Tehnium/1993/9301

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

TEHNICĂ MODERNĂ ..

Proiectare asistată de

TEHNICA MODERNA

ft .

gafe ;ş«@

m i ăP% lli'*. ®P®

t«i|| II1IJR

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Fiind realizat sub forma a două linii de transmi¬
siune identice, paralele, de cele mai multe ori asi¬
metrice, între care există un cuplaj electromagne¬
tic, reprezentăm pentru nevoile programului nos¬
tru cuplorul direcţional ca în figura 5.34. Cele
două linii au un conductor comun conectat la no¬
dul s, iar celelalte conductoare conectate la no¬
durile i şi j, respectiv m şi p.

Structurii îi corespund două impedanţe carac¬
teristice, în practică rezistive, Z s şi'Z*.

Zi, impedanţa caracteristică de mod simetric,
este impedanţa paracteristică a liniilor de trans¬
misiune la care ţun conductor este conductorul
comun celor două linii care formează’ 4 cuplorul
(cel conectat la nodul s în figura 5.34), iar celălalt
este unul dintre conductorii necomuni, cel de-al
doilea conductor necomun fiind parcurs de un.
curent egal şi în acelaşi sens cu cel care îl stră¬
bate pe primul.

Za, impedanţa caracteristică de mod asimetric,
este impedanţa caracteristică a liniei de transmi¬
siune la care un conductor este conductorul co¬
mun celor două linii care formează cuplorul iar
celălalt este unul dintre conductorii necomuni,
cel de-al doilea conductor necomun fiind parcurs
de un curent' egal şi de sens opus cu cel care îl
străbate pe primul. Cele două impedanţe depind
de geometria secţiunii transversale a cuptorului şi
natura dielectricului utilizat.

Zi, Za, coeficientul de scurtare K (raport între
lungimea de undă în cuplor şi cea în vid), şi lun¬
gimea fizică I caracterizează complet structura,

U r 1 5=s ll U i 1 +s 12 U i 2

1 lU • =0
1 2

U i U i

1 1 |u. =0 x

1 2

(l- yil B)(l+y 22 R) + y 12 y 21 R 2

11 ^ 1 +y ll R ^ 1 +y 22 R ^’" 5 r 12 y 21 R2

- 2y 12 S _

12 (l+y 11 H)(l+y 22 R)-y 12 y 21 R 2

~ 2y 21 R _

21 (l + y 11 R)(l + y 22 R)-y 12 y 21 R 2

( 1+y i:L R ) (i-y 22 R)+y L2 y 21 R 2:

1 ^ 1 " s ll^ 1 +s 22 ^ fs 12 s 21

y i=—**---

R ^ 1 +s ll^ ljf ' s 22 ^“ s 12 s 21

R (l +Sll )(l + a 22 ) r s 12 3 21

R (li - (1+ Sp 2 )”^12^21

1 ( 1 + s 11 )(l‘~s 22 ) + s 12 s 21

R ( 1+s 11 )(l+s 22 ^-s 12 s 21

(5.25) Ap(max)=

permiţînd scrierea relaţiilor de legătură (5.26)
dintre curenţii ce intră în bornele cuptorului şi
potenţialele acestora.

Expresiile admitanţelor y, y a , y* şi y c care apar
în (5.26) conţin implicit ipoteza simplificatoare a
neglijării pierderilor în cuplor. Preţul acestei sim¬
plificări a modelului constă în supunerea lungimii
sale electrice la restricţia de a fi diferită de A/2
(lungime pentru care numitorul admitanţelor
amintite se anulează!). Această restricţie este
uşor de acceptat întrucît cuploarele practice au
de cele mai multe ori o lungime electrică de A/4.

Deseori referirile la cuplor nu se fac direct prin
Zs şi Za, ci prin intermediul impedanţei de lucru a
cuplorului Z şi prin valoarea cuplajului c (expri¬
mată în decibeli). Semnificaţia ‘ acestor mărimi
este redată cfe figura 5.35, lungimea cuplorului fi¬
ind A/4. Aşa după cum arată figura, toate porţile
cuplorului fiind închise pe impedanţe identice Z,
rezistive şi adaptate, acesta distribuie puterea P
primită printr-o poartă la numai două dintre cele¬
lalte în cantităţile c 2 P şi (1-c 2 )P. Toate acestea au
loc dacă şi numai dacă sînt îndeplinite condiţiile
(5.27).

De exemplu, pentru Z = 50 H şi puteri egale la
cele două porţi de ieşire (c = —3 dB) se obţin Z,■
= 120,71 fi şi Z a = 20,71 CI,

După această paranteză necesară, revenim la
program prin prezentarea listelor 5.21 şi 5.22,
care 'constituie totodată ultimile două liste din

^ | S ll| 2 ^ 1 “ s 22

f(MHz) ]s i:l |
4000 0,548

Ifll

( S 12 f

lfl2

i s 2ii

l!21

173,0

0,049

24,0

1,665

29,0

169-, 1

0,052

23,7

1,569

23,6

160,0

0,058

23,0

1,346

11,0

Tabel 5.4

% *. =0

Fig. 5.34

Lista 5.21

22 ( 1 + yii R )( 1 +y 22 R ^" y l 2 y 21 R2

9155 DIM D(Z(12),9)

9160 PRINŢ "NR"; TAB 4?"L(m)"?TAB
i 10?"K"; TAB 15;"Zs(Ohm)";TAB 24?
'Ta(Ohm)": PRINŢ TAB 15;"A1,A2,A
3,A4"? TAB 28?"E": RETURN

1 9170 PRINŢ "D";K? TAB 4?: INPUT D
(K y 1)s PRINŢ D(K,1)?: INPUT D(K,
2): PRINŢ TAB 10;DCK,2);: INPUT
IKK, 3): PRINŢ TAB 15?R(K,3)?: IN
SPUT DCK,4): PRINŢ TAB 24?DCK,4)

9175 INPUT B(K,5): PRINŢ TAB 15?
D(K,5)?TAB 17;",";: INPUT D(K,6)

: PRINŢ IKK,6)?TAB 20;","?: INPU
Ţ IKK,7): PRINŢ D(K,7)jTAB 23;",
INPUT IKK,8): PRINŢ IKK,8)?:
INPUT D(K,9): PRINŢ TAB 28;D(K,
9): RETURN

9280 PRINŢ "D";I;TAB 4;DCI,1)?TA
B 10;D(1,2);TAB 15;D(I,3);TAB 24
?D(1,4): PRINŢ TAB 15?D<1,5);TAB
17;","? Bt1,6);TAB 20;",";D(1,7)
; TAB 23?",DC 1,8)?TAB 28?D(I,9)
: RETURN

TEHNIUM 1/1993

(5.26) I ± =y U is + ya U m S + yb U ps + yc U js

U m^c U ps +y b U ;js
^p“^b^is + '^c^ms + '^ ^ps +y a^;js

*j =y c U is +y b U ms + 1 ^a U ps +y U js
I =-(1+1 +1 + 1.)

s ' 1 ra p 2

unde

U ps =V p- V s

u. =v.-v

3S 3 s

cos^

2j'sin0- Z g

COS-Q*

^b=

1 11

- (- + _0

25 .sin^- Z s Z a

1 , XI)

2j • sin-A- Z„ Z„

(5.27)

2 =rZ

z =z

(5.28)

p , r<n_-2<90-*) ,,
B_ 3dB ;/.j---i(

oC(°).te~ 1 --- (1 ~

program. Lista 5.21 conţine instrucţiunile legate
de introducerea în calculator şi ulterior modifica¬
rea sau corectarea parametrilor'cuplorului. .Ordi¬
nea lor este următoarea: lungimea fizică I expri¬
mată în metri; factorul de scurtare K; impedanţa
caracteristică de mod simetric Z, exprimată în
ohmi; impedanţa caracteristică de mod asimetric
Z a , de asemeni în ohmi; cele cinci borne ale cu¬
plorului A,, A ? , A 3 , A 4 şi E (conform figurii 5.34).
Prezenţa unui cuplor direcţional într-un circuit

are ca efect alegerea automată a MHz-ului ca
unitate de frecvenţă.

Prin instrucţiunile cuprinse în lista 5.22 sînt
evaluaţi coeficienţii potenţialelor prezente la bor¬
nele cuplorului pe baza relaţiilor (5.26) şi intro¬
duşi în admitanţele nodurilor circuitului complet
(din care face parte cuplorul,direcţional).

, 5.9.2 Exemplu (D)

Exemplul ales (cel din urmă al acestui articol)
ca ilustrare a utilizării modelului cuplorului direc-

Lista 5.22

3105 FOR 1=1 TO Z(12): LET Bl=2*
PI#F2*D(I r l)/300/D(I f 2)

3110 LET 0=0: LET B=-1E3*C0S Bl*
(l/0(I r 3)+1/B(1,4))/2/SIN Bl: LE
T L=B(I f 5): LET J=l .: LET M=B(I,9
): LET K=M: 00 SUB 485: LET L=D(
1,6): LET J=L: 00 SUB 485: LET L
=D(I,7): LET J=L: 00 SUB 485: LE
T L=D(I,8): LET J=L: 00 SUB 485
3115 LET B=-1E3*C0S B1*U/D(I,3)
-i/BCI,4))/2/SIN Bl: LET L=B(I,6
): LET J=B(I,5): 00 SUB 485: LET

L=J: LET J=B(I,6>: 00 SUB 485:
LET L=D(I,8): LET J=BCI,7>: 00 S
UB 485: LET L=J: LET J=B(I,8>: 0
0 SUB 485

3120 LET B=-1E3*(-1/B(I,3>+1/B(I
, 4))/2/SIN Bl: LET L=B(I,7): LET

J=D(I,5): 00 SUB 485: LET L=J:
LET J=D(1,7): 00 SUB 485: LET L=
D(I,8): LET J=B(I,6): 00 SUB 485
: LET L=J: LET J=B(I r 8): 00 SUB
485

3125 LET B=-1E3*(~1/B(I,3)-1/B(I
r 4))/2/SIN Bl: LET L=DU,3>: LET

J=D(I,5): -00 SUB 485: LET L=J:
LET J=D(I,8): 00 SUB 485: LET L=
D (1,7): LET J=BU,6): 00 SUB 485
: LET L=J: LET J=B(I,7): 00 SUB
485: NEXT I

ţional (D) constă dintr-un filtru direcţional cu ab¬
sorbţie. Această clasă de filtre are proprietatea de
a asigura o adaptare excelentă la porţile lor pen¬
tru orice frecvenţă. Avînd această proprietate, ele
sînt recomandate, de exemplu, la construirea am¬
plificatoarelor cu tranzistoare cu efect de cîmp cu
arseniură de galiu, întrucît acestea deseori auto-
oscilează în prezenţa unui filtru convenţional da¬
torită puternicei dezadaptări din afara benzii.

Filtrul constă din două cuploare direcţionale
identice, interconectate prin două linii de trans¬
misiune şi ele identice. în figura 5.36 este prezen¬
tată o schiţă orientativă a unei asemenea structuri
realizată în tehnică microstrip.

Impedanţa caracteristică a liniilor de transmi¬
siune V-t şi V 2 şi impedanţa de lucru a cuploarelor
Dt şi D 2 sînt egale cu valoarea comună a rezis¬
tenţelor „văzute 11 de ansamblu spre exterior la
cele patru porţi ale sale (nodurile 1, 2, 7 şi 8).
Semnalul aplicat la poarta delimitată de nodurile
1 şi 9 (la nodul 9 sînt conectate conductoarele
comune ale cuptoarelor; precum şi cîte unul din
conductorii liniilor de transmisiune) este dirijat în
funcţie de frecvenţa sa către poarta delimitată de
nodurile 2 şi 9 sub forma unui răspuns tip „opreş-
te-bandă !l , şi spre poarta delimitată de nodurile 7
şi 9 sub forma unui răspuns tip „trece-bandă 11 .
Poarta delimitată de nodurile 8 şi 9 este izolată,
semnalul la această ieşire fiind nul la orice frec¬
venţă.

Cele două caracteristici de filtrare care se obţin
au aceeaşi frecvenţă centrală, frecvenţă la care
corespunde o lungime de undă de patru ori mai
mare decît lungimea comună a cuploarelor şi lini¬
ilor de transmisiune. Şi într-un caz şi în altul,
banda la —3 dB are aceeaşi valoare, procentual
dependentă numai de valoarea cuplajului, aşa
cum arată relaţia (5.28).

în exemplu am presupus că filtrul este destinat
unei aplicaţii în banda de'radioamatoriblocată în¬
tre frecvenţele 1 250 MHz şi 1 300 MHz, frecvenţa
centrală fiind deci 1 274,75 MHz. Banda filtrului a
fost aleasă 60%, iar pentru a nu intra în detalii
constructive am admis un factor de scurtare uni¬
tar, neglijînd totodată pierderile.

Analiza efectuată, redată în lista exemplu 5.1 ţ,
pentru un număr de numai trei frecvenţe, con¬
firmă cele afirmate pînă acum despre această
structură. Prima parte a analizei pune în evidenţă
caracteristica de filtrare opreşte-bandă, rezistenţa
de sarcină fiind conectată la portul 2—9. Apoi lo¬
cul rezistenţei de sarcină a fost schimbat cu cel
al rezistenţei R1, de la portul 7—9, punîndu-se în
evidenţă caracteristica de filtru tip trece-bandă.
Se remarcă totodată cu uşurinţă că structura are
un comportament perfect simetric în. ceea ce pri¬
veşte coeficienţii de reflexie la intrare şi ieşire.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 1/1993

IIUIŢIERE IM RADIOELECTRONICA

I maginea de televiziune se poate
descompune într-un număr de ima¬
gini statice, denumite cadre. Cadrul
la rîndul său este format dintr-o
succesiune de linii.

Explorarea constă tocmai în pro¬
cesul de descompunere a imaginii
în cadre şi linii, avînd ca rezultat
formarea semnalului TV.

Valoarea foarte mare a frecvenţei
maxime a semnalului video a impus
căutarea unor soluţii pentru micşo¬
rarea acesteia fără a afecta calitatea
imaginii. în acest mod s-a ajuns la
explorarea întreţesută.

Micşorarea frecvenţei maxime din
spectrul semnalului se poate face
prin scăderea numărului de ele¬
mente de imagine pe una din cele
două' dimensiuni şi anume micşora¬
rea numărului de linii sau a frecven¬
ţei cadrelor. Micşorarea numărului
de linii va determina scăderea rezo¬
luţiei imaginii, iar micşorarea frec¬
venţei cadrelor ar produce senzaţia
de pîlpîire, care este foarte obosi¬
toare pentru telespectator, soluţii ce
nu se pot accepta.

O altă posibilitate constă în redu¬
cerea suprafeţei explorate alegîn-
du-se un mod de explorare particu¬
lar şi anume explorarea întreţesută.
Astfel, frecvenţa cadrelor se reduce
la jumătate, fără să apară fenomenul
de pîlpîire, deoarece s-a redus şi
aria suprafeţei respective.

Imaginea explorată cu jumătate
din numărul total de linii se numeşte
semicadru (sau cîmp). Rezultă că o
imagine completă se explorează în
două cîmpuri: cîmpul 1, care con¬
ţine liniile de explorare de ordin im¬
par şi cîmpul 2, care conţine liniile
de explorare de ordin par, principiu
vizibil în figura 1. ţ

EXPLORAREA

ÎNTREŢESUTĂ

Totalitatea liniilor de explorare
dintr-un cadru poartă denumirea de
rastru.

Sensul în care se face explorarea
în timpul cursei active a fasciculului
de explorare este de la stînga la
dreapta pe orizontală şi de sus în
jos pe verticală. Porţiunea activă a
liniilor şi cîmpurilor trebuie să fie
explorată cu viteză constantă.

Pentru realizarea explorării între¬
ţesute se are în vedere să se obţină

număr este de 625 de linii. S-a ales
această valoare făcîndu-se compro¬
misul optim între calitatea imaginii
obţinute şi complexitatea aparataju-
lui determinată de lăţimea benzii
transmise.

Din figura 1 se observă că unul
dintre cîmpuri (cel impar) începe cu
o linie întreagă şi se termină cu o
jumătate de linie, în timp ce celălalt
(cîmpul par) începe cu o jumătate
de linie şi se termină cu o linie în-

C*mp impar

Cîmp par

o formă identică în cele două cîm¬
puri ale semnalului, deci este nece¬
sar ca explorarea să înceapă şi-să
se sfîrşească la acelaşi nivel vertical.
Acest lucru se realizează prin alege¬
rea unui număr de linii impar, în
toate standardele de televiziune. în
standardul nostru — OIRT — acest

treagă. Situaţia prezentată este
ideală, deoarece întoarcerea se face
instantaneu, dar în realitate întoar¬
cerea se face într-un timp finit con¬
stituit dintr-un număr întreg de linii,
aşa cum se vede în figura 2, în care
este prezentat un sistem de explo¬
rare întreţesut cu 13 linii. S-a ales

un număr mic de linii pentru a se
putea observa principiul, urmînd ca
apoi să generalizăm pentru cazul
concret, în cazul normei noastre'de
TV 'cu 625 de linii.

Se observă că primul semicadru
(cîmp) conţine liniile impare iar al
doilea liniile pare ale imaginii. Ju¬
mătatea a doua a liniei 11, prima ju¬
mătate a liniei 13 din primul semica¬
dru, precum şi linia 12 din al doilea
semicadru sînt linii inactive (pasive).
Deci, dintr-un total de 13* linii, doar
11 sînt efectiv folosite. Celelalte
două, după cum s-a arătat mai sus,
nu sînt vizibile pe ecran, deoarece
în această perioadă tubul cinescop
este blocat de către impulsul de
stingere pe cadre (ne aflăm în pe¬
rioada cursei de întoarcere a baleia¬
jului pe cadre).

în cadrul standardului nostru de
televiziune OIRT principalii para¬
metri sînt:

— numărul nominal de linii: 625;

— frecvenţa semicadrelor: 50 Hz;

— frecvenţa cadrelor: 25 Hz;

— frecvenţa liniilor: 15.625 ± 3 Hz;

— formatul imaginii (raportul din¬
tre lăţime şi înălţime): 4 : 3;

— banda de frecvenţe video trans¬
mise: 5,5—6 MHz.

Este necesar ca viteza maximă de
variaţie a frecvenţei liniilor să nu de¬
păşească 0,05%/s din valoarea ei
rpedie.

Se observă că frecvenţa liniilor
(15.625 Hz) reprezintă numărul de
linii (625) înmulţit cu frecvenţa ca¬
drelor (25 Hz).

în figura 3 se prezintă diagramele
reale de timp şi aspectul rastrului
pentru sistemul cu baleiaj întreţesut,
în cadrul standardului nostru. Se
poate observa în mod concret prin¬
cipiul arătat în figura anterioară pe

8 Pagini realizate de Ing. ŞERBAN NAICU

vom referi în cele ce ur¬
mează exclusiv la tuburile cinescop
pentru televiziunea alb-negru, auto¬
protejate, avînd diametrul gîtului de
29 mm, unghiul de deflexie (diago¬
nal) de 110°, focalizare electrosta¬
tică* şi deflexie electromagnetică.

Merîţionăm că un astfel de tub ci¬
nescop nu necesită capcană ionică,
iar ecranul său este aluminizat.

în figură sînt reprezentate tubul
cinescop precum şi soclul său prin
semnele lor convenţionale. Semnifi¬
caţia notaţiilor este următoarea:

f — filament; g-i — grilă de co¬
mandă;. g 2 — grilă ecran; g 4 —.grilă
de focalizare; g 3 , g 5 , a — anod de
accelerare; k — catod.

Regimul normal de funcţionare.

Alimentarea filamentului se face
în două moduri:

— serie: If = 0,3A; Uf = 6,3 V ±
10 %

— paralel: Uf = 6,3 V; If = 0,3 A ±
6 %

Comanda tubului este şi ea de
două feluri:

— comandă pe grila de comandă
(tensiunile măsurate faţă de catod)

TUBURI g>= r 5a

' 92ţ(Sr = ţ>gi

CINESCOP
PENTRU
TELEVIZIUNEA
ALB-NEGRU

ug 2 -

Ug 3 , g 5 , a -
Ug 4

400 V

Ugib (blocare)

—40... —77 V

20 KV
0 ... 400 V

_ —50...—93 V

— comandă pe catod (tensiunile măsurate faţă de grila de comandă)
n„ 4nn \/ 500 V

Ug 2 —

Ug 3 , g 5 ,

36... 66 V

Ukb (blocare) _

Simbolizarea tuburilor cinescop

se face printr-un grup de cifre şi li¬
tere, cu următoarea semnificaţie:

— prima literă reprezintă tipul de
focalizare a tubului cinescop;

— prima grupă de două cifre re¬
prezintă mărimea diagonalei*ecranu¬
lui, în cm;

— a doua grupă de două cifre re-

20 KV
0... 400 V

45...79 V

prezintă tipul de fabricaţie;

— a doua literă indică culoarea
fluorescenţei ecranului;

— ultima cifră reprezintă tipul de
protecţie la implozie.

Principalii parametri, electrici ai
tubului cinescop sînt:

a) Tensiunea de filament (Uf)tre¬
buie să aibă valoarea Uf = 6,3 V ±

0,6 V, la un curent de 0,3 A.

b) Curentul de nul al catodului
(l* 0 ): este curentul catodic la tensiu¬
nea grilă-catod nulă (Ugt = 0). Va¬
loarea minimă a curentului de nul al
catodului trebuie să fie de 700 mA.

c) Punctul de funcţionare: este
definit prin perechea de valori ten¬
siune de grilă (Ug^ — curent cato¬
dic, la un curent catodic dat de 100
IjlA. Tensiunea de grilă are valoarea
Ug! (pentru U = 100 /uA) =
—20...—52 V.

d) Timpul de încălzire a filamen¬
tului: reprezintă timpul scurs de la
conectarea curentului de încălzire
pînă cînd tensiunea* de filament
atinge 0,8 din valoarea nominală.
Este cuprins între 10 şi 20 s.

e) Valoarea tensiunii de blocare

(comanda pe grilă): trebuie -să fie
cuprinsă în intervalul Ug^ =
—40 < ,.—77 V.

f) Tensiunea de focalizare optimă
(Ug 4 ): trebuie să fie cuprinsă între 0
şi,400 V.

în ceea ce priveşte terminologia
privind tuburile cinescop pentru te¬
leviziune aceasta este precizată de
STAS 10676-76. Prezentăm mai jos
definiţiile termenilor de bază folosiţi
pentru tuburile cinescop utilizate în
televiziune.

Colţar — element rigid, ce asigură
fixarea mecanică a cinescopului la
locul de utilizare.

Con — parte evazată, în general
conică, a balonului tubului catodic,
care face legătura între gît şi ecra¬
nul de sticlă.

Contact anodic — element condu¬
cător utilizat pentru legarea
anodului în circuitul electric exte¬
rior.

Curent de fugă — curentul măsu¬
rat în circuitul electrodului respec¬
tiv, în condiţiile alimentării tubului
cinescop în regim nominal de func¬
ţionare, blocat pe grila de comandă.

Curent de nul al catodului — cu¬
rentul catodic la tensiunea grilă -
catod nulă.

Deflexie — deplasarea fasciculului
electronic sau a spotului sub acţiu¬
nea unui cîmp electric sau magne¬
tic.

TEHNIUM 1/1993

numărul real de linii, 625, şi anume
că, în timpul întoarcerii pe verticală
care se efectuează într-un interval
finit (şi nu instantaneu), interval
constituit dintr-un număr întreg de
linii, respectiv cîte 25 în fiecare se-
micadru (par şi impar), un număr de
50 de linii dintre cele 625 devin pa¬
sive, rămînînd doar 575 de linii ac¬
tive care se pot vedea pe ecran.
Liniile active care folosesc pentru
transmiterea imaginii, sînt parcurse
în timpul cursei directe a. baleiajului
de cadre, iar liniile pasive sînt par¬
curse în timpul cursei inverse a ba¬
leiajului de cadre. Ele nu sînt vizibile .
pe ecran, fasciculul electronic fiind
blocat în acest timp de către impul-

în, primul semicadru sînt active
287 şi 1/2 linii şi anume liniile im¬
pare 1, 3, 5, 573 şi 1/2 din linia

575. Urmează apoi 25 linii inactive
(pasive) şi anume: a doua jumătate
din linia 575, liniile 577, 579, ..., 623
şi 1/2 din linia 625. Aceste ultime 25
de linii sînt transmise în timpul cur¬
sei de întoarcere a baleiajului de ca¬
dre şi nu sînt vizibile pe ecran, de¬
oarece în această perioadă fascicu¬
lul electronic este blocat de impul¬
sul de stingere pe cadre. Acest prim
semicadru impar are prezentat ras-
trul pentru cursa directă în figura 3a
şi rastrul pentru cursa de întoarcere
în figura 3b.

încep în continuare liniile active

Sem/cadru /moar - 312 */? J/n //1 w

m Scm/cadro par i J12 f /2 Jrh/r

1 Cadru !

comyo/e/ r 62S //n/r

Uf/nu

1/2 d/n €2S

62S

623

1/2 d/n S7S

sul de stingere pe cadre.

S-au figurat cele două semicadre,
par şi impar, cu cîte 312,5 linii fie-
: care, în total 625.

ale celui de-al doilea semicadru, fi¬
gura 3c, respectiv a doua jumătate a

liniei 625, (iniile pare 2, 4, 6. 572,

574 şi în perioada de întoarcere a

cursei inverse de cadre celelalte 25
de linii pasive şi anume 576, 578, ....
622 şi 624, figura 3d.

Deci dintr-un total de 625 de linii

doar 575 sînt active, fiind vizibile pe
ecran, iar restul de 50 de linii sînt
. inactive (nu se văd pe ecran).

Deflexie magnetică — deflexia co¬
mandată printr-un cîmp magnetic.

Defocalizare — variaţia secţiunii
fasciculului electronic în funcţie de
distanţa sa faţă de axa tubului şi al
cărei efect este micşorarea rezolu¬
ţiei prin deformarea secţiunii spotu¬
lui.

Densitate a fasciculului electronic
— densitatea, într-un punct dat, a
curentului transportat de electronii
unui fascicul.

Diagonala ecranului — distanţa
dintre două puncte Z aflate în col¬
ţuri opuse ale ecranului lumines-
cent.

Ecran de sticlă — placă de sticlă,
ataşată la con şi care serveşte drept
suport pentru ecranul luminescent.

Ecran luminescent — strat simplu
sau multiplu, pe faţa interioară a
ecranului de sticlă în care se pro¬
duce luminescenţa.

Ecran metalizat — ecran acoperit
pe faţa interioară (spre tunul elec¬
tronic) cu o peliculă metalică trans¬
parentă pentru fasciculul electronic,
retransmiţînd spre observator o
mare parte din lumina emisă de
ecranul luminescent. »v..

Electrod de focalizare — electrod,
al cărui potenţial creează un cîmp
electric, ce permite focalizarea elec¬
trostatică a unui fascicul electronic.

Emisie parazită — emisie (electro¬
nică) nedorită, care-provoacă o lu-
minanţă a ecranului într-un tub ca¬
todic funcţionînd în condiţii de blo¬
care. ,

Fascicul electronic — flux de
electroni emis de o sursă, care se
deplasează pe o traiectorie conver¬
gentă într-o regiune determinată a
spaţiului.

Focalizare electrostatică — focali¬
zare a unui fascicul electronic sub
acţiunea unui cîmp electric.

Gît — parte tubulară a balonului
unui tub catodic, care adăposteşte
tunul electronic.

Grafitare — strat subţire "aderent
la sticlă cu o rezistivitate relativ
mică, avî.nd ca scop realizarea unei

suprafeţe echipotenţiale şr avînd în
compoziţie, ca principal component,
grafitul.

Linie de baleiaj — traiectoria unui
spot pe ecran.

Linie de referinţă — linie imagi¬
nară într-un plan axial al tubului ci¬
nescop trecînd prin zona de deflexie
a fasciculului electronic, stabilită cu
calibre şi faţă de care se dau diferite
cote.

Picioruş — tijă metalică legată la
un electrod al tubului catodic, ser¬
vind ca legătură electrică a acestui
electrod cu circuitul electric exte¬
rior.

Puncte Z — patru puncte imagi¬
nare de pe suprafaţa ecranului de
sticlă, aflate la intersecţia planurilor
diagonale cu conturul imaginii ecra¬
nului luminescent. Plan diagonal
este planul determinat de diagonala
dreptunghiului exînscris ecranului Şi
axa cinescopului.

Rază electronică — traiectorie in¬
dividuală a unui electron într-un fas¬
cicul.

Rezoluţie — parametru ce carac¬
terizează cele mai fine detalii ce se
pot recunoaşte pe o imagine, cu
ajutorul unui sistem dat. Rezoluţia
poate fi exprimată prin numărul ma¬
xim de linii negre şi albe alternante
pe unitatea de lungime. '

Tensiune de blocare (pe grilă) —
tensiunea gri.lei de comandă la care
dispare rastrul.

Tensiune de comandă pe grilă --
diferenţa dintre tensiunea grilă —
catod necesară blocării şi cea ce¬
rută pentru obţinerea unei lumi-
nanţe sau a unui curent de fascicul
dat.

Timp de încălzire a filamentului —
timpul scurs de la conectarea cu¬
rentului de încălzire pînă cînd ten¬
siunea de filament atinge 0,8 din va¬
loarea nominală.

Tub cinescop autoprotejat — tub
cinescop, la care, prin mijloace me¬
canice ataşate, efectul imploziei este
redus la limite nepericuloase pentru
telespectator.

Cu plăcere, anunţăm cititorii revistei noastre că ve¬
chiul colaborator al revistei Tehnium este şi autorul lu¬
crării prezentate, de mare utilitate tuturor constructori¬
lor amatori, pe care o recomandăm cu multă căldură.

TEHNIUM 1/1993

Pagini realizate în colaborare
cu MINISTERUL TINERETULUI şi SPORTULUI

RTTY — indicator de aci

bună decodare a semnalelor
RTTY emise de o staţie, impune o
fixare foarte precisă a receptorului
pe frecvenţa corespondentului. Pen¬
tru această stabilire există mai multe
metode electronice de verificare mai
mult sau mai puţin precise cum ar fi
indicatorul cu zero central, indicato¬
rul cu ochi magic şi mai multe sis¬
teme cu vizualizare pe un tub de os¬
ciloscop.

în cazul unei staţii funcţionînd în
sistemul Frequency Shift Keying
este necesar ca la recepţie să refa¬
cem cele două frecvenţe corespun¬
zătoare pentru SPACE şi MARK.
Pentru acest scop se utilizează BFO
la care reglăm frecvenţa pînă obţi-,
nem cele două componente 2125 Hz
şi 2975 Hz în cazul standard pentru
shift de 850 Hz. în figura 1 se repre¬
zintă relaţia între frecvenţa BFO şi
banda de trecere a receptorului.

La shift 850 Hz o bună reprodu¬
cere a semnalelor MARK şi SPACE
este asigurată numai cînd frecvenţa
BFO este de 2550 Hz faţă de frec-
, venţa centrală a curbei de trecere a
amplificatorului de frecvenţă inter¬
mediară (fig. Ia). Dacă decalăm
frecvenţa BFO, una din componente
poate fi puternic atenuată cum
apare SPACE în figiira 1b, ce se
concretizează prin recepţionarea
unui mesaj incoerent. De reţinut că
frecvenţa BFO poate fi superioară
sau inferioară fecvehţei centrale FI.
Din cele expuse,se .confirmă necesi¬

tatea unui cît mai precis acord al re¬
ceptorului pentru eliminarea erorilor
unei recepţii RTTY.

în figura 2 se prezintă un montaj
de verificare a acordului în care este
folosit un ochi magic. Acest circuit
se poate cupla direct la o ieşire AF
de mare impedănţă. Indicaţia acor¬
dului este urmărită pe un tub ochi
magic de tip 6AF6 sau echivalent,
unde o placă este sensibilă la MARK
şi cealaltă placă la SPACE. Separa-

/space! mark\

rea celor două semnale se face cu
două circuite oscilante (filtru) la
care se respectă un shift de 850 Hz
(sau după caz un shift de 170 Hz).
Acordul acestor filtre, dacă dorirri
un acord foarte precis, se face prin
conectarea unor condesatbare cu
valori fixe (şi foarte stabile) şi regla¬
rea numărului de spire pe bobine.
Montajul de acord este prezentat în
figura 3.

In timpul funcţionării cele două

2550 Hz
2975H_z .

I 2125Hz
Z975Hz

Qpi/JF IM* QOlyuF.

f R 2 R6 •

470Kft. R 4 1Mli:

i) V 2AiR7 '

. f IMn.

; i r 8

/V 2B llMft.

plăci se iluminează în ritmul MARK
şi SPACE, dar suprafeţele maximale
corespund unui bun acord al recep¬
torului. Sensibilitatea sistemului fi¬
ind reglabilă din potenţiometrul PI ;
(Fig.. 2).

Un indicator de mai mare precizie
" şi care merită să fie încorporat
într-un receptor specializat comuni¬
caţiilor RTTY se bazează pe folosi¬
rea unui tub catodic, respectiv a
unui osciloscop, care permite exci¬
tarea deflexiei pe orizontală şi a de-
flexiei pe verticală separate din ex¬
terior. Aplicînd semnalele decodate
MARK şi SPACE pe plăcile V res¬
pectiv pe plăcile H, pe ecran se vor
obţine,diverse imagini de tipul celor
arătate în figura 4,

Figura 4A reprezintă un cuplaj di¬
rect la detector la care circuitul os¬
cilant are un Q (factor de calitate)
scăzut. Figura 4B arată că nu se re¬
cepţionează semnal FSK ci numai
zgomot, în timp ce figura 4C repre¬
zintă un shift corect, dar acordul re¬
ceptorului este incorect. Figura 4D
este cazul optim de acord al recep¬
torului şi pentru shift.

Figurile 4E şi 4F arată un semrial
FSK incorect în care semnalele
SPACE şi MARK sînt de amplitudini
inegale. Figura 4G arată acordul co¬
rect al receptorului dar un shift de
mică valoare (170 Hz pentru caz
standard) şi respectiv figura 4H
•arată un FSK corect, receptor cqrect
acordat, dar nivelul semnalului este
mic şi zgomotos.

Se poate vedea astfel că un sem¬
nal FSK este corect recepţionat cînd
cele 4 braţe pe ecran sînt egale şi
de amplitudine maximă, dar aceasta
se obţine intercalînd între decodor
şi osciloscop un circuit de adaptare
care să conţină şi circuite oscilante
de bună calitate.

Frecvenţele de acord ale celor
două circuite oscilante sînt bineînţe¬
les 2125 Hz şi 2975 Hz. Schema
unui adaptor este redată în figura 5
în care este utilizată o dublă triodă
12AX7 ce primeşte pe grile semna¬
lele de la decodor (Space şi Mark).
Ca să nu se imobilizeze un oscilos¬
cop, adaptorul poate fi cuplat la un

150a| r 9 __ C4 l 2 fi 50In. C 5 l IsîL C6

88mHg L| "Jo ; 068mF£ Ţ £ L3 Ţo/)33uF
c . I (ţQQtyj F fia&nHI
- ri ._^CE 5 4i!i ^295Ht*2975jjzJ
j*IN649 r 12îL c 7
fe125V 12K * J 50 juF250V

£ 6,3 V filament

ţi Tr^ = Transformator de
«5 alimentare 220V/125V-15mA
si 6,3V-0,6A.

IMn.

-VVÎ

" 4 "T“TTR-

Generator

lVoltmetru

Ifrecventmetru

SPACE o1000

c 2 ! pi

IKp 2 r*

F ~ -

ÎVlR 1 ^

^2Kn.1W

° Ptaciv
DIOOOpF^

_f88mH
- o+150t250V

p88mH

-I—ll—o PlâciH
C6 o
lOOOpF

todic este cel numit cu variaţie defa¬
zată, mult mai bun ca tipul prece¬
dent şi care nu foloseşte filtre atît
de selective (fig. 10). Acest indicator
poate fi racordat direct la ieşirea re¬
ceptorului sau a decodorului, afişînd
pe ecran desenele din figura 9. Prin¬
cipiul de funcţionare este ilustrat în
figura 8; circuitul rezonant LC este
acordat pe o frecvenţă apropiată de
frecvenţa ce ne interesează; aici im-
pedanţa circuitului este minimă, şi
tensiunea VI se apropie de zero, dar
V2 are o valoare apreciabilă şi pre¬
zintă variaţii de fază pronunţate în
ambele părţi ale acestei frecvenţe.

2x1N649

Iju F/600V

lOOOpF

PlâciV

50Ka.

IOOKîl

tub catodic de mici dimensiuni care
poate fi conectat ca în figura 6.
Chiar dacă pentru unii montajele cu
tuburi par demodate (depăşite) ele
dau o mare siguranţă în funcţionare,
fiind foarte robuste.

Un montaj în care, de astă dată,
sînt utilizate tranzistoârele, apare în
figura 7, Aici circuitele de amplifi¬
care sînt simple şi identice pentru V
şi H. La intrare apare un repetor pe
emitor ca să prezinte impedanţă

88 mH

Intrare

verticala

înfăşurare

M_ r 16

3-, P4*250Kh.
î^5oT~ A * / ' Ar i ^154 L—
i Kn. R Uf470Kn.î330Kn.

Genera¬

tor

0,033pF ~4

I ntra re ° 1 f . H WjTY

orizontala H rx

88mH C 10 470KrL

BF149

Defazaj

v 2 /v-|

mare pentru decodor, urmează apoi
un tranzistor cu reglaj al amplificării
ce admite o tensiune colector-emi-
tor ridicată. Circuitele oşcilante au
aceleaşi frecvenţe de rezonanţă şi
este prevăzut chiar un comutator
cînd se lucrează pe shift itO Hz. La
această schemă PI şi P2 reglează
amplificarea, P3 centrarea V, P4
centrarea H, P5 focusarea iar P6 lu¬
minozitatea.

Un alt tip de indicator cu tub dl-

10 / jF 3 xTN4007

F407 47a 4,7 K*.

- - ^ 4 "VAAr — AWr • —Oi+3l

20 /jti iL 2 CJuF

v»? 100 *

5V 40/jF-l 1-40 /jF

200V {£ 1? 200v

Se ştie că aplicînd la intrarea unui
osciloscop două sinusoide pe ecra¬
nul acestuia apar figuri ce depind
de defazajul între aceste semnale şi
raportul - dintre amplitudinile lor.,
Două semnale de aceeaşi frecvenţă,'
în fază sau. în opoziţie de fază pro¬
duc pe ecran o dreaptă cu o anu¬
mită înclinare. Cînd cele două sem¬
nale sînt defazate cu 90° pe ecran
apare, o elipsă a cărei alungire de¬
pinde de diferenţa dintre amplitu¬
dini. ;

în figura 8 cele două tensiuni VI
şi V2 sînt defazate cu 90° deci va
apare o elipşă foarte lată fiindcă Vi
este aproape nulă iar panta elipsei
se va înclina într-o parte sau alta de
la verticală, funcţie de frecvenţa
semnalului de intrare inferioară sau
superioară faţă de frecvenţa de re¬
zonanţă a circuitului oscilant.

Regăsim acest principiu şi în
schema din figura 10 unde circuitul
RLC este compus din R8, L2 şi C3.

C3 şi L2 sînt acordate pe 2550 Hz.
Fiecare semnal este aplicat separat
tranzistoarelor T4 şi T5 (amplifica¬
toare V şi H). Un circuit de compen¬
sare compus din R7, LI şi C2 are
impedanţă ridicată între 2 şi 3 kHz.
Circuitul LI, C2 este acordat pe 2
kHz. Alimentarea montajului se face
cu redresorul din figura 11.

RegLaj eronat Receptor saturat

Reglaj bun

470Ka.

( C 7 20nF
T* 2N3439

R 20
3,9 Kn.

♦300V

^4 "l R 16

c 6 i

0,22^f|

Rio'

IIOKn.:

\T 2 2N3439

S 2 fT

Î439

Rei

A4Kn.8,2l«i

r^fgfcj

vk» K‘

\ C 520 nF ^
'T 5 2N3439 R23

r 15 33Qs

'33 Kn.

TEHNIUM 1/1993

FI PENTRU DOZĂ
'HAtlEÎSCA .

U/Af/,8 | I

** n **\

inji N d.dMji I

«r£ $

Irig. BĂRBII PQPESCU

t/ - Sc 23 9C
T2, 73 - SC 173C

/-- lî

) O.WjL,.

c IOjx,

83 [\

2707b U

■ reamplificatoarele pentru doză
magnetică prezentate în cele ce .ur¬
mează se.caracterizează prin perfor¬
manţe ridicate şi. simplitate con¬
structivă.

în figura 1 este prezentată schema
preamplificatorului realizat de firma
americană „S.A.E.“. Semnalul audio
preluat de la doza magnetică este
amplificat în etajul realizat cu tran¬
zistorul TI; în scopul obţinerii unui
raport semnal-zgomot ridicat curen¬
tul de colector al lui TI este de cca
11 /uA. Semnalul audio este amplifi¬

huhb ste cunoscută importanţa mon¬
tajelor de amestesc a două sau mai
multe semnale electrice, montaje
denumite mixere.

Aplicaţiile lor în audiofrecvenţă
sînt multiple, fiind folosite la realiza¬
rea programelor muzicale mixate, în
discoteci pentru eliminarea pauzelor
dintre meiodii sau de către formaţi¬
ile vocal instrumentale.

Figura 1 prezintă unul dintre cele
mai simple montaje de acest fel.
Acest montaj realizează compune¬
rea a două semnale, sau mai bine
spus a unui semnal stereo. Ceea ce
se obţine la ieşire reprezintă suma-
rea celor două semnale. Rezistorii
R1 şi R2 izolează ambele circuite,
iar din R3 se controlează nivelul de
ieşire. Montajul poate fi folosit
foarte bine la înregistrări de pe un
casetofon stereo pe unul mono sau
ca montaj secundar într-un mixer
mai complex. în ultimul caz, monta¬
jul poate fi realizat şi „în aer", un
cablaj nefiind absolut 'necesar.

în figura 2 este prezentată o
schemă simplă de mixer, realizat cu
tranzistorul TI. Intrările pot fi mai
multe de trei. Nivelul semnalelor se
reglează din potenţiometrele PI, P2,
P3. Se poate monta şi în colectorul
tranzistorului, la ieşire, un potenţio-
metru pentru reglarea nivelului ge¬
neral. Tranzistorul TI, în montajul
din figura 2, are un cîştig în ten¬
siune de 20. Alimentarea montajului
se face de la o tensiune filtrată de 9
V. Datorită simplităţii montajului,
cablajul imprimat este lăsat la latitu¬
dinea constructorilor.

Apariţia pe scară tot mai largă a
circuitelor integrate' amplificatoare
cu zgomot mic de fond a dus la rea-

cat în continuare în etajul realizat cu.
tranzistoarele T2 şi Ţ3 în conexiune
Darlington (în schema originală este
folosit un tranzistor „Darlington" de
tip 2N5307). Corecţia caracteristicii
de frecvenţă se face conform nor¬
mei R.I.A.A./ cu ajutorul buclei -de
reacţie negativă formată din R7, C3,
R10, R11, C4, R12 şi C5. Amplifica¬
rea la frecvenţe medii (1 kHz) este
de cca 40 dB şi poate fi modificată
acţionînd asupra lui R10.

în scopul realizării unui coeficient
redus de distorsiuni chiar la un nivel

lizarea unor montaje cu performanţe
superioare celor cu tranzistoare şi în
acelaşi timp a dus la scăderea di¬
mensiunilor constructive.

Montajul din figura 3 foloseşte un
circuit integrat de tipul /8M387. Nu¬
mărul intrărilor controlate poate fi
mai mare datorită cîştigului bun al
circuitului integrat. Semnalul mixat
se aplică *pe intrarea inversoare a
circuitului integrat, adică pinii 2, 4.
Bucla de reacţie negativă este reali¬
zată cu ajutorul rezistorilor R1 şi R2.
La ieşire se poate ataşa un potenţio-
metru pentru controlul general al

C3 lX

ssjjt/izvY

ridicat al semnalului de ieşire sursa
de alimentare âre o valoare ridicată;
pentru un nivel al semnalului de ie¬
şire sub 5 V distorsiunile armonice
nu depăşesc 0,01%.

in scopul obţinerii unor rezultate
, optime se poate încerca şuntarea
rezistorului R1 cu un condensator
de 100—150 pF; acesta are rolul de
a realiza împreună cu capacitatea

R 2 r 3L
lOKa lOKftJ

0UTPUT
5 L + R

c 3 l£j

100 / jF T

Ci T-, X
5 / jF BC109C

+ q\; volumului. Cablajul montajului este
prezentat în figura 6. Sursa de ali¬
mentare trebuie să fie foarte bine
filtrată (bateriile ar fi ideale), iar cir-
cuitul placat va fi închis într-o cutie
"O metalică pentru a evita eventualele
lUT oscilaţii.

Patru sau mai multe semnale pot
. fi mixate cu ajutorul schemei din fi¬
gura 4. Pe lîngă efectul de mixare,
schema realizează şi o împărţire a
semnalului mixat în două compo¬
nente, rezultînd un semnal stereo.
Schema poate fi folosită cu succes i

500K 2 4

IC V_
387 ^TiT

OUTPUT

?C 4

T 1 4,7/uF

INPUT B O^—jl

Ua =9 4-24 V

TEHNIUM 1/1993

montajului, a cablului de legătură şi
inductanţa dozei un circuit oscilant
acordat pe frecvenţa superioară a
benzii audio (20 kHz).

în figura 2 este prezentat pream-
plificatorul realizat de firma
„LEACH“. Spre deosebire de pream-
plificatorul precedent, etajul de in¬
trare este de tip diferenţial, realizat
cu tranzistoarele TI şi T2 şi piesele
aferente. în scopul realizării unui ra¬
port semnal-zgomot ridicat, curentul
de colector al tranzistoarelor TI şi
T2 este de cca 15 /zA. Al doilea etaj
de amplificare este de asemenea di¬
ferenţial realizat cu tranzistoarele T3
şi T4. în scopul evitării şuntării sar¬
cinii etajului de ieşire realizat cu
tranzistoarele T5 şi T6 de către bu¬
cla de reacţie negativă (R9, R8, R7,
•C5, C4, C3), valorile componentelor
pasive folosite diferă ca ordin de
mărime de cele folosite, uzual.

Corecţia realizată este de tip
R.I.A.A., iar amplificarea la frecvenţa
de 1 kHz este de cca 43 dB.

Grupul R1C1 realizează un filtru
„trece-jos“ care împiedică pătrunde¬
rea perturbaţii lor de înaltă frecvenţă
în lanţul de amplificare, iar grupul
R3C2 are rolul de a îmbunătăţi răs¬
punsul preamplificatorului în regim
de impuls.

Performanţele obţinute sînt deo¬
sebit de ridicate; astfel coeficientul
de distorsiuni armonice are urmă¬
toarele valori:

a) Pentru 1 V la ieşire:

f = 1 kHz d — 0,002%

f = 10 kHz d — 0,002%

b) Pentru 10 V la ieşire:

f= 1 kHz d =* 0,007%

f = 10 kHz d — 0,01 %

Performanţele prezentate se obţin
folosind componente de calitate şi
surse de alimentare stabilizate şi
bine filtrate.

de către formaţiile vocal-instrumen-
tale pentru obţinerea muzicii în va¬
riantă stereo cu instrumente mono.
Şi în această schemă s-a recurs la
folosirea circuitelor integrate, ceea
ce duce la obţinerea unor dimen¬
siuni relativ mici în comparaţie cu
, montajele realizate cu tranzistoare.
Circuitele integrate sînt de tipul 741,
circuite intrate de mult în uzul ama¬
torilor. Se vor căuta, pe cît posibil

circuite cu zgomot mic de fond. Cîş-
tigul etajelor de intrare poate fi mo¬
dificat prin modificarea valorii rezis-
torului Rx. Se recomandă ca acest
cîştig să fie menţinut sub 50 (Rx
aproximativ 2,2 kn), pentru a nu
dăuna frecvenţelor înalte.

în cazul folosirii mai multor in- -
trări, Rx va fi de 6,8 kn pentru, şase
intrări şi 4,7 kn pentru opt intrări.

Nivelul de intrare se reglează din

4K7 î

P ICI

• p 2 iH

1 —L.J-•-p

4K7

. t=J lm

R 5 Co
100K ,2

i A *i /oi

C* - ] LEVEL?

I R 3

pTOr-

R ioU ,

100K L

4*F802

Dl A °2

R 1 +12V

iSwi r°

q 10QK r gl9 _
q 1QQK ^20 ^

q iook

joolX.

470^j/J 25V 4DZ Ţ 2 hoo/j/16

-----,►-o-O

C 3 o C 4

47o^/2ir 4D a ^

'X,6

f rt/

Ţ100K

74l\^

I 1

1 r—

? 6 r

__Ri8

25 KT

r 17 n

100K

10K M

82J1./1W -12V

Bibliografie

The Encyclopedia of Electron
Circuits — 1985

:! o p 7 ] o

PI, P3, iar nivelul de ieşire se re¬
glează din P5, P6. Balansul se re¬
glează din P2, P4 (PAN 1, 2).

Sursa de tensiune este relativ sim¬
plă. Transformatorul, în secundar,
va debita 2x12 V. Diodele D5, D6
sînt de tipul 4DZ12 (12 V; 4 W), dar
pot fi si de tipul 1N3023B (12,4 V; 1
W).

TEHNIUM 1/1993

ursa de tensiune a cărei
schemă electrică este prezentată sa¬
tisface necesităţile constructorului
amator, asigurînd protecţia la even¬
tualele greşeli de manipulare sau
defecte în montajul alimentat.

Caracteristici tehnice:

— tensiunea la ieşire cuprinsă în
domeniul CH-30 V; reglabilă conti¬
nuu:

— curentul maxim livrat sarcinii
este \ max = 2 A;

— protecţie la suprasarcină cu în¬
treruperea alimentării cu energie;

— protecţie prin limitarea curen¬
tului livrat sarcinii; curentul la ieşire
este menţinut la o valoare constantă
în aceeaşi măsură în care tensiunea
de ieşire este constantă.

Comutatorul S2 are două poziţii
de lucru;

— poz. 1 — limitarea curentului
de ieşire;

— poz. 2 — întreruperea energiei
la suprasarcină la ieşire (= cut
ofţ =).

în poziţia 1, circuitul funcţionează
pentru valoarea curentului fixată cu
potenţiometrul P3, ca o sursă cu
tensiune constantă. Situaţia este
semnalizată de LED2 (verde). LED1
(roşu) va lumina indicînd funcţiona¬
rea în regim de curent constant.

în poziţia 2, în timpul funcţionării
normale, nici unul din LED-uri nu va
fi iluminat. La apariţia suprasarcinii
la ieşire, LED3 (galben) va indica în¬
treruperea alimentării sarcinii.

Dacă suprasarcina de la ieşire nu
mai este prezentă, pentru revenirea
în regim de lucru, comutatorul S2 se
trece în poziţia 1.

Reglajul tensiunii aplicate sarcinii,

SURSĂ

DE TENSIUNE
pentru

LABORATOR

Ing AURELIAN MATEESCU

este posibil din potenţiometrele PI
şi „P2.

în cazul funcţionării sursei în re¬
gim de curent constant, se fixeaza
domeniul de reglaj al curentului cu
comutatorul SI în două intervale:

- 0—0,2 A

- 0-2 A

iar apoi se reglează valoarea dorită
din potenţiometrul P3.

Elementul serie al sursei este
format din două tranzistoare
2N3055, montate în paralel. Ele sînt
comandate de un tranzistor de ace¬
laşi tip, ce se poate monta pe unul,
din radiatoarele tranzistoarelor se¬
rie. ■ ■

Domeniul de lucru în curent este
fixat cu semireglabilul de 2,5 kfi, iar
domeniul de lucru în tensiune cu
semireglabilul de 1 kfi.

Pentru a uşura lucrul, la bornele
de ieşire se poate conecta un volt-
metru cu indicaţia de 30 V la cap de
scală. Pentru indicarea curentului li¬
vrat sarcinii, se poate conecta un in¬
strument cu bobină mobilă în para¬
lel cu şuntul de 4,7 fi. Instrumentul
va fi ajustat la cap de scală cu rezis¬
tenţe serie.

Şunturile de 4,7 O şi 0,51 fi se bobi
nează pe un suport ceramic cu
manganină 0 = 1 mm.

Toate rezistenţele au 0,5 W putere
disipată cu excepţia celor specifi¬
cate.

• Dioda ZTE 1,5 e poate înlocui cu
două diode cu siliciu conectate în
serie.

Bibliografie

— Colecţia Tehnium 1980—1989

— Funkschau 1976 nr. 23,- W.
Germany .

TEHNIUM 1/1993

SEMNE CONVENŢIONALE

SEMICONDUCTOARE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Ing. ŞERBAN NAiCU

Tranzistor unijoncţlune cu bază de tip P

Tranzistor untjoncţiune cu bază de tip N

Tranzistor NPN cu bază polarizata transversal

Tranzistor PNIP cu conexiune în regiunea in¬
trinsecă

IISJI

Tranzistor PNIN cu conexiune în regiunea in¬
trinsecă

■

Tranzistor cu efect de cîmp cu poartă jonc¬
ţiune, cu canal de tip N

Notă. Conexiunea porţii este aliniată cu cea a
sursei

Poarta

• Ir

Sursa | | Drena

Tranzistor cu efect de cîmp cu poartă jonc¬
ţiune cu canal de tip P

TfT

Tranzistor cu efect de cîmp cu poartă izolată
(TECGi), de tipul prin îmbogăţire, cu o singură
poartă, canal de tip P, fără conexiune la substrat

TECGI de tipul prin îmbogăţire, cu o singură
poartă, canal de tip N, fără conexiune la substrat.

r*T

TECGI de tipul prin îmbogăţire, cu o singură
poartă, cana! de tip P, cu substrat conectat sepa¬
rat.

r r

TECGi de tipul prin îmbogăţire, cu o singură
poartă, canal de tip N, cu substrat legat prin inte¬
rior la poartă

TECGI de tipul prin sărăcire, cu o singură
poartă, canal de tip N, fără conexiune la substrat.

TECGI de tipul prin sărăcire, cu o singură
poartă, canal de tip P, fără conexiune la substrat.

TTT

TECGI de tipul prin sărăcire, cu două porţi, ca¬
nal de tip N, cu substrat conectat separat

Notă: în cazul mai multor grile, conexiunea de
la poarta primară este în linie cu cea de la sursă.

6. EXEMPLE DE DISPOZITIVE FOTOSENSIB1LE SI MAGNETOSENSIBILE

Simbol

Denumire

•o

Fotorezistor

Componentă fotoconductivă cu conductivitate
simetrică

— e*-

Fotodiodă

Componentă fotoconductivă cu conductivitate
asimetrică

-4-

Celulă fotovoltaică

Fototranzistor, figurat de tip PNP

-njz>—

Generator Hali cu patru conexiuni 1

Magnetorezistor, figurat de tip liniar

Cuptor magnetic

ZZ _ LZZZ

Cuptor optic (optocuplor), figurat cu diodă
eiectroluminiscentă şi fototranzistor.

CON

i m

PENTRU SCHEME
ELECTRICE

— TUBURI ELECTRONICE

în cadrul serialului în care am prezentat semnele convenţionale (sim¬
bolurile grafice) pentru rezistoare, condensatoare, inductanţe, cristale
piezoelectrice, electreţi, linii de întîrziere şi dispozitive semiconductoare
(diode semiconductoare, tiristoare, tranzistoare, dispozitive fotosensibile
şi magnetosensibile) continuăm astăzi cu simbolurile grafice ale tuburi¬
lor electronice.

Tuburile electronice au semnele convenţionale standardizate, la noi în
ţară, în STAS 11381/12—80, care corespunde cu publicaţia CEI 617—5
(1983): „Simboluri grafice pentru scheme. Partea a 5-a: Semiconductoare
şi tuburi electronice".

(CONTINUARE ÎN Nr VIITOR)

TEHNIUM 1/1993

SERVICE

3H kj.

Bornă

antena 220pF
75n 400Vca

OO^CJ P D p 6,

400VcQ| U BiU u RAA | JvAR utF U BHI u l

; 'x&zngi

-^WH T î’ '

Citiţi

Im2035 [modul Fî sunet

MZOli K. iL'Ăr

M200© C 47npT "T

Ii'îi

1200 L20t

7 6 5 4 3 2 1
CM TAA661BCI
0 9 10 11 12 13 14

i* * (M* il

! o o ri« ° ° ■

I O o o | g

Imodul©

UIF Bl BM Bl 8HI BHE
Programator FIF-UIF

® f 61

4 --I

1 * 6.u.

P [MODUL FI IMAGINE*
SUNET ,_

CI, | L101 & iMjHg

C<—4-0 . C100 C103 Jr Rio

iSSfcM

T100 1
BF198 Îlio4

C117 D „, 1

R 111 4 . 7 pF R113 Cil a

4.7K/v ci l<t ™*n 68pF

D500 1
—►P EFD112

R501 Sv!R505

. 470a r^&BKA

0501 !

rEF0112 D

- R509 R50tj|i|
22 Ka 13KnL

Rp rai,,

r°°T x o i* r

| [30MHz] CI05 R102 [ I»

I 10 pr- IOOKa X C109

| 2 J MODUL® Cil 5MHg 47nf: 3j

0115 L1061 -rl

15 » F Cil?

-ac 27 P F i

săi cu 6 i

T 4.7nF j

M sfrLS

Jli rt 5K “i

Kn 10504 *.^^
R5nh03l? 0502

-Sii °5- „EFD108

C505 XT 1

TS01 a»*

BC171B

R603 «j

^ H T500
R5O0 Ţ BC171A

I U.TUh

I 1900

r r 2

Rîîal _

T 801 R814 I

BC25CB jj£

R902M

CSOO X 330K ''tl

0.1 uF

J D902 *%50v
HN4004 .

P35Î3) JR913
flR909 3SK « ffl
1#2Ka H

‘«vxâsii 1 dllj

X 0913 Y&o H /Q ^ n I

.Jiii"---fa "ISSŢlSfflP

0 mo fov i PL8V22r*Ţ;«’1,»

T_ J^Ţi^ u WgJ ' [1 .

’.fiw fflfcffiJl

■ Q47yF 220uF Ţ r 1 22 T8 04
IF—425V

M8052 ŢQ02 1

BC250

11 C809

1 nF

D903 1N4001

TEHNIUM 1/1993

RECEPTORUL

T.V.

CU 2 CI
alimentarea

cu tensiune

Irţg. ŞERBAW ASAICU

■ ai multe întrebări ale cititori¬
lor noştri se referă la receptorul T.V.
cu 2 C.l. (tip Snagov 222), maupuţiri-
cunoscut decît predecesorul său,
T.V. Hibrid 2 şi Chiar decît cele ce
i-au urmat (T.V. cu 4—5—6 C.l.)'.

Televizorul cu două C.l. a preluat
o parte dintre blocuri de la T.V. H 2
(şi anume: Fl-caie comună, RAA,
sincroseparator, videofrecvenţă), o
parte de la T.V. Sport (comparatorul
de fază, oscilatorul) şi o altă parte
de ia T.V. cu 5—6 C.l. (stabilizatorul
serie, finalul baleiajului orizontal).

Amplificatorul de audio frecvenţă
utilizează o schemă clasică cu 4
tranzistoare.

Principiul alimentării AAF de la un
stabilizator separat (paralel) este
preluat de la T.V. cu 5—6 C.I., dar
realizarea practică este diferită.

In cele ce urmează, ne propunem
să-vedem cum iau naştere toate ten¬
siunile de c.c. din receptorul T.V. şi
cum ajung ele la etajele pe care sînt
destinate să le alimenteze.

Consumul general al acestui tip
de receptor T.V. este mai mare cu
aprox. 25—30 mA decît al T.V. cu
5—6 C.l. (curent măsurat prin sigu¬
ranţa Si 901).

Cauzele creşterii consumului ge¬
neral al T.V. sînt următoarele:

— tranzistorul T600 (primul etaj
din sincroseparator) se alimentează
de la +Ui cu 6 mA;

— pentru alimentarea celui 1 de-al
doilea etaj din RAA s-a introdus di-
vizorul R917, R918 de pe care se ex¬
trage tensiunea +U9(30 V), divizor
alimentat de la +Ui, cu cca 21 mA;

— etajul final video, âl cărui tran¬
zistor fipal are pe colector +25 V (în
loc de 50—60 V, fără semnal, ca la
5—6 C.l.) prezintă un consum spo¬
rit.

în figură se prezintă schema bloc
a receptorului T.V. cu 2 C.l. din care
se observă tensiunile necesare
pentru alimentarea tuturor etajelor
funcţionale (Ui, U 2 ,... Ui»)
în continuare se poate umări mo¬
dul cum se „fabrică" toate aceste
tensiuni. Se observă că totalitatea
tensiunilor se obţin pe de o parte cu
ajutorul redresorului stabilizat (Ui,
U 2 , U 9 ) iar pe de altă parte cu ajuto¬
rul blocului de alimentare de joasă
tensiune care furnizează celelalte
tensiuni (U 3 , U 4 , U.% U 6 , U 7 , U K )
pornind de la tensiunea Ui», care se
obţine prin însumarea pe sarcină a
Curentului obţinut prin redresarea
impulsurilor de pe înfăşurarea 5—6
a transformatorului de linii (350 mA)
cu curentul de emitor al tranzistoru¬
lui final linii T703 (240 mA).

REDRESORUL STABILIZAT

Alimentatorul de 175 V (+U,) este
un stabilizator serie, fiind practic
identic cu cel de la T.V. cu 5—6 C.l.

Există».totuşi cîteva mici deosebiri
şi acestea constau în principal în,
consecinţele faptului că rezistorul
R911 are în acest caz valoarea de 91
O (la T.V. cu 5—6 C.l. echivalentul
său R806 avea 75 ii) Rezultă pe el o
cădere de tensiune .AU = 91 V. 0 32 A
= 29 V.

Astfel dacă +U ; este corect reglat
la 175 V (din semireglabiiul R915)

ETAJ FINAL
AUDIO

SUNET

SELECTOR

F.I.^( F %)i

AR- CALE COMUNA
DETECTOR
► PREFiNAL ViDEO

ANSAMBLU

PROGRAMATOR

ETAJ FINAL
CADRE

SÎNCRO

SEPARATOR

REDRESOR

STBiLiZAT

REDRESOR

F.i.T.

BLOC

ALIMENTARE

JOASĂ

TENSIUNE

placă şasiu

pe emitoru! tranzistorului serie T902
(SDT9204) vom regăsi tensiunea de
204—205 V, iar pe colectorul său:
Uc-Tvin = U (redresată si filtrată) — .4
Urniij = 266—8 = 258 V. Rezultă că
tranzistorul va avea între emitor şi
colector o tensiune de aprox. 54 V
la tensiunea de reţea nominală
(220V). Comparativ putem arăta că
la T.V. cu 5—6 C.l. tensiunea echi¬
valentă, respectiv U cemn era de 64
V la tensiunea de reţea nominală.

Din această cauză domeniul de
stabilizare al acestui T.V. este de ±
10% din 220 V (adică între 198 V si
242 V) faţă de T.V. cu 5—6 C.l. cu
domeniul —15% şi +10% din 220 V

I tranzistoarele T900, T901 şi T902,
| iar redresorul care îl precede, de tip
I monoalternanţă este realizat - cu
1 dioda D900. Filtrarea tensiunii re-
| dresate se asigură cu condensatorul
| electrolitic C902 (100+100 ^F/350 V).
I Pentru a limita curentul la pornire
I este utilizat rezistorul R901.

Siguranţa Si 900 (1AT) asigură
| protecţia redresorului în caz de
scurtcircuit. Ea este temporizată
pentru a nu se arde în momentele
de după pornire, cînd curentul de
, încărcare al lui C902 este foarte
I mare (20—30 A). După pornire R
901 limitează pulsurile de curent
prin dioda D900.

1 normal. Astfel defectarea unui etaj
! din T.V., în special a unuia care este
| un consumator important de curent
1 (cum ar fi de pildă baleiajul orizon-
1 tal) poate simula două tipuri de „de-
1 fecte“ ale stabilizatorului de ten-
| siune, şi anume:

I — dacă respectivul etaj nu mai
| „consumă" curent, tensiunea stabili-
1 zată va creste de la 175 V la
200—250 V;

1 — iar dacă etajul. respectiv va

I prezenta un scurtcircuit şi „consu-
| mul“ său de curent va creşte se va
1 observa o scădere a tensiunii sub
175 V.

| în ambele cazuri „defectarea" sta-

filtrată va circula un curent constant
de aprox. 1 mA. Acesta se bifurcă în
curentul de colector al lui T901
(prin R909) şi curentul de bază al lui
T900 (prin D902). Deci, dacă primul
va creşte, cel de-al doilea va scădea
(pentru ca suma să rămînă con¬
stantă).

Rezultă că la o creştere a tensiunii
de ieşire (peste 175 V) curentul de
bază al lui T900 va scădea, se va
micşora şi curentul său de colector,
care este practic curentul de bază al
tranzistorului regulator serie T902.
Va rezulta o „închidere" mai mare a
acestuia, deci o cădere de tensiune
mai mare pe joncţiunea CE a lui

(adică între 187 V şi 242 V). Deci o
bună stabilizare se menţine pînă la
o scădere a tensiunii de reţea la 190
V, faţă de T.V. cu 5—6 C.l. unde
aceasta se menţiune pînă la 180 V.

Tranzistorul regulator serie (T902)
este la acest televizor mai solicitat
în putere (cu aprox. 1,2—1,5 W) dar
nepericulos, puterea maximă disi¬
pată nedepăşind 10—11 W.

Alimentatorul de 175 V asigură
tensiunea pentru următoarele etaje
funcţionale;

— etajul prefinal al baleiajului ori¬
zontal (colectorul lui T702);

— etajul final al baleiajului ori¬
zontal (colectorul lui T703, prin înfă¬
şurarea 1—2 a transformatorului de
linii);

— circuitul de luminozitate;

— etajul final de videofrecvenţă
(colectorul lui T400);

— primul etaj din sincroseparato-
rul de impulsuri (colectorul lui
T600);

— primul etaj din AAF (baza lui
T300).

Stabilizatorul serie cu amplificator
de eroare este constituit practic din

Antipârazitarea reţelei se reali¬
zează cu filtrul: C900, C901, C914,
L9p0.

Pentru a evita riscul unor electro¬
cutări la atingerea ştecherului ime¬
diat după scoaterea lui din priză se
montează R902 cu rolul de a des¬
cărca condensatoarele C900, C901
şi C914. Eventuala electrocutare,
deşi nepericuloasă este totuşi neplă¬
cută.

Stabilizatorul propriu-zis este de
tip serie cu reacţie negativă în care
T901 este detectorul de eroare,
T900 amplificator de eroare, iar
T902, elementul serie acţionînd ca o
rezistenţă variabilă, de valoare co¬
mandată. Adică pe joncţiunea CE a
acestui ultim tranzistor „cade" dife¬
renţa dintre tensiunea de alimentare
(variabilă) şi tensiunea de la ieşirea
stabilizatorului (fixă) astfel încît ten¬
siunea de ieşire să se menţină per¬
manent la 175 V.

Menţionăm totuşi, că acesta este
un stabilizator „în sarcină" deci el va
stabiliza corect tensiunea la valoa¬
rea de +175 V dacă consumul etaje¬
lor pe care el le alimentează este

j bilizatorului serie este doar apa-
| rentă, dar derutantă. Este suficient
\ să înlăturăm defectul survenit în eta-
i jul respectiv şi stabilizatorul serie va
I continua să funcţioneze corect.

I Tranzistorul T901 are baza polari-
1 zată cu o parte din tensiunea de ie-
| şire (de +175) determinată de divizo-
jj ful rezistiv R914, R915 (semiregiabil)

I şi R916. Emitorul său se alimentează
I cu o tensiune fixă dată de C.l. *2
(TAA550 sau ZTC33) care este un
i stabilizator de tensiune termocom-
| pensat. Curentul de polarizare al
C.l.2 este asigurat prin R913 (cca
3,7 mA).

Orice variaţie a tensiunii de ieşire
determină modificarea tensiunii
B—E a tranzistorului T9QT, în ace¬
laşi sens. Adică la o creştere a ten¬
siunii de ieşire (peste 175 V) va
creşte şi tensiunea de comandă
a lui T901 (U« creşte proporţional,
U e rămîne constant). Deci tranzisto¬
rul se va deschide mai mult, cres-
cînd curentul său de colector (prin
R909).

Prin grupul de rezistoare R904,
R907, de la tensiunea redresată şi

| T902. Deci tensiunea de la ieşirea sa
S (din colector) va scădea, ceea ce va
I compensa tendinţa de creştere, de.
I la care am pornit. Acesta reprezintă
| mecanismul de stabilizare. La o ten-
I dinţă de scădere a tensiunii de ie-
| şire, procesul se va produce în sens
i| invers, contribuind la creşterea
I acesteia, deci la o stabilizare a ten-
I siunii +U-.

Rolul celorlalte componente este
| următorul:

| — C904 şi C907 realizează* un fil-

î traj suplimentar pentru reducerea
I componentei ondulatorii care se şu¬
ii prapune peste tensiunea de ieşire;
| — R909 reduce tensiunea Urs pe

I care trebuie să o suporte tranzisto-
I rul T901;

| — R912 măreşte domeniul activ

I de lucru al fui T902, în ceea ce pri-
j veşte tensiunea Ucri
| — R903, prin care „curge" tot cu-

I rentul „consumat" de T.V. şi pe care
1 apare o cădere de tensiune de cca
10 V (270 V—260 V), precum şi
I R911, limitează curentul de scurtcir-
î cuit şi preiau diferenţa dintre tensiu-
1 nea redresată şi suma tensiunii de

TEHNIUM 1/1993

ieşire cu tensiunea care „cade" pe
joncţiunea CE a lui T902; curentul
de scurtcircuit se limitează la 2—3
A, iar puterea de scurtcircuit este
suportată, în principal, de aceste
două rezistenţe;

— Si901, siguranţa rapidă de 0,4
A care se arde la un curent dublu
celui nominal (0,8 A), are rolul de a
proteja stabilizatorul de tensiune în
cazul unor suprasarcini mari pe +1^;

— R906, R908 şi R910 (în total
400 fi) formează un şunt, conectat în
paralel pe jontţiunea CE a lui T902,
cu rolul de a-l „descărca" pe acesta
de o parte din putere; întreruperea
şuntului ar face ca tot curentul de
aprox. 0,3 A să treacă prin tranzisto¬
rul serie, care ar fi în acest caz ex¬
trem de solicitat termic, fiind nevoit
să disipe puteri de peste 20 W, cînd
tensiunea reţelei depăşeşte 220 V;

— D901, diodă de protecţie, pen¬
tru ca T902 să nu intre în regim in¬
vers de lucru în anumite situaţii de

pensa coeficienţii termici ai aces¬
tora).

Cu semireglabilul R900 se re¬
glează tensiunea +U 2 pentru co¬
manda diodelor varicap din selector
la o valoare de +28,5 V (nepericu-
loasă pentru acestea). L901 şi C905
au rolul de filtrare a acestei tensiuni.

La o sarcină de 350 mA puterea
care se pierde în stabilizator variază
între 8 W (cînd tensiunea reţelei
este de 190 V) şi 32 W (cînd tensiu¬
nea de reţea este de 245 V).

Factorul de stabilizare al schemei
este de 20—30 (funcţie de produsul
amplificărilor în curent ale tranzis-
toarelor T900 şi T902). Dacă reţeaua
variază cu 44 V, tensiunea stabili¬
zată are o variaţie de 2 V, iar com¬
ponenta ondulatorie suprapusă
peste ea este de max. 0,12 V,,.

Tot din tensiunea stabilizată +1^
se fabrică şi tensiunea +U 9 cu ajuto¬
rul divizorului rezistiv R917, R918,
care alimentează al doilea etaj din

prin D705.

Tensiunea +U 7 (20 V) care alimen¬
tează modulul cale comună şi mo¬
dulul AFI-sunet, etajele de FîAA şi
sincroseparator, etajul final video (la
emitor şi la punctul rece al potenţio-
metrului de contrast), Î401, auxiliar
de stingere, se obţine din
U 10 prin reducerea ei de către celula
de filtraj R924, C910, C913 (ultimul
asigurînd decuplarea pentru înaltă
frecvenţă a lui U 7 ). Tensiunea +U 8
(12,7 V) ia naştere din +U 7 după re-
zistorul R923 şi alimentează divizo-
rul ,de tensiune din R A A
R500—R501, care stabileşte amplifi¬
carea maximă în situaţia fără sem¬
nal.

Tensiunea +U 5 (12,7 V) care ali¬
mentează selectorul de canale se
obţine din +U 10 prin R923 şi filtrul
L902, C909 cu rolul de a împiedica
pătrunderea impulsurilor de linii şi a
altor componente perturbatoare din
baleiajul orizontal în selectorul de

avarie (scurtcircuit C902 sau arde¬
rea siguranţei Si 900); •

— D902 protejează tranzistorul T
900 împotriva unui curent invers ce¬
lui normal, în unele situaţii de avarie
(arderea siguranţei Si 901 sau între¬
ruperea rezistoarelor R904, R907);

— D903, conectată antiparalel pe
joncţiunea BE a lui T901 limitează
tensiunea inversă Ua* pe tranzistor
şi îi protejează şi în alte situaţii (în¬
treruperea C.1.2, cînd tensiunea pe
emitorul tranzistorului devine mai
pozitivă ca cea de bază);

— ultimele trei diode au doar rol
de protecţie, televizorul funcţionînd
la fel de bine fără D901 şi D903 şi
cu ştrap în locul lui D902, dar ne-
maifiind protejat în cazul unor ava-

— C903 şi C906 sînt condensa¬
toare antioscilante şi antiparazitare.

Tot din stabilizatorul serie se ex¬
trage şi tensiunea +U : (de +33 V)
pentru comanda diodelor varicap,
din selectorul de canale şi anume
de pe C.1.2. Acest C.l. fiind un stabi¬
lizator termocompensat asigură o
tensiune constantă indiferent de
temperatura din receptorul T.V.,
pentru a nu fi perturbat acordul pe
post. Circuitul integrat nu poate fi
înlocuit cu o diodă Zener obişnuită
cu valoarea corespunzătoare de 33
V, tocmai din acest motiv. Eventual
se poate încerca înlocuirea sa cu o
înseriere de diode Zener pînă la va^
loarea corespunzătoare a tensiunii
stabilizate (cu rolul de a se com¬

RAA.

Tot din +Ui ia naştere tensiunea
„de start", +U 6 prin rezistorul R919
pentru oscilatorul de linii, care este
minim 2V, la un curent de 7 mA.
Dioda D905, în momentul pornirii
televizorului va împiedica tensiunea
+U 4 să ajungă la restul etajelor din
T.V. După pornirea oscilatorului de
linii va lua naştere +U 10 iar valoarea
lui +U 6 va creşte la 12 V, prin deblo¬
carea diodei D905, cum se va vedea
în continuare.

BLOCUL DE ALIMENTARE
DE JOASĂ TENSIUNE

Toate celelalte tensiuni pozitive
de joasă tensiune (cu excepţia pri¬
melor trei pe care deja le^am văzut
şi parţial pentru +U 6 ) provin din ten¬
siunea U 10 care la rîndul său se ob¬
ţine astfel: cu dioda D705 se redre¬
sează cursă directă a tensiunii de
impuls de pe înfăşurarea 5—6 a
transformatorului de linii, obţinîn-
du-se o tensiune pozitivă de +27,5
V, pe catodul diodei, filtrată pentru
înalta frecvenţă cu C721, cu o sar¬
cină de 0,35 A. După R726 se obţine
tensiunea U 10 de 26,1 V (pe rezis¬
tenţă „cad" 0,4 V) la pinul 4 al trans¬
formatorului de linii, suprapunîn-
du-se şi curentul de emitor al tran¬
zistorului final linii cca 0,24 A. Ten¬
siunea obţinută +U 10 (de 26,IV) va
putea furniza un curent de 0,59 A
(0,35 + 0,24), fiind filtrată cu C911.
R726 serveşte la limitarea curentului

canale. Tensiunea +U 5 este stabili¬
zată la 12,7 V prin însumarea tensiu¬
nilor de pe dioda Zener D904
(PL12Z) şi dioda redresoare D905
(0,7 V).

Tensiunea +U 6 pentru-alimentarea
oscilatorului de linir, care, după cum
s-a arătat anterior provine iniţial din
+U, (cu o valoare redusă, de numai
2—3 V) va creşte la valoarea de 12 V
după pornirea oscilatorului de linii
şi apariţia lui +U 10 . Astfel din +U 10
(+26,1 V) va apărea +U 7 (20 V), din
acesta +U e (12,7 V) prin R923, iar
după dioda D905 (pe care „cad" 0,7
V) va lua naştere +U 6 (12 V), ten¬
siune stabilizată cu Zenerul D904
(PL12Z).

Tensiunea +U 4 ou care se alimen¬
tează baleiajul vertical se obţine din
+U 10 , prin celula de filtraj R92Q,
C908, C911.

Amplificatorul final de audio-frec-
venţă AAF funcţionînd în clasă B
avînd deci un „consum" de curent
extrem de variabil (10—215 mA) atît
cu volumul cît şi cu tonul, este ne¬
cesar să fie alimentat dintr-un stabi¬
lizator separat pentru a nu perturba
celelalte surse de tensiune. Astfel, el
se alimentează cu +U 3 (19,2 V) prin
intermediul stabilizatorului paralel,
format în principal cu T903.

Principiul de funcţionare al,stabili¬
zatorului paralel este următorul: de
la tensiunea +U 1 q (26,1 V) se alimen¬
tează practic doi consumatori (par¬
tea de AAF şi tranzistorul T903), în
paralel, după rezistenţa R921, cu

Semnalăm cu plăcere apariţia lucrării
„Scheme şi montaje de audiofrecvenţă"
a vechiului nostru colaborator ing. Emil
Marian. Cartea oferă zeci de scheme de
audiofrecvenţă comentate. în capitolele
succesive, autorul parcurge toate blo¬
curile funcţionale principale ale unui
lanţ de audiofrecvenţă, începînd cu
preamplificatoarele şi terminînd cu am¬
plificatoarele de mare putere. De o
atenţie deosebită se bucură problema
reducerii zgomotului:

Emil Marian

Scheme şi montaje
de audiofrecvenţă

consumuri de curent extrem, de va¬
riabile, dar de sens contrar, astfel
încît suma curenţilor (prin R921) să
fie constantă. Astfel, cînd AAF con¬
sumă un curent maxim cel prin tran¬
zistorul T903 este minim şi invers,
astfel încît suma lor va fi întotdea¬
una constantă şi va constitui pentru
tensiunea +U 10 (deci pentru baleiajul,
orizontal) o sarcină constantă.

Acest lucru este determinat de
potenţialul constant al bazei tranzis¬
torului, asigurat de dioda Zener
D907 (PL8V2Z) care este montată
între +U’° şi R925.

Tensiunea stabilizată pentru- ali¬
mentarea AAF se găseşte pe emito¬
rul tranzistorului T903. Tensiunea
nominală- stabilizată +U 3 este dată
de însumarea unor tensiuni con¬
stante:

U 3 = U 10 — Ub«) 7 + Usfwin + U
D«)6 = 26,1 — 8,2 + 0,7 + 0,6 = 19,2
V

Rezistpru! R925 stabileşte, un cu¬
rent prin dioda D907 de cca 11 mA.
Rezistorul R922 reduce disipaţia lui
T903.

Diodă D903 protejează joncţiunea
BE a lui T903 în momentul de por¬
nire al T.V. cînd C308 este descăr¬
cat şi pot apărea tensiuni inverse
mai mari (peste 5 V) pe joncţiune.

în afara tensiunilor fabricate de
Redresorul stabilizat şi de Blocul de
alimentare cu joasă tensiune, pentru
a funcţiona, receptorul T.V. mai are
nevoie de unele tensiuni pe care le
vom prezenta în cele ce urmează.

Acestea sînt tensiunile necesare
tubuluj cinescop pentru filament,
grile şî anod, toate fiind fabricate de
către generatorul de baleiaj pe ori¬
zontală.

Astfel tensiunea de filament (pinii
1—8 ai T.C.) se obţine cu înfăşura¬
rea secundară a transformatorului
de linii 7—8 (care conţine 5 spire
bobinate deasupra primarului). Este
o tensiune în impulsuri pozitive de
28—30 Vw care se reduce cu R731
(6,8 îi) la o valoare de cca 22 V ri ,
Puterea care se asigură filamentului
pentru încălzire este de cca 1,9 W,
adică similar cu modelele clasice
alimentate cu tensiune alternativă
(6,3 V x 0,3 A). Rezistorul R 731 are
şi rolul de a proteja transformatorul
de linii (înfăşurarea de filament) la
un eventual scurtcircuit al filamen¬
tului T.C. care în această situaţie
s-ar arde (debitînd pe sarcină zero).
De asemenea, rezistorul are rolul de
a proteja înfăşurarea de filament în
primele 10 s de la pornire cînd fila¬
mentul este rece, deci curentul prin
el este mare (rezistenţa mică).

Tensiunea de comandă pentru
grila Gi, pinii 2,6 ai T.C., se asigură
de pe cursorul poţenţiometrului de
luminozitate R736, prin intermediul
rezistorului R417. Capătul pozitiv al
poţenţiometrului de luminozitate se
alimentează de la +U!, iar cel nega¬
tiv de la redresorul de —100 V, reali¬
zat în. principal cu dioda D705 care
redresează impulsurile de pe înfăşu¬
rarea 5—6 a transformatorului de li¬
nii. Tensiunea de —100 V este fil¬
trată cu C728.

Tensiunea de accelerare pentru G
2 a T.C, (pinul 3) de aprox. +500 V
se obţine prin redresarea impulsuri¬
lor pozitive de întoarcere linii, de pe
colectorul tranzistorului final linii
T703 (BU205), cu ajutorul diodei
D703, şuntată cu condensatorul
C718. Tensiunea se filtrează cu
R727 şi C722 şi se aplică prin rezis-
ţoarele de separare R730 şi R414.
între cele două rezistoare se culege
o tensiune care se reglează cu semi¬
reglabilul R415, constituind tensiu¬
nea de focalizare (între 0 şi +500 V)
şi se aplică prin intermediul rezisto¬
rului R416 pe grila G 4 (de focali¬
zare) a T.C. (pinul 4).

Foarte înalta tensiune (FIT), de
17—18 kV se obţine de la bobina de
FIT a transformatorului de linii, Tr.
701, prin redresarea impulsurilor cp
dioda D706 (T.V. 18—K70) redre¬
soare cu seleniu şi se aplică la ano-
dul T.C.

TEHNIUM 1/1993

TEMPORIZATOR

FOTO

ALEXANDRU ZANCA

1 emporizatorul este de fapt un ceas de expu¬
nere electronic folosit foarte des în laborator la
copieri, măriri, developări etc. Numărul minim de
componente, cît şi simplitatea schemei îl reco¬
mandă mai ales începătorilor. Domeniul de tem¬
porizare este cuprins în plaja 0,1 s ....99,9 s cu
pasul de 0,1 s. Cele două contacte ale releului,
(normal închis şi normal deschis) sînt disponibile
pe panoul (cutia) temporizatorului, putîndu-se
cupla la acestea fie un obturator electric, fie di¬
rect becul aparatului de mărit. Prin mărirea/mic¬
şorarea frecvenţei oscilatorului sau introducerea
de numărători suplimentari, se poate obţine o
gamă foarte largă de temporizări.

Schema temporizatorului este arătată în figura
1. De fapt, se observă din schemă că acesta este
un divizor programabil. Se disting mai multe blo¬
curi funcţionale şi anume: generatorul de impul¬
suri realizat cu circuitul integrat C.I.-6 şi avînd
frecvenţa de 10 Hz; blocul numărătoarelor, reali¬
zat cu circuitele integrate C.I.-1...C.I.-3; decodo¬
rul binar/zacimal realizat cu diodele Dl...Dl2, re¬
zistenţele R1, R2, R3 şi comutatoarele binare K1,
K2, K3; un circuit de coincidenţă realizat cu dio¬
dele D13...D15 şi rezistenţa R4; bistabiîul ce co¬
mandă releul realizat cu circuitul integrat C.I.-5 şi ,
monostabilui ce furnizează impulsul de pornire
realizat cu circuitul integrat C.I.-4. Acest ultim
bloc a fost necesar deoarece se impune ca impul¬
sul de pornire să fie generat la eliberarea butonu¬
lui K5.

Funcţionarea temporizatorului este simplă.
Pentru o uşoară înţelegere, se va face apel la dia¬
grama de stări din figura 4. Să presupunem că
dorim o temporizare de 1,5 secunde. Se trec co¬
mutatoarele K1 în poziţia „5“, K2 în poziţia „1“ iar
K3 în poziţia „Q“.

Se apasă butonul K5 (comutator tip normal
deschis). La eliberarea acestuia, în punctul ,,A“,
va apare un impuls foarte scurt care va reseta nu¬
mărătoarele şi bistabiîul, aducînd totodată
tranzistorul TI în stare de,, conducţie, deci releul
va fi anclaşat (punct D). în acelaşi timp,, poarta
C.I.-6 este validată; în acest fel, impulsurile gene¬
rate de oscilatorul cu frecvenţa de 10 Hz, vor
ajunge la numărătoare. După numărarea a 15 im¬
pulsuri punctele 18, 19 şi 20 vor avea nivelul logic
„1“, deci va fi îndeplinită condiţia „Şl“; în acest
fel nivelul logic al punctului „C“ va fi schimbat
din „0“ în „1“ aceasta ducînd la schimbarea stării
bistabilului şi implicit la blocarea tranzistorului
TI şi a porţii C.I.-6, deci la oprirea numărării.

Temporizatorul se va realiza pe o plăcuţă de
sticlotextolit dublu placat, desenul cablajului fiind
ilustrat în figura 2, iar dispunerea pieselor şi faţa
a doua a cablajului este arătată în figura 3. Dacă
se foloseşte un releu diferit că dimensiuni şi dis¬
punere a terminalelor, se va reface cablajul în
zona respectivă conform releului de care se dis¬
pune. Urmărind schema din figura 1 se observă
că s-a renunţat la decodorii binar/zecimal CDB
442 (deci trei circuite integrate mai puţin) şi că
s-au înlocuit aceştia cu grupuri diode-rezisten-
ţă-comutator binar. Trebuie notat aici că diodele
D1...D15 trebuie obligatoriu să fie cu germaniu
(EFD sau echivalent) Comutatoarele K1...K3 sînt
comutatoare binare de tipul KDM-11FSNA.

Reglajul temporizatorului se face simplu: se
alege din comutatoarele K1...K3 o temporizare
oarecare — ex. 15 secunde — şi prin comparare
cu un cronometru se va regla frecvenţa oscilato¬
rului din R9 pînă se obţine temporizarea aleasă.
Dacă se dispune de un frecvenţmetru, acesta se
leagă în punctul „E“ şi din R9 se va urmări ca
frecvenţa citită să fie 10 Hz. Reglajele se fac după
15...25 minute de la punerea sub tensiune a mon¬
tajului. De reţinut că temporizarea începe la eli¬
berarea butonului K5. S-a ales această soluţie
pentru ca temporizarea să nu fie influenţată de
operator, lucru sesizat mai ales la timpi scurţi.
Dacă se doreşte anularea unei temporizări deja
începute, se apasă scurt timp butonul K4 (cu
contact normal închis). Dacă se dispune de un

2 Ţk

_R5

“rtl.

U R6 >

CJ.4

•

TX^-

” JL.

+5V GND

R7 Rl_I ID16

o-o |o~o

0-0 *âV<

<&3

5 găuri
SCARA 1:1

TEHNIUM 1/1993

8
9

20
21
22

10
11
12

- K4-RESET

- K5-START

- +5V

- GND

- pin 1 (A) K1

- pin 8(D) K1

- pin 2CB) K1

- pin 4(0 K1

- pin 1 (A) K2

- pin 8(D) K2

- pin 2 (B) K2

- pin 4(0 K2

- pini (A) K 3

- pin 8(D) K3

- pin 2(B) K3

- pin 4(C) K3

- pin COMUN

alimentare

releu

22 ~

l-comfacte releu

SCARA 1:1

releu care anclanşează ferm la o tensiune de 5
volţi, pinul +VR(2lj va fi legat la pinul +5 volţi (4).

Alimentarea montajului va fi făcută la o sursă
capabilă să furnizeze cele două tensiuni, una
pentru montaj (+ 5 volţi/100 mA), iar cealaltă
(+VR/IR) dimensionată funcţie de tipul releului
folosit (9, 12, 24, 48 volţi). Pentru tensiunea de 5
volţi se va folosi un stabilizator integrat de tipul fi
M 323 sau MA 7805, ca în figura 5 sau un stabili-
1 zator ca în figura 6.

Montajul se introduce într-o cutie din material
plastic, pe panoul frontal avînd dispuse comuta¬
toarele K1...K3 şi întreruptorul general, precum şi
un întreruptor legat în paralel pe contactul nor¬
mal deschis al releului, care să permită şi o folo¬
sire netemporizată a becului/obturatorului apara¬
tului de mărit, iar pe panoul din spate, bornele de
acces la contactele releului.

LISTA DE MATERIALE

- R1, R2, R3, R4 10 ka
— R5 590 H
— R6 3,3 kO :

— R7 2 kfi
— R8 470 H
— R9 2 ka helitrim
— R10, R12 100 O
— R11, 80 a
— R13 1 ka semireglabil
— R14 22 ka
— R15 18...50 a

—

r—

—

1 1

—

1 1

1 l

impuls pornire

inceput temporizare

sfîrşit temporizare

-O+VR

TI, T3 BC107 (BC108, BC109)
T2 BD135 (BD137, BD139)

- C.I.1...C.I.3 CDB490 '

— C.1.4 CDB 4121

- C.1.5, C.1.6 CDB 400

— C.1.7 M323, MA7805

O +5 V/100mA

— CI, C2, C3, C5, C6, C9 100 nF, multistrat
sau ceramic

— C4 100 mF/ 15 volţi •

— C7 1 mF/ 15 volţi tantal

— C8 33 mF/ 15 volţi tantal

— CIO, CI 3 500 mF/ 15 volţi

— Cil, CI2 200 mF/15 volţi

— D1...D16 EFD108, EFD109, EFD105, AA112,
AA117

— Dl 6, Dl8 1N4001

— Dl 7 PL4V7Z

— Pt 1PM4 (sau 4 buc. 1N4001)

GND

TEHNIUM 1/1993

cititorii - mmmmuh

Ing. PAUL HAŞAŞ

.■ SONORE

nificatorul prezentat în figura
1, are avantajul (pe lîngă utilitatea
practică) că nu necesită compo¬
nente electronice, fiind necesar doar
un cablaj imprimat din sticlotexfolit
cu ambele feţe cuprate, avînd di¬
mensiunile 94x50 mm. Se corodează
placa avînd pe cele două feţe dese¬
nele a şi b ale figurii 1, configuraţia
obţinută fiind echivalentă funcţional
cu schema electrică din figura 2.
Unificatorul obţinut permite cupla¬
rea a trei antene la televizor
printr-un singur cablu, cele trei emi¬
siuni făcînd parte din canalele 1—5;
6—12 şi 21—60.

Valorile condensatoarelor trecute
în schema din figura 2 sînt valorile
pentru un cablaj imprimat avînd
grosimea de 1,6 mm. Pentru alte
grosimi se modifică dimensiunile
dreptunghiurilor (pe ambele feţe ale
cablajului) care dau capacităţi, con¬
form relaţiei C = eS/d; C,e sînt con¬
stante pentru calculul unui conden¬

sator, d este grosimea cablajului din ,
sticlotextolitul avut la dispoziţie, iar
S-suprafaţa dreptunghiului care este
de fapt o armătură a condensatoru¬
lui.

Pe marginea cu folia de masă, se
fac găuri de jur-împrejur (0 = 1 mm)
şi se fac lipituri-cu sîrme pentru ca
traseul de masă al semnalelor să fie
cît mai mic.

Cablurile coaxiale de intrare şi ie¬
şire se pot fixa prin cositorire sau
cu şuruburi. în acest caz se pot co¬
sitori pe faţa b piuliţe M3 din aramă,
pe care cu şurub M3 se prind termi¬
nalele „calde", iar tresa cablurilor se
fixează printr-o şină lungă apăsată
pe conductorul de masă la margine
şi strînsă cu cele trei şuruburi,- ale
căror orificii se văd la marginea ca¬
blajului în figurile a şi b.

Unificatorul fără componente rea¬
lizat în acest mod, dă rezultate ase¬
mănătoare unificatorului cu compo-
* nente discrete.

^mFELICITARE

WMBAmA

^magnetofon

curent alternativ ~
curei! ce iusimi

Ing. BAPBU POPESCU

mmm ’-vl v".zr> o

încadrarea în standardele

DE STAT

ASIGURĂ LEGALITATEA
INIŢIATIVEI DVS. ÎN AFACERI

V^ît e de plăcut să primeşti cu ocazia unor sărbători sau ocazii diverse,
veşti scrise de la prieteni sau persoanele dragi! Bucuria este şi mai mare
dacă în plicul scrisorii respective se află .şi vreo fotografie care are rolul de
a bucura şi mai mult prin prezenţa ei, de a apropia şi mai mult'sufleteşte.

în cele ce urmează se descrie o metodă foarte simplă şi deosebit de ief¬
tină de corespondenţă sonoră, care aduce o surpriză peste tot bine primită,
care creează iluzia prezenţei imediat apropiate a celui ce trimite corespon¬
denţa.

în plicul care conţine corespondenţa, expeditorul înrulează în jurul scriso¬
rii pliate sau a unei ilustrate cu text de felicitare, o bucată scurtă de bandă
de magnetofon pe care imprimă mesajul sonor. Banda destul de mică nu
ocupă mulţ loc în plic şi nu atîrnă greu la cîntar, în schimb sosită la destina¬
ţie, se desfăşoară de Gătre destinatar şi se trece prin fanta cu capete magne¬
tice a unui magnetofon, pus pe poziţia de redare. Rezultatul e ascultarea,
redarea mesajului sonor, aşa cum a fost imprimat de către expeditor. Cytele
pe care banda le-a avut de suportat în urma îndoirii pe marginea scrisorii
sau felicitării din plic, nu strică cu nimic calitatea redării. Banda poate fi
apoi redată de ori cîte ori, copiată eventual pe alt magnetofon sau caseto-
fon, sau fixată cu bandă adezivă, la capătul unei alte role de bandă, pentru
ca felicitarea sonoră să mai. poată fi audiată. Nimic nu împiedică, de aseme¬
nea, ca bandă să fie pliată din nou* pe fostele pliuri, în jurul felicitării scrise
şi apoi să fie păstrată în acelaşi plic în care a fost expediată. Ideea e deci
.foarte simplă: se imprimă o bandă de lungime mică pe un magnetofon oare¬
care, se pune pliată într-un plic şi se expediază. Dar o serie de detalii nu

în primul rînd lungimea mesajului vorbit depinde atît de viteza de rulare a
benzii, cît şi de numărul de trasee imprimate şi, bineînţeles, de lungimea bu¬
căţii de bandă. Mesajul este raţional să se imprime cu viteza de 9,5 cm/s, pe
sistem dublă pistă (dute-vino), pe o bucată de bandă nu mai mare de 1...
maxim 2 metri. La viteza de 9,5 cm/secundă, 1 metru de bandă oferă posibi¬
litatea imprimării unui mesaj de circa 10 secunde; iar dacă se folosesc am-
bele' piste alternate, durata e dublată. O bucată de bandă de 1 metru lun¬
gime, pliată în interiorul unei scrisori, nu oferă decît maxim cinci spire de
înrulare, pe o lăţime maximă de 35 mm, astfel încît în mod practic s-ar pu¬
tea introduce fără nici un impediment o lungime şi mai mare; dar ce e prea
mult strică şi plăcerea ascultătorului se poate transforma în plictiseală, ca să
nu mai vorbim de riscurile de înnodare şi implicit stricarea unei bucăţi prea
lungi de bandă. Viteza de 9,5 cm/s oferă posibilitatea calităţii optime pentru
un mesaj vorbii;’ cu orice magnetofon s-ar face redarea, apoi această viteză
e larg răspîndită pe magnetofoane, fie cu o singură viteză, fie cu mai multe
viteze de imprimare-redare. în plus, chiar dacă persoana căreia îi este adre¬
sată felicitarea sonoră nu posedă magnetofon, în foarte scurt timp poate

găsi un vecin, rudă sau cunoştinţă care să aibă un magnetofon cu. această
viteză, larg răspîndită. Imprimarea iniţială se face pe sistem dublă pistă, din
cauză că nu se ştie ce magnetofon va folosi destinatarul şi chiar dacă po¬
sedă un magnetofon cu patru piste şi se face citirea benzii imprimate pe du¬
blă pistă, citirea se face corect, fără "dificultate. Nu acelaşi lucru se întîmplă
dacă se imprimă iniţial pe patru piste şi se redă cu un magnetofon cu dublă
pistă. în asemenea caz, în, redare va.fi un vălmăşag de sunete, din care nu
se poate distinge nimic. De asemenea, e total contraindicat să se folosească
bandă foarte îngustă de casetofon, întrucît e foarte greu de introdus un
fragment de bandă ca aceasta într-un casetofon sau să se lipească drept
adaos suplimentar la o casetă existentă.

Pe traseul al doilea se poate repeta acelaşi mesaj identic sau puţin schim¬
bat, sau^alt mesaj făcut de altă persoană, eventual un fragment muzical. De
altfel, mesajul poate fi mixat cu muzică pentru a deveni şi mai atractiv. Me¬
toda cea mai simplă constă în imprimarea concomitentă a mesajului o dată
cu audiţia dată de un aparat de radio, un N pick-up sau un magnetofon. Bi¬
neînţeles o operaţie de selecţionare a unei teme muzicale potrivite eveni¬
mentului, o mixare a programului vorbit cu cel muzical, duce la rezultate ar¬
tistice mult mai bune. Banda se verifică după imprimarea ambelor trasee, se
taie de pe rolă şi se pliază pe scrisoare.

în caz că se doreşte expedierea mai multor mesaje de felicitare identice,
adresate impersonal, se imprimă mesajul pe bandă. Apoi banda se deta¬
şează şi capetele ei se lipesc cu bandă adezivă, pentru a alcătui o bandă
fără sfîrşit. Aceasta, plasată pe un magnetofon pus pe redare, curgînd în
mişcarea ei pe jos, de unde este şi preluată în continuare de mecanismul de
transport al magnetofonului pentru a fi rulată, redă la nesfîrşit acelaşi mesaj
periodic, ciclic, ca un papagal. Este uşor de înţeles cum se poate cupla un
alt magnetofon, pe care mesajul ciciic, de pe banda fără sfîrşit, se imprimă
în lungime, de oricîte ori, pe altă bandă de magnetofon. Cînd se consideră
că s-a obţinut numărul de felicitări sonore necesar, se opresc cele două
magnetofoane, se inversează poziţia rolelor pe magnetofonul care face im¬
primarea, notîndu-se însă precis poziţia de început a unui mesaj, atît la
banda de pe role, cît şi" la cea în buclă închisă, apoi se repun concomitent
cele două magnetofoane în funcţiune, pînă cînd traseul al doilea al benzii de
pe role se derulează în completarea traseului prim. Banda imprimată liniar
se controlează şi se lasă să curgă pe jos, fără rolă acceptoare şi după fie¬
care mesaj vorbit, pe porţiunea de pauză, se detaşează prin tăiere cu foar¬
fecă. Fiecare fîşie de bandă va constitui deci un mesaj sonor, care poate fi
expediat aşa cum s-a arătat mai sus.

I entru alimentarea aparaturii electronice cu
un consum relativ redus (radioreceptoare, mini-
casetofoane, calculatoare de buzunar) sînt folo¬
site adaptoare care au de obicei posibilitatea re¬
glării în trepte a tensiunii de ieşire. Compacte, cu
un design plăcut, ele prezintă un interes deosebit
în special datorită posibilităţii reglării în trepte a
tensiunii de ieşire.

Aceste adaptoare prezintă însă cel. puţin două
inconveniente care sînt, în general, trecute sub
tăcere:

1. Tensiunea de ieşire este asigurată doar la
curentul nominal de sarcină; la un curent mai mic
decît cel nominal, tensiunea de ieşire creşte sem¬
nificativ.

2. Nivelul pulsaţiei (brumul) este ridicat, în spe¬
cial la un curent apropiat de cel nominal.

Creşterea tensiunii de ieşire la un curent redus
poate duce la defectarea aparaturii electronice.

Puţine firme producătoare prezintă dependenţa
tensiunii de ieşire de curentul nominal de sarcină.

O excepţie care confirmă regula este alimenta¬
torul ;,MINWA“ MW88. ;

Performanţele sale sînt: •

Tensiune de alimentare: 220 V, 50 Hz;

Putere: 5 W;

Tensiune de ieşire: 3—4, 5—6—7, 8—9—12 V;

Iad. l*To 2 OO Joo

Curent sarc/ndC. [mA]

Curent de sarcină: 300 mA.

După cum se observă/din graficul din figură,
dacă avem un radioreceptor care necesită o ten¬
siune de alimentare de 6 V la un consum mediu
de ,50 mA şi folosim alimentatorul mai sus men¬
ţionat, pe poziţia „6 V“, tensiunea de alimentare
depăşeşte 8 V existînd riscul defectării radiore¬
ceptorului.

Tot din grafic reiese că o tensiune de cca 6,5 V,
la un curent de 50 mA este asigurată doar pe po¬
ziţia „4,5 V“ a alimentatorului.

Din cele prezentate mai sus se desprind urmă¬
toarele concluzii:

1. Alimentatoarele de import cu tensiune de ie¬
şire reglabilă în trepte, nestabilizată, necesită o
alegere atentă a acesteia, în corelaţie cu consu¬
mul aparatului.

2. Dacă amatorul nu dispune de un instrument
de măsură corespunzător se va alege treapta de
tensiune imediat inferioară, ca în exemplul mai
sus prezentat.

3. Deşi inferioare din punct de vedere al desig-
nuîui, alimentatoarele produse în ţară (de exem¬
plu ATV1 — Tehnoton) asigură o tensiune de ie¬
şire stabilizată la un nivel al pulsaţiei mult redus,
fiind din acest punct de vedere net superioare ce¬
lor din import.

U.:.!

ii.

InHHH

Pentru abonamente, comenzi şi informaţii adresaţi-vălâ:
S.C. - ROMRES - S.R.L.

Calea Dorobanţilor Nr. 1 - 7
Sectorul 1
BUCUREŞTI
cod:70186
cont: 40724037
BANCA AGRICOLĂ - SMB
TEL 11 65 02 FAX 12 08 02

Nu uitaţi abonamentul la Standardele de stat, ia
Catalogul standardelor şi la Buletinul Standardizării, instru¬
mente indispensabile de lucru, în care găsiţi toate infor¬
maţiile privind standardizarea naţională şi internaţională
ISO, CEI, CEN, CENELEC (programe de lucru, proiecte
de anchetă, standarde aprobate) precum şi notificările
GATT.

INSTITUTUL ROMÂN DE STANDARDIZARE
prin S.C. - ROMRES - S.R.L., '

difuzează toate standardele de stat şi publicaţiile IRS
ce vor apare în 1993

7 HH

TEHNIUM 1/1993

VIDEORECORDERE

FORMATUL „VIDEO - 8

şi semnalele de sincronizare, nu nu¬
mai cel de sunet, sînt înregistrate cu
capete situate pe tamburul rotativ.

Aceste semnale de sincronizare
prezintă de altfel o particularitate
caracteristică sistemului ATF (Auto¬
matic Track Finding) sau cautare
automată a alinierii. Formatul Vi- j
deo-8 permite obţinerea unei urmă¬
riri perfecte # pistelor video (Trac-
king) cu toată lărgimea foarte mică
a acestora; 34,4/um la modul SP şi
numai 17,2/um lâ modul LP. Pentru
aceasta sistemul ATF recurge la pa¬
tru frecvenţe „pilot" şi anume: fi =
101,02 kHZ, f 2 = 117,19 kHz, f- =
162,76 kHz şi f, = 146,48 kHz.
Aceste frecvenţe sînt aplicate cape-

Ing ŞERBAN IUAICU

Standard Play), 1,17 cm/s (la modul
de lucru cu viteza redusă la jumă¬
tate, Long Play) cînd există prevă¬
zută această facilitate.

Datorită vitezei scăzute de înregis¬
trare a sunetului, mai ales în modul
Long Play (de patru ori mai mică
decît la casetofonul audio cu viteză
de 4,75 cm/s), apar probleme legate
de banda de trecere, fluctuaţii, etc.

Ţinînd cont de acesfe inconve¬
niente, formatul Video-8 optează
pentru un alt mod de înregistrare,a
sunetului, cu modulaţie de frecvenţă

(MF) de către capete montate pe
tamburul rotativ, simultan cu sem¬
nalele video.

Datorită vitezei destul de mari
(3,12 m/s) între capetele video şi
bandă, nu există dificultăţi de înre¬
gistrare a semnalelor audio de frec¬
venţe ridicate (peste 15 kHz). Şi
aceasta oricare a fi viteza de trecere
a benzii magnetice: 2,005 cm/s pen¬
tru modul normal (Standard Play)
sau 1,005 cm/s pentru modul cu vi¬
teza redusă la jumătate (Long Play).

De asemenea, la formatul Video-8

D upă mai bine de 17 ani de
la comercializarea primelor
videocasetofoane se con¬
stată în prezent că, din mul-
: titudinea formatelor care s-au perin¬
dat în acest interval de timp, două
formate s-au impus şi tind, în conti-
■ nuare, să se generalizeze.

Pe de o parte clasicul VHS, care a
cunoscut în timp numeroase trans¬
formări, apărînd succesiv diverse va¬
riante şi subformate: VHS-C (1982),
VHS „Hi Fi" (1983), VHS „HQ"
(1985), S-VHS (1987), S-VHS-C,
S-VHS „Hi Fi", S-VHS-C „Hi Fi“ şi
recent S-VHS-PCM (1990).

Pe de altă parte formatul Video-8,
cu varianta sa Video-8 „High Bând"
sau Hi8, format care era destinat la
: început doar camerelor video cu vi-
deocasetofon încorporat.

în rîndurile de mai jos vom face o
prezentare comparativă a acestor
două tipuri de videorecordere, cu
format diferit (VHS şi Video-8).
în figura 1 prezentăm sistemul de
v transport mecanic, comun celor
două formate, care utilizează princi-
. ; piui citirii elicoidale a benzii magne¬
tice cu ajutorul capetelor video rota¬
tive.

Sistemul VHS utilizează o bandă
cu lăţimea de 12,65 mm, iar sistemul
i ’ i Video-8 „Standard" şi Video-8 „High
,, j Bând" o bandă cu lăţimea de 8 mm.
j în figura 2 se prezintă comparativ
, unghiul de azimut al capetelor video
! (înclinarea întrefierului) care este
,, \ ; diferit la cele două formate, ca şi
lungimea întrefierului corespunză-
. , tor.

La formatul VHS unghiurile de
, \ azimut ale capetelor video sînt de

±6°, iar la formatul Video-8 de'±10°,

: lărgimea pistelor fiind de 49/um în
, 1 primul caz şi de 34,4/um în cel de-al
’; doilea.

Se mai poate observa că acea faţă
a benzii pe care este depus stratul
' magnetic intră în contact cu tambu-
ru[ rotativ.

în ceea ce priveşte diametrul tam-
: burului rotativ cu capete video
(acesta se roteşte cu aceeaşi viteză
• j la ambele formate: 1500 rot./min) el
diferă fiind de 62 mm la VHS şi de
40 mm la Video-8, aspecte vizibile în
figura 3.

Se poate observa de asemenea că
-cele două capete sînt dispuse, în
ambele formate, la 180°. O diferenţă
constă în faptul că, dacă la formatul
VHS înfăşurarea benzii pe tamburul
rotativ se face pe 180°, la formatul
Video-8 această înfăşurare are loc
pe 221°, astfel încît să permită în¬
scrierea pistelor PCM, plasate în
prelungirea pistelor video. Unghiul
de 221° se poate descompune ast¬
fel: 180° sînt folosite pentru pistele
I video normale, 36° pentru pistele
j PCM situate în prelungirea celor
precedente, iar 5° pentru un spaţiu
de gardă, înclinarea lor fiind de 4°
53108".

In figura 4 se prezintă dispunerea
, pistelor video, audio şi de sincroni-
•'! zare în cazul celor două formate.
Se observă că, la formatul VHS,
semnalele video sînt înregistrate pe
< bandă magnetică pe piste oblice şi
paralele, cu un unghi de 5°57'50".

I Semnalele audio şi de sincronizare
sînt înregistrate pe două piste li-
niare, aşezate pe marginea supe-
1 rioară şi respectiv inferioară a benzii
magnetice.

Pistele video sînt înregistrate cu o
viteză ridicată (4,84 m/s), de către
capetele video rotative, iar pistele
. audio şi de sincronizare sînt înregis¬
trate la viteza liniară de rulare a
; benzii magnetice şi anume: 2,34
’ cm/s (la modul normal de lucru,

Tambur ro/a/z v

Cap de s/crpere audio

. Cap aod/'o + s/ncra
<*n £o/â presoare

Cap efe video
roia

" da/a Seal//
cu afrafv/
mapae/Tc

receptoare

telor video rotative, în faza de Înre¬
gistrare. ,

La citire, deoarece capetele sînt
puţin mai mari decît pistele video,
atunci cînd unul dintre ele citeşte de
exemplu frecvenţa f, înscrisă pe
pista respectivă, el culege de ase¬
menea frecvenţele f 2 şi f 4 înscrise pe
pistele adiacente.

Dacă nivelurile semnalelor cores¬
punzătoare frecvenţelor f 2 şi f 4 sînt
identice, ceea ce corespunde unui
centraj perfect al capului video pe
pista citită, atunci sistemul ATF de¬
vine inoperant.

în schimb, dacă există un mic de¬
calaj atunci nivelurile semnalelor f :
şi f 4 nu mai sînt identice, unul fiind
mai mare ca celălalt, se va obţine o
tensiune de eroare proporţională cu
acest dezechilibru, care va comanda
în sensul creşterii sau al scăderii vi¬
teza de rotaţie a cabăstanului, deci!
a benzii. In acest mod de obţine o
recentrare a pistei respective în ra¬
port cu capul video. j

Astfel dacă nivelul semnalului de-!'
tectat de capul video corespunzînd
frecvenţei f 4 este superior nivelului?
rezultat din citirea frecvenţei f 2 , dini!
cauza unei uşoare scăderi a vitezei
de trecere a. benzii, tensiunea del
eroare obţinută va avea rolul acceletf
rării vitezei de rotaţie a cabestanuluil
şi în acest fel contribuind la centra¬
rea benzii magnetice în raport cui
capul video. - 1

■faţa hernii
cu s/ra/u/
mapnei/ 'c >

A 9pm: VMS
3Appm ■ Video â

Indicarea,
inircfieru/ut
capu/ui @

■6° : VMS
ia Video 8

Cape/e video
roia/ide

Inci/narea
inirefieru/ut
ca puia/ (D

Cape/e v/deo ro/a/r've

f); % ' Capete^
video roia/ive

( iSoo ro//mio

Se obţine astfel o mai bună preci- ___

zie a sincronizării decît cu sistemul . \\/M$

„tracking" clasic, utilizat de VHS, fo- 1 -—:

losind o pistă de sincronizare longi- "k

tudinală.

Formatul Video-8 utilizează pentru
prima oară în 1985 tehnica ştergerii

prin cap „volant", sistem pe care---

VHS îl va adopta doar în 1988. Prin- f ““ r —
. cipiui acestui procedeu este prezen¬
tat comparativ pentru cele două sis¬
teme în figura 5. Acest sistem utili- [
zează un cap suplimentar pe tambu- 12,7/n/n Pufc
rul rotativ, la 90° înainte de primul v/dec
din cele două capete video care se
găseau pe un tambur clasic.

Marele avantaj al introducerii
acestui cap „volant" de ştergere faţă J;—
de capul de ştergere fix (specific
aparatelor VHS clasice), se poate _. , -
observa atunci cînd se doreşte P'<sra
.asamblarea, dar mai ales introduce- impu/s
" ;rea unor secvenţe video, în cadrul <
operaţiunilor de montaj. 0

Vom urmări în continuare modul
de introducere a unei noi secvenţe
* într-o înregistrare deja făcută, ope¬
raţiune mult mai delicată decît
asamblarea secvenţelor succesive.

în figura 6 se prezintă comparativ
dispunerea pistelor video la începu¬
tul introducerii unei noi secvenţe la
un aparat cu cap de ştergere fix (a)

! şi unul cu cap de ştergere „volant"

(b).

In primul caz se constată mai întîi
o zonă liberă (ştearsă), apoi o zonă
cu paraziţi datorată faptului că pis¬
tele video care preced noua înregis¬
trare sînt parţial trunchiate.

Aceste fenomene sînt vizibile la
lectura benzii.

în cazul introducerii unei noi sec¬
venţe la un aparat care dispune de
cap de ştergere „volant" se poate
observa că noua înregistrare se în¬
lănţuie fără salturi de imagine şi fără
paraziţi de cea precedentă.

De asemenea, sfîrşitul introducerii
noii secvenţe dă naştere, în cazul
unui aparat prevăzut cu cap de şter¬
gere fix, unor pierderi de imagine şi
paraziţi datoraţi faptului că pistele
video care urmează sfîrşitului intro¬
ducerii noii secvenţe sînt parţial
trunchiate.

? Aceste fenomene lipsesc la un
aparat cu cap de ştergere „volant".

Cap c/e

f/x

Precodenfa rnroq/s/rare__\

Sens ui c/e ru/at
ai bem//
mapnef/ce.

-C* 3 = 2,34 cm/s

fl/'sfevickoA
aud/o (fix) I

Pia/6 audiat

Ca'P u/'cieo
ro/ai/v

ff- 101,02*072
{2 * 117, ISKdZ
{3 - 162, 76/072
f4 ~ 146,43 X/iz

frecvenţe
pi/of

Video- 8\

Tam6ur ro/af/v
p 40mm
(1SOO roi/m/hJ

rom 6ar ro/af/v
p 62 mm
/ ISO O rof/m/aj

Reprezentarea pistelor video în figura 7.
acest caz, al sfîrşitului introducerii Bibliografie:
unei noi secvenţe la un aparat cu 1) Colecţia revistei „Le Haut-Par-
cap de ştergere fix (a) şi cu cap de leur“

ştergere „volant" (b) este arătată în 2) Colecţia revistei „Tehnium".

Cap c/e sfrryere

f * j Zar>o co: ,

Prececienfa Tr> red/sfrore \ 1 f>aroz//> j

' Ca/ele vicko !
1 roio/l Ve j

r/oua

s/o/onf

Cape/e video
ro/a//ve

r irşi

Sub acest titlu I1FLC recomandă
utilizarea circuitului- 8844B sau a
, versiunii 8844M într-un accesoriu
deosebit de necesar şi util comuni¬
caţiilor telegrafice.

După cum se observă şi din
schema electrică întregul montaj
este -foarte simplu, adică numărul
componentelor asociate circuitului
este redus. Viteza de transmitere se
stabileşte din potenţiometrul PI.

RADIO RfVISTÂ
8/1990

7R 7_ p--^ " o/ ‘

z\ -L

144/28 MHZ

Montajul prezintă modul cum poate'fi recepţionată gama de 2 m (144—146
MHz) cu un transceiver dotat pentru gama de 10 m (28—30 MHz). Semnalul de
144 MHz este amplificat ■ în două etaje, apoi mixat în etajul cu tranzistorul
40604. Oscilatorul local utilizează un rezonator pe 38,666 MHz.

Bobinele LI—L6 sînt din CuAg — 1 mm şi au diametrul 5 mm astfel: LI = 2
spire, L2— L6 = 6 spire.

Bobinele L7—L8 au cîte 17 spire CuEm 03 pe carcasă cu miez. L9-M-10 = 7
spire din CuAg — 1 mm pe diametru de 5 mm,

RADIO TELEVIZIA ELEKTRONIKA 10/92

J3F245C C4. .1,6p _

■ H 7p 3 f 13p

r r—n 3H3p
J L4 4^C5
> 7 ' R3-

R3-2 00

Q im38,666MHz-
g8-z?kj—-

eF 224 /MV Jcu

' - BFY37 H 17n

1 CT7j_ RlOf
47^-470 .

Tsf* !

BF245C n R 4

Ljioo

C20 BF244/BFY37

S 28^30MHz

PREMIILE- TEHNIUM 1992

Pentru activitatea desfăşurată în decursul anului trecut, în ceea
ce priveşte calitatea şi numărul materialelor trimise spre publi¬
care, s-a hotărît acordarea a trei premii: ing. ŞERBAN NAICU;
A URELIAN şi CĂTĂLIN LĂZĂROIU şi ing. AURELI AN MATE-

ESCU.

Premiile constau în componente electronice:

Felicitîndu-i atît pe cîştigători cît şi pe ceilalţi colaboratori ai
revistei noastre, le urăm succes tuturor'la noua ediţie a CON¬
CURSULUI DE PUBLICISTICĂ TEHNIUM 1993.

i jj 11 I

■ • , - «1

îj

' " : .i

■■■I§§

msiiii

Administraţia: Editura „Praaa Naţională" S.A.

Redactor şef: ing. ILIE MIHĂESCU
Secretar general de redacţie: Ing. ŞERBAN NAICU

Redactor: K. FILIP; Grafică: i. fVAŞCU
Corectură: GEORGE IVAŞCU
Secretariat: M. MARINESCU

Tiparul executat
la Imprimeria „Coresi 1
Bucureşti

S.A.

SOCIETATEA ROMÂNĂ DE ASC ENSOARE IFMA S.A.
ROMANIAN ELEVATORS COMPANY IFMA S.A.

Centre of Business, Press and Comunication

The tallest building in Romania, offered for realizing on its
resistence structure the most modern and efficient CENTRE
OF BUSINESS, PRESS AND TELECOMMUNICATION.

The proposed project is taking into consideration the idea of
rendering the resistence structure of the existing elevator tes-
ting tower, profitable so that the term of fulfilment and reco-
very of the investment be as rapid of possible for affairs in bu¬
ilding field.

The tallest building in Romania, offered for the most modern
and efficient CENTRE OF BUSINESS, PRESS ANDS TE¬
LECOMMUNICATION.

The proposed project is taking into consideration the idea of
rendering the existing elevator testing tower (108 m) profitable
so that the term of fulfilment and recovery of the iniţial inves¬
tment be as rapid as possible for affairs in building field.

Cea mai înaltă clădire din România, oferită pentru cel mai
modern şi eficient CENTRU DE AFACERI, PRESĂ ŞI TE¬
LECOMUNICAŢII.

Proiectul propus are în vedere ideea valorificării turnului
existent pentru probe ascensoare (108 m), încît termenul de
realizare şi recuperare a investiţiei iniţiale, va fi cel mai rapid
posibil pentru afaceri în domeniul imobiliar.

BUCHAREST 6, 6-8 Blvd. Giuleşti, ROMANIA
PHONE 312 07 01, TELEX 10 140, FAX 312 31 81

TEHNIUM 1/1993

S.C. ITIA BUCUREŞTI S.A

Societatea Comercială

ITIA Bucureşti s.a. este o unitate de prestigiu internaţional care efectuează transporturi de
produse agroalimentare şi de mărfuri generale în întreaga Europă, precum şi în Orientul Mijlo¬
ciu, în condiţii avantajoase, rapid şi în deplină securitate a mărfurilor transportate.

Agregatele frigorifice ce echipează autotrenurile sînt de tip Thermo King şi permit reglarea
temperaturii produselor încărcate între valorile — 25°C şi + 20°C.

. Unitatea repară şi asigură’ service la autovehiculele aparţinînd unor importante firme şi per¬
soane fizice străine ce tranzitează România, la fel pentru agregatul frigorific ce intră în dotarea
acestor autovehicule.

Personalul de întreţinere şi reparaţii, dispunînd de o înaltă calificare şi specializare, poate
rezolva orice problemă tehnică apărută la întregul autovehicul (partea auto şi agregatul frigori¬
fic).

Pentru relaţii şi detalii vă rugăm a vă adresa la:

— ITIA Bucureşti s.a., str. Timişoara nr. 92 sector 6, telefon 6310874/7450165;

— atelierul de reparat agregate din comuna Gura Ocniţei, Ochiuri jud. Dîmboviţa, tel.
0926/73219.

Pentru asigurarea service-ului la agregatele frigorifice de tip Thermo King, firma este in¬
clusă în Cartea Service Europeană.

Buchorest *♦’

iţkmalJteGfTrjnsnort

BUCHAREST - ROMÂNIA

Str. Timişoara nr. 92—sector 6