comedie din care ni s'a păstrat numai scenariul, dialogul trebuind
să ño improvizat ean în commedia del'arte, Comedica cure n precedat-o: Le
docteur amomreuz, s'a pierdut.
5) Mâtaphraste reproduce pe pedantul Hormogene din o commedie
del'arta din sec. XVi-le, ['Înteresse a lui Nicolo Secchi,
5) Le Dipit amoureux, act. Il. se. 6.
MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 21
taxează pe subprelectul Răzvrătescu de Caligula, Neron și Cara-
calla. Caşi dinsul şi caşi Doctoruldin La Jalousie du Barbouil-
le), are mania etimologiilor: Galuscus işi trage numele de-
la un general roman care sa bâtut cu Galii, pe timpul lui Ce-
zar, Aceiaşi aplecare de a indrepta greşalele comise de alții
în contra regulelor ştiinţei : Galuscus vrea să se pronunțe ud
şi nu o; să se zică näciune şi nu nație, florelinte și nu flori-
santă, după cum Pancrace vrea să se zică „la figure d'un cha-
peau e! non pas la formei, iar Doctorul să se inceapă cu un
«exordiu povestirea intimplării celei mai nelnsemnate 1).
Pentru a reda in mod comic indignarea pedantului Alec-
sandri intrebuințează acelaşi procedeu ca Molière; o serie de cu-
vinte exprimind exagerarea unei idei, terminate prin aceleaşi
consonanțe : «Un ignorant, strigă Pancrace, m'a voulu soutenir
une proposition erronée, une proposition épouvantable, effroyable,
exécrable»., Faţă de exigenţele lui Răzvrătescu, Galuscus ex-
clamă : O | abominăciune! violăciune ! ecsecräciune !»,
Personagiile pe care Alecsandri, cu incepere dela 1854, le-a
adus pe scenă in cinticele sale comice fac parte din două cate-
gorii. Unele aparțin acelei „galerii de tipuri contimporane" în
care Alecsandri a vrut să Inlățişeze citeva personagii caracteris-
tice stării de lucruri din trecut, ce pe zi ce trecea dispărea în
fața civilizației apusene: Mama Anoheluşa dofloroaea, Suru-
giui, Stan Covrigariul, Păpuşerul, dar mai ales Barbu Lăula-
rul, Slarostele şi cobzarul, alungat din curțile bnereşti pe care
nu de mull le desfâta, luindu-şi un melancolic rămas bun dela
boerii de lumea nouă:
Eu mă duc, mă prăpădesc
Ca ua cintec bătrinesc.
La aceste tipuri uşor luate în ris—un ris fără răutate— poetul
se uită cu privirea Induioşată ce o chiamă reprezentanții simpa-
tici ai unei lumi ce se duce pe cind, din contra, zugrăvește per-
sonagiile celei de-a doua categorii cu sarcasm, uneori cu ură.
O intenţie baljocoritoare se arată in /aimana, în Gură-Cască,
om politic, in Paraponisitul, Figurile ale căror trăsături au fost
deformate cu mai multă patimă sint ale ultrareacționarului Sandu
Napoilă şi ultrademagogului Clevelici care apar ca personagii
epizodice In Sgircilul risipitor şi cărora le sint consacrate două
cinticele comice.
Jurnaliştii socialişti Clevetici şi Tribunescu sint, după ex-
presiile intrebuințate de Alecsandri într'o scrisoare, „doi saltim-
1) „Afaitre a magister“ (Dipit amoureuz, Il, 5) „Sais-ta bien d'où
vient le mot de galant homme ? „(La Jalousie du > se. 2) Sa-
vazvons d'oă vient le mont bonnet... Cola vient de bonum est, bon est,
voilà qui est bon, parce quil garantit des eatarrhena et fuziona,
(bid. se 6).
2) Le mariage forcé, se, b—La jalousie du Barbouillé, se. 8.
23 VIAȚA ROXIXEASCA
itici” al căror profil grotesc reproduce „pe al lui Rosetaki
as pe a Brătianue 1). Discursul demagogului din mono-
log se ascamānā cu discursul cu ajutorul căruia „celebrul ora-
tor al Camerei“ 1l făcuse pe Alecsandri „să ridă cu hohote în
ziua faimoasei interpelări” 3), Boerul Sandu Napoila, uliraretro-
gradul, e un alt tip de felul celor care „lac fala calenelei Fial-
kowski“ ; extravaganțele ce le spune formează un contrast de-
plin—desävirşit ca simetrie—cu ale demagogului.
Pe deoparte aşa dar tipuri pitoreşti din laşii sau Bucureş-
tii care dispâăreau pe fiecare zi, în pretacerile așa de repezi ale
secielăţii de atunci ; pe de alta, tipuri caricaturale ale vieţii po-
litice şi sociale ale vremei, ba chiar atacuri în felul lui Aristo-
fan in contra unor bărbaţi politici contimporani ?) |
In aceste incercări ale lui Alecsandri de a fixa trăsăturile
tipurilor originale dela noi am putea vedea o repercutare a unei
mode literare din Franţa intre 1830-1840. O literatură bogată,
cuprinzind portretele figurilor curioase sau ale prolesiunilor ciu-
date ale vremei, se deslăşură in această perioadă Numeroase
„liziologii* apar: a Ştrengarului din Paris şi a Surugiului, a
Gardului Naţional şi „Conciergei“, a Slujbaşului (de Balzac) și
a Horticultorului, a Conductorului de diligență şi a Melomanu-
lui. Această mişcare literară care dete naștere la o intrecere pa-
recă in această direcţie a talentelor tuturor scriitorilor realişti,
humorişti sau fantezişii, Balzac, Jules Janin, Alphonse Karr, Thé-
ophile Gautier, culminează în 1840 prin colecția Les Français
peints par eux-mêmes 4), Scopul acestei publicaţii era să fie „o
vastă galerie contimporană în care să fie personificate toate si-
tuaţiile sociale, toate poziţiile*,... Acelaşi scop Il urmăria Alec-
sandri cind vroia să lase curiozității urmaşilor „o galerie de ti-
puri contimporane*, cind numia pe Jon Păpuşeriul şi pe Suru-
ginl «tipuri din galeria contimporanilor» ĉ®).
„Fiziologiile* lranceze erau portrele literare ; Alecsandri dete
0 formă dramatică „fiziologiilor* sale, luind de model monolo-
gul, impânat cu cintece, așa de iubit de publicul francez,
Două din caricaturile politice inlaţişate de Alecsandri chia-
1) In ms. 808 al Acad, Rom. ; serisoare din 26 Oct. 1860 către I. Ghica-
2) Textul nu arată care din cei doi oamoni politiei e vizat, Rosetti
san Brătinnu. In contra acestuia din urmă, _grrand farceur qui a certe ln
Jionmanie sprès Dien”, in corespondenţa sa gluma pe care o puno 1
gurs lui Isehiuzariia din itul risipitor. Tribunesea, doclarind că a min-
cat „plines amară a exilului“, primeşte răspunsul: „Da, la Paris, în Cafe-
neaua englezească“. —,„Cela lui rappellera, serie Alecsandri lui I. Ghica, le
famous ce smer de l'eri! dont are grip A toute occasion, pour em-
polen a sensibilită des nails (Ms, ul Acad. Rom., scrisoare din 25
ebruarie 1551),
3) Cogălniceanu era și el, după autorul nostru, un tip bun de adas
pe sconă. „Patience, serie Alecsandri la 10 Noombrie 1879 lai I. Ghica. je
ne le Forai. pas." (Ms. citat.) E
n rmer, 5 vol. in 8—0 nouă col iologies pa-
risiennes eşi în 1850, zac fidea iz
5) Scrisori, ed, cit, p. 26 și 28, către I. Nogruzzi, din Sept. 1887.
MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 23
mearra mesen oaie a oma me -ea n...
mă In special atenția noastră : ultralemagogul și ultrareacționarul.
Sandu Napoila, ulraretrogradul, nu se poate impăca cu
starea de lucruri creată de Convenţie, e uimit că vizitiul lui e
în faţa legei egal cu dinsul, e furios din cauza destiințării clăcii
şi a privilegiilor boereşii, se incăpăţinează să nu plătească im-
pozitele şi capitația. Sandu Napoilă e în timpul domniei lui
Cuza ceia ce în timpul monarhiei constituționale fuseseră tn
Franţa „les ci-devant*, nobilii care emigraseră In timpul Revo-
luţiei şi care intorcindu-se sub Burboni, nu vroiau să știe de
schimbările produse, Scribe ridiculizase acest personagiu 1!) in-
tr'una din comediile sale, iar Jules Sandeau—la care Alecsandri
se va adresa pentru Ginerile lui Hagi Petcu—!l desemnase cu
un adevâr uimitor intro comedie din 1851, Le marquis de la
Seiglière 1).
Alţi autori contimporani li oferiră corespondentul francez al
ultrademagogului său. Mișcarea de reacțiune care în Franța
urmă Revoluţiei din 1848 impinse pe unii vodevilişii să ridicu-
lizeze la teatru pe ideologii umanitari, pe „utopiști“. Socialismul
era invins ; vodeviliştii cu alt crez politic se incercară să Innece
sub valul batjocurilor ideile al căror triumf momentan umpluse
de groază burghezia”). Censura, instaurată prin lovitura de Stat
a lui Napoleon, din 2 Decembrie 1851, curmă această produc-
ție dramatică specială, din care publicul apreciă mai ales re-
vista La Foire aux idées de Brunswick şi de Leuven. Glumele
pe care le face aci plăcintarul Savarin asupra gogoașelor patri-
otice cu ajutorul cărora limbuţii amăgesc poporul le-a pus A-
lecsandri şi in gura lui Stan Covrigarul. /Incoruptibilul din re-
vista franceză, vorbind cu emlază de drepturile şi virtuțile po-
porului pentru a-şi crea sieşi o situație e prototipul demagogului
Clevetici, Atacurile aceloraşi vodevilişti sau ale lui Clairville
şi Dumanoir contra socialiștilor învinuiți că vor să distrugă pro-
prietalea prin stabilirea comunității averilor şi să nimicească fa-
milia 'şi societatea 4), n'au rămas pierdute pentru Alecsandri : Cle-
vetici are idei revoluționare, vrea ncatimarea copiilor de pā-
tinți, a servitorilor de stâpini, a soldaților de şefi, egalitatea perteciă,
libertatea presei, pentruca să poată batjocori cind li place şi pe
cine-i place, vrea să răstoarne „lot ce există, peniruca să-şi
1) Vieontele de la Morlicre in Avant, Pendant, Après (1829), série
II, vol, 18 din Oeuvres complètes.
2) Paris, Michel Lévy, 1849. Piesa a fost jacată în acelaşi an la Vau-
5) Titlurile anors din aceste vodoviluri sint eloquente : La propricté
c'est le vol de Clairville şi Cordier (in contra teoriilor lui Proudhon): A bas
la famille de Labiche și Lefranc; Les Parta de tilairville și Cordier,
Primele două comedii sint din Docombria 184$, ultima din Noembrie 181%.
4) In Les Lampions de la veille et les lanternes du lendemain, 1843,
Clairville şi Dumanoir intă Catilina, strămoș al lui Proudhon, care
caşi Clovetici al lui A Aaner t gea să răstoarne societates din tamelie.—
Asupra acestor vodeviluri cf, R, Dreyfus, Petite histoire de la Revue de
fin d'année, Paris, Charpentier et Fasquelle, 1909.
PN e
24 VIAȚA ROMINEASOA
N le
facă un piedestal de pe care să proclame republica democratică
şi socială”,
IV
Aruncind o privire asupra întregii activităţi teatrale In pro-
zăa iui pers a constatăm că, in afară de comedia Torgu de
Ju Sadagura, de tabloul Jaşii în Carnaval şi de feeria Sinziana
şi Pepelea, toate piesele a căror acțiune se desvoltă in mai
mult de un act, a căror intrigă prin urmare presupune combinaţiuni
dramatice variate, numeroase şi derivind unele din alteie, reproduc
in total sau Jn parte injehebarea incidentelor dintr'un original străin.
Modelul, în afarā de Cetatea Neamțului, după novela cunoscută
a lui C. Negruzzi, e francez. Din repertoriul secolului al XVII-lea
La Comtesse dEscarbagnas a lui Molitre i-a pus la indemină
materia a citorva scene din Chiriţa în provincie. Secolul al
XVIII lea l-a ajutat mai mult: alte date din Chiriţa în provin-
cie provin din La fausse Agnes a lui Destouches, în timp ce
țesătura intrigei din Chiriţa în Iaşi reproduce pe a comediei
Les provinciaux d Paris a lui Picard. Dar secolul al XIX-lea
a fost mai ales pus la contribuție. Vodeviliştii Duvert şi Lau-
zanne i-au dat dela Inceput până la sfirşit faptele şi Inlänļuirea
lor din Doi morți vii; dela Labiche a luat pe cele din Aga-
chi Flutur; dela Augier şi Sandeau acțiunea din Ginerile lui
Hagi Petcu. Cea din Boeri şi Ciocoi e o adaptare a intrigei
primelor două comedii sociale ale lui Augier, Les E/frontes şi
Le fils de Gibover ; cea din Lipitorile Satelor se ţine strins de
a melodramei În usurier de village a lui Bataille şi Rolland.
Deşi Alecsandri n'o mărturiseşte, cercetarea piesei arată că
Sgircitul risipilor reproduce o piesă îranceză, după cum cele
trei acte ale Furmazonului din Hârlău, după chiar spusa lui
Alecsandri, sint o prelucrare a unui text pe care nu-l precizează.
Scoţind dintre piesele intrun act pe Millo Director şi pe
Florin şi Florica In care mecanismul intimplărilor e același,
pentru prima comedie, ca in La Manie des places a lui Scribe,
pentru a doua ca In Les Marionneltes a lui Picard, pe Kir Zu-
haridis. localizare a larsei Un tigre du Bengale a lui Marc
Michel şi Ed, Brisebarre, şi pe Modista şi Cinounicul, prelu-
erare zice şi de astă dată Alecsandri fară a se preocupa să ne
indice şi proveniența e;,—toate celelalte comedii intrun act, în
număr de treizeci şi două, sint originale?) cel puţin în ce pri-
veşte acțiunea.
__ De fapt, in aceste comedioare intriga e minimă; alteori
nici nu există. intr'adevăr unele din cele sint „scene sau ta-
1) Originale intra cit nu li so cunoaște incă modelul.— Totuşi unele
din ele lasă impresia să sint imitații sau prelucrări după piese franceze ; aşa
De. Kiin x ep ră mer 3 pa în sec. XIXe, tă 158.— Acelaşi isto-
m eren e te imita
piese străine (idem: 1, 92}. poes 2 pizza
MODELELE FRANCEZE ALE TEATRULUI LUI ALECSANDRI 5
i i
blouri naţionale“ în care infățişarea personagiilor In costume pi-
toreşti şi exprimarea unor anume sentimente sint singurele lu-
cruri urmărite, Altele, cele mai numeroase, sint cinticele co-
mice, monoloage in care nu ne intimpină nici un fel de acţiune
dramatică. Rare ori, ca In proverbul Concina, se deapănă firele
unei intimplări; și cind o acţiune mijeşie, nu câtre lapte se in-
dreaptă atenția lui Alecsandri, dar spre cuplete care se intilnesc
chiar acolo unde lipsesc in textul francez şi spre situaţiile co-
mice In vederea cărora sint construite scene intregi,
Din aceste constatări reese că invenția lui Alecsandri în
domeniul faptelor dramatice şi a injebebării lor dibace intr'o
combinaţie in stare să fie trează timp de citeva ore curiozitatea
spectatorilor sau cetitorilor, e slabă, In această privință nu scoate
nimic din fondul său propriu și dă la iveală prea puţin din ceia-
ce se petrece in jurul său. Realitatea vieţii dela noi nu-l ispi-
teşte s'o dramatizeze ; autorul nostra nu e ademenit să prelu-
creze faptele ce se desiâşură lingă dinsul pentru a ciădi o „fa-
bulă* dramatică originală ; scenariile sale le alcâtueşie cu date
găsite in texte, străine, foarte puţin modificate,
Creatoare, Insă, se arată imaginația dramatică a lui Alec-
sandri în ce priveşte personagiile inlățişate, Negreşit, nu e vorba
de o adincire a caracterelor lor. Psichologia eroilor săi e sim-
plă. Dar nici indivizii din realitatea care a stat sub privirile
dramaturgului nu aveau sentimente care să brăzdeze cu puler-
nice cute şi de un desemn complicat inima lor, nici publicul
mu ar fi fost în stare să priceapă analiza pătrunzătoare a unor
conştiinţe frămintate de pasiuni, chinuite de rezolvarea unor pro-
bleme sentimentale delicate, nici Alecsandri nu ar fi putut să
se alunde fară să se râtăciască In tainele sufletului omenesc,
Ce a urmărit in acest repertoriu, alcătuit pentru a forma edu-
cația teatrală a publicului, era mai uşor de adus la indeplinire,
fiind mai potrivit şi cu Insușirile talentului său şi cu gusturile
publicului. Vroia să-l intereseze, să-l distreze și să-l morali-
zeze prin intâțişarea scenică a unor personagii, unele naționali-
zate, altele chipuri din lumea de la noi, altele date drept atare.
Lipsit de putere inventivă în ce privește acţiunea, de in-
deminare In a țese și a descurca combinaţii scenice, Alecsan-
dri de multe ori n'are nevoe de ajutor străin sau se mulţumeşte
cu citeva indicaţii numai, pentru a intruchipa ființele ce le ur-
măreşte pe scenă, pe unele cu biciuirile usturătoare ale satirii
sau cu accentele amenințătoare ale indignării, pe altele cu o
luare în ris fără răutate sau cu bunăvoința ce o inspiră simpa-
tia, Adesea substitue persoane inchipuite cu ajutorul trăsături
ior oferite de oameni dela noi, personagiilor din textul inspira-
tor; așa în Lipitorile Saielor, unde Kir lani și Moise corespund
lui Chamounin, iar Vintură Ţară inlocueşte pe Le Taupier. Une-
ori deşi în plăsmuirea sufletească a protagoniștilor lui Alecsan-
dri intră note imprumutate de aiurea, aceste trăsături au fost
schimbate, armonizate cu cele infățișate de conaționalii săi, in-
26 VIAȚA ROMINEASCA č EE
citite oi ame eeoa
cit personagiul capătă o înfăţişare nu numai originală, dar şi
semnilicativă pentru epoca zvgrâvită. Aşa de exemplu e Cu-
coana Chiriţa sau Galuscus.
Nu trebue insă să credem că toate personagiile comediilor
lui Alecsandri au o valoare reprezentativă. Astfel Agachi Flu-
tur nu redă pe berbantul nostru, Hagi Petcu nu intrupeazā pe
negustorul imbogăţit, nici prințul Radu Movilă pe aristocratul
ruinat dar cu ilose dela 1868. Cu nume schimbate, persona-
giile aceste exprimă in romineşte sentimentele lui Arthur Poiflu-
ry din vodevilul lui Labiche sau ale lui Poirier şi Gaston de
Presles din comedia lui Augier şi Sandeau. Literatura nu e în
toate timpurile şi In toate țările expresia societăţii și comedia
lui Alecsandri nu e în totdeauna o oglindă credincioasă a mo-
ravurilor noastre. Studiul nostru avind intenția de a face să
inceteze starea de indiviziune în care se aflau in producția dra-
matică a lui Alecsandri elementele proprii și cele izvodite după
modelele sirăine, va Ingâdui, credem, Intre altele, să se deose-
bească care sint părțile din comediile şi dramele in proză ale-
lvi pe care pulem să ne intemeiem pentru a evoca sentimen-
tele, ideile, năzuințele compatrioţilor noştri dela jumâtatea vea--
cului trecut,
Ch. Drouhet
Pe mm e e
Cinta o catirincă
Cinta o catirincă în colțul unei strade,
Cinta o catirincă un cîntec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Şi fără voe parcă, am stat ca să-l ascult.
Era atita jale și grea imensitate,
In cîntul ce-alungase tăceri de ţintirim |
Așa purtăm cu toții neștiutori în spate
Un cint ce nu-i al nostru şi totuşi îl trăim,
Erau atitea lacrimi şi idealuri frinte
In cintecul acela îndurerat și trist,
Pe care azi nu este o gură să-l mai cinte,
Şi nu-i să-l înţeleagă un suflet de artist.
Și notele pe care azi nu le mai cunoaşte
Şi nu mai ştie nimeni ce suferință spun,
In pacea străzii mute păreau ca niște moaşte
Purtate 'n largul lumii de-un credincios nebun. .
VIAȚA ROMINEASCA
Au fost desigur inimi ce-au tremurat nebune
In cintecul acesta continuu și banal
Ce-l auzim în stradă, și 'n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopți tirzii de bal.
Şi-aşa, simțind cum cîntul pătrunde fără veste
In sufletul meu singur prin noapte tremurind,
Eu mi-am trăit într'insul întreaga mea poveste,
Şi printre ziduri negre m'am furișat plingind...
Aşa, purtind povară, mi-am împărțit eu cîntul
“Ce l-am crescut în suflet și l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta pe străzi înguste, vintul ;
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.
Demostene Botez
Mortalitatea copiilor la ţară
Nu există problemă socială şi demografică mai demnă de -
studiat și de aprofundat decit problema creşterii unei populaţi-
uni ; creştere care este criteriul cel mai caracteristic al vitalită-
ţii unui popor.
Şi cu aut această problemă este mai importantă pentru noi,
cu cit puterea statului romin cu un teritoriu mic depinde de nu-
mărul locuitorilor, bine ințăles şi de starea lor economică şi
culturală.
Din punct de vedere al natalității, Rominia stă printre cele
dintăi țări cu natalitate mare; din nefericire mortalitatea este așa
de importantă, că in privința procentului de creştere al popula-
țiunii sintem printre cele din urmă in comparație cu natalitatea
cea mare.
Astfel în perioada 1892—1896, natalitatea a fost de 40°/e
de locuitori, dar mortalitatea de 30%/a
In perioada 1899—1903, natalitatea a fost 39,90/ şi mor-
talitatea 26,1*/o0.
In perioada 1904—1908, natalitatea a fost 39,9%/ și mor-
talitatea 25,4%, şi In perioada 1909—1912 am avut o natalitate
de 41,50/ şi mortalitatea 25,1%/o0.
lată un tablou comparativ (Tab. No. 1) a mortalităţii din Ro-
minia fajā de celelalte țări din Europa in perioada 1901—1903+
Tab. No. 1
Morți la 1000de loe.
1901—1903
| Portugalia
Germania
i| Franţa
Norvegia
VIAŢA ROMIN EASCA
Mortalitatea copiilor în vristă până la I an in
1901 — 1903 în naii cu suta de născuți din a-
ceiaşi perioadă de timp. (Comparativ cu epocile
1891—1895 şi 1896—1900).
Tab. No. 2
Morți la o sută de născuţi vii
1891—1595 21.5 In comunele rnrule
1896—1900 | 20.9 i
1900 i 20.9 a
1901 20.3 .
1502 22.1 m
1503 | 01 -
j
|
5
Tab. No. 3
Din 100 de năseoți vii au marit pănă la
vrista de un an
$ 1896—1900 | 1901 | 1902 | 1903
247 | 255 231 | w42
25.9 | 27.0
259 | 21 | 23.3 24.6
22.9 20.8 | 21.3 21
| a8 | 202 | 225 | 207
21.2 20.5 1 | 204
20.2 20.2 | 17.1 19.3
16.8 | 16.5 | 175 16.8
16 13.9 | 15.3 15.5
9.7 7.3
153 14.5 13.4 | 13.5
|
MORTALITATEA COPIILOR LA ȚARA sa
Rominia vine deci după Rusia pe treapta mortalității, şi cu
mortalitatea cea mai mică este inscrisa Norvegia,
Natalitatea este cu mult mai mare In populaţiunea rurală;
-astfel In 1912 după ultimele date statistice precise, publicate de
direcțiunea statisticei, avem următoarele date: la 1000 de locui-
tori dela sate s'au născut 45,9 copii, iar la oraşe numai 32,2.
La sate dar stă izvorul nostru de înmulţire, vitalitatea neamului,
Pecind orașele noastre au intrat pe calea comună a oraşelor din
apus, unde se observă in mod vădit şi progresiv descreşterea
natalității, populațiunea noastră rurală continuă a fi foarte pro-
lifică,
Satele noastre sint incă în „epoca naivă a natalității“,
după cum se exprimă statisticianii, şi cu oarecare prevederi sociale
s'ar putea menține incă multă vreme In această stare de inflo-
rire, căutind bine ințeles a micșora mortalitatea pentru a scoate
toate foloasele -pentru creşterea populațiunii : neamul rominesc
fiind incă la inceputul misiunii sale istorice și avind un mare
ideal naţional de realizat, pentru care forța numărului se impune.
Populaţiunea Rominiei după ultimul recensemint este de
7,248,061 dintre care:
À 5.918,928 în sate 81,6%, şi
1,329,133 în oraşe 18,4%,
deci problema natalității şi mortalităţii este mai importantă la
sate, acolo fiind toată puterea de expansiune a ţării.
Am vâzut că mortalitatea in general este foarte mare, şi
„ceva mai mare la sate decit la oraşe. Dar dacă studiem tabe-
dele statistice de mortalități, ne isbeşie un fapt foarte important
şi alarmant: marea mortalitate iniaatilă, lată de ce studiul mor-
talității copiilor la Săteni prezintă o importanță capitală, fiind
ana din problemele cele mai vitale, care aşteaptă o deslegare
ricità.
Dăm citeva cifre statistice (Tab. No. 2) din care se constată
că mai bine de 20°j, din copiii născuţi, au murit în primul an
al vieţii,
Şi 'n privința mortalității infantile sintem tot printre cele
dintăi țări din Europa ; iată un tablou (Tab. No, 3), prin care se
compară mortalitatea copiilor In primul an al vieţii în raport cu
o sută de născuţi, din mai multe ţări şi pe aceleaşi epoci ca
tabloul de mai sus
N'am trecut aici toate țările, dar Rominia e a 8-a din 24
şi ultima cu cea mai mică mortalitate a vristei dela 0—1 an
este tot Norvegia.
In 1912 la noi în ţară a fost următorul număr de morți,
xepartizat pe vriste şi raportați la No, total al morţilor :
Pănă la 1 an 58,420 35,2%,
Dela 1—5 ani 24,613 14,8%,
Dela 5—15/18 ani 10,847 6,5%,
Dela 15/18—40 ani 21,034 12,6%,
Peste 40 de ani 50,702 30,90/,
32 VIAŢA ROMINEASCA
d eniinn II ua, data
Din acest tablou se vede că jumătate din numărul morji
r sînt copii pănă la 5 ani. i
” De ut ge mai mult de 35%, sint copii pănă la un an,
Aceste cifre sint destul de elocvente, ca să ne aräte mare
primejdie ce ameninţă insuși izvorul de creștere al populaţiur
ci Dar să descompune, mai mult mortalitatea la vriste m
mici; in acest scop, statistica Ministerului de Domenii ne pung
Ja dispoziţie o tabelă foarte interesantă (Tab, No. 4) In care descon
pune vrista dela 0—5 ani în privința mortalităţii.
Din această tabelă rezultă că din totalul copiilor morţi
vristă până la 5 ani, 300), In termen mediu in toată ţara mi
__ MORTALITATEA COPIILOR LA ȚARA 33
— —— ~
ane
22.7
27
16.9
17.1
74
5.2
3.7
; Comune urbane
Proporția °l faţă ca totalul copiilor morţi dela 0—5 ani
in prima lună dela naştere, iar dela această vristă scade ir pi e 3 4 =
tat pe măsură ce se apropie de 5 ani. | a â Ş $ e 3 +
Din acest tablou mai rezultă ca vrista dela 0—1 lună d
o mortahtate mai mare la sate ca la oraşe; ceia ce deno | |
că la oraşe se dau mai bune ingrijiri In această epocă fraged | i, PT Napp
= a P}
a copiilor. lg îs 3 3
In rezumat din statisticele prezentate pănă acum rtesă
mod clar că Rominia se bucură de un procent de natalita
foarie mare, dar şi de o mortalitate destul de Insemnată, mort
litate care decimează mai ales copilăria. Astfel in 1912 ultim
an pentru care avem date statistice precise, anul care din uli
mele decenii se prezintă cu cea mai mare natalitate şi cea m
mică mortalitate inregistrată la noi, avem următoarele date : 43
născuţi la 1000 de locuitori pentru toată țara; socotită natal
tatea pe regiuni, avem cifra cea mai mare pentru populațiun l. E: mw d $ 9
rurală din Dobrogea : 54,3 la mie,—cea mai bună dovadă de T ae
gătură strinsă intre fenomenul natalității și starea economic E VENT =;
căci incontestabil populațiunea Dobrogei, lipsită de latilundii a m a es
latilundiari, stă mult mai bine din punct de vedere economic, F Z Pa e 3
Mortalitatea generală în 1912 a fost de 22,9 la mie. ȘI
proape 50%, din numărul total al morţilor sint copii pănă la „di
—— —
ani şi 35%, sint copii pănă la un an, Raporiind numărul morf
lor de un an, pe 1912, la 100 de născuţi, găsim un procent d
18,5 la sută,
Afară de elementele, natalitate și mortalitate, trebue să
ocupăm incă de un element insemnat care işi are insemnătate
sa in studiul mortalităţii infantile,
E vorba de morti-natalitate; numărul născuţilor morţi
mers crescind; şi avind in vedere că la noi prin născuţi morţi $
inţăleg toţi copiii chiar născuţi vii dar morţi inainte de a fi d
claraţi, credem că e un element important de care trebue să ţ
nem samă cind vom studia mijloacele de indreptare a sti
actuale.
In toate celelalte ţări se trec, la rubrica născuților morf
numai copiii morţi în uter, din această pricină nu se poate fac
o comparaţie intre morti-natalitatea dela noi şi din celelalte ță
ceia ce ar fi foarte interesant.
80.7
17.6
142
16.2
20,3
Dela 0—1 lună
Dela 1 luncă —6 lani
Dola 6 luni—] an
Dela 1—2 ani
Dela 3—4 ani
Dela 4—5 ani
34 VIAŢA ROMINEASCA
DN ta di a
lată un tablou (Tab. No. 5) din care se vede cit de mult a
crescut numărul născuţilor-morți:
Tab. No. 5. Născuţi-morţi la 1000 de naşteri
~~ 1891—1895 129/0
1896—1900 15,4°/
1901 16,40
1902 17.6%
1903 19w
Inainte de a intra In descrierea imprejurărilor in care se
nasc şi trăesc copiii in satele noastre, inainte de a trage con-
cluziunile ce se vor impune din limbajul rece și nepâsător al
cifrelor, am crezut necesar să fac şi o cercetare statistică locală
intr'o anumită regiune şi am făcut-o pentru județul Fălciu, pe
un interval de 15 ani: 1899—1913. A
Dăm aici o tabelă (Tab. No. 6) care arată natalitatea, mor-
talitatea dela 0—1 lună; dela | lună la | an şi pentru rest;
de asemenea nâscuții-morţi. 3
Din această tabelă reesă că şi pentru jud. Fălciu aceste e-
lemente sint aproape ca în restul ţării. fe re
Astfel copiii dela 0—1 an au murit 20,5%, de născuţi şi
37,501, de morţi ; mortalitatea cea mai mare o dă şi aici vrista
până la o lună.
1
Unul dintre cele mai importante elemente statistice In ches-
tiunea care ne preocupă ar fi clasificarea maladiilor care au pro-
dus mortalitatea infantilä, Din nefericire asemenea date nu e-
xistă decit pentru orașe, unde verificarea morții se face prin medic.
In judeţul Fălciu cu inceputul anului 1909, in buletinele
de morţi, cauzele au fost trecute numai::de medici,—care — fiind
mai numeroși și avind mai puţine comuni—s'au putut mai cu u-
şurință ocupa de verilicarea deceselor; se ințelege că aceste ve-
rificări nu prezintă o rigurozitate ştiinţifică absolută, totuşi se a-
propie mult de adevar.
Am intocmit o tabelă (Tab. No. 7) de cauzele morții numai la
vrista dela 0—1 an; din această tabelă rezultă că cea mai mare
mortalitate până la 1 an este datorită debilității congenitale,
Astfel în perioada 1909—1913 au murit, la 100 de născuţi,
12,7%/0 de debilitate congenitală ; 3,1%, de boalele aparatului res-
pirator ; 1,7%, de maladiile tubului digestiv ; boalele infecțioase,
epidemice au dat o mortalitate abia de 0,7%/e, iar tetanosul abia
0,1 la sută,
I
Acum cind avem toate elementele statistice necesare, să
MORTALITATEA COPIILOR LA TARA 35
trecem în mediul rural și să studiem cum trăeșie săteanca şi
cum se comportă atit in timpul gravidității cit şi la facere, de
asemenea mediul și împrejurările în care vine pe lume noul
nascut, şi ce se întimplă cu el,
„—In timpul sarcinei femeia continuă să muncească
“din greu la trebile gospodăriei și la cimp, până la naștere, şi nu
sint rare cazuri cind durerile facerii o apucă la secere și naşte
in dosul unei clăi.
Greutățile vieţii nu ingădue sătencei puţină odihna nici in
„ultimele săptămini de graviditate.
Pinard, la congresul de igienă şi demografie din Paris din
1900, arată că toți copiii născuți de femeile care muacesc tot
timpul gravidității sint mai mici şi mai debili decit a celor ce
se odihnesc 2—3 luni; a ajuns la această concluzie în urma ti-
nei întinse anchete In lumea muncitoare; se Intelege că aceşti
-copii mai greu se adaptează mediului nou in care vin şi mai
desne pot contracta o maladie care să-i răpue. Printre alte pri-
cini, şi munca excesivă a femeii în timpul sarcinei contribue
la marele număr de morţi, datorită «debilităţii congenitale». Fe-
meia nu face nici o pregâtire nici pentru ea, nici pentru copilul
aşteptat ; dacă ar pregăti ceva, are idee că-i moare copilul, Cel
mult dacă îndeplineşte unele eresuri: să nu poarte aţă după git
—că face copilul cu cordonul în jurul gitului, să nu stea pe prag
“ori pe sac, să nu tragă cismele barbatului, să nu-i toarne să se
spele pe mini, să nu dea cu piciorul întrun cine ori mijā, că
face copilul cu păr pe trup.
Cel mult cind s'aproprie ziua așteptată, se duce la preot
care o spăvâduește și impârtășeşte : aceasta-i unica ei pregătire.
Insiirşit vine ziua cea mare a facerii care, după socoteala
lor, se întimplă cam la 40 de sâptămini dela incetarea menstru-
-ației ; atunci cheamă moaşa empirică, baba cu care e deprinsă ;
aceasta o examinează, o pipăe şi, după ce-i proroceşte sexul co-
pilului, zicind că, dacă gravida e tare patată pe față, va avea o
fată, iar dacă are burta țuguiată va face bâet, după aceasta, pro-
cedează la pregătirile necesare,
O despleteşte pe iemee, o dischee la toate hainele şi la ca-
maşă, zicind că astfel să se destacă ușor şi trupul ei, apoi cere
rachiu și se apucă de cinstit, Cind incep durerile, o pune pe
femee in genunchi lingă pat, pe nişte pae ca să nască «ca Mai-
ca Domnului»; după facere o ține 3—5 zile pe pae, apoi li face
o bae generală şi-i dă libertate să se apuce de gospodărie, după
ce dă foc paelor şi trece lehuza prin fum, ca să se ia de pe
ea toate răutăţile, În timpul celor 3 zile de lehuzie li pune pe
ombilic o legâtoare cu lut scos dela rădăcina unui perj. Dacă
nu expulzează copilul repede şi are dureri mari—ese trudeşte
mult> —atunci ia icoana din părete, o spală cu puțină apă şii dă
să bea.
Dacă nici aceasta nu merge, atunci cheamă pe barbatul
„emeii să-i dea să bea apă din pumni, și s'au văzul cazuri cind
ie VIAȚA ROMINEASCA
ȚA i
i din ci i in ală a turnat apă
de acer Se eee, e Crimeei a tatal sarcinei. Cind
aer nu se reno az repede, Cre Leane PE yi eea
nir'o garafā ; cmoragia t : '.
ze a La robe Sias’ māmucuță, că aisă ai un copchil ru-
cae: i t, ti măsoară pe
pilul. — Copilul indată ce a fost expulzat, i
ie e lat de minä dela ombilic și după ce-l leagă c o aţă
carei era Inainte, tae cordonul cu orice foarfece, ori co er
tură. Pansează plaga cu ctrpă arsă, apoi îl infăşează at o AA
maşă veche de a tatălui <pentruca să-l iubească», u 5 nchin
pe la icoane, îl mai trage de nas și apoi a terminat deocam-
s Sra zile nu-l pune la sinul mamei şi ori cheamă o perete
vecină să-l alăpteze, ori ti pune în gură o ctrpă cu puţin zahar
i miez de pine ori mămali
j eră, o face copialvi imediat după naştere cu apă
rece dela fintină zicind «că-l câleşte» pentru a putea rezista u
gului. Mai pe urmă îl scaldă de două ori pe zi și, dela 1—
luni, odată, Baia i-o face acum prea ferbinte, 1! scoate din ea
roşu ca un rac căci zic: «doarme bine din bae»; ilridică cu
ambele mini de cap, cu trupuşorul spinzuratin jos «ca să-i lun-
gească gitul>. Il infașă in rule murdare și-l leagă c'o bată ori
chiar cu sfori, aşa de strins că lasă urme pe trupuşorul lraged.
Cind vre.unul din acești mici mucenici protestează prea vehe-
ment prin plinsul său, atunci i se oferă ceai de mac la discreție.
Alăptarea o face fără nici o noimă; de cite ori plinge co-
pilul 1 pune la sin, ori dacă mama e ocupată cu vre-o treabă,
linge 4 râgușeșie, E > a
cu Dacà copilul venit pe lume în imprejurări aşa de vitrige,
născut pe pae, iarna, In frig şi 'n aer viciat, şi ingrijit cum am
arâtai mai sus, dacă este aşa de wninic incit iesă victorios din
aceste incercări a primelor sâptămini, să vedem ce pericole 1}
aşteaptă mai tirziu, spe.
Cu ocazia botezului care se face mai des la biserică, co-
pilul are o grea cumpână de trecut, cind această ceremonie are
loc în timpul emei. Copilul e ținut aproape gol timp de % de
ceas In aer rece, uneori în temperaturi siberiene.
E lesne de închipuit la cite afecțiuni este expus.
Din cauza neștiinţei, dar mai ales din cauză că sinul mamei
este sleit de izvorul laptelui—ea insăşi hrănindu-se mizerabil—
copilului incepe să i se dea de ale mincării cam de pe la 2—3
luni. Încep cu covrigi mestecați în gură, covrigi uscați, uitaţi
de vremuri prin crişmele murdare și pe care generații de muşte
şi-au depus... amintirile,
Dupa covrigi mestecaţi, urmează de toate... adică acel bo-
gat asortiment de alimente ce predomină la masa sâteanului nos-
tru: mâmâligă, borş cu buruene, varză murată şi, la zile mari,
fasole ori cite-un chitic de peşte, afară de Crăciun şi Paşti cind
minincă chiar carne, A
MORTALITATEA COPIILOR LA ȚARA aT
Cam la vrista de un an şi mulți la un an jumătate, copiii
se ințarcă dela sin—de fapt insă sint înțarcați de mult, căci st-
nul abia le oferă citeva picături de lapte. Inţarcarea se face cu
oarecare obiceiuri și eresuri caşi nașterea.
Mai intâiu trebue că lie lună plină şi zi de frupt ca să n'a-
jungă om sarac; apoi femeia işi intoarce cămaşa cu gura la
spate ca să-și schimbe și copilul gindul dela sin. Ferb un ou
răscopt şi-l pan după ușă, de unde copilul se duce şi-l ia; i-l
dă să-l minince şi din acel moment e Ințarcat.
Odată copilul inţarcat, e considerat om în tot locul şi nu
există aliment care să nu-i fie permis să-l minince, Orice obli-
gațiune de ordin religios i se aplică cu severitate şi lui; din
clipa inţărcării, posteşte toate posturile ca şi cei mari,
Aceasta obligaţiune o respectă chiar cind sint bolnavi şi
mamele se lasă greu convinse de medic să le dea lapte, chiar
atunci.
Curâţenia corporală e ceva ne-important şi murdăria adu-
cătoare de maladii domneşte stăpină nesupărată printre copiii
sătenilor noştri.
Vara In arşița ucigătoare, iau copii sugaci la ctmp şi-i a-
şează la umbra unui snop, iar ce! mai răsăriți sint lasați acasă
in ştirea lui D-zeu,
Cind un copi! se 'mbolnăveşte, intrebuințează toate leacu-
rile băbești ce cunoaște, cercetează toate babele de prin sate,
aleargă apoi de disperare şi la medic.
II i
Din acest complex de imprejurări să câutăm să ne orien-
tăm şi så cercetăm care sint pricinele care produc dezastroasa
mortalitate a copilăriei,
Din tabela No. 7 In care am adunat cauzele morții la co-
pii până la un an în jud. Fălciu pe anii 1909—1913 se vede că
cele mai multe victime sint datorite debilitâții congenitale, adică
din 100 de născuți mor 20,5%, (tab, No. 7) și din aceştia 12,79/6
mor de debilitate congenitală şi abia 7,3%, mor de celelalte ma-
ladii la un loc.
Ce este această debilitate congenitala? ve sigur această
cauză nu trebue luată ad-litteram. Vor fi mulți copii inglobiţi
tn această cilră, născuţi in adevar debili, ne-viabili, mai ales a-
cei care moştenesc distrofii tuberculoase, sifilitice, pelagroase,
precum și acei a căror mame muncesc din greu tot timpul sar-
cinei şi se hrânesc insulicient,
Ciţi din aceştia insă n'ar putea fi salvaţi cu bune Ingrijiri,
cu puțină știință şi igienă ?
ar de sigur In numele generic de debilitate congenitala
intră toţi acei care cad victima imprejurărilor in care se nasc, şi
pericolelor la care sint expuși in primele sâptămini, fără ca pro-
priu zis să se fi născut debili, În al doilea rind ca frecvență,
x | MIAȚA ROMINBASCA
ii, di iaşi tatăm bolile apa-
a morţii, din aceiaşi tabelă, cons ie ape
sabiai zero mie je 3.1% de născuţi, apoi bolile tubului cipes-
tiv şi stomahului cu 1,7°/ọ Nu-i nevoe så mai insistăm rA
tmprejuirărilor favorabile care ea gi paz a utele HEDO $
ii neral cruță vrista până la un ; de
resp „re de e a fost foarte mică in anii, ani, N ete
ceva In alții, variind pipi 0,1%), până la 1,6%, şi co m
rul! ii 1909—191 i
e lo ai pară decit epidemiile, o cauză de mortalitate ptr
nată in prima lună dela naștere o dau născuții prematuri cu k lo
de născuţi, media pe 1909—1913. Cauza născuților poena nu
poate fi dectt diatesa sililitică, munca excesivă a gravidei și mai
ales diatesa tuberculoasă, această plagă a societăților moderne-
avint inspăimintător la sate. ?
ac hi a oat foarte puține victime şi credem că sa e-
xagerat rolul acestei maladii în mortalitatea infantilă. În ade-
văr, dacă bacilul lui Nicolaer ar fi aşa de răspindit prin casele
satenilor, nu vedem pentruce n'ar da numeroase victime și prin-
tre copiii mai mari şi printre adulţi; ştiut fiind cit de deseori
copiii şi adulții la sate tṣi produc plăgi şi umbiă cu ele libere
prin praf şi țârnă, lâră ca să capete tetanos decit în cazuri foarte
xcepționale, A
a Pee, puţin in judeţul Fălciu tn perioada 1909—1913, cind
decesele s'au verilicat de medici, tetanosul a dat mai puțin de
0,1 morţi la suta de născuți, t i
; prin adevăr, repet, pentru jud. Fălciu, reesă şi din alătu-
rata tabelă (No. 8) statistică,
Tab. No.8
No. copiilor asis-
taţi de moașa
funcționari | Prima ună
taţi de monşele
| “empirice prima lună?
|
Cîţi au tts copiilor asis- Chi an murit în
prima |
1431 |120 84% 2341 24 9,
1712 100 5.89) 1847 178 Die
1789 108 5° 1954 pe 69 4 79
1935 |130 6% 2089 |169 7.6,
2029 123 6’) 2083 |149 LUĂ
i
Din această tabelă se eonstată că numărul facerilor asis-
tate de moaşele oficiale a crescut în fiecare an şi ceia ce e
poarte important, că dintre copiii asistați de moașele oficiale au
__ MORTALITATEA COPIILOR LA ȚARA 39
——
murit in prima lună media pe 1909--1913 cite 6%, de născuţi
şi printre cei asistați de moașele empirice, pe aceiaşi epocă de
timp, au murit 7%/,. Deosebirea e foarte mică şi deci alte cauze
au contribuit la această mortalitate, nu tetanosul, căci atunci tre-
buia ca mortalitatea acestei vriste să fie mai mare la cei asis-
taţi de empirice,—cauze care iesă din sfera de influență a moa-
şei. E drept că în jud, Fălciu moașele empirice sint organizate,
Nn fiecare babă are drept să asiste la facere, In fiecare sat
sint alese 2—3 babe mai inteligente, sint instruite, li se dă oa-
recare noțiuni de igienă şi posedă fiecare cite o cutie de tablă
cu o pereche de foarfece, şiret, ete
Concluzia este că deși in unele județe, mai ales acele or-
ganizale, cu dispensare şi cu un numâr mai mare de medici,
s'a desfăşurat o mai mare activitate de supraveghere asupra ac-
tivităţii moaşelor şi a educațiunii mamelor; deşi s'a ajuns că
obiceiuri de acele de care am arâtat în capitolele precedente,
ca naşterea jos pe pae etc., aproape nu se mai pomenesc, to-
tuși mortalitatea infantilă in primul an de naştere este tot așa
de mare, ba manifestā şi tendinţi de creştere.
Deci răul principal trebue căutat în altă parte.
Dela un an în sus cauzele morţii la copii se modilică ca
proporție, astfel locul edebilitaţii congenitale» îl iau bolile apara-
tului respirator și a tubului digestiv; de asemenea epidemiile
produc mai multe victime decit în vrista până la un an.
Vrista de care ne-am ocupat însă mai mult a fost aceia
până la un an, de oarece la această virstă mortalitatea este de
35,2%, de morţi în 1912, pe cind dela 1—5 ani nu este decit
4,8%
Problema mortalității infantile la sate, după cum reesă din
cele arătate până aci, prezintă două mari laturi: o lature cultu-
rală şi a doua, care e cea mai importantă, o lature economică
socială. Pentru a putea găsi mijloacele de indreptare, pentru a
putea micşora această mare mortalitate infanțilă, să studiem pe
rind această problemă socială din aceste două puncte de vedere.
Neştiința este una din cauzele care contribue foarte mult
la menţinerea mortalității infantile. Necunoaşterea celor mai e-
lementare reguli de igienă, aduce după sine adevărate nenoro-
ciri sociale, E drept că în această direcțiune nu s'a făcut aproa-
pe nimic; puţine începuturi modeste au fost lăsate în pârâsire.
Cărţi cu sfaturi igienice, invăţături practice pentru igiena
femeii Insărcinate, a copilului, despre alăptare, înțârcare ete,
scrise In mod popular, ar trebui răspindite în toate unghiurile
färii. Direcțiunea sanitară ar putea edita ori subvenţiona o re-
vistă de igienă populară săptăminală care să propăvăduiască la
sate lumina igienei,
—
40 VIAȚA ROMINEABCA
Programul şcoalelor rurale m wesa are i în sensul ca
învătămintul igienei să aibă un loc de trunie.
rea cai A alcătuit astăzi invățămintul rural, ne dă absol-
venţi care irăesc același traiu, duc aceiaşi exislenţă lipsită de to-
loasele igienei, caşi analfabeții; aceasta au recunoscut-o oame-
nii competinți în ale şcoalei, ca d. Spiridon Popescu.
O chestiune importantă care trebue rezolvită într'un mod
cit se poate de fericit, este chestiunea moaşelor rurale. :
Se ințălege că numărul moaşelor oficiale de astăzi este ri-
dicol faţă cu numărul nâscuţilor, de aceia enorma majoritate a
noilor născuţi vin pe lume tot în palmele bătătorite ale moaşelor
empirice. Ce e de făcut până vom avea numărul de moaşe ne-
cesare ?
Sa stăm nepăsători şi să asistăm la trecerea a mai mult
de ĉja din noii născuţi prin minele murdare ale unor babe ig-
norante ?
Imi vine in minte inţelepciunea proverbului rominesc „rău
cu rău, dar mai râu fár de rău“. Rele or fi babele moașe, dar
deocamdată nu putem fără ele; şi dacă intro bună dimineață
s'ar pune in grevă, ar trebui să le rugăm ca să-și exercite me-
seria din nou. Şi dacă trebue deocamdată să contâm cu ele,
atunci se impune să tragem maximum de folos din activitatea lor,
in unele judeţe, cum este la Fălciu, aceste moaşe sint organizate
şi lucrează sub controlul moaşei oficiale. In fiecare sat sint a-
lese 2—3 babe după mărimea satului, instruite cum trebue să
procedeze şi obligate să şi procure o cutie de tablă in care au
farieci, şiret, săpon, etc. Aceste moaşe prin faptul că sint In-
vestile oarecum cu o aureola de oficialitate, prin faptul că alte
femei sint oprite de a asista la faceri; aceste babe alese, se su-
pun îndemnurilor şi cerinţelor medicului şi primesc controlul lui.
Se ințelege că idealul ar fi ca fiecare comună să aibă 2—3
moaşe, după numărul şi importanța satelur ce o compun. Pentru
a ajunge acolo, trebue primite In şcolile de moașe multe fete şi
femei dela țară care, intoarse In sat, să-şi aibă o gospodărie ru-
rală, să nu trăiască numai din leafa.
Sa se reglementeze ca să asiste gratuit numai pe femeile
sărace iar dela celelalte să incaseze o taxă modestă; aceste
moașe ar putea fi plătite de comuni cu lefuri mai mici, de e-
xemplu : 25- -30 lei lunar.
O luptă nemiloasă trebue dusă contra vrăjitoarelor şi des-
cintătoarelor care in multe părți mai exploatează Incă ignoranţa
Şi naivitatea săteanului.
i In ordine religioasă, ar trebui să se reglementeze ca in
timpul ernei să nu se mai permită botezul copiilor în biserici.
Prin predici la biserică, prin diferite ocaziuni să se Indemne sä-
tenii ca să nu mai pue la post copiii până la 15 ani, iar In ca-
zuri de boală să fie deslegaţi de post la orice vristă.
i o a da tare ORI aei eE
n prezent nu sau ocupat de
ATI 400) su
2000) 1970 11755. 2119 88,8%% JM
—— —
oceutal la suta de născuți suu scăzut No. uăseaţie
Tab, No. 6
Tablou de copii morţi dela 0-1 bună şi o lună la 1 an din judeţul Fălciu (fără Huși) pe perioadele
1399 - 197; 1904 _ 1908; 1909— 1913.
| mad "DEP | sopan | Er M -nei = g = za i. ADTA - ma ÎN 21849 L, = —
> Sisesti | © jS laS eem
| z “i vot - 5 2 1 li > . WE
2S |la2 [33 PRIE z | a IEE Es să = FPI? E is Se
|ia | fa BE Sd ge i i FE Sa SE sist E |38 $ R iii
a adl a5 | EF a495aa o gW- a îs aie 3 = ar g5 †lâgiia,
2 go | 2s -a Sia 5 Ed ba 1 —-S led 2 2= 3 8 g.l Ea = i
ẹ | - f Sai 3 = z g aa st 3 z e 3-33
š [99 03138 Seien i (21807 9 sa ggi i al A kali NE Li
FA i — | „. + PA A — re | . Es = | P
| S] SIS Wilkas ei BEENS A 7 aa aS rea DR N e E 7 ba
EE KSS Mi ia nadi, a | | | | |
f á | P" q | j
9307 440, 387 no sl 11904 w ds a60, 2116) 109 9770 4oy gaT 20
| | en | 2506: i e iso s559 ses sagi 24e
2005 970, a77 1059) | | | ză | | | |
| | 2593 | 79) 1911 3735| Sio sep) 229
S105 40t! 8321) 1892 | r | |
2608 sf 1918 dote ose sio wen
g6 432 353 2106 | |
2328 aof taia) siie 473. 430) eati
R o 3i PE DESE EU: EE LE A SOIA
H; z 2e 1606 Ta 1970] aisa 230, 35A 323| Total t0252 _260) 1979. 17 21,1 IRA
Totali 16397, 2007 1557 9400 DA 374, mTotal ns Fa $ 4579
sm i | | |
Notii. In cifrele care „arati No. morile? Jel
Ai
a 0—t i
Mira și văseaţii morți ;
elud s'a calealul procental la suta de nāsenți sao schut Xu. sisest
|
jur morți dio No. total al morţilor dela 0—1 na,
|}
L'ON EEL
Pez
|. | | |
Mee Pora wor fte jast Peo iem Pet or În ste so | aoyezydsoa
| | || | mpantarile ore ajrog
| |
vagi Positie hgt 943 Piser vai pn ae PFT iag yusun apenga
ae s BhA g| île! Elis Filol Efes]
w | 23| S Z| £ z) Sl FSi Z| E
sè lEE E les! e leg] lgl jet) ed
i | FT 5 Se, | z- 5 pe g | e H LIHAN NY
25 gF, E s| 3 |27| 3 |87 |7| 8
Sa [Sel a [24] Ele as. Lie. 8 2ava aa
i Sj a| 8 Sjel Sel El
a | pita | è = Ș a > | = «|» JTTA
ast sid E E S -rr E = st oa
as 1-0 soque 4 a] o ei 1—0 1-0 sajas 1—0 joq av 1—0 sie
ziei- eor eTel TO O | 0 | |
pae ad an minama “ok
asmoak]
usma pina
mnpaţeda
onsaquoy
ajsdany
sounja,
syts
osvojnazoqar fana
“ae ip
‘ifod suposa
‘ojat
ansaSp mynga; * poq
ayie mè myopeg-oapser)
|| j
(ny gI) npiza ‘pnr
= Dă as:
MORTALITATEA COPIILOR LA ŢARA 4t
loc de suferințele săteaaului, proprietarii rurali în special, fiecare
in cercul său să-şi dea sama de pericolul ce amenință insuşi
izvurul de mărire al neamului, prin groaznica mortalitate a co-
piilor de săteni.
O nepăsare așa de criminală nu. se mai poate tolera. Să
se formeze societăți de protecțiune a copilăriei, care să aibă
drept țintă ajutorarea femeilor în timpul lehuziei şi a ultimelor
două luni de graviditale, cind nu trebue să muncească; să pro-
cure lapte la nevoe micilor bolnavi; să propage Invăţăturile fo-
lositoare relativ la ingrijirea şi creșterea micilor prunci.
Ştim că in ultimul timp M. S. Regina Maria s'a infiorat
de miile de liinţi fragede ce se pierd în fiecare an prin satele
noastre şi a luat inalta iniţiativă a luptei ce trebue dusă contra
acestei primejdii naționale, M. S. a învățat la câpâtăiul holeri-
cilor dela Zimnicea să cunoască sufletul cinstit şi duios, virtu-
tea oțelită şi puterea de jertfă a ţăranului romin, şi avem con-
vingerea că gestul generos al M, S. va fi urmat cu dragoste de
doamnele romince,
Organizarea serviciului sanitar trebue să fie dusă la bun
stirii ; medicul trebue să aibă o secție mică astfel ca să poată fi
ori in ce timp la indămina bolnavilor,
Medicul prin poveţele și sfaturile sale trebue să fie un a-
postol al sănătății, trebue să combată şi så previe toate relele
sanitare de prin satele noastre. O măsură care va da mari fo-
loase este vizitarea la domiciliu a cltor mai mulți sugari de că-
trå medic.
In jud. Fălciu de curind s'a hotărit ca medicul în satul său
de reșecință & viziteze la domiciliu în fiecare Duminică, copiii
măscuţi peste săptămină,. Cu această ocaziune, medicul contro-
jează activitatea reală a moaşei, cercetează copilul şi lehuza şi
dasă la urma sa binelacerea unor poveţe bune şi ințelepte, iz-
vorite dintr'o inimă miloasă și dintr'o minte conştientă de marea
sa misiune socială,
Li
Ja siirşit am ajuns la cheia de boliă a problemei care ne
preocupă : laturea economică socială. Să mai descriu mizeria
ţărânimii, hrana proastă şi neindestulătoare, casele mici intune-
coase şi fără aer In care trăeşte? Ar fi să mă incerca dovedi
lucruri prea cunoscute și să intru intrun stadiu care ne-ar de-
părta de chestiunea ce discutăm.
Sărăcia ţaranului care se rezumă in slișielurul strigăt al
lipsei de påmint, In atitea şi atitea nevoi şi apăsân provenite de
pe urma unor administrații nepăsătoare care lasă să se peardă
ne-aplicate atitea bune dispozițiuni din legea tocmeiilor agricole,
această sărăcie este o piedică uriaşă pentru Imbunătățirea vieţii
igienice a săteanului. i
Cine nu ştie că mizeria neagră din unele locuinţi, din u-
s2 VIAȚA ROMINEASCA
nele familii, le face pe mame să dorească chiar moartea copii-
lor lor, zicind că mai bine «că l-a sirins D-zeu, decit să mai
trăiască să sufere ca dinsa».
Acuma de curind vizitam un sat de pe culmile paralele cu
Prutul din jud, Fălciu; in pnma ogradă am găsit o lemee pli-
vind un strat mare cu răsaduri de tutun ; în iarbă, incâlzindu.se
la soare, o fetiță mică cu niște ochi mari albaștri ne privea c'o
naivitate şi nevinovăție adorabila — Ce fetiță draguță, am spus
eu mamei.—Mai bine ar stringe-o D-zeu, imi spuse femeia. Mai
bine să nu mai fie; ce-o așteaptă şi pe ca? O viața chinuită
ca şi a mea. Bărbatul mi-i bolnav în spital, se jupește pe mini.
N'am la casă nimic, nici un pic de lapte pentru îată...
Ce-i puteam răspunde? Şi ce leac puteam să-i dau?
Dar scene de acestea sint nenumărate,
Am arătat la timp urmările dezastroase ale muncii excesive
a femeii In timpul gravidităţii şi chiar a alăptării. De pe urma
unei imbunătăţiri economice, sperăm că lemeia se va statornici
mai mult la gospodărie, Atunci şi gosppdăria va fi mai bine
ingrijită şi In special copiii se vor folosi mult, ne mai umplind
drumurile ca acum, iar cei sugari vor scăpa de arșşița ucigă-
toare dela cimp, Femeia ne mai muncind in timpul graviditaţii:
cel puţin în ultimile două luni și in timpul primei luni de alăp-:
tare, fructul concepțiunii va fi mai bine pregătit pentru diferitele
Breuiăţi ce-l aşteaptă la venirea lui pe lume; copilul va fi mai
bine ingrijit; laptele mamei va îi mai abondeni şi mai bun. Cind
sâteanul va avea posibilitatea unor locuinți sănâloase, spaţioase,
cu ferestre mari, atunci noul venit pe lume va scăpa de aerul
viciat, de umiditate, de intunecime.
Din cauza lipsei de imaşuri şi din cauza scumpetei pâşu-
patului, vacile cu lapte s'au impuţinat cu totul in satele noastre.
Prin satele cele mai bogate, numeri pe degete vacile cu
lapte. Casa săteanului lipsită de lapte, brinză, unt— hrana prin
excelență a copilăriei—nu e de mirare că li se dă in schimb
peşte sarat ori ardei In oțet.
Nu sună oare ca o ironie dureroasă in casele goale şi vā-
duve de lapte, sfaturile noastre, indemnurile noastre de a se da
copiilor o hrană mai omenească ? Daţi sâteanului vacile cu
lapte de altădată și nu va mai avea nevoe de indemnul nostru
ca să stringă copilașii fläminzi în jurul străchinei de lapte.
_Prin laturea ei economico-socială, problema mortalității in-
lantile la sate scapă de sub influența directă a medicilor, des-
legarea ei revine oamenilor de stat, conducătorilor färii. Cerput
medical îşi face datoria dind un inimos semnal de primejdie şi
face apel atit la conducători ctt şi la inițiativa particulara, de a.
indruma spre o fericită deslegare această problemă de viaţă a
neamului rominesc,
Dr. N. Lapteş
Salomeia Michaeli
Intr'o după amiază adinc luminoasă şi albastră, Manolaş-
plecă de acasă cu gindul să dea pe la un coleg şi să-i ceară
nişte note luate la cursuri, Trecind printro stradă neinda,
väzu la a poartă o firmă care făcu săi bată inima cu os sn
Iosef Michaeli— Biurou technic—Electricitate. „— Desigur că e
tatal Salomei! Asta e casa ei!“ Era o casă mică, fără reia
aparenţă. Lingă poarta cu stachete rare, creştea In sus amet
firmă un salcim înflorit, Intimplarea aceasta trezi 1n cugelu he
Manolaş un virtej de ginduri şi de Inchipuiri. Ajunse la co su
gul câtre care pornise, dar nu-l găsi acasă şi se Innapoie pe i
celeași străzi. N'o mai văzuse pe Salomeia de citeva zile. spa
vremea asta, trebue să fie acasă, poate în biurou,.. pae sei
gură...» Dar sub ce motiv, cu ce obraz ar putea sä 1n a :
casa Saiumeei ?.. Îşi aduse atunci aminte că li trebuia A an
ternă electrică. Inlătura, cu ea, dela căpătliul copiilor, uee
luminarea şi chibriturile. Manolaş se hotări intr'o nag s zi
tra în biuroul lui [osef Michaeli şi va cere o lanternă. 3 sai p
ziciunea timizilor cari indeplinesc o hotărire luată, Manolaş ad
pragul casei şi se pomeni intrun antreu decorat de jur pate
cu fel de fel de ustensile curioase. Camera dinspre stra pa
inchisă; cea dimpotrivă-i era intredeschisă. - Manolaş ruta »
uşă. li răspunse un glas feminin—<Poltiţi l>—și eat 22
găsi față în laţă cu Salomeia. Era o odae mică, mo =
4t _______ VIAȚA BØOMĪNEASOA
cu un biurou (la care lucra Salomeia), cu citeva scaune şi cu
“Citeva pupitre innalte, pline de htrtii gi de caete.
— D-ra Michaeli 1... Am cinstea să fiu celegul Dv. de fa-
-ultate „. Vasile Manolaș,
— E adevărat; ne cunoaștem din vedere foarte bine... Pro-
babil că aveţi ceva de varbit cu tatăl meu...
— Domnişoară, sint intr'o reală incurcătură,.. Veniam să
“cumpăr o lanternă electrică. Dar nu aş fi gindit... nu aș fi spe
rat că vă voi găsi aici pe Dv...
Salomeia surise, Acest suris desmetici pe Manolaş. Ceva
dureros ca o înțepâtură de albină rămase in sufletu-i, de pe bu-
zele de floare ale Salomeei.
— D-le Manolaş, sint studentă şi colega Dy., dar sint şi ne-
gustoriţă, lata negustorului Iosef Michaeli, Trebue să fu prac-
tică. Vă mulțumesc că ați venit la noi, să cumpăraţi lanterna
care vă trebuește,
Manolaș o privi cu naivitate. Era frumoasă ca o icoană,
Atit de rumenă, atit de fragedă, atit de tinără! Dar in fruntea ei
“innaltă, in ochii ei plini de lumină și In surisul ei era ceva im-
„perios şi rece care lâcu pe Manolaş să-şi lase privirile în pā-
mint. In acest moment, intră în odae tatăl Salomeei.
— D-le Manolaș, iată patronul, — 'Tată dragă, d. Manolaș,
-coleg al meu de facultate, are nevoe de o lanternă electrică,
Salomeia ieși pe altă ușa, după ce salută pe Manolaş. Ta-
“tal Salomeei I} polti să stea şi se duse în salonul prelăcut în
atelier, ca să čaute lampa dorită. Ramas singur in biurou, Ma-
molaş cuteză să se aplece pe masa unde lucra Salomeia şi sa
privească un registru deschis. Era scris cu nişte caractere cu-
»rioase, uneori verticale, alteori inclinate, uneori strinse, alteon
deșirate. Lui Manolaș, insă, i se păru, în clipa de examen, câ
- aceasta provine din necesitatea şi din economia registrului, lo-
sei Michaeli reveni, cu citeva lanterne în mină. Nu era insă mul-
jumit de nici una. li explică lui Manolaș că el—mai mult im-
stalator decit vinzător de instrumente electrice—nu are, In acel
moment, la indemină, o lanternă potrivită. Intrebă pe Manolaş
“dacă nu voește să-i procure el una, cu atit mai mult cu cit mai
tirziu, tot va trebui să treacă, din cind în cind, pe la un elec-
trician, pentru Incărcarea lanternei, Manolaş n'ar fi putut să-şi
„dorească o propunere mai bună. Primi ideia cu entuziasm şi
„plăti preţul lanternei, cu părere de rău că nu era o sumă mult
BALOMEIA MICHAELI 45
mai mare. Se ințeleseră să vie a doua zi, să ia lanterna proas-
păt incarcată. si
Manolaş examinase pe electrician cu aceiaşi ochi preveni-
tori şi calzi cu cari examinase pe Sajomeia. Era tatăl ei! Joset
Michaeli era un om de vre-o cincizeci de ani, tg rerna
in Infäțişarea rin francheța lui. Faţă cu fiică-sa, el pre- -
its un tip ara Keiran şi mai ușor de interpretat, Salomeia--
nu mai părea de loc germană și obrazul ei era prea frumos ca
să mai ingăduiască analiza. Manolaş, cel puţin, renunțase să
mai analizeze. Foarte fericit că izbutise să vorbească cu Salo-
meia, el simțea acum în sulletu-i fenomenul curios care se pe- -
trece în noi după prima convorbire. Această primă convorbire,
pentru visători, pentru poeţi, însemnează, mai totdeauna, o mică
dezincintare, Aceia pe care o iubim, dela distanţă, şi pe care
n'am auzit-o până acum ni se destăinuește, dintr'o dată, crea-
tură pămimtească! Vocea ei are un timbru, cuvintele ei aucu--
tare ritmu şi sintaxă. Fizionomia ei, cind vorbeşte, ia expre-
siuni nebănuite, Şi o uşoară siişiere are loc în pinza rourată-
cu opale pe care painjenul iluziunii şi al iubirii a ţesut-o intre
voi amindoi. O impresiune ciudată îți rämine după această primă
intilnire sufletească. O mie de lucruri neințelese, pe cari le vei
ințeleze însă mai tirziu, se topesc în această impresiune, ca in-
lumina albă colorile componente. Dar puterile“ iluziunii şi ale
iubirii sint infinite. Citeva ore mai tirziu, minunatul painjen:
nza, mai dornic, mai măestru!
E a lui Manolaş, intipârirea aceasta se şterse curind»
şi din ea rămase numai comoţiunea fericită şi tulburătoare a
primului vis îndeplinit. Acasă, luă în mină o carte de na a
incearcă să citească. Dar copiii se jucau şi strigau pe a = à
Rindanelele se jucau în cerul fâră nouri. Şi în inima p frea
nolaş dorul şi inchipuirea deasemeni se jucau. e, pe un
ralit volumul lui Eminescu și spicui Incet, din el, poezii e st
bire, I se părea că le citeşte acum Initia oară, Nu le Ințe ri
sese niciodată atit de bine. Niciodată această poezie, atit ud
pătrunzătoare și de dulce, nu prididese simţirea lui er m d
multă duioşie decit astăzi, Se opri la poezia Ce e amorul ? y
o citi de repetate ori. Strofa din urmă îi rămase stăruitoare n
amintire, ca o inscripție păgină, văzută in vis sau în nu știu ce
existență anterioară, pe zidul unui templu :
-46 VIAȚA ROMINEASCA
Căci scris a lost ca viața ta
De doru-i să nu 'ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă!
Inchise cartea, închise ochii şi-şi lăsă capul pe masă, peste
brațele puse în cruce. În ce țară sufletească ajunsese Manolaş ?
lată Intrebarea pe care acest om, strivit de soartă, bolnav şi fără
“bucurii, de atita vreme, şi-o punea incă odată în această ultima
zi de Mai și după primele cuvinte auzite din gura Salomeei. EI,
Manolaş, om de aproape treizeci de ani, sărac, umil, impovărat
cu trei copii... mai incăpea el acum subt vre-o lege înțeleasă,
mai putea găsi vre-o explicaţie suficientă, pentru neauzita trans-
„âormare ce se făcuse In el? Se obişnuise atit de mult cu ideia
completului sacrificiu personal, umpluse inima lui atit de con-
stant cu grija şi cu viitorul celor trei copii, cu Iniățişarea şi cu
dragestea Emiliei, incit azi, smuls deodată din lunga-i obişnu-
ință sufletească şi aruncat în haosul unui sentiment neaşteptat,
incerca ascuțita descumpânire lăuntrică pe care trebue s'o In-
cerce prizonierii care evadează innot, după o lungă captivitate
celulară. Avea el măcar o umbră de dreptate să se simtă feri-
cit de o fericire care nu privea nici pe Salomeia, nici pe copiii
lui? „Şi această clipă de reverie nu era oare o risipă, de două
ori vinovată, din timpul datorit cu scumpătate nevestei şi copii-
lor ? Dar acestor întrebări pe care şi le punea Manolaș nu le
„mai răspundea, In inimă-i, nici o zguduire, nici o indignare, O
conștiință nouă crescuse pe nesimţite in acest om, aşa cum “pri
măvara, creşte iarba tinără, pe subt cea uscată din anul e a
trecut, E adevărat, avea casă grea, era dator să muncească făra
preget, pentru o viață mai omenească, pentru viitorul copiilor
Dar jertfa pe care şi-o impunea de atita vreme trebuia să fie
dusă până la nimicire ? Nu putea el să-și mai îngăduiască nici
o pauză, nici un popas, In drumul aspru şi fară nici o iloare al
tristei lui vieți? Insă Manolaş, cel atit de mult deprins cu gin-
dul şi cu desbaterile sufleteşti, nu putea să se inșele singur. Işi
mărturisea că nu e vorba de un as
s in
ci de o cale cu totul nouă. iii io A De So
Nu iubise niciodată,
„amestec de dragoste krăţe
meic devotată
stuit, fară să fi
Sentimentul lui pentru Emilia era un
ască şi de recunoștință. Această fe-
era mai mult o soră, un tovarăș preţios şi pre-
avut vre-odată, pentru el, ceva din farmecul aces-
SALOMEIA MICHAELI «i
tui chip născut ca din auroră şi din spuma oceanului. Adevă-
rata intrebare pe care Manolaş o urmărea în cugetul lui confuz
şi fericit era aceasta: Mai avea el dreptul să iubească? Dar
intrebarea aceasta i se pârea şi lui fără răspuns. Are dreptul
să mănince hămezitul de foame? Are dreptul să bea apă cel
ce moare de sete ?... Un freamăt prelung şi dureros, un fel de
milă de el insuşi umplea, pină la lacrimi, sufletul lui Muanolaş.
în fericirea lui neașteptată, In primăvara aceasta, Imbălată şi
caldă, sosită fără de veste, în sulletu-i, Manolaş se gâsca vred-
nic de-o ironică şi imensă compâtimire. Voia destinul să-l pri-
gonească pină la urmă şi subl o formā atrăgătoare şi perfidă
să-l pună la cea din urmă incercare, săi dea lovitura decizivă,
sau, în răspăr cu orice lege de continuitate, o bunătate netnje-
leasă şi ascunsă voia să-l facă altul, să-l imbrace în noroc și
in lumină ?
Manolaş nu sta să se socotească limpede cum anume iu-
birea aceasta ar fi putut să fie în viața lui un fel de piatră filo-
sofală. Familia lui era să rămie aceiași, deci povara ei nemic-
şorată, situația lui tot mediocră, sânătatea lui deabia mulțumi-
toare. Toată această viaţă veche, Insă, se arâta acum în lumina
primăvăratică a unui suflet reinnoit şi fericit! Va termina exa-
menile cu succes, va dobindi licenţa în litere, va fi profesor in-
tr'un oraş tihnit de munte. Copiii vor creşte în aer curat, Emi-
lia va avea o casă mai coprinsă, o curte incăpâtoare, o grădină,
un grajd pentru o văcuță—aşa precum visează. Și Salomeia
Michaeli, zina care descinta și chema din viitor toată această fe-
ricire, ce va face? Manolaş răspundea uşor: Se va face și ea
dăscăliță, va fi directoarea vre-unui institut particular. Va tn-
tlni-o adesea, vor f cei mai buni prieteni, va răminea, în taică,
pricina binecuvintată a prefacerii lui șia noilor lui puteri de
a-și trăi şi de a-și iubi viața.
A doua zi Manolaş se stăpini puternic şi nu se duse să ia
lanterna, Poate că tatăl Salomeei n'a.avult Incă timpul să şi-o
procure. A treia zi, 2 Iunie, Manolaş, emoţionat şi palid, veni
la biuroul lui losei Michaeli. De data aceasta lu primit de pa-
tron. Salomeia nu se arătă. Tatăl ei aduse lanterna, o deslăcu
subt ochii lui Manolaş şi-i explică tot ce trebuia să ştie. Cind
lumina lanternei va slăbi e semn că elementele din ea trebuesc
regenerate. losef Michaeli va fi la dispoziţia lui Manolaş. Se des-
părțiră cu multă curtenie şi Manolaș lasă un salut colegial pen-
tru Salomeia.
Doua zile în şir, peste plaiurile țării se rostogoliră niște te
pezi ploi de vară. Din fereastra sărăcăcioasă, In lumina cărtia
recapitula materia invăţată pentru examenul apropiat, Manolaş
vedea boltirile sumbre ale cerului și fuga torentelor oblice. In
ziua de 6 Iunie spera să-şi treacă examenul, Ar fi voit, insă,
ca pină atunci ploile să treacă şi această zi de examen să aibă
soare şi cer albastru. Dar soare şi cer albastru, în sufletul lui
Manolaș, cel apăsat de tristețea vremei de afară şi aiurit de si-
lința îintrigurată a citirei, insemnau cind Salomeia şi ochii ei,
cind firmamentul și primul lui luminâtor, Ploile se risipiră tu
adevărat și In seara de 5 lunie imensitatea amurgului se aco-
peri cu trandafirii vremii bune, Ziua de 6 lunie fu de mărgeân
şi de safir, Manolaș plecă de acasă spre Universitate, cu ini-
ma grea de amintiri, grea de păreri de rău, dar și mai grea de
vagul dulce al ceasului de față. Mergea spre Universitate cași
acum 8—9 ani, student sirguincios şi nerâbdător să cucerească
stima dascălilor săi, Dar de ce tocmai acum iubirea aceasta care
ar fi fost la locui ei cu nouă ani în urmă? Soarta tristă l-a fä-
cut să întirzieze pină azi printre şcolari. De ce însă cu ada-
osul ironic: printre şcolarii indrăgostiţi ?!
La Universitate, Manolaş, găsi pe alți cițiva colegi cari 1b
vestiră că examenul așteptat are loc de abia săplămina viitoare.
Râmase surprins de această veste; nu se gindise la aşa ceva.
După ce colegii lui se depărtară, voi să vadă şi el avizul
secretariatului,
Sus in capul scârii se intilni cu Salemeia. O salută adine
Şi-i adresă cuvintul,
— E adevărat, domnişoară, că examenul nostru s'a ami-
nat ?
— Da, e adevărat,
— Atunci e inutil să mai citesc şi eu avizul ?
— L'am citit eu,
— Mulţumesc, mi-e destul,
Coboriră scara şi eşiră afară în lumina scăpărătoare a zilei,
— D-ră, ertați-mă să vă întreb ce cale vreți să luați ?
— Eu singură nu ştiu... Dimineaţa aceasta era, in gindu}
meu, hărăzită examenului.
— Să vă dau o ideie?
— Poftim.
— Pe vremea asta, nimic nu poate inlucui, mai nimerit,
un examen aminat ca o plimbare...
SALOMEIA MICHAELI 57
— Da, să vedem...
— O plimbare spre casă dar, făculă pe subt copaci şi
printre fori.
— Nu cumva eşti poet, d-le Manolaş?
— Cine nu e poet, domnişoară, mâcar odată în viaţa lui?
Porniră incet şi după ce taversară Calea Victoriei intrară
in B dul Elisabeta. In sufletul lui Manolaş, primăvara de afară
se răsiringea întreagă. Timiditatea lui se risipise în aer.
— D-ră, trecem pe lingă o frumoasă victimă a satirei şi a
frivolității, adică pe lingă Cișmegiu. Duhul ieftin, pe de o parte,
şi năvala populară, pe de altă parte, au aruncat peste grădina
aceasta un văl de ridicul, absolut neinţeles şi surprinzător, cind
te plimbi prin ea. N'avem in Bucureşti nici o grădină mai fru-
moasă şi mai veche ca aceasta, dar nici mai nedreptățită..,
— D-le Manolaș, sint de părerea d-tale. Cişmegiul e un
pare incintător. Să nu-l trecem cu vederea,
In grădină era destulă lume. Deşi Manolaș ar fi trebuit
să se bucure de dreptatea pe care i-o dădeau aceşti oameni, to-
tuși în inima lui ar fi dorit ca astăzi Cişmegini să fie gol, O-
coliră cu pași inceți lacul pestrit de soare şi de umbre, ca o
imensă piele de panteră, şi se înnapoiară la punctul de plecare.
Parcul cu boschetele și răzoarele lui trecu în planul al doilea.
Convorbirea se făcu mai adincă,
— D-le Manolaş, privesc şi eu cu simpatie, cu farmec, u-
ncori, inlăţişările frumoase (sint destule şi urile) ale acestei e-
xistențe neințelese. Nu-ţi ascund insă că nu mă robesc lor nici-
odată... Subt această aparență slabă şi feminină, deprind şi
fortilic, zi cu zi, un suflet stoic, Fereşte-te de viaţă, cind te
cheamă şi te alintă, ţine-i piept și Inlrunt'o, cind te loveşte!
Abstine et sustine !
— Deră, e frumos ceia ce-mi spui... Cu atil mai frumos
cu cil acest stoicism e mărturisit de o gură de douăzeci de ani.
Dar eşti deabia ia primul capitol al vieţii; cu sint cel pu-
țin la al treilea... Nu ştiu dacă, peste vre-o cițiva ani, porlicul
lui Zenon va mai fi, în sufletul d-tale, atit de valid cum este
astăzi,
— Şi de ce nu, d-le Manolaș? Filozolia mea e mai pre-
sus de uzare şi de destrămare, E şi pentru vreme bună şi pen-
tru vreme rea, şi mai cu seamă pentru vreme rea. -
— D-ră Michaeli, eşti azi la largul d-tale. Din fericire, eşti
4
58 VIAȚA ROMINEASCA
——.—— —
sănătoasă, părinții iți trăesc și stau relativ bine. De examen
eşti bine pregătită şi această zi de Iunie apleacă, plină subt pa-
şii d-tale, trandafiri Infloriți.
Subt pălăria ei de paiu negru, cu margini mari, lăsate In
jos, Salomeia surise. Dar această gură ironică, atit de fragedă
şi de mică, i se păru lui Manolaş, de data aceasta, nespus de
drăgălaşă.
— Intimpinarea pe care mi-o faci, lăsind la o parte sfirşi-
tul ei de madrigal, mi-am facut-o şi eu citeodată. Mă cunosc
binişor. Stoicismul meu ţine la probă. E adevărat că nu am
incă experiența d-tale, sau mai bine n'am prea mult experiența
durerii şi a soartei rele. Dar nu mi-e teamă că voiu răminea
păgubaşă, multă vreme. Ceia ce pot să fac este să bravez as-
tăzi ademenirile vieţii şi să opun acestor frumuseți pe cari mi
le lauzi un sullet clar şi rece.
— Da... te Ințeleg şi te admir. Dar nu pot să te urmez
pe calea aceasta. Am suferit atit de mult în ultimii vreo nouă
ani, am înmormintat, în sufletul meu, atltea iluzii. atitea spe-
ranțe, incit astăzi nu mai am nici o mindrie in fața vieţii și
primesc cu emoțiune orice favoare a ei. Ai citit romanul Sa-
lammbă al lui Flaubert ?
— Da, lam citit.
— Ifi aduci aminte de atitudinea lui Spendius—in primul
capilol—cind mercenarii 1! scot din ergastula lui Amilcar şi-l a-
duc la ospăţ?... Oh! Spendius, innecindu se în plins de bucurie
şi ridicind, în cinstea liberatorilor şi a vieţii celei nouă, amfora
cu vin de Campania: iată-mă pe mine in faţa acestui soare, a-
cestei zile, acestei ore, cărora nu le găsesc pereche în toată via-
ţa mea!
— D-le Manolaș, iartă-mă dacă, susținind punctul meu de
vedere, am trezit In d-ta, fără să vreau, amintiri dureroase.
— Dimpotrivă domnişoară ! iată intlia zi cind tristele mele
amintiri Imi dau o dulce despăgubire.
Se găseau la porţile ce se deschid spre Aleia Carmen Silva.
— Mai putem întirzia, domnişoară ?
— Da, d-le Manolaş.
— Atunci vă lac propunerea să ne odihnim un moment,
pe o bancă, între acești trandafiri agățâtori.
Innaintară spre acea grădiniță de trandafiri, cu aerul de
terasă, naltă cu două trepte dela pămini, şi priviră mai de a-
nasurate.
SALOMEIA MICHAELI 59
proape inflorita colonie. Erau trandafiri de multe neamuri, şi mai
cu seamă trandafiri agățâtori, Dar plantația era prea tinără.
Nici chioşcul menit să se imbrace într'o zi in curpeni, nici lan-
gurile intinse între albele pervazuri n'aveau prea mult vestmint.
— Cred că sint trandafirii de Şiraz, din Scrisoarea IV a
Jui Eminescu:
Şi uscat fogni mătasea pe podele, intre glastre,
Intre rozele de Şiraz şi lianele albastre.
Şi chiar de n'ar fi ei și ar fi alţii de alt neam sint foarte
drăgălaşi şi cine ia sâdit aici a avut o fericită inspiraţie,
Urcară cele două trepte şi călcară ușor pe pietrișul dintre
răzoare, Fiecare pas, fiecare mişcare, liecare clipă, pentru su-
fletul lui Manolaş, se intimplau, treceau ca într'o catedrală. Ar
fi căzut în genunchi şi cu braţe febrile s'ar fi rugat timpului şi vic-
ţii să-l adoarmă aici între trandafiri, alături de Salomeia! Se
așezară pe o bancă.
— D-ră, socotesc că doctrina stoică nu oprește curiozitatea,
nu goneşte interesul de-a asculta pe un semen al d-tale... mai
ales atunci cind, prin nu ştiu ce fatalitate, umbra d-tale sa zu-
grăvit cu farmec pe cimpul plin de ghimpi al vieţii lui...
— Dle Manolaș, filozolia mea are lozinca Luceafărului lui
Eminescu. Stoicul rămine nemuritor şi rece, in fața vieții, a
tuturor complicaţiilor şi a tuturor surprizelor ei. Deci, te pot
asculta in bună pace, cu filantropie, dar fără emoțiune.
— Domnişoară, nevoia de a-ţi impârţi în două gindul şi
inima e proprie omului şi eternă... Ea, insă, ajunge imperioasă,
atunci cind în capul nostru se bat prea multe ginduri şi în ini-
ma noastră se zdruncină oceanul... Sint astăzi într'un asemenea
moment. Rumpe un sfert de oră din timpul d-tale şi—ca pe o
foare pe care o zmulgem şi o aruncâm distrați—lasă-l la ţăr-
mul acestei mări necunoscute.. M'am născut la țară, am cres-
cut liber şi sălbatic pină la doisprezece ani, cind părinţii m'au
adus şi m'au Inchis colea, în casele acestea pe cari le vezi prin-
tre copaci. Am stat aici șapte ani. Am crescut în robie, dar
am râmas sălbatic... Am avut un singur prieten care într'o bună
zi a fugit din şcoală şi s'a pierdut în lume. Pe cind eram în
internat, tata a murit şi averea părintească a rămas foarte in-
curcată,.. Am intrat In facultate, cu visuri mari, cu ambiții nes
Fusesem totdeauna un bun şcolar. Am trecut pri-
60 VIAŢA ROMINEASCA
mul an de litere cu bun succes. Vara însă, pe cind eram cu
alți colegi tn sanatoriul din Predeal, am făcut e excursiune ne-
chibzuită, am răcit tIngrozitor şi am căzut bolnav de piept. Trei
ani am dus o viață îrintă şi ticăloasă, tirindu-mă, verile, pe la
Cimpulung și M-rea Neamţu, pină cind, în a patra vară, am in-
Ulnit pe soția mea de azi. Era o biată ființă iubitoare, devotată
şi făcută să se jerliească, Era orfană şi trăia la nişte rude e-
goiste şi bătrine, Ne-am luat; ea săracă, eu sărac... Am comis
o laşitate, poate o crimă... Am primit să-mi leg viaţa cu o fe-
mee pe care nu puteam s'o fac fericită, pentrucă nu mai eram
un om de luptă, Am fost laşi! M'am gindit că voju avea o fe-
mee voinică, simplă şi harnică. M'am gindit intliu la sănătatea
şi la îndeminarea mea. Ni-a sosit Inttiul copil... Am bătut la
ușa unui fost profesor al meu, om politic influent. Am obținut
o slujbă. Sint mai bine de trei ani de cind sint subșei de biu-
rou. M'am innapoiat la facultate şi azi sintem colegi... Privind
în trecutul meu, văd numai iarnă şi crengi uscate, Şi nu mă
doare acest trecut, cit mă doare că am ajuns să-l vâd şi să-i
simi atit de inghețat. Cu vre-o două luni de zile In urmă eram
altfel. De atunci incoace o neințăleasă schimbare sufletească
s'a săvirşii în mine. Mă simt în primăvară, Imi dau seama că
pe lumea aceasta există flori, noroc, iubire şi destine mai bune
ca al meu.. Pină mai lunile trecute, dormeam în soarta mea
amară şi obscură, ca un vierme in gogoaşa lui. Astăzi chry-
salida se simte fluture...
Nişte copii, insoţiți de supraveghetoarea lor, lrecură pe
potecă.
— So schön... ohne die Rosen zu reissen, sonst schmeisst
uns Herr Gärtner hinaus |!
— D-le Manolaș, starea d-tale actuală e mai primejdioasă
decit cea din trecut, Cu cit prezintăm vieții un piept mai fn-
Horit cu atit sintem mai amenințați să fim jumuliți mai mult.
Innainte aveai puţin de pierdut, Tristeţea şi rezerva d-tale erau
bune apârâloare. Astăzi, cind te laşi momit şi Incintat de viaţă,
eşti In mare primejdie.
— Domnişvară, s'ar putea să-mi fii o tristă prooroacă. Dar
spune-mi cum să conjurăm destinul ? MA simt jucăria unor forţe
oarbe, Retntinerirea mea e nelnjeleasă și neașteptată. După cum
nam nici un merit câ soarele acum revarsă peste parcul acesta
ŞI peste noi aurul lui subtil, tot aşa n'am nici o vină, nici o»
răspunuere, că mi-e inima plină şi fericitä |
SALOMEIA MICHAELI Uli
Salomeia privi pe Manolaş de subt pălăria ei cu mărginile
negre. Privirea aceasta arse ochii lui Manolaş ca o scintee.
— D-le Manolaș, găsesc in d-ta un suflet puţin obişnuit şi
poate chiar valoros, Spre cinstea noastră amindurora, nu tre-
bue să ingăduim echivocul între noi. Vreai să mă faci să cred
ori să admit că inima d-tale este plină şi fericită din pricina
mea ?
— D-ră Salomee! vreau să-ți dovedesc că din pricina
d-tale !...
— Sä presupunem că ai putea să-mi aduci asemenea do-
vezi. Ce voeşti să fac eu cu ele? Ce proces vreai să ciștigi ?
~ — 0, domnişoară, mă faci să-mi pierd cumpătul ! Dacă
mă vezi intr'un proces cu d-ta, atunci poți să mă trimiţi la ocnă,
mai înnainte de deschiderea şedinţei,
— Nu privi prea de aproape la ceia ce proectează In do-
sul lui un cuvint al meu intimplător. Vorbeşte, insă, clar. Ce
rost am cu in toată prelacerea d-tale sufletească ?
— Un rost neauzit de mare şi care mă pierde de emofiune
aci lingă d-ta... Dă-mi voe să respir un moment şi să-mi adun
gindurile... Era la inceputul lui Aprilie, într'o seară... Eram tru-
dit de munca dela biurou. Eram amărit de sărăcia mea, de
soarta mea meschină şi avară... Mi-am aruncat ochii prin lereas-
tră şi am văzut o stea bâlae şi tremurătoare. Am tresărit,.. Pa-
re-că nici odată nu privisem cerul şi acum întția oară descope-
tiam că din adincurile lui izvorăsc misterioasele fintini astrale.
Am iubit steaua aceasta şi-am urmărito. Era insă aproape de
finitul carierei... Acum a ieşit din cerul nostru... Am rămas cu
gindurile duse, cu inima în freamăt, pină cind, nu de mult, la
o lecţie de filologie, privind adine în ochii d-tale, am inteles că
Alfa din Orion era prooroaca și sozia d-tale l... Iți spun lucruri
fantastice. Dacă n'ai fi atit de inteligentă şi de pătrunzătoare, cum
te simt, maş teme să nu mă iei drept un şarlatan. Din nefe-
ticire ifi spun adevărul, Vei ride poate de mine. Vei incerca să
mă chemi la aşa zisa realitate şi să-mi susții că între sleaua
din constelația Orionului şi d-ta nu este altă legătură de cit fi-
rele de painjen tesute de scrintita mea Fantazie. Chiar de m'ai
convinge, ce folos aş avea? Tot ce am crede despre cer şi des-
pre stele, e mai slab decit un sentiment puternic care ne In-
tinde inima. Şi iată azi dragostea sufletului meu, prezisă ori
neprezisă de un semn din cartea cerului, înilorind în preajma
VIAŢA RONI NEASCA _
62
d-tale, mai suav și mai bogat decit toți trandafirii pe cari îi
vezi |
— D-le Manolaş, n'aş avea disciplina sufletească pe care
pretind că o am, dacă m'aș. supăra de cele ce-mi declari. Mai
curind ori mai tirziu, trebuia să aud din gura cuiva aceia ce
aud din gura d-tale. M'am pregătit şi mă pregătesc de mult.
Crezul pe care ţi l-am mărturisit ar îi o fanlaronadă, dacă mi-aş
ierta cea mai mică slabiciune. M'am hotărit să nu mă las bä-
tută niciodată, prin durere. M'am hotărit să nu mă las robită
niciodată, prin plăcere. De obicei, un sentiment ca al d-tale,
cind este desvăluit unei femei, este un dar plăcut, este un pri-
lej de caldă răscolire sufletească. Destăinuirea d-tale ar îi mă-
gulit pe alā lemee; pe mine mă vesleşie că se apropie
duşmanul, Ţi-o spun cu linişte şi cu răceală... Pentru mine,
declarația d-tale e tot atit de rău venită caşi vestea, pe care
mi-ar aduce-o cineva, că tata ori mama s'a inbolnăvit acum un
ceas...
— 0, domnişoară! se poate să insoţeşti astfel, in sufletut
d-tale, aceste două lucruri |...
— Lasă-mă să fiu sinceră precum ai fost. N'aș putea să
te cinstesc mai mult decit făcindu-ţi completa mea profesiune
de credință. Ma tem de... viață, chiar cind mi-aduce daruri.
Nn-i iert nici o familiaritate și nici o drăgălășie, In scimb, nu-i
dau nici o durere şi nici un regret! Notează bine cele cei
spun acum şi nu căuta să le mai auzi a doua oară, Dar aş
vrea ca ora aceasta să nu râmină stearpă... Eşti un coleg in-
teresant, cel mai interesant coleg pe care îl intilnesc... Profe-
tismul şi misticismul d-tale astral sint prea nebuloase, prea Su-
biective, şi te sfâtuesc să nu le mai propovădueşii. Stoicismul
meu e vechiu, de cind cu Zenon, Cleante şi Chrisip. E viguros și
practic, Ştii ce? Fiindcă nu poți să mă ciştigi pentru stelele
d-tale, lasă-mă să te ciştig cu pentru falanga lui Marcu Aureliu!
— D-ră Salomee, rizi de mine!
— D-ta ai ris de mine, cind mi-ai declaratcă mă iubeşti?
— Nu-mi cred ochilor şi urechilor, domnişoară! Imi faci
impresia unui pumnal oriental : o teacă plină de arabescuri de
argint şi de mârgăritare și o lamă lulgerătoare şi ucigaşă |
— Constat cu părere de rău că eşti prea poet, d-le Mano-
laş.. Dar în sfirşit Porticul lui Zenon o fi adăpostit, în veacuri,
şi cițiva poeți., Sa lăsăm insă gluma. Te rog citeşte pe Marcu
SALOMEIA MICHAELI 63
= -o
Aureliu şi imbracă-te în mantaua stoicului, Prin suferințele
d-tale, prin distincjiunea sufletului d-tale, meriți onoarea aceasta.
Crede-mă că iți dau cel mai mintuitor sfat pe care ți l-a dat
vreodată cineva. Dacă imi vei dovedi că ai ştiut să mā asculți,
nu-mi va părea rău de timpul petrecut aci, impreună... La re-
vedere l.. Mă innapoez acasă în trăsură.
Manolaş rămase pe bancă, aiurit şi siărimat. O văzu tre-
cind pe lingă trandafiri, mlădie şi subţire, o văzu amestecindu-se
printre cei ce se plimbau şi apoi copacii o ascunseră. Voi, un
moment, să alerge după ca, s'o oprească, s'o roage, umilit, să-l
lase s'o insoțească l.. „Mă innapoez acasă fn frăsură*... Mano-
laş înțelese, suspinind, câ trăsura aceasta, reală ori nu, ducea
în ea o lămurită poruncă negativă.
G. Galaction
Spencer şi problema cunoștinței
Este cert că mişcarea filozofică în țara noastră, e cil se
poate de redusă. Scrieri curat filozofice se tipăresc puţine şi se
cetesc puțin. Reviste speciale de filozofie nu avem, iar acelea
care sau incumetat să apară, şi-au văzul dispariția curind, A-
cademia noastră nu cuprinde o secţie filozofică, iar atunci cind
se prezintă pentru premiare vre-o operă de filozofie, vedem că
are raportori, oameni a căror competență e cu totul in altă parte,
iar aprecierile lor sint sau argumente de circumstanță sau știin-
tä de imprumut, Mișcarea filozofică din Rominia—dacă se poate
chema o mişcare —se răstringe cam în jurul celor două Univer-
sităţi. Dar aci, in acest microcosm, care este atmosfera univer-
sitară, din nenorocire cam izolată de atmosfera generală a cultu-
rii romineşti, aci, în cercul limitat al studiilor şi preocupărilor ei
particulare, se poate vorbi —păstrindu-se toate proporţiile—de cu-
rente şi direcţii filozofice, Aceste curente sint în deobste deter-
minate de autorii care reușesc să grupeze în jurul operelor lor,
cel mai mare interes şi să inriurească cel mai puternic felul de
cugetare al ucenicilor studiilor filozofice.
Sint variate motivele care impun atențiunii studenţilor pe
cutare sau cutare autor, Unul din ele este noutatea sau moda,—
modă care vine de regulă şi-aicea tot din străinătate. Un exem-
plu ar fi astăzi, locul din ce In ce mai mare pe care îl ocupă
lectura operelor lui Bergson. Un alt motiv e stăruința profeso-
rului, şi In aceaslă categorie se găseşte studiarea niciodată scă-
ză şi totdeauna plină de iniluențe, a filozofiei lui Kant.
„Unul din autorii preferaţi ai studențimii noastre a fost și
va fi incă o bună bucată de vreme şi /erbert Spencer. In atară
de insemnătatea netăgăduită a filozofiei spenceriane, care deter-
mină și recomandarea profesorului și solicitudinea studentului,
lucrul mai are încă și alte explicări. Spencer nu e un îfiluzof
prea vechiu (a murit în 1903). Operele sale, foarte clar
scrise, sint redate într'o bună traducere franceză, accesibilă stu-
denţilur romini, Concepția sa are şi îndrăzneală ademenitoare
și aparat științific suficient, Ea mai are la temelie transformis-
mul, doctrină răspindită in toate ştiinţile și popularizată in toate
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI 65
cercurile, Este unul din autorii care se poate impune și inde-
pendent de stăruința profesorului, necesară la opere mai prâtuite
şi redactate inir'o limbă mai puţin uşoară. ÎIntr'un cuvint filozo-
fia spenceriană, formează unul din curentele universitare şi ast-
jel ea reprezintă o actualitate, cel puţin, locală.
Am precedat cu aceste consideraţii, cercetarea ştiinţifică ce
urmează, avind convingerea că „actualitatea“ aceasta a îilozoliei
lui Spencer n'a contribuit cu puţin la executarea lucrării de faţă.
Fără indoială că punctul central al filozofiei spenceriane,
nu este teoria cunoştinței noastre, ci o teorie a universului, prin
urmare o doctrină metafizică. Admiţind şi mai hotârit decit
Kant o existență suprasensibilă absolută, dar excluzind-a tot aşa
de categoric caşi dinsul din sfera cercetărilor noastre, Spencer
socotește totuşi că rămine filozofiei metalizice un cimp destul de
larg, in lumea fenomenelor percepute și perceptibile, uniticind
intr'o vastă sinteză rezultatele ştiinţelor speciale şi oferind cu a-
jutorul ei, dacă nu înțelegerea esenţii ultime a lumii, cel puțin
explicarea dezvoltării sale în timp, pornind dela un trecut tn-
depărtat şi inaintind in spre un viitor indefinit. Doctrina acestei
vaste destăşurări cosmice, așa cum o Infăţişeuză dinsul, alcâtu-
eşte aşa numitul evolufionism, termen care In deobșie reprezintă
caracteristica şi eticheta filozofiei spenceriane.
Totuși Spencer nu a trecut cu vederea Insemnătatea pro-
blemei cunnaşterii, şi aflăm în opera sa contribuţii originale la
rezolvirea ei. Este drept că desvoltarea neasemânat mai întinsă
pe care o dă construcţiilor metafizice, pare a arunca în umbră
tractarea probiemei cunoștinței. Dacă insi nu vom gåsi la Spen-
cer un studiu prea amănunţit al acestei probleme, în orice caz
dacă nu vom alla la dinsul o operă de sine stătătoare, concre-
tizată printr'un volum aparte, care să fie consacrată e! —aşa cum
bună oară avem la Hume, Kant sau Mil—totuşi prin chiar fap-
tul că o anexează la speculaţiile metalizice— servind ca Introdu-
cere a lor—Spencer reuşeşte a ne da o icoană mai limpede de-
cit alții, despre rostul acestei discipline, despre pozițiunea sa ln
ansamblul ştiinţelor filozofice.
Teoria cunoștinței nu este un scop, ci un mijloc.
Este un studiu care ne slujește la injeleapta cirmuire a specu-
Jaţiilor metafizice şi chiar la corecta intocmire a științelor speciale,
“Aşa că oricit am regreta în această privinţă prea marea
concisiune a contribuţiilor spenceriane, trebue —cum am zis—Să
recunoaştem că iilozolul englez ne-a cterit In schimb, prin pro-
porțile care le-a dat teoriei cunoașterii în totalitatea operei sale
sintetice, o imagine exactă despre rolul acestei ramuri lilozotice.
Un moment se pare că Herbert Spencer a fost pe cale să
nesocotească dacă nu importanța eventuală a aceste! discipline,
dar, ceia ce e şi mai grav, posibilitatea ei. Un moment a fost
aproape de a cădea în cursa acelui argument care tâgădueşie
posibilitatea acestei ştiinţe, susținind câ critica puterilor minții
66 VIAȚA ROMINEASCA
a
noastre, făcindu-se cu ea însdși, toată teoria cunoștinței este un
mare cerc viţios.
In momentul în care prepara a doua ediţie a Principiilor
de Psihologie, spune el, a găsit intre hirtiile sale o notă veche,
destinată a fi alipită la manuscrisul original, în care imputa lui
W. Hamilton că o parte din argumentele cu care acest filozof
voia să Intemeeze relativitatea cunoaşterii noastre, se pot Intoar-
ce impotriva lui. Filozoful acesta afirmase că inteligența noastră
nu poale cunoaşte absolutul şi necondiționatul, rărinind cu ne-
cesitate îngrădită la cunoașterea adevărurilor condiționate. „Dar
a afirma cå inteligența omenească este mărginită la condiţionat
— intimpină Spencer în acea notă rămasă nepublicată —insamnă
a-i impune o limită absolută, ceia ce presupune o cu
absolută. Ignoranța conștientă la care se oprește acest filozof,
trebueşte, după părerea mea, impinsă un pas mai departe: în
loc de-a spune câ absolutul nu poate fi cunoscut, trebue să zi-
cem că ne este imposibil a determina dacă poate fi-sau nu“. !)
Acest argument conduce evident la sceplicism şi izbeşte In
chiar principiul teoriei cunoaşterii.
„Dar pentruce, se intreabă Spencer mai departe, am omis
acea notă ? Nu-mi pot aduce aminte bine. Probabil fiindcă exa-
minind din nou chestiunea, am descoperit un răspuns obiecţiu-
nii mele. In adevar inteligenţa nu de sigur să demonstreze
propria sa competenţă, de oarece în tot decursul demonstraţici tre-
bue să postuleze această competență, presupunând ceia ce este In
chestiune, dar de aci nu urmează că ea nu poate să dovedeas-
că incompetența sa In anume materii... Se poate proba anume
incompetența rațiunii în două moduri: 1) facind să se vadă că
fiecare din atirmârile care compun demonstrația dă loc la con-
lraziceri şi prin asta se arată toată absurditatea ei; 2) făcind să
se vada, chiar dacă sint valabile, că duc la această concluzie:
nepulinţa rațiunii de a afirma ceva in anume chestii determi-
nate“, ?)
s Dupa cum vedem, un moment Spencer s'a indoit despre
posibilitatea minții noastre de a se judeca pe sine, trebuind a
se depăşi pentru aceasta, intrucitva, şi din această indoiala s'ar
fi putut periclita toată teoria critică a cunoștinței, sdruncinindu.
se in primul loc—după cum se poale vedea şi din rindurile ci-
tate — tocmai acel princip care alcâtueşte la Spencer—după cum
vom vedea curind — fundamentul ultim al- tuturor postulatelor şi
axiomelor, principiul relativităţii cunoaşterei, căruia acest filozof
li va recunoaște pentru toată ştiinţa şi filozofia o valoare nelin-
doioasă, am putea zice absolută.
izipCPesliunea inițială a teoriei cunoașterii este fără indoială
onginea cunoștinței. In momentul in care Spencer apare pe a-
—
1) Essais i
3) Ibid., Ar Aita. III, trad. frane, Bordeau. p, 518,
SPENCER ŞI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI 6T
filozofică, chestiunea aceasta avea un vechiu trecut. Ea se
iafațişa eva dramatică a unui conflict de păreri: de o
parte filozofii care susțineau că toate cunoștințele noastre pur-
ced din experiență și numai din ea, așa numiții empirişti, pe
de alta ginditorii care susțineau că cel puţin o parte din ele iz-
vorăsc din mintea noastră, aşa zişii apriorişti. Unii considerau
conștiința noastră ca o Tabula rasa, in care vin să se imprime
rind pe rind datele şi relaţiunile constatate în experienţă ; ceilalţi
socoleau că mintea noastră e creatoare de adevâruri, scoțind dim,
propriul ei tezzur şi prin propria sa spontaneitate, cel „potia |
forme de cunoaștere în care se 0 aleea şi se rindueșie cu
iate materialul experimental. TSE
sai verbe Spencer, fará şovăire se aşază printre apioriati:
Evident nu în înțelesul că experienţa este inutilă, că toată aà -
ința noastră s'ar putea elabora cu datele şi din datele inăscute
ale minții, dar recunoscind că principalele principii ale terei
şi organizării științifice, că principalele postulate cu care operăm,
se allă—vom vedea mai departe din ce cauză—inăscule in gri
unea noastră. Spencer recunoaşte un „apriori“ foarte bogat, pi
corporind intrinsul chiar unele adevăruri, a căror origină pare
i isbitor, empirică. Hg |
N sei pa afne distinctiv al adevărurilor apriorice. Şi eee sal |
ineităţii lor, este şi pentru Spencer cași pentru Kant, e Ă
fea cu care se impun conştiinţei noastre, sau cum la poA i
cer In rinduri repetate, inconceptibilitatea contraru 28 ea
pentru aprioritatea unor i bat Sa ne iei sum AD lig; A i:
argumenta o cale indirectă: - k i
siperi din unul din principiile recunoscute necesare kar ME
odată că ele nu pot izvori din experienţă, de oarece ace
e ner nu se mărginește a face un simplu pda
tar al adevârurilor perap Bora kareo eap grep noa git
ganism unitar, fiind strins in ce creole
tele din acelaşi principiu suprem. ub acest tn sar penal
rea adevărurilor apriorice este mult mai putern 5 ce eur
ră in tabela categoriilor la Kant. urde rin E
panică De tacialea proporțională înlocueşte to ragen atit eri
vârata lor inlânțuire logică cit şi reala lor prceee Š$ rA pole i
piul suprem, care, la Kant, fiind „unitatea apee vă Eomaia
avea un caracter prea formal pentru a putea sà Indep
i yraeres deduce-
r principiul suprem din care se vor af
DRE n puerta relativității, principiu cate, cu toată e-
norma lui insemnătate, fusese cam neglijat în critica loi Kant.
Spen bire de Comte—care deși recunoscuse şi
dinsul ear orga a acestui eur n 3 Sope „pu
i ilească i său obligator,—a c ~ -
prire e a e de Hamilton și Mansel, ca um
i d aci lnrlurit de aproap
cre bage sie din natura inteligenții noastre.
68 VIAŢA ROMIN EASCA
Spencer demonsirează valoarea principiului relativității, a-
râtind inconceptibilitatea şi imposibilitatea cunoştinţelor absolute.
Orice cunoștință presupune o relație dela subiect la obiect. Apoi
o distincțiune intre obiectul pe care il cunoaştem şi altele sau altul,
Fără această distingere nu există cunoştinţă. iar distingerea in-
seamnă /imifare, |n fine mai implica o asimilare a obiectului pe
care || cunoaştem cu alte obiecte, rubricarea lui intr'o clasă de
obiecie cunoscute. Noi zicem că In adevăr cunoaştem un lucru
cind după ce a fost pus In raport cu conștiința noastră, l-am de.
osebit de altele şi apoi l-am putot aşeza intro clasă de alte o-
jaag ceia ae Insemnează că intro privință l-am recunoscut.
şa că nu pulem cunoaşte un lucru de -
şi fiind in relație cu altele. sud ozon PTO
„Așa dar, conchide Spencer, din insăşi natura gindirii, pu-
tem deduce relativitatea cunoștinței noastre pe trei căi deosebite.
După Cum am gâsit prin analiză şi după cum putem conchide
obiectiv In orice propoziție, orice gindire cuprinde relație, dife-
7ență şi asemănare. Cind nu se prezintă aceste trei proprietăți
OMAA tel gre De unde putem conchide că
neinlățişind nici i i i
pei obtii tiş ci una din aceste trei, este de trei
„Să adâugâm in treacăt că Spencer odaiă cu stabilirea re-
lativităţii cunoașterii se incumelează a stabili, dincolo de CUNoş-
tinja noastră şi dincolo de lumea sensibilă. o realitate absolută
inaccesibilă NOUA, dar care alcâtueşte substratul fenomenelar per.
ceptibile și accesibile cunoşiinței noastre. Comte o admisese şi
dinsui iară a incerca o demonsirare. Kant o afirmase la rindu-i
cind mai categoric, cind mai şovâitor, dar în genere dogmatic
Spencer o afirmă injghebind o argumentare, care se Invirteşte
în jurul „corelaţiunii* dintre relativ şi absolut, în jarul ideii că
nu e cu pulinţa să existe un relativ fară un absolut complimen-
tar, adăogind totodată că posedăm ş'o senzație vagă a rea-
mse neaga ea e alcătuită din conştiinţa unui „te“ care per-
f niăturarea pri i imitări
Conditionarilor pere <a abstracțiune a tuturor limitărilor şi
„X Pentru sfera cunoştinţelor accesibile rämt i ibi
şi obligatoriu principiul de relativitate, care: dana ere: a
era Ri sta ego a naturii noastre intelectuale.
in aces principiu decurge ca un corolar, un alt adevăr
pem: acel al persistenții forfii. la care se reduc şi 'n care
oarecum se dizolva incă două adevăruri lundamentale: acel al
indistructibilițății materiei și al continuității mişcăriă.
sui aop persistenței forței (Spencer preferă această expre-
i „ Aceleia astăzi mai curente de Conservare a energiei) s
Poe, Data, după Spencer, din acel al relativităţii: ` i :
` nncipiul persistenfei afirmă adevarul că nu se pot con-
1) Premiara Principes, $ 26, Essais, i
Princip i 360—371.
2) Les Premiers Principes. trad, frane, Gu en Anie &3.
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI 69
cepe „creajiuni“ şi „anihilâri* reale de substanță. Nimic au se
creiază și nimic nu se pierde, oricit aparențele fenomenale ne ar
îndritui să credem contrarul. Pot fi desigur--şi experiența ne
obligă s'o recunoaștem — apariții şi dispariții de forme ue exis-
tență, nu însă de substanţă, care trebueşie presupusă invaria-
bilă, constantă, cantitativ pururea egală cu sine.
Acum s'a intimplat de multe ori In practică să se con-
funde cu substanța Insăşi, ceia ce nu erau decit forme sau ma-
nifestări de ale ei. Lumea sensibilă mai inainte de a fi con-
cepută ca o țesătură de fenomene, a lost socotită o colecție de
obiecte substanţiale. Treptat aceste obiecte au fost insă rezolvate In
fenomene, iar fondul substanțal a fost neincetat impins în adine,
până a dispăru! din lumea experienţii directe. Astăzi vedem că
până şi acea reaiitate fundamentală care se numeşte „materie“
pare a deveni o manilestare trecătoare a unui substrat mai pro-
fund şi s'a inceput, dela descoperirea radiuvactivităţii, a i se tā-
gădui cu stăruință caracterul de persistenţă necondiționată pe
care trebueşie s'o aibă substanţa adevărată. Sub acest raport
Spencer ridicind la rangul de axiomă „indistrucubilitatea mate-
rici“ a comis eroarea—de alilel scuzabilă atunci—de a atribui
materiei o semnilicare mai adincă decit o are, considerind o ce
e dreptul—nu ca o realitate ultimă, dar ca o mamtestare fenomenală,
care oglindeşte exact invariabilitatea necesară a substanţei,
Dar nu e mai puţin adevărat câadmiţindu-se chiar destruc-
tibilitatea materiei, aceasta Insemncază numai că materia € o
formă mai trecătoare decit s'a crezut, şi nu Insemnează cituşi
de puţin că trebueşte să Inlâturâm orice idee de persistenţă, și
să nu admitem că la spatele materiei peritoare şi ca substrat al
ei n'ar exista o realitate mai prolundă care păstrează caracterul
persistenței şi al conservării. Postularea unei astfel de realităţi
mai fundamentale decit materia, iaţă de care persistența să nu
mai fie expusă la nici o revizuire ulterioară, o face şi Spencer
formulind : persistența forfei, inţelenind prin forţă realitatea ul-
timă, aşa cum se prezintă la hotarul dintre lumea absolulă a
numenului şi lumea fenomenelor sensibile,
Noţiunea de forță— care, după cum bine arată Wundt, este
o desăvirşire a noțiunii de substanță !)—reprezintă astfel pentru
Spencer noțiunea realităţii celei mai adinci, iar principiul per-
sistenței forței devine cel mai fundamental principiu, firește după
acel al relativitâţii. j A a
Principiul relativităţii decurgea din insăşi natura inteligen-
jei noastre ; acel al persistenței se deduce—după Spencer—din
acel dintăi. 7
„Cugetarea consistă în stabilirea de raporturi, lasă nu
poate să existe raport stabilit, şi prin urmare gindire electivă,
cind unul din termenii raportului lipsește din conștiință, Este
cu neputinţă să gindeşii ceva ca devenind nimic, pentru același
1) Logik. Ed. 3, Vol. Tp. 586.
70 VIAŢA ROMINEASCA
motiv pentru care e imposibil să gindești că nimicul devine ceva
şi asta pentru că nimicul nu poate deveni obiect de conști-
inţă* !
n Nu se poate astfel concepe nici distrugerea, nici crearea, şi
-de aci rezultă principiul persistenței, concretizat in experiență,
prin conservarea cantităţii.
După ce Spencer deduce principiul persistenței din acel al
relativităţii, ridicindu-l la rangul de adevăr necesar, el mai arată
câ nu a putut fi scos din experienţă,
Acei care susțin origina sa empirică, afirmă că el a lost
formulat pe baza constatării experimentale, că oricite transfor-
mări vor suferi corpurile, balanța arată pănă la urmă păstrarea
aceloraşi raporturi cantitative, Insă după cum bine observă Spen-
cer, constatarea aceasta presupune constanța materiei sau a for-
telor balanței și în general a tuturor instrumentelor de măsură.
“Operația măsurării ar fi lipsită de valoare dacă n'am face a-
ceastă supoziţie, care Insă Insemnează tocmai că admitem pre-
„alabil persistenta forţei *).
După cum se poale lesne vedea nu se poate face din ope-
rații care presupun principiul persistenţei, temeiul acestui prin-
cip; cel mult se obține pe această cale o utilă confirmare expe-
rimentală.
Dela principiul persistenţei, Spencer ajunge la acel princip
care este desigur cel mai important pentru orice elaborare ştiin-
“ţifică, anume acel al cauzalității,
Aci trebue să exprimăm părerea de rău, că expunerea lui
Spencer e prea sumară, că lucruri foarte importante sint abia a-
tinse, că elementele doctrinei sale sint cam risipite, iar opera
comentarului devine o reconstruire în inţelesul cel mai întins al
cuvintului.
„__ Principiul de cauzalitate afirmă că orice fenomen trebue să
aibă o cauză, pe care știința modernă o caută întrun fenomen
anterior.
Împreună cu ideia de cauzalitate şi avind o egală Insem-
mâtate cu ea, mai cirmuește cercetarea ştiinţifică şi principiul tn-
tregitor, că aceleași cauze produc întotdeauna aceleași efecte
(principiul unilormităţii).
„Insitrşit dezvoltarea ştiinții contemporane a mai fost in-
lesnită şi prin punerea în valoare a unui al treilea princip, care
se releră tot la raporturile cauzale, anume principiul echivalen-
fei cauzei cu efectul, Yi 4
„___ Acest al treilea princip, deşi intim legat cu acel al cauza-
litāții, nu este pentru majoritatea logicianilor derivabil din ideia
de cauzalitate —spunindu-se că postularea unei cauze pentru ori-
ce fenomen nu reclamă echivalența lor canțitativă—ci este
considerat ca un corolar al principiului persistenjei (sau
1) Premiere Princi
2) Premiers. Principes. : Fi
|
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI
al substanței) care reclamă ca aceiaşi cantitate de forţă care era
cuprinsă in cauză să se regăsească in intregime în efectul sau
alectele In care s'a consumat acea cauză, Aicea Spencer, avind
aceiaşi părere, nu va face o excepţiune.
Cu priveşte insă al doilea principiu din cele de mai sus—
că aceleaşi cauze produc aceleași efecte—pentru majoritatea gin-
ditorilor, cari nu-i atribue o origine empirică, a apărut ca un
corolar al cauzalității, arâundu-se că dacă aceiaşi cauză ar pro-
duce In osebile rinduri efecte osebite, circumstanțele ar fi ace-
leaşi, aceasta ar insemna că s'ar produce o schimbare fără cauză,
ceia ce răstoarnă principiul cauzalității In general.
lar acesta din urmă e socotit în deobşte ca un principiu
autonom, fie derivat din experiență, lie izvorind de-adreptul din
natura inteligenții noastre, fie decurgind din principiul logic al
rațiunii suficiente, şi fiind tot aprioric aşa dar. îi
Herbert Spencer derivă şi principiul cauzalităţii şi pe acel al
'unitormităţii, din acel al persistenţei forței, şi le derivă separat pe
fiecare din ele, răminind intre dinsele prin urmare numai inru-
direa genezii din acelaşi principiu comun ei
Ba incă deducerea apriorică a principiului uniformitāții pre-
cede în opera lui Spencer Intemeiarea cauzalitäții. |
„Cea dintii deducție, spune dinsul, care se trage din
adevărul ultim că forța persistă, este persistenţa relaţiilor din-
tre Ése .
ag afirma contrarul este a nega persistenţa forţei. Dacă în
două cazuri determinate, este o asemănare exactă nu numai In-
tre acele antecedente pe care le numim cauze, dar chiar Intre
acele pe care le numim condițiuni, noi nu putem alirma că elec-
tele vor fi diferite, fără a alirma sau că o forță oarecare sa
creat, sau că o forță s'a distrus... s
„Aşa că uniformitatea legilor, care se reduce la persistența
raporturilor dintre forțe, este un corolar al persistenței forței* *).
Cit priveşte principiul cauzalitāții ca atare, care, după cum
am văzut, in doctrină lui Spencer n'are nici un rol la intemeia-
rea aceluia al unitormității, el se explică după filozoful englez
ipul următor. j
y = eare manifestare de torţă, fie ea acțiune anorganică,
mişcare animală, gindire, sentiment, ca nu poate fi interpretată
decit ca efectul unei forțe antecedente. Sau energiile mintale şi
fizice sint In legătură cantitativă cu energii cheltuite spre a le
produce şi cu alte energii a căror apariţie o produc, sau nimi-
cul poate deveni ceva, iar ceva poate deveni nimic” °}.
Mai clar. Lumea fenomenelor sensibile, care oleră neconte-
mite apariții noi, vine in contrazicere cu principiul că nu se
creia nimic, Rezolvirea contrazicerii nu se poate face de
cit admiţind că fenomenul nou, nu este decit continuarea şi tran-
-slormarea unui ant şi aşa mai departe.
1) Premiers Princi $ 63 gi 64.
A Pris Principes. $ 18.
72 VIAȚA ROMINEASCA
Spencer deducind In acest mod cauzalitatea stabileşte cu aceiași
ocaziune şi de aceiași manieră principiul echivalenții cantitative.
Cum vedem în doctrina lui Spencer principiul cauzalităţii cu a-
nexele sale este subordonat principiului substanței, care apare
ca mai fundamental. Atitudinea lui Spencer este deosebită de-a
multor aprioriști, care așază cele două principii pe aceiaşi treaptă,-
le consideră despărțite şi ca atare numai coordonate. Kant fără
a tăgădui o inrudire care rezultă din unitatea spiritului din care
izvorăsc şi pe care o confirmă posibilitatea lor de a lucra ta
comun, complectindu-se in elaborările ştiinţifice, le atribue totuşi
o origină mintală deosebită, făcind să corespunda categoria sub-
stanței, judecăților cafegorice, iar categoria cauzalităţii, judecăți-
lor hipotetice. Aceasta insemnează dependența uneia de axioma
logică a „identităţii* şi a celeilalte de axioma „raţiunii sufi-
cienle*,
Herbert Spencer le uneşte, subordonind pe unul celuiialt,
continuind astlel şi 'n această privire doctrina Hamiltoniană.
Evident această subordonare preconizată de Spencer, nu
insemnează jerilirea principiului subordonat şi complecta sa ab-
sorbire de acel supraordunal și in nici un caz nu se poate spune
că doctrina filozofului englez restaurează teoria vechiului raţio-
nalism care suprima legăturile cauzale din lumea fenomenelor
sensibile admiţind o singură cauzalitate : pe acea a substanţei
supreme, — atitudine pe care in mod tipic o infâțişează filozofia
spin tă,
aționalismul admiţind acea singură cauzalitate, conducea
la suprimarea raporturilor cauzale dintre fenomene.
Dimpotrivă, noţiunea persistenței forței (aci un alter ego al
substanței) silește la siricta aplicare a cauzalitâții in lăuntrul
fenomenelor sensibile, fiindca tocmai, numai printr'o riguroasă
interpretare cauzală se ridică acea contrazicere care se aduce
ideii de persistența invariabilă, din pricina neincetatei apariţii de
fenomene, pe care o înfăţişează lumea perceperilor noastre.
In această privință, filozofia lui Spencer e cu totul în ape
positiviste, evitind se ințelege positivismul îngust, prin aceia că
înțelege să utilizeze conceptul persislenţei în elaborările ştiinţifice,
spre a putea duce la precizie și desăvirşire, raporturile dintre
fenomene inductiv stabilite cu postulatul cauzalității,
Oricum ar fi lucrurile e cert că noțiunea persistenței, la
Spencer are— dacă ni se poate trece expresia—un loc mai inalt
de cit are conceptul substanței în doctrina lui Kant, De altfel
lucrul se poate vedea şi de acolo că la Kant, categoria subs-
tanții are o aplicaţie strict fenomenala— deosebindu-se hotărit de
numen cu care filozofii mai vechi o identificaseră — pe cind la Spen-
cer forța este aproape absolutul insuși, iar persistența o proprietate
aproape „numenală* 1)-—cu toată conirazicerea în care e găta să
1) Premiers Principis. $ 62.
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI 13
câdă, pregătindu-se a aplica absolutului un principiu pe care I
derivase din acel al „relativităţii“. A yx
Insitrşit pentru a termina tngirarea principiilor apriorice
care mai derivă din persistența forței, mai râmine să menţionăm
că după Spencer tot din această ordine mai sint și principiile
direcției mişcării (acel al inerţiei și al celei mai mici rezistenţe)
precum şi principiul mișcării ritmice, 1).
Pornind de la postulate abstracte el se coboară pe calea
deducţiunii, până la legi concrete, care par a reclama imperios
experiențele. Tezaurul aprioric al spiritului nostru este în filo-
sofia Spenceriană excesiv de bogat, cu atit mai mult cu cit fa-
săşi legea cosmică a evoluțiunii, Spencer o va intâţişa ca rezul-
tatul necesar al acţiunii acelor norme supreme care decurg din
rsistenţa forţei,
ği a in primul moment câ avem în fața noastră un
strict raționalism, care s'ar putea dispensa de investigaţiile em-
pirice şi de procedarea inductivă. A i
Totuși Spencer e departe de a nesocoti aceste operaţii, nu
numai pentru cuvintul că reprezintă confirmari folositoare ale
concluziilor deduse, dar chiar pentru motivul că dobindim cu ele
rezultate care nu se pot obține deductiv. Din chiar momentul
în care discută şi stabilește origina apriorică a principiului eers
formării şi echivalenţii forțelor, Spencer face următoarea obser-
FE piei po ASE atunci, mi se va pune intrebarea, investi-
gațiile prin care se caută a se stabili inductiv, transformarea și
echivalenţa forțelor, dacă ele nu sint în stare .so facă a si-
gură decit era mai Inainte; să nu fie oare inutile ? Nu, Ele au
valoare arălind numeroasele consecinți particulare, care m sint
enunțate în acelaşi timp cu adevărul general. Ele au valoare
arătindu-ne în ce cantitate un anume mod de forţă este echiva-
lentul cantității unui alt mod. Ele au valoare aeaeo in os
condiții fie-care metamorioză apare, Ele au valoare ~ prisa -
cercetăm sub ce formā se regăsește rämāşița de forță,
cind rezultatele aparente nu sint echivalente cauzei ) a
Un analog caracter de necesitate şi-o identică p pass A
asupra experienții, căreia ti serveşte mai bă să cunan k
organizatoare, au după Spencer—ca și după Kant—
zar Ang A însă filozolul englez nu caută a le doimo
din principiile rațiunii, aşa câ ele rămin în afară de „Olea
adevârurilor apriorice, Maite în E pp T eenn a a
cara
cea i ai di contraziceri ale acestor două forme, iaaii nu
pot fi nici mitate nici nelimitate, nici atribute, nisi realită.
Fremiers Princi IX şi X.
> Premiera Principes. PT.
74 VIAȚA ROMINEASCA
De altfel nici Kant nu le pusese laolaltă cu categoriile in-
teligenței și desigur pentru aceleaşi motive le acordase un rang
inferior, socotindu-le forme ale „sensibilităţii“, prin urmare ale
unei regiuni suileteşti inferioare.
Ele determină cadrul de funcționare al categoriilor intelec-
tuale, fără a fi din speța lor și lărăa putea revindeca caracterul
logic al acestora.
Spaţiul şi timpul sint şi după Kant și după Spencer ele-
mente apriorice, deşi nu raţionale,
Totuşi Spencer, in această chestiune, duce o vie polemică
impotriva lui Kant!)
Cauza este următoarea, Kant susținuse pentru a întemeia
aprioritatea lormelor intuiţiei, cå ne putem reprezenta un spaţiu
sau un timp, gol de obiecte şi evenimente, lucru care a fost
rectificat de altfel de primi neo-kantiani. 2)
In al doilea rind Kant mai afirmase că aceste forme cul
nostru le proectează asupra unui non-eu, complect străin de ele.
Spencer dovedeşte — ceia ce nu era greu—că nu ne putem In-
chipui un spaţiu sau un timp complect gol.
In al doilea rind el mai susţine că nu se poate vorbi des-
pre independenţa non-eului, de formele de spațiu şi de timp.
Totodată, pentru a stabili caracterul obiectiv al acestor două
forme, filozoful englez se silește să arăte că subiectul le-a extras
din lumea din afară, dobindind astfel cunoştinţa lor din expe-
rienţă, fireşte nu fără ajutorul luncţiunilor intelectuale care ope-
rează la orice experiență. Aprioritatea acestor două forme pe
care, de altă parte, o recunoaște, devine atunci o aprioritate nu
primitivă, ci derivată, rezultind din îinrădăcinarea in spiritul
nostru a unor experienţe constante și indelung repetate, din im-
plintarea lor in conştiinţă, implintare care se transmite apoi he-
reditar dimpreună cu celelalte funcțiuni care formează pe viitor
capitalul inascut, 2)
Cu aceasta am ajuns—yi problema spațiului şi a timpului
alcătuia cel mai bun mijloc de tranziție—la partea cea mai In-
semnată şi desigur cea mai originală a doctrinei spenceriane în
teoriea cunoștinței, anume modul în care Spencer tălmăcește
cauza apriorității elementelor apriorice.
N
Cind a apărut opera epocală care e „Critica Raţiunii pure*,a lui
1) Premiera Princi $ 47. Principes de Psychologie (tra e.
Pet a LA E Vol. il E ery ES perie | eat, on
se vedea de ex. Fr. A. Lange.. Logische Studien. 132 şi
următoarele, „Was ist nun diese reine Auschaung? Strong posia iet
r keine Auschaung, sondern nur die im Gemiithe bereit liogende Form
er Ansehaung. Diese „Form“ kann nicht solbst wieder săngeschabt* wer-
den, weil dazu Empfindungsmaterial nöthig wäro*...
3) Prineipea de Psychologie. Vol. |. 8 208. Vol II. 4 339.
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI 74
Kant, ea aducea formula de impăcare a doi beligeranți ireductibili
-şi de stingere a unui conflict care părea fără slirşit, Acela dintre
raţionaliști şi empirişti, dintre acei care desemnau ca isvor al
cunoştinţelor valabile, inteligența noastră, cu tezaurul ei de ade-
văruri inăscute, şi acei care scoborind inteligența noastră la ro-
Jul unei simple inregistrări, atribuiau experienței singure totali-
tate a cunoștințelor noastre științifice. i
Această luptă intelectuală amenința să se cternizeze, din
pricină că ambii adversari aveau, fiecare, un număr de poziţii
tari: sint în ansamblul cunoștinței noastre lucruri care par a
depäşi experiența şi chiar a plana de-asupra ei,—aci era poziţia
cea tare a raționalismului; altele insă sint de așa natură că par
a exclude o deducere pur mintală,—şi aci era poziția cea tare
a empirismului,
Ambele direcţii insă—exprimind prin aceasta poate şi ne-
voia de unilicare a minții—erau excluziviste şi voiau să-şi In-
tindă stăpinirea asupra intregii sfere a cunoştinţelor noastre. Cu-
<erirea poziţiunilor adverse era insă dificilă și atuncea cind ea
se vestea de oparte sau de alta se reducea In deobşie la o cu-
cerire nominală. De fapt războiul continua... Atuncea intervine
Kant, cu Critica Raţiunii pure, aducind formula de pace, Coa-
fliciul nu se putea isprăvi prin nimicirea unei concepţii de cea-
laltă, ci prin alianța aminduror. Această alianță e posibilă, a-
vind fiecare un domeniu de stăpinire deosebit, In orice caz, fi-
indcă ea corespunde stării de fapt, de oarece In masa cunoș-
tințelor noastre, o parte provine electiv din experiență şi altă
parte din funcționarea spiritului nostru.
Greutatea inițială de a se ancora la această soluție dua-
dlistă—care admite două izvoare de cunoaştere dilerite—a lost a-
ceia de a se gasi criteriul şi de a se specifica domeniul, după
care se disting și pe care Il ocupă cunoştinţele isvorite din in-
teligența noastră pe de-oparte şi acele empirice pe de altă parte.
A trebuit lumina genială a cugetârii lui Kant, care să facă
distincția clară a caracterelor aminduror, separindu-le” de _ aşa
manieră, incit să nu facă imposibilă colaborarea lor şi nici să
apară neințâleasă deosebirea lor de origină, :
După Kant orice cunoştinţă are un conţinut şi o formā, iar
ansamblul cunoştinţelor va infăţişa o diversitate de conţinuturi
într'o rețea de forme. Conţinutul cunoştinţelor vine din expe-
riență ; formele in care se urdonează materialul empiric, acestea
izvorăsc din spiritul nostru, sint apriorice. Spaţiul şi timpul sint
şi ele două forme, dintre cele mai grosiere și de-aceia numai
forme ale senzibilităţii. i : y TETE
Prin această soluție se satisfac şi pretențiile experienței şi
conştiinţa de putere a spiritului nostru. Prin aceasta mai ales
se garantează interesele ştiinţei care ar fi primejduite numai cu
datele contingente ale experienţii, dar care totodată ar fi deser-
vite, dacă ar fi să ne mărginim la jocul speculațiilor mintale.
76 VIAŢA ROMINEASCA
Cunoştința răsare din combinarea factorului aprioric cu acel em-
piric, cel din urmă procurind intreg materialul, cel dintăiu mo-
delindu-l in forme şi tipare constante,
Aceasta este faimoasa conciliare a lui Kant, numită ipote-
za țranscedentalistă. Evident o conciliare, o alianță, dar toto-
dată un dualism categoric, care suprimă omogentitatea cunoștin-
tei, şi va pune unele probleme grele, ca de pildă: cum poate
exista un material fără o formă, așa precum pare a fi după
Kant, contribuţia lumii externe mai inainte de prinderea ei in
formele mintale ? Dacă doctrina lui Kant era conciliarea anta-
gonismului dintre cele două vechi direcţii: raționalismul şi em-
pirismul, intervenţia lui Herbert Spencer—pe care o vom Infäți-
şa indată—este şi dinsa incercarea de a concilia antagonismul
celor doi factori ai cunoașterii așa după cum îi stabilise Kant
in concepția sa dualistă: factorul aprioric şi a acelui empiric,
Teoria lui Spencer e destinată să aducă un supliment de conci-
liaţie, pe Moci acel pe care-l adusese Kant.
Spencer vrea sā suprime dualismul, subordonind pe unul
din factorii cunoașterii, și derivindu-l din cellalt. In fond avem
la dinsul o tendință analogă cu acelea pe care le manifesta-
seră cele două direcții anterioare lui Kant, și in parte menţi-
nute și după apariţia lni.
Atta numai că Spencer intreprinde această operă cu mij-
loace nouă şi mult mat Puternice, şi totodată nu urmăreşte, ca:
vechile direcţii amintite, suprimarea sau discreditarea unuia din
cei doi factori ai cunoaşterii, ci—recunoscindu-le fiecăruia reali-
tatea şi independenţa lor relativă— caută numai a-i unifica, arā-
tind că elementele apriorice, astăzi neatirnate şi anterioare expe-
rienței, au fost cîndva dobindite tot din experiență, devenind în
urmâ—prin necontenita şi constanta lor repetare—habitudini ale-
spiritului şi părţi integrante ale conştiinţei, transmisibile şi trans-
mise hereditar, unor urmași care le posedă in spirit, indepen-
dent de experienţă.
Unificarea celor doi factori—originar diferiți după Kant—
Snencer o face cu teoria Evolufiunii. El este așa de incredin-
țat de justețea concepţiunii sale conciliante şi de necesitatea a-
jungerii la dinsa dacă eşti pâtruns de ideile evoluționiste, incit
pare convins câ și Kant ar fi ancorat la ea, dacă ar fi trăit în
veacul evoluționismului.
Totodată Spencer are convingerea că a reuşit să inlăture
conflictul care acum se repeta intre apriorismul de formă kan-
tiană și acei care nu voiau să abandoneze poziţiile empirismu-
lui, susținind obşteasca decurgere a cunoştinţelor noastre, in-
cluziv a elementelor formale, din experiență (Un exemplu din a-
ceştia e J, St. Mill),
Soluţia lui Spencer este să explice adevărurile apriorice,
cârora empiriştii său le tăgăduiau valoarea sau le explicau în
chip aşa de insuficient prin experiența individual4.—să le ex-
plice prin experiența speții sau experiența ancestrald.
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI î?
„In fond și pentru Spencer, toate cunoştinţele vin din ex-
periență, Unele din ele insă Sint achiziţiile acumulate ale ex-
perienţei unui lung şir de strămoși, consolidate şi transmise ur-
mașilor sub forma de dispoziţii inăscute, Acestea sint aşa nu-
mitele adevăruri apriorice, care trebuesc evident deosebite de a-
cele empirice, adică de acelea care ne vin din experiența indi-
viduală.
Empiriștii obișnuiți (bunăoară Mill) comit greşala de a nu
deosebi intre achiziţiile experienții individuale şi produsele ex-
perienței ancestrale, Kant la rindul său deosebise bine cele
două speje de cunoştinţi, atita numai că ignorind ipoteza evolu-
țiunii, n'a văzut că şi elementele apriorice au avut cindva o ori-
gină empirică şi din cauza acestei lacune filozofice—care li va
scuza multe erori fatale—a trebuit să atribue elementelor apri-
orice o origine cu totul diferită, o origină, zice Spencer, supra-
naturală !). =e
Teoria spenceriană, după credința autorului său, „aduce o
reconciliare între ipoteza empiristă, aşa cum se admite de obi-
ceiu, şi ipoteza transcedentalistă, care li este opusă ; şi putem ve-
dea cit este reconciliarea de complectă“, Doctrina formelor a-
priorice, apare după Spencer „ca un corolar al acestei doctrine :
că Intreaga inteligență este dobindită prin experiență. Ne ajunge
să extindem această doctrină, așa că ea să cuprindă nu numai
experiența individuală, dar şi pe acea a strămoşilor. Admiţind
cà acele date ale inteligenței, care sint a priori pentru individ,
sint a posteriori pentru întreaga serie de indivizi pe care el o
incheie, scăpăm de inconvenientele acelor două ipoteze, aşa cum
ele se Inlățişează de obiceiu* *),
Este clar că Herbert Spencer, oricit va depăşi empirismul
„In forma în care se prezintă el de obiceiu*, rămine totuși un em-
i O mărturisește Insuşi afirmind că doctrina sa este „esen-
pasene conlormă spiritului lui Locke“, adăogind că dacă ca
ileră de doctrina primitiva a partizanilor empirismului, aceasta
„fiindcă a dat o mai mare întindere ideii de experiență“ 2),
Și mai caracteristic decit această declarare, pentru empi-
rismul concepției spenceriane, este faptul că el consideră--după
cum am văzut—orice altă geneză a elementelor apriorice, decit
acea a absoarberii lor din mediul inconjurător şi lenta lor sā-
dire In conștiința noastră, ca fiind supranaturală. Ori această
convingere are la baza ei concepția spirifmtabula rasa, concep-
ţia că spiritul nu poate conţine în el, decit aceia ce i se Inscrie
— mai adinc sau mai uşor—din lumea din afară, lar aceasta
este concepțiunea eminamente empiristă... Şi acum, mai inainte
de-a supune unei critici teoria pe care s'o numim, pentru mai
1) Essais, p. 342,
2) Essais. p. 381.
_ 3) Principes de Psychologie. TI. p. 199.
78 VIAŢA ROMINEASCA
-
multă comoditate, a empirismului ancestral, să relevăm două
consequenţe insemnate, care decurg nemijlocit din ea.
Cea dintăi consecință e următoarea: Dacă geneza elemen-
telor apriorice este pur şi simplu „interiorizarea* unor experiențe
constânte şi indelunga repetate în decursul evoluţiei speţei, atunci
cu vremea tezaurul aprioric peate spori la infinit, și destul de
bogat—după Spencer—chiar astăzi, poate deveni treptat un ade-
vărat microcosm Leibnizian, care să cuprindă in mic, totalitatea
detaliilor universului, cel puţin ale universului experienţei strā-
moşilor, La Kant, porţiunea elementelor apriorice era cu nece-
sitate fixă: formele de rinduială şi imbinare, și numai atit, A-
ceste forme, nici astăzi și niciodată, n'au putut veni din expe-
riență, fiindcă tocmai dinsele fac experiența posibilă. Dimpotrivă,
ceia ce e material de cunoaștere, acesta şi astăzi şi In viitor va
răminea a posteriori.
În teoria spenceriană, această distincție calitativă pare a
nu mai avea un prea mare înțeles, și dacă «timpul», «repeţi-
rea» şi <evoluțiunea», sint factorii care determină apriorisarea
experiențelor indelungate, atunci tezaurul aprioric nu este fix, ci
variază, creşte ; şi, odată admiţind aceasta, nu putem pune nicio
limită creşterii sale, Pornit dela zero, el poate ajunge la infinit
şi ceia ce e în adevăr straniu, e că această teorie spenceriană,
care in fond se reduce la empirism și care pentru vremurile in-
depărtate ale trecutului nu admite nici o umbră de idee Inăs-
cută, făgădueşte Intr'un viitor, desigur indepărtat şi el, pentru fi-
inţele acelea, in al căror suflet se va fi acumulat experiența in-
tegrală a unui şir nestirşit de strămoşi, posibilitatea de-a găsi
totalitatea adevărurilor în cuprinsul spiritului lor şi a construi uni-
versul prin speculații curat mintale, —așa precum printr'o antici-
part grăbită, şi fatal imposibilă, incercase un Hegel, sau şi mai
de vreme Spinozza, -
Pentru trecut empirism absolut, tară nici o cunoștință ne-
cesară și chiar fără nici o cunoștință sigură,
Pentru viitor, raționalism absolut, cu toate cunoştinţele ne-
cesare, și fără nici o cunoștință contingentă.
Intăiu totul empiric, la urmă totul aprioric.
Evoluţia mijlocește intre aceste două stări, legind prin ne-
numărata ei serie de trepte, aceste doua capele opuse. Teoria
evoluţiei nu este numai o teorie de conciliare logică, ea devine
un instrument de conciliare isforică, lar cele duuă teorii, cărora
Kant le prezintase ramura Impăcării şi care se răsboiseră cu
pretenția de a înfățișa fiecare adevărul actual,—reprezintă una a-
devărul trecutului, alta adevărul viitorului, pe cind prezentul nu-l
poate exprima decit combinarea ambelor teorii, de oarece in a-
ceastă clipă de tranziție, între ce a fost şi ce va fi, spiritul nos-
tru nu mai este nici „tabula rasa“, şi n'are incă in cutele sale,
nici tezaurul tuturor adevărurilor posibile,
Astăzi nu exprimă adevărul, nici raționalismul (care-l va
exprima In viitor) nici empirismul (care l-a exprimat în trecut).
SPENCER ȘI PROBLEMA CUXOȘTINŢEI 79
n Edrima bine Transcedentalismul lui Kant, Il exprimă, dar
nu-l explică. Şi aceasta tocmai a vrut s'o facă teoria spence-
A deua consecinţă pe care o putem trage, examinind fizio-
nomia teoriei spenceriane, e câ această teorie e tot aşa de pu-
țin calificată a explica siguranța științei și necesitatea legâturi-
lor științifice, caşi empirismul obișnuit.
Experienţa ca atare, nu poate legitima, decit într'o slabă
măsură, valoarea generalizărilor ştiinţifice, dreptul de a depăși
actualitatea observată, anticipind viitorul, reconstruind trecutul,
sau chiar extinzind un raport stabilit intr'un loc oarecare, în toate
părțile unde se află condițiuni similare.
Evident, se va zice, este experiență şi experiență! Şi nu
se poate identifica scurta experiență a unei vieți de om, cu ne-
asemānat mai indelunga experiență a speţei, necontenit repetată
şi reîntărilă,
Fireşte concluziunile experienței individuale sint mai puțin
categorice decit acelea ale unei experiențe, făcute statornic, in
viața unei speje intregi,
Atita numai că şi empiriştii atunci cînd vor să întemeieze
dreptul de certitudine al unui adevăr. nu invoacă în deobștenu-
mai constanța experienței individuale, ci lac adesea apel și la
experiența înaintaşilor.
Atunci cind Stuart Mill, de pildă, vorbeşte de certitudinea
unor adevăruri de care nimeni nu se Indoeşte, să zicem, de cer-
titudinea ideii de cauzalitate, el nu se mărgineştea aduce în spri-
jinul acestei idei experienţa sa individuală și nici numai pe a-
cea a contemporanilor, ci şi experiența înaintaşilor, care au con-
statat şi au crezut cu toții că fiecare fenomen are o cauză care
1l determină.
Empiriştii nu exclud şi chiar invoacă mârturiile experienței
înaintaşilor. Deosebirea dintre doctrina lor şi acea a empiris-
mului ancestral, e că pentru empiriştii propriu zişi experiența
predecesorilor se transmite urmaşilor numai In formā documen-
tară, pe cind după Herbert Spencer, şi în forma unei întipăriri
sau prejormări mintale, care rezultă din automatizarea experien-
telor indelung repetate, şi prin transmiterea ler ereditară la ur-
maşi,
n Ca această formă de transmitere poate fi mai impresionantă
decit cealaltă, şi pare să aibă un mai mare prestigiu, nu ne In-
doim. Dar nu e mai puțin adevărat că originea elementelor a-
priorice, fiind tot experienţa, ele se vor împărtăși de neajunsu-
rile şi incertitudinile, pe care fatal le oferă adevărurile empirice,
sau aşa zisele adevăruri de fapt.
Şi tocmai spre evitarea acestor neajunsuri, Kant întrodu-
sese In teoria ştiinţei, elementele apriorice, chemate să asigure
certitudinea generalizărilor şi valoarea prevederilor, înțelegind
80 VIAŢA ROMINEASCA
.—
insă prin apriori ceia ce este complect neatirnat de experien
şi ccia ce dimpolrivă serveşte a constitui o experienţă propriu
zisă, lăcind ca în loc de un virtej de impresii pasagere, să a-
vem 0 reţea consistentă de raporturi precise şi neschimbătoare.
Numai in aşa fel concepind aprioricul, îl faci capabil să
joace un rol de seamă la garantarea certitudinii științifice.
Altfel el se reduce pur şi simplu la afirmarea— evident e-
xactă—că în cuprinsul cunoştinţelor noastre, pe lingă ideile pe
care le învăţăm, mai sint un număr de idei cu care ne-am nàs-
cut, iar superioritatea acestora față de celelalte o va face vechi-
mea blazonului, iar nu capacitatea lor de infăptuire practică,
Fireşte, nu tăgăduim că experiențele ancestrale n'ar putea
să organizeze datele procurate de experiența actuală, Putem
spune şi mai mult decit atita, orice experiență mai veche poate
sluji la interpretarea alteia mai noi.
Insă această putere a experiențelor mai vechi îşi are ca
ultim fundament propria lui valoare, iar această valoare devine
problematică, atita vreme cit ele nu cuprind nimic mai mult de-
cit o serie de date empirice, Îâră nici un element superior ex-
perienței ca atare.
E momentul după ce am arătat consecințele, să procedăm
la critica teoriei. Evident consecințele arătate nu fac parte din
critică. Cea dintâi dintre ele este neverificabilă, cea de-a doua
e mai mult de natură morală. Jar utilizarea consecințelor mo-
rale ca element de critică a rămas o specialitate a teologilor
care in deobșie demonstrează o afirmaţie arâtind că tăgăduirea
ei conduce la dezastre sulleteşti. De ex. Dacă n'am admite imor-
talitatea, s'ar nimici—spun ci—orice avinturi spre jerttă, orice
indemnuri etice, orice fericire, etc... Critica va căuta alte argu-
mente, ceva mai dicisive; şi credem că există,
In primul rind va trebui să citām Intimpinarea pe care o
aduce, în puţine cuvinte, Holiding, acestei teorii spenceriane, in
cel de al doilea volum de Istoria filozofiei moderne. Teoria lui
Spencer, avind la temelie concepția spiritmtabula rasa, presu-
pune pasivitatea inițială a ființei organice, pasivitate care, zice
Hotlding, pare a nu avea loc nici la realitățile snorganice, fiind
că atunci cind sint supuse la inlluențe externe (psihiceşte am
zice la excitări) fiecare răspunde în chip deosebit; piatra tnfä-
țigează alte efecte la căldură, decit ceara. !)
i Generalmente vorbind, este o greşită concepție a cauzali-
taţii, să-ţi inchipui cà atunci cind o schimbare se produce in-
trun corp, prin influența unui agent exterior, acea schimbare ex-
primă exclusiv acțiunea acelui agent, şi nu şi natura corpului
In care schimbarea s'a produs, Ba trebue sà admitem mai de-
grabă că ceia ce fenomenul exprimă cu deosebire este tocmai
1) Histoire de la Philosophie Moderne, Vol. 1I, p. 501.
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI st
natura corpului in care s'a produs, modul in care dinsul reac-
ționează, am putea zice modul In care el se apără, chipul in
care se afirmă şi restabilește echilibrul sdruncinat de cauza
externă.
Cum In această privință am tratat aiurea mai pe larg, Imi
voi permite a extrage un pasagiu din ceiace am dezvoltat cu
„altă ocaziune,
„Cind zicem bunăoară A produce pe a, A este cauza lui
a. avem în fața noastră o exprimare țligurată. Niciodată un
lenomen nu poate produce singur pe un altul—A rămas In izo-
lare va fi veşnic A—ci presupune incă un alt fenomen, pe
„acela în care produce schimbarea (a) şi cu esența câruia cola-
borează la schimbare. Transtormările chimice reprezintă astfel
cele mai tipice exemple pentru procesul cauzal.
„Aşa dar, cind se afirmă că A singur produce pe a, a-
ceasia Insemnează pur şi simplu că s'a produs fără colaborarea
altor elemente, alară de acela In care se produce a, şi care este
presupus intotdeauna de factor component“. 1)
Ceia ce l-a făcul pe Spencer să afirme pasivitatea origi-
nară a spiritului, faţă de excitările venite din afară, şi să negli-
jeze reacţiunea fatală a acestuia, care urmează să-şi aibă expre-
siune In infățişarea oglindirii lor, este concepţia curentă a con-
ştiinței==oglindă, care îşi are de sigur cea mai adequată formå
ştiinţifică in teoria conştiinţei epifenomen.
Nu numai că e absurd să acorzi spiritului mai puţină spon-
taneitate decit corpurilor anorganice, dar e absurd să-i făgădueşti
spontaneitatea, în orice caz. Fiindcă a cunoaște, chiar dacă n'ar
fi să insemneze a condiționa, presupune totuşi un act de condi-
ționare. Dacă excludem actul prin care spiritul condiționează un
anume conținut, nu mai avem cunoștință, ci neant, Nu există
cunoaştere fără un subiect care cunoaşte, iar un subiect care cu-
noaşte nu poate să existe fără forme oricit de rudimentare de re-
cepție a cunoştinţelor ; fără astie! de forme, excitările externe ar
curge ca printrun vad, sau ar produce efecte curat fizice, netn-
chegindu-se In icoane sufleteşti, Cum nu există vas făra pereţi,
na poate fi un subiect capabil să cunoască, fără forme de recep-
ţiune a cunoştinţelor eventuale. >
Aşa că oricit de rudimentar va trebui să presupunem avu-
tul sufletesc al făpturilor primitive, tot trebue să presupunem că
ele posedă „ceva“ cu care să condiționeze cele dintâi icoane.
Incă odată, fără acest „ceva“ cunoștința se sculundă, cunoștință
nu există, şi ea nu poate Incepe de cit pe aceste baze necesare.
A atribui conştiințelor primitive un avut originar, care na
purces din lumea din alară, ci există odată cu ele, constituin-
du-le, şi transformind influențele externe în cunoştinţe, —aceasta
nu insemnează a introduce elemente supranaturale, precum gre-
şit afirmase Spencer, ci a fi tăcut o bună analiză a noțiunii de
1) Probleme de Logică. p. Bl.
g2 VIAȚA ROMINEASCA
cunoaștere, şi a-ți dat seama bine,
cauzalà.
Am ajuns la o a doua Intimpinare principală care se poate
aduce teoriei spenceriane
După Spencer principiul fundamental al intregii cunoştinţe,
principiu nu numai hotărit apriori (firește astăzi după teoria lui),
dar din care decurg toate principiile apriori, atitea cite formează
patrimoniul minţii omenești, este asel al relativității.
poate oare susține că acest principiu, fundamentul tu-
turor celorlalte, nu isvorăște din chiar natura inteligenții, şi că
n'a izvorit intotdeauna din natura conștiinței? Se poate susține
că el a fost îintipărit in conştiinţe de experiența lumii din atară?
Spencer citează, insuşindu-și, un lung pasagiu din filosofia
inaintaşului său, Hamilton. lată-l:
„A gindi este a condiţiona și limitarea condițională este
legea tundamentală a posibilității cugetării. După cum ogarul nu
poate sări pe de-asupra umbrei sale, şi nici vulturul să se ridice
de-asupra atmoslerei in care planează şi care Il susține, intelec-
tul nu poate depâşi sfera de limitaţiune in care şi prin care,
posibilitatea de gindire e exclusiv realizată“.
Dar acest pasagiu nu mărturisește că principiul de relati
vitate ce determinat de limitele subiectului, nu de natura obiec-
tului ? Şi cine va aduce limite cunoștinței (iar principiul relativi-
tăţii e tucmai expresia supremă a acestor limite necesare), obi-
ectul de cunoscut, ori subiectul care cunoaşte ? lată Intrebări al
căror răspuns nu pare să fie indoios.
Din cauza relativității fatale a cunoaşterii noastre, noi ne
vom mârgini totdeauna a deosebi, a asimila şi a clasifica obi-
ectele cunoaşterii, fără a putea pătrunde esența lor intimă. Să
fie aceasta din cauza obiectului de cunoaştere? Dar acesta pe
lingă proprietăţi și relațiuni, el are și o esență intima. Pentru
ce n'o desvâlue? Sr va zice că ea se alla la spate, şi din a-
ceastă cauză universul n'a arătat conştiințelor percepâtoare decit
iațada proprietăţilor și a raporturilor sale, şi, datorită acestui feb
de apariţie uniformă, a zămislit şi consolidat în conștiințe, ca un
principiu necesar şi universul, principiul cunoștinței relative. Dar
a Spune că esența e la spafe, este un mod de a vorbi. Putem
spune că e la spate, fiindcă se interpune între noi şi dinsa
pinza icoanelor noastre relative. Dar dacă conștiințele percepa-
toare nu aduc nici o formă şi nici un tipar preexistent, pentruce
realitatea absolută apare ca o pinză de icoane relative ?*
Una din două: Sau realitatea care există aevea este pur
absolută, şi atunci, dacă spiritul e o fabula rasa, de ce ea apare
în icoane relative ; sau realitatea nealirnată de conştiinţa noastr&
e şi absolută și relativă in același timp, avind în ea însăşi, pe
lingă substanță, moduri şi relaţiuni, şi atunci pentruce spiritul
nostru, dacă e tabula rasa, oglindește numai pe cele din urmă
Şi nu percepe şi pe acea dintai ?
Oricum am intoarce lucrurile nu există altă eșire, decit să
recunoaștem că forma relativă a cunoștinței noastre se datoreşte
de ce este o acțiune
SPENCER ȘI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI 83
0. , conștiinței care cunoaşte, subiectului cunoscător, fiind
hal ay ui limitelor acestuia, iar nici de cum obiectului,
care ca atare n'are limite, care, dincolo de straiul aparențelor,
e o realitate absolută, :
Aceasta mai ales n'o putea susține Spencer, care alirmă-
categoric, la spatele relativului vizibil, un absolut real şi e-
lectiv, E NE
Intr'un loc important al „Primelor Principii", Spencer pri-
vind biologicește inteligența şi socotind-o ca o funcție a vieţii, o
defineşte potrivit exigenţelor acesteia din urmă: „o ajustare con-
tinuă de raporturi interne, la raporturi externe“. Acesta fiind rose-
tul inteligenței noastre, să ne adapteze şi să stabilească cores-
pondenţe intre relaţiunile din lumea din afară şi acele ale ima-
ginelor din interior,—evident că toată cunoştinţa trebue să fie re-
lalivă, şi aceasta e una din cauzele principale, pentru care cu-
noştința se mârgineşte la raporturile dintre obiecte și nu cuprinde
lor intimă 1). nu
sugi avea o a ÎN utilitaristă a originii relativităţii, Dar
chiar dacă ar fi să acceptăm această teorie, şi să atribuim o
cauză biologică principiului de relativitate, este tot limpede că
el izvorâște din ființa percepătoare, şi n'are nici o analogie cw
generalizările scoase din experienţă, : ie
Şi cu ipoteza biologică de care am vorbit, nu se ee
sprijinul teoriei empiriste ; cel mult se admite— cu sau tară rep-
tate— posibilitatea unei derivări a principiilor apriori, din fune
unile vitale, cel mult se anină firul deducțiilor logice, de : ace
al explicărilor biologice, considerat ca cel mai fundamental. În
nici un caz nu se despoae prin aceasta subiectul percepător, în
biectelor percepute, pp A Ş
curia iei sa ai ou “a face din principiul relativităţii un prin-
cipiu empiric la origină, şi intrucit acest principiu Fever. as
fiinţa percepătoare—ca să nu zicem din natura conștiinței sa ra
toate principiile care decurg din acel al relativității — și pl ir
zut că după Spencer decurg aproape toate— toate e powe
pii incetează să exprime nişte habitudini repetate, rezultat a ne
nor experiențe constante și repetate, Incetează a fi — aceia ră yie
eşte Spencer—un aprioric derivat, ci se afirmă, mawe ro
tării, ca un apriori ireductibil şi originar. Fireşte expe prvok a
să le confirme, să le reliefeze și înlesnește a le pr op ere
pure nu devin conștiente decit aplicindu-se la un mate pară
minat—dar nu sint create de experienţă, şi în nici un caz de
rate din ea, ară i
Rm Alături de aceste intimpinări principale, mai putem keypa s
incă două. pornind, pe ctt se poate, dela idei care se a put
mate în chiar filozofia spenceriană. Pentru a stabili limitele să
cetării noastre științifice şi a arăta că dincole de un me Al
tar se intinde o lume inaccesibilă cunoștinței, Spencer face o
1) A se vedea: Premiers Principes. $ 25.
s VIAȚA ROMINEASCA
naliză amănunțită a noțiunilor științifice celor mai constante şi a
celor mai fundamentale : spaţiu, timp, forță, etc.
Prin această analiză a conceptelor de bază, el ajunge la
concluziunea, ireproşabilă In exactitatea ei, că toate aceste noți-
uni şi date fundamentale sint adevărate enigme, fiindcă sint ne-
inteligibile toate, fiecare din ele fiind o rețea de contradicți-
1). Se cunosc greutaţile noțiunii de timp și spațiu, cu e-
gala lor posibilitate de a fi infinite şi finite, cu egala imposibi-
litate de a fi atribute sau entități ; tot așa mişcare, materie, și
aşa mai departe.
Herbert Spencer, prin analiza pe cart o face, vine să con-
firme incă odată aceia ce se evidențiase mai de toți filozofii, şi'n
general de către toți aceia care incearcă să pătrundă mai de-
parte elementele fundamentale ale experienței.
__ Dar tocmai aceste contraziceri pe care le înfățișează la a-
maliza mai adincă datele lumii sensibile, sint o dovadă indirectă
‘că experiența, aşa cum se Infățişează perceperii şi rellecțiunii
noastre, nu este un product omogen şi mărturisește limpede com-
tribuţia a doi factori ireductibili, obiectul cu materialul său de-o
parte și subiectul cu formele lui de altă parte. In această co-
laborare dublă iși gāsesc cea mai bună explicare, incongruen.
4ele şi contrazicerile tuturor noțiunilor fundamentale. In această
privință concepţia filozofului german Herbart era desigur exactă,
“Şi unde probabil s'a inșelat, a fost numai atunci cind a crezul
posibil ca să curăţe de contraziceri noţiunile experienţei, deta-
‘Şind complect adaosurile subiective, şi ajungind sā fixeze elc-
mentul curat obiectiv, pe care şi l-a inchipuit In forma cunos-
cutelor reale, elemente pur calitative, simple şi invariabile, şi a
intocmit o metafizică cu puţini sorţi de adevăr.
Această parte a concepţiunii sale păcâtueşte prin convinge-
rea cà se poate elimina în intregime contribuţia subiectivă, ajun-
gindu-se la noţiuni lipsite de orice contrazicere internă, —lucru
cu totul neprobabil, dată fiind intima contopire a celor două com-
onente ale cunoștinței, și imposibilitatea de-a Inlătura subiectul,
ră a atrage neantul oricărei cugetări,
_Dar nu e mai puțin adevărat că toate acele contraziceri re-
prezintă semnul acelei duble origini a cunoştinţelor noastre, iar
incongruențele dintre subiect şi obiect se datoresc faptului aşa
de frumos exprimat de Goethe, câ obiectul şi subiectul nu se
divid unul prin altul, fără o rămășiță.
Toate aceste alcătuesc o dovadă—tirește in gradul In care
se poate vorbi de dovezi în filozofie—că subiectul aduce cu sine
„ceva“, care e al sâu propriu, şi nu poate fi oglinda pasivă de
care vorbesc filozofii empirişti. Am stăruit cu deosebire asupra
acestui argument, mai intăiu fiindcă e solicitat fără voe de In-
säşi analiza spenceriană a noţiunilor fundamentale, şi în al doi-
lea rind, fiindcă el se aplică limpede şi formelor de timp şi spa-
ufiu, Intro măsură in care nu se aplicau celelalte argumente an-
———————
1) Premiera Principes. 3 81.
SPENCER ŞI PROBLEMA CUNOȘTINȚEI 5.
Aaaa a N
terioare, mai ales acel care avea ca punct de discuţiune princi- .
piul relativităţii, intrucit de acest principiu nici Spencer şi nici al- _
ţii nu au putut să lege formele intuitive de spațiu şi timp. 1)
Insiirşit ajungem la cea de a patra şi ultima intimpinare. j
Spencer vroind să pună in evidență aprioricul unor princi-.
pii fundamentale, a accentuat în afară de caracterul lor de ne-
cesitate mintală, faptul că experiența n'ar fi putut să ni le pro-.
cure în nici un caz. Toate operațiile empirice, care ar avea a-
crul că ni le procură, de fapt le presupun, zice Spencer, servin-
du-se ca dovadă de mai multe exemple concrete, Aşa de pildă nu
balanța ne procură principiul conservării, prin aceia că ne prezintă.
aceleași raporturi cantitative pe urma transiormării corpurilor, de
oarece constatarea aceasta presupune convingerea anterioară că
forțele balanței rămin constante, Fără acest postulat prealabil, _
experienţa e fără valoare şi nu poate duce la nici o achiziţie
certă. Intr'un cuvint dacă mintea noastră ar ficu adevărat „ta-
bula rasa“, ea n'ar ajunge să poseadă niciodată principiul fun-
damental al conservării, oricite experiențe s'ar face şi s'ar re-
peta. Sint propriile vederi ale lui Spencer atit în privința prin-
cipiului conservării, cit și a altor principii de aceiaşi categorie, _
față de care întrebuințează de asemeni—spre a le proba apriori-
tatea — argumentul „cercului vicios“.
Dar atunci se pune urmâtoarea legilimă intrebare: Dacă
astăzi tără o presupunere prealabilă a principiului insuși, fără
posedarea lui anticipată in mintea noastră, nu putem face nicio
experiență din care să reiasă veracitatea lui, atunci acest lucru
nu sa putut niciodată. Şi ducă nu s'a putut niciodată, atuncea
cum se mai poate susține că principiul in chestiune a rezultat .
cindva din experienţă, ajungind, prin continua lui evidenţiare, să ,
se sădească adinc in conștiințe, devenind astlel o habitudine
mintala ? Ca să aibă o astfel de geneză, trebuește neapârat ca .
el să poată, principial, decurge din experiență, să poată fi aflat
în cuprinsul experienței, fără a fi mai dinainte presupus. Ori,
tocmai aceasta contestă categoric Spencer, in suggestiva-i argu-
mentare, ce am reprodus, =
Principiile apriori sint condiţii ale experienței ca atare, și .
1) A explica incongruențele noţiunilor fundamentale, intra care se a-
Éi acelea de timp și spaţiu, prin îndoita origină a eunoştinței noastre, nn
insemnează a lua totodată poziţie şi impotriva teoriei kantiene, care atri-
buia be genă spațiului o origină pur subieetivă. Pentrucă ne de ob-
servat stits timp cit e eräm spațial şi timpul ca jorme da ap
ale subiectului, ele nu înfățişază wici o greutate si nioi o an „Numai
din clipa în care le aplicăm universului şi inendrăm în ele datele lui, nu-
mai din scel TARE ai incon e şi cont anile, care Îşi ac,
R i in acele între fără răspuns despre care au tratat mai toţi flo-
şi despre cara am pomenit was. Prin urmare al şi incon-
gruentale apar din momentul în caro factorul subioetiv se combină cu acel
obiectiv, din momentul in cars elementele subiective sint proectate În afară |,
şi capătă infăţişarea de roslităţi existente soven, Teoria dublei origine ră. .
mine valabilă în explicarea contrazicerilor, chiar daca atribuim timpelui și
spațialui o origină curat subiectivă,
-86 VIAȚA ROMINEASCA
„din această cauză sint mai presus de experiență. Evident apri-
„Oritatea lor nu insemnează că ele sint de-acapul clare in conş-
tiințe, ci numai că iși au fundamentul in funcțiunile subiectului
„percepător. Subiectul, conceput ca o realitate dinamică, nu are
numai proprietatea de a reflecta realități, ci şi pe aceia de a.
creia cel puţin forme de realități. Şi după cum citeodată re-|
rilectează ceia ce n'a creiat, tot așa uneori creiază, ceia ce incă
nu a reflectat. Așa că de multe ori creiază fără să ştie, și
posedă lucruri de care nu-şi dă socoteală. Concepţia vieţii su-
Aleteşti.oglindă trebue inlocuită cu acea a vieţii sulietești-torent,
„care, pe lingă forfa de expansiune creatoare, mai are și proprie-
tatea de a oglindi.
In orice caz a atribui spiritului, puteri şi forme specilice,
nu este nici filozofie fantastică, nici supranaturalism, ci o filozo-
fie, cel puţin tot aşa de ştiinţifică, ca acea pe care Herbert
Spencer crezuse c'a Infăptuit,
I. Petrovici
Cazul Oscar Wilde
Lucrarea de aţă, in care ne propunem a vorbi despre ceia
<e Robert Ross, intimul amic al nefericitului scriitor englez, na-
mește „electul prăbuşirii sociale şi al incarcerării, asupra unei
naturi inalt intelectuale şi artificiale“ î), ar fi putut fi intitulata
„Evoluţia spiritului lui Wilde* intre momentele extreme ale glo-
riei și decăderii sale, Dar viața ca şi opera scriitorului englez
se înlățişează cercetătorului intr'o perspectivă atit de vastă şi de
complicată, Incit studiul evoluției sale intelectuale și morale,—
pe care critica universală se complace In a o găsi atit de brus-
că şi de neașteptată !—cere intervenția a o mulțime de elemente
disparate și contrarii, care dind studiului de față un colorit par-
ticular, determină şi alegerea unci egide titulare corespunzătoare.
Istoria literară ne-a arātat exemplul multor scriitori, care
au fost siliți să-şi slirşească traiul in svircolelile cumplite ale
mizeriei şi desnădejdii, dar rareori a prezentat ochilor uluiţi ai
privitorului, spectacolul unei vieţi atit de agitate, care de pe pie-
„destalul gloriei şi al adorării, pe care i-l clâdise deşertăciunea
omenească, a lost răsturnală In abisurile cele mai adinci, săpate
«de nerecunoştința şi de cruzimea omenească...
„Cu de fericiți sint artiştii !“ gindeşte Wilde în Crima lor-
„dului G „Au alegerea dacă vor să joace in tragedie sau
in comedie, dacă vor să fie veseli, să ridă sau să verse lacrimi.
Dar în viața adevărată, lucrurile se petrec cu totul altfel, Cei
mai de seamă oameni sint siliți să joace roluri, pentru care nu
sint potriviţi de fel. Guildensternii noştri joacă pe Hamlet şi
Hamlet trebue să glumească, parc'ar fi prinț Heinz. Lumea este
© scenă, dar piesa este rău interpretată“. *)
1) Prefaţa la De Profundis
2) Oscar Wilde: Ein Haus aus Äpfeln der Granate. Lord Artar Ga-
wiles Verbroehen, trad, germ. p. 242 Wianor Verlag.
In aceste rinduri, subliniate de autor în exemplarul olerit
soției sale, se cuprinde poate intreaga filosofie şi tragedie a vi-
eții lui Wilde. : ze ,
Dupăce verva extraordinară a vorbirii sale, excentritatea
puriărilor şi puterea de atracție neobişnuită a scrierilor sale, des-
chiseseră lui Wilde, din tinerețe, larg uşile inaltei societăţi ën-
gleze; dupăce tot ce gloria omenească găsise mai elocvent in
manifestarea ci, li Incununase cu lauri fruntea... o prăbuşire he-
întrecută încă în tragismul ei dobori din culmea succesului, a-
ceastă stranie şi enigmatică viață de artist, Şi dupăce remu-
mele său de scriitor și estet străbâtuse două continente, o celulă
strimită a inchisorii din Reading incercui pentru vecie In cătu-
şele-i de fier avinturile pline de vervă şi umor, ale celui care
altădată fusese „un rege al vieţii”,
„Hamlet glumeşte, parc'ar îi prinț Hienz!*... Oare cel care
a scos acele gemete de durere negrăilă din fundul celulei, unde
îşi imprăpăstiase disperarea, cel care scria din Reading: „imi
pare că sint mort pentru orice emoțiune, simt numai chin şi
desnădejde*, n'a răspindit cu proluziune spiritul său subtil, ele-
nt şi aparent nepăsător la tot ce poate fi durere omenească ?
i oare cele două personaje, Hamlet și Prinţ Heinz, n'au duso
luptă nesfirşită, dealungul intregii sale creațiuni ? Viaţa intelec-
tuală a lui Wilde pare a fi fost mai mult reflexul acestei con-
tinue agitaţii lăuntrice şi nefericitul scriitor a putut să asiste la
triumful succesiv al celor doi antagoniști şi să trăiască in plin
pe Prinţul Heinz, genializat de extraordinara lui inteligență, pen-
truca în cele din urmă să-şi dea seamă de triumful lui Hamlet,
a cărui soartă tragică a înțeles-o ṣi a explicat:o attt de bine in
De Profundis.
Pentru cercetătorul care vrea să urmărească pănă în cu-
tele-i profunde viaţa atit de curioasă și de enigmatică a scriito-
rului englez şi să stabilească normele generice ale desvoltării ei,
cercetarea capătă toate caracterele unei tentaţii imposibile. „Dacă
viața trebue să fie o problemă pentru mine,—cum şi este de
altfel—sint şi eu o problemă pentru viaţă“, 1) a spus-o Wilde, cu
multă limpezime şi cu tot atita adevăr. >
Opera şi viața sa; reunite, analizate, disecate, dispuse du-
pă normele critice stabilite, sau supuse unui joc de calcul al pro-
babilităților imaginabile, nu pot să se Iniâțişeze cititorului într'o
unitate periectă şi clară. Variația operelor lui, care cuprind în
ele manilestările cele mai evident disparate, ciocnirea dintre con-
cepțiile lui de viață şi felul său de traiu, afirmarile cele mai sur-
prinzătoare, unind intr'o genialitate comună profunzimea sau ab-
surdul paradoxelor, cu bunul simţ al frazei simple şi adinc con-
vingătoare, deszicerea—după cit se pare—radical pronunţată In-
tre multe din gindurile sale, emise în vremurile de nepăsare sau
1) Ose. Wilde: De profundis,—trad. fr. p. 67, edit. Mereare de-
CAZUL OSCAR WILDE B9
de suferinjă... toate acestea fac ca cercetarea evoluției sale su-
Hetești să fie extrem de grea,
Spre a pulea realiza, cel puţin în parle, propunerile noas-
tre, vom fi nevoiţi să reergem untoj impotriva inseși spuse-
lor lui Wilde şi, strecurindu-ne în substratul psihologic al gin-
durilor şi actelor sale, să depărtăm, pe cit va f posibil, masca
celui care a scris cu atita clocvență despre Adevărul măştilor.
Vom căuta să dovedim că, conlrar a ceia ce s'a afirmat de
atitea ori şi se firmā incă, dezastrul n'a avut de eleci, decil
intr'o măsură neinsemnaiă, să schimbe concepțiile lui Wilde a-
supra vieții și că, distrugind instrumentul minunat al sclipirilor
sale umoristice, n'a adus în schimb decit accentuarea unei la-
turi a firii lui Wilde, pe care opera sa anterioară ne-o eviden-
țiase cu prisosință.
e.
Viaţa de inchisoare trebue să fi avut asupra sensibilităţii lui
Wilde un efect catastrolal. Deși in De profundis el caută sin-
gur să micşoreze revolta şi zbuciumul interior intens, provocat
de nouile condițiuni ale vieții şi activităţii sale; deși declară cu
tărie că primeşte aceste navă încercări ca lovituri fatale, dar
mintuitoare şi absolut necesare pentru desăvirşirea sa sullelească,
amărăciunea impotriva societății aspre şi nedrepte izbucnește pe
alocuri chiar in De profundis şi presară, cu o nuanță de groază
şi teroare, intreaga povestire din Balada închisorii. Această șo-
văială şi nesiguranță în atitudini, ce corespundea probabil dife-
ritelor momente de lrămintare sufletească, în care cugetul său
plutea între remuşcare şi revollă. dovedeste că strigătul de tri-
umi al acelora care, văzindu-l ingenunchiat, au crezut că pot
stoarce de pe buzele lui cuvinte de căință deplină şi de indu-
tare, nu era indeajuns întemeiat.
Oricit de grozavă va fi lost lovitura ce primise, individua-
litatea lui Wilde era prea puternică, prea oțelită în lupta pe care
o dusese cu părerile secolului său, prea pătrunsă de simț critic,
ca să cedeze fără impotrivire, societăţii ce se răzbuna asupră-i,
„Ce ingăduitor e publicul nostru*, exclamase altădată Wilde, 1)
„Cruță toate, afară de geniu“,
Fraza aceasta, trințită de el printre numeroasele-i sofisme,
necesare poate şi ele „spre a cimenta intervalul adevărurilor“
(cum ar spune Anatole France), capătă o semnilicare deosebită,
dacă o raportăm la Odyseia ulterioară, atit de nenorocită, a scri-
itorului englez. De altfel e curios cum ginduri triste se strecoară
şi străbat adesea prin multe din operele scrise tocmai atunci,
cind succesul cuprindea tot mai mult în brațele-i atrăgătoare, ca-
riera strălucită a lui Oscar Wilde, Notele triste, care colorează
1) Ose. Wilde, Ziele- Der Kritiker als Künstler, trad, gorm. p. 7,
Wiener Verlag.
6
—— ——
90 VIAȚA ROMINEASCA
uneori paleta culorilor sale cu o nuanță sumbră, nu se pot de-
fini cauzaliceşte ca o presimpire conştientă a nenorocirilor vii-
toare, ci trebue interpretate ca un rezultat al funcțiunii speciale a
mecanismului său sentimental, care-l indrepta sporadic şi pe ne-
simţite spre ginduri pline de melancolie, ,
Wilde a avut dreptate să spună in De profundis: „Am
trăit numai pentru plăcere... Fugeam de sulerinţă şi de durere...* 1)
dar insāşṣi această afirmațiune cuprinde consacrarea directă a a-
devärului presupunerilor noastre, căci e dela sine Ințeles că nu
fuge de sulerință şi durere acel care niciodată nu le-a cunoscut.
lar cei care au vrut să vadă în Oscar Wilde numai pe hedo-
nistul nepăsător, pe propăvăduitorul trindăviei elegante şi al dis-
preţului turmei ignorante, pe arbitrul eleganţei, nesimțitor şi rece
la durerile mulţimii, vor fi rămas miraţi, citind in De profun-
dis, că viaţa lui din inchisoare, atit de des presarată cu lacri-
mile disperării lui neputincioase, „n'a fost o viață nouă, ci nu-
mai continuarea prin desvoltare şi evoluţie a vieţii prime“ °).
De altfel, celor care ştiu că fiecare manilestare intelectuală
nu-i altceva decit rezultanta necesară a unui anumit fel de func-
ţionare şi structură a aparatului nervos, le-ar veni greu să crea-
dă că o modificare oricit de serioasă, intervenilă în viaţa cuiva,
ar putea produce o schimbare radicală în întregul fel de recep-
tivitate impresională, Ideile zu caracterul particular, că pot va-
mia cu sistemele logice la baza cărora rezidă. Dar sentimentele,
impresiunile, care denotă aptitudinile şi definesc temperamentul,
sint prin însăşi calitatea lor mai puţin susceptibile de variaţiune.
In cazul particular care ne preocupă, nu vedem motivul ca gè-
neralitatea să se transforme in excepțiune şi ne e imposibil să
admitem ceia ce se crede incă astăzi, că răsturnarea socială a
trezit ca prin farmec în sufletul lui Wilde aptitudini la simpatie
față de suferinzi și oropsiți, aptitudini care, Inainte, ti lipseau cu
desăvirșire, Dacă acesta ar fi fost efectul inchisorii asupra scri-
itorului englez, dacă întradevăr faptul condamnării ar fi jucat un
rol atit de covirşitor in viața lui morală, atunci orice osteneală
a noastră, spre a demonstra contrariul, ar fi fost inutilă şi n'am
mai fi luat cuvintul astăzi, spre a căuta să risipim eroarea do-
minantă,
Primirea cordială care-l intimpina pe Wilde pretutindeni In
sinul Inaltei societăţi engleze, trebue să-i fi sugerat multe idei
păgubitoare pentru sine, asupra conduitei pe care societatea o gä-
sea atit de necesară din partea celor ce trăiau in sinul ei. Ceia ce
1) De profundis, trad. le. 7i, odit. M de F b
3) De rafie miză pP ercure de France
CAZUL OSCAR WILDE 34
a deschis lui Wilde in primul rind uşile saloanelor, n'a fost nu-
mai forța spiritului său, ci în primul rind purtarea lui de o
excentritate ostentativă, pe care știa totdeauna s'o justifice cu
neobişnuita lui inteligență şi cu neobositu-i spirit paradoxal. Bio-
graful lui Wilde, Sherard, recunoaște !) că poate niciodată auto-
rul Baladei închisorii n'ar fi ajuns atit de departe, în mod nor-
mal, acolo unde l-a ajutat să răsbeacca excentritatea purtărilor lui,
şi In asemenea condiții, nu e de mirat ca obişnuința unei
vieţi afectate s'a strecurat cu incetul in atitudinea firească a lui
Wilde şi că a creat In juru-i o intreagă construcţie artilicială, care
a iniluențat într'o măsură destul de largă asupra operei lui in-
tregi. Fondul educaţiei pe care o primise insă de acasă, ca fiu
al unui popor apăsat, in contact zilnic cu nevoile şi durerile ce-
lor ce erau astiel legaţi de dinsul printr'o comună nemulţumire
şi revoltă, avind in faţă-i exemplul mamei sale, care luptase în
tinerețe pentru idealurile naţionale irlandeze şi al tatălui său,
care se ridicase şi işi răspindise numele printr'o muncă nein-
treruptă, nu cra de natură să se modifice ușor, prin efectul noui-
lor sale obiceiuri. Dar fapt este că viaţa de societate și de pe-
treceri, ce o ducea fără serioase intreruperi, a desvoltat cu deo-
sebire și in mod covirşitor, laturea umoristică paradoxală a in-
telectului său.
Vorbirea şi aprecierile lui Wilde trebue să fi păstrat de o-
biceiu tonalitatea veseliei irezistibile, căci, ne spune Shtrard *),
a fost deajuns odată să spue: „Lunch! lunch! lunch! Bunch!
bunch ! bunch!*, pentruca auditorii să izbucnească Intr'un ris cu
hohote şi să găsească gluma „dumnezeiască“. Lucrul acesta
dovedeşte, ca multe altele, cå Wilde obişnuise adinc pe cei din
juru-i cu efectele variat nuanțate ale umorului său şi ne explică
de ce, cu tot adevărul serios şi profund pe care-l ascundea de
atitea ori vestmintul strălucit al paradoxului, i s'a adus fără in-
cetare invinuirea de neseriozitate,
Efectul ilariant pe care Wilde il provoca adesea prin säge-
tile ascuțite ale vervei lui caustice, trebue să fi fost dorit de el
ca unica formă in care se realiza pasiunea sa pentru succes,
Succesul era singurul mediu in care firca lui se complăcea şi
trebue să 1 fi dorit chiar in momentele cele mai tragice, căci
iată ce scrie din inchisoare prietenului său Ross: „simt oroare
să reintru în lume, fără a poseda un nou volum* $}. Wilde nä-
dăjduia probabil să reciştige prin noua sa lucrare amiciţiile per-
dute, dar în urmă a renunțat cu desăvirşire la acest plan, şi
poate că tocmai lipsa mediului acela artificial, care constituia o
1) Robert Harborough Sherard. Das Leben Oscar Wildes, trad. germ.
Vol. J, p. 134, Wiener Verlag.
ua, ip Robert Sherară. $ Leben Oscar Wildes, trad, gorm. vol. I,
p. iener Ă
3) Scrisoarea Il-a din Lettres écrites de la prison p., 93, edit, Mer-
cure de Franca.
- O
92 VIAŢA ROMINEASCA
condițiune necesară a desvoltării lui intelectuale, a provocat des-
orientarea complectă a restului traiului său.
Am spus că viața de „trindăvie eleganiă* nu putea avea o
influență radical modificatoare asupra temperamentului lui Wilde
şi în sufletul său trebue să se fi dat adesea lupte serioase, între
dorința necurmată a succesului şi a plăcerilor variate şi între
conştiinţa şi simţirea lui de filozof, destul de perspicace şi de
clare, ca să străbată prin invelişul inşelător al vieţii superficiale,
la mizeria adincă a firii și organizării omenești. Această luptă
trebue să fi fost cea care, cu incetul, a determinat înclinarea par-
ticulară a spiritului lui Wilde, care, fie in conversații, fie în scri-
eri, făcea să lunece surisul pe coarda melancoliei.
Renaud povesteşte în monogralia lui asupra scriitorului en-
glez, că evocind acesta intr'o reuniune iubirea jalnică a Lady-ei
Blessington „se ridică pe nesimţite la un lirism imbătător* și
cei care ascultau „fură mişcaţi pănă la lacrimi*.!| Acest fapt,
departe de a provoca mirarea celor care cunosc felul scrierilor
lui Wilde, le va apare, dimpotrivă, ca o nouă consacrare a pre-
supunerilor ce aceste scrieri le vor fi sugerat.
Darul de a trezi facultățile emoţionale şi a le face să vi-
breze pe gama sentimentelor duioase. era una din tainele cele
mai adinci, pe care firea sa enigmatică le ascundea. Cei care
auzeau vorbele lui pline de imagini şi puteau trăi citeva clipe
sub farmecul invăluitor al personalităţii sale, rămineau uimiţi de
nuanțarea delicată şi precisă, pe care Wilde o imprima tonului său.
Sherard ne spune că adesea se intimpla lui Wilde să mişte au-
ditoriul pănă la lacrimi. Stranie impresiune trebue să fi făcut,
asupra celor deprinşi cu sclipirile paradoxale ale spiritului sâu,
accesele acestea de duioşie melancolică ; şi cu greu ar putea ci-
neva admite, dacă realitatea datelor precise nu ar risipi orice
urmă de indoiala, că din același creer au izvorii nu Balada în-
chisorii, De profundis şi restul scrierilor sale, ci operele diferite,
pe care le-a scris inaintea momentului fatal,
Ceia ce miră și farmecă în acelaşi timp, nu e numai pă-
tun lerea şi umorul de o fineţe rară al scriitorului englez, nici
lorma precisă, scurtă și clară, In care ideile cele mai generale
sint formulate, ci mobilitatea extraordinară a impresiunilor sale,
care l-a făcut să creeze cu o egală ușurință şi cu un neintre-
rupt succes In genurile cele mai deosebite, Proza lui literară
cuprinde manifestările cele mai variate ale inteligenţii şi simţirii
sale, deopotrivă de puternice ca să se pătrundă reciproc. lar pe
de altă parte, frăgezimea impresionabilităţii şi a spiritului său,
l-a pus in măsură să primească multiplele influențe din afară,
lăra Insă a fi alterat prin aceasta puternica originalitate a tem-
peramentului său, Cei care au putut parcurge întrun timp res-
irins intreaga intindere a creaţiunii sale, vor fi râmas uimiţi de
Succesiunea neașteptată a momentelor de spaimă şi de groază
E
1) cit. Sherard—Das Leben Ose. Wilde—Vol. I, p. 78.
CAZUL OSCAR WILDE ga
din Balada închisorii şi prima parte a Crimei lordului Savile,
momente care-i aruncă parcă pradă puterii suggestive a unui
Dostoiewski, Andreicw sau Edg, Pot şi vor fi. fost miraţi citind
in urmă istorioara plină de imaginaţie duioasă a Prințului feri-
cit, pentruca apoi să treacă sub farmecul izvurit din imaginaţia
lui paradoxală, care a creat, cu toate acestea, şi motivele de ba-
ladă ale Salomeii. Dar cu toate legănările ameţitoare, spiritul
lui Wilde se menține intrun echilibru fără greș şi opera sa cri-
tică, plină de observaţii juste, vine să complecteze pe cea pur
literară,
Cum se laice că un asemenea om „dotat de zei“ cu atitea
aptitudini (cum a recunoscut-o singur în De profundis), a putut
ceda unor clipe de ameţeală ṣi de orbire, care să-l ducă la prac-
tica imondă a unui viţiu ruşinos, rămine de domeniul tainei şi
necunoscutului. Wilde nu ne lasă in De profundis decit re-
gretui amar al acelor clipe şi explicația, mai mult formală, că
„ceia ce paradoxul a lost în sfera giadirii sale, perversitatea a
fost în siera pasiunii*,1) „Sint un antinomist ináscut“, spune
el în altă parte, ?) „făcut pentru excepții, nu pentru legi“,
Această din urmă lămurire pare a strecura o slabă licărire
-de lumină in umbra ce invâlue aşa de adinc gesturile sale și,
departe de a câuta, pentru o mai bună elucidare, explicaţiile ri-
dicule ale unor obiceiuri căpătate In casa părintească (pe care
le enumeră cu prea mullă seriozitate Robert Sherard), vom că-
uta indicaţiuni în conjecturile şi ele, vai! atit de nesigure, pe
care ni le oleră psihologia lui particulară. f
„Cele mai de vază personalităţi, spune Wilde, „au fost si-
lite să devie răsvrătite, Jumătate din puterea lor a fost răpită in
lupte. Personalitatea lui Byron a câpâtat o rană în războiul con-
tra prostiei, ipocriziei și [ilistinismului englez.. Lui Byron nu
i-a lost Ingăduit niciodată să producă tot ce spiritul său ar fi
putet erea.“ 9) Wilde relevă aici răsvrătirea ce putea produce in
sufletul artistului, Alistinismul unei societăţi ce se ascundea atit
de bine sub masca puritanismului rigid. Afectările de pruderie
sau de seriozitate gravă în chestiunile sentimentale, pe care
Wilde avea prilejul să le vadă in jurui, sau pur şi simplu spec-
tacolul unei perpetuări inconștiente de moravuri severe şi absurde
in formalismul lor, trebue să [i provocat în sufletu-i o izbucnire
de revoltă. Şi dacă ne gindim că el a lost acela care, venind
ca orator necunoscut in vastul continent nord-american, a avut
curajul să infrunte cu asprime blufismul înaltei societăţi ce com-
punea majoritatea auditorului și să-i dea norme nouă de orien-
y E fite mt it
-4 De w de, p Pane Har ză — Die Seele des Menschen und der £o-
zialismus, trad. germ. p. 244, Wiener Verlag.
94 ___ VIAŢA ROXINEASCA
OP te oo e e eee
tare artistică şi estetică ; acelaşi Wilde care, in Anglia aruncă
spectatorilor engleji, prin gura Hesterei, biciuitoarele mustrări :
„Voi, Englejii bogaţi, nu ştiţi cum să trăiţi... Inchideţi societatea
voastră la tot ce e blind şi bun. Rideţi de tot ce e simplu şi
cural.. Cu toată pompa, averea şi arta voastră, nu știți cum să
trăiţi . Oh! societatea voastră engleză Imi pare goală, egoistă,
ușurateca... e nedreaptă, falşă, rea“... !) vom putea ințelege de
ce poate el, „antinomistul Inăscul“, a căutat în viață, „mai puţin,
deșertul Tebaidei, decit grădinele lui Epicur“, 2)
„Am citat incomplect tirada Hesterei, distrugind electele ar-
moniei stilului, spre a putea evidenția inclinarca pe care a a-
vut-o Wilde incă din tinereţe, de a contraria pe ce: din juru-i
ȘI Spre a se pricepe cum, poate, şi revolta contra puritanismului
inflexibil a lost unul din motivele care l-au făcut să lunece pe
calea potrivnică a desiriului pervers. Fapta sa iṣi mai găsește
explicarea în declaraţia lui Wilde, pe cind studia la Oxiord, „că
voia să guste din toate fructele grădinii lumii“ şi că „va intra
in viaţă cu această pasiune în fundul sufletului său. 5)
Dar poate că dacă invidia şi ura nu l-ar fi doborit sub po-
vara acuzaţiei scabroase în toiul creaţiunii sale de artist şi mar
fi impedicat mersul desvoliării sale, gustul perversiunii s'ar fi
tocit cu virsta, și graţiei spiritului său, s'ar fi adăugat şi frumu-
sețea unui suflet constant compâlimitor şi Ingăduitor față de du-
rerile şi de slabiciunile omeneşti. Poate că gestul său n'a fost
decit un fruct peritor în „grădina vieţii, o inclinare trecătoare
pe care ar fi regretat-o in urmă, cași in De profundis, şi şi-ar fi
amintit de ca cu melancolia bunului abate Jerome Coignard, care
cu toată credinţa i neclintită în poruncile dumnezeeşii, a "căzut
de atitea ori în păcatul rătăcirii şi al poltelor umane...
Li
Şi acum, un episod mai vesel,
Cind Oscar Wilde, epuizind toate sumele raportate de tur-
neul prin America, s'a văzut nevoit să reinceapă seria conferin-
jelor de artă prin oraşe de provincie, nişte afişe curioase prin
conținutul lor anunțau pretutindeni următoarele :
Vine I
Vine !!!
Vine !!! Cine vine 727
Cine vine 772
Cine vine 72? Oscar Wilde !!
Oscar Wilde!!!
Oscar Wilde !!! Marele estet!!!
Marele estet !!!
Marele estet II! 4)
iip D pe Tis, Trois comédies. Une femme sans importance, p. 16%
2 Ce Seara Les opinions de M. Jerôme Coignard, p. 18 edit,
DE creta
Wiener Vena, . Leben Osc. Wildes, trad. germ. vol, I p.28,
CAZUL OSCAR WILDE a5
Sherard lasă să se ințeleagā că Wilde n'a recurs decit de
pevoe la forma aceasta de reclamă zgomotoasă şi că a consi-
derat-o, în intimul convingerii sale, ca un mijloc ruşinos şi in-
compatibil! cu demnitatea unui nume de artist. Cu toate aces-
tea, prin una din acele ciudățenii obişnuite ale firii sale, Wilde
a călcat peste considerațiunile ce-l rețineau şi a ținut să uluiască,
prin fastul apariţiei sale, privirile mirate, dar Increzătoare, ale
publicului provincial. Cu toate acestea (caşi mai pretutindeni de
altminteri). critica n'a fost tocmai favorabilă și motivul e lesne
de intrezărit în genul de reclamă, pe care Wilde l-a practicat.
Un alt scriitor englez, despre care s'a vorbit mult rău pe
vremuri, dar a cărui genialitate azi nu mai este contestată, Ber-
nard Schaw, irlandez de origine caşi Wilde, a tăcut pe o scară
întinsă o reclamă asemănătoare, dar al cărei ton ostentativ și ri-
dicat intrece cu mult pe cel al autorului Baladei: „Să incetez
cu reclama“, spunea el cuiva 2), „dimpotrivă, trebue să fac mai
multă ca oricind. lată, săpunul Pears. Pears este o casă solidă,
Renunță ea pentru asta să acopere zidurile cu afişele ei? Dacă
aş înceta să-mi fac reclamă, aș pierde iremediabil in comerțul
meu. Mă mustri că m'am proclamat cel mai de seamă om al
epocii mele, Dar asta e o pretenție care poate „fi toarte bine
susținută... Apoi, de ce m'aş abfine să spun ceia ce cred că-i
adevărat ?* că
Nu e de mirat că un asemenea ton, susținutde curiozitatea
unor purtări reputate originale, pe care ambii scriitori le afectau,
a atras fiecăruia în parte, stârnitoare Intrebare : „De ce nu eşti
serios ?* Şi dacă ne gindim că Wilde, chiar atunci cind izbu-
tise să zguduie auditorul prin tragicul adinc al cîtorva momente
din Evantaliul Lady-ei Windermere, a apărut pe scenă cu figa-
rea în gură, ca să răspundă aplauzelor entuziaste ale spectato-
șilor, că wa scris piesa decil ca să-i amuze, ne vom explica mai
bine atmosfera de bănuială şi de neincredere, ce se formase în
jurul gesturilor lui. Publicul, mai puţin circumspect şi gelos de
conservarea reputației sale de cunoscâtor in ale artei, a conti-
nuat să facă o primire favorabilă operei lui Wilde ; dar critica,
dotată cu mult mai multe aptitudini de pătrundere artistică şi ne-
voind nici o clipă să joace rolul credulului păcălit, a socotit că
e mai bine să-i primească scrierile cu aerul unui scepticism sa-
vant şi dispreţuitor. Cu tot farmecul şi cu toată simţirea, care
respirau pe alocuri din povestirile şi piesele lui Wilde, criticii
hotăriseră, vorba scriitorului francez : 2)
„Faire aux nouveautés dont ils sont idolâtres,
„Figures de savants sur lea banes des iheâtres*.
Numai astfel ne putem da seamă cum o generație intreagă
1) A. Hamon. Le Molière du XX-e siècle, Bernard Schaie, 3-e édi-
tion p. 57 odit. Eug. Figuière & Co. ;
Paim. Huges, Le théñtre français sous Louis XIV. Paris.
S6 VIAŢA ROMINEASCA
a pulut primi scrierile lui cu surisul neincrezâlor pe buze şi cum
insâși evidența contrară a putut fi luată In deşert..
Am relevat mai sus trăsăturile dominante ale caracterului
lui Wilde, pentruca cetitorii să poată aprecia cele ce vor urma cu
toată prevenirea și ca să ințeleagă mai bine, cum sub masca u-
nui Prinţ Heinz genial se poate ascunde un Hamlet în letargie.
Lui Wilde i s'a adus deseori învinuirea că e nepăsător la
durerile celor mulți. Disprețul aparent pe care scriitorul englez
il profesează pe alocuri pentru mulțimea ignorantă în Sufletul
omului şi socialismul, sau i-l aruncă in maximele sale, pare a
justifica până la un punct atacurile necruțătoare la care a fost
expus și care au culminat în izbucnirea aceia de triumf, indată
ce condamnarea şi inchisoarea au determinat strimătele de re-
voltă și de umilință din De profundis şi Balada închisorii.
Ca Wilde ar [i meritat să fie pus in afara unor asemenea
atacuri, o dovedește nu numai opera'i din inchisoare, care sin-
gură ar fi putut ajunge spre a stăvili orice izbucnire duşmă-
noasă, ci înseși numeroasele exemple de simpatie și de compa-
Siune omenească, pe care autorul Baladei, le-a dat in lucrările
sale anterioare.
„0, sărmană viaţă! Sârmană viață omenească '* exclamă
unul din cele două personaje, care convorbesc în Criticul pri-
vit ca artist. N'ai fost niciodată mişcat de lacrimile sale?»
— «Mă tem că mă induioșează prea mult» (răspunse Gilbert,
porteuvintul cugetărilor lui Wilde). „Dacă privim inapoi în vi-
aţa, cum sta altădată inaintea noastră, aşa de vie In toată sim-
țirea ci, plina de clipe atı de intense de extaz sau de plăcere,
ne pare câ totul e numai vis şi inșelâciune“!),
Dar cum se putea ca tristețea unei clipe de gindire să fie
luată in serios, cind numaidecit după aceasta Wilde alunecă
din nou pe panta umorului paradoxal? „Ce sint lucrurile neye-
rosimile ? Acele patimi care au ars odată ca focul in noi! Ce
sint lucrurile în care nu se poate crede? Acelea în care altă-
dată am crezut atit de sincer»... Am remarcat în altă parte a-
cest caracter al spiritului scriitorului englez, care prin tranziții
repezi la sarcasm, scutura gindirea nouroasă ce-l invăluia de a-
tea ori.
„Ca artist şi ca estet, gindirea lui Wilde, indeeptală în sen-
zuri atit de diverse de bogata sa imaginaţie şi erudiție, lua un
colorit particular. In toate problemele ce se infățișau spre re-
1) Ose. Wilde. Ziele. iti tsi
Wiener. Verlag. e. Der Kritiker als Kinstler,—trad. gorm. p. 75,
CAZUL OSCAR WILDE LL
zolvire cugetului său, scriitorul englez nu avea aptitudinea să
vadă, nici înclinarea să cerceteze toate faţetele chestiunii, ci ce-
ia ce Il preocupa cu deosebire și in mod covirşitor era latura pur
artistică a problemei. Cind Wilde studiază Sufletul omului şi
socialismul, ceia ce îl impresionează şi il interesează nu e atit
problema socială in sine, ci rezultatele pe care transformările so-
ciale le vor avea asupra manifestărilor artistice. In comunism
vede el posibilitatea desvoltării individualismului, pe care tl pri-
veşte cu multă simpatie, tocmai pentrucă «arta este cea mai in-
naltă formă a individualismului“ î), In De profundis, imaginea
lui Christ este detaliată şi văzută de ochii unui estet desăvirşit
şi, de obiceiu, în critica şi in povestirile sale, se evidenţiază a-
ceiași optică specială. Până şi in momentele cele mai penibile
din De projundis, preocuparea purtătorului de altădată al „cos-
tumului estetic“, se exercită In privința amănuntelor de stil:
„Totul în tragedia mra a fost hidos, meschin şi lipsit de stil:
insă şi haina ne face caraghioşi. Sintem nişte clowni, cu inimi
zdrobite“.
Deşi nu se poate aduce o invinuire serioasă scriitorului, din
preocuparea-i excesivă pentru problemele de artă, deşi e evident
că nu se poale cere unui artist a) condeiului cunoştinţele pro-
Tunde în materie socială ale unui profesionist savant, saa apăra:
rea unui anumit sistem de cărmuire socială, totuşi Wilde a avut
in acest senz idealurile sale şi suierințele poporului se impuneau
cu tărie privirilor lui compătimitoare, „Sub domnia socialismu-
lui, toate acestea se vor schimba. Oamenii, imbrăcaţi in zdrențe
intecte, nu vor mai locui In vizuini iniecte, nu-şi vor mai creşte
multă vreme copiii bolnăvicioşi şi prăpădiți de foame întrun
mediu absolut imposibil şi innăbușitor“,,. —«<Vor lacepe din nou
gerurile, nu vor mai fi văzule sutele de mii de lucrători, care
acum pribegesc, intro mizerie de nedescris pe străzi, sau ina-
intea uşilor azilurilor, cerşind o bucată de pine sau un acoperiş
murdar pentru seară> *), zi
Apoi, în O femee neînsemnată, nu aruncă el sălii infe-
sate de un public elegant, mustările Hestesei : „Dacă daţi $ä-
racului pine, o faceți ca să vă lase în pace un sezon" Şi în
susținerea individualismului, la care crede că se va ajunge prin
forma comunistă a proprietăţii, nu spune el de atitea ori: oa-
menii au crezul că prinuipalul e să ač; mau ştiut că principa-
dul e că ești 2" : : 7
Dar dacă ar fi să găsim poate cel mai straniu contrast din-
tre gesturile şi convingerile lui Wilde, n'am avea decit să ci-
tām cele ce eposcurul», devenit clasic sub trăsăturile autorului
1) Osu Wilde. Betracht Die Seela des Menschen und der So-
iali. 5 2, e >
ie 7% Wie Do san. Dia. Sotie due Mochan sd dar Do-
ziali. : trad, m. p 251, Wiener Verlag.
One. ilde. Oian. Une femme sans importance p. 169, trad.
fr, edit. Dujarric.
sa VIAȚA ROMINEASCA
Baladei, a scris în Sufletul omului şi socialismul: „Pe poarta
lumii antice, sta scris: «Cunoaşte-te pe tine însu-ţi». Pe poarta
lumii noastre nouă, ar trebuisă steie scris: «Fii tu Insu-ți»,"
Ca poet și nuvelist, toate gindurile luau la Wilde forme
concrete. Artistul gindeşie in imagini și de aceia, imaginaţia ar-
tistului trebue să joace in domeniul cercetării critice rolul pe
care ideile abstracte și directe le joacă în opera filozofului., Pri-
vite in acest senz, roadele imaginației artistului se Infățişează
sub dublul aspect al raționamentului şi sensibilizării, a căror Im-
binare apare perlectă In pragul inspirațiunii superioare.
Atita vreme cit creațiunea operei de artă prezintă caracte-
rele insuficienții concepțiunii, sau se dovedește a fi rezultatul
unei imilaţiuni, fie reușite, fie nepotrivite, ea nu poale face să
se nască în mintea cetitorului presupunerea că e izvorită dinir'o-
nevoe intimă de exprimare (expresiunea fiind „singur aspectsub
care artistul poate concepe viaţa“ '), Dar dacă, dimpotrivă, cre-
ațiunea e dotată cu toată forța necesară, spre a trezi puternic în
cetitor sau spectator facultățile de gindire și de emoţiune, e ab-
surd să presupunem că ea n'a provocat în primul rind şi la ar-
tist aceiaşi răscolire primordială, mult mai intensă incă,
Se poate foare bine, contrar a ceia ce crede Wilde în
Criticul privit ca artist, ca scriitorul să creeze fără a fi pe de-
plin conștient de valoarea cuprinsului creaţiunii sale şi. adeseori,
nu ceia ce voeşie, ci ceia ce a simţit mai inainte vag. dar perzis-
tent. Inspirațiunile pline de imagini se invâlmâășesc la Inceput
nelâmurite In mintea scriitorului și se grupează, cu încetul, In
jurui ideilor conducătoare, dar pot să-şi schimbe cursul în mo-
mentul expresiunii şi, prin noui dispozițiuni neaşteptate, să scoată
alte electe de armonie, decit cele inchipuite de autor, Aşa fiind,
Shaw spune cu dreptate In Prelaţa „pieselor plăcute“, că : „chiar
prin opera-i, artistul devine conştient de raza de lumină şi nare
alt mijloc, ca să devie conștient de ea. Printr'un instinct orb,
el continuă să creeze capo-d'opere...* ?) „Cereţi-i să se explice
şi veți vedea“, cum spune Olivier Goldsmith despre el insuşi,
„Că scrie ca un înger şi vorbeşte ca un papagal.*
Wilde, cu tot gestul regretabil făcut in seara reprezentării
Evantaliului Lady-ei Windermere, pare a fi simțit in De pro-
fundis adevăratul senz al inclinărilor firii sale în momentul con-
ceperi: unora din scrieri, căci spune: „Ceia ce vag şi prin in-
stinct, simfisem în ce priveşte aria, se realizează intelectual şi
emoţional cu o claritate periectă de viziune şi cu o intensitate
absolută de adevăr.“ 2)
1) De profundis. p. 38B,
2) Bern Shaw. Pièces plaisantes, trad, fr. Preface de Vauteur
p. 47 elit. Figuière. -— Paris,
3) De profundis p. 73,
ra]
3 i
CAZUL OSCAR WILDE ag
_ Aşa dar Wilde recunoaște că acum, dat pradă durerii netn-
vinse, înțelege cu o perlectă claritate, ceia ce altădată simțea
vag și instinctiv, şi confirmă in urmă acest înțeles prin poză orei a
„Desigur, toate acestea sint anunţate și prevăzute in cărţile mele :
O parte e in Prințul fericit, o alta in Tindrul rege... O mare
parte e ascunsă sub accentul fatal, care, ca un fir de purpură,
străbate prin țesătura lui Dorian Gray. in Criticul privit ca ar-
tist, presimţirea se arată In culori multiple. In Sufletul omului
e scris dealungul lucrării, in caractere ce se pot uşor ceti; e u-
nul din refrenurile, ale cărui motive repetate fac Salomea a-
semănăloare cu o bucată de muzică şi ti dau unitatea unei ba-
e f ge ul pop era şi admirabilă jn adevărul ei:
„În fiecare clipă a vieții eşti ceia ce vei ji, nu mai puțin de-
cit ceia ce ai fost." 1) 7 P
Dar cu toată claritatea perfectă a viziunii ce i animă gin-
durile în momentul cind scrie aceste rinduri, e totuşi de mirat
cum Wilde lasă in afara considerațiunilor sale Comediile şi
Crima lordului Artur Savile. Wilde povesteşte In De profundis *
că, pe cind aştepta pe peronul gării din Claphan ca să fie dus
la inchisoare, mulțimea de curioși care privea la acest specta-
col, a biciuit mult timp cu baijocura=i neindurată, figura lui de
pușcăriaș. Cind Wilde scoate durerosul strigăt, amintindu-și de
aceste grozave clipe, cum de nu-i revine in minte implorarea
pe care Mrs. Erlynne o adresează în Evantaliul Ladyei Win-
dermere ficci sale ? „Nu știu ce inseamnă să cazi In prăpastie,
să fii disprețuită, batjocurită, alungată, pradă sarcasmelor. o con-
damnată.* Şi aducindu-şi aminte cum din momentul arestării
şi al liberării sale provizorii pe cauțiune, n'a mai putut găsi ni-
căeri un adăpost, ar fi putut urmări cu gindul aceiași replică a
Erlynnei ; „Să găseşti toate uşile inchise, să te strecori pe căi
hidoase şi Intortochiate, temindu-te la fiecare clipă ca masca să
nu-ți fie smulsă de pe obraz şi să auzi mereu risul, ingrozitorul
ris al lumii, mult mai tragic decit toate lacrimile pe care ome-
nirea le-a vărsat vreodata.* 2)
Cutremurarea pe care fiecare din noi a putut-o resimți la
cetirea acestor rinduri — pline de un fatal sent prevestitor — a-
rată deajuns care vor fi fost simțimintele scriitorului In momen-
tul aşternerii gindirii sale. Şi doar Wilde era atunci în perioada
cea mai frumoasă a isbinzilor lui de societate
Am spus In altă parte că scriitorul englez n'a avut cuge--
tul tocmai împăcat de felul său de viață şi că In sufletul lui
sbuciumat trebue să se fi dat uneori lupte serioase, care l-au
dus, grație intuiţiei sale superioare, la presimţirea fatalității ce
conduce paşii omenești. Această frāmintare sufletească trebue
să fi condiționat cugetarea melancolică a Lordului Savile, după.
ce chiromantul li prezice destinul său fatal: „Nu sintem noi alt-
1) De fundis — p. 82,
3 Oscar Wide. Tois comédias. L'iventail de Lady Windermere.—
tr. fr. p. 79 edit. Dujarrie.
100 VIATA ROMINEASCA
~
ceva decit nişte vase, pe care le suceşie un olar cum ii place,
<a să le umple cu oprobiu sau cu cinste?" 1). Sau in Evanta-
Jiul Lady-ei Windermere, prin cuvintele eroinei: „Cit de sigură
iți crezi viața... la adăpostul tentațiunii, păcatului şi nebuniei!
Apoi, deodată... Oh ! viața e ingrozitoare. Ne cirmueşie, n'o cir-
muim noi,” 5),
E deajuns ca cetitorul să urmărească senzul citațiilor noas-
tre, pentruca să priceapă cu toată claritatea cit de nedrepte au
fost atacurile indreptate impotriva comediilor lui Wilde de Ran-
some, Sherard, Felix Greve, Gaulke, Busse şi alți comentatori,
comedii numite de aceştia „mijloace plăcute de digestie, după
“un bun dineu* 3), sau preferindu li-se infinit mai mult farsa uşoară
Importanța Seriosului, in care Wilde nu era „constrins să trăia-
scà vreo dramă mai serioasă decit conversaţia sa“ 4), fie Insiir-
Şit aruncindu-=i-se insulta de a fi scris „caraghioslicuri şi o ba-
ladă“ è), insultă consfințită in alți termeni de Carl Busse, in mo-
numentala-i lucrare asupra /sforiei literaturii universale. Dar
am spus-o: Wilde declarase singur de atitea ori câ n'a inten-
țional nimic serios in viață și criticii nu voiau să fie Inşelați
de aparenje...
Că Wilde a simțit și a simțit profund pentru durerile ome-
neșii, a arătat-o poate în gradul cel mai inalt în Prințul fericit.
Am spus că artistul gindeşie în imagini și imaginea „prințului
fericit* trebue să fi fost cea menită să reprezinte părerile lui
Wilde asupra caritâții. „Sus deasupra oraşului, stâlea pe un piè-
destal înalt statua prințului fericit. Ea era pe deantregul aurită
cu [oi groase de aur fin, avea dovă satire sclipitoare in loc de
ochi şi la minerul spadei avea un rubin roș şi mare.* î) Lumea
o admira, şi unul din privitori exciamă: „lmi pare bine că eci-
neva pe lume, care să fie pe deplin fericit“ Dar lumea se in-
şeia, crezind că prinţu-i fericit, căci acesta, de pe inălțimea pie-
destalului pe care se izolase, zărise durerile nenumărate ale
lumii şi fusese zguduit de un plins amar. O pasăre care se a-
dăposlise la picioarele statuii, văzu cum din ochii de safire picu-
rau lacrimi mari şi calde şi intrebă mirată pe cel care plingea:
„Cine eşti ?* lar statua răspunse: „Sint prințul fericit."
Literatura universală conține, cred, puţine pagini, care să
realizeze prin contraste de imagini, un efect atit de covirșitor în
amârăciunea, ironia şi profunda lui filozofie, ca cel produs de
1) Ose, Wilde, Bin Haus aus Acpfeln der Granate.— Lord Saziles Ver-
breehen, p. 241, Wiener Verlag.
2) Use. Wilde- Trois Comédies, L'évsntail de Lady Windermere,
p- 97; Dujarric.
3) Johannes Gaalke—Einleitung bei Das Bildnis des Dorian Gray
p. 5, tr. gorm, edit, Ph. Reclam,
4 Artur Ransome.—scar Wilde, tr. fr. p, 150. ed. Mercure de Prance
5) Felix Paul Greve.—Osear Wilde und das Drama, p. 84. Wiener
g-
6) Ose. Wilde.— Der glückliche Prinz, p. 7. Wiener Verlag.
CAZUL OSCAR WILDE 100
aceste două replici, puse față In față.. Dar de ce am continua
cu explicarea ?... „Tăcere !* spune Maeterlinck...
Prinţul, nemișcat pe piedestalul unde poza sa Il ţintuește,
roagă pe pasăre să ducă ajutor celor indureraţi. Şi neavind nici
o avere alta decit vestmintul său strălucitor, el îşi dă salirele
ochilor, rubinul spadei şi aurul ce-l inveleşte, ca pasărea să le
ducă în cnlibele nenorucile, spre a alina vre un suflet obidit,
Prinţul e acum orb şi înlățişarea lui este de plins. Nimeni
nu îl mai admiră, toți 1l dispreţuesc. Statua e dată jos de pe
piedeslal şi inima ei e aruncată, alături de pasărea care a mu-
rit de frigul iernii. Dar Dumnezeu, care a văzul aceasta, zise
îngerului său: „Adu-mi amindouă lucrurile prețioase din oraș...
În grădina paradisului o să cinte pe vecie pasărea mititică, iar
prințul fericit să mă prețuiască in oraşul meu de aur." !)
Cele mai frumoase pagini ale Selmei Lageriili nu pot in-
trece în duioşie şi pătrundere această povestire a celui care „n'a
iost ginditor, dar s'a lăcut că este“ 2). Fabula simplă a poves-
tei mai arată Insă teama pe care a avuto Wilde să se coboare
de pe piedestalul său în profunzimea sulerinţelor umane, ca nu
cumva această coborire să insemne ruina vieţii sale. a vieţii care
fusese atit de bine primită în poza inditerentismului disprețuitor.
Teama lui a lost, vai! prea întemeiată, căci In De profundis,
Wilde este silit să facă trista constatare, că vechile amiciţii se
depărtează la aspectul suferinții.
Wilde nepăsător pentru cei din jurul său ?.., Dar oare cel
care a scris in inchisoare, dupăce aflase despre moartea mamei
sale : „Nimeni nu ştie cit am iubit-o şi am onorato... Ceia ce
am suferit atunci şi sufăr încă, nici o pană nu o va descrie,
nici o hirtie n'o va evoca“ ; n'a fost același, care, cu mulți ani in-
nainte, a inchinat surorii sale moarte versurile din Requiescat -
„Acum doar un cosciug şi o piatră grea
„O apasă;
„Imi chinui singur inima,
. „Ea doarme aici“.
Ca Alleluia, din drama lui Marco Praga, Wilde innăbușea
sub larma veseliei excesive, tumultul sufletului său ..
Şi acum, privind această viață agitată, clătinată de toate
1) Ost. Wilde.— Der glücklicke Pring, trad, p. 23. Wiener Verla-
3) yr dud Simons, citat Carl Busse. Geschichte der Weltliteratur,
vol. I, p. 427.
AER VIA PA ROMINIEASCA EA
“Vinturile urii şi căzulă în toate prăpastiile pasiunii, nu putem
„decit să inclinăm in tăcere fruntea noastră şi să repelâm în
-minte cuvintele lui Christ: „Acel care se simte fără vină, să a-
“runce piatra Intiiu.*
„Avem toți picioare de argilă!* exclamă Wilde In Soțul
„deal ; iar in scrisoarea câtre Ross: „Admit că mi-am pierdut
capul.. Eram orb, uluit, incapabil de judecată. Am facut un
pas fatal, Şi acum...“ 1) Şi acum? Oscar Wilde răspunsese o-
dată : „Plăteşti pentru păcat. plăteşti incă, plătești toată viaţa. * 2)
Dar oare greșala unor momente trecătoare, trebue să apese
„pe vecie nu numai asupra vieții, ci şi asupra operei celei mai
pure simţiri a unui scriitor? „Faptul că un om e otrăvitor nu
dovedeşte nimic Impotriva valoarei prozei sale“, spune Wilde in
studiul său asupra lui Wainewrigh! şi, deși sacolim ca excesivă
această lipsă de preocupare pentru firea scriitorului, trebue să
recunoaștem că viaţa de artist se dezvoltă cu stranietăţile şi cu
“tainele ei nepâtrunse și că sufletul artistului e destul de larg
ca să cuprindă mai multe vieți şi sì moară de mai multe morţi»)
Wilde a supravieţuit morţii lui civile ŞI, cu toate acestea, ea a
fost singura lui moarte reală. Sărmanul visător... a nădăjiuit
să reinceapă o altă viață.. viața lui Francois d'Assise ! O, ironie
a firii! Wilde şi „fratele lui vintul“, Wilde şi „sora lui ploaia“...
No:, care am putut pătrunde in comorile gindirii și ale sim-
“firii sale, ne-am ferit să-l admirăm, căci admirarea e inceputul
inzeirii. „De ce ne ridicaţi pe un piedestal monstruos? Avem
toți picioare de argilă !* 4)
Nu, Wilde_nu trebue judecat cu entuziasmul care ne pune
“An afara recilor raționamente ; soarta lui a fost prea tragică, spre
a ne mai ingăcui asemenea porniri. Dar, intorcind spre el pri-
virile noastre umanizate, să cercetăm cu dragoste şi compasiune
“xiața și opera lui, să nu ne ferim a ride cind fraza umoristică
-va covirși melancolia şi să trăim in opera-i variată, viața largă,
-cind agitată, cind senină a marelui artist.
A fost un „poseur*, dar şi-a bătut joc de poză; a vrut să
„pară sceptic, ba uneori blazat şi a fost plin de viaţă şi de idea-
luri ; a predicat individualismul şi n'a putut trăi decit In aplau-
-zele mulțimii... „un ţesut de contradicții“ (cum a spus Renan
despre el însuşi)... un Hamlet în letargie, sub masca unui Prinţ
„Heinz genial.
Aureliu Weiss
nataan
ip 1) Lettres derites de la prison, tr. în. Seria. Il-a p. 29 edit. Mercure
. rance.
2) L'éventail de Lady Windermere, p. 79.— Dujarric.
. ©) wCăei cel earo trăeşte mai mult de o viață, trebue să moară de
mai multe morţi* (Balada închisorii).
4) Osc. Wilde.— Un mari ideal, tr. ie. p. 348.—Dujarrie,
Documente omeneşti
CUM AM DEVENIT SOCIALIST
Acum 25 de ani; Primăvara, într'un oraş din nordul Moldo-
wei. Eram în clasa a patra secundară. Părinţii mei se mutaseră
fa București şi mă lăsaseră în gazdă, pînă la sfirșitul anului, la o
cucoană guralivă, al cărei bărbat mavea alt rost pe lume, decit
acela de a vopsi și drege scaunele deteriorate ale casei. Fereas-
tra odăii mele dedea intr'o grădină, care se 'nvecina cu alta, mult
mai mare, a unui moşier armean. Cu băeţii acestui moşier (unul
mai zurbagiu decit celălalt; le mersese vestea, fiindcă dedeau mult
de furcă profesorilor) mă cunoșteam dela școală. Intr'o diminea-
ță, în zorii zilei, cel mai mare din ei, sări gardul şi 'ncepu a bate
cu pumnii în fereastra mea: „să mă scol și să mă 'nbrac numai-
decit; mergem la Ipotești să întemiăm o societate literară Eri-
nescu*. M'am supus, firește, deși nu-mi era clar, de ce trebuia
“să intemeiăm societatea tocmai la Ipotești și de ce tocmai în zo-
rii zilei. (Acest coleg de şcoală e azi, după o viaţă agitată și protei-
formă, mare tipograf și mare proprietar urban, dar tot așa de
zurbagiu ca pe vremea aceia, măcar că-şi ascunde figura asemă-
nătoare cu masca Comediei, sub o impunătoare barbă căruntă).
Am pornit împreună la statuia lui Eminescu, așezată în faţa
școlei primare Marchian, în mijlocul unui loc liber care ar fi pu-
tut să fie un square, De soclul cel înnalt, poetul, căruia mar-
mora albă îi scotea bine la iveală fruntea lui de geniu, —asemă-
nătoare cu a lui Goethe, largă, înnaltă boltită ca cerul,—se
uita, pierdut în visări măreţe, la grădina bogată şi artistică din ju-
rul tăcutului palat al unui vechiu boer moldovean... Pe soclu e-
rau gravate citeva strofe din „Glossa“. Pentru, contemporanii, a-
dinc înţelegători, Eminescu era cel din „Glossa şi din „Impărat şi
proletar“ : „nedreptul şi minciuna al lumii duce friu ' „povestea
«ciocanului ce cade pe ilău“, „alte măşti, aceiași faţă“, „toate 's
vechi și nouă toate"—,„tu rămii la toate rece” !... Nu m'ași mira
104 VIATA ROMINEASCA
să aud că mai tirziu, „Glossa“ a fost înlocuită cu vre-un articot
naționalist (care poate fi foarte bun în sine, dar nu reprezintă e
ternul şi esențialul din poet...).
Pe square, un mare număr de elevi, se plimbau în grupuri,
convorbind ; păreau însuflețiți de o dispoziţie de sărbătoare. lar
deoparte și de alta a statuii, stăteau, sprijiniți de ea într'un cot,
elevii Z. și N., foarte bruni și foarte sumbri. In figura lor de-
monică, încadrată de pete negre ce se revărsau de sub bordu
rile largi ale pălăriei, spiritul revoluționar gravase trăsături de o
liniştită şi eroică desperare... Copleşiţi de durerile lumii, priveau
trist în gol... Atitudinea lor era imobilă şi puţin cam somnolentă —
astfel leul inainte de a se arunca asupra prăzii...
Acum, după 25 de ani, o bănuială mi se iveşte în minte:
că poate colegii mei, cei doi fruntași ai mișcării, nu erau pe atita
de desperaţi, pecit mai degrabă jucau, inspirați de Eminescu, —
idolul vremii,— pe „demonul cu ochi negri şi cu suflet a”ostat,
care mișcă poporul cu idei reci, îndrăzneţe !...* In jurul lor, ele-
vii nu vorbeau decit cu vocea scăzută...
Am pornit spre satul Ipotești, locul de naştere al marelui
cugetător.
Pe drum m'am întreţinut cu N.,— unul din cei doi şefi—
coleg de clasă cu mine ; binevoia să-mi dea oarecare atenţie fi-
indcă, în clasa noastră, făceam cele mai bune compoziții de limba
romină și eram singurul care dezlegam pe loc cele mai grele
probleme de algebră. El însuşi nu era 'n termeni tocmai bun?
cu cultura oficială: clocea toată ziua 'n fund, citind romane în
fascicole ; chemat la lecţie, se trezea din somnolenţa lui felină, se
ridica în picioare c'o demnitate princiară și, măsurind cu i
mari și liniștiți drumul pină la catedră, îşi trecea mina prin i mea
înnălța capul cu mindrie și răspundea puţintel, puţintel de tot;
dar atit de impunătoare era ținuta lui, incit profesorii, oarecum
intimidaţi, îl ajutau și 'ncurajau, pină— pină-i eşea media, In schimb,
înainte de intrarea primului profesor, clasa începea uneori să-l
cheme stăruitor să declame ; atunci să-l fi văzut ridicindu-se dela
locul lui; scoțind din buzunar pieptenele şi trecîndu-l prin plete;
eşind, cu pasul lui măsurat, în fața băncilor, şi spunind,—pe cind
se plimba ginditor dela ușă la fereastră, și înapoi—versuri lungi
de Grandea !... Liniştea care se făcea în clasă—plină de respect
dar și de invidie, față de acest stăpinitor al mulțimii... (ah, da!...
Grandea !... De, il adoram pe Eminescu, dar și Grandea ne mer-
gea drept la inimă...).
Acuma pe drum, colegul N. îmi vorbea cu obicinuita lui
gravitate : Societatea pe care ne duceam s'o întemeiăm, era nu-
mai în aparenţă literară ; în fond era socialistă, „căci“, zicea el,
„pretutindenea zorii unei lumi nouă de pace şi frăție, incep să
se arate; mulțimea se ridică, într'un avint de desrobire, în con-
tra lupilor în piele de oaie“.
Drumul era lung, și pe la mijlocul lui, s'a intimplat un lu-
cru de care m'am căit mai tirziu. După noi venea trăsura ele-
DOCUMENTE OMENEȘTI 1%
gantă a vestitului deputat B., adusă de fiul deputatului, un flecuş-
teț de băiat care vedea in toată comedia partea ciudată, In tră-
sură erau proviziuni, cumpărate de toţi, o vioară și alte lucruri.
Sub pretext de a le păzi, m'am urcat în trăsură, și am făcut în
felul acesta comod, drumul pînă la ținta noastră ideală... Am a-
dus pe urmă ca scuză, că eram cam slab de constituție ṣi neo-
bişnuit cu atit de lungi excursii. Acuma însă regret că n'am cul-
tivat mai departe instinctul sănătos şi mult promiţător de care am
dat dovadă cu acel prilej: A te arunca în trăsură, sub motiv că
ingrijeşii de buna stare a celor care umblă pe jos— această filo-
zofie de ași fi îmbrățișat, ajungeam mai departe decit am ajuns...
In curind se deschise la picioarele noastre o vale adincă,
în fundul căreia case împrăștiate formau vestitul Ipotești, leagă-
nul celui mai mare om pe care l-a produs pină acuma poporul
rominesc. Din pricina mindriei şi onestității sale, din pricina dis-
ețului său pentru orice înșelătoare aparenţe, omul acesta a fost
rău tăvălit în viață; dar cu cit veacurile vor trece, cu atita fi-
gura lui va apărea mai luminoasă şi se va înnălța mai sus,—ca
virfurile munţilor, care nu se pot vedea decit de departe:..
Ne oprirăm în poiana unei pădurici din apropiere, Luarăm
întiiu masa—cu care prilej se iviră oarecare neînțelegeri din pri-
cina mincărilor și băuturilor, neînțelegeri de rău augur pentru
lumea de pace şi frăţie ale cărei zori începeau, chipurile, a se
ivi— apoi începurăm discursurile, Intr'o înfundătură a poenii, te-
renul se innălța, formind ca o tribună naturală. Vorbi întiiu Z.,
înflăcărat, cu priviri fulgerătoare, apoi N., grav şi solemn. As-
cultam cu linişte și seninătate, nebănuitor de soarta care mă aş-
tepta; deodată publicul începu să mă cheme la „tribună“. Pā-
mintul de s'ar fi despicat sub picioarele mele, nu mar fi îngro-
zit atit. Eu care cu ani mai tirziu, ca student, eram turburat, —și
sint şi azi încă, de privirile mulțimii, trebuii să cedez chemări-
lor care deveniau stăruiloare şi să mă urc pe colina din fundul
poenii. Ochii mi se inpainjeniseră şi nu mai vedeam pe azis-
tenți decit printr'o ceaţă deasă. Ce-am vorbit?! Fel de fel. Imi
amintesc numai sfîrşitul : că nu voiu putea lua parte la generoasa
lor mişcare, fiindcă peste citeva luni mă voiu muta la București
(oraş care mi se părea foarte departe... Eram convins că ascul-
tătorii trebuiau să fie foarte impresionați de această revoluţiune
care se pregătea in existența mea...) dar că le urez din tot su-
fetul ca mișcarea lor să nu fie ca un foc de pae..
(„Focul de pae" impresionă,— nu știu de ce,- comic pe ve-
cinul meu, zurbagiul, care mulţi ani după aceia m'a tachinat me-
reu cu aceste cuvinte nevinovate. Luna trecută l-am întilnit iar,
după ce nu-l văzusem cițiva ani; şi cum m'a zărit, ma şi luat
în primire de departe : „a fost un foc de pae!“...)
Ajungird la focul de pae, izvorul elocinței mele secă deo-
dată, brusc şi iremediabil. Rămăsei sgiit, alarmat, desperat —dar
colegii mei erau de fapt mai buni decit se arătaseră cu prilejul
7
ire VIAŢA ROMINEASCA
pik-nik-ului, căci înțelegind situația mea nenorocită, mă salvară,
acoperind sfirşitul subit al discursului cu aplauze sgomotoase...
La intoarcere, grupaţi in jurul celor doi „șefi“, aflarăm pen-
tru întăia oară povestea celor trei faze: robia, servajul şi sala-
riatul..
Societatea era întemeiată ; se hotări ținerea de conferinţe,
acasă la Z., care stătea în gazdă la un ţăran, în fundul unei ma-
halale, Intro odae mare şi joasă, cu lavițe vechi și grinzi afu-
mate, la lumina unei mici lămpi care se lupta în zadar să goneas-
că umbrele din unghere, ne adunam, gravi şi tainici ca nişte
conspiratori, şi ascultam cuvintările șefilor noştri Z. şi N. Am
ținut şi eu o conferință, despre o carte pe care tocmai o citisem
şi care făcuse asupra mea o impresie extraordinară : Les ruines
de Volney. Pe cind vorbeam incet și emoţionat, cu totul pă-
truns de spiritul profetic al operei, uşa de deschise cu băgare
de seamă și intrasă, zimbind sarcastic, „ciocoii“ liceului, — fiii de politi-
ciani, eleganţi şi sceptici, „tineri“ cu maniere, care, inmănușați şi "n
trăsură, făceau vizite prin familii şi care ştiau să facă curte dom-
nișoarelor high-life, umblind în grădina publică, in cadență după
tactul muzicei și jucindu-se degajat cu o pereche de mănuși
glace — insfirşit apărători ai ordinei sociale actuale. Numaide
camaradul N.,—devenit acuma tovarășul N.,—luă cuvintul, și sub
pretext de a discuta unele din ideile expuse de mine, începu să
persiileze, cu o vervă diabolică, pe „feciorii de bani-gata, care se
pregătesc de mici pentru Han e lor de intrigi și trindăvie...* Și a
vorbit așa de bine, susținut de privirile noastre pline de ură și
osindă, incit tinerii plecară plouaţi...
Altădată Z. ne citea din Gherea, cu glas tare şi profetic. Pe
acest om, cu adevărat genial în meșteșugul de a incinta lumea
cu fărămituri de pretutindeni, şi de a suggera ca foarte clare ches-
tiuni despre care el insuși nu are decit o idee falşă sau vagă; pe
acest scriitor popular, care ilustrează la perfecţie adevărul etern
că masele se mişcă prin sentimente, închipuiri, suggestii, apa-
rențe, iar nici de cum prin idei clare şi bine dovedite, noi il gä-
siam profund și limpede—noi, elevi de clasa a patra secundară...
Veni curind sfîrşitul anului școlar. Tovarășul Z. imi încre-
dință un teanc de poezii—le găsiam splendide și le asemănam
cu cele de Eminescu—ca să le dau lui Anton Bacalbașa la Bu-
cureșii. C trebuia să mă duc,—pe cit posibil chiar în prima zi
a sosirii mele în capitala țării,—la clubul din sala Sotir, era de
sine înțeles. Eu nu m'am putut duce decit a doua zi.
Un gang lung, îngust, intunecos şi umed; o curte mică,
umedă și întunecoasă ; o sală mare, joasă, foarte slab luminată
de sus—fe credeai in lumea catacombelor ; iar atmosfera care
domnea în club aducea mult cu aceia a creștinismului primitiv...
Am fost primit cu o fermecătoare amabilitate de tovarășul
M, un Christ cu ochii umezi şi puţin cam exaltaţi.
Mi-a dat îndată un teanc de broşuri, spunindu-mi numai
atit : "i răspica d-ta... Nu mi l-am putut inchipui niciodată pe a-
DuCUMSNTE OMEN..3l 1?
Giyom pene eeeetereee Pas, m pe e aa et
cest apostol, ca avind legături de rudenie cu o oarecare familie
de oameni nevoiaşi din Roman, după cum imi vine greu să văd
întrun preot cucernic de azi pe un oarecare Vasilică ori Petrică,
ștrengar de mahala de altădată...
Intors acasă, m'am aşternut pe aceste broșuri cu o sete ne-
potolită, și după citeva zile, eram pus la curent.
Nici nu se putea inchipui un teren mai prielnic ideilor so-
cialiste, decit sufletul meu impregnat din naştere de spirit egali-
tar și de revoltă adincă în contra eternelor nedreptăți sociale,
Mă duceam în fiecare Simbătă seara, la adunările săptămi-
nale și figurile, familiare în lumea aceia, le revăd în stadiul lor
de atunci... ba îmi apar chiar mai reale decit în stadiul lor de
atis
lată-l pe tovarășul N. venind greoiu la tribună şi punind pe
masă un băț gros şi noduros, simbolul dictaturii proletariatului.
Natura il menise să fie un savant de reputație europeană, dar
mediul nostru social ticălos, l-a mincat fript.
Obiectivitatea simplă, desgolită de orice podoabă, cu care
vorbia, era fâră îndoială a savantului, nu a omului politic.
lată-l pe M., care sub aparențe moi ascundea o tenacitate
extraordinară și care trebuia să joace în politică un ro! cu mult
mai mare decit te-ai fi aşteptat dela talentele lui mijlocii. Vorbea
cu ochii în tavan și se compara mereu c'un cal de tramvaiu.
lată-l pe B., micul Lassalle, care, născut inainte de vreme,
a fost toată viaţa copil minunat şi a murit de tinăr.
lată-i pe |. şi G., eșiţi din clasa lucrătoare; spuneau dure-
rile tovarășilor, cu sinceritate dar fără punctuație, într'o singură
frază de un ceas, care-ţi amintea macaroana, înfășurată pe-un
sul, a italianului: măninci pină te saturi, pe urmă tai capătul cu
foarfecele.
lată-l pe P., țăran dela Obor, veşnic indignat în contra mo-
netăriei Statului, că nu bate destule bancnote ca să aibă și oa-
menii săraci din belșug,
Apoi alții care nu erau oratori.
T. mongol adevărat, prin fizic, prin origine și mai ales prin
sufletul lui radical realist, inaccesibil la pictură, poezie, teatru, la
tot ce se intemeiază pe iluziuni, dar accesibil filozofiei, Minunat
causeur, denigra toate, c'un respect ascuns pentru ban și pu-
tere. Diplomat fin, înzestrat cu voință tenace, sub aparența gre-
oaie de mongol flegmatic, a ştiut—în mijlocul agitaţiunilor ză-
darnice ale societăţii noastre, pe care le privea cu mirarea iro-
nică a lui Li-hung-ciang—să-şi aranjeze o viaţă tihnită de om în-
țelept. Venise pe vremea aceia din străinătate —lefter de parale :
puteai să-i legi o tinichea de coadă, şi şedea la un loc cu po-
etul romantic —sensitiv de real talent Păun, într'o căsuță, care,
cine știe în ce chip, rămăsese în Calea Victoriei, inghemuită in-
tre Dee moderne ce-i răpeau aerul și lumina, și o făcuseră u-
medă și nesănătoasă. (Intre soarta acestei căsuțe şi aceia a poe-
tului care o locuia, era o ascunsă și adincă armonie...). Neavind
108 VIAȚA RONINEASCA
nici o treabă, dormea toată ziua; poetul îşi aducea prieteni şi le
citea cu glas trist dulcile lui versuri ori bucăţi de proză poetică ;
atunci T. se trezea supărat, ca un box din somnolența lui, şi-l
apostrofa — „Măi, nu mai miorlăi atita, ce dracu 711...”
Și se culca la loc.
ntre alți prieteni, Păun avea pe tovarășul Anghel, talenta-
tul poet de curind răposat. Şi cum avea obiceiu să ofteze me-
reu după Italia — nevoia romanticului de a-şi imagina undeva un
paradis şi a-şi strămuta acolo idealul—Anghe! i-a tăiat-o într'o zi,
scurt :
— Hai în Italia, Ă
A oprit o birjă, s'a urcat impreună cu poetul, care zimbea
blind de gluma asta cu haz, şi, ajuns la gară, a luat, spre stu-
pefacţia aceluia, două bilete pină la Viena. De acolo s'au dus
în adevăr in Italia, unde-au petrecut două luni. Păun s'a întors
cu schițe admirabile şi cu pseudonimul Pincio. i
Mai erau mulți la club. Era Sirbul V., blind şi simpatic, re-
numit prin marota sa: „anarhiştii sint burgheji“, Catarămile lui,
toate descheiate—atit aceia dela spatele paltonului, cit şi acelea
dela şoșoni-— păreau a striga în lume: libertate, egalitate, frater-
nitate... > A =
Fra unguru! R., misterios mascat de niște ochelari fumurii.
Era polonul G., cu barbă şi plete albe, întruparea eternu-
lui spirit revoluționar al neamului său, ; A
Dar ciţi nu erau acolo? Și cine i-ar putea descrie pe toţi ?
Voiu vorbi poate altădată despre salonul secolului al 18-lea
de alăturea de club, şi despre falansterul dela pictorul P.
Acuma vreau să mai adaug citeva cuvinte, despre „mișca-
rea“ din orașul meu natal; căci n'a rămas în faza platonică pe
care am descris-o, -
Prin Septembrie—tocmai mă înscrisesem la „Matei Basarab"
în clasa a cincea—am primit veste, dela colegul N. şi zurbagiul
T., că convertiseră cițiva lucrători și mahalagii, și ntemeiaseră un
club. lar acuma scoteau şi un jurnal, Proletarul (cu care prilej,
zurbagiul iși începuse cariera lui de tipograf, învirtind roata mași-
nei): să trimit un articol de fond, Această invitație a produs o
straşnică fierbere în sufletul meu; dar mai ales mă mira perspi-
cacitatea cu care prietenii mei ghiciseră că eu eram în stare să
scriu pentru tipar... Mă pusei pe lucru, şi aşternui un rezumat al
tuturor broșurilor citite. Cind am primit gazeta cu articolul meu
pe trei coloane nesfirșit de lungi, am rămas adinc emoţionat :
idei eşite din capul meu (uitasem de broșuri), căpătaseră un as-
pect solemn şi o valoare eternă și universală —odată ce erau ti-
părite 1... Am afat pe urmă că între profesorii liceului din B. (o-
raşul meu natal) era fierbere cumplită ; că părintele de religie ve-
nise cu Proletarul în clasă și spusese, între altele, elevilor: „ve-
deți articolul ăsta lung (al meu!...), nu-i rău scris...; că el (adică
eu La) nu-i prost; dar să-i mai cerefi un articol, să vedeți că nu
mai poate; „o scris tät ci-o știut”.
DOCUMENTE OMENEȘTI 109
Perspicacitatea părintelui mi se păru şi mai stupefiantă decit
„aceia a prietenilor mei...
Pe cind mișcarea era adinc sguduită de rivalitatea tene-
broasă dintre Z. şi N. (cei doi şefi), rivalitate în care d-ra W.
juca un rol hotăritor, numărul aderenţilor creştea. La un moment
dat țăranii convocați la o întrunire, veniră în grupuri din împre-
jurimi, așa că poliţia închise barierele și voi să aresteze pe șefi;
rea uitară rivalitatea lor asemănătoare cu aceia dintre Danton
obespierre, se baricadară în local,—bazaţi pe constituţie, care
oprea violarea domiciliuiui,— şi rămaseră acolo vre-o zece zile,
Eal Da DA ga ceia ce lise ama din etate 2 către co-
pe nişte sfori care puser: egrătură ul clubului cu
durile vecine. Rezultatul definitiv al mișcării socialiste din Ba
fost excluderea din liceu a unui număr de elevi, care au rămas
pină în ziua de azi certaţi cu cultura oficială ; unii din eiau de-
venit însă ziarişti de talent.
Cu deosebire tragică a fost soarta lui N.. S'a preparat în par-
ticular, dela clasa V pină la a VIII, și a ajuns şi student.
student a trăit la Bucureşti în strada Traian, într'o cămăruță mo-
bilată, mică şi jonsi, luată cu chirie dela o ţigancă, cu ciţiva lei
pe lună. Se chinuia rău sărmanul, că era sărac. A venit în a-
tingere cu elemente stricate, drojdie de mahala. Dar totuși a În-
vățat bine. Cind a luat licența, tată-său, popă de țară, trecut de
70 de ani, i-a trimis un polobocel de cotnar foarte vechiu; N. a
invitat mai mulți colegi,—am fost şi eu, —şi am chefuit pină spre
dimineață. Işi pusese redingotă și cravată albă, şi şedea grav în
capul mesei, c'un aer de sărbătoare,
S'a întors apoi in orașul lui și s'a apucat de avocătură, și
— fireşte — de politică. A scos şi un ziar antisemit, În contra unui
mare bogătaş evreu din localitate. Avea de gind să-l șanteze.
Odată a venit la Bucureşti, în clasa | şi a tras la Capşa. A dat
şi pe la mine. Cind l-a văzut coborindu-se din trăsură, gras și
într'o blană scumpă, mamă-mea, care-l ştia slab şi jerpelit, nu l-a
recunoscut.
Triumfa L..
Dar din convorbirea cu dinsul, am înțeles că stătea rău cu
morala. Peste un timp am auzit că s'a împuşcat. Zice că sar
fi încurcat într'un fel de excrocherie,— cu o logodnă fictivă —ceva
așa. Incăput pe mina parchetului și a dușmanilor săi politici—a
preferat rușinei, sinuciderea !,..
Băiatul avea stofă ; din nefericire contrastul dintre Capşa şi
camera țigăncii, i-a luat minţile !...
a
şi
A. B.
O întimplare veche
Uite p'aici, pe unde este cimpul ăsta crăpat de soare, era
odată o pădure înaltă și sălbatică, de te temeai şi ziua să nu
te minince lupii In ea. Am pomenit-o şi eu; era Inaltă, plină
de curpeni de aguridă şi de fel de fel de lighioni sălbatice.
Cit era de frumoasă pe vremea mea, dar cit o Fi fost p'atunci, —
vremea bătrinului meu ! A
i "Uite pe colo, pe sub muchea dealului era Crucea Fetei.
Am pomenit şi eu crucea. Parcă o văz, aplecată să cadă, în
mijlocul unor păducei cu tulpina roasă de putreziciune. Era
crucea Ilenii, lata Radi văduva, i
Rada rămăsese vădană dupăce trăise cu bărbatu-său nu-
mai opt ani. lmi spunea și mie bătrinul, logofătul Gheorghe,
cum iți spui şi eu ție acuși. Ileana li rămăsese fetică de vre-o
şase ani. Rada nu sa mai măritat de a doua oară şi, femee
cuminte, nu se auzea nimic de pe urma ei. Staintrun bordeia,
in marginea linii, lingă padure. ileana creştea ca din apă și
mai mult prin pădure, ca o sălbatică. Un stejar mare ce era
tocmai în bătătura bordeiului, avea legat de crăcile lui leagănul
făcut din curpeni de aguridă. Sus pe crăci, işi dusese citeva
scinduri şi își făcuse un pat, cu umbrar d'asupra, în care, cit a
fost de mică, işi păstra păpuşile, iar—lată mare— se culca ziua ori
noaptea să doarmă, Era frumoasă Ileana, Nu e vorba, patunci
fetele urlte erau rare de tot; toate erau frumoase. Era umbră
și verdeață pe de rind. Răstoaca curgea numai şi numai prin
păduri, Copacii prăvăliți de şivoiul apelor mari, săpau adincă-
turi în tot lungul ei, Vara însă,era limpede ca lacrima şi plină
de peşte. Pe unde erau cimpii, erau livezile de fin şi locurile
de muncă, Florile ce 'niloreau de cind da colțul ierbii primă
vara, nu se mai isprăviau până cind le ucidea bruma şi zăpada.
Nu putea nimeni să cosească toate cimpiile şi mavea ce face
cu atita fin. Răminea binşag, pe care numai zăpezile mari îl
mai culcau spre pămint. În binșagul acela sencuibau iepurii
iarna şi potirnichile. Acrul d'atunci nu era sterp ca cel de a-
O INTIMPLARE VECHE tii
cuşi : mirosea mereu și, cind îl trăgeai adine In piept, simţiai că
te înliorează şi-ţi înfierbintă trupul. Grijile traiului erau puţine ;
Şi cum să nu fi lost lumea d'atunci şi voinică şi fru-
moasă I..
leana era mai frumoasă poate decit toate fetele din sat,
Spunea bătrinul c'avea părul galben ca aurul, mare şi des de
îşi invelea tot spatele cu el; şi era albă, cu obrajii fragezi—de
puteai să-i tai cu'n fir depăr!.. Ochii nu-i avea albaştri, cum
i-avusese tat-său, ci căprii ca rugina ferului. Gura mică, dar
nu cu buzele tivite pe gingii, ci groşcioare şi cu bărbia bine
eşită in față. Nu era grasă, ci șuiață şi sviriavă ca o veverița,
Cit era de frumoasă, avea un cusur: era cam surdă, Totuşi,
frumusețea ei făcea să nu i se ție in seamă surzenia,
Tatăl ei avusese un frate, jumătate vitreg, frate de mamă ; și
acela avea un băeat, pe Radu. Tatal lui Radu murise şi cl ucis de
nişte Turci. Radu rămâsese și elfâră tată ; şi cum muma lui zicea
„cumnată* mumei llenii, ei se socoteau rude; iar Ileana cu
Radu se socoteau veri, Aproape toți băeţii dădeau tircoale pe
lingă Ileana, cind ajunsese fata mare ; dar Radu nu se deslipea
de ea, uneori nici noaptea.
Sub numele că-i j-e văr, el fi bătea capul mereu cu dra-
gostea lui, pănă cind, cum se'ntimplă de obiceiu, a început şi ca
să-l îndrăgostească,
Ți-am spus, fața pămintului p'atunci era frumoasă ca'n
basme. După cărarea plină de intuneric a pădurii, aşteptai să
su ivească stolul de zine, ori Făt-lrumos în pasul calului.
Ileana auzise şi ea basme, căci nu era aşa surdă ; cra, cum
se spune și acuși: tare de urechi.
Lumea basmelor, care era de jur-imprejurui ei şi din care
nu lipseau decit ieții-lrumoși, balaorii, smeii şi inele, o făcuse
să viseze la un Făt-irumos, răsărit cine știe de pe ce târim. Radu
li făcea silă cu dragostea lui: nu era așa frumos şi apoi
era cam prostânac. In capul lui nu încăpeau multe; dar de in-
drăgit, vrea și el să se indrâgească f..
Ochii omului se obișnuesc pe incetul şi cu ce intr'adevăr
este urit. Ileana visa la Fât-irumos; dar apoi, gindindu-se la
beteșugul ei, a'nceput să se intristeze şi nu s'a mai simţit vred-
nică de iubirea lui, Tinereţea insă are in ea mari puteri, și o-
mul uită lipsurile şi nădâjdueşte cite în lună și în soare.
Intr'o zi leana se suise in stejarul ei şi stind pe pat, cu
picioarele pe un comânac, cosea la o cămașă. Un tropot de cal
se auzi dinspre pâdure şi ea se uilă să vază cine e. Văzu un
Hnăr cu un fes roș pe cap, cu un ciucure mare albastru attr-
nind pe umeri, cu două mustăcioare mici şi negre, îmbrăcat cu
un ilic verde, cu câmașă albă şi numai cute: cu nădragi albi
ca zăpada și strinşi pe pulpe și calare pe un cal negru, La
briul lui de catiiea roşie se vedeau minere de pistoale argintii.
113 VIAŢA ROMINEASCA
Ileana incepu să tremure şi, în neştiința ei, socoti că tinărul ăsta
era chiar Făt-frumos. Grecul văzind un bordeiu inaintea lui,
domol: calul şi opri in bătătură,
— Aşta bre... nu e nimeni acaşă? întrebă el.
Ileana răspunse de sus;
— Sint eu, ce vrei?
Grecul se uită In sus şi văzind-o, rămase cu gura căstată.
Jeana cu pulpele albe și goale, șezind în picioare pe patul ei
din copac, uitase că grecul de jos ar putea-o privi astlei...
— Ce vrei? îl întrebă ca,
— Aşta, aşia... şi se roşi, bilbli ceva pe grecește și iar
incepu să se uite In sus. Atunci ea işi dădu seama, se Inroși
toată şi şezu jos ascuzindu-şi fața în palme. Grecul se dezme-
tici şi cl, şi incepu să 'ntrebe:
-- Aşia... Cuşteşiiu unde eşte ?
— Costeştii, Costeşti... Pe cine cauţi în ei?
— Pa Chirie Pană Cuşteşcu.„.Sinto gramatico dela Bucureşti...
— De cauţi pe boerul nostru, ia-o "nainte, ii drumul și,
lingă biserică, ii vezi casele.
— Formosa Elena, zise grecul, se ploconi la ea şi plecă
în fuga cea mai mare a calului,
— Ce băețel lrumus, işi zise şi ea, asvirlind jos cusătura
şi căzind pe ginduri. Se pomeni cu Radu urcat la ca, sus.
— Ce cauţi ?
— Nimic, verişoară! Şi şezu lingă ea.
— Lasă-maă, Radule, singură...
— Nu, verişoară ! Şi el se'ntinse în pat pe lingă ca. Ea in-
cepu să coasă cu capul in jos, EI începu s'o nirebe:
— Cinc era caţaonul ala ?
— Nu ştiu.
— Ce vorbeai cu el?
— Nu ştiu! îi răspunse ca iar.
Tăcu Radu mult, își îăcu şi el planul, și incepu:
— Ştii că noi nu prea sintem rude de speriat...
— Şi ce-mi pasă...
— Mi-a spus mama, că am putea să ne luăm!..
— Eu pe tinc ? l.. şi se uită la el. El şedea tot culcat.
— De ce să nu mă iei? Eusărac,tu cam tare de urechi...
— Eu aud bine... minți tu,
— Auzi ?... dar acuşi ce zic? Şi el şopli incet, cine ştie
ce. Ea se căzni să audă, dar nu putu.
— Mai zi odată!
EL şopti iar, ea nu înțelese, iși duse minile la ochi şi in-
cepu să plingă,
— De ce plingi, că cu te iau.. Şi-i puse mina dreaptă pe
spate, Ea se lăsă şi 'ncepu să plingă cu hohote. Cine știe ce
ginduri se aprindeau atunci în capul ei. El nu ştiu s'o minglie,
decil se ridică lingă ca, şi şezu bleg şi cu ochii In jos.
— Şi tu mai lua? I| întrebă ca mai tirziu.
emama aroegrovepeooveose oe
O INTIMPLARE VECIIE 113
— Te-aşi lua, fiindcă-mi eşti dragă...
Işi luă cusutura şi se căzni iar să coasă, dar lacrimile li
dAntunecau ochii: O asvirli,
Mă-sa venind acasă ti văzu.
— Heano, dă-te jos... Şi tu Radule, ce te-ai suit acolo?...
El nu-i răspunse. Se deteră amindoi jos.
._ — Hai, Radule, du-te acasă—li zise Rada—şi tu, Ileano,
vin’ incoace.
Radu plecă incet, iar ea intră după mă-sa.
— Ce-ţi spunea năgăbuiul ăla ?
— Că nu sintem rude şi mă-sa i-a spus, că... să mă ia
de nevastă.
— Aşa Îmi zise şi mie...
— Va să zică n'a minţit? întrebă Ileana,
— Ala nu știe să minţă...
Māsa tācu, dar mai apoi răsullă :
— Şi este cam prostănac,.. Nu știu dacă ştie să numere
pănă la cincizeci. N'ar face de tine, n'ar lace, fata mea; dacă
n'ai avea și tu cusurul tău.
Ileana puse capul în jos şi iar o inecă plinsul. Așa dar
„era adevărat, că ca—cit era de frumoasă—era lată pedepsită de
Dumnezeu : avea cusurul surzeniei |...
„La vre-o citeva zile după întimplarea asta, grecul a'nceput
-s umble cu nepotul bocrului după păsări cu puştile. Coconul!
Costache, făcău p'atunci, a văzut şi el pe Ileana, căci i-o spu-
-sese Grecul, Amindoi au inceput să dea tircoale bordeiului şi
să dea la puşti. lleana insă se ascundea de ei, de groaza că
o s'o alle că este surdă, Radu insă ajunsese nelipsit, Boerul
-şi Grecul îl vedeau mereu p'acolea şi pricepeau de ce pierde el
vremea pe lingă Ileana, şi il socoteau tare istej, de vreme ce
de dragul lui Ileana nici nu eşea să-i vază pe ei. Grecul uneori
trecea prin bătătura bordeiului, şi atunci Ileana fugea şi dela
ochiul de geam, ce-l avea pus în mijlocul hirtiei ce acoperea
restul ferestrei.
Ileana in inima cei simțea de ce bate Grecul şi boerul dru-
murile ; dar socolindu-se prea nenorocită, se ascundea, plingea și
răminea moale in braţele lui Radu. Prostul prosticel, dar haida-
hai, cu 'ncetul a 'nşelat-o. Din ziua aceia ea s'a socotit nevasta
lui. Nu ştia nimeni de asta; şi băeţii din sat, dimineața cind du-
ceau vitele la văcar și seara cind le aduceau, treceau cintind
din cavale prin bătătura bordeiului ei. Unii mai indrăzneţi o
-sirigau şi-i cereau: ba foc s'aprinză țigările, ba să o intrebe de
cite ceva ce născoceau ti atunci.
Vara băeţii plecau la Argeș să se scalde, căci găseau ni-
sip fulgeriş pe prunduri şi se puteau juca și prăji la soare, pe el.
Atunci. treceau iar prin bătătura ei şi cind întiineau pe Grec şi pe
114 VIAŢA ROMINEASCA
boer, dindu-se în leagănul Ilenii, plecau şopocăind, că boerul şi
Grecul ii poartă simbetele.
De vre-o citeva ori i-au găsit așa, până cind unul s'a dus-
într'o noapte şi a tăiat curpenii sus, lăsindu-i nerăspunşi însă,
ca să sature pe cei doi de Ileana. La vre-o două zile s'a răs-
pindit veste pe de rind, că Radu a tăiat curpenii leagânului de
a căzut boerul sá crape! Pentru fapta asta Radu a fost inchis
și bătut, dar el nu ştia de asta și se jura mereu. Atunci mă-sa
a "'nceput să spue că [leana e o desmățată, ce stringe impreju-
rul ei fel de fel de cini și că ibovnicii ei au tăiat leagănul, ca
să cadă Grecul şi boerul, ce sint tot ibovnici ai ei. Adevărul
era că, după cum nu știa Radu cine lăiase curpenii, tot așa nu
știa nici licana și nici mama ei. Ileana socotindu-se nevasta lui
Radu, fugea de toți; şi cînd îi vorbiau facãii vorbe fel de fel,
ca le auzea, dar se făcea că nu-i aude, şi-şi vedea de drum.
Flăcăii însă vorbeau şi mai tare, spuneau vorbele şi mai cu o-
brăznicie, până ce ea ridica ochii mustrători spre ei, îi privea şi
tăcea iar,
— Frumoasă este săraca!.. Şi ce păcat că este aşa de
surdă !..
Ei ți venea să sirige: „Nu sint așa surdă, vă auz, dar
prea vorbiţi prostii !* dar işi mușca buzele şi tăcea.
Dela tăerea leagănului boerul şi Grecul îşi puseră în am-
biţie să vie și mai des la bordeiul văduvei. Ileana sta în bor-
deiu, ori, cînd se brodea dusă, şi venea îndărăt, cind era bo-
erul și Grecul p'acolo, intra fără să le răspunză. Hoerul auzise
că Ileana e surdă, dar Grecul stăruia că nu e, că a vorbit cu.
e şi auzea foarte bine; dar trebue să fie ceva la mijloc, de se
ace.
In vremea asta trecu şi toamna, și boerul și Grecul pără-
siră satul, ducindu-se la Bucureşti.
Svonul llenii era acum mai mare ca tot satul; căci nu-b
mai încăpea, Se auzise pe de rind, că Surda cea frumoasă a
păcătuit cu boerul şi cu Grecul, şi nu se ştie de n'o fi însărcinată.
Mama lui Radu se făcea loc cind auzea așa ceva. Femeia
fară bărbat ca armăsarul fără friu, ori te rupe cu dinţii, ori te
lărimă cu picioarele, ori sare singur in vre-o prăpastie. Aşa și
mama lui Radu. Spunea bătrină-meu cum o chema, dar eu am
uitat-o,
— la uite, surda dracului, după ce că n'avea decit câmăşu-
tele de pe cea ; după ce că avea beleșug, păi li mai plăcea să ne—
cheze. şi cu boerul şi cu cațaonul venit Intr'o ghioace de meit..
Vream s'o dau lu' Radu meu, dar acum nu se mai poate; ce
să facă cl, flăcău, cu muerea altora ?...
Şi-l certa pe Radu ori de cite ori auzea că s'a mai dus pe
la Ileana.
Ileana auzia şi ea zvonul ce se făcea pe socoteala ei, căci
multe urite il spuneau pe față; dar n'avea ce face, se punea pe
O INTIMPLARE VECHE 115
plins și se ruga lui Dumnezeu s'o ia de pe lume dacă a lăsat-o
așa nenorocita.
Cu incetul a trecut iarna. Toate caerile s'au tors în sat cu vorba
de Ileana, că e fată necinstită. li scoteau vorbe şi cu flăcăii
din sat; și cel socotit craiu şi ibovnic al ei, de era întrebat,
zimbea şiret, dind să 'nțeleagă că aşa este: el este [fericitul
ibovnic al lenii. Fiecare din cei in gura lumii ştiau în sufle-
tul lor, că nu este așa, dar iar fiecare credea pe celalt fericit.
— Să nu te mai prinz pe la surda — răcnea mamă-sa, lui
Radu — că-ți tai gionoatele !
Radu insă, cind şi cind se mai ducea şi p'acolo şi Ileana
il întreba fel și chipuri, «de ce nu vine și de cen'ocrede el cu-
rată ; el, care o ştie mai bine ca mă-sa care a fäcut-o ?...»>
Ce era să deslipească sărmana de pe prost?.. El nu o
înțelegea. Mintea lui scurtă nu putea pricepe cele ce-i spu-
nea Ileana. El auzea zvonul, auzea cearta mâ-si şi credea în
toţi şi în toate pe dea 'ntregul. Dumnezeu să ferească pe lata
cuminte de bărbat prost, că ori sar cununa cu'n bou ori sar
cununa cu'n prost, tot una ii face. E bine cind nu strică Dum-
nezeu două case, cind ia prostul proasta şi se 'nțeleg, ori nu se 'n-
jeleg, dar umple drumul de copii mucioşi și cu gurile căscale!
Ileana rămăsese insărcinată şi i spunea cu glas de loc:
— Radule, m'am increzut in dragostea ta, ce mi-o spuneai
mereu; am fost a ta și acum o să nascl., la-măacasă la tine!
— Vrei să mă omoare mama? ! incepea el să-i spue.
— Eşti bărbat, eşti om, ce zor ai de ca? Viaţa e a noas-
tră |... Vino și rămii aici, încai să te știe lumea că ești bărba-
tul meu!..
— Ce, să mă omoare mama?!
Şi ea nu mai putea scoate din el altceva. Orice i-ar fi spus
ea, el spunea că-l omoară mă-sa !
— Eşti mare, eşti puternic, nu te poate bate pe tine... Vino
aici, să stai cu noi.
— Să mă omoare mama!
Pe de altă parte prostul spunea tot mă-si acasă și ea in-
cepea — lemee fară friu:
— Auzi surda!... Vrea să-i acopere ruşinea băiatul meu L.
il pune la cale să lugă la ea!... Desirinata şi cățeaua 1.. O so
iau de coade şi o s'o tunz. Ce are ea cu băiatul meu?... Sânu
te mai duci p'acolo, că te omor... Și Radu iar nu se mai ducea.
Vestea acum că Ileana este insărcinală se răspindi pe de
rind. Nimeni nu credea că Radu să fi fost in stare so inşele;
toți credeau pe boer ori pe Grec.
— Uite de ce vin caprile rlioase în ţara noastră, spuneau
jlăcăii, să ne'nşele fetele, să lase bidivii lor p'aici, să zică că.
siat Rumini de-ai noştri—şi ei cațaoni sadea!... i
— De ce nu grişi cu un Rumin, se vâitau alții, i
— li plăcu cațaonul cu mustăţile răsucite, cu ochii de diavol,
- cu limba de şarpe.
116 VIAŢA ROMINEASCA
—
Şi zvonul creştea, fetele o urau şi bäeții deveneau și mai
“indrăzneţi.
In Martie, cind se luase zăpada,—care au fost nu s'a aflat:
s'au dus şi i-au desvelit cu sapele tinda bordeiului.
Biată Rada, mama ei, se văita şi-i spunea:
— Cui sămânaşi tu Ileana, de eşiși aşa ? Eu rămăsei vä-
duvă şi nu-mi eşi nici un zvon şi tu avuseși parte de toate!...
„Ileana se lungea cu fața In jos pe pat şi plingea cu sughiţuri...
.
= +
Venise Aprilie. Infrunziseră pădurile ; şi viorelele, micșune-
lele, brebeneii şi flozrea paștelui umpleau de miros tot văzduhul.
Lumea aștepta din zi In zi s'audă că Ileana a născut.
Cu venirea primăverei zgomotul ei se mai potolise. Cin-
tecele cucilor, zborurile berzelor, verdeața și tinerețea lrunzişului
potolise și zvonul Ilenii. Lumea era nerăbdătoare să ştie dacă
ileana o mai eşi la horă de Paşti.
Baăeţii, care o mai văzuseră, spuneau că e slabă, dar că
este Insărcinală,
Veni Paștele şi trecu, şi lleana nu se arătă nici la bise-
rică nici la circiumă, Ciţiva incepură s'o căineze, Boerul și Gre-
cul veniră dela București a patra zi de Paști şi allară dela ți-
găncile roabe din curte, de zvonul llenii şi de-al lor. Se mi-
rară şi ci; şi cum s'or fi desvinovățit ei Intre ci, nimeni nu știe,
Era ziua de Duminica Tomii, cind Rada, mama llenii, veni prin
sat şi incepu să întrebe, dacă nu a văzut cineva pe Ileana ei.
Nimenea nu-i spuse nimic. Trecu Duminica, şi Luni; Rada se
“duse acasă unde şedea Radu cu mama lui, şi-i întrebă și pe ei.
Ea li răspunse:
— Ce, sint văcăreasa fetii tele!
Radu înălță din umeri şi spuse tot ca mă-sa, că nu știe ni-
“mic de Ileana.
A "'nceput atunci Rada să se jelească și s'o cheme pe de
rind. A "'nceput să colinde pădurile şi s'o strige, că femeile își
deteseră cu socoteala că s'o f pitit să nască,
Urlau pădurile de plinsetele Radii, de strigătele ei ; şi atunci
sa văzul cit de mult iubise ea pe fata ci, Mamă nu era?...
In căutarea llerii au mai plecat și citeva [ete şi băeţi din
sat; ba Grecul şi boerul, neavind de lucru, au plecat și ci în
cird. Au căutat-a luni toată ziua şi n'au găsit-o,
Marţi de dimineață o fată, Voica lui Lixandru, a 'nceput
să spue că: „Simbătă pe la nimiez, a văzut pe Radu spălind
o secure în Răstoaca; că ea la 'ntrebat, de ce o spală, ori 3 o-
morit pe Ileana, şi el s'a luat după ca so taie; că eaa fugit
şi d'abia a scăpat; că ea a zis astiel, fără să-şi dea seama, fără
să se gindească, ci i-a venit aşa în gură“,
Vorba asta cum se răspindi in sat, se prinse de toţi. Bo-
erul alergă la casa impărătească, incepu să se răstească la bă-
O INTIMPLARE VECHE 1177
irinul care era logofătul satului; şi ceru să aresteze numaidecit
pe Radu. S'a dus bâtrinul cu aleşii, şi l-au iuat d'acasă.
Boerul a 'nceput să-l intrebe aşa:
— Ştii peniruce te-au luat aleşii. Ai auzit și tu răcnetele
mamei Ilenii.. Spune, unde ai ingropato ?
— Nu ştiu cu, incepu el să tapăduiască.
— De ce tăgădueșii, cind singele nevinovat ce l-ai spălat
de pe săcure Simbaătă la nimiez, strigă în lungul girlei, că tu ai
omorit pe Ileana ?
— Strigă ? Intrebă el.
— Tu nu vezi că tot satul a auzit? Voica lui Lixandru
l-a auzit iniäiu şi apoi şi noi... Spune cum ai făcut... ?
Radu incepu să viteze, să-şi râsucească căciula în mini și
să spue:
— Mi-era dragă, dar mama o ura cu foc.. Spunea toată
lumea că... sa ţinut cu toți, şi cu d-voastră. Ea Insă vrea s'o
iau eu de nevastă. Eu aşi fi vrut, dar nu mă läsa mama! Mie,
de cite ori má duceam p'acolo, imi spunea: „de ce n'o iau?"
Eu cum era s'o iau, cind fusese ibovnica altora ?,..
— Ei bine, İl întrebă boerul, tu n'ai făcut nimic cu ca?
— Am făcut... dar lumea vorbia de d-voastră şi de Gre-
cul de lingă d-voastră...
--- Noi nu ne-am apropiat de ea, începu să spue boerul,
inălbit ca coala de hirtie; poate făcâii..
— Nimeni nici din noi, spuseră toţi, care se ţinuseră alaiu
după Radu la casa Iimpărătească,
— Cu el a rămas grea, zise bătrinul.
— Ei, şi spune cum sa 'ntimplat; dar bagă de seama, că
singele a spus tot... Săcurea unde e?
— Ma pus mama de-am ingropat-o în pragul casei.
— Trimite, logolete, pe cineva să desgroape săcurea și so
aducă aici.
Bătrinul trimese, şi Radu işi urmă spovedania;
— De cite ori mă duceam p'acolo, ea îmi spunea că e in-
sărcinată cu mine şi că so iau. Ev, cind spuneam mamei, tä-
bāra cu gura pe mine, pănă cind odată mi-a zis: „de-ţi bate ca-
pul mereu, ia-o, prostule, in pădure; omoar'o şi ingroap'o*.
Mie imi era milă de ea; dar mă gindiam cânu pot să scap
de ea alfel, Simbătă mi-a venit aşa un dor de ea, am luat sä-
curea ia mine şi am plecat spre bordeiul ei. Tremuram de tot,
dar mergeam şi sicurea îmi îngheţa carnea minilor, Am trecut
prin bătâtura lor şi ea m'a văzut şi s'a luat după mine in pā-
dure, M'a sosit și a 'nceput să plingă și să se roage, so iau a-
casă la mine să nască, că este cu mine însărcinată...
Am mers aşa prin pădure, pănă am ajuns sub muchea dea-
lului ce sue la drumul Olacului, și acolo am șezut jos amin-
doi. Ea mi-a spus cum o ceartă mă-sa, cum ride satul de caşi
cum să fac eu s'o iau. Mi s'a făcut milă de ea, am luato In
iis VIATA ROMINEASCA
brațe.. Nu ştiam ce să mai fac. Apoi ea mi-a zis: „Culcăte
cu capul in poala mea!“ Şi m'am culcat.
— Sa mă iei, Radule, să mă iei! şi a 'nceput să mă sä-
mute. „Mä scapi din gura lumii, că au venit să dărime şi bor-
deiul pe mine, de necaz că sini fată inşelată“. Şi eu o minţeam
mercu c'o iau; dar mi-era frică de mama, şi apoi nu mai era
frumoasă ca intăiu : era pătată pe ochi, şi groasă.
Şi am aţipit eu și am visat pe mama, zicindu-mi : „omoar'o,
prostule, ce mai stai, că ea o să-ți minince capul“.
Şi m'am deştepiat şi i-am spus:
— Stai şi tu cu capul in poala mea! Zimbind şi sārutin-
du-mă s'a culcat in poala mea, şi am Inceput s'o mingii pe păr...
Mā gindiam cum să fac eu s'o ucid... Mi-a venit gind: să-i dau
“cu săcurea în cap cit oi putea și.. poate o muri... Ea a 'nchis
ochii, a luat-o somnul, iar eu i-am luat capul binişor din poala
mea, i l-am lăsat pe iarbă, căci era o poeniţă cit un cort în mij-
locul păduceilor, M'am sculat in sus şi am luat săcurea, Cind
am adus să dau, ca a deschis ochii; s'a repezit la picioarele mele
strigind :
— Radule, iartă-mă, că nu mai stărui să mă iei de ne-
vastă!... Dar eu am izbit-o cu coada săcurii peste frunte, am
dat-o pe spate şi până să se scoale am izbio cu mucaiile sä-
curii, de s'au ingropat muchiile In ţeastă |
Atunci a căzut jos, a 'ncepul să se zbată şi cu m'am așe-
zat pe picioarele ei şi am finuto să nu se mai svircolească.
A rămas nemişcată,.. Dar burta li mişca... şi am înţeles
că se zbate copilul; am sărit în sus, am apucat sâcurea și am
rupt o la fugă, Am fugit, dar nu ştiu cum m'am râtâcu, câ
m'am pomenit iar llagä ca. Mi-a venit să râcnesc, şi iar
am fugii; iar am ocolit, şi iar mam pomenit lingă «a.
Am văzut-o nemişcată, cu fața în sus, galbenă și tot aşa cum o
lăsasem cu. Am inceput să pling şi mi-a venit în gind s'o In-
grop, ca să n'y minince lupii, şi să n'o găsească cineva. Am
săpat cu securea o groapă lingă ca şi am așezal-o acolo. Am
pus pămint şi frunze pe d'asupra și am venit la giriă, unde
m'am spâlat de singe şi de pămint, şi m'a văzut Voica lui Li-
xandru.
Aci se opri și iar incepu să 'nvirtească căciula in mini,
— Ce ţi-a zis Voica? 1l intrebă unul din alegi.
-- Mi-a zis că de ce spăl săcurea, ori am omorit pe I-
leana ?... Mi-a venit necaz s'o omor şi pe ea, dar nam putut-o
prinde,
Toţi oamenii rămaseră infioraţi, făcindu-și semnul crucii.
Se aduse securea şi-i luară toți seama, Pe o crăpătură in
coadă era incă singe ruşu, și pe muchii se vedea tot aşa. Cit
o spălase el, tot nu putuse să șieargă de pe ea singele nevi-
noval,
Porni tot satul cu el şi cu o căruță, să arâle unde a 'n-
O INTMPLARE VELIE 113
———
zropat-o. Rada se jelea de răguşise şi cu ul despletil, e
chii căscați şi rātutiți, striga mereu : Ileana Lapte a ileant r
Flăcăii, care fuseseră în gura lumii, spuneau tutulor, cu
glas de foc, că nimeni nu sa apropiat de ea şi jurau cum era
mai rău, ca să-i crează toată lumea, Tot satul, femei și copii
au venit uite p'aici şi le-a arătat-o. Au pusu-l s'o desgroape şi
“singur s'o ridice in căruță. Se umilase de parcă era carabaă.
vb Au adus-o ŞI, prin stăruința boerului, au îingropat-o la bi-
“serică. Lui i-au pus lanțul de git, au venit dorobanții şi l-au
pornit la Bucureşti să-l judice divanul... Toată lumea o jelea
Şi-i eo e de frumusețea ei,
— Uite vezi, de astea e 'nstare să facă un prosti... Deci
să le iubească prostul, mai bine să te urască pol zl minte, e
“tot mai folosit eşti l... spuneau toți... Şi mă-sa i-a ridicatio cruce
orban la biserică, iar Macăii o altă cruce pe locul unde a fost
1
aü E p daca ari veni şi luna lui Noembrie. In Noembrie
S una, cad brume i ig
an a groase şi uneori ¢ mai ger decit în
In sat venise vestea că Radu a fost osindit la a i
aştepta să sosească porunca din zi in zi. EIER
„ intro zi bătrinul se pomeni cu un dorobanț, că-i aduce o
hirtie cu o pecetie mare roșie. O desfácu şi citi în ea porunca
Divanului, că Voda a iscâlit osinda lui Radu și că până in ziua
de 28 Noembrie, să ridice spinzurătoarea—ca să fie gata pentru
Radu, și să aibă prins un ţigan rob, fie de unde o fi, care să
implinească slujba de gide.
„_ Bătrinul se avea bine cu boerul şi nu vrea să prinză gide
din robii lui. Toată lumea credea p'atunci, că cel făcut gide
moare şi el până la şase săplămini, şi bătrinul nu vrea să moară
nici ţiganul și nici să aibă boerul paguba.
„Sa dus dar cu oamenii de corvoadă, cum se făcea p'a-
tunci, a tăiat un carpen mare din pădure, l-a cioplit la patru mu-
chii, a "'njugat în capul subțire o grindă țapâna, i-a pus o pa-
santă şi a ridical-o la marginea drumului Olacului, acolo unde
Radu Areria pe Ileana,
umea tremura de g i copiii nici p' i
abateau e a groază şi copiii nici p'acolo nu mai
Țiganii cum vâzură că se ridică spinzurătoarea, ințeleseră
că pe ei poate să cadă nevoia şi dosiră In păduri încă din ajun.
In ziua hotărită, dascălul bisericii incepu să tragă clopotul
a mort, după cum fusese porunca Divanului. Lumea se re-
gulà toată şi eşi pe poiana bisericii să aştepte sosirea lui Radu.
Un dorobanţ veni în fuga calului:
— Unde-i logolătul de sat?
— Vite-maă aici. ş
120 VIAȚA ROMINEASCA f
— Ai prins gide?
— N'am putut prinde!
— E stingere! Şi dorobanțul o rupse la lugă indărăt, Lu-
mea, suită prin arbori, se uită să-l vază; dar cum erau p'atunci
copaci pe de rind, nu se pulea vedea nimic. Pe la prinz das
călul strigă din clopotniță: — Vine! à
Mai trecu puțin şi se văzu viind o roată de dorobanţi, cu
un om legat și mergind pe jos, și cu un boercu giubea, călare
şi el, mergind la pasul calului în urma dorobanţilor.
Dinaintea bisericii se opri. Mama lui Radu incepu să se
jelească. Mama llenii venise și ea, dar sta tăcută şi cu mina
la gură. Boerul cu giubeaua porunci: ȘI
— Călăraşi, luaţi femeia aia care urlă... Călăraşii o luară.
— Cine eşti ?
— Sint mama lui Radu,
— I-ai făcut colivă, colaci, luminări 2...
— bam făcut, că m'a vestit logofătul.
— Adu-le aci, că o să intrăm cu el în biserică,
Apoi omul domnesc luă la sdraviţi pe bàtrin :
— Care-i logofătul ?
— Eu.
— De ce n'ai prins călău ?
— Au prins de veste robii şi au dosit, i
— Cum se poate 2... Nemernice!... Să-mi scoţi gide din pă-
mint, din iarbă verde...
— N'am de unde... Or fi aflat dela marele Vornic Pană.
Costescu, că robii ai dumnealui sint, :
— Aaaa |... ai marelui Vornic)... şi îşi muşcă buza și se
inblinzi numaidecit,
— Prin imprejurimi ce boeri mai sint +
— Pană Matraca, lamandi... dar ăștia au prins de veste..
La Puroinica... n'au prins de veste...
Un dorobanţ spuse :
—. Eu ştiu p'acolo. a (i A
— Repede—strigă omul domnesc— plecați patru inṣt, prin-
Jeți un țigan, legaţi-l si să vă găsesc cu el la spinzurătoare,
— E pe drumul Olacului, logolete, spinzurătoarea ? întrebă
alt dorobanţ.
— Aproape de hotarul moşiei lui Pană Matraca.
Dorobanții zburară pe cai. p
Popa Stan puse patrafirul de git, cum îl sfătui omul dom-
nesc, şi incepu slujba, ca atunci cind aduce mortul la biserică.
Toată lumea rămase cu capetele goale,
Radu era descult şi aşa de slab, ca să-i suiii să cadă.
Straele cu care plecase în Aprilie, erau tot alea, dar se trențui-
seră de i se vedea pielea mai pe de rind. Fusese brumă multă şi el,
de glozii inghetați, de umbletul pe jos, unde călca răminea urmă
de singe !,. Era vināt de frig, cu ochii supţi în fundul capului,
cu “buzele suple și vinete, tremura ca varga și cu minile legate
O INTIMPLARE VECHE 121
cu lanțuri, în faţa, una pe alta. Māsa cu coşul cu colaci și co-
livă merse inainte, jelindu-se. La trei pași îi făcu o odină. Lumea
se milostivi de el şi femeile incepură să plingă. La ușa curţii
ti făcu a doua odină și la uşa bisericii odina a treia.
: ll băgă în biserică și-i porunci omul domnesc, să se culce
jos pe pietrele pardoselii cu faţa In sus, cu minile cruce pe piept
și cu capul spre ușă şi picioarele spre altar,
l Pietrele îngheţate, el gol, urmele de singe rămăseseră pe
pietre, Tremura vargă, şi niște lacrimi mici păreau că se store
din ochi.
Toată lumea ii lua seama. Printre încheieturile oaselor car-
nea perise ; rămăseseră gropi ca scobite de dalla. Vinele gitului
groase ca nişte iringhii ; degetele lungi, slabe şi Incirligate îţi
făceau groază,
— Cum l-au prăpădit|...
— O înşirare de oase 1...
Şi Rada, muma llenii, incepu să plingă şi ea de mila lui,
Ședea culcat cu picioarele spre altar şi cu capul spre uşă.
Popa slujea moliltele mortului, Ji făcu desiegania de păcate, 1l
tămie, şi-i aprinseră luminări la cap şi la picioare.
O femee li legă o basma cu o para la deget; o alta îi
puse foi de muşcată la căciulă.
„Cind i se ridică coliva la cap: „Veșnica lui pomenire“, fe-
meile incepură un ramāt, de-ţi fărimau inima.
Cind se isprăvi slujba şi se împărţiră pomneţile, omul dom-
nesc zise:
— Radu e mort! Nimeni n'are voe să-i vorbească, ori să-i
răspunză. Cine i-o vorbi, va fi bătut la lalangă. D'acum tn-
colo ; Dumnezeu să-l ierte !
— Dumnezeu säl ierte! zise şi lumea plingind.
Popa Stan, ridică brațele şi'ncepu să vorbească :
— Vedeţi, frați creștini, vedeţi In rătăcirea unuia rătăcirea
a noastră tutulor |... Un om a omorit pe alt om, a făcut păcat
de moarte !., S'a zis: „Nu ochi pentru ochi şi dinte pentru
dinte", ci „iertaţi preșalele celor greşiţi, ca și ale noastre să fie
iertate [...* Divanul avea temniţi unde să-l închidă ; avea ocne
unde să-l bage; pentruce il ucide, dacă nu crede în legea lui
Moise ?...
— Te rog, părinte, îl întrerupse omul domnesc — asta e
predică Impotriva pravilei și nu ţi-o ingădui.
— Pravila mea — li răspunse popa — este evangelia, și-i
mai dreaptă şi-i mai sfintă ca pravila divanului ! Şi iar incepu:
„Pentruce ințelepții să ucidă, cind ar putea să indrepte și să
Ințelepţească ?...
— Taci, părinte ! sint slujitor domnesc și te opresc! răcni
omul domnesc.
— Sint slujitorul lui Dumnezeu — spuse şi popa — Domn
mai mare ca Măria-Sa Voda Caragea; şi dacă stăpinul meu e
mai drept, legea lui e mai dreaptă ; se cade ca atit d-ta cit şi
8
in VIAŢA ROMINEASCA
inul d-tale, să vă plecaţi legii mai drepte a stăpinului meu...
mA -— reee eat. opriţi pe popă! răcni omul domnesc. Doro-
banţii traseră săbiile şi pâşiră spre popă. Popa ridică crucea
strigă :
i ei Sint in casa stăpinului meu]... Arma mea e cuvintul !
Inlături ucigași, că vă blestem!
— Luaţi osinditul, călăraşi !
Dorobanţi intipseră minile in Radu, îl tiriră o bucată până
se sculă şi plecară cu el. Lumea incepu să strige :
— lertare, iertare, Măria-Ta !...
— "Nainte, călărași !
Afară incălicară pe cai, Dascălul incepu să tragă clopotul
şi convoiul porni prin sal la drumul Olacului.
Radu plingca acum de uda pâmintul. A
Unul se desbrăcă de zeghie şi i-o asvirli pe umeri. El se
uită cu nişte ochi, de incepu toată lumea să urle :
— Iertare ! Iertare, Măria-Ta!
— Cine i-a dat zeghia ? intrebă omul domnesc.
Nimeni nu-i răspunse.
— Svirliţi-o călărași, şi ‘nainte, mai repede,
Călărași Incepură să-l tragă de iringhia ce era legată de
lanțurile dela mini,
— Aminaţi spinzurătoarea, Măria-Ta, până cind om pleca
satul la Vodă, să-l ierte 1...
— "'Nainte, călâraşi !
Radu fugea. ln urma paşilor lui răminea singele roşu, pe
care Îl ocoleau toți să nu calce în el
Femeile se jeleau şi indemnau pe Rada, să ceară ea ier-
tarea, câ poate il iartă. Rada insă nu se putea ţine In cird ; dar,
dusă de femei mai mult pe sus, ajunse și ea pănă să nu spin-
zure pe Radu,
— Märia-Ta, eu sint muma Heani, fata ucisă de nesoco-
titul ästa... Tertà-l, jartā-l, Māria-Ta ! a
— Nu se poate, femce L.. Am poruncă să-l spinzur, Za-
darnice, toate rugăciunile voastre !
— A ispäşit păcatul, iertare, iertare! incepură toți,
— Nu! Nu!. Unde e gidele? a
Intr'o câruță se vedea o rogojină ce acoperea ceva. Un
forobanţ dete rogojina la o parte şi acolo se văzu un țigan, le-
at fedeles şi cu ochii sticliți în cap. Omul domnesc îi vorbi:
— Tu ești rob, tu eşti vacă. Trebuc să pui șireangul de
git osinditului de bunăvoe; altfel te omor şi statul te plăteşte
cu zece galbeni stăpinului täu !
Tiganul începu să tremure şi nu răspunse nimic.
— Deslegați-l |
Tiganul fu deslegat şi adus lingă Radu, Plingea,
— Maria-Ta, iartă-mă |
— Taci tigane, câ nu te spinzur pe tine, Tu trebue doar
să i pui laţul de git şi să tragi scara, — atit. Haide, Radule,
suc-le pe scară sus,
O INTIMPLARE VECHE 128
Radu se sui sus, pănă lingă grindă,
A Acum, țigane, sue-te şi tu sus, şi, leagă-i lanțurile dela
mini de incingătoarea dela mijloc,
Ţiganul nu vrea.
a Da-i, călăraşi, dă-i să moară!
Un câlăraş apucă un par şi cind croi tiganul îl dete jos.
— lertaţi-mă, că mă sui.
— Sue-te !
„Tiganul se sui după Radu şi începu, după cum | învăța
de jos, să lege lanțul şi minile de Incingătoare.
— lertați-}, iertaţi-l! mai strigă lumea. Unii o rupseră
Ja lugă,
-= Amlnaţi moartea lui! zise şi bătrinul,
— Nu se poate, logolete!... Ei, Radule, uite colo ai luat
viața altuia, ai luat darul dat de Dumnezeu. pe care noi, toată
iumea la un loc, nu il mai putem da Indărât!... Acolo, ți-aită-
găduit dreptul tău la viață; aici ţi-l tăgădueşte pravila şi ție...
Uite-ţi tronul, uite-ți mermintul, Cine omoară, omorit va fi! Pilingi
Şi roagă-te de iertare la Dumnezeu, că pravila nu te poale ierta..
Femeile o rupseră la fugă, spre pădure...
— Acum, Radule, iartă pe Măria-Sa Domnitorul care, după
pravila şi după osinca inaltului Divan, te-a hotărit morţii!
— Dumnezeu să ierte pe Măria-Sa, răspunse el.
— Pune-i laţul de git, tigane; stringe-l uşor, ca să poată
vorbi, şi dă-te jos.
Ţiganul făcu aşa şi se dete jos.
— Ei, Radule, iartă pe boerii Divanului, care și ei lot după
Dravilă te-au vsindit.
— Dumnezeu să-i ierte.
— lantă-ma pe mine, omul domnesc, trimis să împlinesc
osinda,
— Dumnezeu să te ierte şi pe Măria-Ta!
— artă satul în care ai trăit; pe cei cu care te-ai gilce-
vit ; iartă pe mama ta...
— Dumnezeu să-i ierte pe taţi, dar pe mama so mâănince
<lnii de...
— Scara idole, scara l.. Şi cind izbi pe tigan, tiganul trase
scara de sub picioarele Radului. Trosni brațul spinzurătorii şi
el, râmas in gol, căzu în jos. Se balanță intro parte, se duse
în alta. ca gâleata puțului cind ti dai drumul, și lumea fugi răcnind,
Tiganul o rupse şi e! la lugă.
Omul domnesc plecă la cal, incâlică cu corobanții şi veni
«lupă lume:
— Stai, logolete, că trebue să-mi iscăliți că am Impli-
nit osinda.
Bătrinul se opri şi omul domnesc scoase câlimările dela
Driu — cum se purtau patunci; scoase osinda, scrise în ca, şi
iscăli şi el şi aleşii,
Cind sé uitară în urmă, fringhia cu Radu se legâna în vint.
124 VIAȚA ROMINEASCA
Era sus, şi de jos putea cel mai nalt om să ridice minile şi
tot nu i-ar fi dat de picioare. |
Omul domnesc, după ce-şi văzu hirtia iscălită, o luă cu
dorobanţii pe drum spre Mărunţiş şi pieri. Lumea plecă acasă
In ită,
E Radu rămase acolo sus, şi spuneau oamenii că noaptea se
auziau cintece, scirțiituri, sbierete de capre, mieonituri de pisici,
şi se speriau mereu caii surugiilor dela dilijență. i
O lună a stat in ştreang, până după Crăciun. Atunci un
' surugiu, s'a suit sus, i-a tăiat fringhia, l-a luat în. circă și s'a
dus de l-a asvirlit pe Argeș, ca să scape caii de spaimă, Bă-
trinul a poruncit şi el la feciori de a scobit spinzurătoarea, şi au
luat-o şi pe ca, și au asvirlit-o tot pe Argeș.. Aşa s'a săvirșii
Radu.. Povestea lui și a llenii a rămas, uite-o, pănă acum... Şi
cine ştie cind tarlalii ăştia nu i-or mai zice: „La Crucea Feti...“
L C. Vissarion.
Aspectul exterior al Parisului
Studiu sumar de sistematizarea oraşelor
Cind, după o ședere mai îndelungată în Germania, vii pen-
tru întâia oară la Paris, nu se poate să nu simţi intens diferen-
tele dintre capitala Imperiului și cea a Republicei vecine şi să
nu-ți dai samă de calităţile citeodată aprepiate, citeodată opuse
ale geniiler celor două popoare. Dela proporţiile colosale, de-
la soliditatea, curăţenia, regularitatea şi ordinea ce domnesc în
Berlin, treci de odată la grația, fineţa, murdăria străzilor şi ner-
vozilatea din cel mai mare oraş al continentului, Dintrun va-
gon puţin comod, cobori Intr'o gară mare, cu peroane animate
ce te zăpăcesc. Un zgomot surd ca bizlitul unei maşini enorme,
vestește fierberea, sub care se desfăşoară viața agitată a trei mi-
lioane de oameni. Primele străzi ce străbaţi stat lungi şi drepte,
cu circulație excesiv de mare, Observi case cu mai mult de
cinci etage, cu mansarde la partea superioară, cu obloane la fe-
reşti, cu balcoane puţin eşite din faţada caselor şi prevăzute cu
grilaj ușor, metalic. Străzile par mai inguste, casele mai înalte.
Privirea necontenit se sprijină pe clădiri ce inchid străzile cu
măestrie, variind perspectivele şi dind impresia intimităţii şi a
vieţii comune ce se prelungește și în alară din case. Dela in-
ceput observi frumoase clădiri monumentale, biserici scoase în
evidență de piețe şi de străzi. Zăreşti inevitabilul turn Eiffel, a-
lături de monsiruoasa „Roată mare“. Etalajele magazinelor se
intind pe trotuare, mese de berărie și restaurante ocupă o bună
parte din lăţimea” trotuarelor, Intrările la metropolitan sint dis-
cret indicate prin grilaje metalice răzămind pe socluri de piatră
şi prin portale metalice, zvelte, cu traseu indrăznej și cu orma-
mente prea „moderne“, de o artă indoelnică. Îşi fac apariția și
„marele bulevarde*, cu „relugii“ din distanță In distanță, cu fe-
linare în axa longitudi cu trăsuri staționind în mijlocul stră-
zii: ceia ce ¢ o idee minunată.
Inir'un jurnal de sară, cetesc vorbele lui Anatole France
126 VIAŢA ROMINEASCA
„Arhitecţi neinduplecaţi ameninţă să distrugă partea cea mai Îru-
moasă a /nstitutului, spre a deschide străzi nouă, suprimind ast-
fel admirabila perspectivă, care descopere mărețul orizont format
de: „La Cité“, insula Saint-Louis şi grația catedralei Notre-Dame.
Se pare că vor să lase în picioare numai domul ilustru şi să!
izoleze, după cum au lăsat tristă şi singură mica cupolă care se
înalță Inaintea parcului Monceau. Aceste isprăvi vor însemna
slirşitul Parisului secular și al armonioasei sale maestăţi”.
De pe malurile Senei şi din grădinile Parisului, cu arta lor
neintreculă, înțălegi cerul şi lumina Parisului, acea „lumină fran-
ceză*, despre care Faguet spune intrun discurs recent, că e «fin
nuanțată, blindă, de altfel! delicat irizată, făcută din aurorele gin-
gaşe şi crepusculele dezmierdâtoare ale cerului Franţei».
Acum două mii de ani, insula pe care azi se inalță maes-
toasa catedrală, se numea Lutetia şi era locuită de tribul Pari-
zienilor. Aici a convocat Cezar „conciliul Galilor“, in primă-
vara anului 53 inainte de cra creştină, In grădina otelului
Cluny, şi azi se păstrează rămăşiţe de terme ; iar din imensul a-
peduct Arcueil, două arcade construite de Romani au putut fi
conservate In apeductul actual, terminat în 1872, Intr'una din
scrisorile lui Iulian Apostatul se găseşte pasajul: „Pe vreme de
iarnă mă găseam In scumpa mea Lutetie, care e situată in mij-
locul unui fluviu, pe o insulă de mică intindere şi legată prin
două poduri de țărmuri, Iarna aici nu-i aşa de aspră ca în altă
parte, poate din cauza vinturilor blinde ce ajung dela mare până
la Lutetia. Parizienii nu se bucură de darurile lui Bacus, decit
numai fiindcă Bacus e părintele veseliei“,,,
De pe acea vreme, oraşul incepe să se cheme şi Paris,
Clovis îl alege ca reşedinţă şi de atunci se incep şi construcții
de biserici. Abia în anul 888, Parisul devine adevarată capi-
tală, Sub Filip-August (1280 --1223) se Incepe clădirea Luvru-
lui şi a catedralei Notre Dame din Paris. Tot atunci se creiază
şi Universitatea Parisului. Pe acea vreme, oraşul avea deja
120000 locuitori. „Intr'o zi, pe cind regele era în Luvru, castle-
„lul său, și se plimba gindindu-se la alacerile regatului, trece pe
„Siradă o căruță incârcată, ale cărei roți cauzată răsp ndirea u-
„nui miros insuportabil, prin răscolirea nămolului de pe stradă.
„Quand il sentit ceite puanteur, Philippe eut une grande abomi-
„nalion de coeur. Indatā chemă pe prefect (le prévôt) şi pe ce-
„tāțenii oraşului şi le dădu ordin să paveze străzile cu pietre
„mari şi puternice, ceia ce s'a şi lăcul“ : aşa vorbeşte un isto-
ric al vremii. Cu cincizeci de ani mai inainte, fiul lui Ludovic
cel Gros îşi găsi moartea în stradă, datorită unui porc care se
rostogolea in noroiul uliţei, și care se aruncă, în urmă, latre pi-
cioarele calului ce ducea odrasla regească,
Tot Filip August se Ingrijește de aducere de apă abundentă
ASPECTUL FXTERIOR AL PARISULUI 127
<a
în capitala, De atunci se intrebuințează izvoarele Belleville şi
Romainviile, atunci au fost ridicate mai multe fintini ta Paris.
Tot pe acea vreme apare stilul ogival in construcții ca Notre.
Dame și La Sainte-Chapeile. Sub Ludovic al 9-lea, oraşul po-
seda 300 străzi şi 130000 locuitori,
Etienne Marcel, prevot des marchands, dă oraşului a treia
centură de întărituri, în locul cărora azi se află bulevarde. (De
altiel, şi numele boulevard insamnă fonilicaţie).
In secolul al 15-lea, se răspindește intrebuințarea generală
a cămăşii, ce era în uz numai la nobili. Tot atunci apar ba-
tista, săpunul, latina, tiparul şi poşta de scrisori. Carol-Cvin-
tul, vizitind Parisul, a exclamat: «Celelalte oraşe sint oraşe ;
Parisul e o lume».
In secolul al 16-lea se incep construcții în stilul Renaşterii,
dintre care mai importantă e Primăria (1530). Podul cel mai
vechiu şi mai lrumos, Le Pont-Neuf, incepe să fie zidit In 1578.
Fațada de răsărit din curtea l.uvrului se datorește celebrului ar-
hitect, din acest veac, Pierre Lescot (1510—1575). La stirşitul
acestui secol se proiectează şi se clădeşie piața, al cârui nume
a fost schimbat la fiecare revoluție şi care astăzi se numeşte
place des Vosges.
Ludovic al 13-lea ridică capela Sorbonei, iar Maria de Me-
dicis Insărcinează pe Salomon de Brosse cu construcția Senatu-
lui actual. În 1460 se inaugurează Grădina Plantelor: Jardin
royal des herbes médicinales. Arhitectul Marie dă aspectul ce-l
păstrează şi azi, insulei Saint Louis.
Sub Ludovic al 17-lea, fu creiat serviciul edililar, Măsuri
severe asigurau buna întreținere a străzilor, pănă atunci de o
groaznică murdărie, 6500 de felinare, ce ardeau pănă la miezul
nopții, luminau destul de neperiect străzile ce până atunci rā-
mineau în prolundă obscuritate, Fortificațiile vechi fură distruse
şi înlocuite cu o centură de bulevarde. Doctorul şi arhitectul
Perrault ridică celebra laţadă a colonadelor dela Luvru; Le Nå-
tre proiectează grădinile 'Tuileriilor şi a Cimpurilor-Elizee ; Man-
sard, ajutat de Liberal Bruant, construeşte biserica dela Otelul
Invalizilor, Tot sub domnia Regelui-Soare se inlemeiază manu-
factura Gobelinelor si Observatorul. Tot de atunci au rămas por-
tile Saint-Denis şi Saint-Martin, Parisul se mâreşte cu 80 de
străzi şi 33 de biserici. Calenelele incep a se răspindi, teatrele
capătă importanță (spectacolele aveau loc dela 4 la 8 sara). Un
„comedian* din trupa lui Molière, numit Dumouriez- Du-Périer,
observind în călătoriile sale în străinătate intrebuințarea pompe-
lor manevrate de oameni pentru cazuri de incendiu,—a obținut
in 1699 pnvilegiul să facă să iuncţioneze asemenea aparate în
Paris. In 1650, apar primele trăsuri de stradă, Această Intre-
prindere avu imediat succes și fu condusă de ducele de Givry,
ducele de Roanez, care obținuseră acest privilegiu dela rege,
(In 1850, orașul avea 5000 de trăsuri).
Din 1728, sub domnia lui Ludovic al 15-lea, datează feri-
128 VIAŢA ROMINEASCA
cita idee. de a inscrie la capătul străzilor numele lor. Arhitec-
tul Gabriel consirueşte Şcoala Militară ; în 1757 se incepe clă-
direa Panteonului ; în 1763, regele pune prima piatră a bisericii
Madeleine. In 1760 se stabileşte definitiv poşta pariziană. Tot
sub aceiaşi domnie se deschide piaţa Louis XV, ce va deveni
faimoasa place de la Concorde. In 1784, fu adoptat proiectul
de a ridica o nouă centură de fortificații, pe amplasamentul de
azi al bulevardelor exterioare, cu o desiășurare de 24 km.
In timpul revoluţiei, termenii municipali se abstractizează,
Arondismentele se numeau : les districts des Amis de la patrie,
des Droits de l'homme, de Brutus, du Bonnet rouge, des Piques,
des Sans Culottes etc. Otelul Invalizilor fu transformat in Tem-
plul Umanității. Casele crau numerotate nu pe străzi, ci pe a-
rondismente ; iar numele străzilor erau în armonie cu ideile re-
voluționare, Aşa de pildă, adresa unui cetățean putea fi strada
Indivizibilităţii, No. 1349.
In 1796, oraşul fu împărţit în 12 arondismente, diviziune
ce a durat pănă In 1860, cind avu loc anexarea comunelor su-
burbane.
Napoleon a inzestrat capitala cu coloana Vendôme, podu-
rile Tena şi Austerlitz, cu arcurile de triumf Etoile şi Carrousel
In 1786, Philippe Lebon descopere proprietățile combustiu-
nii gazului pentru luminat, dar abia în 1812 sa Inceput la Pa-
ris iluminatul cu gaz. Până în secolul al 16-lea, după cum am
văzul, străzile capitalei nu erau luminate noaptea, În caz de
răzhoiu civil sau de revoluţii, locuitorii erau obligaţi să aşeze la fe-
restre ciie o luminare : ceia ce dădea orașului un aspect lugu-
bru. In 1667, sub domnia lui Ludovic al 14-lea, locolenentul
civil, Niculas dela Reyne, înventă un sistem de iluminat, care
uimi pe contimporani. S'au dispus felinare în mijlocul și la ex-
tremitățile liecărei străzi, suspendate deasupra uliței. O macara
permitea ca felinarale să fie coborite, pentru a pune în ele lu-
minarea, care ardea pănă... după miezul nopţii,—după cum de-
clară cu entuziasm un călător. In 1745, sau introdus lămpile
cu uleiu, prevăzute cu rellectoare,
Fortificațiile actuale, „les fortiis“, datează dela domnia lui
Louis-Philippe şi sint datorite inițiativei primalui ministru Thiers
(1840). Viollet-le-Duc restaurează catedrala şi palatul justiţiei.
Sub aceiaşi domnie, în care se cheltuesc 100 de milioane în
construcţii publice, se introduc şi căile ferate în Franţa.
Sub al doilea imperiu, sub administraţia baronului Hauss-
mann, prefectul Senei, se incep imensele lucrări, care zu dat o-
raşului aspectul său de azi, Mai jos vom vorbi pe larg de a-
cest eveniment atit de important In evoluţia Parisului şi în sis-
tematizarea oraşelor în general, In această perioadă iși găseşte
fiinţă strada Rivoli, decretată incă sub primul imperiu ; două ga-
lerii monumentale unesc Luvrul cu Tuileriile, intre care se des-
chide la place du Carrousel; bulevardele Strasbourg și Sebas-
topol, strada Şcoalelor, pentru care s'a sacrificat mireţul donjon
ASPECTUL EXTERIOR AL PARISULUI 129
Saint-Jean de Latran,— s'au deschis cu lucrările baronului Ilauss-
mann., In 1855 tu organizată prima expoziţie internaţională la
Paris ; a doua expoziţie, mult mai importantă decit precedenta,
avu loc in 1867. -
După terminarea fortificațiilor, unsprezece comune au fost
anexate prin decretul din 16 Iunie, 1859, Alte treisprezece co-
mune au fost iracționate prin traseul fortificațiilor. Numărul a-
rondismentelor se sporește la 20, atunci se amenajează Bois de
Vincennes, parc Monceau, parcul dela Buttes-Chaumont. Trans-
iormarea lui Bois de Boulogne începuse în 1854.
A treia republică a continuat opera imperiului, a ridicat
Opera, Trocadero, l'avenue de l'opéra, parcul Montsouris, etc. ?)
+
Evul mediu are contribuția cea mai neprețuită In Infrumu-
sețarea capitalei cu clădiri monuinentale, Şi e aşa de curios şi
totuşi atit de adevărat, că in această epocă zbuciumată și semi-
barbară, arta construcţiilor atinge Inâlțimile cele mai mari, în a-
cel timp cind acele capodopere se datoresc nu arhitecţilor, ci a-
celora care purtau modestul nume de artisans. Intre clădirile
vremii aceștia, o mențiune specială merită Sfinta Capelă, in care
e realizată forma cea mai pură a stilului gotic şi Catedrala No-
tre-Dame de Paris, ce lace cea mai mare onoare puterii crea-
toare a geniului omenesc,
Artiştii Renașterii sint influențați de Italieni, au mai puţină
forță, sint mai mlădioși, cu multă grație şi eleganţă, Sub dom-
nia Regelui-Soare şi sub influența sa, arta e mai rece, [ără a fi
lipsită de caracter şi de grandoare. Ca o reacțiune, apare sti-
lul Louis XV: «le règne du joli, du coquet du frivole succé-
dant au grandiose oblige: c'est le reflet fidele de la société si-
lencicuse et ralfince issue de la Régence» ?).
Un mare numâr de piețe au lost amenajate In decursul
veacului al 17-lea şi al 18-lea. Menţionăm piaţa Vendome, inau-
gurată In 1699 şi al cărui plan sc datorește lui Jules Hardouin
Mansard. Otelele ce o înconjoară, în număr de douăzeci, sint
cu două etaje, cu fațada decorată cu coloane corintice, In mij-
locul pieței se afla o coloană de 44 m., făcută din bronzul a
1900 de tunuri austriace, luate în bătălia dela Austerlitz, In 1795
Gabriel supune aprobării regelui planurile *) pieţei Concordei, ce
e un obiect de admiraţie universală. In 1795 au fost aşezate,
la intrarea Cimpurilor-Elizee, grupurile cailor Marly, pentru a
face față statuelor lui Coysevox de lingă Tuilerii. Hittorf dă
1) Istoricul ce precede a fost prolucrat după: Petite Histoire de Pa-
yis de Fernand Bournon. d
2) Wilhelm Like, citat do Goorges Riat în Paris, Los villes d'art
-etlibrea.
3) Proectul primitiv e reprodus ir R. Unwin, Grundlagen des Städ-
debaues, fig. 126, pag. 125.
130 VIAŢA ROMINEASCA
pieţii forma sa definitivă, dela 1836—38. Inginerul Lebas aşază
obeliscul olerit Franţei de Mehmet-Ali, de 23 m. inălțime, in
centrul pieţii, încadrindu-l cu două fintini monumentale cu ba-
zine imense de marmură,
In intervalul ce ţine dela 1600 şi până la Marea Revoluţie, şi par-
ticularii au construit otele remarcabile ca artă,lăcind apel la arhitecți
celebri, Secolul al 19-lea n'a fost caracterizat printr'o artă proprie :
s'au imitat stilurile clasice, gotice, ale Renașterii, barocului și
rococoului. Ca arhitectură civilă, menționăm motivele de întru-
museţare a pieţelor: coloanele Vendôme, du Chatelet, de Juillet,
arcul Carrousel, îintinile Molière, Saint Sulpice, Louvois din fața
Bibliotecii, fintina Observatorului la care au colaborat Carpeaux
şi Frémiet, şi în fine fintina Saint-Michel, remarcabilă ca pozi-
ție, la extremitatea unui bloc de clădiri, incadrind piața din față :
compoziţia ei arhitectonică e insă destul de bizară, Arhitectura
privată, In general, a fost destul de mediocră, mai ales în tim-
pul dezvoltării brusce ce a luat-o Parisul, De vr'o douăzeci de
ani însă, se conlruesc adevărate palate, cu multe intenții este-
tice. lar administrația municipală a creat „concursurile de fa-
țadă*, care produc emulația cea mai fericită între arhitecţi.
Aceasta e compoziția acestui minunat oraş, rezultantă a
douăzeci de secole de viață şi de muncă. Azi el conţine atitea
variate şi felurite comori şi bogății, că poate satisface toate tem-
peramentele, ciṣtigind astfel admiraţia generală. Acum trei sute
de ani, Ințăleptul Montaigne scria la adresa Parisului: „Paris a
„mon cocur des mon enfance; el m'en est advenu comme des
„Choses excellentes : plus j'ai veu, depuis, d'autres villes belles,
„plus la beauté de ceste-cy peult et gaigne sur mon affection ;
„je l'aime tendrement, jusques å ses verrues et à ses taches“.
Istoria Parisului arată că insula, pe care azi se află La Cite,
a permis tribului Pavizienilor să găsească in ca un loc de apă-
rare şi să se bucure de binefacerile iluviului: două elemente
absolut indispensabile, pe acea vreme, pentru formarea unui oraş.
Incetul cu incetul, oraşul s'a mărit în jurul acestui simbure in
mod aproape circular și inconjurindu-se în diferite rinduri cu for-
tificații. Azi, nu se poate concepe Parisul fără Sena şi fară In-
nălțimile cuprinse în incinta fortificațiilor şi care joacă rolul ce-
ior şapte coline ale Romei.
Până în timpul Renaşterii, nu se poale vorbi de o con-
strucţie sistematică și estetică a oraşului, In evul mediu, dez-
voltarea orașelor trebuia să țină samă numai de trebuințele a-
părării şi ale piețelor pe care se lăceau lirgurile. După 1200,
centrul orașului îl forma o piață patrată, inconjurată de străzi
perpendiculare între ele şi de o centură de ziduri de formă cir-
culară ori dreptunghiulară. Renaşterea italiană caută să dea o-
rașelor forme unitar-estetice, de o perfecta simetrie. Vasari il
„ASPECTUL EXTERIOR AL, PARISULUI 134
Giovane şi cu Skamozzi concep (1600) planuri ideale de Oraş :
poligoane regulate dispuse simetric față de una sau două axe
principale ; o piaţă centrală unita cu porţile barierelor prin străzi
radiale rectilinii ; iar ia intersecţia străzilor, se prevăd pieţe re-
gulate, stelate. Pe aceiași vreme 41601), francezul Jacques Per-
ret de Chambéry publica un plan de oraş, în care caută să a-
plice aceleaşi principii. Oricum, pieţele stelate cu străzi radiale
iau naştere în falia, de unde se răspindesc In Franţa In stilul
grădinilor, care la rindul său va inlluenţa construcţiile orăşăneşti.
Astfel, Le Rond Point, ce azi se află în prelungirea Cimpurilor-
Elizee, nu-i decit o piață stelată ce forma la început centrul par-
cului (Le grand cours) aranjat de Le Nòtre în 1670. Forma pic-
tei, caşi a drumurilor ce o inconjurau, s'a păstrat pănă în pre-
zent, afară de ingusta stradă Montaigne, deschisă in 1795. Par.
cul din Versailles, creația cea mai remarcabilă a stilului francez,
arată perleci inrudirea dintre stilul parcului şi cel al orașului 1),
Le Notre a utilizat elementele stilului italian ; o axă principală
cu inclinare mare, alei transversale perpendiculare pe axă ori
in diagonală, dispuse simetric, cu perspective frumoase și In-
chise la capete. Apoi, aproape toate drumurile duc în pieţe ste-
late ori semistelate, Le Notre a creat asemenea dispoziții geo-
metrice, intotdeauna variale, nu numai pentru Versailles, dar şi
pentru Trianon, St. Germain, Champs-Elysées etc. Cea mai im-
portanlă din asemenea piețe e „Steaua regală* din Versailles,
în care abutisază zece drumuri şi care e inconjurată circular cu
două drumuri, despărțite prin copaci şi verdeață.
Aceleaşi principii s'au realizat şi în construcţia oraşului, Prima
piață inspirată de piața stelată a lui Le Notre e „piața Victorii-
lor“ (1685—87). Pe un plan din 1728, se găsește indicată „piața
Naţiunii* de formà circulară, comunicind cu şase străzi. Pe un
plan din 1731 apare „piața Stelei“ cu formă regulată, în mijlo-
cul unui parc, în prelungirea unei alei ce mergea dela Luvru la
Sena, In 1753, arhitectul Langier face, din aceste norme, adevă-
rate principii :
Plus la vilie est grande, plus il faut mulliplier les places,
comme on multiplie les découverts dans un parc, à proportion
de son étendue. Les rues de celle-là sont les routes de celle-ci
etl doivent être percées de mtme,. Faisons l'application de cette
idée, et que le dessein de nos parcs servede plan à nos villes.
Ete. *)
Creaţiile lui Ludovic al 14-lea s'au răspindit în toată lu-
mea. Îmitaţia cea mai Insemnată are loc în 1715, în jurul cas-
teluiui din Karlsruhe al markgrafului Wilhelm. Apar astiel „o-
1) în colecţia Srădtebauliche Vorträge, Bă IV, Holt IL ‘profesorul
Brix. în conferința: Din istoria oraşelor în ultima sută de ani, reproduce
rețesua străzilor dela Place de l'Etoilo pănă la Lavru și o compară en dis-
poziţia din pareu! dela Versailles.
2) Citat după De. Ing. Roth. Die Verkehrsabwichlung auf Plătsen
und Strasseni-reuzungen.
132 VIAȚA ROMINEASCA
rașele de reşedință* (Furstenstidie)!), cu caracter impozant, ma-
estos, clar, monumental, după modelele Regelui Soare.
Dar, după cum am mai spus, opera baronului Haussmann
formează evenimentul cel mai important în istoria constructivă
a orașului Paris, Pe la 1840, oraşele industriale, din Franţa şi
Anglia, luaseră o grabnică dezvoltare. De aceia, incă din 1841,
3 Martie, se decretează dreptul de expropriere in interes obştesc.
Pe timpul preşidenţiei lui Louis Napoleon, apare in 1850, In A-
pril, „legea relativă la asanarea locuinţelor“.
Cătră sfirşitul anului 1852, Napoleon al III-lea devine trn-
pârat. El cunoştea șovâitorii și nesigurii locuitori ai Capitalei şi
se temea mai ales de elementele indoelnice ce locuiau în
străzile inguste ale vechiului Paris. Din această cauză, ba-
ronul Haussmann primi Insârcinarea să deschidă străzi largi
şi drepte, iar punctele cele mai circulate să fie legate intre
ele pe calca cea mai directă. In caz de revoluții, trupele
vor putea fi ușor duse spre locurile necesare, iar străzile prin-
-cipale vor putea fi la nevoe apărate chiar de tunuri. In me-
moriile sale, Haussmann mărturiseşte pe față că acest scop
a fost urmărit la cutare sau cutare deschidere de stradă; iar
unde acesi scop nu e declarat direct, reesă printre rinduri. In
timpul şi mediul democratic, în care Haussmann iși scria me-
moriile, trebuia să trateze asemenea chestii cu multă prudenţă, și
mereu crede de cuviință să ia apararea lui Napoleon contra im-
putării că marile construcții orășânești n'ar fi fost executate de-
cit pentru a inlesni potolirea revoluțiilor, In orice caz, ceia ce
nu se poate contesta e faptul că statul iși ia asupra sa o parte
din cheltuelile necesare, cu justificarea că prin aceste dispoziţii
de străzi, siguranța politică a Capitalei e foarte mult mărită, În
acest senz, cred interesantă reproducerea pasajului următor :
C'était l'éventrement du Vieux Paris, du quartier des é-
meutes, des barricades, par une large voie centrale, perçant de
part en part ce dedale presque impracticable. Assurement, VEm-
pereur, en tracant le Boulevard de Strassbourg el son prolon-
-gement jusqu'ă la Seine et au delá, m'avait pas plus en vue Pu-
tilite stratégique de ce prolongement, que de tant d'autres grandes
voies, comme la Rue de Rivoli, par exemple, dont l'alignement
ne se prêtait pas à la tactique habituelle des insurrections lo-
cales. Mais, s'il n'a pas cherché, par dessus tout, ce résultat,
comme l'opposition le lui reprochait, on ne peut nier, que ce fút
la très heureuse conséquence de tous les grands percements $),
Observăm In treacăt că, pentru apărarea edificiilor mai im-
portante (Banca Franţei, Primăria...) cit şi pentru siguranță în
punciele cele mai circulate (piața Republicei, Bastiliei.. ), s'au
clădit In apropiere şi căzărmi. Napoleon prețuia piețele stelate
„din motivul că la nevoe s'ar putea aduce şi artileria pe ele,
1) Der Strassenbau. 5. Iahrgang, No. 7, pag. 152,
2) Citat după revista Sia b, Iabrgaug, 10 Maiz, 1914.
ASPECTUL EXTERIOR AL PARISULUI 133
Ceia ce nu se poate nici într'un fel contesta, e faptul că o-
pera baronului Georges-Eugene Haussmann (1809—1891) a.
transformat vechiul Paris, ţinind samă de estetica lucrurilor şi
mai ales de nevoile circulaţiei, introducind străzi largi în labi-
rintul de străzi mici, inguste şi pitorești de mai inainte, aeri
sind vechiul oraş, adaptindu-l cerințelor moderne şi obținind un
oraş impozant, cu caracter propriu, care a servit de mode! unui
secol întreg, Iniluenţa acestui stil francez a fost considerabilă.
„Ceia ce s'a intreprins în Paris, uimea pe toată lumea. Mase
„enorme de clădiri cădeau pradă dărmălurilor și altele nouă a-
„păreau pe baza unui sistem vast de străzi de mare circulație:
„ca Intr'o lucrare gigantică, sume excesive de valori se transfor-
„mau în altele şi mai mari. Dacă constructorii de pe continent
„au studiat in Anglia noua tecnică a higienii municipale, pen-
„tru inirumusețări monumentale, Parisul a servit de exemplu și
„a avut cea mai mare influență“ '). Influența aceasta sa resim-
țit imediat în Franţa, Belgia (Bruxel, Licge, Anvers), in Stras-
burg, apoi in Germania, unde a predominat și sistemul dreptun-
ghiular şi unde nu sa ţinut samă mai deloc de cerinţele este-
tice. In reclama ce face azi un club american unui plan al 0--
raşului Chicago, desenele arată normele franceze şi sint justiti-
cate prin modele analoage din Paris sau din parcul din Versail-
les, Şi a fost firesc să fie astfel, de oarece Parisul e primul
oraş de milioane de suflete, care a intreprins această indrăzneață
translormare, ce e opera lui Haussmann și experiența făcută pe
scară mare în Paris nu putea decit să fie profitabilă celorlalte o-
raşe. Apoi, şi acesta e un punct foarte important, rezultatele ob-
ținute aici sint incomparabile cu cele căpâlate In alte părţi ; căci
in Paris era incă o tradiţie tie pentru construcții și de aceia sti-
lul realizat se apropie foarte mult de baroc. Pe lingă acestea
trecutul lăsase orașului contribuţii nepreţuite, peste care nu se
putea trece și care trebuiau respectate şi să formeze elemente
decizive In noile proiecte,
In ce portia caracterele stilului realizat, Dr. Ing. I. Stūb-
ben le rezumă astfel: „străzi radiale, diagonale, circulare, per-
spective lungi şi rectilinii, infrumusețări bogate cu verdeață, di-
rechi simple de circulaţie şi concentrarea lor în pieţe, de cele
mai multe ori piețe stelate.* E vâdită năzuinţa pentru perspec-
tive şi Inchiderea străzilor largi prin edificii monumentale 3). Un
alt autor se exprimă în termenii următori : Fără indoială, opor-
tunitatea strategică peniru dominarea unei revoluții a fost în
parte hotăritoare pentru alegerea dispoziţiilor cu străzi drepte,
dar în modul executării a fost lundamentală Inalta pricepere
1) Rudolf Eberstadt. Neue Studien îiber Städtebau und Wohnung-
esen. Fischer, 1912. „83,
x Maripi Sitte. e „rar nach seinen Kiinstlerisehen Grund-
sälzen, Pag. 109. Wien, 1909.
134 VIAȚA ROMINEASCA
pentru valoarea perspectivelor şi pentru inirebuințarea clădirilor
publice şi a monumentelor spre inlrumusețarea oraşului 1),
Această transformare a Parisului are loc în intervalul dela
1552 la 1870. De ea va rămine asociat numele baronului Haus-
smann, deși acel care a proiectat și a condus in realitate această
operă e Deschamps, care prin influența lui Haussmann a fost a-
les in 1853 „Conservator al Planului Parisului“, Pentru tafru-
museţarea oraşului cu parcuri, grădini şi squaruri, a avut con-
ducerea Alphand.
Opera baronului Haussmann a lost mult criticată şi cred
că pe nedrept; căci lucrările lui trebuesc judecate în ansamblul
lor, iar nu în detalii. Atit Deschamps, cit şi Alphand nu pro-
cedau decit prin linii drepte şi prin mase, făcind loc marelor
„ăvenues*, de o aliniere impecabilă şi oferind intotdeauna la ex-
tremităţile lor o vastă siluetă monumentala, pentru distrarea o-
chiului şi ca vederea să-şi găsească un sprijin. Procedeul acesta
e analog cu al lui Le Nâtre. In adevăr, concepțiile lui Haus-
smann sint cu totul clasice și ceia ce secolul al (7-lea a reali-
zat în palate și In piețe mari,—preiectol Senei a realizat In tn-
tregul oraş. Prin aceasta, monumentele publice vor avea va-
ioare estetică și prin participarea ce iau în ansamblul străzilor
ȘI Structura piețelor, În timpul monarhiei, piața avea destinaţia
să servească pentru procesii religioase, pentru tiruri sau ser-
däri populare, În vremea din urmă, dimensiile piețelor au fost
reduse și rolul lor e mai mult să inlesneasca circulația. Asifei
„Piaţa regală* are 19000 m? de supralață, piața Vendôme 17000,
piața Concordei 15000, lar piețe nouă. ca St-Michel şi piaţa
Operei, au respectiv numai 6000 şi 9000 m? In schimb, bule-
vardele și „les avenues“ capătă lărgimi respectabile ; câci până
şi plimbarile nu se mai lac pe pieţe, ci pe bulevarde şi „a-
venues”,
Străzile deschise de Haussmann se pot împărți in patru
clase ?): a) de utilitate generală, scurund detururi prea lungi;
d) de acces la gări ; c) paralele sau perpendiculare pe Sana;
d) circulare. °
Aceste străzi, al căror numâr trece de 200, au cel puţin
12 m. lăţime, cele mai multe avind 20 m., altele 49, iar L'aye-
nue de Bois de Boulogne, care constitue intrarea magistrală a
perspectivei ce se continuă pânâ la piața Concordiei, are prin exe
cepție o lățime de 122 m,
A, Rulevardele şi „les avenues” sint cu drept cuvint caracte-
ristice Parisului, Străzile „monumentale“, cind ocupă locul ve-
chilor fortificaţii, se numesc bulevarde; iar numele de Avenue
e rezervat in general pentru străzile cu direcţie radială ori dia-
1) Raymond Uawia, Grundlagen dee Steam. P. g- si, Der
lin, 1910
2) Gustave Jourdan. //assniniezement de ris, 1585.
ASPECTUL EXTERIOR AL PARISULUI 135
maeneo a 0 m a =
“gonalā, infrumusețate cu copaci, unind orașul cu un foburg, sau
ducind la o poartă de barieră, la un parc, la un palat etc, La
extremitățile perspectivelor deschise de aceste străzi se găsesc
opuse unul alluia edificii publice, ca d. ex.: Madeleine cu Pa-
lais-Bourbon ; Palais Luxembourg cu L'Observatoire, Tuileri-
ile cu arcul Efoile, Trocadéro cu Ecole Militaire etc.
Cele mai multe critici aduse străzilor Parisului au de o-
biect lungimea lor exagerată, Din motive estetice, se recomandă
ca lungimea și lățimea străzii să fie intre ele în raportul 25:11,
Multe porțiuni de bulevarde au această proporție egală cu 30:1.
Dar bulevardele Sébastopol şi Strassbourg au 2300 m. lungime,
iar strada Lafayetle, care se continuă cu strada Allemagne are
4500 m. Bine înțeles că pentru circulaţie, linia dreaptă e foarte
avantajoasă. Sint permise apoi lungimi mai mari decit ceia ce
rezultă din raportul 25: 1, cind strada e în pantă, cind e tmpo-
dobită cu multă verdeață, ori cind lăţimea străzii nu-i unilormă
şi deci monotonă,
Ori cear fi, normele baronului Haussmann sint definitiv în-
cetățenite in Franța. Sfdbben crede că în curind Parisul va su-
feri o a treia mare perioadă de translormări, nu bindcă lucrările
de până acum n'au fost reușite, ci fiindcă nu mei pot satistace
nevoile mereu crescinde ale circulației din marea capitală 1),
Proiectul arhitectului £. Hsnard prevede străzi de 35 şi 49 m,
_iăţime, dispuse după sistemul triunghiular, analog cu cel din
parcuri şi grădini, Acest sistem nu surprinde pe nimeni aici;
chiar trasarea de diagonale sub unghiuri oricit de ascuţite, caşi
terminarea blocurilor clădite prin virluri foarte inguste, au intrat
de mult în arta orășenească lranceză. Acest sistem are avan-
taje enorme în inlesnirea circulației, căci incrucişările de străzi
la care dă loc alcâtuesc citeodată adevărate piețe. Parisul nu-
mără în prezent 85 de puncte de încrucișare a cite 6 străzi, 28
de puncte cu 7 Străzi şi 16 Incrucişări cu 8 străzi sau cu mai
multe. Pe asemenea locuri de incrucișare, caşi pe străzile mo-
numentale, se găsesc aşa numitele „retuzii“, aşezate in zonele
neutre ale circulației, pentru conducerea curentelor de circulaţie,
pentru dispunerea de Ielinace, latini, chioșcuri şi mai ales pen-
iru uşurarea mişcării pietonilor, „Patria proprie a acestor refugii
e cu bună samă Parisul“,—cum se exprimă inginerul german
Roth, Arterele mari de circulație au în axa lor serii de aseme-
nea relugii. Perspectiva Cimpurilor-Ezee e secționată în trei
jăşii prin două linii de refugii, Fáşia mijlocie servă pentru au-
tomobile, iar căile laterale pentru traficul greu sau local, Dis-
tanța mijlocie între refugii e de 150 m. și sint dispuse in con-
tinuarca trotuarelor străzilor transversale. Pe piața Volfaire, de
pildă, se află şase refugii mari, zise „de piață“, care indică in
mod precis trecerile pietonilor şi care continuă trotuarele în toate
1) Dr. Ing. L Stiibben. Dor Siidtabau. (Handbuch dar Arehitektur)
Pag. Gži.
136 VIAŢA ROMINEASCA
direcţiile străzilor ce vin In această piață, Numai unde circula-
ţia e considerabilă, ca în piața Bastiliei, se lasă toată suprafața
pieţii liberă circulației trăsurilor și automobilelor.
In piețele mari stelate, s'a prevăzut la periferia pieţii, o
cale circulară, pe care senzul circulației e anume determinat:
invers ca acele unui ceasornic pe Place de l'Etoile 1). Aseme-
nea piețe, carrefour à giration, sint preconizate şi de Eugène Hé-
nard în ale sale „Studii asupra transtormărilor Parisului”, în
care pentru pitloni prevede treceri subterane ce duc la un peron
central, dela care pleacă tunele spre străzile corespunzătoare. Dar
pentru a se evila detururile prea mari impuse de fixarea senzu-
lui de circulație, s'a recurs pentru Place de l'Etoile la dispune-
rea unei străzi circulare concentrice cu piața şi despărțită de
piaţă prin blocuri clădite,
Dar nu-i locul aci să vorbesc şi de partea tecnică-— poale
cea mai interesantă — a lucrărilor de sistematizarea Parisului.
De aceia mă voiu mărgini să enumăr la intimplare citeva din
elementele mai caracteristice ale acestor lucrări şi voiu lăsa cu
totul la o parte mijloacele de înfrumusețarea străzilor şi pieţelor,
precum podurile și cheurile Senei, Îintinile publice, porţile de pe
bulevarde, statuele străzilor şi pieţelor, etc,
Cel mai grandios exemplu de stradă nivelată concav îl for-
mează, fără îndoială, perspectiva Cimpurilor-Elizee, închisă de
arcul Etoile, care e aşezal pe punctul de inflexiune culminant
al sirăzilor ce duc la piața cu acelaşi nume. „E un tablou fer-
„mecător, puțin comun, să urmărești sara pe asemenea străzi ce
„cad in arc ușor curbat,—să urmărești ghirlanda lanternelor stră-
„zii, printre care un roiu de lumini dela trăsuri mişună incoace
„şi incolo. Dar mai cu samă cu ocazia sărbărilor, efectul a-
„cesta e de adevarată leerie pe Cimpurile Elizee ale Parisului“ *)
Pieţele de circulaţie au forme poligonale, circulare, aproape
totdeauna regulate, stelate, permițind ca din centrul lor să se
poată observa perspectivele a două sau trei străzi, care de cele
mai multe ori sint împodobite cu copaci şi inchise artistic la ca-
pătul lor. Claritatea, simetria, armonia stau în firea Francezului
şi nu arareori aceste însuşiri repugnă omului de nord, deprins
cu forme neregulale, variate, de proporții colosale, ce-i dau im-
presia seriozității şi a solidității. In orice caz, numai în puţine
oraşe (Roma, Florenţa, Paris) sau putut contrabalansa relele i-
nerente pieţelor de circulație; ceia ce nu-i cazul orașelor nem-
teşti.
Bogăția cea mai glorioasă a Parisului o formează insă pie-
țele arhitecturale. Incepind cu avanpiețele, un exemplu desăvir-
şit oferă piaţa dinaintea bisericii 7rinife, al cărei amplasament
demină Imprejurimea, Plane inclinate, ornate cu bariere de pia-
1) Discuţie amăcunțită a pieţelor Parisului din t də vedere a!
circulației in G. Roth, Die Ver bwicklung auf Plätzer m. Strassen-
kreuzungen, Pag, 107—141. Halle. 1913.
2) Dr. L Stübben, Loc. cit, Pag. 80.
ASPECTUL EXTERIOR AL PARISULUI 137
—
tră, dau acces acestei biserici, care mai Inchide şi strada Chaus-
sée d'Antin. O poziţie analoagă are şi biserica St. Vincent
de Paul; dar menţiune specială merită Panteonul, care închide
Rue Soulllot şi domină în chip cu totul neobișnuit o alee din
Luxemburg. Pieţele acestea sint „clădite“, în senzul că laturile
lor sint formate de clădiri, dar pe care se allă edificii monumen-
tale, libere pe trei sau patru laturi, dominind vecinătatea, deter-
minind direcția străzilor și inchizind perspectivele. Și In această
privință, nici un alt oraş din lume nu se poate compara cu ca-
pitala Republicei, unde exemplele de acest fel sint foarte nume-
roase,
Curtea Luvrului se poate pune în mod demn între exem-
pleie cele mai celebre de piețe inchise, analoage cu Piazza San
Marco din Veneţia. Dar piaţa cea mai monumentală a Parisu-
lui e fără îndoială La Place de la Concorde, care ca mărime și
dispoziție e cea mai bogată piață din Europa, E inconjurată de
o barieră de piatră, cu opt pavilioane la colţuri, purtind statui
ce reprezintă opt oraşe mari franceze. Din centrul acestei pieţe
ochiul se bucură de patru perspective di'erite, inchise de clă-
diri remarcabile, Puternicul efect artistic al acestei piețe stă tocmai
în variația laturilor ei, în variaţia perspectivelor ce deschide, in
Impodobirea pieţii, în opoziţia ce face Camera bisericii Made-
leine, In bogata şi imensa vedere ce o poți cuprinde de pe po-
dul Concordei, In imprejurarea că toată piața contribue-la scoa-
terea în evidență a fațadei palatelor lui Gabriel, ce formează sin-
gura lature clădită a pieţei. Nu mă pot opri să nu transcriu
aici aprecierile lui Auguste Vitu : ?
L'incomparable beauté de la place dela Concorde ne laisse
pas que de déranger les idées généralement accepites au sujet
de l'unité de style. Quoi de plus composite, de plus hétéroclite,
de plus incohérent, que ces colonnes rostrales, ces pavillons
Louis XV, ces statues Louis-Philippe, ces fontaines imitées de
la Rome de Bernin..., ces deux temples nto-grecs et cet obelis-
que égyptien, qui confondent toutes les époques et toutes les i~
dées? Cependant, personne n'en est choqué; il y a diverses
causes à cela, d'abord l'habitude, ensuite Iheureuse exception,
presque unique dans le monde civilisé, d'une place qui n'est bor-
née par des murailles que d'un seul côté, les trois autres s'es-
tompant dans les lignes d'un horizon mobile, dans la verdure,
dans les nuages el dans l'eau,
__Ne rămine să spunem citeva cuvinte şi de grădinile şi par-
curile Parisului. Tuileriile arată stilul francez de grădină, cu
dispoziţii simetrice, regulate, de proporţii mici, clare, neincăr-
cate, cu renumitele parferres tranțuzeşti, ce s'au răspindit așa
de mult sub influența lui Le Notre. Acest stildin timpul renaş-
teni procedează prin linii drepte, figuri geometrice de drumuri,
de suprafețe verzi, de şiruri de copaci, de straturi de [lori şi de
terase. Parcul Monceau e un exemplu de parc In interiorul o-
rașului, inconjurat imediat cu clădiri, ce au acces în parc, şi cu
S%
138 VIAŢA ROMINEASCA
construcţii îngrijite. Locuinţele de aici sint dintre cele mai fru-
moase din Paris. Intre frontul caselor şi ingrădirea parcului e
rezervată o lăşie de 10—13 m.. pentru grădini particulare, legate
cu parcul. Mai puţin lucrate și deci mai impunătoare sint par-
curile Bois de Boulogne şi de Vincennes. Peizaje romantice o-
feră parcurile din Montmartre şi dela Buttes-Chaumont, unde
s'au creial scene din munţi cu ajutorul vechilor cariere de pia-
trä, cu stinci de 50 m. şi cu un altul suspendat deasupra lacu-
lui. Stibben găsește că parcurile franceze au adesea cusurul
prea exageratei fărmiţări a peizajului, că arată prea multe văl-
cele, coline şi drumuri, prisos de flori și de plante, Ia parcul
Monceau, de pildă, fiecare copac e inconjurat de straturi regn-
late de flori; efeetele sint prea abundente, Concluzia autorului
e aceasta : Trebue să recunoaştem marele renume al parcurilor
franceze, cu îndrăzneala şi maestalea proiectelor, cu decorația ar-
tistică, cu executarea tecnică admirabilă de drumuri, ingrădiri...,
pe cind Insă simpla și liniştitoarea lrumuseță a naturii se pierde
de multe ori sub această impodobire prea incârcată !),
Cu aceasta, avem ocazia să vedem cum se critică un pro-
cedeu artistic pe temeiul altui procedeu, ambele ducind la re-
zultate estetice, dar excluzindu-se unul pe altul și convenind fi-
rii artistice a două popoare deosebite, Se intilnesc astfel cele
două școli opuse: şcoala peizajului, cu tendința de a imila fru-
museța simplă, necăutată, neregulată a naturii și şcoala formală,
care introduce în creaţiile sale ordine, simetrie, claritate, cn un
cuvint pecetea spiritului nostru *),
O critică analoagă se face de cătră englezul Hamerton 3}.
Acest autor nu poale uita nici un moment că Londra e capitala
imperiului său și că e cetățean britanic. Parisul, în toate pri-
vinţele, 1l vede mic, ca o jucărie, ce dă impresia uşurinţii şi ar-
tificialităţii ; pe cind autorul caută lucruri colosale, extraordinare,
ce copleşesc și care se inrudesc cu fortele neinduplecate ale na-
turii. Cu toate că aduce Parisului laude cum nu se pot altele
mai mari, profită însă de fiecare mic defect şi de toate neajun-
surile inevitabile unei opere omeneşti, ca să-şi arate nemulțămi-
rea și să declare că el „nu iubeşte Parisul, ci numai Il admiră,
Totuși, explică cu multă justeță diferența dintre capitala Anglici
şi a Franţei, cu un singur cuvint: Francejii au inventat strada,
iar Englejii casa. Parisul e orașul apartamentelor, ce singure
pot duce la străzi mari, la case mari şi la mijloace repezi şi
bune de comunicație. Jn concluzia sa, autorul de mai sus, re-
cunoaşte că in Paris simţul estetic ¢ cel mai dezvoltat; că Pa-
risul e cea mai frumoasă capitală, pe care o copiază celelalte
oraşe franceze şi străine.
i) Dr. Ing. 1. Stübben, Loc. cit. Pag, B03—0M4.
2) Această chestie a dezvoltată pe larg de Raymond Luwin, în Grund-
lagen des Stădirbaues. Pag. 72 sq,
sia: A Philip Gilbert Hamerton. Paris în Old and Present Times. Pag.
ASPECTUL EXTERIOR AL PARISULUI 139
Și nu putem încheia, fără să pomenim de o împrejurare
«x'raordinară prin raritatea ei. Acest imens și totuşi unitar oraş
e dominat de un grup de clădiri şi de instalaţii orăşeneşti vred-
nice de dinsul, Luvrul cu bogâţiile-i interioare, cu iațadele-i ne-
prețuite pentru care a „lost pus la contribuţie geniul atitor se-
cole ; cu perspectivele i neuitate spre cupola Institutului, spre
turnul bisericii St. Germain, spre Tuilerii şi spre nobilul peizaj
al Cim -Elizee, spre Sena, In apele căreia se oglindeşte
grația ( ei şi spre strada Rivoli, cu fațada-i unitară, avind
„Portici“ pentru trecerea pietonilor: acestea sint numeroasele co-
mori ce sint grupate la un loc spre a domina şi incorona ca-
pitala cea mai frumoasă,
N. Profiri
i
Şoapte
O, vino sub merii grădinii,
Frumoaso, la umbra lor vin,
Diseară la stinsul luminii,
Cind noaptea e dor şi senin.
De-alungul cărării de nalbe,
Strecoară-ţi tu pasul ușor,
Va merge tovarăş cu tine,
Şi vintul prin flori călător.
Şi stelele 'n crengi s'or aprinde,
Să-ţi țină pe drum de urit,
lar eu pe 'ntuneric te-oiu prinde,
Cu brațele dulce de git.
Un tremur adinc de iubire
Va bate sfios peste noi,
Și 'n lungul grădinii ne-or duce,
Aceleași visări pe-amindoi.
Parfumuri chema-ne-vor paşii,
Spre crinii cu florile reci,
Prilej să-ți sărut gitul tinăr
Spre ei cind o fi să te-apleci.
Const. Mironescu
a e
Războiul european şi
criza noastră economică
Legăturile economice dintre statele moderne sint astăzi aşa
de strinse ; așa de puternică e interdependența lor, incit un fe.
nomen mai important petrecut într'un stat — celulă din sistemul
economic mondial — are o repercutare necesară asupra tuturor
celorlalte. Şi dacă inchegarea unui trust, un conflict In Maroc
sau o simplă criză monetară ca aceia prin care a trecut Statele-
Unite ale Americei de Nord, au influențat adine pieţele finan-
ciare și comerciale din intreaga Europă, cu atit mai mult pu-
ternica turburare pricinuită de uriaşul războiu, care a inceput, are
şi va avea o inrlurire cu proporții deabia intrevăzute, dar cu
siguranță revoluţionare, asupra vieţii economice generale a tu-
turor popoarelor. O „splendid isolation* a putut exista in po-
litică, ea nu poate fi niciodată păstrată în economia politică,
Rominia nu a intrat în războiu — poate, mai bine, nu a in-
trat încă, şi totuşi situațiunea ei economică generală se resimte
de sdruncinarea activității comerciale, financiare și industriale
a țărilor ce se războesc, Şi aceasta, pentrucă sintem legaţi de
străinătate prin importul şi exportul nostru, prin capitalurile ce
ca ne-a imprumutat, sau fructifică aici. Noi nu am atins, şi nici
o țară nu a atins încă, acel ideal — visat de economiştii na-
ţionalişti — al unei ţări care-şi indestulează prin ea Insăşi toate
nevoile, nu cere și nu dă nimănui nimic.
Noi trimitem peste holare cea mai mare parte din rodul
pâmintului nostru şi aducem prin vămile noastre măriurile fa-
bricate care ne lipsesc,
După cifrele definitive din „Anuarul statistic, din 1912*, am
trimis peste graniță, in 1910, 4.488.628 tone de produse în va-
loare de 616.504.872 lei şi am cumpărat din străinatate 771.516
tone mărturi prețuite la 409.715.576 lei.
142 VIAŢA ROMINEASCA
Cea mai mare parte din acest schimb l-am făcut cu țările
care astăzi iau parte la războiu. lată cifrele :
Import Ex
{valoare în ilion lei) {valoare in Paflloane lei)
Germania 1382 24,2
Austro-Ungaria 97,9 37,2
Anglia 56,7 33,5
Franța 25,6 46,8
Belgia 13,9 226,2
Turcia 13,8 18,6
Rusia 11,7 6,2
Serbia 05 0,7
358,3 393,4
Deci, 63,8%, din exportul şi 87.40, din importul nostru îl
făceam, la 1910, in și din ţările azi beligerante, Şi această pro-
porţie e adevărată și astăzi, deoarece in aceşti din urmă 3 ani,
nici o orientare nouă nu sa dat comerțului nostru exterior,
Dar, nu numai cu țările beligerante nu poate face astăzi
schimbul obişnuit, Rominia, Prin inchiderea Dardanelelor şi prin
împiedicarea tranzitului prin țările care ne incunjoară, comerțul
exterior in mare măsură a devenit cu neputinţă de lăcut. Ela
rămas dar posibil cu Bulgaria, singura vecină care e in stare
de pace! Adăugind acum și imprejurarea că chiar acea parte
din export sau import care, cu toate greutățile transporturilor,
s'ar fi putut face, este astăzi împiedicată prin oprirea necesară
a exportului celor mai multe produse ale noastre, ne putem da
seama că ţara va avea destul de suferit, chiar neluind parte la
războiul mondial.
Un import şi un export activ, prin munca de tot felul ce
ü cer, prin tranzacţiunile numeroase la care dau naștere, lasă în
țară ciștiguri insemnate, îngădue continuarea producțiunii in
bune condițiuni, asigură mijloacele de existență şi de lucru a
sute de mii de oameni, aduc veniturile necesare statului. Impie-
dicarea sau lurburarea lor fac imposibilă indestularea nevoilor
particulare şi generale ; provoacă o criză economică, o criză de
„Sub producțiune* cu toate suferințele ei.
In fața faptelor ce nu se pot indrepta şi impotriva cărora
nu ne putem revolta, avem totuşi o minglere şi o superioritate
asupra altor țări. Dacă nu vom putea nici exporta nici importa,
noi nu vom avea, e drept, lucrurile ufile vieţii, vom avea insă
lucrurile necesare, căci hrana și combustibilul ni le dă din bel-
șug binecuvintatul nostru pămint. Cit timp vom avea aceste
două elemente vitale vom putea trăi liniștiți, vom putea intre-
prinde ceia ce datoria noastră ne va cere,
| RAZBOIUL ŞI CRIZA NOASTEA ECONOMICA 145
*
e a
După aceste considerațiuni, care ingădue o vedere gene-
rală asupra situațiunii Rominiei în imprejurările de faţă, să ana-
lizăm citeva din organismele vieţii noastre economice, spre a
vedea cum au inceput a se manifesta primele semne ale crizei,
şi cum au suportat ele aceste clipe,
Băncile. — Cind la 19 Iulie starea de războiu a fost decla-
rată intre Germania, Rusia, Franţa, Anglia, Austro-Ungaria şi
Serbia, o panică — indreptățita în parte — a cuprins şi publicul
rominesc, care credea că şi noi vom fi repede tiriți în uriașa
încăerare ce incepea.
Viitorul fiind nesigur şi luind in minţile surescitate întaţi-
şarea unui cataclism, fiecare căuta să se pregătească pentru gre-
lele zile de războiu. A avea numerar in casă fu grija tuturor.
Bâncilor li se cerură depozitele (la bânci se aflau după bilanţu-
rile din 1913, aproximativ 350 milioane lei depuşi spre fructifi-
care) ; Caselor de Economii, economiile ; tuturor debitorilor, aco-
perirea sau plata fară nici o aminare a datoriilor exigibile,
Deşi citeva semne vestiseră războiul, deşi panica din ţară
nu a luat proporțiile unui „roon“ obişnuit In asemenea impre-
jurări, totuşi, în parte, băncile lură surprinse in fața cererilor
mari de restituire, venite atit din ţară cit și din străinătate, de
unde băncile mari cereau celor romine, care erau în legâtură de
alaceri cu ele, lichidarea compturilor lor creditoare,
Singura eşire — în lipsa moratorului şi a imposibilității de
ă amina şi limita cifra restituirilor, cum lâcuse Casa de Depu-
neri şi Economii — era reescomptul portolohului la Banca Na-
[ională.
Ca intotdeauna Banca noastră de Emisiune îşi indeplini
rolul ei de regulatoare a vieţii financiare. Ea acorda numerariul
cei sa cerut de bânci, şi le inlesni astfel restituirea depozitelor
şi a capitalurilor străine ce se retrăgeau din minile lor, >
Bilanţul Băncii se incheiase la 30 Iunie cu următoarele cilre :
Milioane lei
Stock metalicaur . . . . . „ 154,22
Trate aur EEE PA E PR Pi a |
Acoperire legală ., . . + . . - 210,82
Portofoliu tele 185,00
Imprumuturi pe efecte publice . 48,24
Bilete de bancă în circulație . . 418,93
După o lună şi jumâtate dela această dată, sau o lună de
la izbucnirea războiului, la 16 August 1914, situația Bancii Na-
tionale era urmâtoarta :
144 VIAŢA ROMINEASCA x ERAN
Faţă eu bilanțul
dela 30 Iunie
Milioane lei milioane Jei
Stock metalic aur s . . . . 153,13 — 109
Tratat: a ao . . e ș. 9662 + 0,03
Acoperire legală . . , . . 909,75 -- 107
PORAC nna bem a: BONOA + 72,84
Imprumuturi pe efecte publice. 93,12 -+ 44,70
Bilete in circulație , . . . 521,68 + 102,75
Prin urmare Banca reuşise să-şi păstreze aproape intact
stockul ei metalic ; dar, fiind nevoită să mărească cu 117,54 mi-
lioane lei imprumuturile pe electe şi scomptul cambiilor, biletele
în circulație crescură cu 102,75 milioane. Deşi scomptul fusese
ridicat dela 5%, la 7%, şi dobinda pentru imprumuturile pe e-
efecte dela 6%, la 8%), cererea de numerar era din ce în ce mai
mare şi limita acoperirii legale de 40%), era să fie depășită. De
aceia la 30 lulie guvernul autoriză Banca să emită bancnote cu
acoperirea legală minimă de 33%. Cu acest stock metalic Banca
putea emite la 16 August incă 105,57 lei în bilete, peste cele
puse în circulaţie,
Cum limita era prea mică şi cum statul mai cu seamă a-
vea nevoe de sume mari pentru plata comenzilor militare fäcute
in străinătate, Consiliul de Miniştri luă, la 23 Augusta. c., o
deciziune prin care Banca era autorizată să socotească In stoc-
kul metalic suma de lei 34,800,000 ce o avea disponibilă la bān-
cile din străinătate,
Cu această măsură — luată sub rezerva aprobării parla-
mentului — puterea de emisiune crescu cu 104 milioane lei. In
acelaşi timp imprumutul de 11.2 milioane ce Banca făcuse sta-
tului incă din 1900 rămase — dupăcum de altfel se și stipulase
atunci -— fără acoperire metalică, Deci marginea emisiunii fu
ridicată şi cu această sumă,
Intervenţiunea Băncii Naţionale a Ingăduit băncilor comer-
ciale particulare să facă fațā obligaţiunilor lor şi astfel prima
fază a crizei — şi cea mai periculoasă — a trecut fără moratoriu
şi lără falimente. Ce surpriză pentru financiarii noşiri pesimişti,
care se aşteptau la un dezastru |
Urmărind aceiași salutară politică financiară, Banca Naţio-
nală coxtinuă să ajute comerțul şi Statul. Acesta din urmă luase,
numai pănă la 23 August, suma de 39 milioane lei cu 4%, de-
punind în gaj efecte publice, Din această pricină cifrele cres-
cură şi la 27 Septembrie a. c, Banca atinse punctul culminant
al intervenţiei sale, Portofoliul, imprumuturile pe efecte și bi-
letele In circulație se rilicară atunci la cele mai mari cifre dela
inte ncerea Bâncii (1881) şi pănă azi. De-atunci situațiunea a In-
cepat a se indrepta, deoarece au Intrat In țară peste 60 milioane
lei, preţul cerealelor și petrolului —exportate până la oprire, așa
i: RAZBOIUL ȘI CRIZA NOASTRA ECONOMICA 145
<ă, In comparaţie cu data de 27 Septembrie, situațiunea Bancii
la 15 Noembrie a, c., ultima pe care o cunoaștem, era următoarea :
La 27 Septemb. La 15 Noemb, dileranța
—_ (milioane lei) _ (milioane lei) — (in milioane lei)
Stock metalic . 153,95 154,01 + 0,06
Trate aur . . 56,70 56,70 -—
Acoperirea acor-
dată la 23 August. 34,80 34,80 --
Acoperire totală, 245,45 245,51 -+ 0,06
Portofoliu . . 257,55 251,50 — 6,05
Imprumuturi pe
efecte publice . 135,73 140,49 + 476
Bilete in circulație 586,56 572,27 — 14,29
Prin urmare la 15 Noembrie 1914, Banca emisese bilete
de bancă in valoare de 572,27 milioane lei. Acoperirea lor in
aur metalic era de 154,01 milioane lei, iar acoperirea în trate
plătibile în aur de 91,50 milioane lei. Biletele deci aveau o a-
coperire de :
26,%/, în aur metalic î) şi
16.0, „ trate aur
CALI acoperire legală ;
iar Băncii li mai răminea posibilitatea să mai emită bilete in
valoare de incă 162,26 milioane lei, La aceiaşi dată a anului
1912 (an al primului răzbeiu balcanic, deci tot an de criză) aco-
perirea in aur metalic era de 34510), Se poate astfel vedea
lamurit situațiunea noastră monetară,
S'a făcut fparte bine că nu s'a decretat cursul forțat, mā-
“sură extremă ce trebueşte păstrată pentru vremuri și mai grele.
De altfel ea nu ar avea o repercutare prea mare in viaţa eco-
nomică a noastră, deoarece populaţia e deprinsă numai cu bi-
lete de bancă şi vede foarte rar piese de aur rominești, câci va-
loarea lor se ridica la 1 Aprilie 1912 deabia la 10.725.800 lei.
Pentru a arâta cit de mică e această sumă e deajuns să amin-
tim că în Belgia, ţară cu populaţie mai mică decit a noastră, sa
monetizat până la aceiaşi dată 583 milioane fcs. Citeva zile s'a
simţit chiar şi lipsa monezii de argint, deşi astăzi avem peste
70.000.000 lei din această monedă. Ea fusese „tezorizată“ în lo-
cul aurului („Faute de grives on mange des merles“) de popu-
lația care aștepta războiul Spre a nu se turbura circulațiunea,
consiliul de miniştri autoriză, la 30 Iulie, Banca Naţională ca să
emită 25.000.000 in bilete de 5 lei, cu aceiași acoperire caşi
jumătatea lui Decembrie acoperirea metalică a hilatalor ger-
anane, a cinci luni de războiu, era de 45°4-
146 VIAȚA ROMINEASCA
E
celelalte bancnote. Aceste bilete intrară repede In circulație și
imbunătăţiră situația.
_ Bursa. — Tirgul valorilor mobiliare și al schimbului e cel
mai simţitor instrument pentru Inregistrarea marilor fapte eco-
nomice sau politice,
„În timpul incidentelor diplomatice — spunea Raphaël Geor-
ges Levy, cunoscutul specialist financiar la o conferința ținută
la „Ecole libre des Sciences politiques* din Paris — fiecare des-
chideam cu ingrijorare ziarele, |ntrebindu-ne care fuseseră eveni-
mentele din ajun şi ce puteam prevedea pe a doua zi, Fiecare
după ce citeam telegramele politice, ne uitam repede pe cota
burselor şi cercetam cursul rentelor de stat şi celorlalte valori, cu
gindul de a găsi un indiciu sigur al situației generale. Acest
fapt arată insemnătatea pe care tirgurile financiare — numite în
mod obişnuit burse — au luat-o in societatea modernă“,
Variațiunea titlurilor de rentă arată, în adevar, situațiunea
economică şi politică a statelor care le-au emis, iar aceia a va-
lorilor mobiliare particulare — reilecte ale bogățiilor, cum le nu-
meşte alt linanciar francez P.-L.eroy- Beaulieu — reflectează situa-
ţia societăţilor ce reprezintă, cit și condiţiunile generale ale me-
diului in care ele lucrează, Urmărind deci oscilaţiunile cursurilor
cotate la Bursă, urmărești ca la un cinematogral cifrat viața tn-
săşi a stalelor sau a societăților comerciale, Şi deși hursa noas-
tră nu-şi indeplinește intreaga menire pentru care a fost creată
—operaţiunile financiare tratate „hors Bourse“ fiind mult mai im-
portante decit acelea incheiate în sompltuosul palat din str. Paris
— toluşi cercetarea cotelor ci ne poate da lumini noi în lămuri:
rea subiectului nostru,
Razboiul izbucnind la jumătatea lunci lulie, a găsit Bursa
noastră Intr'o epocă de obișnuita stagnare, stagnare accentuată
şi de slaba recoltă de grivu, care nu ingădui formarea de capi-
tuluri mai insemnate. Operațiunile pe termen nu se angajaseră
prea mult „à la hausse“,—aşa că în clipa crizei,care aduse o
scădere simțitoare a cursurilor, pozițiunile speculatorilor nu erau
prea grele, lată de pildă cursurile citorva valori inainte şi în
momentul declarării războiului,
La 4 Intio 1014 La I8 Iulie 1914 (altima cotă)
Renta +”, din 1910 85,35 86,25
Serisuri rurale 93,85 90,10
Acțiune Banca Naţională 5275,— 5310,—
Banca Rominească 720,— 620,—
Banca Generală 2235,— 2100, —
„Scăderea cursurilor incepuse mai de mult, din lunie, aga
că dilerențele la inceperea războiului n'au fost prea mari. Ba
chiar (fenomen inexplicabil, o mârtunsim) renta 4%, ciştiui a-
proape 1 punct, iar acțiunile Hâncii Naţionale ciştigă şi ele 35
RAZBOIUL ȘI CRIZA NOASTRA ECONOMICA MAT
lei, E şi aceasta una din surprizele Bursei noastre. Valori, a-
supra cârora speculațiunea se invierșunase mai mult, ca: Banca
Rominească, Banca Agricolă, Banca Generală, Scrisuri lonciare
rurale înregistrează scăderi mult mai însemnate.
Comitetul Bursei prevedea însă o cădere mai accentuată şi
mai naturală a cursurilor şi de aceia, la 19 Iulie, inchide Bursa,
—măsură ce a lost luată, de altfel, pe toate pieţile financiare din
lume,
Tranzacţiunile urmară insă în afară de Bursă cu variaţiuni
importante de urcare şi mai ales de scădere. Numeroşi pose-
sori de titluri, căutind să se desiacă de ele, provocară o scă-
dere pronunțată a cursurilor, Astfel, după informaţiile publicate
in „Bursa“, renta romină de 40), s'a scoborit până la 80, scri-
surile funciare rurale la 88, Banca Naţională la 5000, Banca Ge:
nerală la 2000.
Activitatea a fost mult mai mare la ttrgul schimbului pen-
iru străinătate : cecurile, biletele de bancă, monezile de aur şi
tratele asupra bâncilor de peste hotare fiind foarte căutate de
străinii care plecau din ţară, de Stat care avea de plătit comenzi
in străinătate și de comercianții cărora li se ceruse de creditorii
lor străini acoperirea imediată.
Cecurile asupra piețelor străine erau colate :
La 10 Iulie La 23 Iulie
Paris 101,95 103,—
Berlin 125,12 129,75
Viena 105,90 110,25
Comercianții şi toţi acei ce aveau de făcut plăți in sträi-
nătate sufereau deci pierderi mari,—de oarece, de pildă, pentru a
plăti o datorie de 100 franci la Paris, trebuiau să plătească nu
101 lei, schimbul obişnuit, ci 105. De aceia, ministerul justi-
tiei aminti prin o circulară că plăţile in străinătate vor trebut
făcute numai după cota ce o va fixa Comiteiu! Bursei. Acesta
işi indeplini datoria şi astfel situațiunea se indrepta. Astfel la
8 Noembrie 1914 schimbul oficial asupra Parisului era de 100
lei şi asupra Berlinului de 123,50. Dar, alături de acest curs o-
ficial, se ivi un curs „en banque* cu mult mai urcat, La aceiaşi
dată pentru a avea un bilet de bancă irancez de 100 irs, trebuia
să plăteşti la bănci 112,50 l., pe cind în timpuri normale plăteşti
cel muit 102; iar pentru unul de 100 mărci se cerea 130 lei, cu
5 lei mai mult ca de obicei.
Prin inchiderea Bursei aperaţiunile rămaseră suspendate. La
23 August comitetul se întruni și, după ce fixă drept cursuri de
compensație cam acelea notate In ultima cotă, hotări ca lichida-
rea tuturor poziţiunilor să se facă după aceste cursuri, până la
20 Septembrie, şi numai prin plata diferențelor ; posesorii de tit-
luri păstrind titlurile.
148 VIAȚA ROMINEASCA
Lichidarea s'a lăcut la data fixată, şi e de remarcat faptul
că toţi agenții de schimb şi-au indeplinit obligaţiile fară multă
“Breutate, provizioanele ce luaseră dela clienți arătindu-se Indes-
tulătoare,
„Şi aceasta e o dovada că operațiunile pe valori la Bursa
din București au devenit mai serioase. Bursa a rămas inchisă
"ȘI va mai râmine. Posesorii de titluri vor păstra «volens, no-
lens» portofoliul lor, nu se vor grăbi sa vindă și vor beneficia
astfel de urcarea naturală care se va produce Indată ce situația
se va lămuri. Căci, dacă are o calitate tirgul nostru financiar,
ve aceia că nu posedă decit valori serioase, fiind lipsit de acele
„Papiers peints* care abundă pe pieţele financiare străine şi care
la cea mai mică alarmă se transformă in maculatura. Prin de-
-cretarea moratorului pentru plăţile de făcut în străinătate —mă-
“sură ce trebuia luată dela inceputul crizei —situaţiunea Urgului
-de schimb s'a îmbunătățit, căci cererea e foarte mică.
_ Agricultura.—După cum am văzut, instituțiile financiare au
rezistat fenomenului de restringere generală a creditului, care ca-
racterizează Inceputul crizelor. In ce situație a aruncat înză criza
pe cei mai principali producători ai Rominiei, agricultorii ?
Recolta de vară a anului 1914 s'a prezentat astfel față de
aceia a anului 1913 şi a mediei pe ultimii cinci ani:
Sapraf. cultivată în Ha, Produeţiunen în heetolitri
1913 1914 1913 1914 med, 1909—13
‘Griu 1.623.105 2.121.730 29.332.183 17.362.613 30.545.554
sOrz 562.589 568.422 9.634.207 8.987.873 8.746.839
Ovas 522.149 427.506 12.382.460 88i 5.075 9.706.956
Vedem deci că, dacă celelalte culturi au dat producțiuni
normale, producția griului a fost mult mai mică în cantitate decit
"în 1913 şi în ultimii cinci ani. Dar şi calitativ ea a lost infe-
rioară, de oarece greutatea hectolitrică mijlocie a fost In 1914
„de 73,1 Kgr., pe cind in 1913 ea a lost de 78,1 Kgr.; iar mij-
locia pe patru ani, 1909—1913, e de 78,4 Kgr. Socotită în va-
&oane, recolta de grlu a anului 1914 se ridică deabia la 108.000
vagoane, pe -cind aceia a anului 1913 a fost de 230.000 vagoane
iar mijlocia pe ultimii cinci ani e de aproape 240,000 vagoane ;
Cantitatea consumată în ţară râminind aproximativ aceiaşi,
“rezultă un minus pentru export de peste 120.000 vagoane.
i Puterea de cumpărare şi de economie a agricultorilor va fi
deci micşurală cu aproape 240,000.000 lei, Această insemnată
scădere a venitului naţional in acest an, era suficientă pentru a
crea o stare economică rea ; la dinsa se adaugă insă şi faptul
câ nici vagoanele disponibile pentru export n'au putut fi trimise
"toate peste graniță, — deoarece pe de oparte transporturile pe mare
"Sau suprimat, iar cele cu Austria se fac foarte greu, din lipsa
RAZBOIUL ȘI CRIZA NOASTRA ECONOMICA 149
de vagoane. La inceputul lunii se găseau In gări aproape 6000 -
vagoane griu depozitat, Şi nu se poate şti cite din ele vor pu-
tea trece granița su condițiunile in care se face astăzi transpor-
tul pe căile ferate austriace. Preţurile plătite agricultorilor au fost
in genere urcale—peste 2000 lei vagonul, ceia ce a cumpănit_
puțin inferioritatea cantităţii. Celelalte cereale și in special po-
rumbul, deși au dat o producţiune mulțurmitoare, totuşi nu pot
fi vindute din cauza imposibilității exportului. Ele vor asigura
insă hrana populaţiei dela sate şi animalelor de muncă.
Preţul griului va rămine urcat, deoarece stockul disponibil”
in țară e deabia indestulător pentru consumația internă, până la
noua recoltă, şi excedentul va servi la hrănirea populaţiei dela
granițe, cart e lipsită aproape cu totul de cereale. |
Preţurile pe suta de kilograme la Bursa din Brăila, față.
cu acele din 1913, aulost următoarele:
Octombrie 1914 Octombrie 1918
Griu 17,60— 24,25 lei 13,50—17,80 lei
Porumb 9,50—17,45 „ 9,50— 16,40 ,
Pentru a vedea cu citā putere sint atrase cerealele noas- -
tre In alară, e destul să arătăm că între 15 şi 30 Noembrie st.
n. prețurile pentru griu, pe piața Buda-Pestei, au oscilat intre
43,89 lei şi 44,88 lei suta de kgr, iar acelea pentru porumb in-
tre 24,61 lei şi 23,35. Deci griul e plătit îndoit cit in ţară la
noi, iar porumbul cam tot atit.
Stockurile de cereale, vizibile la 1 Noembrie a. c, (la co-
mercianţi şi in gări), erau după ancheta Camerilor de Comerţ
următoarele:
lare In gări şi
= aripa dei silozuri i TOTAL
rlu 151,885 tone 41,551 tone 193,339 tone
Făinăalbă 19,831 „ 2833 „ 22,665 n
Porumb 188,299 , 39,964 , 228,204 „
Incasările agricultorilor au fost mult mai mici decit pre- /
vederile lor şi, pentruca să se asigure păstrarea mijloacelor lor
- de producţiune și recolta viitoare, ei trebuesc achitaţi prin acor-
i credite. f
se ne a fost incepută peniru ə hotări Banca Naţio-
nală să facă imprumuturi pe warante. Până acum insă, nu sa ob-
ținut nici un rezultat. Situațiunea primei noastre instituţii finan-
ciare este destul de Incărcatā de sumele cu cart a ajutat sta-
tul, băncile şi comerțul în genere şi ea nu ar mai putea să a-
corde un număr prea mare de imprumuturi noi, fară a cere să
se decreteze cursul forțat pentru biletele sale. Pentru a nu pro-
voca această măsură extremă— dăunătoare intregii vieți econo-
150 VIAŢA ROMINEASCA
mice — agricultorii vor trebui să caute în alte părți sumele ne-
cesare continuării activităţii lor productive ; şi numai cind toate
creditele ar fi inchise, ei ar putea cere ajutorul Bâncii Naţionale
pentru indeplinirea acelor acte economice care, dacă nu ar fi
facute, ar primejdui recolta viitoare. A
„În această recoltă viitoare stau toate speranţele incetării cri-
zei, care se va accentua mereu pănă in vară. Dacă ea va i
bună, agricultorii vor putea profita de preţurile mari de pe toate
pieţele, își vor acoperi datoriile făcute, și vor reda intregii țări
o Stare economică normală,
Industriile.— După cereale, petroleul şi lemnele sint cele
“mai de seamă producțiuni ale noastre şi cele mai insemnate ar-
“ticole de export,
In anul 1912 am exportat:
Tone Val, în milioane lei
Cereale şi derivate 2.940.536 486,5
Petroleu 851.265 66,2
Lemne și derivate 294.200 24,0
Acest export se Imparte după ţări astfel :
Petrolea Lemne
(Valoare în milioane lei)
Franţa 16,9 (Olanda) 4,7
Anglia 12,3
Egipt 7,7 4,4
Germania 12,9
Austria 4,7 7.1
Turcia 3,8 2,2
"Deci şi producţiunile noastre de al doilea rind şi găseau
„Jebuşeul pe piețele străine, al căror acces e astăzi imposibil din
pricina războiului şi mai cu seamă din pricina inchiderii Darda-
nelelor,
_Stockurile produse nu s'au mai putut desface şi s'au ingră-
"mădit în depozite, cine știe pentru cită vreme. Capitalul de rulment a
fost repede Inghiţit, şi altul e cu neputinţă de găsit. De acuma
toate societățile forestiere din țară, cit şi exploatatorii particulari,
-au fost siliți să inceteze lucrul; au- concediat lucrătorii şi o parte
din iuncţionari..
Societăţile petrolifere, producind o mariă tot aşa de nece-
sară în războiul modern cași muniţiunile, au putut încă exporta,
în primele luni, oarecare cantități de benzină și reziduuri, care
RAZBOIUL ȘI CRIZA NOASTRA ECONOMICA 151
erau cerute şi plătite cu prețuri întreite pe pieţele germane şi
austriace. Intervenind însă oprirea exportului — măsură inevita-
bilă şi cerută de interesele superioare ale țării — trimiterea ben.
zinei peste hotare a incetat și din toate produsele petrolifere nu-
mai lampantul se mai exportează astăzi (4—800 vagoane lunar).
Producţiunea petrolieră, găsită intr'o intensă activitate de
greutatea transporturilor şi mai apoi de inchiderea granițelor, va
umple in curind depozitele incă libere, Căci din cele 8—10,000
vagoane de produse petrolifere ce se exportau lunar, în timpuri nor-
male, anul acesta—depildă in luna Octombrie—nu s'a trimis peste
ițe decit circa 1700 vagoane, răminind deci un «trop plein»
nar de 6—8000 vagoane, pe care consumațiunea internă nu-l
poale absorbi, oricit ar vrea industriaşii noștri să se folosească
de scăderea prețurilor, aprovizionindu-se cu acest prețius com-
bustibil.
Mai curind sau mai tirziu — dacă alle împrejurări sau „fapte
moi“ nu vor interveni—societăţile petrolifere caşi societăţile fo-
resticre, caşi toate industriile, care sau importă materiale prime
din străinătate sau trimit acolo fabricatele lor, vor [i silite să <șu-
meze». O armată întreagă de lucrători va rămine lără lucru, și
va întări incă manilestăniie crizei care ne bintue.
Dar, cum am mai spus, țara noastră poate hrăni şi încălzi
pe fiii ei, oricit ar dura războiul, şi nimeni nu poate cere a se
jertfi interesele cele superioare ale neamului, imbelşugării parti-
culare,
Finanţele publice.—Era natural că, în asemenea condițiuni
economice, Incasările statului să nu fie tocmai prospere, să nu
corespundă prevederilor budgetare, mai ales cind acest budget
se ridică la cifra enormă—pentru noi—de 602 milioane şi cind
creditele votate de parlamentul conservator se ridică—după cum
spunea d. Costinescu in „Expunerea de motive a budgetului“ —la
ċifra intr'adevăr extraordinară de un miliard și jumătate”, şi
cind datoria noastră publică, mărită In 1913 cu 250,000.000, In-
sumează astăzi formidabilul total de un miliard opt sute două-
zeci şi patru de milioane lei. J
Dar țara aceasta a dat o nouă dovadă de puterea ei de
viață. Exerciţiul financiar pe 1913—1914 s'a incheiat la 30 Sep-
fembrie cu un escedent de 60.611.460 lei faţă de evaluarile bu-
getare, care fuseseră de 536.307.072 lei. N
lar în comptul exerciţiului bugetar 1914—1915, încasările
au depâşit cu 24 milioane lei încasările din aceiaşi perioadă
(Aprilie — Septembrie) a anului trecut. Informaţiunile publicate nu
spun insă care e situația incasărilor față de evaluările budge-
tare, de oarece nu trebue să uităm că bugetul „actual pe 1914
are un spor de peste 60 milioane faţă de cel din 1913, In afara
de aceasta, statul a făcut în vara acestui an cheltueli mari pen-
tru desăvirşirea pregătirii militare, ceia ce li micşorează dispo-
nibilităţile. Totuşi, excedentul de venituri de 60.611.160 lei, des-
pre care am vorbit, și restul de 150.000.000 lei din imprumutul
152 VIAŢA ROMINEASCA
de 250.000.000 lei, rămas In opțiune consorțiului de bancheri.
germani, au dat statului posibilitatea de a face, fără greutăţi, cum-
părarea tuturor celor necesare.
In orice caz incasările vor fi mai mici decit prevederile
bugetare. In special vămile, trecute la venituri cu 65 milioane:
lei nu vor putea aduna această sumă. De asemeni venitul C.
F. R. va scădea, cum vor scădea toate veniturile fiscale in le-
gătură directă cu comerțul exterior. Pentru C. F. R. numai luna
Octombrie a dat o dilerență in minus de 4,380.778 lei față de
aceiași lună a anului trecut.
O economie aspră care, incepind cu anularea tuturor cre-
ditelor şi a tuturor cheltuelilor ce nu sint esențiale pentru viața
statului, ar continua supraveghind cu cea mai mare sgircenie mi-
nuirea tuturor fondurilor, ar putea micşora proporția deficitului,
care st găsește la orizontul finanțelor publice rominești.
In ce privește cheltuelile extraordinare pe care o intrare a
Rominiei in războiu le-ar cere, ele vor putea fi acoperite prin e-
miterea unui imprumut intern—făcută după o bună preparare a
publicului şi cu un procent de 6%, minimum. (Chiar Franţa—
țara capitalurilor— plăteşte cheltuelile de războiu prin bonuri de
tezaur ce produc 5%, vinzindu-le pe cursul de 92 suta).
Numai la bânci și la Casa de Economie se găseau în Ia-
nuarie 1913 peste 300 milioane lei. Depozitele particulare, după
o epocă de activitate economică neîntreruptă dela 1909 incoace,
trebue să lie și ele însemnate, de oarece în țară la noi nu ain-
irat incă obiceiul de a depune banii disponibili la bânci.
Un imprumut de 200 milioane ar îi cu ușurință acoperit
In fară, dacă el se va lansa cu mai mult spirit comercial ca
pănă acum (d. Caillaux, cel mai bun ministru de finanțe al Fran-
tei, spunea «il y a la manitre»), de oarece publicul nu va ezita
să ajute cu bani statul, cind alții 1l ajută cu însăși viața lor.
lar lichidarea generală a tuturor greutăților financiare o
vom aștepta dela realizarea proiectului de impozit pe venit (—şi
pe capital—) depus pe biroul Camerii încă de acum ciţiva ani
de actualul ministru de Finanțe, E singurul drept şi singurul
în stare de a indestula nevoile unui stat în dezvoltare continuă.
Calăuziţi numai de gindul adevărului, întemeindu-ne pe ci-
ire oficiale și pe fapte cunoscute, am incercat să redăm prive-
liştea stării economice a Rominiei, după cinci luni dela izbuc-
nirea celui mai uriaş războiu din Istoria Omenirii, războiu la care
până acum am lost numai privitori, lără a fi însă—după cum
am văzul—la adăpost de toate neajunsurile pricinuite din puter-
nica turburare a vieții europene.
Sintem la inceputul unei crize economice, cu un aspect
nou in istoria economică, căci e In același timp și de sub- şi
RAZBOIUL ȘI CRIZA NOASTRA ECONOMICA 153
de supra producţie —criză pe care aşezarea noastră geografică,
lipsită de căi comerciale libere, o făcea de neinlăturat,
Din fericire ea e numai trecătoare—va ține cit va ține răz-
boiul—şi opera ei nelastă va putea fi reparată repede, cînd pa-
cea va domni iarăși în ţinuturile Lumii Vechi, întocmită din
nou cu mai multă dreptate.
Pentru a-i micşora intensitatea şi a înlătura dezastrele, care
s'ar produce, cind forțele economice ar fi lăsate să lucreze li-
ber, trebuesc luate măsuri din vreme; poale chiar sa intirziat
neluindu-se pănă acum.
Hotărirea lor e în sarcina acelora care au grija conducerii
economice şi politice a ţării. Ei au dreptul, în aceste grele tm-
prejurări, ei care poartă aşa de grele răspunderi, să determine
hotarul intereselor obşteşti de a celor singuratice. Și oricit ar fi
de încălcate acestea din urmă, nimeni nu se va putea plinge,
dacă hotărirea luată a fost logică, folositoare și cu dreptate apli-
cată. Dar aceşti conducători au datoria să hotărască.
In vremuri de furtună căpitanul corăbiei are dreptul și da-
toria de a arunca în valurile mării incărcătura vasului — oricit
de prețioasă ar fi ea — are dreptul de a porunci să se tae catar-
gele şi să se silşie pinzele, pentruca să izbăvească vasul ame-
nințat de primejdia inecării şi să-l ducă în portul ce îi era ho-
tărit. În politică acest drepi şi această datorie au fost cristali-
zate în maxima: „Salus rei publicae suprema lex esto,“
Ernest Ene
Re e Da
10
Cum se formează munții
Deși geologia, datorită metodei sale de investigație, a făcut
colosale progrese și lămuri mulțime de probleme priviloare la
istoria cojii globului terestru, totuşi trebue să recurgă la ipoteze
discutabile, pentru a sintetiza rezultatul observaţiunilor și expe-
riențelor, in privința unor probleme tectonice.
Intre aceste probleme de un mare, pasionant interes, e ches-
tiunea ridicării lanțurilor de munţi, care agită pe cercetători
incă din vremea primelor observaţii geologice. Fâră să se fi
adunat material suficient şi riguros controlat s'au injghebat tot
felul de ipoteze, din care unele nu mai au nici o importanţă.
Astăzi s'au adunat așa de multe și de extraordinare fapte,
incit teoriile în curs sint muli mai bine sprijinite şi deosebirea
de vederi dintre geologi stă mai mult in importanța ce se dă
cauzelor prime ale fenomenului,
Cum ridicarea munților s'a tăcut prin grandioase dislocări
de terenuri, prin alunecări de munţi unii pe deasupra altora și
a fost însoțită de prăbușiri și deplasări de mări şi uscaturi, ce
au dat înfățişări noi geografiei terestre, problema aceasta intere-
sează cercuri tot mai largi de cetitori, cel puţin judecind după
atențiunea ce i se dă în revistele din apus. Pentru a impărtâși ce-
titorilor V, R. starea actuală a acestei chestiuni incepusem — incă de
acum dot ani--a mă ocupa de ea, prin. schițarea evenimentelor care
„prepară ridicarea lanțurilor de munţi*.!) Mai jos voiu expune con-
cepțiunile actuale, plecind dela fapte riguros observate, a căror
interpretare nu dă loc la discuţiuni, şi rezumind în citeva rin-
duri şi cuprinsul articolului mai sus citat.
Prin observaţiunile făcute pe malurile unor ape, pe tăietu-
rile făcute de şivoaie In dealuri și munți, prin săpături de pu-
furi, etc. s'a stabilit, de multă vreme, că coaja pămintului e for-
mată din materialuri-—roci— diferite, dispuse în cele mai multe
1) V. R. No. 1 din anuar 1919.
CUM 5E FORMEAZA MUNŢII ló
locuri In straturi. Numai rocile eruptive, aduse prin vulcani dia
l^àuntral pâmintului, n'au aşezare stratificatā.
Pe şesuri, platouri, dealuri etc, deseori straturile sint dis-
puse orizontal, adică Iși păstrează pozițiunea in care s'au aşezat
Fig. |. A. Roei stratibcate, B. Roci nestratiflcate.
nămolurile din care s'au născut pe fundul apelor, Inainte dea ajunge
la lumină zilei, Alteori aceste depozite au o direcțiune oblică, ceia
ce arată că, după depunerea lor, s'a intimplat o aplecare a terenu-
Fig, 2. A, Roci uestratificate, B. Roci stratificate şi Indoite
i irecți i, ținind sama de
ii anumită direcţiune. In ambele cazuri, tinin
modal aşezării Ama a putem afirma că păturile roza
dela adinc sint mai vechi decit ar dela suprafață; deci p
stabili urtsta lor relativă. (Fig. 1 Şi =) E
ga Dispoziția rocilor în straturi sa yaaa £ Area Ar 3 &
recunoscut că şi rocele din munţi sau aşeza |
i le aduse în mări și oceane
apelor, avind ca origină stărimâtunile a A eheile
tre apele curgătoare, ori rupte din coaste i
N, ai munți insă orizontalitatea straturilor e cele e raes
ori accidentală ; mai des intilnim straturi dispuse oblic, mr
vertical (Fig. 3) ori increţite fel şi chip, incit numai Aa areu paa
stabili care pături au fost mai la tund — deci mai zei coas
mai la suprafață, pe vremea cind sau ridicat munţi
156 VIAȚA ROMINEASCA
au loc chiar răsturnări de straturi, ori așa fel de Increțituri incit
pături mai vechi ajung la suprafață şi pături mai noi la mari
Fig. 3. A.A. B. B. roci stratificate Inconjurind roci nestratificata C.
Depozitele B. B. s'au așezat după ridicarea mantelul A. C. A.
adincimi, deşi după dispoziţia lor oblică ori orizontală s'ar părea
că-şi păstrează așezarea lor primitivă, (Fig. 4 şi 5).
Pentru a descurca asemeni complicaţiuni și a stabili vrista
relativă a straturilor ne slujesc, cum se ştie, fosilele, Indicaţiuni,
de oarecare importanță dă însă şi structura racelor,
tat că,
vechi s
Fig, 4. Ocută formată în do-
pozite sedimentare eu supți-
erea feței dedosupt a faldu-
lui aşu că granitul (insemnat
prin crucialița) se suprapune
direct peste dopozitul e, da
i vristă eu e, deci cel
mai nou, O asomene tată so
numeşte cuti falie,
Fig. 5. O cată în care e greu
de recunoscut vristu relativă
a straturilor, Alipireu celor
două feţe läuntrice dă impre-
sis că sedimontarea s'a fă-
eut fără intrerupere, liniştit,
S'a consta-
În succesiunea pâturilor unui munte, straturile cele mai
int formate din roci modificate, tatărite şi uneori crista-
lizate în totul, incit iau infăţisarea de roci eruptive. Se ştie azi
că şisturile cristaline diferite (sericitul, cloriturile, etc.) precum
și gneisul, micaşistul şi, după mulţi geologi, chiar granitul, pro-
vin din roci sedimentare (din nămoluri aşezate In ape) cristali-
zate, după așezarea lor in mări, din pricina căldurii şi presiu-
nii eporme la care au fost supuse multă vreme.
Dacă într'un munte găsim in axa (spinarea) lui granit, apoi
răzămat pe coaste (deopane şi de alta) găsim gneis, apoi răzămat
pe acesta micașist, apoi celelalte şisturi și mai spre exterior-—
spre poale —roci sedimentare nemetamoriozale ; putem spune, cu
siguranţă, că gneisul e pâtura cea mai profundă, deci mai veche
Şi. apoi, in succesiunea așezării lor, mai tinere sint: micaşistul,
şisturile celelalte şi apoi rocile nemodificate
CUM SE FORMEAZA MUNŢII 157
Se numeşte rădăcina muntelui suprafaţa din care s'a finco-
voiat depozitele sedimentare, ce par a îi fost ridicate în sus
de granit, (Fig. 3).
Dacă lucrurile ar fi așa simple cum le-am descris, atunci
determinarea vristei relative a pâlurilor, regiunea rădăcinii mun-
telui şi modul său de formare ar fi ușor de lămurit. De fapt
însă—cum am povestit mai sus—iîncreţituri şi răsturnări de stra-
turi complică problema şi nu rareori în Alpi s'au intilnit, în a-
celaşi munte, mai multe pături de gneis suprapuse şi separate
de roci evident mai noi, Mai mult incă, foarte deseori nu s'a
putut fixa unde sint rădăcinile acestor creţi, care n'aveau legă-
tură unii cu alții, ci păreau nişte pinze suprapuse.
Prin cercetări minuţioase s'a stabilit in Alpi, Carpaţi, Ape-
nini — munţi noi, ridicaţi în terţiar—şi apoi în lanțuri mai vechi,
azi roase de agenţii aimosterici și reduse la platouri inalte—cum
sint munții din Scoţia, Scandinavia, Platoul Bretaniei şi Bohe-
miei, etc.—s'a stabilit că deseori rădăcina unor culmi importante,
a unor piscuri colosale, nu se găseşte—cum ni se pare —chiar
sub culme ori pisc, ci trebue câutată mult mai departe, la zeci
şi chiar la sute de chilometri, Kie teip :
Aşa de pildă rădăcinile Prealpilor francezi şi svițereni,—a-
dică a acelor culmi numeroase ce se intind In Franţa şi Elveţia,
pe marginea externă a arcului alpin principal, —trebue căutate
în partea opusă, dincolo de Alpi, în șesul Piemontului (Fig. 6).
a = N pu: 3), Valata(3)
Fig. B. Sectiune în Alpi pe direcţia Dent de Moreles (1), Diablerets (2). Valais{
j esar Radäeinile oala 1. 2 sînt în Elveţia, rădăe. cutei 3 mult mai
la sad, a entei 4, cea mai mare, e in sosul Piemontului.
Studiile acute în Alpii bernezi, pe direcţia masivurilor
Dent de Morcles, Diablerets, Valais... câtră Prealpi, au pus în lu-
mină existența a 4 cute suprapuse, din care două mai Aai pa
direcția munţilor, iar două mai mari, gigantice, „azvirlite oa L aA
mon! peste celelalte culmi, cuta cea mai superficială acope Sam
totul pe celelalte, (Fig. 6). Dacă lucrul ar fi rămas așa cum a lo
la inceput, fireşte că n'am avea nici o bânuială de existența iara
lorlalte cute ascunse. Lucrarea ghețarilor şi apelor au tăiat
straturile mai superñciale şi au Inlesnit descoperirea celor spuse
n T aiaa străbătută de tunelul Simplonului s'au pei
nit 6 pinze (cute) suprapuse; în Alpii nordici chiar 7 şi 8 ce
din care cele mai mari şi mai nouă au incălecat şi acoperit pe sas
mai mici. In Alpii orientali valurile aceste gigantice, cutele aceste
158 VIAȚA ROMINEASCA
de piatră Sar fi revărsat—după geologii care le-au studiat—la
150—180 km, mai la nord decit rădăcinile lor, ridicindu-se la
peste 3000 m. înalțime (Alpii Salzburgului) În aceste regiuni
s'au determina! patru valuri, patru nape (pinze),
Cind valul superior a alunecat peste un fald inferior şi s'a
tri pe el ca o sanie de o greutate extraordinară, a produs în
acea cută inferioară apăsări enorme şi desigur că a subțiat şi
lungit acea cută, modificindu-i şi complicindu-i creţii, transfor-
mind chiar structura (Fig. 4). Deseori rindeaua aceasta gigan-
tică a rupt din faldul pe care mergea, a tirit cine știe pe unde
adevărate piscuri de munte şi a redus unele straturi, groase de
sute de metri, la pâturi de clțiva metri grosime.
Suprafaţa pe care a alunecat un asemene val pietros poartă
pe veci urme neşterse. Numai că rareori se poate vedea o su-
pralață pe care a lunecat un munte, Aceasta totuşi se întimplă
în regiunile în care eroziunea a tăiat din cută väi adinci, a des-
chis ferestre, prin care s'a desgolit suprafața de alunecare. Prin
aceste ferestre putem cerceta şi natura unor cute mai adinci. In-
tr'o fereastră a Carpaţilor dela Tg. Ocna, se vâd sub grezuri— rā-
mâșiți din cutele alunecate dinspre axa Carpaţilor— straturile de
sare din argilele salifere,
După o suprafață de alunecare, dezgolită in lungul vremi-
lor, sa putut afirma că munți Dinarici din Penins, Balcanică, de
erigină mai veche, ar fi trecut la nord peste culmi ale Alpilor,
încrejind, subţiind și complicind pliurile existente, —încit acolo, la
întilnirea acestor două culmi, se vădeşte n structură inextricabilă,
E lesne de înțeles că un val de aceste. pornit de o forță
uriașă, atrage după sine, ridică, şi scoarța pâmintului din care
se naște, aşa cum o scindură izbită violent cu un capăt de coasta
unui bolovan rotungit, se ridică oblic în toată lungimea ei.
Aceasta scoarță ridicată, despărțită deci de stmburele central,
nu poate rămine multă vreme nerăzămată pe toată întinderea,
de aceia va trebui să se prăbuşască, mai curind ori mai tirziu,
ceia ce explică pentruce partea munților de unde pleacă râda-
cinile e scufundată. Piemontul, podişul Transilvan, marea A-
driatică, marea Tireniană sint regiuni scufundate,
Din aceste regiuni scufundate râmin însă ici colea porțiuni
din scoarță la Inâlțimea la care le adusese convulziunile gigan-
tice din vremea increţirii munţilor. Aceste regiuni râmase pot
fi adevărate culmi, masive colosale ori piscuri inalte şi se nu-
mesc — cu un cuvint german, Incelățenit în geolsgie — horsturi.
Din schița ce am lâcut mai sus, se vede dar, că pentru a
stabili locul de unde au pornit aceste valuri sau cute, ce con-
stitue culmi muntoase, trebue să ne dăm silința a şti unde e
rădăcina masivului. (Fig. 7. A. B. C}.
In caz cind muntele e un korst, rădăcina este chiar la baza
«fi 3 CUM SE FCRMEAZA MUNȚII 159
muntelui. De jur împrejurul lui se pot recunoaşte faliile (cră-
păturile) prin care s'a separat terenul prăbuşit din care a lăcut
parte (Fig. 7. B). Dacă terenul din care a făcul parte horstul a
. 1, Blocul însemnat eu crucialiţi poate îi simburele unui munte ridicat ver-
tical de jos în sus și desgolit prin eroziuni; poate fi un horst (B) în ju-
rul cărui se văd faliile (crăpăturile după care s'a făcut prăb }
in C păturile noi su încanjurat borstul vechiu.
lost inecat de apă și acoperit de depozite mai noi sar putea să
nu ne dăm lesne sama de existența faliilor (fg. 7, C.) :
Adeseori piscul unui munte e din pături mai vechi decit
păturile din jurul lui. In acest caz se numește Alippă. Am pu-
tea bânui că e eşit din coama muntelui (Fig. 2); adeseori insă
este evident că între pisc și adincul muntelui au e nici o legătură ;
el esie străin, venit de aiurea (Fig. 8). Să admitem câ a lu-
M
„4. Blocal de roci vechi, însemnat en erueialiţi, e venit peste depozital mai
"es D aai plake Brega Agenţii ntmosterici (ghețari, apa în stare
liciđă, vinturile eté.) au ros eoa mal mare parte din cută yi blocul
izolat pare eu totul străin, târă nici o înrudire ca munţii vecini,
isc de o culme, ce era altâdată mai sus și le-
merg ala ed care e vorba prin o supraiață înclinată, e
arte greu. Prin lunecare, numai prin propria greutate nu
e de admis să se deplaseze un munte, Mai sigur e că
piscul străin e parte din o cută ce venea de departe, cută se 2
lost tăiată şi roasă de ape, aşa câ ua mai râmas din ea dec
ici colea cite o bucată. Urmârind pe alte culmi vecine bucăţi
inrudite cu piscul nostru e posibil să se mai alle ici-colea cite
una si să ne indrepte cătră rădăcina acestui pisc. Geologii au
avut în multe cazuri asemeni şanse şi pe descoperirile lor se
sprijină cele spuse mai sus. Ei figureaza, pe i reragrzaeopi a
reprezintă tăeturi în culmi de munţi, cutele, roase de ap Ş
spălate în cea mai mare parte, prin linii punctate, care eagā
blocurile existente, între ele, ori ne indică direcţia în care se pot
găsi rădăcinile (Fig. 9.
160 VIAŢA ROMINEASCA
Inainte de a expune ipotezele care, coordonind faptele ob-
servate, incearcă a lămuri cum s'au format aceşti creți şi care
sint cauzele increţirii cojii globului spre a forma lanțurile de
Fig. 9. Pături de alunecare în Alpi. Piscurile L, L sint rămăzițele anui
ald gigantic tat prin liula punetută (in R è rădăcina in C
fruntea aeestel cute). In punctele F, F, sint ferestre, tăeturi făcule
de apo in cutelo suporñciale, prin care se pot vedea catele mai
läuntrice. E este zoua pe care s'a făcut alunecarea.
munţi, cred necesar să arăt unde şi cum se prepară, în mări şi
oceane, materialele din care sint constituiți munții şi ce rezul-
tat au dat experienţele prin care s'a incercat a reproduce în mic
fenomenele grardioase din natură.
Un fapt carc a izbit pe geologi e grosimea extraordinară
a depozitelor sedimentare din unii munţi. Aceste depozite ating
uneori grosimea de 7, 8 şi chiar 10 mii de metri şi au, întoată
grosimea lor aproape, depozite de mare nu prea adincă, nu mai
adincă în orice caz de 2000—3600 m. Unde şi cum sau for-
mat aceste depozite extraordinar de groase? S'a stabilit că a-
semeni depozite se pot aşeza numai pe anume regiuni ale fun-
dului mării, intre două mase continentale sau intre o masă
continentală și o platformā submarină, in așa numitele geosin-
clinale (Fig. 10),.n aceste regiuni, in condițiuni prielnice se aşează
o dirá de nămoluri, ce are aproape direcția coastelor. Depozita-
rea continulnd multă vreme, straturile, ce se tot aşează, ar a-
junge la suprafața apei, dacă, în măsură ce depozitul s'ar in-
groşa, fundul oceanic, supus unei presiuni enorme, nu s'ar muia
şi incovoia. Dira de nămoluri se schimbă intr'o vale lungă şi
îngustă, a cărei supralață rămine cam la aceiaşi adincime în
ocean şi pe lungul ei se aşează an de an, veac de veac, nâmo-
lul adus dela coaste, cam in aceleaşi condițiuni in care s'au
depus primele straturi (Fig, 11).
_ In vreme ce depozitele geosinclinalulu se ingroașă, cele
mai vechi pături — supuse la mari apăsări, incălzite la sute de
grade și expuse apelor încărcate cu minerale, care circulă prin
pori şi crăpâturi — straturile cele mai vechi işi schimbă intăţi-
CUM SE FORMEAZA MUNȚII 181
șarea şi chiar compoziția, se metamoriozează. Sub forma cea
mai metamoriozată sedimentele devin gneisuri ori chiar granituri,
Aceste roci moi şi cristalizate au o mare plasticitate şi e
aproape sigur că iși măresc volumul dilatindu-se ; din care cauză,
dela un timp oarecare, în lungul gcosinclinalului şi pe axa lui
AD Pl
EJs
TUR
AAD
A gi. 7 y
rA a APAPA
| : CN Set Maică A
.
4
.
Pa
Fiz. 19, In era secundară mările și continentele n'avonu distribaţia uctunlă,
Cele mai importante depozite maritime se făceau în lungul unor geo-
sinelinale reprozentuta prin direle puuctute. Cum se poste lesne
remarva, aceste geosinclinale corespuad cu lanţurile muntoase
formate în ara torțiară (adică cu Alpii, Pirineii, Carpați,
Caucazul, Urulii din Europa: cu Himalain din Asis z
ca Stincosii din America,
se formează o ridicătură, un geanticlinal, care e prima încrețire
a coamei muntoase şi se poate ridica pănă aproape de supralața
mării, Această apropiere a muchii geanticiinalului de suprafața
mării se recunoaşte prin aceia că depozitele, ce se mai așştern
pe deasupra, iau altă înfățișare, caracteristică sedimentelor din
mările puţin adinci (Fig. 12),
Dar electele presiunilor de sus in jos asupra pături-
lor moi şi plastice din fundul geosinclinalului şi impinge:
rile datorite dilatărilor se traduc nu numai prin ridicarea ge-
anticlinalului, ci prin modelarea a sute şi mii de creţi, de
falduri, de limbi de teren, care se viră printre terenuri mat
noi ori mai vechi, provocind şi încreţirea ori chiar ridicarea
acestora. Acolo dar, în fundul geosinclinalului şi spre coastele
3182 VIAŢA HOMINEASCA
Jo
lui, trebue să bănuim câ se formează cei dintâi creți, cele dintăi
cute, Deaceia se poate spune că munții au o existență geo-
logică înainte de a avea o existență geografică.
Fig. 11. BHeprezentarea simplă a unal
geoslnelinal. La margini
râmin orizontale şi sedimentarea e mai înceată; la mijloc mrd onrein
tarea e mei repede şi fundul se adincaşte eu încetul lutnd forma de şanţ.
Cu toate aceste & greu să ne inchipuim că numai aceste
puteri ar reuşi să ridice la înălțimi de 7—10,000 metri straturi
care în fundul mării erau la mai multe mii de metri adincime.
Bmergia necesară unei atari ridicări trebue câulată in o cauză
mai generală: contracţiunea simburelui fierbiațe şi deci a cojii,
contracțiune care dezvoltă forțe tangenţiale, ce lucrează, cele
e — -
Fig. I2 Un geosioclinal în caro s'a ridieut un geantielinal a cărui muche
a ajunge în pame Ae Aigai manir neriti (de mara patin adineă).
QQ e nivelul mării.
mai deseori, numai din o singură parte. Cum um spus, geosin-
clinatul e prins între două mase continentale şi el reprezintă par-
tea slabă, Mexibilă a cojii globulului, avind roci moi. Contracţiu-
pea coţii. avind ca rezultat apropierea celor două mase continentale,
ar putea deplasa in acelaşi timp ambele blocuri intre care era in-
cleştat geosinciinalul și, prin inaintarea unei regiuni cătră cealaltă,
straturile geosinclinalului s'ar ridica şi Incovoia, ca o masă de lut
moale sau o citime de aluat pe care am stringeo energic în
mină, lăsindu-i o îngustă eşire printre degete. Dacă ambele blo-
curi continentale s'ar mişca, atunci revârsarea laldurilor ar putea
li şi spre un continent şi spre celalt. De fapt însă cutele sint
revărsate numai cătră o direcţiune, în spre convexilatea 'axei lan-
țurilor de munți, ceia ce ar dovedi că presiunea este numai din
o parte, este unilaterală.
Aceasta s'a putut stabili şi prin experienţe din care una, ce
imitează minunat cutarea munților Apalaşi din America de Nord,
se poate ințelege din figura 13.
Prin urmare: munţii se pregătesc în peosinclinale, se cu-
tează in parte chiar in fundul mării şi se înalță din cauza pre
CUM SE FORMEAZA MUNȚI 163
siunilor tangențiale, născute din contracthiunea intului. Am
afirmat însă că, in majoritatea ananena arpa biocurile
ce incleştează geosinclinalul se pune în mişcare. Unul din a-
ceste blocuri poate fi o platformă submarină sau chiar ambele
să fie platforme submarine. Blocul care avansează de ordinare
biocul continental, malul oceanic din vecinâtatea geosinclinalu-
lui, şi câtră el se revarsă laldurii, valurile pietroase.
Acest lucru e important și trebue reținut. In multe cazuri,
blocul mobil, impingind Straturile pgeosinclinalului şi ridicindu-le
în sus, e acopent pe mari întinderi de creții care se revarsă ca
nişte valuri enorme ; alteori aceste valuri, inttinind in drumul lor
Fig. 13. Aparat prin eare sa imitat increțirea munților laşi. Diferite de-
e aşezate intre partoa mobilă și coa ră a uparatalui, au fost seo-
perite cu o pastă mal moale, ce reprezintă presiunea de sun În jos
a păturilor superficiale. Sub aconstă r hos şi prin mişenrea
părții mobile s'au format valuri ce se revarsă către partea mobilă.
horsturi mari, le incunjură ori valurile se răsiring îndărăt. Nu
rareori blocul masiv al cojii, ce formează rezistenţa, e ridicat in
sus de laidurii ce se viră pe sub scoarța sa, alunecă peste creții
geosinclinalului, ti mină câtră blocul mobil, li încălzeşte, ii moare,
li sileşte să se subție şi să netezească alți creţi în drumul lor,
contribuind, prin urmare, la variațiunea şi complexitatea pliu--
rilor.
Prin plasticitatea neobișnuită a rocelor, fie această plasti-
citate obţinută în adincimea depozitelor sinelinalului, fie dobin-
dită în timpul convulsiunilor ridicării muntelui, rocile alunecă în
valuri ca apa mărilor pe coastele joase, pe plaje, înaintind mai
mult cele mai superficiale şi cele mai depărtate de blocul mobil
al scoarţei.
HI
Descrierea de mai sus s'a lăcut tinind samă de fapte şi:
interpretindu-le fără a ne sluji prea mult de ipoteze, în ce pri-
veşte cauzele ce determină ridicarea munților ; căci a ne mul-
{umi cu ideia că aceste accidente ale cojii globului sint conse--
184 VIAȚA ROXINEASCA pă
cinţa răcirii şi deci a contracțiunii planetei noastre nu Insamnă
a examina lucrurile în toate amănuntele lor.
Dacă numai contracțiunea cojii globului ar contribui la ri-
dicarea lanțurilor muntoase, ar însemna că pentru un masiv ca
Alpii încreţirea ar A scurtat meridianul terestru cu peste 180 km.,
iar numeroasele lanţuri de munţi, care s'au produs în curs de
milioane şi milioane de ani, ar fi scurtat axa pămintului consi-
derabil, şi ar fi adus mari modificări în situația astronomică a
pămintului, ceia ce nu se poate susține să se [i intimplat.
Admiţind, prin urmare, că răcirea treptată a globului e ca-
uza primordială a încrețirii straturilor din geosinciinale, mai tre-
bue să avem in vedere şi alte pricini, ce au contribuit şi ele la
ridicarea și modelarea catenelor muntoase.
In această privință există mai multe păreri, mai multe tẹ-
orii, din care unele susținute cu pasiune de anumite somități ge-
ologice.
1. Cea mai veche ipoteză e cea a ridicărilor. După această
concepțiune munţii ar rezulta din împingerea în sus a straturi-
lor sedimentare prin forțe interne, dinspre centrul pămintului, fie
că aceste forțe ar fi mase de lavă ori materii gazoase. Prin a-
ceaslă impingere straturile cele mai supericiale, care nu se pot
întinde prea mult, crapă şi In mijlocul rtlicăturii—coamei mun-
telui—apar straturile cele mai vechi ori chiar rocile eruptive ce
au impins rocile sedimentare în sus (fg. 3).
Dacă îenomenul s'ar fi petrecut astiel ar insemna că, în
culmile importante să găsim : în axa muntelui roci eruptive sau
cel puţin şisturi cristaline, iar deoparte ṣi de aita, simetric, pä-
turi din ce în ce mai noi. Ori această simelrie nu există si nici
de o coamă principală şi unică nu poate fi vorba, căci in ca-
tene ca Alpii, Carpaţii etc. sint mulțime de culmi aproape pa-
alele, ct par valuri ale mării sleite brusc,
Totuşi nu se poate tăgădui că şi impingerile de jos în sus
au putut avea un rol. Am văzut cum se lormează in lungul
geosinclinalilor culmi sau geanticlinali destul de înalţi.
Cum se formează culmea mediană, prin împingeri verticale
de jos în sus, se pot forma şi alte culmi secundare şi paralele.
2. Teoria prăbuşirilor. S'a observat, în unii munți, că se
păstrează orizontalitatea primitivă a straturilor, ceia ce nu se ex-
plică prin teoria precedent expusă, S'a emis atunci ipoteza că
munții apar după prăbușirea unor întinse regiuni ale scoarţei,
așa că porțiunile de scoarța rămase la inălțimea lor primitivă
constitue mari masivuri ori catene. Această ipoteză nu se poate
generaliza la toate lanţurile muntoase, ea se aplică numa: unor
masive izolate, aşa numitele Horsturi, care au rămas ca niste
stilpi ori masivuri măreţe. Dintre horsturile importante din Eu-
ròpa citez: Platoul Central francez, masivul Bohem, masivul
Rhodopului, munţii Dobrogei.
3. Suess şi Marcel Bertrand examinind diversele teorii în
curs, coordonind şi un numâr imens de observaţiuni, au formu-
Sl ei "aa
CUM SE FORMEAZA MUNȚII 165-
lat feoria cutărilor: scoarța solidă, a cărei grosime nu e decit
a suta parte din raza terestră, deși e rigidă în mare parte, incă
mai păstrează, în anume regiuni, oarecare flexibilitate, aşa că are
nevoe de susținere ; ea se delormează şi se făldurește in urma
contracțiunii masei interne supraincălzite, care se răcește continuu.
Pentru a explica cutarea și revărsarea valurilor intra sin-
gură direcţiune, ei admit mişcarea şi presiunea unilaterală de care
am vorbit mai sus.
„Prin această teorie se lămurește pe lingă alunecarea cute-
lor şi formarea pinzelor de alunecare şi formarea depresiunilor
In regiunea de unde au eșit mugurii munţilor. Aceste depresi-
uni sint depozitele ridicate in primele momente ale formārii lan-
țurilor de munţi și apoi prăbuşite din cauza nesuficientei susţi-
neri, Pe marginele acestei depresiuni se vor produce nenumä-
rate crăpături sau falii, prin care vor țişni mase de lavă, multă
vreme după ce sau format munții. La noi in Carpaţi vulcanii
au inceput a vărsa loc pe laturea internă a arcului Carpatic, în
jurul podişului Transilvaniei, iar valurile s'au intins in partea o-
pusă, acoperind tărimuri mai nouă ori ingropind sub ei lanţuri
mai vechi, cum a lost capătul meridional al munţilor Sudeți.
4, Alunecarea gigantică a cutelor, lormarea acelor pinze ce se
suprapun— acelor nappes de charriage—incă nu e complect lă-
muriță de această ipoteză. Deaceia unii geologi au căutat să
țină sama de tulburarea echilibrului terestru prin incărcarea ge-
osinclinalilor, Geosinclinalii incărcindu-se ingreuiază anumite
direcţii pe pămint. In vecinătatea acestora, pe uscat, agenţii de
eroziune distrug insă munții din a căror material se prepară In
geosinclinali noile lanțuri; prin urmare regiunile erodate se uşu-
rează, presează mai puțin spre centrul pămintului.
Spre a se restabili echilibrul, modificat de această stare de
lucruri, o parte din depozitele geosinclinalului sint presate sub
vechile lanţuri de munţi, produc împingeri în sus şi alunecări
câtră geosinciinal, alunecări ce izbesc şi presează depozitele ge-
osinclinalului câtre un bloc rigid şi imobil. Straturile moi şi
plastice ale geosinclinalului se incovoat, se încrețesc, se revarsă
unele peste altele şi apoi ca nişte valuri gigantice se răstring
spre blocul mobil pe care-l acopăr în bună parte (fig. 13)
Evident că ridicarea aceasta nu se întimplă brusc, ci în
vreme de mii şi mii de ani, incit peste cute mai inainte formate
şi mai superficiale, din depozite mai noi vor aluneca pinze for-
mate mai tirziu, din depozite din fundul geosinclinalului, din stra-
turi mai vechi, sucite şi increţite chiar mai Inainte de a se re-
vărsa In valuri enorme.
+
Am incercat să expun cit mai general starea actuală a pro- -
blemei formării munților, din care sper că reesă destul de lim-
pede:
1. Că materialul ce va forma lanţurile de munți se preză-
166 VIAŢA RONINEASCA
4eşte mii şi mii de ani In geosinclinali, văi lungi -in apropierea
coastelor oceanelor şi mărilor—in care fundul se apleacă şi se tn-
fundă în măsura ce se grămâdesc depozite de nămoluri,
2. Că, chiar In geosinclinali au loc increţiri a straturilor se-
dimentare, din cauza presiunii depozitelor suprapuse și a rezis-
tenţii pereţilor laterali ai geosinclinalilor,
3. Rocile supra incâlzite şi plastice a geosinclinalilor se
întind sub platformele continentale, unde munţi preexistenţi sint
roşi de agenții atmosferici.
4. Din cauza răcirii globului şi contracţiunii cojii, blocu-
rile solide se apropie şi silesc părţile slabe, flexibile, geosin-
clinalele, să se Ingusteze iar depozitele din ele să se cuteze şi
să se ridice la mari înălțimi,
5. Blocul solid, imobil, câtră care sint Impinse depozitele
geosinclinalului e adescori ridicat în sus, izbește și apleacă cre-
ţii formaţi, Ti Incălzește prin apăsare şi-i laminează abâtindu-i că-
tră blocul mobil. Valurile aceste se Incalecă unele peste altele,
alunecă pe distanțe de zeci şi sute de chilometri şi uneori se
desprind chiar de rădăcina lor şi apar, pe culmi depărtate, ca
nişte masive străine.
6. Horsturile sint regiunile solide, colții nesdruncinaţi de
care izbindu-se valurile muntoase, provoacă o complicațiune şi
mai mare a cutelor.
7. De oarece geosinclinalele se găsesc in vecinătatea coas-
telor, lanţurile cele noi de munţi vor creşte suprafața uscatului,
dar marea, Impinsă de noul uscat, va putea năvâli ake regiuni
mai joase sau scufundate ca rezultat al ridicării munţilor.
8. Oricit de rigide ar fi blocurile intre care se cutează de-
pozitele geosinclinalilor e cu neputinţă cași ele să nu se incâl-
zească şi să nu se cuteze, Deaceia lanțuri vechi de munți
poartă urme de cutări noi, contimporane ridicării altor munţi mult
“mai noi,
T. A, Bădărău
Problema romino-ruteană
O pagină din marea restaurare a națiunilor
In legătură cu războiul european presa Inregistrează şi u-
nele zvonuri despre tendințele de restabilire a statului rutean,
care ar invălui neamul rominesc la est şi nord-est, inființind ast-
fel o cale de comunicare cu totul nouă între teritoriile noastre
etnice şi Rusia propriu zisă, și anume: prin păsările călAloare...
$ Atita pagubă! dar ceia ce e original, este că toate infor-
maţiile ce ne vin în această privință sint în primul rind din
izvor... turcesc. Nu aflìàm decit din Constantinopol că întreaga
Ucraina e în acest moment complect gata pentru o insurecție gene-
rală, că Turcia a şi garantat „Uniunei pentru liberarea Ucrainei“,
că după infringerea Rusiei se va forma acest nou stat, cuprin-
zind teritoriile vechi ruteneşti dela Nistru şi Carpaţi galițieni
pănă la Don, și dela mlăştinele din Pinsc până la mările: Nea-
gră şi Azov...
_Nu-i răminea publicului cetitor romin decit să dea din u-
meri: păi, bun o fi şi asta, dar despre ce, mă rog, merge
vorba ?... Cind iată, iesă de sub tipar la Bucureşti o câărticică cu
coperta roşie, scrisă in romineşie, în editura „Uniunei pentru li-
berarea Ucrainti* şi cu titlul „Rusia țaristă asupritoarea popoa-
relor*. E cu totul altceva decit simple zvonuri din presă; e gla-
sul oare-cum autorizat al unei grupări, născute in sinul unui po-
por de 25 milioane de suflete şi care ne este vecin de mai mul-
te secole...
Evident : nu ne interesează mult pe noi cite gubernii ac-
tuale rusești intră în cercul pretențiunilor ucrainene sau cite al-
tele sint destinate de câtre „Uniunea Ucrainei” să fie cedate
Turcilor. In tot cazul, vine vorba despre hotarele noastre şi des-
pre vecinii noştri dela Răsărit, despre Nistrul nostru, despre ro-
minimea noastră din Basarabia, Herson şi Podolia. Deci ni se
impune să ne folosim serios de această cărticică, unica în ches-
tie, să vedem cine şi cum dezleagă teoreticeşte și din punct de
165 VIAȚA ROMINEASCA
vedere rutean o gravă problemă, provenită din actuala ciocnire
de interese vitale ale lumii germane, rutene, rusești, turceşti, ro-
minești etc., şi constituită de veacuri pe plaiurile Rusiei sudice
dintre Prut, Marea Neagră, şi cel puţin Dnipru...
Broşura „Rusia ţaristă elc.*, e precedată de o introducere
facută de d. Zamfir Arbore (Ralli) bătrinul şi respectatul refu-
giat din Basarabia şi care și-a lăsat în Chişinău tinerețea lui ca
şi cele mai frumoase amintiri ce se mai păstrează acolo despre
dinsul. E oarecum interesant să constatăm că d, Z. Arbore da-
toreşte anilor săi tineri cunoștința şi simpaltiile pentru cauza
ucraineană. Chiar şi acuma,—dar mai ales în anii 70—80 ai
veacului trecut,.—orice intelectual basarabean se educa sub ma-
rea influență a tot ce este rutean, care iniluență întrece adese-
ori pe cea rusească în ce privește formarea strunelor intime ale
sufletului generaţiei tinere,
Vecinătatea nemijlocită a Basarabiei cu Rutenia-Ucraina ne
depărtează Rusia propriu zisă la o distanță şi mai mare decit
cea geografică, Insuşindu-ne mai slab sau mai perlect limba
şcoalei şi a conversaţiei, adică limba rusească, noi basarabenii
ne desvoltăm înainte cu ajutorul acestei limbi sau prin cetil, sau
prin studii In şcoalele superioare, pentru care lucru ne ducem in
centrele mari ale Rusiei. In ultimele două decenii viaţa oraşelor
din Basarabia s'a rusificat intr'atit, incit şi cei care rămin acasă
sint nevoiţi in tot cursul zilei, lunei sau anului, să nu întrebuințeze
limba rominească decit vorbind cu slugile, cu țăranii, cu lucră-
torii, mulţumită cărora se şi păstrează în integritatea ei limba ro-
minului basarabean, dar numai aceia de odae, de ogradă, de lu-
cru, de cimp...
Această limbă nu se dezvoltă, insă, nici la țărănimea Ba-
sarabiei, nici la păturile culte. Absența şcoalelor naționale, a câr-
ților, a presei, a cercurilor ete. ; impunerea din partea culturii ru-
seşti şi din partea statului In ce priveşte terminologia de admi-
nistrație, cancelarie, judecătorie, cooperative, Științe populare etc.,
— numai a aceleia elaborată de limba rusească şi nu creată de
limba ţării ca in Rominia, sau ca Intructtva şi în Bucovina şi Tran-
silvania, — toate aceste şi multe altele fac că limba rominească
râmine aceiaşi ca și acum o sută de ani, ba şi dă inapoi —
intrucitva—fără nici un cuvint nou format, fără noțiuni abstracte,
idei intelectuale proprii, cedind in această privință tot terenul
limbii cotropitoare.
In același timp partea vie a graiului romir-basarabean —a-
dică limba de glumă, de artă, romanţa, de iubire înstirșit — rā-
mine tot primitivă țărânească, şi nu-l mai mulţumeşte, prin gro-
solânia ei, pe burghezul sau pe intelectualul basarabean, care a
gustat ceva din cultura mai superioară. Partea aceasta a gra-
iului rominesc care moare cu încetul şi pe la sate, nu-i mai
convine orăşeanului, părindu-i-se înapoiată, naivă, pănă şi proastă,
Rominimea basarabeană (ce să mai spunem despre cea herso-
PROBLEMA RUTEANO-ROMINA 169
a d HOT 4 177
neană şi podoleană !) nu şi-a născut încă acei fii ai ei
cu nemârginită dr: să se dedea la acre a zi
limbii strămoşeşti pentru viața reinviată națională a Pasărabiei.
` "Pe de altă parte și limba rusească e studiată mai mult teo.
reticeşte, și din întregul ei complex rominul basarabean îşi insu-
şeşte mai bine partea oficiala de conversaţie obişnuită și indispensa-
bila. Literatura rusească şi romanele fi mai dau Rominului și ceva
din partea vie a limbii ruseşti, dar cu incetul, cu intirziere şi
în mod nesistematic ; nu din copilărie. Trebue sa fii născut şi
crescut În Ruşia ca să te contunzi cu spiritul limbii şi literātu-
rii rusești. Ori, Basarabeanul nu se naște nici in Rusia nici în
Rominia, ci intro țărişoară cu soarta ei tragică de degradare ciu-
dată. în ultimii ani viața orașelor din Basarabia a pășit mult
inainte spre acomodare la viața rusească; teatrul rusesc, presa,
cercurile de studii, lecţiunile, concertele, conferințele, —1şi urmează
cu succes calea lor de rusificare.
Nu așa a fost mai inainte, mai ales în anii 70 — anii tine-
reții d-lui Z. Arbore, Atunci numai școala și administraţia din
Basarabia erau ruseşti. Partea vie a existenței zilnice a Basara-
beanului, îndepărtată mult de „ţară* şi nealipită incă la cultura
rusească, se supuse aproape fără nici o rezervă influenţei rute-
nești. Ruteanul e mare meşter la glumă, humor, la manifestările
sentimentelor, la muzica melodică pătrunzătoare. Cintecul popu-
lar moldovenesc, primitiv și prea cunoscut, rămas fără dez-
voltare, s'a indepărtat pentru totdeauna dela rostul vieții Basara-
beanului orăşean ; romanța rusească n'a vorbit niciodată inimii
lui nişte lucruri apropiate, inrudite cu el Pe cind cintecul și mi-
niatura literară sau comică a Ruteanului, năvâlind în viața mono-
tonă a oraşelor basarabene, a fermecat urechile cu poezii și cin-
tece eroice sau sentimentale despre Marea Neagră, stepă şi tres-
tii, Turci, Polonezi şi Tatari, despre Dunăre, Nistru, Dnipru, despre
bucuriile şi amărăciunile dragostei netmblinzite şi despre vechea
moară, despre vaduri, despre vişeni şi cireşi îniloriţi, despre că-
zăcimea veche şi despre muscâlime, deopotrivă de urite pentru Ru-
tean ca şi pentru Moldovean...
Ne pare foarte rău, că desfâşurind aci această temă plină
ce cunoștinți cu totul noui pentru publicul romin,nu putem în ace-
lași timp să reproducem, så executâăm pur și simplu înaintea
cititorilor cintind citeva bucăţi de romanțe vechi şi noui rute-
neşti. Cind vorbeşti despre sufletul poporului ucrainean n'ai mare
nevoe de v inşirare de cuvinte alese; ar fi destul să refai tre-
sărirea acestui suflet In cintece a căror cuvinte corespund în mo-
dul cel mai uimitor melodiei lor bogate și superioare. Poporul
rus şi cel romin nu duc viața lor într'un umbriș de poezie, in-
tr'o lame de sunete armonioase ; pecind săteanul rutean dela lea-
găn pănă la moarte cintă, cîntă, Dragostea tinerilor în Ucraina
e naivă. firească, fără amestecul calculului, fără brutalitatea o-
bişhuitä ; sinuciderile din cauza dragostei nefericite nu sint ex-
cepțiuni ci aproape regulă, şi această dragoste se exprimă prin
nenimâărate cintece de o lrumuseță neintreculă.
n
170 VIAȚA ROMINEASCA
Insiirşit, noi Basarabenii şi pănă astăzi petrecem al nostru
„l'âge des ileurs et du soleil* mai mult în acest chip rutenesc.
Rupţi din rădăcina noastră rominească, fără să ajungem să fim
Ruşi, sintem din partea vieţii noastre intime biruiți şi cuprinși
da sentimentele, de modul de a simţi în genere al Ucrainenilor, Lo-
cul deşert, pustiu, care ne-a rămas după oprirea de câtre cul-
tura rusească a oricărei vieţi vii naționale romineşti, acest loc,
care nu a putut fi umplut de arta şi muzica rusească prea stră-
inā sufletului nostru ne-a fost ocupat dela anii 60 ai veacului tre-
cut încoace, de către vecinii noştri de răsărit, Rutenii,—de oarece
vecinii noştri de apus, adică Rominii din regat, crau ascunși
pentru noi dincolo de zidul chinezesc al frontierei Prutului...
Ne-a biruit pe noi risul, zimbelul şi anecdota Ucraineanului ;
în el numai ne-am găsit şi noi un singur şi adevărat frate de
soartă vitregă. Cunoaşterea noastră în această privință a Poloniei
e mult interioară aceleia a Ucrainei. Absolvenți ai liceelor, ne du-
cem la Universitățile din Kiev, Haricov, Odessa, la şcoalele su-
perioare tecnice din Ecaterinoslav, ne obișnuim acolo cu tea-
trul rutean, stăm cu gazda la Ruteni, ospitalieri, amabili şi In-
datoritori ; luăm parte la mișcările opoziţionisle sau studenţeşti —
toate in aceste localităţi purtind nuanța națională rulenească;
după ce am admirat mult intelectualitatea ucraineană nu scăpăm
niciodată un prilej să vizităm centrul ucrainismului, Poltava, sau
să ne Iinchinăm cu slințenie la mormintul lui Taras Şevcenco care
. ridică sus pe un munie intins deasupra Dniprului, aproape de
ICV...
Neavind calendarul cu mucenicii noştri, Taras Şevcenco
devine pentru noi cel mai scump din luptătorii naționali, din
sudul Rusiei, căci numai el, din toți scriitorii răzvrătiți din
Rusia, a găsit un cuvint bun şi pentru noi, spunînd intro
poezie :
Dela Moldovan şi pănă la Finlandez
Popoarele in toate limbile tac,
De fericite ce sint...
Tatăl teatrului ucrainean, mult regretatul Mihail Cropivniţkii,
povesieșie In memoriile sale cum pe la 1880 sosind cu trupa
de dramă, comedie şi operetă ruteană la Petersburg, a avut o
audiență originală la generalul-guvernator al Capitalei rusești,
M. Cropivnitzkii a vrut să obțină o explicaţie din ce anume
cauză i s'a interzis brust să joace în Petersburg. Generalul-gu-
veritator l-a întimpinat cu cuvintele: „nu permit, nu voiu permite !
Tu erai încă pe drum din Kiew, cind aci toți studenţii din Su-
dul vostru au inceput să se imbrace cu „şarovare“ albastre,
briuri roşii și cușme brumării, strigind: vine, vine băbaca nos-
tru! Nu permit, nu voiu permite!“ Cu aceasta sa şi siirşii
audiența bietului pioner al teatrului național rutean, nevoit să
piardă toți banii cheltuiţi cu drumul dela Kiev la Petersburg,
dus şi Intors,
PROBLEMA RUTEANO-ROMINA 171
Cazul e destul de caracteristic ca să ne lacem o idee des-
pre greutatea cu care inceputurile culturii moderne rutenești bi-
ruiau piedicele absurde, Marea majoritate a Rușiler bulinea de
ris, la orişice incercare a „hoholilor* de a-şi reinvia Intru-
citva viața națională. Rarilor intelectuali ruşi, care vedeau cu
ochi buni redeșteptarea Rutenilor, li se atribuia de către guvern
fel de fel de tendințe de trădare a patriei; iar societatea ruscas-
că le arăta mare dispreţ, numindu-i „hohlomani.* Şi în ase-
menea imprejurări floarea poporului rutean nu se dădea Inapoi.
Ucrainenii pătrundeau necontenit în societatea rusească mai ales
în cea din Sudul Rusiei, izolată de viața Rusiei centrale. La
universităţi s'au ivit profesori istorici şi filologi lârgind cu curaj
cadrele cursurilor, care conţin istoria şi limba ucraineană, vor-
dind şi glumind cu studenţii ruteni In limba lor; studenţii de-
veneau şi ei profesori pe la licee, cutezau să vorbească cu e-
levii rutenește, ceia ce plăcea tot mai mult tineretului, mulțu-
mită mai ales acestei măestrii a graiului viu şi glumeț, care
distinge pe Ruteni...
Sentimentul tinerimii fiind totdeauna de partea ruteanului
în luptele acestuia cu Tatarii, Turcii şi Polonii; acest sentiment şi
admiraţia fuseseră de partea lui şi In lupta cu oficialitatea ru-
sească care se străduia să forțeze limba ucraineană ca să se irans-
forme în limbă rusă, translormare care, după convingerile Ruși-
lor, ar fi atit de „uşoară* și chiar „necesară“ pentru un popor de
25 milioane de suflete! Legendele vechi rusești studiate în licee,
așa numite „biline“, ne lasă pe noi tinerii basarabeni cu inima
absolut rece cu toate că se vorbeşte în ele foarte mult despre
Dunărea „noastră rusească“ (care apare aci sub forma unui vi-
deaz îmbrăcat in numele sonor rusesc de „Dunai Ivanovici*), de-
spre Marea Neagră, stepe, lupte de pe Balcani şi „Țarigradul-
Vizantia* cucerită de multeori de Muscali,.,
Pe cind cel mai scurt drum spre sufletul nostru îl au din-
tăiu poemele epice ale lui Pușchin ca „Poltava“, opere ca „Ma-
zepa* etc. care reprezintă tributul de admiraţie al marelui poet
rus pentru Ucraina ; apoi Gogol, neintrecutul Gogol, care, din
fericire pentru literatura rusească, a lecundat-o cu arta, spiritul
şi humorul firii ucrainene şi i-a dat astfel acea indrumare, care
i-a permis să aibă mai tirziu pe Tolstoi, Dostoievschi, Turghe-
nevy etc, și să uimească lumea întreagă prin bogăţia ei...
În parte, Chişinăul anilor 60, 70, 80 ai veacului trecut, se
afla adinc înriurit de mişcarea de renaștere a Rutenilor. Mult
timp In acest oraş ruso-evreo-moldovean a trăit în calitate de
profesor de limba rusă a liceului clasic (intemeiat incă în 1833)
decedatul Ivan Leviţchi, scriitor rutean de mina întăia și a cărui
influență asupra publicului local și asupra tineretului a fost co-
losală. Au mai stat în Chișinău şi alți Ruteni intelectuali de
seamă. Nu putem afirma precis, dar credem că şi iubirea lui
Z. Arbore pentru tot ce e rutean, i-a fost impusă de anii tineri
incit a dus-o cu el prin bucuria şi amărăciunea vieții, reuşind
172 VIAȚA ROMINEASCA
A i
să introducă în publicul romin prin clteva cuvinte calde o căr-
ticică, care în realitate prezintă primul apel al Rutenilor către
vecinii lor dela apus — Ronfinii, lată şi acest apel:
Manifestul
Uniunei pentru liberarea Ucrainei
f Către poporul romia.
O lame în urmăreşta cu o încordare straşnică, răsbolal istorie
si Anstro-Germanisi (ți Turciei), ed despotismul rus. Ani do zile, Rusia
era pentra Apusul euldurii, pericolul continuu, amoninţind neatiruarea veci-
ailor, parea şi p "Europei. A sosit momentul liberării de sub a-
cost x
E. faja înnintării victorioase a armatelor aliate se clatină imperiul
noului Tamerlan, şi e se vor deschide porţile temniţaior, unde zso me-
numărate popoare sulfaguta, odinioară libare şi neatirnate — acum încătu-
şate de puterea mosco
Acesta porţi au fost züruncinate de storțările apăsaților, în avintal
lor spre libertate. Nanorocirea comună face să cauţi o izbăvire comună —
găseşti eulea comană, calea ajutorului mutual — calea apărării comune.
Romini! Fraţii voştri vor ñ în curtnd sub acelaşi jig sub caro zace
Uersina noastră. Vecinii voştri —Inrudiţi prin ealtură încă de timpal lui
Movilă, noi Uerninenii din Rusia împreună cu frații voştri -diù Basarabia,
impărţim acelaşi soartă tragică gi răgostim aceleaşi visuri de libertate.
Cu acoiaşi credinţă puternică urmărim impreună cu dinşii atitudinea voastră
în războiul actual.
Sintem incrodinţaţi, că şoaptale sirenilor ruseşti, nu vor putea să vă
schimbe părerea că numai în alianța cu vrăjmaşii Jusiei, se află salvarea
Rominiei. Căci mersul victorios al muscălimei spre Constantinopol - „via
Viena* nu numai nu vă vada Ardealul, ci pregăteşte întregii ltominii soarta
jninică m Basarabiel,
Numai îniringoren Rusiei şi rutragerea ei în hotarele etnografice ale-
voehei impărăţii moscovite, va asigura odată pentru totdeauna sfirşitul im-
ismului rus, şi va fi chezișia popoarelor vecine în contra năvăliri-
or ruseşti,
Nevoiu să-și asigure hotarele proprii şi datoria să liboroze Basarabia
de sub jugul asapritor al Rusiei, — sintem ineredinţaţi — că va hotări curind
pe Romini să-şi logo interesele lor cu interesele Austriei şi Germaniel (şi
Turciei), eu interesele culturii şi a liberării popoarelor îngenunehiate do Ru-
sia. Și va sosi clipa foricltă cind Rominia mtregită, Hominin Maro, va intra
ca altădată într'o aliunţă frățoască eu statul Ucrainean, mare şi neatirnat,
pentru apărarea reciprocă in contra vrăjmaşulai comun dela Nord,
In aşteptarea acestei clipe noi cei adunaţi în „Uniunea Liberării U-
erainei“, trimitem salutirea noastră sinceră tuturor acelor patrioți rom ini,
care s'au daelarat eontra politieai viclaae bizantine a Husiei trădătoare, ¢o-
rupătoure şi nesăturate,
Caveant consules !
Cu acest manifest se siirşește cărticica In chestie, începută
cu Introducerea dlui Z. Arbore. Am reprodus Inadins acest
sfirşit al broşurii, nu la finele articolului nostru, fiindcă el ex-
primă perfect şi punctele noastre de plecare, alară de acele care
ne deosebesc privirile noastre generale asupra Rusiei contimpo-
tane de ale d-lui Z. Arbore şi ale „Uniunei.*
D. Z. Arbore nu cunoaşte actualitatea rusească ; el intrebu-
inţează o terminologie veche, patosul indignării în contra „Ru-
sici țariste asupritoarea popoarelor* ;. e oarecum:prea șablonat,.
PROBLEMA RUTEANO-ROMINA 173
ara pre et due ian N RI
De fapt Rusia de mult a păşit departe. Jertiele Molohului rus
se lac acum mai mult pentru principii şi nu pentrucă starea
lucrurilor le-ar cere; conţinutul intern al Rusiei nu corespunde de
loc unei forme decrepite, gala să se distrugă, dar care e pe punc-
tul de a fi salvată prin victoria a opt sau cite sint acolo de mi-
lioane de „Sfinte dobitoace cenușii“ minate de slugile țarului spre
Carpaţi şi Prusia,—victorie, la care atit ar vrea să contribue vu
mare parte a societăţii rominești denotind astfel o uşurinţă de
convingeri uimitoare care s'a mai văzut în istoria popoarelor nu-
mai la Polonezi în ajunul desmembrării Poloniei. De unde până
la 1914, necunoscind absolut Rusia, Rominii pur şi simplu ne-
gau orişice parte bună sau sănătoasă a vieţii politico-sociale şi
economice ruseşti, disprețuind-o, glumind şi fantezind asupra ei,
—acum ei au trecut la o poziţie diametral opusă, fiind gata, din
frică sau ignoranță sau şi din interes, a-i da Rusiei deplinul lor
sprijin „modest şi necondiționat“, Increzindu-se din nou in a»
ceastă Rusie, ca și strămoşii daci, care işi aveau zeii, !reprezen-
iind puterile necunoscute ale naturii: şi ti băteau şi hărţuiau
in zilele de nemulţumire şi de revoltă în contra nepulincioşilor
idoli şi iar îi desmerdau şi li se închinau în zilele de izbindă
repurtată şi atribuită sprijinului lor atotputernic.
Uriaşul organism etnic dela Nord, inert pentru Rominime,
ca şi insuşi Destinul, acest mare și negru Necunoscut, se arată
binevoitor Rominului, și acesta din urmă se şi topeşte de bucurie.
Pentruca cuvintele şi iluziile să piară iar faptele să râmină ; pen-
truca Rominul să fie minat în privința evenimentelor europene
nu de sentimente ci de interese, — vechiul stil de indignare şi de
vociterare din apelul Ucrainenilor câtre Romini şi din „introdu-
cerea” d-lui Z. Arbore, ar trebui să fie inlocuit cu altceva, şi a-
nume cu cunoştinţa deplină a tot ce astăzi este rus şi a primej-
dici actuale ce prezintă pentru noi mersul Rusiei spre sud-vest.
Vechea sperietoare a copiilor europeni are acuma calitatea
de prietenă a Franţei, Angliei, Belgiei, Serbiei, Japoniei, a Se-
negalilor, Indienilor, Marocanilor, Somalilor, Caraibilor şi Papuaşi-
lor ajunşi, precum se șlie, câtre 1914 la gradul înalt al civili-
zațiunii paralel cu degradarea bruscă a Teutunilor spre rangul de
antropolagi, Apoi şi lumea rominească e în stare să observe,
că toate mişcările de unire şi insulleţire politică a societăţii ru-
sești cu prilejul izbucnirii războiului, cam nu mai dau Imperiului
Țarului acest aspect banal de „asupritoarea popoarelor“. Această
lume nu poate lua serios în vedere glasuiile răsleţe ce sună to-
tuşi printre Ruşi în contra războiului, şi nu poate avea simpatie
pentru acei care se luptă împotriva armalei Marelui Duce Nico-
lae Nicolaevici... TN
Da, terminii în care a fost totdeauna cintatā „Pravoslavnica
Rusie* de către străini şi emigranți îi plictisesc acuma e Ro-
mini. Vom incerca mài jos, în legătură cu broşura „Uniunei
Ucrainei“, să vorbim despre tendințele şi scopurile Rusiei de azi,
intrun alt limbaj; să ne introducem în cercul ideilor corespun-
174 VIATA ROMINEASCA
zătoare actualitāții mult mai desvollate și mai inaintate a Ru-
siei adevärate,
Si dacă vom constata pe această cale că Rusia, nu ca „Ru-
sia țaristă asupritoarea popoarelor“ etc, ci ca un organism de
stat contimporan sensibil inaintat ca conținut (nu ca lormă!)
prezintă totuşi o primejdie şi mai enormă decit aceia in contra
căreia a fost totdeauna indreptat complexul de cuvinte de foc,
de gesturi de indignare şi de procedeuri de bombe şi rebeliune,
— atunci în cazul cel mai bun am da pe lingă lămurirea com-
plectă a chestiei ucrainene şi coreclivul necesar conceţțiunii ru-
sofile novă-nouţe a Rominilor şi tn orice caz am face cel pu-
țin corective la punctele esențiale de privire invechită, de care
ar trebui să nu se mai folosească nici Rutenii nici amicii lor
vorbind cuiva despre Rusia, dacă vor să obțină succese seri-
sase din propaganda lor.
„Pentru popoarele Rusiei, zice d, Arbore, ca la poarta in-
fernului lui Dante stă scris: Lasciate ogni speranza voi ch'en-
frate!" Da, această inscripție se menține incă pe porțile formi-
dabilei aglomerații de 100 de naţiuni, dar acestea nu mai sint acele
litere de fier călite alb de odinioară ; nici de fierul roş de care atit de
mult s'a servit inchiziția rusească: acuma inscripția aceasta e facută
din steclă roşie şi luminată cu electricitate şi aceia numai noaptea,
iar ziua se stinge... Cupa Incercărilor la care au fost supuse
națiunile e arhiplină ; o lovitură puternică dată acelui ce o ține
in mini, lovitură care nu-l va lăsa In picioare, ar insemna şi
revarsarea, golirea, spargerea cupei ; iar o zguduitură simţitoare
dar care ar lăsa colosul în picioare nu va insemna decit uşura-
rea soartei popoarelor, revarsarea cltorva picături...
Bătrina şi vecinic Unără Ucraina Iși aşteaptă reinstalarea
zeilor vetrei strămoşeşti. Cadavrul carbonizat, Polonia, pretăcin-
du-se în ultimile zile în cenuşă Intre nicovala rusească și cio-
canul austro-german, impune totuși lumii intregi speranța, că ea
se va ridica ca un fenix din această cenuşă, Cetiţi „Taras Bul-
ba* şi „Prin foc şi sabie“: cu un asemenea trecul eroic, cintat
de Gogol, Şevcenco şi Sienkevici, aceste două popoare,—cu toată
rivalitatea şi luptele dintre ele, cu toată Inăbuşirea Rutenilor de
câtre Poloni, —merită acuma ca într'o zi să fie eliberate de sub
jugul colosului de Nord, cind în primul rind Ucrainenii vor dis-
truge în Kiev monumentul robiei lor de două secole şi jumătate,
monumentul hatmanului Bogdan Hmelnijki, care a inchinat „li-
niștitului* Alexie Mihailovici, al doilea ţar din dinastia Romano-
vilor, toată Ucraina... Pe acest monument stă scris: „Lui Bog-
dan Hmelnițki—Rusia unită şi indivizibilă“,
Vechii vrăjmaşi ai Turcilor, Ucrainenii pun mare nădejde
acuma în concursul imperiului otoman pentru restabilirea statu-
PROBLEMA RUTEANO-ROMINA 175
aici it n ee d eh
lui rutean, Toată mişcarea ucraineană revoluționară se concen-
trează la Viena, Lemberg şi Censtantinopol. Ruteanul contim-
poran e plin de admiraţie pentru Junii Turci; presa ruteană in
1909 şi mai încoace s'a arătat foarte incintată de modul, cum
comitetul „Uniune și Progres" a știut sa se folosească de învă-
țămintele istoriei și să aplice această ştiinţă la practica zilei, să
pregătească detronarea lui Abdul-Hamid şi introducerea noului
regim liber. In legătură cu aceste simpatii turco-rutene, ziarele
ucrainene din Rusia au suferit acuma patru ani multe prigoniri ;
a fust vremea cind cuvintul „June Turc* se întrebuința de reac-
ționarii şi conservatorii ruşi ca un sinonim pentru toți duşmanii
lor incepind cu socialiștii şi slirşind cu progresiștii mai moderați
din Rusia.
Un ziar rutean din Kiev („Hata“ adică „Casa ţărânească*)
a fost chiar oprit de guvern, fiindcă intr'un articol de fond a des-
fâşurat ideia cum că Junii Turci nu sint de vină dacă m'au pu-
tut prevedea urmările singeroase posterioare revoluției lor,
ca şi reacţiunea adică contr.revoluţia ; ziarul constatase că comi-
tetul „Uniune şi Progres“ a reușit să prcducă lovitura de
stat, atunci cind regimul vechiu a adus Poarta la marginea prä-
păstiei, a destrăbălării şi a desmembrării ; incă un moment de
intirziere şi ar fi fost în zadar orişice incercare de reinviere a
Turciei, incit destinul acestui popor în mod inevitabil și-a cerut
ultimele jertfe insemnate, ca un fel de răzbunare pentru trecutul
groaznic pe care Tinerii Otomani l-au ingropat Incă viu. 0O-
prirea unui ziar pentru asemenea ginduri cu totul inofensive şi
de ordin teoretic, ne poate arăta perfect pentruce Rutenii sint
gata acuma să impariă cu Turcii ceva din sudul Rusiei şi Cri-
meia.
Vechile legături ale Ucrainei cu patriarhatul din Constantino-
pol se păstrează incă şi pănă astăzi sub forma unei dependinţe
principiale a bisericii rutenești din Galiţia de patriarhul grecesc
din capitala Turciei. Arhiepiscopii ortodoxi ai Galiției nau ra-
porturi directe cu nici o altă biserică ortodoxă din lume. Ei au
aruncat demult anatema pe Sinodul rusesc și nu au fost hiro-
tonisați decit in Constantinopol, Pe cit ştim, neobositul mun-
citor al renașterii turceşti, Enver-Paşa, s'a interesat mult în cursul
ultimului an de toate aceste legături şi simpatii dintre Ucraina şi
Stambul, ohţinindu-se ca rezultat o înțelegere a Turciei cu «U-
niunea Ucrainei» pe de o parte, iar pe de alta recunoașterea pa-
triarhatului din Constantinopol ca suprema autoritate bisericească
asupra bisericii ortodoxe, ce se va înființa în Ucraina liberă după
restabilirea acesteia. Berlinul a aprobat, zice-se, aceste trata-
tive şi iată de ce vedem pe Ucraineni căutind salvarea națiu-
nii lor în unirea politică şi morală cu lumea Germaniei şi a Tur-
a naai istoric prin care poporul ucrâinean a ajuns la a-
ceastă unire, e dezvoltat cu mult meşteşuz in articolul concen-
trat din broşura In chestie, intitulat „Nu liheratoarea, ci asupri-
I AN
176 VIAȚA ROMINEASCA
o.
en a e ees i a e etenee a PEPI | A a e eat ae a aaa
toarea popoarelor“ și datori! condeiului viu al unui luptător na-
țional-rutean dr, Longhin Ţeghelschi, bine cunoscut dela Lem-
berg şi Pşemysl până la Poltava şi Haricov,
Nu ne rămine decit să recomandăm călduros atenţiunii ceti-
torilor acest articol, ba chiar mai mult: am prefera să nu fim de
loc celiți, dacă această celire nu ar atrage după sine şi o inte-
resare cit de aproape a celitorului la expunerea doctorului Te-
ghelski. Odată ce indemnul nostru va fi ascultat — credem, că
și restul broşurii se va bucura de atenţiunea crescindă a cetito-
rului, pentru care nu se poale să nu răsară din paginile mo-
deste ale acestei mici şi nepretențioase ediţii o lume întreagă,
plină de noutate şi atracţie.
Alară de „Introducerea“ d-lui Z. Arbore, articolul doctoru-
lui Țeghelski şi „Manifestul“, broşura „Uniunei pentru liberarea
Ucrainei* mai conţine :
1, Programul politic al „Uniunei“, elaborat de partidul in-
dependenţei ucrainene ;
2. Apel către naţiunile Europei, sub iscăliturile membrilor
comitetului „Uniunei*, şi
3. Manifestul comitetului general ucrainean câtre poporul
Ruteniei-Ucrainei,
Din nefericire sau prin logica absurdității, sau şi din greșala
iundamentală a educaţiei și a naţionalismului, Rominul nu con-
sacră nici o a sută parte din tol cetitul lui problemelor, care îl
pindesc intunecate, grandioase și pline de urmări, așa cum stat
ele ingrămădile imediat peste granița Prutului şi a deltei Du-
nărei. După noi, dacă fatalitatea, ocrotirea mumei-lstoriei şi
coincidența intereselor supreme ale neamului rominesc cu cele
ale lumii germane, ucrainene şi turceşti, dacă toate acestea nu
vor lucra pentru noi, apoi avem să plătim scump neglijarea noas-
iră compleciă a tot ce există şi se frămintă acolo, la soare-răsare,
unde circa 3 milioane jumătate de Romini basarabeni, podoleni
şi hersoneni, ocupind o intindere egală cu aceia a Munteniei şi
a Olteniei, intră în jocul evenimentelor numai In calitate de Ruşi
și Ruteni, E o nevoe imperioasă ca orişicine să amine tot ce
are momentan de cetit şi dintăiu să facă cunoștință cu acest ne-
cunoscul, care mi-e teamă că va fi grav Și răzbunător intrun
timp apropiat,
Cărticica „Uniunei* poate servi ca un bun inceput, iar o
hartă etnografică alăturată acestei publicații permite, ca conside-
rațiile actuale politice ale Rutenilor să fie urmărite după ea şi
mai bine, formindu-se odată pentru totdeauna o idee exactă şi
clară despre Răsăritul nostru apropiat, văzut de Ruteni.
Toate acestea spuse, revenim definitiv la d. Z. Arbore. D-sa
e unul din puţinii Romini, căruia nu i se poate in tot cazul tă-
gădui cunoașterea Rominiei contimporane, a idealurilor ucrainene
şi a trăsăturilor Rusiei de eri şi alaltăieri; nu i se poate nici
tăgădui deci și oarecare drept de a lămuri problemele romino-
Tuteno-ruseşii sau a propaga lrăţia romino ruteană. Şi tocmai
aa | 177
PROBLEXA RUTEANO-ROMINA 177
pe baza acestei lămuriri şi a propagandei, credem, vom sceale
în plin relief ceia ce este Rusia pentru neamul rominesc,
.
>. >
Reproducind (pag. 6) un Ucaz mongolic al țarului, prin
care s'a interzis orice publicare în limba ucraineană, d. Z. Ar-
bore spune: ?
„Acest document istorie reprezintă n erimă fată de omenire, deoarece
intrun ssemenea „Ucaz* se pune capăt misiunii sfinte a unui neam întreg
ei da obolul său în teznarul culturii umane. S
„Doatunei și pănà'n zilele noastre nu s's uşurat întru nimica soarta
Ucrainenilor în imperiul rus: literatura ucraineană este interzisă, societăţile
cultnrále desființate, literaţii şi cărturarii ucraineni arestaţi și exilați"
Publicaţiunile cintecelor şi a poveştilor poporului ucrainean
au atras atențiunea oamenilor de ştiinţă din Apusul Europei, Una
din lucrările cele mai de samă, privitoare la neamul ucrainean,
este a lui Alired Rambaud, care a consacrat a patra pare din
opera sa „La Russie épique“ epocei ucrainene, adică epocei lup-
telor groaznice pe care le-au avut Ucrainenii cu Tatarii şi Turcii
dintro parte şi cu Polonii dintr'altă parte, lupte duse în secolul
al XVIşi XVil-lea a istoriei acestui popor de viteji. Aceste lupte u-
tiaşe ale Ucrainenilor întrec mult valoarea istorică şi socială a miş-
cărilor țârânești din Franţa din secolui al XIV-lea şi din Germania
din secolul al XVI-lea,
“ v narațiuni mai mult chiar deett în cîntecele epice —ziea
e... la karaes ponei poporului ucrainean, sutlatul său ba vesel şi
isteț, ba sombru ca istoria sa întreagă, pasionată pentru revendicarea bibar-
tăţii şi a dreptăţii, eăleate ta picioare de boerii poloni și ruşi. Mare . te-
zaurul literaturii populare a Ucrainenilor, Folclorul acestui popor e de o
bogăție uimitoare ; el se compune din tradiții, cintece istorice, poveşti, snoave,
păstrate ca sfinţenie în memoria ţărănimii rutone; mai cu sonmă se nae
cabiie eintecela uerainene, cunoscute sub donomirea generică v "m
igħuduri}. Aceste dumi datează din sec. XVI—XVil-lea și în ela pop» e
cintă durerile sale cele mari, în ela îşi păstrează amintiren Sepe pr. ce
cazacilor eu Tatarii, Turcii, Polonii și Musealii; în ele în fine, cin 3 ee pe
libertatea incătusată şi zăvorită în temniţele Rusiei, în ele blastămă pe
supritorul său vielean — Muscalul.“
De fapt sus-pomenitul Ucaz al țarului a fost de mult des-
ființat de tasişi A aviz ediţiile clandestine şi cele culturale, a
lerate de. guvernul rusesc, începind cam dela anul 1896, iy n
mulțit câtre anul 1905; iar în ultimul deceniu sau inființat m
multe ziare, case de editură şi librării, Incă pănă la 1889 tea-
trul ucrainean stirnind admirația publicului de prin oraşele Su
duldi Rusiei, se folosea de textul pieselor în erei iar A
atunci şi-a tipărit repertoriul. Ce să mai spunem de pone
rile noui dela 1905 incoace? Pe lingă teatru, chiar şi diferi
setate, mài ales cele studenţeşti, cu caracter pur național reci
au loc foarte des şi fără nici o piedică, afară de m oara E:
nainte a autorităţilor despre programul serbări, Se pere n
aceste serate diferite opere literare şi muzicale, lumea vorbeș
178 VIAȚA ROMINEASCA
ruteneşte, De cind s'a desființat în Rusia cenzura preventivă,
ziarele şi cărţile tn limba ucraineană apar in oarecare libertate...
Un singur lucru domină insă în principiu asupra acestei
stări de lucruri uşurate : arbitrarul administrativ, de fapt redus,
ca să spunem drept, şi mult redus în comparație cu trecutul,
Bunul plac administrativ nu mai comite atitea brutalitaţi şi atitea
absurditâţi strigăloare ca odinioară ; viața Rusiei actuale nu-i
permite aceasta, fiind în continuă desvoltare şi In mers paralel
cu creşterea conștiinții generale cetățenești. Faţă cu publicul
intelectual prea înmulţit al Rusiei li vine greu arbitrarului admi-
nistrativ să mai procedeze ca și pe vremea aceia, cind inaintea
lui erau puţini „duşmanii interni* ai marelui imperiu, cei lesne de
prins. S'a inmulțit lumea, nu In conformitate cu sporirea salv-
gardatorilor Rusiei! Deportările arbitrare în masă au devenit
mai imposibile, arestările se fac mult mai rar, tribunalele tot
mai des li achită pe directorii responsabili ai ziarelor confiscate
de administraţie... Dar cu toate aceste cuceriri ale vieţii, princi-
piul arbitrarului administrativ rămine în picioare, cu toale că se
aplică numai la indivizi care supără prea mult ochii senini ai
şefilor de toate rangurile.
In special pentru naționalități, de exemplu pentru Ucraineni,
au rămas trei rele cardinale: sus-arătatul arbitrar adminis-
trativ cu lipsa neatingerii personale ; nepermiterea (cu rare ex-
cepțiuni) a cercurilor sociale şi a societăţilor naționale ; şi inter-
zicerea invățămintului pe limba maternă. In tot restul comple-
Xxului traiului din Rusia s'a realizat o ameliorare colosală: a dis-
părut în genere mita, trecînd dela regulă la excepţie, s'a ajuns
la ajunul dezlegării in parte considerabilă a chestiilor muncito-
reşti, agrare, a invăţămintului general obligator, etc, dar cele
trei rele sus arâtate, ca cele trei balene pe care după crezarea
poporului rus se ține pămintul—râmin neclintite, fiindcă fără ele
War mai exista unit acest conglomerat de 100 de națiuni ! Răz-
boiul întăreşte aceste trei rele,—alară de aceia incă, că tot el
e care amină ad calendas graecas şi modifică, 'lindu-le inapoi,
toate problemele dela ordinea zilei ca acele ale muncii, țărâni-
mii, invățâmintului etc,
Dar in afară de acestea este ceva şi mai grav, Cu toată
preocuparea serioasă din Rusia In ce priveşte problema Invāțā-
mintului general, cu primele vaste încercări de a-l introduce,
principiul acestui Invățămint rămine nerecunoscut. E acel punct
culminant al iricei grozave a vechii Rusii față de mersul tri-
umial al culturii generale. Mult trebue bătută (litera mente !)
Rusia diriguitoare ca să cedeze acest punct, la care nua cedat
după nenorocitul războiu ruso-japonez, care a descoperit pănă şi
orbilor ignoranța şi inapoerea ingrozitoare a poporului rus. E-
ventuala victorie de azi, fireşte, nu ar fi In stare să joace rolul
bătăii binelăcătoare, pentru care o sută de popoare ar avea de-
sigur veci o recunoştinţă adincă față de Germani...
a e sabie a lui Damocles e atirnată asupra Rusiei groaza
PROBLEMA RUTEANO-ROMIXNA 119%
nemai văzută nicăeri—nerecunoaşterea deplină a luminării şi in-
vățăturii In general ca ceva obligator și necesar pentru om, ca
atare, şi pentru omul inapoiat, care trebue să se grăbească să
intreacă sau măcar să ajungă pe alţii care au avut fericirea să
se dezvolte omeneşte de mai inainte. Am pomenit mai sus cà Ru-
sia e In ajunul introducerii invăţămintului general obligator, dar
în ce senz, cu ce program ? Numai scrisul, cetitul şi calculul,
elementare şi mărginite şi acestea ; dar In acelaşi timp—cit mai
multe rugăciuni, limba slavonă veche, religia și gimnastica mi-
litară. Nici o cunoştinţă de geografie, istorie, ştiinţe naturale
etc... Astfel stind lucrurile, de ce să ne mirăm că Rusul nu dă
Rominului sau Ruteanului invăţătură în limba lor, pe cind el nu
are grijă de luminarea chiar a poporului său propriu? Cum:
să inființeze seminariile naţionale de învăţători, să se Ingrijească
de compunerea manualelor pe o sută sau măcar zece limbi, să
se „Injosească* pănă la asemănarea cu Austro-Ungaria Pore,
Uneori se face o anchetă, se întreabă un Moldovan din Ba-
sarabia dacă vrea învățătura pe limba lui: „A păi dă, cum vrea
Imparatul nostru, eu ştiu ? şi ruseasca ne trebue pentru slujbă
la Moscali, la judecată...” „Poporul din Basarabia nu vrea de-
cit limba rusească"—se dä rezultatul anchetei, Cu Ruteanul alt
sistem : „Aveţi bun Inväțätor ?* „Foarte bun“. „L.ocalul „coalei
văd şi eu că-i bun. Da' copiii cum reușesc? „Foarte bine*,—
răspunde învățătorul. „Aşa dar vă obicinuiţi cu limba Tu-
sească ?* „Mulţumim, cucoane*. Ca rezultat se dă in raport: „po-
pulaţia o duce frumos, și şcoala, slava Domnului, progresează
pe limba rusească, poporul e foarte mulțumit”, Vechiul sistem
idiot: statul nu recunoaşte necesitatea imperioasă de a se capi
tepta poporul in general :—să se deşteple cine şi deea Pie în
In privința Ucraineanului e şi o consideraţie particu A: A
rece alfabetul rutean e acelaşi cu cel rus civil, iar amindou me
bile sint de o foarte apropiată rudenie, Rutenii să inveţe oa
în ruseşte cu ușurință, apoi să citească cit pollesc şi pe him-
ba lor L..
: inci ieții ruseşti trebue
Astfel la cele trei rele principale ale vieții >
să mai adăugăin una ; frica nominen ounge „poponu
i atru, .
in general. Trei plus una totdeauna fac patru, Nui i
ini iv şi ză existența Rusiei
ministrativ şi pe această frică se bazea aene ETA
i diționale, care in tot cazul nu se pregâleș
pari gean arbitraj se tot mārgineşte necontenit, coea p d se
resimțit cu greu de masele poporului, să nu fie a ag poi
in lumină urită şi în primul EA să = Arges rek ope eră ae
i ală,—toate cauze care la un
E eiga: facă mai multe decenii, ceia ce şi e scopul Sga Jeo
cercurilor diriguitoare ale Rusiei. Apoi luminarea popore a e po
priu zis admisă și se dezvoltă necontenit, dar e accesi pe
180 VIAȚA ROMINEASCA
III e e
unităţi, zeci, sute, mii, chiar milioane de suflete, dar nu pentru zecile
de milioane, care după sistemul rusesc trebuesc neapărat să rā-
mină la pămint, acolo departe, 1n uitare, pentruca masa țără-
nească de peste o sută de milioane să fie temeiul atotputerniciei
“celor de sus.
Și pe cind aceste două rele apără regimul de eri şi de azi
şi ti garantează durata cel puţin de mine, alte două sint menite
să asigure unitatea complectă și rusificarea desăvirşită a aces-
tui conglomerat inspăimintător de o sută de naţiuni, să desăvir-
Şească crearea statului, în limitele și cu organizaţia lui actuală,
desăvirşire şi perfecţionare care să fie făcute din punct de ve-
dere pur rusesc şi elaborate nu numai de reacția rusească și de
guvernul care o reprezintă, dar şi de Rusia progresistă, universi-
tară şi literară. Interzicerea (cu rare excepțiuni) a infințării cercu-
rilor sociale şi a societăţilor naționale, ca și interzicerea învăța.
mintului pe limbile materne ale națiunilor—aceste două păcate
sint de fapt inherente şi Rusiei moderne, renovate, opoziționiste,
alară, fireşte, de minoritatea puțin insemnată a păturilor culte
şi active, cum sint social-democraţii, social-revoluţionarii și acei
care au vederi apropiate cu dinşii,
Rusul in genere, afară de ctteva capete reci, e de mult e-
ducat în credința că are o menire exclusivă In lume, că el are
de spus omenirii cuvintul suprem de mesianism. Inâlţimile i-
deilor literaturii, viața intimă şi intelectuală superioară, care de
fapt domnesc în Rusia, îl orbesc şi nu-i dau putinţa să vadă,
că această manie grandioasă e în plină coincidență cu grando-
mania păturilor diriguitoare visind cotropirea a tuturor şi a tot. El
nu vede, că se inglodează tot mai mult în orgoliul născut din meri:
tele oamenilor mari ai literaturii şi ai revoluției rusești, care oa-
meni nu i-au hărăzit decit ca, în măsura desăvirşirii intelectuale,
să se facă tot mai modest şi mai muncitor. În disprețul lui pèn-
tru cultura „putredă* apuseană, pentru burghezimea şi economia eu-
ropeană, el uită că viața lui largă şi frumoasă e cumpărată prin
Inapoierea groaznică a maselor, prin chinul, singele şi moartea
numeroaselor cete de eroi răzvrătiți şi prin trindăvia claselor de
sus,
Neavind aproape de loc prilejul de a-și aplica forțele lui su-
Hletești la politica internă de toate zilele, nevătămat de părţile ne-
gative ale politicianismului şi a parlamentarismului european,
intelectualul rus s'a dedat la artă, literatură, morală, la auto-
perfecționare şi a creat aci lucruri neprețuite, Să se dè-
ducă, insă, de aci că el e menit să spue omenirii cuvintul lui
Mesiu, s'o facă să fie rusească, s'o salveze din prăpastia și pros-
trația ei morală — nu poate astfel proceda decit numai fratele
bun €u ţarismul „liberator“, Rusia nouă și Rusia veche au cres-
cut din aceiaşi rădăcină. Cea nouă, dezvoltindu-se numai din
Imprumutarea spiritului european, se crede insă originală... Pa-
ginile de azi și de mine din cartea veșnică a istoriei omenești
PROBLEMA RUTEANO-ROMINA iat
scrise in acest moment de Germani, restabilesc deja adevărul
pi arată clar cită muncă încordată se mai cere acestei Rusii
ca să devie egală cu „Apusul putred“. j }
Ruşii in general cunosc ceia ce se chiamă „tăul* ; ei Intre-
buințează foarte des în privinţa altora şi mai ales în privința
orinduelilor reacționare din patria lor cuvintele de „sălbătăcie*,
„Tâutate” etc.; dar cum să le explici lor, că aceste trăsături ale carac.
terului lor de mindrie şi de dispreț faţă de alții, reprezintă tocmai a-
Čest rău, că deci ei comit o râtăcire strigătoare prin urmările ei? Da,
răul există, insă cum să presupună Ruşii înaintați că tocmai modul
lor de a privi viaţa omenirii e un rău mare, şi nu această viață Insâși ?
Intocmai ca și Ungurii, care nu vor să recunoască că in privinţa al-
tor naţiuni comit o crimă neertată! Na e de loc greu să pricepi
mentalitatea Ungurilor și a Ruşilor: totul li se pare că merge
strună, popoarele subjugate o duc bine, tac şi tac, pe cind nu-
mai unii indivizi neliniştiți se amestecă în tot ceia ce e dome-
niul controlului de stat, pâtrund în popor cu ideile lor de râz-
vrătire sufletească etc... ij i A
Biurocraţia ereditară a Rusiei, cu toată grija ce-i este pri-
cinuită din cauza celor neliniștiți, duce o viață prea dulce ca
să se mai deranjeze cu ingrijirea adevărată a nevoilor imperi-
oase ale poporului. Deocamdată ea se reazimă pe puterea ar-
matei şi n'are de ce să aibă frică serioasă lar pe de alta parte
şi forţele intelectuale rusești lucrează in folosul acestei biuro-
craţii. Sărmanele națiuni subjugate, lipsite de orice contact ne-
mijlocit cu restul lumii, sărace cu duhul, işi expun mecaniceşte
floarea conducătorilor lor la rusificare. Cetind aproape totul in
limba rusească, oamenii culți eşiţi din aceste popoare sint bi-
ruiți și orbiți de splendoarea culturii, a artei şi a literaturii mi-
seşti, + Biruiţi — pentru cine? Pentru statul rusesc actual, ca a-
tare ; fiindcă numai puţini se fac luptători alăturea cu revoluţio-
narii ruşi, iar majoritatea se înglobează în acea societate cultă
generală rusească, care contribue astiel şi ea la opera de cuce-
rire a inimelor și a sufletelor ad magnam gloriam Russiae inde-
obşte, Veninul acționează, şi flvarea popoarelor subjugate Işi
intoarce spatele In fața grosului masei din care a eșit.
Selecţiunea firească In lupta arpoia gene a „a ia
orașelor rusești, plăcerile şi petrecerile cu care on-
fundā Haa ea a Rateanuiuh a Rominului, a Polonezului, a
Caucazianului ; căiătoriile prin întinsul mare şi bogat al impe:
riului, localităţile incintătoare, riul Volga care devine scump şi
inrudit cu sufletul călătorului, intilnirile interesante cu Ruşii sim-
patici!: prietenii, razele de dragoste pentru o rusoaică; joiitoieti,
biindeța poporului, expresia puterii şi a bogăției gie Anspi-
rindu-ți admirația; iar cea a sărăciei și inapoerii — mila; per
mele Incercări de a acționa în mediul rus ; viața inainta şi
idealistă a studenţimii universitare. a cărui număr la rr peria
se. ridică la 14.000, la Kiev la 9.000, la Petersburg la 14.000,
152 VIAȚA ROMINEASCA
la Haricov la 6.000, la Odessa la 5000, alară de studențimea
-şcoalelor superioare tehnice tot atit de numeroasă ; insiirşit, bel-
:şugul, privilegiile castelor avind încă multe părți atrăgătoare...
Toate acestea fac, în majoritatea enormă a cazurilor ca
vechea inscripție „Lasciate ogni speranza“ să nu mai fie vā-
zută de cei meniji indeosebi s'o vadă şi s'o șteargă, so nimi-
-cească. Cugetul gata de jertfe Ingheaţă, poporul, care ţi-a
dat naştere, e uitat, lăsat să se tirască inainte in umbra glo-
“doasă a satelor, să fie biruit de inerție... Aceasta nu e Transil-
vania, e Rusia, domnilor! Nu e Ardealul pe care unii vor atit
de mult să-l „salveze“, e Sudul Rusiei, unde 3t/e milioane de
Romini basarabeni, podoleni şi hersoneni îndură aceiaşi Instrăi-
nare fatală, ca şi Ucrainenii, decizindu-se dinainte odată cu peirea
lor, în calitate de naţiune, latărirea Rusiei, intărirea spiritului şi
a puterii de cotropire şi de asimilare a popoarelor mici vecine,
decizindu-se reducerea lor la gradul de vasal politic şi ceia ce
este şi mai groaznic — vasal sufletesc,
Năvâlirea eventuală a vieții ruseşti în viața rominimii, care
abia astăzi se reculege şi-şi clădeşte palate de comori naționale,
-ar insemna peirea rominismului, Şi aceasta atit în regat cit şi
in Bucovina, unde simțul național nu a lost incă incercat cu
fierul câlit — la alb. Numai pentru Ardeal n'ar exista în pri-
vința aceasta nici o primejdie : adevărata democrație rominească
de acolo cu nuanţa ei teocratică, aproape ne!nfluențată în trecut
de slavism, nu e expusă la aceiaşi primejdie de a se desna-
ționaliza, ca cei un milion de orăşeni din Rominia—din care mi-
lion, o jumătate cade pe străini şi Evrei, un sfert pe femei
şi copii, iar o optime pe bărbaţi care nu „se ocupă“ cu vre-o
politică fie internă, fie externă... Să mai adăogăm, că nu putem
pomeni aci şi de o masă compactă de 614 milioane de țărani din
Regat,—de oarece, luată ca atare, această masă intro generaţie
sau două poale ușor deveni ceia ce sint astăzi Rominii din...
Odesa cu tot numărul lor de circa 30 de miis.
D. Z. Arbore reproduce o interesantă scrisoare a lui M.
Dragomanov, celebrul profesor din Kiev şi ucrainofi, acuma
decedat, in care între altele se zice: |
„Acolo în acest colț al Europei, In Basarabia, In Buco-
vina, în Ungaria (adică pe la Bereg, Marmaroş, Ugosca, Ung,
in comitatele Saroș, Zemplin etc.) trăesc umâr la umăr poporul
romin şi poporul ucrainean, care au aceiaşi soartă şi pe ace-
laşi duşman.
: „Deja între anii 1248—1282 un anonim scrisese în „Anna-
des Polonorum vetustiores*, că la 1259 Thartari subiugatis,
Bessarebenis, Lithwvanis, Ruthenis et alliis gentibus.
„Bessarebenis era numele Rominilor pe aceste vremuri, Ru-
Zhenis--Rutenii sau Ucrainenii.
„De atunci incoace de multeori aceste două popoare au
n umăr la umăr in contra Tatarilor, de sub jugul căror s'au
iberat.
PROBLEMA RUTEANO-ROMINA 183
„Azi o parte din aceşti Bessarebenis şi aproape întreg po-
porul ucrainean, toți Rafhenis indura jugul greu al Muscalilor,
„Nu ar fi logic oare ca şi acum ca în trecut, ei umar la u-
măr să lupte în contra aceluiaşi duşman— Rusia Țarilor 2...*
Umaăr la umăr cu Ucrainenii ? Cine? Rominii? Acei care
„pour les beaux yeux“ ai eroilor din Constanţa, şi dela amba-
sada din Calea Victoriei şi ai presei à la „Facla“ nu mai a-
plică Rușilor nici macar vechea vorbă „șearpele pielea-şi schimbă,
dar năravul —nu!*? E drept că Rusia actuală nu e Rusia de
odinioară, nu e sperietoarea copiilor europeni, Dar în același
timp, inerția puterii de dezvoltare a tuturor părților bune şi rele
ale organismului ei social uriaș o face şi mai groaznică pentru
vecini. Ce a fost In ultima analiză Rusia țaristă? O putere
brutală, înapoiată, căreia i se puteau opune forța şi cultura, Dar
ce se va pulea opune Rusiei nouă, radical prefăcută şi mult mai
cultă decit In trecut? O! duşmanii seculari ai neamurilor mici
nu-şi schimbă aşa uşor inimele, precum au inceput să socoteas-
că de curind cu o crezare nestrămutată bunii noştri Romini t...
Rusia țaristă, care nu urmăreşte decit suprimarea până și
a poporului său rusesc, eşind biruitoare, ridicată în cerul glo-
riei, va şti să facă Ruteniei, Basarabiei și întregei rominimi o
inmormintare de primul rang, asistenții fiind: Ungurii, conside-
rați de Ruşi ca un popor bun rivalizind cu Nemţii, Bulgarii şi
Serbia Mare, această sucursală rusească creată intre Carpaţi și
Adriatica ; cortegiul va porni dela delta Dunării şi Dobrogea,
Dar nu putem compta nici pe progresul Rusiei, Ţarismul cade
şi constituția triumi4— Rusul insă rămine în principiu acelaşi tip
brutal ; stăpinii Rusiei de mine, primii liberali la putere—vor fi
şi ci mai mari imperialiști: o arată clar sprijinul lor nemărgi-
nit acordat momentan guvernuiui țarist. Rusia radicală în tot
cazul moşteneşte biurocraţia atotputernică de astăzi ca şi armata
monstruoasă ; dispunind de aceste forțe, unice In felul lor, ferin-
du-se mulți ani de o restaurare a despoţiei, şi de frică să nu-şi
indrepte In contra sa nici un reproș de tradare a patriei din par-
tea reacționarilor,—Rusia nouă nu va putea ceda nimica real na-
ționalităților, a căror dezvoltare separată ar insemna deslipirea lor
în viitorul apropiat de imperiu...
SA ne aducem aminte cum Franța numai în decursul unui
secol intreg s'a putut scutura de farmecul autocratismului şi al
reacţiunii, Prin toate acestea nu ținem să dovedim că Rusia
nu va progresa ; din contra, progresele ei vor fi poate uimitoare,
dar în drumul ei spre aceste progrese cite zguduiri sociale, cite
calamități politice o așteaptă pe această țărişoară, cuprinzind a
şasa parte din intreg pămintul 1 Ce ne-ar rămine de făcut dacă
ne-am găsi nu vasalii sau sateliții ei, ci măcar sub influența oa-
re-cum binefăcătoare şi ocrotitoare a acestui pretins victorios im-
periu, care va avea heghemonia de mine în Europa? Să-l secondăm
- în toate destinele ini alăturea cu Sudul lui și cu sucursala lui Balcano-
Adriatică, adică Serbia-Mare? Să vieţuim toate peripeţiile lui,să con-
184 VIAŢA ROMINEASCA
‘i OZAAL H AN
viagem vasta societate cultă rusească că şi noi avem bogăţiile
noasire sufleteşti şi că sintem demni de stimă ; să aşteptăm până
cind vom: ajunge cunoscuţi. și iubiţi? Şi în ce limbă comună
vom vorbi P.
O, Ruteaii au priceput foarte bine că şi liberalii ruşi, care
vor uşura la început soarta grea a celor 100 de naţiuni, vor găsi
erișice pretexte, dela primul semn de primejdie pentru integrita-
tea sufletească sau teritorială a imperiului, pentru a le desființa li-
bertățile adevărate, pentru a le sigila cu un „tabu“ independen-
ja socială și culturală —indiferent, a Rutenilor sau a Romini-
ler, a Polonezilor sau a Armenilor. Şi ceia ce e neasemuit de
rău, precum am arătat mai sus, este că absolut toată suflarea
progresistă rusească, indrâgostită de adevarata ei superioritate
intelectuală, orbită de Inaltul grad de desvoltare morală In care
se găseşte și acuma, nu poale să nu dea tot sprijinul ei poter-
nic pentru orișice măsuri cu care ar trebui înirinate popoarele
inferioare, persistind in cultura lor naţională, iubind literatura şi
țara lor săracă şi impiedicind astfel triumful final al străluci-
tei culturi rusești ; această cultură care tinde in mod firesc, in-
conştient, la retezirea tuturor manifestărilor vieţii la acelaşi nivel şi
nu vrea să aştepte până cind națiunile separate şi-ar crea cul-
tura lor egală cu cea rusească,
Rusul. cel mai inteligent de azi nu poate totuși pricepe a-
versiunea unor naționaliști Finlandezi, Polonezi, Ruteni etc. faţă
de strălucirea duhului de progres ce cuprinde Rusia, nu poate
admite că unele naţiuni iși ascund poate insușşirile și bogăţiile
lor posibile sufleteşti şi suciale mult mai mari. De aceia vedem
acuma unindu-se în contra primejdiei externe, care ar periclita
temeliile unităţii Rusiei, pe. toţi fruntașii partidelor opoziţioniste
rusești cu reacționarismul de eri, cu cizma militară şi cu regimul
pur administrativ de astăzi, Afară de cljiva „lanalici incorigi-
bili“ după care pling pustiile Siberiei, momentan nu găseşti in a-
ceastă Rusie, slişială incă eri de lupte interne, pe nimene care
ar fi In contra războiului, in contra avintului muscălimii spre A-
püs.. Aun cedat, au trădat steagul lor deopolrivă social-revolu-
ționarii, social-democraţii etc.; numai citeva excepţii rare şi ne-
caracteristice personificate pria clțiva literați (şi de mina îintăia),
socialiști, anarhiști şi bombiști Intăresc regula generală...
In Germania observăm acelaşi lucru. Dare o trăsătură
mare, care deosebeşie „şovinismul* german de azi de „şovinis-
mele” celorlalți beligeranţi, Publicul german—ca şi o parte a
presei (nu poporul, nu toată presa şi nu statul)—avind la In-
ceputul războiului. ceva dispreț pentru inamici, a revenit astăzi
la atitudinea serioasă şi tăcută a unei lupte gigantice pentru e-
yistența naţiunii germane. Fiecare German e, și a fost, convins
că infringerea Germaniei Inseamna față de mulțimea duşmanilor
Și nimicirea. ci complectă in acelaşi timp, seci şi pretinsa olen-
sivă a Germanilor nu apare In fond inaintea noastră decit ca o
delensivă puternică cum nu s'a: mai văzut. Presa—oglinda po-
porului — aproape n'a glumit și nu glumeșie, denotind numai
PROBLEMA ROMINO-RUTEANA 185
periodic oarecare bucurie temeinică față de succesele obținute
pe cimpurile de luptă, Pe cind In Franța, Anglia, Rusia—mai
ales in Rusia— „Neamţul“ e acuma obiectul risului, al glumei, al
hărțuelii, al dispreţului colosal (publicul de stradă şi de gazetă
din Rominia imitează și el in această privință pe Ruşi şi pe Fran-
cezi). Aci.e marea dilerență intre modurile prin care se mani-
testa față de alte naţiuni popoarele francez, rus, englez şi german,
Amabilităţii talşe a unuia, brutalității „amicale* a altuia
şi demnității calculate a Englezului, o naţiune relativ mică, ca cea
ruteană, preferă cultura germană cu tot „Deutschland ueber alles“,
E un lucru firesc pentru nişteoameni sinceri şi simpli, eşiţi nu din
şcoala egoistă a lustrului şi a delicateţii superficiale franceze, precum
e aproape tot publicul orăşenesc din Rominia, ci din retortul uriaș,
deși primitiv, al luptei pentru existențe națienale care se chiamă
Rusia. Rominii de azi pot fi „pentru“ Rusia, fiindcă nu cunosc
stringerea și strivirea, de fapt şi figurată, la care acest retort su-
pune pe alții. Nu cunosc Rusia actuală, Rusia viitoare ; au trăit
până acuma un an în negarea şi disprețul superficial pentru „ur-
sul dela Nord“, pentru „colosul cu picioare de lui“, iar astăzi
au căzut dintr'o extremitate intr'alta tot atit de ușuratecă şi de
ridicolă...
Repetâm : ce a lost şi ce este în ultima analiză Rusia țaristă ?
O putere brutală, căreia i s'ar putea în tot cazul opune o altă
putere. Insă ce veţi face cu uriaşa Rusie cultă, dar nu ajunsă
încă la orinduirea paşnică a organismului ei social? O așteaptă
pe ea atitea probleme mâăreţe interne, lupte sociale, zguduituri,
exploatarea intinselor foloase realizate pe urma eventualei vic-
torii actuale în toate direcţiile... Sau poate credeţi că „distrugind
„uriciosul militarism prusac“, Rusia (deci și Anglia, Franţa etc.)
vor dezarma ?... Ă ; A
Ni se pare, că în mere Anglia Sa Rusia tg e miei E
împartă lumea ; grosso modo s'ar putea spune
de uscat, iar Anglia — marea şi coloniile... Asistăm şi la un spec-
tacol foarte instructiv: Anglia cași Rusia au intrat în războiu
şi pășesc inainte, manilestind peste tot unirea naţiunilor nume-
roase şi a teritoriilor imense din care se compun į Anglia le-a
atașat prin structura ei de stat şi prin cultură, iar Rusia oficială
culege numai roadele literaturii şi a intelectualității rusești ne-
oficiale, care a izbutit să atragă de curind la tot ce e rus, pe toate
unile aflate încă ieri în fierbere și revoltă necontenită.
Este ceva în duhurile culturii englezeşti, ca şi ale acelei ruseşti, ceva
care impune chiar în ultima so naţiunilor subjugate ataşarea
forme de cultură. i
"r pa roi hasrat, timp, paralel cu nenorocitele de gran că
nia ètc., Irlanda şi Indiile constituesc pete neşterse pe zero : a
gliei, care e caracterizată prin aceia, că intotdeauna lasă ep ea
libertate coloniilor sale puțin populate, stringind de aaa să o
populație deasă sau prea deasă, De fapt a trebuit să se Inceap
războiul cu Germania, pentruca „homerule* pentru Irlanda ha
186 VIAȚA ROMINEASCA
vadă imediat lumina, şi ca cei mai inverşunaţi duşmani ai acestui
vis realizat al marelui Gladeston să tacă şi să nu mai protesteze
deocamdata. irlanda, care în veacul trecut a; pierdut peste 5
milioane populaţie emigrată din cauza prigonirilor sociale, reinvie
acuma mulţumită „cizmei prusiane.* Indiile in care populaţia
de peste 300 de milioane degajează periodic 20—30 milioane de
muritori de foame sau de ciumă, vor căpăta în tot cazul după
participarea la actualul războiu o viață mai omenească ; și cei o
sută de mii de Englezi care guvernează acuma acest teritoriu
imens, vor ceda raselor indigene, capabile dar deţinute timp de
secole In o mizerie şi Inapoiere, cedarea produsă de frica sā
nu fie scuturați de poporul acesta uriaş şi de zeii vetrei lui strā-
moşeşti adormiţi pănă azi In pagode, insă care vor fi retn-
viați sub sguduirea actuală mondială...
Lumea pasiunilor omenești şi a visurilor e deșteptată: a-
ceasta o ştiu bine acuma Germanii, cu toată incapacitatea lor de
a avea o diplomație iscusită și perfidă la fel cu cea rusească sau
engleză. Şi lumea aceasta incepind cu mare greu a se balansa,
a se mișca, cuprinde deja puţin cite puţin restul neutral al Euro-
pei ca și națiunile care sufär din cauza războiului. Arma Indrep-
tată in contra Germaniei se intoarce vădit în contra celei mai
tari puteri de pe mări ca şi în contra celei mai tari de pe uscat,
L'appttit vient en mangeant.. dar nu vor sărilpopoarele pe Ger-
mania care e momentan incercuită şi la care e greu să ajungă
cineva ca să-şi satisfacă pretenţiile și revendicările redeșteptate...
.
> +
Rutenii știu mai bine decit oricine puterea atrăgătoare a
culturii ruseşti ; Rusul din popor, pentru ei nu e decit un barbar
bun, blind, tolerant; Rusul cult — intelectualul adevărat, superior
moraliceşte, Rusul administrator e ceva trecător (peste zeci
de ani, dar în tot cazul trecător); viața materială imbelşugată, ru-
bla — o unitate bănească mare, teritoriul bogat și intins, cu atita
schimb de impresii ; arta dezvoltată mai bine, poale, decit ori-
unde ; relaţiile dintre oameni sincere, morala pusă sus, edu-
cația generaţiei tinere sănătoasă, idealismul și altruismul biruind
egoismul şi brutalitatea ;—insiirgit, totul In dezvoliare, In posibi-
litate palpabilă, mult făgăduitoare... Şi totuşi grupurile fruntaşi-
lor polonezi, ruteni, finlandezi, lituani, fug de această splendoare,
preterind să-și orinduiască viața /or naţională, independentă de
această largă și bună viață rusească. De ce oare? Fiindcă
alăturea cu părțile bune ale vieții ruseşti sint foarte multe şi
rele, Rămăşițele regimului vechiu, puternice încă, fierberea so-
cială şi ciocnirea intereselor de caste și clase, rivalităţile naţio-
nale, instrăinările etc. etc., turbură şi lrămintă haosul vieţii ruseşti.
Ei bine, oricine care nu şi-a vindut sau nu şi-a pierdut
simțul naţional, nu a renunțat la culundarea sa, la topirea sa ia
PROBLEMA ROMINO-RUTEANA 157
2 See a pa n o =a
masa maternă a fraților iubiți, nu poate să priveascà mersul
triumfátor al Rusiei decit în modul următor, zicind :
— „Da, Tolstoi e întinsul nemärginit al vieţii, Mihailovechi e
ivinsul ideilor, şi sub aceste două culmi neatinse de alţii in pro-
șesul moralei şi a gindului liber, se intinde un spațiu enorm
pentru orice posibilităţi și energii omeneşti... Dar pentru mine,
care cunosc Rusia in amânunțime, pentru un naționalist fin al
unti națiuni MICI, care nu vrea să piară şi să se deznaţionaiizeze,
care stâpinește și-şi va mări tot ce a putut gäsi Inir'insa duios,
frumos şi tare — pentru mine viaţa rusească nu e decit o proază
supremă, o primejdie uriașă. Cum? Eu sau fratele meu tāra-
nui, să ne acomodăm mentalitatea, limba şi portul la formele
Străine ?,. De pilda noi Rominii sau Rutenii avem un complex
al nostru de vietați destul de complicat; la ce sintem buni ca
cetățeni, ca oameni de acţiune ai națiunii noastre, dacă in acest
complex al nostru năvăleşte deodată complexul rusesc mult mai
complicat, mai puternic, mai măreț și mai atrăgător? Sa ne
supunem lui atunci, să renunțâm la al nostru, fiindcă altfel am
fi zdrobiți şi sfişiaţi sub incercarea de a Impăca și a imbrățişa
deodată două lumi deosebite P...
Presupunem că Rusia invinge şi, eo ipso, rominimea sā-
racă înconjurată de aceşti Invingätori, de Rutenii reduși la su-
punere oarbă, Ungurii invinşi, Turcii şi Germanii nimiciţi, Bulgarii
pedepsiţi, Sirbii deveniți tari şi mari dar transformați imediat In-
tr'o filială rusească... Până cind vom reuşi noi să ne supunem tipu-
lui ideal de Rus, care şi el se găseşte incă în mare parte sub
papucul bunului plac, nu vom fi influenţaţi decit de câtre Rusia
guvernamentală, militară, comercială, politică. Oare ne-a garan-
tat cineva că marele popor rusesc sau intregul lui ca stat, se va In-
toarce spre noi numai decit, ca şi zeul Moloh al Cartaginejilor spre
credincioşii lui ingrijoraţi, cu „apriori“ şi nu cu „a posteriori"
a lui? Nu cumva la noi va veni atunci nu adincul şi esența
bună a spiritului slav, ci partea exterioară şi numai ta?,..
N'am implinit pănă acuma cea dintăi indatorire a noas-
tā ca naţiune mică: să cunoaştem vecinul nostu uriaş şi să
imprumutăm, să răsădim dela el părțile cele bune ale lui. Cu
o ignoranță uimitoare l-am disprețuit 30 de ani, ne-am nutrit în
privinţa lui cu basme şi vechituri, ne era frică să ne ducem în
Rusia, nu invățam limba lui bogată, și apoi deodată am căzut
în frica de Rusia, și intr'un fel de marazm al adorării, al admi-
rației ete...
O fire anarhică latino-slavă! Viaţa de berării cu manifes-
tările ei de „gură-cască* şi de „gură mare“ ! Din nefericire mi-
nunata cultură germană nu a fost insușită de tine, decit în ce
priveşte... consumația berei! Fugind de munca încordată, de
cinste şi ordine, de datoria de a-ți lecui imediat numeroasele
rele care te rod, eşti inclinată să-ți uiţi menirea ta de popor tl-
när și viu, şi să te arunci acolo, unde—in Moscova, Kiev etc.,
orașe crescind cu 0 repeziciune americană, —se ciocnesc In pe-
treceri orientale şi europene, în lupte deschise şi clandestine, se
- VIAȚA NONNA.
dauatei dedat abre penenr
sting şi se aprind sufletele celor 100 de naţiuni, care formează
imperiul acesta mare, pentru pravoslăvnicia căruia popii romini
aa atita admirație, În naivitatea ta nici nu bănueşti acel dis-
preţ cu care se vorbeşte în Rusia despre un slat, în care cele
é% milioane de țărani zac în groaznică mizerie şi inapoiere, iar
an milion de orășeni nu reprezintă ceva solid care să poată re-
gista in contra intinderii imperiului rus asupra Balcanilor şi A-
driaticei ; nu-ți Inchipueşti că în acest cerc de idei se educă şi
cei peste 3 milioane de Romini din Basarabia, Podolia, Herson !
Nu știi toate acestea, nu bânuești; şi de aceia acuma, poate,
peniru întlia oară te gindești la ciudaţii de Ruteni care nu se ştie
de ce alcătuesc hărţile lor etnografice, se agită, propagă, speră
şi viseasă succes deplin lumii germane și turceşti, Te gin-
deşti cu ochii ţintă la Transilvania şi Bucovina, care şi tară
vre-o storțare din partea ta, cu o oară mai inainte, cu un cias
mai tirziu, 1i vor cădea coapte în mină, pe cind spre Răsării sa
măscul grava şi măreaţa problemă romino-ruteană, la rezolvarea
căreia n'ai gindit incă, fiindcă nu pricepi primejdia prea mare
venită din Răsărit... O laşi tuturora să o priceapă: Suedezilor,
Germanilor, Ungurilor, Bulgarilor, Italienilor, şi Turcilor, şi-ţi spui
aumai; „requiescam in pace“ ? l..
e -
.
Incă ceva personal și apoi, Incheere, Cind nu de mult am
relevat în legătură cu evenimentele actuale chestia („Adevârul”
$ Oct: 1914, articolul: „Audiatur et altera pars*) cum că din
punctul de vedere al Basarabenilor interesele Rominimii nu coim-
cid decit cu acele ale lumii germane şi turceşti, că gurile Du-
aârei şi Dobrogea constitue sanctuarul nostru, că Petrogradul ne
este şi va fi vrăjmașul care visează închiderea noastră în cetatea
munţilor pentru a-şi da mina cu Serbia Mare, satelita lui, — atunci
însuşi d, C. Mille şi-a luat a douăzi sarcina să-mi răspundă şi
între alte argumente în favoarea curentului rusofil a lăcut la a-
dresa mea următoarea considerație cam discreditoare: „să scrii
ta chip rusesc și să combaţi Rusia, e cel puţin o originalitate”...
Da, sint mindru că tocmai mie mi sa dat intruciiva şi
poale prin ironia soartei mele personale să fiu singurul romin-
basarabean cu educaţia pur rusească, care, după ce a canoscut
în primul rind Rusia, a intrat în ultimul deceniu în presa romi-
mtască, dar cu toată rusificarea lui şi-a regăsit sentimentul na-
tional pierdut involuntar din vremea copilăriei ; apoi a pătruns
prin diferite drumuri, uneori strimte, strimbe şi primejdioase, în
intenţiile Rusiei asupra Rominiei și asupra nenorocitei de romt-
nimi din Basarabia, Herson şi Podolia, Venit direct din lumea
rusească modernă mă bucur că pot totuşi intructtva să previn
pe Romini, publicind cel puţin considerațiile mele personale a-
supra acestei adevărate şi enorme primejdii, în comparație cu
care pretinsele ameninţări de maghiarizare, germanizare etc. apar
ca simple absardităţi,
PROBLEMA ROMIRO-RUTEARA its
: Da, combat Rusia, combat rusofiiismul fiindcă mă doar
fiindcă mă în c de i i aa
i mă îngrozes necunoştința deplină a Rominilor asupra
Răsăritului şi a problemelor grave puse de el pentru națiunea
noastră ; fiindcă iubesc Basarabia şi toată rominimea, fiind gata
totdeauna să răsplătesc această iubire cu singe, lacrimi şi su-
doare. Trebue anume să fii educat rusește ca să Intri în tabăra
celor mai mari și intunecoși duşmani ai rominismului, să te în-
veţi a-ți insuşi arma lor şi cu arma aceasta să-i şi combaţi!
am arătat întrucilva și partea bună din Rusia şi v'am
arătat, cit am putut pentru moment, că nu numai „Rusia țaristă asu-
pritoarea popoarelor”, ci şi Rusia nouă liberală imperialistă nu
poate să nu fie un memento mori pentru rominismul slab, dar a-
tita de scump nouă. Din nefericire nu văd in aceste momente
grele interesul suprem al națiunii romine ridicindu-se mai pres
sus de toate. In locul lui văd frica bestială de Ruşi şi suspine:
Ah Franța, ah Belgia, ah rasa latină!) Bonjurismul a renăscut
în „politica“ pe care o duce publicul rominesc prin trimbiţele gurilor
mari, bonjurismul aliat cu mentalitatea din māhälālele Moscovei...
Şi cu toate acestea te hodineşti incă cu sufletul, te increzi
în demnitatea acestei naţiuni nenorocite, cind îintiinești printre
Romini şi pe vreunul educat iranțuzește, care a petrecut tinerețe
şi şi-a făcut studiile în Paris, dar care în fața intereselor supreme
ale rominimii rămine neclintit, din cauza primejdiei ruseşti, în u-
rările sale pentru succesul definitiv al Germanilor, al Turcilor, ba
chiar şi al Maghiarilor (pentru moment), ta contra Triplei-Inţele-
geri şi m sateliților ei, și in primul rind In contra Rusiei. Zim-
bind trist şi amar în aceste zile de tristeță generală, am putea
spune că nu se poate să nu se găsească în țara aceasta măcar
„cei doi drepţi”: unul educat ruseşie şi altul cu educaţia fran-
ceză, care să viseze victoria deplină a vrăjmaşilor Rusiei. Fie
binecuvintal pămintul pe care se mai găsesc mulți în afară de
aceşti doi L..
Mult s'ar putea încă spune aci despre Rusia și totuși ar
nesulicient din toate punctele de vedere. Nam vorbit despre
Golgothele morale, temnițele, jertfele și calăii, despre munca sil-
nică şi deportarea în għețāriile Siberiei şi alte pedepse pentru
„criminalii“ politici din imperiu: sint lucruri cam prea gablo-
nate şi cunoscute chiar și publicnlui romtnesc, care însă le-a
uitat pentru moment. N'am operat cu statistice, cu redarea e-
venimentelor separate, cu documente, ci numai cu considerațiuai
generale lesne de înțeles pentru ori şi cine, ca şi în tot ce
am scris pănă acuma despre Basarabia şi Rusia ln sv. 2"
prin ziare.
Ca toate că | lor in care latinii... stan neutrali (Italia,
+) LI] popoarela m din
pania, Portugalia) între germano-maghiaro-ceho-aroate-
pe rană și grupul eine rom a Am mă sint de rasa tiranes-
Era rasoindo senegsio Bajo-antropolag, şi on toate că Rominia „lath
mă“ nu de lapt în
190 VIAŢA ROMINEASCA
Am stăruit numai să arăt după putință contrazicerile stri-
gătoare din această țară : neinvinsă şi bătută, puternică şi be-
teagă, luxoasă şi păduchioasă, instruită şi ignoraniă, creatoare
şi distrugătoare, liberă şi ferecată, împărăția gindacilor şi raiul
medicilor ; țara In care in ultimii 10 ani au fost spinzurați zece
mii de „politici”, vinovaţi numai de aceia că iubesc cu uitare
de sine patria lor ingrată şi care in acelaşi timp îi ridică pe ei
la rangul de nemuritori ; ţara In care naţiunile sintasuprite in
chip extraordinar, şi In care totuşi apar 1600 publicaţii periodice
in limba rusă, 250 în limba poloneză, 70 in cea germană, 50
in cea latișă (liva), 40 in cea estonă, 35 în cea evreiască, 25 în
cea armeană, 20 In cea lituană, 15 în cea ucraineană, 12 în limba
tătărască, 10 în Iranceză, 6 in azerbeigeană şi cite mai puţine în
încă 25 de limbi!,.,
Şi argumentația de mai sus, cam nelndestulătoare, se ex-
plică prin grandiozitatea subiectului; sper să continui pănă la
oarecare complectare descrierea problemei romino-ruteno-ruse, ca
să nu las file albe, dacă va fi cu putinţa. Cred că nu va fi
tirziu să revin la Rusia şi la broşura „Rusia ţaristă, etc.“
in numerele viitoare ale „V. R.* Cer scuze pentru întrebuințarea
cam deasă a cuvintului de „ignoranță“, adică necunoștinţa de-
plină a Rominilor asupra Rusiei, Ruteniei; şi a ciocnirii intere-
selor rominimii cu ele ; doară fiecare Romin cinstit şi sincer nu
poate să nu spue: „da, nu cunosc Rusia, nu cunosc Ucraina;
In privința lor sint ignorant; Imi pare rău, dar aşa este !*
Nieci-o pretenție nu am, decit fac o incercare ca strunele
intime naţionale ale cetitorului romin să priceapă durerea mare
şi nesfirşită a naționaliștilor subjugaţi şi conștienți din Rusia, față
de Invâluirea și zdrobirea vieţii națiunilor mici de către regimul
vechiu și de câtre cultura nouă rusească; ca să se aprindă în
sufletul rominesc focul divin al simpatiei pentru Ruteanul şi Romi-
nul cel slab şi pieritor, iar nu pentru poporul rusesc numeros
şi bogat în pămint şi în posibilități culturale şi care nu poate
pieri, chiar dacă Rusia va fi grozav bătută și aruncată spre Rä-
sărit, pierzind atunci tot Apusul Rusiei europene, locuit de Po-
lonezi, Ruteni, Evrei, Romini, Lituani, Livi, Estoni, Finlandezi, etc.
şi care nu constitue totuși decit a 20-a parte a marelui imperiu
moscovit, clădit pe singele şi oasele a milioane de martiri...
Problema romino-ruteană nu e problema jignirii intereselor
ruseşti, ci numai aceia a indepărtării de pe teritoriul sus-arătat
a armatei, funcţionarilor şi comercianților ruși, care altfel prin
menţinerea lor mai departe |n acele ţinuturi, nu-i vor Indepärta,
dar li vor nimici pe acești Ruteni și pe toți Rominii ca naţiuni.
i Repetăm : bine-i de cel din Rusia care renunță la națiunea lui;
dar nici Rutenii, nici Rominii nu renunță la naționalitatea lor, şi
deci sau işi vor cròi de acuma inainte viitorul național, dar nu sub
egida Rusiei, sau vor fi striviți, la inceput cu durere și apoi
fără durere, de câtre cultura şi structura rusească nivelatoare.
Sa se pindească bine și să se priceapă ca partea care se cu-
PROBLEMA RONINO-RUTEANA 192
-n
vine Rominilor dela aglomeraţia de popoare, care este Austro-
Ungaria, le va cădea in mini în mod firesc fără a f desnaţiona-
lizată complect, fiindcă desnaționalizarea din Austro-Ungaria e
mai mult o sperietoare, pe cind desnaționalizarea din Rusia e
ceia ce sa făcut, se face şi se va face cu peste 25 milioane de
Ruteni și cu circa 8'/+ milioane de Romini, transformați deja a-
proape toţi în timpiţi și adevăraţi ruşi prin simțul lor naţional,
dar din fericire şi din cauza legilor firii omeneşti — neschimbaţi
incă in limbă şi mentalitate.
Da, pe cimpiile Poloniei, Galiției şi ale Franţei, se va ho-
tări rezolvarea problemei romino-rutene, potrivit cu care rezol-
vire şi Rominia se va urni instirșit din loc —acolo, spre Rasa...
rit, unde sint interesele ei adevărate şi supreme din acest mo-
ment istoric l...
„Și dacă, — incheie d. Z. Arbore, — din această nebunie
socială nu va eşi cel puţin libertatea Poloniei și a Ucrainei
(noi să spunem: a întregului Apus al Rusiei enropene!), liber.
tatea Basarabiei (nu: a teritoriilor rominești dintre Prut.Nistru-
Bug), apoi, împreună cu poetul nostru, putem zice Europei ine-
bunite :
De e sens intrata, e 'ntors şi ateu —
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.
„Acestea am de zis rusofililor noştri interezați, iar popilor
noştri rusofiii repet fraza Veneţienilor din secolul XVl-lea ;
Siamo romani, e poi cristianil*
.
- +
Limita etnică între Romini şi Ruteni nu se prezintă ca ceva
bine definit; estul şi nord-estul rominimii e intretăiat orizontal,
vertical, pieziş şi după diferite curbe de vestul și sud-vestul ru-
tenimii. In unele pârţi ale Basarabiei, apoi în toată Podolia de
sud şi tot Chersonul de vest, nord și sud, amindouă popoarele
sint amestecate, deosebindu-se unul de altul prin grupuri se-
parate şi compacte de sate pur ruteneşti sau pur romineşti,
intre care se găsesc și mai multe localităţi populate de a-
mestecul lor aproape complect rutenizat. Rutenizarea Je aci nu
s'a făcut după vre-un sistem, plan sau scop al cuiva, ci In mod
firesc, Rutenii fiind ceva mai numeroşi şi sprijiniți inconştient
de rezervele mari ale națiunii rutenești, care în direcția nord şi
est este compactă, avind la spatele ei centrele mari ca Cherson,
Nicolaev, Ecaterinoslav, Elisavetgrad, Poltava, Cremenciug, U-
man, Kiev, Vinniţa, Jitomir, Cameneţ Podolsc etc. Pe cind Ro-
minii departați în unele locuri cu 250 şi mai bine de kilometri
spre ost dela Nistru în chip tot așa de firesc au pierdut până
şi contactul cu masele compacte rominești din Basarabia...
PROBLEMA ROWINO-BUTEANA 153
— Dee
—.î. —
Din caracterul pacinic al convieţuirii teritoriale a Ruteniler
şi Rominilor din sudul Rusiei, reese clar că problema romino-
ruteană constă în primul rind într'o intrebare: cum se poale de-
fini teoreticește hotarele lor geografice care să coincidă cu cele
naturale şi etnice, deci şi cu cele politico-culturale, în viitor? A-
ceastă chestiune nu poate Hi rezolvată decit numai prin invoiala
popoarelor direct interesate pentru stabilirea mai de dinainte a
formelor de conlocuire. Herson, Podolia, Basarabia, Bucovina
şi Maramureş nu cunosc aproape cu desăvirşire altă populaţiune
sătească decit cea ruteană sau romină: 20—25 de sate pur
ruseşti (lipoveni), 250 de colonii germane, circa 100 bulgare, vre-e
30 ungare, apoi 15 colonii evreeşii şi 3—4 îranceze, nu pot
fi luate In vedere pentru definirea caracterului de concesiuni mu-
tuale etnice dintre Romini şi Ruteni peun aşa întins teritoriu.
Elementul etnic care urmează cu numărul lui după Romini şi Ru-
teni sint Evreii, formind peste tot majoritatea populaţiunii oraşe-
lor mari ca şi a tirguşoarelor. Orâşenii ruși, unguri, nemți, ar-
meni, polonezi etc., deasemenea nu pot intra în socoteală, fiind
relativ foarte puţini la număr şi neputind contesta faptul vădit,
că fara, teritoriul aparţine numai Rominilor şi Rutenilor.
Astiel ajungem ia intrebarea: care de exemplu ar fi gra-
nița naturală, o linie medie, care s'ar defini tocmai în mijlocul
acestei amestecături romino-rutene, sacrificind, pe deoparte în di-
recţia de vest şi sud a teritoriului comun, elementele rutenești
care merg slăbind şi dispar după ce ajung la Basarabia, Buco-
vina de sud şi Tisa ; iar pe de alta procedind tot astfel cu ele-
mentele romineşti care indepărtindu-se devin tot mai rărite spre
est şi nord? Broşura „Rusia țaristă, etc.* nu ne dă nici un in-
diciu în această privință; harta etnografică a Ruteniei-Mari, alā-
turată acestei broşuri arată numai pretenţiile Rutenilor naționaliști
de a socoti Rutenia întinsă până la ultima urmă a ultimului pas
al ultimului Rutean, care a pus cindva piciorul său ca locuitor-
sătean la periferia cea mai depărtată de centrul rutenismului.
Articolul prezent e insoţit de trei hărți etnografice adăogate
la el de noi: din explicaţia de mai jos a fiecărei din ele se va
vedea, credem, destul de lămurit cum poate fi rezolvată serios
problema romino-ruteană, jăsind aminduror popoarelor posibili-
tatea de a conlucra liniștite la progresele lor naționale atit de
dispreţuite pănă acuma de Ruşi.
1. Harta pretinsă etnografică a teritoriilor ruteneşti. Cu-
prinde între altele aproape jumătatea Maramureșului, jumătatea
Bucovinei cu Cernăuţul, judeţele Hotin, Soroca, Acherman şi Iz-
mail din Basarabia în cele mai mari părți ale lor, iar Chersunul
şi Podolia le include în teritoriile pur ruteneşii. Hașiul vertical
arată răspindirea Rutenilor pe pămintul, iar cel pătrat — părţile
Basarabiei lăsate de Ruteni pe seama Rominilor. Aci e necesar
să se atragă deosebita atențiune a cetitorului asupra regiunii
„rutene* spre est de Nistru, care cuprinde tirgurile vechi mol-
doveneşti: Mohiläu, Balta, Vrabia, Anania, Valea-Hoțului, Catar-
a
ez
Zi
D= &.
|
grai
Pa
by ai D h i - z
2 !
y»
rs e
A 2, she
3 we > i ai si
Co. Alp
pi gimi
T
¿l
eey
a
\
PROBLEMA ROMINO-RUTEANA 19%
gina, Cantacuzina, Hogeac, etc., dintre rturile B i Ni i
In frunte cu Odesa”) j vE yay
2. Harta etnografică a rominimii intregi, Tot haşiul ori-
zontal arată localităţile locuite de Romini ; cel vertical — de Ru-
teni, apoi sint insemnaţi separat Germanii, Bulgarii şi Ungurii.
De aci reesă clar şi fără vre-o substituire a adevărului, că Ma-
râmureşul e populat de Romini pe două treimi din intinderea sa,
Bucovina tot pe două treimi, județul lotin pe jumătate, Soroca
in intregime (sint vre-o 15 sate rutenești din 150); Acherman
pe o treime, (restul Nemţi), Izmail aproape in intregime (afară
Bulgari), toate aceste cu foarte puţini Ruteni. lar în ce priveşte
Podolia şi Chersonul, și chiar incă o bucată din guvernămintul
iev, apoi aci vedem Rominii dominind numericeşte între Nistru
şi Bug, iar peste Bug și până la riul Inculeţu (la graniță cu Eca-
terinoslavul) ei formează incă cam a treia parte a populaţiunii.
Nu tăgăduim prezența Rutenilor în număr mare în Basarabia de
Nord, dar nu putem admite ca interesele noastre etnice să fie
negate pur şi simplu de Ruteni precum am văzut că o fac ei
(harta No. 1 reprodusă după „Rusia țarista...*).
3. Harta țărmuririi ideale a teritoriilor romino-ruteneşti,
Principiul acestei țărmuriri nu e decit o cit mai posibilă și justă
coincidare a liniei medii cu nişte hotare solide naturale. Astfel
lăsăm Rutenilor toate satele romineşti răslețe sau în grupuri la
Est de riul Bug cași la Nord de Prut și Tisa. După noi această
graniță einico-politică trebue socotită astfel: dela marea Neagră
(gura Bugului de lingă Oceacov-Hogeac) in susul Bugului pănă
la intretăierea acestui rtu cu paralela a 48-a de latitudine; de
acolo o linie aproape directă prin culmea înălțimilor păduroase
ale Podoliei pănă la Mohilău pe Nistru, care oraș actualminte
polonezo-evreo-rutean şi cu puțini Moldoveni să intre in sfera
intereselor ruteneşti. Mai incolo granița să meargă pe Nistru
până la Onut, actualul punct de colț al graniţei Bucovino-Basa-
rabene, de unde sub un unghiu de 45° cuprinzind Cernăuţul cu
imprejurimile de 15 kilometri spre Nord-Vest, frontiera s'ar co-
bor! pănă la Siret şi s'ar prelungi după cursul Siretului pănă la
cotitura acestuia spre sud; de aci tnstirşit, în formā de linie di-
rectă orizontală prin munții Carpaţi până la Tisa,
Astlel am ceda Ruteniei toată rominimea locuind spre est
de Bug (ultimele sate Glodoși şi Şerbani la distanță de 350
kilometri dela lași) în număr de vre-o 225 de mii cu populația
bărbătească a satelor imprăştiată In timpuri liniștite prin docu-
rile, porturile, minele şi moșiile din Nicolaev, Cherson, Ecate-
rinoslav, Elisavetgrad, Crivoi-Rog („Cornul Strimb* — cele mai
bogate mine de fier din Rusia europeană); vre-o 25 de mii
locuind lingă Mohilău și aproape o sută de mii din Bucovina și
a căror configurații
PROBLEMA ROMINO-RUTEANA 197
Maramureş. lar în schimb am avea în sfera culturii noastre
pe cei 50 de mii de Ruteni din Maramureş şi Bucovina, 100 de
mii din Hotin și circa 250 de mii din regiunea dintre Nistru şi
Bug. De insulele mici de Romini şi Ruteni care ar fi mai puţin
sau mai mult atinse de această Impărțire nu ne poate fi grijă
mare. Nu ne interesează nici chestiunea ctte anume gubernii
ruseşti li se cuvin Rutenilor sau ce vor face e! de pilda cu Cri-
meia: interesul Rominimii întregi este ca să nu se piardă pen-
tru neamul şi viitorul nostru un teritoriu întins de § milioane
hectare şi de peste 3 milioane de Romini din Răsărit, ce-l popu-
lează, conlocuind aci nu cu Ruși, ci cu Evrei, Ruteni, Germani,
Bulgari, Ţigani, Armeni etc., elemente care nu pot constitui o pie-
dică etnică pur rusească pentru mărirea Rominiei, pentru ajun-
gerea ei până la granițele extreme teritoriale şi pentru prepon-
derența ei pe Marea Neagră, alit de necesară Europei centrale şi
culturii europene ca și viitorului strălucit al acestei ramuri mari
a latinității, din nefericire — vai! — mult slavonizate ca singe
şi spirit.
Această slavonizare care se manifestă prin inerția, prin ne-
pâsarea noastră și prin necunoștinţa lucrurilor care ne incon-
joară, trebue îinsiirşit ștearsă din viața noastră odată cu expan-
siunea Rominimii spre Răsăril, de unde neza venit în vechime-
acest duh degenerător. Din ale slavismului nu ni se cuvin de-
cit teritoriile noastre şi lucrurile bune ale culturii lui, Alară de-
acestea nu ne trebue să ne amestecăm cu veninul rusesc, și
numai cu Rutenii, vecinii noştri nemijlociţi, avem a face de mab
deaproape.
Alexia Nour.
Geneva și războiul mondial
— Note şi impresii —
Poţi trăi luni intregi, străine călător, în Geneva şi în multe alte
oraşe ale Elveţiei, fără să bănueşti măcar o clipă adevărata viaţă, carace
terul intim şi original al acestei naţii, atit de mică şi atit de importantă
în istoria culturii omenirii. Fatalitatea economică, inexorabila lege a lup-
tei pentru traiu, condiții speciale geografice şi istorice, au impus acestui
colţ de lume, în decursul veacurilor, prezența unui furnicar de călători
din toate neamurile, străini din toate unghiurile, din toate climele şi din
toate latitudinile, Tot ce străluceşte de departe şi ademeneşte spre A-
pus pe barbarii de pe tărimurile altor lumi: orgie, plăcere sau lumină
—totul trebue să se găsească în cetatea lui Calvin, căci izvorul de iraiu
cel mai bogat e aici, ca şi în toată Elveţia, industria străinului. Ea e
hanul care găzdueşte această nouă hoardă rătăcitoare, turistul internațio-
nal, cutreeră-lume a vremurilor noastre !
Genevezul, negustor cinstit şi om de bună credinţă, se strădânuește
din toate puterile să-şi mulțumească muşteriii, face ce poale ca să dea
naivului călător sau coloratului metegue iluzia „vieţii mari" din Apus!..,
Străinul își petrece Viaţa în imensele hoteluri de pe marginea cheiului,
în jurul Kursaalului, prin nenumăratele cafenele mari şi mici, în pensi-
unile de toată mina sau... Ja Universitate. Pretutindeni o împestrițare
ciudată şi enervantă de neamuri, un adevărat „turnul lui Babel“ al limbi.
lor, dintre care cea mai stranie și surprinzătoare e limba franceză, strop-
șită, schimonosită, maltralată, de nerecunoscut !
Călătorul incercat, deprins cu hotelurile, confortul şi strălucirea
oraşelor. mari din alte părţi se va simţi de sigur jignit în deprinderile
şi pretenţiile sale cele mai legitime—omul de gust va rătăci morocănos
“şi desgustat prin străzile comerciale din preajma Rhonului,
Hardughii mari fără nici un stil, căzărmi triste clădite în grabă
insultă pe marginea cheiului splendoirea lacului Leman, Prăvăliile scot
în vitrine marfa «dinăuntru ; intenţia de a atrage în cursă străinul e stri-
gătoare, jigneşte şi indispune, şi apoi ce oroare! Mode pariziene con-
GENEVA ŞI RAZBOIUL MONDIAL 189
— mm
fectionate la Berlin, de e exiravagan
grosolan de proastă calitate, toate mo
bunului gust, ce se găsesc în acea
port, de către industria germană. &
Cit despre oraşul de petrecere.. ursaalul însuşi, acest păcat al
Calviniştilor din Geneva pentru care onţiliul de stat şi-a atras admo-
nesiaţia consiliului federal dela Berna, face impresia unui mic tripou să-
țăcăcios. In jurul ruletei ciţiva imberbi, colorați cu jiletce şi cravate ne-
închipuite ; în jurul lor balcanici perpeliţi piîndesc cu francul favoarea
norocului care să le permită o mică petrecere la „Café Iyrique!* Ici şi
colo cite o străină cu bijuterii masive îşi face iluzia că e la Monte Carlo;
tipuri îndoeinice de pungaşi de mahala, „păsărele“ cu mini roşii de bu-
călăreasă purtind pecetea unei mizerii cu atit mai liste cu cit sint pi-
nute să joace rolul de „fete de petrecere” şi să reprezinte pentru străin
traiul, veselia şi ispita plăcerii | Peste tut acea atmosferă grea, moro-
cânoasă de petrecere pe comandă şi în silă, organizată de oameni care
mu au nici un fel de pregătire suiletească pentru asemene industrie!
Un adevărat decor de teatru de mic oraș de provincie toată ceastă Ge-
nevă de petrecere,—Genevă-Cosmopolis pentru sttăini,—decar nalv şi
stingaciu menit să dea naivului metec iluzia civilizaţie! occidentului în
tot ce are ea mai strălucitor pentru un barbar, deghizarea copilăroasă a
viţiului vulgar în rafinărie pariziană, în destriu de om supracivilizat |
Aceasta e Geneva care-şi deschide porțile străinului şi se pune cu
grabă la dispoziția lui | Cit despre cealaltă, acea care atrage aici pe o-
mul doritor de lumină, Geneva culturală, adevărata Genevă a Genevezi-
lor trebue s'o cauţi cu strădanie şi pe indelete ca să o descoperi în
colțurile tainice unde se ascunde, cu o pudoare delicată, de atingerea
invaziei brutale! Nici cind al făcut cunoştinţa unui Genevez şi nici cind
sub o firmă oarecare ai trecut pragul loculnţii sale tăinuite în parcu-
rile de pe imensele „campagnes“ în care se refugiază locuitorii cetăţii
lui Calvin, nu te poţi măguli că al cunoscut această pasere rară care e
Genevezul de ină |
Prin adanc nu se avintă decit cînd are afaceri de bancă sau
de negoţ şi atunci trece grăbit strecurindu-se pe lingă ziduri, absent şi
izolat de orice atingere cu furnicarul de pe străzi. In legăturile de a-
taceri, ca şi în raporturile de orice natură cu străinul, Genevezul e per-
fect: polileță rece şi un fel de amabilitate unilormă, pe care o distribue
fără nici un fel de nuanță tuluror străinilor de orice neam, ca un fel de
monedă de aramă pe care o ai la îndămină ca să o imparti cerşetorilor
în stradă! In salonul rece, încălzit numai la ocazie cu citeva cioate în
cămin, înghiţi In silă o ceaşcă de ceaiu, pe care simți că stăpinii casei
ţi-o oferă ca un sacrificiu lui Dumnezeu, pentruca să-şi plătească da-
toria creştină sau socială pe care i-o impune credința sau profesia !
Conversaţia lincezeşte într'o banalitate convenabilă, omoritor de plicti-
ară şi dureroasă, bric-à-brac
ozităţile şi păcatele impotriva
fabricată cu hurta peniru ex-
200 VIAŢA BOMINEASCA
coasă. Totul lunecă pe suprataţa lucie a politeţii lor egale şi inexpre-
sive, nimic nu pătrunde pănă la ei, dar nici dela ei!
Ca să prinzi Insfirşit fizionomia adevărată a Genevii, să pătrunzi
în intimitatea acestor suflete zâvorile după porţi de tier, Intro rezervă
invincibilă şi neInduplecată, trebue să ai o stărnință şi să mu te laşi des-
curajării. Trebue să cauţi şi să cercetezi mereu. Să pătrunzi în şcolile
rezervate cu străşnicie numai Genevezilor, in societatea naţională a stu-
denţimii geneveze—Zofingue—ln care un străin nu pătrunde decit prin
anume condiţii : să iei parte la întrunirile lor electorale, la adunările reli-
gioase ca participant activ, la anume conterințe destinate unui public
restrins şi mai ales să lucrezi alăturea cu ei la nenumăratele lor opere
de binefacere. Atunci vei Ințelege, o străine, cii e depărtală de adevăr
ideia pe care ţi-o faci de acest neam în Cosmopolis ; înţelegi mai ales
care e valoarea culturală a acestui mic poper în istoria omenirii: Elve-
jianul păzitor de vite, fabricant de brinză, activ industriaş şi hangiu al
Europei intregi, nu prezintă desigur nici un caracter etnic cultural In-
teresant şi de valoare. Dar sub această activitate practică şi exterioară
există o profundă viaţă interioară, creată prin storțările comune a şase-
sprezece secole de istorie, urmărirea tenace e realizării unul ideal de-
mocrat atit pe cale politică, cit şi etico-religioasă. „Unitatea naţională,
idealul comun de democraţie al confederaţilor, am căutat să-l realizăm
su numai în legi, dar şiîn inimi*—zice Ernest Bovet, formulind o idee
curentă în mentalitatea elveţiană. Impărăția tatălui ceresc, voința lui
Dumnezeu este pentru el realizarea solidarității universale, iubirea de a-
proapele, toate actele lor publice, toate manifestările activităţii lor su-
fleteşti sint judecate şi apreciate în lumina acestul ideal etico-religios.
Predicile de Duminică sint o analiză amănunțită a conduitei publice şi
private pe baza acestui criteriu şi atitudinea contormă cu voința lui Dum-
mezeu, datoria elementară de creştin, este acea care vădeşie cea mal
largă şi mai profundă iubire de oameni, Firea omenească este desigur
aceiaşi In Elveţia ca şi în restul lumil—totuşi ce ciştig pentru idealul
etic, storțarea pe care cel mai egoist şi mai tare la suflet o face pentru
a se pune cel puţin din cind în cind în serviciul aproapelui, sagiticind
solidarității măcar în anumite ocazii şi împrejurări pentrua se conlorma
voinţi! lui Dumnezeu și colaborind astfel la realizarea Impărăţiei lui Christ
pe påmint! Cultul religios se manifestă pentru el în fapte de solida-
ritate morală, şi personalități de o valoare științifică şi ilozotică euro-
peană sau chlar mondială prezintă zilnic exemplul unei vieţi de creştin
în adevăratul înţeles al cuvîntului, consacrate în întregime serviciului a-
proapelui.
Cel ce s'au găsit în cetatea lul Calvin pe aceste vremuri de res-
trişte şi de grea încercare, au avut alături de darerosul şi deprimantul
spectacol al războiului, minglierea de a cunoaştein poporul genevez cea
mai nobilă față a omenirii: un devotament pentru serviciul aproapelui,
o abnegaţie, o delicateță în ugurarea suferinţilor de tot felul şi in ace-
GENEVA ȘI RAZBOIUL MONDIAL i
laşi timp o pricepere practică în organizarea ajutorului
şi-ţi. dă încredere în viitorul unei omeniri mai sata In once Pea
activității sale se manifestă sulletul adevărat al Genevezului, strinsa les
gitură dintre idealul său religios şi activitatea sa etică, „Fii credin-
cios, credincios pănă la moarte*,—aceste sint vorbele cu care se începe
yi sfirşeşte predica pentru tinerime, în temple şi în adunări religioase ;
şi nu cunosc momente mai sfişietoare decit acele pe care le-am petre-
cat la conferința religioasă dela Neuchâtel, într'o şedinţă în care, în fața
a 300 de studenţi, pastorul Siordet din Lausanne a recunoscut plin de
durete şi de umilință cît de puţin credincioasă idealului a fost genera-
ţia lul, Nu cred să fi fost om în sală care să nu fi resimţit în clipaa-
ceia regretul că s'a depărtat de idealul tinereţii sale şi răspunderea mo-
rală pentru tot răul moral din lume, din cauza acestei vinovate necre-
dinți. Dumnezeu nu poate realiza armonia, idealul moral şi solidaritatea,
decit cu ajutorul oamenilor; şovăelile, păcatele şi egoismul nostru sint
cauza relelor şi suferinţilor din prezent şi din viitor. Noi sintem meş-
teşugarii care lucrăm la cetatea lui Dumnezeu pe pămint; de laptele şi
gesturile noastre e legată soarta omenirii pe veci. Aceste sint vorbele
pe care le aude poporul genevez În fiecare Duminică, în fiecare Impre-
jurare solemnă naţională sau internaţională: în fiece clipă se simte le-
ga! şi răspunzător pentru soarta neamurilor de pe tot pămintul şi atitu-
dines sa morală e dictată de această credinţă în faţa tuturor evenimen-
telor. Cine cunoaşte istoria lor vede că ei s'au eliberat inaintea altor
popoare de ura de rasă, de limbă şi de clasă, că nu sint militarişii decit
din nevoia de a se apăra şi că sint In dreptul lor cind afirmă că au azi
în Europa o chemare morală şi că se consideră drept conştiinţa Europei.
Intre cele două Sviţere, romandă şi germană, pot să se ivească
oarecare ciorovăeli în războiul actual, din pricina simpatiilor naturale
care împing aceste două culturi spre cea cu care sint mai de aproape
înrudite ; ceia ce le uneşte mai presus de oricee conştiinţa că reprezintă
actualmente un ideal politic, etic şi religios comun, şi că trebue să men-
ţie şi să perpetueze In omenire ideia necesităţii unei sirase legături in-
tre aceste trei idealuri, împotriva politicii realiste („Realpolitik“) care
a făcut partidul socialist neputincios ca influență morală şi a adus cala-
mitatea războiului fratricid. In Sviţera romandă fiecare urmărește cu su-
fetu! tremurind pe Franţa eroică şi tesemnată, dar se sileşte fiecare să
respecte durerea Sviţerii germane care nu poate primi cu singe rece, şi
fără să incerce +ã o apere, teribila acuzare de barbarie ce se aruncă u-
nui popor a cărui cultură o cunosc şi şi-au apropiat-o.
Legătura federală e nu numai o legătură politică ci o adevărată
legătură morală, expresia unei culturi comune, libertățile, instituţiile unei
democraţii în progres printre veacuri. Conștiinţa acestui fapt e limpede
şi puternică In clasele cultivate ; dar oricit am considera-o de obscură la
sufletul ţăranului, nu i se poale tăgădui existența.
O simţi în trupele de elită, sicâtulte din floarea tinerimii, care
z 15
22 VIATA ROMINEASCA
pol {inea la drum zile intregi tără mincare, elită veselă şi iute care trece
prin sate în miezul zilei incălzită şi însetată, fără să se oprească pe
lingă tintinele limpezi şi răcoruase din care nau voie să bee; in trupele
de Landwehr în care sint înrolați maturii, cei meniți la apărare, greoi,
ţepeni și liniștiți, care stau îniipţi la postul lor de pază pe cimp sau pe
clina munţilor; și în bătrinii din Landsturm, resemnaţi şi credincioşi la da-
torie. O simţi în tot acest popor care ştie intre cine-i războiul şi mai ales
pentruce se mişcă Elveţia, in ostaşul care ştie pentruce a trebuit să și
părăsească vatra şi să-şi lase nevasta singură în toiul muncii şi al ne-
voii. Supunerea aceasta de bunăvoc, supunerea compleciă la datoria
înțeleasă şi consimţilă, face toată valoarea morală a democrației de azi,
valoarea acestei mici Sviţere atit de liniştită în hotărirea ei nestrămutată
de a-şi apăra nu numai existenţa pur și simplu, dar şi felul de exis-
tență pe care ea şi l-a creat, libertăţile publice cu greu cucerite, idea-
lul moral şi religios căitre care aspiră, valoarea minunatului şi nenoro-
cilului popor belgian, valoarea Franţei, „la douce France”. Svijera im-
ircagă germană sau franceză, oricare ar fi simpatiile de rasă, Intelege,
simte şi nu se poale să nu se zpudue de simpatie şi compălimire ta
vorbele unel franceze, reproduse de o revistă, și care rezumă mentalita-
tea poporului francez întreg: „on ne pense qu'au but à atteindre etri-
mensile du sacrilice ne touche personne, qu'imporie le sang verst, puis-
qu'on a et qu'en aura raison? Les plus glorieux espoirs ne valent
pas cette âpre certitude. Aucune iiluslon avec cela, pas même d'enthou-
siasme aux bonnes nouvelles; une volonté tendue vers ce but lointain,
splendide et douloureux. Volā l'état d'âme de fons **
In mijlocul urli, a enervării şi deprimării generale, pastorul soli-
cită poporul în fiecare Duminică să-şi Intoarcă privirile spre cel! care s'a
jertfit pentru iubirea de oameni, propăvăducşte mila pentru nenorocitul
popor care e jertiit fără folos pe cimpul de luptă, popor german, po-
por belgian ca şi popor francez, rus şi englez; ura lrebue să lie numai
impotriva instituţiilor care nu mai sînt in armonie cu nevoile noastre
morale şi culturale ; ridică moralul şi trezeşte voința atătind omenirii că
mintuirea e în puterea ei: serviciul binelui şi iubirea aproapelui.
Poporul care de secole primeşte asemene educaţie morală se poate
privi cu drept cuvint, aşa mic şi slab cum e, ca un ideal, ca un pionier
in cultura Apusului, superior tuturor în educaţia politică, un popor care
se poate mindri că reprezintă slorțarea spiritului de a lavinge materia!
Şi dacă vrem,— aşa mic şi pierdut in noianul altor neamuri cum
sintem în Orieni,-—să însemnăm ceva în culiura omenirii, trebue să ne
intoarcem privirea spre Elveţieni și să luăm dela dinşii lozinca: „Po-
por care năzueşie să se inalje cu sultelui spre un ideal".
Geneva, Noembrie, 1914
i a
Izabela Sadoveanu
Note pe marginea cărților
PRINTRE TOMURI BRĂCUITE
5. Nevestele lui Moş Dorogan.—E o broșură de vre-o 30
de pagini, editată de biblioteca „Germinal" şi scrisă de lon C.
Vissarion. O ştiam printre cărțile mele, dar am lăsat-o, luni in-
tregi, în raftul prăfuit. In vremea aceasta, am ajuns să-l cunose
pe autor. La inceput, îl întilineam prin redacții, în lumea atit de
amestecată și de tranzivorie a ziariştilor. „— Te uiţi la băiatul ăsta ?
E ţăran autentic, dintr'o comună din judeţul Dimboviţa. E însu-
rat, are copii, nevastă, locuri la cimp... Dar Diavolul nu-l lasă in
pace. l-a dat neastimpărul și pofta scrisului. Scrie lucruri inte-
resante... la să-l urmăreşti“. M'am uitat la el cu simpatie. Din
ințăţişarea lui timidă, mi-au rămas, în amintire, ochii lui neodih-
niți şi de un verde tulbure. L-am intilnit de atunci adesea, cu
cr apropiere sufletească. Il urmăream prin ziare și reviste.
Totdeauna în paginile lui —ca în nişte crosne neobișnuite de ra-
muri și de oi ne, ape ec pe lingă rame ţepi şi uscături,
şi flori nebănuite, mari şi minunate. Și numai un intim şi dăruit
cunoscător al sufletului, al graiului şi al frumuseţilor cimpiei pu-
tuse să le adune.
M'am născut și am crescut intre țărani. Vissarion, cu hi-
mea lui de amintiri şi de experienţă dela sat și din ogoare, din
pădure şi din luncă, din circiumă şi dela șezători, îmi readuce,
<a nimeni altul dintre scriitorii noştri, subt ochi și în inimă lu-
cruri de acum un sfert de veac. Acest nou povestitor al dure-
rilor și al traiului țărănimii creşte şi va creşte pe zi ce trece în
luarea aminte a celor ce vorbesc şi citesc limba rominească. Nu
ştiu dacă pină azi sa ocupat cineva de el, fie în bine fie în rău.
Sint sigur, însă, că în viitor va da multora de vorbă. Incep eu
şirul. Vissarion nu se va supăra, cind va găsi Nevestele lui
Moş Dorogan printre tomurile mele brăcuite. Impresiile simpa-
“vice şi largi nu sint numai de cit monopolul criticilor de meserie.
Mi se pare că între Vissarion, care scrie despre oamenii și
raiul dela ţară, şi alți tovarăși mai vechi şi mai noi cari au scris
tu re larev enansar Ea
tot despre țărani şi traiul lor este o deosebire vrednică de sub-
liniat. ză iei de talent (numai pe aceştia îi am în vedere) cari
au zugrăvit cimpiile și pe ostenitorii de pe ele, cind au început
şi trăiau ca la oraș. Satul și cimpiile erau acum trecutul. Unii
dintre aceşti scriitori, e drept s'o spunem, nu erau țărani de cit
pentrucă se născuseră și copilăriseră la fară; în realitate ei erau
copiii proprietarului, arendaşului, subprefectului, etc. Aceşti scri-
itori plecaseră din sat cam pe la 10 — 12 ani, adică după termi-
narea claselor primare. Urmaseră liceul, facultatea... şi veniseră,
aproape regulat, să petreacă vacanțele in satul natal.
issarion se deosebeşte de toți aceștia. El s'a născut la
țară, a învăţat numai școala elementară, s'a căsătorit la optspre-
zece ani, are o droaie de copii, o casă țărănească neaoşă, care
plesneşte de mulțimea stăpinilor, are pămint de zestre şi e prin-
tre mijlocași, adică are după ce bea apă, dar nu stă în rind cu
cei cu sute de pogoane. Cu ce a trăit el, pină cind a izbutit să
îringă indiferența noastră şi să înceapă să strecoare ziarelor şi
revistelor—pe un preţ destul de slab—proza lui? A avut fel de
fei de meserii: a fost notar, perceptor, agent sanitar, a fost şi
circiumar, firește, însă, totdeauna cu zero profit, fiindcă Vissarion
s'a născut poet şi poet o să moară.
Deși n'a învățat de cit școala primară, acest necăjit copil al
satului a citit cu turbare tot ce i-a căzut în mină. Vi mai.
frumos ca mulți orăşeni, şi ai crede, cind stai să-l asculți, că are
„păcar Hcenta În drept.. u cit îl cunosc mai de aproape cu atit
mi se pare mai interesant. Mărturisesc că intilnind pe Vissarion
şi scrierile lui, mi-am zis: iată în sfirşit un adevărat cunoscător al
oamenilor şi al lucrurilor dela țară! Dar am căutat să analizez
şi să drămuesc impresiunea mea. De ce mi se pare mie că Vis-
sarion descrie mai adevărat şi mai întocmai pe țăranii noștri de
cit toți ceilalți cari au încercat acelaş lucru (lăsindu-l la o parte
pe deapururi pomenitul Creangă)? Pentrucă țăranii printre cari
am trăit eu, pină la doisprezece ani, semănau aidoma cu ai lui
Vissarion. Se prea poate ca țărănimea din Muntenia să se deo-
sibească mult de cea din Moldova. Vissarion e din Dimbovița
şi anume de prin marginea-i de miazăzi; eu sint din Teleorman.
Țăranii cari apar; în puternicile viziuni literare ale lui Vissarion,
parcă sint dela noi. lată, mi-am zis cu, ce mă face să găsesc
că Vissarion zugrăvește pe țărani ca nimeni altul.
Şi cu toate acestea uneori Vissarion ni se pare pe cit colo
romantic! Scrie uneori unele bucăţi, ori cel puţin pune, în u-
nele bucăți, pe țărani să vorbească astfel, în cit te întrebi: dir
ce fel de țărani sint ăştia Sta sentimente atit de onduloase,
atit de susținute şi de bine exprimate? L-am intrebat, deunăzi,
cu prilejul unei nuvele pe cae Fo respinseseră colegii mei din-
t'o cție literară, točmai fiindcă lise păruse întrecută şi ro-
mantică —l-am intrebat familiar ṣi frățeşte, cum vorbesc eu cu e:
so
NOTE PE HANGINEA CARŢILOR . a
— Bine, măi Vissarioane, ce fel de tărancă e aia a
Îndrugă pe nerăsuflate patruzeci de m 3 face rin, cind
nai zi şi-şi spune povestea și obida, de parcă le citeşte de pe
Vissarion mi-a ns cam înțepat, dar—ci ie —
cu dreptate: aps tepa e piepe
__— Voi, ciocoii ăștia cari faceţi literatură rominească, vă mi-
ra şi nu vă vine a crede cînd auziţi din a omului dela țară
un graiu ceva mai curgător şi mai sufi „ Cunoașteţi rău
pe țărani! Țăranii voştri ori deabia bilbiiesc ori sint nişte hai-
duci internaționali. Nota justă şi adincă vă lipsește. Lăsaţi pe
Vissarion să vă zugrăvească pe ţărani, că nu degeaba a fost el
cîrciumar şi perceptor !
Mai zilele trecute, a venit la mine și mi-a citit o piesă În
patru acte : Fiul întunericului. L-am ascultat cu crescindă emo-
țiune. Intr'un sat din părţile noastre, țişnesc din pivnițele lui La-
che izvoarele basamacului otrăvit. Ciţiva țărani mai aprigi şi mai
meşteri de cit ceilalți au adunat cu vicleşug sute de pogoane, sint
stăpini pe situaţie, au increderea celor mari şi împing, la alege-
rile comunale, pe consătenii lor spre adăpătorile lui Lache, Si
puri fioroase trec pe dinaintea noastră, în atmosfera violacee a
circiumei asasine. O conștiință dreaptă şi apostolică se ridică în-
tre țărani și propovăduește împotrivirea electorală. E un tînăr
care incă nu are douăzeci de ani, dar care e o minte luminoasă,
o inimă plină de dragostea de oameni, un profet şi un poet. Dar
e aproape singur! Proprietarul, chiaburii satului, preotul paroh
sint Împotriva lui. Duşmänit și înconjurat de atitea neinvinse ob-
stacole cum este, lon Trupeanu ne apare cufundat şi pierdut, ca
într'o prăpastie. Şi atențiunea Didonei, fiica proprietarului, trece
este fruntea lui, ca o rază rătăcită pînă în fundul prăpăstiei. Ion
rupeanu e pierdut. Primarul şi jandarmii din comună îl implică,
bun, nevinovat, într'o hoție oarecare şi-l aduc legat cot la cot
înaintea D-lui Prefect, care știa din faimă pe instigator şi care
se găsea tocmai în casele amicului său, proprietarul, la logodna
Didonei.
Fiecare act e plin de viață, dureroasă, brutală, așa cum este
viața din satele noastre. Din nefericire, insă, piesa nu are uni-
tate. Actele nu se imbucă unul într'altul, nu se cer unul pe al-
tul și mașinăria stă pe loc. Nu mam mirat. Vissarion n'a vä-
zul pină acum nici o piesă bună şi nici o piesă clasică!
Putea să le studieze din cărți, dar cărţile costă parale şi
Vissarion e un biet top l; zece pogoane de pămînt. Fran-
țuzeşte nu ştie pănă acum, fiindcă la ei in sat se vorbeşte nu-
mai romineşte. Şi totuşi, stau și admir cit de puternică şi de fe-
lurită e v țărănimii noastre, cind, de subt atitea straturi de
ignoranță, de mizerie şi de gunoiu administrativ, a putut să im-
pungă şi să sară, pină in grădina boerilor, acest viguros izvor
care e talentul lui Vissarion. Cit s'a luptat omul ăsta ca să a
jungem azi să-i ştim de nume! Cite tircoale desnădăjduite n'a
208 £ VIAȚA ROMINEASCA
S
———_————
dat el redacțiilor şi oamenilor noștri cu vază literară! Cite po-
teci de vulpe bate el, aici în București, pină să scoată cłiva
franci, dela un ziar, dela o revistă, pentru paginile lui scrise a-
casă, în crucea nopții, cind cei şase copii dorm de-jur-împrejur |!
Si ce ar ieşi, din copiii poporului nostru, cind atitea piedici in-
fernale nu i-ar opri şi poticni în drumul spre lumină! „ŞI ci
Vissarioni, ca ăsta, n'or muri şi n'or fi murit dè meningită, de
lungoare, de pelagră, de sifilis și de lanţurile purtate în fundul
ocnei!
Nevestele lui Mos Dorogan e o poveste plină de suspine
şi cam... nevinovată, în care moş Dorogan îşi rechiamă viața-i de
cioban şi cele citeva neveste din tinerețe. E o istorisire naivă
și atrăgătoare. Aşa trăiau | ge noştri, pe pămintul încă nemă-
surat cu centimetrul, plin de păduri intinse, plin de livezi cu iarba
naltă pînă la piept, plin devoe bună şi de belşug! „— Ştii bine,
măi A reni ea ” Stiu foarte bine!" Cum să-i contrazic, cum
să-l fac să admire timpurile noi, cind în inima lui s'au depus, ca
nişte cristale, desfătatele amintiri ale bătrinilor ? Şi Moș Doro-
gan îşi aduce aminte de vremurile cari nu mai sint și de neves-
tele lui cari nu vor mai întineri! Moşul nostru n'a fost mora-
list, ba a mers, de felul lui, cam razna de morală. Cine ştia, pe
atunci, ce însemnează acest cuvint modern! Lui Moş ude
îi pare rău că a îmbătrinit, îşi recheamă iubitele cu o
putere de viziune şi vezi — incult şi amoral cum este—ne ridică
pină în sferele suavei păreri de rău. Ne pare rău şi nouă că
tinerețea trece şi că frumusețea nu ne aparține de cit o clipă, iar
dorul după ea o vecinicie!
Şi Moș Dorogan ăsta din Costeşti crește mare-mare... Şi
fantoma lui ajunge să se infrățească, în depărtarea cu i nos-
tru, cu ilustre fantome din scriitori străini—despre cari Moş Do-
aha nici o idee, cum n'au nici privighetorile despre Be-
ethoven
G. Galaction
nnna ann e ae
Rominia şi războiul european
Se apropie ceasul în care Rominia va trebui să ia parie
la grozava tragedie ce insingerează lumea,
„Odată hotărirea luată, toţi fii ţării, oricari ar fi părerile in-
dividuale, vor fi datori să-şi asocieze toate puterile pentru a-i asi-
gura o izbindă cit mai desăvirşilă.
Cu atit mai muit factorii răspunzători, cari au sarcina şi
datoria de a lua în numele țării hntărirea definitivă, sint chemaţi
să cumpănească, cit incă este vreme, toate consiueraţiile şi toate
argumentele pro şi contra oricărei îndrumări posibile,
in faţa curentului quasi-unanim al opiniei publice în această
privință, sar părea că orice discuție e astăzi inutilă ; totuşi pen:
truca ţara, lăcind abstracţie de orice păreri şi porniri individu-
ale, să poată avea desăvirşită Incredere în bărbații ce vor lua
asupra Jor râspunderea istorică a acestui moment, şi cel mai umil ce-
tățean trebue să fie sigur că nici un fapt, nici o consideraţie, nici
un argument n'au fost scăpate din vedere de cei competenți și
de cei în drepl de a vorbi in numele Rominiei.
Aceasta impune o datorie penibilă celor ce nu pot impâr-
tăşi curentul dominant,—penibilă, pentrucă în momente ca acesta
nu este ușor de a te simți in desacord cu majoritatea conce-
Miţenilor. Dar ea nu este mai puțin imperioasă. Ne vom face
eu toții datoria in momentul cind va veni holărirea delinitivă,
Fiecare om poate greşi în judecata lui asupra unor probleme atit
de grele în consecinți şi atit de complicate. Dar ţara nu va puteá
decit să cişlige în coeziune morală, în disciplină și, prin urmare,
in puterea ei de acțiune, dacă va ști cănu sa trecut uşor peste
toate indoelile şi obiecțiunile ce ar putea cădea In cumpănă.
„Dacă, aşadar, rindurile de mai jos m'ar servi decit nu-
mai pentruca cei ce văd mai adinc și judecă mai sănătos,
să poală avea incă odată prilejul de a cintări, în deplină cu-
noștință de cauză, obiecţiunile ridicate de glasurile izolate ce
se iîmpotrivesc incă curentului dominant,—eu voiu avea con-
208 VIAȚA ROMIXEASCA
ştiinţa datoriei implinite. Această datorie imi este nespus ugu-
rată de un fapt ce nu poate fi contestat de nimeni: dacă
astăzi politica de apropiere și colaborare cu puternicul stat ve-
cin dela Nord este sprijinită de majoritatea lumii noastre politice,
in ce priveşte trecutul putem invoca împotriva ci unanimitatea
marilor barbaţi de stat ai acestei țări, a tuturor celor cărora le
datorim Rominia de astăzi.
In adevăr, incă dela 1879, cind Rominia s'a alirmat ca un stat
de sine stătător şi de cind a putut avea o politică internați-
onală proprie, din primul moment ea a trebuit să hotărască di-
recliva ei.
In acel moment situația creată In urma Tratatului din Berlin
a lost foarte limpede şi precisă:
Turcia a râmas indepărtată dela malurile Dunărei şi nn
mai putea avea, în ce priveşte destinele noastre, rolul ei din tre-
cut; în locul ei s'au ridicat un număr de stale mici, din care
pici unul nu putea să lie mulţumit de soluția ce sa dat proble-
mei balcanice şi nici unul nu avea destulă putere pentru
a-şi asuma singur sarcina de a revizui hotărtrea sanhedrinului
Marilor Puteri, sau pentru a-şi asigura o preponderență oarecare
in peninsulă ; mai mult chiar: Marile Puteri vădit au primit so-
luțiunea Congresului din Berlin numai ca un provizorat, rezer-
vindu-şi fiecare nădejdea de a reveni intrun moment mai pro-
pice spre a o reface In sensul aspirațiunilor și intereselor lor,
atit de necompatibile între ele.
Şi Rominia independentă s'a aflat tocmai în hotar cu cele
două mari impărăţii ale căror năzuinţi sint, în ce priveşte situa-
ţia din Balcani, diametral opuse, ceia ce le condamna la o ri-
valilate continua şi ireductibilă.
In această situație tinărul regat romin era dator, pentru a-şi
asigura tot rostul său de stat independent şi tot viitorul neamu-
lui ale cărui aspirațiuni le intrupează, să hotărască alitudinea
lui intre aceste două Puteri rivale.
Problema era ingreuiată prin faptul că Rominia nu se po-
tea märgini la gindul de a-şi asigura numai independenţa şi li-
bertatea de acţiune, abia ciștigate pe cimpul de războiu, şi nici
nu putea să-și aţintească atențiunea numai la interesele excluzive
ale acelei părți ale naţiunii ce este cuprinsă în hotarele ei,
Ea a trebuit să cumpănească nu numai primejdiile care ar ame-
nința-o imediat, ci şi pe acele care ar sta în calea realizării as-
pirațiunilor întregului neam rominesc. Căci, In situaţia noastră,
nici o națiune nu poate renunța la integritatea acestor aspiraț:
uni, fără să se condamne la neputinţă şi chiar la moarte.
Aspiraţiunile insă ale neamului rominesc puneau nou! Re-
gat în conflict de interese cu ambele impărăţii vecine; şi n
acelaş timp era lămurit că nu putem indrepta deudată stor-
pas noastre In doua direcţii, nu putem duce lupta pe două
uri,
In aceste Imprejurāri ni se impunea sarcina extrem de di-
„ROMINIA SI RAZBOIUL EUROPEAN 209
ticilă de a deslace problema totală într'o serie de probleme par-
țiale, şi astlel, seriind dificultăţile, să determinăm cu hotărire şi
cu fermitate directiva politicei noastre internaţionaie,
Peniru aceasta a trebuit să răspundem la întrebările: din
care parte ne ameninţă primejdia mai mare şi în ce direcție
putem mai bine, fără a primejdui prezentul, să ne asigurâm
viitorul nostru, in ce priveşte fofalitatea aspiraţiunilor noastre.
Numai dela răspunsul la aceste Intrebări putea să atirne ca-
lea noastră, atitudinea ce trebuia să luam faţă de cele două mari
imperii. vecine,
Şi dela 1879 pănă ieri, pănă la 2 August 1914, atitudinea noas-
tā n'a şovăit. Timp de treizeci și cinci Je ani toţi bărbaţii, care au
avut răspunderea destinelor acestui neam şi ale acestei ţări, dar toți
fără excepție, au crezut că în conştiinţă nu pot răspunde la tn-
trebările de mai sus decit în acelaş fel,
Astfel a fost dusă aceiaşi politică, —de alăturare la Puterile
centrale şi de opunere năzuinţilor de colropire a politicei ţaria-
te,— de către Mihail Kozălniceanu, loan Brătianu, C. A. Rosetti, Las-
car Catargiu, D. A. Sturdza, G. Gr. Cantacuzino, P. P, Carp,
Titu Maiorescu, — ce nume mai lipseşte din panteonul marei
noastre politici ?
Nu vorbesc de di minores, deşi chiar printre aceștia cu
greu am putea releva vreo disonanță apreciabilă. Imi aduc
aminte de o excepţie, care, parcă este înadins destinată a
conlirma regula. Delunctul beizadea Grig. Sturdza, într'o dis-
<uţie a răspunsului la mesaj, a atacat directiva politicei noas-
tre internaţionale, susținind politica contrarie, de apropiere de
imperiul rus. Această atitudine a dat naștere unui incident
viu, în care, dintre protestările unanime şi energice, a fost remar-
cală nota limpede şi hotăriiă, in senzul politicei noastre tradiţio-
nale, a d-lui Emil Costinescu, actual ministru de finanțe In gu-
vernul liberal.
Toată această politică a lost întemeiată pe rivalitatea dintre
Rusia pe de o parte şi Austro-Ungaria şi Germania pe de altă
parte, și pe prevederea unui conflict inevitabil între ele, D. Emil
Costinescu, unul din colaboratorii de frunte ai marelui loan Bră-
tianu, Imi povestea odată cum acesta a plins, cind întrevederea
celor trei Impărați la Skernevice, In 1885, părea că înlătură pro-
babilitatea acestui conflict; şi cum mai tirziu, cind alianța celor
trei Impărați n'a reuşit, loan Brătianu expunea „planul lui Bis.
marck* în ce priveşte războiul aşteptat dintre Puterile centrale şi
Rusia, şi se entuziasma de rolul pe care este menită Rominia să-l
joace în acest războiu,— alături de Germania şi Austro-Ungaria...
De atunci „planul lui Bismarck“ a fost la temelia Intregei
noastre acţiuni politice. In vederea lui, am Incheiat alianţe, con-
venţiuni militare şi legături diplomatice ; In vederea lui, am ri-
dicat fortificațiile şi am făcut inarmärile ; in vederea lui, ne-am
aşezat relaţiile economice şi financiare.
2t VIAȚA ROMINEASCA
Intru cît un stat nu-și poate realiza aspirațiunile decit prin-
tr'o politică fermă și perseverentă, intrucit nici un rezultat trainic
nu se poale asigura unei națiuni dacă, în lupta ei, ea şi-ar tn-
gădui, dintr'o zi Intr'aita, fluctuaţiuni şi capricii care nici unei fe-
mei isterice nui=se pot erta,— s'ar părea că politica de treizeci
și cinci de ani, urmărilă tecmai In vederea conflictului euro:
pean, in momentul cind acest conflict isbucneşte insiirşit, nu ər
putea avea decit o singură incheiere: înfăptuirea „planului lui
Bismarck”.
Ce s'a intimplat dar in cele douăzeci şi patru de ceasuri
după izbucnirea marelui războiu, ca să putem asista la o schim- `
bare bruscă şi violentă a directivei noastre politice, abia citeva
luni după o nouă confirmare a tratatelor pe cari se întemeia ac-
țiunea noastră internațională de pănă atunci ?
Ce ne-a silit oare să trecem peste indrumarea dată ile
un Kogălniceanu, un Ioan Brătianu, un Lascar Catargiu, un-
Dimitrie Sturdza, să trecem peste situația de fapt creata de ci
prin inarmările, fortificațiile, relațiile noastre economice şi finan-
ciare ?
Desigur şi oamenii cei mai mari pot greşi. Desigur că
şi oamenii mici ai unei generațiuni pol avea, intr'un moment dat,
o luciditate şi putere de pătrundere, care să răstoarne gindi.
rea de treizeci şi cinci de ani a marilor predecesori. Nu sint eu
omul care să tăgăduiască dreptul de inițiativă şi de critică, —ori-
cui și față de oricine,
Dar personal, eu nu am îndrăzneala să declar pe toți marii
conducători ui acestui stat de aeghiobi şi, cum veţi vedea, chiar
nemernici, care să fi dus, cu orbire, spre pieire statul şi neamul
nostru,
Cel puţin, la adăpostul atitor nume ilustre pot revendica,
fără prezumțiune, dreptul de a revizui incă odată premisele poli-
ticei noastre tradiţionale, Dacă opinia publică luminată va trece
peste aceste mari umbre, In convingerea că indrumâtorii de altă
dată au fost în greşală, acest articol nu va fi cu totul inutil,
Premisele politicei noastre internaționale se pot rezuma în
pete cuvinte : în lupta pentru preponderență in Balcani, intre
uterile centrale pe deoparte şi imperiul Rus pe de altă parte, vi:
itorul nostru de stat şi de neam nu este amenințat, sau este i-
menințat cu mult mai puţin din partea Puterilor centrale dectt
din partea Rusiei; în orice caz, izbinda eventuală a acestor Pu-
teri in războiul cu Rusia nu implică compromiterea iremediabilă,
in pici o direcţie, a aspirațiunilor noastre naţionale şi nici măcar
renunțarea cit de mică din partea noastră la aceste aspirațiuni.
RDMINIA ȘI RAZBOIUL EUROPEAN =
Faţă de Germania se poale spune și mai mult; putem
afirma chiar comunitatea multor interese economice şi politice
intre imperiul Herman şi noi. Germania nu poale năzui la
cuceriri directe în peninsula Balcanică. In acțiunea ei, ea tre-
bue fatal să se râzeme pe acele state din orientul apropiat, cari,
prin Situația lor. nu cad intrun conflict ireductibil cu! ea,
şi prin urmare Germania este ea însăşi interesată să asigure
acestor state nu numai libera lor dezvoltare naționala, ci cit
mai multă putere politică şi prosperitate materială.
Faţă de Austro-Ungaria situația este alta, Această mo-
narhie a căutat mereu să-şi Intindă posesiunile teritoriale în pe-
ninsula balcanică, iar, pe de altă parte, şovinismul ingust şi
brutal mai cu seamă al Ungurilor a dat ia fiecare pas, în poli-
tica lor faţă de Rominii de peste munți, loc la conilicte durc-
roașe, Austria insă nu poate fi ispitilă, in tendința ei de cx-
pansiune, să incerce cotropirea statului romin, Lindcă noi nu-i
siam direct ^n cale: In această sleră ca se ciocneşte di-
rect şi in primul rind cu Serbia și Muntenegru. Dar există un
motiv şi mai puternic, Pentru monarhia habsburgică cuprinde-
rea in hotarele ei, pe lingă cele aproape 4 milioane de Romini
pe care-i slăpineşte astăzi, şi a Rominilor din regat, aproape
de două ori mai numeroşi,—ar însemna zdruncinarea intregului
echilibru intern şi deplasarea chiar a centrului de gravitate
a imperiului în favoarea Rominilor. Acest lucru este aut de
evident incit chiar cci ce susțin roua indrumare, găsesc” aci
un argument in favoarea lor, pentrucă Austro-Ungaria, chiar
biruitoare împotriva noastră, „nu ne-ar putea face nici un râu"),
Pe de aită parte, opresiunea ungurească, oricit de violentă, fapt
de Rominii de peste munţi, nu poate duce la primejduirea iremedia-
bila a finpi loc etnice, nu numai pentrucă aceasta n'ar fi in mă-
sura puterilor celor şase milioane de Unguri adevăraţi (nici în vii-
tor, cum n'a fost In măsura puterilor lor intimpul mileniului din
trecu}. lar dacă am putea să fim siguri dinspre Nord, atunci, pen-
tru rezolvirea mai dreaptă a problemei naționalităților din monarhia
habsburgică, am putea gâsi eventual sprijinul în toate naționali-
țățile din sinul monarhiei. Cu atit mai mult cu cit în această re-
zolvire sint interesate şi alte Puteri europene, cum sint Germa-
nia şi Italia, care au şi ele un mare număr de conaţionali in
monarhie, După indeplinirea misiunii sale istorice, adică după
înlăturarea primejdiei de cotropire rusească, monarhia habsbur-
gică sau se va transforma, sau Insāşṣi existența ei va fi fatal
pusă în joc. Dar această chestiune, cum vom vedea, Rominii
+ Edo prisos să insistăm că argumentul este cu desăvirgire al:
cei mai mare „rău“ nu ni sar fuce prin anexarea lu monarhia habsburgică,
E destul ca Puterile centrale, biruitoare împotriva noastră, să păseusră in-
taros do n se sprijini pe o Bulgarie mure, care, stăpină pa Dobrogea, near
izola de mare și ne-ar faca cu neputinţă pe viitor orice propăşire eco-
aomică şi națională, ca să ni se facă cel mai maro „rău“.
13 VIAȚA ROMIXEASCA
niciodată nu o pot rezolv: cu ajutorul Ruşilor, ci r.umai cu acel
al Germanilor şi al Italienilor. Forma In . care această rezolvire
ar putea fi mai prielnică pentru aspiraţiunile noastre naţionale,
“va altrna de imprejurările în care vom ști să ne asigurăm vii-
torul față de cealaltă impărâție vecină. Prin urmare totul se
reduce la datoria pe care o avem de ana compromite acest vi-
itor în nici o privință.
Faţă insă de imperiul rusesc problema se pune în termeni
mult mai brutali, şi e mult mai bogată în primejdii.
Mai Intâi, noi stăm direct în calea năzuinților de expansiune
ale acestui imperiu, —In calea lui cea mai directă spre Balcani
şi spre strimlorile Dardanelelor. In acelaş timp, puterea de co-
tropire a unui conglomerat de 170 de milioane, din care numai
elementul pur rus constitue o masă de peste 100 de milioane,
nu se poate compara cu opintirile neputincioase ale celor şase
milioane de Unguri. Abia intrun singur veac Rusia a ştiut
să ridice intre noi și Basarabia un zid, care ne izolează cu atita
străşnicie de cele două milioane de Moldoveni din Basara-
bia, incit faţă de el incercările şovinismului unguresc sint un joc.
de copii. In caz de biruința a Rusiei, In războiul ei cu Puterile
centrale, noi nu numai că trebue să renunțăm pentru fo/deauna la
aceste două milioane de suflete romineşti, cum am fost siliți deja
să renunțâm la Rominii din Macedonia, dar şi existența noas-
trä de stat şi de neam, intreagă, va fi la discreția acestei Puteri
covirşitoare, pe care nimic nu ar mai putea-o Inirina.
Pe cind, Rusia înirintă şi îndepărtată de granițele noastre, Ro-
miniei, — mărită prin recucerirea Basarabiei, puternică şi cu
prestigiul rolului avut în istoria mondială, liberă în acţiunea ei,
ca statul cel mai Innaintat, mai prosper şi mai puternic din Bal-
cani,—ti rămin larg deschise toate posibilitățile pentru viitorul
nostru naţional.
Aceste premise, cari au format crezul neclintit al celor două
generaţii de conducători ai statului romin, ce s'au perindat dela
proclamarea independenții noastre, sint astăzi inlăturate. Şi în
primul rind, e contestată ca o fantezie naivă însăşi primejdia ru-
sească, Iusâşi năzuința de coltropire și tendința spre expanziune
a imperiului Ţarilor spre Balcani şi spre Dardanele.
Să-mi fie dar ertat să arăt cu oarecare insistență câ teme-
rile marilor conducători ai politicei noastre n'au fost inchipuie,
că ele au fost intemeiate pe fapte certe şi pe cunoştinţa exactă a
resorturilor politicei imperiale din Petersburg.
Sint unele fapte istorice atit de cunoscute incit m'aşi jena
să le citez, dacă amnezia, de care dă dovadă generația noastra,
nu m'ar îndreptăţi.
Mai intăi voiu reaminti deci unele date ce prea uşor se uită,
iar apoi voiu lămuri, chiar după izvoarele rusești, înțelesul lor.
Dela 1711, cind Petru cel Mare a fost Infrint la Stati
peşti, oștile ruseşti trec incă de opt ori peste hotarele noastre:
ROMINIA ȘI RAZEOIUL EUROPEAN 218
la 1739, la 1769 (şi stau în ţările noastre aproape cinci ani, până
la pacea dela Cuciuc Cainargi din 1774), la 1789 (şi se retrag
după trei ani, după pacea dela lași din 1792), la 1806 (şi ocupă.
Principatele până la 1812, cind a fost incheiat tratatul de pace
din Bucureşti, prin care s'a răpit Basarabia), la 1828 (Principa-
tele au fost ocupate șase ani, până la 1834), la 1848 (sau re-
tras la 1849, după pacea dela Balta Liman), la 1853 (pacea a
fost încheiată prin tratatul din Paris 1856), Insfirşit—in 1877.
Astfel, în cursul acestor două veacuri, pâmintul nostru a fost de
nouă ori călcat de armatele ruseşti. De mai multeori ţările au
fost ocupate ani dearindul, incit perioada cea mai lungă in care
locuitorii țărilor noastre au fost scutiţi de contactul cu armatele
ruseşti, este cea din urmă, dela 1879 până astăzi, cind Ruşii au
fost ocupați de afacerile lor în extremul orient. Incolo, intre
data părăsirii hotarelor noastre şi o nouă invaziune, trecea de-
abiceiu atit de puţin timp, Incit în mijlociu doua invaziuni sint
despărțite cu mai puţin de 20 de ani.
In special in veacul al 19-lea, Ruşii intră de cinci ori in
țările noastre : dupăce între prima din aceste invaziuni şi cea
anterioară trecuse numai 14 ani, intre aceasta şi a doua invazi-
une trec 16 ani; între a doua şi a treia iarăşi numai 14,
intre a treia şi a patra abia patru ani, iar intre a patre şi ultima
21 de ani. Aşa incit putem spune că in cursul acestor două
veacuri n'a fost o singură generațiune în ţările romine care
să nu fi trecut cel puţin printr'o invaziune rusească, şide multe-
ori chiar prin două şi trei invaziuni, şi nu arareori să fi trăit
timp mai indelungat sub ocupaţiunile ruseşti, decit In scurtele
intervale dintre ele.
Acest simplu fapt, In elocvenţa lui brutala, are oare nevne
de un apocrif testament al lui Petru cel Mare peniru a ne lä-
muri asupra tendinţelor politicei ruseşti, —chiar de n'ar fi astăzi
cunoscute și de mult publicate toate documentele diplomatice
relative la procete de Impärțealā a ţărilor noastre, propuneri for-
male făcute cind la Paris, cind la Viena sau la Berlin? Un
cercetător care peste alte veacuri sar trezi in fața acestor indă-
rălnice şi repetate incercări, mar fi silit să caute cauzele lor
profunde și să vadă in ele manifestarea unor tendințe istorice
puternice, a câror realitate nu poate fi subordonată numai chestiu-
nii de autenticitate a vestitului testament al lui Petru cel Mare ?
Care sint aceste cauze? Nu voiu invoca nici mărturii
străine, care ar putea să fie contestate, nici măcar cele datorite
oamenilor de stat şi publicişti ruşi de altădată, faţa de cari sar
putea susține câ nu mai reprezintă ideile şi năzuinţile vremuri-
lor noastre, .
Sint în această privinţă intrun „embaras de nichesse“: numai
ignorarea noastră aproape desâvirşilă a curentelor de idei şi senli-
mente dominante din imperiul vecinpoate explica, dacă nu justifica,.
că așa de puţin ne impresionează faptul că în realitate nu există om
bl VIAȚA BONERASCA — MMM
politic, publicist, cugetător teoretician, istoric sau simplu ziarist, ca-
re, orideciteori discută acţiunea internaţională a imperiului rus, să
nu se fi exprimat, în ce priveşte problema orientulu: apropiat,
în termeni aproape identici. Dar voiu cita numai mărturiile u»
nui profesor de istorie dela Universitatea din Petersburg şi ale
unui ministru In funcțiune in momentul declarării războiului, —
păreri, pot spune, manifestate în ceasul din urmă,
in Aprilie trecut, editorul revistei berlineze „Preussische
Jahrbücher“, profesorul Hans Delbrück, se adresează prolesoru-
lui Paul Mitrofanol! din Petersburg şi ti cere să lămurească g-
pinia publică germenă asupra cauzelor animozităţii vādite a
opiniei publice ruse impotriva Germanilor, pentru ca astfel să
se poată vedea dacă nu este chip de a ajunge la vre-o îinţele-
gere, Profesorul din Petersburg, nu numai câ nu tâgădueşte ani-
mozitatea Ruşilor impotriva Germanilor, dar in scrisoarea sa
din 12 Aprilie 1914, publicată în numărul din lunie al revis-
tei, adică abia cu vr'o două luni Inainte de izbucnirea războiu-
lui, (2 August 1914 stil nou). recunoaște că această animozi-
tate stăpineşie „in fiecare suflet şi In fiecare gură“ şi că rar opi-
nia publică a puiut fi mai unanimă. Lămurind cauzele aces-
tei animozităţi, el da cu atit mai multă insemnâlale acestei lä-
muriri, cu cit nefiind nici diplomat, nici om politic „este poate
cel mai bun resonator al părerilor obşteşti“ *).
lată şi această lâmurire pe care o reproduc pe larg:
„Alianța Austro-Germană face acum din imperiul german
„pe principalul adversar al Rusiei. Pentru Rusia chestiunea bal-
„canică nu este une guerre de luxe, nu este un vis de aventură
„al slavofililor : rezolvirea ei este lâră indoială o necesitate eco-
„nomică şi politică, Întreg budgetul rusesc se bazează pe expor-
„tul in străinătate ; dacă bilanțul comercial va ajunge pasiv atunci
„tezaurul rusesc cade In faliment, fiindcă el nu va mai fi in stare
„Să plătească dobinzile enormei sale datorii externe, Şi două
„eimi din acest export trec prin porturile de Sud şi apoi
„prin cele două strimtori stăpinite de Turci. Dacă această
„eşire poate fi inchisă, intregul comerț al Rusiei stagnează şi ur-
„mările economice ale acestei stăviliri ar fi incalculabile : ultimul
„războiu turco-italian a arătat acest lucru indeajuns. Numai stă-
„Pinirea Bosforului şi a Dardanelelor poate pune capăt acestei
„Situațiuni intolerabile, pentrucă existența unei puteri mondiale ca
„Rusia, nu poate atirna dela astfel de accidente şi dela arbitrarul
„străinilor, Pe de altă parte Rusia nu poate râminea cu desăvir-
„Şire indiferentă faţă de soarta Slavilor de Sud din peninsula
„Balcanică,--micile state din Balcani lormează inainte de toate
„9 apărare de la spate pentru strimtori.., Încă odată : impulsiunea
„spre Sud (Drang nach Süden) este o necesitate istorică, poli-
„fică şi economică, şi un stat străin care se opune acestei impul-
. . Paul e. Mitrofaaoff, Professor der Geschichte ua dar Uni-
PA ini Petersburg : pir Brief über dus Verhältnis von Russland
anè Deatechland* ete. ia Preaaischo Jahrbi-hs:, I. bold p Ii.
ROMINIA $I RAZBOIUL LUROPEAN 113
„Siuni este co ipso un stat dușman. Astfel Tripla Alianţă se
„pune consecvent în calea războiului, In Austria deasemenea
„impulsiunea spre Sud este socotita ca o necesitate istorică şi,
„din punctul lor de vedere, Austriacii au tot atita dreptate cit şi
„Ruşii din punctul lor. ...Bismarck... incheind Tripla Alianţă a pus
„puterile imperiului german ja dispoziţia Austriei. Austria natu-
„Tal s'a folosit de acest fapt: peste tot şi la orice prilej cind era
„vorba despre Balcani, Ruşii găseau în calea lor pe Austria...
„Ba mai mult! Germania nu apare numai ca o aliată a Habsburgi-
„lor, ci intră în acţiunetin chestiunea arzătoare a Levantului pe pro-
„pria ei socoteală... Capiialiştii germani au intreprins construcția dru-
„mului de fer din Bagdad ; inginerii germani exploatează dileri-
„tele concesiuni în Asia mică, marina germanā a cedat amiral-
„tății turceşti două cuirasate... Fabricele din Essen trimit artileriei
„turceşti tunurile lor... Şi, ceia ce este mai principal, instructorii
„germani muştruluesc armata Osmanilor... Misiunea generalului
„Von Liman a dovedit lămurit, caşi demiterea lui Goltz Pacha, că
„Germania este un lort de apărare al imperiului Osmanilor, Scurt
„Şi cuprinzător : Rusia s'a ciocnit şi se ciocneşte peste tot, la
„Recare pas, în rezolvirea problemei celei mai vitale pentru ea,
„—a chestiunei Orientului —, de rezistența Germanilor, direct sau
„in calitatea lor de aliați ai Austriei. Astfel pentru Ruşi a ajuns
„'ămurit lucrul: celtā vreme situația va râminea neschimbată dru-
„mul ia Constantinopol duce prin Berlin“,..*)
Astfel iată adevarata explicare a răsboiului : numai prin Berlin
Rușii pot ajunge la Constantinopol; și nu este alta. Profesorul Del-
brbck în comentariile sale a fost în drept să rezume că Rusia
vrea râzboiu, fiindcă vrea Constantinopolul şi preponderență in
Balcani, şi trebue să ducă războiul impotriva Germaniei, fiindcă
Germania o Impiedecă să impartă Turcia, să stăpinească penin-
sula Balcanică şi să dărime Austro-Ungaria, **)
Din parte-ne, nu putem decit să mulțumim profesorului Mitrola-
noli că nu complică chestiunea cu sentimentalităţi şi pretexte fațar-
nice, relative la libertatea naţională a popoarelor balcanice, —
acestea trebue să servească inainte de toate ca „acoperirea din
spate“ (Rückendeckung).
Tendinţa istorică irezistibilă spre Sud a imperiului Rus,
singură explică indeajuns acele necontenite invaziuni, repetate
la fiecare zece sau douăzeci de ani, in cursul celor două veacuri
din urmă, in care se rezumă istoria relaţiilor noastre cu Rusia.
Noi stăm direct în calea acestui „Drang nach Süden". Si dacă
profesorul Mitrolanoli a putut spune că „orice stat străin care
stă în calea acestei impulsiuni spre Sud este eo ipso un stat
dușman Rusiei”, prin aceasta se determină fatal, şi independent
de voința noastră, sensul relaţiilor noastre cu împărăția vecină.
=) Lom cit, 392—994.
s+) Ibid. p. 397—8.
Lili VIAȚA ROMINEASCA
Dacă curentul dominant astăzi 1: opinia publică este jus-
tificat, atunci singurul om politic care In trecut a văzut just, sin-
gurul bărbat de stat cu adevărat mare, care a avut curajul de
a se ne corifeilor vieţii noastre publice, este necontestabil de-
functul beizadea Grigore Sturdza, care predica apropierea de
Rusia. Dar beizadea Grigore a fost şi consecvent, a avut
curajul de a privi lucrurile în față, intrucit el 1şi dădea samă, şi
o spunea verde, că alianța noastră cu Rusia implică recunoaşte-
rea dreptului de liberă trecere pentru oştirile imperiale spre pet-
niasula Balcanică, adică—o renunțare parțială cel puţin la suve-
ranitatea noastră, „protectoratul* mai caracteristic chiar decit cel
incetat la 1856 in urma tratatului din Paris: acela a fost, în
parte cel puţin, contrabalansat de suzeranitatea turcească,
Dacă sub acest sistem chiar şi umbra suveranităţii noas-
tre de stat ar fi pusă în orice moment la discreția politicii
roseşti, laptul acesta desigur nu putea sål nemulţumească prea
mult, din punctul său de vedere, pe fiul lui Mihai Vodă Sturdza,
care a apucat vremuri, cind domnii ţărilor romine cereau voe
consulului rus să plece în concediu la bâi şi cind un consul îşi
putea permite să le refuze in public mina“). Dar reprezen-
tanții de astăzi ai politicei lui beizadea Grigore Sturdza pot avea
iluzii în ce priveşte consecințele „impulsiunii spre Sud" şi ale
politicei lor de subordonare directivei dela Nord ?
„Impulsiunea spre Sud“, aşa cum este ea manifestată de is-
toria rusească, pentru un stat absolutist şi opresiv față de toate
najionalitățile din sinul său, cum este Rusia ţaristă, nu poale
avea decit o singură formă şi un singur înțeies pentru toate sfà-
tele și naționalitățile cari li stau în cale.
larăși mă voi sprijini pe mărturiile unui contimporan, un
ministru rus, al cărui glas este cu atit mai semnificativ pentru
noi, cu cit el este al unui Romin din Basarabia. Cu pu-
ţine luni inainte de conlagrațiunea din August trecut a apărut in
1913 la Petersburg scrierea d-lui L, A. Casso, — pe atunci minis-
tru în funcțiune in cab netul imperial, — intitulată „Rusia la Dunăre”.
Ca ministru al unui stat cu care, cel puţin din punctul de
vedere formal, Rominia se alla In bune raporturi de vecinătate,
autorul trebuia să-şi impue multă rezervă în perna, multe
intortochieri de fraze, şi nu putea să predice pe față un războiu
de cucerire impotriva Rominiei, fără să se expună la consecinți
neplăcule, Totuşi defunctul ministru (incetat de curind din viaţă,
in urma izbucnirii războiului) nu numai că fără nici o jenă expune
toale planurile de împărţire a țărilor romine din trecut, dar din
cind în cind scapă şi cite o vorbă din care se poate uşor vedea
sentimentele adevărate, de cari sint animați și astăzi bărbați:
de stat din Rusia față de incomodul vecin de dincoace de Prut.
Imi voiu permite să reproduc citeva pasaje caracteristice.
Apreciind rezultatele tratatului din Bucureşti din 1812, mi-
. Veri artele consolare franceza publicate în brogura d-lui Bosetti
PR politiei p raseşti în tūrilo romine”. P sa
HOMINIA ŞI RAZBOIOI, EUROPEAN 247
nistrul rus scrie: „Desigur, planurile noastre inițiale au fost
„Mult mai largi: in 1806 noi am crezut să cucerim lâră
„luptă ambele principate și să lormâm din ele patru gubernii ru-
„seşti ; iar la urma urmelor am lost siliți săne mârginim la o
„achiziţiune mai modestă, din care s'a putut croi numai o singură
„provincie basarabeană, Nu mai puțin această exenziune ne-a
„lost utilă, Ea ne apropia de peninsula Balcanică, ne då-
„dea putinţa de a pune ferm piciorul pe Dunăre şi de a ne pre-
„Băti pentru expansiuni ulterioare pe seama imperiului otoman,
„coniorm cu tradiţiile politice: împărătesei Ecaterina.. In partea
„anexată a Moldovei aveam chemarea să arălăm ce putem face pen-
„tru popoarele balcanice şi să vădim pentru creştinii de sub jugul
„turcesc gradul de prosperitate ce-i aştepla fa umbra vulturului
„cu două capete” *),
Mai departe, citind o scrisoare a Iimpăratului Alexandru că-
tre comandantul en chei al armatei din Moldova, în care, față
de acțiunea lui Napoleon, impâratul spune că „chestiunea Cons-
stantinopolului poale să fie aminată deocamdată”, autorul adaugă :
„din nenorocire impăratul Alexandru în urmă a ajuns mai indi-
ferent față de gindul de expansiuni teritoriale pe seama Turciei“. **)
lar in altă parte, caracterizind rostul Tratatului din Bucureşti
pentru politica Rusiei in Orientul apropiat, L. A. Casso se ex-
primă astfel ; | ;
„Pentru mişcarea ofensivă a Rusiei In peninsula Balcanică,
„pacea dela București inseamnă întrucitva o răspinue ; trebue să
„păşim fața de Turcia caşi inainte, independent şi singuri, sau
„trebue să câulăm sprijin pentru politica noastră orientală in co-
„laborarea altor Mari Puteri ?* Şi autorul rezumă astfet dezavan-
tajele unei acțiuni separate: „Cind Rusia în 1854, nesocolind
„Europa, a declarat războiu Turciei, ea a intimpinat opoziția Euro-
„pei, şi a perdut o parte din teritoriile ciştigate la 1812; și char
„dacă în urmă, alt râzboiu cu Turcia, în 1877, S'a isprăvit cu vic-
„toria noastră, totuşi ela dat Rusiei ia Dunăre numat granița din
„1812*.*”*)
Şi eram doar aliați f. ,
Mai expresiv se pare că greu ar mai putea f un om
politic de răspundere în ajunul războiului de astăzi, Parcă pen-
tru a sublinia Ințelesul acestor manifestäri față de Rominia, mi-
nistrul Majestății Sale Imperiale Nicolae al ibea, crede de cu-
viință să citeze şi următoarele cuvinte ale unui diplomat rus,
prea bine cunoscut la Bucureşti, F. P. Fonton, pentru care ti
ulțumim cu deosebire : fps
ji gy tii popor- Rominii—are un caracter deosebit, şi nu pot
„ascunde că uitindu-mă la bară mă prinde ciuda că aceste opt
„milioane de neam străin Slavilor s'au aşezat aiti pe irumoasele
„coaste ale Carpaţilor formind ca o pană între popoarele Siave
„Şi impiedicind unirea lor“. ȘI mai departe exclamă el, -spunt au-
i | L A. Catso — Öp. cit. p. 142. Hn
++) ibid, p. 155.
++) ibid. p. &
218 VIAŢA RONISFASCA
„torul nostru—: „Dacă în locul acestor Romini ar fi locuit aici Sir-
„bii sau Bulgarii, ctt de simplu s'ar fi dezlegat atunci chestiunea
„Orientală sau slavă !* *)
Nu pot rezista ispitei, pentru a arâta cit de indărătnic stă-
pineşte acest gind cercurile dirizuitoare din Rusia, să reproduc
citeva rînduri din corespondența dintre doi bărbaţi de stat ai Ru-
siei, generalul Sabaneiet şi fostu! guvernator general din Odesa
Vorontzof, citate incidental în nota de L. A. Casso: „În judeţul
Balţilor (innainte—a! Iaşilor) sim cele mai prolitabile moşii din
intreaga Basarabie, Mai intai pentrucă au multe păduri, în al
doilea rind pentrucă după anexarea Moldovei către Rusia vor
fi aproape de laşi şi vor ajunge indoit mai scumpe“... **)
N'am să cad in sentimentalism, Din punctul de vedere al
unui om de stat dintr'un imperiu organizat pe acele temelii, pe
care este aşezată impărâţia Țarilor, e norma! să constatăm aceste
sentimente faţă de un regat vecin care stă In calea „impulsiunii
spre Sud“ şi deci, după mărturisirea profesorului Mitrofanoli, e
un „stat duşman“, Nu voiu insista deocamdată nici asupra ace-
lei puteri a „umbrei vulturului cu doua capele*, care, numai in
o sută de ani după ce s'a întins asupra Basarabiei, a putut să
inspire aceste ginduri membrului unei familii moldoveneşti, care
are încă atitea legături dincoace de Prut, încit chiar cu pu-
țini ani în urmă, a putut moșteni mai multe moşii in Moldova,
Şi incă şi astăzi se numără printre marii ci proprietari. In in-
tercsul tnsuși al lămuririi situaţiunii noastre in momentul de faţă,
voiu releva mai cu seamă o indicaţiune prețioasă din cartea de-
lunctului ministru de Instrucție Publică din Rusia. Cum aţi vā-
zut autorul nostru subliniază nereuşita încercărilor de extensiune
a Rusiei spre Balcani, orideciteori ea a intreprins numai o ac-
țiune independentă şi neținind seamă de echilibrul Puterilor
europene.
Această indicaţiune aruncă o lumină deosebită asupra momen-
tului de față. In adevăr, timp de două sute de ani, cu atita
tenacitate și spirit de continuitate, la fiecare 10—20 de ani,
se ridica valul „impulsiunii spre Sud“, Scopul final al acestei
impulsiuni ne este desvălit de atitea documente oficiale din tre-
cut şi mărturii vechi şi contimporane ale oamenilor de stat sau
ale simplilor invățaţi şi publiciști :— cucerirea Constantinopolului
şi a strimtorilor, dominăţiunea in Balcani. Acest scop însă, până
acuma n'a putut totuși să fic realizat, cu toate jertfele enorme ale
neinărginitului imperiu dela Nord, tocmai fiindcă acțiunea lui era
„independentă şi nu ținea seamă de echilibrul puterilor europene“,
— cum arată d, Casso, Şi iată că astăzi Impârăţia Țarilor e in alianța
cu cele două Puteri, cari de atitea ori i-au stăvilit expansiunea, și lup-
tă impotriva celorlalte două Mari Puteri, pe cari in timpii din urmă
le Intilnea în drumul ei spre vechea capitală a Bizanțului,
*) ibid. p, ae,
s) ibid, p. 1RB.
ROMISI4 SI HAZBOIUL EUROPEAN 2%
In caz de biruință, ce mai poate stăvili acuma realizarea
«leplină a acestui scop atit de indărâtnic urmărit în curs de veacuri ?
t unsideraţiuni sentimentale pentra Rominia, această „pană tm-
Vinata în neamurile slave, fára de care problema Orientului u-
piopiat ar putea fi rezolvita atit de simplu“ * Dar chiar dacă n'am
avea experiența din razboiul trecut, cind aliaţi fiind și impotriva
unui angajament cxpres şi solemn am perdut Basarabia, ce con.
cepţie ar dovedi In zilele noastre un om politic care ar pune te-
mei pe astfel de consideraţiuni? „Sentimentalismul de fata hā-
trinā* să impiedice rezultatul unei acțiuni seculare a unui im-
periu ca cel rusesc. cind nici o forță materială nu i mai poate
opri brațul? Reluz să discut pe acest teren, căci numai reaua
credință sau orbirea pătimaşa pot ridica astlel de obiecţiuni, Şi
în fața relei credinți şi a orbirii orice argumentare e nepulin-
cioasă.
De alfel astăzi, In urma intrării Turciei în râzboiu, nu mai
avem atace numai cu declarațiuni de oameni politici, orictt de
suspuși, sau de publicişti şi savanţi: Insuşi manifestul imperial a-
firmā holărirea de a duce pină la sfirşit „misiunea istorică“ a
imperiului rus. À
„Nu vor da voe“ Franja şi Anglia, aliatele de astăzi ale
Rusiei? Ah!. Rusia biruitoare va primi tutela Anglici şi a
Franței, in ce privește realizarea scopurilor seculare ale politicei
saie, fâră ca să fie silită direct prin forță? Sau Anglia şi Franța,
după un războiu ca acela care Insingerează astăzi lumea, vor
porni imediat intrun ait războiu impotriva Rusiei, pentu a o
goni din Balcani şi Dardanele? larăşi nu pot primi discuţia pe
un astlel de teren, şi pentru aceleaşi motive,
De altfel, in privința aceasta un observator atent al Impre-
jarărilor, In care a fost inceput războiul, poate îi pe deplin lumi-
nat, În adevăr, din scrisoarea publicată în diferitele carți colo-
rate a ministrului Belgiei din Petersburg, rezultă clar că Rusia
n'a decretat mobilizarea generală decit în urma asigurării pri-
mite, că va fi sprijinită de Anglia. lar paralel cu aceasta, artico-
lul publicat cu frei zile [nainte de declararea războiului în „Daily
Chronicle”. ziar alc cărui legături cu primul ministru englez sint
cunoscute,*) e mai mult decit semnificativ. Ziarul guvernamen-
tal englez, parcă anume pentru a pregăti opinia publică, arată
alternativa penibilă In care este pusă Anglia din cauza alianţei
tranco-ruse : invinge Germania? Aceasta ar insemna dominați-
unea ei asupra Olandei şi a Belgiei şi poate chiar anexarea unei
părți din coasta de Nord a Franţei, De aici ar rezulta o situaţiune
strategică intolerabilă pentru Anglia şi amenințarea supremaţiei ei
navale. invinge Franța? Dar aceasta însamnă şi biruința Ru-
sici şi deci— „întronarea ei la Bizanţ: (textual). Între aceste
două rele Anglia trebuia să aleagă. Şi Anglia a ales... lar după
+) Acest articol a fost tradus şi in „La Polit que” din București; din
nenorocire nu-l am la îndlămină.
220 VIAŢA ROMINEASCA
deciararea je războiu Turciei „Globe“, „Observer“, etc, se
preocupă cu multă stăruință de proectele de impaărțeală a im-
periului otoman.
Dar de n'ar fi toate aceste indicaţiuni, ce om serios poate
admite, că intrun moment cind colaborarea ei este attt de indis-
pensabilă, Rusia a putut să intre în acţiune, făra să fi luat asigu-
rări necesare in ce priveşte „misiunea ei istorică*,—ţinta de all-
lea ori seculară a tuturor râzboaelor sale! Hotărirea Turciei de
a lua parte la acest grozav conflict european se explică astlel
dela sine ; ea nu avea ce perde și, deci, avea datoria să Intre cu
toate forjeie ei în luptă pentru a impedeca, în măsura puterilor
sale, acest rezultat fatal.
Atunci ? Anexarea de câtră Rusia a Galiției, anexarea
Constantinopolului şi a Sirimtorilor, transformarea statelor slave
din Balcani in simplă „Rockendeckung* —cu rezultat minimal al
biruinții ruseşti. Chiar dacă am presupune că n'am suleri nici
o știrbire directă a leritorului nostru, —ceia ce în situația aceasta
n'ar putea f decit un provizorat, pină la cel dintăiu moment
propice pentru imperiul vecin,—e lămurit că Rominia se va pre-
face de fapt intr'o enclavă rusească, va câdea de- fapt din nou
sub protectorat, în care independenţa ci politică n'ar mai Hi de-
cit o amară şi Injosiloare Inşelăciune, Nu mă voiu opri mult a-
supra situaţiunei care ni S'ar crea astfel,
Imi voiu permite numai puţine consideraţiuni, cari sint In-
destulătoare pentru oricine ştie să cugete și sa simtă. Sintem o
țară, a cărei Intreagă viață economică se razimă pe exporlul ce-
realelor şi al petrolului, Şi pentru ambele aceste produse, Ro-
minia este siogura concurtată mai serioasă a Rusiei In Eu-
ropa, Şi în mina Rusiei vor fi cheile porinrilor noastre de
export. Pentruca să arâtâm ce însemnătate poale avea In ase-
semenea chestiuni cons'deraţiile de concurență comercială, e
destul să amintim soarta economiei noastre de vite pe urma
„regulamentelor sanitare* aplicate de Unguri. La ce am putea
să ne aşteptăm chiar din punctul de vedere pur economic, putem
găsi multe iămuriri în trecutul raporturilor noastre cu Rusia. In-
iro broșură recentă a d-lui Radu Rosetti, pe care n'o pot in-
destul recomanda atențiunii cetitorilor, stat citate dintr'un raport
consular francez, cuvintele unui boer romin, care explică poli-
tca, distrugătoare pentru economia noastră națională, a ocirmui-
torilor ruşi din timpul ocupațiunii din 1828—34 prin considera-
ţii de concurență comercială: „Rusia are interes să impie-
dece dezvoltarea noastră materiala, sau să ne impiedece să in-
trăm în concurență cu comerţul ei“ *),
Molţumită d-lui Casso putem sprijini ipoteza boerului ro-
min pe un document rus, citat în cartea lui de care ne-am fo-
losit mai sus, Intr'un raport cătră impărat, contele A. S. Voron-
tzo! se exprima astfel :
—————
*) Fadu Roseti, Acțiunea politicii ti în T i yes-
tită de organele aficialo Gabe, e rog Page în Die, PRI 109
ROMINIA ȘI RAZBOIUL EVROPEAN 221
„Neorinduiala de alile! din Moldova şi Valahia precum şi
„starea strimtorată a locuitorilor poate să ne slujească şi navă
„pentru o profitabila dispoziție economica.. Şi anume nu va tn-
„demna oare această stare a Moldovei şi a Valahiei pe mulţi Jø-
„Cuitori ai acestor principale să emigreze In Rusia, mai cu seamă
„În locurile pustii dintre Bog şi Nistru... ? *)
Mai departe, mi se pure, greu se poate merge cu francheța.
Dar şi in afară de considerațiile pur economice, ce formidabila
armă politică poale da în mina politicei tradiționale ruseşti a-
ceastă putință de ui ruina printr'o simplă trăsătură de condei, pria
ordinul de inchidere a strimtorilor, toată viața economică a u-
nui stat care stă in pragul peninsulei balcanice! [n atare sj-
tuajie nu ştiu dacă vasalitatea aceasta de fapt, care fatal ar izvori
din ea, n'ar fi mai ucigătoare pentru viitorul neamului nostru de
cit chiar amenințarea de cotropire directă. M'apucă groaza să
insist asupra persp+ctivelor pe care ni le deschide o astlel de.
eventualitate, $
Ma așiept la Invinuirea de exagerare, E mijlocul cel mai
ușor de a iniâtura o evidență. Dar n'au trecut nici şasezeci de
ani dela data incetării protectoratului rus în țările romine, In __
tratatul d-lui A.D, Xenopol, caşi In broşura citată a d-lui Radu-
Roselti, se pot găsi atitea date relative la grozăviile acestui pro-
tectorat, incit cred de prisos să fac descrierea acestei stări delu-
cruri, pe çare un raport consular francez de pe vremuri o carac:
terizează prin doua rinduri : „Dacă tara Romineasca n'ar fi în:
chisă din toate părţile, n'ar mai râminea îintr'insa in douăzeci şi
patru de ore nici un locuitor“, **)
Ce inseamnă de alfel numai şasezeci de ani In istoria unui
popor? Bătrinii conducători ai acestei ţări au apucat acele vre-
muri intro vristă, în care puleau să-şi dea seamă de toate bine.
facerile acestui regim și să-i păstreze amintirea până la sfirşitul
vieţii. Şi desigur cunsensul lor unanim, în ce priveşte directiva
polilicei noastre internaționale, nu puțin se datorește acestor a-
mintiri,
Pentru generaţiile mai tinere ar putea servi. istoria incă
recentă a Bulgariei. Acolo sub prințul Battenberg protecto-
ratul rus de fapt se exercita în lormacea mai dulce, de „sieră
de influenţă“, întzucit ii hpsea orice bază juridică. Am asistat
totuşi la incercarea de a guverna Bulgaria, peste capul dom-
nului, prin ordine. din -Pelersburg, Am putut vedea turneu-
rile electorale ale unor generali ruşi cari duceau campanie Impotriva
autorităților constituite. lar cind prinţul Battenberg a vrut să-şi
ia in serios rolul de domn al țării, mai întâi a lost organizată
o tentativă de asasinat Impotriva lui, de câtre un ofițer activ:
al armatei ruseşti, căpitanul Nabocol, care prins şi dat în jude-
cată a fost condamnat la moarte de tribunalele bulgare, dar in
urma amenințărilor guvernului rus a fost predat sauf et sain în
*) i- A. Casso, op. cit, p 25,
=) R. Hosetti. Op. eit, p, #4,
22 VIAȚA ROMINEASCA
minile ambasadorului rus din Constantinopol. Şi... s'a intors în
Rusia... în exerciţiul serviciului !.. lar apoi prinţul Battenberg tet
a fost forțat să abdice şi să plece cin ţară, și nici legăturile de
rudenie cu curţile engleză şi rusă nu i-au pulut scăpa tronul,
Și de sigur protectoratul rus chiar in forma cea mai de-
ghizată,—1n ce priveşte fondul, Rusia stăpină pe strimtori nu
poate renunța la el.—este necompatibil cu dinastia Hohenzolerm
în Rominia. Numai ipocrizia sau patima poate nesocoti această
consecință fatală a politicei rusofile.
Ca o consolare, apărătorii politicei vnei apropieri de Rusia
ne spun că, mai curindsau mai tirziu, chiar aliatele actuale ale
imperiului rusesc vor fi silite să se pue în fruntea tuturor sta-
telor apusene, şi că ne vom putea folosi de acţiunea lor pentru a
scutura jugul Rusiei, Frumoasă consolare şi frumoasă justificare
pentru o politică !
După războiul lranco-german, Franţa a trebuit sa aştepte
patruzeci și patru de ani momentul pentru à incerca revanga, După
grozavul cataclism de astăzi, față de care războiul din 1870 a
fost un joc de copii, cite decenii sau cte veacuri va trebui să
așteptăm noi războiul de mintuire? Şi cine ştie, dacă şi atunci
nu se vor găsi Puteri Apusene care, pentru o Alsacie şi Lorena
oarecare, să sprijine pe colosul dela Nord, şi de nu se vor gâsi şi la
noi alţi „Europeni“, cari din consideraţii de înalta filozofie umani-
tară să predice politica de subordonare față de acţiunea impe-
riului Țarului. Sau poate chiar după alita vreme de stagnați-
une sub „umbra vulturului cu duua capele* această țară va
ajunge un rezervor, şi mai bogat decit Basarabia, pentru teo-
reticienii şi sprijinitorii acestei acţiuni?,..
Aga dar mărezumez. /n caz de biruință a Rusiei noi tre-
bue să renunțăm peniru totdeauna la cele două milioane de su-
ficte din Basarabia, şi sintem cel puţin condamnaţi să ajungem
o enclavă rusească, să câdem in vasalitutea de fapt a puternicului
imperiu, care va avea în stăpinirea sa cheile mării Negre şi va domi-
na în Balcani. Acesta, repet, e minimul de rele ce ne aşteaptă L..
Să privim eventualitatea aceasta cu entuziasm şi să spri-
jinim cu puterile noastre acțiunea care duce ln realizarea ei?
Și ce compensații am avea peniru această abnegație lără pā-
reche în istorie ?
Ah! Bucovina şi Ardealul ! Nu este Romin care să nu fie
gata de toate jertfele pentru întregirea neamului. Dar chiar
dacă am admite ca, impotriva intereselor sale vădite, Rusia ar
căuta så mărească prin schimbări teritoriale regatul ce stă in ca-
lea „impulsiunii spre Sud“, —ceia ce, In ciuda tuturor declara-
Vilor orictt de solemne, nu pot crede şi în orice car n'ar A de-
cH o aparență înșelătoare și o tranziție scurtă inainte de desă-
vifșitul inec in oceanul slav dominat de Rugi:— vasalitatea sub Ruși
va crea, în condițiuni arătate, pentru Rominii din Bucovina şi Ardeal,
ja arma ormelor, on jug mai groaznic decit acela sub care
____ ROMINIA ȘI RAZE IUL. EUROPEAN 223
zac ei astăzi, iar noi n'am gāsi decit mingierea unui mormint
comun pentru trunchiurile răzlețe ale acestui neam.
Dar este o considerație mai puternică decit toate celelalte.
Toate aspiraţiunile legitime ale unui neam presupun o condiţi-
une indispensabilă pentru realizarea lor: putereu lui organica,
dacă pol spune așa, puterea lui de vitalitate, dovedită în primul
rind prin conştiinţa rostului sau istorie şi prin energia şi sta.
fuința în urmărirea scopurilor lui naționale.
„Nu vreau să vorbesc aci despre ceia ce toji Rominii
cari gindesc recunosc ca misiunea noastră istorică, Deşi, dacă
am putut atita vreme să ne păstrăm ființa în acest colţ
a! Europei, înconjurați de trei mari impărâţii veşnic în lup-
tä, aceasta se datorește în primul rind faptului că reprezen-
tüm aici un mare interes european, de a apăra gurile Dunării şi
de astavili „impulsiunea spre Sud” a imperiului Ţarilor, Pentru
moment, în urmărirea intereselor lor înguste şi trecătoare, unele Pu-
teri apusene pot scăpa din vedere acest interes —şi tocmai acelea
cari altădată, cind aveau egemonia în Europa, ne susțineau mai cu
energie, iucmai pe temeiul acestui rol istoric al nostru. Dar, dacă
noi astăzi ne vom abate dela misiunea noastră naţională, vom pierde
acest rol ce ne-a fust dat în istoria mondială, și în loc de a
apăra acest post avansat ja gurile Dunarii am deveni unealta
de expansiune a imperialismului rus,—prin faptul acesta insuși
am scădea în cumpâna forțelor istorice şi, ca un simplu satelit al
Impărâţici moscovite, fară directivă și ființă proprie, ne-am primej-
dui la sigur existența noastră de neam şi de stat. În această
situațiune, speranța de întregire și mărire națională, prin forja lu-
erorilor, nu poate fi decit o iluziune deşariă.
Am insă aici în vedere o probă de vitalitate, dacă voiţi,
redusă ja cea mai simplă expresiune:
Primul semn de sănătate al unui organizm este dat de e-
nergin cu care reacționează, ori de cite ori este atins In integri-
tatea lui. Într'un organizm animal cea mai ușoară zgirietură la
perilerie mobilizează batalivanele de fakociţi, a câror acţiune nu
încetează până ce țesătura organică nu este reconstituită, rana
cicatrizată, Tot așa, toate aspiraţiunile şi idealurile unui stat nu
pot f luate și nu vor fi luate de nimeni în serios, dacă nu da
dovada de vigoare şi sânâiale elementură, reacționind impotriva
tuturor încercărilor de a-i ştirbi integritatea orăanică. [a 1879
ne-a lost răpită Basarabia de Sud de câtră aliaţii noştri printr'o
convențiune cu inamicul nostru comun,—la a cărui doborire am
contribuit şi noi cu jerile atit de arele,— convenție dela care am
fost excluși prin buna înțelegere dintre aliatul şi inamicul
nostru,
Si atunci, pentru a ne amulge udesiunea la ureastă strigā-
toare jignire u dreptului şi a dJrepiâții, ni s'a oferit în schimb
teritorii vaste peste Dunare, locuite mai cu samă de Turci, cu
o populație innemnată rominească și cari puteau sà fie ușor asi-
milate,
22 VIATA ROMINEASCA
e—a -
Generația Ini Mihai Kogălniceanu și loan Brâtianu a refu-
zat schimbul. Ei au crezut că inainte de toate expansiunile te-
ritoriale, Inainte de orice aspirațiuni de altă natură, avem drep-
tul şi datoria să cerem respectul neştirbit pentru personalitatea
noastră, aşa cum este en alcătuită, Fi au crezut că nu poate fi
politica mai primejdioasă pentru o națiune, decit să sancționeze
prin adesiunea ei, fie chiar prin simplă resemnare servilă, In-
cĂlcarea rea mai brutală a drepturilor ei cele mai sacre actuale,
în schimbul momelelor de expansiunii şi măriri pe seama
altora!
Mihai Kogălniceanu şi loan Brătianu au vroit astfel să afir-
me peniru veci protestul impotriva forței brutale şi a feloniei, și
sancuitatea revendicărilor noastre
Prin acest refuz a fost determinată toată directiva politicei
noastre «le treizeci și cinci de ani. Această directivă de altfel nu
insemna altceva, decit în primul rind tocmai afirmarea retuzului
nostre de a primi orice discuții și orice tranzacţii, inainte de
restitutio in integrum.
Alsacia şi Lorena au fost răpite Franţei Ia 1670 de câtră
un duşman invingâtar, și lumea întreagă admiră vigoarea mo-
rală a unei națiuni, care reluză să dea sancţiunea asentimentului
său ncestei viulâri a dreptului naţional, acestei şiirbiri aduse
personalității sale, dacă pot spune așa, fizice.
Nouă ni su rapit Basarabia de Sud cu nouă ani mai tir-
ziv, de câtwe un aliat, pe care la un moment dat nui lam scă-
pat de o infringere rușinoasă. Şi noi ustăzi să luptam... pentru
Alsacia şi Larena şi nu pectru: Basarabia răpită ? Să dâm ast-
fel sancțiune postumă leloniei dela 18799 Sa o dăm cu entuzi-
asm, fâcind abstracţie de tot ce auw simţit, ce au gindit şi ce au
fAcut conducătorii ţării timp de treizeci și cinci de ani dela
1879 incoace ?
Dar un lucru să fie tămurit. Politica lui loan Brătianu și Mihai
Kogălniceanu și politica predicată astăzi de urmasii lor în conducerea
țării, nu sint compatibile. Şi una din două: oriei an fost inconstieați,
împreună cu toți cei ce iau urmat timp de treizeci şi cinci de
ani, ori noi cei de astăzi sintem inconştienți. ' Și dacă îndruraa-
rea nouă; data de conducătorii cei noi, va f suncţionată de ho-
târtrea definitivă luată in numele ţării. —prin aceasta chiar, Mihai
Kogălniceanu şi loan Hrâtianu vor răminea fără ertare în fața
istoriei, precum şi toţi cei ce fau urmat. Chiar apostolii politie
cei nouă, -toți fara excepție, poartă acelaşi răspundere pină în
clipa cind au găsit drumul Damascului, în ceasul al unspreze-
celea, în urma “Consiliului de Coroană...
Toate greșelile se plătesc. Şi dacă preșală a fost politica
noastră tradițională, e prea tirziu s'o ispăşim, în situația creată
de tot trecatul nostru, prin, pocăință tn ultimul moment. Dar
dacă olii de azi greşesc 2e. Eu din parte-mi am credința
neclinhită că greşesc ei, și că țara va piati “scump râtăcirea lor
dacă li va urma.
m cal 3
ROMINIA ȘI RAZBOIUL EUROPEAN 225
Propovăduitorii noii indrumări politice caută s'o justifice pe
previziunea victoriei imperiului rus şi a aliaților săi. Dar aceasta
inseamnă a deplasa termenii problemei, Victoria mu este şi nu
poate fi independentă de factorii cari intră în joc. Un popor
față de un conflict care-i atinge interesele, este dator Inainte de
toate să hotărască care sint interesele lui, şi atunci să pue In
cumpână toate puterile lui, până la ultima picâtură de singe și
pănă la ultimul ban, pentru ca să o piece în sensul prielnic in-
tereselor sale, De va răminea chiar învins, dind dovadă de con-
ştiinţă națională. de energie şi de vigoare, jertfa lui nu va fi
“sară folos pentru asigurarea viitorului său. Și cum na fost za-
darnică lupta eroică a Burilor, nu va fi zadarnică lupta Belgiei,
oricare va fi rezultatul final al războiului, lar un popor lipsit
de viagă şi conştiinţă, alipintu-se in ultimul moment de biruitarii,
cu ale căror aspirațiuni interesele saie vitale nu sint compati-
bile, nu va putea să tragă foloase din avantajele aparente pe
care le-ar dobindi.
Şi poate niciodată adevărul n'a fost mai evident decit in
cazul de faţa. După șase luni de luptă forțele duşmane stau, în
cazul cel mai râu, în cumpână. Dacă dio prima zi ne-am Mi iā-
cut datoria, ce ne-a lost diciăta şi de imeresele noastre 5i de
legâturile noastre de alianță, — urmaţi evident de Turcia, chiar de
atunci, şi de Bulgari, minaţi de aceleași interese, -—aruncind astiei
în cumpănă peste un milion şi jumătate de baionete fără risipire
de forțe: cine se mai poate îindoi astăzi de rezultatul ce-ar fi
avut această acțiune?
Dar nu voiu luneca în această discuțiune inutilă, intrucit
sint convins şi acuma că victoria, oricit de grea ar fi lup-
ta In condiţiile âctuale, va râminea tot de partea puterilor
centrale. pn
Voiu releva numai în treacăt, că valoarea intrinsecă a ac-
ţiunii noastre nu este aceiași In oricare direcţie am indrepta-o.
N'am să vorbesc de situaţia ce ne-a fost creată prin insâşi po-
litica noastră tradițională, în vederea căreia tot armamentul nos-
tru, caşi sistemul nostru de tontiticaţiuni, au fost intocmite pe baza
unei singure ipoteze (e destul să amintesc în această chestie de-
licată, câ tocmai acuma ziarele ne-au vorbit despre crearea unei
fabrici pentru muniţiuni), Deasemenea voiu trece cu vederea
aici situația ce-am avea în cele două ipoteze posibile aţă de
statele balcanice. Dar războiul cere incordarea tuturor forțelor
unei națiuni. Şi în primul rind tensiunea impusă de el Intregei
vieți economice și a organiżațiunii financiare poate juca adesea ro-
tor, 5
aN aoi sintem "însă o țară în primul rind exportatoare de cereale
şi petrol, Este evident că Intrebarea, dacă, in cazul deschiderii acţiu-
pilor militare, exportul nostru va trebui să inceteze cu desâvir-
şire, sau va putea fi menţinut cit de intensiv, nu este indiferentă.
Dacă prin războiu debuşeurile posibile pentru producția noastră
-
a A VIAȚA RONINEASCA
nu vor fi inchise, ci dimpotrivă ne-am putea asigura scurgerea
produselor noastre în condițiuni prielnice, este vadit câ viaţa
economică, mijloacele tinanciare pe cari și le-ar putea asigura
statul, atit prin incasarea impozitului cit şi prin incheerea im-
prumuturilor necesare (nu trebue să uităm că astăzi împrumutu-
rile de stat nu sint cu putință de contractat dectt pe baza circu-
apianei rea eg ră asigura prin ele Inşile eficacitatea ac-
Hunii noastre, Io cazul contrar dificultățile în fa
sint incalculabile, á siea e
___ Din acest punci de vedere nu putem da acțiunii noastre
militare tot avintul necesar decit intr'o singură direcție. Şi toata
politica noastră financiară și economică de până acuma parcă a
țintit anume să excludă orice altă ipoteză.
În judecata dintre batrini Indrumâtori şi noii apostoli, va
irebui să cadă şi aceasta consideraţie...
>
. .
Dar sintem „Europeni“, sau chiar „inainte de a fi Romtni
sintem Europeni” | ý
§i preocuparea exclusivă de interesele noastre naționale se
pare că nu poate justifica indeajuns intervenţia noastră In răz-
boiul curopean. Sintem chemaţi să distribuim -cununi marilor
popoare europene pentru gradul de civilizație la care au ajuns,
pentru insugirele lor naționale şi pentru actele lor...
„Fie! Care insa este înțelesul „turopean* al acestui rāz-
boiu, pentru care ar trebui să jertiim noi interesele noastre ?
Fiecare dintre cei trei beligeranți ai Triplei Inţelegeri luptă
pentru alt scop, giei nu sint uniți între ei decit prin inamicul
comun.
Franţa revendică Alsacia şi Lorena. Toate simpatiile noas-
tre pentru națiunea care a aruncat în lume ideile Marii re-
volaţii, sint legitime. Sintem legaţi de ea prin tot trecutul nos-
iru, prin rasa noastră, prin cultura noastră. Şi cu atit mai pu-
țin putem tăgâdui legitimitatea revendicărilor sale, (bine în
cu Tererva respectului pentru sentimentele populațiunii de origine
germană din Alsacia și Lorena) cu cit noi inșine am fost de
atitea ori victime ale nedreptâților istorice.
___Dur lupta nu este dată numai Intre Franța şi Germania.
Mai mult. Chiar in caz de victorie a Triplei Ințelegeri, nu Franţa
va căpăta egemonia pe continentul european.
Anglia luptă pentru supremaţia ci navala şi pentru prepoa-
derență in exploatarea economică a coloniilor, şi în genere a ţa:
rilor înnapoiate. Aceasta, în cazul cel mai bun, oe este indife-
rent, lar în ce privește egemonia pe continent, vădit ca Anglia
n'o poate rivni alaturi de Rusia victorioasă,
Pe Continent deci, în momentul istoric de față, lupta pentru
egemonie nu poate fi dată decit intre Germania şi Rusia.
ROMIXIA ŞI RAZBOIUL EUROPEAN 227
Dacă Franţa, din acest punct de vedere, a lost scoasă în
alară de concurență prin chier faptul că a fost cu mult distan
taiā de alte state grape natalității sale excesiv de reduse $
Anglia, în situația politică actuală, ca stat insular, e prea anga-
jată in interesele sale multiple din afară de continentul euro-
pean, pentru ca incă mullă vreme să nu poată intra în concu-
rență. Prin urmare, din punctul de vedere „european“ se pune
o singură intrebare: dacă in interesul istoriei universale e de
preferit egemonia germană sau cea rusească. i
Voi cruța cititorilor noştri discuțiunea tuturor acelor tncri-
minäri aduse „barbarilor Teutoni“, prin care poporul, care a dat
lumii pe un Kant, pe un Becihoven, pe un Wagner, pe un Goe-
the, pe un lHelmholr şi, printre cei mai noi, pe un Wundt, Alois
Riehl, Osiwald, Roentgen, Behring etc., etc, a fost tratat ca un
trib de Hotentoţi. In genere vorbind, toate discuțiunile, bazate pe
însuşirile sufletesti ale unui popor, izvorăsc de cele mai multe
ori din patimi, prejudecăți, antipatii sau preferințe şi simpatii per-
sonale, In realitate, fiecare din marile naţiuni aduce tezaurului
comun al civilizației omeneşti prinosul geniului ei propriu. Şi
chiar naţiunile cele mai ne!nsemnate au dreptul să fie respectate
in caracteristicele lor specifice. In ce mă priveste, dacă ma simt
mai atras de însuşirile caracterului francez, dacă tmi impune ge-
niul atit de viguros al rasei Anglo-Saxone, nu pot tăgădui că şi
insușirile, chiar ale unei națiuni căreia pănă acuma nu i-a fost
incă ingăduit să dea măsura deplină a geniului său, cum este
marea națiune rusă, sint preţioase în complexul forţelor omenirii,
Dar, pentru a ne putea pronunța asupra insemnătăţii istorice
a unui conflict războinic, însuşirile şi caracteristicele etnice nu
pot da criteriul necesar. Ceia ce are importanță în aceste con-
Hicte este numai - indrumarea istorică care poate fi determinată
de rezultatul lor. Cu alte cuvinte : interes poate avea numai ro lut
in istoria mondială, pe care tl are un staf, in imprejurări date şi in-
tr'o anumită fară a evoluţiei sociale, In lupta dintre Persia și Ellada
s'ar putea ușor rătăci dacă am discuta pe baza caracterelor morale
ale Elenilor, în comparaţie cu acele ale Perşilor, pe care istoria ni-i
caracterizează ca un popor nobil, brav, statornic şi generos. Dar asu-
pra Insemnātāții istorice a victoriei dela Marathon sau Salamin
au poate fi discufiune. Judecind din acest punct de vedere,
Rusia, în forma ei actuală, apare nu numai ca ultima citndelă a
reacţiunii universale, dar ea reprezintă astāzi singurul stat in
Kuropa, care nu se sprijină pe o ordine de drept, —„stat poliție-
nesc“, nu „stat de drept* (Rechisstaat), cum se exprimă știința
rilor Teutoni, *) . : a i
di câ eee d RĂ şi pentru cei ce n'au locuitin Rusia, e
greu de ințelea prăpastia care din acest punct de vedere des-
parte imperiul Ţarilor de restul Europei. Nu-mi pot permite tn
această privință prea largi desvoltări. Poate voiu reveni altădată,
tuția* reseascà n'a atins principiul de uutoerație. Un prim
tă, mere a putet spane inlro ședință a Dumei: „Slava Domasiai |
Na sintem na sia! cobstituliosal”,
22 VIAŢA ROMINEASCA
E destul să citez aci citeva rinduri dintrun specialist peniru a
caracteriza „statul polițienesc“. In această organizație de stat:
„Du există pentru administraţie regulamente, care ar fi obligato-
rii pentru autoritate faţa de supuşi: nu există drept public”, *)
„Faţă de supuşi, funcționarii reprezintă pe monarh şi prin el Sta-
tul insuși, Ei exercită in toală intinderea luncţiunii lor o putere neli-
mitată,.. Supusul mare decit a se supune pur şi simplu la orice i se
poruncește.. El se poate numai plinge unui funcționar mai supe-
rior, care la rindul lui poate să facă ce vrea“) Cu alte cu-
vinte legea este un ordin dat de Suveran, sau în numele Suve-
ranului. Ea poate lega pe un funcționar față de Suveran dar nu
față de supuşi, cărora ea nu le constitue nici un srept impotriva
Suveranului sau a agenţilor sâi.***) f
Astfel, se explică pentruce In Rusia chiar astăzi, sub regi-
mul „constituţional“, un simplu ordin ministerial poate să facă
ineficace orice lege; pentruce Rusia trăeşie vecinic în stare de
asediu; pentruce în ea nu numai că nu este recunoscută liber-
tatea conștiinții, dar autoritatea poale smulge pănă şi copiii
dela părinţi spre a le da creşterea religioasă şi morală pe care
o vrea; pentruce, fără judecata şi fară nici o altă formă de pro-
ces, un cetăţean poate fi ținut ani indelungați in inchisoare, tri-
mis în Siberia, sau chiar executat pe cale administrativă ; pen-
truce chiar ¢ cu putință ca printru'un ucaz imperial să fie ertate
unui supus credincios datoriile lui către alții .. Toate națiunile
noasire de drept şi de lege sint răsturnate,
A ne inlațişa Rusia, această Rusie, ca luplind astăzi pen-
tru democraţie, libertate şi drepturi naţionale ? Ce râtţăcire |
Rusia, care chiar în momentul acesta sugrumă F manda,
nu Ingăädue deschiderea unei singure școli în Polonia şi inchide
pe cele poloneze şi rutene din Galiţia ocupată! Rusia, care nu
recunoaște dreptul la existența naţionaiă nici măcar poporului
allt de înrudit cum sint Rutenii! Rusia, care chiar nouă Romini-
lor ne-a aruncat cuvintul de „pretinsă naționalitate“ ****) şi care in
Basarabia nu tolerează cea mai nevinovată manilestare a simţu-
lui naţional ! $
Dar toate cele şaptezeci de milioane de suflete ale naţio-
Spain incătușate in Sahara despotizmului moscovit strigă
a cer!
„În aceste condiţii lupta dintre Rusia şi Germania se prezintă
în realitate ca o nouă formă a luptei pe care a dus-o altădată
Ellada cu impărăţia Perşilor. Este lupta dintre două concepții
de viaţă socială și politică. (Germania în această luptă reprezintă
fondul comun, pe care este ridicat edificiul politic şi social al
omenirii civilizate, iar Rusia reprezintă ultimul asalt al despo-
țiilor orientale,
= Otto Mayer, Le Droit Admiaistratif, Vol 1p. 52—53.
ai
am) ibid, p, 44 și
) P $i urm.
90) Radu Rosetti, Op. cit, p. 137,
F
p
ROMINIA ȘI RAZBCIUL EUROPEAN 239
c
Dacă Franța şi Anglia pentru apărarea intereselor lor, fe
chiar legitime, în conflictul lor propriu cu Germania sau ală-
turai Rusiei, în fafa istoriei universale rolul lor este rolul pe
care Va avut Beoţia şi Thesalia aliindu-se cu tmpărăţia lui Xerxe,
Din punctul de vedere „european“, e relatir de puţină in-
semnâlate dacă Alsacia ṣi Lorena va aparține Franței sau Ger-
maniei. Şi mai puţină, dacă Anglia va avea singură suprema-
ţia mărilor sau dacă o va împărți cu Germania, Dar nu este
indiferent, dacă pentru lungi decenii, sau poate chiar pentru vea-
curi, Europa va fi pusă sub dominaţia căzăcească,
Europa a facut odată experienţa. Dacă după 1815 eaa
zăcut alltea decenii sub o grozavă reatțiune, aceasta mai cu
seamă mulţumită preponderenței de fapt pe care a câpatat-o
Rusia, cu toate că atunci ea n'a putut să fie atit de covirşitoare
şi excluzivă cum ar fi astăzi, in cazul biruinței Triplei inţelegeri,
Şi de sigur, chiar aliatele de astăzi ale Rusiei, şi mai cu
seamă Franţa, acest port-drapel al ideilor de revoluție şi reno-
vare, vor plati scump, cum au plătit scump şi cetăţile elene, i-
lianţa lor In contra naturei. l À
Dacă Germania astăzi a trebuit să ducă lupta Impotriva
Rusiei, acea-ta se datorește mai cu seamă faptului că prin ege-
monia ei, ca a purtat, putem spune, răspunderea istoriei universale,
precum şi în trecut oricare națiune cind avea această răspun-
dere a fost chemată să ducă aceiaşi luptă. Acesta este rostul
istoric adevărat al războiului din 1812, cași al celui din Crimeia...
Faptul acesta, lie spus în treacât, ne Indreptâțeşte să dăm
răspuns și spiritelor timide care sint gata să renunțe la reven-
dicarea Basarabiei, sub cuvint că ea nu ne-ar putea fi asigurată
nici măcar prin infringerea momentană a Rusiei. Dar Rusia fn-
vinsă nu intră In rezultanta istoriei ca b compozantă de aceiaşi
valoare cu Rusia biruitoare, in Fața inlringerei şi a perderei
provirciilor mâărginaşe, locuite de populaţii străine, și prin cari
vom fi despărțiți de ea, Rusia va avea de așezat, pe one for:
şi intreg edificiul ei politic pe alte temelii. Ea va fi silită astfel s
consacre puterile sale pentru lungi decenii muncii interne de reno-
varė, lar cind va putea să reapară pe arena politicei interna-
tionale, ea va reprezenta o forță de altă natură şi va găsi în
fața ei alte conjuneturi. In ce ne priveşte pe nol, nu praes i
meia acțiunea noastră politică pe prevederi atit de indep rr 4
Inainte de toate trebue să irăim şi să ne asigurăm viitorul în
limitele lui apreciabile.
i i i ă-şi Irdeplineas-
Rominia de sigur trebue Inainte de toate s l
că datoria faţă de sine insăși. Sint convins, că faţa de intere-
sul nostru de stat şi de neam, faţă de situația de fapt în care
ne afam pe urma intregului nostru trecut politic, —o politică ru-
250 VIAȚA ROMINTASCA
o ES SO A SN măi d ia a i
————_
soblă, şi o acţiune militară corespunzătoare, constitue nu numai
o imposibilitate morală, dar şi o imposibilitate materială, Dar
cind interesul nostru națiunal este in această privință solidar cu
marile interese ale istoriei universale, disprețul acestor conside-
raţiuni ar echivala cu o sinucidere. CRONICA VESELA
. —
e *
N'am urmărit scopuri polemice. Am ținut să'mi fac ulti-
ma datorie de conştiinţă, cum Imi voi face deplin datoria cetă-
țenească atunci cind va suna ceasul, şi cind pentru toți fiii aces- „DESPRE LUNA...
„tui popor va inceta dreptul de apreciere personala.
C. Stere :
lasi, 28 Decembrie, 1914. Poetul M. Săulescu *) ;
In noaptea asta luna trecea peste grădina...
De ce trecea ea oare așa, peste prădină +
Ştiu cu! Poate că duce cevaşilea cu ea..
Sau poate că atuncea cind am văzut-o cu
De-aicea, cum trecea,
Ea sta pe loc... şi norii lugiau mereu, mereu
Intr-una pe sub dinsa, goniţi de vint aşa.
Dar poate ca să fie şi altcumva... Ştiu eu ?
Mircea. Dem. Rădulescu:
Dormi, frumoasa mea ! De-acum
Noaptea luminoasă
Ca o undă de parfum
Năvâăleşie 'n casă.
Luna clară, din neant
Pune pe cuvoare
Străluciri de diamant
Şi mărgăritare.
J N. R., Am intrebat pe d. Topirccana, ram cum s'ar exprima unii dia- |
tre scriitorii noştri despro lună ? D-sa nea răspuns prin ncesată seria de |
parodii ușoare. i
*) Ordinea în care Ințirăm seriitorii se vede bine că na e clasidcativă
Li
E
VIAŢA ROXINEASCA
Ea priveşte ca "n extaz
Bluza ta lejeră
Si pantofii de atlaz
Lingă etajeră,
Şi trecînd prin buduar *
Raza-i ce se rumpe
Luminează un lavoar
Cu Hacoane scumpe.
Sau aruncă pe parchet
Blonde tuberoze
Şi-ţi desvălue discret
Sinurila roze,
Cind dantelele din pat
Tremură 'n lumină
Pe culcușul tāu curat
De olandă fină.
+
Dar visările ce trec,
Ca să te desmerde
Ti-au aprins la cap un bec
Cu lumină verde,
Din oglinzi, piciorul fin
Pe mătase moale
Se răsiringe ca un crin
Cu nuanţe pale.
Dormi |. Amorul rafinat
Chiamă de-o potrivă
Spre minciună şi păcat
Gura ta lascivă,
Dormi, frumoasa mea! Eu stau:
In extaz, la poartă:
Eşti făptură vie, sau
Operă de artă ?...
-
>
CRONICA VESELA z5
S dommițoară de pension, care imită pe Eminescu, ar
compune urmâtoarea poezie:
Misterul nopții
Poetului Victor E.
Stelele sclipesc într-una
Caâlătoare 'n infinit.
Ceru-i luminos şi luna
Chiar acum a răsărit,
Peste-a nopţii leerie
Adie vintul incelinel.
Compunind o poezie
Gindul meu sboară câtre el!
Totul doarme prins de vraje
Farmec blind, misterios,
Numai eu mai stau de straje,
Ah, cit este de frumos !
D. D. Pătrășcanu:
Doamna Melidon imboldi ușor, cu cotul, pe domnul Meli-
doa, care de-abia ațipise.
— Mitică 1... Mitică !...
— Ce e? Ce s'a intimplat?
— Nimic.
— Atunci pentruce mă 'mboldești ?
— Nimic. Scoală, te rog... Uite ce lună frumoasă e afară |!
— Cum ! Şi pentru asta trebuia să mă scoli din somn?
Domnul Melidon se intoarse furios cu fața la părete, Doamna
ielidon relua, înțepată:
— Aşa 9... Care vra să zică te superi acum?
— Eu? De loc, Dorm,
— A-ha! Dormi! Şi pe mine mă laşi să vorbesc singură,
ca o stalie...
1
934 VIAŢA ROMINEASCA
— Treaba ta!
— Cum treaba mea? Vrasăzică ție puţin iți pasă de mine...
de sentimentele mele... de insomniile mele!
Doamna Melidon stă gata să izbucnească In lacrămi. Dom-
nul Melidon, enervat de această scenă nocturnă neprevăzulă, ri-
dică capul şi zice:
— N'ai de gind să mă iaşi odată să dorm ?
=- Apoi ştiam eu de mul: că ești nesimţitor!
— Dar, pentru numele lui D-zeu, nu pricepi că sint oste-
nit? Că mine trebue să mă scol de dimineață ? Ca am proces
cu proprietarul ?
— „Puteai, cel puţin de data asta, să nu fii majic.
— Mojic, eu? Dacă sint mojic pentruce mai luat? răcni
domnul Melidon furios,
Şi fiindcă somnul li trecuse, sări jos din pat şi incepu să
se primble cu pași mari prin odat.
— Dumnezeule, cu cine trăesc! suspină doamna Melidon,.
Apoi iși viri nasul In perne, izbucnind în plins:
— Cit sint de nenorocită !
Mihail Sadoveanu :
«Hm !» făcu deodată primarele. ridicindu-se in capul oase-
lor. Aburiri de răcoare ii mingliau obrazul. La geam, luna
sclipea cu luciri de sidef; de undeva, diatr'un ungher, sau poale
de alară, pătrunse un sgomot nelămurit ; un cucoș trimbiţă ipre-
lung, departe,
„Hm, bun! Care va să zică iar mam Imbâtat. Siraşnic
m'am îmbătat! Sint un ticălos..* rosti el incet, c'o mlădiere de
durere in glas. Se dădu jos din pat, deschise fereastra. Apoi
zimbi şi-şi clătină capul cu amărăciune,
Din livadă pătrundeau domol infiorările nopţii. Lilieci ne-
gri treceau prin pulberea de argint a luminişurilor. O învăluire
uşoară de vint mișca lrunzișul şi prin țesătura de ramuri, luna
strecura fişii palide de lumină. In depărtare, ca niște suluri de
ceață pluteau peste întinderi,
Primarele răsuilă adine miresmele nopții şi rămase așa,
- Ga'ntro visare, cu ochii ațintiți In luna.
CRONICA VESELA 235
C. Hogaş:
" „Fără multe maraleluri lAcurâm cinstea cuvenită borşului de
chitici, din care incepurăm a sorbi cu iuțală, inghițind repede
şi increțind sprincenele de-asupra aburului ferbinte și mirositor,
Cina fu scurtă, Dupa ce ne ospâtarăm astfel, Axinia işi
ghemui cum putu pe o taviţă, lingă vatră, trupul ei sprinten și
mârunt de țarcă ostenită, tovarâşul meu aşeză in tăcere la ca-
pătul tarniţei o pernă virtoasă şi dispâru numaidecit sub o po-
cladă uriaşă, potrivită parcă anume pe măsura persoanei sale
iungi şi deșirate, iar eu eșii in cerdac şi de-acolo coborii în li-
vadă, ca să mă pot incinta în voe de priveliștea măreață a
nopții aceleia.
Din inaita impârâție a umbrelor, luna şi stelele care Inotau
in negreie și depârtaieie adincuri ale nemârginirii, pănă dincolo
de hotarele ochiului, umpleau vazduhul străveziu cu o pulbere
diafană şi viorie. Sub mingterile uşoare şi nevăzute ale
unui vint de răsărit, fratol acinc se mlădia în valuri molatece,
pe înclinarea lină a costișii, iar prin rariştea Irunzişului mişcă
tor treceau adieri răcoroase ṣi uşoare, ca filftitul unor aripi fan-
tastice şi nevăzute. Spre dreapta, munți Intunecoşi cu piscuri
pierdute în negură, îşi înălțau spre văzduhuri şi'şi topiau in aerul
limpede şi larg creştetele lor singuratice, lar peste tainica insu-
feţire a florilor, care-și ridicau deasupra erburilor subțiri şi miä-
divase potirele lor strălucitoare din mozaicul verde-auriu al live-
zilor râvărsate pe costişe ca lermecatele grădini ale Semirami-
dei, se aşternra ca un văl străveziu, țesut din fire de lumină,
pulberea de argint a lunci.
Mă ridicai de pe aşternutul meu mirositor de finat, moale,
care rămase culcat sub neciintirea irunzişului negru şi intrai
în casă,
— Scoală-te, nevrednic strănepot al lui Pitagoras, alungă
din încăperea strimiă și intunecoasă a ochilor lăi de motan som-
noros lantasmagoriile molatecului Morieu şi spune-mi, în cite mi-
liarde de ani ai fi în stare să numeri strălucitoarele alaiuri de
stele cu care luna a găsit de cuviință să-şi impodobeasca obiș-
nuitul ei drum acrian in noaptea aceasta ? — zisei virind o mină
sub pocladă și alta în părul tnellcit și aspru al tovarășului meu.
o m maeaea
—
VIAȚA ROMINEASCA
Convins de tăria acestui argument, el scoase o clipă la
iveală năsoasa şi mirata lui persoană, mormăi ceva clipind cu
iuțală dintr'un ochiu, apoi dispăru în intregime sub pocladă și
aumaidecit incepu a storăi ca un cal nărăvaș, spăriet de o haită
de lupi la răspintie.
Cincinat Pavelescu :
Lui Nigrim
Eşind dela o şezătoare literară din Ga-
lsti unde sọ citise şi o epigramă de Ni-
grim, prietenii man rugat să improviza
ceva.
De ce e tristă luna oare
În noaptea asta? Da, ghicim.
A ascultat la şezătoare
O epigramă de Nigrim.
La care Nigrim ar răspunde cu două epigrame, tot prin
Flacăra :
A doua:
Lui Cincinat
Cind suspini pe la ferestre
Intristate madrigale, —
Luna-i veselă, maestre,
Ca chelia dumitale !
Domnului poet
Şi judecător
l-se 'ntimplă-ades
Lucrul următor ;
Cititorii rid
De magistratură, —
Inculpaţii rid
De literatură !
__ CRONICA VESELA
Un anonim din Craiova:
Lui Cincinat
Maestre dragă, ce mai vrei, —
Nigrim ţi-a spus un adevăr
Incit îţi vine să te iei
Cu minile... de păr!
La care d, Cincinat ar răspunde:
Lui Nigrim & Co.
Talentul vostru 'n adevăr
S'a mărginit numai la pär,—
Dar toată strălucirea mea
Nu stă “n chelie, ci sub ea!
La care Nigrim... Dar mai bine să ne întoarcem la luna
noastră.
I. U. Soricu:
inchinare
Mărire ţie! Ingeri și imnuri de urare
Străbate-vor văsduhul gătit de sărbătoare
Şi firea picura-va, din larg de zări albastre,
Prisos de bunătate pe sufletele noastre,
Te văd biruitoare, minunea mea senind,
Și trimbițe şi harpe in drumu-ţi de lumină,
Cu binecuvintare sporind a noastre plingeri
Striga-vor pentru tine din corul cel de ingeri
Cintări de birninţă spre-a cerului solie.
Au cine fuse omul ce plinse in pustie ?
Mărire jie, albă şi tainică crdiasă !
Din slavă, heruvimii sau pogorit să țeasă
Cu fire diafane hlamida ta de rază,
Și 'n ciasal infrățirii te binecuvintează.
De unde vii și cine cărările-ți arată ?
VIAŢA ROMINEASCA
Vâăsdahul se 'nfioară şi fruntea 'nseninată,
In valuri de lumină acoperind trecutul
Nădejdii de mai bine care-mi întinde scutul,
De-apururi preacurată cu raze te 'ncunună
Sub pulberea uitării... Mărire ție, lună!
+
Tot cu privire la lună, simpaticul meu inamic d. Sorbul,
contrar obiceiului d-sale ar face o reflecţie originală :
1 Dacă 'n lună nu e apă
Nici fintină, nici cişmele, —
Atunci oamenii din luna
N'au nevoe Să se spele!
Citeva acorduri ciudate din lira unui începător de talent
Glob rătăcitor de stincă rece, tristă ca mormintul,
Fiică stearpă a 'ntimplării—lună —soră cu pămintul,
In zadar de-atitea veacuri, tu, cu raze "imprumutate,
Fermecat-ai paraziţii uriaşului tău frate.
Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat in aur,
Soiz svirlit din coada unui legendar ihliosaur,—
Ciţi săraci din lumea asta, cind lucești în noaptea tristă,
N'ar voi să fii monedă, să te lege 'ntr-o batista ?...
Ki
Sioi duanik d se topeşte în azurul dimineţii !
Veşnic te-au iubit amanți, veșnic te-or cinta poeţii
Lăudind în osanale mincinoasa ta splendoare, —
Dar tu vei rămine veșnic rece şi nesimțitoare,
Apariție banală ca un fund de farfurie !
Talere cu două feţe, cap de monstru fără trup!
Orologiu fără ace ! Nastur de mantă! Chelie!
Satelit! Conrupătoare de minore l... Cantalup !
CRONICA VESELA
Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de a gilă
Şi atita suferinţă, fâră să te stingi de mila?
Pieri în umbra neliinţii rece simbol de minciună,
Piei și lasâ-ne mai bine cerul nopţii fară luna!
Un decadent stil-nou ar epata pe cititorii unui cotidian, la
coada căruia iși depune producţiile :
Şi luna (spectru romantic indecent) părea o bucată de car-
ton poleit, lipită pe cer cu salivă, şi omul-din-lună (poziţie curi-
casă) stătea ghemuit pe regiunea codală, ca un foetus momilicat
într-un borcan cu spirt fosforescent.
Octavian Goga :
VWa doborit alături de-o potrivă
Amarul irudei fara dé hosdină.
La cāpāliul vos într-un opaiţ
Damol clipeşte-un ximbur de lumină,
Din cetâțuia strălucirii, luna
Şi-a pogorit sfiala prin iereastă
Ca să vegheze aşiernulul maşter
In care doarme trudnica nevasta.
Biet mucenic neistovit al pinii!
La sinul ei, iji luminează luna
Un prunc de-o zi, învâluit în scutec,
Ce te-a 'niraţii cu ea pe totdeauna,
Tu simți chemarea gliei miiostive
Si ie 'mpresoară o nâdjede slintă..,
Ca un prinos de cuminecătură
O rază rece bine vă cuvintă.
Domol pe fruntea pruncului se fringe
Şi rostul ei v'aduce o solie:
Că 'n el trezi-va 'nlricoşatul viilor
Al jmdecății care va să vie.
G. Topirceanu
tš
VIAŢA ROMINEASCA
POLITICĂ EXTERNĂ
„Je me presse de riro de tout,
de pear Wi'être oblige d'en pleu-
ror".
Beaumarchais.
In casa mea trăesc ca un burghez...
Sint proletar în suflet; şi visez
—Ca Intro aromire de cadelniți—
Că stelele sint cue de virtelniţi
Pe care-mi depân desmăţatul gind ;
Şi-aș vrea să fug pe uliţă cintind.
lar alteori, în iadul lumii triste,
Mă scutură idei socialiste
Şi studiez infamu! Capital
Cu Marx, Racowschi, Mille și Lassalle.
Azi însă simt primejdia eternă :
M'a captivat politica externă.
Sus, pe păreți, —chiar peste un tablou, —
Intins-am hărţi cit niște piei de bou
(Tabloul Ledei nu mă preocupă)
Şi cercetez deaproape, cu o lupă,
Localităţi obscure în ajun—
Celebre azi, la primul foc de tun.
Trag linii roşii unde sint tranșee,
— Ca nişte portative, și drept chee
Aşez drapele colorate, mici...
Acolo-i inamicul, ba aici.
Mă depărtez de hărţi și iar m'apropii
Și veșnic stau de-asupra Europi.
Inchid pleoapele, şi parcă văd
Cum curge 'n haos groaznicul prăpăd :
In ritmul infernalelor orchestre
Ce cintă sub pămint, oștiri pedestre
Și călăreţi şi tunuri de oțel
Aleargă duduind în spre măcel.
Apar și pier sălbatice imagini :
Departe văd modernele Cartagini
Cu ziduri goale, învălite 'n tum ;
CRONICA VRSELA
Aproape, zac răniții de dum-dam,
Se zvircolesc ca șerpii, iar cu gura
Din ţărnă muşcă cuminecătura.
Acum plutesc pe un enorm dreadnougth ;
Dar cade un obuz. Nu ştiu să 'nnot;
Și mă cufund... se clatină cuverta...
Şi bubue pe coastă dicke Bertha.
Tresar şi ochii repede-i deschid:
Un glas de fată a 'nceput un Lied,
Un Liedchen cu destăinuiri şi taine
Din Buch der Lieder a lui Heinrich Heine.
Vecina cintă,—calmul teuton
Disciplinează fiecare ton...
Şi notele îmi cad pe suflet: Gretti
Parcă-mi aruncă-o ploae de confetti.
Dar ca să ştie dorul meu secret
Azi In amurg îi voiu şopti discret,
In inimă c'o jerbă de speranţe :
Sint partizanul Dublei Alianțe !
M. Sevastos
Cronica economică
Comerţul mare de cereale in Rominia*)
Am văzut în studiul precedent conducătorii comerțului mare de
cereale precum și mijloacele de transport la noi în ţară; să studiem a-
cum imagavinarea cerealelor şi în fine bursele de cereale. Aceste patru
elemente formează la un loc factorii indispensabili ai comerțului mare de
cereale.
c) Imagaszinarea cerealelor, Magariile cu silozuri sint pentru co-
merțul de cereale instalațiuni indispensabile în ceia ce priveşte îngrijirea
metodică, tratarea uniformă, conservarea și valorificarea cerealelor, tot
așa de însemnate ca și căile de comunicaţie pentru învingerea distanțelor
și distribuirea egală a cerealelor peste tot globul.
În cele mai multe ţări din apus, magaziile generale servesc de o-
biceiu comerțului de transit, Măriurile care nu sint destinate consuma-
Hunii interioare rămin nevămuite în întrepozite, până ce sau se expe-
diază mai departe, sau se supun vămii pentru a intra în interiorul ţării
în consumațiune.
In Rominia, magaziile generale cu silozuri servesc atit comerțului
de certale cit și celui de transit, Prin simplul fapt că nu orice comer-
ciant are magazii proprii pentru conservarea mărfurilor ce nu intră ime-
diat în consumațiune, magaziile generale devin utile, căci pentru o taxă
ce magazinaj minimală se pot depune în păstrare mărluri accesibile a-
cestor magazii. Măriurile astfel depuse devin, prin ajutorul recipiselor
şi varantelor, fungibile, apoi bine conservate și uniform tratate. Admi-
nistrația magariilor garantează depunătorilor pe răspunderea sa proprie
toate pagubele suferite de mărfuri, din cauza unei rele ingrijiri.
Din nefericire pentru comerțul de cereale, aceste magazii nu sînt
răspindite pretutindeni în țară, ci numai in porturile Brăila, Galați și
*) Vezi No. 3 şi 7, 8, 9, sn. IX din „V. R.*,
i CRONICA ECONOMICA 245
Constanţa. Toate aceste magazii generale sînt construite de către stat ;
e! este deci proprietarul şi de el sint administrate şi exploatate.
In interiorul țării nu există asemenea magazii, iar cele construite
pe lingă stațiunile de drum de fer sint cu totul eftin și uşor clădite ; a-
cestea servesc mărfurilor numai atita timp până la încărcarea lor în va-
goane; nu sint practice pentru conservarea cerealelor, și nici depunăto-
rul prin ajutorul lor nu-și poate procura creditul necesar, ele servind
numai transportului. Din păcate însă nici peniru transport nu sint tn-
destulătoare căci, după cum am văzut la mijloacele de transport, din
cauza aglomerării cerealelor, nu pot fi depuse în aceste magazii canti-
tăţi însemnate de cererile pănă la încărcarea lor în vagoane, ci sint lă-
sate direct sub cerul liber, expuse astfel la toate intemperiile atmosferice.
Pentru exportul cerealelor și mai ales pentru conservarea și pro-
curarea creditului asupra lor, magaziile generale cu silozuri sint de mare
insemnătate economică. La noi în ţară ele sint construite după felul
celor americane și servesc parte cerealelor, parte altor mărfuri.
Docurile cu silozari din Brăila și Galaţi au fost puse la dispoziţia
publicului în anul 1894, ele au o capacitate de 25000 tone și au costat
circa 23 milioane lei, Cele din Brăila posedă 336 silozuri de diferite
mărimi (dela 270—1540 hectolitri silozul), în care cerealele se depun
după calitatea lor In vederea exportului, In Constanţa, magaziile cu si-
lozuri, în număr de 4, sînt încă În construcție. Acestea se construesc
in mod şi mai sistematic și sint mai incăpătoare ca acelea din Brăila
și Galaţi. Două din ele sint gata și au fost puse in exploatare în anul
1909, cu ọ capacitate de 220.660 hl. fiecare magazie. Silozurile de-
pind de ministerul lucrărilor publice şi sint administrate de către di-
recţiunea generală a căilor ferate, Aceste instalațiuni servesc comer-
tului de cereale aproape Intotdeauna numai in ultimul moment, adică
în momentul exportului şi în măsură limitată, de oarece nu toate ce-
realele destinate exportului trec prin docuri, cl numai o mică parte be-
neiiciază de aceste instalațiuni, în scopul de a fi curăţite, clasificate și
încărcate prin ajutorul elevatoarelor de care dispun. In aceste împre-
jurări numai exportatorii se servesc de silozuri; aceștia mai benefi-
ciază de cele şi în Cazul cind preţurile pentru export nu sint
avantajoase, depunind acolo cereaiele pentru conservare şi procurare
de credit.
Friderichowict în scrierea sa bine documentată, despre „Die Tech-
nik des internationalen Getreidehandels* la pag. 41 scrie următoarele re-
tativ la silozurile din porturile noastre Brăila și Galaţi: „Comitetul a-
cestor înstalaţiuni stabilește îndată după recoltă, Intocmai după princi-
pul american, formarea tipurilor de calități, pe care le prezintă în urmă
administraţiunii docurilor pentru clasificarea cerealelor depuse. Admi-
nistrația docurilor, corespunzător cu clasificarea făcută, emite certificate
pentru Încărcările In vapoare.
244 VIAȚA RONINEASCA
„Cu aceste certificate, administrația docurilor a ştiut să cucerească
pe câpitalişti și lumea comercială străină, realizind în același timp cele
două scopuri : înlesnirea procurării creditului necesar şi Inlesnirea plasa-
mentului cerealelor“.
In realitate însă, după cum accentunrăm mai sus, numai o foarte
mică cantitate de cereale exportate trec prin silozuri, cea mal mare
parte evitind aceste instalațiuni practice,
La depozitarea cerealelor, administraţia docurilor liberează depună-
torilor o recipisă și un varant, în care se trec numele şi domiciliul de-
punătorului, felul măriii, greutatea, cantitatea și calitatea mărfii depuse.
După regulamentul silozurilor, potrivit legii din 1892, recipisa eli-
berată reprezintă perfect, în sensul juridic, marfa depusă, și numai prin
simpla indosare se poate transmite proprietatea măriii. Varantul, dim-
potrivă, prin indosare transmite indosatului numai dreptul de gaj asupra
aceleiași mării. Cu alte cuvinte, recipisa serveşte posesorului spre a pu-
tea transmite mai uşor maria unei alte persoane, pe cind varantul li ser-
veşte pentru a-și procura credit asupra ei.
Recipisa și varantul pot fi transmise sau Împreună, sau fiecare în
parte,
Prin indosarea recipisei se transmite deci proprietatea măriii, totuşi
cu obligațiunea pentru noul proprietar ca să plătească creanța creditoru-
lui gagist. In care caz indosarea pe recipisă trebue să fie complectă,
adică nu numai cu semnătura indosantului (aceasta se întimplă ori de
cite ori recipisa și varantul sint transmise aceleiaşi persoane), ci trebue
să cuprindă și suma datorată împreună cu dobinzile, scadența, numele
și domiciliul creditorului gagist. Indosarea complectă este obligatorie
numai prima dată, girurile următoare făcindu-se numai prin simpla sem-
nare. La transmiterea varantului fără recipisă, creditorul trebue să dea
creanța sa administraţiunii docurilor pentru înregistrare.
Prin plata anticipată a creditorului gagist, posesorul unei recipise
poate dispune de marfă, inainte ca creanţa să îi ajuns la scadenţă, iar
cind creditorul gagist nu este cunoscut sau nu-i uşor de găsit, atunci de-
bitorul depune administraţiei docurilor suma datorată impreună cu do-
binzile în contul creditorului,
Creditorul gagist, din contra, în cazul că nu este achitat la sca-
dență, are dreptul, potrivit art. 11 și următorii din regulamentul docu-
rilor, tără nici o formalitate să se despăgubească din vinzarea cereale-
for prin licitație publică, în termen de 5—10 zile. Vinzarea se efectu-
„“ază de către administraţia docurilor, lar din suma obținută se scad mai
întăiu magazinajul, transportul și cheltuelile de vinzare, apoi restul se dă
creditorului,
Dacă prin vinzarea cerealelor creditorul gagist nu este complect
„despăgubit, pentru rest are dreptul să recurgă la ceilalți giranți, care
sint solidar obligaţi la plată. In cazul că creditorul gagist na vindut
CRONICA ECONOMICA 243
în termen de 30 zile cerealele la licitaţie, pierde dreptul asupra gi-
ranților.
Recipisele sint supuse timbrului fix de zece bani, pe cind varan-
tele, în cazul că se transmit prin indosare, sînt supuse la acelaș timbru
ca și polițele, timbru care se percepe numai la prima Indosare.
Administraţia docurilor se angajează, potrivit art. 82—84 din ré-
gulameni, şi cu vinzarea In comision a cerealelor ce li se trimite În a-
cest scop, Cantitatea minimă este fixată la un vagon, asupra căruia ad-
ministrația avansează un aconto de 400 lei. Asupra acestor cereale, do-
curile nu percep niciun magazinaj timp de zece zile.
Pănă ce vinzarea reuşeşte, administrația docurilor ține în curent
pe comitent despre mersul prețului, trimiţind în același timp comersan-
ților din port probe cu indicarea exactă a cantității. Administraţia îşi
dă întotdeauna osteneală să menajeze interesele comitenților săi, cău-
tind să obție pentiu ei preţul cel maf convenabil asupra cerealelor de-
puse spre vinzare. După efectuarea vinzării, administrația docurilor co-
munică comitentului rezultatul, arâtindu-i prețul obținut şi termenul de
predare. Pentru acest serviciu, administrația percepe un comision de
t*a şi un curtaj de "e, adică în total 1% din valoarea mărfii depuse
spre vinzare.
Văzurăm pănă acum, în scurt, rolul pe care îl au magaziile ge-
nerale în comerțul de cereale; să vedem mai departe activitatea lor şi
rezultatele obţinute pănă în prezent,
Din diferite rapoarte şi plingeri ale comercianților de cereale din
Brăila și Galați impotriva docurilor din aceste două porturi, reiese că
administraţia acestor indispensabile instalațiuni lasă puţin de dorit,
Din cauza funcţionarismulul greolu, din cauza multelor formalităţi
ce trebuesc îndeplinite atit înainte de depunerea cerealelor cit și la li-
berarea lor, din cauza caracterului oficial pe care-l îmbracă orice act
chiar fără mare importanţă cic., comerțul de cereale sufere, lar comer-
cianţii renunţă să mai beneficieze de aceste instalațiuni, dind preferință
instituțiunilor similare particulare, unde, cu toate că cheltuelile sint cu
mult mai mari, ei ne mai avind insă să îndeplinească aci nici o forma-
litate sint mult mal prompt serviţi.
Magaziile generale sub adminisirația statului numai atunci ar pu»
tea să prospere, cind ar îmbrăca un caracter cu totul comercial şi cind
ar fi administrate de un personal de specialitate, cum ar fi de pildă ab-
solvenţii şcoalelor superioare de comerț, după o oarecare practică în
comerțul de cereale.
Ar fi de asemenea cu totul de dorit înlăturarea caracterului oficial
din corespondența cu publicul, simplificind pe cit posibil formalitățile
cerute atit la imagazinarea cit şi ln predarea cerealelor.
Pentru înlesnirea comerțului, ar trebui orinduit ca grinele de a-
ceiași calitate să poată fi depuse în acelaşi siloz, fără a mai obține apro-
216 VIAŢA ROMINEAJCA
barea depunătorilor, aiară bineințeles de cazul cind un depunător ar dori
să aibă pentru sine un siloz intreg,
Cu aceste mici modificări posibile, credem că sar veni mult în
sprijinul comerţului de cereale, iar docurile ar atrage cu chipul acesta
cantități însemnate de cereale, care azi lau calea exportului evitind a-
ceste instalațiuni.
Cu toate asesten tat ar mai ii de reflectat încă, dacă statul n'ar
fi mai profitat cedind particularilor, pentru exploatare, aceste instalați-
uni, contra unei chirii convenabile și rezervindu-și numai dreptul de
control asupra administrării lor.
In afară de obiecțiunile aduse mai sus contra administrării oficiale,
Sar mai putea adăoga încă și următoarele: Statul n'ar putea niciodată,
din cauza personalității sale, să servească clientela ca un bun comerci-
ant; elnu poate niciodată să inchee ca un particular legături comerciale
cu sirăinătatea, e! nu poate face reclama necesară comerciantului pen-
tru a atrage pe clienți, etc. Din aceste motive credem că docurile și
magaziile cu silozuri ar da rezultate mult mai satisfăcătoare, dacă ar îi
încredințate unei administrații comerciale particulare, stind numai sub
controlul statului.
Intreaga activitate a administrației ar trebui asemenea inireptată
către inlesnirea fungihilităţii cerealelor, cure sar putea obpine numai
printr'o bună clasificare a lor, apoi prin reprezentarea jor la bursă prin
mijlocul recipisel și varantului, care ar trebui să corespundă întocmai
calității şi cantităţii cerealelor. Recipisele și varontele ar înleani astiel
procurarea creditului necesar. In Statele-Unite ate Americii de Nord,
recipisele asupra cerealelor imagazinate sint cotate la bursa de producte,
intocmai ca efectele la bursa de fonduri,
Deşi magazilie generale în Rominia sint construite după modelui
american cu silozuri şi elevatoare sistematice special pentru cereale, e-
miţind la fel recipise și varante asupra cerealelor depuse, totuşi insem-
nătatea acestor documente pentru comerțul de cereale nu este recunos-
cută la noi ca în America, mai întăiu findel ia noi nu sint așa de bine
introduse, apoi Banca Naţională acordă cu multă grcutate credit asupra
varantelor. Bine organizată în viitor instituțiunea varantelor, care de
alifeli este cea mai importantă în legătură cu magaziile generale, ar a-
trage după sine o mult mai mare întrebuințare a acestor magazii pentru
depozitarea cerealelor, in vederea creditului,
' Dela 1903, administrația docurilor Brăila și Galaţi se însărcinează,
după cum am menţionat mai sus, și cu vinzarea în comision a cereale-
lor. Interțiunea este una din cele mai bune, căci cu aceasta sar Înlă-
tura puţin comerțul intermediar ; însă, din cauza formalităţilor ce tre-
buesc indeplinite, precug și din cauză că funcționarii statului n'au nici
un interes să caute a mulțumi clientela, toate acestea au coutribuit ca
producătorii să se iolosească puțin de acest serviciu și să se adreseze mai
bine intermediarilor, care știu să satistacă orice dorință a clienţilor.
CRONICA ECONOMICA tT
Producătorii mici de asemenea nu pot profita de acest serviciu, de
oarece minimul vinzării în comision este fixat la un Vagon, de care un
mic producător nu poate să disput, prisosul său de cereale ilind mult
mai mic, A se uni cu alţii şi a trimite în comun un vagon este iarăşi
foarte greu, dacă nu imposibil, din cauza diferitelor calități a mării.
Acest scop nu Sar putea ajunge decit, după cum am văzut la comerțul
mic de cereale, prin înființarea de magazii rurale care să se ocupe cu
stringerea cerealelor dela micii producători, pe care să le curățe apoi bine,
să le clasifice, iar pentru vinzarea lor in comision să slea în legătură
cu docurile din Brăila, Galaţi şi Constanţa.
O organizare a comerțului de cereale cu totul deosebită de a noas-
tră există numai în Statele-Unite din America de Nord, unde magaziile
cu silozuri sint ctădite nu numai în porturile de export, dar și în cen-
trele producătoare de cereale. Acolo există elevatoare rurale numite
„country elevators“, răspindite peste intreaga țară, şi elevatoare în ma-
rile orașe și porturi numite „terminal elevators". Parte din aceste elè-
vatoare sint admise la bursă, parte sint elevatoare private, iar recipisela
lor nu se pot negocia la bursă.
in America producătorii nu aleargă, ca la noi, cu proba de griu
din comerciant in comerciant, ci îndată după recoltă predau cerealele e-
levatorului celui mai apropiat, de unde, după clasificare, primeşte pre-
tul corespunzător calității cerealelor.
Aceste puternice instituțiuni capitaliste, pentru a înlătura concu-
renja dintre ele, sau unit constituind un adevărat trust, care dictează
prețul cerealelor. Cu sistemul acesta fermierii se simt speculaţi, căci ei
sint direct nevoiţi a vinde cerealele lor, îndată după recoltă, acestor in-
stituțiuni, cu preţul fixat de ele, și o altiel de vinzare în America cu
greu s'ar putea efectua,
Cind un fermier evită clevatoarele și înaintează maria direct cã-
tre portul de export, în acest caz are să suporte o mulțime de greulăţi;
pe de o parte din cauza prea marei depărtări, care provoacă întirzieri
și dezechilibru în starea financiară a producătorului, tocmai în aceste mo-
mente după recoltă, cind acesta are mai multă nevoe de numerariu, lar
pe de altă parte spezele sint cu muli mai mari și în cele din urmă ce-
realele ajung a îi cumpărate tot de puternicul trust.
Pentru a combate acest rău, sau decretat în Statele-Unite diferite
legi contra trustului, însă fără un rezultat satisfăcător. Sa încercat chiar
a se clădi magazii-elevatoare pe seama statului, dar nici aceste Incercări
nau reușit a micșora influența trustului asupra comerțului de cereale.
Mai tirziu însişi cultivatorii sau unit în scopul de a construi magazii-
elevatoare, cu singură intențiune ca prin Imprumutarea fermierilor cu un
procent de 80°. din valoarea cerealelor depuse să poată combate trus-
tul. Această încercare a reușit în parte.
In urma unei mișcări agrare, statul american a luat asupră-și con-
248 VIAŢA ROMINEASCA
trolul clasificării cerealelor, numind în acest scop inspectori care să cer-
ceteze dacă claziticarea s'a făcut potrivit calității mărfii, căci tocmai a-
cest fapt provoca plingeri din partea fermierilor contra elevatoarelor.
Nici cu această măsură nu sa putut lovi mult în trust, din cauză
că este foarte greu să se poată stabili absolut precis calitatea cerealelor
așa că in scurt timp după aceia sa făcut o nouă mișcare contra prin-
cipiului de clasificare adoptat.
In urma acestora statul a fost nevoit să decreteze o nouă lege,
prin care sistemul de clasificare al cerealelor fu din nou stabilit. A-
ceastă modificare constă în aceia că, atunci cind ambii contractanți nu
sint de acord asupra clasificării făcute, fiecare din ei este îndreptățit să
trimeată inspectorului general din St. Paul cîte o probă sigilată, iar a-
cesta este singurul în drept a decide imparţial asupra nelnjelegerii.
Schumacher observă, cu drept cuvint, că nici acest procedeu nu
este eficace, din cauză că reclamă timp indelungat şi aduce cu sine o
mulțime de neplăceri.
Viitoarele magazii cu silozuri la noi În țară. Magaziile pene-
rale existente astăzi în porturile noastre de export, mu numai că sint
insuficiente chiar în aceste porturi, dar ele lipsesc cu desăvirşire în in-
teriorul țării, îapt care îngrevează mult comerțul de cereale.
Pentru aceste motive, asemenea magazii cu silozuri ar trebui con-
struite neapărat şi în interiorul țării, mai ales in centrele producătoare
de cereale, Cum însă dela iniţiativa privată nu se poate aștepta nimic
In această privință, ar trebui desigur să intervie statul și să clădească
din propriile sale mijloace magaziile trebuincioase.
În anul 1906, guvernul de atunci a votat o lege prin care se a-
corda un credit de 3.650.000 lei. în scopul de a se, clădi în interiorul tä-
rii magazii cu silozuri după modelul american, adoptind şi sistemul lor
de clasificare a cerealelor. Toate aceste magazii pe care nu le avem
încă, trebuiau construite în legătură directă cu stațiunile de drum de fer,
D. i. Brătianu, raportorul acestei legi, enumăra următoarele a-
vantaje, pe care direcțiunea câilor ferate le-ar realiza în urma introdu-
cerii acestor instalațiuni sistem american :
t} „Micşorarea precum și înlăturarea prea multelor cheltueli de in-
cărcare și manipulare, pricinuite din momentul predării cerealelor la
prima stațiune de drum de fer și pănă la încărcarea lor definitivă în
vaporul maritim ;
2) Numărul prea mare al intermediarilor, care se interpun între
producători și exportatori, sar reduce în mod simţitor ;
3) Cerealele ar deveni, din momentul depozitării, fungibile, adică
uşor împrumutabile, iar producătorii care se găsesc pururea într'o situa-
țiune financiară precară, n'ar mal fi nevoiţi să vindă cerealele îndată
după recoltă, fapt ce îngreucază deasemenea foarte mult transportul,
prin îngrămădirea cerealelor în stații la aceiaşi epocă. Pe cind, dimpo-
trivă, prin ajulorul depozitării cerealelor, transportul se poate electua
treptat, distribuindu-se pe o perioadă mai îndelungată. Cu chipul acesta,
CRONICA ECCNOMICA 249
căile ferate ar fi în stare cu vehiculele de care dispun să satisfacă mai
lesnicios transportul ;
4) Prin ajutorul acestor magazii, atit micii cît şi marii producători
ar putea, depunind în depozit cerealele, să primească asupra lor avan-
suri bănești ;
5) Magaziile cu elevatoare din Brăila şi Galaţi ar pierde cu chipul
acesta caracterul de simple magazii, devenind astfel adevărate antrepo-
zite pentru comerțul de export. Cu modul acesta toate cerealele expor-
tale ar căuta să profite de instalaţiunile mecanice ale docurilor, în sco-
pul de a fi mai proprii pentru export. Pe de altă parte venitul maga-
ziilor ar creşte simţitor, permițind astlel executarea imbunătăţirilor ne-
cesare ;
6) S'ar putea deasemenea stabili tarife de transport dela diferitele
pieţe interioare către porturile de export, cuprizind şi diversele spese de
manipulare în porturi ;
7) Prin organizarea interioară a transportului, sar utiliza mai rê-
țional și instalaţiunile căilor ferate ;
8) Prin desvoltarea instituțiunii varantului şi a recipisei de depozi-
tarea cerealelor, s'ar inlesni transmiterea proprietăţii mărfurilor, în care
caz producătorii noştri ar putea cu timpul intra direct în legături de a-
faceri cu piețele străine. Prin aceasta producătorii ar deveni mai bine
orientaţi asupra cererii și ofertei cerealelor pe aceste pieţe, precum şi
asupra mişcării prețului, de a cărui osciliare ar putea să profite pentru
vinzări avantajoase ;
9) Prin clădirea magaziilor cu silozuri şi în interiorul ţării, care
ar aduce cu sine eftenirea şi Inlesnirea preocupării creditului necesar,
s'ar oferi producătorilor ocaziunea, intocmai ca în Rusia, spre a nu vinde
cerealele imediat după recoltă, cind poate prețurile nu sint avantajoase
vinzării, ci nunai atunci cind preţurile urcîndu-se, din cauza otertei mici,
ar conveni vinzărilor ; so
10) In fine, introducindu-se şi sistemul american pentru clasificarea
cerea!'elor, atit marii cit mal ales micii producători ar îl stimulaţi asu-
pra unei mai bune selecțiuni a cerealelor precum și asupra curățirii lor.
Numai în acest mod sar înlătura neincrederea cu care sint primite cè-
realele noastre pe pieţele strâine*.
Mai departe, ar trebui ca statul, indiferent dacă magaziile cu silo-
zuri sînt sau nu administrate de el, să exercile asupra lor un control
serios, astfel ca varantele şi recipisele emise să capete deplina încredere
a publicului, corespunzind întocmai cantităţii şi calității mării.
in afară de depozitare, conservare, curățire, clasificare şi . procit-
rare de credit, magaziile cu silozuri din interior ar trebui să se ocupe
de asemenea și cu vinzarea în comision a cerealelor depuse, în nici un
caz însă cu cumpărarea cerealelor pt contul propriu cum se procedează
in America de Nord.
16
250 VIAȚA ROMINEASCA
Pentru a încuraja instituţia varantelor, Banca Naţională, ca prima
instituțiune de credit a ţării, ar trebui să pună la dispoziția comerțului
de cereale capital eftin şi îndestulător. Această instituțiune ar trebui să
primească varantele chiar din prima mină, fără a mai figirate de una
sau mai multe persoane valabile şi cunoscute. Cu cerealele depozitate, tm-
prumutul ar fi destul de garantat, mai ales cind sar stabili o limită de
imprumut din valoarea ce ar avea cerealele pe piață in momentul scon-
tării varantului, cu obligajiunea pentru Imprumulat ca, îndată ce valoarea
cerealelor ar scădea sub limita de împrumutare, să complecteze diferenţa,
fie in numerar, fie în efecte de stat, sau chiar cu cereale, Cu un cu-
vint varantul ar trebui să devie cel mai important miiloc peniru procu-
sarea creditului indispensabil iu comerțul de cereale. Pe de altă parte
recipisele doveditoare de proprietatea mârții și liberate de magaziile cu
silozuri, ar trebul să se negocieze la bursă întocmai ca în America, unde
cerealele nu se mai vind după probă, ci pe baza recipisei, in care cere-
alele trecute corespund exact cantității şi calității mărfii depuse.
Magaziile rurale pentru comerțul mic de cereale pe de o parie, pe
de alta magaziile cu silozuri pentru comerțul mare, ar forma organiza-
tia cea mai perfectă a comerțului de cereale, într'o țară producătoare și
exportătoare de asemenea producte, și mai ales întra țară ca a noastră,
unde aproape 80" din export II compun cerealele.
(Va urma) Dr. lon Teodorescu
Cronica socială
Cooperativele de meseriaşi in Rominia
Rezultatele frumoase obtinute de cooperativele sătești prin inter-
“venția Statului, au îndemnat guvernul liberal din 1909 să legitereze
si cooperativele de meseriaşi, după aceleaşi norme ca și cooperativele
sătești.
Intr'adevăr şi meseriaşii, ca și sătenii, în mişcarea lor pentru in-
ființarea de cooperative, s'au izbit de aparatul greoiu şi costisitor al
Codului de Comert, de lipsa unor sfătuitori pricepuţi și dezinteresaţi, de
indolența majorităţii meseriașilor, de lipsă de fonduri,
Pentru a uşura și asigura pe cit posibil munca pionierilor co-
peratişti, ministrul de pe atunci—M. Orleanu—a venit cu un proect de
tege pentru înființarea băncilor populare de meseriași şi a cooperative
tor de producţie, consum, construcție și comerţ, care, după cum se spune
în expunerea de motive, vor putea in parte pune capăt releistări a me-
seriașului și muncitorului, oferind avantajele producțiunii mari, dezvol-
-tind spiritul de economie şi făcind educația economică și socială a co-
operativelor, suprimind pentru cooperatori acei intermediari care, în lăco-
mia lor de ciştig, nu numai că măresc prețul lucrului, dar și aiterează
«calitatea produsului.
Cooperativele de meseriași şi muncitori, spune mai departe expu-
nerea de motive, sint un mijloc eficace contra luptei de clase, aducind
armonia în viaţa economică,
Acestea fiind foloazele asociațiunilor de meseriași, era natural ca
proectul de lege să nu întimpine nici o opoziție, aşa că la 20 Decembrie
1909 deveni lege.
Prin această lege se conferă cooperativelor de meseriași şi munci-
sori romini acele="! drepturi ca și cooperativelor sătești înființate pe baza
252 VIATA ROMINEASCA
egii din 24 Martie 1903 și! anume: 1) personalitatea jurid'c¥, fră a re-
curge la multipiele și costisilomicie formali: | din Codul Comercial?
2) gratuitetea formalităţilor de constituie «| a altor acte; 3) gratuitatea In-
scrierii firmei, scul:e de timbru pentu polije, reuiire de patentă dacă
cocperativa te bazesză pe vrmilcerele pròncipii: a) rispunderea nelimi-
tată și solidară a menbilcr, b) n npiițicea inire membri a fondului de
rezervă și c) praiuilatea adm ritreție! dacă sre un capital mai mic de
20.000 ; 4) creplui de a se imprumuta la Casa Cenirală, imprumuturile se
fac de obicelu cu 7" în cont curent,
Minisierul de Industrie şi Comerț a căutat să intervie şi cu fon-
duri pentru încurajarea cooperativelor de meseriaşi, alocind suma de lei
71.000 care a iost împărțită de Camerele de Comerţ la diierite bânci,
In schimb cooperativele de meseriași au fost puse sub controlul
Statului, trecindu-se la Casa Centrală a Băncilor Populare pănă în 1911
cînd, prin legea lui Neniţescu, sa creat pentru cooțperaiivele de mese-
riaşi o secţie pe lingă Casa Centrală a Meseriilor, Creditului şi Asigură-
rilur Muncitorești.
Prin noua lege precum și cu ocazia modificării legii pentru încura-
jarea Industriei naționale, s'au făcut ncui Inlesniri cooperativelor de me-
seriași, acordincu-le avantaje ca și meseriașilor şi anume : a) preferință la
licitații publice, chiar cind ofertele sint cu 5*, mai scumpe ca cele din
străinătate sau egale cu ofertele din ţară, Pentru lucrări mai mici de
30.000 Iei se vor pieleri chiar cind ofertele sint mai scumpe cu S5*, ca
ofertele din țară. Pentru lucrările de construcţie cooperativele de me-
seriaşi se bucură de sporul de 5", chir cînd lucrările trec de 30.000 lei,
dacă au un arhitect angajat sau asociat. b) Cauţiunea se depune numai
pe jumătate. c) Reducere 50%, pe căile ferate pentru membrii care au
lucrări în terä, Pe lingă acestea cooperativele cu cel puţin 2.000 lel ca-
pital şi 10 lucrători se pot bucura de aventajele legii pentru incurajarea
indusiriei naţionaie ca ori şi cart fabricant,
Cu toate inlesnirile făcute, mişcarea cooperatistă este încă la Ince-
putul său. Alară de băncile de meseriași al căror număr se ridică la
vre-o 50, celelalte forme de cooperative nu pot prinde rădăcini.
Pe baza legii din 1909 s'au înființat, în 1910, 24 bănci, 1 soc. de
producție a meseriașilor cismari din Băilești și 1 soc, de consum. În
1911 s'au înființat 17 bănci, 4 cooperative de construcție, 1 de vinzare
a timplariior şi 1 de consum. În 1912 din cauza evenimentelor ex-
terie s'au fondat numa! 3 cooperative de producție şi una de consum-
In 1913 au luat ființă 5 bănci de meseriaşi și o cooperativă de producție:
Pentru indrumarea meseriașilor Casa Centrală a alcătuit statute-
tip, după care In general se formează cooperativele. Cele mai multe
cooperative prevăd în statutele lor, pe lingă celelalte dispoziții obligato-
rii care nu se pot schimba, următoarele: a) durata nelimitată, b) răs-
CRONICA SOCIALA 233
punderea mărginită a membrilor, c) formarea capitalului prin cotizații
lunare, e) gratuitatea administrației pănă la 10.000 lei capital, î) întinde-
rea operațiunilor și la particulari, g) împărțirea unui dividend de maxi-
mum t0"e, h) maximum dobinzii pentru cooperativele de credit și drep-
tul de prelungire sau plata în rate,
Unele cooperative prevăd că fondul de rezervă nu se va împărți
la membri, ci se va trece la o altă cooperativă identici sau la o societate
de binefacere, Cooperativele de consum prevăd pe lingă distribuirea de
dividend şi prime de consumaţie,
Numărul membrilor care ian parte la fondare variază între 20—30,
iar capitalul subscris este de 2,000—5.000 lel. Sint cooperative care in-
cep cu un capital vărsat da 50 lei. Infiinţarea cooperativelor se pune la
cale de obiceiu de organele Casei Centrale a Meseriilor care trimete cite
un luncţionar în centrele unde se pare că ideia cooperatistă ar prinde.
Aceştia convoacă pe meseriași şi muncitori, le arată avantajele coope-
rativelor şi-i îndeamnă să subscrie. De multe ori se găsesc 20 de me-
seriași care să subscrie 2.000—3.000 lei, dar de obicelu lucrurile rămin
aci lie din cauză că nu pot sau nu vor să plătească vărsămintele, fie
pentrucă-și dispută locurile de onoare, Cauza principală rezidă în lipsa
spiritului de asociaţie ce caracterizează clasa meseriașilor.
Cu toate greutăţile întimpinate, totuși putem spune că este un în-
cepul îmbucurător în ceia ce privește băncile de meseriaşi. Aceste bănci
dispuneau la sfirșitul anului 1911 de un capital social vărsat de 348.232.19
iei, iar în 1912 acest capital aproape s'a indoit, atingind cifra de 658.886.45
lei, iar fondul de rezervă dela 3,664.42 s'a ridicat la suma de 12,954.03 lei,
E regretabil că depunerile spre fructilicare nu sau ridicat în același pro-
portie (109.299.46 în 1911 și 144.904.27 în 1912).
Imprumuturile acordate sau cifrat la 548.333.85 In 1911 și la
956. 168.15 în 1912, Ridicarea dobinzilor datorate (dela 860.81 la 2.555.05)
şi a cheltuelilor de urmărire (dela 170,70 la 749.35) ne probează că me-
seriașii nu sint obişnuiţi cu punctualitatea, Aceasta este tocmai și una
din cauzele pentru care unele bănci nu pot progresa. De altfel de vină
sint și organele cooperativelor care nu prea fac deosebire între credi-
tul de consumaţie şi cel de producție, In ceia ce privește condiţiunile
de împrumut, putem constata cu satisfacție că băncile de meseriași de-
la început au căutat cu orice sacrilicii să corespundă scopului pentru
care au fost înființate, ș. a. eftenirea creditului, Intradevăr cooperati-
vele de credit dau meseriașilor împrumut cu 7—9*, (maximum 10") pe
„cind dobinda comercială obișnuită este 10—12%. Debitorii au dreptul
„de prelungire cu un mic adaos de comision. Chiar în timpurile acestea
„Je criză cind negustori mari se pling că băncile nu le prelungesc po-
Jiţele decit după multe rugăminți cu o dobindă de 15—20%, meseriașii
pot plăti la cooperativele lor 10, din împrumut fără a i se ridica do-
binda peste 10%,
254 VIAȚA ROMINEASCA
In asemenea momente se vede clar deosebirea dintro bancă pur
comercială al cărui scop este numai distribuirea de dividend cit mai mare
acţionarilor şi o bancă populară al cărei dividend este limitat Ja 10*,
pentrucă scopul este a menține sau ridica pe debitor prin inlesnirea cre-
ditului, iar nu a împărți dividende cit mai mari acţionarilor.
V. M. loachim
PPP AADA A A
Cronica financiară
—
Din politica bâncilor de credit şi a bâncilor de
emisiune germane !)
Uriaza dezvoltare economică a Germaniei din ultimele decenii nu
ar îl fost desigur posibilă dacă nu ar îi avut ca bază un credit bine or-
ganizat de conducătorii instituțiilor financiare, de bancheri, Aceștia din»
du-și bine seama de importantul rol ce băncile sint menite să joace atît
in producţie cît și în comerţ, au căutat să stringă în casele lor capi
talurile ce zăceau risipite și neproductive la particulari, spre a le pu-
tea îndrepta acolo, unde erau necesare economiei naționale. Așa dar
băncile pe de o parta contractează imprumuturi pe piaţă—ataceri pā-
sive—iar pe de alta acordă credite—afaceri active—agricultorilor, indus-
triaşilor şi comercianților pentru nevoile exploatării. Diferența între do-
binda banilor dați cu împrumut și Imprumutați formează principalul ciș-
tig al bancherilor. Magnetul care atrage depozitele spre fructificare, ba-
nli de depuneri, nueste ca în trecut teama de furt sau de distrugere, ci
dobinda acordată deponentului *).
Dar instituțiile financiare nu se puteau opri numai la acordări de
credit pentru nevoile imediate ale exploatării, ci trebuiau să ia parte ac-
tivă la radicalele transformări ale tehnicel industriale, ale tehnicei căi-
1) Deşi sint mui multe Băuci de emisiane în Gormsnia, nu ne yom o-
cupa decit de lunca Centrală a Imporiului, de Reichsbank, cara are de fapt
couducerea financiară. Pontra claritatea expunerii vom cănta să simpliii-
căm intreg sistemul de eredit, redacinda-l la marile bănci de credit ce stau
în strinsă legătură cu Banca Naţională, >
2) In secolele trecute nu numai că nu se plătea deponentului nici o
dobindă pentra banii dopuşi, dar el trebuia să dou buncherului ce-i păstra
banli o mică romunerație, Astăzi tosto băncile de credit acordă o fruetill-
care pe cînd băncilo de emisiune de noto nu dau de regulă nici o dobindă,
Totuşi mulți comercianți şi fabricanți depun banii la noeste bănci centrale
unde preţueae mult serviciile de plăți, do virimente (trecerea de pe un cont
pe altul) şi compensații co sint uleriie de aceste institute centrale.
256 VIAȚA ROMINEASOA
ca ooon aneo a enano oeo pe amamma eae t ttt t t. 0000004 09 stos ssdcsdnossroseres tene
lor de comunicație şi să sprijine comerțul mondial. Băncile nu mai a-
veau, luate izolat, mijloacele pentru a veni în ajutorul exploatărilor in-
dusiriale și comerciale, care sub imperativul legii de concentrare a epo-
cei noastre capitaliste, și înlesnite de forma acţiunilor, tindeau să ia for-
me gigantice, Era deci nevoe de institute puternice care să se bucure
de un credit solid atit pe piețele interne cit şi pe cele externe, Numai
asemenea instituții de credit puteau merge mină în mină cu formarea
cartelurilor, a sindicatelor, a trusturilor, infiuențindu-se reciproc ; numai
acceptul unei mari bânci putea fi bine văzut în întreaga lume. Cu a-
jutorul multelor sucursale ce posedă marile bănci atit în țară cit și în
străinătate se pot efectua plăţi, fără a recurge la numerar prin trate,
devize—electe asupra străinătății— cecuri, mandate, virimente şi com-
pensaţii, Tot graţie bogatei rețele de filiale, marile bănci pot suporta
mai cu ușurință crizele locale, luînd capital din regiunile unde se găsesc
în abondenţă și transportindu-le acolo unde se simte nevoe. In sfirșit
marile instituții de credit au o capitală influență asupra Bursei, reducin-
du-i chiar importanța prin compensaţi'le ce le face în interiorul organi-
zaţiunii lor ; afaceri pe care micile Bănci nu le-ar fi putut efectua decit
cu ajutorul pieţei de efecte. De aci tezultă o ușurare de impozit asu-
pra valorilor de bursă, pentru marile bănci germane față de cele mici.
Dar după cum reese din serioasele cercetări ale profesorului Riesser,
cheltuctile relative sint pretutindeni mai ridicate în marile institute finan-
ciare, decit în cele mici, aşa că nu avantariile tehnice ale diviziunii mun-
cii şi cheltuelile descrescinde, ce caracterizează marile întreprinderi in-
dustriale sint cauzele concentrării băncilor, ci cele amintite mai sus,
Concentrarea băncilor se face de obiceiu prin fuzionare, participare,
schimb de acțiuni, acorduri între marile și micile întreprinderi.
Ca să ne pulem da bine seama de puterea economică și financiară
a băncilor, vom da următoarele date, relativ la capitalurile şi rezervele
precum și a banilor de depunere a bâncilor.
După „die Bank» din 1913:
Băncile mai mari de 10 milioane
posedau (în 1000 m.)
Capital şi rezerve . ,„ . . . 3498.973
Depozite spre tructilicare . . 3837.018
Bâncile cu an capital , . , 1—10 milioane
Capital și rezerve . . . . . 413.691
DEPONE i a aiaa a. 710.9]
Numai cele 9 mari bănci din Berlin, care după războiul Franco-Ger-
man în 1870 luau locul de căpetenie ce-l deţinea înainte Franklurtul,
posedă în 1000 m.:
CRONICA FIN ANCIARA 257
Capital și rezerve . . . . . 1.641.338
Bani de depou . . . . . . 2.075.554
Importanța crescindă a marilor bânci se poate vedea din faptul re-
levat de Langsburg: că în anul 1904 institutele mai maride 10.000.000
administrau 79, din banii deponenţilor ; iar în 1913, 85°).
Anul acesta, lupta de concurență dintre marile bănci a fost dată,
mai ales, pentru cucerirea preponderenţei financiare în industria din” va-
lea Rinului, unde Deutsche-Bank a fuzionat cu Bergisch-Mărkische-Bank ;
iar în urmă Disconto-Geselischait a reușit să-şi mărească sfera de acţi-
une în bogatele industrii din acelaşi regiune, întregindu-se cu Schaafhau-
senscher Bankverein 1). Fuzionarea a două mari bănci din Berlin este
ceva neobișnuit în istoricul concentrării băncilor, de oarece in general
asemenea tranzacţii se făceau între o mare bancă din capitala Imperiului
şi între o bancă provincială, Prin aceste operațiuni Disconto-Geselischaft
a ajuns capitalul și rezervele lui Deutsche Bank, fără însă a putea să a-
propie suma banilor de depuneri, ce e cam de un miliard. Aceasta se
datorește mai ales faptului că, deşi Deutsche Bank este mai decurind în-
fiinţată, este cea dintăi dintre băncile germane care sa ocupat in mod
serios cu organizarea casselor de depuneri—numai în Berlin posedă 52—
precum şi cu înfiinţarea filialelor în străinătate, ce trebuiau să ajute co-
merţul mondial,
In ultimul timp sa vorbit în Germania de înființarea unui cartel
ne condițiuni a băncilor spre a putea, fără să stinjenească rentabilita-
tea, să îngrijească cu mai mult succes de liquiditate posibilitatea realizării
In numerar a angajamentelor luate de bânci. Vedem dar, că din ce în
ce rolul institutelor financiare în comerț și producție devine mai im-
portant, dar In acelaşi timp şi răspunderea conducătorilor acestora mai
mare față de economia națională şi faţă de deponențţi,
Era deci natural ca atit economiștii cit şi oamenii de stat să dea
politicei marilor înstituțiuni financiare o deosebită Importanță. Dar a-
tenția lor a crescut și mai mult în urma crizelor economice şi politice
din anii 1907, 1908, 1911, 1912, 1913. Imediat după criza monetară din
America, care sa repercutat și în Europa, prezidentul Băncii Imperiale
Germane a orinduit o anchetă pentru studiarea problemelor liquidității
economiei naționale. Aceste chestiuni deveneau din ce în ce mai arză-
toare În urma crizei marocane, căci nu numai că orizontul politic ince-
puse să se Intunece, dar și consecințele financiare imediate au fost re-
simţite de economia națională germană, ce fu lipsită de o jumătate de
1) Adică Schaffbnusenseher Bankrerein înfințată la 1848, Diseonto-
Gesellschaft 1551, Bank fir Handel u. Industrie 1550, Herliner-Handels-Ge-
sellschaft, singura care nu are ulei o filială, ocupinda-se mai mult eu emisi-
ani, Mittel Deutsche Credit Bank 1556. Deutsche Bank 1870, Commerta u.
Diseonto Bank 1870, Dresdner Bank 1572, National Bank fir Deutschland
238].
258 VIAŢA ROMINEASCA
miliard retras de financiarii franceji, Aceste simptome trebuiau să de-
termine pe economiști să aibă în vedere, la studiarea liquidităţii bănci-
lor, nu numai timpul de pace ci şi acei el unei conflagrațiuni euro-
pene care devenise inevitabilă. La congresele unde erau să se desbată
aceste chestiuni au fost chemaţi, pe lingă conducătorii marilor instituții
financiare, şi cei mai desăvirșiți teoreticiani. Lumina a eşit nu numai din
duelurile oratorice, dar și dintr'o vastă literatură de specialitate, care a
fost scrisă asupra importantelor probleme de bancă puse în discuție. In
general teoreticienii cereau ca marile bănci să respecte anumite noţiuni
expuse de Reichsbank acolo unde interesele obşteşti erau in joc,
Conducătorii marilor institute, deşi recunoşteau că liquiditatea tre-
bue întărită, totuși nu erau de părere că o legiferare sau o intervenție a
Băncii Imperiale, ce le-ar stinjeni cimpul de acţiune, ar putea fi în aju-
torul desvoltării economice, Ei făgăduiau că, din proprie iniţiativă, vor
căuta—ptintro mai mare prudenţă la acordarea creditelor, prin felu!
plasamentelor, printr'o abţinere dela speculațiuni, prin sporirea numera-
rului din casse—să aducă afacerile active în concordanță cu cele pasive,
în aşa fel incit să poată face orișicind faţă cererilor de restituire a cre-
ditorilor şi a deponenţilor. Spre a arăta felul operațiunilor atit Băncii
Imperiale cit și marelui public, s'au hotărit ca din două în două luni să pu-
blice bilanţuri intermediare.
Cind voim să studiem liquiditatea economiei naționale trebue să
ne ocupăm atit de băncile de credit cit şi de aceia de emisiune de banc-
note, de oarece ele stau în cea mai strinsi legătură, influențind u-se re-
ciproc. Căci dacă banca centrală de emisiune are ca menire principală
regularea circulaţiunii monetare, menţinerea etalonului, iar celelalte bănci
de a acorda credit în prima instanță, ca e cel din urmă sprijin la care
marile bănci pot recurge.. Cu drept cuvint preşedintele Băncii Imperiale
Havenstein a spus: „că numai dela o conlucrare de bună voe între
Reichsbank și celelalte bănci se poate aștepta rezultate fericite pentru
propăşirea economică“,
Vom vorbi mai întălu de liquiditatea marilor bănci de Credit spre
a reveni in urmă la acea a „Băncii Băncilor“, la politica Băncii Imperiale.
Trebue să ne mulţumim cu un examen mai simplificat al liquidităţii băn-
cilor de Credit, avind în vedere realizarea depozitelor spre fructificare
ce fa un moment dat pot fi cerute inapoi de deponenți.
Incă de multă vreme Profesorul Adolf Wagner, căruia i se dato-
resc în mare parte principiile din politica băncilor, a spus că importanţa
unei bănci se poate vedea după puterea ci de a atrage banii de depu-
nere. Dar această putere îi poate fi fatală cind capitalurile sint plasate
ia speculațiuni, în ipoteci şi credite industriale de lungă durată, cum este
uneori cazul în Germania. Căci banii pot fi ceruți înapoi orișicind de de-
ponenți, aşa că banca nu va putea satisface legitima lor cerere dacă nu
se ține ce! puțin în linii mari de principiul lui Wagner : „că o bancă trebue
CRONICA FINANCIARA 359
să acorde în general cam același fel de credit ca cel pe care-l ia.*1) Dar
depoziteie spre iructiiicare se bazează pe principiul că nu toţi banii vor
trebui să fie restituiți imediat, ba Incă băncile—ca să fie puse la adăpos-
tul orişicărei eventualități—dau o dobindă mai mare pentru banii depuși
pe un timp îndelungat, decit pentru cei ce sint dați spre fructificare pen-
tru o scurtă durată, sau la vedere. În orice caz o bancă trebue să po-
sede o parte din banii ce-i are de restituit în cassă, iar restul să-i aibă
plasați în polije, care sint cele mai liquide, cel mai bun mijloc de reali-
zare, de oarece fiind rediscontabile la băncile centrate de emisiune, se
pot ușor transforma în numerar.
Tot ca mijloace mai mult sau mai puţin liquide se poate socoti:
creditul ce-l are o bancă la cealaltă, efectele de lombard și de report,
Intrunind aceste mijloace realizabile într'un singur mănunchiu, vedem că
liquiditatea a devenit din ce în ce mai slabă la băncile germane,
La băncile cu un capital între 1—10 milioane
85%. la anul 1893
GTi w ow IDI
La marile bânci din Berlin
33", la anul 1893
Ti’ » „ Iii
şi numerarul din cassă sa micșorat din ce în ce mai mult, căci de unde
la bănciie Intre 1—10 milioane era la
15*, la anul 1890
7.15 , „ Dii
La cele 9 mari bănci berlineze
20*, la anul 1890
7.35% a ÎPIt
ba încă după Obst sint numai 5*, în numerar,
De curind Preşedintele Băncii Imperiale Germane, văzind că gra-
dul de liquiditate a marilor bănci de Credit nu se schimbă în bine, a
propus acestora să depună în numerar la Reichsbank 1WPla din angaja-
mentele lor față de deponenţi şi creditori, Alţii au mers mai departe
cerind Parlamentului o intervenţie legală în acest sens, propunere care
de altlel a fost făcută şi pentru Belgia de Profesorul Ansieux. In Ame-
tica băncile Naţionale sint obligate să ţină în numerar 25, din anga-
jamente. Totuşi propunerea mai puţin aspră a Băncii Imperiale Ger-
t) Riesser Finanzielle Mobilmachang pag. 83, 20. Berlin 1913.
260 VIAŢĂ ROMIXEASCA
mane a dat naştere la vii comentarii din partea comercianților şi a fi-
nanciarilor. Se pretindea că o insemnată parte din capitalele destinate
producţiei vor zace neproductive, că creditul se va scumpi, că condi-
tille ce clienţii le aveau la bănci vor deveni mai nefavorabile Oricit de
juste ar fi aceste observațiuni, totuşi marile institute lucrind mină în
mină cu Reichsbank, orice întărire a acestora se repercutează şi asupra
celorlalte, avind mai puţin nevoe la termine, sau înlt'o criză de Banca
Imperiului. Astfel Reichsbank işi va putea indeplini rolul său de a
menţine etalonul monetar şi de a garanta liquiditatea economiei naţio-
nale mai cu uşurinţă,
Să trecem la „Banca Băncilor" care singură sre privilegiul de a
emile bancnote, dar în acelaşi timp şi gre'e sarcini față de economia
națională. Reichsbank care a lost înființată la 1875 este o bancă a
cărei capital—ca la mai toate marile bănci de emisiune, afară de cea ru-
sească,—este subscris de particulari, în care insă Statul are o mare pu-
tere, Afacerile ce sint permise acestei bânci sint cit se poate de limitate
şi nu trebue să aibă absoiut nici un caracter speculativ, Ele sint con-
duse de funcţionari ai statului care de altminieri are şi o bună parte la
Impărțirea ciştigului. Deşi numai cu un capital de 180.000.000 M., a-
cică relativ mic faţă de marile bânci de Credit, ea domini—din cauza
privilegiului de a emite bancnote—toată piața financiară, al cărul control
trebue să-l aibă. Numai o treime din bancnotele emise trebue să fie a-
coperite prin rezerve de aur, recunoscut ca mijloc de plată, iar restul
prin polite ce au cel puţin două iscătituri. :)
Prin urmare pentru a mări posibilitatea emiterii de bancnote, tres
“buesc luate toate măsurile ca stocul metalic, al Păzcei Imperiale, să de-
vină mai puternic, Acest lucru se poate obține atrăgind aurul din cir-
culația internă sau importindu-l de aiurea. Pentru a micșora circulaţi-
unea monetară trebue ca publicul să se obişnuiască cu instrumentele de
piată și du credit, ca cecuri, trate, mandate?) note mari şi mici precum
şi cu intrebuințarea în mai mare măsură a virimentelor şi a compensa-
țiilor. Germania a făcut în această direcţie un mare progres, totuşi nu
1) Pentru a pune stavilă unei emisiuni prea exagerate, s'a hotării ca
notele neacoperite ca tree de suma de 750 milioane să plătească un impozit
de 5*j, Statului (Indirecte Noten Kontingentitrm} Cam acelaşi sistem este In
Austria ; pe eind în Franja, Banca Naţională poate emite fără acoperire
"6.800.000 țin actualul războin 12 miliarde), iar Bunea Angliei 18.500.000 lire
mterlino, restul trebue să fe acoporit în sur. Acest din urmă sistem este cit
se poate de puţin elastic şi a trebuit să fie suspendat în timpul crizei din
1357 ; cu toate astes a fost menținut, desi foarte criticat de economisti ea
Bagheot,
2) Lipsa micelor note In timp de criză aduce sorioase inconveniente
cireulaţinnii monetare după cum s'a patat obrerva de curlud In Belgia unde
Banca Naţională nu n lre emite asemenea banenoto derit citeva săptă-
mini în urma declarării războiului,
CRONICA FINANCIARA 251
a ajuns încă Anglia nici în întrebuințarea cecului, nici în a Cleariang
Hauses-Abrechnungsstelie, Berliner Kassenverein). *)
Banca Imperiului mai poate să-şi procure aurul plătindu-l cu un
preţ mai mare decit cel obişnuit sau dind acompturi fără dobindă pen-
tru barele de aur ce sint încărcate pentru dinsa. Adesea ori atit Reichs-
bank clt şi Banca Angliei au vindut pe piaţă rente şi alte efecte peniru
a cîştiga aur.
Spre a ingreuia exporiul prețiosului metal, Reichsbank lberează
aur numai Ja centrală, nu şi în filialele din porturi; iar cind trebue să
plătească o datorie externă în aur, o face cu monede uzate.
Pentru menținerea aurului în țară este mai ales nevoe ca Banca
centrată de emisiune să tacă o serioasă politică de devize. Ştim că în
timpuri normale cea mai mare parte din datoriile rezultate din comerţul
mondial se fac mai ales prin efecte asupra Londrei, iar nu prin sur.
Se poate însă intimpla, ca la un moment dat cererea pentru asemenea
efecte să fie aşa de mare, cursul tratelor să fie așa de nefavorabil, in-
cit să fie preferabil să trimeată aur— Punctul de aur—peniru a face față
angajamentelor. Atunci Banca Centrală spre a iniluenţa cursul, spre a“
efteni trateie, vinde o mare parte din portofoliu său de diverse. Acest
procedeu a fost adesea ori întrebuințat în Austro-Ungaria şi Belgia, in
mai mică măsură de Relchsbank şi chiar Banca noastră Naţională a re-
curs la el. in Belgia şi Austria s'a dat aşa de multă importanță devi-
elor incit sint considerate ca acoperire de bancnote. Banca imperiului
German nu a mers așa de departe, totuşi nu a neglijat în ultimu! timp
să aibă un important portofoliu de devize (140 milioane), care însă este
departe de a juca ccelași rol ca în celelalte două țări amintite.
Noi credem că imporianța devizelor a fost exagerată cu alit mai
mult cu cît nu s'a avul destul în vedere o conilagrațiune europeană,
căci rolul lor în ţăriie beligerante este aproape nul, iar în cele neutre
este redus, Dar nici în timpuri normale nu se poate opri cu siguranță
eşirea aurului şi atunci trebue să se recurgă la mijlocul cel mal eficace,
la politica de scont.»)
1) După Obst nu fost compensate următoarele suma:
In Girmania 73,6
Londoner Claringham 355,3
New-York z 4i
In Camera de compensație franceză 10.2
2) Spre a no da seama de x pare gat: din paons, să lnâm uno
xemplu : Un producător vinda fabricatele sale unui comerelunt care ti tri-
mite pentru marfă o poliţă plătibilă în trel luni. Producătorul avind novoe
de bani scontează polițu ln o bancă, care îi plăteşte în namernr suma scrisă
pe poliţă, după ce l-a scăzat dobinda pănă În scadență, Acesta este egală
cu scontul o de ex. 5*,; poate însă fi mai mare sau maim că decit al.
Bancherul poste păstra trata ca un plasament de capital! sau ponto să o
doa mai departe sau să o reesconteze la Banra Naţională, Numai în Gar-
manis sint plasate aproape opt milioane de mărei în trate; iar la Roichabank
1 milion 200 do mii. Holul lor de n ajuta atit pe producător cit și po €o-
marsant din fară și străinătate asta cit se poate da. important,
„262 VIAȚA ROMINEASCA
Scontul este barometrul întregii vieţi economice, căci de el nu de-
pinde numai soarta producţiunii şi a comerțului, ci el este şi baza ope-
rațiunilor băncilor de credit—1*, deasupra sau sub scontul oficial ; dar
el are o influenţă și asupra ipotecelor și rentelor a căror remunerație
nu poate merge multă vreme in sensul opus scontului oficial. In niti-
mul timp scontul privat al marilor bănci germane nu a urma! regulat pe
cel oficial, aşa că Reichsbank nu numai că işi perdea importanța în a-
cordarea de credite în primă instanţă, ceia ce nu este principalul său
rol, dar era amenințată să piardă şi pulsul pieței comerciale. Pentru a
putea domina marite bănci, s'a propus ca Banca Imperiului să acorde
de aici înainte dobindă pentru banii depuşi, spre a putea astiel atrage
0 parte din depozitele de fructiticare a băncilor de credit precum şi să
i se ridice capitalul. Aceste propuneri nu s'au pus în practică, Incrin-
„du-se înainte pe calea începută pentru a mări stocul de aur.
Indată ce Banca Centrală de Emisiune vede că nici politica devi-
zelor nu poste împedeca scurgerea aurului din țară, nui rămine decit
să ridice scontul. Prin acesta nu numai că impedică exportarea meta-
~ tului preţios, dar atrage chiar capitalurile ce caută un plasament favora-
bil ; ba încă mulţi capitalişti vind efectele de lungă durată, spre a putea
plasa capitalurile liberate în mod rentabil. Ridicarea şi scăderea scon-
tului la marile bănci de emisiune din străinătate influențează desigur şi
politica Băncii Imperiale Germane. Dar Reichsbank ridică scontul şi a-
tunci cind cereriie interne depăşesc o limită, Aşa de exemplu la quar-
tale, termene, cererile sint aşa de mari, inzit spre a putea face față ce-
rerilor a trebuit să se scumpească imprumuturile pe gaj, lombardarea
efectelor. Prin ridicarea scontului atit producătorii cit şi comercianții
suferă, spiritul de întreprindere lincezeşte, speculațiunile sint înlăturate
şi înlocuite prin afaceri a căror rentabilitate este sigură, cu toată scum-
pirea creditului. *)
O scădere a scontului are efectele contrarii.
Desigur că numai o energică politică de scont, o scumpire a cre-
ditului, pun rezervele metalice a Băncii Centrale la adăpost, ba încă le
poate spori. Totuşi trebue ţinut în seamă că ailtea interese sint în joc
şi că mai ales pătura mijlocie după cum arată destul de clar Schwartz,
este aspru lovită.
In Franța, clasa micilor meseriaşi şi comersanţi este mai norocoasă
in această privință, căci are scontul cel mai mic şi cel mai stabil din
lume. Acest lucra este posibil din cauza stagnației populaţiunii, a ne-
„desvoltatului spirit de Intreprindere pe de o parte şi a numeroaselor ca-
pitaluri disponibile pe de alta, după cum observă şi Schwariz. Totuşi
„scriitori aşa de perspicaci ca profesorul Plenge susțin că politica scon-
tului în Germania, a fost prea blindă că s'a abuzat prea mult de acor-
„dări de credit.
1) Pentru a uşura sarcina Băncii Imperiale au fost înfiinţate casele de
război şi lombardare de efecte, —Kriegs-Darlehen<kasse, care an funcţionat
CRONICA FINANCIARA iis
El numește toate măsurile de Intărire luate de Banca ;
„câ publicarea din două luni a bilanțurilor marilor Bănci de a
narea portofoliului, întroducerea micilor note, scumpirea lombardului de
efecte la quartale ca o politică de mijloace mici“. Numai o energică
politică de scont care să combată acordările de credit prea Fe dear în-
trupează idealul ce și-l închipue el, ca stocul metalic a! Băncii Imperiale
să fie de cel puţin trei miliarde. Rei:hsbank trebue să acorde credit nu-
mai în ultimă instanță și săse ocupe mal ales cu conducerea circulațiunii
monetare, cu apărarea etalonului monetar, Preşedintele Băncii Imperiale
Havenstein a dorit ca stocul metalic al băncii să fie cel puțin de un mi-
liard şi jumătate, aşa că astăzi cind, după cum reese din dările de seamă
ale lui Reichsbank, acest stoc a trecut de două miliarde. nu poate îi de-
cit satisfăcut '). Criticiie aspre ce | s'au adus atit asupra mijloacelor cit
și asupra scopului, au fost spulberate de fapte. Munca luminată și neo-
bosită ce au depus-o conducătorii organizaținnilor mari de credit şi teo-
reticianii ce l-au ajutat, iși dă astăzi roadele bine meritate, Căci Germa-
nia este -singura dintre țările beligerante, care nu are un moratoriu ge-
neral şi care nu a ridicat scontul decit dintr'o mică măsură, pe cind An-
glia a trebuit să-l ridice în primile zile ale războiului dela 3 la 10,
precum şi să introducă imediat moratoriu. Marii financiari care au lit-
crat cu aiita zel şi pricepere pentru siguranța Patriei, căci incontensta-
bil că o mobilizare financiară este baza celei militare, şi-au indeplinit
atit rolul lor economic cit şi cel social. Ei au fost la înălțimea situa-
ţiunii lor,
Dr. Censt. Maltezianu
eu atita succes la 1866 şi 1870, Aceste case lombardează electe si mărfuri
plătind intrun fel de banenote mici, Darlehonskusse-Seheine, care siat con-
sidorate la Banca Imperiului ca acoperire metalică,
1) Inainte de 1906 stocul metalice era sub 1 miliard.
1911, . 1.130
1912. . . 1.208
1913, „1.50
1814
în Junie 1.631
Cronica teatrală
IAŞI
Insemnări.—O aventură frumoasă.—Gustul viţiului.—Procuror şi
apaş.—Fiul din America.—Rindunica.— Alte piese.
In mijlocul coşmarului de singe din preajmă-i, Teatrul Na-
țional al Moldovei şia redeschis stagiunea. Această manifes-
tare artistică, o ocupaţie de lux, cind în juru-i popoare luptă pen-
tru existență, are intr'insa ceva insolent şi sfidător. E ca o in-
sulă a păcii In mijlocul furiei uraganului care îinvâlue oceanul,
e un loc de popas al corăbierului ameninţat de vrâjmâșia valu-
rilor, Să ne bucurăm de adăpostul lui, cită vreme marea inșe-
lâtoare n'a ispitit încă dorurile noastre...
O cronică, care trebue să finbrățişeze activitatea de trei
luni de neintreruptă stagiune teatrală, In mod fatal trebue să aibă
un caracter fragmeniar şi necomplect. Märturisesc că aveam in-
tenţia să fac dări de samă detaliate a unora dintre piesele ju-
cate. Am renunțat. Asta ar fi fost, poate, bun, cind cronica ar
fi fost lunară şi nu trimestrială, cum, din cauza Imprejurărilor
nefavorabile, trebue să fie. Dar așa, cronica ar fi fost un lung
şir de recenzii juxtapuse, cu un caracter dogmatic şi pedant.
Şi sa spun cinstit, o asemenea preocupare excesivă de de-
taliu acum mi se pare cu desăvirşire deplasată, Ce Insemnătate
poate avea analiza piesei celei mai de valoare cind ochii minţii
au o cu totul altă perspectivă? Preocupările noastre sint azi de
alt gen, Acum un an ori doi, poate nu era fară însemnătate să
studiem procedeele artistice ale cutărei piese a lui Lavedan şi
problema psicologică cuprinsă în ea. Aceste chestiuni ar fi gå-
sit ființa noastră dispusă să-și cheltuiască energia în acea direc-
iune. Dar azi, azi cind conștiința întreagă ni-i absorbită de
problemele vitale pe care isloria le pune la veacuri odată, cind
un pas greșit are insemnâtate epocală, unde să mai rămină loc
in sufletul nostru şi pentru meticuloase chestiuni artistice, insem-
ta
CRONICA TEATRALA 253
nate lâră indoială şi cu rost In viaţ i i
indoiala | 1 a unui popor, dar azi reduse
la proporțiuni microscopice din cauza perspectivei istorice?
i Beharra ge: poerit pentru cetitorul, cu sufletul zbuciumat
. pre e zilei de azi, să așiern clteva j sii ~
blu şi scurte analize, ; 7 OE OST
Stagiunra de până acum a lost destul de bogată tn piese
nouă. Chiar trebue sâ-mi exprim aici mirarea și admiraţia cum
un număr atit de respectabil de piese a putut fi jucat Intr'un
timp asa de scurt, Căci se ştie că condiţiile în care joacă ar
tiştii Teatrului Național. de aici sint aşa de diferite de acelea ale
celui din Bucureşti. O piesă nu poate avea aici un numâr mare
de reprezentații, lașul, cu popalația lui de patru ori mai mică
decit aceia a Bucureştiului, evident are un public teatral mult
mai restrins. Şi nu e numai att Cu organizarea noastră aşa
de centratizătoare, Bucureşiiul, fiind punctul unde se intilnesc şi
se concentrează atltea interese, îşi sporeşte publicul teatrelor cu
acel venit din provincie, un contingent destul de insemnat. O
piesă mediocră umple sălile teatrelor din capitală sări In şir O
piesă bună şi bine jucată, cind a stins un număr de zece re-
prezentaţii, constitue air un jubileu. Consecințele se Imreval:
artiştii cei mai buni nu-şi put valora niciodată maximul talentu-
lui lor. Pierde deopotriva publi -ul, ca şi artiştii
Dar nu e numai att. Din cauza mijloacelor budgetare mai
restrinse, teatrul de aici nu poale dispune de o societate drama-
tică numeroasă. Pe aceiași anişti li vezi In mai toate piesele,
E o uzură, care capătă caracterul de eroism,
Şi avind să lupte cu toate aceste greutāți, sint piese în
care artiştii joacă minunat. Nu avem decit să ne felicitam.
Repertoriul pieselor nouă e, In general, cum eră te aştep-
tat, cel francez: Lavedan, Brieux, Flers și Caillavet, Wolff Na
mai că din acest repertoriu nu sa ales totdeauna ceia ce era
mai bun. Dacă Gustul vifiului a lui Lavedan e o piesă de o
valoare deosebită. nu tot acelaşi lucru se poate spune, de ex,
despre Puişorii (La Couvee) a lui Brieux sau Dragoste vino-
vară a lui Wolii.
S'au reluat şi citeva din succesele stagiunilor precedenie :
Onoarea lui Sudermann, Banii (Les affaires sont les affaires)
a lui Mirbeau, Cafeneaua cea mică a lui Tristan Bernard şi ai
tele, unele evident de o deosebită valoare literară, ca piesa dra-
17
266 VIAȚA ROMINEASCA
maturgului german citată mai sus, altele pentru succesul lor
scenic.
Dintre piesele clasice s'au reluat: //amleț, cu concursul
d-lui Nottara, şi /lofii lui Schiller, ceia ce a fost desigur bine,
Un teatru național trebue să aibă și un repertoriu rominesc.
Dar, vorba eroului lui Caragiale ; industria romină e admirabilă,
dar nu există, Dacă ar f ca Teatrul Naţionai să se sprijine nu-
mai pe repertoriul rominesc, stagiunea ar fi de scurta durată și
sălile aproape goale. Poate că mă inşel asupra colei de a doua
părți a afirmației mele : am văzut aici o piesu „uminească de o
mediocritate patentă, a unui autor mai vechiu, fâră renume lite-
rar, care a stirnit aplauzele călduroase ale unei săli pline, La
Bucureşti văd din ziare că face serie, Mă mir că industria
teatrală nu e mai abundentă.
Dar să fim serioşi. Vorbesc de teatrul cel bun, de artă şi
nu de negoţ. Acesta aproape nu există, o ştim prea bine. Cu
cele trei sau patru piese bune ce ie avem nu se formeaza oli-
teratură dramatică,
In privinţa pieselor indigene se pare că stăm mai bine de-
cit la Bucureşti. Teatrul Naţional de acolo, probabil pentrucă
rezidă mai In inima rominismului, pe cind lașul, se știe, e cui-
bul tuturor curentelor cosmopelite: junimismul, socialismul, po-
poranismul,— Teatrul Naţional din Bucureşii e nevoit să repre-
zinte orice prducție tipărită, care e împărțită în acte şi in scene.
Nu ştiu dacă printr'o incurajare excesivă se aduce un ser-
viciu real literaturii dramatice romineşti. Fapt este ca aici la
laşi, în afară de reluări, foarte rar avem ocazia să aplaudăm sau,
celățeni pașnici, să criticâm, pe culoare sau în fumoir, vre-o
nouă producție dramatică, In chipul acesta cronicarul teatral din
a doua capitală a țării are un avantaj enorm asupra celui din
București: el se va pune râu numai cu actorii, nu şi cu autorii,
ceia ce evident li micşorează importanța, dar în schimb li asi-
gură o mai mare siguranță a persoanei, fizice sau morale.
Singura piesă originală rominească, prezentată in stagiu-
nea de pănă acum, e Rindunica a d-lui căpitan Manolache, des-
pre care vorbim mai jos. Incoio, reluăris O scrisoare pierdută,
O noapte furtunoasă şi Conu Leonida față cu reacţiunea ale
lvi Caragiale. de soare a d-lui Delavrancea şi O cartă de
vizită a d-lui |. Găvânescui,-iar din repertoriul vechiu romt-
nesc Baba Hirca a lui Millo,
O doleanță, Hamlet şi atitea piese clasice se joacă, cele
mai adeseori, Intro traducere lamentabila N'ar fi mai folositor
pentru teatrul şi literatura rominească ca In locul unor producții
originale de multeori anemice, autorii dramatici să-şi arate rivna
pentru teatrul rominesc, imbogăţinilu-| cu traduceri cel puțin co-
recie? E drept, gloria e mai mică şi dacă mar fi acest mobil
puternic, nu ştiu dacă ar mai exista şi acele citeva piese origi-
nale. Nădajduesc totuși că, poate, vor tace şi una şi alta.
______ CRUNICA TEATRALA 287
+
Citeva cuvinte asupra fizionemiei societății i
Teatrului Național. i ut citi
„Mai întăiv, unul din elementele ei, d. Guţulescu, a pără-
sil-0,—mi se spune, pentru a imbrățişa o carieră mai puţin spi-
noasă, Personal, 1l regret. Era un bun element de comedie,
deși se simțea Incă oarecare nesiguranță, In O scrisoare pierdută
a jucat rolul lui Pristanda şi s'a achitat destul de bine, iar in
O noapte furtunoasă, în .olul lui Nae Ipingescu, a avut momente
admirabile, In piesele moderne a jucat roluri secundare, dindu-le
totdeauna ua rslief deosebit: așa in O aventură frumoasă, în
rolul unui agent de siguranţă, şi în Procurorul Hallers, in rol
de apaș. Intro cronică trecută relevasem jocul d-sale din Banii,
Nu poi uita nici acum ochii caracteristici ai d-lui Guţulescu, pri-
virea aceia semnificaiivă pe care o arunca tovarăşului său de
întreprinderi veroase, ta casa lui Isidor Lechat.
Unele din eiementele de valoare ale teatrului au jucat prea
puţin sau aproape deloc în piesele nouă reprezentate,
Fac această consialtare cu un regret deosebit, pentrucă, in
primul rind, e vorba de marea artistă d-na Aglae Pruteanu. Nu
ştia cărei împrejurări se datorește aces: lucru, dar e dareros că
inir'o cronica care îmbrățigează o stagiune teatrală de trei luni
să nu poți vorbi despre o creațiune nouă a acestei incompara-
bile artiste,
Dacă n'ar [i lost reluările, spectatorii eşeni ar fi fost lipsiţi
cu desâvirşire de una din cele mui intense plăceri estetice, Şi
chiar in reluări, d-sa n'a apărut decit de cinci ori,
Constat cu bucurie storțările pline de promisiuni ale u-
nota dintre elementele tinere, In primul rind trebue săl men-
ionez pe d. Georgescu, un excelent clement de comedie. In
stagiunea de până acum d-sa are deja la activul sâu multe cre-
ațiuni frumoase, O mică observaţie: citeordată, cind replica d-sale
e cam lungă, ultimele pasagii sint spuse cu o voce din ce în ce
mai scăzută, ceia cemă necâjeşte indestul, fiindca ţin să aud în
întregime replicele spuse de ul-sa totdeauna cu o vervă deo-
sebilă,
Un bun clemeat și d. Cerchez. D. Pizone, mârturisesc,
nu-mi plăcea mai Inainte printr'o notă vădită de exagerare, Cu
bucurie constat că d:sa, corectindu-şi defectul, a ajuns să ne
dea roluri, din ce în ce mai izbatite, ajungind pănă la frumoasa
interpretare din Mofi lui Schiller, =
Instirşit, Teatrul Naţional din lași s'a imbogăţit cu două e-
lemente artistice în toată puterea cuvintului, d. şi d-na Brabe-
rescu. Ne vom felicita de această achiziție, și-l vom felicita In
deosebi pe d. Sadoveanu. i a
N'aşi putea incheia aceste citeva însemnări asupra socie-
tății noastre dramatice, fara a vorbi ceva despre concursul dat
263 VIAȚA RONISEASCA
începutului siagiunii de cătră d. Nottara. D-sa a jucat în pri-
mele două reprezentații: Apus de soare şi Hamlet. Acest ar-
tist desăvirşit a jucat aşa cum știe d-sa să joace, irprimind un
caracter măreț de tragedie antică figurilor cunoscute ale eroului
moldovan şi a nefericitului prinț al Danemarcei.
In Hamlet d. Nottara ne-a impresionat. Eroul lui Shakes-
peare, evident, poate fi interpretat în diferite felur: şi, ca orice
celitor care se respectă, mi-am schițat şi eu în taină un Ham-
ici ai meu. Am văzul şi interpretarea dată de d. Demetriade.
Dacă mi-e permis sări etalez preferințele, —m'am simţit atras
profund de Hamlet-ul d-lui Demetriade. Intr'insul mi-am regă-
sit--mult mai complectă şi mai artistică —vaza imagine care se
profilase pe cerul tantaziei mele, Poate că mă îInșel, şi poate
ne inşeclăm cu toții. La urma urmei n'ar fi decit încă una din
amâăgirile datorile acelui mare vrăjitor de suflete, care a trăit a-
cum citeva veacuri în țara Albionului.
.
Cu toale Imprejurările anormale prin care trecem şi, în pä-
ranlez, cu toată concurența cinematografelor, niciodată, poale,
Teatrul Naţional wa fost mai frecventat decit acum. Chiar şi
lojele au dat un contingent îmbucurător. ar abstracţie facind
de ele, eleganta sală a Teatrului are două aspecte bine definite :
jos (parteru!) si sus (balcoanele şi galeriile,
Sint sări cind parterul geme de lume. Cind Iti arunci insă
ochii sus, zăreștii casca pompierului susținind bolta teatrului, ei,
aproape singur, in toată măreția lui, intro splendid isolation.
Rarii spectatori de sus na izbulesc să umple spaţiile interme-
diare, Ințelegeţi: pe scenă se desfaşoară o analiză psicologica
rafinată, .
Sin! sări insă cind pompierul de sus e strivit, nimicit, o-
fensat in mulțimea care stă să se prăvale jos, El care era
odinioară totul, acum e o nimica şi abia iși mai poale menținea
prestigiul, In schimb, în parter, mai la fund spre ultimele bănci
dacă poți găsi ceva asâmânalor spectacolului de sus. In rindu-
rile dintăi, întoliile roșii privesc nemișcate, fintuite de o vrajă,
spectacolul de dinaintea lor, E rindul leerie: sau al melodramei,
Sus și jos se ocolesc reciproc, O singură dată pe săptă-
mină, își întind mina cu cordialitate: la matineni de Duminică,
la 214. Atunci e nn entuziasm general. Nu numai pompierii,
dar nici jandarmii pedeştri nu mai Insamnă nimic, Loje, sta-
luri; balcoane, galerii ameninţă să se prăbugească, Democra:
tismul triumtează: un amestec complect de vriste, de condiții
sociale, de gusturi artistice, Şi un zgomot, Dumnezeule! Sus
o bancă pucneşte, un copil plinge sau jubilează, comentariile a-
bunda. Şi aplauzele, acelea aplauze! La inceput mă cam in-
dignam. Eram egoist: mă gindeam la cronică și din cauza.
CRONICA TEATRALA 163
egomotului pierdeam cele mai frumoase pasagii.
m am simțit bine, În definitiv sint un animal žo
odată acest instinct nu mi-a fost mai satislăcut
nee, Aid Is de mizantropie dispare...
teotată, ba anul acesta ceva mai des, s i
împacă şi sara, cam pe furis. Atunci e A virate Sl prea
Ştie să satisfaca în picsa sa exigenţele de tot felul. Şi mulţi-
mea are un instinct just, pe care îl invidiez: simte aproape cu
precizie cind să se ducă la teatru, ciad la cinematogral şi cind
mai cuminte, să stea acasă,
Un mic cuvint: De obiceiu piesele care implinesc un nu-
măr de reprezentații sara se dau apoi în matince. Cineva fä-
cea observația că, dacă ne giadim că matincele sint frecventate
in primul rind de elevii scolilor, nu totdeauna tn chipul acesta
sint respectate anumite cerințe pedagogice, Observaţia e foarte
justă : copiii intra prea de timpuriu în şcoala vieții.
„Dar mā gindesc și așa: Din cauza depărtării san a poți-
nului timp disponibil, multă lume nu-și poate permite luxul re-
prezentaţiitor serale. Ar fi nedrept ca acestora să ji se impună
la matinee un program pedagogic. Dar o soluție trebue găsită
şi la această chestiune. Totuşi nu prea văd cur,
Aceste citeva insemnări generale trebue să cuprindă şi
ceva privitor la decoruri, Ele ua fost totdeauna ingrijite şi unt-
ari admirabile.
Dar în curind
ciabil, şi nici-
decit la mati-
i Unul din succesele stagiunii a fost piesa de intrare a d-lui
și d-nei Braborescu, O aventură frumoasă (La belle aven-
ture) de Flers, Caillavet şi Rey. O comedie, la prima vedere,
construită după calapodul obişnuit: o Inşelare asupra identităţii
personajului principal, totuşi păstrind numai o vagă asâmânare
cu piesele de acest gen ;—o intimplare anecdotică, avind insă
un [ond etern omenesc ;—in definițiv un medicament tare, cam
periculos pentru persoanele de y constituție debilă, dat sub o
formă plăcută, accesibil tuturor, Autorii sint parizieni şi nimic
nu sperie mai mult pe acești rafinați decit faptul că luerurile
serioase sini prea luate în serios. Gindiţi-vă la spaima cu care
criticii teatrali franceji privesc pe Norvegieni, care toarnă pe
scenă blocul lor de ghiaţă, aşa cum s'au obișnuit să-l vadă in
țara lor, masiv, neregulat, inestetic, dar sublim.
Autorii Aventurii frumoase par a spune: Nu vă speriaţi,
Subiectul comedie: noastre, în linii generale, e cei obişnuit. E
drept că detaliile nuastre diferă puțin, dar In definitiv vå veţi a-
muza. Detaliul, hm, adică totul...
D-nii Fiers, Cailiavet şi Rey au amesteca! într'o justă pro-
porţie seriosul cu comicul, adică, mai drept vorbind, au intro-
dus atit serios cit să nu vateme comicul și äu izbutit să ne dea
270 VIATA ROMINEASGA
e piesă cu scinteeri de ironie fină, de sentimentalism strecurat
cu dibăcie şi chiar de critică a Sucietaţii, [urișată prudent în pe-
numbra ungherelor, spre a nu fi recunoscută şi dată afară ca un
intrus care importunează o societate brillantă, — — - -
Renunţ la nararea subiectului, desigur cunoscut, Piesa cu-
prinde un act minunat (al doilea), încadrat intre două acte, in
care intenția comică a autorilor ese la iveală In chip mai puţin
discreta
Sa vorbesc mai bine despre interpretare, în primul rind
despre debutul d-nei şi d-lui Braborescu.
Intăiu a apărut pe scenă d-na Braborescu. Amintirea sta-
giunii craiovene de anul trecut i-a atras o salvă de aplauze din
partea publicului. N'ași fi vrut să liu în locul d-sale. O ase-
menea întimpinare a unui debut, înainte ca acel debut să [i In-
ceput măcar, crează greulăţi, Artista trebuia să fie mai presus
de aşteptările publicului, pentruca acest prisos să atragă şi a-
plauze de stirșit, Oricum, asta emoționează, oricit ai fi călcat
pe scindurile scenei.
Trecind peste aceste greutăți, d-na Braborescu, în rolul E-
lenei de Trâvillac a corespuns în totul aşteptărilor noastre. De-
butul fusese minunat. Această artistă are un just instinct arlis-
tic, o graţie care transformă rolurile jucate, un simţ al nuanțe-
lor care dă preț oricărui detaliu, insiirșit o voce melodioasă, Am
credința că va fi neintrecută în genul piesei moderne, al come-
diei care nu e numai comedie, în piesele In care sentimentul e
intens, complex, dar făă zbucniri violente de pasiune färä frlu,
D. Braborescu, în rolul lui Andrei d'Euguzon, a apărut
ceva mai tirziu. Intra din stinga şi-l vedeam în profil: tinăr,
simplu, cu haina incheiată, ceia ce îl facea şi mai tinăr. Pri-
mele vorbe spuse aveau o nuanță de corectitudine, care le a-
propiau de răceală. Cind l-am putut privi în laţă, nu mai era
acelaşi, Privirea inteligentă și semnificativă, gesturile cumpă-
tate, căldura reținută a vorbelor denotau pe artistul stâpin pe
mijloacele sale. Ceia ce dădea aparența de răceală dela Ince-
pui, de altmintrelea in concordanță cu rolul jucat, era în fond
sobrietate. Şi in adevăr aceasta e caracteristica d-lui Brabo-
rescu, Nici un gest de prisos, căutind ca prin intonarea vocii,
prin iuțeala san incetineala replicei, prin o privire caracteristică
să înlocuiască un mijloc de exprimare care desigur i se pare in-
lerior,—un artist adevărat, desprețuind mijloacele eltine de suc-
ces. Pe deasupra simpatic, cu o notă de distincţie şi făcind im-
presia de o inteligență desăvirşită a rolului jucat. Cred că pie-
sele moderne 1i vor fi, ca şi d-nei Braborescu, cele mai potrivite.
D, Petrone, in rolul logodnicului părăsit, Valentin Le Bar-
royer, acelaşi admirabil artist de comedie pe care îi cunoaştem.
D-na Cuzinsehi, în rolul „bunicuței“, ne-a dat o frumoasă
creajiune, care a stirnit aplauze unanime. D-sale ti convin ro-
luri de femee în vrista.
à CRONICA TEATRALA 271
F i
AS, carte bine d. Demetrescu-Radu, în rolul contelui d'Eu-
D. Georgescu a reuşit să i i i
ii 2 AER ș dea o viață deosebită unui rol cu
In rolul bătrinei servitoare Janti
; ei X ina, dna Mo -
vut, poate, cea mai izbutita interpretare a sa, VAG Aa
Restul ansamblului corect, cu unele excepții.
Š O lucrare de o valoare deosebită Gustul wifiului a lui
enri Lavedan, desigur cea mai de valoare dintre premierele a-
ceslei stagiuni. O pesá scinteetoare de spirit—un spirit de cea
mai bună calitate—ceia ce e deja colosal; o comedie de un u-
mor fin; un conflict de stări sufleteşti, care el condiționează ac-
țiunea piesei, O acţiune vie. puternică, ceia ce e fära indoială
admirabil ; d analiză psicologică rafinată, fară pedanterie: o
concepție de o perspecuivă tulburătoare,—iată ce este comedia
in patru acte a lui Lavedan, Ea formează deliciul spectatoru-
lui, tot atit de mult cit şi al cetitorului.
Renunţ cu părere de rău la anuliza detaliată a acestei piese.
Voiu releva numai o scenă din atitea.
Sintem în casa dnei Lortay, mama scriitorului cu acelaşi
nume, In stirşit Lortay obținuse mina d-rei Lise Bernin. E ve-
sel, — fredopează. Intră cei doi prieteni ai săi, criticul literar
Tréguier şi d'Aprieu, Din faptul că prietenul lor e aşa de dis
pus, din faptul că d-ra Bernin fusese cu citeva minute aici şi
din faptul că Lortay le anunţase că are de lăcut o vizită Impre-
ună cu mama sa, cei doi prieteni au ințeles cum stau lucrurile,
Lornay ii roagă să-l aştepte puţin, căci se va Intoarce curind.
[reguier şi d'âApiieu râmin singuri. Si atunci locul intrării
ior zgomotoase Îl ia o tăcere jenantă, Se uită fiecare în parte
pe păreți ca intr'o odae necunosculă, privesc tablourile așa de
fzmitiare cu o atenție de cumpărător. Unul flueră incet, celălalt
deschide o revistă ilustrată oarecare. Inslirșit, fără să se uite
unul la altul, îşi aprind cite o ţigară.
Scena e admirabilă. Despre Tréguier ştiam că fusese re-
fazat cu paliteță și simpatie cu citeva momente mai Inainte de
aceiaşi d-ră Bernin. Despre d'Aprieu nu ştiam nimic. Şi totuși
din scena aceasta mută intelegem tăcerea lor jenantă: Sint con-
sternați. Şi ef iubesc pe incomparabila Lise Bernin. Şi acum
ea e pierdută pentru totdeauna pentru ei, Altul e cel ales. Nu
şi-au mărturisit niciodată că o iubeau şi totuşi, cind au rămas
acum singuri, nu indrăznesc să-și vorbească, nici mâcar så se
privească.
Nici un cuvint spus pe scenă, dar spectatorul ințelege to-
tul, — mai mult, vede substratul sufletesc, prin efectele yuasi-fizi-
ologice îniăţișale.
272 VIAȚA ROMINEABCA
In fond nu prea veselă această „comedie“. Ea ridică con-
sideraţii de natură intelectuală, totdeauna tulburătoare in conse-
cințele lor. Mediul, reprezentat prin Lortay, Lise Bernin şi Tré-
guier; e intelectual şi de aceia refecțiie pe care ni le inspiră
această piesă sint triste, pentrucă nu mai putem da vina pe lipsa -
de intelizență sau rafinare sufletească a eroilor, Dacă n'ar fi spi-
ritul autorului care Învâlve totul, dindu-i o haină strălucitoare
şi o nuanţă de ironie care avertizează pe spectator sau cetitor
să nu ia lucrurile frop d la lettre, nu ştiu ce ar mai răminea
din subtitiul de „comedie“,
La prima reprezentație, siirşitul actului IV, reconciharea so-
ților Lortay, mi-a părut în neconcordanță cu acțiunea de până
atunci a piesei şi cu caracterul eroilor. Mi se părea mai logic
ca Lortay. Lise şi Tréguier să ia trei.drumuri deosebite, Dar a-
tunci sigur piesa mar mai fi fost comedie. Faptul că cei doi
soți se reconțiiiază mi sa părut o concesie a autorului peniru
a păstra caracterul de comedie al piesei,
Pe urmă mi-am zis: Se poate si se intimple şi așa. Cei doi
eroi afectau gustul viţiului, Cind, în urma crizei sufleteşti prin
care au trecut, au renunțat la poză, la atitudine, şi au vrut să
rămină aşa cum erân în realitate, nimic mai natural decit re-
conciliarea. Dar, vorba lui Creangă, mă 'ntorc şi zic: Dacă n'ar
fi veghial criticul Tréguier, ruptura era hotăriiă, lără putinţa de
revenire. Mă 'nlreb mereu: Ce s'ar fi intimplat, dacă Tréguier
n'ar îi lost de fața? In orice caz este ceva necompleci in acest
siirgit
Reprezenlarea unei piese atit de complexe constituia un
tour de force. Spre cinstea artiştilor Teatrului nostru trebue să
spun că lucrarea lui Lavedan a avut parte de o interpreiare de-
săvirșită,
D-na Braborescu, rind pe rind ironică, impertinentă, sen-
zuală, delicată, exuberantă, deprimată, ne-a ținut într'o incardare
neîntreruptă, ne-a irămintat, ne-a torturat, ne-a dat satisfacţii de
Innalt ordin artistic și nu ne-a dal drumul decit odată cu câde:
rea cortinei peste ultimul act. Rolul acesta al Lisei Bernin i-a
dat prilejul să-și desiâșoare din beişug Insuşirile d-sale artistice,
E creaţiunea d-sale cea mai frumoasă din această stagiune.
D. Braborescu, in rolul criticului Tréguier, a fost atit de
deosebit, atit de un alfel decit cel din O aventură frumoasă.
E incă unul din succesele d-sale.
Ceilalţi: d. Profir, d-ra Cirjă, d. Georgescu şi d-na Cuzin-
schi au jucat iarăși ireproşabil, sau aproape,
“În delinitiv un ansamblu de forțe artistice care ne-au oferit
un speciacoi din cele mai alese,
O piesă curioasă, Procurorul Hallers. E intăţişarea pe scenă
a unui caz patologic din cele mai rari, ceia ce ne supgyerează
CRONICA TEATRALA 28
dela inceput ideia că avem a face cu una din acele piese de
senzaţie, care de obiceiu maschează lipsa de talent a autorului
prin senzaționalul cazului prezentat.
De aluminirelea și titlul care figura pe alişele teatrului, Pro-
curor şi apaş, ne indemna să credem acest lucru, chemindu-ne
la unul din acele spectacole captivante, care formează gloria ci-
nematogratelor.
Din fericire, numai ne speriasem. Piesa cuprindea în ade-
vär un procuror, care era şi apaş în acelaşi timp, dar ca nu era
Procuror şi apaș, ci autorul, Paul Lindau, o botezase pur şi
simplu Procurorul Hallers, Am înțeles ; teatrul voise să laca
concurență cinematografului, — autorul insă nu.
Piesa, evident, are o parte remarcabilă de senzaţional, dar
nu èe numai alit. E o artă a detaliului, o analiză psicologică
rafinată care o ridică mult deasupra faptului înfățișat, dindu-i un
caracter special şi interesant.
D. Cuzinschi, în rolul titular, a susținut cu mult talent un
rol, care era în genul d-sale, izbutind să ne dea fiorul intunecate-
lor probieme ale psicologiei moderne.
D. Vernescu- Vilcea a fost minunat, Nu ştii cind trebue să-l
admiri mai mult pe acest veritabil artist: cind vorbeşte sau în
pauzele dintre replici. In actul II voiam să urmăresc acţiunea
centrală de pe scenă şi totuși nu-mi. puteam dezlipi ochii dela
jocul mut al d-lui Vernescu. La a doua reprezentaţie n'am mai
venit pentru procurorul Hallers al lui Lindau, ci pentru circiuma-
rul Schimel, Vä asigur că şi aceia a lost o piesă tot atit de
minunată.
D-ra Cirjă, un talent adevărat, a jucat cu un realism de-
săvirgit şi cu un deosebit simţ al nuanțelor.
Ceilalţi artişti s'au achitat bine de rolurile lor, alară de
două sau trei interpretări detestabile,
O intrebare în treacăt d-nei Momuleanu : cărei tmpreju-
rări se datorește faptul că, deși sculată brusc de atacul noctura
al apașilor, d-ra Emy s'a prezentat în aceiași rochie cu care se
întorsese dela teatru cu citeva ore mai inainte ?
Fiul din America al d-lor Weber și Gerbidon e tipul ce-
mediei obişnuite : o situație fa!șă a personajului principal, care
se dă pe față în ultimul act. Totul e prezentat însă fără prea
multă artă, cu sfori care se văd îndată, cu situații comice cãu-
tate cu insistență. Un singur aspect mai interesant: lupta din
sufletul falșului fiu între iubirea pentru fica industriaşului, lo-
godită cu un tip-păpușă, și Intre recunoştinţa pe care o datora
bătrinului. Dar și acesta e schițat aşa de superficial, incit ne
pare rău că autorii au ridicat chestiunea pentru a e trata în chi-
pul acesta. ?
24 > VIAȚA ROMINEASCA
Piesa ar li putut insemna ceva, dacă rolurile ar fi fost ju-
cate în chip magistral.
Din nenorocire, doi eminenţi artiști, d-nii Petrone şi Ver-
mescu-Vilcea jucau roluri care nu li se potriveau deloc. Verva
lor de odinioară, atit de comunicativă şi simpatică, se cheltuia
acum în siorțări sterile, D-na Profir de asemenea.
Piesa a fost salvată până la un punct de talentul d-lor
Boldescu şi Momuleanu şi mai cu samă de jocul admirabil a!
d-lui Georgescu, într'un rol secundar. 3
Actul d-lui Manolache, Rindunica, se urmăreşte cu plăcere
şi interes: cuprinde o temă interesantă, dialogul viu şi un tip
admirabil prins, locotenentul Jeny Paladino. E un inceput bun,
pentru care autorul trebue felicitat,
Piesa se resimte totuși de oarecare simplism în concepție
şi de abuzul de citații şi discuții teoretice. N'ar fi râu dacă au-
torul ar suprima pasagiul în care locotenentul Paladino insem-
nează în carne! titlul operei lui Goethe, ceia ce desigur e şar-
jat. Ar Îi şi păcat ca o greșală de detaliu să „Eateze* persona-
giul cel mai viu al piesei d-sale.
Rindunica a avut norocul să aibă distribuţia cea mai feri-
cit posibilă, în frunte cu d-na Braborescu In rolul Marietei Ve-
rescu și «d, Peirene, in rolul locotenentului de roșiori, care ne-au
oferit două creațiuni admirabile,
Citeva cuvinte asupra altor piese:
Toto, fără a avea vre-o valoare deosebită, e e comedie de
un umor irezistibil, în care situaţiile sint aranjate cu multă di-
băcie, Reprezentarea ei a constituit un succes deosebit. In spe-
cial d. Petrone a fost deliciul unei sări intregi. D-na Profir a
dat dovada unui admirabil talent de comedie. Bine de asemenea
d. Profir şi d-na Conduratu. D-na Castris extrem de exagerată.
Păcat. D-sa ar fi singura indicată pentru anumite roluri,
Două pamflete a lui Tristan Bernard e mult mai slabă de-
cit Cafeneaua cea mică, Nu-i lipsesc situaţiile interesante, dar
aranjarea lor anume In vederea intenției comice ese la iveală in
mod supărător. Ansamblul reprezentării a fost îngrijit şi nu voiu
insista asupra lui în detaliu, Relev numai jocul exuberant şi plin
de talent al d-lui Pella, precum şi interpretările reuşite ale d-lui
Vernescu-Vilcea și d-nei Profir,
C. Alexandrescu
CRONICA TEATRALA 275
BUCUREŞTI
Teatrul Naţional : Andrei Branişte de d. Marin
Simionescu- Rimniceanu.
Cunoaştem un domn doctor, în teologie, care în tren fiind
se informa la vecinii compartimentului său, ce titluri academice
aveau domnii pasageri din vagon, Erau ei cel puţin „licenți-
aţi“ sau nu meritau nici o alenţiune? Omul nostru ieşea pe
tinda vagunului să răsuile sau să bea o țigară delutun, de cele
mai multe ori la closet, obiceiu respectabil moștenit din seminar,
ca o supremă civilitate faţă de sineş, poate că față chiar de creş-
tinism. Şi, în drum, ar fi voit să știe, cu destulă precizie, cui
trebuia să-i răspundă. cine merita să primească din buzele-i
scurte un suris, insofit poate, şi de-o demnă stringere de mină,
Ca să se poată cineva scălda în lumina cuvintului său, se cădea
să fie dascăl, măcar de caligrafie și desemn. A
Intre acest profesor de științe sacre şi noi, sint analogii...
El umbla după titluri, noi cãutäm definiţii... De citeori ne iese
inainte ua lucru nou și neaşteptat, cerem o informație, numai-
decit, şi pentrucă în expresul nostru sufletesc nu-i alt vecin de-
cit noi înşi-ne, pănă 'n fund, sintem surprinşi In stații vorbind
cu călătorul din oglindă. A s
D, Simionescu-Rimniceanu e-un personaj ciudat, şi nu te'
poţi apropia de dinsul fără aceste precauții, care, In materie li-
terară, reprezintă smokingu? și redingota sau pasul catifelat, lent
şi codit al pisicii, Il abordăm cu tot atit necaz cită şi plăcere,
de vreme ce-şi acoperă drumul care duce la el cu obstacole şi
accidente, Inlăuntrul oricărei analize politice sau literare incol-
țeșie o speranță de mijā, că ai să găseşti să mininci,.. D. Rim-
niceanu știe să le determine uituc şi primitiv şi te silește să
cauţi să faci abstracţie de teatru şi să cauţi definiția teatrului
din mou. d ze ile KE
Pentru noi, care nu cerem memoriei nici e sforțare şi nici
măcar pasivitatea registrului şi-a registralurii, e-o adevărată sār-
bătoare, rareori gustată in viaţă şi literatură, cind o lucrare de
artă ne suprimă memoria intreagă şi ne impune sensaţia că
a'am mai văzul nimic, că nu ştim nimic, Te găseşti atunci in
situația delicată a ţăranului din lilov care ia cunoştinţă de bu-
levărdul Carol prea tirziu. Situaţia cea bună şi cea sănătoasă,
cu noroi pe upincâ. Trebuesc atunci refăcute, odată mai mult,
noțiunile, rind pe rind sau imprăştiat, Incepătură nouă, plasmă
tuire nouă, 3 K
a E tt ori nu te-ai întrebat ce este teatrul şi de cite ori
şi în cite feluri n'ai răspuns! Teatrul este și el, ca politica şi
advocătura, repulsiv sau simpatic, futil sau profund, incoherent,
zadarnic sau utilitar—cu fiece autor sosit la rampă, şi in genere
mediocru. Un autor valoros te chiamă să cruţi ceia ce ai pu-
218 VIAŢA ROMIREASCA
tut osindi de nenumărate ori şi să cauţi o formulă definitivă care
să tolereze şi inevitabila lipsă de talent și să salveze şi presti-
giu! talentului adevărat,
Este în artă, sentința „pricep*—ca un criteriu calitativ. Inte-
resul unei lucrări atirnă totuşi, de ceia ce se pricepe mai cu
greu, sau de ceia ce nu se pricepe deloc, aliată insă „obscuri-
tatea“ artei cu materia cunoscută, brută, şi despărțită de dinsa
printr'un joc de Iruntarii străvezii: un pàtrar în care transpare
globul întreg.
Cind n'ai priceput o inlățişare în arlă dar pare că ai pri-
cepe dacă te-ai căzni, dar nu vrei să te căznești pentrucă șade
tău şi fii secret ruşine, cauţi să întorci chestiunea şi să cauţi...
definiţii, Luptă, în definitiv, de-a invinge oricum neințelesul și
de a-l domina.
Uneori te intorci acasă cu obsesia unei alari imprejurări.
Ţi se pare că in conversaţia unui mut, care şi-a deschis gura
deodată și s'a rostit ca un inspirat, ai descoperit o valoare e-
lernă. Vrei să te controlezi, vrei să pricepi—si te lupţi cu va-
luarea eternă o noapte. Fumezi şi o combaţi, bei calea şi e
combaţi, citeşti și te-ai oprit în carte, ca să mai dai o lovitură...
Până la ziuă, careva trebue să cedeze, dumneata sau valoarea
eternă. Noi voim să pricepem totul pentruca să egim sporiţi
in siguranța noastră și intim atotputernici—și cind n'am price-
„put facem amendă onorabilă dacă sintem artişti, iar dacă nu,
declarăm că ceia ce nu putem pricepe nu poate să existe:
se ințelege, nu ne lasă sulletul,—care-i un fel de dragomirescu,
—să ne convingem că inlirmităţile stau la rubrica noastră. ;
Ce este teairul—nu pentrucă n'am fi știut să invățăm ce
este ei, dar pentrucă simțim nevoe să ne răspundem că teatrul
este de citeva feluri, atunci cind, de alilel, èl nici poate să lie
în mai multe decit unul,
Teatrul d-lui Simionescu-Rimniceanu e un teairu de un fel
deosebit... Foarte enervant, n'ai cum să! clasezi şi nu poți să-l
justifici. Trebue una din două, sau să-l înghiți sau sa-l refuzi :
Allez-vous-en, cochon !
E cazul artei intregi dealtmintreli. Să ciupeşti ici şi dincolo
şi să guşti în mod aperitiv, și să alirmi, imi place pulpa șide-
test genunchiul, miroase bine părul şi pute capul—e mai rău
chiar decit a căuta o definiție ridiculă ca să dormi liniştit.
Sau totul sau nimic: ca şi teatrul, stomacul nu poate îi de.
cit de două feluri ; intr'altiel, complicația anatomică ar duce la
un pintec suspect şi absurd, cu o semiduzină de încăperi dises-
live. In dragoste, în literatură trebue să avem, ca ta comerţ, o
excluzivitate generală, fără de care afaceri bure nu se lac. D.
Simionescu-Rimniceanu sau este definitiv sau nu este nicicit—
intermediul e imposibil. Noi, care am inghițit teatrul d-sale cu
un apetit de boa constrictor, zicem că este definitiv—şi nu do-
rim decit să ne inşelăm,.,
g
CRONICA TEATRALA 277
Andrei Branişte e smuls ființii morale cu nişte forcepse de
gigant: vom exagera până la fine, cu o imensă plăcere. Îndată
ce piatra se apuca de facut statui, după ce d. Filip Marin le-a
stricat pe toate, să știți că din matricea-i rece apare un bolovan
admirabil, oricare i-ar fi pornirea şi. mâsura. Cine s'a dus să
caute în Andrei Braniște emoția utilă şi sirupoasă pe care ţi-o
dă un foileton jucat în citeva acte, a eşit din teatru desamâeit
şi feroce, Piesa e aspră, ghimpoasă, posomorită, rebelă, Nuin-
vită ca un pal, ca o cofetărie şi nu atrage, Fisticul, crema, hlr-
lia decorativă, vitrina— afară cu ele! porunceste autorul, ca un
impertinent. Abia dacă lasă băuturii pe care ţi-o oferă, margi-
nea de pâhar ce permite să o sorbi! Autorul e cit se poate de
rău crescut şi odată cu odaia în care te roagă să te așezi, el
iți dă şi sfatul să nu te intinzi peste măsură,
Sa mai spunem că un asemenea scriitor este pe placul
nostru ? Că îndirjirea lui de-a expulza efectele, cu orice risc,
ne incintă ? Că pasiunea cu care işi scobește personagiile ca
să le cunbască ṣi nu ca să le gătească pentru recepţia publică,
ni se pare o comtlijie esențială de sinceritate ?
Multe piese put fireşte sa placă sau nu, ṣi prin urmare şi
Andrei Branişte. Dar această piesă are un caracter diferențial ;
cei care au lua! condeiul ṣi au scris impotriva ci vor răuine
pătaţi de cernealñ. |
Ne gindim la criticul moştenitor al unei reviste săptămi-
aale ilustrate din Bucuresti: acest onorabil domn, obicinuit să
cintărcască meritele llerare, a putut să conlunde cu bunăvoință
proiunzimea cu efectul și să ne spue că autorul a căutat toc-
mai ceia cei constiine meritul să-i lipsească,
Andrei Branişte nu e v piesă de teatru, e o izbindăa bu-
aului gust şi pu nivel literar, pe care îl ocupă deocamdată in-
treg, Un fatalism inait al vieții, aruncat din ceruri intrun grup
imens de situații, idei, sentimente şi iarăşi idei. Poate cam
sentențioase—dar sentințe puternice şi la treapta crescindă a u-
sei gindiri lenevoase şi mari, In care se adapă inspiraţia până'n
amânunt. Pentrucă nu ne interesează niciodată intriga, o lâxâm
deoparte, nouă cum e şi echilibrată, Noi nu ne-am dus la tea-
tru pentr teatru, Ne-am întrebat: Acest domn Simionescu-Rim-
niceanu, pe care îi cunoaștem, este cel pe care I bănuiam poi
sau nu? E un talent sau e un toboșar? Şi am descoperit că
acest domn argilos şi intunecat Să op interior, fusese acela.. ŞI
operit că este un mare talent,
g gam pastă de muzică in piesă, Ne am temut, Cind e mu-
zică la piesă, s'a ispravit —: eltinătate, elect, tirgu! Moşilor in-
telectual. Ce poate fi mai desgustator, înir'adevâr, decil muzica
în teatru ? E firul de pàr blond în mincare. La d, Simionescu-
Rimniceanu. muzica e un adjuvant verbal deo rară târie și slu-
jeşte ca un dialog, minunat de bine aşezat, Intre un artist mort
şi un rival după moarte, E o demarcare de lumi și de senzații.
lar valoarea ceiui mort, copleșitoare, față de muzicantul dela
278 „VIAȚA ROMIREASCA
piano, care ar voi să-l distrugă şi nu dovedește, este Insemnată
cu discreţie în această scenă de sunce subt clape.
Şi abundența de gindire, care geme mai mult decit izbur-
neşte, înlăuntrul piesei d-lui Rimniceanu este, mi sa părut la
ureche, căci încă n'am putut-o citi. prizonieră unsi limbi noui,
a limbă rominească prismatică, conziomerată din materii verbale
metalice şi dure.
Ne rezervâm să facem o dare de seamă nouă, întrun nu-
măr viitor şi cu textul scris al autorului, pe masă. Unde vom fi
greșit vom căuta pocăință, unde nu vom fi apăsat indeajuns ne
vom intoarce.
T. Arghezi
Cronica ştiinţifică
Corsideraţiuni ge- orale asupra radioactivităţii
Introducere.— Una din marile descoperiri moderne este fără
indoială radicactivitalea, care a deschis ronsiderabil cimpul cer-
cetărilor atit teoretice cit și experimentale,
Se cunoșieau ceja fenomenele, care insoțesc producerea u-
nei scintei electrice Intr un tub cu gaz sub o mică presiune, a-
dica producerea razelor caiodice și a razeror Rinigen (X). A-
ceste din urmă iau naşiere ori de cite ori razele catodice intilnesc
un ebstacol şi după natura ebstacolului producerea razelor X
este insoţiiă de fenomene luminoase cum ar fi spre exemplu
iluarescenta sticlei, suliurei de zinc etc..
In 1896, celebrul matematician francez Henri Peincare
(Revue gencrale des Sciences, 30 Janvier} a indicat necesitatea
de a se cerceta dacă nu cumva, ori de cite ori se produce prin-
tr'o cauză oarecare fluorescența unui corp, iau totodată naştere
şi razele X, Primele experiențe întreprinse de H, Becquerel și
alții in această nouă direcție, au dat rezultate în favoarea păre-
rii lui Poincaré, Puțin timp după aceia insă, H. Bequerel retu-
ind chestiunea, a putut stabili că în general, contrar experiențe-
ler anterioare, corpurile fluorescente nu emit raze alară numai
de Sultatul dublu de Uraniu şi de Potasiu, Tot ela stabilit de-
finitiv că toţi compușii Uraniului, precum şi Uraniul metalic, e-
mit raze fără a-i expune prealabil la acțiunea luminei,
in experiențele iui Becquerel, se punea în evidență emisi-
unea de raze prin ajutocul plăcilor fotografice. Corpul supus ex-
perienței era invälit în hirtie neagră, subțire şi pus în intuneric,
deasupra unei plăci; după citva timp se putea constata, develo-
pind placa, impresiunea lăsată în dreptul corpului.
Aceste raze au lost numite raze uranice, iar mai tirziu
raze Becquerel (sau raze B}; corpii care emit aceste raze au
fost numiţi de către M-me Curie radioactivi.
Radioactivitatea unu: compus uranic nu depinde de natura
229 VIAȚA RONINEASCA
corpilar ce sint combinați cu Uraniul, ci mumai de numărul atomi-
lor acestuia ; ea apare deci ca o proprietate pur atomică,
La inceput Becquerel admitea că razele uranice se bucură
de proprietăţile luminei, ca: reflexiune, refracţiune şi polarizaţi-
une. Din cercetările lui Rutherford Insă, rezulta contrarul. Ex-
periențe mouă, făcute de Becquerel, au confirmat în totul rezul-
tatele lui Rutherford, așa că răminea bine stabilit faptul că U-
raniul emite raze de o natură incă necunoscută, că acest feno-
men este spontan, păstrează aceiaşi intensitate şi nu depinde de
lumină sau de temperatură, bine înțeles în limitele de care pu-
tem dispune,
Pentru a se explica acest fenomen, printre alte ipoteze, s'a
emis şi aceia că ar exista o radiaţie necunoscută, care traver-
sind baz ar îi zdrobită de Uraniu şi redată sub lormă de
raze B.
P. Curie admiţind câ ea ar proveni din soare, se aştepta
ca radioactivitatea Uraniului sau a unvi compus uranic, mâsu-
rată ziua, să fie diferita de cea măsurată noaptea (In cazul acesta,
radiațiunea provenind din svare ar trebui să străbată pămintul
şi deci ar [i mai puţin intensa). Rezultatul a lost că radioacti-
vitatea rămine constantă ; același lucru l-a constatat şi Elster şi
Geitel, fie că măsura se făcea la suprafața pămintului, sau la
850 m, în fundul unei mine,
Metode de măsură —loni — Odată radioactivitatea Uraniului
descoperită, diverşi liziciani si-au propus o sumă de chestiuni
importante relativ la proprietăţile razelor B şi pentru studiul a-
cestora äu întrebuințat diverse metode pe care fizica cunoscută
putea să le dec. Mai întrebuințate sint: 1) metoda lotogralică,
care, după cum am văzut, a permis lui Becquerel importanta sa
descoperire. 2) Metoda electrică, care consistă în măsura curen-
tului electric datori! ionizaţiei produsă de razele B in gaze. 3)
Metoda scinteierilor, bazată pe proprietatea ce o au razele, de a
excita Muorescenţa diferitelor substanțe. Pentru a putea înțelege
mai bine radioactivitatea şi a pulea să ne dam samă până la
ce punct putem să ne incredem în rezultatele obținute, va fi ne-
voe să Înrem o mică digresiune spre a explica ln ce consistă
fenomenul ionizării gazelor.
Sa considerăm, spre simplificare, un gaz a cărui moleculă
s'ar compune dintrun singur atom.
Sa presupunem apoi, că atomul ar Îi format dintrun centru
încărcat cu electricitate pozitivă, în jurul căreia s'ar alla mici cor-
pusculi identici, In număr destul de mare, incârcați cu electri-
citate negativă şi că ambele cantităţi de electricitate fiind egale,
atomul este neutru. Dacă dintro cauză oarecare unul din cor-
pusculi Incărcați negativ se desprinde din atom, atunci restul a-
tomului va răminea încărcat pozitiv, şi cu o cantitate de electri-
citate egală cu cantitatea de electricitate negativă ce se găsește
pe corpusculul desprins. Aceste două părţi de atum se numesc
CRONICA ŞTIINȚIFICA 23t
ioni (dela verbul grecesc: a merge). iar feno
punere a atomului st numeşte piarda : Vom pică aia
ioni pozitivi şi ioni negativi în numar egal şi incârcați cu can.
blăți egale de electricitate. (O moleculă poli atomică este neu-
tră fiind compusă din atomi neutri, şi ea va fi ionizată atunci
cind unul din atomii ce o compun va pierde un corpuscul ne-
gativ; cazul în care un atom ar pierde doi sau mai mulţi cor-
aesir pnp sau Sger cind doi sau mai mulți atomi din
eculă ar perde unul sau i i
A p mai mulți corpusculi, sint inca pu-
Astfel fiind, daca între doua supraleţe metalic i
ună la un potenţial +V, iar alta la capia a” aie ei ca
paz ionizat, atunci toți ionii negativi vor f atraşi spre B (lg 1)
iar cei pozitivi spre A. `
A 8
-V +
Fig. 1,
Presupuninid că iomzarea continuă, condensatorul electric
format din A şi B va fi descarcat. (Acelaşi lucru s'ar intimpla
dacă una din armâturile condensătorului ar fi pusă in comuni-
caţie cu pâmintul, adică la poiențalul zero, iar cealaltă incârcată
la un potențial oarecare). În cazul cind gazul ionizat nu se află
întrun cimp electric, ionii formaţi se atrag Intre dinşii lormind
din nou atomi neutri (sau moleculele) din care au provenit și a-
cest fenomen se numeşte recombinarea ionilor. După cum ve-
dem, fenomenul iomzării explicà proprietatea ce o au gazurile de
a nu mai fi izolante în anumite imprejurări, Conductibilitatea ga-
zelor va fi deci mai mică sau mai mare, după cum vor fi mai
puţin sau mai mult ionizate.
Intensitatea curentului ce traversează un gaz este In raport
direct cu numârul ionilor formați în timp de o secundă, cu con-
diţie de a se înlătura complect fenomenul de recombinare a ionilor.
Acest rezultat se obpne pentru o anumită diferență de po-
tenţial intre armăturile condensatorului A B (fig. 1) iar curentul
se numeşte „curent de saturație”,
18
252 VIAŢA RUMINEASCĂ
In practică sintem siguri că am ajuns curentul de satura-
ție, atuaci cînd variind diferența de potenţial, valoarea cureatu-
lui rămine constantă, In figura 2 se arată variația curentului in
funcţia de potențial şi se remarcă două regiuni una OA, unde
curentul este proporţional cu potențialul (legea lui Ohm), iar alta
bang
£
&
N
Ki
LZ
PI e a a A
ø Foleriire 2
Tig. 2
AB unde este aproape consiant, In regiunea AB se var face
toate măsurile ce intervin In radioactivilate. şi aceasta pentrură
curentul este proporțional cu numărul de ioni formați, ba rin-
dul său, numărul ionilor este proporțional cu intensitatea razelor
emise de un corp radioactiv, aşa incit mâsuram radioactivitalea
măsurind curentul de saturație produs intiwan condensator. Pen-
Wu a compara deci radioactivitalea adoua corpuri, trebue ca mâ-
surile să fe făcute in condițiuni absolut identice.
Prezența ionilor (constatată experimental) In atmosteră, joaca
un rol foarte important in condensarea vaporilor de apă, din
cauza atracției elevirostatice pe care ei n exercită asupra mole-
cultelor, Acest fenomea a fost studiat în detalia de C. T. R.
Wilson (Phil. Traus. 1897, 1899, 1909} care a reușit apoi să
determine cantilaiea de electricitate negativă ce o peartă un cor-
puscul. El, impreună cu alpe savanţi, a sâsito egat cu 465.10!
unităţi electrostatice şi ca apare ca cea mai mică cantitate de
electricitate care s'a pulut izola; ar fi așa dar atomul de elec-
fricitate.
După cum am văzut, există o mare disproporţie intre masa
unui iun negativ şi a unui ión pozitiv; în cuzal cind gazul io-
mizat ar fi Hidrogenul, masa pri nnlui ar fi jimo dintra atomu-
tui, iar a ceiui de al doilea de acelaşi ordin de mârime cu au
nui alom,
În realitate, lucrurile se petrec întrun mod mai cemplex,
prin faptul că ionii şi mai cu samă ionul negativ se poate alipi
ia molecule neutre, spre a da naşiere la un ion de masă mai
nare.
Cauzele care dau r ṣtere la ionizarea unui gaz, sint dife-
A; CRONICA STIINTIFICA 283
site, Ea se produce atunci cind su unem ga i
zelor B, la aceia a razelor tonica M ne petec pr za
diferite ienoimene calorifice şi chimice. In unele cazuri “dea
duc numai ioni negativi, cum ar fi spre exemplu cazul unei
plăzi de zinc lovită de lumina ultravioletă.
: In definitiv, pentru a vedea dacă ua corp este sau nu ra-
dioactiv, vom cerceta dacă el poate ioniza atrul, observind cu-
rentul de descărcare a unui condensator de construcție apropiată
Masura curentului se face cu ajutorul electroscopului sau a e
Jectrometrului, Figura 3 ne indică unul din dispozitivele adop-
Poti B
ZANE
Fig, 3
tate. Corpul redas în pulbere sa pune pe platoul B şi apoi cu
ajutorul unui corp elecirizat se încarcă electroscopul SE. Daca
corpul nu este radioactiv, foile (E) râmin depărtate ; In caz con-
trar, ele se apropie indicind descărcarea cendensatorului AB.
altă metodă, foarte întrebuințată, constă în a compensa
curentul produs într'un condensator de un corp radioactiv, prin-
tr'un curent de intensitate cunoscută, cum ar fi bunăoară curen-
tul de încărcare a unui condensator de capacitate cunosculă,.
Compensarea va fi exactă atunci cind electrometrul nu deviază
nici Intro parte nici în alta,
P. Curie, cu mait inainte de descoperirea radioactivităţii,
«ludiase proprietatea pe care o are o lamă de quariz de a se Incârca,
cind este supusă la tracţiune, pe una din fețe cu electricitate
pozitivă, iar pe cealaltă cu electricitate negativă In cantităţi e-
gale (lenomen piezoelectric).
Cantitatea de electricitate apărută este proporțională cu pon-
derea care determină tracțiunea și prin urmare iată un mijloc
de a produce cantităţi de electricitate de valoare diferită. In f-
gura 4 se arată schema montajului. E este un electrometru cu
cadrane (sistem Lord Kelvin, perlecţional fie de P, Curie fie de
Doiezalek sau oricare altul), P şi Q sint cele doua armături ale
suartzului care este supus tracțiunii de câtre ponderea G; AB
lormează condensalorul în care se introduce corpul spre a fi
studiat, iar V este o baterie de acumulatori care încarcă platoul
24 VIAŢA ROMINEASCA
B la un potențial convenabil, Întreruptorul I fiind inchis, ca-
dranele sint la potenţiaiul zero şi deci acul electrometrului stă
fix. Deschizind apoi intreruptorul 1, acm electrometrului incepe
să devieze. Prin ajutorul unei ponderi convenabile ce determină
o tracțiune a quarizului, se poate opri deviația acului, readucin-
du-l la zero şi atunci curentul produs în condensutorul AB este
compensat prin curentul in sens contrar produs de quartz.
`
E a
33 ko REY [4 Era ü e
Fig. 4.
Prin aceste metoade se pot măsura curenți foarte mici,
variind intre 10° şi 10° amperi. Pentru curenți mai mari
decit 10° amperi, se pot întrebuința galvanometre foarte sen-
sibile,
Descoperirea altor corpuri radioactive. — Era foarte natural,
ca dupa descoperirea proprietăților raduactive ale Uramului oa-
menii de ştiinţă să se întrebe, dacă nu cumva mai există şi
alte corpuri radioactive, sau care să emită poate, radiații Incă
necunoscute
In 1897, Schmidt a găsit că Thoriul emite raze analoage
cu razele emise de Uraniu, adică care impresionează placa fo-
tograiică, ionizează gazele şi produc Iluorescenţa unor anumite
substanțe. S'a mai constatat apoi că Thoriul emite un gaz ra-
dioactiv care sa numit emanație (descoperit de Rutherford) şi
că acest gaz poale comunica proprietăți radioactive tuturor o-
CRONICA ȘTIIXȚIPICA a95
biectelor cu care vine in contact
activitate indusă),
"P. Curie şi M-me Curie au remarcat?
(un mineral compus în mare parte din oaie Fiti are O at
tivitate de 3 până la 5 ori mai mare decit a oxidului de Uran
pur, Ei au propus existența unui alt corp radioactiv necunoscut
şi Intradevâr au reuşit să extragă două corpuri nouă numite
Radiu şi Poloniu. Pechblenda examinată avea o compoziţie
ivarte complexă ; 755 era oxid de Uran, iar restul format din
diverşi oxizi şi corpi simpli.
„În rezidiul ce rămine după exlragerea Uraniului se alla
printre alți corpi, Bariul şi Dismutul. Extrăgind din acest com-
plex Bariul (in colaborare cu Bemont) au remarcat că el poseda
proprietăţi radioaclive, pe care nu ie posedă Bariul extras din
alte minerale ce nu conţin Uran. S'a admis atunci existenţa u-
nui alt corp numit Ratu şi care din punct de vedere chimic ar
aparținea grupului alcalino-teros.
La pondere egală, activitatea Radiului este de mai mult de
un milion de ori mai mare deciil a Uraniului,
Acelaşi lucru se întimplă şi cu Bismutul extras din Pech-
blenuă, iar corpul care-l Insoțeşte l-au numit Poloniu,. (Acesta
fiind aproximativ de 4000 de ari mai activ decit Radiul), Ra-
diul emite raze B şi o emanaţie; Puloniu emite numai raze B.
Puțin timp după aceia Debierne a descoperit tot în Pech-
blendă un alt corp radioactiv, aparţinind grupului Fer şi pe care
l-a numit Actiniu ; el emite räze B şi o emanalie,
Potasiul şi Rubidiu) emit şi ei raze, dar activitatea lor este
de o mie de ori mai mică decit aceia a Uraniului. Celelalte
corpuri simple cunoscute sint inactive, suu poate Inzestrate cu o
prea slabă radioactivitate, aşa incit nu se poate pune cu certi-
tudine în evidență prin mijloacele de care dispunem.
[n general, extragerea corpurilor radioactive este foarte
lungă şi costă foarte scump. Sint totuşi citeva minerale ca: Pi.
romafita radiferă, Carnotita şi Otunita, din care extracția este mai
uşuară ; în schimb insă, aceste minerale sint mult mai rare de-
cit Pechblenda. i
in timpul de astăzi, prețul unui gram de Radiu variază
între 400.000 şi 500.000 de franci.
In tratamentul rezidurilor ce rămin după extracția Uraniului,
Radiul—după cum am spus —insoțește Intotdeauna Pariul. De
obiceiu se lucrează ta soluţie clorhidrică, obținindu-se asifel clo-
rura de Bariu radhieră.
Dizolvind pănă la saturație clorura radileră în apă caldă
şi lăsind apoi soluţia să se răcească, se depune prin cristalizare
o clorură de Bariu foarte radioactivă râminind in soluţie restul
de clorură şi care este cu mult mai puțin activă, Operind la
iel asupra clorurei radilere foarte activă şi recristalizind din nou
obținem cristali formați în mare parte din clorură de Radiu, M-me
Curie a reuşit printr'o serie de cristalizaţii să izoleze clorura de
(fenomenul se numeşte radio-
pou VIATA ROMINEASCA
Radiu pură, din care a obţinut Radiu pur, determinindu-i şi pan
derea atomică (225,5),
Demarqay a reuşit de asemenea så fotografieze spectrul
Radiului, aşa că astăzi acesi corp are un loc bine fixat printre
celelalte clemente simple.
De altfel, afară de Uran şi Thoriu, Radiul este corpul ra-
dioactiv ce s'a putut obține în mai mare cantitate; toate cele-
lalte corpuri radioactive descoperite nu există decit In cantități
minime şi existența lor sc dovedeşte prin proprietăţile lor ra-
dioaclive, j
Din punct de vedere analitic, fenomenele radioactive permit
apreciarea unti fracții foarte mici dintr'un corp radioactiv, lucru
care nu s'ar putea cbține nici cu ajutorul analizei spectrale,
Numărul corpurilor radioactive este destul de mare şi ccia
ce este important este faptul ca ei se pot grupa în trei mari fa-
milii şi anume: lamilia Vraniniui, Thoriului și a Actiniului
După cum am vâzul mai sus, ratioactivitatea Uraniului
este constantă în decursul anilor; nu tot aşa este şi cu celelalte
corpuri radioactive a câror radioactivitate scade cu timpul pentru
a dispărea definitiv,
Dispariţia radioactivităţii, prin faptul că ea este o proprie-
tate atomică, Inscamnă dispariţia Insâşi a corpului ce o posedă,
Legea dispariţiei radioactivităţii este de asemenea foarte impor-
tamā, fiindcă ea este aceiaşi pentru toate corpurile,
Măsurind în diferite momente radioactivitatea unui corp,
s'a putut obține experimental curba de descreştere în funcţie de
timp şi care din punct de vedere matematic se poate reprezenta
printi'o exponențială,
Numind |, intensitatea radioactivităţii la un moment dat t,
Io intensitatea inițiala adică cind t—o, şi } un coeficient cons-
tant variind cu natură corpului avem:
—u
l==lo e e hind baza logaritmilor
saturali (e==2,71)
Emanaţiile emise de Radiu, Thoriu şi Achniu sint nişte
gaze inerte, probabil monoatomice şi făcind parte din punct de
vedere chimie din grupul Argonului, Ele emit raze capabile
de a impresiona placa fotografică, de a provoca luminozitatea sub-
stanțelor iuorescente, a ioniza gazele şi a comunica o radio-
activitate mai mult sau mai puțin trecătoare corpurilor cu care
sint în contact. Emanaţia Radiolui a putut fi obținută pură, =
fost lichefâcută şi îi s'a putut determina spectrul stabilindu-se că
ea este un element simplu radioactiv, '
Natura radiațiilor B.—Din studiul amănunțit al radiaţiilor
B s'a putut constata câ ele sint compuse din radiații diferite şi
avind de asemenea proprietăţi diferite,
Dacă spre exemplu în fundul unui tub de plumb cu păreţi
CRON ICA ȘTIINȚIFICA 287
foarte groși (fig, 5) se află Radiu, razele emise în direcția pu-
reților vor fi absorbite şi nu vor eşi din tub decti acele trin ess
In direcţia gurii tubului. Punind în drumul acestui fascicol cz
raze o placa fotografică ea va fi impresionată numai în loci
atins și de asemenea cach acest fascicol îl vom face să pătrun
(8 între armâtluriie unui condensator, acesta din urmă va fi
descârcat,
Apropiinil însă polul unui magnet puternic, (in cazul figu-
rii, polul nord) fascicolul se va descompune în trei alte fascicole :
unui derivat la stinga, uitw! li dreapta şi unul păstrează direcția
iniţială.
Aceste fascicole componente s'au numit primul 2, al doi-
ea 5 şi al treilea y.
Razele m.—Aceste raze care sint puțin deviate formează
ceia ce se numeşte radiațiunea ușor absorbabilă, prin faptul că
nu pătrund in aer ja presiunea atmosferică decit la cîțiva cen-
timetri, iar ecranele subțiri de Aluminiu de grosime aproxima-
tiv de 0.1 mm. le opresc complect, d
Ele sint incarcate cu electricitate pozitivă, lormate din cor-
pusculi avind masa unui alom de Helium şi care sint asvirliţi
cu o mare viteză de câtră corpul radioactiv (in cazul considerat
d trå Radiu).
ă P Diterentă ue două fascicole de raze a provenind dela doi
corpi radioactivi diferiți, constă In aceia că vitezele cu care
sint azvirliţi corpusculii pozitivi ce constituese acele fascicole
sint diferite. Se admite de asemenea că, dacă un corp radivac»
tiv emite un fascicol de raze atunci corpurile ce compun acel
fascicol au toţi aceiași viteză inițială.
288 VIAȚA RONINEASCA
—
Viteza cu care sint asvirliți aceşti corpusculi este foarte
mare, aşa bunăoară o varietate de Radiu (Radiu C) emite raze
a a căror viteză iniţială este de 2,06. 10° cm, pe secundă (a-
dică 0.07 din viteza luminei).
M surind aşa dar parcursul razelor a in aer la presiunea
atmoslerică putem şti cu ce corp radioactiv avem a face. (Par-
cursul fiind proporţional cu viteza iniţială),
Razele a ionizează gazele producină un număr considera-
bil de ioni pe tot lungul trajectoriei particuleler ce le compun;
iar dacă străbat un amestec de gaze, atunci dau naştere în ace-
laşi timp la diferite reacțiuni chimice posibile.
in definitiv o particulă a este considerată ca un atom de
Helium incărcal cu electricitate pozitivă, azviriit cu o mare vi-
teză in momentul transformării radioactive,
Bine înțeles că viteza atomului de Helium (particula a) sca-
de din cauză că în drumul lui Intilneşte un număr mare de mo-
lecule, aşa că la sfirgitul parcursului viteza este de ordinul agi-
taţiunilor termice, perzind în acelaşi timp toate proprietățile ca-
racteristice razelor a (adică nu mai impresionează placa joto-
grafică, nu mai ionizează etc,),
La sfirgitul parcursului viteza particulei a fiind relativ mică,
un ion negativ oarecare i se poate ușor alipi, readucind-o la
starea neutră şi formindu-se astfel în mod continuu atomi de He-
lium.
Dacă in parcursul razelor « punem un ecran de Suliură
de zinc şi ne uităm cu un microscop de un grosismenl nu toc-
mai mare vedem nişte puncte luminoase care apar şi dispar la
intimplare, in diferite locuri şi la diferite momente.
Acest fenomen (care consilue meloda scinteerilor) se a-
tribue faptului că acolo unde particula = lovește sulfura de zinc
inu naștere lenomene luminoase.
Razele î.—Aceste sint razele derivate în dreapta de polul
nord al anui maguet (lig. 5), Ele sint tucârcate cu electricitate
negativă şi stat constituie din particule cu mult mai mici decit
particulele a numite electroni. Aceşti electroni s'au găsit iden-
tici cu ionii negativi pe care i-am studiat la început, puriind a-
ceiaşi cantilale de electricitate negaiivă însă avind viteze de or-
dinul vitezei luminei (3,10% cm. pe secundă).
Razele f pătrund in ger la o distanță cu mult mai mare
decit razele a, ionizarea datorită lor este insă cu mult mai slabă
taproximativ de 100 ori). Ca şi razele a, ele impresionează placa
fotografică, provoacă fluorescenta. ` Dau naştere la reacțiuni chi-
mice, insă intrun grad cu mult mai mic,
Datorită cantității de electricitate negativă purtată de ra-
zele Ș se poale face o experiență foarte interesantă şi anume :
un vas de sticlă A este prevâzut cu un tub tot desticiă B (fig.
6) avind păreţi nu prea groși spre a putea fi străbătuți de ra-
zele $, In interior se allă un cilinizu de metal ©, concentric cu
T Da e-
`
CRONICA ȘTIINȚIFICA ogg
tubul B și prevăzut într'o parte cu o foae subțire de aur
o mică distanță de capâtul foaei F se alla o tija de dit a
care este în permanenţă la potenţialul zero. În interiorul vasu-
lui A se face vidul cel mai perfect. ce se poate obține, Introdu-
cind în B o cantitate de Radiu, razele a emise de acesta sint
oprite în pâreţii tubului B, iar razele f străbat In interior, în-
cârcind negativ cilindrul © precum şi foaia de aur F. Astfel fi-
ind foaia F este respinsă de cilindru până cind virful ei atinge
Fig. 6.
tija S: atunci sistemul se descarcă, foaia cade în poziţia ei pri-
milivă şi fenomenul reincepe. Foaia F execută deci o mişcare
de oscilație, care s'ar continua indelinit şi astfel s'ar păsi reali-
zată problema mişcării perpetue. În realitate insă după un nu-
mär considerabil de ani mişcarea ei va inceta, căci după cum
am văzut Radiu dispare incetul cu încetul.
Razele .—Ele nu sint deviate de un cimp magnetic, și
din experiențele facute reesă câ ele nu sint încărcate cu nici un
iei de electricitate,
Aceste sint razele cele mai penetrante din cite se cunosc,
ele străbat grosimi foarte mari de métal, ionizează gazele, insă
in măsură mult mai mică decit razele î. ]
S'a emis la inceput părerea (Bragg) că ele ar fi compuse
Gin grupuri de cite doi corpusculi : unui pozitiv şi altui negaliy
neutralizindu-se şi aviad vieze Ioarte mari; astăzi se admite că
ele ar îi de aceiaşi natură ca şi lumina, adică o vibrațiune a me-
diului ipotetic, Eter, de foarte mică lungime de undă, Această
din urmă ipoteză pare a se conlirma prin descoperirea fenome-
nelor de ditracţiune pe care aceste raze le prezintă, trecind prin
diferite cristale. EA
Aceste raze ar lua naşiere în acelaşi limp cu razele & de
mare viteză în momentul descompunerii atomului radioactiv.
Vedem deci câ în ceia ce priveşte proprietățile generale a
219 VIAȚA ROMINEASCA
razelor emise de corpii radioactivi, ele se pot asemăna cu radia-
țiunile ce iau naştere In tuburile Crookes şi anume :
a ar fi de aceiaşi natură cu razele pozitive (razele lui Goli-
stein), Ra de aceiaşi natură cu razele catodice și y cu razele X.
rmătorel tablou conţine toate corpurile radioactive pe fa-
milii, indicind natura radiacţiunilor emise, parcursul razelor a în
aer dat în cm., precum şi perioada adică timpul necesar ca at-
tivitatea să scadă la jumătate *), A
Diverse fenomene datorite corpurilor radioactive. —Feno-
menele care se produc în prezenţa corpurilor radioactive sint
datorite celor trei specii de radiațiuni: a, 3 şi y. Proprietăţile
generale a acestor radiaţiuni sint ionizarea gazelor, impresiunra
plăcilor fotografice şi excitarea fluorescenței anumitor substanțe
ca Sulfura de zinc etc. Razele a posedă In cel mai mare grad
aceste proprietăţi, razele ĝ într'un grad mai mic, iar razele y In-
trun grad foarte mic prin raport cu primele,
Radiaţiunile B dau naştere de asemenea, la diverse reac-
jiuni chimice în gazele ce le străbat şi importanța acestor reac-
țiuni sint in ordinea: a, 3 şi + al cărui efect este cel mai mic.
În ceia ce priveşte însă penetrat ecranelor, razele y sint
cele mai penetrante; vin apoi razele 3 şi în urmă razele a care
pot străbate numai citeva sutimi de milimetru de aluminiu.
Mineralele radioactive conţin, in stare de excluziune, o can-
titate apreciabilă de Helium şi acest gaz provine din razele a
emise de corpii radioactivi ce compun acel mineral.
Incă din primele timpuri ce au urmat descoperirea Radij-
lui s'a constatat acțiunea pe care o exercită radiațiunile acestuia
asupra epidermei (observată întăiu de Waikholf şi confirmată de
Giesel, Becquerel şi P, Curie),
Aşa, spre exemplu, dacă apropiem de piele un tub de sticia
conținind Radiu, în locul expus apare o paiă roşie care apoi se
transformă intr'o ulcerațiune (gres de vindecat) şi aceasta după
cum durata expoziţiei este mai scurtă sau mai lungă.
P. Curie expuntnd braţul său timp de 10 oare la acțiunea
Radiului a observat o roşață care a apărut imediat şi a trebuit
apoi 4 luni spre a se vindeca, lăsind totuşi o cicatrice,
Dat fiind efectele dezastroase asupra compuşilor organici,
Radiul trebue a fi păstrat în Plumb de ciţiva centimetri de gro-
sime, spre a opri razele + cărora se datoresc aceste efecte.
Frunzele plantelor din vecinătatea corpilor radioactivi se
veştejesc, iar insectele mici devin paralitice murind în general
după citeva zile. Emanaţiunile sint şi cle periculoase prin fap-
tul că pâtrunzind în plâmini in doză mare sint toxice; in cazul
insă a unei mici cantități ele servesc de stimulent,
Aceste efecte a radiațiunilor nu sint incă bine studiate şi
probabil că medicina va găsi aici un vast cimp de cercetări ;
s'au obținut rezultate satisfăcătoare în tratamentul cancerului su-
CRONICA STIINTIFICA 294;
citati A? pă ti o AIR
Corpi radioactivi cunoscuţi
Uraniu | cam 5.10* ani
Uraniu N a 2,9 cam 2,10% ani (7)
Uraniu X la — 24,6 zile
Ionium z 3:00 | probabil >> 3,104 ani
Radium 2P 3,3 1750 ani
Emanaţiune a l 418 | 385 zile
Radium A i G | 4,75 || 3 minutė
Radium B j we | — 26,7 minute
Radium C. &, 3.7 1 6,94 19,5 minute
Radium D 8 | — $ 16,5 ani
Radium E K — | 5,0 zite
Radium F |
(Poioniu) a 3,77 | 140 zile
Actinium
Radioattinium
Actinium X |
Emanațiune
Actinium A
Actinium B
Actinium U
Actinium D
19.5 zile
t0 zile
3.9 secunde
0,002 secunde
| 36,1 minute
2,15 minute
4,7} minute
ID E M aM
R
R WR ARS
`“
— DEI a m =
PA a
| tatei
n. e
Thorium cam 3,10" ani
Mezothorium t 1 fără raze —— 5,5 ani
Mezothorium 2 8% o | 6.2 yare
Radiotharinm | Li 3,87 | 2,02 ani
Thorium X ‘i a 5.7 | 3.64 zile
E manaţiune | a 5.9 53 secunde
Thorium A S a -= 0,14 secunde
Thorium B j â — | 10,6 oare
Thorium C, E | 5.0 | 55 minute
Thorium (Ca a t 86 clteva secunde
Thorium D | 5, Ş | — 3.1 minute
i
Potasiu
Rubidiu
12 VIAȚA ROMINEASCA
perfcial, a tuberculozei pielei, a petelor de vin şi a granulațiu-
nilur pleoapelor.
S'a putut observa prin experiențe foarie delicate că în tim-
pul translormării radioactive a corpurilor ia naştere 0 cantitate
de căldură care ruporială la un gram de corp este considerabila.
Aşa bună oară un gram de Radiu dispârini dă naştere la
2,9. 10“ calorii, ceia ce ar echivala co câldura ce rezultă din
arderea a 500 kgr. de cârbune. Caldura de formațiune a unui
gram de apă este egală cu 4. 10% calorii așa că raportul ener-
2,9. 109
4305
105, Distrugerea Radiului fiind un fenomen atomic, vedem că ce-
nergia pusă în joc este cu mult mai mare decit în cazul forma-
țiunei unei molecule de apă: şi aceasta ne explică de ce alomii
sint cu mult mai stabili decit moleculele,
giilor ce intervin In transformarea maselor cgale este
Teoria fenomenelor radioactive — Teoria actual admisă este
că razele [ provin din distrugerea atomului radioactiv,
Nu se cunoaste încă pănă acuma din ce cauză la un mo-
ment dat un atom se descompune; și nici nu s'a putut, prinir'un
mod oarecare, grăbi sau Intirzia această exploziune atomică, Pen-
tru a se explica legea dispariţiei corpurilor radioactive şi care
am vâzut că cate acciaşi la toate corpurile, se admite că numaă-
rul atomilor care se distrug la un moment dat este totdeauna o
aceiaşi fracțiune din numărul total al atomilor existenți, Des-
compunerea atomului radioactiv se poale face în două moduri ;
fie că el emite un electron Incărcat negativ şi atunci, dacă viteza
acestuia este mare, zicem cf avem alace cu razele p, fie că el
emite un corpuscul pozitiv de aceiași pondere ate mică ca a u-
nui atom de Helium şi atunci zicem că corpul emite raze &.
Aşa dar să luăm bunăoară familia Uraniului şi Să urmărim
toată seria trenzlormaţiunilar,
La un moment dal un atom de Uraniu I (de pondere ato-
mică 238.5) explodează, descompunindu-se In două: 0 parte
mică, de pondere 4 (prin raport cu un atom de Hidrogen) care
constitue o particulă a şi o parte mult mai mare de pondere
238,5 —45 234,5 care formează un atom nou de Uraniu I. Acest
alom de Uraniu II este şi el svirlit in limpu} exploziei în direc-
ţie contrară particulei a emise, dar din cauza masti lui are o
viteză cu mult mai mică. Sa potul totuşi prin experienţe a se
pune în evidență acest fenomen, iar totalitatea atomilor de Ura-
niu ll svirliți in direcție contrară particulelor 2, constitue ceia ce
se numeşie razele a.
După un timp oarecare atomul de Uraniu H explodează
şi el, ecmițind o particulă a (de pondere 4) şi diad naştere unui
alom de Uraniu X de pondere atomică: 234,5—4=230,5.
La rindul lui, Uraniu X se descompune și ei, insă nu e-
mite decit un electron (sub lormă de particulă 3) a cărui masă
după cum am văzut este de io din a unui atom de Hidrogen ;
CRONICA ŞTIINŢIPICA 293
prn urmare putem considera ponderea atomi
iiao tot ginere si acesla pir Spre atom de aere ga ză
, tontu emţind un grup de raze a dă naştere Ra -
rui pondere atomică ar fi 230,5 — 42265, Pe Aa. aa T
rect verifica! de M-me Curie. Continutnd astfel, Radiul emițind
raze a ar da naştere Emanațiunii, aceasta Radiului A, care s'ar
transforma in Radium B ete., până ce ajungem la Radium F,
care s'a dovedit identic cu Poloniu. La rindul lui, atomul de
Radiu F, emite o particulă a dind naştere unui atom inactiv ce
na mai explodează şi care ar fi analog cu Plumbul, Intr'ade-
vär dacă din ponderea atomică a Radiului, 226,5, scâdem 5 par-
ticule a corespunzătoare celor 5 grupe de raze, obținem 226,5 —
5X41=206,5; ori ponderea atomică a Plumbului ordinar este de
207,1 și vedem deci că diferența nu este mare,
i In general după această teorie (dată de Fajaus) ori de ette
ori un atom emite o particulă a, ponderea lui scade cu 4, (adi-
că cu ponderea atomică a unui atom de Heliu) şi ori de cite
ori emite o particula 3, ponderea lui se poate considera ca rå-
minind constantă din cauza micimei electronului emis.
Reesă dar că un atom este un ce foarte complex, format
dintr'un numâr mare de electroni negativi neutralizaţi printr'o
cantitate egală de electricitate pozitivă, Nu se poate Incă spune
nimic sigur asupra modului cum aceşti electroni sint dispuși In
jurul centrului pozitiv şi dacă acest centru esle unul singur sau
sint maj mulți, Dat fiind emisiunea particulelor a care sint ä-
tomi de Hrlium, sar putea admite că mai muiți atomi de acest
corp se grupe ză întrun mod necunoscul spre a da naștere a»
tomilor corpurilur radioactive (şi nu s'ar putea admite a priori
că acest fel de grupare Sar găsi şi în constituţia unui atom al
unui corp neradioactiv, ba poate câ tocmai aceasta ar fi diferenţa
de constructie între un atom radioactiv şi neradioactiv 7), Din
studiile relative la dimensiunile electronilur, a numarului lor In-
ir'un alom şi a dimensiunilor acestuia s'a putut deduce că spa-
țiile ce separă diteriţii electroni dinteun atom prin raport cu dia-
metrul lor sint de acelaşi ordin ca spaţiiie interplanetare în ra-
port cu planetele.
In starea actuală a ştiinţei nu putem afirma că întradevăr
lucrurile s'ar petrece absolut astfel; ceia ce putem Insă spune
este câ admiţind acest mod de a vedea ne putem explica o su-
mă considerabilă de fenomene Intiinite in natură. . A
Viitorului insă, ca întotdeauna, li este rezervat, datorită
noilor descoperiri şi studii ce se vor mai face, să poată con-
firma sau schimba complect edificiul incă de abia la Inceput al
acestei ştiinţe.
V. Bianu
Scrisori din Basarabia
(Basarabia dela 1912 incoace),
IV
După vizita ţarului.— Izbucnirea războiului, —
Mentalitatea lumel rusesti — Spre „Meen* libertăţei.— Starea spiritelor
din Basarahbia.— „Primejdia romineasca“. —Spre Galiţia. Jalea şi de-
moralizarea. — Huldeo, nemților interni!—f-azul uaei vrednice ro-
mince. — Pacifistii şi „inocentienii“, — Frica de curinte.—
Frica de acroplane.— Frica de tot. —Raidul turcilor în
Basarabia.— Moartea ministrului L. A. Cassa — Basa-
rabia neiatrecută în opera de ajutorare.—
rachiului !—Vlitoarea înviere a „vodeñi“..
După mare chei—un fel de „katzentammer*. Incintarea de sine a Ba-
sarabenilor cu prilejul vizitei țarului la Chizivău din 3 lunie a, c.n'a avut
darul să devie permanentă. Ca întrun caleidoscop au trecut cu inţeala
visului vastele pregătiri, întimpinarea pompoasă a familiei împărăteşti,
cele paira ceasuri de prezență a ei în capitala unei ţări de vin şi de
mămăligă, dezvelirea solemnă a monumentului jubilsr, ridicat în aminti-
rea robiei seculare a une! orfane, rătăcite pe malul sting al Prutului, şi
insfirşit, serbătorirea grandioasă prin mincare, băutară, toasturi şi dan-
suri a numeroasei lumi oficiale ruseşti, care a năvălit aci pe toate dru-
murile ce duc din Basarabia în Rusia.
Numai peste o lună şi jumătate, ziua senină şi sclipitoare de 3
iunie a căzut în uitare deplină înţă de furtuna mondială, ce se răstringe
acuma atit de greu şi asupra soartei rominimii basarabene, podolere,
hersonene. De altfel insă, unii sceptici găseau chiar şi a doua zi după
3 funie, că odată cu plecarea trenului Impărătesc se sfirşise cu farme-
cul; s'au ivit mulţi cu totul desamăgiți care și aşa n'au izbutit să vadă
măcar cu coada ochiului acea ființă, ce se numeşte întruparea de fapt
(nu evanghelică) a Dumnezeului pe pămint,
„Im tot cazul plăcerea generală n'a satisfăcut nici a o sută parte a
curiozităţii, pregălirilot şi aşteptărilor, Cu toate că această lăcnmie, a-
iit de brusc amăgită, tot se mai hrănea citva timp cu rumegare de
presa locală, asupra detaliilor „noui şi complectale* ale celor petrecute ;
cu toate că ecourile trenului impărătes= zgomotos mal sjungeau la Chi-
şinău sub formă de diferite semne de distincții, Inaintări, decorații,
SCRISORI DIN BASARABIA 295
tecompense și înalte atențiuni,—ardoarea patriotic: z
mai puluse să se mențină în acest mod Areta CP ee a
lunie. Munca cimpului în toiul ei, Vara s'a arătat bună, uscată,
recolta frumoasă, Primarii satelor, fericiţi, mai povestesc ceva pe inserate
cum şi ei au văzut pe „Impăralu! nostru", Pe la oraşe toată lumea a
plecat, Nici ia un posi de funcționar n'aw mai rămas cei definitivi.
Toate hirtiile de „intrare şi eşire“ prin cancelarii poartă iscălituri pre-
cedate cu literele cabalistice „I. D." (pe rusește, aproximativ: „inlacul-
torul demnităţii”), „|. D.“ guvernator, f d. director, i. d. grefier, i. d.
podar, i d. bucătărijă, i. d. nevastă etc., eic. ca de obicelu în timp de
vară în „toate Europele", *)
Primul trăsnet a căzut aci cu vestea despre asasinarea arhiduce-
lul Franţ-Ferdinand. Lumea s'a îngrijorat. Către întăiu luie mai mulţi
din cei „i. d.“ au şi fost puşi în posturile lor dinainte, lar către 20 Imie
numai foarte puţini din cel definitivi mai rămăseseră pe la diferite Carls-
bade streine sau Monrepos din Rusia pravostavnică. Sufletele brevilor
ruşi şi a fericitelor națiuni subjugate au început să ardă de dorul bă-
tâci contra Nemţiior, de milă peniru Sirbi. Primele știri despre barba-
miile hunilor contimporani au oţelit inimile tuturor războinicilor,
Furtuna sa deslănțuit. S'a observat graba mare în activitatea mili-
tată şi sounind drept, ea nu a fost la început din cele ce strică treaba.
Popularitatea războiului a cucerit aproape toate minţile: societatea fne
nsintată ardea de dorinţa să se răzbune pe Germania pentu sprijinul
tradițional pe care aceasta o dăduse reacționarismului rusesc; societa-
tea conservatoare—pentrucă Germania indeobste urmărea totdeauna sià-
birea Rusiei; poporul ceva mai „conştient**—pantrucă „Neamţu! l-a de-
venit un sinonim de orice străin urit, sau pentrucă munca şi orinduiala,
dominind prin numeroasele colonii germene din Rusia, nu stimesc în
sulletul anarhic şi contemplativ al Rusului decit ură, nedumerire, în-
străinare,
Cu societatea „tunintată" au fost şi păturile culte ale tuturor na-
(iunilor, care au fost foarte nemuljumiie de Germania, pentucă ea în
1904—1905 ma atacat Rusia şi a salvat vechiul regim. Şi numai puţini
erau da sită părere, de oarece pricepeau primejdia care amenința des-
voltarea Rusiei din partea victorioşilor farişti-războinici și o priveau
pe Germania fără orice prejudeciţi, fapt care e cam rar nn numei în
Rusia Factorul determinant însă a fost credința aproape generală că
Rusia, aliindu-se cu Anglia, Franţa etc, nu poate să nu zârobească lu-
mea germană, care în tot cazul e osindită la pleire sigură.
*) Ne vom mal reintoaree în articolul viitor în starea Basarubiei d'i-
naintea rāzbolułui, ea şi la coa de pe vremau lui, Afnră de aceasta și vizita
arului la Chişinău, cu tot ea a fost legat cu en, o vom ileseri-o tot stanci,
oarece a novoe mai urgentă să relatăm dințăia mersol lucrurilor basare-
bene din ziua de azi. Cu toata că viata Ţarului prezintă mn iiteres mare
din toate punetele de vedere, Ti mii aminăm descrirres.
296 VIAŢA ROMINEASCA
Războlul se părea și o eșire bună din Incurcăturile externe ale
ultimilor ani, ca şi aceia din stagnarea internă sulletească a Rusiei, Deci
valurile însullețirii generale s'au ridicat foarte sus. Poporul şi socleta-
tea s'au arătat gata la orizice jertie; numaisingură Moscova şi-a adunat
peniru nevoile războiului circa 40 milioane (de ruble!) până la 1 De-
cembrie 1914. Dacă ţinem bine seama că în Rominia, a cărei existenţă
depinde de succesele duşmanilor Rusiei s'a născut o mişcare întinsă tm-
potriva aceluia care se pretinde că ar fi mal siab,—ce să msi spunem
despre Rusia, unde pănă şi copiii au pus increderea mare în făgădue-
iile liberătoare şi scopurile nobile ale Rusiei oficiale ca şi în veracitatea
abso'ută a tuturor povestirilor despre berbarile nemai văzute ale Ger-
manlior |...
Diferenţă ar fi, poate, în sumele de bani strinse de pildă în
Moscova și în Bucureşti... dar o diferență, în tot cazul foarte neinsem-
nată...
Astfel stind lucrurile, ar îi și nepatriotie să fi manitestat cineva
măcar o aluzie la ezitarea înaintea datoriilor sfinte. Zemstvele, sceste
instituțiuni locale „desineocirmultoare”, care în războiul ruso-țaponez,
păstrind tradiţiile şi simţul protestului în contra Rusiei oficiale, nu aju-
tau opera războlului decit din necesitate, acuma au dat probe strălucite
de abnegație generală. Chiar evreimea sa incintat de dovă ușurări mici
ce | sau făcut şi s'a declarat fi. patriotică (pănă ce nu ba mirosit
incă a învinuire detradare şi a pogromuri)... In Rusia există o mentali-
tate ciudată, ne mai văzută nicăeri și anume: convingerea, mai bine cre-
dulitatea, în momente de primejdie externă, sau în toiul mişcării libera-
toare, că odată cu această primejdie, odată cu reacționarea În contra ci
a intregii papulaţiuni din Rusia, odată cu triumiarea în principiu a re-
voluției, poporul se uneşte cu cercurile diriguitoare, unitatea se cimen-
tează, iar vechiul regim cedează mişcării liberatoare toate poziţiile sale.
Si expunem aceasta și mai detaliat.
Mai multe zeci de ani păturile culte din Rusia duc o viaţă dublă :
în vis şi realitate. Sint gata moralicește pentru orişice viață intelectu-
ală superioară, o duc chiar în cercurile lor intime și restrinse ; dau probe
nenumărate de sacrificiu; setea lor de adevăr și justiţie e atit de mare,
incontestabilitatea principiilor de profesiune politică a lor e atit de evi-
dentă, literatura educătoare eatit de inălțătoare,—incit II se pare că fie-
care moment următor poate și trebue să le aducă inslirșit mult dorita
domnie a dreptăţii pe pămintul pahiel celei mari, bogate, întinse și mult
făgădultoare... Realitatea nu le deziluzionează decit din aparenţă ; fiece
manifestare brutală a vechiului regim e întimpinată mai mult cu zimbete
decit cu o grimasă de durere: „ultimele convulsiuni | moare, moare bez-
na vechilor păcate !"...
A existat ceva asemănător în epoca creștinismului. Astăzi toți cei
nemulțumiți şi chinuiți din Rusia se luptă sub drapelele ţarismului strins
"ŢI
|
SORISORI DIN BASARABIA sat
ii
uniți cu dușmanii de eri : li se pare că mai presus de toate aceste dra-
pele filfie mindrul simbol al lor, steagul roş, steagul renaşteri
sub scutul marelui şi marinimosulul popor rus, precum ma aope
ani soldații lui Constantin, împărat roman, se luptaseră aaa ora a
mărginită sub crucea cu inscripția : „În hoc signo vinces! F oae
seră că după scurtul vis al victoriei vor mai urma veacuri ; pi
tor şir nu s'a siirșit încă nici Gia cadă a
până astăzi,
FR reggae e ep legitime şi realizabile ale societății ruseşti se con-
sutietul Rusului intelectual cu realitatea anului 1914; manifes-
tares lor peste tot, odată cu tolerarea lor tacită din partea guvetasaţi-
lor, care cu zimbete amabile şi în condițiile de starea de asediu cer „incă
puțică răbdare” și îâgăduesc totul peniru vremea de „după războlue—
toate aceste sint luate drept îniăptulrea parțială dar principală a ideulu-
rilor sociale rusești. „O, răul a ajuns prea mare şi de nesuterit, și nu
poate să mal dăinuiască; pregătirea intregei Rusii pentru formele su-
perioare de viață e mai mult decit desăvirşită ; încercarea prin toc şi fler ce
re face războiul, e acea supremă: nu se poate să mai trăim ca tna-
inte !,.* lată gindul tuturor şi fiecăruia din Rusia de astăzi: Neamţul
tiebue băiut, de oarece „in hoc signo vinces*..,
Prin modul de a se prezenta și de a-și prezenta interesul ideal și
tendințele-i relormatoare în asemenea vremi de primejdie ewemä sau În to-
iul mișcării lberatoare, intelectualul rus „realizează“ în viaţa lui acela ce
mu e realizat incă în mod legislativ. EI rabdă încă vechiul regim, dar
stă nectintit In credință că ia prezentat lui „ultimul“ cont şi din moment
în moment va primi socoteala și satislacția deplină. Pă:ă atunci cl se
simte mai liber, vede zănăceala şi umilința autocratismului, | se face milă
de acesta... samavolnicia e întrintă, na se poate să nu reinvie toji vei
care se dedaseră ci, să nu se trezească şi să nu reinvie mine în calitate
d» cetățeni liberi şi egali cu tine h.. :
Aceasta este mentalitatea speciiică, care menține acuma unitatea
sulletească a tuturor claselor, castelor, naţiunilor ete, rusești, pornite in-
suflețite spre „eliberarea“ fraţilcr galițieni şi spre... Berlin, ca să dă-
rime vechea-cetata a „reacţionarlsmutui* german, reacționarism mult mai
negru „decit“ cel rusesc, şi care e de vină, că țarismul din Rusia mai
există încă, pe cind trebuia să ajung, in halul de astăzi inca cu 20—30
an! înainte... Nu se poate discuta cu un asèmenea sistem de a vedea
rualitatea. El are rădăcinile lui prea adinci în toată liieratura ruseas-ă,
in crelința generată, în Ideia ispășiri și a sacrificiului, în izolarea lumii
ruseşti de Europa, în neobicinuinţ, el cu politicianismul și parlamenia-
sismul, în disprețul pentru burghezimea şi egoismul din Apus etc. etc,
Astlei prin „ordinea de prezentare", Rusia cultă iși crede realiza-
te pentru moment și de fapt toate jibertătile dorite, numai că vremea e
răzbaiu nu le permite să fie introduse în practica zilei. Deci—usul rabdă.
Libertatea individuală, dreptul intrunirilor etc, ett, privilegii primordiale
19
208 VIAŢA ROMINEASCA
pentru oricare curopean, niciodată n'au fost Incă gustate de Rus pe de-
plin, dar... în locul lor el vede cu ochii senini, cum în ultimul timp, In
lunile de războiu, toată Rusia reacționară şi-a schimbat pielea, şi-a as-
cuns ghiarele și se arată cultă, dornică și ea de viaţa nouă, bogată în
[ăgădueli și pocăințe. Generaţia tinără a biurocrației rusești a trăit în
ultimii zece ani paralel cu generaţia opoziționiştilor toate peripețiile mer-
sului Rusiei înainte, toate fluxurile sociale ca şi refluxurile inevitabile, ŞI
ea a ajuns În anul 1914, cunoscind adinc firea intelectualului rus credulă
şi răbdătoare. A pus iarăşi în circulație vechiul cintec de concesii, de
amellorări, In fond nu spune nimica serios, dar cintă:
„A venit vremea să ne facem buni, și noi, şi voi, cu taţii; chlar
domnul acela (1! vedeţi acolo, sus, în depărtare ?), de obiceiu atit de poso-
morit,—uitaţi-vă cum priveşte vesel şi bun”...
Şi intelectualul rus, simțind mai mult decit oricind că „nu se poate
să mal dă'nulască” etc, uită cu desăvirşire cum caracterizase el Insuși
mai înainte asemenea cintece cu o frază din poezia satirică:
Cintă cinele frumos
Şi cu mare duioșie,
socotește „pentru această dată* ţinta lui ideală ca iind atinsă și se in-
cintă şi arde de dorul nimicirii Nemților. El a putut ceti de multe
ori că ura oarbă în contra unui inamic era stirniță totdeauna atunci cind
guvernanţii aveau nevoe ca printr'un războiu fericit (In proect) să facă pe
cetățean să uite cu desăvirşire starea deplorabilă internă. Dar intelectua-
iul rus crede că asemenea Invăţăminte istorice nu pot îi aplicate la ca-
zul lui cel de astăzi; că făcind acuma trei pași, mici înainte cl nu va
mal face şi doi mari—inapoi. In drumul său spre idealul social Rusia
cultă ne aminteşte acest procedeu de margal pelerinilor musulmani și al
Dervişilor spre Meca 1... Toată istoria Rusiei din veacul trecut e acuma
pe deplin neglijată și Rusul deștept crede, e convins că va face de data
aceast saltul visat... Acuma el face cei trei pași inainte fără a se gindi
la cei doi înapoi, fără a fi pătruns de conștiința, că după ziu va veni
noaptea cu biciuri şi scorpioni, cu toate că din actuala perioadă de ri-
dicare a nivelului general va rămine întrupat în viața obștească și ceva
bun şi democrat...
Un avint de ciclona,—și cinlecii! despre „cei buni“ se va schimba
în imnul „celor cumpliți” cu o argumentare ca aceasta:
„ara noastră e țara gerului și a datoriei severe. Ca să ne păs-
trăm măreția, trebue să fim cumpliţi: și nol şi voi, jar domnul acela (a-
colo, sus, în depărtare !) ullaţi-vă, cum se arată intunecat și crud“...
Flugherul „civilizaţiei“ moderne a Rusiei, presa ei de astăzi predică
momentan numai modul de mentalitate sus arătat, „Fluxul, fluxul cel
marel Dela 10"* mu crescut enorm numericește și deci impunem regi-
mulul vechiu toate schimbările după războlu! Samavolnicia e distrusă!
È: SCRISORI Di ARABIA 299
Sintem cu toții: Poloneji, Ruși, Rute
„Chirghiz* —aceiași națiune puternică
credem în victoria asupra duşmanul
sizivă asupra noastră înșine şi asup
C., pănă la ultimul „ciuvas“ sau
em in viitorul nostru de mine,
upă ce am obținut victoria de-
rimanului vieții noastre interne !*
DUM erai legi
on
Bibyptt
. .
Basarabenii în genere sint mai indiferenți şi mai puţin supuşi aces-
a i A regii eg populațiunii din Basarabia îl for-
SET a aAa pate să urile ceva mai culte ca şi numeroșii ve-
ult în această țară binecuvintată şi mănoasă
cu inleresele lor pur materiale, Basarabeni nu se arată prea apți
pentru însuflețire, chiar atunci cind însulețirile ar fi firești. Ce să
mai spunem de cele greşite ca de pildă explozia patriotizmului ru-
sesc 7... Dar și ei au fost cuprinși În luna Iulie de o încordare
generală a sufletului lar de cetățeni ai marei Rusii. Ziarelor locale nu
ii sa rezervat rolul de conducători ai opiniei publice ; nu li-a rămas de-
cit să se pue în primele rînduri ale mulțimii urlitoare şi să bată in-
t'un lighean de aramă. Cu excepția a 2—3 organe cu înaltă educaţie
omenească, toată presa rusească s'a dedat |n o tarabă nemalvăzulă,
Sub presiunea mişcării ulira-patriotice din titreaza Rasie, a avut
loc şi în Chişinău o manitestaţie mare In favoarea Serbiei și citeva mai
mici pur patriotice şi războinice ; au mai fost „atergări* cu purizetele ţa
talai ete. și în alle orașe din Basarabia,
S'au înzeput luptele. Judeţul Hotinului în partea lui de apus sa
presărat cu patrule austriace, vecina Podolia cu capitala ei Cumene| de
asemenea; Cameneţ a iost şi el bombardat, lar bubnitul tunurilor a fost
auzit bine în tot nordul Basarabiei. S'a inceput fuga boerilor şi a tã-
ranilor spre răsărit, peste Nistru, s'au răspindii şi zvonurile despre imi-
nesti intrare a Rominiei în Basarabia. Toate autoritățile din Basarabia,
inclusiv primarii şi preoții satelor, au primit ordine să-şi ţie pala, pen-
tru plecare, casele de bani şi arhivele. Populaţia aceste] țări a lost e-
nergic invitată ca în cazul invaziunii tominegti să părăsească cu toții
țara şi să fugă peste Nistru, ca să arăte lumii întregi că cele 2 milioane
de „Moldoveni* din Hasarabi: nu vor nici să audă măcar de unirea cu
Rotminii de peste Prut. Zvonurile şi ingrijorarea generală amenințau să
aducă în scurt timp populațiunea basarabeană la ruinarea complectă;:
carele şi căruțele stăteau gata umplute cu tot felul de lucruri; s'au ivit
mii de spe:ulatori care lolosindu-se de nesiguranța tuturora, „Cimpărau*
averea oamenilor zbuclumaţi cn un ban şi jumătate ; întrun cuvint, po-
porul țărănimii romineşti din Basarabia, mult păgubit materialicește In
ultimii ani dapă mişcarea psi:hopato-religioasă ridicată de urmaşii mo-
nahului Inocentie, acest popor ru şi-a putut veni în fire şi nu s'a putut
linişti dezit după ce au trecut 3—4 săptămini şi mai bine dela consi-
liut de Coroană din Rominia, care a hotăiit neutralitatea. Afară de a-
200 VIAŢA ROMINEASCA
ceasta mulţi şi credeau că Rominii de peste Prut şi Austriacii sint ace-
laş neam urlt,—lucru asupra căruia mai ales stăruiau auloritățile locale
ru ki
"Eo atunci şi pănă la „anul nou* s'au petrecut multe şi multe pen-
tru satele şi oraşele din Basarabia. An fost chemaţi la armată şi das-
calii bisericilor, şi învățătorii sătești; la noua recrutare din luna Noem-
brie au fost luaţi absolut toți tinerii sănătoşi, fără vre-o excepţie pentru
starea lor de familie etc. Paralel cu toate acestea şi-au iăcut apariţia în
jara basarabeană şi unele noțiuni şi interese noul: mulți barbaţi libert
s'au dus la chemarea autorităților în Galiţia ca să ocupe acolo diferite
posturi bine plătite de sergenţi de stradă sau de păzitori de drumuri de
fer; s'a allat astfel despre o fară „mare“ biruită de „ai noştri” şi pre-
făcută în două gubernii: „Tarnopolscaia“ şi „Lvovscala"; apoi s'a făcut
cunoscut că cutare fiu de popă sau de vechi! și-a dat în vileag simțul p4-
triotic, inscriindu-se ca voluntar pentru a sjuta mărirea numărului de
țări cucerite; 50 de elevi, fii de ţărani din seminarul pedagogic din
Achermat, s'au Înrolat şi ei ca volunta...
Pelingă sărăcia Basarabiei în forje mintale, pe lingă plecarea la
războiu a aproape întregii populajiuni ceva mai deştepte şi sinătoase,
cei rămaşi au fost osindiți să se timocască şi să se sărăceasci, Jalea
mase tot msi mult cuprinde satele Basarabiei. Pinsa şi unele prod-se
locale s'au eftenit, dar oprirea exportului şi a importului lasă popula-
țiunea numai cu pinea, fără bani, tâiă orice site articole tot de prima
necesitate, care însă depind de comerțul normal, S'au ivit contraziceri è-
conomice mari; cela ce e scump pe la orzșe e efin pela sate, şi dini-
pottivă. Porumb s'a făcut Dbunizor, dar nu găseşte cumpărători ; recolta
viilor a fost mijlocie, dar vinzarea vinului e interzisă; sâmănâturile de
toanină nu s'au tăcut decit pe o jumătate a terttoriului obicinnit, dar şi
acestea au intral în iarnă foarte prost şi se arată prea Intirziate.
in tegătară cu toate acestea, congresul cnoperativelor din țară, {i~
nut în Chișinău la 14 Noembrie, a constatat că vremea războiului a a-
dus mulnă mare peniru starea materia a poporului şi pentru rezistența
financiară a bâncilor sătești, care fără un ajutor grabnic şi eficace din
partea Bănzi! Imperiale se găsesc sproape de faliment. Se observà ü
deosebită sporire a epidemiilor pè la saie, n tiiosului mai ales; contri-
buese mult la deioralizarea generată numeroșii răniţi convalescenți şi
schilodiţi care se întorc acasă. Congresul a subliniat, că nici un fe! de
ajutor serlos nu a fost organizat pentru țărani în genere, toste slorțările so-
ctetăţii şi a guvernului fiind îndreptate exclusiv spre nevoile războiului, rū-
niților şi a familiilor rezerviştilor, Numai Banca Impesială ţărănească a
făcul ceva uşurări pentru Ipotecarii mici, aminind pe 6 luni plățile de
toamnă pentru loturile da pimini, dar și rceasta numal după varitica-
tea scrupuloasă a declarațilior făcute de țărani: ruinaji anul acesta.
In cela ce priveşte „primejdia rominească* sau liniştit cu toţii cei
sot
din Basarabia. Acuma
nimeni nu n
sau caselor de bani, ş se mai gindeşte Ja ridicarea arhivelor
i la strămutarea lor
tare a popoarelor peste Nistru. În schimb irma a redea poi
mană, internă anume pentru Basarabia. Deocamdată toată ata a.
treabă cum se intimpiă că cu loste victoriile mari, anuntate da h 7 i
dabila armată rusească, Germanti totuşi nu sint sbg inci. din P aerei
după ce au fost poliiți afară energic „cu penunchiu“, lar tn oi Sete
luni si x Li , tele 3
ni şi Jumătate nu se mai creează incă ceva gubernii rusești alară de
„L.vovscala şi Tarnopolscaia“. Miratea e legitimă şi, cu creşterea ti, cresie
şi dorinţa de a se răzbuna sapra „Neamului intern” de tot cela bazat
e cu putinţă să se răzbune asupra Germanuiul năvălit în Poioala.
Avind în vedere cet 75 de mii de Germani colonişii (dela 1840-—
50) din Basarabia, s'a interzis îintrebuințarea limbii germane în localu.
ile publice (nota haziie : Poliţaiul din Akerman, În care oraş locuese
vre-o s—7 mii de Germani, lar în imprejurimile lul şi mai mulţi, — a
ordonat să se lipească placarda cu inscripția memițească pe care o res
produc lileramente $ „hier ist verholen schprechen deutsch”, pentru care
ispravă a şi fost înutat în interiorul Rusiei); apoi guvernatorul Basara-
biet a dispus ca autoritățile locale din provincia basarabiană să alle cit
mai curînd despre mumele vechi „ruseşti“ (în Basarabia 1) ale dilerilelor şi
numeroaselor „Hofinungsini*, „Friedenta!", „Leipzig“, etc., ca să le întocu-
iască prin „lvavorea*, „Romanovca“, „Alexandrovea* şi „Nicolacvea“,.,
Lumea ride şi se întreabă cum vor eşi din această situație diferiţi! seil
locali ruşi, deoarece se ştie că actualii Nemţi-colonişii nu ocupă decit
teritoriile vechi moldoveneşti cu denumirile lor romino-turceşti,
Astiei în neputinţa dea stirpl răul german de pe ctaipiile Poloniei,
ei e stizpit de pe ogoarele Akermanului şi ale Benderului, În zadar Get-
manii-băsarabeni dau nenumărăte probe de loaialism: jeritesc sume iri-
semnate de bani pentru nevoile războiului si pent cei sănii, lau pe
seama jor toate familiile rezervistilor chemați sub drapel, lără nici o ls-
crimă se despărțesc de fii lor duşi în războiu în contra „Nemţilor” uripi
In pravoslavnica Rusie de azi „Neamţul"* e intruchiparea tuturor
păcatelor posibiie, iar unii bieţi ţărani din Basarabia îi cred pe nusiriac
— păgin şi chiar îl coafundau la începul cu japonezul, până cind su
aflat că acesta, şi el, se luptă cu Neamţul şi Austriacul. Perească Dumnt-
zeu să spue cineva că de pildă Austriacii sint și ei oameni ca oamenii.
Sintal rus are nevoe de aceasi ură generală şi nectulitoare Impotriva
a lol ce are ceva comun ch noțiunea de „duşiman*.
Fără această ură ajițală în mod artiticial nu s'ar fi creat şi menm-
ținut însuflețirea războinică a tuturora. Deaceia cenzura nu permite,
de pidä, publicarea informaţiunilor ca actasta : „locnitorul satului Sa-
rata (jud. Bender) Carl Laer a luai pe seama lui 26 familii ale rezer-
viştilor din satul vecin romin pe tot timpul războiului“ ; de acaia orice
incercare a unora dintre inlelectaali de a explica färanlior în treacăt, că
Ge:manii, Austiiacii sau Rominii sint şi ci oameal în carne, oaze gisu-
pe VIAȚA ROMINRASCA
flet, atrage după sine imediata arestare şi Invinuire de trădare a palriei
şi servirea intereselor străine. Cazuri izolate de asemenea arestări ajung
la cunoştinţa lumii, dar cite rămin necunoscute ! Frica de cuvinte im-
păciuitoare şi liniştitoare a avut ca urmare în lunile August— Septemvrie
şi arestarea pe limp de 45 zile (preventiv) a unei basarabence, studentă
a Facultăţii de medicină din laşi, d-na E. A., care se alla de vacanţă
acasă la părinți, în Basarabia,
Văzind că toți Rominii de acolo se tem de venirea Rominilor, și
biestemă pe Austriaci, această doamnă, cunoscută prin energia ei, a lä-
murit țăranilor că Rominii de peste Prut, chiar dacă vor intra in Basa-
rabia, ceia ce e puţin posibli, se vor purta it fot cazul foarte bine şi
frățeşte față cu o populație de același neam, ba chiar cu Ruşii, Rutenii,
Evreii, Nemţii, Bulgarii, Armenii etc., care mai locuesc în Basarabia :
„deci nu e nevoe să fugiți peste Nistru”, Apoi te-a explicat ţăranilor
că în luptele cu Austriacii din Galiţia şi Bucovina, oare nu li vali Ba-
sarabenilor romini milă, groază şi mihnire mare, cînd în toiul luptei
după ce vor străpunge cu baioneta Irupurile soldajilor vrăjmaşi, vor
auzi din gura lor în limba noastră: „of, mamă, mor!* 7,"
In ochii acelora cărora au fost adresate asemenea vorbe, se ve-
dcan clteodată licâriri de conştiinţă trezită, dar mal des numai nedumi-
rite sau mirare: cum, adică, ne vom bate acolo cu fraţii noşiri de singe,
de limbă, de neam ? Şi care, mă rog, sint aceşti Romini 2... insă alăturea
cu aceste întrebări şi cu răspunsurile ce primeau țăranii basarabeni dela
curajoasa doamnă, sa ivit imediat şi „0 ureche fină" sau o păreche
de urechi intocmite şi prevăzute de sistemul politic rusesc, A mai ire-
buit încă ca unii să-şi amintească de activitatea energică naționalistă a
acestei doamne, care de fapt a contribuit muit la venirea tineretului ba-
satabean la Universitatea din laşi şi la aşezarea lui aci în condiţii mult
inlesnite materialiceşte... Rezultatul a fost: denunțul şi pușcăria ; ares-
tul preventiv pănă la „descoperirea* bazelor serioase sle învinuirii, a
durat 45 de zile. Liberarea nu sa făcut totuşi decit prin intervenţia mai
multor pe:soane de vază, care, cunoscind bine pe această doamnă, au
mijlocit cu energie pentru scăparea el pe lingă autorităţile militare.
Afară de intelectualii bănuiji sau invinniţi că fac propagandă în
contra războiului şi în favoarea străinilor, mai zac în puşcăriile tuturor
oraşelor din Basarabia şi numeroşi partizani ai ieromonahului Inocen-
tie din Balta. Cu toste că acest demagog primitiv național al! rominimit
răsăritene, caliticat de psendo-prooroc în ochii acestei mulțimi de peste
3 milioane de suflete, a fost de mult întemnițat la extremul nord al Ru-
siei — ucenicii şi apostolii lui, continuind opera „părințelului cel sfint”,
impun în aceste vremuri periculoase o grijă mate autorităţilor ruseşti,
deci zeci şi sute din el tot crescind la număr populează puşcăriile tu-
turor oraşelor din Basarabia.
Frica de cuvinte, de mişcări sociale, de trădători şi de spioni,
irica de tot şi de toate e menită acuma să salveze statu quo în Ba-
SCRISORI DIN BASARABIA
303
sarabia. Stăpisii vitelor noastre
SA A
Hai i „Caria iesea tem şi de surprize... nerisne. Astfel ce-
ce apare în Chişinău, următoarele (No. 38) :
„D. Gabrruntar al Basarabi
L ei aduce lu cunoşti
pataa vain aug rapeste ter Inceput 4 se arăta peroiiaee siiin. si S
Ă ao l ători e
va utăta stăpinirilue undo sè hena sa b ep ae Boo ae maka S
Frica are ochii +
rica incepe goană rpp g ab energii ora Papaa
anunțate a guvernatorului, tăcută la începutul lunei Noe der
ivirea acroplanelor deasupra Basarabiei, dar şi în o danone pa
> : ! r precedente (lu
păzi pe aer d da pit în Basarabia asemenea anunțuri, pe, ce
: pi din Basarabia sint convingi, că ivirea aeroplanelor a avut lo
Or, a cui au fost aceste aeroplane? Cine îndrăzneşte să zboare x
Basarabiei, venit dintr'o țară străină? La această întrebare nu f eset
incă nici un răspuns real, iar fondul bănuizii şi a fricei desi dir ea
găsește în teama de atroplanele austriace, deoarece e cu re zau
inadmisibil, ca din Bucovina să zboare în Basarabia ceva mai e ata
zvonuri despre zdrobirea de acolo a armatelor de milioane de Austriaci...
a zi e
„Una din basmele din „o mle și una de nopţi“, In ziua de 2 Nu-
embrie pe malul Mării Negre în localitatea basarabeană numită „Burnas“
au debarcat în taină 22 cavaleriști turci cu 2 ofițeri germani, cu cai şi
prevăzuţi cu materialele explozibile cele mai perfecte în scopul de a stră-
bate Basarabia eruncind în aer diferita poduri și linii ferate. Surprinzind
postul de gardà pe malul mării, care consta din doi soldați și un pluto-
nier, Turcii au legat cu frinahii pe soldaţi iar pe plutonier l-au luat că-
lare cu dinșii, făgăduindu-i o sumă mare în caz de-i va arăta direcţia şi
locurile de care aveau nevoe, și un pumnal in inimă la prima Incercare
de a-i träda sau de a lugi, Peste clteva ceasuri după plecarea Turcilor
din post, cordonul central al grănicerilor a sunat din întimiplare la acest
post, dar n'a primit răspuns. Bânuind ceva anormal a fost trimis la dis-
tanță de 18 kilometri un grup de soldaţi grăniceri, care au găsit lingă
post sirma telefonului tăiată, iar la post pe soldații legaţi. Sa tăcut a-
lărmă mare prin toată Basarabia, a! cărei Sud e absolut golit de trupe,
intr'aceste insă pintonierul a izbutit să fugă şi a ridicat în picioare po-
pulaţia satelor din Imprejurime ; s'a început goana nebună după Turci în
județele Achermanului și a Benderului. Detașamentul turs, fără nici o că-
lăuză, a știut totuși să se ascundă ba in stepele Bugeacului, ba în re-
giunea pădurilor din jud. Bender şi peste trei zile a apărut lingă drumul
de ter care duce dela Bender spre Reni (Galaţi).
Prima ispravă, pe care au avut să execute Turcii, era să fie arune
carea în aer a podului de peste riul Botna lingă tirguşorul Căușani. Insă
si VIAŢA ROMINEASCA
ajunşi aci, îndrăzneţii aventurieri militari, osteniți și nemineaţi, s'au vë-
zut indată înconjurați de numeroși cazaci şi s'au predat. Au fost găsite
la dinșii hărţile cele mai detaliate ale Basarabiei ca și mult material ex-
plozibii, Cu deportarea lor îi punctul de concentrare al prizonierilor de
Kiev sa sfirșit războiul ruso-turco-german cel de scurtă durată pe pă-
mintel Basarabiei. Oare se va reinoi vreodată și va primi şi alte forme,
o altă denumire, modilicată după națiunile participanie ?...
Ga
e #4
„Călăul moral, cel cu mănușe“ cum il numea tineretul rusesc, Mi-
nistrul Instrucțiunei Publice, Lev Aristidovici Casso, nobil basarabian a
murit în ziua de 23 Noembrie tăsind În urma sa o epocă neagră în isto-
ria şeoalei rusești. Tendintele lui reacționare și inăbuşitonre, formalis-
mul forjind tineretul la studiarea ştiinţei scolastice, teama de adleri noni
de liberă dezvoltare a sufletului generațiilor tinere, toate aceste mu i-au
Însoțit la mormint ci au mai rămas pe suprafaţa pămintuiai întregei Ru-
sii pentru à continua opera nemuritoare a Rominului prelăcut într'unade-
vărat rus...
ŞI totuşi a fost şi ceva foarte fumos in moartea lui. Inaintea ©-
peraţiunii (cancer) ce i s'a făcut, el cunoscini bine că zilele 14i sint no-
mărate, şi-a păstrat toată liniştea şi bârbăţia, cu care omul ar fi in stare
si se uite în ochii morţii. Ultimele dispoziţii aie Ini au lost: jumatate
din marea să avere peniru scopuri de binefacere: inmorminlarea cea
mai simplă la care sä nu se |ie nici o cuviniare și trupul să fte Ingro-
pat în hainele negre obicinuite ate lui, fără cruci şi medalii ; apoi să fie
pus pentru odihnă vecinică în Basarabia la cimitiriti sătest din prosia lui
Ciutuleşii (jud. Soroca) şi pe mormlat să nu lie aşezată decit o piatră
simplă cu inscripția „doctor L. A, Cassa"... Da, citeodată ze jusiilită
şi cuvintele celui mai mare gindilor al Rusiei, fiposâtul N. Mihajlov-
schij: „faţă cu posibilitățile nemărzinite propiil firii omeneşti, față mul
ales cu asemenea posibilităţi din Rusia, chiar acela care a iräit acoperit
de o molimă morală sau socială, care a murit acoperit cu cispreţul con-
timporanilor, poate. prin unele gesturi şi maniiestări ale sulleiuiui să,
să latre In conținutul colectiv al acestei tacle morale, care e menită să
ne lumineze drumul viitorului nostru, sistemul procetevrilor supieme
ale vieţii omeneşti”,
tts
_Numărui înspăimintător de mare de răniţi şi numeroasele tamilii
sie rezarviştilor, rămase fără sprijin, au necesitat în toată Rusia o vastă
mişcare de ajutorare privată. Organizajinnea statuii musesc n'a pue-
văzut mărimile adevărate ale săzboiului actuali. Spltalurile militare per-
manente ca şi cele improvizate de stat, nu sinl în stare să satislacă ne-
voile enorme ale tratamentului răniților ; de altlel nu ajung nic mij-
loacele destinate acestui scop, Apoi și sprijinal băncsc „cazan” pentru
SCRISORI DIN BASARABIA 305
e MODH şi ale numerogiior soldaţi deja morţi, e foarte ne-
A avi gre zilnice. Și iată cela ce ma făcut statul, o
eri toată societatea, a i
ca şi din întreaga Rusle, aioi i i
e T neo k Petrogmd a lărgi muit dreptu! familiilor
aa a S pe e e eene ca svind acest drept şi CON
` ior, , mamele, frații minori, care Irãisu din
munca seu pe seama celui dus în contra „Nemţilor* ; astiel i-a trebait
Rusiei să se păscască in războlu cu Germania, ca să se stozrcă din
minele puverannților diferite concesinni şi recunoaşterea unor drepiuri
Hresii ale omului: Evreul a fost lăsat deoc eul
è eocamdată să trăiască pe locul
unde l-a apucat vremea războiului, medicti-evrel cu diplome străine su
tost admişi la examenele de echivalență pe lingă Universiiäțiie rusești?) ;
sa fâgădult ceva Polonezilor, s'a arăta! întregii Rusii că după rizbolu
se vor pule: oştepia la carecare reformie liberale, dar mal alta a lest de
mare Irsemnătate aceasiă trecuncasiere pentru prima dată a dreptorilor
lamiie! nelegale ja tot ce poate să aparțină bărbatului — cap nl acestei
iamiiii ; e un mare pas inainte smuls de căt viață din phiarele canas-
nelor bisericii pravosiavnice..
Paţă de nevoile enorm te mari ale populațiunii, cela 100 de gu-
bernii din Rusia sn strins fonduri pănă la i fangar 1915 de peste un
milisrd de fei în bani, și mai siring incă, star dJe dilezile produse,
icruri pi localuri jertiite peniru trebuințele armatei, râniţitor și familii-
lor mobilizaților. Lemne de foc împărțite gratuil, plăți de chirie, aju-
torul juridice gratuit, pinea distribuită In cantităţi colosale etc., caracte-
rizează această vastă operă, care consolidează în ajutorul aproapelui
ioste entletele din Rusia întrun singur stillet fermecat de ptimejoin ex-
temā care, zicese, amerială egalmente pe Rulean, pe Polonez, pe Ro-
min, pe Evreu ca şi pe Rus. ŞI cu toată desimäglirer, care o aștenptă
pe societatea din Ruzia, cu toată zădărnicia finală a acestor sforţări sa-
ciale — ele vor râmine un exemplu istoric de ajutorare mutuală nemal-
văzul de (ninsi...
Instalarea unui singur rănit, atară de lranspartarea lui până la spi-
tat, coama acuma în Rusia 270 fe, tar intreținezea lu! innar cie 200
de lel. Vă patell tachipui, deci, ce fac acuma „zemszlvonrile* (dielele ju-
dejene şi una gubernială) din Qassrabla îngrijind în total gaze mil de
răgiți! Eo cheltuială de aproape un milion şi jumătate de tel pe lună...
Zemstvoul gubernia! al Basarabiei a ridicat epitaiui său central nu ja
Chişinău ci în Kier, fiindcă zvonurile nelinigtitonre asupra interțiunilor
>) T bine să amintim nel ei tară de uceste două „pririlegii” nu s's
mai arardat celor 8 milioane de Evrei absolut almica, Atita: sa Ineetut
goana nebună i miministrației după Evroil neavind drepturi să trăiască In
anumite localitiţi (chlar gi duaul s pricoput că nwi timp newua să mai nse-
dieze pivniţila şi podurile tiesite do vreli aseungi), apoi s'a-procedat la come
plectarea porsunalulai medical miicar şi eu Evrai (a'au incotro bieti Rugi 1).
206 VIAȚA ROMIXEASCA
Rominiei au fost prea puternice aproape toată toamna trecută, Organi-
ziad în acelaşi timp în localitatea Brody (fostul punct de vamă Intre Ru-
sia şi Galiția) o mare ospătărie gratuită pentru rănij! şi tot acolo o bi-
serică ambulastă cu preotul paroh Vasile Taureanu (tomin din Basa-
rabia), zematvoul Basarabiei a întrecut prin operele sale pe toate cele-
latie din Rusia întreagă, afară de zernstvoul din Moscora,
Dieta judeţeană din Bender a îniiinţat şi ea în acest oraş — no-
dwi de căi ferate basarabene—o ospâtărie pentru răniții care trec acasă
sau în spitalurile zemstveșii din Căuşeni, Bolboca ete. Comitetele zemst-
veşti din jud. Ismail (loaste trei județe: Cahul, Ismail, Bolgrad) ata:
de contribulrea cu sume mari la toată opera comună a zemstrourilor ba-
sarabene, are mai deschis cursuri de surori şi irat! de caritate, dînd celor
care urmează aceste cursuri absolut totu! necesar pentru viață şi trimiţind
2poi la liecare șase săptămini un număr de cite 50 pe frontul de luptă
sau ps la spitale, după dorinţă. Tot acelaşi zemstvo din „Basarabia Nouâ”
a organiza! vaste cumpărări de cereale dela țărani ca să-i scutească de
exploalarea nemiloasă a specilanţilor, pe care cereale le furnizează ar-
matelor. Zemstvourile din Hotin, Bălţi şi Soroca, afară de parliciparea lor
la tot şirul de ajutorări s'au mai ingrijit de alimentarea nenorocitelor pro-
vincii din Bucovina și Galiţia de Sud cu fel de fel de mărțuri și ali-
tente...
Comitetul de dame — patronese a socielății din Chiginău—a des-
chis filiale in toate oraşele Basarabiei, strinpind bani, imbrăcăminte, at-
bituri, zahăr, ceai, tutun etc.; comitetul nobilimii prezidat de mareșalul
Basarabiei şi acela al ozaşului Chişinău, prezidat de primar, concentrează
sute de mii de ruble, vagoane întregi de diferite produse, lucruri, vi-
nuri, a căror desfacere e deocamdată inlerzisă, Insutleţirea generală e
mare şi se menține Încă până cind incordarea se va transforma în de-
zlluzionatea generală.
Chiar cei care au indurat mult din partea regimului politic rusesc,
contribuesc din toate puterile lor la opera obştească. Foştii deputaţi
al primei Dume, lipsiţi acuma de drepturi cetățenești, aliaţi un timp ca
şi sub „moartea civilă“, lucrează alăturea cu slugile regimului țarist în
contra... Nemţilor!,.,
Croitorii Chişinăului şi al altor oraşe se adună şi lucrează colectiv
şi gratuit pentru râniţi şi luptători; arhiepiscopul Basarabiei Piaton a
ştiut să invite la această unire şi pe toji „şneiderii* —Evrai! Funcţia-
narii tuturor dregătorillor jerliesc 2—5 la sulă din salariile lor, care n'au
iost micșorate de guvern, de oarece acesta poate „dispune“ de emiterea
bancnotelor pănă la infinit. Cluburile dau 10 şi până la 25% din ve-
niturile lor; se organizează pretutindeni fei de fel de rețete cu cutii pe
la staținni, chei, vapoare, trenuri, lramrae...
Districtele (volostele) din Basarabia în număr de 110 au jertiit fie-
care cite 5—10 mli de ruble; satul Plop din jud, Soroca în irunte cu
SCRISORI DIN BASARABIA 3o07
ptoprieiarul d. Buimi-de-Caizman a luat pe seama sa 103 familii de
tezervişti și milițieni ; listele jertfitorilor sint pline de nume romineşti,
cela ce arată bine cit de capabil ar fi Rominul basarabean pentru jert.
lele supreme impuse statului lui... Preoții de pe la sate vind cantităţi
mari de drapeluje franceze, engleze, belgiene, sirbeşii eic.; In fiecare
zi de sărbătoare biserica se preface intrun depozit de produse, pinză,
fructe, vinuri pentru răniți ele. efc. etc.
Aminul rachiului ! Cu toate că după vorba Rominului-basarabean :
„Dumnezeu e bun şi mare, iar rachiul — bun şi lare !* —Neamţul, a-
cest duşman al neamului omenesc, legat strins cu dracul, a făcut prin
declararea războlulul Impotriva sfintei Rusii să se trezească deodată a-
ceastă țară, despre care cel mal mare poet-cetățean, Necrasov, a zis odată :
“Și sticia de rachiu în mină ei stringind,
In polul nordic fruntea rezimind,
lar tălpile In Caucazie,—
Dormi patrie, somn netezit, o slinta mea Rusie!
O singură lacălitură a țarului, şi „bugetul beţiv* a trecut în dome-
nial legendelor vechi: „Eu am hotărit de acuma înainte să opresc pen-
tru totdeauna vinzarea cazond a rachiulul în Rusia“, A hotărit, şi îndată
s'au Inchis toste fabricile de spirt, toate laboratoriile de rachiu de stat,
depozitele, localurile de debit, de destacere... Fericită țară, In care nu e
mevoe să se elaboreze o lege în ce priveşte desființarea unei părți din
veniturile statului care se ridică la un mil/ard de ruble! Sau agitat
apostolii „trezirii poporului", s'a stirnit mare mişcare poporană în en
aicoolului ; pretutindeni apeluri; „Tachideţi orice fel de localuri de băuturi“,
„faceți rezoluțiuni, hotăriri ale comunelor în scrie, ca să fje oprit şi vi-
nül, bores..."
Dar, dracul nu e atit de groaznic precum Îl zugrărese copiii, Ce-
dind inzistenjelor societăţii cuite, guvernul a ciştigat simpatiile ei, a mai
cişligal şi... absenţa soldaților beji (In Rusia, nu în Bucovina pde
altă parie „cuceriiă“) şi speră să facă cu uşurinţă împrumuturi în străi-
nătate, văzute cu ochi buni ca fiind destinate poporului acum treaz, şi
să umple cu aceste împrumuturi acele goluri care s'au produs după des-
ființarea „bugetului beţiv*. Insă... Insă toate rezervele de spirt se pis:
trează intacte ; rachiul oprit se vinde în restaurantele de primul rang;
vinul și berea — în cele de rangul al doilea; toată lumea cate are ară
aface cu fabricarea, depozitarea şi desfacerea rachiului, e asigurată c
508 VIAȚA ROMINEASCA
după războiu îşi vs relua lucrul; și nu degesbi am subliniat mai sus
cuvintele „ucazului* treaz* care spun, că se oprește vinzarea cazond a
rachiului + s'a lässt o feresiruică pentru vinzarea În elt mod şi chip, ne-
cazonă.
Asilei după războlu va avea şi Rusia renasterea ci naționulă după
evul mediu întunecat a! ei din anii 1914—1915 petrecuţi lără rachiu,
Rusi iesit veselie piü :
Ne mojem bez togo bi!
Sau în romineşte :
Pentru Rusia e o vesciie să bea: nu putem să timiără aceasta...
Alexis Nour
Miscellanea
lon Creangă
Lucrul e bizar şi trist, dar e adevărat. Un sfert de veac a
trecut dela moartea lui lon Creangă și cel mai mare prozator al
nostru a rămas un mure nedreptăţit, și, dacă volji, un mare ne.
cunoscut, cel puţin pentru o samă dintre confrații săi de azi in-
tr'ale literelor. Aceşti confrați și azi stăruesc încă a spune cu ne-
vinovăție că lon Creangă a fost un „scriitor popular”. In aceste
două cuvinte este și o ușoară nuanță de dispreț pentru un tova-
răş al lui Ispirescu ori Anton Pann şi o accentuare asupra lite-
raturii artistice a lui Odobescu, de pildă. Nedreptatea aceasta mi
se pare că i se făcea lui lon Creangă şi pecind trăia. Și atunci,
caşi azi, cei ce vorbeau astfel de dinsul ori nu-l citiseră, ori nu
erau în stare să-l înțeleagă.
Marele nostru Creangă este cel mai artist dintre prozatorii
noştri. Paginile lui, fine, sclipitoare şi mlădioase nu pot fi in-
telese uşor şi gustate de cititorii Esopiei şi Alexandriei : e limba
pe care-o vorbesc ei, e spiritul şi sufletul lor, dar este artă, şi
ei în cărți nu caută decit fapte, spuse simplu cu subiect şi pre-
dieat, ca pentru nişte oameni simpli. Prin ce minune de neințe-
legere au confundat tovarășii noştri literatura populară cu stilul
lui Creangă, care este cea mai pură expresie a limbii romineşti,
a sufletului rominesc, care este cea mai curată lamură, selipind
ca un diamant de rouă în cupa unei flori; prin ce minune au a-
juns să-l privească cu un protector aer de toleranţă, într'o litera-
tură rafinată, eu n'am ajuns să înțeleg şi nici cred că voiu pu-
odată în
dus Cum? atit de puţini cei ce-l admirăm și-l înţelegem ?
4
310 VIAȚA ROMINEASCA
Incă nu ne-am înțeles asupra unui lucru care mi se pare limpe-
de ca lumina zilei: că lon Creangă este unic şi neprețuit? că
toți contimporanii lui, începînd cu Odobescu, toți înaintașii lui, şi
toți cei cari au venit după el, sint mărunți pe lingă dinsul?
Dacă toată arta şi literatura Elinilor ar fi pierit, Venera dela
Millo singură ar fi putut să păstreze sufletul lor în veacurile vii-
toare. Așa opera lui Creangă va păstra, în timpii ce vin, ca un
cristal nepieritor, sufletul şi caracterul poporului nostru.
Un sfert de veac a trecut dela moartea lui. In viaţă a fost
un biet om năcăjit, purtindu-și crucea suferințelor; mizeriile vie-
fii şi contimporanii s'au putul uni ca să-l scadă. Dar acum se
depărtează în trecut şi se înalţă, şi opera lui aproape fără pată
trebue să-l așeze la locul ce i se cuvine, în fruntea scriitorilor a-
cestei țări. —M. S.
+ D, Anghel
Incă o draperie de doliu pe frontonul literaturii noastre.
Anghel a fost unul dintre puținii, cari, în timpul din urmă,
au mai susținut un anumit prestigiu al scriitorului, în mijlocul u-
nei vieţi literare infectate de reclamă și cabotinaj.
Poet cu fantazie bogată și neastimpărată, înamorat de forme
şi de colori, de sonorități şi de imagini, Anghel a lăsat literaturii
© operă restrinsă dar strălucitoare, de artist rafinat. Prin natura
subiectelor sale, e] a adus ceva nou, lărgind astfel domeniul in-
spiraţiunilor artistice, iar prin cultivarea pasionată a formei a con-
tribuit într'o largă măsură la imbogăţirea și perfecționarea mate-
rialului poetic : a sporit vocabularul literar cu o serie de neolo-
gisme pe care simţul său artistic, infailibil în această privință, le-a
fixat în forme definitive.
Anghel a introdus în literatura noastră proza lirică prin
excelență.
EI nu a fost un creator sau evocator de viață : Chiar atunci
cind a vrut să ne poarte prin lași? de altădată, ei nu a reuşit
decit să-l populeze cu umbrele închipuirii sale. Dar fraza lui âr-
monioasă şi colorată ne-a încintat Întotdeauna prin strălucirea
imaginilor și muzicalitatea ei.
Ceiace însă a rămas mai bun pe urma lui Anghel, sînt de
sigur cele două volume de n-=zii şi partea lui de colaborare la
Cometa, Legenda funigeilor şi Caleidoscopul lui Mirea.
MISCELLANEA ai
Versul lui are o duritate de diamant, Fin şi lapidar exprimă cu
preciziune uimitoare cele mai discrete nuanțe. Nici un termen impro-
priu nu-i pătează opera, nici o umplutură nu-i dezonorează versul,
Această perfecţiune presupune mai Întăiu de toate o ones-
titate artistică rară şi cu atit mai scumpă, cu cit se pare că e mai
puţin prețuită de exigenţele modeste ale unui public cetitor tot
mai numeros.
Dar scrupulozitatea artistului a fost desigur adeseori dăună-
toare pentru poet, Artistul a temperat prea mult expresiunea .
mișcărilor sufleteşti vii şi dezordonate. Căci e curios cum un
om pasionat ca Anghel, cu porniri tenace şi profunde, cu izbuc-
niri violente, aşa cum ni l-au arătat faptele, apare totuşi din o-
pera lui ca un poet, discret şi măsurat, al nuanţelor... Artistul
cerea armonie şi simetrie, Artistul avea oroare de splendidele
stridențe ale pasiunii, de strigătele inestetice dar sguduitoare ale
sufletului. lar pe de altă parte mîndria, obișnuită la oamenii de
telul lui Anghel, îl făcea să arunce încă un văl de discreţiune
asupra sbuciumărilor sale intime.
Am spus că Anghel a fost un pasionat,
El a făcut părte din familia nefericită a impresionabiiilo r,
cate a dat lumi} atiți artiști şi poeți de valoare.
"A avut o tinereță plină şi risipitoare, a fost însă lipsit de
mulțurnirile banale dar sigure ale/burghezului care'şi netezeşte,
cu o meticulozitate comică şi odioasă, drumul pănă la mormint,
Sufletul său, de o sensibilitate patologică, reacționa la orice
contact, ca un trup fără epidermă, cu nervii descoperiţi. Fiecare
atingere mai brutală a vieții îi dădea un cutremur de durere.
Așa se explică amorul său propriu chinuitor şi iritabilitatea sa pe
care, în timpul din urmă, a putut s'o exaspereze pănă şi prostia
trivială a unor gazetăraşi.
Ca atiția alţii, el a dat mai mult decit a primit, șa căzut
victimă Înainte de vreme propriei sale moșteniri sufleteşti, — acest
demon care răspindeşte lumini și desfătări în afară, tortură și in-
tuneric Inlăuntru.
Sfirşitul lui Anghel a avut ceva din misterul implacabil al
unei fatalități.
Inmormintarea lui a fost una din cele mai triste pe care
le-am văzut. Lume puțină l-a urmat pănă la cimitirul din mar-
ginea lașului. Doi-trei prieteni mai deaproape, citeva rude, cîțiva
admiratori necunoscuţi, în fața sicriului descoperit pentru ultima
oară, au ascultat cu frunţile plecate improvizaţia vibrantă a d-lui
TE VIAȚA KOMINEASCA
Sadoveanu, care'și saluta prietenul în pragul 'veșniciei, Pe fața
şi pe minile crispate ale mortului cădeau fulgi de zăpadă. A fost
o zi incoloră şi rece, parcă anume ca să tempereze regretul ce-
lui care, cu atita hoiărire, se smulsese din mijlocul desfătă-
rilor chinuitoare ale acestei vieţi. —G. T.
Ludwig Franck
Intre victimele uriașei drame care singerează Europa, două
figuri se desprind atături, învăluite dincolo de viaţă, în acelaşi
nimb de lumină. Figura lui Jean Jaurès şi acea a deputatului so-
cialist Ludwig Franck.
Dacă marele francez a fost unul dintre oamenii reprezenta-
tivi ai epocii noastre, pentru socialismul ca şi pentru intreaga de-
mocrație germană, Franck era un fruntaş eminent şi una din ma-
rile sale speranțe.
ll văd parcă acum doi ani, tinind o conferință în fața unei
asociaţii studenţeşti a Berlinului. Statura lui înaltă, trășăturile expre-
sive ale feţei, focul privirii, aminteau multora figura lui Lassalle.
Floquența sa nu avea insă nimic din acea a agitatorului şi
a tribunului popular. Lipsită de acel magnetism care seduce și
antrenează masele, în sobrietatea ei severă ea reușea totuși să
cucerească spiritele prin logica ei viguroasă, îndărătul căreia a-
părea o cugetare ascuţită, o convingere protundă şi calmă. Spi-
ritu! său larg şi comprehensiv n'avea nimic din dogmatismul sec-
tar şi intransizent al ortodoxilor social-democrației germane. Con-
ducător al nuanței revizioniste şi abil tactician, el reușise să for-
meze în Baden, patria sa natală, faimosul bloc al -stingi şi era
partizanul convins al unei colaborări cu partidul radical în lupta
pentru democratizarea Germaniei,
In Reichstag cuvintul său avea multă autoritate şi discursu-
rile lui caracterizate prin nota lor mușcătoare şi incisivă dădeau
mult de lucru cancelarului ca și drepiei conservatoare,
Partizan fervent al unei apropieri între Germania și Franţa,
e! fusese iniţiatorul conferinței dela Basel la care au participat a-
tiţia parlamentari ai celor două naţii. Acolo a cunoscut pe Jau-
rès care luptase mai bine de douăzeci de ani pentru acelaşi
mare scop şi plini de piei în opera comună se despărțiseră
aceste nobile suflete, Şi cine ar fi putut crede că peste citeva
luni, unul trebuia să moară asasinat de un iresponsabil și cela-
lalt să cadă ucis de un glonț francez pe colinele Lorenei] Nu e
intăia oară cînd forţele istorice, în fatalul lor mers, au distrus cu
brutalitate cele mai generoase aspirații.
Dar dacă concepția idealistă a istoriei nu-i un cuvint zadarnic
şi dacă e adevărat că in lumea valorilor sufleteşti nimic nu se
pierde, sforțările acestor doi barbaţi eminenţi n'au fost şi nu pot
MISCELLANEA *19
n...
fi efemere. Şi oricît de teribil ar fi momentul istori i
istoric
trecem, trebue să sperăm că va veni acel ceas, în pei dag
generaţie mai fericită decit a noastră, generație care va putea și
va şti să se ridice deasupra patimilor şi a atavismului zoologic în
care azi a recizut omenirea— numele lui Jaurăs şi acel al lui
Franck vor servi ca un simbol de raliare a celor două mari po-
poare ale occidentului in serviciul culturii eterne,
Din vtetimele rărboiului
De cinci luni războiul continuă fără încetare, pe uscat, pe
apă, în aer, singerind mai mult decit a fost vreodată singerată,
în milenara ei istorie, jumătate din populaţia acestui giob pămin-
tesc. Şi coasa morţii seceră necunoscind îndurare, și loviturile ei
oarbe nu vor să ştie de inegalităţile sociale sau naturale care deo-
sebeau sub lumina soarelui sărmanele noastre vieți. Intelctuili,
scriitori, artişti mor in același rind cu masele anonime pe altarul
trisi comune, În această privință dintre toate naţiile în luptă,
ranța e poate cea mai crunt lovită şi, zi pezi, ea pierde „le
meilleur de son sang”.
Cea mai marcantă, poate, între figurile dispărute e acea a
lui Charles Péguy. Generatia tinără a Franței recunoștea pe unul
din şefii săi în »cest intelectual care rămăsese un faran din Or-
leans, spirit primitiv de o viguroasă originalitate. In paginile lui
de polemică aprinsă şi pasionată, în versurile lui nemeșteşugite
dar bogate in avinturi superbe, trăia ceva din sufletul mistic al
evului mediu şi din acel al artiştilor care ridicaseră vechile cate-
drale, Şi moartea poetului care a seris în poemul „Jeanne d'Arc” :
Heureux ceux qui sont morts dans les grandes batailles
Couches dessus le sol à la face de Dieu
apare ca sfirşitul dorit şi logic al unei vieţi însuficțite de cel mai
pur idealism.
Un alt scriitor mort pe cîmpul de luptă e Art Roë (colone-
jul de aftilerie Patrice Mahon) cunoscut prin frumoasele sale ia-
blouri din viaţa militară publicate în „Revue des Deux Mondes”,
amicu! lui Vogüé și al lui Brunetiăre, ofiţer al cărui suflet contem-
plativ şi de o rară nobieţă era din familia morală a unui Alfred
de Vigny.
S Yi sturi cu el Charles Nolly (Căpitanul Detanger), autorul
unor puternice schite dir viața colonială a Marocului şi a Alge-
riei şi locotenentul Ernest Poichari, nepotul lui Ernest Renan, au-
torul acelui vibrant „Appel aux armes” care a avut atit ecou în
generaţia actuală, şi în urma lor un lung cortegiu din servitorii
mai obscuri ai condeiului.. SE r
Şi toți mor pentru O înalță idee care e poale o iluzie, aceta
că apără nu numai solul francez, dar servesc prin moartea lor,
pe
-
914 2 VIAȚA ROMINEASCA
cultura omenească ! Reculeși, cu
descoperit ne închinăm în
fața mormintelor deschise murm
versurile poetului Jean Lahor :
L'humble héros qui lutte et qui se sacrifie
S'offrant ă la douleur, à la mort sans trembler
Seul tapprendra les fins augustes de la vie...
Inştiințare
Ediţia întăi a volumului Aspecte din Civilizația Engleză a
d-lui I. Botez epuizindu-se, Viața Romineascd, pentru a putea
satisface numeroasele cereri ce vin la Administraţie, va tipări o a
doua ediție. ?
A mm aAA e
RECENZII
C; Hogas, Ve drumuri de munte,
19:4, Ingi, editura „Viuţii Rominesti”,
pre 2 lei.
Hotàrit lucera că d. Calistrat Hogay
est: un scriitor firă noroc.
Volumul da faţă, afară de citeva ba-
ci, a fos! seria acum vre-o 25 de
uni, şi trebuia să apară atunci, lopre
sia pe care ar Îi lăsato cetitorilor ar
fi lost mai puternică, froște, —pentru-
că volumul, deşi e seris de atita vre-
me, para că e seria astăzi,
„Viata Mominească* Pa repablicat
bucăţile vechi şi upalo nouă.
Acum doi awi volumul ora tipărit,
dar cind să se pună în vinzare s'a vă-
zut că avea atitea greșeli de tipar, In-
cit ora imposibil să apară astiol în
lume,
D. Nogas n'avea noroc,
Astă toamnă insfirşit volumul api-
ro. în timpul răzbalului curopean şi
chiar in momentul culminant al preo-
cupărilor noastre atit do puţin literare!
O tăcere suverană l-a Iatimpinat. Au
tăcut nu nomni cei cara o fac din sin
tomă față cu seriitorii noştri pația gă-
lăgioşi şi cu operele bune, pe care nu
pot să le puste—dar şi acel eare, în
vremuri normala, ar fi lost în stare să
preţuiască talentul original şi puternic
al autorului nostru.
D. Hogas este o apariție cu totul
surprinzătoare in literatura aoastră, Cl-
tova amănaate biografice ar Iulroptăţi
şi mai mult această surpriză.
Inchipuiţi-vă, acum treizeci ile ani,
un protesoray de liceu intrun orsel
de proviocie din Moldova, Cu ra fel
de oameni ur veni în contuct yi la
mijlocul căror preorupări cotidiane ar
trii un professor din provineie, astăzi,
gecum cu treizeci do uni In urmă, nu
e nevoe să mal stărulu, Profesoru? ci-
teşte totuşi ca pasiano, și mal alas Ji-
terutura clasică è antichităţii. antro
bună zi, îmbracă un costam bizar, își
caută un tovarăș de drum si-o porneste
razna prin munţii Moldovai, lar la in-
toareere, din propria-i pornire, dintr'o
necesitate safletonscă imporinasă și tai-
nică, wapucă vu răbdare să-si serie iim-
prasille.,, Dar ce impresii! Citi strălu-
cire In stil, co aim} admirabil) al rea-
HLAţII vii in dialogurile cu ţăranii, ce
sentiment prolund și dobordunt al nn-
turii ! Insemnările lui din călătorie te
poartă, cu o putere de evocare nimi-
toare, prin munţii Moldovai do acum
citeva deconii, en sălbăticia gi pădu-
rile lor, eu satele văilor şi cu schitu-
rile de călugări piovuto In splendoa-
rea acelor singurătăţi fermecătoare.
Halăuca şi Ceahlăul, Sihla, Durăul,
Rişea, Pingăraţii,—toate tromusoţile
sălbatice, care Impodobese ca măreție
816 VIAȚA RONINFASCA
a aie
ereştatala Moldovei şi fae mindria du-
jogilor ei mimiratori, tree pe dinsin-
tes rotitoruloi captivat, Și celto tipuri
memurulile, eii călugări şi țărani, cite
figuri gingușa şi vii de tārance yi de
Hrgoveţa, cite aspecte variate sle na-
turii, cite popasuri şi peripeții, elte
borşuri de chitiui şi nopţi cu lună
plină !
D. Hogaş intra în literatură cu ta-
lantul barbar si primitiv, dar năvalnie
şi strălucitor al unui poet epie din un-
tiehitata, Natura figurilor sala do stil,
proaspete ca florile, sintaxa iui savanti,
ca perioda largi şi cumpanita, abun
dența mincărilor şi pornirea Greacă
de n dn proporții neobişnuite perso-
vagiilor, tonte îţi foc impresia că au-
jurul nostru e un mie strănepot, după
o eclipsă de veacuri, darin linie droap-
Mă, ni lui Homer.
Dacă vinta şi împrejurările în cure
ia fost dat să producă, bue f lost
mui priofniee, sm Ñ svet în d. logas
po unul din eri msi mari prozatori ai
nostri,
Üsragisjo, rafinutul și exizantul Ca-
pigiuir, vorhea Intobleaung cu entuzi-
asw despre bucăţile ddai Hogag, si
muai ales despre acel minunut episod tt
põrinte (i hermdmnţă, din coro atis
fruza intregi pe de roèt,
eur trebui insă emirul unui arti-
enl, tar ni spațiul restrins sl nuni re-
cenzii gräbite, va să putom spine tut
ce sn ruvine despre senat scriitor.
Fip e» mupute rīmilari ule melo s: a-
tragă asupra lai utanțlunea măcar a
acolur pulini iubiti de literatură in-
nahà și autentici, pa mare desigur răi
atam.
1. u,
"e
C. Dobrogeanu Gherea, Pau san
Neutralitat, Ducuzesti, Secpe, IHi.
Prețul EO h.
Din tiparele sta de pebhlieutii reteri-
toare iu hulrimares politicii noastre
wümor, Mrogdai d-lui Uhre este una
din puţinele ce pot aranes Înmină n-
supra chestiilor sstăzi tn (lisențis tu-
turor, Motodul, sistematizarea didae-
tică, simplificarea și reducerea fano-
menslor complexe la forme schematice
ngor comprohonzibilo, incadrarea deta-
Milut In conceptii srenerule, humorni
cordial —untori pros famlior — chiar
cind aruucă iorpila impotriva siver-
surului.. su asizarut totdesuna serie-
rilor d-lui Ghorea un acces larg in-
sinteu eetitorilor yi bau utras o sim-
patie sproupe generală. U. Gherea,
chiar eiad atură, soomi oarseare com-
pensuţii măgulitoare ndverssrului: nst-
fol nu-l transformă In duşman, Iată de
te d. Ghores, deşi u pus în lumină en
nimeni uitai ticăloşia şi ridicolul „oli-
garhiei“ momatre, totuşi rămire a-
celsy „mabstru- respectat de toata to-
ie şefilor acestei uligarhii, atit de ne-
indurătoare faţă do vlţii. In special,
cupitolul Oizarhia şi Pulitica externă:
roi cu atita putere de dramatizare-
figurile unora thatre fruntaşi noy
tri politici, locit 1f simti trăind în
bunka unui uduvărat poem ariere-
mic, În cate e apar, unis faptele şi
vorbele lar, cei mai Duj eroi de coma-
die. Unul dă o formulá gravă, „leslă
şi deñnhivä", pe -sro ap È o lnlucu-
şto printe'o sendenţă de „intrare in
urțţiane* ; altul se faco eulectur ila
„lupta nui, pentru a putea legitime
orice cilearu de angajament și orive
Inconneevobţă ; alţii so improvizează
ilipiomaji misionari și cutreeră Europa
câutinii să convingă guvorn În respec-
tiva sa interesele propriilor lur ţări,
La tapti so ptoetuută în permanentă
superioritatea wivillzațiel rusesti impo-
triva burbariei germane, se elastică
„puterii“ și sa execută „trădaturi de
noain*; ulei se pevcutează leglunea sti-
entari ture vorbește şi lotăteate, în
numete upinizaii publica şi x intaegu-
lnl popor romiu; aici st sumens ga-
veruul să intre imediat În acţiauo ald-
turi de li sia, câri tara o rera—tiuta
RE UNZU
tară! indărătul urmei .. veli, d.
Gherea fare så ya simtă tragmiliu - îații
celor şase mliioane da Kunini, je ra-
re nimeni nu-i intreabă, i-s} viața si
viitorul lor istorie sint pu e urum it
disenție, Xi din planul ncontui fond
tragic, bufoneria „oligarhici+ noastro
fnceteară să ne mal ilistrezo; uutorul
pare că se Inspřiwihtă, cind Tai dă
sramu că, de fpi. ea hotărăște, în
realitate, de moarta retor PAN 000
de Homini. Cu tonă »srementurea
carții prin glume si spirite — rare, de-
sigur că au fost introbuințtate d» »utor
din dorinte de poi Purizure, chiar în
dauna susceptihitirsyil sale cestatira—
ingrijorarea pentru soarta uevatei țări
plutes'a în vimusfera ce se dagajează
din brosura d-lui Gherea, şi-ţi sugge-
rează Indoeli omare, D, Gherea nu
face parta dintre acei cure sustin o
chestie vi dintre srei care tsi spun
prin seris o credință. Uredinta în cele
co-x seris—yi nu pietra —s fărut din
d. Ghereu mwluentorul si talrimātoru!
unel genaruţii. în tere pomatră, tre-
dința numai põate puna ideile Zn fune-
tiuna În economia vieti unei societăţi,
şi, fără es, ellur genial reformator de-
vina nepatinelue, 4 redința d-nii Ghe-
rea e ces formalntă muj Inainte ġe A.
Tache lunomcu: Nentratitaten, D, Vurhe
loneteru insă nu și-a ezprimat o ereliu
ei a formulat pimsi o fecă ture, tuc-
mal pentrucă era teză, a primit riula-
tora pompossā ido neutralitate teal
şi dfimitied şi-n tost domunsteută en o
argu entajio numeruiută in vreu lz
silogiama. Pra devi frese ca întrudu-
ereu În ucbustă sngrenrare ingenionsà
a anni „tapt pou“ să răstoarne Întreg
apurutul siloziatie. Srhimbarea atita-
dinei d-lui Tucho lonesea e deci un
lapt serioa şi motivat, şi nu sre drep-
tate d. Gherea, clud îl socoste altfel.
Neutralitatea d-lui Gherea nr o acd
ţinută de silugismwe juridice, «li spriji-
mită pa olserrarsa gi uusliza faptelor
istorivre necuntestute, (u toale xresie
RI?
— desi returăm aiei de n discuta mule
mas propunerilor, si dnei şi pruju-
nerea d-lui Gherea, iu privința stitu-
dinei ce trebuo să oia KRominia insg-
tuala confagratie europennãi— obser-
văm că d. Gberew greyeste, cind, ba-
zat pe cteva exemple istorice, dsa a-
firmă că ţările mici se măresc numai
priy neutralitate, - prin singole văraut
do alte țări na de ate ipp- 4464
Seriozitatea insă cu caro e scrinà rar-
tea d-lui Gharea, analiza perspicace a
faptelor, factara stiințifeñ, eu tot to-
nul oi uneori prea ziaristie, lue din ea
n lucrare prațivasă pentru higi-pa su-
flotească a celor intozieaţi xilaie eu
ceia ce se serie in polities esternà a
țării noastre.
Pără a crede soluția d-lui Gherea va
„dofinltivă” pentru indrumarea ţării, re-
comancăm totuși broşura cetitorilur ea
„lanl㔓 şi elar lominătoare în malte
puncte,
Lu.
s*a
Eugen Herovann, ratat teoretic
şi practic de Procedusă ceid. Volw-
mul J, prima jaseicolo. lasi IHD.
Nevoia unul ban tratat genera! și
metodic de Pro edară rivilă era dø-
mult remimiită la nol. Lueršriie teore-
tica ale proveiluriştilor din troent—To-
cileneu, endrer, Chebaper, Sāniutes-
cu-Nanovrenna—pe lingă că erst ue-
eumplecte, erau și inverhite și nu mai
corespundeau, mai sles dopă retorma dia
150, necesităților curante
Cit despre studiile de pruerdură a-
părute mai du earind ele eruo en de-
săvirşira frogmeniare pi in goseral, o
spunem fără exitare, de o valoare în-
doelnică. Totuşi trebuința noe: lucrări
moderne si compl-rte era stit de mare
incit un simpla Cod de Proc dură ad-
notat, în care autorul s's multumit să
grâmadeaccă eyb fiecare utticul +ola-
Vii jurispredepțiale uleso tär mare
disceruămint şi aproape la istimplere,
a putut area un sucvea de librărie pro-
51A VIAȚA NONISBASCA
digios pentru fara noastră, eputzindu-
se in msi putin de an an dela punerea
mu în vinzare. Da neelu salutim èu o
“deosebită multumire apariţia primei
fáselcole din Trutatui de Procedură
civilă a d-lui Horovauna, cure ample e
lipsă maro și pare menit să ia lotul
de frunlo în aceustă direcție în stinga
jariilică romină.
Imerarea în ansamblul ei va Á un
tratat compleet teoretie şi practic do
Procodară civilă romină, nsemâănător
spre ex. lcerârii lui Gerqonnat asupra
Procedurii eivilo franceze. Din prefaţă
vetom că autorul, părăsind planul a-
doptat de legialtar, a urmat în c'asi-
fivarea mutorillor a ordine nonă care
| s'a părut mal natarulă şi mai lugică,
Vom urmări cu mult interes upariţiile
suecasive alo iliforitelor fascicole care
vor complecta loerareon de faţă, dar
insuşirile care disting întreaga lucrare
răsunet din primile pagini cotit, In pri-
mul rind o muncă cinstită și congstiin-
cioasã condusă de preocuparen sinceră
şi vădită de u siuji euvza dreptății şi
a echilibrolai social. O excalontă pre-
gätire teorutică temperatà ca o cùnos-
țință practică a nui om de csrieră,
cein cò Taco ca expunerea să nu ia nici
odată acol curacter abstřact şi dog-
matic, îa cara realitatea o ‘deseori sa-
criñcată pe altarul raționamentelor par
formuliste a normelor de drept. Dar
mai prosas de toate o adincă pâtrun-
dere a principiilor de dropt rollefind
enlitatea dominantă à autorului, un ñn
spirit jaridie en o mare putere da m
maliză și de aintetizare, Această enli-
tate mai alea se videște în prima fas-
cicolă, consactată prinoipillor irtro-
‘ductive generalo xlo proeðduril. In s- `
ceastă priviuță capitolul ITI wect, 1 re-
lativ In mulităţi poato fi titat en mo-
dul do expunere adīncă şi concentrată.
Două exemple Între molte altele, Na-
tura proteică a cuvîntului „nulitate“ 0
schitoază uotorni atit de complect şi
S .. pi su ..
da sureint In următoarea frază: „lu ter-
minologia curentă cuvintul „nulitate“
exprimă deopotrivă pateu idei deose-
bite: a) însușirea unui act analabil
sau nul, adică cais ca mai roroct sur
putea numi amulabilitatea lui (srt. 208
pr. civ), D) canza fogulă na invultăității
' petolaj furt, T45), e) excepția fanidată pe
nceasiñ invaliditate (art, 115 bis) şi d)
efectul sancglunii legalo adică anula-
rea suu desfiinţarnu netalui (art, T36)"
De asuninnea rolovoa în alt lot dis-
tinețiu făcută din pnnet do vedere al
îmțalesului lor tehnic lulre cuvintele
uzuale „formo* şi „acte dle procedură”:
„Din lipsă de orièniare uneori, terme-
nil ateytia seisu urul În local altuia
deși +i nn sint decit eorolativi tur nici-
decom sinonimi. Prin forme de pro-
cedură înțăleg tonto rinduelile care
privese mersul procesului Innintea jus-
tițiel şi tot ce legea prescrie că tro-
buo urmat atit pentru executaron ho-
tăririlor cit şi pentru diferite cazuri, pe
cure lo åre în vedere. Ele sint condiţii
stabilite de lege pentru reglementarea
tuturor raporturilor dintre particulari
şi organelo justiţiei suu ato puterii 0
xocutivo... Intr'un inţălos larg, acte de
procedură ur însemna orice operatie
jaridică efectuată în materie fio de
părți fie de organele Justiţiei. Din acest
punet de vedere forma ar fi ceia ca
legea prescria; actul ar fi innăşi forma
ndusă l» indeplinire“, E simplu şi clar,
Simti cum mutorul se mişcă ca uşu-
rinţă în seest domebiu primejdios ul
noțiunilor generale. ý
'Inchei această mică dure de seamă
` asupra" unei Incrări despre caro nu
am spus tot binele pe care il morită,
ea o observaţie asupra ntilalai. D. He-
rovank eare posedă o bogată cultură
“generală a muiat ariditutea stilului
său juridic cu o uşonră şi elegantă tino-
tură literură, Prin aceasta a făcut
expunerea să mul plăcută fără a ci-
deu în acelaşi timp în păcatal contrar
i i
şi u-si Incărsu prea mult stilul devo-
gind ustfel prolix ea autorul acestei
recenzii şi lipsit de claritatea trobul-
toare unuci opere atlințifice,
E. T.
sta
Ch. Drouhet, Alecsandri poet lirie
şi romanticii framecei, Extraa din „Vi-
aţa Nouă”. Bacaresti, 1914,
lucraren d-lui Ch. Drouhut studiază
influenţele exertitale de romantici frán-
coji asupra poeziei lirice n lui Ales-
sămiri. Ea e o continuare şi o eom-
plectare a studiilor precedente, publi-
cate de d-an In acesstă revistă.
Fără îndoială, seria de articole a
d-lui Droube: tormeuză studiul cel maf
complect şi col mai compotent care se
putea seri cu privire lu influenţele fran-
ceze exereltate usupru iui Alersanuri.
D-sa n adus o contribuţia indisponsu-
bilă şi prețioasă pentru istoria litara-
tarii romine. Un capitol important, ne-
lămurit inch sau bazat pe nfrmaţii su»
periiciule, sa poate considera azi cu
definitiv închegat.
Lucrarea de faji n d-lui Drouhet cu-
prinde două studii: Alecsandri şi Ja-
martine şi Alecsandri, Victor Higo,
Théophile Gautier.
In primul studiu uutorul arată ur-
molo indnonței ini Lamartine, începind
- cu fragmontul intarcalat de A locaamiri
în Buchetiera dila Florența (1840).
lufiuența romanticulul francez culmi-
nenză în Steluţa, asupra cărela d, Dret-
bet ne dă oansliză detaliată. Această
iufiueuţă e urmărită apoi intr'un mure
- număr de poezii.
in al doilea studiu, uutorul anniizos-
ză intluenţele exereiinte asupre poeziei
lirice n tul Alecsandri de câtră Victor
Hugo și Thtophile Uaatier.
Jatr'un alt studiu d. Drouhat ne s
rătase pe larg influențele exercitate u-
sapra. poeziti epice a pootului „veşbie
tinăr şi ferice* (V: R. 1913, No. fb).
Infnența lui Hugo o mai rodasă insă
15 RECENZII a
asupre poeziei Nries a lal Alecsandri
și ea se maniteată mai ca samă, cum
cra şi natural, In poeziile în care poe-
tul cîntă frumusețile Orientului.
Insfieşit autorul nrată urmele infu-
euțoi lui Gautier in donă din poeziile
lui Alecsandri: Maudurinul yi Pastel
chines,
„Chins termonul Pastel—sivo d. Prou-
het —intrebuințat de Alessandri cu de-
numire a enlogerii poeziilor salọ raw
criptive l-a fost foarte probabil suzze-
rat tot de Thiophila Gnutlur, cara, în
dragostoa su do aroda efectele pictus
sii cu mijloncela poeziei, a numit pas-
tel cantrenurile sile eclobro asupra
„portrotolor ingălbonite ale frumoase-
lor de shādatā=*.
Crol intoresunt să rapruilue coucha-
tiile lt enro ajunge d. Drouhet în atu-
diul său:
„E interesant de constatut că Alec-
sandri nu s'a adrosst la pärțile cele
mai caracteristice, oela mal spariñie
personals ole marilor lirici aj romam-
tiamulai frunecz. 'Tontă memúkrien re-
ligionsā, toată filowofu socială, tot ro-
mantismul erostin san umanitar pré-
cum şi toate plăsmuirile vaste și no-
bile ale lui Lamartine lan Ifrat indi-
feront, Tot ustfoi n'a adoptat nimic
din „manioru a doua” alui Hugo: vi-
ziuneie sulo intunecute şi sulilimo, des-
tălnuleilo apocaliptice, metaforele mis
mitoare si mai ales ncaa proocuphre
de a uzmâri misterul, de n eerevtu mo-
pätrunsul, de n atinga innecesibilul,
vare ampiu Contesmplaţiile și Legenda
Veaewrilor. Dela Thtophile Gautier
nic) realismul întons şi nemlioa vu cure
autorul Comrdiei morții, asemenea ur
tiştilor mediavuli, a evocat privelisti
sinistre sau murabro; nici poezin vo»
laptăţii co iufioară tablourile wode. do
ustădută cn an contomporan ul Renag-
torii, a slăvit frumuseţea corpului fe-
meest; nici tendința de n rivalin eu
pictura, de n reda prin cuvinte relie-
ful, coloritul! si mnanlele obiertelor,
niej une din secsi- trăsătari nu tre-
eul la antoro?! nostru.
De fapt, num»i părțile din opera Iui
Lamartine, a Iof Hago, s Iui Gautier.
po care w sinsbilitute, nu atit aprih-
să, niei violentă, elt delicată, şi o in-
ehipuire iubitoare, vu de Inăltimi ame-
tituara ds obde ai adesna o vedore
turbare a restitătii, dar aplerstă să o-
rinduiască armonica, vesel și Tinpode
universul, numai ucevate vlamente leu
reținut poetul nostra, al cărni fund su-
A. tosc lutim se Impotrivea sbucinumalui
de simtire si avinlarilur îndrăznețe ale
“înehipuirii romantice. Educația fron
cară clasică pe eare o primi în pensi-
onul Cufnim din lasi ai prepararea bia-
ealaurontului la Sorbone contribuirà
negrozit pă intăreazcă purnirile tats-
ralo nle aulotului său și să meuţiiă pe
poet în atitudinea aceasta poricutară,
da clasice mn terat, de elasie cu lărgi-
me da gust, faţă ila porţii romantici
din cara wa inspirat.
Stadiad ÎnBuentelu fruneeze azeri.
tate asupra lui Alersandri, d. Proulhet
ajunge prin orma o În concluzia că,
deşi influenţat de marii romantiei ai
Frantei, poetu! e un clusie,
Pornind dels studiul cre al carae-
teruiui operei literara a lui alocsaniiri,
în locţiila sale mensarrsia #rnstui serii-
tor (Dure de intria literaturii vumina
moderne Ii lut, l G. Miàiosnu
ajunsese În aemlensi comrluzii,
thestinnes clssirismulul si roman-
tismului lul Alecsandri cred că e acum
pa ñeplin Irmurită,
C.A.
ss
A. Philippide, O râmdață din tini-
puri atrduecăi i jiară =criatal, 8% A0
pag. Eztrus din Ravista Arhiru, 1914.
Caviutul rimă, ghinară, jinară din
exjresiea ap ~ ori curat ca — In-
samnă erist.| și vata vechiul grecesc
haroz, pronanțat khialys, Tralas, Tir-
GEN VIATA ROMINEARCA
dála. „Compuraţiea spol lwmpeat en eris-
taln! de munte ori eu eristalu! erti-
visl exista pa vromos lai Phnius şi
probahil a axintut torlonuns, înftutăee
omul a fărtt cunoştinţă ea eristalnl
orl eu ntnela asămânătoare erintaluini *
far pantera 4 prubu Irorerow Îmi § În je
v, ghi nutorul face o largă discutie
fonetic eu privire Ja reflozul raminese
al tuf ei al al lut T ianinent
În treacăt antora! stullinata că b si
e Întervuraticl sā văzut în doGă rin-
duri t» romineste
Stadiul esta seria pe hasu intregalui
materie! ie cara sispunom yi ntrăbătat
dea o pătrulere subtilă u problemelor
în disruţie.
Hogretăm foarte mult că DI Philip
pide, earo posoda în manuscris stadii
filologico da ran mini mèra valoare, ne
impărtăgaşte asu se rar din varcatăriie
sale.
=
N. A. Bogdan. Oropui fagi. Mono-
grafie latorică si mutială. ilustrată. N-
diția Il, refăcută pi malt adăugită, fin
suțită sie) 550 da linarrsiii Ingl, 1913—
Dă, jeditura autorului, 4%, 592 pa-
gini, pretul 13 lel.
Prin lonile 1904 DI. Penosen, pe a-
tanet primar ai fasuini, a însărcisa* pe
Di Buga să serio 0 monografie a-
sajra orasului besl, ea scopal da a Ñ
vterită familiei regala. cara între f si
4 Uetamvre urina să vizitare orasul
nostru.
DE Bogdan, eara Incă de eltira ani
tasinia miuna ştiri daspre lssi, æ pri-
wit propunerss, +a pus Îndată pe lu-
oru, 3i, în Axta iam, Marele Rege
primi Orgu? Jupi, odimioard pi as
tat.
Carios a Întera=ut și s-a vindut în mart
timp. Autorul a fost ehiur răsplăti! en
un premiu weadomia
Pasionat se subi- ctul să Dl B. a
adunu!. mai departe material şi, dmpă
D ani de muncà, ne dù nonm edițieu a
HEOENZIF
Aata a vărţii saie ru nn plos do 30
de pagini si cu an foarte mure numār
do ilustratii.
Cartea este Impärtită În dounšspre-
pere mari capitole çi tratează Iasul
din toate punetale de velare,
DI B. merită toată landa pentru răb.
darea, ronştineinaltatea ṣi persavoren-
ta po care a pus-o în nlcătairea si
publicarea ucestel vărți, menită s pune
În lamină importanta trecută și actuală
a orusului nostru,
E
lusii Popeviri. Jinlertele Romine
(Rumänische atelte! IX Ihinlectele
romine din Intrin;, Partea }: Referin-
gile metale gi Grawatica. Malle a. d.
Su Editura autornlat, 15124, 89, 152 psg-
Cu actusii parte DI P. a Incheiat
sutul sã despre dialectul istro-ro-
min (partes a doua a apărat deja la
À.
Avem arena un material sigur, pe
basu rărula sa posre tnrerca un stu-
dia isturir asupre dialectului istrian.
Asnpru testelor «i asupra achite! de
gramatică urera fouarto moite observi-
yii de făcu: le vom favo intr-o lucru-
re sperlwlà). i
Aje] vom ohserra numai că dielec-
taie moierno s-nu adunat: în Italis de
Italieni, In Franţa de Pramreii. în
Germania de Germani, ete. numai ge-
seroul rommin a crezut vă dislertele rn-
mines! s-ar putea aduna da rătră rii
străin. Graţie critirii temelnice lăcuia
de Di. A. Philippide. matăzi opinia
noaatră publivă este convie ră etu-
dijle (siet) Pimi 6. Welgupil sint Jip-
site de orire vulnere. Să aperăm că io-
tren si se va convinge da arest luere
şi guvernul romìn, tăind subrentia ts-
ealorului de indastrie, și ecordind-o
onaï Romi» eutupeteni. căci, odută ea
podăle Impărțiri politiee, apele Irac-
tuni da Homini sut vondumbute la
plaire. și este o duinrie ştiinţieă-na-
țională de > le pulru maver pci
G. F.
sal
os
Paul Seippel. Romaa Rollond.
L'homme at l'muere. Paris, Librsirie
Vilendurii, 300 pg, Prej 5.50 lei.
Ojporă „Jean-Christophe, — un enorm
roman in soe volume, dintrè rare ul-
timul @ apărut acom eljire ani, — ia
făcut pe Bomain Roland universal ca-
nostut; pretutindeni în Foropu şi chiar
pesta vreun are atwiraturi și milepţi;
şi malii #supra operelor nale apuruu
mici intermitențe, mai In tuste tările.
Paul Seippel, an profund rumisrâtor
al scrierilor ivi Romain Rolland, este
şi un pristen personal! al antorului: și
în srudiul pa eare-! prerimià utilizează
multe asplicãri din acriaorilu particulare,
primite do la dinsul.
Studiul acesta este interesunt și mult
utrāgātor.
Vom ineerra o scurtă privire ssu
pră-i, — In Prenţu seriitorii sint abili
mestesugari si atiluiul, spune Paul Seip-
pel; Romain Boloni me ridică deweupeu
lor nn prinir'w perteciinac a uvestei epli-
tăți, ei pria o crelință protandă și alacară
pe axre e prulracază, ra un upostul.
Insinte de „laun-lhristuphe”, Somalia
Rolland aeriansa, printre uitele, despre
Baeihovan, Michel Angello și Tolsiwi ;
pe acesti eroi ui vieii Ti prertiota
pentru a inzdráreni mulietele Iärá vle-
gā el voimtile obosite inmiute de a
intra In lepte lumii,
„Jaan Christophe" este povestea gone-
rației dela 1853, cu eriza-l sulletesscă
şi en spleniidul ei triomf, Eroul è an
genis mozicel, nèseat pe malurile Ri-
nniaj: rràasto udolescența în Germa-
niu, unde criticà și ne revoltă tmpotri-
va minciunii patriei sale: trece apoi hs
Franța — scolo rereotează totul, se
laptă și Dirse, În urmă, patina cva
marea vietii lui si-a tretie în FEivaçla...
Joan Christophe” ouprinde deci troi
țări, si obivoinrile si ideile vare ssa
vintaret în mintea generației lui, eu
pasinpele ai nobile eam de riod, Ro-
male Rolland na destägurà o teorie di-
sa VIAŢA ROMISEASCA
dactică, pe earo să o clădească pe fap-
te inadins udunuta, ci ereiază vinta a-
devăratt, tnsuftotită do col mai inalt
spirit, siccor și liber. Siut preamărite
izvonrolo carate alo poporului, cu caro
trobue să se impropăteze artma, în in-
telesu! larg al cuvintuiul,
Romain Rolland ridică un imn vio-
ţii; el însă nu esta din rindul optimis-
tilor, ca sufletal ingust, care, fiind-tă
persona! nu-s loviți de nonoroviri, spun
că „tout est pour le minur dana le
mtilleur des maondea*, îşi astupă ochii
si na sọ giodose decit la o „digestie
fericită”, — el cunoaste „pe oamnui agi
cum aint, ea micimila, viriile și trī-
dârile lor, ti totuşi îl iubeşto“, A ve»
den. xiuţa cu nedreptățile ei strigătos-
te, cy desumăgirile, și cu, imensi da-
rore, şi tntasi aa yrei; acest lucri De
învaţă Jean Christophe. „Viaţa este o
luptă fără răgaz și tări indurare, in
care omai trebue Bă se lupte mereu,
nu nomai impotriva lorțelor destruc-
tive din afară, ci și Impotriva pro-
priilor sale doriți, Impotriva gindu-
rilor tulbari care, cu viclenie, 1] im-
ping să me înjosenscă și să se distru-
gi” Învingind o piedică, o durere—
încerei adevăruta bucurie,
„Să nu-i cerem lui Romain Rolland,
spane Paul Selppel, ceis ce n'e vrut să
dea — o certitudine definitiv stabilită.
Să cerceteri frà râgar; să rāmii sin-
cer en tine însați — chisr eind ar tre-
bui să to contrazici; să păstrezi un spi-
rit dostul de deschis casă poti primi ori-
cs aderžrnou, și o inimă destul de spon-
tan ca så pricepi orice frumusoţă wein-
cercaţă Incă; sš auu pinzi nădejloa in
triumful anui idealdodreptate; să sarmi
idolul acestni ifaal, mincinos și miṣpl, em-
ro, Jnturnindu-şi ochii dela mizeriile viaţii
şi dela stăbiciunile sufletului, nu-i de-
cit o minciună eroică; să crozi cu tū-
tiè în Dumnezeul cara se naşte din
durere și care ridică și sustine pe on-
menil vu bună-volnță — cam aceasta
pare n fi concluzia operai Jean Chris-
tuphe, ducă vreţi numniderit o eou-
cluzia”,
Ra. S.
REVISTA REVISTELOR
Mev inta. Porturilor şi Navigr-
țiunii comereinsle (Decemb, 1914).
În numârul de Decembrie al acestei
revittu, caro da ubiceiu se ocupă cu
ehastiuni de specialitate, gasim un in-
teranant articol de ordin general, da-
torit d-lui Eugenin P. Botez, căpitanul
. Portului Constat, despre Chestin-
nea Dunării și strimtorile. Aulorul
constată că, prin intrarea Turciei lu
râzboln, se pribegie dezlegarea marei
chestiuni a strimtorilor Bastorul şi
Dardunelele, şi se intreaba ea viitor
ni se pregâteşte noud prin rezolviroa
acestei probleme, care interesează la
cel mai inalt grad comunicaţia moam
trä pe apă şi prin urmare mare parte
din viața noastra economică, Do obi-
ceiu oeei rărora li sa vorbeşte despre
primejdia îsvorită pentru noi din ten-
dințele soculare ala Rasiei câtro Bos-
tor, rūspend evnsiy es: „Europe nu
va läsa strimtorìile po mina Rusiei“
şi mai ales că „Anglia se va opune“,
că „strimtorile se vor noutraliza”, ete-
D. căpitan Botez dorim eu succes a
cest argument si prieteniilor Rusiei-
D-sa arata ež, dacă în trecut Europă
Apusană şi mai ales Anglia a oprit
pa Ruși do a pune mina po Dardanele,
astazi un mei sint ncvleuşi interse
pentru u inpiedeca realizarea acestei
năzuinţe seculare: de citiva ani so con-
slată dezinteresurena Avgliei penru
chestia sirimtorilor din pricini că in-
teresela Rosiei şi Angliei la Oriont
s'au pus da nrori prin limitareu sfe-
relor de acțiune şi prin concesii re-
ciproce, Dealtfel Anglia imlusirinala uu
se faliineşte cu Musia agricula pa te-
ren economic, ci numai po toren po-
fitie gi asha luemui la hotarele Parsivi
si Indiei, lar da cind s'a deschis Ca
nalul de Susz, de cind grinele Ame-
ricii inunda piețele europene şi da cind
s'au deschis drumuri noi din centrul
Europei spro Adrialica şi Egoin, ches-
tia Dardanelelor in sine a pierdul e-
norm din importacta su pentru Europa
Agpuseanii. Io definitiv, ari +iogurele
înterosale direct in chestia sirimtori-
lor ea şi a gurilor Dunării sint: Ra-
sia, Rominia și Austro- Germania, Cum
iasa pentru Epgl ji pericolul germat
este mult mai urgent docil col rusesrs
e sigur ră, după cum au și spuma iie
rele engleze, „decit să-i vadă pe Ger-
mani la Calais, mai bine-i vor issa
pe Huşi in Constantinopol“, Și e usor
da inteles care va fi soarta economiei
ncastre naţionale cind vor 6 stâpini
po eşirile Marii Negro Huși, enre, ci
şi noi, au de dus „aceleaşi produse
greoae şi voluminoase ta concurentă
pe aceleaşi piețe mondiale“.
334 VIAŢA ROMI NEASCA
Buletinul vocietăţii mmis-
matice romine Na. $1. (lanvar-
Tanie 1914).
Pe lingă coutribuţiunea d-iut M. C.
Sutra la studiul pondurilor antice din
orggnle noastre pontice si un arlicol
s! dlui C, Moisil cu privire lu meda-
iiile comemorativa ala lui ©. Prinra-
vrany => confina o Interpretare n mo-
bilelor eraldice de pe monetele Ţării
Rominești le d. general V. V. Năsturel.
=— În vremea erneintelur, cavalerii ca
să flo recunesenţi de ni lor în timpul
luptelor, cimi uvomu viziera eoifului
trasă pe față, an brat obiceiul de a-şi
IUgTATI pe sent oarecare Sea prr-
ticulure (—embleme=—blazonne). Pri-
mii domni muoleni au pe monetala
lur senluri și embleme, Fiul rel mai
mare mogtenia emblema intormai;
eeilal{i sau rudele trebuiau să „sfarme
mentul” mòică sA mei minygs un semn
particular, M, e. Viadistiy Basarab a-
rață pe monetas lotim sent duspient,
jumătate fascint, jumètate gol, şi un
evif cu vullop pe el, aga emn era bla-
zown! tatălui său Ner, Al. Busarsh.
Radu l, fratele mai mir, a .sfêrmat
sculvl” adtogind iu rimpuligul » foare
de etin. Inainte de a se angaje În un
exercițiu de luptà, ruvalerii obigmursi
să-şi utirnn senturila la n fereastrā,
de un copse etr. ca asistenții sa ob-
serve blazuanele, Cind wåsim deci pe
tuunela cu efigie a lui Mireeu un seut
înelinal (==alirpal), asta Insampă că
“Busarubii nveun drept de „faire font-
ùre? cu şi rrucialii. Inmrrnnbtulea e
fallire a erarii, re sm wila pe unele
menele, e să didinga pr nobilul erag
tin prybabil, Cind coiful e pe sent,
peulul se rire timbrat; monelele eu
aeut timbrat sint mal resente, deri ele
-davrdesc mai multă ştiinţa ereldica.
Ca oraument al evitului, suo virf, lu
boi e o sevila. Cind de evii etirnă
urije, sele aminteste obiceiul ceva-
slerilor de u-și imbraca voifal vu fâşii
de stofe rolorule (ra sentul) pentru a
fi ferili da arşița <nurelui,
— Intre cominesrile dui C. oisit
de sub tillul Monete şi tezaure mo
netare, sinl rilnva foarta interesante,
d, e. că în județul Tulcea s'an găsit
brunzuri dela Traian; la Manistirea
Caşiu (jod. Barin) ua gasit dinuri
dria Tin, Domitium, Traian etr, pe
lingà Bazen dinari romani de po ta
209— A5 io. d, Hr., dar mat miea siat
prețioase monrtela do argint pisite
pe ţărmul bulgăre=e al Dunării. Unele
sint bulgâregti, altele romineşii data
Vladislav I şi Rad: I Basarab, Ela fue
dovadă ră areali voavazi, si nu alţii
se mal tirziu, an batut monntrle, eñoi
Rulgurii au momeie numusi pina bu
1370, și în tezaur] gèsit nu e niri e
moneta rominraseă dela Mirres sau
Mihail, ceia re insamua reà menelele
romtassti și bulgâreşii siot ronten»-
puraur, © monelä è lui Radu l, ve
legenilă latinë, de tip nor. are pe
ea nu ravaler rn ermaloră de G-r,
entf, seut si ahta,
La Nonyetlie Rerne [Decem-
brie, 1914).
După o suapendaro de mnai melte
luni, marea revistă parisiană a respi-
rut pa Decembrie, redusă le jumatate
din numărul de pagini de ndinioarà,
şi ne-a sosit ca să ne înfățigeze ecm-
cret aspoctal noa — „reintoareatea bi
barharie* — sub cure datorită groaset-
eului războlu, sa preaintă astàzi sufle-
tul omenese ehinr În poponrole cele
mul inaintate în eivilikatie, În adevăr,
presa nonstră ne-a vorbit en multă iw-
sistonţă dospre cruzimile sărirșite de
Germani. a vorbit foarte putin şi des-
pre cala sàviryite de sigur și de Fran-
coji ori Engleji, ba chiar a pomenit și
de unele din marile și multele săvir-
şite fără îndoială de Rusi, — dar toate
acestea au rămas potra noi abstracte:
le credem în parte, căti sint inerente
râsboinlui şi trebue să fe in raport
îmvors cu stadiul de civilizaţie si po-
porului cire lo comite, dar nu um avut
imagina vie a lor ṣi prin urmare nici
siguranta pa caro ti-o dă contactul di-
rect cu reslitates. Cind învă intro re-
vistă serioasă, In eare ersm dopringi
să otim studii documentate şi obiet-
tive, reduta intro formă alensă, gāaim
sub semnătara unni publicist cunoscut
un brtijenl pè care baim arunce din
mină cu indignare dels primele rin-
dnri, chinar cînd baw găsi inte'un „ziar
de scsmisi”, atunci nn poate sA nu ni
se stIngā inima de durere la gindul
vă sufletul omului sa poute eobori a-
Mit do jos, Ae para rău că trebue să
wxăm de un proceileu ca no ohisnnoşte
civil e vorba de seus în rele tonul
Qa diseuţie nl unui polemist prea aprins,
dar va trebui să cităm cituva expresii
intrebuinţatre de Marime Purmont în
articolul „Kâăzboial intelectual“, pon-
tru a feco şi estirorului ett tai ton-
ernt sspevtal- nou, de care vorbeam
mai sus, ul sufietului upusean. Deai
poutiu d. Mazim Furmont, Germanii
sint sune mation dótestabia”, „pouplo
enb de sa propra sottise". El posta
vorbi cu seninătate despre „Cuistres
gecmnina” si „sa fóroeito et son igne-
minie” ale Germaniei, cure nu éata do-
cit pune Babal informe et criminolie*,
„un pays oû tous mentost, depuis le
pêdant chussioux jusġu'à l'amporeur
de cirque” m. lar limba germană este
„la patois des brigands cusquts et den
enistres å luneitas-. Ri, bine Inele,
„m reprodus numai viteyru expresii
dintr'uu singur articol, Dar se vu in-
trela cotitorul: de ce nu vorbene des-
pro suprivaul articolului ? Apoi cuprin-
sui este la înălțimea stilului: «l Ma-
simo Formunt doclarā „războiu into-
leciusl* Germaniei şi, derlarin că „ti
vilisation allemande. n'existe- pas“, şi
că nuţiunoa germană n'a produs până
acum niwie de valoare pisi în litera»
tusă, nici în artā, nioi In şilință (putl-
mul co nu se poute nega e de pròve-
REVISTA REVISTELOR 395 -
niență atrâină), propune „suprimarea
Invățămintului limbii germane” în şaon-
lele franceze
Mărturivesr că pontra respectul ca-
gotului omenesc, aşi fi preferat ca nici
„lia Nouvolle Revua” să nu mai fi a-
părut, după cum so parecă s'a întim-
plat cu „Mervure ile France”, eare de-
la inceputul răsboinlui nu ne-a mat
sosit.
La Revue hohdommilnire [Ue-
combrie 1914 şi Ianuarie 1913).
Presa fraueeză nu malare o alitu-
iino duginănensă impotriva unasiri,
ca anul reru; on avelasi profuzinne
en care alunri na armnea insullo, as-
tavi ne jands, dindiw-ne ṣi Pelempar.
„La Reruese h-bdomadair» in mumârul
din 19 Doøcombhrie 1914 publica principa-
leja pazagti dioti'o conferinta u d-lui (F.
Lacour-Gayet dospre: L'opinion ron-
maine ct la guerre présente, linula
la Paris cu prilejol uoci mawmfestafii
[oo renmăame yi ril d-s Martel a peel-
tat, ain nplangeie unamimie wlw amli-
torului”, o poezie oraziomal de d-ns
Etena YV acăromer: i Mne bitul“!
D. Larour-Gayet parea be inbezlu -
a vorbit cu elan duspre a sala dia
Bucureşii puvoazală cu drapele romine
şi frane ze, luerucigale i duspre Calea
Victoriei vu vilrinwiea nupodulite cu
reviste pariziene ide mmlă g despre pa-
rejii ineareuli ra recdamo străine pan-
tru varietenri ruminesti į despre limbs
framteeză po care a autit-o prelatin-
deni in vapitula Rominiei.. Conferrn-
ķiurul spune vhiar cà, primului ae
pe Calea Virlurivi, avsa impresia ch
ireee pa nu ghiu curu stradă diu Paris,
Lagălurile adevărule Je enituri m=
kro Romlaie s} Franje siot eerretatr,
si els, de eobferențiar; 3} imediat,
printe galt e logica, allam vå te-
baa să intrăm urtalirziul ia rárbojt—
daca iubim Franţa —alàturi de Tripla-
Intelegere. 'Trebua sa intrii Hi rår-
hoin şi Modes Franţa se laphi poniru
dreplul puleanniite liber $ iar nol, re-
32% VIAŢA RONIVEASCA
zemindu-ne pe acest drept, putem a-
cum revendica cu amrepa delu Austria
ținuturile loenite da Romini pe care
tutotdeanpa leam rivnil.
D. Lacour-Gayot nu ne spune insă
dură şi Rosia se lupla tot peniru e-
maneiparea nalionalilaţilur ; uita com-
plec! Basarabia în caro triese două
milioane de Romiul w primejdie da
grabuică desnaţionalizare; yi, în car
de victorie a Teiplei-Ialelegori, nu se
ocupă cu schimbările ce sar polreca
in regimul steimtorilor din Răsărit,
de care alirnă existenţa şi Indepen-
denta nuaalră.
Rominja cure nu vrea añ se distreza
„pe lobogauul senlimontalismului , va
face — nădăjluim —u politică pur na-
Qiunala, Inregislrind depcamdatä vu a-
colași calm laudele, en și insulele, in-
demuurile si reluzurile pe care i be a-
„resoaza statele interesale,
Catind unal după altul articolele fele-
zite, somnate uneori cu nume ilustre, din
mecastă revistă cumpânită uită dată,
simți o părere de rău că în lupta prin
scris împotriva Germanilor, Francezii
întrebaințează mai mult insulta dorit
argumente. Și chiny nriumantale sint
împodobite ea spini și pălămidă. Læ-
gendara politet franceză a dispărut,
Iutr'un mamär de lunaarie cetim un
articol: „La Marseillaise“, da Au-
guste Dorchein, care—ca şi Lacour-
Gayet—a vizitat, în cursul anului tre-
cut, fara noastră. D. Dorohain fuca is-
toricul cunosent nl noestni imn, des-
pre oare Lamartine spone că nu tre-
bue „profanat în oeuziuni vulgare“, ei
trebue păstrat „ca o armă extremă,
pentra marile nevoi #le patria”, Fi
astfel a fost păstrat.
Dar d. Dorehain îl aude pe întregul
glob, cîntat de toate neamurile: „In
Rominia unde, de curind, Bucurește-
nii cintsu Marseillaiza arzind într'o
piață publică un drapel german, am
„auzit-o odinioară executată ju toate fo-
larile, și pretutindeni: de instrumen-
tale muzicilor militare, de vloarele Ti-
ganilor, de fuerul Ivi Pau al clobani-
lor, în sălile de serbare si În strade,
în jurul puţurilor ca petrol, in fundul
minelor de sure, pe vapoaroie si'n
bărcile Dunării...
Marseilleza, in noi, ar îi deci un fel
de „Deşteaptă-te Romine”, „neprofánat
lucă in ocaziuni vulgare“, dar pe cale,
The Contemporary Steview.
{(O:lombre, Noembre, Ducambre, 1914).
E varacleristie nuplimental literar
din Na, pe Oclombre al d-lui J, E G.
de Montmorency — Shakespeare si
Războiul. Autorul e unal dintre Shn-
kosponre-istii en unloritata, în special
in uuslize de detaliu, De obicalu è o ,
hierlie gi farte judisios în observa-
tiile critice. Cit de pulernie a trebuit
să fle dominat do almusfera rårboiu-
jui en ol să strecoara observaţii po-
lemiee impolrirve Kaizorulni Int'an
studiu do literalurà pură, Se pure
thiar ca și subiectul muj alra fird
iatenție. Face alexii upreapa viaria-
tice, sub protecția lui Shakespeare,
reforiloare la cele intimplale în Bel-
gia şi asupra cauzelue răzbiiului, pa
pe earo Îl alribae ambiția: Raisorulut.
Aulorul remarcă el euviutul „răzbulu*
im preunt en cuvintele „ubire” şi moar-
te“ sint din cela mai cireululoare în
vastul vocabular al lui Shikespoare.
Scena de razbolu, filuzala razboiului,
legile războlului, sint deseori puse de
morale dramatist in acţiune. Astfel
Shakespeare puno io pura lui Henri
V euvintėle: „Nimic si pu se ia din
sate prin coastriagere, totul sà fie
platit”, Iată o legea rāzboiului mai
respectata pe timpul Elizabetei deeit
acum, spune aulorul.
In Shakespeare se arat grozāviile
războiului şi se suggereară oroarea
de războiu, dar se scoateto evidenţă
că este ceva mai rău decit războiul,
fața de care trebue să preferâm răz-
buiul, Acest ceva este srlăvia, in in-
REVISTA REVISTELOR 327
telesu] larg al eovintulni. Nărho-
inl) purtat pontro libertate — fe re-
liginasa ori politiet — este bine-cu-
vintal.
Razboiul iscat din ambiții : acela e
blestemat — el formează fondul trn-
gic din piesa lui Shakèspoare Julins
"Caesar; el aduce pieirea lui Antoniu.
ln No, din Noembrie, uproape toate
arlicolela se referă direct sau indi-
rect la războlu, D. J- Æ G. de Mont-
morewy — Cervantes şi Războini
aplică aceiaşi metoda de studia, din
aculagi punet de vedore, marelui con-
timporan al lui Shakespeare. Autorul
apune dela inceput că nu vu studia hu-
morul, puterea de ironie și calităţile lite-
raro minunate sle lui Don Quijote,
ci va căuta să doscopere ptrerea lui Car-
vantes asupra războiului şi onourei,
Autorul ajunge la coneluziu că Cervan-
tes avea perfect aceleaşi păreri des-
pre rizbaiu si necesitatea lui ca gi Sha-
kespeare, Citează pusagii peniru a dü-
cumentu afirmaţia lui, si sfirgeșta prin-
tran pasugiu de apologie a rizboiu-
lui, caro pare a f insusit da uulorea
uü mijloc de propagare a ideii ioro-
ării Io războlui de acum. Faptele de
arme sint mai mloriouze decit cala
facute prio storiările minţii numai,
căci cele dintui na stat numai cor-
porale ci implică curujul moral si
inteligența. Razboiul pentru libertate
o supremul bine, căci numai ol usi-
gură posibilitatea progresului în timp
de pure,
la No. din Docembre, d, J. E- G.
de Montmorency —Patriotismul și Ca-
racterul — pure cñÑ-yi sintetizează lu
observații generale eonstalarile par-
»ulara referilouro In psihologia răz-
boiulai consemnată in operile mari
literare, Câulind să lâmurouscă con-
eoplui patriolism, spune că e 0 expre-
sie a personalității pu care o compa-
nie de copii cu câşti de hirtie'şi puşti
de lemn, dar cu entuziasmul in sufe-
tul lor, il arata mai bine decit N
poale lămuri delinițiu profesorului lor.
Palriotismui este expresia vieţii na-
{ionale a unui popor. El nu impliea
absolut loialitatea câtre o peraouna
sau cireuirea sufletească vatre un loc,
ci loialitatea entre un ideal, Nayo-
nalismul insă implică sacrifizio! de
sino, Evreul, Tiganul, Haamanul ne
arată, în chipuri deosebite, eu inleles
adine insă, ce e spiritul de nnționa-
litate. Darigur nu e nici o nsemânara
Intro rasa ebraică da veche cultura,
înapoiatul Bușmav si barbarul Tigan.
Ei sint in toute privinţile deosebiți a-
fară da una in care sa aseamănă : n'ùn
patrie locală, Busmann) nu simte me-
voe de o patrie: Tiganul mu doreste
una ; Evreul a plerdut-o pe coa verho.
Cu toate nceestea, ln toţi inztinrtul da
rasi e pulaenie: simțul da loialitate
faţă de rasă, de națioualitalea lor le
dă unilnatea de popor. Exista la toţi
aceșlia o personalitate unţională: æi
iatoria arată că există gi un idoal na-
ţional de unitate politica și chlur tes
rilorisit. Ei pot dar să fie patrioți
deşi nu nu ţară, caci mu Ioialilatea
către naționalitatea lor, Patriotismul
e in legatură cu caruelarul imlicidual,
şi târia caraelerului individual e la
legătură cu pulerea dv îinliunuță a
Statului asupra indiyiziior, Cări in-
tr'un stat organizal putererstalolui e
conzlient orgunizati şi posto imtaan-
{u prin prosperitatea oconomică şi @-
ducaţia publică n tatari caractorole ew-
tațenilor pe rare-i administrează,
The North American Meview
(Ortombee, Noembre, Decembra, 1914).
— Aceste iroi numere ale revistei a-
mericaro conțin, fiveare, artienle ro-
feritoare la marele război ouropean ri
discută cauzale și reaponzabilitațile
lui. Nentralitatea Belgiei şi inrâlcarea
teritoriului ei de armata german e
tratată de un colaborator francez cu
destula lipsă de obiectivitate, uşor de
imţelea. D, Sydney Brooks — Presa
în timpul Războiului — aralā că pre-
328 VIAŢA ROMIN BASCA
sa pe timpul racbouelor e an in»iru-
ment ru două tăiuguri, Raporturile
ntre ea yi publie ireburae regulate
după înteresele războiului 3. interesele
naţivoale. S'a văzut ln timpul războ-
indui RusrJapouez şi cel Dal-unic că
piesa pale ujure mari neajunsuri
rârbniului din ranga indisereliiior re-
portajelor de pe cimpul de luplă. In
actualul rezbou s'a introdus cenzura,
chise în Anglia. Scopul e dea sa e
vila peajunatrilo pe care experirutu
„le-au arătat in răzhoaele trecute ; dur
măsura şi modul In rate se aplică de
Anglia — priu suprimarea coresponte
denplur de rathuiu — seul la îvwală
alte nesjunsuri, Desigur ca indiacrviia
ziar 'slică poate fi dăunătoare mig'ari.
Tor militare pe cimpul ide lipti, due
daseriereu luptelor, uprecierele — şi
eritirele chiar a luptelor cure au avut
Joe — tÀruta da cate corespondenți
special, carw un Post Ja faţa locului,
na pot domt Pdosi rèzboiukyi mangi.
Contamol sufhetese dinlre elmpul de
lupta si mnelinuo pu trebue Intre-
rupi: pumai aga se poale Intreținea
interenul, urduarea si pulearea do ie-
volaient a mhiagolui popor; iar cti-
tien faptelor militare poate in mulle
BIBLIOTECA
UNIVERSITĂŢII
DNA -
cazuri împiedeca gresii pa cimpul da
biâtar, Suprimarea roreapomleuțilur
militari de pa «timpul de luplă n pre-
veni! indiserelia, der aduce alte niari
neajunsuri mugi rărboinlul.
Sir Arthur Quiiler- Couch — Com-
poziţia în „Macbeth —iusistă nsu-
pra dataliilor de tehnica dea natică a
cunosenti piara a ini Shakespeare.
Arala ru cita runnșiiață ide alert asu-
pre publicului Shukespeare Itrebiia-
ţa supranaturalul va teuc dramalir,
Vrajitoarele în „Mrcheih” sint şi o ue-
cesitale Souvică, nu minui iuta dra-
matics, Intunececul e întrebuiațul foar-
te des In tonte tragudiil» lui Sbukes-
peare şi designe nu julimplator. Au-
ioral dovedenta ră Shakespeare avra
o edinră intuiție artisliek şi expe
rienţa H fâcuse şi na edine canosea-
tor ul teatrului, Mai toate piesele lui
Shakespeare uu intrige tuata diu iz-
yysre istorice cunoscuta chiar din va-
variante dramatice. Srhiinbàrile intro-
hysa de Shakespeare tp fostul pro-
vesici urata geniul dramatice ni lui
Shakespeare. Desi în aparenta ferS
importanţa, aroste schimbări — după
cum urati uulorul — mut de hotari-
touro putere sednice.
Pentru tot ceea ce priveste administrati i
„2 fi stralia : cer»
de abonament, mandate, inserare de ceea ae: că, Š
se adresa Administratiei revistei Viata Rominenscă“
strada Golia. 52. Insi. f iiia
-D-4 1. Botez va continua så reprezinte „Viata Ro-
mineasca”, avind dreptul sa primească sumele ce se
cuvin revistei,
_ Pentru tot ceea ce privește redactia: manuscrise,
reviste, ziare, cărți, elc., a se adresa la Redacția Revis-
tei „Visţa Homineaseă” strada Golia 52, Taşi.
| Numai articolele științilice (științi naturale, fizice,
chimice, medicale, ete.) se vor trimite d-lui Dr. A. SIA-
tineaunu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, Bucuresti,
Persoanele, care doresc sn se
Romineasca, sint rugate
prin mandat poștal.
abaneze la Piata
să se adreseze Administratiei
Au apărut în editura revistei „Viața Rominească*
şi se atiă de vinzare ia princupaleie librarii din far., precum
şi la administraţia revistei :
l- Botez Studii și Observatii. Un volum de 314 paz. —Preţul 3 lei,
|. Botez. A Short survey or The Neolatins of The Near East. Un volum,
Preţul 2 lei.
l. Botez. Aspecte din civilizajiu engleză. Un volum de 347 pag.— Pr. 3 lei
L Al. Brätestu-Voinesti. Jn lumea arepiății, Nuvele. Un volum, in t», de
317 pagini.— Preţul 2 lei. (Retipăriti.
L Al. Brătescu- Voineşti. Inheneric şi lumind. Nuvele și schițe, Un volum
de 212 pag. —Pr. 2 lei, (Retipăriu,
M. Codreanu. Statui (Sonetei, Un elegant volum de 129 pag. Pr. 2 iei.
G Galaction. Aisericuța din Razoare. Un volum de 202 päg.— Pr. 2 lei
C. Hogas, Pe drumuri de munte. Un volum de 352 pag.—Pr. 2.30.
G. Ibrăileanu. Spiritul crilic în culiura vomineuscă. Un volum, în 8°
de 267 pagini.— Preţul 2 lei.
G. Ibrăileanu. Scriitori şi curente. Un volum în 8° de 320 pag Pr, 2 lei
St. O. Iosif şi D, Anghel, Legenda Funixeilor, Puem dramatic, In trei
acte. O placheià elegantă, pe hirtte velină, lormal special, de 60 pa-
gini.— Preţul 1 leu
M. Lermontov, Demonul, Poema tradusă de loan R. Rădulescu, precedată
de o notita privitoare la „Poetul Caucazului" O piachetă eleganiă, pe
hirtie velina, format special, de 6ă pagini.— Preţul 1 leu.
Gh. din Moldova (George Kernbach), Versuri şi proză. Un volum de 266
pagini.— Preţul 2 lei. Sr pi
D. D. Pătrăşeanu. Schițe şi amintiri.
Preţul 2 lei, {Epuizat). - - !
D. D. Pătrāşcanu, Timoiheiu Mucenicul, Un vol, de 242 pag:— Prețul 2 lei.
A. Philippide. Specialistul român. Contribuţie ia istoria culturii romt-
nești din sec. al XIX-lea. Un volum în format mare, de 96 pagini. —
Preţul 1 leu 50 bani. i ;
A, Stavri. Luminişuri (Versuri). Un volum In be de 192 pg:—Prejul 2 lei.
Un volum în 89% de 292 pagini, —
bo
A apărut :
în editura revistei noastre
STUDII ŞI OBSERVAŢII
DE |. BOTEZ
PREŢUL 3 LEI
Beit IPP APS mem IES
PREŢUL 4 LEI
A apărut:
in editura revistei noastre
PE DRUMURI DE MUNTE
de Să HOGAȘ
v,
PREȚUL 2.50 LEI
IPOGRANIA „BACIAe P. & D, LESCO AP.