Viata Rom. (R.), 1915, 36

y Proprietatea Bibliotecii 
niversi ii laşi 
X-4 


AF j 
MINI Fa RE 
4041302 Periodice 


A 
a PR T n sd 


TABLA DE MATERIE 


a 
Volumului XXX VI 
(ANUL X, NUMERELE 1, 2 şi 3) 


— Literatură 

S 
Brătescu- Voineşti Al. I.—Scrisoarea Ila , e 40 
Codreanu M.—Elegie (Versuri) Š 53 

Negulescu Tulin. —Amintiri din campanie (Impre sii. 
Legenda lui Ghighe- pE: sa C Ai că 93 
Sadoveanu A.—Focul è 5 
Vissarion C. I.—isprăāvi drăceşii A A : st 


ŞI —Mudii. — Articole, Nerisori din ţările romine yi 
din străinătate 


Y Drouhel Ch.—Activitatea literară a lui Pole E- 


liade . 14 

Botez Octav.— Asupra imperialismului german 207 
— Joachim M. V..— Cooperativele de meseriaşi in Ro- 

minia A è 169 

Jean Barl.—in jurul chestiunii Dunării . . 175 
m Nour Alexis. — Din enigma anilor 1914—1915 {(im- 


Z 


presii, observații, constaläri și eritici ale 
unui profan) 


N. A.—Atacul si apărarea in ` operațiunile militare. 243 
Nour Alexis.— Scrisori din Basarabia (Ziarul „Cu- 
vint Moldovenesc“) . 278 
Şerban T. Şt.— Filozofia lui Henri Bergson. A 63 
+ Sanielevici H.—Dela critica literară la biologia ma- 
miferelor . 100 
. Coarnele la pecora şi, în genere, arme 
de atac și apărare la ‘animale A 215 
„Viața Reminească*.— Apel către cetilorii și prie ta- 
nii „Vieţii Rominesti" ; . . 299 


/ 
|3 


II 
LII.—Note pe marginea cărţilor 


Dumbravă Bucura. —Despre scrisorile inedite ale lui 
Tudor Vladimirescu, publicate de N. lorga. 
Ibrăileanu G..—Cetind ediția II a poeziilor lui Cerna. 


IV. Cronici. ' 


1, V. M.—Cronica socială. (Expoziţia naţională din 
Berna) 

Neculau S. Ioan.— Cronica judiciară (Statistica ju- 
diciară a Rominie:) 

Teodorescu I, dr..—Cronica economică (Comerţul 
mare de cereale in Rominia) . 5 


V. -Miscellanea 


— Cultură şi umanitate. —O. B..—Piscurile criticis- 
mului strategic.—A. N..—Replică.—l. B, 


Fr. Recenzii 


Best H, R and Ogden K. C..—The Problem ot de 
Contimation scool (M. S.) . 

Codreanu M..— Statui (O. B) á 

Candrea A.— 1, şi Ovid Densuşiant.— Dicționarul e- 
timologie al limbii romine (G. P.) 

Duguil Léon. Zita transformations du droit public 


(A. 
Ferrero Guglielmo. -Entre les deux Mondes (P. R.) 
Haneş V. FAE —O doctrină rominească de luptă 
( 
Leon N. G., dr..--Bosnia şi Herţego ovina sub stăpl- 
nirea Monarhiei Austro-Ungare (E. T). 
Mayer Frederic, căpitan.—O latură a pregătirii de 
războiu (M. Z) à 
Meyer-Lübke W..—Rumâniseh, Romanisch, ‘Albane- 
i sich (G. P.) 
Negri C., locotenent-comandor. —Din “nsuşirile bune 
ale neamului (M. Z.) 
d Stahl H.—Ua romin in lună (Rd, S) 
Szerer Mieczyslaw.— La conception sociologique de 
la peine (A. Gr, P.) i 
“ Trivale Ion.—Cronici literare (0. BJ 
Țiceloiu D. lin.—Zum Rumânischen lat-lae (G. P). 


283 


VII.—Revista Heviateler 


A. v. Kirchenheim.— Dreptul internaţional şi războiul 
Andreades.— Uniunea balcanică 
Bellei Daniel.—Nos canons et nos fusils s'usent-ils 
vite ? + Lă . . . 
4 Cronica“ . è . $ . . 
f „Cultura Romină“ 
7 Cantacazine Jean.— Chestia naţională remină şi a 
Rominilor din Adei Vagar ; . 


Dillon E dr.. —Perspectiva 
Finel. —Les 'Fraçais Apa ginere și Le peuple an- 
pete A . 


Coabel, prof. dr.. —Rănile în războiul actual 
Havard Oscar.—L” Angletere peut-elle être envahie ? 
Hadiey T. Arthur. — Organizarea opiniei publice 
J. E. G. de Montomorency.—lubirea si credința me- 
dievală . A A 
= Milton despre războiu şi pace . 
“ „Poezia“ 
Duintieri Angelo. — Factorii psicologici ai războiului 
F european . 
p rni m 
Krag” Eee T. heodore.— Cugetări despre razboiu 
hilipp. —Cine poartă vina? 


t4 


VIIL — Bibliografie 


1915. ANUL X ; ANUAR, FreRuaR, Mart. No. 1, 2, 3. 


Viaţa Romincească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR i 


M. Sadoveanu . . > Beul; 

Ch. Drouhet ., . . . Athiwitafen literara a but Pompiliu Eliade. 

Bucura Dumbravă . . . Note pe marginea cðrfior (Despre scrisorile t- 
nedite ale lat Tudor Vladimirescu, publicate 
de N. Jorga), 

|. AL, Brătescu-Voineşti . Serienurea II-a, 

M. Codreanu... . = . Flogio (Verauri). 

L C. Vissarion a . . . dZaprări drdeepti. 

St, T. Şerban, . . + . Finnofla lwi Henri Barpson. 

Inhu Negulescu . . . . Amintiri din campanie (Impresii. Lagenda tus 
(shigho împărat p'a Câpedunilar), 

H Sanielevici, „ . , . Dula critica literară la biologia maniferelor. 


~ G: Ibrăileanu . , . . . Note pe marginea cărților (Oètind editia LT a 


meziilor lui Cerna). 
Alexis Nour . . . . + Din enigma anilor 914—1015 (Impresii, ob- 
servații, eonatatări pi critici ale unui profan). 
V, M. loachim . . Cooperntivele de meseriași în România. 
Jean Burt . .. În purul chestiunii Dunării, 
Octry Botez . . Asupra imperidlismtulut perrin, 
H. Sanielevici . Coarnele la peeoru și, în penere, arnie de atae 
şi apårare în animale. 
AN. se ses ae e Atacul gi apărarea în operațiunile militare, 
VE... * n sas Cronica moetaliă | Erpneiția națională din Berna). 
LS Neculau. . . . , Oruwica judiciară [Statistica judiciară a Ro- 
mîniei). 
Dr. lon Teodorescu , . Cronica seonomică (Onimerțul mare de cereale 
în bominia), 
Alexin Nour , . . . . Sorisori din Haxverabia (Ziarul „Cutint Mol- 
doveneae*), 
Miscellanea .. . . . Culturi si mimanitnte.—Plaeurile criticismtilut 
strategie. — heplind, 
„Viaţa Rominească“ , . Apeledtrecatitorii și prietenii „ Vietii Nominegti*. 
Mauvemaii: Mihal Codrrann. „Sistit: Jan Trteale „Oranini eram. - 0 BE Stahl 
„tn ramis în lenkt Md- 8.—De. G N, Laun: „Mimemia al ap er vab stăpânirea Mutharhini 
Austratin sa. T.. — Lepoteznpă votantii C Nagri „Din fnagsiriin huse aie normalu"; He 
pitaa F o Mazer, „O batistă a progit fr ràdio"; roas AG Hknos. O ånmiriná romii 
neant da tul -M 4 L-A. angres pi Ovid Peniariana „Bejinariu miere mi Hahi 
ramine” jòn D. Țittelu. „Anm buminimazem latine” W. Mèpur- Lö „kamânimeb, Boministh, 
Albauesiaih*., A. P.—inglintinu Perrero. „Entre hs donr t= P. N = Mimezvalare “serer, 
„La catre pia porindogione de |n peine’, ~a, fr. P.- Laiu Duguit, Los Pronstormationa du 
drid pebi -m iE Bes amt O, K. Outta „Tie Problem ef tie Contimisian Seo0i*, ME: S — 


t... 


i One poartă i 
Dr. dori „Parapoctiva*: J. K, G, da Ne poteeee Ceman rad m Pee, 
Thesdore r. Sop: p depte Niste Artnr Ebtiey : punizarea npèiniei ~ ~ 
Dison Toop pr 6 paa nebp po Pena da ma Aia r 


Bibllograie. 


LAŞI 


Redacţia și Administraţia: Str. Cuza-Voda 52 
e 1915 


Viaţa Rominească 


Fa | REVISTĂ "LUNARĂ. 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 


Alonumentul intepe numai ca No, I tannar) gi No. 6 (Iulie) ale 
fiecărui an și se plăteşte întotdeauna anticipat. Ă 

Abonnţii curi nu-şi vor achita abonamentul în mod direct vor trebui 
să suporte cheltuelile de incasare, d lei po an, 2 lei pe Jg de an, 


Prețul ubonamontului esta: 


IN ŢARA: 
Pe an . Pi . „ Bla 
Pe jumaâtulg de un r . P p 
Un numâr A ° è . i RI 


Pentru invățători, preoți! de sat, funcionari sateşti, st denți și o- 
levi, abonamentul costă 13 let pe an, 7,50 pe jumătate de au.— (Acestia pot 
plăti ie trei rato n rite © lei trimise cu anlicipare)}, 

IN UNGARIA ȘI BUCOVINA : 


Pa an s $ Ă å >. I8 coroane 


Pe jumaâtule de pă = A e £ 9 coroane 
Un număr , = R A A é 2 coroane 
IN BASARABIA: 
Fo an è á A ó 4 § ruble 
Pe jumàtate de an 4 . d $ 4 ruble 
Un numar 6 . : a . 1 rubla 
IN STRAINĂTATE: 
Po un 4 A . ° E è 22 lei 
Pe jumâlate de un A 4 x T 11 lei 
Un numar , 3 r A 4 A 2 lei 50b. 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiazā ; in schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inștiințați, despre aceasta, cel muli într'o lună dea data 
primirii manuscrisului, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să me comunice şi onorarul doril ; in caz contrar, acesta 
se va fixa de cătră Direcţiunea Revistei. 


DiouiOTECA 


UNIVERSITĂŢII 
IAŞI 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XXXVI 


Anu X 
BIBL:OTECA 
UNIVERSITĂŢII 
IAȘI 
rasi 


Redactia şi Administrația: Str. Cuza-Vodé No. 52 


1915 


a. 


> BIUL BA i; 


FOCUL 


Moşu lacob Valenti, la care țineam euașa de mult, 
era de loc dela Vatra Moldaviei din Bucovina și fusese 
în tinereţe catană împărătească. Dar de mult părăsise, 
ca şi noi, cuibul neamului nostru şi trecuse în ţară, „din- 
coace“. Totdeauna, în sara sfintului Vasile, la noi la 
Corneşti, cînd urau flăcăii la ferestre, şi sunau clopotele, 
şi mugeau bubaele, și tremurau fluerele, el se induioşa 
şi ne mai lămurea încă odată, ca în toţi anii, „cum sa 
săturat de atita nemfärit şi de atitea şoacățe şi sa be- 
jenit peste hotar...“ Cu paharul în mină şi ochii indu- 
ioşaţi, spunea el şi alte multe, dela 48, cînd au trecut Ru- 
şii la Unguri, şi de mai tirziu, din alte războaie; şi se 
răzbuna, săracul, de singurătatea în care trăia un an în- 
cheiat în codrii cei mari dela Holm. Acolo era el chihae 
şi avea în stăpinire pădurari nenumărați şi zeci de mii 
de fălci de pădure. Avea o casă frumoasă şi inflorit 
vara, în poiana cea mare dela Merişor, cu gospodărie 
cuprinsă, cu livadă şi prisacă, şi hălăduia acolo de trei- 
zeci de ani de zile. El era mai mare şi mai tare 
păduri ; şi numai odată pe an pleca fruntea şi se făcea 
mititel, cînd stăpinul cel mare, boerul Boureanu, venea 
din străinătăţi la vînătorile cele mari cu copoi şi hăitaşi, 
pe care le înc la sfintul Andrei şi le isprăvea la Naş- 
terea Domnului. Incolo petrecea în cinste şi bielşug, cu 
puşca lui cea veche de „juvertă“ şi cu cinii lui cei ageri, 
de care era prea mulțămit, şi cu mătuşa lozefina, de care, 
între noi fie zis, era mulțămit mai puţin. 


€ VIAȚA ROSTNEASCA ke 


In tinerețea lui, moșu Iacob Valenti fusese un om 
nalt şi falnic, şi mătuşa lozefina fugise cu el dela casa 
părintească din dragoste. Ş'acuma bătrinul era nalt şi 
voinic, şi era frumos, cu barba lui căruntă, cu pușca în 
spate, cu torba la şold şi cu cizmele-i uriaşe în picioare ; 
însă se vede că mătuşa lozefina uitase, în singurătăţile 
în care trăiau, înfloriţii ani ai tinereţii, şi, fiind o fire iute 
şi războinică, din an în an tot mai tare se oţărise şi se 
încreţise la obraz, şi acum bătea războiu necurmat cu 
soţul ei şi avea un fel de plăcere ciudată să-l cicălească 
şi să-l înțepe necontenit. „Eu n'am nimica cu tine, Ia- 
cobe, zicea ea în unele zile bune, numai luleaua ceia a 
ta n'o pot suferi, căci scoţi din ea fum ca dintr'un ho- 

eag..."—„N'ar fi nimica nici cu luleaua, grăia ea alte- 
ți; însă nu ştiu de ce vii din codru c'un miros așa de 
tare de şliboviţă : asta n'o pot suferi eu! 

— Dă, măi nevastă, ce pot să-ţi fac, dacă eşti așa 
de gingașă !“ răspundea cu blindeţe moşu lacob. 

Dela sfintul Vasile și pină la Bobotează, o săptămină 
încheiată mătuşa îi scotea ochii cu „discursul“ din noap- 
tea anului-nou. 

„Incaltea te-ai răsuflat şai bătut în mine cit ai 
poftit | 

— De ce, măi nevastă ? pentru c'am vorbit de nem- 
țărit şi de şoacăţe? Da’ ce, tu nu ţi-ai mai uitat nea- 
murile în sălbătăcia asta ? 

— Curat sălbătăcie! M'ai adus şi m'ai îngropat 
aici! răspundea cu năduf mătușa lozefina. 

— Ei, ce să-i faci?  Aşa-i soarta omului! Da' nu 
trebue să te superi că eşti nemţoaică. Eu cum nu mă 
supăr de neamurile mele dela Vatra-Moldaviţei ?... 

„— Ştiu; da'n fiecare an, în fiecare an, omule, tot 
într una, cu năduf şi cu durere răcneşti c'ai scăpat de 
nemți, şai scăpat de ştronţi, şaşa şi pe dincolo... Parcă 
eu nu văd că te uiţi la mine cu coada ochiului cînd 
vorbeşti ? 


— Da’ nu mă uit, măi femee; ă i 

= parcă eu grija ta 
— Apoi ştiu eu asta! o ştiu prea bine! 

~ — Poftim! Bre nevastă, tu eşti ca miţa: ori cum 

ii zvirli-o ea tot în picioare cade! Lasă, nu-i nimica. 


Un an încheiat mă judeci iş 


ba pentru pipă, ba pen- 
alte multe.  Ingăduie şi 
umai una din cele trei sute 


tru mirosurile pădurii, ba 
tu să am și eu o zi a mea, 
şaizeci și şase... Ee 

— Trei sute şaizeci şi cinci ! îl îndrepta cu inţeală 
mătușa lozefina. Nici atita_hu ştii. lacobe, lacobe, ai 
început a îmbătrini ! 

— Ei, ce să-i faci? eu ţin minte de mult, măi fe- 
mee, Imbătrinesc. Bine că rămii tu tinără 1..." 

La asemenea vorbă, rostită blind şi cu zimbet pe 
sub mustață, nemţoaica lui moş-lacob începea să se tîn- 
guie fel şi chip pentru tinereţele ei pierdute, pentru vi- 
zunia în care o ascunsese calul ei, pentru toate nemul- 
țămirile adunate în aproape patruzeci de ani de viaţă. 
Cind vedea c'a sosit acest puhoiu cu lacrimi, bătrînul îşi 
desprindea puşca din cuiu, eşea în ogradă şi scotea din 
belciuge lanţurile copoilor. Intra în codru şi peste o 
vreme se auzea răsunind ascuţit în adincuri, cine știe pe 
ce pirae și rîpe, chefniturile cînilor vinători. 

Stăpinirea de vorbe aspre şi nemulţămite se ridicase 
asupra uncheşului meu mai ales după ce plecaseră dela 
cuibul părintesc cei doi copii ai bătrinilor. Fata, Măriuţa, 
se măritase şi trăia la laşi cu bărbatul său, un om blind 
pe care-l chema Nicu Gheorghiu și pe care nu l-am a- 
uzit niciodată ridicînd glasul: totdeauna grăia încet şi 
zîmbind, parcă încredința celor ce-l ascultau o fericită 
taină.  Veneau amindoi în poiana dela Merișor odată ori 
de două ori pe an. Băiatul, Mihai, era ofiţer în oştire, 
şi 'n vremea cînd petreceam eu la moşu-lacob, în 1877, 
era plecat peste Dunăre, în războiul cu Turcul. 

A-doua-zi de Anul-Nou plecasem dela Corneşti de-a- 
câsă, într'o sanie uşoară, şi intrasem ca 'ntr'o altă lume 
în pădurile albe ale lui moș-lacob. Casa lui şa pădu- 
rarilor din apropiere parcă stăteau ghemuite subt mor- 
mane de omăt, şi fumurile albăstrii se înâlțţau spre cer 
într'o tainică linişte. In pacea ernii, codrul minunat parcă 
dormita, cu bolțile şi ascunzişurile lui albe. Numai din 
cînd în cind tresărea un sunet sonor, cind se rupea o 
ramură prea încărcată... — După tăceri lungi ascultam 
duruitul scurt, de darabână, al ciocănitorii celei mari. 
In amurgul celei dintăi zile am stat mirat privind în lu- 


Li VIAŢA ROMINEASCA 


minişuri licăririle arămii dela asfinţit pe care se mak 
veau cele mai încurcate şi mai fantastice linii negre... 
simţeam pierdut parcă într'o lume nouă, şi zimbeam ca 
unei închipuiri ascultind misterioasa tăcere a adincurilor. 
Uncheşul lacob, care era lingă mine, mă atinse cu mina 
stingă pe umăr şi ridică în sus arătătorul minii drepte. 

„la !* şopti el abia auzit. 

Departe, departe, cine ştie unde, se auzea un i 
lin, o chemare pierdută. Il întrebai pe uncheş numai din 
ochi. 

„Mugeşte căpriorul, în ripa Hoţului...* îmi zise el 
încet, şi-mi zîmbi aşa de blind, aşa de dulce, incit mă 
simţii fericit ca niciodată şi cuprins deodată pentru el de 
o nespusă dragoste. 

Uncheşul şi pădurea mi-au devenit foarte dragi din 
aceste prime ceasuri ; de aceia în zilele care urmară as- 
cultam tot cu mai multă uimire și stringere de inimă 
glasul certăreţ al mătuşei lozefina. 

Dimineaţa, cînd ne sculam, priviri ascuţite și vorbe 
mormăite ; la amiază mincarea o inghițeam cu noduri, 
cu toate că uncheşul zimbea ca un mucenic ascultind o 
necurmată osindă; sara, nu era chip să bem și noi un 
pahar de vişinată ori să fumăm o lulea de tutun! 

Mai ales sara bătrinul găsea de cuviinţă să protes- 
teze, dar foarte blajin. 

„Dragă lozefină, eu te întreb ce-ai mai făcut astăzi 
şi tu nici nu-mi răspunzi; ba încă te uiţi la mine ca la 
un duşman...” 

Imi aduc aminte de cuvintul acesta moale şi împă- 
ciuitor. Tocmai ne întorsesem dintr'un parchet depărtat, 
pe vreme urită, cu lapoviţă şi vint aspru, 

„Ce face? ce-ai zis ? întrebă ascuţit şi tare mătuşa, 
increţind fruntea şi intorcînd urechea spre noi. 

— Te întreb ce-ai mai trebăluit astăzi şi tu te uiţi 
duşmăneşte la mine |... 

— Ce face? cum duşmănește? Of! nu mai pot de 
trudă; am muncit toată ziulica, şi el zice că mă uit duş- 
mâăneşte la el... 

— Linișteşte-te, dragă, nu te supăra ; am întrebat 
şi cu așa... 


FOCUL E] 

— Apoi ştiu, apoi ştiu, ai întrebat aşa, de formă ; 
parcă dumitale iți pasă de năcazurile mele ? 

— lar începi, măi femee? 

— Cum? apoi da, acuma ai vrea să tac, să stau 
mută şi moartă! Asta a fost soarta mea toată viața! 

— Ei, lasă şi tu acuma, mai bine dă-ne de mincare 
că nu mai pot de foame; şi pregătește paturile, că de 
trudit ce sînt nici nu te văd cu ochii! 

— Hm! Mincare? Asta-i altă vorbă. Am să-ţi dau, 
căci îţi sint roabă şi asta fac toată viaţa ! 

— Bine-bine ! Şi dacă nu te superi, așvrea să bem 
un păhărel de rachiu dulce... 

— Cum ?—şi mătuşa iar se încreţi și 'ntoarse o u- 
reche spre noi. 

— Un păhărel de rachiu dulce. 

— Pentru cine ? 

— Pentru noi...“ răspunse cu oarecare sfială un- 
cheșul. 

Mătușa lozefina începu să ridă cu amărăciune. Apoi 
scociori într'un dulap şi trinti pe masa acoperită cu pin- 
ză foarte albă, o sticlă cu vişinată. 

„Ştiu eu cei aceia «pentru noir, mormăi ea. Un 
păhărel pentru dumneata şi unul pentru băiat,—şi pe a- 
mindouă le bea unul singur... Pe urmă ai să-mi ceri tu- 
tun tot peatru dumneavoastră amindoi. 

— Aşa-i, dragă ; ne-a adus Ilie tutunul dela tirg ?... 

— L-a adus, dar asta nu se poate! strigă cu dis- 
perare mătușa lozefina. Numai asta n'o mai îngădui eu. 
Astăzi toată ziua ai duhânit prin codru. Ajungăcţi! 

— Bine, măi nevastă. 

— Cum „bine“? 

— Bine!" 

Măâtuşa oftă c'o nemaipomenită disperare şi, of- 
tind şi pufnind într'una, triatind tacimurile şi lingurile, 
aduse mincarea pe masă. Apoi se nărui, zdrobită parcă, 
pe-un scaun. Uncheșul Iacob incepu să minince cu poftă ; 
ea prinse deodată să-l privească cu dușmânie, cu ochii 
aţintiţi. . 

„Ştii vorba noastră ! m e ea deodată. ' 

— Care vorbă? întrebă bătrinul cu gura plină. 

— Cu soba. Am pus lemne cîte trebuesc, am în- 


19 VIATA ROMINEASCA 

odaia... Altele să nu mai ceri. Ai obiceiu de um- 

rade şi faci o taae de-mi pon minile în cap! Ew 
reau să ardem ca nişte guzgani...” 

i?  Bătrinul nu răspunse. Ea îl mai privi un timp, apoi 

îşi scoase o farfurie plină de ciorbă și începu să minince 

răpede, însă tot cu înfățișare de disperare şi nemulţămire. 

Totdeauna după asemenea ceasuri mă simţeam trist. 
Nu ințelegeam de ce ființa asta care avea de toate, ca- 
reia uncheşul meu îi intra în toate voile, împrăștia atita 
venin şi răutate în juru-i. In unele zile chiar îmi era le- 
hamite şi-mi venea să 'mpurg cimpii, să fug acasă la 

ti. AR 
le sara aceia, în odăița noastră, după ce se linişti 
şi bătrina în cămăruţa ei, — uncheşul lacob începu să ridă 
cu blindeţe. 

„De ce rizi, uncheşule ? îl intrebai eu. 

" Hei, băete, zise el cu voce scăzută; nu vezi tu 
prin cite amărăciuni ii dat omului să treacă ? Cit de 
bine am trăit eu cu bătrina mea în tinerețe! Nu era voie 
care să nu mi-o împlinească; din cuvintul meu nu eşea... 
Şi ia uite acuma la ce slujbă grea am intrat | 

- Văd, uncheşule! şoptii eu cu tristeţe. Dar din ce 

> 
Bre Din ce pricini? Eu ştiu? Pricinile or fi multe. 
Alā dată eram tineri şi zburdatici ; codrul era mindru 
şi tinâr şi cînta din toate frunzele lui. Acuma au îmbă- 
trinit şi codrii, şi izoarele, şi toate PSL 

Moşul lacob oftà şi tăcu un răstimp. 

„Pe urmă mai sînt şi altele, zise el tot cu blindeţe. 
Cind erau copiii acasă, se mai lua şi ea şi uita... Acuma 
fata-i la /eș şi băiatul nostru pe străine țârmuri... 

— De cind n'a mai scris bădița Mihai? şoptii eu 
prin întuneric. 

— Dela Crăciun, copile... Atuncea am avut și eu 
puţin răgaz, şi la Sfintul Vasileam benchetuit şam ținut 
discurs... Aveam ştire că bădița tău e sănătos şa tre- 
cut cu bine prin toate focurile şi nevoile războiului... 
De-aluncea nu mai avem ştire... Aşa că plec şi eu frun- 
tea şi sufăr și eu toată asprimea bătrinei... Parcă mienu 
mi-i milă de dinsa ? Dar ce să-i fac ?,..* 


FOCUL 1 

Moşul tăcu. Afară, la ferestre, tremura cu stropituri 
de lapoviţă vintul vijelios al lui Faur. 

„Moşule, vorbii eu cu oarecare îndoială, eu tot nu 
înțeleg duşmânia asta... * 

Bătrinul pms că se gindeşte în culcuşul lui. 

„Eu ştiu ? zise el. Toate le înțeleg eu; dar parcăai 
dreptate, este şi duşmânie... Căci un lucru tot nu-l pricep. 

— Care lucru? 

— Cu lemnele, Nu înţeleg de unde a mai născoci-- 
t-o şi pe asta. Avem codri nesfirşiţi împrejurul nostru şi 
nu mă lasă să fac foc, băete, înţelegi tu? mă pedepseşte 
şi nu mă lasă să fac foc. Zice că se aprinde casa, dacă 
mă lasă să pun eu în sobă lemne cit mi-a plăcea. Asta 
n'o înțeleg ! Aveam şi eu plăcere să stau la gura sobei, 
să mă uit în flacări şi să-mi aduc aminte din vremea ve- 
che... cite, cite lucruri vedeam eu în lumina jarului şi "n 
fumul lulelei... Ea a băgat de samă asta—şi iaca ce i-a 
trăsnit prin cap! Tu ai dreptate. Asta nu se poate. Eu 
am să mă supăr!...* 

Tăcu. Glasul bătrinului era deodată supărat şi mo- 
rocânos, 

„Eu asta n'o mai pot suferi! zise el deodată mai 
tare şi-l simţii prin întuneric că se ridică în capul oase- 
lor în aşternutul lui, 

— Ce este, uncheşule ? îl intrebai eu cu grijă. 

— Cum ce este? mă întrebă el întăritat. Tu nu 
vezi ? Sticla cu vișinată mi-o trinteşte pe masă,—bine. Am 
băut vișinată. Să zic că asta nu-i nimica. Dar de ce nu 
mi-a dat tutunul să fumez şi eu o leacă, ca omul? Dar 
să zic că nici asta nu-i nimica! Dar cum dracul i-a dat 
prin gind să nu mă lase să fac foc in sobă cit îmi place 
mie? Asta nu se poate!“ 

Deodată zvirli plapoma, se dădu jos din pat şi 'n- 
cepu a căuta hainele, 

„Ce vrai să faci, moşule ? 

— Cum ce vrau să fac? Asta nu se poate? 

— Taci, uncheşule, vorbii eu îngrozit, că se deş- 
teaptă mătușa lozefina ? 

— Cum ? lasă să se deştepte ! Ce-mi pasă mie! Eu 
vrau să fac foc! Eu nu mai pot suferiatita persecuție ? 
Fata-i la laşi, băiatul la războiu, şi eu sufăr aici ca un 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


mucenic ! Asta nu se mai poate! Asta nu se poate!“ 

i el cu putere. k 
i i intuneric căută sfeșnicul gifiind, aprinse lumina, 
apoi se invăli răpede în blana lui de oaie, 

Cind deschise uşa care da în sală,—deodată, în prag, 
apăru în lumina pilpiitoare a poa de ceară şi mătușa 

fina, naltă şi uscată, ca o aratare. 
sit „Ce este aria îndirjit uncheșul Iacob, Eu numai 
asta n'o înţeleg și n'o pot suferi. 

— Ce este, omule? ce nu poţi înţelege? ~ 

— Cum? ce te holbezi aşa la mine ? o întrebă mi- 
nios bătrinul. Sintem ori nu sîntem în codru ? 

— Vai de mine şi de mine? se tingui mătuşa; ce 
e-a apucat, omule ? 

: á Sintem ori nu sintem în codru ?, răcni cu tărie, 
uncheşul. Sintem! Apoi află, femee, că răbd eu de multă 
vreme şi toate le pricep ; şi te-am ertat pentru toate, căci 
mi-a fost milă de tine! Te ert pentru toate vorbele, pen- 
tru şliboviţă, pentru tutun, pentru toate, dar eu asta no 
pricep ! 

— Ce nu pricepi! strigă îngrozită mătuşa lozefina. 

— Acuma; într'o clipă, strigă cu disperare uncheşul ; 
acuma, într'o clipă, să vie llie şi saducă lemne. Un braț, 
două, cit mi-a plăcea mie! Ai înțeles? Acuma, întro 
<lipă ! M'am sfătuit cu copilul acesta,—şi noi asta n'o 
înţelegein ! S'aducă lemne l...“ 

În lumina pilplitoare, mătuşa lozefina ne privea cu 
spaimă şi vedeam în ochii ei mari lucind o teamă cum- 
plită : credea că uncheșul nostru şi-a pierdut minţile. 

„Care Ilie, bărbate ? Ce Ilie? ce lemne? 

— S'aducă lemne ! strigă cu glas tunător uncheşul. 

— laca "'ndată, omule, îndată ! nu te supăra aşa de 
tare !..* 

Şi mătuşa lozefina se răpezi în umbră ; auzirăm ză- 
vorul, auzirăm ușa deschizindu-se, auzirăm afară glasul 
ei, ca spăimintat, fipind: „lie! Iie!“ 

In vremea asta uncheşul lacob se plimba prin odae 
puinind, şi-l auzeam din cind în cind scoţind strigăte de 
mirare şi de indignare. 

„Auzi dumneata ! hm! De-atita vreme, domnule, răbd 
şi răbd.. Ş'acù mi-am adus eu aminte că nu se poate! 


FOCUL 13: 


Cine trebue să cinte în casa asta 2... Parcă pe mine nu 
mă doare că n'am de atita vreme veste dela băiat? Şi 
pe mine mă doare. Cum să nu fa: foc? Este ori nu 
este codru ? Este ori nu este ? strigă el intorcindu-se spre 
mine... 

— Este, uncheşule !* zisei eu cu oarecare teamă... 

llie veni tropâind cu lemnele, le puse jos ; eși şi mai 
veni odată; şi, tăcută și înfricoşată, mătuşa lozefina sin- 
gură aţiță focul şi umplu soba cu lemne de fag. In vre- 
mea asta uncheşul se așezase în jilțul lui vechiu şi aş- 
tepta.  Flacările luminară obrazul trist și sarbăd al baâtri- 
nei. — În tăcerea odăei, pătrunseră de-afară modulațiile 
triste ale vintului; apoi ascultai cu înfiorare sunetul 
prelung ca de ape al 1 vea din poiană, 

Bătrina se înălță tăcută şi îndrăzni să se întoarcă 
spre uncheş. 

„Femee... vorbi încet şi trist bătrinul dintr'odată ; 
oare ce face copilul nostru acuma, în furtuna ernii, de- 
parte, pe un țărm străin ?...* 

Mâtuşa lozefina avu deodată un sughiţ greu, ridică 
cotul minii drepte la ochi şi-şi acoperi lacrimile, — Apoi 
supusă şi cu umerile plecate eşi și se 'ntoarse cu pipa 
cea mare, cu ciubuc lung și lustruit. 

„Nu, nu, grăi bătrinul cu tristețe, Dacă ţi-a trecut 
supărarea, şezi şi tu la gura sobei şi să vorbim, căci de 
mult n'am vorbit de copilul nostru... Prea trăim singu- 
ratici şi trişti..." 

Furtuna aceasta și liniștea care i-a urmat au alcă- 
tuit poate cea mai mare mirare a vieţii mele. Din culcu- 
şul meu priveam pe bătrin, frumos şi drept, în lumina 
focului şi pe mătuşa lozefina cu faţa îmblinzită. El vor- 
bea despre vremuri duse și despre copiii înstrăinaţi şi 
ea-și plecase fruntea şi-l asculta ca 'n timpurile cind e- 
rau codrii înfloriţi. Vintul care ţinuse treaz și răscolise 
sufletul uncheşului Iacob suna într'una în codru, cu miš 
de glasuri duioase şi plingeri nesfirşite,.. 


Mihail Sadoveanu 


a O 


Activitatea literară a lui 
Pompiliu Eliade ') 


„Primele studii superioare ce le făcu tinărul Pompiliu Eli- 
ade la Facultatea noastră, Incununate în 1891 printr'o teză deli- 
cenţa asupra Silogismului și adversarului său Herbert Spencer, 
invederează una din principalele aplecâri ale spiritului său : iu- 
birca logicei, care pune o pecete distinctivă asupra intregii sale 
opere. Ca autor şi ca profesor Pompiliu Eliade dovedi nu nu- 
mai că-i plac ideile generale, dar că-i plac mai ales sistemati- 
zările, raţionamentele bine conduse, formulele care rezumă un 
şir de cazuri concrete, deducţiunile şi clasiticările, Ai 

Elev al Şcoalei Normale Superioare din Paris dela 1892/93— 
1894/95 3) şi In cei patru ani următori elev al Sarbonei, Eliade 
se resimți mai ales de influența lecţiilor şi a scrierilor lui Fer- 
dinand Brunetitre, cu al cărui spirit inteligența sa avea afini- 
tāțji numeroase. Trecuserā ani de cind studentul timid deve- 
nise la rindul său protesor şi cunoștinţile ce le căpătase, min- 
tea sa care cişiigase In maturitate şi ascuțime, autoritatea ce o 
dobindise, nimic nu pulea să tulbure admiraţia pe care o inchi- 
nase fostului său profesor, să scadă din credința cu care jura 
in verba magistri, să clatine din respectul cu care adopta doc- 
trinile celebrului critic, admiraţie vecină de cult, pe care o trä- 
dau chiar intlecţiile grave cu care pronunța numele lui Brunetiere, 

Dar în acelaş timp un alt fruntaş al gindirii contimporane 
lasă asupra spiritului lui Eliade urme puternice. E Hippolyte 
Taine, Moartea lui In 1893, în momentul cind Eliade era In al 
doilea an de studii la Şcoala Normală Superioară, aruncă asu- 
pra acestei instituţii vălul doliului : Taine fusese unul din nor- 


1) Din locţia de hegere d (3 i aa 1915) a cursului de literatură 
lraneoză la Universitatoa din Bucureşti. 
2| In articolul aa apti Vie garisan = se sy Pe os om 
ries littáraires, P. Ellada povontoște impresia ncă ce acean 
instituție şi elevii ei, ln z mi Gs Ò Decembrie 1892, data intrării sale in geoală. 


ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE 13 


maliştii cei mai străluciți, amintirea lui lu Improspâtată de ar- 
țicolele elopinase din ziare şi din reviste ce-i furà consacrate In 
momentul dispariției sale, şi, sub impresia lor, tinârul student 
romin recili opera marelui critic şi a marelui istoric la care 
lecţiile lui Brunetitre dela Sorbona şi dela Şcoala Normală se 
releriau aşa de des!). Pompiliu Eliade se Impregnă de teoriile 
lui Taine şi aplică metoda sa istorică In tratarea tezei sale de 
doctorat In litere ?) la care lncepuse atunci să lucreze. Cind în 
primăvara anului 1899 după siirşitul studiilor sale la Paris ţinu 
o serie de conferințe la Ateneul romin, e interesant de consta- 
tat că una din elelu consacrată lui Taine şi alta lui Brunetière 3). 

Taine şi Brunetitre! Deosebiri numeroase despart spiri- 
tele acestor bărbaţi eminenți. Ceia ce-i leagă insă e aceiași aplecare 
pentru conălrucțiile sistematice pe care cu o vigoare neobigau- 
ită le impun faptelor ce le studiază; inteligențe robuste avind 
ca trăsâtură distinctivă iubirea logicei, a sistematizărilor, a for- 
mul lor, a clasificărilor $), Brunetiėre și Taine contribuiră să in- 
tărească dispoziţiile intelectuale firești ale discipolului lur romin. 

Am impresia că, In urma cetirei asiduea lui Taine, Eliade 
şi-a fixat chiar materia studiilor istorice asupra Rominiei con- 
timporane. In dorința de a-și lămuri atit mecanismul politic şi 
social cit şi sufletul poporului său, Taine se sili să descopere 
originele Franţei contimporane. Revoluţia franceză i se păru 
evenimentul capital care transformase acest sullet și schimbase 
pe de-a intregul țesătura vieții poporului francez. De aceia, după 
ce studiase in l'Ancien régime structura acestei societăți, starea 
sulletească a diferitelor clase sociale In ajunul Marei Revoluții și 
in această structură şi în aceste stări sufleteşti descoperise ger- 
menii viitoarei lor prelaceri, trecuse In trei alte volume la stu- 
diul Revoluţiei, factorul hotăritor al acestei radicale transformări. 
Eliade ascultă de preocupări de acelaș fel cind, vroini să-şi dea 
seamă de originea vieţii sociale şi politice a Rominilor, găsi in 
influența franceză motorul unic al pretacerii Rominiei vechi in 
Romima noua. Această influența i se pâru lui Eliade un feno- 
men tără analogie printre inlluențile exercitate de un popor asu- 
pra altuia, un fenomen excepţional care trebue considerat nu ca 
unul din instrumentele cu ajutorul cârora, la sfirşitul secolului al 
XVIII-lea şi inceputul secolului al XlX-lea, Rominii desăvirşiră 
o cultură existentă de trei secole, o viață socială care se mani- 
lestase anterior In instituții şi in obiceiuri vrednice de un popor 
civilizat, dar ca un element care revoluționase Intreaga noastră 


—— 


1) CL. de exemplu lestiilo la Şcoala Normală Superioară asu eriti- 
cei lui Taine in T om des genres (Paris, Hachette) și lecţia de desshi- 
doro (lsnaarie 1435) la Sorbona a cursului măa asupra Evolufiunii poeziei 

în în secolul al XIX-lea (Paris, Hachette), 

2) A Influence française sur l'esprit public en Roumanie, Paris, 

Li 


Pf Lanan, Haue map janvier 1903, Ce de 5 
ason, Revue i i fait te 
Beuve le maitre Pappie range yu re d:a por Erori ai f 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


viaţă, care a înnoit conştiinţa noastră, care a creat Rominia mo- 
dernă, care a trezit la civilizaţie şi la istorie un popor ce nu e- 
xista până atunci pentru ele 3}. l 

Eliade urmăreşte acţiunea acestei influenţe franceze, căreia 
ji atribue un caracter excesiv, asupra a ce numește spiritul pu- 
blic, adică a totalităţii sentimentelor, ideilor, tendinţelor comune 
sufletului 7), conștiinței colective a poporului nostru, sub presiu- 
nea tuturor evenimentelor politice, sub irapulsul tuturor fenome- 
nelor sociale, sub imboldul tuturor manifestărilor culturale, care 
au operat asupra lui şi asupra cârora acest suflet, devenit din 
efect cauză, a reacţionat la rinaul său. Ceia ce-l inicresează 
pe Eliade nu e stabilirea faptelor din trecutul nostru sau deter- 
minarea conexiunei lor, dar descrierea sufletului indivizilor sau 
grupurilor care au săvirşit aceste fapte sau asupra cărora ele 
au avut o Inrlurire. Ca şi Taine, Eliade urmăreşte inainte de 
toate să facă istorie psichologică sau psichologie socială 3). 

E drept că în timp ce invăţatul francez socotește istoria ca 
e ştiinţă exactă şi-şi pune în gind să studieze subiectul ales cu 
atitudinea unui naturalist față de metamoriozele unei insecte %), 
Eliade cu acea sete care-l caracterizează de a-şi limpezi natura 
oricăreia din cercetările sale, expunea incă din 1906, Intro scri- 
soare î) câtre d. Maiorescu, părerile sale asupra istoriei, păreri care 
tindeau să intâțişeze această disciplină ca o artă. Ca şi romanticii, 
Eliade face din istorie arta invierii epocilor dispărute, pune preţ 
pe acea faimoasă coloare locală, pe acea dramatizare a întimplărilor 
care dă povestirilor lui Augustin Thierry şi ale lui Michelet, in- 
teresul, viața, farmecul dar și fragilitatea unor pagini de roman ; 
tot el accentuează rolul individualităţii istoricului, pe cind ọ- 
rientarea actuală a istoriei e să-l şteargă, e să transforme opera 
istorică intr'o operă impersonală, cerind colaborarea a zeci de 
invăţaţi, jertfind interesul dramatic și viociunea coloritului dorin- 
ţii de a stabili faptele și inlănțuirea lor, de a fi o ştiinţă care 
renunțind la prevederea fenomenelor, la legi, se mulțumește cu 
fixarea caracterelor evenimentelor omenești din trecut şi cu pri- 
cepereu lor, cum fac în alte domenii, alte științi descriptive, 
mineralogia de pildă sau geologia”). 

Dacă din punct de vedere teoretic Eliade diteră de Taine, 
se aseamână cu dinsul din punctul de vedere al rezultatului la 
care şi unul şi altul ajung. Cind Taine lace psichologia claselor 


1) De l'Intluence francaise.. Introduction, p. I—II. 
2) Ibidem, p. VU. 

: 5) CL Seignobos, Zaine, în Hist. générale de la langue et de la lit 
térature frame, de Vetit de Julleville, T. VIII, p. 269.—CE Eliade, De l e 
Jfiuence. p. 382; La Roumanie ou XIXe sea l, p. 386, notă, p 382 ete. 

4) Vietor Giraud, Esai sur Taine, Paris, Hachette, 1912, p. 130. 

5) Publicată in volumul Lui Zitu Maivrescu, Omagiu, Bucuresti, S0- 
voc, 1900.—Păreri reluate In Ce este literatura, lecţia V-a, 

6) Langlois et Seignobos, Introduction aux études historiques, Puris, 
Hachette, 1905, Cartea 111, Cip. 5—Y. şi Soignobos, capitolul pe isto- 
rio in a dova jumàtate a sec, XIX-lea în Petit de Julioiville, o. © VII, p. 30% 


ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE 17 


dominante sau a poporului, sub „vechiul regim“, sau cind schi- 
fează psichologia jacobinului, nu face o operă ştiinţifică dar o o- 
peră literară, interpreting documentele văzute prin prisma ima- 
ginaţiei şi a sentimentelor sale, creind ca un poet logician t) ca- 
racterele grupurilor sociale sau ale indivizilor din trecut, precum 
şi Eliade face inainte de toate o operă literară, artistica, cind re- 
constitue sufletul categoriilor sociale de sub regimul fanariot sau 
lntreprinde psichologia „bonjuristului*, 

De Tinfluence Aiae an sur l'esprit revad en Roumanie 
cuprinde trei părți. Intăia e consacrată descrierii stării sufle- 
teşti a diferitelor elemente sociale : țăranul, clerul, boerul, domnul 
de sub „vechiul regim* —termenul lui Taine şi al precursorului său 
Alexis de Tocqueville e'păstrat—adică in epoca dintre 1750—1820, 
Partea adoua a scrierii studiază intermediarii inlluenţii franceze 
in această perioada: 1) Siza care, în calitatea lor de foşti 
dragomani ai Porții, cunoşteau limba lranceză, veniau In ţările 
noastre insoţiţi de secretari sau consilieri francezi, şi-şi creșteau 
copiii cu dascăli francezi, in dorința de a-i pregăti pentru cariera 
bogată In perspective a dragomanatului ; 2) Rușii, francizați din 
timpul Caterinei Il, care întroduseră in cursul ocupațiunilor prin- 
cipatelor,'ocupaţiuni uneori indelungate ca cele dintre 1739-1791 şi 
dintre 1806—1812, prin ofițerimea și prin personalul consulate- 
lor lor dela 1781 incolo, obiceiurile franceze răspindite la ei şi 
gustul conversaţiei franceze. (Un sprijin la acţiunea lor 1 aduseră 
Polonii care, după împărțirea patriei lor, emigrează in număr 
mare în principate); 3) Emigraţii, nobili sau revoluționari, pe care 
Srâmintările politice ale Franţei din timpul Revoluţiei 1i aruncă 
ia noi şi care, în mare parte, işi ciştigară viaţa ca dascăli In 
familiile boereşii, apoi consulii francezi dela 1797 incolo și aventu- 
rierii ce găsiau o ospitalitate largă la curtea domnească, cum a 
fost contele de Belleval care nu era conte, mavea drept la par- 
ticula nobiliară şi nu se chema Belleval, dar Leconte, înir'o sin- 
gură vorba; 4) Eliade mai demonstrează că mişcarea culturală din 
Transilvania reprezintată în special prin Micu, Şincai şi Maior a 
fost şi ea un factor, ce e drept, indirect al stabilirii intluenţii 
iranceze. Transilvânenii deşteptară in Romini conştiinţa națio- 
nalitâții și mindria originii lor latine. Sentimentul comunităţii de 
rasă cu Franţa veni să se adaoge la sentimentul de admiraţie 
deşteptat de cultura Franceză și să întărească Implintarea ei ln 
principate : dragostea pentru sora noastră mai mare desăvirşi tu. 
cerirea sufletului romin de o civilizație superioară, cucerire rea- 
lizată prin factori așa de disparaţi. 

Partea finalā a tezei lui Eliade, care cuprinde primele re- 
zultate ale inlluenții franceze, e poate cea mai şubredă, A căuta 
in Revoluţia lui Tudor efectele ideilor politice ale Marei Revo- 
luţii e să rişti să te îndrpărtezi de adevăr, Nu se poate ve- 
dea In acest cap de panduri, fără nici o ştiinţă de lranţuzește, 
neinteresindu-se decit de soarta țării sale, minat numai de do- 
rinţa de a mintui poporul, de care prin obirşia lui şi mai ales 


1) Epitot dat lvi Taine de Jules Lemaitre, 
2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


prin inima lui era așa de aproape, de nedreptăţile ce le indura 
din partea Impilatorilor săi, Greci şi păminteni, nu se poate ve- 
dea un om impins la faptă de ideile revoluționare franceze. In 
fraze cu următoarea; „Dar cum nu socotiți dumneavoastră că 
patria se cheamă norodul iar nu tagma jăluitorilor“!), e cu 
nepulinţă să deosebim, in afară de strigătul Indurerat al unui 
prieten al ţăranului și al unui iubitor al țării, răsunelul discur- 
surilor lacobinilor, 

Cadrul In care autorul s'a străduit să stringă faptele pen- 
a invedera teza sa : transformarea radicală a sulletului romin 
in urma influenţii franceze, s'a arătat defectuos. Iubirea de sis- 
temă a impins pe logician si Intunece conştiinţa istoricului, ba 
chiar să stingherească minuirea armelor silogistice ce ştia să le 
poarte cu iscusință, căci e un cerc viţios să cauţi de parti pris 
germenii influenţii ce o studiezi, sub cuvint că se știe că a schim- 
bat totul la noi?), cind tocmai aceasta e de demonstrat, 

Aceciaşi constringere a faptelor să demonstreze teorii a pri- 
ori iormulate o găsim şi in expunerea mișcării literare a epocei 
in care autorul nu vrea să recunoască continuarea unei mişcări 
anterioare ; după Eliade literatura romină din secolul al XIX-lea 
este o creare pe de-a întregul a literaturii franceze. Cercetind 
desvoliarea literaturii noastre dela sfirsitul secolului al XVII-lea 
şi inceputul secolului al XIX-lea, Eliade găseşte că otzră un e- 
xemplu de evoluţie a genurilor, că i se poate aplica una din 
teoriile scumpe ale lui Brunetière. Criticul francez pornind dela 
o analogie falsă Intre genurile literare, creaţii abstracte şi artifi- 
ciale ale minţii noastre, cu speciile animale şi vegetale, identifi- 
case vicisitudinile acestor genuri, romanul de pildă sau tragedia, 
cu evoluţia fiziologică a unor -fiinţi vii și aplicase literaturii con- 
secințele selecției naturale şi ale adaptării la mediu 3). Urmind 
teoriile lui Brunetitre, Eliade explică desvoltarea şi transforma- 
rea genului scrierilor teologice, singurele cetite de publicul nos- 
tru pe la 1750, în genulroman 4). Fazele acestei transiormări 
ar fi: 1) apariţia pe la 1780 a cărților de morală sau de pole- 
mică religioasă, de exemplu o traducere a Cugetărilor lui O- 
Xenstierna sau a Tainelor Franc-Masonilor ; 2) apariţia pe la 
1790 a povestirilor morale, de oarece morala singură numai 
place şi are nevoe să fie insoţită de o istorioară pentru a fi gus- 
tatä—traducerea Galateei lui Marmontel sau a lui Numa Pom- 
pilie a lui Florian caracterizează această fază, în timp cea 3a 
e reprezintată de povestiri lipsite de morală, de nuvele şi de ro- 
mane pusionale, cum e de pildă Manon Lescaut a abatelui 
Prevost, tradus în 1815. De abia insă ce din elementele unui 


1) Xenopol, Istoria Rominilor, V, 474, citat de Eliade, De linfiu- 


) De Pa fdoreitaa.. 137, 
ution r paro lectia pregis critica prezintată de 
re liltârai 3—60. 
4) De l'Influence. p. 390—336, «iei Parle, Hachette, 1898, p.5 


ence.. 


ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE 19 


e ———o — o 


gen preexisient se Infiripase genul roman şi două nouă genuri 
literare îşi iau dintr'insul fiinţă : poezia lirică, expresiune directă 
a sentimentelor autorului care până acum se mulțumia să dea 
in vileag pe ale personagiilor sale ; teatrul tn care personalitatea 
scnitorului dispare cu totul, cea a personagiilor Inchipuite de 
dinsul trece pe planul îintâiu şi acţiunea la care ele iau parte 
are un rol precumpânitor, 

De lapt, chiar şi ncţinind socoteală de traducerea romant- 
lui Telemague, care după mărturisirea lui Eliade tulbură ordinea 
zilată de dinsul, găsim în oricare din momentele acestei pretinse 
evoluții producţii din toate categoriile semnalate. Aşa în 1780 
aflăm și scrieri de pură teologie, şi scrieri morale, şi povestiri 
morale sau filozolice cum e /storia lui Alțidalis și a Zelidei 1», 
şi romane ca /liodor?) traducere după vestitele Amoruri ale 
dui Theagen şi Charicleei, unul din primele romane ale perioadei 
elenistice aşa de lecundă în scrieri de imaginaţie, roman pe care 
Amyot In secolul al XVI lea il populariză printr'o versiune na- 
ivă şi pe care Racine il cetia pe ascuns, în original, cind iși f4- 
cea studiile la severii janseniști dela Port Royal. 

Pe de altă parte poezia lirică cultă nu aşteptă la noi anul 
1815, data traducerii romanului pasional Manon Lescaut ca si 
se manilesie, Inainte de siirşitul veacului al XVI-lea şi lenä- 
chița Văcărescu şi fiii săi Alecu şi Nicolae, două generaţii din 
neamul inzestrat pentru poezie al Vâcâreştilur, se tinguiseră sau 
se bucuraseră în stihuri, ce merită să ne aducem aminte de ele, 
din pricina cragostelor lor cind nenorocite cind incununate de 
izbindă, 

Cele două volume din La Roumanie au X/X-e sc. apărute in 
1905 şi 19144) cuprind numai puţine din scăderile sau neajun- 
surile primei cărţi. De (/nfluence française sur l'esprit public 
en Roumanie lusese o teză in ințelesul propriu-zis al cuvintului, 
fusese ceia ce prea alese sint scrierile lui Taine, o problemă a 
cărei soluție era urmântă cu rigoarea inflexibilă a unui mate- 
maticran. 

Tot ce nu concurge la dovedirea concluziei de mai Inainte 
formulată, e inlăturat ; cronologia e abâtulă din drumul ei sau 
neluată în seamă ; faptele sint alterate sau interpretate în spirit 
de sistemă *). Teza "lui Eliade e minunat construită ca logică, 
ca orinduire à materiei, sau ca dispoziție a premiselor din care 


1) lorga, Istoria literat. rom. în see, al X PIIL-lea, 1, 437, 

și ae ră 1773, el. Gaster Chrestomaţie romînă, Vol. In p. LXXII 
vol. n 

3 cl nsu acestei chestii G. Bogdan-Daică, Istoriografie literară, 
în Omardin n aerea 1905, de complectat ca N. Iorgu, Istoria literat, ro- 
mine în $ XVilliea UI, 352, 349 şi 437. 

4) Hachette, Primul volum apărut în 19065 sub titlul Histoire 
de Enpe pu re Roumanie au diz-ne ; uvième siècle, tome ber, L'occu- 

on et les premiers princes i 

o 5) G Monod. Les Moitras de Mda Michelet, Taine, Renan, Paris, 
Calmana Lóry, 18534, p. 155. 


e VIAȚA ROMINEASCA 


va răsări concluzia. Dar în acelaș timp se simte ca şi In alilea 
studii ale lui Taine ceva silit), ceva rigid in demonstrare, ceva 
care impiedică libera deslăşurare sau expunere & faptelor de- 
terminate să ia cutare direcţie de voința istoricului. Ultimele 
volume de istorie ale lui Eliade nu ne mai produc această im- 
presie. Logicianul n'a dispărut dar s'a dat Indârâtul istoricului, 
care a lost preocupat să lase laptele să vorbească şi nu så le 
incredințeze cuvintele ce doreşte să ne rostească, să lase eveni- 
mentele să comande concluzia, nu concluzia să dicteze manipu- 
larca dibace a materialului istoric. 

De altfel li venia greu istoricului cind dădea peste un fapt 
politic atit de important ca Regulamentul Organic, în care tre- 
buia să vadă răslringerea ideilor, sentimentelor şi tendinţelor bo- 
erilor divanişti, foarte puțin preocupaţi de teoriile Revoluţiei şi 
foarte ingrijiți de propriile lor interese, cum şi dorinţele Ruşilor 
de a lucra la prosperitatea unor provincii destinate unei viitoare 
anexări ; li era greu cind dădea peste o manilestare culturală 
ca /nsemnarea călătoriei in Europa centrală a boerului Golescu, 
in care se lămuria cum civilizația apuseană, cea din Austria, 
din Elveţia, din Bavaria schimbase sufletul unui boer simplu 
dar om de ispravă dela noi; ti era greu istoricului să mai stä- 
ruiască asupra prelacerii radicale a spiritului public dela noi de 
câlră Franța şi să păstreze peniru aceste două volume titlul ce-l 
dase volumului inițial, 

Lăsind la o parte aşa dar tendința de a vedea această in- 
fuenjäă In toate şi indicind-o numai unde trebue, Eliade întitu- 
lează în 1914 La Roumanie au XIX se. volumele sale, cărora 
li-ar conveni mai mult titlul pe care-l alesese în 1905, Histoire 
de l'esprit public en Roumanie au XIX Sc., părăsit numai din 
necesitatea de a trece cartea în altă editură decit cea primitiva. 

Autorul se interesează întradevăr de problemele politice 
intr'atita numai cit e trebuitor pentru a-şi limpezi starea sufle- 
tească a păturii conducătoare sau intelectuale dela noi în tim- 
pul primelor domnii pămintene, a lui lon Sandu Sturza în Mol- 
dova, a lui Grigore Ghica In Muntenia și în timpul ocupaţiunii 
ruseşti dela 1828—1834, 

Lipsite de spirit de sistemă, aceste lucrări istorice ale lui 
Eliade prezintă față de cea dintâi şi superioritatea vădită a me- 
todei cu care cercetările sint intreprinse şi' conduse. Eliade a- 
tacase studiile istorice avind o pregătire pur filozofică. Astazi 
Insă se cere istoricului nu numai să fie un om inleligent, cu o 
cultură generală întinsă, să fie insuflețit de dorul şi să fie inzes- 
trat cu răbdarea de a afla adevărul, i se cere o educaţie tech- 
nică, fără de care toate insuşirile lui, toate cercetările lui, vor 
duce la o operă de diletant, Eliade işi făcu singur această 


1) F. Faguet, Politiques et moralistes du XIX- J-e série, laine 
Soc, franç, d'imprimerie, să: p. 270. tii adi 


-agi 


e 


ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE 21 


——— 


educaţie profesională de a cărei lipsă se resimte teza sa A 
cum mai totdeauna el institue un control asupra provenienjei 
şi valoarei textelor pe care se sprijină, informația sa e mai 
imbelșugată, cetirile sale au fost mai întinse, cronologia e mai 
cu scrupulozitate respectată, şi cercelarea documentelor de ar- 
hivă, a manuscriselor bibliotecelor publice sau particulare con- 
ferà acestor cărți o valoare Insemnată. Astfel pentru fixarea 
numărului şi a numelor primilor „bonjurişti“, adica a studenților 
noștri de pe vremuri in Franța, Eliade a cercetat registrele Facul- 
tăților de drept, de medicină, de litere, de ştiirți din Paris; ast- 
fel pentru a zugrăvi viața politică a timpului a studiat rapoar- 
tele dintre 1828—1829 ale consulatului austriac din București, 
allâteare în copie la Academia Romină; astfel pentru a întru 
chipa fizionomia „bonjuristului* a utilizat corespondența tinărului 
Brăiloiu cuprinsă într'una din culegerile manuscrise ale aceleiaşi 
instituţii, şi mai ales scrisori şi documente dintre 1822—182$ 
de la Constantin Filipescu, păstrate în arhivele familiei acestuia, 

In acelaș timp autorul s'a desbrăcat de unele din prejude- 
câţile sau din antipatiile sale anterioare. Persoanele care-i erau 
străine prin felul lor de a ințelege lucrurile, prin sentimentele lor 
de clasă sau de castă, așezate acum in atmosfera timpului ia 
care s'au desvoltat, sint urmărite cu o curiozitate simpatică, cu e 
comprehensiune binevoitoare care le justifică actele, de şi nu le 
aprobă. Boerii vechiului regim erau după expresia autorului 
Influenței franceze asupra spiritului public în Reminia, „ñinți 
rudimentare şi corupte“?). In sufletul lor găsise numai vanitate, 
sensualitate, frică şi interes. Singura insușire ce li-o lasa, ospi- 
talitatea, era privită ca faja cea- frumoasa a unui defect, a vani- 
tății.— In sufletul divanistului de la 1830, care ia parte la formu- 
larea asprelor tocmeli agricole impuse plugarului In schimbul 
pămintului de lucru ce i se dă din moşia proprietarului, istori- 
cul Rominiei în secolul al XIX-lea a cetit, cu toată vădita sa 
simpatie pentru cei nedreptățiți de soartă, cu mai multă indul- 
gență și cu mai multă echitate; 

„ll ne faut pas parler à ces boyars si bien intentionnés, 
si vils d'esprit, si généreux, il ne faut pas leur parler de l'amé- 
lioration du sort des paysans, des droits de la classe paysanne, 
lis vous répondront par les „droits sacrés de la propriété". Leur 
esprit ni leur coeur ne vont au delà. lis n'y mettent aucune 
espèce de haine de classe, de parti pris, de mauvais vouloir... 
lis estiment leur cause juste, Si d'une part, ils se montrent 
très larges pour toutes les mesures prévues par le projet de 
Réglement en vue de l'établissement de l'ordre ou de l'extinc- 
tion des abus du gouvernement, d'autre part, ils sonttrès alten- 


critigue din 1899, A, D. Xenopol în Dreptatea, 20 lunie Bogdan- 
E pp decta in Convorbiri literara dia 


1) CL. asu pare n mană alo Goe ule Botta în Revue 
1906. 
9) De lI P &. 


22 VIATA ROMIREASCA 


tits è ce qu'on ne touche à aucun de leurs anciens privilèges. 
Jis consentent ă tout, sauf à payer des impôts et å ce qu'on 
F à leurs propriéiés .. ; 
AR ne faut cireasa „rpuels monstres!” cn parlant des lé- 
gislateurs de 1831 et de 15331... Leur âme est plus compliquée 
qu'on ne pense et leur seul jugement dans la question paysanne 
n'est pas sullisant pour nous permettre de porter ă notre tour 
un jugement sur leur état d'âme. Nous serions aussi injustes 
envers eux qu'ils l'ont été envers les classes agricoles t." 7) 

Sa considerăm insă nu deosebirile care despart cele trei 
volume de istorie ale lui Eliade, dar trăsăturile lor comune ; 
să privim la liniile asemănâtoare ale acestor lucrări, concepute 
după un plan diferit, construite după alle norme şi constituind 
totuşi un ediliciu ce-şi are unitatea lui. E UE 

Ceia ce ne întimpină In tustre:e volumele e originalitatea 
spiritului autorului lor. Eliade nu făcea parie din categoria in- 
teligențelor timide cărora lie frică să se rostească alfel asupra 
lucrurilor şi oamenilor de cit Inaintaşii lor, să formuleze alte 
păreri decit cele curente, Ceia ce e de insemnat la dinsul e 
tocmai spontaneitatea pârerilor sale, nepăsâtoare de judecăple in 
deobşte admise, de lăgașul banalităţilor primite de toata lumea. 

Ceia ce mai e de semnalat e vigoarea şi elasticitatea min- 
ţii sale, e ingeniozitatea descoperirii, cauzelor adevărate, urmă- 
"ilor reale, raporturilor sigure ale faptelor din trecut. De aci 
numărul insemnat de vederi nouă, de prezintări ale unei chestii 
re se părea de mult cunoscută sub aspecte nchânuite. E drept 
că, imbâtată de propriile sale succese, mintea sa are uncori încli- 
marea de a vroi cu orice preț să se dislingă de a altora, de a 
vina noutatea și, pentru a-şi afirma şie-şi şi altora victoria în acest 
domeniu al originalității de gindire şi al subțilități de judecată, 
de a afirma contrariul părerilor admise, de a cxagera până la 
neverosimilitate parica de adevăr ce o cuprinde o idee, de a se 
lăsa uncori sedus de paradoxe, şi de a uita qu'il ya quelqu'un 
qui a plus Tesprit que M. de Voltaire, c'est M. Tout le Monde. 
Astlel pornind de la constatarea justă că în liecare epocă se 
aliă retardatari, reprezentanți ai ideilor şi sentimentelor din ajun; 
oameni pozitivi şi realişti, reprezentanţi ai ideilor şi sentimente- 
lor zilei şi alţii, visătorii, utopiştii, reprezentanţi ai celor de mine, 
Eliade nemulțumit de banalitatea ideei, păseşie câ numărul retro- 
grazilor e cel mai insemnat şi, împingind la extrem această cu- 
gelare şi așa forțată, ne desiAinueşie că trâim nu printre vii dar 
printre morţi, nu printre ființe ce trăesc dar întrun cimitir sau 
intrun muzeu istoric, plin de figuri retrospective, 

„ll y a trois categories de gens qui forment ensemble ce 
“ue lon appelle une époque historique. 

ll y a d'abord... les „mortis“. Qu'est—ce que les moris ? 
Ce sont les trois quarts des vivants. Ce sont des cadavres, mer- 


OŘ 


1) La Rmmanie au XIX- sc, Il p. 200 și 206, 


S ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE g3 


vcillevsement conservés, qui n'ont plus que les formes ou les 
apparences extérieures de la vie... Ils représentent ceux qui 
lurent. Notre vie à nous tous ressemble à un vaste muste Gró- 
vin—d'où l'on ne sort pas—où l'histoire seule est représentée 
et, dans I'histoire, tout d'abord, l'époque qui nous a précédés 
immédiatement... Nous croyons vivre en 1913 et nous sommes 
entowés, pour la plupart, de gens qui ont l'àme de 1880. de 
1850... De loin en loin, par exception, quelque créature vivante , , 
appartenant réellement ă notre époque. 

Enfin il y a ceux... qui n'existent pas encore, au point de 
vue historique... Ceux qui pensent, solitaires et anonymes, 
ceux qui n'apissent pas encore, ceux qui étudient, ceux qui 
jouent, qui font leurs dents...“ 1) 

In aceste din urmă rinduri paradoxul a atins limitele ex- 
iteme câci pe aceiaşi linie sint puşi cugetătorii izolaţ;, fără in- 
Iiuenţă asupra contemporanilor lor, cu copiii care su joacă sau 
cărora le rse dinţii, 

Ingeniozitatea şi pătrunderea spiritului lui Eliade se inve- 
derează mai ales în cercelarea mobilelor din indemnul cărora 
au lucrat individuslitătile sau grupurile sociale, In descrierea 
structurii lor sulleteşti, Pornind dela spusele sau actele per- 
sonagiului sau grupuriior sociale, cercetind mărturiile contimpo- 
ranilor, Eliade induce sentimentele lor, le pune unele lingă al- 
tele sau unele în faţa altora, le coordonează sau le opune, le 
subordonează la citeva sentimente principale, clasifica giadirile, 
înregistrează volițiunile, demonstrează raporturile între toate Fa- 
cultăţile sulletești, zugrâvește fizionomia morală a unei indivi- 
dualitaţi sau a unei colectivităţi. In această operațiune de psi- 
cholog la care i se pârea că trebue sa ajungă toată cercetarea 
faptelor, Eliade dă dovadă de p rarā imaginație constructivă a 
stârilor sufleteşti ale ființilor dispărute, de o indemânare puțin 
obişnuită în desfacerea intocmirii complicate a eului lor şi în 
înjehebarea lui la loc. Cu cita finețe de exemplu a analizat su- 
fletul generalului Kisseleff! Cit de adinc iarăşi a intrat în viaţa 
lăuntrică a domnului fanariot, silit prin forța imprejurărilor să-și 
ascule mintea la intrigă, să-şi întoarcă spre o istețime şireată 
toate puterile sale intelectuale! Ca să capete tronul, ce țesătură 
de vicieșuguri a trebuit să urrească care să oprească pe ceilalți 
cempeţitori să obţie locul dorit de dinsul! Ca să se menţie pe 
scaun, cum e nevoit să vegheze fâră râgaz ca să zădărnicească 
uneltirile lur, ca să mulțumească pe paşi, pe vizir, pe Sultan, 
ca să asiupe gura boerilor puternici, ca să inlâture urmările 
pirilor celor nemulţumiţi la Poarta! 

Negreşi! logicianul, care nu aţipește în sufletul lui Eliade, 
se asociază psichologului în sintezele de caractere la care 
ajunge, ba chiar uneori dictează acestuia. Nu odata Eliade ma- 
nilestă tendința de a inlocui datele absente cu privire la o epocă 


—— [N 


1) La Roumanie au XIX-a ec, I, 95—217. 


a dw - m în... 


2 VIAȚA ROMIKEASCA 


u la un personagiu cu ajutorul raționamentului, de a saplini 
pac deducţii lipsurile textelor, de a lărgi Injelesul lor printr'e 
interpretare conjecturală 1). Evident și ipoteza iși are logica ei. 
Dar cind posibilitatea verificării lipseşte, cum se întimplă In șiiin- 
tele care se ocupă cu fenomene ce nu se repetă, să fim in- 
credințaţi de mai nainte că portretul alcātuit cu trăsături presu- 
puse nu reproduce cu fidelitate modelul, că personagiul creat 
sau demontat în chipul acesta poale avea o unitate riguroasă, o 
coheziune de sentimente şi de idei strinsă, mişcări sufleteşti foar- 
te explicabile tocmai fiindcă nu Infăţişează jocul de contraste și 
de contraziceri inerente vieții, totuși acest personagiu e o pro- 
ducție subiectivă, artistică, care poate să posede un adevăr de 
poezie—s'a şi zis că poezia e mai adevărată ca istoria—o viaţă 
mai intensă de cit a indivizilor Inscrișşi în registrele stării ci- 
vile, viaţa unui personagiu al lui Balzac sau al lui Shakespeare, 
dar fără asămânare sau cu o Indepărtată asemănare cu persona- 
giul din realitate. Așa de exemplu portretul „bonjuristului“ din 
1828 e alcătuit în intregime aproape cu ajutorul presupunerilor 
istoricului. Scrisorile lu: Constantin Filipescu sau ale lui Bräi- 
loiu nefiind suficiente pentru a desemna fizionomia studenţimii 
romine din Franța din acel moment, Eliade cearcă cu ajutorul 
logicei să ghicească trăsăturile ei morale, ?) Şi atunci se poate 
lesne vedea cite primejdii sint să se lase amâgit de mirajul spe- 

culaţiilor abstracte ! 
> Printre meritele de căpetenie ale lui Eliade trebue pusă in 
relief minunata sa claritate. Destrămarea cauzelor celor mai 
incurcate ca şi a urmărilor de abia prrceplibile ale evenimentelor, 
de:baterea problemelor sociale cele mai complicate, analizele 
psichologice cele mai fine sin! toate redate cu o limpezime mi- 
nunata. Nici o obscuritate, nici o confuzie fie ta gindire, fie în 
expresiune, Ce qui se conçoit bien, s'énonce clairement. Elià- 
de iși lămuria in chip desăvirşit şie-şi complexul de fapte sau de idei 
despre care avea să lraleze ; spintul său îmbrățişa cu vigoare subi- 
ectul, îl despica In elementele sale esențiale, destăcea la rindul lor 
pe acestea in componentele lor şi ne inlesnca prin aceste diviziuni 
și subdiviziuni înţelegerea chestiilor celor mai subtile. Pentru a 
ne ușura priceperea materici, pentru a ne face să adoptăm fe- 
lul sâu de a vedea, neincetat recurge la comparații, institue pa- 
ralele, apelează la contraste. E drept că paralelele ce le dez- 
voltă sint uneori silite, ca atunci cind compară pe Golescu că- 
lătorind în Europa cu Montaigne, cu Herodot şi cu Cristol Co- 
lumb. E drept că distincţiile ce le stabileşte între părți uncori 
sint artificiale ca atunci cind vrea sâ ne convingă că /nsemnările 
de călătorie ale aceluiaș Golesca invederează rind pe rind spiritul 
unui copil, apoi pe al unui boer, pe urmă pe al unui om din 


1) Ct. priile sale mărturisiri, De TA . p Få; La 
Roumanie m XIX St, 1, 255 şi 265 n. ice p i 


2) La Roumanie au XIX-e se., 1, 255—364 şi I, 230—234. 


ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE 35 


m. aa a 


— 


popor, în stirșii pe al unei naturi superioare; că la inceput Ge- 
escu observă, apoi reflectează asupra celor ce vede, pe urmă 
se emoționează de cele văzute, In sfirgit chibzueşte la felul cum 
s'ar putea indrepta lucrurile la diasul în țară.!) Ca şi cum re- 
flecția ar fi apanagiul boerului și chibzuirea activă un atribut 
al naturilor superioare! Ca şi cum cind e hotărit să lucreze 
ia reformarea ţării sale Golescu nu reflectează totodata ! Ca şi 
cum s'ar putea quadrupla aceiaşi personalitate şi Ingrădi ta 
compartimente ară comunicaţie intre ele facultățile aceluiaș 
suflet! 

Supărătoare sint mai ales diviziile tripartite ale oricărui su- 
biect, pe care, pare-se, Eliade le-a împrumatat dela Brunetiăre. 
Criticul francez, spirit sistematic şi logic, avea obiceiul să-și Im- 
partă studiile în trei capitole şi capitolele în trei paragrale, chiar 
atunci cind obiectul capitolului sau paragrafului al treilea putea 
să fie insumat în capitolul sau paragralul precedent. Trei stat 
plăgile de care sulâr ţările noastre la Inceputul domniilor pămia- 
tene : hoţii la drum mare, ciuma și nelerii turci. Trei sint tră- 
săturile care caracterizează pe Mihalache Sturza: e un mistic, 
un absolutist și un ambițios. Trei daruri ne face Rusia in 
timpul protectoratului dintre 1828 —1834, care vor fi studiate 
fiecare In trei capitole: stipulațiunile tratatului din Adrianopol— 
Regulamentul Organic —persoana prezidentului plenipotențiar, ge- 
neralul Kisselefi, Trei categorii de oameni sint în prezență in- 
tre 1828 şi 1934 —cei din ajun, cei ai zilei, cei de mine. Trei 
francezi, dintre cei ce trăiau la noi intre 1823—1834, merită să 
atragă atenția noastră, profesorul Vaillant, diplomatul Bois le 
Comte şi saltimbancul Fourreaux. Trei.. dar, må opresc căci aş 
trece In revistă intreaga materie a celor trei volume de istorie 
despre care vorbesc, Se poate lesne constata arbitrariul multe- 
ra din aceste Impäițiri in care cel dz-al treilea punct de vedere 
al chestiei poate fi privit din unul din celelalte două, în care 
materia atribuită celei de a treia rubrici putea fi introdusă în 
cele precedente sau nu merita o mențiune specială. 

Scăderi mici, neajunsuri uşoare, răscumpârate de merite 
insemnate ; alunecări a'e unui spirit distins pe povirnișul pre- 
priilor sale însuşiri ; cusururi mărunie ce provin tocmai din cau- 
za trăsăturilor alese ale minţii sale, din cauza iubirii sale de 
logică, a spontaneității impresiilor sale, a faculțăţii sale de a 
judeca prin sine Insuşi, a mulțumirii de a nu fi tributar în ce 
priveşte cugetarea aimaărui, a dorinţii Ințelegerii limpezi a ma- 
teriei ce o trata și a imbrățişării ei pe deplin de cetitori. 

Am stâruit asupra activității lui Eliade ca istorie fiindcă 
pe acest teren a produs lucrările sale cele mai însemnate. Ca 
istoric literar şi critic literar, Eliade ne-a dat articole de revistă 
sau foiletoane de jurnal care, lie şi adunate în volam, nu cons- 
tilue cârţi, ca lucrările sale de istoric, Căci prin carte na inţe- 


1) La Roumanie au III-a sc, |, 173—177. 


76 VIAȚA ROMINEASCA 


leg impreunarea sub aceiaşi copertă a unui numär de celi tipă- 
rite, ocupimilu-se de chestii felurite, desvoltind idei interesante 
Car răzlețe, dar înțeleg producțiunile unui spirit care, intemeiat pe 
observaţiile ce le-a făcut, exprimă despre un grup oricit de res- 
irins de lucruri sau oameni o concepție unitară, descopere un 
şir de gindiri care gravitează in orbita unei idei centrale, stabi- 
leşte fapte și enunță reflecţiile sale asupra lor. Carlea presu- 
pune un tot coherent şi unitar, mai presupune o tensiune inte- 
lectuată, o putere de meditaţie pe care n'o cere volumul de ar- 
ticole, Spirit original In atitea privinţe, Eliade c original şi prin: 
natura lucrărilor sale; profesor de literatură franceză, scrierile 
sale cele mai de samă sint irei scrieri de istorie psichologică şi 
socială privitoare la Romini. 

In lucrările ce derivă din preocupaţiile sale de literat sau 
de proiesor de literatură lranceză, Eliade s'a manilestat mai mult 
critic literar de cit istoric literar. Distincția intre spiritul, meto- 
ca și obiectul cercetărilor istoricului literar şi cele ale criticului 
e uşor de stabilit. Pe critic tl interesează mai ales scrierile 
prezentului, sau, din scrierile trecutului, elementele de actualitate 
ale lor—şi astfel de elemente ne intimpină In unele opere care, 
prin muliplicitatea trăsăturilor geniului ce le-a produs, inspiră 
necontenit alte interpretări, dau naştere neincetat la alte discuţii 
sau sint gustale de o generație pentru alle motive de cit de ge- 
peraţia precedentă, Istoricul literar se ocupă mai ales de scrie- 
rile din trecut şi lasă la o parte pe cele de azi. Recunosc că 
această primă deosebire nu e esențială, căci precum sint critici 
care mai vorbesc despre Shakespeare sau Goethe (băgaţi de 
seamă insă nu despre Salo sau Properțiu) sint istorici literari care 
au scris volume despre Carducci sau Anatole France. 1) Deose- 
birea capitală Intre aceşti scriitori e alta: istoricul literar cau- 
tā să explice opera, sà descopere icgàtura dintre ea şi toate 
cauzele care au produs-o, individualitatea autorului, întimplari- 
le vieţii sale, spiritul şi gustul societăţii, imprejurăriie politice 
ale momentului, să desvelească filiaţiunea ideilor şi a procedeu- 
rilor artistice ale acestei opere, a celor ce au precedai-o şi a ce- 
lor ce o urmează, influența ei asupra publicului, motivele admi- 
raţiei, ale indilerenței sau ale ostilităţii ce a deșieptat. Criticul 
literar analizează opera şi o apreciază In bine sau în rău după 
conlormarea ei cu canoanele estelicei căreia i se închină, dacă 
e un critic doctrinar ca Brunetitre, după potrivirea ei cu pru= 
priile sale inclinări, cu propriul sâu gust, cu propriul sâu tem- 
perament, dacă e un critic impresionist ca Jules Lemattre sau 
Anatole France, 5) 

Singurul studiu de istorie literară al lui Pompiliu Eliade 
e articulul său publicat în 1904 in Revue des Deux Mondes- 


1) CI. cărţile Imi Jeanroy şi ale lui Miehaut despre aceşti scriitori 
2) G. Lanson, L'histoire littérai iologi : měla- 
RET Aă aer i re et la sociologie in Revue de mila 


ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE 2 


Grégoire Alexandresto et ses mattres Jranșais. Bazindu se pe 
cronologia culegerilor acestui poet şi studiind influenţa franceza- 
ce se invederează în fiecare din ele, Eliade inseamnă fazele suc- 
cesive ale talentului lui Grigore Alexandrescu, Lamartinean In 
clegiile care insoțesc traducerea povestiri Eliezer şi Neftali 
(1032), Grigore Alexandrescu se deprinde puţin cite puțin in 
tovărăşia lui La Fontaine să-și Intoarcă privirile dela dure- 
rile sale personale şi să şi le indrepte asupra ființelor din jurul 
lui.  Litindu-se la compatrioţii săi pentru a descoperi cusururile 
şi păcatele lor, lutad în cercetare viața socială şi politică a tim- 
pului, ti afā neajunsurile şi viţiile şi, de oarece sub regimul po- 
litic de atunci adevărul nu putea f spus fară inconjur, se serveşte 
de povestirile fictive ale fabulei pentru a indrepta pe cuntem,o- 
ranii săi şi a incerca să lecuiască societatea de relele de care 
sufere. De aci numărul din ce în ce mai mare de fabule ṣi im ` 
special de fabule politice in culegerile dela 1838 şi 1842. Dar 
chiar in penultima din aceste culegeri se iveşte o nouă infiuență, 
care devine din ce in ce mai activă, până se afirmă singură a- ` 
proape în volumul din 1863—e aceia a lui Boileau., Inspirația * 
epistalelor şi satirelor sale, Grigore Alexandrescu i-o datorește 
lui Boileau şi tot dela dinsul mai vin prețuirea bunuwm simţ, 
iubirea preciziei şi Ingrijirea formei, Boileau l-a ajutat pe Gri- 
gore Alexandrescu să ia conștiință de natura propnului său ta- 
lent, să se desbare de linguirile lamarliniene, care impedicau ` 
manifestarea propriei sale personalități. Boileau l-a facut să pă. 
șească dela romantism la clasicism. 

Negreşit e ingenioasă această infâţișare a ritmului după care 
s'ar fi deslăşurat talentul lui Grigore Alexandrescu, sub influența 
maeștrilor sâi irancerzi. Negreși! studiul lui Eliade înlesneşte în unele 
privinţi priceperea operei labulistului şi istoricului nosiru. Dar după” 
à cercetare mai amânunțiiă explicaţiile istoricului literar nu ne satis- 
lac pe deplin. Chiar în prima sa culegere, cea din 1832, Alexan- 
drescu își arată talentul de fabulist și, dacă dovedeşte prin eie-" 
giile sale lumartiniene lirismul său romantic, arată prin fabulele 
sale un obiectivism desăvirşit, Dacă La Fontaine ar intâlişa 
intr'adevăr poctul care a servit de autor de transiție Intre ro-" 
manticul Lamarline şi clasicul Boileau, Alexandrescu ar fi tre." 
buit să se adreseze, nu la fabule ca Le Mulet vantant sa gé- 
ndatogie, Ane et le petit chien şi Le Paon se plaignant & 
Junon, dar la fabule in care La Fontaine, pentru a ne servi de 
expresia lui Eliade, se arată un poet pe jumătate liric, la fabule 
ca Les deux pigeons sau Le songe dune habitant du Mogol, 
în care izbucnesc în chip neaşteptat sentimentele poetului, påre- 
rile sale de rău că a trecut de anii dragostelor, incintările care-i 
leagănă sufletul In singurătate. Niciodată insă Alexandrescu n'a 
imitat astlel de fabule; niciodată n'a adoptat tonul lor. În fa- 


` 1) Devenite ln Alexandrescu, Catirul ce-și laudă mobilitatea, Miga- 
rul râsțâțat, Privighetoarea și pdunul. 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


bula lui Alexandrescu, nu se revarsă niciodată eluziunile unei 
sensibilități prea vii, cu neputinţă de contenit. Fabula sa nu e 
niciodată elegiacă, sau idilică sau pierdulă intr'o reverie dulce 
cum i se întimplă aşa de des celei a lui La Fontaine. Aşa ta 
cit prezenţa În prima culegere a lui Grigore Alexandrescu a unor 
fabule pur obiective și absenţa în Intreaga sa operă e iabulelor 
impregnate de lirism ne indreplățesc să renunțâm la reprezintarea 
desvoltării poeziei sale în felul cum l-a închipuit Eliade, Mai 
socotesc iarăşi că nu era nevoe ca Alexandrescu să ia de maestri 
pe La Fontaine şi pe Boi'cau pentru ca sufletul său să se izba- 
vească de grija propriilor sale chinuri şi să cale la durerile al- 
tora. Dacă nu s'ar fi oprit la primele aspecte ale poeziei lui 
Lamarline, la versurile inspirate de o dragoste nenorocită sau la 
imnurile Intonate pentru preamărirea Divinităţii, Alexandrescu ar 
ți găsit In Les Recueillemenis modelele unei poezii al cărui au- 
tor jertfindu-şi suferințele personale pe altarul suferințelor obşteşii, 
a facut să Incapă în inima-i lărgită bucuriile sau Intristările tu- 
turor, să se infioare Intrezărind idealul lericirei omenirii intregi, 
pe care i-l arâta mintea sa, mlatuită de preocupări egoistice, 
Dar Grigore Alexandrescu nu era un liric inzestrat cu o senti- 
mentalitate bogată şi puternică care să-i îngădue avinturi în re- 
giunile inalte ale poeziei sociale; poseda numai un spirit vioi, 
ager să prindă defectele contimporanilor săi, iscusit în arta de 
a le reda, indurerai de rănile societății In care trăia, doritor să 
le vindece, şi adresindu-se în acest scop lui Boileau, a cărui 
muză ca şi a lui,c o musa pedestris, cu mult bun simţ. isteata, 
luâtoare In ris, și plină de grijă ca vesimintele sale simple să 
n'aibă nici o pată şi nici un cusur. Cit despre admiraţia pro- 
fesată de un incepâlor față de modele așa de disparate, n are 
de ce să ne mire cind ne aducem amnite că tinārul Alexan- 
drescu recita la şcoala francezului Vaillant epistole de Boileau, 
că știa pe din afară pasagii din Racine și că luat acasă de E. 
Hade Rădulescu, impăriăși admirația acestuia pentru Lamartine 
din peditajiile căruia protectorul și călăuzitorul său dase ta 
1830 traduceri In romineşte. Aprecierea deopotrivă a clasicilor 
şi a primilor romantici era firească la o Reneraţie crescută de 
prolesarii francezi In cultul modelelor marelor secole şi totuşi 
atinsă de valurile curentului romantic: Eliade Rădulescu, în a- 
ceiaşi ani traducea atit din Lamartine şi din Byron cit şi din 
Molière şi Voltaire. 

Activitatea de critică literară a lui Eliade e reprezintată de 
'foiletoanele sale din //ndependance roumaine) de cele șase 
“prelegeri ținute la Facultatea noastră, în 1901, asupra Literata- 
rii,*) de aprecierile sale asupra repertoriului din 1908—1909 al 


1) Causeries littârairea, 3 vol, Bucarest, Imprimerie de l'Tndápen- 
SC. oahs Dacă T dt. pi Muta iati ta 3 srogi, 
i con a și > Bue 
Institatul de arte fice Eminesca, 1993. (V. Ā recenzie d fi 
Worga la Såmändiorui din acelaș an). aice da, 


: ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU ELIADE 2S 


Teatrului Naţional,!) intercalate in Raportul său asupre acesicÌ 
instituții al cârui director era în acel moment, de conferințele 
sale asupra literaturii franceze, ţinute la Ateneu in 1899 (opt 
conferințe), în 1900 (şase conferințe), în 1912 (conferință asupra 
lui Maurice Maeterlinck, singura publicată Impreună cu una din: 
primul ciclu Filozofia lui La Fontaine.) Aceste studii critice- 
ingăduie cunoașterea mai de aproape a personalităţii lui Ehade. 
Iatr'adevâr In critica literară intervine un element de subiectis 
vism care e mult mai puţin perceptibil în producțiile de istorie- 
sau de istorie literară. E. drept că individualitatea lui Eliade 
străbate şi in aceste lucrări în care autorii se silesc să reducă 
ecuaţia personală la minimum ; cu atit mai mult se arată In stu- 
dii in care criticul apreciează pe scriitor, după gustul său, după 
sensibilitatea sa, după concepția sa particulară despre. lume şi. 
oameni. 

Vom regăsi in aceste studii critice aceiași iscusință de a- 
naliză psichologică pe care am intilnita In cercetările sale de- 
istorie, aceiaşi orinduire sistematică a tuturor elementelor ches- 
tiei discutate, până şi aceleaşi impaărțiri ale subiectului In tret 
punete,4) care-s familiare la acest spirit iubitor de claritate şi de 
logică. În sfirşit ne inttmpină și aci obişnuita spontaneitate de 
Kindire şi de simțire a lui Eliade) mai de prețuit în critica li- 
terară ca ori unde, căci e vorba de operațiuni intelectuale In 
care originalitatea vederilor şi sinceritatea impresiilor au rol pre= 
cumpânitar,  Cetirile autorilor procurau lui Eliade impresii vii 
şi intense, mintea şi sensibilitatea sa reacționau direct faţă de 
textele literare şi nu aşteptau să se inflăcăreze, să se induioșeze, . 
să Invinuiască, să se indigneze după spusele altora, Singur bu- 
nul său gust venia să-l câlăuzească in admirațiile sau condam- 
nările sale—bunul gust, rezultat tot atit din dispozițiile lireşti ale 
omului cit şi din educaţia primita. Educaţia solida din țară, anii 
petrecuţi mai tirziu Ja Şcoala Normala Superioară din Paris, In- 
trun mediu de cultură literară şi artistică intensă, contribuiră la 
cultivarea gustului său, pe care-l formară pătrunderea sa psicho- 
logică, inclinarea sa către emoțiile generoase și dragostea sa 
pentru Frumos, 

„Cu toată această dragoste pentru Frumos, prelerințele iui 
Eliade se indreaptă câtre autorii a căror valoare provine din bo- 
gājia sau adincimea cugetărilor mai mult decit din arta expri- 


1) Bueuresti, Voința Naţională, 1909. 
2) Extras din Convorùirile literare, 1901 (V. în Convorbirile literare 
din acelaş an o importantă recensie da St Orăşunul, 
3) Cu privire la Maurice Mantertinek, Butareşti, editura Plarării. 
4) Aşa de oxemple Maurico Maetorlinek are troj faze litarare ; Richard 
Wagner. (articol in Viața Nomineased din Martie 1905, asupra acestei rom- 
tor), ln prezinlă şi ol: tea a dibuirilor, cea eritiză, con a po rilor; 
arts dramaties fn genere înfăţişează şi en tot trei fazo: faza blos, fáza 
Shakespenro, faza Wagner ete.. 
5) V. părorile asupra falsităţii genului operă in Ce esta literatura, 
p- 72 și în articolul semnalat despre Richard Wagner din Viața Pomineaseă. 


i +30 i VIAŢA ROMINEASCA 


mării lor. E de notat că în conferințele sale de la Ateneu na 
Aluat ca temă opera nici unui artist literar. Ne-a vorbit de Pas- 
cal, de Taine, de Hruneticre, de Renan, de Zola—nu de roman- 
cierul naturalist, dar de apostolul celor patru Evanghelii, Fe. 
conditie, Travail, Vérité, Justice, de predicatorul social sau mai 

“degrabă socialist, Cind un scriitor artist cum e La Fontaine de- 
vine subiectul conlerinței sale, ceia cel interesează pe Eliade 
sint părerile [abulistului despre viaţă, despre om, despre soarta 
noastră, întrun cuvint ceia ce constitue filozofia lui, Ceia ce 
l-a sedus mai ales la Maeterlinck a fost preocuparea acestui poet 
blind şi grav de problemele capitale ale omenirii: Moartea, Ne- 

` cunoscutul, Destinul, Fericirea, Chinurile minţii ce se sbate în 

" Antunerec, lhâmintările inimii neluminate de o rază de speranţă, 
insiirşit seninătatea desăvirşită cind posesiunea adevărului a că- 
rui căutare l-a sbuciumal atita e zsipurată, iată ce a incercat 
Eliade celind pe autorul volumelor La Sagesse et la Destinee 
şi Le Temple enseveli. 

In cercetările sale critice Eliade aduce un spirit de o se- 
veritate puţin obișnuită, o cugetare impregnată de religiozitate, 
Cu neingăduirea unui suflet ce are intuiţia divinității judecă pe 
sceptici, Cu intransigența uneori excesivă a unui purilan con- 
damnă pe epicuriani, Mi-aduc aminte și acum nemulțumirea, aș 
zice chiar indignarea, cu care vorbea intro conferință la Ateneu 
din 1900, de diletantismul lui Renan, de incercarea autorului 
Vieții lui Isus să reducă la măsura sentimentelor şi faptelor ve 

` meneşli simţirile şi laptele Mintuitorului,  Mi-aduc aminte şi a- 
cum de supărarea ce o manilestă Intr'o altă conferința, din 1899, 
asupra /ndoelij ini Pascal, contra noastră, a Rominilor, rasă de 
necredincioşi sau de superstițioşi, și de indemnul, aproape de 
porunca, de a lua parte la celebrul pari al lui Pascal, pariind 
pentru viața de apoi. Conferința despre Filozofia lui La Fon- 
faine ne dă seamă şi dinsa de rigiditatea morală a lui Eliade, 

` de asprimea, mă indărătnicesc să cred, nejustilicată a sentințe- 
lor sale.—l.a Fontaine! Cind pronunțâm acest nume imediat rä- 
sar Inaintea noastră personagiile care ne-au incintat copilăria ! 
Dobitoace cuvintâtoare, copaci şi plante care grăesc, ţinind fie- 
care un rol, unele cu isteţime, altele cu neghiobie, in acea „co- 
medie ă cent actes divers et dont le théàtre est l'univers“, ai 
căreia actori inchipue pe oameni şi pe care ne-o inisțişează po- 
etul. O atmosferă de indulgență şi de simpatie invâlue aceste 
fiinţi şi, dacă pe alocurea se păcâlesc sau işi aduc vătămare u- 
nele altora, un sentiment de solidaritate le unește, De sigur mo- 
rala ce reese din această comedie nu e inaltă, e morala vieţii 
de toate zilele, morala experienței care ne Invață să chibzuim 
bine faptele noastre, să ne pâzim de cei puternici şi să ne ferim 
de dorinţi nerealizabile şi de visuri deșarte, Desigur morala fa- 


1) Primele trei couleri inute în ăvara anului 1899, altimel 
două In primăvara anului rent la pereti za x i iiaii 


y ACTIVITATEA LITERARA A LUI POWPILIU ELIADE * 3i 
bulistului ne invită să ne bucurăm de vi 

i cur e viață, dar cu ințelenciu 
Şi cumpătare, aşa cum un discipol ai epicurianului sertare P 
un sensualist inteligent şi delicat se pricepe s'o facă, A-l ju- 


coti că observațiile sau constatările sale sint şi poveţe 
pi e a te aşeza intrun uazhiu neprielnice po a a capi 
a: pe Ca şi spiritelor ce nu s'au putut desprinde de preo- 
San morale inguste în celirea acestor vestite fabule, ca şi lui 
Jas rr org Rousseau Şi ca şi lui Lamartine, La Funtaine e 
antipatic lui Eliade. O repulsiune instinctivă îl indepărtează de 
bara amabilă, de „Voea cea bună, de seninătatea cu care La 
og Sa autorii aparțintad aceleiaşi lamilii intelectuale pri- 
poze: ca lumea să fie cirmuită de intimplare şi oamenii să nu 
mt desăvirşiţi. Un rechizitoriu e indreptat in contra moralei fa- 
ulistulu:, care ar fi alcătuită de regule de purtare josnică, la 
contra per lui „meschine“, Poetul “Lai 
numit mme, din cauza bunătății zimbit ar 
derta greşalele altora, cerind iertare şi re ale aj Sg i A 
un înțelept fără iluzii și cu multă bunăvoință, dar un 'mizantrop 
posomorit care socotește omul „ființa cea mai nesim atică din 
<a există“, o liință „rea din fire” f 
Så He expresia uricioasă a tuturor rău ilor individuale, Şi ia: 
n pă ostilitatea Criticulai provocată de rentei preia 
ratei că-l impiedica să simtā tot farmecul operei unui mare 
poet, dar îi impinge la nedreptate şi la o alterare regretabilă a 
i ae iizionosaiei morale a acestuia, 

„„ „ANU nu întimpină acest fond de idei morale la un scriitor 
rome ti e pentru a se declara mulțumit o sentimentalitate 
ec ee ar viţi lecţiunile sale despre obiectul şi condițiile li- 
i pă A ingurii poeţi citați sint, In afară de clasici, admiraţi 
peony rr Cugelării lor, noblețea inspiraţiei, precizia şi clay 

ului și a formei, singurii poeţi citați sint romantici, 


pre ei, sau lipsesc comentarii laudative sa i j 
A u sint exprimate jude- 
an prp „Baudelaire, ale cărui Fleurs du mal raid a za 
amet apnea ale cărui versuri au cutremurat cu fiori necu- 
pe contemporanii săi, a cărui ritmică, ale cărui asocia. 


tatea lor, e privit numai ca un 
dor, i ; at ca un poet carea lost inzestrat într'u 
apte simţurile inferioare, mirosul şi pipăitul.!) Vorbind 
Bergerac’), Eliade condamnă virtuozitatea acroba- 
——— 


1) Ce este 


2) V. scrisoarea > 
Causeries littéraires. arai Cyrano de Bergerac, în primul volam de 


5? VIAȚA RONINBASCA 


tului în versilicație şi nu simte plăcerea pe care ne-o procură 
vşurința lui Rostand de a se juca cu versul, comicul ce se des- 
face din anume imperechieri ciudate de cuvinte Ja rimă, din re- 
petiții cum e a celebrului Won Mercit, din perifraze neașteptate 
ca acele din tirada asupra nasului, armonia cuvinielor nimerit 
alese şi acel merit al dilicultăţii învinse pe care l-a slăvit Théo- 
phile Gautier intr'o poezie cunoscută: 


Oui, l'oeuvre sort plus belle 
D'une forme au travail rebelle 
Vers, marbre, onyx, émail? î) 


Peatru Eliade desâvirşirea formei constă în jerilirea ei față 
de fond. Pentru dinsul cultivarea lormei In literatură n'are nici 
un înțeles, câci, după cum se exprimă, forma e indiscutabil le- 
gată de fond, care e tot att de artistic ca şi forma?) Totuşi 
dacă alli de des în comțunerile literare ne intimpină intenţii: 
excelenle slab redate, sentimente delicate şi gindiri alese stin- 
găciu exprimate, ne putem da seamă că elementul artistic de 
căpetenie, că poale singurul element artistic în literatură e forma. 
Prin ce se deosebeşte un poet de noi? Printr'o sensibilitate de 
è calitate rară? Negreşii. Şi Verlaine ne-a amăgit zugrăvind 
pe porți ca pe nişte lăurilori nepâsători de ritmuri, ca pe 
nişte cioplitori iscusiți de cuvinte: 


A nous qui ciselons les mois comme des coupes 
Et qui faisons des vers émus froidement..") 


Intensitatea sau fineţea simţirii poetului o posedă Insă mulţi 
işi. Ciţi n'au lost slişiați de chinurile dragostei, citi „In tre- 
murarea unei clipe“ n'au visat „fericiri eterne", ciji nau fost 
lermecați de zimbetul divin al Naturii în reinoirea ei primăva- 
rătecă sau n'au simțit, in vecinătatea imensilății oceanului, în 


1) L'Art (maux et Camees). 

3) Ce este literatima, p. 103. E da observat că atunel cind voeşte să 
aş recioze pe un poet din punctul de vedaro sl sintaxei, al stilului sau al ver- 
sificației, geutal ini Eliade in re aşa de sigur şi pătrunderea sa da 0- 
bienin aşa de sgoră, rătăcose. Astfel a învinpit—tără dreplate—pe Emi- 
pesca că a slărmat ritmul poeziei şi a stricat sintaxa limbii noastre (el. tn- 
ceputal conferinței despre Ziloenfia lui La Fontaine şi Ce e literatura, p- 
10%), A socotit că principiul inealcărilor şi al libertăţii în așezarea cazurei 
la Ardră Chénier e acalaş en la Viitor Hugo, în vreme cò e o imitare n 
motricei grecesti şi nu, ca Ja romantici, o consecință a adaptării struotarii 
versnini la emoliunea san ideia ce exprimă. (V. e literatura, p 9t, — 
Cf. însă Lanson, Zire da la litt. franç, ed. din 1902, p. 840). A dat despre 
Jonctiunen versului liber al lul La Fonlaine, aspilenoni ees contrazise de 
exemplele ca le citonză (Cf. St. Orăşanu, dare de seamă despre Filosofia 
lui La Fontaine, în Convorbiri literare, 1909) 

3) Eptogue (Poèmes saturniens). 


ACTIVITATEA LITERARA A LUI POMPILIU FLIADE 3s 


me mam mase 


contemplarea solitară a palpitării vieţii universale, dorul de a cu- 
funda nimicnicia Fiinţei lor In sinul marelui Tot, din care toa- 
te-s zămislite şi In care toate se întorc! Dar n'au fost poeţi. 
Le-a lipsit darul evocării cu limpezime a stārilor sufleteşti de 
altădată pentru a le traduce prin cuvinte}; le-a lipsit mai ales 
suflarea care le incheagă într'o formà nepieritoare, Tot atita sim- 
ţire au avut și dinşii, dar o mai puţin lucidă memorie imagi- 
nativă In rechemarea stărilor sufleteşti incercate, Tot atita sim- 
tire a răscolit inima lor, dar mintea lor n'a putut crea un cor- 
tegiu de imagini pitoreşti sau înduioşâtoare, în jurul emoţiei de 
exprimat, n'a putut descoperi muzica cind sonoră cind surdă a 
silabelor, n'a putut găsi vraja a tot puternică a ritmului șia 
rimei : 


Rime qui donnes leurs sons 
Aux chansons; 

Rime l'unique harmonie 

Du vers, qui, sans tes accents 
Frémissants, 

Serait muet au génit... ") 


Dar aceste scăpâri de vedere şi aceste erori de apreciere 
ireceau ntbägate în seamă de auditorii conferințelor sau prele- 
gerilor lui Eliade. Talentul său oratoric li lermeca, Eliade nu 
căuta de alilel atita să convingă, cit să mişie şi să incinte pu- 
blicul său, 

Ceia ce caracteriza eloquența lui Eliade nu era nici o eleganță 
măsurată şi discretă, nici din contra pompa impunâtoare și sirá- 
lucită a imaginelor, nici risipa unei invențiuni verbale uimitor 
de bogată. Eliade pârca că fuge de imagini căci alegea, cind 
era silit să recurgă la ele, comparații sau metafore juste dar o- 
bişnuite, Figurile pe care le întrebuințează mai des sint tepe- 
tiția şi antiteza, aduse pare că de spiritul său iubitor de limpe- 
zime şi stâruind asupra termenilor care pot s'o răspindească prin 
identitatea sau opoziția noţiunilor ce veprezintă. Limba sa oferă 
vocabularul şi construcţiile sintactice obişnuite, In schimb cità 
uşurinţă de a se servi de cle! Cum, la momentul potrivit, ter- 
menu! propriu alerga, chemat pare:că de o baghetă magică, să 
se pue la indemina vorbitorului! Cum, din grămada liparelor 
In care ne lurnâm gindirea, eşia alunci cel mai nimerit pentru 
a ingâdui ideei să se desfăşure cu loate culele şi nuanțele ci, 
sau, din contra, s'o stringă într'o formulă lapidară și pregnantă, 

Mai mult incă decit de facilitatea mânuirii lexicului și a sin- 
taxei, erai surprins la Eliade de căldura comunicativă a vorbirii 
sale, Conlerinţele sale, lecţiunile sale nu erau demonstrarea 


rece a unui şir de adevăruri, expunerea obiectivă a unor consta- 


1) Lacombe, Introduction à [histoire littéraire, p, 146—149. 
2) Saiuto-Boave, A la rime. 


si VIAȚA ROMINEASCA 


țari nelndoelnice, dar inainte de toate impărtășirea insuñefitä a 
impresiilor pe care le incercase in faţa textelor literare şi „a 
reflecțiilor sale active asupra lor. Nestimpârate de aprecierile 
altor critici, de care Intr'adins nu vroia să fie seamă, nelnābu- 
şite de cercetările erudiţiei, neincârcate cu povara greoaie a co- 
mentariilor științifice, părerile lui Eliade asupra operilor literare, 
răsărite In mod direct la celirea autorilor dintr'o sensibilitate vie 
şi o imaginație uşor pusă in mişcare, păstrau cind erau expri- 
mate tot focul sufletului din care porniseră. Sentimentele sale li- 
terare care se infățişau cu ingenuitatea lor primitivă te ademe- 
niau prin aerul lor de sinceritate, prin accentele lor în care ilis- 
tingeai „cetle voix du coeur qui seule au cocur arrive” cum 
zice unul din poeţii ce-i era drag să citeze, Adăogaţi ia aceasta 
efectul acţiunii sale oratorice, mobilitatea de expresie a fiziono- 
mici, scinteerea privirilor, vibraţiunile patelice sau asurzirea lim- 
brulu: glasului său, corespunzind minunat tonalităţii grave şi 
ausiere a cuvintărilor sale, 

Această învâpăere lâunirică care se răsirinpea în acţiunea 
şi clocuțiunea sa contrasta cu aplecările logice ale spiritului său, 
cu dialectica lui strinsă, cu sistematizările şi cu formulele sale 
abstracte, cu diviziunile şi subdiviziunile sale minnţioase. Era 
o antinomie intre temperamentul sâu lesne aprins şi mintea sa 
iubitoare de raționamente şi de ordine—contrazicere pe care o in- 
lațişează şi sufletele celor doi scriitori cugetători pentru care avea 
o aşa de mare admiraţie, Taine, poetul logician, și Pascal a cărui 
geometrie inflăcărată brăzdează cu stranii frumuseți vestitele-i 
Pensées, i 

In stirşit ceia ce dădea o insulleţire rară cuvintărilor lui E- 
liade era putinţa de a-şi Inchipai şi de a ne arăta şi nouă con- 
Nictul de idei, de simţiri, de dorinți din care izvoriseră la un 
autor paginele ce ne mişcau. Stările sufleteşti ale lui Pascal 
sau ale lui Maeterlinck nu erau concepute de un teoretician psi- 
cholog în abstracto, ele erau prinse intuitiv de un suflet de ar- 
tist care avea darul să ne faca şi pe noi să vedem drama la 
care asistase, Cetiţi ultimele pagini ale conferinței despre Mae- 
terlinck şi admiraţi chipul concret cum sint redate fazele prin 
care a trecut solitarul de la St. Wandrille pentru a ajunge la 
cuvintele din urmă ale filozofiei sale, Un dialog se incinge tn- 
tre constatările pozitive ale minţii şi cerințele imperioase ale unei 
inimi insetată de a stăpini liniștea şi fericirea, Posibilitatea de- 
Vine probabilitate şi probabilitatea certitudine printr'un şir de 
treptate binelăcâtoare solisme ale minţii, turburată de strigătele 
simţirii indurerate. ., 


Ch. Drouhet, 


Note pe marginea cărților 


DESPRE SCRISORILE INEDITE ALE LUI TUDOR 
VLADIMIRESCU PUBLICATE DE N. IORGA 


Comoara puţin numeroaselor scrisori ale lui Tudor Vladi- 
mirescu a fost mărită printr'o serie de epistole din anii 1814— 
1815, descoperite de distinsul istoric lorga. Ele ne luminează a- 
supra unei greșeli făcute de Aricescu, naivul dar singurul scri- 
itor, care pe la mijlocul secolului trecut a scris mai pe larg is- 
toria Revoluţiei dela 1821. 

Dacă până 'n ziua de azi găsim In cercurile culte oameni 
— firește din cei crescuţi în străinătate— care-l privesc pe Tudor 
Vladimirescu ca pe un !ihar bădăran, ne putem lesne inchipui 
cum a fost judecat fiorosul oltean de cei care trăiau şi mai a 
proape de epoca lui. Adevărului istoric li trebue perspectiva 
secolilor. Nici un scriitor contimporan mai cu vază nu-l pome- 
neşte pe Tudor Vladimirescu ; lacuna aceasta ne izbeșie mai a- 
les in „CAlătoria* luminatului Dinicu Golescu, care de altfel 1şi 
iubea țara și judeca atit de clar nevoile ei. 

Deci cartea lui Aricescu, aşa cum este, greoae și cam ha-- 
otică în ceia ce privește Impărțirea materiei, scrisă într'o limbă 
nedibace şi aproape ridicolă din cauza iranțuzismelor, e totuși o 
faptă mare, Aricescu a simfit— ba poate chiar a ştiutl—cele trei 
condițiuni elementare spre a scrie istorie: cercetarea locurilor 
unde s'au pelrecul evenimentele, adunarea documentelor şi cule- 
gerea legendelor, Locurile nu se mutaseră ; legendele erau toate 
bune de păstrai, mai ales că se găseau pe la moșneni, pe la 
neamuri de panduri, adică la oameni neprelăcuţi și inzestrați cu 


s VIAȚA RONINEASCA 


darul de sinteză al tăcutului țăran romin. Documentele erau pu- 
ține, Această lipsă se datorea spaimei fanarioate, spaimei A 
proape isterice de a nu se compromite faţă de vre-o „puternică 
impărăție, de vre-un consul, de vre-un partid politic, de vre-un 
boier, de vre-un dregător, de vre-un epistat, de vre-o pasăre, de 
vintul care trecea |... Doi ani după Revoluţia dela 1821, consu- 
jul prusian, baronul de Kreuchely-Schwerdiberg, se plingea că 
vrind să scrie o relație amănunțită a râscoalei, nu găseşte nici 
documente nici voe bună la cei care ar putea să-l ajute cu ști- 
rile lor personale. Şi că boierii, bănuitori şi Iricoşi, spun: «Ce 
Franc! qu'a-t-il besoin de savoir cela?» 

Mie mi-a povestit odată Doamna Zne Dimitrie Sturdza, de 
ce jalnică mirare fusese cuprins soțul ei, cind,—după moartea 
socrului seu, bătrinul Mavros, care pe vremea lui fusese a- 
mestecat în toate „tainele zeilor“, —rugind-o pe văduva acestui om 
politic să incredinţeze acuma ginerelui său bogata moştenire de 
documente istorice, doamna Mavros li răspunse,—şi ca cu mi- 
rare,—că hirtiile fuseseră arse, aşa cum se cuvinea la moartea 
unui om cu vază, Dimitrie Sturdza putu atunci să măsoare 
cu ochii distanța care despărțea mentalitatea numai a două ge- 
neraţii, 

Cind In cursul cercetărilor mele pentru cărțile pe care le scri- 
am, am lost primită la Craiova de doamna Broșteanu-Urdăreanv, 
Olteanca bătrină şi vioae, a cărei față se luminase, cind o fn- 
trebasem despre Tudor şi despre pandurii lui, Imi povesti cu o 
nespusă părere de râu, că, puțin după moartea tatălui ci, ea 
fiind tinără de tot,—era acum de opizeci de ani,—găsi odată pe 
doi unchi ai ei rupind la hirtii, pe care le scoteau dintr'o ladă 
mare de lemn. „Şi ştiam, maică,“ strigă doamna Broşteanu- 
Urdăreanu, „că erau multe scrisori de ale lui Tudor Vladimi- 
rescu printre ele, căci fusese prieten bun cu tatăl meu ; iar mie 
Imi zicea «Panduroaică>! l-am rugat atunci pe boieri să nu 
mai rupă la hirtii, care erau pline de amintirile Domnului Tu- 
dor. Dar ei s'au supărat foc şi doar că nu m'au bâtut, maică, 
doar că nu m'au bătut!“ 

Se Ințeleg deci, uşor, greutăţile intimpinate de Aricescu In 
descrierea vieţii eroului oltean, mai ales pentru anii premergă- 
tori zaverei,  Necunoscind documentele asupra călătoriei lui Tu- 
dor Vladimirescu la Viena, în 1814—1815,ela imbrăcat-o, după 
citeva zvonuri, într'o vagă haină politică, M'am luat după Ari- 
cescu. Şi-mi pare rău, cu toate că atunci n'aveam ce face, 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 57 


Scrisorile publicate de lorga ne dau Yeslușiri prea fru- 
moase asupra „omului“ Tudor Vladimirescu. S'a dus la Viena 
nu pentru politică, ci In slujba boerului Niculae Giogoveanu a 
cărui soţie, Elenco, a murit în capitala Austriei, lăsind In urma 
ei o copilă mică, Masinca, și un proces nesfirgit pentru nişte 
bani, scule şi hirtii furate de o „prietenă“ necredincioasă şi de 
o slujnică. Şi nu se saturā acela care, după clțiva ani numai, 
era să fie cea mai Inlricoșată căpetenie de panduri din ţară, să 
vorbească de „coconiţa Masinca“. Scrie tatălui copilului : „mare 
parigorie in toată vremea va să fie dumitale această coconiţă. 
Căci nare protivnică la lrumusețe și la înțelepciune ; va să fie 
cea întăi in Țara-Rominească, că ș'aici este aleasă şi vestită“, 
Şi apoi: „—după cum este coconița Masinca copil ca un Inger, 
poate deloc să se deprinză la tot felul de Invățături“, Şi iară: 
„—mai virtos așa Inger de copil păcat să rămile neinvățat*, li 
cumpără haine, ghete, așternut, trimițind socoteli amănunțite des- 
pre guspodăria feliței şi a celor două slujnice, cu care şade. Om 
credincios al Glogovenilor. 

Răsărind din viața politică scurtă şi teribilă a lui Tudor 
Vladimirescu, sufletul lui ni se infățișează ca o priveliște sub 
un cer încărcat cu nori grei, luminat numai din cind în cind 
de fulgere orbitoare, lar din scrisorile cele nou descoperite 
parcă se lurişează o rază subțire de soare, arâtind cu dege- 
tui ei de aur ici şi colea un măceş inflorit pe paâjiştea cea intu- 
necoasă. Adtoc ne mișcă icoana lurtunosului oltean, cum o iu- 
beşte și o mingle pe „coconița Masinca“, Ne convinge şi mai 
mult de adevărul zvonului, că a putut şi el să se gindească o- 
dată la fata frumoasă şi blindă a Jienilor craioveni, care a mu- 
rit de ciumă,—de ciuma lui Caragea. | 

Insă cu toate că vedem un Tudor aproape nou în aceste 
scrisori, Il vedem și acolo întreg. Dacă pe primul plan al pri- 
veliştei e soare, lună In depărtare. Cu Nemţii şi cu lărăgăneala 
lor in afaceri de „cremenalion“ are ce are. Dară-mi-te cu celr- 
muirea Țării-Rominești, care n'a lost In stare să păzească mo- 
şia lui dela Cerneţi impotriva Turcilor prădători dela Ada-Kale ! 
„Apoi din nechivernisirea stăpinitorilor țării noastre vezi cità 
prăpâdenie ni se pricinueşte! Ci vor lua plata dumnezeiască !* 

lată stilul Domnului Tudor, stilul proclamațiilor ca şi al scri- 
sorilor lui personale, lorga spune că sa bănuit, că scrisurile 
lui Tudor Vladimirescu ar fi lost redactate de alt-cineva, de e- 


SR VIAŢA ROMINEASCA 


piscopul Ilarion, de consulul Pini sau de dascălul Petrache Poe- 
naru, Ce superficial trebue să le fi citit cei care au putut sus- 
ține aşa ceva! Caracteristice sint astfel de bânueli pentru men- 
talitatea fanariotă, a cărei otravă cu greu se izgoneşte din spirit 
şi din suflet, Acea mentalitate se credea ajunsă la culmea is- 
tețimii, cind presupunea că vorbele, scrisele şi laptele cuiva 
erau ale altcuiva! Fără a se mira de extraordinara modestie a 
mumeroşilor inspiratori, care, deci, s'ar fi mulțumit totdeauna cu 
anonimatul. Izvorul acestei boli mintale era lipsa de libertate 
şi prin urmare lipsa de demnitate personală. Și iacă sa ivit in 
mijlocul acestei societăţi roase de molima vecinicei indoeli o fire 
de sine stătătoare, curată la suflet şi la gind, Oleanul Tudor. 
Fireşte că nu l-a putut Ințelege aproape nimeni. Căci cum zice 
Neamţul : „Wie der Schelm ist, so denkt er", ceia ce s'ar pu- 
tea traduce prin : „Firea mişelului se oglindește In gindirea lui“, 
sau cum ar fi zis Anton Pann: „Mişelul aşa cum este, aṣa și 
despre alţii giadeşte.“ 

lar firea lui Tudor se oglindește întreagă în stilul lui. Un 
stil oltenesc. Scurt, limpede, cu şirul ideilor strins legat, iar 
imbogăţit ici colea cu pilde şi asemănări, cum le intrebuințează 
intuiţia puternică a ţăranului, intuiţia legăturilor adinci care e- 
xistă intre toate manilestaţiunile vieţii. Scrisorile scurte ale lui 
Tudor Vladimirescu, răvaşele de drum, poruncile câtre autori- 
tăți sint ca nişte lovituri de măciucă. Nu m'am indoit deci de 
autenticitatea unui scris, pe care nu l-am văzut cu ochii, dar 
care mi-a fost comunicat de d, Niculae Romanescu din Craiova ; 
el citise aulogralul intr'o expoziţie istorică şi-şi amintise frazele 
lui fulgerătoare şi adevărat „tudoreşti“*— : „Către tine, Arhon 
Pitar Hirşu, Aga al Craiovei, Aflat-am că tu și cu ai tăi unel- 
teşii zavistii impotriva mea ; dacă de acu peste trei ceasuri nu 
te-ai ridica, tu şi cu ai tăi, şi să pârăseşti Craiova, dal-am po- 
muncă oamenilor mei să-ți tae capul. Theodor". De o energică 
lrumuseţe este şi inversiunea verbului, atit de obiciruită altă 
dată, şi care din nefericire a căzut In părăsire, 

lar în „cărţile“ lui politice, în care arată cauza şi scopul 
răscoalei, Domnul Tudor se ridică la nişte inălțimi alt de min- 
dre, incit fireşte că nu l-a putut pricepe protipendada, La Ince- 
put îl făcuseră „tălhar* pe vătalul de plaiu al Cloșenilor; apoi 
fură siliți să recunoască, că Tudor Vladimirescu nici nu jeluia 
aici nu prăda, Dar ce ințeles putea să aibă pentru un baş-bo- 
ier cuvintele următoare : „—pe semne Dumneala pe norod, cu 


__NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 39 


al căruia singe s'a hrănit şi s'a poleit tot neamul boeresc, Il so- 
coteşti rimic ; şi numai pe jeluitori li -numeşti patria ; măcar câ 
eu nici asupra acestei tagme nu sint voitor de râu, ci incă mai 
virtos le voesc Intregimea și întărirea privilegiilor“. Şi apoi: 
„Dar cum nu socotiți dv, că patria se chiamă norodul, iar nu 
tagma jeluitorilor ?* Ce haos pentru veliții boeri! Işi peptănau 
barbile cele lungi, întrebindu-se unii pe alții: „Dar ce vrea ipo- 
chimenul ăsta ?” 

Da, ce vroia? Se mai auziseră, prin gazele, vești despre 
nişte nebuni din alte țări, care nu mai vroiau să ştie de sfinte- 
nia inlailibilă a guvernelor. Tudor Vladimirescu insă, după ce 
apără pe scumpul său norod in contra „jefuitorilor“, iată că se 
arătă binevoitor şi tagmei boerești, nevrind să-i strice privilegiile ! 
Atunci în contra cui se ridicase ? Ar fi el azi ințeles mai bine ? 

Fost-au vreodată ințeleși, cit timp irăiau, cei care erau 
altceva decit vulgari cuceritori şi ambiţioşi plini de vanitate? 
Cei care n'au făcut obicinuita și jalnica conluziune între „ideal“ 
şi „pola* ? Caci ceia ce mulţimea numește ideal n'are nimic 
a face ca idei, ci e o poltă mai mult sau mai puţin materială, 
polā de påmint, de bani, de aşa zisă putere. La Tudor Vladi- 
mirescu nimic de toate astea. Rivna lui ţintea mult mai sus. 
Nu vroia să răstoarne edificiul social, nu vroia să ripească cl- 
teva ținuturi dela alte state, bani nu vroia şi nici mărire, căci 
pe cind „domnea“ la Cotroceni şi i se zicea „Măria-ta“, el is- 
călca anaforalele ca „comandir al adunării norodului* în urma 
celorlalți dregători ai divanului. 

Se sculase pentru o cauză desăvirşit transcendentală, pen- 
tru stirpirea râului din inimi şi din moravuri în țara lui, Căci 
ştia prin intuiţia sulelului sâu curat, că un popor nu poate fi 
de sine stătător decit pe temeiul moralității, Era ceva elvețian 
in această insullețire, şi nu e de mirat, căci şi Gorjanul e fiul 
munților. Pentru scopul lui adunase şase sau șapte mii de mog- 
neni, vinători de urşi și de capre, şi o pornise în contra viţiului 
şi a destrăbălării, cu un steag albastru In fruntea oastei sale. 
O copilărie— ca toate apostolatele, care sint singurele „valori* su- 
deiești ale omenirii. 


Bucura Dumbravă 


g ap 


Scrisoarea lll-a” 


Iubitul meu, 


In trei-patru rînduri, dela primirea scrisorii dumitale, m'am 
hotărit să pornesc spre dumneata şi mereu împrejurări neprevă- 
zute s'au pus de-a curmezișul dorinței mele. Acum, neştiind cind 
voi avea multumirea de a ne revedea, iau condeiul să-ţi scriu. 
Afară e burniță, bate un vint rece de sfirşit de toamnă, care mă 
țintueşte în casă; am înaintea mea citeva ceasuri libere. Cum 
le-aşi putea întrebuința mai bine, decit stind la sfat cu dumneata, 
măcar prin scris, dacă prin viu grai nu se poate? 

Inteleg perfect neliniştea şi sbuciumarea ce-ţi pricinuese e- 
venimentele prin care trecem ;—căci eu însumi, deși mult mai în 
virstă decit dumneata ;—eu, care am avut multe de indurat în 
viața mea : dureri fizice, pierdere de avere, deziluzii sfişietoare, 
umiliri nemeritate ;—eu care, neavind copii, nici alte rude, nici 
multe zile de trăit de aci incolo, ași putea privi nepăsător destă- 
șurarea lucrurilor ;—totuși, îți mărturisesc, că niciodată nu mi-am 
simțit sufletul mai sbuciumat, mintea mai în luptă cu ea însăşi, 
decit acum, din pricina celor ce se întimplă, măcar că nu mi se 
intimplă direct mie. 

Mă socoteam vindecat de şovăiala credinței în triumful ne- 
contenit al binelui și iată că urgiile acestui război au adus din 
nou, în discuţia conştiinţei mele, intreaga problemă a existenţei 
şi a valorii vieții. 

Nu mă miră deloc, că şi sufletul dumitale se sbate, „ca un 
steag in vijelie“; m'ar fi mirat contrariul, căci numai un suflet de 


*, Scrisoarea l-a şi a Il-a au fost publicate In broșuri. 


| 
| 


SORISOARBA M-a i 


rind, capabil a se obişnui cu orice ticăloşie, poate rămine nepă- 
-sător, văzind cea mai de seamă parte a omenirii recăzută în săl- 

Sute de mii de voinici, în floarea virstei, ale cărora minţi 
“şi ale cărora brațe puteau fi întrebuințate la o muncă creatoare, 
uciși ca nişte cini,—sute de mii de alții, ciungiţi și schilodiţi pen- 
“tru tot restul vieții, —milioane de copii rămași fără sprijinul pă- 
rintelui, —mame care pling amar picirea flăcăilor lor, singura min- 
giiere a necăjitei lor vieţi,—bătrini, femei, copii, schingiuiţi cu 
cruzime,—opere de artă, cu care omenirea se fălea şi se min- 
gia, nimicite,—drumuri, poduri, căi ferate, vapoare, sate și orașe 
întregi, rase cu tunul... Şi aceste urgii nu sint opera întimplării, 
a vreunui cataclism, a deslănțuirii unei puteri oarbe și inconș- 
tiente, ca un ciclon, sau un cutremur,—ci sint săvirşite cu vo- 
ință și cu conştiinţă. Acei ce le săvirșesc vor să le săvirșească, 
se laudă cu aceste isprăvi: „admirabilele efecte ale tunului de 
42"... „superioritatea tunului de 75"... Şi aceste lucruri nu se pe- 
trec în țări de sălbatici, ci în țările care reprezintă maximum de 
civilizație la care a ajuns omenirea, și această urgie s'a pregătit 
mai ales în ţara aceluia, care a prescris ca normă de purtare în 
viată: „leben und leben lassen"... Nu mai înţelegi nimic... ni- 
mic. Toate speranțele de mai bine, toate iluziile frumoase sint 
sdruncinate din temelii și spulberate de acest uragan de nebu- 
nie ; —un val de duh de tăgăduire îţi năpădește în suflet ;—färă 
voe blesteme iți vin pe buze ;—iţi vine să crezi că omenirea e 
osindită să rămiie pe veci proastă şi rea ;—iţi vine să crezi că 
viața e o ticăloșie, născocită de un tiran absurd şi crud, căruia 
li trebuesc lacrămi și singe ca să petreacă; și că au dreptate 
marii pesimişti, care ajung la încheerea că, decit existența pe o 
lume, in care se întimplă atitea ticăloșii, e de preferat nefiinta, 
Nirvana, odihna de veci... 

Şi iată-ne din nou aduşi într'o stare sufletească, de care ne 
socoteam vindecaţi, aceea de a tăgădui valoarea vieții... 


Şi totuşi ce nedrepți sintem cu viața! Ce păcat săvirşim, 
îmbrăţişind In acelaș blestem și răul şi binele acestei lumi! De 
altminteri numai împrejurarea că după ce blestemăm viața, con- 
tinuăm totuși de a trăi, ar trebui să ne dovedească nedreptatea 
noastră. Te-ai hotărit vre-odată să-ți curmi firul vieții? Te-ai 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


găsit vre-odată în prag, cum zice poetul? Eu nu mă sfiesc de 
a-ţi mărturisi, că am trăit asemenea momente şi că și acum, de 
rindul acesta, ororile acestui răsboi, mi-au readus în minte cu o 
grozavă intensitate, întrebarea dacă e mai bine a fi, san a nu fi. 

Și iată că, după scrişniri din dinţi, după blesteme cu pum- 
nul ridicat spre cerul, care îngăduie revărsarea acestui val de 
singe şi de lacrămi peste sărmana omenire, nu mi-am curmat 
viața. 

Da, iată că eu, care deși nu sint animalul lipsit de conști- 
ință, osindit, oricit de ticăloasă i-ar fi viața, să trăiască vrind- 
nevrind, pentrucă nu se poate privi trăind şi nu-și poate pune 
întrebarea dacă e mai bine să fii sau să nu fii; eu, care fiind 
conștient, mi-am pus această intrebare și am ajuns la încheerea 
că viața nu e vrednică de trăit, — continui totuși de a trăi, deşi 
am la 'ndămină arma prin care, cu o singură apăsare pe trăgaci, 
ași putea să-mi dăruiesc neființa. Copii sau alte rude, cărora 
existența mea le-ar fi de vre-un ajutor, nam; răceala armei nu 
mă Înfioară ; sint obişnuit cu minuirea armelor. Pentru satisfa- 
cerea patimei vinătorii nu m'am sfiit să ucid nenumărate viețui- 
toare. Ştiu cum vine moartea: Bang! o svircolire de o clipă şi 
odihna de veci. Nu cred In viața viitoare. Nu cred că dacă 
mi-aşi curma singur viața, s'ar putea să fiu retrimes pe lume, un- 
deva, să-mi ciștig, în condiţii de existență şi mai grele, dreptul 
la odihna de veci. Sint încredințat că după moarte, îmi va fi 
cum Îmi era înainte de a mă naşte. Imi e indiferent gindul că 
în urma mea, lumea va continua să existe şi că moartea mea 
nu-i va fi turburat mersul mai mult decit picirea unci muşte... Şi 
totuși continui de a trăi. Pentruce? Pentrucă fără voia mea, 
în clipa supremă, mi-au reapărut în minte toate ceasurile de fe- 
ricire, pe care mi le-a procurat frumuseţea indescriptibilă a na- 
turii, cu lumina ci, cu culorile ei, cu florile ei, cu stelele ei, cu 
miresmele ei, cu svonurile ei, cu toată comoara ei de podoabe 
Incîntătoare ; —în aceiași clipă mi-am reamintit fericirea pe care 
mi-au pricinuit-o muzica, pictura, sculptura, poezia, ştiinţa, — toată 
comoara de frumusețe, pe care a adăogat-o naturii munca crea- 
toare a omenirii... 

Şi naveam nevoe să-mi răscolesc arhiva sufletului, n'aveam 
mevoe să caut În trecut, ori In depărtare legătura care să mă 
țină strins de această viață. Era deajuns să-mi ridic ochii şi să 
privesc. O zi splendidă de Inceput de toamnă. In văzduhul vi- 
eriu sclipeau fire de funigei ; soarele imbrăca firea într'o lumină 


SCRISOAREA Mi-a 455 


caldă şi dulce ca o mingiiere; din vale, ca sunetul a mii de clo- 

poței de argint, venea ciripitul rindunicilor, adunate pe virfurile- 
trestiilor, să ţie sfat despre o lungă călătorie ce se apropia ;— 

din depărtare se auzea glasul duios al clopotului unci biserici ; 

sute de nuanțe se amestecau în văstmintul codrului, de pe dea- 

lurile ce “închideau zarea și îndărătul cărora dormea coama mun-- 
ților albăstrii, cu crestele încununate de întiia zăpadă. 

Şi iată că nu numai întregul inconştient din mine, dar in- 
săşi conștiința mea, protestau impotriva morții şi-mi strigau că,- 
cu toate durerile ei, viața cuprinde o seamă de fericiri reale şi 
pozitive, atit de pozitive şi de reale, încit numai gindul despăr- 
țirii pe veci de ele, mă infiora şi mă 'nfioară încă... 

A! de ce trebue ca într'o lume pe de o parte atita de fru- 
moasă să existe și atitea pgrozăvii. In clipa aceasta se stărimă 
oase, se sdrobesc feste, se risipesc creeri, urlă și se svircolesc 
de durere atiția oameni tineri a cărora energie sar fi putut în-- 
trehuința pentru Învingerea suferințelor, nu pentru crearea lor. 


Precum vezi, dragul meu, înțeleg perfect revolta dumitale. 
Ea este exprimarea imposibilității conștiinței dumitale de a se o- 
bișnui cu gindul permanenții răului. 

De rindul acesta îţi aprob toată revolta şi-mi pare bine că, 
in loc de a ţi-o cheltui în blesteme care nu slujesc la nimic, te-ai: 
hotărit să ţi-o prefaci într'o scriere împotriva acestei urgii absur- 
de, care se chiamă războiul. Ii urez din toată inima spor la 
muncă și ca prietin bun şi mai in virstă, îmi permit să-ți daw 
citeva sfaturi. 

Se vor pune piedici de a curmezișul hotăririi dumitale ; dar 
ia seama, cele mai mari nu-ți vor veni din afara, ci dinăuntrul 
dumitale. Ele ţi se vor înfățișa sub formă de sentimente și de 
judecăți descurajatoare, De unde, pănă în ajun, vei fi muncit cu 
agerime și cu Incredere, iată că într'o bună dimineaţă te vei trezi 
cugetind : „Adică de ce mă sbucium și mă străduesc atita? N'am 
făcut eu această lume ; nu sint eu răspunzător de ticăloşile pe 
care le cuprinde. Răul ce nu mi se întimplă mie, nu trebue să 
mă turbure. Mila și compătimirea sint sentimente de sclav, slă- 
biciuni de combătut şi de învins. Revolta impotriva durerilor şi 
nefericirilor îndurate de alții e o nebunie. Superioritatea stă In 
putinţa de a te adapta împrejurărilor existente și de a stoarce din 


4 VIAŢA ROMINEASCA 
ele, pentru tine, maximul de fericire posibil; superioritatea stă 
în oțelirea sufletului, în căpătarea convingerii că sint rele inevi- 
tabile şi chiar necesare şi că a pretinde distrugerea lor e o uto- 
pie irealizabilă“... 

Analizează cu amănunțime aceste judecăţi şi vei ajunge să 
înţelegi că ele sint forma pe care o ia in noi puterea inerţiei, 
-care vrea păstrarea lucrurilor așa cum sint. 


Nu e adevărat că putinţa de a te adapta împrejurărilor e- 
xistente, spre a stoarce din ele pentru tine maximul de fericire 
posibil, ar fi o dovadă de superioritate. Nu e adevărat. Tot pro- 
gresul săvirşit de omenire, și cel material şi cel intelectual și cel 
moral, e isvorit din nemulțumire. din revoltă impotriva actualu- 
Jui, Adaptarea la condițiile actuale, în care trăește o ființă, e o 
lege crudă și aspră a vieţii, la care viețuitoarele inferioare, lip- 
“site de conştiinţă, au fost şi sînt obligate să se supună, spre a 
trăi. Adaptarea e un compromis, impus lor de agenții distrugă- 
tori ai mediului, în care intimplarea sau nevoia le-au dus. Imensa 
diversificare a vieţii în atitea clase, ordine, specii și varietăţi, vă- 
„leşte rezemnarea cu care vieţuitoarele s'au supus acestei legi a 
“vieţii, şi s'au supus cu rezemnare, pentrucă erau lipsite de o con- 
ştiinţă, care să protesteze și să se revolte împotriva ei. Pe mà- 
sură Însă ce pe scara vieții au venit viețuitoare mai inteligente, 
«le nu s'au mai supus cu aceiaşi rezemnare agenţilor externi, ci 
au căutat ca prin activitatea lor să-i domine, să-i învingă, să pre- 
facă mediul; iar de cînd a apărut pe lume omul, năzuinţele lui 
de mai bine nu s'au împlinit, decit în măsura în care a putut 
“schimba mediul fizic şi mediul social. Uite-te împrejurul dumitale 
şi vei vedea ce greu îți va fi să deosebești în lucrurile ce te în- 
conjoară, care e opera naturii și care e - opera preschimbărilor 
aduse de voința omului. 

A vedea în adaptabilitate, care e o formă de rezemnare, o 
«dovadă de superioritate, e o nerozie, cind tot progresul omenesc, 
departe de a fi rezultatul unei rezemnări, e rezultatul unei ne- 
mulțumiri, unei protestări, unei revolte impotriva actualului, Şi 
ricit ar fi strigat-o de tare Zarathustra in auzul nefericitului 
Nietzche, nu e adevărat că mila şi compătimirea ar fi sentimente 
„inferioare, de combătut și de învins, precum nu e adevărat că 
“revolta pentru suferințele îndurate de alţii ar fi o nebunie, 


E 


SORISOAREA I-a 45> 
In mijlocul cetei, compusă, pe de-o parte din inconştienți,.. 
care asemenea vieţuitoarelor inferioare, se silesc să se adapteze 
și să se obişnulască cu condiţiile mediului în care trăesc, oricit 
de ticăloase ar fi—pe de altă parte din egoiști, interesați la men- 
ținerea actualului, —răsar indivizi înzestrați cu un prisos de sim- 
tire, care le face intolerabilă nu numai propria lor durere, ci şi 
durerea altora; nemulțumiți a cărora conştiinţă se simte tulburată 
și revoltată de orice suferință ; inadaptabili, care dacă sint prea- 
slabi, pier necunoscuți, — dacă sint destul de tari, reușesc să schimbe 
măcar in parte mediul social şi să-l prefacă aşa cum convine 
simţirii lor speciale și premergătoare. La implinirea întregei schim- 
bări visată de ei, se impolriveşte toată puterea asupritorilor și . 
toată prostia asupriţilor. 

Da, numai sufletele meschin egoiste se adaptează tululor im- 
prejurărilor ;— sufletul ales se revoltă. Unui suflet de mare re- 
voltat, de inadaptabil, se adresează cuvintele poetului : 


Că de-ar fi fost să treci prin lume 
Ca ori şi care om de rind, 

Ce lesne-ai fi pus friu durerii 

Şi răsvrătitului tău gind. 


e—a 


Dar ţi-a fost dat să fii de-asupra 
Acestor inimi seci şi strimte, 
Și tu să 'nduri toată durerea 
Pe care lumea n'o mai simte. 


Dar chiar sufletele de rind, care privesc cu ochi răi şi se- 
impotrivesc la orice schimbare a condiţiilor la care apucaseră să 
se adapteze,— în rarele şi trecătoarele clipe de trezire de conşti- 
ință ce le pricinuește vederea marilor nefericiri şi îngrozitoarelor 
mizerii, cu care omul se poate totuşi obişnui,— îşi exprimă în mod 
indirect neincrederea lor în valoarea adaptabilităței zicind: „nu 
da, Doamne, omului, cit poate să rabde“. 


Şi iarăşi nu e adevărat că superioritatea stă în oțelirea su- 
fletului, în convingerea că sint rele inevitabile, ori necesare și 
că a năzui dispariția lor ar fi o utopie de nebun. Oricit am a- 
firma din gură aceste lucruri, orice sforțări am face spre a ne 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


convinge că ele exprimă adevărul, rămine o parte a conștiinței 
noastre, care nu se poate obişnui cu gindul permanenții relelor 
şi care se răsvrăteşte şi cere înlăturarea lor. Care din aceste 
părţi ale conştiinţei noastre are dreptate, care exprimă adevărul? 
Aceia care ne indeamnă să credem că sint rele necesare ori ine- 
vitabile, sau aceia care ne îndeamnă să ne răzvrătin împotriva 
existenței lor și să luptăm pentru înlăturarea lor? Revolta noas- 
ră impotriva relelor ce cuprinde această viață, să fie o nebunie, 
o năzărire fără temei? De unde isvorăşte ea? Din credința că 
lumea ar continua de a exista şi după dispariţia lor. In clipa în 
„care ne-a pierit această credință, ne încetează şi revolta. Rezem- 
narea presupune sau lipsă de conștiință, sau convingerea defini- 
tivă şi absolută că orice protestare şi orice revoltă e zadarnică. 
Aşa se explică pentruce, cu toate că ne e dragă viața, nu ne 
revoltăm la gindul morții; căci ceia ce simțim, la gindul că vom 
pieri pe veci, e un regret, o induioşare, o sfişiere poate, în nici 
un caz revoltă. Ne revoltăm desigur in fața morții neaşteptate 
şi prea timpurii a unei fiinţe dragi; dar revolta noastră In ase- 
menea împrejurări, isvorăşte din convingerea că era cu putință 
să mai trăiască. Nu ne revoltăm însă impotriva morții de bătri- 
nefe, nici nu o considerăm ca un rău, 
Deci revolta noastră impotriva relelor e clădită pe credința 
că ele ar putea să dispară fără primejdia năruirii lumei; ia? a- 
ceastă credință nu este numai o înclinare, o năzuință nesocotită 
şi neintemeiată a sufletului nostru, ci se sprijină pe experiența 
trasă din marele număr de isbinzi ale muncii creatoare a omenirii, 
împotriva atitor rele astăzi dispărute. Formulele rău necesar şi 
rău inevitabil sint imperechieri de cuvinte absurde, pe care o 
conștiință limpede le respinge. Cu asemenea formule goale de 
înţeles, scornite de cei interesați la menținerea actualului, nu se 
“pot mulțumi decit sufletele leneșe, incapabile de sforţarea trebu- 
incioasă pentru înlăturarea răului și care preferă drumul rezem- 
nării, al adaptării. O minte ageră înțelege toată absurditatea în- 
perechierii de cuvinte rău necesar, pentrucă știe că progresul 
tocmai în aceasta stă: în a face ca rdul să nu mai fie necesar, 
Cu toate relele dispărute așa s'a purtat omenirea: Intăi a 
trăit multă vreme sub jugul lor, fără măcar să le vadă ;- pe urmă 
a început să le vadă, să protesteze împotriva lor, dar le-a soco- 
tit necesare ;—mai tirziu a înțeles că n'ar fi necesare, dar de 
„groaza efortului, ce trebuia făcut pentru înlăturarea lor, le-a de- 
-<larat inevitabile; și în sfirșit, înțelegind că sint și evitabile, fără 


SCRISOAREA Ii-a 47 


primejdia năruirii lumei, le-a desființat. Așa avem dovezi că s'a 
întîmplat cu sclavia şi cu atotputernicia bisericei; așa se va in- 
timpla cu relele socotite azi necesare ori inevitabile. 


Cit despre gindul că, devreme ce nu am făcut noi această 
tume, nu sintem răspunzători de ticăloșiile pe care le cuprinde 
şi nu am fi datori să ne străduim a le indrepta, dacă ele nu ne 
lovesc direct pe noi,—ştiu că el nu va dura în sufletul dumitale 
mai mult decit licărirea unui fulger. 

Un asemenea gind nu domolește frămintarea unui om, care 
sa încredințat că conștiința omenească a devenit unul din facto- 
rii cei mai de seamă ai evoluţiei ce se va urma de aci incolo pe 
pămintul nostru, 

Asupra acestei conştiinți pe care o constatăm in noi, pu- 

tem avea credinţi deosebite. Dumneata crezi că conștiința nu e 
posibilă, decit cu condiţia existenței unui creer—și că inafara 
noastră nu există nimic analog conştiinţei noastre, Altul poate 
crede că de vreme ce elementele himice din care sintem alcătu- 
iți noi şi creerul nostru produc în noi conştiinţa şi de vreme ce 
universul în care trăim e alcătuit din aceleaşi elemente, s'ar putea prea 
bine ca acest univers să aibă o conștiință a lui, o conștiință uriașă care 
ne înconjoară de toate părțile și care treptat-ireptat, dealungul vea- 
xcurilor, s'a filtrat în noi viețuitoarele. Dar ori care ar fi credința 
noastră, din clipa în care ştim că conştiinţa nu este numai o o- 
glindă inertă şi pasivă, în care se răsiring lucrurile din afara ei, 
ci este un agent activ, care are inriurire asupra activităţii noas- 
tre și deci asupra lumii; din momentul ce ne considerăm cola- 
boratori prin conștiința noastră la evoluţia acestei lumi, atitudi- 
nea noastră faţă cu viaţa se schimbă. Nu mai tăgăduim valoa- 
rea vieţii, înțelegem că este o nebunie să ne cheltuim puterile în 
zadarnice blesteme ; nu mai cerem năruirea lumei fiindcă cuprinde 
rele ;— dar nici nu mai putem rămine nepăsători în fața lor, ci 
vrem să le biruim, să le înlăturăm, ca pe niște dușmani care 
“strică frumusețea lumei și care ne stinjinesc şi ne impiedică de a 
afirma, pe cit am vrea de tare, valoarea și legitimitatea existen- 
ţii. A munci pentru înlăturarea relelor, de care se revoltă con- 
ştiinţa noastră, chiar cind nu sintem direct loviți de ele, nu ne 
mai apare ca o datorie, ci ca o nevoie, a căreia satisfacere ne 
„procură mulțumire şi fericire. 


48 VIAȚA RAMINEASCA 


Şi dumneata care nu poți uita că în clipa în care-ţi scritt 
aceste rinduri, ca şi în clipa în care le vei ceti, milioane de oa- 
meni, aparţinind celei mai civilizate părți a omenirii, tără a se cu- 
moaşte măcar între dinşii, se pindesc, se caută, se urmăresc, pe: 
pămint şi sub pămint, pe apă și sub apă şi în văzduh, spre a-și: 
pricinui suferință, spre a firimiţi cu tunul lucruri clădite cu atita 
trudă, spre a se schilodi și a se întreucide,— dumneata ai infe- 
les că războiul e cel mai revoltător, cel mai tragic şi cel mai ab- 
surd din toate relele de care suferă omenirea,—şi că biruirea u- 
nui asemenea monstruos rău, trebue să procure luptătorului una. 
din cele mai mari bucurii ce poate oferi viața. 


+ 


Nu lăsa să te descurajeze gindul micşorimii puterilor dumi- 
tale în această luptă. Oricit ar fi de mică partea dumitale de- 
contribuție, cit un grăunte de polen dacă ar fi, adu-ți-o. Oceanele- 
sint făcute din picături, universul însuși e făcut din părți indefi-- 
nibil de mici. La indeplinirea idealului pentru care te-ai hotărit 
să lupi, nu lucrezi singur. Sute de alte frunţi vor fi plecate im- 
preună cu a dumitale spre aceiași muncă. Şi cu toate strigătele- 
celor nerozi şi celor interesați, că gindul de infrățire a omeni- 
rii e o utopie irealizabilă, el se va implini, căci implinirea lui nu 
atirnă decit de un plus de conștiință in omenire. lar spre a ne: 
putea îndoi de sporirea necontenită a conștiinții, ar trebui să nu 
ne dăm seama, că înţelesul profund al evoluţiei pe pămintul nos- 
tru e tocmai crearea și creşterea necontenită a conștiinței. A fost 
un timp, înainte de ivirea vieţuitoarelor, cînd nici urmă de con-- 
ştiinţă nu exista în substanța pămintului, Şi iată că, in împreju- 
rări pe care nu le cunoaștem, s'au ivit primele viețuitoare, bu- 
căţi limitate de materie, în care nu se întimplau decit operațiuni. 
himice ; şi iată că s'a intimplat minunea de neînțăles că, din jo- 
cul acestor operațiuni himice, viețuitoarele au căpătat simţire şi: 
simţuri, care s'au perfecționat treptat-treptat ;—și iată că s'a in- 
timplat minunea și mai mare că din repetarea impresiilor căpă- 
tate prin acele simțuri, s'a născut în vieţuitoare conștiința, care 
sporeşte necontenit de-alungul lanțului vieţii, care incepe cu mo- 
nera, în care desigur nu exista nici o licărire de conștiință, pănă 
la noi, care ne putem privi trăind, ne punem problema existen- 
tei, ne dăm seama că conştiinţa a devenit un factor al evoluţiei 


SCRISOAREA Il-a 49 
ce se va urma de aci încolo și năzuim ca rolul ei să devie din 
ce în ce mai mare, 

Şi nimic nu va putea împiedica această sporire necontenită 
a conștiinței. Parcă simţurile ar fi nişte spărturi ale unui zăgaz, 
spărturi prin care acum se scurge in noi conștiința. Fiecare act 
de cunoaştere, fiecare experiență nouă o sporeşte. Orice încer- 
care de a o înnăbuşi produce rezultatul contrariu. Adu-ţi aminte 
de inchiziţie. Potentaţii bisericei, simţindu-și privilegiile primej- 
duite de trezirea conștiinții, au recurs la cele mai Infiorătoare 
chinuri pentru a o înnăbuși ; și au produs tocmai efectul contra- 
riu,  Necunoscători ai legilor vieţii, ei nu ştiau că natura născo- 
cise durerea tocmai pentru formarea conştiinţei și că era cu nepu- 
tință să te slujeşti de durere spre innăbuşirea ei, fără a produce 
tocmai rezultatul unei mai vii treziri a ei. 

Da, din evoluţia vieții se vădeșşte în mod luminos voința 
naturii de a produce o vieţuitoare din ce in ce mai conștientă. 
Deși instinctul era un mijloc destul de bun, pentru a asigura tră- 
irea şi propăşirea vieţuitoarelor, de vreme ce cele mai multe trä- 
esc pănă azi neschimbate de cum erau cu sute de mii de ani în 
urmă ; totuşi dealungul lanțului principal al vieții, ele n'au rămas 
staționare, ci s'au schimbat necontenit; iar deosebirea dela vie- 
țuitoarele care alcătuiau un inel al acestui lanț la acelea care al- 
cătuiau inelul următor, a stat într'un plus de putere de cunoaş- 
tere, care sporeşte necontenit, dela rima care abia poate percepe 
variațiunile imediate de temperatură sau de umezeală, pănă la o- 
mul care vrea să știe ce realitate se ascunde sub sclipirea stele- 
lor, ce plutesc la depărtări de miliarde de chilometri. 

Perfectionarea necontenită a vieţuitoarelor pe ramura prin- 
cipală a vieţii, vădeşte parcă nemulțumirea naturii cu viaţa incon- 
ştientă şi rezemnată a animalelor și silințele ei de a crea o ființă 
conștientă, care după ce va fi străbătut lungi perioade de bruta- 
litate, de superstiții, de bigotism, de revoltă și de agnosticism, să 
ridice însfirşit ochii spre cer și să zică: „te înțeleg şi-ţi mulju- 
mesc că prin conștiința cu care m'ai înzestrat m'ai făcut colabo- 
ratorul tău pentru perfecționarea acestei lumi“... 


Din nefericire, tocmai aceia, care conduc destinele omen- 
rii, ignorează aceste adevăruri; din nefericire tocmai conducăto- 
rii politici în loc de a înțelege ce enorme avantagii ar rezulta 

4 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


pentru întreaga omenire din sporirea necontenită a acestui nou 
factor de evoluție : conștiința,—nu văd în această sporire decit o 
primejdie a situațiilor lor. Instinctul de conservare le șopteşte că 
condiția de căpetenie, care le asigură conservarea privilegiilor şi 
atotputerniciei lor de conducători, e inconștiența maselor, De a- 
ceia, cu foarte rare excepții, oamenii politici nu găsesc necesară 
poporului de jos, decit atita instrucţie, cită trebue unei turme har- 
nice şi supuse, a căreia muncă să și-o poată insuși fără rezis- 
tență oligarhia. Mai multă instrucţie li se pare că ar pune în 
primejdie echilibrul social și propria lor atotputernicie, Şi nu-şi 
dau seama că lucrind astfel ei cearcă un lucru absurd, antinatu- 
ral, anume stinjinirea unei legi fireşti a vieții, legea plusului de 
conștiință. 

Şi vezi dacă nu cumva acest uriaş măcel la care asistăm 
nu se datoreşte in mare parte tot unei acțiuni de innăbușire a 
conșştiinții, ce de ani de zile se practică de conducătorii politici 
ai acestui stup omenesc, artificial și absurd, care e monarhia 
austro-ungară. La apus Nemţi, la sud şila răsărit Sirbi, Romini 
şi Ruteni; între Nemţi și aceste naționalități, Maghiarii. Convine 
acestor popoare să formeze împreună un singur stat? Cine le 
întreabă ? Dar convine aceluia care prin moştenire a căpătat 
dreptul dea le cirmui și acelora care biziie imprejurul lui şi care, 
toți la un loc, alcătuesc lumea politică a acelei îimpărăţii. 

Dacă fatalitatea istorică mar fi făcut ca Ungurii să se gä- 
sească lingă Austriaci, ca un strat izolator de celelalte naționali- 
țăți, ei n'ar fi putut ajunge, cum sint astăzi conducătorii reali a 
politicei împărăției ; dar aşa, minuind cu abilitate arma amenin- 
țării cu separația, adică cu deslipirea dela monarhie a atitor mi- 
jioane de Romini, Sirbi, Ruteni, în totalitate muncitori de pămint, 
albinele monarhiei,—ei au pus mina pe întreaga conducere a po- 
jiticei, Şi ce încearcă să facă de atiția ani acești conducători ai 
politicei austro-ungare? Să treacă la maghiarism naţionalitățile 
nemaghiare ? Aceasta insemnează să impue unei părți de ome- 
nire, de paisprezece milioane, un pas înapoi în desvoltarea con- 
ştiinţei. Limba, mijlocul de înțelegere al omului cu semenii în 
mijlocul cărora trăește, e necesar desvoltării conştiinţei lui, cum 
plăminul e necesar respirației. Și încercarea de a constringe pe 
un popor să se lepede de limba lui strămoșească spre a vorbi 
alta, e tot atit de absurdă, cit ar fi încercarea de a muta unui 
individ plăminul din dreapta în stinga și cel din stinga în dreapta. 
Omul învaţă și nesilit o altă limbă, cind sufletul lui simte această 


SCRISOAREA M-a 5t 


mevoie, Pentru a se hotări la aceasta, îi ajunge ispita împărtăși- 
rii de roadele unei civilizații superioare, 

Aşa se explică pentruce, fără nici o constringere toată pă- 
tura de sus a omenirii vorbeşte franțuzeşte, pentru ce atiția au 
învăţat englezeşte și nemțește. Cred că şi un popor întreg se 
poate hotărî fără mare protestare să-și schimbe limba, cind noua 
limbă de adoptat ar fi limba unui popor mai cult, sau cel puţin 
mai numeros decit a lui. Dar e o adevărată nebunie să speri 
că vei ajunge la acest lucru, atunci cind limba ce vrei să impui 
unor popoare, e o limbă mai particulară decit a lor. Sirbii 
vorbesc o limbă înțeleasă de zecile de milioane ale lumei 
slave, Rominii vorbesc o limbă înțeleasă de atitea milioane 
de Romini şi cu şanse de a fi înțeleasă de toată lumea neola- 
tină. Şi ar trebui ca acești oameni să-și lepede limba lor pentru 
a adopta o limbă înțeleasă de o insulă de Maghiari! Toate chi- 
nurile înfiorătoare ale inchiziției n'ar ajunge să înfăptuiască a- 
ceastă nebună năzuință, pentrucă i se împotrivește legea plusului 
de conştiinţă ; şi cînd te încerci să stinjineşti această lege, ea 
protestează în forma în care a protestat la Serajevo. 

Dar aceste ginduri nu trec prin mintea baronilor, conților 
şi magnaților, care prin drept de moștenire și cu o cultură măr- 
ginită, se încumet să conducă atitea popoare. In protestările ne- 
maghiarilor din monarhie ei văd crime; iar idealului de intro- 
nare a principiului naționalităților, răspund cu unitatea statului 
maghiar. Ce insemnează această unitate a statului maghiar ? Pe 
ce se sprijină ea? Care sint considerațiile de ordine superioară, 
care sint interesele omenirii, sau măcar ale locuitorilor Ungariei, 
ca aşa cum se găsesc imperechiaţi astăzi, să formeze pe veci un 
singur stat maghiar ? Sint ei ținuți impreună măcar prin voința 
liber exprimată a naționalităților ? Nu. Atunci unitatea statului 
maghiar e o formulă goală, care n'are alt înțeles, nici alt temei, 
decit împrejurările trecute și voinţa oligarhiei maghiare de a ţine 
pe locuitorii celorlalte naţionalităţi robiți pămintului. Din munca. 
astor albine e făcută prosperitatea și trufia oligarhiei maghiare. 

Va fi cel mai mare păcat, din cite va fi săvirșit impăratul, 
acela de a fi îngăduit acțiunea de înnăbușire de conștiință, prac- 
ticată de Unguri asupra atitor suflete şi de a nu fi înțeles că pro- 
testările lor erau aspectul subiectiv al stinjinirii voinții naturii de 
a produce un plus de conştiință,—așa cum chinurile foamei sint 
aspectul subiectiv al stinjinirii voinței naturii de a păstra viața. 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


Dar fii pe pace, dragul meu, legile fundamentale ale vieţii 
nu se pot stinjini, cum nu se poate stinjeni mersul stelelor pe: 
cer ; şi legea sporului de conştiinţă e o lege fundamentală a vic- 
ţii. “ Incercările de stinjenire produc efectul contrar. O dovedesc 
rezultatele produse de inchiziţie ; o vor dovedi mine rezultatele 
acestui monstruos război. El nu e opera popoarelor, e opera 
oligarhiilor. L-au pornit din dorința de a-şi păstra cu orice chip 
situaţiile ciştigate ; dar valul de durere revărsat peste omenire va 
provoca un spor de conştiinţă, care va aduce mari schimbări în: 
tabla de valori a omenirii şi o năruire a drepturilor şi a trufiei o- 
ligarhiilor actuale. 

Iți aduci aminte de cugetarea cu care Miron Costin sfir- 
şeşte istoria lui lon Vodă cel Cumplit? Iat-o: „lară dela Dumne- 
zeu toate așa au fost tocmite ca nemică să nu fie pe lume stă- 
tător, ci toate trecătoare şi de resipă să fie. Pe cei de jos urcă, 
pe cei de sus doboară, ca să fie spre pilda şi învățătura tutu- 
lora; celor umiliți: nădejde,—celor trufaşi: zmerenie“, 

La lucru deci, dragul meu. La implinirea idealului nostru 
de înfrățire a omenirii nu colaborează numai semeni de ai noș- 
tri, ci însăși voința naturii. 

Dumnezeu să-ți dăruiască „slobode vremi“, cum zice cro- 
nicarul, 

Al dumitale vechi şi nestrămutat prietin. 


loan Al. Brătescu-Voineşti. 


ELEGIE 


fubirea mea e-o rană solitară 
Ce singerează 'n orice trandafir 
Care 'nllorește-acum în primăvară... 


Şi chinuit de tristul ei delir, 
Aşi vrea să-i sorb cu sete tot veninul 
Din otrăvitul buzelor potir. 


De-ar fi să mor, pierzindu-mă 'n seninul 
Privirii tale 'ntr'un suspin de dor,— 
Murind, mi-ași binecuvinta suspirul,., 


VIAȚA ROMINEASCA 


Oh, versul meu cu brațe de stejar, 
Uitindu-și şi trecutul şi mindria, 
E azi de-abia Inmugurit vlăstar 


Şi mi-aş goli intr'un suprem fior, 
In sănătatea ta, felină blondă, 
Intreg paharul meu liberator. 


Ce nu-şi mal poate 'niringe elegia 
Şi-l umilit că sufere... şi gem 
Cum geme Leopardi 'n Aspazia. 


Visez că 'ml lunec mina vagabondă 
Prin părul tău cel cu parfum de tei, 
Subtilă şi poetică Giocondă... 


aia + . . 
Şi simt în piept electrice scîntei, Eu n'am chemat pe nimeni... şi te chem. 


Ca Baudelaire în pervertite clipe, 


Cind se sbătea pe sinuri de femei. 
Mihai Codreanu 


Muşcindu-mi buza, doamnă, să nu ţipe. 
li spun într'un suspin Inăbușit, 
Că n'am, spre tine să mă 'nalj, aripe... 


Al ochilor tăi limpede zenit 
O clipă să-l ating.. şi 'n adincime 
Să cad pe veșnicie prăbușit, 


Pe cind icoana ta, din înălțime, 
Privind căderea bietului Icar, 


Ar străluci 'n cascada mea de rime. 


Isprăvi drăcești 


Constantin Dobrescu, un țăran meşter la prins pește, po- 
vesteşie : : 

— Eu în girlă nu mă mai dau afond decit atunci cind o fi 
om cu mine, acolea în apă. In viața mea, dracul s'a ținut scai 
de mine ca după popă. Cind m'oi apuca eu să spun toate tn- 
timplările mele cu dracii, apoi e tarara; o să vă spun numai 
citeva, 

Ca mine meşter la prins pește cu mina, nu mai este altul. 
Toţi tomșanii și toți mărunţișenii ştiu asta. 

Odaiă m'a luat domnul Costache şi cu profesorul, så mer- 
gem la umbătura morii şi să le prind crapi. 

-- Merg, le-am zis eu, dar dacă luaţi şi un fedeleṣ cu ba- 
samac să. mă 'ncâlzesc, 

— Luăm. 

Si aşa a fost: au luat vre-o şapte-opt ocale de basamac. 
Mie, bată-l plirdalnicul de basamac, imi cam place. Am plecat la 
Mărunțişu, la moară, vre-o şapte-opt inşi. Era un ochiu adine 
tare, de mă dureau urechile cind ajungeam In fund: mi se pä- 
rea că umblă să mi le spargă apa. Acolo, în fund, era o bu- 
turugă şi sub buturugă și pe lingă ea numai crapi. Nimeni nu 
îndrăznea să se lase in adincâătura aceia şi nimeni nu putea să-şi 
pe răsufletul cit mine de mult. Ajunserăm pe mal. 

— Ei haide, zisei cu, daţi cu plășile In sus, In jos, ca să 
fugă crapii la adincătură. Oamenii se desbrăcară, băură clte-un 
git-douä de basamac, şi intrară. Eu rămăsei pe mal cu ledeleşul 
lingă mine, să nu mă răcesc, ci să intru cind oi socoti cà s'a 
așezat peștele la buturugă, 


ISPRAVI DRACEŞTI 57 

Deteră oamenii, prinseră colo un clean, dincolo un ciortan, 
„dincolo un rac, ştii: peşte de om sărac. [i luă irigul, 

— Intră Costandine ! 

— Intru. 

Domnul Costache, pe mal, iși mingtia chelia cu batista şi 
itot trăgea cu ochiu spre o muere, ce-şi fâcea de roboată pe ma- 
dul de dincolo. Omul ästa a fost un craiu şi jumătate ; d'aia 
n'a strins parale—da 'ncai a fost sâtul. Imi făcu cu ochiu, Eu 
eram, ştii... aproape clean ! 

— Ori te-ai matosit, Dobrescule ?... 

=- Eu 7... Ferească naiba, domnule Costache... Acușşi, dacă 
vrei, lţi scot de urechi și pe Nichipercea. 

— Să te väz. 

Mă desbrăcai și mă asviriii in apă. Oamenii eşiau pe mal 
şi luau cămășile pe ei să se mai încălzească. 

— Să nu-l beţi tot, mă! 

— N'ai grija... 

Am chibzuit unde să fie buturuga şi m'am lăsat afund. 
Acolo, cit intindeam minile, erau numai şi numai crapi, Dibuii 
unul binişor şi-l inhâmai, Eșii cu el la mal şi-l asvirlii. 

— Bravo, Dobrescule 1... 

Şi domnul Costache, de dragul femeii după malul de din- 
colo, bițiia crapul şi-i făcea cu ochiul. Mă lăsai iar atund şi 
scosei altul, 

— Bravo, Dobrescule ! 

il asvirlii şi iar... Scosei aşa optsprezece crapi. Aveam 
de gind să-i scot pe toți, Cind, mā pomenii cu unul că mă 
împinse cu umărul alături. Eu, socotii că s'a dezbrăcat cineva 
din Ruminii de pe mal, și acum s'a lăsat alund, Luai un crap 
şi eşii iar; il asviriii,.. Dar cel din apă, ce-l socoleam tu, nu egia. 
Mă gindii: bravo, mai e unul care ține alundul cit și mine de 
mult! 

Mā dādni iar; dar acum, cind dibuii, dădui de două mini 
ce dibuiau şi ele. Ce naiba, gindii eu, prostul ästa şi acuşi di- 
bue ?,.. Dădui de un crap, dar minile celui din apă voiră ele 
să-l prindă. Eu ti pusei mina pe o mină a lui ca să i-o dau 
alături, dar simții o mină aspră, aşa ca soizii de răspâr! Cra- 
pul fugi. Pornii alături şi dădui iar de crapi, dar cel din apă 
mă izbi cu umărul, de mă pomenii cu minile agățale de minile 
lui. Incepui să-l pipăi, Il pipăii pe mini, ajunseila coate, le 
svii la umeri şi o luai pe vinele gitului, Daădui de un păr as- 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


pru, de parcă era mustăți d'ale de vine de sălcii, Ce om o f 
ăsta? imi venea mie så mă 'ntreb, Cind ti pipăii capul, dădui 
de două coarne, mari cit degetul meu ăsta mare, Hait.. ăs- 
ta-i dracu! Şi cind mă opintii in sus, mă pomenii cu el că se 
aşeză călare după ceală-mi!.. Smuncesc eu, opintindu-mă, dar 
el mä inhâmă de păr şi-mi trecu o mină, cu nişte ghiare, pe 
“asupra ochiului sting. 

—; Sai, Doamne, câ m'a luat dracu! bolborosii eu şi mă 
pomenii ajuns deasupra apei, Deschisei ochii, ' vâzui soarele 
şi 'ncepui să răcnesc: 4 

— Adu lu. Aâu le 

— Ce e, ce e?! 

N'avusei timp să spui, că simţii că mă apucase de pul- 
pele picioarelor cu nişte ghiare Incolăcite ca şerpii, şi mă trâ- 
gta spre fund. 

—  Saăriţi l... Dracu f... 

Dar oamenii, cum auzirā de dracu, rămaseră pe al—de 
lemn. 

— Săriţi mă... Şi 'notai cit putui. El insă se lungi pe 
sub mine, imi prinse minele să nu inot, Imi Incolăci cu coada 
picioarele şi cu coarnele imi da ghionturi într'una. lar răcnii: 

— Sai, Doamne, că mă ia dracu t... 

Mă simţii slobod. Ajunsei la mal. Oamenii imi deteră mi- 
mile şi mă traseră sus, 

— Ce-i Costandine ? 

— Ce-i Dobrescule ? 

— Dracul... Dracul... Şi au inceput toţi să se 'nchine. Oa- 
menii spuneau că sint galben ca şoiranu. Eu simțiam câ nu mai 
aveam nici o putere. Frica mă desbâtase și mă prinsese un frig 
de-mi clânțăneau dinţii in“ gură, 

— Cum era, mă, cum era ?..—mă 'ntrebau toţi. Le spu- 
sei. Se 'mbrăcară oamenii, mă 'mbrăcai şi eu şi luai fedeleṣub 
şi-l pusei la ură să mai îmi vie inimă, Hoţii de Rumihni insă, 
băuseră tot basamacul şi puseseră apă! Tăcui și plecarâm a- 
casă... Ei, ce-a îost?... M'am pomenit cu albeață în ochiul 
sting... uite-l 1... 

Şi el ne arâtă ochiul ca probă, 

Altădată diavolul, trăsni-l-ar D-zeu, că eu mereu I!l blestem 
—a venit acasă la mine. Venea el de mult pe la mine, dar nu-i 
Şiiam ; vedeam insă că nu-mi trăiau copiii. Vedea nevasta ori 
in vis, ori aievea, un vultur, că venea la geam, bătea cu cio- 


ISPRAVI DRACEȘTI po~ 


cul şi... la douä-trei zile copilul imi murea; pină am visat în- 
tr'o noapte, că-mi spunea bietul taica—D-zeu să-l erte—să dă- 
ruesc fiece copil vre-unui siint. Şi aşa am făcut. Se năștea co- 
pilul: mă uitam la calendar, Ce slint era în ziua aia, aşa 1 nu— 
miam şi ziceam: „aide sfinte cutare... al täu este! Vezi de ei, 
cu ce poţi, că eu sint fără putere“. Și d'atunci Imi träesc co- 
piii.  Nicmpercea insă nu s'a lăsat. 

Intr'o noapte eram culcat în pat, Nevasta şi copiii se cul- 
caseră în altul. Lampa era stinsă, dar atară era lună plină și 
pe geamuri intra lumină din destul. Mi se speriase somnul; nu 
ştiu de ce mă pusesem pe un soiu de ginduri. Cum stam așa, 
cu fața spre mijlocul casei, mă pomenii că de jos, de unde bä- 
tea lumina, incepu să se ridice o mogindeaţă neagră. Căscai 
ochii bine să văz ce este. Era lună şi vedeam tot în casă. 
Mogindeaţa păru a fi un copil oacheş şi cu părul negru şi creţ. 
Eu nu mișcai. Inima incepu în piept boc-poc și simliio infio- 
rare, Copilul cresc«u, se lungi, se făcu băiat; crescu și mai mare 
şi mă pomenii cu el... popă!...: antiriu, potcap, barbă, plete,— 
toate. Inima imi bâtea- şi mai tare. Răsulările nevestei şi ale- 
copiilor se auzeau regulat. Popa ăsta făcu un pas biniiișor, se 
aplecă şi se uită la ochi-mi, să vază dacă dorm. Eu imi lăcui 
planul, să-l isbesc odată cu piciorul şi să sar să-l prind. 

El văzu insă că sint deştept şi ridică piciorul să și-l tragă 
indărăt; dar cu, cind ti dedei un picior, auzii trosc!... Fâcui 
au |... Imi tresnise piciorul din şold! 

— Ce-i Conslandine? sări nevasta în sus, 

— Pune mina! 

Popa perise de parcă nu fusese de cind lumea, 

— Ce ma? 

— Mi-am scrintit piciorul! 

— Cum ?... 

— Apnrinde tâmie |... 

Aprinse femeia tâmle şi lampa şi eu li spusei tot, 

Ei, ce-a lost? Uite, piciorul mi-a râmas beleag, şi beteag- 
o fi până oi muril... Vezi ?... 

Altădată, plecai la lemne la deal. Aveam în căruță mo- 
hor și inaintea mea mergeau alții; eu eram cel din urmă, La 
Costești, în dreptul cimitirului—era lună și atunci —văzui un bă-- 
ețaş cu rochiță neagră şi cu un fes în cap, intra 'n șanț, ieșia-. 
pe mal, intra 'n șanț, ieşia pe mal.... 


i] VIAȚA RONINEASCA 


Mäi, ce copil să fie şi ăsta, noaptea la cimitir!.. Strigai pe 


Mie Mircioiu, 
— Mâi Ilie! 
— Ce, nea Constandine ? 
— la vită-te tu de vezi pe Nichipercea... 
— Unde e? 


— Uite-] spre cimitir, ăla de intră şi iesă din şanţ, una 


'Antr'alta, 
— Ţa, drace! 
— İl vezi, mā? Il întrebai eu. 
— İl vaz. 
— Ei, lasā-l. 
— Ei aşi t... Ța, drace!... 
incepu și el să se strimbe şi sål Ingine : 
— Ta, drace!... lu lulu lu lu... cum face curcanul, Ne pu- 
serâm pe ris. Ala n'avu de lucru: 
— Mergi şi tu la lemne? 
— A hal. 
— Suite sus! 
Unde se pomeni ăla c'o prepestenie de om mare şi negru, 
"Ce e voinic invățătorul dv., da' ce era āla i.. Se sui in co- 
diria căruţei, 
— hit Hiel... Acuşi ai muștiriu, zisei eu. Ilie o bagă pe 
minică. Incepu să bată caii. Caii nu mai puteau; Nichipercea 
vera așa de greu, de umbla să stea caii cu căruța, Ilie nu mai 
zicea nimic, 
— Māi llie, strigai eu. llie să răspunză—de loc, 
— Die, n'auzi 71. lie—tula să răspunză. 
— Niiicee 1... De loc, Omul negru sta rezemat de dric, 
— In numele lui D-zeu, dă-te jos diavole din căruța Ru- 
minului, că te trăsneşte D-zeu! .. 
Odată mă pomenii cu el perit din căruță. Caii care tră- 
geau pănă aci de gljliau, işi făcură vint și lugiră, 
— Lie? 
— Hei, 
— Te am scăpat de el? 
— Sa dus! 
— Ține caii mai domol să nu se sperie. 
Am eşit din satul d-voastră și, la podul Tumii, iacă un 


ISPRAVI DRACEȘTI 4 „63 


— Mâi Ilie? 

— He-he-hei !? 

— A venit. 

— Cine ? 

— Dumnealui! 

— Ogarul àla? 

— Elt... 

llie nu mai zise nimic, dar mă pomenii că pieri ogarul. 

— Mäi lie! 

— Hei? 

— Pieri, mă ? 

— M'am inchinat eu, Da-l incolo... Cu dracu la drum ne 
e bine să pleci. Mai bine să ne 'nchinăm, ca să-l facem să-gă 
ia tâlpăşița. Mā 'nchinai și eu. D'aci, tot drumul ne mai nita- 
răm după el, până la pădure; dar nu-l mai văzurâm. 

La pădure cumpărarăm lemne, incărcarăm căruțele, plâti- 
răm și plecarăm. Eu rămăsei tot In urmă... Din pădure pleca- 
răm pe la ziua jumătate, 

Pe la mincarea oamenilor ajunserăm la Răducanu dela 
Băduleşti, Dejugarâm toţi, luarâm pine, băurâm cite o cinzeacă 
de ţuică şi ne culcarăm, Am dormit noi până răsări lucealărul 
porcesc, Se deşteptă Vasile al Zaani. 

— Bă, da sculați-vă in sus, că uite a răsărit luceafărul! 

Ne scularăm toți. Inhămară caii şi porni şirul de căruțe, 
Vrusei să plec şi eu, 

— Hii. hartil.. De loc; caii se opinteau, dar nu putea 
porni căruța din loc. 

— Hiiii|.. şi vraşe-vraşe cu fişca in cai... Caii—de loc. 
Mai, da' ce să fie?... Pe drum cra pulbere, Caii pănă aci mer- 
seseră pe fugă. Dibuii la roate, fiindcă-mi făcui socoteala, c'o fi 
vre-un pietroiu 'nainte :—nu era nimic, Dibuii spiţele, ca să nu 
fie vre-un lemn printre spiţe să impiedice roata :—nici aşa ceva 
nu era, 

— Hiii... Hoiţ... Mariţa!... Hart Catrina... Hi Arapu l.. Trä- 
geau trei cai să moară, dar căruța nu se urnea din loc. 

— Aaaaa !... incepui să mă mir pe lingă căruță, Tovară- 
şii se depâriaseră, Incepui să-i strig, dar ci vorbiau și n'auziau 
de loc. 


— Hiii... hiii 1...— Geaba, 


-ogar l... Eu vāzui că ästa numai ogar nu poate fi, Mergea pe MA dedei mai deoparte și mă uitai la căruță. O ci ee 


„lingă căruțe cu coada băzoi, 


-52 VIAȚA ROMINEASCA 


dea sus pe lemne! Pe unde se suise sus nu știu. Pricepui 
că el este: 

— Tu ai fost, jupine 12... 

— Me he he.l... lăcu la mine. 

— Dă-te jos! 

— Me he he!... 

— «Ale he he», ne eme he he», dă-te josd'acolocăteia 
- dracu | 

— Me he heu! făcu ea. 

— Hiiil.. Caii tot nu putură să plece, 

— Daă-te jos, trăsnite-ar D-zeu Satano, că te altoesc acuși... 

Da cl incepu să mă ‘ngine iar: 

— Dă-te jos, că te altoesc, Satana!... 

— În numele lui Dumnezeu)... piei din drumul meu; 


Şi facui o cruce. Caii numaidecit porniră cu căruța iar 
în fugă. El fusese pricina. Plecai și cu pe lingă cai, tnchintn- 
du-mă de zor. Abia um ajuns tovarășii... 

— De ce nu ventai? 

Le spusei pătărania, Se 'nchinară toți. Dar, până am 
băgat carul in curte cu lemne, cu tot așteptam să-mi facă vr'un 
pocinog... atunci uite, mă 'nchin din vreme. Că, după vorba 
bătrinească; „Nici cruce să-ți faci, nici pă dracu să-l vezi“, da 
mai bine fä-ți cruce, că știi bine că n'ai să vezi pe dracu l.. Pe 
mine, uite cum m'a pocit: ochiul pocit, piciorul beteag !... Doam- 
ne fereşte şi cruce de aur in casa asta... Inchinaţi-vă tată, că 

„mare ce vă face... Şi toți ne inchinarăm, 


I. C. Vissarion 


Filozofia lui Henri Bergson 


Marele flozof francez H. Bergson, care şi-a văzut decurind 
consacrată valoarea sistemului său filozofic prin alegerea sa la 
Academie, este reprezentantul cel mai de seamă al filozofiei de 
astăzi, Ideile sale sint concentrate In trei volume: „Essai sur 
les Données immédiates de la Conscience“, „Matière et Mâmoire* 
şi „| Evolution crâatrice*, apărute la intervale destul de depătate 
sar care au o strinsă legătură între ele, de oarece fiecare e nu- 
mai o parte din cugetarea filozofului şi toate impreună ne dau 
întreaga lui gindire. Numele Imi Bergson este astăzi popular—in- 
trucit se poate Intrebuința un asemenea termen, pentru a arâla 
marea răspindire ce o are astăzi filozofia lui. 

In regulă generală adevărul pătrunde greu în mintea ome- 
nească; e nevoe de a perioadă de luptă Intre ideia nouă şi cele 
pe care caulă să le înlăture, o eră de lrămintare, un fel de in- 
cubație, după care numai se poale vedea dacă ideia invinge 
sau cade. 

Nu se poate zice că filozofia nouă a lui Bergson a trium- 
fat pe toată linia; are incă mulţi şi puternici adversari, dar nu 
se poate iarăşi contesta valoarea ei, care se poate deduce şi din 
faptul că, pe lingă allția adepţi, a ridicat în contra sa şi atifia 
adversari. 

Desigur, ea nu e ultimul cuvint al cugetării omenești —du- 
păcum de altfel spune şi filozoful lrancez—dar ea introduce un 
punct de vedere nou, o metodă nouă, iunda.nental deosebită de 
cea intrebuințată până azi, care va face inceputul unei filozofii şi 
ştiinţe nouă. 

De aceia sistemul său e ridicat In slavă de unii și redus 
la un simplu, dar superb poem filozofic, plin adică mai mult de 
-emoțiuni filozofice decit de idei filozofice, cum se exprimă ua 
critic din tabăra adversarilor săi. 

Să urmărim cugetarea filozofului In fiecare din cele trei 
-opere ale sale din care vom deduce metoda urmată şi caracte- 
„xistica generală a filozofiei bergsoniene, 


tell „VIAȚA ROMINEASCA 


„Datele imediate ale conştiinții” — E prima operă a filozofului 
care apare in anul 1889 şi are ca ţintă principală să dea o so- 
lufie nouă problemei libertăţii; ea pune în acelaș timp şi bazele 
unei noui filozalii cu totul originală şi subtilă, care poate fi ase- 
muită în ce priveşte consecințile ei asupra gindirii omenești cu 
marea revoluție produsă de filozofia lui Kant. 

Filozofia n'a putut pătrunde în esența lucrurilor, pentrucă 
a lucrat cu un instrument de cunoaştere impropriu, alterat, adap- 
tat la anumite trebuințe practice ; trebue să ne ridicăm la date- 
le imediate, curate, pure, care singure ne pot ajuta să putem 
deslega problema atit de veche a filozofiei. In domeniul conşti- 
inții caută Bergson acele date pure, imediate, in cunoaşterea a- 
dică a stărilor noastre sufleteşti. 

Caracteristica vieții noastre psihologice se rezumă in a- 
ceste trei însuşiri fundamentale: intensitate, durată şi deter- 
minare voluntară.— Acestea sint insa în realitate nişte date me- 
date, sint adică influențate de trebuințele noastre practice, de 
nevoia de a ne conduce In lumea care ne inconjoară; numai 
inlăturind acest val ce se pune intre noi și între datele imediate, 
putem pâtrunde până la acestea din urmă. In acest scop Bergson se 
ocupă în primul rind de intensitatea şi calitatea stărilor noastre- 
de conştiinţă. 

Psihologia admite că aceste stări sint susceptibile de cres- 
tere sau de scâdere ; mai mult incă, admite un raport de cantitate 
intre stări sufletești de aceiaşi natură; lucrul e cu totul eronat, 
pentrucă judecind astlel nu facem decit să confundâm intensita- 
tea cu canlilalea,— aceasta nu e în realitate decit modul cum se 
răsiringe cantitatea în interiorul conștiinții. 

„Intensitatea nu trebue considerată în afara de senzaţie, 
căci ea nu este decit o proprietate a aceştia. Pentru a lămuri 
mai bine chestiunea, ircbue să deosebim stările de conştiinţă în 
două categorii : dupâcum au sau nu o cauză externă. Intensita- 
tea stărilor sufletești, care sint produse de o cauză din lumea din 
afară, este perceperea de către conştiinţă a cantității şi a numa- 
rului mișcărilor ce au loc in organism în momentul producerii 
lor. Explicaţia aceasta e bună şi pentru atenție şi emoții. 

W. James a stabilit că o emoție nu se produce prin sim- 
plul fapt că sintem puși în faţa unei cauze externe, care e ca- 
pabilă să trezească in noi o asemenea stare sufletească ; cauza 
externă produce In primul rind anume modilicâri in organismul 
nostru, şi ecoul acestor modilicări perceput de conştiinţă produce 
emoția. iar intensitatea lor este mărimea şi intinderea acestor 
modificări organice. 

Pentru celelalte stări sufletești, sentimente, pasiuni —intensi- 
tatea e numâtul mai mare ori mai mic de stări sufletesti simple 
ce alcâtuesc faptul psihic lundamental. Stările noastre sufleteşti 
nu sint, ca lucrurile, independente unele de altele; ele se leaga,. 
se amesiecă, se inlluențează, se determină unele pe altele, sint 
adică procesuri sau progresuri. intrun anume moment se naşte- 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 55 


in suflet o anume dorință; ea creşte, se desvoltă, iși asociază 
alte elemente psihice de acelaşi fel, sau asemânâtoare și ajunge 
să stăpinească Intreaga noastră conştiinţă ; viaţa noastră psihică 
este schimbată şi acum judecăm lucrurile din punctul de vedere 
al pasiunii, care ne-a cuprins sufletul. 

Intensitatea nu este o dată pură a conștiinții; noi percepem 
ca dată pură numai calitatea. 

Psihofizica s'a intemeiat tocmai pe această conlundare a 
calității cu cantitatea şi de aceia toate speranţele ce se puseseră 
intr'insa au fost Inșelate. 

Greşala capitală a lui Weber, dela cere a pornit apoi 
Fechner, e că variaţia Intre excitație şi senzaţie constitue un 
raport constant, care poate fi măsurat, ceia ce insemnează că 
pulem măsura pe liecare din cei doi termeni ai raportului in 
parie. Este adevărat că senzația poate să crească său să des 
crească in un anume raport cu excituția; dar, pe cind aceasta 
din urmă, apărținind lumii fizice poate fi măsurată, cea dintâi 
nu poate fi măsurată pentrucă nu e o cantitate, ci o calitate 

Multiplicitatea stărilor de conştiinţă. Ideia de durată. — 
Filozoful german Kant a arătat In „Critica Rațiumi Pure* ca cele 
două lumi, In care se concentrează intreaga existență—cea in- 
ternă şi cea externă—a câror legătură formează problema de cå- 
petenie a filozofiei, au fiecare o formă deosebita: conşiiința se 
desfășoară în timp, lumea externă se inunde In spațiu, 

Concepţia Kantiană a spaţiului —spune Bergson—diferă foar- 
te puţin de credința populară, şi Kant aseamănă prea mult spa- 
țiul cu timpul. Nu nia dat o concepţie curată a timpului ci 
ună oarecum spăţializată, plină de urmele spaţiului, De aici 
decurge o concepție greşită despre natura conşiiinții, ceia ce 
face să nu pulem deslega problema libertaţii, După Kant 

spaţiul e o formā a senzibilității noastre şi care are o evidență 
deosebită de conținutul ei; el adaptă credința populară a reali- 
tăţii spațiului, dindu-i Insă o justificare, 

Teoriile propuse de Lotze, Bain, Wundt, nu inlâtură pe 
aceia a filozofului german. Ele caută se explice noțiunea spa- 
ţiului prin senzaţii inextinse şi numai calitative; intinderea ar 
rezulta din sinteza lor precum rezulta apa din două gaze, A- 
ceastă sinteză insă e facuta tot de un act al spiritului, un act 
sui generis, care seamănă foarte mult cu ceia ce Kant numia o 
formă a priori a senzibilității, Acest act constă In /nfuiție sau 
mai curind în concepția unui mediu vid omogen. „Căcinu e 
o altă definiţie posibilă a spaţiului; el e aceia ce ne permite să 
deosebim una de alta mai multe senzaţii identice și simul- 
tane; este deci un principiu de dilerenţiare, altul decit diferen- 
ţiarea calitativă şi prin urmare o realitate fără calitate* (Les 
Données p. 72). 

Aşa dar orice mediu indefinit și omogen este spațiu. 

Unii filozofi insă pretind că şi timpul e un mediu indefinit 

5 


66 VIAȚA ROMINEASCA 


şi omogen, dar diferit de spațiu prin aceia că, In loc să fie um- 
plut de o coexistenţă, e umplut de o succesiune, 

După Bergson aici stă marea confuzie; homogenul nu 
poate imbrăca două forme, el rărrine caracteristica numai a spa- 
țiului ; iar pentru timp trebue căutată o alta. 

Lucrurile externe ni apar ca distincte, exterioare unele al- 
tora, nu ca 0 succesiune, ci ca o simultaneitate, i 

Din contra, faptele sufletești, oricit de numeroase ar fi, ne 
apar ca o succesiune, nu sint separate unele de altele, ci se 
pătrund între ele. Această succesiune internă nu e un mediu 
omogen ca spaţiul, ci o heterogeneitate calitativă ; această suc- 
cesiune se face printr'un soiu de creştere, de devenire, de pro- 
cesus. Din necunoaşterea acestui adevăr decurge greşala filo- 
zofiei asociaționiste, care priveşte procesurile suleleşti ca niște 
lucruri. Cu toate acestea sar părea că timpul e analog cu spa- 
tiul, că e adică măsurabil prin faptul că numărăm momentele 
succesive ale lui. Dar aici e numai o iluzie, căci nu măsu- 
râăm durata pură ci numai simbolul spaţializat al ci, mediul omo- 
gen în care facem să se scurgă momentele distincte ale deve- 
nirii, care alcătuesc viața noastră sufletească, 

Există un spaţiu real lără durată, există şi o Gurată reală 
şi din comparația acestor două realități reese o reprezentare sim- 
bolică a duratei scoasă din spaţiu. „Durata ia astlel forma ilu- 
zorie a unui mediu omogen şi lrăsătura de unire intre aceşti doi 
termeni, spațiu şi durată, este simultancitatea, pe care am pu- 
tea-o defini intersecția timpului cu spaţial“ (Les Données pag. 84). 

Tot așa se întimplă cu conceptul mişcării. —Se zice că 
mișcarea are loc în spațiu și cind considerăm mişcarea omogenă 
şi divizibilă ne raportăm tn realitate la spaţiul parcurs, ca şi 
cum acesta ar putea fi confundat cu mişcarea Insăşi, 

Mişcarea nu este seria de poziții succesive ale mobilului 
ci este o sinteză mintală, un proces psihic, deci neextins, e un 
tot indivizibil. In scurt tn mişcare trebue să distingem două 
clemente : spațiul parcurs şi actul prin care e parcurs, poziţiu- 
nile succesive şi sinteza lor. Din coniuzia acestor două elemente 
an rezultat sotismele Eleaţilor, cu privire la realitatea mişcării, 
Bergson analizează şi noțiunea de vileză şi ajunge la acelaşi 
rezultat, 

Din analizele de mai sus rezultă că spaţiul singur e omo- 
gen, că lucrurile situate în spațiu constitue o multiplicitate dis- 
tinctă, În spaţiu nu există nici durată nici chiar succesiune în 
senzul în care ia conștiința aceste cuvinte, 

O altă concluzie e că multiplicitatea stărilor de conştiinţă, 
luată în puritatea ei originală, nu prezintă nici o asemănare cu 
multiplicitatea distinctă, care formează un număr ; cea dintăi este 
pur calitativă, este o multiplicitate fără cantitate. Limbagiul insă, 
care nu poate exprima aceste subtilităţi, confunda mereu a- 
ceste două Inţelesuri ale multiplicităţii. 

„Din nenorocire sintem aşa de obişnuiţi să luminăm unul 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 67 


prin altul cele două înțelesuri ale aceluiaşi cuvint, să le zărim 
unul într'altul, incit încercăm o greutate de necrezut de a le 
distinge, sau cel puțin de a exprima această distincţie prin 
limbagiu, Astfel, ziceam că mai multe stări de conştiinţă seor- 
ganizează intre ele, se pătrund, sc imbogățesc din ce ln ce şi 
ar putea da astfel unui eu, care nu cunoaște spațiul, sentimentul 
duratei pure: dar pentru a întrebuința cuvintul „mai multe" izo- 
lasem aceste stări uncle de altele, le juxiapusesem întrun cu- 
vint, şi trădam astfel prin expresia la care eram constrinși să 
recurgem, obişnuința adinc inrădăcinată de a desfăşura timpul 
in spaţiu. Imaginei acestei desiăşurări odată efectuate ii impru- 
mutăm termenii destinaţi să exprime starea unui suflet, care nu 
a electuat-o încă: aceşti termeni sint deci pâtaţi de un viciu ori- 
ginal, şi reprezentarea unei multiplicitâţi fâră raport cu numărul 
sau spațiul, deşi clară pentru o cugetare, care se intoarce spre 
sine însăşi şi se abstrage, nu ar putea să n traducă in limbagiul 
simțului comun. Şi totuşi nu putem forma ideia însăşi de mul- 
tiplicitate distinctă fără a privi paralel ceia ce am numit o multi- 
plicitate calitativă. Cind numărăm explicit unităţi aliniindu-le 
în spaţiu, nu este adevărat că alături de această adunare, ai că- 
rei termen! identici se desemnează pe un fond omogen, se pe- 
trece, în adincimile sufletului, o organizare a acestor unități unele 
cu altele, processus curat dinamic, destul de analog cu repre- 
zentarea pur calitativă pe care o nicovală senzibilă ar avea-o 
despre numărul crescind al loviturilor de ciocan? In acest sens 
S'ar putea zice că numerile cu întrebuințare zilnică işi au fie- 
care echivalentul lor emoțional. Negustorii o ştiu foarte bine: 
şi în loc să arate prețul unui obiect întrun număr rotund de 
franci, insemnează prețul imediat inferior, intercalind apoi un 
număr suficient de centime, In scurt, procesul prin care numă- 
răm unitiţi și formām o multiplicitate distinctă prezintă un tn- 
doit aspect : deoparte le presupunem identice, ceia ce nu se poate 
concepe decit cu condiția ca aceste unități să se inşiruiască in- 
trun mediu omogen; dar de altă parte, oa treia unitate, de ex., 
adăogindu-se altor două, modifică natura, aspectul, ritmul in- 
tregului ; fără această penetrare mutuală şi acest progres oare: 
cum calitativ, nu ar fi adunare posibilă, Graţie deci calității 
cantității formăm ideia unei cantități Iâră calitate (Les Données 
p. 91—93). 

Maltiplicitatea are dar două forme, care presupun două a- 
precieri diferite ale duratei, două fețe ale vieţii conştiente. 

Sub durata omogenă există o durată ale cărei momente 
eterogene se pătrund; sub eul cu stări bine definite, un eu, unde 
succesiunea implică fuziune și organizare, „Dar noi ne mulţă- 
mim mai adesea cu primul, cu umbra eului proectată în spaţiul 


„omogen, Conştiința chinuită de o durată nesăturată de a dis- 
„tinge, substitue simbolul realității sau nu zăreşte realitatea decit 


prin simbol. Cum eul astfel răsfrint şi prin aceasta subdivizat 
se adaptează mult mai bine la exigenţele vieţii sociale în gene- 


Sa. — Á 


63 VIAȚA ROMINEASCA 


ral şi ale limbagiului în particular, conştiinţa il preleră şi pierde 
din vedere, puţin cite puţin eul fundamental“, (Les Données 
. 96). 

In conştiinţa noastră sint două straturi: unul extern, for- 
mat din contactul cu lumea exterioară, lumea percepțiilor dis- 
tincte, ce le aşezăm intr'un timp care e mai mult spațiu ; altul 
intern, profund, pur, dar confuz, infinit de mobil, care nu se 
poate exprima. pentrucă limbagiul nu-l poate prinde; in et 
este sediul adevăratei noastre ersonalilaţi. In acest sanctuar 
ascuns al conşiiinței nu putem pâtrunde decit sub călăuzirea in- 
tuiţiei şi numai în rarele momente cind ne putem desbara de 
obsesiile spaţiale. Psihologia a confundat totdeauna aceste 
două aspecte ale eului şi urmările acestei confuzii se »alä 
în al treilea şi cel din urmă capitol al arestui volum, unde se 
analizează problema organizării stărilor de conştiinţă şi a li- 
bertății. r | 

Stările noastre de conştiinţă sint a continuă devenire, un 
continuu „se faisant*, un processus dinamic şi ele se determină 
unele pe altele. Cum se face această determinare ? şi aici se 
pune marea problemă a libertăţii. Ca să pulem da o deslezare 
acestei probleme, trebue să recurgem la acele date imediate, 
pure, să ne raportâm ia adevărata natură a vieții psihologice, 
nu la aceia alterata de iluziile spaţiale şi de necesităţile prac- 
tice.  Nestirgitele contradicții intre determinism şi liberul arbitru 
vin tocmai din conlundarea celor două naturi ale vieţii psiholo- 
gice. Bergson analizează amindouă aceste teorii şi ie respinge 
pe amindouă ca netundate, | 

Incepe cu determinismul, care aduce în combaterea liber. 
tăţii două soiuri de elemente: unele fizice, altele psihologice şi 
pe care Bergson le reduce la unul singur: elementul psiholo- 
gic Determinismul fizic rezultă din proprietăţile lundamentale 
ale materiei şi mai ales din principiul conservării energiei; e in 
strinsă legâtură cu teoriile mecanice ale materiei, 

Universul e o masă de materie aicătuită din molecule şi 
atomi într'o continuă mişcare, la care se reduce Întreaga fe- 
nomenalitate fizică. Materia care compune sistemul nervos e 
compusă şi ca din molecule şi alomi cu mișcări conduse de 
aceleaşi legi. Starea moleculară a sistemului nervos e Insă in- 
fluențată de starea moleculară a lumii externe, ceia ce inseamnă 
că viața noastră sufletească, senzațiile, sentimentele şi ideile 
noastre sint rezultatele mecanice ale compoziţiei mişcărilor pri- 
mite din alma cu mişcările la care era supusă mai dinainte sub- 
stanja nervoasă. 

In acţiunile voluntare şi cele reflexe, fenomenul se produce 
invers: mişcările moleculare ale sistemului nervos se compun 
intre cle şi au ca rezultat o reacțiune a organismului asupra lu- 
mii externe. Dar peniru a putea admite acest determinism fizic 
trebue mai Inainte demonstrat că unei stări cerebrale date lico- 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 69 


respunde o anume stare psihică riguros determinată şi invers— 
demonstrare, care nu s'a făcut până acum, 

Este adevărat insă că acest paralelism Intre mișcarea fizio- 
logică şi actul psihologic este constatat In multe cazuri şi mai 
ales în senzațiile simple; dar a generaliza acest lucru—cum 
face Spinoza şi Leibniz—este a rezolvi a priori problema liber- 
tății. Dar determinismul fizic de astăzi admite că conştiinţa se 
naşte ca un epilenomen din mişcările moleculare ce au loc în 
crier. Experienţa, ce e drept, ne arată acest lucru, dar prin ce 
proces mişcarea aceasta se transiormă în conştiinţă, in fapt su- 
fletesc, asta nu se poale demonstra cu ajutorul mecanismului 
pur. Intervenind şi principiul conservării energiei, libertatea este 
cu desăvirşire exclusă. 

După acest principiu o serie de fenomene din lumea fizică 
poate întotdeauna reveni, penirucă materia inertă nu păstrează 
nici o urmă a timpului scurs. In viața sufletească însă lucrul 
nu se petrece la fel; aici timpul lucrează ca o cauză, ipoteza 
reintoarcerii este absurdă, durata este aici creatoare. In dome- 
niul vieţii timpul inseamnă o dezvoltare, un progres, o creiare, 
pe cind pentru lumea fizică el nu adaugă nimic, 

Greșala de a face din principiul conservării energiei o lege 
universală este datorită, după Bergson, tot acelei nesocoliri a 
datelor imediate, pure, nealterate de lumea sensibilă şi de viața 
noastră practică, precum şi unei grosolane confuzii a naturii 
vieţii noastre sufleteşti cu lumea externă, Dar acest determinism 
fizic 1 reduce Bergson tot la un determinism psihologic. 
Determisismul psihologic, formulat mai bine de școala en- 
gleză, presupune o concepție asociaționistă a spiritului, Ple- 
cind dela iluzia simțului comun, care spațializează cunoştinţa 
vieţii sufleteşti, confundind multiplicitatea stărilor de conştiinţă 
cu multiplicitatea numerică a lucrurilor înşiruite In spațiu, rezol- 
vă cu totul greşit problema libertății. El consideră cul nostru 
ca un agregat de stări psihice, unele mai puternice, altele mai 
slabe, cele dintăi influențind pe cele de al doilea; separă astfel 
faptele psihologice unele de altele. „M'aşi fi putut abține de a 
omori, dacă groaza mea de crimă și temerea de urmări n'ar fi 
fost mai slabe decit ispita ce mă impingea să o comit“ —zice 
Stuart Mill. Şi Inalt loc, acelaşi: „Dorința de a face binele și 
ura de rău sint destul de puternice ca să învingă orice altă do- 
rință sau aversiune contrarie“. Aceiaşi temă o susțin Bain și 
Fouillee. Dar stările de conștiință nu stau unele lingă altele ca 
lucrurile în spaţiu, ele se luzionează, se pătrund între ele, Nu- 
mai cind căutăm să analizăm o stare de conştiinţă, îi distrugem u- 
nitatea ei originală, o destacem în elemente impersonale, distincte 
unele de altele; conlundăm explicaţia faptului cu însuşi faptul. 
Această confuzie este datorită şi insuficienții limbajului. Numai 
pentru senzațiile simple pe care conştiinţa le juxtapune, cum 
erau juxtapuse In spaţiu obiectele ce le-au produs, poate fi ade- 
vărat asociaționismul şi explicarea libertăţii susținulă de el; 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


dar asta Insemnează să rezolvim marea problemă a libertăţii, 
fără să cunoaştem adevăratele ei date, care stau ascunse sub 
pătura dela supraiaţă a senzaţiilor simple. 

Numai actul care porneşte din aceste stări profunde, in 
care rezidă intreaga noastră personalitate, numai acela se poale 
zice că e In adevăr liber. Astfel concepută libertatea, ca ex- 
presia cului nostru profund, nu prezintă un caracter cu totul ab- 
solut, ri e susceptibilă de grade, după cum stările din care por- 
nește actul sint mai mult sau mai puțin prelunde. Cele mai 
multe acte—e adevăral—pornesc din acea pâtură de. suprafață 
a eului şi majoritatea oamenilor işi trăesc viața conduși de a- 
cest eu parazitar, ce inăbușă pe cel adevărat. Puţini sint oa- 
menii care ajung să-şi aibă o personalitate unitară, a căror acte 
adică să pornească din acele prolunzimi ale eului adevărat ; nu- 
mai aceştia cunosc adevărata libertate, Şi la aceştia chiar, nu 
toate actele lor pornesc din acele stări prolunde unde rezidă in- 
treaga lor personalitate, Actele de toate zilele sint determinate 
de impresiile izolate, de suggestiile momentului ; şi numai cind 
e vorba de acţiunile mari, de faptele hotăritoare In viaţă, atunci 
se manifestă adevărata libertate. O asemenea concepţie a liber- 
täții inlătură cu desăvirşire determinismul şi, ceia ce ar fi în a- 
devăr de mirat, înlătură și teoria liberului arbitru. 

Ce susține această teorie ? CA atunci cind facem o faptă 
liber, ar fi fost posibilă şi alta; că adică, cind sintem In faza 
de deliberare anterioară luării unei hotăriri, spiritul nostru este 
liber să se decidă intr'un fel sau în altul. 

Cu ajutorul unei reprezentări grafice, Bergson demonstrează 
inexactitatea tezei liberului arbiiru. „Toată obscuritatea vine de 
acolo că şi unii şi alții işi reprezintă deliberarea sub formă de 
oscilație în spaţiu, pe cind ea consistă intrun progres dinamic, 
in care eul şi motivele Inşile sint într'o conlinuă devenire, ca 
nişte adevărate ființe vii. Eul inlailibil in constatările lui ime- 
diate se simte liber şi o declară, dar indată ce caută să-şi ex- 
plice libertatea sa, nu se mai vede pe sine decit tnir'un fel de 
răstringere In spaţiu. De acolo un simbolism de natură meca- 
nistă, deopotrivă impropriu de a dovedi teza liberului arbitru, de 
a ne face să o pricepem și de a o refuta. (Les Données p. 139). 

Determinismul pretinde că, cunoscind de mai Inainte toate 
antecedentele, putem deduce cu siguranță hotărirea ce va decur- 
ge din ele, 

Ca să ne dăm seama de falșitatea acestei afirmaţii tre- 
bue să știm că starea unei persoane, la un moment dat, ni-o pu- 
tem reprezenta In două feluri; unul dinamic, altul static, 

Felul dinamic, singurul prin care am putea cunoaşte stările 
altuia, constă în a le incerca pe toate cu aceiaşi calitate și in- 
tensitate ; subiectul cunoscător să se identifice cu subiectul de 
cunoscut.  Celalt fel de cunoaştere, cel static—inlocueşte cunoş- 
tinja stărilor altuia cu imagina lor, cu simbolul lor intelectual 
şi de aceia ea este Intotdeauna imperlectă, Aici trebue să adă- 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 71 


ogăm la imagina stărilor de conştiinţă, indicația intensității lor, 
care indicație va lua totdeauna un caracter cantitativ şi pentru 
aceasta trebue să cunoaștem istoria ulterioară a persoanei de care 
ne ocupăm, actul final ale cărui antecedente preparatorii voim 
să le cunoaştem, 

In primul caz subiectul cunoscător se identifică cu subiec- 
tul de cunoscut, în al doilea caz cunoaştem de mai inainte ac- 
tul săvirşit, aşa că chestiunea libertății nu este deloc atinsă. Din 
această dublă argumentare reese cele două iluzii fundamentale ale 
conştiinţei reflectate. Prima e aceia că vedem în intensitate o 
proprietate matematică a stărilor psihologice, iar nu calitatea spe- 
cială a acestor stări, 

A doua constă în a înlocui progresul dinamic, pe care îl 
percepe conștiința, cu simbolul material al acestui progres ajuns 
la siirşitul său. A pune intrebarea că, fiind cunoscute antece- 
dentele, putem deduce actul final, este a ne Invirti într'un cerc 
vițios, căci odată cu valoarea antecedentelor ne dăm şi acțiunea 
finală, pe care trebue să o prevedem, Mai e insă și o a treia 
iluzie, pe care se sprijină cele două de mai înainte : confunda- 
rea timpului cu spaţiul. Timpul psihologic nu se poate prezinta 
prin o linie geometrică, pentrucă e un progres, un dinamism, nu 
un lucru; el nu poate fi nici văzut, nici prevăzut, el trebue 
trăit. Confuzia vine din exemplele nediscutate de prevedere 
ale ştiinţei, care n'au întru nimic a face cu prevederea unui act 
de voință, pentrucă timpul psihologic nu se aseamănă cu cel ase 
tronomic, Dacă în legile astronomice am mări sau am micșora 
timpul, ecuaţiile in care sint exprimate aceste legi nu s'ar schimba 
intru nimic, pe cind dacă o stare de conştiinţă durează mai mult 
sau mai puțin, ea îşi schimbă cu desăvirşire natura, Numai tim- 
pul trecut il putem privi dintr'odată, cu o ochire repede, pentru 
că faptul psihologic trecut a ajuns un lucru, pe care ţi-l poţi re- 
prezinta. 

Determinismul mai are însă un ultim argument: legea ge- 
nerală a cauzalității :—orice fapt trebue să fie strins legat de an- 
tecedentele sale psihice, căci altfel principiul cauzalității suleră 
o încălcare neințeleasă, Legea cauzalităţii este perfect exactă şi 
nu suferă nici o excepție în lumea fizică; dar nu se poate ea 
intinde şi in domeniul sufletesc? Nu, pentrucă ar trebui să ad- 
mitem că în domeniul sulletesc aceiaşi cauză se prezintă de mai 
multe ori în conştiinţă, ceia ce nu admite concepția bergsoni- 
ană, care alirmă din contra heterogeneitatea radicală a laptelor 
psihologice şi imposibilitatea absolută de a se asemăna com- 
plect cu altele, ) 

- Pentru lumea internă o cauză internă profundă dă odată 
un efect pe care nu-l va mai da niciodată și am văzul intrucit 
un asemenea elect poale fi prevăzut de mai înainte. Bergson 
rezumă concepția libertății în aceste cuvinte: „Se numeşte li- 
bertate raportul eului concret cu actul pe care-l săvlrșește”. 

Acest raport nu se poale defini, tocmai pentrucă sintem 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


liberi. Analizăm în adevâr un lucru, dar nu un progres; se 
descompune intinderea, dar nu un progres; se descompune în- 
tinderea, dar nu durata, Şi dacă stăruim în a analiza cu orice 
chip, transformăm inconştient progresul în lucru şi durata în 
intindere. Numai prin faptul că pretindem a descompune tim- 
pul concret, ti desfășurăm momentele In spaţiul omogen ; în lo- 
cul faptului săvtrșindu-se, punem faptul săvirşit—şi cum am In- 
ceput prin a solidifica oarecum activitatea eului, vedem sponta- 
neitatea rezolvindu-se în inerție şi libertatea In necesitate. 

De aceia orice definiție a libertăţii va da dreptate determi- 
nismului. (Les Données p. 167). El inchee cu aceste cuvinte : 
„In rezumat orice cerere de clarificare, în ce priveşte libertatea, 
revine farà nici o îndoială la următoarea întrebare: „se poale 
reprezenta timpul adequat prin spațiu“ ? La care răspundem : 
da, dacă e vorba de timpul trecut; nu, dacă e vorba de timpul 
care trece. Dar actul liber se produce în timpul care se scurge, 
nu in timpul scurs. Libertatea este deci un fapt și printre fap- 
tele ce constatâm nu e unul mai clar. Toală greutatea proble- 
mei şi problema însâși, se nasc din aceia că voim să găsim 
duratei aceleași atribute ca şi întinderii, să interpretăm o succe- 
siune prin o simultaneitate și să redām ideia de libertate prin- 
tro limbă în care cu nici un chip nu se poate traduce“. (Les 
Données p. 169). 


F Materie şi Memorie.—In prima operă Bergson a expus 
oarecum meloda sa cu totul originală, pe care o va aplica a- 
cum în cercetarea problemei legăturii dintre spirit şi corp. El 
va pleca dela datele sigure, pure ale experienței, inlăturind con- 
strucțiile metafizice şi cele ale trebuinţelor practice. 

Lumea externă ni se infâțişează ca un număr de imagini, 
care lucrează unele asupra altora și pe care le percepem cu 
simțurile noastre, o cunoaștem adică prin percepții. Este o 
imagină însă cu totul particulară, pe care o cunoaștem nu nu- 
mai ca pe celelalte prin percepție, pe dinafară, ci şi prin nă- 
untru, prin atfecţii, care imagine este ceia ce numim corpul 
nostru, Aceste alecţii, prin care cunoaștem corpul nostru, se 
intercalează Intre mişcările ce le primim din afară și acelea pe 
care avem să le executăm şi fac ca acestea din urmă să nu de- 
curgă cu fatalitatea mişcărilor din lumea exterioară ; ele pot da 
naştere la o reacțiune sau la o aşteptare, ori fac chiar să rāmi- 
nem cu totul indilerenți. Totul se petrece ca şi cum în univers 
nimic nu se poate produce, decit prin intermediul unor imagini 
particulare al căror tip ni-e dat de corpul nostru, Ce rol au a- 
ceste imagini privilegiate, corpul nostru, In cunoaşterea celor- 
lakte imagini pe care le numim lumea externă şi din care face 
parte Insuşi acest corp? Știința admite că mișcările transmise 
de nervii senzitivi la crier sint nişte imagini, presupunere ab- 
surdă, pentrucă crierul face parte şi el tot din lumea materială, 

Imaginile exterioare nu fac altceva decit să transmită 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 73 


corpului mişcare, iar acesta la rindul lui le restitue o altă 
mișcare, cu particularitatea însă că corpul poate alege felul 
de a restitui mişcarea ce a primit-o. Sistemul nervos nu poate 
naşte reprezentarea noastră despre universul întreg. „Corpul 
meu, obiect destinat să miște obiecie, este deci un centru de ac- 
țiune; nu poate să nască o reprezentare*. Rolul sistemului ner- 
vos este aşa dar numai de a conduce, de a compune sau dea 
opri mișcările, rol care nu are nici o legătură cu conștiința, Se 
pune atunci imediat intrebarea : dece, dacă secţionăm tofi ner- 
vii alerenți, conștiința piere ? 

Pentru a putea răspunde trebue să aprolundăm mai întăiu 
natura percepției noastre. S'a considerat percepția ca o oglin- 
dire a unei realități necunoscute in sine, sau ca o pură cre- 
ație a spiritului—cind ea nu e nici una nici alta, După Berg- 
son percepția nu e un instrument de speculație, ci un ins- 
trument de acțiune ; ea nu creiază nimic, ci numai selectează, 
Rolul crierului este numai să dirijeze mişcarea motorie la un 
mecanism motor ales, sau la toate căile motrice, cind trebuesc 
realizate toate reacțiunile posibile—spre deosebire de măduva spi- 
nării, în care mişcarea centripedă se răsfringe numaidecit, fără 
să fie putință de vre-o alegere, Sistemul nervos deci nu pre- 
păleşte reprezentările, el e alcătuit pentru acțiune. In lumea ma- 
terială insă, în sistemul de imagini solidare și bine legate, apar 
nişte centri de acțiune reală, reprezentaţi prin materia vie, in 
care, la organizările ei cele mai superioare, apare o percepţie 
conştientă. 

Cum se explică această apariție, ca un Deus ex machina? 

nainte de a răspunde, o constatare de fapt: cu cit Intin- 
derea acţiunii unei ființi vii este mai mare, cu atit percepția 
conştientă e mai mare. Lucrul se observă examinind intreaga 
serie animală. Percepția ne apare In sirinsă legătură cu tre- 
buințele vitale ale organismelor și se măsoară cu putinţa ce au 
de a fi impresionate de lumea externă şi de a reacţiona asupra ci. 

De ce, acum, acest raport între organisme şi lumea ex- 
ternă se manifestā în o percepție conștientă? Trebue să ne 
amintim de punctul admis mai inainte, că există un sistem de 
imagini strins legate, pe care Il numim univers, imagini, care 
sint identice cu lucrurile—căci în ințelesul ce-l dă Bergson a- 
cestui cuvint el nu reprezintă numai o realitate strict psiholo- 
gică, pentru el imagina e tot una cu realitatea exterioară: ea 
poate exista fárä a fi percepulă. Percepția nu creiază nimic 
nou, ea numai reprezintă imaginile existente de mai inainte ; rā- 
mine de explicat numai cum se produce această percepție ? 

Imaginile exterioare sint indiferente unele altora; n'au în 
ele nici o spontaneitate, nici una nu percepe şi nu e percepută; 
numai organismul nostru ia din ele tocmai atit cit interesează 
acțiunea sa. „Reprezentarea noastră a lucrurilor s'ar naște deci 
din faptul că lucrurile vin să se resiringă de libertatea noastră“, 

Percepția este deci o selecție a imaginilor, nu o foto- 


74 VIAŢA ROMINEASCA 
grajiare a lor. Asum ne putem explica legătura strinsă Intre 
percepţie şi sistemul nervos; acesta nu produce reprezentările, 
ci el dă numai planul mişcărilor ce trebuesc executate în urma 
unei escitaţii externe şi arată punctele din lumea din afară a- 
supra cărora s'ar putea indrepta activitatea noastră. 

Cind nervii centripezi sint lezaţi, drumul curentului nervos 
este întrerupt şi percepția noastră este scăzulă sau chiar dis- 
trusă pentru anume categorii de impresii, pentrucă indemnul 
către activitate nu mai are loc. Bergson nu consideră percep- 
ţia ca un fapt pur mintal, ci ca o parte a realității; crede că 
este nu In noi, ci in chiar obiectele pe care le percepem, ridi- 
cind iarăşi pănă la valoarea unui postulat filozofic o convingere 
naivă a simțului comun. Psihologia localizind percepţia în noi 
scindează procesul intreg ce se petrece în acest fapt psihologic; 
ea consideră procesul intracerebral ca echivalentul intregei per- 
cepţii, ceia ce e o greşală, i f 

Această subiectivizare a percepției e datorită faptului că 
la percepția pură se adaogă imaginile reproduse— memoria, 

Greşala de a considera percepţia ca produsă prin pro- 
ectarea in afară a stărilor noastre interne se bazează şi pe alte 
lapte, pe care Bergson caută să le pue în adevărata lor lumină, 

Primul fapt e nevoia de educaţie a simțurilor noastre, pen- 
truca—coniorm teoriei ce am văzut-o mai inainte—ele să fie ca- 
pabile să pue senzațiile de acord Intre ele. „Din faptul că 
noi nu localizăm dela inceput şi In mod precis impresiile noas- 
tre, psihologii au dedus ideia percepţiei interne. 

Al doilea fapt e așa numita „energie specifică a nervilor“, 
care e formulată în aceste două legi: cauze diferite lucrind a- 
supra aceluiaşi nerv, produc aceiaşi senzație—şi aceiaşi cauză 
lucrind asupra nervilor diferiți, provoacă senzații diferite. Ner- 
vul optic de ex., excitat de un curent electric, produce o senza- 
ție vizuală, pecind dacă am excita tot cu ur curent electric ner- 
vul acustic, am avea o senzație de auz, 

Aceste legi însă sint foarte problematice şi în tot cazul ex- 
citantul, care produce senzații diferite este sau curentul elec- 
tric sau o cauză mecanică, amindouă capabile să producă o mo- 
dilicare în echilibrul electric al organelor. 

Al treilea fapt este natura alecției. Trecerea dela starea 
reprezentativă la cea afectivă se face pe nesimţite, intre o sen- 
zaţie şi alecţia ce ea produce este numai o diferență de grad, 
nu de natură,—alecţia adică e o senzaţie mai puternică. Ade- 
vărul insă e că între percepție şi alecţie e o dilerență de 
natură, Afecţia se naște In mod necesar din percepție. AÀA- 
ceasta măsoară acțiunea posibilă a lucrurilor în mijlocul cărora 
este aşezat corpul nostru și invers acţiunea posibilă a noastră 
asupra lor, Cu cit sistemul nervos este mai desvoltat, cu cit 
adică puterea de acțiune este mai mare, cu attt cercul percep- 
tiei este mai mare. O parte din acțiunea exterioară o reflec- 
tează şi atunci se naşte percepția; o altă parte o absoarbe 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 75 


şi atunci avem afecția, Percepția este deci externă, afecția 
este înlăuntrul nostru; afecție fără corp nu se poate con- 
cepe. Acest mod dea explica alecţia, corectează întrucitva 
conceptul percepției pure ce Fam expus mai sus. Percepţie 
pură nu există decit In o stare virtuală, căci de fapt ea e ames- 
tecată cu alecții şi cu memorie, Această teorie a percepți- 
ei este bazată pe datele Biologiei și iși are punctul de plecare 
în acțiune, 

De aici inainte, în cele două capitole următoare, Bergson. 
se ocupă cu problema memoriei, cu care pășește din domeniul 
materiei în acel al spiritului. După cum a procedat cu percep- 
ţia pură, pe care a purificato de toate celelalte elemente a- 
diționale, care îi imprimă un caracter de subiectivitate, şi care 
elemente am văzut că sint memoria şi alecțiile, tot aceiași 
metodă va Intrebuința şi în cercetarea problemei memoriei, pe 
care caută s'o prezinte în starea ei pură, lipsită de elementele 
cu care de obiceiu este amestecată. Teoria memoriei astfel con- 
siderată este o urmare directă a concepției percepţiei pure, pe 
care am analizat-o, 

„Teoria memoriei, care formează centrul operei noastre tre- 
bue să [ie In acelaşi timp consecinţa teoretică şi verificarea ex- 
perimentală a teoriei noastre despre percepția pură“. (Matière 
et Mémoire, p. 263). Rolul corpului în acţiune am văzut că se 
mărginește în a fi pur şi simplu un instrument de acţiune; nu 
poate produce o reprezentare, după cum susținea vechea teorie 
psihologică.  Aceiaşi credință eronată care [ace din memorie o 
funcţie a crierului, o combate Bergson şi de astădată, redu- 
cind şi aici rolul centrilor cerebrali la adevărata lor valoare. 

Caulă apoi să distingă o memorie pură, după cum a dis- 
tins și o percepţie pură. Stabilind aceste două premise deo- 
sebește cele două mari domenii, al materiei şi al spiritului, şi 
colaborarea acestora în domeniul acţiunii. 

In teoria percepţiei am văzut că Bergson întregeşte oa- 
recum procesul cerebral, ce lusese redus de psihologi numai la 
o parte a lui, aceia care se petrece în crier; în stabilirea con- 
ceptului memoriei din contra caută să distingă memoria pură 
din chiar conceptul psihologiei de până acum, care a cuprins 
de fapt sub acest nume două forme ale memoriei: una pură, 
desinteresată, așezată in trecut, cealaltă îndreptată spre dome- 
niul practic, așezată intrun continuu prezent și cu tendința spre 
viitor. 

Prima formă de memorie e o reprezentare și fixează toate 
intimplările vieţii noastre sub formă de imagini-amintire, pe 
măsură ce ele se deslăşoară şi cu toate particularităţile lor ; cu 
Spaorul ei putem recunoaşte o percepție, ce əm mai avut-o- 
odată. 

Cum insă orice percepție se continuă intro percepție 
incepulă, pe măsură ce percepem imaginile, mișcările care le 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


continuă modifică organismul şi produc tn crier dispoziţiuni noi 
de “aclivitate. 

Se formează cu modul acesta în corp un nou soiu de ex- 
periență, o dispoziţie motrice fixată în o serie de organisme 
gata să funcționeze de indată ce excitaţia externă se intimplă, 
Aceasta e a doua formă de memorie, Această memorie nu re- 
produce pur şi simplu trecutul, îl trăeşte oarecum; memoria a- 
devărată ar fi cea dintăi, aceastălaliă de a doua ar fi numai o- 
bişnuința luminată de memorie : prima ar fi ca un pian al acti- 
vilăţii, secunda ar fi activitatea însăşi, Aceste două forme de 
memorie se influențează una pe alta; cea independentă se diri- 
jează şi ea tot in vederea activităţii folositoare, inirinată de cea 
activă, care la rindul ei ia din cealaltă tot ce poale să-i ser- 
vească la situația actuală, 

In viaţa obişnuită—e adevărat—aceste două forme apar tot- 
deauna impreună şi psihologia a făcut greșala câ a luat acest 
complex de imagini libere şi tendințe motrice ca un fapt simplu, 
ca memoria insăşi. Ca şi percepția, la prima vedere ea pare 
o luncţie a crierului și Bergson caută acum, cu argumente 
luate mai ales din fiziologie, să demonstreze că acest lucru nu 
e adevărat. 

Boalele localizate ale memoriei au suggerat ideia că amin- 
tirile noastre se fixează In substanța corticală, După o minuţi- 
oasă analiză Bergson ajunge la concluzia că procesul nervos nu 
e o cauză pentru imaginile-amintiri, căci atunci orice uitare ar 
trebui însoţită de o leziune în crier, ceia ce nu se întimplă, Cum 
ne putem noi aminti un lucru? Cum putem adică să legăm 
prezentul de trecut? Psihologia răspunde că prin mecanismul 
numit recunoaştere. Rolul crierului este oare de a regula func- 
ţia acestui mecanism sau de a fixa fiecare amintire înlr'o ce- 
ulă a sa? Pentru a răspunde la această intrebare, care con- 
cretizează intr'insa cele două teorii asupra memoriei, trebue să 
vedem Intăiu, dacă recunoașterea e sau nu un act simplu. 

După psihologia curentă recunoaşterea unei percepții ac- 
tuale este chemarea unor alte imagini, care seamănă cu cea ac- 
tuală, sau care în trecut au fost chiar date impreună; recunoaş- 
terea e o alipire Intre percepție și amintire. Astiel pusă pro- 
blema, nu putem pricepe procesul recunoaşterii, 

După multe analize de cazuri curente Bergson conchide că 
orice recunoaştere nu presupune totdeauna intervenirea unei imas 
gini vechi şi aceasta poate veni fără ca percepția să se i- 
dentifice cu ea: cazul bolnavului lui Charcot, care nu recunoștea 
străzile oraşului natal, nu le putea numi, dar știa că sint străzi, 

Explicarea actului recunoașterii nu e suficientă; trebue că- 
utată o alta. Sint două feluri de recunoașteri: una în instanta- 
neu de care e capabil numai corpul și alta afentivă în care i- 
maginile se alipesc dela sine cu percepția prezentă. Senti- 
mentul de recunoaştere își are origina in conștiința organizăriior 
de mişcări, care însoțesc orice percepţie uzuală. Din percep- 


FILOZOFIA LUI HENBI BERGSON 17 


tiile trecutului intervin în actele sistemului nervos numai ace- 
lea, ce cadrează cu mşcările, ce le prepară corpul, căci numai 
acesle percepții îintimpină o rezistență mai mică. Percepția 
actuală deci poale evoca o imagină trecută nu din cauza u- 
nei asemănări, ci din cauza asemănării acțiunii la care tind a- 
mindouă, 

Cea de a doua formă de recunoaştere, cea afentivă se ca- 
racterizează prin aceia că imaginile-amintiri vin Inaintea percep- 
tiei prezente, ca s'o precizeze şi so complecteze, După psi- 
hologie, senzațiile evoacă imaginile şi ideile prin asemănarea și 
contiguitatea lor. După Bergson imaginile libere ale memoriei 
se intercalează singure In operaţiile percepţiei, pentrucă ele 


“sint mereu gata de a se actualiza, ca să se poată actualiza tre- 


bue să reuşească a pune In mișcare în crierul nostru aceleași 
aparate cu care lucrează percepţia. 

Cind prin urmare odată cu anume leziuni produse în crier 
se disurug anume amintiri, asta nu insemnează altceva decit o 
intrerupere a mecanismului, prin care acele amintiri se puteau 
actualiza. lată prin urmare stabilit rolul crierului numai ca un 
irgu aor al mecanismului memoriei, care nu e deci o funcție 
a lui. 

Ce dilerență este acum între memorie şi precepţie? 

După vechea teorie, Intre percepție şi memorie e o dife- 
rență numai de grad, nu de nalură, cum susține Bergson. Mill, 
Spencer şi intreaga filozofie asociaţionistă engleză susţin câ a- 
mintirea unei percepții e tot o percepție, Insă de o mai mică 
intensitate, Dar dacă ar fi aşa, ar urma atunci ca o percepție 
slabă să ne apară ca amintirea unei percepții mai tari— per- 
cepția unui sunet slab să ne apară ca percepția unui su- 
net mai tare, lucru care e contrazis Intotdeauna de experiență, 
Tot din observaţie s'a dedus că memoria Incepe cu o stare ac- 
tuală mai slabă, pe care am căuta s'o proectâm în trecut. Me- 
moria nu e o întoarcere spre trecut, ci din contra o pornire 
din trecut spre prezent. „Pornim dela o stare virtuală, pe care 
o conducem puţin cite puţin prin o serie de planuri de conști- 
ință dilerite până la termenul, unde se materializează intr'o per- 
cepție actuală, adică până la punctul în care ajunge o stare 
prezentă şi activă, adică până la acel plan extrem al conștiin» 
tei, In care se desenează corpul nostru, În starea aceasta vir- 
tuslă consistă amintirea pură. Cauza pgreşelei filozofiei asocia- 
ționiste constă In ideia falşă, ce şi-o face despre rolul stărilor 
psihologice actuale: ea face din percepție o funcție desin- 
teresată a spiritului, pe cind ca am văzut căare un rol practic. 
Deosebirea între trecut şi prezent nu ar consta decit în intensi- 
tate, ceia ce e cu uesăvirşire eronat, Prezentul este prin esenţă 
senzori-motor, pe cind trecutul este ceia cenu mai lucrează, dar 
care ar putea să lucreze numai cu condiția sășşi imprumute 
vitalitatea dela prezent şi atunci nu mai e amintire, ci se trans- 
formă In percepție. Amintirea pură, după Bergson, este numai 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


acea amintire virtuală, care nu se realizează in vederea unei ac- 
țiuni viitoare Intr'o imagine, Dar tot ceia ce nu se atinge de re- 
alitatea practică a vieții este de domeniul inconştientului. 

Psihologia modernă admite existența inconştientului ca tre- 
cind dincolo de marginile percepției, spre deosebire de psiho- 
logia veche, care definind stările psihologice prin conştiinţă nu 
putea cuprinde în cadrul ei prea strimt şi inconştientul, j i 

in prezent nu ne este dată toală existența, ci numai aceia 
care ne e folositoare ; conştiinţa nefiind decit prezentul înseamnă 
că nu cuprinde tot ce există. Tot ceia ce numai e activ, ne mai 
fiind folositor este trecutul, care scapă prin urmare conștiinței, 
Aşa dar memoria nu este o luncţie a crierului, nici nu este 
de aceiaşi natură cu percepția; rolul corpului fiind același 
ca şi la percepție, formează instrumentul de acțiune. Corpul 
țărmureşte oarecum, In vederea acţiunii, viața sufletească. „0O- 
rientarea conștiinței noastre spre acțiune pare a fi legea fan- 
damentală a vieții noastre psihologice“. (Matière et Mémoire 
p. 198). Cu aceste considerațiuni se incepe cel de al Ill-lea ca- 
pitol al operei ce o analizăm, în care se pune problema legă: 
turii între materie și spirit. 

7 Studiul percepţiei ne-a permis să intrăm în cunoașterea 
materici, acela al memoriei ne-a permis să intrăm în esenţa vieții 
spiritului ; să vedem cum s'ar putea face o sinteză a acestora, 

In toate doctrinele, zice Bergson, obscuritatea problemei 
provine din dubla antiteză stabilită de Intelegerea noastră intre 
intins şi ncintins de o parte şi între calitate şi cantitate de alia 

e. 
Spiritul se opune întăiu materiei ca o unitate pură unei 
multiplicități esențial divizibile; mai mult incă percepțiile se 
compun din calități heterogene, pe cind lumea externă pare că 
trebue să se rezolve în schimbări omogene şi calculabile. 

Ar fi deci față în fațā inextensiunea şi calitatea cu intinde- 
rea şi cantitatea. Contrar materialismului, care pretinde că pri- 
mul termin derivă din al doilea, Bergson susține că percepția 
depăşeşte cu mult starea cerebrală şi în contra idealismu- 
lui, care face din al doilea termen o construcție a!celui dintâiu, 
èl stabileşte că maleria întrece cu mult percepția noastră. 
Contra materialismului şi a idealismului, Bergson invoacă măr- 
turia conștiinței, care ne arată în corp o imaginà ca și celelalle 
și In mintea noastră o facultate de a disocia, de a distinge şi de 
a opune în mod logic,dar nu de acreia sau de a construi. Te- 
oria percepției pure şi aceia a memoriei pure vor pregăti că- 
ile pentru o apropiere între cei doi termeni. Metoda îintrebuin- 
tatā -in deslegarea acestei probleme este aceiași pe care a sta- 
bilit-o în prima sa operă și pe care o schiţează acum în trăsă- 
turi generale, Am văzut căea constă In a sezisa datele pure ale 
conștiinței, neiniluențate de viața noastră practică, Bergson de- 
“clară că nu dă aici o teorie a materiei, ci se mărginește să in- 


- pm o 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 19 


dice citeva din rezultatele la care poate să conducă aplicarea 
metodei sale. p 

|. Orice mişcare, intrucit e o trecere dela un repaos la un 
alt repaos, este absolut indivizibilă, 

Aici nu e vorba de o ipoteză, ci de un fapt. O mişcare ne 
apare sub un dublu aspect: percepută ca un fapt interior este 
un act indivizibil, percepută in alară, In spaţiu, ni se pare di- 
vizibilă pentru motivul că inlocuim mişcarea care e indivizibilă 
cu simbolul său spațial, linia, care este divizibilă. Am lăcut 
dintr'un progres, mișcarea, un lucru, linia; de aici provin fal- 
gele argumente ale Eleaţilor in contra realității mişcării, A duua 
concluzie : 

II. Există mişcări reale. Matematicianul defineste mişca- 
rea prin variaţia de distanță față de un punct sau de o axă, a- 
celaşi obiect putind f mobil sau imobil, după punctele de se- 
per la care e raportat, orice mişcare fiind absolută, Lucrul se 
schimbă, cind trecem in domeniul fizicei, unde mișcarea devine 
o incontestabilă realitate, câci altfel nu s'ar produce nici o miş- 
care pe lume, Dar dacă este o mişcare absolulă, nu mai pu- 
tem vedea in mişcare o simplă schimbare de loc, căci atunci 
ar trebui ca diferențele de pozilie să fie absolute, ca spațiul 
să fie compus din părți heterogene şi să fie finit, ceia ce nu se 
poate admite, 

Nu putem zice nici că mișcarea reală se distinge de miş- 
carea relativă prin aceia că e o cauză reală, că emană dela o 
iorță, pentrucă în ştiinţele naturii forța nu e decit o funcție 
a masei și a vitezei și se măsoară după accelerație, Forța 
nu e cunoscută decit după mişcările ce le produce în spaţiu şi 
fiind solidară cu ele, impărtășeşte relativitatea lor. Trebue să 
recurgem la ipoteza spaţiului absolut ca să explicăm mişcarea 
absolută, 

II, A treia propoziţie, pe care o formulează Bergson: 
Orice diviziune a materiei în corpuri independente, cu contururi 
absolut determinate este o diviziune artificială, 

In fine a IV-a concluzie: Mişcarea reală este mai degrabă 
transportul unei stări decit al unui lucru. Cu aceste patru pro- 
poziţii se caută o apropiere Intre cei doi termeni, ce la prima 
vedere se par opuși unul altuia : între calitate sau senzaţii, care 
sint heteroge e şi mișcări care sint omogene. 

Senzaţiile, indivizibile prin esență, scapă măsurii, pecind 
mişcările care sint totdeauna divizibile, se disting prin diferenţe 
calculabile de direcție şi de viteză. Calitățile, sub formă de sen- 
zații, se petrec in conștiință, pecind mișcările se execută in- 
dependent de noi în spațiu, de unde două lumi dilerite, ce n'ar 
putea comunica Intre ele, decit printr'un miracol. O apropiere 
este totuşi posibilă între cantitate și calitate, dacă găsim calita- 
tea in mişcarea reală, nu în schema abstractă a matematicei; 
calitatea e incompatibilă numai cu mişcarea abstractă, nu şi cu 
cea reală. Dilerența Intre materie și spirit trebue pusă mai cu- 


i... 


$ VIAȚA ROMINEASCA 


rind în funcție de timp decit în funcţie de spaţiu. Ceia ce dis- 
tinge spiritul de materie este că spiritul contractă într'o clipă 
din durata sa evenimente, care În sine se petrec întrun nit- 
mär considerabil de momente. Ritmul schimbărilor materiei 
este mult mai accelerat decit ritmul schimbărilor propriei noas- 
tre conștiințe. 

Percepția ar fi deci un fel de imobilizare; ea nu ada- 
ogă nimic la realitate, ci numai stringe în momente unice ceia 
ce se petrece întrun număr infinit de momente. Intre cele două 
feluri de mişcări ar fi adică numai o dilerenţă de tensiune, lată 
deci inlăturată opoziţia intre calitate şi cantitate, Intre senza- 
ţie şi mişcare. 

Prin ideia de extensiune Bergson caută să înlăture opozi- 
ţia dintre întins și nelatins. Obiectele lumii exterioare se 
intind In spaţiu, evenimentele conșuiinței se desfăşoară in timp; 
deoparte avem intinderea, de ala inextenziunea, de unde ar re- 
zulta o altă opoziție intre spirit și materie, Aceste două dale 
insă nu sint decit nişte creații ale minţii noastre, impuse de 
trebuinţe practice ; nu sint deloc nişte date imediate. 

Intăturind aceste creaţii şi ajungind la datele imediate 
care ni se inlățişează ca o extensiune calitativă, intrăm in rea- 
litate şi opoziţia intre extins şi neexlins dispare. 

Relaţia inire spirit şi corp devine mai clară, pentrucă rolul 
corpului find de a lega momentele succesive ale duratei lucru- 
rilor, pulem concepe infinilatea de grade Intre materie şi spirit, 


Evoluția creatoare. — In primele două volume pe care le-am 
analizat, Bergson pune oarecum bazele sistemuiui său filozofic ; 
stabileşte calea, pe care o va urma acum In evoluția creatoare, 
la cercetarea marti probleme a vieţii, problemă foarte vastă şi 
foarte obscură, despre care Insuși filozoful declară că nu se poate 
spune că a lost pe deplin rezolvată in opera sa, În adevăr in 
introducere zice că o filozofie de acest gen nu se face intr'o zi 
şi că, spre deosebire de celelalte sisteme, care se prezintă ca 
un bloc singuratic, filozofia sa nu se va putea pe deplin cons- 
titui decit prin storțarea colectivă şi progresivă a multor gindi- 
tori, compleciindu-se, corijindu-se și îndreplindu- se unii pe alţii. 

Evoluția vieții. Mecanism şi finalitate. — Inteligența noas- 
(ră este destinată să asigure inserțiunea perlectă a corpului nos- 
tru în mediul său, a-şi reprezenta raporturile lucrurilor exterioare 
intre ele, instirgit să gindească asupra materiei, Inteligența o- 
menească se simie la largul ei printre obiectele inerte, printre 
solide, in care îşi găseşte punctul de sprijin ; logica noastră e 
o logica a solidelor. Aşa se explică că ea triumfa tn geometrie, 
unde se revelează Inrudirea gindirii logice cu materia inertă. 

Dar de aici urmează câ sub forma aceasta pur logică min- 
iea noastră este incapabilă de a-şi reprezinta adevărata natură 
a vieţii, semnificarea prolundă a mișcării evolutive, 

Unii au spus că acest domeniu este domeniul incunoștibi- 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 8i 


lului— Spencer de ex,— şi că trebue să ne oprim aici; „dar 
este in adevăr, după multa mindrie pentru inteligența ada 
că un exces de umilință“ —răspunde cu mult orgoliu filozolul 
francez, Cugetarea noastră procedează in mod cinematografic ; 
ea ia vederi instantanee și imobile din realitatea continuă şi miş- 
câtoare, pe care apoi caută s'o reconstruiască cu aceste date, fară 
să izbutească pe deplin, Produsă de viața însăşi in cursul evo: 
luţiei, ea nu va pulea să priceapă viața In întregime, pentrucă 
e numai un aspect, o emanație a aceştia ; realitatea este mai 
vamă decit intelectul nostru. S'ar părea atunci că nee absolut 
imposibil să pricepem viaţa, dacă nu am recurge la un mijloc 
foarte ingenios, anume acela de a mări, de a complecta inteli- 
genfa aşa cum ne este dată, Cum putem ajunge însă la această 
complectare ? Inteligența nu este singura emanaţie a mişcă- 
rii evolutive ; ea este oarecum numai nucleul consistent, care e 
inconjurat de o substanţă mai difuză, dar de aceiași natură, care 
sint facultățile noastre intuitive; cu ele vom intregi inteligența 
şi vom pulea pătrunde in mișcarea interioară a evoluției. 
Pentrucă nu sa intrebuințat această metodă intregită, nici 
una din încercările intelectualiste de a explica viaţa In esența 
ei se SOR 
_ Înainte de a vedea această explicare nouă, cum ni se In- 
fățişează lumea vie? Prima caracteristică a pi individuali- 
SD ia dileră cu totul de aceia a obiectelor din lumea ex- 
Percepția noastră, condusă de trebuințe practice, scin- 
dează continuitatea lumii externe, creiază individualități artifici- 
ale, pe cind individualitatea corpului viu este un sistem delimi- 
tət și inchis de insâşi natura. E adevărat că nu se poale de- 
fini precis noțiunea de individualitate nici In lumea vegetală, 
nici în cea animală. Un fapt insă e în afară de orice Indoială: 
una din tendințele fundamentale ale vieţii este să caute indivi- 
dualitatea, fapt care deosebeşte corpul viu de obiectele delimi- 
tate in mod artificial de percepția noastră. „Dacă ar f să 
căutăm în lumea neorganizată un termen de comparație, ar tre- 
bui să asimilăm corpul viu nu cu un obiect material determi- 
nat, ci mai curind cu totalitatea universului“. Organismul, ca 
şi universul, considerat tn totalitatea sa e un lucru care durează, 
— durata este deci o comună a conştiinţei ca şi 


Li 

Această durată creatoare însă nu e greu de conceput. Tim- 
pul cu care lucrează matematica și mecanica nu este timpul 
real și cu el nu se poale reprezenta evoluţia, care implică o 
continuare reală a trecutului în prezent. Viaţa este deci o con- 
tinuitate de schimbare, o păstrare a trecutului în prezent, o du- 
rată reulă, caractere comune cu ale conştiinţei, Teoriile trans- 
formisie ne ingădursc să spunem că viaţa este, ca şi conştiinţa, 
invenție, creație neincetată., Ea are un izvor neincetat le 


82 VIAȚA ROMINEASCA 


originalitate in variațiile individuale lente sau brusce, care 
iau naştere la specii noi, 

Ea apare ca un curent vizibil, care sa născut intrun a- 
nume moment şi In anume puncte ale spațiului, străbătind cor- 
purile pe care le-a organizat pe rind, trecind din generație in 
generaţie, intensificindu-se neincetat. Un alt caracter al vieţii pe 
lingă acesta al originalității, este împrevizibilitatea : este lucru 
sigur că apariţia unei specii noi este datorită la cauze anumite ; 
dar dacă am cunoaşte de mai inainte aceste cauze, n'am putea 
prevedea forma concretă a acelei specii, Aceasta e o idee fun- 
damenială a gindirii lui Bergson. Viitorul nu poate fi prevăzut 
decit intrucit seamănă cu trecutul sau intrucit e o repetare a á- 
cestuia, cum se intimplă in fenomenele astronomice şi fizico- 
chimice. 

Greutatea constă în aceia că mintea noastră, modelată mai 
ales pentru acţiune, nu este obișnuită cu cel dintăiu fel de a privi 
viața, 

-  Greşala ştiinţei este că vrea să explice viața după cum 
explică fenomenele care se repetă și îi scapă atunci tocmai ce-i 
este ireductibil şi ireversibil din fenomenele vieţii, Aşa a ajuns 
știința să identifice viața cu fenomenele fizico-chimice, 

Două grupe mari de explicaţii date asupra vieţii şi e- 
voluțici ci: explicații mecaniste şi finaliste. Nici: unele, nici 
altele nu ne dau o explicare compleciă, pentrucă nu țin seamă 
de factorul timpului, Așa mecanismul consideră viitorul Și tre- 
cutul, ca şi cum ar fi calculabile în funcţie de prezent, pretinzind 
astfel că totul este dat. Dacă o minte extraordinară ar putea 
să-și imagineze toți factorii procesului universal al lumii, şi-ar 
putea explica tot trecutul şi prezentul şi ar putea prezice viito- 
rul, Această teză este insă falşă pentrucă nu ține seamă de ro- 
lul eficace al timpului. 

Finalismul radical comite aceiaşi greşală, cind afirma că 
evoluţia universală urmează un plan fixat de mai inainte. 

Aceste două explicaţii ne dau în realitate numai o vedere 
de suprafață a evoluției vieţii, lucrind amindouă numai cu con- 
ceptele inteligenţei noastre îndreptată mai ales spre acţiune. Am 
văzut însă că inteligența, fiind o emanaţie a evoluţiei, nu poate 
si nai in întregime și în toată realitatea ei interioară toată e- 
voluua. 

__ Trebue întregită inteligența noastră cu acea parte din in- 
tuiție ce mai găsim în noi, sentimentul pe care-l avem despre 
evoluția tuturor lucrurilor în durata pură. Ideia lui Bergson în 
această privinţă este că viața dela Inceputul ci este continuarea 
unui singur elan, a unei singure impulsii, care s'a impărțit în 
ai d evoluție divergente. Aceasta e celebra ipoteză a clanu- 
ui vital. 

Ipoteza i-a fost suggerată de niște fapte de mare importanță 
pentru biologie şi care nu pot fi explicate prin nici una din cele 
două concepții vechi. Un asemenea fapt este prezența unor or- 


, 


FILOZOFIA LUL HENRI BERGSON 33 


gane foarte asemănătoare la animale, ce fac parte din ramuri 
teette diferite şi depărtate ale regnului animal. Un astfel de or- 
Xan este ochiul, care la vertebrate ca și la moluște are aceleaşi 
pârţi esenţiale. 

Este sigur că atunci cind s'a făcut bilurcarea intre aceste 
două linii de evoluţie, aceste organe nici nu incepuseră să se 
desvolte, Cum se explică acest fapt de o importanță conside- 
rabilă, că viaţa produce organe identice la ființe, care sint aşa 
de deosebite una de alta? Bergson întreabă toate teoriile vechi: 
darwinismul, neo-darwinismul şi neo-lamarkismul şi nu găsește 
in nici una un răspuns satisfăcător, 

In ipoteza evoluționistă sint două explicații: prima este 
ipoteza variațiilor pur accidentale — fie Incete, fie brusce; a 
doua, ipoteza variațiilor, ce converg in un anume sens sub 
influența condițiilor externe (ortogeneza). Teza darwinisiă -a va- 
riațiilor încete, produse in chip accidental, explică in modul 
cel mai puţin satisfacator faptul de mai sus, De ce variațiile 
accidentale s'au produs în același sens şi in aceiaşi cantitate, ca 
să producă un organ aşa de complicat cum e ochiul vertebratelor 
şi al moluştelor ? 

Nu ne putem explica apoi ca niște variaţii aşa de In- 
cete şi așu de neinsemnale, păstrate prin selecție să se adune 
în totaluri aşa de considerabile, Cu ipoteza variațiilor brusce 
ale lui De Vries am pricepe mai lesne asemănarea a două or- 
gant așa de diferite, dacă ar fi să ne explicăm dela ochiul ru- 
dimentar până la ochiul atit de complicat al vertebratelor şi al 
moluștelor. 

Dar se ştie că variaţia unui organ aduce o mișcare în toate 
celelalte — legea corelaţiei organelor; cum au rămas toate părţile 
acestui organ, din ce in ce mai numeroase şi mai complexe, 
intrun acord aşa de perfect, incit ochiul să-și poală exercita 
funcţia lui? In ipoteza ortogenezei variațiile nu mai sint ac- 
cidentale, ci sint produse direct de mediu. Moluștele şi verte- 
bratele au evoluat pe linii cu totul diferite, dar au râmas su- 
puse aceleiaşi influențe a luminii; aceiaşi cauză a produs ace- 
laşi efect. Nu este de admis insă ca influența aceasta a facto- 
rilor lizico-chimici externi să poată produce organe aşa de com- 
plicate ; explicația e suficientă numai pentru cazuri mai sim- 
„ple, cum ar fi de ex. colorația pielei, 

Din această cauză trebue admisă o adaptare activă, o stor- 
tare a organismului pentru a se pune de acord cu lumea ex- 


“ernă, 


În această adaptare activă, organismul intrebuințează mij- 
loace diferite, ca să ajungă acelaşi scop: așa la moluşte retina 
ochiului sting este o derivație directă a ectodermului, pe cind 
la vertebrate ea esteo expansiune a crierului embrionar. Cris- 
talinul extirpat al unui Triton se regenerează din iris, care e de 
origină mezodermică, pe cind cristalinul primitiv e de origină 
„ectodermică.  Trebue să admitem atunci câ producerea speciilor 


s: VIAȚA ROMINEASCA 
E e e 


noi nu e datorită variațiilor accidentale, ci este datorită slor- 
țarilor ființei vii de a se adapta la condițiile fizice, In care trâ- 
eşie ; aceasla este teza neo-lamarckismului, i Slorţarea aceasta 
internă se poate concepe in două moduri: ori numai ca exerci- 
țiul mecanic al unor anumite organe, provocate de influenţele 
externe sau ea poate presupune şi conştiinţă şi voință aşa cum 
susține naturalistul american Cope. Neo-lamarckismul pare a da 
ə explicație mai verosimilă lormării organelor complexe, identi- 
ce pe linii deosebite de evoluţie. Intervine Insă chestia moş- 
tenirii variațiilor, care reduce mult valoarea teoriei şi o face 
cu totul insulicientă. Caci se pare câ ipoteza lui Weissmann, 
după care hereditalea caracterelor dubindite este numai o excep- 
ţie şi că de regulă aceste caractere nu se transmit, este mai ve- 
rosimilă, şi atunci nu ne putem explica cum s'au adunat toate a- 
ceste slorțări individuale, care au dat naştere la variaţii, ce au 
convers toate în o direcţie şi au produs un organ atit de com- 
plicat ca ochiul. zf 

Teoriile evoluționiste nu sint insă cu totul lipsite de va- 
loare ; ele sint vederi parțiale numai asupra realităţii, care e cu 
mult mai vastă. Această realitate nu poate fi cuprinsă decit de 
domeniul întins, şi tocmai de aceia ma: puţin precis, al filozofiei, 
care ne impune să credem că cauza profundă a variațiilor stă 
in elanul original al vieţii, care trece din generaţie in generaţie. 

Acest elan vital, care lucrează în fiecare specie, face så ne 
explicâm prezența unor organe asemânâtoare cu acela, care l-am 
văzut mai sus. În adevăr, cu ipoteza lui Bergson ne putem ex- 
plica mai uşor faptul. Ochiul este o maşină de complexitate, 
care uimeşte : e compus din alte mașini, care şi ele sint deo 
extremă complexitate: sclerulica, corneea transpareniă, retina, 
cristalinul etc. şi totuși vederea e un fapt foarte simplu,—n'avem 
decit să deschidem ochii, ca sā putem vedea. După teoriile: 
mecaniste ne vom explica construcţia gradată a maşinii prin in- 
fluența mediului extern, care intervine sau direct sau indirect 
prin selectarea celor mai bine adaptaţi. Această explicare insă 
nu ne face să pricepem perfecta corelație dintre părţile ce com- 
pun acest organ. 

Cu finalismul care ne spune că părțile au lost adunate după. 
un plan preconceput, câdem deadreptul în antropomorfism şi tot 
aici ajungem şi cu explicaţiile mecaniste că natura adună aceste 
părți Intocmai ca un meşteşugar omenesc, Explicaţiile acestea 
presupun cà un processus se poate descompune în pârţi, crezind 
că organizarea materiei vii esie o fabricare fie accidentală, fie 
urmind un plan prestabilit. Aceasta este insă o procedare ştiin- 
țifică şi ştiinţa nu poate studia un organism decit dacă îl asimi- 
lează cu o maşină, Filozofia insă trebue să procedeze altfel.. 
Creiarea unui organ este un act indivizibil ca şi o mișcare, Cu 
cit actul viziunii merge mai departe, cu atit organul este compus 
dintrun număr mai complex de elemente coordonate între ele. 
Forma organului este o urmare a funcției lui şi de aceia vom 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON R5 


-n 


avea același organ la specii oricti de deosebite, dacă mersul 
viziune este tot atit de inaintat: ac y i fa Eo. 
prins AA pina primitiv al vieţii. re A AR "eee pe: 
; ecfiile divergente ale evoluției. Am 
digență, instinct. — Evoluţia nu se desfăşoară intr'o pă iege 
recţie ; elanul vital originar s'a divizat în direcţii divergente, s'a 
fragmentat In specii şi indivizi, Două sint cauzele acestei frag- 
mentäri: una este datorită rezistenței ce o Intimpină viața din 
partea materiei și a doua este datorită forței explosive proveni- 
tă dintr'un echilibru nestabil de tendințe și pe care viața o con- 
fite a legă aenea materiei brute, viața la Inceput a luat 
: ico- i 
e ie Ai co-chimice, de care nu se deosebiau cu pre- 
„_ Primele forme vitale au fost desigur mici 
mice asemănătoare cu amibele de azi, Geits 1esă p gme 
nică impulsie interioară. Materia protoplasmică insă, cind a- 
junge lao anume mărime, se divide şi a trebuit secole de sior- 
ţări pentru a impiedica această diviziune şi a face posibilă astfel 
apariția organismelor mai complexe, Diviziunea s'a făcut din 
cauza tendinței pe care viaţa o purta într'insa. Ramurile in care 
te împărțit elanul vital s'au desvoltat în mod inegal; unele 
sarr aa peig ni e za a au mers ceva mai departe şi 
> a Vertebratelor, a tarea i 
până 2 car cepe cele mai preerie RENN, ies 
„„ Evoluţia nu este deci nici o continuă adapta i 
nici realizarea unui plan stabilit de mai inainte pri a 
cânismul şi finalismul. Adaptarea este numai o condiţie nece- 
sară a evoluției, căci o specie nu poate trâi, deci nu poate e- 
volua, dacă nu se adaptează condițiilor externe ; ea nu explică 
cauza insâși a evoluției, Dacă simpla adaptare la mediu ar fi 
cauza evoluţiei, atunci aceasta ar fi trebuit să inceteze de tn- 
dată ce scopul a fost atins, cum de fapt s'a intimplat cu unele 
specii de animale. Dar viaţa nu este nici realizarea unui plan 
ae de ae oers peres evoluția este o creație, care se 
peşte n itorul vieții i 
auy intr'insul ca o idee TA AREE Decat rara 
poi dacă ipoteza finalistă ar fi exactă, a i 
măsură ce planul de dezvoltare se realizează, been „a 
armonie din ce in ce mai mare, dar tocmai contrarul se initm- 
plà: armonia este la inceputul vieții şi cu ctt speciile se des- 
volta, desarmonia progresează. Aceasta ne face să credem că 
Dojo ard fn pci un plan desordonat, se continuă ne!n- 
E virtutea unei impulsii iniţiale. Prim 
danului vital originar este aceia ripe şi pr. pri ta 
vegetalā nu se deosebeşte prin nici un caracter precis de cea a- 
nimală ; diferenţa stă numai în proporții. Deosebirea se ma- 
nilestă mai mult în felul de alimentare: vegetalele iau hrana 
direct din pămint, apă şi aer, mai ales carbon şi azot; animalele 


i VIAȚA ROMINEASCA 


a RR e aa 


nu pot asimila substanțele hră itoare decit dacă cele au lost fi- 
xate Intâiu de plante sau indirect de alte animale, 

Totuşi deosebirea nu e tranşantă: sint plante care se hră- 
nesc cu insecte ; iar ciupercile se hrănesc cu substanţe organice 
formate, ca şi animalele. Din această dilerență Insă decurge 
alta mai profundă ; plantele sint imobile, pe cind animalele se 
mișcă singure. Pianta nare nevoc de mișcare, pentrucă işi poale 
găsi hrana necesară intrun singur loc, pe cind animalul trebue 
sā se mişte ca să caute plantele, cu care să se hrănească. De- 
şi sint şi la plante fenomene de mobilitate. după cum sint şi a- 
nimale parazitare, care renunță la mobilitate, deosebirea rămine 
marcantă. Sub aceste dovă tendințe insă de imobititate la plante 
şi de mobilitate la animale, sint altele mai profunde,  Conştiinţa 
este într'un raport evident cu mobilitatea și nare ca condiție i- 
mediată prezența sistemului nervos. Cu cit scoborim seria ani- 
mală sistemul nervos e mai rudimentar până dispare cu totul, 
fară sa putem refuza conştiinţa unui animal care mare crier, 
“aci cel mai rudimentar organism este conștient in măsura in 
care se poale mișca, Conştiinţa întrun sens este cauza mişcă» 
rii, intrucit o conduce, dar este şi elect al ei, intrucit este Co- 
mun intrejinută de locomoţiune; Iindată ce aceasta incetează, 
conștiința dispare. Plantele, fiind fixate de pâmint nu s'au 
putut fixa in direcția activităţii conştiente. Nici această de- 
liniţie ca inconştientul ar fi semnul vieţii vegetale nu ire- 
bue luată In mod absolut, căci ce îndată ce vegetalui işi re- 
capătă independența mişcării, cum sint acele organisme ce ezită 
intre plantă şi animal, apare conştiinţa. Animalul va fi definit 
atunci prin sensibilitate şi conştiinţă deşteaptă, vegetalul prin 
insensibilitate şi conștiință adormită. Ambele tendinţe, con- 
iundate în protoplasma primitivă, le uăsim în ambele regnuri, 
insă In vroporţii diferite. Viaţa lucrează asupra materiei şi in- 
iroduce în necesitatea forțelor fizice o sumă cit mai mare de in- 
determinare; pentru aceasta materia organizată ulilizează ener- 
gia existentă, o acumulează în anume puncte, pentru a o des- 
cârca cind e trebuință. Planta insă acumulează numai energia; 
iar animalul s'a specializat mai mult In cheltuiala acestei ener- 
gii acumulate de plantă de unde decurge complectarea şi armo- 
nia dintre cele două regnuri, La inceput descărcarea se pro- 
ducea la intimplare, fără nici o regulă, fará o direcție hotarită, 
dar cu cit ne urcăm mai sus în seria animală, drumurile de 
descărcare se accentuiază mai mult: apare un sistem nervos, din 
ce in ce mai complicat, care are rolul tocmai de a descărca e- 
nergia acumulată. Viața în desvoltarea ei are de luptat atit cu 
piedicile puse de materia inertā, cit și cu acelea puse de pro- 
pria ei inerție; o individualitate, odata creiată, nu se pindește 
decit la o mai mare comoditate, care o impinge către o inerție 
cit mai mare. Din cele patru mari direcţii, in care s'a desvol- 
tat viaţa animală, doua s'au oprit: Equinodermele și Moluştele ; 
iar Artropodele şi Vertebratele s'au desvoltat mai mult. Perico- 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON 87 


lul cerb ee e pindit animalele chiar dela desfacerea lor de ve- 
i e: unele s'au acoperit cu o carapace protectoare, care le-a 
sr pi la o imobilitate relativă ; numai acelea care Şi-au 
gêsit apărarea mai mult în agilitatea mişcărilor au scăpat de a- 
cest pericol şi au ajuns la cele mai inalte trepte de desvoltare 
re sint Antropodele şi Vertebratele, In aceste incringături ani- 
nn > sau disociat două puteri imanente ale vieții—instinctul şi 
Tir a poa erp oa gest: bilurcare în evoluţia vieţii 
i i al evoluției Artropodelo i i 
tere, iar al Vertebratelur ps 0 elicei Mi adi 
si rs rare vegetativă, instinct, inteligență ; acestea sint 
pand ui direc in care a mers evoluţia vieții. Inteligența şi 
oa opun Intre ele, dar se şi compleciează in același 
Deşi în aparență par su i 
) i în prapuse, totuşi în realitate sint d 
Apiu diferita. Nu se poate da o definiție exactă nici inteligen- 
jei, mel instinctului, pentrucă sint nişte tendințe, nişte forme ale 
pen psihice lucrind asupra materiei inerte, Pecind inteli- 
Are dota of pe pia oa ei de unelte şi maşini artificiale 
. ins w se servă de mecanisme organiz: i 
corpul animalului. Instinctul lucrează mai Sen er WNA, DA 
aace determinat, e din această cauză speciahzat, nu poale 
ta t echt la un anumit scop. Cimpul de activitate al inteli- 
g irgi e = mult mai larg, pentrucă ea se servă de instrumente 
ie vai ecte, e drept, şi mai greu de mânuit, dar care pot 
iai a molțime de trebuinţe; acest cimp se lărueşie enorm 
aie prea ajunge să-şi creeze instrumente de fabricat instrumente. 
e ee mig as el o urmă de inteligența, după cum inteligenţa 
rile instinct. Dar pănă la ce punct e conştient in- 
Trebue să deosebim inconștienţa ii 
A l | i care e o const 
de pe poiana provine diatr'o conștiința rea DE, iras 
, nconștiență de acest al doilea fel se gåseste In insti 
ȘI inst 
sai o conştiinţă anulată. Această anulare i poisiks de baal 
a dota sai aep Impiedică reprezentarea, pentrucă nu 
` "cesară ; și dovadă că aşa e, avem faptul că iina 
reape cind executarea actului intilneşte o piedică. Numai ua 
esie posibilă ezitarea şi alegerea, apare conştiinţa, Dilerenţa de 
nătură Intre instinct şi inteligența este aceasta : instinctul este o 
cenone îndscută de lucruri, inteligența o cunoștință ings- 
cu “e raporturi; amindouă sint deci ceva îndscut. 
i iața are prin urmare două forme de a cunoaşte: instinc- 
u (gate prinde imediat in materialitatea lor obiecte determinate 
e: RE tun apr e 0 putere naturală de a raporta un obiect la 
t ŞI de a trage concluziile, cind ai misel ! 
merge dela aceia ce ştii, la aceia ce nu CN pp ră aa 
ştii. Şi inteligența a a- 
pora An in scop practic, dar ea poate specula și sea pot 
uliu utilitate practică şi să ajungă astfel desinteresată, „Sint 
crun, pe care numai inteligența este in stare să le caute, dar 


Ka VIAȚA ROMTHEASCA 


care prin ea insăşi nu le va gâsi niciodată. Aceste lucruri nu- 
mai instinctul ar putea să le găsească, dar nu le va căuta nici- 
odată“ zice Bergson, sintetizind în aceste cuvinte deosebirea fun- 
damentală intre instinct şi inteligenţă. 

Raporturile stabilite de inteligență sint conduse de necesi- 
tāțile acțiuni, indreptate asupra materiei inerte; inteligența lu- 
crează asupra solidului, fluidul li scapă. Fiindcă lucrează nu- 
mai cu solidul şi discontinuul, inteligența nu poate pricepe acera 
ce e viu: evoluția, mişcarea. „Inteligența este caracterizată prin- 
tr'o incomprehensiune naturală a vieţii“, 

Instinctul este indreptat asupra formei Insăşi a vieţii, el pro- 
cedează organic. Dacă am putea deștepta conștiința dintr'insul, 
am putea afla tainele cele mai adinci ale vieţii, Cu inteligenţa 
noastră insă nu putem pricepe instinctul şi asta o putem lesne 
vedea analizind teoriile biologiei evoluționiste asupra instinctului, 


După neo-darwinism instinctul este suma diferențelor accidentale ' 


păstrate prin selecţie şi transmise din generație în generaţie; 
iar neo-lamarckismul susține că instinctul este o inteligență de- 
gradată. Unele instincte sint insă aproape miraculoase şi nu 
pot fi pricepute ușor cu ajutorul teoriilor de mai sus; aşa slexul 
cu aripi galbene înțeapă greerul, unui din victimele sale, exact 
în cei trei centri nervoşi, iar amofila dă nouă lovituri de ac vic- 
timei, tocmai în cei nouă centri nervoși ai săi. Cântind să ex- 
plicăm instinctul prin teoriile vechi, nu facem altceva decit să 
traducem instinctul în termeni de inteligență.  Instinctul nu are 
de a face cu inteligența, pentrucă lac parte din linii de evoluție 
deosebite, unul e indrepiat mai ales spre materie, cellalt merge 
in însăși direcția vieţii, Amindouă Insă s'au desprins dintr'un 
fond unic, ce i-am putea numi conștiința (În genere. Un larg 
curent de conştiinţă pare a fi pătruns materia, tirind-ọ spre or- 
ganizare. Intr'o parte conștiința a trebuit să ațipească, de alta 
însă se desvoltă din ce în ce mai mult; viața in desvoltarea 
ei se orienta fie in sensul intuițivi, comprimindu-se In instinct, 
fie în acela al inteligenței. Inteligența insă are puterea dea 
reveni asupra sa insăși, de a deștepta virtualitățile de intuiție 
şi a ne da posibilitatea să pătrundem realitatea vieţii, interiori- 
zindu-ne oarecum în insăşi mișcarea ei. 

III. Semnificarea vieții. Ordinea naturii şi forma inte- 
ligenței.—S'a văzut până acum în primul capitol deosebirea Intre 
organic şi inorganic arâtindu-se că secținnarea materiei In cor- 
puri inorganizate şi In corpuri organizate este relativă la percep- 
ţia noastră şi că, privită ca un tot indiviz, trebue să fie mai mult 
un flux decit un lucru. In al doilea capitolam văzul că instinc- 
tul și inteligența, unul indreptat asupra unor determinări ale vie- 
ţii, cealalta modelată asupra configurației materiei brute, se des- 
prind în realitate dintr'un fond comun, conştiinţa In genere. A- 
cum Bergson caută să stabilească geneza inteligenței şi a corpu- 
rilor, a materialității şi a spiritualităţii. Pentru aceasta va intre- 
buința aceiaşi metodă, care constă in a ne interioriza cu aji- 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON ss 


torul facultăților intuitive în cursul evoluției, repuatad astfel in- 
teligența și corpurile In existența lor primitivă, pentru a arăta 
apoi cum au derivat. Această metodă se deosebeste de aceia 
a filozofiilor intelectualiste, care şi-au dat dela inceput totalitatea 
inteligenţei In totalitatea lucrurilor ; inteligența are să imbrățişeze 
intreaga natură, s'o contempleze, peciad rolul ei este acțiunea, 
mu contemplația pură. Inteligența intră în contact cu realitatea 
numai intrucit aceasta interesează acțiunea noastră, 

Dar atunci cum vom putea merge mai departe de inteligență, 
„decit tot cu ajutorul ei? S'ar părea că e aici un cerc vițios, 
dar numai in aparenţă, căci atunci ar trebui să fim incapabili de 
a dobindi orice deprindere nouă. Este însă un cerc vițios in 
metoda filozofiilor intelectualiste, In adevăr după această con- 
cepție filozofia are rolul de a supune criticei laptele şi legile, pe 
care știința le stabileşte in domeniul naturii şi al vieții; conştiin- 
ţa însăși se ia ca ceva dat, stabilit de-agata def?câtre ştiinţă şi 
tocmai aci stă greşala. Știința pozitivă este opera inteligenței 
pure, care am văzut că nu poate cuprinde toată realitatea și de 
aceia s'a ajuns numai la o cunoștință de supratață, la un ade- 
văr simbolic relativ la facultatea noastră de a lucra. Adevărata 
filozofie trebue să caute a-şi pregăti singură datele, fără să aibă 
în vedere utilitatea practică a fenomenelor vitale. Vom incepe 
prin a separa ceia ce este inert de ceia ce este viu; inertul in- 
trind cu totul în domeniul inteligenței, ceia ce este viu intrind 
numai tn chip artificial şi față de acesta trebue să luăm o atita- 
dine speciala, 

Intelectul va lucra asupra materiei neorganizate, iar in do- 
meniul vieţii va trebui să intervină filozolia pentruca peste sim- 
dolurile prezentate de știință, să pătrundă mai adinc, să prindă 
viaţa In ea insâși și să găsească o unitate adevărată, interioară 
şi vie. Siorțarea noastră continuă va fi dea transcende intelec- 
tul pur, pentru a pâtrunde în ceva cu mult mai vast, 

Cind ne concentrăm asupra noastră inşine intrâm In durata 
pură şi simțim cum se intinde pânâ la limita extremă resortul 
voinței ; acestea sint adevăratele momente de libertate, 

Cind destindem insă resorturile voinței lAsăm orice slorțare 
de memorie și în loc să ne concentrăm asupra noastră înşine, 
ne risipim Intr'o contemplare pur pasivă, intrâm In regiunea vi- 
sului, în loc să lucrăm. Personalitatea noastră se scoboară In 
direcția spaţiului și materialitâții La limită intrevedem o exis- 
tență făcută dintr'un prezent, care mereu s'ar relnoi,—nici o du- 
rată reală, ci numai un instantaneu, care moare și renașie inde- 
finit. Ceva asemânat ar fi existența materiei; ea inclină In acest 
sens, precum existența psihică inclină in cellalt. Spiritualitatea 
ŞI materialitatea ar fi termenii a doua mişcări cu direcții opuse. 
Aceste mişcări sint în noi, ca și in lucruri, de dilerile grade. 
„Nici spațiul nu este aşa de străin de natura noastră, pe cit ne 
inchipuim, nici materia nu e așa de complect întinsă în spațiu, 
pecit ne-o prezintă simțurile și inteligența. Ideia lui Kaat este 


s0 VIAŢA ROMINEASCA 


că spațiul nu e un atribut material ca celelalte, ci o formă dată 
a facultății noastre de a percepe, 

Inteligența nu poate pătrunde lucrul In sine, care rămine 
incunoşubil. De aici credința că sint numai trei alternative in 
teoria cunostinței: sau spiritul se regulează după lucruri, sau lu- 
crurile se regulează după spirit, sau trebue să presupunem intre 
cle o coordonație misterioasă. In realitate mai eoa patra aher- 
nativă, aceia că nici materia nu determină forma inteligenței, nici 
inteligența nu-și impune forma materiei, nici n'au lost regulate 
amindovă printr'o armonie prestabilită, dar că progresiv inteligența 
şi materia s'au adaptat una la alta. pentru a se opri in cele din 
urmă la o formà comună, Această adaptare s'ar fi făcut natu- 
ral. pentrucă aceiaşi inversiune a aceleiaşi mișcări creiază în a- 
celaşi ump intelectualilatea spiritului şi materialitatea lucrurilor. 
Din acest punct de vedere cunoştinţa noastră asupra materiei nu 
mai ë relativă, ci aproximativă. Fizica e pe calea cea adevă- 
rată, cind împinge materia în senzul spațialnății. Metafizica tre- 
bue însă så intoarcă materia la origina ti, să consutue progre- 
siy o cosmologie care ar fi oarecum 0 psihologie răsturnată, 
Forma matematică a legilor naturii este ceva artificial, căci uni- 
tățile noastre de măsură convenţionale sint oarecum strâine de 
intențiile naturii. 

Dacă ordinea matematică ar fi ceva pozitiv, succesul ştiin- 
tei ar fi o minune, dar matematica reprezintă materia numai a- 
coio, unde este întrerup! actul creator. Aici se pune problema 
ordinei şi a desordinei. După Bergson ideia de desordine, luata 
în înțelesul de lipsă de ordine este un pseudo-concept. De fapt 
sint două Iciuri de ordine: vna matematică şi materială, ordinea 
inertului si automaticului, cealaltă psihologică şi vie, ordinea vi- 
talului.  Greşala filozofiei din toate timpurile a fost de a coniun- 
da aceste doua feluri de ordine. Ilvia de desordine, luală ra o 
lipsă de ordine, e un simplu cuvint; esie o decepţie a spiritului 
nostru, cind, aştepiindu-se să găsească una din cele doua ordine, 
păscşie pe ceelaltă. Din aceste considerații rezuhä că rcalul 
poate trece dela tensiune la extensiune, dela libertate la neresi- 
tatea mecanică prinir'o inversiune, şi aceasta o putem face cu 
ajutorul conştiinţei originare, a cărei manifestare este conştiinţa 
diminvată aşa cum luncționează in noi, Aceasta cere Insă o 
slorţzre enormă şi n'o putem fece decit în clipe rare. Numai 
aceste scinteeri de intuiție ne fac să prindem realitatea Intreaga. 
Trehue să ne mărpinim insă numai la sistemul nostru solar. In 
acest sistem sint doua legi generale: legea conservârii energet 
şi legea degradării energiei, sau legea eulropiei, Aceasta de a 
doua, mult mai importantă pentru Metafizică ne spune că siste- 
mul nostru solar pierde in fiecare moment ceva din mutabilițatea 
pe care o conţine. 

Mersul universului ne suggerează ideia unui lucru care se 
desface, şi viaţa este slorţarea de a ridica panta, pe care mate- 


FILOZOFIA LUI HENRI BERGSON LI 


ma o scoboară, Mişcarea vitală e o realitate care se deslace.. 
Nu există lucruri, există numai acțiuni. 

Materie ori spirit, realitatea ne apare ca o continuă deve- 
nire a cârci esență este durata. Nu este niciodată un lucru fă- 
cui : se face sau se desface, este o veşnică evoluție creatoare. 

IV. Mecanismul cinematografic al gindirii şi iluzia 
mecanistă. Scurtă privire asupra istoriei sistemelor.  Evolu- 
fia reală şi faişul evoluționism.—ln acest ultim capitol Bergson 
examineuză cele două iluzii, pe care le-a combătut până acuma, 
precizind mai bine unele puncte de vedere ale sale prin Inlātu- 
rarea chorva obiecţii ce i s'au adus. Materie şi sprit, reali- 
tatea ne apare ca o perpetuă devenire; ca se face sau se dcs- 
face, dar nu e niciodată un lucru făcut. 

Inteligența noastră insă preocupată mai ales de necesi- 
tâțile acţiunii, ia numai vederi instantanee, imobile asupra rea- 
lului ; procedează în mod cinematogralic, Speculind asupra na- 
turii realului, nu sintem în stare să vedem devenirea radicula. - 
Prima iluzie a minții noastre este aceasta; credem câ putem cu- 
zeta instabilul cu ajutorul stabilului, mişcarea cu ajutorul imo- - 
bilităţii. A doua iluzie este aceia care ne lacesă cugelâm rea- 
litatea pozitivă prin intermediul irealului negativ, să credem că- 
ideia de neant poate însemna ceva, Orice acțiune tinde să obfie 
un lucru, pe care nu-l are, să creeze ceva care nu există Incă; - 
acțiunea merge in acest senz dela o absență la o prezenţă, dela 
ireal la real. Această irealitate insă este relativa; vorbim de 
absența realităţii, acolo unde gâsim prezența alteia. Acest mod 
de a judeca îl introducem şi in domeniul speculaţiei şi cugelăm 
realul trecind prin ireal, existența prin neant. Prima intrebare a 
speculației filozofice este asta: Cum se face că ceva există? 

Se zice că la început era neantul şi apoi a venit existența- 
ri seta pe deasupra. Este neantul o idee sau numai o pseudo-: 
idee ? 

Este o pseudo-idee, pentrucă o imaginà a neantului nu pu- 
tem avea, deoarece noi avem a face numai cu prezențe. Eroa- 
rea cå neantul ar fi o idee adevărată provine din ideja greșită, 
ce o avem despre nepgație, care credem că e o realitate, cind 
ea se reduce in fond la alte alirmări. Nimic nu poate avea o- 
realitate anterioară existenţei. 

Realul nu e o trecere dela neant la existență ; numai privit 
ca atare sa ajuns la concepția statică: totul a fost dat o sin- 
gură dată In eternitate, Critica ideii de neant insă ne duce spre 
ideia unei realităţi, care-și ajunge sie-şi și nu este cu necesitate 
o realitate străină de durată. Absolulul se manifestā foarte a- 
proape de noi şi intr'o oarecare măsură chiar in noi. Numai 
cu 0 asemenea concepție mergem spre adevăratul evoluţionism. - 
Trebue să ne instalăm deadreptul în durată, nu să ajungem la- 
ea printr'un obstacol. Cugetarea insă, stăpinită de prejudecățile 
mecanismului ei utilitar, nu pricepe ușor adevărata devenire;: 
filozofia lui Platon este o urmare a acestei deprinderi a judecății- 


"92 VIAŢA RONINEASCA 


—— = -m — - -= 


m-e — 


Toată filozofia antică şi cea modernă în mare parte este rezulta- 
tul aplicării inteligenței, cu metodele ei practice de cugetare, a- 
“supra realului; e un produs necesar al acestei inteligențe, care 
are intr'insa o metafizică naturală. Adevărata concepție a dura- 
tei nu poate să ne-o dea ştiinţa, pentrucă nu se poate lăsa de 
metoda cinematografică și să se transporte In insâşi durata 
concretă. 

Nici Kant nu priveşte durata reală existenței, pentrucă con- 
“sideră tumpul şi spaţiul ca torme a priori ale sensibilităţii. 

: Urmaşii lui aprofundează mai mult ideia de evoluție, dar 
"0 concep intr'un sens exclusiv logic. In sec. XIX-lea apare evolu- 
ţionismul lui Spencer, care pretinde să urmărească in sus şi In 
jos curentul devenirii universale, In sistemul lui însă nu e vor- 
ba nici de evoluţie, nici de devenire reală, pentrucă el caută să 
reconstițue evoluția cu fragmentele evoluatului. Materia o re- 
constitue prin integrarea atomilor, iar spiritul I} recompune din 
reflexe; după ultimile date ale gtiinței insa, nu ne putem repre- 
-Zinta proprietățile eterului și electricităţii, baza probabilă a tutu- 
ror corpurilor, după modelul proprietăţii materiei, pe care o ve- 
dem ; iar reflexul specializat este un punct terminal al evoluţiei. 
Adevăratul evoluţionism trebue să ne instaleze in durata reală 
-ṣi să renunţe la simbolurile creiate de ştiinţă, care are în vedere 
"numai activitatea practică, Este rolul filozofiei să pătrundă in 
mișcarea evolutivă și s'o urmeze până în rezultatele ei actuale. 

„Așa ințeleasă, filozofia nu este numai Intoarcerea spiritu- 
"lui câtre el insuși, coincidența conștiinței omeneşti cu principiul 
viu din care emană, o punere în atingere cu sforțarea creatoare, 
“Este adincirea devenirii In general, evoluționismul adevărat şi 
prin urmare adevărata prelungire a ştiinței— numai dacă tajele- 
gem prn acest cuvint un întreg de adevăruri constatate sau de- 
monstrate, iar nu scolastica nouă, care a crescut în a doua ju- 
mâtate a sec. XIX-lea împrejurul lizicei lui Galilei, cum crescuse ve- 
chea scolastică imprejurul lu; Aristoteles*. (L'Evolution créatrice 
pag. 399), 

Aceasta este în trăsăturile ei cele mai generale intreaga fi- 
lozolie a lui H, Bergson, londată pe datele biologiei. Ea se 
poate defini ra o filozofie a duratei sau a mobilităţii. Ea des- 
chide căi nci Metalizicei, desemnindu-i ca obiect viața nu spiri- 
tul şi materiu, şi ca scop pătrunderea în Insugi obiectul său, nu 
construirea lui, creind In acelaşi timp și metoda şi conceptele 
trebuitoare pentru acest scop, De acum incolo nici o problema 
filozofică nu se mai poate pune şi rezolvi decit cu mijloacele de 
cercetare ale noii filozofii. Locul lui H. Bergson In istoria fi- 
lozofiei este hotărit de pe acum printre filozofii cei mai mari din 
toate țările şi din toate timpurile, 


Şt. T. Şerban 


Amintiri din campanie- 


— Impresii. Legenda lui Ghighe-impărat p'a Căpcăunilor — 


Aruncasem podurile peste apa Ischerului, pe lunca satului; 
Ghighenț Mahala, sub o pădure de sălcii, carpen și duzi sălba- 
tici. La răsărit se ridica un deal inalt și repede, ce ascundea in- 
tr'o ripă satul. Spre apus, peste șesul și pădurile Ischerului, se 
ridica alt şir de dealuri, acoperite cu semănături și imaș, Impes- 
trițate de turmele de vite, ce mișunau pe ele ca furnicarul. In su-- 
sul apei, înfipte în coasta acestor dealuri, străluciau dimineața la 
soare casele din Crușoveni. Peste vale sclipea, în razele amur- 
gului, biserica din Siaviţa, iar în fundul văii, în zile senine, al- 
băstriau departe înălțimile Balcanilor. 

Priveliştea era sălbatică și nu lipsită de farmec. Cu toate 
astea mi se părea, că sint aruncat acolo ca 'îtr'o groapă de- 
osindă. 

Natura era frumoasă, dar înfăptuirile omeneşti erau triste. . 
Casele satului „nostru“ păreau că sint niște mușunoae de cirtițe, 
care-şi ridicau cu sfială capetele de sub pămint. Oamenii eraw: 
trişti şi pocăiţi. Femeile lor, smolite, cu catrințele scurte, cu că- 
mășile suflecate peste genunchi, păreau scăpate din mini nelegiuite, 
ce le sfişiase poalele.  „Băieţilor“ noştrii, plecaţi de mult de pe- - 
acasă, le făceau rău priveliștea lor goală... „Moşule, grăi odată 
unul dintr'ai noştri cătră băștinaș, de ce vi le purtați așa go-- 
lăneţe, că-s băeții flăminzi, și-i păcat,..*, 

-- Ce, ca la voi, răspunse moșul, să le-acoperiţi și unghiile 
picioarelor în rochii?" 

Ele veniau fără sfială prin potopul de ostași, ce se grămă- 
diau la trecerea podurilor, veniau şi luau apă din. Ischer. Băgam - 


-H VIAȚA ROMINEASCA 


„de seamă că de cite ori veniau la rîu, purtau tulpane albe, că- 
măşi înflorite şi flori în cosițe ; alteori erau cu capul gol, cu co- 
zile pe spate. Cind se plecau de pe țărm în apă, cămăşile lor 
suflecate rămineau scurte de tot. Ostaşii le aruncau glume, ele 
rideau în de ele și-și vedeau de treabă, legănindu-și cobilițele pe 
umăr și urcind la deal. 

Norodul satului în deobște era primitor. De-i găseai la masă, 
erai poftit cu multă bună-voință. Masa lorera imbelșugată. Nu 
lipsia ciorba de pasăre, nici laptele. Turta lor de griu era plă- 
cută și sățioasă. Mulţi din podarii noştrii aveau gazde bune "n sat. 

Cind intram în vorbă cu ei, băgam de seamă că femeile 
sint mai guralive. Fetele erau indrăsneţe. Făceau dragoste cu 
flăcăii noştri şi-i prindeau de mijloc, luptindu-se cu ei. Pănă la 
măritiș, fetele se bucură de multă libertate, dar apoi intră în stă- 
pinirea bărbaţilor. Războiul văduvise multe tinerele in sat. Bä- 
trinii lor căutau să ne ademenească flăcăii, să le rămie in sat. 
„Uite, ziceau, pămînt avem, casă avem, vite destule, femee tinără. 
Nu-i grijă de ciocoi, la noi e libertate,..“. Ciţiva camarazi, se 
prinsese cu vorba. Erau primiţi în casă, ospătați, îngrijiţi.. Cind 
veni ziua plecării, li se spulberă gindul acesta. „Pentru toată lu- 
mea, nu-mi dau eu sărăcia de-acasă, în schimbul ăstor văgăuni*, 
zicea cite unul, de-l intrebai de ce nu rămine. După trupa noastră 
„au plins multe fete și neveste la plecare... 

Cind m'aveam de lucru în tabără, plecam singur sau cu alți 
camarazi pe Ischer în sus. Intr'o coastă ripoasă țişniau două is- 
voare de sub o stincă. Acolo mergeam de obiceiu, să bem apa 
limpede ca cristalul şi rece. Ridicam apoi coasta și priviam spre 
„țară“. Departe, cătră miază-noapte jucau la soare turlele bise- 
ricilor din Corabia. Stam şi mă uitam lung la ele, ca la un semn 
„de întrebare : Voi mai trece indărăt pe lingă ele? La picioarele 
stincii se rostogolea în vălurele apa repede și vecinic turbure a 
/scrului, cum ii ziceau băștinașii. 

In coasta dealului, pe unde surpături de ape prăbuşise ma- 
lurile, se iveau capetele găunoase ale unei zidării, ce mergea pe 
sub pămint în lungul coastei. Pe-alocurea frinturi întregi, prăvă- 
lite cu pămintul pănă la apă, din zidăria asta, îți dădeau putinţa 
s'o cercetezi. Alcătuia în tăetură un dreptunghiu, înalt de un 
stinjen și lat pe jumătatea înălțimii. Deschizătura făcea un oval 
regulat. In întregime zidul era turnat dintr'un beton de ciment 
și spărturi de granit,—beton ce nu se vede în zilele noastre. 

Aproape de locul, unde se'mpreuna Ischerul cu apele Du- 


AMINTIRI DIN CAMPANIE 33 


mării, odihneau ruinele unei cetăți romane, inmormintate sub pă- 
mint. Frinturi de zidărie, șanțuri largi şi adinci, precum şi mul- 
tele lucrări de marmură roșie sau albă, cu vine azurii, vădeau că 
aici fusese pe vremuri o cetate alintată. Acum o turmă de ri- 
mători îi necinsteau măruntaele. La Ohighen, satul din apropiere, 
pe la fintini, în loc de adăpoae de lemn, erau uluce uriașe de 
marmoră albă. Erau băile, în care odinioară matroane sau he- 
taire se alintase în undele apelor calde. 

Un cap de nimfă zimbitoare, răsărind dintr'un bulgăr de 
marmoră măzărată, atirna la cumpăna unei fintini. Părea capul 
unei cosinzene, măcelărită de minile barbare ale unor sălbatici. 
Un Pan, pe jumătate sdrobit, slujea acum de treaptă la o crișmă. 
Dar nu era bătătură unde să nu fie tăvălit în țărnă şi noroi cite 
“un mărgăritar rupt din mormintul cetății adormite. Ti se 'nfri- 
gura inima de durere, văzind atitea comori tăvălite în noroi de 
ignoranța unui popor rămas departe de zările frumosului. „AS- 
tea-s fleacuri, bre“, răspundea cite-un băștinaș, cind i-arătai po- 
doabele pe care nu le pricepea. „Ce a fost bun a luat la Sofia, bre. 
Femei inalte de marmoră, cu țițe, iacă aşa .*. Şi vorbitorul ți- 
„arăta cu brațele conturul unor sinuri „gogea“, vorba lor. Zim- 
biam cu durere, văzind că doar ceia ce putea stirni senzualita- 
ea, isbise simțurile acestui norod subpămintean... 

Cetatea care strălucise odinioară pe-aici se chema: Exos. 
De la numele acesta își luase botezul și riul peste care aşternu- 
sem noi podurile: /scherul. Peste Dunăre, față în față cu mor- 
mintul cetăţii Exos, zace întru vecinică adormire altă cetățue, poa- 
te soră cu aceia, cetatea Celei. 

Dela cetate, în susul Ischerului, pănă la Vraţa, pornea un 
canal subpămintean, pe care vremurile stirpind malurile dealului 
în coasta căruia era înfipt, îl scoate, ici și colea, la vedere, De 
acolo, din vre-un colector, astupat acum, aducea apa răcoritoare 
şi limpede a izvoarelor din Balcani, să îndestuleze norodul și 
poate să pue in mișcare morile cetăţii. 

Odată, tot cercetind zidăria canalului și straturile geologice 
ale coastei, înaintai departe de tot de tabără, Era cald. Soa- 
rele ardea cu văpăi de foc, bătind în țărmul prăvălatie al rîului. 
Furișindu-mă de căldură, intrai în umbra unei păduri, Stăteam 
pe-un ciot de agud și mă luptam cu țințarii, ce roiesc din bel- 
șug pe aici. Printre copaci, se ivi un băștinaș, c'o șapcă engle- 


“zească pe cap. lmi dete bună-ziua, așezindu-se lingă mine. 


— ţi place pe la noi, imi zise. 


% VIAŢA ROMIN RASCA 


a erm memean 


— Da, locurile sint frumoase, răspunsei 

— Văzuși zidăria lui Ohighe-impărat ? 

— Care? 

—  Zidăria pe care te vedeam c'o cercetezi... 

Făcindu-mă, că nu cunoşteam rostui acelei zidării, îi hotărf? 
să-mi spună povestea lui Qhighe-impărat. | 

işi scoase o pipă de marinar şi aprinzind-o îmi spuse c'a 
fost multă vreme prin America, vrind să-mi lămurească astfel o- 
birşia şepcii și-a pipei. Apoi își încolăci picioarele sub dinsui 
şi 'ncepu să-mi povestească. 


„De mult, de mult, pe cind poate nu curgea apa /scru, 
prin aceste locuri stăpinea un împărat, mare și puternic, cu nu- 
mele de Ghighe-lmpărat. Dar, dacă noroc şi bogăţie avea şi 
țara-i era frumoasă şi mare, era tare întristat împăratul nostru, că 
m'avea parte de moștenitori. Din ciţi copii avusese, îi trăise nu- 
mai o fată, care cind se născu îi răpuse și viața împărătesei. 
Vracii proorocise la naşterea fetei de împărat, că o mare neno- 
rocire o aşteaptă. Cu tremur în inimă şi luare aminte impăratul 
îşi ocolea odrasla cu multă pază și 'ngrijiri. 

Cu cit fata se măria, cu atit şi grija împăratului creştea- 
El hotări, în cele din urmă, să se clădească un foişor în totul și 
cu totul de cristal. In foişorul ăsta Ghighe-impărat socoti să-și 
apere de ceasul rău, copila. Dar dușmanul trăia și creştea odată 
cu fata, ascuns chiar in mădularile ei, nevăzut şi nebănuit de ni- 
meni. Ferită de vederea lumei, ascunsă în cuibul ei de cristal: 
crescu fata de impărat, pănă-i veni vremea de măritat. Veniră 
feciori de împărat dela soare-răsare și dela soare-apune, dela mia- 
zăzi şi dela miazănoapte, veniră s'o „ceară de soție. Ca era fru- 
moasă ca o zi de primăvară, fata lui Ghighe-Impărat şi nici vintut 
n'o atinsese. Temindu-se de împlinirea proorocirii vracilor, im- 
păratul nu asculta solia feciorilor de împărat şi nu îndrăznea s'o- 
scoată din foişorul de cristal. Dar ce folosește toată grija și paza,. 
cînd pacostea se ascunde chiar în singele omului ? : 

Şi numai iată, măi frate, că se pomeni Ghighe-impărat ca 
din senin cu fata Ingreunată. Foc și pară, necaz și mare minie- 
în casa Impăratului. Cine, cine să fie îndrăznețul pinzăritor al 
neamului său ? De şapte ori cite șapte capete din neamul aceluia,- 
cu singele lor să spele rușinea și păcatul... Puse la cazne pe: 
paznici și pe toată argățimea, dar toate fură in zadar. Chemă 
vracii, să-i ghicească și pe cărturari, să afle, dar truda-i fu fără is-- 


AMINTIRI DIM CAMPANIE 97 


pravă. Intr'o zi, cînd impăratul eşi la plimbare prin grădină, să-şi 
mai răcorească fruntea, o babă urită și bătrină ii căzu 'n genunchi, 
„Să trăieşti, Măria ta. Adevărul îl vei afla, de vei chema pe toți 
feciorii împărăției tale, pe cuvint să-și ia rămas bun dela domniţă, 
zicînd, ferească sfintul, c'aţi hotărit s'o spinzuraţi pentru fapta ei. 
Tatăl copilului nu va lipsi să cază inaintea Măriei tale, cerindu-ți 
îndurare, în clipa bunului rămas,..*! 

Ascultă Ghighe-impărat sfatul babei şi dete ștară în ţară şi 
la toţi feciorii de 'mpărat, ce-i veniseră impeţit, ca hotărit moar- 
tea domniții, și-i poftea pentru rămas bun. 

La ziua hotărită se adunaseră în curțile împărăteşti feciorii 
de boieri şi de împărați, feciorii de gospodari şi de calici, toți 
din toate părţile. Și veni și fata de împărat, cu gizi după ea, şi 
urcară scările spinzurătorii, Și se făcu deodată zarvă mare; crai- 
nicii cintară cintări împărăteşti şi numai ce se ivi Ghighe-impărat 
purtat în scaun împărătesc, de sfetnicii țării. Se aşeză impăratul 
lingă scavnul spinzurătorii și făcu semn să 'nceapă trecerea tine- 
rilor, să-și ia rămas bun dela domniță. Trecură rind pe rind feciorii 
țării şi feciorii de 'mpărat, dar ea nu zimbi nici unuia și nici printr” a- 
ceștia nu se află nici unul, carele să-i cază 'n brațe, sau să cază la 
picioarele împăratului, să ceară îndurare. Ochii ei, ţinuţi departe 
de vraja privirilor lumești, nu le puteau pricepe şi nici n'avusese, 
cum să aprindă fiorii dragostei în inima vre-unui fecior. De aceia 
nici ea nu putu zimbi vreunuia din cei ce o priviau cu milă şi 
lăcomie, Şi nici printre ăștia nu se 'nflăcăra nici unul, să-și uite 
de sine, pentru o singură îmbrăţişare a zinei visate. 

Cind fu să treacă cel din urmă fecior, să-i zică rămas bun 
fetei, iată, măi frate că pe cărarea dela palat vine scheunind şi 
uriind ciinele de vinat al împăratului, Veni, trecu pe lingă scau- 
nul împărătesc și urcă dintr'o săritură scările spinzurătorii. Cum 
se apropie de fata de împărat, îi sări roată imprejur, mirosind-o 
şi bucurindu-se, iar dinsa îl mingie şi-l sărută, 

Pasă-mi-te, domnița, ţinută departe de lume, căzuse în pă- 
cat cu cinele. 

Cerul se 'ntunecă, lumea se risipi și 'mpăratul căzu rănit în 
suflet. 

Și tot nu se 'ndură Ghighe-impărat, să-și răpue singur copila, 
Ci porunci să se facă o butie mare, mare, care să fie încercuită 
cu lanțuri de aramă. O sută de dogari şi-altă sută de ferari și 
calfetari dădură butia gata în trei zile. Domnița nelegiuită fu vi- 
rită în butia asta, în care, din porunca împăratului, i se puse piine 


ga = VIAȚA ROMIXFASCA 


şi apă pentru nouă ani. Și-apoi fu prăvălită cu totul în undele 
Dunării, Dar Dunărea mo păstră multă vreme în valurile ei, ci 
o vărsă în marea cea mare. Din an, în an, din val în val, vin- 
turile aruncară butia blestemată pe ţărmuri negre și pustii. Stări- 
miîndu-se de stinci, putu să iasă fata oropsită de împărai pe us- 
cat. Dar acum nu mai era singură. Cit o vinturase butia pea- 
pele mării, născuse un fecior,—rodul blestemului. Eșiţi pe țărm 
se orinduiră şi ei cum îi tăie capul, în țara necunoscută şi pustie, 
cu stinci negre şi fiare sălbatice. Dar feciorul creştea intr'o zi 
cit alţii în nouă, și se pomeni deodată om în toată puterea. Şi 
iată, mäi frate, că într'o zi se trezi maică-sa cu el, cerindu-i să-l 
însoare. Dar ţara era pustie şi nu se simiia suflare temeiască pe- 
acolo. Şi maică-sa il tot amină, ba azi, ba miine. Dacă văzu şi 
văzu că n'o scoate la cap cu copilul blestemat, îi zise: Femeia 
ta va fi aceia pe care o vei întilni în zorii zilei la izvorul de sub 
slinca țărmului... 

Cind se trezi feciorul fetei de împărat, secera lunei luase în 
braţe luceafărul şi scobora cu el în mare, La izvorul din vale, 
feciorul zări o femee cu fața imbrobodită întrun zăbranic. Puse 
mina pe ea și-i fu femee. 

La răsăritul soarelui în lumina zilei, feciorul fetei de impărat 
pricepu că femeia lui îi era mumă. 

Din astă legătură de două ori blestemată se zimisli o sē- 
minție de oameni ceapcini, ce se inmulțiau ca potăile. În scurtă 
vreme ajunse să nu-i mai încapă ținutul unde erau. Atunci stră- 
buna lor, fata lui Ghighe-impărat, îi povățui să meargă L acesta, 
să-i ceară dreptul ei de moştenire. 

Şi unde mi se pomeni, măi frate, Ghighe- împărat, că într'o 
bună zi îi năvăleşte în împărăție seminția ceapciuilor, cerindu-i 
drept de moştenire. Vrind să scape de ci CGhighe-impărat îşi 
clădi o cetate pe sub pămînt, ascunzindu-se acolo cu toate co- 
morile şi cu toţi sfetnicii şi răbzoinicii lui. Ca să nu ducă lipsă 
de apă şi să-şi învirtească morile, puse mai întăiu dese îăcu un 
canal subpămintean, să-i aducă apele Balcanilor în cetate. 

Au bătut și străbătut țările şi mările mult şi bine căpcăunii, 
căutindu-l pe Ghighe-impărat, să le dea zapisul moștenirii. Toc- 
mai tirziu de tot îi aflară ascunzătoarea. Ca să-l facă să iasă la 
iveală. i-au săpat şi i-au tăiat canalul, ce-i îndestula cetatea. 

Eşi Ghighe-împărat de sub pămint şi cercă prin război, dar 
în zadar, să-și curăţe ţara de seminția nelegiuită. Dacă vázu și 
văzu, trecu Dunărea unde-şi dură altă cetate subpăminteană. Dar 


încercarea Îi fu de prisos. Ceapt ji îi luase urma şi se țineau 
scai de dinsul. Și l-au alungat așa ceapcinii pe Ohighe-impărat, 
pănă în munții voştrii äi mari. Aici, ne mai putind scăpa de 
ei, Ghige-impărat își trinti paloşul într'o stincă, zicind: „Pănă 
aici să vă fie hotarul stăpinirii VOâstre“. Apoi blestemă cu limbă 
ep „Stăpinirea voastră să ție, cit o ţine paloşul meu in 

De-atunci paloşul lui Ghighe-impărat se tot saltă, se tot 
saltă și acum zice-se, că s'ar mai ține numai în tăiș, ca 'ntr'un 
fir de păr... 

Scuturîndu-şi pipa, bulgarul vru să-mi mai spună ceva, dar 
eu mă ridicai, să plec: La tabără suna adunarea, în pas alergător. 

— Stai, că mam sfirsit.. La gura Jscrului stă și azi in- 
mormintată cetatea lui Ohighe-împărat; în malul surpat vezi ca- 
nalul, care-i ducea apele Balcanilor. Căpcăunii ceia au fost Turcii. 
Acum pricepi de ce aceștia ţin la ciini ca la fraţi, de ce nevestile 
lor umblă imbrobodite la faţă şi de ce au semnul lunei în brațe 
cu luceatărul, pe steagurile lor... Firul de păr de care se mai 
ține paloşul lui Ghighe-impărat în stincă, este Țarigradul... 

li strinsei mîna la repezeală și fugii. 

La tabără suna „drepţi“, şi apelul. 


Iuliu Negulescu 


Dela critica literară la biologia mamiferelor 


Sint mulţi ani, de cind critica literară m'a condus la studii 
de antropologie. Calea este, contrar de cum s'ar crede, scurtă 
şi dreaptă. 

Innainte de toate, criticul, ca şi romancierul, se preocupă de 
psihologie individuală, —sau „diferenţială“, cum a numit-o, în mod 
nu tocmai fericit, psihologul german Stern. Adică de deosebirile 
cari există între suflet şi suflet. După ce-ai făcut o lungă serie 
de analize psihologice, începi să deosebești anumite tipuri gene- 
rale,—de „impresionabili“, „sentimentali”, etc. Te adresezi atunci 
ştiinţei, în speranţa de a găsi o clasilicare, — cum s'ar adresa bo- 
tanicei un grădinar, care între sutele de planie pe cari le cultivă 
începe a deosebi categorii. Spre surprinderea ta însă, constaţi 
că ştiinţa psihologiei nu te poate lămuri de fel: a încercat ea 
oarecari clasificări a caracterelor, dar sint făcute ba după un cri- 
teriu, ba după alt criteriu, —cu o nesiguranță care provine de a- 
colo că nu ştie nimic despre cauzele cari au diferențiat pe oa- 
meni în mod atit de isbitor!). 

Unii,—de pildă B. Perez, —ne dau o clasificare a caractere- 
tor din punctul de vedere al repeziciunii şi intensității reacţiunii, 
ajungind astfel la tradiţionalele temperamente (pe cari Wundt le 
consideră ca fructul unei observaţiuni delicate). Alţii ca Bain, 
Fouilie, Ribot, Ribéry, Malapert, împart pe oameni după gradul 
de desvoltare a fiecăreia din cele trei „facultăţi“ : inteligența, sen- 
timentul și voința. (Ribot înlătură pe amorfi, instabili şi apa- 
tici, şi împarte pe ceilalți în sensitivi şi activi). Pentru Paulhan, 
raportul dintre diversele tendinţi, este de o însemnătate hotări- 
toare, dind naştere la caractere unitare, armonice şi incoherente, 
după cum avem o tendință subordonind pe celelalte, mai multe 


1) Vezi asapra caracterului: Foullóe, Paulhan, Malapert, Ribory 
Lexis Prut, Qaəyrat ete. in „Bibl. de philos. contemp.*. 


DELA CRITICA LITERARA LA BIOLOGIA MAMIFERELOR 101 


tendinți armonizindu-se între ele, sau mai multe tendințe contra- 
zicindu-se una pe alta. Psihologi ca Léwy, Queirat, combină cla- 
sificările celorlalți. Klages, imparte pe oameni, mai întăiu din 
punctul de vedere al inteligenţei, după feluritele moduri ale per- 
cepției şi apercepţiei apoi, din punctul de vedere al celorlalte 
două facultăţi, în afectivi și voluntari; însfirșit, cu privire la ten- 
dințe sau porniri (7riebfedern), în naturi caracterizate prin ins- 
tinctul de a se devota, și naturi caracterizate prin instinctul de a 
se conserva. 

Insă-şi diversitatea acestor sisteme — ilustrate de altfel cu ob- 
servaţii foarte interesante - ne trădează nesiguranța terenului pe 
care ne aflăm. Ele au toate un defect fundamental: sînt ar- 
tificiale, fiindcă pornesc mai mult dela consideraţii abstracte, 
decit dela realitatea faptelor; şi.— mai ales,— fiindcă nu se 
intemeiază — cum am zis-pe cunoștința cauzelor cari au di- 
ferențiat pe oameni întrun mod atit de isbitor. 

Dacă un naturalist, pornind dela ideia că alimentarea este 
o funcţiune de prima însemnătate, ar împărți animalele în carni- 
vore, erbivore și omnivore, o atare clasificare ar fi evident 
absurdă. 

Din punctul de vedere logic, numărul clasificărilor posibile 
este nelimitat; în realitate însă, numai ana e naturală şi adevă- 
rată: aceia care pune în mulțimea fenomenelor ordinea după 
care natura le-a creat. In Zoologie, clasificarea—în linii mari 
nu corespunde ea oare cu istoria evoluțiunii animale; iar 
în Botanică, cu istoria vegetației? Animalele și plantele sint 
grupate după gradul lor de înrudiri, așa cum ni-l desvălue 

aleontol Noţiunea care serveşte de criteriu, variază: ba 
scheletul, ba felul de reproducere, ba natura singelui, ba or- 
ganele de respiraţie, ba alimentarea,— și așa mai departe. In 
modul acesta obţii subdiviziuni cari au maximum de carac- 
tere comune, produse toate de aceleași împrejurări exterioa- 
re, Into clasificaţie ideală, fiecare grup ar trebui să fie de- 
numit după caracterul care-i cel mai tipic şi mai isbitor efect, al 
cauzei generatrice a tuturor celorlalte caractere. Se designează, 
de pildă un grup de mamifere cu numele de edenfate ; ei bine, 
ele se şi coboară toate din mincătoare de furnici şi de alte ase- 
e arie ară erei ia să S gruia de cit puțin sau 

i . Cu ac r. , stau în ură, direct sau in- 
direct, toate insuşirile edentatelor. i 

Cind prin urmare ne vorbesc psihologii de „caractere uni- 
tare, armonice și inconherente“; sau de „tipuri afective şi volun- 
tare"; sau de cunoscutele patru temperamente, ete. prima între- 
bare care se impune este; cînd, cum, în ce împrejurare a creat 
Popa ri ebiri P. 

ouillée, singurul care, după părerea mea, a simţit de de- 
parte,—fără a le putea preciza, cari anume sint bazele fiziolo- 
ră a temperamentului și ale caracterului, răspunde urmă- 

„Originea facultăţilor noastre, şi deci ale caracterului nos- 


nry 


19 VIATA ROMINEASCA 


tru, zace la niște adincini unde lumina reflecțiunii nu ajunge, 
legile 


Există în individualitate un fond organic, a cărui geneză 


psihologice o pot lămuri tot atit de puţin, pe cit legile generale B 
distinctive ale 


feței, la Petru sau la Paul. Ar trebui să pătrundem în misterele 


ale fiziologiei pot explica, ele singure, trăsăturile 
combinaţiunii germenilor și 'n secretele desvoltării embryonului, 
ca să ne dăm seama despre originalitățile de constituție fizică 
și morală“, („Temperament et caractère“, p. VIN). 

Crezind că face o simplă figură, asemănind caracterul in- 
dividual cu fizionomia, Fouillce alunecă, fără să-și dea seama, asu- 
pra cheii ethologiei. 

In privinţa secretelor desvoilării embryonului, mi se pare că 
ele ar putea cu greu da naştere la diferențe atit de isbitoare, iar 
cit priveşte combinația germenilor, ea amină numai problema : 
căci produse aşa de variate, cum sint caracterele, nu pot rezulta 
decit din combinarea unor germeni originar deosebiți; şi atunci 
se pune din nou întrebarea: de unde această deosebire ? 

lată cum îşi închipue Fouille, apariţiunea raselor omeneşti: 

„Speţa este ca și trunchiul unui arbore, ale cărui ramuri sint 
rasele. îndată ce ereditatea și selecțiunea ajung să fixeze niște 
variații importante, fie de constituție, fie de temperament, da- 
torite mediului (Darwin !...), sau mai adesea combinațiilor germe- 
nilor şi hazardurilor generaţiei (De Vries!..), vom avea varietăți 
areale cu atribute proprii, fizice şi morale“, („Temp. et 
car.” 204), 

De aici se vede că teoria selecţiunii, — ipoteză metafizică, o- 
dinioară utilă biologiei, astăzi însă un obstacol grav în calea pro- 
gresului acestei ştiinți, — împiedică și pe psihologi de a vedea lim- 
pede în probleme ethologice. Unde intră „hazardul“ pe ușă, şti- 
ința fuge pe fereastră! Din fericire, nici rasele nu sint produsul 
întimplării, şi nici temperamentele individuale... Voi arăta mai 
tirziu, cum prin aplicarea principiului lui Lamarck la biologia ma- 
miferului om, am ajuns să rezolv problemele caracterului. 

Cliasificările ethologice actuale, neavînd bază genetică, nu 
corespund realității şi nu-şi pot îndeplini scopul. Ce are de co- 
mun cu Goethe, un oarecare om din popor, pentru ca Paulhan 
să-i pue pe amindoi în clasa echilibraţilor ? Ori un negru alcoo- 
lic, cu acela pe care Schleiermacher it numea „marele, sfintul 
Spinoza“,—eca să-i clasăm pe amindoi ca „unificati“ ? N'am pu- 
tea tot așa de bine alătura știuca de lutră, pe motiv că şi una 
şi cealaltă se hrăneşte cu peşte? De altminlrelea, toți oamenii 
sint, mai mult sau mai puţin, și echilibrați, și unificați, şi in- 
conherenți... 
„Ori să luăm, de , împărțirea în sensitivi şi activi, care 
ihtră în mai toate clasificările ethologice. Intre un suedez şi un 
spaniol, care-i temperamentul activ? Sar crede că suedezul, 
re aiia Ei bine, nu. Este spaniolul renumit prin lene- 
via lu 


PRLI A € . 


- 


DELA CRITICA LITERARA LA BIOLOGIA MAMIPEÑELOR 103 


„n capitolul V, sub titlul „Acfivul cu reacțiune repede şi 
intensă. Paporit cu tipul ardent Roco e Rule pe apus 

„ „Temperamentul activ este acela care are, şi putinţa și ne- 
voia unei mari cheltueli nervoase şi musculare, Această cheltu- 
ială, fiind o descompunere a protoplasmei în elemente mai sim- 
ple, temperamentul activ este acela la care predomină desinte- 
grarea şi care poate face față cheltuelilor sale... Marea energie 
a schimburilor nutritive la aceste temperamente cheltuitoare, pro- 
duce un aflux al sîngelui în toate părţile organismului, și, cu 
singele, un aflux de forță motrice... Toate funcțiunile de schimb 
nutritiv sînt, în totalitatea lor, energic stimulate... Singele e mai 
puţin bogat în atobule de cit la sangvin, Se zice că bilioşii au 
„singele cald”; e în adevăr firesc ca intensitatea schimburilor 
chimice să desvolte o anumită căldură, simțită, mai ales la cap... 
Dacă fata „biliosutui“ e de obicei palidă, pricina esta tocmai că 
singele său se desoxigensază repede prin predominarea desinte- 
grație; dacă pielea sa e adesea măsiinie şi brună, pricina este 
că piamentul, produs al desintegraţiei, e abundent ; din aceiașe 
pricină părul şi ochii sint în genere negri şi strălucitori, 
Corpul e robust, dar uscat. Totul trădează privirilor, mișcarea 
intensă a schimburilor vitale, În ţările calde, influența unei in- 
solatii arzătoare, grăbeşte încă mișcarea interioară (cum așa 221...) ; 
de aici acel temperament bilios, sau nervo-bilios, atit de frequent 
ri Spre din Sud şi din Orient“. („Tempâr. et caractère" 

ag, 07). 

Fiindcă au „schimburile nutritive foarte energice“, sudici. 
mănîncă foarte puțin; iar „nevoia unei mari ed. mi pe stirea a 
şi musculare”, îi face atit de narvici!... După teoria: activitate- 
Senerare pimeni, negrii ar trebui să fie cei mai activi oameni 

Şi totuși, teoria lui Fouilice, pe care Malapert („Les élém 
du car.“ 1906, p. 14) o numeste „cea mai ae și Ei ingrenioa- 
să încercare de a întemeia pe bază fiziologică, o clasificare na- 
turali a temperamentelor şi a caracterelor“, ascunde, după cre- 
dinja mea, intuiții preţioase, şi e superioară teoriei lui Wundt, 
(care nwi de cit o perfecţionare a teoriei lui Henle}, că tempe- 
ramenteie trebuesc explicate prin a) energia şi b) prin repezicia- 
por rg egan a sg ai nervoase. Creşeala lui Wundt 

nstă în aceia că nu face i entrii i i 
Cot îi cosebire între centrii sensitivi şi cen- 

„Dacă unda sensitivă este, de obicei, ori înceată şi 
ori repede și slabă (Wundt admite și: puternică și ie iara 
ceată și slabă; pentru unda sensitivă, prima formă imi pare po- 
sibilă, a doua nu; căci dacă unda e slabă, asta însamnă că ner- 
vii sint rău hrăniţi, şi atunci sensaţia se comunică repede, ca în 
cazurile de anemie, isterie, etc.), unda motrice nu trebue să aibă 
intotdeauna acelaşi caracter ca unda sensitivă, căci la o undă 
sensitivă înceată și puternică, poate să corespundă o undă mo- 
trice înceată și slabă, iar la o undă sensitivă repede şi slabă, o 


104 ->+ VIAȚA ROMIREARCA 


undă motrice repede și puternică (sensibilitate fină, voință pu- 
ternică !). , 

Şi asta din pricină că vibrația motrice nu atirnă numai de 
vibrația sensitivă, ci şi de alţi factori, de pildă—după părerea 
mea-— de gradul de desvoltare al centrelor motoare. 

Afară de asta, cum observă Malapert, sistemul nervos da- 
toreşte, în parte cel puţin, tonicitatea sa, energia şi repeziciunea 
vibraţiilor sale, activității circulaţiei, calităţii singelui, activității 
generale a organismului; prin urmare nu-i drept să ținem seamă 
într'o teorie a temperamentului, numai de sistemul nervos. 

După ce discută şi teoria lui Manouvrier care imparte tem- 
peramentele în astenice, hypostenice, mesostenice, stenice și hy- 
perstenice, teorie care nu rezistă criticei, Malapert conchide : 

„Vechea noţiune a temperamentului rămine într'o extraor- 
dinară nehotărire. Pe măsură ce vrei s'o precizezi, o vezi fu- 
gind şi ştergindu-se din ce în ce mai mult. Definiţiunile cari se 
dau, sint cit se poate de puţin coherente. De cari particulari- 
tăți fiziologice sau anatomice putem lega diversele tempera- 
mente ?,.. Aceiași nesiguranță, sau chiar o nesiguranţă şi mai 
mare. Singe, sistem nervos, raporturi intre singe şi sistem ner- 
vos, mișcările anabolice şi catabolice ;—toate acestea nu sint cu 
nimic mai hotărite și mai riguros stabilite decit humorile lui Hi- 

crat. 
A Din punctul de vedere fiziologic, cuvintul temperament, nu 
înseamnă nimic hotărit; este un cuvint vag, sub care ascundem 
necunoștința noastră ; cum zice Mandsley: un simbol reprezen- 
tind cantități necunoscute”. (Malapert „Les clementes du ca- 
ractère", Paulin, 1906, p. 11). R 

La aceiași încheiere ajunge Ludwig Klages („Prinzipien der 
Charakterologie“, Leipzig, 1910 p. 24): „a fost nevoe deo sfor- 
tare deosebită a psihologilor mai noi, ca să se înlăture eresia că 
prin cercetarea sistemului nervos se pot înmulți cunoștințele noas- 
tre despre viața interioară. Acuma douăzeci de ani, se credea 
încă serios, că studiind anatomia creerului, se pot cunoaşte pro- 
cesuri psihice. In măsura în care această speranța nefilozofică 
dispăru, se ridică psihologia „pură“, alăturea de cea „fiziologică“. 

Malapert e de părere că trebue să studiăm caracterul, — şi 
raporturile lui cu temperamentul, din punctul de vedere curat 
psihologic. „Să nu ne încăpăținăm a lua ca punct de plecare 
obscurul şi necunoscutul ; chestiunea e şi fără de asta destul de 
complicată”. R 

Convingerea la care au ajuns psihologii, că se poate ob- 
ține o bună clasificare a caracterelor și temperamentelor, rămi- 
nind pe terenul pur psihologic, imi pare greşită: baza fiziolo- 
gică este, cred, tot atit de indispensabilă clasificării, cit și baza 
genetică. Dovada mi-o dă chiar clasificarea lui Klages. El im- 
parte, cum am zis, pe oameni, mai întăi după feluritele moduri 
ale percepției şi apercepției, apoi în afectivi şi voluntari, și, în sfir- 
şit, în naturi caracterizate prin instinctul de a se devota, şi na- 


DELA CRITICA LITERARA Lå BIOLOGIA MAMIFERELOR wð 


turi caracterizate prin instinctul de a se conserva. Ori, este de 
mai inainte puțin probabil, ca împrejurările acelea exterioare cari 
au diferențiat pe oameni ìn temperamente, să fi lucrat numai a- 
supra uneia din facultățile noastre și nu asupra tuturor. La un 
anumit mod al percepției şi apercepției, trebue să corespundă 
prin urmare un anumit mod al ilității şi al voinții. 

Tot astiel imi pare greşită tradiționala împărțire în intelec- 
tuali, sensitivi şi voluntari. Marii intelectuali, nu numai că mau 
fost lipsiți de voință, dar erau înzestrați cu o voință extraordi- 
nară, fără de care nici nu se poate închipui acea îndelungată su- 
pra încordare voită de a invinge dificultățile și de a rezista sug- 
gestiilor vieţii reale. Hyperbrachicephalia și ultrabrachicephalia 
celor mai mulți, este pentru mine simpatică. Intrucit priveşte sen- 
sitivii (pe cari Malapert îi numește afectivi, iar ceilalți, sensi- 
tivi), se confundă două lucruri deosebite: sensibilitatea şi senti- 
mentul, — cea dintăi, vie, chiar adincă, dar fără putere, cel de al 
doilea puternic, dar de obicei superficial. Arabul, spaniolul, sînt 
lirici născuţi, iar suedezul e sentimental ; psihologul, ignorind con- 
trastul desăvirşit dintre aceste două tipuri, le va clasa pe amin- 
două ca sensitive, Nu trebue să uităm iarăși că marii poeţi li- 
rici au fost de obicei și ginditori ; pentru mine nu încape îndo- 
ială, că strălucita inteligență a lui Heine ori a lui Eminescu, nu 
numai că întunecă mintea, aproape mediocră, a unui Darwin, dar 
se poate măsura cu gindirea oricăruia dintre descoperitorii ves- 
tiți ai omenirii; ceia ce i-a lipsit unui Heine ori unui Eminescu, 
a fost tocmai voinţa stăruitoare, — care devine astfel un caracter 
destinctiv al intelectualului creator. In privința voluntarilor. nu 
trebue confundată impulsivitatea cu activitatea. Blondul nord-eu- 
ropean e activ, fără a fi impulsiv, Alpinul e impulsiv şi activ, dar 
uneori leneş şi impulsiv. Lenevia şi impulsivitatea nu se exclud. 

Sint convins că și impulsivitatea e de două feluri, după cum 
e provocată, mai mult de exasperarea sensibilităţii, sau mai mult 
de desvoltarea centrelor motoare. 

„Clasificarea genetică-fiziologică va împărți pe oameni după 
diferitele moduri ale inteligenţi, sentimentului şi voinţei, nu după 
predominarea uneia din facultăți. 

Tablourile sinoptice complexe, ale lui Klages şi ale altora, 
vor putea fi mult simplificate cînd se vor găsi acele baze fizio- 
logice de cari vorbim; căci multe însuşiri sufleteşti între cari nu 
se găsește astăzi nici o legătură, vor fi recunoscute ca forme di- 
ferite ale aceluiași fapt fiziologic fundamental. Afară de asta, rä- 
minind pe terenul curat psihologic, riști să confunzi caracterul 
cu temperamentul. In înțelesul arg temperamentul, e format de 
suma forțelor psihice cu cari individul se naște; iar modul cum 
aceste forfe psihice se grupează, sub înriurirea mediului social, 
armonizindu-se sau contrazicindu-se între ele, este caracterul. 
Definiția lui Fouillée : „caracterul este reacţiunea inteligenți și a 
voinţei asupra firii înnăscute (/e naturel)“, mi se pare întru atita 
nepreciză, întrucit inteligenţa şi- prin mijlocirea ei — voința, stau 


„iag TIATA LSMINEA CA 


————— 


şi ele, pe de o parte sub înriurirea firii înnăscute, pe de altă 
parte, sub influența mediului social. In orice caz, caracterele re- 
prezintă ramificații secundare, într'o clasificare ale cărei ramuri 
principale sint temperamentele. 

undt are dreptate, cind numeşte tradiționalele patru tem- 
peramente (puternic şi repede : coleric ; puternic și încet: melan- 
colic; slab şi repede: sanguin ; slab şi încet: flegmatic) fructul 
unei observații delicate. Mă tem chiar, că această) veche im- 
părţire cuprinde mai mult adevăr decit tot ce s'a scris în etho- 
logie. E curios de observat cum fiecare temperament cores- 
punde unei rase omeneşti: flegmaticul, doiicoblondului fomo en- 
ropaeus (suedezul !) ; melancolicul, dolicobrunului komo mediter- 
raneus (spaniolul 1); colericul, brachibrunului mongol (Tungu- 
zul!) dar şi unora dintre brachicephalii „alpini” europeni; san- 
guinul, unui brachicetal atenuat, cum îl găsim la Franceji, și în 
genere, la homo alpinus. Totuși, şi această împărțire e departe 
de a epuiza realitatea, Și la unii brachiblonzi (Stavi !), reacţiu- 
nea e înceată şi puternică, dar nu. ca la Spanioli sau la Arabi, 
din pricină că excitaţiile trebuesc să se adune pentru a provoca 
isbucnirea, centrele motoare fiind slab desvoliate; ci din cauză 
că excitația se comunică încet, pe cînd centrele motoare sint bine 
desvoltate... Greşala cea mare a lui Wundt, a fost tocmai asta : 
de a considera unda motrice ca © directă continuare și traduc- 
iune a undei sensitive ; cînd de fapt —după părerea mea -unda 
sensitivă are numai rolul cocoșului față de praful de pușcă cea- 
runcă glonţul... In simplismul teoriei lui Wundt, se oglindeşte 
defectul fundamental al întregii psihologii experimentale... Un 
bun romancier sau un bun critic literar, ar fi putut spune renu- 
mitului psiholog german, că există firi cu sensibilitate fină, chiar 
maladivă, — cari le silnşte să evite mulțimea, — dar cu voință de 


el... 

Insă faptul că nici Wundt, cu experimentele lui, şi nici Fou- 
ilice, cu speculația bazată pe observaţiuni, n'a reușit să gă- 
sească explicarea fiziologică a temperamentului, nu trebue să ne 
facă să desesperăm ; ar fi gresit să ne mulțumim cu caracterizări 
curat psihologice, cum vrea Malaperi. Credinţa mea este, că 
tot pe cale genetică se va găsi și substratul fiziologic al diferite- 
lor temperamente. 

Un exemplu de biologie. va lămuri gindirea mea. 

lată, de pildă, coarnele cerbului. La ce serverse ele ? Nu 
știe nimeni. Arme de atac şi de apărare nu sint, fiindcă pentru 
acest scop, forma lor e cu totul nepotrivită. Odinioară, în mio- 
cen, aveau forma de pumnal sau de furcă, şi puteau servi pen- 
tru luptă, De atunci s'au mărit și ramiticat mereu, îndepărtin- 
du-se de această presupusă a lor destinaţie. Zoologii au studiat 
coarnele cu toate chipurile: evoluţia lor în cursul vieţii indivi- 
duale; procesul de regenerare periodică, în cele mai mici amă- 
nunţimi; variația formei lor după regiune; experimente de 


DELA CIIPICA LITERARA LA BIOLOGIA MAMIFERELOR 107 


* oeo- à —— - aš 


castrare ; eic, ete. Nu m'aşi mira ca mine, vre-un savant să stu- 
dicze, după moda de acum, țesătura lor intimă. prin ajutorul ra- 
zelor Röntgen. Rezultatul? Nul, Specialiştii afirmă că odinioară 
coarnele au servit ca armă, şi că evoluția de mai tirziu, dela util 
ia inutii, se datorește unei... hyperplazii. Ce este hyperplazia ? 
Este creștere exagerată | 

Dacă însă, în loc de a izola obiectul cercetării și a-l privi 
oarecum cu lupa—sub pretext de „specializare”, „obicctivitate”, 
„metodă“, „profunzime“, „neîncredere in pore si alte aseme- 
nea nume frumoase, sub care se ascunde de obicei, mărginirea 
intelactuală — te așezi la distanță și arunci o privire călătoare, 
deoparte asupra ungulatelor de azi. cu și fără coarne, pe de 
parte asupra evoluţiei ungulalelor şi apariţiei cerbilor în timpurile 
geologice, atunci originea şi funcțiunea pretinselor arme de luptă 
se limpezeşte pe deplin, Din studiul meu, Coarnele la pecora, 
care apare tot în acest număr al Vieții Rominești, cititorul va 
vedea că alte caractere ale cerbului, de pildă înfățișarea lui gra- 
cilă, au fost pentru mine o indicație prețioasă despre mediul na- 
tural al animalului — păduri lipsite pe vegetaţie subjacentă de ar- 
buşti-- mediu care explică toate caracterele cerbului față de alte 
rumegătoare, și lămurește și funcțiunea coarnelor lui ramificate. 
Cu alte cuvinte. caracterele aparente ale animalului, trebue să 
te orienteze asupra generatricei lor, care-ţi va lămuri apoi şi 
caracterul cel neinteles. 

Din acest punct de vedere, sfaturile pe cari le dă Ludwig 
Klapes, cu o aparenţă de filosofie misterioasă și paradoxală, vor 
părea de sine înțelese : 

„Apropierea reține privirea pe un singur punct, izolează 0- 
biectul cercetării si duce în mod inevitabil ia acel atomism al 
gindirii, despre care psihologia de școală ne dă un exemplu ; pe 
cînd din contra, „depărtarea“ deschizătoare-de-orizonturi cere 
un ochit oarecum călător, care opune credinței in neatirnarea 
obiectului izolat, totalitatea unui tablou. 

„Cuvintele: „intuiție“, „vizionar“, și, în înțelesul mai vechiu, 
imaginatie", ne arată, că ştiinţa care trece de marginile raţiunii 
normale, este presupusă ca răsărind din vederea concretă a obiec- 
tului, în afară de sine, adică dintr'o intuiție care porneşte dela 
imagini. Numai imaginea, viziunea, resistă fluctuațiunilor atenției 
şi forțează spiritul cu o neînvinsă putere de convingere. „De- 
părtarea" însă. recufundă realitatea necomplectă a obiectelor nu- 
mai „fixate“, într'un tot al contemplației, şi împrumută privirei 
de toate zilele, —vecinie deosebiloare. — a conştiinţei, ceva din 
providența sintetică a ochiului vizionar. Adevărul se adinceşte 
potrivit cu puterea de vedere a spiritului căutător de adevăr“, 

„trebue să ai întregul, inainte de a întreprinde cu suc- 
ces cerceiarea părților. Intregul il poți desface în părți, dar 
niciodată nu vei putea recompune din părți întregul, dacă nu ai 
ciştigai dintr'insul reprezentarea conducătoare peniru mersul re- 


108 VIAȚA ROMIXEARCA 
compunerii. Toți descoperitorii mari au primit îndemnul creator 
„dela totalitatea fenomenului, care se manifestă nemijlocit numai 
în imagine“. n 

„Individul este tot pe atita o creațiune concretă a lumii 
fenomenale, pe cit este şi o entitate psihică; şi numai pe teme- 
lia morfologiei ei plastice, ştiinţa principiilor creatoare psihice, 
poate să evite de a degenera în acea deșartă și arbitrară gim- 
nastică a noţiunilor, pe care o vedem pustiind mai mult sau mai 
puțin, aproape pretutindenea, partea teoretică a științelor- neex- 
ceptind nici matimatica pură!" 

„Punctul de vedere substanţial psihologic, il considerăm 
nu numai înrudit cu cel fiziognomic, ci în fond identic cu dinsul. 

„en Nu în creer stă sufletul, ci în formă, şi dacă-mi este 
îngăduit un paradox, recomand, în locul studiului nervilor omului, 
studiul suprafeței lui! Ce urmări ar avea aceasta din punct de 
vedere fiziologic, este o problemă, care rămîne deocamdată in- 
trun grad mult mai înalt deschisă, decit problema urmărilor unei 
psihologii syntetice, către care vrem să deschidem drumul“, 

Cu alte cuvinte, individul este o unitate— văzut pe din afa- 
ră : corp, văzut pe dinăuntru: suflet, Atit caracterile fizice, cit 
şi cele psihice, sint produsul aceleiași generatrice. Trebue să 
studiem fizionomia, statura, etc., ca să ne orientăm asupra gene- 
ratricei, şi, prin aceasta, asupra însuşirilor sufletești. 

Un exemplu din lumea dobitoacelor. Leul e „generos“, ti- 
grul „sânguinar“. Unde și cum să găsim explicarea acestei deo- 
sebiri de caracter ?... In „secretele desvoltării embryonului și "n 
misterele combinaţiunii germenilor” ?... Prin experimente de la- 
borator asupra nervilor ?... O, nul. Ci prin studiul aparatului 
masticator al acestor feline. Tigrul nu are niciodată dinţii tociți, 
leu! îi are întotdeauna puţin tociți; zeci de alte caractere ale făl- 
ci, dinților, etc., m'au convins că tigrul se hrăneşte numai cu 
carnea prăzii, pe cind leul mănincă şi oasele, De ce? Fiindcă 
tigrul trăeşte în pădure, unde găseşte vinat din belşug, pe cind 
„regele pustiei“ duce lipsă, şi trebue să se folosească şi de oase; 
adesea e silit să se mulțumească cu hoituri, aşa că a prins obi- 
ceiul să nu atace animale vii, atita timp cit găsește cadavre. Se 
afirmă chiar că regele animalelor e cam fricos (vezi „Mammalia* 
de Beddard ori de Flower et Lyddeker). Atitudinea lui măreață, 
coafura lui impunătoare și vocea lui infiorătoare, să fie numai 
mijloace de a... poza ?!...). De aici, celelalte caractere deosebitoa- 
re: la tigru, botul mai scurt (mănîncă numai carne !), capul mai lat 
(centrele motoare ?), gitul mai gros şi mai scurt (se luptă mult!), 
carpul mai indesat (idem!), picioarele mai scurte (aleargă puțin), 
desenul virgat al pielei (care însă nu se explică prin basmul mi- 
metismului), etc. De aici și caracterul, care stă probabil într'o 
desvoltare mai puternică a centrelor motoare, dar şi in anume 
instincte, în conformaţia gustului și a stomacului, ete. Anticipind 
asupra unui viitor articol, voi spune: lupta cu animalele de hra- 
nä (cai sălbateci, bisoni, etc.) și alimentaţia carnivoră. formea- 


DELA CRITICA LITERARA LA BIOLOGIA MAMIFERELOR 108 


ză generatricea tuturor caracterelor boale-dogue-ului intre ra- 
sele de clini şi a mongolului între rasele de oameni. Această 
generatrice explică şi impulsivitatea, — ascunsă adesea sub aparen- 
filegmatică,—a acelora dintre noi cari au capul fat, rotund, fața 
tă, gitul scurt, pieptul lat, corpul mic și indesat, membrele scurte, 
brațele faţă de picioare, ceva mai lungi ca la alți oameni, etc. 
(Dar există şi altfel de brachicefali : înnalţi, etc.). 

Revenind la Klages, găsesc că sfatul pe care-l dă el cu 
atita hotărire, de a se studia caracterul în legătură cu fizionomia, 
e cu atit mai interesant, cu cit acest distins ginditor, se întemeiază 
numai pe intuiții, nu pe niscaiva rezultate obţinute 'de dinsul 
—căci el însuşi n'a urmat sfatul pe care-l dă aitora. 

Micul lui volum (numai 100 de pagini în 8°) apărut la 1910, 
mi-a căzut în mină la 1911, pe cind mă aflam în Göttingen. 
Dar metoda pe care o recomandă, am găsit-o şi întrebuințat-o din 
1903, cum ştiu foarte mulţi din intelectualii țării, de cari am avut 
stoicismul de a mă lăsa persiflat. Mulţumesc cerului că nu am fost 
ispitit de psihologia experimentală, care-i azi aproape singura psi- 
hologie şi care, cel mult, ne poate da oarecari informații asupra 
omului în genere, asupra caracterelor sufletești comune omenirii 
întregi. Dar această psihologie generală, observă cu drept cu- 
vint Ludwig Klages, nu poate îi de cit o introducere la psiho- 
logia adevărată, aceia care trebue să ne lămurească asupra 
deosebirilor sufleteşti dintre om şi om. Această psihologie au 
cultivat-o in toate timpurile scriitorii, criticii, moraliştii, etc.; fr- 
semnătatea ei pentru viața reală este uriașă, De dinsa, psiholo- 
gia de azi e despărțită printr'o prăpastie, peste care puntea ră-' 
mine să fie aruncată abia de acum înnainte, 

„Presupunind că cineva ar voi să afle de la Psihologie — 
care ar fi datoare să dea măcar cheia pentru rezolvarea acestor 
probleme —: în ce fel s'a schimbat spiritul omenesc din anticitate 
pină azi; prin ce se deosebeşte omul „primitiv“ de cel „civilizat“; 
prin ce fenomene ale vieţii interne se pot caracteriza religiunile 
mondiale domnitoare, clasele, rasele şi compiexurile etnice; ce 
însuşiri deosebesc pe omul politic, pe preot, pe strateg, pe artist 
și pe cercetător ; după ce legi procedează invidia, lăcomia, inte- 
resul egoist, etc; cum să intrevedem sub acțiunile schimbătoare 
ale omului, caracterul statornic; sub măştile politeței sale, adevă- 
ratele motive—presupunind că cine-va ar vrea să pue aceste și 
alte întrebări, el nu numai c'ar sta decepționat în faţa direcţiei 
actuale a psihologiei, dar ar trebui să creadă chiar c'a nimerit 
„la altă prăvălie“; căci în locul celor dorite de dinsul, ar 
auzi despre impresii, percepții, reprezentări, judecăţi, porniri, 
acte de voinţă, sentimente, - cu alte cuvinte, despre indiciile cele 
mai generale ale existenței spirituale, dacă nu cumva chiar despre 
conformația, de sigur minunată din punctul de vedere fizical, a 
organelor simțurilor noastre; ar fi instruit cum tragem încheieri, 
cum ne amintim ceva, cum formăm noțiuni, —iar pentru studiile 
sale de Istorie, de Drept, de Religie, de Psihopatologie, sau pen: 


110 VIAȚA ROMINEASCA 


tru interesul lui de a cunoaşte viața practică, ar ciştiga cam tot 
atita, cit ar cîştiga pentru botanică, iubitorul de flori, prin învă- 
țătura că planta ocupă un spațiu, rămine pe loc, e capabilă de 
creştere, depinde de lumină și are nevoie de o anume hrană“. 
(Klages, op. cit. p. 1). 

Ani de observație, m'au condus la încheierea că intre carac- 
terul unui individ şi înfățișarea lui fizică, în deosebi, trăsăturile 
feţei — sint relaţiuni constante. In mod empiric omenirea sa preo- 
cupat întotdeauna de aceste relaţiuni și diferiți observatori (Carus, 
Lavater, Piderit) au scris despre ele. Lipseşte însă pină azi o 
bază ştiinţifică. 

lată, de pildă, doi scriitori, Vlăhuţă și Sadoveanu, a căror 
fizionomie şi psihologie sint cunoscute publicului cititor de lite- 
ratură. Ei bine, se va găsi oare un singur om care să-și poală 
închipui că un sensitiv melancolic ca Vlăhuţă ar putea să aibă fi- 
zionomia lui Sadoveanu, şi din contra, un optimist calm ca Sa- 
doveanu, fizionomia lui Vlăhuţă ? E nevoie de finețe deosebită 
ca să recunoşti că însușirile sufleteşti ale lui Sadoveanu arată spre 
popoarele blonde, iar însușirile lui Vlăhuţă spre cele sud-euro- 
pene ori spre orient? 

Tot aşa, din fizionomia lui Delavrancea —buze răstrînte, păr 
blond şi creț-aşi fi putut ceti binisor, — dacă cititorul bine voeşte 
să mă creadă,—fantazia de creol (Dumas père !), și acel amestec 
de senzualitate şi sentiment, care se trădează prin iubirea de di- 
minutive şi prin duioşia, ap cam dulceagă, a povestirilor sale... 

In fizionomia de om de Neanderthal a lui Nictzsche-— „fi- 
gură de criminal“, îmi spunea un cunoscut psiholog german —nu 
te poţi opri de a citi cite-ceva din teoriile Ini antisociale... 

Evident, relaţiunile dintre suflet și fizionomie sînt de origine 
antropologică. Cine ma băgat de seamă că n fiecare popor, 
indivizii cari seamănă la înfățișare cu europenii de sud sau cu cei de 
nord, seamănă mult şi la temperament? !și poate cine-va inchi- 
pui, şi sa pomenit de cind există literatură, ca un liric, melan- 
colic, sensitiv şi fantast, în felul lui Dante (etrusc !), Chateaubriand 
{breton !), Byron (celt-iber !), Lenau (slav de sud adică trac 1) 
Heine (evreù!), Puschkin (creol !), Eminescu (dac ?}, să fie înnait 
şi blond ca un suedez? Musset e mic, cu trăsături delicate şi 
cu păr buclat, și totuşi faptul că e blond ne apare ca o anoma- 
lie.  Fizionomia liricului romantic arată întotdeauna s,re Sud și 
spre Orient. 

Inriuriri necunoscute ale mediului cosmic au diferențiat ome- 
nirea in rase; psihologia acestor rase este indisolubil legată de 
fiziologia lor (s'ar putea altfel 9). Prin amestecul raselor în fie- 
care popor, s'au creat tipuri de încrucișare (fizionomice şi psiho- 
logice), cari după legea lui Mendel. tind să se desfacă mereu în 
componentele lor—iată în mod cu totul schematic originea fizio- 
nomiei şi psihologiei individuale. 

Critica literară te conduce dar la „psihologie diferenţială“, 


DELA CRITICA LITERARA LA BIOLOGIA MAMIPERELOR 11 


care se reduce de fapt, după părerea mea, la psihologie de rasă. 

„In mod empiric, psihologia diferitelor rase a fost adesea 
studiată. Chiar și asupra psihologiei popoarelor, există informa- 
țiuni prețioase 1). Dar cit de puțin sigure sint ele, și cit de pu- 
țin sistematizate, se poai vedea din acest singur fapt: Taine, 
care in critica literară şi în Istoria literaturii, a dat factorului de 
rasă o atit de mare însemnătate, analizind sufletul lui Shakespeare, 
crede că lămureşte sufletul rasei „anglo-saxone“, a rasei germa- 
mice !.. Ori. este bine stabilit, că 'n insulele britanice există un 
element mediteranian („iberie“) şi un element alpin („celtic"), și 
că Shakespeare, Byron, Swift şi alţi scriitori, Cromwell şi puri- 
tanii, etc, sint tipuri iberice, ori celt-iberice, dar în nici un caz 
germanice. Psihologia lor, este sud-europeană. 

Tot aşa, nu-i critic, care să nu fi scris despre Ibsen, şi să 
nu-l fi înfățișat ca pe un reprezentant tipic al rasei germanice. 
Pe Ibsen,—fantastul din Peer Oynf, misticui si insetatul de abso- 
iut din Brandt, duşmanul compromisurilor şi al vieţii burgheze, 
al fățărniciei și al sentimentalismului terre-ă-terre, din Nora, Co- 
media iubirii, Sprijinitorii societății, Rața sălbatică, Duşmanul 
societății, şi celelalte!... Pe Ibsen, care-i atit de concis şi atit de 
abstract în scrisul lui, atit de pasionat şi atit de excentric în 
personagiile care-l reprezintă ! 

„Ce ingrozitoare erezie !!... Dar marele dramaturg poate fi 
considerat deadreptul ca detractorul concepției germanice despre 
lume ; el ne înfățișează tragedia unui „latin” oprimat de filistinis- 
mul germanic! De fapt. Ibsen e mic de statură şi brun, cu faţa 
lată şi cu nasul „francez",—un alpin, un „celt“, din pătura oră- 
şănească norvegiană, care-i celtică, pe cind rul e germanic. 

„_ Psihologia de rasă nu se poate stabili mod ştiinţific, fără 
biologia şi fiziologia raselor omenești. Evident, temperamentul 
flegmatic al rasei germanice, stă în relațiune cu părul ei blond 
şi cu ochii ei albaștri. Dar de ce natură este această relațiune ? 
Nu ştie nimeni. lar după părerea mea, un răspuns la astfel de 
întrebări ar valora mai mult de cit toată psihologia experimentală 
de acum. Relaţiunea trebue să fie şi directă, psiho-fiziologică, 
și indirectă. adică de efecte deosebite ale aceleiaşi cauze exteri- 
rioare, Chiar cuvintul flegmatism nu poate fi precizat in mod 
ştiinţific, atita timp cit nu se cunoaşte substratul fiziologic al a- 
cestui caracter psihic. 

Condus de acest fel de a gîndi, m'am adresat antropologiei. 
Dar cit de mare mi-a fost decepțiunea, cînd în loc de ştiinţă, am 
găsit numai descrieri,— un imens material de fapte care aşteaptă 
să fie coordonat — un depozit de cărămizi, var şi nisip, dar nici 
un început de construcție !... Intrebaţi pe un profan. de ce-i a- 
fricanul negru, iar germanul blond? Are să vă răspundă fără 
șovăire : influența latitudinei, adică a luminei și a căldurii. Dar 


ta EA Do pildă, A, Poulllte, „Payehologio des pouples curoptens* ja Bibl. 


112 VIAŢA ROMINEASCA 


sä vă feriți de a aduce acest răspuns unui antropolog: el are 
să vă ridă în faţă, fiindcă ştie bine, că sub aceiaşi latitudine cu 
africanul, găseşti în alt continent, rase cu pielea galbenă sau roșcată, 
şi sub aceiaşi latitudine cu blondul nord-european, găseşti în alt 
continent, rase cu părul şi cu ochii negri: eschimosul, care a 
trăit totdeauna în frigul extrem și sub ceru! înnorat al regiunilor 
polare, e tot atit de brun ca omul din Sudul Europei. Va putea 
insă antropologul să vă dea o explicare mai bună? Nici de cum. 
Ef nu vă poate da nici o explicare. 

Intrebaţi-l: de ce are mongolul ochii oblici? Are să vă 
răspundă : „nu ştiu; și poate n'am să ştiu nici-odată: au trecut 
atitea sute, şi poate mii de veacuri, de cînd sa produs această 
modificare a unui caracter uman Î...* 

Cit de mult m'a emoționat odinioară un atare scepticism, 
cit de mult m'a revoltat el!... Cum?! Noi ştim astăzi de ce 
aveau plantele în eocen frunze mărunte; înțelegem cum a ajuns 
pămintul să se învirtească în jurul soarelui; cunoaştem compozi- 
ţia stelelor și fazele de evoluţie ale planetelor; şi desesperăm a 
afla vreodată explicarea caracterelor atitor milioane de indivizi 
cari trăesc alăturea de noi pe acest glob pămintesc? Dar s'ar 
putea ca vre-unul din aceste caractere să nu ne dea un indiciu 
asupra cauzei lor generatrice ? 

De altminterea, mi-am zis eu, antropologia nu-i doară o 
ştiinţă de sine stătătoare, ci numai un capitol al biologiei —des- 
părțit de celelalte în mod cu totul arbitrar; e vorba pur şi sim- 
plu de biologia marmiferului om, biologie care nu poate fi tra- 
tată independent de biologia celorlalte mamifere. Aşa de pildă, 
intre complexiunea blondă a lui komo europaeus şi între albeaţa 
ursului polar, a vulpei polare, a epurelui aipin şi polar, a „pes- 
carului” etc, antropologii presimt de mult o relațiune; nu o pot 
însă preciza. 

In definitiv, prin ce se deosebesc între dinsele rasele ome- 
neşti? Prin culoarea pielei, prin proporțiunile corpului, prin 
părul lins sau creț, etc. Ori, nu voi putea explica aceste carac- 
tere, decit printr'o lege generală a pimanta, printr'o altă 
lege a mărimii mamiferelor, etc. Trehue să aflu ce împrejurări 
cosmice fac un mamifer mare sau mic, alb sau negru, etc. 

Din nefericire, astfel de legi nu s'au găsit încă. In chesti- 
unea pigmentaţiei de pildă, teoria mimetismului, a lui Darwin, e 
ca Sieu discreditată, iar alta mai bună nu s'a putut pune 
n loc, 

Cit de mare a fost decepția pe care mi-a procurat-o starea 
actuală a biologiei mamiferelor, se poate vedea din în roducerea 
Rae despre „coarnele rumegătoarelor”, care apare în acest 
număr. 

In rezumat: 

Numai pe biologia omului, care se află întro atirnare 
absolută de biologia celorlalte mamifere, (iar biologia mamite- 


DELA CRITICA LITERARA LA BIOLOGIA MAMIFERELOR 113 


relor va putea ieşi din faza curat descriptivă de astăzi, numai prin 
carea principiului lui Lamarck) se poate întemeia psihologia 
rasă, care-i cheia psihologiei diferențiale. 


Dar și cheia sociologiei; căci „concepția materialistă”, as- 
tăzi unanim admisă și aplicată în lucrările de Istorie,—fie în mod 
expres, fie în mod tacit- este de a ir o minunată metodă de 
cercetare, cind vrem să compa tre ele fazele succesive ale 
aceleași societăți; cind e vorba însă, să asemănăm între dinsele 
diferite civilizaţiuni şi felul lor de desvoltare, atunci psihologia 
etnică, psihologia de rasă, joacă un rol hotăritor. 

de pildă--ca să iau dintre fenomenele sociale, pe cele 
literare, cari sint mai caracteristice— lirismul şi romantismul le gä- 
sim în literatura arabă quintesenţiate şi oarecum la izvor,—inde- 
pendente de vre-un moment social. Şi tot astfel în Spania. S'a 
spus cu drept cuvint, că orice şcoală romantică are două patrii: 
ună, aceia in care sa născut, și a doua: Spania. 

Nu poate fi rezultatul întimplării, faptul că 'n această ţară 
clasicismul a dat greș. 

Franţa a fost în evul mediu („Romanul vulpei“, etc.), ca şi 
în timpurile moderne (Balzac, Zola, etc.), patria realismului didac- 
tic și a satirei sociale. Nu printr'o simplă coincidență, întemeie- 
torul şi cel mai tipic reprezentant al lirismului romantic, Chateau- 
briand, e breton, ca și creatorii lirismului romantic medieval (A- 
rabi — Spanioli— Provensali - Bretoni !). Dim punctul de vedere ge- 
ologic, antropologic, etnografic şi psihologic, Bretania se înrudeşte 
cu Spania. Legendele celtice medievale, prelucrate de poeţi franceji, 
capătă. cum arată Lanson, un caracter realist; iar în Germania, după 

erca mea, un caracter clasic. Şi de asemenea ne izbeşte faptul că 
ictor Hugo şi George Sand,— singurele o pai epice în lite- 
ratura franceză, — sint de origine germană (G. Sand se coboară din- 
tr'un mareșal de Saxa, Hugo e n prin nume, prin fiziono- 
mie şi prin origina lui lorenă). teaubriand şi Hugo sint voci 
străine in literatura franceză. Celţii şi Iberii n'au avut epopee. Li- 
mita de răspindire a epopeelor franceze medievale, coincide cu 
limita ocupațiunei france. Epopea spaniolă e și dinsa vizigotă. 
o găsim quintesenţiată şi oarecum la isvor, la popoarele 
germanice (Niebelungeniied, Gudrun etc.). Iliada este creaţiunea 
clasei stăpinitoare elene. cuceritoare şi războinice, despre care s'a 
stabilit, cu multe dovezi, că era blondă şi de origine nordică. 
Odysea sa născut mai tirziu, cind incepuse fuziunea cuceritori- 
lor blonzi cu mediteranienii cuceriţi, și de aceia e plină de fan- 
tazie orientală, (legendele se e app în poema chaldeiană /z- 
dubar). Şi clasicismul e acasă la dinsul la popoarele germanice. 
Corneille, Racine, Lafontaine și alţi clasici francezi. erau de ori- 
gine nordestică, din regiunile cu populaţiune blondă și înaltă. De 
s 


1:4 VI+ŢA ROMINEASCA 


altfel, aristocrația franceză avea și dinsa, fireşte, mult singe franc. 

Din cele trei rase principale ale Europei, homo euro- 
paeus finde câtre clasicism şi epopee, homo alpinus către rea- 
lism didactic (in anumite împrejurări însă, şi către lirism) žar 
homo mediterraneus către lirism şi romantism, 

Sint mulți ani de cînd am ajuns la această formulă, menită 
să precizeze înriurirea factorului de rasă în Sociologie (Vezi şi 
Epopea este o creațiune a rasei germanice, în această revistă, 
vol. XI! din 1909, No. 5, p. 219). i 

Zic in Sociologie, fiindcă facultățile psihologice cari înriu- 
resc foafă viața socială a unui popor se manifestă mai precis, 
tocmai în artă și literatură, cari sînt ca nişte foarte sensibile in- 
strumente de înregistrare, E de ajuns să faci o analiză psikolo- 
gisă a şcolilor şi genurilor literare ca să obţii însușirile şi ten- 
dințele sufletești ale celor trei rase, Aşa d= pildă, în cuvintele cla- 
sicism şi epopee se află închise toate elenentele de construcție 
ale vieţii sociale germanice (care nu se acopera perfect cu viața 
socială germană, fiindcă în Germania, sin! și elemente celtice şi 
slave, adică mai mult sau mai puțin alpine), 

Transpuneți formula mea în alte domenii ale sociologiei şi veți 
avea - fireşte, schematizind mult —catolicism, prolestantisn şi liberă 
cugetare ; sau despotism, monarhie constituțională și republică; 
sau descentralizare despotică, (guvernatori-paşale, etc.), descen- 
tralizare democratică, și centralizare; sia snaculațiuna deșartă, 
empirism mărginit şi... știință adevărată ; sai malodie, armonie 
și... sinteza lor? (Popoarele mediteraniene și orientale au creat 
şi rafinat melodia, dar nu cunoşteau armonia; barbarii germani, 
din contra, răgeau în cor citeva note simple. Muzica modernă a 
rezultat din sinteza melodiei meditsranien> şi a armoniei ger- 
mancie), 

Și așa mai departe. —Se înțelege schemsle acestea trebuiesc 
luate cu mare aproximație... 

Lupta de clase şi psihologia de rasă —iată cei doi factori 
ai evoluției sociale. Al doilea este mai general şi mai important 
decit întiiul. De dinsul trebue să ținem seamă, nu numai cind 
comparăm naţiunile între ele, ci şi cind asemănăm între dinsele 
fazeie succesive ale aceleiași societăţi. Căci am văzut, din puţinele 
exemple pe cari le-am adus, că factorul de rasă anihilează une- 
ori momentul social (clasicismul care dă greş în Spania), sau 
momentul social, cerind o manifestare care contrazice psihologia 
de rasă, se realizează prin selecționarea unor elemente străine 
cari se află întimplător în sinul acestei rase (Hugo şi G. Sand, 
scriitori epici de origină germană.— Ce strașnică inclinare către 
epopee are poporul francez, ne arată /lenriada lui Voltaire !) 

Poporul romin este în parte liric, în parte didactic ; de aceia 
nu poate fi o intimplare, faptul că Sadoveanu și Goga,—cei mai tipici 
reprezentanţi ai curentului epic, către care find prin sănătatea lor 
sufletească neatacată, prin rezervele lor nervoase necheltuite, e- 
lementele rurale în ridicare,—sînt blonzi. In fiecare popor, țără- 
nimea, mai ales elementele cuprinse, au oarecari afinități psiholo- 


DELA CRITICA LITERARA LA BIOLOGIA MAMIFERELOR 113 


gice cu popoarele germanice, afinități cari se pot concentra în 
reprezentanţii literari ai acestor elemente optimiste... Și V. Hugo, 
şi G. Sand —mai ales! —au reprezentat elemente rurale... Contras- 
tul psihologic A, de Vigny-—V. Hugo, şi Eminescu-Sadoveanu, 
adică aristocrație—popor (vezi în Flacăra dela 1 Martie studiul 
meu Romantism liric şi romantism epic), corespunde întrucitva 
cu contrastul homo-europaeus — homo-mediterraneus (vezi tablo- 
ul sinoptic din studiul meu Epopea este o creațiune a rasei ger- 
manice în Viața Rominească No. 5 din 1909), 

Romantismul epic reprezintă o interferență și este deci pu- 
țin cam hibrid... In Delavrancea, care a vrut să reprezinte 
şi a reprezentat în mod vag elementele noastre rurale („Sul- 
tănica” !), —mai degrabă elemente orăşăneşti semi-rura'e,—; în 
Duiliu Zamfirescu, care a vrut să reprezinte aristocrația de 
țară ; şi în Coșbuc, care a reprezentat elementele burgheze, mai 
mult sau mai puțin rurale, din Ardeal ; toți trei blonzi şi sentimen- 
tali, spre deosebire de Eminescu, Vlähuță și Caragiale, reprezen- 
tanți ai diferitelor elemente orăşeneşti —aven rezultante necom- 
plecte ale încrucișării aceloraşi doi factori sociologici: tendință de 
clasă şi psihologia de rasă. 

Pentru demonstrarea înriuririi factorului de rasă în litera- 
tura universală, am strins odinioară material, pe care-l voi pu- 
blica mai tirziu, 

Ţin să observ, că nu numai principiul psihologiei de rasă 
ma fost aplicat pină acum în literatură (conform cu rezultatele 
antropologiei); dar chiar „concepția materialistă“, s'a aplicat pină 
azi mai mult la viața politică şi socială a popoarelor, decit la 
literatură. La noi această metodă a fost adusă de d. Gherea și 
rău aplicată de d-sa ; de asta însă nu era vinovată metoda, care 
trebue să fie aplicată mai bine, nu părăsită. 


+ 


Nu fără un sentiment dureros, mam hotărit să indic În ct- 
teva cuvinte, probleme cari mă frămintă de treisprezece ani, pen- 
tru cari am făcut timp de trei ani cercetări în străinătate și cari 
formează de fapt scopul existenţii mele. 

Intr'un alt articol, voi arăta metoda pe care am intrebuin- 
țat-o în cercetările mele biologice şi rezultatele pe cari le-am ob- 
ţinut, ca soluţiuni la problemele aici expuse. 


H. Sanielevici 


Note pe marginea cărților 


Cetind ediţia I1 a poeziilor lui Cerna 


Ediţia a duua a poeziilor lui Cerna, se deosebește de prima 
prin cieva poezii adăugate de editor; unele publicate de poet 
după apariția primului volum, altele inedite. Aceste poezii nu 
sporesc valoarea colecţiei. S'ar putea spune că o micşorează. 

Cerna avea 32 de ani cind a murit, vrista la care de obi- 
ceiu talentul poeţilor romini Incepe să se obosească, Slăbiciunea 
relativă a ultimelor poezii Insamnă oare că şi Cerna cra menit 
acestei soarte fatale a cintăreților noştri, sau poate e vor- 
ba de o scădere trecătoare? Ținind samă ca Cerna era un 
intelectual, un om de studiu, un om care deci ar li putut 
găsi necontenit puncte nouă din care să privească şi lumea dina- 
fară şi propria-i lume sufletească, este cu putință ca el să fi pro- 
gresa!l. Intelectualul şi studiosul Eminescu a progresat neconte- 
nit și cele din urmă poezii ale sale sint şi cele mai frumoase. 

N'am avut ocazie sål cunosc personal pe Cerna. Nu pot 
vorbi decit de omul care apare în opera sa. Dacă acest om co- 
respunde cu cel în carne şi oase, aceasta este indiferent, Un 
scriitor alege și pune in opera sa ceia ce este mai bun în el: 
idealul său despre sine, Această personalitate a scriitorului, cea 
literară, este aşa dar foarte adevărată şi mai interesantă pentru 
noi decit cealaliă, 

lar omul care apare In poeziile lui Cerna a fost unul din cei 
mai distinși din literatura noastră, 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 17 


Vorbind altădată de d. Brălescu- Voineşti spuneam că d-sa 
zugrăvește pe lemee şi sentimentele ce ea inspiră, alegind nu- 
mai ceia ce e curat omenesc şi neglijind ceia ce apropie pe om 
de celelalte viețuitoare. Așa şi Cerna. Poeziile sale de dra- 
goste parcă ar fi scrise de Andrei Rizescu, In poezia lui ero- 
tică nu veți găsi „nevroze“ și „impudicităţi“. Dragostea zugră- 
vită In Noapte, in Chemare, în Torquato către Leonora, în Des- 
părțire e de o castitate seralică, Şi, ca revers al acestei iubiri 
curat sentimentale, gelozia sa, din Inseninare, din Logodnă, nu 
va avea nimic din acea furoare produsă de imaginele precise 
de care vorbeşte Spinoza. Gelozia sa va îi un regret, o indu- 
terare a sufletului şi—ceia ce este minunat cind este sincer— 
dorința ca iubita să fie fericită cu acela care i-a răpit-o. 

Dacă vom mai adăuga câ dragostea, la acest poet, ia 
aspec'ul de aspirație către infinit şi de comuniune cu el, vom fi 
arătat In linii mari ceia ce este esențial în acest sentiment din 
opera lui Cerna, 

Un loc tot atit de insemnat are tn poezia lui Cerna senti- 
mentul de solidaritate omenească, Şi obiectul concret al aces- 
tui sentiment este neamul său şi clasa celor desmoșteniți, In 
poezii ca Poporul, Cdtre Pace, Zile de durere, Cerna este un 
naționalist. Naționalismul lui insă nu e şovinist şi nici măcar 
tradiţionalist. In aceleaşi poezii, Cerna este şi un democrat sav, 
mai specificat, un „ţărănisi*. lar Cerna nu este țărănist pentru 
că țăranul, fiind îmbrăcat ca acum cinci sute de ani, reprezintă 
vechimea, ci pentrucă acest faran este o ființă chinuită, Nu este 
în literatura rominească un alt scriitor, care prin atitudinea sa 
față cu problemele vieții sociale, să fie mai poporanisi decit a- 
ccst poet. 

Această atitudine îl pune pe Cerna alăturea de dd. Sado- 
veanu și Goga. Acești trei scriitori reprezintă generația literară, 
care apare în preajma anului 1900, in vremea crizei celei mari, 
cind conştiinţa națională trezită şi alarmată caută pricina răului și 
© găseşte In slăbirea simțului de conservare națională și în mi- 
zeria plină de Intunerec a poporului dela ţară, 

Poet reprezentativ al generaţiei nouă, rezumind aspiraţiile 
vremii sale, Cerna a lost un optimist, deși cu un plumb în a- 
sipă, ori ce-ar zice criticii săi. El avea {ned În natura sa, ceva 
din psicologia generaţiei trecute, s'o numim eminesciană (de aici 


118 VIAŢA ROMIXEASCA 


influenţa formei lui Eminescu în versurile sale). Chemaările lui 
la viaţă şi la fericire, dacă sint de un optimism extrem din 
punct de vedere teoretic,—ele sint un semn de defresse şi prin to- 
nul lor şi din punct de vedere temperamental, Pe un adevărat 
optimist nu-l preocupă aşa de mult fericirea. E cazul lui Coş- 
buc din „Balade şi Idile*, 

O altă asămânare cu psicologia generației anterioare este 
umanitarismul său. Altruismul sâu, în deosebire de al altor serii- 
tori reprezentativi ai epocei actuale, nu se opreşte la maruinele 
neamului, ci se revarsă asupra intregii omeniri indurerate, ca 
de pildă în poezia Isus. 

hidicindusae pănă la problema soartei omeneşti şi avind şi o 
minte speculativă, Cerna devine un port filozof, vreau să zic un 
poct plin de idei şi consideraţii ; lâră insă ca din aceste idei 
să se inchege o concepție filozofică, în specie a optim smului, aşa 
cum Eminescu a realizat concepția pesimistă în /mparat și pro- 
letar, Satira |, a IV-a şi Glossa. Dar această preocupare de 
idei formează un al treilea punct de asâmânare cu scriitorii ge- 
nerației precedente, dela 1880. 

Preocuparea de idei, iubirea castă, jertlirea de sine fața 
cu ființa iubită, delicaleța de sentimeni,—tuomte acestea ne fac 
să ce gindim la Suliv Prudhomme, mai puţin avintul lui 
Cerna şi pesimismultdiscret dar torturant al lui Suly Prudhomme. 
Bine ințeles compar pe oameni şi nu pe poeți. Căci altmintre- 
lea ar fi o nedreptate să compar pe Cerna cu marele parnassian 
francez. Dar mi se pare interesantă uceastă apropiere, căci nu 
cunosc un alt scriitor cu care Cerna să samene aşa de bine, In- 
cit parcă i-ar fi ucenic, . 


Acest om insă, na avut la indămină un poet la inalţi- 
mea sa. 

Cerna a avut ceia ce se poale numi fantazie abstractă. 
„Voluptosul joc cu icoane“, „Straiul de purpură şi aur", cum de- 
finește Eminescu poezia, lipseşte adesea la Cerna, tocmai acolo 
unde ar ñ fost mai necesar şi anume în poeziile sociale și filo- 
zolice, peniru că „materia* acestui fel de poezie e mai prozaică 
decit a poeziilor de dragoste ori de natură. Ideile, casă devină 
poetice, au nevoe de mai multe „icoane de mai multă „purpură 
şi aur“. Poezia e cugetare spontană primitivă; poctul e un co- 
pil mare — geniul a fost definit de un filozof: persistența copilă- 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR t9 


riei,— care crede măcar In parte în miturile pe care ni le poves- 
teşie, Filozofia însă, cugetare eminamente reflexivā, nu poate 
deveni poetică, decit atunci cind e fradusă in imagini. Şi Cerna 
In poezia socială și filozofică (afară doar de unele versuri din 
Zile de durere) e reflexiv şi deci rece. Cel mult dacă in /sus, 
aşa de lrumoasă ca concepție, mișcarea frazelor provoacă un in- 
ceput de emoție. Comparam mai sus pe Cerna cu Sully Pru- 
dhomme. Ei bine, poeziile în care, condus de un fel de instinct 
al compensaţiei, Sully Prudhomme a pus mai multe imagini, 
sint cele filozolice (și mai ales cele care sar putea numi poe- 
zii științifice). Unde fondul este mai incolor şi mai rece, acolo 
trebue mai multă culoare în stil. 

Şi "n adevăr, In citeva poezii de iubire, care sint cele mai 
frumoase din volum, Cerna reușește să ajungă la rezultate fericite 
fără mult bagaj de imagini, mai mult prin o retorică plină ile mișcare 
şi căldură. Sau, numind cu un singur cuvint insuşirea de stil a 
acestor poezii, am spune că ceia ce salvează aci lipsa de „aur şi 
purpură“ este verva, Sentimentul de dragoste e aşa de „poetic* 
prin el însuși, incit poate fi exprimat destul de suggestiv şi 
în stil direct. 

Toate acestea nu Iinsamnă că Cerna e lipsit cu totul de 
imaginaţie, Numai cit imaginația nu e una din insusirile emi- 
nente ale lui Cerna. Imaginaţia sa e delicată şi are defectul 
acestei calități ; lipsa de vigoare, 

Sărăcia aceasta de imagini.—de culoare, de picturä— dove- 
dește lipsa de impresionabilitate a acestui cugetător şi sentimental, 

Imaginele sint produse de senzații. Numai cine are simi- 
țurile puternice, ascuţite, adică numai cipe este impresionabil, 
are irmagazinate destule senzații, care te apară in momentul 
creațiunii, spre a traduce ideile şi sentimentele prin imagini. 


Dar lipsa de culoare a poeziei lui Cerna se datorește poate 
şi faptului că poetul nu stăpinea complect limba romină. 

Am simţit, cred, cu toții, în volamul apărut în 1910 un fel 
de greutate In exprimare, oarecare sărăcie de vocabular ; am 
simţit cum uneori cuvintele abia se ţin ca prin un fir de pa- 
injen de ideia pe care vreau s'o exprime. Am constatat şi im- 
proprielăți de limba, Dar acestea le atribuiam unui defect înâscut. 

Mai apoi am aflat că Cerna n'a ştiut romineșie pâna la 
vrista de șapte ani. Așa dar in vremea cind s'a început in ca- 
pul lui acel proces de asociaţie indisolubilă intre cuvint şi no- 
țiune, el vorbea altă limbă (şi este de minune că Cerna totuşi a 


1% VIAŢA ROMINFASCA 


putut ajunge să scrie așa de bine romineşte), Desigur că această 
necunvaștere a limbii in care avea să scrie cindva, i-a fost fatală. 
Cuvintele n'au mai putut să evoce niciodată fnfreg cortegiul lor 
de idei şi de sentimente. Şi chiar după șapte ani, cind a inceput 
să învețe romineşte, probabil in şcoala primară, acasă va fi vor- 
bit tot limba lui străină, Aşa incit limba romină n'a putut s'o 
aibă, cum se zice, în singe. Şi peniru un poet, şi mai ales li- 
ric, pentru care forma şi deci limba este un lucru așa de capi- 
tal, intimplarea a fost nefericită, 

Şi poate şi prin acest lucru se explică faptul că Cerna, în 
care simţim şi uneori constatăm un adevărat poet, n'a putul să 
aibă o formă absolut originală, să fie un ex unic şi autonom,— 
n'a putut bate monede cu efigia sa pronunțat reliefată. Citeva 
poezii, din cele mai reuşite, ca de pildă Chemare (cea mai 
lrumoasă a poetului) au şi o formă originală, sint* „Cerna“. In 
mulhe insă găsim sonorități şi chiar expresii din Eminescu, din 
Viahuţa din Coşbuc, din Goga. Intluenţa scriitorilor din cele 
două cpoce urată şi ca, că Cerna a lost un scriitor de după 
1900, dar cu reminiscențe din epoca anterioară, 

` Lipsa unei complecte originalităţi a formei (deci şi a fon- 
Gului : cind fondul e perlect original şi forma c perfect originală) 
această lipsă face ca Cerna să nu fie un poet de primul rang, 
cum sint Coşhuc şi Goga, care au venit cu o lume nouă de idei şi 
de sentimente și cu o formă tranşant noua. Nici nu merg cu 
comparația mai departe, spre Eminescu, Eminescu e mai mult 
decit un poet romin de primul rang, Ele inalară de dimensiunile 
literaturii somine. 

In generaţia lui Cerna numai di scriitori sint profund ori- 
ginali in fond şi în formā: d. Sadoveanu şi d. Goga In primul 
volum Şi ei, ca toți scriitorii noştri absolut originali, au făcut 
şcoală, —o sumedenie de scriitori cu şi mai ales fără talent. 
lşi imaginează cineva pe Cerna fáciad şcoală ? 

Voiu aminti aici tot In privința asta şi pe d. Minulescu, 
care e un poet sonor, un „instrumentalist*, Acesta nare multe 
lucruri de spus, El vrea numai să cinte și să suggereze... Dar 
in cintec este original. Şi deci a făcut şcoală. Traviata sa o 
cintă alitea fașnete! Dacă ar f avut ceva de spus... Sau ceva 
mai prolund de suggerat... 

Şi acuma cind stau să isprăvesc aceste note despre Cerna 
Îmi vine in minte un alt poet de idei, O. Carp. Acest poet e 
un cugetător mai puternic decit Cerna și, ceia ce e preţios, vi- 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR ___ 


brează mai profund senatimentalicește în fața marilor probleme 
ale vieții lar această vibrație o redă atit de muzical... Rindunel, 
Doina, Mare Tenebrarum sint incă in conștiința tuturora, do- 
vedind că sint din acele care trăesc. Oricum, alăturea de O. 
Carp l'am pune pe Cerna, dar nu alăturea de luminosul Coş- 
buc din Balade și Idile, ori alături de lurtunosul Goga din 
Poezii. 


Ceia ce va răminea din opera lui Cerna vor fi probabil două- 
trei poezii de iubire, prin care el a imbogăţit patrimoniul poeziei 
lirice romine şi In care a cintat cu un acent ce nu se poale uita, 
sentimentul de adorare castă a lemeei, 


G. Ibrăileanu 


e e e e 


Din enigma anilor 1914—1915 


Impresii, observaţii, constatări și critici 
ale unui profan 


De-acum inainte 


„Mari strategiciani ce sintem, disculam în tot cursul râzbo= 
iului actual şi cu mare aprindere la ce ar fi bune atacwile iror- 
tale, operațiile de invālvire, sau ce roade ar da aplicarea princi- 
piului : sa fii cit mai tare intrun punct anvmit, 

_Biibiiam, repetam cu un aer de adinci ginditori nişte lu- 
cruri .. Îără nici o insemnâlate reală, nebănuind nicidecum, că a- 
fară de consideraţiile noastre mpi există o artă specială militară 
cu totul necunoscută nouă, 

Aşa de exemplu, inaintea războiului ştiam că Germania işi 
construise rețeaua deasă de câi ferate strategice, care-i va permi- 
te să transporte armatele sale ba dela orient la occident, ba 
vice-versa; că pezițiunea ei între Franţa şi Rusia cu fronturi prea 
întinse cerea imperios să procedeze asilel. Ştiam aceasta, repe- 
tām, pur teoreticeşie şi nu ne inchipuiam bine modul în cere se 
va proceda ; ba chiar habar n'aveam de el. Războiul Insă s'a 
deslănţuit ; Germania procedează in consecinţă; ceia ce presupu- 
neam sa și intimplat; iar noi stăm uimiţi şi dispuşi a socoti mo- 
du! de luptă al Germanilor pe două fronturi cu transportarea mu- 
tuală a armatelor, cu condensarea lor pe alocurea—ca o probă 
de slăbiciune. 

i Dealifel e şi greu, bineințeles, să apreciem exact accastă 
tactică a Germaniei, mai ales la prima vedere. Nu avem aceste 
ii co de o rapiditate şi o capacitate de transit făra a- 

E apone proni să fim şi noi o mică Germanie... 

cu puțină curiozitate, aplecindu-ne cu muncă şi râbdar 
asupra hărţii Germaniei, in legătură cu ştirile de pe probaiar 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 139 


de luptă, vom descifra in liniile ei generale acea manilestare 
grandioasă a adevăratei şi supremei arte militare, pe carc o numim 
„luptele Germanilor cu Ruşii și Francezii”, 

Până acuma am avut oarecare lemeiu să lim scuzati că 
n'am pâtruns încă rostul operaţiunilor de pe amindouă fronturile, 
de oarece nu se desemnase incă bine modul de luptă. Or tre- 
cind 8 luni, de acuma Inainte nu putem pretinde să mai fim scu- 
zaţi. Lucrul e prea clar, luaţi harta amânunţită a Germaniei, 
apoi după localităţile pomenite în cursul ultimei s&ptămini de ca- 
municalele germane, franceze şi ruseşti, stabiliţi două linii de 
front şi vedeţi: 

Toată Germania prezintă o cetate enorm de intintă cu 
loturi interioare găsindu-se pe teritoriul ei, iar cu cele exteri- 
vate—pe teritoriile inxmice, 


O enigmä spre destegare 


Frontul de Vest prezintă șirul de tranşee nestirşite cu întă- 
rituri puternice de cimp, prevăzute din ambele pânţi beligerante 
cu toate invenţiunile tecnicei şi artileriei moderne. Aci râzboiul 
s'a translormat In serii de lupte de cetate, de asediu, Duşmanii 
pare că şi au egalizat puterile, aşa incit orice incercare de ofensivă 
din partea unuia din ei, Intimpinà contra acţiunea şi rezistența 
celuilalt, care echivalează siorțârile inamicului și uneori le şi ză- 
dărniceşte. Succesele parțiale sint deobiceiu conirabalansate de 
insuccese în ambele tabere. 

. Frontul de Nerd e format de marea Nordului minată, de 
forturi, de coaste fortificate şi de Nota. 

Frontul de Sud are cetăți şi linia de forturi indreptate „con- 
tra" Sviţerei şi a Austriei. 

Frontul de Est. Aci partea de perilerie a uriaşei cetăți 
germane, cea dintre Vistula inferioară (și de mijloc) şi Carpaţi, 
s'a transformat şi ea,- de trei luni, intrun șir solid de tranșee, 
care nu permit beligeranţilor decit lupte de artilerie şi ofensive 
parțiale identice celor din Franţa. Odată stabilit astiel centrul 
frontului ruso-austro-german, toată activitatea nimicitoare a be- 
ligeranţilor se desfăşoară cu alternative nesiirşite de inainte Ina- 
poi pe aripele frontului, adică în Polonia de Nord şi in Galiţia 
——alternative nestirşite numai la prima vedere și până la un mo- 
ment dat, cînd o să se stirşească cu ele prin superioritatea ho- 
făritoare a unuia din inamici,—care insă din doi? 

E ceva foarte surprinzător coincidența, in trăsături gene- 
rate, dintre fronturile de Vest şi de Est: aripele lor in Vosgi şi 
Carpaţi. Przemysl şi Verdun, Intăriturile de cimp la centre, adică 
şiruri identice de tranşee ; ambele unghiuri ale fronturilor indrep- 
tate— unul spre Paris iar al doilea spre Varșovia, apoi varietāți 
in modul de atingere reciprocă a beligeranților, precum la Albert— 
Arras- Ypres— Nieuport- Marea Nordului, tot aşa şi la Wișegradl— 
Prasnysz — Narev — Bobr— Niemen — Marea Baltică. 


Iy VIAȚA ROMINEASCA 


Dar această asămânare, este ea ceva intimplător sau e un 
"rezultat conștient al aceluiaș sistem de a duce războiul? 

Centrul Irontului apusean e umflat spre interiorul Franţei, 
şi Germanii ati duc defensiva. Centrul frontului răsăritean e 
umilat spre Germania şi Germanii duc aci ofensiva. Pe amin. 
"două teatrele de războiu armatele germane au intreprins aceleaşi 
înaintâări vertizinoase spre Paris şi spre Varșovia, aceleaşi re. 
trageri, aceleaşi stabiliri de fronturi de tranșee pe pămintul 
străin cu o mică diferență numai: că forțele armatei franceze nu 
i au Ingăruil asemenea stabilire decit după o retragere la dis- 
tanja de /10 kilometri de Paris, iar Ruşii au fost atit de ama- 
bili incit i-au lăsat ca după o retragere de 150 kilometri dela 
Varşovia să mai Inainteze din nou, să iea Lodzul, sa acopere 
regiunea Cracoviei şi să se stabilească în mod „definitiv-provi. 
zoriu“ la 30 kilometri departare de capitala Poloniei... 

Şi iată, cu toate cå armatele germane au repetat cu o 
exactitate uimitoare expedițiunea lor „asupra Parisului“ (cel pu- 
ţin aceasta este intenția atribuită Germanilor de câtre „Marele 
public*) prin prima ior olensivă spre Varşovia, — totuși rostul aces- 
tor mişcări n'a lost incă descilrat de nimeni, 

Va fi poate descifrat prin rindurile de mai jos? Ne şi ia- 
doim, dar şi sperăm: ne indoim, fiindcă descifrarea trebue a fi 
făcută In cea mai mare parte de către insuşi cetitosul romin; 
sperăm, fiindcă credem încă in acest cetitor. 


o prezicere implini tă 


12 zile după declararea războiului, scriam în „Adevărul* și 
„Dimineaţa“ (| şi 2 August) următoarele —in extenso : 


Cu toate că de-abia sintem la Inceputa) eonilagratiupii europene, si 
“cu toate informațiunile prea nesutieionte ce ne vin da pe eimpiile unde se 
desfăsoară ostilitățile, se poate totuși analiză intregul proladiu al scestei 
simfonii fanoste... 

Autorul moral al atentatului din Sarajevo și al diferitelor seandule de 
spionaj, de bombe din ultimii aul, Nusia oficială, de apt si-a luat pe umeri 
"toată răspunderea sub forma do liberare a Slavilor. Intrigile, atentatul, 
“răspunderea şi liberaraa na sint decit etase po drumul pretins istorie al 
Rusiei miitare spra Boafor și Dardanele. |n viața politică rem'ă se a- 
"mestecă foarte bine caslealul cu sentimentul, eroismul ca trădarea, . 

Lumaz germană tinde și ea la Orientul apropiat, tinde să ujangă a- 
colo prin subjugarea Slavilor dela Sud si prin tratate im use de heghema- 
„ia germand Rominiei, Bulgarii, Tureiei și fireciai ; lar Rusia naționalistă 
visează Maren Neagră devenită marea lăuntrică a ei cu prețul zdrobirii 
Romini, i, Balgariai si Turciei gi prin formarea unei sucursale ruseşti — im- 
periului swd-alar. Wvalisind de mult, aceste două carente s'uu eioenit, In- 
stirșit; apoi, la cauze principale de rivalitate, s'au mai adăugat: visul de 
zevanță ul Franţei şi industria şi comorțul Angliei atit de primejduite de 
cele g-rmune. i 

In ultimul timp tot mai en grea s'ar putea calcula cam popoarele, in- 
narmindu-sa cu atita febrilitate, ar npteptai anume amid 19/7, cind toate 
regătirile, precum se zicea, vor fi terminate, peutra a intra in laptă. In 
ceul cuvintelor, ne-au venit faptele. Dela 1905, Germania nu găsea prilej 
să intre in rărboia ca Rusia, ba chiar piei nwi permiteau asa ceva apre- 


DIN ENIGMA ANILOR 1914— 1918 125 


mrăeile internationale. Calculul Germaniei cum că Rusia sar slăbi cu de- 
rau ta rivalității eu Japonia şi a turbarărilor interne, nu s'a. 
indreptățit, 3 ? A 

Dar, în mceluş timp, reformele militare nu s'au înfrudua în Rusia 

mai de Inc, după dezastrul din 194 —1905 pe cimpiila Mauciuriei, pentrură,. 
spre a reforma r armala, Rusia ar trebui întâiu så se reformeze 
po'itivește, ceis ce nu s'a făcut. uaia rămîne pe loc, departe de progre- 
sul eomtimporan, isr pretenţiitei au crescut, incit eu Ineearcă din non să 
dicteze voința su în Europa do sud-est, (Germania ințelege toale nostra și 
constată tă, până cind există încă țarismul—Rusia poate fi bătută, dar 
mai tirziu... va fi prea tirziu, ciLd mişcarea liberatoate din Rosia va 
> pe de ucama e mult asemănătoare războ'ului Germaniei in còn- 
tra Frantei destrăbălate a lui Napoleon al Ii- len.. Ă 

Zdrobirea Serbiei e uminută . Amatria are a foce întăi miu cu Sir- 
bii. ci cu fnapiraturii Sirbilor. Toate forțele ei mobilizate au fust de ur- 
genjå îndreptate spre Rusia.. gi se unese în acest moment cu armata ger- 
mand prin acțiune pur ofensivă. A A 

ielu ce urmăreşte Austria para p gph adică etica ` . 

ză şi Germania la granița franceză. asemenea constatare nu 
popor: paradoxul, ei p.m el e pe deplin realității, Zgomotul ridicat 
in jurul operaţiilor germane la frontiera franceză o făcut in zadar, Nici 
nu poate îi vorba ro o inradure a Germanilor în Franţa: evonurile, 
însă şi panica dovodese numai că toată lumea o socoate pe Germania capa- 
bilă da n duce ofensiva şi spre Apus și spre Răsărit, 

Nupoleon ul Jli-les a spas odată: „Spune adevărul, de vrei sā pu te 
eroadă nimani*. Germania spune cel mai vădit aderdr, cum că nu ocup 
Delgia, Luxemburgul și granița francezd.. decit pentru apărarea sa, Ua 
toste aste+ lumes așteaptă grozăveniile invaziei, lumea crede In spectacolul 
intiării Germanilor In Paris... Š A 

Nu, Germanii nu-s aşa de proşti ca să-și spargă capul de intări- 
rile şi de intreaga armată a Franței, AAR 

Asigurindu-şi acuma bine graniţele... lozinca Germanici la apus e: 
defensiva, bună şi solidă 1.. i i 

Simptomele Insă de olensiră germană sint absolut vădite în Polonia... 

Frontiera ruso germana prezintă o carbă prea lungă în comparat e ca 
cea franco- germană. 

ý Aate Germanii slot forțați de a face frontul mai lang, intrind în 
Belgia şi Luxemberg, iar aci ei ar dori să-l scurteze, 

Modul cum nävälese Germanii în Polonia arată, că armatele lor de 
aci sint concentrate în 5-6 puncte, cite %00- 300 mii la fiecare. h 

Tăcerea agenţie ruseşti dovedeş'e că, po cind Germ-nii au inniutat 
în interiorul Paluniei din toate părțile... ...Raşii n'au pătruns pe teritoriul 
german decit lingă Eydikunen in Pru-ia răsăriteană. 


Spre marea noastră părere de râu, siirşitul acestor articole, 
conținind analiza detaliată a ofensivei germane spre Rusia, a lost 
fără cruțare „indreptat“ de redacția „Dimineţei*, care tocmai a- 
tunci a inceput să-şi schimbe directiva spre a susține Tripla In- 
țelegere şi deci și Rusia, Dar şi toate consideraţiile reproduse 
mai sus, mai ales rindunile subliniate, sint bune pentru a arăta 
in momentul de față, că acum 8 luni sa putut prevedea clar 
tendința războiului european în ce priveşte procedeurile Germani- 
lor şi modul lor de a duce strategia. 

Nu ne rămine decit să continuăm drumul nostru drept, in 
apreciarea evenimentelor, 


1% VIAŢA ROMISEASCA 


„Napnleonismul* san ,Wilhelmizmul* ? 


In ziua declarării războiului Germaniei de către Anglia, Sir 
Edward Grey, ministrul de externe englez, a caracterizat purtu- 
rea actuală a Germaniei sub Kaizer, prin cuvintele: „este Na- 
poleonismul fără Napoleon“... 

Desigur, Kaizeru! nu e decit Wilhelm, şi nu Napoleon, iar 
istoria ne va mai spune dacă napoleonismul şi wilhelmismul 
coincid Intrucitva; dar un lucru pulem afirma acuma, după 8 
luni de război: acesi quasi „Napoleon“ (in ghilimele) al lui Sir 
Edward Grey are în tot cazul mareșali napoleouleni. 

Ni se pare însă că e mai bine să spunem: „este Germa- 
nismul cu G:rmania*. Chiar o personalitate ca aceia a lui Na- 
poleon s'ar fi supus In vremurile noastre, in multe privinţi, spi- 
ritului şi geniului poporului desvoliat şi conştient, în care s'a 
născut, Funcționarea şi structura Statului actual sint factorii họ- 
tăritori pentru acțiunea militară a naţiunii moderne, şi nu perso- 
nalitatea ce se afla in virful piramidei sociale, 

A propos de Wilhelm, 

Presa şi publicul antigerman din Rominia se fac „plus ro- 
valistes que le roi méme“, mai rusofili şi mai lrancofli decit in- 
şişi Ruşii și Franceji. Mai ales presa mare rusească nu şi-a 
pierdut capul sub nâvala şovinismului, şi cu toate că dă necon- 
tenit tributul ei mindriei naţionale, avintului patriotic elc., gà- 
seşte totuşi şi unele cuvinte reci şi imparțiale asupra Germa- 
niei, Cenzura militară sileşte gazetele ruseşti să-și insușiască 
dimba de fabulist, dar odată Insușindu-şi-o publiciştii ruşi ştiu 
s'o Intrebuințeze în contra vederilor vulgare şi a urletului fu- 
fios pe care le manifestă publicul rus de stradă in privința Ger- 
manilor, 

In ziarul din Moscova „Russcoe Slovo“, cel mai mare şi răs- 
pindit ziar, care e socotit ca inspirat de ministrul rus de ex- 
ferne d, Sazonov, găsim in No, de 3 Martie 1915 un foileton al 
publicistului rus d, Gr. Petrov, In care el descrie un colț de pe 
irontul de tranşec ruse și germane, 

In plictiseala luptei de asediu, ofițerii ruşi se folosesc de 
fiecare prilej ca In intervalele dintre lupte să se inulnească şi 
să discute cu ofițerii germani, lingă un așa numit „pom al cu- 
noştinţei”, care se află tn mijlocul cimpiei ce desparte şirurile 
de tranșee dușmane. 

lată ce discurs pune în gura unui ofițer german, crescut 
in Rusia, d. Gr. Petrov : 


Wilhelm! Wilhelm! Nu anzi la voi decit că Wilholm e un nebus, 
Wilhelm e prost, Wilhelm duce Germania În peire... ca şi cum Germania ar 
îi un copil nerod, pe eare oricine ponte să-l ducă unde vres.. Senzaţi, dar 
avoti o fadocatá prea simplistă. cepilăreaseă despre Germania și Wilhola, 

Poporul Germaniei a desroltat o activitate comereială nomaivăzută ia 
lume ca şi cea industrială; iar pentru ocrotirea acestora—şi-a dezvoltat pa- 
terea-i militară, O țară cu asemenea putere si energie, ua poata fi tirită ea 
o oaio de fiinghie, Nu Wilhelm impinge Germania, ci Germania l'a oma- 
mat pe Wilheim, El e roprezentantul ei strălucit, reprezentant al cesura- 


DIN ENIGMA ANILOR 1014—1915 127 


lor ei, dar şi al demnităţii și al virtuţilor, Orgoliul lai e orgalial Intragei 
ermanii, care In timp de doultrei ganeraţii a erescatin mare putere mon- 
dintă, amenințătoare spre stinga ea şi spre dreapta. Dar în acaluşi timp 
Wilhelm întrupoază în el și munca și perseverenta Garm inioi intregi, toată 
energia ei ìn atingerea scopurilor, 

Wilhelm nu e de loc acest fanlaziat deşert gi visitor usuratie care sa 
aruncă după nâluci colorate şi după gloria porso sală desartă, procam şi-l 
inchipaese foarte malpi. El esta fără îndoială un om de an spirit mare şi 
pozitiv, Veilaţi cina siat amisii lui: Ballin orzeu-monolit, capal navigației 
comerelale şi Krapp. Amindai se para na sint niel fantezişti, nici visâtari. 
Wiihelm e socotit capul nobilimii prasene ma banii», însă sa utt că ol o in 
cea mal strinsă priotonie cu fabricanții şi tuiniarii cara sa disting prin 
spiritul şi enorgia lor; el inteolnea pa fiii lor în rogimoatale da girdi. 

Lumea ride da pictura și compoziția lui Wilhelm, dar uită eñ Wil- 
helm a făcut să se sapa canalul din Kiol. E o muzică ids un caracter cu to- 
tul particular, Lamer a glamit asnpra călătoriei tasteale a lal Wiiheim în 
Turela şi Paloatina, “la Wihalm deapt răsplată pontra atoastă călâtoria da 
„june prim”, a primit deamal ila fiar din Dazivd cu Asla Mică, si u roagit 
să înlituze din Constantinopola influenţa Auglisi atit de mare pini atemei. 
Recolta nn a fost proastă, 

ȘI să notati; total, na pantru el parabaal. Totul pontra Garm inis. 
Doutsehiand, Dautarhlaad msi presas de toato—aşa este crozul lui Wilhelm, 

ȘI eit da abil n fost Wilheim eind a cultivat Raza! V's impins pă 
voi câtre Extramul Orieat, iar în afacerile interno rasaṣsti a jasit coatinima 
rolul frinei principale peotra dozroltucea el Și totul în imolul cet 
mai fin, prin mansa Incoedată, măsurată, persaverontă. Voi, dd umailar, nisi 
mu vă patai închipui vit a fost Rasis implatită in rețeaua lifluanțai 
=e area Şi touto ssestos se Iicauu și sa fne 32b personala condacore ului 

Vilholm, +- 

De sigur, Wilhom na e bun pentru a fi modal də virtata. Dar el 
ni este apostolul bisericai—al e capal Germaniei El a politie, Luptă- 
tor pantra prioritatea mondială a Gormaniei, și doară în acest sens niei Na- 
poleon cel Maro nu e nici mii sfint nici mai măreț. Chiur şi Potra col Mare 
al vostru nu a fost Inscris în lista sfinților bisoricei rusesti 

Mai ules cu om politie, Wilhelm reprezintă Întreaga Germanie din cap 
pănă În picivara. Nu Germania veche, n lui Kant şi Schiller, na Gor- 
mania postică —şi profund-ginditoare, care se culundaze toată in cercetă- 
vile pentra lămurirea existenței lumii și a omului, ci Germania cea nouă, 
mi'i'antă, lacnmă de putre, de muncă şi de luptă. 

Nu, domnilor,—şi Neamţul a ridicat vaegie mina,—să no'l julocaţi 
pe Wilhelm așa din abor; ar îi prea mşnratie. Wilhelm na e pentru voi ua 
înamie de lepădat, El nu o un geniu, dar e o înearnată îndirjire în luptă, 
è setes germană de dominațiune. Wilhelm nu e o formaţia bolnăvirioasă a 
Gormaniai, W hal e însăși Gormania, tnvin raa Franţei gi cara a visat 
să dieteze tuturor voinţa ei in domeniu! politicei mondiale, să trimită ordi- 
ne, proin aa trimita pretutiadesi maşinela și produsele ei şi ale coləniş- 
tior ei. 

Nu ați fost mirati, domnilor,—a dat Neamtu! din amri, —cind Ger- 
mania vă trimetea cowmareianți, muzicanți, fabricanți, eolaniști, meseriaşi, sa- 
vanți și chiar miniştri, iar acuma vă revoltați că a vrut insfirşit să vă im- 
pună şi politica ei externă precum oa de mult deja şi în mod solid vă diè- 
tase politica intrañ? V aţi revoltat şi aţi nunit Germania nerașinată din 
cauza ppoe ei. Dar de ce aji fost voi atita timp, atit de lăsători, supuși 
ca niște ro 

i numiţi pe Nem;i cruzi? Oare nu din cauză că sinteti doerepiţi şi 
mo ? Vă lsudați cu gonialitatea poporalui vostru, ceia cè e jast: Sim- 
teji bogaţi în dararite naturii ca in basme. Dar da ce oare nu vai fn Ger- 
mania, ci în Rusia la voi aa năpădit ca minila și picioarele ? De ce 
nu voi aţi viata Germaniei n: ai ci dimpotriva Nemţii viața 
voastră? Cinesi de vină in toate acestea . 

Și dacă aţi dobori ehiar armata noastră în războinl actual, veţi yti 


ri 
G 


128 VIAŢA ROMINEASCA 


osre să vă eliberaţi de sab Nemi în interieru! Rusiei? Ce anume aţi intre- 
prins pentra această eliberare? Nimica, afară de utrigăte tari! 


Aci d. G. Petrov intrerupe discursul „Neamţului“, arâtind 
că ofijerii ruşi au vrut să-i replice, dar în acest moment s'au a- 
prepiat ceilalţi ofițeri germani spre „pomul cunoștinței“. După 
o scurtă conversație inamicii-amici s'au despărţit, şi Ruşii n'au 
putu! obiecta sau contesta cu nimica cele spuse de German. 

Fi se intorceau,— spune d. Petrov,— incet, fiecare adincit îm» 
gindurile lui. Numai un oarecare din ei a pronunțat pe gin- 
duri : «Da e în adevăr „pomul cunoștinței». A douazi,—ne 
povesteşte d, (3, Petrov,—s'a angajat o luptă crincenă, după care 
intiinirile de lingă „pomul cunoştinței* au încetat, 

Astiel un mare publicist rus a găsito formā iscusită şi ne- 
suspectă, ca să exprime aztāzi sub cenzura militară inaintea pu- 
blicului Rusiei ideia lui asupra personalităţii lui Wilhelm şi æ 
Germaniei, 

Precum vedeți, această idee nare nimic comun cu urlelul și 
injurăturile adresate faimosului Kaizer de câtre berăria, coletăria 
şi chiar o parte a presei Romîniei libere şi civilizate, fie chiar 
aceia a lui Traian şi strănepeala virtuților Romanilor antici.. 


Imperiu ferecat 

O puternică amalgamă de filozofie, muzică, ştiinţă, socia- 
lism, tecnică şi militarism, Germania cu întreg poporul einu s'a ară- 
tat in ultimii 44 de ani decit dornică de pace generala. Dar pros- 
perind în toate ramurile culturii moderne, poziţia geoaratică 
a Germaniei i-a dictat totdeauna să urmeze principiul: si vis 
pacem para bellum. 

Dela 1871 incoace al'e popoare se războiau Intre ele dim 
ce in ce mai intensiv : Rusia a avut războaele cu Turcia, cu ha- 
natele Asiei Centrale, cu China şi cu Japonia; Anglia— coloniale 
şi cu Burii; America cu Spania, Turcia cu Grecia, Franța—in 
Africa, Italia cu Abisinia şi Turcia, statele Balcanice cu Turcia 
şi inire ele, etc..—şi toate acestea, evident, nu din cauza „uri 
ciosului* militarism german, căruia, aceiaşi lume războinică, ca să 
se scuture de conștiința rușinoasă a milifarismului ei sălbatec, 
îi aducea învinuirea crimei de inarmări extraordinare, precum Şi. 
a prelinsei sete de a cuceri intreg mapamondul. 

Poziţia Germaniei pe pămint.... Fiecare soldat, fiecare 
copil german cu toată ființa lui pricepe acuma cit dreptate i 
avut totdeauna acest Kaizer, luind măsuri litanice ca Germa- 
nia să fie in stare să fie piept lumii intregi de duşmani. 

Cu toată antipatia, pe care o avem unii—şi mulţi— pentru 
Germania, orice om pus în poziția acesteia s'ar fi înarmat: 
dela cap pănă la picioare cu herul, săgețile, focul grecesc şi cu 
tot ce a inventat omenirea pentru arta războiului din vremea lui 
Bertold Schwarz şi până astăzi. Inchis In Europa centrală intre 
Imperiul rusesc de 170 milioane populaţie In groaznica ei creş- 


| 
| 
| 


DIN ENIGMAȚANILOR 1914—1915 129 


tere de Cesvoliare, şi Franţa şi Anglia fiecare cu populație de 
cite circa 40 milioane, amindouă strașnic de bogate, inaintate şi 
stăpige pe colonii întinse fara mâsură,—]mperiul german de 70 
milioane de suflete, locuird o ţară cit 5 Re minii, cu solul sărac, 
pe cure face totuşi minuni de agricultură, industrie şi cultură, 
desiâşurind o muncă uriașă şi nemaivăzută nicăeri,--este fere- 
cat la Apus şi la Răsărit, avind spre Nord ţări slabe şi pacinice, 
iar spre Sud o Babilonie de limbi și rase vecinic în fierbere, 
Statul care a doua zi după declararea războiului poate fi 
hteraimente încercuit şi-şi pierde toate posesiunile coloniale, tot 
comerțul internațional- un aşa stat nu poate după logică să nu 
se prepâtească perfect pentruca în orice moment să fe în stare să 
nu aştepte loviturile altora, ci să le dea lor una după alta ne- 
încetat ; să-şi inlocuiasca inlerioritatea numerică prin superiori- 


tatea artei militare, tecnicei şi sănătăţii mintale şi corporale a 


maselor ; să ducă lupta pentru existență numai (a sigur, spre 
deplina izbinda calculată cu exactitate dinainte. 

Legile fircşti ale istoriei universale au făurit forța germană 
şi este evident, că tendințele de apărare uriaşe ale Germa- 
nilor sint In deplină coincidență cu aceste legi, odata ce-şi ating 
scopul in mod strălucit şi doboară pe acei care sau nâpusuit 
asupra acestui popor, cu arme şi urā... 

Dar ce inseamnă legile istoriei pentru nişte cetățeni ai „res- 
tului lumii“, cari iau lucrurile la suprafață, acuză pe Germa- 
nia pentrucă ca „cea dintai” a declarat războiul, can astăzi In- 
jură grosolan tot ce este germa , crapă de râutate şi cel mai 
bun caz declară conduita Germanilor ca o „imoralitate sau o 
„ticăloşie”.., 

Aşa se pronunţă despre un popor de 70 milioane de suflete 
lumea de pildă „latină“ care iși tâgăduește în același timp orice 
semne de uşurinţă mintală şi prelinde a fi unica conducătoare a 
civilizaţiei moderne ! 


Din domeniul eap imera Srbo tt neas patis Agira e- 
serală greşită nsepra Alsaciei şi Lirenei. Aceste provincii sint un vechiu 
eră pri lar că de Franţa acuma J50 de ani. A tost relontă de Ger- 
mania învingătoare în 1871 adică peste 140 de ani. Donră şi poi ne gin- 
dim la Bucovina răpită acuma 140 de ani! Nu generația actuală germană 
a cucerit Alsacia-L.orenr, ci părinții și bunicii ei, cărora Franța lui Napo- 
leon al Ili-lea le-a declarat războiu şi se avintase numaidecit spre Berlin, 

Teritoriul a fost luat după dreptul eelui mai tare pentru apărarea 
Bhinului german. De alnnei Germania și-u desvoltut la Rhin iodustriu uri- 
asā, a reformat şi a cheltuit penira smeliorarea acertei provincii suma e- 
vorme ! erajia actuală germană a primit-o ca moștenire, s muptit pe 
ea fără bodină... iar „restul lumii” vede în stăpiuirea germană de aci un rău 
suprem şi nu ascultă logica ei cinlecele poeţilor şovinişti francezi, facind 
carieră literară pe specula sentimentelor de solidaritate „latină“. 5 

Hotentotul eugetă astiel : e bine să fur eu femela alinia și e rău să-mi 
fure cineva femeea mea. Publicul romin obținind eadrilaterul îşi păzeşte 
scuze pentru această e ar eit despre Germani, el n'ar ayen dreptul să 
reţie „Lorena ! Mentalitate 1.. ' 

p varg Prea vad chestie : eine a fost primul croitor? Ce era atenci cind 
an era incă nimica? Ce a existat Inaintea lui Dumnezeu ?.. Aşa numite 

s 


130 VIAŢA ROMINEASCA 


societate europeană democrată a îns! edacată ta ultimele deranii să me- 
socotească războiul; pu mai credea în posibilitatea măcelalui goaoral on- 
roponu, în grozăveniile lui. Acoustă societate a și fost sarprinsă de daslăa- 
tibi războiului cu total pe neaşteptate.. și toata indignarea su, tot dispre- 
tul și ba tudreptat asupra color în care ea vede niuovații nemijlociți ai ca- 
tastrofei, făra să caute mai adlar. 

Aceiuşi „demoeruție” u vorbit mult în timp de pace cum că războaale 
se produe din nişte cange economice, că clasele sociale superivare ale ata- 
tolor Iu genere pregătesc măcolarile., lar acama uceiaşi democrati se răs- 
tigoese Iu silința să duvedenacă, până că wici Rusia nu-i de vină, ci ns- 
mal și nomai grozavul militarism prusac, cel ce sfigie pe pruncii scoşi din 
piutecele mamelor... 


Pentru existenţă! 


Orice minte coaptă nu poate să nu vadă, că în războiul cei 
mai periculos şi mai mare, din ctte au fost, perspectivele de vii- 
tor nu se prezintă egale pentru grupările, actualmente angajate 
in luptă: Rusia poate fi bătută, învinsă, zdruncinată, dar 
niciodată distrusă sau nimicită. La urma urmei ar pierde 70 
milioane de locuitori, Caucazia, Asia de mijloc, Extremul ci O- 
rient, Polonia, Basarabia, Ucraina, provinciile Baltice şi Finlanda, 
dar cine poale fi învingătorul ei, care să se aventureze să ocu 
pe milităreşte tot intinsul Rusiei propriu zise, dela Dnipru şi 
Don pânâla Amur, şi dela Ucraina, Marea Caspică şi graniţa 
Chinei pânâ la Oceanul Inghețat de Nord. această uriaşă Intinde- 
re de påmint avind 700 milioane de locuitori şi bogății nenu- 
mărate naturale ?... 

Franţa poate fi inrinsă, chiar zdruncinntă adinc, dar nici- 
odată nimicită, căci In primul rind au trecut și timpurile cind 
in faţa lumii întregi s'ar putea umili fárå mâsură această repu- 
blică, car: se bucură de iubirea şi stima chiar și a duşmanilor 
ei; iar in al doilea rind ea posedă un imperiu colonial egal cu 
jumătatea Aliricei. Franța poate să şi piardă nordul ei, să re- 
nunțe definiliv la Alsacia şi Lorena, să plătească enormele des- 
păgubiri de războiu şi să supună vremelnic unele părți din via- 
ța-i economică intereselor :nvingătorului.,. Dar nu va înceta 
să existe ca Franță, ca stat independent, ca centrul frumos al 
întregii lumi vesele, vii. sensuale, epicureire.., 

Anglia.. dar în însăși Germania se recunoaşte ca foarte 
discutabilă chestiunea invingerii, (/nfringerii imediate şi seri- 
oase a Angliei. A reduce pe această stăpină a mărilor la izola- 
rea ei de restul Europei, prin influența asupra acestui rest, a o 
izgoni din Mediterana și din Egipt, ar fi posibil. 

Insă cucerirea şi zdrobirea Marei Britanii (a ea acasă, odată 
cu infringerea Rusiei şi a Franţei, nu poate să aibă loc decit 
dacă Germanii, pe lingă succese datorite pregătirii supreme, ar 
mai avea incă şi... un mare noroc. 

Să ne inchipuim acuma că Germania e invinsă; aceasta 
ară za ia acelaş timp, că ea este absolut distrusă şi mi- 

cită. 

Armatele străine o vor străbate, incit pe pămintul ei nu va 


DIN ENIGMA ANILOR 1914-1913 131 


“mai crește iarbă, Poporul de 70 milioane, pierzind toata floarea 
tui. infometat, va li nevoit să se lese la voia şi mila invingăto- 
rilor Cazaci, Zunvi şi Scoțieni, Rusia, Anglia şi Franța sub zgo- 
motul infernal al aplauzelor „restului lumii” nu-i vor lăsa aici 
un soldat, vas, tun, cetate, familie domaitoare, colonie; comer- 
ţul şi uriaşa industrie nu vor mai exista.. 

Assxie | 

Nimicirea complectă a unui mare popor în veacul al XX lea... 

Nimicirea proectată de mult și anunțată acuma cu toată 
trimbița, cu glas tare şi „lerm* de Anglia, Rusia şi Franța, 

Dar oare Germania, oricit de victorioasă, ar putea sd 
nimicească măcar În parte pe Rusia, Franța, Anglia ? 

Este o supremă disperare în lupta de acuma a Germa- 


nilor, disperarea luptei pentru existenţă în toată puterea acestui 
-cuviat, 


Cea mul mișcătoare impresie e canzată de căiră armatele germane şi 
de spirital de devotament și da sacrificiu al poporului german, Urieine, vå- 
zind acesta trop- minunate, a căror instrucție și preparatie na lusă nimie de 
dorit, na poata să se apere de-o admirație inviuribiă. Patriotinmal popo- 
rului e si mai desvoltat deci! spirital lui religiusilloaefie, 

tiricare ar À motisele războiului, admiţind chiar că Germanis le 
stirnit în part», Germanii siot unanimi În devotamentul lor fară rezervă, 
poniru causa eomană, 


În reia cel priveşte pe impârat, departe de a şi pierde ineroderea Ya 
popor, o are mai hotarită cu ni-iodută. In elasele celo mai de jos şi po oul- 
mile eelo mai inalte ale societății, ne audo avelas strigăt de davotamont pea- 
tru cesa de Hobenzollera. 


Departe de wi zdruneina sitaaţia impăratulai, o infringere n'ar face 
decit să i-a întărească, stit de profund inrădăcinată este eradiata paporulai 
Mm dragostea împărutmlui, pentra sapușii şi patria lai, 


Incă odată: să vă Inchipuiți pentru un singur moment 
că sinteţi în pozițiunea poporului german, şi nu veţi constata 
în ultima analiză, decit că dușmanii lui se lupta numai pentru 
pretenţiile lor şi pentru interese; iar el nu se luptă nici măcar 
pentru dreptul la viață ci pentru insâşi viafa, ca fenomen na- 
tural, primitiv şi gol, In asemenea imprejurări ar fi (şi este) e 
crimă strigătoare şi unică în istorie să mai tavinuim pe 
Germani cum că tind la cucerirea lumii, cind vedem cu ochii 
noştri şi în plină ziuă cu cită enormă greutate Germania iși 
apără existenţa. 

După victoria desăvirşită, pentru o pace solidă, și Germa- 
nii poate vor impune popoarelor din Europa voința lor, se vor 
compensa pentru sacrificiile supraomeneşti, etc., dar care alt 
popor n'ar face tot aşa, eșind victorios par excellence și 
peste lot? 

„___ Încercuirea Germaniei se face tot mai strinsă, ingrijorarea 
ei crește, însă fără lrică şi umilință, căci fot poporul e conştient 
«de puterea sa şi sa pregătit pentru lupta supremă fără vorbe 
jalnice, fără gesturi teatrale de «tragodie>, cu toate că se joacă 


452 VIAȚA ROMISEASCA 


acuma o tragedie umană, care nu-şi are precedent ṣi nu va mai 
avea ceva asemânălor In viitor. 

Nu simpatizaţi Germania? 

Foarte bine. 

Dar în adincul sufletului fiecărui spectator al acestei tra- 
gedii nu poate să nu se ridice citeodată măcar, cit de rar, © 
uimire, o nedumerire inaintea unanimității de acțiune, şi a suc- 
ceselor, cu care luptă acest popor. 

Involuntar acțiunea războinică a Germanilor, pe care o 
blestemaţi, stă pentru voi în lumină şi aruncă in umbră acțiu- 
nea rivalilor. Cinstea, cinstea vă spune s'o recunoaşieţi aceasta ! 

Ai dracului Nemţii!—nu găsiți altă expresie, dorind din 
răsputeri în acelaş timp, infringerea lor, fiindcă vi se pare şi 
după logica obicinuită a lucrurilor credeţi că doară nu poate 
această Germanie, cit de tare ar fi, să doboare Intreaga lume de 
dușmani, nici nu poate rezista acestei lumi. 

După viața noastră de toate zilele, după incordarea şi in- 
grijorarea din acest timp nesigur, noi nu putem face sforțarea 
mintală, necesară pentru a imbrăţișa pe deplin pregătirea, pu- 
terea, hotărirea şi credința ce domină in Germania, nu putem 
da crezare celor ce ne zugrăvesc proporțiile uriaşe ale lăriei ei, 
nici au putem complecta pentru moment cunoştinţele noastre 
asupra acestui necunoscut „teuton“ atit de străin nouă prin lim- 
ba, viața și munca lui, 

Sâraci cu duhul și trupul, obicinuiţi să sărutâm minele 
care ne lovesc, neajunşi incă nici la jumătatea drumului nostru 
—oare putem pricepe din senin şi în întregime ceia ce este 
Germania modernă ? 


Fără frică şi prihană 


In veacul nostru realist, se repetă cam des o vorbă Inţe- 
leaptă: „Cuvintele şi iluziile pier, laptele râmin“, Dar ce in- 
seamnă această vorbă in aplicarea ei largă la evenimentele 
actuale ? 

Trăim în vremea distrugerii nemiloase a mai multor legen- 
de: la Inceputul războiului „toţi latinii civilizați* mai ales dintre 
Carpaţi şi Dunărea strigau In gura mare, că războiul urzit de 
„Nibelunghi“ va arunca omenirea înapoi in epoca barbariei, va 
sălbătăci și va distruge toate valorile culturii. In locul acestur 
cuvinte de „inaltă vibrare* ne-au venit faptele : incordarea seri- 
oasă, reculegerea tacită o tuturor forțelor sociale din toate sta- 
tele, şi ciţiva paşi siguri spre... socializmul de stat. 

In fruntea acestei Incordări şi renovări sia iarăşi Germania, 
unde toată populaţia impreună cu guvernanţii dau acuma lumii 
uimile un spectacol povăţuitor de exactitate și simplificare a vic- 
ţii, de higiena, de muncă neobosită, curăţenia gindirii și cinstea 
administraţiei, y 

Toţi cetățenii string aurul peniru a-l schimba in bancnote: 
şi de aceia acuma în timpul acestui straşnic răsboiu, stocul me- 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1910 153 


talic al statului creşte în fiecare săptămină cu zeci de milioane. 
E hesena ceva de ințeles pentru iubitorii noştri de neam și de 
patrie? 

Cu toată încordarea puterilor sufleteşti, nervii Germanilor 
rămin sănătoşi şi le nutresc siguranța. Victoriile chiar au de- 
venit un lucru secundar ; are deplină dreptate un ziar rominesc 
caracterizind starea actuală a Germanilor în termenii următori : 


„Principala preocupare a guvernului și a populațiunii germane este 
starea morală a trupelor. Soldaţii trebue să se bati ca leii, să sufere ca 
martirii şi să moară ca eroii, Ri nn o pot face decit cu o condiţie: să lupte 
cn toată eredința lor, din toată inima tru patrie. Pentru aceasta trabue 
să n'aibă nici o grijă în fața dusmannlui, nici o proocupaţie de cei rămaşi 
acesă. In Rosia se core dela soldaţi să uite absolut totul pentru patrie și 
tar: toate necazurile, mizeriile zilei, toată cerșetoria și foamea familiilor pă- 
răsite. Un asemenea idenl al stării morale e realizabil pentru unităţi, sute 
de eroi, dar nu pentru mase, pentru milioane. Organizaţia statului ger- 
man e hine cunoscută fiecărui cetățean „tonton“, E ale pe cîmpul de lup» 
tă, ol are toată siguranța că cei rămaşi nu due o lipsă, că fratele lui 
cel rănit e îngrijit de stat, ca da un părinte, că nevoile și chinurile, evocate 
de războiu nu sînt ulinate namai in măsura mijloacelor de care dispun mo- 
mentan societăţile de binefacere. Prinosul acestor din urmă e scump, dar 
nu e decit un surplus la ingrijirea mai mult decit suficientă şi dinainte eal- 
culată a statului. Dacă soldaţii ar ști că ajutoarele se distribue pe sprin- 
cană, că soțiile, mamele și copiii lor cersesc din biuron în biuron, că acasă 
e jale, atunci s'a isprăvit cu sacrificiile lor. Numai minunata cultură ger- 
mană a putat să fară să nu pătrundă miedori descurajarea cit de vremel- 
nică, nici în tranșee. nici în populaţia civilă, niei în cazărmile unde se for- 
tează noile unităţi, 


„Restul lumii* care tot se opune Germaniei „barbare“ aș- 
teaptă peniru ea grozăviile inlometării, şi pe această premisă iși 
visează triumful; iar Neamţul și-a calculat alimentele, le distri- 
bue ca bun contabil la cele 70 milioane de guri şi-şi clădeşte 
triumful final pe stăpinirea nervilor şi pe creditul pe care il 
face timpului. Să o pricepem această metoda de a răi şi de 
a lupta— este mai presus de puterile noastre mintale „latine“: 
nu sintem, nu am devenit o mică Germanie, 


Ce este Națiunea Inarmată 


În timp de pace fiind foarte primejdios pentru starea eco- 
nomiei sociale a Germaniei să se instruiască militărește cele 10 
milioane din populația masculină, destinate pentru serviciul militar, 
sistemul german de organizație militară prevede totuși ridicarea 
acestui număr de soldați în timp de un an după declararea 
războiului. După acest sistem, muniții, armament, etc. se afā 
in orice moment pregătite in intregime şi calculate pe un an ju- 
mătate de războiu, anume pentru 10 milioane de militari, 

Intenţia creatorilor puterii de războiu a Germaniei a lost 
totdeauna Indreptată spre formarea în timp de o lună după Ince- 
perea războiului a unei armate complect prevăzute cu toate cele 
necesare, care să numere 4 milioane jumătate de militari de 
prima linie, adică activi, rezerviști tineri și prima și perfecta ca- 


134 VIAŢA ROMINEABCA 


tepgorie de milițieni, care să servească de acuma inainte ca ca- 
dre desăvirşite pentru a umplea golurile cu restul „naţiunii fo- 
armale* şi a mâri necontenit contingentul total al armatelor, până 
la zdrobirea definitivă a duşmanilor. 

Astfel, avind în vedere numai un an de timp pentru des-- 
fășurarea intregii armate germane, cum și înzestrurea ei peniru 
un an jumâtate cu toate cele necesare; apoi socotind că pe uscat 
războiul se siirşeşte întrun an, vedem Germania posedind mij- 
loacele de luptă suficiente chiar pentru o armată de 15 milioane 
şi peniru timp de un an, şi toate acestea neținind seamă de 
producția uzinelor militare în cursul războiului şi de activitatea 
celor 10 milioane de lucrători capabil: de muncă intensivă pe 
care ii mai are acest popor sânătos şi energic. 

Toa:ă prosperitatea industriei şi agriculturii germane se bi- 
zue astăzi pe aceste 10 milioane de brațe, plus munca femeilor 
și a copiilor, plus economia forțelor produsă de stagnarea unor 
părţi sle activităţii generale, cauzată de Incercuirea Germaniei. 
Astfel din populația masculină (in total 35 milioane) mai râmin 
15 milioane de copii şi de neputincioşi sau de cei (circa 2 mi- 
livane) care ln timp de râzbuiu rămin nemişcaţi la posturile lor 
administrative, ete, 

E foarte greu pentru noi, Rominii, să pâtrundem pe deplin 
in rostul şi Insemnâtatea acestei impârțiri ideale de forţe sociale: 
nu Sintem măcar pe jumătate sănătoşi şi energici ca popor ln 
imregimea lui. „Neamţul“ Insă se manilestă anume prin modul 
de viaţă de mai sus, şi aceasta fără nici o sforlare specială 
grăbită, cì numai mulțumită pregătirii ideale de dinainte. lu to- 
tul— contabilitatea artistică, calculul rece şi sever, după princi- 
piul: „anma: ceia ce pot, dar tot ceia ce pot“, 

Formațiunile noui ale corpurilor germane In ultimele luni, 
nu se trimet în luptă până ce nu capătă instrucţia superioară mili- 
tară, Pretutindeni tineretul şi faimoşii „birgheri“ fac exerciţii 
necesare, chiar înainte de a veni rindul lor să se înroleze ; ne- 
număraţii profesori militari „particulari“ sint la dispoziţia lor. 
Toţi străinii care trec ocazional momentan prin Germania, cons- 
tată cu mare uimire că orice localitate face o impresie zdrobi- 
toare prin mase nestirşite de bărbaţi sânâtoşi, de civili şi de 
militari ; toate căzârmile stnt pline, mai pline ca in timp de pace. 

Supunerea inevitabilă şi treptată a Austro-Ungariei heghe- 
moniei germane, aduce la dispoziția Germaniei încă 7—8 mili- 
oane de locuitori apți pentru serviciul militar, coordonind şi re- 
ulementind în același timp şi tot cursul vieţii din monarhia dua- 
stă spre a-l adapta sistemului german de a trăi și a lupta. 
De altlel in general şi aceasta Austro Ungarie, attt de disprețuit 
de către „latinii moderni” sa arătat până acuma şi mai ales 
după ultimele ştiri ce ajung la noi imparţiale, foarte metodică şi ne- 
grăbită chiar aţă în fața cu puterea şi năvălirea crescinda a uşilor. 

Aceşti pretinşi „pâcâtoşi“ Austro-Unguri au oprit ofensiva 
rusească In lunile lulie şi August prin inaintarea lor pâna la Lublin, 
au rezistat acolo dind posibilitatea Germanilor să se concentreze 


DIN EXNIGHA AXILOR 1914—1915 135 


normal, şi au reușit până acuma să ție piept colosului dela Nord 
aproape numai cu landverul şi landsturmul, păstrindu-și intactă şi 
aproape nentilizulă, armata lor de prima linie de peste o sută 
de regimente | 

Toţi criticii militari din presa rusească recunosc, că numai 
sub Varşovia şi mai spre Nord se allă armata permană, iar res- 
tul frontului la Piliţa, Nida, Dunaeţ, regiunile Cracoviei, Qali- 
ţiei, Carpaţilor şi Bucovinei nu sinf decit Austro-Ungurii cu un 
oarecare „supliment“ german, mai ales In ofițeri, cure de ase- 
menea iau parte la recrutarea contingentelor noui și la instruc- 
ţia lor în interiorul Monarhiei dualiste... 


Un aou cuvist pentru omenire 

Luind toate acestea in considerație, este extrem de intere- 
sant din punctul de vedere al prețuirii extreme şi comparative 
a popoarelor, dacă Germanul cel „calculator“ nu e menit decit 
să piară (după cuvintul lui Nietzsche „pe mareaţa imposibilitate“), 
evocind ja luptă cu el aproape toate Puterile restului lumii, —sau 
el este absolut invulnerabil şi destinat a conduce omenirea, 
după ce o va birui dintâiu prin arme, apoi şi prin cultura lui, 
muncă, cinstea şi ordinea? E interesant şi de o supremă im- 
portanță pentu destinele neamului omenesc de pe planeta nu- 
milă „Păminiul“, dacă in adevăr amalgama germană compusă 
din filozofie, muzică, ştiinţă, socialism, tehnică şi militarism va 
da ullima lovitură lumii pasiunilor, vieţii parazitare, minciunii 
şi condiționalitățitor banale şi inconștiente, sau va fi doborită ea 
ce această lume? 

Coordonarea desăvirşită a acțiunilor şi gindinlor întregului 
popor german, dupâce ea va birui toate piedicile,—la ce oare 
îndițimi sociale va aduce ea de acuma înainte poporul acesta, 
incercat cu fierul câlit alb, dela mic pânăla bâtrin? 

Şi încă o întrebare : dacă in curind vafi sau nu omenirea 
În stare să priceapă câ anume în anii 1914—1915, adică cu un 
veac şi un sfert după marea revoluție franceză, concepţia de 
viaţă czpusă astăzi de Germania nu este decit un nou pas ina- 
inte spre idealurile neamului omenesc, decit un nou corectiv 
suprem care reactioneaza in contra depenerării şi destrăbaălării, 
în contra uşurinți mintale şi a dezagrepârii fizice la care am 
ajuns In libera dezvoltare a noastră după principiul: „laissez 
faire, laissez passer” |?... 

Nu Spara modernă doboară astăzi pe Athena modernā 
sprijinità ad magnam gloriam ei de robii intunericului, de fiinţe 
colorate duse din järie Hiperboreice, ci Laconia, insuşindu-şi 
păițile bune ale Elsdei din trecut, li impune acesteia, ca şi ce- 
lor care o secondează, ca nişte maimuje,—impune sänätatea, vi- 
goaren, cinstea, scurtarea relelor şi simplificarea vieții devenite 
un adevărat chin prin complicarea, corupția şi minciuna ei. 

In 1791 şi arii urmări tot faimosul „rest al lumii" s'a 
ridicat in contra Franţei, a acuzat-o de toate păcatele posibile, 
cind i-a venit rindul să și spue cuvintul ei messianist; s'a ridi- 


134 VIAȚA ROMINEASCA 


cat şi Anglia „țara clasică a libertăților“, Iar tot atunci Nape- 
con a fost obiectul urei, a glumelor şi modelul caricaturilor de 
prin jurnale, iar în Rusia a fost primit drept Anlicrist. Şi nici el, 
marele Corsican şi marele pretins „despot“, nu a fost invulne- 
rabil ca om, ba chiar şi ca militar. 

Dar anume revoluția şi cl ne-au hărăzit normele vieţii po- 
litico-sociale simplificate şi Insănătoşite, care au fost bune şi 
pline de rezultate pănă cind lumea nu s'a acoperit până la vir- 
ful urechilor cu degenerarea acestor norme în condiționalitate, 
in sute de volume de legi eontradictorii, în jaful și destrăbălarea 
legalizate, tn minciuna nenumăraților avocaţi și veninul ignoran- 
ţilor gazetari, in egoismul ingrozitor, în „Salonul“ Parisului, care 
în ultimele lui expoziţii de pictură, nu se ocupa decit cu varie- 
tatea nesiirzită a trupurilor temeești, grizetelor, cacotelor, apaşe- 
lor şi nevestelar de miniştri, crescute, formate şi balzamaie pentru 
„bon marche*,—uitind cu desăvirşire, netinzind la Venere de 
Milos, la fiicele Spartei, la tovarăşele cinstite ale vieții, la ma- 
toanele sublime, la filozofia şi muzica supremă ale peisajului 
şi genului, fa florile pămintului şi visurile viitorului —copiti, 

Ave ţi prooroci, leremii, incepind cu scriitorii humanitari 
ai epocei de renaştere şi slirşind cu Tolstoi. Nu i-aţi ascultat 
decit din politeța [ranceză şi din indemnul amorului propriu de 
om „civilizat*: a venit deci şi vremea cind un popor mare, vă- 
tămat din fericire prea puțin de vecinătatea voastră, vă aduce 
prin loc şi fier o silnică schimbare la față, o pretacere a inimei 
şi a singelui, vă aduce speranța că macar generaţiile tinere, lā- 
sale de voi să crească In murdărie sufletească şi In molime tru- 
peşti, se vor indrepta pănă cind incă nu este prea tirziu... 


Din legende și aberaţii 


„Ne urăşte pe noi toată lumea*—o mărturisesc Germanii 
cu zimbetul de „n'avem incotro“ faţă de un așa simţimlat nobil 
al „omenirii* şi al „latinităţii“, care nu-şi caută râul vieţii inter- 
naţionale în ele inşile, ci și lac calul de bătaie In persoana 
Germanilor: aceiași mentalitate ca şi la liga poporului rus, 
care vede tot răul vieţii sociale in.. Evrei şi nu ta lipsa de per- 
fecţionare de sine a Ruşilor, şi arde deci necontenit de dorul „ma- 
car a unui cil de mic prozrom“. 

„Ne urăşte pe noi toată lumea*... Un milion sau chiar 
două, trei milioane de prizonieri, clți va mai face Germania până 
la stirşitul războiului, tocmai el vor răspindi în lume convin- 
gerea generală că Germanii nu sint barbari ci oameni plini 
de aliruism şi de milă, că aceşti copii mari ştiu numai în fața 
unti necesităţi imperioase să procedeze hotărit şi fără cruţare... 
Dar acuma ?,.. să fantazeze și să speculeze lumea cu „barba- 
ria teutonă*, cit polteşte! 

„Ce pot face Germanii in contra acestui simţimint sublim al 
„latinilor“ ? Să argumenteze in momentul de lață, să convingă 
pe toți şi pe fiecare, că nu sint barbari nici crocodili? O ocu- 
paţie de prisos. Ei preferă sinceramente să-și insuşească o for- 


| 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 - i37 


a 


mulă care e muk mai simplă și mai cinstită, deşi nu seamănă de 
Joc cu politeța din romanele franceze. „Nemţii“ spun: „cine nu 
e cu noi, e contra noastră“... 

„_ Deslăşurarea actualului războiu distruge mai multe legende 
şi aberațiuni, distruge şi aceia despre Belgia. 

O compâtimim pe această țară ademenită de Anglia şi de 
Franța şi care a pus maltă lacredere la zdrobirea G :rmaniei de 
către hoardele din Siberia şi Caucaz, Insă evenimentele de eri 
ne-au arătat că Belgia a avut, din cauza inteaţiilor de mărire a 
4inărului şi bravului ei rege, o ințelegere speciala cu Franța şi 
Analia, indreptată In contra Germaniei, ca și planul comun de 
acțiune cu cele două țări. Noñ, publicul, nu ştiam aceasta, dar 
o ştia bine Statul major german, cu toată discreția acestei 
alianţe... 

Ce aveau deci de făcut Germanii: să Inceapă să convingă 
Belgia că ea nu poate rămine teafără în lupta pe viață şi pe | 
moarte dintre Germania și „restul lumii“ dacă nu va fi alâtu- 
rea cu Germania? că ia loc de a apăra iaztil Lieziul, Namu- 
rul şi Anversul, în loc de a suporta pe pielea papulației paci- 
nice toate grozăveniile războiului, ar fi mai bine să renunțe la 
alianța cu anglo-francezii etc, ?... În lupla ei uriaşă pentru exis- 
tență, Germaniei nu i-a rămas altceva decit să ingenunche ime- 
dial Belgia şi apoi să-i lecuiască cit stă posibil în puterile o- 
meneşti rănile ei. Nici strigătul de „ajutor, ajutor!” al Belgiei 
nu a fost in fond decit o comedie bine jucată: toată lumea știe 
perfect In adincul conştiinţei, că ajutorul acesta i-a fost hotărit 
cu mult dinainte de Franţa şi Anglia, 

In lupta ei de existenţă, avind şi în Belgia un rival ener- 
gic industrial, Germania n'a pulut fireşte să mai repete ultima 
ei greșală şi slăbiciunea din anii 1904—1905, cind ea ar fi pu- 
tut dezarma pentru totdeauna pe Rusia, fárā vre-o slorțare Incor- 
dată, Cu toții nu putem să nu recunoaştem, câ anume Rusia 
salvată atunci de Germania din pghiarele japoneze a știut să 
fie recunoscătoare, şi peste 10 ani a și pregătit o armiută de 10 
milioane de „sfinte dobitoace cenuşii* menită să ducă darurile 
recunoşlinței ei direct la Berlin. 

După toate acestea să mai invinuim Germania, sau ari şi 
ce stat în situaţia ei, cum că se conduce în politică şi luptă nu 
pentru sentimente ci pentru interese, că n mină instinctul de con- 
servare în primul rind? Ar fi o naivitate să se mai creadă că 
Belgia nu ar fi putut scăpa ta tot cazul de mizeriile ei de as- 
tăzi : dacă tot ceia ce s'a intimplat nu e în fond o greşală is- 
forică strigătoare a Belgiei, atunci, vă rog, la ce e bun guver- 
nul ei cu diplomaţia, cu armată şi cetăţi, cu curtea regală inru- 
dită chiar cu Hohenzollernii, cu însuși omul datoriei celei mai 
severe poale şi mai singeroase din toată istoria —Kaizerul Wil- 
helm ?. 

Dacă Anglia, a cărei mini sint totdeauna libere in orice 
parte a globului, a văzul în Bagdadbanul german şi în trecerea prin 


334 VIAȚA RONINEASCA 


el, a coletelor postale și a călătorilor, mai rapidă cu. 8 zile de- 
cit prin canalul Suez, —o primejdie de natura s'o lacà sa or- 
cască şi Incercuirea Germaniei şi Infometarea ti, —apoi atunci 
cu cit mai mult femei e nevoită să procedeze brusc si nesen- 
țimental insăși Germania ? 

Ea nu posedă o diplomaţie perfida, capabilă să țese intrigi 
fne, să cumpâre lumea cu mult dinainte şi să iasă candidă şi 
virgină. Tara soldatului şi a muncitorilor cinstiţi, cind Gema- 
nia reacționează impotriva duşmanilor ei cu mijloacele specitice 
ale lor de luptă politică, ba chiar cind încearcă numai să teac- 
ționeze (totdeauna cu intirziere), surgăcia ci in calomnie şi comi- 
plot e imediat descoperită, și atunci toți cei care au fural, stri- 
gå în gura mare triumlători:; prindeți pe hoțul cel obraznic, pe 
ucigaș, pe siluitor |... 

Așa se scrie cartea istoriei prin penele iscusite ale „Lati- 
pilor*, cu Briţii şi Bluscalii, Lumea se ţine de maxima monulă : 
nui prins— nui boj lar mulțimea de sbadă, de coletărie ṣi be- 
vărie, eti absurd- reacționară, impit- antisemită, astăzi Incă 
duşmana vemocrăţiei adevărate şi a socialismului, atit de bar- 
bară in privinţa țăranilor şi atit de crudă cu propri le ei gene- 
raji tinere,— aleargă urlind după hoțul imaginat, proclamă „li~ 
Perte, égalité, fraternite", se păleşte din rasputeri să salveze 
pe unii, ră pimiceasca pe alții, pe neamul hoțului, care i-a o- 
lensai* toate prejudiciile, toate noțiunile „inahe* de civilizaţie, 
ideal, umanitate, tuată incintarea ce sine, ce artă, de drepiatea 
ci şi a Franţei, pănă mai eri „jidovite* şi „anarhiste* etc, . 


„Calul de bătae* 

„Şi nu va mai rodi nisipul“... 

Criesii mindri ai „restului lumii* fiind in afară de posibili- 
laica de a pătrunde rosiul evenimentelor, lucrează astfel: Germa- 
rul ia sticle măsuri ca să-şi prevadă populafiunea cu minimum 

frebuimcics de pine- accarta inatemnà că lncuiind se va Inde 
plini NVitul „tesiulti lumii” adică lcemea şi bettgia şi moartea 
„Neamțului?. 

Gesmanul s'a prevăzut de mult cu muniţiuni şi şia format 
națiurea ina'mală svind in vedere că toate popoarele de pe 
Jaja pemintului inclusiv Statele Unite, Japonia, Rusia, China, 
sar în vuterul apropiat şi Indiile (350 milioane de populație). 
sc înarmează febril şi că incă mai multe socoteli grele de re- 
külat o aştespiă pe această omenire desbinală pe naţiuni, a- 
ceasia tarâşi inseamnă, cà Germania, nu alt cineva, răsădeşte u- 
riciosul militarism istovitor, nutrește visul de cucerire absoluta 
îi intregului mapumond, se pregâteşie să distugă iubita noastră 
Franța, să ne desființeze pe „noi“... 

Bulgarii şi Turcii țin cu Germanii, fiindcă interesele lor 
coincid cu cele germane, /talia rămine neutră din aceiaşi ca- 
4ză, dar adincii noştri ginditori nu vad în toate acesica deciică 
popoarele sint pur şi simplu înșelate de guvernanţii germano-fili, 


DIN ENIGMA ANILOR 1914 —1%15 ja 


-a —— M 


eü interesul nici unui popor din lume „nu poate" să coincidă 
cu al Germanilor ci numai şi numai cu „al nostru” care este 
şi al Ruslei, al Serbiei, Angliei, Franţei şi chiar al Japoniei. 
Din singurul sistem care poale sà i dea succese în „lupta 
contra lumii de dușmani, Germania nu a așteplal ca alții so 
lovească cei dintâi, ci ea însăşi a ocupat teritoriile inamice, cu- 
noscind bine că pretutindeni peste graniţele ei de vest şi est se 
află numai pur şi simplu inamici şi deci lără a mai impărpi a- 
ceste teritorii pe categurii ca Belgia, Franţa, Polonia, ete. cum 
am face roi cei iubitori de nume polilico-geogralice. Olensiva 
ei a lost pănă astăzi singura ofensivă mare a tuiuror râzboae- 
lor : aceleaşi teritorii au lost de multe ori câlcate succesiv in 
ofensive şi delensve parţiale, de aceleaşi armate franceze, bel- 
giene, rusești, germane, engleze şi austro-ungare; na râmas 
nici un sat, în care sânu se fi petrecut diferite incăcrări, de Dă» 
rece în războiul modern o armată nu caută armata inamică ca 
să dea lupta, nu alcargă după cu în spațiu deşeri, ci frontul- 
de pildă cel german intins, neintrerupt dela mare până la munți 
In tot lungul granițelor, se mişcă inainte și inapoi provocinu saw 
viceversa mişcâri asemānātoare ale frontului francez, rus.. 
Totul tremură, se clatinā şi se dărimă sub zguduiturile 
bombardării monstielor artileriei moderne ; totul se calcă, îndură 
greul neaşteptat de groaznic al ciocnirii popoarelor... lar crierii. 
restului lumii“ cer de pildă Germanilor ca trăgind locuri de 
tun de la distanța de 10 chilometre să nimerească numai decit 
in Banca Iaşilor şi nu în Mitropolie, să aibă tirul precis indiep-- 
tat anume spre Palatul Poşielor şi nu spre Casa de Depuneri, 
Ce ințelepciune ! Şi fiindcă Nemţii duc războiul modern nu dupa 
sistemul Capşa ei sint barbari, ne mai văzuţi în lume prin cru- 
zimea lor... 


Chestia „barburiilor* 

Apropos de barbarie. i ; 

Războiul insuşi este o barbarie strigātoare, care în mod 
firesc acoperă toate barbariile parţiale ce se observă odată cu 
mersul războiului, Ce soartă au toate învinuirile ce se aduc 
totdeauna inamicului mai fericit, de câtre inamicii mai puţin fe- 
riciţi în lupte, o arată clar toate pretinsele anchete, ca de pildă. 
aceia in privința barbariilor bulgare, ; di 

„Însuşi“ miliardarul american Carnegie a intocmit după anis 
1912—1913 o comisiune specială internaţională, care insă după 
o cercetare amânunţită şi-a publicat rezultatul, neproducind nici 
o resie serioasă, Cine poate acuaa să afirme că vociferă- 
n ce d şi ale Sirbilor au lost juste, cine ar spune, că lu: 
crările comisiunii Carnegie an consolidat reputația bulgarilor 
— barbari ? N i 

Au fost ornrile războiului și alita numai ; orori uneori poate 
inutile in ultimul cont, dar în momentul săvirșirii lor necesitate 


14 VIAȚA ROMIREASCA 


m ma 


«de imprtjurări, de greşeli, de pasiuni desiänțuite, de manilestările 
unor degeneraţi, de care nici omenirea și nici un popor mau 
scăpat încă definitiv. F, important numa ca armânle acestor 
orori să fie pe cit se poate localizate și reparate, compensate de 
câtră statul Invingător cind va veni timpul, pentru cei cari le-au 
suferit, 

Am arātat mai sus că odată cu mişcarea pe frontul netnire- 
rupt de 4—5 sute de chilometri a milioanelor de soldați, cu àr- 
tilerie grea, cu coloane de aprovizionare etc., piere pâna şi 
sarba, calcată de mii de ori, de mii de copite. 

„A la guerre comme à la guerre“ a spus însuşi Francezul 
odaia, Dacă nu Germanii ci Ruşii şi Francezii ar fi avut ini- 
iativa in războiul actual, oare marfi fost pănă acuma hecatom- 
be de jertfe materiale şi de vieţi omeneşti, n'ar fi fost distruse 
sute de oraşe germane, apărate cu indirjire nebună ?... 


In timp de răuboiu se suspendă obisnuitele regale da cruțare a omu- 
Tui şi edifielilor ; omorul și incendiul sint fapte barbare: insă dacă este răz- 
boin, esto barbarie. Dar unii vor războla eu mănuși: să nu se ucidă, să 
au se bombardeze și să se cruțe nevinovaţii - adică pentru fiecare om să se 
orgunizeze o judecată de primă instanță, cu opoziţie, apel şi recurs. 

In enervarea generulă, imaginuţii sprae au născocit fapte oxtraor- 
dinare şi cum sînt grea de controlat izbinda și învingerea în luptela mari, 
urbei mai mult nu se pot cu precizio constata faptele individuale, și vi- 
nele lor, 

Orori inutile se comit, fără Indoiulă ; căci In orice țară —oricii de ci- 
vilizată, cu cei mai puțini analfabeti, cu disciplina și ordinea cea mai stric- 
tă,— oxi-tă totuşi, şi In timp de pace penitenciare în care zae asasini, til- 
hari şi violat ri. Acesti declasaţi, dacă ar fi rămas în țară, tot ar fi făcat 
nolegiuiri--mai puține, da sigur. Pe cimp de luptă, pe pămint străin, sa co- 
mit orori Dar o disciplină mai mică sau msi mare restringe numărul eri- 
«elor, pedopsind sever pe vinovaţi, sau îl măreşte Incurujindu-i, 

Ororile—aşa cum sint redate în ziarele interr sate, pertra raptivarea 
mentralilor,— înduioșează și uimesc. E vorba de oameni asezati cite patru, 
unul în spatele altuia, la zid, pentru cu să so econoimisească ploanțela—si 
executaţi, în faţa femeilor și copiilor lor. Sau so citează cazal unei fetițe, 
cu bratele tăiate, caro îşi lutreabă mama: „oare o să-mi creuscă iar miau- 
qele, mumă ?7* 

Nu pomenim poveștile cu degete do copil pase în oala, amestecate 
cu curechi, şi niei alte basme.. Totuşi în publie, fac impresie „barburiile* a- 
ceste: și o impresia care nu trebue să persiste. 


Sunt însă o parte de invinuiri aduse de „restul lumii“ 
“Germanilor care se par ceva mai Intemeiale și demne de aten- 
țiunea noastră, Sint faptele din conduita publicului german in 
privința streinilor, petrecute in primele zile după declararea 
războiului. Publicarea senzațională a acestor lapte a daf o ar- 
md bună in minele guvernanţilor mai ales din Rusia şi Franţa 
„pentru a excita ura superioară a naţiunilor în contra „Nemţilor“. 

Am aflat atunci, cum „Teutonii” dela mic până la bătrin s'ar 
fi dedat lá ororile inchiziţiei ; străinii toţi, neținindu-se seamă de 
sex și virstă, ar fi lost batjocoriţi, aie ie chinuiţi, laminziţi şi 
omoriți sau s'ar H sinucis, neputind suferi aceste barbarii ară 


DIS ENIGMA ANILOR 1514—tH15 Mu? 


seamân... Toate aceste afirmâri cer o lămurire specială, spe- 
cifică. d 

Trebue să observăm diniliu, că în timp de pace € imposi- 
bil şpionilor Ruşi, Francezi și Englezi să afle ceva important, 
privitor la secretele militare germane. Dar războiul a izbucnit 
cu totul neașteptat, cind toată Germania a fost plină de streini 
precum e arhiplină de diferite Baden-Badene. Mecanismul mi- 
litar al statului german a fost In întregime pus în mişcarea 
cea mal febrilà la 19 Iulie 1914 sub privirile a două-trei sute 
de mii de streini ce se aflau la apele minerale şi localităţile de vi- 
lepiatură. Aceşti streini puteau până la reintoarcerea lor in pa- 
trie, bucurindu-se de libertate, să observe In modul cel mai de» 
taliat această mişcare intinsă. Ce era de facut? OO 

Trebue încă să observăm, că cu toate că streinii care vin 
in Germania sint înregistraţi, totuși pașapoarte nu li se iau la 
trecerea graniței, ca şi între Austria— ltalia — Franța — Anglia. 
Primejdia streinilor nu există în timp de pace pentru organizaţia 
militară a statului german, deci nici nu se iau măsuri severe 
de supraveghere decit in privința unor anume persoane sau ca- 
tegorii separate ; iar restul publicului venit nu e deloc molestat 
cu toate că vegherea generală a poliţiei germane nu slăbeşte 
nici pentru un moment. (larăși notăm aci, că e din cale afară 
de greu de pildă Rusului sau chiar şi lominului să priceapă 
această stare de lucruri.). fă A 

Cu toatà prevederea Germanilor, în ultimii 44 de ani de 
pace, ei n'au avut nici o experiență privitoare la situațiunea strei-- 
nilor in momentul izbucnirii brusce a războiului, In citeva zile 
dela 19 lulie 1914 nu numai militarii germani, ci şi toata admi- 
nistrația au avut să indeplinească munca uriașă şi rapidă a ince- 
putului luptei pe două fronturi în contra a trei mari popoare 
din Europa. Astfel toţi au fost ocupați; iar numeroșii streini 
necunoscuţi /asați să privească cu atenție aceste ocupaţii P.. 


O singură greşeală 

In asemenea împrejurări critice guvernul german s'a adre- 
sat câtre toţi cetăţenii, rugindu-i pentru salvarea patriei så se 
ocupe cu lămurirea situațiunii streinilor, să descopere cine e 
strein, cine nu, etc, şi să-i ia sub supraveghere, iar pe cei sus- 
pecţi să i Inainteze autorităților, In genere această chemare a și 
fost îndeplinită de intreaga populaţiune germană In mod strălu- 
cit pe cind în orice altă țară, de pildă şi în Rominia, ar fi dat 
loc la cele mai grave turburări şi abuzuri. 5 | 

Dar, precum o mărturisesc inşiși Germanii, o linguriţă de 
dogot a stricat butoiul intreg de miere : printre cetățeni statu- 
lui german se găsesc încă elemente inconștiente și brutale, de- 
generate; cu toată cultura Germaniei ca na scăpat incă de în- 
treţinerea puşcăriilor ; cu tot minimum de crime, criminalii înca 
există. ia 

Şi dacă presupunem că în o populație de 70 milioane de 


je VIAȚA ROMINEASCA 


suflete s'au găsit măcar o a suta parte de procent de crimi- 
nali inäscuți sau degeneraţi, atunci este explicabil cu ce inevi- 
tabilă perversiune a fost executată de unii chemarea lor la func- 
ţia de administrare, ca aceia a reglementării situației streinilor 
în toiul stării de războiu, Peste citeva zile cind guvernul a ob- 
-serval unele rezultate deplorabile ale goaneitdupă streini, fofi ce- 
Zățenii imediat au fost invitați să înceteze salvarea patriei după 
înţelesul lor, 

Poliţia supra-incărcată de muncă şi-a dat şi nova osteneala 
să repguleze conştiincios şi nebrutal chestia streinilor, Ar fi oare 
vre-un alt stat inrercuit, făcut responsabil de asemenea scâpări 
de vedere? Ar fi oare tot poporul german vinovat de faptele 
„unor degradați moraliceşte?,,. 

lată de unde provine convingerea „restului lumii“ asupra 
„barbariilor* germane săvirşite cu streinii-călători. „Restul lu- 
mii* nu-și dă seama în acelaşi timp de măsurile draconice ale 
Rusiei, care pe toată populaţia germană Supusă rusă. de veacuri 
aflata acolo, a expropriat-o, a trimis-o în Siberia şi Astrahan, 
cu sate întregi, a ruinat complect milioane de oameni fără nici o 
vină. Ziarele lranco şi rusofile nu ne povestesc cum de pildă 
un oarecare d, C. Graur, trimisul special al ziarelor romineşii 
„democratice“ şi autorul periadicului „Războiul văzut din Ru- 
sia și prin prizma rusească“, a văzut in Odessa sute de ase- 
menea „prizonieri* desbrăcaţi şi jefuiți, stiind ticsiţi in vagoane 
de maria In vintul de toamnă tirzie rusească şi destinați pentru 
gheţăriile Siberiei, 

„Presa* noastră ultra-patriotă nu reproduce paginile setoase 
de singe ale lui „Matin*, care a cerut omorirea răniților ger- 
mani capturați la Marna, cum şi ale altor organe de presă „la- 
tinā“ cerind pedeapsa cu moartea pentru o coloană sanitară ger- 
mană capturată In momentul cind îngrijea şi pe răniții francezi, 
sub pretextul că eminenții medici savanţi germani, aflaţi tn frun- 
tea coloanei, ar fi furat citeva sticle cu vin şi o vacă tăiată 
pentru alimentarea răniților pe jumătate Francezi şi Germani, 
precum s'a lămurit la tribunalul marţial, care a judecat şi con- 
damnat pe acești medici la 3 ani inchisoare militară, în calitate 
de soldaţi jefuitori, marodeurs.... *). 

Da, acuma cind războiul urmează cursul său lăţit, e prefe- 
rabii cinstitul soldat german cel care se inchina forței, decit „La- 
tinii şi Slavii moderni“ umblind cu murţii de minciună şi per- 
fidie pe sulet şi In crieri. Tot una, numai prin forţă se mai 
poate face să se reinoiască această lume Inglodată 1n rău, igno- 
ranță şi minciună, vărsind spuma animalului turbat !... 

Se ştie doară bine că cea mai groaznică fiară nu e tigrul, 
nici leopardul, ci un berbec ajuns la nebunie, 


Arta militară şi „criticele* 
„Profanul* colectiv, pentru care sint scrise aceste rinduri 


*) Prin o nouă judecată au fost achitati, 


DIN ENIGMA ANILOR 1911—15 145 


„le către un profan singuratic, nu e nici de cum strategu! dela 
Dacia și dela Terasa Oteteleganu, care lăcuse prognnsticuni asupra 
deslegării conllictului european şi care este acuma sigur cå „noi* 
batem pe „Neamt? în mod cumplit, schimbiad harta Europei 
după cum ne place nouă şi le place Rmșilor. Proianul publie 
romin inainte de a-şi da verdictul, poale şi el să-şi cerceteze 
puţin consideraţiile militare generale dar exacte ca să nu mai 
reșească, păşnd pe un teren alunecos. Publicul italian de 
pildă şi-a lăcut deja injerţiile necesare de această natură, şi se 
simte tot mai bine, deși nu arde de dorul bătăii Nemtilor... 

Ştiinţa militară t) e vastă şi complicată: nu se rezumă doar 
in mişcarea brațelor şi a capului la dreapta şi la stinga. Dacă 
noi cu toții ştim bine, că Germanii sint militari prin excelenţă, 
că dinşii s'au consacrat artei militare superioare, atunci cum pu- 
tem să le atribuim lor nişte planuri de războiu de o exiremă nai- 
vitate, concepute de noi acasă pe bara ultimilor senzații ale zia- 
relor? Am lost „Siguri*, că toată tactica germană constă la 
porniri rapide, în şiruri nesiirgite de „salturi de tigru“, ps cind 
tocmai Germanii s'au arătat în ultimele A luni că na se grăbesc 
de loc, cind conduc operaţiuni și dau lovituri separate, cu cari 
string pe dușmani, căulind cu mare iscusință ca aceşiia să fe 
prinşi pe neaşteptate, 

Li atribuim dorința de a lua mumai decit Calais, Varşovia, 
Parisul etc., ca şi cum calculul lor In victoria finală s'ar baza 
excluziv pe aceste cuceriri; iar Germanii ne arată, că pare că 
„au de loc această afecțiune pentru numele geografice, pe care 
o avem noi, Absolut în toate direcțiile spre aceste puncte im- 
portante ei au intreprins ace'eaşi înaintări ofensive în mase mari, 
au executat la spatele armatelor lor aceleaşi pregătiri de fronturi 
„le asediu, s'au intors cu retragere meşieșugită şi s'au stabilit 
pe poziţiuni neclintite, 

Paris, Varşovia, nu sint pentru Germani decit sunete de- 
şarte : ei nu caută Parisul, nici Varşovia, cl armata inamică, 

erindu-se să nu facă vreo greşală strategică, să nu fie ademe- 
niti de nerăhdarea ntutrilor, care cer ca semn al minunii Dum- 
nezeești ocuparea acestor oraşe spre a se convinge Insfirgit, 
dacă Germanii, dracului sint chiar attt de tari, sau numai se 
prefac? Coletăria şi berăria incă nu pot să se obicinuiască cu 
nepăsarea Germanilor în privința dispaziţiei ostile și nervoase a 
strategilor de ocazie, a fogilor caporali şi sergenţi-majori, sau 
“cu nepăsarea stranie a Turcilor de toate sfaturile telegrafice ce le 
dau, fără a cere macar restituirea costului telegramelor, unii domni 
din „Acţiunea Naţională“... Berăria şi coletăria simte o dezamă- 
gire şi nu le iartă Germanilor, că ei n'au lost în stare să calce e- 
lementarele regule de războiu modern pentru obținerea unui suc- 
ces moral, In ochii acestei berării și coletării. Sentința argu- 
mentată ar fi următoarea: 


1) Ne servim mai jos și de unele idei, deja publicate fa presa romiaă. 


144 VIAȚA ROMINEASCA 


Germanii „au vrut“ în două răptâmini, să cuprindă Pari- 
sul; nu l'au cuprins; deci au sulerit o infringere, o dejucare a 
„intregului“ lor plan de războlu şi nu mai pot avea succesul fi- 
pal, Or, cum se prezintă acum războiul, vedem că ocuparea u- 
nei capitale, cind nu intră în reţeaua strategică, nu are nici o 
importanţă. Chiar după ce Bruxelles a căzut în minele Germa- 
nilor, armata belgiană s'a luptat înainte cu Indirjire, 

: Alții, trecind peste naivitatea pomenită, spun, că statul 
major geıman holärise să sfirşească grabnic războiul în apus, 
pentru ca în urmă tă arunce toate forțele asupra Rusiei. Dar 
cine ştie planurile statului major german? Cine poate sā in- 
drăznească lără o analiză amănunțită să se pronunțe măcar a- 
supra tendinței generale a Germanilor? Puteau oare crede Ger- 
manii că o așa conflagrație se va sfirşi prin ocuparea unui 0- 
raş şi prin zdrbbirea unei armate sau două, incit ei nici nu Vor 
mai avea nevoe să recurgă la deslăşurarea complectă a totalului. 
armatei lor de 10 milioane de soldați t... 

Judecind evenimentele războiului „noi* pare că nici nu ob- 
servăm, câ în critica „noastră“ asupra „Nemților*, pur şi sim- 
plu introducem prin contrabandă o dorință arzătoare ca Nempii 
să ne demonstreze nouă cit de curind culmea arlei lor militare 
minunate, care duce la izbinde imediate, la biruirea imposibilu- 
lui— şi numai atunci „vom recunoaște“ superioritatea lor, rezer- 
vindu-ne deocamdată dreptul să glumim în privinţa lor. Desigur, 
un asemenea sistem de judecată e mult mai convenabil pen- 
tru mulțime decit analiza serioasă și nepasionată a lucrurilor 
reale, dar unde ne duce ca pe noi, dacă nu la un absurd desă-— 
virşit în acţiune şi dispoziţie? 

_Să stabilim o dată pentru totdeauna: furtuna de sub bolta 
craniului „nostru* nu e aceiași ca sub bolta craniului șefilor 
armatei germane, menite să şi salveze imperiul. „Noi* presupu- 
nem, că iot planul lor de salvare e calculat pe baza ușurinții 
cu care se obțin vicioriile, şi nu căulâm sā ştim ceva serios şi 
despre organizaţia mihtară a Germaniei, a acestei „națiuni Inar- 
mate“ pregătită de mult pentu lupta foarte grea, decisivă şi 
unică în istoria lumii după intensitatea şi mărimea ei. 


Germanii la voia intimplării? 

„Germania s'a folosit de nepregătirea Franţei, altfel n'ar îi 
reuşit să cuprindă Belgia şi teritoriile franceze”, Ei Lire, dar 
în toală vremea premergătoare războiului, cind Germania își 
crease eveniualele planuri de luptă cu toți vecinii ca şi cu fie- 
care din ti în parte, fiuta ea oare că războiul va surprinde 
pe Franța, că Germanii vor putea numai decit ei înşişi să-şi 
aleagă momentul şi să se „folosească“ ? Germania sa lăsat la 
capriciul pate pd şi nu a avut în vedere greutatea luptei 
uriaşe cu Anglia Franţa — Rusia ?... Publicul cu asemenea men- 
talitate are dreptul să uaiască cit polleşte in lumea amăgitii de 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 145 


sine, dar să cruțe de daia aceasta pe Germani, să nu-i atragă şi 
pe dinşii în lumea bolnăvicioasă a logicei infirmilor şi femeilor... 

Există o limită a incordării şi pentru Germani; există o 
limită a posibilității de a destăşura normal şi solid armata de 
4 milioane jumătate cu care s'au prezentat Germanii câtre silr- 
şitul lui August 1914, Înaintarea lor vertiginoasă avind ca scop 
stabilirea liniei de tranşee la spate și prepararea acestei linii In 
timpul inaintării, care-i asigura această stabilire, sint strins le- 
gate una de alta. Nu Parisul putea să fie atunci obiectivul Ger- 
manilor, de vreme ce incă nici Belgia nu era ocupată. nici An- 
versul luat, nici coasta Märei Nordului stăpinită, nici Franţa de 
Nord-Vest golită de trupele franceze. 

O operaţie neauzit de Indrăsneaţă a fost executată de Ger- 
mani in inaintarea lor spre Paris numai prin flancul frontu- 
lui lor constituit de armata lui von-Kluck. Oare puteau crede 
Germanii, artiştii militari, că flancul acesta e în stare să cuprindă 
vesela capitală a lumii? Linia cetăților Verdun-Beltort a fost 
intactă, ar.nata lranceză deasemenea, spaţiul intre Paris-Anvers 
şi Marea—La Manche plin de detașamente puternice franceze, 
cu care se uniau cu repeziciune trupele engleze debarcate ; co- 
municația Germanilor cu baza lor din Belgia cra serios ame- 
nințată... , 

Dar cine nu riscă nu reuşeşte, Neobișnuinţa acestei ope- 
rațiuni, adică inaintarea nebună intr'o ţară inamică, fărd conso- 
lidarea pas cu pas a terenului ciștigat, a uimit pe toată lumea ṣi 
a forțat Franța să-şi concentreze grosul armatei sale așa cum au 
vrut Germanii: atragerea armatei inamice asupra sa şi distri- 
buirea ei dealungul întregului front—iată problema care a fost 
pusă de Germani și rezolvită In mod strălucit atit in Franţa cit 
şi in Polonia. i 

Pentru această rezolvire au şi fost facute jerttele mari de 
pe Marna şi de pe Vistula, pentru ca Germanii au intreprins ce 
fensivă falşă, aşa numita recunoaştere în massă, adică prin in- 
treaga armată, care tactică a lost introdusă definitiv in arta răz- 
boiului de Japonezi in 1904—1905 şi care a devenit posibilă nu- 
mai în timpurile moderne, cind organizarea comunicației pe la 
spatele armatei precum şi înzestrarea tehnică a armatei In marş, 
au luat uriaşa desvoltare din „veacul fierului şi electricităţii”. 

O mare parte din calculele și proectele strategice ale Ger- 
manilor e bazată anume pe dorinţa firească a Rușilor şi a Fran- 
cejilor de a-şi apăra până la extremitate oraşele susnumite. Ger- 
manii ar fi cuprinși de mare pârere de rău dacă lumea ar crede 
pofta lor asupra Parisului şi a Varșoviei ca falşă, cum şi este 
ea în realitate. S a săli 

Mai mult decit aut. Chiar dacă Germanii ar fi izbutit In 
primele ofensive să ocupe întimplător Parisul sau Varşovia, lu- 

mea ar fi fost apoi foarte uimită de un spectacol neexplicabil de 
ciudat : cu tot chilipirul unei asemenea ocupâri, Germanii s'ar fi 
retras foarte curind la actualele lor poziții, „fiindcă nu sint 

10 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


atit de naivi ca să nu urmărească in primul rind obiectivul prin- 
cipal, adică armata inamică, şi nu capitala inamică. Impresia 
care sar fi produs prin o asemenea ocupare, Germanii o cè- 
dează hRuşilor, cind aceștia vor ocupa Berlinul... 

Insiirşit, „de ce oare Germanii nu cuprind Varşovia ?*--se 
întreabă lumea. 

— Varşovia va cădea in momentul definit de statul major 
german. 

„— Dar cind, mă rog, se va defini acest moment? Ca să 
ştim şi enois l". 


Recunoașterile in massă și scopri lor 


In ultimii ani tot mai cu greu s'ar putea calcula cum po- 
poarele, inarmintu-se cu atita febrilitate, ar fi așteptat anume a- 
nul 1917, cind toate pregătirile, precum se zicea, vor fi termi- 
nate, pentru a intra în lupiă, Războiul doară nu este premiera 
unei piese senzaţionale, care nu se reprezintă decit In ziua aş- 
teptală de tofi obișnuiții teatrelor şi dupa o repetiție generală 
la care sint admise celebrităţile criticei de ară, 

Opt luni sint trecute şi războiul fa prima vedere este tut 
în prima'i fază. Enormele forje şi interese, care sint In joc, pare 
că vor susține războiul până la o victorie definitivă — lormată din 
multe victorii răzlețe şi distanțate în timp. Cam aşa şi nu alt- 
fel ar trebui să cugelăm, avind maiales in vedere sistemul ger- 
man de a nu arunca deodată masele mari în foc, de a nu grăbi, 
de a pregăti bine contigentele noi, iar până la Intrebuinţarea lor 
de a reţine pe loc dușmanul cu forfele de care dispun mo- 
mentan. 

Luaji seama că în primele două luni ale războiului Ger- 
mania avind minile legate tn Franța, a ştiut totuşi sa dejoace 
cu desăvirşire planul rusese de invadare a Prusiei. Daca In 
adevăr Germanii ar fi urmărit atunci o ofensiva electivă şi nu 
lalşă în Franţa, în adevăr ar f tins la cucerirea cetăților, cuprin- 
derea Parisului etc.,—apoi s'ar fi inglodat cu toată armata lar în 
terenul nămolos de toamnă al Franței, s'ar fi angajat până lau- 
rechi cu „cocoşul pallic“ şi mar fi avut nici puterea, nici posi- 
bilitatea să fie pregătiţi pe irontul de est in momentul de 
concentrare a 7—8 milioane de robi ai țarului, care acuma calcă 
pe loc, iar atunci ar fi putut să năvălească în Prusia, 

K lată din ce consideraţiuni insistăm aici asupra ideii, că tac- 
tuca germană pe frontul de cetate, de asediu, stabilit acuma 
in Franţa şi in Polonia venteală, a fost de mult zămisiită de Ger- 
man fa mod teorelic, iar acuma e aplicată în practică, gi 
nu este ọ invenţiune disperată a lor, rezultind din faimoasa „Pe- 
reuşită" de pe Marna sau din „eșecul“ de sub Varșovia, 
„Această tactică e scontată şi pe baza artei militare Inye- 
chite, intrebuinjatäă încă de Franceji şi de Ruşi, potrivit căreia 
inaintarea Germanilor spre Paris şi Varşovia a lost văzută cu 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1515 LE i 


ochi buni, de oarece inamicul-teuton trebuia atras In capcană în 
interiorul ţării şi acolo zdrobit. 

Rosii ai Francezii nu s'au gindit că tocmai această stra- 
legie a lor le suridea Germanilor, şi că aceștia tnaintind, au calcu- 
lat dinainte şi modul cum anume se vor retrage, cind şi până 
unde. 


Credem că nici statul major german nu ştia precis cind a- 
nume va izbuti să stabilească acest front, dara ştiut că va tre- 
bui stabilit numai decit, de oarece în el e salvarea lumii ger- 
mane. Şi să nu uitâm încă că acest front trebuia stabilit în 
țări inamice, sub focul neîncetat al Francejilor şi al Rușilor, 

Astfel in timpul recunoaşterii in at erei near da 

is şi Varşovia, Îrontul german în continua lui m - 
incă i teedea, in dosul creia s'au efectuat perlect de solid toate 
lucrările de intărituri de cimp, de grupări de forțe noi, de to- 
pografie amănunţită, care s'au urâtat ca Hind deja de cel mai 
mare folos pentru operaţiile ulterioare. Aceasta e dovedit in mod 
desăvirşit prin reintoarcerea Germanilor spre Varșovia, după re- 

Varta. 3 

ipri pi recunoaştere fireşte nu se face decit cu jertfe 
mari, care insă s'au îndreptățit pe deplin şi nu dau sans 
drept decit naivilor să ahrme, să strige că Germanii au fost 
cumplit bătuţi în August pe Marna şi în Octombrie sub Varşovia, 


Ruşi, Japonezi, Germani şi Francezi 


recunoaşterile In massă au fost practicate pentru Intlia 
oară ein mare de Japonezi in timpul războiului lor 
cu Ruşii, aceşiia din urmă la fiecare retragere a Japonezilor > 
sigurau lumea, că armatele Micadoului au suferit grele infrin- 
şi au fost goniţi pentru totdeauna inapoi, Dar trecea oi- 
recare timp și cei „ganiţi* intorcindu-se brusc, dădeau paron 
lavnicilor viteji o nouă lovitură de graţie, — nouă, ep ip: 
prin copleşirea numărului său nu poale Îi trimis în ceala dum 
prin o singură lovitură de graţie: doborit în principiu, e ea 
nu se supune noțiunii obicinuite despre aceasiă o pina, DA i 
aceia şi In războiul ruso-japonez a cârui soartă sa ev nf 
perfect după şapte luni, a mai fost nevoe tn total de onee 
zece luni pentru ca Rusia i Moser lait infringerea ci de 
ilioane de pitici galbeni... m iat 
T Tonte papi nu ie ține “inte latinul mindru şi civilizat 
de pe malurile Dimboviţei. Deci ti este cu atita mai eg aa 
priceapă simplul adevar, că armata germană, inaintind spre Pa- 
ris numai cu flancul ei, comparativ foarte slab peniru o a 
une serioasă oarecare, in contra capitalei franceze straşnic Intă- 
rite,—nu urmărea de loc cucerirea Parisului, ci căuta ei sac 
cît mai departe armata franceză, care In pr cr 
rind putea să hapiedice pe Germani, să-şi stabilească actua za 
front de asediu, de transce pe teritoriul francez, şi ci? mai 


parte de GETM dat ph... 


145 VIAȚA ROMINRASCA 


Unii presupun, că totuşi Germanii contau pe o cit mai u- 
şoară și mai rapidă respingere a armatei franceze pe linia Pa- 
ris— Argonne şi pe zdrobirea ei acolo, In contra aceslei păreri 
putem ridica o singură obiecţie: Anversul pe atunci nu era luat, 
coasta Canalului Minecei şi a Mării Nordului n'a fost atinsă, co- 
municația Angliei cu Franța era liberă, toată intinderea între ma- 
lul vestic al Franței şi linia Paris- Anvers în minele Francezi- 
lor nenumerotați încă de Germani, Parisul apărat şi necesitind 
in tot cazul pentru asediarea lui nu mai puțin ca 600 mii 
de Germani ; centura de cetăți Verdun —Beltort intactă şi groaz- 
nică... O, Germanii nu-s așa de proşti ca să nu cunoască tă- 
ria inamicilor, să se nutrească cu iluzii și să-şi spargă capul de 
întăriturile şi de intreaga armată a Franţei ; ca să se aventureze 
cu armala lor spre mijlocul țării streine tară asigurarea flancu- 
rilor, spatelor, aprovizionării lor, etc. etc.. 

Cunoscind bine, că toată lumea era educată în credința că 
in cazul războiului cu Franţa, Germanii „numai dectt* vor face 
o înaintare lulgerătoare, un salt de tigru,— „Neamţul“ a dat 
lumii celei lacome de senzaţii acest spectacol plăcut, convingind 
prin procedeul lui chiar pe însuşi comandamentul francez şi 
înșelindu-l asupra adevăratei sale intenţiuni de pregătire a fron- 
tului de asediu, de tranşee. 

„Restul lumii* e atit de inteligent că nu şia dat pănă as- 
tăzi nici osteneala cit de mică să pătrundă în rostul acestei ope- 
rațfii de supremă artă militară, şi nici sa priceapă apoi mâcar 
ce însemna acea identică înaintare lulgerătoare a Germanilor sub 
Varşovia şi relragerea lor de acolo, trimbițată de presa ru- 
sească şi a „restului lumii" ca fiind o „infringere grozavă“ a 
Neamţului, după care n'ar mai rămine decit locul neted peniru in- 
vazia rusească In Cracovia, Silezia, Prusia, Ungaria... 

Asilel stabilim, că beligeranții au recurs ia acest sistem de 
luptă ta tranșee din iniţiativa germană Artişti militari, Ger- 
manii au priceput de mult considerabilele avantaje ale acestui 
sistem, care prelungeşte mult rezistența și cruța vieţile omeneşti, 
dind în același timp toate şansele de isbindă celui mai tare în 
nervi și în sănătate generală. Odata reuşind insă cu aseme- 
nea sistem, Germanii au procedat inainte cu aceiași acurateță 
şi muncă calculată ca cea din birou. 

Răsboiul dus de Germani este un răshoiu metodic, „buch. 
halterich* ca să spunem aşa. Nu se trimite in luptă decit un a- 
numit număr de soldaţi, şi lupta nu se dă decit în anumite oare. 
Nu putem să ne deprindem cu acest mod de a trăi şi a muri 
pentru patrie, pentru care lucru am avea nevoe de absolută pre- 
facere a intregului nostru neam ca singe şi spirit; doară dintiiu 
ne-ar trebui să ne introducem în condițiunile vieţii germane mun- 
citoare din fimp de pace, ceia ce pentru „l-ătinul* cel mindru 
și bonjurist ar fi o plagă din Egipt.. 

Cartierul general german atacă pe Ruși şi pe Francezi cu 
socoteala dinainte a puterilor trebuincivase pentru atac—o repe= 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 149 


tăm aceasta; şi putem fi siguri, că pentru un German căzut sau rå- 
nit, cad cel puţin doi inamici ; statisticele publicate pănă astazi 
spun chiar, cà doi—trei Francezi şi 5—6 Ruși. Dar să evităm 
mai bine statistica până la rezultatul final şi pănă la compune- 
rea istoriei adevărate a actualului răsboiu, Orice statistică vei 
arăta acuma „restului lumii“—tot una, nu vei auzi altceva decit 
„minciună nemţească“.., 


Ribeli de iranjet, de-mnedla 

Incă ceva despre sistemul de luptă în tranșee. Societatea 
noastră cultă şi elegantā vorbeşie cu dispreț, cu aversiune despre 
Germanii care au „injosit* atit de grozav neamul omenesc trans- 
formindu-l în „guzgani”. Dar să incercâm o analiză fără ură şi 
palimă. Reproducem dintr'un jurnal următoarele : 

„Această formă de luptă e un quasi-războin de fortăreață. 
Dacă lipsesc forturile, cupolele și șanțurile lor de adăpost, în 
schimb sint toate celelalte mijloace ce se intrebuințează pentru 
un războiu de fortăreață. Sint bateriile de asediu ingropate tn 
pămint, gropile cu ţepi, rețelele de sirmă ghimpată şi nenumă- 
ratele tranșee paralele, cu șanțurile de comunicație în zig-zag, 
cu cazarmele şi puţurile subterane, cu magaziile de muniții In- 
gropate. Fiecare tranșee echivalează cu un mic fort pasager. 

„intrun asemenea războiu, tunurile cu tragere dreaptă, n'au 
căutare. Se intrebuințează mai ales tunurile cu tragere curbă, 
şi muniția favorită o formează şrapnelele fuzante adică acelea 
care lac explozie, 

„Pentru luptele de flanc, în acest războiu se intrebuințează 
cu mare succes mitralierele, De aceia şi arma aceasta noud e 
în mare vază astăzi. 

„Războiul in tranşee a mai dat intrebuințare şi altor mij- 
loace de distrugere, Astiel se întrebuințează mult bombele de 
mină şi cele aruncate din aeroplane. În ultimul timp s'au maii- 
vit şi unele substanţe lichide inflamabile cu care Germanii dau 
foc inamicilor in tranșeele lor... 


Germanii fac cu schimbul, servicial în tranșee. Atit pa elt se poate 
trupele sint schimbate de două ori pe zi, La fiecaro 15 zilo ofițerii şi solda- 
ţii au un repaus de 43 de ore; ducă au parale, obţin un permis ea să se poe 
tă duce într'unul din oraşele apropiate, unde pot să-și intilnească familiile. 

Curăţenia şi higiena cure domneşte în tranșee, sint tot atit de seru- 
pulos menținute ca și întrun sulon. n se ajunge la acensta prin ajutorul 
tranşeclor intermediare și tranşeelor comanicuție ; acestea sint transee 
descoperite, care leagă tranșeolo din prima linie en punctele de ajutor for- 
tifente, aşezute mai îndărăt. *) 


Astiel pe amindouă fronturi cite două -armate formidabile 
şi perfect utilate, stau neurnile, nelăsindu-se scoase din poziţiu- 
nije pe care și le apără cu o bravură nelrintă. Singele vărsat 
de atitea ori inutil, de pildă la Ipres și la Argonnes, arată că răz- 


*) Unele bucăţi din prezenta lucrare zățuite cu litera t" sint el- 
taţii si traduceri, neavind nevoe de arătarea surrei, iar ahei Aai întrodnse 
de sator ca ilustrare, nuunţare a celor spuse mal sus. 


150 VIAȚA ROMINEASCA 


boiul de poziții n'a avut Incă nici o şansă de a lua un curs ho- 
tăritor. 

Atacurile forțate de pătrundere in masă, de spargere a 
frontului german n'au reuşit. Cei care au incercat astfel de a- 
tacuri, mau izbutit în planurile lor, Urmările au fost cumplite 
şi agresorii au avut pierderi enorme, Dacă s'ar pune la Anglo- 
Belgo-Francezi o problemă a izgonirii Germanilor spre patria 
lor, tocmai printrun şir neintrerupt de ofensive parțiale, a- 
tunci până la jumătatea drumului spre Germania, aliații ar fi să 
rămină lără nici un soldat. 

De aceia le şi surid Germanilor asemenea „ofensive“. 
Chiar cucerind prima linie de tranşee, dușmanul se gindeşte că 
nu i-a mai rămas decit să cucerească a doua. Dar aceasta a 
doua devine apoi iarăși prima, după care mai răsare Încă o nouă 
„a doua” şi aşa mai departe. 

Inaintind cu succesul aparent și adinc în mijlocul poziţiu- 
nilor germane, inamicul se oboseşie in curind și atunci e gonit, 
prins Intre trei focuri, nimicit}; iar chestiunea insăşi cite anume 
linii de tranșee şi-au construit Germanii, rămine nedeslegată şi 
aceasta Impiedică de obiceiu pe inamici, să mai repete incercările 
sale de pătrundere. i 

lată la ce rezultat duce sistemul german de inaintare ful- 
gerâtoare, pentru asigurarea construirii la spatele armatelor, în li- 
nişte și in libertate, a unui zid subferan de netrecut! S'ar pu- 
tea face aci o observaţie, că şi inamicii Germanilor pot să şi 
construiască un asemenea zid de netrecul. Da, foarte uşor. 

Insă problemele Ruşilor şi Francezilor sint diametral o- 
puse celor ale Germanilor. 

Ruşii şi Francezii nu pot decit să evite construirea tran- 
șeelor-monstre ; ci au tot interesul ca să forțeze frontul german 
şi să gonească cit mai curind pe Germanii de pe teritoriul rus 
sau francez, pe cind Germanilor le trebue anume să se menţie 
cit mai mult pe teritoriile streine, Aci e secretul tacticei ger- 
mane. 


Nodul Gordian 


Stabilind frontul de asediu In centrele fronturilor generale 
din Polonia și Franța, mulțumită rapidității primelor mişcări in 
massă, Germanii mai departe urmăresc două lucruri, două po. 
sibilităţi: spargerea frontului inamic int'un anumit punct al 
centrului prin superioritatea lor tehnică și de nervi, sau ocolirea, 


*) De aceiaşi natură sint şi olensirele parțiale ruseşti din Carpaţi. Cu 
toată „neepulzarea“ Rusiei în oameni, es chiamă doja anul 1916, - ca 
pas Austro-Gormanii cedează unele ani carpatine, durinăd aci defen- 
siva după uitimul cuvint al artei de războlu ia manţi, atrăgind pe Ruși 
spre ispita de a invada Ungaria, odată ce ei sint nevoiți să stea locului 
restol frontului. Ruşii sufăr ro de 5—6 ori mai mari numericeşte, 
cit còi care apără Carpaţii. Pănă la mijlocul drumului spre cîmpia ungară 
ei var fi complectamente epuizați, apoi goniti, nimiciţi. Altceva nu se arată. 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 154 


——- 


învăluirea aripelor fronturilor, ceia ce determină centrul ne- 
mișcat să se retragă în grabă. 

Prima posibilitate atinsă, aduce dezastrul armatei inamice, 
deoarece irontul de asediu este şi el un zigzag în care părțile 
frontului de pildă francez, întră in părțile germane, imbrățişin- 
du-se, împletindu-se unele cu altele într'o imbrăţişare de nedes- 
părții ; incit ori şi ce Incercare a inamicului pentru o retragere 
repede nu poate fi lăculă pe furiș; nu se poate evacua poziţiu- 
nea fără ridicarea artileriei, a muniţiunilor, a coloanelor de apro- 
vizionare şi celor sanitare, de vreme ce fiecare mişcare e sti- 
praveghiată de projecloare, aeroplane, etc. E o imbrăţișare ce 
se stringe lot mai mult până la moartea unuia din duşmani. 

Anume în lupta aceasta gigantică de tranşee, inamicii sint 
legați unul de altul, şi totul depinde de cine va îi nevoit cel 
întiiu să se retragă. Această retragere poate să fie determithata 
şi numai prin Invâluirea ariţelor; sau spargerea frontului la 
centru și invăluirea aripelor pot fi combinate simultan. Până a- 
lunci, pănă la dezastrul celui retras, răsboiul nu este în aparen- 
fă decit un şir de iniringeri şi victorii parțiale, de ofensive şi 
defensive, care tind spre unul şi acelaş scop: legarea clé mai 
tare de inamic şi apoi doborirea lui la prima încercare de a 
scăpa. 

Şi cind te gindești că Germanii duc această artă, incorda- 
re, răbdare şi așteptare in acelaşi timp pe 2 fronturi în contra 
Rusiei, Franței şi Angliei l.. E ceva demonic şi dumnezeesc! 

Anume frontul de tranşee, războiul de asediu dus de Ger- 
mani acuma în plină ziuă şi în plin cimp, constitue Nodul 
Gordian al Iniregei lupte titanice a popoarelor mari Europene, 
Şi acest nod nu pot sål deslege, nici să-l tae acei care nu pri- 
cep, nu cuprind în mintea lor toată măreţia geniului militar ger- 
man, Însă pe de altă parte a pricepe concepţia germană a luptei 

ar însemna în acelaşi timp a se supune cu nemărginită 
admirație duhului genial teuton, setos de dominație, de a im- 
pune lumii-— munca, cinstea, ordinea... 

In locul priceperii şi luminării crecrilor infectați de banalitatea 
vieţii şi de mentalitate quasi-idealiată, popoarele Rus, Francez şi 
altele stau inaintea problemei de netrecut, orbiți de patimă şi ură şi 
nu pot să-şi dea seama: de ce oare oșlirile „noastre“ atit de 
tari și mari nu dau Neamțului cu piciorul mai jos de spinare, 
nu-l gonese din Polonia şi Franţa, cu toate victoriile zilnice ce 
le obţin aliaţii, cu toată sleirea Germanilor anunţată regulat zil- 
nic timp de 6—7 luni? 

De cite ori pănă astăzi sau repetat lucrurile: inaintarea 
vertiginoasă a Germanilor ne îinspăimintă, retragerea ne bucură 
şi cu toții proclamăm marele dezastru sulcrit de Neamţ. Dar 
deodată urmează: intoarcerea lor, lovituri straşnice, urmărirea 
dușmanului, culegerea roadelor victoriei şi retragerea la poziți- 
unile lor. 

Neinţelegind toate acestea, neimbrățişindu-le, lumea e ne- 


139 VIAŢA ROMINEASCA 


mulțumită că Germanii s'au oprit şi nu au s/irşit definitiv cu 
războiul: după siirşitul operaţiunii parţiale chiar a celei mai vic- 
torioase pentru Germani, această lume nu'şi inchipue ce anume 
a avut loc. Imaginaţia mulțimii ia războiul drept o bātae din 
crișmă, presa nu face nimic ca să clatine această convingere; 
lumea are urechi şi ochi dar nu aude nici nu vede şi din nou 
blestemă pe Neamţ, care nu i-a arătat nici de această dată o mi- 
nune divină şi n'a doborit definitiv pe inamicul de 8 milioane 
la est şi 4 milioane la vest, și care deci n'a avut un succes 
serios ci numai ne minte, exagerează şi ne inşealð. Lipsa ori- 
cărei sistematizări in mentalitatea publicului nu-i dă posibilitatea 
să priceapă războiul sistematic, negrăbit, treptat şi progresiv. 


Situgjia la Răsărit 


Din toate procedeurile Germanilor, războiul lor de tranșee 
e ceva colosal, fără precedent în arta militară, şi In umbra lvi 
acțiunile fotei, blocusul Angliei prin submarine, lupte aeriane 
etc. nu capătă acuma decit o însemnătate cu totul secundară. 
Efectele minelor, luptelor navale sau ale raidurilor de aeroplane, 
şi zeppeline, cu toate că acestea probează superioritatea enormă a 
aviaţiei militare germane, vor fi un surplus folositor, dar a- 
tita tot. 

Şi fiindcă ofensiva germană e pronunțată In Polonia, iar 
defensiva stabilită în Franţa, răsboiul de tranşec, de asediu, duce 
la primele rezultate hotăritoare nu în Franța, d pe frontul 
aistro-germano-rus. Pentru complectarea celor spuse mai sus 
despre acest sistem, pentru formarea convingerii cum se va 
stirşi răsboiul, nu ne râmine decit să analizăm detaliat, ca ade- 
varaţi profani, poziţia Germanilor și a Rușilor. 

Frontul luptelor din Polonia şi-a număral toată iarna atiția 
combatanți, ciți au putut sătura pe deplin nevoile răsboiului de 
iarnă ; a fost în tot cazul ceva limitat de condițiunile timpului. 
A venit primăvara, vine vara, și inamicii vor expune masse tot 
mai mari una contra alteia, Mai, Iunie, lulie—iată lunile ma- 
rilor lupte, menite să hotărască soarta războiului întreg. Care 
soarlă ?... 

Şi tn 8 luni trecute și In citeva luni viitoare lupta Austro- 
Germanilor In contra a circa 10 milioane de soldaţi rușia lost, 
este şi va fi foarte grea. Chiar stabilirea frontului de tranşee 
din Franţa a fost un lucru comparativ uşor, Cu toale acestea 
o ochire cit de scurtă pe harta regiunilor de operaţii, ne arală 
că Rușii n'au ocupat în timp de 8 luni, cu toată superioritatea 
lor numerică enormă, decit Galiţia Orientală și de mijloc adică 
o porțiune de påmint egală cu... Basarabia. 

Din punctul de vedere rominesc al unei fări mici, o ase- 
menca ocupare e ceva impunător, dar nu pe masstabul rusesc, 
german sau şi austriac, Relativ la forțele întrebuințate până 
acuma de Ruși, teritoriul acestor pârți ale Galiției e un feac şi 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 133 


jumătate. Galiţia Occidentală, cea de Sud-Vest şi Bucovina sint 
în minele Austro-Germanilor, 

Apoi Germanii mai stăpinesc un teritoriu din Polonia cu 5 
mii de chilometri patrați, mal mare decit Galiţia de sub Ruși; 
Germanii pănă la ultima lor victorie asupra armatei a X-a rusă 
au stăpinit mai puțin teren, dar cu apropierea primăverei şi a- 
vind nevoe de pămintul arabil al Prusiei răsăritene pentru sä- 
mănături, au gonit pur și simplu pe Ruși de acolo și au ocupat 
pentru operaţiile lor militare, jumătate din guberniile rusesti 
Lomja şi Suvalchi. Şi dacă s'ar fi putut inchipui, că nici a- 
ceastă Galiţie nu ar fi fost ocupată de Ruşi, atunci am dori să 
vedem mutra rusofililor şi să ştim la ce bunăoară, s'ar reduce 
celelalte succese „strălucite“ ale „tormidabilei* armate ruseşti ? 

Restul frontului nu semnalează decit insuccese pentru 
Ruşi, iar încercările lor disperate a trece creasta Carpaţilor, In- 
vădările parţiale in văile Ungariei—toate au avut şi au rezultate 
deplorabile pentru rusofilii-romini, Şi totul— mulțumită exclusiv 
frontului puternic, neclintit la centru, dela Vistula până la Car- 
păți, unde sute «e mii şi milioane de soldați In mod inconşient 
realizează cerințele inalte ale artei militare, 

Nu e de priceperea nici chiar a soldaţilor germani înfele- 
sul atacurilor demonstrative cu călcare pe loc şi cu jertle mari, 
care ne uimesc şi pe noi uneori prin sferilitatea lor aparentă, 
— dar aceşti soldați sint executătorii excelenți ai acţiunilor parţia- 
le practicate de mareşalii napoleonieni ai Kaizer-lui, şi care tot 
mai mult consolidează acest centru al frontului, acest zid de 
tranșee, a câruia singură existenţă înseamnă iniţiativa şi liber- 
tatea deplină pentru Austro-Germani în ofensiva lor In Polonia 
de Nord, ca şi în defensiva de pe creasta Carpaţilor sau în o- 
fensiva foarte probabilă dela Sudul Galiției şi in Bucovina. 


Rugii gi Germanii. 

Ruşii ar putea să reuşească foarte bine să infrunte supe- 
rioritatea aceasta strategică a Austro-Germanilor prin învăluirea 
ilancurilor frontului, prin pătrunderea adincă în Prusia Orientala 
şi in Ungaria în direcțiile Maramoreş-Sighet şi Bistrița. locer- 
cările lor disperate In aceste direcții au și avut loc, dar şi-au 
avut soarta, prea bine cunoscută ca s'o mai relevăm aci, 

Cu toată superioritatea ei numerică foarte mare, calitatea 
trupelor Rusiei cade tot mai jos pe măsura chemării nouilor 
contingente de ţărani Umpiţi din peşterele urșilor, pe cind cali- 
tatea trupelor de complectare ale Germanilor se ține la acelaşi 
nivel ca la inceputul războiului mulțumită culturii generale 
înalte germane. Ruşii nu sint tari ca să-i stringă pe Austro- 
Germani la extremele părţi ale aripelor frontului, pe cind Ger- 
manii ti string tot mai tare la Covno, Suvalki şi Lomja precum 
şi în Sudul Galiției şi in Bucovina, Invăluindu-i pe Rusi aci şi 
oprindu-le ofensiva prin linia de fier, de asediu Vistula— Carpaţi. 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


Mai ales in Nordul Poloniei Germanii mult inferiori nume- 
riceşie, de trei orl au executat aceleaşi inaintări din spre La- 
curile Mazuriene, aceleaşi retrageri şi aceleaşi stabiliri pe teri- 
torul inamic, reuşind să distrugă complect două armate ruseşti 
fiecare de 350—400 mii. Şi toate acestea iarăşi mulţumită cen- 
trului suprem de solid de tranșee stabilit pe Ravka, Bjura, Pi- 
lița, Nida, Dunaeţ ete., unde tot Nemţii atacă mai mult, conti- 
nuind consolidarea liniilor de întărituri de cimp, pipăind neince- 
tat puterea de rezistență a acestor linii şi necruţind pentru a- 
ceastă consolidare pierderi serioase, mai ales pe Bjura, la fel cu 
acele de pe Ypres. 

Pretutindeni aci, ca şi pe teatrul acţiunilor din Franţa, Ger- 
manii au făcut pe Rusia să-și concentreze şi ea grosul arma- 
tei sale aşa cum au vrut ei, rezolvină in mod strălucit pro- 
blema militară cea mai grea: atragerea armatei inamice asupra 
sa, distribuirea ei dealungul intregului front şi condensarea for- 
telor inamice pe alocurea, în anumite puncte. Așa şi este în 
realitate : formidabila armată rusească in loc de a inainta vic- 
torios pe linia rezistenței minimale, calcă pe loc timp de opt 
luni de zile, se plictisește şi se sleicşie în impletiturile frontului 
zigzagoid de tranșee. 

Distribuiţi dealungul Niemenului, Narevulului, Ravcâi etc, 
in mase relativ mici, Îâră să cunoască ce se face în părțile ar- 
matei lor, chiar cele mai invecinate, militarii ruși cu sufletul și 
concepția vieții primitive, se buimăcesc tot mai mult de mono- 
tonul mers al lucrurilor, de efectele apărării și atacului, superi- 
oare tehniceşte, ale inamicului. In loc de a se realiza speranțele 
tuturora de a se bate în fara nemfească, ei se văd tot în Ru- 
sia sau In Galiţia ruteană, în solul glodus sau înghețat al că- 
rora, șase luni îşi fac şanţuri de apărare ca să le părăsească, să 
le facă din nou în alt loc etc., farà slirşit. 

Astfel lucrurile de pe frontul de Est, în centrul întins al a- 
cestui front, s'au îndrumat în aparență spre o situațiune identică 
cu cea dela Vest. Dar e o diferență mare între dispoziţiile 
trupelor ruse şi franceze: om relativ foarte cult, Francezul știe 
să-şi varieze monoionul vieţii, el nu se coboară spre starea a- 
nimalului băgat in infernul tehnicei, pe cind Rușii, cu inferiori- 
tatea lor politică şi mintală... Dar de ce să mai inzistăm ! Doară 
toată lumea nu poate să nu Ințeleagă că cu nivelul moral şi 
mintal rămas acelaş ca şi in războiul ruso-japonez, Ruşii nu 
mai pot avea niciun succes serios, fiindcă sint buimăciţi, se luptă 
pentru un scop necunoscut şi in opt luni nu văd cu ochii lor 
nici un rezultat serios. 


Psihologia specifică 

Rusia e prea mare, Polonia e streină, și fiecare soldat 
ştie că Nemţii nu vor ajunge nici odată la vatra lui indepär- 
tată, deci se repetă aproape In intregime dispoziţia Rușilor din 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 15% 


războiul japonez, foarte favorabilă acuma austro-germanilor, in 
lupta lor suprem de incordată pentru existență, 

$ Oricit de supus şi rob blind e soldatul rus in massă, dar 
ia să-i daţi lui conştiinţa simplă că el [ṣi apără patria lui, nu 
Dai, de Creier duşmanilor! Ați vedea atunci schimbarea 
ui şi la față și la suflet, încordarea bilităţilor - 
mărginite sădite de natura contemplativ a ARAN T lui Tol. 
stoi. Insă acest popor, mulțumită intinderii uriaşe a patriei lui, 
nu crede nici odată că vre-un duşman il amenință ; iar cind 
este chema! să şi apere palria, nu vede decit cu uimire că se 
luptă nu pe granițele Rusiei, ci in Polonia, Manciuria, Turches- 
tan, Caucazia, Lituania (Basarabia ?) printre chipuri streine, pen- 
tru chipuri streine, pentru pămintul altora, națiuni pe care nu 
le pricepe şi le disprețueşte. 

Singură Galiţia i-a lost scumpă, el a şi inghiţit-o, dar după 
aceasta a aflat cu uimire, că nici ea nu este țara fâgăduinţii, țara 
sfinților eneji şi cucernicilor strămoşi, cum | s'a spus, ci e ceva 
străin prin port şi grai, prin tot, şi deci nu e bun decit pentru 
ca cuceritorul să-şi procure recompensa.. ceasornice și alte 
a ger Aceieei meninin stăpineşie în fond şi pe ofi- 
eri, mai ales pe cei de complect iți di ieri şi 
a iba p plectare, eşiţi din plutonieri şi 
ta ar ca a o ta einer prin jertie colosale, I se cer acuma mi- 
itarului rus jertfe ulterioare indoite, intreite, zas 
eE ah cite, supraomenești spre 

„Mintea lui refuză să-i insuflejească brațul ostenit şi inima 
ce sa şi zdrobit de durere.. 

„lată de ce in timp de opt luni Ruşii nu reuşesc să-şi des- 
chidă drumul spre Silezia, Cracovia, Cimpia Ungară, Pozen, 
Torn, Prusia, cu toate că presa „latină“ de pe Dimboviţa seim- 
bată de inchipuite și sperate invazii ale Ruşilor şi de cuceririle 
Vienei, Budapestei, Kocnigsbergului, Cracoviei, 

lata de ce nici inaintarea Ruşilor de acuma trei luni spre 
Torn n'a neliniștit cituşi de puţin pe Germani, care cunosc 
chiar şi psihologia Ruşilor foarte bine, pe cind mindrii „latini* 
A A e > , Sed eg Laye prin ignoranța lor in privința 

e e la it de Prut şi 

pe. da şi cunosc Rusia tot aşa ca şi 

lată de ce inițiativa acțiunii rămine în minile Germani- 
tor, cu toată Incintarea „noastră“ că ei ar fi reduși la neputinţă, 
şi iată de ce e imposibil Ruşilor să se mai aventureze departe peste 
creasta Carpaţilor, de vreme ce sint pindiţi bine la Est de La- 
curile Mazuriene şi la centrul frontului cel de tranşee, de 
ara ' f 

Przemysl a fost ultimul succes tal i 

succesele lor esențiale au încetat cu mult insine, avi 

A avut deplină dreptate feldmareșalul Hindenburg cind a 
spus cu două sdptămini înaintea luărei Lodzului, că Ruşii sint 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


“deja „murbe* ceia ce am traduce în romineşte pur şi simplu prin 
„vlăguiţi* în înțelesul specific şi vulgar al cuvintului, 

Au dreptate şi reprezentanţii inalţi ai coloniei franceze din 
Bucureşti cind exprimă  desamăgirea Franţei asupra Ruşilor 
şi cind ti înjură pe acești aliați calatori extraordinari spre Berlin, 


Istoria se repetă 

Şi repetarea istoriei nu servește la nimic pentru duşmanii 
cei „din principiu“ ai Germanilor, Războiul Nuso-Japonez se o- 
glindeşie perfect în evenimentele din Polonia, numai câ actua- 
lul măcel « făcut pe o scară mult mai mare. Rusia în 1905a 
plătit Japoniei 240 milioane ruble pentru „intreținerea“ (nu des- 
păgubire— ferească Dumnezeu !) militarilor săi—240 de mii—cap- 
turați de Japonezi ; în acest număr intrau și 25 generali şi ami- 
rali, au lost regimente întregi cu comandanţi cu tot, au fost şi 
două brigăzi complecte, afară de divizii şi un corp capturate la 
Port-Artur. 

Actualul războiu le-a şi dat Germanilor peste 650 de mii 
de prizonieri Ruşi, printre care circa 3 mii de ofițeri și vreo 
30 de generali— toți capturați pe cimp deschis, nu prinși ca 
garnizoană a vre-unei cetăţi; afară de aceasta şi Austriacii cei 
„păcâtoși* au făcut peste 250 mii de prizonieri Rușicu 7 gene- 
rali. Nu vă satisiace pe Dumniile Voastre această diferență din- 
tre succesele germane şi cele japoneze? Nu constitue ea un 
semn caracteristic şi precis ?... 

In schimb Ruşii declară, că au fâcut prizonieri peste 150 
mii de Germani şi peste 250 mii de Austro-Unguri, nesocotind 
garnizoana din Przemysl; dar In 1904—1905 toată Rusia avea cre- 
dința fermă, formată după comunicatele oficiale ruseşti, că pri- 
zonierii Japonezi sint cel puţin în număr de 500,0001.. Insă la 
incheerea păcii nu au fost restituți Japoniei decit 28 de mil. E 
ceva neinchipuit de frumos și impunător, nu-i așa? Ruşii păs- 
trează o tăcere profundă asupra chestiunii ciţi anume generali 
germani sint făcuți prizonieri de câtre ei, 

Dar noi ştim că pe cind armata X-a a Rugşilor, inconjurata la 
Sulvachi, a pierdut doi comandanți de corp şi alți 6 gecerali de 
divizie și brigadă, generalul german von Miller înconjurat de 
Ruşi în centrul Poloniei în Noembrie, a ştiut, prin lupte uriașe 
de 4 zile, să spargă centura şi să scape cu intregul său corp de 
50 de mii de soldaţi părăsind numai râniţii ca pradă Ruşilor .. 

Istoria se repetă. Zonul şi stilul comunicatelor rusești din răz- 
boiul ruso-japonez a inviat în comunicatele Marelui Duce generalisim, 
incă cam pe la finele lunii Nocmbrie, şi de atunci crește In conţinut 
ca şi In formă : aceleaşi explicaţii ale în fringerilor, aceleași pregă- 
tiri ale opiniei publice peniru aceste Inlringeri sau retrageri 
prin anunțarea, că pe frontul—punct cutare sar îl observat nu- 
meroase concentrări de trupe inamice ; instirşii aceleași scuze 
pentru unele lovituri, motivate prin aceia cà „am fost în mi- 
norilale* 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 157 


Auziţi ? In minoritate L.. Ruşii sint puţini, slabi: să le da 
„cab grele aer rea er ajutor necondiționat, să le pb 
le jumătate de milion ca să bateţi im i 
pe Nemţi ! Grăbiţi-vă ! DN = ep aaa 
mo rap spy ete. ra şi un elev de clasa | pricepe, că 
comparabil de superior de unit 
de trupe fața de Austro-Germani, precum şi că t esulicienţa FA 
cài Ferate tn Rusia, e mai mult decit compensată tocmai prin 
cantitatea efectivelor In luptă, îndoită şi intreltă. -Sau poate a- 
ceastă insuficiența constitue scuza iniţială pentru înfringeri ?... 
„Dacă Rușii ar poseda câi ferate la fel cu cele germane“... 
Dacă ar fi fost aşa, n'ar fi existat Germania de azi, şi Rusia de 
azi, nici n'am fi avut războiul actual. Judecata sânâtoasă ține 
seamă numai de realitatea dată, nu știe de nici un „daca“. 


Pregătirea, numărul şi calitatea 


Pregătirea serioasă pentru războiu nu constă numai din. 
numărul oamenilor înarmaţi ; şansele de izbindă nu se compun 
din dorințele „noastre* pentru victoria Rusiei. 

Căderea Przemyslului de pilda, e o mare ruşine pentru 
Austrieci, oricii ar câuta ei să invoace cauze scuzabile pentru 
cedarea cetăței, Ruşilor ; rușine pentru organizația aprovizionării, 
fiindca Ruşii neputind lua nici unul din forturile cetăţii, au 


triumfat acolo numai mulțumită înfometării 


Cu 2 ani inaintea războiului, generalul german Moltke a fost la P 
gead, ră pe pia Pragaro A eenah % război Suhomlinov i-a aBa aai 
niri rmata 
mărul R brune În g kolata. REER a dia adoi Sa 
— e „—a obsorvat Moltko,—ilar mă îndoese dacă aceste 
pot fi de folos serios in Rusia lipsită de şosele“, — „Nu-i preerie pape imi 
uhomlinor,—Germania şi Austria posedă şosele foarte numeroase şi perfecte”, 
isa ai ay Seon Sukomlinov a făcut in Dumă și pentru presă acum Zuni 
areg, t a solemnă, că „Rusia nu vrea războiu, dar e pregătită pentru a-l 


Realitatea do astăzi ride cumplit d a 
rui, şi de pregatita Tasonsci mplit de calamburul „fin* si ministralni 


t Numărul şi calitatea s'au ciocnit: care va birui? Mai 
inainte vreme duşmanul bătut prin superioritatea numerică sau 


— 


Ținem să amintim aci că căderea Przomvalolal n'a influe 
mersul luptelor. S'au dotuşat cele 300 de mii de el a p saniey aang 
contrabalansaţi de rezervele noa pa, cra Aşa cam stătea Przemyslul i- 
xolat mp de 4 luni în mijlocul Galiției de mijloc deja ocupată de Rugi, el 
si-a pierdut insemnătatea strategică pentru uriașul front austro-rnsese, şi niei 
n'a joest vre-un rol de pivot san de obstacol în contra armatei ruseşti în 
general. Hoalitatea a distrus deja legenda despre extrema sun măcar seri- 


Frapin l pentru Austro-Germani ce ar prezontao- luarea arestoi cetăţi, 


158 VIAȚA ROMINEASCA 


de împrejurări, fusese totdeauna cam egal cu invingătorul In ce 
priveşte arma, tecnica şi cultura generală. 

Bataia juca uneori rolul lecţiei binefăcătoare, și Petru cel 
Mare după lupta victorioasă din Poltava a băut Intăi in sânăta- 
tea „învăţătorilor mei în arta militară— Suedezii”. În vremea de 
astăzi insă arta militară mu se capătă pe cimpurile de bate, 
nici vigoarea generală, nici orientarea şi seninâtatea sufletească 
individuală. Ele trebue pregătite în timp de pace prin educa- 
ţia politică, socială şi fizică a intregului popor. Tocmai ceia ce 
nu s'a făcut in Rusia, tocmai ceia ce se făcea cu neglijență în 
Franţa. 
De aceia şi vedem cum după comunicatele franceze şi ru- 
sești „Nemţii“ sint în stare să întreprindă dearindul unul după 
altul 22 atacuri violente cu aceleaşi trupe in limp de o zi, 
iar de pilda Francezii, executind la inceput atacul cu maximum 
sforțārii şi încordării, nu | mai pot repeta şi au imediată nevoe 
de vdihnă preiungită pentru nervii zdruncinaţi şi betegiţi. Ar- 
mata nu ce decit producţia esențială a poporului însuși. 

„Numărul“ 2... Spre Mai-lunie desigur că nu numai Germa- 
nii vor pune în foc rezervele numeroase şi armatele noui, Numă: 
rul nu va lipsi Ruşilor, poate nici Francezilor, Dar calitatea ? 
Mai ales acea a rezervistului ţaran rus și a tineretului francez?... 

Toate aceste întrebări, toate semnele sus arătate ne dau 
temeiu să ne lormăm o părere definitivă asupra tendinței şi re- 
zullalului războiului actual, Sint oameni pentru care sint de a- 
juns toate cele spuse mai sus, Sint și alții pentru care ar fi de 
prea puţină însemnătate chiar o minune Dumnezeiască arătată 
in favoarea Puterilor centrale. 

Intre aceste două extremități se mai găsesc multe gradaţii 
de păreri şi convingeri, în lormarea cărora totul depinde numal 


de bagajul vieţii, experienţei, spiritului critic, etc... 


Eretudiat și opera 

Prima perioadă a războiului s'a stirşit şi sa sfirştit în fo- 
losul Austro-Germanilor Tirul stabilit, deprinderea de a lupta 
sistematic, de a se orienta, e Insuşită de armatele lor încercate, 
Bazele de luptă utilizate sint acele străine, nu acele proprii, care 
nici nu sînt atinse, 

Numai Galiţia, prelungirea firească a plaiului uriaş rusesc, 
neavind nici un obstacol natural s'a dat jertfa Hușilor, prea 
numeroşi la inceput în lupte pe cimp deschis, 

Polonia de Vest. Belgia şi Nordul Franţei toate trei—ţări 
industriale, sint supuse Germaniei şi după râzboiu nu vor face 
concurență industriei germane intactă. 

In Belgia, Nordui Franţei şi în Polonia, Germanii constru- 
esc noui linii ferate, samână, fac — nu se știe pentru ce—nişte Im- 
bunătățiri simţitoare, a căror roade se pol aştepta pes'e zeci de 
ani. Ce o aşteaptă în special pe Belgia nu se știe, dar din popu- 
laţia ei, 95° s'a intors acasă, și In limitele posibilității s'a reluat 
lucra! .. 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 159 


Marele preludiu, uvertura e i 
: pe sfirşite. Cu anotimpul 
se e insăși opera, care se pare că va fi mult per porey 
on deea puțin timp şi vom auzi scrișnitul hotărit din dinți 
somt aselor siărmate, iar pe deasupra vor pluti sunetele de 
nagsi Funebra, enigmatică, mondialä.., 
Ahe ră Panget Iulie.. şi războiul, sfirşit astăzi in principiu, 
ine şi în realitate, de fapt; dacă vor mai fi ciocniri de 
pui ră re rome cra nu vor mai schimba rezultatul, nu 
A păci, nu vor dicta învingă i - 
mer concesiuni, Lovitura decisivă va avea loc ia Răsiiri și 
cela ce va fi mai departe nu importă, odată chestia rezolvată în 
za principial. Presiunea supremă asupra armatelor ruse, re- 
b gan lor şi dezastrul nu ne vor face să aşteptăm mult. : 
Si ata eae d Dardanele, de altiel foarte problematice 
1 „ nici blocarea Germaniei nu vor i i 
lor-englezi, bon-vivanţilor francezi şi i cope Bg kts 
Germanii vor minca piine de pae, A să cooperat zise 
dica tg, ra nici nu poate fi vorba de lipsa serioasă a alimen- 
ea te 3 ermania ; acest popor prin organele sale de guvernare 
a ş eap ceasul cind lipsa se declară ajunsă la culme, ci 
Ss pom apa ge pa rezervele şi rezulează consuma- 
; ităm că dintăi ar muri de foame i 

ranță nu Germanii, ci cei 1,000,000 de prizonieri nea în 
ţia Poloniei 4 milioane, a Belgiei 7 milioane și a Feet Pula 
i ne, giei 7 milioane și a Franţei i 
vote Cunoscind bine aceasta, toate ţările she tei negra 
£ ermaniei nu jau de fapt măsurile compiecte şi extreme în con- 

ră aprovizionării Germaniei **) incit un chilo de făină de ] 
Berlin rile decit 60 bani. pia 

altfel) se apropie vara şi toată Germania si 

+ . +. - + d A st z 
ia prezintă deja arături şi semănăluri agiririk iache “De 
le pămint e utilizat, „grădinele publice transformate in grădină- 
ru, toată tehnica agriculturii, Ingrăşămintelor ete. dusă cu in- 


*) Strimtorile nu pot fi fortata fără o n 
S: rmată doln 
pace cra air ar putea face asa cava, dar în afari 9. snt jet 
trape, Rusia niel mi mai posedā mirt I9 da pini oaro de transport de 
prima linie disponibilă şi nutit de rona > area re opa s 
ordinară. Cu rozerviștii şi miliția nu se Pe O m vend goai n 
t vis ] poate fase o d $ 
ruseşti Are Ens linie, angajste în Polonia iC pati, sime se Sa PNA 
manlar, de reiau n ae aiana pati i compromis de puterea Ger. 
caro soldat, do fiecare tun acolo unde-i iade, Ani pesti ră rama 
4 = pindeşto Teutonu!, De acela Sorbi 
nici un ujutor serios prin Dunăre; de av pre 
nințarea Ruşilor de a debarea la V gi Sora up legi n 
pierre: ere ed arna, Burgas si.. New lor... Şi poate 
d mal p încă și arama Em vara trecută do debarcarea Ruşine la laşi? 
: n fundul sufletului gavornuaților ruşi, englaji i 
e Mera a Soe asupra tărie rmane şi rimejdisi der T 
preneo E ra sora oi ine mă e! ij şi p anieri, guvernele nu duc lupta 
pete rar d enga rată. emento mori sună mai malt pentru 


160 VIAȚA ROMINEABCA 


tensitate ce n'a existat pănă astăzi în lume. Ca rezultat, Ger- 
mania va avea provizii poate și pentru export. 

Rusofilii noștri spun că toate acestea vor fi stirpite de co- 
pitele cailor a două-trei milioane de cazaci şi trupe de: cavalerie 
rusească, după vechiul plan rusesc de forțare a Carpaţilor şi 
invadare a Ungariel, imediat ce se vor ridica erburile, Dar a 
trecut vremea năvălirilor de horde călăreţe. Chiar dacă vom ve- 
dea căzăcimea pâtrunzind în Ungaria de Nord, ea va [i scoa- 
să de acolo prin alte mișcări ale frontului austro-german, 
precum a fost scoasă şi gonilă toamna trecută din Sighet, Mun- 
caci, Barifeld, etc. 

| din tuvățămintele eapitale pa care le putem din actuulal 

Aiaia ata rolul mos nat ~ part 27 joacă arma cavaleriei. Evident, 

cavaleria contestă cu Indirjire faptul, dar aserţiunea aceasta © confirmată 

de părerile ofițerilor germani, francezi şi englezi. Cavaleria luptă în cea 

mai maro parte a timpului, pe jos, poartă baioneta—armă destul de streină 

eniru un cavaleriat,—și face absolut acelaş serviciu do tranșee ca şi in- 
ateria. 


Japonia în 19045 ma avut aproape de loc cavalerie 
faţă cu căzăcimea rusească, dar a eşit victorioasă peste tot. 


Schema campaniei de vară 

Ne cam apropiem de sfirşitul lucrării. Rezumăm dintäiu 
schema luptelor hotăriloare pe teatrul oriental de operații. 

Armatele austro-germane sint impârțite în trei grupuri mari: 
cea de Nord intre Niemen-Vistula, cea de centru între Vistula și 
Carpaţi, cea de sud Carpaţi — Bucovina. Polonia formează ni 
covala susținută de piciorul galițian ; ciocanul german s'a ridi- 
cat la nordul Poloniei, iar armata rusească e fierul roş expus 
loviturilor, terecat şi el de centrul frontului de asediu, de tran- 
şee, sâvirşind aci Ruşii şi misiunea Inaltă şi greşalu fatală : a- 
pârind Varşovia şi socotind această apărare drept suprema ches- 
tie de cinste, de amor propriu şi de salvare a Musisi şi a tri- 
plei intelegeri. 

Germanii au vrut să lege toate gindirile Ruşilor de Var- 
şovia,— şi le-au legat. Acuma centrul, grosul armatei rusești nu 
poate să se miște Indârât fără dezastru. La Nord, unde arma- 
tele ruseşti sint mult demoralizate de relele infringeri suferite 
in regiunea dintre Niemen și Lacurile Mazuriene,—acolo va fi 
executata suprema presiune a Germanilor, care va sfärima to- 
tul pe drumul eitn direcția Brest-Litovsc, In acelaş timp dinspre 
Bucovina în direcţia Nord vor porni seriile de ofensive și de- 
fensive, lalşe sau pur strategice. 

Centrul rusesc se va clâlina, işi va căuta salvare, trecăto- 
rile Carpaților sau şi nordul Ungariei vor pierde orice alrac- 
ție pentru Ruşi, cind ei vor vedea câ distanța ce desparte o a- 
ripă sau aripile victorioase ale Austro-Germanilor dela linia a 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 161 


doua rusească de apărare, e mult mal mică decit drumul de 
retragere al Ruşilor și de concentrarea lor pe această linie cu 
Bresi-Litovsc In frunte. 

Dacă totuşi Ruşii vor reuşi să se retragă la vreme cu de- 
zastrul numai pentru centrul lor, atunci armata lor sau va fi 
tăiată în două spre Nord-Est şi spre Sud-Est avind la mijlocul 
spatelor mlăştinile enorme din Pinsc,—sau va fi aruncată numai 
spre Sud-Est, tăindu-se comunicaţia Poloniei cu Petrograd-Mos- 
cova-Rusia Centrală. In ambele cazuri seva stirşi de fapt 
cu războiul, de pe teatrul de Răsărit, 

Însă cu un singur „dacă“. Dacă Germanii vor constata 
o sleire considerabilă a Francejilor... În acest caz lovitura ho- 
tăritoare va fi dată în Apus. Ar f ceva excepțional şi cam 
puţin probabil, dar cine ştie acuma precis cum stau fortele Fran- 
tei pe frontul de luptă? Vedem doară necontenit cum cu slă- 
birea puterii franceze, cu siărimarea ei de zidul de tranșee ger- 
manc, Germanii tot detaşează de aci trupe însemnate, trimiţin- 
du-le pe tealrul oriental, după antrenarea şi botezul de loc de 
pe frontul occidental. Deci ne putem aştepta la surprize mari.*) 

In legătură cu aceste consideraţii ne amintim constatarea 
noastră lăcută la inceputul acestei lucrări: centrul frontului apu- 
sean e umflal spre interiorul Franţei, şi Germanii duc aci de- 
fensiva, de oarece infringerea aripelor lrontului nu pot avea alt 
efect decit alinierea intregului front, iar invăluirea centrului fran- 
cez nu se poate executa de vreme ce acest centru se păseşte în 
depărtare, înspre interiorul Franţei, și e apărat de armata 
unitară, cam superioară numericeşte şi puțin inferioară ca calitate. 

insă centrul frontului răsăritean e umflat spre Germania, 
şi Germanii duc aci ofensiva: armata rusească de trei ori supe- 
rioară ca număr e mult inferioară tn ce priveşte calitatea; inaintarea 
centrului ci, sa făcut su neputinţă, de cind slăbiciunea aripelar 
in Prusia răsăriteană şi în sudul Galiției sa manifestat cu atita 
evidenţă ; retragerea de asemenea e cu neputinţă, fiindcă cen- 
trul rusesc e incăluşat de centrul german și pindit de aripile 
victorioase ale inamicului, mai ales dinspre lacurile Mazuriene: 
aci zdrobirea aripilor ruseşti, e sigură, după care zdrobire enor- 
mul centru rusesc e învăluit, luat dela spate. 

In rezumat Germanii au deja avantaziul învăluirii fireşti 
a armatelor ruseşti dinspre aripi, şi nu le rāmine decit să a- 
daoge la acest avantagiu o sforjare pentru zdrobirea definitivă 
a aripelor sau a unei aripi de nord, trecind la delensivă activă 
in Galiţia de sud. lar dacă Ruşii sint şi mai păcătoşi decit li cu- 
noaşiem, atunci vor fi zdrobiļi prin presiunea supremă in Gali- 
ţia şi aruncaţi spre nord. 


*) Aci omitem încă o ipoteză: din consideraţiani pur politice sa posto 
admite, că Germanii vor încerca întăi zdrobirea Franţei, care zdrobire ar 
însemna mona toută lumea o nevoa imporioasă de a incota imediat lupta. 
Această eză îşi găseşte oarocure bază în faptul că şi pe teatrul de răz- 
boin din Oriont Germanii an stabilit tot frontal de tranşee, de asediu, între 
altele posie și pentru erentualitateu impetulul asupra Franţei. 


ii 


162 VIAȚA ROMINEASCA 


Sinteza strategică supremă 


In toate aceste perspective, atacurile concentrice asupra Var- 
şoviei sau problema investirii şi luării unor cetăţi ruseşti nu ca- 
pâtă decit o Insemnătate absolut secundară, Primul rol îl joa- 
că sinteza strategică zămislită pe o hartă în scară mică şi 
izvorită din privirea liniştită şi pătrunzătoare în spaţiu şi în 
timp asupra teatrului operaţiilor, după ce Germanii au studiat 
absolut detaliat amănuntele minimale ale topografici, a disloca- 
țiunii trupelor şi a mijloacelor de comunicaţie ale inamicului, 

Această capacitate” de sinteză supremă pe care o manifestă 
de piidă feldmareşalul Hindenburg ese din amalgama filoso- 
fiei nemțești, a tehnicei militare etc, despre care am vorbii 
mai sus, Ea nu poate fi căpătată de negermani, fiindcă srs- 
mai Germanul are cunoştinți adinci geografice, istorice, sociale, 
economice ; numai el e deprins să jongleze cu noţiuni reale de 
„Stat“, „națiune“, „războiu“, „probleme internaţionale“; numai el 
s'a gindit bine cum trebue croită harta Europei, pe care o cu- 
noaşte până la ulzimul cătun... 

In schimb, statulanajor rus nu are această concepție a- 
dincă, Distribuind trupele rusești aşa cum au vrut o Germanii, 
comandamentul rus a slăbit aripele, descoperind călcăiul lui A- 
hille ; Rusul trăeşte Incă cu speranţa și credința, nu cu cunoş- 
tinţa şi ştiinţa supreme. Parcă-l vedem înecindu se in hărțile 
cele mai detaliate topogralice ale Poloniei (mult inferioare celor 
germane). neputincios pentru crearea sintezei strategice, încurcat 
printre copacii plasați de Germani Insă fără a vedea că ei fac 
o pădure deasă. 

Dealtiel e şi... firziu, Inerţia destinului a voit ca „tormida- 
bila* armată ruscască prost condusă, să se găsească cu grosul 
ei țnut, țintuit pe loc, la o distanță de 200 chilometri spre vest 
de la punctele ei de scăpare, pe cind Germanii se găsesc deja la 
180 chilometri dela aceste puncie spre Nord. 

Rezultatul s'a definit, şi nu mai mult ca peste 4 luni, be- 
răria şi cotelăria romincască amorezată, care trimite acuma spre 
Rusia nenumăratele sale „urale“, va depune la mormintul fru- 
moasci căzăcimi o cunucă cu lente de doliu, *), 

Lumea nu e deprinsă să cugete cu hărţi, spatii, termeni, cu 
forțele de stat, politice și social-economice, Ea nn le ciocneşte 
intre ele în crierii ei, nu jongiează, nu totalizează conturile din- 
tre orgunizmele naționale, cele active sau pasive, nu imyrați- 


*) După noi, toate argumentele rusofilismului de azi numai acoper,,. 
frica ruşinoazsă a lomirnlui, nepot a lel! Traian, orbit astăzi de relativa pi- 
tero rusească.. Ar fi ridicol ca o armută de 10—12 milioane de Rugi, coo- 
porind cu Prauţu şi Aeglin, trează de data aceasta dopă interzicerea al- 
coolului în Rusia, - să nu f făcut pănă astăzi o ocupare ca acela a Galiției 
de mijloc şi de Est!... Puterea uceasta impunătoare dar par relativă, e dit- 
torită unul factor non, nepeevăzut de nimeni: desființarea rachiului, fără cure 
lucru Rusia ar fi fost deja zdrobită definitiv. 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 153 


şează spiritul şi energia lor. Coletăria, berăria rominească şi 
comandamentul rusesc sint produsele aceleeaşi culturi super- 
ficiale, tără sinteza filozofică şi practică a Germanilor. De aceia 
şi rudenia apropiată dintre comandamentul rusesc şi berărie, e In 
alară de orice îndoială, 


Germania, Lumea şi Rominia după războiu. 

Nu ne rămine decit o incheiere, regretām că nu locmai 
scurtă, dacă vroim să ne gindim mai “serios la „Enigma ani- 
lor 1914—1915*, 

Ce gindesc Germanii de duşmanii lor ? Sentimentele lor 
diverse se pot rezuma In citeva cuvinte: 

Pentru Rusia, indiferență, 

Pentru Belgia, dispreţ. 

Pentru Franţa, compătimire şi milă, 

Pentru Anglia, o ură nețârmurită, adincă. 


„Căzut-au sorții astazi pentru Troia 
„Jar miine pentru alții vor cădea. 


Ca succesor al lumii latino franceze, in veacul al XIX-a s'a 
expus lumea anglo-saxonă. Astăzi a venit vremea triumfului 
german, iar după aceia se vor ridica Slavii, dacă nu vor intir- 
zia mult cu insuşirea culturii în persoana Rusiei, Credem că 
aceasta şi de astă dată va scăpa trenul, deci rindul rasei gal- 
bene va veni mult mal incurind, Se vor ridica ladiile, lumea 
musulmană ? 

Germania birueşte, fiindcă dușmanii ei s'au încurcat In viața 
fără grije, In cultul formelor deşarie şi în minciuna cuvintelor 
inalte, pierzind vremeu, munca şi săntătalea, Pentru a lupta cu 
Germania „restul lumii“ face acuma promisiuni nerealizabile, 
sacrifică țările mici ca Serbia *) și Belgia, lasă cimp liber Japo- 
niei şi Statelor Unite.. Cu toată neiscusința in perfidie a diplo- 
maţiei sale, Germania știe bine două lucruri: 1) actualul räz- 
boi aprinde focul patimilor omenesti, care produc incendii läun- 
trice intre partide, clase sociale, ca și ciocnirile grozave dintre 
popoare; 2) stăpina mărilor e în imposibilitate de a organiza 
şi prevede în grabă armatele mari improvisate iără serviciul 
militar obligator. Vine vremea cind fiecare va vrea să se fo. 
losească de ocazie ; şi fiindcă va fi imposibil să se folosească 
pe socoleala lumii germane victorioase, toţi se vor arunca a- 
supra celor cu păminturi întinse şi cotonil bogate. O 

Cind minile Rusiei in 1904—5 au fost legate în Asia, Ger- 
mania s s'a folosit de nenorocirea vecinului şi nu i-a compli- 
cat situația în Europa, Cind acuma Rusia şi Anglia sint ocu- 
pate in Europa, Japonezii, elevii Germaniei In arta militară, s'au 
şi folosit, dintâi pe socoteala Germanilor, apoi şi pe socoteala 


*) Moare acest eroie popor, lăsat fără nici un ajutor serios! 


PF 


se VIAŢA ROMINEASCA 


intereselor ruseşti şi engleze în China: doar nu degeaba sint a- 
liaţii fideli ai Angliei |... 

Piticii galbeni se apropie de toate posesiunile europeni- 
lor din Asia, Anam, Indii, și sint pe punctul de a deveni cla- 
sa stăpiniloare a Chinei, organizind acest colosal material ome- 
nesc după chipul şi asemânarea lor... Fost-a Kaizerul naiv, cind 
a pictat faimosul tablou al primejdiei galbene cu inscripția : 
„Popoare ale Europei, apărați bunurile voastre supreme !* Pe 

Cu victoria Germaniei va Inceta existența asupririlor de na- 
ționalitāți în Europa. Nu afirmăm precis, dar constatăm cam 
următoarele tendințe spre realizare ; 


Irlanda nu va mai fi în asfixie cronică sub Englezi. 

Finlanda se va alipi de Suedia. 

Lituania cu Estonia şi regiunile Baltice vor căpăta autonomia fede- 
pală sui Germania. 

Polonia şi Ucraina vor renaşte sub oerotirea Austriei şi Germaniei, 

Basarabia şi regiunile romineşti dintre Nistru — Bag —Marea Neagră cu 
Balta, Catargina, Odesa, de mărimea Munteniei și Olteniei, vor trece la 
Rominia, 

Bucovina şi teritoriile vaste romineş!i din Ungaris vor f organizate 
ca şi întreaga Austro-Ungarie, după principiul iibortăţii naţiunilor. 

Rominia va ceda Bulgariei o parte din Cadrilater, 

Bulgaria va căpăta Macedonia sirbească şi grecească (în parte), poate 
şi eşire la Marea Adriatică, 

Albania sau va exista, san se va împărți între Grecia, Bulgaria, Ita- 
tin şi Serbia, dovanită impreună cu Muntenegrul strins logată de todoraţia 
Austro-Unpgaro-Slavo-Romină. 

Italia va unexa Corsica, Malta, poale încă ceva din Savola, Nizza şi 
Tunisin, 

Belgia sọ va restabili sab Germania, 

Granița dintre Franța şi Gormania va fi renovată în folosul învin- 
gitaralui. 

Chestia Gibraltarulul şi altele din Europa, precam şi ale colonillar, E- 
giptului, ete.—vor avas o dezlegare mai mult sau mai puţin corespunzătoare 
schimbărilor arătate msi sus. 

Astfel Europa de mijloc se va aprupia de formarea Statelor-Unite Eu- 
ropene snb conducetea Germaniei. 

Odată cultura germană iurădăcinată în toate popoarele Europei mij- 
locii, Austro-Ungaria se va descompune pe națiuni dosvoltate, cu judecata 
sănătoasă a realităţii, 

Şi atanei de pildă Ardealul, Bucovina ruminească şi părțilo Banatului, 
Criganci şi Maramureşului cele pur romineşii vor treca, ducă vor vrea, la 
Rominia mărită pe socoteala Babiloniel înspoiuto ruseşti și întărită pe coasta 
Mării Nogre, devenind acolo o putere cu flotă mare şi cu prepon ereaţă, 


Nu va râmine Raominiei decit să se foca adevărata Patrie- 
Mumă democrulică şi liberă, muncitvare, cinstită şi viguroasă, 
fără cetățeni impârjiți pe clase, fără prejudecățile de rasă și reli- 
giune. Atunci nu va fi greu să se unească politiceşte cu ea 
toată suflarea rominească din Europa- 

Cam dispreţuim noi pe Turci; insă aceşti „mizerabili* ţin 
acuma piept Puterilor Mari in Caucar, Mesopotamia, Egipt, 
Smirna, Dardanele şi Bosfor, Oiomanii s'au arātat capabili in 
2—3 ani să şi insuşească o părticică neinsemnată din cultura ger- 
mană şi lac cu ca minuni de rezistență, Islamul se potrivește 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—ż915 163 


tot atit de bine cu cultura germană ca şi religiunea Sinto a Ja- 
ponezilor, fiindcă cultura morală a intregului popor in Japonia 
stă sus, iar In Turcia se arată foarte bună ca teren pentru 
desvoltarea acestei națiuni, pe care pana uşuratică a francezului 
Pierre Loti o zugrăvește în chipul unei vipere roase de lues. 

: Introducerea muncii, cinstei și ordinei germane, e dealtfel 
posibilă şi necesară nu numai pentru Turcia, ci Incă și pentru 
unele ţări din Europa, Uşurința mintală cu care sintem obici- 
nuiți să disprețuim pe alții, trebue să dispară, altfel ne aşteaplă 
pe noi mari deziluziuni şi pedepse ale istoriei şi logicei de care 
habar hu vroim să avem astăzi, 


Ce e „tirziu“? Ce e „greşală” ? 

Priviţi bine la pilda Rusiei. E o supremă disperare In sforțarea 
cu care ea caută să-şi obțină strimtorile. Marele imperiu inchis pe 
irramegee sa şi-a somarea păcatul lui de zugrumare a 100 de 

iuni şi de perseverență în înapoiere politică, care-i 
frosta. dotos avit serioa bibirit. -> TANP reia 
„EI nu pricepe că negăsindu-se la culmea muncii și cinsti, 
nici un stat in condițiunile veacului al XX-lea nupoate ducelupia su- 
premă în contra Germaniei, nici loate celelalte asemenea stale imt- 
preună. Şi dacă Rusia ar fi eşit din actualul războiu neștirbită 
(ceia ce e imposibil), atunci ea ar fi putut conform cu mijloacele 
S car azere. a poet mulți paşi inainte cu structura politică 
culturală, ntreacă vecinii din Euro i pest in ti 
să-i impue voinţa ei. = pd orgie ata 

Dar e tirziu şi Rusia va îi aruncată inapoi, distrusă... *) 

E sacramental acest cuvint tirziu ! 

Rusia s'a mișcat spre Extremul-Orient în 1904, dar a fost 


Franţa în 1871 a anunțat intrarea ei în Berlin, dar a fost 
tirziu, fiindcă Teutonii intraseră deja în principiu In Paris, 

Polonia a cunoscut pe pielea ei ceia ce inseamnă tirziu, 
ce e greșala făcută de toată națiunea ei. Şi ar fi o mare eroa- 
re să ne gindim că «cerințele vremii» trimbiţate de demagogi și 
% ir aia suprema lex, că vox populi e totdeauna 
vox Dei, 


*) Galiţia şi Carpaţii prezintă deja mormîntul Ruşilor. „Neamţul“ ea 
un bun psiholog a atras ls începutul războiului toată utenţiuneu lor asupra 
Galiției, cela co i-a dat Neamţului putinţa să-şi indeplinească la vreme toate 

blemele parțiale din restul frontului. „Neamțul“ a știut că faţă cu însu- 
ețirea societăţii rusești, comandamentul ras e minat de două promise : slă- 
biciunea extremă a armatei austro-ungare îngăduind „salvarea” imediată a 
Galiției, iar nesaficiența trupelor germane permiţind marșul forțat spre Berlin, 
e două cărţi lea jucat „trinmviratul* anglo-franeo-rus, donă 

mltimo încercări disperate: Dardanelele și Carpaţii. Nemilousa istorie a vrut 
pee proe rar nim ochii e a Ema a uşuritice, ca anume „p cătoşii* 
distra a navală a or, precum și ca , i" - 

triaci să slirşească co matahala puterii amd ji d Pra 


166 VIAȚA ROMINEASCA 


PI 


opoarele ca şi indivizii se aruncă foarte des după iluzii, 

E Pi, enervare, netoleranță, nu sutâr argumentaţia ara 
care de pildă domină neincetat în Germania. Paroxismele ax 
litariste sint caracteristice pentru organismele de stat, rămase în 
urmă cu desvoltarea lor socială. Şi aceste paroxisme se aco- 
peră cu sgomotul revendicărilor naționale în vremea de astăzi... 
Ar fioeroare să credem că poporul, ca un tot, nu poate greşi, 
Avem încă o pildă: Germanii ca popor, ca stat, ca societate mese 
s'au înşelat mult, s'au rătăcit, cînd presupuneau în mod pur 73 
gic şi firesc cum că Rominia numai decil trebue să se luple 
alăturea de ei, lind incredințaţi că doară nu poate un po- 
por să nu-și cunoască situația lui pe pămînt, interesul, idealul, 
posibilitatea acestui ideal, primejdiile ete. Germanii au greşit : 
Rominul e frate bun cu Rusul, rusofobia a fost aci un lucru 

1# - Li * 

pia APR timp Germania n'a greșit In privința Bulgariei : 
Bulgarii, mari rusofili în fond după tradiție, din recunoştinţa, 
din nevoia unui popor mic să-şi aibă un ocrotitor, —acești „pâcâ- 
toşi* (în ochii „noștri*) de Bulgari, nu se tem de „Rusia cu toate 
amenințările acesteia... Oare nu ştiu Bulgarii, că după vic- 
toria Rusiei, aceasta se va răzbuna pentru nesupunerea, politicei 
ei? Dar ei cunosc Rusia, lucru care lipsește Rominiei **), ci au 
incercat ceia ce se numește gubernia rusească ; cunosc şi 
Germania, lucru care iarăşi lipseşte Romtnici, şi de aceia nu se 
tem, nu întră în contra Turcilor, nu vor să ajute pe Sirbi... 
Astfel vedem că un popor poate să greșească, iar altul inar- 

mat cu conştiinţa lucrurilor, rezistă celor mai mari ispite de a 


greşi, 
Spre ispășirea pătimirilor ? 


„Nu sintem un popor neincercat cumplit de istorie ; nea- 
mul nostru, „noi* am pătimit foarte mult şi aceste pätimiri se 
răstring pe pielea noastră până astazi”. Aşa se spune des în 

a, . - Li [] 
oo: da, însă acestea nu sint decit cuvinte : pătimirile din 
vechime nu se răsiring asupra actualității romineşti decit în mod 
pervers, creindu-se toate cusururile de azi, sociale și trupești, 
cu care de altfel publicul s'a obicinuit foarte bine și în fond nu 
protestează, nu-şi caută eşire, ameliorare, reformare radicală. E 
o imensă puşcărie sufletească, pentru care gardiștii sint recrutați şi 
ei din deținuții pușcăriaşi. Dar în cadrele vieții lui anormale, ce preo- 


+ 1 noi, curentul resoñl din Rominia de aztàzi, o bun totuşi la 
ceva Bre. si 'adoarmi, po ip noştri duşmani din Răsărit, pen- 
trezească cind va îi... u. i 
zip a Galei calificată de toată Rusia în 1913 ea „hoața Internațională“ 
tru tul luărei Cadrilatorului, tn actualele-i limite, aruncat in era 
timp y w de guvernul rasese ca un ọs vecinic de ceartă între Romin 
şi Bulgari, spre prostăvires principiului rusese: divide et impera ! 


DIN ENIGMA ANILOR 1914—1915 167 


cupări chinuitoare are Rominul actual, generaţiile de azi, publicul 
modern, alară de scumpirea ingrozitoare a traiului, de luxul inu- 
til şi ruinător ? 

Nu. Vorbim numai, bilblim despre încercările din trecu; 
în prezent insă cochetăm numai şi ne mindrim cu aceste chi- 
nuri, de care habar n'avem. De aceia poate şi căutăm în mod - 
inconştient, instinctiv să su/erim numai decil, fatalmente ; tin- 
dem la ispäşirea intregii noastre vieți ?... 

Curentul dominant nu-şi reclamă nici o încercare de auto- 
crilică ; in societate nu se observă focul divin al nemulțumirii 
de sine, care singură este totdeauna stimulentul cel mai puter- 
nic pentru a se reforma națiunea, a se avinta Inainte pe toate 
drumurile ce duc la viitor sigur şi la progrese adevărat u- 
riage. Belgia Orientului de astăzi nu manifestā decit multumi- 
rea de sint, de mentalitatea sa şi declară orice argumentaţie so- 
lidă pentru pornirile sale ca fiind de prisos, Amorezarea, mul. 
țumirea de sine e starea cea mai primejdioasă, 

Să ne aruncâm deci asupra Puterilor centrale, înarmaţi 
perfect. milităreşte şi cu totul lipsiți de cunoștințele cauzelor, cir- 
cumstanţelor, scopurilor supreme ale neamului ? 

Ei bine, să ne aruncam ! 

Dar să ținem minte una: odată punctele noastre de ple- 
care fiind greşite —apoi din intreprinderea noastră vor ieşi, prin 
stage, vlagă şi lacrimi, urmările cele mai dezastroase. . 

insă este ceva cure va dovedi, că rominimea nu e copila 
vitregă a Mumei-Istorie. Și acest ceva este Hindenburg, este 
coincidenţa intereselor noastre supreme cu cele germane ! 

Deci nu vă intristați: de ceia ce ţi-e frică nu scapi! La 
urma urmelor şi Rominul se va urni (poate şi fără vârsare de 
singe) acolo unde-i sint interesele lui adevărate şi supreme de 
neam —adică spre Răsărit. 

A-şi alege altă cale e o imposibilitate istorică, logică, mo- 
rală, a instinctului de conservare, Rominimea nu va face o gre: 
şală. In uima ratio va fi impiedicată de a avea soarta Poloniei, 

Alle kleine Tiere haben cine grosse Schwäche *)... Protan 
solitar în deplina cunoștință a cauzelor şi a urmărilor, în neclin- 
tită convingere şi deplină linişte sufletească,—am dorința mare 
să văd cit mai curind mutra naivă şi atit de scumpă mie a pro- 
fanului colectiv romin, la momentul cind toate cele spuse mai 
sus se vor realiza, à 

In tot cazul: unui profan nui va fi mare rugine cum că a 
calculat greşit și câ rivalul lui, „restul lumii“, avea dreptate su- 
premă. 

Nu e mare lucru săte îneci tu cu prostia (a, In marea ra- 
țiunii omenești. Insă cum vă veți pronunța, cînd marea pros- 
tici omeneşti se va Ineca în picăturile de rațiune ale unui profan, 


*) „Toate unimalele mici au elte o slăbiciune mare", 


168 VIAŢA ROMINEASCA 


doi-trei, citorva, pe care momentan „restul lumii* ti numește 
proşti, licăloşi, trădători 2... Minoritatea nu va fi scandalizată 
dacă punctul ei de vedere nu va fi indreptățit de mersul lucru- 
rilor. Cu totul altfel vor sta lucrurile cind vom afla că toală 
prelinsa „Rominie“ de azi, cu intervenția ci în anumită di- 
recție, s'a așezat intrun... galoș.. 


Pro domo 


In toată expunerea de mai sus am procedat in mod cam 
prea „descriptiv*, am călcat mult pe loc... Dar precum după 
sistemul german frontul neclintit de asediu se consolidează toc- 
mai prin câlcare pe loc aparentă, tol aşa și expunerea noastră 
de mai sus gravitează spre o cit mal solidă cimentare a idei- 
lor noastre centrale in spiritul cetitorului, mulțumită detalierii şi 
repetării lor în diferite forme și moduri de aplicaţiune, 

Aceasta pentru un cetitor râbdător. În privința celui ne- 
răbdator, care necitind serios expunerea noastră, ar arunca-o in- 
lături cu ciudă—sperăm că li va rămine în fundul conştiinţei o 
simplă şi ascunsă constatare; „ea lucrare grea, prea largă, pen- 
tru că nu sint în stare s'o dovedesc. 

E lucrare grea dar fundamentală şi pregătirea de astăzi 
a Rominiei pentru orice eventualitate Nerăbdătorii arată mare 
nemulțumire, că Rominia celcă mai mult pe loc; dar ei nu se 
gindesc la aceia că ţara işi consolidează numai astfel puterea, o 
stringe, o perlecționează, o creşte. Sigura direcție de aplicare a 
acestei puteri va li arătată de evenimentele holăriloare, care n'au 
avut încă loc, 

Călcare pe loc... Numai istoricii imparţiali şi nepasionaţi 
ne vor lumina rostul anilar 1914—1915 in Rominia, aproape 
singurul stat din Europa, în care viaţa constituţională n'a lost 

de cum împiedicată 

Momentan toate minţile sint prea incârcale și enervate ca 
să poată aprecia activitatea celor cărora li se daloreşte această 
stare de lucruri: deplina libertate de opiniuni și propagande, 
bucurare de toate bunurile păcii, puţina resimţire a crizei eco- 
nomice mondiale. 

Ne-ar spune unii că această stare de lucruri nu a fost creată 
intenționat ci realizată prin o întimplare fericită de către politica 
noastră bizantină de nehotărire şi de duplicitate. Wie numită 
şi așa, ceia ce nu este tocmai aşa! 

Criteriul suprem al unei asemenea politici nu e decit io: 
losul mare ce ea aduce neindoios țării, şi acest folos se va to- 
taliza în curind şi strălucit. O spunem aceasta ferm, cu toate că 
Sintem partizani convinşi ai cooperării imediate cu puterile 
centrale. 

„Călcarea pe loc cea germană, ca şi cea romină,—ca Şi.. Cl- 
carea pe loc din prezenta lucrare, — sunt de acelaş sistem, de sigur.*) 


Alexis Nour 


m mm 


*) Această lucrare a fost terminată În manuscris inaintea sărbăto- 
rilor de Paşti, 


Cooperativele de meseriași 
în Rominia 


Rominia este cunoscută ca o țară eminamente agricolă. 
Pănă acum citeva decenii, agricultura era singurul izvor de bo- 
găţie al ţării. 

Abia mai tirziu, după ce ne-am cucerit independența noas- 
trä politică, ne-am îndreptat privirile şi către celelalte ramuri de 
activitate economică. 

Şcoale speciale pentru industrie și comerţ s'au inființat. In 
1887 se votează prima lege pentru încurajarea industriei națio- 
nale. La adăpostul acestei legi şi a tarifului vamal protecţionist 
din 1893 iau ființă In Rominia citeva fabrici importante, al că- 
ror număr în 1901—1902 era de 182 ocupind 37.280 lucrători ; 
tn 1909 r.umărul se ridică la 512, iar in 1913 trece de 700 (707). 

Fabricele nu numai ca număr, dar şi ca mărime ciștigă din 
ce în ce mai mult, puterea de consumaţiune a țării mărindu-se 
pe fiecare an, 

Această dezvoltare industrială a provocat o tot așa de mare 
dezvoltare a comerţului atit interior cit şi exterior. 

Avintul acesta luat de industrie și comerţ a avut ca efect 
aglomerarea populaţiunii în clteva centre mai mari, care în scurt 
timp şi-au dublat populația. De unde în 1859 aveam numai 2 
oraşe cu o populație mai mare (Bucureştii 121,734 şi Iașii 65.745), 
după care venia Botoşani! cu 27,147, In 1899 deja aveam 8 o- 
raşe cu o populaţie mai mare de 40.000 locuitori, 

Creşterea repede a populațiunii a mărit nu numai numărul 
consumatorilor, dar şi al producătorilor mari şi mici. Acești 
producători aveau nevoe de un capital din ce în ce mai mare 
şi cum noi nu aveam un capital acumulat; banul deveni din ce 
in ce mai scump. Întreprinderile mai mari găseau cu mare gre- 
utate capitalul de fundație ; dar acest capital, odata găsil, era des- 
tul de mulțumit cu beneficiul ce se distribuia. Aceste intreprin- 
deri apoi pe baza capitalului şi mai ales a rentabilităţii găseau 
şi oarecare credit, deşi nu în condițiuni relativ avantajoase ca azi 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


Micul producător insă, ale cărui mijloace de producţie erau 
numai braţele sale și uneori a 3—3 lucrători sau ucenici, nu a- 
vea nici capitalul necesar şi ca consecință nu putea obține, sau 
obținea cu multă greutate şi In condițiuni oneroase, creditul de 
care avea nevoe, 

La această scumpire a creditului se mai adaugă mărirea 
cheltuelilor de întreţinere în urma scumpirii chiriilor şi artico- 
lelar de prima necesitate, 

Apoi tariful vamal protecționist din 1893 și cele următoare 
precum și cartelurile din ţară au dat posibilitate marilor pro- 
ducători ca să țină la un nivel destul de ridicat preţurile artico- 
lelor, de care micii producători au nevoe in meseria lor, 

Marii comercianți la rindul lor, de care meseriaşii sint mai 
mult sau mai puţin dependenți, scumpesc la rindul lor mate- 
ria primă, 

După cum vedem, deşi consumul s'a mărit, totuşi starea 
micului producător deveni din ce în ce mai rea, căci condiţiu- 
nile de producție şi de desfacere erau tot mai neprielnice. 

Surplusul de consum şi chiar o parte din vechiul consum 
a început să fie deservit de marii producători, care nu numai 
din punct de vedere economic pot produce mai eltin, avind a- 
vantajele marilor întreprinderi, dar mai au şi o mulțime de a- 
vantajii pe baza legilor pentru incurajarea industriei naţionale, 

Este drept că la noi o intrare a marilor producători In sfera 
celor mici nu este aşa de accentuată ca in străinătate, Avem 
de curind 2--3 fabrici de incălțăminte, citeva labrici de mobile, 
de curele—așa că e încă mult cimp de activitate pentru mese- 
riaşi, dar aceştia nu sulăr numai de pe urma concurenţii ma- 
rilor producători, ci şi a comercianților, care, prin sistemul in- 
dustrici la domiciliu, au transformat pe unii meseriaşi in sim- 
pli lucrători, 

Comercianţii şi pe altă cale lac concurență meseriașilor şi 
anume prin importarea de măriuri străine, pentru care publicul 
romin are o deosebită inclinație, Trebue să mai menționăm a- 
poi că noile invenţii şi descoperiri au restrins cercul de activitate 
al meseriașilor. Așa prin introducerea automobilelor consumul 
de curele mu s'a mărit în aceiaşi proporție cu numărul vehicu- 
lelor ; luminărarii de ceară şi-au văzut limitată activitatea pen- 
trucă luminările de stearină, petrolul şi electricitatea au luat lo- 
cul luminărilor de ceară. 

In fine ingreuiarea existenții meseriașilor se explică și prin 
indiferența pe care publicul romin a arătat-o totdeauna pentru o- 
cupaţiunile economice. Am păstrat dela strămoşii noştri ro- 
mani credința că numai agricultura este ocupaţia care inobilează 
pe om ; celelalte sint nedemne de un om liber. Puţineie şcoale 
de meserii ce avem ne-au dat mai mult funcționari pe la C. F. 
R. şi alte administrații. 

Din această cauză n'am putul avea In meserii oameni pri- 


COOPERATIVELE DE MESERIAȘI IN ROMINIA 17t 


cepuļi, care să vadă uşor rălele de care sulăr meseriaşii şi să 
găsească mijloacele de a le indepărta. 

Starea precară a meserinşilor a determinat pe Ministerul 
de Agricultură, Industrie şi Comerţ ca în anul de criză 1899 să 
întreprindă prin Camerele de Comerţ o anchetă. 

Cu ocazia anchetei, meseriâşii întruniți la cele 10 Camere 
de Comerţ din țară au arâtat mijloacele, prin care credeau ci că-și 
var îmbunătăți situația. Majoritatea meseriașilor au cerut: a) 
scăderea taxelor vamale pe materiile prime Intrebuințate de me- 
seriaşi, ridicarea taxelor asupra articolelor confecționate de ei, 
b) Interzicerea deschiderii oricărui atelier de meserii fără auto- 
rizație prealabilă. c) Infiinţarea breslelor. 

Unii meseriaşi au cerut ca la aceste bresle să se anexeze 
case de ajutor cu mici cotizații din partea patronului, Sumele 
strinse se vor fructifica, preferindu-se meseriașii cu capital adu- 
nat şi garanții. Alţii au cerut ca Statul să inființeze case de 
credit şi hale de vinzare. 

După cum vedem majoritatea meseriaşilor din 1899 aștep- 
tau îmbunătățirea soartei lor mai mult dela Stat, care trebuia 
să intervie cu legi ocrotitoare şi să le puie la dispoziție chiar 
creditul necesar, 

Unii meseriaşi, şi mai ales cei străini, au emis ideia infiin- 
țării de asociații independente de Stat, — aşa meseriaşii din 
Brăila, apoi tăbăcarii din Focşani doreau să înfiinţeze o asocia- 
ție de meseriaşi, pentru instalarea unei fabrici de tăbăcărie, 

In doleanțele meseriașilor nu se găsește accentuată ideia a- 
sociației. De aci nn trebue să deducem că meseriași nu s'au 
gindit niciodală la acest mijloc pentru Imbunătăţirea soartei lor, 
căci incă din anul 1879 meseriaşii de incălțăminte din Bucureşti 
au format o asociaţie pentru cumpărarea în comun a mate- 
riilor prime. 

Scopul acestei asociaţii era, după cum se spune în statulele 
modificate în 1890 şi 1896: 

a) Să inființeze magazine de pielărie peniru a-și procura 
meseriaşii materiale bune cu preţ redus, 

b) Sä Inființeze şi în provincie sucursale, cind numărul 
membrilor va fi destul de mare pentru a lăsa un beneficiu de 
minimum de 5%, asupra vinzărilor. 

c) Să deschidă magazine de destaceri cu condiţie ca mem- 
brii care doresc să ia parte să garanteze intreprinderea cu capi- 
talul lor, 

d) Să acorde credite eltine membrilor. 

e) Să formeze un fond de ajutor şi unul de Incurajare, 

Membri puteau fi meseriaşii de încălțăminte și lucrătorii, 
de orice naționalitate, dar numai de religie creștină, 

Capitalul era format prin cotizații lunare, 

Patronii plAteau 4—100 lei, iar lucrătorii 2—50 lei. 

Membrii plăteau şi n taxă de inscriere (Patronii 4 lei, lu- 
crătorii 2 lei). Creditul în bani se acorda cu o dobindă de- 


172 VIAȚA ROMINEASCA 


10—120/, pe garanția capitalului, iar cel tn marfa fâră dobindā 
pe maximum 3 luni, 

Societatea acorda credit şi vindea şi neasociaților, 

Cooperaliva a mers destul de bine; probă că s'a menţinut 
"Clleva decenii. > 

Exemplul dat nu a găsit repede imitație, Abia in 1890, 
se formează o nouă cooperativă, Unirea patronilor de Incăl- 
-făminte fină din Rominia cu sediul in București, avind de scop 
procurarea de materiale cismarilor și pantofarilor. Puteau face 
parte din societate meseriașii cismari şi pantolari ce orice nafio- 
nalitate şi religie precum și lucrătorii, care au luat parte la 
“fondare, 

Capitalul depus era de 15.200, susceptibil Je mărire prin cotiza- 
“iuni. E de observat că un singur membru a depus 10.200 lei, 

n statut erau fixate şi procentele cu care se puteau încărca 
mărlurile ș. a. pielea, talpa cu 5%, lacurile, iulturile cu 795, 
pinza, meşina cu 9/0, alte mărluri cu 12%. 

Dupa 10 ani, în 1901, se pune în Bucureşti bazele unei 
alte cooperative, Cooperativa pentru întreprinderi de lucrări 
„publice şi particulare a constructorilor romini. Simburele aces- 
tei cooperative l-a format societatea de ajutor mutual a construc- 
torilor, inființată la 1 Ianuarie 1892/93. 

Scopul este a da de lucru societarilor, luind în antrepriză 
lucrări publice sau particulare. 

Distribuirea lucrărilor, după statut, se face în modul urmă- 
tor: Consiliul de administrație formează 2 tablouri—a) de còn- 
structori, cărora li se vor repartiza lucrări mai mari de 300 lei 
şi b) de lucrători, cărora se vor repartiza lucrări mai mici de 
-5300 lei, 

Capitalul era fixat la 10.000 lei ce sa format prin coti- 
zaţii lunare, 

In 1904 s'a incercat de un curelar mai mare din București 
ca să se formeze o „Cooperalivă“ peniru cumpărare In comun a 
materialului, pentrucă tăbăcarii din ţară ridicaseră mult prețul. 
Cooperativa urma să aibă un capital de circa 50.000 lei şi să 
lucreze cu toţi curelarii. Nu s'a putut pune în practică, negă- 
sindu-se uderenți. 

În 1905 se formă de mai mulţi mari industriași şi mese- 
riaşi tot in București cea dintăi instituție de credit a meseria- 
şilor: Banca meseriașilor cu un capital de 200.000 lei, care e- 
xistă şi azi. 

In 1907 Societatea s'a văzul nevoită să reducă capitalul de 
la 200.000 la 100.000, pentrucă mai mult din jumătate din ca- 
pitalul subscris nu se vărsase, 

In acelaşi an se fondā Banca meseriașilor din Galați, iar 
fa o7 Banca meseriașilor din Brăila cu un capital de 100 
mii lei. 

Deja din primul an Banca mergind prost din cauza crizei, 
a dat loc la nemulțumiri printre asociați. Tot în 1907 s'a for- 
mat Banca meseriașilor din Slatina. 


COOPERATIVELE DE MESERIAȘI IN ROMINIA 17% 


In 1910 statutul acestei bănci suferi oarecari modificări, 
aşa se hotări ca să poată deveni membri şi familiile meseria- 
şilor, precum şi cei ce sint în legătură directă cu meseriaşii, 
S'au desființat membrii depunători ; nefiind de nici un folos, Eco- 
pomii se pot primi dela oricine. Cu această ocazie sa In- 
ființat un fond de pensiune pentru funcționari și s'a mărit capi- 
talul de lei 23.400 la 60.000 lei. 

In 1906 s'a format cooperativa „Propăşirea* a patronilor 
de încălțăminte cu sediul în București. 

Scopul cooperalivei este: 

a) Unirea şi solidarizarea tuturor patronilor de Incâlțăminte 
fără deosebire de religie şi naționalitate pentru ocrotirea intere- 
selor lor profesionale. 

b} Înființarea unui depozit de pielării pentru a se procura 
numai membrilor materiale, 

c) Inființarea unui magazin de desfacere. Capitalul cra de- 
100.000 lei format prin cobzaţii lunare. Numai maseriaşii pa- 
troni pot face parte din cooperauvă, 

Capitalul acestei sacietăți în 1912 era de 49.222,65, care a. 
dat un beneficiu net de 20.568,95. Fondul de rezervă era de- 
10.043. In 1913 capitalul sa ridicat la 55.050,85; iar profitul 
net, din cauza evenimentelor politice, s'a redus la 15.213,05, ceia. 
ce reprezintă un beneficiu destul de frumos, permiţind societăţii 
să distribue un dividend de 20°/ Este de observat că și de- 
punerile facultative se mâresc pe fiecare an: in 1912 erau de 
lei 69.096,10 iar în 1913 de 73.005,60. j 

In acelaşi an se fondā cu sediul la Banca Muncii, coope- 
rativa Salvarea, tot a patronilor de încălțăminte. Scopul coope=- 
rativei este a apăra interesele profesionale și cumpăra in comun 
materialul trebuincios membrilor, a face credite comerciale aso- 
ciaţilor şi a Inființa un bazar. Capitalul s'a fixat la 10.000 lei, 
care s'a format prin colizații lunare. 

Din societate fac parle numai patronii. În statut se pre- 
vede procentul ce se poate lua la mărlurile vindute, s. a. 5 -10y 
pentru membrii şi 20), pentru nesocietari. Creditul In maria 
se acordă cu 3%, pe garanția capitalului sau cu girul a5 mem- 

bri din societate, Tocmai din cauza greutăţii cu care se obji- 
nea creditul, societatea tinind la principiul vinzării contra casă, 
ca In ultimul timp a mers mai slab, aşa că a incetat operațiunile, 

Pe lingă aceste cooperative, meseriaşii au luat parte activă 
la fondarea chorva cooperative formate nu numai de meseriași, 
dar şi din persoane cu alte ocupaţii. Aşa cooperativa de cre- 
dit din Hirşova, infinţată In 1893; cooperativa „Înălţarea“, din T.- 

Măgurele (1879); „Deşteptarea“, soc. pentru incurajarea industriei 
şi comerțului rominesc (1895); „Viitorul“, soc. cooperativă de con- 
sum, manufactură, şi confecţiuni, Bucureşti (1909); „Sentinela“, 
soc. cooperativă de producţie, consum, credit şi economie, R.- 
Vilcea (1904); „Si. Nicolae*, cooperativă de credit şi ajutor reci- 
proc, București (1900); „SI. Gheorghe“, cooperativă de credit şi 


174 VIAȚA ROMINEASCA 


ajutor reciproc, București (1901); „Bazarul Muncitorilor“, soc, co- 
operativă de consum (1908) ete.. 

Din puţinele date pe care le-am putut aduna din colecţiile 
Monitoarelor Oficiale şi din anchete personale reesă că inceputu- 
rile mişcării cooperative au fost foarte slabe, deși cooperaţia după 
cum am văzut a avut inceputurile sale in cercurile meseriașilor, 
iar nu în cercurile agrare, după cum in general se afirmă, 

Cooperativele descrise pănă acum sint înființate pe baza 
răspunderii limitate, adică răspunderea fiecărui membru e măr- 
ginită la miza socială. Nici principiul solidarității nu e cunos- 
cut de aceste cooperative, 

Capitalul este format în general prin cotizații lunare, nu- 
mai la bânci şi prin acţiuni. În acest caz sa prevăzut o nouă 
categorie de asociaţi—asociaţi depunători -care plătesc numai 
cotizații lunare, avind aceleaşi drepturi ca şi acţionarii, numai 
că în adunările generale au numai vot consultativ. In cazul u- 
nei noi emisiuni de acţiuni, aceştia sint preferați după vechii 
acționari, 

Administraţia, de obiceiu nu e gratuită. Administratorii 
primesc tantieme din beneficiu. 

Beneficiul se împarte în raporl cu capitalul depus şi, cu 
timpul, din beneficiu se rezervă de obiceiu un fond de ajutor 
pentru funcționari sau lucrători, 

Meseriaşii, care s'au interesat mai mult pentru mișcarea co- 
operativă, au fost cismarii, 

Mişcarea cooperalivă de care ne-am ocupat „pănă acum, 
constitue prima perioadă. Caracteristica acestei mişcări este că 
a început [ără vre-un indemn de sus, că sint independente; pe 
cind cele inființate după 1909, în urma legii cooperativelor oră- 
şenești din 1909 și a legii pentru organizarea creditului munci: 
țorese din 1912, sint mai mult sau mai puţin sub tutela Statului, 

De mișcarea cooperativă din a doua perioală ne vom o- 
cupa într'un studiu viitor, 


V. M. loachim 


ae eeaeee 


In jurul chestiunii Dunărei 


— 


Noua metodă de interpretare economică a istoriei, Intim- 
pină dificultăţi cu atit mai mari, cu cit scoboară mai adinc scara 
vremurilor pentru deslegarea tainelor trecutului istoric, 

Pentru pătrunderea istoriei contemporane insă, numai fac- 
torul economic este unelta care ne ajută la demontarea resorturi- 
lor politicei europene. Cu această chee universală—care se po- 
triveşte din ce în ce mai bine pe toate Incuetorile moderne— 
să incercăm a deschide zăvoarele istoriei chestiunii Dună- 
fei.. chestiune care s'ar putea numi un capitol din marea /sforie 
a Griului. 


Angilia începe să aducă griu din valea Dunărei.— „Trans- 
formarea industriei şi a comerțului în secolul al 19-lea, a fost aşa 
de profundă şi de răpede, incit între timpul prezent şi epoca lui Lu- 
dovic al XVIll-lea deosebirile sint mai mari dectt cele care erau 
intre epoca lui Ludovic şi timpurile lui Ramses al Egipetului, 
cu cincisprezece secole inaintea erei creştine“, Astiel caracteri- 
zează prolesorul Albert Mallet mâreața şi uriaşa transformare a 
vieții economice la popoarele civilizate din Occident, 

In trecut baza vieţii economice și sociale fusese agricul- 
tura ; cu timpul din ea se dilerențiază industria și schimbul, care, 
evoluind în lunga scurgere a vremurilor, ajung să schimbe ca 
forțe economice întreaga îață a lumii, Din aplicarea ştiinții în 
producție şi comunicaţie ese marea industrie și marele comerț 
exterior, Masina Inlocuește munca braţului şi a uneltei, atelie- 
rul se transiormă în uzină şi se desvoltă sub lumina laborato- 
rului, Din zi în zi se produce mai mult şi mai effin, transpor- 
tul şi schimbul se face mai rdpede şi mai departe, pe toată fața 
globului prefăcut, într'o vastă piaţă de desfacere. 

Prelacerile raporturilor economice schimbă intreaga struc- 
tură a societății ; părțile organismului social se leagă mai intim, 


176 VIAȚA ROMINEASCA 


avind nevoe unele de altele pentru o funcționare armonică; fa- 
tal, centrul de gravitate economic se deplasează dela safe la 


e. 

Populaţia țărănească desertează dela munca cimpului şi, în 
valuri din ce In ce mai mari, inundează mahalalele marilor cen- 
tre industriale, 

Agricultura cade In ruină, 

Populaţia industrială, mereu în creştere, trebue să-şi caute 
în altă parte hrana pe care o ia în schimbul produselor indus- 
triale, 

Poporul englez este cel dintăiu care instinctiv s'a adaptat la 
această nouă formă de viaţă. 

Anglia, oricit i-ar fi de ameninţat viitorul, ea, care a dat 
modelul organizaţiei politice prin regimul parlamentar în Eu- 
ropa, rămine in istorie ca țara de origină a marei industrii, a 
activității intensive, a expansiunii comerciale—ţara clasică a re- 
gimului capitalist. 

Ea este cea dintăi ţară cart, la un moment dat, constată că 
nu poate să-şi mai hrănească populația numai cu produsele in- 
digene. 

Dela aceasiă dată existența ei depinde de străinatate : alte 
țări trebue să-i furnizeze alimente în timp de pace şi de războiu, 
Prin situaţia ei insulară, numai complecta supremație a mărilor 
ti asigură viața, Incă dela Inceputul secolului al 19-lea Anglia 
caută să-şi aducă grlu din valea Dunărei şi din cimpia Rusiei 
de sud, Şi numai de atunci putem spune că apare in Istoria 
politică a Europei o chestiune a Dunărei. 


Chestiunea griului În epoca napoleoniană. — În seria răz- 
boaelor care urmează după epoca marilor descoperiri, nu s'a pu- 
tut hotări a cui avea să rămie influența mondială : a rasei latine 
sau a rasei anglo-saxone. Tocmai după terminarea războiului de 
şapte ani, stâpinirea mărilor trecu hotărit în mina rasei anglo-sa- 
xone. Toate încercările lui Napoleon impotriva Angliei au lost 
zadarnice. ? 

In epoca napoleoniană două mari principii de strategie mi- 
litară şi economică se intilnesc, ciocnindu-se in cursul tuturor 
războaelor dintre Franja și Anglia. 

Napoleon se incumeta să cucerească marea prin tăria for- 
telor de us'at, 

Pitt şi Nellson ştiau că cine stdpineşte marea va fi stăpln 
şi pe uscat. 

Cauze pur economice provoacă conflictul anglo-lrancez. Na- 
poleon căutase prin o atitudine la Inceput pacitică să proteje in- 
dustria franceză Impotriva concurenței străine. „Comerţul en- 
glez a ajuns să Infloreascā chiar in mijlocul Parisului", se zicea 
incă de pe acea vreme. 

Napoleon căuta să lovească Anglia tn colonii, apropiindu-se 


1 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 177 


prin Egipet şi Siria, Impingind In acelaş timp pe Ruşi prin Asia, 
spre frontiera indiană, 

Textul tratatelor dela Tilsit şi Erfurt ne desvālue planurile 
celor doi suverani care voiau să Impariă lumea In două. 

Muntenia şi Moldova căzuse in lotul Rusiei, care trebuia 
să aibă ca frontieră Dunărea. 

Planurile nu s'au putut realiza din cauză că Ţarul Alexan- 
dru iși călcase cuvintul. Un motiv economic silise pe Rusia să 
producă ruptura pactului dela Erfurt, 

Se ştie că numai după distrugerea flotei franceze la Tra- 
falgar, Napoleon inaugurează un alt gen de războiu: Blocul Con- 
tinenta 

„Comerţul englez cu Franța şi aliații săi este complect in- 
terzis. Industria şi comerţul britanic, ruinate. Mäārlurile se gră- 
mădesc nedesfăcule, uzinele se inchid, lucrătorii strică maşinile 
şi cer pine, După criza financiară urmează criza socială, An- 
glia cu orice chip trebue să-şi procure griu. 

Dar Rusia nu poate să-i vindă, căci e oprită prin alianța 
Incheiată de Napoleon cu țarul Alexandru. 

Marea proprietate rusă, care nu poale să-şi exporte grlul, 
se agită ; se aşieaplă revoluții şi comploluri. Sub amenințare 
ae e silit să deschidă granițele pentru comerțul englez 

Atunci Napoleon se hotărăşte pentru o campanie în Rusia, 
Muntenia şi Moldova scapă de ocupația rusească, trupele faru- 
lui se retrag pentru a face față armatei franceze. Incheindu-se 
In grabă pacea cu Turcii, cu care se găseau In războiu, Ruşii 
se mulțumesc cu stăpinirea Basarabiei. Pentru prima dată Ru- 
sia pune un picior ferm la Dunărea. 

Stăpină pe o parte din litoralul maritim și fluviul rominesc, 
Rusia ajunge riverană chiar la gura acestui mare fluviu, pe care 
Napoleon 1 numia: „Regele fluviilor Europei”. 

Basarabia de jos (Bugeacul), o limbă de pâmint înconju- 
ral de ape, între Nistru, Dunăre ṣi Marea Neagră, un bastion dă- 
ruit dela natură şi întărit de mina omului; un cap de dig a- 
nume parcă pus Impotriva valurilor năvălitoare, 

De aci, deasupra gurilor Dunărei se putea inchide trecă- 
toarea cea mare, poarta dintre Carpaţi şi marea; pentru stăpi- 
ni:ea acestor locuri purtase neshirşite războae Rominii, Turcii, 
Tatarii şi Polonezii. 

Despre cetățile dintre Nistru și Dunăre, strajele Moldovei, 
spunea Ştefan cel Mare, cerind ajutor Veneţiei, că ele fac cit 
toată Moldova ; numai ele păzesc creştinătatea impotriva Turcilor 
şi sint zidul de apărare a Poloniei și Ungariei; cheile Dunărei, 
prin care se poale redobindi dela păgini Crimeea... etc, 

Rusia făcuse un pas mare spre ţinta planului sâu secular; 
stăpinirea acestui colţ de påmint era o necesitate militară, eco- 
nomică și politică : pe aci era drumul cel mai scurt spre Bi- 


12 


178 VIAȚA ROMINEASCA 


zanțiu, deasupra gurilor Dunărei stăpinea intrarea pe Iluviv ` 
se punea in legături strinse cu pepoarele slave din pemnsula 
Balcanică, 


Dunărea după răpirea Basarabiei. — După căderea lui Na- 
poleon, în congresul dela Viena (1815), se reface dia nou hana 
sitşiată a Europei şi se lichidează toate războaele din timpul 
Revoluţiei şi a Imperiului. Rusieii se recunoaşte stăplnirea de- 
finitivă asupra Basarabiti. 

Problemele politice ale Occidentului european, care se pu- 
ncau in acest congres erau așa de complicate, tacit toți s'au fe- 
rit de a mai ridica şi delicata chestiune a Oiientului; Turcia 
nici nu fusese chemată la congres, Din această cauză Dunărea 
a râmas până la 1856 în atară de prescripțiile congresului dela 
Viena care a stabilit acel principiu dominant de Liberă naviga- 
ție pe fluviile care străbat sau despart mai multe țări. 

Pe cind Rinul, Meuse și celelalte fluvii se organizau coa- 
form acestor principii, la Dunăre, unde se ciocnea Austria, care 
tindea să aibă monopolul navigaţiei pe Muviu, cu Rusia stăplna 
gurilor, dificultăţile creșteau în detrimentul comerțului general. 

Cea mai lovilă de o asemenea stare de lucruri era Anglia, 
care-şi aducea griul din această regiune. De atunci ea se a- 
mestecă direct in această chestiune a Dunărei şi rămnine arbitră 
multă vreme la această spinoasă chestiune europeană. 

Pe timpul cit Turcia a stăpinit gurile Danărei intrarea, la 
general, a vaselor de comerţ In timp de pace era liberă. Toate 
restricțiile feudalității nu au fost simțite pe Dunăre, care se nu- 
mea riul impărătesc al Turcilor. 

Deşi incă prin tratatul dela Passarovitz (1715) Austria se 
ințelesese cu Turcia asupra navigaţiei pe Dunăre, totuşi dela 
Porţile-de-fier In jos, foarte rar se intilneşte pavilionul austriac, 

Numai după ce se incepe navigația cu vapori, Austria caută 
in toate chipurile să monopolizeze navigația pe tot Muviul pănă 
la mare. 

____„In această epocă contele Zecheniy intreprinde o explorare 
prin trecerea periculoasă dela Porţile-de-fier şi demonstrează po- 
sibilitatea de a creia şi menţine o comunicaţie continuă pe. flu- 
viu Dunărea, dela frontiera bavareză până la Marea Neagră. 

„0 societate de navigație cu vapori, ajutată de stat, pentru 
mariă şi călători, se organizează și, cu o activitate extraordinară, 
se intinde pentru a domina comerțul dunărean. 

„In Ungaria pe acea vreme eraatita entuziasm pentru a- 
ceasiă cale de apă incit Pesta se crede deja port la mare!)*, 

Pe cind Austria, prin politica sa economică ciştiga vădit 
teren În chestiunea Dunărei, să vedem in această epocă ce fä- 


1) G. Demorgny: La Question du Danube. 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 179 


«ea veşnica sa rivală, Rusia, pentru stăpinirea acestui Auviu de 
dnteres european, 

De indata ce Rusia a ajuns la malul Dunărei, pe braţul 
Klia, dela gura Prutului până la mare, a limitat nu numai na- 
vigiția pe brațul pe care devenise riverană cu Turcia, dar chiar 
Antrarea şi navigația pe celelalte guri şi pe restul fluviului, 1) 

La fiecare tractat dintre Ruși şi Turci, Ruşii ciștigau te- 
ren la Dunăre, coborindu-se dela Kilia in jos pe litoral, pentru a 
pune definitiv mina pe toate gurile fluviului. 

Prin convenția dela Ackerman (1826) Rusia şi asigură 
gura Sulinei, iar prin tractatul dela Adrianopol (1029) Intră și in 
stăpinirea braţului Si. Gheorghe. 

Alt de vădită este intenția Rusiei, incit in acest tratat ră- 
mine bine stabilită clauza că, deşi Turcia e stăpină de drept pe 
malul drept al braţului SE Gheorghe, totuși nu se poate apropia 
decit până la distanța de două ore de mal, şi că acest spaţiu 
de loc va răminea nelocuit, şi nu se va putea ridica nici un fel 
de fortificaţii sau stabiliment, decit clădirile necesare pentru ca- 
rantine, 


Ruşii ruinează comerțul dunărean.—Cum sa achitat Ru- 
sia de misiunea tehnica şi administrativă ce avea, ca stâpini- 
toare a gurilor marelui fluviu european ? 

Nu numai că n'a câutat să rezolve problema hidraulică, ce i 
se impunea, atincind canalul navigabil pentru vasele mari dar 
n'a fost In stare să menţie măcar adincimea canalului așa cum 
o găsise dela Turci şi Moldoveni. 

„Pe cind Moldovenii aveau tn stăpinire Delta Dunărei, pir- 
calabul de Ismail, pănă la finele secolului din urmă, avea juris- 
dicţiunea portului Sulina şi se ocupa cu curățirea trecerii, *) 

„După căderea Deltei sub dominația musulmană, tradiția 
populară spune că la o epocă anterioară tractalelor, un pașă avu 
ideia de a obliga pe fiecare bastiment care ieşea din Dunăre, a tra- 
pe după sine, trecind bara, un mare șşomoiog (herse) fixat la un 
lant greu. 

„Remişcind astiel fundul clisos al trecerii, reuși, se zice, a 
menţine o adincime de 12 la 14 picioare engleze.“ 3) 

„Rusia nu incearcă nimic pentru a întreţine şi mări adinci- 
mea canalului navigabil, „Din cauza Inăsipirii încete şi conti- 
nue, brațul Sulina scăzuse la o adincime de 7 picioare, adecă 
2 m. 13 cm, Pe lingă toate aceste, Rusia instalase carantina In 
permanență la Sulina şi nu numai că impiedeca circulaţia vase- 
lor, foarte deseori, lâră cauze binecuvintate, dar nici nu desin- 
fecia maărturile, pe loc la Sulina, ci le trimetea la Odesa pentru 
«esiniectare.* 4) 


1) Geltken. 

2) Elisto Rocles: La Terre. 

3) Drăghicescu: Dunărea şi coastele Mării. 

4) D.  pasmenmăă Dunărea în Dreptul Intern. Publie. 


180 VIAȚA ROMINEASCA 


„Cheltuielile de navigaţie, zice Geffcken, pentru un vas de 
170 tone se ridicau la 3.408 franci aur, ceva mai mult de 20 
franci pentru tona de mariă, deşi distanța dela Bosfor la Galaţi, 
este aceiaşi ca dela Bosfor la Odesa; iar fretul, sau prețul că- 
răuşiei unui vas dela Bosfor la Galaţi, era cu 22 franci la tonă. 
mai mult decit dela Bosfor la Odesa, Comerţul pe Dunăre era 
cu totul ruinat“. 

Pe linga dilicultățile tehnice și jignirile aduse de veroasa 
administraţie rusească, comerțul maritim devenise cu totul nesi- 
gur prin aceste regiuni ale deltei, 

Sulina, Catarletz, Vilcov şi alte sate din deltă, nu erau de 
cit nişte cuiburi de pirați: Lipoveni, Greci, Maltezi, care pindeau 
prada, adăpostiţi printre pădurile de trestii și bălțile nestirşite ale 
deltei. 

Vasele de mare din cauza nămelirii gurii nu puteau intra: 
pe Dunăre, ancorau în mare şi grinele se lransbordau aduse de 
vase mai mici (șlepuri, barcaze, ceamuri, mahvane, etc.). 

Nenorociţii căpitani de vase de mare, care veneau din Oc- 
cident ca să imbarce cereale dela Dunăre, cădeau fatal in mina 
acestor bande de jefuitori cu organizaţie in regulă, 

Deși mai mult hoţi decit marinari şi pescari, ei transpor- 
tau şi incārcau grinele din Dunăre în mare, La unele vase 
faceau un fund dublu pentru ca să poată fura maria. Se legau 
felinare la coarnele boilor care pășteau pe maluri. Vasele de 
mare care veneau noaplea, vedeau lumini mişcind și se Ingalaw 
crezind că se apropie de por După ce se inămoleau pe ban- 
curile de nisip In apropierea malului, pirații veneau cu bărcile 
şi sub motiv de salvare furau tot ce puteau dispărlnd în pustie- 
tatea Deltei, 

Mihalache Kogălniceanu, marele om de stat şi cel mai a- 
prig apărător al Dunârei noastre, arată că işi amintea de inte- 
resul pe care Il punea Domnul Mihail Sturza pentru ridicarea 
portului Galaţi şi desvoltarea comerțului pe apă: 

„Prin timpul ocupaţiunei principatelor, incepuse a se răs- 
pindi sgomotul cum că autorităţile rusești profită de complica: 
țiile europene pentru a potmoli bohazul Sulinei, cum se spunea 
pe atunci gurei Dunărei la Sulina, sau cel puţin nu mai ingri- 
jeau de buna lor stare navigabilă. Natural, guvernul Principa- 
telor, şi in deosebi Mihai Sturza, fusese preocupat mult de această 
astupare a Dunărei, care—realizată—avea să ruineze porturile 
raag Guvernul austriac fu avizat de cele ce se petreceau la 

ulina. 

„Mihai Sturza fu nevoit să abdice, din cauză căa avut cu- 
rajul de a zice un cuvint, spre a păstra Rominiei libera navi- 
gație a Mamei-Dunăre, şi astlel a câzut victima acestui patrio-- 
fic cuvint, 

„Și succesorul său in Domnia Moldovei, Grigore A. Ghica, 
lăcu din chestiunea Dunârei una din constantele sale preocupări.. 


4 IN JURUL CHESTIURII DUNAREI 131 


Am temeiu de a susține, ca organizator al ministerului lucrări- 
lor publice din Moldova, că şi inainte, şi în ajunul incheerii pă- 
cei, după războiul Crimeei, bunul Domn s'a adresat, nu odată, 
la Viena şi la celelalte cabinete, pentru a mijloci ca libertatea 
navigației pe Dunăre să fie privită ca un interes european, ca 
marele fluviu să fie pus sub paza şi garanţia Europei. 

„Şi astiel stăruințele şi memoriile micului Domn al Moldo- 
vei mau lost cea mai mică imboldire a deșteptării Europei în 
privința asigurării libertăţii Dunărei“, 

De starea nenorocită ln care ajunsese gurile Dunărei sub 
stăpinirea Rusiei sufereau mai toate statele, dar cele mai mult 
lovite erau: Țările Romine şi Austria, care nu puteau să-şi scur- 
gă produsele și Anglia, care venea In bogata vale a Dunărei 
pentru a cumpăra griul rominesc ce incepuse a se exporta în 
Apus, după dreptul căpătat prin tratatul dela Adrianopol (1828). 

Pentru a intra In comunicație cu Dunărea, ocolind gura 
Sulinei, Austria şi Anglia Intră In tratative cu Turcia pentru a 
se croi un drum prin Dobrogea, 

Societatea vapoarelor austriace pe Dunăre face legătură pe 
uscat cu Kustendgea printr'un drum de trăsură dela Cerna- Voda. 
insă din cauză că vapoarele de mare nu aveau un port de adă- 
post, se părăsește această legătură de pasageri şi mărluri, 

Mai pe urmă o companie engleză, obține dela guvernul 
turc o concesiune pentru facerea unui port la Kustendgea (ve- 
chiul Tomis şi Constanţa de azi) și a unei căi ferate până la 
Dunăre in punctul Cerna-Voda. Cu tenacitatea și spiritul lor 
practic de Intreprindere, Englejii se pun pe lucru in această pus- 
tie şi sărăcăcioasă regiune dobrogeană. 

Se sacă bălțile, se fac faruri, cheuri şi silosuri de peatră, 
care au rămas până astăzi in picioare; se construeşie o cale fe- 
rată până la Dunăre şi translormă sătucul tătărăsc Kustendgea 
într'un port sigur de comerț, 

Tot pe acea vreme se vorbea şi de posibilitatea tăerii u- 
nui canal navigabil dela Dunăre la Constanţa, 

Dacă în viitor gura Sulinei ar fi iar amenințată de Ruși, 
singurul mijloc ce ne rămine pentru a avea libera eșirela mare 
din Dunăre este a pune în aplicare planul Englezilor, de tăerea 
acestui canal, 

„Vecinătatea mărei, de care Cerna-Voda nu este despărțită 
decit prin o strimtă limba de pămint, de vre-o 65 km, lărgime, 
atrâgind atențiunea unui mare număr de speculatori, asupra a- 
cestui punct, unită cu ideia de a scurta, cu 580 km. drumul 
Constantinopolei spre Dunărea de sus; dorințele unanime de a 
evita, mai cu seamă pe timpul stăplnirii gurilor Dunărei de alţii, 
tracasările ce posturile militare puneau navelor ce urcau rlul,— 
determinară pe un oarecare Wilson, a forma In 1837 proectul de a 
reuni Dunărea cu Marea prin un canal. Studii lură incepute, 
dar războiul din 1854 veni şi proectul căzu“. !) 


1) Pilote de la Mer Noire, 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


— — — 


Griul rominesc concurează pe cel rusesc.—lIn ce scop Ru- 
sia lăcea tot felul de greutâţi, inchizind gura Nuviului şi ruinind 
comerțul dunărean ? 

Prin această procedare oprea expansiunea austiiacă pe Du- 
nărea de jos şi impiedeca totodată concurența ; comerțul rominesc 
de grine care luase un mare avint pe acea vreme. 

Timp de citeva veacuri, produsele solului din valea Dună- 
rei se scurgeau pe undele acestui riu impărâtesc numai spre 
Țarigrad, ca să hrănească o populație leneșă și războinică, de 
slăpinitori orientali. 

Ca Rusia incepuse să simtă concurența agricolă a țărilor 
romine, se vede şi după rapoartele consulilor francezi dela noi, 
care-şi dădeau bine seamă de starea lucrurilor de pe atunci. 

Înainte de convenția dela Ackerman şi tratatul dela Adria- 
mopol, Rusia privea țările romine sub dovă raporturi: pe timp 
de pace, un mijloc de influenţă şi de acţiune în statele turcești; 
pe timp de războiu, grinarul care hrănia oştirile rusești, o exce- 
lentă bază de operaţii pentru armata de invazie. 

După scurt timp insă Ruşii le vâzură și sub alt aspect, pe 
care la inceput nu-l bănuiau. Aceste țări In care erau pe jumătate 
stăpini, trebuiau organizate pentru a se desvolta producția care 
să asigure aprovizionarea din belşug a armatelor ruse, 

In acelaşi timp ei ascundeau pe cit se putea, celorlalte 
mațiuni, valoarea principatelor; prin această depreciere, voiau să 
abată atenția Europei dela niște țări pe care ei le prezentau fără 
valoare şi fără populaţie. 

Dar mai curind decit credeau, dezvoltarea egricolă la noi, 
prin marele export, ia un avinl ingrijitor pentru comerțul rusesc 
de cereale care inulnește deodată un concurent neaşteptat pe 
piața occidentală. 

Se poate spune că Rusia se prinsese în propriile ei mreje. 

„Limbagiul ageaţilor ruşi este de natură a justifica alar- 
mele ţării. Însuşi generalul Kisselev nu stătea la indoială pen- 
tru a susține inaintea boerilor părerea că desvoltarea Ţărilor 
Romine va dăuna prosperitatea Rusiei.. «Luaţi ca exemplu mo- 
şiile mele» zicea el, cele sint Iin Podolia; dacă producția dumnea- 
voastră de griu urmează să se Inlindă, tot grlul meu rămine in 
hambare.»!) 

Rusia are tot interesul să facă tot ce-i stă în putință ca 
să zădărnicească desvolarea noastră materială, pentru ca-să ne 
Impiedece de a intra In concurență cu comerțul ei. 

„Progresul Brăilei insamnă ruina Odesei“, era un cuvint de 
ordine pe vremea aceia. 

Dar cheia comerțului rominesc se alla in buzunarul Rusiei, 
căci prin stăpinirea Basarabiei şi a gurii Dunărei, ea avea pu- 
tință să Inchidă poarta de trecere a produselor noastre spre Mare. 

„Războiul Ruşilor, deşi nedrept, era absolut indispensabil. 


1) Beis le comte (Radu Rosetti: Acţiunea Politicei Rusești). 


IN JURUL CHESTIUNI! DUNAREI 183 


i i -m an 


Nu putea să lase Turcilor cetăţile Chilia, Ismail, Ackerman, Ben- 
der şi Hotin... fără posesiunea Basarabiei Odesa n'ar fi putut 
niciodată să atingă creşterea la care a ajuns prin desvoltarea 
comerțului său şi poate că ar fi incetat chiar să existe*,!) 


Rivalitatea Anglo-Rusă în chestiunea Orientului. — Cind 
cunoaștem raporturile economice din această epocă putem să ne 
dăm seamă de resorturile istoriei politice europene în chestiunea 
Dunârei şi a Orientului. 

Cu drept cuvint s'a zis că chestiunea Orientului e foarte 
veche şi permanentă, 

Mai inainte se zicea: e un pericol dacă Turcii se întind 
A Europa ; acum se zice: e un pericol dacă Turcii pleacă din 

ropa. 
Feia Otoman, cu forma-i de monarhie militară absolu- 
tisiä, cu un regim parazitar trăind pe socoteala Statelor creștine 
cucerite, ruinase instituţiile politice, respectind organizaţiile lo- 
cale: Turcii distrusese Statele şi lăsase în viață popoarele. *) 

Statul acesta se desaprega singur. Micile popuare creştine 
îi scăpau printre degete, ciștiaindu-şi libertatea, 

Dar statul acesta bolnav îşi prelungeşte agonia muitā vre- 
me din cauză că ocupă un punct geografic de-o importanță 
mondiale. 

Conflictele de interese ale statelor care se ciocnesc în a- 
ceastă chestiune a Orientului sint aşa de complicate, incit nu se 
poate găsi o soluție potrivită. Toatā Europa in epoca aceasta, 
a fost dominată de rivalitatea dintre Anglia şi Rusia pentru 
chestiunea Orientului, 

Palmerston este simbolul Occidentului liberal şi Neculai /, 
simbolul Orientului absolutist. 

Stambulul este teatrul luptelor de influenţe intre cele două 
puteri rivale. 

Neculai propune impărțirea Turciei, Palmerston refuză. 
Anglia are nevoe ca Turcia să trăiască, pentruca să închidă 
diumul Rusiei spre Indii. 

Zadarnic se incearcă Anglia să reorganizeze Turcia; nu se 
putea face nimic în acest stat care nu isbulise niciodată să se 
alcătuiască Inir'un singur popor. 

Rusia işi formează o clientelă bogată din frāmintarea mi- 
cilor popoare creştine cu care Turcia nu avea decit raporturi de 
învingători câtre învinşi. 

in atmoslera incârcată care apasă asupra Orientului, un 
fapt de abilitate diplomatică a Rusiei agravează conflictul poli- 
tic, care nu se rezolvă decit prin războiul Crimeei. 

Pe cind Turcia se desmembrează prin liberarea statelor 
creştine (autonomia Serbiei și emanciparea Greciei) Egipelul, o 


1) la Radu Rosetti). 
Ri roi ed E 


134 VIAŢA RONINEASCA 


imbăâtrinită şi somnoroasă provincie otomană, electrizată de Meh- 
met Ali prin curentul francez, se declară independentă şi Incepe 
lupta cu Stambulul. Rusia profită de acest moment şi se pre- 
sintă ca salvatoare a Turciei. Se incheie tratatul dela Unkiar- 
Skelessi (1833) prin care Ţarul se obligă a-i da Sultanului aju- 
tor armat pentru apărare, 

„lar Sultanul ca protejat rusesc se obligă să Inchidă strim- 
torile pentru vasele de războiu străine. Marea Neagră deveni 
astfel un imens port militar rus, de unde flota Țarului poate 
oricind să se arunce în Mediterana, fără risicul de a fi ca atin- 
să in portul sigur de refugiu al Märei Negre“.!) 


Anglia caută griu rominesc.—Pe lingă acest fapt, mai era 
şi o cauză pur economică ce impingea pe Anglia să lupte pen- 
tru a-şi asigura drumul pe apă tn Orientul amenințat de Rusia. 

In această epocă Anglia trece printr'o cumplită criză eco- 
nomică şi socială, Revoluţia făcută in viața economică, prin 
desvoltarea marei industrii şi ruinarea agriculturii, provoacă un 
desechilibru fatal pentru timpul de tranziţie la forma capitalistă, 
(1838 — 1846) 

Aristocrația fonciară voia să conserve drepturile care le 
asigura menţinerea prețului ridicat al griului, aristocrația indus- 
trială caută să coboare prețul pinei pentra a patea scădea sala- 
riile lucrătorilor. 

Partidul liber-schimbiştilor agita pentru obținerea reformei 
radicale, care trebuia să distrugă regimul protector. Liga con- 
tra legilor grinelor (Anti-corn-law-league) cere suprimarea drep- 
turilor de oprire a intrării griului. 

Industriaşii susținuți de muncitori Incep agitații sgomotoase, 
cunoscute sub numele de campania lui Cobden, şelul mişcării, 

Ministrul conservator Peel scoboară taxele fără a suprima 
legea, căci spera să conserve o producție iligenă suficientă ca 
Anglia să fie independentă de străinătate In caz de războiu. 

Dar foametea din Irlanda, unde mor mii de oameni de 
foame, dovedește că populația Angliei ajunsese deja atit de nu- 
menesi incit nu putea să se hrănească numai cu prodasele in- 

igene, 

Peel este nevoit să treacă legea asupra griului ; liberul co- 
mert al griului fu impus aristocrației fonciare de câtre burghezia 
industrială. $) 

Anglia avea absolută nevoe să vie în Marea Neagră să 
cumpere din ce în ce mai mult griu din valea Dunărei şi din 
porturile ruseşti, Am văzut cum Ruşii, stăptai pe gurile fluviu- 
lui, căutau să impiedece exportul rominesc pentru a înlătura un 
concurent de pe piaţă şi a menţine prețul ridicat al griului. 


1) A. Malet. 
2) Seignobos: Mist. Polit Cont, 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 185 


C.A ————— a a a a M M 


O imperioasă necesitate economică silea Anglia să lupte 
pentru chestiunea Dunărei, į 

Dintr'o coincidență de interese, noi trebuia să ciṣtigäm spri- 
jinul Angliei şi Franţei care vor scoate pe Ruși dela Dunăre pen- 
tru asigurarea libertăţii navigației pe Dunăre şi Marea Neagră. 


Răsboiul din Crimeia şi Tratatul dela Paris (1856). Me- 
tivul formal al răsboiului dintre Rusia și Turcia, era pretenţi= =: 
Nicolai de a căpăta dreptul de protectorat asupra tuturor creşti- 
milor ortodocși din imperiul otoman. 

Rușii ocupă ca de obiceiu Principatele romine. Neculai 
credea cå are să se bată numai cu Turcia. Dar în loc de un 
singur adversar, li ieşiră patru pe teren. Franţa, Anglia, la care 
se adaugă mai tirziu Piemontul, ingrijite de expansiunea rusească 
“se hotărăsc a opri modificarea echilibrului mediteranian prin in- 
sialarea puternicei Rusii în locul slabei Turcii. Rusia este so- 
mată să-și retragă trupele dela Dunăre; ea întăiu reluză şi răs- 
boiul este declarat î) (1854). 

După retragerea Rușilor, Austriacii trec munţii la noi nu- 
mai ca trupe de ocupaţie, cu aparența de a pescui în apă tul- 
bure. Răsboiul acesta, numit campania din Crimeia, deşi Ince- 
put la Dunăre, se mărgineşte la un indelung asediu pe uscat şi 
pe apă a portului de răsboiu Sevastopo! in Crimeia. In acest 
timp, moartea lui Neculai şi urcarea pe tron a lui Alexandru il-lea 
grăbesc incheerea păcei de la Paris (1856), Nici un congres 
european nu are o mai mare importanță pentru mi; niciodată 
Europa nu nea fost mai favorabilă, Un conplex de Imprejurări 
fericite, ne alipește intereselor Europei care ne salvează viața şi 
ne dă asigurări pentru viitor, legindu-ne astfel soarta de Duna- 
rea, acest fluviu naţional, supus unei servitudini internaționale de 
un mare interes european, 

Drepturile ciştigate de Moldova şi Muntenia sint puse sub 
garanția Marilor Puteri. Marea Neagră ṣi Dunărea sint declarate 
ca neutre, Rusia pierde toate avantajele ciştigate in Balcani. 

Şi pentru ca s'o indepărteze complect deia Dunăre, redă 
Moldovei acel colț de pămint—partea de jos a Basarabiei—pen- 
tru a se gatanta libertatea navigației la gurile Dunărei. 

„Puterile, prin tratatul dela Paris (1855) ne-au redat acea 
bucăţică de pămint, nu ca o reparaţie a strimbităţii din 1812, 
cind ni s'a luat Basarabia; nu ni sa dat pentru ochii noştri cei 
frumoși, ci pentruca să garanteze mai bine libertatea navigaţiei 
pe Dunăre, ca aceasta să se pună sub scutul intregei Europe. 

„Nu se punea o chestiune de drept, căci atunci trebuia să 
ne redea Intreaga Basarabie, Ni se da numai acea bucată de 
pâmint care este alipită dealungul gurilor Dunărei, In acest simţ, 
dar, Europa a tras noua linie, lutad din Basarabia rusească şi 
alipind de Rominia o făşie de pămint, incepind dela Cotul-Morei 
şi mergind până la Alibei! 


1) A. Mallet. 


186 VIAŢA RONINEASCA 


„Trebuia să zădărnicească şi să înlăture influenja preponde- 
santă a Rusiei asupra marelui lluviu*.!) 

„S'a vărsal multă cerneală, şi s'au rostit multe discur- 
suri pentu a se pune întrebarea cine a iăcut mărirea de azi a 
Rominiei, cine a lăcut un stat inflorit dintr'o provincie părăsită, 
cine a Îâcut să curgă avujia In casele noasire, să ridice oraşele, 
să inflorească porturile, să rodească cimpiile, cine a iăculin fine 
ca să se inzecească valoarea moșiilor noastre ? Mulţi și-au Insu- 
şit această glorie, dar fie-mi permis a o spune că numai lra- 
talul de Parif, care a pareniat libertatea Durâărei şi a desființat 
şi piedicele naturii şi obstacolele politicei, a ridicat şi a lâcut 
să inllorească Rcminia. Cum a zis Herodot „că Nilul a făcut 
Egiţetul* trebue să zicem și noi că Dunărea a creat importanța 
politică ţi economică a țărei noastre, 

„Atunci s'au pus bazele proprietăţii noastre naționale şi 
revă, copii ingrati şi risipitori, nu ne este permis să asvirlim im 
vinturi azi, după indemnul nu ştiu cui, acea moştenire ce ni sa 
adunat cu atit nobil singe şi atitea sacrificii“ 2), 


Comisiunea Europeană a Dunărei Prin articolul 15 al 
tratatului dela Paris, se declară că navigeția pe Dunărea face 
parte din dreptul public al Europei ; şi se acordă deplină liber- 
tate de navigație nu numai mărlurilor, ci şi pavilioanelor tuturor 
statelor şi nu numai riveranilor. 

Se alcătueşte o Comisiune Europeană a Dunărei care 
srebuia să elaboreze numai planul şi devizul lucri rilor necesare 
accesului gurilor fluviului, După care uima să se formeze o 
Comisiune Riverană cu caracter permanent care să execute 
proeclele, să întocmească regulamente de poliţie a navigaţiei, să 
perceapă taxe, cic. Din cauza ne!nţelegerilor dintre state, inspe 
cial a Austriei, care voia să se facă o distincție între navigația 
interioară şi exterioară, căulind să aibă ca monopolul navigaţiei, 
cabotagiu fiind un drept numai al riveranilor, Comisiunea RE 
verană nu sa mai format nici până azi.) 

Mandatul executiv ce trebuia sâ-l aibă această ccmisiune 
trece tot asupra Comisiunei Europene şi această comisiune, deşi 
trebuia să aibă o existență efemeră, trăește totuşi până la adinci 
„aisii cţe, cu greu, dar tot iși prelungeşte incă pănă astăzi agonia... 

Despre viața acestei comisiuni, cu drept se poate repeta 
parerea că nimic nu râmire mai definitiv decit o măsură pro- 
Vizorie... 

xumuisiunea Europeană Dunăreană (C. E. D.) incepe lucră- 
rile tehnice şi rezolvă problema hidraulică a gurei Dunārei, 
după planurile celebrului inginer englez /artiey. 


1) M. Kogălniceanu (Cestiunea Dunărel). 
2) Alexan Labovari (Chestianea Dunărei). 
E le altă parte no vom ocupa pe larg de politica austriacă în rhes- 


„tea Dunărei; i pr 
Peeing rei; aci privim na mu: pontica Apguo y nume sut aspectul 


IN JURUL CHESTIUSII DUNAREI 137 


Canalul navigabil se adinceşte din an în an şi vase tot mai 
mari pot urca fluviu până la Brăila. Regulemente de naviguţie 
şi măsuri de ordine se stabilesc în folosul. comerţului pe apă. 

Rominia inaintea tuturor celorlalte state, trebue să recu- 
moască roadele binelăcătoare ale C. E. D. care pe acele vremuri, 
cind Turcia nu putea şi Rusia nu voia să deschidă această cale 
de apă comerțului, a reușit, Invingind piedicele naturii şi ale 
politicei, să deschidă această imensă arteră de comunicație 
pe care noi tn siguranță ne-am scurs produsele solului, imbogă- 
țindu-ne țara. Dar toate aceste constatări sint deja trecute în do- 
meniu! istoriei politice și diplomatice, Prefacerile politicei ex- 
terne intemeindu-se, din nenorocire, pe raporturi de interese şi 
nu de recunoştinţă, vom vedea mai departe în ce măsură putem’ 
să ne mai sprijinim pe resorturile slăbite ale acestei comisiuns 
europene a Dunărei,. 


Rusia îndepărtată de Dunărea. — Niciodată politica externă 
a Rusiei nu suleri o Iniringere mai dureroasă ca la Incheerea 
păcei dela Paris (1856). Toată politica lui Alexandru II, in primii 
cincisprezece ani ai domniei sale, nu urmărea decit o singură 
țintă: aceia de a se elibera de condiţiile umilitoare ale acestu? 
tratat, care loveau dreptul de suveranitate tn Marea Neagră, o- 
prea progresul şi jiznea demnitatea unei mari naţiuni. 

Un articol al Tratatului de Paris arată că 1) Marea Neagră 
va fi neutralizată, şi 2) deschisă marinelor de comerţ a tuturor na- 
ţiunelor; apele sale rămtn interzise marinelor militare. În conse- 
cința nu se va creia nici nu se va conserva arsenale militare 
pe litoralul Mărei Negre, 

Campania diplomatică rusă incepe lupta cu toate armele 
ce i stau la indămină pentru ştergerea acestui articol, râminind 
pentru mai tirziu ca să ciştige pe rind tot ce pierduse In ches- 
tiunea Dunărei şi a Orientului. k 

Acesta este momentul istoric In care, am putea zice, ter- 
mometrul politic al influenței ruse în Orient este căzut la zero. 
Numai dela 1870 incepe să se ridice și continuă mereu în creș- 
tere: la 1877, 1883, 1912 pănă in actualul răsboiu în care nw 
ştim cit se va ridica. E 

Asupra acestei” epoci, pe care scriitorii ruşi o numesc cea 
mai tristă pagină a Istoriei Ruse, este interesantā şi instruc- 
tivă corespondența diplomatică copiată din arhivele dela Peter- 
sburg de către Serge Gorianow. j t . 

Pe acea vreme /gnafiev și Gorceakov sint cei doi tacti- 
cieni abili care cunduc această luptă, de condei și de cuvint, pe 
teatrul de răsboiu al diplomaţiei europene. 

Insinuări, rugăminți, negocieri și amenințări erau pe rind, 
după trebuinţe, repetate prin toate cabinetele statelor mari. Sitnca 
de care se isbeau toate incercările era insă Anglia, principala 
adversară, care nu uuimiiea nici deschiderea unei discuţiuni a- 


138 VIAȚA ROMINEAECA 


-.— e 


supra abaterii cela tratatul de Paris, căci numai el era singura 
garanţie a lini¿tei din Orient. 

Englejii işi dădeau seamă de consecinţile creării unei flote 
militare ruse In Marea Neagră, 

Pe cird Țarul Alexandru Il, cu tandreță şi respect, scria 
unchiului său Wilhelm la Berlin, felicitindu-l de victoriile asu- 
pra Austriei, li amintea de /a pensée intime.. care nu era decit 
intenția de a se degaja de stipulaţiile tratatului dela Paris. 

Uorciacov scria bunului său prietin Bismark, lost repre- 
zentant al Prusiei la Petersburg, că se bizue pe concursul energic 
“Şi loial... că nu-i acordă numai jumătate de confidență.., işi des- 
-carcă inima... căci au rămas tot prietini ca mai inainte... 

In acelaş timp lgnatiev netezea terenul la Constantinopole. 

Indelungata mea şedere in Orient, scria el, m'a Invațal că 
numai prin două mijloace poți să inluențezi asupra spiritului 
Turcilor : ameninţind brusc prin forță, ori pria o inițiare lentă, 
dar continuă, numai cu idei; dacă ai merge prea răpede poți 
compromite succesul, 

Cu intăiul mijloc aș provoca o conflagrație generală, ne-am 
expune la sacrificii In disproporție cu ţinta de atins. Deci cu 
al doilea mijloc trebue să incercăm, dacă voim să parvenim a-i 
face să accepte ideia abrogării tratatului dela Paris. 

Asupra acestei chestiuni am avut cu Ali Pașa o convor- 
bire pur academică. 

Şi Ignatiev arată cum căuta să convingă pe Turci că tn 
zilele noastre litera tratatelor a perdut mult din forța care o a- 
vea la inceput, dovadă este exemplul fărilor romine, care impo- 
triva textului tratatului dela Paris sau unit întrun singur 
stat. Acel tratat conține clauze care d la longue ar f imposi- 
bil de ținut căci jignesc amorul-propriu național al Rusiei, acest 
sentiment care e mai tare decit toate transacţiile scrise. Fără co- 
moții şi complicaţii, aceste clauze ar trebui să dispară chiar în 
interesul Turciei.. şi rezultatul, la început tot academic, fu că 
Turcia convenia ca Ruşii să-şi reia Basarabia dela Romini, dar 
să nu se atingă de gura Dunărei, unde trebue să râmte comisi- 
unea europeană internațională ; cit despre desființarea neutralită- 
ţii din Marea Neagră, Turcia şovăia, căci ştia pentruce dorește 
Rusia să-și facă iar flotă de războiu. 

Cu atenţie şi răbdare descurcind firul incticit al diploma- 
tiei rusești, am putea ințelege azi mai bine de ce Rusia în ches- 
tia unirii principatelor ne-a susținut, cum se spunea, cu devo- 
period şi sinceritate, iar noi mai tirziu am răspuns cu ingrati- 
tudine, 

După tratatul de Paris, care-i tăiase complect influența in 
Orient, avea nevoe să-și ciștige simpatiile pierdute, Pe lingă 
alte speranţe ca: domnitor, un prinţ de origină rusă etc... credem 
că motivul esenţial era că prin unirea principatelor, ea ne impingea 
pe noi să călcăm intăiu Tratatul de Paris, pentru a fi creiat un 
„precedent ce avea să-i folosească la timp. 


IN JURUL CHESTIUKII DUNAREI sr: 189 


In toate intervenirile la cabinetele străine pentru chestiu- 
nea Mării Negre, Inceputul tipic al diplemaţiei ruse era punerea 
în evidență a abaterii dela tratat, pe care țările romine o fä- 
cuse întăiu. 4 . 

Opoziția ce întilnise la celelalte Puteri nu fu _invinsă de- 
cit la 1870. Momentul a fost potrivit ales; cind Germanii ase-- 
diau Parisul, impăratul pronunță cuvintul hotăritor, ; 

Guvernul rus se crede autorizat, după derogațiile permise 
in favoarea Rominiei, să ceară şi el alte derogaţii in favoarea sa, 

O circulară, a prinţului Gorciakov, declară câ Ţarul nu se 
mai poate considera în viitor legat prin obligaţii care restring 
dreptul de suveranitate in Marca Neagră, 


Tratatul dela Londra (1871) desființează neutralitatea 
Mării Negre.— Bismark, care se sprijinea pe Rusia pentru a 
izola pe Franţa, ti dă tot ajutorul şi propune o conferință la 
Londra. 

Discuţiile care s'au urmat in această conierință au o mare 
insemnatate pentru istoria politică și pentru interpretarea drep- 
tului ginţilor, : 

Dela această dată (Tratatul dela Londra 1871) intrăm intr'o 
nouă fază de creştere a influenței ruse in chestiunea Dunărei şi 
a Orientului. 

Anglia şi Austria protestează contra pretențiilor ruseşti, argu- 
mentind că din textul Tratatului dela Paris reesă un raport lo- 
gic intre neutralitatea Mării Negre şi libertatea navigației pe Du- 
nâre. Dacă se desființează neutralitatea Māni Negre, care este 
garanția libertăţii pe Dunărea ? : 

Cum rămine pe malul acestei mări, care nu va mai fì neu- 
tră, Comisiunea europeană, reprezentanta solidarității intereselor 
europene la gurile [luviului, care formează, s'ar putea zice, brațe 
neutre de mare ? 

Rezultatul a lost că Rusia a obținut abrogarea articolelor 
privitoare la neutralitatea Mării Negre, avind în viitor putinţa 
de a-şi creia şi desvolta o flotă de războiu. Cit despre chesti- 
unea noilor garanții de salv-gardarea neutralității Dunărei, totul 
s'a redus numai la prelungirea vieţii Comisiunii europene cu 
doisprezece ani. 

Aceasta era incă o dovadă că pe orice alcătuire de nen- 
tralitate nu te poți răzăma ; acest termen, oricit de categoric, 
rămine In ultima instanță o formulă de legalitate politică, vala- 
bilă atit timp cit există un acord de interese şi un echilibru de 
forţe. 


Congresul dela Berlin (1878). — Rusia scăpată din câinşele 
Tratatului dela Paris (1856) care o ţinuse departe de Dunăre. in 
rolul vechiu de liberatoarea popoarelor din Orient, face războiul 


1%0 VIAŢA ROMINEASCA 


din 1877— 78, In care sintem şi noi antrenați prin forja lucruri- 
lor şi situația geografică. Trecem peste evenimentele glorioase 
“şi dureroase din acea vreme şi ne oprim o clipă la congresul 
„dela Berlin (1878) pentru a privi sub aspectul politic chestiunea 
Dunărei, 

Anglia, care-și trimesese flota In Dardanele cind trupele 
ruseşti intrau in San Stefano, prin lordul Beaconsfield, protestă 
în congresul dela Berlin contra pretenţiunilor rusești Luarea 
Basarabiei și darea In schimb a Dobrogiei, Ruşii o prezintau ca 
un simplu schimb de teritorii între două state, Or, articolele 4 
şi 20 din tratatul dela Paris constitue un angajament intre Pu- 
terile Europene şi Rusia, tocmai în scopul de a asigura liberla- 
tea navigaţiei pe Dunărea. Cu ce se inlocuia acest angajament 
luat față de Europa, dacă Rusia işi punea iar un picior sigur la 
Dunărea ? 

Rusia prin Gorciakov, recunoaște că libertatea navigaţiei 
pe Dunăre este un interes european, dar că aceasta nu poate & 
infivențată de stăpinirea Basarabiei de către Ruşi. Face chiar 
mastrări Rominiei că m'a făcut absolut nimic de a tulesni mij- 
doacele de navigaţie pe cursul fluviului. Şi ca argument puter- 
mic aducea iarăşi faptul unirii principatelor (la care ne ajutase 
cu devotament şi sinceritate) 

La 1857 sa dat Basarabia numai Moldovei, ori azi e altă 
situație ; Moldova şi Muntenia nu mai sint separate, ele s'au u- 
nit sub ua prinţ străin, impotriva tratatului dela Paris, cu toată 
opoziția ce i-au făcut cabinetele europene... şi răspunsul rusesc 
se termină cu o observaţie psihologică :., toate drepturile Romi- 
nia le-a ciștigai numai cu preţul siagelui rusesc... dar cu regret 
se constată și în viața privată, că acel căruia i-ai facut un bine 
se schimbă apoi în duşman: acest adevăr iși găsește mai cu 
seamă aplicare tn politică. 

Bismarck a pus chestiunea pe o temă sentimentală :... pen- 
tru Rusia, această bucăţică de pâmint e o chestiune de amor 
propriu, de ambiţie, de onoare dacă voiţi!.. dacă nu se satis- 
face acest sentiment istoric al Rusiei, opera congresului nu are 
şanse de lungă durată... va răminea pentru viitor o penibilă a- 
mintire națunii ruse... şi nici nu vede legătura dintre liberta- 

tea Dunărei şi cedarea Basarabiei !,.. 

Dar păcatul acestei politici se răzbună astăzi—legătura pe 
pe care nu putea sau nu voia să o vadă Bismarck o vede bine 
acum toată Europa, cind vasele rusești pleacă din porturile Ba- 
sarabiei şi urcind Dunărea se opresc în porturile Serbiei, îmcăr- 
cate cu ajutoare și muniții impotriva armatelor austro-germane, 


Chestiunea Dunărei după tratatul dela Berlin.— Tratatul 
dela Berlin (1878) prin articolul 53 hotărăşte funeționarea Co- 
misiunei Europene a Dunărei, in sinul cărei va fi reprezentată 
şi Reminia. Această Comisiune va funcționa în complectă in- 
dependență de autoritatea teritorială, 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 191 


„Prin interoretarea care s'a dat acestui text, Romlaia a ab- 
dicat la ọ parte din drepturile care-i reveneau ca stal suveran a 
gura Dunărei. Cind am intrat in Comisiunea Europeană am 
moştenit toate datoriile Turciei, dar na și toate drepiurile ei. 
Organele executive, inspectorul navigației şi căpitan: ni răi, 
Sulina, erau Turci; nici o ştirbire nu se făcea drepturilor suve- 
ităţii teritoriale, 
ina eri EN Europeană, ca stat absolut şi autonom, 
îşi numește ea agenții săi, care execută pe teritoriu şi in apele 
noastre teritoriale, cerladu-se asWel o excepție unică, consacrată 
printr'o stipulație internațională. n 
Rezultatul a fost că, deși s'a dus la extrem spiritul de con- 
ciliare, guvernul romin a avut din primele zile conflicte de atri- 
buţii intre autoritatea națională şi cea internaţională. EAE 
Guvernu’, pentru a menaja susceptibilitäțile Comisiunei Eu- 
ropene, aşa de geloasă de prerogativele sale, nici până azi nu a 
reuşit să determine sferele de atribuţii ale celor două autorităţi, 
<ari se ciocnesc in dauna comerțului şi a prestigiului naţional. 
Lacunele tratatului dela Berlin au format sămința condic- 
telor cari au urmat în chestia Dunărei ; neputindu-se aplana nici 
în conferinţa dela Londra (1883), au rămas incă pânătazi pro- 
bleme politice nedeslegate In această spinoasă chestiune. 
După art. 55 Comisiunea Europeană impreună cu statele 
riverane trebuia să întocmească regulamente de poliţie a navigaţiei 
pe Dunărea dela Porţile-de-fier la Galaţi; dar nu se spunea cine 
va execata aceste regulamente, 7 f 
Austria, care tindea de malt la monopolul şi supremația 
Dunărei, vrea să profite de ocazie pentru a forma o comisiune 
mixtă pe Dunărea de jos, unde ea nici nu era riverană; in a- 
ceastă comisiune Austria trebuia să aibă preșidenția cu vot pre- 
ponderent, : 3 i 

Rominia se opune şi formează şi ea un proect precizindu-și 
alt punet de vedere: o cgmisiune riverană pusă sub controlul 
unei comiziuni de supraveghere europeană. 4 

Intre aceste două proecte se interpune proectul delegatului 
francez Barère; dar pentrucă pleacă tot dela ideia unei comis: 
uni mixte, guvernul romin nu aderă nici la acest proect 

Pentru tranşarea diferendului și prelungirea Comisiunei Eu- 
ropene a Dunărei, care-şi implinea termenul de viaţă, se ține o 
«conferință la Londra (1833) In chestiunea Dunărei. 


Conferința dela Londra (1883).— Anglia, care creiase comi- 
siunea Europeană, intreabă cabinctele Marilor Puteri. dacă con- 
vin a se discuta Inir'o conlerință chestiunea Dunărei, 1 

Franța, Germania, Italia și Turcia răspund că sint gata a-şi 
trimete reprezentanți, i A 

Austria insă, anunță asupra consimjimintului său de a se pre- 
lungi Comisiunea Europeană Dunăreană, că el depinde de a- 


ze VIAȚA ROMINEASCA 
„E IE, a ac ce, OEI 


ranjamenlele care li vor satisface dorințele arătate în chestia Du- 
mărei (adică inființarea acelei comisiuni mixte care să-i dea do- 
misaţia şi monopolul navigaţiei pe Dunărea de jos). 

Această procedare a Austriei, care tindea să facă presiuni. 
asupra Angliei ce dorea prelungirea Comisiunei Europene, pre- 
gătea Rusiei o cale pentru o manevră foarte periculoasă 1) chiar 
penun Austria care sufere și azi consecințele. Rusia răspunde 
că acceptă dar cu oarecare rezerve; consimţimintul ei depinde 
de concesiile ce i se vor face pe brațul Kilia... (voia să scoată a- 
ceasiă gură a Dunărei de sub jurisdicțiunea Comisiunei Europene). 

Conierința dela Londra este o admirabilă lecţie, şi atit de 
instructivă incit merită să ne oprim pulin, pentru a cintări pā- 
rerile ce s'au schimbat in Foreign Office din Londra. 

Dela inceput avea să se hotărască dacă Rominia trebue saw 
au să asiste. Anglia, prin Lordul Granville, susține că trebue să 
fe primită și Rominia la Conferinţă în rind cu celelalte Puteri. 

a) Rominia este un stat independent. 

b) Ea, după tratatul de Berlin, este represenială în Co- 
misia Europeană ca şi celelalte Puteri, 

c) Principatele Moldova şi Muntenia luase parte la confe- 
rințele statelor rive-ane şi semnase Actul public din 1857, pe: 
cind erau lacă vasale Turciei. P 

d) Rominia semnase Actul adițional din 188|. 

e) Rominia succedase Turciei in stăpinirea dellei şi a 
Dobrogiei, 

fí) După Congresul dela Aix-la-Chapelle (1818) reuniunile 
inlernaționale nu vor putea hotări decit sub rezerva expresă a. 
dieplului acelor state de a participa la aceste reuniuni. 

Toţi reprezentanţii statelor, chiar şi al Austriei, păreau că. 
Impărtăşesc acelaș mod de a vedea. Numai ambasadorul Ger- 
manici se opune, sub cuvint că această conferinţă trebue să aibă 
un caracier european, că nu este decit o continuare a tratatului 
de Berlir. s 

In definitiv Rominia este primită numai cu vot consultativ. 

Rominia răspunde că işi declină onoarea de a participa la- 
această conierință; işi face rezervele sale şi protestează contra 

iziilor care se vor lua, declarindu-le neobligatoare pentru ea. 
Cu oare-care modificări, pretenţiunile austriace şi rusești au fost 
aumise. Poliţia Muvială pe regiunea Brâila— Porţile-de-fer se da 
de fapt In mina Ausuiei, care nici nu era riverană pe această 
porțiune a Dunărei. Motivul era situația sa geografică și mulți- 
mea intereselor sale pe Dunărea de jos. 
Braţul Kilia se scoate de sub jurisdicția Comisiunei Euro- 
pene și Rusia are drept să-și facă lucrări de deschidere la gura 
canalului Oceacov, 


diotivul era de ordin economic, de fapt însă Rusia avea. 


1) H. Getiken. 


IN JURUL CHESTIUNI DUNARE 193 


? 


nevoe de un canal strategic pentruca să-și introducă pe Du- 
năre vasele de războiu, Hia enbia 
Numai după terminarea conferinței, fiecare stat și- ea s 
trebarea : dar care este forfa executorie a por nag i e 
teritoriului Rominiei, care nu şi-a dat adesiun 
r e bage hotărirea conferinței a rămas literă moartă pană în 
ziua de arzi. In această conferinţă toate principiile de ns lori 
ternaţional fluvial au fost câlcate ; pentru care. profesoru hra 
Franz Holtzendorii zice că s'a inaugurat un principiu o foame 
nou în politica internațională, pe p roi caca iau pif A ani, 
ai adr 
nf în fățite a acorda uneia re ele, pe 

5 unui stat mai pufin a Ha privilegii nesprijinite pe altă 

t pe interese politice. i i 
ii meri păr ata E sete şi hotărită întru apararea interesului 
şi a prestigiului ţării, cu recunoștință trebue a se ograda în 
istoria Dunârei numele luptătorilor din rindul intâiu ca M. Kog A 
ceanu, Alex. Lahovari, Ioan Ghica, D. Sturdza, Bălăceanu, P. 


Carp etc. 


Consecințele politicei austriace în chestia Dunărei. Acum, 
după mai bine de 30 ani dela această ciocnire de interese pe 
Dunăre putem cu toată siguranța constata cine a ciștigat de fapt 

i inţei 3). 

a conferinței dela Londra (188; E i 
i "Ca toată indărâtnicia diplomaţiei sale, Austria nu a ciștigat 
nimic, căci planurile sale au căzul na i POIS de sat refer 
| 5 i i t: ndra, a da 
iza. In schimb prin procedarea sa la Lo i i 
olay de a se întări pe Dunāre ; tăindu-se canalul Polurzoşnoi 
dela gura Kilici, sa deschis flotei ruseşti poarta de intrare pe 
sia A rezultatul vădit la care Austria a ajuns din cauza tn- 
gustimei de vederi ; neputindu-se ridica ere a Dee 
in $ : 'a väz i departe c ; 
clor de ordin secundar, n'a vâzul mai e 
oroia politice a Dunărei consecințele a căror victimă este 
zii urmârea în definitiv Austria prin acea comisiune Mixtă 
unărea noastră ? A, ui 
i căror dreptul de poliție a navigaţiei dela Porţile-de-fier 
la Galaţi, Austria işi pregătea dreptul de moștenitoare a pane 
executivă in locul Comisiunei Europene a Dunărei, atunci cin 
sta sar desființa, x ; s 
Apeh aci, Austria ar fi avut mijlocul de a exercita- oor 
manda economică în toate porturile, pe întreg cursul fluviului 
nă la mart, e A, : ORS 
si Prin situația excepţională și privilegiată ce voia să-şi asi 
gure, ajungea să aibă monopolul navigației liuviale, să pună pie- 
dici importului din Occident. ca fără concurență ci plaseze g 
dusele austriace în toate ţările udate de Dumăre, Ungurii a i 
interes să ingreueze exportul griului rominesc în sus prn For- 


13 


194 VIAŢA ROMINEASCA 


țile-de-fier şi în jos spre maie, pentru a nu concura exportul 
griului unguresc prin Fiume. 

Politica austriacă nu a reuşit; incercarea era prea tardivă, 
desvoltarea pe care o luase deja Rominia și instinctul de conser- 
vare naţională putuse să facă față acestei tutele economice, care 
poate ar fi reușit Inaintea Tratatului dela Paris (1856), 

Despre pretenţiile unei asemeni politice economice pe Du- 
năre, astăzi nici nu mai poate gindi cine-va, 

Situaţia noastră economică pe această porțiune a Dunărei, 
dela Galaţi la Porţile-de-fier, este cu totul schimbată prin ma- 
rele export, prin desvoltarea și utilarea porturilor şi a navigaji zi 
romineșii, prin lucrările hidraulice şi intreţinerea cu banii şi mij- 
loacele noastre a acestui imens canal internațional. După ce vom 
scăpa de bariera taxelor dela Porţile-de-lier, ne rămine ca prin 
aranjamentele ce am inceput a face deja cu Sirbii şi Bulgarii să 
avem de drept aceia ce stăpinim de fapt in chestia Dunarei de 
mijloc. Problema grea a viitorului nu mai este chestiunea u- 
cestei pănţi de fluviu; sfăpinirea Dunărei de jos şi a gurilor 
fluviului, aceasta este o chestiune de interes european şi inte- 
resul propriei noastre existențe de stat independent. 


Interesul economic al Rusiei la gura Sulinei.—Chiar lalş, 
testamentul lui Petru cel Mare, nu e lipsit de valoare; în el se 
oglindește conștiința de sine a unui tinâr şi viguros popor ; 
schema complectă a conducerii și a misiunei ce o are pentru 
viitor, „Unei corăbii mari li trebue și apă multă“.!) 

Rusia are prea mult påmint şi prea puţină apă, În lupta sa 
pentru a ajunge la mări calde ea urmează, se poale zice, patru 
programe de expansiune : medileranian, atlantic, indian și pacific. 

Aceste programe le încearcă pe rind în direcția celei mai 
mici rezistențe. 

Şi cea mai mică rezistență, pentru moment, se găseşte spre 
poarta Mărci Negre. Prinzind mina pe care Anglia i-o intindea, 
Rusia și-a reluat iar vechiul program mediferanian sau mai bine 
zis bizantin. 

Unul din primele obiective politice ale acestui program 
este gura Sulinei, Dunărea de jos, dela gura și pâna ‘Ia Brăila 
se numeşte şi Dunărea maritimă; pot naviga vase mari de ace- 
laşi tonaj ca și cele care întră in portul Constanţa. Din cele trei 
guri numai Sulina, graţie lucrărilor făcute şi întreţinute de Co- 
misiunea Europeană, este atit de adincă de poate permite intra- 
rea vaselor de mare, Sulina este menită a ajunge unul din ma- 
rile porturi mondiale, insă desvoltarea ei este intenționat oprită 
pentru a nu distruge porturile Galaţi, Brăila şi Constanţa, 

Debușeul natural al intregului basen al fluviului, portul 
Sulina, prin poziția sa geografică ca inel de legătură pe apă 


1) Dosstoovski, 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 193 


între Rominia şi restul Europei, se bucură de un ansamblu de 
avantaje naturale, tehnice şi comerciale, care-l fac să concu- 
reze toate celelalte porturi ale Rominiei. A 

Deși in Sulina nu se fac operaţii şi tranzacții comerciale şi 
deşi noi voim s'o transtormăm numai în port de pasaj, totuşi se 
aglomerează portul in chip ingrijitor, 

Acum clțiva ani ministrul Dimitrie Sturdza stârue pe lingă 
Comisiunea Europeană să incarce cu o nouă taxă de 20 bani 
pe tona de mariă vasele ce încarcă in Sulina pentru a impiedeca 
desvoltarea acestui port în deficitul Brăilei, Galaţilor şi Cons- 
tanței. Totuşi experiența a dovedit că acest mijloc—pe care l-am 
putea numi artificial—n'a fost In deajuns de eficace ; vasele plā- 
tesc taxa şi lucrează tot In Sulina. Iarna vin cite 600—700 de 
şlepuri, care işi predau maria vapoarelor de mare venite la gura 
Sulinei, unde Dunărea se menține desgheţată, 

Deşi Sulina nu e legata cu restul țării decit prin drum de 
apă, nu are nici ọ şosea măcar spre Tulcea, şi iarna adesea ca 
så ajungi la Bucureşti trebue să treci prin Constantinopole, totuși 
comerțul de cereale preferă Sulina. ] 

Avantajele pe care le prezintă sint : i DA 

Economie de timp, economie de cheltueli, naviu mai mic, 
micşorarea riscurilor de navigaţie, se pot incârca vase de tonaj mai 
mare ;—se lucrează numai cu elevatoare plutitoare, maria venită 
numai pe apă din susul Dunărei se poate Incarca şi iarna, Dacă 
acestui port, prin care astăzi vasele trebue să treacă numai spre 
mare, i s'ar face basenuri ca in porturile olandeze pentruca va- 
sele să poată upera cu siguranță, Sulina ar ajunge unul dintre 
cele mai mari porturi din Europa. | 

Ruşii au mare nevoe de un port mare la gura Dunărei 
care så lucreze şi în timpul iernei. In prezent toată regiunea 
bogată a Basarabiei Işi scurge grinele prin portul rominesc Su- 
lina. Case mari de cereale din Rusia iși au birouri în Sulina. 

Canalul pe care l-au făcut, cu mari cheltueli. Polunoşnoi 
ia gura Kiliei, serveşte numai pentru vasele mici de râzboiu și 
vasele poştale Galaţi-Odesa. N'au putut ajunge la o adincime 
mai mare de 12 picioare engleze,— vasele mari nu pot intra,—pe 
cind la Sulina s'a ajuns la 24 picioare. Ă 

Adesea canalul rusesc se Inchide din cauza depunerilor, 
mai cu seamă că are și orientația N S, Continuu trebue să lu- 
creze citeva drage pentru adincire. In timpul ernei nu se menţin 
lucrările, aşa că primăvara cind se deschide navigația, în gura 
canalului adincimea e foarte mică și cursele vaselor ruse se fac 
tot prin Sulina, pănă ce se termină lucrarea pentru a ajunge la 
adincimea normală. A 

De ciţi-va ani se fac studii, şi se zice că planul este apro- 
bat chiar, pentru a se face un mare port rusesc în baea Gibrieni, 
puțin mai sus de gura Kiliei, un canal de vre-o 12 k.m., care 
să lege portul cu Dunărea, Acest port de mare ar avea un 
frumos viitor şi ar concura Sulina. Nu numai toate cerealele din 


196 VIAŢA ROMINEASCA 


Basarabia ar veni în acest port rusesc, dar chiar şi cele din Romi- 
nia şi Bulgaria. Acest port ar avea avantaje față de Sulina căci 
ar Îi un port de mare, legat prin canal cu restul ţărei. Sulina 
are portul pe fluviu, şi oricit s'ar lucra nu poate ajunge la o 
mai mare adincime; ori, cum din zi In zi se lac vase de tonaj 
tot mai mare, porturile cari au o adincime mică fatal vor fi con- 
curate în viitor de porturile cu mare adincime, 

in portul rusesc dela Gibrieni ar veni vase de cel mai 
mare tonaj și ar incârca prin elevatoare plutitoare grinele aduse 
cu şiepurile din susul Dunărei, Chiar dacă Dunărea ar fi in- 
chisă de phiață portul ar lucra, căci șlepurile care servesc şi 
ca magazii plutitoare sint aduse înnainte de îngheţ şi stau în 
așteptarea vaselor mari pentru a le preda maria, Acelaş lucru 
care se intimpla şi la Sulina, 

Pe lingă condiţiile technice mai favorabile, acest nou port 
rusesc ar avea şanse mai mari In concurență cu Sulina ṣi din 
motive economice. Rușii pot să-i dea orice desvoltare făra grija 
de a concura alte porturi ruse de pe Dunăre, căci nu au decit 
Renii şi Ismail, care relativ au mică importanță, 

Pe cind noi dacă am ridica Sulina am omori Galaţii şi 
Brâila.!) 

Pe acest nou port rusesc nu l-ar putea concura de cit 
Constanţa, cind ar fi legată printr'un cana! cu Dunărea, pentru- 
ca cerealele să vie pe apă jar nu pe calea ferată, Numai atunci 
Constanţa s'ar translorma din port de petrol intrun mare port 
de cereale. 

Planul unui port la Gibrieni nu este nov. 

După un scurt timp dela suirea pe tron a Domnitorului 
Carol 1 s'a discutat facerea unui mare port la Mare, pe coasta 
Basarabiei care cra rominească ; pe atunci delta Sulina era sub 
stăpinirea turcească, deci eram in cazul Rusiei de azi, 

Domnitorul într'o călătorie pe Dunăre a vizitat locul acesta, 
însoțit de inginerii străini Hariley şi Despardins. 

Pentru o asemenea lucrare trebuese sume destul de mari, 
de care Ruşii se pot scuti cind ar reuşi så pună stăpinire pe 
Sulina ; în acest caz ar avea și avantajul că robinetul de scur- 
gere a grinelor romineşti ar f in mina lor. 


a Profesorul germaan H. Gellkon provăzusa încă dela 1882 conse- 
cințelo foarte alarmante pentru Comisiunea kuroposnă co ar decurge din a- 
plicarea planului Rusiei po canalul Kilia, Dacă nu s'a realizat esto că Huşii 
pănă acum nu făcut uumal un canal pentru vasele miri do războlu. Discu- 
tind asupra concurentei ge brațul Kilia l-ar face brațulai Sulina, zice: „A- 
ceastă concurentă ar reduce fourte simțitor veniturile Comisiunei dela Sulina 
şi importanța acestei gari lu care nu s'ar mai face lucrările necesare, Ast- 
fel această instituţie earopeană ia gurile fluviulai ar f atacată chiar la baza 
existenței sale, consecința finslă n'ar fi desit desfiinţarea ei; ori scoest rezul- 
tat oste conform vederilor politice rusești. Dominind fără control gura Kilici 
Ruşii Îşi pot = ara material necesar pentru n cuceri Dunărea jin car de 
războiu şi a facilita invazia în peninsala Balcanică. Astfel! Rusia avind do- 
minaya pe canalul Oceasov (Kilia) face iar un pas spre cuserirea gurilor 
Wunărsei, de unde faseso indopărtată prin tratatal de Paris.“ 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 197 


Dacă Rusia iși implinește visul secular şi ajunge stâpină 
pe strimtori, atunci din punct de vedere economic nu mai are 
atita nevoe de a ne supăra la gurile Dunărei, căci e de ajuns 
să se mute robinetul rominesc la Bosfor. 


Basarabia față de sistemul defensiv al Rominiei.— Siste- 
mul defensiv al Rominiei este organizat după situația geografică 
naturală și trebuința de a intări părţile slabe din frontierele ţării. 

Pe lingă irontiereie tari dăruite dela natură: Carpaţii, Du- 
rai şi Marea, avem şi una din frontiere extrem de slabă: 

tul. 

Moldova de azi, redusă din Moldova lui Ştefan cel Mare, 
la o făşie lungă şi Ingustă Intre valul Carpatic şi Prut, se pre- 
zintă în condiții foare grele de apărat. Orientarea obstacolelor 
Prut, Siret şi Carpaţi, face ca Moldova, lață de o invazie rusă, 
in chip firesc să se apere cu linia de retragere spre munți, decit 
spre Muntenia sau Galiţia. 

Pe poarta aceasta dintre Carpaţi şi Marea Neagră s'au scurs 
toate neamurile lumii barbare, Valurile de påmint, movilele şi 
ruinele cetăților sint urmele organizației defensive a legiunilor 
romane, care lucrau obstacole peniru a opri scoborlrea năvâlito- 
rilor spre Sud, 

Cind Rominii revin din munţi spre cimpii, găsesc în regiu- 
nea Dunărei de jos pe Tatari, şi-i imping peste Nistru, Şi Mun- 
tenia şi Moldova se luptă impotriva străinilor, şi între ele, pen- 
tru a avea ca hotar Nistru. 

Mircea, intre alte titluri, işi zice şi stăpinitor al părților 
tătărăşti ; partea de Sud a Moldovei şi Basarabiei până la Ma- 
re, erau ale Munteniei. 

Ştefan cel Mare isbuteşte să-i dea Moldovei frontiere tari, 
sprijinite pe ubstacole dela natură, pe carele complectează prin 
fortiâcații.  Mută frontiera dela Trotuș la Milcov, se intinde spre 
Pocuția pănă In Ceremuș, se întăreşte pe Nistru, cu flancul drept 
sprijinit pe Mare şi Cetatea Albă până lingă Odesa, şi cu fan- 
cul sting in Bucovina şi pe Hotin. 

„Ştefan constituește adevărata limită geografică şi granița 
militară a Moldovei spre Rusia. 

„Ținuturile din Basarabia, acel colţ de țară zis Bugeac, con- 
stitue piața de arme a frontierei Orientale şi Sudice, 

„Intre Prut şi Nistru, între cetatea Hotin şi Cetatea Albă, 
s'au dat cele mai crincene lupte între Moldoveni și Turci, Tă- 
tari, Cazaci, Poloni“.) 

Mobhamet al lI lea zicea: „până cind Moldovenii stăpinesc 
Kilia și Cetatea Albă iar Ungurii Belgradul sirbesc, pănă atunci 
nu vom putea birui pe creștini“. 

Moldovenii nu s'au inchinat Turcilor decit atunci cind au 


1) Gonerul Joneser. 


198 VIAŢA ROMINEASCA 


pierdut cetăţile dela gura Dunărei, La 1484 Baiazet ia Kilia și 
Cetatea Albă, prin a cărei pierdere, zice Bălcescu, se îngroapă 
şi viitorul maritim al Moldovei. 

Chiar dela inceputul războaelor dintre Ruşi şi Turci vedem 
că Petru cel Mare işi dă seamă de importanța acestei regiuni, 
căci în tratatul de alianță cu Cantemir recunoaște de frontieră a 
Moldovei, Nistru ; ţara nu va plăti nici un tribut, Domnii noștri 
nu vor fi maziliţi, dar numai o favoare cere Imparatul: de a se 
așeza In cetăți garnizoane muscălești, până se va Impulernici 
organizarea țării, 

„Cit timp Rusia va pretinde a susține influența în penin- 
sula Balcanică, numai Basarabia e locul care constitue zona de 
concentrare a armatelor sale, 

„Concentrată aci, armata rusă se găseşte imediat în contact 
cu regiunea balcanică prin Dobrogea; de aci amenință a des- 
părți Muntenia şi Moldova trecind Prutul intre Sculeni şi Reni; 
in fine prin poziţiile dela Hotin şi Comeniţa se asigură un spri- 
jin de flanc şi o bază de operaţii pentru o invazie in Bucovina 
şi Galiţia“) 

Dacă Rusia ar fi In delensivă, Basarabia ti foloseşte mult, 
căci Nistru e prima linie de apărare care acopere obiectivele 
Kiev şi Odesa, câtre care s'ar indrepta trupele austriace sau 
romine, 

Se ştie că Muntenia, Intre Olt şi Milcov, este indicată ca 
reduit al apărării naționale, prin poziţia sa centrală avind capi- 
tală fortificată ca simbure. Frontul dela Milcov însă e descope: 
rit şi se găseşte tocmai în fața celei mai slabe frontiere. De 
aceia s'a făcut linia întărită Focșani-Nămoloasa-Galaţi, care să 
închidă poarta dintre Carpaţi ṣi Dunăre. 

Dela Galaţi linia de apărare continuă pe Dunăre prin Isac- 
cea, Tulcea, gurile Dunărei pănă la Mare, 

Noi dar trebue să fim flancul drept al unei imense linii de 
apărare dela Baltica la Marea Neagră, impotriva întinderii Ocea- 
nului slav spre Sud și Vest. Independența noastră este legată 
de stăpinirea Dunărei de jos şi a gurilor acestui fluviu. 


Interesul militar al Rusiei la gura Sulinei.— „Este cunos- 
cut de toţi, şi lucrurile cunoscute nu trebuesc ţinute ascunse, că 
apărarea regiunii Focşani-Nămoloasa-Galaţi, poate fi intoarsă pe 
la Est printr'o cooperație a armatei inamice de uscat cu flota sa 
de războiu intrată pe gurile Dunărei. 

„Există o strinsă legătură între apărarea regiunei Focşani- 
Nămoloasa-Galați, apărarea şi conservarea Dobrogei şi apă- 
rarca Dunărei. 

„Una Îâră alta greu se poate face, 

„Astăzi, Incă singurul drum prin care vasele de războiu cu 
pescaj mare pot pătrunde în Dunăre, este brațul Sulina. 


1) General lonosen. 


„Prin urmare ca să apărăm! Dânărea va trebui să fim în 
stare a interzice intrarea vaselor Wè frăzboiu pe acest braț.“ 1} 

Flancul drept, care nu se poke Incă sprijini solid pe Du- 
năre, Dobrogea și Marea, este pdre: vulnerabilă. Ca să oprim 
scoborirea invaziei trebue să coripgidetăm Inchiderea porței Car- 
pați--Marea Neagră, adecă dela Galați să prelungim întărirea pe 
frontul Isaccea— Tulcea pănă la Mare, Cu ajutorul forțelor na- 
vale trebue să ne apărăm Dunărea şi litoralul maritim. 

Ruşii au nevoe de gura Sulinei pentruca pe aci să-şi in- 


troducă vasele mari de războiu. Pe canalul Polunoşnoi, dela 


gura Kiliei, nu se pot introduce decit vase mici, avantgarda care 
incă din timp de pace circulă intre Odesa-Reni pănă la 4 Km. 
de Galaţi, 

La gura Kiliei, Ruşii au numai o portiță și lor le trebue 


gura Sulinei, pentru a avea marea poartă de intrare pe fluviu, 


Portul Sulina, adăpost pentru sute de vase, cu imense de- 
pozite de cărbuni, materiale, alimente, ateliere navale, instalaţii, 
maşini, şlepuri, temorchere, o populație maritimă de Ruşi şi 


Greci trebue cu orice preț prefăcută într'o solidă şi bogată bază 


de operaţii pentru flota rusă, 

Sulina rămasă In alte mini este un cui ascuţit, infipt veci- 
nic In coasta flotei ruseşti, 

De altiel Ruşii nici nu-şi ascund părerile ; incă de acum 
cițiva ani marele ziar „Nowoe Vremja* cerea limpede denunța- 
rea clauzei din tratatul dela Londra asupra Comisiunii Europene 
dela gura Dunărei: 

„Rolul acestui mare fluviu slav, care a băut allta singe 
rusesc, nu s'a slirşit incă, 

„Ce scop poate să aibă această Comisiune, acest birou in- 
lernațional de observaţie, așezal aproape In centrul viitoarelor 
noastre operaţii ruseşti ?.., 

„Oare nu-i posibil să ne scăpăm instirşit de amestecul ce 
ni l-a impus Europa în afacerile acestui fluviu, care ne este așa 
de scump 1.. 

„Alirinăm cu îndrăzneală că fluviul acesta ne este scump 
și sintem Incredințaţi că nimeni nu ne poate obiecta nimic. 

„A sosit vremea ca să se termine cu această comisiune! 
Demnitatea Rusiei cere acest lucru, considerații militare şi stra- 
tegice precum şi dreptul său indiscutabil și indivizibil de stă- 
pinire a Mării Negre în care se varsă Dunărea. 

„Delegații țărilor neriverane ce caută să se amestice pe ma- 
lurile Mării noastre t.. 

„Până atunci cind chestiunea Comisiunii Europene se va 
tranga în senzul cerinţelor Rusiei, noi trebue să facem tot ce se 
va putea, De aceia să Incepem prin a creia o solidă societate 
de navigație comercială, bine organizată, pe tot cursul marelui 
nostru fluviu slav,..*, 


1) Geseral C. N. Hirjea. 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


Şi... au lăcut ce-au putut: vasele de comerţ ruseşti, deși | 


nu ciştigau nimic, se Inmulţeau în fiecare an pe Dunăre, legind 
porturile ruseşti cu cele din Rominia, Bulgaria și Serbia. lar 
în actualul războiu a fost singurul mijloc prin care Rusia apu- 
iut da ajutor Serbiei. i 

Pofta Rușilor pentru acest peticuț de pămint dela gurile 
Dunärci e aşa de mare, incit şi scriitorii ruși cei mai abili nu 
pot să-și inlrineze condeele: 

Scalcovski scrie alarmat că „gurile Dunărei, care după pa- 
cea dela Adrianopol au trecut ia Rusia, insă după războiul din 
1877 nu ni s'a întors odată cu Basarabia, au rămas pe seama 
Itominiei. 

„Populaţia rusească ce Jocueşie in Sulina şi in Dobrogea 
este acum supusă unei romanizâri sistematice“, 

Un alt scriitor rus, Batinșcojf, arată că „fluviul acesta, aşa 
de vestit in letopiseţele noastre militare, aşa des amintit în ctin- 
tecele şi legendele poporului rus, abia la 1812, şi numai cu u- 
nul din malurile sale, a intrat in posesia Rusiei, i 

„Importanţa sa pentru navigaţie şi comerț este neinchipuit 
de mare. 

„Şi dacă nu s'ar fi restabilit existența Principatelor Dună- 
rene, dacă nu s'ar fi reintemeial acolo o agricultură şi o gospo- 
dărie naţională şi prin urmare nu s'ar fi reinființat dela 1870 im- 
portanţa comercială a Galaţilor și a Brăilei—atunci porturile 
noastre dunărene Ismail și Reni ar fi devenit piețe mari de de- 
buşeu. Opera lui Kisselef n'are altă scuză decit aceia că, ne- 
putind alipi Principatele Dunărene la Rusia, el a lucrat în aşa 
mod tacit a pus în imposibilitate pe Austria de a-și insuși ceia 
ce Rusia n'a putut să-şi apropieze. 

„Oricum insă, gurile Dunărei rămin de o mare importanță 
pentru Rusia atit din punct de vedere strategic cit şi comercial. 

„Ele reprezintă un punct de hotar lesne de apărat şi care 
servă in caz de trebuință pentru aprovizionarea armatelor pre- 
cum și pentru direcţia principală a forțelor noastre in mişcarea 
lor spre Balcani; din punct de vedere comercial Dunărea e ca- 
lea principală navală, care incepe din inima Germaniei, curge 
prin provinciile cele mai mânoase ale Austriei, şi se termină în 
imperiu rus, 


„Mai cu seamă important pentru Rusia este brațul Sulina". 


Cum pot încerca Ruşii ocuparea gurilor Dunărei.—În ches- 
tiunea stăpinirii gurilor Dunărei, pentru Ruși, punctul de vedere 
militar primează asupra celui economic. Şi pentru a nu te a- 
larma Europa de lăcomia slavă dela gurile acestui fluviu d*in- 
teres european, diplomația rusă va avea abilitatea de a cer: la 
inceput o minimă rectificare de frontieră care să le asigure vii- 
torul operaţiilor militare la Dunărea de jos. 

De ce s'ar alarma Franji şi Anglia, şi intrucit sar peri- 
clita navigația internaţională, “acă Rușii ar muta irortiera ai 


A i ” > a hi a d 
P x a 


IN JURUL CHESTIUNI! PUNAREI 201 


sus cijiva kilometri, dela gura Prutului la gura Siretului ? Atunci 
peninsula Galaţilor dintre Prut, Brateş, Siret şi Dunăre, acest 
pivot de manevră al armatei romine, ar cădea în stapimrea Ru- 
siei. Linia întărită rominească dela Carpaţi la Dunăre la adā- 
postul căreia se face concentrarea noastră, n'ar mai avea nici o 
valoare fără flancul drept Galaţi, pe care se sprijină sistemul 
defensiv al Rominiei. i 

Fâră Galaţi nici nu poate exista o Rominie sub forma ac- 
tuală, 

Tâindu-se baza Moldovei, luindu-se Galaţii, această piatr* 
fundamentală a Moldovei, se dărimă Moldova dela temelie ; a- 
ceastă nefericită țară, lipsită de piatra fundamentală, rămine în 
aer, fără razem, strin% în cleştele rusesc, 

In ziua cind Galaţii vor trece sub stăpinirea Rusiei putem 
suspina şi noi ca nefericitul erou Kosciusko : 

Finis Moldaviae et Dobrogiae ! 

Dar Ruşii, de această dată, poale vor fi mai modeșii, îşi 
vor satisface apetitul cu mai puţin, Motive şi ocaziuni de u- 
şoare rectificări de frontieră se găsesc oricind: brațul Kilia e 
despărțit de brațul Sulina numai printr'o insulă (Letea) plină de 
bălți şi stuf; ce valoare pol să aiba cițiva kilometri de teren 
mlăştinos, absolut neproductiv ? Prin această rectificare de Îron- 
lieră s'ar evita numeroase conllicte cu pescarii ruşi, s'ar tranşa 
chestia rămasă In litigiu a stăpinirii noilor insule care se for- 
mează din depunerile aduse de fluviu la gura Kiliei, 

Portul Sulina e aşezat pe malul drept al canalului, Ruşii 
vor declara că nici nu au gind să se atingă de Sulina; ci var 
numai să mute frontiera pe insula Letea la malul sting în fața 
Sulinei. 

Ceia ce de fapt ar însemna că e asigurată stăpinirea ru- 
sească a gurii principale a fluviului. Şi pentruca să nu existe 
nici o bănuială că interesele comerciale ale Europei vor fi pe- 
riclitate, Rusia poate renunța la Sulina, unde va continua nesu- 
părată Comisiunea Europeană şi libera navigaţie internațională. 
In acest caz Eyropa nu mai are nici un motiv dea se ames- 
teca in negocierile Ruso-Romine, Ruşii de data aceasta pot fi 
atit de modești incit să nu ne ceară decit o simplă rectificare 
de lrontieră nu la gurile Dunărei ci puțin mai sus, cedarea unui 
mic port pe Dunăre lără însemnătate comercială ; Isaccea sau 
Tulcea. (Un fel de Silistra cu trei kilometri, pe cind Ea ne dă 
in schimb intregirea neamului, Transilvania, Banatul, Crișana 
etc... Dar ce nevoe au Ruşii de un mic port rominesc pe ma- 
lul drept? 

Ruşii, ca să ajungă In Bizanțiul mult visat, pentru a pune 
crucea ortodoxă pe cupola sfintei Sofii și după ce-au pus-o s'o 
poată păzi, au nevoe de un drum scurt şi sigur, 

__Trebue să meargă sau prin Asia sau prin Rominia şi Bul- 


"Prin Asia este foarte departe ; țară primitivă: munți pā- 
duri şi deșerturi, fără căi ferate, fără șosele, 


202 VIAȚA ROMINEASCA 


Prin Rominia și Bulgaria e un drum drept şi scurt de vre-o 
300—400 km, în linie dreaptă. Au de-a gata şi calea ferată la 
dispoziție făcută de Romini ca să se lege cu câile bulgare. Aşa 
că trupele imbarcate în trenul dela Tulcea prin Babadag, Med- 
zidia, Bazargic, trec în Bulgaria spre Filipopoli, Adrianopoli şi 
debarcă după citeva ore de drum in Constantinopole. Işi poate 
inchipui cineva că Ruşii vor neglija o asemenea avantajoasă cale 
care le stă la indămină? 

Numai atunci Ruşii nu vor uza de acest drum cind îl vor 
găsi astfel inchis incit, cu toate mijloacele întrebuințate, vor fi în 
neputinţă de a-l deschide. 

Acest drum scurt spre Sud, pe care Ruşii l-au călcat de 
vre-o op! ori pănă acum, este (âiat de uns obstacol: Dunărea. 

Se ştie că fluviile servesc în războae în două chipuri deo- 
rca ca barieră, obsfacol in drumul năvălitorului sau ca drum 

e apă. - 

Ruşii, ocupind Isaccea sau Tulcea pentru a-şi organiza un: 
cap de pod militar, 1şi asigură din timp trecerea armatei peste 
fluviu, operație extrem de grea pentru un obstacol aşa de im- 
portant ca Dunărea, 

Malul dobrogean al fluviului, frontul Bugeac, Isacea, Tul- 
cea formează un zid pe care trebue să-l ia în piept armata care 
trece luviul din Basarabia In Dobrogea. 

Avind dinainte un picior ferm pe malul drept, insamnă câ 
deja ești dincolo de baricadă. 

Isaccea, călare pe trei drumuri, este cheia Dobrogiei. 

Tulcea, la virful triunghiului dellei, comandă gurile fluviu- 
lui. Ce bine şi folositor ar fi să relleclăm eit mai mult asupra 
părerii profesorului Mitrolanoli : „Pe de altă parte Rusia nu poate 
răminea cu desăvirșire indiferentă faţă de soarta Slavilor de sud 
din peninsula Balcanică — micile state din Balcani formează ina- 
inte de toate o apărare dela spate pentru strimtori..* 1) 

Numai stăpini pe Dunăre, Ruşii pot comanda statelor din 
Balcani, căci fluviul acesta pe care ei ii numesc slav este șira 
spinără a peninsulei balcanice, 


Nu putem să ne sprijinim pe Comisiunea Europeană în 
apărarea gurilor Dundrei. — Comisiunea Europeană a Dunărei al- 
câtuește un sindicat european, mandatar al comunităţii interna- 
ționale; ea exercitează acest titlu în virtutea unei învestiri tem- 
porale, cu o adevarată suveranitate ; privilegii fAră alt precedent 
in dreptul internațional. Această comisiune are atributele unui 
guvernămint autonom, un mic stat cu cele trei puteri: face legi, 
judecă şi execută pe teritorul nostru. 

Această unică şi veche instituție, pentru necesităţile care 
iau dat naștere, şi-a indeplinit de mult menirea, jucind un rol 
insemnat în istoria politică şi diplomatică a Orientului. 


1) Din broşura „Rominia şi Războiul European (C. Stere). 


"E 


Lai i a 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 203 


Astăzi ea nu mai trăește decit în chip artificial ; se 
zice printr'o rațiune politică, Pentru menţinerea ei în forma ac- 
tuală Rominia e nevoită să abdice dela o parte din suveranita- 
tea cei teritorială ; comisiunea nu este mai mult decit o tutelă 
sau un control, ea nu supraveghează sau controlează, ci chiar 
administrează şi execută pe teritorul nostru. 

Am arătat în altă parie cá Rominia trebue să păstreze 
recunoştinţă acestei vechi instituții europene, care a adus imense 
servicii de ordin tehnic, economic şi administrativ, 

Dacă rolul ei sar limita numai la servicii de acest ordin, 
atunci misiunea acestei comisiuni ar fi demult terminaă, Dar 
Rominia sacrifică o parte din suveranitatea sa pentru serviciile 
de ordin pohtic ce această comisiune trebue să-i facă, căci in- 
teresele noastre 1n chestia Dunărei coincid cu marile principii 
stabilite pe acest fluviu şi sint conforme cu dreptul Ginţilor. 

Statele europene divizate şi grupate după diversitatea inte- 
reselor se intilnesc: la gura Dunărei pe un teren neutru de tm- 
păcare ; prin această comisiune ele reuzesc a se ţine în bloc 
pentru salv-gurdarea intereselor comune: asigurarea libertății 
navigației pe acest fluviu național, supus unei servitudini in- 
fernaționale. 

Trebue să recunoaştem că mai înțelept este de a ne pre- 
zenta pe Dunăre cu păvaza Comisiunii Europene decit cu piep- 
tul gol în faţa puternicilor noştri vecini, Impotriva preponde- 
rențelor posibile, Rominia opune, ca scut de apărare, libertatea 
navigației reprezentată de Europa intreagă interesată in această 
mare cauză, 

Căutind a cunoaşte folosul și serviciile politice pe care le-am 
avut şi putem să le mai avem dela Comisiunea Eurogcană, re- 
ducem la justa valoare punctul de sprijin pe care-l putem găsi în 
această instituție,  Cercelind istoria Orientului şi a Dunărei ne 
incredințăm că tocmai rolul politic al acestei comisiuni e partea 
slabă şi schimbătoare ; ea a reuşit de mult să deschidă gura 
Dunărei, să întreție şi să imbunătățească canalul navigabil, dar 
n'a reuşit să asigure neutralitatea acestui fluviu — dimpotrivă, din 
acest punct de vedere, ea în loc să ciştige a pierdut, 

Nu trebue să cerem dela această comisiune să dea mai 
mult decit poate, 

Si e destul de mare folosul pe care comerțul european şi 
al nostru îl trage din luncțiunarea acestei alcâtuiri pe timpuri 
normale. 

Indată ce echilibrul de forță este rupt, rolul ei politic tn- 
cetează. 

In războiul din 1877 toate condiţiile de neutralitate, care se 
găsesc la baza acestei comisiuni, rămase platonice, au fost căl- 
cate prin forţa necesităților războiului, In campania din 1913 
cu toate protestările comisiunii, noi am luat măsurile dictate de 
necesitățile militare. Ceia ce dovedeşte că această comisiune, 
cu toate atribuțiile și quasi-suveranitatea sa nu poate să garan- 


"204 VIAŢA ROMINEASCA 


teze pănă in ultima instanță apărarea gurilor Dunărei şi intere- 
sele navigaţiei europene;—această misiune fatal trebue să revie 
puterii teritoriale. 

Comisiunea Europeană nu este un tribunal suprem, de e- 
sență divină, la care să facă apel dilentele cabinete ale statelor 
nedreptăţite în chestia Dunărei, Aci sint chiar statele inseşi cu 
interesele şi combinaţiile lor, şi toate raporturile de echilibru 
politic şi militar, ca şi cele de pe Dunăre, se lac direct intre 
grupările statelor şi numai consecințele combinațiilor se reflec- 
tează in sinul Comisiunii Europene dela Dunăre. 

In această delicată chestiune a Dunărei, se ciocnesc două 
serii de interese ; 

1) Interesele generale de libertate a navigației ; 

2) Interesele particulare ale statelor riverane. 

Anglia, Franța, Italia, țări neriverane, au numai interese e- 
conomice pe Dunăre; Austria, Rusia au şi interese politice mi- 
litare care se ciocnesc pe acest fluviu. 

Statele mari neriverane trebue să asigure prin această co- 
misiune libertatea navigaţiei, să constitue garanția şi sprijinul 
statelor mici impotriva ingerințelor statelor mari riverane, 

Dacă prin Comisiunea Europeană această influenţă salutară 
şi desinteresată s'ar exercita totdeauna cu folos pentru noi, ar 
trebui să dorim la nesiirşit prelungirea acestei instituţii, cu pre- 
țul oricăror sacrificii, 

Experienţa trecutului ne-a dat pilde destule pentru a cu- 
noaște până la ce punct putem să ne rezămăm pe Comisiunea Eu- 
ropeană In apărarea intereselor noastre politice, economice şi 
militare ce le avem pe Dunăre. 

La conferința dela Londra (1870) de sigur că cererea Ru- 
siei, de a desființa neutralitatea Märei Negre, numai în avanta- 
jul libertăţii navigaţiei nu era, şi totuși dorința Rusiei s'a realizat, 

In congresul dela Berlin (1878) cedarea Basarabiei nu era 
in interesul libertăţii navigaţiei, căci Rusia, care fusese anume 
ane iniaa după războiu, de Crimeea, acum se apropia iar de 

uviu, 

Lecţia cea mai dureroasă ne-a dat-o conierința dela Lon- 
dra, Austria tinde la dominaţia şi monopolul navigaţiei pe Du- 
năre, Rusia cere un canal militar pentru a introduce forţe na- 
vale pe acest fluviu declarat neutru, Pentruca să se poată 
menţine Comisiunea Europeană a Dunărei, celelalte state au sa- 
tisfăcut ambele cereri, care erau în dauna noastră şia principii- 
lor stabilite pe Dunăre, 

, S'a hotărit sacrificarea Rominiei ce câdea la mijloc, Intre 
interesul Austriei, care se intindea de sus în jos, şi interesul 
Rusiei care se intindea de jos in sus pe Dunăre. 

Este o veche iluzie politică această speranță vagă în atot- 
puternicia acestei comisiuni, că ne-ar putea asigura salvarea Du- 
nărei noastre. Desigur câ e un bine pentru noi şi ţinem la c- 
xistența ei, dar nu trebue să uităm că în lond ea nu constitue 


4 Ade ui 


IN JURUL CHESTIUNII DUNAREI 25. 


decit o expresie politică a unor vechi raporturi de interese eu- 
ropene, care astăzi se găsesc complect schimbate. 

Și pentruca această veche alcătuire să-și păstreze echili- 
bru, ca blocul european dela gura Dunărei să nu se destacă, e 
adesea nevoe de compromisuri, şi negocieri, şi cumpeneli intre 
statele mari—impăcări ce se fac mai totdeauna pe deasupra ca- 
petelor celor mici. 

Despre aceste impăcări spusese Engelhardt, incă dela 1871 : 

„C'est ainsi que fut inauguré sur le Danube le système 
de contrepoids ou des compensations qui imprime å la piata 
tion actuelle de ce fleuve un caractere artificiel essentiellement 
politique“ 


Să nu comptăm pe ajutorul Angliei. —Dar Anglia, tradiţi- 
onală arbitră In chestiunea Dunărei, va abandona propria-i o- 
peră, va lăsa pe Rusia să-şi intinda mina asupra gurilor Nus 
viului ? 

Politica se schimbă după geografie Anglia nu mai are in- 
leresele mari pe care le avea odată aci în valea Dunărei. 

În istoria economică, o dată importantă este aceia in care 
America incepe a-şi trimite griul în Europa, 

Pe la 1870 griul american intră în luptă pe piețele occi- 
dentale și rezistă concurenței provocind o criză agrară, cu influ- 
enţa simțită In toate raporturile comerciale și în economia ru- 
“rală din Europa. 

Dela această dată interesul Angliei pentru Dunărea scade 
din an în an. F drept că vase engleze vin Incă Foarte multe 
în Dunăre, dar In trecut veneau să ia griu pentru Anglia, pe 
cind acum fac cărăuşie pentru alte state; pieţele Anglie: sint i- 
nundate de griul Americei, Canadei şi Argentinei, 

Pe atunci, avea un interes capital navigația engleză pe Du- 
părea, acum e un intéres cu totul secundar. 

Atit de puţină importanța mai dă Anglia chestiunii Duna- 
rei, incit acum cițiva ani numai în urma intervenirilor noastre s'a 
hotärit să se mai menţină incă blocul Comisiunii Europene a Du- 
nărti, 

Numai grație abilității politice a Regelui Carol şi stăruinței. 
ministrului Dimitrie Sturza se datorește Incă prelungirea vieții a- 
cestei Comisiuni, 

Ce-ar avea de pierdut Anglia dacă s'ar desființa Comisiu- 
nea Europeană dela gurile fluviului ? 

Şi Rominii şi Ruşii au azi tot interesul de a menţine Ju- 
crările tehnice şi adincimea canalului navigabil, Ruşii au ne- 
voe de adincime cit-mai mare pentru a putea introduce vasele 
mari de războiu In sprijinirea operaţiilor militare pe fluviu; de 
asemenea au nevoe de a scurge grinele din Basarabia, 

Şi Rusia şi Rominia exportă mai mult decit ar putea trans- 
porta cu propriile lor vase, aşa că au nevoe să le vină vase 
străine ca să le incarce grinele pentru, piețele din Occident, 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


Un motiv de scădere a intereselor la Dunăre, în viitor, va 
fi şi creșterea tonajului vaselor engleze, Adincimea în gurile 
Dunărei nu va mai creşte, și toate statele mărginaşe, cind con- 
struesc vase noui, țin seamă de anumite limite de tonaj peste 
care dacă trec nu mai pot intra pe Dunăre. 

Or Englejii—indată ce se invechesc vasele lor, le vind, de 
obiceiu Grecilor, şi construesc vase noui de tonaj din ce în ce 
mai mare. Ă K 

Cind Anglia a avut nevoe de griul din valea Dunărei a 
“venit aci, a Inlăturat piedicile naturale şi artificiale pentru a-și 
-asi nsportul a 
OO ir dară pi act in chestia Dunărei ne-a adus pe 
„atunci sprijinul acestei mari puteri. ah za č 

Un complex de interese economice și politice silesc pe An- 
glia de azi să-şi retragă mina protectoare de deasupra Dunărei 
—de aceia nu frebue să mai comptăm pe sprijinul Angliei. 


Jean Bart 


Asupra imperialismului german 


Trecem printr'un moment trist și tulbure... moment în «are 
obiectivitatea absolută în domeniul ideilor, atunci cînd ele au un 
punct de contact cit de mic cu istoria ce se face sub ochii noștri, ori 
care ar fi sforțările şi buna credință a scriitorului, e aproape i-e- 
alizabilă. Citind remarcabilul studiu al d-lui Antoniade asupra im- 
perialismului culturii germane,*) am avut această impresie. Am re- 
găsit în el pe cugetătorul pătrunzător şi fin, pe stilistul elegant de 
altă dată. Imi pare însă că seninătatea lui filosofică a fost pusă lao 
grea încercare de preocupările pasionate ale zilei. Forţa argu- 
mentării s'a resimțit de ele, aprecierile subiective au luat uneori 
locul explicărilor cauzale, făcind pe d. Antoniade să evite calea 
unui determinism riguros. 

Și de aceia, fără a-mi face iluzii că am reușit să mă eman- 
cipez cu totul de orice influenţă extra logică, am crezut că trebue 
fr faţă de unele din afirmaţiile sale, citeva obiecţii și unele 

o 

După d. Antoniade, imperialismul culturii germane. în forma 
mita gr ze şi agresivă sub care se prezintă, e un fenomen a- 
no şi unic. Orgoliul național, spune d-sa, e o trăsătură comună 
mai tuturor popoarelor, dar „nici un popor nu se gindise încă 
să sistematizeze acest orgoliu şi dintr'un sentiment natura! să facă 
o doctrină“. „Nici un popor nu s'a gindit să proclame exce- 
lenfa propriei lui firi și să impună lumii propria lui cultură“, 

Imi pare dimpotrivă că un imperialism, îmbrăcat într'o for- 
mă desigur nu identică, dar asămănătoare, se găsește azi cel pu- 
țin la trei din marile popoare ale lumii. Ca și Germanii, aceste 
popoare au erijat orgoliul lor în doctrină, proclamind în faţa uni- 
versului excelența poprel lor firi. Operele unui Disraeli, Cecil 
perie Stead și lord wo ua near pede priren ra- 

anglo-saxone asupra celor! rase ale acum 10 
ani Rudyard Kipling trata pe Germani de „Huni şi Sciţi barbari“. 
Americanii privesc Europa ca pe un ținut arhaic, adormit în ru- 


+) Noua Revistă Romină. 


208 VIAȚA ROMINEASCA 
tina trecutului, dela aceiaşi înălțime, dela care popoarele occiden- 
tului privesc pe acele ale peninsulei balcanice, 

Panslavismul în operele unui Aksakov şi Pobedonotzev e pă- 
truns de ideia că sfinta Rusie are misiunea divină de a regenera 
Europa, infectată de materialism, imbătrinită și conruptă. In fața 
acestor imperialisme, acel german apare exprimat, e adevărat, în- 
tr'o formă mai asbolută din cauza acelei excesivități și furii mistice 
pe care cu drept cuvint o dă d. Antoniade ca notă esențială a 
temperamentului german și întrun tot mai sistematic şi mai naţio- 
nal, fiindcă poporul care a dat pe Kant și a avut atitea generații 
de filozofie transcendentală, dispunea în tradiţia lui intelectuală de 
un arsenal mai bogat decit celelalte, 

popoarele de cultură ale Europei, la care imperialismul 
nu se manifestă cu intensitate azi, el s'a manifestat puternic odi- 
nioară, căci toate au avut faza lor de imperialism pretențios, în 
care s'au crezut rind pe rind poporul ales și sarea pămintului. 
Mindria poporului spaniol în secolul al XVI-lea nu avea margini: 
nu era el doar menit să imprime cu forţa pecetea ideii catolice 
lumii vechi și acelei nouă ? 

Francezii, în epoca lui Ludovic al XIV-lea erau pătrunşi de i- 
mensa superioritate la culturii lor clasice şi priveau c'o milă dis- 
prețuitoare a Teutonul greoiu şi barbar. Franţa revoluției şi acea 
a lui Napoleon nu era oare „la grande Nation“ care avea meni- 
rea să răstoarne pretutindeni tiranii şi să convertească popoarele, 
cu voia sau fără voia lor, la noua evanghelie a drepturilor omu- 
lui? Şi dacă aceste popoare șau moderat azi pretenţiile și şau 
redus aspirațiile, să fie oare numai fiindcă sentimentul umanităţii a 
patruns tot mai mult în conștiința lor și odată cu el acel spirit 
crilic de dreptate, de măsură, de înțelegere, care te face să re- 
cunoști ca legitim dreptul la viață a altuia după normele alese 
de propria lui fire 7... Se poate, deşi acest factor ideal e slab în 
fața atotputerniciei instinctelor, Şi imperialismul unui popor nu 
e decit instinctul său de dominație şi el e alimentat de interese 
și de apetituri. Acest imperialism ia o formă politică sau eco- 
nomică şi e însoțit adesea de un imperialism al culturii, format 
după procesul psihologic, atit de cunoscut, de justificare a instinc- 
telor şi care e totdeauna o doctrină lipsită de rigoare logică, cu 
un caracter afectiv și mistic.  Instinctele de dominație nu plutesc 
insă în aer; ele auun substrat, sînt în funcție de vigoarea fizică, 
psihologică și morală a unei naţii. Şi dacă nu se poate verbi 
fără a cădea in consideraţii arbitrare sau obscure de rase supe- 
rioare şi inferioare, se poate spune fără primejdie că unele po- 
poare apar, la un moment dat al istoriei lor, mai viguroase decit 
altele, căci sint semne obiective și indicii sigure care revelează 
această vigoare, Și cind la un popor natalitatea rămine mult 
timo stationară și el nu-şi mai poate menținea rangul în lupta e- 
conomicră care se dă pe piața mondială, se poate vorbi cu drept 
cuvin de ọ scădere a forței lui de vitalitate în raport cu acea 
a celorlalte popoare și de oboseală, dacă nu de bătrineţă. 


ASUPRA IMPERIALISMULUI GERMAN 209 


i aceste cuvinte pot fi intrebuințate pentru Franța, unde 

se activă de altădată pierde pe fiecare zi spiritul de in- 
treprindere şi se mulțumește să ducă azi viața rentierului care taie 
cupoane, şi unde o supra-rafinare intelectuală și un individualism şi 
raţionalism critic, disolvant al tradiției și al marilor credinţi colective, 
domină spiritul public, diminuind vigoarea primitivă a instinctelor. Po- 
porul care a dat lumii pe un Anatole France „cette extreme fleur 
du génie latin“ e desigur un mare popor, dar nu străluceşte prin 
vigoare şi tinereță. Şi citeva semne „ingrijitoare apar și pentru 
Anglia la orizont. Procentul natalității începe a scădea și aici. 
Bancherul lumii s'a îngrăşat, după vorba lui Blachford, şi se mişcă 
azi tot mai greu în univers, stingherit în avintul său de un con- 
de activ și desigur mai tinăr. Imi dau sama cit 


totuşi că e mult adevăr a 
trebindu-se ce oră a zilei arată ceasornicul istoriei pentru marile 


unității naţio 
du-se c'o furie năvalnică în alte 3 
e lege politic al unui Bismarck s'a altoit myname econo- 
mic cu aspiraţiile lui mondiale. ra 
me şi deb , goană fatală impusă de necesităţile exora 
ale vieții, Germania a reclamat „mai mult loc sub soare". 
locul era ocupat de ce fuseseră mai privilegiate de soartă 
şi se bucurau de pr ul unei mai vechi culturi. Şi ele au pri- 
vit cu rea voință sau cu ironie la noul venit, acest intrus lipsit 
de educaţie şi care lasă atit de mult de dorit în privința manie- 
relor, a măsurii și a eleganţii. Și atunci amorul propriu al adoles- 
centului, conştient de forța lui de vitalitate, s'a iritat și aspiraţiile 
lui au luat o formă din ce în ce mai pretențioasă, mai agresivă, 
mai insolentă. 


ă părerea d-lui Antoniade, Germanii nu au creat, ca Gre- 
cii pi Re valori culturale de o importanță universal ome- 
14 


210 VIAȚA ROMINEASCA 
nească. Reforma cu care se mindresc Germanii, nu fi com- 


parată cu renașterea, din punctul de vedere al roadelor sale. Fa 
a fost mai mult o revoltă ecleziastică şi politică, în care s'a ma- 
nifestat mai ales ura impotriva Welschilor. Oricit adevăr ar fi 
în această afirmaţie, imi pare că ea micşorează contribuția pe care 
reforma a adus-o la spiritualizarea și eticizarea vieţii religioase a 
omenirii. Reforma a înlesnit deasemeni şi triumful principiului 
libertății de conștiință şi e indoelnic dacă fără dinsa catolicismul 
s'ar fi recules şi întărit. Dacă se poate spune că romantismul cu 
iraţionalismul său e un produs specific german, el nu imi pare 
însă urmașul firesc al criticismului kantian și valoarea acestuia nu 
e numai locală. In istoria ra ae omeneşti, criticismul a creat 
pentru toate timpurile o atitudine şi o metodă, iar etica kantiană 
nu-i decit prea n acea morală a protestantismului, satirizată de 
Schopenhauer şi de Nietzsche, Semnificarea ei mi se pare alta. 
E cea mai puternică incercare de a construi pe bazele raţiunii 
o logică a vieţii şi o morală independentă, emancipată de orice 
i, purificată de orice hedonism. 

inind valorile culturale ale Germaniei actuale, d. Anto- 
niade recunoaşte cit de mare e contribuția ei științifică. Şi de- 
sigur, în ce priveşte desvoltarea științelor fizice, c imice, biolo- 
gice, medicină, higienă, Germanii sînt azi neintrecuți și după măr- 
turii franceze, a căror autoritate nu poate fi pusă la îndoială, spi- 
talele, laboratoriile, institutele lor ştiinţifice sint cele dintăi din 
lume. Şi mi se pare că se poate spune acelaș lucru şi despre 
ştiinţele economice şi sociale şi mai ales despre artele tehnice şi 
aplicate. Căci genul de organizaţie, desvoltat de Germani dela 
crearea imperiului, e răspîndit in toate ramurile de activitate. Im- 
portanța lui e oare numai locală și nu poate fi el considerat ca 
un dar A poluare Germanii l-au făcut omenirii, dar de o importanță 
culturală și socială nepreţuită ? 

Se spune mereu: Germanii au în știință muncitori, dar nu 
sămănători de idei științifice. Să nu uităm că ei au început a lu- 
cra în acest domeniu mai tirziu decit alții şi azi nu mai sîntem în 
perioada eroică a descoperirilor. Şi totuși, deşi aprecierile în a- 
cest domeniu sint atit de relative, îmi pare că, alături de un Bi- 
chat și Claude Bernard, citați de d. Antoniade, ar putea sta fără 
jenă un Johannes Müller, un Heimholz, un Herz şi poate și alţii. 


popoare ale Europei, Faza prin care trece azi cultura germană 
e mai ales materială şi tehnică, ea absoarbe cea mai e parte 
din forțele vii ale nației. Dar asta nu însamnă că flacăra care 
insuflefea pe poeţii ŞI cugetătorii de odinioară, s'a stins pentru tot- 
deauna în Popor german. Ea continuă să pilpie in a incuri, de 
unde poate izbucni iar, Şi dacă un materialism grosolan stăpț- 
nește o mare parte a unei burghezii prea repede îmbogăţită, care 


ASUPRA INPERIALISMULUI GERMAN 21 


vrea să guste cu aviditate plăcerile vieții, în unele cercuri int 
Inctuale şi chiar populare ale Germaniei se observă tot mai in- 
tensă nevoia unei vieți mai interioare şi mai spirituale. In dome- 
niul filozofic, după disciplina atit de severă a neokantismului, su- 
fă acum un vint de idealism, care pentru mulți anunță o nouă 
ioadă. Opere recente, şi mai ales acele ale nebulosului Euc- 
en, sint în această privință semnificative. Şi cine ştie dacă in do- 
meniul religios în care Germanii au avut altădată un Schleierma- 
cher, personalităţi ca pastorii Traube sau Jatho nu sint prevestito- 
rii unei renașteri. 

In domeniul artistic, exceptind muzica, unde superioritatea 
Germanilor e incontestabilă, se poate susținea desigur că literatura 
germană contemporană, ca și sculptura şi arhitectura, sint sub ni- 
velul comun european. In privința picturii numai cu unele re- 
zerve. După d. Antoniade, reforma a inăbușt în spiritul german 
orice avint de artă plastică, 

Dar in momentul reformei, în prima jumătate a secolului al 
XVI-lea (ce pictori mari aveau atunci Francejii şi Englejii 2), Germa- 
nii au avut pe un Dürer şi un Holbein, iar în secolul nostru un 
Băcklin e poate ceva mai mult decit o glorie locală, 

ctul cel mai slab şi mai vulnerabil al culturii germane 
e desigur in domeniul politic. Cu militarismul ei prusian, cu straş- 
nica ci disciplină şi organizare exterioară, Germania a rămas la 
forma de stat medievală, în care domină principiul de autoritate. 
Şi nu încape îndoială, din punct de vedere politic, Germania e 
mult în urma celorlalte state ale Apusului. E cam în stadiul în 
care era Franţa în secolul al XVII-lea şi sentimentele monarhice ale 
poporului german față de persoana Kaiserului amintesc pe acele 
ale contemporanilor lui Racine faţă de Regele Soare. Şi cum e 
firesc, pentru cele mai multe spirite occidentale şi pătrunse de i- 
deile marii Revoluții, aceste resturi arhaice nu pot fi decit pro- 
fund antipatice. D. Antoniade se miră că un popor ca Qerma- 
nii, care au înlocuit principiul de autoritate în domeniul religios, 
nu au fost în stare să-l înlocuiască în acel civil. Imi pare însă 
că acest militarism și medievalism în legătură cu dinsul îşi are rațiu- 
nea lui de existență şi nu e poate atit de exagerată afirmaţia a- 
celor savanţi ger:nani, după care cultura poporului lor nu s'ar fi 
putut desvolta fără pavăza militarismului. 

Structura politică a unui stat e desigur determinată mai mult 
de situația sa geografică şi de raporturile sale exterioare decit 
de însușirile lui naturale, Dacă Anglia, Statele-Unite ale Americei 
şi Elveţia au mers atit de departe pe calea parlamentarismului, a 
libertăților publice și a reformelor democratice, dacă ele s'au pu- 
tut lipsi de povara armatelor permanente, e fiindcă aceste țări se 
bucură de o situaţie geografică privilegiată, 

Cele dințăi datoresc mult caracterului lor insular, Elveţia mun- 
ților săi inexpugnabiii, Avind posibilitatea să se apere fără mari 
greutăţi impotriva duşmanilor dinafară, cărora li se opunea mai 
ales natura, aceste țări ș'au putut cheltui o mare parte din ener- 


212 VIAȚA ROMINEASCA 


gia lor înăuntru, realizind progrese mari in domeniul politic şi 
deschizind chiar în el omenirii orizonturi nouă. Şi tot graţie si- 
tuaţiei sale afice favorabile, Franţa şi-a realizat, inainte de 
celelalte state ale Europei, unitatea ei națională. Poziţia centrală 
a Germaniei în Europa explică îndeajuns caracterul ei militar, In- 
cercuită de toate părțile de naţiuni puternice, granițele ei sint 
slabe şi, dacă spre Vest Rinul poate fi considerat ca o barieră, 
spre Est contactul cu lumea slavă nu e atenuat prin nici o gra- 
niță naturală, care i-ar putea diminua fricțiunea. Prusia, simbu- 
rele în jurul căruia s'a cristalizat statul german, a trebuit să fie 
din această cauză o fortăreață veşnic gata de apărare şi după 
formarea imperiului, poporul german a fost fatal silit să rămină 
mai mult încă decit înainte „Das Volk in Waffen". Regimul său 
politic s'a resimţit de acest fapt, căci instinctul de conservare al 
naţiei și necesitățile apărării au fost un obstacol, peste care n'au 
putut trece decit prea puţin ideile democratice ale Apusului. Şi 
iată de ce principiul autorității s'a conservat pănă azi şi odată cu 
el disciplina de fier şi spiritul de castă medieval, și cu el privile- 
giile şi chiar pe alocuri servilismul unor vremi apuse. Şi iată de 
ce adevăratul regim parlamentar în Germania aproape nu există 
În faţa puterii executive și a celei militare, şi simțul politic al po- 
porului e atit de lipsit de independenţă și atit de puțin desvoltat. 
Şi iată de ce dp ine german în Alsacia şi Lorena e brutal şi as- 
u. Anglia a dat întinse libertăţi coloniilor sale şi mai toate se 
ucură de o guvernare blindă. Ea nu e însă o țară continen- 
tală și militară şi caracterul ei insular și maritim permitea ușor co- 
loniilor apăsate să se emancipeze de metropolă. Şi mi se pare 
că, din exemplul dat de coloniile americane, Anglia a învăţat ceva. 
Forma de stat militară și medievală a Germaniei n'a impiedicat-o 
însă ca în domeniul social, care e și el un aspect al culturii, să 
realizeze reforme însemnate și să ia înainte in această privință 
celor mai democratice țări. Oricare ar fi intenţiile, din care au 
pornit, legile de protecție a muncii şi admirabila organizare so- 
cială a asigurărilor împotriva bolilor, a accidentelor, a invalidităţii 
şi a bătrineţii, au servit ca model tuturor țărilor civilizate şi desi- 
gur nu le-a depășit niciuna. Radicalul Lloyd George a venit să 
le studieze la faţa locului și a vorbit de ele cu admiraţie. 
Constatind că Europa nu vrea să devie germană şi că Wel- 
schii se ţin bine, d. Antoniade încheie astfel : infringerea Germa- 
niei va aduce Insănătoșşirea ci. Fraza e vagă. Ce înțelege d. 
Antoniade prin această Insănătoşire ? Dacă nu mă inşel: înlătu- 
rarea principiului de autoritate și a resturilor de feodalism din 
viața politică a Germaniei; cu un cuvint democratizarea ei. Va 
urma ea oare cu necesitate, înfringerii? In această problemă in- 
tră în joc atiția factori, incit rezultatul e desigur imposibil de pre- 
văzut cu precizie. Ceia ce afirmă d. Antoniade se poate intim- 
pla ; mai probabil mi se pare însă contrarul, adică o întări-e a 
sistemului politic reacţionar şi militarist al Germaniei. Și iată de 
ce. După d-sa războiul monstruos de azi e conflictul a două 


ASUPRA IMPERIALISMULUI GERMAN 213 


concepții politice diferite, a două idealuri de cultură opuse. Deo- 
parte sint Franța şi Anglia cu idealul lor democratic, care are la 
bază dreptul, de cealaltă Germania însulleţită de cultul medieval 
al forţei iraționale. Lucrul e din nefericire mai complicat. Alături 
de Franța şi Anglia luptă Rusia. Reprezintă și ea oare concep- 
ţia politică a Franţei şi Angliei şi idealul lor cultural? Cred că 

ntru d. Antoniade, ca şi pentru toată lumea care ințäl ceva, 

usia însamnă mai puţin decit un Halbkulturvolk. Și dacă din 
punct de vedere politic, Germania a rămas în mare parte un stat 
medieval, in care domină azi, caşi în timpul lui Goethe, acei „Rit- 
ter und Heiligen" ironizați de dinsul, Rusia e desigur un stat 
încă semi-asiatic, a cărui formă de guvernămint moştenită dela im- 
periul tătărăsc al Hordei de aur nu te nivelul despoţiilor 
orientale ale vechiului Egipt, Asiriei sau Persiei. 

Se spune că în războiul actual nici Anglia, nici Franța, nici 
Rusia nu luptă pentru heghemonie, ci pentru un ideal egalitar, 
pentru păstrarea unui echilibru de forțe pe care Germania il a- 
menință numai. Această afirmație mi se mi in contrazicere cu 
datele istoriei și cu instinctele profunde ale firii omeneşti. 

Dintre Marile Puteri angajate astăzi in luptă, numai despre 
Franța se poate spune că nu luptă pentru heghemonie. A luptat 
odinioară deajuns pentru dinsa. Anglia luptă pentru păstrarea 
heghemoniei sale economice şi navale pe glob, iar pe continen- 
tul european lupta pentru heghemonie se dă între Germania şi 
Rusia. Şi nimeni nu crede că ea se va sfirşi acum. Conflictul 
istoric dintre slavism și germanism va dura generații și secole 
poate. Şi dacă Rusia e azi învingătoare, nu numai Peninsula Bal- 
canică, dar și Europa centrală sint condamnate să între în sfera 
ei de influență, dacă nu sub protectoratul său. Uriașul mosco- 
vit, cu populaţia sa de 170 milioane, care crește cu 2 milioane şi 
mai bine pe an, va exercita o presiune tot mai mare spre sud şi 
spre vest, unde-l mină unul din curentele fatale ale istoriei. Nu 
pot nesocoti însuşirile sufletului slav ; ele sint ale unei rase care 
va avea cîndva o înaltă menire. Indărătul suliței Cazacului nu 
pot vedea însă “Rusia care a dat pe un Tolstoi, ci hordele mon- 

olo-asiatice din stepele Turkestanului şi din imensitățile cețţoase, 
rde care de atitea ori invadind cimpiile Europei au nimicit sau 
au dat înapoi pentru multe generaţii valorile culturii occidentale, 

Impotriva acestor horde şa valului slav, Germania va avea 
misiunea istorică să apere Europa centrală, ameninţată de regimul 
autocrat al cnutului, şi aceasta va fi silită de forţa împrejurărilor 
să se reorganizeze în jurul și sub conducerea ei. Sub presiu- 
nea constantă a pericolului extern însă, forma de stat reacționară 
şi militaristă a Germaniei va persista cu necesitate și ceasul de- 
mocratizării sale va fi întirziat. 

Dacă Rusia ar fi învinsă, dimpotrivă colosul nordic ar fi mi- 
nat de convulsii interne, problemele mari ale reconstituirii sale 
politice şi sociale ar absorbi activitatea multor generaţii și forța 
sa de expansiune ar fi pentru multă vreme paralizată, în cazul 


244 VIAȚA ROMIXEARCA 


cel mai rău indreptată spre Asia. Și Germania, liberată de cer- 
cul de fer care o imprejmuește pe continent și respirind mai u- 
şor, acel bloc al stingi, pe care toată democraţia occidentului il 
doreşte, s'ar putea mai degrabă forma, şi în lupta lui împotriva 
privilegiilor nobleței agrariene și a sistemului politic și electoral 
prusian, sorții săi de izbindă ar crește. 

Şi nu cred că se poate susținea serios, oricare ar fi elucu- 
brațiile pangermanismului, că victoria Germaniei ar insemna des- 
ființarea culturii latine. Intre Franţa şi Germania nu există, ca în- 
tre Anglia și Germania, un antagonism economic ireductibil, ci 
numai resentimente istorice și ideale. Germania va avea în viitor 
cel mai mare interes să menajeze Franţa şi să facă chiar sacrifi- 
cti, pentru a se apropia tot mai mult de ea, in formidabilul său 
război cu Anglia, război care, cași acel impotriva Slavismului, 
a început deabia, 

Franța va fi silită, peste citeva decenii, să renunțe, din 
punct de vedere politic, la situaţia mondială pe care o mai păs- 
trează acum, mi se pare ceva fatal, chiar dacă ca ar fi astăzi 
învingătoare. Oricite mijloace artificiale ar întrebuința o femeie 
frumoasă, vine un ceas în care ea nu mai poate rezista cu suc- 
ces loviturilor virstei şi toate sforțările ei sint Invinse de forțele 
naturii şi ale vieţii. Se vorbeşte de renaşteri morale... Da, ele sint 
posibile, dar numai spiritele înclinate spre misticism pot crede că 
ele sint in stare să aducă în vinele unei nații un singe nou. Şi 
cine înțelege rostul istoriei iși poate da samă de pe acum că 
ceasul în care Franţa va avea soarta Atenei, desigur va bate. Ne- 
numărații săi admiratori, seduși de farmecu-i irezistibil, se pot mìn- 
giia. Valorile ideale pe care poporul francez le-a dăruit lumii 
nu pot pieri odată cu dinsul. Ele au intrat pentru totdeauna în 


imoniul comun al culturii omeneşti și d | 
erebaan an on eneşti și de acolo nu le poate 


Octav Botez 


DAAA 


Coarnele la pecora, şi în genere, arme 
de atac și apărare la animale 


Biologia mamilerelor — mă limitez inâuntrul acestui dome- 
niu studiat de mine — este astăzi incă in semn de întrebare, 
De ce un mamifer are pār sau are solzi (apărare? nul); de ce 
are pâr lung (frig? nu!) sau scurt, alb sau negru, (mimetism ? 
nu !) lins sau cre, subțire sau gros; de ce are capul lung sau 
scurt (indicele celal), mare, în raport cu corpul, sau mic; de 
ce are botul lung sau scurt: orbitele mari sau mici, Inlundale 
sau å feur-de tête, orizontale sau oblice, joase sau Inalte ; pro- 
filul feței convex sau concav ; falca masivă sau delicată, rotundă 
la unghiu sau prevăzută c'un processus; processus coronoideus, 
lung sau scurt, ingust sau lat; bârbia eşită sau lugătoare; la- 
turile danturii divergente sau convergente, etc. e!c.; de ce are 
nările deschise în faţă sau deschise In jos; de ce este mamile- 
rul mare ca balena (abundența hranei? nu!) ori mic ca șoarecele 
=- la aceste şi nenumărate alte Intrebări, biologul nu poate rás- 
punde inca. ?} 

Darwinistul, inarmat cun passe partout sau cheie falgà, care 
nu deschide, dar forțează tome urile, va gâsi unora din aceste 
caractere o utilitate evidentă pentru viața ma: serului, şi le va 
lămuri ca dezvoltate prin „selecțiune”. Dar teoria selecțiunii ri- 
dică ohiecţiuni insurmontabile. Se lecţiunea nu se poale exercita 
decit asupra unor vuriaţiuni bine pronunțate şi ereditare; Dar- 
win le atribue lnrluririi directe a mediului, fără a stărui asupra 
mecanismului acestei Inrturiri, care-i pentru ştiinţă mai insemnat 
chiar decit insuși procesul selecțiunii prin mijlocirea utilității. 
Apoi, dacă admiţi Inrlurirea direaā a mediului, selecțiunea — ori 
ce s'ar zice (vezi dr. L. Plate, Prof. d. Zool. und Dir. d. phyl, 
Mus. a d. Univ, Jena, „Selekfionsprinzip und Probleme der 


1). Am studint biologia mamiferelor în vederea biologiei omului; de 
aici, felul în care sint alese iutrebările enumărute, 


215 VIAȚA ROMINEASCA 


Artbildung* , Leipzig u. Berlin 1913. Plate caută să concilieze darwi- 
nismul cu lamarckismul) — devine inutilă; căci pe deoparte a- 
ceastă inrlurire e nelimitată, iar pe dealtă parte, nu se exercită 
independent de conștiința animalului, ori de instinctul lui de 
bien-€tre, care-i dă putinţa să facă față,—la o anumită nevoe 
impusă de mediu — cu organe diferite, sau, cu același organ, în 
moduri diferite. Conștiinţa şi instinctul pot fi inlocuite printr'un 
automatism complex,—la animale inferioare şi la plante—care 
intoarce de obiceiu spre folosul organismului, chiar Inrturirile la 
Început păgubitoare. Uneori intregi categorii de viețuitoare—proba- 
bil, prea specializate pentru a se mai putea adapta la Imprejurări noi 
—au dispărut, dar aceasta nu are legătură cu selecțiunea. A atribui 
variațiunile, „brusce şi ereditare“, hazardului, sau, unor forţe as- 
cunse, mai mult sau mai puţin metafizice, repugnă bunului simţ. 
In deânitiv, faptul că unei evolufiuni prin inrturire înceată, re- 
gulatā și directă a mediului, i s'a preferat atita timp o evolu- 
ție prin salluri, hazarduri şi ocoluri, — în contrazicere cu toată 
experiența noastră despre mersul naturii — rămine o enigmă... 

A Dealtfel, la cele mai multe din caracterele mamiferului, dar- 
winistul va fi nevoit să recunoască, ori că nu le pricepe utilita- 
tea, ori că utilitate nici nu li se poate atribui. Pata pe frunte 
caracteristică cutărei speje nu-i poate fi de nici un folos; „ea 
s'a fixat din pricină că a apărut din intimplare, odată cu'n alt 
caracter, de mare utilitate în lupta pentru existență“. Hazardul 
fiind introdus în evoluţiune, naturalistul nu va mai şti, care ca- 
racler se poate, și care nu se poale explica prin utilitate; şi a- 
tunci va trebui fatal să devină harnic în descrieri, dar indolent 
ŞI Stingaciu în explicare... De altmintrelea, principiul utilității 
fiind vag şi elastic, şi pretindu-se la cele mai hazardate şi ne- 
controlabile interpretări, serveşte puţin la coordonarea științifică 
a mp rii biologice, 

iologia nu poate deveni ştii iii i 
unii ba j pelon a a știință decit pe temeiul concep- 
De fapt, în America, în Franţa, in Anglia, darwinismul a 
fost Părâsit ; in Germania chiar, paleontologii sint lamarckieni 
(căci paleontologul, avind de a face cu oase, nu se poate så nu 
presimtă cel puţin, legile mecanice după cari acestea se adap- 
tează funcţiunai lor ; iar pe de altă parte, e isbit de paralelismul 
evoluţiunii animale cu cea vegetală și cu cea geologică; căci 
după concepţia darwiniană, evoluția animală ar trebui să se 
poată desfăşura — măcar Intr'o măsură oarecare — şi independent 
de celelalte două evolutiuni.— Vezi şi Palaeontologie und Descen- 
denzlehre, Vortrag. geh. i. d. allg. Sitz. d. naturw. Hauptgr. d. 
Vers. deutscher Naturi, u. Aertze i. Hamburg, Sept. 1901, von 
E. Koken.—G, Fischer, Iena, 1902), 
1). Ințeleg „mecanolamarekismul“, „Dacă ar trăi acum, Lamarek ar 


părăsi desigur tea vital îi 
(le. sint py alash us: s ae a a concepțiile lui fundamen- 


"n e 


COARNELE LA PECORA 217 


Dar la intrebările enumerate la Inceputul acestei comunicări, 
şi la altele analoage, dacă darwinislul răspunde uneori, insă greşit, 
lamarckianul nu răspunde in deobște deloc; căci teoria selecţiunii 
poate îi aplicată de oricine—acesta-i şi secretul succesului ei — 
principiul lui Lamarck insă, ridică adesea In calea cercetătorului 
dificuități aproape de nelnvins!,.. lată, de pildă, problema coar- 
melur la pecora. Considerind aceste organe ca arme de luptă, 
darwinistul epuizează repede intreaga chestiune. Forma pe care e 
iau coarnele la fiecare speţă, o explică prin hyperplasie, ortoge- 
neză, ori prin alt cuvint gol de inteles. Sau o atribue hazar- 
dului, care exclude orice studiu științific, Dacă insă te-ai con- 
vins de principiul lu Lamarck, atuncia eşti dator să explici in 
mod funcțional, până in cele mai mici ale ei amânunie, forma 
organului la fiecare speţă și varietate. Cimpul de cercetare care 
se deschide in acest caz, este extraordinar de vast, şi,—se 
poate spune lâră exagerare,—nu intrun secol ar putea el îi ex- 
plorat în intregime. In locul studiilor strict morfologice, de care 
s'a abuzat atita, trebuesc făcute cercetări fiziologice şi biologice; 
trebueşte studiată funcțiunea organului în mediul natural al ani- 
malului (vezi şi Cercetările hidrobiologice în Rominia de Gr, 
Antipa p. 5—8); în locul cunoștințelor dintrun singur domeniu, 
care-ţi sint suficiente cind izolezi obiectul ce te preocupă, iți tre- 
buesc cunoştinți din cele mai variate domenii; şi cum pentru 
problema nașterii organului, trebue să reconstruești raporturile 
animalului cu mediul, in epoce geologice depărtate, dificultățile 
devin, cum am zis, aproape de neinvins. Faţă de tendințele şi 
metedele care au stăpinit biologia pănă in anii din urmă, şi față 
de aptitudinile unilaterale pe care le-au desvoltat aceste metode 
şi lendinţi, nu poate fi de mirare că principiul iui Lamarck, In 
care cred allt de mulţi, a fost atit de puţin aplicat. De pildă, 
la intrebarea : de ce este un animal alb sau negru—se poate 
problemă mai elementară, mai imediată? —darwinistul răspunde 
cu basmul mimetismului, al adaptării la mediu pasive, iar la- 
marckianul nu răspunde deloc |... 

In încercările sale de a aplica principiul lui Lamarck, la- 
marckianul alunecă de obicei în făgaşul darwinismului. Aşa de 
pildă, Abel, in foarte interesanta sa Paleobiologie, (Grundzăge 
der Palaeobiologie der Wirbeltiere von O. Abel, Prol. der Pa- 
lacont. a, d. Wien. Univ., Inh. d. Bigsby Gold Medal der geoi. 
Soc. ol. London, Stuttgart 1912) se sileşte să explice organele 
şi forma lor, prin excitație funcţională ; ei bine, capitolul tntitu- 
iat Adaptări la lupta cu duşmanii, cu semenii şi cu animalele 
de hrană, este, nu doară iacomplect sau în parte greşit, ci tre- 
bue considerat în intregime ca nul şi neavenit, cercetările urmind a 
se îndrepta într'o cu totul deosebită. Tepti, solzii, plă- 
cile şi protuberanțele osoase, cuirasele, coarnele, cari se găsesc — 
unele ici, altele colo—la mamifere, reptile, peşti şi chiar never- 
tebrate, atit recente cit şi fosile, nu sint—sau sint numai se- 
cundar—arme de atac ori de apărare, ci rezultatul frecării a- 


215 VIAŢA ROMINEASCA 


nimalului de mediul ambiant, în deosebi de vegetația ambi- 
anță (respectiv, organe ce servesc animalului să pătrundă prin 
vegetația Inconjurătoare). In acelaşi fel trebue explicată pro. 
babil şi creasta la păsări. Coarnele, de pildă, au apărul în mi- 
ocen, cind ungulatele europene au trecut dela viata de stepă la 
viața de pădure ; dar organul, odată creiat, sa adaptat apoi la 
alte funcțiuni: sistem de furci la cerb, pentru ridicarea ramuri- 
lor în pădurile dese, lipsite de vegetaţie subjacentă de arbuști, 
el s'a prefăcut In apărătoare ale capului, In săriturile şi alune- 
cările de pe stinri, la caprele și oile sâlbatece ; în cuirasă pre- 
văzută cu cirlig, pentru ruperea lianelor, la bivolul african; Im 
taler dinţat, pentru smulgerea erburilor de mlaștină, la Alces; 
şi aşa mai departe, 

Dintre rumegătoare, numai acelea sint lipsite de coarne, — 
tylopoda, tragulidae. moschinae, hydropotes — cari trâese pe 
lingă mlăștini și bălți (hydropotes, dorcaiherium aquaticum şi 
chiar moschus}, In pustie (câmila), sau pe platouri inalte (mos- 
chus, lama), adică intrun mediu eocenic : de stepă sau de regiu- 
ne inrudită cu stepa. Dacă au caninii superiori foarte desvol- 
tafi, pricina nu este că se luptă cu ei, în loc de coarne (Dr. 
Max Weber, Prof. d. Zool. in Amsterdam, Säugetiere, Gustav 
Fischer, Jena 1904, p. 672; odată cu desvoltarea coarnelor, zice 
Weber, s'au micşurat colții: o armă a fost Inlocuită de alta: 
deasemenea, Abel, „Die vorzeitiichen Săugetiere*, Jena 1914, 
G, Fischer, p, 151; Beddard, în „Mammalia“, vorbeşie de o 
misterioasă „corelație“, in felul acelora pe care le-a semnalat 
Darwin, Intre ochi albaştri şi surzenie la pisici, Intre păr lung 
şi coarne mari la boi, ete, Corelaţia, sint sigur, nu este, cum 
crede Darwin, o misterioasă relaţie directă intre două caractere, 
ci o legătură indirect): două efecte ale aceleaşi cauze. De pildă, 
in cazul de faţă, lipsa de coarne, și colții. pricinuite amindouă 
de viața de stepă). —cum se admite ocum, ci faptul ið se hră- 
nese cu cepe şi lubercule, cari sintatit de caracteristice mediu: 
lui eocenic, adică stepelor, bălților şi înălțimilor slincoaze (mai 
ales inălțimilor din ţările tropicale), şi pe cure le desgroupă cu 
colții, ca cynocephalul şi mistrețul, locuitori ai aceloraşi regiuni. 
De pildă, pe inaltele platouri ale Asiei centrale, se intilnesc su- 
idele, moschinele şi eynocephalidele, toate, mincâtoare de rhyzomi. 
Caracterele porceşii ale acestor două din urma și a'e traguloideelor 
= părul, stomacul, ete.—au fost notate, dar nu inţe'ese ilig. 1--6). 
Ele se explică aşa: stomacul e mai simplu, hindcă rhyzomul 
cuprinde mai puţină celuloză decit frunzele (deci: destul cu bas. 
mul rumegării din nevoia de a minca in grabă de frica fiarelor ta), 
părul e aspru, fiindcă plantele dure, xerophytice, de stepă, de mlaşti- 
pă (stuful, trestia !) şi de inalțime siincnasă, il irită prin agățare şi fre- 
care. Revin mai jos asupra lor. Despre mediul in care trăesc mos- 
chinele, vezi Brehm III, 94, şi cynocephalidele Brehm |, 144. 
Despre flora acestor regiuni, Diels, Pfanzengeographie, Samm- 
lung Göschen p. 88,  Desvoltarea caninilor superior distinge 


" 


COARNELE LA PECORA 219 


— precum şiim—şi pe strâmoşii rumegătoarelor, Tiaguloideele 
E o pia în tratate— sint rumegătoare „primitive“, adică ră 
mase în urmă, din pricină că la ele hazardul n'a favorizat se- 


. 


Fig. 1. Cyaocaphalua poreurius (după Brehm) 


lecțiunea ; se vorbeşte de „oprirea desavoltării onto- şi filogene- 
tice", Weber 685; se imnorează complect asemănarea mediului 
lor actual (Brehm 97, III, Flower and Lydekker, Mammals 306) 


Fig. 9 Tragulus memina (după Beddard, Mammalia) 


cu cel de odinioară. Din aceiaşi pricină găsim de obiceiu la ru- 
megătoarele fără coarne de azi (la lama, de pildă, nu, fiindcă 
se hrănește cu plante zâmoasc; lamele au şi părul moale), ultima. 
măsea foarte lungă, — ca la phacochoerus, la cynocephal, la Hydro: 
choerus Ci și la mai toate ungulatele eocenice (fig. 7—14). 
Caracter, care trebue explicat aşa : un aliment relativ moale, se 


pe care o pregătesc 


22 VIAȚA ROMINEASCA i 


tae cu incisivii, se färämițeazā cu premolarii şi se macină cu 
molarii, unde ajunge lărtmat (in dantura normală de rumegător, 
ultimele trei măsele de sus, sint egale, iar jos, m? este puţin mai 
lung de cit mê), pe cind rhyzomul, obiect alimentar dur, este 
atacat şi strivit mai Intāiu de ultima măsea, care, după prin- 
“cipiul pirghiei, dispune de maxima putere. Analogie cu măseaua 


Fig. 3 Dorcatherium aquaticum (după Flower et Lydekker 
a Hammals living et extinct) 


Fig. 4. Hidropotes inermis (după Plowor et Lyd.) 


carnasieră a carnivorelor. Voiu lămuri aceasta, într'o Anatomie 
şi fiziologie comparată a aparatului masticator la mamifere, 

Cit de isbitoare este mărimea lui ms, 
la porcul-rozător, (m?, este atit de mare cit toate celelalte 
măsele la un loc) la porcul-maimuţă și la porcul-cu-negi L.. 


La acesta din urmă, pe care-l putem numi: un porc exa- 


COARNELE LA PECORA 23 


cad cu timpul incisivii, premolarii şi molarii din față, 
şi nu mai râmin decit colții și m? foarte lung. Cum vom arâta., 


Fig. 5. Hydropotos inermis, craniu (după Beddard) 


altădată, caracterul lui m^ este o cheie prețioasă pentru palaeo- 
biologia ungulatelor. Phacochoerus, mamiterul mincător de rhy- 
zomi, prin excelență, trâeşte in stepe, în mlaștini şi pe Inălți-. 


(i 
Fig. 6. Moschus moschiferus (după Boddurd) 


mile stincoase din ţările tropicale, adică pretutindenea unde- 
—din motive pe care nu le pot arâta aci -planta stringe în rā- 
dăcină rezerve de hrană („Pilanzengeographie* von Prof. .L Diels, 
Sammi. Goschen, p. 86—100 şi 139). Cynocephalul Il urmează 
peste tot, excepiind mlaştinile, In stepă abundă mlaștinile; stepa şi 
mlaştina se inrudesc de aproape, şi prin natura terenului şi prin com- 
poziţia florei. („Pllanzenbiologie* von Prof. Migula. |. Samml. Gö- 
schen p. 57); iar pe de altă parte, siepa se Inrudeşte cu înălțimile 
stincoase, între altele, prin abundența cepelor şi a tuberculelor, cum 
ne arată răspindirea suidelor și a cynocephalidelor In Asia şi 'n 
Africa. Mistreţul abundă și in delta noastră, unde se hrănește 
cu rhyzomul dulce al trestiei. Vezi şi Die Biologie des Inun-. 
dationsgebietes der unteren Donau und des Donaudeltas von 
Dr. Gr. Antipa, Abdr. a. d. Verhandi. des VIII intern. Zoolog.- 
Kongr. z. Graz v. 15—20 Aug. 1910, G. Fischer, Jena 1911. 
Tot din aceiași cauză (viața In afară de pădure) nu allăm 


BS. VIAŢA RONINEASCA SEEEN EN. COARNELE LA PECORA 223 
coarne la alte ungulate, ca hyrax, ipopotam, sirenă, cal. Dacă nu le originar, şi mai serveşte şi azi, la desgroparea rădăcinilor de ar- 
aflăm nici la elefant, mistreţ, rinccer şi tapir, cari trăesc și în pădure, bust, Rinocerul trăeşte şi azi, mai mult în siepă decit în på- 


Fig. 9. Dinţii lul tragulas după atlasal lui Bronn, 
„Klassen und ungen ete.) 


dure); c) obiceiul mistrețului, rinocerului și mai ales a tapiru- 
lui, de a inainta cu capul plecat până aproape de pămtat (Brehm), 
așa că irecarea cu vexetaţia o sufere corpul... 


Fig, 7. Dinţii eynocophulului, a 2 sus, Ù de jos, e văzuți 
Istipl (Onpa Bone), Fig. 10. Dinţii cămilei {după Bronn} 
„ trebue să cântăm explicația in combinarea următoarelor Imprejuräri: 


a) caracterul special al pădurilor tropicale, ramificate slab şi abia Urmărind rasele de rumegătoare domestice —boi, oi, capre — 


în diferite regiuni, observăm că la aceste rase coarnele se des- 


Fig. 11. Diuţii imi phacochoerus (după Bronn) 


voltă foarte mult In regiunile pâduroase, şi degenerează în regj- 
unile de stepă. Vezi boul zebu şi oaia steatopyaă, din stepele 
Asiei şi ale Africei (că ghebul boului zebu, steatopygia oii, ca- 
lozitățile cynocephalului, şi steatopygia boschimanului, aşa de 


Fig: 5. Dimi îi hydrochoerap tapybara:(äupë Weber) frumos reunite In stepa sudafricana—stepă caracteristică, chiar 

E în marea stepă care e continentul african —sint omoloage cu co- 

spre virf, dar întreţesute de liane ; b) cind au trecut la viața de coașa cărailei, n'a fost recunoscut până acum. In ultimul inter- 
pădure, aceste mamilere erau deja prevăzule cu anume organe, glaciar, stepa predomina tn Europa, iar locuitorul ei, aurignacia- 
cari puteau inlocui coarnele, la ruperea lianelor şi străbaterea nul, era steatopyg, cum arată statuetele de piatră ale epocei, 


desişurilor (slrămaşii eleluntului au întrebuințat colții la desgro- 
parea rhyzomilor, ca şi suidele ; iar cornul rinocerului a servit 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


Steatupygia acestor statuete, nu reprezenta dar, cum cred antro- 
pologii, — vezi dezbaterile congresului german de antrop. din 1913— 


Fig. 12. Phacochoeras alricanus (după Brehm) 


ua simbol religios ori un ideal artistic !.. Multiplele asemânâri dintre 
emul de Aurignac şi boschimanul de azi, vezi Sollas, Ancient 
Aunters, trebuesc explicate prin înrudirea florei sudafricane cu 


Fig. 13. Dinţii lwi geloces communis (an tragalid oligoeenio), a de sus,. 
è de jos, văzuţi lateral, c de jos, văzuţi din față (după Zittel) 


flora eocenică, cu aceia a Europei din ultimul interglaciar şi 
cx aceia a Europei sudice de azi. Oaia steatopygă prezintă la 
dantură un caracter izbitor: prelungirea extraordinară a ultimei 
măsele (fig. 15), ca la phacochoerus şi cynocephal,—ale căror 
caractere se exagerează in stepa sudalricană, renumită prin cepele 
şi tubercule!e ei—la cămilă, la tragulus, şi ca la ungulatele eo- 
cenice,.. Ani regăsil acest caracter, ceva mai atenuat, la oaia 
Haidschnucke din Lüneburger Haide, cunoscuta stepă (mesotham-- 
nium) germană, 


COARNELE LA PECORA 2% 


Compară boul zebu şi oaia steatupygă, cu boul şi oaia din Afri- 
ca centrală păduroasă (Keller 158 — 159), la cari coarnele sint excesiv 
de desvoltate (vezi fig. 16 — 17). Degenerarea coarnelor la rasele din 


Fig. 14. Dintil porcului (după atiasul lui Huxley et Hawkins) 


nordul Europei, se datorește vieţii în afară de păduri. Vegetaţiunii 
subjacente şi reţelei de liane îi sint adaptate originar coarnele 
boului, cum ne arată bovinele din India, Malezia şi Africa cen- 
trală, iar în Europa bisonul din Caucaz, singura regiune pădu- 


Fig. 15. Diuţii oli comune şi dinţii oii steatopyge 
(după Huxley şi după Bronn) 


roasă Intreţesută de liane și obstruată de arbuşti. Obstruată de 
arbuşti este şi celebra pădure virgină din Lituania (Brehm). Com- 
pară şi la noi, boul moldovean cu cel din Bărâgan. Coarnele 
sint degenerate și la oile din cimpiile nordice ; sint, din contra, 
desvoltate ia cele din sudul, In genere siincos, al Europei (In 
relațiune cu săriturile şi alunecările de pe stinci). (Fapte se gă- 
sesc în Dr. C. Keller. Prof. de spez. zool am eidgen, Polyt, în 
Zürich, Abstammung der ältesten Haustiere; Zurich 1902), Ra- 
sele de stepă sint In genere şi mai mici decit cele de pădure, 
(Keller, op. cit. 118. 136. 155, 158, 163, 180, 183. 184, 191, 192, 
194, 195, 196, 201. 202, 203), după cum calul de stepă e mai 


226 VIAȚA ROMINEASCA 


mic decit calul nordic, originar de pădure, şi după cum sint 
mici, strămoşii cocenici ai calului şi ai altor ungulate (cercetă- 
rile mele miau arătal, că mărimea unui mamifer, este propor- 


Fig, 10. Boul Zeba (Dapă Brel) 


țională cu cantitatea de mișcare zilnică—pe care trebue s'o facă 
în căutarea hranei, — înmulțită cu rezistența mediului. — Abundenţa 


Fig. 47. Boul Watussi din Africa centrală (după Keller) 


trenei tinde, așa dar, să micşoreze mamiferul, nu să-l mărească, 
cum se admite acum. In stepă, rezistența mediului e mai mică 
şi hrana—de rhyzomi-— mai abundentă, mai concentrată. Legea 


COARNELE LA PECORA 27 


aceasta explică enorm de multe fapte; de pildă, micimea varietă- 
ților insulare, și gigantismul atttor animale fosile pe cale de dispa- 
riţie, gigantism care nui o boală, cum se crede, ci semnul rä- 
ririi hranei... 

Căderea şi regenerarea periodică a coarnelor la cerbi, nu-i 
in legătură cu luptele dintre masculi („tocmai în epoca luptelor 
dinte masculi, ajung Ja culme insultele mecanice cari au putut 
produce o necroză devenită cu timpul ereditară“, Weber, Său: 
getiere p. 20),—căci ar trebui s'o găsim şi la cavicornia ; afară 
de asta, pe cind coitul are loc în totdeauna toamna, o lună sau 
două după stirşirea procesului de regenerare, în timpul cind ve- 
getația a ajuns la maximul ci, lepădarea coarnelor variază ex- 
traordinar: la Alces în Novembre, la Elaphus in Februar, la 
Dama în Mai, adică 4, 5, şi 7 luni după coit—şi stă în retaţiu- 
ne cu periodicitatea vegetației, adică cu căderea frunzelor, aşa 
cum o găsim in pădurile nordice, apoi în pădurile de pe inăl- 
ţimi (C. axis, hippelaphus etc.) şi in pădurile monsun. din re- 
giunea indo-maleză.—Comparația între Alces, Elaphus şi Dama 
(nordul, mijlocul şi sudul Europei?) pare a vădi o legătură in- 
tre căderea mai timpurie a coarnelor şi iarna mai timpurie sau 
venirea anotimpului secetos, 


Fig. 18. Bos caffer (dnpă Brehm) * 


In timpul friguros, (in pădurile monsun: secetos), cerbul 
ne mai găsind ce să mānince in pădure, se coboară in regiu- 
nea stulișurilor joase (zăpada tl gonește iarna de pe inălțimile 
munților, spre poalele lor (. Vorberge*), şi coarnele moi Il silesc 
să stea In stufişuri foarte joase, sau în rarişii unde nu atinge 
ramurile* Brehm HI., 139. După atitea milioane de ani, căderea 


228 VIAŢA ROMINEASCA 


şi regenerarea periodică a coarnelor, a devenit, fireşte, Inâscută, 
şi se petrece, poate, intr'a măsură oarecare, independent de cauza 
ei inițială ; adică s'ar putea ca eşirea din pădure să urmeze că- 
derii coarnelor, în loc s'o preceadă),—unde arbuștii şi iarba de 
pe lingă izvoare îi servesc de hrană,—se intoarce adică, pentru 
o epocă a anului, întrun mediu, pe care l-am putea numi eoce- 
nic, şi în care coarnele nu mai primesc nici o excitație trofică 1) 
Caprele o primesc prin frecarea de stincă, bovinele, trăind in 
păduri cu vegetaţie subjacentă de arbuști, rămin in pădure, şi 
o primesc dela desișurile de răsbătut (iarna, sau, aiurea, in 
anntimpul secetos, desişurile liind mai lesne de răsbătut, coarnele 
cresc mai puţin, de unde formarea de inele la bază), iar anti- 
lopele trăesc in regiuni de stepă, presărate cu stulişuri şi cu ar- 
bori, cari cresc în permanență, Zoogeogralii se miră neconte- 
nit de lipsa cerbilor in Africa. Dar In Africa ii lipsesc acestui 
rumegător gracil, cu coarne ramificate, cele două condițiuni ge- 
neratrice ale existenței sale; anume, a) păduri dese, cu arbori 
bine ramificaţi, dar fără vegetaţie de arbuşti şi de liane ; şi b) 
periodicitatea vegetației. Acolo sint la locul lor: antilopa, în 
stepa presărată cu stufișuri inalte; iar bivolul alrican,— mare, îndesat 
şi greoiu, avind puterea de a străbate Jesigurile, şi, pe frunte, cuira- 
sa cu cirlig pentru ruperea lianelor (vezi be. 18}—in pădurile cen- 
tral africane. (In aceste păduri, chiar bivolul preferă cărările 
făcute de elefant şi de rinocer, atit e de greu să răsbaţi ; cum s'ar 
putea plimba pe acolo cerbul gracil cu coarnele lui ramificate!...) 

Lipsa de coarne la femela cerbului, o pun în legâtură cu 
pornirea sexului slab de a ocoli dificultăţile, în cazul de faţă, 
de a trece pe sub ramuri plecindu-se. Femela bovinelor insă, 
e silită să străbată şi ea stufişurile (in urma masculului ?); fe- 
mela caprei sălbatice, sare și ca de pe stinci, dar mai puţin de- 
cit masculul, (Masculul sare până la o adincime de zece metri) 
(Brehm), De aci diferența, care totuşi există, in privința coar- 
nelor, Intre cele doua sexe, la cavicornia, Surplusul de forță, 
activitate şi indrăzneală la mascul, provine din intensitatea pro- 
cesului de desasimilare ; Femela desasimileaza mai puţin, căci 
stringe rezerve pentru purtarea și alăptarea progeniturii. Poate 
că după excesul de desasimilare care e coitul, (indeosebi la cerbi ! 
vezi Brehm, La siirşitul celor citeva săptămini, masculul abia 
se mai poale ținea in picioare), vine o epocă de reacțiune, cind 
nutriția periferică și procesul de desasimilare sint foarte slabe; 
și la aceasta se adaugă pe urmă, lipsa de excitație trofică la 
coarne, din pricina vieții in afară de pădure, Analogie: chelia 
la bărbat, provocată uncori de abuzuri sexuale! De altfel, asu- 
pra acestei probleme voiu reveni intro comunicare specială : 
despre caracterele sexuale secundare. 


1) Nu trebue să uităm, cînd varbim de hrana cerbului, ori da locurile 
in cari trăeşte èl, că de vre-o citeva mil de ani—o secundă în fata epoce- 
lor geologico—omul, É rir semănäturilo lui, prin curățirea pădurilor, ete. 
ia lărgit În mod artificial condiţiunile de existenţă. 


COARNELE LA PECORA 299 


Pigmentul este şi el un produs de desasimilare ; de aci cu- 
lorile mai vii la masculii unor anumite animale; culori, cari nu 
au nimic de a face cu vre-o selecțiune sexuală, căci nu sint 
simţite şi nici preferate de femelă (vezi Plate op. cit) şi nici 
P'ar putea fi preferate, fără ca să presupunem la animale gus- 
turi şi chiar şcoli estetice deosebite, —fațā de deosebirile care e- 
xistă de la o speţă Ja alta. (Pigmentaţia este, pe de altă parte, 
în legătură cu hrana animalului; căci despre mimelismul ca a- 
daplare pasivă prin selecțiune naturală, nu cred nici un cuvint). 
In definitiv, foafe caracterele sexuale secundare, se explică, nu 
prin vre-o selecțiune sexuală, ci prin deosebirile dintre felul de 
viaţă al masculului şi acela al femelei, deosebiri, cari, în cea 
mai mare parte, se reduc, la intensitatea desasimilării, la mascul, 
și a asimilării, la femelă. lată un exemplu tipic: „Heferalocha 
acutirostris Gould, al cărei $, cu ciocul scurt şi lat, scobeşte 
lemnul tare, pe cind 9, cu ciocul lung şi indoit, caută larvele 
din lemnul putred.“ (Vezi in Plate, op. cit, pag. 275—337, fap- 
tele și ipotezele principale, referitoare la caracterele sexuale se- 
cundare.— Plate apără teoria selecțiunii sexuale). 

In contra teoriei, că coarnele ar putea fi, ori arme în ge- 
nere, ori arme sexuale in deosebi, desvoltate, fie prin selecţiune, 


Fig. 19. Corvus Sedgwicki (după Zittel) 


după cum zice Darwin, fie prin excitație luncţională, cum susține 
Abel (căuiind să aplice principiul lui Lamarck), se pot aduce a- 
tea argumente, incit ai numai greutatea alegerii, y 

Dacă considerăm coarnele ca arme în general (cum admite 
Weber) : y 

1) De ce lipsesc temelii cerbului, 

2) De ce le are cerbul, care-şi caută totdeauna scăparea 
în fugă (Brehm). 


COARNELE LA PECORA 231 


219 VIAȚA ROMINEASCA 


tilea coarnelor, cu cuvintul hyperplasie. Cred că nu-i de demni- 

8) De ce le are capra sălbatică, pe care fiarele n'o ur- tatea științei, s'o inşelăm cu vorbe goale de Ințeles. 

măresc pe inălțimi şi care arareori, cind se coboară în vale şi 
e atacată, işi caută scăparea In lugă (Brehm), 

4) De ce le are girafa, care nu se apără niciodată cu ele, 


ci numai cu picioarele dinainte, cu care poate ucide un leu (Abel). 


Fig. 20. Cervus megaceros hibernicus (după Zittel) 


5) De ce apar une-ori la cal (Abel), (viața de pădure?) 
care nu se apără niciodată cu capul, („Variaţie bruscă“, zice 
Abel, Un cuvint!) 

6) Coarnele cerbului sint recunoscute ca nepotrivite pen- 
tru luptă. 

Röhrig vorbeşte despre o desvoltare de la util la inutil— 
din miocen şi până azi, dela forma de pumnal sau de furcă, 
la cea de azi. Să se observe că ramilicarea coarnelor a crescut 
paralel cu indesirea pădurilor şi cu ramificarea arborilor, corespun- 
zătoare umezelii crescinde, maximul coincidind cu diluviul. Compa- 
ă cervus Sedgwicki (tig. 19) din pliocenul superior şi cervus mega- 
ceros hibernicus (fig. 20), o apariţiune caracteristică a diluviului, cu 
deosebire Irecventă în turbierele din irlanda. Faptul că în dilu- 
viu şi în păduri mlăștinoase găsim cerbul cel mai mare, cu 
coarnele cele mai mari, şi cele mai depărtate de forma pri- 
mitivă, ne arată raportul dintre evoluția cerbilor şi umezeala 
crescindă.—lIn fața raportului dintre ramificaţia arborilor şi ra- 
mificația coarnelor, Goethe ar fi repetat sfatul pe care l-a dat 
celor ce voesc să pătrundă legile naturii: „die Natur auf sich 
wirken lassen l..." Ar fi fost destul să se oprească cine-va mai 
mult, asupra analogiei pe care o indică limbajul comun In cuvintele 
„ramură“, „furcă“, în cuvintul francez „bois*, étc. ca să găsească 
pricina generatrice a coarnelor. („Symbolul orientează interpre- 
tarea unor simplomalice caractere izolate, spre centrul corela- 
fiunii lor vii“, zice Klages, in „Prinzipien der Charakterolo- 
gie*).—Acolo se apropie coarnele de forma lor primitivă, mio- 
cenică, unde şi ñora a rămas miocenică, adică In sud-estul A- 
siei, la cervulus muntjac.— Rohrig Insamnă cauza ramificării inu- 


Fig. 91. Capra ibex (d. Br.) 


De ce în miocen, rumegătoarele au căpătat coarne in 
loc de colți, că doară in pădure nu erau mai primejduite decit 
fuseseră în stepă. i it 

8) Funchunea de luptă fiind una și aceiași, cum să expli- 
căm varietatea cu adevărat extraordinară in forma coarnelor,— 
chiar de ar fi să comparăm numai capra ibex, cu capra falco- 
neri şi cu capra hircus angorensis (tig. 21—23), (In realitate, rapor- 
turile sint multiple : cu săriturile şi alunecările de pe stinci, cu 
vegetaţia, care e de diferite feluri, cu vegetaţia şi cu săriturile, etc,). 

9) Intre forma coarnelor,—de pildă aceia de spirală la 
timplă, la oile domestice şi sălbatice; de pile uriaşe, la caprele 
sălbatece; de cuirasă cu cirligul intors spre frunte, la bivolul sălba- 
tec; de lopată dințată la Alces (fig. 24)— şi funcțiunea de luptă, este 
un raport tot atit de puțin logic (in sensul unei adaptări meca- 
nice şi in acela de potrivire la scop) ca între funcțiunea de a 
pili şi forma unui tirebouchon! (În realitate caprele sar în 
coarne, pe cari crestăturile le opresc de a luneca pe siincă, iar 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


oile, mai greoaie, işi dau drumul să alunece pe peretele stincii, şi a- 
tunci spirala elastică le apără timpla (fig. 25). „Basm care se fese de 


Fig, 22. Capra falconeri (d. Br.) 


secole cu privire la capra ibex din Alpi“, zice Brehm HI, 301; 
dar Sewerzoff a auzit același lucru, din mai multe părţi, despre 
ovis polii din Tibet şi Asia centrală. Vezi Brehm.) 


Fig. 2%. Capra hircus angorensis (d, Br.) 


10) De ce sint coarnele atit de lungi şi mai ales aut de 
groase la capra sălbatecă, ferită de fiare pe inâlțimi (vezi Brehm), 
{ln realitate, isbirea şi frecarea de stincă, este cea mai puternică 
excitație trofică ce se poate inchipui), atit de lungi la unele rase 
de boi domestice, de pildă la boul din Spania, şi atit de mici 


COARNELE LA PECORA 25 


la bison.— Berbecele unei biete oi domestice (Zackelschaf, Brehm 
III, 366), are, in raport cu corpul, coarne de zece ori mai lungi 


Fig. 24. Alces palmatss (d. Br.) 


decit bisonul ! (Plate vorbeşte de „ortogeneză“, adică vrea să 
spue, că natura cind porneşte intro direcție, galopează nebu- 
neşie inainte, pănă dă în prăpastie!) 


SKg 
Fig. 23. Ovis polii (d, Br.) 
11) De ce unele rase domestice au, şi altele n'au coarne, 


(Jar „variațiunea bruscă” (Abel, Plate etc.), pe care voi avea 
adesea prilej s'o dovedesc ca imaginară). 


234 VIAŢA ROXINEASCA 


Dacă admitem că coarnele, ca arme în general, s'au des- 
voltat prin excitație funcțională, (cum admite Abel ; el insă con- 
sideră coarnele ca arme sexuale), atunci slăbiciunea teoriei se 
agravează in mod neaşteptat, căci trebue să presupunem că, 
tot isbind pe lup (de pildă) cu capul în bot, rumegătorului i-au 


crescut coarne l.. 


Cercetind a deua ipoteză, care consideră coarnele ca arme 
sexuale, alte dificultăți se ivesc (Abel aduce argumentul că 
masculii se luptă cu capetele inainte de a avea coarne, uitind 
că instinctul de a intrebuința coarnele ca armă, deşi căpătat In 
mod secundar, a putut deveni ereditar; iar faptul că „bazele 
coarnelor sint In deosebi desvoltate,*“ e departe dea fi un ar- 
gument. — Funcțiunea creează organul; dar organul, odată deve- 


nit ereditar, naşte în animal pornirea spre luncţiune): 

1) De ce le are femela cavicorniilor şi a renului. Presu- 
punerea curentă (Plate) că acest caracter a trecut cu timpul, 
prin mijlocirea eredității, dela mascul la femelă, este contrazisă 
de faptul că lipseşte femelei cerbului, La om, bărbatul are barbă 
şi mustăţi de sute de mii de ani, şi totuşi aceste „podoabe“ m'au 
trecut la femee.— Renul inlrebuințează coarnele ca să desgroape 
lichenii de sub zăpadă ; acestei nevoi nu i se poate sustrage nici 


Fig. 26. Ren (d, Br.) 


femela. Pe de altă parte însă, renul petrece o parte a anului In 
pădure ; trebue văzut cum se prezintă aceste păduri nordice pitice. 
2) Luptele dintre masculi durează—şi numai intermitent! 


—clle-va săptămini pe an; ele n'ar putea deci să desvolie or- - 


COARNELE LA PECORA 235 


gane atit de mari, cum sint coarnele caprei, (Plate vorbește de 
ortogeneză, cuvint gol de ințeles). 

3) La rumegătoarele domestice, lupta sexuală e iniăturată 
şi totuşi coarnele sint, ici degenerate și absente, dincolo excesiv 
de desvoltate, fără nici o pricină vâdiiă, 

4) Cum de au trăit ungulatele milioane de ani, în eocen, 
tără coarne, iar In miocen, la unele ungulate, masculii au ince- 
put a se lupta cu capetele, iar la altele, nu. 

Obiecţiunile 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, aduse ipotezei precedente 
sint valabile şi aci. 5 

De altfel, dacă trecem în revistă clasa mamiferelor, ajungem 
ușor la incheierea, că afară de carnivore, la care lupta se con- 
undă cu insăşi alimentarea, nici un mamifer nu are un organ anume 
desvoltat pentru şi prin luptă, fie generală, fie sexuală, ci intre- 
buinţează ca armă, pe acela dintre organe, care-i cu deosebire 
fortificat printro funcţiune de toate zilele; căci lupta în genere, 
şi lupta sexuală în deosebi, este o funcţiune care se exercită 
atit de rar, incit nu numai că nu-și poate crea un organ special, 
dar nici măcar nu poate Inrluri în mod apreciabil organul prin 
care se exercită. —Aşa de pildă cangurul, se luptă în primul rind 
cu ghiarele picioarelor dinapoi, (dar şi cu ghiarele picioarelor 
dinainte şi cu coada); ghiare, cari se atribuie de obiceiu vieţii 
arboricole de altădată a marsupialelor (cu cred că sint, ca şi 
ghiarele rozătoarelor, de origină losorială) ; leneşul cu ghiarele 
enorme, origirar menite să scurme moșoroaiele de furnici, ter- 
mite etc, iar azi Intrebuințate ca mijloace de agățare şi căţă- 
rare ; rozâtoarele, cu incisivii ; cefaceele, cu coada, care visleşte și 
cirmeşte ; otaridele, cu colții, cari desprind scoicele din zăpada In- 
gheţată ; calul, girafa, (alergătoare de stepă) cu copitele ; rinocerul, 
cu coarnele (scurmă la rădăcina arbuştilor) ; hipopotamul, cu colții 
şi incisivii, cari smulg plantele din fundul apei; mistrețul, cu 
colții, cu care răscoleşte pămintul in căutarea rădăcinilor ; ele- 
fantul, cu trompa şi cu colții, cu cari rupe lianele; halicoridele 
masculine, cu incisivii lungi care scurmă algele viscoase din 
fundul puţin adinc al mării; cynocephalul, cu colții care-i ser- 
vesc la desgroparea rădăcinilor; etc. Oligocenicele fifanothe- 
riinae, eocenicele dinoceratidae, şi protoceratinae, oligocenicul 
arsinoitherium, pliocenicul sus erymanthius, miocenicele și pli- 
ocenicele mylagaulinae, intrebuințau, cred, pruluberanţele lor cra- 
niale, în acelaşi fel ca rhinocerul : işi făceau drum prin stulăriş de 
arbuşti şi scurmau la rădăcina arbuștilor, Se poate spune că pro- 
tuberanțele nazale sint caracteristice ungulatelor eocenice, tar 
coarnele propriu zise, ungulatelor de mai tirziu. Coarnele sint 
originar adaptate pădurilor lipsite de arbuști, mai tirziu insă, 
s'au adaptat și stufărișului. Dacă bovinele mar fi avut dinainte 
coarne (şi dacă stulărișul din păduri ar fi aşa de des ca stufi- 
şurile joase, cu frunza măruntă, din eocen ?), de sigur că le-ar 
f căpătat pe nas, ca rhinocerul, fiindcă ramurile de arbori se 


236 VIAȚA RONINEASCA 


ridică cu capul, pătrunderea prin stutăriş insă, se face in mod 
natural trimiţind botul inainte,—La tifanotheriinae (Zittel 1891 
—93 p. 305) şi dinoceratidae (Zittel 443) ultimele două maăsele 
sint foarte mari, ca la toate mincătoarele de rhyzomi; sus Ery- 
manthius minca de sigur thħyzomi, ca orice suid; mylagaulinae 
erau rozătoare, și rozătoarele sint, inainte de orice, mincătoare 
de rădăcini (Abel recunoaște că scurmau cu coarnele, Pal, 573): 
coarne pe nas mai are dasypodidul Peltephilus ferox, care, lâră 
îndoială, scurma cu ele moşoroaiele de lurnici, termite etc. ce 
se aflau printre arbuşti. Dacă ungulatele eocenice, cu coarne pe 
nas, scurmau printre arbuşti, şi la rădăcina arbuștilor, ori își 
făceau numai drum prin stufărişul de arbuşti, se poate discuta, 
(Negii lui Phacochoerus sint de sigur inrudiți, prin originea lor, 
cu aceste protuberanțe nazale, Colţii dinoceratidelor şi proto- 
ceratinelor sint omologi cu ai cynocephalului (nu sint arme, cum 
afirmă Abel, „Palaeob,* 573). 

In colții elefantului, Abel vede o armă, dar mărturiseşte, 
că „la mammut sint aşa de tare curbați, incit n'au putut servi 
ca armă“, La ce au servit dar? Sint ferm convins că au slujit 
la smulgerea plantelor din mlăştini și din fundul apelor. Atribui 
aceiași întrebuințare, colților,— cari găuresc pielea fălcii superioare 


Fig, 97. Mammuth (d. Zit.) 


—lui Babirussa, (fig. 28) la care Plate, op. cit. 516, vede, ca şi la 
mammut, faimoasa ortogeneză... Orbiţi de teoriile darwiniene şi in- 
duși în eroare de faptul că la femelă caninii sint mai mici decit la 
mascul, ori lipsesc de tot, zoologii afirmă că colții mistreţului, ai pa- 
vianului, ai traguloideelor, ai elelantului, ai lui frichechas, ai lui 


COARNELE LA PECORA 237 


Aalicore, etc, sint arme de atac In lupta sexuală (Plate op. cit. 
275, Weber op. cit. 298, Abel „Die vorz. Săug.* 157), Ca să 
te lămureşti asupra mistreţului, e destul să te gindeşti la Phacocho- 
efus, tirindu-se în genunchi şi spintecind pămintul în căutarea rhy- 
zomilor (fig. 12); în privința pavianului, vezi cynocephalus por- 


-< 
Fig. 28. Babirussa (il. Br.) 


carius, cu anume Infundături ale maxilarelor, în legătură cu 
scurmarea !); în privința fraguloideelor, găseşti aceiași colți la 
moschinae, despre cari orice chinez ştie că servesc la desgro- 
parea rădăcinilor (şi a buruenilor de mlaştină, —Brehm); în pri- 
vinja lui frichechus, Weber recunvaşte adevărul ; In privința si- 
renelor, e de ajuns să compari halicoridele marine, cari au colți, 
—deşi bine desroltați numai la masculi—pentru scurmarea al- 
gelor viscoase, şi, în intermaxilarul mult îndoit în jos, un apa- 
rat pentru măcinarea sau mai bine stoarcerea lor, iar dantura 
propriu zisă, redusă, —cu manatidele, mai mult Mluviatile şi la- 
custre, care mau tolți, iar intermaxilarul Il au numai puțin curbat, 
şi dantura bine desvollată, fiindcă se hrânesc cu plante mai dure, 
pe cari le pasc tn acelaşi fel ca alte erbivore; In privinţa ele- 
fantului, te gindeşti că dacă colții lui ar servi ca armă, n'ar fi 
ajuns să se răsucească la mammut, —descedent al elefantului,— 
în chipul ştiut. Cauza deosebirii dintre sexe In privința colților, 
trebue căutată în activitatea mai marea masculului, căreia ti co- 
respunde şi o foame mai mare : lemela se mulţumeşte cu ce gå- 
seşte, pe cind masculul desgroapă rhyzomi, etc. 


1) Dacă despre caninii pavianului, ar fi nevoe de o dovadă, este ana 
hotăritoare: primul premolar de jos ara o coroana ascuţită şi prezintă o 
dungă tăiousă marginoi posterioure a caninnlui de sus; între aceste două 
tăișuri, eynocephulul apucă rădăcina ca întrun eloşte; dacă n carana ar i sud 
trande colții, sorvind en urmă, ca la carnivoare, C le sus na sar putea fre- 
ea do | premolar de jos, care ar fi atunci înlocuit printr'o diastemă 
(an goi). Afară de usta,—cam voi arăta ea alt prilej.—lalea inferioară n'ar 
îi rotundă în colț, ci ar avea un processus anguli, cum Il au carnivorele, 
insectivorela, liliecii, ete. 


238 VIAȚA ROMINEASOA 


Aparițiunea și evoluțiunea coarnelor, mi-o inchipui în felul 
următor : 

In eocen, din pricina mării nuinulitice, se pare, care din 
Alpi şi Pirinei, se intindea prin Asia mică, Persia, Asia centrală 
şi India posterioară, până în Australia, iar la sud, până în Sa- 
hara, domnea în Europa o climă fierbinte şi uscată, iar flora era, 
atit în formațiunea, cit şi în elementele ei, analoagă cu aceia pe 
care o găsim astăzi în cea mai mare parte a continentului afri- 
can: stepă, presărată cu stufișuri, şi cu arbori răsleţi. Arbori 
cu frunze caduce, creşteau risipiţi, numai pe Inălțimele răco- 
roase : plopi, sălcii, mesteacâni, ulmi, rasini, etc, Mai tirziu, din 
pricina mării oligocenice, care era nordică, și apoi, mai ales, din 
pricina mării miocenice care ocupa mijlocul, sudul şi vestul Eu- 
ropei, clima devine uniform și temperat caldă, şi permanent u- 
medă 1); „o categorie de arbori, de origină polară, cum arată 
descoperirile de floră cretacee şi terțiară, făcute în Spitzberg şi 
Grâănlanda (Sequoia, Taxodium, Glyptostrobus, Salisburia, Pla- 
tanus, Liguidambar, stejarii din secțiunea Robur; mesteacăni, 
brazi, ulmi, fagi, castani, tei, etc. Instirşit multe tipuri, cu 
frunze caduce sau veștejinde, cari au rămas proprietatea nordu- 
lui) se răspindesc dela pol în vechiul şi noul continent. „O 
parle din aceste tipuri existau în Europa dela începutul terţiaru- 
lui, dar erau reprezentate prin alte speţe, adaptate climei calde 
şi avind frunze semicaduce, Flora miocenică dela Armissan, 
Manosque etc, ne arată, pe viriul munţilor, păduri dese de brazi, 
pini şi fagi; mai la vale, (la Armissan) mesteacâni, castani, ste- 
jari vecinic verzi, afară de asta un plop, o salcie, mai mulţi ar- 
țari, foarte irumoşi palmieri şi mai multe speje de nuci; iar jos 
de tot (de pildă, chiar în jurul lacului Armisan) Sequoie, palmi- 
eri, Dracaena Draco, Aralii, o mulțime de myricec, laurinee, 
acacii şi engelhardtii, o familie tropică de jugiandee ; aiurea (la 
Manosque), mase întregi de myricee, laurinee, camphori, myrsi- 
nee, diasporee, sophoree, caesalpinee, mimose, şi ciţiva palmi- 
eri“, (De Saporta „Le monde des plantes avant [apparition 
de (homme, in traducere germană, p, 285, 314, 318, 327, 329, 
332, 344), Dacă luăm în consideraţie aceste trei caturi ale flo- 
rei miocenice, putem spune în mod schematic, că toată evoluţia 
florei europene, din miocen şi pănă azi, a conzistat în inlocui- 
rea treptată a fiecărui cat de către cel imediat superior, inlocu- 
ire care se face deopotrivă, şi din virful munţilor spre vale, şi 
din nordul spre sudul Europei. Vom vedea mai la vale rapor- 
tul dintre această cvoluţiune și apariţiunea bovinelor. 


1) Pentru cre popor schimbărilor pe care le-a suferit clima Europei 
în cursul torțiaralai, există felurite Ipoteze. (Vezi Currecageraerepia se ră von 
Dr. Wilh. R F ark Samiung G on. Ipoteza pentru care pledează nu- 
torul, este cia a mutării polului prin mişcări în scoarta terestră). 


19 Da 
24 ma? 


COARNELE LA PECORA 239 


Coniormația gracilă a cerbilor, In comparație cu cea inde- 
sată a bovinelor, ne arată că cerbii sint adaptaţi pădurilor fără 
vegetaţie subjacentă de arbuști (ei şi evită desişurile. Brehm.), 
păduri în care corpul trece liber, şi numai capul se impedică de 
ramurile ce se incrucişează, Atari păduri sint formate de ar- 
bori, cari—ca fagul, bradul—nu au nevoe de multă lumină şi 
pot deci creşte des, în aşa fel, că oprind lumina soarelui, cu 
coroanele lor dese ce formează ca o boltă de frunziș, impiedecă 
desvoltarea stufărişului. Cu totul altfel se comporiă, de pildă, 
stejarii : avind nevoe de multă lumină, ei cresc rar—căci dede- 
subtul sau în apropierea imediată a arborelui bătrin, vlăstarul 
nu poate prospera —, şi dau astfel prilej de desvoltare unei fore 
bogate, care lipseşte cu desăvirşire pădurii de fag: „in deosebi, 
un mare număr de arbuşti diferiți, formează un desiș, mai mult 
sau mai puţin de nepâtruns,—o pădure sub pădure, Afară de 
asta, stejarul nu-i intolerant nici față de alte speţe de arbori; 
rar găsim o pădure formată numai din stejari; carpeni și ulmi; 
în zăvoae: îrasini, afțari ; în locuri mai sterpe, mai uscate ; mes- 
teacăni,—se amestecă printre ci“. (Migula op. cil. 52). Atari pä- 
duri formau odinioară,—şi formează şi azi, în Caucaz,—mediul 
natural al bovinelor. 

Ori, pădurile de brad şi de fag, au apărut în miocen, în 
regiunile înalte ale munților ; acolo au apărut și cervulinele, cum 
arată de alfel şi conformaţia picioarelor lor. 

In aceste păduri, corpul animalului ar fi putut trece liber, 
dacă n'ar fi lost oprit capul (hrănirea cu frunze a trebuit să pro- 
voace lungirea gitului) de crengile cari se incrucişau, şi pe sub 
care femela a trecut plecindu-se, pe cind masculul, mai impe- 
tuos, le ridica mereu cu fruntea, Frecarea de crengi a produs 
in regiunea lrontală nişte „bâlături“,—cite una de fiecare parte 


“a capului, după acelaşi principiu mecanic care a prezidat şi la 


formarea „colților* atitor mamifere, — bătături, pe care, tot după 
legi mecanice, insă-şi funcțiunea lor, dirijată de inteligenţa ori 
de instinctul animalului, le-a modelat aşa, ca să servească, în 
modul cel mai potrivit posibil, la ridicarea crengilor!). Un sta- 
diu indelungat asupra aparatului masticator la mamifere, mi-a a- 
rătat, că formele atit de deoscbite pe care le iau dinții, se pot 
explica, toate, în mod mecanic, dacă admitem: 1) că ori ce pre- 
siune, provoacă, prin mijlocirea unei excitațiuni trofice, o creş- 
tere în direcțiunea corespunzătoare acestei presiuni—iar lipsa 
de presiune, o descreștere ; şi 2) că orice frecare produce mic: 
şurare prin uzaj,—şi ținem seamă de. intensitatea și de direcţiu- 
nea, atit ale presiunii, cit şi ale uzajului, pe cari le comportă 
funcțiunea masticatoare in fiecare caz dat. Aceleaşi legi se a- 


1) „Craniul n do aergptea căpăta cam în miocen camee [die Pihigkoit) 
de a produce in regiunea nazală, frontală şi occipitală, apophise, eari erau 
acoperite cu piole şi p. La pocora era înxastrat frontalul en acenstă „în- 
supire”. Wobar, op. eit. 23, Éutintă 9... Insuşira ?.. Cum şi ce fel ? ȘI apoi, 
regiunea nazală a ungulatalor poseda această „Insaşire” încă din eocen, 


| AA 


240 VIAȚA ROMINEASCA 


plică fireşte şi la coarne. Prin mijlocirea lor, coarnele ar fi pu- 
Ata „lunga pe felurite căi, la formele lor succesive. Chestiunea 
aia A omeniul mecanicei, intră mai degrabă in competinja 

Intrebarea care se poate însă pune, este următoarea: la 
ce servesc azi coarnele cerbului? (căci principiul lui Lamarck 
nu-ți răpeşte, În genere, dreptul de a atribui fiecărui organ şi 
fiecărei forme pe care o iea organul, o anume utilitate. In ca- 
zul cel mai rău, organul nu trebue să fie păzubitor,—căci atunci 
animalul ar căuta să se pue lață de mediu in altă atitudine. 
Dacă, de pildă, coarnele ar impiedeca pe cerb în trecerea lui 
prin pădure, el sar feri de ramuri plecindu-se— şi asta i-ar li cu 
putinţă mai ales în tinerețe, cind coarnele sint încă mici; şi a- 
tunci frecarea, respectiv excitaţia trofică, scăzind, s'ar micşura 
cu incetul şi coarnele). Cred că e destul să le examineze cineva 
cu băgare de seamă, ca să recunoască funcțiunea lor. Primele 


Fig. 29. Cerb (d. Br.) 


ramificații („Augensprossen*), cari vin chiar deasu i, 
= indreaptă mai întliu inainte, apoi, cu viriurile, A ait. pramen: 
forma cea mai potrivită pentru ridicarea crengilor ; deasupra, a 
ceste ramificații (țepuşe) au o dungă lucioasă, care se continuă 
pe axa principală și pe care lunecă ramura, pe cind dedesupt 


geme Mr 


COARNELE LA PECORA 344 


sint netezite numai la virf, (pătrund intre frunzele ramurii copa- 
cului), iar incolo, sgrunțuroase, Dacă netezirea asta s'ar datora 
pâtrunderii în carnea adversarului (ceia ce, de altmintrelea, e cu 
neputinţă ; căci impunsături de acestea se intimplă rar, luptele 
dintre masculi ținină—şi incă intermitent—numai citeva săptă- 
mini pe an, şi loviturile fiind de obiceiu parate de adversar) ar 
trebui s'o găsim În mod uniform numai în jurul viriului primei 
țepușe, nu şi pe axă şi pe ramificațiile dela virf, cu cari, evi- 
dent, cerbul nu se poate lupta. După ce animalul, plecind ca- 
pul, a ridicat ramurile cu prima țepușă, e destul să aducă botul 
ceva mai sus de poziţiunea obicinuită, pentruca şi coarnele să 
se Incline oblic inapoi; crengile lunecă atunci în sus,—pe dunga 
lucioasă care merge, cu intreruperi, până la viri—sărind de obi- 
ceiu de pe fața anterioară a unei ramificații, pe fața anterioară a 
celei urmâtoare. (De aceia, la trecerea cerbului printr'o regiune 
mai deasă a pădurii, se aude mereu: pac, pac, — imi spunea 
un pădurar german). - Crengile de jos ale copacilor stau orizon- 
tal şi deci ele netezesc fața superioară a celor două țepușe din 
fața ochilor; dar odată ridicate, ele ajung, prin poziţiunea lor 0- 
blică, să netezească prin frecare, mai molt lateral și In afară, 
axa principală şi ramificaţiile ei (ceia ce şi arată dunga lucioasă); 
iar coarnele, In totalitatea lor, divergează şi ele în ulară, ca pen- 
tru a preintimpina această presiune laterală, dar de fapt, din 
pricina acestei presiuni. Ultimele ramificații, mai complexe, co- 
reapund ramurilor secundare ale crengii, cari acolo, la viri, lu- 
crează destăcute şi separate, din pricina pozițiunii cu totul oblice 
a ramurii principale. Dacă cerbul ar avea coarne mai scurte, 
crengile, odată ridicate, i-ar cădea cu putere pe spinare, biciu- 
ind-o ; pe cind aşa, coarnele fiind lungi, crengile cad, de pe 
viri, dincolo de corpul animalului, tilitatea organului stă dar 
in aceia, că serveşte la ridicarea crengilor şi impiedecă apoi 
căderea lor pe spinarea animalului ; iar divergenţa coarnelor are 
de scop păzirea coastelor cerbuiui, prin ridicarea cit mai sus a 
crengilor. O cercetare mai amânunțită, pe care o vor face alții 
după mine, va trebui să arate, cum intotdeauna scopul iormei 
organului, este de fapt cauza acestei lorme,—de pildă : ciad cer- 
bul simțea că vreo creangă secundară li biciuia dintr'o parte 
gitul sau coastele, el impingea cu cornul respectiv în ramura 
principală, peotru a o ridica mai tare; şi atunci, chiar din pri- 
cina gcestei presiuni, care se accentuia pe latura exterioară, cor- 
nul se desvolta, cu timpul, latr'acolo, mărind divergenţa dintre cele 
două ramuri. E clar, că cu cit coarnele divergează mai mult, 
cu attta ele şi ridică mai mult, căci apucă ramura mai aproape 
de originra ei: o proptea de o înălţime dată, va ridica o crean- 
gä cu atit mai sus, cu ctt o vom aşeza mai aproape de trun- 
chiu. Va trebui să se explice în mod funcjional, toate particulari- 
täțiie coarnelor cerbului, a) în cursul vieţii individuale, b) în 
cursul regenerării anuale, c) la aceiaşi speță, după regiuni, d) 
la diierile spețe, recente și fosile ; etc. lată cie-va exemple: 
16 


242 VIAȚA ROMINEASCA 


La virsta cind coarnele cerbului au ajuns în stadiul de turcă, 
prima (şi singura) ţepuşă e așezată foarte departe de roză şi 
se indreaptă In sus. Mai tirziu, se ingroaşă, se indreaptă inainte, 
(şi apoi, în sus) şi se apropie de roză. Pricina-mi pare vădită: 
cu cit animalul crește şi se înalţă, cu atita ramurile copacului 
se coboară, in mod. relativ, față de capul lui. Cit de caracteris- 
lică este pozițiunea acestei prime ramuri, al cărei rol l-am vä- 
zut, la scunda căprioară, Căprioara are și corpul mult mai scurt 


Fig. 30. Căprioară 


și nici ramurile nu le depărtează mult, —ridicindu-le,—din pozi- 
țiunea lor naturală ; de aceia n'are nevoie de coarne lungi. Pri- 
ma țepușă are o pozițiune analoagă şi la alți cerbi, mici de sta- 
tură, de pildă la cervulus muntjac, la cervus campestris, la 
ren, etc,; la acesta din urmă, prima ramificaţie, în formă de mică 
lopată dințată, (fig. 26) serveşte la înlăturarea crustei de zăpadă care 
acoperă lichenii (la ce alta ar putea servi, cu forma ei atit de ca- 
racteristică? Nu-i o lipsă de bun simţ, ca unui organ, care, în 
mod att de vădit, variază concomitant cu funcțiunea impusa lui 
de mediu, să-i atribui o vagă şi generală funcţiune de „luptă“, 
punind variaţiunile organului pe socoteala „ortogenezei“ și a 
„Symplasiei* ?), şi abia a doua ramificație are pozițiunea şi func- 
țiunea pe cari le are de obiceiu intiia, 

„Că și localitatea are tariurire asupra formării coarnelur, 
nu încape indoială, Cerbii insulelor dunărene, de pildă, oricit 
de slabi ar fi dealtminteri, poartă coarne cu isbitor de multe ra- 
milicări : cu 24, nu se găsesc prea rar, deşi coarnele nu sint a- 
tit de grele ca la cerbii de munte* (Brehm III 145). 

Oare-i nevoie de multă fantazie, ca să te gindeşti la dilu- 

viu şi să pui in legătură bogata ramiticare a coarnelor, cu bo- 
gata ramilicare a copacilor, pricinuită de umiditatea solului a- 
cestor mici insule? 
„In numărul viitor al acestei reviste, voiu da citeva exemple 
isbitoare despre variațiunea <v. _aitanta a organului şi a func- 
țiunei ia diferite speje, vu. explica naşterea tragulidelor din di- 
chobunidae, şi a cervicorniilor din tragulide, voiu discuta citeva 
teorii asupra caracterelor sexuale secundare, etc, 


H. Sanielevici 


a a a ai 


Atacul şi apărarea în operaţiunile 
militare ”) 


I 


Deja în faza primitivă a artei militare găsim două arme, 
care se deosebesc radical : sulița şi scutul, reprezentind una a- 
tacul şi alta apărarea. Scutul apărind viața individuală, adesea 
ori hotăra şi ciocnirea maselor In duelul eroilor. De aceia 
scutul cu tot caracterul său pasiv, e obiectul unei atențiuni seri- 
oase în folclor şi multe imnuri și legende i-au fost dedicate, 

Creșterea culturii n'a oprit ciocnirile militare.  Desvoltarea 
tecnicei s'a intins şi asupra armei, periecționind-o. Intre arma a- 
tacului şi cea de apărare se naşte o luplă neincetată. 

Periecționarea armei atacului ca lormă şi material, în vea- 
curile vechi şi medii, a determinat o ameliorare rs par mea tal 
a apărării. Scutul a fost fâcut mai rezistent faţă de lovituri e i» 
namicului. Dar în afară de imbunătăţirea calitaţii lui, s'au arsi 
gat ca arme de apärare : coiful, cuirasa, mănuşile etc, şi fastir- 
şit s'a ajuns la o mai deplină apărare a intregului trup prin cot 
rasarea complect, prin care se acoperea chiar şi faţa cu o masc 
de mi N apărarea a obținut victorie asupra atacului apnee 
aţi in oțel, paladinii şi baronii deveneau invincibili han e ra 
plii ostaşi, şi astfel își consolidau dominațiunea. parerea a 
putut fi învinsă nici de vechile aparate aruncâtoare, balis E e şi 
catapultele : cetățile şi castelele cu ziduri mari de pias S pu 
teau fi luate prin asalt, reduse la foame și sete, dar nu distruse 


zi Arae d foc a adus atit apārārii individuale cit și cetăți- 


lor o infringere desăvirşită, 


i i i ile pure ale a- 
Perfectionarea armei de foc a urmărit scopuri ale 
tacului, zi ce apariția ei facuse cu neputinţă lupta cu vechiul 


*) Acest articol e mai mult o compilaţie dapă roviste străine, 


Mi VIAȚA ROMIREASCA 


mod de inarmare al apărării individuale, Dar odată cu atingerea 
acestor scopuri (uşurarea armei, preciziunea tirului, repeziciunea 
tragerii, distanța cit mai mare a parcurgerii glontelui) a mers şi 
sporirea forței de pătrundere a glontelui, Această putere de pä- 
trundere a puştelor moderne, arâtată aci în tabela I, e de aşa 
natură, incit orice apărare printr'un scut transportabil a acveuii 
imposibilă. 

y Placa de oțel, care ar putea acoperi pe un soldat în mod 
ont numai la față, ar trebui să aibă o greutate de cel puţin 

gr. 


Nisip pietros | 
mayat f 


Nisip ustat 
Pimin! latos 


150 metri 
550 metri 


OT cei 75| 566 


5 |29| 29| s2] 33| 11 


05 cm 


Aiincimea paterii de pătrundore s glonţului în c.m. 


Glontele modern a putul atinge această putere de pä- 
trundese și o bătze până la 2 km. numai prin fasonarea 
lui intro formă care reduce la minimum rezistența aerului şi 
îi dă o iuțeală maximală in țeava puștii. Prima condiţie s'a ob- 
ținut prin forma giontelui lungăreţ conic și cu profilul minimal, 
iar cea a doua a necesitat Intrebuințarea unor explozibile foarte 
energice, care au urcat temperatura în țeavă şi au comunicat 
căldura insâși glontelui, Această câldură care se păstrează mul- 
țumită recării glontelui de aer şi de imbrăcăminte, il desiniec- 
tează, iar forma şi repeziciunea giontelui produc rănile cu o gaură 
mică care nu rup țesătura şi nu distrug de obiceiu osul. 

Dacă ajutorul medical se dă la timp, atunci asemenea rane 
nu'sint mortale decit numai aproximativ pe o întindere de 1/io 
din suprafața totală a corpului omenesc, Tocmai apărarea acestei 
părți din suprafața corpului nostru mai ales a inimii, nu este im- 
posibilă ; chiar în vremea noastră ar [i putut ñ făcută printr'un 
fel de scutișor cusut pe imbrăcâminte, 

Oţelui pentru asemenea scutişor trebue să fie de calitatea 
cea mai fină, şi grosimea lui ar putea A mai mică decit acea 
arătață In tabela |. Pentru consumarea energiei giontelui şi di- 


ATACUL ȘI APARAREA IN OPERAȚIUNILE MILITARB 245 


minuarea Insușirilor lui de ricoșare, oţelul ar putea fi acoperit 
cu un strat de o substanţă dură și cleioasă, 

Mulțumită particularităţii sus arătate a gloanţelor moderne, se 
înregistrează printre răniţi un procent mult mai mic de morţi şi schi- 
lodiţi decit tn timpurile trecute, După statisticele franceze publicate, 
din o jumătate de milion de soldaţi internaţi In spitale, sau intors 
la luptă aproape 800), şi au murit numai 24%, iar cea mai 
mare parle din cei morţi sau din cei rămaşi neapfi pentru ser- 
viciu constă nu din răniții de gloanțe de puşcă, ci din cei atinși 
de exploziile ghiulelelor sau străpunşi de baionetă. 

Această acțiune „umană“ a glontelui modern a evidenţiat 
pentru unii slăbirea armei atacului, şi atunci printre gloanţe s'au 
observat In teatrele de operațiune unele tăiate, cu virfurile tur- 
tite şi retezate, care produc rupturi grave a țesăturilor şi zdro- 
birea oaselor, Departarea zborului şi pătrunderea unor aseme- 
nea gloanțe sint mult inferioare acţiunii gloanțelor normale, 

De aceia aceste gloanțe trase dela distanță mare nu pro- 
duc nici un efect serios, dar din apropiere dau un groaznic nu- 
mär de răniri din cele mai grave. E şi mai cumplită acțiunea 
gloanţelor, care ascund în ele nişte substanțe care exploadează 
în momentul loviturii. Distanţa zborului lor e aceiași ca și la 
glonțul normal, însă rănile produse de ele nu se vindecă fără 
urme decit In cazuri excepționale, Intrebuințarea unor aseme- 
nea gloanțe este progresul armei atacului în direcţia atrocităţii. 
Nu se poate găsi apărarea in contra acestor gloanțe decit în 
dreptul internațional, care ar trebui respectat în această privinţă 
in mod efectiv de toţi beligeranţii. 


Dacă piesele transportabile de apărare nu se pot inlrebu- 
ința din cauza greutății lor, atunci în cazurile în care transpor- 
tarea lor nu e necesară, o apărare eficace poate face focurile de 
puşcă cu totul nevătămătoare. Materialul pentru asemenea piese 
de apărare transportabile se găseşte foarte des la dispoziția a- 
părătorului. Tabela noastră | arată că insuși pămintul poate fi 
un material destul de bun. Tranşeele şi diferitele săpături mili- 
tare joacă astăzi un rol foarte important în apărarea modernă, şi 
numai în timpul săpării lor se folosesc pionerii de plăcile apă- 
rătoare de oțel. 

Cea mai mare importanță o are repeziciunea pregătirii tran- 
şeelor. De aceia trupele sint nevoite să se mulțumească cu tran- 
şee simplificate, bune pentru a sta culcat în ele Şi care nu ne- 
cesită multă muncă pentru săpare sub focul inamicului, Dese- 
nal | ne dă forma şi dimensiunea unei lranșee peniru un om 
culcat; uneori se poate utiliza drept tranșee şi unele șanțuri na- 
turale în pămînt, 

La o pregătire mai prelungită tranşeca se face mai adincă 


246 VIAȚA ROMINEASCA 


pentru a se așeza soldatul stind în picioare (des. 2), Pentru tre- 
cerea altui şir de soldaţi în dosul celor postați spre a riposta ne- 
intrerupt la focul inamic, tranşeea se face mai largă (des. 3); 
iar pentru a sări repede din tranșee, ea e înzestrată încă cu o 
treaptă specială. In cazul unei menţineri mai lungi în acelaș 
loc sint săpate tranșee deosebite pentru comunicaţie, unite cu 
cea principală prin altele construite în zigzag pentru a nu fi lu- 
ate sub foc dealungul lor, (des, 4"). Pentru apărarea pieselor 
de artilerie contra gloanțelor se face deasemenea o ingrădire de 
pămtat. (des, b**). 

Cind apărarea trebue dusă considerabil mai sus de supra- 
faţa solului, atunci se recurge la saci umpluți cu nisip sau pă: 
mint. Intre saci sint lăsate spații pentru soldaţii care trag, — adică 
creneluri, 

Sint utilizate pentru apărare şi zidurile clădirilor. Cu toate 
că glontele străbate aceste ziduri, însă după ele e greu să se de- 
finească locul unde anume se află apărătorul ; găurile mai mari 
in ziduri se umplu tot cu saci cu nisip, 

Baricadele de pe străzi făcute din saci cu nisip prezintă o a- 
părare puternică contra focului de puști, mai ales dacă clădirile 
sint deasemenea utilizate pentru a acoperi pe apărătorii oraşului; 
aci ambrazurele sint făcute in zidurile de lațadă ale caselor, iar 
comunicația între case se face prin zidurile din dos. 

Săpăturile tranşeelor dau o apărare desăvirşită contra glon- 
telui de puşcă la o distanță mare, incit necesitează alte moduri, 
sau alte arme de atac. In primul caz agresorul e nevoit să 
părăsească lranşeea lui şi să atace, Atunci defensiva activă a celui 
care se apâră se întăreşte mult, mulțumită feluritelor ingrădiri și 
piedici puse în calea atăcătorului. Aceste îngrădiri prezintă niște 
obstacole pur mecanice și anume: Copacii tăeți, curâţiți de 
frunze, în parte îngropați şi legați cu sirmă, apoi garduri de 
sirmă ghimpată, şiruri de fepe, etc, Trecerea peste asemenca 
ingrădiri reţine pe inamic mai mult timp şi-l expune focului de 
puşti şi mitraliere. Pierderile în oa.neni în aceste cazuri se in- 
timplă attt de mari, incit se preferă inaintarea inccată prin săpă- 
turi succesive, Dar prin aceste săpături numai foarte anevoie, 
poate inainta numărul considerabil de soldați necesar pentru a- 
tacul frontal. ; 

„In cazul al doilea se recurge la piese de artilerie, duse de 
cai sau de automobile. Aceste piese, avind de scop atacul con- 
tra construcțiunilor de apărare—tranșee, săpături, ziduri, etc. — 

£) Trangee complicată. 

A. Trunşoe principală, 

B. „ decomanicatie, 

c, „de curmeziş. 

o a ra gp baeang heee de iront și de lături 
pini, hepa un tun, cu apărarea de front și de lături; sus— 


ATACUL ȘI APARAREA IN OPERAȚIUNILE MILITARE 7 


sau nimicirea în masă a inamicului, au suferit cu vremea ose- 
rie de schimbări şi astlel s'au elaborat tipuri diferite de tunuri, 
aplicabile pentru dilerite scopuri, 

Cind atacul e nemijlocit şi direct, atunci tranșeele sufăr o 
ploae de şrapnele, care explodează la o inâlțime definită și tri- 
mit gloanțele mult mai pieziş decit cele de puşcă, care străbat 
spapul aproape orizontal și nu pot pătrunde în săpături și tran- 
şee (des, 6*). Pentru apărarea contra gloanţelor de șrapnele se 
fac acopereminte speciale (des. 7*%), 

Distrugerea nemijlocită a tranşeclor prin proectile n'are 
mare importanță, fiindcă se produce pe o lungime relativ nein- 
semnată, şi apoi chiar gropile produse de exploziile ghiulelelor 
prezintă locuri de acoperire, Importanță esenţială are bombarda- 
rea eficace a punctelor unde se alā depozitele de muniţiuni ale 
inamicului. Aceste puncte nu pot fi apărate decit contra obuze- 
lor de calibru mic, intrebuințindu-se acopereminte de fier și 
oțel. (des. 8 **9), 

Apărarea pasivă contra obuzelor e neindestulătoare, de 
oarece la urma urmei se pol printr'un foc bine concentrat dis- 
truge până și cazemate cu acoperemintul de oțel, Deci e nevoie 
să se recurgă la apărarea activă şi la atacul contra artileriei 
inamicului, ceia ce e posibil deasemenea, prin trageri de tunuri, 
Ciocnirile militare moderne sint secondate asilel de duelul ne- 
intrerupt al artileriei, 


In ultimul timp s'a observat progresul uriaş făcut In per- 
fecţionarea obuzierilor, dacă se poale numi progres, ceia cec 
destinat pentru a distruge. 

Tendința principală era de a crea un așa tun, care pose- 
dind maximum de putere distrugătoare și de soliditale, ar avea 


*) La stinga o linia de panete arată direcţia aborului şrapnelului, 
Ceueluliţa arată locul explosdării ei iu ser. La dreapta e semnată porţiunea 
de påmint acoperită cn glounțele şrapnelulai și cu schije. Acest teren sre for- 
ma eliptică şi pentru efectul necesar distrugerii trebue să nu nibă în lung 
wal mult deett 164—180 metri, iar în lat 20—425 metri, Şrapnolul e unul din 
cele mui importante pronetile, Cupa se face din oțel condensat în fund, lar 
partea din față din aluminiu şi e îngurubată pe cupă ; în partea din alumi- 
niu se găsește intr'un tub Incendiator piroxilinul care explodează peste 
citeva momente bine definite după descărcarea tunului sau în momentul eloc- 
nirii eu pămintul. Conţine 262 glonţi maşeaţi cu diametrul de 12 milimetri, 
Exploxibilul e în cantitate de 100 grame, pus pe fand şi acoperit cu o din- 
frugmă de oțel. Tabu: incendiator se așează astfel ca explozia să se pro- 
ducă numaldeeit în plin aer Ioainten tranşeelor sau țirului diutăi de solinţi. 

2t) Trangee ca și dos. 4, dar acoperite, apărind contra gloanţelor 
de şrapnele. 

+t)  Cazemati de cimp contra şrapnelelor şi a ghiulelelor cu intărituri 
din lemn şi ucoperemint de şine de fier. La dreapta—sistemai ngezării şi- 
nolor. 


243 VIAȚA ROMIN EASCA 


in acelaş timp minimum de greutate. Chestiunea greutății joacă 
rol foarte important mai ales pentru acele tunuri, care se trans- 
portà odată cu armata, adicà artileria de cimp. 

Puterea distrugătoare se măreşte mult cu mărirea dimensi- 
unii proectilului, deci şi cu mărirea gurei tunului; dar în acelaș 
timp greutatea creşte cu cuadratul diametrului gurii, iar dacă se 
păstrează aceiaşi proporție Intre lungimea tunului şi diametrul 
gurii— atunci şi cu cubul diametrului, Scăderea lungimii ţevei 
uşurează mult tunul şi fabricarea lui. Dar în tunuri cu ţeava 
scurtată pazurile acționează pe o mai mică lungime și coma- 
nică proectilului o energie mult mai scăzută decit în tunurile cu 
țeava lungă. Afară de aceasta preciziunea tirului scade în 
măsura în care ţeava se scurtează. 

Insă problema greutății e momentul hotăritor pentru tunu- 
rile de cimp, de acea sau şi stabilit tipurile cu țeve scurtate 
—haubiţe, obuziere ; şi cu totul scurte — mortiere, 

În aceste tipuri de tun diminuarea relalivă a puterii dis- 
trugătoare se compensează prin mărirea explozibiluiui în Insăşi 
ghiuleaua, iar exactitatea tirului se capătă prin precizarea siste- 
matică a deviaţiilor prin incercări repetate. 

Comparind mărimea obuzierilor și numărul oamenilor care 
le servesc, se vede cum sporesc dimensiunile tunurilor odată cu 
mărimea gurii țevei, Dificultățile transportului cresc cu mult mai 
mult decit greutatea. Deja la tunurile relativ mici se ivesc mari 
dificultăți pentru transportul lor. lar tunurile mari nu pol [i trans- 
portate decit destăcute (des. 9), acomodind pentru aceasta nişte 
vehicule deosebite, Dificultăţile sporesc incă prin aceia, că pen- 
truca tunul mare să fie servit, se cere personal numeros şi 
special. Mulțumită tuturor acestor cauze unul din tunurile mari 
moderne reprezintă o coloană întreagă de artilerie, cu greutatea 
piesei de 35—40 tone și mai mult, care se transportă bine nu- 
mai prin șosele şi pavage și care pe drumuri naturale e osindit 
să intre in pămini, 

Morlierul german de 42 centimetri (des, 10) e cel mai mare 
tun din actualul războiu. Transportarea lui, chiar desțăcul, e foarte 
complicată; iar tirul eficace e posibil numai după ce e stabilit 
pe o platformă specială de beton precis verilicată. Acest tun se 
poate numi mai degrabă un obuzier de cetate, de oarece utiliza- 
rea Impiedică mult miscările armatei, Cu toate poveştile straş- 
nice despre acest mortier, acțiunea lui pănă acuma n'a fost ho- 
tăritoare, şi căderea unor forturi belgiene şi franceze sa produs 
sub efectul tunurilor de 28 şi 30,5 centimetri **), 


bi *) Obuzier gron german de 28cm., fabrica Krup, aşezat po baza de 
ton. 

t) 505 em. e obuzierul uustriac. Tunul și postamentul lui sẹ ‘trans- 
portà impreună cu personalul servitor pe vehicule separate cu antomobil 
mon Citeva din uceste obuziere an fost trimose de Austria în Bolgia și 

ranța. 


Des. 3 


LI 


rp sed 


t J 


Taaah 


FETE A 
AL S a mt! 
NAT j DE S p 

LA Laz va“ 


EA, 


Des. 15 


Des. 16 


ATACUL ȘI APARAREA IN OPERAȚIUNILE MILITARE 249 


Apărarea desăvirşită pentru tunurile de cimp poate fi făcu- 
tă numai In contra gloanțelor, la care lucru servesc scuturile de 
oțel (des. 9) sau săpăturile (des. 5). Insă contra obuzelor apă- 
rarea unui tun de cimp este aproape imposibilă, şi deci e nece- 
sar să se recurgă la alte procedeuri de apărare ṣi anume: să se 
ascundă artileria după coline sau in văgăune, trăgind focuri tot 
mai piezis, sau să se mascheze tunurile prin diferite mijloace, 
tufe, etc. 


Tunurile de cetate, care nu cer transportarea lor, se Ingră- 
desc, în scopul apărării lor, cu ziduri de piatră, beton sau oțel 
în plăci, toate acestea acoperite cu pâmint, 

Acoperemintul se face de o cupolă rulantă de oțel cu gă- 
uri numai pentru ţevile tunurilor ; forma acestei cupole e așa In- 
cit proectilele duşmane căzind asupra ei sub un unghiu ascuţit, 
alunecă şi cad la o parte. 

Cupola se compune din segmente separate, de oțel preparat 
in mod special (sistem Gruzon). Segmentele se Intâresc unul de al- 
tul prin şuruburi, iar suprafața lor e acoperită cu un strat com- 
pact dublu de oţel. Grosimea segmentelor atinge dimensiuni co- 
losale: 130—140 centimetri in partea de jos şi 55 fn partea de 
sus, Cupola rulantă e aşezată pe nişte blocuri de oțel lipite de 
un car rotund de fier pus pe şine aşezate în cerc, Astfel in- 
treaga cupolă se mişcă, rulează și impreună cu ea se mută in 
diferite direcţii şi tunurile aşezate pe birne de fier osebite, intă- 
rite în lăuntrul carului de fier. 

Toate mecanismele și depozitul de obuze se allă adinc în 
pămint, în nişte cazemate de beton de unde obuzele se aduc 
pentru încărcarea tunurilor prin ascensoare speciale. 

Turnuri de tipul acesta se găsesc în unele cetăți din Eu- 
ropa. Greutatea unui asemenea turn subteran atinge 2500 de 
tone și aşa cum e întreg ascuns In beton și påmint, ridicindu-şi 
deasupra numai chelia şi giganticii canini, el pare un monstru 
din basme, care se reculege pentru atac. (des. 11). 

Dar şi apărarea prin aceste turnuri-cuirasate nu poate rezista 
unui foc concentrat de artilerie, de tunuri de 28 și 30.5 cent, de 
asediu, asemânătoare cu cele arătate mai sus (des. 9), 

Odată ce aceste tunuri trimit la o distanță de circa 20 chi- 
lometri o încărcătură cu explozibile cu tot de 400 chilograme, 
efectul unui singur asemenea obuz e deajuns pentru ca turnul 
blindat să fie prefăcut In ruine (des. 12). 


Lupta intre apărare și atac a ajuns la cea mai mare Indir- 


250 VIAŢA ROMINEASCA 


a ——— 


jire în acţiunile militare maritime. Tonajul colosal al vaselor 
permite intrebuințarea unor cuirase din cele mai grele şi dacă 
s'ar putea ajunge la desăvirșita apărare prin cuirasă, atunci un 
cuirasat militar ar prezinta o cetate absolut inexpugnabilă pentru 
orice fel de tunuri, 

Din aceste cauze dela inceputul apărării prin cuirasă, pe 
măsura perfecționării calitative şi a dimensiunilor acestei cuirase, 
se desvoltă și puterea distrugătoare a armelor de atac, care ar- 
me au atins acuma nişte dimensiuni uriase. 

Greutatea n'are aci Insemnătatea hotăritoare pe care o are 
la tunurile de cimp; deci ţevile, pot fi foarte lungi (des. 13”) 
şi mulțumită acestei lungimi se utilizează perfect energia gaze- 
lor şi se mărește preciziunea tirului, L 

Incă acum cițiva ani în urmă se socotea ca limită tunurile 
de 30,5 centimetri, dar astăzi limita a fost întrecută și ultimele 
tunuri de pe dreadnoughturi sint de 34 şi chiar de 38 centimetri. 

Tunurile pentru apărarea maritimă de cetate sint şi ele tot 
atit de mari cit şi cele de pe dreadnoughturi, Gurile lor ajung 
la diametrul de 35.5 cm. Obuzele lor de o greutate de 1075 
kilograme, aruncate prin descărcâtura explozibilului în greutate 
de 320 kilograme, străbat distanța de circa 38 kilometri (cind 
aplecarea tunului e de 450) şi distrug o cuirasă Krupp, care ë 
cea mai tare, în grosime de 37 centimetri, la toale distanţele 
pănă ja care se desfaşoară luptele navale; străbat chiar şi una 
de 55 centimetri grosime dacă cuirasa e pusă aproape de gura 
tunului. Deoarece cuirasa dreadnoughtului atinge pe lături 30,5 
cm. şi numai în perțile apărării dela maşini şi pe tumuri se gă- 
seşte cuirasă până la 42 cm.; apoi trebue să socotim că şi In ac- 
țiunea militară maritimă, atacul învinge apărarea. 

Oprirea obuzului pe drumul zborului lui evoacă transforma» 
rea tnergiei lui chinetice în energic mecanică—distrugăloare—și 
in căldură. Cantitatea totală a energiei desfăşurate de lovitura 
obuzului din tunul de 30,5 cm. e egală cu explozia a 50 chilo- 
grame a celui mai tare explozibil. Fotografiile luate în momen- 
tul loviturii, arată că din cauza câldurii ce se desvoltă prin o 
asemenea lovitură în cuirasă, bucăţile cuirasei distruse şi im- 
prăştiate devin cāliite alb. 

Această cāldurá aprinde imprejurul loviturii absolut tot ce 
poate arde şi groaza distrugerii se completează prin groaza in- 
cendiului. 


*) Tunurile cela mai recente pentru dresdnoughturi. Lan a 16 me- 
tri, greutatea 64 tono; descarcă obuze da 700 kilograme, avind rapiditatea 
la gura ţevei de 750 metri într'o secundă, eu energia sboralui 20.000.000 
kilogr.-metri. Distrage cuirasa do cetate Krupp de 85 cm. dala o distanţă 
de 514 kilometri. 

Profilul la stinga arată construcția lor lăuntrică, 

Pereții constau din şiruri de cilindre pase unul pe altul cind sint 
călite. Materialul oţel cu 3% ?ja nichel. 


ATACUL ȘI APARAREA IN OPERAȚIUNILE MILITARE 254 


—— M PL 


„In ultimele decenii arma atacului a imprumutat dela me- 
canismele industriale un principiu, care dă celor din urmă posi- 
bilitatea de a scurta munca omenească. 

Acest principiu, care constă în Introducerea automalismului 
in acțiunea efectuată mai Inainte vreme de către om, a creat în 
sinul armei atacului mitraliera sau pușca automată, care se in- 
carcă printrun mecanism particular, mișcat de energia gazelor, 
care imping şi aruncă gloanţele. Cantitatea gloanţelor aruncate 
e limitată în mitraliere numai prin Infierbintarea țevei mitralierei. 
Dacă țeava se răceşte cu apă, atunci numărul gioanțelor arun- 
cate intrun minut e destul de mare, iar la răcirea cu aer 
ajunge la 10 pe secundă. 

luțeala impuşcăturilor ru permite să se observe momentele 
separate ale descârcâlurilor şi din ţeavă pare că curge neincetat 
0 cascadă de loc şi de gloanțe care la o mică distanță tae to- 
tul ca o sabie monstruoasă, Nu degeaba i s'a dat mitralierei, 
acestei arme a ţărilor culturale, numele de „secerea dracului“, 
Acţiunea mitralierei avind efect nimicitor asupra masselor, greu» 
tate mică, şi necesitind puțini oameni pentru serviciul şi trans- 
portul ei, a făcut din ea cea mai râspindită armă în războiul 
modern, mai ales pentru apărarea activă a tranşeelur şi a redu- 
telor (des. 4), peniru atacul asupra masselor condensate ale ina- 
micului, pentru impuşcarea aeroplanelor, etc. 

Transportarea mitralierei se face cu bicicletele, cu cai, cini, 
motociclete şi automobile, 

Mitraliera are mare nevoe să fie apărată. Nimicirea cei e 
pentru inamic de cea mai mare importanță şi peniru aceasta nu 
se cruță nici gloanțele, nici obuzele, Nimerirea in mitralieră 
sau în conducătorul ei măcar cu un glonte, o scoate din luptă, 
Pentru apărarea mitralierei se recurge la ascunderea ci pănă In 
momentul intrebuințării, la mutarea ei în timpul luptei ca să nu 
fie nimerită de duşman şi la cuirasă. 

Ultimele două moduri de apârare se execută perfect cu au- 
tomobilele blindate. Cuirasa acoperind mitraliera e de 0,5 c.m, 
de otel superior presat. S'a incercat să se facă cuirasele de un 
centimetru, dar greutatea lor face manevrele anevoioase. 

Apărarea cuirasată transportabilă e mai serioasă decit cea 
nemişcată, In luptele navale nimerirea în ţinte care se mișcă, a- 
tinge numai un procent foarte scăzut ; așa de pildă In lupta dela 
Saint-lago numai 314%, din proectile au nimerit ținta şi chiar a- 
cestea au fost mai molt proectile din tunurile calibru mic, Sta- 
bilirea precisiunii focului cere timp în care apărarea transporta- 
bilă poate să-şi schimbe locul, iar în cazul cînd este ameninţată 
de distrugere, poate chiar eşi din linia de loc sau să se folo- 
sească de vre-o acoperire naturală. 

Combinația acestor două moduri de apărare : acoperirea cu 


252 VIAȚA RONMINEASCA 


P 


cuirasă contra gloanțelor şi a obuzelor mici, şi eșirea la nevoe 
din zona acţiunii obuzelor mari,—se prezintă astăzi ca cea mai 
justă dezlegare a chestiunii apărării tunurilor, : 

Tinind seamă de aceste constatări vedem deja apărind, a 
fară de mitraliere, şi tunuri uşoare pe automobile blindate ; iar 
pentru tunurile grele se întrebuințează trenurile blindate, 


Arma de foc şi tunul au inlocuit armele vechi de aruncare, 
din care cea ma simplă a fost piatra aruncată din mina omului, 
iar mai tirziu—suliţa. Acest mod elementar de aruncare s'a păs- 
trat insă şi până în timpurile moderne; dar distrugerea însăşi se 
produce nu prin energia omului, ci prin acea a explozibilului 
conținut în bomba aruncată. : 

Această bombă de mină (granata) in forma ei modernă are 
greutate de 1 kilogram, conţine circa 200 de gloanţe de cite 24 
grame fiecare, şi e încărcată cu 200 grame de explozibil, Gloan- 
tele sub acţiunea explozibilului acopăr suprafața de 80 metri pă- 
trați în formă de semicerc şi se imprăștie numai Inainte şi In lä- 
turi, Explozia se produce prin lovitură, după aruncare, şi nu mai 
aproape decit la 8 metri, 4 : , 

Granata produce o enormă distrugere In massa inamicului 
aflat in apropiere și poate fi ușor aruncată In tranșee, dacă ele 
nu se găsesc departe, ; 

La mai mari distanțe granatele pot f trimise de puști sau 
de nişte mortiere deosebite, foarte ușoare, aruncătoare de. gra- 
nate speciale, avind greutatea numai de 12 kilograme, Grana- 
tele pot fi aruncate cu mina la o distanță de 40 metri, iar cu 
pustile şi aruncătoarele de granate până la 400 metri, 

Granatele de mină aruncate de aproape pot fi primejdioase 
şi pentru acel care le aruncă ; alară de aceasta In momentul a- 
runcării || mai amenință o primejdie mare din partea focului de 
pușcă și de tun al inamicului. Se poate evita aceasta, intrebu- 
ințind mine ingropate în pămint şi a căror explozie se produce 
prin electricitate, FL 

Asemenea mine sint de obiceiu o armă de apărare activă și 
nu de atac, de oarece nu pot fi puse decit în locurile părăsite 
vremelnic de una din părțile combatante, In cazul atacului însă 
e necesar să se facă pentru așezarea minelor nişte coridoare sub- 
terane foarte lungi şi atunci, acela care se apără, recurge la con- 
tra-mine. 5 

Minele apărării trebuesc bine mascate şi la explozie să nu 
facă gropi mari, care ar putea servi inamicului de tranșee. Ma- 
ximum acțiunii distrugătoare trebue desfăşural deasupra supra- 
feţei pămintului. Toate aceste condiţii le întrunește o mină care 
constă dintr'un şir întreg de granate speciale (ale lui Aasen). 

Fiecare granată conține în camera ei de sus 400 de gloanțe 


ATACUL ȘI APARAREA IX OPERAȚIUNILE MILITARE 258 
A ir Si bob SĂU CERN EAL E Rato paiete ae kao 30 at SEP EEE aa e 


și circa 420 grame de explozibil de calitate superioară. Această 
cameră e aruncată din pâmint In sus prin o explozie parțială a 
unei cantităţi mult mai mici de explozibil aprins de energia e- 
lectrică, Partea de jos a granatei, îintuită In pămint printr'un 
capăt al lanţului special, al cărui all capât e legat cu un cio- 
canaş lovitor aşezat pe camera explozibilă ; in momentul incor- 
dării lanţului, şi cind camera se găseşte deja deasupra pämin- 
tului,—se produce explozia ei la o înălțime de 0,75 m, 

Granata e grea de 4 kilograme, Gloanţele se imprăştie cu 
atita tărie incit străbat o scindură groasă de 9 centimetri la o 


distanță de 10 metri şi nu perd capacitatea de a ucide chiar 
până la 50 melri, 


Deosebita importanță o au minele în apărarea maritimă. 
Ingrăririle de mine fac neaccesibilă ori şi ce parte a mării, Mi- 
nele servesc şi pentru atac şi pentru apărare, 

Minele apărării plasate la intrarea în port pe adincimea de 
2—45 metri pe ancore, pot fi făcute să explodeze prin electrici- 
tate de pe țărm, Explozia se face dintrun loc ascuns de ochii 
inamicului, de câtre vn observator care-şi fixează pozițiunea va- 
sului inamic în regiunea minatä. j 

Sint deasemenea mine, prevăzute cu un sistem de sem- 
nale, care fac să sune un clopoțel odată ce vasul a atins o mină; 
atunci observatorul imediat apasă conductorul electric, ceia ce 
produce explozia minei semnalizate, 

In nişte locuri nevizitale de flota proprie, se pot așeza 
mine, care explodează ia o lovitură uşoară sau la o apă- 
sare produsă de corpul vasului, Aceste mine „contactante* pre- 
zintă desigur o primejdie şi pentru insuşi apărător şi pentru va- 
sele neutrale, 

Minele de atac sînt plutitoare sau ancorate, Ele explodează 
la prima atingere şi cele dintâi sint lanzate pe cursul apelor 
care le adute in apele inamice sau pe drumuri frecventate de 
inamic ; iar minele ancorate se aşează In secret în apele vizi- 
tate mai des de inamic. Minele ancorate, aşezate In mare, se 
instalează în mod automatic la o adincime de 3—4,5 metri, 
(des. 14%), 

Curâţirea mării de mine la trecerea prin porțiunea minată 


+) Mina ancorate cara sa plasează nutomatie În o adincime bine da- 
finită. Cameru balonoidă conține explozibilulzdetonatorui conlactunt şi aer 
a cărui cantitate e ragulată aşa ca mina să plutească, Minna e trasă jos 
pos la o adincime unumită; o trage camara grea a ancorel, Aocpnas- 
cameră sra po es o fringhia de oţel, carè sa destaco pe cind mina încă 
pluteşte la suprafața apei. Ajangind is fundul mărai, o frină specială o- 
proyta automaatio dostararaa fringhigi şi după aceasta camera aneorei trage. 
şi cstandă mins pănă la o anume adincime regulată mai dinainte, 


Li 


254 VIAȚA ROMINEASCA 
ud IA OEI e ara urasc 


i i i ile, Mi- 
iar în timp de pace prezintă greutăți considerabil ” 3 
i par pata tmpuşcate, provocindu-se expiozia ara. ante 
tari de obuz şi prin detonație sau trebuesc pescuite cu 9 a 
sta o rejea specială. „Prime, prcece cei e buas, A1 doilea 
i oferă siguranța uno ne. i 
pan piper Pe zen vasele tralante, pescuitoare de e 
Cu toată curățirea conştiincioasă a mării de mine, o Dacie 
din ele rămine totuşi în mare și încă mult timp pestera eră ă 
gațiunea pacinică. O primejdie şi mai mare o ameninţă er 
de războiu şi mai ales de minele plutitoare. Jertfele agin e 
ale minelor se numără cu miile. Explozia unei Ra Pet 
il osindeşte pe acesta la peire sigură, Corpul vasului re pr 
se intimplă foarte des explozia depozitului de praf de tun ş 
iții di etonaţiei. : 
pe 3 Ange erora rapitor al minelor şi în scopul ară 
fecţionării atacului, au fost elaborate niște mine eee = A nr 
tomobile şi auto-conducătoare, lansate prin tragere dela o x mia 
relativ considerabilă. Aceste mine se numesc torpede sau torpile. 


+ 


ila se mişcă In apă cu o iuţeală până la 1,30 kilo- 
E alea GA mijlocul unui şurub speciál (propellen), 
care se invirteşte prin o turbină mişcată de aer Sony na < 
ceastă torpilă poate parcurge astfel o distanţă de Il pap aia 

Dacă torpila din unele cauze işi schimbă adincimea în c 

trebue să plutească Inainte (2, 3 metri), atunci sc schimbă şi p 
siunea stratului de apă de deasupra ei, ceia ce imediat pure z 
mişcare un mecanism deosebit, care tntoarce cirma pezon å 
torpilei ; această cirmă face ca torpila să-și indrepte a = ra 
zițiunea şi direcţia: mai sus, dacă presiunea apei a sed i 
mare decit normală, mai jos—dacă această presiune a tost m 
a EN dorită orizontală se menţine graţie unui aparat, ra 
mit giroscop, care păstrează rulajul lui neintrerupt ; el poe n 
mişcare un mecanism particular, care intoarce cirma Sarcina a 
torpilei, şi această cirmă Indreaptă torpila la ceea a. ata ce 
intorcind torpila în direcţia ei primitivă, dela care că e a ut prn 
intimplare, Astfel, direcția comunicată torpilei poate ment i k 
tn mod automatic. Construcția aceasta a torpilei permite X e 
lansată dintr'un loc cu totul ascuns de observația şi vegherea 
ape înc a FA cu ea circa 100 kilograme de Dama 
care explodează la o lovitură. Tuburi speciale o lansează din 
partea de sub apă a cuirasatelor, crucişătoarelor, torpiloareor, 
submarinelor. Unele torpiloare au asemenea tuburi k ag rod 
de mine in partea lor din afară de apă ṣi ab" torpita cufun- 
dindu- se In apă, ea insăşi işi stabileşte ib. parta, la o adincime 
„definită de giroscop. 


ATACUL ȘI APARAREA IN OPERAȚIUNILE MILITARE 255 
ii aAa aaa E 


Dintre toate automatele inventate de om, torpila este aceia 
care se apropie mai mult de o ființă cugetătoare, Geniul omu- 
lui a imprumutat, parcă, acestei mașini curioase, autonomie și 
inițiativă proprie t 

Des. 15 arată o torpilă aruncată de un torpilor din partea 
lui de deasupra apei, Se vede un strat de aer, pe care îl aruncă 
torpila după ea, | 

Apărarea contra torpilei poate fi sau activă: cind vasul 
lansator de mine, mai ales torpilorul, trebue bombardat, ceia ce 
se face cu tunuri relativ mici (de 11—14 centimetri) cu tragere 
răpede ; sau pasivă: cind vasul atăcat iși așează imprejurul lui 
o rețea specială (crinolin) In care torpila se încurcă cu propelle- 
rul ei sau de care se loveşte, nealingind corpul vasului atăcat, 
și explodează din cauza loviturii, la o distanță oarecare de vas, 

Insă asemenea rețea e foarte grea şi incomodă; ea mic- 
şorează pe jumătate iuțeala vasului şi de aceia e mai mult apli- 
cată pentru apărarea vaselor ancorate, 

Apărarea generală in contra atacului prin mine fiind ne- 
suficientă, tendinţa este să se reducă vătâmarea cauzată de mine 
la minimum, prin construirea de mai multe compartimente etanșe 
färà comunicație între ele, Aşa de exemplu dreadnoughtul ame- 
rican „Conecticul* are circa 500 de asemenea compartimente şi 
mai apâră prin cuirase suplimentare toate acele părți ale vasu- 
lui în care se păstrează explozibile, 

Însăși torpila a fost pâna decurind o armă primitivă de a- 
tăcat, Mecanismul ei n'a fost incă perfecționat, n'a putut regula 
exact direcha mișcării, şi atacul cu mine dela o distanța de 
clțiva chilometri era imposibil. 

După invenţia cirmuirii giroscopice preciziunea tirului a 
sporit considerabil; insă atacul nu reuşeşte cu siguranță de- 
cit îintimplător, dat fiind că ţinta aproape niciodată nu stă 
pe loc ci se mișcă, vasul atăcat se da în lături, iar repeze- 
ciunea manevrelor lui îl scoate deseori din direcţia torpilei, care 
in tot cazul are nevoe de citeva minute ca să ajungă vasul, 


Lă 
* + 


Pentru o reușită sigură s'a văzut nevoia ca vasul lansător 
de mine să se apropie cit mai mult de vasul atăcat, 

Insă prin această apropiere, torpilorul întra în raionul acţiunii 
tunurilor inamice cu tragere răpede şi atacul lui se slirşea prea 
des prin peirea atăcătorului, 

Atunci perfecționarea submarinelor a schimbat brusc to- 
tul.  Submarinul poate să se furişeze spre vasul atăca! care 
merge incet; poale să-l pindească pe acel cu mersul rapid şi să 
lanseze o torpilă cu toată siguranța că va nimeri (des, 16%), 


+) Atacul submarinelor din apropiere. Aparatul de mine se gâseșta 
pe prora sabmarinului, 


VIAȚA ROKINEASCA 


Submarinele moderne au atins tonajul de 1000 de tone şi, 
ridicate la suprafața mării, au o iuţeală de circa 32 chilometri pe 
oară, iar cufundate, de 17—18 kilometri. Raionul acțiunii sub- 
marinelor atunci cind navighează la suprafaţă, atinge 6000 de 
km. (cifră cu totul teoretică). i i 

Corpul submarinului, făcut din oţel superior, rezistă presiu- 
nei apei chiar la o adincime foarte considerabilă. La suprafață 
submarinul se mişcă prin nişte motoare cu gaz care incarcă şi 
bateria de acumulatori. La scufundarea submarinului motoarele 
se opresc, iar învirtirea helicei şi restul serviciului motor (pompe, 
ventilatori, ascensori pentru torpile, etc.) se produce prin electro- 
motoarele din bateria de acumulatori. Şi cu această rezervă de 
energie submarinul poate să se mişie sub apă incă 1 ceas sau 
18 kilometri ! i 

Cutundarea se face după inchiderea hermetică a tuturor 
deschizăturilor şi prin umplerea cu apă a unor rezervoare spe- 
ciale, , . 

Afară de cirma obicinuită, acea pentru cotire, mai este Incă 
o cirmă pentru mișcări verticale, care permite de a duce sub- 
marinul ia adincimea dorită, adincime arâtată de câtre mano- 
metru după presiunea stratului de apă. 

La suprafață observaţia imprejurimilor se face de pe o 
punte de deasupra submarinului, care are o deschizătură care 
se acoperă la nevoe hermetic. Cind submarinul e scufundat od- 
servația se face prin periscop (des. 17%); iar la adincimi mari 
orice observaţie devine cu neputinţă și submazrinul se îndreaptă 
numai după compas, 

Rezerva aerului îâră reinoirea lui ajunge pe 24 oare; la o 
şedere mai lungă sub apă aerul stricat se indepăriează pna 
pompe şi în schimbul lui vine aerul proaspăt din nişte rezer- 
voare cu aer comprimat, 

Submarinul are în partea lui dinainte citeva aparate de 
lansat mine şi e prevăzut cu un pumār. mare de torpile. 
La adincimi mari submarinul nu mai e vizibil; la o adincime 
nu tocmai mare submarinul poate fi zărit dintr'un aeroplan ; iar 
in cazul cind deasupra mării se vede numai periscopul, acesta 
produce mişcindu-se o urmă albă după el, urmă după care pre- 
zența submarinului poate ușor fi constatată chiar de un vas care 
sv află la o distanță oarecare. 

Apărarea contra submarinelor în porturi poate fi făcută de 
barajele de mine, plasate pe diferite adincimi, apoi de rețele de 
sirmă de oțel, sau de impletituri de fringhii de oțel, În largul 
mării insă nici o apărare electivă nu poate fi obținută, 

Submarinul poate fi distrus cu proectile ; se poale ca a- 
cestea să-i zdrobească periscopul ; vasul expus atacului sub- 


*) Observarea prin périscop din submarin. O rază orizontală plecată 


dela obiectul observat, o îndreptată printr'o oglindă în lăuntrul tubului, iar 


în fandul acostui tub prin a dona oglindao trimisă în ochiul observatorului. 


ATACUL ȘI APARAREA IN OPERAȚIUNILE MILITARE 257 


— 


marin poate să scape prin fugă, insă toate acestea sint posibile 
cind prezența şi pozițiunea submarinului sint descoperite la timp; 
dacă nu, atunci atacul submarin e inevitabil, ceia ce sa dove- 
dit prin distrugerea mai multor vase în războiul actual. Astfel 
Şi aci trebue să recunoaştem, că atacul a invins apărarea. 


. 
Lă . 


In toate războaiele de până acum se putea găsi apărarea 
contra proectilelor după coline şi munți, în väi adinci şi văgă- 
une, în largul şi în adincul mării, Războiul se ducea, ca să zi- 
cem așa, în spaţiul de două dimensiuni : suprafața, 

Particularitatea actualului războiu constă In aceia, că acţi- 
unile militare se destăşoară in spaţiu cu trei dimensiuni: atacul 
a inceput să amenințe prin submarine din adincurile mărilor, 
iar prin aeroplane şi dirijabile din inâlţimile ceriului, 

Arta aviațiunei, ajunsă câtre inceputul războiului actual la 
un grad insemnat de periecțiune, atit in construcție cit și în di- 
rijare, a creat giganții flotei aeriene atit printre aparatele mai 
grele decit aerul cit şi printre acele mai ușoare decit aerul. 

Aviația care n'a adus incă omenirii în timp de pace a- 
proape nici un folos, s'a manifestat cu mare succes In acțiunea 
distrugătoare. Atacurile de pe avioane se fac prin aruncarea de 
boambe cu mare putere de disirugere, şrapnele şi granate, lā- 
sate să cadă cu mina sau prin tuburi deosebite aruncătoare, 
care comunică boambelor o direcțiune dorită, 

Afară de aceasta avioanele sint Inarmate şi cu mitraliere, 
De ozrece e imposibil să se nimerească bine din avionul mişcat 
foarte repede, trăgind dearindul In unul şi acelaş loc, de aceea 
forturile bine blindate mai nu pot fi distruse de bombele căzute 
din aer. lar dacă blindarea e cam slabă sau apărările făcute 
diu pămint sint descoperite în susul lor, atunci distrugerea lor 
poale fi făcută deplină, şi incă nu s'a inventat nici un mijloc de 
apărare in contra avioanelor, alară de tragerea asupra lor cu fo- 
curi de tun și de puşti speciale. 

Pentru a avaria un aeroplan sau dirijabil e necesar săi 
se cauzeze o vătămare esențială, să-l incendiezi sau să-i ucizi 
pilotul. Străpungerea cu gloanţe a aripei sau a planului nu duce 
încă la catastrofa sigură. 

Numârul aeroplanelor și dirijabilelor, care iau parte în ac- 
tualul războiu e relativ neinsemnal. Importanța lor reesă din ser- 
viciul de recunoaștere ; apărarea prin ele nu s'a indrumat incă 
spre rezultate serioase, iar atacul nemijlocit se aplică foarte rar 
Şi nu are importanța unor acţiuni militare hotăritoare. 

Atacul avioanelor asupra orașelor cu toate că cauzează u- 
nele distrugeri şi provoacă jertfe omenești, urmăreșie mai mult 
scopurile de a produce depresiunea morală a populațiunei, de a 
o ţine sub teroare, 


AN. 
17 


Cronica socială 


Expoziţia națională dim Berna 


Pentruca poporul elveţian să-şi dea seama în mod vizual de re- 
7ultatele muncii sale dela ultima expoziţie din Geneva (1896) şi pănă 
azi, s'a clădit anul acesta în Berna la poalele pădurii Bremgarten un 
mic orăşel, reprezentind în miniatură forța economică, culturală şi e- 
ducativă a Elveţiei. 

Acest orăşel-grădină, cu pavilioane bogate în colonade, picturi 
şi sculpturi în stil barock, renaissance sau elvețian, aranjate întro or- 
dine desăvirşită pe cele două străzi principale, este produsul unei munci 
de aproape patru ani. Incă din 1910 s'a lormat un comitet compus din 
166 persoane pentru a aranja a treia expoziție națională (prima a fost 
la Zürich în 1883), 

După patru ani de preparative cu cheltuială de aproape 10.000.000 
fr. s'a inaugurat la 15 Mai st. n. expoziţia care va ţine până la | Oc- 
tombrie. 

Expoziţia conține şase grupe şi anume: 

1. Agricultură şi Mine. 

2. Industrie, 

3. Comerţ, Transport şi Sport. 

4. Gospodărie publică. 

5. Arte şi Ştiinţe. 

6. Apărarea naţională. 

In grupa doua, locul de frunte îl au pavilioanele industriei textile, 
după cum această industrie {ine primul loc în economia Elveţiei. (Pro- 
dusele textile ocupă */ din exportul produselor industriale și aproape 
3 din Intregul export al Elveţiei). 

Dela ult'ma expoziţie din 1896 industria textilă a făcut progrese 
enorme atit cantitativ cit şi calitativ, grație perfecţionării continue a teh- 


CRONICA SOCIALA 259 


nici! fabricaţiunii. Printre pavilioanele industriei textile, se distinge a- 
cela al dantelelor, unde un salon spațios este tapetat de jur imprejur 
cu dantele fin lucrale în parte de mină, in parte ceu maşina. Se știe 
că dantelele formează principalul articol de export al Elveţiei (în 1912 
—219.000.000 dintr'un total de 1.357.000.000). Din această industrie 
trăesc aproape 130.000 persoane, adică, circa de 10*, din populaţia, 
care se hrănește din industrie şi 3—4*, din Intreaga populaţie a Elve- 
ției. Asemenea industria linii şi bumbacului sint bine reprezentate pria 
stole de toate calităţile și nuanțele aranjate in frumoase colonade, pi- 
ramide sau alte forme geometrice. 

Industria bumbaeului a reincepul de cijiva ani să-şi ia un mers 
mal favorabil. Către sfirşitul secolului trecut a avut să lupte cu 
multe greutăţi, în primul rind cu concurența Italiei care avea lucră- 
tori eitini şi apoi cu tarifele vamale protecţioniste din diferite state care 
ingreuiau muli exportul produselor de bumbac. Dacă acum această in- 
dustrie merge mai bine, se datorește faptului că consumul interior s'a 
mărit mult. In aceste pavilioane se găsesc expose cu multă artă țesă- 
turi de mătase, conlecțiuni de tot felul, a căror calitate superioară ex- 
plică desvoltarea luată de această industrie cu toală concurența produ- 
selor similare străine. 

In mijlocul pavilioanelor pentru industria textilă, se ridică o im- 
pozantă clădire rotundă, In care sint expuse produsele unei alte puter- 
nice industrii naţiona'e : industria ceasornicelor, in care Elveţienii şi-au 
făcut un renume universal, grație preciziunii cu care sint lucrate la ei 
ceasornicele. La expoziţia din Londra din anul acesta sa decernat El- 
vejiei premiul | pentru preciziune în fabricarea cronometrelor, care tor- 
mează specialitatea multor fabrici din Geneva, Chaux-de-Fonds, Neu- 
châlel. In acest pavilion, vizitatorul are ocazia să vadă tot felul de cea- 
sornice, dela cele mai eltine şi simple, pănă la cele mai scumpe. U- 
nele fabrici au specialitatea ceasornicelor artistice pe al căror capac sint 
încrustate admirabile desenuri. Altete sint renumite în fabricarea cea- 
sormnicelor electrice. O secţie a pavilionului este rezervată părților de 
ceasornice—capace, rotițe, şuruburi, spirale, arcuri, etc, 

În grupa industrială se impune apoi marea hală a maşinelor care 
se intinde pe o suprafață de 15.000 m2. cea mai mare hală din Elve- 
ţia. Vizitind această hală cu puternice motoare, locomotive, turbine de 
apă şi vapori, aparate ştiinţifice etc, avem un sentiment de admiraţie 
pentru această țărişoară, care fără să albă elementele esențiale oricărei 
industrii metalurgice—ferul şi cărbunele—a reuşit să-şi creeze © indus- 
trie naţională metalurgică, fiind în stare să-şi satisfacă nu numai trebu- 
ințele sale, dar chiar să exporte din ce în ce mal mult pănă în Extre- 
mul Orlent, (În 1890 a exportat pentru 20—22 milioane maşini, în 1907 
pentru 80.000.000, iar în 1912 pentru 108.500.000). Interesante sint aseme- 
nea pavilioanele industriei porțelanului, ceramicei, sticlăriei, unde se 
poate urmări întreg procesul fabricaţiunii de farfurii, oale, câni, etc. Aci 


ti VIAȚA ROMINEASCA 


majolice de Thun, oalele de Langnau, care sint ade- 
ring a ha jes La desvoltarea acestei industrii, care are un 
trecut istoric în Elveţia, contribue mult şcoalele speciale ale căror pro- 
duse lucrate cu mult gust și ingrijire sint expuse lotro secţiune. 

In apropiere se găseşte pavilionul sculpturilor în lemn, unde ase- 
menea se poate urmări interesul ce Elveţianul îl depune pentru a ob- 
ține obiecte de artă cil mai desăvirşile. 

Alte pavilioane tot aşa de interesante şi drăguțe In aranjament, 
sint pavilioanele industriei hirtiei, a artelor grafice şi a fotografiei, a 
industriei pielei, cauciucului, etc. 

Dintre industriile alimentare nu trebue să lrecem cu vederea pa- 
vilionul şocoladei, care izolat în Mittelfeld are aspectul unei case de 
țară franceze. Pavilionul Insuşi cu colonadele şi bogatele sale sculpturi 
atrage o mulțime de vizitatori. 

Ceva mai departe se găsește pavilionul Maggi, unde o serie de 
maşini arată vizitatorului fazele prin care trece acest produs, 

In grupa agriculturii, cel mai impozant pavilion este al laptelui, 
care se ştie că formează principalul produs agticol al Elveţiei, Aci un 
turn inalt şi spaţios cu o capacitate de aproape 3000 m”. ne arată 
cantitatea de lapte ce se produce zilnic în Elveţia. Pe peretele din 
stinga se păsesc ultimele date statistice referitoare la producţia şi con- 
sumaţia laptelui. De aci se vede că în 1913 s'a întrebuințat pentru con- 
sumaţia directă 9.412.800 hi. sau 42.50, pentru creşterea vitelor 
3.211.300 hl. sau 14.504 şi peniru transformare în produse de ale laptelui 
9.633.900 hl. sau 43%, 

In acelaşi pavilion se află un mnzău al laptelui în care sint tx- 
puse loate produsele din lapte, aparate vechi şi noi, de unde se poate 
vedea ce progrese uimitoare a tăcut industria laptelui în iveţia. Laa- 
ceastă desroltare a contribuit şi mişcarea 
lele speciale de lăptărie, dindu-se țăranul 
să crească vitele în mod raţional şi să pr 
teme, iar pe de altă parte să-şi valoritic 


Dacă ne-am plictisit cu vizitarea 


puţin mai departe şi intrăm întrun pavilion. grădină, unde garoafe albe 
şi roşii, trandafiri, flori alpine cu diferite culori delectează ochiul şi um- 
plu pavilionul de un parfum imbätător, A doua lună tabloul se schimbă 
floti proaspete luind locul celorlalte. i 

Expoziția națională din Berna 
Vienii au făcut pe tărimul economic, 
pe tărimul cultural şi social, 


produselor alimentare mergem 


Hu ne arată numai ceia ce Elve- 
cl şi rezultatele la care au ajuns ei 


CRONICA SCCIALA 


Aşa în pavilionul: Invăţămini, cercetări ştiinţilice, etc. sint expuse 
lucrări ştiinţifice, aparate inventate de Elveţieni, apoi diferite materiale di- 
dactice, tabele de trequență, expuneri grafice arătind fazele prin care a 
trecul organizaţia examenelor de ucenici, ele. De remarcat aei este Liga 
socială a cumpărătorilor, care se bazează pe următorul principiu: Vivre c'est 
acheter, acheter c'est pouvoir, pouvoir c'est devoir. Această ligă, bazată 
pe puterea pe care o reprezintă consumatorii uniți, luptă pentru imbu- 
nătățirea condiţiunilor de muncă, obligind pe membrii săi a cumpăra 
numai dela acei ce oferă funcționarilor şi lucrătorilor cele mai bune com- 
dițiuni de lucru, desvoltind în cumpătător sentimentul răspunderii so- 
ciale. 

Liga luptă peniru realizarea următoarelor puncte : 

2) O odihnă duminicală complectă. b) Simbăta după amiază să se 
lase liberă. c) Să se acorde concedii regulate. d) Apărarea dreptului de 
a se asocia. e) Inchiderea magazinelor la 73 seara. f) Fixarea unui mi- 
nimum de salariu, g) Cumpărările să se facă numai contra numerar, 

Liga cumpărătorilor publică periodic lista acelor comercianți care 
acordă cele mai bune condițiuni funcţionarilor. 


Cum Berna este sediul multor birouri intemaţionale, este firesc că 
în expoziţie să dăm peste un pavilion al birourilor internaționale. Aci 
se expune în scrieri, hărţi geografice, lucrări gralice, rezultatele activi- 
täjii biroului internațional al Uniunii poştale universale creat în 1875, 
biurou'ui telegrafic internațional creat in 1869, biuroului internațional 
pentru transportul pe cale ferată creat în 1890, biuroului internațional 
pentru apărarea proprietății literare creat în 1881, etc, 

Am crezut că nu e iipsit de interes pentru cetitorul romin acest 
tablou sumar, din care putem vedea pe de-o parte progresele realizate 
de o mică țărişoară, cind ea e condusă În vederea binelui public,—iar 


pe de alta, ce lucruri însemnate se pot realiza cu cheltueli relativ re-. 
duse Într'o astfel de țară. 


V. M. L 


a a a a a 


Cronica judiciară 


„Statistica judiciară a Rominiei* 


Ministerul de Justiţie a publicat întrun volum, de format mare, sta- 
tistica judiciară a Rominiei pe anii 1910—1911. Volumul acesta a fost 
tipărit la sfirșitul anului trecut şi trimes diferitelor autorități. 

Scriitorul acestor rinduri, consultind statistica aceasta, sa convins 
încă odată de adevărul, devenit banal, că statistica oglindește mişcarea 
vieţii sociale. Fenomenele sociale își desvăluesc cauzalitatea și mecanis- 
mul lor, prin cercetarea seriilor lor numerice. Parcă vezi structura şi 
funcționarea diferitelor organe ale vieţii sociale, şi a activităților ome- 
neşti, în dosul şirelor abstracte de numere, 

Statistica, pe care a publicat-o Ministerul de Justiţie, înregistrează 
diferitele evenimente omeneşti, care au ajuns la cunoștința organelor ju- 
decătorești. Subsemnatul a cercetat-o cu un mare interes. In primul loc, 
pentrucă oricine are un rol oarecare în erarhiile judecătorești, are evo- 
carea cazurilor concrete, din propria sa experiență, cind consultă o a- 
semenea statistică. In dosul numerelor abstracte, el pune amintiri vii, 
şi experiențe personale, care dau un adevărat colorit abstracțiunilor nu- 
merice. Dar, chiar în mod impersonal, o asemenea statistică interesează 
pe orice cercătător în materie socială. 

De pildă, pentru un economist nu va fi fără interes de a vedea 


diverse fapte, pe care le înregistrează statistica judiciară. Circulaţia bu- 


nurilor.—de pildă, vinzări, schimburi, se înregistrează intro asemenea 
statistică. Inaintea tribunalel 


de imobile, cu o valoare 
au fost 114,441 


lei. Deci, numai la interval de un an, 


în valoare de 18,631,239 lei (pg. 212), şi 
în 1911 au fost 713, cu o valoare de 21,728,709 (pg. 610). Peci aha 


———— - 


CRONICA JURIDICA 263 


zarea judiciară, și în primul loc vinzarea silită, a dat Inapoi În privința 
numărului de cazuri, deşi a crescut în valoare absolută. 

Creditul, de care se bucură proprietatea fonciară, se vede din va- 
loarea ipotecelor, constituite asupra imobilelor, În anul 1910 s'au con- 
stituit 7454 ipoteci de o valoare de 128,550,882 lei, din care 3928 ipo- 
teci s'au înscris asupra imobilelor urbane (case, prăvălii, fabrici, etc.) în 
valoare de 37,229,019 lei, şi 3531 de ipoteci sau înscris asupra imobi- 
lelor rurale (moşii, păduri, vii, case de la țară) in valoare de 91,321,863 
lei. lar, în anul 1911, sau constituit 8144 ipoteci de o valoare de 
159,609,901 lei, din care 4618 ipoteci Inscrise asupra imobilelor urbane, 
în valoare de 44,055,705 lei, şi 3526 ipoteci înscrise asupra fondurilor 
rurale, In valoare de 115,554,196 lei. 

Se vede deci că transmisiunea imobiliară, circulația, a crescut 
intr'o măsură mult mai mare, în curs de un an, decit grevarea acestor 
proprietăţi, prin ipoteci. 

Interesele, pe care le urmăresc oamenii, au nevoe de o protecție, 
o sancțiune, pentru a fi adăpostite cind va fi nevoe ; și, în caz de con- 
flict, protecția juridică le-o acordă instanțele judecătoreşti. Şi această 
protecție a intereselor omenești o acordă instanțele, fie că considerăm 
instanțele penale, fie pe cele civile. Rezultatul acestei protecțiuni juri- 
dice, fie că se protejează interese obștești, fie că se protejează interese 
individuale, considerind masele de cazuri aduse inaintea organelor ju- 
decătoreşti, constituesc elementele, pe care le-a sistematizat statistica 
judiciară. 

Revenind la statistica Ministerului de Justiţie ; să trecem în revistă 
unele chestiuni, care se degajează dintr insa, 

Considerind această statistică din punctul de vedere penal, vedem 
ca cifră absolută, că numărul infracțiunilor penale a crescut dela 1910 
la 1911. Dar, delicvența n'a crescut în mod uniform. În adevăr, ceia ce 
a crescut mumericește, este numărul contravenţiilor, mal cu seamă 
contravenţiiie la diferite legi speciale: Cit privește delicvența mai 
gravă, adică delictele propriu zise și crimele, adică infracțiunile, care 
manifestă la indivizi o pornire antisocială mai puternică, o intenție mai 
rău voitoare, n'a crescut numericeşte. 


Anii gri 


1909 269212 | 211726 | 4% | 100 


1910| 298551 | 199275 | 579 | 133 


19111 307053 | 216901 | "e 140 


954 VIAŢA ROMINEASCA 


Creşterea numărului crimelor, însă, nu este decit aparentă, de 
oarece cifra pe anii 1910, 1911, este inferioară anilor anteriori lui 1909, 
cind s'a modificat regulamentul Curţilor cu Juraţi, rezultind aminări de 
afaceri pendinte. 

Numărul celor condamnaţi la inchisoare sa constatat a fi în des- 
creştere, pe cind al celor condamnaţi la amendă a crescut. 


Condamnaţi 
| pectusiane Numărul indice 


Anii | Amendă inchisoare | si muncă | 
| milaieă 


1909 308840 44967 
| 
1910| 326167 | 40673 


1911| 339048 | 42332 | 
| 


| 


De sigur că aplicarea tot mai frequentă a amendei se datorește și 
faptului că numărul contravenţiilor a crescut, pe lingă alte cauze. 

Raportul social intre infracţiune şi pedeapsă, ne îndrumează gin- 
direa spre rațiunea pedepsei, a cărei cercetare însă ar fi nepotrivită în- 
tr'o asemenea cronică, care nare pretenția de a elucida asemenea pro- 
bleme grave, 

Ni se pare, nu fără drept cuvint, că modul cum concepe pedeapsa 
un renumit sociolog francez, Durkeim, este foarte suggestiv. În cartea 
acestui sociolog, întitulată: „Les răgles de la méthode sociologique“, caută 
să demonstreze, că, dacă se consideră pedeapsa, în mod obiectiv, și în 
afără de orice idee finalistă, ea nu este decit reprobarea unui act, re- 
probare, care este într'un, anume mod organizată, intrun stat mal fna- 
intat, şi că rolul pedepsei nu este de a face să dispară criminalitatea, 
ceia ce este o imposibilitate, ci de a o menţine în anume limite, spre 
a nu fi dăunătoare vieţii comune. Și, ca un adevărat paradox, Dur- 
keim conchide, că, în anume limite, delicvenţa este un semn de vigoa- 
re socială, vigoare, care se manifestă, între altele, și printro doză de 
delicvenţă. 

De altminteri, este lucru cunoscut că atit cu ocazia mobilizării 
din anul 1913, cît şi în anul 1914, prin concentrările generale, ce sau 
făcut, toată populația validă și robustă fiind ridicată din sinul populaţiei 
civile, delicvența, tot timpul acesta, a scăzut foarte mult. In primul loc, 
sint delicte, pe care le-am putea numi delicte țărănești, loviri, distrugeri 
și strămutări de hotar, furturi de lemnedin pădure și furturi de produse 


CRONICA JURIDICA 265 


<de pe cimp, care, prin asemenea ridicări în masă a populației ţărăneşti 
viguroase, au devenit, pentru un timp, cu totul rare, în cit micșorarea de- 
Ticvenței corespundea unei diminuări a activităţii sociale obicinuite. 

Din tabelele celor condamnaţi definitiv de Curțile cu Juraţi, se constată 
„că acuzaţii știutori de carte sînt mai cu seamă cei care au comis crime și 
delicte contra persoanelor, pe cind crimele și delictele contra bunurilor 
“(tilhării, furturi, etc.) sint mai cu seamă comise de neștiutorii de carte. 

In anul 1910, au fost condamnaţi pentru crime şi delicte contra 
persoanelor (omor, asasinat, părintucidere, pruncucidere, viol, calomnii 
prin presă, etc.), la Curțile cu Juraţi, 137 ştiutori de carte și 119 ne- 
știutori de carte ; iar pentru crime și delicte contra proprietății (furt, 
tălhărie, incendiu, jetuiri, degradări, etc.) 49 ştiutori de carte și 79 ne- 
ştiutori de carte. In anul 1911, tot de Curțile cu Juraţi, au fost condam- 
maţi definitiv, pentru crime și delicte contra persoanelor, 121 ştiutori de 
<arte, și 165 neștiutori de carte, iar pentru crime şi delicte contra pro- 
prietății 43 de știutori de carte, și 74 neștiutori de carte. Se obsarră de 
asemenea că este cu mult mai mare proporția crimelor şi delictelor con- 
tra persoanelor, decit contra proprietăților. Și lucrul este explicabil: Cu 
măsurile de poliție și siguranță, pe care le are statul, cu organizarea 
jandarmeriei rurale, jefuirile, care sint un capitol important, la atentatele 
contra proprietăților, Sau făcut rare. Dar crimele și delictele contra 
persoanelor, omoruri, asasinate, loviri cauzătoare de moarte, amenință- 
rile, avorturile, atentatele la pudoare şi altele, se petrec fără putință 
de a fi supraveghiale şi prevenite de o organizaţie polițienească, oricit 
de perfectă ar fi. 

Faţă de importanța faptelor, care sint aduse în judecata Curţilor 
cu Juraţi, recidiva este mică. Din 421 indivizi, condamnaţi definitiv de 
Curțile cu Juri, în anul 1910, erau 33 recidivişti, lar in 1911, din 459 
indivizi condamnați definitiv, au fost 14 recidiviști, Proporția devine și 
mai interesantă, dacă ne gindim că numărul cazurilor judecate de Curțile 
cu Juri este cu mult mai mare decit numărul celor condamnaţi, de oare- 
<e, la Curțile cu Juri, achitările întrec cu mult numărul condamnărilor, 

In privinţa repartizării criminalităţii, Intra diteritele clase sociale, 
se pot stabili următoarele observațiuni : După tabelele celor condamnaţi 
definitiv de Curțile cu Juraţi, se constată că agricultorii proprietari pre- 
ziată o mai mare tendință spre crimele și delictele contra persoanelor, 
pe cînd muncitorii cu braţele au o mai mare tendinţă spre crimele şi 
delictele contra proprietăților. In anul 1910, agricultorii dau 108 acuzați 
condamnaţi definitiv de Curțile cu Juraţi pentru crime și delicte contra 
persoanelor, şi muncitorii cu braţele 69; pentru crime și delicte contra 
proprietăţilor sint condamnaţi 52 agricultori şi 42 muncitori. In anul 1911, 
tot la Curțile cu Juraţi, avem 138 agricultori şi 66 muncitori cu braţele 
condamnaţi pentru crime şi delicte contra persoanelor, și 43 agricultori 
<u 43 muncitori, pentru crime și delicte contra proprietăţii. In privința 


266 VIAȚA ROMINEASCA 
Judecătoriilor, Tribunalelor, Curţilor de Apel, statistica Ministerului de- 
Justiţie nu sistematizează datele condamnaților pe profesiuni. 

Asupra modului, cum apreciază gravitatea faptelor instanțele ju- 
decătoreşti, se poate spune cu siguranță că delictele contra proprietăți- 
lor sint mai aspru socotite, şi mai greu pedepsite de instanțele judecă- 
toreşti, decit delictele contra persoanelor. Mai mare este proporția ce- 
lor condamnați la închisoare, În cazul întăi, decit în cazul de al doilea. 
Dintre delictele contra proprietăților, mai greu sint pedepsite furturile, și 
cele mai ușor pedepsite sint distrugerile (mai cu seamă distrugerile de 
hotar, care este forma cea mai obișnuită, sub care se maniiestează in- 
călcările de stăpinire a păminturilor, între țarani). 

in 1910 au fost judecaţi 134,744 indivizi pentru crime și delicte 
contra persoanelor, din care 45,795 au fost condamnaţi la amendă şi 
şi 10,154 au fost condamnaţi la inchisoare. lar, pentru crime și delicte 
contra proprietăților, In același an, au fost judecaţi 118,140 indivizi, din 
care 31,295 condamnaţi la amendă și 21,610 condamnaţi la închisoare. 

In anu! 1911, au fost judecaţi pentru crime și delicte contra per- 
soanelor 147,650 indivizi, din care au fost condamnaţi la amendă 47,588, 
iar la închisoare 10,326. Pentru crime și delicte contra proprietăţii au 
fost judecaţi în același an 125,214, din care 32,773 condamnaţi la amendă 
şi 23,294 la inchisoare. 

Dacă luăm delictele de furt, atunci vedem că pedeapsa obișnuită, 
pe care o dau instanțele judecătoreşti, este închisoarea, şi această pe- 
depsă este mai obișnuită la furturile calificate (furturi de vite, furturi 
dela stăpin, furturi în timp de noapte, furturi cu elracție, etc. etc.) pre- 
văzute de articolele 309, 310 cod. penal, decit la furturile simple dinar- 
ticolul 508 codul penal, care presupune un element antisocial mal puţin 
pronunțat. 


Condamnaţi 


Portari simple şi tancer» | Farturile din art  Farturile din art. 
cări de fart (S08 è. p.) 509 e. p- | 19 


| amendă | inchisoare | amandă | inchis. || 


| | 
9875 | 7779 îi 6664 6972 | 


10600 | 8299 | 6355 | 6437 


Constatăm că în anul 1911, instanțele judecătoreşti au dat intro: 
proporție mai mare inchisoarea, la furturile calificate, decit în anul 1910, 
ceia ce înseamnă că au pedepsit mai cu asprime aceste delicte. 

Nu în toate regiunile din țară apreciarea gravității şi penalizarea 
faptelor este la fel, sau, variază gradul de pedeapsă, pe care instanțele 


CRONICA JURIDICA 25? 


penale îl dau la fapte de aceiași categorie, după deosebitele localităţi. 
De pildă, să luăm furturile, și să considerăm două județe, din regiuni 
deosebite, Să privim pedepsele date de judecătoriile de ocol din două ju- 
dete : Gorjul şi Vasluiul, 


Indivizi condamnaţi de judecătorii 


(309) 4310) 


(Amenda! Inchis. JAmendā| Inchis. | 


216 125 
446 123 


Se vede din această statistică, că, luind în totalitate, pedepsele, 
pe care le dau judecătoriile din judeţui Gorj, cu privire la furt, sint mai 
blinde decit pedepsele date de judecătoriile din judeţul Vaslui. Propor- 
ţia, în care dau judecătoriile din judeţul Gorj amenda, este de trei ori- 
mai mate decit pedeapsa închisorii, în ce priveşte furturile calificate din 
art. 309 codul penal. Lucrul acesta provine de acolo, fără indolală, că- 
furturile de lemne din pădure, care dau, intrun aşa de mare număr de 
cazuri, loc la aplicarea art. 309 al. 2 codul penal, sint apreciate cu. 
oarecare indulgență de instanțele judecătoreşti, şi mai cu seamă de ins- 
tanţele judecătoreşti din judeţul Gorj, unde sint atitea terenuri păduroa- 
se, şi s'a menţinut intactă, In mintea țaranului, credința în codevălmă- 
şia pădurii. 

Dacă examinăm statisticele penale, din punctul de vedere al vris- 
tei intractorilor, şi dacă ne referim numai la diferitele categorii de fur- 
turi, care sint delictele ce de obicei pun în evidență mai multă perver- 
sitate, atunci căpătăm următoarele date, cu privire la indivizii, pentr 
care sentințele au devenit definitive şi executorii : 


Barbaţi 


258 VIAŢA ROMINEASCA 


Femei 


Yarturi simple Furturi ealificute 


Anii (80) (310) 
Majore | Minore Minore Majore | Minore 


Majore | 


| 
956 134 
922 | 96 


1910 
1911 


| 572| 65 
553 | 35 


81 | 9 


Se constată din aceste statistice următoarele: proporţia delicven- 
fei minorilor este mai mare la femei, decit la barbaţi, adică precocitatea 
delictuală mai ușor se întiineşte la femei, decit la celalt sex. Apoi, precoci- 
tatea la barbaţi este mai mare tocmai la furturile calificate, și anume la 
furturile din articolul 310 codul penal, unde se prevăd furturi care pre- 
supun un instinct antisocial puternic, o mare doză de perversitate, 
(adică furturi cu spargere, cu chei mincinoase, etc.). 

Chestiunea minorităţii penale este una din problemele cele mai 
importante ale dreptului penal. Modul cum luncționează societatea noas- 
tră modernă, cu tendința sa de a ingădui o tot mai mare şi mai precoce 
desvoltare a individului, se arată și In faptul că delicvența minorilor 
creşte tot mal mult. Crimele şi delictele săvirşite de minori cresc în 
proporție din an în an, şi unii dintre dinşii dau dovadă de o abilitate 
extraordinară În săvtrşirea faptelor rele. In cariera noastră am avut O- 
cazia de a constata, În multe rinduri, fapte săvirşite de minori, care au 
isbutit să comită delicte cu o îndrăzneală, ce nai fi bănuit-o la vrista 
ior, şi totodată să tăinuiască multă vreme săvirşirea faptelor. 

Ne oprim cu consideraţiile, ce le-am făcut asupra faptelor pe- 
nale, ce se degajează din statistica Ministerului de Justiţie, de oarece ar 
întrece cu mult cadrul, ce ni l-am propus, dacă am examina statistica 
aceasta, intreagă, din punctul de vedere penal, 

Dar, domeniul dreptului nu imbrățişează numai faptele pedepsite 
de lege. In fața instanțelor judecătoreşti viața şi activitatea indivizilor 
se manifestă şi sub alte chipuri. Sint relațiunile de familie şi relajiunile 
de avere, care se perindează la bara justiţiei, şi, din statistica Ministerului 
de Justiţie, se pot scoate lucruri foarte interesante cu privire la aseme- 
nea pricini. 

Da pildă, să luăm divorsurile. Divorsul este ca o supapă de si- 
guranță în ce priveşte nemulțămirile într'o căsătorie. Cind o căsătorie 
mu are temei solid, cind vieţuirea între soţi devine cu neputinţă, atunci 
securg la divors. Dar, pentruca necesitatea divorsului într'o căsnicie să 
apară ca ceva neevilabil, trebue,—in majoritatea cazurilor așa se intim- 
p!ă,—ca să treacă un timp oarecare, în care timp soții să ajungă la 
constatarea că traiul impreună nu se poate suporta. Sint şi divorsuri, 
pe care soţii le pornesc la o lună, la două, la un an dela căsătorie, dar, 


CRONICA JURIDICA "26% 


în majoritatea lor, divorsurile presupun un trai în căsătorie mai indelun- 
gat. Așa arată statistica: 


Divorsuri admise la tribunale 


|| 11-15 ani 


s 

1608| saal 278 

1652) 372 3%8 
| 


i h 
o al o 
149 o æ æ en 


Divorsurile pornite de femei siat mai numeroase decit cele 
pornite de barbați, şi motivul este faptul că adulterul poate fi mai 
cu uşurinţă comis de barbaţi decit de câtre femel, prin Imprejurările de 
viaţă, în care trăesc respectiv fiecare, 

Aşa, de pildă, în 1910, au fost 1688 cereri de divors pornite de 
barbaţi şi 2006 de către femei, iar în 1911 au fost 1488 cereri pornite 
de barbaţi şi 2013 de femei. 

Barbatul, prin genul său de viaţă, poate să concilieze traiul con- 
juga! şi cu diferite legături în afară de căsătorie, cu mai multă uşurinţă 
decit femeile, şi de aceia el este mal pujin dispus ca să rupă legătura 
conjugală. 

Statistica divorsurilor ne arată şi alte curiozilăţi: Este cunoscut lu- 
cru, că cu cit considerăm centre orăşăneşti mai populate, cu atit tenta- 
țiunile, cit şi uşurinţa de a se face adulteruri, este mai mare. Adulte- 
tul este pedepsit de legea penală, şi, ar părea lucru firesc ca, cu cit am 
considera centre populate mai mari, cu atit numărul proceselor de adul- 
ter să fie mal mare. Dar nu esteaşa. Judeţul ilfov, care are o popu- 
lație foarte mare, şi care cuprinde şi capitala ţării, comparativ cu judeţul 
Vaslui, are mai puline procese penale de adulter. Dar sancţiunea 
călcării credinței conjugale se traduce, în ce priveşte judeţul litov, prin- 
ir'un mare număr de divorsuri. 


Judecate la tribunale 


Adulter (penal) 


Judeţul Ilfov Divo 


Adulter (penal) 
Divors 


Judeţul Vaslui 


2% VIAŢA ROMINEASCA 


Am spicuit o parte din statistica judiciară a Ministerului de Justi- 
ţie. Nu vom continua cu examinarea ei în total, de oarece, Intracest 
chip s'ar face din aceste considerații un adevărat studiu voluminos, și 
nu o simplă cronică. Pentru cercetătorii chestiunilor sociale, în ţara 
noastră, ca și pentru teoreticianii științelor sociale, consultarea unei aseme- 
mea statistice poate fi de un netăgăduit folos. Noi ne-am mulțumit nu- 

¿mal de a atrage atenţia publicului asupra acestei publicaţii. 


loan S. Neculau 


Cronica Economică 


Comerţul mare de cereale in Rominia 
(Urmare şi afleșit), 


Bursa de cereale.—Am arătat în ultimile două numere din V. R. 
Tactorii indispensabili, care intervin în comerțul mare de cereale; iar în 
Studiul de faţă ne propunem a arăta bursa de cereale, care de aseme- 
nea constitue un factor de mare importanță in acest comerț, 

Prin bursă înţelegem, În general, reuniunea comercianților, indus- 
triașilor, agricultorilor şi viticultorilor, căpitanilor de vase plutitoare și 
a mijiocitorilor oficiali, în vederea negocierii valorilor admise la bursă. 
Se deosebesc două feluri de burse : burse de efecte sau fonduri și burse 
de mărluri. 

In Rominia avem atit burse de efecte cit burse de mărturi, în spe- 
cial de producte, In total luncționează astăzi în țară patru burse şi a- 
nume ; in București, Brăila, Galaţi și Constanţa, din care cele din por- 
turi sint burse de producte, iar cea din Capitală este mixtă, adică şi de 
producte și de efecte, In lași și Craiova, deși legea prevede înființarea 
a cite o bursă de producte, acestea nu funcționează Incă pănă acum, 

Bursa, În țara la noi, este o instituțiune de stat și nu se poate in- 
ființa decit prin decret regal, In urma propunerii făcute de către Minis- 
terul Industriei și Comerţului, potrivit raportului Camerei de Comerţ în 
circumscripțiunea căreia este nevoie a se înființa bursa, 

Legea burselor, la noi, din anul 1904 a fost moditicată în 1905 şi 
1913, căutindu-se prin aceste modificări a se umple lipsurile celei vechi. 

Bursa în Rominia işi exercită activitatea ei sub controlul şi su- 
pravegherea statului, printr'un comisar al guvernului, 

Comercianţii, care formează majoritatea corporaţiunii bursei, tre- 
buesc să aibă de cel puţin un an firma înscrisă la Tribunalul de comerț 
şi să se ocupe regulat cu afaceri de bursă. Prin modificarea adusă le- 
gii burselor la 1913 sa admis a face parte din corporațiunea acesteia, 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


formînd o secțiune specială, și agricultori și viticultori, care pănă aci 
erau excluși de a fi membri în corporațiunea bursei. Pentru bursele de 
producte, mai ales, admiterea sgricullorilor și viticultorilor ca membri 
în corporațiunile acestora joacă un rol destul de important, în special 
ca arbitri la aplanarea diferendelor ivite între producători și cumpărători. 

Societăţile comerciale pe acțiuni pot exercita dreptul ca membri 
în corporațiunea bursei prin cite un imputernicit special. Numai mem- 
brii corporațiunii în persoană sau prin procuratorii lor pot încheia afa- 
ceri ja bursă. 

Direcţiunea bursei este Incredințată unui comitet ales pentru patru 
ani şi compus după cum urmează: dintrun delegat al Ministerului de 
Industrie şi Comerţ, unul al Ministerului de Finanţe, unul al Camerei 
de Comerţ, unul al Băncii Naţionale, din doi delegaţi aleşi prin tragere- 
la sorț, ca reprezentanți ai societăţilor ale căror efecte sint cotate la 
bursă, precum și din delegaţii corporațiunii bursei în număr de trei, cind- 
mumărul total al membrilor ei ar fi mai mic sau egal cu 100 și din cinci, 
cînd numărul membrilor ar fi mai mare de 100. Dintrun delegat sles- 
de secțiunea specială a bursei alcătuită de agricultori și viticultori, cînd 
numărul membrilor aceste! secțiuni ar fi minimum 30, și, în fine, dinə 
sindicul bursei. 

Acest comitet al bursei ales și compus în modul de mai sus ho- 
tărăște din sinul său un președinte şi doi vice-președinţi, Drept secretar 
funcționează de obicei acela al Camerei de Comerţ, care are să țină re- 
gistrul cu deciziunile comitetului bursei. Atribuţiunile comitetului sint: 
prevăzute de legea bursei la art. 17, aliniatele a pănă la m. 

Pe lingă fiecare bursă funcționează mijlocitori oficiali de schimb, 
de cereale şi de mărfuri. Numărul lor se fixează din patru în patru ani 
de către Ministerul de Industrie și Comerţ. Mijlocitorii oficiali sint în-— 
sărcinați cu mijlocirea operaţiunilor de bursă între vinzători și cumpără- 
tori şi numai operațiunile încheiate de dinșii, atit tn afarăcit și înăuntru: 
bursei, sint considerate ca operațiuni de bursă, Deasemenea și membrii 
corporaţiunii bursei, sau Imputerniciții lor au dreptul de a închela ope- 
rațiuni de bursă. 

Se pot numi la bursă suplinitori și remizieri, care însă lucrează 
pentru și pe răspunderea mijlocitorilor oticiali care i-au însărcinat. 

Mijlocitorii oficiali sint numiţi prin decret regal de către Ministe- 
rul de Industrie și Comerţ, după recomandarea comitetului bursei. 

Pe lingă fiecare bursă mai funcţionează și un sindic, numit prin: 
decret regal pe timp de 5 ani, de câtre Ministerul de Industrie și Comerţ 
dintre mijlocitorii oficiali. Sindicul impreună cu un membru din corpo-- 
rațiunea bursei, special împuternicit, şi cu un agent oficial stabilesc zil-- 
nic cota (bursei. 

Mijlocitorii oficial! de schimb, la intrarea lor în funcţiune, sint o- 
bligați să depună o garanţie de 50,000 lei, pe cind celelalte categorii de: 


CRONICA ECONOMICA "3 


mijlocitori, inclusiv cei de cereale, trebue să depună drept garanţie nu- 
mal 5000 lei. 

La demisionarea sau distituirea din funcțiune a unui mijlocitor, ga- 
ranția nu i se poate inapoia decit după ce toate operațiunile încheiate 
de dinsul n'au fost cu tutul lichidate, 

Mijlocitorilor oficiali le este interzis să facă operaţiuni de bursă 
pe socoteala lor proprie, ei avind a mijloci aceste afaceri. De aseme- 
nea le este strict oprit de a se pune la bursă în serviciul unul comer- 
ciant, sau de a fi administrator sau cenzor al vreunei societăți comerci- 
ale, În sfîrşit mijlocitorii oficiali mau dreptul să primească un cutaj 
mai mic decit cel stabilit de regulamentul bursei. El ţin, pentru toate 
afacerile pe care le mijlocesc, registre întocmai ca și un negustor, 

Judecarea neinţelegerilor isvorite din operațiunile de bursă se ju- 
decă de câtre camera arbitrală și de conciliațiune, care pare afi cea mai 
promptă și dreaptă instituțiune judecătoarească În această materie. 

Neinţelegerile iviie la bursă se vor judeca de către camera de ar- 
bitri numai dacă părțile împricinate vor fi convenit între ele a se supune 
acestei juridicțiuni. 

Pe lingă fiecare bursă de producte funcționează o cameră de ar- 
bitri, care se ocupă în special cu rezolvirea conflictelor survenite din a- 
facerile de cereale, 

Membrii camerei de arbitri sînt - Președintele Camerei de Comerţ 
din localitate şi doi membri aleşi din corporaţia bursei, Aceştia din 
urmă nu trebue să fie nici membri în comitetul bursei şi nici agenţi 
oficiali, 

Secretarul bursei îndeplineşte funcțiunea de grefier al camerei de 
arbitri, 

Motivul certei se comunică în scris președintelui bursei, care in 
termen de cel mult $ zile trage la sort membrii arbitri, care au să ju- 
dece ligitiu, Jar în termen de 12 zile dela primirea cererii fixează ziua 
judecății. Contra deciziunilur camerei de arbitri nu se poate face apel; 
ela se pot atăca însă pe cale de recurs la secţia a 3-a a Curţii de 
Casaţie. 

Funcţionarea oboarelor de cereale, după cum am arătat în prima 
parte a acestui studiu, era stabilită până în anul 1913 numai pe cale de 
regulament; din acel an, odată cu modificarea legii burselor, se legile- 
rează și aceste oboare. Ele se organizează de către Camerile de Ca- 
merț ; se Inființează acolo unde nevoia cere ; sint puse sub autoritatea Ca- 
merei în circumseripțiunea căreia se găsesc şi funcționează așa după cum 
le-am schițat în comerțul mic de cereale. 

Chiar cu modificările, in parte esențiale, aduse legii burselor la 
1913, totuşi în privința comerțului de cereale ea are multe lipsuri. Cu 
toate că legiuitorul în 1913 a avut in vedere nu numai, ca la 1904, co- 
merțul de efecte, dar și cel de cereale, totuși mai sint încă multe ches- 


18 


PERI VIAŢA ROMINPASCA 


tiuni nerezolvate cu privire la comerțul de cereale, a căror legiferare ar 
aduce desigur foloase reale acestui comerţ. 

Din lipsa clasificării cerealelor, bursa se găsește foarte adesea ori 
în imposibilitate de a nota cursul în aşa chip încit acesta să cores- 
pundă calităţii cerealelor cotate. 

Un alt rău de care mai sutăr bursele noastre este și felul cum 
funcționează camerile de arbitri, mai ales: pentru afacerile de cereale, 
unde negustorii nu le acordă toată încrederea lor. În apus, pe lingă bur- 
sele de cereale de acolo, camerile de arbitri şi de conciliaţiune sint in- 
stituțiuni permanente, care funcţionează în mod regulat şi in care pu- 
blicul are deplină încredere, astfel că ele au dat rezullata strălucite, in 
orice neințelegere sentința se pronunță de câtre specialişti, cheltuelile 
de judecată sint mici, iar rezolvirea precedentului se face grabnic. 

Cu introducerea agricultorilor și viticultorilor In corporaţiunea 
bursei, sperăm să facem un pas Inainte spre desvoltarea bursei de pro- 
ducte la noi în ţară, 

De obicei, în burse, afacerile de cereale se tratează numai la bur- 
sele de porturi, însă și aci pe o scară mică, dat fiind că cele mai multe 
din ele se fec în afară de bursă și fără concursul el, ln interiorul șă- 
rii, în centrele producătoare de cereale, afacerile acestea nu cunosc bursă, 
aceasta lipsind acolo, ea este cu desăvirşire ignorată. Din această cauză 
înființarea de burse în aceste centie ar aduce mari avantaje comerțului 
de cereale dela producător la cumpărător. 

Văzurăm pănă aci felul cum este nrpanizată bursa; să vedem acum 
modul cum se tratează afacerile de cereale la bursă, 

La bursă, afacerile cu grine, se eiectuvază sau direct între mem- 
brii corporaţiunii bursei, sau se incheie prin ajutorul mijlocitorilor ofi- 
ciali, Fiecare operațiune în parte trebue coalirmată prin note de inche- 
iere ştampilate, semnale de mijlocitor şi trecute în registrul bursei, chiar 
în ziua încheierii afacerii, 

Pentru formarea cotei la atacerile imediate se ține seamă nu nu- 
mai de afacerile efectuate în interiorul bursei, dar și de acelea ce se 
fac de către docuri, precum și de cele încheiate de către mijlocitorii o- 
ficiali în afară de bursă. 

„Operațiunile cu termen de predare sint afaceri de bursă ctre se 
efectuează pentru o epocă mal îndepărtată şi care nu trebuesc, în nici 
un caz, conlundate cu speculațiunile de bursă, unde nu există intenţiu- 
nea să se predea sau să se plătească de cumpărător la termen cerea- 
lele, caze formează obiectul transacțiunii între vinzător şi cumpărător, 
Acestea formează așa numitele jocuri de bursă, cind se speculează mit- 
mai asupra diferenței de preț la un termen fx și care diferenţă la ter- 
men se achită în numerar de vinzător cumpărătorului sau viceversa. A- 
cest fel de afaceri, în comerțul de grine, este oprit cu desăvirșire la 
nol În țară. 


CRONICA ECONOMICA 275 


Inainte vreme insă aceste afaceri erau permise si se 
des la bursele din Galaţi şi Brăila. Ele ră geti Fy ag sri 
Însemnat de cereale ce făceam pe atunci în Austria, din care cauză în- 
tre bursele noastre și bursa de producte din Viena se încheiau zilnic o- 
perațiuni de arbitraj. De cind însă Austro-Ungaria, prin protecția va- 
mală exagerală acordată agriculturii sale, s'a izolat aptoape cu totul da 
noi, În privința importului de cereale, operaţiunile de arbitraj nu se mai 
încheie decit Intre Viena şi Budapesta la cel din Viena I 

Aceste afaceri cu termen serveau pe a 
preţuri între Brăila și Viena. rază caz doc au 

Operațiunile de cereale cu termen de predare sint însă afaceri te- 
ale. Ele se incheie și astăzi foarte des cu străinătatea, mai ales cu piaţa 
Anversulul. importatorii d'acolo obicinuese să cumpere telegrafic, însă 
pe termen, cerealele dela nol, pe care le vind în acelaş timp În Anvers 
tot cu termen de ptedare. 

in comerțul interior de cereale asemenea afaceri cu termen de 
predare se încheie pe baza uzurilor din portul unde se tralează aface- 
rea. Uzanţele acestea diferind puţin dela un port la altul, ne propunem 
a arăta aci pe cele mai importante din ele, stabilile prin regulamentul 
uzurilor portului Brăila, regulament alcătult de către comitetul bursei şi 
aprobat la 1906 de Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului și Do- 
meniilor. 

Aceste uzuri se referă, intre altele, la calitate, cantitate, preț şi la 
locul și timpul de predare si mării vindute, 

Cind cantitatea cerealelor se fixează cu adăogirea clauze! de „cirea“ 
sau aproximativ, vinzătorul are dreptul de a preda această cantitate cu 
o toleranță de 5%, in plus sau în minus, care va fi calculată după pre- 
tul zilei, la predare, 

La afacerile închelate pe baza unei cantități fixe, cumpărătorul nu 
este obligat a primi decit numai canlitatea stabilită şi poate cere, În caz 
de lipsă, bonilicarea acesteia pe prețul ziel la predare. In schimb însă 
cumpărătorul, la afaceri cu termen de predare, nu poate refuza primirea 
unei mărfi, dacă vinzătorul l-ar preda in unu! sau mai multe vase sau 
magazii, o cantitate de marfă mai mare decit cea vindută, în cazul cind 
maria corespunde condiţiunilor vinzării. In cazul acesta cheltuelile oca- 
zionate în plus cu primirea se suportă de către vinzător. 

Calitatea cerealelor joacă de asemenea un rot important. Potrivit 
uzurilor portului Brăila, cumpărătorul nu poate refuza primirea unei 
mării, care ar fi superioară calitativ, însă de acelaş tip celei stabilite 
prin contractul de cumpărare, Vinzătorul insă, în cazul acesta, nare 
dreptul la o bonificare din partea cumpărătorului, Cind vinzarea se face 
cu menţiunea „tip“, vinzătorul se bucură de o toleranță de 1" fără bo- 
nificare. lat cind toleranța este mai mare, dar nu atinge 5%, atunci are 


1) Hollor, Der Getreidehande! und sir: © buik in Wien pag- 50. 


276 VIAȚA ROMINEASCA 


dreptul la bonificare, iar de trece peste această margine, cumpărătorul 
poate refuza primirea cerealelor. 

Vinzările de cereale se fac şi pe baza de „marfă conlorm probei“, 
cind aceasta trebue să corespundă întocmai probei pe baza câreia sa în- 
cheial afacerea. Cu toate acestea și în acest caz se acordă vinzătorului 
o toleranță de 1%, cu obligațiune de bonificare. Cind diferenţa este 
mai mare, cumpărătorul are dreptul să refuze maria, putind cere despă- 
gubiri. Cerealele vindute pe termeni de predare trebue să fie de bună 
condițiune, sănătoase și bine uscate, 

Vinzările pe bază de „tale quale" însemnează că cumpărătorul vă- 
zind sau nu maria, are cunoștință de calitatea şi condițiunea ei şi se 0- 
bligă a o primi în starea În care se găseşte. 

Cu privire la calitatea cerealelor mai intervin două elemente şi a- 
nume : corpurile streine şi greutatea hectolitrică. 

Prin corpuri streine înțelegem nu numai impuritățile rămase în ce- 
reale dela treerat, dar şi alte grăunțe străine care nu se pot separa, mai 
ales la griu. 

Prețul la grine se fixează, de obiceiu, pe baza unei cantități deter- 
minate de corpuri străine, insă atit cumpărătorul cit şi vinzătorul au 
dreptul la bonificări reciproce, pentru corpurile străine conținute în plus 
sau minus. Se intimplă Insă că prețul vinzării sa fixat pe baza unui 
maxim de corpuri străine; în acest caz cumpărătorul nu este obligat la 
bonificare, cind marta ar conţine mai puţine corpuri streine, însă nici să 
o primească, cînd ca ar conține mai multe corpuri străine. 

In contractul de vinzaze se fixează și greutatea hectolitrică a ce- 
realelor, căci cu cit o cereală are o greutate mal mare la hectolitru, cu 
atit calilalea ei este mai bună. 

Părţile, contractind pe baza unel greutăţi hectolitrice, au dreptul 
la bonificâri reciproce de greutate; iar cind se fixează un minimum de 
greutate, atunci maria predată trebue să aibă cel puțin acest minim. 

Dacă marfa este disponibilă în port, atunci afacerea se încheie pe 
bază de probă prezentată de mijlocitor. Odată cu proba mijlocitorul in- 
dică cumpărătorului: cantitatea, corpurile străine ce marfa conţine, gre- 
utatea naturală pe hectolitru, precum și locul unde marfa se află depo- 
zitată, Consimte cumpărătorul la prețul cerut, maria devine angajată 
provizoriu, după care cumpărătorul procedează la sondarea el, obligați- 
une pë care acesta trebue so indeplinească în aceiaşi zi. Cumpărăto- 
rul însă poate să renunțe la sondarea măriii, în care caz alacerea sein- 
cheie definitiv numai pe baza probei cei sia prezentat. În orice caz 
mijlocitorul oficial este obligat a păstra probele luate pănă la lichidarea 
complectă a afacerii, 

Regulamentul uzanțelor din Brăila stipulează mai departe felul cum 
trebuesc făcute contestațiunile în caz de dilerende intre contractanţi- 
Vinzătorul este dator ca în termen pe 24 ore, în timpul predării, să co- 
munice vinzătorului reclamațiunile sale, iar cind maria se predă în 2 


P———r ra 4, 


CRONICA ECONOMICA 277 


port, termenul este de 483 ore. Odată aceste te 

ir pierde dreptul la orice reciamaţiune ieie iati. Gt ai ue 
erealele la Brăila se vind sau pe hectolitru sau pe suta de chilo- 

e Ss tar se ințelege franco vas, magazie, docuri în sacii cum- 
La afacerile cu termen de predare, termenul cur 

ierii operaţiunii. Inceputul lunii se consideră, după pie esa Lee 

dela 1—10 ale acelei luni, jumătatea ei se ințelege dela 11—21, iar stie. 

șitul începe dela 21 ale acelei luni, i 

Dacă la termen vinzătorul n'a predat marfa, cumpărătorul are drepe 
tul a se acoperi în contul vinzătorului, precum și a cere daune pentru 
neindeplinirea acestui angajament. Vinzătorul, în schimb, este obligat a 
acorda cumpărătorului pentru primirea măriii următoarele termene: 15 
zile pentru cerealele vindute din magazie; 10 zile pentru cele vindute din 
docuri ; 8 zile pentru cerealele vindute din vase până la 3500 de hl: 
ele n operă vasele de 10,000 hi. și 12 zile cind vasele trec de a. 
c capacitate. Cind primirea mărfii es 
na fe denar p te promptă, aceste lermene se 

A Contractele vinzărilor cu termen de predare se pot iransmite prin 
gir, cu singura condițiune de a se comunica primului vinzător. 

Plata mărfii, în lipsă de alte stipulaţiuni, se face zilnic treptat cu 
vinzarea. La vinzările cu termen de predare cumpărătorul trebue să dea 
vinzălorului în ziua semnării contractului un avans de cel puţin cite un 
leu de hectolitru la porumb, secară, orz etc. și cite doi lei la hectolitru 
de griu, rapiță, etc. 

Pentru serviciul său de intermediar, mijlocitorul oficial primeşte 
după lichidarea fiecărei afaceri făcute prin el un curtagiu, Neinţelege- 
rile isvorite din diferenţe de calitate, întirziere, neefectuare de plată nu 
alectează deloc curtagiul mijlocitorului olicial, 

Cele mal multe afaceri de cereale, repet, se încheie însă în afară 
de bursă și fără intermediul mijlocitorilor oficiali. 

Aceste afaceri, bine înțeles, nu sint privite ca operațiuni de bursă 
iar contractanții lor, în caz de neînțelegeri, nu pot face apel la institu- 
ţia bursei. Acest fapt dovedeşte că atit comercianții cit mai ales pro- 
ducătorii noștri nu cunosc indeajuns însemnătatea unei asemenea institu- 
țiuni, menită a garanta interesele amindorora. 

Să sperăm însă că In scurt timp, după o nouă şi completă orga- 
nizare a comerțului de cereale de astăzi, bursa de producte va lua ade- 
văratul ei loc în viața economică a Rominiei. 


Dr. loan Teodorescu 


Scrisori din Basarabia 


Ziarul „Cuvint Moldovenesc” 


ere de rău putem privi acea evoluțiune şovinistă şi 
PRE tg pi ia o Taanilestă în 'aitimite luni unicul ziar în asr 
moldovenească-basarabeană, ce apare cu caractzie civile ruseşti în Chişi- 
? oldavenesc”, 
POE Areia eri de Răsărit, eșiud de sub tipar, pascam anunţă 
el insuşi, „pentru Moldovenii din Basarabia şi de pesta Nistru”, vera unic 
organ al presei, penta un teritoriu egal cu Rominia eu Mo ac şi 
| pentru peste 3 miilosne de Romini „cei rămaşi ta urmă", —el îşi a we 
la începutul războiului libertatea şi seninătatea judecății lucrurilor. pa 
N. Alecsandri, P, Halipă, Gh. Stircea, S. Marafa, M. Minciună, D. =: 
hureanu etc, sint în fond şi democrați sinceri şi naționaliști it să, pri- 
veşte problemele dezvoltării poporului romin din Răsărit pe lim şi 
mentalitatea rominească. Nu cumva vremea de războiu i-a înlocuit pe w 
cu colaboratori provizorii şi nepregătiţi pentru © sarcină aşa ala ea 
de responsabilitate, ca păzirea focului slint al culturii naţionale timide a 
sudui rominesc al Rusiei? Altfel e greu să ne inchipuim cauzele reale 
a schimbării brusce a ziarului „Cuvint Moldovenesc” şi transformării 
istă rusească. 
"y yagin războlului „Cuvint Moldovenesc“ s'a arătat akva 
folos, în primul rind răspindind printre Rominii noştri fel de fel de In ră 
maţiuni care înlesneau ţăranului greoiu corespondența cu cei pacat 
războiu, aranjarea nevoilor familiilor ostăşeşii rămase fără capl, Ps, apo 
prin acest ziar se întroduceau în poporul inapoiat diierite e noui, za 
țiuni despre neamurile angajate în luptă, despre aviaţie, tehnic cui > 
de exemplu, moartea Regelui Carol 1 i-a dat prilej bun să vorbe 5 $ 
mai pe larg despre Rominia, istoria şi izieresele neamului nostru, cu toste 
că alături cu aceasta ziarul a înregistrat şi zvonuri fantastice din presa 
rusească, despre revoluția în Bucureşti şi nerecunoaşterea de către po- 


D——"P0 Pet 3 


| SCRISORI DIN BASARABIA 279 


ne enma iissa, 


mm srame s ceee oort ertt t 


tesasesseecccoorereaa 


por a noului rege, reproducindu-le sub formă de realitate. Apoi şi moar- 
tea lui D. Sturdza i-a dat prilej să spue citeva cuvinte de aceiași natură. 

Concesiunile făcute Rominilor din Ardeal de Contele Tizza, eveni- 
mentele din Bucovina etz., s'au oglindit In „Cuvint Moldovenesc" ca 
chestiuni mari şi vitale nu numai pentru frații de dincolo ci şi pentru 
întreg neamul; deci și pentru rominimea basarabeană, podoleină, her- 
soneană. In timp de pace, cu suspecțiunea Și cenzura atimind deasupra 
foaei romineşti din Chişinău, aceasta n'a îndrăznit să vorbească astfel, 
să expue asemenea fapte şi idei ca fiind relative și la Rominli-ruşi. 

Tot la inceputul războlului găsim în No. din 17 August (No. 25) 
o tubrică de poveţe înțelepie sub titlul „Care sint datoriile oamenilor către 
duşmani“ şi luate din Hristos, Confucius, Moise, Budda, Mahomet, Toistoi, 
etc., din care respiră duhul umanitarismului mondial şi la aranjarea că- 
rora in rubrică am Intrezărit mina nobilă a Jul N. Alecsandri, simpaticul 
şi mult respectatul urmaş al Iui L, Tolstoi... 


In No. 39 preotul V. Gervescu a cutezat să spue (in Rusia |): 


„Pe lubirea aproapelui se sprijină iubirea de patrie. De aceia tre- 
bue să iubim patria, să iubim neamul nostru rominese,*) să dischidem 


inima noastră... să jerilim viaţa pentru patrie şi neam...; iar neamul ros 
minesc va propâşi mercu“... 


Un Teodor Vizol publică în No. 34 două poezii; „Cintec* şi „Ce 


viață“ în care redă cum poate grozăvia Instrăinării şi inapoerii pe care 
ie sufere Rominul din Răsărit | 


„Eşi afară, lutri în casă — 
„Tot viață somnoroasă : 

„Nici un laeru cu credință, 
„Nici o muncă cu ştiinţă l... 
„Numui vorbe şi buelucuri, 
„Numai triste incaputuri,., 

„Dai ln ginduri L. Dar și ele 
„Parvăs bolnave si grele, 
„Parră-a corbil cei de toamnă, 
pi spre somnul lung ta 'ndeamnă.., 
„Nici un glas plin da putere 
„Nu răsună din tăcere: 
„Doarme tot cn într'o ghiaţă... 
„Alh, măi frate, ce viață... 


Ar 9:50. fe. 


„Ol crudă străinătate 
„Mult avui do tina parte! 
„Că-s mincat en de străini, 
„Ca iarba do boi bătrini; 
e minentua-s de duşmani, 
„Ca iarba de boi băluai; 
„Şi-s mincat da răutute, 
„La iarba de vaci cu lapte; 


=) Subliniat de „Cuv. Mold“... O, d-lo cenzor de-Madan, unde ati fost 
conzurind acest No, ? 


280 VIAȚA ROMINEASCA 


“fi mineatu-s de nevoi, 
„Cn iarba do cela ol... 


Prin numerile „Cuv. Mold." din lunile trecute găsim cînd ici cind 
colo multe pasagii şi notițe bune: despre politica negustorească a Arn- 
pliei şi despre nemulţumirea crescindă în Rusia în contra Angliei, care 
nu ajută decit foarte puţin pe aliaţi, urmărind cele mai mari avantagii; 
„Marşul călărașilor*“ de V. Alecsandri; unele consideraţiuni asupra már- 
şului „victorios" spre Berlin—,„doar Berlinul nu-i sub nas"; In No. 38 
o notiță intitulată „Bengoşi Nemţi!* a apărut cu concursul cenzorului 
în următoarea formå : 


Gazota nemțească „Vossisehe Zeitung”, vorbind despre veston că Ru- 
sia ar e paara să lase să treacă prin Kominin oștile ruseşti, — serie : 


e + 
LE did Miz ec a 
. Li 


- . . à 
a ia Ele RE 870 Da eri E oboi ie oua EAE A galic 


„Rominia nici n'a fost primită măeur la încheerea păcii din San-Sta- 
fano, ba niei la adunarea din Berlin, unde sa hotăärea soarta oi, si undedupă 
toate slujbele, pe care le făcuse huslei, i s'au luut cela trei ţinuturi din. Ba- 
sarnbia. Acuma Rusia dacă ar birui ar merge şi mai departe: ea ar pine 
mina pa Dardanele. Dar ne întrebăm : care om politic romina, vrednle dés- 
cest nume, ar putea ajuta Rusia la izbindu ncoasta 7“ 


Insă treptat-ireptat vedem pătrunzind în „Cuv. Mold." un spirit 
å la „Liga poporului rus”, de ignoranja chineză asupra „diavolilor 
albi“, a căror rol îl joacă acuma Nemţii pentru Ruşi. „Cuv. Mold,* se 
nutreşte tot mai mult cu reproduceri din presa ulira-șovinistă rusească, 
din care îşi și împrumută toate ştirile fantastice despre planurile şi bar- 
bariile germane, despre victoriile zgomotoase ale Ruşilor, etc.; despre 
deplina întregire a neamului rominesc numai pe socoteala Austro-Un- 
gariel, oglindind astiel argumentarea şi voclferările din presa romineas- 
că care a căzut de mult în mrejele rubiei. Folosul acestor reproduceri 
nu se reduce acuma decit la enumărarea cotidiană a localităților romi- 
neşti din Apus, din care şi reesă peniru ochii cetitorilor cit de mare e 
rominimea întreagă, locuind atitea țări pănă în Tisa l... Mai ales „Ace 
țiunea Naţională” a fost în modul cel mai detaliat descrisă în „Cuv. 
Mold.*; iar „jugul” austro-ungar a fost iniăţişat ca un sistem de tortu- 
rare neîncetată, un regim care prin înapolarea şi cruzimea lui întrece 
regimul vechiu turcesc, şi în comparație cu care viaţa „socială și intelec- 
tuală* a rominimii din Rusia, celei fără biserică, fără carte, limbă şi con- 
ştiinţă omenească—este un traiu de ralu sulletesc, material şi obştesc.... 

O, asemenea pasajii ati îi plac d-lui de-Madan şi celor care l-au 
pus pe acest domn la straja şi salvarea Rusiei de primejdia romină! 
Daţi-i deci, medalia de aur cu diamante acestui domn: dela 1907 el 
nu numai că a salvat Basarabia, Rusia, dar prin perseverența lui a ajuns 


SORISORI DIN BASARABIA 281 


ca și ocrotitoarea lui de atădată „Epoca” 'să devie rusească și să rusiiice 
Rominia actuală cu altta succes]... 

Ne cuprinde mare ruşine cind vedem „Cuvintul Moldovenesc“ a 
pucind calea care nu îi e impusă de vre-o necesitate absolut imperi- 
oasă. Pe cînd tot publicul rusesc și basarabean în adincul sufletului 
se Intreabă: „de ce oare cu toate victoriile noastre mari Nemţii nu-s 
daţi afară cu piciorul din Polonia ?* — in „Cuv, Mold.* No. 41—42 gä- 
sim izvor netecat de şovinism rusesc, Aşa de pildă „voluntarul* A, 
Cuiban publică o „poezie“ alcătuită de el „in Carpaţi” şi trimisă ziaru- 
lui de pe cimpul de luptă: 


„Frunză verdo nuci rotaţi, 

„Pe sabt munţii 'unaiţi Carpaţi 
„Mulţi dușmani sint adunaţi, 
„Dar orieit-ii de avan, 

„Mamă drugă, col dusman, — 
„Noi il batem rău aman t. 
PAE E y îi loveşte, 

> mint da-i lignoste 
„Si 'm clăl dese mi-i Că deşte ; 
„Căci do-t vozi acu "n picioare, 
„Peste o clipă 'n jărnă moare 
„În grozavă tremarare. 

„Ori po unde ‘n fugă treci, 
„Pe cărări și po poteci, 

„Numai trapuri austrieci : 

„lar din munți cu =paimă mare 
„Cirma lor priveşte 'n vale, 
„Cum ti fugo onstea tare l.. 


Dela publicarea aceste! „poezii* au trecut peste 4 luni, iar Aus- 
triacii cam nu prea fug, de vreme ce mai dăunăzi au intrat ceva și în 
Basarabia... 

Apol un articol întitulat „Rusia în mijlocul Nemţilor” în care e 
descrisă primejdia ce ameninţă Rusia din partea Nemţilor externi şi mai 
ales „interni“, cate trebue exterminați... Ar fl mai bine să nu fle lăsate 
toate gogorițele ultra-rusești să pătrundă In coloanele ziarului romin, 
unic şi nepălal, care trebue să priceapă că anume „Nemţii” cu Hohen- 
zolernii în frunte prezintă unica scăpare a neamului rominesc... Mai gă- 
sim în acest numâr nenorocit al ziarului o dare de seamă „Fugarii din l 
Turcia” în care Intre alte prostii se mai spune că „Turcii miniaţi că Ruşii 
biruesc în toate părţile, îi căsăpesc pe creştini, pe un cap”, pe cind cu 
toții ştim că vremurile tulburi de azi din Turcia trec aproape fără nici 
un exces asupra cuiva din creștini şi că afară de sare şi unice cazuri 
de acest fel datorite lepădăturilor lumii turceşti, nu s'a intimplat nici o 
cruzime lzvorită din grosul poporului sau al armatelor turcești, cela ce 
ne arată bine citi paşi Inainte au făcut „păginii* turci în 5 ani după 
prima revoluție și sub „barbara* cultură germană... 

Reproducind un fantastic discurs al Kaizerului inventat de Ruşi 
sau Englezi, „Cuy. Mold.” îl comentează, acuzind pe acela care ține 


282 VIAȚA RONINEASCA 


piept întregii lumi de perfidie, minciună şi forță brutală, caracterizin- 
du-l „om smintit“, şi nebănuiad efectul eftin şi banal dacă nu stupid 
al acestor cuvinte, care ne-au plictisit de mult pe toji care pricepem ceva 
adincul tragediei mondiale... După „C. M.* Rominia duce politică „cum 
bate vintul“. Și ca o încoronare a evolujiunii patriotice ruseşti a „Cuv. 
Mold.* găsim în numărul 41 o „scrisoare în redacție“ a unul Vasile 
Em. Danu dela 1 Dec. cu următorul cuprius: 


„La noi în satul Băclolu ln 18 Noembrie a venit un Ras— stringător 
de jertfe pentru clădirea unei biserici fu gabornia Grodnol. Strlagătorul 
Vasile Culici, umbla prin sat cu storojal (păzitorul) biserieii Leon elada. 
Cind dingili an ajuns la erisma lui Grigore Urigominskii, aseesta a cerut 
curtea jertfelor să vadă, dneñ-i iscălit gubernatorul Basarabiei. Stringătoral a 
răspuns, că n'ar fi nevoa de iscălitara gubernutorului, dacă oste ucas dals 
Împăratul. Atunci crișmarul Crigeminskii s gviriit cartea gi a luat în batjo- 
cară pa atringător „cu Imparatul cu tot“, Poliţia satului inştiințată despre 
cele petrecuta n făcut un raport pe care se zice că l-ar f trimis la domnul 
gubernator. Dar pănă acuma nu se aude nimica și dola gubernator nu sa 
ard nici o rinduială. Aştoptuta corcetaro niei până azi nu s'a făcut şi să- 

null se miră mult, Se zvoneşte că i notarul) satului, Timofei Fodii, 
n'a trimes raportul la gubornatorul şi că namai sa purtat cu vorba. Cu 
toata acestea nr trebui să se facă o cercetare care. sintem incrodințaţi — ar 
dovadi că crismarul Crigeminskii na numai că a ocărit numele Impăratului, 
dar face şi alte lucruri cure merg împotriva legii, cum de pildă — vinda via 
si şi noapte, naţinind seamă de poruneile legii”... 


Comentariile sint de prisos, Un individ poate să-şi păstreze drep- 
tul de a face denunțuri stupide și prin aceasta să-şi „reguleze" saco- 
telile vechi cu persoanele pe care le urăşte, dar un ziar naţtonal-de- 
mocrat, när şi menit să lumineze calea poporului nenorocit P.. 


Alexis Nour 


anme mainii 


Miscellanea 


Cultură şi umanitate 


Trăim <fteva din ceasurile cele mai dureroase ale istoriei. Gene- 
rația treculă care ajunsese ja virsta bărbăției în pragul secolului al XX-lea 
asistă azi cu braţele incrucişate, dacă nu la falimentul definitiv al citorva 
din ideile sale cele mai scumpe, desigur insă la refluxul sau la amara 


„lor infringere temporară. Însulleţită de un avint generos ea a avut nai- 


vitatea să spere că momentul unei mari şi veșnice apropieri Intre po- 
poare nu maj era depărlat şi că zorile lul se vedeau lucină la orizon 
pe cerul istoriei, Un lucru părea neindoelnic şi se impunea sulietelor 
cu tăria unel credirți elementare. In sinul marilor napil ale apusului, 
conștiința solidarităţii lor comune in serviciul aceleiaşi eteme culturi, 
altoită pe sentimentul crescînd al umanităţii şi pe forța tot mai conside- 
rabilă a claselor muncitoare de pretutindeni va deveni tot mai puter- 
mică în fața intereselor contrare şi a instinctelor stavice. Ordinea de 
drep! realizată în raporturile dintre indivizi îşi va vedea odată ființa şi 
în raporturile dintre naţii şi fragmente măcar din paradisul care piutise 
în visurile filosolijor vor trăi pe păminl. 

La prima bubnitură de tun aceste nobile utopii su fost spulbe- 
rate. interesele contrare şi instinctele atavice stăpinesc astăzi singure 
arena, deziănțuite c'o irezistibilă furie. 

Şi în serviciul lor luptă nu numai acele arme de foc şi de fer care 
au făcut pănă acum milioane de hecatombe, ci şi armele cugetului—căci 
azi şi oștirea înteleciualilor e pretutindeni mobilizată. Şi luciditatea spi- 
ritului ca şi libertatea lui, obiectivitatea şi simţul critic, achiziţii nepreţu- 
ite şi titlurile de nobieţă ale speciei noastre sint înecate de valul fioros 
şi mereu crescind al patimelor, El a pătruns în regiunile senine ale cu- 
getării şi ale artei şi cele mai puternice inteligenţi şi cele mai mari ta- 
jente ale epocii noastre n'au putut să reziste presiunii sale invinci- 
bile, Logica afectivă a înlocuit pretutindeni adevărata logică. Fiecare, 
nu vrea să vadă din aspectele realităţii decit acele care convin aspira- 


"284 VIAȚA RONINEASCA 


țiilor şi pornirilor Jul, aspirații şi porniri care îşi au adincile lor rădăcini 
biologice. Pentru lot ce le contrazice—: miopia dacă nu cecitatea, impe- 
rioasă, fatală. Şi o jale imensă ți cupiinde sufletul, cînd te gindeşti că 
acel care dau lumii acest spectacol se numesc Wundt, Eucken, Ostwald 
deoparte, Bergson, Barès, Bourget, Maeterlinck, Kipling, Wells de 
cealaltă. 

ŞI respiri parcă mai liber, cind vezică un Romain Rolland pè so- 
lul binecuvinlat al Elveţiei, un Brandes şi un Nansen în ţările Nordu- 
lui reuşesc să menție incă pe înălțimi drapelul profanat al umanităţii. 

Existau parcă pentru lumea care ştia să se ridice mai sus de pa- 
timile momentului unele lucruri care se impuneau spiritelor şi păreau 
intangibile. Nimic nu mai rămine azi in picioare, totul e discutat, dacă 
nu şi dărimat pănă in temelii. Nu mai există un singur adevăr necesar 
şi logic, cl mai multe adevăruri, fiecare în iuncţia interesului național şa 
patimilor pe care el le deziănţueşie, 

Cici azi s'a împlinit vorba lui Nietzsche, a venit timpul în care 
oamenii au „inima rece" şi „inteligenţa caldă” şi asistăm la o râstur- 
narte a valorilor consacrate in fața căreia poetul filozof şi marele defai- 
mator al raţiunii ar fi suris desigur, 

Franța e pentru Germani numai poporul uşuratie şi beat de vani- 


tate deșartă, ramura stoarsă de viagă a culturii greco-latine condamnală * 


la o iremediabilă decadență. Semnele el sigure apar în scăderea natali- 
tăţii, dizolvarea credințelor, în lipsa de disciplină şi în anarhia socială. 
Dar Francezul animat de ideia revanchei e un adversar onorabil alături 
de Englez. 

Aceasta-i naţia pertidă şi ipocrită, moderna Cartagină condusă nu- 
mai de mobile egoiste şi de materialism, poporul de pirați penru care 
idealismul şi spiritul de sacrificiu sint nişte simple vorbe. 

Pentru Franceji şi Engleji, Germanii sint numai poporul brutal, mi- 
litarist şi servil, care prin adoraţia lul mistică a forței a conrupt izvoa- 
rele civilizației europene. A venit timpul In care cultura franceză tre- 
bue să se emancipeze de jugul celei germane, bazată pe o falşă eru- 
diţie şi o ridicolă micrologie. Cugetarea latină trebue să înlăture din 
sinul ei tot ce poate aminti de jargonul filozofic, barbar şi inenteligibil, pe 
care un Kant, un Fichte sau Hegel l-au introdus în lume. Wagner trebue 
alungat 'de pe scenă, căci muzica ca şi bucătăria lor, e greoae. 

Unul din articolele cele mai semnificative pentru psihologia mo- 
mentului e desiguracel al iui Gustave Lanson: „Culture allemande et 
humanité russe", apărut în cunoscuta Revue de Paris, Profesorul de li- 
teratură dela Sørbónne e unul din spiritele cele mai largi şi mai libere 
ale Franţei, Amic al lui Anatole France şi apologist al secolului al 
XVIII-lea impotriva campionilor tradiţionalismului, el a fost adeseori denun- 
jat de najlonalişti ca unul care a introdus in Sorbonne spiritul metodei 

germane. 


MISCELLANEA 285 


Lanson Începe c'o mărturisire: Impreunä cu mulți din contem- 
poranii săi, în fața alianței franco-ruse a fost adesea chinuit de fndoeli, 
ba chiar a avut scrupule de conştiinţă. Apropierea politică şi militară 
între republica democratică şi țarismul autocrat împotriva poporului ger- 
man, reprezentant şi el al culturii occidentale, i se părea ceva împotriva 
naturii, ceva jignitor din punctul de vedere al delicateţii morale. Răz- 
boiul actual l-a deschis însă ochii, şi in lumina crudă a faptelor el şa 
putut linişti conştiinţa. Căci ele l-au convins că era numai o cul- 
tură de suprafaţă şi de faţadă, mult trimbiţată și orgolioasa cultură. 
germană. Masca a căzut acum, şi instinctele brutale ale teutonului bar- 
bar au apărut in toată splendoarea. Și slavul din cauza împrejută- 
rilor vitregi, mai puţin cultivat, mai puţin armat pentru viaţă decit teu- 
tonni, are desigur un suflet mal larg, mai generos, mai umanitar decit 
el. ŞI, in fraze calde, scriitorul francez vorbeşte despre misticismul poe- 
tic şi biindeța slavă, despre țarul pacifist care a admirat pe Tolstoi şi i-a 
cruțat de urmăriri bătrineţa, 

Era un lucru fiese, oricit de mari au fost exagerările unei prese 
mercantile, ca unele acte de violență ale armatei germane să stirnească 
în intreaga lume o dureroasă emoție. Și nu oricine poate spune cw 
Hauptmann că oamenii vii care luptă şi mor pentru un ideal sint mal 
interesanți decit cele mai mărețe monumente de artă. Ceva din atmos- 
fera trecutului, sufletul ancestral al rasei plutesc parcă deasupra unor 
monumente, şi amorul propriu al unei veshi națiuni poate fi jignit cind 
se mutilează unul din santuarele istoriei sale, 

Totuşi, cine se poale ridica deasupra impresiilor momentului şi 
e deprins să contemple dela o relativă inäițime faptele Istorice în lunga 
ior destăşurare nu va arunca epitetul de barbar unul Întreg popor pen- 
tru actele de vandalism săvizşite de clțiva indivizi, oricii de gravă arfi 
responsablliitatea ce apasă asupra acelora care sau făcut vinovajl de ele. 
Starea de räzboiu cteiază in sufletul omenesc o mentalitate specială, şi a- 
semenca acte se Întilnesc !a toate paginile In jalnica carte a istoriei răz- 
boaclor. ȘI dacă Garmania ar îl fost invadată, e sigur oare că ar îi lost 
cruțată de violențele pe care ea le comite azi ? Franţa lost-a ca în a- 
ceastă privință In timpul lui Ludovic al XIV-lea şi Napoleon, cu totul fno- 
certă ? Dacă ceva sa schimbat de atunci e numalarta disirugerii, care 
a devenit mai savantă, şi ccnştiința artistică şi morală a omenirii care, 
dacă nu a devenit mal delicată, a devenit desigur mai accesibilă decit o- 
dinioară suggestiilor unei pubiicităţi aservite intereselor... 

ŞI acte desigur condamnabile şi care vor îi regretate în viitor nu-l 
vor lace să nesocotească o singură clipă virtuțile solide ale unei mari 

Í. 

r Fără a inchide ochii în faja umbrelor unet organizații politice care 
a păstrat prea mult din trecut, el nu va uita că are Inaintea Iui un po- 
por care a dat culturii omenești reforma, cea mai profundă filozofie şi 
una din cele mai bogate literaturi şi nu va ignora cu voinţă talentul lui 


286 VIATA ROMINEASCA 


incomparabil de organizare, tenacitatea lui în muacă, sentimentul disci- 
plinei şi acel al datoriei în cele mai mici acțiuni ale vieţii. 

ȘI înaintea culturii germane el nu va îndrăzni să pună semicul- 
tura slavă. In poporul rus sint desigur energii imense care dormilează 
şi îşi aşteaptă ceasul. Citeva exemplare de geniu au răsărit deja din- 
tro subțire elită. 

Dar spiritul Asiei va stăpini încă multă vreme acest popor care nu 
şa găsit adevărata lui formă politică şi suporiă un regim identic cu acel 
al despoțiilor orientale, regim în care masele mari ale najiei sînt men- 
ținute în ignoranță, exploatate şi otrăvite de o biurocrație puternică, ve- 
nală şi rapace. ȘI din operile unui Kowaiewsky sau Alexinsky invă- 
{äm că revoluția din 1906 n'a schimbat aproape nimic, că în urma ei 
regimul autocrat şi biurocratic s'a întărit încă, că soarta naționalităților 
din imperiu devine tot mai grea, că temnițele Siberiei sînt tot atit de 
populate de acei cara au curajul să nu se piece în fața arbitrarului, 

Şi nimeni nu se poate indoi că o victorie a slavismului ar con- 
solida mai mult regimul care stăpineşte astăzi și ar nimici pentru cine 
ştie cite generaţii sforțările elementelor înaintate, şi odată cu ele și ve- 
leităţile de transiormare ale Rusiei. ŞI în acest timp cu enorma sa po- 
pulație într'o continuă creştere, urmărind fatala ci expanziune spre mä- 
rile calde ale Westului şi ale Sudului, cine ştie cite din naţiile mici 
care-i stau În cale şi care ar putea deveni nişte centre de cultură inde- 
pendentă, nu pot îl înghițite de dinsa ? 

Si au desigur dreptate acei cărora situația Rusiei față de coniic- 
tele dintre popoarele Occidentului european le aminteşte pe acele ale 
impurului persan de altă dată faţă de cetăţile vechei Hellada, 

ŞI acel care iubesc şi onorează Franța se po! Intreba cu durere, 
împreună cu un Brandes, dacă ea—condusă de resaxlimante de a că'or 
nobleţă nu se îndoieşie nimeni—luptind în acest nenoroci: răzbaiu 
alături cu țarismul, serveşte în adevăr cultura europeană şi marile ci 
idealuri.— 0. B. 


Piscurile_criticismului strategic, 


Ca să facem o ascensiune îndrăzicață pe aceste piscuri, anotimpul 
actual de războlu ni se pare cel mai prielnic, după ce au trecut spre 
vecie mai multe din grozăveniile iernei mintale ce acopereau piscurile. 
Atară de aceasta se găsește la dispoziția noastră un adevărat „guide“ 
cu experiența extraordinare, și care în fiecare zi din iarna sus pomenită 
ajungea, fără să se Inroșească măcar până la urechi, viriurile lui „cu 
dor“ din Carpaţi, Vosgi, şi din alte regiuni muntoase, precum sint Lacu- 
rile Mazuriene şi cimpiile Flandrei. 

Luăm pe d. N. din „Dimineaţa“, îidăm să-și recitească „situaţiile* 
d-sale din acest ziar, dela Octombrie incoace, și apoi Incepem ascet- 


MISCELLANEA 257 


ziunea. Credința oarbă e un lucru mare. Omul crede, omul vede pre- 
cum crede. Deci să lăsăm tonul glumei la o parte şi să vedem ceja ce 
d. N. scria în luna Noembrie 1914: 


Armaln rusească a suferit o infringere în regiunea Vloțlavse din pnr- 
tea upre generalului Hindenburg mai ales In punetele Plaţk si Cutno. 
Arente luple desi destul de importanto, nu vor putea opri ofensiva gene 
vală rusească spre Silezia mai la sud, care se apropie foarte mult de Ora- 


coma, astfel cu totul, armatele austro-ungare de cele germane. 
(Dimineața 9 Noembrie 1914). Ta ra 


Ce a mai rămas în picioare pe ziua de astăzi din această „situa- 
tie" ?—Numai faptul, că Ruşii au fost nu numai opriţi ci şi bătuți. lar 
consideraţiile d-lui N, despre „ofensiva generală rusească spre Silezia“, 
despre apropierea ei de Cracovia și despre despărțirea armatelor austro- 
ungare de cele germane, mau fost decit pure născociri ale acestui „cri- 
tic militar”, care mai continuă elucubraţiile sale nesăbulte în fiecare zi, 
Inaintea gurii cascate şi a ochilor holbați ale cetitorului de rind, 

Trecind 4—5 luni dela 9 Noembrie, nu vedem decit că Rușii sint 
ţinuţi la 70 chilometri de Cracovia, că Austro-Ungurii cooperează nor- 
mal și în strinsă legătură cu Germanii pe un front neîntrerupt și ne- 
ciintit; lar astăzi cine ne mai poate vorbi despre „ofensiva rusească spre 
Silezia" ?.., 


Ambele aripi ale trupelor rusești din Poloniă ruseaseă sint violent 
atacate dn Austro-Germani: ln sud pe frontul Cracoria- toħuva, iur la 
dord pe frontul Loviri-Skernevite, E de notat că toate aceste localităţi aint 
situate pe linia ferată ce leagă Thorn cu Cracovia prin Polonia rusească, 
(„Limineaţa” 13 Noemb.), 


Nu! E de notat cu totul altceva: nici odată în cursul războiului 
na existat /rontul Cracovia-Censtohava, de oarece linia directă 
între aceste două localităţi nu numai că nu a fost atinsă de lupte, ci 
absolut toate luptele au avut loc numai spre Est de ea, în interiorul Po- 
loniei rusești la o distanţă de cel puţin 20 chilometri (în Noembrie), 
iar acuma se dau la o distanță de 60—90 chilometri, 

Apoi între Thorn (Germania) și Cracovia (Austria) nu există nici 
o linie ferată cate să le lege prin Polonia Rusească, ci numai le leagă 
prin Silezia germană. Legătura Cracoviei cu Thorn prin Lovici şi Scher- 
nevije ar îi ca şi „legătura“ dintre lași şi Constanţa „prin“ Bucureşti şi 
Ploești. O privire fugitivă pe harta localităţilor sus arătate și vă veţi 
convinge cită pricepere are d. N. în domeniul Geografici. 


Lupta înverțunală io Polonia n inreput să fle favorabilă R f 
Germanii dau înapoi intre Lads şi Lovici. Germanii rezistă incă ofensi- 
vei rusești în regiunea lacurilor Masuriene. („Dim*, 15 Noemb.). 


Până în ziua de + edim că Germanii stau, nu pe linia dina- 


288 VIAŢA ROMINEASCA 


poia Lodzului și Loviciului, cl au înaintat spre Rusia: cu 25 chilometri 
dela Lovici şi cu 50 dela Lodz. Cit despre lacurile Mazurice, unde du- 
pă d. N, Germanii pe ziua de 15 Noembrie trecut „rezistau Incă"... ne 
e ruşine, să-i bănnim pe cetitori, că ei nu cunosc la ce distanță au fost 
goniţi Ruşii de acolo de sărmanii Germani betegi, care „rezistau încă”. 

Tot in aceleaşi zile 9—15 Noembrie d. N. Incepe cîntecul său cu 
Silezia, pe care l-a încetat numai în Februarie. După d, N. Ruşii numai 
decit înaintează spre Silezia pe care o așteaptă invazia hoardelor lor, 
ce aduc cu ele nişte grozăvenii nemaipemenite pentru Germani. Sile- 
zia din zi în zi devine ideia îixă a d-lui N. Și chiar cind Rușii au fost 
aruncaţi spre vatra lor la o distanță de circa 150 chilometri de granița 
Sileziei, dumnealui nu putuse renunța la „ofensiva rusească spre Craco- 
via“, la „pregătirea Ruşilor pentru asediarea* acestei cetăţi, la întărirea 
de câtre Germani a oraşului silezian Brestau, ete. 


Germanii n'an reuşit, Rușii sint învingători (17 Noemb.). 

Ruşii vielorinși la Laoviei... inaintanză vieloriaşi pe frontul Cracovia» 
Censtobuva, Impingind spro Cracovie trupele austriace... forțele austriace 
sînt rupte în două. bătălia din Polonia nu mai poate dăinui mult fără 
un rezultat hotărilor... (15 Normb.), 


Adică după 18 Noembrie a și fost rezultat hotăritor... în folosul 
cul? Ruşilor, care de atunci sau dat înapoi cu 20—50 de chilometri a- 
dincime pe frontul Vistula—Carpaţi 2... Ruşii „tictorioși* la Lovici, 
care se găsește acuma cu 25 chilometri înapoi de frontul german, în 
Polonia ocupată de Germani ? 

Şi iarăşi auzim de „frontul Cracovia-Censtuhovia“, neatins nicioda- 
tä nici de Ruși, nici de spatele austro-germane ; iarăși auzim despre ar- 
matele austriace „rupte“... O, sancta simplicitas a cetitorulul, e foarte 
răbdătoare, precum se știe]... 


Succesul uematelor țarului se nfirmă eu mul multă tărie. Dreapta 
și erntrul nnstro-perinane sînt în deplină retragere. Numai stînga tub or- 
dinele lui Hindenburg mai rezistă latra Lovici și Lodz. Germanii au ingrâ- 
mådit ultimile rezerve ; de izhinda zau infrirgeren lor depinde soarta bătd- 
liei din Polonia, Forțele rusești vor intra în Prusia furțamente, şi o vor 
ocupa, („Dim.* 19 Noembrie). 


O, d-le N! Ce spul mata?! Intrat-au Rușii în Prusia „lorţamente* 
măcar pănă astăzi? Aji binevoit să spuneţi că de izbinda sau Infringes- 
rea lor „depinde soarta bătăliei"... Ei bine, bătălia acela sa sfirşit, dar 
cum ?... Păstrați o tiicere prea semnilicativă, dar tot nu vă descurajaţi ! 

Germanii au îngrămădit atunci „ultimele“ rezerve : credem că pănă 
astăzi nu l-a rămas nici un om În disponibilitate, odată ce după 19 Noem- 
brie zilnic se trimbiţau victoriile strălucite ale Ruşilor ?... 

Dreapta şi centrul, cele „tn deplină retragere”, au înaintat totuși dela 
19 pănă la 29 Noembrie 15—35 chilometri spre interiorul Poloniei, iar 


XISCELLANEA 289 


„stinga“ sărmana care și ea atunci „rezista încă" (ca şi Germanii sära- 
cii la Lacurile Mazuriene 1), a ocupat de mult și Lovici și Lodz, între 
care „a rezistat încă”, din răsputeri și pe sleite,.. 

„Depinde soarta bătăliei“ ? Deci e vorba despre faimoasa „decisi- 
vă"? Atunci cine: D-voastră cu „restul lumii” puteți fi bănuit deo 
alecțiune pervertită pentru această decisivă, sau tot Germanii pretinși 
declaratori ai „decisivelor* ? 


Germanii trimit trupe Is Breslau şi lunuri la Cracovia (orașe ame- 
minţii“ de urediarea rusruseă). Lupta mu e deloc favorabilă Anstro-Ger- 
manilor. Respinperea Germanilor Polonja şi reuşita Ruşilor in Polo- 
nia sint de important imediată, războiul se transpoartă pe teritorul ger- 
man (din peu sârmana Silezin!) ceia ce va produce un efect mural ecolo- 
sal și pa lipsi Germania de toate aprovizionumentele din acesle regiuni. 
(20 Noembrie). 


In loc de asediarea lui Breslau, Ruşii sau consolat cu bombarda- 
rea lui „Breslau“ pe Marea Neagră dela o distanță de 30 chilometri; 
iar Germanii după lupta care „nu a fost de loc favorabilă* pentru ei, 
au intrat și mai adinc în Rusia; apoi nu duc lipsa de toate „aproviziona- 
mentele” și nici nu și-au transportat războiul pe teritoriul german. 


Pe frontul Loviei-Lodz Germanii au inaintat fără un plan Dna 
şi fára mijloace suficiente, incit tiee la defensiva pasiva, (21 Noemb.). 


D-nul N. n'a comunicat atunci Germanilor planurile d-sale de ina- 
intare, cele cu judecată şi cu mijloace, iar Germanii idioţi au mai Ina- 
intat tot fără judecată pănă cind au ajuns sub Varşovia, lăsind și Lo- 
vici şi Lodz pentru arături făcute acuma în Martie de către „barbarii- 
Teutoni" veniți din „Vaterland”, 


Ruşii inaiutează în Pomerania (Prusia) şi spre Cracovia... rezistența 
îuversuustă a Germanilor la Lovici nu poate servi la nimic, ea... expune 
trupele vin această parte la dezastru, căci Rugii au Intrat in.. ete. (22 
Noembrie 


Ei şi cum? Au scăpat Germaniide dezastru sau nu? Sau retras 
dela Lovici, sau rezistența lor nu le-a servit la nimic? lar Ruşii, maf 
sint ei acolo unde „au intrat” P... 


Aceste manevre, la care se dedau Germanii sint o probă a slabiciu- 
mii lor (23 Noamb.)... 


— scrisese d, N. cu 7 zile înaintea luărei Lodzului (oraș de 600 
mii populație, primul centru industrial din Rusia) și capturării a 60 
mii de Ruși între Lodz şi Vistula. 


Ruşii prupară asediul Cracoviei și au ocupat trecătorile Carpaţilor 
ce duc in Ungaria (24 Noembrie). zi 


200 VIAŢA ROMINEASUA 


Sintem în luna Martie; Rușii sint la 70 chilometri de Cracovia, 
iar ultimele comunicate ale lor tot vorbesc numaidespre atacurile lor 
date „spre“ Ducla, Ujoc, Lupcov, etc., care toate-s trecători ale Car- 
paților ! 

Pe ziua de 26 Noembrie d. N. vorbeşte despre „aripele victorioa- 
se ale armatei rusești.”  Aripele rusești sint tocmai acele, care se lup- 
tau și se luplă încă tot, „spre trecători” şi tot spre Lacurile Mazu- 
rice"... Sapienti sal! 

Dar d, N. ne promite, că aceste aripi victorioase vor schimba to- 
tul în favoarea Rușilor (deci recunoaște că la centru au suterit Rușii o 
înfrîngere dela acei cari „rezistă Incă“). Implinitu'și-au aripele această 
menire ?,,. 


Se arală importanța mare ca o are rezultatul acestei bătălii din Po- 
lonia asupra urmdrii campaniei întregi, Batâlia se apropie de sfirgital 
și. Desfagurarea admirabila a ofensivni wermano... insă touto calităţile ei 
cad din momeatul ce Germanii vor fi siliți så dea înapoi, fiad expuși, ea 
armutele lor să fle rupte unele de altele, (27 Noomb.). 


In „situaţiile“ lui următoare, d. N. caută să găsească scuze pen- 
tru insuccesele Rușilor, dar nici un cuvint nu spune, dacă sa im- 
timplat aşa cum a prevăzut dumnealui, adică: lost-au ruste armatele 
germane ? Fost-au siliți Germanii să dea Inapoi? Care a lost rezultatul 
bătăliei și fost-a el de mare importanță pentru desemnarea trăsăturilor 
„campaniei intregi“ ? 

Odată ce ai convingerea, că cutare sau cutare bătălie delinează 
mersul războiului—nu e frumos să păstrezi Înainte tăcerea deplină, în 
loc ca gura păcătosului să vorbească înslirșit tot adevărul, 

In zilele de 28, 29 și 30 Noembrie „situaţia“ d-lui N. cuprinde 
următoarele : 


Germanii au ocupat Lodzul, caia ce n'ere importantă, (Mai inainte a 
avut !). Gormanii exageroază succoaul lor, la schimb Rușii stat pe pune- 
tni de a Investi Cracovia, (Jar astăzi se la 70 de kilometri de awst 
oraş l}. Toata trerâtorile Carpaţilor slat in minile Ruzilor (astăzi Rugii se 
luptă numai în direcțiile „spra* Dusda, Ujao, Lupeov tar Ragii nu o- 
enpat Piale (care se află acuma la 50 kilometri în dosul Germanilor), se 

reghtese a invada in Prusia (a 97-a card); Ruşii au rapartat sucesso mari 
a Piatraeor, Glorno, Ne-Siniac (Poate acesta orașe sînt astäsi în mîinile 
Austriacilor), ea SĂ eter. Cutno (de asemenea); armatele austriaca s'au 
veti sitaația lal Hindenburg devine dalicată, finds Maşii amoninţi Thor- 
nul (ferească Dummezeu I)a 


Apoi d. N. trece cu desăvirșire la proslăvirea Ruşilor şi declară : 


Ruşii cpr je In Polonia şi Galiţia da 5 milioane de soldati (și daw 
înapoi !) Numai consideraţiuni strategice opros deocamdată innintarea vic- 
torioasă a Rugilor spre inima Ungariei şi Budapesta! (Cum stăm deci a- 
cuma, după 4—6 luni ?), 


= 


M'SCELLANEA 291 


Halal, „considerațiuni strategice" !.., 

După toate cele sus arătate nu e de mirat, că acest domn mai 
continuă drumul lui cel drept, şi în tot cursul lunilor Februarie şi Mar- 
tie constată următoarele : 


Germanii lectamenle intoviţi (1. F.) Ruşii lot progresează lu 
Lupeor-Ujoe (2. F.) Explieatia Ruşilor dată tnfringerii lor jù Prusia (cînd 
Germamii au ajuns la Grodno și Qaoveţ) eum cà ea nu a fost altceva de- 
cit manevră voila de retragere fara pierderi serioase, —este sinreră și le- 
gică. (5. FI). Concentrarea fortelor rusesti la Varsovia. (8. F.). (D. N. gre 
mite aci ofensiva viguroasă a Ruşilor şi numeşte Varşovia cetate”), Nu-i 
tulbură nici de cum pe Huşi succesul german din Prusia Orientală. (9. F). 


Cind insă după acest succes, Varșovia era serios amenințată și 
toată lumea îmbrățişa instinctiv probabilitatea căderii acestui oras, ace- 
laş d. N. care în toate „situaţiile“ sale susținea ideia Insemnădții ex- 
treme ce 0 are Varşovia (lucrul este probat de circa un milion de Ruși 
care o apără special), şi-a schimbat îndată tonul și a anunțat una: 

„Ocuparea unei localităţi de importanța Varșoviei are puţină 
importanță“ (12 F) 

In ziua de 13 Febr. d. N. declară, că în Carpaţi „un mare peri- 
col amemnţă pe Austriaci* (ca și în Noembrie), și face o descoperire 
genială: Rușii au reuşit să oprească ofensiva germană parte prin re- 
tragerea frontului, parte prin restringerea lut. 

E culmea cunoştinţelor militare ale d-lui N. Retragerea frontului 
cu restringerea lul parțială, nu se face decit în cazuri de infringere sule- 
ritä şi de retragere generală grăbită, după toate regulele artei, pentru 
a evita dezastrul complect. In asemenea cazuri părțile frontului în re- 
tragere sint Imediat ocupate de inamicul cel cu ofensiva. 

Cum atunci se poate opri prin aceste procedeuri ofensiva Inami- 
cului—rămine secretul d-lui N., inventatorul sistemului: oprirea ofensi- 

į tul prin retragerea mea. Ce nu face inima iubitoare de Ruși! 

Intrerupem aci urmărirea d-lui N. în cursul lunilor Februarie—Mar- 
ție. E deajuns. Ne rezervăm dreptul să analizăm înalt loc și altă dată 
opera lui măreață. Nu vom mal reproduce din această operă decit o schiţă, 
formind sufletul d-lui N., al „Dimineţei“, și al legiunilor ce se lau după ei, 

La 11 Decembrie 1914 „situaţia“ obicinuită a d-lul N. a apărut in- 
tr'o formă de adevărat comunicat oficial rusesc, fără nici o frunză de 
viață, și spre marea frică a tuturor dușmanilor interni și externi. A- 
cest comunicat sau mai bine zis o tobă mare cu tot bum-bumul şi tar- 
rrăramul ei, glăsuește majestos, în stilul de gratia Dei et voluntate po- 
puli, sau „Prin mila Lui Dumnezeu, noi Nicolae al Donilea”, etc. etc, etc. : 


| Ofensiva nu s'a realizal, Varșoviu mu e cetate. 


292 VIAJA RMINEASCA 


Puternica ofensivă germană dintre Warta şi Vistula, la inalļjimes 
frontului Loër-Loviez, a provocal o sebhimbare in gruparea lfortolor rusești, 
ca e încă pe cale de a se executa, CES 

Neapārat ră mu se ştie nimic positiv din secretul acestor operațiuni, 
nici in ceia ce priveşte óntenjiunile comandamentului rosese, nici lu veia 
ce priveşie gruparea [artelor ar, în report eu noul plan de vperatir. E 

Se bammeşte totuşi, ca Ruşii nu uu repanța! la ofensiva lor din Ga- 
liția yi din Polonia, căci până acum nu se anunță nici © retragere sau e- 
vueuare importantă a vreunui sector, de pe intinsa lor linio de lupta, 

Se creda că în vederea noului proot, sau impus unele rectideari 
sau mai bine zis, unele modificari pe troutul lor de bataie, j 

Cu deosebire se impunea, pentru un momenl, pănă la limpezirea si- 
tuației în Polunia do Nord, o restringere a frontului de lupta, mai ales in 
Galiţia Vestieš, unda trupele ruseşti ocupaseră trecătorile Carpaţilor şi 
cuceriseră chiar vorssnlul de sud-vest al acestor munţi, 

Pentru police strategice, Ruşii nu se puteau gîndi momentan la o 
efonsivă în inima Austriei, in spre Budapesta-Vione, In areste condițiuni, 
stapinirea Carpaţilor ar fi dat loe la d inute, pe care Rușii s'au gin- 
dil sä le evite reträgiad coloanele lor din ucoasta direcție, 

Acoastă rotragare a provoca! Inloarrerea ofensivă a armutei austri- 
acs, rare luplă acuma pe frontul Krosnan-laslo- Tuhnw, eu ariergarzila rusești. 

Grosal forţelur rusesti, prubabil că e pe cale de mişeure, inupuia a- 
castui front, fe pentru a ocupa o nous poziţiune, fie pentru a se grupa, 
im vederea unei moui lorituri. . 

Relragerea re sø semnalează in regiunea Kieèlce-Pietrokovo, e în te- 
gătură cu nonu situatie strategică ce e urmarita de romundamenlul rus. 

In Polonia da Nord, oten-iru germana a fost oprita. E 

In definitiv, nemarii= ofensivei germane, in nordul Poloniei, n'an a- 
vul rezultata spa de grave şi se reduc la o simpă modificare a froulului 
rusesc, cu doosebice pe slitiga şi extrema lui stingă. 4 

Liniştea ce se semnalează pe frontul orienta), o datorita migetrilor 
ve fe trupele rusești, pentru pregutirea nouei lor ofensive, opa că această 
limişie e prerestitoarea unui uragan teribil, ce se va destamțui peste ci- 
teca sie. 


D. N.a început cu „neapărat că nu se ştie nimic pozitiv” asupra 
grandioaselor planuri ruseşti de a săvirși minunile dumnezeeşti ; apoi sa 
arătat că știe mult și bine, a cucerit încă odată trecătorile, spre care 
tind Rușii şi astăzi, stirşind foarte patetic: „această linişte e prevesti- 
toarea unui uragan teribil, ce se va deslânțui peste citeva zile”... 

Ei și ?... 

rele deslânțuit In timp de 4 luni, adică 11 Dec. 1914—11 A- 
prille 1915. (Permiteţi-ne și nouă să lim prooroci pentru citeva zile 1} 

Barometrul d-lui N, prezicind uraganul, e foarte prost; e un bä- 
rometru făcut dintr'un metal anume rusesc ; nici nu e obiectiv, cu toate 
că a fost verificat la observatorul meteorologic din Calea Victoriei... 

Se naşte intrebarea: în care altă țară se mai poate disprețui a- 
tita publicul cetitor, logica, cinstea şi adevărul ? Pentru ce, domnilor, 
înşelaţi poporul care este încă în acel stadiu al culturii cînd crede că 
ceia ce e tipărit, e sfint? Pentru ce scopuri faceți aceasta? 

A, pentru sfintul ideal național 21... Dar idealul poate fi ajuns 
oare prin minciună, prin artificialitate ?... 

Atunci care sint sentimentele ce vă mină pe Domniile Voastre > 


MISCELLANEA 293 


Ce anume nutrește minciuna voastră, sau în cazul cel mai bun—rătăcirea, 
eroarea ?... 

Ne simțim strașnic de obosiţi și răciţi, după ce am trecut pe ne- 
așteptate drumul nostru nu spre piscurile cugetării strategice, ci înno- 
tind, în primăvara asta rece, prin o intreagă Mare Adriatică de bulion 
pretențios de „critică militar“, în care plutesc rămășițele minţii sănă- 
toase a faimosului d, N, 

L-am luat și l-am executat anume pe acest domn, care e secondat 
în marea parte a presei romineşti, de un cor, de o orchestră simtonică 
de observatori strategici, cu „Situaţiile“ şi „Certitudinile* lor... 

ŞI în ajutorul „situațiilor“ A la d, N. vin titlurile zgomotoase ale 
articolelor, notițelor, informaţiunilor, trecute apoi pe afişe, anunțind 
conținutul edițiilor. 

„Germanii s'au retras cu totul dela Lodz"—seria „Dimineața la 
10 Dec. adică 10 zile după luarea Lodzului de către Germani. 

Da, sau retras, şi cu totul, fiindcă... Lodzul a rămas în partea 


Poloniei ocupată deja de ei, precum s'au retras și dela Berlin încă la 
19 Iulie 1914. 


-S'au riseulat Moţii. Marele succes al Yrancezilor. Garmunii infrinți. 
Denunţarea buniditiaronlui austriac. Barbariile comise de Austrinei in Ba- 
eovina. Dispariţia Austro-Ungariei, Forţaren Derdanelelor. Propaganda 
nemtească. Formidabila ofensivă raseaacå. Uneltele legaţiunilor uustro- 
germuae. Germanii bătuţi, Austriacii contra Germanilor. Von der Galiz 
dezgustat da viaţă a câutat moarte in Belgia. Enver Pasa dispărut. Ja- 
ponezii in Europe. Francezii progreseaza.  Muannperele cuasorțiului Iver- 
sen. Aliați: forţează linia Germanilor. Violenta ofensivă lranceză, 100.000 
Greri in ajutorul Serbiei, Intrarea Italiei în aețiune. Parăsirea Constanti- 
nupolei de Turei“. 


Şi aşa mai departe. Şi aşa, timp de nouă luni! 

Piictisul.,,. Vociferările despre „corupția“ ce ar practica-o Austri- 
acii în țară, sau cum „Șvabii ne înșeală* cu vagoane, măriuri, muniții, 

„Inamicul nostru de mine“, căruia ne grăbim totuşi cu toţii să-i 
vindem cu preț bun cereale, petrol, cinste... 

Apoi „amica noastră” Rusia, „aliata de mine* câreia li sărutăm toate 
cele, „a priori" șia „posteriori“, in dimensiunile lor nu tocmai modeste... 

Creaţa |....—A. N. 


Replică 


in numărul din lanuarie, 1915, al Convorbirilor Literare, d. M. 
Beza revine asupra articolului meu Scriitori engleji despre Romlni, pu- 
blicat în Viața Rominească, luiie, 1913, cuprins apoi în volumul meu 
Studii şi Observaţii, Prima-i torpilă a plecat tot prin mijlocirea Con- 
vorbirilor în Septembre, 1914,—adică în acelaşi timp cu apariţia vol. 


or VIAȚA ROMINEASCA 
N n = 


ii şi Observaţii, pe care, asitel, nu l-a putut avea atunci în vedere. La 
E e am me imediat în Viaja Rominească, No. 7-8-9, 1914. 
Patru luni după acest „răspuns“ Convorbirile din nou andosează cava- 
lerismul d-lui M. Beza, cărula îi oferise paginile pentru primul atac, a- 
bia după un an şi două luni dela apariţia articolului meu in Viaţa Ro- 
mimeascd. E dar o indelungă stare de războiu, în care nam de impu- 
tat d-lui adversar decit doar gu'il! se hâte trop lentement. Şi în ce 
constă casus belii? Intr'o notă la articolul vrăjmășit, în care spun că 
d. M. Beza a publicat traduceri din călători englezi, in Rominul. inv 
team, tot din memorie, şi de contribuţiile d-lgi lorga din alte publicaţii, 
căci nu-mi stăteau la Indămină nici acele publicații, nici Rominul. Nota 
a fost considerată de adversarul meu de astăzi ca o provocare. Cum, 
numai „o notă la coadă ?* Ergo: eu sint un plagiator. In Septembrie, 
1914, lucrul e numai insinuat; in 1915 însă se produc dovezi variate 
şi numeroase + un impetuos atac Împotriva ideilor „democrato-popora- 
miste“ din articol și, pedeasupra, o descalilicare generală şi eternă a au- 
torului articolului,—i se pune în discuţie şi extracția sa etnică,—însfire 
sas uri cate nu cer răspuns. 
si cea răspunde însă la tot ce-i serveşte d-lui M. Beza ca documen- 
tare. Intăi e „mota“, Incep cu ea pentrucă eo „notă“ de care stă sus- 
pendată o glorie. Aşa dar In „nota” din „V. R.*, 1913, se spune că d. 
M. Beza „a publicat...*; iar în același „aotă* din Studii şi Observaţii 
se spune că d. M. Beza „a dat la lumină...“ prin urmare eu am dat 
înapoi, fără îndoială, în urma invinuirii ce mi se adusese prin Convor- 
biri, în Septembre, 1914. Simplul fapt însă că volumul meu Studii și 
observaţii se găsea în viiriaele librăriilor cind a apărut No. din Sep- 
tembre trecut al Convorbirilor literare clasează chestia. Redactarea 
„motei* cu pricina a trebuit să sufere o schimbare în volum iat pem 
trucă provoca în conținutul ei ciocnirea cuvintelor „publicat* şi „pu 
blicaţii“. pe 
trecem la alte dovezi. 
he tradiție sistemul punerii pe două coloane. In „răspunsul” 
meu din 1914 suggerasem acest sistem d-lui M. Beza. D:sa,—care nu 
pentru intăia dată mi-a dat ascultare, —Îl pune in adevăr în aplicare: 
No. din lanuarie, 1915, al Comvorbirilor pune In faţa citaţiitor paginate 
dia cinci seriitori eagleji incluşi in documentarea articolului meu, tra- 
ducerea corespunzătoare făcută de d. M. Beza, in Rominul din 1911 şi 
1912, cu următoarele lămuriri: „Unele cuvinte sint înlocuite prin sinonime, 
altele intrucit nu corespund textului, sau schimbat înadins, cind a 
simțit şi d. Botez că prea sar fi dind in vileag“. Adică, eu am alte- 
rat traducerile d-lui M. Beza cu intenţia dea nu fi recunoscută lrauda. 
Am plagiat traduceri! O imputare de asemenea natură mi-ar putea-o face 
toți traducătorii lui Shakespeare, căci eu am multe citate din piesele lui 
şi, desigur, că acele citate se găsesc în traducerile lor, şi se găsesc nu 
întocmai. D-1 M, Beza trebuia să pună mai multă inteligenţă, dacă nu 


MISCELL A NEA 23 
CE aora ES tal NC > 


mai mulià bună credință, cind a aplicat sislemul celor duuă coloane. 
Afirmasem doar că d. M. Beza a publicat traduceri din călători engieji 
în Rominul; şi, prin această afirmare excludeam oare posibilitatea că 
unele citate din scriitorii engleji utilizaţi de mine să fie cuprinse în tra- 
ducerile d-lui M. Beza? Era nevoe în adevăr de „frica de vileag" pen- 
tru a se esplica nepotrivirea între traducerea mea și a d-sale a citatelor 
din cei cinci scriitori engleji? Eu citez peste patru zeci de scriitori 


engleji în articolul meu, şi nu e citat netrimes la pagina cărții de un- 
de e inat. 


Păstrez ordinea din Convorbiri, şi trec la chestiunea titlului „neade- 
vătat* al cărţii lui Edward Browne. Cazul e Interesant şi caracteristic pen- 
tru onestitatea sistemului d-iui M. Beza. D-sa a remarcat In primul a- 
tac, din 1914,—In care afirma că „n'am deschis* măcar autorii cu care 
imi documentez articolul, —că lipseşte din titlul cărţii cuvintul „some", 
Am răspuns atunci că titlul englez al acestei cârţi—după cum spun 
lămurit în arlicol.—e cuprins aşa in traducerea franceză a acestei cărți a- 
părută în 1677; şi că numai această ediție mi-a stat la indămină. 
Adăugam de asemenea că lipsa cuvintului „some” nu constitue o gre- 
gală nici nu ştirbeşte vreun înțeles, lată acum că d. Beza revine asu- 
pra chestiei Edward Browne, găsind, de data asta, pe lingă lipsa lui 
„Some“ şi lipsa lui „and“, in titlul cărții, Aceasta încă nu ar fi atit de 
grav, căci pe „and" trăducătorul francez l-a înlocult.—cum se falocue: 
ştie, —printr'o virgulă, E ceva mai grav, Într'adevăr: în titlul dat de 
mine, după d. M. Beza, lipseşte din rindul țărilor vizitate de Edward 
Browne, Tesalia, ; şi ea figurează în litiul cărţii acestui călător, latë- 
mă dar prins şi dovedit că citez pe acest autor, —indrăznind chiar să 
dau şi pagina de pe care am scos citația—„fără să-l fi cercetat", după 
cum afirmă categoric d. M. Beza: ceia ce În adevăr constitueun act de 
excrocherie spintistă, căci din traducerile d-lui M. Beza nu puteam lua 
citaţ a, de oarece d-sa,—o mărturiseşte, —nu cunoştea această carte îna- 
inte de mine, iar accesul direct la autor,—după cum se știe,—imi este 
prohibit de d. M. Beza. Incă un mister! Cum de mistere nu mă ocup, 
prefer să alrag atenţia d-lui M. Beza că, cuvintul Thessaly figurează în 
titlul cărţii lui Edward Browne dat de mine, atit în Viaţa Rominească 
cit şi în volumul Studii și Observații. Ei a fost sărit de zeţar numai 
în bibliograila dală la sfirgitul broşurii mele engleze,—care bibliografie, e ex- 
trasă din Viaţa Rominească, după cum o spun în acea broșură, Și cind d. M. 
Beza are în vedere necontenit articolul din Viața Rominească şi din volumul 
Studii și observaţii pentru ce numai în acest al doilea atac, pentru a- 
cest caz special, are în vedere numai bibliografia din broşura engleză ? 
Şi ce metod d: dovedire e afirmarea goală: iată „titlul adevăral"? Eu 


296 VIAŢA ROMINEASCA 
ati IE A 


am dat titlul unei cărți, apărută în o anumită ediţie, întrun anumit an. 
D. M. Beza era dator, —de oarece afirmă că eu n'am cercetat a- 
ceastă carte, —să se refere la acea ediţie a cărţii la care m'am reierit eu, 
nu să dea titlul dintro ediţie engleză, —în care d-saa putut găsi în plus 
cuvintele „some“ şi „and",—ca singurul titlu adevărat. Doar aici nu e 
vorba de apreciare, ci de constatare, In sare ediţie e „titlul adevă- 
rat* ? In cea engleză din 1673 sau din 1677 ori din 1685, sau In o 
alta? La care ediţie se referă d. M. Beza ? Eu am declarat că citez din 
ediția franceză din 1677 care dă şi titlul englez al cărţii. Poate fi vorba 
de adevăr ori nendevăr? Avea nevoe d. M. Beza să aducă în sprijmul 
„titlului său adevărat" şi greşala zeţarului bibliografiei engleze? Pot 
toate aceste dovedi că eu „n'am cercetat” pe Edward Browne ?, cum 
am putu! reproduce text paginat din el, dacă „nu l-am cercetat“? D. 
M. Beza n'a observat, se vede, că pină şi numele de familie al auto 
ului e dat neadevărat de mine, după criteriul d-sale: de oarece Îl scriu 
Browne și nu Brown ca d-sa. Incă o dovadă că „n'am cercetat” pe ae 
cest autor! Am insistat asupra acestui caz de oarece d. M. Beza, reve- 
mind asupra lut, impotriva mea, îl găsește foarte doveditor, iar eu foarte 
caracteristic pentru sistemul d-sale de dovedire, din ambele articole, 


iE 


Trez la seria învinuirilor de altă natură, care dovedesc deopotrivă 
şi abilitatea și buna credinţă a d-lui M. Beza, D-sa afirmă că pentru 
călătorul Henry Austell „cu refer pe cetitori şi la ediţia din 1589, în 
care ar îi trebuit eu însumi întăi să-l caut şi laşi fi găsit atunci... de 
unde nu există“, 

Rog pe cetitori să deschidă valumul meu Studii şi observaţii la 
p. 245, sau No, 7-8, 1913, din Viaţa Romincască şi vor găsi, negru 
pe aib, că eu „refer pe cetitori”, pentru Henry Austell, numai la ediţia 
din 1598 a colecţiei Richard Hakluyt, vol. II, p. 196, Atunci? Vorbind, 
mai inainte, la alt aliniat, de colecţiile vestite de călătorii, pomeni- 
sem anul cind a apărut pentru întâia dată această colecţie, Atita insă a 
fost indeajuns pentru ingeniozitatea d-lui M. Beza. 

Pentru călătorul John Nemberie, d. M. Beza, afirmind că eu dau 
şi o colecţie din 1613, continuă: „De bună samă, catalogul i-o fi jucat 
şi pozna asta. A văzut acolo d. Botez o carte de acelaş autor, aproape 
cu acelaș Hilu, apnrută la 1613; decit ea este altceva şi nu are legătură 
cu Purchas His Pilgrimes, în care se ailă Newberie, şi a cărei primă 
ediție datează numai din 1625*, 

Ce-i adevârat,—căci aici se pune într'adevăr chestia de adevăr,.— 
din cele ce atirmă d. M. Beza? intii, pentru John Newberie eu dau 
colecția Purchas His Pilgrimes, ediția din 1625, voi. IL, p. 1410 şi 
pp. 1420—1,—rog pe cetitori să consulte volumul meu, p. 245; apoi 


MISCELLANEA 297 


Purchas His Pilgrimes din 1613 nu-l decit prima ediție a faimoasei co- 
fecţii întemeiată de Samuel Purchas, care colecție a crescut necontenit 
în diferitele el ediţii, ajungind în 1625 la a patra ediție, —?— 

D. M. Beza continuă încă: „Potrivit inrăşi obicelulul de a se lua 
după cel dintăi catalog ce i-a căzut în mini, d. Botez ne trimete la car- 
tea lui William Lithgow din 1614, Acum, acest Lithgow n'a lost în 
Moldova şi Transilvania decit în 1616; după d. Botez am avea şi mi- 
nunea asta: un călător merge într'o țară şi stă de-și publică imorestila 
asupre aceleiaşi țări cu doi ani înainte de a fi văzut-o“, Cum stă cu 2- 
cest Lithgow, întrucit mă priveşte, cetltorii pot găsi lănuntiri la p. 245 
din volumul meu Stadii și observaţii ssu în Viaţa Romineascd, No. 
7-3, 1913. Atit de clar stă scris acolo că eu citez cartea lul Lithgow 
din 1632. pp. 416—418. Spun numai că întăla ediţie a cărții a npărat 
în 1614, Pot adăugi că în acel an au apărut două ediţii a acestei cârţi, 
din care una nepaginală, şi că numărul edițiilor engicze din această 
carte 4 trecut peste 15, din care 10 numai în secolul a XVII-lea. Ea a 
fost tradusă şi în limba germană. 

lastirşit, ultima învinuirea ce-mi aduce d. M., Beza e pentruce ci- 
tez pe Wiliam Musrtin-Leaka, da oarece cartea lui, Researches in Greece, 
nefiind o carte de călătorii... eu am citat din ea fără s'ọcetesc. Sint 
silit lar să trimet pe cetilori la volumul mau, unde sa pot găsi lâmariri 
la p. 251, pentzuce am citat pe William Martin-Leake,—indicind și pa- 
ginile,—căci de logica sau de alte neajansuri ale d-lui M. Boza renunţ să 
mä mai ating, şi renunţ pentru totdeauna. 


+ 


inainte însă de despărțire țin să constat dreptatea d-lui M. Beza 
cind afirmă că schiţa sa Dumineca în Londra, publicată în Convorbiri 
Literare, nu e cuprinsă şi în volumul său Pe Drumuri. Decit, îşi mal pâs- 
trează d-sa exemplarul din Convorbiri în care,—după rugămintea d-sale, — 
am corectat şi amputat această schiță, pregătită pentru volumul ce avea 
să apară? Schița tradează întradevăr în unele părți ale ei,—după cum 
am afirmat în „răspuns*,—0 atitudine suiietească penibil de grosaiană 
față de sulrageie. Acum îmi spune d. M. Beza că n'a pus această 
schiţă în volum. Foarte bine a făcut că a revenit, dar poate aceasta 
să destiințeze o realitate petrecută, şi să-l facă pe d. M. Beza si o 
nege? 

Nu aveam volumul d-lui M. Beza la îndămină, cind am scris „răs- 
punsul* ; ştiam însă conținutul lui, parte din manuscrisele cetite, parte 
din Convorbiri: de aceia „m'am în:umelai* să pomenes: de el din me- 
morie, dintr'un anumit punct de vedere, Imi aminteam că o schiță „in 
care se vorbea despre Dumineca la Londra“ era destinată pentru acest 
volum. Tot din memorie am citatin „răzpuns* o altă schițăa d-lui M. 
Beza, despre care spuneam că se numește „mi se pare, Un necunoscut“. 


28 VIAŢA ROMIXEASCA 


E clar dar că eu mărturisesc îm „răspuns“ că nu am volumul la îndămină, 
cînd citez din schițele lui, şi nu era deci nevoe să mă prindă d, M- 
Beza. Mai mult: pentruce d. M. Beza nu menționează că nu există nici 
o schiţă în volumul d-sale cu numele de Un necunoscut. Eu vorbesc în „răs- 
puns" cam mul! de istoria acestei schițe căreia li dau un titin greșit; de ced. M- 
Beza nu mă prinde și aici? Schița se chiamă Mortal, nu Un necunoscut, in e- 
lementele ei de compoziție întră însă într'adevăr un necunoscut care moare 
subit, intocmai ca În nuvela d-lul M. Sadoveanu /ntran sat odată, din 
volumul Povestiri. Psihologia confuziei mele e dar foarte explicabilă, 
cu atit mai mult cu cit şi în schița d-lui M. Beza, ca şi în nuvela d-lui 
M. Sadoveanu, intervine și calul mortului şi gura satului. N'aveam eu 
dar dreptate să conlund aceste două nuvele? Cum te' nșală memoria ? 
Nu-mi neg insă eroarea şi recunosc titlul adevărat al schiţei d-lui M- 
Beza, deşi d-sa nu l-a reclamat. —I. B. 


-a 


APEL 


Către cetitorii şi prietinii „Vieţii Romineşti* 


Dispariţia marelui cetățean Spiru Haret impune lașului, al cărui 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraș un monument dema 
de memoria lui. 

Facem apel la toţi cetitorii și prietenii noștri, care în cea mai 
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească inițiativa luată de „Viața Romi- 
mească“, cu prinosul lor oricit de modest. 

Sumele destinate acestui scop, rugâm să fie adresate—cu indicația 
specială: „pentru monumentul iul Haret*—administraţiei revistei noss- 
tre. În fiecare număr vom publica numele subscriitorilor, 


„ Viaja Rominzazcd* 


LEI B. 

Suma dim urmă 8950, 40 

C. Alexandrescu, profesor, laşi . . . Ă 20 — 

|. D. Leonte, învățător, Mlăjet—Buzeu . . . + - 2 — 
Lista d-Ini Gh. Mihalciuc, învățător, Agafton-Boto- 

şani: Gh. Mihalcluc 2, Sofia Enăşescu 1, în total . . . 3 — 
Lista d-lui G. Chelariu, profesor, Bucureşti: G. |. 

Chelariu 5, Pr. Simion Popescu 3, T. P, Păcescu 5, în total 13 — 


Lista d-lui Dr. A. Voitinovici, Ploești : Dr. A, Voi- 
tinoviei 10, Duţescu 2, Hortensia Morţun 2, Maria Nicu- 
bék 1, în total . 3 i na. și vie e. e le 15 — 


RECENZII 


Mihai Codreanu. Statui, Sunele. 
Tagi, 1914, 

Sunetul e un gen literar dificil şi 
ingrat. El cere dela un poet puterea 
de a ronlensu un sentiment sau o i- 
dea inir'o formă severă si rigidă, pu- 
ţin priviniea largilor avinturi și libe- 
rei expapziuni a eului, In nevota ei de 
exterinrizare rareori o personalitate 
puteruică şi bogulă se poate limila la 
dissul, Dela Eminescu ne-au rămas in 
acesl gen citeva modele nepieritoare, 
dela Vinbaţă si O. Carp citeva remar- 
<ubile, Unele din rele o sută de sa- 
méto ale d-lui Codreanu pot sta fară 
sflală alaturi de acela ale lanaintași» 
lor săi, 

Poetul Tagilor e diu fumilia parnas- 
sienilor (onul dia vonelele sale slă- 
veşte pe Hérédi«) prin forma seulp- 
turală si caracterul plastio al versin- 
rilor sals, „sapate in marmură eu dal- 
ta", prin factura lor meştesngită—pro- 
dus al unei congiiinţi artistice serupu- 
loasa—, prin conlurul lor majrstos, pre- 
«is şi dur care evocă mai mult derit 
suggerează, prin efortul continuu ră- 
trå impersnnalism, inteleclualizare si 
ial: înare a simţirii intime cure apare 
în ele... 


Lirismul meu e stăpinit şi rece.. 
“Taci, nu striga revolta mea. Pe liră 
Nu vreau stridența gemelelor tale... 


Tema sunetelor e variată. Unele sint 
tablouri istorica din mitologie, din @ 
sul mediu sau din trecutul Iaşilor, al- 


tela evocă sspecio din natură în care 
sint proiectate stari de sentiment. la 
aceste din urmă reuşeşte mai alex po- 
etul, și unul din cele mai bune sonete 
ale sale e acel frumos „Simbolism de 
toamnă“ care incepe eu versurile pline 
de vigoare şi de sonorilule: 


Ascultă glasul frunzelor branzate, 
Cind aspru vint de toamnă le frămiată ; 
E un suspin metalic ce 'nepăimintă, 
Pornit din caii da Irunre discordate. 


Sanetela eu conținut filozofie enm e 
„Poem feerie* cure sfirşeşte astfel: 


Te vezi fuslad prin golul dintre stale 
Peun strop do lut ratūcitor ra ele, 
Minat de vintul sterp al istimplarii... 


Qi-i ceasul Inĝoelilor de sine, 
Cind te tramintă tainele 'mtrebärii : 
la Lume eşti, sau Lumen e în tine z.. 


desi cuprind ades imagini alese şi fru- 
museli incontestabile de detalia, le 
gust mai puțin. Sint atit de rari pos- 
tii care sa poulă eristaliza în versuri 
seutențioase, gindiri care deschid a- 
supra sufletului nostru sau asupra rt- 
porturilor metaBziee dintro om şi u- 
nirera o nouă şi vastă porspertivă tu 
Si e posto deajuns, elod un poet ştia 
să exprime îulr'o formă personali e 
cugetare pe care alții zu avul-o in- 
naintea sa, mai ales cind acea cuge- 
tare nu poate intra în domeniul cu- 
rent şi ne sa poate banaliza cu uşu- 
rimță. 


Canceplia filozoără asupra vieţii care 
se degajeazi din versurile d-lui Co- 
dreanu e o remini-cență din budhism, 
din Schopenhauer și din Eminescu, 
Lumës cu ala ei „uesfirşite panorame” 
nu e devi! ọ iluzie. Fondul ei e „mia- 
ciunt, «bucium şi degerticiune* Şi za- 
duruit se lusă omul minat în nebuna 
lai gonnă, de neca himeră, care e fa- 
rielrea ; 


— Amici, v'um spus povestea fericirii : 
Ne vine doar pe razele-amiatirii, 
In zborul ei bimerie de naluea.,. 


„Și "n veci gonind spre fermerata-i 
3 doma, 

Tot braţu 'alins ce crede c'o apură, 

Cuprinde 'n vid o umbră de fantoma... 


Aceuslă filozofe e in armonie en 
temperamentul de un pesimism pasiv 
şi resemnat al poetului, temperament 
lipsit de orice pornire dinamică şi in 
care asprul vint al destinului a inghe- 
tat parea izvoarele vieţii. EL işi fue 
loe in vonetele in care poetul ipi n- 
duce uminte de iubirea lui moarta po 
care n rinta c'o calmă și diseretă me- 
lancolia :... 


Pătrunsă de-o unară lresărire, 
Incepe inima nor să-ți buta : 
Oa o privighetoare minunata 
Suspină 'n tine dulcea amintire... 


sere tristeța ta suride par'ea: 
lacul ei trecutul, eu o barcă, 
Aluuecă pe-a apelor oglinda... 


Sau în arvele in care vorbaste re- 
grelul tinereţii pierdute... Contemplind 
portretul adoleseontului cure a fust ol 
odata, acest poet măsurat şi rero gù- 
segto accente de o sinceritate profun- 
dà și patrunziloare.,. 


— "Ţi-e mila poate, tinere, de mine, 
Oi ponte că revolta fierbe 'n line, 
Sau du disprej breaari, ori de minie? 


RECENZII 


sor 


Sau ponte că 'n fărmana mea ruină, 
Vezi toata tinerețea la senină 
Inmorimintată "a sufletu-mi do rit.. 


Herea urmonio de sonete a d-lui 
Cantreanu, colecție aleasa de fori de- 
licute de soră, nu va apune poate malt 
ucelora care cer poeziei pusiunen, a- 
vintul, vigoarea gtudiiii sau sentimen- 
tu) vag al misterului, 

lubiturii adevăratei arte sa vor simţi 
insă aproape de acest poet sobru, de 
acest artist de o rara probitate, cure 
în cimpul literelor noastre, invadutazi 
de un exolism factice sau profanat de 
industria şi de reclama, a ştiut să rá- 
mină un fidel al ei şi nu s'a inchinat 
decit unui singur Dumnezeu: framo 


sul, 
$ 


loa Trivale. Oronici literare. Buen- 


Autorul geestor încerrâri eritice 
pare a fi tinăr,şi in procedeole ca şi 
în aprecierile sale el se ține de pul- 
pana dlui Dragomirescu „marele nos- 
tru eritie care operează cu lermeni- 
aşu de rebarbutiri şi totuşi atit de fe- 
riciţi, om neliniştilor prim marea sa 
setiuzitale, rxpulzal prin ostracism ta- 
cit de seninii locuitori ai Parnassului 
rominese*. Ca şi maestrul, d. Trivale 
are spercialilaloa analizelor pedante, 
pretenţioase şi greouie, sâmănale cu 
barbarisme de un aspect bizar. 

Diseeind eu un aparut ştiinţille con- 
siderubil, in eare o vorba de Wallen- 
stein şi de luliu Cezar, „Apus de soa- 
re” al d-lui Delavrances, d-sa vor- 
beşte despre „seindarea* şi „diseor- 
darea“ sufletului lui Ştefan ; iar in ce 
privește concepția dramnlică a Leto- 
pisețelur d-lui Sorbul, uflam ca „ea e 
uneori eclipaata de imbuirenla opara 
a faptelor rare nu converg spre dinu”, 

intrun stil deavuri bombastie d. 
Trivule lunsenză cu siguranța tinere- 
ței afirmaţii da felul acestora: „Poe- 


m VIAȚA BONIAscA 


zia romină ar Å găsit poale în Cerna 
„pe S-hilier al ei”. „D. Sorbul e viile» 
sul Hebbel al drumei roininegti”, „d. 
Dragasluv e moştenilnrul umorului 
maiv şi cald al lui Creungă“—afirmaţii 
care sarprind sau provoacă surisul. 
“SemniDeativă peniru maniera auloru- 
lai, Imi pare mai ales urmâloureu cs- 
raclerizare a d-lui Nicu Filipeseu de 
a cărui „rigoure logica” și „lulgerare a 
verbului crealor" a fost profund imi- 
presionet d. Trivale: „Cind ursuzul 
-care à diaperal de neamul omenesc 
tutilneşte figura masivă a Jui Nicolai 
"Filipescu, el stă locului, lăsind să-i 
sada din mină lampa divgenică, de 
eare nu mail are nevue și sirigă tri- 
“umfatorul „Evrika“. Cind artistul ade- 
varal, care a dispera! de urtu romi- 
mească, Inlimpină, pe acest om in- 
treg care o Nicolae Filipexru—scest 
caracter reul superb, cum poezia ro- 
mină a creat puţine—el stă locului și 
exclamă ușurat: „Arla romiuească nu 
e pierduta !- căci o realitate, care pro- 
dure usemenea carartere, chezăşnieșle 
o poezia sita derit cea de arum. Cind 
priveşti acest bloe granitie colţurus, 
care e aparenţa personalităţii rale— 
simţi că in miezul lui stă Imcătuşată 
o s'atue de atlet: iar de-i pleci ure- 
chea, auzi vibrind massa aspră în ar- 
monio surdă, vibrind de cinlurea pri- 
zoniorului pe care-l ascunda în sinul 
ei. Şi eind vibrarea aceasta surdă îşi 
sporeşte amplitudinea şi se articulează, 
ea apare ca izbucnirea uriașă și ar- 
monică a verbului său imflâcăral”, 
Junela critice n'ur face desigur rău să 
citeasca din vreme 'n vreme inainte 
de a lun condeiul „beţia de cuvinte” a 
d-lui Maiorescu, gerisă acum aproape 
eincizeri de ani și totuși atit de ne- 
duală. li dam acest sfat, flindcă nu e 
desigur lipsit de talent şi citeva ap- 
titudini roale de inteligenţa, patrun- 
dere şi gust apar uneori în eronicele 
sale. 
Caracterizarea activității erilice a 


jui Iurie Chendi e fericita, diatribele 
impotrivu foiletemismului și u influen- 
toi gazelärisi m literalara ca çi ob- 
servaţiile sale asupra poeziilor patri- 
otice inspleate de campuniu 1913, mi 
se par juste gi bine venite. Și nu pet 
să nu aprub pe d, Trivale cind ver- 
boşte de „caracterul de monedă calpă 
a versurilor d-lui Eftimiu“, de „pse- 
udo-ririlitutea şi de gongorismul d-lui 
Mehedinţi”, de „sensibleria picantă şi 
de munechinurile drumalice ale d-lui 
Nerz*, de „acel libret cinematografe 
care e Are Marja” nau de „poeria recs 
şi slerilă ca eterul a d-lui Densuşia- 
pu“. Si emancipat de tutelu maestru- 
lui său, devenit mai prudent în afir- 
muţi, mai concentrat şi mai sobra la 
stil, d. Triviale va spune poate, cindra, 
|ucruri interesante. 
0. E. 


ss 


H. Stahl. [in romîn în lună. Buea- 
curesti 240 p, pr. 2 lei. 

Sint simpatiei oamenii care, dapă e 
gi de luptă cu păcatele altora și eu 
patimile lor îinşile, sara îsi aşează lu- 
neta pe-o terasă sau intruna baleoa; 
şi daucolo, de sab acoperişul enei eu- 
se modeste, atrag spre pămint serul, 
cm toată bogata lui podoabă de stele 
mari și mărunte. 

Deacela, cu banăvoință am luat în mtl- 
nā volutmal d-lui Stahl; l-am răsfoit in 
treacăt şi am privit admirubilole desene 
de d. Stoica. Ne-am adus aminte de 
dasenela din „Insemnările lui Neculai 
Manea* şi din „Neamul Şoimăreştilor” 
țăcute tot de d. Stoica, tu o măestrie 
noiutrecută încă la noi, După trecerea 
in revistă a gravurilor, am cetit «a 
deamănuntul pagină cu pagină; și re- 
gret că, în afară de „ilustrații“, nu 
m'am oprit decit la această compara- 
tie: „vezi cerul ciursindu-sa cu alit 
de multe inţepături aurite, tncit îţi vi- 
né uneori să cresi că o să so rupă 
cortira cos veche si neagră dintre Raiu 
și Pămint și că lumina orbitoare a 


Paradisului o să se urâte toată etme- 
milor, ea care acum se intrezăreste 
doar prin găurile vechei cortine: ste- 
lelo.“ 

D. Stahl a vrat să devină ua Flam- 
marion al Rominilor; a impletit o po- 
vestire luntastică cu canostiați de as- 
tronomie. Dar... „rominul din lună“ a 
trăit prea pe malul Dimboviţei ; și a- 
poi vreu cu orice preț să facă „spi- 
rita”, lată cum scrie d. Stahl: „su 
<dresam Pămintulni cele mai nemeritate 
epite:a. Biata! Pămint, eit l-o 6 imit 
areehile!-i „mă răsuceam cu ondulu- 
ţii de sirenă luind la poze academice 
de o eleganță atit de specială laelt ar 
fi ris de mine toate enrolle de pe På- 
mint de m'ar fi patat vedea“; „Lasă 
să mă tot Incureum..*: „tenul Lanei 
boboase...“ „avea argentă mevee de 
cantități colosale de padră și eremă 
Fiora..." ; „Deolese, umblind mai repe- 
de, grele căruțe de fier, ce salundă ln 
întanerecal străzii Riaocer, gtadisd 
că și gutaraiul e aactor]! lolesitor.*; ete., 
ate... 

Dard. Stabl e şi critie soeial; vorbeş- 
ta despre „mocirla laptalor moschino a- 
riviste“ și uneori chiar devine agresiv: 
„âsemenea ție (omidă), parvenltal, vi- 
tios și tiritor, de toţi e eurtenit cind 
aurul ce are arilpeșta în donjuns ca 
scirba să dispară“. Iar simbolul doe- 
trinei d-sale politica t! găsim chiar în 
Lună: „Carpaţii lanari figurau la per- 
facţie doaă iniţiale ca vor d odută seum- 
pe întreg neamalui rominese: N. L*, 

Şi înrăşi se întoareed. Stahl la „spi- 
rite“ : 

Pareă niste degete reei, cu unghii 
groasa și mari, ne gidală în sin, vrind 
cu orice proj să producă efoct agrea- 
bil și hilariant. 

Rd. 5. 
stg 

Dr. G, N. Leon. Bosnia gi Herje- 
gorina sub atăpinirea Monarhiei Au- 
stro-Ungare. Bucureşti, Imprimeria In- 
dependenţa, 1914, 


RECENZII #3 


O expunere sistematică făcută după 
data ofciale a progreselor realizata de 
nevastă provincie de la ocuparea si 
de către imperiul Anatro-Uagar la a- 
nul 1879 și pănă astăzi. Materialul sta- 
diat e trapărțit de sator în trei părți : 
„ă) o parte relativă la populație udieă 
la partea vie a organizării de Stat, a- 
rătind oam se manilestă în puterea oi 
de a trăi, b) o a dona împărțire e re- 
lativă la orgumizarea administrativă şi 
politică, e) lar altima parte se referă 
la dezvoltarea esonomică în dileritele 
ramari de activitate“. Die datele sta- 
tisice relative la poporajie relevăm că 
in 1910 populația ucastei proriasii era 
de 1.595,44 de selliste impărțită dapă 
confesiuni în medal urmălor: Sirbi er- 
todoezi 43,4%, Musulmani 32;25*/,, Ca- 
toliei 22,37%, Israeliţi spanioli 04%, 
alţi Israeliti 0,19, Evanghelici 0,33%, 
àlte credințe 001*,. Dacă compară 
aceste date cn acele din epoca oerpà- 
rii Besnisi și Herțegovinei de monar- 
bia bubaburgieă, vedem că sperel te- 
tal al populuției a font în Îl de uni de 
547,000 de suflete çi să acest spor re- 
partizat pe confesiuni reprezintă o señ- 
dero relativă a elementului musulman 
(de la 35,73%, la 82,23%), și e ereşte- 
a celorlalte confesiuni, Alte date iate- 
rosante găsim relativ la măsurile luate 
pontra sănatatea publică, pentru enl- 
tara poporului în eare direcție s'am 
realizat progrese insemnate ia orga- 
nizarea ealtului, relativ la erganiza- 
rea politică şi administrativă, aosa S- 
nanciară, acea a justiției şi accoa a eos- 
straeţiilor. Limba oficială e limba ät- 
rii; lu intraroa In slujbă funcţionarii 
trebne să facă dorada cunoaşterii a- 
cestei limbi. Da acela luaejimnile ad- 
ministrative sint împărțite în Hosuia 
şi Horţagovina aproape la toate najte- 
pile ee trăese acolo. In anul I010 eras 
foneţionari în aceste provincii 1277 de 
Austrieci, 347 de Unguri, 5&3 de Po- 
lọsi, 230 de Ruteni, (247 de Coki, 3588 


Pa 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


Bosaiaci, 858 de Sirbi, 2571 Creați, 399 
Alavoni, 92 Romini ete. Im partes s 
treia relativă la viata economică gä- 
sim date interesate asupra organizării 
proprietăţii faaciare rerale. Proprieta- 
tea imobiliară, care reprezintă aproa- 
po anica avaţie națională, e guvernată 
de vechi legi otumane cure şi astăzi 
sint în vigoare. Găsim aroio forme de 
organizare primitiva de mult dispărute 
la moi ca: dreptal de preferință, adică 
privilegial de comparare panira anu- 
mite persoane, vaculurile, acele bunari 
de mină mosrtă destinate unor seo- 
puri do binelacere şi aproape scoase 
din circulație, iosfirşit un sistem de 
raportari agrare datind dia eval meo- 
din şi în care s'a păstrat pănă axi ra- 
porturile fondale. După acest sisiem 
stäpiaal anmit Aga, Bey, san Spahija 
primeşte o citime anumită din pro- 
dacțiu pămintalni, pe care-l munceşte 
Kimet-ul un fol de neoiobug, an deti- 
aător provizor de dreptari de posesie 
asupra cărora au poata dispune. Kmet- 
ai au e el însuși de altfel decit un 
membre dia Zadruga, comanitatea fa- 
milială care stăpineşte pămintal lăsat 
si la dispoziţie de stăpin. Guvernul 
din Bosnia şi Herţegovina a fiout să 
so voteze în 1911 un proect de lege 
pestra răscumpărarea și eliberarea 
treptată a Kmeţilor, lege care pusă 
îm aplicare a inceput să dea bune ro- 
zaliate. Din cercetarea întregii broșuri 
so vede că autorul este indreptățit cind 
sanţine în concluzie că în treizeci de 
sai „stăpinirea Austro-Ungară a is 
buti! a transforma aecastă provincie 
îmapoiată în o țară menită aconcaru 
ca civilizația Europei. 
+e 
Locaieacnt comandar C. Negri. 
Din însugirila bune ale neamului 
Căpitan Frederic Mayer. O latură 
a pregatirii de râsboiu. O brogar de 
50 pag. Bacaraşti. 
I O carte mecezară totdeauna, dar 


E. T. 


mai ules în vremea de azi, pe ale că- 
rei pagini se povestesc faptele de ur- 
me ale Rominilor din toate timpurile, 
despre care sẹ poate spune, cu oure- 
care rezerve, mult bine şi cure—ducă 
n'ar fi limba prea indepărtată de gra- 
iu) popular, —ar trebui să fie cartea de 
citire a soldaţilor noştri. Căci nu pu- 
mai vitin! e contagios, ci, pentru dom- 
nitatea omului, trebue să credem că $b 
virtutea are aceleaşi proprietăţi. 

In ce priveşte materiu volumului, 
mu se poate imputa uatorului că ames- 
tecă ireslul eu adevărul, posibilitatea 
ca faptele reule, de oarece pentru seo- 
pul urmărit, adevărul şi minciuna un 
acelaşi valoare; ar fi fost de dorit um- 
mai să mu facă chiar în Eminescu in- 
terpolațiani de natura armătoare : 


„Mircea însuşi ca un Eol al neamului, 
mină 'n luptă vijeliu ingrijitoare 

„Care vine, vine, vine, calcă totul în 
picioare”, 


căel asta-l duce dincolo de pinta pro- 
pasă. 

Desigur, ne zicem terminind ultima 
pagină, vitejia este la singole poporu- 
lal nostru; destt concepția asta simplă 
şi optimismul neesta, orieit de robusi, 
nu este suficient; virtutea războinică a 
neamului nostru trebue sesţinată și mă- 
rită prin alteeva. Prin ce unume? 

IL Printr'o politică de prevedere s0- 
cială, prin legi, instituții pi miste 
de ajutor social, căci „războiul cere 
dela orice popor o solidaritate deplină 
pentru lupta tuturor contra daşmunului 
dia atară* şi „politica de njutor s0- 
cial poate fi socotită şi ca un element 
al pregătirii de războiu, Intru cit ea 
contribue la întărirea vigourei fizice s 
unei pături numeroase a naţiunii, prin 
acțianea de prevenire și vindecare a 
relelor sociala”. 

În aatfol de măsuri este rădăcina vite- 
jiei romineşii, pe care o relevăm totden- 
sau cu o jastifieută minidrio; într'o fă- 
tănimo sănătoasă, cultă, liberă și cu © 


bonă stare oconomică, Există în popu- 
lajia noastră aconstă forță economică 
morală, pe care o admirăm la Ger- 
mani, și care singură dă o putere in- 
sutita tunurilor şi balanetelor ? 

Din acest punct de vedere răzhoial 
actual a venit pentra noi prea devre- 
me; nes surprin= în mijlocul, sau mai 
bine În îneoputul acestei pregătiri de 
război. Căci, cum foarte bine spune 
căpitanul Titus Frederic Mayer în 
brosura de faţă, „Rominia este printre 
țările euro au progresat mai puţin pe 
acel tărim ; vina nu e a nimănui, căci 
progresolo in domeniile faptelor soris- 
lo se săvirșase Incet, după multe stră- 
“Îuinţi şi prefaceri; cai cincizeci do ani 
do viaţă socială modernă nu putoan să 
transforme radical starea economică 
culturală a intregului nestru popor, n- 
tit de greu incereat de robia-l seeu- 
culază.. rezultatul a fost că ţăranul, 
care în docursul vremurilor a zăcut 
in liniştea mormintului și răbdarea des- 
nădojiei, n tontinnut să rămînă în a- 
relasi stare”, 

Sint Patulităţi isturice tragice. In co- 
la 50 de pagini ale brogurii, antorul 
faca un rezumat tlar al legilor de pro- 
veilera socială din timp la paca și ră 
boia atit din ţara noastră eit şi din 
Gormania, Austria și Anglia; iar ca 
ineheere spune: „Na lipsese bannla 
lagiuiri, măsari și instituțiuni; ba ebinr 
sintem cel dintiiu stat din răsăritul eu- 
ropoan, care a introdus un sistem de 
axsisurări muncitoreşti, Dar legile nu 
so respectă şi nn există energia notè- 
sară poatru a aplica sanrţiuni.... Res- 
pectal legilor este la noi un ideal“, 

E de prisos să relavăm utilitntea 
hroşurii, 

2 

George V. Hanes. O doctrină ro- 
mõnesse de luptă, Un volum de 122 
pag- „Minorva* Bucureşti. pretul 1 Jou 
50 bani, 

Sub acest titlu se cuprinde o materie 
variată, culeasă de autor lin diferitele 


sala lecțiuni, pa earo la rezumă, le ci- 
touză și pe ici pe colo işi faca obser- 
vaţiile sale. Astfel Istoria armatei ro- 
mineşii de N, Torga și Puterea ar- 
mată la Romini de N. Bälcosen îi dau 
22 pagini; în alta 14 pune în relief 
prin multe şi nimerita citaţii, munca, 
pe care Marole rege, Carol I, a închi- 
nato organizării şi ridicării armatei 
noastre, Vine în urmă, sub titlul Spi- 
ritul oțensit al infanteriei noastrei 
un comentar al regulamentului de tup- 
te și manevre. Urmoază apoi note en 
variat cuprins; în urmă o conferinţă 
mai întinsă asupra tactieel și strategie» 
lui Fraderie II al Prusiei, apoi iarăşi 
notea în care relovăm pe celo asupra 
campaniei din 1913, unde se faco apo- 
logia greselilor campaniei, apologie, 
conform respeotabilelor tradițiuni ale 
moravurilor nostre, Impänată en malte 
graţiozităţi la adres criticilor. Volu- 
mul sea închele ea o notă, Idealismul 
în armată, unde autorul, sedus de vor- 
băria presei franceze, ti roprodnace npre- 
ciorile jiznitoara în privința armatei 
germane. 

Cam acesta esto cuprinsa! volumuln 
şi denotă la tinerii ofițeri o pornire 
Mudabilă de a-şi lărgi și întinde eu- 
nostințele. 

M. 2. 
ata 

L-A. Candrea și Ovid Densuşia- 
nu, Dictionarul etimologio al limbii 
romine, Paseleola IV, pag. 145—224, 
Bucureşti, Soeee, 1914. 

Etimologii noñ apartinind autorilor 
snt foarte putine, abla vreo zece. 

Autorii utilizează elimologiile male, 
însă—piră veche! —uită să mă citeze, 
astfol pontru: nămaeanimalia (pro- 
pasă de mine în Arhiva, Jannar 1905, p 
35), ninc ovinus (Arhiva, April 7007, 
p- 180), pidurițăpedulie (Etimologii 
Namineşti, 1970, p. 33), striocl'u< stra- 
bus-toel'u (Arhiva 19/3, p. 398), pip 
‘embrasser’, © puppa (Arhiva, Mart 
1905, p. 131). 


306 VIAŢA ROMINEASCA 


Alte etimologii de ale mele stut pur 
şi simplu lăsate la o parte. 
+ 


lòn D, Ticõloiu. Zum Ind aisehen, 
lnidae, în Zeits-hrift fiir romanisehe 
Philologie, XXX VIII (1914), Hoft 4 (uns 
gegoben den 15 Angust 1914), p. 455 
— 10, 

Acam vroo dol anl redacțiea noas- 
tră a primit o bro oricã do 12 pagini 
(primele 4 gonle); Jon D, Țirdloiu, 
Ortografia fonetică a limbi romtnegti, 
Berlin, 1912 (pag. 3: XVI Noemvrie 
MEMXI ; pæ. 5: Sf, Dumitra [46 No- 
emtre] 1912), dedientă Domnului Mather 
M. Dråghicénu 

So vede că această lamentabilà hro- 
şură, pe care nol n-am m-i semnalati, 
a făcut impresie excelenta în străină- 
tate, căci îatță-l po Ţicăloiu gogoțut a 
Zeitac rii für ruimaniscle Philologie. 

Xi de ee se ueupă el, mă rog? De 
cuvintul /aiă. 

Ți-tlolu ştie că lniă este uzual În 
dial, mr, unde insamnă negra, şi că 
nu există în limba din regat, dar ad- 
mite că ar f existat odinioară şi s-ar 
f mai păstrind azi izolat, sub forma 
feminină, în *mioriţă las, lae bucălae, 
şi anume cu înțelesul alb bänd în 
galbân : 


„In ‘Miorița’ o mioară esto astfel 
denumită de baciul el: mioriţă lae, lae 
bucelae (v. Tiktin, Elementarbuch, 180) 
[sic !]. Toţi tradue orbeşto—să mi se 
lerta expresien prea tare—acest mio- 
rijë lae prin ‘brebis noire ori 'sehwar- 
zés Sehäñein’[!]. Nimeni nu vra să 
cetoască cintecul mai cu atonție| ! | 
El însuşi indică culourea linii okl 
nossire. La nceastă apostrof urmează 
imediat următoarea deseriero a animi- 
lului: dar coa mioriţă, en lina plèvijè, 
de trol zilo-ncoace gura nu-i mal tace, 
tarba nu-l mai place. 

Și această miorițe lae, à cărei lină 
este plevife, trebue do hatirul lexico- 
grafiei să fiv neagră|!|. Lina ol nu 
esta macar plâvane 'conușiă deschis’; 


en este pliriți, ndică ‘alb bătind In 
galbăn'.** 

In fine Ţieeluiu descopere etimolo- 
pica cuvintului în chestiune: Laius, 
atestat la Durange sub forma femini- 
nă aia, 

Din nenorocire Dacange nu poale 
preciza înțelesul cuvintalui, iar după 
Forcellini cuvintul ar fi însemnind al- 
bastru deschis. Fiindeă cavintal a in- 
sampat in orlen caxo culoare deschisă 
(manquam nigra, non lucida, sod tan- 
tun leia, vel Isetina), Țicelola profită 
de ocazie şi îl traduce prin cenușii 
deschis, 

Dar chiar dară am admite că laius 
a insemnat cenugii desehis, încă nu 
neam putea oxplica dorivatul romine-e 
ra înțelesul blond, şi mal pain încă 
cu înțelesul negru, 

In realitate lao din 'mioriţă lae, Tae- 
bucãlao’ este ori femininul lul lařà 
'negru' şi ao releră numai la cup, ori 
mai probabil un fragment al cuvintu- 
lui Pucălae, Exemple numeroase de 
astle] de fragmente am adus in lugra- 
res mea Daspre Cimilitari, unde, in a- 
coluş timp, am dat şi otimologiea lui 
laiñ: o scurtarea din *pâlaiă < lut. galla 
‘noix de galle employée pour teindre 
en noir, cf. mr, tif şi giltip ‘noir’. 

Observ că in sirbeşte există urmă- 
toarele cuvinte: galos ‘schvarzos Band’, 
galin 'oquus ater', galun ‘limbus’, ga- 
ličast ‘ater', care ar putea fi în logă- 
tură cu cuvintele romineşti citate mul 
sus. 

. 

W. Meyer Lübke. Rumänisch, Ro- 
manisch, Albanesisch, in Mitteilungen 
des rumänischen Instituts aa der Uni- 
versităt Wien, I (1914) 1—42. 

Autorul caută să caracterizeze lim- 
bile romînă, dalmată şi albaneză in ce 
priveşta fonetismul lor şi să stabilească 
astfel asămănări şi deosebiri, 

Pasajul privitor ln limba romină este 
susceptibil de o discuţie mat largă. 
Vom releva cituva lucruri, 


Consonantele finale din elementele 
latine cad în romineşte. D-l Meyer- 
Liibke admite însă că consonantele f- 
nale s-ar fi păstrat la monosilabo, De 
miei o întreagă teoria cu „excepţii* 
caro de lupt nu există. 

In adevăr la pag. 14 autorul serie: 
„eonsonanta finală cado la cuvintele de 
mal multe silabe, se păstrează însă la 
monosilabe dupăce s-a adăugat o vo- 
cală ; fiere < fel, miere < mel, sare < 
sal, este est, sîntu (sie!) sunt; nu 
este o formă neaceentuată casi vechile 
e< es, su sum". — Mal întări obser- 
văm că nutorul nu dă nicio explicație 
vocalei pe care o adauge la finalul 
cuvintelor —e ln fel, mal, sal, est şi t 
la sunt. — Fiere, miere, sare provin 
din fele, mele, sale, formole populare 
unice rezultate din preponderența for- 
melor de genetiv, dativ şi ablativ ; 
este lut. pop. Feste < est -+ -e ana- 
logic dela pers. 3 sg. indicativ pre- 
sent a verbelor de conj, I, TI, IV; 
sînt <lat. pop. *suntu < sunt -+ -u(nt) 
dela verbele da conj. I, NI, IV, Prin 
ormare și nu < non, e < est și su< 
sum sint lorme regolate, 

„O oarecare greutate prezintă șase. 
Trobua să admitem că sexa trebuit 
să se schimbe în rominoşte fn *+sřes, 
mi În *sieps, încă inainte de dispariţiea 
consonantelor finale, cind poate, prin 
anslogie cu cince, septe, a căpătat un 
ë, poate şi numai fiindeă ọra monosi- 
lub*.— Este vorba nici tocmai de mo- 
nosilabe şi deci fraza „poate şi nu- 
mai fiindcă era muonosilab* pare eu- 
rioasă.— Sese < lat, pop. Pere sx 
+- supt influența lui quinque, sep- 
te(m).— Din sex, cu plerderea conso- 
nantei finale și adăugirea unul i plural 
analogie, caşi ln doi duo, trei < trels), 
s-a născut forma pei din șeisprezece 
şi șeizeci (v. Etimologii Rom. 69), 

„Este frapant apol zi < dic, fă < fac, 
deoarece, după modelul lul fiere ste, 
neam aștepta en atit mai mult la 
“zice, *face, cu cit prin aceasta s-ar fi 


RECENZII 307 


———ŮĖŮ— 


ciş'igat forme care ur fi trecut în sche- 
mu gonerală... Este vorba aici de un 
fol de formă scurtată de imperativ“ — 
Zi, fă, apoi du sint die, fac, duc, cu 
căderea consonantal finale, fonomen de 
apocopă, nu de scurtare, 

Tot prin plordereu regulată a conso- 
nantelor finale se explică trei < trefs) 
+ i plural analogie, nor, voi, < nofe), 
vojas) + i plural analogie, 

„Pt inainte de accent se preface în 
t, [ia¢ după accent se păstrează, du- 
păcum a după pozitia accentului dă 
ps ori s, aşadar gepte, insă a câta < 
captare, coapsă < coza, însă mdăsea 
< maxilla. Că *raptione se păstrează 
ca răpeiune ‘toamnă’ {sie !], nu este sur- 
prinzător, deoarece avem alături ver- 
bul răpese, dacă nu cumva cuvintul este 
„pur și simplu o fabricație a şcoalel 
latiniste“ |! mal grei este insă supți- 
re < subtilis, în care cu gre sepon- 
te vedea influența lul supt “ausgeso- 
gen'* (5).— Observăm mal intăiů eñ 
nu există exemple siguro de pt> t 
Insu$ autorul spune în notă că trebue 
să ronunţăm de a deriva pe cdtare din 
eaptare şi să-l considorăm ca o va- 
riantă a lui căutare cavitare. Ala- 
ră de supțire, avem apoi captură, făp- 
tură, friptură apol megl. fat = dr. 
fapt, astret 'sterp'< strictus, ptet —dr. 
aştept. 

Răpeiune, cuvint popular care in- 
samna “septomvre', nu 'tonmnă“ (ates- 
tat şi ca mume de localitate in jud. 
Neamţ), provine din *rapticme casi 
înțelepeiune din *înțelepțiune < intel- 
lectione. Despre influența verbului rä- 
pese, cu un înțeles aşa de deosebit, 
nici vorbă nu poate fi. 

Regula lui æ > ps, 4 esto şi en fra- 
gilă, Dacă x> ps inainte de accent, 
atunci cum se explică gese <, *seze, 
apoi mr, frapsin alături cu dr, megl. 
frasin, un perfect simplu ca fripse < 
frizit alături cu zise < dixit? 

„Un fenomen important este ari eare 
înainte de accent şi-a pierdut deaseme- 


308 VIAȚA ROMINEASCA 


nea elementul labisl: răpaus alături 
cu mr. ardpdsare, faur < faber, dar 
mogl. fărecari, rom. fereca” (5).—Mal 
intal rápaus este un neologism; cu- 
vintul popular s-a păstratin mr. (Dal.) 
arîpds deci cu a, nu cu aÑ. Apoi in 
mogi. se zice ferie-firicari. Megl. fric, 
dr. ferec < *ferricare < fabricare + 
Jerrum, şi prin urmare cuvintul nu 
are co căuta sic Aşa dar în reali- 
tate autorul nu aduca ca exomplu de 
ad > a decit pe aripisari (Dal). Să 
presupunem chiar că ar mni putea cita 
încă vreun oxemplu. De nici însă nu 
se poate irage regula generală că añ 
înainte de acoent re preface în a, căci 
ne vom lovi de laud-lăudare, caut-că- 
utare, cotare, mr. giudescu < gaudeo, 
răposat < repausatus, 

Tot ce spune autorul ln gap. 9 des- 
pre istoriea lui f trebue refăcut după 
Philippide, O Rămășiţă din timpuri stră- 
vechi, lași, 1914. 3 

„Unicul exemplu de gi esto curea” 
(9)—Admiţind că curea < corrigia, mal 
avem mal < magis. 

Sufizul augmentativ oneus s-a schim- 
bat în -ořğ şi nu în -uid, cum ar fi fost 
de aşteptat, nu supt influența lui o din 
sufixul -toriu (10), ei prin diferenţiare 
de sufixul diminutiv ui < -uleus. 

G. P. 
s'e 

Guglielmo Ferrero. Entre las deuz 
Mondes, Librairie Plon, Paris. 

In acento vremuri grele, cind fiecare 


trebue să-şi facă un examen de con- 
ştiinţă, am cotit această carte, in care 


sint puse în discuție toate credințele 
curente ce se găsesc la baza tuturor 
aprecierilor noastre. Volumul cuprinde 
discuțiile ce au avut loe întrun cere 
restrins şi ales, pe vaporul Cerdova, 
pe care autorul a făcut călătoria din 
America de Sud la Genua. Rolurile 
principale lo ţin filozolul inginer Ro- 
setti, diplomatul Cavaleanti şi omul de 
afaceri, avocatul Alverighi, Peal doi- 
lea plan vin figura foarte vie și vi- 


brantă a doamnei Forero, figura suto- 
ralui, a doctorului şi a amiralului va- 
porului, Pentru Intreaga viață de peva- 
por aro importanță şi frumoasa milio- 
narà M-me Feldmann, prin toaletele, 
perlele, bogăţiile şi viața ei intimă. 
Multe din faptele notate do savantul 
istorie italian nu sint destul de vred- 
nice de a fi raportata, iar informaţiile 
ce la culege dela clasa a treia şi cele 
despre doamna Feldmann frizează ma- 
balagismul citeodată : cel puțin aceas- 
ta e impresia personală 1 recenzen- 
taluni. 

Dar valoarea ronlă a volumului nu 
stă aici, după cum am mal spus, ci în 
discuțiile, care se desfăşoară ca o nau- 
mită logică și care tind spre un anu- 
mit scop. Ideia fundamentală ce re- 
zultă din ele esto că nu există vre-un 
criteriu infailibil pentru a judeca valo- 
rile estetice, religioase, ori etice, Fi- 
lozofia enunță acest adevăr simplu și 
cunoseut: în domeniul valorilor, logica 
ware sancțiune. Viaţa însă trobuo tri- 
ită și pentru aceasta e absolută novoo 
de a recunoaște anumite valori este: 
tice, morale și religioase. In ultimile 
pagini, inginerul Rosetti fncesrcă să 
proclame citava valori, fără să tran- 
şozo ches'iunea alegerii între America, 
lumen cantității şi Europa, lumea cali- 
tăţii, ȘI in partea constructivă a filozo- 
fioi snle, Rosetti na e aşa de norocos 
ca În cen negativă, deşi filozofiile eure 
croiază sint mult mai interesante şi 
mult mai utile. Mai udaog încă, că 
prezintă importanță și carautorizările 
ce se fne domeniului moral și celui es- 
tatie, cu toate că acesta caractorizări 
sint puține ia număr și nu opuizoază 
chestiunea nici pe departe. 

Meritul de frunto al acestei lucrări 
este că face accesibile marelui public 
discuțiuni destul de dificile, sdiugind 
o amărăciune în plus amărăclunilor 
de azi. 


P. R. 


Li 

Micezyslaw Szerer, — La concep- 
tion sociologique de la peine. — Puris 
— Giard & Brière 191b — BR — 204 
pg-— 5 frs. 

Considerind sociologia ca o ştiinţă 
specială — în sensul lui Simmel, anto- 
rul cercetenză fundamentul esențial ul 
pedepsei; ceia ce se repetă continuu şi 
imutabil In acest fenomen oste ogajsmul 
unei clase dominante eare aro intere- 
sal de a menține o anumită organiza» 
ție politică a unei cooperații soelale. 

Ca atare, pedeapsa, represiune pe- 
nală, n'a putut apare decit în staul u- 
nei cooperuţii şi atunci numai împotri- 
va răzbunării, enre—prin esența ei in- 
dividualis'ă, bazată pe pasiune, neli- 
mitată in satisfacerea ei, extensibilă şi 
indelung porpotrabilă, sub forma de 
vondatta — constituia o turburare, o 
sustragere de sub puterea organizaţiei, 
cooperaţiei, o inițiativă particulară şi 
o revoltă. 

Izvorul răsbunării şi acel al padep- 
soi sint, nstfol, cu totul opuse şi dis- 
tinoto: pasiunea e al unoin, necesitatea 
nenjinerii organizației e al celvilalte, 
Nu se ponto vorbi, deci de o conti 
nuitalo şi de o directă influențare in- 
tr'o răzbunare şi pedeapsă. Mai mult, 
pedoapsa reacţionează impotriva răz 
bunării, manifestare a unul individuu- 
Jism co sizică continuitatea guvernării 
şi nivelarea tuturor cooperanţilor ce 
irebacse reduși la un tip... ofieial, 

Concepţiunea sociologi-ă a pedepsei 
no arată că în tot timpul, dindosal tu- 
turor prefacorilor pedepsei și a idoa- 
logiei care a inconjurat-o, sò găsește 
acelas fundament: menţinerea organi- 
zației politice a unei cooperaţii, ori a 
unai clase dominante, Pedonpsa troco 
din mină în mină, la diferite etase, dar 
în fond rămîne acsiași, 

Caracterul altruist al pedepsei e tac- 
tica organizației: impodică, sub apa- 
rența proteoțianii intereselor private n 
producătorilor din cooperaţie, iniţiativa 


RECENZII 3% 


particulară, apără chiar pe celpabil, 
stabileşte un tarii de compoziție, nn 
talion, care nu e decit rimptomul suc- 
cosului definitiv al pedapaei. Intinderea 
aceasta a pedepsei asupra tutaror in- 
teresolor creşte în raport cu- crește- 
rea poporaţiel şi a gradului de socia- 
lizare şi independență, cind cooperația 
nu-și mai poate-aphra singură intere- 
sole oi şi cind specializarea leagă mai 
trainic pe om de cooperaţie. Raportul 
dintre pedeapsă și răzoanare e de ope- 
zitie reprezentind, una, organizaţia — 
cealaltă, inițiativa individului, 

Pedeapsa asigurind, insă, singurul 
mod de viață socială sigură, individal 
so găseste oprimat de ea. Si mal ales 
în cooperaţiile cu drepturi neegale. 

Conflictul acesta se va tempora „eu 
celt cooperația va fi fixată in cadrele 
indicate de idonlul realizabil al jasti- 
tiel, Şi cu eit pedeapsa va servi ex- 
clusiy interesele răspindite pretutin- 
deni în grup“, cu cit organizația va Ñ 
astfel ameliorată, Astlel, pedeapsa va 
avea mai multă valoare morală, me- 
mai avind de aparat interese de clasă, 

Aceasta poate Ñ Intr'o cooporaţie cu 
dropturi egulo — fe această cooperatie 
ideală societatea socialistă, fie ea „so- 
ciotutea liber-voitorilor“ a Iwi Stam- 
mler, fie ea „asociaţia liberă a mau- 
cii* a lui Loris. 

Conflictul va dăinui încă, dar atunci, 
podeoupsa fiind acceptată de toţi, ea va 
micşora şansele pericolului individua- 
list în limitele posibilului acaparind in- 
terese do o valoare morală mai innal- 
tă — isr organizația ideal democratică 
va da avint tuturor facultăţilor dola 
enro omenirea își așteaptă Infloriros 
ei, nemaiavind a so teme de inijiatira 
ce ar puteu răsuma o clasă domi- 
nantă. 

A. Gr. P. 
.“ - 

Léon Duguit. Les Transformations 
du droit public. 1914. Paris Colin 3.50. 

Acoiaşi evoluție se realizează în toate 


310 VIAȚA ROMINEASCA 


domeniile Dreptului: mn sistem juridic 
de ordin realist şi soelalint înlocuoște 
sistemul anterior de ordin metafizice și 
individualist. 

Vechiul sistem de drept publie se 
baza pe două idei: 1) Ideia de suve- 
ranitate a statului, suveranitate avind 
os titular originar națiunen personifi- 
cată și constituind pentru stat un dropt 
subiectiv. 2) Idois de drept nataral in- 
alienabil și impreseriptibil al individu- 
lwi—constituind peniru al un drept su- 
biectiv. 

Dreptul subiectiv al individului e 
anterior statului, opunindu-se dreptului 
subiectiv al statului, care-i obligat să 
se organizeze astiel încit să proteje 
eit mal bine dreptarile individuale. 
Pentru asta statul trebue să Inființere 
servicii de răsboin, de poliţie şi de jus- 
tiție. 

Acesta e intregul sistem subiectivist, 
metafizic și imperialist al revoluției 
franceze. 

Ca toată pretenția de adevăr etern, 
eost sistem s'a transformat pe ince- 
tul. Treptat se afirmă adevărul că o- 
mul individual e o creaţie a spiritului, 
că noțiunea de drept presapune viață 
socială şi deci omul na poate avea 
drepturi individaale anterioare statului; 
drepturile lui nu pot să izvorască decit 
tot din societate. Pe de altă parte o- 
conomia națională se substitue ccono- 
miei domestice. Și atunci o serie nouă 
de instituții şi servicii industriale tre- 
buese organizate și asigurate. Cein ce 
spare acum pe primul plan nu mai 0 
pateros de z comanda a statolal, ci o- 
bligațtiunca de a indeplini anumite da- 
torii; eei care detin puterea n'au un 
drept subiectiv de putere publică, ci 
datoria de a întrebuința pateren pen- 
tra a organiza serviciile publice. No- 
tionea de serviciu publio devine noți- 
unea fundamentală a dreptului publie 
modern. 

Astiel se poate spune că dreptul 
publie este dreptul obiectiv ul servi- 


ciilor publice, bazat pe noțiunea de 
fumneţie socială a guvernanţilor. 

Autorul analizează apoi acoastă evo- 
luţie în ce priveşte diferite instituții 
şi principii de drept publie. 

In rezumat, această evoluţie are ca 
rezaltat inlocuirea noţiunii de dropt 
subioctiv al statului, cu noțiunea re- 
alistă de functie socială, Si dacă in cò 
privaste dreptul civil (Transformations 
générales du droit privé) Daguit gå- 
soşte adversari serioşi, care fără a ne- 
ga dezvoltarea noțiunii de Inucţie so- 
cială —noțiune de altfel fecundă în e- 
fecte— susţine că ea nu poate exclude 
noțiunea de drept subiectiv ul indivi- 
dalui; în dreptul publie obiectiunile 
pot fi mai uşor înlăturate. 

Și acum termin cn o citatio. 

Analizind această evoluţie în ce pri- 
veste legea, care in vechiul sistem ca 
emanaţie a voinţei suverane a statului, 
na putea fi obiectul unei critici eon- 
tencioase, arntă că acum concepția 
după care justiția poate uprocin cons- 
tituționalitatea legilor e din co în ce 
mai malt admisă şi aplicată: 

„Acelaşi soluțiane a fost de curind 
sdoptală de tribunala] de lifov (Ba- 
eurești) la 2 Februar 1012 și do Curtea 
de Casaţie a Rominioi, care a confir- 
mat sentința (16 Mart 1012). Aceste 
deciziuni sint remarcabil redijate.” 
„Excepţiunea de neconntitaţionalitate 
fiind astfel opusă, tribunalul de Iov 
a declarat-o recovabilă şi fondată, prin 
o sentință foarte clar şi foarte pater- 
nic motivată.“ (pag. 100—101). 

A G.C. 
ote 

R. H. Best and C. K. Ogden. 7he 
Problem of the Continuation Seool. 
London, 1314, 

Atențiunes ce defunctul rege Carol 
acorda meseriașilor industriali este do- 
vodită de mai multe fapte. Mai întăiu, 
el însuși învățase o meserie (tîmplš- 
ria) en care se ocupa de aproape ta 
tinerețe, Apoi, pe tonte domeniile Co- 


roanei a căutat să dezvolta o oarecare 
industrie şi chiar averea sa privată a 
plasat-o în multe întreprinderi indus- 
triale naționale, 

Mai acum un an a dărnit o samă 
însemnată pentru contruirea spitalului 
„Principele Nicolae" din Azuga, desti- 
nat muncitorilor industriali şi meseria- 
tilor de pe valea Prahovei, pe care l-a 
dăruit Casei Centrale a Meseriilor. Toa- 
to aceste fapte vor rămino însă pe 
plana! al doilea, fată de enorma im- 
portanță ce o poate căpăta pentru ta- 
ră, noua Fundaţiune prevăzută In tes 
tamontul Său, privitoare la înființarea 
In București a unei noai școli pentru 
meseriaşi, dapă modelul celor din Mün- 
chen. Acest institut este menit a reyo- 
luţiona lu noi tnovătămintual meseriilor, 
indrumindu-i pe calea cea mai rod- 
nică, singura care va putea avea drept 
urmare progresul tehnic şi cultural al 
meseriaşului romin şi putinţa lui de a 
concura în mod eficace pe cei străini, 

Rindur:le următoure stat o incercare 
fără pretenţii de a contribui la eunoaş- 
teren acestui sistem de invăţămint şi 
a importanții lui, în aşteptarea stadii- 
lor seriouso asupra acestei chestiuni, 
co nu vor întirzia să apară, ca o ur- 
mare firească a inbiinţării moulsi ia- 
stitut. 

Sistemul de școale pentru meseriaşi, 
despre caro e vorba aici, este opera 
unui pedagog bavarez G. Korchonstei- 
ner, care şi-a cistigat prin aceasta o 
reputațiuna universală. Străini din toa- 
te țările din lume au venit să viziteze 
aceste şcoli, iar cărțile sale în care 
şi-n oxpus sistemi, an fost traduse în 
mal malta limbi străine. Astfel, chiar 
unul acesta, a apărut un mie volum, 
cuprinzind impresiile a doi Engleji care 
au stodist organizarea acestor școli. 
Volumul este intitulat „The Problem 
af the Continuation Scool* şi dintre 
sutorii lui Æ. M. Bestrşi C. E. Ogden, 
ultimul este traducătorul în englezaş- 
te al operei principale a lui Kerschen- 


RECENZII 21 


steiner „Die Grundfragen der Sehulor- 
ganisation*, 

Să vodom acum esre sint idelle eon- 
ducàtoare ale sistemului de învățăminat 
al Imi Kerschensteiner. 

Un prim punet fundamenta! este că, 
într'o țară democratică, învățămiatal 
nu trebue să se mărginenscă la a da 
posibilitatea mnei minorităţi talentate 
din copii să se urce la situuțiuni mai 
înalte ; îavăţămiatul public trebue să 
tindă a da marei majorităţi a copiilor 
enro vor constitui masele populare vii- 
toare, citimea de educație a minţii și 
sulletului necesare ca să devie buni 
cetățeni ai Statului; sau ca să lotre- 
buinţăm telul de exprimare al autora- 
lui, să Incoteze de a avea o „funcțiune 
individuală“ pentru a deveni în „feneţie 
socială“, 

In acest scop, şcoala primară (chiar 
eu opt clase, cum e la Miinehon) mu 
este suficientă, de oare-ce copiii e pā- 
răsesc prea derreme și învăţâmintele 
căpătate so pierd pănă la majoritate, 

E deci nevoe absolută de continuarea 
Invăţăturii căpătate în şcoala primară 
pentru toată lumea, ebiar şi pentru a- 
tei caro întră imediat în lupta penire 
exiatanță. 

Şcolile lui Kersehonatainer salnt tocmai 
şcoli de continuare (Fortbildungaeha- 
len) pentru aceşti copii. 

Toată educațiunea in aceste coli se 
Invirtoşte în jarul profesiunii elevului, 
Căci prima condiţie ce trebue să ta- 
doplinească un bun cetățean, este ca 
prin munea li să folosească obşti 
El trebue deci să-şi cunoască bine me- 
seria și şcoula trebue să dezvolte tw- 
intr'insul plăcerea de a munci în mwe- 
seria ce și-a ales. 

Situaţia ucenicilor în mai toste prote- 
siunile a stabilit însă demult convin- 
geros că la pres pațiui patroni se a- 
tinge acest rezultat. Este doci necesar 
ca acenicul pus adesea În manei nein- 
teregante pentru ol, de către patron, 
să capete o educație profesională mal 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


e 


sistomntică, froevontind elteva ore po 
săptămină o şcoală de continuare. 

Existau de mai de mult şcoli de con- 
tinoare Îscultative în multe orașe, dar 
pe dooparta ela eran frocvontate nu- 
mai de ucenicii și tinerii de condiţie 
ceva mai bună, neintinzindu-şi influen- 
ţa a+apra maselor color mal adinci ale 
populației muncitoreşti; pe de altă 
parte invăţătura ce se poate da in ore- 
le de seară, după oboseala unei zile 
Imtrogi de muncă adesea obositoare, 
este aproape fără folos, 

Seolile moderne de continuare sint 
urmate în cursul zilei; ele sint şi obli- 
gatorii. Programul cuprinde 6-7 ore 
pe săptămină, împărțite în deob- 
gte In ouă după-amleze. Acest luera 
este posibil numai graţia legii enro a 
introdus obligativitatea, Art. 120 din 
eovdul industrial german prevede că 
patronii sint obligaţi să acorda sala- 
riaților lor, mai tineri do 15 ani timpal 
cerul de autorităţi pentru a urma o 
şcoală recunoscută de comună san de 
stat en școală de continuare, dacă nu 
există ln legos statului respectiv pon- 
te fi impasă şi da comună. 

Gratia acestor dispoziţii legala, s'au 
putut organiza sistomatie şcolile da 
continuare din Miinchen. Ele sint froc- 
ventate da. 90) băeţi şi Intrebuinţea- 
ză 110 profesori de carieră şi 400 pro- 
fesori ajatori. 

Administratia se tace de către or- 
gano reprezentind comuna, corporația 
respectivă şi losăşi școala (corpul pro- 
tesoral). Şcolile sint alcătuite pe pro- 
fesluni. In Munchen sint 52de şeoli de 
continuare profesionale 12 generale 
pentru coi fără servicii definitiva. 

Pentru functionarea unor. şcoli este 
necesar existența numai a 20 elovi din 
neea profesiune; undo acest număr nu 
poate fi implinit, elevii sînt dați la 
şcolile meseriilor celor mai similare. 

Faptul că fiecare profesiune își aro 
şeoala ci şi că corporația are an rol 
ln conducerea șeoalei, a făcut ca pa- 


Bat 
tennii să se supue foarte repede obli- 


gațiunii supuse de lege de a lăsa pe 
uconiei să urmeze cursurile, ba patro- 


nii mai conștionți de interesele lor su- ` 


porioare au ajuns să susție şcoalele prin 
sacrificii voluntare, dăruind materiale, 
maşini, ete. 

In afară de înrățămintul propriu zis 
al meșteșuyrulai, caro ocupă 3—3 oro pa 
săptămină, se prodau în aceste şcoli 
noțiuni de aritmetică și contabilitate, 
noțiuni despre unelte, maşini şi mnte- 
riale, desenul industrial şi în fino 
cursuri de higienă şi de educaţie ce- 
tățonească. Orice pendanterie esto insă 
oxelasă în acest invățămint; totul se 
învirtoşte pe nesimlite în jurul me- 
seriri, 

La aritmetică se fsc calcula de de- 
vize și falari de la cele mai simple 
ln cele mai complicate, cara so ivesc 
in practien meseriei, In ce privaşte 
desemnul industrial so desanoază mo- 
delo co urmoază să se lucreze in nte- 
lier. Educația cotățeneaseă se începe 
eu studiul istoriei profesiunii, a inte- 
resolor ei generale, cn chestiunea aso- 
cinţianii profesionale, trecimi in urmă 
In interesola Statului. Elevii sint învă 
aţi să Inereze în echipe; în ultimii 
ani s'an făent Încercări să se organi- 
zeze © societate de ajutor mutual, rd- 
ministrată de olevi. 

Și higiena se predă in legătură cu 
meseria şi primejdiile ei ; tot în legă- 
tură cu higlena se oryanizează jocuri 
şi sporturi în zile de sărbătoare, 

De altfel organizarea şcolilor de ton- 
tinunre a adus după sine şi reforma 
școlilor primare, care are opt elase. 
Incă depe băncile acestei şenii, elevii 
sint adași în atelierele școlilor de eon- 
tinuare și lăsați să so folosească de 
unele unelte, pentra a-şi descoperi In- 
clinaţianile pentru unumite meserii. 

Aceast Invățămint a avut efecte so- 
ciale de mare însemnătate, Sa ştia că 
în genere copiii de familii nevoiuşe e 
şiți din oslis primară, sint ademoniţi 


RECENZII 313 


de nevoia dọ a aduce un cîştig cit de mie 
familiei, să intro Inir'o ocupaţiune uu- 
de sint plătiţi cova mal bine. Acenatu 
însă are loc toemal în acele ocupati- 
uni care nu necesită nicl o pregătire 
de meşteşugz, așa că acești copll ră- 
mia mal tirzia fără nici o armă în 
lupta pentru existenţă şi sjung cele 
dintăi victime alọ lipsei de lucru şi a 
salariilor insuficiente, constituind sr- 
mata namulțumiţilor, fără niciun inte- 
res la existenţa organizației de stat, 
Organizarea învăţemintului prin pto- 
lile də continunre a contribuit în mä- 
sură foarte mare la împaţinarea nces- 
tor victime, lucru pe care-l mârturi- 


sosc nutorii ongleji ai brușurii de mal 
sus, necunozcinii că această problemă, 
nerezolvită încă în Anglia, este cea 
mai importantă şi urgentă ce se im- 
pune astăzi acestei țări Industriale. 

Cu toată insuficiența lor, crodom că 
cititorii vor întrezări, din chiar rin- 
durila də mai sus, ca nonă esta neess- 
tă concepţiuna pentra ţara noastră, ră- 
masă încă la şcoalalo do meserii cos- 
tisitoare, dar producătoare mal mult 
de faneţlonari de tot feln], contribuind 
însă prea puțin In ridicarea nivelului 
cultura! şi a puterii de prodacţiune a 
clasei noastre muncitoare. 

M. S, 


puppe a 


21 


REVISTA REVISTELOR 


Cronica, revistă săptâminald, sub 
direcția dtor 1. N. Theodoreacu- Ar 
ghezi şi G. Galaction. 

Care o rostul aparitiei acestei re- 
viste, care è programul ei? Numele 
celor ca o conduc sint destul de edi- 
ficatoaro în privinţa aceasta, Ele no lä- 
murest singure programul, mai bine poa- 
te decit neèl mie articol din frun- 
tea primului număr. Din el am înţeles, 
după cit jinom minte, că noua revistă 
reprezintă o nuanţă, cn mod,—aproape 
impalpabil, dur tranșant pănă la ex 
clusivism,—de a Ințolege literatura și 
arta ssu vista intelectuală din zilele 
noastre, 

Posibilltatan de a stringe ln un loc, 
citiva oameni apropiaţi prin concepții 
și înrudiți poate suloteşte,—iată ros- 
tul ravistei. Lupta impotriva banalită- 
ţii în artă şi împotriva necinstai tu vi- 
aţa publică —intă programul vi. 

Din paginile Cromicei de pănă acum, 
releväm iu primul rind articolele, cu- 
pricioase și variate, ala d-lui Arghezi 
(1. N. Thoodorescu), 

D-l Arghezi ştie să fie totdeauna un 
ser itor interesant şi atrăgător, poste 
paginile cărula nu poţi trece niclodată, 
căsoind, Noi l-am intiluit Iotăia-oară 


In „Viața socială“, ca poet straniu, 
care 'şi notează cu stingăcia voită im- 
presiile din timpul unui extaz contem- 
piutiv și intim. Neglijonţa formei și alte 
umănanta ne dădeau improsia că avem 
utaco cu niște improvizații, asupra că- 
rora uutorul nu a vrut să mai revină, 
—ca asupra unor revelații mistico de 
cure nu trebue să te stingi... Burzuluit 
pe lume și în sfadă cu estetica cu- 
rentă, poetul Arghezi era, da pe atunci, 
o figură simpatică şi originală, Vorsu- 
rile lui, stridente udosouri și obscure 
in sens și în intenție, so topeau une- 
ori într-o muzicalitate pătrunzătoare 
ori se precizaa În citeva imagini de o 
îrnmuseță rară, 

l-am cunosent apoi, la Fhela, pe 
eclalt Arghezi, —pamlletarul,— caro sta 
Kā so în de piept cu toată lumon, Ta- 
lentul său formidabil de batjocură şi 
sinceritatea tonului i-au atras aplan- 
zolo tuturor celor neinteresați. El n'a 
avut Intotleaunu dreptate, dar talot- 
donuna seatogrelia lui abundentă, pro- 
za lui vohomontă și colorată na dă- 
ruia două-trei imagini de o vigoare n- 
nică în litaratura noastră, Expresiilo 
de trei ori seubroase, aveau un tros- 
put de scuză: ele cñdosu, eu fatalita- 


REVISTA REVISTELOR B15 


tea unor funcțiuni organice, din rezer- 
voriul celui mai naiv și mai plastie i 
denlism, 

Am urmărit apoi pe d, Arghezi, ga- 
zetar la Seara. Articolele lui, do data 
asta „decente“ și nbstraeta fn stil, ne 
atrăgenu totuşi prin elaritatea lor ma- 
sivă şi viguroasă, Era singurul nostru 
gazetar mai „occidental“. Vă aduceli 
aminte, de pildă, articolul seris la moar- 
tea regelui Carol. Şi p'aţi uitat de si- 
gür „Tubula rasa“, —ucen serie de In- 
semnări zilnice, pe care regretăm că 
nu le-a selectat într-un volum. 

Acosta e Arghezi, care aparo acum 
În lruntea unei reviste săptăminule, a- 
laturi de Galaction, cunoscutul serii- 
tor, întru cinste tovurăș, și de d. M 
Sevustos, un talent linăr și abil, în 
in ale cărui „Cronici rimato*,—fastu- 
os tazaur de rime inedite, — so as- 
cunde uneori o notă de poezie dis- 
cretă, de intimitate lirică atrăgātoare : 


O! lasă-l In pace;,—si vină 
Mai bine aici, în grădică— 
Că eu de po-scuma împart 
Seminţi pentru luna lui Mart. 
Ciud apa va curgo în vaduri 
Vom neoate la soare răsaduri; 
Și "n urmă pămint afinat 
Vom pune pe fiece strat.. 
Vom înce un strat cu mizxandre 
(Căi piao şi bătrinei Luxundre), 
şi altul mai mic și rotend 

u albe petunii; în fund 
Vom pune un rind do rozete 
Si-alături verbine cochete, 
Văd par'eă un pile do incint 

i ermii cu foci de argint, 

ai fai decit pinza dantelii, 
Vom seri cu albastre lobelii 
Un nume pe stratul funest, 
Ca maret în zori În Triest, 


Tii minte po Hager? El şade 
La mine. Ce noamţ cum-se-ende, 
Si cum ne 'mpăcăm amindoi L. 


(Din „Serisoarea lui Pană Trăsnca 
Sfintul cătră 1, Al. Brătosea- Voinești”). 
Ceilalti? Ceilalţi imită pe d. Arghezi, 
li imită până și greşelile, voite, de sin- 
taxă, pe lingă particularităţile do vu» 


eabulur („oareșicare*, „ins“, „elort*, 
ete.),—îl imită cu o furio care trebue 
să fi desgustat demult pe tnsuşi Ar- 
phezi, Şi vor, mai ales, să „injure“ eu 
el ! Neavind nici seuza obiectivă ata- 
lentului, nici pe ucaia subiectivă are- 
voltei sincere, ei au ajuns să ngtonrnă 
uneori pe hirtie niște plutitudini care 
te înmărmurese... Dacă ocările astea 
de mabhalagioaică so chiamă „vigoare“, 
apoi o țigancă din gura oborului poate 
trece drept cel mai viguros scriitor 
romin. 

Drum dropt, Anulal X-lea. No. 
10. Director N. Iorga. 

Este o revistă literară săptămluulă 
caro încearcă să restabilească în lite- 
ratură vechea diroeție a „Sămănătu= 
rulul*. 

D-i Iorga publică, aproape în focare 
numiir, mici articolo interosaute, 
2e 

De cileva luni tacoace, au inceput 
să apară multe revisto literare, mai 
multa ca de ubicelu, și de nuanțe di- 
ferite. Astfel, am primit la redacție : 
Cultura romină (Anul |, No. 5) 
revistă lunură,—organ ul Comitetului 
Naţional Romin de Cultura. — Gin- 
duri bune (Anul I, No. tt şi 45), 
revistă literură bi-lunură, cu un sii- 
mar variut—Poezin—religioasi-so 
cială, (Anut I, No. 4—5), revista cu 
un ewraeler mai mult bisericese, în 
care colaboratorul nostru d. Galaction, 
landa pe amicul său, poetul Deme- 
irine, intr-o serisoare, reum I0 ani, 
tind acesla uu era cuvoscul ca astăzi... 

Viaţa literară (Anul I, No, 7—8) 
apare de duuă ori pe lună, in Craiova, 
şi grupează in jorul ej pe aproape toți 
scriitorii „usţionalişii”. 

Rerne Hebdomadaire. (lunu:r, 
Februar, Marlie). 

Remareåm un interesant arlicol al 
d-lui dr, Jean Cantacuzine asupra 
chestiei naționale romine şi a Ro- 
mirilor din Austro-Ungaria. Distin- 
sul profesor e partizunul unei confe- 


316 VIAȚA ROMII BASCA 


deraţii balcanice care-i apare cn ona- 
cesltate oconomică, politică şi morală 
de primul rang. Fără a prociza barele 
viitoarei confederalii, ca şi modalită= 
tile de realizare a acestai seducâtor 
ideal, d-=a sustine că libertatea strim- 
torilar iotoreurază toats slalela bal- 
esnico, chiar şi pa Sirbi, şi că viitoa- 
roa confederație va pulea colabora ln 
apărare: libertăţii acestor strimtori 
ea oò santinelă avansată a civilizației 
suropene, D, dr. Cantacurene sporă to» 
tuşi că In problema libortăţii strim- 
torilor sa va găsi o soluție conforma 
cu spiritul eoropoan, căci Rusia —după 
părerea su-—nu mai imbrățizează acum 
chastia ca în secolul al XYVIli-lea, re- 
cunosetad azi toată imporinnţa ei in- 
lecnaţională, Din nefericire seste op- 
timista afirmaţii sin! conirazise de pre- 
sa rusă care allrmă unanim dreplu- 
tile Nuziei asupra Constantinopolniui 
şi declară cu tarie că preferă regimul 
acluul unei pautralizări n strimtari- 
lor şi de majorituloa prowi fruncezo 
şi engleze care, recunosciud drepturile 
Ruzici spalenazi la bună-roiuţa oi faţă 
de micile state balcanice, mienite sä 
intre în sfera ei de influenţă, daca nu 
sub protectoratul său. Nāzboinl actual 
è pealra d, dr. Cautacuzine un ráz- 
beiu do liberare pe care-l susţin pu- 
torila triplei-taţelegeri Impòtrişyu spi- 
ritului du opresiune gormano-maghbiar. 
Rominia e dutoare să Inple pentru do- 
btodirea Ardealului, nu numai pentru 
rexlizarea uultaţii ei politice, dar si 
pentru triumful ealturii franceza şi a 
ideii latine impolriva germanismului, 
latărirea slavismului ui Iogrijaşte pa 
d. dr. Cantacurtne. Revendicări» noas- 
tre asupra Basarabioi ou i sò par o 
porluna şi spectrul acliunii proleeloa- 
re ruse, aşa ceum ea Sa exercitat ast- 
pra noastra Inaintea războiului die 
Crimeis, nu există pentru d-sa. 

ŞI mă gtudeae cu melancolie, ce bine 
ar fi, dacă in relaţiile dintre popoare 


cvasideraţiile alice ar prima pe acele 
de forlă suu de interes şi daci In O- 
rient mai mul! deett in Oceidont äs- 
piraţiile ideala ale oamenilor nu s'ar 
igbi da zidal realității brutale ! 

In articolul d-lui Andreades, profe- 
sor lu universitatea din Alana, asupra 
Uniunii balcanice, semnalăm urmâăto- 
rul pasaj carurteristie tu privinţa im- 
Huanţii pa care viitorul regim al Con- 
atantinopolului gi al Dartavelelor o 
poala aven asupra Rominici. „Pentru 
Romini chestia în nn all aspéet decit 
pentru Greci, dar nu e mai puţin gravă, 
Rominia nu are docit un singur de- 
buze la maro: Constanţa. O Turcie 
slabita la Constantinopel fnsamni a- 
proapa maren liberă. Presupuneți insă 
la Constantinopol un stat mure nu va 
mai vea aceleaşi motive pentru a 
mennia po Latiuii dela Dunăre, gi care 
poate impiedeca sou ingreula naviga- 
ţia lor, astu ar lusamna ponleu Ro- 
inini marea inchisă și aproape asllxia“. 

In numarul de lanuar D, Oscar 
Havard discuta posibilitatea unci in- 
vadări germane în Anglia: „L'An- 
gietere peut-elle ctre envahie?-, 

Arlieolul 52 Incepe c'o povestire a 
unui tarist [raneaz care, ln primii ani 
ai secolului treen, n asistat în Seo- 
Via la o scenă putin banala; Un ti- 
păr intre îti—15 ani alerga cu desni- 
dejia pa cimp, escalada ingrădituri, 
săria peste gențuri si plraeş şi din 
nemă îl fugâria, cu fețele ssedete, o 
ceata de lineri Innrmaţi eu finte, 

„Ewa asasin? inlrebă turistul o- 
prind pe unal din eei rara îl urmă- 
ronu, 

— Ferit-a sfintul! E no băiat de- 
treaba, 

— Dar ce-a ficut? 

— Nimic! Dar Maria Sa ducele 
d'Alhol vrea să ridica u miră trupă 
de „toluntari* peniru regimentul săn 
de Dragomi-Scoţieni*, 

Şi d. Harvard adaugă: „dapă un so- 


eal, obiceiuri mai puțin pitoresti pre- 
zidează lu reecutarea armatei britani- 
ce. Dar principiul au variază“, 

Franța esta „soldatul continental al 
Angliei“; şi astăzi acest soldal se lup- 
ta admirabil, dar o cirteşte puţin pe 
aliata sa de peste Canal care nu-l 
ajuta în destul, 

În repetate rinduri generali distingi 
şi oameni politiei au cerut să ae siu- 
bileaseă sorvicin! militar ohligator In 
Anglia, pentru apărarea coastelor sale 
impolriva unui invazii germane; s'a 
râspuns cu multă emfază propunerii 
lor: „evastele dugmune, iută frontiero- 
le nonstre* ! 

Lord Roberis a prerizat, în Came- 
ra Lorzilor, în anii trecuţi, condițiuni- 
le In eare armala germanii ar tacerea 
a debarcare. In Broma și Hamburg 
siot toldeauna pagueboturi pentru a 
transporta 200.000 de oameni ; printr’o 
surpriză, o armată da vre-o 150.000 da 
namani ur putea debarca, de pildă la 
lsrmoulh. Panlru a ae efectua de- 
barearea, rebus să cdmilem că o 
eioenira prealabila între fota engleză 
si germună ar fi adus distrugerea for- 
telor navalo sosile pentru a proteja 
oraşul lurmoulh, 

Submarinele cara culunăn în eiteva 
minute cel mai formidabil dreadavught 
asigură ebiar celui mai slab agresor 
libertatea momentană a mărilor, Es- 
cadra britanică Bind distrusă, ar de- 
baren ugor pe coastă armatu de inva- 
zię, care s'ar intilni cu armata en- 
gleza demornlizală, şi sarcesul s'ar 
şti dinainte de luptă. 

D, Havard apune că Angilia astăzi 
nu se poate teme de catastrofa pe 
care o intrezărea lordul Roberts, A- 
cum armata teritorială britanica este 
molt mai numeroasă deeit in 1908. 
O victorie navală germană ar asigura 
desigur debarcarea trupelor de inva- 
zie; dar Indată o moun [stă engleză 
ar da o a doua lupta eu fota germe- 
al, abità. Im această intilnire flota 


REVISTA REVISTELOR 817 


germană va f scufundată : şi alunei: 
ială corpul expediționar german, eu 
comnnicaţiile tinte, lipsit de-o bază 
navală, fară muniții, facă brana, obli- 
gst si-si lae drum priutr'o tară eu 
totul ostila şi sa facă faţa unul dus- 
mau de cinei ori superior In numâr? 
Intro larmonth și Londra sint 900 ki- 
lometii, sau opt zile de marş. Arma- 
ta onglază taştiiațată prin telegrafia 
fără fir arv putea ajunge la Tarmouth 
înninto ea armala germani să se ĝ 
pornit bine la drum, 

Dar o Incercare dea debaren trupe 
s'ar puton faco unmaldacă Calaisar fi 
In mina Germanilor ; acas! seop Ilur- 
mărește von Klurk. Inlre Calais gi 
Dourras sin! 85 de chilometri; intr'o 
noaple iu ceuli submarinele ar tor- 
pila flota engleză, totr'un esas și ju 
matale cel mult, si drumul pe apă 
paste Cunal ar f asigurat. 

Atacul şi apărarea, din neaasta pri- 
cină, sint mai invergunate în Nordul 
Franței. 

D. Daniel Beltet, în articolul: Nes 
canonset nos fusils s'usent-ils vite ?, 
arata in mod sumar eum tunurile de 
calibru mare după 200—300 do lo- 
vituri nu mai un precizie, lar tu- 
nurile de 43 c.m., după 63—70 lo- 
vituri ; pe cind puştile rezista mult 
mai bine; uneori după 4000 de focuri 
bat ea şi "n zius dintai, 

La Revne (Decembrie şi Tanna- 
rie), În două numere consecutiva din 
ala Revue” găsim articolo despre Tur- 
cia. Francezii—caro nu eetit eu plă- 
cara descrierile palatelor lureeşti, eu 
misterul lor şi eu culinele vonlale, 
din romanela lui Pièrre Loti—eu sur- 
prindere ncjnstificata au aflat că Tur- 
cia a pornit războiu impotriva nliaţi- 
lor. Cum, țara căreia i-am acorda! de 
curind un imprumut pentru reorgini- 
zaros armatei, s'u ridicat în eontra 
noastra ? Cum, cadinele cara In um- 
bra seraiurilor citezu volumele lui Mar- 
cel Prârost m'au putut opri, ee gra- 


318 VIAȚA ROMINEASCA 


tiile lor leneşe. misa brutală a Juni- 
lor Turci ?-—Alunci, regimul lui Abdul 
Hamid era preterabil!,.. 

Intr'adevăr, găsim pumai jande pen- 
iru Turcia Veche, poelien și ferieita; și 
ne Inapšimtatám auzind eila erimo Im- 
potriva statului turvese gi n omenirii au 
săvigit Enver, Talaat și Djavid... 

Și astfel Germania aro o aliati „lig- 
na de sa sauvagerio el de sa fourbo- 
riv* —cam spune d. J, Pinot. 

Dar oare lebuenind războiul eero- 
pean nu se pusese in discuție ehes- 
tiunea Constantinopolului s'a Strim- 
torilor ? Rusia invingătoare nu s'ar fi 
mulțumit des'gur numai cu doni gu- 
hernii din Galiţia; ar f ceru! şi ob- 
ținut dela Franţa şi Anglia „realiza- 
rea idanlului său naţional”; Bosforul 
si Dardanelele, Inelt chiar dacă Tuar- 
cin ur fi stat în afară de războiu, soarta 
ci War A tranzal in conferința păcii, 
Deri ea cn claritate văzindu-şi viitorul, 
caută prin puterile ei să stinjanească 
pe duşmanii săi da totdeauna; in loe 
să-şi incrucişeze_braţelo pe piept şi să 
aştepte cu resemnare porunea fulali- 
titi, a ridicat ialaganul şi loveşte. 
Sa lupta cu ullima nădejde, 

Inzultele aruncate asupra imperiului 
otoman sint deplasate: inaintea lui este 
un ringur drum, pe care acum Îşi t- 
râşte lunurilo și steagurile verzi, grê- 
le de gloria de odinioară. 

Pentru propagandă, fără îndoială, d. 
Finot serie două mari urlicole: „Les 
Francais d'aujourd'hui* și „Le peu- 
ple anglofrancais“, Cunnaştem ea- 
Jităţile poporului francez şi le admi- 
rim: nu lasă ele li vor face po not- 
tri să intre In răzhoiu impalriva Ger- 
manioi. Alte consideraţii împing?po- 
poarele la războav. 

După co d. Finot impodobeşta cu 
juste epitoto neamul francez, se in- 
chink vecinilor de peste Canal cu dis 
tinsă considerație. Franja şi Anglia, 
spune autorul, şi-au schimbat una, al- 
teia — cultura, sufletul, Invazia nor- 


mandi în Anglia afost o bine- faeere 
divină ; influenţa francert, acolo, arată 
superioritate pentru umbrele părți, 

Cu totul altfel este legătura cullu- 
rală dintre Franţa şi Germanin; Gor- 
mania a suferi! influența fcunreră,— 
desigur nu util de adine; priu urmare 
cultura ei nn este originală, ci impra- 
mutatso probă de inferioritate. 

Acelaşi fapt, patracut în proporţii 
malt deosebite, la doal popoare, este 
explicat in folarito chipuri—dapă cum 
corcelätorul, patriot până la vitare de 
logică, are navoo pentru guleria. 

Intro Anglia şi Franţa, care s'au 
iubit cu entuziasm intotdeauna şi au 
trăit ca două surori, sa desluşește par- 
că figura severă a lui Napoleon, pe 
care d. Finot H vila complect. 

Uo diplomat eare semnează en ini- 
țiule dicentä cele două păci— „Les 
deux paix“—care s'ar putea încheia; 
„san după o luptă de uzură, flacare 
din cele dout tabara va fi astfel ista- 
vila iacit va trebui să se Inches o 
pace pe niste baza aproape da statu 
quo;— sau una dintre părţi va conser- 
va dastulă forţă ca să reducă com- 
pleci pa cealalia“. 

Diplomutul declară că nu va avea 
loe o pace care să nu schimbe nimic; 
totuşi redă phreroa unor „pesimisti; 
este posibil, ered ei, ea Germanii in- 
cel-ineet să de respinşi pa propriul 
lor teritoriu; dola un răzhoiu de o- 
fensivă sa vor lutoareea en indirjire În 
anul de defensivă, ponlru apărarea 
pămintalui lor, Oamenii, muniţiile, 
materiulul, argintul, subsistentele, se 
var rari; şi stunei, trecind luni după 
luni fără ca cineva să câştige o vic- 
torie definitivă, sa va ridica de pro- 
tulindeni „un immense sentimentgdo 
misère el de lussitudo“ care “gi 
guvernele să subscrie parea, + 

Acta paco nu va modifica” deeit 
foarte puțin din situaţia actuală; Ger- 
mania va răminea uu Imperiu de 67 
mil. care se va innoi: işi va face o 


REVISTA RUVISTELOR 219 


marină colosală, o armati enlosală, 
ca străjeri ai unel uriaze culturi; gi 
“un nou prilej va eşi iarăşi în arena 
luptelor... 

Dar pacea caro su va ineheia—spu- 
ne diplomatul—trebue să flo dictata do 
un iuvingător puternic care să posta 
iu urmă organiza Europa, Triplu-Inţe= 
lexere, biruitoare desigur, va fi forța 
capabili să-şi impună voința tuturora; 
va recunoaşte „drepturile, indopen- 
danţa și siguranța naţiunilor, îm sinul 
Europei organizuto“, Apoi pentru re- 
pularea eventualelor diferendo Inire 
slate, Tripla -Inţelegere va erea o 
„Curte da Jusţiţla”... 

Serios primind aceasta propunere, 
tot râmine pentru nci o intrebaro fară 
răspuns, Nodreptiţile dintr'un stat al 
Triploi-lnţelegeri, do pildă Rusin—de 
către cine vor fl indepirtate 2 Cine va 
face să ae recunoască „drepturile, in- 
dependența şi sigurunța națiunilor“ 
din Imperiul tuturor Rusiilor ? 

Nueoyn Antologia (16 Februa- 
rie 1915). Angelo Quintieri, Factorii 
psicologici ai războiului european. 
Autorul, după cum nrată lillul, nu prea 
să cerceleze cauzela războiulni, ei să 
lâmurească factorii psicologici, care 
ar explica sentimentele de ură ce stă- 
pinese popoarele ce se lupti intro ele. 
Motivele ideale invocato de puterile 
tripiciințelegeri, sint falze și neoxit 
tente. Afirmarea că éi luptă pentru 
dreptul popoarelor şi cauza eivilizn- 
tiei, ascunde prost preocuparea deter- 
minst de antagonisme do interese, 

Cine să creadh cA Franţa, Anglia şi 
Rusia, care peau intemeiat domoniile 
lor prin eueerire, luptă acuma pentru 
eliberarea popoarelor de supt jagul 
austriac ? De altminteri popoarele mici 
ştiu luerul acesta ; 1l ştiu Balgarii, cure 
—mulțumită sprijinului irăţese di L Pe 
tershurg—au trebuit să renunțe la a- 
nexarea Macedoniei şi îl ştiu bine şi 
Rominii care, după mari sacrificii, au 
trebuit sa sehimbe mănoasa Basara- 


bie pe mlaștinile Dobrogiei. Aliaţii 
vor mai cu seami distrugerea Aus- 
trisi. „Nu iubese de loe pe Anstriaci, 
declară autorul, sint cam filorus și am 
mare admiraţie pentru Engleji, dar lā- 
sind simpatiila personale la o parte, 
na e drept din parlea Rusiei si An- 
glioi să faca reprosuri Austrici, care 
a respectat cu totul altfel natiunile 
ce trăes= în Monarhie". —Anlorul arată 
pe larg că regimul de care sa bucură 
diferitele nuţionalitali în Austria, a- 
sigurindo-le libara dezvoltare, le asi- 
gură în arelag limp avantaje, pa eare 
le-ar pierde dacă ar trăi focare inde- 
pendentă, Nemulţumirile earo se i- 
vase sin! provocate de rivalitatțile din- 
tre națiuni şi nu de gurarnul anslrine, 
Aşa, daet Imlieni din Istria și Dul- 
mația su uneori a se plinge, în cele 
mai multe cazuri ră-punderaa cada 
n«upra Sirbilor şi Slavilor, prepon- 
deranți numoriceşie in unele distriec- 
te, şi eare ridica esle mai multa ob- 
stacolo la cererile Italienilor. „MS gin- 
dase cn groază, zice Oaintieri la ce 
s'ar intimple, ducă aceasta influența 
slavi sar întări, nu numai în dauna 
fraţilor iridenţi, ei n intregului neam 
al nosten,—daeă o predomnire de nea- 
muri siavo confederate ori indopon- 
dente, prin o proteelle ca nu le-ar Hp- 
si, ar aduca În Alpi prosiunea şi pre- 
tanțiile a 300 milioune da Ruşi (etei 
atiția vor. A peste vreo 70 de an), a- 
nimaţi de acel spirit de sapremațio 
cara i-a deschis sfiiotei Rusii porţile 
a două continente.*—Do ureie, zico 
mai depariă autorul, daet Austria o'ar 
exista, ar trebui inventati. Dacă Ger- 
inania osă stabilă din acest războiu, 
pici un zâgaz nu sè va mai opune in- 
Auenţii slave și prea tirziu va fi chiar 
şi unirea statelor slăbite a'e Centru- 
lui en celo ale apusului, 

Ura dintre Rusi şi Germanie in- 
stinclivă; ea se explică prin aceia 
că Germanii avind o cultura superi- 
vară, au pătruns incetul eu incetul tu 


320 VIAŢA ROMINEASOA 


Rusia, în tonte ramurile de activitate, 
ocupind, în toste, locurile de frunte, 
Rusul simte că Germanul îi ioa ceva 
care este sau ar trebui să fle al său; 
nu se poale suslrage inlluanţii, dar u- 
răşte pe Gorman. Sirgoința Germană 
NI apasă şi I face să simia cà această 
iufiltrare nu poate dura infinit, fară 
pagubă pentru el şi H face să creadă 
că stăpinirea în propria sa ară, pe 
care ar căpălu:o lucst, prin evoluţia 
propriei sale forțe, o va putea copăta 
subii prin puterea armelor. Un pro- 
ces palhie analog s'a intimplat și in 
Anglia, în faţa concurenţii industriei 
şi comerțului german, Anglia își aim- 
te ameninţată predomnirea, vede în 
vaslitatoa imperiului său, semnale de- 
cadenței. Guvernul englez a înţeles 
că pentru a est din o suluație eritică 
si pentru a invinga criza prin caro 
trece nnţiunen, trebue un act supretn 
de indrâzneulă, o mare afirmare de 
forța, o victorie zgomouloasă. Acesta 
motive psieologice explică de ca Ru- 
gil şi Englejii vor acuma eu orice preţ 
să nimiscască Germania, 

DBentuehe Revue (Ian, Febr. şi 
Mart, 1915). A. v. Airehenhsim, Dreptul 
Interzaţiona! şi războlul, Sa sude ade- 
sea de cinda început războiul, añrmaroa 
că dreptul internaţional n'ara o exis- 
tenţă reală, că e numai pură teorie, 
fără valoare practică, 

Părerea e grosită: droptul interna- 
tional e un dropt real şi ea foarte mara 
valoare practică. Mai lutălu trebue să 
obaervăm că dreptul de războlu, esta 
numai o mică parte a dreptulai inter- 
național, Războiul între stute nu è 
starea normală, după cum nu e stare 
normală procesul ntre indivizi. Viața 
modernă a creat nenumărate raportari 
Intro stato, care sint regulate prin drep- 
tul internaţional și acest drept există 
indepondent de starea de războin,. Se 
inţaloge dols sina că unele părți din 
acest drept, după cum şi unele părți 
din legile unoi ţări, sint suspendate pe 


limp de războiu, S'a incercat însă în 
timpurile din urmă de a lărgi cercul 
dreptului internnționul, în sengul de a 
stabili chiur şi pentru războlu norme 
ponerale, care să [ie respectate do fä- 
rila beligerante; s'a stabilit multe rè- 
gule din care cea mai cunoacută e con- 
venţiu dala Genera a Crucai Mogi. În 
războlul actual au ivit numeruuse In- 
călcări a rogulelor stabilite şi chiar 
Cruces Hosio n'a fost respectată. Do- 
vedeșta aceasta că nu există drept in- 
torunțional? De loc, după cum faptul 
că toate paragrafele dreptalui civil şi 
pona! nu împiedică crimele, nu poate 
dovedi că nu există droptul, ca atare. 
Mai trist o cind neesto încălcări nu 
pornesc. dola indivizi, ci deta state, cum 
a făcut Belgin. caro a incurajat popa- 
laţia civilă să iga parte ln răxbola, Da 
Anglia nu mni e nevoe da vorbit; ea 
e țara clasică a încălcărilor dreptului 
ginţilor ; cel mai faimos exemplu a bom- 
bardarea oraşului Copenhaga în 1801, 
E adevărat că dreptul ginţilor nu poa- 
te avea vro-o putere, dacă uue și el 
ocrotit da o forță superioară. Numai 
conştiinţa baligeranţilor e un mijloe 
prea ideal. In practică s'a găsit cova 
mul real: reprosaliile. E un mijloc care 
poate părea cltondată crud, dar nece- 
gar si foarte ebeace. Represaliile ta 
războia au de scop, de a pedepsi o 
acjimo contrară dreptului ginţilor, de 
a stabili o pildă care să împiedica re- 
potarea unor asemenea acpiuni și de a 
aili vrăjmașul de a se ținea do legile 
războiului, Elo slujese în primul rind 
deci dreptului, deşi fac să sulere şi pe 
coi nevinovați. 

In Nr, de Februar 1915. Proj. dr» 
Gotbel, Rănile în războiul actual. 
Chirurgia de rbzboin deosebeşte: răni 
provocate de gloaulele Infanteriei, de 
prooetilele artileriei, daarmA albă (sa- 
bie, baionetă ete.) şi de proeetile in- 
directe, adică de orice obiect, eare 
mişcat de un proertil, loveşte corpul 
omenesc. Această diviziune se potri- 


veşie pentru toate râzboacele, dur rs- 
nils fiocârui răxboiu aro particularita- 
tile sale, care depind do felul prove- 
tilolor, caro au variat în fiocare oştire 
gi dela o oştire Ia ulta, precum şi de- 
la felul luptei, care poate fi ia dis- 
tanțe mici sau mai mari. In războiul 
actual Germanii intrebuiaţează ca pros 
eetil af infaateriei, aşa numitul glonţ, 
5, un glonte cu virful ascuțit, com- 
pus dinlr-o manta diutr'un aliaj da 
nichel și aramă şi umplut ca plumb, 
Pruncejii întrebuințează plonțul, nga 
numit D, care e din nrami masivă; 
el e mai lung decit cel german și de 
un calibru mai mare, Amindouă aceste 
teluri da gloanțe au particularitatea 
că centrul lor de greutate e loarla 
aproape da bază, astfel că Inlitnind 
obstacule, se upleacă uşor şi loyese 
de-a curmerișul, producind rana peri- 
culoase. Glonlul francez e mai pri- 
mejlios din acest punet du vedere, 
precam și din canza că se deformează 
mni uşor, indoindu-sa la virf, de onary- 
et arama prin căldură se înmoae mai u- 
şor deci! mantaua de nichel a glontelui 
german. Glonţul belgian e ogival şi 
previzut și el en o manta de nichel; 
cel englez Insă urală grio construeția 
sa, periidia curacteristica Albionului : 
e compus diulr'un simbura de plumb, 
acoperit cu o manta de nichel, foarte 
subțire, dar aro viriul de aluminiu, 
caro de obicein se rope, dezgolind 
plumbul ce se lăţeşte, şi crapă lnvăti- 
şul de nichel, produciad astfel răni 
mari şi primejdiouse, Caracteristic pen- 
tru războiul actual şi explicabil prin 
faptul cum au loc luptele, e marea 
frecventa de răni, care străbat corpul 
în lungime. Foarte dese sint rânile la 


brațe, cap şi solduri. Clud glonțal 


străbate crierul, viadacurea e mal u- 
şoară deelt atunci cind I) atinge tan- 
gențial. Ränilo pieptului de asemenea 
se vindecă uşor; cele mai periculoase 
şi care mai totdeauna atrag după ela 
mourtea, stot rănile pintocolui. Mult 


__ REVISTA REVISTELOR sei 


mai perieuloase şi din nenorocira în 
aecasta a doun fază a războialui malt 
mai numeroase, sint ranile provocate 
de proertiie de artilerie, la ce pri- 
veşte şrapnelul, rânile se aseamiină en 
acole provocate de glonţii de plumb 
din vechile râxhone: rănile sint mai 
mari şi, tn ce priveşle organele interne, 
mult mai porieuloaae, Apoi ee cura 
terizază prin fogrimădirea. rănilor Ja 
acelas om—su numârut păni la un- 
aprezeca râni, lu sfirsit glonțul grap- 
nelulni de cele mai mulle ori râminr 
în corp, Cele mai groznva răni le pro- 
due grapatele, Explozivele moderne la 
dau o altt de maro forță, incit farmi- 
turi miei, păârrund atit de adine incit 
rănese organele interne şi primejdia 
rănilor e en əlit mai mare cu eit sint 
toarte ugor supose la iuterţie, prin pi- 
trunderoa bacteriilor, 

In Nerul de Martio 1945, Philipp 
Zorn, Cine poartă vina? Nu de mult, 
eunoseulul publicist, M. Harden, a 
suslinul ca acuma, după ce rārbo- 
iul 4 izbucnit, mu mai are nici un 
senz preocuparea de agti, cine poartă 
rispunderea catastrofei abătute asu- 
pra omenirii întrog:, aproape, Autorul 
nu poate impărtăşi părerea lui Har- 
den. Razboiul actnal e o crimă aga 
da mare faţa do civilizație şi omeni- 
re, ineit ehosllunea vinei este acuma 
şi va răminea pentru toata timpurile, 
una din cele mai mari probleme ala 
istoriei, Ou ca s'a ocupat un cunoscut 
jurist aweriean James M. Beck, tra- 
tind chestia din puneri de vedere ul 
dreptului forma], după caro se condu- 
ce un judecător ciad are de holărit 
intro chestie de drept. Judecata la 
caro ajunge juristul american, este 
falşă, căci în chestiuni do drept inter- 
naţional, punelul da vedere juridie- 
formal, fără de ajutorul considerații- 
lor isturieo-dina mice su este sufivizut. 

Mai intai rămtua stabilit, fiind do- 
vedit în afară de orice îndoială, că 
vinovat de asasioalal migelese dela 


322 VIAȚA ROMINEASCA 


o ——((————————— 


Seraievo, oste statul sirbose. Ultima- 
tal uustro-ungar a fost sever şi timpul 
măsurat seurt, dar a fost cu desărir- 
şire indreptățit. Serbia neprimindu-l 
în intregime, refuzind punctele: 3), 
„participarea funcţionarilor austroun- 
gari la reprimarea mișcării indreptate 
impotriva integrităţii teritoriale u Mo- 
parhiei* gi 6) „participarea Austriei 
la cercetarea impotriva părlaşilor com- 
plotului”, a dst motivul exterior al 
razboiului. 

S'a apus: aceste cereri nu puteau 
fi primite de Serbia, căci li atingeau 
suveranitatea. Afirmarea e falși din 
punct de vedere al dreptului interna- 
tional. Austria nu cerea participarea 
ei la darea sentinții, ci numai ia o 
cercetare şi astfel do cazuri s-au in- 
timplat adesea intre alla state şi yn 
intreg enpitol al Convsaţiei de arbi- 
traj din Haga (Art 9—86 „commistious 
Wonqatle”), se ocupă cn asemenea 
cazuri, Chestia nu ara a fate nimie 
eu suveranitalea. 

S'a afirmnal deasemenea că mar fi 
trobuit decit o intervenție mai omer- 
pică din partea Germaniei spre n fa- 
ce Austria să cedeze; Germania nelu- 
terveniad, oa poartă vina răsboiului, 
Lăsiad In o parte chestia efracităţii 
unei intervenui, Germania nu putos 
să o fack și nu pulen susține taza 
engleză de n sopune cazul unei co- 
misil internuţionale, fara a se puno 
In contradieție flagrantă cu principiul 
de drept international, stabilit şi re- 
cunoscut de câtră toale statele, că in 
chestii in eare onoarea unui stal ein 
jot— „honneur national" —alri o comi- 
sie de arbitraj nu e admisibila și ca 
numai singur stalul lezat poste să o 
judece. Ca totul altfel se prezintă 
lucrul față de Rusia. Mai Inlăiu ad 
mitem, fară discuţie, că pentru Rusia, 
Serbia prezintă un mare inlores. De 
acest interes Anstrin a ţinut seamă 
declarină că nu tinteste la nici o pt- 
gubire teritoriala a Serbiei, nici la 


vălâmaroa independenţii ei. Nici un 
punet din altimatul austriac nu des- 
ființa suveranitatea Serbiei, şi Rusiei 
i-ar À fost uşor să facă a fi primit; 
natărind aceasta, ba încă tacurajind-o 
la rezistenți, Rusia devine provora- 
toaren războiului, po care 1 incepe 
prin ordinul de mobilizare ganorală, 
cara n silit Germania la războiu. 

Franţa a luat puţini parte Ia trata- 
tivele diplomatica şi toată lumon ştia 
cù ducă porneşte un războiu între Ru, 
sia şi Germania, Franța trebuia să 
ida parte. Eu ara cel puţin o scuză: 
dorința revanşei şi recucerirea Alsa- 
ciei şi Lorenei. 

Anglia şi-a dat aparenţa că doreşte 
serios menlinerea păcii; un sentiment 
de ruşine o impiedica da a sa face so- 
lidará eu un stat de asasini, căruia toc- 
mai ea i-a arătat, pe vremuri, cal mti 
mura dispreț și ia refuzul indelan- 
gută vreme orice legătură diplomatică, 
Cind însă Germania n cerul ea Anglia 
sii-şi formuleze pozitiv neutralitatea 
sa pe bază că Germania asigură înle- 
gritalea Franței şi chiar a coloniilor 
sala, Anglia a refuzat să dea un rãs- 
puns. Şi este in afară de orice In- 
doială stiut că Rasia m'ar fi îndrăznit 
sa provoaca rizboiul, dacă Anglia 
s'ar fi declarat nent- ñ. 

The Contemporary Review. 
(Ianuarie, Vobruarie, Mart, 1915). Cu- 
noseutul colaborator al acestei reviste, 
d, J. E. G. da Montmorency, in arti- 
colul sau „lubirea şi Credinţa me- 
dievală“, insistă asupra idealismalni 
medievul faţă de materialismul mo- 
dern. In timpurile medievale, ereda 
autorul, oamenii se simțeau mai n- 
pronpo de înmea neviizală dacii as- 
lăzi. In secolul al XIV-lea, de pildă, 
viaţa era foarte puţin confortabilă, 
În comparaţie ea epoca nonstră, tot 
ce priveşte confortul material co- 
man al vieţii din timpurile noas- 
tre intrece cel mai indrăzneţ vis 
de lux al acelui vuac. Oamenii din 


| 


REVISTA REVISTELOR 332 


secolul al XIV-lea trăinu într'o eporă 
ce urma unei civilizaţii apuse şi incă 
departe de civilizația ce era să vie— 
n civilizație eare nu recunoaşte mar- 
gini la transformările ei fizice. Pen- 
tru cei din evul mediu conținutul eel 
mai subiil al vieţii apartinea ungi 
lumi spirituale; plăcerila pīminteşti 
erau grosolane, cind nu venoau in 
contact cu supranaturalul, Se trăia 
grosolen pe pimint zi se eñula salva- 
rea sufletului in sublimul ceresr. Con- 
repțin iubirii, de pilda, în evul me- 
diu o tot ca omenirea n creat mai 
inalt. Na era o simplă eroalje n unei 
imaginaţii do trubadur, Evul mediu n 
ereat n conceplie de iubire între bär- 
bat şi femee care n rămas îintipărită 
în suflsin! omenirii pentru vesnicie. 
Iubirea pe care Danto o divinizoază 
în expresii artislice, se găsea in formo 
sălbaloce de intensitate ln suflelul co- 
mun al timpurilor modiavale, Era o 
iubire îurudilă eu relizia.—eru o reli- 
gie. Concepţia iubirii din evul mediu 
ne poate face pe noi cei de nri ado- 
senri să roim, Cavaleriamul şi-a gä- 
sit isvorul şi inspirația m concepția 
despre femee a evului medin, concep- 
He simbolizată în fiecare Marie. 

In No. din Pebruurie, Dr, E. J. Dit- 
lon,— „Perspectiva",-— faco proziceri 
pe care azi le putem emalata cit stat 
de adevarate. Ele pot servi Insă ea o 
dovadă că prozicori in nelualul rir- 
boin nu se fac decit eu maro rise chiar 
de călre cel maj autorizati în a le 
înce. Dr. Dillon afirmă, că Rowminia şi 
talia vor „inira in seļlune* col mai 
tirziu în intäia jumätate a lunei Mart ; 
ei Rusin va sjunge lu Derlin,—ra- 
mins ca viitorul st desminta şiacosstă 
prezicere a D-rului Dillan. Autorul nu 
exprimă Indocli decit asupra intinde- 
rii zonii de nperații a armatelor ro- 
mine și italiene: vor ocupa numai pro- 
vinelile asupra cărora au drepturi na- 
ționale, sau vor coopera pe lot fron= 
tul eu armata rusă. Lăsăm viitorului 


sarcina de a confirma sau desminți 
eradiaţile aulorului. 

În No. din Marti, d. J. E G. de 
Monimoreney,— „Milton despre Răz- 
boiu şi Pace," — caută să aducă în spri- 
jinul tezei sale că Războiul e admi- 
sibi) numai cind e bazat pe principiul 
justiției, şi contribuţia marelui poet şi 
cetățean engler, Autorul spleneste, in 
specit!, operele polemice, nle autoru» 
lui Paradisului Pierdut, ĝacumentind 
articolul stu cu numeroase citale, Con- 
cluzia o mai mult decit sirâvezie gi 
actuală : Germania poartă un râzhoin 
nedrept, împotriva principiilor de li- 
bertate şi independența, pe etnd An- 
glia lupta pontru talronarea acestor 
principii. Chiar şi educalin germană 
e greșită, căci ca propagă mililarismul 
in folosul Germaniei pi în dauna al- 
lor state, Caracterul militant al arti- 
colului e pres intens şi tendința Iui 
scuzează indeajuns unilateralitatea ar- 
gumantării, 

The North American Review 
(lan, Febr., Mart, „1915). D. Zheo- 
dore 8. Wanseu—,Cugetâri despre 
Războiu*—caulă să sconta in evidenţă 
principiul echilibrului de putere în 
ritmul istorie al Europei. Ceia ce se 
petrece astăzi are la bază acalazi prin- 
ciplu de acţiune. Triplu-aliauţă și tri- 
piu-inţelegere oran mijloace precaute 
pentru menținorea ncoluiasi echilibru, 
Acelaşi normă de viața politică a sta- 
telor explică istoria Atenei, Tebei, 
Spartri şi desfâgururoa Razboiului Pa- 
lapanesiar. De usemanea aeoluaşi rø- 
sorl a unit Spania și Veneţia cu Papa 
impotriva Franţai, în veacul al XVI-lea, 
Ludovic al XIV-lea a fost invins de 
acrlazi principiu; Napoleon a fost răs- 
turnat din seeiaşi cauză ; Rizhoiul Cri- 
meij e un exemplu al aceluiasi adevar 
istorie, Echilibrul de putere este prio- 
cipial normativ şi fundamental al po 
litieti Europei. Treptat, treplat el s'a 
intins şi In domeniul mării şi al co- 
merțului, şi acum a inceput să fia va- 


324 VIAŢA ROMINEASNCA 


labil şi în alte eunţinenle. A fost o 
epocă In Europa cind acest principiu 
părea inactiv. Priu trei războze, 1864, 
1286, 1370, Prusia şi-a afirmat drep- 
tul ei la conducerea intregului popor 
germav, a Infințul un imperiu, şi re- 
uşi să etzlize locul intăiu în Europa, 
Atunci principiul echilibrului apare iar 
noliy, ea să reglementeze aliantele nong 
da state caro azi îşi valideuzi drep- 
turile prin presă şi prin arme. Inti- 
riren şi expansiunea Garmanioi ame- 
nința desigur stabilirea vorhiului e- 
echilibru de puteri In Europa. Filozo- 
fia politică a Germanici ch statele 
mari şi puternice au dreptul să se Jn- 
tindă în dauna celor mici nu era da- 
cit o imdroplățire a viitorului ei râz- 
boiu, Ea revollă desigur pa acei care 
susțin dreptul Ia existență al statelor 
mici, dar da fapt este un pro domo 
de ambele părţi; și numai stabilirea 
e:hilibrnlui intre puteri va reglementa 
noua stare de lucruri in Europa. 

la No. din Februarie, d. Arthur T. 
Hadley, — „Orgawizarea Opiniei Pa- 
plice*,—vorbeşte despre importanța 
presei intr'uu stat democralie ca Sta- 
tele-Unite, El recenoaşie ci poliliea 
condusă prin pulerea presei, —oricile 
neajunsuri ar uvea,—e preferabilă po- 
liticei condusă de gefi de partide. De 
sigur presa poale „organiza opinia pu- 
blică* şi in direcţii dăanstoare inte- 
reselor publice dacă conducătorii ei 
sint lipsiţi de sentimentul răspuderii, 


Ua popor eu vitalitate lasă nu poale 
fi înşelat pănă la sinucidere, şi oast- 
fel de presa, bazată numai pe dema- 
gopie și succore de tiraj nu poate de- 
termina actele mari naționale sla u- 
nui popor, 

lu No, din Mart, d. Joseph H, Choate, 
—,„Dreptul şi Datoria de apărare de 
sine,*—se arală alarmat de actuala 
stare de pregatire n Statelor-Unite in- 
trun eventual războiu, Autoral ei- 
tezză o frazi distron discurs al Pre- 
gedintelui Washington că „a fi bine 
pregatit pentru războiu esle cel mai 
efectiv mijloc de a pâstru picea, şi 
susține că acest mdovâr ar trebui să 
fia luat ca erez de oamenii de stat 
din Statola-Unite- Maren republica a- 
mericană aro de epărat cele mai lungi 
coaste pe caro le are un slul mari- 
tim; şi flota Stalelor-Unite nu e su- 
fielenta nisi ca număr de unitați mici 
ea parfeeționare tehnică. Inainte de a 
Invöja lucruri zonă fiola americană ar 
trebui să se desvațe de obiraluri vechi. 
Cit priveşte armata do useat ea e incă 
şi mai puțin pregetită, 

Autorul propune sistemul naţiunii 
inarmate, nu pe al armatei permi- 
nonte pecare (i combate chiar, «e one 
rece el degi, cauta să garanteze rezis- 
tența armulă in caz de răzhoiu, reduce 
insă izvoarele do produrţie şi sit- 
beşte resorturile de dezvoltare fa limp 
de pare. 


BIBLIOGRAFIE 


Pamfile Tudar şi Lupescu Mihai, Cromatica 
3 $ rul 
e Romias, 1914, Bucureşti. Pr, 3 lei. teo ai adi ae aud 
Minea, Din trecutul stipînirii înești 3 
ear pi rominești asupra Ardealului. 1914, 

Iuliu Prodan, Contribufiuni la Flora României 
Senei u. 00 ler ei. Arad, Romina. 1914, Bu 

Ştefan Minovici şi Emil Grozea, Cercetări asupra i 

; A d aerului oraşului 
pre sere: Romioă. 1914, Bucureşti. Pr, 20 bani. ci 
arcel Brinză, Contribuţiuni la studiul xoocecidiilor din Remini - 
“e para 1914, Bucaresti. Pr. 60 bani fata xi 
i, Z. Petrescu, Observajiuni ştiinţifice atrdine din sec. al XVII. 
Acad, Romics. 1913, Bucureştii. Pr, 20 bani. i 

Dr. Gr. Antipa, Ernst Haeckel, Acnd. Romină. 1219, Bucuresti. Pr. 20 bani. 

Dr. Eugen Botezat, DBourul şi Zimbrul, Acad, Romtas, 1913, Bucureşti, 
Pr. 60 bani. 

St. Procopiu, Cercetări experimentala asupra telegrafiei fără sõrmi. A» 
cat. Romina. 1915, Bucaresti. Pr, 20 bani, 

G, Ţiteiea, Din viaja şi acticitatea lui Spiru Haret. Acad. Romina, 1914 
Bucureşti, Pr, 1 lev. ' 

V, Pirvau, In memoriam Cunatantini Erbiceanu. Acad. Romita. 1914 
Bucuresti, Pr. 1 leu, s 

N. Iorga, Clopotul dăruit de Caragheorghe întemeetorul Serbiei, biseri- 
eii satului Topola (1811). Acnd. Remins. 1915, Bueuregti. Pr. 20 bani. 

N. Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraților de Răsărit în tutela- 
rea patriarhiei de Constuntinopole şi a Bisericii ortodoxe. Acad. Romine. 
1913, Bucureşti, Pr. 40 bani. 

D. A. Sturdan, Dommia Regelui Carol (156%—1576). Acad. Romtaž. 196, 
bti Lazăr, Creşterea în familie. Acad. Romin4. 1919, Bucuresti. 

. 8 lai. 

L C. Filitti, Cerespondenţa Domnilor și Boerilor Romîni cu Meternich 
şi cu Gente. Acad. Romină, 1914, Bucureşti, Pr. 50 bani, 

Dr. C. Istrati, Primale insemne de distincțiumi și decorațiuai romîne.. 
Acad. Romina. 1019, Bucuresti, Pr. 50 beni. 


ao VIAȚA ROMINEASCA 


Const. Maltezianu, Die neueren Agrurreformen und die Pachtgenossen- 
schaften in Rumänien. Duncker und Humbolt. 1915, München. Pr. 5 Mk. 
N. Iorga, Pilda hunilor Domni din trecut faţă de pcoala românească, 
Acad. Romina. 1914, Bucureşti. 44 pg. Pr. 1.50 Ivi, 
C. Giurescu, Miron Costin. De neamul Moldovenilor. Din ce fară au 
epit strămoșii lor, 1914, Bucureşti. 1 vol. 80. 44 pg- 
Marin Simionescu-Rimniceanu, Andrei Braniște. Episod dramatic în 3 
acte. 1914, București, Libr. Aleulay, Pr. 1.60 lei. 
Analele Academiei Romine, Partea administrativă şi dezbaterile. 1913 — 
1914, Bucureşti. Libr, Socec et C-nie şi C. Sfetea. Pr. ă lei. 
Gh. N. Finţescu, Fluturagul Yponomenta Malinella în Romînia. 1914, 
Bucureşti. Libr. Socee et Co. şi C. Sfotea. Pr. 70 bani. 
N, Iorga, Activitatea culturală a lui Constantin Vodă Brincoveanu. 1914, 
Bucuresti. Libr. Socec et Co. şi C. Stetea, Pr. 20 bani. 
N. lorga, Opera de istorie a Regelui Carol. 1914, Bucureşti, Libr. So- 
coc et Ce. şi C. Sfelen. Pr. 70 bani. 
Alexandru Petöfi, Funia calâului, Trad. de V. Mircea, 1014, Bucureşti. 
Bibl. pentru toţi, No. 918—919. Pr. 60 bani, 
Anatol de Demidov, O călătorie în Primeipatele- Unite, Trad. de V. Ghi- 
baldan. 1914, Bucuresti. Bibl, pentru toţi, No. 920. Pr, 50 bani, 
Haralamb G. Lecca, Moartea lui Scherlock-Holmes, după seriesile lui 
Coman Doyle. 1914, Bucureşti. Bibl. pentru toţi, No. 907. Pr. 30 bani. 
O mie şi una de nopţi, minunata istorie a lui Alibaba. 1914, Bucureşti. 
Bibl. pentru taţi, No. 917. Pr. 30 buni. 
Pr. Nedelea Georgescu, Despre existența lui Dumnezeu. 1914, Baca» 
reşti. Bibl. peotra toţi, No. 914-916, Pr. 90 bani. 
Alexandru T. Stamatiad, Din trîmbițe de aur. 1914, Bucureşti, Bibl. 
peutru toţi, No, 908, Pe. 80 bani. 
G. Tutoveanu, Alhăstru, 1914, Bucureşti Bibi, pentru toţi, No. 902, Pr, 
30 bani. 
G. Aslan, Cultul oamenilor mari, 1914, Bucureşti, Bibl. pentru toli, 
No. 901. Pr. 30 buni. 
Lia Hirsu, Fără noroc şi alte schițe. 1914, Bucureşti, Bibl. peulru toţi, 
No. 515, Pr. 30 buni. 
Stendhal, Despre amor. 1914, Bucureşti. Bibl. pentru toţi, No. 902—906, 
Pr, 1.30 lei. 
Mărgărita Milter Verghy, Copiii lui Răsvan. 1914, București, Bibl. pon- 
tru toţi, No. 908—912. Pr. L20 lsi. 
1, Chiru-Nanov, Prăbușirea tronurilor. Pr, 50 bani, 
M. Theodoriau-Curada, Vasila Lascar (1852—1907). 1913, B seureşti. Tip. 
Dim, C. lonesea. Pr, 2 lei. 
Locotenent Comandor ©. Negru, Din însușirile bune ale neamului. 
1914, Bacuresti, 192 pg. Vara pret. 
Dailiu Zamfirescu, Sufletul râzboaelor în trecut şi în prezent. Acad. 
Romina. 1914 Bucureşti. Pr. 29 bani. 
N. Iorga, Scrisori Inedite ale lui Tudor Vladimirescu, Acad. Romină. 
1914, Bucureşti. Pr. 1.50 lei. 
H. Stahl, Un Romin în lună. 191, Hoeureşti, Tipografia Romlpeaseā. 


Preţul 2 li, 


E D 


BIBLIOGRAFII 327 
are intuit LE EEST i 


Dr. Gr. Antipa, Cîteva 
ipa, Citeva probleme științifice gi esonomi 
g Rage er ee rome 1914, Bueuroşii. Pr, 1.30 ei. gip 
h . a J 7 
regii. Pr. 40 banj, or în Järile noastre. Acad. Romină. 1913, Bueu- 


N. Torga, Muntele Athos î : 
1914, Bucureşti. Pr, 1 lea. legătură cu Țările noastre. Acad, Romină. 


N, Iorga, Armenii şi Românii : E 
Bacuregti. Fr. 40 bonk TEO poralalā totorică, Aend, Romiaă, 1913, 


ăi Apă e asupra combaterii Holerii. Acad. Romtoă. 1914, 
a ep pe ie En ste oveza 1912 şi 1913, București, 
Romina. ion, Nadar Lp ne e Sapte asupra istoriei noastre. Acad, 
nare apă oi nout asupra Pelogrei. Acad. Romina. 1914, 
Romian, 11 Ba a ngk Aoao Tai Basilice-Cisternă. Acad, 
e $ uicliu (1840—1912). Biografie. Acad. Romina. 1014, Bu- 
Dr. G. P i i 
eea A a 
re Acad, Romea, sera faza negri Crăciun şi Credinţi popu- 
să Arta > ï, Molitvenicul lui Dosoftei. Acad. Romină, 1914, Bucureşti. 
sas. sii reg cezar Tcdoreseu şi Codicele Martian, Acad, Romină, 
să e ali Sărbătorile de toamnă, Acad. Romina. 1914, Bucureşti, 
Zi ienna Agro scumpe. Acad. Romina. 1914, Bucuresti, Pr. 1.54) lei, 
PE eee =: perstițiile poporului romîn. Acad. Rominb. 1914, Bu- 
Ei Tănăsescu, Preoții se pot reċâaātori, 1914, Craiova. Tip. N. L Ma- 
Geri Spina, Sensațiite inuk 
aae Pamite, 0 Oriiunu. Acad Bomas. stă, act 3 lei, 
Pi aibe zane aaa românești de origine slară, Acad. Romină, 
PS eg Ak Bonna, pg sa pi lau Bataia 
See a ien în Marea Neagră. II. 15144, Bucureşti, Tip. Socec et 
Const. Damianovici, Preocupări cult 9 i 
Braa Ceuta Artă aA sc dog Aeon en a ake 
B aeaa E A EA dorea cp Cage ii 
Annarul Şcoal:! Co- -cile superioare din Galaţi po anul 1913—1914 
(publica!) de i. G. Munleuanv, directorul geoalei. 1914, Galaţi. 


2% VIAȚA BOMINEARCA 


———————— 


Radu Resetti, Acţiunea politicii rusești în Țările române povestită de 
organele oficiale franeasa. 1914, Bueureşti. Pr. 1 leu. 
Zamfir C. Arbure, Rusia faristă, asupritoarea popoarelor. 1914, Bueu- 


resti., Tip. F. Gübl Fii. Pr, 20 bani. 
L'Academie Roumaine en 1913—1914. Disceu:s et Rapports Officiels, 


1914, Bucureşti, 
D. Tomescu, Momente din lupta noastră, 1944, Turnu-Severin. Tip. L 


G. Dopa. Pr, 1 lon. 

C. Giurescu, De neamul Moldovenilor, nouă editie n Letopiseļilor lui 
Miron Costin, 1944, Bucureşti, Soece, Fara indicație do preţ. 

C. L Cerboreaun, Meseriagii şi Legea Meseriilor. 1014, Tirgoviste. Ti- 
pogrnfia „Viitorul“, Fari indicație de prel 

V. Consinntineacu. Istoria Bisericei din Plegegti, 1014, Falticeni, 

P. Cerna, Poezii. Ediţia 1. 1914, Bucureşti. C. Sletea, Pr. 2 lei. 

Alexandru Lascaroy, „Petre Liciu", conferintă. 1914, Focşani. Tipogra- 
fa „Sporul“, Pr. 1 lon, 

G. Coşbuc, Fire de tort. Ediţiu nonk sdăugits, 1914, Bueutesti, C. Sfelea, 
Pr. 3 lei, 

G. Coşbuc, 


Pr. 1 lon. 
Marci Tulli Ciceronis, Oratio pro Marcello, trad. de Renè Pop. 191% 


Bucureşti, Pr, 1.20 Ioh 
N. Radiron, Domnul Tudor. 1914. Bucureşti. Tip. Plucăru. Pr, 2 lei, 
Dr. Agricola Carda, Asupra originii towrinelor romineşii. Acad. Ro- 

mină. 1914, Bucaresti. Pr. 70 bani, 

N. Iorga, Neamul Agarici, răzeși Țăleiieni și 

1914, Bucureşti. Pr, 20 bani. 

N. lorga, Imperialismul austriac şi ce 


Romipă. 1914, Burnresti, Pr. 50 bani. 
Dr. Andreas Veress, Acta et epistolae relation Trausilvaniue, Hun- 


gariaequn cum Moldavia et Valachia, 114, Budapests, Pr. 10 roroane. 
Elena Vasiliu (iuvățăloare), Conferinţe populare. 1914, Tasi. Tip. Fro- 
gresul. Pr, 1 lev. 
C. L Băicoiauu, Insemnătalea geogra ficà şi economiei a Romîniei, 1914 
Bucureşti. Tip. Eminescu. Fără indicație de pref. 
Eugen Herovanu, Tratat teoretic şi practic de Procedura Civilā. Vol. I, 


faseicola J. 1915, Iași. Tip. Ştefâniu. Pr. 3.50 lel. 
G. T. N-Varont, De închiriat o cameră mobilată. 1914. Bueoraști. Bibl 


Miuetva. Pr. 30 bani, 
EL Cristescu, Carte pentru copii, Ed. UL. Bucureşti, Stetoa. Pr. 1.20 lai 
C. Rădulescu-Motru, Reforma şiectorală, organizarea colegiului unic. 


1914, Rucureati, Noun Revista Romloă. Pr. 50 bani. 

Frații Grimm, Alte povegti, trad. do Lia Hirsu. 

Constanța Zissu, Aquarela, poezii, 1914, Bucuresti. Pr. 1,50 lei. 

Const. G. Pletrariu, Fueele rdeboiului actual pi învițăminte pentru vi 
itor, Editura Flacăra. Pr, 80 bani. 

Vintilă I. Brătianu, Interesele Romîniei 
Flăcăra. Pr. 50 bani, 


Cântece de vitejie. Ediţie noni. 1914, Bucureşti. C, Sfelen. 


vasiuieni, Acad. Romina. 


] rus în dreroltare paralelă, Arad 


în actualul răebaiu. Editura 


a 


Pentru tot cee iveste 
3 a ce privește administratia : i 
fiare gerul Date, inserare de etape mie pegi 
se ad nistrației revistei „Viața Romineasta: 
a Golia, 52, Ia ii e i 


-| 1. i 
otez va continua sā reprezinte „Viata Ro- 


mineascâ“, avi 
. nd dreptul i 
cuvin revistei, ptul să primeasca sumele ce se 


PE 


SENISE i 
m i 

—— 

rr. 


Pentru tot ceea i 

: > ea ce priveşte redactia : 3 
ci maS, carți, ete., a se accesa. la pi Ar > Br. 

„Viaţa Rominească“ strada Golia 52 i ai 


Numai articolele stiinți 

m. 1 științifice (stiinți i 
ehimice, aeiae etc.) se var etate, d e A 
tineanu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, București, 7] 


Pe la Pia, 

SRL dear 4 care doresc sa se aboneze la Viața 
4 rugate sa ini 

ţuică se adreseze Administraţiei 


— a a a 


a 
e sy a principalele librarii din tara 
T Botez. Studii şi h la administrația revistei : iiia 
r Siuatt $I servații. Un v 
1. Botez. A Short s Jn volum de 314 pag.—P : 
Preţ fa ori survey on The Neolatins of The N Eia Bon 
~ Botez. Aspecte din civilizația i 
: iz engleză, Un v 
I, At Brătescu- Voineşti. /n ere atit An de az pag.—Pr. 3 lei, 
I Al 0 rc an 2 lei. (Retiparit), i e. Va volum, în Be, de 
k Pagh escu- Voinesti, Jniuneric şi lumină. S AEN TT } 
M OAA. A T (Retipârit). e Şi schije. Un volum 
ac) u. Satni (Sonete). U 7 
GG : n elegant volum d n: d da 
C Raai. TS Siion din Răzoare. Un volum ea ti: e el 
C aa foret at. Un volum de 352 pag e ai T 
A ul criti mE éU. 
pă 267 pagini.— Preţul 2 lei în cultura rominească. Un volum, în 8° 
G; ete, perla, Un yolum n 8* de 920 pg. Pe 2 1 
iar 3 ud nghel. Legenda Funigeilor, Pyem dinti 2 lei, t 
peg plachetä elegantă, pe hirtie velină, format imatic, in. trei 
gii- Preţul 1 leu, ) at special, de 60 pa- 
+ Lermontov.  Demonul. Poemă tradusă d 
i rr ë I 
o piw privitoare la „Poetul Canoata.. O U precedata 
ci 4e velina, format special, de 64 pagini—Preful 1 leu FOR, pA 
. Gin ra (George Kernbach). V i si T, 
eR 3 le ach). Versuri şi proză. Un volum de 266 
. D, trăşcanu. Schi ; intiri 
p Pre al Pai rata şi amintiri. Un volum in So de 292 pagini. — 
2 Puel, tt Meme Ue val e 2 pr Pap aia 
> h f. n. ontribu i ; s <te . 
neşti din sec. al XIX-lea. Un volum in aere KNC do e pe 
+ ini.— 


Pra l 1 leu 50 bani. 


Luminişuri (Versuri). Un volum in 8o de 192 P&.— Preţul 2 lei 


(părut: 


în editura revistei noastre 


STUDII ŞI OBSERVAȚII 


DE |. BOTEZ 


PREŢUL 3 LEI 
Ramoso Eea n 


A. apărut : 


în editura revistei noastre 


PE DRUMURI DE MUNTE 


de C. HOGAȘŞ 


PRE] UL 2.50 LEI 


WPOGRAFIA „DACIA* P. & D. ILIESCU A$