Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
—
Proprietatea Bibliotecii
Universităţii laşi
— —
u AH |
BUI
1341 Periodice
BIBLIOTECA
UNIVERSITĂŢII
IAŞI
TABLA DE MATERIE
a
Volumului XXXIV
(ANUL IX, NUMERELE 7, 8, 5i9)
male Be ke
I. Literatură
Botez Demostene. —Toamnà (Versuri)
Codreanu Mihai.— Solie nouă (Sonet)
Crainic Nichifor.-- Vară (Versuri)
Galaction G..— Alfa din Orion e
e „ Pe lespedea cea nouă de la Curtea-
de-Argeș . A e 3
Sadoveanu Mihail.— Ti- aduci aminte, Teofile...
Scorțescu Th..— Salomea (Sonet) >
Todie Eugen.—O iubire (Sfirsit)
„Viata Romineascä*.—Regele Carol,
II.— Note pe marginea cărţilor
Gal. G6. - Printre tomuri brăcuite
Pag.
III — Studii. — Articole, Serisori din ţările romine yi
din străinătate
Bărbulescu Ilie. Greşelile curentului politic popular
anti-austriac dela Romini . A ;
Tonescu-Dobrogeanu, maior.—Ce ne-a dat Renasterea
Marinescu Gh., dr..— Materie, Viaţă si Celulä
110
ês
Nour Alexis.— Scrisori din Basarabia (Basarabia de
la 1gr2 incoace)
Profiri N. Răspuns d-lui Gherea (Sfirsit)
Pascu G..—D. Meyer-Lübke şi Etimologiea Romină
Triandafil Emil, Ressonseblliiten räzboiului euro-
pean
Un Bucouinean.— Scrisori din Bucovina (Trupa „Pe-
tre Liciu* in Bucovina.— Cursurile de vară
din Candreni.— Primul congres al invätä-
torimii romine din Bucovina, —Comemora-
rea lui Eminescu)
Vlaicu Otilia.—Tribunalele de minori in Ang lia 5
„Viaja Romiaească*.—Apel cătră cetitorii şi “prietenii
„Vieţii Rominesti . g
IV. Cronici.
Candiani A. I. Cronica i (Pareri in chestia
exproprierii)
Demetrescu Marin. — Cronica “ştiinţifică (Cinemato-
— 2
Ionescu: Şişeşti G „— Cronica şcolară (Criza Invätämin-
tului agricol superior in Rominia)
Mănoiu Jon. Cronica militară (O privire generală
asupra revistelor militare romi
Pisovschi Ilie, dr..—Cronica viticolă (Via şi vinul in
Rominia)
Teodorescu Ion. Croniea economică (Comerțul mare
de cereale In Rominia) a
V. -Miscellanea
W Războiul (G. Gal.).— Jean Jaurès (N.
Jules Lemattre (T. A).—in ră
(L B.).—+ Dimitrie S0 * e PS
VE— Recenzii
Chicos S., dr. Bra Acra si viitoarele tiatate
de com
Crouet e A vie a Dre el l'impuissance des
is
Charmont d E E 6% Transformations du Droit
Duguit Leon. Les 1 end
. prive SSES N le kir 5 de
Pag.
205
217
270
Galaction G. M. Emineseu (Rd. S.)
Gane G., inginer.—Industria In Rominia şi can.
mintul nostru superior (I. T.) e
- Hodoz Constanța.— Aci. get (C. AJ
Leroy- Beaulieu Paul.—Chestia popul (P. R)
Naumann Friedrich Das blaue von Vater-
land und Freiheit (O. B.) A
» Rosetti Radu.—Nici Intr’un chip cu Rusia (E. T.)
VII.— Revista Beristeler
A. Piatt FERN atatia ësst în buerg
nite
„Convorbiri Literare“ .
Charles Nordmann.—L'i image argentée du firmament
Dr. Dillon. —Caracteristicele Albaniei > È
D A Evreii din Rominia -
e š Reforma agrară şi electorală din Ro-
minia
Dumba Teodor Constantin.— Pentruce Austria a in-
trat in războiu cu Rusia . -
Emile Tardieu,—La mechancete. S a
„La Revue des Deux Mondes“ e
„Les Documents du Progrès" A a A
„La Notele Revue" `. z ` 2
„Neamul Rominesc* e -
5 dney Brooks, — Viitorul Austro-Ungariei e
Contemporary Review* -
Usher G. vo Suerg problema mexicană
„Vieala Nouă“
VIII. Bibliografie + Eh
— — —— — aaa
302
8
EK
fg =
$ A Ses e
EN
1914. ANULIX lumi, August, SEPTEMBRE. No,
Viata Romineascä
Directori: C. STERE si DR. |. CANTACUZINO
SUMAR `
0 iubire (Stürgit),
ir num Ne.
Ràspuna d-lui Gheren (Sfirgit).
Tiaduei aminte, Tv fle.
Nalomen (Sonet).
M; reanu . . +
N, Profiri i D
Mihalit Sadoveanu
Th. Scorteseu . -
Otilia Vinien . Tribunale de minori in Anglia.
Dr. CG Marinescu d Materie. Viaţă gi Celuld.
Nichifor Crainic, . . . Vard (Versuri),
Maior lonexcu-Dobrogeanu (e nea dat Bennaterea,
Nie Härbules en re curentului pupular onti-mustrine deli
komiai,
CG Galaction . . +» Alfu din Orion.
G. fanen : o E D. Meyer-Libke pi Etimologiea Romiañ,
Emil Triandafil . - Responsabilitatea rdshoiului meropean.
G. Gal. 3 „Note pe marginea cărților (Printre tomuri brd-
\ uite),
Demostene Botez . , re (Versuri).
G. Galaction . . . . + Pe lespedea cea Mond de la Curtea-de-Argeţ.
G. louescu-Şișeşti . . . Cronica prulară (Oriza înrdțâmântului agricol
superior în Rınninla).
Marin Demetrescu . . . Cronica științific (Cinematograful),
lon Mănoiu . . . . , Cronica militard (O privire generală asupra
revistelor militare rominesti)s
Dr. lon Teodorescu . . Orominsennomied (Comerţul mare de cereale
e in Romênia),
L A. Caedinni . . . . (Crimien agrand(Püreri în chestia exproprienü).
Dr. Mie Pisovschi . . . Cromen viticolă (Via gi rinut în ftuminia).
Un Bucovinean . . . . Serisori din Ancorina (Trupa „Petre Liciu” în
Bucorinn, ete. ele.)
Alexis Nour . . - + . Serisori gem Basarabia Basarabia deln 1912
încoace). .
Viata Romineasch* . . Ragele Carol.
Miscellanen - . . . . Räshninl—dean Jaurös—Jules Lemaitre— Un
d räspuns. (L H. Dimitrie Sturdaa.— Ò carte,
N.R... a Apel către celitarü şi prietenii „Vieţii Romi-
ești”,
neee Comtaniă Mode „Asi, be Timber. A- -Madi Mosetti „Nie întrun chip
vm Tase: E r. . Halnetion. At, einern Md. 8 —42, Gane, giner „Imânstria du Ra-
minis și invățământii! nosira superior‘, Tu Dr. 4 Charm. „Prosel-fanisannl si vittuarmle Arm
tete de comerte t, M, J.— Pan! Leragsiienulien. „La qumstinm dn a une . k. -en
Croet. „La ve du Proit mt Pidpwissance des dota”, — N. N La Angie. „Les Tinneflurmatsuns
ns tate du Droit prire depus in (ude Nope: forèpà Charmant, „Les Trawaliematio dn
Dreatiih:- A0. Vu Fomânrh Aanmann. „Das Wiesn Bush: ga Vaterland und Truhe. — O, h. —
Werinsn revinteler ` „Oouvordiri Lee „Viaţa Nand-; „Nesinul Remi „Lè
Bevue des Deva Mondes Charles Nordmann: „Limege a dn Armament” -Emin Tar-
dien! -La méchanceté’! „Lam Doonmemis cu Propria”; „La Nostelle Meran“; „The Comtèimpo-
tarty Royiew"; The North American Rerag".. Ei
niere en
—
e ech e?
ETTE Wi
a ra +
D
1431
, CH" i. Rr datat e ne
bui
Sub directia d-lor Prof. Univ. E. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO
Condiţiile de abonare
Abonamentul incepe numai cu No, I (anuar) gi No, 6 (Iulie) ale
fiecărui on si se plăteşte înfotdrwuna anticipat. |
Abonatii cari nu-si vor uchitu abonamentul în mad direct vor trebui
să suporte cheltuelile de incasare, “ lei pe an, 2 lei pe M de an.
Preţul abonamentului este:
IN TARA:
Pe an è e „ 18 lt
Pe jumätale de un A e 9
Un numar A A e A 2
Pentru învățători, preot! de sat, tunrtionari sătești, sh dal si e
tari, ubonumentul costă L5 ler pe un, 7.30 pe jumătate de an.— (Acestiu pul
plati u we rale a elle 5 lei. Lrimtse cu anticipare),
IN UNGARIA ŞI BUCOVINA:
Po an e 2 è , 18 coronpe
Pe jumatate Je un P . i z D coroane
Un număr . ` 4 e e e 2 coroane
IN BASARABIA:
Pe an e ` A Zë ` 8 ruble
Pe jumälnte de un è A s è 4 ruble
Un numâr è e e ó > 1 bi
IN STRAINÄTATE:
Pe au A è e e a è = lei
Pe jumilule de an . e e . 11 lei
Un numar . a . ý é ` 2 lei 5% b.
Pentru Autori
Se aduce la cunogtinta autorilor că manuscrisele pri-
mite la redacție nu se innapoiază ; in schimb, acei autori
ale căror Incräri urmează să se publice in revistă. vor fi
ingtünfafi, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data
primirii manuscrisului.
Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați
să me comunice gi onorarul dorii; in caz contrar, aceata
se va fixa de cüträ Direcliunea Revistei.
Viata Romineascä
Viaţa Rominească
hevistă literară si ştiinţifică
Directori: C. STERL şi DR. |. CANTACUZINO
VOLUMUL XXXIV
AnuL IX
BIBLIOTECA
UNIVERSITĂŢII
TASI-
1481
Redacţia si Administraţia: Str. Cuza-Voda No. 52
1914
Zggsnsneenrsgezzgrisrrä
£ Intral înainte -
- de anni 1934. —
D
jasia
| Ai, 1.
O IUBIRE
— HVirpit —
III
BIL
*
＋ 2223233 33224
e
*
D
In răstimpul acesta, pănă la intoarcerea Teodorei, lumea şi
viața luară o altă iniatigare pentru mine. Puterea dorinhi ne-
infrinate de a mă face iubit, dislocase totul, mă scosese din obiş-
nuinfa de a gindi gi simţi normal şi-mi alunga orice interes față
de tot ceiace era străin de preocupările mele,
Dorinţa aceasta ştiindu-se Indeplinitä acum, toate lucrurile
iși reveneau la locul lor, îşi reluau importanţa obișnuită, Cu in-
cetul îmi redobindisem sentimentul intim al vieții: trăiam cu im-
presiunea justă a lucrurilor, färä griji şi senin ca gi tinerefa
acelor ani.
Fericit şi IncIntat gäseam în toate un farmec deosebit si o
atracție ne mai cunoscută ` dar nu aceasta era starea, pe care
mi-o Inchipuisem mai dinainte,
Locurile unde o intiinisem, unde i-am arătat iubire, grä-
dina, girla, le revedeam in fiecare zi. Dar nu mai trezeau in mine
acele simfiri duioase, care mă făceau să visez ceasuri intregi.
Scăzuse Insemnätatea lor si gäseam copilăresc să le mai perso-
nifie, vorbindu-le sau plingind câtre ele, ori cerindu-le un semn
din acele timpuri.
O singură dorință, pe care la inceput o alungam ca bles-
tematä, dar care cu cit se apropia ziua sosirii mă obseda mai
mult, izbucnea ca o flacără şi-mi mistuia toată energia sub atlfa-
rea nervilor si răscolirea patimilor. Beţiile stringerilor In braţe
şi a sărutărilor Imi pluteau veşnic în minte şi mă pierdeam in
desfătarea lor, ca şi cum ea ar fi fost Innainte-mi,
Un timp avui tăria mustrării pentru senzualismul acestor
inclinări, dar cu incetul pierdui conștiința deplasării punctului de
gravitație al visurilor mele si consideram aceste elucubraţii bol-
năvicioase, ca o manifestare naturală a iubirii mele pasionate.
Era o zi caldă de vară. Imi stirşisem lecţiile mai de dimi-
neafä şi coborisem în grădină. Trebuia să sosească dela gară
Teodora şi-mi făceam de lucru plimbindu-mă nelinigtit dela un
capăt la altul al aleii. La orice uruit de roți, inima începea să-mi `
6 VIAŢA ROMINEASCA
E —
bată cu furie şi-mi afinteam urechea până ce uruitul se pierdea
de tot, Pentrucă nu găseam nici un pretext să pot sta în curtea ma:
gaziilor pe unde avea să treacă träsura, mă mulfumii cel puțin so
vâd de departe, şi mă rezemai de un stilp al porții. Cind recu-
noscui la cotul străzii caii si vizitiul, mă apucai cu mina de
grilaj, simțind o amefeala. ;
Cind träsura fu pe podișcă putui să deosebesc pe proprie-
tarul moşiei si pe mama Teodorei, care stăteau in fund, iar ea
in faja lor. e
Abia mai avui energia să-i salut. Innaintea ochilor mi se
făcu intuneric. Tovärägia nebänuitä a proprietarului fusese pen-
tru mine ca o izbitură In cap. Cu pas şovăelnic mă indrepta:
spre Elrla, unde puteam să Du singur şi să mă reculeg. O in-
dosală groznică Imi chinuia creierul Sa mai tolereze ea legätu-
rile dintre ei? Cine ştie, poate că chiar acum el o sărută, o im-
brățişează, ea se sbate, li e silä... dar e sărutată, Siiubirea mea
e ingelatä şi cälcata in picioare! O ură sălbatică mă cuprinse
impotriva sentimentalității mele, lipsită de demnitate; şi cu toate
că invocam formele pure ale iubirii platonice de care mă min-
dream, nu puteam să-mi stăpinesc desgustul și tremurul mini-
lor si al corpului, ca intr'un acces de friguri,
Cu mișcări agitate și cu pași repezi mă Indreptai spre
poartă, cu gindul dea pleca pentru totdeauna. Cind am ajuns ia
alee, nebunia acestei hotăriri mă pironi pe loc, Toată Invälma-
seala de emoţii si de ginduri negre parcă s'ar fi näruit in a-
dincul sufletului şi-mi simțeam capul pustiu, fără să Imi mai
dau seama încotro s'o apuc,
Un zgomot neinfeles îmi atrase atenţia. Cind mi-am arun-
cat ochii In lături, am zârit-o pe Teodora printre tufele care as-
cundeau coridorul dintre cele două clădiri. Cu mina tmi fäcea
semn să mă apropii în grabă, Rotindu-si privirea de jur impre-
jur ca să observe dacă ne vede cineva, Imi spuse „după masă
te aştept aici“ —şi se depărtă In lugă, lăsindu-mi impresia unei
năluciri, Privirea dulce a ochilor ei, în care vedeam puterea lor
de stăpinire, imi imprastie chinurile ce mi le cauzam singur şi
orice umbră de bănuială. Mirat, mă gindeam cum de a putut
să-mi treacă prin minte că aş rupe aşa de ușor legăturile dintre
ea şi mine,
„ Clipele de fericire atit de indelung visate, de care nu mă
mai despärfea decit un pas, Imi turnau in singe beţia voluptäfii.
Acele citeva ceasuri de așteptare s'au scurs întrun adevărat
93 reg şi GE chinuitoare de a incerca o-
visate, imi i i pri
continua, mi obosise nervii prin ațițarea lor
„ „Deşi simțeam iren josnică a patimilor şi aveam in ace-
laşi timp conştiinţa distinctă a conflictului cu idealurile şi Sen-
ea, totuşi nu se ridica nici o voce a mustrării in mine,
e sufleteşti păreau ca izolate, fiecare Insusindu-$i un carac-
— —
O IUBILE 7
—
ter de imlividualitate proprie si se succedau fără vre-o coerență
vizibilă, în cimpul conştiinţei.
Complicitatea asta a rațiunii, căreia unii li zic Intunecare
a minţii, mă face să cred că omul, cu toată lumina fecundă a
conştiinţei, urmăreşte in sine același scop ascuns, care determină
și pe celelalte animale,
Zăpuşeala din zer creștea într'una, spre bucuria men, Frun-
zele erau ca opärite, Acrul pärea greu şi inăbuşitor. Moleşeala
corpului te făcea să mofăi şi să dorești mai iute somnul iecit
mincarra.
După masă, liniștea era deplină. Doar un zängänit de fur-
eulife si farlurii venea dela fereastra bucâtăriei.
Cobortsem jos cu mare grijă şi din capătul coridorului imi
așterneam privirea spre uşa din fata, cind deodată In deschizi-
tura ușii apâru capul frumos al Teodorei,
Abia puteam să-mi stäpinesc bătăile inimii. Tiptil ma stre-
curai pănă In sală. Deacolo ea mă virt într'o odaie şi inchise
uşa dupa mine, läsindu-mA citeva clipe singur,
Venit de afară, semi-intunericul odăii ſacut de perdelele
trase, mi se păru o besnă, din care mi se lâmurea cu incetul s
patul aşezat Intr'un colţ. forile brodate ale covorului depe pä-
rete, fotografiile de pe masă, etajera pe care erau nişte cărți.
O impresie neasemânată imi lăsa interiorul acesta, unde
toate lucrurile erau atinse şi aranjate de mina ei gi imi vor-
beau cu drag de viaţa dusă în mijlocul lor. Ceva din iubırea
mea parcă se răsiringea si asupra acestor lucruri, Acrul mi se
pârea dulce, ca şi cum ar fi conținut în el căldura trupului ei.
Citeva ori Intro cană Imprästiau o mireasmä sfielnică,
Cu o sticlă de apă In mină şi cu aceiaşi grija dea nu face
sgomot, intră şi ea inauntru. In intunericul odăii, rochia ei albă
părea ca o luturare de lumină,
— Teodoro !... murmurai eu turburat.
Cu degetul la gură ea scoase un „ssl“, cu gingäsia unui
copil.—Mama nu doarme incă şi ar putea să ne auzä.
— Nu ştie încă nimic? o Intrebai eu mirat,
— Nimeni nu ştie taina noastră. Am ținut mai intaiu să
vorbim amindoi, căci In urmă nu ne-am mai fi putut intilni aşa
de uşor.
Era cu mina încă pe gltul sticlei. pe care o așezase pe o
mescioară, cind am prins-u în braţe... O sărutam scos din minți
pe față, pe git, pe păr. Ea vru să mă depărteze, dar Incleştarea
brațelor mele o infrinse şi căzui pe un scaun, agezind:o pe ge-
nunchii mei.
— Nu mă opri, aibi milă!—o rugai cu glasul întretăiat de
tremurul inimii.
Ea inchise ochii și-şi lăsă capul pe umărul meu. Citeva
clipe am rămas nemiscafi, aproape lara respirare, adinciţi în
8 VIAȚA ROMINEASCA
—— —v—ſ —— —
— — nn nn
haosul de senzaţii, din care nu simţeam clar decit bătăile tari
şi repezi ale inimii. SEH 3
O undă de tristeță licari In ochii ei, cind isi ridică pleoa-
pele si două lacrimi ca două boabe de rouă stäturä puţin ani-
nate pe gene şi se rostogoliră peste obraji. 3
Durerea ei mută era atit de impunătoare că nu mai aveam
curajul să scot o vorbă. Induiogat adusei la gură mina ei
mică, pe care o fineam intra mea.
Fără să-şi schimbe privirea adincită In gol imi spuse:
— Bânueşii cumva ce ni se pregăteşte de aici înnainte ?
Cite suferințe! Şi ce uşoare Imi păreau dintru-intäiu obstaco-
lele, iar acum ce grea e pășirea lor.
-— Draga mea, exclamai, nu-mi vorbi de obstacole, de pre-
judecăţi, de nimic! Simt puteri în mine să mă impotrivesc ne-
buneste unei lumi intregi,
Un zimbet amar îi flutură pe buze.
După citeva clipe de tăcere imi zise:
— Innainten noastră, văd atitea greutăţi, care mă chinuesc
nu prin ele ingile, ci pentrucà se resiring și asupra ta... şi cine
ştie dacă vei avea tăria să le suporţi.
. — Dar ce te face să te indoesti de mine? replicai eu cu
vocea Inecatä. De vreme ce ştiu ca mă iubeşii, nu mai vreau
să ştiu de nimic, nu-mi mai pasă de nimeni.
— Şi tocmai de asta ma indoesc - ma Intrerupse ca—căci
văd că nu mai poți cugeta liniştit. Ceia ce faci nu are forța con-
vingerilor, ci este numai impulsiunea oarbă a patimii, Zici ca
nu-ți mai pasă de nimeni; dar cind această iubire va trece sau
va scădea, atunci vei avea remuşcări, va Incepe iarăși să te in-
tereseze cei peste care vi trecut mai înnainte și cine știe dacă nu
te vei căi amar la amintirea trecutului meu din casa asta,
O strinsei în brate şi-i apăsa: capul pe piept ca şi cum aș
fi vrut să simfä tăria pasiunii ce mă stäpinea,
— Doamne, dar ce să tac! — izbucnii eu văzind-o atit de
chinuită de gindul indoelii. Cum sa te Incred de durerea pe
care o simi, numai bănuind o umbră de intristare in sufle-
tul tau ?
Imi aruncă o privire dulce de recunoștință,
Cu mina dadu la o parte un colt al ‚„erdelü și un val de
lumină inundă odaia, dind o Infäfigare nouă lucrurilor mohorite
In umbră.
Capul ei In bătaia luminii, mi se păru fermecător.
‚,. — Teodoro, eşti atit de frumoasă şi eu nu ţi-am spus-o
niciodată !
O veselie de copil se revârsa in mine. Vream să rid, sa
glumesc ai să dau drumul nävalnic vieţii tinere, Inghemuite de
apăsarea şi melancolia iubirii noastre. „Nu Inteleg de ce ești
aşa de tristă cind am putea spune că sintem aut de fericiți“.
Vorbele mele îi făcură mai mult rău,
— Dar uiţi că eu nu sint In Imprejuräriie tale si că nu
R
F-
mai pot avea gingägia unei H nevinovate, care se svirie cu pa-
uma ca şi tine, fară a avea Jiimic pe suflet. Nepotrivirea asta m'a
făcut să mă impotrivesc atită, idr acuma sufär. Sufär câ te iubesc,
sufär că in loc de fericire au sbuciumul şi neliniștea, sufăr
pentru obligafiunile ce trebbă sa le inlatur. Ah! gindul morţii
de atitea ori mi se părea i enit, căci aş ſi limpezit toate in-
curcâturile ce vor curge difrtauza mea. Dispărind eu, toate ar
rămine neclintite. N'ar mai li minta proprietarului care se va
resiringe numaidecit asupra părinților mei, n'ar mai fi nici regre-
tul acestora ca şi al părinţilor tăi că facem de capul nostru, n'ar
mai fi mai ales sgomotul lumii, care nu-mi va ierta cu nici un
preţ Indräsneala că am iubit in asemenea imprejurări, In faţa a-
titor motive mă vedeam condamnată gi stirşitul vieţii imi apă-
rea chiar Irumos.
— Dar iți pot veni asemenea ginduri? Fäcui eu cu spaimă
şi sub impresia nepläcutä ce mi-o lăsase, pomenind de pro-
prietar.
Orideciteori auzeam de numele lui, parcă mă ränea ceva
si un sgomot surd se făcea in mine, fară să-mi pot desluşi că-
ror sentimente se datora,
— Nu vrei să intelegi- urmai eu- ca o clipă naș mai putea
trăi fară tine, că aceiaşi soartă o vreau să fie pentru amindoi,
că aceleaşi suferințe vreau să fie zi ale mele.
— Ifi mărturisesc că, deşi ar fi fost frumos, nu gindul de
tine mi-a schimbat hatărirea— răspunse ea zimbind. Am privit
adinc lu inima mea şi am simțit puleraică fericirea de a te iubi,
dragostea de viață, măcar de ar fi trâilă In amintirea acestei
iubiri. Atunci mi-am dat seama că numai tu vei avea pulerea
să ma despatti de tine.
Işi Inlänfui brațele de altul meu și-și ascunse faja, ca şi
cum i-ar fi fost ruşine de mărturisirile pe care le fäcea,
„Ne culundarâm iaräg In liniște, Inginduratä privea prin o-
chiul de geam, pe unde se revârsa lumina de alară,
— Vezi cha lumină e afară si noi totuşi trebue să stăm
ascunși în Intuneric—reluä ea trist. Vom mai urma cităva vreme
să ne ascundem ca nişte vinovaţi, să fugim de urmăritori şi să
ne plingem de acest drept pe care și-l iau alţii asupra noastră.
Aceiasi tristefä, ori deciteori ne Intorceam la realitatea lu-
crurilor, ne cuprinse pe amindoi,
La amintirea părinților, mă deșteptai ca dintrun vis. De
unde până atuncea mi-era aşa de teamă în cil aș fi intrat în
pămint dacă ar fi aflat vre-un semn care să mă demasce, acum
ce må aştepta altceva decit fuga cu ea? Imi sclipi pe dinaintea
ochilor obrazul sever al tatii şi un fior de spaimă mă fäcu să tre-
sar. Trebuia să mä ascund și så nu mai dau ochii cu el, căci
m'ar h turtit privirea lui.
Ruşinea pentru fapta mea, care In concluzie era o căsâto-
rie nevirstnică, mi se părea nelndurätoare în ochii părinților,
— Vom suferi mult Teodoro— zisei eu aproape gemind.
10 VIAȚA ROMINEASCA
Ea, parcă ar fi Infeles apăsarea gindurilor mele, Imi a-
runcă o privire tristă de mingliere, Glasul ti tremura:
— Chiar de mine nu voiu mai putea sta In casa asta!
Va trebui să lug, să mă ascund de toți. Nu voiu mai avea pe
nimeni pe lume, decit pe tine ai atit timp cit vei vrea tu. Am
cugetat mult şi am găsit o singură cale pentru mine, Pana
cind vei fi liber si stăpin să faci ce vrei, voiu trăi, fără să te
leg prin nimic. Poate vei regrela ceia ce faci acum, poale viilo-
rul iți va suride Intr'altfel, poate Dag deveni o povoară. De
ce să te Ingreuiez prinirun legämint care mar incurca şi pe
mine, in loc să ma retrag de vreme din drumul tau?
Vrusei să răspund ceva dar ea mă opri. Un vuet de roți
venea din curtea magaziilor. In acelaş timp se auziră in sală
niște patzi. Turburafi ne priviram în ochi, lara să elipim, pănă
să pierdu sgomotul.
O forță necunoscută ne destăcu braţele si ne apropie pe
unul de altul, li simţeam bine fatalitatea, Supuşi amindoi fAcu-
ram primii pași cu teama şi bucuria omului, care porneşte pen-
tru întâia oară in largul mării,
Seara se lăsa liniştită. Asteptam sosirea proprietarului dela
cimp. După o chibzuială lungă, gäsisem nimerit sët comunic că
de mine incolo nu mai pot veni. Rätäceam prin grădină, co-
boram pana la malul girici şi durerea despărțirii de locurile a-
cestea imi umplea sufletul de jale, Imi plimbam ochii, cind
peste girla deasupra căreia pluteau umbrele Inseräri, cind peste
pădurea de copaci care urca la deal, şi peste toate mi se părea
că aceeaşi tristeță adincă coboară odată cu seara.
be miine incolo nu-mi va mai câlca piciorul pe awi—Imi
ziceam rotindu-mi ochii, ca şi cum mi-aş fi luat rămas bun
dela tot ce mă incunjura. lar liniştea, care picura dulce in
asfinfit peste ape şi arbori, imi părea ca un capac de sicriu cr
să lăsa peste viața mea trăită In preajma lor.
Intirzierea proprietarului mă făcu să râmin in seara aceia
> si sä amin comunicarea ce aveam de fäcut, pentru a
oua zi, r
Cind m'am retras in odaia de culcare, simţeam o siirşeală
prin tot corpul și, îmbrăcat cum eram, mă lungii în pat. Atitea
emoţii indurate peste zi Itmi sleise toată energia. In minte imi
Nuturau erimpee din scenele petrecute, fara să-mi pot îndrepta
atenţia Spre ceva clar, sau să mai reflectez asupra lor, Nu sim-
eam nici 0 preocuparejdevsebită și toate cite îmi pluteau inna-
intea ochilor nu trezeau nici un interes, räsäreau, se Involburau şi
se adinceau In umbrä intocmai ca valurile, ce trec unele dupä
altele in taina nopţii printr'o fäsie de raze,
Totuşi in starea asta era o suferință
orice durere conștientă. D mult mai mare decit
O IUBIRE 11
.——
Aerul din odac mi se pärea’Inäbusitor, Mă ridicai, mă
plimbai puţin în lungul odâii şi eent în grădină,
Răcoarea dulce a nopții mă invioră Trageam cu lăcomie
aerul In piept, ca si cum aşi fi vrut să-mi limpezesc prin el
atmosiera ce mi apăsa pe inimă, M'am aşezal jos pe scara din
dreptul ușii şi priveam la zidul negru, pe care se resiringea li-
cărirea slabă a unci lumini.
Vâltoarea care mă aştepta de-aici incolo, mi se deschise:
Innaintes ochilor, Infricosat. Nu-mi venea să cred singur, că in-
su-mi tu sint acela care a trecut prin asemenea imprejurari si
pe care il privesc atitea suferințe,
Tot avintul dragostei se nimicise. Impietrit priveam in in-
tunericul nopții, cu teama omului adus să înțeleagă câ un pas-
facut Innainte Il desparte pentru totdeauna de ce e inapoi și-l a-
ſunda intro lume in care nu poate sti ce-l aşteaptă,
In clipa aceia, ca niciodată, Imi cintăream viața sub toate
raporturile şi teama de necunoscut mă făcea să tremur si să fiu
incă strinse minele de ţărmul vieţii, de care nu mă simţeam in
stare să mă desfac,
MA luptam să găsesc un mijloc de a opri precipitarea aşa
de iute a evenimentelor incit nu avusesem răgazul să mă deprind
cu ele. d
In asemenea clipe, cram în stare şi de o lagitate.
Mi se părea o nebunie, cum va fugi ea, ce va face, cum
voiu putea eu ocoli atitea piedeci,—şi mai ales ruşinea unei câsni-
CH premature îmi dădea Don de spaimă, Si totuşi ştiam că lu-
cerurile trebue să se intimple.
Facui cifiva paşi In intuneric, ca sa mă pot smulge din
deprimarea aceasta, şi mă Intinsei pe iarba,
Coridorul dintre cele două clădiri se desena pe albastru in-
chis al cerului ca o poartă cu strașină gi cu ușile date in la-
mri. Dincolo de ei se vedea grădina, ca o pădure întunecată şi
adormită in liniştea adincă a nopţii,
Väzui o umbră că se mişcă pe coridor, o urmării până
cind nu se mai zäri în dosul unor tule si apäru iarăşi In capătul ce-
lait din spre casele unde locuia Teodora, Auzii chiar şi sgomo-
tul uşii, E proprietarul! imi zisei inforindu-mă. Cazui In starea
de prostraţie a celor ce se vad inselafi. O mulțime de lucruri
imi trecură prin minte cu iuteala unui joc de lumini. Deşi aş
fi putut afla ceva. apropiindu-mă de fereastra ce da In grădină,
totuşi o teamă absolut siàpină pe mine mă fintuia pe loc și
abia am putut să mă bräsc pana in dreptul unei tufe de liliac,
ca să pot observa mai bine intoarcerea lui.
Trecu un timp chinuitor, cu atit mai mult cu cit nu-mi dam
seama dece este atit de lung, cind deodată un fipät sfisietor ca
strigătul fioros al unei pâsâri de noapte râsună în întunericul
străpuns de razele subțiri ale lunei ce mija de dupa copaci... Si
aceiaşi umbră o văzui trecind Inapoi,
Presimfirea unei nenorociri mă inghefä, Aș putea spune
12 VIAȚA ROMINEASCA
că în citeva clipe viaja nu s'a Insemnat in mine, decit prin pri-
virea stupidă in largul nopții. i
Auzii indată träncänit de uşi, sgomot de paşi, o rumoare
de glasuri. Văzui două femei alergind pe coridor. Plinsetele din
näuntru ajungeau până la mine. Gindul căa omorit-o Imi trecu
prin creer ca lama unui cuţit, şi gifiii ca si cum aș fi foststrins
de git.
O groază şi mai mare mă apucă, inchipuindu mi că, prin
trecerea lui, mar căuta să se răzbune gi pe mine |
Tremuram din tot corpul. Cu toată porunea datoriei ca-
re- mi fipa în urechi, frica de primejdia in care bănwam că mă
aflu era mai mare şi mă pironea pe loc. De atſta laşilate in
fața morţii nu mă credeam capabil !
Fereastra din grădină lu deschisă si vuetul, care räsund
mai clar, mă izbi puternic, Fusei apucat de frigurile unei ne-
bont, Nu mai ştiu cum am ajuns la condor, cum am sărit
parmaclicul, cum am Irecut prin imbulzeala de oameni dela uşă.
In prag am rămas ca trasnit. Lumea isi întorcea capul
cu groază. Desbräcatä, aproape goală, şi apucata de un spasm
care ar fi îngrozit şi pe omul cel mai tare, Teodora eta de ne-
cunoscut. Doi oameni îi ţineau minile şi picioarele să nu-şi iasă
din Incheeturi in răsucirea lor. Corpul Incordat se innâlța ca
un arc în sus, cu atita tărie că-i făcea pe cei ce se luptau cu
ea, să gilte. Fata ti era Inspäimintätoare, Nu se vedea decit al-
bul ochilor, iar falcile strimbate ca întrun rinjet Infricogat, ti da-
dean o înfăţişare oribila, Capul îi spinzura In jos şi o bală de
singe se prelingea printr'un colţ ai gurii, Nu scotea nici un su-
net, doar o tremurare violentă ti sguduia tot corpul dela cap la
picioare,
Nu vorbea nimeni, nu se auzeau decit Innăbuşiri de plin-
set, nu se făcea nici o mișcare, "Top stăteau Impietrifi, cu ca-
petele întoarse de înfăţişarea groaznică a fetii şi a corpului ei
Un geamät lung răsună lugubru in odae şi corpul i se pra-
busi în pat,
Pleoapele îi căzură pe ochi; părea moartă.
Vedeam, auzeam, mă simțeam că träesc, dar parcă îmi lip-
sea încrederea In realitatea faptului, şi de accia pästram o ati-
tudine liniştită, ca o Impietrire,
Lacrămile Imi curgeau pe obraz, fără sbucium.
Priveam pieptul gol, braţele, corpul... era acelaşi corp pe
care-l finusem in braţe şi Il visasem de atitea ori. Dar ochiul
nu mai trezea nici o senzaţie turburätoare. Mi se pârea acum
inform ai aveam o sfială apropiindu-ma de el.
E 8 femeie batrina işi fâcu loc printre oameni, aducind ofar-
mină, Incepu s'o friefioneze, Mirosul de camfor um-
plu odaia. Contabilul moşiei vru să treacă drept priceput In ale
medicinii, poate fiindcă purta favorite: cu un ac o ințepaă la mini
şi pe piept... dar nimic nu mai träda simfire şi viață In trupul ri-
gid, care sta întins ca pe o masa de spital,
O IUBIRE 13
* Un freamät se produse printre oameni. Nu infelegeam ce e.
Mama ei isi lăsă capul In pămini, smulgindu-şi părul şi sco-
find un fel de scheläläit sinistru.
Un plesnet ca de coarde mă dumeri puţin. Pleoapele se ri-
dicară, iar ochii sticloşi In smuciri rare căutau in toate colţurile
odaii, Avui un fior crezind că se deşteaptă, dar ochii i se da-
dură peste cap, arâtind numai albui lor și pe față li aparu un
rinjet infricogätor, prin strimbarea falcei de jos. Ca de o elec-
trizare tresäri tot corpul, ridicindu-se in sus, iar brațele li ſugeau
in lături răsucindu-se din Incheeturi. La colțul gurii iarăși a-
păru n undă de singe, isvorind din limba pe careo ingrămâdea
cu furie intre dinți. N’o mai puteam privi, Cei doi oameni care
o ţineau, erau ca sleifi In lupta cu ea, Sudoarea le curgea și-
roae pe fata. Gemätul prevestitor că se slirgegte spasmul, rå-
sună jaräsı în oda,
— Să-i lase stage! protesta lemeia cea batrins. Si domnul
cu favorite găsi nimerit să-i aplice pe spale niște ventuze.
Toatä lumea se intreba ce o fi mincat, ce a băut, numai
eu ştiam taina ai o voce lăuntrică Imi striga In urechi că
şi eu am partea mea de vină, cu care am contribuit la acest
spectacol.
De şapte ari se repetară aceleaşi atacuri groaznice, fara a
avea cineva puterea să-i vie In ajutor, pentru a-i opri des-
compunerea crudă a forțelor gi a rechema viaţa și lrumuse-
fa In acel corp, de care nu mai aveam decit oroare. Ma sim-
team nenorocit, pierdut pentru totdeauna,
Priveam şi eu, ca toți oamenii, cu o spaimă mută și cu
aceiaşi ochi sträini. Desnădejdea parcă ar fi petrificat dela prima
vedere tot cuprinsul de simfiri şi in locul lor gol, din conştiinţă,
reacţiona nesimfit teama pe care trebuia să o am de mine,
Pe la ceasurile unu din noapte s'a desteptat, in pipete sfl-
şietoare, trintindu-zi capul pe perne cind intro parte cind In-
u alta.
Patintii o luară in brate ca să nu se sperie, pe cind lumea
cealaltă se reträgea din odac, imbulzindu-se la ușă,
Ea se rezimă de umărul mamă-si şi izbucni in plins. Apoi
se opri deodată, aruncind o privire groaznică în jurul ei,
Dadu cu ochii de mine zi mă fixă lung ca şi cum i-ar fi
lipsit increderea,
— Eşti gi tu aici? zise incet, luindu- si capul între mini.
Sfios m'am apropiat de pat. Limba parcă mi-ar fi fost le-
gata şi capul pustiu, caci nu gäseam cum să-i vorbesc, de teamă:
să nu observe răceala ce-mi Inghefase tot sufletul,
— Ah, scapa-ma, izbucni ea deodată si işi intinse braţele
cuprinzindu-mă de git, In consternarea tuturor din jurul meu. Se
lipise de mine ca şi cum Sar fi ferit de ceva, care sta gata s'o-
izbească.
Gingăvii citeva vorbe de Imbärbätare și mă agezai pe
marginea patului,
Cu toată mila şi Induiogarea de care eram cuprins, groaza
10 VIAȚA ROMINEASCA
ipäri i făcea să-mi pară de ghia im-
e 4 și ea ai in braţele de spectru. Tremu-
ram din tot corpul. Orice mişcare a ei o urmäream cu atenție,
cu o grijă vădită ca nu cumva să fie semnul unui nou atac.
Când m'am retras din odae, nu ştiam incotro s'o apuc. In
pragul sălii m'am oprit In loc, zărind un punct rog In intuneri-
cul de pe coridor și la citiva paşi de mine văzui doi ochi, ca-
re-mi parurà că mă privesc groaznic. Avea lucirea unor ochi
de pisică, Aceiagi spaimă care mă cuprinsese și în grădină, ma
trasni pe loc. Gindul că el vrea să mă ucidă, imi täie și ener-
già de a porni Inapoi. Il priveam In starea hipnotică a puiului
in fața unei păsări răpitoare, | | i
La sgomntul paşilor ce se indepărteu de mine, imi venii
in fire. N'am mai îndrăznit să pâşesc Inainte, SA
Mă inapoiai hotărit să-mi petrec tot timpul până dimineața,
intro veghere.
Tatăl Teodorei mă găsi măsurind sala cu paşi mari și mă
conduse Intro odae mică. unde abia avea loc o canapea şi un
biurou.
Vru să-mi vorbească ceva, dar vâzindu-mă atit de abätut
mă lăsă singur, Faţa lui atit de răvășita, cu acea privire slioasă
a oamenilor izbifi de nenorociri man, imi stringea inima de mila.
Nu puteam să indur vederea acelor ochi, lara sa nu izbuc-
nesc întrun hohot de plins,
Mă trintii pe canapea. Comoţiunea nervilor Imi producea
un haut în cap.
Vream să cuget la cele petrecute, dar oboseala zădârnicea
orice Inchegare de ginduri, şi în minte imi navaleau o mulfime
de lucruri străine, incit pierdeam firul preocupărilor dela inceput.
Mă fură somnul, din care ma desteptai îngrozit deo ve-
denie urită. Eram lac de naduseala. Ma răsucii pe partea cea-
lalta, şi dădui cu ochii de lumina palidă a zurilor, ce bateau In
fereastră,
De ce să fiu așa fricos ? Imi zisei amintindu-mi de spaima
ce o indurasem in odaia Teodorei, și care mă stäpinea Inca cu
o putere re neinvins.
Cu o storțare silită îmi amintii scenele de dragoste, vor-
bele schimbate inire noi, mindria iubirii mele, numai ca så
pot șterge impresiunea penibilä de peste noapte. Dar parcă o
altă putere cu aceiaşi tărie Imi redeştepta in amänunfimi toate
imaginele respingătoare, Stringeam puternic ochii, ca să mă a-
pâr de ele, Mai ales expresiunea ochilor şi rinjetul de pe faţă,
care apărea la Inceputul spasmurilor, Imi Strapungea inima şi
nu mai puteam nici Să respir. Desnädäjduit imi intorceam ca-
pul în toate părțile.
„ Respingerea puternică pe care o simțeam in toate fibrele
Int mele, mă scotea din minţi. Imi imputar lasitatea firii mele,
lipsa de devotament mai ales in asemenen Imprejuräri, cind se
putea vedea tăria simfimintelor, şi slirsii inșelindu-mă singur, că
O IUBIRE 15
i
e numai o impresiune subită, ce se va șterge Indatä ce va lrece
noaptea asia grozavă,
Se lacuse dimineață, Femeia din casă imi spuse că dom-
nișoara mă roagă s'o văd puţin Innainte de a pleca.
Revederea aceasta însă. a lost mai crudă decit toată noaptea.
Schimbarea ce se lacuse in mine in contra voinţii, cu toată
protestarea legăturilor de iubire, se dădu pe fața, Nu mai sim-
feam acel farmec neinfeles ce se revărsa numai cu o privire din
ochii ei și nici atracţia stăpinitoare pe care mi-o inchipuisem că
va fi eternă.
Cu toate silinfele mele de a părea acelaşi, nu mai gäseam
in fundul inimii decit o mila adinca, de a face toate siortärile,
ca să i ascund răceala din suflet şi respingerea care mă depärta
de ra.
Ochii ei atit de ſruwmosi prin tristeţea lor, fața liniştită cu
rellexul de ceară al suferinzilor, nu-mi aminteau dech Inlafisarea
lor groaznică, şi deasupra capului ei mi se părea că vâd altul, cu
ace] rinjet fioros, In toate minglenle şi vorbele mele, tra ceva
Silit, lipsit de viaţă, și era vădit şi pentru ea chinul cu care-mi
jucam. rolul, dintr'un sentiment de datorie şi milă,
De o mie de ori să fi fost mai frumoasă, mai Incintâtoare
şi Intr'o sanalate deplină, şi nu m'ar mai fi atras nimic in acele clipe,
Nu aveam acea durere a omului in lata unei femei iubite,
pe care o vezi bolnavă şi speri să se Insänätogeze. Era cu to-
tul o altă simfire, de care mi-am dat seama tocmai mai tirziu
şi In care se cuprindea repulsiunea instinctivă a fiinţei sexuale
in fața alteia devenită anormală.
Cei care descriu scene siişietoare între indrăgostiți, atunci
cind unul isi pierde minţile, nu mai pot sa ne spună cărui sen-
tment se datorește răceala ce se scurge in oasele celuilalt im-
brafisind o asemenea ființă, şi atribue sbuciumul şi pornirea de
jertire aceleiaşi iubiri, care de fapt şi-a primit dela Intlia vedere
o lovitură de moarte.
In sufletul meu se petrecuse ca o prăbuşire, săpind o prà-
pastie de pe marginea câreia firea smulge cu putere inapoi fi-
infa ta toată, cu o legitimare de drepturi, In fața căreia voinţa
conștiută si forja datoriei ramin slabe, neputincioase.
Vocea cu care-mi vorbise, la intrarea mea, mă izbi neplă-
cut şi-mi facu rău auzind-o, Limba umilată de muscäturi, dadea
vorbelor ei desfigurate o rostire greoae, lipsită de ecou, venită
ca din adincul unei gropi. |
Incurcat, nu ştiam ce să-i răspund despre ceia ce se in-
Implase cu ea si cu toată imbărbătarea vorbelor mele, stingâcia
atitudinii, sfiala ce o păstram Intr'una, o făceau să se Increadä
că a fost ceva grozav.,
lei intoarse fața spre părete şi färä a träda vrun sbucium,
lacrâmile ti curgeau liniştit pe obraji,
Nu mai aveam nici o putere. In liniştea adincă a odăii,
*
16 VIAŢA ROMINEASUA
Un
nieului de pe masă răsuna ca Intr’o pustietate. li iuai
sueta 8 aaa, dar simţi o ay AA Be pui a ei şi nele-
iui Umpla fără voia mea, „ i
u Zoe Die asculti Intr’o uitare complectā bătăile ceasu-
lui; apoi mi-am dat seama de un lucru—că nimic nu mă va
despărți de ființa aceasta, că eu am rămas singurul ei razim,
singura mingiere, că trebue să port în cea mai mare taină esa
ce a murit în simfirea mea si Cà a 0 părăsi inseamnă a o ucide,
Vru să-mi povestească cele Intimpiate cu ca, dar se opri
i clătinind trist din cap- i
gr un oftat ca un auer şi pleoapele H alunecară obo-
site peste ochi; pe fata se vedeau incă urmele contractărilor as
ternice ale mușchilor. Rämase nemișcată, rezimatä cu spatele
de tablia patului si cu ai Dee una eg alta, Parul li
i it si citeva guvife li cădeau pe umeri, h
eg Rm în braţe bei 5 să bänviesc că prin acele Imbräfi-
Sari, prin minglerile și sărutările ce i le dam, arâtam tocmai
ceia ce vream să ascund. ER
Ea mă depärtä putin şi mă privi drept In față.
— Spune-mi drept, ma mai poţi iubi? -
Intrebarea asta mă năuci. Ochii ei aveau o e Me
i nergia cită mai era în trup, parcă se conceniras >
aea Se ei. Taria pătrunderii lor mă zäpäci de tot. li räspunsei
numaidecit cu juräminte, cu Imbräfisäri duioase, prin care cau-
tam mai mult să-mi ascund fața de scrutarea privirilor ei, pe
cind ea sta rece, cu ochii pironifi intr'un colţ al odăii, ca In a-
mintitea unor lucruri străine şi depărtate de ceia ce se intimpla
wear ti luai ramas bun până a doua zi şi plecai turburat,
In poartă m'a oprit contabilul, mi-a comunicat că proprie-
tarul şi copiii au plecat la oraș si imi inmina suma ce aveam
de primit pentru meditații. |
Cind ieşii pe poartă, m'am uitat in urmă cu jale, Simfeam
că de aici încolo devin un străin pentru locurile acestea şi că
nu-mi va fi dat să le mai vad decit de departe. <
Imi rotii ochii şi zării fereastra dela odaia unde dormisem
de atitea ori. Simfeam o Inecäciune in piept și clipeam repede
din gene, pentru a-mi stăpini lacrämile, Cu o privire stupida,
mă depärtam pe uliţă, avind o sfirgealä In corp, ca şi cum m aș
fi intors dela Inmormintarea unei ființe iubite.
Drumul il aveam de făcut pe jos şi ca să-l scurtez am dat
de-adreptul peste cimp. De altfel mai doream lucrul acesta ca
să evit orice Intilniri cu oameni. A A :
Căicasem două rästavuri prin mirişte şi intrai in porumburi.
Cu cit mă apropiam de casă, cu atit nelinistea creştea in mine.
Vream cit mai repede să-mi limpezesc ce va fi de aici innainte
şi dacă sint In stare să port povara urmărilor ce mă asteaptä.
MA oprii in loc ca sA-mi stabilesc un plan şi să-mi dau seama
de ceia ce simt. Ma lungii In ganful unui räzor acoperit cu
O IUBIRE 17
iarbă. Deasupra capului, cerul era închis, fară a se distinge con-
turele norilor, Liniştea desăvirşită a väzduhului era semn către-
bue să plouă. Citva timp mă pierdui asculund vuetul singelui
In creier. Un amestec confuz de sunete, țiuituri, vijiituri scurte,
ciocănituri, îmi dădeau aceiași impresie catzi cum aș fi ascultat
de departe sgomotul dintr'un port, Numaidecit Insă mă sculu-
rai, aducindu-mi aminte de ceia ce trebue să mă preocupe si in
lucirea fixă a ochilor mă Intrebai: Ce-a mai rămas din iubirea
mea? De ce sa făcut schimbarea asta ? Un pustiu mi se facu
în creier şi întrebările acestea păreau ca spinzurate Intro odae
goală. Fäcui o sforfare şi mă alundai Intr’o analiză a stărilor su-
fletesti din Imprejurärile mai insemnate, Vedeam cadrul intre-
zii iubiri, intact, cu ideile, cu pornirea de Jerta, cu intențiunea
unor sentimente innalte, imi dădeam seama de forța care mă
leagă de ca pentru totdeauna şi totuşi Infelegeam bine că nu
mai pot spune că o iubesc,
In lacul iubirii nu găseam decit o milă adincă de frate, Ce
mă desparte de ea, Doamne ? fipai cu glas tare, turburat că nu
puteam găsi o cale prielnică, de a mă lămuri în grabă,
Am avut o spaimă, m'a Ingrozit cileva clipe dar au trecut
ca un vis, Ea e sänätoasä, e aceiaşi, ce mă face să am acea
respingere din adincul sufletului ? Statui putia la ginduri. Imi
adusei aminte de patima cu care am luato în brațe, cind a in-
trat cu sticla de apă in mină. Turburarea ce mă cuprinsese a-
tunci, emotiunea, schimbarea glasului, iremurul picioarelor, mi
se inlățişară clar, Imi reveni lotdeodatä şi scena cu lemeia pro-
prietarului, cind stăteam pe bancă şi şi aplecase capul spre mine,
Uimit, vedeam o asemânare perfectă In ceia ce simfisem ` aceiaşi
desteptare sälbatecä a animalului care doarme in noi, aceiaşi tl-
rire a patimilor omeneşti, acerași înlrigurare a voluplätii, aceiaşi
stăpinire alolpulernică a naturii,
Avui un fior de groază, Stätui cu privirea aţintită in de-
pärtate, casi cum as fi zârit un punct luminos, Se fäcu deo-
data tăcere, oprindu-se in loc toată cladirea mea de ginduri si
ne mai râminind din tot sgumotul, decit un siab vuet ca o ru-
moare de glasuri înăbușite,
Aşa dar—Imi zisei—acelasi lucru m'a atras față de amin-
două, lubirea mea avea acelaşi germen inchis în laptura sim-
turilor mele. Scofind nebunia acestor simțuri, ce-a mairămas?
O umbră livida. Se Intelege—continuai să-mi spun cu amärä-
ciune—acum pricep totul.
In starea de amorfire zi incongtienfä, in starea respingă:
toare a trupului ei, ochiul și-a urmat cercetarea lui ascunsă, n'a
mai găsit ceia ce-l Incinta; în acele clipe de Inmärmurire si du-
rere, acest ochiu cinic el firii a găsit şi atunci cu cale så i ceară
bietului corp desfigurat aceiași atracție senzuală şi, ne mai gå-
sind-o, S'a intors dela el cu sıla, secind toată seva iubirii mele,
Imi acoperii faţa cu palmele şi mi proplii capul In pämint.
Aveam o simfire ciudată, Absorbit de gindurile acestea, senti- .
18 VIAŢA ROMINEASCA
mentul intim al personalităţii se slăbise In mine şi nu rämineau
decit afirmaţiile crude la care ajungeam.
Cum ? concepția ideală a iubirii, acele sentimente mari ce
mi se desteplau la amintirea ei, nu mai au nici o putere de a
se susține pe picioarele lor, fără impulsiunea instinctelor josnice ?
j Dar atunci simfirea mea, nu e decit rețeaua aceloraşi ins-
tincte, într'o formă care să mă facă să mă apropii de ea și să-i
jcs acea pinză ademeniloare, in care am şi prins-o %,.,
Mă vedeam o uneltä nenorocită in mina naturii, şi fapta pe
care a sărirşisem mi se infäfisa tot mai neindurätoare.
Şi acum fug de ea, după atitea suferințe li mai arzt și eu
vulgaritatea iubirii, ce nici nu mai este! Ce-i mai pot da decit
milă de acel corp, de acea viaţă strivită?
Da, mila in loc de iubire. Intelegeam bine că mila e ceva
profund deosebit de iubire şi-mi părea ciudată teoria că „orice
iubire e mils.“ In milă vedeam mijlocul de a se arăta superio-
ritatea mea lafä de starea ei şi cu cit această mila ar fi fost mai
mare, cu atit se sâpa şi prăpastia intre noi, depattindume delz
ceia ce trebuia să urmărească iubirea : unificarea spiritelor, exis-
tenfa unuia prin celalt.
De naș avea mila asta bolnava,—imi zisei cu o limpe
zime rară, sufletul s'ar descâtuşa, n'ar mal avea ecou Impreju-
rärile nenorocite şi starea respingäloare In care s'a allat ca, m'ar
mai avea rost pentru mine senzațiile de plăcere dupa care alerg
si m aș pierde numai in iubirea sufletului curat şi lrumos, Viaţa,
in orice chip s'ar înfățișa pentru amindoi, nu m'ar mai impresiona
intru nimic, căci n'ar avea de ce sami Ñe mila.
„Şi eufletul meu cit e de mic! In tot ceia ce am făcut, In
ceia ce am simţit, nu vad decit constringerea stup'dă a instine-
telor care ne caracterizează pe toți oamenii mici, pe toţi oamenii
vite, a cäror viață nu inseamnă nici macar in durata unei clipe,
O tresârire a privirii peste marginile cu care nbi ingrâdită frea.
Cu toată revolla de care eram släpinit, cu toa'ă desconsi-
derarea ce mio asvirleam singur în fața, incercäriie de a mă
convinge si determina să apuc o altă cale, râmineau zadarnice,
Prosimfeam dintru inceput cu toată pledoaria, câ e pier-
dută cauza și, dacă ma dedeam la acest joc, era acea uşurare
RONA pA care o capatam fata de noi, mârturisindu-ne cugetele,
unci cum stam adinen cu privirea in bolta ceuuşie a
cerului, mi s'a strins inima deodată simțind că sint um rob al
ANII >= care e In mine, din care tracsc şi care mă poartă,
luirea ee Pa. 5 ee bes vedeam decit desvä-
1 0 $ 4 nge scopul urmării prin Inchegaea fi
3 re, Scop ta care conlucram ca un ucnas, cu patimile
u 7 cu voința mea, f '
ia ; i : :
mi de sli ca iat li d ae asta . 2 le er
nélul aceleiaşi zidiri, EE nn
Schimbarea mea, o puneam acum in Sarcina firii mele şi
O IUBIRE 19
—
a legilor fatale cărora sintem supuşi, uşurindu-mi greutatea räs-
punderii pe care mi-o atribuiam singur. Cu resemnare, aşteplam
să vie orice, avind credința că sint motive puternice si de un
alt ordin decit intelectuale, care-mi determină paşii vieții,
Am plecat spre casă cu desnädejdea in sufet ca sint o
fiinţă tot atit de mică şi de neinsemnata ca mai toată lumea ai
că cu toţii sintem robii vieţii din noi; iar dacă unii se räzlefesc
din turmă, se găsesc alții care să-i readucă la robie, inainte de
a se increde singuri ca o concepție deosebită in afara legilor
ce ne dominä, experiența vieţii nu o admite.
Odată cu relevarea aceasta, aveam sentimentul unei mari
descoperiri. Pe drum mă ufundai Intr'o visätorie lungă, Imi a-
părea viaţa din oraşe, mulțimea din străzi, din fabrici, din bi-
rouri, din şcoale alergind in lungul şi latul pämintului, lucrind
în ateliere, in uzine, pe cimpuri, cugelind, vorbind, rizind şi fă-
cind un vuet enorm. Era lumea în nesfirsitele ei chipuri, ce-mi
treceau pe dinaintea ochilor întrun cortegiu imens. In munca
fiecăruia descopeream aceiași robie silită și urmäream până de-
parte valurile de vieţi, purtate pe acelaşi drum al robiei, ce cur-
geau unele după altele fâcind o mare de capele în jurul meu.
Realitatea acestei lumi, căreia nu-i mai atribuiam nici o insem-
nätate, mă durea cumplit, ințelegind bine că nu mai poate fi o
altă ordine, care să răspunză visurilor noastre, Deschisei ochii
mari. Postietatea şi tăcerea cimpurilor Ingälbinite imi arătau cu
jale neclintirea legilor gi statornicia acestui pämint In veșnicia
timpurilor.
Cind am intrat in odaia mea, care conținea in aerul ei Du-
curia vieții senine de pănă atunci, mă intrebai cu mirare dacă
tot eu sint acela, care a locuit aici mai înainte, Mi se pârea că
mă desparte o sumedenie Je ani, că sint imbätrinit şi că, după
o luptă amară, reviu cu ochii în lacrämi la aceiaşi vatră, ca
să-mi adun frinturile vieții sfärämäte si să pling pe urma lor,
Viaţa parcă se Inchisese pentru mine şi mă simțeam nenorocit,
chinuit de gindul ce-am sa mai fac de aici In colo.
Trăsei din colțul odaii solaua roşie care părea străină,
ca adusă de vinturi, printre lucrurile simple din casă și, afun-
dat in ea, priveam prin fereastra deschisă, Alară incepuse să
ploae liniştit, fără nici o adiere a vintului, Nu se auzea decit
zgomotul picäturilor de ploae căzind pe frunze într'un räpäit u-
şor. Toate grijile şi främintarea pieriseră ; căzusem Intro melan-
colie dulce, care topea Insemnätatea lucrurilor ce-mi treceau prin
minte. Eram alundat in acea reverie, cind viaţa si faptele îţi
trec pe dinainte ca şi cum ar fi ale altuia. Lumea cuprinsă in
iubirea mea crezută ideală, Imi apărea ca o clădire därämatä
de minciuna instinctelor pe care le descoperisem la baza ei. In-
durerat, mă vedeam legat de o viaţă strimtă, josnică, In timp
ce-mi trecea ca o Inourare, desvälinda-se aievea Intro fluturate
de vis, adevărata lume a simfirilor Inalie care-mi dădeau a-
x
CA VIAȚA RObINEASCA
ceiasi fiori ai depărtării, ca în copilărie lumea basmelor şi a
poveştilor fantastice. Cind am deschis ochii, ploaia se liniştise,
Copacii şi Morile tremurau In lumina soarelui. Aerul curat şi
dulce nävälea in odae, ajungind pănă la mine.
Două păsărele pe o creangă de măcieş din fața ſerestrii,
ciripeau vesele, iși ciuguleau penele ude, se apropieau una de
alta, se mingliau cu aripele, Le priveam cu atenție cum îşi arä-
tau iubirea Intr’o necurmatä ciripire. Era același instinct care
ma stăpinise și pe mine. De ce să-l condamn ? Ce e uritin pu-
terea lui? Oare e vrun loc In lumea asta, pe care să nu-l stä-
pinească natura? Și de vreme ce nu este, mai poate fi ceva jos-
nic sau superior? In nădejdea unei alte lumi, unor gindiri şi
idealuri superioare vieţii tuturor, poate fi altceva decit o amä-
gire, decit o Inselare de sine? Întrebările acestea deschiseră o
lumină nouă, Inainte de a câula alt liman visurilor noastre, mă
intrebai despre cel propriu oricărei vieți și, uimit după toată cer-
cetarez, nu-l puteam preciza nici înţelege. Viaţa pe care o cre-
zusem ca un lucru de sine înțeles, mi se infâțişă acum intr'alt
chip şi mă izbi cu putere izvorirea ei din intuneric, Dispreţul,
pe care mă luptam mai intinte sàl arât lata de această viaţă
așa cum nii dată, mise păru ridicul.
Intr'o schipire ca de oglinzi mi se närui In suflet noaptea
petrecută la bal, valsul, plimbarea cu barca, lacul, stuful verde,
iar peste toate plutind chipul Tendorei, ca o lumină dulce. Adi-
erea acestor amintiri mă umeţea si vedeam fämurit în ete iru-
musefa și Infelesul vieţii.
In inforarea ce mă cuprinse simțeam cit imi sint de senin-
pe şi elta fericire au lăsat la drumul lor, Gindul ca sau dus pentru
totdeauna şi că nu mai am ce spera In viaţă, îmi intunecă totul
din minte. Strinsei cu putere pleoapele şi umezeala ochilor se
strinse in două lacrimi, care se rosiogoliră pe obraji.
Adouazi tata care allase de cele intimplate la curte, cu un
tact deosebit, mă lua cu dinsul ca A mergem intrun sat, unde
avea nişte afaceri,
Pentrucă nu aveam curajul să-mi mărturisesc sila şi gre-
ulatea cu care trebuia să-mi joc Inainte rolul de Indrägostit, in-
tervenfia părinților imi uşura cugetul, tăindu-mi contactul eu Te-
odora, Mai mult ca oricind Imi reaminteam de datoriile mele fi-
liale ȘI, cu toate că ştiam ce lovitură inseamnă pentru Teodora
părăsirea, totuşi continuam să cred că motivele care ma impie-
decă sint atit de puternice, incit mă scutese de orice răspundere,
In ziua următoare fusei Insärcinat cu nişte cumpărături din
gară. Printr'un om i-am trimes o scrisoare, arăundu-i că sint
Supraveghiat de părinţi și cà n'am mijlocul de a putea veni nici
In ziua aceia. Prin acelaşi om mia răspuns că, dacă doresc s’o
mai intilnesc, peste noapte mă va aştepta lingă zidul curţii, pe
malul girbi. Cuvintele „dacă mai doresc“ imi sägetarä inima,
Vedeam atita dezolare in rindurile acelea, incit râmăsei ca lim-
O IUBIRE 21
pietrit. Nu mai aveam puterea sa mai judec, dela sine se Infe-
legea nelegiuirea mea și, lara nici o revoltă sufleteasch, am stat
cufundat multă vreme într'o melancolie in care omul nu-şi mai
dă seama de nimic,
Noaptea, după ce s'au liniștit ai casei, mă furisai In grä-
dină gi sârii ulucile prin fund, Singurătatea cimpiilor in razele
lunei mă înfioră o clipă. Pe drum mă chinuia presimfirea unor
lucruri groaznice. Aveam teama că poäte i-ar veni aceleaşi ata-
curi şi Inspäimintal ma opream in loc, priveam la umbra mea,
întinsă pe pămint, avind impresia că fac un drum sinistru. Cum
am intrat în vale, am ţinut drumul pe malul apei, până am dat
de zid,
Mă uitai cu atenție imprejur, dar nu observai pe nimeni.
Intrai numaidecit In porumburile ce se intindeau ceva mai sus
pe mal şi mă lungii jos, Luna avea o strălucire limpede, um-
brele foilor de porumb impestrifau tot locul şi se mişcau ca nişte
limbi negre în suflärile rari ale vintului. Priveam până de-
parte girla, ochiurile de stuf presărate in luciul ei de argint,
briul de sălcii de pe zägaz, dar ele nu trezeau nimic in mine.
Adesea ma pierdeam ascultind fosnetul lin al foilor de porumb
ce se adincea până departe,
Tot timpul, ceia ce m'a preocupat mai ales, a lost grija
măsurilor practice de aici incolo ; ce ocupafiune să găsesc, cind
să plec... aranjam totul cu liniştea unui condamnat, care vede
bine ceia ce-i mai rămine de făcut. Oltam lung, sarcina mi se
părea grea, chinuitoare; nu ştiam dacă am s'o duc la capăt si
cum voiu siirşi cu viaţa, Că trebuia să merg pe această pantă,
nici nu mai Incäpea indoiala, Stam cu ochii adincifi în străluci-
rile unui luminis. Frumuseța acelei nopţi de vară avea ceva
dureros, Simfeam puternic zădărnicia vieții şi umila ei insem-
nătate faţă de liniștea gravă a pämintului cufundat in noapte.
Un ſosnet se auzi in trestiile de lingă mal şi in lumina lunei
apăru botul negru al bărcii. Era Teodora,
li ee inainte şi träsei barca la mal,
Cum sta In picioare, trupul ei scäldat în razele de lună,
mă izbi tn chip plăcut,
— Vezi ce timp frumos am ales cu? tmi zise, în timp
ce-mi ridicam braţele ca s'o sprijin să sară jos,
— Da, întradevăr are atita farmec noaptea asta... inginai
eu, şi cu o privire dulce o Inväluii de sus până jos. Faţa ei in
bătaia luminii avea o lucire de sidef, Mi se părea o minune.
Aceiași fiori turburätori ai iubirii, pe care o condamnasem, in-
cepură să izvorască, dar cu a izbucnire slabă, ca şi cum s'ar fi
prefirat printre nişte bolovani Ingrämädifi în calea lor. O luai In
braţe, senzaţia corpului ei Imi turnă in nervi beţia voluptäfii. O
stringeam cu nebunie la piept murmurindu-i sumedenii de vor-
be, prin care să se increadă nu numai ea, dar chiar si eu, că
respingerea și Indepärtarea de ea mi-au pierit din suflet, La
22 VIAŢA ROMINEASCA
— mn
rindul ei imi răspundea cu aceeași patimă, simţeam tremurul
nervos al corpului ei; dar desmerdările si vorbele aveau 0 ve:
selie ciudată, ne mai cunoscută de mine,
Vedears acea robic a simțurilor stăpinindu-ne, dar mi se
pärea acum nevinovatä, adincă, frumoasă, si amindoi sorbeam
cu lăcomie farmecul conținut In citeva clipe de fericire, Că luna
strălucea pe cer, CH impinzirea razelor ei peste lac era de O
măreție fară senmän, ca mai exista o lume In afară de noi,—
toate nu aveau nici o Inrlurire asupra noastră. Orice impresiune
din afară, venea în mod conluz şi numai prin asemănarea cu
ceia ce simțeam in adincul sufletului,
Ne suiräm în barcă şi alunecaräm Incet, printre umbrele
stutului. Teodora incepu să cinte o arie veche şi tristă, cu o voce
slabă ca şi cum n'ar fi vrut să turbure adincirea de moarte din
jurul nostru. Era atlta nemigcare In aer. pe lac, in trestii, incit
ai fi spus că e o Inmärmurire de veci în tabloul acesta. Aţiţa-
rea nervilor de stringerile în brațe de pe mal se imprâștia ca
un abur, picurindu-mi în suflet melancolia oboselii, N'aș putea
spune că in impresiunea pe care o aveam, cum stam adlincıt
cu privirea in luciul pätat de umbrele trestiilor si ale foilor de
nufär, în sinul căreia se deschidea frumusefa altei bolți ce-
resti, gi ascultind vocea duioasă Inlretăiată de suspine,—ar D
fost fericire, Era o stare lara seamän, care nu cuprinde nimic
din viață şi numai cind te trezeşti, H dai seama că ai A trait
şi mai înainte,
Teodora izbucni in plins, dar se stäpini numaidecit. Vedeam
bine cå suleră: ce era cintecul acela şi felul cum Il cinta, decit
o durere profundă? Nu aveam insă nici o putere zi găseam ne-
potrivite mingterile pe care i le-aş D dat,
Pe neaşteptate mă rugă să-i spun drept, ce m'a impiedecat
să viu la ca. Puteam să bânuesc gravitatea răspunsului meu?
Mindria că acum simțeam cu aceiaşi patima iubirea ce mă lega
de ea, iar pe de allă parte dovada ce-o puteam face de devo-
tamentul meu, mă Indemnau să fiu sincer, să-i mărturisesc totul,
Intrucit mi 'nchipuiam că acel răspuns l-ar fi ghicit mai dinainte
rämäsei surprins, observind o impresiune dureroasă, care-i zu-
grāvi ge față desnădejdea,
tăcere adincă se făcu, ca şi cum S'arfirupt ceva Între noi.
— De mine va trebui să plec de aici... spuse ea Incet,
— Unde? o Intrebai eu.
— Ştiu şi eu? răspunse ea cu durere, în timp ce privea In
lături... Inima mise strinse puternic, infelegeam bine că
nu pot să-i spun ceva precis şi nici să mă angajez cu ceva In
chip sigur, şi rămăsei pe ginduri,
. ~ Poate la o sorăa men. Dar tti voi scrie—adaose cu ace.
iaşi desnädejde în glas. Uite un semn al iubirii din partea mea,
nu ţi-am dat nimic pănă acum.
Imi intinse un plic gros, pe care îl bägai In buzunar,
— ——
O IUBIRE 23
Era un semn viu ul despărțirii si Imi fugiră ochii pe dira de
lumină lremurată de valurile făcute de barcă. Nu mai pu-
team logiua nici o rugăminte, nici o vorbă. Senzafia durerii
parc mi topise şi glasul.
La mal, sârii numai eu din barcă. Imbräfisärile furä ne-
stirşite. O vazui cum fără sbucium li curgeau lacrimile, Un zgo-
mot ce-l bânvirâm că vine de după zidul curții, ne amufi, Im-
piasei barca In apă şi de după trestiile ce o ascunse vederii a-
uzii :— Adio, Virgil!
Fară să am pe cineva Inaintea ochilor, acest „adio“ rostit
ca de o fiinţă nevăzută, mä ingheță Citva timp ascultai zomo-
tul lopeţii, mă cuprinse apoi.un tremur de frig şi plecai. Nu fä-
cui însă de cit cifiva paşi şi mă oprii Inlemnit, Se auzea un
cintec venind de pe lac. Era vocea Teodorei, Cinta atit de tate
incit răsuna toată valea,
Ce inseamnă asta ? mă Intrebai Ingrijat, ştiind ca ne ferisem
să nu sesimţă nimic, Si o indoială groaznică mă piroti, bânuind
că poate ar Îi nebuna. Neclintit, cu braţele Incrucigate, priveam
stupid in adineul nopţii, ascultind cintecul acela silstelor, Mai
mult un țipăt scos din toată puterea tH fu sfirsitulsi o tăcere de
moarte, ca Intr’o Infiorare a väzduhului, se întinse peste ape.
Te să fie, Dumnezeule? Imi zisei stapinit de o presimfire
ueigätoare, incit picioarele abia mă mai ţineau de spaimă. Sto-
rei plicul şi | desiacui, Era şi o scrisoare, am vrut să citesc la
lumină lunei, dar turburat nu vedeam decit nişte Increțituri de
linii, care imi jucau inaintea ochilor pe hirtie,
Inte un suflet am alergat spre casă, Notele dureroase ale
cintecului parcă se luase după mine, vuindu-mi în urechi ca o
voce a remuscärii.
Ajuns în odaia mea, aprinsei lampa şi Intinsei scrisoarea
re masă, apoi imi luai capul Intre mini şi citii:
„Pe hirtia asta am plins, în fața ei mi-am depänat toată vi-
aţa, toată iubirea nuasträ, şi-am înțeles că s'a sflrsit cu mine,
Vedeam ochii tăi cum vor sta aţintiți asupra acestor rinduri pe
cind aceia, care m'au ajutat să-ți scriu, nu vor mai luci. Te ve-
deam cum li vei inchide, gindindu-te la mine și nu vei crede
că nu mai exist...
„Dar e zadarnic să mai înşir ce m'a impins la pasul ăsta.
Cind toate drumurile sint închise, nu e o nebunie a bate în zi-
duri? Cind spre ce a lost in urmă nu mă mai puteam intoarce
iar inaintea mea le aveam doar pe tine, cind am Infeles ca
nu-ți pot fi decit o piedecă sigură zi un motiv de nefericire in
viitor, acum cind exaltarea iubirii a trecut şi se poate vedea a-
bisul ce ne desparte... ce-mi mai rämine ?
„Am pătruns adine taina sufletului tău ; decit o viață zdro-
bită, căreia mai tirziu poate li va lipsi zi curajul să se suprime,
mă mulțumesc cu trupul de umbră al vedeniei tale și prefer
viaţa cuprinsă în amintirile, pe care le vei păstra.
21 VIAŢA ROMINEANCA
„Adio Virgil, n'ag vrea să mai sfirşesc scrisul dar mi-i așa
de greu, c plins sim! Inäuntru! Ah! de-aș simți mina ta cind
mă voiu afunda in apă... va f un virtej deasupra... o groazä..
un întuneric. Pe urmă va rămine In luciul apei, ca o pată...
Teodora ta*,
In primăvara anului următor, am dat iarăşi pe acasă, Era
o zi caldă şi inviorătoare de primăvară. Egii la cimp, Sträbätui
acelaşi drum, revăzui valea, girlele si mă oprii pe zägaz. Bal-
conul de geamuri şi casele se zäreau bine, printre copacii des-
frunzifi, Un dangät de clopot venea dela turmele de oi. In a-
propiere de zidul curţii observai o fluturare de lumină, tmi afin-
tii privirea gi Infelesei ce este, Simfeam o amefeala si mă re-
zemai de trunchiul unei sălcii.
Tot ceia ce vedeam şi auzeam mă impresionau dureros.
Fiuerul dela stină, dangätul de clopot, strălucirile apei, viața ce
fisnea peste cimpuri, liniştea din aer imi stringeau inima de
jale şi-mi arâtau nepäsarea naturii gi durata ei eternă, peste
orice mormint s'ar inchide.
In pas şovăcinic m'am indreptat spre satul vecin. In faţa
porții am dat de ingrijitoarea caselor. Dela ca am Intefes între
altele, că ruga Teodorei a fost ca s'o ingroape acolo și că cei
din curte aveau credinţa că ea incbunise. O rugai să mă lase
singur si apucai prin grădină la vale, Printre copaci se vedea
licărind piatra albă. Imi incetenii paşii gi fără să mă opresc cu
gindul la ceva, ascultam fognetul ghetelor prin iarba uscată. Pe
malul girlii, care cra legat de amintirile mele, se ridica un stilp
de piatră, cu fotografia ei care incepuse să iasă de soare, Deo-
parte se întindea lacul cu strâlucirile lui de ape si cu ostroa-
vele de stul, iar de alta copacii care urcau la deal, invăluiți in-
tr'o culoare de bronz. Umbra neclintitä a crucii culcată peste
movila de pämint, pe care se vedeau citeva foi uscate, mA izbi
puternic. Un fior lung Imi deserta toată simfirea clară din su-
Net. Picioarele mi se inmuiară şi căzui In genunchi. Imi pier-
dusem noțiunea existenfii mele proprii și cum stam cu privirea
ațintită la acea umbră, „singura ei mingliere*, mi se părea că
am murit de mult și că din fundul groapei auzeam ca prin vis
deasupra noastră uruit de roți, tropot de copite, zgomot de paşi,
ni de glasuri, tot haosul lumii in mersul ei etern, mereu a-
celaşi,
Eugen Todie
Solie nouă
In aerul din sufletu-mi, stricat
Precum e'n camere de mult închise,
Un Cupidon cu-aripele deschise
Pe nesimţite astăzi a intrat.
Sglobiu și roz, uşor s'a aşezat
Pe-un trubadur de bronz sculptat din vise,
Pe care vremurile I prăfuise
In colțul lui stingher și 'ntunecat.
Apoi, cu gestul grațios, monarcul
Inspre-o fereastră își întinse arcul,
Tintind în ea săgeata lui de zeu;
lar prin spărtura geamului, de-odatä
Pătrunse n umbra sufletului meu
Un val de atmosferă 'mprospätatä...
Mihai Codreanu
Răspuns d-lui Gherea
(Sfirșit)
Am să duc pănă la capăt acest răspuns ce-l adresez d-lui
Gherea, câci—numai din respectul ce se cuvine adevărului—
cred că d, Gherea va ști să-l considere, ori de unde ar veni a-
cel adevär, şi în oricit de infimä cantitate s'ar găsi in această
expunere. Si mai cred apoi că d. Gherea priveşte orice discuţie
de idei ca binevenită, spre deosebire de d, lorga care, singur,
caută să treacă tabu In această țară și in ținuturile locuite de
Romini. Sc'nfalege că nu urmăresc, ca d. Gherea să-şi părăsească
convingerile ce i-au călăuzit toate mișcările vieţii sale, Nadajdu-
esc numai că aceste rinduri li vor putea dovedi că, din motive
dezinteresate şi In numele unui ideal care—dupä noi— trebue să
aibă precădere Innaintea celorlalte, cineva poale urma altă cale
decit acea propoveduită de d. Gherea. lar măcar o parte din jus-
tificärile mele, sper că vor găsi ecou In unele suflete tinere, care
caşi mine au nevoe de argumente de aceiași natură, pentru a
se orienta In această viață, De aceia închin aceste rinduri tineri-
lor mei prieteni. i
N'aș vrea să fie trecut cu vederea un punct capital în ase-
menea discuţii şi anume : știința e neputincioasă să fixeze un
conținut „formei“ noastre morale, Cu alle cuvinte, In domeniul
datoriilor noastre, logica n'are sancţiune in determinarea „valori-
lor" şi a clasilicărilor lor. Vista omenească se deslägoara luind
diferite aspecte, sau- după vorbele filozolilor— ca se deslägoarä sub
diferite categorii ` acea a cunoaşterii, acea estetică, ori religioasă,
ori etică, ori practică, etc. Nici una din aceste categorii nu poate
inlocui pe celelalte, caci fiecare din ele are părți ireductibile, De
aceia unii îşi găsesc mintuirea In religie, alții în arte, alţii in
ştiinţă... Tot astfel, rațiunea pură n'ar fi in stare sa hotărască ce
ideal ar trebui să primeze: perfecționarea personalității indivi-
duale, fericirea cltor mai mulţi, raționalitatea faptelor noastre și
așa mai departe. In domeniul etic, așa dar, dacă poate îi vorba
de o ştiinţă, In senzul kantian de metalizică ştiinţifică, — aceasta
știință nu va putea avea alt obiect decit formele, sub care se
realizează viața noastră In „categoria“ morală, iar nici de cum
conţinutul datoriilor noastre.
Notd.—In articolul din No, trecut s'au strocurat următoarele erori de
H * H
En Nota din CG? pag. 836. „Pe vromen cînd d. Gh'reu scris* trebue
ta stfel :
n cînd d. Gherea seria Ce vor soclaligtli romiui, wutorul
răspunsului * Ya nu se näscuse",
oi:
pag. bai : demonatrezi în Joe de demontesi ;
pag. 347: mintuit în loe de mânuit:
pag. 318: aufomism în loc de atomtem. e
RASPUNS D-LUI GHEREA 27
Dar chiar în domeniul ei propriu, ştiinţa pozitivă stăpineşte
numai o mică parte din el. Şi apoi. Ştiinţa, ca toate manifestärile
spiritului nostru, are viaţa ei, evoluția ei; nefiind decit opera o-
mului, ea Impärtägeste soarta spiritului ce o crează. Ştiinţa de
azi va pulea veni In contrazicere cu $liinfa de mine, câci, chiar
in domeniul materiei inerte, realitatea studiată nu se sporeşte nu-
mai In întindere prin progresul stiinfii,— ca şi cum ar fi deajuns să
ridici cit mai mult din vâlul ce acopere acea realitate. In fine,
Științile pozitive 198 pot aplica metodele lor numai acolo unde se
poate introduce o măsură (cum ar fi prin balanță sau prin ter-
mometru) ce sar lace prin o simplă cetire. Mai mult decit attt,
ştiințile pozitive nu stapinesc decit într'o slabă măsură fenome-
nele, ce au o durată de dezvoltare, ce au o evoluţie dinamică,
ce-şi au o istorie a lor,
D. Gherea insă proclamă chiar pentru realitatea socială
drepturile inviolabile ale stiinfii necesare şi fatale... cu o mică res-
tricție absolut neexplicabilä în concepția d-sale, cum că „senti-
mentele universale sint şi cle o putere in lumea de azil“. Con-
cluria noastră este că nici socialismul şi nici marxismul nu pot
D stiinfi, in înţelesul propriu al cuvintului, ci sint numai doc-
irine de acțiune, ce n'au ai menire decit studiarea mijloacelor
prin care Sar putea atinge anumite scopuri !).
Am arătat In cele precedente că socialismul nu poate fi o
știință. Cäci, mai Intäiu, științile sociale nu-s incă constituite.
Si de vor exista vr'odata, ele nu vor putea suferi epitetul de
socialiste sau poporaniste. Apoi, fenomenele sociale prezintă ca-
ractere absolut deosebite de fenomenele fizice sau biologice. Dacă
şi în domeniul social va fi existind un determinism fatal şi necesar,
rațiunea omenească nu va D in stare să-l se niciodată sub
forma riguroasă a legilor ştiinţifice. Caci realitatea socială o for-
mäm noi, oamenii, cu toată viața noastră, cu tot sufletul nostru,
cu patimile şi aspiraţiile noastre ; iar fenomenele sociale nu vor
fi decit näzuinfi Intr'un senz sau intr'altul, ce n'au alt suport de-
cît cunoştinţele și voinfele noastre, De aceia social-demorratis-
mul nu poate avea altă bază decit mişcarea socială a proielaria-
tului industrial şi nu va D decit doctrina de acțiune a acestei
mişcări, Intrebam atunci pe d. Gherea, care e acea „bază teore-
tică a social-democratismului, pe care n'au putut-o pătrunde toată
viaţa lor inteligenții si Invafafii poporanişti ruşi” ?
Realitatea socială ` acesta e suportul tuturor doctrinelor po-
litice, Si Jaurès nu încetează de a recunoaşte acest lucru. Ana-
tole France, neputind prezida o intrunire socialistă, trimite o
scrisoare, In care găsim fraza următoare : „socialismul e forma
„necesară a socieläfilor moderne in Anglia, In Franţa, în Ger-
„mania“, De ce oare Anatole France n'a inşirat și ţara noas-
tra, pentru care socialismul să fie „o formā necesară“ ? Dar tn-
1) Modul cum energiile sufletesti elaborează „scopuri“, ensi modul de
studiare a „mijloacelor“, formeaza subiectul a dowä mari chestii speciale.
Dacă nu le discut alei, nu inseamnă ră uu le recunosc existența.
E) VIAȚA ROMINEASCA
suşi d. Gherea scrie în articolul ce disculăm: social democra-
ţia e un partid politic modern, care caută să devie In toate
țările civilizate cel mai puternic şi cel mai numeros“. La noi
partidul socialist n’are această tendință ?.. Nu-i râu, die Ghe-
rea să fii „o ţară mică, săracă şi incultä*? Mai întrebăm incă
pe d. Gherea ; cum poate social-democraţia să devină in ţările
civilizate un partid politic gi mai puternic şi mai numeros? Si
dece ea n'a devenit până acum partidul cel mai puternic, mäcar
in una din ţările civilizate ? In |: Frumanite, Compere-Morel ex-
clamă adouazi după alegerile generale : „Nu în anul 3000 ! Nu
„după un secol! Nu după 50 de ani socialismul va fi victorios!
„Ci în cifiva ani! Mini poate! Da, mini, el va prezida la desti-
„hele țării noastre !* Si doar pentru Franța, se poate spune că
destinele poporului sint încredințate In minile lui ; și totuşi, pănă
azi partidul socialist nu-i cel mai numeros, Chiar țările cele mai
capitaliste se industrializează destul de incet!
Ca doctrină de acțiune, social-democratismul isi pune un
scop imens, ce ar covirşi puterile tuturor zeilor; căci din ziua
in care răul îşi va fi atins maximul, societatea va Incepe a func-
fiona astfel, incit justiția integrală va fi brusc realizată. Si care
vor fi mijloacele cu care se va putea obține această minune ?,,
Nici-unul ! Legile sociale prin mecanismul lor logic, fatal şi ne-
cesar, se vor însărcina să facă acest serviciu ; şi pentru aceasta
e destul să le enunfi odată pentru totdeauna, Ce uşor e să re-
zolvi astiel toate problemele şi cit e de ameţitoare puterea vor-
belor, cind mai ai pe deasupra şi avantajul de a declara că po-
sezi adevăruri absolute! Ca şi cum ar fi destul să doreşti ca lu-
crurile să lie Intr’un fel, ca ele să se şi aranjeze în acel fel. Cu
asemenea concepţie teoretică, un partid politic, pentru a fi con-
secvent, e redus la complectă paralizie, Din fericire, intre această
concepţie si tactica social-democrată e o adincă contrazicere, Hara
a putea spune totuşi cà acea tactică a partidelor socialiste e
lipsită de inevitabilul caracter de intransigenfa.., socialdemocratä.
In luptele politice, partidele socialiste din Apus iau pur şi
simplu poziţie în chestiile puse la ordinea zilei de guvernele
burgheze, lără a mai face mare caz de principiile lor fundamen-
tale. Astfel, in Franța, partidul socialist s'a prezentat In alegerile
generale numai cu soluţiile problemelor ce urmează să aibă o
dezlegare imediată şi anume: reprezentarea proporțională, impo-
zitul pe venit şi reducerea serviciului militar la doi ani h). In ce
privește reforma electorală, socialiștii unificaţi luptă alături de con-
servatori ; iar în celelalte chestii, impreună cu radicalii unificafi,
După alegeri, Jaurès a luptat din răsputeri, dar Ian izbindă. ca
partidul radical să rămină credincios programului dela Pau.
„Indrăznesc să spun—scrie Jaurös In organul partidului său—
că ministerului, care din primile zile va afirma net politica for-
1) lar pănă cînd războinl va fi desființat prin grevă generală, socia-
geg Ee armarea națiunii ca mijlocul cel mai eficace do apărare na-
ona
RASPUNS D-LUI GHEREA 29
—ͤ—d' 'ä. — — > — 2
mulată de d, Combes, acelui minister nui va lipsi nici un vot
socialist, Il vom ajuta, cum vom putea mai bine. să respingă a-
salturile reacţiunii, să-i previna manevrele“ ete. Un lucru e clar
Jaurès şi deci si partidul socialist, se mulţumeşte să sustie ni-
mai programul burghez al radicalilor, Si dece ? fiindcă numai
partidul radical e în stare să Inläptuiascä acel program şi fiindcă
cu cit un partid politic e mai puternic, cu allt are mai mare
răspundere gi mai multe datorii, cu atit e silit să privească mai
deaproape chestiile la ordinea zilei, Şi dacă şi partidul nostru
socialist ar avea reprezentați în parlament, şi-ar reduce şi el pro-
gramu-i nestirși! la citeva puncte numai... fară a perde cltuşi
de d din marele lui prestigiu. j
n cartea sa despre Berlin, Huret arată că, vorbin
lucrător, fruntag socialist, n'a putut obține dela el nici 5 strigat
revoluţionar, ci că dorințele lui deocamdată se mărginesc la cele
dase puncte, penuu a căror realizare imediată luptă partidul său
Am ascultat la Berlin o conferința a unui deputat socialist, che.
mat de o societate studenfaseä să expue programul partidului său
Ei bine, acel social-democrat n'a spus nici un cuvint despre
doctrina marxistă. A făcut numai istoricul partidului socialist,
i-a expus programul actual, a arätat că multe din dorințele pro-
gramului dela Erfurt sint acum realităţi înfăptuite de partidele
burgheze, că socialismul a cucerit toate spiritele, a pătruns com-
pleci In politica comunală din Germania, că in fine, dach popo-
relee reia a maturitate politică, nu se ştie dach n'ar veni in
contrăzicere cu tactica i i i i
ciel: irantan Tai o) ctica intelectuală preconizată de in-
tefinem pentru moment, că partidele socialist itudi-
nen unor partide de opoziţie ed; şi pana in ceasul eiad =
1) Si findeä d. Gherea Imi pomonaşte şi de Hortus eare A
D äis coin ce recunoastem și nol—îmi voi fice o — le
vor aig lui pentra susținerea Kloenlui: „Nu-i en putință ca oameni ca Jau-
res, Sombat ori Thomas să Inse astfol o mină de dovtrinnri să strice con
ştiţi bine, ne e intarzia de sfintele Evanghelii. (LA G Social
2) lată cum e primită, de pildă, de soci — Wé `
9 a de paralizuren N KN
4 knecht spunea in 18 că o o „lenză Ri,
zicea: Generalstreik, Gensralblödsinn. Adică : SE al 1 ee?
ralä. In congresul dals lòna, din 1596, Rebel doelarä: trebue să fi incon-
vient, pontru a risen p asemenea aventură, In 1815, Sudekum n'a combă-
tut In comisia budgetului din Reichstag sporirea cheltuelilur ministorului de
gg In congresul dein Ienn, din 1913, s'au rostit frare ca acestea:
in masele bree YA artă, get redn en ne ai eeoa) le t.
D a i
militariste, după cum le-ati vroi, Un KE emie din D, 101 —
de Juurts cu „maula sa de dozarmare şi alte panaceo de acest soiu”.
RE rar. — N idoia grevei generale ca o Innaltä trădire
8 = ui şi care ur arunen democrația franceză în minile caper
e VIAȚA RONINEASCA
apărea sub soare anarhia spontană ce va da téint 3
universale, socialiștii Infäleg să ducă lupta în cea 2 ge
litate. Legalitatea, după cum e și firesc, e nn 3 er
eee Si cind la noi, in această clipă, se er ES paro
ee acestei legalitäfi, ca SET 8 3
aibă un mai intins cimp d l f
Socialisti acuză pe propunătorii reformelor dea, ann ’
argument politico-sentimental de o savoare deosebită, 1 1 88
ed noştri, gloria de a fi 9 Ke 15 850
c
ii e un lucru prea neinsemnat, chiar !
Ke 8 patek căpăta o oarecare inlluență puliticd, de care pănă
j fi vorba. S | i wu
va Wee de extremă opoziție, tis rea re pe ii =
ivi i Ifimi inaccesibile,
j e. Privind realitatea dela Innäl `
e ibiza debit neprihănit al idealului absolut, impunind astfel
i Sumare, , :
are Sie de perisololé guvernării, de rezistența piane Îi
ciale şi he povara răspunderii, — atitudinea aceasta de ma Be
e foarte lesne si comodă. Caci chiar partidele burg E 0
sint în opoziție, pot duce lupte de idei ir eg
i i t uni contra „dușmanului“ comun, f
F Partidele socialiste lac si operă con-
astfel simpatiile mulţimii. Parti : eege
i l lor guvernelor burgheze, $i |
struciivă, cind dau concursu d eet el méie
iti i măsurile ce propun ca soluții pri belor la. ,
Sieg home mäsurile socialiste eng fi 9 ar 128
A ia c tii cu adev? `
i in aceia că vor fi nete, vor fi solutii ‚der We
e E fi luate ca măsură pentru soluţiile en
$ i i iveste oportunitate .
vor putea fi discutate, în ce pri E opo t
ës Ze pe baza cercetărilor ear eee DĂ “ee a
is + raactio ?
atitudinea poporanistă e aṣa d: resc ; e po
er cu a pă eta conservatori, care acum Ende, fw? 550 Sg
i ie“ zam cu inzisten A
voiseră să ne dea o constituție“. Rugär 8 ge
mul nostru, Se opu
mureascä în ce constă reacționarismul nostru
80 e poporanistă la introducerea er e eeng bara
i ialis dată sintem nevo
numite măsuri socialiste ? Incă o m n
că poporanismul, așa cum i Infälegem 125 iad N m.
j i i it o autoah :
misă această lantezie—nu i dec i c SE?
see pont soluții verbale pentru toate timpurile si pentru toate
ai = dacă d. Stere, cercetind realitatea noastră socială, Sr
chide că n'avem elemente sociale, care să e er sa m e
ment de actiune unui partid socialist de guverndin nt, un
putare de reactionarism i se poate aduce, cind cu sea CR
E ere de e A d gen pirat lase
statare, d. Stere „nu invită pe socialişti ni sd sa
din innälfimile eterne ale idealului e pimai > "e en
i i i pu 5 |
impiedeca in acest chip formarea unu Be Și. pun i i
i i i societăți spiritiste,
i ial-democrat, precum nici aceia n une :
3 doar d. Siere că din străinâtate se pot aduce idei
.
H
d
RASPUNS D LUI GHEREA 31
socialiste, instituții şi măsuri socialiste, dar nu se poate importa
şi proletariatul industrial, care să servească de suport unui
partid rominese revoluţionar. Poporanismul nu sez adresează so-
cial democraţilor romini, ci intelectualilor care se pot determina
din motive dezinleresate şi care sint Inzestrafi numai cu Insusi-
rile de viață ale muritorului comun, Pentru politica rigidă de
intransigenfa insă se cere o singură, dar mare calitate ; se cere
să fii erou,—cum spune Clemenceau.
De pe acum putem pune d-lui Gherea Intrebări precise de
o gravitate—după noi—excepţională, Nu e absolut indispensabil,
chiar numai pentru a asigura şi menţine legalitatea actuală ca
şi minimul de justiţie necesar vieții vegetative a societății, ca
puterea centrală să [ie deţinută de un guvern sprijinit de un
partid politic de guvernämint ori de o majoritate parlamentară ?
Şi dece social-democrafia tinde să aiba puterea in ţările civi-
lizate, dacă nu pentru a infäptsi ideile pentru care luptă ? Au
care programele politice altă piatră de incercare afară de pu-
tinfa realizării lor? Legea e triumful şi criteriul oricărei poli-
tice ! Fans în momentul de față însă, marxistii doresc omeniri
un bine infinit de mare, dar destul de nedeterminat, căci nu s'a
formulat incă în proecie de lege. Dacă nu mă insel, Franța e
țara cu cele mai multe libertăţi publice şi unde principalele re-
lorme politice sint Infäptuite, In aceasta democrație reală, des-
tinele poporului intreg sint Incredinfate în minile lui. Cum se ex-
plică atunci că poporul, consultat prin votul universal, nu-şi do-
regte lericirea pămintească promisă de socialişti şi dă cea mai
mare Incredere partidelor burgheze? Innaintea voinței naţiunii,
exprimate färä constringere, trebue să se Inchine orice minte `
mai presus de acea voință, rațiunea nu poate nimic concepe,
Cel mult ne putem exprima dorința că cu timpul ideile socia-
liste se vor infiltra din ce In ce mai mult în masele populare gi
datoria noastră e de a le pregati terenul, ca In viitor voința co-
lectivă să se pronunțe în favoarea noastră, Căci, după cum a
repetat d. Stere, poporul are totdeauna dreplate,
Ei bine, acest popor, care — după vorbele lui Clemenceau—
elaborează, cu cea mai mare incäpäfinare şi pentru binele ome-
niti intregi, idei generale care vor preamări viitorul, acest po-
por minunat nu merită Incă in Intregimea lui increderea socia-
listilor, care reluză să voteze budgetul necesar lunefionärii infa-
mei societäfi burghezo-franfuzesti. Ei consideră ca o Injosire a
„idealizmurilor“ lor, dac'ar recunoaște această teribilă cerința a
realităţii ` existența budgetului. Dar in virtutea cărui principiu
au ei dreptul să desconsidere prima condiţie de viaţă a unui
popor? In alară de lumea reală mai au ideile noastre morale
vr'o valoare? Se poate Infälege ca un individ să se sacrifice
pentru o idee sau pentru un ideal, oricht de ingust și unilateral,
Dar se poate oare concepe ca un popor să De encrificat in fața
unei idei, ce in definitiv nu-i decit o ficțiune creată de mintea
omenească !
a2 VIAȚA ROMINEASCA
Dar pe de altă parte, socialiștii susțin şi votează legi din
programul radical, — au votat si legea ce fixază deputaţilor 15
mii de franci pe an,—färä a vota... și creditele necesare. Si
pe cind in Franța social-democrafii refuză să voteze „budgelul
päcii*, In Germania!) colegii lor din Reichstag au reluzat să
voteze inarmările din 1913, in schimb Insă au votat cu ardoare
„impozitele războiului”, necesare pentru realizarea acelor tnar-
mări !!
Izolarea aceasta a social-democrafiei, reluzul de a vota bud-
getul și de a participa la guvernarea societăţii burgheze, au lost
hotărite in Congresul dela Amsterdam numai cu o majoritale de
un vol al unui delegat... japonez, al cărui mandat nu era in re-
gulä! Trebue să märturisim că fatalităţile vieţii sint ridicule
citeodată l.. Aşa dar, jumătate din numărul delegaților s'au pro-
nunfat pentru votarea budgetului şi pentru a face parte din gu-
vernele burgheze; printre aceștia, bine 'nfeles că se afla și Jau-
res. Si astlel, spre nefericirea generală, partidul socialist n'a de-
venit incă un partid de guvernamint, ci se mulfameste să fie
numai arbitrul situației, cum spune insugi Jaurès, ;
Nu mä pot opri să nu citez un pasaj mai lung dintr'un ar-
ticol al lui Clemenceau, intitulat Victimele unui adjectiv ` „Ori-
ce-ar fi, socialişiii nostri, pentru a-și da curaj și a da şi altora,
şi-au zis revoluționari, şi au lost foarte mulțumiți de acest epi-
tet a cărui simpia magie părea că-i ridică deasupra comunei u-
manitäti. Citä fericire, cind fiecare li poate procura o așa de
mare satisfacție cu așa de puţină cheltuială! Râul e ca, dacă
te cocofi prea sus, Ifi vine greu să te scobori, adică să te a-
mesteci printre lumea disperată a spiritelor care aşteaptă dela
ordinea socială, oricare ar fi ea, mai ales mijloace de a se di-
lata. Să discuţi cu toţi, pied à pied, nu despre lucruri sublime
ce se vor face mini, ci despre interesele imediate care formează
viața de azi; să intri, spre a construi ziua din care va esi ziua
următoare, să intri In realitățile pe care secole de neputinţă ni
le aduc pentru a prepara şansele unor timpuri mai bune; să
iai curajos responsabilitäfile necesare; să lupfi, oricare ar fi ris-
eurile, peniru a grăbi pe unii, a inkrina pe alții si a disciplina
nedisciplinabilul, en jetant sur le lapis son nom el sa vie comme
enjeu: cela ne va pas communément sans de grands troubles
interieurs, aux confits douloureux de l'idéal et de la realite* $).
Dupa victoria socialistă din alegerile recente, Jules Guesde
declară, pentru intimidarea „moderafilor‘, că—dacă vr un socialist
va accepta un ponololiu ministerial, —va trebui, pentru a rämine
un om onest, să-şi dea demisia nu numai din partid, dar chiar
şi din deputäfie. Şi aminteşte regulamentul partidului, conceput,
1) In congresal dola Basel, Francejii socialişti sasțineau gen gore-
rală tru prevenirea războiului, lar Nemţii declarau ch nu in caz de
războlu se vor pane lu dispoziţia ministerului „de la machine à meurtre“,
2) L'Homme Libre, Anul al Ilea. No. 379,
| RASPUNS D LUI GHEREA 33
după cum urmează: Partid de luptă de clasă şi de revoluție gi
prin urmare de opoziţie lata de acluala stare burgheză; dacă e
de datoria lui să zmulga toate reformele susceptibile de a ame-
liora condiţiile luptei de clasă muncitoreşti, el nu ar putea în
nici o împrejurare să favorizeze prin votarea budgetului, prin
participarea la puterea centrală, etc. să favorizeze vrun mijloc
care ar putea prelungi dominaţia clasei vrsjmage.— Adică, pentru
a dispare luptele de clase, trebue impinsa până la extrem lupta
de clasă,
Intrebam iarägi pe d. Gherea: Aceasta e tactica unver.
sală (?), socialdemocrată. pe care „n'au putut-o pâtrunde toată
viața lor invâțaţii şi inteligentii poporanısti ruşi* ? Din fericire,
odată cu creșterea numărului deputaţilor sociahşti, creşte şi räs-
punderea lor; şi mai curind sau mai tirziu, trebue intrun fel
oarecare să-şi deschida calea spre acțiune, ceia ce toată lumea
aşteaptă cu cea mai mare nerâbdare. Şi supunem socialiștilor
noştri, spre meditație, următoarea reflexie a lui Jaurès: Abfine-
rea, cu voință sau fata voinţă, este o trădare; câci Insamna să
fugi de acțiune, de riscurile şi responsabilitäfile ei,
Di
Lé
ké Li
Cetitorule, a sosit „clipa de criză“, căci In cele ce urmea-
2a va fi vorba de, nici mai mult nici mai putin, decit de socia-
liştii romini, pe care—ca prin minune — ‚talmeg-balmegurile de
contraziceri și confuzii? poporaniste i-a dezaprobat... in mod con-
secvent, cum spune d. Gherea. in „talmeș-balmeșul* discutat
de d-sa pe 20 de pagini compacte, noi am scris că numai fä-
rile mari ale Apusului, au dreptul să aspire a deschide lumiio-
rizonturi nouă; putem face același lucru, noi, un popor mic, tre-
zit tirziu la viața liberă și la cea culturală, inconjurat de vecini
puternici faţă de care avem de susținut revendicări nationale?
Cu alte cuvinte putem să ne falim si noi că „ţara noastră ela-
borează cu Incäpäfinare şi spre binele omenirii intregi, idei ge-
nerale care vor preamări viitorul*, - cum are dreptul s'o facă Cié-
menceau? Ori ce-ar spune d. Gherea. „e rau să fiio țară mică,
săracă si incultă“, chiar numai pentru motivul că n'avem un
partid socialist numeros, care să aibă puterea politică să des-
chidă lumii orizonturi nouă,
Din afirmarea noastră, care conține o constatare netăgăduilă,
d. Gherea reuşeşte să deducă, tot vorbind ba de una ba de alta,
că noi vrem „să excludem pe socialişti: romini din patrie si din
patriotism *, că-i „socotim un pericol pentru ţară şi o piedică pen-
iru realizarea aspirațiilor ei naționale“, Şi aceasta, după ce mai
Intäiu vrem să-i „excludem din sinul bisericii creştine“, ceia ce,
la urma urmii, se gindeşte d. Gherea; „de altfel, la dreptul
vorbind, aceasta nu ne priveşte pe noi, ci pe Mitropolitul primat
al țării”, Si are foarte mare dreptate d. Gherea, afară dacă nu-
mai n'ar vra să mai fie samă de scandalurile din Sinod, de
campania tachistă şi de cartelul guvernului cu conservatorii-de-
mocrafi... Dar nu-i nomai at, D. Gherea nu se opreşte nici
aici, ci impingind cu un pas mai departe deduefüle sale fatalo-
necesaro-logice, are curajul să afirme că noi sociologii popora-
nisti, ġdnuim intențiile socialiștilor romini, îi u de antipa-
triofi, îi excludem din palria romină și din patriotismul romi-
nesc! D Incaltea de ce n'ar destäinui d. Gherea lumii munci-
ioresti, că sociologia poporanistă va propune Camerelor de re-
vizuire un proiect de lege cerind expulzarea socialiștilor In in-
sula Serpilor ! | i
Tuturor acelora, ce-şi pun probleme de un orizont ceva mai
larg, nu li se poate face injuria de a li se obiecta că n'ar dori cel mai
mare bine ţării lor. Diviziunile incep asupra mijloacelor ce se cred
eficace pentru obținerea aceluiași unic scop. Si räminem per-
plecsi, cind d. Gherea aducindu-ne așa grave acuzaţii, cum că
am bănui intențiile patriotice ale socialiștilor, n'a simţit de da-
toria sa să producă măcar un text în sprijinul acuzațiilor d-sale, Si
sfidäm pe d. Gherca să gäsasca In rindurile acestei reviste cea
mai palidă umbra de dovadă pentru justificarea afirmațiilor d-sale,
Ori, poate, d. Gherca, potrivit vechiului d-sale procedeu, nu-
meşte poporanigli pe cine-i place şi pe cinei convine | In acest
caz, sint nevoit s'o spun, calea urmată de d, Gherea nu-i onora-
bilă, Doar d, Stere a răspuns odată d-lui Gherea, că dacă ar
uza de aceiaşi metodă, ar putea considera şi pe Moralescu prin-
tre socialişti | d
Si tot continulndu şi variațiile, pentru a ajunge în fine şi
la concluzie, d. Gherea mai declară: „Cum vedem nu pot și
socialiștii sa facă o mişcare In senzul ideilor lor, Hirä să se a:
larmeze poporanistii că se primejduegle integritatea teritorială
şi aspirațiile nationale ale ţării“. In [aţa unei asemenea decla-
rap, cred că oricine s'ar simţi complect dezarmat, Insusi d,
Gherea recunoaşte, impreună cu noi, că chiar In țările civilizate
„puterea proletariatului organizat e incă neîndestulătoare”. Se
vede insă că la noi, unde social-democrafia intra numai cu o
parte infinitezimală In compoziția poporului rominesc, la noi so-
cialistii ar fi nişte explozivi de nitroglicerină politică, Dacă d.
Gherea işi face iluzii asupra „puterii proletariatului nostru or-
ganizat, e un om fericit. Si așa trebue să gi fie, Căci cu toate
că inima unui social democrat e aşa de sensibilă, incit neconte-
nit vibrează la toate nedreptäfiie universale, chiar şi atunci cind
s-ar cunoaşte şi condiţiile sociale de pe alte planete, —totuşi d-lui
Gherea li rämia destule resurse ca sâ-și Inchee frumos ordinea
aceasta de idei printr'o ghidugie: „Dacă socialiștii ar strânuta
„odată ceva mai tare, ar sări desigur sociologia poporanistä a-
„larmată și ingrijată ` pentru Dumnezeu, nu faceţi atita zgomot,
„Sintem un popor mic, trezit tirziu la viața liberă şi la cea cul-
„turalä®...
1) Viitorul Social, An, II, 1913, Nr. 3—1, pag. 154.
RASPUNS D-LUI GHEREA 85
——
Să ştie d, Gherea, că forța d-sale e gi ſorta noastră, cà cu
aceiași mindrie declaräm şi noi, cu fruntea senină, că tăria noas-
tră stă in înălțimea ideilor şi in curăţenia intentiilor noastre, Si
dacă nu luptăm alături de d. Gherea, asta inseamnă că avem
credința nesträmutata că pe calea ce urmăm ne servim mai bine
țara, decit cum o fac d. Gherea şi fruntaşii social-democrafiei
noastre. Si lara a câdea in vreun dogmausm fanatic și nepro»
“ductiv, si fără a sacrilica pe om și societatea omenească in
fața unor formule geometrice, noi am justificat paşii noştri cu
argumente, pe care pănă In prezent d. Gherea a neglijat să le
respingă. Si cu multă bucurie am să menjionez aici un fapt, ce
face o deosebită onoare concepției acestei reviste dintr'o „țară
mică şi incultä*, si care nu poate decit să contribue la in-
“curățarea noastră zi a acelora ce ne împărtăşesc vederile, Intr'a-
sevăr, iată ce scrie in Franţa, în anul 1914, Intr'un recent arti-
col, unul din teoreticianii radicalilor unilicaţi franceji: Ferdi-
nand Buisson,
„Radicali unificati, noi nu mai vrem şi nu mai putem
„Suporta să fim separați de jopar. (Sâ mi se ere predilectia
„mea pentru acest cuvint dela 1848; el e mai larg decit clasă
„muncitoare, e mai clar si mat francez decit proletariat),
„Intelegem sa servim cauza lucrätorului industrial şi rural,
„a micului mestesugar, a micului comerciant, a micului func-
‚tionar, infine a tuturor acelora ce trăesc din munca lor şi nu
„din munca altuia, să o servim tot cu aceiaşi pasiune, dacă nu
„chiar mai eficace dech socialiștii. In orice caz, sintem hotärlfi
„Să rivalizăm in zel ca dinşi. Si se va vedea dacă trebue nu-
„maidecit să fii discipolul lui Marx pentru a voi justiția socială
„Şi a-i accelera realizarea.
„Fără îndoială, noi nu concepem lupta de clase ca regim
„normal si definitiv al unei democraţii: noi nu prescriem ca ter-
‚men civilizației războiul intre clase, şi nici războiul Intre nafi-
„uni. Dar alit timp cit vor exista In societate două clase, dintre
„care una are prea puţine garanţii, fiindcă cealaltă are prea
„multe, vom găsi justă și necesară lupta clasei care muncește
län a poseda, conira acelei ce posedă fără a munci. Si noi
„luăm partea celei dintaiu odată pentru toldeauna*.
Si fiindcă In contra noastră d, Gherea Intrebuinfazä o armă
veche si cu totul nefolositoare cauzei d-sale, lăcindu-ne proces
de intenții cu „impăcarea congtiinfi* şi „reinscrierea In partidul
socialist*,—voiu transcrie aici citeva cuvinte ale unui social-
democrat, Marcel Sembat, cu privire la Ferdinand Buisson, pen-
tu a se convinge si d. Gherea de seriozitatea lucrului,
„Alegerile generale din 1914 ne vor lăsa citeva amintiri
plăcute. Dar cea mai nobilă din toate, o datorăm lui Ferdinand
Buisson, Quelle belle droiture! Et comme cette grandeur d’äme
ennoblit nos lutles électorales! L'acte de Buisson est gros de
conséquences; car le propre de ces aclions—lä est de purifier
Jair comme un coup de vent du large. On ne se contente pas
B6 VIAŢA ROMINEASCA e
de les admirer : l'admiration qu'on éprouve rend meilleur, et l'or
devient plus capable de les imiter etc. `
In acest caz, cum rămine d. Gherea cu... inteligenfii şi in-
väfafii ruși, cu... Mitropolitul primat, cu... insula Şerpilor gi cu.
stränutatul socialdemucraţilor nostri ?! Să nu creadă d. Gherea
că numai socialdemocrafilor le e dat de Cel de sus să dorească
justiţia socială, dispariția luptei de clase şi socializarea mijloa-
celor de producţie. Însuşi contele de Mun a adus sprijinul par-
tidelor reacționare la votarea reformelor sociale susținute de sò-
cialişti, Si atunci pentru ce socialdemocraţia işi ia aere de „po-
top ce präpädeste gi de mare tulburată“, declarind că datoria
lor e de a smulge burgheziei reformele susceptibile de a ameliora
condițiile de luptă pentru muncitori? Nu vom înceta să plecâm
emofionafi o ureche intotdeauna atentă, ori de cite ori d. Ghe-
rer va plinge mizeriile din lumea aceasta și mai ales... din țara
noastră. Dar nu-l vom urma pănă la capăt In crilica-i excesivă
şi mioapă, căreia li scapă —pierzind simţul diferenfelor—elemen-
tele și mijloacele, dela care ne poate veni sceäparea. Si tot ast-
fcl nu ne vom insuşi oplimismu'i feciorelnic de alhimie socială
cu ajutorul necunoscutelor legi sociale, fatale şi necesare, Si
după cum am avut pretenția să afirmăm că In „problema râu-
lui“, vederile noastre sint cu mult mai pesimiste decit ale d-lui
Gherea, tot aşa In partea constructivă atitudinea noastră o soco-
tim şi mai serioasă și mai omenească.
Intotdeauna am izbutit să supărâm pe d. Gherea, cind vor-
bim că țara noastră e mică și inculta. Dar această constatare
incontestabilă servä de argument şi demonstrațiilor d-lui Gherea.
Si vom vedea imediat in ce mod,
Concepţiei socialdemocrate, d. Stere i-a opus vederile d-sale
intr un corp de doctrină, pe care a numit-o poporanism. D. Ghe-
rea, färä a discuta măcar unul din principiile fundamentale ale
acestei doctrine, a găsit mai comod s-o respingă în bloc, pentru
motivul foarte simplu, că fiind vorba de chestii serioase, d.
Gherea n’are loc unde să le mai publice cind sapucă să scrie,
iar cind vra să le discute nare timp să le scrie. De aceia a
combătut poporanismul intrun volum întreg, lăudind impuna-
toarea personalitate a d-lui P. P. Carp şi inteligența zi talentele:
d-lui Tache lonescu, facind haz de poporaniştii cu soia, comi-
find o erezie marxistă cerind legilor sociale ca o parte din fara-
nime să fie scutită de nemiloasa si fatala proletarizare etc., etc.
Fiind o ţară mică, încultă şi... agricolă, d. Stere arată că
färänimea e o clasă socială cu fizionomie ai caractere așa de
deosebite de ale celorlalte clase, in cit aceste clase diferenfiule
par toate suprapuse färänimii !),
1) Găsim In Capitalul lui Marx: „dacă valoarea creată de sulariat
în timp de o zi ajunge In mina capitalistalui de o valoare dublă, acest
fapt nu e o nedreptate pentru lucrätor ci e foarte îmbucurător pentru ca-
pitalist.“ Totuşi o nedreptate trobue să existe undeva, în uba consums-
torului. Dar şi țăranii şi țările innapoiate (adică In definitiv tot ţăranii) au
RASPUNS D-LUI GIIEREA 37
— atomi
In orice caz, evoluţia fenomenelor agrare nu e analoagă cu
acea a concentrării capitaliste din industrie. Astfel ca țările agri-
cole vor avea o alta cale de urmat, după cum o arată demo-
crațiile färänesti, şi nu calea prescrisă de marxisti, Studiind re-
alitatea noastră socială, d. Stere nu găseşte elementele și mij-
loacele necesare industrializării țării şi prin urmare nici con-
dizule mäcar virtuale de dezvoltarea la noi in fará a unui par-
tid de guvernamint socialist; găseşte însă destule elemente, pe
ale căror interese şi aspirații se poate întemeia o democrație sa-
nâtoasă, care, prin energia ei, va şti să-şi croiască o cale pro-
prie. Analizind situaţia internă şi cea externă a ţării noastre, d.
Stere a arătat gravitatea problemelor ce se pot pune, a arătat
urgenţa unora si oportunitatea altora, a prezis răscoalele din 1907,
a scris despre starea ţăranului neoiobag; în line, In toate ches-
tiile la ordinea zilei, cetitorii acestei reviste pot avea informa-
füle trebuiloare şi o orientare in senzul vederilor ce conduc
Viaţa rominească de la apariţia ei,
Şi d. Gherea interpretează greşit studiile d-lui Stere, dacă
scrie ` „Cind mişcarea socialistă a reapärut, d, Stere a scris că
toarte rău face pentrucă, intre altele... sintem un popor mic, in-
conjurat de vecini puternici şi averi revendicări nationale de
realizat”, D. Stere nu putea să scrie că „mişcarea socialistă
foarte rău face că a apărut“. Proletarii, în interesul lor, sint da-
tori să se organizeze și politiceste, In discuţie e numai directiva
politică ce vor s'o dea grupării socialiste conducătorii ei şi in-
trucit această directivă servă binelui obstesc, față de realităţile
sociale din launtrul şi din afara ţării noastre,
Si spre desperarea d-lui Gherea, trebue să mai repetäm
incă, că find o ţară mică şi Innapoiatä, realitățile sociale alit
cele interne, cit şi cele externe, pe care le avem moştenire dela is-
torie, sint destul de mediocre, de inerte şi de rezistente, cind
e vorba să se sporească pufina cantitate de justiție socială din
această ţară şi să ne curäfim sufletele de otrava bizantină care
picură în noi. Şi sarcina aceasta de reformare, ce nu e decit o
condiție de viață, cade pe umerii noştri, în lipsă de alt instru-
ment de acţiune ; căci ușor se poate imagina, că Englejii, de
exempiu, ar fi mai capabili decit noi In indeplinirea acestei mi-
siuni, Si de aceia, şi țara noastră are partidele politice, pe care
le merită, fiindcă membrii acelor partide, lara a excepta pe so-
cialişti, nu se pot recruta dintre serafimi sau heruvimi. Si totuşi,
scăparea noastră nu ne poate veni decit dela partidele politice
şi de la infima legalitate, care [ixează cadrul si condiţiile lupte-
lor politice, D. Gherea continuă teoreticeşte să ponegreascä fără
crufare partidele noastre politice, fie direct, fie indirect prin o
anumită presă, ce se ntimpla să fie exact la nivelul marelui
rol destul de tasamnat în consumatie; yi pentru a fi vorba de toată justiţia,
ar trebui privit procesul economie in Intregimen lui, cuprinzind zi pe con-
sumatori şi pe toți consumatorii, pe ltogă cele donä clase antagonisto; en-
pitaligti şi proletarl.
38 VIATA ROMIN EASOA
public, De fapt însă, d. Gherea a ajuns In Neoiobăgia să judece
partidele conservatoare cu o obiectivitate geologică, iar electele
legilor agrare din ultimul timp aproape le reduce la imprejura-
rea că de acum innainte ţăranul romin va Intrebuinja un cuvint
nou in plus: Hai, măi Gheorghe. la conti! (Si de-ar sta ci-
neva să Ingire toate silleituriie de cuvinte ce se aud în clubu-
rile şi întrunirile socialiste D Şi tot a lost deajuns ca această fä-
ranime să plingă moartea lui Haret!
Partide politice trebue să existe. Idealul e ca fiecare ce-
täfean să se intereseze de problemele generale şi să colaboreze
la rezolvirea lor; cu alte cuvinte, să ajungă să cxerciteze ch
mai bine puterile, pe care democrația i le pune la dispoziţie,
ineredinfindu-i astfel destinele poporului, din care face parte.
Critica contra partidelor politice trebue să Intllneascä o limită,
in necesitatea absolută a acelor partide. lar tinerii acestei ţări
se ridică Intr'o atmosferā tulbure şi apăsătoare,— datorită tocınai
suiletelor celor mai curate,—prin ponegtirea injositoare ce ele
aruncă asupra polilicei și oamenilor politici. Partea pe care a hără-
zit-o soarta neamului nostra e aşa de ingrată, că multe conști:
Inte din aceas'ă ţară au destule ocazii să treacă prin grele mo-
mente de desnădejde, Dar chiar In Franţa, nu odată Jaurés are
ocazia să strige: Fatalitatea ne duce cu pași repezi spre prä-
pastie,—uitind pentru moment doctrina marxistă, că din excesul
răului esd miniuirea universală. Din fericire, cimpul politic e des-
chis tuturor zi e probabil că la noi, el numără tot ce s-a putul
găsi mai bun In această ţară. lar ſara credința că atmosfera po-
litică se va putea purifica prin exemplul şi sforfärile celor aleşi
dintre noi şi fără credința că mini, in locurile noastre vor veni
oameni mai buni si mai vrednici, —nu putem trăi! Pentru aceasta
ar fi mai nimerit să-mi zic socialdemocrat ? să må izolez de restul
muritorilor, să-i consider ca facind parte din infama burghezie și
să capăt dreptul să-i desprefuesc, până cind legile sociale vor
reuşi să-i proletarizeze ?
In țările mari şi innaintate -— dacă nu era japonezul cel dela
Amsterdam, socialiștii ar fi pus piciorul pe pamint. Si cu cit o ţară.
va fi mai incultä, cu atit socialiștii se vor ridica in ceruri mai
innalte, In care altă țară marxigtii sint mai revoluționari decit în
Rusia ? La noi, d. Gherea continua să plutească in vazul ace-
lorasi formule lineare, fără a le pune la incercare, [ie ridicindu-se
pănă la cerințele rațiunii pure, fie coborindu-se până la discuţia
problemelor concrete, neinlaturabile. De curinda inceput la noi
lupta pentru revizuirea Constituţiei. Până mai däunäzi, ori-
cine socotea condiţiile de realizare ale acestor reforme atit de mi-
zerabile, in cit realizarea lor merită să Incoroneze näzuinfele unei
generaţii. Spre bucuria generală, „epoca cadrilaleră* a d-lui
Gherea a trezit toate conştiințele din această țară spre a da con-
cursul lor la opera vremii. Şi in loc de a contribui In măsura
puterilor noastre la pregătirea unor timpuri mai bune, să ne sus
RASPUNS D-LUI GHEREA sa
tragem din luptă sub motiv că avem altă filosofie sociala şi că
dilerim de ceilalţi muritori asupra omor lucruri ce vor avea loc
peste citeva secale?
In țările innapoiate, intransigenfa marxistă e şi mai pronun-
tata, caci nu vrea decit sau totul sau nimic; sau fericirea uni-
versalä, sau nimic, Dar tocmai in țările Innapoiate introducerea
treptată a libertăţilor publice şi a reformelor sociale indispensa-
bile dezvoltării acelor țări au un caracter şi mai accentuat de
remediarea „patalogiei sociale,“ sub ingrozitoarea alternativă de
moarte sau de viaţă, Socialdemoerafii vor deodalä așezarea ome-
nirii pe alte temelii, „cind deocamdată e așa de greu så schimbi +
calendarul intr'o țară. Individul, cind vrea să îndeplinească ultima
sforfare asupra sa, aceia de a se putea stăpini in intregime, de
a deveni el, de a deveni o personalitate cu voință autonomă, —
cade invins de natura omenească gi de ambiția- nesocotită. Si
popoarele au incercat asemenca tentative radicale, după revoluții
mari, bine 'nteles fără să renșască, Sub regimul normal demo-
cratic, țările civilizate din Apus n'au ajuns nici până astăzi să
incerce asemenea tentative, căci nu le da răgaz indreptarea rë-
lelor acute, iar pe unele a inceput să le neliniștească bătrineța
ce s'apropie ` atila-i de mare mizeria vieții depe această planetă.
Si deaceia, noi punem mai presus de toate această teribilă lege,
că, „politica este arla de a acomoda părți de ideal lu condi-
iile tranzitorii, dar peniru moment iullexibile, ule vieții din-
năuniru si ale vieții din afură.* (Clemenceau).
SA vedem cum aplică şi d. Gherea doctrina marxistă la o
țară mică şi incultä. Mai intaiu, daa enunță o formulă vidă de
orice senz : țările Innapoiate imird în orbila celor Innaintate. Ca
şi cum un astronom s'ar mulfämi, cind ar studia sistemul solar,
să enunfe cu emiază: planetele se pasesc In sfera de atracţie a
soarelui ! Atit şi nimic mai mult,
A doua lege: „Cu social democral, en cred că țara noas-
tra are să se industrializeze.* Dar cum are să se industrializeze,
prin ce mijloace, sub ce forme şi cind are să se industriali-
zeze.. numai „timpul, marele creator“ o ste, D. Gherea, ca so-
cial lemoctat, crede in industrializare, Orice-ar fi, d, Gherea nu
poate avea pretenţia cà e mai marxist decit insusi Karl Marx,
care tot ca socialdemocrai, nu crede In această industrializare,
„Ce aplicaţii se pot face pentru Rusia cu scurta mea schiţă
istorică privitoare la raporturile capitaliste ale Europei occiden-
tale? Numai aceasta: Dacă Rusia va vroi să devină o naţiune
capitalistă după tipul celor din Apus, va trebui să transſorme In
proletari o bună parte din țăranii säi proprietari de pâmint; o-
dată insă ce va intra astfel in angrenajul sistemului capitalist,
en va cădea sub imperiul legilor inflexibile ale acestui sistem,
care deja s'au impus luluror națiunilor ce au precedat-o. Nimic
mai mult. Dar d-lui Mihailovsky, acest lucru i se pare prea pu-
fin. El vm cu orice preţ ca să facă din indicațiile mele, ce pri-
vesc formarea capitalismului In Europa occidentală, un sistem
40 VIATA ROMINEASCA
de filosofie a istoriei asupra mersului general al evoluliei; el
ura să facă o teorie, căreia toale națiunile, oricît de deusebile
le-ar fi condiţiile istorice, să í se supue în mod fatal, înnainte
de a ajunge la acel sistem economic al societății viitoare. Or,
li cer o mie de scuze. Imi face cu aceasta mare onoare, dar
si mare nedreptate“
Cu alte cuvinte: Eu, Karl Marx, ca cel mai pur socialde-
mocrat, cred că nu toate țările, pentru a ajunge la socialism,
trebue să treacă prin capitalism, —lar noi, personal, credem ca
oameni, că nu-i bine ca d. Gherea, —după o vorbă banală,—să
fie mai catolic decit papa,
O atitudine marxistă consecventă, în fara noastră ar fi ur-
mătoarea: Ca socialdemocrät, trebue sa stau la postul meu, până
ce toţi ţăranii se vor proletariza şi pănă cind țara se va indus-
trializa Cind se vor petrece toate acestea Insă şi prin ce mecanism
şi sub ce forme? Şi până în momentul industrializării, ce se va
face cu țara aceasta ?
Dar citafia de mai sus mai poate arăta, că In țările innapo-
iate, pentru a fi discipolul lui Karl Marx, trebue sa nu fii... $0-
cinldemocrat; De aceia d. Gherea se nelinistea atita, cind auzea
că sintem o „ţară mică şi incultä* !! Incă o intrebare d-lui Ghe-
rea, Să mărturisască d-sa, dacă răscoalele din 1907 s'ar fi poto-
lit, cind în locul manifestului regal s'ar fi dat un manifest soci-
alist, prin care s'ar fi promis țăranilor... confiscarea Intregei pro-
Dieu rurale in profitul statului. larăşi si iarâşi: „e râu să
fii o ţară mică, incultă şi săracâ“,
In chestia naţională, d. Gherea găseşte o formula cel puțin
tot așa de fericită ca şi cea cu „orbita*, Şi o va enunța aproape
neschimbat de trei ori la şir, variind numai parantezele, pentru
ca d. Gherea să aibă iluzia că face un silogism.
„Noi sintem ferm convingi că intregirea noastră națională,
„dacă vom şti prin e pda noastră dezvoltare pașnică inter-
vd (II s-o Țacem posibilă, că această intregire va rezulta In mod
„logic şi fatal din insagi dezvoltarea societăţilor capitaliste mo-
„derne. Întregirea noastră națională ca si a celorlalte țări din lu-
„mea civilizată, care se găsesc in condiții asemänätoare nouă, e
„un Corolar necesar şi neinlaturabil al dezvoltării paşnice a so-
„cietăţilor moderne, Intregirea naponala a țării noastre ne poate
„Veni deci (sublinierea e a noastră) numai ca un rezultat al
„păcii, iar nu al războiului —binzințeles, cu condiția expresă de
„Mai sus“, (pag, 154),
Adică ` întregirea noastră naţională se va face dacă dezvol-
tarea bernd va fi paşnică, adică să nu provocăm pe... vecini si
să trăim in pace cu ei. In acest caz, intregirea va rezulta din
dezvoltarea paşnică a celorlalte state, adică cind şi acele state
nu se vor mai răz»oi. Deci, ea se va face, numai cind războiul
va fi desființat; bine'nțăles, cu condiția expresă ca nici noi să
nu facem... războiu, şi cind războiul va fi complect... desființat,
RASPUNS D-LUI GHEREA 4
Atunci, nu ne rămine decit să-l desfinfäm ! Sa-l desfiinfäm,
d-le Gherea 1!..—Dar.., vite o mare nenorocire, D, Stere „crede
că războiul între Austria şi Rusia e imevitabil*. Ce te-apuci să
faci, d-le Stere? Ce teapuci să faci 1...
Această „soluție (t) a d-lui Stere e rea, foarte rea şi neac-
„ceptabilă ; şi ea devine şi mai rea, cind luăm în seamă ca noi (!)
„vrem cu adevărat Basarabia“, Si cum să nu fie „neaccep-
tabilă* gi cum să nu „devină zi mai rea* „soluția“ d-lui Stere,
cind d-sa pretinde cä.., chiar în cazul unui războiu, noi am pu-
tea lua Basarabia 77.
Cum de nu-şi dă samă d, Stere că „preconizarea (!) unui
dezastru european ca mijloc de întregire, dezastru In care ţara
iși poate pierde existența, ar fi pur și simplu o monstruositate"?
Pentru numele lui Dumnezeu, d-le Stere, și pentru intregirea
noastră naţională, te imploräm să numai crezi in războiu şi în
„dezastru european și desființează şi d-ta războiul ! desființează It!
Nu de alta, ci „pentrucă — cum zice d. Gherea—una din
„două. Sau eşti pentru soluția socialistă și socotesti intregirea
„națională ca rezultat* „al pâcii* „şi atunci preconizarea unui
„dezastru european ar D pur e simplu o monstruozitate—sau nu
„crezi in soluţia socialistă, si ai unica speranţă In războiul aus-
„lro-rus sau in conflagratia europeană. Dar dacă acest războiu şi
„această conflagrație europeană nu vor veni—şi spre cinstea şi
„binele omenirii şi civilizației ei, sperăm că nu va veni—atunci
„ce te faci ??) Atunci orice speranță e pierdută, atunci: resem-
„mare, uitare, renunțare”.
Te conjuräm și noi d-le Stere: ce le faci, dacă nu vine
războiul si va fi pace 2! Ce te faci cu pacea, d-le Stere, cind
ca rezultat al păcii vine... intregirea națională și... cind orice
speranță e pierdută ? Ce nenorocire, d-le Stere, dacă n'a veni räz-
boiul | Atunci nu va fi decit: resemnare, uitare, renunțare, O!
cit e de sinistră pacea! Crede şi dta, d-le Stere, că intregirea
se va putea face și in timp de pace gi atunci, cind războiul nu
va veni, vor dispare resemnärile, uitările şi renunfärile din timp
de pace, Nu de alta, d-le Stere, ci ca să nu fii prins In această
infiorâtoare dilemă! Halal soluţia socialistă !|! Si să nu zici că
sociologia poporanistă constă numai din „talmeș-balmeșuri de
confuzii si contraziceri,., consecvente* ?
Nu vede d. Gherea că acea Infiorätoare dilemă se Inloarce
în contra d-sale, și in contra tuturor „soluţiilor socialiste“ ? E
destul să întrebăm pe d. Gherea: dar dacă vine războiul, această
„monstruozitate“, —ce le faci cu soluțiile socialiste? Nu simte
d-sa că toată doctrina socialistă sulere o grea incercare cu a-
„ceastă dilemă, de data aceasta adevărată? Aşa, de pildă, d. Ghe-
rea crede că țările vor urma o evoluție generală datorită legilor
iatale, logice şi necesare, pentru a ajunge la socialism. Dar dacă
această pretinsă evoluţie generală e o simplă născocire, după
cum declară însuși Marx, — atunci ce te faci d-le Gherea? Si
dacă, după credințele d tale și în ciuda tuturor lucrurilor, socia-
lismul va fi un rezultat fatal zi necesar... al legilor sociale, — a-
1) N. R.—Artieolal a fost seris Innninte de izbueniren războiului european.
Din net zicire speranța d- ui Gherea n fost ing lată. Atunci „ce te fr i?
12 VIAŢA ROMINEASCA
tunci pentru siguranța absoluld nu e mai bine să fii orice, nu-
mai socialdemocrat nu? Şi numai fäcind această ingrozitoare di-
lemă, se pot Infälege următoarele cuvinte ale lui Clemenceau,
„Dacă, cu price preţ ziua Infräfirii universale va veni, după tim-
puri incalculabile dela moartea mea, nu voiu refuza să es din
mormint peniru a aduce tributul meu de entuziasm acestei ome-
niri nouă şi voiu fi foarte mulțumit că m'am înşelal în viață”.
De fapt argumeniele d-lui Gherea se reduc... la dorința
d-sale, care nu e un lucru de neglijat, dar nu-i suficient, Tin mor-
fis să fiu socialdemocrat şi atunci numaidecit țara noastră trebue
în mod logic, Jalal şi necesar să se industrializeze, în ciuda tu-
turor realitäfilor şi a tuturor teoriilor.. marxiste, Doresc pacea
universală şi atunci, uite-o și realizată, in ciuda tuturor faptelor,
a conflictelor, a sporirii armamentelor, a puterii neindestulgtoare
a proletariatului organizat. Doresc fericirea universală gi atunci
grație unor legi imaginare ea şi „vine, vine, vine, calcă totul In
picioare“ si psihologie omenească şi lilozolia istoriei şi a rafi-
unii, Din nenorocire pentru d. Gherea, se întimplă că şi noi po-
poraniştii avem aceleași dorinfi ca şi d-sa. Si totuşi... ni separe
că soluţia socialistă e „prea frumoasă pentru a fi adevărată”,
(Molitre)
Aşa dar, sub moliy că sintem o țară mică şi innapoiată,
d. Gherea crede că dezvoltarea ei va fi un corolar al dezvoltării
celorlalte state si odată Intraţi in orbita ţărilor civilizate, vom
urma acea evoluţie generală care prin capitalism duce la socialism.
lar noi, dimpotrivă, credem că ne putem croi o soarlä proprie
sub soare, căci „popoarele nu trăesc decit prin puterea crea-
„toare a sufletului lor”, ] Şi-mi place să siirșesc cu asemenea
cuvinte..
N. Profiri
— rr [ae
1) ©. Stere. Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 7 Marte, 1914.
Ti-aduci aminte, Teofile...
Ti-aduci aminte, Teofile, de ziua aceia din copilăria noas-
trä, de care fiam mai vorbit eu odatä? A trecut de-atunci un
sfert de veac, Era o zi de lucru şi de lecţii, Domnu’ Trandafir,
profesorul nostru, ne vorbise cu deosebită căldură ceva despre
strămoşi şi despre „limpii de mărire“, după care, la ora trei, a-
mindoi, ca nişte zburdatici căluți, o luarăm la trap spre zăvoiul
dela Siret,
Atunci, în ziua aceia neuitată, s'au intimplat mai multe lu-
cruri.
Intäiu, s'a intimplat pentru prima oară în viața noastră să
bägäm de seamă că au înflorit livezile. Erau albi pomii dto-
parte şi de alta a drumului ; erau acoperite de o spumă de argint
grădinile. Şi umblind pe sub stregini cu umbră biindă, prin care
se filtra soarele, eram sträbatut până în adincul sufletului de o
simfire de sărbătoare, Şi o mireazmä fină, câlduţă parcă şi dulce,
şi astăzi se trezeşte in mine, după ani şi ani, odată cu viziunea
aceia din copilărie Inecată într'v albă linişte, Cäsufele curale şi
văruite proaspăt In primăvară sticleau tainic din geamuri ; păreau
singuratice şi fericite fără oameni. Un cuc cinta Intr'una, sonor,
in nucul cel uriaș dela Sandu Avrämoaia ` era harnic şi zornic:
parcă i se poruncise, şi-şi Implinea o datorie, c'o pläcere nes-
pusă, Totul era proaspăt şi curat sub cer albastru.
Sal doilea, în ziva aceia minunată a anilor de demult, s'a
intimplat, tot pentru întâia oară, să bägäm de seamă că cerul
cel umed se răslringe in ochii duduei Ionifa, cu llorile argintii
şi cu lumina infinită.
Eram amindoi la un hotar al înțelegerii. Si c'o dorință foarte-
4 VIAŢA ROMINEASCA
— mn nn nn îi ae
—— 2 — 4
vagă, şi cu slială, zimbiräm cătră imaginea aceia de vis si de
basm, care apărea deodată copilăriei noastre la marginea unui
färm inflorit, Ne cunogteam mai de demult cu duduia loniţa, din
vremea cind, numai de-o șchioapă, zideam căsuțe in pulberea
drumului si ne încercam, şi noi şi ea, puterea pumnilor pentru
stăpinirea aceslor trecătoare clădiri, Dar deodată tot ce fusese a-
propiere zi prietinie parcă se sculundase In intuneric ; amintirea
intr'o clipă căzuse ca imbrăcămintea șerpelui poveștilor, Si. pri-
menifi, cu alți ochi si c'o simțire nouă, ne uitam ca la o străină;
iar cind ne zimbi misterios, ne opriräm Infiorafi şi Infricogafi,
ca în fata necunasculului,
Duduia loniţa ni se arătă deci ca o copilă a nestiutului sa
intimplärii, deşi după vechile noastre cunoştinți, noi o ştiam drept
fată a lui cuconu' Iancu Bogdan, om gros si vesel, care umplea
de ris şi de voie bună casa noastră, cind incepea să povestească
năprasnicele sale intimplati din tinereţe. Cucoana Aspazia, soafa
lui cuconu' lancu, făcea dulceſi foarte bune, lucru de care mă
Incredinfasem singur de citeva ori inainte de ziua aceasta,—$i
era o fiinfä pe care şi astăzi o văd In amintirea mea uscată, tã-
cută si cu ochii plecaţi. Casa acestui boier și a acestei cucoane,
in ziua aceia minunată, mi se Där cu totul deosebită, şi proli-
lul lonifei se zugrävea alb pe impletitura de rouruscă ce incununa
cerdacul de modă veche,
Fără Indoialä că lonifa nu privea lumea in ziua aceia cu
ochi ca ai noștri, si, deşi asculta cintarea cucului şi aspira mi-
reazma livezilor, ne cunoscu foarte bine. De aceia ne opri cu
glăsuşorul ei argintiu:
«Dar incotro, mă rog, vă ducefi dumneavoastră ?>
Eu ştiu că am simţit în obraji navala singelui, Tu ai rás-
puns cu oarecare greutate şi şovăire :
«Am eşit dela şcoală şi ne ducem la Sirel.»
Ea începu să ridå, arătând nişte dinfigori subțiri, albi şi as-
cufifi. Deodata o simfü mai vie şi mai inteligentă decit noi.
Tremurindu-si capul fin, cu păr castaniu, privindu-ne pe sub
sprincene cu puţină răatate, se aplecă peste parmaclicul cerdacu-
lui din rourusca întunecată si ne întrebă cu grozav interes :
«Si sintefi chiar aşa de grăbiţi zx
De data asta răspunsei eu, cu Indoialä:
«Nu, domnişoară lonifä...>
Ea primi cuvintul domnisoarä ca un nobil titlu ce i se cu-
venea, şi cu mina ne polti mai aproape, la garduful de lemn
TI-ADUCI AMINTE, TEOFILE... 45-
lingă care Infloreau trandafiri Si tat de sus, din cununa de rou-
ruscă, cu aeru-i de superioritate, ne întrebă iar:
«Anul acesta, nu-i așa că isprävifi școala dela noi?
— Fără îndoială ! ai răspuns tu repede.
— Eu am isprävit incă de anul trecut aici, vorbi ea zim-
bind. Acuma invat la laşi,
— Ştiu, dudue lonifa...> intimpinai eu, pătruns de micimea
situației mele.
Şi o priveam nesigur si pufintel amefit, iubind-o deodată cu
infläcärare şi naivitate, C'o fericire nespusä descopeream in mine
sentimentul acesta mare; ceva cald şi dulce imi umplea Intreaga
fiinţă. Ceva stătuse In mine la pindă, așteptind prilej să izbuc-
nească, şi de aceia era în ziua aceia atita lumină, atita floare,
atita linişte, Se desvälea în sufletul meu un ghiocel de primă-
vără, al cărui subfirel parfum nici acum nu s'a stins dintr'un
colfisor al sufletului,
«Si ce mai faci mată, domnişoară loniţă? o Intrebat eu
deodată, ca degteptat din somn. Ascultai cucul şi priveai live-
zile? Astăzi e [rumos ca niciodată I»
Ea mă privi pufintel mirată, si din ochii mei, din giasul:
meu, imi înțelese ușor taina ; de aceia iar zimbi cu pufinticä ră-
utate şi-şi dădu la o parte de pe fruntea lucie o șuviță de păr.
După aceia privi visätoare inspre zarea plină de aburi a Siretului,
Cu degete gingage culese de lingă cerdac un trandafir acäfätor gi
incepu a-l desloia, Ma gindeam la cuvintele foarte triste gi Inflä-
cărate pe care i le voiu spune Intro lungă scrisoare; si ea tä-
cea nedumeritä şi mişcată față de simfimintele nouă care o in-
cercau,
Atunci, In lumina aceia de asfinfit, după ce Content cucul:
şi eu mai aşteptam o privire a loniţei,—se arătă trupul inalt ei
gros al lui cuconu' Iancu Bogdan. Dumnealui işi făcu anevoe
loc pe uşa scundă, ducind in stinga un ciubuc can alte vre-
muri sin dreapta un felegean albastru din care scotea aburi ca-
feaua turcească. Cum ne văzu, isi inälfä sprincenele cu o co-
mică mirare şi incepu să strige la noi cu o totală lipsă de tact:
«He-he! ce mai faceţi voi, minzilor? Bine mersi? Pe ziua
de azi aţi legat cartea de gard ?»
Ştiu ca de ruşine şi de indignare a inceput să-mi vijie ca-
pul şi dintr'odatä plânuii un act de răzbunare pe care lara in-
doială a trebuit indată să-l părăsesc, de oarece era vorba de tatăl.
Ioniţei, Ma gräbii să mă retrag pe sub cireșii Inflorifi, prin um»
46 VIAŢA ROMINEASCA
bra zaplazurilor, prin liniştea uliſei. Nici pe fată n'am mai putut
s'o văd: poate se dosise după rouruscă și ridea, Pășeam repede,
cu privirile încruntate, iar tu, bun şi Infelegätor prietin, aläturi
de mine, căutai să mă mingii cu clteva cuvinle în care tremura
indignarea :
«Al dracului moşneag in
Ifi mai aduci tu, Teofile, aminte, de toate peripeţiile zilei
aceleia ? Şi n'ai uitat in ce fel de cuvinte fierbinţi ţi-am des-
täinuit dragostea mea pentru duduia lonifa? Dar scrisoarea pe
care am scris-o c'o îngrijită caligrafie ? Desigur c'ai uitat-o. Era
plină de vorbe mari şi Infläcärate și incepea asliel : «Din ziua
cind te-am văzut întăia oarä..» In adevăr, In ziua aceia o vä-
zusem întăia oară pe domnisoara Tonija. Si tu, fără indoiala, ca
bun tovarăș, mai stäpin pe tine gi mai Indräznef, ai hotărit sa
duci scrisoarea pănă la cerdacul încununat de rouruscă,
Aşa fel a Inceput sfioasa mea iubire, la care mi se părea
că Ionifa răspunde. Şi zile după zile apoi, clt timp au ţinut
înflorite livezile si a cintat cucul cel sirguitor, amindoi, fără trudă,
ne plimbam pe dinaintea cäsufei minunate si aşteptam răsărirea
duduei loniţa. Acuma văd bine c'o iubiai şi tu, insă cu durere
şi cu puţină gelozie, Şi privirile luminoase ale fetiţei, pe ciad
mina minglia un trandafir, vedeau foarte bine aceasta si Infele-
genau, cu toate că pâreau cufundate In aburitele depărtări ale
Siretului. Cuvinte de obiceiu nu schimbamn, si nici ni simean
nevoie. Ne plimbam, privind cu indărătnicie depărtata gi minu-
nata ființă a visurilor noastre, —pănă ce balaurul năprasnic, cu-
conu’ jancu Bogdan, ne alunga dincolo de hotarele fericirii.
Totdeauna simţeam că mi se zbate inima In piept cind il vedeam
că apare in ușă, cu ciubucul și caleaua, şi-mi era groază de
cuvintele lui batjocoritoare şi fără rost.
De două ori,—mai ţii minte ?—ne-a fost dat să umbläm a-
lături cu duduia lonifa, să ne plimbăm si să vorbim in tihnä.
Odată la arminden, g’altädatä la iarmarocul sfaţilor împărați
Constantin şi Elena. Părinţii noștri se Intllneau astfel din vreme
în vreme la petreceri. S'au Intrulocat astfel, cu lAutari, pelin gi
dant, la sărbătoarea primăverii, si şi-au scos olraslele, cind mi-
nunile nemfesti, sub formă de circuri şi panotame, s'au abătut
şi prin colfigorul nostru de lume,
Îţi aduci aminte de clădirea de pinze pe care erau zugră-
vite lupte fioroase ? Erau acolo, la intrare, o babă un de
ceară Sun uriaș de lemn. Din cind in cind, miscati de un :esort,
baba incepea să joace bâtind Intr’o daira, iar uriașul lovea toba
ŢI-ADUCI AMINTE, TEOFIL 47
şi talgerul de aramă. Inlauntru se puteau vedea mulţi împărați
si regi morți infAfisafi in ceară, imbracati cu haine strălucite cu
fireturi ` şi prin fantastice ochiane puteam vedea facerea lumii in
şapte zile şi războaiele lui Napoleon. Eu nu ştiu ce puteam ve-
dea, căci n'aveam ochi gi înțelegere decit pentru sprintena şi sub-
firica dudue loniţa. Cu oarecare mirare observai că nu se o:
preste uimită nici lingă Osman-pasa, nici lingă Alexandru al H- lea
impăratul rusesc. Pe lingă facerea lumii trecu repede gi distrată.
Dar afară, pe platlormă, în lumina soarelui verii, deodată se o-
pri fascinată, căci la un colţ de perdea, deasupra babei de ceară,
apăruse minunatul Vasilache mulțimei Imbulzite cu gura căscată
In lata panoramei,
«Ce-i asta 2 zise deodată copila, en obrazul imbujorat.
Era vechiul nostru prietin Vasilache, care învie Inlr'un colţ
de perdea, cu vocea lui pitigäiafä, care face farse, care ride şi
plinge, pe dinaintea câruia se perinda atitea păpuşi, inſatisind
atitea aspecte dilormate ale lumii noastre. Si duduia loniţa, ați-
țată şi fericită, uitind fară indoiala dragostea mea si gelozia ta,
incepu a privi cu ochi mari la tragicomedia in miniatură care
se juca deasupra bonetei albe a babei cu dairaua. Cind se is-
prävi jocul minunatului Vasilache, ea se întoarse spre noi si zise
zimbind :
«Ce zicefi dumneavoastră, domnilor, de sentimentele aces-
tei paiafe 9>
MG s'a părul ciudatä vorba aceasta a lelifei noastre, cum
mi s'a părut ciudată eo lacrimă a ei In ziua armindenului pe
un buchetel de toporasi violefi. Infelegerea şi simfirea ei iute
pentru lucrurile vieții ş'ale inimii atunci Imi scăpau; g amindoi,
prietene, n'am ințeles că, deși eram den virstă, intre noi şi du-
duia lonita era o deosebire mare, Noi eram niște capii, ea era
o domnişoară şi ne disprefuia puţin.
Aın înţeles zädärnicia sentimentului meu ceva mai tirziu,
după două veri, cind, intrun rind, am zärit-o pe aceia pe care
o iubeam cu sfială si Infläcärare, Intr'un luminiş din dumbrava
de plopi a Siretului, la braţul unui necunoscut. Mi s'a pärut un
om urit fără îndoială, avea si mustață,—și duduia lonifa 11 pri-
vea cu admirație. Rämäsei lingă salcia bâtrină, impovorat de
o mihnire pe care nici Siretul mar fi putut-o duce; pe cind cea
dintăiu dragoste a mea, alături de un străin, işi ducea fericirea
şi tristefa spre necunoscut,
Ce s'a intimplat? De ce era aşa de minios și de prăpădit
An VIAȚA ROMINEASCA
instant een nn — om
cuconu' [ancu Bogdan, Intro seară, in cerdacul lui, şi făcea ges-
turi mari cu ciubucul? De ce îndrăznea să spue că fetița lui
era cea din urmă dintre fiinfi ? N'am vrut să pricep. Dar poate
mai ştii, prietine, că duduia lonița, așa de gingașă, de vioae si
de fină, după o plimbare lurişă şi dunä o ploae repede, de mult,
încă de-atunci, a murit grabnic, si deci alba arätare din ziua a-
ceia Intlorită, orice-ar fi putut spune cuconu' lonifä Bogdan, s'a
purificat şi nimic po mai Intunecä, Sta amestecat cu frunzele,
cu florile pămintului, cu apele cerului. Sin această primăvară,
la lumina unei amintiri, s'a ridicat pe-o rază de soare și 'ntr’o
mireazmä de loporaşi, rechemind dulcele trecut,
Mihai! Sadoveanu,
KE
Salomea
` N N, A AN
In calmul orei, palida fecioară,
De noi fioruri pururi însetată
Şi de opalul lunei fascinată,
Pe scările de marmoră coboară.
Al florilor parfum, în astă sară,
Mai mult ca 'ntotdeauna o îmbată,
lar vocea lui loan neindurată
O cheamă ca un farmec so 'nfioară,
Trecînd ca 'n vis, nu vede cum se 'nclinä
dien drumu-i ning petale trandafirii,
Vroind s'o 'ntoarcä din virtejul sorții.
lar in väzduhu-apäsätor se 'mbinä
Istovitorul sbucium al iubirii
Cu filfiitul aripelor morţii.
Th. Scorteseu
— mn
Tribunaleie de minori în Anglia
Cu citeva decenii în urmă, aproape nu se vorbea de o ti-
nerime vicioasă, criminală. Propurfiunea ce a luat-o criminali-
tatea juvenilă de un timp incoace, a pus pe ginduri pe tofi acei
ce poartă interes sucjetäfii,
Oameni de ştiinţă şi de bine, din toate țările civilizate ale
lumii, Imbräfisind această chestiune cu simpatie si interes, Sau
dedat unui studiu indelungat si profund al acestei dezastroase
plăgi. Si munca lor n'a fost zadarnică. Dacă n'au găsit imediat
remediul ` au ajuns însă la concluzii ce le-a luminat calea.
Rossi gast ca dintre 46 criminali, 40 au inceput cariera lor
Innainte de 26 ani; comisiunea engleză a închisorilor a raportat
parlamentului, ca vrista de 16—20 ani este cea mai propice pentru
crimă și că perioada dintre 10—16 ani e cea mai importantă pentru
Formarea caracterului, Contele de Shahesbury, după multe cerce-
tari, constată ca nici 2/00 dintre erimioalii din Londra nu g'au
format obiceiurile, ce i-au condus la crimă, după 20 ani: toți
şi le-au format înnainte. Vrista intre 10—16 ani este vrista re-
liginasa, cind binele, frumosul şi adevărul au cea mai mare in-
Duentä in vista şi lasă impresiunea cea mai durabila: tot odată
adolescența este epoca, cind cele dintii abateri se intimplă și
cele mai vicioase cariere îşi iau inceputul. De aicea răspunde-
rea ce o are societatea fajâ de tinerime, de a nu o lăsa să se
contamineze de vicii zi datoria statului de a lua sub controlul
iui pe copiii orlari şi pe cei neglijafi moralminte, de a readuce la
școală pe copiii ce părăsesc clasa pentru a face şcoala strazii.
* Tot acestor interesante studii se datoreste şi descoperirea,
că copii datt în judecată pentru diferite abateri deveneau după
terminarea pedepsei mai răi decit innainte de a fi calcat pragul
tribunalului, Și lucrul e uşor de explicat, cind ne gindim cite grade
de conrupții apar in spectrul tribunalejor In fiecare xi și CIA in-
freche morală se descarcă toată gina din duba In aresturile po-
ipenesti, Aimosfera acestor localuri, imbicsită de microbii vi-
iului, contamineaza pe aceşti nenorociti minori, Vinovaţi de
TRIBUN ALELE DE MINORI IN ANGLIA 51
aceasta nu sint copiii, ci părinții, statul si societatea. Cäci a-
ceste tinere vlastare, părăsite, asviflite în largul lumii, nu au a-
vut buni sfetnici, nu au avut parte de o creștere îngrijită, de o
supraveghere apropiată; nu ştiu să asculte; nimeni nu i-a Invä-
fat să respecle legea, autorilatea, dreptul altora pentru binele
lor si al societății. Dacă familia nu-şi indeplineşte această datorie,
trebue s'o facă statul. Indeplinind această funcțiune, care este
pur părintească, statul are a face cu familia, părintele şi copilul,
Niciodată însă statul, nu-și va putea indeplini această datorie in
inchisori ori tribunalele ordinare. Tratamentul acesta potrivit pen-
tru adulți, este monstruos față de copii,
Aceste triste epoci din jarisprudenfa criminală au dispărut
în multe state civilizate, si astăzi evoluția a adus societatea la
concepții mai umamtare faţă de aceşti copii rätäcif, Pănă sa
ajuns la această fază, Sau schimbat multe sisteme, Nici unul
n'a reușit singur, Fiecare şa avut partea lui bună în relormă;
dar numai o combinație de sisteme a ajuns la un succes de-
sävirşit
Scolile industriale de zi dau roade frumoase. Nu mai sint
considerate ca şcoli de corecfiune, care exalau un miros de de-
gradare. A ajuns timpul, ca un băiat, trecut pe la școala de
industrie, să ocupe un loc tot aşa de onorabil ca şi frații lui
care au frequentat universitatea, Nimeni nu mai ezită a-şi tri-
mete copiii la aceste şcoli, cind Imprejurärile o reclamă.
Dacă aceste şcoli sint un locaş nimerit pentru orfani sau pen-
tru copiii cu părinți mizerabili, locul copiilor cu părinți onegti este
însă în familie. Acesta e momentul, care aduce pe acest teren o nouă
instituţie, ce desparte copilul rătăcit de criminalul vicios, lasind
copilul în familie şi supraveghindu-i pe amindoi. Din această
idee generoasä, iși iau origina tribunalele de minori şi sistemul
de incercare sau „Probation System“.
Statelor-Unite le revine meritul de a fi inființat cel inttiu
tribunal de copii, inlocuind sistemul de represiune prin unul de
educafiune. Acest progres, n'a fost numai o schimbare de procedură
sau de tecnica legală, ci introducerea unui nou spirit, a unei
noi concepfiuni.
In locul foastei atitudini judiciare de represiune, tribunalele
de copii au o atitudine părintească bine-voiloare, pătrunse de
principiul, că statul trebue să ingrijeasca de copii „in loco
parentis*, Tribunalele de minori se razămă pe principiul că
copilul trebueşie tratat ca un copil, In loc de a-l reforma, inchi-
zindu-l şi pedepsindu-l, se simte nevoia de a-l forma, ingrijin-
du-ne in deaproape de el. Nu sa ajuns la nici un rezultat, pe-
depsind copiii spre a da un exemplu,
Tribunalele de copii esind din perioada de experimentare
Sint destul de vechi ca să aibă un istoric si indeajuns de ti-
nere, spre a avea un viitor. Cel dintiiu tribunal a ţinut şedinţa
la 1 Iulie 1899 in Chicamo. Fe stabilit in acest oraş, ca un pro-
test in contra metodelor judiciare de a trata copiii. Ori de cite
*
52 VIATA ROMINEASCA
ori copiii se făceau vinovaţi de vreo abatere, erau Inchisi la
poliție gi judecaţi la tribunale aläturea de cei mai ordinari cri-
minali, In atare condiţii spunea judecătorul Thuthill, ei se dez-
vo'tau repede și era natural ca copiii să se inițieze în crimă,
Liberafi, deveneau experți criminali si calcatori de lege. Astfel
statul insuși instruise in crimă copii inocenți, Răspunderea era
mare.
Acestei situaţii, societățile protectoare a copiilor au încercat
ai aduce toate paliativele, pe care le poate da devotamentul şi
banul.
O primă sforfare a fost făcută in 1891, pentru a obţine
ca tribunale să redee In oarecare cazuri pe copil părinţilor sau
instituţiilor caritabile. O lege fu preparată şi trimeasă la legis-
latura statului, care o respinse la a doua lectură. Oamenii poli-
tici din toate ţările se interesează puțin de reformele, care nu
sint cerute de opinia publică sau de cerinţele electorale,
Prietenii copiilor se adresară atunci opiniei publice, pentru
a-i cere un ajutor pe lingă Parlament. Intruniri preparatorii se
organizară sub impulsul dat de „Chicago Visitation Society“.
Cluburile femeilor fură invitate a se preocupa de relorma pro-
ectată, In aceste cluburi, unde discufiunile sint foarte agitate, ale
căror membre se ocupă cu pasiune de politică, caritate, litera-
tură, toalete, artă, filosofie efc., protecfiunea copiilor gäsi un teren
de discuții gata pregătit şi o simpatie imediată şi fecundă,
Pe de alta parte, avucaţii din Chicago se interesară de ches-
tiune. Ei numiră o comisiune de studii, care intruni pe repre-
zentanfii principalelor societăţi ale copiilor, şi care se siorfa să
traducă In un proect de lege ideile confuze ale promotorilor ei,
Nu fără dificultate a fost stabilită legea din „Illinois“. Nu
era o lege perlectă, dar era inceputul unei noui direcțiuni. Se
alese un tribunal, care să se ocupe numai de afacerile copiilor.
Ofițerii de poliție ţineau locul de „Probation ollicer“ IL de su-
praveghetori speciali, Clubul femeilor din Chicago delegä mem-
bre care să asiste ca „Probation officer", Capii, în loc de a
fi trimişi la poliție, furà ingäduifi sa rämle cu pärinfii lor sau
furà trimiși Ja aziluri speciale. Povaţa şi supravegherea au fost
Incercate cu mult folos.
In Filadelfa, judecata unui copil de 8 ani innaintea tribu-
nalului criminal a fost incidentul, în urma căruia s'au inființat
tribunalele de copii, Si aci ca gi la Chicago femeile au avut un
rol preponderant în infiinjarea acestei instituţii şi Intrefinerea
persoanelor insärcinate cu supravegherea copiilor. In Colorado,
entuziasmul judecătorilor a fost intrecut de entuziasmul femeilor,
şi această incercare a avut un succes strălucit. Pe lingă cele-
lalte loloase de netăgăduit, cel mai important a fost că această
—
1) „Probation offieer* sint ounole insäreinate cu su harea co-
piilor tradusi innaintea justiţiei. PN BS
TRIBUNALELE DE MINORI IN ANGLIA 53
instituție a găsit In societate o nouă conștiință despre datoria ei
către “copil. Dovadă despre această nouă responsabilitate se
găseşte In statutele de lege ce se proeciară in urmă,
În urma acestor izbânde strălucite, proecte noui de lege
favorabile copiilor fură votate de parlament si tribunalele de co-
pii luară ființă in mai toate orașele mari din America de Nord.
Succesul tribunalelor de copii din Statele-Unite cuceri pe va-
menii de inimă zi pe legisti de dincoace de Ocean.
Anglia a lost cea dintii din Europa care a introdus a-
ceastă instituţie, și orașul Birmingham a avut cinstea de a ve-
dea ſunctionſad primul tribunal de copii din Europa, care fu in-
ființat la 14 Aprilie 1905,
In Anglia, puterea administrativă nefiind centralizată in
metropolă, se lasă fiecărei comune dreptul de a se administra
singură după regulamentele ce şi le creiază ca. Prin aceasta
se incurajează spiritul de originalitate si emulafiune : fiecare
comună cautind a intrece pe celelalte prin o mai bună adminis-
trafiune și institufiuni nouă şi binefăcâtoare pentru cetățeni.
Orașul Birmingham, avind o populafiune foarte densă, o in-
dustrie intinsă și un comerț bine dezvoltat in toate ramurile, a
simțit nevoia mai curind ca alte orașe, de a creia diferite insti-
bat pentru a proteja moralul copiilor şi tinerilor, a căror pä-
rinfi ocupați cu lucrul nu se pot îngriji de educafiunea odraslelor
lor. Tribunalele de copii nereclamind alt local si personal de-
cit acel al tribunalelor obişnuite, acel din Birmingham fine ṣe-
infa in fiecare Joi la ora 10 a. m. in palatul justiției „Victo-
ria Court“.
Şedinţa avind loc prea de dimineaţa, se allà prea puţină
lume prin antrete și săli, astfel că copiii sint ferifi de privirile
<uriosilor.
Clientela (näch a acestui tribunal variază intre 7—16 ani.
Ea este impârțită în două categorii şi repartizată in două sali
deosebite, unde pot sta de vorbă cu părinții sau tutorii lor.
Gruparea se face după gradul de vinovăţie: de o parte sint cei
care sau fäcat vinovați de mici greșeli, ca: neobservarea regu-
lamentului poliţiei, absențe nemotivate dela şcoală, încălcarea
legilor educafiunii etc.; de cealaltă parte sint grupaţi tinerii care
s'au facut vinovați de lurt, bătăi, insulte, etc, Aceasta grupare e
necesară, pentrucă cu modul acesta copii sint ferifi de a in-
tra in contact unii cu alții, și de a-şi cunoaște laptele ce li se
impută,
Intrind în sala de ședință a acestui tribunal, ai impresia
că asişti la un consiliu intim de familie. Nimic din formalismul
şi zgomotul tribunalelor obișnuite, Nu se zâreşte nici o robă, nici
o unilormă, Asista la ședință trei judecători. Toţi trei de vristă
mijlocie, unul dintre ei trecut chiar de această epocă. Pe feţele
lor se zugtavegte bunătatea și răbdarea, Toţi sint aleşi dintre acei
care au lucrat mai mult cu copiii. Am admirat mult tactul şi
zelul judecătorului Sher, unul dintre cei mai devotați sus-
M VIAȚA ROMIN RASCA
ținători ai cauzei copiilor. Judecătorii sint ajutați în sarcina lor
de un substitut şi un greher. Pärinfii și martorii sint Introdasi
pe rind, atunci cind sint chemaţi de judecător, Tinerii incul-
pafi întră In sală linistifi. lipsind publicul, copilul nu mai este
ispitit a se lăuda cu ispravile lui, dar nici nu cade in mutism,
intimidat de măreția tribunalului obişnuit. Li se vorbeşte cu
multă blindefä, silindu-se cu toţii a-i face sa simtă că acolo nu
e nimeni, care ar voi să-i pedepsească. Copiii expun laptele,
ce li se impută, așa cum s'au petrecut, Părinţii sau tutorii ada-
ugă şi ei ce mai ştiu. In general se ascultă puțini martori, pen-
truck copiii răspund cu sinceritate la tante întrebările ce li se
pun, Şi ajung de mărturisesc ei Inşiși gresaleie lor. Această spo-
vedanie prezintă deja un mare progres în moralul tinerimii. Ea
ne dezvälue seinteele binelui, ce lieärese în sufletul copiilor,
Scopul cercetărilor nu este de a cumpäni şi clasa fapta
vinovatului. Ideia pedepsei fiind eliminată, gregalele sint con-
siderale numai spre a se descoperi obirg:a lar. După ascultarea
cazului, li se dau sfaturi pentru viitor. In majoritatea cazurilor,
inculpaţii sint lăsaţi liberi In grija părinților sau a tutorilor sul
supravegherea unei persoane din „comitetul de protechune a co-
piilor* sau a unui slujbaş al tribunalului, anume Insärcinat cu a-
ceasta : un „Probation ofäcer*. La ședință asistă în totdeauna cite
un reprezentant al poliției locale, unui zi comitetului de educa-
Dune, o doamnă din partea „sotietäfei de supraveghere a mino-
rilor dați In judecată“, şi un „Probation vicer", Pentru toată po-
pulafiunea tinära din Birmingham există numai trei „Probation
olficer* ` doi numiţi dintre poliţişti cei mai bine reputați şi al
treilea e un graduat al universității din Oxford,
Acest sistem al libertății supraveghiate „a dat rezultate fru-
moase; Courtenaye Lord, initiatorul acestei instituții în Anglia,
se exprimă in lerminii următori în raportul său pentra. anul
1907: „Părinţii copiilor puşi sub supravegherea delegaților, D pri-
mese prieteneste pe aceștia şi îi socol ca buni tovarăşi In o-
pera de indreptare a vlästarelor lor.“ Tribunalul posedă un re-
Eistru al celor lăsaţi în libertate. Ştirile culese asupra lor sint
trecute la foliul lor, Astiel tribunalul posedă o adevârată oglindă
a purtärü copiilor. Timpul de cind sint arestați până la jude-
cat in general loarte scurt H petrec intrun azi! numit „Remand
Home“. In aceste adăposturi sint trutat ca Intr'o scoală internat.
Toate aceste aziluri sint făcute prin contribuții sau donafiuni. Azi-
lui din Birmingham este opera doamnei gi domnului Basrow Cad-
bury, acesta din urmă un distins magistrat, Localul de curind cons-
trui cuprinde numeroase şi spafioase Incäperi, Nu-i lipseşte ni-
mic din contortul unui internat modern ca: dormitoare bine ae-
risite, săli de gimnastică, de serbări si bai, säit de clasă vesele
pentru timpul ploios—donatorii fiind de principiu ca școala să
se facä in aer liber pe timp frumos. Azilul, ce poate primi pănă
la 40 de cofi, e pus sub direcțiunea unei familii de institutori, şi
sub directa supraveghere a doamnei Cadbury, Această generoasă
TRIBUNALELE DE MINORI IN ANGLIA 65
doamnă, pe care am cunoscut-o la tribunal pe bancu comitelului
pentru vizitarea copiilor, simplă Ja imbrăcăminte şi modestă la in-
fatigare, deși mamă de familie şi arhimilionară, gasegte totuşi timpul
necesar de u se devota salvării copiilor râtăciţi.
Reusita acestui sistem se datorește mul! personalității ju-
decătorilor, O asilel de curte, bazată numai pe o metadä auto-
matică redusă ja un mecanism de regulamente şi procedură, va
da rezultate nule. Pe cind un judecator simpatic zi ferm, cu o
periectă cunoştinţă a ştiinţei legale şi a vieţii copilareşti, iubind
copiii şi vorbindu-le ca un egal gi in limbajul lor dialectic, va ca-
päla nu numai spoveilaniile lor, dar le va cistiga şi inima,
Citya timp în urmă, In procesele criminalilor adulţi, se dadea
toată atenţia faptei și prea puțină Täptuitorului. Astăzi vederile justi-
Heli sint schimbate gi se examinează mai mult vinovatul decit
crima, În tribunalele de minori, inculpatul este lactorul cel mai im-
portant şi judecătorii nu sint pentru a-l condamna, ci pentru a-l
salva, Aptitudinea judecătorilor nu se măsoară după numarul
condamnățilar, ci după al celor indreptați,
Acest sistem costă societatea mult mai puțin de cil vechea
metodă, Eloevenfa cilrelor e convingătoare. Din statistici se
poate constata scăderea numărului inculpafilor si prin urmare
costul intreținerii lor după aplicarea acestui sistem,
Pe cind in cursul anului 1908 au fost judecate 904 ca-
zuri, în 1900 s'au inlatigut numai 788, dintre care 358 prin a-
restare şi 430 prin citați.
Acestea sint clasale după cum urmează `
353 Vagabondaj svirlituri de pietre, expresii triviale, certe
pe strazi şi Incalcäri la legea vinzärii pe strada;
3 Cruzimi pricinuite animalelor ;
21 Pagube facute cu bunăvoie;
30 Pietre puse pe drum de fer, precum şi stricăciuni pri-
cinuite căilor. ferate ;
3 Asalturi date politiei ;
1 Ränire ;
154 Furturi prin case particulure, magazii, fraude si allele;
188 Evadäri, cerşetorii, neglijenta părintească ;
21 Incalcari de regulamente;
l Bänuialä de prostituție ;
1 încercare de sinucidere ;
12 Neobservarea condifiunilor impuse pe timpul cit sint
Losst în libertate.
Copiii ce s'au perindat pela tribuna! au putut fi classti în
următoarele categorii :
1) copii rAutăciaşi;
2) copii ce comit delicte din ispilă;
3) copii care gresesc din cauza mediului şi a rälelor to-
vărășu ;
4} capii vinovaţi din negiijenta şi incompetenta părinților;
5) copii vagabonzi `
Ki ` VIAȚA ROMINEASCA
— — Eäàä — manea
6) copii dezordonafi și nedesciplinafi ;
1) copii cu tendinţe criminale.
Legile au ca principiu de a preveni crima înnainte de a
se comite, ajutind si asistind pe acei ce pot deveni criminali,
spre a-i Impiedeca de a câdea. Legile, de care se serveşte tribu-
nalul de copii, se ocupă numai de copii, părinți si tutori.
Nu vom ajunge a avea femei şi bärbafi corecți, pănă ce
nu ne vom ocupa de moralul copiilor. Statisticile dovedind cà
tendinfile criminale Incoltese în timpul copilăriei şi se desvoltă
in epoca adolescenţei, statul trebue să supravegheze aceste pe-
rioade din viața cetățenilor, cind caracterul este maleabil și
poate h modelat ca lutul in mina olarului, De aici datoria sta-
tului de a se ingriji de tinerime, Sarcina aceasta ar D greu
de implinit dacă nu s'ar gast misionari, femei zi barbafi, ce se
devotează cauzei cu mult entuziasm si devotament.
d Nu face aşa de mult legea, cit cei ce lucrează In numele
legii. O lege Infeleaptä aplicată de oameni competenţi are un
efect imediat şi trainic.
O instituție specială pentru copii este „Probation System“.
Cind o singură admonestare dată copilului de un tribunal
nu ar fi eficace, el este pus sub supravegherea unei persoane
oficiale şi a unui comitet, ce se ocupă cu educafiunea morală a
copiilor,
Această metodă a fost introdusa pentru prima oară In Mas-
sachessetto. Magistratura de acolo, găsind că adeseori se prezintă
cazuri cind o simplă morală lăcută vinovatului e prea puțin si
o condamnare prea mult, a încercat acest sistem intermediar.
Acuzatul, după părerea tribunalului, este lăsat liber; insă In acest
interval faptele lui sint controlate de persoanele indicate ınai sus.
Supraveghetorul oficial „Probation officer” vizitind adesea pe mi-
norul, care ia lost încredințat, are prilejul de a constata daca
se poartă bine sau nu, şi raportează tribunalului ceie constatate,
In caz de rea purtare, copilul este chemat din nou înnaintea tri-
bunalului. După vrista si gravitatea faptelor este trimes lao
şcoală industrialä sau de reformā !)
iat Acest sistem are multe avantajii şi anume: Autoritatea på-
rinfilor e respectată şi responsabilitatea menținută. La rindul lor
părinţii si familia sint observați şi ci de către delegați. Intim-
plindu-se ca părinții să fie vinovaţi de gresalele copiilor, copi-
lul este aparat in contra slăbiciunii și viciului părinţilor. Prin re-
t} Șeoalile industriale si de rotormă sint geoll de meserie cu inter-
nat, unde se primosi enpiii rocaleițranți «su înclinați către vicin, Aceste scoli
tind să dispară. Ele sint inlocuite prin Day“ industrial school* sau scoli do
meserii semi-interne, undo elevii lucrează nummi ziua, Juind prinzul dela s-
maach la şeoală, jar cel desnară acasă, potretind noaptea in familie. A-
cestu este sistemul ideul, către cure linda toată oduentiune (coroețlonală)
din Anglia și statelo civilizate din Nordul Earupel.
TRIBUNALELE DE MINORI IN ANGLIA Eu
— nn nn — nn —— — —
darea copilului părinților, nu se ruinează viața de familie, nu
se släbesc legăturile de dragoste ce leagă pe membrii unci fa-
milii. Copilul rämine in mediul social obişnuit, care are cel mai
insemnat rol—de a-l pregăti pentru viaţă.
Minunatele rezultate căpătate prin acest angrenaj de sis-
teme, se datorese numai persoanelor care-l aplică. Dela caracte-
rul, tactul, priceperea şi răbdarea acestor persoane atirnă tot suc-
cesul. Legea este de puţină importanţă, comparată cu aceste e-
temente, Nu există in societate o funcfiune publică mai Innalta
şi mai importantă decit a magistraţilor şi a delegaților dela tribu-
nalele de copii, Nu e puţin lucru a intoarce din drumul crimei
această turmă de mici rătăciți.
Unii dintre aceşti delegați sint plătiți de tribunal, alţii insă
fac lucrul in chip gratuit Printre aceştia se observä multe fe-
mei, care s'au achitat congtiincios şi inteligent de datoria lor.
Indată ce un copil este citat innainten tribunalului pentru o
abatere sau delict, imediat i se destincază un „Probation officer*,
Acesta face o amänuntitä anchetă innainte de judecată, Dacă și
după judecată mimine în grija lui, îl vizitează pe copil odată pe
sâptămină acasă şi la şcoală, Interesindu-se de purtarea lui. Din re-
lafiile date de supraveghetori, se constată o schimbare de atitu-
dine la copii îndată ce sint puşi sub control, In fiecare săptă-
mină, copilul apare Innaintea lui spălat, peptănat—deja un mare
progres—și chiar cu botinele lustruite,
Adeseaori säminfa caracterului a fost Implantatä in timpul
celor trei luni de încercare, Mulţi copii socotiți de institutori ca
incapabili au devenit excelenți şcolari. La rindul lor deveneau
un ajutor pentru tribunal şi camarazi, Se citează cazuri cind bă-
ett, dindu-gi seama că au apucat căi greşite, au venit singuri la
judecător să se spoveduiască, cerind sfaturi, Cind copilul recu-
noaste că a greșit, se poate considera caşi indreptat. Cu proce-
deul acesta, mulți tineri au fost ferifi de a luneca pe panta vi-
ciului, Cei orfani si cu părinţi mizerabili sint trimesi In aziluri
speciale—cele mai muite private— unde directorii, părinții lor a-
doptivi, ti Inconjoară cu dragoste gi atenfiune, de care ate ne-
voe orice suflet de copil. Numeroase sint terenurile pe care a-
cești devotați apostoli ai umanității le au defrigat de plante ve-
ninoase räsädind arbori fructiferi.
După citeva anchete orinduite de tribunal, sa constatat că
micii vinzätori de stradă sint expuşi la multe primejdii morale.
Din studiile făcute asupra crimelor şi delictelor puse în sama co-
piilor, rezultă că exemplul este dascălul cel mai bun. Copiii sint
imitativi. Pe stradă, în restaurant sau otel, micul sau mica vinză-
toare de fori, jurnale, şocolată, sau tinărul comisionar au prilejul
de a cunoaşte fapte şi uneltiri imorale, Aceşti tineri, care au lăcut
școala străzii şi a localurilor publice, cu greu vor deveni oameni de-
cenți gi onegti. Mii din aceşti copii, ce m'au lost smulsi la timp
din acest mediu, au rămas pierduţi peniru ei înşişi, pentru familie
58 IATA ROMINEASCA
și naţiune. Vina nue a copiilor, ci a părinților care le ingädue
sau li împing la aceasta.
Poliţia din Birmingham are un regulament sever cu privire
la aceşti mici vinzători ambulanți, Spre a putea intreprinde un
comerț ambula:t, orice copil are nevoe de o licenţă dela po-
lifie. Odată cu eliberarea licenții, copilul este inregistrat şi o-
bligat a purta unilorma de messager şi la braţul drept o brä-
țară de metal cu numărul ce-l are in registrul poliţiei. Pentru
orice abatere este adus înnaintea tribunalului. In timpul din
urmă, toţi protectorii copiilor au semnalat cu bucurie impufinarea
licențelor de vinzare in stradă, Prin această ocupafiune, tineri-
mea lindea să creeze o clasă de „unemployables*. Aceştia, in
loc de a invâţa o meserie, sau în loc de a se ocupa cu un lu-
cru serios, erau atraşi de foloasele pecuniare ale comerţului în
stradă ai in localuri publice, impreună cu tot convoiul de pri-
mejdii,
O isbinda si mai mulfumitoare este faptul ca de cinci ani nu
s'a mai trimis din Birmingham nici un minor la inchisoare, E
de ajuns ca tinärul sau adultul să deschidă o singură dată
poarta închisorii, ca apoi să devie un oaspete obişnuit al ei,
Orice individ, cind este acuzat pentru prima oară, ingroziti de
inchisoare ca de necunoscut, se gindeşie cu oroare la ea, pe
cind odată intrat capătă obisnuinfa lemniţei.
Este cunoscut la noi ce rău sint frecventate şcolile primare.
Se aplică amenda peste amendă fără nici un rezultat. De multe ori
nu sint incasate, Dovadă că această metodă nu-și are rezultatul
dorit este numărul mare de copii ce se sustrag dela școala. An-
glia a rezolvit foarte uşor problema frecventării, dind-o pe seama
tribunalului de minori. Un funcţionar are delegafiunea de a vizita
şcolile In fiecare săptâmină si a lua numărul şi numele celor
absenţi. Pe absenfii din reavoinfä ti da tn judecată, împreună
cu părinții, Atit copiii cit gi parintii sint puşi sub supra-
veghere. Franța, care a intrebuințat mult sentimentalism in
chestiunea frecventärii, după mulie încercări şi discufiuni, a a-
juns la aceiaşi soluțiune, trimifind Innaintea judecătorului de
pace pe părinţii ce nu-și trimit copiii la şcoală. Credem ca a-
plicată și la noi cu dreptate şi tărie, această metoda ar Impu-
fina numärul analfabefilor şi ar rezolvi una din marile probleme
ale educafiunii maselor.
In ţările unde funcționează tribunalele de minori, se asal-
lează uneori pănă şi instituțiile publice,
Thomas Carlyle, într'una din nemuritoarele sale opere, spu-
nea că In omenire există o tendință ®ară, casi la turmele
de oi, de a forma grupuri sub ordinul unui comandant. Toți
psichologii care au stutliat copiii recunosc că spiritul de ban ga.
ias corp, este un instinct natural ce trebue controlat şi bine că-
uzit,
Pe timpul celebrilor bandiți : Bonnot, Garnier & C-ie, s'au
observat pe piețele Parisului bande de copii, ce se jucau de-a
TRIBUNALELE DE MINORI IN ANGLIA MESIN, 59-
„Bonnat et Garnier“. in bandele acestea intră e égen
mina, bogați şi săraci, buni şi răi. Adesesori cei bog l
mai primejlioşi pentru societate de cil cei saraci, Atacerile
financiare şi ocupafiunile politice ale părinţilor bogaţi li împiedecă
pe aceştia de a fi tovarășii şi prietenii copiilor lor. Socot că
se achită de datorie, dindu-le un preceptor de naţiune străină, sa-
tisfacind toate plăcerile copilului şi dindu-le bani multi pe mină.
Lenea, luxul şi corupția sint introduse în societate de -aceşiia.
Pusi Insă sub controlul autoritäfilor în drept, aläturea en cei să-
raci, trataţi la fel cu aceștia, vor căpăta o concepție exactă des-
pre viaţă, societate, drepturile allora şi ale lor proprii, ` `
Nu e mai puţin adevărat însă că indreptarea copilului a-
urna mult de metoda intrebuințată. Släbiciunea e cea mai dau-
nătoare, fermitatea cea mai de folos şi brutalitatea dârimă toată
opera întreprinsă. Gregalele copilului nu trebuesc gan >
acelaşi punct de vedere şi cu aceiaşi severitate că ale a ultului.
Copilul ciupeste poate lucruri de mincare dintro prăvălie pa
a-şi potoli foamea sau cel care şterpelește gologani de prin s 5
tare spre a-şi cumpăra jucării şi prăjituri, nu trebuegte caci
cu hoțul, care-ţi incalca re în timpul nopţii, cu revolveru
i asasinatul în gind. :
hart greşeli cu triste urmări se provoacă din 2
confuzie, Victor Hugo nu putea Ingadui această ingustime ne ju-
deca:ă, care a numărat multe victime. E aproape o sută de za
de cind un jurnal parisian conținea o ştire, care arg se zum
mai in toate jurnalele şi mai In fiecare zi „Un băiat a fura 2
pine, a fost arestat, judecat şi condemnat", Cite mii și ep
mii de cetitori n'au cetit această ştire, fâră nici o reflecţie ! Sr
iru unul, care se interesa de soarta omenirii, a fost are
unei poveşti : Jean Valjean din Mizerabilii, ce a sguduit inimi
gagar t” justifi tā faptä ilegala,
Ar fi lost o mare eroare de a justilica aceas p wee
Dar a simpatiza cu un nenorocit, a te interesa de soarta lui, a-
judeca cu dragoste şi blindefe este o datorie ns $ SC
Actualminte judecătorii din Franța sint pe ca hore esse
biti un nou criteriv, pentru furturile sävirgite din necesi ti gg
Sub imboldul foamei, individul nu mai poate face deosebire
j i rău, -
* Ke greșală are o importanță capitală, Dacă nu pula
gata in seamă, căzutul o mai repetă şi gregalele nu peste og rep ri
dar se provoacă, A nu trece cu vederea prima greşa ei ln
mai eficace pentru eri > ee a a omenirii,
i iune aplica n R i $
W eege 1 de epidemie, măsurile preventive
sint mult mai salutare decit remediile clinice, tot astfel şi a
cazurile de epidemie morală, sforfärile făcute pentru rapi mega
viciului vor fi mai de folos decit toate spitalurile — go pr er
corecfiune— ce s'ar infiinfa pentru tämäduirea lui. In acea i-
60 VIAȚA ROMINEASCA
recfiune, tribunalele de minori, impreună cu legea pentru pro-
tecfiunea copiilor, au avut un succes indiscutabil,
Rolul însemnat, pe care l-a desfășurat această institufiune,
in descregterea criminalității, a fost recunoscut de toți oamenii
de știință și Ge lege. Multe state din Europa s'au gräbit a Infiinfa
instituții analoage după modelul american şi englez. Astăzi
Germania, Italia, Olanda, Rusia şi Franţa au si ele tribunale de
minori ` iar dintre parlamentele acestor țări unele au votat, iar al-
tele discută proecie de legi pentru protecfiunea copiilor.
Trihunalele de minori din Anglia servindu-se de legi spe-
ciale, ne rāmine să aruncâm o privire şi asupra acestui capitol,
„Children Act, 1906“ sau legea copiilor din 1908, este cea
mai complectă dintre toate cite s'au votat până acuma in favoa-
rea copiilor, ingrijindu-se atit de fizicul cit şi de moralul tine-
rimii. Impaärfita in șase capitole, ea este adunarea legilor pre-
existente până la 1908 şi complectarea acestora cu alte noi.
Toate capitolele cuprind cele mai mici amănunte, referindu-se la
protecția minorilor.
Capitolele sint următoarele :
1) Protecţiunea vieţii copilului,
2) Crufarea copiilor și persoanelor tinere de cruzimi.
3) Tinerii fumatori.
+) Şcolile de retormă și industriale,
5) Tinerimea vinovată,
6) Miscellanea,
Din aceste capitole exiragem articolele care ni s'au părut
mai insemnate si din care reesă clar spiritul acestei legi,
Capitolul I. Articolul 4,
„Auloritatea locală poate fixa numărul copiilor sub 7 ani
care pot D ținuți la gazdă, și pentru care s'au luat dispozifiuni
in conformitate cu această lege. Orice persoană, primind mai
mulți decit numărul indicat, se va face vinovată față de a-
ceastă lege..
Art, 5, „Orice copil poate fi luat dela gazdă, dacă se va
dovedi că sint peste numär, ori că sint in primejdie (locuinţa
fiind proastă sau fiind ţinuţi in rele condițiuni higienice)*,
b) Copilul mai poate fi mutat dela o gazdă, dacă se va
dovedi că acolo este rău ingrijit sau că gazda este ignorantă,
befivä, imorală, sau cu porairi criminale“,
Capitolul II. Art. 12,
„O persoană peste 16 ani, care are sub supravegherea sa
un copil sau o persoană mai linără ca 16 ani, dacă cu voință
tratează rău, bate, neingrijeşte sau lasă In päräsire pe acei copil
sau finär, ori Il expune la asemenea injurii in dauna sanătâţii,
va fi vinovat lata de această lege si capabil de a fi condamnat:
a) la o amendă de | st. 100=2500 lei, sau In lipsă şi ca
adaos la această taxă, la inchisoare până la 2 ani, cu sau färä
muncă silnică,
b) Pot fi condamnate la o amendă de |. st. 25=625 lei,
TRIBUNALELE DE MINORI IN ANGLIA îi
sau în lipsă ori ca adaos la această amendă, la inchisoare pănă
la 6 luni cu sau fără muncă silnică” părinții sau persoanele au-
torizate de lege, de a Ingriji de copii sau persoane tinere, care
avind In grija lor asemenea persoane, li lipsesc de o hrană in-
destulätoare, de haine, ajutor medical gi locuință, sau care nefiind
in stare de a procura copiilor, hrană, haine etc. nu iau măsuri
pentru a li se da acestea conform legii pentru ajutorul săracilor*,
Articolul 14. „Dacă părinții sau persoanele ce au in grija
lor copii sau persoane tinere, Ingädue acestora de a sta pe străzi
sau piețe, pentru a cergetori, sau a primi pomană, oria provoca
dare de pomană, prin cintece, jocuri, reprezentații, ori oferind
lucruri pentru vinzare, acei părinți sau persoane vor H dati ju-
decäfii zi condamnaţi la o amendă neintrecind |, st. 25==625 lei,
sau în lipsă ori ca adaos, la Inchisoare neintrecind 3 luni, cu
sau fără muncă silnica*.
Articolul 15. „Dacă o persoană peste 16 ani are în grija
sa ori ce copil sub vrista de 7 ani, şi Ingädue copilului să stea
In o cameră, in care se află un foc deschis neingrädit, astfel că
copilul riscă de a se arde, frige sau opäri; şi dacă acea persoană
nu ia nici o mäsurä a-l feri pe copil de pericol, Intimplindu-se
ca copilul să moară sau să se râncască, acea persoană va fi
vinovală de acea intimplare şi condamnată la o amendă del, st.
10=250 lei“.
Articolul 17. „0 persoană care ingrijeste o fată mai tinâră
ca 16 ani, dacă pricinueşte sau incurajeaza seducțiunea sau
prostituarea acelei fete, va D vinovată de această rea purtare si
condamnată la inchisoare pănă la 2 ani, cu sau fără muncă
silnică“,
Art. 26. „Cind se va prezenta innaintea curfei o persoană
vinovată de cruzimi față de copii sau de oricare altă gregala
mai sus citată, zi curtea va gasi că se aflä Innaintea unui befiv
ordinar, atunci in loc de al condamna la o amendă sau inchi-
soare, Îl va trimete la o casă de indreptare pentru befivi,—con-
form legilor pentru befivi dela 1879 la 1900, pentru un timp
neintrecind doi ani*.
Capitolul II. Articolul 39,
„Dacă o persoană va vinde unui tinär care la vedere nu
va fi arätind vrista de 16 ani țigări, tutun sau hirtie de ţigară,
fie pentru trebuinfa lui personală sau nu, va fi condamnat pentru
prima oară la o amendă de |. st. 2=50 lei si pentru a doua
oară la l. st. 5125 lei“. i E
Art. 40. „Orice poliţist sau ingrijitor de parcuri, grădini,
ori funcționar în uniforma este obligat de a confisca figärile,
tutunul ete, ce va găsi In posesiunea unui tinär mai mic ca
16 ani, şi pe care-l va fi văzut lumind in strada ori in local
public, Oricine din toţi aceşti functionari are dreptul de al per-
chizifiona pe fumätor, dacă este bäet*,
62 VIAŢA ROMINEASCA
Capitolul IV. Art. 58,
„Se va trimete la școala industrială, persoanele mai jos de
14 ani, în următoarele cazuri;
a) Cind a fost găsit cerşâtorind sau primind pomană, ori
stind pe străzi şi piefe tot pentru aceste motive:
b) Cind a fost găsit hoinărind sau neavind o locuinţă
proprie, ori vizibile mijloace de existență, ori părinți sau tu-
lori tare să se îngrijească de el;
c) Cind a lost găsit rău ingrijit, In mizerie, măcar că a-
mindoi părinţii, sau numai unul din ei trăeşte, sau fiind un co-
pil nelegitim a cărui mamă este in inchisoare“,
Capitolul V. Art, 99,
„Cind un copil, sau persoană tinără este acuzată de vre-o
faptă, pentru care trebuia să plătească o amendă, si curtea este
de părere că trebue să plătească amendă sau despăgubire; in
loc de a condamna pe copil sau tinâr, va condamna pe părinţi
sau tutori să plătească amenda sau despägubireasi nu-i va
scuti decit numai in cazul cind nui va găsi, sau cind se va
dovedi că greșala n'a fost fâptuită din neglijenfa părinţilor“,
Art. 102. „Un copil nu va fi niciodată condamnat la inchi-
soare pentru nici o faptă, si nici nu va fi dus la inchisoare In
loc de amendă”,
Capitolul VI. Art. 115.
„Nici un copil, afară de cei In brate, nu va fi invoit să a-
siste Ja judecarea unui adult, sau la procedura premergätoare,
decit în cazul cind va fi citat ca martar“.
Art. 116, „Dacă un părinte sau tulorese mulă dela un loc
la altul, purtind cu dinsul un copil dela 5 ani in sus, Impiede-
cindu-] astiel de a primi educafiunea necesară, va fi amendat cu
L st. 125 lei, iar copilul după chibzuinţă se va trimete la o
şcoală industrială, nefiind destul de bine ingrijit de părinți“.
Art. 120, „Proprietarul unui han (cireiumd) nu va permite
unui copil să stea Innäuntru, decit in oarele cind localul este
inchis. Cel ce nu va observa această condifiune, va fi condam-
nat intăia oară la 40 shillinge = 50 lei si a dona oară la I. st,
S= 125 lei“.
Art. 122, „O autoritate educativă din localitate, dacă i se
face cunoscut în scris, poate trimete medicul său în orice şcoală
elementară să examineze persoana şi hainele copilului ce este
infectat de vermini sau murdărie. Dacă după o atare examinare
medicul găseşte persoana şi hainele copilului infectate, autoritatea
educativă locală va Inştiința in scris pe părinți sau tutori, Ce:
rindu-le de a curäfi copilul In timp de 24 ore dela înştiinţare“,
Intoreindu:ne privirile şi câtre fara noastră, în momentele
acestea, cind pe deoparte numărul copiilor AA creşte simți-
tor, iar pe de alta opinia publică să agită in lavoarea acestora,
“cerind crearea școlilor de corecfiune, —credem că înființarea tri-
2 TRIBUNALELE DE MINORI IN ANGLIA 63
bunalelor de minori la noi ar da problemei o solufiu i
fin costisitoare şi mai potrivită cu I eg ce N eg lies
Pe lingä aceste tribunale, Infiinfindu-se, sau destinindu-li-se cite
o şcoală de meserie şi agricultură cu semi-internat, am avea un
sistem ce ar satisface cererile noastre, Şcolile de corecfiune gi
reformä Sint menite să dispară, ne mai corespunzind timpului.
„___ Desigur că iniţiatorii se vor lovi de obicinuita piedecă `
lipsa de bani ; tribunalele de minori reclamă mai puţină chel-
tuiala ca școlile speciale şi penitenciarele, de oarece nu cer alt
local şi personal decit acela al tribunalelor de adulţi. Cit pen-
tru persoanele însărcinate cu Supravegherea copiilor, s'ar putea
et 3 onorific această misiune. Ar [i incă
] pentru orice femee de a in ii şi a-şi
oe 2 de fericire. FE PERLE
ar despre turbulenfii si recalcitrantii şcolilor
se va mai vorbi de ei, cind sälile de Ay vor got Si
de tiesite Și rău aerisite, cind programele vor fi mai micsorate
şi mai potrivite cu vrista, puterea si temperamentul şcolarilor,
cind inväfämintul va fi mai putin teoretic şi uniform, devenind
mai real şi căpătat mai mult in cartea mare a naturii. cind ins-
ttutorii vor îi apostoli ai misiunii lor. j
Otilia Vlaicu
u nun
Materie, Viaţă si Celulă
Organismele viețuitoare, studiate cu microscopul, se re-
zolvă intr'o infinitate > elemente mici, care până la un punct
işi duc viața lor proprie, contribuind ta același timp la menţine-
rea vieţii în organism: ele se numesc celule, Dimensiunile ce-
lulelor sint aproape constante In toată intinderea lumii vii, 5
fiind in jurul unui diametru mediu de citeva mumi de moare `
(microni). Celula e In sine un organism și e foarte complica
Forma sa e variată dela un element la altul, substanţa sa € o pia
sernilluidä, amestec de diverse albuminoide. Acesta e rezultatu
la care au ajuns naturaliștii studiind plantele şi animalele infe-
rioare precum şi anatomiştii, ocupați mai ales cu studiul 2
bratelor şi al omului, Toate lucrările lor au ajuns la o conclu-
zie unică şi identică, la doctrina celulară. Fiinţele vii sint com-
puse sau dintr'o singură celula, cum e cazul animalelor micros-
copice numite protozoare ; sau sint complexe celulare : meta-
zoarele, adică asociafiuni de aceste organite microscopice, nu-
SS Sen regulă de compoziție a organismelor a lost intre-
zäritä de Schleichen gi Schvam la 1838, Insă in tot timpul vea-
cului al XIX anatomiștii au cercetat toate țesuturile i ee
lui şi numai In urmă s'a putut identifica pentru toate fesutur le
elementul esenţial, desi diferit ca formă In liecate varietate, E
dică celula musculară, glandulară, conjuctivă, nervoasă, etc, A-
ceastä lege a fost în . en In em de islogistii contem-
i Koeliker, Max Schiltze, Ranvier, ete. .
W ee timp studiile embrogenice au dovedit că toate
fiinţele es dintr'un element de același gen. ‚In mod constant en
la originea fiinfi vii, o celulă de constituţie invariabila, ovulul.
Miile de elemente anatomice diferenţiate a câror asociaţie an
mează ființele complexe sint posteritatea unei celule, a ovululu
primordial.
MATERIE, VIAȚA SI CELULA 65
Toată doctrina celulară se poate reduce la aceste două a-
firmaţiuni : totul e celulă, totul derivă dintr'o celulă inițială,
Cercetările asupra celulei au cAutat In urmă să determine
constituția acestui element esențial al materii vii, lăcind studiul
analitic al diverselor părţi constitutive. Strassburger, Bütschli,
Flemming, Kuppfer, Fromann, Heitzmann, Balbiani s. a. au su-
pus acest micrucosm anatomic, acest infinit mic celular, la ace-
iaşi disecfie amănunțită la care predecesorii săi supuseră orga,
nismul intreg, demonstrind in organismul celular un edificiu ex-
traordinar de complicat,
Cercetările lor au dat la lumină structura celor două părți
constitutive ale celulei ` protoplasma celulară şi nucleul, In urmă
au fixat partea respectivă ce o ia fiecare In multiplicarea gene-
tick, au arătat că protoplasma, care formează corpul celulei, nu
e omogenă cum se credea la inceput.
In privința structurii fine a protoplasmei, au lost emise o
serie de ipotere dintre care unele au trecut In domeniul istoriei.
E de relevat cu această ocazie că greşelile comise de istologisti
în această privință au lost pe deoparte că au generalizat la toate
celulele unele formațiuni văzute, pe de alta că au luat— drept
structură reală— modilicările artificiale produse de diverşii reactivi
întrebuințați ca fixatori.
E ştiut că reactivii fixatori sint coagulanfi ai coloidelor or-
ganice și că sint deci producătorii structurii observate in proto-
plasmă, E deci evident că aceste figuri variază cu reactivii Intre-
buinfafi, toate condifiunile râminind egale. Granulafiile lui Alt-
mann sint demonstrate prin ajutorul acizilor intenşi sau de a-
mestecuri oxidante, Heidenhain le atribue sublimatului corosiv,
De asemenea Schvartz a negat prezența unei rețele preformate
în celulele vii vegetale, După unii autori toate formațiunile pro-
toplasmatice şi chiar cele observate de Flemming In nucleul tn
cromatoliză ar fi produse artificiale, Fischer a putut obține for-
mafiuni reticulare sau granulare Intrebuinfind peptone 2—10%/0,
hemoglobină, nucleină şi diferite alte substanțe proteice cu se-
rum-albumină, paraglobuline etc. tratate cu acid osmic, acid cro-
mic, lichidul lui Flemming sau al lui Altmann.
E destul să amintim de clasicele teorii asupra structurii
protoplasmice, bazate pe studiul celulelor vegetale sau animale fi-
xate, expunerea lor amänunfita dind loc la considerafiuni asupra
cărora nu vom insista. Rind pe rind s'au emis de către autori
concepția unei structuri filare, reticulare, granulare şi Inslirgital-
veolară.
Fiecare din aceste ipoteze au fost viu combätute, incit unii
autori admit că proloplasma este omogenă și că toate structurile
descrise sint pur şi simplu artiliciale, aceia ce mi se pare inc-
xact,
Structura alveolară a plasmei lichide e în concordanță cu
acele proprietăți celulare, care decurg sau depind de această
structură, precum : plasticitatea celulei, mișcarea amiboidă şi alte
5
66 VIAȚA ROMINEASCA
proprietăți importante, ca marea varietate a proceseler chimice
ce pot avea loc In aceiași celulă. Nu trebue însă generalizată
structura alveolară la toată materia viețuitoare. Büischli a dat
uneori interpretări prea unilaterale, adesea in contrazicere cu
imaginele microscopice observate, Cercetările acestui au-
tor Sau intins cu deosebire asupra corpurilor organice şi inor-
ganice, ce au proprietatea de a se umila In contact cu apa, Nä-
geli a arătat cel dintăiu că aten proprietate nu trebue coniun-
dată cu facultatea de inbibitiune a substanțelor poroase, ceia ce
n'a fost luat In seamă de cercetatori mai vechi ; inbihitiunea se face
fără creştere de volum, prin umplerea unor spaţii capilare um-
plute cu zer, pe cind umflarca e însoțită totdeauna de creștere
de volum,
După Nägeli proprietatea de a se umila ia apa e datorită
faptului că molecule sau grupuri de molecule (micelle) sint in-
depărtate unele de altele prin atracție de apă la suprafața lor, de
unde acest proces apare ca un grad intermediar spre fenomenul
solubiiitäfi. Bütschli aduce Insa argumente importante pentru
combaterea modului de a vedea al lui Nägeli şi caută— bazal pe
structura corpurilor tumefiabile, care toate sint coloide—să sta-
bilească o nouă concepfiune a procesului de umilare. Solufiu-
nile coloidelor trebue considerate ca suspensiuni mai mult sau
mai puțin fine, deosebindu-se de solufiunile adevărate numai in
grad. Gelele sint din contra sisteme eterogene, cu o construc-
fie particulară, care izu nagiere din sole prinirun proces parti-
cular de desamestecare. Desamestecarea consistă in aşa zisa
iormafiune de faze, un proces care are loc sub o altă formă, In-
tre două lichide cu solubilitate deosebită şi consistă In alătura-
ren simultană a două concentrări de solubilitate d, ex,: in a-
mestecul de eter cu apă e posibilă o stare in care o soluſiune
apoasă de eter 9% (faza apoasă) să coexiste cu o fază de eter
(sol de apă 980% în eter). Un gel (hidroge!) consistă dintrun
coloid geleficat și o lază apoasă,
Meritul lui Butschli e de a fi probat pentru un mare nu-
mär de geluri că constau dintr'un schelet alveolar coloidal, in
ale cărui spații se găseşte un lichid; insă cercetările lui Ilardy
au probat că faza coloidală, adică scheletul, nare intotdeauna
forma de pärefi alveolari, Intr’adevär, după Butschli, procesul de
desamestecare are loc cu formafiune de picäturi foarte fine In
soluţie coloidală, constituind conținutul alveolelor, pe cind cea-
Jaltā lază coloidală constitue päretii alveolelor, Hardy a arätat
că procesul nu e Intotdeauna identic şi că adesea intervin alle
lormaţiuni intermediare, anume formaţiuni reticulare care se pot
interpreta In mod deosebit.
Din cele de mai sus rezultă că in genere proprietăţile co-
loidelor, aplicate la studiul protoplasmei, cu deosebire In ce pri-
veşte structura ei, pare a da dreptate teoriei alveolare a lui Büt-
schli, deși trebue admise și exceptiuni.
Din lucrările lui Berthold, Bütschli, Albrecht, Rhumbler, re-
MATERIE, VIAȚA ST CELULA 87
zultä ca vechea sephraziune istalogică dintre pâricelele salile şi
inite masa inlermediară lichida (suc- celular, sur nuclear) nu
mni poale fi menţinută, Cu toate acestea teoria lui Butschli a-
-onfa structurii alveolare a protopiasmei a fost adoptată de unii
iară nici o restrichiune si in mod cu totul excesiv generalizată,
aşa incit fatalmente a dal uneori greș. Aceşti autori au căzut
in exirema opusă, reactionind contra teoriilor invechite asupra
constituției protoplasmei, anume teoria fiară a lui Fleming, tto-
rin grunularä a lui Altmann, sau cea reticulară a lui Heitzmann.
Eugen Albrecht insistă asupra importanței manilestațiunilur
fizice şi chimice asupra celor morfologice. Procese vitale adc-
värate au loc şi in substanțele intercelulare şi în produsele cetu-
lare ; deci să nu ne asteplam ca în viilor să putem pune în t-
vidență modificări morlologice ale celulelor In orice stare fizio-
logică sau patologică,
Holmeister crede că cercetările asupra structurii celulare
au dat ce pot da; un progres Insemnat pe această cale nu mai
e posibil, căci ochiului li este imposibil diagnosticul direct chi-
mic, adică nu poate distinge nici in vitro, nici la microscop o
salufie de elorur de sodiu de una de zahar. Reactivii duc in
alari câzuri la scop, însă adesea nu sint ulilizabili la microscop.
din cauza micimii obiectului,
Cu toate acestea microchimia a făcut continuu progrese oh-
servind moditicärıle vitale la celule vii, eventual la celule fixate
în diferite stadii liziologice pentru a încerca astfel şi indicațiunea
probabilă a proceselor, In urmă un alt procedeu, cere a dat deja
multe rezultate, e imitarea proceselor vitale cu materialul nevital
organic şi anorganic, Pe această cale au ajuns Biftschli şi Quinke
In concepțiunea fundamentalä asupra constructiunii spumoase a
substanței vii. Roux, Dreyer, Rhumbler, Bernstein a. a, au imt-
ta! procese vitale cu aparenfe specifice la spume de săpunuri
oleoase, la picături de mercur de chloroform.
Celula find construită in esenţă din coloide in mediu l-
chid, trebue să i se poată aplica principalele legi ale coloide-
lor. Cercetările de mare valoare, ate lui Bütschli şi Hardy, au
adus dovada că prin simple modificări de concentrafiune se poate
produce în sölufiuni coloidale pe rind structura unei emulsiuni
de picături, a unei structuri alveolare, reticulare, deci formele
principale ce se observă la protoplasma vie, Din cercetările lui
Bütschli şi Rhumbler rezultă cu cea mai mare probabilitate că,
peniru cele mai multe formaţiuni intracelulare, sint aplicabile le-
gile stării de agregafiune lichidă,
Studiile noastre făcute timp de 2 ani de zile asupra diver-
selor celule ale organismului şi în deosebi asupra celulei ner-
voase, cu ajutorul ultra-microscopului, ne-au format convingerea
că protoplasma este In genere supusă legilor de constitufiune,
cunoscute astăzi din știința relativ nouă a chimiei coloidelor, La
ultra-microscop celula vie se prezintă ca un hidrogel semifluid,
avind elementele caracteristice observate, adică o masă de gra-
68 VIAȚA ROMINEASCA
nulafiuni coloidale, luminoase, In anumite Imprejuräri animate de
mișcări browniene, şi printre ele lichidul care le fine în suspen-
siune,
Mărimea granulafiunilor protoplasmice variază nu numai de-
la o celulă la alta, dar chiar în interiorul aceleiaşi celule avem
diverse sisteme granulare, constituind ceia ce In chimia coloide-
lor se numeşte sistem polifazic.
Unele elemente morfologice descrise de autori In celula fi-
xată, nu sint decit rezultatul diferenfierii gi precipitării diferite-
lor faze coloidale, ce constitue gelul protoplasmic, Sub ochii
noştrii, putem determina formațiunea lor, prin adăogirea de di-
vergi reactivi intre lamă zi lamelă la ultra-microscop.
In această privință, un exemplu ni-l oferă formațiunile cor-
pusculilor cromatofili din celula nervoasă,
Granulatiunile coloidale din celulele ganglionilor spinali şi
simpatici şi din centrii nervoși, sint izolate şi nu constitue aglo-
merafiuni amintind morfologia corpusculilor lui Nissl, Dacă însa
recurgem la acțiunea precipitantă a unor materii colorante, pu-
tem obține imagini cu totul identice cu cele observate in gan-
glionii Axafi şi colorați prin metoda lui Nissl., Așa acidul ace-
tic in soluţie izotonică produce o precipitare a granulelor coloi-
dale formind corpusculi identici cu cei descrişi de Lugaro si de
noi in tipurile celulare de cine.
O altă metodă de a obține imaginile corpusculilor lui Nissl,
este de a trata celulele ganglionare vii, sau celulele proaspete
de animale tinere, cu unele substanțe colorante, precum e al-
bastru de metilen, rogu-neutru, amestecul acestor doi coloranţi,
albastru de toluidină, etc, Aspectul obținut este acelaşi ca acela
din celulele fixate. Această metodă de colorare, numită supra»
vitală, produce moartea celulei ` precipitarea granulafiilor coloi-
dale nare loc In timpul vieții. Intr'adevär, dacă se face In gan-
glionii spinali injectiuni intravenale de rogu-neutral + albastru de
metilen, disolvate In serum animal, nu se produc precipitații sub
forma de corpusculi ai lui Nisal şi granulațiile coloidale se co-
lorează In roz, pe cind in celulele alterate prin traumatism in
timpul injectiei, se văd corpusculi de ai lui Nissl, ca in colo-
rafia supra-vitală,
Experiențele descrise mai sus, precum şi numeroase altele,
făcute In laboratorul elinicei noastre de boale nervoase din Spi-
talul Pantelimon, asupra celulei nervoase In stare vie, ne-au do-
vedit deci că corpusculii cromatofili apar In protoplasme numai
prin precipitarea granulafiiior coloidale, care singure constitue
elementul observat în stare vie In protoplasmä, Starea labilä, a-
dică vie, a hidrosolului protoplasmic, după acţiunea nocivă a unor
anumiţi agenți, se modifică, reactionind printr'o precipitare a gra-
nulafiunilor coloidale și formațiunea unor blocuri intra- protoplas-
mice,—care, colorate, apar ca corpusculi ai lui Nissl, Odata cu a-
deastä precipitare, sau chiar anterior ei, celula şi-a pierdut pro-
erietäfile vitale,
MATERIE, VIAȚA SI CELULA 53
—— nn nee
Tot în această ordine de idei - este interesantă chestiunea
neurolibrilelor, intrucit preexistenfa lor a fost pusă la indoiala si
chiar negată de unii autori. Intr'adevăr examenul microscopic
şi ultra- microscopic al celulei nervoase nefixate sau chiar în
stare vie nu demonstra existența neurofibrilelor, O serie de
fapte insă, luate fie din studiul anatomo-patologic al neuro-
fibrilelor, fie observate pe cale experimentală, par a dovedi că in
celula nervoasă, neurofibrilele există in timpal vieţii si au un rol
capital in funcfiunea neuronilor, fiind organul conductibilitäfii influ-
xului nervos, Nu existä alte celule In organism, care să aibă
un aparat identic cu al neurofibrilelor ; şi chiar dacă se observa
filamente colorindu-se în negru cu nitratul de Argint, ele nu
posedă proprietăţile biologice ale neurofibrilelor. Indicile de re-
Iractie al neurofibrilelor, e apropiat de cel al hialoplasmei și aşa
ne explicăm de ce nu pot fi văzute in celulele nefixate şi neco-
lorate ; acest fapt ne mai indică că nu avem a face cu un sis-
tem solid.
Punerea In evidență a neurofibrilelor se face printr'un pro-
cesus de gelificare ` e vorba Insă de o precipitare cu totul fină,
intrucit în impregoafiunile metalice nu se văd granulafiuni in
preparafiunile reuşite nici cu ajutorul celor mai puternice obiec-
tive. Leziunile celulei nervoase, descrise In turbare, in variafi-
unile de temperatură şi mai ales in presbiofrenie, manifestate
cu deosebire printr'o alterafiune constantă a sistemului neuroli-
brilar, pledează pentru preexistenfa lui „intra vitam“ intrucit tre-
bue să admitem că procesul de alterafiune s'a petrecut, mult
timp inaintea morții, în cursul şi din cauza agentului patogen
din organism,
Vedem deci că şi chestiunea mult discutată a neurofibrile-
lor se poate interpreta în urma studiilor cu ultra-microscopul in-
tr'un mod nou, nevenind In contrazicere nici cu preexistenfa lor
în stare vie—care pentru moment cel putin pare indiscutabila,
nici cu faptul ca examenul direct al celulei nervoase vii nu a.
rată nici o formaţiune fibrilară In protoplasma ei. Concepfiunea
unui sistem coloidal polifazic pune Intr’o lumină nova formafiu-
nile protoplasmice, care trebue din acest punct de vedere con-
siderate nu ca niște construcţiuni morfologice solide, ci ca un
fel de a fi al protoplasmei, variabil dela un moment la altul In
raport cu funcțiunile diverselor organe celulare, E deci o con-
cepfiune dinamică, față de cea statică anterioară; una fiziolo-
gicä, în locul celei istologice.
Nu putem actualmente cunoaşte in mod precis constituția
chimică a protoplasmei vii. Operațiunile necesare pentru a izola
și analiza substanțele care compun celulele sint atit de violente,
şi instabilitatea compuşilor protoplasmici e atit de mare, incit
încercările făcute in această direcție n'au putut da rezultatele
dorite, Se pot izola dileritele substanțe ce participă la formafi-
unea protoplasmei, precum : apa, săruri, hidrafi de carbon, grä-
sime şi lipoide, albumine, acid nucleic, etc. ` insă nu putem gti
70 VIATA KOMINEASCA
in mod precis In ce raport reciproc se găsesc aceste substanțe
pentu a forma materia vie. De asemenea nu putem avea date
sigure asupra uumpoziţiei sucului celular, Dacă se acceptă struc»
tura spumoasä sau alveolară a protoplasınei, trebue să admitem
că fiecare celulă vie conține un suc, acesta trebue să existe In
mică cantitate In celulele linere, in celulele animale, apoi in mare
cantitste in celulele bă ine vacuolizate ale unor plante. Nu e-
xistă nici o celulă fără acest suc, şi compozitia lui variază după
structura, după funcjia celulei si după me-liul ambiant Dopa
concepția actuală, apa găsită în citoplasmă trebue să existe sub
două forme diferite: f) ca apă de inbibițiune a colnidului cito-
plasmei; 2} ca apă liberă conținută In alvealele protoplasmei,
constituind prin urmare un mediu de disoluțiune pentru o can-
titate de materie organică şi de substanțe minerale,
Sindiind elementele constitutive ale protoplasmei, Danilew-
ski ajunge la concluzia că ea nu este un amestec în care fie-
care element ar exista independent unul de altul, ci un com-
plexus chimic de molecule, rare reacționează contra influențe-
lor exterioare perturbatrice ca o substanţă omogenă şi unică, La
diversele speje animale protoplasma dileră şi variajiunea con-
stă nu numai In absența unor grupe de atome sau de serii de
grupe la animalele inferioare, dar mai ales în faptul ca foarte
probabil sera de molecule este construilă supă un alt lip decit
ia albuminele superioare, O asemenea deosebire s'a putut cons-
tata chiar între protoplasma bacteriilor și acea a ciupercilor: al-
bemina drojdiei de bere şi a ciupercilor conține un număr con-
siderabil de molecule din seria aromatics, cure hpsesc in albu-
mina bacteriilor.
Dar nu numai prezența sau absenţa unor grupe atomice
pot explica dilerența ce constatăm intre proteinele diverselor
spefe animale, Ar trebui să admitem existența a nenumărate
milioane de substanțe ulbnminoide diferite, dacă fiecare celulă
ar avea o protcına specifich, Si cu toute acestea, prin unele
reacțiani biologice s'a putut demonstra existența unei «deose-
biri incontestabile in constituția diverselor albumine celulare.
E destul să amintim în această privință de fermentii de apărare
şi Je reacția lui Abderhaiden, prin care se pune In evidenţă
tocmai cele mai line deosebiri in structura unei molecule proteice.
Studiindu- se construcția moleculară a proteinetor Intflnite in
natura s'a găsit câ în toale celulele din natură revin aceleaşi ele-
mente simple constitutive, adică aceiaşi amino-acizi, in număr
Je vreu douăzeci, In privinţa construcţiei specifice a celulelor
diverselor organe şi speje animale, Abderhalden consideră po-
sibilitäfile de aranjare ce se pot imagina chiar cu acest numär
restrins de animo-acizi, pe care el le numeşte ligurat ` pietre de
construcție (Bausteine). Intr’adevär, socotind numărul posibilitä-
filor de realizare cu 20 de amino-acizi, in diverse pozițiuni—o
metodă analuagă cu cea uzitata in stereochimie,— Abderhalden
găsește ca, variind poziţiunile reciproce ale acestor douăzeci de
MATERIE, VIAȚA ȘI CELULA 71
pielre de construcție sau modificind cantitativ la fiecare dad alt
amino-neid, ajunge la Dire enorm-de mari, aşa Incl nu numai
că am putea realiza un număr de proteine distincte unele de
altele pentru fiecare celulă de organ din natură, dar desigur că
am întrece numârul organismelor de pe pämint Asa find, na-
tura încă na realizat toate posibilităţile de erentiune in ce pri-
veşte variaţia proteinelor existente,
In constituțiunea diverselor celule din organism, elemen-
tele simple — adică amino-acizii sint aşezate în mad divers, după
trebuinfele celulei gi după funcțiunea ce au de indeplinit în or-
kunism. Ceva mai mult, din cercetările lui Abderhalden se pare
că există anumite grupări funcţionale, care se păstrează în toată
scara zoologică, Asa de ex. celula hepalică a tuturor apefelor
animale ar avea o grupare în rapori cu funcțiunea biligena i-
dentică la toate spefele, si pe lingă ea alte animo-acide speci-
fice care ie diferențiază Intre ele, Acelaşi lucru pentru celula
renală, nervoasă, eic.
Asa se cxplică unele fapte experimental observate, precum
e acrla indicat de Abderhalden, că extracte! de placentä de orice
spej animală ponie fi descompus de serul femeilor gravide. Tot
prin această ipoteză ne putem explica până la un punci cum
am putut noi realiza cehuri „in vitro“ de ganglioni nervoși în
plasma heterogenă.
Intr'adevär, pestreca să ne putem explica cum se face nu-
triția celulelor în organism, irebue să admitem cå in plasma sin-
gelui trebue să circule în timpul vieții o mare canutate de a-
mino-acide simple, pe care celulele le absorb, si apoi în interi-
orul lor se face sinteza specifică In raport cu iuncția ce-i e in-
credințată. Dacă admitem această ipoteză, ne putem ehen cum
se poate un ţesut nutri si deci Intrefine viaţa mai mul! timp in
plasma heterogenă. Nu ştim pâna unde se poate generaliza; fapt
este insă că intte speje invecinate plasma conține elemente si-
milare ce pot realiza sinteza elementelor celulare reciproce,
O alta metodă inirebuinfatä numai in ultimii ani in stu-
diul țesuturilor, esie aceia a culturilor „in vito“, Fransplan-
tàri, grefe de ţesuturi sau chiar de organe au fost făcute Și In
nainte ` insă numai de vreo trei ani s'n reușit să se cultive a-
iară din organism particule (detagate de țesuturi, aşa precum se
[acra numai cu organismele monoceiulare, bacterii etc., metodă
inventată de Harrison, Carrel, Burruws şi aplicată de un numär res-
trins «e cercetători ln diverse fesaturi. Această metndă ne-a per-
mis pentru prima oară nouă, impreună cu d. dr. lon Minen, să
cultivâm ganglioni spinali „in vitro“, putind realiza astfel con-
difiuni mai mult san mai puţin artificiale de existenţă, pentru
cca mai nobilă celula din organism, adica pentru celula ner-
dasi. i
` N PENR pozitive obţinut: de ngi prin culturile Je van»
giioni netvoşi, de Die nervoase, prin studiul regenerānii ner
voase „in vitro*, au aruncat lumină nouă asupra unor fenomene
72 VIAȚA ROMINEASCA
De ape a a nennen a nn nn
pănă atunci neexplicate, Asa, în primul rind, desvoltarea fibrelor
din sistemul nervos central şi din nervi se admitea, după Hen-
sen şi Held, că se datoreşte colaborării a două ordine de celule :
neuroblastele, care produc axonul, şi celulele conductoare (Let-
zellen) în interiorul cărora cresc şi se prelungesc fibrele ner-
voase. Cercetările noastre infirmă, cel puţin in parte, teoria lui
Heusen-Held, intrucit noi am observat că fibre de neo-forma-
fiune pot apărea și se pot desvolta in plasmă in afară de inter-
venfia celulelor conductoare ; şi chiar cind in traectul desvolta-
rii lor fibrele intilnesc celule conjunctive, adesea ne-am putut
* că ele işi urmează desvoltarea in interstifiile dintre
celule.
In urmă experiențele făcute cu culturi de ganglioni ner-
voşi in plasma auto- şi heterogenă, ne-au permis să ne däm
seamă de unele fenomene de nutriție ce se indeplinesc in inte-
riorul celulei nervoase, Intr'adevâr, intrucit noi am reuşit să
cultivam țesut nervos in plasma heterogenä, trebue să admitem
că celula nervoasă are proprietatea de a-şi fabrica substanţele
constitutive din elementele simple ce se află In plasma tuturor
spefelor animale sau ce! puţin a celor invecinate.
Si aici vedem deci o modificare in concepția veche asu-
pra celulei nervoase, Intr'adevăr se admitea că elementul cel
mai nobil al organismului nu s’ar ocupa cu bucătăria celulară,
că adică In plasma sanghină ar circula elementele, fabricate gata
de celelalte celule din organism, spre a fi oferite direct celulei
nervoase,
Oricit de armonică ar părea această organizație aristocra-
lică a organismului, faptele par insă a o contrazice. Din plasmă,
celula nervoasă işi adună elementele simple constitutive (Bau-
steine) şi cu ele isi clădeşte edificiul, care e lăcașul celor mai
minunate fenomene biologice, adică al actelor de conştiinţă.
Aproape toate cercetările care s'au făcut în vedere de a
explora structura celulei, n'au avut drept obiectiv decit statica
ei: dar cercetările recente, la care am contribuit şi noi, ne per-
mit nu numai de a ne face o idee mai exactă de adevărata
structură a celulei, dar Incă ne dau posibilitatea de a pătrunde
oarecum in dinamica celulei vii, Mai intăiu noi cunoaștem as-
tăzi că substanțele cristaloide se alla in mare parte in stare de
disociafie ionică, adică că molecula de electrolit este desfäcuta;
astfel e aproape probat că 75% de electrolite se prezimă sub
formă de disociafie şi numai 250% oferä molecule intregi. lonii,
după cum se ştic, au diferite valente, sint adecă mono- bi- tri-
valenfı etc., şi sint Incorporafi elementelor protoplasmei, aşa in-
cit avem o asociafiune de ion-proteide. Aceasıa asociație are
loc nu numai intre ioni şi proteide, dar chiar şi Intre lipaide Si
proteide, intre glicogen şi proteide, Prezenţa ionilor la suprafața
granulelor coloidale joacă un rol insemnat In toate fenomenele
biologice, cum e contracțiunea musculară, secreția glandelor, etc.
MATERIE, VIAȚA RI CELULA 13
— d nn as
Membrana celulară este continuu permeabilă pentru ionii
cei mai mici şi impermeabilă pentru unii ioni loarte mari. Din
nenorocire nu avem cunoștințe suficiente asupra jocului conti-
nuu al ionilor; dar cum sint purtători de incărcari riecirice, ei
determină atracțiuni și repulsiuni asupra granulelor protoplas-
mei, variafiuni în tensiunea superficială a membranei celulelor
şi, după semnul Incârcării lor in raport cu acela al granulelor,
produce sau coagulafiunea sau lichefiarea coloidelor. Putem
merge cu analiza și mai departe, si din cunoștințele noastre a-
supra materiei, despre care am vorbit anterior, sintem obligați
să admitem că acești ioni la rindul lor sint constituiți de elec-
troni, la care se reduce în rezumat acţiunea ionilor, grație diso-
ciafiunii intra-atomice,
Este uşor de Infeles, In urma acestor considerafiuni, că ce-
lulele, fe animale, De vegetale nu sint fixate intro formă inte-
rioară fixă, dar aspectul lor interior variază continuu şi consti-
tue un fel de caleidoscop viu, Este aproape imposibil, In starea
actuală a cunoștințelor, să ne facem o idee exactä— grație inchi-
puirii noastre — despre mişcările intracelulare, căci totul e mişcare In
viaţa celulei, care se operează la fiecare secundă în interiorul ei.
In fiecare moment se produc schimbări de decomporitiune şi
sinteză, prin reducfiune și oxidafiune. Din punctul de vedere
fizic există aceleași transformațiuni continue, căci nu poale exista
vreodată In celula vie o stare de echilibru perfect. Aci un e-
lectrolit se separă spre a se uni cu granulele coloidale; dincolo
materii solide, care n'au nici o influența asupra tensiunii interi-
dare, se desdoae, dind naştere la cristaloide care formeaza ade-
värate solufiuni. Pe de altă parte prin mărirea şi scăderea ten-
siunii osmotice, volumul celulei sufere variațiuri continue, deşi
aceste schimbări sint foarte puţin apreciabile pentru aparatele
noastre de măsură, așa incit si din punct de vedere volumetric
celula nu reprezintă deloc o cantitate constantă, In urmă, In
timpul functiunü, casi In timpul asimilaţiunii, fenomenele ‚elec-
trice joacă ua rol insemnat, şi fiecare schimbare fizică sau chimică
se Insofegte de modificări in starea electrică, De asemenea se
observă modilicațiuni în starea de radioactivitate, căci e probat
astăzi că toate țesuturile, sint radioactive şi nu există nici o In-
doială ca această radioactivitate de asemenea nu poale fi o
cantitate constantă. Probiemul acesta al variațiilor continue ce
au loc în celule se complică zi mai mult prin structura speci-
fică chimico-coloidală a fiecărei celule a fiecărei spefe de ani-
mal, Diferitele elemente ale celulei se alla Intre ele sub un ra-
port definit. Starea actuală a cunostinfilor noastre nu ne per-
mite de a spune diferențele care există între ovulele diferitelor
speje de animale si nici de ce ovulul de femee produce o fi-
infa omencască şi nu o masă oarecare de celule.
Graţie acestor cercetări, putem Intrezäri Intrucitva fenome-
mele intime care caracterizează asimilafiunea; astfel decurind
Achalme, bazindu-se pe fenomenele digestiunii pepsice, deserie
74 VIAȚA NOMNKASCA
in modul următor fenomenele, datorite diastazelor intracelulare In
momentul digestiunii : „Fermenfü solubili care par a fi solufluni
„coloidale, a căror fază solidă e constiluilă de granule, formate
„unele dintro substanța organica, poate albuminoide, mai
„probabil însă lipnrdicä, La suprafafa acestor granule, sint fi-
„Xate prin absorbție ioni inorganici, care provin din disociafia
„electrolitelor disolvate in faza lichidă și care comunică gra-
„nulelor o incarcare electrică determinată,
„Mișcarea moleculară aduce in contactul micelelor coloi-
„dale, moleculele substanţei pasive; pe de altă parte mişcarea
„brownianä, care animează granulele, produce o agitaţie continuă
„asigurind diluziunea rapidă a produselor formate şi egala re-
„partiție a substanței pasive in lichid,
„La contactul granulelor, incarcate de electricitate, se pro-
„duce o preschimbare In electronii interatomici ai moleculelor
„corpului pasiv ; micela culdidala îi ia sau li cedeaza unul sau
„mai mulți electroni, provocind astlel o simplificare sau o com-
„plicaţie moleculară. Granuia lucrează astfel intrun mod iden-
„tic cu catalizorij chimici sau chiar fizici (electricitate, lumină,
„caldură. etc.). Dacă ţinem compt de coeficientul de viscozitate
„al mediului, care—după cum s'a stabilit trebue să figureze in
„formula vitezelor de reacțiune, se vede că legile catalizii sint
„aplicabile acțiunilor disstazice“.
N’as avea decil o singură obiectie de făcut asupra meca-
nismului propus de Achnlme, adică că, examinind la uitra-mi-
eroscop celulele celor. mai multe urgane, nam constatal mişcâ-
rile browniene ale granulelor coloidale, decit In celulele jobului
posterior al ipofizei şi in leucocite, Aşa inch dacă se poate
admite ipoteza ingenioasă a lui Achalme pentru digestia extra-
celulară sau pentru digestiunea intracelulară a leucocitelor, nu e
tot astfel şi pentru procesele digestive, care se petrec in toate
celulele, chiar şi in celula nervoast, —jrecum cercetările recente,
facute în colaborafie cu dr. I. Minen, de cultură a gangli-
onilar spinali în plasmă heterogenă, probează pâna la evidența
acest lucru, În asemenea condiţii statem nevoiţi sa admitem cà
granulele coloidale, care joacă rolul de iermenţi, lucrează in alt
mm! asupra substanței pasive. Influenţa fermenfilor asupra elec-
tronilor e pusă in evidență şi de cerceiärile lui Gallerani, Acest
autor a întreprins numeroase experienţe cu ajutorul electrosco
pului foarte sensibil şi ai radiografilor, care i-au permis dea
afirma cà materia organică e radioactivă si că fermenfii lucrează
asupra electronilor. El arată ca mușchi sint radicacțivi şi a-
ceastă radioaciivitate diminuă in timpel travaliului muscuiar, lin-
tuch energia electronică e transformată in energie mecanică,
Prin urmare travaliul muscular nu se face pe sotoleala ener-
pici termice, ci a energiei electronice.
Ni ar fi greu, dacă nu imposibil, să expunem toate mani-
jesiafiunile vieţii celulei. dar nu ne pulem impiedeca de a spune
cheva cuvinte relativ la evolufiunea si involufiunen celulei, Era
„
MATERIE, VIAŢA ȘI CELULA T5
— —
firesc că, dacă materia este supusă in mod fatal evoluţiunii, cu
allt mai mult celula, ca şi ființele viețuitoare pe care le cons-
titue să fie supuse in mod fatal legii universale de cvoluțiune,
După cum a zis [parte bine Claude Bernard, aceasta este o lege
elementară care se aplică ființelor vieţuitoare, organelor şi ele-
mentelor celulare, care le constitue,
Deja de mult această idee a lost emisă de un om care a
fost In acelaşi timp un mare cugetător, port şi naturalist de pri-
mul ordin, de Goethe : celula se naşte, creşte, declină si moare;
ea descrie o trajectoare fixă In forma sa. Aceasta evoluție a ce-
lulei e condusă de doi factori esenfiali, adică hereditatea işi nu-
trifiunes. Nutrifiunea, după cum ştim, consistă Intro schimbare
continuă a edificiului organic al celulei. Fiecare celulă îşi ia
elementele necesare din mediul incunjurätor şi elimină produ-
sele sale de scete ſiune şi de desssimilafie. Creșir rea, perioada sta-
ționară, descreşterea, corespund la diferite stări ale nutrifiunii ;
prin urmare evolufiunea nu e altceva decit totalitatea sau expre-
siunea acestor modificări ale nutrifiunii, sau dupa cum a spus-o
Claude Bernard intrun mod admirabil: „la nutriton, dans sa
realiie. embrassee d'un coup d’eil à travers les ages.“
Ajunsă la apogeul său de desvoltare, celula—si avem in
vedere mai cu seamă celula nervoasa—isi menține integritatea
ei structurală, coloidală şi morfologica un timp mai mult sau
mai puțin lung, după rezistența sa individuală; şi apoi faza de
declin incepe să apară, tot aşa de fatală in manifestärile sale
casi faza de evoluțiune, E important cu toate acestea să re-
marcăm Că, cu toată sensibilitatea ſoarte mate a celulei nervoase
față de substanțele toxice, ca prezintă o ware rezistență, mai
mare poate decit oricare alt element din organism, Ar trebui
poate să căutăm rațiunea acestei rezistențe probabil In absenţa
fenomenelor de multiplicafie a celulei. Astfel am câulat la un
märe numar de indivizi de toate vristele fenomene de carioki-
neză, şi nam putut găsi niciodată Numai intrun mod exceptio-
nal am găsit celule cu 2 nuclei In ganglionii spinali sau în ne-
uronii motori; chiar in aceste cazuri nu erau urme de multipli-
caţiune a protoplasmei. Amintest cu toate acestea In treacăt că
am descris cu insumi in ganglionii simpatiei cclule gemene, a-
dică elemente care se prezintă două cite două, adăpostite in
aceiaşi capsulă ` semnificatiunea lor a rămas pentru mine ne-
explicabilă,
Această chestiune a duratei celulei nervoase se poate privi
dintr'un punct de vedere filosofic și a ridicat discuţiuni intere-
sante, Punctul principal al discufiunii e urmâtorul : O celulă care
se divide, moare sau continuă a trai? Goethe crede că moartea
e o consecință a reproduefiunii, O celulă ce se divide işi pierde
individualitatea şi moare reproducindu-se, Din acest punct de
vedere, date fiind cunoştinţele pe care le-am cisligat asupra ne-
regenerârii celulei nervoase In stare normală şi patalogica, pu-
76 VIAŢA ROMINEASCA
tem afirma că celula nervoasă bine desvoltală se bucură de o
viață tot aşa de lungă casi aceia a organismului căruia aparține.
Lipsa cariokinezei in timpul întregei durate a existenței lor
extrafetale, asociată cu neregenerarea centrilor nervosi In urma
traumatismelor sau a altor factori nocivi ce au distrus o parte
a centrilor nervoși, constitue o probă in favoarea longevitäfii
celulei nervoase, Ar trebui să admitem că celulele nervoase au
o longevitate lot așa de mare cași aceia a organismului din
care fac parte,
Giulio Bizzozero a denumit întrun mod pitoresc țesutul ner-
vos sub nume de țesut cu elemente perpetue, Mai e necesar să
adăugăm că tocmai graţie acestei fixitäfi a celulelor nervoase
viaţa psihică-e posibilă ? Proprietatea aceasta remarcabilă ne ex-
plică de asemenea transmisiunea ereditară a unor proprietăți vi-
tale ale organismului,
E, Metchnikofl, in mai multe lucrări succesive, si mai de-
curind Intro monografie de mare importanță filosofică, a tratat
problema cu totul arzătoare a mecanismului bätrinefii şi a mor-
fi, După ce constată ca diferitele concepfiuni religioase sau
sisteme filosofice n'au putut stinge în om frica de bätrinefä și
de moarte : nici remutarea si drumul de mintuire indicat de
Buda, nici credința in nemurirea sufletelor, nici doctrinele stoicilor,
nici acelea ale bisericii si propoväduitorilor creștini n'au schimbat
nimic în lipsurile organizațiuni: umane. De aceia Metchnicoff cons-
tatind insuccesele diferitelor mijloace, preconizate de religie şi filo-
sofie, isi intoarce privirea spre ştiinţă si se intreabă dacă această
ultimă venită n'ar fi capabilă a ușura unele infirmitäfi ale naturii
umane. Işi pune intrebarea, dacă nu cumva imensele progrese
realizate de stiinfile medicale ar putea da o speranță reală. Fără
îndoială, nici Tolstoi, nici Brunetiere n'au putut impiedeca pro-
gresele stiinfii, dar din nenorocire știința nu numai că nu po-
sedă vre-un leac contra bätrinefii, dar nici măcar nu cunoaşte
bine această perioadă din viața omului sau a celorlalte animale,
Metchnicoff, după ce analizează lucrările făcute de diferiți ab-
servatori asupra leziunilor ce se Intlinesc la bătrini, a formulat
felul său de a vedea in chipul următor:
Degenerescenfa senilă este caracterizată prin atrofia elemen-
telor nobile şi specifice ale țesuturilor şi inlocuirea lor prin fe-
sutul conjuctiv ipertrofiat. In creier, elementele ce dispar sint
celule nervoase, adică acelea ce servesc luncţiunilor celor mai
malte de inervaţiune ; si in locul lor ingrämädesc elemente infe-
rioare cunoscute sub numele de nevroglie, un fel de țesut con-
junctiv al centrilor nervogi, In ficat dispar celulele hepatice, a-
dică acelea care indeplinesc un rol important In nutriția organis-
mului, făcind loc țesutului conjunctiv, In rinichi, același ţesut
conjunctiv näväleste în organ gi înăbușe tubii uriniferi, indis-
pensabili pentru a debarasa organismul de o mulţime de sub-
stanfe nocive. In glandele sexuale masculine şi femeesti, ele-
mentele specifice, ce servă pentru propagarea spefei, dispar ai
_ MATERIE, VIAȚA ȘI CELULA E
— — —
sint de asemenea inlocuite prin celulele țesutului conjunctiv. Cu
alte cuvinte, după Metchnikoff, batrineta se caracterizeaza prin-
Ho luptă intre elementele nobile şi elementele simple sau pri-
mitive ale organismului, luptă ce se termină In avantagiul celor
din urmă. Victoria lor se manifestä prin slăbirea inteligenţii,
prin turburärile de nutriţie ce apar şi prin grevtatea de a curäfi
singele. Această luptă sau mai bine acest atac contra elemen-
telor nobile ale organismului e întreprinsă de celule mobile, ca-
pabile de a devora orice substanțe solide, elemente cunoscute
sub numele de fagocite, Aceste fagocite sint divizate de Met-
chnikoff In două categorii : fagogitele mici mobile sau microlage,
şi fagocitele mari, cind mobile cind fixe, numite macrofage. In
general microfagele ne vindecă de microbi, macrofagele de le-
ziuni mecanice,
In degenerarea senilä e vorba de o intervenfie a macrofa-
gelor ; nävälirea acestor elemente in diferite țesături e un feno-
men atit de räspindit in bätrinefä, Incit sintem siliţi a-i atribui o
mare însemnătate,
Un mod, pănă la un oarecare punct cu totul opus lui Met-
chnikolf, de a considera problema bätrinefei şi a morții e acela
formulat de Weissmann, susținut în urmă de Ribbert, 3. a,
Intr'adevâr Weissmann, care Intotdeauna s'a distins prin
claritatea ipotezelor filosofice ce le-a emis în diversele probleme
biologice, priveşte bätrinefa şi In urmă moartea ca nişte proprie-
tafi fiziologice, inerente fiecărui organism, izvorite prin urmare in
decursul evoluţiei hlogenetice sub influenţa diverselor necesităţi şi
in raport cu selecfiunea naturală.
In diverse spete la care felul de viaţă, Imprejurärile ex-
teme nu necesită apariția senescenfei si a morții, aceste mani-
lestäri nu apar, tot aşa precum diverse speje de viețuitoare sint
lipsite de unele organe sau proprietăți fiziologice cu totul indis-
pensabile altora.
Astfel Weissmann admite că fiinţele monocelulare sint ne-
muritoare. Se divid dind mereu naştere la indivizi noi, care nu.
e dech dacă sint atinşi in existența lor de agenţi nocivi ex-
erni.
In opoziție cu acestea, ființele pluricelulare sint muritoare,
Garantarea continuității vieţii Ja acestea nu se face prin conti-
nua diviziune a indivizilor ta intregime, ci a unei serii de ce-
lule speciale numite celule germinative, ce se află în glandele
sexuale, Aceste celule, intrucit transportă viaţa dela un orga-
nism la altul descendent, sint şi ele nemuritoare, cu toate că
capi mai multe celule germinative, nefiind intrebuinfate, mor
şi ele.
Celelalte celule ale organismului pluricelular au rolul de
a inveli și proteja, menfinind intt'un mediu optim, celulele ger-
minative, Ele au o vitalitate şi o divizibilitate limitată. Cu oare
care mici oscilafiuni dusă, durata vieții este aceiași pentru fiecare
speță de ființe vieţuitoare. Dacă numai agenții nocivi externi
78 VIAȚA RÔMINEASCA
nn E =
ar fi în stare să provoace moartea, durata vieţii ar trebui să
varieze foarte mult, aşa incit pentru explicarea acestei con-
stanfe specifice in durata vieţii Weissmann face să intervie se-
lecțiunea naturală, în raport cu împrejurările de traiu şi in spe-
cial cu modul de reproducere. In unele spete inferioare, indivi-
zii golesc dintr'odată produsele glandelor sexuale, care lormeazä
cea ma! mare parte din corpul lor,—aga Incit după acest act,
viaţa lor ne mai fiind de nici o utilitate pentru conservarea
spefei, existența lor încetează, mor,
La animale superioare insă, produsele sexuale sint depuse
numai in mod treptat pentru Tecundafie, la epoci depărtate, așa
incit pentru asigurarea acestei funcpiuni esenţiale e nevoe de o
existență mai lungă. Dar această existenţă nu și-o poate men-
ținea speța decit creind indivizilor o serie de organe cu func-
fiuni din ce in ce mai diferențiate şi mai perfecționate in ra-
port cu necesitațile ivite: organismele, prin enorma preponde-
renfä ce iau celulele somatice, dobindese o infinitate de dispozi-
fiuni menite a asigura un optimum de desvoltare celulelor ger-
minative. Apoi la aceste vieţuitoare superioare indivizii tineri
au nevoe în timpul primei faze de desvoltare şi de ingrijirea pă-
rinfilor, cia ce nu se poate obținea decit prelungind durata viefü
părințilar.
După vederile lui Weissmann, procesele vitale ale ființelor
pluricelulare superioare sint In legătură cu un schimb continuu
al elementelor morlologice din cele mai multe țesuturi, și de-
pind in primul rind de această continuă reinnoire, Această re-
innoire n celulelor somatice nu merge insă la infinit, trebue ad-
mis că pentru fiecare speţă de vieţuitoare numărul de diviziuni
ce se succed intrun organism este In general predestinat, aşa
incit la un moment dat prin uzarea celulelor diviziunea ince-
tează şi organismul se îndreaptă spre moarte,
In raport cu această concepție, Weissmann admite că toate
celulele organismului se translormă, se divid, neläcind excepţie
nici peniru celulele sistemului nervos, la care unele fapte i-au
indicat o transformare lentă a elementelor istologice.
Acest corolar al teoriei lui Weissmann. a fost insă combä-
tut de diverşi aulori. In orice caz, din punctul sau de vedere,
fenomenul bătrineţei şi al morţii este departe de a fi rezultatul
unor cauze nocive externe; el izvoreşte din chiar natura materiei
viețuitoare şi prin selecfiune s'a Inscris in fiecare speță viefui-
toare o anumită curbă vitală, de care tinde să se apropie fie-
care individ.
Imprejuräri noprielnice externe vor exercita fArä Indoiala o
acţiune de reducere a duratei vitale, Insă alterarea organismului
şi moartea este In acest caz un fenomen deosebit, o întrerupere
bruscă in unul din punctele curbei, care în mod fatal ar D avut
la timp declinul ei, Nu putem atribui decit un atare rol și tur-
burărilor de auto- intoxicare intestinală. Comcepţia lui Weissman
este cu totul opusă teoriei lui Metchnicofl, intrucit senescenfa şi moar-
RB
___ MATERIE, VIAȚA SI CELULA 79
—
Ans spar la dinsul ca procese naturale, care se ivesc chiar In ub-
oricărei cauze nocive rxternergi in special a Auto-intaxi-
i intestin-le, ceia ce s'a putut dovedi şi pe cale experimen-
talà, intrefinind un mediu cu totul aseptic pe tot traiectul tubului
digestiv.
Dar nici teoria lui Weissmann nu e cu totul invulnerahſt.
Intradevat, dacă senescents si monica sar datori excluziv unei
Incetarı In puterea de ıiviziune a celulelor, ar trebui să consta-
sam de fapt acest lucru la bätrini şi in mod experimental, d, e.
In proliferarea necesară pentru vindecarea unei răni, produse de
chirurg; insă In asemenea caz nici la bätrinii cei mai ſnaintati
nu lipsegte divizibilitalea necesară. Nu putem deci admite că
în momentul morții naturale toate celulele corpului, care cu un
moment mai înainte posedau lacultatea proiilerativă, war mu A
capabilă de multiplicare, Ribhert a emis ipoteza că pentru män-
ținerea vieţii n'ar importa vitalitatea tuturor celulelor, ci in spe-
cial a unora indispensabile, precum sint celulele creierului, După
Cohnheim, durata vieții fiecărui grup de celule nu poate depinde
dech de condițiile interne elementelor lor constitutive, protoplas-
ma şi nucleul, rezultate in mod imperativ din comportarea lor
biologică, O părere analoagă a lost lormulata de Verworn. Con-
cluzia formulata de Ribbert este că modificările ivite in senili-
tate şi moarte naturală nu sint provocate de agenţi nocivi ex-
terni (nutriment prea abundent sau impropriu, agenți palogeni,
toxine intestinale, etc.) ci sint consecințele necesare în decursul
chimico-fizic al manilestațiunilar vieţii. Se depun in celule
resturi ale schimburilor materiei, care cu timpul cauzează o 3-
trolie a protoplasmei.
Funcțiunea substanțelor inlermediare se allerează şi ca,
turburind astfel circulația, de unde un nou factor pentru leziu-
ne, şi atrofia celulelor, Arterioscleroza favorizeazä numai altera-
file senile, dar nu constitue decit o complicafie, batrineta insăși
fiind liberă de stări palologice, Dintre celulele corpului nostru,
numai celulele nervoase ale creierului au un rol determinat asu-
pra lerminațiunii mortale. Moartea naturală e o moarte prin cre-
ier; atrofia finală intensă a celulelor nervoase nu mai e compa-
tibila cu viaţa, Modificarea celulelor din toate celelalte organe
grübegte diminuarea energiei vitale gi indirect slăbirea celulelor
nervoase,
In fiecare speță animală, procesele chimico-fizice find in
oarecare limite aceleași la toți indivizii, urmează că modificările
senile vor avea aproape acelaşi decurs, şi de aci urmează cam
aceiaşi durată a vieţii. In principiu viața poate avea o durată
nelimitată, dacă se face reinnoirea părţilor interne ale organismului,
cheltuite in timpul funcţionării vitale. insă moartea naturală se
observă in regnul vegetal casi in cel animal. Astfel printre
ciuperci sint unele spefe care vegetează un timp, pentruca apoi
intreaga masă viefuindä să se dezagrege şi să se transforme in
spori (mixomicetele).
e VIAŢA ROMINEASCA
Printre plantele interioare sint unele care nu trăesc Intro
anume stare decit intrun timp foarte scurt, Astfel unele crito-
game (Marsiliscee) nu lräesc decit citeva ore, numai atit cil tre-
bue pentru desvoltarea organelor sexuale ; odată ce acestea au
ajuns ia maturitate, corpul plantei, cu toate celulele ce-l consti-
tuesc, devine prada morții naturale,
Senilitatea reprezintă un processus cu totul complex si dacă
pănă în prezent concluziile autorilor sint incă contradictorii şi
chiar greșite, aceasta se datorește faptului că problema n'a lost
privită In toată complexitatea ei, Intr adevar, dacă bätrinefa se
insoţeşte de modificări anatomice şi istologice mai mult sau mai
puţin profunde, modilicările chimismului celular şi înainte de
toate modilicările coloidele ale celulelor și ale diferitelor țesuturi
ocupă un loc destul de insemnat, Fenomenele istologice ale ba-
trinefei a Jost studiate de cei mai mulți autori, însă partea chi-
mică a fost cu totul ignorată gi schimbările in stare coloidală
au suferit aceiași soarta. Chimia lizică a realizat in vremea din
urmă un progres considerabil, așa incit la lumina acestei ştiinţe,
problema bätrinefei ia o nouă înfăţişare. Știm astăzi că toate
coloidele organice sau anorganice au o curbă vitală şi prin ur-
mare ele urmează in evoluţia lor o traiectorie fixă, analogă cu
cele ale clementelor viețuitoare In expunerea noastră vom insista
cu deosebire asupra acestui din urmă mecanism, intrucit priveşte
chestiunea senilitäfi dintr'un punct nou de vedere, în raport cu
datele actuale ale științelor exacte, Intr'adevăr bätrinefa și moar-
tea, nefiind decit stadiile ultime din ciclul evolutiv al materiei
organizate, vor urma In mod fatal legile ce guvernează elemen-
tele constitutive ale acestei materii. Ne vom adresa deci chimiei,
şi în special chimiei fizice spre a găsi indicii asupra probleme-
lor ce ne preocupă.
Chimismul materiei vii este departe de a fi o problemă re-
zulvită; cercetările din acest ingrat domeniu sint abia la Incepu-
tul lor. Cu toate acestea avem pana in prezent o serie de date,
obținute fie prin metodele Intrebuinfäte in genere în chimie, fie
folosindu-ne de reacfiuni microchimice sau de coloratie istologică,
așa incit în oarecare limite putem avea o reprezentare generală a
reacfiunilor ce se petrec In diversele organe celulare.
In special studiul conţinutului nuclear oferă o mare impor-
tanta din punct de vedere al senescenfei, intrucit pe lingă alte
multiple funcțiuni, nucleul este în primul rind organul genera-
unn, al diviziunii celulare, De el depinde deci in primul rind
evoluţia celulei pe de o parte spre intinerire, spre diviziune, pe
de alta spre senescenfä si moarte ; în el, în constituţia lui chi-
mică, sint inscrise predispozifiuni menite a prezice edificiului ce-
lular un nou avint sau o decrepitudine fatala. Ne permitem să
expunem o dare de seamă a lucrurilor mai importante In această
privință, precum si a cercetărilor pe care le-am intreprins acum
cinci ani. Structura fină a nucleului in diferite Spee celulare ale
setiti a fost studiată în primul rind de G. Levy. El a arătat că
MATERIE, VIAȚA ȘI CELULA
éen? 81
membrana nucleului este acidotilă, unilormä si
turi intime cu conținutul nucleului, Reteaua nucleara ett ra
d BE Borg e aie cae trebue considerată ca un te-
i a Vertebratele inferioare anulafiil ido-
file, situate in ochiurile rețelei de lininä, să Lien
cleul, Semnificația moriologică a acestor site ip iuni ana wa
SCH ; e insă ſuarte probabil cà reprezintă a — Ke e
un produs de schimb. In celulele sumatochrom EN cir,
că nucleolul prezintă o parte centrală cu reacție se orah er
desi prinde gi colorile bazice şi granulațiuni bazofile semilunare,
dispuse la periferia nucleolului, variabile în raport cu speța de
celule considerată, Aceasta diferenţă in reacția chimică a parții
centrale acidofile şi a granulațiunilor bazofile se pune bine in
evidenţa in piesele tratate prin lichidul lui Biondi diluat, In a-
ceastă privință se obsena Intre celulele somatochrome şi cele
cariochrome, In acestea din urma centralizafiunea nucleinei este
mai pufin completa; ea e dispersată de cele mai multe ori sub
forma de grämezi sau de rețea diluza cu puncte nodale, In ge-
neral, cantitatea de nucleină Imprästiatä In acest chip este Er
port we cu Greene de nucleină centralizata.
n clasa celulelor citochrome, conţinutul nuc i -
mat In mare parte de nucleina, care pas mai 5 *
in »petele descrise până în prezent. Se Käseyle asemenea şi
substanța acidofilă, dar e foarte redusa, După cum vedem *
tul esenţial te se desprinde din cercetările lui Levi; e ca a
cleolul ate in constituția sa două substanțe, care difera din punct
de vedere morfologic si isto-chimic. In ce privește substanţa
acidofila nucleară, nu avem decit date puţine în știință ; dar Levi
up. ee sale ga ai cario chinezei celulei” nervoase.
ins e rtea acid
ir rage un ofila a nucleolului se translormä in
Cajal e dispus să admita că nucleolul, adi i
la, e constituită de chromatina ordinară, e ug reg
sul mitozie prelungit în care se găsesc celulele nervoase. Chro-
matina celulelor nervoase de talie mare dobindeşie, pe măsură
ce se concentrează intrun bloc sferic, unele modificări care con-
sistā intrun oarecare grad de acidofilie limitată, lara a-și pierde
cu ate acestea alinitätile bazice,
d parte de chromatină, care probabil şi-a m -
täfile Primſtive, se precipită în jurul ee ee
care concentrațiunea nucleică este puţin accentuată sau lipsește
cu totul, nu există blocuri cromatice cu proprietăți acidofile
hezultă ca dispoziţiunea chromatinei nucleare nu depinde
de luncţiunea neuronilor, de oarece prezintă o dispoziţie identică
in celulele motrice, in gangiioni sensitivi şi In celulele căilor
de asociaţie, Ea e In raport cu volumul nucleului și gradul de
diferentiare a protoplasmei. Cu cit € mai mare cantitatea de pro-
toplasmă in celulă şi deci bogata in substanță chromatohilä, cu
atit e mai mare concentrația și simplificatia nucleinei, Consile-
5
82 VIAŢA ROMINEASCA
rațiile de mai sus demonstră că senilitatea, influenţele de origine
locală sint de natură a modifica în chip notabil afinitatea orga-
nelor celulare pentru colorile de anilină. Formele nucleare sau
nucleii caracterizați prin prezența chromatinei reticulate, dispusă
la perilerie, sau dispersată in rețeaua de lininä, corespund totdea-
una la elemente de dimensiune mică şi cu dilerenfiare proto-
plasmică limitată, In ceia ce priveşte semnificaţia substanțelor
bazofile ale celulelor nervoase, Cajal nu poate avea nici o opi-
nie personală. Are oarecare simpatie pentru opinia autorilor ca
Levi, Lenhossék, Havet, Marinescu gi alții, care văd In această
substanță bazofilă reprezentarea armâturii chromatice a nucleilor
comuni, — care armătură, din cauza repaosului proliferativ, a căzut
in atrofie, reducindu-se la unul sau mai mulţi corpusculi izolați.
Poate că, după cum alirmă Marinescu, această sărăcie a bazi-
chromatinei este una din condifiunile incapacității proliferative a
neuronilor animalelor superioare, Acest fapt trebue subliniet,
căci neuronii vertebratelor inlerioare, unde materia bazolilă nu-
cleară e mai abundentă, au păstrat proprietatea proliferatica.
In 1904 M. Heidenhain scria că bazichromatina ar fi sub-
stanfä bogată In fosfor, pe cind oxichromatina e săracă în acest
metal. Prin augmentarea cantității de fosfor și colorabilitatea
se poate modifica, deci alinitatea micrusomelor chromatofile din
scheletul nucleului fata de coloranfii de anilină bazici şi acizi
poate varia după stările fiziologice ale nucleului sau ale celulei,
1) Rezultatele obţinute In special prin metoda Ehrlich-Biondi sint
absolut demonstrative pentru determinarea nucleinei prin verdele
de metil (Pappenheim), nu sint insă concludente pentru determi-
narea reacției diverselor elemente. Masele de chromatină sint
parte mai acide si retrag coloranſii bazici (bazichromatine), parte
mai bazice şi atrag coloranfii acizi, oxichromatine, In cazul o-
xichromatinei, componentul albuminoidic bazic intrece cu mult
pe cel losloric şi in acest mod putem găsi o explicație pentru
fenomenul coloratiei. Dubla colorafie a substanţei nucleare pre-
cum si variația cantităților relative ale ambelor chromatine sint
expresia schimburilor de substanțe din nucleu şi sint de o mare
însemnătate pentru fiziologia nucleară. Se pare că oxichroma-
tinele, bogate în albuminoide, ar indeplini funcțiunea vegetativä
de a creia prin sinteză grupe bogate în losior şi de a le des-
face, pentruca apoi să fie asimilate de bazichromiole. Oxicro-
matina dispare complect In prolază şi reapare in celulele fice.
Un alt fapt interesant e că nucleii, care de regulă nu mai sint
in mitoză, sint de obiceiu săraci in bazichromatinä şi bogaţi In
oxichromatină. Acest fapt susținut de Heidenhain a lost adesea
adeverit, El priveşte In primul rind nucleii celulelor nervoase;
din acest punct de vedere epiteliul intestinal al amlilirilor uro-
dele ne oferă un exemplu demonstrativ, intrucit nucleii din ce-
lulele superficiale sint complect oxichromatici, pe cind cei din
stratul germinativ sint plini de bazichromatinä, Observațiile lui
Have! asupra celulelor nervoase de broască au indicat fapte ase-
MATERIE, VIAȚA ȘI CELULA 83
—— — ea
mânătoare, intrucit el a putut determina ca adevărații nucleoli ai
«vlulei nervoase sint formate de o fäsie nucleinică perilerică şi
«le parte plasmatică centrală acidolilă, in care uneori se dis-
unge o rețea, sau granulafiuni de natură nucleinica, Mühlmann
a studiat fazele de desvoltare a celulei nervoase, avind In ve-
dere cu deosebire chemismul celulelor în raport cu virsta ani-
malelor tinere, adulte sau Imbätrinite, Acest autor a putut sta-
bili că In nuclei se găsește la inceput un abundent depozit de
nucleinä, care scade continuu, în timp ce se reduce dela mai
multi nucleoli spre unul singur; apoi constitue în jurul acestuia
numai o pojghifä periferică ; in urmă se desvoltă in nucleol, pen-
truca in cele din urmă să dispară cu esăvirșire din domeniul
nucleului. Cum nucleina cuprinde In primul rind proprielalea
lormatwa, o diminuare sau o dispariţie a acestor substanțe duce
la micşorarea prolificitäfi, De fapt ştim că sistemul nervos al
vertebratelor superioare äre proprietslea regenerativă a celulelor
mult diminuală, sau chiar cu totul dispărută, Cercetările de mai
sus arată că pierderea acestei proprietăţi e adinc Inrădăcinală și
rezidă chiar in structura celulelor nervoase, De fapt n'am Intil-
nit niciodată figuri cariochinetice In aceste celule, și acest fapt
a lost confirmat in urmă de o serie de alți autori, O altă fata
a chestiunii senilitäfii este acea privită din punctul de vedere
al chimiei coloidelor, Odată cu invenţia ultra-microscopului, cri-
teriile empirice stabilite pentru deosebirea substanțelor cristaloide
de cele caloide au găsit o confirmare directă, Cercetările lui
Bechhold au dovedit cå siructura coloidelor studiate „in vitro“ e
variabilă cu timpul de conservare, așa incit putem vorbi de o
transformare spontană In raport cu virsta, prin urmare de o tm-
bătrinire a coloidelor, Senescenta coloidelor e un fenomen ge-
neral la care se supun globulinele zi serum-albumina, hidrocar-
bonatele casi lipoidele, Cersctările recente ale lui Samec au a-
rätat că imbătrinirea coloidelor e vorba de un proces de deshi-
dratare a granulațiilor coloidale şi de un inceput de aglutinare,
Primul fenomen e o reducere a volumului granulaţiilor consecu-
tiv eliminării apei si o diminuare a frecärii interne. Urmează
in urmă o aglomerare a particulelor, care duce la precipitare.
Astfel gradul de dispersiune a granulafiilor diminua. Pe măsură
ce viscozitatea diminuă, conductibilitatea electrică creşie ; acest
fenomen este sub dependența egirii electrolitelor legate de zranulafi-
ile coloidale, puse In libertate pe măsură ce coloidele Imbätrinesc,
Zsigmondy şi Bachmann au constatat că stearatul de sodiu şi palmi-
tatul de sodiu, gelificate de curind, au o formaţiune cristalină, pe cind
preparatele vechi se prezintă sub un aspect fibros. Mai multe
experiențe au arătat că virsta coloidelor are influență asupra fe-
nomenelor de absorbție si asupra difuziunii. Astfel Stollel a
constatat că cristaloidele diluzează mult mai uşor tn gelatină de
curlad gelificatä decit în aceia care a lost In mod lent întărită.
Pierderea elasticitäfii e un fenomen caracteristic al bätrinefei,
putind fi măsurat în mod matematic în gelatina bätrina. Stoffel
84 VIAȚA ROMINEASCA
a arătat că difuziunea cristaloidelor in gelatina coagulata repede
e mai mare decit gelatina Incet gehficatä; In urmă diluziunea
mai diminuä odata cu concentrația gelurilor. Membranele ce se
găsesc în organism sint mai mult sau mai puțin umflate; prin
uscare, diluziunea suferä mult. Membranele posedă proprietăţi
de absorbție şi In acest chip favorizează dituziunea şi filtrațiu-
nea In cel mai inalt grad, Unele substanţe absorbite put forma
o combinafiune cu membrana şi să diminue permeabilitatea, ceia
ce se Intimplä cu formolul şi cu sărurile de chrom. O mem-
brand poate fi sediul unei forte electromotrice, daca separă duuă
solufiuni saline de apă şi dacă una din aceste solufiuni este u-
şor acidă sau alcalină.
Bechhold socotește că din momentul ce gelatina de curind
gelificată este la inceput uşor permeabilă pentru cristaloide, şi
cu timpul rezistența crește, trebue să admitem cà In organele ti-
nere unde e vorba de membrane proaspete, schimburile nutritive
se lac mult mai repede. Diminuarea elasticităţii, care constitue
unul din fenomenele cele mai caracteristice ale bätrinefei, poate
fi urmărită în mod matematic pe gelatinele ce imbătrinesc, A-
ceste fapte ne dovedesc complecta analogie intre fenomenele de
senescenfä ale coloidelor observate asupra gelatinei „in vitro* şi
modificările celulelor organismului in raport cu virsta. Disiribu-
fia apei In organismul normal oferă o mare importanță din punc-
tul de vedere al fenomenelor vieții. Bechhold añrmā că plan-
tele sint mai rezistente decit animalele la pierderea de
apă. Sporii şi seminţele sint insensibile la variațiile de tempe-
sta. Animalele superioare sint foarte sensibile la pierderea
de apă, dupa cum arată cercelările experimentale şi acelea prac-
ticate asupra omului după o cursă lungă, Frigul, prin inghet, are
o acțiune asemänäloare cu aceia a pierderii apei. Gelurile su-
lerd prin îngheț modificări ireversibile, analoge cu leziunile ani-
malelor şi plantelor în aceleași condițiuni. Fisch a arătat in lu-
Crarca sa că starea si virsta protoplasmei supuse la temperaturi
inferioare joacă in fenomenul morţii un rol asemănător cu acela
constatat de Van Bemelen in discufiunea coloidelor, adică prin
frig devin neomogene şi-şi pierd colorabilitatea. Pentru ſuncti-
unea oricărui organism şi oricarui orgen e necesară o proporție
normaia de apa. In procesul de umilare a unui organ, coloidul
muscular se umilă mai mult dech acela al epidermului. Pfeffer
distinge apa de tumelacſie, care e sub dependința idrofiliei colo-
idelor, şi apa de imbibafiune care e absorbită In spațiile capi-
lare ca in burefi, Proporția In săruri și in produse de disemi-
naţiune și cu deosebire acidele joacă un rol in umflare, Forma-
punea de acid intr'un organ: acid carbonic sau acid lactic in
muschiul care lucrează acidul carbonic în globulele roşii ale
singelui augmenteaza umflarea. Tumefactia tulbure ar fi o conse-
ima a producției acidului în țesuturi. Cu toate acestea tumefac-
Ba şi starea turbure sint doua procese diferite.
Toate aceste fenomene caracterizind bätrinefa coloidelor,
____ MATERIE, VIAȚA ȘI CELULA *
sint mai demonstrative in toate celulele şi cu deosebire in celu-
lele re’voase, in constituția fizică a cârora intră un număr con-
siderabil de coloide. Era de preväzut la mod a priori că intru-
cit caloidele simple—precum Stabulina, amidonul si gelatina — au
o curbä vitală, coloidele asociate, așa precum se găsesc In ce-
Iulele animale şi vegetale, trebue sa aibă aceiaşi soartă. Toate
acerte celule suferä In primul rind in timpul bätrInefei o des-
hidratare analoagă cu aceia constatată pentru coloidele organice.
Fiecare celulă prezintă în timpul vieții o oarecare turgescență şi
funcțiunile organelor din aceste celule sint foarte sensibile va-
riafionilor în proporţia apei, Plantele sint Insă mai rezistente
decit animalele la pierderea de apă, In orice caz deshidratarea
celulelor depăşind oarecare limită, duce la alterarea profunda si
la moartea organismului celular, Deshidratarea interesează pro-
babil toate coloidele care se găsesc in celulă, insă interesează si
substanțele albuminoide, Astfel H, Gerhard a constatat o des-
hidratare notabilă a albumine: la noul născut şi la adulţi. Pier-
derea de apă se observă chiar la fetus. Astfel in embrionul
uman in a da lună a vieţii uterine cantitatea de apă e 94%, în
a Ha lună 90,3%. în a Ca luna 66%, In a S-a 39.03%, pentru
a descinde la adult la 67%, La cine (Gerhard) în a 6a lună
după naștere 83,3%, si fn a 15-a zi se si observă o diminuare
notabilă, adica cantitatea de apă la 100 este 77.
Această deshidratare progresivă a organismului are o nc-
fiune considerabilă asupra tuturor infiuenfelor vieţii, precum ten-
siunea superficială, diluzmnea, nutrifiunea și lunctia celulelor,
etc. Aceste considerațiuni, precum şi expunerea faptelor cons-
tatate, demonsiră cu cea moi mare evidenţă că bătrineţa si moar-
tea sint fatal inscrise In cartea vitală a coloidelor Și implicit in
evnlujia celulelor. Bätrineta, caşi moartea, sint fenomene natu-
rale şi necesare; ipotezele aulorilor, care văd în fenumenul seni-
Ia un accident remediabil, sint în discordanfa cu o lege uni-
versalä ce guvernă coloidrle, Desigur cauzele externe joacă
un rol insemnat în procesul bätrinepi şi al morții; dar läsind
de o parte laptele de observaţie banala, că nu se poate Inlätura
cu desâvirşire acţiunea nocivă a agenților externi,—dar chiar ad-
mifind că acesi lucru ar fi realizabil prin progresele continue ale
şiiinţii.—n'am putea admite că organismul animal sau vegetal ar
deveni nemuritor, intrucit bâtrineţa, cași moartea materiei vie-
țuiloare, nu este decil o modalitate de apariție sub dependenţa
unei legi care guvernä intreaga materie. Spaţiul nu ne per-
mite a studia toate aceste fenomene In raport cu desumflarea
progresivă n celulelor nervoase în timpul involufiei; vom fixa insă
atenția asupra citorva dintre ele, privind unele elemente consti-
tutive ale celulei, precum concentrafia materiei argentolile a neu-
rofibrilor, formațiunea pigmentului, acţiunea apei distilate şi a
agenților disolvanfi asupra celulelor nervoase tinere şi imbätrl-
nite. E incontestabil că in constituția protoplasmei ce aparţine
celulei nervoase intră un grup de mai multe coloide, care— deşi
Ki VIAŢA ROMINEASCA
sint intr'un continuu schimb atit între ele, cit si cu mediul inter-
celular— isi păstrează până la un oarecare punct proprietăţile lor.
Astel diferența între gradul de dispersiune între ele face posi-
bilă apariţia nevrofibrilelor, care constitue In masa protoplasmică
un eoloid intr'o fază mai dispersă. Evoluţia neurolibrilelor, deci
a materiei argentofile din celula nervoasă, In raport cu virsta,
şi în special unele modificări descrise de Alzheimer la bătrinii
foarte Inaintafi sint deci incă o dovadă că coloidele celulei ner-
voase, In evoluţia lor, ascultă de legea generală care guver-
nează evoluţia coloidelor de orice natură. In mod experimental
alterafiunile constatate de Alzheimer au putut fi până la un punet
determinate In celule nervoase tinere prin expunerea la un frig
destul de mare, Ele au insă mai multă asemănare cu modifica-
rile descrise de Cajal şi de mine, impreună cu L Minea, la ani-
malele inoculate cu virus rabic, In creerul oamenilor bätrini,
aceste alterafiuni neurofibrilare coincid aproape totdeauna cu a-
parifia plăcilor senile. Un prim grad de apariţie consistä In
ingroşarea unor trahecule izolate ale reţelei intracelulare, aşa In-
cit la impregnare cu argint se disting bine prin colarafia lor
inchisă de restul rețelei. Incetul cu incetul, transformarea se in-
tinde şi la alte trahecule, aşa încit imaginea variază după nu-
mărul şi sediul traheculelor transformate, Leziunea poate inte-
resa de asemenea şi rețeaua superficială a celulei, Cind aceste
librile Ingrogate se formează la baza celulei, ele descriu un fel
de spirale, putind fi legate intre ele prin trahecule foarte subțiri,
Se mai observă, cu deosebire în celulele piramidale mici şi
mari, o modificare vizibilă ehiar la o mârime mai mică, cons-
tind In apariţia unor cordoane groase sau chiar benzi, cu dis-
pozifiuni foarte variate. In celulele piramidale mai mici, In care
leziunea este discretă, se vede In prelungirea principală un fila-
ment foarte gros, negru si în același timp la periferia celulei a-
pare un inel argintofil. Între inelul marginal şi nucleul central
apare un spațiu clar. Alteori acest inel argintofil constitue un
fel de anså mai mult sau mai puţin neregulată perinucleavä,
reunite sau nu cu alte anse perilerice prin trahecule argintofile.
O modificare mai rară ca precedenta consistă Intro condensa-
fie a materiei argintofile inir'un corpuscul, care poale fi mai vo-
luminos decit nucleul, cu aspect omogen, vacuolar reticulal,
striat sau formind un fel de ghem. Acest corpuscul isi poate a-
vea sediul deasupra, dedesubtul sau în laturile nucleului și se
găseşte adesea în continuitate cu un filament extrem de gros şi
bine impregnat cu nitrat de argint, ce descinde câtre el din prelun-
girea principală,
Uneori nu se poate determina această continuitate și a-
tunci corpusculul pare cu totul izolat. In fine o ultimă metamor-
ſora consistă In formațiunea de fascicule de neurofibrile undu-
late, sau cu dispoziția In virtej, bine izolate, urmind de obi-
ceiu marele ax al celulei.
MATERIE, VIAȚA ȘI CELULA 97
Do 2 [‚Ü;( i
Astfel în prelungirea celulară şi corpul celular, vedem a-
ceste fascicule avind o direcțiune longitudinală sau oblică, pe
cind la baza celulei urmează o- directie transversală. Această
transiormatiune fasciculară interesează nu numai rețeaua superfi-
cială, ci si pe cea prolundă; ea poate D uncori parțială, intere-
sind numai rețeaua situată dedesuptul nucleului. Inainte de a
slirgi descrierea acestor modificări ale aparatului neurofibrilar,
trebue si amintim că in genere metamorlozele descrise de Alz-
heimer coexistă tn aceleaşi tipuri citoarhitectonice in care am
descris de asemenea si modificări analoage ale fibrelor de neo-
formațiune din plăcile senile. Procesul de involufiune senilă a
materiei viețuitoare mai priveşte Incă o chestiune asupra căreia
am putut formula, bazat pe studiul coloidal al protoplasmei ce-
lulare, o nouă concepție: e vorba anume de pigmentul celular
şi în special de pigmentul celulelor nervoase. Mecanismul de
producere a acestui element, a cărui importanță fiziologică nu
e bine precizată, a dobindit oarecare clarificare din studiul au-
tolizei celulelor nervoase. Toate țesuturile sint supuse la un du-
blu proces de distrucţie si relnoire. Starea de echilibru se men-
fine prin activitatea armonică a două serii de fermenfi cu acțiune
opusă, Activitatea coincide cu dezintegrarea, pe cind reinnairea
este sub dependenţa încetării activităţii. Un desechilibru in ac-
ţiunea acestor fermenfi are drept rezultat, In ce priveşte celula
nervoasă, un processus de hidroliză sau chromatolıza, In unele
ţesuturi, procesul de autoliza e demonstrat chiar In condițiuni fi-
ziologice, d. e. In involufiunea uterului, etc. Substanţa vie se clă-
deşie şi se närue necontenit, trecind din starea de materie de
rind la „demnitatea“ de materie specializată în cel mai Inalt grad,
pentru a decădea In urmă in starea de amestec de elemente
„sträine*. Diastazele intracelulare prepară materialurile care vor
constitui substanța vie, şi cind se Intimplä supra-abundenfä ali-
mentară, acumulează o parte sub formă de rezerve. Ele mai joacă
rolul opus, mai bine cunoscut de „unificatori* ai materiti de cu-
rind moarte si de stabilizatori ai rezervelor, în timp de lips, In
alară de enzime, e ioarte probabil că mai există și alți agenți
constructivi şi destructivi, cu deosebire elementele din grupul
„anticorpilor anormali” care prezidă la coagulafia și decoagulafia
granulafiunilor. Existența acestor coaguline şi lizine este dove-
diia prin mai multe fapte semnificative, nestudiate suficient pana
in prezent. E incontestabil că nu e uşor a preciza natura pig-
mentului din celula nervoasă, şi rezultatele recente ale autorilor
confirmă acest fapt. Astfel Ziveri crede că e vorba de fosfatide
şi cerebroide gi că celulele granuloase conțin un amestec de a-
cizi groși gi grăsimi neutre, După el nu se găseşte grăsime pro-
priu zisă nici în celulele nervoase, nici In celulele nevroglice,
Deja In a 2-a jumătate a secolului XIX-lea s'a văzut o mare nă-
zuinfä din partea filozofilor de a studia gi de a apropia Ştiinţa de li-
lozofie. Auguste Compte, Spencer, Taine, Renan au glorificat Ştiinţa,
şi această idee a găsit In Berthelot un apostol entuziast. Este ade-
Ka VIAŢA ROMIN EASCA
we
vărat că unii lilozoli eminenfi ca Lachelier, Fouille, Boutroux
şi mai ales Renouvier au căutat să se opue, fără succes tasă,
progreselor realizate de Eilozofia ştiințilică. Pe de alta parte ideile
Vitaliste zi finaliste au găsit in unele cercuri multă trecere, şi
chiar in timpurile noastre apar lucrări cu scopul de a aräta
că cercetările stiinfilice nu pot să ne dea seamă de fenomenele
viefi şi că e mai bine să ne mulțumim cu contemplafiunea
simplă a fenomenelor, färä de a pätrunde misterul aparent de care
Sint incunjurate.
Scrutatorul fenomenelor vieţii va urma cu aceiaşi seninătate
investigaţiile sale, şi nu se va lasa să fie inrlurit de ideile pre-
concepute ale acelora, care au proclamat falimentul Ştiinţei, căci
Știința a pătruns misterul unor fenomene, cum e d. ex. acela al
fecundatiei, care se credea a [i deasupra Ştiinţei omeneşti. In-
tr'adevâr cifiva autori, printre care trebue citați in prima linie
Loeb și Delage, au arätat că fecondafia se reduce în rezumat la
o serie de acțiuni fizico-chimice, şi că această fecundatie o pu-
tem provoca facind să acționeze unii agenți fizicu-chimici asu-
pra rolului, au inlocuit cu succes acțiunea lecondanta a sper-
matozoidului. 7
Diverși agenţi fizici şi chimici au fost Intrebuinfafi ca a-
genţi determinanfi ai partenogenezei artificiale. Pe această cale de
investigaţie, s'a obţinut o inlocuire a spermatezoidului 'asupra O-
vulei, prin numiții agenţi, Primele încercări s'au ficut cu lumina
solară asupra unei femele de bombyx mori. In urmă Bataillon,
Delage Suu servit de electricitate sub diverse lorme, lars insă a
obține rezultate favorabile, Norman, Mathews, Loeb au studiat in-
fuenfa temperaturii asupra aceluiași fenomen. In fine cel mai de
seamă ugent fizic determinant s'a arâtat a fi presiunea osmotică,
Se consideră, a priori, câ ouăle ce se Băsesc In apa de mare
sint in echilibru de presiune osmolich cu această apă, Prin di-
verse mijloace aceste ouă se pun lu soluții ipertonice, fie ca
se adiagă săruri, fie că se evaporă ahn, cte. la aceste medii iper.
tonice, ouäle cedează apa continuta si această deshidratare este
momentul determinant al desvoltärii vului, Se poale insă presu-
puse că impulsul pentru desvoitare ar putea fi dat oului prin hi-
«ratafia ce se face cind transpunem din nou cul in mediu i-
zuioniu
E de remarcat că diverşi autori au cAutat să demcnstreze că
partenugeneza antiheială obținută prin ceilalți agenţi fizict şt chi-
mici, se datoreşte tot ipertoniei produse, care ar D asıfel cauza
cticientă a lenomenului.
E probabil că partenogeneza 2 mull mai räspinditä in
„ dura, decit se cundagte până In prezent, şi că speje animale
superioare se put in anumite împrejurări reproduce lata ca aper-
m»tozoidul sa se inglobeze masc) ovulare.
In fața unor asemenea rezultate strălucite biolugistul ne apa-
reca un Promeleu modern care a smuls naturii cele mai miste-
nosse secrete: Dar omul adevărat de Știință, deși avind o mare
MATERIE, VIAȚA ȘI CELULA 859
—
m.
Incredere în puterea inteligenței omeneşti şi o iubire ferventä pen-
tru știință, trebue să rämie modest si sa și dea seama de limi-
tele ştiinţii actuale. care nu i-a permis de a crea cea mai mică
părticică de materie vie; căci cercetările admirabile ale lui Fis-
cher nu ia cat voe să meargă dincolo de sinteza polipeptidelor,
apoi Incercärile lui Herera şi ale lu: Leduc de acrea cu ajuto-
rul forţelor fizico-chimice organe şi ţesuturi nu au produs decit
pstudo-organisme lipsite de viaţă ; totuşi biologistul, caşi oricare
om de ştiinţă, resemnindu se in ignoranfain care ne afläm asu-
prè atitor probleme relative la fenomenele vieții, uitindu se Inda-
rat la drumul străbătut în timpii din urmă, trebue să simfä oa-
recare mindrie firească,
El nu va pierde nici un moment speranţa că atitea lucruri
azi necunoscule vor deveni mine cunoscute, căci el știe că ceia
ce eri era necunoscut, azi a devenit cunoscut. Ce au devenit fai-
moasele enigme ale universului pe care nu mai departe decit la
1880 le proclamase Dubois Reymond, ca insolubile, Cunostinfa
celor mai multe a devenii capitalul comun al oricârui om de
şliință, Arest lucru e at de adevărat incit marele fizician en-
glez Sir William Ramsay a afirmat acum citva timp că puţine
chestiuni ne sint atit de bine cunoscute ca constituția materiei ;
şi cind ne gladim ca acum 30 de ani cunoştinţele noastre eras
foarte rudimentare in accasta privință, putem înțelege de ce in
Wtimii ani s'a făcut din ştiinţa un nou idol. Biologistul nu va
mai exclama ca Faust:
Habe nun, acht Philosophie,
Juristerei und Medizin
Und, leider | anch Theologie
Durchaus studiert; mit heissem Bemüh "o.
Da steh ich nun ich armer Thor!
Und bin so klug, als wie zuvor ;
Heisse Magister, heisse Doktor gar,
Und ziehe schon an die zchen Jahr,
Herauf, herab und quer und krumm
Meine Schüler an der Nase herum
Und sehe, dass wir nichts wissen können !)
Dar el va repeta in mod solemn ca Goethe, cind i s'a a-
dus dureroasa veste că unicul lui fiu a murit: „Inainte, înainte
chiar dincolo de morminte”. i
Secolul care a asistat la descoperirile memorabile ale lui
1) lută si traducerea In proză a acestor versuri dupi Tosif Nădejde :
„ur studiat din Be în păr cu multă rivnă filosofia, dreptul, aadteina si vai!
4i tevlogia, Si neama cp biat nebun ! tot 4 de Intelaptien mai inainte;
imi zin magistru, doetor chiar şi de vreo zoco ani în şir ond port elrcii de
pp: În aus, in jos, incoace, încolo—peatruca la urmă să văd ëi un e e
gti nimie te
20 VIAȚA ROMINEASCA
Pasteur şi mai cu seamă secolul postru care a revoluționat com-
plectamente cunoștințele noastre In domeniul constituției mate-
dei ne arată serviciile imense pe care le-a adus ştiinţa pură ști-
infelor aplicate pentru fericirea umanităţii. Veţi înțelege de ce
după o matură reflexiune am preferit să vă vorbesc despre ma-
terie, viață şi celulă. Omul de știință poate privi viitorul cu multă
speranţă şi cu o credință nesdruncinată, căci viitorul este al sti-
infii si în calitatea noastră de medici avem dreptul de a spera
că medicina inspirindu-se continuu de descoperirile făcute in do-
meniul celorlalte ştiinţe va putea uşura marele mizerii care bin-
tue umanitatea şi care se numesc: boală, bătrineță și moarte,
Dr. G. Marinescu
ee
Vară
Din zorii dimineţii şi până adineauri
Se 'nveselä văzduhui de ştrengării de grauri,
Şi ciocirlii în aer văzui cum îndoesc
Din cintice şi zboruri frinturi de arabesc.
Şi grinele, mişcate de mini aeriene,
Isi clătinau comoara, şi mii de buruiene
Cu spicele de aur cintarä 'in simfonie...
Acum din cer apasă o grea monotonie:
Le-a înnecat pe toate o linişte profundă;
Deşerturile zării lumina le inundă;
Colinele-albästrite şi 'nvinse de dogoare
Molatica lor lene şi-o trändävesc la soare.
Si toate dorm,—e clipa uitărilor de sine,—
Sorbind nemărginirii visări de raze pline.
In aerul ce fierbe in unde săltărețe,
Din repezi tot mai repezi, din cree tot mai crefe,-
Se risipește, parcă, tot sufletul naturii
Topit de ne 'ndurarea luminii şi-a căldurii.
Ca din fintini ascunse in tainiţele firii,
Curg slobode pe lume tăcerile-adorminii
Şi greaua lor năvală treptat a aiurit
Viaţa 'mprästiatä în largul nesfirşit.
Nichifor Crainic
—
Ce ni-a dat Renaşterea
Cel ce caută să pătrundă tainele istoriei unui popor, punind
sub teascul dragustii de a cerceta un vraf de volume, din care
să stoarcă partea ce-i trebue din adevär,—are ceva din răbdarea
migăloasă a unui alchimist medieval care, In dorinţa de a trans-
forma totul în aur, a dat naştere chimiei de astazi cu nume:
roasele ei aplicatiuni,
De vre-o 20 de ani incoace sint obsedat de ideia de a
putea să descurc mäcar o parte din ifele trecutului provinciei
noastre de peste Dunăre,
Şi cu cht mă aprofundez în studii, cu atit Imi via mai des
in minte versurile lui Bolintineanu :
Căci Belzebut din Tartar să-mi fie mie rudă,
De ştiu mai mult cit prostul, ce n'a 'nväfat nici pic.
Dar cercetările mele n’au rămas In alte privințe nerodnice,
Aţi crede câ prea mi-am pierdut timpul cu ceva himeric. Nu.
Ele au avut darul de a mă atrage in viltoarea lor. Fi după ce
m'au făcut să trec de mult peste hotarele Dobrogei, m'au an-
gajat să cunosc, odată cu cultura, Dat) si ralnăria bizantină,
cu care istoria neamului nostru a avut dese şi importante a.
fingeri,
Dar nici seducătoarea Italie, cu ale ei republice mercantile
medievale, cu a ei pleiadă de artişti —strălucitorul «(Junltrocento>
—nu mă pulca lăsa rece.
Si atunci, fireşte, mi-am pus întrebarea : Ce, şi cind, şi
mai ales dacă, săritau pănă la noi ceva fändäri rastete din
izvoare: Rambeud, Etudes zur l'histoiro Uygantine (1 vol). Ch
Diehl. Buvenno 11 vol). Figures hyzantines (2 volh Etudes 1 a
vol). Art byzantin VU vali, Justinian (1 voli. Heareling. La eivilisatlon by-
santino (1 volj, Perm, La grand pala's de Canatantnaple 1 vol), La-
visse et Rambaud. Histoire gtntralu E. Bertaux. Rome (5 voli. Viry. Deg.
Aiceanu in Bal. Com, Mon. istorice passim. (Fion. lataria Bucurestilor, Pla-
Lud. Pictorul Grigoresen, . Popescu. Din carmetul unui pictor. „Viaja Ro-
minensră”,
CE NLA DAT RENAȘTEREA 98
entgegen
dalta sculptorilor : niscai-va stropi din penelul pictorilor renasterii?
Räsbit-a ceva din parlumul „Divinei Comedi* a dumneze-
escului Dante, pănă In valea Dunării de jos ?
Atunci viitoarea despre care va vorbii adineaori a luat pro-
porfiile unui virtej, dar ale unui virtej care, in loc de a ameti,
luminează mintea şi măestreşte sufletul, în ciclul acesta de stu tii,
care—pornim! dela gurile Huviului nostru - ocoleste amindouă pen-
insulele sud-europene, pentru a reveni iarăși la noi.
Cind Constantin cel Mare—pentru a rupe cu Irecutul păgin
— puse să se construiască pe țărmul Bosforului, in punctul de
atingere a dovă continente, noua sa reședință, era natural ca
aici să lie atrase toate forțele economice şi culturale ale Impe-
riului.
Oraşul lui Constantin, lata tradifiuni seculare, nu-şi indrepta
privirile câtre „Cetatea Eterna“, care incepuse să-şi Ingroape tre-
cutul sub propriele-i păcate.
In Orientul creștin, artele şi literele inlloriau in Alexandria,
Antiochia gi in Efes. Sub auspiciile acestei intreite constelafiuni,
Constantinopolul s’a näscut şi a crescut pentruca, peste două
secole, capitala Imperiului să ia - sub raportul artistic —fiziono-
mia sa caracteristică, forma sa definitivă, sub domnia lui Justinian.
Adunind din toate pärfile lumii creștine forme nouă Bi-
zanful ştiu să le coordoneze, aplicindu-le metode de construcție
şi de ornamentafie necunoscute până atunci,
s'a născut arta la Bizantini, care atinse periecţiunea in
incomparabilul monument de arhitectură elino-orientală— biserica
Sfintei Sofii,
Din literatura epocii constantiniane se degajeazä o mireasmă
slintă de smirnă si mie.
Sfintul Ion Chrisostom, Sfintul Vasile cel Mare, Sitniul Grigo-
re de Nazianza, Sfintul Grigorie de Nissa şi panegiristul lui Constan-
tin, Eusebius, Episcopul din Caesarea Palestinei sint scriitori, care
ni-au păstrat credința creştină neatinsă de rătăcinile arianismului.
Cu foarte puţin s'a Impärtäsit Italia din cultura bizantină.
ale cărei raze de lumină abia puteau răzbate In regatul ostrogot.
Roma fiind părăsită In anul 404, capitala slărâmiturilor Im-
periului de Apus se strămută la Ravena.
Aci Galla Placidia, mama regentă a Împăratului Valentinian
III, puse să se Impodobeasca orașul cu monumente de preţ, din-
tre carc*n'a mai ajuns pănă la noi decit mausoleul in forma
crucii, cu cupolă pe pandantivi, de-asupra.
In această clădire, care inseamnă inceputul pătrunderii ar-
tei bizantine in Italia, zac acum osemintele iondatoarei, ale so-
fului acesteia, Constantin, şi ale Impäratului Honorius, fratele ei,
VIAȚA ROMINEASCA
11
Inchid cam repede capitolul inceputului culturii bizantine,
ca să deschid Innaintea d-voastră cartea de aur a Imperiului fon-
dat de Constantin cel Mare.
Această epocă imbrățişează șase veacuri, dela clădirea Sfintei
Sofii de Justinian, şi se incheie cu părăsirea Palatului Sacru și
mutarea reședinții Impärätesti la Blaquerne, de Emanuel Com-
neanul,
Viața de popor träiter sub un ceremonial imbatrinit. Un a-
mestec ciudat de fapte glorioase alături de comploturi şi de in-
trigi mestesugit urzite, de virtuți skinte trăind la un loc cu un
desirtu neronian, de certuri religioase Innäbusile de Impäcäri pa-
timaşe,
Aceasta explică pentruce din 109 impăraţi, care au purtat
coroana pe tronul din Bizanţ, in timpul celor 1056 ani ai exis-
tenfei lui, numai 42 au murit de moarte bună ori în războae;
ceilalţi sint uciși sau otrăviţi, ori cu ochii scoşi sau cu nasul
tăiat, dacă nu—in cel mai fericit caz — siliți să imbrace haina
monahală,
Dar să le lăsăm pe toate in seama istoriei nepärtiniloare.
Noi să ne aruncăm o scurtă privire din zborul păsărilor—
asupra Constantinopolului, aşa cum l-a văzut câlâtoi ul evreu Ben-
jamin de Tudèle, in veacul al XIllea.
Ultimele raze ale soarelui, care apune aci mal fermecător ca
ori unde, invăluesc intr'o lumină roşiatecă cupolele aurite ale
numeroaselor biserici, care iau astfel Infafısarea unor liâcări, ce
coboară din Cosmidion—cartierul lui Eyub—pänä la Portul Bu-
coleon.
Aci undele Mării Marmara vin sfioase să scalde picioarele
zidurilor care inconjutà oraşul, unde o populaţie cosmopolită şi
eteroglotă de peste 2 milioane sullete trăeşte la adăpostul năvă-
lirilor barbarilor,
De o parte și de alta a Cornului de aur [Chrysokeras], A-
malfitanii, Genovezii, Venefianii şi Raguzanii — nişte adevărate
colonii de polipi räpitori—igi aveau cartierele cu emporiile și cu
logiile lor, cu bailii și cu podestaţii lor.
Armatorii Levantului duceau o viaţă intensă mercantilä, dar
mai ales duceau o viață de intrige meschine urmărind de a pune
mina pe această cea mai importantă piață mondială.
Să intrăm In „oraşul păzit de Dumnezeu”.
Constantinopolul, prin bisericele lui märefe, prin monumen-
tele sale artistice, prin palatele sale sclipitoare, unde aurul se
imbina cu marmora policromă, cu purpura, cu mälasa şi cu
covorăria de preț, prin splendoarea stradelor sale, pe care forfo-
tea in sus si in jos un amestec impestrițat de neamuri venite
din toate părjile lumii, Bizanțul Portirogeniţilor şi al Comneni-
lor, era orașul minunilor,
Din Forum Augusteon pornea strada principală — numită
CE NIA DAT RENAȘTEREA 35
Mesi—färmuritä de porticuri cu coloane, întreruptă de pieţe in-
cadrate de clădiri somptuoase zi de coloane triumiale, de unde se
ramificau alte căi mari care străbăteau oraşul dela un cap la altul,
Mesi parcurgea Bizanțul pănă la Porta Aurea, pe unde
intrau Impärafii în triumf,
Pe unul din aceste Forum, se Inälfa statuia Venerii.
Curioasă concepţie mai aveau Bizantinele despre această
imagine a Zen frumuseții.
Femeilor, care călcau strimb In căsnicie, li era teamă să
treacă prin fața statuei cu pricina, care se credea câ avea da-
rul de a lăsa in costumul Evei pe cele care aveau obiceiul
de a-şi Ingela bärbafii.
Poate cà ar fü fost la locul ei o astfel de statue—probă a
castității—şi pe una din pieţele noastre, cel puţin ja București,
Toata viața launtrica a Bizanțului gravita spre trei clădiri
monumentale.
Aci, Dumnezeu avea biserica Sfintei Sofii cu ceremoniile ei
religioase; Impăratul, Palatul Sacru, cu intrigile de curte; iar po-
porul, Hipodromul, cu patimele lui insingerate —zice Rambaud,
cu darul lui neintrecut, de a sintetiza istoria.
fn locul bisericuţii Inchinatä înţelepciunii divine, clădită de
Constantin şi arsă cu ocazia revoltelor din 532, Justinian puse
să se construiască un templu măreț „aşa cum nu sa mai văzut
dela Adam şi nici nu se va mai vedea“ —zice cronicarul,
Ca material, Justinian aduse din Roma coloanele de por-
fir ale templului Soarelui ; acele de granit şi poriir din Egipt şi
din Asia; marmoră verde de Thesalia, albästrue de Libia, albă
cu dungi rogiatice din Frigia, lar pentru a-i märi splendoarea,
Impăratul o Impodobi cu aur, argint, pietre de mult preț, fildeş
şi In fine cu tot luxul demn de cel mai mare monument al creş-
linätäfii.
Doi maeşiri dintre cei mai iscusifi ai vremei — Anthemius
de Tralles gi Isidor din Milet—conduceau cei 10,000 lucrători,
care aveau să termine biserica în 5 ani, sub impulsia Impăratu-
lui, care asista şi indemna zilnic la lucru,
Sfinta Sofia a costat In moneda de azi 360 milioane de lei, a-
fară de materialele furnizate gratuit. Gindifi-va ce splendoare !
Lângă intrarea principală, un baptisteriu rotund de mar-
moră servia la spălatul credincioşilor. Imprejurul lui sta, săpată
inscripția: dem à vopsita DÄ gx Gëf care citită la fel şi
drept şi invers, înseamnă: „spalä-fi păcatele, nu numai fața“,
Prin portalul cel mare de argint aurit sau prin celelalte 9
porţi de cedru, fildeș şi abanos cind intri In Sfinta Solia, privirea-fi
este atrasă de lumina ce näpädeste pe cele 24 ferestre ale cu-
polei, așa de maestrit aşezată, de parcă ar fi atirnată cu un ant
de aur de bolta cerească.
Avea dreptate Justinian ca în ziua iirnosirii, la 27 De-
cembre 537, să strige intr un delir de entuziasm, nu insă färä
oarecare vanitate: „Mulţumescu-ţi fie, Doamne, că m'ai invred-
nicit la o operă aşa de măreaţă, O! Solomoane, te-am intrecut”,
Dé VIAŢA ROMINEASCA
Inchipuifi-vä in acest decor sublim pe Patriarch gi pe Im-
parat in mantiile lor Inmuiate in aur si in pietre scumpe, sting
pe tronuri de argint-aurit in faja Sfintei Mese lucrată numai in
metale scumpe, încrustată cu pietre de mult preţ.
Iconostasul şi catapeteasma erau lucrate in aur şi pictre
scumpe ; jar d'asupra tronului imparatesc: gineceul, sprijinit pe
coloane de porfir cu capiteluri aşa de fin lucrate, incit Intrec cu
mult cele mai fine şi mai artistice dantele de Valenciennes.
Adăugaţi la păreţii lucraţi in marmoră policromă si par-
doselele in mozaic, pe care se refleciează feeric luminele por-
nite din numeroase policandre aurite. Si in mijlocul atitor fru-
Dusch räsunind glasul de cheruvimi al unui cor compus din
tot ce Bizanful avea mai armonic şi mai dulce.
Atunci veţi avea o idee—cam redusă—de ce era arta In
timpul apogeului măririi ei la Constantinopol în veacul al XII-lea.
lar în singurătatea şi jalania ce-ţi lasă acum în suflet, acest
templu al creştinătăţii, despoiat de măreţia lui şi cu pärefii vä-
ruifi, incetul cu incetul incepi să te gindesti la trecutul de mult
stins al Sfimiei Sofii şi din ce In ce te Intäresti in credința In care
au murit ultimii ei apärätori creştini, in ziua de 29 Mai 1453, ca
va veni vremea—$i poate că urzie nu este—cind preotul care se
ruga in altar şi pe care l-a Inghitit päretele In acelaşi timp cind
Mihomed Il intra prin valuri de singe să profaneze slintul locaş,
— preotul acela, zic, va esi din zid pentru a-şi continua slujba in-
Veruptă in Imprejuräri aga de fioroase.
Dacă Sfinta Sofia este opera unui singur om, Palatul— numit
cu atita fastidiositate, Sacru — este opera mai multor generații.
Palatul Sacru ocupa toata partea peninsulară a Bizanțului,
între hipodrom, Slinta Sofia şi coasta mării,
___ Incepind dela modesta locuință a lui Constantin cel Mare
ȘI până la dinastia Comnenilor, fiecare Împărat adăuga cite o cla-
dire nova impodobilă după gustul, fastul şi finefa tmpului.
Pe o suprafafä de 40 Ha. erau nu mai puţin de 4 biserici, 9
parachse, 9 baptistiere, 7 peristile, 8 curţi interioare, 4 camere
de gardă, 3 galerii mari, 5 săli de audiență, 10 apartamente des-
tinate locuințelor Impärätesti, 3 sāli de mincare, o bibliotecă,
o sală de arme, 3 terase, | manej, 2 bat, plus 8 palate private,
şi un port „Bucoleon* destinat exclusiv curţii Impärätesti,
E Ate clădiri număra Gyllis, in incingătoarea Palatului
Sacru, puţin timp dupa cucerirea Constantinopolului de Turci,
De map intreba ce Sau facut aceste clădiri, In care s'au
adunat timp de atitea veacuri toate bogățiile atitor generafiuni,
Între zidurile cărora s'au petrecut atitea fapte glorioase şi atitea
drame neinchipuite, nu V ag putea răspunde decit ptin cuvintele :
„O gramada de ruine, peste care cintecul cobitor a! cucu-
CE NEA DAT RENAȘTEREA a?
Si
vati doar, mai aminteşte că aci zace de multă vreme o glorie
care nu Incäpea altădată intr'o lume intreagg“.
Din Palatul Sacru Impäratul n'avea nevoe să iasă decit
cind pleca la războiu ; la recepfiuni, prinzuri somptuoase, la ser-
viciul religios, până si la jocurile din hipodrom, Împăratul asista
din Palatul Sacru, cu care comunica prin Cathisma,
Fiecare din Incäperi era zugrăvită cu scene religioase si
răsboinice, după felul intrebuintarit ei,
Palatul cuprindea trei împărțiri principale ` Halke, numită
astie] după märeful portal de aramă aurită ce-i servea de intrare,
Era partea exterioară a Palatului, pe care-i apăra prin turnuri;
iar dedesupt, sălile de garda şi locuințele drongarului şi ale in-
tregului personal insărcinat cu paza Impäratului.
Cuprindea deci mai multe clădiri, Intre care şi sala tronu-
lui din consistoriu, unde se putea intra prin trei porţi mari de
fildeş.
Intre Halke şi Dalinė era sala banchelelor oficiale, numită
Tricknium, precedată de un atrium, cu două porfi aurite,
In triclinium, puteau încăpea 300 oaspeţi culcafi dupa o-
biceiul roman, Ziua era luminat prin nişte ferestre, care prin
combinația colorilor Il dădeau un aspect feeric ` noaptea, prin
policandila de argint, legată intre coloane de marmoră de Të-
salia prin lanţuri toate de argint. (e
Tavanul cra aurit; iar păreţii, acoperiţi cu mozaicuri, se im-
binau cu marmora pardoselei, peniru a-i da tricliniului o Infafi-
sure uimitoare, |
Liutprand, Episcopul Cremonei, trimesul lui Oton, luind
Parte la o masă împărătească in sărbătorile Crăciunului, poves-
teşte cuprins de admiraţie, amestecată cu puţină lacomie, fastul
dela curiea bizantină in a doua jumâtate a veacului al X-lea.
Mincärile, spune el, erau servile in vase de aur de dimen-
siuni neobişnuite ; ele erau puse pe nişie vagonele acoperite cu
purpură co se manevrau pe nişte scripeti Axafi în tavan,
Partea numită Dafne — după numele statuii aşezate în
mijloc—era o serie de clădiri, unele religioase, altele pentru re-
Cep? oficiale, splendid impodabite. De o parte şi de alta por-
taluri mareſe de fildes si porţi de bronz aurite, închidea Dafnė.
Printr'o galerie (Cathisma) se comunica cu un palat anume
rezervat, pentruen familia impărâtească să poată participa la jo-
curile hipodromic»,
In Palatul Sacra prepriu zis, era concentrat tot ce puterea
imaginativă a luxului bizantin avea mai rafinat,
Sigma ern anticamera Palatului, sala de àgteplare a curte-
nilor şi Inalfilor demnitari. i i
In centrul acestui atrium se alla instalat un bazin de argint,
care purta la mijioc un vas de aur de forma unei enorme stridii
deschise, plină cu tot felel de fructe dintre cele mai rare şi mai
gusiosse, care se serviau invitaţilor ca râcoritoare, Ae
Din Sigma se lecea in Magna-Aula, un mare triclinium
y5 VIAȚA ROMINEASCA
—
în forma unei biserici, susținută pe 15 coloane de marmoră de
Frigia, iar domul central de 4 coloane de marmoră verde,
In Magnaura era tronul împărătesc, In absida din fund, a-
coperit de perdele şi draperii,
La picioarele tronului, doi lei de aur răgeau la anumite o-
cazii, caşicum ar fi lost vii; iar pe arborii de aur ce incon-
jurau tronul, păsări de lot felui umpleau aerul cu cintecele lor,
Dar să ascultăm spusele unui martor ocular, ale lui Liut-
prand, căruia i-a fost ingadun să fie primit in audiența la cur-
tea bizanuină,— lucru de alılel fourle rar,
„Intrind In Magnaura mi se Dären că mă alu in sigrile
ceregti, iar Impäratul—o ființă divină, aşa cum sta el pe un jet
de aur, bätut in pietre scumpe si plutind în miresme de tot fe-
lul de aromate,
„Cind mă Inchinai inaintea tronului — după dalinele curtei
imperiale— abia putui deslugi 2—3 cuvinte venite parcă din cine
ştie ce depärtärt
„Cintecul pssärilor se ingina armonios cu psalmordiile or-
gilor, Innecute la intervale lungi de răpetul leilor, pe capetele
cârora se sprijineau minile impăratului.
„Ridieind ochii, priviam cum Finfa aceasta divină se pier-
dea cu încetul in sus întrun nor de tâmie, pentruca ultimul
răget al leilor să Inchee apoteoza prin două uşi cese Inchideau
automat",
Intrecind In splendoare, era Chrisotriclinium (tricliniul de
aur, o sală octogonală, iar d’asupra ei o cupolă cu 16 ferestre
colorate.
Pe fiecare latură a octogonului em cite o absidă; iar acea
din fund, pe unde trebuia să vină Împăratul, era inchisă cu 2
porți de argint, pe care erau sculptate artistic icoanele lui Christ
şi ale Sfintei Fecioare,
Cind toate persoanele oficiale erau aranjate în Ohrisotric-
limum, uşile din fund se deschideau, lăsind să apară Împăratul
in mantia sa de purpură, Impedobitä cu pietre demult preț: iar
mulţimea i se inchina,
Totul era calculat, ca să se dea acestor recepții o Infäfisare
divină. Aci se săvirşiau cele mai glorioase acte ale imperiului :
ca Incoronäri, mariajuri, botezuri, recepfiuni mari, etc,
Indärätul Chrisotricliniului erau apartamentele rezervate locu-
inții familiei Impäratului, cu tot confortul unei primăveri veşnice.
Aci era paradisul pämtntesc, după spusele unui cronicar,
Sa-mi fie lagaduit de a vă descrie In fufine cuvinte ca-
mera de culcare a Împăratului. Pe o poartă de abanos Incrus-
tată cu pietre scumpe, se intra intro sală susținută de 7 co-
loane de marmoră. In mijlocul pardoselei de mozaic, pe un fond
aurit se ridică un colosal păun de aur incadrat intr'un cerc de
marmoră albă, Câtre cele patru colțuri ale camerei, curg patru
{tori imitate perfect în marmoră verde de Tesalia ; iar intre a-
este riulefe, 4 vulturi, căutind a-și lua zborul,
NAȘTEREA +9
Pe unul din pärefi sta
si Impärätesii, în costume i
© alţi pärefi erau zugrăviți
zurile în mozaic ale Împăratului
ale şi cu coroane pe cap. Pe
htbori, flori, fructe etc. In forma
uzei grădini artistic combinate} lar din tavanul aurit se des-
prinde crucea de cristal a Mifiiftarului inconjurata de stele.
V'aş vorbi ceva şi desi camera de culcare a Impära-
tesii, despre aşa numita „8 d’amour*, Dar prea era dătă-
toare de ispite diavolegti,
De asemenea nu mă volu intinde asupra camerei de por-
fir, unde s'au născut atija Impärafi iluştri si atitea Impärätese
desfrinate, în frunte cu Impäräteasa Zoe, Mesalina Bizanțului,
Dar ce deosebire intre viața ei si acea a surorii sale, pioase
Teodora. |
Pentru a nu abuza de prea multa dv, răbdare, voin trece
cu vederea descrierile Hipodromului, cu ale Iui lupte singeroase
intre albaştri şi verzi, prin architectura sa, prin statuile şi co-
loanele märefe ce-l impodobeau si din care 3 au mat ajuns
până la noi—mutilate, insă totuşi interesante; hipodromul ar me-
rita un studiu deosebit, A
De asemeni nu vă voiu vorbi nimic despre biserica Sfinţilor A-
postoli, aproape egală în mărime şi frumusefä cu Sfinta Sofia ; pre-
cum şi despre alte märefe biserici; „mai nimeroase decit zilele
dintr'un an“, după cum zice Benjamin de Tudèle.
Trec de asemenea şi peste celelalte monumente de arhitec-
tură şi de scupltură bizantină, de iconografie și lucrări de me-
tale, în special aurfäuräria, peste fesäturile si gtofele de preț. tu-
crate In matasa și Impodobite cu pietre scumpe, de care e plină
toată epoca ce se incadreaza intre al Vi-lea şi al Xll-lea secol,
Paralel cu mişcarea artistică se dezvoltă și mișcarea inte-
lectuală a vremurilor. Universitatea din Constantinopol, Infiinfala de
Impäratul Teodosiu, In anul 425 şi restaurată după certanle reli-
gioase ale iconoclastilor, deveni cel mai important centru cultu-
ral al timpului, unde se Inväfa astronomia Și stiintiie, filozofia
i istoria, gramatica şi retorica, 10 e
Ki Reich Ge cei mai de seamă cugetäton şi istoriografi
i ii ce Imbrafisem, j
T Pel ai See Istorie al domniei Ini Justinian, este fară in-
doială Procopius de Caesarea, El a lăsat posterităţii, In cele 3
opere ale sale: De bello, De aedificiis, şi Historia arcana, impor-
tante şi variate relafiuni asupra Imperiului Bizantin din sec, al
Vi-lea. Continuatorul lui este Aghathias Scolasticul, care inchee
1 mai puţin important sut raportul geografic este Hie-
rocles, care In al sau Sinecdemos descrie amänunfit toate pro-
ii eriului Bizantin. N
aan Zoe? urmätor se ilustrează prin istoriografi lui Hera-
clius: Theofilaet Simocata, Ion Malalas gi George de Pisidia
cliada. j |
* ge răstimp de stagnare pierdut în lupte interioare şi
100 VIAȚA ROMINEASCA
in certuri religioase, operele literare, inspirate dela subiectele an-
tichitâții profane, intra într'o nouă fază ce se manilestă In toate
ramurile gindirii.
Photius, savantul lecund, spirit pătrunzător şi Indräznef, poate
cu drept cuvint fi considerat ca'nainte mergălorul renașterii
literare bizantine,
Vine apoi epoca de compleciă dezvoltare literară a veacu-
lui al X-lea in frunte cu Împăratul scriitor Constantin VII Por-
firogenitul, cu ale sale: De Thematibus, De administratione im-
perii și mai ales cu cartea sa: De caeremoniis, In care des-
crie tot fastul vieţii imperiale şi de unde am imprumutat muite
părți in comunicarea de față.
Universitatea lui Teodosiu ia o strălucire deosebită subt
Constantin Monomachul, organizată de cel mai puternic geniu
literar al veacului al Xl-lea, Michail Pselos, pentruca In veacul
urmâtor să răsară acea pleiadă de scriitori, ca Ana Comneana,
cu Alexiada sa, In care glorifică faptele tatălui sau, Împăratul
Alexe 1 Comneanul; apoi soțul acestei», Nicefor Bryenios, isto-
ricii Nicetas Choniates, Cinamos şi Eustatie de Thesalonic.
Digenis Akritas lăcu să renască romanul şi poezia populară,
Avut-a gi Hizanţul, In culmea lui de glorie, acea pletoră
a proletariatului intelectual Hamind : poeţi veşnic chinuifi de do-
rul artei, veşnice trişti.
Este o asemănare izbitoare Intre viața lui Theodor Prodro-
mos şi a lul Eminescu al nostru, Si unul ca şi celalt mineri
de talentul lor, dar amindoi avind aproape aceiaşi sont. Pentru
Prodomos nu sa găsit un pat întrun spital din bogatul Bizanţ,
pe care Il cintase aṣa de frumos in versurile sale, Prodromos
şi-a dat sfirsiiul pe treptele unei biserici, asilul tuturor desmog-
tenitilor soartei din veacul de aur al Bizanțului.
Cum si cind, pätruns-a cultura bizantină in Italla 7
Istre Ravena şi Bizanţ existau legături vechi de aliliati-
une. Galla Placidia își petrecuse cea mai mare parte din viofa
sa la Constantinopol,
Impärutul Theodosiu era Bizantin prin naştere; Justinian
cuprinsese în Imperiul său şi Italia dela Ostrugoţi, așa câ Ra-
vena era o mahala a Bizantului,
Uşor se explică de ce in Sun Vitale, San Apolinare in
Classis, San Apolinare in Nuovo, influența artei biranline sa
menţinut până astăzi în stilul, decorațiunile, mozaicurile şi fres-
curile acestor biserici curat bizantine,
Priviţi minunatul San Marco, fala Veneţiei, cu domurile lui,
prin bogafia märmurelor și a mozaicurilor felurit colorate, prin
vastle de preţ şi prin strălucirea aurului, carei dă un reflex fe-
eric şi veți avea aidoma imaginea apogeului artei bizantine din-
tre ni VI-lea ṣi al Xll-iea secol,
CE NIA DAT RENASTEREHA 101
Se ştie că Italia meridională a păstrat până la stăpinirea
normandă numele de Grecia mare.
Roma chiar, a fost multă vreme oraş grecesc. Ceva mai
mult. timp de un veac si jumätale au archipăstorit In scaunul
din Latran, 13 papi igină greacă,
ca dar firese că numai cultura bizantină sa prindă răda-
cini in Italia, dar pănă la un oarecare punct obiceiurile, sârbă-
torile religioase, costumele și chiar limba, să fie imprumutate
din orientul bizantin,
Relaţiile comerciale aşa de frecvente, iar mai in urmă
cruciadele, fură doi factori importanţi de pătrunderea culturii bi-
zantine in Italia, unde se formā încă din secolul XI-lea două
centre artistice,
La Mont-Casin, abatele Desiderius atrase, pentru construcția
şi podoabele minästirii de aci, arta bizantină „al cărui secret
latinii I} pierduseră de veacuri indepărtate“—ne spune cronicarul
Leon de Ostia.
Roma era numai la citeva leghe de Mont-Casin, așa că
simţi nevoia artei bizantine: San Bastianello, San Elie de Nepi,
Santa Maria Antica, sint probe de pătrunderea motivelor religi-
vase grecești, In inima Italiei catolice, Intre Aventin si Palatin
la Roma—un cartier întreg, In secolul al IX-lea era o colo-
nie grecească, cu biserica ei Santa Maria In Cosmedin, prin fața
căreia trece strada „Via della graeca*, numire pe care o päs-
trează si astăzi.
In Invalmäsagul acestor 6 veacuri, In främintärile politice gi
religioase, în spiritul comercial al republicelor medievale, Italia
stele într'o lature a mişcării intelectuale.
Toate producțiile literare ale vremii erau atrase către şcoala
din Aix-la-Chapelle, înfiinţată de puternicul geniu militar al lui
Carol cel Mare, şi continuata de urmaşii lui,
Inväfafii timpului, din toate părțile Europei se stringeau Im-
prejurul celor două focare de lumină: Aachen sau Bizanţ
Celui dintäiu, Italia îi trimese pe istoricul Paul Diaconul şi
pe filologul Petre de Piza.
DI
Strămutarea reşedinții imperiale de Emanuel Comneanul,
pe la jumătatea veacului al Xil-lea din Palatul Sacru, In cealaltă
extremitate a Cornului de aur, la Blakeme, inseamnă inceputul
decadenții culturii bizantine. Blakerne este ultima licärire a
artei greco orientale, ce mai pălpăi incă cităva vreme In grä-
mădirea de clădiri de aci.
Acelaşi evreu călător—Benjamin de Tudele— povesteşte des-
pre coloanele şi zidurile Blakernei acoperite cu aur și argint,
102 VIAŢA ROMINEASOA
despre tronul imperial, tot In aur masiv, d'asupra stind atirnată
coroana imperială, fäuritä in aur şi batutk cu pietre nestimate,
care răspindiau o lumină scăpârâtoare, chiar la întunericul nopţii.
Mozaicuri si frescuri desävirgiau interiorul acestei noi reşe-
dinfe Impärätesti ; jar imprejur, curţile erau pardosite cu marmoră
colorată. Apele curgeau prin canalun de alabastru, printre grădini
răcoritoare.
Cine ar mai putea recunoaşte astăzi märeafa reşedinţă a
Comnenilor şi Paleologilor In grâmezile de ruini din cartierul
cel mai murdar al Stambulului-Balat. -
Peste lot se aşterne dictonul latin : Sic transit gloria mundi.
Prima lovitură a culturii bizantine o deier armatele cru-
ciadei a IV-a, ale lui Baldovin de Courtenay care se instala, Im-
pärat latin, la Blakerne in ziua de 9 Mai 1204
Cind Mihail Paleologul reocupă, peste o jumätate de veac,
tronul Bizanțului, gâsi reședința imperială intro stare aşa de
deplorabilă incit Imparatul n'a avut unde locui. b S
Totul era numai jaf si ruină, iar gunoaele și murdäriile
occidentalilor stăteau necuräfite dela venirea lor in Constantino-
pol. Aşa povestesc cronicarii timpului ` Nicephor Gregoras şi
Pachymeres. |
Dar zilele imperiului bizantin erau numărate ; el mai duse
o viața efemeră și sbuciumată până la năvălirea Turcilor în Eu-
ropa şi In fine muri, intro Marţi, 29 Mai 1453.
+
Cu mult mai Inainte dea se fi lovit păstorul, se Imprägtiase
turma, Ura ce clocotea înăbușită de sute de ani Intre latini gi
bizantini se sparse cu toată furia la Inceputui celui de al 13-
lea secol,
Ce bruma mai rămăsese din cultura greco-orientală se râs-
pindegte de acum înainte ; de abia i se mai dete de urmă.
in intuncricul, care Invăluia sfaramâturile Imperiului Ro-
mano-Bizantin, două raze de lumină răsar în depärtärile apusu-
lui—ce apropiere ciudată de cuvinte!
In Florenţa născu puternicul geniu literar al lui Dante; cam
in acelasi timp cu maestrul în pictură Giotto.
Ei stau ca doi ingeri la poarta renașterii, In acest templu
al literelor şi artelor, în care aveau să între taţi artiştii (Jualtro-
centului,
Din greu avură să lupte acești doi Inainte mergätori ai Re-
naşterii, cu prejudecățile limpului.
Cum in Tara lui nimeni nu e proiet, aceste două genii pri-
gonite de ai lor păsiră adapost la curtea lui Guy de Polenta,
podestatele de Ravena.
Ravenei—cu fermecätoarea ei alee de pini, Pinetta—ti fu
dat să vada sfirgitul uneia din cele mai mari epopei a veacuri-
lor, Divina Comedie, Aci închise ochii și autorul ei.
UE NLA DAT RENAŞTEREA 103
— E :—
Nu se ştie sigur daca nemuritorul Dante doarme azi som-
nul de veci In capela de lingă Braccioforte, unde au venit rind
pe rind toți admiratorii lui să se inchine, ca inaintea unei icoane
tinte; venit-au Boraccio şi Ariost, Torquato-Tasso si Machievel
Leopardi şi Byron. s
Cind papa Leon X vroi in 1519 să transporte la Florența
osemintele aceluia care fusese Dante, a găsit mormintul goi.
Franciscanii Ravenei geloşi, avuseseră grijă că cu mult mai Inainte
să-i fure trupul,
„Cu Giotto, arta face un pas uriaş inainte, figurile lui ca-
pătă proporțiile naturale, personagiile lui parcă se mișcă, lac ges-
2 SE sentimente omeneşti, Cu Giotto, natura näväleste
E) $
Lui Dante ti urmează autorul Irumoaselor canzoni: Petrarca,
şi prozatorul cel mai curat și mai perlect al Renaşterii : Bocaccio,
In pictură, Fra Angelico—«Le Peintre des Angess—care nu
atingea penelul, până nu se ruga lui Dumnezeu şi care până să
zugrăvească patimile lui Christ, i se umpleau ochii de lucrămi,
După Florenţa, vine rindul Romei, ca să-şi deschida pór-
jie Renaşterii.
La inceputul veacului al XV-lea, doi necunoscuți cercetători
umblau rätäcınd prinire grămezile de coloane rästurnate, de
blocuri räspindite, de statui zäcind pe pămint, mucigăiie de vremuri.
Profanii li arătau cu degetul, lulndu-i drept niște căutători
de comori.
Erau primii sculptori florentini; Bruneleschi şi Donatello,
care se deciseră să scoată Roma din ruină,
Ar fi prea lunga lista maeștrilor Renaşterii.
Intrind cineva in Capela Sixtină. găseşte pe cei mai de
frunte ` pe Ghirlandaio şi pe Perugini, pe Boticelli şi pe Pintu-
richio, fiecare Intrecindu se să-şi aräte tòt talentul, In frescurile
ce Iimpodobese pärefii acestui märef templu al artei; jar d'asu-
pra, pe boltă, pluteşte marele geniu al Renaşterii, faptura maes-
trului Michel Angelo. Cind priveşti tabloul „Creafiunea* din Cu.
pela Sixtină, nu ştii dacă trebue să admiri Atotputernicia lui
Dumnezeu, ori puterea de imaginaţie a lui Michel Angelo, Ir.»
cută prin penelul lui şi redată In aşa fel, ca şi cum maestrul ar
fi sat la spatele creatorului, cind a zämislit lumea, —aşa sint de
uevea zugrăvite cele 6 zile biblice ale facerü lumii,
Mai inainte Wa Inchide cartea Renaşterii, să-mi be Ingäduit
de a vă aminti de creatorul Madonelor, de marele Rafael, frun-
laşul pictorilor Quatrocentului. Rafael moare în culmea talentu-
lui, şi la o vristă cind alţii, atunci incep să producă.
Dar artele sint piăpinde ca Horile care, avind pämint priel-
nic, prind rădăcini, se desvoltă, cresc şi, cind crezi cau ajuns
la maturitate, un vint rece—venit din cine lie ce depärtäri, —le
ofileşte; apoi vestejesc şi mor. Aidoma s'au petrecut lucrurile cu
artele Renaşterii.
Viscolele incep; şi după Imperiul Bizantin, venia rindul I-
104 VIAŢA ROMINEASCA
taliei. In beţia lui de singe, Mahomed Il răspindise groaza In
creştinătate.
Versul :
„Din pristolul dela Roma să dau calului ovăz*
explică nu atit trufa Semilunei, cit fiorul vremurilor de atunci-
Renașterea in Italia mai träcgle pănă pe timpul lui Soli-
man Magnificul, cind de teamă îşi ia zborul către orizonturi mai
sigure, spre Franţa, Olanda si Germania, Anul 1520 este o
dată fatală im istoria omenirii; ca Inseamnä culmea Renaşterii
Semilunei şi inceputul decadeafii Renașterii italiene.
IV
Tirziu, foarte tirziu, încoace am fost chemaţi noi Rominii
la o viață artistică. Căci n'a lost popor mai vitreg de soartă,
care să fi avut un trecut mai sbuciumat ca al nostru.
Cite vijelii au bătut peste viața noastră, peste aşezările noas-
tre, că ne miräm cum de nu s'au prelăcul in puzderie şi acele
crimpee de artă, care au mai dăinuit pănă la noi.
Sa Infiripat şi la noi ceva din artele plastice—dar sfioase
ca păsările ; s'au Infundal prin creerul munflor, prin bungetul
codrului, căci doar codrul e frate de cruce cu Rominul.
Şi dacă duşmanii neamului nostru au pătruns şi aci, vrind
să distrugă ce bruma se mai putea inchega ca artă prin locaşurile
noastre sfinte, —dar de cintecele noastre războinice, de acel „irunză
verde“ al dorului nostru, nimeni nu s'a putut atinge.
Aci, in desişul codrilor, la murmurul izvoarelor s'a zämislit
tot ce noi avem mai curat ca anā, Aci sa născut doina, In care
Rominul şi-a turnat tot sufletul lui, tot trecutul lui glorios, toate
sulerințele vremurilor” vitrege.
Şi doina singură ni-a rămas neprihänitä de patimele pri-
gonitorilor artei noastre.
Dar să revenim la artele noastre plastice, frumoase și de-
corative.
Ce am fost noi In timpul celor 6 veacuri de influența artei bi-
zantine, până câtre slirşitul ceiui de al 12 lea secol?
Cum ar fi putut să răzbată vre-o rază din cultura greco-
orientală, prin sälbätäcia atitor liite, care acoperiau valea Dună-
rei de jos, incepind cu vecinii noştrii Bulgari şi Unguri şi până
la puhoiul Cumanilor, popoare cu care au avut de luptat toți Im-
pärafii bizantini, pana la Intaia lor cädere sub latini?
Nici la inceputul Inchegării primelor voivodate oltenești, nu
poale fi vorba de pătrunderea a niscai-va arte la noi.
"Alte griji ne frămintau pe noi atunci, iar nu acea de a ne
clădi și zugrävi biserici.
Tocmai tirziu incoace, prin veacurile 14 şi 15 ne-am gindit
CE SI-A DAT RENASTEREA 105
— ns. III II EN...
<a să avem şi noi un cuib de rugăciuni către Cel Atotputernic.
Dar atunci arta bizantină dispăruse; artiștii se Imprästiaserä.
Şi totuşi, curios, nimeni nu poate tăgădui că monumentele
cultului nostru, bu chiar cele profane vechi, au imprumutat fäp-
tura bizantină.
Atunci pe unde a pâtruns la noi?
Cind si cine a adus-o?
Ce greu este a se defini matca şivoaelor, care vuesc din
creştetele munţilor primăvara, după topirea gheturilor !
Direct dela Constantinopol nu nia venit arta bizantină. Nici
dela Bulgari, cu lipsa lor de gust artistic, nu ni-a venit.
Tot la scăpărări de lumină dinspre apus, trebue să ne in-
dreptăm privirile,
Legături economice si culturale am avul cu intregul bazin
al Adriaticei şi in special cu Veneţia, marele intrepozit comer-
cial, In care se concentrează ca latrun focar toaie influențele
artistice ale timpului, pe un fond insă bizantin,
Dela Raguzani si dela locuitorii dalmatini, încă am im-
prumutat ceva din arhitectura şi pictura bisericească.
Prin prisma meșterilor italieni, unii mai indemănateci, alții
nu, au răzbătut până la noi razele Renaşterii, dar Areşte alterate,
resirinte către baza prizmei, de mi se poate admite un principiu
optic.
Aşa că, iată pentruce la noi artele n'au fost aşa de cu-
rate ca In Italia. A
Comparafi însă frescurile şi multe din podoabele bisericilor
noastre din veacurile al 14 şi 15-lea, cu acele dela Sfintul Vital
din Ravena şi le veţi găsi deo asemănare uimitoare. 8
In minästirca Dealului se vede pätrunderea artei Renașterii,
cu cart e contimporană.
hăposatul Odobescu, neobositul arheolog, attibue meste-
rului Manole, legendarul arhitect al Curţii de Argeș, dacă nu o
origină italiană, dar desigur o mare influența a şcoalei Renaş-
terii, infloritoare In Italia pe timpul construirii acestui cel mai
preţios giuvaer religios al nostru, din veacul de mijloc. `
Cu cit ne apropiem mai Incoace, cu atil vedem din ce In
ce mai mult pätrunzind influența italo-bizantina in Muntenia,
Pe vremea lui Matei Basarab, o colonie de italieni megte-
şugari se stabilise la Tirgoviste.
Serban-Basaralı însărcinează de Dona Pepano cu repararea
Curţii de Argeş.
Ca Del Chiaro secretarul sau ca Pilarino dollorul, vor mai
D lost şi alţi Italieni la Curtea Brâncoveanului, `
Mti ales Del Chiaro, admiratorul grădinilor lui Bräncoveanu
dela Mogoşoaia şi Potlogi, lucrate după gustul italian, era Incintat
de biserica Stintul Gheorghe—,„zidită în feiul minăstirilor noastre”,
zice el.
În Moldova, meşteşuzul clădirii și zugrăvirii bisericilor a
fost adus de Sagi. Dar aci, mai mult ca In Muntenia, stilul a lost
106 VIAȚA BOKINFASUA
modilicat, după gustul Domnitorilor; aşa sa dat naştere unui
tip orginal, fără abside, stilul curat moldovenesc, ce se vede la
bisericile din Putna şi Suceava, din Borzești şi din Hirläu, clä-
dite de Stefan cel Mare și Siint, in a doua jumătate a veacului
al 15-lea,
Dar nu numai la monumentele noastre religioase, s'a Intro-
dus cite ceva din epoca Renaşterii, ca bună-oară la minäslirea
Hurezii, tipică pe vremea Brăncoveanului, Documentele ne do-
vedesc că Domnitorii şi chiar boerii noștri din trecut aveau gus-
turi subțiri si în ale picturii,
Astfel Marioara Vallarga, cumnata lui Alexandru Vodă, ce
domnea in Tara Rominească pe la 1573, aflindu-se la minăstirea
San Maffio, de lingă Veneţia, a dat o sumă de bani insemnata
maestrului școalei venefiane, de pe atunci, pictorului Paolo Cal-
liari, numit şi li Veronese, casă-i zugräveasch portretele Dom-
nitorului şi ale soţiei acestuia.
La Curtea Domnească din Hucureşti- povestesc cAlätorii şi
cronicarii timpului— existau nu numai portretele Voivozilor noş-
tri, a Doamnei Mircioaia, contimporana lui Machiavel, care,
dacă nu-l intreces, dar desigur nu era intrecută în inteligentă
si diplomaţie;—portretele fetelor ei şi a lui Petru Voda Cercel, —
dar Strikovschi, care văzuse multe minunăţii, vorbește despre
portretul lui Stefan cel Mare, cu coroană regală pe cap şi cu tò-
iagul în mână. Felul picturii uimeste mult pe mult umblatul ca-
lätor polon.
Arhidiaconul Paul de Alep, insofitorul Patriarhului Maca-
rie, care a câlălorii pe aici pe vremea lui Vasile Lupu şi Matei
Basarab vorbeşte cu jind de aurläuräria ce impodobea nu numai
bisericile, dar și locuinfile şi mesele Domnitorilur si bocrilor
noştri.
Şi n'a fost călător, care să li vizitat numai in treacăt curţile
domnești şi să nu fi consemnat în memoriile lui, bogăţiile in pic-
turi şi podoabe ale locaşurilor sfinte, cagi a celor profane.
Dar despre stofele ertistic cusule, aduse dela Ragusa şi din
Veneţia, pentra Domnifele gi jupăniţele noasire din trecut !
In Muzeul minăstirii Curtea de Arges se mai păstrează Si
acum o bucală din nalrama—täsäturä italiană—cu carea jost in-
mormintst Neagoe Basarab, foarte probabil dintre stofele aduse
de Domnitor din Veneţia, prin negustorul ragusan Bucignoli.
O domnifä sau chiar o jupanıfa romincă din trecut era im-
bracatä Intro nā cu leasă din mărgaritare Impletitä; cu o rochie
de hațaia cu fori de fir; pe cap cu o invelitoare cu acele ei şi
pe deasupra cu islicelul cu flori de mărgăritare si cu pietre; lu
git cu douăsprezece șiruri de mărgăritare mari sau cu un leſt de
diamante cu picio-uşele de smaralde; în urechi cu cercei cu cite
trei picioare de diamante mari; la mini cu o päreche de b:äfäri
cu diamante mari roz; în degete cu inele de diamente de ghior-
ghioie roz et cu rubine; pe umeri aruncată cu multă graţie, o
dulamă de lastră grea, cu blană de samur, eu nasturi de aur
CE NI-A DAT RENAȘTEREA 107
cu diamante şi rubine; la briu, încinsă cu paltale—o comoară şi
un capo d'operă de lucru mäestrit in aur și cu pietre scumpe.
i n'am pus la socoteală frunzele de pietre scumpe, legate
numai In aur, pe care boieroaicele noastre le purtau la piept.
Comparaţi acum portretul unei astfel de domniţe, cu fi-
gura maiestoasă a celei mai cochete, mai rafinate și mai vani-
toase dintre Impärätesele Bizantine, cu portretul Theodorei, so-
fia lui Justinian, aşa cum este zugrăvită la San Vital din Ra-
vena şi mă prind că nu veţi găsi mare deosebire,
*
Nu tot astlel ne putem lăuda, dintre artele plastice, cu sculp-
turn statuară, ;
Oare nu stă scris la Decalog: „Să nu-fi faci fie chip
cioplit“ ?
Si doar au lost lupte singeroase pentru cuvintele acestea
in veacul iconoclastilor de sub Impăraţii Leon Lil Isaurianul și
Constantin V Copronimul. i i |
Prigonirea Impotriva statuilor —considerate ca idolatrice—
pare a nu se fi oprit numai la îinchipuirea lui Crist, ci că sa
intins şi asupra sculpturii profane, gd
De aceia nu găsim nici o urmă despre existenţa unei sculp-
turi statuare in trecutul Ţărilor noastre,
Totuşi nu se poate zice că nam avut o foarte frumoasă
sculptură de ornamentaţie, ce se vede la chenarele uşilor și fe-
restrelor ; la capitelurile și bräele multora din bisericile noas-
tre, caşi pe lespezilr de pietre mormintele.
Avut-am noi vre-o mişcare culturală în timpul neslirgitelor
igonitorii neamului ? i
get Dar, site linigtifi de am fi fost, şi tot n'ar fi putut să räs-
bată vre-o rază de lumină din apus, prin ignuranfa limbii sia-
vont, care acoperise ca o ceaţă groasă Ţările Romine, unde —
pätrunzind în biserică şi prin cancelariile domneşti, Inlocuise dul-
i Amoşească, 1
e cu oroare şi trec cu o legitimă revoltă sulle-
teascä peste sula 18-4 de tristă memorie i Fanariofilor, Si
O mişcare culturală la noi nu numai că nu era posibilă
atunci, dar era chiar înăbușită sub afurisenia Patriarchiei din
Constantinopol a oricui și-ar trimete copiii peste graniță, ca să
înveţe altă limbă decit aceia a zeilor olimpici, ` W
Astfel de foloase am tras noi din atirnarea bisericii noastre
de Patriarhie.
108 VIAȚA RONINEASCA
*
De atita amar de vreme de cind luptam ca să ajungem la
limanul mintuirii,
In urmă râmine intunericul trecutului cu ale lui scăpărări
de vitejii de o clipă; inainte se ivesc zorile redegteptärii, către
care ne indtumeaza pleiada de oameni decişi pentru lapte mari,
Şi am crescut ca Făt-frumos cel näzdrävan din poveşti, In
mai puţin de un veac atit cit celorlalte popoare inaintaşe nouă
le-a trebuit răstimpuri, ca să-şi lacă pirtie și să calce pe urmele
bătătorite de noi
Ne am unificat și curăţat graiul de neghina de cuvinte strä-
ine; ne-am intemeiat —elniceşte şi istoricește— drepturile de stăpi-
nire pe pămintul pe care îl locuim.
Ne-am îmbrăcat haina de sărbătoare, câtre o nouă viață
culturală și artistica,
Sintem in preajma si In aşteptarea Renaşterii.
In fiecare an ce vine mijeste geana de lumină a unui ra-
sărit care intirzie, întradins parcă, pentru a nu ne gäsi nepre-
gätifi,
Goana aceasta Infriguratä a noastră, câtre mai bine, are
ceva din grija celor zece fecioare Infelepte din scriptură, care
fineau veșnic candelele aprinse, neştiind cind va veni mirele,
Generaţia de artisti și literați de vre-o 40—50 ani incoace,
este Inaintemergătoarea Renaşterii noastre.
lar locul de onoare il ocupă: Eminescu în poezie şi Gri-
gorescu In pictură.
Ei sint Dante 81 Giotto ai noştri,
Cu Eminescu, care a turnat Intro lapidară „formā nouă,
limba veche și Infeleaptä“, literatura noastră a făcut pași de giganţi.
Cu Grigorescu „natura näväleste In artă“,
Sfinţii lui, căci dela cele sfinte pornesc toate inceputurile
trainice, sfinţii lui dela Agapia sint vii, se mișcă; exprimă bu-
nătate, indurare și evlavie, aşa cum numai el a ştiut să Un dee.
Maestrul Nicu nu lucra dech avind inaintea lui modele vii.
In Siintul Gheorghe se vede figura frumuasa şi bărbătească a pro-
tesorului Milfiade Toni dela laşi; pentru a zugrävi pe Maica
Domnului el a ales un tip de frumusefä şi evlavie, tot așa in
icoana lui Isus se oglindește figura blindă a culărui copil de
dulgher.
lar cutare măicuţă, uitată de vremi, slabă, cocoșată şi sbir-
cită ca o strafidă, cată astăzi cu jule la Stinta Varvara, işi vede
tinerefa ei scrisă pe pärefi, aidoma gura şi ochii ei de acum
50 de ani, şi zice oftind:
„Mare dar mai e s aista Doamne, Eu am să fiu oale şiul-
cele, ş'aici tot așa am să stau“,
Aşa povesteşte un admirator, ucenicatul maestrului.
CE NI-A DAT RENASTEREA 108
*
* * -
Acumularea asta de energie, ce se observă la talentele
care zilnic se ridică la noi, nu se poate ca dintro zi Intr'alta
să nu se descarce ca undele electrice intr'unul sau mai multe
genii literare şi artistice, care să ne deschidă porțile Renaşterii.
Maior Ionescu Dobrogeanu
Govora, 1914 fue 15.
e =
Greselile curentului politic popular
anti-austriac dela Romini
Motto; La vrai. je sain, Tait souffrir :
Voir c'est, peut-être, monrir,
We’importe, o! mon onil,
Regarde.
(uyan: „les vers d'un Philosophe"),
lnfiriparen si Jegäturile incepätonre ale curentului anti-austrine,
Sint cam treisprezece ani acum, de cind Stebin intra
sub stăpinirea ideilor si oamenilor partidului radica Mulfumitä
ideilor acestui parlid,—care izbutește mai Totäiu să provoace ab-
dicarea regelui Milan, iar apoi omorlrea fiului acestuia Alexan-
dru,— politica externă a Strbiei ia o noua direcţie, De unde in-
nainte de conducerea radicalilor, vecina noastră, prin Milan gi
familia lui, trăia In cele mai strinse legături de orice lel cu Aus.
tro-Ungaria (casi Bulgaria pe vremea omoritului Siambulov), o-
dată cu puterea lor Incepe să se apropie şi să se alipească din
ce în ce mai tare de Rusia, devenind chiar agresivă şi provo-
câloare faţă de Austro-Ungaria; de atunci Stebia, Intrind in cer-
cul de influență al panslavismului rusesc, caută să contribue și
ea la Infäptuires scopurilor Rusiei, care sint: de a slăbi şi ra-
pune puterea Austriei şi germanismului in deobşte, pe de o
parte prin crearea unei Confederații. Balcanice, iar pe de alta prin
tendinfa-i statornică de a zmulge Bosnia şi Herţegovina, ba chiar
Croaţia de s'ar putea. Efectul acestei noui orientări politice a
fost, Insă, precum se știe, tocmai opus, fiindcă nu de mult, In a-
nul 1908, Austria şi-a anexat definitiv Bosnia şi Herţegovina,
impotriva Sirbiei si a radicalilor care din 1901 sint mereu la
ctrma ei, pănă chiar acum în 1914,
Tot în anul 1901, vine in Bucureşti un sirb radical Dra-
gutin Did, care Intemeiază aci un ziar, scris In franfuzeste Şi ru»
segte, cu titul: L'Orient orthodoxe — Pravoslaunyj Vostok,
In scurtă vreme, acest ziar iși asociază incă Romini colaboratori
GREŞELILE CURENTULUI ANTL-AUSTRIAC DU
i
şi propagatori ai ideilor lui. lar programul ziarului era tot acel
al nuuei orientări de politică externă a partidului radical din Str-
bin. Char in No, 1 spune, ceia ce repetă şi susține apoi, me-
reu, că; „Scopul ziarului „I.’Orient Orthodoxe“ e de a apropii
popoarele balcanice: pe Greci, Romini, Bulgari şi Sirbi cu Ru-
sia; de a arăta interesele lor vitale si de a le apăra impotriva
alucurior străinilor. Spre a ajunge la acest scop, e absoluta
neve de o Confederația Balcanică“, lar in numerile viitoare,
ziarul arată limpede şi stäruitor că, prin cuvintul de aci: „Stra-
ini”, înțelege pe Austria şi germanismul In deobste. „Pravosiav-
nyj Vostok“, aşa dar, urmărește sd creeze şi in Rominia çu-
rentul care a dat puterea radicalilor din Sirbia ` impotriva Aus-
triei, cu orice chip, şi pentru o Confederație Balcanică, care e
sigur că ur aduce lolos tendințelor de pansinvism ale Rusiei.
De site), acțiunea radicalului sich Did, la noi, nu a fost lara e-
fect, şi a ciştigat nu numai pe colaboratorii săi la ziar, ci încă
si pe alţii; căci a determinat chiar un curent care crescu me.
treu pănă astăzi...
Intr'adevâr, treizeci de ani şi mai bine sint, de cind Ro:
minia,—sub cirmuirea oricăruia dintre guvernele şi partidele ei
politice ar fi,—trăeşte In loari» strinse legături economice şi de
politică externa cu Austro-Ungaria, Cam din 1901 incoace, insă,
deci cam odaik cu intrarea Sirbiei sub influența radicalilor şi
intemeeten ia Bucureşti a ziarului tot al unui radical sirb : „Pra-
voslavoyj Vostok“, alături de acel curent aproape obgtesc de filo-
austriacism al opiniei publice culte rominşii, s'a infiripat un al-
tul anti austriac. far acum, in 1914, acest curent nou dela noi
e mult mai mare decit cind s'a inceput şi cuprinde in sine, pe
lingă mişcările „Ligei Culturale“, pare-mi-se, mai ales, grupările
politice socialistă si naționalistă, care nn sint partide de guver-
nâmint, ce e dreptul, dar care vor ca, prin mişcări populare, să
sıleascä guvernele noastre a nu mai întreține, ca până acum, le:
gäturi intime intre Rominia si Austria, cel puţin. deocamdata.
Tocmai ce a izbutit Rusia prin radicali in Sirbia, pe care a rup-
to de Austria, Si, nimeni n'a ohservat la noi, până la mine, ra-
dăcina sirbo-rusească a curentului nostru anti-austriac, deşi a-
ceasta era important de ştiut.
Fireşte că, precum radicalii In Sirbia, tot astfel acest cu-
rent popular anti-austriac dela noi aduce niște motive, eu care
işi indreptățeşte şi susține atiludinea-i anti-austriacă, fără să bage
de scamă vreodată, astăzi, leratura-i originală cu Rusia prin
radicalii Sirbiei.
Unul din aceste motive, cel mai vechiu chiar, pe care l-au
adus şi radicalii Sirbi împotriva Austriei la dinsti, e că: această
Impäräfie vecină ne exploatează economiceşte si ne-a sărăcit
prin tractatele-i de comerţ ce ne-a impus In cursul acestor trei-
zeci de ani.
Dar, în afară de acest motiv, curentul anti-austriac a mai
găsit, în vremea din urmă, Incă altele, pe care le da ca hrană
112 VIAŢA ROMINEASCA
opiniei publice romtneşti, cu gindul de a face pe aceasta să for-
teze mina guvernelor noastre, ca ele să nu mai indrumeze pe Ro-
minia in raporturi de prietenie si legături intime politice cu Aus-
țro-Ungaria, ci spre Franţa sau spre o Confederatie cu statele
Peninsulei Balcanice, In caresi ascunsă Rusia, Aceste motive
sint: că Austria ar fi prigonind limba şi naționalitatea rominească,
din principiu, in Bucovina, pe de o parte, iar pe de alta că a-
ceiaşi Impäräfie vecină si considerată prietenă de oficialitatea
noastră, nu s'ar fi purtat cu noi ca o amicăin vremea crizei bal-
canice din anu! 1912—1913, In care şi Rominia avea interesele
sale,
Cäläuzindu-mä de spiritul stiinfii moderne, care cere în tot-
deauna documentare şi cAutarea legäturii dintre fapte, mă voiu in-
circa, in cele ce urmează, să arăt mai intaiu neadevärurile aces-
tor motive din care s'a Injghebat si se hrăneşte curentul anti-
austriac, pentruca, apoi, din această arâtare, să se vadă incă
odată nevalvarea şi primejdia influenţii curentelor populare in-
deobgie,
La sfirsit, acelaşi spirit ştiinţific modern, —pe care vom ve-
dea. cu acest prilej, că nu-l are nici chiar indrumarea de astăzi
a ecrentului popular anti-austriae,—ne va dezväli, sper, şi dede-
subturiie năzuirii de a se creia Confederaţia Balcanică: slăbirea,
zäruseinarea şi reducerea sau nimicirea inlluenții germanismului
pentru întărirea Rusiei.
Voiu itsa dar, deocamdata, la o parte chestia Rominilor din
Ungaria, în care, pe cit evenimentele actualului tăzboiu european
arată, avea drepiste părintele Mangra, cind spunea că fruntașii
romini de acolo sint agresivi cu Maghiarii şi cind cerea dela at
săi si ai nostri o politică mai domoală și impăciuitoare care sin-
gură near aduce ceis ce cerem pentru poporul tominesc. Ati-
tudinea de acum a lui Vaida, a episcopului de Caranseheş Cris-
tea şi a celorlalfi e vie dovadă, căci ea e tocmai de mult a pä-
rinielui Mangra.
Nädäjduese că obiectivitatea ştiinţifică, cu care desvälesc
greşelile, prin acest studiu, nu va Impinge nici pe si noșin să
ma socotească „trădător de neam*, cum së [ace de obiceiu la
noi cind cineva face ca mine, combâtind părerile politice cu-
rente,—şi nici pe vecinii Sithi sa ma creadă acum dusman lor,
Aci caut, ca istorie, pur si simplu adevârul. Si nu se știe dacă
uräturtn acestui adevar, ce-l aflu, chiar dacă nu place astăzi, nu
va D mult mai folositor, si novă şi Sirbilor, mine, pe «elta
vreme un întreg partid de guvernämint din Sirbia, cel liberal,
declară deseori prin ziarul său oficios „Srpska Zastava“ ca țara
lor. in limpuf celor 10—12 ani din urmă, se poartă agresiv și
pesocotit cu Austria, (Veri si ce arăl în „Viaţa Romincască” din
"Mai 1913). Sirbiler, de aliel, le-am si dovedit, prin lucrările mele
de pânâ atum, că nu le voese decit binele.
GREȘELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC ma
Motivul curentului anti-austriar că Austria ne exploatează
economiceste.
Curentul nostru anti-austriac pretinde că trebue să ne
schimbăm orientarea politică, deslipindune de Austria, fi-
indcă aceasta de treizeci de ani ne exploatează economiceste, iar
nu ne ajută, ca prietenă. Ziarul „Adeverul“ foarte deseori scrie,
ca vedere a direcţiei sale obişnuite, și propovedueşte, pe acest
motiv intemeindu-se, desfacerea şi îndepărtarea noastră de Aus-
iria, Aşa la 10 April 1913, prin pana unui scriitor romin din
Basarabia Rusiei; la 25 April 1913, cind ziarul Insusi, ca re-
zultat al direcției sale, comentează discursul anti-austriac ce un
coleg de universitate a ținut la intrunirea injgbebatä cu o zi In-
nainte de „Liga Culturală“ în Bucureşti; la 12 Februar 1914,
cind un alt coleg de universitate aminteşte despre „chestiunea
economică, modul cum ne-a speculat cu tratatele de comerţ“,
sau, Inslirsit, la 4 Iunie 1914, cind insuşi directorul ziarului
scrie că „Austro-Ungaria, na fäcut Romtniei decit să o umi-
lească sl să o expioateze*. Acelaşi motiv ni l-au invocat, ade-
seori şi de mai mulţi ani, oratorii diferitelor întruniri populare
ale „Lige: Culturale*, sau directorul revistei „Neamul romi-
nesc“ in această revistă şi In conferințe, de ale sale, ori alții
încă, în revista „Rominismul“ care apare la Bucureşti sub aus-
piciile „Ligei Culturale“, Această Ligă, intr un manifest, pe care
l-a adoptat in Comitetul său central la Bucureşti și pe care l-a
publicat (s. ex. in Minerva dela 3 Septembre 1914), zice că: „in
curs de patruzeci de ani şi mai bine, monarhia Habsburgică n'a
făcut decit: a ne exploata economicegte, nimicind, prin mijloace
necinstite, intregi ramuri de avufii, precum este creșterea vite-
lor, reducând exportul nostru de cereale, prin taxe exagerate, şi
impedicind dezvoltarea industriei naționale rominesti*.
Decit, acest motiv economic ni-l mai aduce, deja în anul
1901, fiecare număr din pomenita revistă ruso-franceza „L'Orient
Orthodoxe*-— „Pravoslavnyj Vostok“ a Sirbului radical și filorus
Dragutin lic, care tocmai, pe temeiul pretinsei exploatări, ne
spune că noi se cade să ne despärfim de Austria şi germanism.
Astiel In No. I chiar, din 8/21 August 1901, el scrie, prin pana
scriitorului sirb Tausanovid, fost ministru in Sirbia, sub titlul
„Politica economică rusească in Balcani“, următoarele, vorbind
de Austriaci şi Germani : „Dela tractatul din Berlin, aceste doua
natii au inregistrat multe izbinzi pe cimpul economic și comer-
cial.. se poale zice că astăzi țările balcanice [intre cari şi Romi-
nia] sint domeniul Austriei și (Germaniei, cari le exploatează
ca pe o proprietate particulară a lor“.
Această potriveală de afirmare alor noștri cu Sirbii radi-
cali Dragutin Ilie sau Tausanovid şi „Pravoslavnyj Vostok“, insă,
nu ar fi nimic, dacă motivul economic, pe care curentul nostru
anti-austriac 1} aduce, ar cuprinde adevărul ; ci potriveala ar in-
semna numai că realitatea obiectivă o vede la fel toată lumea.
3
114 VIAŢA ROMINEASCA
ku cred insă să motivul economic, dacă şi cind e sincer, e la
noi rezultat al observarii superficiale, dar nu cu pătrundere isto-
rica a faptelor
Cifrele statisticelor economice ne pot arăta, In adevăr, sta-
rea noastră bună sau rea economică, cu o condiţie insă, ca cel
ce le cercetează să le vadă prin lumina rezultatelor generale.
in anul 1901, sirbul Taujanovid scria In „Pravoslavnyj
Vostok“ No. 2 că, dovadă câ germanismul şi in deosebi Aus-
tria, dela tractatul din Berlin (1878) până atunci, au exploatat pe
Sirbia ca pe o proprietate a lor, era faptul ca statistica sirbeascä
arată că In curgerea acelei vremi Austro-Ungaria a importat în
Sirbia 47 59% din toată suma de import a Sirbiei, iar Germa-
nia 2,7%, pe cind cle impreună au importat din Sirbia 75%,
din tot exportul sirbesc, |
Se poate că aceste date statistice arată la Sirbi că i-a ex-
ploatat Austria, fiindcă ei sint un stat särac şi foarte Inapoi ma-
terialmente chiar astăzi, cum se vede şi In starea generală a o-
raşelor şi satelor lor, In bugetul statului etc., cum se vede, aşa
dar, poate, In fapte, In rezultatele mișcării economice din Sir-
bia. La noi insă faptele, rezulfatele mişcării noastre economice
dovedesc că, tocmai In vremea acestor treizeci de ani, de după
tractatul din Berlin incoace, de cind curentul anti-austriac pre-
tinde că Austria ne-a exploatat şi sărăcit, Rominia s'a Imbogäfit
si dezvoltat foarte mult,—ceia ce, natural, nu se putea, dacă ea
nu ar fi tras mari foloase din activitatea sa agricolă, industrială
etc. Ziarul bulgăresc din Sofia Mir dela 24 lulie 1910, ocu-
pindu-se, după date statistice, de Rominia, Sirbia și Bulgaria,
spunea ` „Rominia, prin Intinderea-i teritorială şi populaţie este—era
atunci—cit Bulgaria şi Sirbia impreună, şi totuși Rominia are
comerțul de două ori mai mare decit aceste două țări impreună,
deci e de două ori mai bogată decit ele; de 15 ani Incoace, in-
dustria rominească a realizat un insemnat succes, pe cind in-
dustria bulgărească şi sirbească nici nu s'a născul; superiorita-
tea Rominiei se vede și la bugetul statului, care-i cu 190.000.000
lei mai mare decit al Bulgariei şi Sirbiei impreună, precum,
incă, la Inväfämint şi biserică pentru care ea cheltuegte 44.043.000
lei pe an, pe cind Bulgaria şi Sirbia impreună numai 32 000.0007.
Aceste rezuliale, care invederează eroarea motivului econo-
mic al curentului anti-austriac de la noi, le scotea Mir chiar din
datele noastre statistice In comparaţie cu ale lor, de altfel. Pu-
tem insă să mai aducem şi alte rezullale, cari să arâte eroarea
motivului economic al acestui curent.
Nu numai de 13 ani, de cind cu crearea acestui curent, ci
chiar de 30 de ani şi mai bine, de cind el pretinde cå ne exploa-
teazä economiceşte Austria, Rominia a făcut cele mai mari pro-
grese economice şi in desvoltarea vieţii sale materiale, In acest
timp, pină astăzi, s'au desvoltat ori s'au creat multe orașe și o-
räsele, cari inainte nu erau aproape nimic: Bucureştiul cu bo-
găţiile ai înfățișarea sa modernă, Predeal, Azuga, Buşteni, Sinaia
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTEIAC 115
— —.—
Bustenari, Comarnic, Bäicoi, Cimpina, Valenii de Munte, Peris
Cocioc şi altele încă, cari, evident, nu ar D putut să ajungă aceia
„e sint, bogate, cu industrii Infloritoare, dacă In această perioadă
Kominia ar fi trăit într'o stare de exploatare economică din partea
Austriei. Tot in această vreme am creat şi am lacut să crească
marele nostru port la Marea Neagră, Constanţa, pentru care țara
a cheltuit peste 100 milioane lei,—şi această mare sumă incă o
dovadă de buna stare economică, dar nu de exploatare a noas-
tra de alţii, căci şi ea e luată dela poporul producător și expor-
tator. Dacă Austria. cu care am avut in acest timp cele mai
multe legături economice, ne-ar fi exploatat ; dacă nam fi tras
foloase din raporturile şi tratatele noastre comerciale cu ea, evi-
dent că, chiar dacă n'am fi regresat, cel putin am li stat pe loc.
Dar, In orice caz, nu am fi avut pulinfa materială de a ne des-
volta viața in aşa mare măsură, de două ori mai mult decit veci-
mele Sirbia şi Bulgaria, cu toate că ţara noastră nu e de două ori
mai mare dech ele impreună. lată ce ar fi trebuit să observe
curentul anti austriac. ci, mai mult încă, cum se poate susține
că a lost exploatată Rominia, care astăzi are un buget anual de
500 milioane lei, adică de cheva ori mai mare decit acum trei-
spre-zece sau treizeci de ani, cu toate că populația care-l ali-
mentează nu a crescut in acelaşi raport? Cum se poate dovedi
o aşa exploatare, pe cită vreme „Anuarul Băncilor Populare" ne
arată că, în anul 1909, țărănimea noastră avea In acele Bănci
un capital al ei, —strins din munca, importul sau exportul (care
am văzut că-i cel mai mare cu Austro-Ungaria) şi agoniseala
ei, - de 50 de milioane lei, iar astăzi ridicat la 100 milivane ?
Inslirgit, poate [i o dovadă mai limpede că acest motiv A curen-
tului anti-austriac e falg, decit mobilizarea oștirii noastre din a-
nul 1913, In criza balcanică, care ne-a costat In citeva zile cam
100 milioane lei, fară ca această enormă sumă să tacă vre-o per-
torbare maşinei statului, fără ca lefurile Iuncfionarilor să nu se
plătească sau să se micşoreze, cum sa intimplat de pilda in
Bulgaria atunci? e
lar In August 1914, cind Austro-Ungaria e în războiu cu
Sirbia, Rusia şi aliații lor—cu toate că mare parte din opinia pu-
blică şi presa din Rominia li sint dugmänoase—gi cind, deci, ar
avea dreptul să nu ne fie nici ea prietenă, totuşi nu e nici mä-
car în vre-un fel räzbunätoare, ci tot ajutătoare; căci si eu știu,
şi ziarul „Universul“ dela 19 August ne spune urmätoarele din
laşi : „De douăzeci de zile dela izbucnirea războiului, nu s'a mai
„permis trecerea prin Ițcani a märfurilor din Austria și Germa-
nia comandate de către comercianții din Romina, De eri insă,
-spre mirarea tuturor, aceste mărfuri au inceput a sosi pe adresele
destinatarilor“.
Suu că gi acestui fapt amical al Austriei, presa şi opinia
publică curentă li va da vre-o explicaţie oarecare, numai ca să-i
scada valoarea şi spre anu ne prezenta pe Austria decit duş-
mana; totuşi, pentru cel obiectiv, serviabilitatea ei față de comer-
116 VIATA ROMINEASCA
{ul nostru atit de suferitor şi In criza de acum, trădează, tocmai.
incă unul din multele neadeväruri cu cari vom mai vedea câ
curentul anti-austriac vrea să ne indepărteze de Austria.
Cit pentru motivul adus de „Liga Culturală“ in Manifestu-i
pomenit dela 1 Septembre 1914, ca „Austria a nimicit, prin mtj-
loace necinstite, intregi ramuri de avufii ale noastre, precum este
creşterea vitelor“, rămine şi acesta o vorbă fără temei, un sim-
plu pretext de pricină, faţă de progresele in alte direcții noui. -
spre cari s'a indreptat in urmă viața economică a Rominiei
Creşterea vitelor a putut să decadă, dar nu numa! decit din pri-
cina exploatării Austro-Ungariei, care era, la rindu-i, datoare sa. gi
protejeze şi dezvolte creşterea vitelor din cuprinsul ei propriu.
Dacă noi am fi dat mereu băgare de seamă şi am fi ingrijit
cum trebuc de vitele noastre, am fi produs o carne a lor cum
ştim cu toții că e cea a vitelor din Austro-Ungaria: bună, gus-
toasă şi fragedă, in contra importärii căreia nu ar fi putut să
lach mai nimic vamile austro-ungare şi tarifurile lor. Ar fi avut
nevoe de vitele noastre, şi ar fi trebuit să ni le primească. Asa,
de pildă, intre Anglia și Germania. Se știe că aceste două țări
se dusmänesc de mult economiceşte si luptă pe acest tărim să
se reducă sau răpună reciproc. Se știe, pe de alta parte, câ in-
dustria textilă, care e foarte întinsă In Anglia şi fără puternic ri-
vai In concurența lumii, are nevoc de a fi vopsită în diferite cu-
lori in Germania ` câci vopselele acesteia sint iarăși fară rival.
Ei bine, oricite Incercări tarifale a lăcut Anglia, spre a se dis-
pensa de colorile Germaniei, n'a putut mai nimic, fiindca a tre-
buit mereu, pină în ajunul războiului din 1914, tot din Germa-
nia så le ia, căci ale acesteia erau bune, Ba, colorile Germa-
niei i-au fost aşa de indispensabile, (och, cind, în Iulie 1914, se
declară războiul, industria textilă din Anglia se văzu ameninţată
de nimicire, din pricină că nu mai putu avea colori din Germa-
nia. lar acum această industrie lincezegte, din această pricină.
Asa ar fi lost si la noi co creşterea vitelor, dacă locuitorii Ro-
miniei s'ar fi silit să dea o bună ingrijire vitelor noastre. Aus-
tro Ungaria ar fi fost nevoită să ni le primească, dar nu să le
inchiză graniţele.
Viața noastră economică Insă, In vremea de pe urmă, a ince-
put să ia o direcţie mai nouă: spre industrii, ca a petrolului, hir-
tici, zahărului, cărâmidăriei, a ferăstraelor, etc. Atunci „bâgarea
de seamă a țăranilor noștri s'a Intors spre acestea, cari le pu-
teau aduce mai mult ciştig, sau cel puţin un cistig fära multă
muncă, grije şi strâduință. pe cari le cerea creșterea vitelor,
Atunci au inceput färanii să neglijeze creşterea vitelor, tot așa
precum au Inceput ei a neglija industriile casnice: a lemnăriei,
a portului țărănesc, a Facerii pieptinilor in țară, sau a grädinä-
riei şi cultivării viilor In mii de pogoane pe dealurile Vacaregti,
Filaret, Pantelimon dimprejurul Bucureştiului, etc.
Neglijindu-se vitele, din aceasta pricină a Indrumärii vieții.
noastre economice pe o cale nouă de cîştig, valoarea lor a in-
GRESELILE CURESTU LUI ANTI-AUSTRIAC 117
ceput să scadă şi sa ajungă ca această ramură de activitate să
se reducă de tot, Deci, direcţia noud, iar nu Austro-Ungaria e
pricina decăderii creşterii vitelor la noi,
s lar lincezirea creşterii vitelor nu înseamnă de loc o särd-
cire a noastră, din momentul ce ne-am creat în altă parte, in in-
dustrii, ciştiguri materiale. Asa se face şi la alte popoare pro-
gresul : unele ramuri de activitate uneori decad, dar in schimb
še ridică altele.
__ Dovadă sint iarăşi rezultatele frumoase, de cari am vor-
bit, ale vieţii noastre economice țărănești și dela oraș,
lată, repet, ce ar trebui să nu treacă cu vederea curentul acesta
al nostru ` că Austria ne-a lost favorabilă si economiceste, —cii a
putut, firește, în marginele intereselor sale legitime; că Rominia
sa Imbogäfit şi desvoltat In toate direcţiile, în vremea celor
treizeci de ani de cind are strinse legături economice cu Aus-
tria gi mai cu seamă in aceşti treisprezece ani din urmă, de
cind s'a Injghebat și lucrează curentul. Dacă niscai cifre statis-
îice îi arată, cumva, teoretic, exploatarea, pe careel o pretinde
din partea Austriei, faptele insă, rezultatele activităţii noastre e-
conomice reprezentată prin acele fifre îi arată că n'a Infeles ros-
tul filrelor ci le-a interpretat greşit.
Cunosc apoi si inumpinatrea că: dacă Austria nu ne-ar li
exploatat, Romina ar fi astăzi mult mai bogată şi mai inflori-
toare. Dar această alirmare e aşa de nesolidă şi negtünfificä In
temelia ei, inch nu cred că ar putea găsi o serioasă susținere.
Căci, In acest fel sar putea spune despre orice lucru din lume,
ca dacă nu era în mediul cutare ar fi fost altceva decit ce este.
Ştiinţa, cu metoda ei modernă de cercetare, ne impune însă să
observăm cu strictefä faptele şi numai pe temeiul lor şi al re-
zultatelor fireşti ce decurg din ele să interpretäm datele statis-
tice şi mișcările sociale.
Motivul că Austria s'ar fi purtat cu noi dusmäneste in criza balcanică.
(Trativele dela Londra si Petersburg si revizuirea tractatului
din Bucurestii.
Dar, în afară de acest motiv economic, curentul popular
anti-austriac a găsit, în vremea de pe urmă, încă altele, prin cari
voeste să despartă pe Rominia și sufletul rominesc de prietenie
şi legături intime cu Austro-Ungaria. Pe acestea le-a scos din
împrejurările crizei balcanice care a pricinuit războiul din 1912—
1913, tratativele de pace dela Londra, intre Turci şi aliaţi, con-
ierinfa dela Petersburg pentru Silistra, și pacea dela Bucureşti
din lulie 1913.
Mare parte din presa rominească zi in deosebi meelingu-
rile şi scrierile celor dela „Liga Culturală* au găsit că, în eveni-
mentele acelei crize balcanice, Austro-Ungaria s'ar fi purtat ne-
prieteneşte ba chiar dușmănește [aţă de interesele Rominiei, ve-
thia ei prietenă ; că nu ne-a ajuta! in conferința dela Londra a
118 VIATA ROMINEASCA
—— — nn
ambasadorilor, nici in tratativele dela Petersburg pentru Silistra >
iar că in tractatul de pace dela Bucureşti — spune, între alții, chiar
un profesor universitar si fost ministru In „Le Temps“ dela 20
April 1914—, Austria a fost ostilă şi defavorabilă Rominiei*,
Un deputat scrie în „Adevärul* dela 18 August 1914: „Este a-
cum fapt dovedit, că în tot cursul diferendului nostru cu Bulga-
ria si in deosebi la conferințele din Londra şi St. Petersburg,
monarhia dualistă ne-a trădat interesele cele mai scumpe în fa-
voarea Bulgariei“. Si apoi, continuind, spune: „Austro-Ungaria
este In prezent pentru noi ceia ce a fost în trecut: protivnică
oricărei acțiuni de desvoltare şi întărire a Rominiei... așa fu și
acum in urmă, cind denunță tractatul de pace din Bucureşti ca
un simplu aranjament prealabil şi ceru revizuirea lui“.
Aceleaşi idei despre atitudinea Austriei față de Romina
in criza balcanică le propagă Liga Culturală prin secretarul său, s.
ex. In revista „Rominismul* No, 9 și 10 din anul 1914 (la p. 363)
sau In discursurile ce s'au ţinut la meetingul ei din Bucureşti la
8 April 1914 (din cari se pot vedea extracte in „Universul* dela
10 Aprilie c.) (lar preşedintele ligei, intr'un discurs ce finu In alt
meeting anterior (din care se poale vedea un extract In „Adevărul“
de la 18 Mart 1914), zise că „Austro-Ungaria a avut totdeauna o
duşmânie tenace Impotriva Rominiei*,
Faptele, insă, ne arată inexactitatea acestor afirmäri şi că
ele sint porniri ale unur idei preconcepute anti austriace, singu-
rele pe cari se reazimä, Spre a dovedi aceasta, nu voiu scormoni
aici „Cartea Rogie* a contelui Berchtold, ministrul de externe
al Austro-Ungariei, fiindcă, logicește vorbind, nu ea mai Intäiu
ne-ar putea Incredinfa de aceastä inexactitate, Ne vom adresa In
rindul intăiu, insă, la „Cartea Verde" a noastră, ale cărei acte, de
altfel, sint toate in acord cu cele ale „Carţii roşii“,
Astfel, Raportul făcut de d. Maiorescu, ministrul nostru de
externe, câtre M. S. Regele, la 6/19 Noembrie 1912. spune că:
„la primirea diplomatică de astăzi, vorbind Prințului de Fürstenberg
(ministrul plenipotențiar al Austro-Ungariei in Bucureşti) de po-
sibilitatea întrunirii unei Conferinfe sau unui congres european
pentru regularea chestiei balcanice, i-am spus că la un aseme-
nea congres va trebui să participe şi Rominia, care Insă arpune
ca o condiţie sine qua non prealabila admitere In principiu a
rectificării graniţei Dobrogene spre Bulgaria. Prinţul de Fürsten-
berg mi-a răspuns că In auzul intrunirii unei asemenea Confe-
rinfe, Austro-Ungaria va fi pentru admiterea Rominiei şi ed.
seste necesitatea acelei rectijicări de graniță dela sine înțeleasă
(„Cartea verde“ p. 7—8).
La 2/15 Dec. 1912, in alt Raport câtre M. S. Regele, d. Maio-
rescu spune că „Germania a propus şi sprijinită de Austro-Un-
garia, ca Romina să fie admisă la acea „réunion des Ambussa-
deurs* la Londra (C. V. p. 12).
In alt Raport dela 11/24 Decembrie 1912, d, Maiorescu a-
rată că contele Berchtold, ministrul de externe al Austro-Unga-
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 119
riei, ia comunicat o telegramă pe care a adresat-
ralui Austro-Ungar la Londra, In telegramä se er Regen
teresul dezideratelor romine am transmis la Solia parerea mea
că o relaţie amicală între cele două regate vecine merită conce-
siile teritoriale dorite de guvernul din Bucureşti, concesii cari
in proporţii cu sporirea de prevăzut a teritoriului bulgar, sînt
aoina Si faţa de d. Daneff, cu prilejul trecerii sale prin Bu-
apesta și Viena, m'am exprimat in acelaşi sens. De alminteri
nici nu-mi inchipuesc o stabilire a situației balcanice färä prea-
labila satisfacere a legitimelor cereri romine, in favoarea unei
rectilicări de fruntarie din partea Bulgariei. Aș pune, dar, mare
preţ pe continuarea de către Excelenţa Voastră a stäruinfelor
mule pentru realizazea unei Infelegeri romino-bulgare zi pe in-
riurirea ce aţi putea-o avea asupra d-lui Daneli“ (C. V. p. 13).
„Intr o scrisoare, pe care d. Maiorescu a adresat-o ministrului
plenipotențiar al Rominiei Ja Petersburg in 10/13 Ianuarie 1913
spune acestuia că „Rusia şi Austro-Ungaria şi alte Puteri au inter-
venit la Sofia In acest sens, şi, fie In urma acestor intervenții fie de
en A gr zu. Co? $ 5 tratativele cu Rominia
rie prin d, Danelf la Bucuresti şi —
nde cc. va). şti şi, In urmă la Lon
Fiindca la Londra d. Danelf a fost intransigent impotriva
cererii Rominiei, au intervenit apoi Puterile, ca ele să mijlocească
la regularea conilictului acela pentru granița dobrogeană Intre
noi şi Bulgari. Atunci s'a ales Petersburg ca loc al acestei mij-
lociri regulatoare. La 23 Februarie/8 Martie 1913, o telegramă
trimisă de ministrul plenipotenţiar al Rominiei la Roma câtre d.
Maiorescu, spune. cu privire la această conferință dela Peters-
burg, că, vorbind cu marchizul di San Giuliano, ministrul de ex-
terne al Italiei, „răspunsul ministrului Italiei a fost din rele mai
favorabile : Guvernul italian precum şi cabinetele din Viena şi
Berlin vor rusfine punctul dumneavoastră de vedere la conie-
rina“ (C. V. p. 83).
La 25 Februarie/10 Martie 1913, ministrul plenipotențiar al
Rominiei la Berlin a trimis Ministerului nostru de externe o te-
legramä, in care spune că „Guvernul imperial a dat instrucţii
precise ambasadorulu Germaniei la Petersburg, spre a susține
energic, impreună cu colegii Sai, ambasadorii Austro-Ungariei şi
Italiei, cedarea oraşului Silistra Rominiei, şi spre a lucra, in a-
celaşi timp, personal pe lingă ministrul de externe al Rusiei, con-
form cu cererea noastră”, (C. V. p. 84). Acelaşi ministru al
nostru la Berlin mai telegrafiaza la Bucureşti, la 5/18 Martie 1913,
că, pentru conferința de mediaţie dela Petersburg, „secretarul de
stat m'a asigurat că, de acord cu Viena şi Roma, el nu va ad-
mite nici o modalitate de prucedură care ar putea să aducă vre-o
reducere a cerințelor noastre” (C. V. p. 87). Același lucru il tele-
grafiază dela Viena ministrul nostru plenipotenţiar de acolo (p. 86).
La 8/21 Martie 1913, ministrul plenipotenţiar al Rominiei la
Viena scene la Bucuregti ministerului de externe ca: „Ambasado-
m VIATA PORNEASCA O O
rul Germaniei mi-a spus că, deoarece din motive de prestigiu
sau de sentiment national noi facem din Silistra o condiţie sine
qa non, Germania și Austro-Ungaria ne-au susținut serios.*
(C. V. p. m
La 19 Martie/1 Aprilie 1913, ministrul plenipotențiar al Ro-
miniei la Petersburg telegrafiază la București ministerului de ex-
terne, că: „eri s'a ținut intăia Conferinţă; la ea ambasadorul An-
gliei s'a opus cererilor noastre, dar cei ai Triplei Alianțe ES
Germania, Austro-Ungaria şi Italia] ni le-au susținut“ (C. p.
95), Acelaşi lucru, adică că „la Conferinţă, Tripla Alianţă a sus-
ținul cererile noastre“, telegrafiazä ministerului de externe la Bu-
cureşti incă ministrul nostru plenipotențiar dela Roma (C. V. p.
96), după ştirile sosite acolo.
La 26 Aprilie 9 Mai 1913 sau terminat tratativele mij-
locitoare şi sa subscris Protocolul dela Petersburg. Susține-
rile Austro-Ungariei şi Triplei-Alianfe, in deobgte, au avut chiar
efect, fiindcă, cu toate opunerile Angliei mai ales, se dă Romi-
niei Silistra pe care ea o cerea (C. V. p. 99).
La 8/21 lunie 1913, cind aliaţii balcanici se certau violent
si cind era să izbucnească războiul dintre ei, d. Maiorescu ra-
portează M. S. Regelui ca a comunicat ministrului plenipotențiar
a! Austro-Ungariei că, dacă va izbucni räzboiu intre aliați, Romi-
nia va mobiliza şi va ocupa „mai Intäru de toate linia Turtucaia-
Balcic, pe care avem intenția să o gi păstrăm definitiv*. „Prin-
tul de Fürstenberg [ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei],—
continuă d. Maiorescu în Raportul sau câtre Rege care sa a-
rätaf totdeauna accesibil la cerințele Rominiei în timpul crizei
balcanice, mi-a părut şi de astădată că admite punctul nostru
de vedere“. (C. V. p. 115).
La 16/29 Iunie 1913, ministrul plenipotenţiar al Rominiei
la Sofia telegraliază ministerului de externe al nostru la Bucu-
resti că: „ministrul Austro-Ungariei a finut să-mi spună că, după
invitația ce a primit dela Viena, s'a dus la d. Danelf să-i ex-
prime regretul guvernului imperial şi regal, pentrucă sfaturile
sale au fost așa puțin ascultate şi că de asta Bulgaria a pro-
vocat hotărirea actuală [de a mobiliza] a Rominiei şi siluafia
critică de azi“ (C. V. p. 137).
La 5/18 Iulie 1913, cind oştirea rominească inainta In Bul-
garia spre Sofia, d. Maiorescu raporteaza M, S. Regelui, care
tocmai se întorsese dela Corabia unde insotise oștirea, ca regele
Bulgariei Ferdinand, vazind înaintarea noastră, se adresă impä-
ratului Frantz Iosef cu rugămintea de a interveni să nu mai Ina-
intam. Dar impăratul „ti dădu sfatul să ofere deadreptul Regelui
Carol cedarea teritorului Turtucaia-Baleic“. Mai spune d. Maio-
rescu In acest raport: „Prinţul de Fürstenberg m'a informat că
ministrul austro-ungar din Sofia a fost Insärcinat de contele
Berchtold să comunice guvernului bulgar, că Austro-Ungaria a
sfătuit fetdeauna guvernul bulgar să satisfacă cererile Romi-
niei, dar n'a fost ascultată. Numai dacă sar stabili o Infele-
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUS TRIAC 121
gere între Rominia şi Bulgaria, ar fi dată monarhiei pufinfa de
a continua politica binevoitoare pentru B a 2 V. p. 165).
La 26 lutie/8 August 1913, dupa incheerea päcei din Bu-
cureşti, ministrul plenipotenţiar al Rominiei la Viena raportează
ministrului nostru de externe la Bucureşti cà: „presa austriacă,
in general, aduce omagiu autorității, indeminarii și iufeli cu
care, în scurtul timp de opt zile, guvernul romin a reuşit să
facă pacea între beligeranfi* (C. V. p. 193). lar la 31 Iulie/13
August 1913, contele Berchtold telegrafiază legafiunii austro-
ungare din Bucureşti cu multă căldură, ca aceasta să exprime
„d-lui Maiorescu, remarcabilul conducător al tratărilor, cele mai
“călduroase felicitări ale guvernului imperial si regal... Lucrind
astfel, — zice contele Berchtold. — Rominia a răspuns, întrun mod
care merită recunoștință, dorinfii simţite de Europa întreagă, de
a pune capăt luptelor singeroase din Balcani* (C. V. p. 197).
In ce priveşte iufeala Incheerii păcii din București, poate
că aceasta nu S ar fi läcut așa de repede,—câci Bulgaria nu ar fi pri-
mit-o, poate, ci ar fi continuat războiul, cine ştie de cine încă a-
jutată,— dacă nu ar [i avut nădejdea că pacea nu va rämine aşa
cum se încheia, ci câ se va revizui mai în urmă de Marile Pu-
teri. Aceasta se vede din cartea „Le traite de paix de Buca-
rest du 28 Juillet (10 Aoüt) 1913, precede des protocoles de la
conference“, Bucarest 1913, p. 48. Aici, In adevăr, se spune, că
in şedinţa pâcii cela 24 lulie (16 Aug.) 1914, d. Maiorescu a
declarat urmatoarele ; „Inainte ca tofi delegaţii statelor reprezen-
tate aici să fi cazut de acord cu privire la punctele prin-
cipale ale diferendului lor, Excelenţa Sa ministrul Rusiei in
București m'a informat că: guvernul Imperial [rusesc], aflind ca
chestia Cavalei amenință de a compromite succesul lucrărilor
Conferinței, declară că îşi rezervă libertatea de a revizui, !) de
acord cu celelalte Puteri, hotăririle, ce ar fi luate de Conte:
rință“. Iar ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei, cu două
zile inainte, tocmai temindu-se, la fel cu Rusia, că beiigeranții
nu se vor Invoi ci vor continua războiul, trimisese Rominiei in-
ştiințarea, tot aşa, că: „Monarhia Austro-Ungară, ori-care ar fi
hotârtrea Conlerinţei noastre cu privire la Cavalla, isi rezervă drep-
tul de a supune acest punct la o revizuire, tind dat că ea (Cavalla)
aparține totalitații chestiilor asupra cărora Austro-Ungaria şi-a re-
zervat dreptul de revizuire“.
lar Radev, delegatul Bulgariei, după ce d. Maiorescu arată
declaraţia Rusiei la 24 Iulie (6 August), spune . următoarele,:
„delegaţii bulgari, fiind prealabil informafi de câtre guvernul
real al Hulgariei despre comunicările făcute de miniştrii Aus-
i 1) Prin urmare, Manifestul adoptat de „ Cultaralä* in adunarea ei
ținută la Bucuresti, la, 1 Sept. 1914, apane o © tă neexactitate, cind zice
că: „Austro-Ungaria a fost singura putere care a stäruit şi stăruaşta si
astăzi la revizuirea tractatului dela Bacuresti*. (Vezi Manifestul şi în Mi-
neron do lu 3 Sept. 1914).
122 VIAȚA ROMINEASCA
tro-Ungariei zi Rusiei la București d-lui preşedinte al Conferin-
jei, declară ca aceste comunicări au contribuit a-i determina
sd consimtă a primi condițiile de pace“. („Le traité de paix
de Bucarest“ p. 48).
De altfel, mai tirziu, in şedinţa dela 1 Januar 1914 a So-
braniei bulgare, primul-ministru, Radoslavov, al ei, declară ca
două mari Puteri i-au fägäduit revizuirea : „Tractatul din Bucu-
resti, zice Radoslavov, guvernul nostru l-a primit cu rezervele
sprijinite de două mari Puteri şi la aceste rezerve Bulgaria nu
renunță“ (In „Narodni Prava* dela 1 lanuarie 1914).
Dar din acestea se mai vede ceva: neadevdrul afirmării
curentului nostru popular anti-austriac, că Austria — şi nu-
mai ea — a cerul revizuirea, cu gindul de a lovi în Rominia.
Nicăieri nu se vede că Austria sa gindit vre-o dată că revizuirea
să aibă de scop şi reluarea liniei Turtucaia-Balcic dela noi. Se
gindea la alţii dintre beligeranti, şi in deosebi la neinfelegerile
asupra punctului: cui să aparțină Cavalla, punct care ameninţa
să continue războiul. De aceia Austria, spre a defermina pe
Bulgari să primească pacea, le dă, numai pentru aceia, dar nu
pentru Turtucaia-Balcic, nădejdea revizuirii, De altfel, la 26 lulie
(8 Aug. 1913), ministrul nostru plenipotenţiar la Viena telegra-
hază la Bucureşti, ca Germania (care in timpul crizei a lucrat in
aceleaşi vederi cu Austria) e contra revizuirii tractatului de pace,
dar că „in orice caz, rectificarca noastră de graniță nu va fi
de loc pusă în cauză, ci numai citeva chestii, ca aceia a Ca-
valei sau rectilicarea nouei granițe sirbo-bulgare întrun sens
mai favorabil Bulgarilor ar putea fi agitate“ (C. V. p. 193). lar
extractele de mai sus, din „Cartea Verde“, au arătat că, incă
inainte de oprirea oștirii romineşti din drumul ei spre Sufia,
Austria cerea ca linia Turtucaia-Balcic să ne-o ofere Bulgaria.
Ca probă, de altfel, că Austria fagaduia revizuirea, in ge-
neral, numai spre a face ca Bulgaria să cedeze şi să nu mai
continue războiul, ne este incaſaptul cà acelaşi lucru făcu ea,
iot împinsă de gindul de a înfăptui incetarea războiului in Bal-
cani, in intaiul razboiu balcanic dintre Turcia şi aliaţi, In ade-
vat. „Cartea Rogie* a contelui Berchtold („Diplomatische Akten-
Stucke betreffend die Errrignisse am Balkan“, Wien 1914, p. 66)
spune că, la 22 Noem. 1912, ministeulAustro-Ungariei la Constan-
unopol telegrafiazä la Viena că Turcia a respins condiţiile alia-
filor cu privire la armistițiul care se căuta a se face între ei in
vederea tratativelor de pace. Cu toate astea, Turcia declară că
că e gata să Inceapä tratativele de pace. Apoi, aceiași „Carte
Rosie“ arată (p. 67) ca, la 24 Noem, 1912, contele Berchtold te-
legrafiazä reprezentanților Austro-Ungariei In străinătate, că tra-
tativele de pace intre Turcia şi statele balcanice au început. In
acelaşi timp el declară că: „tratatul de pace ce se va incheia
intre ei şi Turcia nu va putea fi socotit ca definitiv“.
Deci şi aci cerea revizuirea, ca la tractatul din Bucureşti ;
aci, fiindcă vedea că Turcia (la Bucuresti—Bulgaria) nu va ceda
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 128-
cererilor aliaților, ci va continua războiul, Si politica Austriei era,
ca şi a celorlalte mari state, in general, de altfel, de a opri gi
nu lăsa să se Intindä războiul balcanic in Europa,
Ia ce n'a băgat de seamă curentul anti-austriac, şi de a-
ceia, neinfelegind si Interpretind greşit faptele cari s'au desfa-
şurat, a pretins și pretinde că Austria ar fi propus revizuirea cu
gindul de a lovi în Rominia.
Ei bine, toate aceste purtări prietineşti şi bine-voitoare ale
Austro-Ungariei față de Rominia, cari ni se văd limpede in
„Cartea Verde“ a noastră, ni se confirmă si in „Cartea Rosie“
a Austro-Ungariei, tipărită, cu toate actele, de contele Berchtold.
Publicul rominesc care nu ştie nemfeste poate vedea ex
tracte din ea în ziarul „Adevărul” şi deci să compare cu cele
ce am adus eu aci din „Cartea Verde“ a noastră. Aşa, stäruin-
bie mari ale Austro-Ungariei ca Rominia să fie admisă la rcu-
niunea Ambasadorilor dela Londra, ceia ce nu voiau a admite
alte Puteri în frunte cu Anglia, se vede şi In „Cartea Roşie”,
(Extract in „Adevărul“ dela 21 Aprilie 1914). Aceleaşi mari stà-
ruinte ale Austro-Ungariei la Conferinţa mijlocitoare dela Peters-
burg, ca să se dea Rominiei, cum cerea, Silistra, ceia ce insg.
nu voiau să admită alte Puteri, între cari mai ales Anglia—se
vede şi In „Cartea Roşie“ a Austro-Ungariei. (Extract In „Ade-
vărul» dela 20 Aprilie 1914).
Din „Cartea Verde“ şi „Le traité de paix de Bucarest“ sa
văzut că chestia revizuirii tractatului din București era susținută.
şi de Rusia şi că ea (in intenția Austriei) nu privea revizuirea
liniei Turtucaia-Balcic luata de Rominia, ci Cavala şi noua gra-
niță sirbo-bulgarä care neureptäfea pe Bulgari. Deci, deja In
„Cartea Verde“ se vede că nu e dreaptă invinuirea ce se aduce
Austro-Ungariei, că ea ar D susținut revizuirea tractatului, spre a-
lovi in Rominia şi a o reduce faţă de Bulgaria pe care voia să o
mărească, făcind o „Bulgarie mare“, impotriva Rominiei (cum crede
d. Teconfia in broşura sa „Cartea Roşie, cum ne-a sprijinit Aus-
tro-Ungaria“, Bucureşti 1914 p. 21): revizuirea, In intenţia Aus-
triei cel puţin, nu privea şi Rominia. Acelaşi lucru se arată şi
in „Cartea Rosie“ a contelui Berchteld, (Extract în „Adevärul*
dela In Aprilie 1914 şi „Minerva“ dela 29 Aprilie 1914).
Prin urmare. curentul nastru popular anti-austriac Infelege
greşit faptele, cind pretinde că „Austria a fost ostilă și defavo-
rabilă Rominiei* in criza balcanică și pacea dela Bucuresti.
Motivul că Austria prigoneste naționalitatea Romină in Bucovina.
Un alt motiv, pe care curentul nostru popular anti--
austriac Il aduce inpotriva Austriei, spre a ne Indepärta de ea şi
a-şi Indreptäfi lucrarea sa, e că această Impäräfie ar fi exploa-
tind pe Rominii din Bucovina, prigonind, totdeodată, limba și
simţul lor national rominesc. Aceasta o face ca, zice curentul,
fiindcă s'ar fi temind că aceşti supuși ai ei voesc să se rupă
124 VIAŢA ROMINEASCA
din Imperiul Austro-Ungar, spre a se alipi iarăși la Rominia.
Vorbind de Ardeal, care față de Romini se găseșie In aceeași
situaţie, un Romin transilvănean scrie, în „Adevärul* dela 17
Mai 1914, următoarele, cu privire la Austro-Ungaria îndeobşte :
„Nu există azi casă rominească, In care să nu se gtie că Aus-
tro-Ungaria, deşi pănă eri în plină alianță cu Rominia, a urma-
rit tot timpul, chiar şi In momentele cele mai grave pentru noi,
ingenunchiarea Rominilor de pretutindeni si in special släbırea
statului romin, pentru a ridica in schimb pe Bulgari, cu ajuto-
rul cărora, la judecarea definitivă a procesului romino-maghiar,
sd poată fine in frin brava armată romind*. lar aceasta e cre-
dinfa generală in curentul anti-austriac al Rominilor,
Astiei, „Liga Culturală“ a ținut un „mare meeting“ la Bu-
cureşti în 16 Martie 1914. Intre alții, secretarul ei, un profesor
secundar, a descris, după un deputat socialist bucovinean, Stu-
zea mizerabilä a Bucovinenilor Romini care n'au ce minca şi
nici ce îmbrăca“ şi că „sint vinovate de aceste stări de lucruri
administraţiile publice din Bucovina care sint lacome, imorale,
pline de ură pentru Romini*. Alt orator, un general in pensie,
spuse că „Austria a căutat să ne desființeze, dovadă că avem
un Romin Onciul in Bucovina“. (Vezi-le In „Adevărul“ dela 18
Martie 1914), Partidul politic naţional al Rominilor din Bucovina
publică In Martie 1914 un articol în ziarul său „Viaţa Nouă” dela
Cernăuţi. Acest articol e reprodus ai de al nostru „Adevărul“
dela 1 Aprilie 1914. In el se spune, Intre altele, că Rominii, ca
națiune, şi limba rominească, sint persecutați in Bucovina de
câtre autorităţile austriace, şi că „țăranul romin e adesea tratat
prin oficii cu sudalme, dacă vorbeşte rominegte*. In revista „Ro-
minismul*, organ al „Ligei Culturale“, Nr. 7 şi 8 din 1914, la p.
318, se vorbeşte de „scoalele Austriei ca dușmane ale nafio-
nalismului rominesc*. Colegul de universitate, director al revis-
tei sale „Neamul Rominesc*, scrie in ea, la 28 Noembrie 1915,
că: „Austria e un stat politic, care se menține oportunist contra
. dreptului de viață al națiunilor“.
De altă parte insă, alți Romini de seamă din Bucovina, şi
cari nu fac parte din acel partid naționalist, tägäduesc violent
toate acele ce văzurăm că spune „Liga Culturală” şi unii dela noi
sau din Bucovina. Astfel, şeful partidului democrat din Buco-
vina, Onciul, tägädııeste acelea în „Viaţa Romineascä* din Oc-
tomvrie 1913, Cu prilejul acelui „mare meeting“ al „Ligei Cultu-
rule“, la 16 Martie 1914 in Bucureşti, în diferite intervievuri, a-
cordate ziarelor bucovinene, fruntasi de acolo, Simionovici şi ca-
valer de Flondor, polemizind cu pomenitii oratori ai meetingu-
lui, li Invinuesc „că n'au avut judecata rece şi nau vorbit cu
imparțialitatea cuvenită, intrucit nu cunosc starea mulfumiloare
a Rominilor din acest ținut” [Bucovina]. (Vezi „Adevărul“ dela
23 Martie 1914). „Neue Freie Presse* publică, în Martie 1914, un
articol, In care deputatul romin bucovinean losupescu-Grecul de-
clară de falge toate cele spuse la meetingul „Ligei Culturale" şi
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 1235-
că ele sint rezultatul „intrigilor ruseşti”. (Parte din acest arti-
col e tradus în „Adevärul* dela 24 Martie 1914). Un alt deputat
romin In Bucovina, Chisanovici, scrie tot despre cele spuse la me-
etingul acela al „Ligei Culturale“, că au fost neadeväruri, că ora-
torul... „n'a respectat de loc adevărul, Si aceasta din rea cre-
dință“. (In „Universul* dela 10 Aprilie 1914),
Prin urmare, oameni autorizați si bărbați de seamă, chiar
din Bucovina, declară ca neadevăruri cele ce curentul anti- aus-
triac, foarte mult alimentat In Rominia, spune despre o stare
pretinsă „mizerabilă* economică a Rominilor din Bucovina şi
despre acea pretinsă prigonire a limbii romine acolo de câtre
autoritățile austriace, cari, chiar din principiu (pretinde directorul
„Neamului Rominesc*), ar iucra pentru desnafionalizarea altor
naționalități şi a noastră, z
Eu cred şi in aceasta (precum am arătat că cred și cu
privire la pretinsa exploatare economică a Rominiei de Austria,
şi precum arätai, de asemeni, şi cu privire la pretinsa rea voință
şi neprietenie a acesteia față de noi In criza balcanică), că cu-
rentul anti-austriac spune „neadeväruri*, Pentru aceasta să aduc
un argument care a trecutnebägat de seamă: el e, intradevar,
indirect, dar luminează perfect care este, de fapt, slarea Romi-
nilor, din punct de vedere naţional, in Bucovina.
Am väzut, cu cHafii, ca curentul anti-austriac pretinde că
Austria persecută naționalitatea şi limba rominească, voind chiar
a le deznaţionaliza, fiindcă se teme de o eventuală rupere a Ro-
minilor bucovineni de câtre ea şi realipire la Rominia,
Dar situația Sirbilor din Bosnia și Herţegovina ne arată
limpede, că acest motiv al curentului anti-austriac e un „neade-
vär“, că lui nu-i corespunde nici de cum realitatea obiectivă a
purtării Austriei nici faf4 de Romini,
Cine cunoaşte starea spiritelor si a sufletelor din Sirbia și
Muntenegru, știe că mulțimea neoticială a lor, poporul, se gin-
deste in totdeauna la Bosnia și Ilerțegovina, pe cari le-au luat
Austria, şi pe cari le consideră leagân al vieţii lor politice şi
naţionale sirbegti: în deosebi din această pricină, In vremea de
după anexare (1908) s'au Inäsprit puternic raporturile şi s'a ac-
centuat dugmänia intre Austria de o parte gi Serbia cu Munte-
negru de alta, Acestea din urmă nu gindesc de cit cum să rupă
Bosnia si Herţegovina dela Austria; in acest ideal naţional îşi
cresc generafiz de azi, In treacät să dau chiar cite un exemplu.
Ziarul din Cetine Vjesnik dela 19 Martie 1914 scrie, Intre al-
tele, că „cu ocupaţia austriacă a provinciilor bosniace, s'au a-
runcat peste Dunăre pontoane pentru Drang nach Osten“; și,
vorbind de un literat al neamului lor, mort de curind, spune că
acesta era „luptător pentru drepturile poporului sirbesc oprimat
din Bosnia şi Herţegovina“, lar ziarul din Belgrad Samouprava
dela 22 Marte 1914, vorbind de noii recruți, luaţi acum In ogti-
rea sirbească din cucerita: dela Turci astävara Macedonia, re-
produce discursul președintelui consiliului comunal din Resna
126 VIAŢA ROMINEASCA
(Macedonia); acesta, Imbärbatind pe nouii ostaşi, le-a spus, Intre
altele, cà „ei vor fi bucuroşi să-și dea viaţa pentru eliberarea
fraţilor nostri Strbi încă neeliberafi*. Aluzie evidentă la cei din
Bosnia și Herţegovina TL
De altfel, şi curentul panslavist din Rusia lucrează spre a
crea aşa ginduri iredentiste și de alipirea acelei provincii acum
austriace la Sirbia şi Muntenegru. Astfel, de pildă, P. A. La-
vrov, profesor la Universitatea din Petersburg, a ţinut acolo, la
Mai 1909, In urma anexării, niște lecţii, „după cererea studenți-
lor“. Aceste lecții au apârut mai intaiu în ziarul „Slavjanskij
Mir“ iar de aci au lost extrase In broșură separată sub titlul:
„Anneksija Bosnii i Gerzegovini i otnosenie k nei slavjanstva*
in traducere: „Anexarea Bosniei și Herțegovinei şi raportul ei
cu Slavismul*). În această lucrare, pe lingă altele impotriva a-
nexării și germanismului austriac, spune: „cu anexarea Bosniei şi
Herțegovinei nu e cu putință să se Impace Rusul“ (la p. IV).
lar toate acestea, ba chiar acţiunea iredentistăa unor Str-
%bo-Croafi din cuprinsul ei, Austro-Ungaria le cunoaşte foarte bine,
Dovadă e, intre altele, un articol nu de mult apărut in ziarul
vienez „Reichspost“, organ al creştinilor-sociali, care a lost re:
produs, In traducere, şi în „Vjesnik*, gazeta oficioasă a guver-
nului muntenegrean din Cetine, dela 28 Mai 1914. Acest arti-
col spune, intre alte, următoarele, despre propaganda pentru Ma-
rea Sirbie* ` „au apărut între Sirbi şi ziare lunare, cari propo-
veduese Sud-Slavilor drumuri novi: toate seminţiile sud-slave
-din Monarhie [Austro-Ungaria] trebue să se uncască intro idee
națională, că nu mai sint Croafi, nici Slovenfi, ci ca toţi, Impre-
ună cu Sirbii, trebue să formeze ua singur stat sud-slav, Agenfi
secrefi au apărut ici si colo, mii de oratori însulleţiți propove-
duesc ideia unirii, care a cucerit orbegte gi pe elevii școlilor
secundare, Din izvoare necunoscute apar forțe cari ajută această
mişcare, Astăzi, aceste idei noui domnesc In Mostar, caşi în A-
gram, in Spllet şi Sarajevo, Belgrad va fi, în viitor, zic aceşti
Slavi, centrul culturii naţionale a sud-slavilor*,
Astiel spune „Reichspost*.
lar probe şi mai multe, cum că Austria cunoaște de mult
sentimentele iredentiste ale unor Sirbi din Bosnia gi Herfego-
vina, in legătură cu acţiunea de distrugere a Austriei — pusă la
cale in Sirbia de câtre societățile de gimnastică si naţionaliste
de acolo, ca „Narodna Obrana“, — ne dă Memoriul pe care ea l-a
inaintat Marilor Puteri in Julie 1914, odată cu „Nota“ trimisă
Sirbiei In ajunul declararii războiului. In acest „Memoriu“ a-
rată, într'adevâr, că, dela 1909 incoace, adică imediat după ane-
xarea Bosniei şi Herțegovinei (1908), propaganda pornită din
Sirbia ar fi otrăvit sufletele multora din acele provincii anexate,
din Croaţia şi Slavonia, cu sentimente dușmănoase integrității și
1) In acest sens e
aprän si cartea sirbeasch: Medjunarodno-prami
éen u pesiednje) balkanska) krist de Q = *
Gergid, Belgrad 1909.
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 127
existenfii Austro-Ungariei; că unii ofițeri din oştirea croato-sla-
vonă, Indemnafi si afifafi de cei din Sirbia, ar fi trecut in cea din
Sirbia; că scolarii din Bosnia sau Croatia, eliminați din motive
de disciplină, au lost primiţi cu braţele deschise in Sirbia, o-
<rotifi de oamenii de stat, zi unii puşi Inväfätori, alții internaţi
In institute de acolo In siirşit, acest „Memoriu“ documentează
că multi din Sirbii Bosniei şi Herțegovinei, cari stau In legă-
turi cu societățile naţionaliste şi de gimnastica din Sirbia, de-
clară că „Bosnia este o țară sirbeascä* („dass Bosnien serbis-
ches Land sei”). Extract amănunțit din acest „Memoriu“ se
poate vedea, Intre alte, in „Neues Wiener Tagblatt“ din 28 lu-
lie 1914, şi în „Die Zeit“ dela 30 Iulie 1914.
Eu nu vreau să zic că tot ce spune acest „Memoriu* ea-
devărat. Nu ştiu. Vreau numai să arăt că Austria priveşte ca
agitafii iredentiste naţionale sirbesti, pe cele ale unor Sirbi cu
privire la Bosnia şi Herţegovina.
Ei bine, Austria ştie toate acestea, şi totuşi ea nu prigo-
neste sufletul național și nici limba sirbească a Sirbilor din Bos-
nia şi Herțegovina, deși acestea sint vecine imediat cu Sirbia
şi Muntenegru, Intocmai ca Rominia cu Bucovina. După ane-
xare, Austria a fäcut din Bosnia si Herţegovina o provincie au-
tonomă, cu dietă proprie constituită mai ales prin alegeri şi cu
un fel de guvernator al ei care-i un general sau ministrul de
finance al Imperiului. Guvernatorul („zemaljski poglavar*, nu-
mit in limba sirbo-croată) nu stă acolo, dar rezidează in Sara-
jevo, capitala provinciei, „loco-ţiitorul“ său („zamjenik zemaljs-
koga poglavara*, numit in sirbo-croata). In această provincie
sint, precum se ştie, felurite nafii şi religii: Sirbo-Croaţi. Turci,
Komini, Nemfi, Evrei, etc. Ziarele slave, ca de pildă „Vjesnik*
din Cetine, dela 12 Martie 1914, spun că se află In provincia
Bosnia şi Ilerțegovina 2 partide politice: unul guvernamental,
majoritatea, in care intră toți Musulmanii, mare parte din Croaţi,
toți „viriliştii” şi grupa de Sirbi ortodoxi a lui Dimovid ; şi al
doilea partid : opoziția, minoritatea, în care intra cea mai mare
parte din Sirbii ortodoxi şi cifiva Croazi. In care din aceste par-
tide intră Rominii, Nemţii, Ovreii etc, nu ne spun ziarele, cu
toate că atit Nemţii cit şi Evreii au, chiar prin Constituţia țarii,
ca nație, reprezentanţii lor in Dieta dela Serajevo.
Dar, se ştie pe de o parte dugmänia dintre Sirbia (de vre-o
treisprezece ani incoace, de cind ea e cirmuilă de partidul radi-
ca!) si Austria; pe de alta, vâzurăm şi aci, mai sus, ca si Sir-
bia şi Muntenegrul Intrefin, In statele lor, idealul de zmuigere a
Bosniei şi Herțegovinei dela Austria. Am arătat chiar (după
cartea profesorului Lavrov) că si panslavismul rusesc hrâneşte a-
cest ideal. Cind aceasta e astiel, dacă Austria s'ar „menține
contra dreptului de viață al naţiunilor“, cum am vazut că crede
colegul dela „Neamul Rominesc*, evident că ea arlua măsuri impo-
triva vieţii nationale a Sirbilor din Bosnia şi Herţegovina şi ar prigo-
ni-o, „perseculind limba şi scrierea sirbeascä* de acolo, cum se pre-
128 VIAŢA ROMINEASCA
unde ca. din acel motiv, „Rominii ca naţiune gi limba romi-
nească sint persecutați în Bucovina de câte autoritățile austri--
ace“. Austria insă, nu numai ca nu prigoneşte pe Sirbi ca na-
ţie, ci chiar ajută manifestarea vieţii lor nationale. deși ei sint
vecini imediafi cu dușmanul regat al Sirbiei şi Muntenegrului.
Si iată cum. Pana la sfirşitul anului 1913, cu toate că se intre-
buinfa In afaceri mai mici şi limba sirbo croată in Bosnia si.
Herţegovina, şi deși dela ocupapa lor de câtre Austria (a. 1878)
era Intrebuinfatä încă şi limba turcească, avea totuşi Intietate..
in afacerile administrative, politice etc, limba germană, Aceasta
ne o declară chiar si ziaru! muntenegrean Vjesnik din Celine,
dela 1 lanuarie 1914.
Dar In Decembrie 1913, Dieta din Sarajevo votează, şi gu-
vernul sancţionează, urmâtoarea „Lege despre limba oficială și a
Invätämintului*, pe care o traduc din cuvint in cuvint, după zia-
rul oficial din Sarajevo, „Sarajevski list“ dela 16/29 Decembrie
1913:
„Paragr. 1.— Limba sirbo-croată e limba oficială (zvanični
jezik) în toate autorităţile bosniaco-herfegovinene, in biurourile şi
instituțiile färii, pentru toate afacerile cetățenești ale Bosniei şi Her-
tegovinei în reisfiunile oficiale interne zi externe, Tot aceasta este
limba învățămîntului şi limba oficială a tuturor institutelor
de invățămint, cari se întrețin din mijloacele țării.
„Tot aceasta va fi limba verbală şi olicială externă scrisă a
căilor ferate ale Bosniei şi Herțegovinei cu toate autoritäfile ce-
fätenesti, cu oficiile cetăţeneşti, cu institufiunile cetățenești ale ſa-
rii şi cu părţile din administrația Busniei și Herțegovinei.
„Dar in slujba internă a căilor ferate ale țării se Intrebuin-
țează limba sirbo-croată intrucit permit interesele militare,
„Parsgr. 2.— Şcolilor particulare in cari limba de invăţă-
mint nu e sirbo-croatä, se Ingädue a li se da dreptul public
numai atunci cind In ele se învaţă limba sirbo-croatä ca materie
obligatorie,
„Paragr. 3.— Amindoud felurile de inscriere ale limbii o-
liciale sirbo-croate au drepturi egale de a fi întrebuințate, şi de
aceia ele trebuesc Intrebuinfate impreună şi deodată in toate a-
vizele, in anunţurile publice, în inscripțiile publice şi în tipā-
rituri,
„Paragr. 4.— Nimeni nu poate fi funcționar in oliciile ţării
şi in oficiul căilor ferate ale ei, dacă nu ştie limba sirbo-croafä.
Numai atunci cind deosebite interese de administrație cer, se pol
pune In aceste slujbe vremelnic şi persoane cari nu ştiu sirbo-
croata. Insa aceste persoane sint datoare, ca in timp de trei
ani să învețe limba sirho-croată, fiindcä alttel nu pot să räminä
statornic In slujbă. Acei slujbaşi cari sint deja în slujbă si nu
ştiu sirbo-croata sint datori să o învețe în timp de trei ani
dela sancţionarea acestei legi. Dacă nu-şi implinesc această da-
torie, numai în chip excepțional lise va îngădui să rămină ma»
departe în slujbă,
_________ GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 128
„Faragr. 5.—Pentru toate celelalte afaceri pe cari dieta
bosniaco-herfegovineanä nu e competentă sa le orinduiască prin
lege, guvernul țării va publica o dispoziție care se va alipi la
această lege.
„Paragr. 6.—Această lege intră in vigoare in ziua cind se
sancţionează“,
Astiel cere această lege, care sa şi sancționat de atunci.
lar aplicarea ei se poale vedea şi de noi, oricit de departe sin-
tem de Bosnia şi Herţegovina. Mi se trimite, intr'adevär, şi mie
ziarul oficial „Sarajevski list“, care e scris intreg In limba sirbo-
croată şi cu amindouă felurile de scriere ` cirilică pentru orto-
doxi şi literile latine pentru catolici; adică totul pentru Sirbo-
Ba am şi o altă mai nouă dovadă, cum că Austria, chiar
dacă nu poate vedea cu ochi buni propaganda Sirbilor pentru o
eventuală smulgere a Bosniei şi Herțegovinei şi alipirea lor de
regatul Sirbiei, totuşi ea nu lucrează pentru menținerea integri-
täfii teritoriale actuale a ei prin tendința de a-i desnafionaliza sau
asupri pe ei ca nație, cum prin greșită cunoaştere sau interpre-
tare a faptelor de acolo pretinde colegul dela noi. Anume, fiind:
că aşa numitul guvernator al Bosniei zi Herțegovinei e Insugi
ministrul de finanțe al imperiului care nu poate sta decit la Vi-
ena, Austria are in Serajevo un locţiitor al acestui guvernator.
In Mart, (spune chiar „Sarajevski list“ dela 14/27 Mart 1914),
Impäratul a numit locţiitor (zamjenik zem. poglavara) nu pe vre-un
Neamţ ci, finindu-se strict de Constituţie, chiar pe un Croat, pe
vice-preşedintele Dietei țării : Mandić, spre a se face, astiel, ca
„să progreseze evoluția vieții constituționale in Bosnia”. Deși
Austria știe foarte bine piedicile mari, pe cari le aduce Unga-
riei coaliția politică sirbo-croată din Croaţia şi arfi avut deci
puternic motiv de a se teme şi ea in Bosnia zi Herţegovina! Do-
vadă, dar, că Austria nu caută sa se menţie' prigonind nafiona-
litatea sirbească, că ea nu e „un stat politic, care se menţine o-
portunist contra dreptului de viață al naţiunilor”, cum am văzut
că spune, evident greşind, colegul dela revista „Neamul romi-
nese,
Cum situația Rominilor din Bucovina e, din punct de ve-
dere politic, identică cu ceia a Sirbilor din Bosnia ai Herfego-
vina, față de Austria; (căci şi de Romini ea sar putea teme că
vor să zmulgă Bucovina spre a o alipi la regatul Rominiei);
evident e, că Austria n'are absolut nici un motiv ca, din prin-
cipiu, să prigonească naționalitatea şi limba rominească, pe cind
nu prigoneşte acestea la Sirbii din cuprinsul ei, lată de ce nu
poate fi decit „neadevär*, că „țăranul romin e adesea tratat prin
oficii cu sudalme, dacă vorbeşte rominegte* şi că ar fi existind
„şcoalele Austriei ca dușmane ale naționalismului” rominesc
Fireşte, insă, că aceasta, intrucit Sirbii din Bosnia și Herfego-
vina sau Rominii din Bucovina, crezind că fac mare treabă nä-
Gei şi idealurilor naţionale ale lor, nu devin agresivi sau pro-
vocatori protivnici vieţii și integrităţii Austriei. Atunci, firest,e
9
0 VIAŢA ROMINEASCA
că şi ea pedepseşte,—şi cu dreptate, de altfel—zelul naționalist
al acestora.
De altminteri, „(Gazeta rominească“ din Bucovina a publi-
cat, In Iunie 1914, un supliment, In care a tipărit un apel către
advocaţii de acolo. In acest apel (pe care l-a reprodus şi zia-
rul din Bucureşti „Minerva* dela 26 lunie 1914), Gazeta cere
advocaţilor (firește, şi Romini) ca, „in conformitate cu legile aus-
triace să Intrebuinfeze numai limba rominească. la autorităţi“,
fiindcă, le zice, „în alte parti ale Monarchiei noastre, advocatii
sint aceia cari se luptă, în fruntea poporului, pentru dreptul lim-
bii; la noi se intimpla lucruri ne mai pomenite in Austria in-
treagä: ei înşişi calcă acest drept“.
Prin urmare, după mărturisirea chiar a Rominilor, prin a-
cest apel, nu autorităţile forțează a nu se întrebuința limba ro-
mină Inaintea lor, ci probabil că inşişi ai noştri socotesc mai
nobil a vorbi nemteste. Asa cum, tn Rominia, se socotea altă-
dată mai nobil a se vorbi sau scrie greceste ori slavoneşte.
Deci, și In această privință, nu Austria e „dușman al nafio-
nalismului rominesc*, cum pretinde curentul anti-austriac dela noi.
lar aceleași lucruri ne mai arată că nu poate fi decit vorbă,
spusă fără temeiu, aceia că Austria ar fi Intärind pe Kuteni spre
a nimici pe Rominii din Bucovina.
Confederaţia sau alianța balcanică e plan rusese,
O altă greşală a curentului anti-austriac dela noi e lucra-
rea ce face: de a ne impinge Intro Confederație sau Alianţă
balcanică.
Caci, curentul acesta pretinde că legăturile noastre de pină
acum cu Austria ne țineau In dependență a politicii noastre ex:
terne de vrerea acesteia din urmă și de interesele ei, iar intra-
rea Rominiei in Confederația balcanică li va da acesteia inde-
pendenfa in politica extemă şi putinţa de a face nu interesele a-
celeia sau pe ale altora, ci pe ale sale şi ale Confederafiei sau
Alianţei, Astfel, unul din cei mai violenfi susținători ai curentu-
Jui anti-austriac, culegul meu de Universitate d. A. D, Xenopol.
serie In „Le Journal des Balcans* care apare la Bucuresti, dela
30 Mai (12 lunie) 1914, că: „Spre a putea să se emancipeze şi
ca viaţa lor să nu mai atirne de voința Marilor State, e nece-
sar ca Statele Balcanice cu Romtnia să formeze ele înşile un
mare Stat care să poată impune la toata lumea respectul inte-
reselor comune ale lor. O Confederație Balcanică ar fi singura
formă de organizare care ar putea să ajungă acest scop“,
Aşa zice Xenopol. De altfel „Confederatia Balcanică* e n-
nul din punctele programului de activitate chiar al ziarului „Le
Journal des Balcans*, care s, ex, In numäru-i dela 2/15 Sept.
1914 cere cel puţin „une union, une entente“ (o unire, care ar
crea un fel de patrie balcanică).
„Adevärul* scrie deseori pentru o » Conleeraţie Balcanică”,
GREȘELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC A Int
—
care „Să creeze cea de a treia grupare de puteri in Europa“ $
asi In numâru-i dela 8 Mai 1914. Insusi directorul ziarului
sorie deseori, spre ex. la 14 Mai 1913 şi 31 Mai 1914 că noi,
ai Rominiei, „trebue sa schimbăm politica noastră externă şi să
facem cu cele patru popoare balcanice o Confederație balcanică
care ne va scăpa şi de Rusia şi de Austria”, Şi aşa „să lucrâm
la alcătuirea blocului balcanic In vederea realizării idealului na-
tional al nostru: unirea cu Rominia a Rominilor din Ungaria;
Austria şi Basarabia“. Aceleaşi idei le rostește in Camera Depu-
tatilor la 17 Iunie 1914. (A se vedea „Adevärul* dela 19 lunie
3914). | N
Directorul „Neamului rominesc* e aprig împotriva Austriei `
iar în ziarul „Die Zeit“ dela Viena scrie, ceia ce reproduce in tra-
ducere „Adevărul“ dela 13 Mai 1913, că: „Alianfa permanentă
a Statelor din sud-estul Europei trebue să fie ținta noastră de aici
inainte“; deşi in discursu-i din Cameră la 17 lunie 1914, pare a-şi fi
schimbat părerea asta, fiindcă nu mai pomenește de „alianţa per-
manenta a statelor din sud estul Europei”, ci numai câ noi să
ne despärfim de Austria „pentru a primi orice mină folositoare
la un moment dat“, (In „Adevărul“ dela 19 lunie 1914). `
Si tot aşa, pentru o Confederație sau Alianţă Balcanică seriu
şi vorbesc mulți din alcătuitorii acestui curent anti-austriac dela
noi in anii de pe urmă. Această confederație, însă nu fără Sir-
bia, cea mai violentă duşmană a Austro-Ungariei. `
Drept e că ideia aceasta e veche şi că Insuşi marele nostru
invätat Hasdeu ajunsese la ea pe calea studiilor sale ştiinţifice
de filologie balcanică In cartea-i „Strat zi substrat, „Genealogia
popoarelor balcanice", Bucureşti 1892. Ori-de cind s'ar A născut
la nui, insă, eanu cred să se fi näscut numai din capetele ro-
mineşti sau filo-romine şi pentru interesele bine inţelese romi-
nesti, ci desigur ca Rusia a luat parte, pe Jong, la zămislirea
intre noi a ideii Confederației sau Alianței Balcanice, Caci, Ru-
sia, temindu-se de a nu provoca reacții impotrivă-i şi spre 3 2
se zice că şi ea, ci numai Austria, caută să iniluențeze ori să
țină In atirnare de politica ei pe micele state balcanice, a
tat Contederafia sau Alianţa Balcanică între ele, cu Sirbia 7
vitabilä, Dar cu această invenţie, scopul ei e dea Indepärta m
întiiu influența Austriei in Balcani, pentrucă, apoi an poe sta-
dili acolo pe a sa, (CÉ. N Leien Germaniei, mai sus).
următoarele . . t
grau Vostok", ziarul sirbului radical d ës k
lic, care apāru in Bucureşti, in franfuzegie şi Aa wn 7
1901, propagă ideile curentului acesta Impotriva Aus Ken
intre altele spune In No, I, următoarele, ea şi cei ai ga
mai sus: „Scopul ziarului „Provslavnyj Vostok — vi Com
xe*—e de a apropia popoarele balcanice, pe Greci, l 2
mini, Bulgari şi Sirbi cu Rusia“ cu care au o religie comună ; de
a arăta interesele lor vitale şi de a le apăra impotriva atacur ta
tor străinilor (aluzie la Austria gi germanism), Spre a ajunge
152 l VIAȚA ROMINEASCA
—— — — — . u— — 4
la acest scop e absolut nevoe de o Confederație Balcanică sub-
. unei puleri ca Rusia“,
hiar cind n'a luat parte zi Romina In constituire, Insägi
Alianţa Balcanică injghebata la 1912 impotriva Turciei e opera
pusă la cale şi ocrotită de Rusia ; fiindcă aceasta urmărea, ast-
ici, să Impiedece influența germanismului și a Austriei in dco-
sebi In Balcani. Aceasta se vede limpede din faptul că In trac-
tatele incheiate atunci intre Bulgari, Sirbi, Muntenegreni se pre-
vede primirea de câtre ei a arbitragiului Rusiei, In caz de nein--
țelegeri. Acest arbitragiu, și deci că Alianţa Balcanică o pune
la cale Rusia iar nu capetele balcanice şi ale noastre, cum zice
curentul anti-austriac, Il si mărturisesc, de altfel, s. ex. ziarul
bulgăresc „Mir“ dela 11 April 1913, sirbescul „Srpska Zastava“
dela 16 Noembrie 1913, muntenegreanul „Vjesnik“ dela 27 No-
embrie 1913, spre a nu vorbi de parizianul „Le Matin*, care a
publicat cel dintăiu textul tractatului cu arbitragiul Rusiei. A se
vedea insă şi articolul meu: „Injghebarea Alianţei Balcanice şi
temelia ei“, In „Viaţa Romineasca* dela [anuar 1913. De alt-
fel, insăşi telegrama, , trimisă de far regelui Sirbiei şi celui al
Bulgariei, la 26 Mai 1913, in preajma inceperii războiului bal-
canic intre acești foști aliați, mărturiseşte ca Rusia pusese la:
cale Alianţa Balcanică din 1912. Era vorba ca minişirii-preşe=
dinți ai aliaţilor să se intilnească la Salonic, spre a regula ne-
Infelegerile cari se născuseră între statele lor. Ţarul, atunci, te-
legrafiază regilor Sirbiei şi Bulgariei, intre alte, următoarele:
„Mi-a făcut cea mai mare plăcere această intenție, care pare că
arată dorința Statelor Balcanice de a se Infelege si dea con-
solida Alianța care plină acum a dat rezultatele cele mai strā-
lucite. Intr'o așa gravă clipă, eu apelez deadreptul la Majesta-
tea Voastră, aşa precum mă obligă dreptul Meu si datoria Mea.
Prin actul Alianţei dintre ele, Sirbia şi Bulgaria au dat in mina
Rusiei dreptul de a hotärl, in orice neinfelegere ce s'ar ivi intre
ele cu privire la aplicarea termenilor din Tractat si la Conven-
țiile ce se referă la tractat. Cer, dar, Majestății Voastre, să rä-
minefi credincios obligaţiilor contractate prin el şi de a vă ra-
porta la Rusia, spre a dezlega ca actuala neinfelegere intre Bul-
garia şi Sirbia,.. Tin să stabilesc, că Statul care va incepe a-
cest războiu va fi răspunzător. cauzei slave" (Telegra-
ma e publicată In ruseşte si ſranfuzeste in „Cartea portocalie“
a Ministerului de externe al Rusiei, care poartă titlul : „Sbornik
diplomatiöeskih dokumentov Kasajuzăih sja sobytij na Balkans-
kom Poluostov&, Avgust 1912 g. —Ijulj 1913 g", S.-Petesburg
1914, p. 144, actul 209 şi p. 225), Observ, dar fâră sa cauta
da explicare, că accastă telegramă a țarului, care recomandă ce-
lor dot regi „cauza slavă“, e dată, parcă intenționat, din Mos-
cova, unde e sediul central al Societăţii panslaviste, al cărei pre-
de linte a lost zece ani, şi era şi atunci, generalul Cerep-Spiri-
dovi, autorul unei cărți: „I. Europe sans Turquie*, de care vor-
besc mai jos, Dece? pe citā vreme atunci Țarul era, mi se pare,
în Petersburg, iar nu in Moscova ? Si aici ar trebui o explicare,
GRESELILE CURENTU LUI ANTI-AUSTRIAC 123
Evident, e dar, că Rusia pusese la cale această Alianţă
Balcanică şi că o croise pentru „caüza slavă“, cum spune tele-
grama Țarului.
Iar un insemnat ziar rusesc din Moscova, anume „Golos
Moskvy“, publică în 1913 un articol al unui valoros publicist
rus Marmontov, articol pe care-l reproduce în traducere şi Mir
dela Sofia din 11 Mai 1913 In el se declară ceia ce se simte
şi în Jepte, că Injghebarea Alianței Balcanice e In interesul Ru-
Sici ; „Pästrarea in intregime a Alianței Balcanice e indispen-
ur nu numai pentru interesele sud-slavismului, ci şi pentru
usia“,
Ca Rusia lucrează pentru înfăptuirea din nou a Alianţei
Balcanice, şi acum, ne mai arată incă ceva. Ziarul rusesc Bir-
Zevija Vjedomosti a publicat in lunie 1914 două interviewuri,
pe cari pretinde cà le-a obţinut un corespondent al său colabora-
tor al lui dela şelul partidului conservator, d. Marghiloman, şi
dela fruntaşul fost ministru al aceluiaşi partid d. Nicolae Fili-
pescu. Aceste inlerviewuri au fost reproduse, In traducere, de
ziarele strbeşti din Belgrad: liberalul Srpska Zastava dela 13
lunie 1914 şi radicalul guvernamental Samouprava dela 19 lu-
nie 1914. Deși, Adevărul dela 19 lunie 1914 declară că d. Mar-
ghiloman ar fi tăgăduit existența acelui interview al sau şi cu
toate că d. Filipescu mi-a declarat mie personal că n'a dat acest
interview nimănui!
Amindouă aceste interviewuri insistă a spune că intervie-
wafii arfi declarat, că acum toți bărbaţii politici ai Rominiei s'au
indepärtat de Austria, apropiindu-se de Rusia, că „Alianţa Bal-
canică a fost garanția dezvoltării noastre independente" şi că
de asta „Alianţa Balcanică ar trebui să iasd iardsi din cenuge
dar incă mai tare, fiindcă In compunerea ei ar intra si No-
minia*.
Existența acestor interviewuri se tägädueste, cum spusei.
Dar insistența ziarului rusesc de a le inventa şi de a face at-
mosieră penfru o Alianță Balcanică, in care ar intra şi Rominia,
arată cit e de falş a se socoti curat rominească şi independentă
această idee pe care o agită la noi curentul anti-austriac popu-
lar. /nsistenfa aceia invederează că Rusia lucrează pentru retn-
făptuirea Alianţei, cu care crede să lovească In Austro-Ungaria
și care, cum spune „Golos Moskvy“ şi telegrama țarului, e indis-
pensabilă Rusiei şi cauzei slave,
Trebue să se observe insă, cum am spus incă dela Ince-
putul acestui paragrai, că Rusia nu voește o Alianță Balcanică
lara de Sirbia, nici Intr'un caz; fiindcă ea crede că numai prin
aceasta de pe urmă poate izbi şi hirfui pe Austro-Ungaria, O A-
fant Balcanică fară de Sirbia o zädärniceste, Acest lucru la
băgat de seamă şi şeful de fapt al partidului Agrarienilor (zem-
ledelci) din Bulgaria, Stambolijski, care scrie în ziarul acestui
partid ` Zemledilsko Zname dela 5 Sept. 1914 următoarele :
„Intre Bulgaria, Rominia şi Turcia Incepuserä tratative pentru
134 VIAȚA ROMINEASCA ` `
— nn EE
clădirea unei noui Alianțe Balcanice între ele, prin care să-și ©-
crotească propriile lor interese. Aceste tratative au fost Incura-
jate de Germania şi Austro-Ungaria, Dar amestecul Rusiei a
vadärnicit totul: ea a amenințat pe Rominia cu războiu, dacă
primeşte să intre In această nouă Alianța Balcanica”.
De altfel, alipirea Statelor slave balcanice de Rusia e ținta
acţiunii „Societății slave“ dela Moscova, de care de multe ori
se conduce politica externă a Țarului. Generalul Spiridovie ne
Meclară, In cartea i „l'Union des Blancs et le Triomphe de la
France“, Paris 1914 la p. 71: „să ridicâm pe Rusia la rangul
de Imperiu Slav, oferind Bulgariei, Muntenegrului, Rominiei (ca-
rei jumâtate latină si jumătate slavă) şi Sirbiei să se asocieze”.
lar în altă parte, cartea-i „L'Europe sans Turquie“ explică ca
vrea să fAurească Imperiul Slav, cu Rusia ca suflet, spre a ni-
mici mai Intâiu pe Austro-Ungaria, și că numai după aceasta,
dar nu (nainte ne va da nouă Basarabia. „După dizlocarea
Austriei, —zice aci Spiridovi&, la p. 37—Rominia (care-i jumătate
slavă, jumătate latină) nu va putea decit să părăsească pe Ger-
mania şi să se unească cu Imperiul Slav, primind ca compen-
safie Transilvania, Bucovina şi partea de miazăzi a Basarabiei”.
Rusia, dar, lucrează la înfăptuirea Confederaţiei sau Alian-
tei Balcanice, In primul rind pentru interesul ei propriu, de a
dizloca sau distruge pe Austro-Ungaria, iar al doilea spre a in-
täri slavismul, îndeobşte, „ideia slavă“, impotriva germanismului.
Si, atunci, credem că va ajuta ea realizarea idealului național
ruminesc ? lată ce n'a văzut curentul nostru anti-austriac, care a
„interpretat greșit“ rostul existenței unci Confederații sau Ali-
ante Balcanıce, In care vrea să Impingä pe Rominia, după ce
mai Intäiu o va rupe din prietenie cu Austria,
Originea curentului popular anti-austriac dela noi.
Am documentat mai nainte, că nu-i adevărat că Austria
ne-a exploatat economiceşte, că nu-i adevărat că ne-a fost nefa-
vorabilä In conflictul balcanic, şi, insfirsit, că nu-i adevărat că
ea prigoneste in chip principial naționalitatea noastră in Buco-
vina. Astfel, din aceste rezultă că curentul popular anti-austriac
dela noi, care pretinde insă că acelea ar fi adevărate, sa cladit
pe neadevăruri.
Dar care-i originea acestor neadeväruri ale lui ?
Asupra acestui punct sint păreri felurite,
in articolu-i publicat in „Neue Freie Presse* şi pe care-i
reproduce şi „Adevărul“ dela 24 Mart 1914, deputatul romin din
Bucovina isopescu-Grecul vede la spatele acestor neadeväruri, a-
dică al curentului popular anti-austriac dela Romini: „intrigile
ruseşti“. Aşa încă ziarul „Viaţa nouă“ din Cernăuţi, din 1914,
pretinde că presa rominească care susține curentul anti-austriac
ar fi „plătită cu ruble ruseşti“ şi „unealtă a vestitei secţii a treia
dela departamentul ministerului de externe rusesc“ (Extract im
„Adevărul“ dela 20 August 1914),
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 135
„Acelaşi lucru vede gi şeful partidului rutean din Bucovi
Vasilko, care, ca deputat în Cen armatei din Delegația
austriacă, luind cuvintul a vorbit de: „Agifafüle panrusesti şi
manifestafiile plebei din oraşele Rominiei* (S'a reprodus acest
pasagiu și în „Adevärul* dela 28 April 1914). Tot aşa crede
anicolul mai sus pomeni! din ziarul vienez „Reichspost“, La fel
dă a se Infelege in Reichstagul Germaniei principile Loewen-
stein care, intrun discurs, vorbind de mişcările anti-austriace
dela noi, a zis : „Noi, Germanii, nu putem decit să exprimăm do-
rinfa ca poporul romin, amic al rostru, să nu mai cedeze influ-
enfelor primejdioase „cari pot să-l impingă la conflict cu aliata
noastră Austro-Ungaria“. (Si în „Adevărul“ dela 4 Mai 1914),
Pare-se, de altfel, că şi ceilalți deputaţi bucovineni, de care
am vorbit mai sus că dezaproba mișcările anti-austriace ale Li-
gei noastre Culturale, văd acelaşi lucru — ca Isopescu-Grecul, zia-
rul bucovinean rominesc „Viaţa nouä*, ruteanul Vasilco, ziarul
vienez „Reichspost* şi germanul Loewenstein —la spatele curen-
tului nostru anti-austriac : o intrigă a altora, cari pot fi nu nu-
mai Rusia ci şi Franța, şi, poate, întreagă „tripla înțelegere,
i Ziarul oficios maghiar „Pester Lloyd? din Budapesta, in-
tr'un articol pe care-l reproduce şi al nostru „Adevărul“ dela
éi en ik? zice Reno ara Culturala* a Rominilor, ca ea
: „o filială rominizată a Ligei pur Cultu a i
și Rusie. gei p turale adevärafilor
lar după ce Austria a declarat şi inceput războiul impo-
triva Sirbiei, In Iunie 1914, şi dupa ce, puţin mai in urmă, tot
In această lună, Germania a declarat războiu Rusiei, cancelarul
Germaniei a dat deputaților Reichstagului german un Memoriu
în care sint prevăzute dilerite acte oficiale asupra evenimente-
lor cari au precedat aceste declarări de räzboae. Extracte din
acest Memoriu s'au publicat in felurite ziare din Germania, Eu
reproduc aci despre cuprinsul lui din Berliner Lokal-Anzeiger
dela 4 August ist, n.] 1914. Spune acest Memoriu, intre alte,
următoarele pe cari le traduc aci: „După ce cunoscutele ten-
dinge ale agitafiei pansirbeşti au impins la amindouă războaele
balcanice, in ideia bărbaţilor de stat Rusi trebuia să se creeze
o nouă Alianță Balcanică sub patronajul rusesc, o Alianţă Bal-
canică al căreia virf se indrepta acum nu impotriva Turciei, ci
in contra existenței Monarchie! austro-ungare. Ideia era, ca Sir-
bia sa dea Bulgariei partea din Macedonia cigtigata in ultimul
razboiu balcanic, iar ea să ia Monarchiei Bosnia şi Herțegovina
incorporată de aceasta. Pentru acest scop, trebuia ca Bulgaria
să fie slăbită prin izolare, Rominia să fie Inlänfuitd la Rusia
cu ajutorul propagandei întreprinsă de Franţa, iar Sirbia să fie
cultivata inspre Bosnia şi Herţegovina. Impiedecarea acestor pla-
nuri de câtre Austro-Ungaria a avut deplina simpatie a guver-
nului nostru, care avea conştiinţă că o eventuală pornire a Aus-
triei cu räzboiu inpotriva Sirbiei, va scoate pe plan, la supra-
față, pe Rusia, zi așa şi pe noi ne va impinge la râzboiu, po-
trivit cu datoria noastră de aliaţi”.
136 VIAȚA BOMINEASCA
Aşa spune Memoriul Cancelarului. Deci, după părerea Ger-
maniei şi Austriei, Rusia, pe luriş, pe dedesupt, ațița pe Sirbia
impotriva Austriei, şi, prin mijlocirea propagandei franceze (care,
ce e dreptul, se accentuiază puternic la noi în anii de pe urmă,
prin conierenţiari francezi, ce ne vin, şi altele) voia să atragă și
pe Romini In această direcţie a politicii ei care convine gi
Franței. lar Austria declară războiu Sirbiei, cu consimfimintul
Germaniei, tocmai spre a putea, astfei, da pe față pe Rusia,
care atunci trebuia să se trădeze că ea aflfa pe Sirbia, fiindcă
trebuia să sará In ajutorul instrumentului ei, Sirbia.
Astfel vad, dar, unii: manevrările Rusiei si Franței la spa-
tele curentului anti austriac dela noi.
Alţii, insă, vad sau cel putin spun că väd la spatele aces-
tui curent: nepriceperea, neinfelegerea de câtre cei din acest
curent a atitudinii Austriei față de Rominia si Romini. Aşa con-
tele Berchtold, ministrul de externe al Austro-Ungariei, zice ur-
mătoarele In „Expozeul“ pe care Il face in Comisia afacerilor
externe a Delegafiilor austriace in 1914: „In Rominia sau ma-
nilestat, in vremea crizei balcanice şi după ea, niște curente cari,
izvorind dintr'o apreciere greşită a atitudinii noastre în timpul
crizei, au luat in chip vremelnic un caracter puțin amical pen-
tru Monarhie“ (Si in „Adevărul“ dela 18 April 1914).
Alţii, insfirsit, văd la spatele—unora cel puțin --ıin neade-
värunle pe cari e clădit curentul anti-austriac dela noi: „rea cre-
dinfa*. Väzuräm mai sus că astfel se rostește deputatul din
Bucovina Chisanovici despre discursul secretarului Ligei Cultu-
rale din Bucureşti.
Ca ar fi „reaua credinţă“ temelia curentului popular anti-
austriac, eu unul past putea crede, Socol, dimpotrivă, că tot
aşa de buni Romini, ca oricare dintre noi, sint toți acei cari al-
cătuesc acest curent si cari pretind că Austria ne exploatează e-
conomiceste, ne-a fost nefavorabilă In criza balcanică şi ne pri-
goneşte din principiu naționalitatea rominească in Bucovina. Eu
cred că toți aceştia sint de „bună credință“, dar că, precum
spune şi contele Berchtold, uneori ei gon înțeles atitudinea Aus-
triei faţă de noi, jar alte dät, tot din pricina „bunei lor cre-
dinfe* şi pentruca nu au Infeles pe Austria, au putut fi înflu-
ențați şi imbrobodifi de intrigile altora, ale unora cel puțin din
„tripla infelegere“. Ca n'au Inteles atitudinea Austriei, sa vā-
zut din stabilirea „neadevärurilor* de mai sus. Dar am probe
şi că ei au lost Imbrobodifi de intrigi.
Ideile acestui curent, că Austria ne exploatează economi-
ceste, că din principiu persecută nafionalitäfile din ea si că, spre
a ne scăpa de toate acestea, va trebui să fäurim o Confederație
Balcanica,—o găsim la fel propoveduită de ziarul „Pravoslav-
nyj Vostok“, care injgheabä inceputul filorusismului accentuat al
radicalilor din Sirbia. Constatarâm mai sus, şi mai întâiu in re-
vista „Viața Romineascâ* dela Mai 1913, că Inceputul infiripa-
rii ca curent a anti austriacismului nostru coincide cu crearea
GRESELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 137
in Bucureşti a ziarului „Pravoslavnyj Vostok“ şi cu Inceputuri le
puterii partidului radical in Sirbia, care, prin sirbul Dragutin
Aid, pune la cale, in Romina, acest ziar şi temelia curentului
anti-austriac.
Deci această intrigă rusească, prin mijlocirea Sirbilor, a
prins la noi. Dar mai sint şi altele.
„Die Zeit“ maiıntäiu, iar după el „Adevărul“ dela 26 April
1914, räsfoind „Cartea roşie“ a contelui Berchtold, care arată
în ea dezvoltarea crizei si a räsboaelor baicanice din 1912—1913,
-spune Intre altele, următoarele : „Cind a inceput criza balcanică
la 16 August 1912, contele Berchtold a trimis Intäile instiinfäri
tuturor statelor balcanice, numai Romtniei, neglijind-o, nu i-a tri-
mis“. Dar aceasta e, nelndoios, o intrigă, fiindcă Berchtold n'a-
vea de ce să Ingtiinfeze pe” Rominia, pe cità vreme nu ea, ci sta-
tele balcanice se mişcau spre a Începe räsboiul contra Turciei,
Totuşi Austro-Ungaria ne ținea zi pe noi in curent. „Cartea noas-
tra verde“ la p. 2 spune următoarele, in raportul ce Ministrul
nostru de externe l-a adresat M. S. Regelui la 25 Septembrie
1912: „Am mulţumit d-lui Şebeco pentru inițiativa ce a luat-o
de a ne fine in curent cu demersurile guvernului rusesc în faza
actuală a chestiei balcanice. l-am spus că si guvernul austro-un-
gar ne dă aceiaşi dovadă de incredere şi ca, de exemplu, pe
temeiul unei telegrame din Viena, dela 19 Sept./2 Oct, mi sa
comunicat declararea proectată de Marile Puteri câtre guvernele
balcanice, că Puterile nu vor tolera nici o schimbare teritorială
in Balcani“. Deci, înainfe de Rusia, Austria ne ținea in curent
cu criza balcanică. Rominia ştia lucrurile cari se plamadeau in
ajunul răsboiului balcanic, nu numai pentrucă Austria o finca
in curent, ci, incă, pentrucă şi ea era solicitată de viitorii be-
ligeranfi creştini. Astfel, Danefi, care atunci era preşedintele So-
braniei, şi Todorov, care era ministru in cabinetul lui Gešov, au
declarat în discursurile ce au ţinut In Sobranie, la 6 Mai 1914.
că: „am incercat så atragem in Alianța Balcanică şi pe Rominia,
dat n'am reuşit* (in «Narodni Prava» dela 7 şi 8 Mai 1914).
lata de ce e o intrigă cind se pretinde că Berchtold ne-a
neglijat.
Dar mai eo intrigă, pornită, pare-se dela alt element 2l
„triplei înţelegeri“, din Franţa. „Le Temps“ dela 19 April 1914,
vorbind de „Cartea Roșie“ a contelui Berchtold. vede o „ame-
ninfare* a acestuia câtre Rominia In pasagiul (pe care l-am ci-
tat mai sus), In care el vorbește despre curentul popular anti-
austriac dela noi, pasagiu pe care Il siirgeşte cu aceste vorbe „a-
meninfätoare* pretinde marele ziar francez: „Deşi nu vrem să
inchidem ochii In fața evenimentelor arätate, sintem convinşi ca
nici un bărbat politic serios din regatul "vecin (Kominia nu sar
putea gindi să pună in joc marile foloase pe cari raportunie
strinse şi amicale, cultivate pină acum cu Monarhia, le-au dat
Rominiei*. Ei bine cred că nici un om cu adevărat obiectiv, care,
adică, nu e influențat de curentul anti-austriac, nu ar putea vedea
138 VIAȚA ROMINEASCA
aici o ameninţare. Si totuşi intriga a isbutit ; fiindcă „Adevârul*
dela 21 si 22 April 1914 susţine, după insinuarea lui „Le Temps“
idar fireşte cu bună credinţă), cà aceia ar fi „amenințare a A-
ustriei la adresa Rominiei“.
Acestea, lara să mai vorbesc aci de alte intrigi ori insi-
nuäri, pe cari incearcă a le face impotriva Austro-Ungariei,in
vremea räsboiului ei de acum, parte din presa noastră care sus-
ține curentul anti-austriac dela noi. Imi pare rău a spune, şi ma
rog să nu mi se ia in nume de rău sinceritatea, că multe din a-
ceste insinuări nu sint de bună credi
De aceia, nu e exclusă putinţa ca Tripla Înţelegere, sau cel
puţin unele Puteri din cele ce o compun, să fi izbutit, prin mij-
loacele pe cari le vor fi avind, să suguereze oarecäror din cei
ce alcätuesc curentul anti-austriac dela noi, credința ca ar fi a-
devăruri acele pe cari eu /e-am dovedit aici de neadeväruri, lar
aceștia ai nostri, fără să bage de seamă, ci cu bună credință, sa
ațițe poporul, crezind că il învață lucruri adevărate gi folositoare,
Aşa că, toată această campanie a curentului anti-austriac se re-
duce, in ultima analiză, la ceia ce spune şi contele Berchtold, că
ea e: rezultatul unor „aprecieri greşite" a atitudinii Austriei, re-
zultatul faptului că compunätorii curentului sau indrumatorii lui
nu au înțeles acţiunea Austriei mai Intäiu ; iar apoi, sub influența
intrigilor unora din Tripla Înţelegere, sau In deosebi a intrigilor
ruseşti, au interpretat tendenfios şi râuvoitor acțiunea ei.
Uneori, dar, „aprecierea gresitä* a atitudinii Austrici, sa fä-
cut în curent Inainte de „intrigile ruseşti“, alte ori numai după
ce „intrigile“ acestea le-au pregătit terenul, De altfel, aceste in-
trigi par a fi chiar un sistem de acţiune al societafii panslaviste
care are sediul la Moscova şi sucursale în alte oraşe din Eu-
ropa şi America: in Paris, Londra, Roma, Praga, Constantino-
pol, Cicago, New-York, Petersburg. A trecut nebägatä de seamă
destäinuirea ce face, In această privire generalul rus A, Cerep-
Spiridoviă, fost preşedinte al acestei societăţi slave dela Moscova
dela 1901—1913 cind s'a retras, El a tipârit în anul 1913, la
Paris, in franfuzegte, cartea sa: „L'Europe sans Turquie, la sé-
curite de la France l'exige". In ca spune Spiridoviö, la p. 6, că
mişcarea Tinerilor Turci din imperiul Otoman, care pretindea cà
modernizează viaţa turcească şi-i dă noui puteri pentru viitor, a
fost pusă la cale, ajutată şi susținută de Societatea slavă din
Moscova, de sub presedenfia lui, —breşte cu „intrigile“ şi „mili--
vanele“ acestei Societăţi. „In 1904—zice Spiridovit—1907, 1910,
totdeauna in acest scop, am primit de trei ori realegerea mea ca
Preşedinte al Societății slave care dădea silinfilor mele mai multa
amploare spre a le asigura isbinda. Dacă nimicirea Imperiului O-
ioman se slirsi la Kirk-kilissi, Adrianopol, Kumanovo, lanina,
Scutari etc., ea a inceput la „Lirvc-Hall* din New York, la 19
Mai 1907, cind eu am convins 800 Albanezi, Arabi, Armeni şi
Macedoneni de a lua şi semna o hotärlre, după care toate comi-
tetele lor se angajau de atunci Inainte sd se unească cu Tinerii
GREŞELILE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 139-
Turci spre a-i impinge la luptă impotriva Bătrinilor Turcis.
Această uniune, Intre cele 4 popoare şi Tinerii Turci a impins
la revoluţia din 1908 care aduse ruina Imperiului Otoman. Dela
19 Mai 1907, vreme de 5 ani noi am bombardat neincetat a-
creastă fortăreață musulmană“.
Aşa dar, Societatea Slavă din Moscova, prin sucursalele şi
mijloacele ei, a întărit şi susținut curentul popular al Tinerilor
Turci impotriva stârii de lucruri tradiționale din Imperiul Tur-
cici; ea dar, dacă nu va fi creat, cel puțin a afffat şi întărit
desbinarea din Imperiu, facind curentul popular al Tinerilor
Turci să „aprecieze greșit“, In senzul cum li convenea ei, ac-
ținea Bätrinilor. Fireşte insă că Tinerii „apreciază greșit” mu
„din rea credinţă“, ci din „buna credință” câ ei „apreciază bine“,
Si, pe această cale a intrigei, această Societate rusească a iz-
butit o inttie parte din programul ei care a fost: Europa fără
Turcia; acum lucrează pentru a dova, căci programul Societății
Slave din Moscova avea pină acum 3 puncte. Cartea menţio--
natà a lui Spiridovie spune următoarele la p. 12: „Siguranţa
Engliterei, a Franţei si Rusiei şi a păcii Europei cer:
1) Europa fară Turcia ; 2) Europa fără Austro-Ungaria ; și
3) Formarea Imperiului Slav prin renaşterea Poloniei”.
Europa a rămas aproape lar Turcia, In urma ciocnirilor dintre
Tineri şi Bätrinii Turci, puse la cale de Societatea slavă din Moscova
si „Alianţa Balcanică“. Acum această Societate va fi lucrind, desi-
gur, pentru izbindirea punctului al doilea: Europa fără Austro-Unga-
ria, Şi desigur, că şi pentru aceasta va Îi lucrind tot cum a operat
pentru punctul Intäiu: prin intriga (alimentată de milioane de
bani)— şi in cuprinsul monarhiei Austro-Ungare si in afara de
ea. Se poate câ acest lucru l-au simțit acei cari vad în achu-
nea curentului anti-austriac dela noi „intrigi ruseşti“. Numai ca
ei n'au dreptate, cred eu, cind invinuesc de „rea credință”, in
deobgte, pe lruntaşii acestui curent, cari pot fi de vină numai
că „apreciază greșit“ cele despre cari vorbesc relativ la atitu-
dinea Austro-Ungariei, a
In rezumat, aşa dar, originea curentului nostru anti-austriac
e in „aprecierea greşită“ a atitudinii Austro-Ungariei; dar a-
ceastă „apreciere greşită“ poale fi uneori si rezultatui sugges-
mun „intrigilor rusești“ cari operează larg, cum väzuram cå
spune Spiridoviă, prin sfori întinse adinc şi departe, pe la Franța
chiar cu direcția inspre noi.
Valoarea curentelor politice populare şi a celui unti-austriac dela moi.
Curentele politice populare, cum e cel anti-austriac dela
noi, adică acelea cari se nasc, trăesc și cresc mai ales lingă 81
deosebit de ideile şi sentimentele oficialităţii conducătoare a u-
nui stat, pot fi: unele folositoare sau prielnice, altele pâgubi-
toare ori chiar primejdioase traiului sau propägirii statului,
Folositoare sint acele curente ai câror zämislitori, injghe-
140 VIAȚA ROMINEASCA
bători şi călăuzitori au intuiţia justă a clipelor de evoluţie ale
“poporului acelui stat In ictregimea lui si cari, tocmai de aceia,
intrupează In curent nu „interpretări gretzite“ ale faptelor socialo-
politice, nu „neadevăruri*“ rezultate din acele interpretări gre-
site, ci realități obiective izvorite din „justa intuiție“ a minţii lor
cure vede faptele şi sufletele oamenilor agu cum sint aievea, Ast-
fel a lost la noi, de pildă, curentul politic popular, care a in-
făptuit unirea Munteniei și a Moldovii Intr'o singură Rominie,
Nu numai pägubitoare, ci chiar primejduitoare vieții unui
popor sau dezvoltării statului lui sint curentele cari s'au născut
și trăesc nu dintr’o „justă intuiţie“ a minţii alcătuitorilor lor pen-
tru fapte și suflete, cari se hränesc nu din realități obiective, ci
din näscociri izvorite din „interpretări greşite“, Asa a fost, In
Franța, curentul popular care la 1870 a forțat guvernul şi țara
să Intre în räzboiu cu Germania, insultind-o pe aceasta pe ulifi
şi strigind A Berlin, à Berlin. Curentul acesta popular,—ai ca-
rui zämislitori şi conducători nu au avut intuiţia justă a clipelor
prin cari trecea Franţa şi „interpretau greşit“ starea Germaniei
de atunci,— credea că e destul să impingă guveruul şi să Intä-
rite mulţimea care, la rindu-i, să constringă pe guvern, pen-
tru ca, cu oștirea să şi sfärlme pe Germania gi să se oprească,
in mers biruitor, tocmai la Berlin, Rezultatul a fost, precum se
ştie, dezastrul Franţei gi că, dimpotrivă, Germanii s'au oprit, cu-
ceritori, la Paris,
Tot aşa a fost curentul popular din Bulgaria, care a forțat
guvernul sau pe regele Ferdinand al ei să intre In räzboiu cu
foştii săi aliați balcanici, în lunie 1913, Ziarul parizian Le Ma-
tin dela 10 April 1914 a publicat o „Întreţinere“, pe care Sté-
phane Lauzanne, directorul său, a avut-o în Bucureşti, cu M. S.
Regele Carol al Rominiei. M. Sa i-a declarat intre altele urmä-
toarele: „Dar nu uitaţi că astăzi nu mai fac suveranii războaele,
ca odinioară, ci popoarele. Popoarele determină cite odată de a-
cele curente, impotriva cărora suveranii n'au nici o putere, Eu
Insu-mi am fost martor, și trebue să-i recunosc aceasta, al sior-
țărilor de necrezut, pe cari le-a făcut regele Bulgarilor, Inainte
de al doilea războiu, spre a Impedeca să izbucnească ostilitățile.
Trei zile inainte ca tunul să bubue imi telegralia că ar face şi
imposibilul, spre a preveni o nouă vârsare de singe“,
In aceste cuvinte ale Regelui Rominiei se rezumează per-
fect rolul dezastruos al acestor curente politice populare din a
doua categorie. Şi indirect, pentru cine poate citi printre rinduri,
M. Sa vreu aici a ne da să Infelegem nouă Rominilor, ca să ne
ferim de puterea otrăvitoare a unor așa curente, De altfel, teo-
reticianii şi cei cari cunosc numai din auzite sau din spusele
tendenfioase, nelnſelese de ei, ale altora, pot tăgădui aceste ve-
deri zi declaraţii ale regelui nostru; eu insă, care cunosc prin
mine Insu-mi viața Bulgariei, ştiu că cuvintele M. Sale nu cu-
prind decit adevăruri obiective. De alminteri, incă dela 24 Fe-
"Duarte 1914, adică inainte de a apărea întreținerea lui Lauzanne
` GRESELALE CURENTULUI ANTI-AUSTRIAC 1
neo
in „Le Matin“, am arätat, cu documentare istorică, In ziarul Vèi-
forul dela 24 Februarie 1914, ca „dezastrul Bulgariei“ l-au a-
dus numai curentele politice populare ale ei, ai căror Injghebä-
tori şi călăuzitori „interpretau greșit* forțele şi capacitatea veci-
nilor şi ale Bulgarilor Ingigi şi cari învățau poporul „neadeväruri*,
izvorite, in mintea lor, din acele interpretări greşite ale faptelor:
că Bulgarii ar fi așa de tari, oştirea lor aşa de Inarmatä si or-
ganizatä, incit ei, intrun räsboiu vor putea birui singuri, fără
ajutorul nimanui, pe Romini, Sirbi, Greci şi Turci laolaltă, In-
tocmai cum spuneau Francezilor, in 1870, conducătorii curentului:
popular al lor impotriva Germanilor ! Rezultatul a fost, insă, și
la Bulgari : dezastrul lor.
Asa şi curentul Tinerilor Turci din Turcia, care s'a injghe-
bat prin framintari populare, a fost popular şi, prin mişcări de
uliţă, a răsturnat vechia stare de lucruri, intemeind alta nouă:
constituțională şi politico-nafionalistä unitar turcească, Acest cu--
rent a crezut, firește, că face operă patriotică şi de asigurare a
unui viitor iarăși märef al neamului său, pornind înfăptuirea gin-
dului de a contopi pe celelalte naționalități din Turcia in nafia
lurceascä care, cu limba turcească pe care a voit să o introducă
ca oficială la toţi in stat, avea să dea puterea unitar - turcească
Imperiului Otoman. Ideia aceasta naționalistă turcească a Tineri-
lor Turci a devenit uşor zi repede populară, ceia ce a crescut şi
imputernicit curentul lor ; numai că ea era rezultatul unei „inter-
pretări gresite* a faptelor și stărilor din Turcia: curentul acesta
popular, Injghebätorii şi calauzitorii lui nu au Infeles că, in Im-
periul lor, ar fi ceva fundamental protivnic „imperativului istoriei“
(de care vorbesc în „Viaţa Romineascä* din lanuarie 1914), ceva:
ce ar intra în violentă luptă cu Istoria, cu trecutul de veacuri,
silința de a da o supralafä si un fond unitare, uniforme, cu ca-
racter numai turcesc, atitor felurite alte neamuri, Bätrinii Turci,
cari nu căutaseră să facă aceasta, ci relativ lăsaseră pe toate na-
file sa trăiască şi să se dezvolte în direcţia lor proprie, erau in
concordanţă, nu în protivnicie, cu „imperativul istoriei" ; ei, dar,
nu „interpretau gresit* viața de atunci a Imperiului Otoman. To-
tuşi, curentul popular al Tinerilor Turci, fiindcă era popular, a
izbutit, să fie tare şi să forțeze statul a-şi schimba directiva-i de-
conducere de până atunci, Väzuräm, de altfel, cum Rusul Spiri-
Joviö ne destäinuegte In cartea sa, că acest curent, — cel putin
întărirea dacă nu chiar naşterea curentului, - eta, foarte mult, şi
elect al „intrigei* pe care Societatea slavă dela Moscova a știut
să o facă, prin mijloacele ei, intre cari se citează milioane de-
ruble, intre Batrinii si Tinerii Turci, alipind la mişcarea acestora.
din urmă, chiar alte naţionalităţi : Albanezi, Arabi, Armeni şi
Macedoneni,
Tinerii Turci, dar, de asemeni „interpretau greși!* originea
avintului ce-i lua in țara lor curentul popular impotriva Bätrini-
lor; ei credeau că acest curent era produs al nevoilor inerente
ale Imperiului, pe cind, In realitate, el era, In cea mai mare parte,
D
142 VIAŢA RCHINEASCA
rodul intrigii şi al săpăturilor Societății Slave dela Moscova.
Rezultatul acestei „interpretări greşite“ a vieţii statului lor,
a fost-nu ce câutau Tinerii Turci: fäurirea unui stat uniform
turcesc, ci tocmai dezagregarea chiar a unității numai politice
din timpul stăpinirii Bätrinilor ; rezultatul e ceia ce vedem acum,
in urma războiului balcanic la care a Indreptäfit pe celelalte na-
tionalitäfi In mare parte şi noua politică a curentului popular al
Tinerilor Turci, adică : nimicirea aproapea Turciei europene,
La aceasta şi-a impins patria, demagogia curentului popu-
lar tinär turc, care, „interpretind greşit”, işi faurise o viaţă din
„neadeväruri*.
Precum vedem din aceste trei pilde la Francezi, Bulgari
şi Turci,—iar exemplele de felul acestora se mai pot inmulţi—
curentele populare, a câror existență e fäuritä din „neadeväruri*
din pricina „interpretării greşite* a faptelor, sint pline de pri-
„mejdii pentru viața neamurilor şi a statelor ; ele pot aduce chiar
pieirea acestora de pe urmă.
Dar, precum am dovedit mai sus, curentul popular anti-
austriac dela Romini e clădit şi el din „neadeväruri*, izvorlie
din „interpretarea greşită“ a faptelor istorico-politice sau sociale,
De aceia, indrumarea vieţii politice a noastră in sensul anti-aus-
triac, cum vrea acest curent popular, va trebui să aducă dupa
sine cel puţin zdruncinarea ei dacă nu ceva cu mult mai râu.
Cum au adus curentele populare Franţei în 1870, Bulgarilor şi
Turciei In 19131 Căci, nu pe „neadeväruri*, greşeli de interpre-
tare, idei preconcepute şi patima vom putea cladi noi ceva bun.
lată de ce, curentul nostru popular anti-austriac, prin acti-
vitatea ce desiășoară și ideile falşe ce propagă, face—fie şi cu
bună credință—o operă păgubitoare şi primejdioasă neamului ro-
+ minesc.
Caveant consules !
Die Bărbulescu
—
Alfa din Orion
A doua zi, Manolaş îşi aduse aminte de steaua pri
ege Căută să-și dea seama cam in ce parte a et: ee
8 upă ce stabili punctele cardinale deduse că steaua strălucia
gen apusului, cu oarecare înclinare cătră Miază-zi. Dar ce
ea putea să fie? Manolas era slab in harta cerului deși curi-
oziatea i dom ui îi avusese de cind se pomenise simțind si
aa a Mic copil, la farä, in ‚serile de lulie, stătea culcat pe
een griul de pe arie, si privia, in haosul albastru, tainicele
au se re. Cunoștea citeva constelații cu numele lor
et ev eori le regäsea in mulțimea celorlalte, dar atita tot.
marcu innourase prea curind, Boala il rästurnase şi-l dă-
= Pr ingropind pentru el, ca într'o iarnă lungă zi amară,
8. şi dorinţa de a privi zi de a simți şi toate frumuse-
mierea să Un ‚Manolas zgrebulit, Inchis si ginditor crescuse,
2 ‚ din băiatul zglobiu şi lacom de viață de mai nainte.
= 2 și singurătatea indepliniserä cu el opera lor dureroasă
flag pre e T mai simţitor și mai inteligent dech in
Atit numai că deocamdată, la biuroul unde |
pe zi, nu prea avea ce să facă nici cu inteligenta; niet pna
rea lui. Ba dimpotrivă; i-ar fi prins mai bine dacă ar fi fost mai
aproape de sufletul și de nivelul tovarășilor săi. Manolas, insă
învățase să rabde și să stingă supărările zilei intr'un fel de filo-
sofie, în parte stoică și in parte cinică, după o rețetă interesantă
și | personală. Cu colegii de biurou nu avusese nici o neplăcere.
“y i i
E sui O sten prin fereastra lui Manolap, „Viata Rominsasch*, N»,
144 VIAŢA ROMINEASCA
— — eg — — —
Biruise, printr o silinta neîntreruptă și surizătoare, neroziile, intri-
gile şi meschina lor vecinătate. Căutase in fiecare dintre ei, sub
coaja de creștere proastă, de răutate sau de degertäciune, acel
miez sufletesc (mult-pufin) serios gi accesibil, ascuns in orice om.
Aceşti biefi camarazi, mediocri, fără educaţie şi fără inväfäturä,
necăjiţi şi injosifi, adeseori intriganfi si fäfarnici, se simfiau în a-
tingere cu Manolas, mai buni şi mai de treabă. Il cunoșteau a-
cum, erau siguri de el şi il respectau. Filosoful lor era un om
de caracter. Cu slujba se Impäcase mai anevoe, nu pentrucă era
grea, ci pentrucă îi era urită. Nu se gindise niciodată că va a-
junge funcționar! Cind era prin clasa a VII de liceu, voia să
învețe medicina, să fie un om liber, să domineze viața. După
bacalaureat, însă, se gindise la un studiu mai scurt şi mai în ar-
monie cu unele cerințe ale sufletului său. Se hotărise să se facă
profesor, adică, după concepfiunea lui, un apostol al luminei şi
al infrumusefärii sufleteşti. Toate aceste planuri muriseră în floare !
Şi realitatea inimică îl impinsese înainte pe căi neașteptate şi spi-
noase. Ceruse o slujbă și era funcţionar!
Cu toată nemulțumirea lui pentru situafia-i de azi, Manolaş
căutase să-și facă datoria și să merite leafa pe care o primea.
Deprinsese curind mecanismul serviciului gi era un bun functio-
nar, dar aceasta în paguba studiilor lui de acasă. Uneori Ma-
nolas era încercat de o tristeță nouă. | se întimpla citeodată,
cînd studia la biurou vre-un registru sau vre-un dosar, i se in-
timpla și acasă, cind învăţa, să vadă sărind în calea gindurilor
lui cite o imagine frumoasă, cite o idee isteafä şi proprie utiliză-
rii literare. Dar nici acasă, nici la biurou, nu putea să se lase
ispitei s'o urmărească și s'o fixeze. Şi Manolaș se întreba une-
ori, copleșit zi amărit de munca lui de funcţionar şi de student,
dacă acele năluciri— uneori grafioase, alteori mugcätoare—nu erau
semnul unei inclinări poetice înnăbuşite... De pildă, de cltva
timp, îl urmăria, ca propria-i imagine räsfrintä pe un lung perete
de oglinzi, povestea unui cuget umilit, a unui biet scriitor de mi-
nister, strivit de cele patru caturi ale ministerului, strivit de im-
portanta și de severitatea celor vre-o sută de şefi ai lui, și tot
atit de strivit de mediocritatea condiţiilor lui sociale și nominale :
Era un fel nuvelă care sat fi întitulat: Cum se minglia Radu
Popescu, că il chema Popescu şi nu era decit copist... Dar re-
gretele lui Manolaș erau temperate intii de fonciara lui modestie
si apoi de ironia pe care şi-o păstra, in mare doză, pentru per-
soana proprie. Poate că ar fi avut ceva talent poetic, poate că,
y
161.
ALFA DIN ORION
prin încredere si stäruinfä, ar fi ajuns şi el să impoväreze pagi-
nile vreunei reviste literare. Era, însă, destul de inteligent şici-
tise destulă critică literară ca să-şi dee seamă că între farmecul
intim, între emoţiile estetice, oricit de intense, care pot să stăpi-
nească un suflet, și între darul de a le propaga, prin scris, şi se-
menilor tăi este o präpastie— fatală pentru foarte multi. Sonorita-
tea vorbelor, mirosul şi graţia crinilor, columnele de porfir ale
amurgului... pot să emofioneze, pot să atingă în chip divin multe
suflete simfitoare. Foarte puține însă sint in stare să adune aà-
această frumusețe și s depună, ca pe un grăunte de miere, în
celula literară.
Manolaş știa acest adevăr și il gindia, în ace astă după-
amiază de Duminică, scofind, pe un caet rezumate, dintr un curs
de istoria literaturii germane. Afară era timp frumos. Nişte vi
şini Infiorifi se vedeau, prin fereastra deschisă, plini de floare al-
bă d scäldafi de lumină. Emilia lezise de acasă—cu cei doi co-
pii mai mici in cărucior, cu cel mai mare pe lingă dinsa—ca să-i
plimbe la șosea și să-i mai lase lui Vasile o oră de liniște gi de
concentrare. Manolag văzu din nou, În amintire, steaua care tre-
mura aseară, în infinitul albastru.
După cina luată mai de vreme, Manolaş urcă în iatac și
privi, în lungă reverie, evoluția asfințitului. Nu i se mai intim-
plase din alte zile să stea așa, tihnit d primitor, în faţa Drei, Lu-
mina scăzu, frumuseţile amurgului se desfoiară şi stelele se =
prinseră. Manolas işi găsi steaua cu anevoie. O observă bine
şi indelung. Era o stea roșiatică şi venia deasupra celor trei
stele aşezate in linie dreaptă, cari, pentru Manolaș, erau, cu nu-
mele lor obicinuit la țară, Rarifa. Dar cum se numia această
stea şi din ce constelație făcea parte ?
Mai multe seri, dearindul, Manolaș, căută la asfințit steaua
roșiatică. | se päru că steaua aceasta răsare din ce în ce mai
jos, dar cu Rarifa cu tot, ai cărei trei colfi de argint străluceau
acum deasupra volburelor amurgului, Intro zi Manolaş se intilni
un om inteligent și original. Îşi aduse aminte că fostul lui peda-
gog € un astronom amator şi deschise vorba deadreptul :
_ Domnule Cracalia, desigur că zeița Urania, în persoană,
ie scoate în calea mea. Află că de vre-o zece seri observ pe
cer o stea fermecătoare, şi nu ştiu ce nume să-i dau!... Te rog
ajută ignoranței mele !
19
Ind ur VIATA ROKINEASCA
Cracalia care era un pasionat iubitor al cerului, intră în con-
vorbire cu seriozitatea şi cu rivna proprii apostolilor.
— Spune-mi mai întiiu unde fi se arată această stea si pe ce
vreme o priveşti.
Manolaş ii răspunse cit mai exact cu
putință. Adä că
o vede deasupra celor trei stele ale Rarifei şi că e o stea éent:
Bue Amice, Rarifa de care spui este Orionul, regina cons-
a pri nu ea singură, adică numai cele trei stele pe cari
u, n unire cu altele foarte multe. lată, grosso-mod
cum 85 infäfiseazä Orionn!: i ”
acalia scoase un carnet din buzunar si i
si puse in mijlocul
ee 33 trei stele in linie dreaptă, apoi le Seege SE
r'un ter, I
> er er, însemnind cite-o stea la fiecare dintre cele patru
— Poftim: cele trei stele pe care le cunoşti (läsi
2 ndu-le |
o parte pe cele deabia vizibile şi pe cele invizibile = ochii li-
beri) vin incadrate într'un patrulater și stelele de la colțuri sint
următoarele : sus, Alfa din Orion şi Beliatrix, iar jos, Kappa din
Fire Rigel. Dacă steĝua ta vine deasupra acestor frei stele
aici și are o lumină roșiatică, nu poate fi alta decit Alfa din
Orion, care se mai numește şi Betelgeuse.
— Alfa din Orion sau Betel | i
gen geuse !... Frumos nume ! Să ştii
Cracalia îl privi cu plăcere. In entuzia
al smul său copilärese
şi nesecat, iubitorul stelelor văzu în Manolas un viitor “discipol.
Me: Vei fi gi tu un amic al cerului! De ce nu vii la mine
Intro seară, să privești prin lunetă aceste veșnice comori ale Gol-
condei, 2 Uraniei, cea mai serioasă dintre muze ?
— Maestre Cracalia, voi veni cu
fac să nu te nimeresc rau? roci ai Ze tale
— Pe mine mă nimeresti totdeauna bi
ne, dacă mă i in-
nainte de miezul nopței, în oricare noapte fără de aria ză
ba lată un răspuns de adevărat astronom! Dar ce te faci
cu noi aceștia, fiii pămintului greoiu, noi cari cădem de somn
ergi după ora zece seara 7. Totuși, nu voi fi nevrednic de
emm d-tale şi de invitarea pe care mi-ai făcut-o. Dar te-aş
o -mi dai mie desenul din carnet şi să notezi pe el, la lo-
0 Ke zeng nume pe cari mi le-ai spus.
ia u pe plac, completă numele cari le i a
nase numai cu inițiale şi-i dădu desenul Orionulul. CO
Ah Ze
ALFA DIS ORION Aen
— Să ştii că Orionul şi-a isprävit călătoria şi va ieși curind
«iin cerul nostru. Aprilie e luna de declin. In Mai, Iunie şi lulia
sr] mai vedem. Gräbeste-te de-fi recunoaște steaua... La te-
vedere !
Manolaş strinse mina astronomului şi plecă, repetind cele ce
învățase d in deosebi numele probabil al stelei urmărite: Alfa
din Orion sau Betelgeuse . Sint cuvinte, sint nume cari răsună
în sufletul nostru, cînd le auzim intlia oară, cum n'a mai sunat
nici un cuvint şi nici un nume. Aceste vocabule sint şoaptele
destinului şi ele vor fi cindva numele fericirii noastre, ale gloriei
sau ale morţii noastre. Manolas aşteptă seara cu nerăbdare. Işi
adusese aminte că are un manual de Cosmografie, de Fraţii Je-
su şi-l căută prin toată biblioteca dar mu dădu de el. După
masă ieşi afară în stradă, subt cele dintii stele, si privi în amurg.
Recunoscu colții Rarifei si celelalte patru stele cari alcătuesc pa-
trulaterul. Steaua lui era întradevăr Alfa din Orion. Si Orio-
nul întreg se lăsa încet şi apunea prin porțile încă deschise ale
amurgului.
Manolaş se hotărise să dea in lunie, sau, in cazul cel mai
rău, după vacanțe, încă un examen. De aceia, se duse la pro-
tectorul său, secretarul general, şi-l rugă să-i permită să lipsească,
două-trei săptămini, dela slujba de după amiază. Voia să mai
dea pe la Universitate și să mai asculte pe profesori, Secretarul
general îi lăsă această libertate si Manolaș apăru din nou printre
studenți. Cunoștea pe cifiva dintre ei—ciţiva bäefi muncitori şi
liniștiți — şi statu lingă ei, în bancă, plin de amintiri si de tristețe.
Era de atifia ani student gi nu mai ajungea la nici un căpâtiiu !...
Ce gindeau despre el aceşti bäefi cari nu știau împrejurările vie-
ți lui? Ce gindiau aceste fete sprintene si guralive? Manolas
se vedea, în gindul lui, palid zi trecut, prost îmbrăcat si stingaciu
pină la ridicul. Ia sprijinea fruntea în palme, deasupra caetului
de note şi-şi simfia ochii învăluiți și tulburi. Toţi colegii lui de
altădată au avut mai mult noroc decit el. Unii au izbutit prin
muncă şi au astăzi poziţii invidiate. Alţii au avut si au avere si
träesc fără grijă, măcar că mau prea ros băncile facultăţii. Alții
s'au însurat cu fete bogate și azi se plimbă în echipagii, fără să
se mai intrebe nimeni cum au trecut prin şcoală. Numai el, el
singur, gindind in lung și în lat, dintre toți colegii lui, a rămas
jos de tot, sărac, bolnav, necunoscut, cu studiile neisprăvite si cu
trei copii pe deasupra... Manolaş nu era creştin. Nu infelesese
niciodată pe lisus Christos, fiindcă nu intilnise niciodată pe ni-
VIAȚA ROLINEASCA
meni care să ştie să i-l explice. Din adincul umilintei lui, el nu
putea să scoată induiogärile și mingierile evangelice— aceste dia-
mante, pe cari minerii în lisus Christos ai durerilor omeneşti știu
să le găsească in adincul inimilor lor. Toată mingierea și rezis-
tenfa lui veniau dintr'o reacțiune amară gi ironică, susținută vag
de sentimentul unei valori personale in care nu prea credea
nici el.
A început să se ducă la facultate, ascultind cind pe un pro-
fesor cind pe altul, constatind progresele colegilor și făcind ob-
servafia mulfumitoare că nici el nu rămăsese tocmai în China, cu
lecturile și cu pregătirea lui. Intro seară de Mai, Manolaş veni
să asculte o lecfie-conferihfä a unuia dintre profesorii tineri. Ca
de obiceiu, iși alese locul cel mai retras, Asteptind!ivirea confe-
renfiarului, observă vrind-nevrind pe cei din sală. Afară de stu-
denfi și de studente, mai erau în băncile din fata și cițiva audi-
tori străini. Bänuia că așa trebue să fie, pentrucä pe cind aceia
așteptau în tăcere, obișnuiții sălei vorbeau, rideau, se chemau
tare si-gi răsturnau brațele pe băncile din spate. Intro bancă,
lingă perete, stătea cineva care [i atrase atențiunea. Părea o stu-
dentă (poate chiar o elevă de liceu, pentrucă era prea tinärä) gi
totuși stătea la locul ei atit de liniștită și de serioasă, incit Mano-
las înclină a crede că trebue să fie o străină de facultate. Acest
copil cuminte interesa deodată pe Manolas. Simţi în el acel sen-
timent vag pe care Il ai cind, privind un chip ori un spectacol,
un văl de amintire coboară peste tine și nu ştiu ce interes uitat
te recuprinde. Cine să fie această auditoare insolită? Un stu-
dent cunoscut veni spre Manolas și-l rugă să-i facă loc în bancă.
Era un tinăr serios. Manolaş intră cu el in vorbă. Şi pe unul
și pe altul H împovăra această sală i
— Prea au multe lucruri de povestit colegii noştri și prea
mult timp ca să-i asculte au colegele noastre.
— Ai dreptate... In toată această sală nu vezi nici o atitu-
dine mai concentrată, mai... universitară, fiindcă nu pot să cred
că, de pildă, persoana care stă mai devale, colo in capătul băn-
cei, este o studentă.
— Ba, din fericire și spre cinstea acestei săli, este o stu-
dentä,
— Adevărat 7.
— Da, e o colegă a noastră... Insă seriozitatea intrupatä :
domnișoara Salomeia Michaeli. Tatăl ei mi se pare că e un mo-
dest electrician (german naturalizat)... Ii explici acum tempera-
Hi
ALFA DIN ORION +05
— —.
mentul... Nu prea vine regulat la cursuri, fiindcă ajută pe bătrin,
la biurou. De aceia n'ai văzut-o până azi. Cam atita e tot ce
știu despre ea... E foarte inteligentă si citită...
Profesorul așteptat se ivi în fine şi îşi deschise conferința.
Manolaș il ascultă cu mediocră luare-aminte. Nici forma conf-
renſiarului, nici fondul conferinței nu cereau prea multă adincire
din partea auditorului. Fiindcă băncile din sală erau dispuse în
amfiteatru și Manolaș stătea intr’o bancă mai din fund, privirea
lui stăpinea în chip firesc peste băncile inferioare. Nu putu să
se oprească de a privi pe această colegă ne mai văzută şi cu
totul deosebită de celelalte,
Peste două zile, d-ra Salomeia Michaeli veni iar la cursuri,
Manolaș o văzu din nou și mai de aproape. După aceia, o săp-
tămină întreagă se întilniră, la facultate, în fiecare după amiază.
Manolas se lăsă in voia unei porniri pe care n'o înțelegea nici
el, pe care n'o mai incercase niciodată. Isi dădu seama că vine
la cursuri mai bucuros și mai des decit altădată, nu atit pentru
cursuri, cit pentru Salomeia. Isi alegea acum, în bănci, acele lo-
curi de unde putea s'o observe mai discret si mai bine. Lao
lecţie de filologie, însoțită de demonstrări la tablă, Manolas se
găsi față in față cu colega lui. Cu o îndrăzneală emoţionată
si de care nu s'ar fi crezut în stare, Manolas privi la ochii Salo-
meei. E lucru în veci minunat şi în veci intraductibil eta cunos-
Im, citä taină, cîtă simpatie sau cită respingere își sorb, unul
altuia, două suflete cari se privesc în ochi întăia oară. De multe
ori o legătură de o viață întreagă intre doi oameni, uniţi de soartă,
nu este decit o zadarnică încercare de a șterge impresiunea pe
care au avut-o unul despre altul, în clipa cind s'au privit în ochi
intiia oară. Adeseori uităm, o viață întreagă, spre lunga noastră
pagubă, cum ni sa părut, în primul moment ul cunoștinței noas-
tre, acela spre care, mai tirziu, ne-a împins destinul sau inima.
Fotografia cea dinții pe care un suflet a luat-o după un alt su-
flet este nepieritoare de adevăr. Ceia ce se revärsä în sufletul
lui Manolaş, din privirea Salomeei, fu un fel de uitare fericită, un
fel de sentiment de eliberare şi de plutire in fermecat necunos-
cut. Printr'o fulgerătoare analogie de conștiință, Manolaș lei a-
duse aminte de prima seară, cind Alfa din Orion luminase in
luarea lui aminte și în inima lui. Evidenţa i se impuse într'un
chip straniu. Era exact aceiași impresiune! Manolas lăsă capul
în jos şi închise ochii; i se păru, cași atunci, că nu mai este el
ci este altul. Cit finu lectiunea, ochii lui si ai Salomeei se mai
d'M
408 VIAŢA ROMINEASCA
întilniră de eitevaori. H luă seama cu cea mai subțire şi mai ferită
luare-aminte.
Era o copilă ca de douăzeci de ani. Väzutä dintr'o dată,
avea o înfăţişare luminoasă şi trandafirie, fără insă să-și dea pe
față originea germană, ca atitea copile teutone. Această floare
din ţară nordică crescuse sub un soare mult mai cald. A-
vea un păr castaniu inchis, desigur foarte bogat, fiindcă Salomeia
îl impletia intro cunună groasă, și-l purta ca pe o diademă. Nici
una din colegele ei nu se pieptăna cu atita serioasă distincfiune.
In obrazul ei, lăptos şi fraged ca o camelie, singele sănătos res-
fira amintirea si suavitatea trandafirilor. Ceva auriu și delicat, ca
un pufusor de piersică, minglia această carne tinără. Culoarea
ochilor Salomeei era culoarea gindurilor ei. Erau niște ochi cari
niciodată nu te lăsau să înţelegi ce fel de culoare au. La prima
vedere erau albaștri ` cel putin cind rideau aveau culoarea aceasta.
Cind priveau liniștit ori surideau erau albaștri-verzi, ca aripioa-
rele de libelulă. Cind se uitau departe sau visau erau mai mult
galbeni, iar cind gindiau adinc ori priveau cu severitate erau ne-
gri. Manolas, la lecţia de filologie, ii văzuse negri. Acești ochi
atit de plini de nuanţe şi de viaţă priveau de sub o frunte des-
chisă gi decisă. In armonie cu această frunte era tot profilul Sa-
lomeel, nasul uşor arcat gi gura mindră. Gura ei, în deosebi,
era caracteristică. Avea o gură mică și fragedă, insă cu o ex-
presiune aspră și disprefuitoare. Si bărbia, oricit de delicată,
continua si confirma ceia ce spunea desenul gurii. Floarea ro-
şie pe care o formau aceste buze tinere trebuia să fie uneori a-
mară la gustat. Gura Salomeei spunea răceală, mindrie şi multă
voință care sfarămă cînd vrea. Așa cum o privea Manolas, in
banca ei, ținea inainte-i un caet deschis si cu o mină albă şi
fină lua note. Era îmbrăcată într'o uşoară bluză albastră, cu mi-
neci strimte și nu avea, ca podoabă, decit un firicel de aur, în-
nodat pe degetul cel mic dela mina stingă.
Aceste detalii din înfăţişarea Salomeei se intipärirä nepieri-
tor în sufletul lui Manolaş. Imaginea ei trecu, în noaptea aceia,
prin somnul lui zbuciumat şi destrămat, ca icoana lunei, printr'o
noapte frămintată de furtună zi de nouri. O stare sufletească
nouă începu in Manolaș. Se privea el singur, adinc mirat, şi
încerca să se socoteascä și să se priceapă. Un lucru i se părea
limpede (deşi acest lucru, in sine, răsturna orice idee de reali-
tate şi de legi comune): Fiorul cel nou, care trăia acum și spo-
ALFA DIN ORION me
— nn nn
rea In el, sträbätuse inima lui, întiia- oară, în seara Alfei din O-
rion. Actuala-i stare de conștiință nu era decit o bora trep-
tată și bizară, venită în urma acelei misterioase infepäturi astrale.
După ce Alfa din Orion pogorise dincolo de orizonul nostru, îi
apăruse Salomeea, desigur pe cărarea unei logici şi a unei cau-
zalitati din altă lume! Această grafioasä și trandafirie înfăţişare
feminină—în sentimentul lui Manolaş unul şi acelaşi, dar din ce
în ce mai puternic—era o prezicere îndeplinită. Manolas se in-
treba dacă nu cumva visează, dacă toate nu sint visul acelei
nopți de Aprilie, în care observase, întiia oară, rosioara stea din
Orion. Şi cu toate acestea Manolaș trăia în viaţa trează si sub
soarele pămintesc. Era în luna Mai; grădinile şi parcurile erau
pline de flori și de parfumul sevei, iar Salomeia era studentă
la litere!
Manolas era însă altul. Nici nu putea să înțeleagă cum si
de unde, dar era așa. Se uita în jurul lui, în na 2 sa
tul lui, cu impresiile unui soldat grav rănit care a trecut printr'o
lungă semi-moarte, prin spitale, prin săli de operaţie, prin nopți
interminabile, luminate de o singură candelă... și acum se regă-
sește, convalescent și conștient, cu pieptul plin de distincţii mili-
tare, in grădinile regelui său biruitor !
> Cracalia H opri intr’o zi, la pragul Universităței. Cu ochi
luminoşi şi entuziaști, ca totdeauna, astronomul îl întrebă pripit:
— EI, ce-ai făcut? Ţi-ai recunoscut atunci, steaua favo-
rită ?... Te-ai împrietenit cu cerul? Ai simţit fiorii acestei poe-
zii superioare pe care o patronează muza mea ?
Manolaş se gîndi un moment şi-i răspunse cu o replică de
comedie, în care însă vibra tot sufletul lui:
— Maestre, nag fi crezut niciodată că voiu găsi in mine
atita iubire pentru Urania |
G. Galaction
DI Meyer-Lübke și Etimologiea Romină
DI W. Meyer-Lübke, profesor la Universitatea din Viena şi
directorul Institutului rominesc de pe lingă numita Universitate,
este pe punctul de a termina lucrarea sa Romanisches Etymo-
logisches Wörterbuch, Heidelberg, Winter, 1911—1914, A-T.
Vom face clteva observaţii cu privire numal la limba ro-
minä,
Vom observa chiar dela inceput că titlul nu corespunde in
totul cuprinsului In adevăr autorul inregistrează numai elemen-
tele latine (pentru celelalte limbi romanice gi elemente celte,
germane, arabe).
Materialul oferit de autor nu este destul de sigur. In ade-
var autorul înregistrează ca cuvinte populare neologisme ca a-
par (535). atrag (771), curs (2417), dedaă (2511), despom (2602),
desciiam (2603), demn (2641). duplu, dublu (2802), durez (2805),
Zerbos (4111), încânt (4341), lac (4836. Cuvintul popular Insam-
na 'balta’), legumă (4972). lemnos (5034), maestru (5229. Popu-
lar este numai pasăre mälasträ), mincdtor (5294), semnez (7905),
spumos (8191), arăduc | <reducere, 7149, transilvanism ).;
| Pe de altă parte cuvine populare sint citate ca neologisme,
Astfel: cusutură (2179), jurămint (4629), mormint (5672).
Tot ca neologism și-a închipuit autorul și pe purced <pro-
cedo, cel puţin aşa Imi explic eu lipsa acestui cuvint din dic-
tionar.
— Autorul cilează ca rominesti (daco-romine) cuvinte mace-
do- si megleno-romine, Exemple: mr. arind arena (630), gës-
fine < castanea (1742), ma (5228), nat < natus (D851), megl.
muntur (5796).
— Adeseori cuvintele sint redate greșit, atit in ce priveşte
Boma cit şi In ce priveşte Infelesul.
Exemple de cuvinte cu forma greşită:
Adurmi (157), durmi (2751) in loc de (a)dormi. armesaria
(177)— armäsar, asupră (200)—asupra, ma avint (21N—avint,
An
DI MEYER-LUBKE ȘI ETIMOLOGIEA ROMINA Gs
—— — mg
anoatin (485)—-noatin, arfi)e (62%\—arie, beutor (1077)—bäu-
tor, beutură (1079 băutură, bet "ere (1080)—beaf, cier ciel
(1466) cer. cumetă (2086}—Incumetd, td (2419 crufd, mr.
havră ievre’ (3230) —hlavrd, infiori (3380)— înflori, flori Di-
manche des Rameaux’ (3382)—Floril, folii “euille' (3415)—foae.
frumuseafd (3450)—frumusefd, fragă (3480) —frag, ringe (3482)
—fringe, bergată (3685)—beregatd, geamăn (3723) —gemän, gea-
mät (3724) — gemät, şubeă (3951)—subä, lerisard (4115 a) Iert
sara, ac! ici (4129)—aici, invesfi (4531)—invești, caras (4677)
—caras, if (5024)—ifd, Vicuricu (5144) — licurici, lumănară
(5162)— luminare, almintre (5495) — altmintrelea. mortăcină
(5694 mortăclune, päpärul 46210)— pă, , mr. pisperund
(6210) — pirpirund, phar (6365) —pahar, plumină (6833) — plämin,
plämitä, rin "mauvais (7274)—rän, aridic, arădic (1303) —ridic,
rugămint (7360 a)— rugăminte, sear ‘sellier’ (1796)— selar, sa-
män semblable, ressemblant’ (7928)—asemenea, spicd (8145)
—spic, spurc ‘diable’ (8194) —spurcat. |
— Exemple de cuvinte cu înţelesuri greșite: adăp ‘empoison-
ner’ (147)—insamnă ‘abreuver’, gratie *claie, parc de moutons
(2304) —rtreillis, grille’, dor ‘douleur’ (2727) — Sehnsucht. desir
ardent’, fag ‘rayon de miel’ (3228)— ‘hêtre’ cuclu ‘porc’ (4745)—
‘petit chien (trebue deci trecut sub No. 4789), macru “maigre
(5202)—se spune numai despre carne: carne macră, mined res-
ter (5296)—“coucher, passeı la nuit, mas ‘couche, gite des bre-
bis’ (5822)—ʻcouchée' (Creangă: acolo ne-a fost şi masul), mu-
ere “temme' (5730)— ‘femme de mauvaise vie’, ‚mr. stupu “abeilie
(8334)—ruche' (Panz Mih), supărete "seul (8844) — prispa
— Autorul Inregistreazä adeseori cuvinte care nu există în
limba romină. Astfel: a fomnd passer l’automr 541), alā
“grand' mere' (823), pe supt cumpät,|a sta In_cumpäbd:
päta (2099), dat şi “altare de commerce (1476. ‚In rom.
se zice daraveră, daravelä), deſalmd “calomnie, injure (2834),
fumos “iumeux, enfumé’ (3571), 4 grindind (3840, Se zice a
bate grindina), încăpăta empecher (4343), mumă 'depot, ré-
sidu’ (5277), minfitor ‘trompeur’ (5511), mulsură (5737. Se zice
mulsoare), urlă "monter (6107).
— Autorul şi-a dat desigur osteneala de a fi cit mai complect
Ltotuş numărul cuvintelor care lipsesc este considerabil. Citeva
exemple (Dau in parantez numărul articolului sub câre ar fi tre-
buit citat cuvintul rominesc, în caz cind autorul are un articol):
af (210), babe sorte de gateau (854), curm, curmelü
(2234), descalf incal < discalceo, ector, < *fetiolus, Inälbesc
(4333), Ingreuna < "ingrevinare, isa (4799), mr. fipurar
(4988), măcelar boucher (5200), măcel ‘carnage' (5201), mamă
(5277), mr, mirit "man (5363), mă pronume (5449), muget (5720),
netezesc (5928). nuc, nucă, păduchios, mr. chinet toret de pins
(6510), știință ‘nouvelle, reuseignement' (7718 a), scutesc (7759),
secure (7775), stupesc (8196). A
Dintre etimologiile publicate de mine autorul cunoaşte nu-
d'r
+70 VIAȚA ROMINEASCA
—
mai pe cele din Arhiva XVI. Etimologiile publicate în celelalte
volume din Arhiva, apoi In ‘Despre Cimilituri” si ‘Etimologii Ro-
minesil’ ap rămas necunoscute autorului,
Citeva exemple pe care sigur că autorul le-ar fi primit :
mr, cărinte dent canine“ < caninus (Et. Rom. 21), ciripesc, mr.
fiur. firipedzu <*tinniulo, tinnio (Et. Rom, 21), mr. sfrindzel
“milan, épervier’ << fring-, cl. fringuilla ‘pinson’ (Arhiva, 1912),
mr, gludescu se réjoui < gaudeo (Et. Rom, 25), greomint
< *grevimentum (Ei. Rom. 25), păscare paturage < pascalis,
-e (Et. Rom, 31), scrupos ‘rocailleux, Aprel < scruposus (Et,
Rom, 35), mr, strioctu douche < strabus + -oculus (Arhiva,
1912), furb <*torvare, torvus (Et. Rom. 40), vlermänare der
minaria (Cimil. I), viermänos < verminosus (Cimil. I, virghe
< virgula (Cimil. D
Autorul Inregistreazä nume proprii de persoane devenite
nume comune, In acest caz cu atit mai mult ar li trebuit el să
inregistreze nume latine de botez păstrate în romineste (şi in
alte limbi romanice), ca Demetrius (Stn-medru), Georgius (Sin-
re Nicolaus (Nicoard), Petrus ¶ Sin- Petru), Maria (Sintă-
drie).
e k n ce priveşte etimologiile adoptate ori propuse de autor
vem multe rezerve de fäcut.
Vr. ainte < abante GO. EL: “abinte—abante.
Aburesc <*abburare bruler', boare ‘bise’, abur "vapeur"
< vb, aburesc {15).—Et: abur <"vapulus=—vapor, aburese <*va--
Pulare=vaporare, boare < boreas.— Pentru ba- > a-, ci. opäif,
opaiță (Car.) lampe primitive“ față de opdif, văpăif un mă-
nunchii de stuf uscat saù de fändärl lungi de brad uscat ce se
aprinde noaptea spre a atrage peştii, ce se lau cu mina ori cu
ostiea’ (Dame T. 126) <văpae.
en Sterg < abstergo (48).— Et.: extergo.—Abstergo ar fi dat
asterg.
$, agris <*acrestis nicht zur Reife gelangte Traube“
(112). — Acrestis ar fi dat "acrestfe), in niciun caz dgres.—Cu-
vintul exista si in dial. megl.: d.
Adică ‘c'est-à-dire < addico ‘exprimer son approbation”
(152) — Addicat ar fi dat *azicd, In niciun caz ddică.
Aer < aer (240)— Cuvintul nu este popular şi deci pro-
vine din ngr. äfpas, aipı, ci. şi aerisesc “acrer' < ziuitu.
Rugină < vb. ruginesc (243). —Et.: "rügine < aerugo ori
"reine < rubigo, inis, ci. ruginos < rubiginosus.
Aripă "aile <*dlapa ‘van, aile’ (310), E: aripă < vb. a-
ripesc <*alipo < ala, ci. *finnipo (Et. Rom. 17).
Mägheran marjolaine < amaracus (398).— Et: măgheran,
ZEN < it. majorana, maggiorana. Amaracus ar fi dat *a-
marc.
Mătuşă < amita (424 — Et: rus. matuşa,
Murg "un" < amurca, amurga ‘mare d’huile' (433).— Et.:
moricus. "morigus=morulus “noir, moricaud', cf. mr. murnu
"noir!" <*morinus=morulus,
AT
DI MEYER-LUBKE ȘI ETIMOLOGIEA ROMINA KAL
Încă, mr. ningä, it. anche, vir. ainc, pv. anc <*anque
(483). *Änque ar f dat In rom. “ince. Rom. Încă cere un *anqua.
Austru < auster (807), —Et: ital. austro. A
Toamnă <autumnus (812). Sa "autumna=autu mnus prin
cu Iarnă < (tempora) hiberna. e
wm zën de aus, Als pata å fait roumain” < avus (839).—
Forma de aug se găseşte numai la Petru Maior şi Şincai. Ea
ctă. Neaos < neaid A -05.
ei Daan ‘aboyer' 2 (1001).—Ducange dä baulare, -
el, şi interj. bañ, care se gäseste și în celelalte limbi romanice.
inaţie ci. mlaun, schlaun. 2 i
We "Sa pene pe dupe -— binati (1109).—Se zice bineff N)
cela ce ar presupune un sg. *bineac (el. și alb, binak), apoi bis-
nat (Dal.).--Et.; ital, binato (Pascu, Elem, Roman. 14). pi
Brinză, ital. sbrinze < Brienz, un oraş ge
este atestat incă din 1357: brenfa ‘caseus blachescus ( e? ir
Die Romanen in den Städten Dalmatiens während des Mitte al-
ters. 188). Brinză nu are deci nimic a face cu orașul Brienz, ci cu-
rinde acelaş radical "bert, *barr ‘brebis’, păstrat in albaneza
e dialecte romanice (citate de BE 90) 1049), apoi in interj-
7 ' indeamnă oile la mers. .
A? EE engt =. elatio “appel, convocation du peuple
—EL: creationis (dies Christi). E
ME un einesträ ‘panier, ER < canistrum (1594). — Et.
i Elem. Roman. 20) i A |
* et em “petit tuyau',—EL: Se zice şi cană von)
si cere un roman, “ana, cf. ven. caneto, it. cannette lasceto
di lana cardata per (Elem. Roman. 17),
Scarmän < carmino (1698), Et: excarmino. Gi
Căscăund béie <*cascabundus, dela cascare ( 3
mal degrabă că este un derivat e eg Beet t *
itetic. ori analogic, € und ‘p d
e 1 cae vertou < mr. cdtind ‘épine 9
tena tchalne’ (1764).--Mai Intălu se zice cafinaru $i 2 sea
catină \nsamna ‘clet. — Ei: ngr, warrprâpi, naviva (Elem.
ka Critică Bot. “eerinthe' < ceară eite (1821).—Et: cerin-
7 rintha. i EN dë
ver ee cerebrum (1827).—Et: *ereberum=cerebrum. Ce-
t cereus.
ang ng chercher an (Dosotelü) < cerceta -+ cerca (1943).
TE Tan panier < corbula pg as ei.
4 1 nā “cuve, baquet si = mr, 2 “eu
2 răblă (ih) < alb. kärbä “cuve, baquet, seau, arh. Bee
lla “petit panier de baies’, bulg, greblo 3 ras.—
bula n-am fi putut avea decit corbură ori coru
Joé
. VIAȚA ROMINBASCA
Cucă ‘colline’ < cucullus (2359).—Et: bulg, kuka.
Mr. (a)ndupir, ndoapir, andrupdscu ‘étayer, étrésilloner, ap-
puyer, mettre un appui' <depalare batir, fonder' (2568).—Et.:
bulg. podpiram.
Zind ſee < Diana (2624).— Autorul adaugă: „divina Den-
susianu Hist. I. roum. | 102 ist lautlich und begrifflich unwahr-
scheinlich*,—Philippide, Un Specialist romin la Lipsca, 125— 126,
a arätat de ce zlin nu poate fi Diana, şi de ce este divina,
At ‘montrer’ <*elato ‘annoncer’ (2837). —Et: “arrectare
< arrectus ‘dressé, attentif este mult mal probabil.
Alung ‘chasser < elongo “allonger' (2853),—Et.: *allon-
go. elongo ar fi dat *arung.
Mr. amindu ‘gagner, acquérir < emendo ‘corriger, rectifier’
{2860).—Et: augmento ‘augmenter, accroltre',
Inec *noyer', dial, ‘tuer < eneco (2873).— De ce nu neco?
Arichü < ericius (2897).—Ericius ar fi dat arif. Avem
de a face probabil cu o substituție de sufix.
Scol 1. lever (mr.). 2. réveiller dr.] <*excubulare (2990).
— EL: *excollevare (Em. Rom. 35), In legătură cu Jud < levare,
alind, anind <"allevinare.
Spariii “elirayer' < expaveo (3036).—EL.: "ex avilo=expa-
veo (Et. Rom, 36); expaveo > spală (vr. si dial. ].
Mr. fitatu ‘époque où les lemelles mettent bas < făt “petit
enfant, foetus” (3273).—EL: *fetalium, cl. fetalia “ietes de la
naissance’ (Et. Rom, 28).
Flämind aſſame <flammabundus “lamboyant’ (3351), —A-
utorul insus declară: «Die Bedeutungsentwickelung ist nicht
ganz klar». — Observam apoi ca flammabundus ar fi dat “flămă-
und. EU aş propune flammans, -antis enflammée, ci. a arde
de sete,
Gerar Janvier < ger (3718). —Et: ghenar idem < ngr,
Tt 4 ger.
Gușă jabot, gorge ; goitre < gall. geusiae ‘gorge, gosier
(3750) —Cuvintul rominesc cere un *gusia.
Grier = gryllus (3900). — Gryilus ar fi dat “gril,
larnă < hibernum (tempus) (4126).—Et.: hiberna (tempora).
mpufesc 's'empuantir, devenir puant, infect < imputresco
se putréfier’ (4326).— Et.: putesco.
nainte "avant < inante (4335). —Et.: în + vr. ainte.
ndur supporter, endurer, souffrir" < induro ‘rendre dur’
44386), — Et. indolesco ‘souffrir; s’alfliger sur, etre peiné de"
Ingreuez <*ingraviare ? (4428). In orice caz “ingreviare.
Cred insă mai degrabă ca cuvintul este un derivat dela greoi.
Sul < insubulum “ensouple' HAAL EL: *subulum—insu-
m.
Mr. ntric ‘nourrir un enfant < *intricare, interere ‘broyer
-(4513),— Et; nutrico.
Ajun < jejuno (4581).—Et: *adjuno.
Lis ‘blanc’ < slav. (5081).— Et.: ven. lis (Elem. Roman, 51).
AT
Di MEYER-LUBKE ȘI ETIMOLOGIEA ROMINA "Aen"
Lesie “lessive' < lixiva (5089), Et.: ital. fiscia.
Lucrez ‘travailler < lucro "Eapner" (5145).—Et.: lucubro
“ravailler pendant la nuit’?
mois de mat < majus (5250). —Cuvintul nu este po-
pular.— Et: ngr. hat.
Marmurd < marmor (5368).—Cuvintul nu este popular. —
Et: ngr. päppapes,
Meru ‘bleu’ < merus ‘propre’ (5535).—Din merus avem
mereu, mere li
Mifä laine de mouton' < miță ‘chat’ (5557).—EL: mea
(agnella) *brebis’ +
Mälabi *millet, mil’ meln , lamm noir (5572).—Et.: mäl-.
Mr. muf ‘museau, groin —*mucceus ‘morveux (5707. —Et.:
muf-, de origină romanică, ci. ngr. pohrtonven, bulg. mufuna i-
dem (Elem. Roman, 34).
Anin, alin “accrocher' < ninna ‘berceau’ (567 — Et: al-
levinare, in legătură cu levare (rom. lud), excollevare (sculd).-
Negustor < negotiator (5880), — Et.: ital. negoziatore (Elem.
Roman. 7).
Negof < negotium (5881).—Et.: ital. negozio (Elem. Ro-
man, 7)
Nepoafd ‘petite fille' — nepotia (5891).—Se zice nepoată
şi deci provine din *nepota. i
Neuos plein de neige — nivosus (5935),— Se zice nelos `
şi Insamna e mois de Decembre“. — Et: (mensis) niveus de
neige“ (Et. Rom. 29), ori nea -+ Fos,
Noemvre < novembris (5969).—EL: ngt. voinfptas.
Nuntă 'noce' < nuptiae (5999).— Nuntă cere un “nupta=
Opt “il but" < opus est? (6079). EL: opus + -t epentetic,
Megi. Horb ñoclu ‘der an die Schlaten angrenzende Teil
< orbis ‘cercle’ (6083). —Cuvintul insamnă Anat. ‘tempe’ şi nu
are nimic a face cu orbis, ci este pur şi simplu traducerea bulg.
sieapo-oko, sleap = orb, megl. üorb, oko=ochlü, megl. Hoch,
Ure monter" <*orico S org bord, extr&mite' ori orire
*naltre ; en en parl. du ES des mo (6098). — Et.: o-
rico < gT. ‘mont’, ci. fr monter — mo ` ;
Pänat palais < palatum (6160).—Se zice pänaf ‘pharynx
Şi deci vine din *pannacius (A, Philippide, Zeit. I. roman,
Phil XXXI 286).
Pläpind ‘tendre, délicat < palpabundus (617. Halpabun-
dus ar fi dat * R S
Păstură propolis < pastura (6282).—Se zice păstură <
"pestula (Et, Rom. 32). d
Pătimă < gr. pathema (6291).—Et.: ngr. păthima.
Firetic ‘furieux’ < E (6471).— Phreneticus ‚ar fi
dat *fränetic, ci. phreniticus > Miron Costin frănitic.— Firetic,.
Jeratic < lat. ferus.
Mr, puscă ‘vinaigre’ < posca (6681).—Et.: pusca.
VIAȚA ROMINEASCA
— — —
earte —
sic!) prix < pretium (6746).—Et. ital. prezzo.
N dehou < prosto se mettre en vue’ (6788).—
~ 3 eh) |
S Kn e uchlos ‘chassieux’ < putulus ‘petit en-
" (ppo, EL: *putulo = puteo. J
ge Cine quem 16933), Quem ar fi dat ce.— Cine <, qui +-
ne, care se gäseste şi In mine, tine, sine (A. Philippide, Pr. 78)
' Mr. areapit lieu escarpé, précipice’ < rapidus (1054) e
zice arepit. Ei.:=ngr. ita, alb, rrâpită < un. greppo (Elem.
‘ ; 12). N
seg Mr RIS 'precipice' < repede (7054).—Se zice zi <a
nd, artpidzină (Dal.) < ital. ripido 'escarpt” (EI. Roman. 12).
i dtez <Ħrecaedio (7106).—*Recaedio ar 2 dat, "răcez.—
bulg. ofreazvam couper, cu metateză. ei
ee *fratcheur, air frais“ e rece “troid” (7109), —Et.: re-
cor, -oris (Et. Rom. 33). : —
Rusalil < rosalia on Rosalia ar fi dat *rusae, rusdl.
— i! < dalm. bulg. rosalea. e
r madia home trose’ (7381). —Rusine, mr. ar-
şine, ruşuni GC Gë eg
z rupes | — kt.: ` : |
Sie Scintilla (7720) — „Rum, scîntee ist im Anlaut
wie im Suff, mit dem lat. Worte schwer vereinbar, auch eee
man für den Anlaut Einfluss von excandere annimt en,
cu scintilla a trebui! să existe In lat. și un scantilla, ef. scan-
dula şi scindula. Din *scantilla am căpătat regulat *scinted(üd),
păstrat In derivatul scinteufd, numele eitorva plante. Forma mo-
dernă scintee provine din *scinted prin substituție ‚de sulix.
Suer < sibilo (1890). — Sibilo ar ag sier.— Suer, mr.
*sibulo = sibilo (Et. Rom. 4 .
ES S 9 (5004. — Autorul ar fi trebuit să citeze forma
mr, lusor, cela ce l-ar fi dus să explice pe uşor din *usor, ace
a pierdut pe L din cauză că a fost simțit ca Fusor, adică e(ste)
AŞOT- i A
fü (6564) autorul propune acelaş etimologie pe
cure a ee = vă cu un an inainte rue ir ză
şi megleno-romine de origină neogreacă, Bucureşti, 191 = 8 ete
Rama (7035)=ramus este citat ca reconstituit. Cu -
însă este atestat in glosele dela Reichenau. Dimpotrivă fillanus,
i e reconstituit,
pas SE pod citează verbele sub forma lor scurtă, u-
meori insă sub cea lungă, ci. mr. nfirneare (4349), neristeari
wee TA norma adoptată de autor, sub populus Bot. (6655)
trebuia citată și forma *plopus > rom. plop, it. pioppo, pini
chioppo. Deasemenea sub nec unus (5875) trebula citat și neg
unnd > rom. niciunul, şi nu deosebit sub No. 5896,
157
DI MEYER-LUBKE SI ETIMOLOGIEA ROMINA
Unele trimeteri dela un numär la altul sint greşite, Astfel,
sub No. 6112 autorul citează pe vr. „ pentru care trimete
la No, 6102. Cuvintul acesta se afla insă sub o. 6061.—Sub
No, 1662 citează pe cafd, pentru care trimete la No. 4661. La
4661 este Insă inregistrat kakauoti !
Autorii care Sau publicat etimologiile in broşuri sint ci-
tall In intregime ; cei care şi le-aü publicat in reviste sint citați
sub scurtarea revistei, Astfel incepatorul Giuglea, pentru o bro-
şură de 20 de etimologii (tot ce-a publicat !), este citat Giuglea,
“Cerc. lexic., iar Philippide pentru o întreagă serie publicata In
Zeitschrift für romanische Philologie este citat ZRPh !
DI Meyer-Lübke este incontestabil unul din cel mai distinşi
filologi contemporani.
Observațiile făcute de noi mai sus, precum și cele facute
deja de alţii pentru celelalte domenii romanice (Salvioni pentru
italiana, Thomas pentru franceza şi provensala, etc.) arată insa
că Romanisches etymologisches Wörterbuch este o Operă care
trece peste puterile unui om, oricit de capabil ar fi el.
Părerea mea personală ar fi ca, pentru viitoarea ediție a
acestei opere, care n-ar trebui să întirzie prea mult, DI Meyer:
Lübke să și asigure colaborarea celor mai distinși etimologist
pentru fiecare din domeniile romanice. Opera ar ciştiza astfel
in siguranță și bogăţie si ar deveni într-adevăr baza tuturor cere
„cetărilor ulterioare de etimologie general romanică,
G. Pascu
a — ta i ia
Responsabilitatea războiului
european
ind ne-am propus să analizâm cauzele râzboiului euro-
yean Ken ne- a eeh dela inceput de vastitatea subiectului.
Desigur ca pricinele care au pus In llacari cea mai mare parte
din Europa trebue să fie foarte multe, side foarte multe genuri.
Gindul de revanșă în Franța, frica Franței şi Angliei de Ger-
mania, faţă de care vedeau că pierd teren pe zi ce merge In co-
merful mondial, puterea de expansiune a Germaniei, care — strinsă
în nişte granițe rigide ca intrun corset de fer prea strimt pen-
tru ea—simfia că se Inäbuge, zi în line nevoia Rusiei de mare
liberă si nesaţiabilitatea imperialismului rusesc pentru noi cu-
ceriri, pentruca să nu citäm decit citeva din cauzele care au
parea Puterilor europene in cele doua
coloase: Tripla Alianţă si Tripla Injelegere, și la 3 a-
cestor Puteri, Inarmäri care impuneau popoarelor atit de mari
războiului european actual In toată complexiunea lor ar egi de-
sigur şi din cadrele unui articol de revistă și din compelinfa |
noasträ. In cele ce urmeazä vom cäuta sä
diate care au provocat războiul european, cautind să tragem In
elaşi timp concluziile care ar putea stabili răspunderea aces-
tei 2 care pune in pericol intreaga cultură europeană și
heghemonia Europei pe tärimul economic 91 politic asupra Intre-
gii lumi.
j i i Irb
Atentatul dela Sarajewo şi declararea războiului austro-sirb,
urmare naturală a răspunsului nesuficient al guvernului din Bel-
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 161
— — — —
grad la nota-ultimatum austriacă nu pot fi decit cauzele aparente
ale conflagrației europene, In ultimul deceniu pacea Europei a
fost in repefite rinduri mai serios amenințată. Nu vom aminti
decit de criza produsă în 1909 prin anexarea Bosniei-Herzego-
vinei câtre Austria, de criza marocană din 1911 şi în fine de cau-
chemarul care a apăsat asupra intregii Europe în iarna 1912—
1913, Si dacă Tripla-Alianfä ar fi dorit războiul ar fi avut în
repefite rinduri ocazia să-l inceapă in condiţii mai bune pentru
ea decit cele de astăzi: in 1909 şi 1911 cind Inarmärile Franţei
şi Rusiei erau mai puțin complecte decit astăzi sau In 1913 cind
Austria era sigură pe graniţa ei cu Serbia, Si totuşi, in toate a-
ceste crize sau putut gâsi mijloace de a se evita războiul prin
concesii reciproce făcute Intre Marile Puteri,
Dacă insă nu putem privi asasinatul dela Serajewo ca pri-
cina reală a marelui războiu european, nu trebue — credem —nici
să-l considerăm ca un „fait divers“ färä nici o importanță in
politica Europei.
Prin moartea lui Franz Ferdinand, dinastia Habsburgă pier-
de vlästarul în care ea iși pusese cele mai mari speranțe. Aus-
tro-Ungaria pierde nu numai un monarh, dar şi pe unul din
cei mai de valoare oameni politici şi militari al ei. Noi Romt-
ni din regat şi de peste munți pierdem pe un mare şi sincer
prieten al nostru. Franz Ferdinand a lost unul dintre cei d'in-
tai şi din cei mai sinceri adepţi at ideii de „Gross-Oesterreich®,
Revista „Oesterreichische Rundschau“ In a cărei redacţie erau mai
mulți prieteni personali ai fostului moştenitor al tronului austro-un
gar era organul cel mai important în care se propovăduia ideia unei
Austrii federale, şi In care în repefite rinduri au scris conducători
ai partidului naţional romin de peste munți. Franz Ferdinand a
fost unul din primii Habsburgi care şi-a dat seama că Austro-
Ungaria, care pentru moment nu există decit din cauza pericolu-
lui Rusiei imperialiste pentru toate statele civilizate europene, nu
va putea să continue să existe, odată acest pericol înlăturat, de-
cit dacă se va transforma la timp în o Elveţie mare, într'un stat
federal. n
Din punct de vedere sirbesc, asasinatul dela Serajewo, or-
ganizat la Belgrad, sub ochii poliţiei, de câtră militari activi gi
funcționari sirbi, cu bombe luate din arsenalul armatei sirbe şi
cu revolvere date asasinilor de un major In activitate sirb (Vo-
ja Tankosici), nu se poate explica decit prin frica ce aveau a-
depţii unei mari Serbii din Serbia liberă de faptul că, odată Franz
Ferdinand ajuns la tron, în înăsură de a da autonomie Sirbilor
din Austro-Ungaria, aceştia să nu fie pierduţi pentru totdeauna
pentru statul sirb.
Cu toate angajamentele luate la 1909 de câtră guvernul
sirb, propaganda în şcoală şi prin societăţi care nu aveau decit
aparența de a fi secrete, propaganda In Serbia contra Austro-
Ungariei şi a casei ei domnitoare nu a incetat un moment, lu-
ind, din contra, forme din ce in ce mai grave. 1
162 VIAȚA RCMINEASCA
PE a — — —— —
Cea mai importantă din aceste societăţi: „Narodna Odbra-
na“ sub conducerea mai multor oameni de stat și ofiţeri activi
sirbi între care: fostul ministru Ivanovici, generalul lankovici, ma-
iorul Voja Tankosici şi alții, care după fägäduelile date de gu-
vernul sirb in 1909 ar H trebuit să fie desființată, prin organul
ei: „Sfintul Adevär* predica: „distrugerea cu ajutorul revolve-
rului, puștii si tunului a Austriei, cel mai mare duşman
Serbiei“. Prin şcoli şi prin presă se propovăduia, de cäträ e-
misari ai acestei societăți ura contra Austro-Ungariei. Rezulta-
tele acestei campanii se observară de acum eifiva ani: atenta-
tul contra comisarului regal la Agram Cuvaj în 1912, atentatul
lui Dojeic contra lui Skerlecz In 1913 tot la Agram, atentatul
neizbutit dela 20 Maiu 1914 a lui Schäfers în teatrul de la A-
gram, repetate atentate contra mai multor funcționari publici în
Bosnia şi în fine, ca incoronare a acestei opere, atentatul dela
Serajewo.
In asemenea condiţii nota atit de aspră, cu caracter de ul-
timatum, trimisă de Austro-Ungaria Serbiei la 23 Iulie 1914 nu
numai că e explicabilă, dar e şi indreptăţită. Nu o Mare Putere,
dar chiar un stat mic ca Rominia, nu putea permite, fără peri-
colul de a pierde orice prestigiu inàuntru si în afară, atitea pro-
vocäri repetate, atitea crime săvirşile pe teritoriul ei în contra
organelor ei administrative şi contra dinastiei. Nota dela 23
Iulie 1914 insemna insă războiul austro-sirb,
Razboiul austro-sirb ar fi putut fi localizat, Cu un an ju-
mătate mai inainte patru state balcanice atacaseră Turcia, In-
vingerea Turciei insemna o släbire a Triplei- Alianțe. Si cu toate
acestea în criza din iarna 1912—1913 războiul european a putut
fi înlăturat cu toate relațiile atit de Incordate intre Marile Puteri.
La 28 lulie Austria declară războiu Serbiei, In același timp
guvernul austro-ungar lacu cunoscut guvernului rus că războiul
inceput contra Serbiei nu e decit o măsură defensivă contra ați-
țărilor şi crimelor sirbegti, că pasul Austro-Ungariei nu are alt
scop decit să capete garanţii că pe viitor va avea linişte în a-
ceastă parte. Jn fine Austro-Ungaria garanta integritatea sta-
tului sirb după războiu şi asigura că nu va încerca să schimbe
nici întrun mod echilibrul balcanic. Iostructii identice fură tri-
mise ambasadorilor austro-ungari dela Londra şi Paris.
Era de aşteptat că Anglia nu va lua partea Serbiei. An-
glia, ţara, In aparență mâcar, cea mai legitimistă din lume nu
putea lua apărarea unor regicizi, In 1909 ambasadorul englez
la Viena, d. Cartright, sfätuia guvernul austro-ungar să înceapă
cit mai repede un räzboiu contra Serbiei, declarind ca: „dispa-
riția Serbiei de pe hartă ar fi o fericire pentru întreaga Eu-
ropă“. lu 1912 Sir Grey a spus: „Serbia înseamnă un peri-
col perpetuu pentru pacea Europei. Aspirafüle ei nemäsurate
ne amenință linişti. Dinastia ei de regicizi nu se poate men-
fine pe tron decit prin succese exterioare“. In fine chiar după
izbucnirea războiului austro-sirb ambasadorul englez la Viena a
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 183
declarat: „Intregul popor englez condamnă blestemata (das
Sluchwärdige) crimă din Serajewo.-Nu există un Englez KE
să aibă cea mai mică simpatie pentru Serbia, şi care să nu
dorească din inimă ca Strbii să capete In fine o aspră lecție
(eine derbe Lektion). ) Dacă era dar de așteptat că Anglia se
va mulțumi cu Incredinfärile date de Austro-Ungaria care ga-
rantau integritatea Serbiei şi statu quo in Balcani si că va privi
poate chiar cu ochi buni o lecţie dată Serbiei. Franţa la rindul
ei numai dornică de räzboiu nu putea fi. Armamentul ei era
departe de a îi gata. li lipsește aproape complect artileria nouă
grea de cimp. Trupele ei poartă încă vechea unilormä. Incalfa-
mintele lipsesc In mare parte J).
Franţa insă care, din cauza nenorocitei idei de revanșă si
pentrucă avea o armată inferioară celei germane, deschisese Ru-
siei credite de miliarde pentru inarmäri contra Germaniei, eră
complect dependentă de guvernul din Petersburg. O intrare In
acțiune a Rusiei insemna In mod fatal intrarea in acțiune a
Franţei care antrena la rindul ei în războiu pe Anglia. La
sfirsitul lui Iulie deci pacea Europei depindea de Rusia şi Ger-
mania şi era suficient ca una din aceste două Puteri să vo-
iască 8 pentruca războiul european să nu mai poată fi
inlätur
In ziua de 23 Iulie 1914, cind nota remisä Serbiei de A-
ustria era cunoscutä, cancelarul german comunică guvernelor
din Paris, Londra gi St-Petersburg modul guvernului german
de a privi acest conflict. Telegrama trimisă de d. Bethmann
Hollweg ambasadorilor germani dela Paris, Londra gi St.-Peters-
burg, după ce arată motivele care au silit guvernul din Viena
să procedeze cu atita asprime fata de Serbia, se termină:
„Am onoarea să rog pe s.a. m. d. să aduceți la cunoștință
(locţiitorului d-lui Viviani), (Sir Edward Grey), (d-lui Sasonow)
cele ce v'am comunicat mai sus şi să insistafi mai ales asu-
pra modului de a privi lucrurile, că nue vorba decit de o ches-
tie care priveşte exclusiv numai pe Austro-Ungaria şi Serbia,
si că sforfärile senoase ale Marilor Puteri ar trebui să aibă ca
scop localizarea eonflictului între cei direct interesaţi. Dorim cu
toată insistența localizarea conflictului, de oarece orice interven-
fie a vreunei Mari Puteri, date fiind diferitele alianţe şi datoriile
ce decurg din aceste alianţe, poate avea urmări ce nu se pot
prevedea“ (Cartea albă germană Anl. 1 b.) 9).
ener Allg. Zeitung 10 Sept. 1914. Tägliche Rundschau 12 Sept. 1911.
d aflrmulille ene Wambert cuprind o mare parte de adevăr
se poate uşor proba. In „Le Matin: dain 28 Julie 1914 găsim o eireu-
larä n ministrului de războiu u E care dë > ek eg
li kllienti să se prezinte la trupă cu clio da er e
SE gege? tip, încălţăminte caro vor fi imediat şi integral plä-
t ep,
wn EE ek mich zu ersuchen, sich in vorst ehendem
Sinne (dem derzeitigen Vertreter des Herrn Viviani) (Sir Edward Grey)
184 VIAȚA ROMINEASCA
La 24 lulie d. Sasonow face cunoscut prin ambasadorul
Rusiei la Viena, guvernului austro-ungar că: „de oarece Aus-
iro-Ungaria sa adresat Marilor Puteri a douazi după trimiterea
ultimatului Serbiei, orice intervenţie folositoare Intr'un timp atit
de scurt e imposibila. Din această cauză, pentru a Inlätura con-
secinfele multiple şi pentru toți regretabile, care pot urma din
cauza atitudinei Austriei, credem că e necesar să se prelungeas-
că termenul acordat Serbiei pentru răspuns. Exprimind dorința
de a lăsa Puterilor trangarea acestei chestii, şi timpul necesar
pentru a putea cunoaște toate datele relative la această anchetă
si, în caz ce ele se vor convinge că cererile Austriei sint în-
dreptäfite, să poată da Serbiei sfaturile necesare. Refuzul A-
ustniei de a primi propunerea noastră ar fi contra eticei interna-
tionale si ar face comunicatul ei fără nici un rost“. )
În aceiaşi zi d. Sasonow lansă un comunicat oficial în care
se declară: „ti e imposibil Rusiei să rämie indiferentă în con-
llictul sirbo-austriac* (Cartea albă germană Anl, 4). )
Chiar dela inceputul conilictului se observă dar o diferență
radicală intre modul de a privi conflictul austro-sirb între Berlin
şi Petersburg. Guvernul german era de părere ca conflictul aus-
tro-sirb să rămie localizat, de oarece Austria nu urmăreşte de-
cit satislacţie pentru repetatele provocări ale Serbiei şi sigu-
ianța liniştei ei pe viitor, pe cind guvernul dela Petersburg cre-
dea că e de datoria Rusie: să proteje Serbia. Atitudinea Rusiei
era menită să incurajeze Serbia pe drumul care-l apucase, Ger-
mania nu putea să cedeze. Dacă Germania, cedind cererilor ru-
sesti, ar fi fäcut presiuni la Viena pentruca Austria Să se aräte
conciliantă fata de Serbia, nu numai ca prestigiul de Mare Pu-
tere a celui mai bun şi credincios aliat al Germaniei ar fi fost
perdut pentru totdeauna, dar Austria, dată fiind mentalitatea cer-
curilor conducătoare din Belgrad, ar fi fost expusă ca pe viitor
să nu mai poală asigura viața organelor ei administrative, să-şi
vadă toată țara dezorganizată si inlricoşată de comploturı aran-
jate in Serbia libera. Dacă Austro-Ungaria ar fi cedat, atunci
comitagiii sirbi egifi din „şcoala de bande“ (pusă sub directora-
tul maiorului Tancosici şi sub privigherea generalului lankowici
şi a căpitanului Milan Pribicevici) ar fi putut In fine să-şi des-
fasure In liniște acţiunea lor,
(Herrn Sasonow) gegenüber auszusprechen and dabei insbesondere der An-
schauung nachdrücklich Ausdruck zu verleihen, das es sich ih der voliegen-
den Frage um eine lediglich zwischen Vesterreich-Ungarn und Serbien zum.
Austrag zu bringende Angelogenheit handele, die auf die beiden direkt Be-
teiligten zu beschränken das eruste Bestreben der Mächte sein müsse. Wir
wünschen dringend die Lokalisierung des Konflikts, weil jedes Eingreifen
einer anderen ht infolge der verschiedenen Bündnlsverpflichtungen unal-
sehbare Konsequenzen nuch sich riohen würde“.
1) Cartea 33 rasă No, 4.
2) „Dass die ssrbisch-oesterreichische Differenz zwischen den Betei-
ligten allein ausgetragen werde, könne Russland unmöglich zulassen“.
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 165
Din această cauză guvernul german a rämas pănă la sfir-
şit la părerea sa, Din aceiaşi cauză propunerea făcută de Sir
Grey la 26 Iulie?) ca diferendul sirbo-austriac să fie impus u-
nei conferinfi ținută sub pregidenfia lui la Londra la care să ia
parte ambasadorii francez, german şi italian de pe lingă guver-
nul englez, s'a izbit de refuzul guvernului german: Germania
nu putea să cheme pe aliata ei în conflictul ei cu Serbia în
fața unui tribunal european. Telegrama de răspuns a d-lui
Bethmann Hellweg cäträ ambasadorul german din Londra se
termină cu cuvintele: „Acţiunea noastră de mediafie trebue să
se mărginească asupra pericolului unui conflict austro-rus* (Car-
tea albă germană Anl, 12). )
Guvernul german admitea insă un amestec al Europei in-
trun eventual conflict austro-rus, Inca dela 25 Iulie d. Beth-
mann Holiweg face cunoscut guvernului englez prin ambasadorul
german la Londra, următoarele `
„Diferenţa pe care o face Sir Edward Grey între conflictul
austro-sirb şi austro-rus e foarte exactă. Vom tot aut de puţin
cit şi Anglia să ne amestecäm in cel dintaiu conflict, şi conti-
nuäm să fim de părere că această chestie poate să rămină lo-
calizată, dacă toate Puterile se abfin dela orice amestec, Spe-
răm că Rusia, conştientă de responsabilitatea ce-și asumă şi de
seriositatea situației, se va abfine dela un atac activ. Sintem
gata ca, întrucit nu vom fi impiedecafi de cunoscutele noastre
datorii de aliată, în caz ce va izbucni un conflict austro-rus,
să intervenim Împreună cu celelalte Puteri pentru o mediafie*,
(Cartea albă germană Ani. 13). °) `
O nouă propunere a lui Sir Edward Grey ca Germania,
ideia conferinței de patru fiind päräsita, să mijlocească la Viena
„en Austria sau sa privească ca mulfumitoare răspunsul Serbiei
sau să-l privească ca o bază pentru noi tratative, a fost primită
de Germania. Contele Berchtold multumind guvernului german
a refuzat această propunere pe motivul că „ea vine prea tirziu,
de oarece Serbia a inceput deja ostilitățile“,
Modul cum au decurs aceste tratative, se vede din urmă-
toarele două telegrame `
arten mană Anl. 12, Cartea portocalie rusă No. 39,
9 Cartea alb, akt n tatigiceit muss sich auf die Gefahr eines
oesterreich ischen Konfliktes be en”.
3) 3 Edward (Grey zwischen östorreisehisch—serbisebem und
ästerreichischrussischom Konflikte gemachte Unterscheidung trifft vollko-
mmen zu. Wir wollen ebansowenig wie England uns in ersteren ES
schen, und nach wie vor vertreten wir den Standpunkt, dass diese Frage da-
dureh lokalisiert bleiben muss dass alle Mächte sich der Einmischu Dës
halten. Es is‘ deshalb unsere dringende Hoffnung, dass Russland sic
eines jeden aktiven Eingriffs enthalten wird, im Bewusstsein seiner Ve-
rantıortung wnd des Ernstes der Situation- Wir sind, falls ein üsterrei-
<hisch+ ussischer Streit entstehen sollte, bereit, vorbeh tlich unserer be-
kannten Bündnispflichten, zwischen Russland und ‚Oesterreich mit den an-
deren Grossmichten zusammen eine Vermittlung eintreten zu lassen“.
Lë
185 VIATA ROMINEASCA
Telegrama cancelarului imperial cäträ ambasadorul im-
perial (german) la Londra 27 lulie 1914.
„Am Inceput imediat acţiunea noastră de mediafie în Viena
in sensul dorit de Sir Edward Grey. Pe lingă aceasta am fä-
cut cunoscut Contelui Berchtold dorința d-lui Sasonow in ce pri-
veste explicaţiile directe cu Viena“. )
Telegrama ambasadorului imperial (german) la Viena câtră
cancelarul german, 28 Iulie 1914,
„Contele Berchtold mă roagă să exprim Excelenței Voastre
multumırile sale pentru comunicarea propunerii engleze de me-
datte, Are de observat insă că In urma deschiderii ostilităţilor
de câtră Serbia si a declarării de războiu ce a avut lac in a-
cest răstimp, el trebue să privească pasul Angliei ca venit prea
tirziu“ (Cartea albă germană Ani, 15. 16). 3
La 28 Iulie soseşte impăratul Germaniei la Berlin, După
cererea Țarului tratativele cu Viena continuă din ce ln ce mai
active, Alaturi cu Anglia guvernul german a continuat acțiunea
sa de mediaţie, susfinind la Viena orice propunere dela care se
putea spera soluția pașnică a conflictului austro-rus.
La 30 lulie sa comunicat la Viena o propunere engleză
facută în o telegramă trimisă de Regele Angliei câtră Principele
Enric de Prusia, fratele Împăratului Vilhelm, Däm mai jos te-
legrama în întregime In italieneşte de oarece am găsit-o Intr'o
broșură scoasă de guvernul german In limba italiană şi de oa-
rece ea lipseşte In cartea alba germană :
iţi mulțumesc pentru telegrama ta. Ma bucur foarte mult
aflind de slorfärile pe care le face Wilhelm, in scopul de a se
Infelege cu Nicolai pentru menţinerea päcei. Nuttesc via do-
rinţă să se Impiedece o astiel de nenorocire care ar li irepara-
bila, cum e războiul european,
„Guvernul meu face tot posibilul să hotărască pe Rusia
şi pe Franța să amle pregătirile militare în caz ce Austria s'ar
mulțumi cu ocuparea Belgradului şi a teritoriilor învecinate
sirbesti ca o garanție că cererile ei vor fi satisfăcute, şi în a-
celasi timp celelalte state ar suspenda pregătirile lor de răz-
boiu. Am incredere câ Wilhelm va pune în joc toată marea sa
influență pentru a decide pe Austria să accepte această propu-
nere; prin aceasta el ar dovedi că Germania zi Anglia lucrează
1) Telegramm des Reichskanzlers an den Kaiserlichen Botschafter
in London. 27 „Juli 1944.
„Wir haben die Vermittellungsaktion in Wien in dem von Sir Fılward
gewünschten Sinne sofort eingeleitet. Überdies haben wir Graf Berech-
told auch den Wunsch des Herrn Susonow auf direkte Aussprache mit Wien
mitgeteilt“.
2) Telegramm des Kaiserlichen Botschafters in Wien an den Reichs-
kansler vom 28 Juli 1914. z
„Graf Berehtold bittet mieh, Eaarer Exxellenz seinen verbindlichen
Dank für. Mitteilung des englischen Nermitislun înspre zu sagen. Er
bemerkt jedoch dazu, dass nach Eröffnung der Feindseligkeiten seitens Ser-
biens und nach der inzwischen erfolgten Kriegserklärung er den Schritt
Englands als verspätot ansehen mise“.
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 17
în comun pentru a Impiedeca ceia ce ar fi o catastrolä interna-
tională, Asigură, te rog pe Wilhelm, că fac si voiu face încă
tot ce-mi va sta în putere pentru a concerca pacea europeană,
i scat George“,
. (Dupa «Come si sarebbe potuto evitare la guerra tra la
88 e lu Germania. Documenti ufliciali del Govemo Germa-
nico). 1
Era de aşteptat că această propunere venită dela Londra
să fi putut fi primită şi de Austro-Ungaria şi de Rusia. In-
nainte însă ca răspunsul Vienei la propunerea engleză, care
era cunoscută si la Petersburg, să sosească la Berlin, Țarul de-
cretează mobilizarea Întregei armate şi flote ruse. Prin aceasta,
faptul acesta fusese de mai multe ori accentuat in corespon-
denja diplomatica, orice tratative între Puteri deveniseră imposibile-
Țarul decretind mobilizarea Intregei armate si flote ruse fă-
cuse războiul european inevitabil.
Deia inceput şi tot timpul cit au durat tratativele diplo-
matice pe care le-am rezumat mai sus, pregătirile militare ale
Rusiei, incepute încă dela 25 Iulie, peliniştiseră Berlinul şi Vi-
ena Ingreuind tratativele. La Incercärile de mediaţie ale Lon:
drei şi Berlinului, la repetatele asiguräri ale Vienei că nu ur-
măreşte In Serbia cuceriri teritoriale, Petersburgul răspundea cu
mobilizäri, parte pe faţă, parte numai cu aparența de a îi secrete,
Dam mai jos corespondența diplomatică relativă la pregätirile
militare ale Rusiei. Din ea rezultă foarte clar atitudinea adop-
tată de guvernul rus In timpul Incercärilor germane şi engieze
de mediaţie şi cit de mult a contribuit această atitudine la ca-
tastrofe finală.
Telegramä a ambasadorului imperiului (german) câtră can-
cclarul imperiului. 25 Iulie 1914, „Raport a generalului de Che-
lius câtă M. S. In tabăra dela Krasnoc au fost astăzi suspen-
date exerciţiile trupelor, şi regimenteie se intorc imediat in gar-
nizoanele lor. Manevrele au fost suspendate. Elevii şcoalei de
räzboiu au fost înaintați ofiţeri pe ziua de azi In loc dela toamnă,
In cartierul general domneşte mare enervare din cauza atitudinei
1) „Grazio per H tuo telegrammi. Listissimo di approndere gli sforzi
che Guglielmo vn facando, afine d'intendersi con Niccoló par îl mantoni-
mento delia pace. Io nutro vivo ee Äh ger mar nr tale SE
come una guerra europa, che sare parsbile. mio gove
fa batte il possibile per ei la Russia e la Francia a differire ul-
teriori preparativi militari, qualora P Austria si contenti dell cocupazione
di Bslgrado e del vicino territorio serho come pegno che le sua richieste
saranno regulate in modo zoddisfacente, menire, nella stesso tempo, Ai
altri stati hbero i loro preparativi di guerra. Confido che
glielmo motteră in opera la sua grande infiuenza, per indurre l'Austria ad
uccettare questa proponts; con ciò egli dimostrerebbe che la Germania e
l'Inghiltorra lavorano in comune per impedire quel che sarebbo una catas-
trofe internazionale. Assicura Guglielmo, to ne progo, cho io faccio e che
ta in mio potere, conservare lu pace europea".
farò ancora tutto quanto stă in D per ` 1
183 VIAȚA ROMINEASCA
Austriei. Am impresia, că se fac toate pregătirile pentru o mo-
bilizare contra Austriei“, (Cartea alba germană Anl. 6). *)
Telegramă a ambasadorului imperial (german) la Peters-
burg câtră cancelar. 26 Iulie 1914,
„Atașatul militar roagă să se comunice statului major ge-
neral urmätorul raport : Sint sigur că s'a ordonat mobilizarea
pentru Kiew si Odesa. Nu e sigur dacă s'a ordonat mobilizarea
pentru Varşovia şi Moscova. Nu s'a ordonat Incă mobilizarea
pentru celelalte garnizoane“. (Cartea albă germană Anl. 7.
In aceiaşi zi d, Bethmann Hollweg trimite următoarele trei
telegrame ;
1) Catra ambasadorul german din Londra : urgentă.
„Austro-Ungaria a declarat oficial si solemn la Petersburg
că nu urmărește un cistig teritorial in Serbia, câ nu vrea să se
atingă de existența regatului si ca voeşte numai sä-si procure li-
niște, După ştiri sosite zici, In Rusia e iminentă chemarea mai
multor contigente de rezervisli, ceia ce ar fi egal cu o mobili-
zare şi contra noastră, Dacă aceste ştiri se adeveresc, atunci
vom fi siliți să luăm, contra dorinfii noastre, măsuri de apărare.
Si azi incă slorțările noastre au ca ţel să localizăm conflictul şi
să pästräm pacea europeană, De aceia vă rugâm să intervenifi
cu toată energia in acest sens la Petersburg“. (Cartea albă ger-
mană, Anl. 10). 0)
2) Cătră ambasadorul german din Paris:
„După ce Austro-Ungaria a declarat oficial Rusiei ca nu are
în vedere nici un ciștig teritorial și că nu vrea să se atingă de
existența regatului, Rusia decide dacă trebue să se iste un räz-
boiu european, numai Rusia are de purtat Intreaga responsabi-
1) Telegramm des Kaiserlichen Botschaftens in Petersburg an der
r vom 25 Juli 191.
„Meldung für S. M. von General von Chellus. Im Krasnoelager wur-
den beute die Truppenühungen piiitzlieh abgebrochen, und die Regimenter
kehren in ihre Garnisonen sofort zurück. Die Manöver sind ab wor-
den. Die Kriegsschäler wurden haute statt im Herbst zu Offizieren be-
‚fördert. Uber das Vorgehen Oesterreichs hersscht im Hauptquartier 50
Aufregung. Ich habe den Eladruck, dass alle Vorbereitungen Dr dle Mobil-
machung pogon Oostorroich gotroffen warden“,
2) Telegramm des Kaiserlichen Botschafters in Petersburg an den
Reichskanzler vom 26 Juli 1914.
„Dor Militärattache bittot um Ubermittelang nachstehonder Meldung an
den Generalstab: Ich halte os fir sicher dass für Kiew und Odessa die Mo-
bilmachung bofohlen worden ist. Bei Warschau und Moskau ist dies fraglich
und bei den anderen wohl noch nieht der Full“, 3
w Ju
DN „Denterraich-Ungarn hat in Petersburg offiziell und feierlich erklärt,
dass es keinen territorialen Gewinn in Serbion beabsichtigt, dan Bestand des
Königreichs nicht untastan, sondern nur Ruhe schuften wolle. Nach hier
— caen Nachrichten steht in Russland Einberufunz mehrerer Reser-
visten Jahrgänge unmittelbar bevor, was einer Mobilisierung auch gegen
uns jwleichkommen würde. Wenn sieh diese Nachrichten bewahrheiten, so
worden wir gegen unsern Wunsch zu Gegenmassregeln gezwungen., Auch
heute noch geht unser Streben dahin den Konflikt zu lokalisieren und den
varopăischen Frieden zu erhalten. Wir bitten daher in diesem Sinne in
Petersburg mit allem Nochdruck zu wirken“.
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 169
litate. Avem incredere in Franța, câ care ne ştim uniţi in do-
rinfa de a se păstra pacea europeană, ca ea va Intrebuinfa in-
fluenţa ei să linişieasta Petersburgul*, (Cartea alba germană,
Anl. 10 a). 1)
3) Câtră ambasadorul german din Petersburg.
„După ce Austria a declarat solemn desinteresarea ei teri-
torialä, răspunderea unei eventuale tulburări a păcii europene
printr'o intervenţie rusească o are Rusia. Avem incă incredere
ca Rusia nu va face nici un pas care ar putea pune serios în
pericol pacea europeană“, (Cartea albă germană. Anl, 10 b.)
La aceste trei telegrame care au lost aduse la cunoştinţa
guvernelor respective de cătră ambasadorii germani, s'a primit
la Berlin o zi mai tirziu (27 lulie) următoarea telegramă deia
ambasada germană din Petersburg:
„Atașatul militar raportează asupra convorbirii avute cu mi-
nistrul de războiu:
„Sasanow ar fi rugat pe acest din urmă să-mi deie explica-
fü asupra situației, Ministrul de războiu mi-a dat cuvintul său
de onoare, că incă nu s'a dat nici un ordin de mobilizare. S'au
luat numai, pentru moment, măsurile pregătitoare, dar nu sa
chemat încă nici un rezervist, nu sa rechizifionat nici un cal.
În caz ce Austria va trece granița sirbească atunci se var mo-
biliza districtele militare dinspre Austria: Kiew, Odesa, Mos-
cova, Kazan. Acele de pe frontul german nu vor fi nici in-
trun caz mobilizate, S'ar dori serios pacea cu Germania, La
intrebarea mea In privința scopului mobilizării contra Austriei
mi s'a răspuns cu stringere din umeri, şi sa referat la diploma-
fie. Spusei ministrului câ aceste intenții amicale vor fi apreci-
ate la noi, dar că se va privi ca foarte amenințătoare mobiliza-
rea indreptată chiar numai contra Austriei“. (Cartea albă germană,
Anl. 11).%
1) Dringend. 26 Juli 1914.
terreich-Ungarn Russland oföziell erklärt hat, dans es
a realen vai beabsichtige, den Bestand des Künigreiebs nicht
antasten wolle, liegt die Entscheidung ob vin europäischer Krieg weg =
soll, nur bei Russland, das die gesamte Verantwortung zu tragon hat. S
vertrauen auf Frankreich, mit dem wir uns in dem Wunsehe um die Erhu
tung des europilischen Friedens eins wissen, dass = in Petersburg seinen
Eise in beruhigendem Sinne geltend machen wird“. REN,
Oesterreich sein territoriales Dosinteressement feierlich or-
klärt N pin hu für eine eventuelle Störung des va a
schen Friedens durch eine russische Intervention allein nuf Atusaland. Wir
vertrauen immer noch darauf, dass Russland keine Schritte unternehmen
die den europäischen Frieden ernstlich gelährden würden —
3) „Militürattach6 meldet uber Gespräch mit Kri nister : S
Sasanow habe diesen letzteren m, mich über die Lage aufzu-
gsmini hat mir sein Ehrenwort darauf „ das noch
— R ergangen sei. Es wirden E Vor-
bereitungamassnahmen getroffen, aber os sel kein Huseorviss eingezogen und
kein Pferd ausgeboben. Wonn Österreich die serhisehe Grenze überschreiten
170 VIAȚA ROMINEASCA
Si In aceiași zi cind ministrul de războiu rus asigura pe
atașatul militar german ca in nici un caz nu se va face vre-o
pregătire militară în districtele militare dinspre Germania, con-
sulul german din Kowno (cetate rusascä in apropierea graniţei
Prusiei orientale) telegrafia următoarele cancelarului :
„In Kowno s'a proclamat starea de râzboiu“, (Cartea aibă
germană. Anl, 5). )
lar dela consulul german din Berna soseşte in aceiași zi
următoarea telegramă adresată d-lui Bethmann Hollweg :
„Aflu din izvor demn de Incredere ca corpul XIV francez a
intrerupt manevrele”, (Cartea albă germană. Ani, 9). 2)
Cu toate aceste ştiri, menite să neliniştească si să enerveze
cercurile oficiale din Berhn, de oarece ele puncau în indoiala
buna credință a guvernului rusesc, guvernul german continua
pe calea incepulă de a sprijini la Viena toate incercăriie de me-
diație Intre Austro-Ungaria și Rusia şi facea tot posibilul ca să
evite catastrofa finală,
La 28 lulie soseşte impăratul Wilhelm la Berlin, În ace-
ze eg impăratul Germaniei trimite următoarea telegramă Tä-
rului:
„Sint foarte nelinistit de impresia pe care o stirneşte in im-
periul tau procedarea Austro-Ungariei contra Serbiei, Agitaſia
lipsită de scrupule, care se practică de ani de zile In Serbia a
condus la revoltätoarea crimă dela Serajewo, a cărei victimă a
căzut arhiducele Franz Ferdinand, Starea de spirite, care a fä-
cul pe Sirbi să-şi ucidă regele şi pe nevasta lui, domneşte incă
in acea țară. Vei fi, tără indoială, de aceiași ideie cu mine, ca
noi amindoi, precum şi ceilalți Suverani, avem un interes co-
mun să susţinem ca toţi acei, care sint moral răspunzători de hi-
dosul atentat, să-şi capete pedeapsa meritată.
Imi dau de altă parte foarte bine scama, ce greu este pen-
tru Tine gi pentru guvernul Tău să alruntaţi curentele din opi-
nia publică, Amintindu-mi prietenia atectuoasă ce ne leagu
strins de mult timp, pun întreaga mea influenfä pe lingă Austro-
Ungaria să urmărească o intalegere pe fata şi mulfumitoare cu
werde, 30 werden diejeni Militüiebezirke, die auf Oesterreich gerichtet
sind: Kiew, Odessu, Kasan mobilisiert werden. eg an
der deutschen Front, unter Keinen Umatiinden, Man” wünsche den Frieden
mit Deutschland dringend. Auf meine Frage nach dem Zwecke der Mobil-
machang Österreich, erfolgte Achselzucken, und es wurde uuf die Di-
plomatio gewiesen. Ich sagte dem Minister dass man die freundschaftli-
chen Absichten bei uns würdige, aber auch die allein gegen Oesterreich ge-
richtete Mobilmachung als sehr bedroblich ansehen werde“.
27 Juli 1914.
1) „In Kowno Kriegszustand erklärt“.
27 Juli 1914.
3) „Erfahre zuverlässig, das französisches XIV Korps Manöver abbrach“.
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 171
Rusia. Sper plin de incredere, că Tu mă vei ajuta
mele de a Inlätura toate greutăţile ce se mai Së Ge .
„Al tāu sincer şi ataşat prieten si var
1 u
(Cartea alba germană. Anl. 20). 1) > Na aech
La acestea Ţarul a răspuns:
„Mā bucur ca Te-ai intors in Germania, In acest moment
atit de serios Te rog mult să-mi ajuţi. Un räzboiu rusinos a lost
declarat unei țări slabe ; indignarea, pe care eu o împărtăşesc In
intregime, asupra acestui lucru In Rusia e enormă. Prevăd că
în curind nu voiu mai putea rezista presiunii ce se face asu-
pra mea, Şi ca voiu D silit săiau măsuri care vor conduce la räz-
"wie, Pentru a preinumpina o nenorocire, cum ar fi un räzboiu
european, Te rog in numele vechei noastre prietenii, să faci tot
posibilul pentru a opri pe aliata Ta să meargă prea departe.
ss, Neculai,“
(Cartea albă germană. Anl. 21). )
Raspunsul impâratului Wilhelm.
„Am primit telegrama Ta şi Impärtägesc dorința Ta pentru
28 Juli 10,45 p. m.
1} „Mit der grössten Beunruhigung höre ich von dem Eindruck, den Oes-
terreich-Ungerns Vorgehen gegen Serbien in Deinem Reiche hervorruft. Die
s lose Agitation, die seit Jahren in Serbien getrieben worden ist, hat
zu dem ompürenden Verbrechen geführt, dessen Opfer Erzherzog Franz
Ferdinand geworden iat. Ver Geist, der die Sarhon Ihren eigenen König und
seine Gomahlin morden liess, herrscht honte noch in jenem Lande, Zweitotlos
wirst Du mit mir darin übereinstimmen dass wir beide, Du uni ich sowohl,
als alle Souveräse ein gemeinsames Interesse daran haben, darauf zu bes-
tehen, dnas alle dieleulgon, die für den schousslichen Mord moralisch varant-
wortlieh sind, ibro verdiente Strafe erleiden.
Andererseits iibarsehe ich keineswegs, wie schwierig es für Dich und
Deine Regierung ist, den Strömungen dor cffontlichen Meinung entgegen
entreten, Eingedenk der herzlichen Freundachaft, die uns beide spit langer
Zeit mit festem Bund verbindet, setze ich daher meinen ganzen Einfluss eln,
üm Oesterreich-Lugurn daxa zu bestimmen, eine offene und befriedigende
Verstlindigrung mit Russland anzustreben. ch hoffe zuversichtlieb, das Du
mich in meinen Bemühungen, alle Schwierigkeiten die uch entstehen kön-
non, zu beseitigen unterstützen wirst.
Dein sehr aufrichtiger und ergebener Freund und Vetter“.
gez. Wilhelm.
Peterhof. Palais, 20 Juli 1 p m.
2) „Ich bin erfreut, dass Du zuriek In Deutschland ‚bist. In diesem so
ernsten Augenblicke bitte ieh Dich instündig, mir zu helfen. Kin schmählicher
ist an eln schwaches Land erklürt worden, dio Entrüstung hierüber,
die vollig teile, ist in Russland ora reggae &
Ich sehe voraus, dast ich sehr dem Druck, der auf mich aus-
geübt wird, nicht mehr cerde widerstehen können und gezwungen
werde, Massregein zu ergreifen die zum Kriege führen werden, Um einom
2 wie es ein europäischer Krieg soiu wiirde, vorzubangen, bitte ich
Dich im Namen unserer alten Freundadschaft. alles Dir Mögliche zu tun, um
Deinen Bundesgenossen davon zurückzuhnlten, zu weit zu gehen“,
gez. Nikolaus.
172 VIAȚA ROMINEASCA
menţinerea păcii. Totuşi, după cum Tram spus in prima mea
telegramă, nu pot privi procedarea Austro-Ungariei ca „un räz-
boiu rusinos*, Austro-Ungaria ştie din experiență, că făgădu-
elile Serbiei atunci cind ele sint Leute numai pe hirtie nu
sint demne de loc de încredere. După părerea mea proce-
darea Austro-Ungariei trebue privită ca o încercare de a cd-
päta garanție deplină că făgăduelile Serbiei se vor realiza.
Sint întărit in această părere de declararea cabinetului austriac,
că Austro-Ungaria nu urmăreşte nici o cucerire teritorială in de-
trimentul Serbiei. Din această cauză sint de părere câ Rusiei
ti e uşor să păstreze In războiul austro-sirb rolul de spectator,
fără să imping Europa in cel mai Infricogat războiu, ce i-a fost
vre-odatä dat să vadă, Cred că e posibilă si de dorit o inte-
legere între guvernul Tau şi Viena, înțelegere pe care după
cum Ti-am telegrafiat deja guvernul men lucrează din loate
pulerile spre a o aduce la îndeplinire, De sigur că măsurile
militare ale Rusiei pe care Austro-Ungaria le-ar putea privi ca
o amenințare, vor accelera o nenorocire, pe care amindoi dorim
să o evitäm, şi ar periclita situația mea de mediator, pe care
m'am grăbit să o iau In urma apelului Täu la pritenia mea.
ss. Wilhelm“,
(Cartea alba germană. Anl. 22), D
Această telegramă a Impäratului Wilhelm a rămas o zi färä
răspuns In schimb în aceiaşi zi sosi următorul raport al atasa-
tului mititar german din Petersburg în privința unei convorbiri
avută cu şeful marelui stat major rusesc:
„Şeful marelui stat major m'a rugat să mă duc la cl şi
29 Jali 6.30 p. m.
1) „Ich habe dein Telegramm erhalten und teile Deinen Wunsch nach
Erhaltung des Friedens. Jedorh kann ich. — wie leh Dir in meinem ersten
Telegramm sagte, Oesterreich-Ungarns Vorgehen nicht uls „sehmühlichen
Krieg* betrachten. Oesterreich-Ungerns weiss aus Erfah „ das Serbiens
Versprechungen, wenn sie mur auf dem Papier stehen, ich unzuverlöis-
sig sind. Meiner Ansicht nach ist Oesterreich-Ungarns Vorgehen als ein Ver-
such zu betrachten, volla Garantie dafür zu erhalten, dans Serbiens Vers-
prechu auch wirklich in die Tal um gesetzt werden. In dieser Ansicht
werde ich bestärkt durch die Erklärng dos oesterreichischen Kabinetts, dass
Osstorreich-Ungurn keino territorialen Eroberungen auf Kosten Serbiens be-
sbsiehtige. Ich meine daher, dass es für Russland durchaus möglich ist, dem
oesterroiohisch-sorbischen Krieg gegenuber in der Rolle des Zuschauers
zu verharren, ohne Europa in us schreoklichsten Krieg hineinzuziehen, den
es ang erlebt hat. Ach glaube, dass eina direkte Verständigung zwischen
Ragi: Wien möglich und wiinschenswert ist, eine Verstin-
digung, die—wie ich Dir schon telegraphierte—meine Regierung mit allen
räften zu fördern bemüht ist. Nutürlich würden militärische Mossnabmen
Russlands, welche Oesterreich-Ungarn nis Drohung auffassen könnte, ein
Unglück beschleunigen, dus wir beide zu vermeiden wünschen und würden
auch meine Stellung als Vermittler, die ieh, — auf Deinen Apell an meine
Freundschaft um Hilfe—bereitwillig angenommen habe—untergraben*.
ger. Wilhelm“,
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 172
mi-a comunicat, că chiar acum vine dela Majestatea Sa
El ar fi însărcinat de ministrul de räzboiu, Per a e
odată, ca totul a rămas lot aşa cum mi-a comunical acum două
zile ministrul de războiu. Imi oferi confirmarea în scris şi-mi
dădu în forma cea mai solemnă cuvintul său de onoare că
nicderi pănă la ora 3 p, m, wa avut loc vre-o mobilizare, adică
nu sa chemat sub arme vre-un om sau vre-un cal, Nu poate
garanta acest lucru pentru viitor, dar poate confirma cu cea mai
mare seriositate că Majestatea Sa (Țarul) nu dorește vre-o mobi-
lizare pe ironturile dinspre graniţele noastre. Au sosit Insă aici
ştiri care se repetă, asupra efectuării chemării rezerviștilor in
mai multe parti ale imperiului, intre altele in Varșovia si Vilna,
De aceia am răspuns generalului, că prin comunicärile lui m'a
pus în lata unei enigme. Mi-a răspuns totuşi, pe cuvintul lui
de ofifer, că ştirile de felul acesta nu sint exacte si cd poate
sa răspindil pe ici pe colo vre-o alarmă ſalsd. Trebue să pri-
vesc convorbirea, avind in vedere ştirile pozitive şi numeroase
asupra concentrărilor de trupe, ca o incercare de a ne induce in
eroare asupra măsurilor luate până acum* (Cartea albă ger-
mana). )
Si cit de mare dreptate a avut ataşatul militar german din
Petersburg de a nu avea Incredere in cuvintul şefului marelui
stat major rus sa putut vedea citeva ore mai tirziu cind Țarul
printrun ukaz a chemat sub drapel:
I) pe rezervistii din 23 guvernäminte întregi si din 71 dis-
tricte, precum si din 14 alte gubernii.
2) o parte din rezervistii din 9 districte si patru gubernii.
3) pe rezerviştii flotei din 64 districte şi 12 guvernäminte
rusești și dintr'un guvernâmint finlandez ;
4) pe cazacii din teritoriile Don, Kuban, Terek, Astrachan,
Orenburg și Ural;
1) „Dor Generalstabschef hat mich zu sich bitten lassen und mir eröf-
fnet, dass er von Selner Majestät sonben komme, Er sei vom Kriegsminlster
beauftragt worden, mir nochmals zu bestätigen, es sei alles so geblieben, wie
es mir wor swei Tagen der Minister * habe. Er bot mir schrift-
liche Bestätigung an und gab mir sein renwort in feierlichster Form,
dass ni a eine Mohilmachtng, d. A. Einziehung eines einzigen Mannes
oder Pferdes bis zur Stunde, z Uhr nachmittags, erfolgt sei. Er könne sich
dafür für die Zukunft nicht vorbürgen, aber wohl nachdrücklichst bestäti-
gen dass in den Fronten die aul unsere Grenzen gerichtet selon, von Sei-
ner Majestät keine Mobilisierung gewünscht würde, Es sind aber bier Uher
erfolgte Einziehung von Reservisten In verschiedenen Teilen des Reichs,
auch in Warschau und Wilna, vielfache Nachrichten eingegangen. [ch habe
deshalb dem General vorgehalten, dass ich durch die mir von ibm gemach:
ten Eröffnungen vor ein Rätsel gestellt sel. Auf Offiziersparole ericiderte er
mir jedoch, dass solche Nachrichten unrichtig es möge hier und da
allenfalls ein falscher Alarm let bern Ich muss das Gespräch in Anbetracht
der positiven, zahlreichen, Aber ligte Eluziehungen vorliegenden Nach-
richten ala einen Versuch betrachten, uns über den Umfang der bisherigen
Massnahmen irrezufühsen*.
174 VIAŢA ROMINEASOA
5) numărul corespunzător de ofițeri rezervisti, medici, ve-
terinari, etc. în plus rechizifiuni in număr corespunzätor de cai,
trăsuri, atelage din guvernămintele și districtele mobilizate.
Mobilizarea a o jumătate din armata rusească, în timpul
cind tratalivele diplomatice între Viena, Petersburg, Berlin gi
Londra erau mai aclive decit oricind mu poate aveu nici o Sci
nici o explicație. Prin acest pas Rusia a silit pe Austro-Unga-
na, care nu mobilizase decit o jumătate din armată să-și mo-
bilizeze intreaga armată si flotă, Sorfii de reuşită a evitării răz-
boiului european se Impufinau din ce In ce.
Şi cu toate că prin mobilizarea tuturor cazacilor (400,000)
Germania, care nu mobilizase nici un om, risca să-și vadă dis-
truse prin o surprindere căile de comunicatie de-alungul frontie-
rei germano-ruse, guvernul german s'a abținut dela orice pregă-
ure militară, sperind incă că o soluţie pașnică a conßictului aus-
tro-rus e posibilă,
La 30 lulie impăratul Wilhelm trimite următoarea telegramă
Țarului ;
„Ambasadorul meu are înstrucţii să atragă atenţia guvernu-
lui Tau asupra urmărilor grave ale unei mobilizări : acelaşi lu-
cru ţi-am spus In ultima mea telegramă. Austro Ungaria a mo-
Diliza: numai contra Serbiei zi anume numai o parte din armata
sa. Dacă Rusia, după cum reese din comunicatul Tau si al gu-
vernului Tau mobilizează contra Austro-Ungariei, atunci rolul de
mediator, care mi l-am asumat In urma rugumintii Tale exprese
e periclitat dacă nu fäcut imposibil. Intreaga responsabilitate e
acum pe umerii Tat, tu eşti răspunzător de războiu sau pace“
(Cartea albă germană. Anl. 23). 1
In aceiaşi zi şi impăratul Wilhelm primește următoarea te-
legramä ca răspuns la o telegramă anterioară :
„iţi mulțumesc din inimă pentru că te-ai grăbit să-mi räs-
punzi. Trimit în astă seară pe Tatishei cu instrucții, Masurile
militare luate acum, au lost hotatite acum 5 zile, şi au ca mo-
tiv apărarea față de Austria, Sper din toată inima că aceste må-
suri nu vor Influența Intru nimic situapa Ta de mediator pe care
1) „Moin Botschafter ist angewiesen, Deine Regierung aul die Gefahren
und schweren Konrequensen einer Mobilisation hinzuweisen ; dus gleiche
babe jeb Dir in meinen letaton Telegramm ge-ugt. Uesterreich-Ungern hat
nur gogon Serbien mobilisiert, und zwar nur einen "Tell seiner Armee. Wenn
Russland, wie os jetzt noeh Deiner und Veiner Regierung Mitteilung der Fall ist,
n Osterreich-Umgurn mobil macht, so wird dio Vermittiori olie, mit der
u mich in freundschaftlicher Weise betrantest und die ich aut Deine Aus-
drückliche Bitte angenommen habe geführdet, wann nicht unmöglich gemacht.
Die ganze Schwere der Entscheidnng ruht iotzt auf Deinen Schultern, sie
haben die Verantwortung für Krieg oder Frieden zu trugen.
goz Wilhelm.“
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 175
o prețuesc foarte mult. Este nevoe să intervii cu toată e
pe lingă Austria, spre a se putea ajunge la o infalegere at
(Cartea albă germană. Anl. 23 ali SSES
Cu toate că Ţarul, câuta la 30 lulie să convingă pe Impä-
ratul Wilhelm că Rusia a mobilizat jumătate din armata ei pen-
tru a se putea apăra contra inarmărilor austro-ungare (Austro-
Ungana nu mobilizase inaintea Rusiei dech o jumătate de ar-
mată contra Serbiei) şi-l ruga să continue să intervie pentru o
Infälegere cu Viena, d. Sasonow telegrafiază o zi mai inainte
ministrului rus dela Paris:
Ai ministrul Germaniei mi-a comunicat că guvernul din
Berlin a hotärit să decreteze mobilizarea In caz dacă Rusia nu
va renunța la pregătirile militare ce le face, Noi insă am in-
ceput aceste pregâtiri după decretarea mobilizării in Austria si
avind In vedere hotărirea ei de a nu consimfi In nici un chip
de a tranşa In mod paşnic conflictul ei cu Serbia, De oarece
nu putem salisface dorința Germaniei, nu ne râmine decit să
gräbim pregătirile noastre, avind în vedere că un conflict ar-
mut a devenit probabil inevitabil, Binevoifi a preveni despre
aceasta guvernul francez şi să-i exprimafi mulfumirile noastre
sincere pentru nota ce mi-a predat-o prin ministrul francez din
Petersburg, cum câ putem compta pe ajutorul de aliat al Franţei“. )
Această telegramă a fost comunicată şi miniștrilor ruși din
Londra, Roma, Viena şi Berlin.
In noaptea de 30—31 lulie incepe mobilizarea rusească in
stil mare la granițele germane, La 31 Iulie mobilizarea Intre-
gei armate si Hate ruse e decretata. Aceasta tocmai atunci cină
după insistențele Germaniei la Viena se reluase tratativele directe
între Rusia şi Austro-Ungaria, si pe cind incă nu sosise la Ber-
iin răspunsul Vienei la ultima propunere a lui Sir Edw. Grey,
Acest pas al guvernului rusesc era hotaritor, gi guvernul
din Petersburg o ştia. Intr'un războiu european. devenit aproa-
pe inevitabil în urma mobilizärii Rusiei, Germania conta pe fap-
tul că mobilizarea ei e gata cu circa o sâptămină Inaintea mo-
bilizärii franceze, şi cu mai multe saptamini Inaintea celei ru-
Peterhof 20 Juli. 1,20 p. m.
D „Ich danke Dirvon Herzen für Deine ruwha Antwort. lch entsonde
heuto Abend Tatishef mit Instruktion, hè Jetat in kraft tretanden militi-
rischen Massnahmen sind schon wor 5 Tagen beschlossen wurden, und zwar
aus Gründen der Verteldigung gegen die Vorbereitungen (ksterreichs. leb
hoffe von ganzem Horzen, dass diese Massnahmen in Keiner Weise Delne Stol-
lung als Vermittler beeinflussen werten, die ich sehr hoch anseblaze, Wir brau-
chen Deinen atarken Druck auf Destorreleh. damit es zu einer Verständigung
mit uns kommt.
goz. Nikolaus“.
2 Cartea portocalie rusă No. 58.
176 VIAŢA ROMINEASCA
sesti, Toate planurile statului major, țineau seamă de aceasta.
Guvernul german, care dăduse atitea probe de răbdare și
loialitate nu mai putea amina o zi mobilizarea fără să incurce
tsate planurile statului major, fără să pericliteze siguranța şi e-
xistenfa statului. Totuşi se face o ultimă incercare: mobiliza-
rea e aminată pentru 2 August. Sa incercat la Berlin și impo-
sibilul. S'a sperat că In atmoslera Incärcatä produsă de mobi-
lizarea generală rusă care a provocal si pe acea austriacă, se
va putea poate realiza ceia ce nu se putuse în zile mai calme,
In acelaşi timp d. Bethmann Hollweg trimite următoarea tele-
gramă urgentă ministrului german din Petersburg :
„Cu toate că tratativele de mediaţii sint incă In curs, și cu
toate că noi nam luat pănă In acest moment în nici un mod
vre-o măsură de mobilizare, Rusia a mobilizat Intreaga ei flotă
şi armată, a mobilizat deci si contra noastră, Din cauza aces-
tor măsuri ruseşti sintem siliți, pentru siguranța imperiului, să
proclamäm starea pericolului amenintator al războiului, ceia ce
incă nu inseamnă mobilizarea. Mobilizarea va trebui însă să se
facă în caz ce Rusia nu va inceta pănă In 12 ore orice mă-
sură 3 de războiu contra noastră şi a Austro-Un-
gariei şi nu ne va da explicaţii precise In această chestie. Va
rog să aduceţi aceasta imediat la cunoștința d-lui Sasonow si să
ne telegrafiafi ora comunicării“ (Cartea albă germană. Anl. 24). )
Această telegramă a fost adusă la cunoștința d-lui Saso-
now în noaptea 31 lulie— 1 August ora 12. Un răspuns la Ber-
lin nu s'a primit. D. Sasonow sa mulțumit să trimită următoa-
rea telegramă tuturor umbasadorilor ruseşti :
„La miezul nopţii ambasadorul Germaniei mi-a declarat, In
urma ordinului guvernului său, că dacă pănă în 12 ore, adică
până Simbätä 12 ore ziua, nu Incepem demobilizarea nu numai
intrucit priveşte Germania dar și Intrucit privește Austria, gu-
vernul german ar fi forţat de a ordona mobilizarea. La Intreba-
rea mea, dacă aceasta inseamnă războiul, ambasadorul a räs-
puns negativ, adăogind insă că sintem foarte aproape de räzboiu*
(Cartea portocalie rusă. No. 70). *)
1) Trots noch schwebender Vermittelangaverhandlungen, und ob-
wohl wir selbst bis zur Stunde Keinerlei Molilmachungsmassnahmen gye-
troffen haben, hat Russland xunze Armee und Flotte, also auch gegen uns
mobilisiert Durch diese russischen Maasuabmen sind wir gozwungen wor-
den, sur Sicherung des Reichs die drohende ën weng auszusprechen, die
noch nieht Mobilisierung bedeutet, Die Mobilisierung muss aber folgen,
falls nicht Russland binnen zwölf Stunden jede Kriegsmassnahme gegen
uns und Oesterreich-Ungarn einstellt und uns hierüber bestimmte Erkli-
rung abgibt, Bitte dies sofort Herrn Sasanow mitteilen und Stunde der Mit-
teilung drahten”.
1 Août 1914.
2) „A minuit Lambaszndeur d' Allemagne m-a déelaré, d'ordre da son
Gouvernement, que si dans les 12 heures; e ost à dire a midi, Samedi, nous
ne commenelons pus la demobilisation, non seulement A Pégard de VAllo-
magne, mais aussi A l'égard de l'Autriche, le Gouvernement Allemand serait
forcé de donner l'ordre de mobilisation. A ma question al e'Ütnit lu guorre,
Vambassadeur a répondu par la negative, mais en ajoutant due nous ötlons
fort pres delle“.
HESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 177
La August ora 5 p. m., cinci ore după trecerea terme-
nului pus Rusiei să înceapă demobilizarea, Impäratul Wilhelm
decretează mobilizarea generală a intregei armate şi Hote ger-
mane. Ca primă zi a mobilizării era fixat 2 August.
La 1 August ora 7,10 p. m., d. von Pourtales, ambasado-
rul (Germaniei la Petersburg, remite guvernului rusesc nota prin
care Germania declară războiu Rusiei.
„Faptul că declararea Je războiu a Germaniei a avut loc în
aceiași zi şi aproape la aceiaşi oră cind s'a declarat zi mobili-
zarea armatei germane e uşor explicabil, Germania se convin-
sese cn războiul e inevitabil de oarece guvernul rus sau tel
puţin o parte din el il vroia. Ea pierduse deja un timp preţios
prin faptul că începuse mobilizarea patru zile după Rusia. A
mai aştepta incă însemna să lase adversarilor să aleagă mo-
mentul declarării războiului şi prin aceasta să piardă toate a-
vantajele care decurgeau din mobilizarea ei mai repede decit a-
cea a adversarului, avantage de care se finuse socoteală In pla-
nurile Marelui Stat Major german.
Se vede, credem, din rindurile de mai sus, cum guvernul ger-
man a făcut tot posibilul, mai mult poate chiar decit li permitea
siguranţa imperiului, pentru evitarea războiului curopean, Se
vede in acelaşi timp că, dacă incercarile de mediafie germano-
engleze n'au ajuns la nici un rezultat, aceasta nu se datoreşie
decit guvernului rusesc, Guvernul rusesc ignorind declararea
solemna a Austro-Ungariei că nu urmăreşte cuceriri teritoriale în
Serbia, mobilizind atunci cind tratativele diplomatice aveau şanse
de reuşită, declarind incă dela 30 lulie Franţei cà războiul e
inevitabil, a facut tot ce i-a stat în putinţă pentru a face catas-
trofa finală imposibilă de înlăturat. Trebue In fine să nu se uite
atitudinea suspectă a unora din membrii guvernului din Peters-
burg, care pe de-o parte asigurau, adesea pe cuvintul lor de o-
fifer, că Rusia e animală de sentimentele cele mai bune, că nu
doreşte nici într'un chip războiul, că nu face nici un fel de pre-
gătiri militare, atunci cind ştiau foarte bine (aceasta se vede din
a doua telegramă a Țarului câtre Impâratul Wilhelm) ca toate
măsurile pentru mobilizare erau luate cu citeva zile mai inainte,
In toate guvernele rusești din ultimii ani au fost reprezen-
tate două curente ` partidul panslavist, războinic, care in toate
crizele diplomatice avea o atitudine provocâloare Și era, totdea-
una pentru o intrare In acţiune cu armele, şi aşa numitul par-
tid al pacei care, avind In vedere faptul că Rusia nu se recu-
lesest incă de dezastrul dela 1905, ca nouile armamente şi li-
niile lerate câtre granița de vest erau departe de a fi gata, cre-
deau că o intrare in acțiune a Rusiei in asemenea condiții ar
putea avea ca rezulta! nu numai deziluzii, dar chiar o catastrofa.
In crizele anterioare, Țarul se raliase, adesea abia In ultimul
moment, la partidul păcei.—așa cà partidul războiului din care lac
parte mai mulți mari duci, oameni de stat şi diplomaţi ruşi ca
fostul prim-ministru gi actual ambasador rus la Paris d. Iswolski,
12
178 VIAȚA ROMINEASCA D
prim-ministrul actual d. Sasonov, fostul ambasador rus la Viena
d. Schebeko ett, a fost invins In toate ocaziile dela 1905 to-
coace cu toate că pusese in cumpănă toată influența de care
era capabil. Si poate că la mobilizarea parțială a Rusiei dela
29 lulie n'a contribuit puţin următoarea telegramă falşă trimisă
de d. Schebeko d lui Sasonow: „Decretul de mobilizare gene-
ralä (a Austriei) a fost iscătit* (Cartea portocalie rusă Na. 47 It.
De data aceasta, din nenorocire, partidul războinic rus, de
a cărui presiune asupra sa Țarul vorbeşte In prima telegramă
câtre Împăratul Wilhelm, a invins. O probă câ partidul război.
nic rus are toată răspunderea izbucnirii războiului european este
scrisoarea dela 30 lulie a ministrului Belgiei la St. Petersburg
către d. Davignon, ministrul de externe din Bruxelles, La 3I
Julie a fost depusă la poșta din Berlin o scriscare cu urmâtoa-
rea adresă:
„M-me Costermans
107, Rue Froissard, Bruxelles. Belgique“.
De oarece In aceigi zi a fost proclamată In Germania sta-
rea de războiu, corespondența prin scrisori inchise cu sträinata-
tea era oprită, —scrisoarea a fost păstrată în biuroul poştei cu ob-
servafia?) „a se Inapoia trimifätorului din cauza stării de räzboiu*,
Scrisoarea a rămas în biuroul postei pănă cind a trecut termenul
prescris, şi apoi a lost deschisă la direcția poştei pentru a se
alla trimifätorul, In prima copertă se găsea o a doua cu urmă-
toarea adresă :
„Son Excellence Monsieur Davignon, Ministre des Affaires
Etrangères“. e
De oarece nici pe această copertă nu se afla numele trimi-
tätorului, scrisoarea a fost a doua oară deschisă si se gäsi ur-
mätorul comunica! oficial a d-lui de L'Escaille, ambasadorul bela
la Petersburg către Ministrul de Externe belg : ?)
Ambasada Belgiei.
St. Petersburg
795 | 902 % Iulie, 1914.
Siluatia politică.
„Excelenfei Sale Domnului Davignon, Ministru de externe.
„Domnule Ministru |
„Ziua de eri şi alaltaeri au trecut în aşteplarea evenimente-
lor care trebuiau să urmeze declarației de războiu a Austro-Un-
gariei câtre Serbia. Ştirile cele mai contradictorii au lost răspin-
dite lara să se poată distinge adevărul de neadevär In privința
intenfiilor guvernului imperial (rus). Rămine incontestabil, nu-
mai, că Germania a făcut tot posibilul, şi aici ca şi în Viena,
1) „La deeret de mobilisation generale viont d'ôtre at",
2} „Zurück wogen kriegszustand*.
3) Tigliehe Rundschau, 12 Sopt. 1014.
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 7
SE găsească vre-un mijloc, pentru a evita un conflict
să s'a lovit pe de-o pane de hetärirea cabinetului do éent
“au eeda nici un pas şi pe de altă parte de neincrederea ca-
binetului din Petersburg lata de asigurarile Austro-Ungariei ca
nu se gindeste la o cucerire ci numai la o pedepsire a Serbivi
„Domnul Sasonow a declarat ca Rusiei îi e imposibil sa ne
se pregălească şi să nu mobilizeze, ca Insă aceste pregătiri n'ar
fi indreptate contra Germaniei. Azi un comunicat oficial a jurna-
lelor anunță că «Rezervistii unui anumit numär de guvernäminte
een er ah CORD ap mon ed rezerva comunicatelor
es ovale să susfie cu sigur ï bili
Serie p f guranfä că mobilizarea e
_mâmbasadorul german a declarat azi dimineață că a ajuns la
sfirgitul Incercärilor lui de mediafie incepute şi continuate lar
intrerupere de Simbataà, şi ca n’are decit puţine speranțe. Duja
cum ni sa comunicat, chiar acum, ambasadorul englez s'a ex.
primat in acelaşi sens. Anglia a propus In ultimul moment un
arbitragiu. Domnul Sasonow a răspuns: „Si noi l-am propus
Ausiro Ungariei, şi ca a refuzat propuneren*, La propunerea con-
ferinfei Germania a răspuns cu propunerea unei Infälegeri intre
cabinete, Ii vine să te intrebi, dacă nu cumva toată lumea do-
reste războiul, şi nu incearcă numai să amine declarația de rar-
boiu, pentru a ciştiga timp.
„Anglia, ia început, a lăsat să se înțeleagă că nu voeşte
så se lase atrasă întrun conflict, Sir George Buchanan a spu-
so pe fută. Astăzi însă la Petersburg e sigur, si se are chiar a-
sisararea, ca Anglia va ajuta Franța, Acest ajutor e de mare
ssemmälate si va contribuit cu pulin să facă să învingă pur-
tidul războiului.
„Guvernul rus lusă liberă calea tuturor manifestafiilor sIrbo-
fite şi anti-austriace, si n'a incercat nici întrun mod să le in-
piedece. /n consiliul de ministri de eri dimineață, sau ivit di-
vergențe de opinii; publicarea mobilizării sa aminat, dar de
atunci Sa produs o schimbare, partidul războiului a învins şi
uzi dimineaţă, ora patru, mobilizarea sa publicat.
„Armata, care se simte puternică, e plină de entuziasm şi
pune mari speranțe pe progresele extraordinare ce le-a ſacut
dela răsboiul japonez. Marina este încă așa departe de realiza-
rea proectului său de reingire şi reorganizare, incit en de si-
sur nici nu poate să intre In socoteală, Aceasta este tocmai
motivul pentru care promisiunea ajutorului englez are o Insem-
nätate aşa de mare,
„Cum am avut onoare de a vă telegrafia astăzi (T. 10) ori-
ce speranță a unei solufiuni pașnice pare a fi dispărut. Aceasta
este părerea cercurilor diplomatice, Pentru telegrama mea am
luat drumul via Stokholm, prin Nordisk Cabel, fiindcă e mai si-
zur decit celalt. Incredinfez acest raport unui curier particular,
1l va pune la poștă in Germania.
„Primiţi, domnule Ministru, asigurarea devotamentului meu
celui mai mare“,
semn. B. de l’Escaille.
„NY
180 VIATA ROMINEASCA
Orice comentar e, credem, de prisos. Avem aici mărturia
ce inainte de războiu a unui diplomat din Petersburg si a wnui
adversar al Germaniei că guvernul din Berlin a făcut tot ce ia
stat prin putință să Inläture războiul european. Reese de aseme-
nea până la evidenţă din această scrisoare nenorocitul rol pe
care l-a jucat partidul războinic tus, şi răspunderea pe carc a-
cest partid trebue să o poarte.
In fine, credem, că nu se poale mai bine ilustra rolul pe
care La jucat Țarul Nicolae în nenorocita acțiune a guvernului
Jin Petersburg decit citind părerea lui Andrew D. White, i) fost
ataşat de legaţie in timpul războiului Crimeei şi fos! ambasador
american pe lingă guvernul rus ja 1092 1894. In cartea lui A.
D, White: „Diplomatenleben“ (apărută în limba germană la 1906
ed, Voigtländer, Leipzig) găsim urmätoarele rinduri, adevärat pro-
fetice, despre Țarul tuturor Rusilor : i
„Este o părere dureroasă, pe care trebue să o exprimäm
aci,—că dintre suveranii Europei, Nicolae Il e acela care se a-
seamănă mai mult cu Carol IX al Franfei ; acel Carol IX care
sub influenta familiei sale, a rudelor sale, bärbati gi femei, sub
influența curtenilor şi a preoţilor s'a pretat sā aprobe baia de
singe din noaptea Sfintului Bartolomeu. E mai mult ca sigur
că pedeapsa il va ajunge şi pe Nicolai Il şi pe casa sa“.
S'a văzut din corespondența diplomatică redată mai sus a-
titudinea pe caie a avut-o Anglia inainte de declararea râz-
boiului. Anglia n'a dorit războiul.
In conflictul austro-sirb atitudinea ei, dacă n'a fost toidea-
una In totul asemănătoare atitudinei Germaniei, mu fost însă de
loc incurdjatoare pentru Serbia. Marca Britanie ne-avind inte-
rese directe in acest conflict, şi dată fiind politica ei tradițională,
ar fi văzut chiar poate cu ochi buni o Ingenunchere meritată a
Serbiei.
Cind Rusia a întervenit in conflictul austro-sirb, Anglia a-
laturi de Germania a facut tot posibilul să găsească o soluție
pașnică a diferendului austro rus. Ultima propunere de media-
tie (30 lulic) vine chiar dela Landra.
Dar odată războiul european Inceput, Anglia nu putca să
răminră neutră. In acest războiu în care trebuia să se decidă nu
numai soarta Europei, dar şi a celei mai mari pärfi din lumea
întreagă se atingeau in mod fatal o sumă de chestii de ordin
economic şi politic care priveau direct şi pe Anglia. Marea Bri-
tanie n'a dont războiul acum, poate fiindcă-şi dâdea mai bine
seamă dech aliatele sale ca acestea sint mai puţin bine pregă-
tite pentru războiu decit ele credeau, poale din alte cauze; un
lucru e sigur: Anglia a comptat pe un räzboiu european in vi-
1) E vorba de acelaşi White care a prezidat comisia americană la
congresul da paco dela Iuga.
RESPONSABILITATI:A RAZBOIULUI EUROPEAN Ant
itor, şi—odată acest războiu început, chiar contra voinfii ei—ea
era lorfata să intervie.
„n discursul ținut de „premier“-ul englez d. Asquith la
primăria din Londra aducind drept cauză a intervenţiei Angliei
în războiul european viularea neutralității Belgiei de câtre Ger-
mania, d-sa spune între altele :
„Am fi văzut ca toată lumea civilizată, Belgia, un stat mic,
care de 70 ani a trait sub garanția colectivă asigurată alături
de noi şi de Prusia şi Austria, şi am fi văzul, prin acțiunea a
două din aceste Puteri protectoare, neutralitatea ei violată, indepen-
denfa ei strangulatä iar teritoriul ei transformat intr'un cimp de
bätaie in urma unei agresiuni pe care n'a provocat-o Franţa;
iar noi, popor britanic, am fi rămas indiferent, cu braţele Incru-
cișate, atunci cind acea țară mică, fără protecfiune, spre a-şi a-
para libertăţile vitale opune o rezistență eroică unei forțe semefe
şi zdrobitoare”,
A Nu credem că d. Asquith s'ar fi dedat la... acest sentimen-
talism politic dacă războiul ar fi lost Intr'adevär popular în An-
glia. Dacă în „Times“ dela 1 August n'ar li apărut un protest
al mai multor profesori universitari englezi intre care: d-nii
Thomson, C. Gr. Browne, Foaks-Johnson din Cambridge, Ram-
say din Aberdeen, Carpenter, W. B. Selbie din Oxford 5. a. In
care se spunea că mergerea Angliei alăturea de Rusia contra
Germaniei „ar fi un păcat contra civilizației” (will be a sin ai-
gainst civilization), poate literatura ar D numărat un frumos dis-
curs politic mai puțin, dat d. Asquith ar fi putut arâta adevära-
tele cauze ale intervenţiei Angliei în actualul räzbciu,
_ In „Daily Chronicle*, organul autorizat al lui Sir Edward
Grey, a apărut la 29 lulie un articol In care se spunea ca In ·
tr un eventual războiu european Anglia trebue să socoteasca
două rele : să vadă pe Germani la Anvers dacă invinge Dubla-
Alianţă, sau pe Rust la Dardanele dacă invinge Tripla Înţelegere.
„Intre aceste două răle Anglia trebue să aleagă pe cel mai
mic peniru ea: să prefere sa vada pe Ruşi la Dardanele im-
piedecind prin orice mijloc victoria Germanilor“,
Dacă coastele Belgiei n'ar li fost la cifiva chilometri de a-
cele ale Angliei, dacă Belgia cu toată civilizaţia şi cultura ei
s'ar fi intins pe mai ştim noi ce coaste ale Americei de Sud,
de exemplu, Anglia poate nu s'ar fi grăbit să intervie pentru
respectarea neutralității ei; dar după cum s'a spus întrun alt
discurs din parlamentul englez: riscăm să pierdem tot atit de
mult intervenind sau ne;nlervenind în acest räzboin,
Oare nerespectarea neutralității Belgiei de câtre Germania a
facut pe Anglia să intervie in războiul european? Si profanii In
ştiinţa militară ştiau că din cauza fortificațiilor aproape inexpug-
nabile de ambele parti de-alungul frontierei franco-germane,
fortificații care Impiedecau Intr'un eventual räzboiu contactul In-
152 VIAŢA ROMINEASCA
—— N a —— ͤ —— — —
ire uriagele armate, olensiva activă trebuia luată In Belgia şi că
pe terenul Belgiei vor incepe în mod fatal luptele decisive, Lu-
erul acesta se ştia şi in Belgia; nu de geaba guvernul catoli:
belg, care căuta totdeauna să restringă creditele militare, cons-
truise în ultimul timp triunghiul de fortificaţii Liege-Nemur-An-
vers. Anglia socotea dela început, în cazul unui räzboiu, pe ë-
ventualitatea violării neutralității Belgiei. Germania a declarat
räzboiu Belgiei după ce propunerea ei de a se lăsa liberă calea
armatelor sale, cu obligaţia garantării integrităţii regatului belg,
si a plätini imediate a eventualelor stricăciuni şi rechizifii in
aur, a fost refuzată de guvernul din Bruxelles. Ar fi fost oare
atit de intrasıgent guvernul regelui Albert, dacă n'ar Îi venit la
limp asigurările dela Londra ? j
Anglia, apărâtoarea neutralitäfii statelor mici? LAsam la
o parte argumentul care ar fi ueciziv, şi care s'ar putea scoate
din afirmațiile ziarelor germane că la Bruxelles şi la Anvers
s'a pus mina pe documente oficiale belgiene care nu pot lasa
vre-o îndoială în privința unei alianțe secrete ofensive şi defen-
sive Intre Franţa, Anglia si Belgia, acte care Joch n'au lost pu-
beate de guvernul german. "1 Dar violarea neutralității de ca-
ire Anglia în timpul razboiului de secesiune, In favoarea Sta-
iclor-Unite de sud ale Americei,—cind Anglia a lost nevoită sa
plătească 15 milioane dolari despăgubiri. Dar violarea terito-
riului micei republice Nicaragua In 1848, cind Anglia vroind să
pue mina pe istmul de Panama a ocupat lara de declarare de
rarboin oraşul Greytown, urmată de violarea tratatului Clav-
ion —Bulwer dela 1850 prin ocuparea la 17 lunie 1852 a insule:
lor Bay din lata coastelor Honduras-ului. Si dacă Anglia a tre-
buit să cedeze atunci şi dacă n'a avut loc un războiu între
Anglia şi Statele-Unite, acestea nu se datorese principiului „of,
ihe perfide Albion“ (pentru a întrebuința expresia fostului pre-
sedinte de republică american Fillmore) de a se respecta neu-
(ralitatea statelor mici necapabile de a se apăra, ci pentrucă
Anglia trebuia să indrepte toate firele ei contra Rusiei in
răsboiul Crimeei. Si nu mai departe dech în 1911, in timpul
crizei Marocului, Anglia se pregătise să debarce 160,000 sol-
dați în neutrala Belgie la Anvers ca să cadă în spatele armatei
germane: Anglia nu s'a opus la nenumäratele vizite de studiu
in Belgia din anul 1912—1913 ale diferitelor comisiuni militare
franceze compuse din generali și olițeri ale marelui Stat Major
Irancez,
(Guvernul englez a declarat că incepe o cruciadă contra
imilitarismului german, Dacă se infälege prin militarismul ger-
man, principiul guvernului din Berlin de a face toate sforfärile,
de a nu se da Inapoi dela orice sacrificiu, pentru a avea o ar-
mată cit mai bine pregătită si mai numeroasă, se vede acum,
cind Germania e nevoită să lupte pe duuă fronturi contra a doua
-
t} Acest articol a fost scris înaintea aparitiei acestor dooumeate în
oficiosa) ` „Norddeutsche Alle, Zeitung“.
RESPONSABILITATEA RAZBOIULUI EUROPEAN 188
Mari Puteri, cit de indreptățit a fost acest principiu. Dar cum
ur trebui să se numească Inarmärile navale ale Angliei și prin-
cipiul „fhe two powers slamdard* de care se cäläuzeste gu-
vernul din Londra pentru construcțiile sale navale? In afară
militarismul german nu s'a manifestat decit in mod platonic.
Franţa a avut insă direct de suferit din partea militarısmului
englez la Fachoda, Turcia in Egipt. Toată Europa, toată lu-
mea are de suferit de impărăţia mărilor a Angliei, care define
mai toate strimtorile principale, care a transformat Marea Medi-
teranä, prin posesiunea Gibranarului, a canalului de Suez, a Mal-
tei si a Ciprului, intr'un lac britanic,
Nu aceste consideraţii sentimentale au făcut pe Anglia să
intervie in războiu. Dacă in ultimii 40 ani industria germană
n'ar fi facut colosalele progrese care le-a facut, dacă Marea Bri-
tenie nu şi-ar fi văzul pieţele coloniilor și ale Metropolei inva-
cate de produsele industriei germane, dacă articolele purtind
marca impusă de Lord Curchill, „Made in Germany”, n'ar fi lost
preferate pe piețele engleze celor cu marca „Made in England“,
dacă marina de comerț germana n'ar fi realizat uriaşa dezvol-
tare calitativ şi cantitativ care-i permitea să concureze serins
marina comercială engleză, dacă In fine comerţul extern anual
german n'ar fi crescut In ultimii 40 ani dela 51% miliarde la 20
miliarde mărci, Anglia ar D rămas probabil neuuă ca şi la 1870.
Emi! Triandafil
Note pe marginea cărților
PRINTRE TOMURI BRĂCUITE
4. Leiden des jungen Werihers.—Intr'o carte apărută anul
acesta si foarte de laudă pentru bunele intenfiuni ale autorului,
am găsit povestită întrevederea de la Erlurt dintre Napoleon şi
Goethe. „In urmă, Napoleon aduse vorba despre Werther pe
care se vede că-l studiase temeinic. După diferite observäri cu
totul drepte, el Imi indică un oarecare pasaj şi imi zise: — De
ce ai facut aşa? Aceasta nu se potrivește cu firea lucrurilor! Si
Napoleon şi susfinu părerea cu o mare luciditate, intind în muke
detalii. Il ascultai, pastrind in figură o expresiune senină şi li
răspunsei cu un suris vesel: — Cred că nimeni nu mi-a făcut
pină azi această critică, dar o găsesc foarte dreaptă şi mänuri-
sexe ca In acest pasaj se afa o ştirbitură adusă adevărului, Insă,
adăogai cu, se cuvine, poate, să eräm pe poet atunci cind, in-
tre buinţind vreun artliciu greu de descoperii, ajunge prin aceasta
la efecte pe cari n'ar fi putut să le atingă, pe calea simplă şi
firească. Împăratul paru că e mulțumit cu acest räspuns...*
Autorul meu zice mai departe: „S'au intrebat mulţi care
este acel loc din Werther, criticat de Napoleon. Niciodată Goethe,
care găsise foarte justă critica Impäratului, n'a voit să dea In pri-
vinfa aceasta explicäri categoric«. Zadarnice au lost Intrebärte
pe cari i le-au facut unul şi altul. Dupăo cercetare minuțioasă
socotim că Napoleon a gäsit o greşală In faptul că Goethe a le-
gal disperarea si suicidul lui Werther in parte de ambiția lui
dezamăgită şi In parte de iubirea lui lara putință de indeplinire.
Napoleon ar fi voit ca singură o dragoste nenorocită să fie cauza
morții eroului, De aci, cuvintul lui câtre Gocihe: — Așa ceva
NOTE PE MARGINEA CARTILOR 187
nu e firesc. Ai slăbit In impresiunea cititorului ideia pe care şi-o
făcuse despre amorul imens al lui Werther.“ (Hippolyte Buffe-
noir, De Marc-Aurèle d Napoléon. Paris, Librăria Amberi},
Socotim la rindul nostru ca Hippolyte Bultenoir are drep-
tate. Genialul impărat atrage alenfia poetului asupra unui anu-
mit pasaj din Werther. In acel pasaj Goethe trecuse uşor pe
lingă ceia ce este natural. Dacă Napoleon găsea nefiresc că Wer-
ther se sinucide parte din ambiţie rânită, parte din dragoste ne-
norocită, n'ar fi putut să se refere la un ştiut pasaj. Doar ideia
aceasta stäpinegte toată jumătatea a doua a lui Werther. Al doi-
lea, se poate foarte bine ca un om să se simtä chinuit de mai
multe nenorociri şi să voiasca să-și pună capăt zilelor pentru
suma lor întreagă. Napoleon s'a referit la o anume pagina din
Werther şi pe ea a găsit-o inconformä cu natura. Răspunsul lui
Goethe ne face să intrevedem că defectul gäsit de extraordinarul
impărat era un defect cu abilitate Inväluit de arta poetului: „Am
întrebuințat un artificiu ca să obțin un efect pe care nu Las fi
putut alinge, răminind în firesc*, Care o fi acea pagină surprinsă
de istefimea lui Napoleon? Nu ştiu! Ştiu insă că Hippolite Buf-
fenoir n'a găsit-o.
La prima vedere, acest mic roman pe care l-a citit toată
lumea pare descusut ca un jurnal scris la intimplare, Spre slir-
Sit, se distramă si se risipeșie—atit de mult incit un editor mi-
lostiv Il adună, Il oblojeşte şi-i dă drumul să umble în cirji. la
realitate, romanul e compus cu multă intenfiune și neglijenta lui
e bine calculată. Această înfăţişare de jurnal (sau de scrisori a-
dresate unui prielin care nu-ți răspunde niciodată) da lui Wer-
ter o mare putere de intimitate zi de adevâr. Impresiunea ade-
seori nimicitoare pe care a lAcul-o şi va face-o mai ales asupra
sufletelor tinere se datorește acestei covirgitoare puteri Je adevâr
care träegte in Werther. Acest roman te Impresoarä zi te zugrumä
de emofiune ca iatacul, rochiile, mäsufa cu lucrul de mină, vasele
incă neatinse şi cu flori acum uscate l., ale iubitei moarte de o
säptäminä. Se pare că intr'adevâr toată drama din Werther este
culeasă din hirtiile şi din odaia unui sinucis din iubire, În parte
aşa şi este; restul insă, se Infelege, se datoregte geniului lui
Goethe,
Acest roman, cu aparența unei corespondențe prinse pe apă,
are o puternică şi meșteşugită structură interioară, Drama din
Werther este inlășurată in alte două drame, Lovitura care do-
boară pe erou este pregătită şi justificată cu tărie, Mai inttiu Wer-
186 VIAŢA ROMINEASCA
nennen —ä—ͤ—6—ä— ai —
{her are idei de suicid şi e un apologet al suicidului, curind
după ce a văzut pe Albert, adică după ce s'a încredințat că Lotie
nu mai este a ei. Soarta lui Werther este pregätitä, dacă nu
chiar demonstrată, prin două pilde paralele, prin două nenorociri
cu acelaş înţeles. Werther cunoaşte pe un om din popor, servi-
torul unei femei văduve şi frumoase, indrâgostit de stăpină-sa
pină la moarte, pină la crimă, Intr'o zi acest servitor e gonit
din casa stăpinei mult iubite ṣi un alt servitor il înlocuește. Cind
izgonitul prinde de veste că celălalt o să fie mai norocos cael,
fiindcă se soptea despre o casâtorie cu stapina, nu mai stă la
ginduri și Injunghie pe adversar, Prin urmare, iată o iubire care
duce la crimă, latr'o zi de iarnă, Werther intilneste pe far mul.
Dillinului pe un särman nebun care căuta... flori, pentru iubita
lui, Fusese altădată un om cuminte, sirguincios funcționar, chiar în
slujba tatălui Lotei, și se indrăgostise de Lotte atit de greu incit că-
zose in tristeță neagră, pe urmă în nebunie Îurioasă şi acum era
dement senin si iremediabil. Prin urmare, iată al doilea fel de
iubire, acela care duce la nebunie, Mai este Incă un fel, acela
era să fie lelul lui Werther. Aceste două drame cari inſasoata
si asigură pe a lui Werther dau impresia acelor pereți Indoiti ṣi
intreifi cari asigură coprinsul lazilor de bani, sau impresia acelor
cutii inchise una într'alta, ca să pâstreze bine în cea din urmă
un giuvaer de mare preţ.
Goethe intercalează In Werther o traducere din Ossian, In-
tercalarea aceasta e foarte abilă și efectul ci este uimitor de pu-
jernic. Werther şi Lotte se vad cea din urmă oară, Lotte îl roagă
să-i citească ceva. Intr'un sertar erau citeva cintece de Ossian,
traduse chiar de Werther. Durerea celor dei amanți nu pulea să
fie mai bine însoțită decit de gemetele oceanului. Şi cu jalea su-
fetelor lot se potrivea adinc jalea tumultoasă şi eroică din inspiraţia
lui Ossian, Aceste cintece unde este vorba numai de ape mari,
de vinători şi de lupte Intre eroi, de iubiri fără de moarte, de
morminte in cari Morar, Oscar, Fingal... se präbug SC ca niște
brazi, în prăpăstii, rästurnafi de fulgerile cerului— aceste cintece
sint o orchestră ascunsă, care se aude In piesă la un moment
ioarte bine ales, Goethe cu claritäfile lui stilistice, att de prima-
văratice, atit de clasice, poate că n'ar fi izbutit sa lase peste su-
netele eroilor lui şi peste noi acea tragică şi fumeginda impre-
siune din Ossian.
Cit timp Werther va fi citit şi va emoţiona-—şi acest timp
va li lung—tot atita cititorul va fi curios să alle unyrejurările în
NOTE PE MARGINEA CARTILOR 187
cari această carte a fost scrisă, Localitatea In care Goethe vede
Iräind pe eroii lui este orășelul Wetzlar. Acolo au și loc premi-
sele reale din romanul lui Goethe. Wetzlar este la vreo 80 km
de parte de Coblentz, la coniluența riurilor Wetzbach gi Dillin,
Lotte din Werther se numia Lotte in realitate —Lotte Butt, Al-
bert, logodnicul Lotte, era un oarecare Kestner, secretar de le-
gafie, „Kesiner care era cu opt ani mai bätrin ca Goethe era
om deştept, dar rece zi cam pedant. El avea cea mai neclintitä
Incredere in Lotte si In amicul său Goethe.. Este sigur că Goc-
the iubea pe logodnica prietinului său, dar știu să se stăpinească
bärbätegte si, în chip nobil, desi cu adincă durere, se zmulse de
lingă ei, la 11 Septembrie 1772, părăsind Wetzlarul şi Inapoin-
du-se la Frankfurt... Poctul nu-și biruise cu totul pasiunea. In
camera lui avea, In perete, silueta l.ottei, convorbia cu ca In
mintea lui, Seria cind lui Kestner, cind Lottei şi visind neconte-
nit la fericitul sfert de an petrecut cu ei la Wetzlar era dornic de re-
vedere, Pe lingăaceasta, în Frankfurt nu se simțea de loc la lar-
kul lui, ba dimpotrivă, era atit de despărțit de lume şi de Dum-
nezeu, incit în mijlocul plăcerilor vieţii era cercetat de gindul
„suicidului. Atunci, află că tinărul lerusalem, feciorul unui teolog
cu vază din Braunschweig, care, tot ca secretar de legafie, lucrase
cu Goethe in Wetzlar, s'a impugcat din desgust de viaţă. Kestner,
lără să aibă vreo bănuială, li imprumutase arma de loc pe care
lerusalem i-o ceruse sub cuvint că pleacă In călătorie. Ceia ce
s impinsese la suicid erau jignirea sentimentului de onoare şi o
cragoste neimpärtägitä, chiar respinsă, câtre lemeia unui funcfio--
nar din Wetzlar. Goethe fu zguduit pină în adincul sufletului de
această noutate. In lerusalem el văzu propria sa icoană, în iu-
bita sinucigaguloi văzu icoana Lottei; îşi dădu seama unde era
să ajunsă dacă nu s'ar fi Impotrivit ispitei la timpul cuvenit. Ast-
lel, cele două principale caractere ale romanului stăteau înaintea
"up (Robert Koenig, Deutsche Litteraturgeschichte, pp. 434 —435).-
In anul urmätor 1778, Goethe scrise pe Werther şi anume
în patru säptämini. După tipărirea lui, autorul trimise Lotte un
exemplar: „0, Lotte, cit mi-e de scumpă această cărticică! Ip
vei da seama cind vei citi-o şi exemplarul acesta prefucste pen-
iru mine atit cit ar prefui dacă ar D unic in lume, L-am sărutat
de o sută de ori; l-am inlägurat In așa fel ca nimeni să nu-l
188 VIAŢA ROMINFASCA
— "ne
ä —— — — — — —
atingă. Aș dori ca fiecare dintre voi să-l citească In deosebi și
„fiecare să-mi scrie un cuvint despre el“. Răspunsul lui Kestner
“du destul de acru şi nu putea fi altfel, In Italia, în Spania, în
“Franța, după publicarea acestei cărți, ar fi urmat un duel între
autor şi bărbatul Lottei, ori divorţul sofilor, ori te miri ce trage-
„die. Cumpăniţii germani, insă, lăsară necazul să treacă și nu
stricară de loc prietenia cu marele poet. Alară de aceasta, grad-
nica şi larga celebritate a cărţii, zgomotul asurzitor care se făcu
in jurul ei, traducerea ei in toate limbile, sinuciderile, d la Wer-
„iher cari urmară ` avură asupra soților Kestner o firească Inrlurire.
Aceşti bravi burghezi se simfirä, în cele din urmă, foarte må-
gulifi că numele lor e goptit de toată lumea şi că doamna Char-
lotte Kestner a putut, intr' un moment, să subjuge atit de serios,
dar şi de nevinovat, inima genialului poel.
Werther, odată scris şi tipărit, autorul se simți „ca după
-o spovedanie la duhovnic, din nou vesel şi liber și cu drept la
o nouă viață. Acest vechiu medicament casnic îmi fusese de cel
mai mare folos, Dar pe cind eu ma simțeam uşor şi limpezit, fi-
indeà prelacusem realitatea In poezie, amicii mei fäcurä dimpo-
trivă gi se râtăciră, prin faptul că se apucară să prefaca poezia
In realitate, să pună romanul meu în acțiune şi să se sinucidă,
Si ceia ce la Inceput se intimplă între puţini, se întimplă după
„aceia In publicul cel mare. Astfel cărticica aceasta care Imi fo-
losise atit de mult, fu discreditatä ca foarte vatämatoare.“ (Wahr-
heit und Dichtung, cartea 13, pag. 200).
Goethe mai avu şi alte neajunsuri de pe urma lui Werther.
Acestea sint, cum s'ar zice, riscurile şi primejdiile meseriei, O-
perele scrise cu sinceritate gi cu forfä vor trece totdeauna prin
cugetele cititorilor ca un duh de vijelie prin lanurile coapte. Cri-
Gett, moraliştii, filosofii.. aceşti respectabil păzitori ai holdelor
noastre sufleteşti, vor fi totdeauna neputincioşi față cu furtunile
desläntuite într'o inimă de poet şi deci intr'o operă de ară.
Cam ce poate paznicul de holde, cu toiagul lui bun pentru
viței, în fața unei furtuni, tot atit şi moralistul critic, în fața
lui Werther si a altor furtuni de acelaş iel. Pe cind lucram la
Werther, nu-mi era necunoscut norocul acelui artist de odinioară
căruia ti lusese dat să modeleze o Venere după mai multe fru-
„museţi. Aşa Imi luai și eu libertate să pläsmuesc pe Lotte din
laptura şi insuşirile mai multor copii frumoşi, deşi liniile principale
erau luate dela cel mai iubit. Da aceia, cercetătorii cărții pu-
NOTE PE MARGINEA CARTILOR 19
eau să gäscascä asemänari cu mai multe femei şi uneia saw
alteia din acestea nu li era cu totul indiferent să each de a-
devärata Lotte. Aceste mai multe Lotte, insă, imi pricinuiră un
chin nesfirgit, pentrucă oricine mă Intilnea voia hotärit să ştie-
unde sălâşlueşte adevârata Lotte.“ (W. & D. cartea 13, pp. 205—
209), Deci, alte necazuri profesionale, dar ceva mai temperate,
căci oricit de supărător ar fi uncori acest soiu de curiozitate
din partea cititorilor mai rämine loc şi pentru oarecari petrecere
si măgulire pentru autor.
După publicarea lui Werther patima lui Goethe se stinse:
cu totul, Alte femei, alte iubiri gi alte opere așteptau pe poet,
in calca lui din ce in ce mai dominantă şi mai luminoasă. Soții»
Kestner avură mi se pare vre-o 12 copii. Kestner muri in unul:
1500, după o fericită căsnicie de peste un sferi de veac, Dar ce-
alt decit mormintul poate să mulțumească gi să Impace deplin
inima omenească ! Lotte Kestner, subt cununiile nunții ei de ar-
gint, nu uitase încă, nu putea să uite pe frumosul ei suspinător
de alā dată, astăzi de toţi särbätoritul Goethe. In anul 1816, a-
Ach la virsta de vre-o 64 ani şi dupä o văduvie de 16, Lotte
dori să vadă incă odată pe autorul lui Werther, Se zice - deta-
liu naiv şi mult atingător—că Charlotte Kestner se imbrăcă și
apăru lui Goethe în portul Lottei Buff de acum 43 de ani! Dar,
vai, era prea urziu, atit de tirziu ca se vestejiseră chiar şi päre-
rile de râu, In inima poetului !
Charlotte Kestner muri în anul 1827, cel puţin cu ideia că
Lotte din Werther este ea Inlreagä. Marturisirea de mai sus a
lui Goethe, insă, cum că Lottie a lui este, ca Venerea antică,
luată după mai multe frumuseți era adevărată, „Ceia ce soţii
Kestner n'au ştiut gi n'au aflat niciodată este urmâtorul lucru:
dat pe laţă intaia oară la 1879, prin publicarea scrisorilor lui
Goethe din anii 1773—1775, câtre Sophia von Laroche, anume
că In partea a doua a lui Werther, unde Lotte apare ca soţia
jui Albert, modelul nu mai este Charlotte Buff, ci Maximiliana
Brentano, din Frankfurt, prima fiică a Sophiei ! Si tot dela Maxi-
miliana Brentano sint și ochii cei negri ai Lottei, pe cari, fi-
regte, eroina li are şi in partea India şi în partea a doua a roma-
nului...* (Robert Koenig, Deutsche Litteraturgeschichte, p. 438).
Cu toate acestea |... Cu tot nedescurcatul acestor suflete de
artişti, cu tot nedescurcatul sensibilitäfei şi al iubirilor lor, ne-
va fi deapururi farmec să intrevedem pe Eleonora d'Este In o:
1% VIAȚA RUMINEASCA
——2 2 ů mann ae
glinda inspiraţiei lui Torquato Tasso, sau pe Fornarina In ma-
donele lui Raphael! Si rămine in veci adevărat, pentru iubita
oricărui artist mare, aceia ce Corneille, bătrin, scria tinerei și
frumoasei comediane—la du Parc:
Cher cette race nouvelle
Où j'aurai quelque crédit
Vona ne passeres pour belle
Qu'antant que je Faural dit!
Toamnă
Tristefä de toamnă pe dealuri, pe șes,
Tristefä turnată en nuanţe de-aramă,
Ce cintă in auer de vint ne 'nfeles
Un veşnic şi sumbru prohod ce ne cheamă.
Tristefä de toamnă în suflet, în zări,
In ploala măruntă cernută în vint,
Ca clipe cernute 'n vecii de uitări
Pe-aceleaşi tipare de negru pămint.
Se trie norii ca dire de fum
i trec peste virfuri uscate de plop;
ibeag fără urmă gi fără de drum
In ei si privirea si gindu-mi ingrop.
Trec norii ca sdrenfe pe-un cer arămiu
Sub care de-acuma iubirea mi-o port,
Cum poartă furtuna, cintind, un pustiu,
Cum poartă 'n Meir pămintul un mort.
in loc de ninsoare cu flori de salcim,
O ploae tăcută se cerne pe noi.
Märunfi cit o clipă sub cer ne tirim
Cu sufletu 'n stele şi trupu n noroi,
Demostene Botex
Pe lespedea cea nouă de la
Curtea-de-Argeș
Sintem şi acum nedomirifi, nelämurifi, la atitea zile după în-
mormintarea lui ! Impresiunea unui gol imens stăpineşte continuu
în sufletele noastre. Un stejar, care, de veacuri, străjuia pe o in-
nältime, finind dirz in vifore candelabrul braţelor lui, dăruind, în
arsifä, umbra lui secerătorilor şi pasărilor cerului, lasă, cind it
doboară moartea, acelaş gol în zare, acelaș gol în inima celor
rămaşi fără umbră și fără cuiburi. Cronica este și rămine nepu-
tincioasä să spună vre-un cuvint coprinzător asupra marelui rege
adormit. Vor trece ani, vor trece zeci de ani şi figura lui, ob-
tinind perspectiva cuvenită se va innälfa, din ce in ce mai sus,
in recunostinfa poporului romin si în admirafia istoriei. Noi, cari
trăim in opera lui, noi, cari sintem opera lui, ne simţim aşezaţi
rău ca să pricepem, in totalitatea ei, această operă şi să vorbim
despre ea, cu justefa de impresiune a celor ce vor face istorie
peste o jumătate de veac. Noi contimporanii vom admira pe o-
mul care a trăit cu noi pină eri și al cărui suflet, acum cind a
trecut de porţile timpului, ni se pare de o măreție completă și
d educativă. |
ag: ar fi să asezäm pe marele nostru 2 in up ape
tru a incununați de istorie, ham ageza in sec-
e e adică intre filosofii conducători de Gë:
meni. Regele Carol a fost un înțelept, în primul loc. Toată viața
lui—care a fost pentru noi mirare şi enigmă--apare ca dezvălui
PE LESPEDEA CEA NOUA DELA CURTEA-DE-ARGES 193
rea unei construcţii sufletești de o preciziune si de o permanență
de necrezut, Regele Carol a avut, față cu noi, un singur defect:
a fost prea dintr'o bucată și prea de caracter, adică prea unul
și acelaș cu el însuşi. Această rară permanență sufletească, pen-
tru noi supușii lui, cari sîntem niște cugete atit de compozite și
de fluide, a pus la mijloc o barieră nevăzută dar invincibilă, A-
cest om extraordinar ni se părea prea departe de noi, fiindcă era
prea cuminte și prea socotit în tot ceia ce făcea, Atita cons-
tanta, atita tradiție în viața lui de toate zilele, atita economie în
vorbă, atita măsură şi abilitate în actele lui politice și mai presus
de toate atita virtute şi înfrinare personală in umbra camerilor
palatului : aiureau, întorceau mintea pe dos, dădeau fiorii grijei și
ai vinoväfiei în spinările noastre, deyotate frivolitätii şi desfătării.
Era un fel de aer rece, un fel de impresiune nimicitoare care se
lăsa peste noi, din înnălțimile palatului, așa cum cred că se lasă
din munții îmbrăcaţi în platoga zăpezilor eterne, peste cei ce pri-
vesc în sus, dela poalele lor. Virtufile acestui suveran reverbe-
rau, orbitoare şi glaciale, peste noi supușii lui! Intre el şi noi
erau prea multe nepotriviri l.. Ce face Vodă?
Vodă nu vorbeşte decit foarte puţin şi totdeauna cu miez
Vodă nu asvirle banii pe ferestre; Vodă nu stă la masă mai mult
de cit o jumătate de oră; Vodă nu bea; lui Vodă nu-i plac lău-
tarii; Vodă träeste in palat ca un megaloschimnic, în chilia lui!
lată pentruce acest om, care a fost unul dintre cei mai mari
binefăcători ai neamului rominesc, care a fost încă unul din ma-
rii ctitori ai catedralei rominismului, a trăit, deasupra noastră, in
acea atmosferă de izolare şi de răceală în care träesc idolii si
sihaştrii. El a fost iubit de noi mult mai putin de cit a meritat.
Dar ce puteam să facem! Era prea înțelept, prea virtuos, prea
fără vină, pentru noi!
Astăzi, cind nu-l mai vedem, îl iubim mult mai mult. As-
tăzi înțelegem că acest rege călugăr a trebuit, de multe ori, să
suspine, din adincul inimei, cind in nopțile lui, de fecundă ve-
ghiere, auzia, străbătind pinä la el, vedea, prin ferestrele pala-
tului, chefurile noastre nocturne, automobilele noastre pline de
curtezane, prodigalitäfile noastre de minori vifiosi, Astăzi intele-
gem că acest om era cuminte, sobru, treaz, preväzätor, pentru
un popor intreg—copil bolnav și izinit, zmuls din ghiarele aces-
tei mame vitrege care fu istoria noastră, pină acum 60 de ani.
El doarme azi somnul cel de lungă vreme, între alți ador-
13
194 VIAȚA ROMISEASCA
mitt ai neamului nostru. In pămintul rominesc, plin de florile a
ee mai toate dureroase, odihneşte astăzi Carol Vodă! Si
dacă mai poate fi și în moarte o mingiere, ne mingie ideia că
cenuşa lui Carol Vodă s'a înfrățit, pină la Amin, cu pămintul în
care dorm voevozii şi părinţii noștri şi în care, cu voia Domnu-
lui, vom dormi cu cinste și netulburafi, şi noi şi multe generații
de stränepofi. Atita numai să dea Dumnezeu ca Vodă Carol să
simtă, într'o zi, în somnul lui, că hotarul țării nu-i mai stringe
căpătiiul atit de aproape, ci s'a mutat departe, acolo unde vin
firestile hotare ale așezărilor străbune !
G. Galaction
Cronica şcolară
Criza inväfämintului agricol superior în Rominia
Scoalele unui popor trebue să corespundă nevoilor lui de
cultură. Dacă e Ingäduit ca organizarea invățămintului - celui
superior în special—să devanseze, ca să zicem aşa, necesitățile
unei epoci, este o adevărată crimă față de viața culturală a u-
nui neam, cind conducătorii lui responsabili lasă ca necesitatea
de cultură să crească mai mare decit mijloacele de a o da,
In această stare ne gäsim azi in Rominia în ceia ce pri-
veşte invafamintul tehnic superior.
lată, de pilda Școala noastră de Poduri şi Şosele formează,
după un vechiu program multilateral, complex, greu şi inutil,
ingineri nespecializafi in diferitele ramuri pe care Je iniățișează
azi viaţa noastră economică ]. Ea nu poate da ingineri petro-
ligti, nici ingineri de mine, nici specialişti In lucrări mari edili-
tare, nici ingineri de ameliorafiuni agricole. Toţi acești specia-
listi trebue să ni-i formäm sau să-i aducem formați gata din
străinătate.
Nu avem posibilitatea să ne formām In ţară electro-tehni-
ciani, căci institutul electro-tehnic al Universităţii din Iaşi este
de abia la inceputul infiripării sale—si se ştie că toate lucrä-
rile de tehnică electrică sint Incredintate la noi străinilor.
Universitățile noastre nu dau—si cauza stă intr'o organizare
delectuoasă—chimiști capabili de a inlocui pe străini in stabili-
mentele industriale.
Inväfämintul silvic, attrnător de Ministerul de Domenii e
destul de insuficient: e In mintea tuturor greva de acum clțiva
ani a elevilor Şcoalei de Silvicultură, care cereau o mai largă
posibilitate de a se instrui.
lar cit priveşte invafamintul agricol superior in acest do-
1) Const. D. Buşilă, inginer, profesor la Sconla Naţională de Poduri şi
Sosea: „iu Mămintal tahnie superior“.
196 VIAȚA RCMIMEASCA
meniu domneşte o delăsare și o dezorientare complectă. Este
adevărat că la noi marea proprietate, menită a indemna statut
sau a organiza singură un Inväfämint agricol superior, n'a incer-
cat niciodată aceasta. Dimpotrivă, ea a hränit—vorbesc de ma-
joritatea marilor noştri agricultori—o neincredere iremediabilä In
ceia ce se chiamă ştiinţă agricolă. Cultura de specialitate a a-
părut multă vreme nu numai inutilă, dar deadreptul anarhică; și
aceasta pentrucă ca indică mijloacele de a folosi puterile natu-
rii şi repudiază mijloacele comode de a exploata oamenii. Sta-
rea noastră agrară n'a favorizat aşa dar de loc desvoltarea in-
vățămintului agricol. Statul, insă, care are datoria pe care a şi
recunoscut-o în ultimul deceniu, de a ameliora structura agrară
a țării, trebuia să ia In mină cu energie organizarea Inväfämin-
tului agricol de sus pănă jos. Numai astfel el și-ar fi putut forma
elementele capabile să realizeze o prefacere economico-agrarä re-
cunoscută absolut indispensabilă, numai astfel sat fi putut dise-
mina in populația rurală cunostinfile menite să valorifice pämin-
tul şi să sporească producțiunea agricolă a ţării.
Statul insă n'a făcut aceasta : el sa comportat intocmai ca
un mare agricultor oarecare. A socotit inutilă și poate chiar
primejdioasă organizarea unui Inväfämint agricol temeinic, Cind
cu toată defectuozitatea de organizare râsăreau persoane pregä-
tite in direcfiunea stiinfii agricole, ele rămineau neutilizate şi
cea mai mare parte din serviciile Ministerului Agriculturii şi Do-
meniilor u fost organizate cu nespecialisti.
In ultimii ani insă, nevoia statului a devenit mare şi urgentă.
Organizarea micilor agricultori in obștii a cerut un număr rela-
tiv mare de agronomi, iar reformele ce se anunfaserä făcuseră
să apară şi mai imperioasä nevoia unor specialiși meniji să a-
jute cu munca şi știința lor realizarea unor prefaceri așa de im-
portante. Chiar in mentalitatea marii proprietăți sa operat œ
transformare : condifiunile de exploatare Ingreunindu-se, pregăti-
rea de specialitate a apărut insfirsit ca mijlocul unic de a men-
fine rentabilitatea solului,
Si totuşi Inväfämintul agricol, vorbesc mai ales de cel su-
perior, se menţine intr'o formă arhaică, incompatibilă cu nevoile
de azi ale țării. Scoalele de agricultură și secțiunile agricole ale
Universitäfilor străine sint pline de Romini, care lasă acolo bani
grei, lara a învăța intotdeauna ceia ce este mai necesar şi mai
indispensabil pentru țara noastră, în timp ce la poi stapinesc
incă dezorientarea și lipsa unei hotăriri reformatoare.
Singura ndastră şcoală de agricultură a fost multă vreme
Şcoala Centrala dela Herăstrău, care— înființată ca o şcoală inie-
rioară—a luat forma unei scoale medii prin fixarea condifiunilor de
admisibilitate, la cultura a patru clase secundare.
Această şcoală a dobindit in anul 1893 o organizare de
şcoală medie, prin legea d-lui P. Carp referitoare la intreg in-
vâțămintul profesional (şcoli de agricultură, de meserii, comer-
ciale şi şcoala de Silvicultură) care atirnau pe acea vreme, toate.
CRONICA SCOLARA 197
“de Ministerul Industriei, Comerţului, Agriculturii și Domeniilor.
Cu acel prilej sa promulgat și un regulament de aplicare al
acelei legi, care de asemenea se referea la toate categoriile de
“şcoli profesionale.
De atunci și până azi sau săvirşit o serie Intreagä de
“schimbări în organizarea Ministerului respectiv şi In starea Scoa -
lei Centrale dela Herăstrău, fără ca cineva să fi căutat a mo-
difica legea paralel cu aceste schimbări si a fine vioiu resortul
de viață al unui mecanism care, lipsit de aceasla, s'a petrificat
într'o formă care nu mai corespunde nevoilor de azi,
Astfel toate școalele inferioare de agricultură, scoalele de
meserii şi de comerț au trecul la Ministerul de Instructiune Pu-
'blică, Legea din 1893, fAcutä pentru taate aceste scoale, a rămas
să guverneze numai școala de Agricultură dela Herăstrău zi pe
cea de Silvicultură.
Impotriva acestei legi, care a rămas nemodificată, s'au in-
trodus în organizarea gcoalei dela Herăstrău unele schimbări me-
nite a o ridica, dar al căror efect a lost negativ, dat fiindcă
schimbările s'au făcut la intimplare si nu după un plan unitar
şi consecvent, susținut de o lege sau măcar de un regulament,
incit ele au produs in interiorul şcoalei o dezarmonie care i-a
fost funestä. Asa de pildă sa sporit numărul catedrelor, sa a-
similat situația profesorilor cu aceia a profesorilor dela şcoala
superioară de Medicină Veterinară (care la rindu-le sint aproape
asimilați proiesorilor universitari) şi dela 1900 Sa luat dispozi-
ţia ca să fie admişi în școală numai absolvenţi de liceu,
Prin aceste măsuri realizate pe cale budgetarà sau prin de-
ciziuni ministeriale, şcoala trebuia să devie o şcoală de inväfd-
snini apricol superior.
u s'a realizat insă interiorul școalei, măsurile menite a
face din ea şi de japi o şcoală superioară, Mijloacele de inva-
ţămint au rămas în bună parte cele vechi, distribuţia catedrelor
in parte anahronică, programele analitice la unele materii neco-
respunzätoare nevoilor de azi, catedrele ocupale de suplinitori
mau fost scoase la concurs; controlul competent al invafämin-
tului abandonat, administrația interioară a şcoalei supusă unui
biurocratism tracasier. Viața intelectuală a elevilor, care acum
sint asimilați studenților universitari, a rămas ingräditä in ar-
haice dispozifiuni regulamentare, care de abia se potriveau
elevilor scoalelor de meserii; confortul e nul; durata studiilor
de patru ani, prea lungă ')—după părerea noastră— pentru niște e-
lemente care vin deja cu o cultură generală şiiințifică din liceu ;
posibilitatea de specializare a elevilor, foarte limitată ; examenul
de diplomă, aşezat pe o bază nepedagogică şi necorespunzätoare
culturii cu care vin elevii şi aceleia care se dobindeşte în școală,
1) La Institutul Academic din Paris, cea mal Innaltä instituţie de cul-
tură agricolă din Franța, durata stadiilor e de doi ani; iar la Universitätile
E nn mg durata minimă pentra obținerea titlului de doctor este de
n
198 VIAȚA ROhINEASCA
lar după trecerea acestui examen, prestigiul unui absolvent foarte
neinsemnat şi posibilitatea lui de a-şi valorifica cunoștințele foarte
ingradits. Firește, diploma de absolvire nu impune statului o
obligafiune faţă de absolvent, Dar este totuşi anormal ca sta-
tul să se dezintereseze de aceşti absolvenți formați cu mari sa-
criticii și să se dea preferinţă In funcțiuni curat agricole unor
oameni care n'au nici o pregătire de specialitate, Absolrenţii
Şcoalei de Agricultură dela Herăstrău n'au nici măcar slaba min-
giere a unui titlu, cu care să se poată introduce in anticamera
unei autorităţi sau mäguli amorul propriu al unui mare proprie-
tar: adeseori diplcma de absolvire a scoalei a fost socotită de au-
toritäfile militare ca nedind dreptul la serviciul militar redus şi
absolventul a trebuit s'o retragă și să prezinte diploma de ab-
solvire a liceului,
Asa fiind e ușor de înțeles ca frecvența In şcoala Centrală
de Agricultură dela Herăstrău a scăzut mai ales dela 1909 in-
coace cu o repeziciune ingrijitoare. Azi şcoala dă maximum 10
absolvenţi pe an, la un budget care trece de 200.000 franci,
Această situație a micşorat şi mai mult prestigiul Scoaler
dela Herästräu şi problema reorganizării ei a devenit unul din
acele permanente subiecte de discufiune, care în medii sociale
cu puțină energie reformatoare ca al nostru ajung obsedante.
Comisiuni, memorii, anteproecte, articole de gazetă, studii de re-
vistă au abundat în ultimii ani, fără ca toate acestea să fi de-
terminal pe factorii competenţi a reorganiza şcoala, cel puţin mo-
dificind legea din 1893,
In timpul acesta chestiunea, In loc să se mai simplifice, s'a
complicat și mai mult prin încercarea de a introduce la Univer-
sitäfile noastre un invafamint al ştiinţelor aplicate, Legea de mo-
dificare a invstamintului superior a d-lui C. C. Arion preconiza
Infiinfarea pe lingă Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bu-
cureşti o secţiune agricolă gi un institut electro-tehnie, Măsura
aceasta era menită să vivifice atmosfera facultăților de științe gi
să punä catedrele acestor facultăți In serviciul progresului eco-
nomic nemijlocit al țării. S'a gi prevăzut în budget un număr
anumit de conferenfiari, care—Impreunä cu titularii catedrelor de
chimie agricolă și a celorlalte catedre în legătură cu agricultura —
să pună bazele unui inceput de invățâmint agricol.
In laşi acest invatamint a și inceput să funcţioneze, dato-
rita stäruinfii neinduplecate şi muncii lara preget a profesorului
de chimie agricolă, care—cu preţul sănătății sale şi averii sale
personale—luptind cu dezinteresarea descurajanta a autorităţii su-
perioare, a reuşit să stringă In jurul său si a celor doi-trei co-
laboratori ai săi, un număr mai mare de auditori decit are ac-
tualmente Şcoala dela Herăstrău.
La București insă nu s'a făcut nici un pas in rezolvarea
problemei Inväfämintului superior agricol. Consiliul profesoral
al Facultăţii de Stiinfe in care, In parantez fie zis, fiecare profe-
sor are o solufie—a fost de părere câ numai cu cinci conferen-
tiari de materiile pur agricol se poate începe ceva serios.
El a cerut Ministerului resperfiv acordarea unor mijloace mult
mai mari şi obținerea cesiunii Şcoalei Centrale dela Herăstrău
dela Ministerul Agriculturii. S $
Şcoala nu s'a cedat inst A nici mijloacele mari cerute nu
s'au acordat. Chestiunea a dips deci astăzi In faza tratativelor
i ele două ministere. td însă că aceste tratative nu sint
8 ducă la o Infelegere. La Ministerul de Domenii a func-
Donat în tot timpul primăverii si verii o comisiune menită a in-
tocmi un ante-proect de reorganizare a Şcoalei dela Herăstrău.
Această comisiune nu s'a putut abfine de a se ocupa şi de $coa-
lele inferioare dependinte de Ministerul Instrucțiunii Publice. La
rindul sau acest Minister a întocmit și el o comisiune menită a
studia reforma întregului Inväfämint agricol şi lortamente deci şi
a invälämintului agricol superior. Azi lucrurile stau din nou
* e ce este cert este că in viilor va fi cu neputinţă să
funcţioneze in București două instituţii de cultură agricolă, amin-
două cu grad superior. Așa fiind, rämine de examinat care Br
soluțiile posibile ale e probleme şi care din ele
i a mai mare utilitate, ` 2
a tel ce s'a scris şi s'a discutat în reviste, ziare şi in
comisiunile amintite, simplificind 2 SE şi soluţiile inter-
i de examinat patru modalităţi ;
ege 1 Şcoalei Centrale de Agricultură dela Herăstrău
şi fixarea inväfämintului agricol superior numai în e ee 5
2) Reducerea Şcoalei dela Herăstrău la rostul unei Le
medii de agricultură, cum era de drept şi de fapt inainte de
1909 şi invatamint agricol superior în Universităţi.
3) Reorganizarea Şcoalei dela Herästräu ca ratia 2
Politehnic sau in forma e rece eum independente $
en la inväfämintul agricol universitar.
ag er one Şcoalei Centrale de Agricultură dela He-
rästräu In sensul ca ea să dea o cultură agricolă superioară ză
pleciä şi utilizabilă in practica agricolă şi menţinerea Inväfämin-
tului agricol universitar numai ca Inväfämint de specializare ști-
wa E de azi este așa de puţin satistăcătoare, incit ori-
care din soluţiile de mai sus ar reprezenta o Inviorare a carieră
ferei şi deci o ameliorare. Noi ne vom märgini să examin
fiecare din aceste soluţii, In chip cit se poale de obiectiv şi e
atit din punctul de vedere al unei superioritäfi absolute, 22 i-
piare, ci mai mult din punctul de vedere al putinfei reale şi i-
Infäptuire,
er ne Şcoalei dela Ilerăstrău și așezarea Invätä-
mintului agricol superior numai In Universitate, ar fi din toate
punctele de vedere soluţia cea mai radicală şi —date fiind Impre-
jurärile in care se găsește In vremea de lata fara cea mai grea
de realizat. In adevăr desființarea Şcoalei şi organizarea Inväfä-
200 VIAŢA ROMINEASCA
mintului superior agricol In Universități presupune sacrificii ma-
teriale mari pentru a se creia pe lingă facultăţile de stiinti mij-
loacele de inväfämint necesare şi a se plăti un corp profesional
corespunzător. Aceste sacrificii nu s'ar fi făcut nici în timpuri
liniștite, necum acuma. Soluția aceasta mai presupune respec-
tarea drepturilor ciştigate a tuturor profesorilor care funcţionează
astăzi la Herăstrău şi care n'ar putea să intre toți, dintr'o cauză
ori alta, în corpul Inväfämintului universitar. Asa dar alte sa-
crificii băneşti, pe care statul nu le poate face. Presupune ja-
răşi organizarea mai temeinică a Invățăminiului agricol mediu
pentruca acesta să formeze pe agronomii practici, pe care a-
«um li formează Școala dela Herăstrău,— reorganizare care ar
necesita de asemenea o nouă serie de sacrificii,
Acestei soluții i se opun și considerafiuni de alt ordin : U-
niversitäfile nutresc în parte un excluzivism academic, care in-
greuneazä pătrunderea in aceste instituții de cultură a unei ra-
muri de tehnică sau ştiinţă aplicată, Sint profesori, care nu cu-
nosc sau nu apreciază organizarea învățămintului agricol ger-
man, care nu ver să audă de agricultură in Universități şi ca-
rora contactul ştiinții pure cu ştiinţa aplicată li se pare dezo-
norant pentru cea dintăi, Inutil să mai spunem că aceasta este
o prejudecată vätämätoare culturii şi propäsirii unei societăți “).
Din partea multor agricultori, agronomi şi economişti cu
autoritate, se susține că ceia ce trebue țării rominegti este un
Inväfämint agricol cu caracter practic, menit a pregăti elemente
direct utilizabile in agricultură, și că Universitatea n'ar putea for-
ma aceste elemente. Aceştia uită că s'ar putea găsi si la Uni-
vesitate mijlocul de a da studenţilor cultura practică necesară şi
că putinţa de a deveni un bun agricultor practic e mai mult o
chestiune de inclinare si de jocul diferitelor interese ale fiecä-
ruia. Ei mai uită ca obisnuifii administratori de moşii se vor
recruta atunci dela $coalele medii și că invatamintul universitar
va forma mai mult specialişti pentru cercetări strict științifice și
elemente bine pregătite pentru serviciile de stat, Tara Romt-
nească n'are un institut de cercetări agricole şi n’are o institu-
fie care să atragă prin prestigiul ei şi prin posibilitatea dobindi-
rii unei culturi generale, pe fiii marilor proprietari si alte ele-
mente dornice de a se instrui In direcfiunea agricol-economica,
Universitatea ar fi acea institufiune.
Dar oricit de mult am răspunde noi obiecfiunilor de ordin
didactic, social şi cultura! — trecerea invățămintului agricol-su-
perior In Universitate şi desființarea Şcoalei dela Herăstrău (vor-
besc în special de Bucureşti), nu se va face din cauze materi-
ale, recte financiare, Las la o parte faplul că Ministerul de Do-
menii ține de datoria sa să păstreze o instituție care e a lui şi
1) Filozotal Wundt in cuvintaroa abilară, Cure a {tinut-o eu prilo-
ul PR tu Universităţii din Lipsca, să are de aaen un 4
dată ce s'au despärtit de nevoile cultarale reale ale unei epoci.
CRONICA ȘCOLARA 201
a cărei sacrificare ar putea da loc interpretării că n'a ştiut s'o
păstreze şi s'a organizeze,
2) A doua soluție: readucerea Şcoalei dela Herăstrău la
starea de școală medie—cum e după litera legii—şi aşezarea in-
väfämintului agricol superior In Universitate este incă şi mai pu-
fin cu putinţă. Pentru organizarea secției agricole in Universitate
trebue mijloacele de care vorbeam mai sus şi care nu se vor da.
lar readucerea Şcoalei dela Herästräu ar trezi nemulțumiri greu de
potolit. Ar fi nemulţumiţi inainte de toate profesorii actuali, care
după ce și-au văzut situaţia morală şi materială ridicată aproape
la nivelul aceleia a profesorilor universitari, n'ar consimți să fie
reduși la rangul de profesori secundari. Ar fi nemulțumiți toți acei
absolvenți ai Şcoalei care au intrat in ea sub regimul condiţiei a
opt clase de liceu și care și-ar vedea titlul și situația morală
scuborită la gradul pe care l-ar dobindi Şcoala, s'ar simți ne-
mulţumiţi toţi aceia care infeleg să se desființeze o instituţie cînd
se crede că nu mai corespunde nevoilor, dar nu săi se im-
pună un regres legal cu o salvare. Soluția aceasta care după
cit ştim a fost propusă de unii membri ai comisiunii de care
vorbiam mai sus, ar intimpina o rezistență cu greu de biruit şi
ar necesita o organizaţie universitară a Inväfämintului superior
care azi nu se poate face,
3) Reorganizarea Şcoalei dela Herăstrău In forma unei A-
cademii independente sau ca ramură a unui Politehnic gi renun-
farea la intenfiunea de a aşeza invatamintul agricol in univer-
sitate, Aceasia e părerea celer mai multi care s'au ocupat cu
problema invatamintului agricol. Realizarea ei este idealul spre
care au fintit profesorii cind au făcut Incheerea In virtutea căreia
numai absolvenții de liceu puteau fi primiţi în şcoală ; ea e ide-
alul lor și astăzi. Aproape toți vechii şi noii absolvențiai Scoa-
lei preconizează ridicarea Şcoalei In felul acesta. In argumenta-
rea lor se amestecă respectul gi iubirea față de instituţie gi ne-
contestat și interesul—cel puţin moral—de a se şti absolvenții
unei $coäle devenite Academie. D. Maximilian Popovici, sub-
directorul Casei Rurale, a susținut această părere cu toată con-
vingerea ; iar Societatea Romina de Agricultură a adoptat-o in
memoriul pe care i l-a cerut actualul Ministru a! Agriculturii şi
Domeniilor cu privire la organizarea instituțiilor agricole ale țării,
Necontestat, reunirea întrun Politehnic a Şcoalei de Po-
duri și Şosele, a Şcoalei de Silvicultură, a Şcoalei de Agricul-
tură și poate şi a celui de Medicină Veterinară, ar fi o reformă,
care ar rezolva problema Inväfämintului tehnic superior in chi-
pul cel mai util si mai adecvat nevoilor țării. *) S'ar face o eco-
nomie mare de forje didactice, fiindcă fiecare profesor ar preda
cursuri la cel puțin două secțiuni și n'ar fi nevoe de patru sau
cinci rinduri de profesori ca acuma, Sar face laboratorii şi mu-
1) Vd. si Grig, Antipa—Organizarea Inväfämintului nostru superior.
Const. D. Busilä—lucrarea citată.
202 VIAȚA ROMINEASCA
zee comune în locul încercărilor meschine de patru şi de cinci
ori repetate de azi. S'ar creia un centru de mișcare şi de emu-
lafie ştiinţifică in direcţia thnică, care acum nu există. S'ar
da o mai largă posibilitate studenţilor de a se specializa după
aptitudinile lor. S'ar da fiecărui absolvent putinţa sa-și complec-
teze cultura de specialitate cu o pregătire suplimentară, Intro
ramură pe care el o socotește utilă. S'ar mări prestigiul Intregu-
lui invatamint tehnic, ceia ce ar mări frecvența, deci implicit
inmulfirea specialiștilor tehnici—sporire care ar fi direct în folosul
propăşirii ţării. y x
Dar pot afirma, cu certitudine, că acest Politehnic nu se va
face din motive financiare, fiindcä cu cit cheltuegte actualmente
statul cu cele 4 şcoale speciale ale sale s'ar pulea face cel mai
bine înzestrat Politehnic din Europa. Motivele vor Gr excluzivis-
mul în care se inchid corpurile prolesorale respective zi greuta-
tea ca fiecare Minister să-şi cedeze şcoala lui si să şi-o lase in-
globată întrun mare organism comun, care atunci ar trebui să
atirne de Ministerul Cultelor si Instrucțiunii Publice. Universită-
ile de asemenea se vor impotrivi tocmai din pricină că au un
început de invățămint tehnic si că ele trebue să vadă în acea-
stă evoluare spre tehnică vivificarea facultăților de ştiinţe rés-
ective.
S 4) Rămine de examinat dacă Ministerul Agriculturii şi Dome-
niilor se va îngriji cel puțin de școala sa, reorganizind-o gi ridi-
cind-o la treapta unei Academii agricole, cum i sa cerut prin
diferite memorii ale corpului profesoral și prin anteproectul de
lege alcătuit de cemisiunea pomenită. Pentruca ministerul să
facă această reformă ar trebui să ia asentimentul Universitäfei
—cel puţin al celei din Bucureşti—că ea va renunța la invata-
mintul agricol al facultății sale de ştiinţe. Acest asentiment e
de prevăzut că Universitatea nu-l va da. -
Sa admitem insă că Ministerul ar trece peste aceasta şi în
ciuda Universitäfei va reorganiza invățămintul agricol superior
in forma unei Academii. Pentru aceasta nu va fi insă suficient
să schimbe eticheta din lege şi de pe frontespiciul şcoalei, ci vor
trebui prevăzute in lege, aplicate cu hotărire si färä tocmeală
budgetară, o mulţime de măsuri: Vortrebui refăcute programele
analitice, inmulțite catedrele și scoase la concurs ; va trebui să
se dea mijloace didactice mai largi şi să se acorde scoalei din
punct de vedere didactic şi administrativ o independență acade-
mică indestul de largă. e
Sub raportul material, profesorii, cel puţin cei de materii
fundamentale, vor trebui legați de şcoală, construindu-li-se locu-
infe în imediata ei vecinătate. Cit priveşte pe studenți, care dorm
azi cite 20 intr'un dormitor, fără lavoare confortabile, lara gar-
derobe de haine, fără nici o posibilitate de a-şi petrece inteli-
gent orele libere In interiorul $coalei, lor va trebui să li se con-
struiască căminuri atrăgătoare, In care viața să fie conlortabilä
şi plăcută.
Şi va mai trebui fireşte ca Ministerul să se intereseze de
CRONICA SCOLARA 2
soarta absolvenţilor Şcoalei, aşa cum se face cu absolvenţii Şcoa-
lei de Silvicultură si celei de Poduri si Sosele.
Dacă se vor face toate acestea atunci Şcoala sau Acade-
mia va prospera, frecvența va spori considerabil şi prevăd că
marii proprietari care actualmente își trimit copiii în străinătate,
îi vor trimite la şcoala țării.
Sint insă pesimist și cred că, cu toată bună voința şi inte-
legerea actualului Ministru al Agriculturii și al Domeniilor, cele
mai bune din dispozifianile preconizate mai sus nu vor fi prevä-
zute, sau vor fi şterse din proectul de lege.
Se va reorganiza școala pe hirtie, ea insă va continua să
meargă rau si atunci lumea isi va intoarce şi mai mult faţa dela
ea şi se va spune atunci iarâși ceia ce acum numai se şopteşte :
„Rai ce să reorganizezi“,
Prevăd că în actuala stare de lucruri nimenea nu se va
mai gindi la această lege complectä ori incomplectä—si că re-
zolvarea acestei probleme va fi din nou aminată pänä la sosirea
unor vremuri mai limpezi,
Ci nevoia de a salva invatamintul agricol al țării este așa
de urgentă şi de covirşitoare că vom dezorganiza şi ce bruma
este organizat în agricultura țării şi vom asista la scăderea ren-
tabilității ei, dacă nu vom lua măcar un minimum de măsuri,
menite să țină Școala dela Herăstrău Intr’o situație onorabilă şi
so lase să conlucreze cu incepulul de Inväfämint agricol uni-
versitar existent.
Nu mai rămine deci decit ca factorii competenți să adopte
soluția cea din urmă, care este necontestat cea mai incom-
plectă, dar care este In Imprejurärile actuale singura aplicabilă
imediat. In adevăr este vorba numai să ameliorăm ceia ce este
anahronic In organizarea Şcoalei dela Herăstrău, să-i ridicăm
prestigiul printr'o muncă extra-şcolară potrivită şi să däm ele-
vilor posibilitatea unei specializări științifice, inlocuind stagiul de
practică cu studii la Universitate, cind studentul o doreşte. —So-
luſia aceasta trebue să convină şi Universitäfei, care nu trebue
să repudieze mijloacele modeste ce i se pun la indămină deo-
camdată, ci să lucreze cu ele si să dovedească, prin munca ce
va fi depus, utilitatea cererii de noi mijloace.
lată, după părerea noastră, măsurile utile ce trebue să se
ia In așteptarea soluţiei radicale :
Sa se pună In conformitate cu starea de fapt şi cu nivelul
actual al Şcoalei dispozifiunile din regulament referitoare la re-
crutarea profesorilor şi distribuirea catedrelor. Să se favorizeze
printr'o gradafie specială acei membri ai corpului didactic care
se dedică exclusiv profesoratului.
Să se organizeze un serviciu de inspecfiune printr'un ins-
pector delegat din corpul profesorilor universitari,
Să se ia o serie de mâsuri, menite a favoriza activitatea
extra-didactică a profesorilor, prin care s'ar putea stabili o legä-
tură strinsă intre şcoală si agricultura färii,
Sa se înlocuiască pentru acei elevi, care simt o chemare
KA VIAŢA ROMINEASCA
de a deveni cercetători pe tărimul ştiințilic, stagiul de practică
dela fermà prin studii de specializare la Universitate. Aceasta
să fie seama de eci doi ani de studii la şcoala de agricultură
în socotirea frecvenţei.
Să se pună pe o bază pedagogică, coniormă cu cultura e-
levilor si cu cursurile ce se predau în şcoală, dispozifiunile care
regulamentează examenul de absolvire a Şcoalei. Astăzi examenul
de diplomă nu dă posibilitatea să se judece cultura integrală a
elevului, posibilitatea de a asimila si elabora, fiindcă fiecare
profesor chestionează in parte la obiectul lui, întocmai ca la exa-
menul de fine de an.
Să se acorde absolvenţilor Şcoalei un titlu potrivit studiilor
făcute gi care să le dea, dacă nu dreptul, cel puţin preferința
cind e vorba de ocupat funcțiuni cu caracter agricol.
Să se reorganizeze viața şcolară in interiorul Institufiunii,
să se dea posibilitate elevilor de a trăi ca întrun cămin, de a
fi menfinufi intro atmosferā atrăgătoare, capabilă a-i desăvirşi
sub raportul culturii lor generale şi educafiunii lor ca oameni.
Dacă s'ar putea înființa un camin administrat prin elevi, inter-
natul ar trebui desființat.
Aceste măsuri sint cu atit mai uşor de luat cu cit ele se
pot lua pe cale de regulament, Am arătat că Şcoala Centrală de
Agricultură n’are un regulament de funcționare, fiindcă regula-
mentul legii din 1893 se releră la toate scoalele profesionale care
pe atunci erau inferioare sau cel mult medii,
Se va putea Intocmi un regulament, cit de larg şi de re-
formator, tocmai fiindcă dispozifiunile legii din 1893, referitoare
la şcoală, sint scurte şi generale,
E imperios să se facă cel puțin atit, mai ales acuma cind
şcoalele franceze si germane, nemai fiind accesibile pentru nume-
roșii tineri care trec hotarele spre a studia agricultura, ei ar pu-
tea să fie atraşi de şcoala noastră.
Să nu se uite că propăşirea ţării In direcfiunea agricolă a-
tirnă de cità cultură de specialitate vom sti să răspindim in cla-
sele agricole,
Însuşi Inväfämintul agricol inferior dacă se va menţine în
starea deplorabilă in care se găseşte asläzi, acțiunea lui asupra
micilor agricultori va fi tot sterilă, citā vreme nu vom gti så
organizäm, printr'un Inväfämint superior bine întocmit, pe dascălii
si conducătorii scoalelor interioare,
Avem nădejdea că actualul Ministru al Domeniilor, care e
o personalitate politică cu vederi largi, o energie rară şi un a-
gricultor de mina întâi va sti să prepare marea reformă agrară
de mine prin reorganizarea din vreme a îinvâțămintului agricol.
G. lonescu-Sisestl
Cronica ştiinţifică
Cinematogralul
O şedinţă de cinematograf.—Te alli intr'o sală de cinema-
togral. De odată luminile se sting şi pe albul unei pinze bine
întinse sau pe un zid vezi destăşurindu'se toate scenele unei ves-
tite piese de teatru ; fi se înfățișează privelişti din cele mai In-
depärtate şi mai frumoase colțuri de pe påmint ; iţi trece pe di-
nainte främintarea zorită a unei mulţimi doritoare să vadă vizita
unui cap încoronat, o paradă sau o manevră militară, un alai
de inmormintare. Pe acelaşi cimp alb marea se Incretegte de va-
luri, copacii Tei tremură frunzele lor, un tren repezit cu toată iu-
feala taie drumul unei cete de oameni ce se gone:c, un aero-
plan pluteşte lin prin văzduh, vapoare uriașe taie In apă brazde
adinci. SS?
Cine săvirşeşte această minune, care pe un pref de nimic
şi stind locului, iţi Ingädue să baţi pämintul In lung şi In lat,
să vezi popoare și datini ciudate, să admiri talentul unor actor:
al căror joc mut iti stoarce lacrimi de Induiogare ori de bucurie,
să pätrunzi pe ori unde omul şi-a întins stäpinirea lui ?
Intorci capul şi vezi o Incäpere de metal cu două ferestre
mici. De acolo, din acea cușcă, pornesc toate minunile ce ţi se
arată, acolo e maşina care revarsă pe pinză tot ce ochiul poate
vedea, tot ce Inchipuirea poate plasmui. Mașina se chiamă ci-
nematograf, aparat care Intäiu lotografiază zi apoi aşterne, pe o
față albă şi plană, mișcarea şi viața sub toate feţele lor.
Imagini trecătoare, fixe şi perzistente.— Cinematogralul e
e
20 VIAŢA ROXINEASCA
o cutie plină cu o mulţime de imagini; dar o imagine ce este?
Cind te uiţi in oglindă chipul pe care-l priveşti, cu satisfacţie
Sau cu o oarecare melancolie, se chiamă și imagine. Lumina
este artistul neintrecut, care cu o mină nevăzută desemnează pe
geamul oglinzii imaginile celor ce-şi caută In ea calitățile sau
lipsurile ce vor fi avind.
O imagine aproape la fel şi tot pe o bucată de geam, insă
altfel pregătită, se formează si atunci cînd In loc să stai In fața
oglinzii, te-ai așezat, mindru, în fața unui aparat de fotografie,
maşină care prinde imagini slujindu-se tot de lumină. Aproape
la fel, pentrucă pe geamul lotografului o lata alba ese neagră,
un păr negru ese alb, un bătrin Intinereste, De pe această ima-
gine numită negativ, fotograful cunoaşte un mijloc de a scoate
pe o foae de hirtie, o imagine, care ne arată aşa cum sintem,
Această a doua imagine e adevărata fotografie, pozitiv numită in
știință, pe care o asezäm cu sfințenie intro ramă, pe o bucată
de carton, sau într'un album.
Şi ochiul, care e un desăvirșit aparat fotografic, prinde
imaginile obiectelor la care se uită. Pe fundul ochiului, o casă,
un copac, o persoană, lasă, prin lumina pe care o răspindesc,
imaginea lor micsoratä,
Oglinda, aparatul fotografic şi ochiul arată trei feluri de i-
magini. In oglindă imaginile se Şterg indata ce obiectele pe care
le-au produs pier din faţa ei. Sint imagini frecätoare, Aparatul
fotografic dă imagini, care rămin pe geam chiar după ce cauza
care le-a produs s'a dat in lături ; sint imagini fixe. Ochiul stă
la mijloc, In el o imagine rămine citva timp, cam iis dintr'o
secundă, chiar după ce obiectul a plecat din fața noastră ` apoi
se șterge încetul cu incetul. Se numește imagine perzistentă şi
dacă ochiul nu ar fi avut această însușire, cinematogralul nu
S'ar fi născul niciodată.
Fasa cu mii de imagini: Filmul. — Pe de altă parte cinema-
togralul nu ar fi ajuns vreodată Insemnatul mijloc de distracţie
şi de instrucţie care este astăzi, fâră mina de ajutor pe care i-a
dat-o fotografia, Problema cinematografului, după ce främintase
mintea cercetătorilor timp de mai bine de cincizeci de ani, se apro-
pie insfirzit de deslegare atunci cind fotografia, desăvirşindu-se,
se prefäcu dintr’un meșteșug Intro artă, cind fu in stare să dea
imagini de-o clipă—instantanee—şi mai ales cind se descoperi
filmul, un nou purtător de imegini,
Filmul este o panglică lungă de citeva sute de metri (100 —
500 m.) destul de subțire ca să se poată Indoi, destul de tare
ca să nu se rupă, strävezie ca să fie razbătută de lumină. Pe
toată lungimea acestei faşe stau, așezate unele sub altele!) o su-
1) Fig. 1 înfăţişează o bucată de film dintre cele mai vechi cu imagi-
nile unele lingă altele. Filmul de azi le are unele sub altele şi negăurit pe
CRONICA STIINTIFICA 207
de fotografii mici instantanee (Fig. 1). Sint pänä la 5700 de
2 e film de o sută de metri. In sfirsit, pe fiecare
margine a filmului se află en = ge Sab mici găuri perfect e-
i la egală depărtare unele de altele.
BR Sint Genee fabrici, care pregătesc filmul în camere tntu-
necoase, slab luminate de o-lumină roşie ori verde, Cind părăsește
aceste fabrici nu are nici o fotografie pe el şi până la întrebuin-
Large trebue ţinut la intuneric, Cum se acopere de imagini?
Cinematograful descompune mişcarea.—Pe o scenă de teatru
mai mulți actori joacă o piesă. (Fig. 2). Cinematogralul vrea să prin-
dă mişcările artiştilor şi să le arate pe urmă la mii de privitori.
Pentru aceasta dintru intăiu descompune mişcarea in părți ne-
mişcătoare de o clipă şi pentru fiecare ia—pe film—cite o foto-
grafie instantanee. Ca să înţelegem mai lesne lucrul, să luăm ca
exemplu o mişcare mai scurtă: aceia pe care o face o persoană,
care ridică capacul unui culăr din care răsare, pe încetul, capul
unui om ascuns înăuntru, Această mişcare este aglernutä pe
film în cel puțin cinci fotografii instantanee (Fig. 1). In prima
fotogralie capacul e puţin ridicat, în a doua capacul e ceva mai
sus, iar de sub el se Intrezäreste un cap de om, in a treia ca-
pacul e şi mai sus; iar omul îşi arată tot capul şi aşa mai de-
art 3 +
e WT pe una din fețele filmului un număr nesfirgit de
icoane instantanee, cinematograful descompune mișcarea, Apa-
ratul, care face această muncă se chiamă cinematograful Inregis-
trator sau de luarea vederilor. El nu se deosebeşte prea mult
de un aparat fotografic; ca și acesta din urmă este o cutie pe
care o poți fine in mină sau Infepeni pe trei picioare. Intro
parte a cutiei se allă un minerpe care un om—operatorul—1l In-
virtegte cu o iufealä de două Invirtituri pe secundă (Fig. 2).
Prin invirtire, filmul curat se desfägoara de pe roată, M (Fig. 3),
ai se Infägoare pe altă roată, R. In mersul lui de depânare este
adus pe la spatele obiectivului, O, pe lingă care, prin mijlocirea
a două cilindre, Z, Z, se scoboară vertical de sus în jos, Scobo-
rirea filmului nu e o mişcare continuă, ci e una întreruptă. La
răstimpuri egale şi foarte apropiate, filmul stă pe loc pentru o
clipă. La fiecare oprire, lumina dela scena ce se cinematogra-
fiază, pătrunde prin obiectiv şi aşterne pe film o mică fotogra-
fie, care înfăţişează starea mişcării din acea clipă. Un mecanism
asemenea cu aripele unei mori de vint, sau ca un disc feres-
truit, se invirteste repede şi taie drumul razelor de lumină cînd
filmul se scoboară; le dă voie să treacă de citeori filmul stă
pe loc ca să prindă pe el o fotografie.
Cinematograful reface miscarea.—Dusä In camere intune-
208 VIAȚA BOMINEASCA
coase, faşa de celuloid este prefăcută, la lumina slabă a lämpi-
lor roşii, intr'un negativ de pe care se pot scoate un număr ne-
slirșit de pozitive. Filmul pozitiv este apoi inchiriat proprietarilor
de săli de spectacol. Imaginile de pe el sint arătate publicului,
mărite, pe o pinză sau pe un parete, cu ajutorul unui alt cinema-
togral zis de froecfiune, instalat, pentru a înlătura primejdia fo-
cului, Intro încăpere de metal. Cinematograful de proecfiune este,
cu mici deosebiri, la fel cu cel înregistrator (Fig. 4). El arată imagi-
nile depănind, cu mişcări smucite, filmul, de pe o roată pe alta,
Rind pe rind mii de fotografii trec prin dreptul obiectivului in or-
dinea în care au fost luate. Cind una dintre ele ajunge pe ace-
iaşi linie cu obiectivul, stă o clipă pe loc; atunci razele electrice
dela un izvor puternic de lumină aşezat la spate, o răzbat, şi o
astern mărită pe pinză sau pe zidul din lață, Imaginea de pe pinzä
sau de pe zid dă naștere în ochiul nostru la o imagine asemănătoare
insă mai mică, Cite fotografii sint pe film, atitea imagini ale lor
se aștern Intäiu pe pinză şi apoi in ochi. Prin această aşezarea
imaginilor, una peste cea dinaintea ei, mişcarea este refăcută cu
cele mai mici amănunte ale ei,
De fapt in această imprejurare ochiul e inşelat. Privind
pinza el crede că e vorba de o singură fotografie, care se schimbă
mereu și vede o mișcare acolo unde e numai o Ingiruire de fo-
tografii, tot aşa de fixe ca cele dintr'un album,
Perzistenfa imaginilor in ochi e pricina acestei Inseläciuni de
văz. Să ne gindim la exemplul nostru (Fig. 1). Imaginea intăia
dă naştere în ochiul nostru la o alta, în care un om ridică puţin
capacul unui culăr, Dar această imagine din ochi nu s'a şters
și peste ea fotografia a doua agterne o nouă imagine în care capa-
cul e ceva mai sus, Atunci ochiul crede ca pe pinză, In adevăr un
capac de cufär a fost ridicat putin și așa mai departe.
Pe scurt cinematograful inscrie pe o faşă lungă o mişcare
subt forma a mii de fotografii instantanee ; prin aceasta descom-
pune mișcarea; iar cind arată aceste fotografii, Intro sală plină
cu privitori, el reface mișcarea spre cea mai deplină mulțumire
a acestora,
Filmuri greu de explicat. — Tot ce ni se arată la cinema-
tograi a fost mai dinainte fotografiat de către aparatul de luare
a vederilor. Tocmai această redare cinstită a realității explică, în-
tre altele, entuziasmul cu care noua invenfiune a fost primită de
către public precum si dragostea statornicà pe care acesta i-o
dovedeşte. Printre vederile cinematografice sint însă unele care
ni se par nefiregti, năzdrăvane chiar. La intocmirea lor a lucrat
şi viclegugul, scamatoria, pe care dacă o putem desvälui, totul
se limpezeşte dintr'o dată.
Aşa e bunăoară filmul, care stirneste hohote de ris printre
spectatori zi care arată pe un om, sau pe mai mulți gonind cu
Fig. I. Filmul purtător de imagini
Fig. 3. Aetorii joacă, operatorul Invirteste
Fig.
2. Cinematograful inregistrator (Sistem Demony)
i
`
— eil 200
o iufealä de tren accelerat, așa cum nimeni dintre noi nu poate
fugi, Acest film s'a căpătat ca ori care altul. In fața aparatului,
gonacii nu merg mai repede ca de obiceiu; operatorul invir-
teste minerul mai incet, Odată filmul pozitiv căpătat, din el se
taie și se aruncă un număr oarecare de fotografü ; bucăţile ră-
mase se lipesc la loc. Astfel o mişcare cuprinsă în o sută de
imagini, rämine, după Imbucätäfirea filmului, inscrisă numai în
douăzeci. Cind se proectează, fine un timp defcinci ori mai mic
şi de aici goana nebună a omului, care sbeară de parcă i sa
aprins cälcäile,
Un alt film ne arată pe un hof, care se urcă pe fața unei
case intocmai ca o muscă. În acest caz un pictor a zugrăvit pe
o pinză sau pe un asternut de scinduri, fațada unei case,” Ta-
bloul a fost intins jos așa cum se întinde un covor, iar un ar-
list, care face pe hoțul, merge pe el ca copiii, deabuşelea. Ca
să se fotografieze această scenă şi hazlie și ciudatà, operatorul a-
şează aparatul cu obiectivul în jos.
0 bună parte din aceste filmuri, care ne pun mintea la
grea Incercare, se obțin prin oprirea, pentru citeva minute, a a-
paratului de inregistrare. lată un exemplu de film în care s'a
întrebuințat acest mijloc de Ingäläciene ` un om beat cade jos,
un automobil trece peste ei şi-i retează picioarele dela genunchi;
ologul tei adună bucăţile rupte, fuge după automobil pe ciuntiturile
care i-au mai rămas, conducătorul opreşte, se dă jos și li drege
picioarele, Omul nostru porneşte mai departe, tot pe două cărări,
dar vesel că s'a inttegit. Aşa ceva se vede de sigur numai la
einematograf si iată cum se explică:
In această piesă scurtă au jucat trei persoane, un condu-
cător de automobil, un olog adevârat și un artist care sa im-
brăcat așa ca să semene cit mai bine cu ologul. Dintru Intäiu,
prin fața aparatului, trece, clătinindu-se, actorul care-şi pierde e-
chilibrul şi cade In mijlocul străzii. Atunci aparatul a fost oprit
pentruca actorul să se ridice de jos şi In locui să se aşeze o-
logul căruia i s'a întregit picioarele cu bucăţi facute din lemn gi
eilfi. Un automobil trece peste picioarele ologului şi-i desprinde
părțile adäugite. Schilodul aleargă, automobilul oprește, condu-
cătorul potriveşte bucăţile falşe. Acum operatorul opreşte apara-
tul din nou pentruca actorul să inlocuiască pe schilod şi să dea
credința că picioarele deslipite au fost lipite la loc.
Aceiaşi oprire la timp a aparatului esplică o mulțime de
scene asemänätoare ca de pildă: transformarea Nlorilor In femei,
căderea cuiva dela o Inälfime, vedeniile, etc,
Alteori se trag sforile in adevăratul ințeles al cuvintului,
O sirmă ridică o dansatoare pe lingă norii zugrăviți pe un de-
cor. Tot strmele trase de oameni ascunşi prefac căruciorul cer-
şetorului intrun automobil de om sărac; aceleaşi sfori de me-
tal, mänuite cu pricepere, fac să zboare toate lucrurile de metal,
14
210 VIAȚA ROMISEASCA
firme, felinare, tave, inspre pieptul omului magnetizat, care are
pe subt vestminte o plasă magnetică.
Numeroase sint vicleşugurile întrebuințate şi care ne duc
in lumea visurilor sau a unei imaginafiuni bogate, Ele fac do-
vada. din partea celor care le licluesc, a unei neobicinuite is-
1ețimi näscocitoare. De aceia și multe dintre ele se păstrează
ascunse de cälre casele de cinematograf, care le-au cumpărat
si le exploatează singure.
Marin Demetrescu
E ee "ere
Cronica militară
O privire generală asupra revistelor militare romineşti
In prezent apar opt reviste militare și anume: Revista Armatei,
Rominia Militară, Revista Infanteriei, Revista Artileriei, Stafeta, Bu-
letinul Şcoalei de Tragere a Infanteriei, Revista Medicală și Revista
Suboſt eri lor.
Primele patru reviste au apărut respectiv acum 32. 25, 18 și 17
ani şi au continuat să apară lunar și fără întrerupere, pănă in prezent ;
cele din urmă patru reviste au apărut în ultimii doi ani.
Toate aceste reviste sint proprietatea ofițerilor membri fondatori
şi se intrefin din abonamente,
Numai „Buletinul Şcoalei de Tragere“ are un mic ajutor bănesc de-
ia Ministerul de Războiu.
Comitetele de redacfiune se lormează prin vot anual dintre meme
brii fondatori.
Articolele sint scrise de ofițerii membri fondatori, de cel din co-
mitetul de redacțiune sau de cel abonaţi. Pe ici-colea, se găseşte şi cite
un articol scris de civili și mal ales de ofițerii de rezervă.
Unele reviste plătesc articolele scrise. „Revista Infanteriei* şi, „Ro-
minja Militară“ plătește cite 64 lei coala. Afară de aceasta revistele or-
ganizează anual concursuri pentru diferite scrieri gi exerciţii, „Revista
infanteriei”, cheltueste anual 3— 4000 lei pentru asemenea concursuri. A-
nul acesta a votat 2000 lei pentru concursul de agerimi și sporturi și
2000 lei pentru o scriere Educațianea în Armată. Revista „Rominia
Militară" a dat 3000 lei pentru trimiterea unui ofițer spre a face studii
militare în Peninsula Balcanică.
EN e . ——2.— a antenne
Se observă dar o activitate literară destul de pronunțată în armată
zi un bun început de iniţiativă privată pentru încurajarea de scrieri şi
sporturi,
Sar părea totuși că pentru armata noastră sint prea mult opt re-
viste militare. Cum se ştie, ordine superioare opresc militari de a serie
la ziare și la revistele generale, precum și de a tipări lucrări fără o pre-
alabilă aprobare.
Așa se explică, poate, că doritorii de a scrie fiind mulți zi ne-
avind loc la o singură revistă, caută să mărească numărul revistelor, unde
pot să scrie fără nici o altă aprobare superioară.
Afarä de aceasta, poate să stea cauza și in dorința fiecărei arme
de a se afirma, precum şi în faptul că revistele generale şi ziarele ro-
mine nu au îmbrățișat pănă acum complect chestiunile militare, așa că
oliterii şi amatorii de asemenea chestiuni recurg la revistele militare.
Alara de ziarul „Universul“ care a introdus, de trei ani, tribuna
militară săptăminală bine condusă, nici un alt ziar sau o revistă nu a im-
brățișat aceste chestiuni, decit incidental și fără legătură firească.
In fine, sar putea susține că majoritatea ofițerilor noștri nestăpi-
nind bine limbile străine, nu-şi pot întreține cultura din literatura stră-
ină militară, și astfel recurg la revistele militare romine.
Oricare ar fi cauza și orlcit s'ar părea 44 sint multe reviste mili-
tare romine, este de făcut o constatare imbucurătoare ; literatura mili-
tară trăeşte prin propriile ei mijloace, nivelul cultural al ofițerilor s'a
ridicat fără a deveni teoretic in paguba pregătirii practice profesionale,
literatura militară romină are o notă personală în ceia ce priveşte par-
tea profesională, și o indrumare sănătoasă în ceia ce priveşte partea sc-
cial-militară,
Adaugă încă o constatare ` această activitate literară este condusă
de ofiţeri in orele lor libere, deci este o activitate extra-militară, care
le face cinste, înirebuinţind timpul liber cu atit folos, pentru cultura lor
şi a celitor.lor ior. Nu se poate susține că mobilul acestei activităţi ar
fi eistigul, intrucit ciștigul realizat de reviste nu este proprietatea comi-
tetului de redacţie, ci este un fond al tuturor abonaților, pus la dispo-
zitiune pentru plata articolelor, concursuri, eic.
Vom reveni de cite ori ocaziunile se vor prezenta, pentru a arăta
probe temeinice asupra acesiei constatări.
Deocamdată să aruncdm o repede privire asupra sumarului acestor
reviste dela terminarea campaniei pănă în prezent, pentru a ne orienta
asupra chestiunilor imbrățişate de aceste reviste.
Cinci grupe de chestiuni sint imbräfisate de aceste reviste,
Operațiunile in campania din 1912 şi 1913. Nu există nici o
lucrare complectä. Sint numai părți din aceste operaţiuni. In speciat
operațiunile armatei romine din 1913 sint foarte puţin redate, probabil
CRONICA MILITARA 213
nn te nn nn nn ep i — — 3
se așteaptă lucrarea oficială a Statului Major. Totuși, găsim, că nu sa
spus de ajuns asupra acestor operaţiuni. In special chestiunile diploma-
tice în aceste campanii par a nu fi complect imbrățișate de revistele mi-
litare.
De asemenea lipsesc asemănări între operațiunile din această cam-
panie cu cele din alte timpuri, petrecute tot pe acest teatru ; lipsesc ta-
blouri evolutive ale armatei noastre dela 1877 pănă în prezent ; lipsesc datele
statistice asupra pierderilor și efectelor proectilelor ; lipsește comparatia
între trecerea Dunării In diferite timpuri ; lipsesc comparații Intre feno-
menele de nemulțumiri sau de entuziasm, și între cele de lipsuri sau de
abundență observate în diferite campanii, pentru a nu se crede că la cele
mai bune armate nu s'au intimplat lipsuri, boale, etc., care sint inerente
războiului, Toate acestea ne par chestiuni ce ar fi trebuit sau ar tre-
bui imbräfisate de revistele militare.
Observafiuni şi invățăminte din campania din 1913.— Aproape
în fiecare număr al fiecărei reviste se găsesc asemenea articole. In spe-
cial note din campanie sint foarte multe. Observăm însă că sint redate
mai mult de ofițeri tineri. Ar H de dorit să se vadă asemenea lucrări
din partea ofiţerilor superiori armaţi cu mal multă experiență,
In orice caz, aceste note, astfel cum sint redate, servesc mult atit
pentru a arăta lipsurile armatei cit și pentru a servi la inväfäminte pen-
tru pregătirea practică şi sulletească de războiu, Servesc de asemenea
pentru a constata buna pregătire materială și practică a celor mai multe
părți ale armatei noastre.
Caracteristica articolelor scrise pănă In prezent este: Toţi auto-
rii militari se pling că lipsurile au provenit din cauza conducerii poli-
tice care n'a dat la timp cele trebuincioase ; iar cind le-au dat, nu sa
putut frage tot utilul din aceste mijloace, timpul fiind prea scurt,
Lipsa de pregătire și de obișnuinţă a elementului valid din orașe,
cu greutățile războiului, a fost una din cauzele campaniei de presă dusă
contra armatei. De altfel, cint mulți scriitori militari care recunosc că
şi elementul In subordine și cel conducător au lipsuri ce trebuesc in-
dreptate, în ceia ce privește pregătirea morală a unora și pregătirea pe-
dagogică a altora,
Lipsa de efecte a fost bine simțită și este mărturisită de revistele
militare,
Spiritul războinic al masei și buna pregătire a ultimelor 5—6 con-
tigente de ofiţeri de rezervă sa afirmat cu putere,
In ceia ce privește serviciul subsistenfei zi cel sanitar, pe lingă
cauzele de neprevedere zi altele de ordin organic, toți militarii spun că
relele constatate provin, pe deoparte, din neobignuinta ofițerilor asimi-
dați de rezervă cu aceste servicii, de oarece nu au fost niciodată con-
centrați sau chemați la manevre, iar pe de altă parte dia nepregătirea
214 VIAŢA ROMINEASCA
ofițerilor activi de Intendenfä şi medici cu chestiunile de operaţii şi de
Stat Major. Sau luat serioase măsuri în această privință,
Organızare.—Sint multe şi sericase articole. Catacteristica aces-
tor articole pare a fi:
Armata noastră nu are nevoe de o nouă organizate ci numai com-
plectare, înzestrare, perfecționare practică şi morală. Mililarü par a-a-
vea frică de organizări nouă; ei se pling că lipsurile în unitatea de doc-
trină, care s'ar' fi putut observa de ar fi lost lupte în 1913, provine, din
cauza deselor schimbări în organizare. Surmenajul, munca intensivă e-
xagerată, biurocratismul—toate acestea sint consecințe ale deselor schim-
bări în organizare. Ei sînt foarte mulțumiți şi au mare incredere in per-
manentizarea Infanteriei.
Sint de acord asupra nevoii ce are statul de a dezvolta paralel și
celeialte ramuri de activitate socială, dar cer complectarea armatei a-
vind în vedere evenimentele politice ce ne înconjoară şi idealele ce a-
vem de urmărit. Demonstrează că aite state au r'dicat bugetul militar
la "4, lar noi ne găsim anul acesta la . Sint malfumigi că s'a prevă-
zut un cadru permanent de ofițeri şi trupă ia unităţile de rezervă, dar
car să se mai mărească acest cadru,
Se pare că organizarea serviciilor, mal ales a spezialităţilor nu a
luat dezvoltarea ce ar trebui.
Constatä lipsa artileriei de munte si cer să se organizeze de ur-
gent, demonstrind istoriceşte și gtllafificegte necesitatea acestei artile-
rii. Pare, din unele articole, că este deja în curs de execuție această
organizare. Cer complectarea cadrelor ofiteresti simțindu-se multă lipsă
in corpurile de trupă.
Comandamentul. —Sint articole multe și foarte documentate asu-
pia comandamentului şi lipsurilor oa,
In special militarii se pling că situejiunea Comandamentului nu este
lămurită în armata noastră.
Ei cer separarea chestiunilor administrative, de cele de Comanda-
ment, trecindu-se cele dintäi asupra Ministerului de Räzbolu, lar cele
de al doilea asupra Șefului de Stat Major sau asupra unui cabinet militar.
De asemenea se pling că interesele armatei nu sint bine reprezentate în
parlament și cer a se rumi în Senal—ca senatori de drept—unli gene-
rali, Intro proporție oarecare.
Acum, cu ocarlunea revizuirii Constitutief, ar fi de discutat serios
aceste chestiuni, asupra cărora scriitorii militari au scrieri destul de
documentate,
Reiese din aceste articole că încrederea armatei în Statul ei Major
este în creștere.
Educaţia şi instrucția.— Acestea sint chestiuni de care se ocupi
foarte serios literatura militară și vom rereni adesea asupra l.r.
CROXICA MILITARĂ 215
—— . — ee —— ͤ —[— ——̃ hi in internen nnnnnn
Deocamdată atragem atenția asupra caracteristicei acestor articole:
Cer să mărească numărul zilelor de cozcentrare a rezervistilor la
cel puțin 21 zile. Să nu se admită scutiri de concentrare și, cel mult,
să se admită aminări bine justilicate.
Se opun la tendința învăţătorilor de a face scoalele de adulți în
cazarmă și cer cu înzistență ca organele teritoriale gi cu învățătorii să
lucreze de acord pe teritoriu, iar nu în cazarme; pentru școalele de a-
dulți— educaţie fizică, tir, cintece corale, societăţi sportive. Găsesc foarte
folositoare gcoalete pentru pregătirea tinerilor cu termen redus şi cer
înzestrarea şi complectarea acelor școale cu personal și material pentru
ca aceşti tineri, odată cu o bună pregătire, să aibă şi un tratament de-
osebit, ei fiind antenele prestiglului militar în societate în timp de pace,
şi elemente de încadrare în timp de războlu.
Scriitorii militari văd cu ochi buni ne-amestecul armatei la alegeri
şi vot, şi scriu cu căldură pentru a nu se amesteca armata în politică.
Se pling că ofițerii veterani nu sint înighebaţi in societăți educa-
tive şi de inițiativă pentru ridicarea spiritului războinic al poporului și
prestigiului armatei, alunecind, după trecerea în rezervă, pe povirnizul
preocupațiunitor politice și materiale cu totul străine de nevoile armatei.
Se plâng că sint prea mute școale in armată, totuși constată că
sint încă lipsuri in pregătire. S'ar părea că aceste două idei sint cu
totul opuse una alteia. Reducerea acestor multiple şcoale, spun ei, stă
în ridicarea prestigiului cultural al fiecărui corp de trupă, unde ar tre-
bul să se complecteze această cultură. Prin mijloacele de întinerirea ca-
dreler, spun seriitorii militari că sar remedia acest neajuns şi sar pu-
tea înlocul unele ș:oaie prin conducerea înțeleaptă din corpurile de
trupă.
Diverse. Afară de grupele de chestiuni citate aci, se găsesc In
revistele militare foarte multe chestiuni de ştiinţă militară, de technică,
ştiri asupra armatelor străine, traduceri din reviste străine, recenzii, etc.
„Revista Inlanteriei* rezervățin fiecare număr o coală pentru „Mi
carea Culturală şi Răsloirea revistelor“ unde arată toată mișcarea edt-
cativă, sportivă și literară din armată, sau din alte ramuri de activitate
socială care interesează armata sau pregătirea răzbu.nică.
„Rominia Militară“, în special, urmărește de aproape literatura mi-
litază bulgară.
Avem însă Impresia că în ceia ce priveşte armatele vecine, revis-
tele militare au încă multe lacune.
Nu se găsește, în aceste reviste, polemice militante, nici acuzări de
persoane contra persoane, nici critice de reviste contra reviste, ceia ce
le deosebeşte cu totul de revistele noastre generale, și cela ce le face
mare cinste.
= S
—— 4 — e aaa sete — — — ote oeoo (pe teme re —
Am făcut această privire generală asupra revistelor militare, pen-
truca, pe deoparte, să arătăm nivelul cultural la care se găseşte ar-
mata noastră ; iar, pe de altă parte, să trasăm directivile asupra cărora
vom reveni în „Cronica militară“ a revistei noastre. Cu cit datoria ser-
viciului militar tinde a deveni o datorie cetäfeneascä a cărei pregătire
să se facă in familie, în școale şi la vatra fiecăruia, cu atit se impune
mai mult ca știința militară să fie vulgarizată, iar nevoile armatei să fie
cunoscute și Imbräfisate de literatura generală. Afară de aceasta, acum
cind Pedagogia și Morala caută sprijinul în forța fizică, susținută de şti-
ingä și de simfire, credem că viața militară a diferitelor timpuri, viaţa răz-
boinică a popoarelor, energiile, caracterele și sacrificiile de viață ce vom
găsi in acest domeniu, pot fi bune cäläuze pentru educafiunea poporului.
lon Mănoiu
Cronica economică
Comerțul mare de cereale în Rominia
In numărul de Martie al „V. R." am tratat comerțul mic de ce-
reale şi reorganizarea lui in Rominia. De data aceasta ne vom ocupa de
comerțul mare de cereale din interior, rezervindu-ne pentru mai tirziu
tratarea comerțului exterlor sau de exportal cerealelor noastre.
Comerţul mare de cereale se exercită pe deoparte de către marii
comercianți şi exportatori, iar pe de alta de câtre marii producători de
cereale prin mijlocirea speculantilor intermediari, Facturi indispensabili
acestui comerț sint în primul rind comercianții, apoi căile de comuni-
<afiune, docurile și bursa de cereale. e
a) Comercianţii şi operaţiunile lor de cereale. Cunoscutul eco-
nomist german Roscher, In cartea sa „Kornhandel und Teuerungspolitik*
a scris relativ la comerțul de cereale următoarele: „Acela care cu ase-
menea afaceri nu joacă lotärle, ci face un comerţ serios, acela trebue
să dea comerțului de cereale pe care-l exercită o așa de mare desrol-
tare, incit prin mulțimea operațiunilor fiecare afacere să devie asigu-
rată“. Pe de altă parte comerțul de cereale cere dela conducătorii lui
multe și felurite cunoștințe, atit practice cit și teoretice; mu numai
o cultură comercială, dar mai ales una generală, In primul rind, comer-
ciantul de cereale trebue să întreţină relațiuni cu diferite ţări, cela ce
presupune cunostinfi de limbi străine, apoi el trebue să cunoască precis
în orice moment situaţia pieţii din aceste ţări; în fine, un negustor de
ispravă trebue să fie zilnic bine informat, prin ajutorul cablului şi tele-
graului, despre preţul cerealelor și al naviului maritim, astfel ca in ori-
ce clipă să poată profita de oscilafiunile tirgului, spre a-și asigura be-
neficiul său,
La noi firmele mari care se ocupă cu afacerile de cereale sint
räspindite în întreaga ţară, dar mai ales în porturile de export: Bră-
218 VIATA ROMINEASCA
ila, Galaţi, Sulina şi Constanţa, Cele mai multe din aceste firme, au în
toate centrele producătoare de cereale, reprezentanți care string cerea-
lele pentru contul lor, fie direct dela producători, fie dela comercianții
intermediari,
Aproape întregul comerț de cereale dela noi este exercitat de că-
tre străini, fie el Greci sau Evrei din țară, fie firme Internaţionale, care
au reprezentanți în intreaga lume unde se produc cereale. Aceste din
urmă firme se intilnesc atit în țările exportatoare cit și în țările împor-
tatoare de cereale.
Băncile mari rominești participă de asemenea foarte activ la afa-
cerile cu cereale. In acest scop instituţiile de bancă au creiat servicii
speciale și sint pretutindeni reprezintate prin sucursale și agenţii; sint
în legătură directă cu case importatoare de cereale din străinătate și
cumpără peniru acestea sau în contul lor propriu, sau In comision.
Cumpărările, respectiv vinzärile de cereale in interior se fac de
obicelu după probă, conform principiului adoptat „väzut-pläcut*. Ambele
partide tratează direct și rare ori prin mijlocirea bursei.
indată după recoltă producătorul, avind mare nevoe de numerar,
trimite sau vine cu probă la comerciantul de grine; acesta cunoscind si-
tuafla vînzătorului precum și situația tirgului de cereale, cercetează ca-
litatea gi fixează preţul care-i convine, apol începe tralativele. Are vinzä-
torul nevoe neapărată de numerar, tirgul se încheie repede; fn caz
contrariu, acesta s'adresează altui cumpărător.
Cel mai multi însă dintre producători se adresează deodată la maj
mulţi comercianţi, lăsindu-le la fiecare cite o probă şi așteaptă comuni-
carea prețului. Cind piaţa este fermă și cerealele sint căutate, atunci
cumpărătorii trimit şi sondează magaziile producătorilor, luind probe din
mariă. De multe ori comercianții vizitează pe marii producători, îndată
după recoltă și la un pahar. cu vin încheie afacerea. In fine producă-
torii trimit prin poştă comercianților probe şi tratează de cele mai
multe ori afacerile prin corespondență.
Acest procedeu simplu de a trata afacerile de cereale dovedeşte
indeajuns organizația primitivă a acestui comerţ în Rominia. Lipsa de
magazii sistematice și de burse decereale în interiorul țării au contribuit
la menţinerea acestui procedeu. Nu fiecare proprietar posedă magazii
propriifpentru depozitarea cerealelor ; acest motiv precum și acela al
lipsei de numerar contribuesc a forța pe producător să-şi vindă cerealele
îndată după treerat, cind grinele nu sint nici bine uscate și nici sulicient
curäfite, De aceia îndată ce un producător a găsit un cumpărător, în-
cheie tirgu! imediat printrun contract de cumpărare, respectiv de vin-
zare, în care se fine în seamă condifiunite locale, în lipsa unui contract
tip stabilit de bursă.
Un alt gen de afaceri sint acelea ce se încheie deja înnainte de re-
coltă şi care nu trebuesc confundate cu afacerile de speculă pe termen,
sau de ec:perire, care după legea burselor sint oprite.
T ==
CRONICA ECONOMICA 219
După cum menţionarăm deja, marii producători au nevoie de bani
la termene hotărite, lie pentru plata ratel hipotecare sau a arenzii, fie
pentru plata ratei maşinilor agricole, fie în fine pentru menţinerea im
bună stare a inveniarilui. In aceste Imprejurări, producătorii, care nu
recurg la Institutele de credit, se adresează înnainte de recoltă unula din-
tre comercianţi, căruia de obiceiu îi vind cerealele și contractează cu
el chiar de pe acum vinzarea recoltei, contra predării mai tirzie a ce-
realelor. Cu modul acesta producătorul primește dela cumpăsător un a-
conto pentru satisfacerea cheltuelilor sale urgente.
Această afacere se închee tot pe baza unui contract, al cărui cu-
prins nu este stabilit de bursă, d este alcătuit de comun acord intre
cumpărător şi vinzätor, In ceia ce priveşte însă fixarea preţului, unii co-
merc anſi de cereale au adoptat următoarea clauză: prețul pe hectolitru
va fi cu 39—40 bani maf mic dazit prețul tirgului sau bursei pentru a-
Coins calitate în ziua de predare. Cu chipul acesta cumpărătorul este
asigurat contra fluctuntiunilor prețului, Cind insă diferența între preţul
tirgului şi acela fixat la facerea contractului nu este mare, atunci clauza
de mal sus este bună, cind dimpotrivă dilerența este prea mare atunci
vinzătorul este prejuditiat.
Unii dintre cumpărători, chiar la facerea contractului fixează pre-
jul, cu condifiunea ca cerealele să rămină atita vreme în magaziile vin-
zătorului pănă ce preţul lor le devine avantajos sau pănă ce acesta se ri-
cică paste cel de cumpărare, In caz contrariu, cumpărătorul face vinză-
torului la predare greutăţi, reproşindu-i fie calitatea, fle umiditatea sau
necurățirea cerealelor, Cu modul acesta cumpărătorul intenționează scä-
dera preţului stabilit la facerea contractului, în cazul cind la predare
prețul nu-i este avantajos, după contract el fiind obligat să primească
marfa,
Din această cauză, afacerile cu termen de predare sint de cele
mai multe ori păgubitoare atit cumpărătorilor cît mai cu seamă vinzăto-
rilor, mai întălu fiindcă contractul mare tăria necesară, apoi in provincie
lipsește gi autoritatea competinte care să aplaneze, cit mai repede şi
färä multe cheltueli, neînțelegerile ivite între contractanti. Contractul fi-
ind sub semnătură privată îl lipseşte în adevăr tăria necesară, lar comi-
siunea de arbitri—autoritatea competinte, care funcţionează regulat nu-
mai pe lingă bursa din Bucureşti —tipsind, cu greu sar putea convinge
cei interesați ca să facă apel, In caz de neînțelegeri, la judecata tribu-
naiului arbitral existent.
Pentru a înlătura aceste inconveniente ar fi de dorit creiarea din
partea bursei a unui contract tip ce vinzare-cumpärare, valabil pentru in-
treaga ţară, care să fie obligator la încheierea unei afaceri cu cereale gi
pria care ambele părţi să fle ținute a respecta condițiunile stipulate în
contract, mai ales in ce priveşte termenul de predare, cantitatea, calita-
tea, preţul şi plata mărfii,
In ce priveşte insă aplanarea deselor conflicte dintre cumpărător
220 VIAȚA ROMINEASCA BZ
———
şi vinzätor ar fi de asemenea de dorit ca, pe lingă fiecare din cele 11
“Camere de Comerţ din țară, să se înființeze cite o bursă de producte,
unde din membrii fiecărela să se aleagă cite o comisiune de arbitri, în-
sărcinată cu aplanarea certurilor ce ar surveni în acea circumscripfiune
‚a Camerei de Comert,
Gajul comercial de cereale. Un rol însemnat la cumpărarea ce-
realelor joacă de asemenea și gajul comercial de cereale. Speculantilor
de tot felul li se acordă de către instituţiile de credit cu mare înlesnire,
pentru specula de cereale, credit asupra grinelor ce aceștia depun în
gaj. In ultimul timp acest gen de afaceri au luat o mare desvoltare, gra-
ție numărului mare de bănci ce sau creiat pretutindeni și mulțumită u-
zurinſii cu care se acordă credite pe gaj de producte.
Solicitatorul de credit pe gaj de cereale este mai întotdeauna spe-
culantul și foarte rar producătorul, acesta din urmă de obiceiu impru-
mutindu-se pe gaj de griu verde la Banca Agricolă. Comersantul de ce-
reale nu dispune întotdeauna de capital însemnat, fiindcă în acest co-
mert atit capitalul propriu cit și creditul numai la anumite epoci şi pentru
scurt timp sint întrebuințate intensiv, căci—dacă se cumpără astăzi—
tot așa de bine se poate vinde mine, In cazul că prețul se urcă, lar
contrariul cînd prețurile scad se cumpără mai departe în scopul de a
lefteni marfa cumpărată mai scump. Aci intervine gajul comercial pen-
“ru procurarea capitalului necesar, cind cel propriu s'a epuizat. Aen
dar, gajul este întrebuințat atunci cînd prețurile merg spre scădere si
vinzärile se electuează cu greutate. Se cumpără deci speculindu-se în
vederea ridicării preţului. Acest gen de afaceri se poate ușor compara
cu afacerile de bursă pe termen, cind se speculează a la „hausse*, cu de-
osebire insă că in afacerile pe gaj de cereale marfa asupra căreia! se
speculează există în realitate în magaziile speculantului, care caută a o
efteni prin cumpărături nouă cu preţuri avantajoase, pe cînd la aface-
rile pe termen de obiceiu nu se speculează decit asupra diferenței din-
tre preţul de cumpărare și cel de vinzare, fără insă a poseda maria a-
supra căreia se speculează,
Potrivit articolilor 478—489 din Codul de Comerţ, creditorilor ga-
gişti H sau acordat drepturi privilegiate asupra obiectului primit în gaj.
La scadengä, In caz de neplatä, creditorii gagisti, după Indeplinirea for-
malitätilor cerute de lege și după avizarea debitorului In termen de trei
zile, se pot despăgubl, din marfa constituită gaj, de suma datorită,
Afacerile pe gaj de cereale sint preferate de bănci, din cauza du-
tatei lor scurte, in care comisionul perceput întrece dobinda calculată pe
acest timp.
Considerate în mod practic afacerile pe gaj, care sint foarte frec-
vente mai ales în schelele și porturile dela Dunăre, se fac in modul ur-
"mător : îndată ce un speculant de cereale a epuizat In cumpărări capi-
CRONICA ECONOMICA 2t
—ͤ—ũ—ñ—ũ4ͤ—— — ———f— . u
talul său disponibil, intr'un timp in care nu sint prețurile avantajoase
vinzărilor, depune în gaj la bancă marfa cumpărată pănă acum, jar cu
suma avansată asupra ei cumpără mai departe.
Banca avansează în cont curent pe gaj, de obiceiu, maximum 80%,
din valoarea mărturilor gajate, valoarea fiind socotită după prețul zilei.
Se intimplä Insă că în acest timp prețurile scad incontinuu ; atunci spe-
culantul cumpără mai departe, eftinind astfel marla sa şi repetind gaja-
rea pănă cind prețurile încep a crește, deschizind perspectiva unei vin-
zări avantajoase. După fiecare depunere în gaj se încheie un contract
de gaj Între creditor şi debitor, iar contul curent deschis de bancă de-
bitorului se închide odată cu vinzarea cerealelor.
Clauza adoptată în contract, că tot timpul duratei gajului marfa
rămine in posesiunea sau magaziile creditorului gagist este numai o for-
mulă care serveşte a evita unele dificultăți, de fapt insă cerealele rămin
intotdauna în proprietatea depunätorulul (băncile neposedind instalaţiuni
proprii pentru conservarea acestor mărfuri), care, spre a înmagazina
mai zeparte cerealele cumpărate, păstrează şi cheile magaziei—banca re-
zervindu-și însă dreptul de control, Odată cu facerea actului de gaj se
transmite însă prin închiriere sau subinchiriere băncii proprietatea asu-
pra magaziilor in care se află cerealele depuse în gaj,
Cind valoarea cerealelor scade sub suma avansată de bancă, de-
bitorul este obligat a depune în numerar diferenfa de valoare.
Speculanții de cereale experimentați se mulțumesc cu puțin profit
la fiecare partidă şi caută să vinză o partidă după alta, fără a aştepta
O prea mare urcare de prețuri, așa că întrun sezon—vinzind de mai
multe ori-—cîștigul se mărește, economisesc dobinzi, comisioane și chirie
la magazii, apoi de multe ori nic! n'an nevoe de a constitui gaj. Cei
mai mulți însă din acești comercianți voesc sä cişiige de odată mai
mult şi, urmăriți de speranța că preţurile cu timpul se vor urca incon-
tinuu, Cumpără înnainte. Intreaga marfă, In cazul acesta, este gajatä la
bancă, unde au să plătească dobindä şi comisioane asupra capitalului
împrumutat, apoi chirii la magazii, cheltueli de conservare, etc, Se in-
timplă însă ca oferta de cereale pe piaţă să fie mare iar cererea, dim-
potrivă, mică ; preţul in acest caz va scădea bineînțeles, iar speculangii
în aceste Imprejuräri nu pot să vinză. Către finele campaniei preţurile
cerealelor scad de chiceiu, din cauza inchiderii apropiate a navigaţiunii
pe Dunăre, comercianții nu mai pot vinde, intrind astfel în iarnă cu gri-
neie urcate de spese, Toată speranța lor o Indreaptä acum către primă-
vară, cind preţurile de obiceiu sint ceva mai urcate ca'n toamnă, așa că
mulți dintre ei pot vinde chiar cu cigtig. Insă pănă în primăvară cerea-
lele gajate s'au urcat mult cu spesele de mai sus, Dacă se mai intim-
plă apoi ca preţurile în primăvară să fie tot scăzute, din cauza ştiri-
lor de dincolo de ocean unde se anunță recoltă abundentă, în acest caz
o mulţime de speculanti devin ruinaţi.
De aci se vede clar cit de greu este comerțul de cereale, care con-
222 VIAŢA ROMINRASCA
stitue un adevărat joc de noroc, cu singura deosebire că, In acest joc
norocos, nu poate să fie cistigätor decit acela care este mai bine pregătit
pentru acest comerţ.
Formarea prețului. Atit în comerțul mic cit și in comerțul mare
de cereale, formarea prețului joacă un rol important. In Rominia pre-
zul este influențat de două elemente: de recoltă şi de calitatea ei în pri-
mul rind, apoi de concurența străină pentru comerțul de export in al
«doilea rind,
Este recolta abundentă, fiecare caută să-și vindă prisosul säu de
cereale ; oferta este deci mare, iar preţul în scădere. Este dimpotrivă
recolta rea, cererea pe piețele interne va fi mare; iar prejul se va urca,
chiar dacă in alte țări producătoare de cereale recolta va fi abundentă,
In comerțul mare de export prețul grinelor este dictat de concurența
străină, de pieţele americane, in special de Argentina, care dela 1890
incoace exportă cantități enorme de griu și porumb către continentul
‚european.
In interiorul țării prețul se înțelege pe hectolitru, pe child (7 hec-
tolitri), pentru 100 kg. şi chiar pentru un vagon, variind după localităţi.
Cea mal justă cotare a prețului însă ar fi acea pe 100 de kg.
Conform proprietăţii, la noi în comerț se deosebesc trei calităţi
diferite de cereale in general si anume: 1) cereale de calitate superi-
oară de pe proprietatea mare, bine curäfite ; 2) martă de calitate mijlocie,
uşoară şi cam amestecată, numită de dijmă și al 3) marfä țărănească cu
20 30% corpuri străine, din care 15 20% alte cereale şi 10% necură-
țănii dela treerat.
Lipsindu-ne un sistem de clasilicare a cerealelor, calitatea lor şi
în urmă prețul se stabilesc pe baza unei probe. Acest procedeu intim-
pină dificultăţi in transacțiunile internaționale, unde cerealele se cum-
pără după tipuri bine stabilite, la începutul recoltei, numire „standard“.
Orice deviajie dela acest „standard“, în afară de toleranța permisă, se $0-
cöteste în defavoarea vinzătorului, scăzindu-se din factură,
Clasificarea cerealelor ar trebui deasemenea introdusă gi la noi în
țară. S'a obiectat de multe ori că o clasificare rațională a cerealelor
noastre ar îi imposibilă, din cauza variatelor lor calităţi. Fireşte fără
greutăți, la început, problema aceasta atit de importantă nu sar putea
rezolva, Pentru un început ar trebui însă deoseb te mai multe tipuri de
certale, apoi încetul cu încetul numărul tipurilor formind claslficafia pri-
mului an să fie micşorat treptat cu îmbunătălirea adusă in acest timp
culturii cerealelor. Mai intſiu de toate cerealele romineşti se pot cla-
sifica cu ușurință în trei categorii, finind socoteală de felul proprietăţii :
cereale provenind de pe marea propietate, marfă de dijmă și marfă pă-
rănească.
O altă împărţire a clasificării se poste stabili iarăși după felul cum-
părării, adică după cum cerealele au fost ri "lu. dela obor, marjă
de adunătură, sau direct în partizi mari dela proprietari, care produc în
general cereale de calitate superioară, chiar dacă producția nu este uni-
a ————
„CRONICA ECONOMICA 223
formă pentru întreaga țară. Apoi mai departe cerealele noastre se pot
clar distinge dela regiune la regiune. Toate acestea sint dar puncte de
reazim pentru ușurarea clasificării cerealelor romineşti. Greutatea cea
mai mare s'ar îniimpina Insă la clasificarea cerealelor țărănești, a căror
calitate diieră foarte mult una de alta. Atit țăranul cit și micul specu-
lant mau astăzi nici un interes ca să îngrijească această marfä, din cauză
că este foarte mult căutată pe piaţă, fie pentru a fi amestecată cu grine
superioare, fie pentru a fi exportată direct în această stare.
Pentru a se ameliora puţin cultura țărănească, ar trebui să se
stabilească prin regulamentele interioare ale oboarelor ca grinele care
se cumpără ja obor in vederea speculei să conſie un anumit procent de
corpuri străine, același lucru ar trebui reglementat şi pentru grinele de
export, cu deosebirea că acolo să se procedeze mai riguros, ne permi-
țindu-se a se exporta griu care ar cuprinde mai mult de 5”, corpuri
străine.
Cu chipul acesta credem că atit cultura cit şi recolta sar face mai
cu îngrijire, iar preţurile obținute ar fi întotdeauna mai bune.
b). Cdile de comunicație. Comerțul de cereale cere in interior
bune căi de comunicaţie, căci acolo unde acestea lipsesc nu poate fi
vorba de un comerţ regulat de cereale, Pe de altă parte este iarăși de
o importanță capitală felul cum ele sint construite și întreţinute,
La noi comerțul se servește pentru aducerea la gări și schele a
cerealelor de şosele, iar pentru transportarea la porturile de pe Dunăre
sau de export, de cälie ferate şi de Dunăre.
Şoselele noastre, mai ales in unele districte de șes, care corespund cu
regiunile cele mai fertile din țară, lasă foarte mult de dorit. Acolo
transporturile se fac cu mare anevoinfä, parte din cauză că șoselele sint
rău întreținute, mal ales cele comunale și vecinale, lăsate în sarcina co-
munelor. care—după cum se ştia—n'au mijloace suliciente pentru întreţi-
nerea drumurilor, parte fiindcă mai toate şoselele dela ses fiind rău
<onstruite, pämintul galben, care caracterizează aceste ținuturi, devine in
timpurile de umezeală o mare piedică pentru transportul cerealelor,
In lunile August și Septemvrie, adică în perioada de uscăciune,
cerealele se pot destul de uşor transporta la gară sau la schela cea mai
apropiată, în Octomvrie şi Noemvrſe însă din cauza ploilor, șoselele de-
vin imposibil de parcurs. In această perioadă atit producătorii cit și co-
mercianții au să suporte pagube importante, căci din momentul ce cel
dintii” nu pot să predea cerealele la timp, sint amenințați sau să re-
zilieze contractul de vinzare, sau să plătească transportul la gară sau
schelä mult mai ridicat, iar cei de al doilea, ale căror șlepuri aşteaptă
încărcarea în port, au să plătească, din această cauză, zile de stalii (de
intirzieri) armatorilor.
Pentru înlăturarea acestul mare rău ce se aduce comertiului de
cereale, administraţiile județelor ar trebui să intervină în grabă si să im-
p ttruiască şoselele des frecventate și rău întreținute, O îmbunătățire a
m Wat ROMINEASCA ` a
şoselelor în districtele dela Dunăre ar contribui desigur mult pentru o
bună organizare a comerțului de cereale.
După şosele, Căile Ferate sint cel mal bun gi mai repede mijloc
de transport pentru cereale.
In Rominia Căile Ferate sint proprietatea statului; ele sint admi-
nistrate și exploatate de stat. Cu liniile aflate azi în exploatare şi cu
cele ce se vor mai construi în curind, comerţul de cereale ar fl bine
deservit. Lipsa însă de vagoane In timpul campaniei de cereale este a-
dinc simțită ; din această cauză cerealele aduse prin gări așteaptă săptă-
mini intregi expuse fiind intemperiilor atmosferice, de multe ori acope-
rite insuficient numai cu mușamale, din lipsa de magazii de conservare,
care ar trebui clădite ieftin pe lingă fiecare gară de pe liniile din cen-
trele producătoare de cereale.
Din luna August și pănă la închiderea navigaţiunii pe Dunăre, ce-
rerea de vagoane este considerabilă. In această perioadă se ingrämä-
deşte atita marfă prin gări, încît magaziile acestora sînt cu mult nein-
căpătoare, față de cantităţile care aşteaptă să fie expediate. Această stare
de lucturi cauzează pagube simţitoare vinzătorilor, care nu pot preda la
timp, Pe de altă parte exportatorii sint deasemenea păgubiți, din cauza
intirzierilor, căci ei fiind bazafi pe o încărcare sigură au vapoarele deja
în port.
Pe lingă lipsa de vagoane obișnuite pentru transportarea cereale-
lor In saci, se simte deasemenea nevoia de vagoane speciale, aşa cum
sint în America, pentru transportarea cerealelor vărsate in vagon,
Instals tiunile de incärcare și descărcare din porturile noastre lasă
deasemenea mult de dorit. Această lipsă de instalațiuni este pricinuită
în primul rind de Căile Ferate, care nu dispun în toate porturile de linii
suficiente pănă in interiorul portului, din această cauză cantități insem-
nate de cereale nu pot îi încărcate direct în vapoare, fapt care scum-
pește manipularea cerealelor în porturi, ingreunind şi exportul.
In fine, calea cea mai ieftină pentru transportul cerealelor către
porturile de export este acela pe apă. In Muntenia riurile din interior
nu pot deveni navigabile, în Moldova dimpotrivă Siretul și Prutul oferă
o cale navigabilă foarte avantajoasă comerțului de cereale, prin aceia că
aceste două riuri sint în legătură cu porturile de export Brăila și Galaţi
şi parcurg în același timp regiunile cele mai producătoare din Moldova.
Siretul nu servește pănă acuma decit la transportul lemnului, pe cind pa
Prut Rusia a inființat Incă de multă vreme o societate de navigafiune
pentru transportul cerealelor pănă la Odesa. Insemnätatea acestui riu
pentru Rominia, in ce privește comerțul de cereale, este, credem, tot
atit de mare ca şi pentru Rusia, Prutul parcurgind ţinuturile cele mai
bogate in cereale, iar Căile Ferate neputind fi în măsură să poată satis-
face tot transportul.
Cu toate acestea Rominia pănă în prezent n'a luat nici o măsură
pentru înfiinţarea unui serviciu de navigafiune pe Prut, deși o parte din
CRONICA ECONOMICA 2%
cerealele din aceste regiuni iau calea Odesei, cauzind cu chipul acesta
pierderi porturilor noastre.
Cel mai bun fluviu însă pentru transportul cerealelor, care deser-
vește întreaga Muntenie, este Dunărea pe o distanță de 947 km, Aceas-
tă cale de transport este închisă navigațiunii numai 70 zile în timpul
iernii,
Din interiorul Munteniei cerealele se scurg pe Căile Ferate către
micile porturi pe Dunăre, ca apoi de aci încărcate in șlepuri pănă la
2000 tone să fie transportate înjos pănă la porturile de export: Brăila,
Galaţi, Sulina, Pe Dunăre în sus, din contra, transportul cerealelor se
face in șlepui mici de cite 500—800 tone, către Viena și sudul Ger-
maniei.
Cerealele se transportă de obiceiu vărsate în glep, fractul se plă-
teste sau pe child (7 hi), sau pentru Intregul sep. Preţul transportului
pe Dunăre variază foarte mult, după cum apa crește sau scade.
Inchirierea glepurilor se face de obiceiu la bursă, prin mijlocirea a-
genfilcr oficiali de slepuri și vapoare, cu 20—30 zile înainte de încăr-
care, pentru o zi fixă, cind șlepul trebue să stea la dispoziția încărcă-
torului.
In cazul cind încărcătorul nu poate să înceapă îndată încărcarea,
atunci are să plătească pentru fiecare zi de așteptare despăgubiri pro-
prietarului vasului. Pe de altă parte, proprietarul este ținut să despägu-
bească pe încărcător în cazul cind la timpul convenit mar putea să-i
la dispoziţie zept închiriat.
re: Pe . circulă vapoare, remorchere şi glepuri apartinind dife-
ritelor state. Cele mai multe vapoare și șlepuri aparțin societăţii aus-
triace de navigațiune pe Dunăre, vine apoi societatea ungurească, in al
treilea rind navigația fluvială romînă, şi in fine o societate rusească.
(Va urma)
Dr. lon Teodorescu.
— EEE BEE
15
Cronica agrară
Păreri în chestia exproprierii.
Adversarii fireşti ai lărgirii dreptului de expropriere prin modifica-
rea constituției işi exprimă neincetat, atit în scris cit şi prin adunări publice,
teama lor că proprietatea ar rămine in voia tuturor pretențiunilor, căci
din această schimbare constituţională ar urma o mare nesiguranță a a-
verii locuitorilor, aducind după sine sau un absolutism odios sau o anar-
hie primejdioasă.
Frica este fără de temei. Prin reforma ce se propune, va trebui
să se fixeze un maximum de suprafaţă al proprietăţii mari şi nu se va
permite nimärul să stăpinească în viitor o suprafață mai mare decit a-
cea întindere, Tot ce va cădea deasupra acestui maximum va trece
rind pe rind in stăpinirea proprietăţii mici sau mijlocii în schimbul unei
despăgubiri prealabile. O instituție va funcționa servind ca intermediară
pentru apărarea şi dreapta satisfacere a tuturor intereselor.
Odată marile proprietăţi reduse in aceste färmurl constituționale,
nimeni nu va căuta să le știrbească drepturile lor, intrucit acele drepturi
vor H exercitate conform nevoilor societăţii.
Ori şi ce întreprindere, de altfel, trebue să se supună acestor in-
terese într'o societate bine organizată. O pildă frumoasă pentru un eco-
nomist şi de o asemänare bätätoare la ochi, cu ce se petrece la noi, o
putem culege din Statele-Unite ale Americei de Nord. In această țară
puternicele trusturi, care căutau cu lăcomie să exploateze In folosul lor
situaţiile politice şi economice, au fost supuse unor legi, pe care cei
interesaţi le-a numit „draconice*, dar care au inceput să deie reale foloase
din punct de vedere social. In urma acelor legi, perturbațiile pe care a-
ceste vaste afaceri le produceau in viața publică a acestui stat american au
inceput să se mal atenueze.
Intre trusturile americane şi proprietatea latitundiară rominească
găsim puncte de asemănare atit in formă cit şi în efecte. Ambele sint
afaceri mari care exploatează nevoile consumatorului şi ale producătorului
şi ambele influențează In mod nefast asupra guvernămintului țării spre
CRONICA AGRARA 947
A trage foloase mari pe urma acestor influenţe. Şi pe cind trusturile a-
mericane monopolizează materii de cea dintäl trebuintä în viaţa socială
"spre a le scumpi după voe (ca fierul, cărbunele, peştele, cauciucul. etc.)
waren proprietate scumpind terenurile de muncă şi islazunie, Ingreuiazä
viaţa nu numai a populafiunii satelor, dar chiar şi a oraşelor,
lu ceia ce priveşte amestecul marei proprietăţi, în viața politică a
“statului nostru, el este bine cunoscut Acestui amestec se datorește în cea
mai mare parte neaplicarea legilor votate de parlament, sau reaua lor
aplicare, Din nevoia de a guverna cu voturi de partizani plătiți— pro.
piictalea mare fiind în puţine mini—s'a născut acele slujbe-sinecute, care
„apasă atit de greu bugetul statului şi acele fonduri bugetare secrete, is-
voare de nesfirgitä imoralitate publică. Tot din nevoia de a-şi Inmulti
„partizanii, guvernele, prin administraţia publică, nu se dau inapoi dela
ori şi ce soi de nedreptate faţă de cei slabi, cind e vorba de a cîştiga
un nou partizan important sau pentru a satistace interesele vreunuia
‚din cei vechi,
Tot atit de cunoscut e şi amestecul trusturilor din Statele-Unite
in viaţa publică a acelui stat, căci la ultimele alegeri prezidenţiale ale re-
publicei Statelor-Unite, ele şi-au susținut candidatul lor, este dei nu a
feuşit—dar a avut un număr atit de mare de voturi, încit partidele de-
mocrate au trebuit să facă slorțări uriaşe ca să poată fi ales candida-
tul lor.
In vederea primejdiei acăpărătoare a trustur:lor, guvernul din ur-
“mă prin legile amintite a luat măsuri aspre contra lot, cu toate că sa
crezut chiar şi în unele cercuri ale burselor din Paris, Londra și Berlin,
că aceste măsuri ar putea naşte cataclisme financiare, conform prevede-
not unei părți din economiştii americani, care judecau influenfafi de
puterea covirzitoare a acestor vaste întreprinderi.
Cataclisme de tot soiul se intrevăd pentru țara noastră şi acum de marii
proprietari, dacă li se vor micşora latilundiile, cataclisme care In realitate nu
se pot produce, căci prevestirea lor se datorește unor concepții greşite,
isvorite din prejudecăţi rezemate pe actuala organizație socială. Această
teamă, cind nu e interesată şi aparentă, e frica instinctivă in fața necu-
noscutulul, pe care mulţi o simi în pragul acestor schimbări economico-
sociale |
Cataciismul, care va rezuita din expropriere, va fi prăpăduit acelor
mari arendaşi, care nu cunosc alt mijloc de a scoate venituri, decit ex-
ploatind in chip nesociabil munca locuitorilor dela sate. Cataclism va
ii de asemenea pentru multe din rälele influențe, ce se abat în toată
organizaţia țării noastre prin acţiunea acestei mari proprietăţi.
Unele cercuri economice vorbesc cu recunoştinţă față de arendași,
căci au dat în trecut valoare solului incult al țării, mărindu-i bogăţia şi
civilizaţia.
Dar In această recunoştinţă dacă am scormoni puţin mal bite, gä-
2 VIAŢA ROMINEASCA
sim sentimentul, care trebue să fie în sufletul nevoiaşului, cind este a-
jutat de creditorul cămătar cu dobindă spoliatoare.
Aceşti arendagi care au exploatat alit de uşor şi adesea fără nici un
capita! păminturi virgine, care nu cereau decit o sgirieturä şi puţină să-
minfä spre a produce, mai trebuesc trecuţi ca factori de progres in is-
toria economiei țării ? El au fost oamenii, care s'au folosit deplin de
starea economico-socială descrisă, şi toate organele acestei ţări atit po-
litice cit şi administrative le-au stat la îndămină, ca să-i îmbogăţească
în paguba populației cu care erau In legătură. Sistemul lor de exploa-
tate e prea cunoscut din ancheta oficială dela 1907, ca să mai fie nevoe
să amintim mai mult despre dinsul,
Istoria va simi mal degrabă trebuinfa, să se intrebe cum acest
sistem a fost tolerat atita amar de vreme. Ea nu va putea fi atit de
nedreaptă spre a-i numi binelăcători ai acestui neam mai ales cind va
vedea că lor li se datorește în cea mai mare parte acel 1907.
Exploatarea arendăşească In țara noasti se aseamănă cu acela
ce o fac naţiunile europene, în coloniile lor depărtate din alte continen!e.
Şi in acele părţi în urma exploatărilor rapace se nasc orașe, se construesc
şosele, drumuri de fier, dar în urma acestor mijloace de exploatare şi
a acestei civilizații aparente rămine sărăcia care a rămas de altfel şi în
salele noastre,
Memoriul-protest al marii proprietăţi de acum e asemănător aceluia
făcut în vremea Domnului Cuza, plin de despre faţă de ţărani, care
rivnesc a fi împroprietăriți din domeri'le lor, acuzindu-i că cultivă rău
pămintul şi că vor aduce pagube mari economiei naţionale, cind moşiile
vor cădea in mina lor.
Trebue să recunoaştem că această mentalitate de a dori averea
altuia, este o stare rea morală și că un astlel de mediu neprielnic in
care generațiile noi îşi fac educaţia, e un pericol peniru țară din toate
punctele de vedere, pericol care nu poale să se micşoreze şi să dispară
decit prin micşorarea şi imbucătățirea latifundiilor.
Nu se poate vorbi de rău de firea ţăranului nostru, care poate fi con-
siderat mal supus, mai bun, mal inteligent şi mal cinstit decit acei din
alte state de primprejur. Pricina acestei mentalități este însă că a-
proape toate proprietăţile mari, după cum a dovedit-o în mod Istoric d.
Rədu Rosetti, sint făcute din încălcarea drepturilor vechi ţărăneşti, Tã-
ranii ştu bine că odată aveau drepturi de cldcași pe acele moşii şi îşi
păstrează această denumire cu gindul de a le mai recăpăta. E un pro-
ces pe care ei nu-l pot deschide pe calea justiţiei ordinare, dar care
trebue Inchis odată prin o constituantä, care să prevadă exproprierea
şi un maximum fajiona! al proprietăţii mari,
Se va vedea fa urmă, că cei date Im această afacere vor fi in
mare măsură însăşi proprietarii, fafä de prețurile mari cu care se vinde
pämintul la noi in țară comparativ, cu ate țări ca Franța, Germania,
ec, Şi ding Hat avea interesu! ca buni păiini de familie, să grăbească
CRONICA AGRARA 923
chiar această vinzare, căci e loarte probabil că din cauze culturale, eco-
nomice şi chiar politice, acest preţ să scadă mult peste citva timp, fiind
tezemat în mare parte pe o alcătuire rea socială,
Spre a se arăta că judecata de clăcaş a ţăranului e greşită, se
spune că cea mai mare parte din proprietățile mari, pe care ei le reclamă, nu
sint nici măcar în stăpinirea fa-illiilor vechi. EI insă nu fine socoteală
de această schimbare de titlu a proprietăţii şi o consideră fäculä contra
drepturilor sale.
Cela ce a ingrzuiat mereu situaţia dreplului proprietarilor față de
ţărani, e că dinşii pentru cea mai mare parte din munca domeniilor lor,
nu au nici boi proprii, nici argaţi, nici care, nici pluguri și uneori nici
secerätori plătiţi. Au lucrat mereu cu inventar țărănesc, în dijmä şi cu
ruşiet pentru locurile lor în regie, intocmai ca pe timpul părinților şi
moşilor lor. Deosebirea e numai că dijma şi prea adesea rugfetul sînt
neasemănători mai mari, ca In timpurile vechi, cind drepturile de cià-
caşi erau respectate,
In asemenea condițiuni nu se paate spune că judecata färäne
este de rea credinţă şi rezemată pe rele sentimente, 2 en 2
infälege.
În ceia ce priveşte pricinele, care impiedecä pe sătean să-şi cul-
tive bine pămintul său, ele sint numeroase, Cele mai principale sint: di-
viziunea mare a acelei proprietăţi, chiar cind aparţine aceluiaşi proprietar,
depărtarea ei de sate, munca pe proprietățile mari, nepăsarea şi nepri-
ceperea statului față de agricultură şi In deosebi faţă de cea färäneasci.
Imbucătăţirea pämintului gi depărtarea lui de sate, trebue să se
semedirze prin comasarea cbligatorie, cind e cerută de majoritatea mi-
cilor fermieri. Acest principiu admis In unele state ale Germaniei, ar
trebui adoptat și de constituția ţării noastre, cind va fi modificată, Tä-
ranul avind pămintul adunat la un loc, își va face uşor un adăpost pe
moșioara sa, cum e mai ales în Pusta Ungariei, astiel că nu va H ne-
voe să se innapoieze In liecare zi acasă, obosindu-se el, vitele și per-
zind un timp prețios,
Intr'un mediu prielnic proprietatea mică pe lingă că poate să mun-
cească pămintul, dar micii cultivatori se pot Intovărăşi intre ei spre a
se folosi de toate progresele ştiinții agricole, ca și stăpinii întinderilor
mari. O pildă vrednicä ne dă Franţa, care cu toata că e formată a-
proape numai din mici gospodari, nimic nu impiedecä însă agricultura să
progreseze cu pași repezi pe toate tărimuri'e.
Dar zi la noi in ţară sint judeţe In care cultura mică are pasul in-
nainte, asupra celei mari,
In această privință Dobrogea veche poate folosi ca pildă. Aci deși
proprietatea latilundiară lipseşte, cu toate că păminturile, în unele părți
sint mai slabe decit în restul țării, totuși regiunea prezintă o mare activi-
tate economică din toate punctele de vedere, iar starea locuitorilor e
din ce în ce mai prosperă.
amm VIAȚA ROMINBASCA
Dar această productiune superioară a latifundlilor asupra proprietăţi
mici, e oare ea o mențiune onorabilă ; se datorește ea oare metodelor de cul-
tură periectionatä? Dovada că nu este astfel, o găsim în reaua functio-
nare a Şcoalei de Agricultură dela Herestrău, a cărei elevi această mare:
proprietate aproape nici nu-i întrebuințează și care școală din această
pricină nu-și acopere adesea la concursuri nici locurile vacante de bursieri...
Pricina este că Intre metodele științifice de cultură și exploatarea
latiftundiară, legătura e ncinsemnată, iar exploatarea acestor mari pro-
prietäfi se face în paguba populaţiunii muncitoare de pămint, şcoalele
de agricultură fiind numai o formalitate în fața civilizaţiei, In dosul a-
cestei formalitäfi exploatarea se face rapace şi antisocială, cum se ştie.
Intre celelalte pricini ale inleriorităţii mediei de producţie a pro-
prietății mici în țara noastră, trebue să amintim că improprietărirea dela
1864 (si chiar cele de mai tirziu) a dat țăranilor mereu pămintul cet
mai inferior ca producțiune, rämänind cel mai bun marilor proprietari.
Superioritatea producțiunii acelor proprietăți se mai datorește fip-
tului că țăranul trebue să sară ca să inseminfeze intälu proprietăţile
mari, de unde este altfel înlăturat și apoi vine să muncească moşi-
cara sa. In deosebi in cimpia țării noastre griul se pune aproape peste
tot locul numai după porumb, care recoltindu-se toamna tirziu, agricul-
torii știu în ce situație inferioară se aflä cineva cind e silit să samene,
cu o săptămină sau două mai în urmă,
Pentru protejarea și încurajarea agriculturii, statul nu a luat nich
o măsură temeinică, nici contra boalelor parazitare, nici contra stirpi-
rii buruienilor nävalnice dela vecinul neglijent, care impuţinează zi de-
clasează recoltele, nici o măsură de îndreptare pe calea bunei culturi şi
a muncii gospodărești prin expozifiuni, concursuri, premii de încurajare,
nici nu sa incercat să se organizeze industria casnică prin cumpărarea.
In condițiuni bune a materiilor prime trebuincioase și desfacerea cu pre-
jul cel mai mare a produselor acelei industrii. Abia după 1907 serviciul
zootechnic în mod izolat, fără nici o legătură cu acel agronomic din
Ministerul Domeniilor şi aproape fără nici un concurs al administrației
publice, a luat in viele puncte izolate măsura regenerării rasei vitelor,
a acelor vite atit de sălbatic maltratate de nevoile unei agriculturi
rapace.
Şi pentruca să zugrăvim cu un exempiu această stare de nepri-
cepere zi de nepăsare administrativă, trebue să amintim o culme care rar
se va mai putea intilni. Pănă acum puţin timp in urmă fiecare locuitor
era obligat să scoată băligarul îndată ce se făcea in curți şi să-l ardă
la marginea satului, lipsind astfel cimpul de singurul ingrășămint, iar
agricultura—de singura indrumare ra;lonalä ce ușor i se putea da. Şi
pe cind in alte ţări găsim școli ambulante de agricultură, de menaj, de
industrie casnică, cure instruesc populația, chiar în mijlocul ocupaţiilor
sale, indreptind-o pe cale bună, lu noi nu se lucrează nimic in a-
cesstă direcţie.
CRONICA AGRARA 231
Aceste nevoi nu au fost simțite de conducătorii statului, căci din-
ail fiind necontenit reprezentanţi ai marei proprietăți bogate și prospere,
n'au avut interesul să satisfacă asemenea mărunte trebuințe.
Din toate aceste cauze însă proprietatea țărănească a produs,
pe unitate, mai puţin ca latilundiile, dar din punct de vedere al econo-
mici naționale, e oare vreun folos în urma acestei supraproductiuni a
marei proprietăţi ? Aceşti bani, care vin în țară în urma exportului ce-
realelor, nu ar fi mai folositori naţiunii dacă ar intra în pungile tärä-
negti, fie chiar şi în sumă mai mică? Dacă aceste capitaluri ar servi la
înjghebarea afacerilor rominegti In industrie sau în comerț, economia na-
Ronald ar ciștiga atit de mult, incit sar uita multe din inconvenientele
originii lor,
Din nenorocire frumoasele venituri ale marelor proprietăți sint
puțin întreprinzătoare, stăpinii lor fiind învăţaţi să nu fie prea mult
ocupați, agricultura nedindu-le decit o mică grijă citeva luni pe an, pe
cind acele afaceri i-ar ține mereu incordaţi la treabă. Dacă nu găsesc să
cumpere påmint, sau nu cheltuesc cu politica, luxul sau volajuri, ei
se mulțumesc cu micile dobinzi ale băncilor.
Nu trebue încă să ne fie tesmă, după cum sintem ameninţaţi, că
în urma exproprierii creditul țării va fi micşorat.
Intinsele domenii ale proprietarilor mari vinzindu-se ţăranilor, se
vor prelace in mati capitaluri băneşti, care pentru a nu rämine nepro-
ductive verii silite să intre în aceie afaceri, pe care pănă acum le despre-
țulau. In acest chip se va da o mal mare intensitate activităţii noas-
ire nationale, activitate care va avea drept urmare mărirea creditului
nustru internațional,
E departe însă de ideilu!l nostru economic gindul desființării ma-
rei proprietăţi. O politică economică bună ar fi tocmai stabilirea ei de
sine stătătoare, liberă de ori şi ce pretenţie țărănească, de ori şi ceser-
vitute, de o intindere astlel hatăzilă cu să postä fi bine cultivată, spre
a ajunge o unitate importantă de civilzaţe pe tărimul agricol.
Proprietatea latiiundiară de acum exercitindu-şi drepturile conlorm
uzului regimului medieval, nu sînt exagerate nici pretențiile ţărăneşti de-a
avea şi ei drepturi de clăcași In vechile condițiuni pe acel. proprietăți.
Aceasta cu atit mai mult cu cit cultura în dijmă şi manca cu inventa-
sul sau, astfel cum se fac acum, apasă grer viața săleanului. Această
proprietate din cauza felului său de constituție este o piedecă a progre-
zului agricol,
Acei puţini, care se cred „părinţi“ binevoitori al ţăranului, căci ii
primesc cu dijma una din două, din u-le 3—5 hectare loc de muncă, tre-
bue să-şi aducă aminte că in Franţa şi chiar in Italia, unde prin con-
tractul de meteiaj cullivatorul dă aceiaşi dijmă, primeşte odată cu pă-
mintul dela proprietar, aşa numitul „clieptel“ format din construcţii, la-
strumente, mare parte din maşini, animale şi uneori chiar şi Ingräge-
minte minerale.
232 VIAȚA ROMINEASCA
Nu trebue să uităm un lucru ştiut de altfel de toată lumea, că
una din pricinile care au slăbit economiceşte pălura țărănească şi a fă-
cut-o să rămie la vola marel proprietăţi este färämifires proprietăţii sale
prin moştenire, Avind fiecare un mic petec de pămint neindestulător,
pentru Intrefinerea familiei, a vitelor şi pentru întrebuinţarea întregului
său inventar, țăranii s'au văzut nevoiţi să plătească cit mai mult vecinu-
lui lor mare spre a le da locuri de muncă spre a putea trăi.
Dacă această färämifire va continua, țăranul va rămine tot slab e-
conomiceşie, iar proprietarul mare va căuta innainte să se folosească
de această slăbiciune, urmind ca şi pănă acum a face aceiaşi exploatare
neeconomică pentru țară, dar profitabilă pentru dinsul, fiind făcută in pa-
guba micilor proprietaragi din juru-i. Se poate intimpla chiar că din a-
ceastă cauză reforma agrară, care cată a se face acum cu allia gren-
tate să nu poală da toate roadele ce așteaptă dela ea inițiatorii ei,
Cind se va schimba constituția, va fi nevoe să se ele măsuri şi
contra fărămiţirii proprietăţii mici, căci—pentru o cultură nafionalä.—o pro-
prietate fărămițată e tot atit de improprie ca şi o proprietate latilundiară.
Măsuri analoage s'au luat prin codicele civil al imperiului german
sub denumirea generică Anerbenrecht, iar în Franţa prin legea dela 12
Julie 1909 avind drept titlu le bien de famille insaisissable şi avind
drept scop de a da putinţa părintelui de familie să oprească Impărțirea
averei sale, cind e mai mică de 8000 lei, in unele cazuri chiar şi după
moartea sa, punind-o la adăpost intotdeauna contra vinderilor prin justiție.
La noi în ţară va fi mal uşor de luat măsuri contia tărămiţirii
proprietăţii, căci şi ceilalți moştenitori, cu banii ce li se cuvine ca par-
tasi din valoarea moştenirii, vor gäsi să-şi cumpere pămint din supra-
fețele expropriate, avind primul vatsämint de cumpărare a lotului.
Raționamentul acelora, care cer exproprierea proprietăţilor persoa-
nelor morale, innaintea celor particulare, este un raționament egoist şi
nu in conformitate cu cerințele economico-sociale.
Astfel pentruce s'ar expropria Innaintea altora moşiile Academiei,
care işi exploatează proprietăţile In arendă la țărani, sub supravegherea
agronomilor, căci se poate dovedi uşor că aceşti arendaşi vor plăti arenda
numai din surplusul unei mai mari producfiuni în urma culturii raţionale.
Pentruce s'ar expropria mai curind domeniile Coroanei, care sint
factori de progres In agricultura rominească a căror exploatare In regie
dă o rentă rațională, căci din cauza imbunätäfirilor ce se fac incom-
tinuu pe ele se mulțumesc cu un foarte mic venit deasupra arenzli, A-
ceste domenii ar trebui să fie pentru viit cele mai bune pepiniere
de reproducători şi de seminţe şi origina multor încercări culturale. Ele
sint indrumate pentru aceste scopuri şi deci de ce s'ar zädärnicı un in-
ceput atit de Irumos ?
De ce sar expropria, de asemeni, moșiile elorlilor spitalelor, care
CRONICA AGRARA 233
ar putea fi exploatate caşi acele ale Academiei cu planuri economice
bine determinate ?
Dacă s'ar putea propune exploatarea în arendă a moșiilor institu-
ţiilor publice, impunindu-li-se şi scopul obştesc, de a se face din ele
terme de încercări culturale, pepiniere de reproducători, selecſionäti de
simință,— lucrări costisitoare şi care au nevoe spre a ti complectate de
conlucrarea indäräptnicä a mai multor generaţii gi care se fac mai ușor
pe domenii publice mari,—lesne se înţălege că nu acelaşi principiu poate
să domine în exploatările ţărăneşti.
Şi propunerea care ar dori ca toate moşiile expropriate să treacă
pentru totdeauna In proprietatea statului, care să le dele țăranilor prin
obştii, nu e in conformitate cu nevoile agriculturii, care spre a se in-
druma către o cultură intensivă, spre care In mod fatal vom fi duşi de
legile economice, are trebuinfä de o stăpinire reală personală, lar nu de
tutela statului care ar Impiedeca acest progres.
S'a constatat că in Franţa pe moşiile unde se aplică meteiajul şi
pe care proprietarul pentru a fi părtaş la producție aduce, cum am ară-
tat, o bună parte din capitalul de exploatare, cultivatorul nu este un fac-
tor de progres, ca acolo unde el este stăpinul pămintului,
Tot un rezultat inferior se va capata şi cu obigtülle, care—neliind o
stăpinire individuală-—nu pot fi idealul exploatărilor agricole ; ele sint de-
ocamdată numai un excelent mijloc de îndrumare către o bună cul-
tură. Odată ce țăranii au căpătat iniţiativa lucrărilor şi spiritul de aso-
ciaţie, trebue lăsaţi in deplină proprietate, ca singuri nesupärafi să-şi
conducă exploatările după interesul fiecăruia. Obştia devine atunci o pri-
cină de nivelare a priceperii, o cauză de descurajare a celor multi, fọ-
losind numai celor leneşi, care In ţara noastră vor fi cu siguranţă cei
mal puțini.
Principiul arendärilor, ce se mai propune în locul expropierii, nu
se poate aplica proprietarilor particulari, care vor căuta să eludeze
legea spre a căpăta o arendă mai mare prin bani primiţi în afară de
contracte sau piin datorii inchlpuite, sancţionate de acte de Invoialä pe
care țăranii le iscălesc de nevoe, cum se face şi acum cu toată severi-
tatea scrisă a legii tocmelilor agrare dela 1907.
Tot din cauze asemănătoare, nu se poate considera ca potrivită
cu împrejurările noastre nici propunerea de a se face legi in limitele
constituției actuale, spre a se sili proprietarii să vindă pămint în raport
cu nevoile lor. Unul din mijloacele de execuţie, ar fi aplicarea unui
impozit mare pe acei recakitranfi.
es legi agrare vor fi uşor ocolite şi se va intimpla chiar
ca persoane, care au rude în ambele partide să nu fie supărate de ase-
menea obligaţiuni. Intotdecuna se va da țăranilor locurile cele mai in-
jerioare şi pe care el nici nu le vor cumpăra uneori,
Viltoarea constituţie trebue să determine in mod detailat telul in
24 VIAȚA ROMINEASCA
care să se facă expropierea. Locurile ce se vor vinde țăranilor trebue să fie
in imediata apropriere a satului, pe cind cele rezervate proprietății pot
fi şi mai departate. O fermä bine organizată nu sufere nici o pagubă
în urma acestei organizări, care va fi din contra de folos din punctul
de vedere al unei bune administrații,
L» gea de expropriere să deie drept țăranilor de a cumpăra, cînd
le este cu putință, intreg terenul pănă la limita fixată, căci interesul este
de a li se da tot ce e disponibil în părțile cu populație deasă şi
apoi să se exproprieze moșiile cu populație rară, unde e nevoe a se
tace o colonizare rațională, De această dispoziţie atirnä bunele efecte
ale reformei şi Intreaga ei reuşită.
Aplicarea acestei le gi constituționale trebue făcută de o instituție
in afară de guvernämint, a cărei acte de Improprietärire şi de adminis-
trafie să fie controlate de justiție.
Casa Rurală este indicată a i se da sarcina să efectueze expro-
ptierea, modifici. du-se legea ei organică şi făcindu-i-se sucursale în pro-
vincie, spre a indeplini această sarcină.
Statul va pune la dispoziţia Casei Rurale fondurile trebuincioase,
cu condifiunes caşi ea la rindul ei să usureze sătenilor plata prin felu
său de administraţie a moșiilor vindute lor,
Spre a se ajunge la scop, principiul de : dmiristrajie trebue să fie
că, precum ţăranii au îmbogăţit pe toată lumea pănă acum, lot astfel să
une munca şi economiile lor spre a se imbogăţi şi dinşii de-acum
Contractul de vinzare-cumpărare a pămintului de-către Casa Rural
către țărani să se facă chiar în primii doi ani cu următoarele ran și
1) La inceput In cei dintăi 15—20 ani cultura se va face în devälmäsle,
in asolament pe întreaga moşie după hotärirea unei comisiuni de agro-
nomi şi profesori dela şcoala de agricultură, iar proprietatea va fi co-
lectivä ; 2) după trecerea acestui termen de Invățătură, pămîntul se va
Impärfi la liecare proprietar in parte și se va incepe şcoala de fermier pănă
la complecta achitare a anuitätilor, ce fiecare datorește statului ; 3) pentru
plata acestor anuităţi țăranii vor da dijmă administrației lor una din două.
Cu această dijmă pe lingă că se vor achita aceste datoni, dar se
va construi o fermă centrală peniru vinzarea produselor lor in comun şi
pentru întreținerea reproducătorilor masculi trebuincioși aso<iatilor, fermă
lormind centrul de activitate a acestor asociaţii,
Prin imbunätäfirea culturii, valoarea dijmei se va min şi din su-
mele rămase după plata cheituelilor de administraţie se va înființa un,
fond de rezervă, care se va vărsa bäncilor populare.
Intreprinderile agricole depinzind zi de capriciile naturii, au cu a-
tit mai mult nevoe de un solid fond de rezervă, decit multe alte între-
prinderi industriale și comerciale, care totuşi au asemene
sint bine înjghebate. i ie oa
CRONICA AGRARA „235.
Fondul de rezervă să nu se compare cu pätulul de rezervă, care
este o concepție neeconomică, care ar fi mortificat economiile ţărăneşti
jăcindu-le să nu producă venituri. Fondul de rezervă al exploatărilor
ţărăneşti va mări încrederea tuturor in aceste afaceri, incredere ce seva
resiringe gi asupra ţării întregi şi va fi un motiv şi mai mult în fața
sträinätäfli ca creditul nostru să se mărească, căci economiile satelor vor
fi vizibile intocmai ca acele ale marei proprietăți de acum,
Administraţia tuturor afacerilor țărănești se va face cu depline pu-
teri de către administratorul agronom ajutat de un comitet țărănesc, for-
mat prin tragere la sorţi de către judecătorul de ocol, dintre ţăranii a-
Social cumpărători de pämint. Judecătorul are facultatea de a înlătura
oamenii care nu prezintă incredere.
La verificarea compturilot de administraţie, şedinţa acestui comitet
va fi în mod obligator prezidată de judecător, avind drept secrelar pe
ajutorul său. Judecătorul de ocol va lua parte în comitet ca preşedinte,
ori şi cind e chemat fie de agronom fie de țărani, Dacă este nevoe,
şedinţa se transformă în sală de judecată, lăcindu-se primele interoga-
torii şi adanarea probelor, care —dacă se văd suficiente—se va pronunţa
şi sentinţa.
Indeplinindu-se acest program, țăranii la inceput vor trăi caşi pănă
acum. Încetul cu incelul prin o bună cultură, prin imbunătăţirea anima-
lelor, prin imprumuturi date la timpul trebuincios, prin încurajarea celor
buni, prin înjghebarea industriei casnice, asigurarea vitelor, vinzarea în
comun a tuturor produselor, prin asoclafluni de educaţie gi cultură, sta-
rea lor se va îndrepta destul de repede.
Indatä ce se vor învăța cu economia şi cu o bună gospodărie,
uebuesc liberafi de ori şi ce tutelă, care atunci ar deveni chiar vătămă-
toare, şi lasafi să-şi exercite în linişte singuri dreptul lor de proprietate,
Se va intimpla poate ca ei singuri să simtă nevoia prezenţii în mijlocul
lor a unui agronom, care să-i ducă mai departe pe drumurile arătate
prezidindu-ie innsinte asociaţia lor.
Cind mäcar pämintul, ce se va împănţi țăranilor de acum Innainte
in urma exproprierii, va H administrat în chipul arătat, se poate preve-
dea folosul mare ce va trage țara întreagă, in urma unei astlel de in-
drumări economice, Deşi la inceput vor fi oarecare greutăţi, Insă nici
o greutate nu e mare, cind e vorba de a face pe sătean să apuce ca-
lea economiei şi a bunei culturi, `
In acest chip insă va cădea şi argumentul contra improprietăririi
țăranilor prin exproprierea proprietăților latifundiare, că din această cauză
producțiunea generală a țării ar scădea şi că creditul nostru internafio-
nal se va micşora. Nu numai că creditul şi întreaga eccnomle nafio-
nalä vor prospera, dar va creşte însuşi siguranța țării, căci fiecare om
va avea atunci pentruce să-şi jertlească tot singele său.
Aşa dar din cele arătate mai sus vedem că exproprierea este te-
= 236 VIAȚA ROMINEASCA
melia Indreptärilor chestiunii agrare. Dacă ea va fi făcută desăvirșit şi
cu chibzuinţă, va fi opera de consolidare naţională.
Dacă ea nu se va face, sau chiar dacă reformele se vor aduce la
îndeplinire astfel, Incit nu se va schimba mediul economic in care tră-
este ţăranul, el—văzind zi acum, cind speranța-l era mai mare, că a
fost din nou purtat zădarnic de lăgădueli deşarte—va ințelege cit de
“mult se adinceşte incă prăpastia intre masa poporului şi guvernanţi.
Nenorocirile ce se vor naşte din pricina acestei neincrederi trebuesc
însă înlăturate prin patriotismul şi nevoia de a fi folositori neamului a
„acelor ce astăzi ne conduc,
1. A. Candiani
——U— —
Cronica Viticolă
Via şi vinul în Rominia
Vita de vie s'a cultivat In Rominia Încă din timpurile cele mal
îndepărtate. Sc şi Agatirgli, popoare ce trăiau în țările nosstre incă-
inainte de Hristos, intrebuinfau ca băutură vinul, lucru ce ni-l afirmă is-
toricul grec Herodot. Tot istoria ne spune că regele dac Boerebiste,
pentru a stirpi aicoolismul ce cuprinsese poporul său, a dat ordin săse
desgroape toate viile.
Ca continuitate a culturii viței de vie adesea, în legatele lăsate de
foştii Domnitori ai țărilor tomine diferitelor aşezăminte de binefacere, gă-
sim şi terenuri plantate cu vie, Cronicarul nostru Miron Costin pome- -
neşte, că pe la anul 1359 erau vii plantate prin regiunea Cotnarilor.-
Origina acestor vii, care au dat vinul alb rominesc cel mal apreciat, vin
care din nenorocire astăzi nu mal există, viile find toate filoxerate, se
atribue Domnitorului romin Stefan cel Mare. Continuitatea aceasta de
cultivare din partea Domnitorilor ţării o găsim pănă In zilele noastre,
cind M. S. Regele stă in frunte printre cultivatorii de vie ai țării noastre.
In ceia ce priveşte clima, Rominia se allà la limita septentrională
pentru cultura viței de vie, clima țării noastre fiind caracterizată pin
ierni aspre şi veri secetoase. Cum via nu se teme atit de iernile aspre:
cit de verile reci şi ploioase, cu tot gerul mare ce-l avem iarna, cultura
viei reuşeşte bine In țară la noi datorită cäldurilor mari şi perioadei de
secetă din limpul verei.
Terenurile cele mal bune In țara noastră sint acele cu o altitudine
variind între 150—400 m. Constituţia terenului permite plantarea viei a-
proape în orice parte a ţării situată In limitele altitudinii menţionate cu
excepția poate a districtelor cu totul septentrionale, cum sint Botoşanii
si Dorohoiul.
-
wu
238 VIAȚA ROMINEASCA
In ceia ce priveşte suprafața terenurilor cultivate, aceasta a variat
trecind printrun maximum de 153.800 Ha. în anul 1897, cu toate că fi-
loxera îşi lăcuse apariția incă din 1884. In tabloul No. I se poate ve-
dea intinderea viilor pe regiuni fa anii 1882, 1897, 1908, 1913.)
Ca în toate ţările din occident filoxera și-a făcut apariția şi în
“țara noastră ; după cunoştinţele ce le posedăm ea ar fi lost introdusă in
Tabloul II
— j E
țară între anii 1877—1878 in jud, Prahova. In 1884, cind filoxera a iz) S 8 = >
fost constatată oficial şi cind s'a inființat impozitul filoxeric, în județele - SS RW. "e Le
Prahova şi Buzeu erau distruse deja 10.000 ha. Dela 1884, dată la care ORK 3 S
filoxera a fost constatată oficial şi cind viile ocupau o suprafaţă de wl EI | N
134.000 Ha. şi pănă la 1897, cind am avut maximum de suprafafä plan- = ie | S S S
tată, filoxera a distrus 49.793 Ha., adică in mediu o suprafaţă de 3.557 2 CA ci
Ha. pe an ij aa .
a 242 „mn 2
Suprafaţa viilor în 1882, 1897, 1908 şi 1913 2 o
Tabloul I > RBE SS pt E
2 4
ie viilor in _ AFB a E a 3
1832 | 1897 | 1908 | 1918 | e 22 = 2
EES Je eege
ECG DS EC el [= e
Cimpiile Siretului gi Prutalui | 44134 33166, 2872 2 = "5 8 S a
Carpaţii Moldovei | 10178, 18639) 18828 17651 5 =i L_
Carpaţii Munteniei 44747 ve va 22351 = 2 | ine ien ajep pigs ux
Cimpiile Dunärei ed 49522 e 15921 8 A [e S 2 S
Dobrogea 257 7679] on 5968 2 i | a a 2 2
b d | 2 2 = er
Rominia 1161711153808. 87790, 90025; € a SP 5 —
Skil” Bi = S
Din cauza lipsel de directivă a podgorenilor plantärile au fost in- ES E |
cepute tot cu viţă indigenă. Cele întăi replantäri cu port-altoi americani saca DR pg KS
constatate oficial au avut loc in 1893. lată citeva date asupra suprale- 2
felor replantate cu viță americană incepind din anul 1893, (Tabl. No. II) 2
lată acum o statistică mai explicită a anului 1913 tăcută de Minis- 8
terul de Domenii şi în care putem vedea suprafețele teplantate, cit a 3 1
fost replantat cu viță indigenă, cită suprafafä a fost replantată cu viţă a- E > 5
mericană, ce suprafafä avem astăzi pe rod şi cîtă e incă neproductivă ; tot o- S W *
„dată, ca studiu comparativ şi citeva cifre pe ultimii cinci ani, (Tabl. No. II). 8 g 3
Din cercetarea acestui tablou se poate vedea, că suprafața viilor Fi Ei 2
a =]
8
1) Toate datele sint luate dela Ministerele de Agricultură zi Domenii,
“Finanţe şi Industrie zi Comerţ.
240 VIAȚA ROMINEASCA
productive scade în mod constant în măsura in care creşte supraiața plan-
tațiunilor cu viță americană. Un fapt curios este însă persistenfa încă
în plantarea de viţă indigenă. Aceasta denotă că cunoştinţile viticole
moderne n'au pătruns încă In mod suficient în pătura micilor podgoreni
romini, acei care, după cum vom vedea imediat, formează marea majo-
ritate a viticultorilor din ţara noastră. Tot din acest tablou se poate ve»
dea că pănă la 1910 suprafața totală replantată cu vii a fost aproape
staționară şi deabia din acest an ea a inceput să crească în mod constant,
Din punctul de vedere economic, dacă raportăm suprafața ocupată
de vii (90.026 Ha.) la suprafaţa totală a țării noastre (11.017.700 Ha.) ve-
Suprafața totală a viilor în 1913 Tablon! m
| Productive
| : |
729|
Cimpiile Siretalui gi Pratului |
Carpaţii Moldovei 6081 5864| 1 816 2940 837
Carpații Munteniei 3972, 13678 17 612 4099
Cimplile Danărei 10688 Gang 12991 75 1578
Dobrogea agog) 327 5 8 360, 742
454 271 5286 12155 17441
Rominia in 1915
Comparaţie cu dalele ultimilor 5 ani
1912 4700| 22891| 70429) 5266 11 sw 16924] 87
1911 55750 17058 714% 4811| 9611| 1442
m 8948| 1062| 88277
1909 | e3224] 10754 73978) 4597) 7504. 12041) 8601
1908 | | 79531 | | 8870} 8790
| 7301 | | 13104 87
1209—1912
dem că aceasta nu reprezintă decit 0.69, ; iar dacă o raportăm numai
la intreaga suprafaţă cultivată (6003520 Ha.) ajungem la cifra de 1.50%.
Ca toată această mică proporție, importanţa economică a viei pen-
tru ţara noastră este din cele mai insemnate. Intr'adevăr, pe cind priul
şi porumbul, cele mai importante culturi din fara rominească, nu repre-
zintă ca venit brut pe unitatea de supralaţă (Ha.) decit 300 respectiv
180 lei, via, dacă luăm anul 1913, în care producţia medie la Ha. a
fost 20.9 HI., iar prețul mediu 36.31 lei produce suma de 758.87 lel, la
care adăugind valoarea rezidiurilor, ajungem ls un venit brut mijlociu
de 900 lei la Ha,
Numărul proprietarilor de vii dup:
|. Până ial Ha. |
Suprulata
Numărul
eultivatorilor
Numărul
eultivatorilor
Suprafata
Numärul
| eultivatorilor
Suprafata
Număârel
>)
—
|
—
=
—
Câmpiile Siretalai şi Prutulai
2
—
Carpaţii Moldovei
Carpati! Manteaiei
Cimpille Dunărei
CRONICA VITICOLA 241
Statistica culturii viței de vie în ţara noastră e însă mult mai in-
ieresantä cind socotim numărul viticultorilor, după întinderea plantaţiu-
nllor cu vie. (Tabl. No. IV).
Din cercetarea acestul tablou se poate observa că 95", din numä-
rul viticultorilor sint mici podgoreni avind plantafluni pănă la maximum
1 Ha., proprietarii cu o suprafaţă mai mare ca 1 Ha. de vie reprezen-
tind numai 5% din numărul total.
In cela ce priveşte suprafața, tot din tabloul acesta se poate ve-
dea că 680, din ea aparține micului podgorean, proprietatea mijlocie
(1—10 Ha.) reprezentind 22°, iar proprietatea mare 100%.
Din punctul de vedere economic social aceste cifre nu pot fi de-
cit imbucurătoare, mica proprietate fiind cunoscută ca reprezentind te-
melia de consolidare a unui Stat.
Pentru a veni în ajutorul replantării viilor filoxerate Statul, în anul
1906, a luat iniţiativa înființării unei institufiuni financiare sub numele
„de „Creditul Viticot*. Tabloul No. V rezumă imprumuturile acordate de
această instituție dela 1 Aprilie 1906—31 Martie 1910, din care se vede
că Statul a împrumutat în decurs de patru ani suma de 40,000 000 lei.
Podgoriile cele mai insemnate, din punctul de vedere al suprafe-
tel, se găsesc In următoarele judeţe :
Putna . . 14.002 Ha.
R.-Sätat 8561
Prahova . 5563
Vilcea . . 5552
Buzeu . . 5218
Dolj . . 4.365
Tecuci + . 4135
Din punctul de vedere al calităţii vinurilor aveam, căci astăzi
această podgorie e toată flloxeratä și în curs de replantare, Cotnari
(jud, laşi), podgorie ce dădea vinuri albe de calitate întradevăr superi-
cară. Am convingerea, că cunoştinţiie oenolegice bine Introduse şi in
țara noastră, Cotnarul va rămine vinul alb rominesc cel mai fin, putind
concura cu oricare vin de calitate superioară din străinătate.
In afară de Cotnari, avem Drăgăşani (jud. Vilcea) vinuri albe şi
roşii, Nicoreşti (jud. Tecuci) vinuri roşii, Dealul Mare (jud. Mehedinți)
vinuri albe şi roşii; lar In ceia ce priveşte vinurile de consumafle cu-
rentă, podgoria Putnei (Odobeşti, Panciu, etc.). Selecţionarea aceasta
trebue ştiut Insă că este relativă, cunoştinţile de viniticare la gl
Tabloul V
Suprafetele de replantat
Imprumuturi acordate dela 1 April pănă la 31 Mart 1910
fetele plantate
Sup
Total General
en.
943100
1635
1906— 1407
5008| 1297600
678
55
1907—1908
2366, 1045600
552
500
7478
7431 4123100
2144
1908 — 1509
18
1909—1910
144
Total
CRONICA VITICOLA 243
în raport cu cela ce se cunoaşte în materie de viticultură fiind foarte
reduse, astlel că în prezent nu putem vorbi de vinuri care să poată
sta alături de un Médoc, Graves, Sauternes, Chambertin, Romande-Conti,
Clos-Vougeot, Pomino, Montepulciano, etc.
In ceia ce priveşte sistemul de cultură, cunogtinfile viticole occi-
dentale au pătruns cu destulă intensitate şi n fara noastră. Trebue de
ținut seamă însă că 95%. din proprietarii de vie ai țării sînt mici podgo-
reni, astfel că avind in vedere acest fapt, trebue să fim suficient de
mulţumiţi cu actuala stare de lucruri. Pot afirma cu siguranță că cei
ce reprezintă Dr, din podgoreni, marea proprietate, nu sint de loc Ina-
polafi din punctul de vedere al cunoştinților viticole. Lucrările de plan-
tajiune, desfundatul, altoirea, sădirea, ingrijirea ce se dă vițel In primii
ani înnainte de rod, modul de susținere a ei, nu lasă nimic de dorit,
In ce priveşte pe micii podgoreni, repet că sintem încă la început, insă
la început bun; astiel cum merg lucrurile, sperăm că In mai puţin de
10 ani micul viticultor romin va putea sta alături de fratele său latin
din occident, fără să roşească,
In regiunea nordică a ţării din cauza iernilor friguroase viţa e in-
gropată în timpul iernii, die odată după ce a fost tăiată definitiv, alte-
ori mai mult sau msi puţin sumar; în cazuri excepţionale, cind iarna
vine prea de timpuriu, via e numai eur şi îngropată astfel cum se
găseşte, răminind ca tăierea să se facă în primăvară. Desgropatul are
loc de obiceiu în a doua jumătate a lunzi Martie (st. n.): inmugurirea
are loc în sudul ţării în prima decadă din Aprilie (st. n.) și întirzie, a-
jungind până la o diferență de 15 zile, cu cit ne ridicäm în podgoriile
dela nord.
Acum 10—15 ani din cauza jeftinätäfii lemnului via era susținută
numai pe haraci; astăzi însă, cind prețul haracilor s'a intreit, toţi marii
proprietari au tendința de a întroduce spalerul.
Deosebirile, față de practica occidentală, din punctul de vedere al
culturii par a fi mai cu seamă lipsa întrebuinţări îngrășămintelor şi In-
tretu țării instrumentelor cu tracţiune animală pentru lucrul viei. Nein-
trebuintarea Ingrägämintelor se explică prin fertilitatea mare a terenului,
iar în ceia ce priveşte tracţiunea animală, poate faptului că terenul esta
adesea prea accidentat, că vegetafiunes e prea luxuriantä și mai cu seamă
fiindcă Sri, numai dia podgoreni sint mari proprietari ; chiar dintre a-
ceştia sint mulţi care şi astăzi Intrebuirfeazä tot sapa. Scumpirea pro-
gresivă a manodoperei ce se accentuează pe fiecare zi va conduce de
sigur gi la noi, In cel mai scurt timp, la Intrebwinfarea tracţiunii animale.
Varietäfile de viță ce se plantează la noi sint sau plante vechi in-
digene altoite pe port-altoi american, sau vije străine. In ceia ce pri-
vegte intrebuinſatea uneia sau a alteia dintre varietăţi se constată o lipsă
totală de directivă a podgorenilor şi în această direcţie şi intervenfio-
nismul Statulul a dat greş. Mai intin, în aceiași probt! tc vum găsi
teplantate 5, 10 şi 15 varietăţi luate absolut la intimplare, de cele mai
244 VIAŢA ROKINEASCA
multe ori alegerea find bazată pe impresiunea acustică a cuvîntului sau
teclama pepinieristuful, In acest mod se explică pentru ce găsim in
regiunile cele mai septentrionale ale ţării „clalrette*, varietate din peri-
dada cea mai ilrzie de coacere. O observaţie mal frapantă am fäcut- o
însă in cela ce priveşte varietățile romineşti (indigene). Odată cu re-
p'antarea viilor [iloxerate, podgorenli au Inceputa amesteca și trat sporta
varietățile indigene, rezultat al unei selectlonärl şi experiențe de secole,
dintr'o regiune într'alta. Iniţiativa Statului neintervenind la timp, rezul-
tatut a fost că astăzi avem Intr'o regiune vii replantate cu varietăţi indi-
gene aduse cintro alta cărora nu le convine absolut de loc nouile con-
ditiuni de viață, astfel că podgoreanul este expus la o pierdere conti-
nuă. Cazul cel mai tipic ni-l oferă varieiatea albă „crimpoşie” care,
transportată din podgoria Drăgăşanilor In nordul Moldovei, melază re-
guiat în fiecare an.
Varietăţile indigene cele mai importante sint:
a) albe ; grasă (Cotnari), fetessck (Cotnari). galbenă (Odobeşti),
crimpoşie (Drăgăşani), gordinul (Dealul Mare), băşicată (Dealul Mare), et.
b) negre; băbească (Nicorești), braghină (struguri roşii) (Drăgă-
şani), negru virtos şi moate (in toată țara),
Dintre varietățile străine cele mai răspindite sint:
a) franceze ; cabernet, malbec, sauvignen, pinot, aligoté, gamay,,
aramon, carignane, cinsaut, clairette, muscat, alicante bouschet, colom-
baud, etc.
b) germane; Riesling. Welch Riesling, etc.
c) austro-ungare ; Sylvaner, Weltliner, Kadärka, efc.
Ca varietăţi de masă găsim Intreaga scară a varietăților Intrebuin-
fate în toate ţările viticole.
In ce'a ce priveşte metodele de vinificare am spus-o mai sus că
sintem încă primitivi, cunoștințele cenologice fiind mult înapoiate în
raport cu cele viticole. Nu mai departe decit in 1895 Drutzu scria
„Teascuri se găsesc foarte puţine, strugurii sint striviți cu picioarele în
trunchiuri scobite de plop sau tel“. Vinfficures se făcea intruna mod
primitiv, crămi'e, dacă existau, erau mal muit decit rudimentare, Astăzi
trebue să resundagtem că au Inceput şi 'n această direcțiune a se face
progrese, simfitoare față de trecut, vesuticiente însă incă față de cc-
ringele oenologice moderne. Privind cu nepărtinire şi articolul d-lui N.
Brunet din „A travers les grands Vignobles* și acel al d-lui Dodan:
de Perrières: „La vigne en Roumanie” din Le Progrès Agricole 1914/5
Avril, dreptatea este de partea d-lui Brunei cind privim chestiunea din
punctul riguros ştiinţific; cind Insă ținem seamă de condiţiunile econo-
mice locale atunci—făcind abstracţie de nota de reclamă ce se degajează:
pentru o anumită casă comercială—trebue să recunoaștem împreună cw
_CRONICA VITICOLA 245
d. de Perrières că şi în cela ce privește vinificafia sintem acuma pe
calea evoluţiei, ce-i dreptul mai îndărăt, în raport cu cela ce cunoaştem
în materie de viticultură.
Expiicaţia faptului că găsim în Rominia Instalatiuni adaptate după
toate cerințele ştiinţifice oenologice, alături de proprietăți cu o lipsă
totală de cramä şi pivniţă, trebue căutată in faptul că 95°), adică marea
majoritate a podgorenilor sint mici proprietari, care nu pot face față
cheltuielilor necesitate de o instalațiune modernă. Marii proprietari
sint adesea înzestrați cu instalaţiuni conform tuturor cerințelor științifice,
vinilicarea gi manipulafiunile de pivniţă fiind conduse cu deosebită com-
petință. lată de ex. în citeva cuvinte, descrierea instalațiunei viilor din
Drăgășani a d-lui C. J. Brătianu, unul din marii podgoreni ai țării:
„Suprafaţa cultivată 75 ha. repartizată în trei vii: Mamoteşti, Teiu
(Dealul Oltului) și Bäräfia-Arnota (Dealul Oltului). La fiecare din pri-
mele două vii există cite o instalațiune cu presă continuă Colin; la a
treia vie instalaţiunea e în curs. Strugurii se descarcă din căruţe într'un
jehiab de unde curg in zdrobitor ; o norie ridică la presă de unde mus-
tul poate fi condus prin ajutorul unei conducte de aramă cositorită în
sub-sol, unde se afıä cuvele de fermentațiune fie în beton armat căptu-
Şite cu sticlă, fie în lemn. La via din Teiu crama şi pivnija sint in be-
ton armat, la Mämotesti in cărămidă. Cuvele in beton armat au o ca-
pacitate de 3000 hecto, (în număr de 9), cele in lemn o capacitate de
3000 hecto., iar buţile o capacitate de 2000 hecto. fiecare variind între
1—10 hecto. Vinificatea vinului negru se face in tocitori sistem borde-
tez. Vinificarea strugurilor se face pe varietăți cu intrebuintarea de a-
cid sulfuros și fermenți selecționați. Vinurile obținute sint destul de
pline, dozind un minimum de 10° și putind ajunge până la 15* de
alcool*,
$
In ceia ce priveşte cantitatea şi valoarea vinului, iată care a fost
producția diverselor regiuni ale ţării In anul 1913. (Tabl. No, VI),
Ca titlu de comparație am dat la urmă și cifrele pe ultimii cinci
ani şi media pe ultimii zece ani.
Cit priveşte comerțul cu vinuri a Rominiei iată ciirele pe care le
dä Ministerul de Industrie zi Comerţ pe perioada 1907—1911, relative
la must sau zemuri de struguri şi vinuri, fiecare din acestea considerate
in a) sticle sau urcioare și b) în orice fel de vase alară de sticle şi
urcioare. (Tabl. No. VII., VII., VII. şi VII.).
Din aceste tablouri se vede că importul general al Rominiei pe
anul 1911 a fost:
ker, val. lei
Vinuri în sticle gi urcicare . . . 67.4158 . . 110.606
Vinuri în orice fel de vase . , . . 600.596 . . . 720.715
668.911. . 835.321
Cantitatea si valoarea vinului în 1913
Tabloul VI
Regiuni
fața pro-
ductivă
Supra!
—
EH
Cimpiile Siretului şi Prutului
Carpaţii Moldovei
Carpaţii Munteniei
Cimptile Dunärei
Dobrogea
Rominia în 1913
1912
1911
1910
1909
1:08
Media 1908—1912
„ 1203-1012
etul mijlociu
po hectar
| Pr
Must şi zemuri de struguri în sticle
şi urcioare
Tabloul VII,
= Import
907 | 1908 | 1909 | 1910 | 1911
Total Kgr,
Total Lei | 116) e
Must şi zemuri de struguri în orice fel
de vase, afară de sticle şi urcioare.
Tabloul VII.
Import
ora prea Eegenen
1007 | 1908 | 1003 | 1910 | 1911
Austro-Ungaria | 401 37
18
.
ogere 128010 HIE | mt moL
ot? um bie ken gates
LI
11281 gR FREI . EHS . LEST Lane Aën moL
| | enn D, en Dë ze ei
D gar? 8 T GALES r
e E ve GO gee | Sat vfundg
| 1298 +806 uag
81 Lt Se Dia m 190% grenzt
Ka? Vo 98 Spoo
ger d) men age Step 60116 5 erw]
ep 19 DE 50196 298 608598 KIT 20196 GËT
6 681 27 pt 984 9258 itere goest Set 7371 voemp
858 so wett Ser ag (64966 GEZ
st Hu RT 8 T îi BL 029 Kei
ep zen ` Jan est es |
818 LUL 918 189 1 Let jere LES BER vH
| 10 925 își Ko ez eech
96: KRISE 10L garr el L L sues
(gt gae DEE ke g FIG — tn 56 suy
1
1 "Ter | o | ewei 8061 1087
| ei | ol eet
yaodwj
"LA Moat ai" 0pan Is sps ap gje asea ap al O ul nuf
1 |
IES us laem ke euer manu | |
r rare A Gi Gi Wl e e ex Ze keme IS
St ct 699 PLF
0T0F 11 unt ` sën gei
OI ep H wundg
39 D d SHS
91 6 9 KZ “isn
919 6 Gi spe
EBAL Fiss 2008 onI
CH 8540 H e waag
eret 1569 6002 Leet suwu)
aas merae lores ss vun
D az 91 19 W
8 zt
OI o 105 b Penn
81 161 i 60T wog
DLEE 3 IC ont vuwdun-onsuy
Toner | eost | sost | met
Tabloul VIII
Vinuri spumoase (Champagne)
CRONICA VITICOLA 251
iar exportul:
Vinuri în sticle şi urcioare. . . -. s ZEIT — e 4.830
Vinuri în orice fel de va se 16.298
19.298 . . 9.815
in cela ce priveşte vinurile spumoase, încercările în această direc-
ție datează de foarte puţin timp (10—15 ani); astăzi însă ajungind a fi
destul de numeroase, însuşi Statul, prin Ministerul de Agricultură, a în-
ceput a face încercări pentru a se vedea cum se comportă vinurile CH
rii noaste la gampanizare- Asupra rezultatelor nu ne putem încă pro-
nunţa, chestiunea fiind la început atit din punctul de vedere al studiului,
cit gi cel al comercializării. Deocamdată sintem tributarii exclusivi al
străinătăţii, lată un tablou statistic al importului și exportului vinurilor
spumoase, din care se constată că din 350.090 Kgr. şampanie intro-
dusă în ţară în cursul anului 1911, nu mal puţin ca 336.595 Kgr. au fost
importate din Franţa. (Tabl, No, VIII)
laşi, Innie 1914.
Dr. llie Pisovschi
Scrisori din Bucovina
Trupa „Petre Liciu“ în Bucovina. — Cursurile de vară din Candreni.
— Primul congres al invätätorimii romine din Bu-
covina. —Comemorarea lui Eminescu.
Trupa de teatru rominesc „Petre Liciu" de sub conducerea artis-
tului C. Belcot dela Teatrul National din Bucureşti a făcut în timpul dela
2—15 lunie v. al cincilea turneu artistic în Bucovina şi putem spune
chiar la locul acesta, că dela neuitata stagiune a lui Liciu — a doua in
serie, când s'a jucat trilogia lui Delavrancea in faţa căreia s'au sgu-
duit zi infiorat sulletele Moldovenilor din Bucovina —n'am mai avut sta-
piune atit de bună, atit în ce privește jocul artiștilor cit și în ce privește
repertoriul ales. A compune o trupă teatrală pentru Bucovin! şi în de-
osebi a alege piesele care au să fie jucate nu-i lucru uşor şi cu atit mai
mare e meritul celui ce nefinind samă de munci, jertfe de bani şi sănă-
tate face acest lucru, care pentru noi e o mare binefacere culturală.
Şi artiștii care In timpul cit se pregătesc pentru reprezentațiile din
Bucovina trebue să facă zilnic cite două şi trei repetiții, merită recunos-
tina publicului bucovinean căruia îi oferă hrană spirituală atit de ne-
cesard,
Laudä i se cuvine d-lui Belcot pentru alcătuirea repertoriului,
Seria reprezentaţiilor sau inaugurat cu piesa lul B. P. Haşdău :
Răzvan zi Vidra, care a plăcut extraordinar de mult. Spiritul demo-
cratic, care stäpineste în toată piesa, sufletul eroic a lul Răsvan, dragos-
tea de țară zi neam și ura contra străinilor, in deosebi impotriva Mos-
calului au fost simțite de cel prezenţi care nu mai aflaseră locuri şi stä-
teau în afară de staluri. Toată asistența a ascultat cu adincă pietate versu-
rile spuse cu atita simţ și înțelegere și a subliniat cu aplauze furtunoase
fiecare scenă, fiecare tiradă, lar la sfirsitul actelor sau făcut artiștilor
ovafluni furtunoase, care au ținut mai multe minute. La siirşitul piesei
toată scena era plină de fiori, pe care doamne şi domnișoare din socie-
tate le-au aruncat artiștilor,
Seara a doua sa dat Hamlet. Publicul a asistat în număr şi mai
SCRISORI DIN BUCOVINA 253
mare ca in seara intäia. Erau și numeroși străini, cari au venit să vadă
pe Hamlet al Rominilor, pe d. Aristid Demetriade. jocul neintrecut
al acestui adniirabil artist i-a silit şi pe cei mai dificili critici străini să re-
cunoască că jocul lui Demetriade e jocul unui artist mare, care poate
sta alături de marii artiști ai scenelor apusene, și interpretarea sa care
poartă pecetea personalității sale e o concepţie superioară, tot aşa de
indreptăţită şi explicabilă din caracterul complicat al enigmaticului Mam-
let ca şi a celorlalți mari interpreţi ai prințului Danemarcei.
Dela Ștefăniță al lul Liciu din „Vitorul“, dela Isidor Lechat din
„Banii“ nam mai văzut noi Bucovinenii o creafiune atit de puternică şi
de originală.
D. Demetriade e o podoabă a scenei romine și-i sintem adinc re-
cunoscători că sa hotărit să vie în Bucovina ca să ne dea posibilitatea
să-l admirăm. Publicul romin și-a dat toată silința ca să-i arate toată
dragostea și recunoștință, sărbătarindu-l pe scenă gi afară de scenă în
festivități organizate anume. Emoţiunea artistică superioară care a ro-
bit sufletele spectatorilor in cele trei seri în care a jucat Demetriade, e—
cred—pentru un artist, sat sfacţia şi mulfumirea cea mai mare și netre-
cătoare care-i totodată un Isvor de innoire a puterilor sale.
Seara a treia sa reprezentat comedia de salon Hapugile care a
plăcut foarte mult fiind interpretată cu multă finejä și înțelegere.
Sau reprezentat apoi o localizare, Deputatul tatii, dimpreună cu
„La Turnu Măgurele” şi o traducere din franfuzeste: Nabdddile Cléo-
patrei, dimpreună cu Telefonul.
Toate piesele au avut interpreți buni și au plăcut publicului care a a-
sistat în număr mal mare ca oricind,
Am vorbit in treacăt de interpretarea lui Demetriade in Răsvan,
Hamlet zi în Pdpugile zi ţin să adaug aici că natura l-a inzestrat pe a-
cest artist cu toate cele necesare, ca organ sonor, fizic plăcut și impu-
nätor, la care artistul adăuaind munca sa conştiincioasă a ajuns la In-
nältimi, la care ajung numai adevăratele talente, i
O interpretare de forță a fost a d-şoarel E. Ciucurescu in decsebi in
Vidra (Räsıan și Vidra) în Gertruda, mama lui Hamlet (Hamlet) zi in
Doamna de Jussy (Päpusile). ?
D-soara Eugenia Ciucurescu are o înfățișare plăcută, statura bine
făcută, mult temperament şi rutină artistică, A interpretat toate rolurie
cu mult succes și a fost aplaudatä de spectetori,
D. Belcot, sutletul acestor turneuri, modest ca un adevărat artist
și-a intemeiat la noi în Bucovina de mult reputaţia sa de artist excelent,
de cind incă ca tinär a apărut în trupa lui Petre Liciu, care avea față
de acest artist tinăr o deosebită considerație pentru conștiinciozitatea şi
punctualitatea cu care îşi implinea îndatoririle sale de artist, pentru pro-
funda seriozitate cu care își privea cariera de artist nu ca o profesie, ca
un meșteșug, cl ca un apostolat.
Deatunci, orideciteori s'a Intors la noi, reputaţia lul a crescut mai.
254 VIAȚA ROMINEASCA
ales în anul cînd după moartea lui Liciu s'a hotărit să continue turneu-
vile inaugurate de maestrul său.
El a interpretat in mod superior pe Sbierea (Răsvan și Vidra), pe
Polonius (Hamlet), pe De Ferney (Päpusile), pe Zaharia Belmageanu
(Deputatul tatii), pe Gonlistan (Năbădăile Cleopatrei). In deosebi, în ro-
lurile comice, Belcot este irezistibil. E inepuisabil in înfățișarea părți-
lor comice ale vieţii și, cela ce-i de remarcat, nici cind nu se repeteste.
Cind deci conducerea Teatrului Naţional, recunoscind talentul și
munca lui Belcot, l-a avansat aproape în mod exceptional—Belcot e, deși
foarte tinär, artist societar de clasa Il-a—publicul bucovinean a privit a-
ceastă distincţie a favoritului cu o deosebită bucurie,
Din rindul celorlalți artişti merită să relevăm talentul lui Duţulescu,
un vechiu cunoscut al Bucovinenilor, un artist cu frumoase calități, un
fanatic al datoriei.
EI a interpretat pe Vulpoiu (Răsvan și Vidra) şi a plăcut mult cu
statura lul de uriaș ce invirtia ghloaga cu multă ușurință, pe /lorațiu
(Hamlet), pe Nizerolles (Păpușile), pe George Popescu (Deputatul tatii),
pe Anastase (Näbädälle Cleopatrei). Elegant, cumpănit, fără exagerări,
Dufulascu e un interpret de mult talent şi munca sa stäruitoare Il indru-
mează spre un viitor frumos.
Mai amintim jocul reuşit al d-lui Ciprian cu puternice inclinaſſuni
spre rolurile tragice, N. Bulandra și Or. Mărculescu, doi actori tineri
care depun muncă rodnică pentru formarea lor deplină,
Din artiste amintim pe lingă d-șoara E. Ciucarescu, talentul fru-
mos al d-soarei Lily Ghimbdsianu, care sa distins in Ofelia (Hamtet),
in Marchiza Fernanda de Montclars zi in Adela (La Turnu-Măgurele)
şi pe d-soara Aura Mihăilescu, o artistă plină de vervă, care a fost
deosebit de bine în Eraclipa Veselia (Deputatul tatii) şi în rolul titular
din Năbădăile Cleopatrei. Domnii Barbelian, Săvulescu, Brätulescu,
Constantinescu, d-goarele Dumitrescu, Ignatescu, d-na Duţulescu au a-
vut roluri mici gi merită o menţiune onorabilă.
Trupa a dat reprezentații şi In provincie: Storojineţ (una), Rå-
däuf, Suceava, Cimpulung (cite două), Sirete (una).
Merită să fie amintită primirea deosebit de frumoasă ce li s'a fă-
cut artiștilor în Cimpulung. Domnii /. Q. Duca şi O. Diamandy, care
au înlesnit în mare parte acest turneu, au făcut o faptă bună.
Ki
s *
Asociaţia cimpulungeastă a învăţătoriior romini continuă zi in
anul acesta cursurile de vară pentru învăţători, care au fost inaugurate
în anul trecut și au avut un succes neașteptat de frumos. Cursurile vor
începe în anul acesta în ziua de 19 bie n. in școala primară dia Can-
dreni, o lucalitate foarte frumoasă din Carpaţi cu ape minerale puter-
nice și băi de nămol, imprejurimi pitoreşti. O cursă regulată de auto-
SCRISORI DIN BUCOVINA 255
mobile leagă zilnic Vatra-Dornei pănă unde merge calea ferată cu Bis-
trița (Transilvania).
Programa cursurilor din anul acesta cuprinde o serie de conferințe
si escursiuni.
D. Joan Abageriu, profesor la Școala Normală de Invăţători din
Cernăuţi, va ținea conferințe din pedagogie și didactică (teorie şi in-
drumări practice). Fiind un învățător vechiu cu o bogată experiență prac-
tick, cursurile sale vor fi o bună îndrumare pentru tinerii învățători.
Profesorul universitar, doctorul E. Botezat, va face cursuri din do-
meniul știinților naturale și va conduce escursiunile în împrejurimea bo-
gată a Candrenilor, unde va explica la fața locului formațiunea munţilor
și alte fenomene geologice.
Profesorul universitar, doctorul Jancn I. Nistor, are un ciclu de
10 conferinţe istorice asupra Bucovinei; în afară de aceste va citi din
Istoria civică (Bürgerkunde).
Profesorul dela școala specială pentru lucrarea lemnului din Cimpu-
lung Jon Stefureac, un bun cunoscător al artei noastre populare, pose-
sorul unor obiecte de mare preț, adunate cu mare chin şi cheltuială, va
face cursuri de desemn decorativ, va arăta importanța artei populare și
va da zi îndrumări practice asupra motivelor care ar trebui intrebulnfate
la desemn în şcoala primară.
Primul congres al învățătorimii romine din Bucovina ţinut
în zilele de 7 şi 8 lunie n. în Suceava a avut un succes neașteptat de
bun, succes care e de remarcat fiindcă au trebuit de învins felurite
greutăți.
A participat un număr de 5—600 învăţători şi învățătoare ro-
mine din Bucovina din totalul de 7—800 citi sint de toţi; din Regat
au participat delegați ai diferitelor Asociaţii judeţene și ai Asociaţiei ge-
nerale, iar din Ardeal au participat d-nii dr, O, Ghibu și Juliu Maior,
primul inspector al școlilor greco-orientale, al doilea profesor la Blaj.
S'au primit urări telegrafice din tot ţinutul locuit de Români, pănă
şi din Cadrilater. Referatele zi discuţiile au fost temeinice, cumpenite și
lipsite de explozii. Peste tot a domnit o atmosferă de sărbătoare și un
entuziasm avintat.
Congresul s'a inaugurat cu o sară de cunoștință, la care au par-
ticipat sute de învăţători şi învăţătoare,
A doua zi, Duminică, sa celebrat în vechea Mitropolie un Tedeum
de egumenul mănăstirii, apoi a inceput congresul în sala de gimnastică.
Şedinţa de dimineaţă, prezidată de d. George Tofan, preşedintele Asocia-
Gei, a lost rezervată deschiderii şi conferinţei profesorului universitar
lancu I. Nistor. Congresul a fost deschis cu o telegramă de omagiu a-
dresată Împăratului, apoi președinteie a rostit discursul de inaugurare,
arătind menirea și Insemnătatea congresului. După citirea telegramelor,
956 VIAȚA ROMINEASCA
şi-a desvoltat dr. Nistor temeinica sa conferință in care a arătat care a
fost desvoltarea istorică a şcolii primare din Bucovina, bazatä pe date
cu totul nouă ; conferința aceasta prezintă o însemnătate din cele mai
mari şi va servi pe viitor tuturor celor ce vor cerceta istoricul școlii
primare din Bucovina,
Toate conferințele rostite la congres dimpreună cu discuţiile vor
apare într'o brogurä, pe care o scoate comitetul Asociaţiei.
În şedinţa de după-amiază, prezidată de directorul şcolii primare
din Bosanci, N. Donisă, întâiul vice-președinte al Asociaţiei, şau citit
referatele d-nii Dim. Moldoveanu : Educaţia invățătorimii, care a fost
o aspră, dar îndreptățită critică a sistemului din trecut şi prezent cu-
prinzind zi propuneri de îndreptare şi O. Rotică: Naționalismul In
şcoala primară, un foarte bun referat, în care chestiunea a fost privită
din toate punctele de vedere.
Şedinţa de dimineaţă din ziua a doua, cu care Sa încheiat congre-
sul, a fost prezidată de inspectorul şcolar al districtulai Cimpulung, Di-
mitrie Teleagă, al doilea vice-președinte al Asociaţiei. Mai întăiu a ros-
(it o conferință de tot instructivă inspectorul dr. O. Ghibu, apoi a
vorbit d. C. Cozmine (Brasca) despre Activitatea extraşcolară a In-
edfätorilor și ultimul a fost referatul d-lui Gavrilescu (Gura-Coşnei) des-
pre Organizarea învățătorimii.
Apoi profesorul dela liceul sucevan, d. F. Doboş, a schițat istori-
cul Sucevii ca pregătire pentru vizitarea minelor. După ce s'au votat cu una-
nimitate moſlunile depuse de congresigti zi acceptate de birou, pregedin-
tele a declarat congresul închis, după ce a constatat rezultatele obti-
nute și a mulțumit tuturor celor ce-au contribuit la aceste rezultate.
*
* *
Mai multe societăţi culturale, şcoli primare şi secundare au come-
morat prin serbări împlinirea a douăzeci zi cinci de ani dela moartea
lui Eminescu.
Asociaţia corpului didactic romin din Bucovina a sărbătorit a-
cest eveniment printr un festival aranjat în Teatrul Municipal. Prof. S.
Pușcariu a rostit o cuvintare asupra activităţii lui Eminescu, corul A-
sociației a executat mai multe piese cu text de Eminescu, artiștii Tea-
trului Naţional: Ciprian, Bulandra, Demetriade, Demetrescu, Ghim-
băşeanu au spus versuri de Eminescu și pe urmă au jucat o piesă in-
tr un act: Recomandafia.
Cele mai multe școli primare vor sărbători pe Eminescu și Creangă
la toamnă, căci Consiliul şcolar al ţării a dat lber o zi de cursuri pen-
tru această serbare,
Un Bucovinean.
Scrisori din Basarabia
(Basarabia dela 1912 incoace)
Wa
Basarabia şi Bucovina—Ce avem rominesc ?—Celor care se In-
doesc. Cum trebue privită Basarabia. Constanţa-Chişinău.—
Noul arhiepiscop Platon.
„In toamna anului 1875 a făcut Eminescu drumul la Cernăuţi cu
un geamantan plin cu citeva sute de exemplare din broşura „Răpirea
Bucovinei“, Se serba în Cernăuţi de către guvernul imperial o sută de
ani dela smulgerea și încorporarea Bucovinei odată cu inaugurarea uni-
versității, atunci creată de Francisc losit. Eminescu este patriotul Indräz-
net care introduce tiptil, în Bucovina copilăriei lui, protestul rominesc
împotriva acestei nedreptäfi de o sută de ani"...
Aşa dar, în 1875 în Bucovina constatăm o serbare oficială nem-
feascä, căreia i se dă In tot cazul zi un caracter cultural și utilitar prin
inaugurarea unei înalte şcoli, şcoală care în condiţii europene, n'a putut
să nu-și insușească întrucitva şi duhul naţional rominesc al acestei țări
prin deschiderea curind după aceia a unor cursuri de limba și știința
romină.
Cu acest prilej vedem ciocnindu-se în taină gi pe negliute două ca:
rente politice—cel nemţesc și cel rominesc, personificate în doi oameat
mari—Prancise losit şi Eminescu, cu toată diferenţa și distanța ce exis-
tau între el din toate punctele de vedere. Căci din această ciocnire,
din caracterul cultural al serbărilor de atunci se trage Bucovina contim-
porană rominească.
ei 1 şi U,. R.“ Martie-April-Mai 1914. 1
358 VIAȚA ROMINEASCA
Ştim bine cit de puțin satisiăcătoare sint rezultatele, obținute pănă
acuma de Rominii bucovineni in comparație cu idealul desvoltării lor na-
Honale. Dar în tot cazul, cind intrați In Bucovina—simţiţi deodată e-
xistenfa reală de aci a poporului romin, ca atare: inscripții şi anunciuri,
făcute de stat, în romineşte prin toate vagoanele trenurilor, care parcurg
Unia principală „Burdujeni—Itcani—Cernäufi—Stanislau*, apoi fireşte, și
pe liniile mici laterale de cale ferată provincială ; numirile staţiilor pe romi-
nește,—câlătorii flind in mare parte romini, iar cel germani, evrei și ru-
teni ştiind limba rominească ; să mai amintim: şcolile, elevii, profesorii,
conferințele, cercurile, societățile, cărțile, teatrele, studenţii, profesorii
universitari, Intrunirile, afişele, alegerile, consilierii, deputaţii etc.—toate
acestea cit de puţine, dar—is rominești... Dacă am avea noi, basarabenii,
ceva asemănător, am fi știut de mult să facem pe terenul țării noastre
o fiiială bună a Patriei-Mume. Dar nu sa ivit la noi nici odată un E-
minescu cu geanta lui și cu protestul hotărit al simțului său national
fierbinte.
Ce avem însă noi rominesc în Basarabia pentru momentul odios
al jubileului „nostru“ de o sută de ani? Două foi săptăminale și o re-
vistă lunară („Glasul Basarabiei” și „Cuvint Moldovenesc") redactate pe
„moldoveneste* şi tipărite cu litere civile (nu cirile). ruseşti, fiindcă al-
labetul latino-romin nu e cunoscut în Basarabia mai de loc; o revistă lu-
nară confessionalä „Luminätorul* cu elogiile ei pentru statul și biserica
rusească, larägi „zugrăvite“ nu cu caractere latine, ci cu litere slavone
copiate de pe cărțile bisericeşti ale veacurilor 15 și 16....—aceste 4 „pu-
blicaţii* neexprimindu-se decit într'un limbaj de rob sau de fabulist prudent *).
Apoi avem: graiul rominesc numai cel țărănesc, ceva pervertit, dar
care se vorbeşte incă la 2 milioane de Romini; portul rămas rominese
numai pe jumătate ; numele de oameni şi numiri de sate, staţii, oraşe și
localități— mai toate romineşti; avem 3—4 sute de sate rominești chiar
şi peste Nistru In guvernămintele Herson şi Podolia, trăind aceiaşi viață
ca acuma 100 de ani, dar tără nici un cuvint rominesc tipărit măcar cu
litere rusești, fără slujbă prin biserici în limba lor, fără nici o cunoş-
tință de sine, că anume ar fi romini, fără nici un simț de solidaritate cu
poporul „dela Nistru pănă la Tisa“...
Dar să lăsăm pe frații noștri podoleni și hersoneni la o parte si
sä ne Intrebäm mai bine ce mai avem noi, basarabeni, ca elemente na-
tonale rominesti? O, încă multe: 3—4 sute de mii de săteni romini de-
ai noștri, rătăcind prin stepile Siberiei, Caucazului şi ale Turchestanu-
*) Una din aceste publicații, anume „Cuvint *
sub directiunes d-lui Nicolae N. Alecsandri de ER =.
proape a d-lui P. Halippr, absolvent al universităţii din lași,—a ajuns com-
parativ la mare succes In Basarabia si are deja un tiraj de 2000 exem-
pere săptăminal, e: e şi încă 2000 de exom lunar en revistă. „Gla-
8 u Ă ta
— — 3 de miji 4 Aen sem stă molt mai prost din cauza lip-
SCRISORI DIN BASARABIA 2
zul. unde căutindu-și locuri nouă, își găsesc adăpost bun fără cruce și
mormint; aci scapă ei pe veci de obijdele, ruina şi sălbătăciile de
pe bastina lor. Deprinși de mici cu cultura porumbului, a viei, a fructelor
si a zărzăvatului nu pot nici de cum să se deprindă cu condiţiile noui,
cu altă climă, cu secara şi cu varza; nu pot nici cum să se obisnuias-
că în jalca lor nemärginitä și în dorul de sara lor mamă, de malurile Cu-
boltei, Răutului, Ciulucului, Bicului, Botnei, Isnovätului, Cogiinicului,
Ichelulul, Prutului, Nistrului, Dunărei.
Ba mal avem și emigranți ceva mai fericiţi: un d. Cheltulală în
Petersburg, care a ajuns celebru profesor universitar de literatura veche...
rusească ; d. Dumitraşcu prim vice-ministru al căilor de comunicaţie ru-
sesti; un d, Răileanu în Petersburg—capul nouei școli rusești impressio-
nisto-realisto-clasico-iuturiste de pictură ; d. general Foc, care sa distins
atita, ducind în războiul cu Japonia la 1904—1905 victorioasa armată
rusească direct la Naghasaki și Tokio.
In afară de acești Romini basarabeni, al căror șir spre marea noas-
tra mindrie Lag putea înzeci foarte uşor,—mai găsim ca simptome fru-
moase ale viejii noastre naţionale rominești: confirmarea nu de mult
din partea si. Sinod rusesc a dreptului nostru de a ne ruga lui Dumne-
zeu în limba noastră veche, care drept nu ne-a lost tăgăduit de nimene
in cursul veacului trecut, ci împotriva căruia arhiereii ruși din Basara-
bia nu ridicau decit „preferința“ lor nevinovată pentru limba slavonă In
biserici. Deci, acuma ca şi înainte fiece slujbă In biserică poate să se
facă in rominezte, numai de-ar vrea si. Sa preotul. Dacă însă facem
observaţia, că preoțimea noastră e numită după placul arhiereilor şi că
din 1500 de preoţi din Basarabia rămîn nerusificafi nu mai mult ca 15%,
se lămureşte pe dată cit de bine stăm cu biserica noastră naţională.
In afară de aceasta pe lingă consolarea religioasă ortodoxă am in-
ventat—(unii spun că din cauza intunericului— beznă dela noi, iar alţii
dovedesc că şi din cauza duhului nostru cel prost care se Impotriveşte
culturii strălucite a Rugilor) și o concepţie, un sistem de cult specific ro-
mino-basarabean, după care nu există decit un singur Dumnezeu cu proo-
rocul Lui sf. Inocentie din Balta, pentru care ne-am vindut ultima cămașă
şi ne-am dus pănă la Golgotha lul, ridicată de Rugi la malul Oceanului
ie mare zi bun mecenat d. Vasile Stroescu, dar care
ne-a părăsit pe noi, s'a dus în străinătate şi venitul de pe moșiile sale
din Basarabia, in sumă de aproape 300 de mii de lei anual, Îi dă pentru
cauza stintă a fraţilor transilvăneni. Pe moşiile lui date în arendă la pä-
ranii noștri romini-basarabeni din satul Brinzeni și altele, țăranii aren-
daşi, plătind preţuri foarte modeste, ajung oameni cu stare şi cu avere
şi se prefac treptat In burghezi ruşi de țară, trimiſind copiii lor pela orașe
la şcoli rusești gi chiar la şcoala militară, ca să lasă de acolo bravi o-
fiteri ruși. ŞI ştim, că mult ar vrea acest bătrin mecenat să facă ceva
260 VIAŢA ROMINEASCA
*
pentru Basarabia, dar nu poate și nu ştie cum să facă, flindcă nu crede:
în nimene și in nimic ce este basarabean, lar inima lui sa mutat în Ar-
deal, fericitul: Ardeal, Irumosul Ardeal, un crai cu viitor şi mai frumos?
Și mai sint ia Rominia mulți, ca d. Vasile Stroescu, care nu cred, că
Basarabia poate să-și albă gi ea renașterea ei națională: de aceia ne-am
şi luat sarcina Intregei noastre vieți de om să-i aducem pe toți acei
care se indoesc la concluzia, că Basarabia e o mare posibilitate pentru
rominime. Numai că ea e o posibilitate foarte originală și de neimitat,
care necesitează cea mai serioasă şi specială atenfiune. Odată ajunși
însă la această cunoștință şi convingere, se vor găsi și unele mijloace:
şi pirghii, iarăși originale, pentru a face In Basarabia ceeace poate so
ducă la dezvoltarea națională largă, adincä, grabnică d sănătoasă.
Pănă atunci fie-ne permis nouă să trimitem celor care se Indoesc
un reproș lrățesc:
„Avem un suflet încă 'n noi
„Și parcă laţi uitat J.
Și ce suliet, domnilor! Sufletul a două milioane de Romini;
suflet ajuns în tot cazul la condifiunile veacului al XX-lea cu mare res
zervă de sănătate neträitä, revărsată însă peste o mie de sate romineşti
din Basarabia, rămase In cea mai mare parte neatinse de stricăciunile
vremei ` sate nevoite să trăiască şi capabile să nu se piardă In mij'ocut
cerinţilor srăine,
Ba mai mult: în ultimii ani rominimea basarabeană, prin singurul
lapt al existenței ei, impune mult celor, care zilnic au a face cu ea, şi
H obligă de a se folosi de graiul rominesc și chiar şi de cuvintul tipărit
pe romineşte. ȘI mai înainte vreme vr un funcţionar mic rus, emigrant-
rutean, profesor de școală a fost nevoit, sosind Intro localitate romt-
nească, să înveţe dintăi graiul local; adeseori chiar ajungea pănă acolo,
incit se prefăcea şi el In „moldovean“. Acuma e altceva: desvoltarea
băncilor și a cooperative or sătești şi adunările membrilor acestor co-
operative Introduc obicelu!, fără nici o împotrivire din partea Rusilor, ca
toate chestiile financiare, de organizaţie etc. să se discute la țară și chiar
in mahalalele Chişinăului pe „moldovenegte*.
Atit inspectorii cooperativelor, cit şi instructorii agronomi al die-
telor de „zemstvo“ judeţene, fiind tecrutat în mate parte din originarii
Basarabiei şi urmărind să obfle ceva rezultate in serviciul lor, fac şi
vorbesc către populația de ţară numai pe romineşte. Ba unii chiar
ridică adeseori la congrese chestia generală a Intrebuinfärli regulată a
limbii „moldoveneşti“ în literatura propagandistă a cooperaţiunii şi a-
gronomiel și la cursurile speciale, întruniri etc. Azi cu toții se lovesc însă,
de un perete de netrecut: lipsa desăvirşită a oricărei organizații de in-
vățămint „moldovenesc“, lipsa, scrisului şi a cititului, a gramaticei, a
ù >
SCRISORI DIN BASARABIA ] 261
cărţilor, a şcoalelor,—deoarece la toale aceste trebue se se gindească
statul, care de loc însă nu st findeste la ele. f
Astfel mai toţi cultortregherii ruşi din Basarabia ajung la o sin-
gură constatare : că rominimea basarabeană ştie ceva litere: (dar nu cu-
vinte !) ruseşti. De aici vin lesne la concluzia firească cum că învăţă-
mintu! primar la fară trebue să se facă in limba „locală“ cu predarea
obligatorie a limbii rusești, La această concluzie ajung cei mal mulți din
ei, in cea mal mare parte intelectualii şi progresigtii ruşi, care deci nu
pot fi în principiu In contra limbii unei naționalități. Drept, că se găsesc
dintre ei gi unii incäpäfinafi, care încearcă dintăi să se explice audito-
tului „moldovenesc“ în limba rusească, dar şi aceştia au prileje imediăte
de a se convinge că, pentru populaţia rurală din Basarabia nu se poate
face nimica fără limba ţării.
Deci, sună, sună necontenit limba rominească peste toată Basa-
tabia, numai că nu-l auzită bine de cei din Moldova şi din Muntenia,
de cei de „peste Prut“... Cum vă inchipuifi, amicilor cetitori, viaţa unul
oarecare sat „moldovenesc* din Basarabia ? In ce grai şi în ce port
trece ea? Nu sintefi oare surzi, dacă de dimineaţă dela răsăritul soarelui
până la adinca noapte nu vă atinge auzul, glasul comun àl celor 1000
de sate romineşti din Basarzbia ?
Poporul basarabean vorbeşte şi va vorbi limba lui. Ruşii tolerează
şi vor tolera pătrunderea acestei limbi în uzul obștesc. Guvernul rusesc
duce acumo campanie teribilă în contra befiel ajunsă primejdie natio-
nalä nemaivăzută în Rusia. ȘI acum vedem toate „ucazurile* țarului,
toate măsurile guvernului în această privință— aplicate în Basarabia nu
pe ruseşte ci pe romineşte deşi cu litere ruseşti. Dietele județene şi cea
gubernială editează pe fiece an tot mal multe cărţi practice de medicină,
agronomie, cooperafle—traduse iarăşi pe moldoveneste.
Duhul poporului îşi rupe drum înainte, bituegte piedici, convinge
conştiinţele ruseşti, dar numai la un lucru nu poate ajunge singur : ca
oticialitatea țării să recunoască insfirgit cerinfile vremii și să înființeze
inväfämintul primar pe limba romineascä, Li e fosrte greu Ruşilor, chiar
imposibil de inzeles—de unde se poste lua profesori, manuale romi-
neşti, cum trebue constituit programul etc, Să imiteze pe Rominii din
regat, să imprumute modurile învăţăturii dela Rominii din alte ţări ?—La
aşa ceva Rusul nici nu poate să se gindească, Dacă am avea măcar nol
nişte elemente intelectuale numeroase locale cate să se ocupe cu ches-
tiunea aceasta şi care să tindă în mod pur cultural la învățătura „mol-
dovenească“, şi Ruşii ar ceda. Lipsa aproape desăvirşită de oameni de
acţiune -—iată ceiace ne birueşte pe nol şi tot amină propăşirea noastră
N „Martembrie*. A
I Apei nici o şcoală, cerc, societate, teatru, dregătorie cu limba
poastiă, cu semnele traiului nostru national. ȘI cu toate acestea—simp-
tomele numeroase sus arătate, care ar fi foarte neînsemnate pentru o
262 VIAȚA ROMINEASCA
— — — —ͤ — —˙¹Ü— m ma
mină de oameni de vr-o 100 de mii, au cea mal mare importanţă în
aplicarea lor la 2 milioane. Ele ne dovedesc, că In adincul poporului
romin din Basarabia se zbate neincetat o energie nemărginită naţională,
a cărei izvoare izolate ajungeau in cursul veacului trecut la Rominia Il-
beră sub formă de refugiați mari şi mici, incepind cu Alecu Russo şi
Hijdeu şi stirşind... ba nu—neslirgindu-se Incă.
Unii din fill credincioşi ai Basarabiei au îndurat şi prigoniri; e
destul să vă amintim de arhimandritul mänästirei Neamţu-Nouă (Kijcani,
jud. Bender) Gurie Grossu mutat din Basarabia de arhiep. Serafim in
centrul Rusiei pentru „tendinţe separatiste“ ; preotul Const. Partenie, des-
Hieft pentru opoziția lui in contra arhiereului Serafim, din toate dem-
nitäfile insemnate ce le ocupase în Chișinău şi închis întrun sat sărac
din jud. Acherman ; cunoscutul arheolog al Basarabiei inspectorul şcoa-
ictor din jud. Chişinău |. Hallppa, iarăşi mutat departe din cauza naţio-
nalizmulul lui; loan R. Rădulescu, traducătorul pe romineşte in versuri
perlecte al eroicei poeme a lul Lermontov, poetul Caucazului, „Demo-
nul“ (editată de „V. R.*), care după ce a fost mutat din Chişinău, unde
ocupase postul de ptolesor la seminzriul duhovnicesc, a murit la Came-
nef-Podolsc de tuberculoză,
Separat de aceştia trebue să pomenesc pe d. Nic, Durnovo, această
unică voce autorizală ce se ridică In mod periodic In favoarea noastă
a Rominilor basarabeni prin vasta presă rusească, căreia nu-i pasă ni-
mic de existența noastră. Cum gindifi: dacă un reprezentant al aris-
tocrafiei rusești, conservator-rus, fratele „dictatorului“ P. Durnovo (din
1905—1906), scriitor celebru în chestiile bisericeşti din Rusia, o autori-
tate mare în jurnvistică,—dacă acest om nu Incetează toalä viaja lui
să insiste asupra autonomiei naționale a Basarabiei, şi are cutezatea de
a spune negru pe alb (In Rusia!), că Besarabia întreagă (mu numai
cea de sud!) trebue să fie a Rominiei,—atunci ce mai vroifi dovadă,
că este, irebue să existe şi să biruiască un întreg sistem de anume no-
iuni asupra țărișoarei dintre Nistru şi Prut, care, aplicindu-se la poli-
ticä, să ne aducă la triumful inevitabil al rominizmului pe acolo...
D. N. Dumovo mi-a povestit mie odată, cînd am fost la d-sa in
Moscova (il informam totdeauna din Basarabia asupra vieţii curente de
acolo):
„Cind uneori mă biruesc amintirile, deodată evoc din ele una cea
mai plăcută pentru mine: o grămadă de copil dintrun sat moldove-
nesc de pe malul Nistrului — aceste flori de pämint ale Basarabiei—
ei din şcoală şi scufundafi In lumina soarelui, jucind şi bălbăind ro-
mineşte, pe cind profesorul lor, un tinăr idealist rus, venit de curind in
Basarabia, îmi povesteşte mie cu lacrămi In ochi—ce durere il cuprinde
în munca lul; „doar asta-i ca şi cum mag H dus in Spaniasă învăţ co»
piii de acolo rusește. Mam văzut nevoit dintăi să Inväf eu singur mol-
dovedeşte“ ; şi bietul „apoštol“ al mlnisterulul tus de instracțiune a in-
SCRISORI DIN BASARABIA 265
ceput deodată să-mi vorbească mie cu veselie de nişte zicătoare şi „cins
tece* moldoveneşti, la auzul cărora toți copiii au alergat repede la noi,
cei doi Ruși, şi cu ce bucurie şi mindrie ascultau ei atunci, pe elevul
lor comun! Un băiat mic, dar serios, a vrut să-l indrepte la unele ver-
suri pe profesorul lui, dar a fost reținut de tovarăşi; atunci i-am dat cu
voe să iasă înnainte la mine, Lam sărutat şi l'am rugat să-mi spue ce
observaţii şi corective vroia să facă. ŞI ne-a dat o lecţie bună, mie şi
profesorului, acest böefag ; ne-a descoperit el nouă legi fireşti ale lm-
bei romine populare, ne-a deschis o ferestraică din etnogralie şi folclor
uu țin minte detallat, dar ne-a fost mare ruşine înaintea lui; el purta
în căpuşorul lui mic o întreagă lume naţională pe care noi nu o ştiam,
care a fost în limba lui copilărească atit de frumoasă, şi care venea să
dispară in Basarabia din vina noastră)... Atunci am înțeles eu păcatul
acela nespus de mare, ce se face In Rusia în privința Rominului basi-
rabean. Am studiat geografia şi istoria acestei țări şi am ajuns la coa-
vingerile mele de astăzi. Acuma cind imi aduc aminte de copilaşul a-
cela—mă pun și scriu in a 1001 oară, că Basarabia trebue să fie romi-
nească !*...
După cele de mai sus am mai vrea să spunem celor ce se In-
doesc ` nu judecați Basarabia, fiindcă nu o cunoaşteţi; nu o cunosc
nici cei care stau in Chişinău. Numai atunci veţi putes, veţi avea drep-
tul de a judeca ce este Basarabia zi ce muncă se cete pentru ea, cind
veţi studia detailat dintăi harta acestei țări de 5 milioane de Ha., apoi
cind o veţi călători In lung şi 'n lat, cind vej! şti a trece călare noap-
tea dintt'un sat în altul zecimi de chilumetre numai pe cărările şi ho-
tarele moşiilur ; cind veji stăbate 900 chilometri malul Nistrului, 600 a
Prutului, 200 a Dunärel şi 100 a Mzrei Negre; cind veţi putea după a+
ceasta să vorbifi totdeauna despre o așa ţară lucruri veşnic noui, ne-
repelindu-vă in fapte (se pot repeta numai consideraţiile), cind veţi a-
junge în sfirgit la cMbingeres că var putea şi s'ar cere a se scrie o carte
ch de mare şi de amănunţită, despre Basarabia şi totuși ea ar fi incă
neindestulătoare.
Pănă atunci, repet, uu aveţi dreptul de a vorbi cu competinjä vå-
ditä despre Basarabia, şi a decide de soarta ei. Oare malji barbafi de stat
int şi în regat, care cunosc Rominla? E foarte uşor să spul întrun
discurs sau articol : „cele 3000 sau 1000 de sate rominezli“ nu e greu
să vă inchipuifl in mod abstract o aşa aglomerafie de locuri populate.
Dar fosrte rar se găsesc aceia, care au sträbätut personal această aglo-
merafie, care totdeauna au inaintea ochilor filme vii, bagajul impresiilor
luate dela țară in mulți ani de cälätorie. E rar ca cineva, inchizindu-şi
ochii, să-şi vadă țara lui întreagă aşa cum este, ca pe palmă: iată ba-
tiera oraşului cel „cu turnuri de aramă“, iată primul sat al nostru ro-
minesc Durlegtil, casa Anicuţăi, fintina cea părăsită, hotarul Albenilor
cu moşia bisericească, cărarea „ce duce la moară“, apoi satul Nimoreni,
după el Surucenil, Donicenii etc., etc.; aci vezi pe badea Tanase Er-
264 VIAŢA ROMINEASCA
hanu din Braniștea -(Bälti), colo pe Costache Stratu din Căuşani (Ben-
der), colea pe lon Codreanu din Ștelăneşti (Soroca); cimpuri peste cim-
pusi, sämänate cu popuşoi; lumea egitä la „prägit“, sunetele vieţii de
țară—totul pe romineşte, vale peste vale, deal peste deal, pe o intin-
dete de 5 milioane Ha., ce se mai prelungeşte prin noui milioane
spre apus pănă la Arad...
„Ah Doamne, să auzi din vale:
„Cum rid a drag şi pling a jale l
Să auziji şi d-voastră, care vă indoifi şi vă ţineţi in „rezervă“ şi
„ezitaţi. Să deschideţi ochii şi să vedeți cum plutesc in spaţiu şi în
timp, cum se zbat şi se avintă sulletele celor 2 milioane de Romini
basarabeni ` veţi pricepe numai atuncea—cilă iubire trebue să revärsafi
asupra Basarabiei. Numai de a-ţi avea-o! Căci lumea rominească e cam
prea deprinsă a se Indestula In „chestiile patriotice" cu gesturi indig-
nate, cu iubirea trimbifatä de neam, cu ura contra cotropitorilor şi mila,
anunțată zgomotos, pentru ţările romine subjugate, despre care cunoaște
numai cite ceva din „geografia şi istoria lor“ şi nimica din actualitate,
afarä de basme şi vechituri.
Acestei necunogtinfe complecte la Rominii ber: datorim noi ne-
gligenja generală, pe care o Intimpinä chestia Basarabiei la cei din re-
gat. E poale bine cind vă indestulafi In genere cu pufinul, dar nu in-
tro aşa chestiune, dela punerea cărei depinde soarta unei ramure mari
a neamului rominesc |...
larăşi ne întrebaţi pe noi: ce mai avem încă rominesc la noi? —
Avem: 300 de mii de Evrei, aproape toţi vorbind limba noastră ; avem
în Chişinău o singură lirmă scrisă cu căractere romineşti „Creditul agri-
col” ; toate celelahe rominegti vi le-am înşirat ma sus. . Mai avem to-
tuşi încă ceva ?—Ba di:
„Avem un vis neimplinit,
„Copii al sulerinţii. -
è „De jalea lui ne-au răposat
„Şi moşii şi părinţii...
Avem Insfirşit
E, H Cintece şi flori
e „Și lacrimi multe, multe J.
O, nu plingeţi!—Să det risul amar, nebun —.—
*) Cor ertare pentru expunerea eam haotică a rludurllor de mai sus.
La mes „scrisoare” despre „Basarabia dela 1912 Inconce* (V. K.“
Martie 1914) am fost nevoit să o ad: - * 7
„Git mai puţine exeursiuni — in vremurile dinaintea lui 1912 gi
cit mai “multă viață: din alun de azi nu vor contribui poate decit la haosul
real al expunerii, haos real şi conform ca însăşi Basarabia- contimporană,
Ca atit mai bine. Fi dacă la inceput voia amesteca la un loc toate ca-
SCRISORI DIN BASARABIA 255
De fapt, afară de toate cele sus-arătate nu mai putem înregistra
în intreaga Basarabie nimic rominesc, restul—se face pe rusește. Cu s-
semenes „mută“ ne-am prezintat la 16 Mai 1912 cind se serba în mod
oticial-local faimosul jubileu „de o sută de ani". Cu ea ne-am prezin-
tat şi la 3 lunie 1914 inaintea ochilor senini ai „Gospodarului“ nostru,
Inalt— Ţarului Nicolae Il, care ne-a desvelit nouă monumentul robiei
noastre seculare ).
Nu ne-a fost dat să fim în halul Bucovinei dela 1875, să vină şi
la noi un Eminescu cu protestul său. Poate că pe atuncea vreme simţul
pairioțic al Rominilor din regat își găsea teritoriul „dela Nistru pănă la
Tisa“ iar acuma Do fl mărginit intre Prut şi Tisa 7. , Nu ştim. Nol, in-
şine Basarabenii nu am putut face protestul. Pentru ce?—Am arătat a-
ceasta mai sus: na avut cine să-l facă, n'a putut, n'a ştiut să-l facă.
D N. lorga are multă drepta'e cind vorbeşte în Nr. 23 din 15
lunie a. c. al „Neam. Rom.“ următoarele: . -
Constanța-Chişindu.—,A douazi după călduroasele toasturi di
Constanţa Ţarul debarca la Odesa, De acolo s'a dus la Chişinău, unde,
—doi an! după serbările jublliare pentru anexarea intregii Basarabii, din
care, la 1856, Europa apuseană, biruitoare, a desfăcut trei Tinuturi din
Sud spre a le uni cu Meldova,—se desrelia statuia Ţarului „liberator*,
Alexandru Lin, care a „scăpat* această jumătate räsätſte and a Moldovei
„de Turci”, Statuia Intäfigeazä Basarabia copilă căut'nd un adăpost la
sinul marii Rusii.
„Ţarul a fost de faţă—şi a vorbit. A constatat, se pare, sentimen-
tele de iubire pentru Ruși ale Basarabiei şi a stărult asupra acestei Iegi-
timări sentimentale a stăpinirii sale pe aceste täılmuri,
„Lumea oficială rusească a fost mulțumită. Avea nevoe de așa
tegoriile și eoderlo obișnuite în o descriere ganarală, măsura povesi-
úni vele Ar se porta aere tonte filele albo, prir p sonsidcragiile şi
faptele lăturaşe. Aceasta din cauză, că nici o sistematizare. nu se poate
face in tot meteria ul, cure stă și astonptä înaintea men. Haosal vieţii poli-
tico-socialy din Basarabia stă mereu în lamivă şi aruncă în-umbră tonte 4
parentele zi simpte de sänätute precum gi rostul intregului nostru oom-
plex de traiu materiul și sulletase. Nu se poate nici Intelege, nici descifra
viața Basarabiei decit desemnind, fixind tăia haosul ei in mod pur im-
resionist,deei şi partea opică a rindurilor de mai jos va aparține analizei
ate de Insusi iltoral, pe. cînd tot 1 elătinătorul conținut -al
existenţii noastre, a Basarabenilor, va bil redat în aceste
Soss In Nr. 4—5 de Aprilio—Mai al „V. R.“ în corespondența mea din
Basarubia, data Inaugu monumentului a fost urätatk pe zua de 16 Mai
trecut, fiinlcă așa şi fusese fixată de guvernul rusese la început. Pianul intra-
vederii din Cons'anta a schimbat acest termen, ai Țarul d erezut mui bire
dintăi să pule piciorul pe pămintal . Romiulai libere şi numai după aceasta
să ne lovească cu călcăiul pe noi, Basarabonil.
pe cit e
266 VlaTAa ROMINEASCA
ceva, şi i sa dat. Poate că scum anume îngrijorări au dispărut. Vor D
fost cu tot respectul, şi multe aclamații. Doar și în foile „moldove-
pești" de acolo a ars tămile înaintea stăpinilor. Revista literară, foile. .
politice au pomenit cu pietate recunoscătoare numele Ţarului dela 1812;
8 tăcut expunerea stării de acum faţă de acela de atunci, pentru a se
invedera meritele dominației ruseșii. „Moldovenii* au fost „loiali“. Ba
unii așteptau să fie de față şi Regele Carol ori măcar Principele Moş-
tenitor al Rominlei*,
Cit despre ultima frază, fie-ne permis nouă să observăm, că ni-
mene din intelectualii basarabeni nu s'a aşteptat la asemenea fapt, ci
numai subsemnatul am Inregistrat fără nici o sentință subiectivă, in „V.
R., Nr. 4—5, cum că „in Chişinău circulă zvonul că la aceste serbări vor
veni şi Suveranii Rominlel și că In tot cazul va asista principele Carol”,
Apoi să nu judece d. N. lorga cu atita severitate jurnalele „moldove-
nesti* din Basarabia, care „au ars tămie inaintea stäpinilor". „Loialita-
tea“ lot nu face altceva, decit să aräte cit de slabe siat ele şi cit au
nevoe de Imbärbätare şi de ajutor din partea celor mal tari, ca să-şi
poată premeni punctul de vedere şi să declare intr'o zi, că sub aliă do-
minatiune s'ar fi tăcut In Basarabia progrese şi mai mari şi mal rodnice
în cursul veacului trecut; că dominafiunes rusească foloseşte progresu-
loi numai in mod pasiv, nu şi creator etc.
Nu ne judecați pe Basarabeni cu stla stricteță. Limba cu care
subsemnatul vorbeşte in presa rominesscä—Ruyii ar fi tăiato de mult,
dar am scăpat la vreme și sper—pentru totdeauna. Destăinuirile despre
starea lucrurilor din Basarabia, făcute In „V. R.“ de Martie, au fost tra-
duse în rusește și citate in presa rusească, ceia ce a stricat mult dispo-
ginnen bună a Basarabiei oficiale şi boereşti pentru serbări şi a înpie-
decat mult împăcarea certelor şi intrigelor, numai din desvoliarea cărora
se pol aștepta Rominii din Basarabia la ceva nou şi bun pentru el,
Nu putem judeca pe fraţi din foile „moldovenegti" din Basarabia, fi-
indcă ei vor cu orice prej să rămile şi să lucreze pe terenul Basarabiei ;
şi din unele puncte de vedere fac bine până ce...
Astfel constatăm absența absolută a vre-unul protest din partea
însăşi a Basarabenilor pentru cele petrecute la 3 lunie a c. în Chigl-
nău. In ce priveşte insă Rominia Liberă—aci vedem protestul suning
tare cu ocazia duplicităţii „Constanfa-Chiginäu* a farizmului: „Romina
Muncitoare“ a consacral nu puţine articole „țarului-spinzurător” şi cäiän s
d. profesor Tanoviceanu a dovedit în „Adevărul“ că singura eşire pen-
iru Rusia este de a retroceda Basarabia Romiuiei ; iar .afarä de presa
rominească şi presele ungurească, vieneză şi berlineză şi-au adus a-
minte cum că există In Europa o ţară numită Basarabia, care trebue să
treacă la Rominia in tot cazul mai dinainte de trecerea similară a celor-
lalte țări subjugate. Chiar însuși d. Max Harden sa ocupat puţin de
färigoara noastră, creziad că sat putea ca țarul să dea drept zestre lil-
cei sale o parte a Basarabiei...
SCRISORI DIN BASARABIA 287
mean — 2 — —————— 4 nee een een
Minută de distractie:
Intr'un Nr. de „Facla* găsim următoarea poezie intitulată „Lui
Sassonov* : *).
„Eşti bun şi blind. In tine nimic nu e sinistru...
„Dar zimbetul tău dulce mă tae ca o sabie,
„Cind mă gindesc, o Sassonov, că eşti ministru
„Şi peste... scumpa noastră Basarabie!
Iscälit: Cincinat Pavelescu. Foarte frumos şi mare bogdaproste,.
că am auzit Insfirgit In 1.000.001 oară același epitet, care ne aduce atit
mult, bun şi real, din partea fraţilor de peste Prut. „Scumpa noastră Ba-
sarabie* —cintä d. Pavelescu urind de moarte In acelaşi timp pe acela
care e ministru şi peste această țară. Ah!—„Muntele era supărat pe
munte, dar epurele n'o ştia”... săracul epure basarabean a ştiut bine un
lucru: să primească la 3 lunie pe țarul liarelor din ţările nordice—pe
urs. Şi ia făcut primirea. Dar despre această vizită a Țarului Nico-
lae în Chişinău, cu toate detaliile gi urmările ei de oarecare Insemnä-
tate pentru Basarabeni —voi vorbi In „scrisoarea“ următoare.
Aci însă nu ne rămine loc decit să inregistrăm un eveniment re:
cent şi de oarecare importanță pentru Basarabeni.
+
In ziua de 25 lunſe a. c. pentru prima oară Rominii intelectuali:
locali au indrăznit să lasă din rezervă şi să formeze o deputäfie romi-
neascä care, ca atare, s'a şi prezentat noului arhiepiscop al Basarabiei.
Cu toate că deputäfia, ea singură, nu sa numit decit „moldovenească”*
—taptul rămine fapt: Moldovenii din Basarabia şi-au expus Instirgit din
sinul lor un grup oarecare de persoane, care a vorbit pentru prima
oară in numele poporului acestei färi—celace pănă acuma a fost ne-
maiauzit pe acolo.
Primirea reprezentanţiloi societăţii locale moldoveneşti din Chişi-
nău de cäträ noul arhiepiscop Platon al Basarabiei a avut loc la casele-
Mitropoliei la orele 5 d. a, şi a durat o oră şi jumătate, avind un ca-
tacter foarte cordial,
I. P. S. Sa, tăind ultimii 7 ani într'o activitate de misionar e-
nergic în America de Nord, s'a interesat anume ca un misionar de si-
tustia moral-religioasă a populaflunii moldovene din noua lui eparhie..
După primele salutări şi urări din partea deputäfiei, care le-a adus nou-
lui arhipăstor în numele poporului moldovenesc, Vlădica i-a propus si-t
*) Nu sim de unde se traduce aţa numele ministrului rus pe romineste ;
rusește ol se numeşia: „Sazönor*.
208 VIAŢA ROMINEASCA
-expue lui toate Irebuinfele, cererile şi speranţele „turmei moldovene”, pe
care aceasta din urmă le are în privința lui ca arhiereu. Deputäfia i-a
arătat că cauza principală a sălbătăciei, intunericului religios şi a lipsei
depline de cultură la Moldoveni, a fost şi este absenţa limbei moldove-
neşti prin biserici, a propovăduirii vii pe limba părintească, a scoalelor
primare cu acelaşi limbă zi a edițiilor pentru popor. Arhiepiscopul Pla-
ton s'a stztat mult mişcat de starea lucrurilor şi a declarat că, fiind mi-
sionar, el pune pe primul plan satisfacerea acestor frebuinfe, care de
loc nu mal pot fi aminate şi nerealizate,
latre altele, Platon a spus deputăției, că el cu ajutorul unui preot-
misionar din America, originar din Basarabia, a cunoscut motivele cin-
țărilor bisericeşti moldovene, care au tăcut asupta lui o mare impresie
şi a hotärit, încă pe drumul său spre Basarabia, să culeagă şi să edi-
teze aceste cintări pentru întrebuințarea lor generală prin bisericile basa-
rabene, Atunci deputäfia l-a explicat arhiereulul, că un cunoscător adinc
al cintului bisericesc moldovean, eclesiarhul romin-basarabean d. Hodo-
rojă a alcătuit de mult o culegere vastă de aceste cintări, care îşi aş-
teaptă numai editorul. La aceasta arhiepiscopul Platon a răspuns că el
va fi editor şi va pune lucrul la vind cit mai degrabă.
Printre membrii deputăţiei au fost de faţă dd. N. Atexandti şi P. Ha-
lippa, directorul şi secretarul ziarului „Cuvin Moldovenesc“. Arhie-
piscopul i-a întrebat pe ei cum merge ziarul, ce răspindire ate etc.,
apoi a binecuvintat spre prelunpirea activității lor. Asupra „Moldo-
veniloi* noul arhiereu a făcut foarte bună impresie ;_ unii din ei cred a-
cuma, că perioada eroică şi in acelaşi timp a Incercărilor primitive — a
trecut şi se începe acuma, era de activitate sistematică pentru dezvol-
tarea najlonală a Rominilor basarabeni, Se ştie că pănă acuma niciodată
vro organizaţie serioasă naţională, fie legalizată fie improvizată ssu
clandestină, nu se alcătuia în Basarabia. Acuma primul pas e lăcut. Pri-
mirea unei deputäfii a „Moldovenilor*, cela ce nu a fost admis până a-
cuma, dar şi Incă formată în mod privat, de către reprezentantul înalt
al bisericei ruse şi al sinodului — poale fi întru cîlva privită ca recu-
noaşterea poporului moldovean, ca atare, de Ruși,
Ce va mai fi mai departe?... i
Alexis Nour
Regele Carol
A murit bătrinul nostru Rege. De multa sosit in ţară la
noi, tinăr și energic, şi a inceput aspra muncă a domniei lui, in-
tre ambiţii, certuri şi pofte. Cu cei mai buni dintre fiii țării, fără
preget, a sporit opera începută ; și an cu an, increfiturä cu in-
crefiturä şi fir alb cu fir alb s'au adunat spre cea mai mare cinste a
lui şi propăşire a patriei noastre. An cu an si fir alb cu fir alb,
între insultele răilor ; an cu an în indiferența mulțimilor neinfele-
gătoare. Patruzeci şi opt de ani în singurătatea domniei lui, trăind
curat şi sever ca un ascet, a veghiat la desăvirşirea unei opere
pe care o socotea a lui, Şi ochiul lui necontenit sta deschis cu
grijă asupra țării noastre în nopți de ginduri. Căci in patruzeci
si opt de ani, cit au roit in juru-i atitea generaţii și cit frumoasa
noastră țară a înflorit de atitea ori, patria noastră a devenit pa-
tria lui, cu desăvirşire, Aici şi-a înmormintat carne din carnea
lui, tineretele, visurile, avinturile ; aici, în pămîntul părinților noștri,
avea să-și plece capul la odihna de veci!
A, ce poveste frumoasă e viața acestui om nobil! Si cite
amărăciuni n'a îndurat, cite singeroase nedreptäfi n'a ertat! Stind
neclintit la locul lui, pe tronul voevozilor, în aburul lui de mă-
rire, a zimbit numai spre roada cea bună a sămănătorului şi a aş
teptat să vie plugul fecund şi peste spinii cei răi. Sufletul lui plin
de credinţă şi idealism era mai presus de micimile oamenilor de
rind. — De aceia într'o viață încheiată și plină, el a biruit. Şi mu-
rind, bätrin şi senin, a desävirgit această biruinfä, și a prelungit-o
şi după moarte, căci astăzi duhul lui pare că stăpineşte peste
toate.
Bunule, bătrinule şi inteleptule Rege! Ultima bătae a inimii
tale a fost pentru ţara noastră. Odihneste în pace sub frunzele
celei mai triste toamne!
Miscellanea
Războiul
Vor fi în curind trei luni de cînd popoarele cele mai pu-
-ternice ale Europei au început războiul. Ceia ce visătorii, poeții,
utopiștii, preoţii laboratoarelor și ai bibliotecilor socoteau drept o
monstruozitate, care nu se va mai naște niciodată sub cerul Eu-
ropei, s'a născut subt ochii noştri späimintafi, ca o fioroasă diha-
nie din Apocalips— avind zece coarne și șapte capete și pe coar-
ne zece diademe Sa născut între laboratoare, biblioteci, cate-
drale seculare, s'a născut între florile umanității noastre, cea cu
“douăzeci de veacuri dela lisus Christos. Tot ce geniul pacinic
a inventat și a realizat pină acum, pentru micşorarea durerii si
îmbunătățirea vieţii omenești, a fost confiscat de geniul războinic
şi prefăcut în agenţii morții. Odinioară, bestia omenească minjea
cu măcelurile ei numai cimpiile şi pădurile. Mai tirziu, cind oa-
menii au născocit arta navigaţiei ei s'au prigonit şi s'au bătut și
pe apă. Astăzi, iatä-i despicind văzduhul, in aeroplane și dirija-
bile.
Corolar imediat: nebunia lor fratricidă insultă azi seninăta-
tea cerului! Cu puţină tristă fantezie, ţi-ai putea închipui că dacă
unul din marile popoare beligerante de azi ar izbuti într'o zi să
debarce cu aeroplanele în Lună şi să fondeze acolo o colonie,
un popor protivnic, împins de diavolul ambiţiei și al concurenţei,
ar debarca și el în Lună gi ar fonda o colonie vecină. lar a doua-
zi, năvălitorii din Terra s'ar Incăera în argintosul satelit și cu sin-
gele lor impur ar profana immaculatele plaiuri selenare !
MISCELLANEA m
Profunde, imense trebue să fie nedomirirea şi întristarea tu-
turor acelor suflete generoase și visătoare cari au crezut copilă-
regte In basmul päcei universale și, implicit, In archangelismul na-
turii omenești. E admisibil ca astăzi, in această civilizată şi ve-
nerabilă Europă, să auzim ce ne aud urechile și să vedem ce ne
văd ochii! Zecimi şi sutimi de mii de oameni, tineri, sănătoși,
folositori societăței să cadă lanuri-lanuri, în clteva săptămîni, nu
de ciumă, nu de innec, nici de cutremur, ci de gloanțe si de
sabie! Si am fi putut oare să mai credem că acele pioase o-
pere arhitectonice din apus vor fi într'o zi dărimate cu tunul,
peste pilcuri de femei şi de copii, de bolnavi si de bătrini! Du-
rerea și indignarea noastră sint cu atit mai mari, cu cit igno-
ranfa si iluziunea noastră au fost mai cumplite. Ei, da! toate
aceste spaime și dezastre trebuiau să vină, au venit si vor veni,
în fiorosul lor convoi, atit cit va fi lumea. E o groaznică inge-
lare de sine să cugefi Intr’altfel și trebue să consumi fantastice
cantități de opium utopist ca să ajungi să vezi, pe pinza viitoru-
lui, pe fiii lui Adam trăind între ei ca mielușeii și ca îngerii.
Ce este omenirea? Este suma tuturor oamenilor de pe
pămint. Dacă fiecare dintre noi, in parte, e o creatură atit de
slabă și de imperfectä, cum o ştim fiecare, omenirea, in între-
gime, nu poate să fie o miliție de îngeri. Cind privim fiecare în
noi inşine, convenim ușor că sintem supuşi ispitei, patimei, con-
fuziunii... Atunci, cum poate ajunge omenirea excelentă, în tota-
lul ei, cind ea este suma noastră a tuturor? Aici intervine, însă,
o altă iluziune: Noi, e adevărat. sintem plini de păcate, dar o-
menirea viitoare, stränepofü noștri... vor fi nişte oameni ideali.
Ei nu vor mai fi egoişti, nu vor mai fi stäpinifi de necesităţile e-
conomice şi nu vor mai purta războae.
Sint oameni cari spun si cred aceasta! Si pentrucă de
multe ori sint plini de închipuire şi de inimă, sint sinceri şi en-
tuziaşti, poeţi și oratori, ne subjugă și pe noi! Cu atit mai jal-
nică este trezirea noastră, la lumina sinistră a realitäfei, cu cit
visurile lor irenice au fost mai încintătoare. Nu ne-ar surprinde
atit de dureros epopeia roşie de azi, dacă mam fi avut o edu-
catie atit de sentimentală și de falsă. Nu! Omul nu se va pre-
face niciodată in înger. Va răminea deapururi o creatură ego-
istă şi rea, cu apucături despotice, cu pofte stricăcioase, vecinic
nemulțumit, căci totdeauna dorește citeceva care e foarte depär-
tat, si amar de plictisit, dacă, prin excepție, a ajuns să-şi inde-
"2 VIAȚA ROMINEASCA
plinească dorințele. Si cum e omul, așa este, aşa va fi și ome-
nirea.
Războiul e una din tristele necesităţi ale condifiunii noas-
tre pămintești. Popoarele își voesc și işi croesc istoria și calea
lor în lume tot atit de liber ca şi fluviile calea lor către mare.
Inteligența, generozitatea, arta si alte asemenea sporadice mărgă-
ritare ale vieţii omenești mau nici © inrlurire asupra näpraznice-
lor guvoaie cari se încrucișează şi se innoadä în văile bătăliilor
celebre. După ce au trecut un secol ori două și privim înna-
poi, începem să ne dăm seama că aceia ce sa părut contimpo-
ranilor ca nebunia unui împărat sau perversitatea unei regine :
nu era decit îndemnul ascuns al destinului. Dar lucrurile aces-
tea sint greu de înțeles! Tot atit de greu de înțeles cum e, de
pildă, că de atitea mii de ani, de cind omenirea priveşte cerul,
constelafüle rämin stereotipe, deşi sintem convinşi că stelele com-
punătoare aleargă în spaţiu cu iufeli ameţitoare.
Firește că ne doare inima ! S'au prefăcut în cenușă atitea
bogății artistice! Au căzut în pulvere venerabile crestete de
catedrale ! Au ars orașe vestite și străvechi! Dar ce este a-
ceasta dacă nu sumbra noastră datină istorică ?... Au ars Babi-
lonul, Templul Dianei, Biblioteca din Alexandria! S'au năruit
Ninive, Cartagina, Palmira |... Intr’o zi, arheologii vor face son-
dagii, în mare, ca să stabilească unde venea Londra şi vor mă-
sura, din virful movilelor de ruine, aria Berlinului !— G. Gal.
Jean Jaures
Cerem ertare cetitorilor că acest număr al revistei noastre va cu-
prinde multe arlicole scrise intr un timp, cind—după vorba lui Voltaire—
le superflu était chose si nécessaire. Dar viața de mai înainte Îşi are
încă drepturile ei. Si după cum naşterile, morfile, căsătoriile se mal con-
tinvă, ne vom da şi noi toate silinfele ca, sub groaznica amenințare a
fatalitäfii, această revistă să nu-şi întrerupă apariţia, decit atunci cind
minile noastre vor trebui să minuiască sabia sau pușca. i
Starea de asediu ce domneşte In permanenţă in natură, sa Intro-
nat cu brutalitate In ţările cele mal civiiizate ale Apusulul. In această
explozie de barbarie, mintea rămine nedumerită, fără puncte de sprijin,
neputincioasă de a reduce lucrurile la scara omenească şi deci de a le
Infelege, Legătura logică dintre cauze şi efecte a dispărut, forje oarbe
işi bat joc de näzuinfele noastre cele mai senine şi cer, pentru setisia-
cerea lot, o nesfirgită risipă de „explozivi* naturali şi antificiali,—după
expresia lui Bergson. De viața individuală decid acum Imprejurări stu-
pide, ori nimicuri imponderabile,—cu un cuvint, neantul absurditäfll,
MISCELLANEA
nun aeneae — e i een
l 273
Dar, orich de înspăimintătoare ar fi evenimentele de azi, pentru
Infelegerea şi insemnătatea lor ele au nevoe de conştiinţi omenești. Şi
intro conştiinţă ca Jaurès, Anatole France ori Clemenceau, ele şi-ar găsi
răsunetul lor cel mai de samă. Căci e spre gloria omului ca el să ca-
ste să stăpinească imprejutările oricit de nenorocite, şi desfăşurării lor
să-i dea o orientare mai bună, prin toate mijloacele ce-i stau la indäminä
şi cu preţul celor mai mari jertfe. Cu toate că experienţa ne constringe să
constatăm, la fiecare moment, enorma disproporţie între forța evenimen-
telor şi nimicnicia acţiunii Individuale—totugi, izvorul nădejdilor noastre
nu va seca niciodetă şi mereu vom simţi în noi puteri destul de mari pentru
a „lupta impotriva scăderilor vieţii şi a surprizelor destinului“. Aşa vorbia
acel mare idealist care printr'un gest sumar a fost sustras Franţei şi o-
menirii întregi. „Cela ce mi-a revelat viafa,—scria el acum cincisprezece
ani,—nu a fost ideia socialistă, ci necesitatea luptei. La vérité, pour ètre
la vérité, doit s'armer en bataile“. Nobleja sufletului său era aşa de
mare şi atit de lerbinte îi era credinţa In însuşirile bune ale muritorilor
de pe acest pämint, că-şi permitea să viseze timpuri, cind specia noas-
vi s'ar compune numai din supra-oameni, ale căror energii s’ar indrepta
numai contra „fatalitäfli lucrurilor şi a mizeriilor vieţii“, Dar mizeriile
vieţii de pe această planetă sint infinite și In zadar am arunca deasupra
lor curăţenia sufletului nostru. lremediabil e cinismul firii, iremediabile
vor fi şi năzuințele noastre spre mal bine,
Suflet cu foarte multe laturi, cu o largă comprehenziune, cu ©
vastă cultură literară, filosolică şi politică, a putul să se mențină pe ca-
lea de mijloc dintre intransigenfa marxistă şi diletantismul disolvant al
timpului. Fost profesor de filosofie la facultatea de litere din Toulouse,
intra in 1885 in Camera franceză, reuşeşte să formeze un singur partid
dia fracţiunile socialiste, pattid care a ajuns să He arbitrul situaţiei po-
litice. Istoria socialismului francez, caşi istoria celei de a treia Republice
nu se va putea Infälege fără această mare personalitate ce a fost Jean
Jaurès. Locul său de onoare il ocupă însă In elocrenfa franceză: „nu posedă
un superb talent, ci define geniul oratoric, arta în toată splendoarea sa şi
înălțimea cunoscută pănă în ziua de azi. E Demostene, Cicero ori Mirabeau ?
De loc: el este el, reunind minunatele calități ale acestor clasici al eloc-
venjei şi adäogind pe ale sale proprii, ce sint ale timpului nostru* (Ca-
mille Lacroix). Sub vraja geniului său, se revărsau asupra mulțimii nă-
căjite valuri de fiori piisi de alinare gi de Imbärbätare, Dela tribuna
parlamentară, glasul său totdeauna vibra în serviciul cauzelor drepte şi
slinie, impunind tuturor respect şi admiraţie, prin Inälfimea ideilor, cu
sätenia Intenfillor şi puterea de sacrificiu. Influenţa lui enormă nu o da-
tura rangurilor, onoturilor sau bopâţiilor : ea rezulta din comorile mare-
jui său saltet, Şi cit de rari sint acele exemplare în omenire, care să
dispună de destule energii interioare, pentru a proclama drepturile omu-
iui din ce în ce mai mari şi mai numeroase, pentru a lărgi puterea de
stăpinire a omului asupra merutilot şi asupra sa, pentru a-l ajuta să se
18
274 VIAȚA ROMINEASCA `
descătuşeze de lanţurile prejudecăţilor şi ale vieţii necontrolate, pentru
a-i trezi simțul răspunderii şi al demnităţii, pentru a-i cultiva simţul da-
toriei ca prin viaţa sa să contribue la sporirea binelui şi "a înlăturarea
răului, pentru a-l face să Inţăleagă că conştiinţa omenească è azilul in-
violabil al oricărei demnități şi ultimul refugiu al oricărei umanitäfi su-
perioare, că acea conştiinţă trebue so facem din ce în ce mai puternică
prin cunoscuta comunicaţie
Ab exterioribus ad interiora
Ab interioribus ad superiora.
lată şi propriile lui cuvinte: „Dar cela ce trebue să salvăm inna-
inte de toate, e acel bun neprefuit cucerit de om în ciuda tuturor pre-
judecăților, cu preţul tuturor suferinfilor şi al tuturor sforțărilor : ideia
că nu există adevăr interzis deplinei investigaţii omeneşti; că mai pre-
sus de toate in această lume e libertatea suverană a spiritului; că nici
o putere fie interioară fie exterioară, că nici o autoritate şi nici un re-
gim nu trebue să limiteze veşnicile näzuinfe şi perpetua cercetare a ro-
ţii omeneşti ; că omenirea In univers e o mare comisie de anchetă, ale
cärel operaţii nu trebuesc falzificate de nici o intervenţie guvernamen-
tală, de nici o intrigă cerească ori pămintească; că orice adevăr ce nu
vine din noi e o minciună, că simțul nostru critic nu trebue să amu-
sch oricare ar fi adesiunile ce dăm și că o revoltă tainică trebue să
insofeascä toate afirmațiile şi gindirile noastre. Și chiar cind ideia de
Dumnezeu ar lua formă palpabilă și Insugi Dumnezeu s'ar ridica vizibil
deasupra mulțimilor, cea dintâi datorie a omului va fi să-l reiuze orice
supunere, să-l trateze drept egal cu care discufi, iar nu ca stăpin, căruia
trebue să te supul*,
Spre marea noastră părere de rău, împrejurările nu ne dau räga-
zul să privim mai de aproape fizionomia acestui mare Francez, a cărui
faimă trecuse de rindurile muncitorimil organizate de pretutindeni şi de
hotarele patriei sale. Acum, cînd flacăra vieţii sale e stinsă pentru
totdeauna, nu ne rămine decit să-l fericim că nu asistă la catastrofa de
azi, care i-ar fi pus la grea încercare credinfele şi că e scutit de durerea
de a-şi vedea în grea cumpănă țara lui, pe care atit de mult a iubit-o
şi a onorat-0.—N, P,
Jules Lemaitre
Printre crucile noi risipite pe pămintul francez trebue să se
găsească şi piatra în pripă scobită și provizoriu, a lui Jules Le-
maitre. Sufletul lui de patriot naţionalist s'a bucurat de-a se ri-
dica la ceruri între steaguri si arme, laolaltă cu rämägifa nevă-
zută, mai uşoară decit aerul, a soldaților morţi pe cimpul de o-
moare. Căci ilustrul mort, care n'a iubit în viaţă nimic, năzuia
— 2 MISCELLANEA 225
iner o impufinare a spiritului său critic după moarte, în putinţa
unei pasivitäfi debarasate de orice individualitate și își făgăduise
petrecerile cerești ale tuturor muritorilor mai fanatici şi mai reli-
gioşi decit el.
Se poate zice despre Lemaître, o victimă nobilă a cugetării,
că a suferit de prea multă inteligență. Inteligența care judecă lu-
crurile ca să le desființeze zi care se judecă și pe sines cu ace-
las desinteres si cu un dispreţ egal. Inteligența interogativä, per-
manent agitată, față de inteligența care răspunde. Cultura-i o
pregătire pentru a răspunde bine, ca un dicţionar analitic la toate
chestiunile date - e cultura cea bună şi satisfăcătoare, almanahul
popular ilustrat. Toată familia l-a citit şi sa folosit de el, tipa-
rul e lumina...
Inteligența lui Lemaitre începea să se intrebe tocmai atunci
cind inteligența normală si practică răspundea mai exact și mai
clar, Se înţelege situația de amărăciune, de sarcasm și îndoială
a unei astfel de inteligenfe. Totul rămine deschis, totul trebue
refăcut, totul e o lacună universală. Dă-i unui om de douăzeci
de ani sufletul acesta şi trimite-l, ca pe Lemaitre, să predea băe-
Hor de liceu retorica.
Si fă din acest bărbat tot ce pofleşti. Pune-l să facă ver-
suri. El va scri Les Medaillons, volum slab şi pripit: preocupa-
rea adevărată a seriitorului e aiurea. Pune-l să scrie teatru: el
va da scenei: Revoltee, Le député Leveau, L'Age dificile si se
va gindi la altceva. Roagă-l să abordeze romanul şi o face: Les
Rois. Tot ce pare a fi scris Lemaltre cu o bucurie de artist lä-
sat în voia plăcerii de-a născoci, este Serenus...
Pretutindeni, acelaș spirit distrat, care-și va spune incepind
să scrie o povestire : vreau să fiu neserios. Un artist, cu ade-
värat, Jules Lemaitre n'a fost, poate că nu a putut, poate că nu
a voit să fie. EI presimfea, prin inteligență, cam ce ar putea să
fie un artist, dar probabil... era prea cald sau prea frig, sau ploua
şi norii circulau pe atlazul cerului trist. Jules Lemaitre aştepta,
desigur, să serie o carte definitivă, cîndva, nu știa nici el cind —
şi ar fi ajuns o carte care ar fi fost pur și simplu nemuritoare.
E sigur un lucru, că numai această singură carte n'a scris-o Le-
maître. O căuta, nu a gäsit-o—de altfel nu a găsit-o, afară de
Racine, nici la alții, la nimeni, nici la Rousseau. Racine, iubit de
Lemaitre ! A à
El ştia însă precis că o intreagă literatură este de prisos şi
că trebueste anulată. Execuţia lui Georges Ohnet, care intuneca
275 VIAȚA ROMINEASCA
— er ‚antenne gen —
toate min tile și strălucea formidabil a fost întreprinsă cu o con-
ştiinţă violentă de distrugător profetic. Şi Ohnet nici nu s'a mai
sculat. Fără Lemaitre, acest romancier cu platitudini mari intelec-
tuale, ar fi fost azi mai mare decit Rostand și soziul literar al lui
Victor Hugo.
O literatură care, iarăși, l-a enervat peste măsură, a fost a
noilor scandinavi. Jules Lemaitre era înainte de toate Francez
și nu s'a invoit niciodată cu ideia că poate fi ceva bun şi mare
in afară de Franţa, una şi armonică în toate manifestațiile ei.
Dascäl, conferenţiar, poet, prozator, om politic, Lemaitre se
află întreg în funcțiunea lui de critic, cu carea nemulțumit toate
spiritele așezate şi a dizolvat tăria concepțiilor primite de-a gata
sau fasonate pe loc. De o subtilitate stranie, ajutat de o limbă
pură şi numai in nuanțe, Lemaitre rămine tipul sufletesc al indo-
einicului și neasemänat de contagios, poate să ducă intro sclavie
de plăceri şi desnădejde, toate inteligenfele care ar căuta Intr'in-
sul o icoană, un refugiu. Acest amfitrion te primeşte, însă cu o
ironie care trebue să te facă să rogesti, te adăpostește ca să te
vadă dormind, te hrăneşte ca să te vadă gras - zi toate acestea
cu ironie, dar cu o ironie cu atit mai gravă cu cit este tristă și
fără nici un scop determinat. Ironia vecinicului Dumnezeu.— 7. A.
Un_răspuns
Nr. din Septembre al Convorbirilor Literare cuprinde o în-
vinuire şi gravă şi infantilă impotriva mea, iscălită de d. M. Beza.
D-sa afirmă că bibliografia pe care am atașat-o la lucrarea mea, A
siort survey on the Neolatins of the Near East, apărută in
Maiu, 1914, e „ceva mai mult ca un rezumat dintr'o serie de ar-
ticole* ce d-sa le-a publicat în Românul din Arad.
Această bibliografie am detașat-o din articolul meu Scriitori
engleji despre Romini, publicat în Viața Rominească, lulie, 1913:
— aici dar trebue de căutat vina. D. Beza se plinge că în acest
articol eu nu l-am citat decit ca autor de „traduceri fragmentare
din unii autori engleji“, pecind d-sa „n-a dat numai traduceri ci
a făcut cercetări asupra călătorilor engleji". Dacă lucrurile s-ar
opri aici n-ar fi nimie „nedrept“ sau „neonest“, căci într'adevăr
oricine poate constata din colecţia Românului din Arad că am
avut dreptate să nu afirm mai mult în nota mea. D. Beza e ii-
ber să-şi aprecieze munca cum vrea... dar... scripta manent.
D. Beza afirmă că toţi călătorii engleji, pină la anul 1840,
menţionaţi în articolul meu, —afară de unul din 1673,— se găsesc
BISCELL ANEA 277
ee
Cuca e dea Tu pe Da sa ae Ronda ace
a. V cei e D de mine d- sa mai citează
0 < prin urmare lista mea nu e complectä, si nu e
complectă după 1840, pentrucă la data apariției articolului meu,
2 SE trecuse cu cercetările sale de această dată şi-şi oprise
i . Eu nu cred nici acum lista complectă si această
credință e cuprinsă chiar în titlul articolului meu care nu se ra-
poartă la Călătorii engleji despre Romini ei la Scriitori engleji
despre Romini. Prin urmare nici n'am pretins nici nu admit mo-
nopolul de listă, pe care o consider deschisă.
D. Beza caută să explice originea articolului meu, Scriitori
engleji despre Romini,— şi aici daa trece de cadrul literar, sin-
gurul pe care il poate oferi o revistă colaboratorilor săi. lată
textual explicaţia :
„Se cade să lămurim, că atit articolul în chestie (Scriitori
engleji despre Romini), eit si lista din broșura engleză sint ceva
mai mult ca un rezumat dintr'o serie de articole ce le-am pu-
blicat in Românul din Arad. Aceste articole, strinse într'un caet,
le-am pus la dispoziția d-lui Botez, care, alcätuindu-gi din ele ar-
ticolul din revista ieșană, tocmai la coadă strecoară o notifä, ca
«traduceri fragmentare din unii autori engleji a dat și scriitorul
acestor rinduriv. Pesemne, o scăpare din vedere; altfel ar fi și
nedrept si neonest*. Afirmarea e clară, categorică, nu admite
rici comentarii, nici interpretări: oricine înțelege ce voeste să
spue d. Beza. Cetitorul însă e trimis să controleze singur afir-
marea d-sale, la colecţia Românului,—ceia ce e foarte greu pen-
tru multi. Dar d. Beza care are adunate la un loc articolele im-
prästiate în Românul, în caetul ce „l-a pus la dispoziţia mea“,
avea inlesnirea şi datoria să arăte cum eu mi-am „alcätuit“ arti-
colul. De ce d. Beza a renunţat la sistemul fără replică al mm:
nerft pe două coloane“? Cind poți produce dovada In mod o-
nest pentruce să alergi la altfel de mijloace, din alt domeniu de-
cit din cel al ofensivelor literare? Nu s-a gindit d. Beza că co:
lecţia Românului cu traducerile d-sale se poate găsi, și afirmația
se poate controla? Cit de convingător se poate face dovada,
de obiceiu, prin sistemul paralelismului! Dar poate fi cetitor a-
tit de naiv să creadă pe d. Beza— fără dovadä—cä eu am putut
fi atit de inconştient! D. Beza afirmă că eu „n-am deschis“ mä-
car autorii cu care Îmi documentez articolul, deşi d-sa recunoaşte
că în lista mea sint autori care nu sint în a d-sale. N'a obser-
vat d. Beza, In articolul incriminat, că nu există citat neraportat
278 VIAŢA ROMINFASCA a
—
la pagina cărţii de unde-i luat? Că chiar și rezumatul ideilor e
t? De ce n'a afirmat măcar că eu mă refer la aceleași pa-
gini traduse de daa" Românul nu poate ingädui însă nici această
constatare, căci ideile conducătoare din articolul meu cer altă do-
cumentare decit traducerile d-lui Beza... şi sint aceste idei mă-
car menţionate în Românul ? D. Beza era dator să clarifice lu-
crul ; procedeul e consacrat și legitim, și articolele in discuţie
sint cuprinse în colecţii de reviste şi de ziare. Atit materialul cît
şi metodul îi erau dar perfect cunoscute d-lui Beza. De ce apă-
räsit terenul lealităţii ? Şi de ce Convorbirile Literare nu sur
primă din cuprinsul lor locurile virane care pot adăposti lucruri
necurate? D. Beza desigur iși amintește cuvintele din „Othello“ :
Cine îmi fură punga, fură un lucru de nimic ; o
Ea a fost a mea, acum e a lui, şi a fost sclavă la o mie alții;
Dar cel care îmi fură reputația,
Fură dela mine ceva care pe el nu-l imbogäteste,
lar pe mine mă sărăceşte într'adevăr.
D. Beza remarcă că titlul cărţii lui Edward Brown l-am dat
greşit din cauză „se vede“ că l-am luat dintr'un isvor strein.
Am controlat titlul dat de mine cu cel transcris de d-sa: nue
nici o gregalä ; lipseşte din el numai cuvintul „some* ceia ce nu
e greșală de limbă nici nu aduce vre-o alterare în înțeles. Pen-
truce acest „se vede“? Eu spun categoric că citez pe acest au-
tor după traducerea lui franceză, unde era dat şi titlul englez în-
ocmai cum l-am dat eu. Citafüle şi paginafia le-am dat tot după
ediția franceză, pentrucă n-am putut dispune — după cum spun
în articolul meu—de ediţia engleză. Dar lucru curios : pentru a
uniformiza articolul meu l-am rugat personal pe d. Beza, la Bu-
cureşti, să cerceteze ediţia engleză şi să-mi comunice paginafia
din acea ediţie pentru a o Introduce în articolul meu mai tirziu.
D. Beza nu mi-a răspuns însă şi acum admite un „se vede" și
greșeli de titlu. Cind e vorba de glorie, ce nu face omul !
Dar imi rămine de lămurit chestia caetului după care eu
„mi-asi fi alcătuit” articolul,—acel caet —tezaur care conţinea in
el traducerile d-lui Beza, din Românul. Cetitorul să-mi dea
voe să fac aici o scurtă digresie din reminiscenfile mele de că-
latorie. L'am cunoscut pe d. Beza la Londra, şi imediat sa a-
propiat de mine. Păreri deosebite de ale mele nu exprima nici
——— ü——ä—
MISCELLANEA 290
in chestii literare, nici în discuţii sociale, cu privire la starea lu-
crurilor din țara noastră. Era de perfect acord cu mine si în a-
precierile asupra oamenilor noştri publici. Mi-a spus că colabo-
reazä din cind în cînd la Convorbiri Literare, dar cu sufletul e
cu Viafa Rominească, la care mi-a propus colaborarea fără să
io cer. A căutat într'un cuvint să stabilească acel fond intelec-
tual necesar prieteniei între bărbaţi. In curind am devenit ceva
mai mult decit sfătuitorul literar al d-lui Beza: d-sa îmi citea bu-
căţile scrise, mă consulta, şi mi le dădea acasă cu rugămintea
să leac corectările necesare şi să-i comunic observaţiile ce voiu
crede. Imi amintesc că la o asemenea lecţie de estetică literară
a fost de față un alt Romin pe care l-am cunoscut tot la Lon-
dra: d. Madgearu, azi cunoscut publicist în Bucureşti. Mi se pare,
Un necunoscut era titlul bucății pe care o adusesem corectată
de acasă. Astſel am ajuns şi eu, în partibus, colaborator la re-
vista d-lui Mehedinţi, sub pseudonimul M. Beza. Vrind să-și scoată
volum, d. Beza m'a rugat să-i corectez și producţiile tipărite mai
înainte in Convorbiri Literare. Imi amintesc că dintr'o bucată,
în care vorbea despre Dumineca la Londra, i-am amputat unele
părţi pe consideratia vulgarităţii de cugetare; d. Beza m'a ascul-
tat, ca totdeauna, şi în volum a suprimat părţile care apăruseră în
Convorbiri. Astfel am concurat şi la premiul Academiei, prin vo-
lumul d-lui Beza, căci d. Beza a prezentat volumul Academiei.
Nu ştiu ce soartă a avut acel volum: în orice caz acordarea
sau neacordarea premiului Academiei consacră deopotrivă taten-
tul scriitorilor noştri.
Defilindu-mi producțiile d-sale, cind în proză, cind in ver-
suri, d. Beza „mi-a pus la dispoziţie” și articolele din Românni
cu care eu mi-am făcut gloria intunecind pe a d-sale. Neconte-
nit d. Beza imi făgăduia colaborarea la Viața Romineascd, deşi
eu, din delicatefä, nu insistam, căci vedeam că îi e frică de ea mä-
car că o făgădueşte. Cum corectam bucata destinată pentru Viața
Rominească, d-sa o trimetea la Convorbiri, promifindu-mi o alta
_färä să i-o cer—pentru „revista ieşană“. Nu insistam nici
odatä, si respectam timiditatea d-lui Beza.
Odată cu trimiterea volumului de proză, cu dedicație, d.
Beza mi-a trimis şi o poezie pentru Viața Rominească,— atenţie
care coincidea, din intimplare, cu venirea la putere a actualului
regim politic. Ambele erau intovărăşite de o scrisoare foarte a-
micală. Am dat volumul să fie recenzat de d. Topirceanu, și am
citit poezia ca să o public. Am găsit-o însă absolut nepublicabilă.
230) VIAŢA ROMINEASCA
BEE ng]
Am rugat să o citească și alți colegi din redacție, şi toți au com
statat același lucru, Atunci am scris d-lui Beza că, prietenegte
il sfätuesc, in interesul reputației lui literare, să nu insiste să pu-
blic această poezie, şi l-am întrebat dacă dorește să i-o inapoez.
Poezia se păstrează, iar eu n'am mai avut nici o știre dela d.
Beza pănă acum, cind, așa de tardiv, şi-a găsit gloria uzurpată.
Acum, pentru liniştea sufletească a d-lui Beza, declar aici că am
depus la Biblioteca centrală din laşi, spre controlul oricui se in-
tereseazä, manuscrisele mele engleze ce mi-au servit la articolul
incriminat, si care cuprind un material cel putin de cinzeci de ori
mai mult decit cel extras din ele pentru articol. Fiecare din au-
torii citați e extras in parte, şi-şi are partida lui.—!. B.
+ Dimitrie Sturdza
Numai la citeva zile după trecerea din viață a Regelui Ca-
rol, s'a stins și fostul lui sfetnic, bătrinul Dimitrie Sturdza.
Facem această apropiere nu numai fiindcă e vorba de doi
Oameni care au jucat îndelungă vreme un rol însemnat in această
țară, dar pentrucă ni se pare că moartea ropie azi două fi-
inte între care s'ar putea găsi si alte trăsături de asemănare: a-
ceiasi disciplină sufletească, aceiaşi imfrinare de sine, aceiași vo-
intä fermă şi hotărită, aceiași rară putere de muncă închinată cu
o neclintitä statornicie binelui public.
Cu Regele Carol, Dimitrie Sturdza s'a intilnit nu numai pe
terenul politic, ci şi în mișcarea culturală a țării: în Academia
Pomină au räsunat adesea cuvintärile lor, zi multe momente in-
semnate din viaţa noastră culturală i-au găsit alături.
lată pentruce în mintea noastră stärue apropierea dintre a-
cești doi bărbaţi care prin viața și activitatea lor pare că au voit
să fie o pildă dojenitoare pentru fiii acestei ţări, în genere nu toc-
mai disciplinafi la suflet şi cu nu prea mult dor de muncă grea
“si statornica.
Si dacă Regele Carol a închis ochii in mij ocul grijilor şi
frămintărilor marilor probleme pe care situaţia i le impunea, apoi
pe bâtrinul Dimitrie Sturdza, retras din luptele politice, moartea l-a
smuis din mijlocul cărţilor și documentelor între care işi petrecea
acum în urmă timpul—muncind aşa, bätrin şi singuratic, pentru
luminarea trecutului ţării sale.
O carte
Noul volum al colaboratorului nostru, d. |. Botez, — Studii
si Observaţii, — cuprinde 314 pagini, in formatul volumului său
par ge din Civilizația engleză. Aproape jumătate din cuprin-
acestui volum este inedit. Părţile din el care au apărut in
revista noastră, au fost toate revăzute de autor.
— —
A P BD
Către cetitorii şi prietinii „Vieţii Romîneşti*
Dispariția marelui cetăţean Spiru Haret impune Iaşului, al cărui
tiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraş un monument demn
de memoria lui.
Facem apel la toţi cetitorii şi prietenii noştri, care în cea mii
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu-
cerea marelui dispărut, să spriji inițiativa luată de „Viaţa Romi-
mească“, cu prinosul lor oricit de modest.
Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicația
specială: „pentru monumentul lui Haret" — administraţiei revistei noas-
tre, In fiecare număr vom publica numele subscriitorilor.
„Viața Rominsascd*“
LEI B
Suma din urmă 8411, 45
Lista d-iui D. Dogaru, profesor, Brăila: D. L Do-
garu 10, Radu |. Corbu $, G. Petrescu 5, 1. Brătescu 5, Th.
N. Ciuntu 5, I. R. Simionescu 5, G. Procopiu 5, I. Anușca
3, |. Pipos 5, M. A. Bogdănescu 5, P. Serbänescu 3. M. Fi-
tip A. C, Gugeilä 2, Vimilă C. Olänescu 5, I. Almăjeanu 5,
D. Dimitrescu 5, V. Goraș 5, |. Angelescu 3,1. D. Stefä-
nescu 5, G. Rätescu 10, în tetal. . . < e „%%%
Lista d-lui J. D. Ştefănescu, profesor, Bucureşti :
loan D. Stelänescu 5, M. Filip 1, Vint. C. Olänescu 1, Gh.
Petrescu 1, C. Procopiu 2, I. Anugca |. Maiar D. Ștefănescu
4, N. Dimitrescu 5, N. Hagiescu 5, G. Emland 5, A. N. An-
ghel 1, A. lonescu 5, Gh. Pană 1, Const. Onescu 2, Mih.
Popescu 2, Florea loan 1, Vasile N. Dragan 1, Sol. Herşco-
viei 1, losef Herman 2, Nae Stoica Neagu 1, Struca Vasile
101 —
1, Pasteu Ghiţă 1, Vasile Velciu 1, Hriste Danilescu 5, V. et
C. Alexandrescu I, în total. - = 1 rafe TZ ` = —
Banca populară „Leacul Nevoei”, Buciumi lași + - - er -
Lista d-lui Dr. |. Alexandrescu, Buhuşi. » -> » + 5
Banca populară „Frätia“ Mestacani-Neamţ. + + + '
Lista d-lui N, Cristescu, 8 eh 2 mw
Cristescu $, L. Nicolescu 1, C. Hamagea 1, M. f
1. D. Dimitrescu S, M. Popescu 2. V. Teodoru 2, D-ra Ana
Mihailescu 1, Ilie Constantinescu i, Atanasie Nica 1, Elevii
€ ` Ze? din Olteniţa 3.75, în total 23, 75
cl. IN şcoala de bäet D Gei RT
= __ VIAȚA ROMINEASCA
e e
Lista d-lui V.C. Mardare, notar, Pod as Dm
C. Mardare 10, Vasile Filipescu 10, Nicu Dimitriu 10, Xe-
nofon Vlasto 10,1. M. Buchman 20, M. Gheţu 10, Fr. Klepper
20, G. Haimovici 5, Aurel Zaharescu 5, Gh. A. Oloeru $
Dr. Marinescu 5, |. Abramovici 20, S. Oivid 5, G. Strulovici
5, Th. Rusu Simionovici 5, M. I. Schor 5, N. Nastase 5, Pe-
tru Rusu 5, Gh, Rotopanu 5, Jean Haimovici 5, Şt. Teodo-
rescu 5, Jean M. Popa 5, Gh. Miron 5, V. Fisler 5, D. D
Daderlat 5, S. Federman 5, D Rota 3, in total
sta ugust Petay, Pätulele, jud, $
D. Braghină 1, I. Dimitrescu 1, G. Pona 33
0.20, Pavel Popescu 0.25, Al. Popescu 1, M. S. Popescu 0 50
N. Donescu 0.50, Radu Popescu 0.20, Pârvu Popescu 0.20,
G. Oproiu 050, I. Pleniceanu 0-50, Ristea Golea 0 50, l. Pe-
che 0.20, N. Tudorescu 0.20, H. lonescu 0.25, Pr. Gh. lo-
pescu 0.25, Vlad Socolovici 0.30, C. D. Nastasiu 0 50, Eracle
Cintirugă 0.25, loan |. Manea 0.20, M. Vasile 0.30, Megopa-
novici 0.50, P. B, Sapună 0,20, A. Petay 3, în total. .
E Ze eeng ne een învățător, Smulfi-Covur-
S „ Patriciu 1, G. P. Salviu 0.50, ogan
Pavel 1 0.20, in total e page vg en
A. ulescu-Pogoneanu, prof, Bucureşti . s
Lista Preotulai N. Oldei, Galați: Econ $t. Virgolici
A SC oer 8 N G. Gidei 5, Econ. David
H Lă Lă n Li * d
8 con. L. Cosma 2, Econ. B.
. D
D D D D D D a e a a Š =
Total,
8,694, 70
203, —
10 —
8950, 40
RECENZII
Constanța Hodoş. Aci, pe pămînt.
Nurele. Bucuresti, 1914.
Volamul d-nei Constanţa Hodos se
eetegte cu plăcore, desi se prezintă eu
părți foarte inegale. Aceasta we da-
toreşte in primal rind faptului că in-
trinsul sa Intiinsse multe considerații
interesante, expuse mai totdeauna In-
trun stil de o corectitudine remarca-
hilä. Si aşi mai adăoga ceva : din ceti-
rea acestor pagini se relevă un su-
tet distins de lemes.
Lucrurile infätişate uu re prezintă
insă lotdønuna insufletite de vista, pe
care le-ar dori autoarea. Trebme Sa
spun dela început: majorităţii bucă-
or li lipseşte viata läuntricä.
Prin contrast, stilul corect al autoa-
rei face de multe ori să răsură särl-
cia fondului. Asa e de pildă nuvelu
Foc şi cenușă, eare e o relatare COn-
stiineioasă a Intimplärilor descrise, a-
mintind prin stil şi înctară procedeele
anumitor nuvelisti ui noştri. Si tot a-
eeiasi lipsa de semnificare mai ndipch
se iutlineste și în Oglinda,
Aiurea lipsa de o viţă mai in-
teusk se datorește faptului că serii-
touren priveste tutimplärile la suprafață.
lu sceinsi bucată sa intilnese conside-
cat interesante aläteri de o privire
puţin adinch a societăţii. Intr'una din
ruvele lipsa de comprebensiane în pri-
vința împrejurărilor socinle face chiar
en expunerea să pară senzutionalä.
Partea volumului d-nei Constanţa
Hodoș, cura în adevăr e izbutită, e a-
ceia formată de bucăţile intitulate in
mod colectiv Amintiri din copilărie.
In special pentru bucata Maialul au-
toaren merită desigur toată landa noss-
tră. E intr'insa o emoționaitate pu-
ternieã, care uu poate să nu impresio-
neze, Si tot din uceastă parte a volu-
malui, trebue menţionată şi O poveste
adevărată,
Dacă va gti să se restringă in ca-
drul acesta, autoarea, care pose in-
däminarea serisului gi darul de u lega
amănuntele in ennsideratiuni de muite
ori interesante, va putea du lucrări din
ce in ce mai Irbutite gi care in zet-
lasi timp să fie gi un document al u-
nor împrejurări cu o fizionomie origi-
nulă si atit de interesantă, 4
*
Rada Rosetti. — Nici întrun chip
cu Rusia- Bucureşti, 1914.
O brosurä de patruzeci de pagini, -
seris cu o vădită intenție de propa-
gandă. Titlul ei arată lămurit en-
re e crezul autorului, În aceste clipe `
grele pentra rominime, în care utiţi
chemați si neclemafi nu au pierdat
„jrilejul de a tices” şi şi-au răspindit
cu mbelsugare prin graia și prin scris
-24 VIAȚA ROXINEASCA
părerile lor banale şi argumentele lor
naive şi oftine, în care rusofilismul e
strecurat sub eticheta sentimentală a
Franţei ingenunchiate, am cetit cu o
- deosebită mulțumire cuvintul autorisat
al veneratulni nostru istorie şi econo-
- mist,
In o formă foarte concisă, în care to-
nul de polemică vie devine uneori a-
nie până la satiră, autorul a expus
în chip sistematic argumenteie care,
dapă părerea sa silexe Romtalu să ia po-
zitie impotriva Rusiei în actualul răz-
boiu, Simpatin noustră pentru Franţa
este explicabilă şi intru citva justifi-
eutä, dar d. Rosetti relevă cu drept
cuvint că pentru susținerea interese-
lor neamului rominese uu putem aş-
topta niel un ajator dela această țară,
care dela 1570 pănă la 1913 a avut in
mod sistomutie o atitudine tot atit de
duşmănoasă față de nol ca și acea n
Rusiei imperialiste. Dacă dela 1918 a-
titmdinea Franței si a Rasioi sa schim-
bat in parte, neeasta nu' trebue să ne
însele, Icoana nenorveitei Basarabii
trebue să no fie în această privinţă o
pildă si o avertizare, Această provin-
cie, mai mare decit întreaga Moldovă,
şi cure numără 2 milioane de Romini,
e lipsită după o sută de ani de stäpi-
nire rusească de cela mai de novot a-
vezämlute. Lipsită de drumuri, lipsită
de ingrijire sanitară, lipsită de școli
in limba ei şi cu populația rurală (a-
dien toți Rominii) cure nu numără nici
doi Stitt! de carte la suta de su-
fete, Basarabia e in primejdie menco-
tată de a fi dosnaționalizată. K ndevä-
rat că poste Carpaţi sint 4 milioane de
Homini pe care nu trebue să-i ultäm.
Dar nici pe de parte nu se poate com-
para soarta jalnică a täranilor basara-
beni, cu aceia a celor 4 milioane de Ro-
mini, supuși imperiului habsburgi, ca-
re reprezintă partea cos mei energică
a nsamulul nostru. Aceştia în adevăr
au de luptat din greu cu Ungaril, dar
„poate oare primejdia deznaționali-
zării a 4 milioane de Romini, toemai
cei mai multi si cei mai bogaţi din tot
neamul, prin voința a 10 milioane de
Unguri să ae asemene cu primejiia des-
naţionalizării celor 2 milioane de Ito-
mini din Basarabia, tinnti Inndins da
Rusia in stare de desävirsitä inapo-
ore, eu o conştiinţă națională numal
instinetivä, cu desävirgire lipsiţi de con-
ducători, päräsiti de clasa superioară,
primejdie care vine dola mins a mat
peste o sută demilivane Rugir* Hoti-
rit; Basarabenii sint partea din nes-
mul nostru cea mai expusă la peire,
Alături ea Hasia ar leşi „o Rominie
întragită cu ce se va milui Rusia să
ne permită a lus, cu Germania învinsă
şi slăbită şi ca Austria nimicită, ineun-
jeratä de trei părți de Slavi“, deci o
Kominie vasılä a Rusiei, cara ar ve-
des dind inapoi începatul nosire de
cultură latină apusand pentru m face
loc inculturd și barbariei ruso-răsă ri-
tene. Dar nu numai atit. De po acam se
vorbeşte in Rusia—şi în cercurilo cu-
noscätonre a situației aceasta e so-
cotit ca loarte probabil —că Rusia, in-
vingätoare, ne-ar pretinde In schimbul
provinciilor din Ardoal gurile Duni-
rei şi farmul Mării Negre, Inas rī-
pirea fürmului märei ar insemun iit-
mormintarea pe veci a aperanțalor
noastre de dezvoltare nallonal si
economică, Cu mu cuvint: „izbim
da Rusiei in războiul de fată ar in-
semna peirea nousträ*, 0 Rominie li-
beră şi puternică nu poate fi niei in»
tun chip dorită de Rusia. Sintem
puşi prin o fatalitate istorică în calea
uspirațiilor ei firești, drumul ei la mare
liberă trece peste noi. Din contru „Ger-
mania nu se hotărăște cu noi, intere-
sole vi nu so lovese nicăiure de inta-
resele noastre (ba din contra enincid
N. R.); oste spra folosul oi să esiste
la gurile Dunării şi pe coasta Marit
Negre un stat Unie, plin de vitalitate,
capabil do mare dezvoltare si de fru-
mos viitor, ocirmult de un vlăstar al
RECENZII 285
— —— —— b ᷑ — — = —
familiei împărătești germane, po cire
Germania să se poală biaul ca pe un
printen eredineios”.
„In asemenea imprejarări pa putem
să stăm la ginduri asupra căii ce tre-
boa să apucăm. Să ne unim cu atei
dola eure avem mai puţin de temut,
a văzor prietenie pentru viltor se arată
mui sigură şi maide preț, să dăm deci
si noi ajutor impotrira dusmanului
vostru colui neimpăcat, singurul pri-
mejdios, on atit mai primejdios, cu eit
este perfid si umblă să ne adoarmă cu
tăpăducii, eu momeli și cu dezmierdăki.
să ulergăm la mintuirea singurei ra-
mauri din neamul nostru pe care o ame:
ninţă poirea, să facem iar un trup din
Moldova de dincolo cu cea do din-
coace de Prut, să ridicăm blăstămul ce
apasă asmpra ucestui rin".
La această răspintie a istoriei noas-
tre, cind orice pas nesocotit poate a-
irago după sine cea mai mare gregalä
politicd din istoria acestui nesm neno-
rocit, se cavine ca orice romin de bu-
pā credință să citească envintele aşa
de convingätoare sle acestui sfotnic el
neamului, Pie ca spusole sale uşa de
simple şi de obieetive să intoarcă din
valea lor pe cei rätäckti.
Nai Moldovenii il multumim din a-
dircul inimii pentra cărticieu aceaste
in care vedem că darerile neamului
sint de astă dată in primal rind da-
rerile noastre, ale uitatllor de peste
Milor.
E T.
se
G, Gafactioa. M. Haines cu. 1214,
Buenresti, „Flacăra“, pret. 50 bani.
O biografie onestă s bine eumpä-
nità : din diversitatea informatlilor u-
supra vietii lui Eminosca, d. Galat-
tion # ales po cele nrcontestate si ca
racteristice, Dar, cu deosebire, fiecnre
rind, fiecare pagină aduce mărturie că
d. Galaction s'a apropiat ca evlavie de
marmunul de date sl de referinti des-
pre Eminescu,
Am cetit brogura d-lui Galaction cu `
bucurie rară ; pănă acum văzusem pres
multe monografii sle oamenilor nostri
mari, serise cu nechibzuintä ssu cu ne-
stăpinită poftă de eistig. D. Gulnerion
lusă pen dat eomplectä satisfactie.
Asupra scriitorilor noştri morți upasă `
un blestem ; paginile pe cure ei scht
tune contururi de poezii sau arbitec- -
tara stadiilor, paginile incrustate in li-
tere fine, cu îngrijire rinduite, poartă
impresiani de degete unsuroase —ur-
mele istoriografilor de carieră. Mormin-
tele lor siat des tulburate ;—istoriogru-
fi escaludeazä grilujurile de Ber: rid
vulgar şi vorbesc tare; eu talpa plută `
calcă tärna de pe splendida tenstä din
fundul groapei; şi, lacomi, rap flo-
rile din straturi şi, lu coşuri, lo poartă
prin tirg de vinzare.
D. Galaction s'a apropiat de mor-
mintul lui Eminescu, in odajdii, cu un
preot bätrin şi cuvios lu leturghie. A
răstoit puren In creștetul lui,—inuinte
de a incepe gl serio povestea vietii
—o evanghelie veche şi prăfuită ; cu
degetele tremurind a intors filele stro-
pite cu boabe de ceară, și a constelnt
eu luerămi filele pe cure au plina de
mult luminârela, După slujba aceasta
numai, d. Gulnetion a stins sfios mina
printre gratiile grilajului gi a cules tl-
teva fiori; a făcut din ele mănanehia,
dur on le-a portat prin tirgul negusto-
rilor, ci—eu grijä—len pus pe fe ren.
trå intrun vas de lut, smültut; sin
fiecare ti, le »tropeste cu apă din a-
ghesmätarul, în care alţii au vrut să-si
spele minele murdare; dar minele lor
nu Ineremenit deasupra murgluel vit-
sului stiut.
Rd. S.
***
G. Gane, inginer. Tudustria în Ro-
minia pi învățămîntul nostru yupe-
riar.
D. Gane a dat publicității a confe-
rință pe cure den a ținut o la er-
cul de studii economice şi finanelura“
asupra industriei In Rominia şi învă-
“țămintului nostra superior,
La inceput dan ne înfăţişează sta-
rea sctunlä a industriei noastre, cău-
tind să stabilească importanța pe care
a căpatat:o indastria in viața noastră
economică yi arată că rezultatul este
destul de îmbucurător.
In 1919 aveam în țară 353 fabrici
încurajate de stat (dintre care 258
mori). Numărul fabricilor neincurajate
„nu a putut fi stabilit. Capitalul inves-
tit în industria ţării, ne spune d, Gane,
trece azi de un miliard lei, afară de
capitalul învestit în industris extrac-
tivă a cărbunilor, sărei şi a carierelor.
Valoarea produselur industriale a a-
juns in anul 1910—1911 la suma de
471 milioane lei, reprezentind 25% din
valoarea totală a produselor industri-
ale și agricole. E de romareat că azi
acest raport s'a deplasat in favorul
produselor industriale, de oarece după
prețurile de azi ale petrolului și deri-
vatelor sule, aceste singure roprezintä
mai mult docit valoarea totală a pro-
- ducţiunii noastre de porumb, „(Monito-
rul petrolului”, Ontombrie).
Asupra naționalizării eapitalului din
industria (11—13"), capital rominese), d.
Gane nu inzistä prea mult, căci după
dan această chestiune este subordo-
mată chestianii untionalizärii persona-
iului întrebuințat. Cred însă că aici
d. Gano rreseste, de oarece—dupä pà-
rerea mes—factorul determinant in a-
legerea personalului este tocmai, in
primul rind, capitalul ; iar legile oricit
de severe ar fi, nu pot impune unui en-
pital străin personal untional. Dacă to-
taşi se poate ea, deşi capitalul străin,
persunalul să fie national, ar trebui
să se schimbe complect felul în care
acest capital participă azi in industria
noastră, în special în cea petroliferä.
Capitalul francez de en, care for-
mează Încă în mare măsură fondul bau-
-eilor germane, atrage după sine numai
-0 dependență a pietii germane de cea
VIAŢA ROMINEASCA
—— *
franceză, fără ca el să se poală ames-
teca In conducerea electivă a băncilor
germane.
Nemicgoriud întru nimiea importanţa
elomentului national în industria moss
trä, cred însă că naţionalizarea indus-
triei nu se poate ajunge decit saa prin
naționalizarea capitalului sau printr'o
altfel de participare a capitalului strain.
şi anume o participare indireetä In ta-
re condueerea să fie naţională.
Statistica ne dă asupra elementalai
rominese întrebuințat în industria noas-
tra date destul de triste: lu general
se poate spune că, pe cind lucrătorii
nespeclaligti sint aproape taţi Romi,
incepind cu lucrătorii specialişti și pănă
la personalul tehnie zi administrativ
superior, proporția străinilor crește.
După statistica alcătuită chiar de d,
Gane rezultă că din personalul tehnie
numai 42,5%, sint Romini, iar din cel
administrativ numai 64%, restul find
străini. Acesta pentru totalitatea indus-
teiei, pe cind în industria mare Mweru-
rile stau și mai rău. Situaţia este ceva
mai bună în industria petroliferä, unde,
in urma înființării geoalei de maeştri
sondori din Cimpina, proporția elemen-
tului rominese u crescut ajungind la
următoarele tifre: maeștrii sondori-
gell: 70%, maeștri în atelier 887, son-
dori şi lacari 98,5%, salahori cu ziua
99%, Si eu toate acestea legile indes-
triale — In special ultima lege din 1918—
sint departe de a remedia, pe cite
posibil, acest rău. Pentru personalul
tehnie ultima lege cere numai 25%,
Romini după 10 ani şi 60%, după 2
de ani, prin personal tehnie înțele-
gindu-se „contra-maeștrii, capi de e
echipă, capi de secţia, desenatori, ingi-
neri sau impieguţi tehnici (?}, directori
si subdirectori tehnici, maeştrii sondori,
capi de sondori, capi de exploataţiune
minieră“, (pag. 27). „Aceasta este ©
mare nedreptate adasă elementului na-
tions! ai d. Gane are perloetä dreptate
cind spune ` „Aceasta nu Înseamnă nu-
RECENZII 28T
mai a descredita industria la noi şi a
ne Impiedeca de a trage vreodată fo-
loase reala de pe urma ei, dar acest
articol) din logen industrială dovedește
chiar o necunoaştere a situației actu-
ale a personalului din industria noas-
trà. Azi noi avem 88% maeştrii son-
dori romini, iar legea cere Or, după
20 de ani abia, azi avem 47%, ingineri
romiui în exploatarea petrolului si lo-
gon cere 20% dupa 10 ani abia, azi..
avem In medie 43% Romini din perso-
lul tehnic aşa cum Il prevede legea din
1912. iar legea cere 25% abia poste
10 ani!!!
Legiferlndu-se pentru viitor in ase-
menea mod s'a făcut o mare gresalä,
căci prin aceasta se exclude elemen-
tul rominese din industria noastră pe
cînd ţinta noastră trebua să fie ca in-
dustria să ne aparțină și aceasta nu va
fi decit atunci cind vom avea numai
„maiestri romini, numai meseriași gi
mecanici romini, numai ingineri şi chi-
mişti romini, numai directori și admi-
nisteatori romini !* (pag. 29).
Pentru aceasta insă e nevoe ca sta-
tul să dea putinţă formării unui per-
sonal tehnic prin înființarea de şcoli
profesionale şi tehnice, continuă d.
Gane. Dan inzistă deocamdată namai
asupra Invätämintului superior gi eu
drept cuvint, de oarece este luerou evi-
dont că atunci cind personala! supe-
rior va fi naţional, cel inferior va fi
de asemenea. Dintre inginerii care ne
vin anual din sträinätate, ingineri de
diferite specialităţi, foarte puţini se In-
dreaptă către industrie; majoritatea sint
roclamati de funcțiunile statului, unde
cererea de ingineri este incă foarte
mare. Faţă de această cerere statul
‚este dator să rezolve această chestiune
prin infintares unoi şcoli tehnice su-
perioare.
Aici poate d. Gane ar fi făcut bine
să ne aräte numărul inginerilor ce no
vin anual din străinătate (după diferita
specialităţi) precam și locurile pe care
aceştia le ocupă. Aceasta complactatä
cu numărul actualilor elevi iu geolile
tehnice superioare diu străinătate ar
fi demonstrat cu cea mai mare evi-
dentä necesitatea imediutä a reorgani-
zării Invätämintelai- nostru tehnic su-
perior.
Mai departe d. Gane fave o largă
expunere a invätämintaloi superior din
Germania, Franţa, Elveţia, America ete.,
ajungind la concluzia că geolile ger-
mane şi americane «int aceleu care
dau viitorilor ingineri o pregătire mai
potrivită menirii lor.
Rovenind la tura noastră dan arată
diferitele propaneri care suu fäcut pen-
iru reorganizarea invätämintului mos-
teu superior, din care se vede că pe
cind unii cer institute de stünti apli-
cate pe lingă facultatea de sait, al-
ţii cor o şeoală specială tehuică, Ia-
teresantă oste propunerea d-lui Antipa
cure care înființarea anti „Mari Școli
de Stiinte Aplicata“ ale cărei cursari
în primii ani să fie făcute la univer-
sitate. D. Gane erede că numai o şeoulă
specială poate da adevărați inzineri,
viitori eondacători tehnici. Scoala asti-
onală de Poluri i Sosele nu tinde iu
actuala ei organizıre—la ajungerea u-
cestui scop; toute propunerile de reor-
ganizare a acestei şcoli au rămas pănă
acum fără nici un rezultat practic.
In Incheere d. Gane propune Infin-
tarea unei „Scoale tohnice suporioare
moderne, pe baze educative pusi, elt
se poata mai americine, desflntare de
internat, libertate de carsuri, laborá-
toare, ateliere, practică în fabrici sau
pe şantier, ete.* D-sa propune pentro
această şeoală patru secțiuni și aau-
me: Ingineria mecanică și electroteh-
nică, industrială, ingineria constructivă
şi ahitectară civilă, ingineria minieră.
Interesanta conferință a d-lui Gane
va folosi tuturor acelora rare intele-
gind că de cultura unai popor depin-
de in primul rind progresul lui econo-
mie, avind la dispoziție ua material
258 PEY. k VIAȚA ROMINEASCA
destul do bogat, se vor convinge că
instituirea eit mai neintirziatä a unei
«coli tehnica superioare, este determi-
nată de trebuinte reale. Printre aceştia
loginitorii noştrii vor avea cei dintii
malto de învățat şi sperăm că nu vor
mai face pe vlitor greșeli ea acela cu
reorganizarea si clădirea unei şcoli
speciale de arhitectură care ar fi trebuit
să fie înglobată in această școală teb-
pică superionrä ; răul de care saferim
de atita vrome, căutind să organizäm
intotdenuna cova incomplect, călăuziţi
de studii pripite şi interese personale,
va trebui să dispară cit de curind,
isr pentru aceasta studiul d-lui Gane
este un incepat imbmourător.
LT,
sin
Dr. S. Chieos, Protecționismul şi
eiitoarele tratate de comerţ,
insinte de a izbucni războiul earo-
pean msi toate popoarele din Europa
faceau pregătirile necesare pentru ca
pe cale paşnică să ajungă la poil lute-
legeri în politica comercială interun-
Vonalä, actualele convenţii comerciale
ermind să expire in 1917,
Ceva mal malt Germania, prin gla-
zul autorizat al secretarului de stat Dr.
Delbrück, propunea ca să nu se de-
munțe actualele tratate de comerț pen-
tra a nu da loc la noi disenţiuni şi a-
nimozitäti, care ar putea contıibui la
răcirea reluțiunilor dintre popoare.
Nu malt după această declaratio Gor-
mania u declarat războial, cara va 2-
vea de sigur o puternică influență a-
supra stabilirii noilor buze ale traficu-
lui international. E posibil ca acest
răxboiu să aducă după sine și um răz-
boiu vamul, eare să pue mari piedeei
relatiunilor economice dintre popoare,
mai ales că Germania $i Austria au
profitat totdeauna de ocaziuni cind cei-
Jalti eontractanfi erau într'o situație
meconsolidată pentru a căpăta cele mai
mori concesiuni cu cele mui mici sa-
erilicii.
De nici nemultumirile cercurilor in-
teresute din Franța, Rasia, Serbia și
chiar dela noi.
Pentru a-și apăra cit mai bine inte-
resele lor, mai toate statele, stit cole
ce obișnuiau a primi condițiuni cit şi
cele ce puneau condițiuuele, au inceput
de vre-o 2 ani lucrările pregătitoure
pentru stringerea materialului, care să
le permită gäsiren și obținerea solati-
anilor celor mai potrivite economii na-
tionale.
D, dr. S, Chieog, canoscat prin stu-
diile sale economice, so ocupă intr'o-
brosurä cu titlul de mai sus de aceste
lucrări pregătitoare, de curentele for-
mate a da solntiunele propuse de cer-
carile interesate din Germania, Aus-
tro-Unguria zi Rusin, Din stadin)! d-lai
dr, Chicos reese ch Germania este mul-
tumitä cu actualele conventli comerci-
ale şi nu ar dori decit oarecare cos-
cosiani pontru n mări exportul produ-
selor industriale, Curentul agrarian ce-
re însă mărirea taxelor de import u-
supra produselor agrare, coia ce însă
ar însemna o mare piedecă pentru ob-
ținerea de reduceri u taxelor de import
asupra fabrientelor exportata în țările
agricole ca Rusia, Rominia etc., care,
da astădată, mai mult ca oricind vor
protinde, in schimbal concesiunllur se
vor admite pentru Industria germană,
ea gi Germania să facă cale mai mari
înlesniri importului de cereale,
Austro-Ungaria asemenea nu ar simti
nevolu denuntäril actualelor tratate cò-
merciale pici chiar al aceluia incheiat.
cu Germania in 1906, desi a adus a-
tita pagubă economiei naționale prin
mărirea importalui din Germania in
Austria, care a crescut cutii”, pe
cină exportal Austriei în Germania s'a
mărit numul ca Vie
Rusia, din contră, nu mai esie dis-
pusă să trateze pe baza vechilor con-
vontit, mai ales In coin ce priveşte tra-
tutul cu Germania din 194, dela care
fi
RECENZII 289
spun Ruşii, se trage toată starea ecu-
nomică rea a ţării.
D. dr. Chieos arată însă că nu tra-
tatul cu Germania este vina, ci politi-
va economică a Contelui de Witte, ca-
re a voit cu orice chip să creeze o
indastrie artificială în Rusia, ceia co n
contribuit la scumpirea traiului, la mă-
riren impozitelor, ete.
Lacrarea d-lui dr. Chicos este de
cel mai sincer interes pentru ſuru noas-
tră, aflindu-ne şi noi în preajma re-
invirii tratatelor noastre de comerţ.
Trebue să urmărim cu con mai mure
atenţie tot ce se face in țările cu care
avem strinse legături comerciale; In a-
celaşi timp trebue să studiom de a-
proape stadiul economici noastre na-
țlonale pentru a vedea cela ce este no-
cesar sii corom, cela ce putom noorda,
limitele în cure putem să facem con-
eesiuni, căci astfel tratatele de comerţ
au o repercursiune puternică usupra
intregei vieţi eeonomice a unui popor.
V. M. J.
vie
Paul Leroy Beuulieu. La question de
la Population—Par's, Felix Alcan, 1913.
Dacă un statistician dola 170 ar fi
fäcut calcule, bazindu-se pe rezultatele
color din urmă o sută de uni, ar fl gä-
sit pentru 1900 o populație în Anglia
ceva mai mare decit a țării noastre.
La 178%, Mathus enunţă legea că po-
pulatia unei țări s'ar dubla la fiecare
25 de ani, dacă n'ar fi oprită de nici
un obstacol, Cresterea populaţiei s'ar
face după o progresie geometrică, iar
cea a mijloacelor de subsistenţă după
o progresie aritmetică, şi încă numai du-
că industriu se găseşte în condiţii favo-
rabile. După calculele de azi, „In unul
2112 nu va mai rămine pe pămintul
Franței, nici un francez de orlgiuä.“
In timpul marii revoluții, cu eitiva
ani innninte de a apare cartea lui Ma-
thus, Collot d'Herbois eredea necesar
ca teroarea să nu Ineetere pănă nu va
mieşora populația Franţei en 12 pănă
la 15 milioane de suflote. Iar Gutiroy
seria in jurnalul său; „Ghilotina să
fanetioneze in permanență in toată
Republica, căci Franţei li ajung 5 mi-
lioane de locnitori.* Si azi, in Gasco-
nia, sint numai 13 naşteri la mie, pe-
cind in 1783 eran 1436 de nasteri față
de 1000 de decese: vestitul tip al ea-
detilor din Gasconia a dispărut, s00-
lile dovin din eo în ce mui încăpătoare,
sicriile sint mult mai numeroase decit
leszänele de copii.
In 1580, un ministru ul Germaniei se
plingea că populaţia imperiului, cu
toată emigrația, sporește cu 500.000 de
suflote pe an; şi un Jurnal oficios stă-
tala să se imputernicoască comunele
ca să pue phediel căsătoriilor, lar azi
se constată că, dacă deseresteres na-
talitații în Germania va continuu după
cum a ineeput, in 1925 populaţia Ger-
muniei va doveni statlonarä.
Citeva capre lăsate pe o insulă ar
umple-o ropode en specia lor, după
cum eitova părechi de epuri do casă
introduse în Australia au umplut toată
ncenstä ţară imensă cu progenituru lor
şi a urmaşilor lor. Dacă pe pämint
n'ar exista decit un fel do buruiană,
tot ar fi ea în sture si acopere pămin-
tul en verdeață. Si tot astfel, dacă pe
pămint war exista decit natia engle-
aasch, în eltova secole ar popula lu-
mea şi cîteva planote, dacă near f
accesibile, Colbert cerea ca fiecare fn-
milie să aibă mai mult de zece copii.
Malthus făcea apel la constringeren
morală, pentru a Impiedeen înmulțirea
populației cum rezulta din legea lui.
Fourier observase dein că civilizaţia
e un friu destul de puternic pentru
această inmulțire. In limbajul său ori-
ginal, el indica patru diguri excesului
do populație, în societutea visată de
el: 1) vigoarea fomoilor ; 2: regimul
e; 3) obiceiurile fanerogame
şi 4) exerciţiul integral. Azi însă se
ia ea punet de plecare următorul enl-
cul aritmetic: va popnlaţia să rămină
19
staționară trobue ca fiecare cuplu să
aibă doi moştenitori, iar Idealul o fa-
milia cu trei copii. La Paris, după cer-
cetările unui doctor, ar fi pe an 70.000
de avorturi zi 61.000 de naşteri; ge
nerațiile de azi se put numi cu drept
cuvint „generaţii eunstiente,* Departa-
mentul Lot-et-Garonne, unul din cele
mai mici si din cele mai storile din
Franţa, u dat Ropublieii cei mai multi
ministri şi cel mal de seamă funetlo-
nari. In oraşul Berna, dela 1583 la
1654 se dăduse drept de burghezie la
487 de familii, din care 379 au dispi-
rut in dauă socole. Dela 1884 la 1784
s'a stins 207 de familii co avenu acel
privilegia. Burghezis în Lausanne nu
se măreşte de 100 de ani, cu toate că
so acordă mereu drepturi nouă, Carey
observă că Napoleon, Wellington, Fox,
Pitt n'au lăsat urmași, că din 15 pre-
sodinti ai Staselor-Unite, 7 orau fără
copii Chateaubriand, Lamartine, Vigny,
Musset n'au avut descondenți-bărhaţi,
etc, E aproape sigur că destinele spo-
ciei umane sint Incrodințate celor ce
nu seruteazA misterul vieţii aceștia.
Aveau dreptate Romanii să spue că,
pregătindu-te în tinerefä pentru lupta
vioții, nu faeci decit să pierzi raţiunea
de a trăi. Se pare că omenirea nu
poate suporta mult timp starea de Ire-
rie ce e resaltatal enlturii si eivilira-
Uni, ei simte ropede novoia de repaos
side „simplicitatea fecundă a gestului“,
em ne exprimă M. Secrttan In La
Population et les moeurs. Oraşele
sint luminoase centre sterile, unde če-
lo mai multe familii îşi dau ultima
strălucire—după cum rozele sint ste-
rilo şi nu crese deelt po sulbatecul mä-
ep altoit. Vechea Grecie şi imperiul
roman au suforit aceleaşi boale.
Asa dar, natalitatea o in descrestere
pretutindeni, și mal ales în Franța, es-
tul Statelor-Unite, în provinciile va-
lone ale Belgiei si Elveția; Rusia si
Rominia sint excepţii fericite, dar ; a-
daogă antorel, aceste țări au rămas
VIAȚA ROMINEASCA
încă primitive. In 1911, natalitatea ra-
portată la o mie de locultori era de
44 in Rusia, 40 în Rominis, 33 In Ita-
lis, 24,8 în Anglia, 19 in Franța, 16
in Geneva. Din fericire, si mortalita-
tea a desereseut: In Franța 18; An-
plin, Danemarea şi Olanda 14 ; Bile și
Zurich 11,5 la mie. Populaţia pämin-
tului e în timpul nostru de 1650—
1700 de milioane. In Siberia, densita-
ten e cova mai mică decit 1 locuitor
pe kmp. în Franța e de 73, în Ger-
mania de 120, în Iava 2390, Pămintul
ar mai putea hrăni incă 1000 de mili-
dane de suflote; pentru aceasta ar H
necesară o emigrație europeană de 400
de milioane timp de 200 de ani, adică
de 2 milioane pe an: pe cind omigra-
Un actuală e aproape de 1 milion.
Cinrisprezece secole au format po-
porul francez și se para că două siu
trei secole vor fi deajuns să-l facă să
dispură complect. Si doar Franţa a
deschis calea celorlalte naţiuni in ce
privește civilizația, generalizarea bunei
stări, accesul tuturor situațiilor, stubi-
lirea democraţiei ca rogim politie, de-
taşarea de credintele si sentimentele
tradiționale. Si azi căsătoriile sint mai
puține şi se fac mal tirziu și se limi-
tează namărul copiilor, Emigranţii nu
mai pot răspindi în afară limba şi cul-
tura franceză; populaţia lingen sto, se
ufemeinzä; copiii din ca în ce mai pu-
tin numeroşi sint crescuți lutr'o st-
mosleră de nfectians bolnăvicioasă ;
spiritul de inițiativă se loneveste, se
evită manca grea si continuă ; comer-
tul, marina si exploatarea coloniilor
so resimt, Intr'un cuvint, Franța tin-
de să devie un popor de mici și mij-
locii rentieri, de mediocri zi rutiniori
funcționari. Toată periferia Franţei, cu
si inima ei—capitala cu imprejarimile
ei— sint invadate de străini, ce din ne-
norocire se concentrează în anumite
puncte speciale,
Ca mijloace de salvare autorul pro-
no ea statul să rezerve favorurile’
RECENZII 291
sule familiilor normale de trei copii
cel putin, părinţilor acestor familii să
ti se dea dreptul de vot plural, copiii
acostor familii să aibă avantaje în
serviciul militar, să fie preferați în
funeţiile publice și să se acorde pri-
me natalității, mai alea că prin budget
sint incurajate creşterea cailor, a gin-
ducilor de mătasă, cultura inului, cj-
nopei, etc. Căci e aşa de dureros să te
gindesti că frumoasa limbă franceză e
posibil foarte curind sa devie un obi-
ect de studiu gi do pură admiraţie es-
tetich,
P. R.
sis
Jean Cruet. La vie du Droit et lim-
puissance des lois. E. Flammarion, Pa-
ris, 1914.
Autorul, partizan al şeoalei istorico-
experimentale n dreptului, rezumă el
însuși intr'o formulă intrengu sa lu-
erare: „Dreptul nu domină societatea,
«i o exprimă“, Ou alte cuvinte, legea
are o eficacitate minimă, fiindcă e o
resultuntă şi nu creatoare a vieţii so-
«iale.
Nu stim ce să admirăm în această
lucrare: originalitatea ginilirii, forma
ei aleasă, inteligența fină a lucrurilor
sau bogatul arsenal de cunoştinţe ju-
ridica cu care autorul îşi apără lacra-
rea. Ne vom mulțumi să o rezumäm
numai In părțile el mai generale, spi-
cuind pe iei şi colo citeva idei și frag-
mente zi sfätuind pe cetitori să se a-
dreseze originalului,
— „In contra vieţii nu sint principii”.
„Nu e nici-un principia dat ca abso-
lut, care să nu-şi poarte data zi să
nu-şi posede naționalitatea ` sub formula
abstractă poţi găsi totdeauna un con-
ţinut istoric”. Droptul na poate k stu-
diat independent de istorie. „Sint drep-
turi, reliziuni, morale: nu e Drept, Re-
ligiune, Morală*.
„Un concept juridice în termeni ma-
tematici, funcţiune a realităţii sociale
sau politice; ideia pură e sinteza in-
conscientă, elte-odatä un aspect dena-
turat a unei intregi evoluții, Dar se
porzistä in generala se laa concluziile
pentru un prineipiu*.
Se persistä a se considera legen, in
chip dogmatie, ca o regulă universală,
edielatä pentru viitor sl pentru tot-
deauna. In realitate legen, expresiunea
actuală a unor nevoi şi idei sociale
veşnice în mişcare, Înseamnă o oprire
a dreptului si ea atare urmează fatal
să fin întrecută de viaţa soeletätll, ea-
re nu poate să aștepte. Dar fiindcă so-
cietatea nu se poate lipsi de drept, ini
crează spontan un altul non, de multe-
orl in contra sau în afara dreptului
vechiu consacrat de legiuitor.
La acenstä operă de Infäptuire a drep
tului non, lacrează in primul rind ju-
deeätorul, ea un adevărat leglultor su-
pleant, Bindcă el simte mai bine ai mai
curind cu oricine faptele și exigentele
vieții ce nu mai incap In legea con-
suerută. Sa cunoaşte jurisprudenta mi-
nanatä a pretorului la Roma, care a
reuşit să conellieze admirabil faptele
noui cu permanenta unei legi scrise,
ereind un întreg corp de drept nou
(dr, pretorian), la marginea celui vechio.
In dr. modern, toate legilo muri, eu-
re pur a ñ adas în drept inovatluni
revoluționare, nu sint decit codificația
necesităţilor sociale, la timp percepute
şi sanetionate de judecător. Disciplina
textelor e utilă, finden limitează arbi-
trariul judecătorului, însă nu-l poate
impiedoca ca, sub presiunea faptelor,
să le deformeze progresiv, desi timid
şi elrcumspeet. „O lege nedeformubilä
un se poate eoncope decit în o soele-
tate imobilă“. „Multă anarhie e dezor-
dinea, dar puţină anarhie e progresul“.
Concomitent eu judecătorul, degi in-
tro mai mică măsură, administratorul
participă şi el lu evoluția spontană &
dreptului. Un Juriseonsalt a spusa:
„Administraţia e imposibilă, dacă o ți-
nutä a se conforma legilor.“ Motivul
Pentru orice om de acţiune legalitatea
e o stinjenire. De acela administrutia,
in exereliiul funeţianii sale de a asi-
gura ordinea publică, nu se dă inapoi
a elles legalitatea, cind procedeele ei
sint proa limitativo, proa încete, sau i-
noâcare. Inchleäri necesitate do prac-
tică şi pe cure legea vine de multe ori
in urmă și le cousfințeşte,
Une ori administraţia e legal inves-
titä cu puterea de u nu esecnta legile
(drept de dispensä, do grațiere, ete.),
alte ori nu le aplică pur si simplu din
esuza Inertiei, fiindcă gu e încurajată
da spiritul si morala publică „On
moni care judecă sau administrează
nu sint izolaţi de mediul social gi, da-
că au datoria profesională de a Lee
să se respecte logoa, ei nu suferă mai
putin infiuonţa opinio, Intrradevär cum
ur lupta autoritaton executivă prea tä-
re pentru loge, vind o obligată să lupte
singură contra lamli intregi? Nu se
vede pentruca gar găal lu funoționuri
virtuțile cure lipsesc cotätenilor*..,
Multe legi excelente dau din aces-
stă pricină rezultate aproupe nule, pen-
tracă nu sint in curent cu spiritul pu-
blic.
O puternică moralitate e denseme-
pea sprijinul indispensabil al ordinelor
sau prolibiţianilor legate. Morulltaten
estätenilor Ingädue ntatalui să facă e-
conomia eonstriogerli și duci sa poata
spune că abondenta legilor ponula e
un simptom de slăbire a moravurilor,
„Dreptul e la maximum, cind eons-
tringeres e la minimum: (Fouille).
De lingă justiţie gi administraţie, mo-
ravurile nimicese iarăşi multe dispo-
zițiuui legislative care le sint contra-
rii Exemple: moravurile politice 51
textele constitutionale, moravurile re-
lativo la viața sexuală gi fumilială, ete,
Dar conficta) vegule și general care
domneşte între reprezentanţii logii şi
lumea afacerilor şi a muncii? „K si-
zur că în Franța, ducă legile ar font
servil respectate In textul şi in spiritul
lor, societuten mudernă uu ar exista”.
292 VIAȚA RONINEASCA
E de ajuns a studia istoricul Impru-
motului cu dobindă, a speculațiuni-
lor la bursă, a societăților anonime,
In genere u întrog enpitalului şi s
dreptului muneitorese (drept de gre-
vă, de sindicat, ete.), spre u vedea vä'o-
volutia s'a fäcut in afara legalităţii
stricte si că cele mal multe drepturi
nu sint deelt dellets penorulizate, „Tot
dreptul comercial, deslipindu-se de
dreptul civil, nu a fost altceva decit
a mure și vintorioasă protestara a prac-
ticel contra unui drept coman prea
strint, pres încet sun prea complex,
aplicat de jndecători prea formaliştè
străini de spiritul comerţului“. In do-
meniul dreptalni civil sint legi numite
facultativa, fiindcă pot fi incăleate pris
acordul privat ul părților, sub forma
clauzelor de stil inserate In contracta.
„Studiul eluuzelor de stil e pretios pen-
tru legialator, pentruch-i arată, prin-
trun fol de retorondam, con!rantul ves-
nio deschis, orientatia volntllor parti-
eulare*. Practica ndvocăţească cunoas-
te multe combinaţii pghibuce si clauze
ingonioase (cautele), na să poată devia
chiar legile imperative, care nn mus
sint însă In curentul moravurilor.
În chip general viaţa zilnică sedes-
fățoară in afara textelor legislative em
şi cum ole nici nu ar exista: „Legen
curentă a rupirtarilur sociale e incre-
derea mutuală, şi nimoni nu poartă
grija unoi stricte legulitsti, atit cit nu
treco peste exigantelo mijlocii ale mo-
rulității publice”,
Ignorunta legilor aro chiar ofocte
binefäcätosre: altfel viața socială ar
deveni foarte complicată şi namărul
proceselor enorm. „Buna-eredinţă e u-
leiul invizibil cure înlesneşte funeţiona-
roa mnşiuăriei juridice. Comparati Li
societate omul care sie să trăiască à
l'amiable, cu acol osre merge în viaţă
cu Codul in ming.
Dreptul positiv n'a fòst totdeauna
decit organizația Ihegalitätilor sociale
REGENZII
~Dabi'itatea fizică zi umilitatea socială
au conatitnit mult timp un titlu la de-
favoarea juridică şi ar fl in această
privinţă interesant de urmărit, în isto-
ria legielatianitor, murtirologel copilu-
lui, al femeii, al selavului, al debito-
eului, al omalui fără arme si fără pro-
prietate*. Astăzi chiar legislutin e fa-
varabilă proprietarului, putronul=i și
în genere tuturor celor investiţi prin
regimul consitar cu privilegiul olocto-
rutulul politie. (Istoria legislatiel noas-
tro agrara oleră strălucite dovezi) „E
»Adarnie, pentru a proteju po cei slabi,
Je a pune Statul deasupra totulul, da-
«A nu sa pot impiodecu cei tari să pu-
mă mina pe Stat“. „Ideia de justitio
planeară deasupra sorietätli, dar en
nu e realizată decit pentra seopurl e-
zoiste*,
„In istorie coi slubi n'an găsit încă
deent un mijloe pentru a-si mări local
In societate gi In drept, și anume să
‘devie puternici“,
„Sint în Inpta pentru lege Invingä-
tori si invinsi şi e rar ca S'atul să fio
un agent de înaltă echitate, peutrucä
-el fasusi e o armă de luptă în Inväl-
mășeula intereselor".
Totugl în ţările eu sufragiu univer-
sal, legislaţia tinde a doveni un instru-
ment de egalitate si de protecţie, chei
eu e inspirată do elnsa cen mai name-
roată. „Sufragiul universal e un pro-
coden koarto simplu do statistică sovi-
ală, el traduca intrun chlp rudimen-
tar, dar prin cifre elare al praeise, trans-
formarea nevoilor si mişcarea ideilor.
I so reproşează cu drept cuvint că un
e inteligent. Dar inteligența a o eali-
tate individaulä, de altfel puțin rAnpin-
ditä, uu un atribut al eoleetivitätii ; me-
ritul sufraginlui universal, si nu poate
„vea un altul, e de u fi adovăral, re-
Jativ adovăra!, grosier aluvärat“,
„In ordinea intoresalor conere'e, ©-
‚piniunes unui lucrător an m unul pi-
run valeroază elt aceia a anul mem-
bru ul Institutului; ea o compleetează,
23
căci ei un au acelaşi panet de vedere,
şi nici un punet de vodere nu a negli-
jabil. Frumoasă misiune dea tneredin-
ta elasel cultivate grija de a repte-
zenta, In eoncartul politie, clasa igno-
rantä gi săracă; dar aceasta na poate
fi reprezentată decit prin ea Innäsl și
clasa bogată, în co priveşte inteligenta,
o are mai ales po uceia a propriilor
sale interese, pe care lo idontilică cu
interosul general“
Sufrugiul universul trebue însă com-
pleetat ca sistemul reprezentațiunii pro-
porționale, care „un deplusează majo-
daten în națiune, dar Ingädue la cea
msi mute variatate posibilă de intere-
sa și opiniuni să se exprime numeri»
costo la fietaro consultativ electorală,
Intr'un cuvint el tinde să realizeze
scopul sufraziuloi univareal, cure oda
a faco vizibile, fără eonrnlaisne revo-
lutionard, forțele latente ale naţiunii
—tuate forţele, aceia a minorităţilor ca
si aceiu n majorităților, arela a idei-
lor ca și sceia u apetiturilor muteri-
ale, Un parlament trebue să fa un
mierucoam naţional, pontruca națiunea
si aibă oureraro gans de a se rocu-
nouste în lega”,
Teams de relurme a mai ndesa fri-
ca de cuvinte deelt do lucruri, „Ure-
inta în atotputernicia logilor măreşte
intensitatea laptelor politice, Ca îi
Inchipuese ră logen poste să la ia tù-
tul, alții că legen poate să le dea te-
tul: teama unora fuce speranţa altora,
dar nu sint ole umindonă chimarice?
„Dacă legea ur upărea tuturora ra
ezpreslunea uproximativä a echlliuru-
lui real ul societății si pa ca ordinul
arbitrar al unai voinți necondiționate,
eetätenii ar înțelege cit de gresiti sint
cind ver Parlamentului legi perfecte.
Ar fi foarte ugor să lo răspunzi: pan-
tru a face legi excelente ar trobui mai
Intäiu o societute mai bună”.
N. Gr.
„ 4
294
Léon Duguit. Las Transformations
gendrales du Droit privé depuis le
Code Napoléon, Paris, Léon Alam.
Preţul 3,50, 1912.
Joseph Charmont. Les Transforma-
tions du Droit civil. Paris. Armand
Colin. Preţul 8.50. 1912.
Ambii autori iau ca punct de ple-
euro Codul Napoloon.
Carten lui Dagult conține un şir de
şase conferințe, pe care profesorul din
Dordesux lo-a tinut la Universitatea
din Buenos-Aires. Dapă ce caracteri-
zează evoluția Droptului privat ca o
substituire constantă şi progresivă n
unui sistem de ordin realist și socia-
list în locul unui sistem de ordin me-
tafizie si individualist, caută să justi-
Dee această caracterizare, arătind cum
concepția metafizică de „drept subiec-
tin“ (care se reduce totdeauna la o
putere de a vroa) a fost inlocnită cu
roncepția reulistä de „funefie socială“.
Cereetind pe rind unele instituţii e-
sentiale ale Codului civil arată:
Că „libertatea individuală" nu mai
poate fi privită acuma ca un drept de
a fi liber, ei ea o datorie de a-și dos-
volta individualitatea zi a-și implini
misiuneu socială.
Că noţiunea de proprietate a evoluat
în acelagi senz. Proprietatea individua-
a Incatenzä de a fi un dropt al indi-
vidalui t„inviolabil şi sacru”, după De-
elarafiunea dreptarilor omului). pentru
a deveni o funetie socială; lar pe de
altă parte carurils de afectare de bo-
gätii colectivitätilor sau pur și simpla
unor scopuri sociale se inmuljese,
Că contractul sufere aceleași trans-
formări ; iar alături de contract spar
categorii nouă de acte juridice, care cu
tonte »träduintele nu pot încăpea in
cadru) îngust nl contractului, căci sint
mai degrabă acte unilaterale.
Insfirsit că prinelplul responsabili»
tali pentru greşală nu scapă acestei
evoluţii: domeniul lui se restringe din
ce In ce, el nu mai poate interveni
în raporturile dela grupă la grupă și
dela grupă la individ. Atunci nn se
mai pune ehestianea de responsubili-
tate, ei chestiunen de rise; responsa-
bilitates subiectivă o înlocuită printr'o
responsabilitate obiectivă, datorită acs-
leiagi concepţii de tuneţie sociali.
Sumedanie de jurisprudente judicin-
ro şi administrative rămin neexplicute,
dacă menţinem concepţia dreptului su-
biectiv, şi din contra se explică fără
aifienitäti prin ideia de funcţie socială.
O intrebare ar fi dacă „fanctia socială”
ajunge pentru a umplea întregul gol pro-
dus prin excluderea noțiunii de „drept
sahleotiv"— dach Dugult nu exageren-
ză această substituire; cadral restrins
al unel recenzii nu-mi permite inst să
mă opresc asupra acestei întrebări.
Oricum, cartea lui Duguit o foarte
interesantă şi de o claritate clasică,
`
Joseph Charmont studiază în cartes
sa diferitele părți ale Dreptului civil:
familia, căsătoria, puterea părintească
şi autoritutea maritală, dreptul de pro-
prietate, teoria responsabilităţi 51 a
riseulul ete., arătind schimbările ce
s'au produs. Uneori reformele erau In
germen In insuși Codul lui Napoleon,
alteori s'a lucrat in contra Codului:
sau făcat nouă euron!e, dispoziţii s'aw
abrogat și schimbat.
Ceia co am putea imputa autorului
este nu că n'ar fi complect sau car
cerceta prea amänentit unele probleme
si controverse, el faptul că nu leagă
intre elə diferitale tendinţa zi transfor»
mări, care se manifestà in acesto insti-
tuții ulo Droptului civil, aşa ca să ese
in relief evoluția lui.
Din cauza acestei lipse, cartea apa-
re cu un șir de capitole elare şi inte-
resante, dar izolate, fără legătaoră intre
cle; so expan nu „transformările Drep-
tului civil“, ei transformările anumitor:
instituţii din dreptul civil—ca şi cunr
Dreptul civil n'ar fi o unitate.
Lipsa aceasta reesă limurit prin
comparaţie cu cartea lui Duguit, care
e o lucrare de analiză si de sinteză
in același timp,
A. GC
*
Friedrich Naumann. Das blaue
Buch von Vaterland tnd Freiheit.
Auszüge ausseinen Werken. 1913. Leip-
zig.
Naumann e astăzi unul din publieistii
cei mal infinenţi ai Germanie, In nu-
meroasele lui opere, broşuri si articole
el tratează de 20 ani chestiile cele mal
variate, acele politice ca şi acele eco-
nomice, religioase si artistice ca multă
competenţă, eu o mare independență
de cugetare, Inte'un stil viguros gi per-
sonal, bogat in imagini gi comparații
care dau o viaţă deosebită ideilor sale.
Fragmente din vasta lui operă sint
adunate cu multă abilitate în acest vo-
lum si din ele putem intrevedea, mai
ales în domeniul politie, aspectele e
sențiale ale acestei cugetări multiple
si interesante. Acest seriltor e un mo-
ralist, câteodată un profot national care
crede în rolul său de educator al ma-
solor si nu uită că e din ġera lui Fichte
si a marilor floso. Dare departe de
a fi un ideolog şi, dacă nu e un ad-
mirator ul lni Bismarck şi al politicei
brutale, spiritul său e pozitiv şi inzes-
trat eu un simţ robust ul realității,
Politica e pentru Naumann o luptă
do forţă si politica externă trelue să
primeze totdeauna cea internă. Gor-
mania e inconjarată din toato părţile
de vecini puternici şi trebue să fie in
orice moment pregătită de n le face
faţă in chip vietorlos, Numai astfel on
va răspunde misiunii sale istorice și
rolulal mondial la care, alături eu An-
glia şi Franţa, are drept să pretindă,
Dar națiunea germană sufere de pro-
funda contradicţie internă care e la bi-
za organizării sule politice. In ultimul
patrar al secolului trecut, Germania a
devenit un popor industrial, haina sa
a rămas însă acecazl: haina strimtäa
RECENZII 295
vechiului stat ugrarian. Liboralismul
generației deln 48 a fost infrint pe cm-
pul dela Königrütz, cind s'a născut noul
imperiu. Odută cu dinsul sa instalat
la putere coaliția conservatoare şi clo-
ricală, fortä de dec»dentä și de regres,
cara tinde să facă din Germania 0 =
Iba Spanie. Cei 24,000 de junkerl nu
dau ţări decit soldaţii de paradă si
proteelionismu] exagerat prin care sta-
tul Ii susiine apasă greu asupra class-
lor muncitoare.
In fața acestei puternice coaliţii, li-
boralismul o slab din cunga lipsei de
interes si de simţ politie al burgheziei
si mai alos a materialismului gi ingas-
tului său egoism de clasă.
„Adevărata datorie politică care con-
stă în ncoia că fiecare cetăţean trebue
să aibă în chestiile la ordinea zilei pă-
rerea lui proprie, e cu totul nedenvol-
tată în burghezia gormană“.
Naumann nu se sfiogte să serie: „In
materie politică sufletul burghezului
german e sorvil, Muncitorul pretuegte
mal mut decit Germanul cult gi arat
drepturila sale colăţeneşti”,
Idenlismul lipsoşte doasemeni in rin-
durile burgheziei. In fața centrului ca-
tolic cu doctrina lui mistică și socială
si a conservatismului eu romantismul
său meodieral, liberalismul mu va putea
cuceri spiritele doeit cu ajutoral unei
ideologii n cărui elemente filosolice sa
pot găsi în operole cugetătorilor idoa-
ligti, in vochiul şi mai cu sumă în noul
kantism.
In vederea propriei sale conservării,
în cheatiilo sociale, liberalismul trebue
să ño pentru organizarea industriei,
pentru coaliția liberă, pentru tot co ri-
dică valoarea individului în lumea mun»
citoare, Căci nimeni nu mai poate erg:
de azi că, fără o colaborare activă cu
soeinl-demoeratia, liberalismul german
va puten cuceri vreodată puteres poli-
tel. Principiile liberale nu vor triumfa
niciodată fără sprijinul maselor, Intre-
harea e numai dacă soclal-demorralis
296 VIATA ROMINEASCA
va evolua astfel eu, eontinutod opera
liberalismului, să inlesneaseä păturilor
în adevăr nincere liberale să so adap-
tene fără prea mari sacrificii la con-
vingerile sule.
Cu un optimism poate oxagernt, Nan-
mann erede în posibilitatea unni bloe
si al unui mare partid al stingei, după
modelul englez.
„Cu toată antipatia ce există între
cale două partiile, social-democrat şi li-
beral german, ele vor sjunge la o apro-
piere prin însăși logica luerurilor*, „tic
care pas cuminte și național al social-
democrației ugurează soclallzaren bur-
gheziel și fiecare pas al burgheziei că-
tră mal multă dreptate politică şi so-
cislă grăbeşte nationalizaroa socinlig-
tilor“.
Faţă do mișcarea socinl-demorratä, n-
titadinea lui Naumann nu e lipsită de
eomprehenziune si de simpatia, daşi li-
beralismul său II face să afirme la ori
o pas drepturile individului, în fata
colectivităţi. lată observaţii psiholo-
give caro îmi par și adinci gi juste:
„Migeuren muncitorească a Germaniei e
cel mai mare militarism voluntar pe
care-l cunoaşte pămintul, In el se poate
veden ceia ce popurul gorman a Invä-
tat deln principii săi războiului, inrä-
täturä pe eure o întrebuințează acum
în interesul său propriu. Dar și în a-
coastă mişcare totul allmä de exis-
tonta conducătorilor zi de ordinea pe
caro acestia ştiu s'o monţie, Masele
un pot nimic fără acest stil unitar al
vieții pe care ofi.erii I) imprimă in do-
menial economie cn și In acel politic.
In aceşti conducători al socialismului
se poate studiu o țăsătară minunată de
individualism gi da socialism, Bebel a
fost de amindouä, un socialist si un
individunlist viguros ; gi mărimea sa ls-
torieă constă In aceia că In personi-
litaten lui socialistul ei individaaliatul
au rămas totdeauna In armonie, Această
armonie e sarcina viitorului: vol avem
nevoa de onmeni care, ridicindu-se din
mijlceul maselor zi stind deasupra lor,
să lo nräte drumul“.
Nu mă pot opri dea nu face însă
urmätonren eltatie caracteristică pentra
vugotarea lul Naumann, pentru spiritul
său demoerat şi totuşi atit de teuton :
„Dacă Germania vrea să realizeze fapte
mari, trebue sa nibă Indrăzneulu să
îmbrace o nouă haină, căci cea pru-
siană e proa rigida. Treime să învă-
tüm a ne migen mai liber, păstrind to-
tuşi ceva uniformă al regularitate ln
mars, det tocmai aceasta e caracterul
nostru distinetiv: sintem bani soldați
in toata domeniile vieții, Niciodată nu
vom fi exnet ceia co Prancozii si En-
glezii au fost inaintea noastră, căci noi
avem ceva euro le lipseşte: sintem po-
porul col mal diselplinat din lumea a-
pusană. Noi avem mal malt socialism
în singe, sintem mai sensibili docit a-
coste două popoare la ritmul murzalui
comun”,
0. B.
REVISTA REVISTELOR
Convorbiri literare, Iulie-Au-
Se ştie că colnce întelegem prin ca-
vintul timp, nu există decit gruţie suc-
cosianii fenomenelor. Astfel, într'o lume
fără fonomene, timpul disparo: mäsu-
rile lui convenționale. sp topese în veg-
nieie, ea cristalele onul fulg de zăpadă
intrun ocean fără margini. Si astfel,
intr'o lume în cara evonimentele se
sueoed vertiginos, avem veacuri întregi
de timp condensat în citeva luni: mo-
rizea vremii so Învirte cu sgomot, ca
resortul unui ceasornic, scăpat din nn-
grenaje ; calendarul destinelor para
4vunzărit de-o vijelie care-i smulge fo-
ile, ea în visul Sărmanului Dionis, —
precipitind evenimentele, ca In visul
pe care-l trăim noi aeren de citeva
luni încoace.
Faţă însă de succedarea iute și bru-
talä a faptelor materiale, convoiul co-
lor spiritaale rämine totdeauna In ur
nd, să-și meargă fără salturi ovolufia
dificilă, -en o navă ca pinzele tesute
din painjinişel gindirilor şi durerilor
omeneşti, strălucitoare gi indestructi-
vilă, pe care însă orice adiere protiv-
nick o poate opri sau svirli dopurte
qudärät,
In timpul marilor frămintări räzbwi-
nico, prebenparen fohrilä de fiecare eli-
pă, face imposibilă acea reculegere fe-
eundä, din care lei sorb viatu cele mul
pure intrapäri ale civilizaţiei, Contem-
plarea artistică, speculaţianile abstraete
de tot felul — acest lux al activităţii
nonstre—dispar odată cu siguranța in-
dividualä gi colectivă. Sufletul ingenios
şi nenstimpärat al omului, își suspendă
etorturile lui gentroase, Ingrozit de ba-
buitu! tonurilor,
De aceia, acum, la noi ca si aiurea,
viața inteleotualä bate încet, ca pulsul
undi muribuud, Do aceia, în afară de
citeva manifestări sporadice și orazio-
nale, pare că totul sa stinge, totul In-
ghintä... ȘI asupra mizeriei gonerule,
un car inghotat şi cenugia do toamnă
tirzie apasă parcă definitiv, să spo-
renască melaucoliu acestor reficețiuni ba-
pale, pe care ni le-a silus cu ea vo-
chla noastră consoră din Bucuresti,—
săracă și întirziată ca și noi,
Viața Nomă. Nu se lasă nici in
raptal capului.
Acum etteva luni, într'o eronică li-
terură, am făcut constatarea că Vieafa
nouă judecă pe un scriitor numai du-
pă subiectele sale şi dapă vocabular
298 VIATA ROMINEASCA
pe care-l confundă cu stilul. Cum ne-a
râspuns Ficaja nouă, nu mal ținem
minte. Stim numai că şi-a mistificat ce-
titorii cu citaţii trunchiate şi cu afir-
matii conştient inexacte,
De-atunel, evenimente catastrofale
su schimbat fata lumii. Zece popoa-
re au zguduit pămîntul ca trintelile
lor. Un regat întreg a fost ugteruut
sub picioarele biruitorilor şi eaprieiul
împrejurărilor ameninţă să ne tirască
şi pe noi în virtej. De geaba! Vieufa
nouă n'a uitat mica el chestie, mira ei
minelunä, O preocupă gi acum tot sti-
lul şi vocabularul !
Dar o vom lăsa să mistifice în tihnä
pe cetitorii ei—putintei—cärors nici a-
cam nu i lebamite de ceia co le ser-
veşta Vieața noud pe sumar: Gin-
duri în andante, Suflete hicrogii fe, E-
ternitäfi nomade, Obsesii napoleoni-
ene, oto.
Si finden pe nol ne obsedează acam
alte chestiuni, cerem mii de „scuse“
d-lui Densuşianu că aminăm pe altă
dată si răspunsul nostru la chestiunea
arzătoare : ce-i cu poporanismal d-lui
Codreann...
Neamul Rominese (Septembrie
1914).
Drept răspuns la o notă prin care
noi îi relevam niste greşeli filologice,
d. Iorga ne aruncă dio câlamări in-
vective menile să-i asigure victoria
inaintea baelilor de provincie. Cum
noi ținem mat mult la reputaţia d-lui
lorga in fata posterităţii decit la plä-
cerea d-sale de a smulge aplaasele
bästilor din arena pentru care dan
necontenit pugilează, renunțâm la ori-
ee citaţii intre ghilimate.
La Revue des Deux Mendes
(inlie, 1914). Cronicarul politie obig -
nuit, d. Francis Charmes, îşi incepe
astfel articolul din numărai dela 1 Iur
lie: „Evenimentele merg cu o aşa da
mare repegiune, încit ne este imposi-
bil să le urmăm de-aproape: pe ciud
seriam ultima noastră cronică d. Ribot
era președinte de consiliu; cind s'a co-
tit însă, d. Viviani li luase locul“, A-
celasi lucru, si cu mai multă dreptate,
il constatăm si noi, acum. D Charmes,
la Inceputul lunii Iulie, se îngrijea de
pacea Orientului, grav amenintat ; pri-
ven nerăbdător xbueiumärile Albaniei
şi urmărea Innodares şi desfacerea no-
dului, pe care In direcții opuse Il tră-
geau Grecia și Turein. Astăzi, cind e
tim rîndurile scrise în tihnä de d. Char-
mes, suridem cu tristetä. Acel care en
gravitate deslega de obicelu proble-
mele elo mai diverse și mal Impor-
tante din viața statelor gl cara își per-
miten udesen incursiuni in ţinuturile
viitorului, n'a bänuit—si eine ar ſi pu-
tut preveden |! —că peste o lună tars
lui se va inelesta la laptă cu temuta-i
dusmanä si se va paste monstruoasu
conflagrație ewropesră,
In neelagi număr d, Charles Nord-
mann, în L'image argentée du fir-
mament, studiază chestiunea fotogra-
fierii cerului, cu nenumăratele lui stele.
Știința a găsit mijlocul să fotografieze
psisugiile celeste, pe care- dach foto-
graful nu sa putut apropia de ele—
le-a pogorit pe pămînt, in camara u-
nui aparat. Si dacă stelele nu sint do-
cila ca persoanele care „nu mai miş-
că“, cînd li sa poruncește, 5 Huta s'a
ineäpäfinut şi a izbutit să le eie ima-
gina din mers, Prin urmare, cindra,
vom avea hărţi ale corului, compuse
din mai mult de 22.000 de clișee, scoase
cu migälealä, în rarele nopţi senine și
fără lună, din nenumărute observatorii,
care spro acest scop vor fi ridicate din
loc in loe pe tot pämintul.
Cine știa insă zias cind vom räsfal
„albumul“ cerului, cum răsloim astăzi
intrun salen, Innainte de a intra stă-
pina, un Bedeeker al Londrei sau al
Berlinului?
La Revue ({lulie, 1914). D. Emil
Tardieu, in articolul : La mechancete,
dă răspunsuri tulnicelor întrebări,
care fiocare si le pune, eredem: „sin
oare rău?" Omul räufvroa să-l vadă pe
altul suferind din pricina lui si fără
nici un folos; vesnio se găseşte în st
re de războiu cu acei care-l incunjoa-
ră, en societatea întreagă. Lovitura in
plin po caro o dä, il foricoşta, —fiind-
că din prleina lal plinge cineva, si el
en voluptate vede lacrimile curgind pe
un obraz erisput de durere. Omul rău
de cele mai multe ori este slab, un în-
sins, sau bolnav ; ca răxbanare pentru
necazurile lui, atacă pe oricine li esa
in cale, făcindu-i răspunzător de nesuc-
cesele sale; pe furis pune foe sub stre-
sina edificiului social, s+u cu cazmaua
ceartă să-i surpe tomolia. Bäntaten es-
te sora lagitätii; rel rău nn atacă de
cele mai multe ori Dis, ci in taină,
noaptea.
Räutaten în oarecare măsură Inträ în
alcätoirea suiletului satiricilor, polemis-
tilor, pamiletarilor, intr'an cuvint u tutn-
ror rovoltaţilor. Heine nu s'a putut ell-
bera de en; In fiecare dimineaţă trebu-
ia să spue citeva räutäti şi, nimal sst-
fel, căpăta bură dispoziţie.
Natarile violente, perverse sau bol-
gave au adine In ole dorința de a dis-
truge. In rindal lor este Nietzsche, . Fi-
Iozofeazä cu lovituri de ciocan si con-
dein] lul este o bitä*. In ultima i o-
rer, P’Antdchriste, „stilul sän, dus pă-
un lu furie, parcă so învunună Co spu-
mă de turbare“.
Avem de-nface în acest enz c'orăutate
de imaginntie: sintideserise chinari cum-
plite pentru rivali, chinuri care—dacă
ur u reale—poate ar Inspäiminta şi în-
duioşu pe cel co loan imaginat,
Lex Documents du Progrès.
(fuite, 1914).
Cel din urmă număr primit din a-
ceastă revista ne aduce un arlirol.pe
care nu-l poţi reti făra un zimbet de
simpatica ironie, dar zi de dine u-
Bitilotoca Universitätik! w
VISTELOR Sit:
rä-iune, Pentru cei ce cunose „Les
Documenta du Progr&s*, ori chiar pen-
u cei co au urmärit rezumatele din
vista nonsträ, nu mai e nevon sa
punom. ch această publicatiune, ce a-
re sub direcţia doctorului R. Bro-
a, e o revista de propaganda si de
uplä pentru iduile cele mai Inalta gi
mai umanitare: chestiuni ea acela u
drepturilor femeilor, a păcii univer-
sale, n asigurărilor muncitorești, a e-
dueatiunii moderne, a higienei publi-
ce, ete, şi-uu avut consacrate in a-
consta revista multe articola gi chlar
numere intregi. Si iat că, in mijlo-
cul vulloarei de azi, inire telegramele
care nuuntä zeci de mii de morţi și
de riniti, d'strugeri de sale, castele si
oraşe, nimiriren a o mulţime de ope-
re de artă— munca gi produsul cel mal
inalt al alitor generatii,—intre acuza»
piile pe cure beligerantii si le aduc u-
nii sltoru ea intrehuinteazz distrugă-
tearele gloante dum-dum, şi că faptu-
ese tot felul de eruzimi gi silnicii ce
nu mii pot fi tolerate de spirilul mo-
dern, — In mijlocul acestui baos de pa-
timi dezläntuite, de urgie şi de rain,
ne este dat să cetim un articol care,
bazindo-se pe Idein internaţională,
spera in putinţa „suprimbrii räzboiu-
lui”. Nu stiu ce sentimente va u-
vind estăzi autorul arlicolului, idea-
listul luptator aaistind la ruina gi des-
nädejdea ca se revarsă peste partea
cea mai ridicata lu cultură a globului
noslru,—dar senlimentul eu care te-
tim rindurila calme, pline de nădejdi
bune nle articolului sau este foarte
curios, II se par şi acum atit de juste
premisele şi concluziile lui, alit de
clare foloasele po caro omenirea le-
ne trage din infraſirea generală, atit
de firensrä evoluția societății umane
spre pacea gonorală, Ineit nu ştii da-
en nu trebue să crezi că cele ce aury
că se pelree astăzi In batrina Europă
nu sint vumai un vis urit. Vai! Nu-
mai visuri frumoase erau Speranfule,
KA VIAȚA RONINEASCA
idealigtilor, pe care trista realitate
trebuia sa le risipească utit de bruse
şi de dureros, Lare au slujit dar des:
vollaren mijlonerlor de comunicaţia
eure u făcut cu popoarele să se cu-
noascä pi să se înțeleagă tot mai mult“,
„evolulia economică cure a ereat co-
munitate de interese lol mai mare“,
„instituţiile internaționale" şi toļi eei-
lalti factori care trebuiau să ne ducă
fatal la paces generala? Si cimi so
va sjung® vre-o dată ea „ideala inter-
națională sà fie idee prorlamata cu
mindrie, In mod deschis, ca o idee
eowdurätoare a maselor” Si cu tom-
te acestea e atit de adevărat ca „om
timentul umsnitatii, patriotismul, in-
birea de patrie, spiritul da familie şi
preocuparea de iuleresul personal pot
perfert să coexista“, ba chiar că „tro-
bue să se complecteze“ In lve de a
se opune unul altuia... A fast insă
drstul ra nä se dezehidă puţin ripa-
zul dintr'a parte, peatrucu. puhoiul
sa se reverse şi să cntropeasen totul,
Aşa dar, vo- rämine venie tututit
de intemeiate sperantele idenlistilor
casi dezminţirile realităţii? Sau n-
junge In mdevâr omenirea la urea i-
des internațională de care ne vor-
beste doctorul Broda? Ua lueru esi-
gur en mult se va mai srrie şi mult
se va mai viza In chestiunea păcii u-
uiversale, chiar zi dupa grouznicele
vremuri d» azi.
n Nouvelle Borne (lulie gi
August, 1914).
„_ Celitorii noştri eare sint abonaţi și
la revista streine au observat de si-
gur contrastul dintre conținutul ulti-
melor numere pe care le-uu primit din
avelo reviste zi preocupările zilei de
azi, Penlru nol, care trebue să rezn-
mäm vele mai jusemuste articole din
aceste reviste, contrastul este si mai
izbitor. De abi-eiu pentru orice eve-
niment Insemaat dela „ordinea zilei”,
revistele mari streine ne aduceau la-
dormații, vederi şi consideratiunl, da-
torile noor persoane competente zi u-
nor teriitori cunoscuţi. Acum Insă, de
vind “a dezläntuit rözboiul european,
revistele nu zu mal apârut—ori un
neau sosit nouă, ceia ce in cazul de
faţa e tut una—, aşa larit gixim In
uumerile, ca le arem, arlienle despre
orice. numai despre obierlal preocu-
pärilor generale da nzi nu găsim ni-
mie. Si eum un e vorba azi de nişte
probleme local» ori de-o importanță
secundara, ci doo silusția care cople-
seste mintea şi o släpinegte până in-
tr'etita, ea nu lasă loe altor preocu-
päri, silvuļia recenzentului de revisit
e foarteZtifeila. El e nevoit să vor-
bouseă unui eetitor caro nui ponten-
corda atenfia decit peutru lucruri rè-
feritnare la chosliugen con maro n vre-
mii, e nevoit să-i vorbească de cela
ee a fost obiectul de stodia sl lars ta-
tilor ja vromuri de liniște, Si, pontru-
ca să mÀ lolore ja revista al cărui tit-
lu bam Irnpseris la Inceputul aces-
tor rladuri, a3 A nevoit dar sA rette
mer părerile lui Octave Aubry despra
Evoluţia Barresianä şi observatiila
lui Robert de Machiels asupra lui Tol-
stoi în Regele Lear. Barrés si Tol-
stoj, re mici şi neinsermnafi siiteţi as
lazi futä de Calais zi Ivangorod! Ci-
tese articole despre voi, urlicale pe
cure In alle vremuri le-aş fi sorbit
pe narisufiate, gi iats că szi, în mlj-
locul frazei lui Aubry ră „intelectua-
lui, artistul. omul de acţiune se ames-
Lech strins* în Mariens Barren, —ma
trezee do-udală ci imi näväleste in
minte Intrebarea: vor lua Germanli
Calaisa. ori tunurile de pe vassle en-
gleze li vor (inea in lar iulăriud re-
Tistenta de pe uscal a francu-beluie-
nitor ? lar cind Robert de Machiels cs-
racterirara pa Tolstoi ca pa „un se-
misan um eron de-al lui Shakespeare
in mers câtre destinul su“, sau sots-
treuba dacă „Shakespeare u ghicit şi
a presimti pa Tolstoi, ari Tolstoi pre-
lung ate pe Shakespeare”, cu mă sur-
REVISTA REYISTELOR 301
i
prind punindu-mi intrebarea daet pri-
ma vesie pe care o vom celi în tolo-
gramels de mine va fi că Germanli
au pus mina pe linia Varsovia-Iran-
gorod, ori că uşii au respins pe Aus-
tro-Germani dincolo de granițele Po-
loniei! Nu! E imposibil să rezumez
astăzi arlienle despre Barra si Tol-
stni: ar A în zadar si pentru mine gi
pentru cetitor. Să ne intoarcem mai
bine la telegramele noastre. De altfel,
da-ubia neum bag de sumă en obser-
vatiile lui Aubry asupra lui Barr gi
ale lui Marhiels ssupra lui Tolstoi nici
nu sint de o 86 de mare însemnătate,
ori poste mă insel; ele pierd din
valoare numai pentrucă vin in vré-
men arensta ? Cine ştio? Toate sin! a-
tit de relative in lumea areasta !..
The Contemporary Review.
(iunie, Iulie, 19145. In No. de Iunie,
Dr. Dillon Reforma agrară si e-
lectorală din Rominia,—Se oentg de
ulste lucruri eure azi, deocamdată, nu
mai preocupă opinia publică din ţara
noastră. Vorbiud de distributis pro-
prietätü la noi, Dr. Dillon observă că
propriotaten pămintalui e în mina a
eitorva, lar marea masă a poporului
ure numai atit cit să-și poată menţine
viața pentru a face productivă moşia
marelui propristar. Drepturile politice
de asemenea sint de fapt iu mina n-
celor care stäpinese pămintul, Antfel
țăranul nu are nici o pirghie pentru
a-și deschide o viaţă nouă. Campania
din Bulgaris însă a arătat oamenilor
de stat nevoia şi dreptutea reformelor
anunţate de partidul liberal care azi
formează guvernul. Autorul crede că
problema pasă azi în politica intervă
a Rominiei e acelaşi cure Sa pus In
Rusia pe timpul lui Witte, zi gäseste
aproape identitate intre împrejurările
din Rusia de pe neea vreme și cele din
țara noastră acum. Crede in necesi-
tatea relormrlor In discatie, si atribne
d-lui Brătianu intentis de n le modern,
E convins că roformele vor aduce o
indreptare In Rominis, dar sint de-
parte de a satisface dorintile de-
mocrafiei: ele, de fapt, sint conserva-
toare deşi sint combätute de partidul
conservator,
Intr'un alt articol, tot din Nr. din
Iunie, Dr. Dillon vorbeşte dospre E-
vreii din Rominia, El declară dela
început că se va märgini numai în a
expune chestia evreiască aan cum ©
privită de actualul guvern, fâră să
fach apreciori ssu comentarii asupra
ei. Pentru oamenii de s'at romini
chestia errrissca e o problema poli-
tioo-economich ; ea nu e privilä ca o
chestie confesională sau ca o proble-
mă do asimilare de rasă, in marele
publie chestia evreiască se complică
cu asemenea considerații pănă lu for-
ma brutale, uu însă pentru o=menil de
stat, indiferent de partide. Greutatea
rezolvării chestiei evreesti ca proble-
mă politico-economică stă nu atit in
economia ei proprio cit mai ales in
faptul că marea majoritate a ţării com-
pusă din țărani o cu mult mai nepre-
gătită în lupta vieţii decit Evreii, si
astiel Statul, din rațiune de intärlre
națională, simte nevoia si dutoria de
a tutela clasa țărănească prin menti-
nerea unui regim nedrept pentru E-
vrei. Regimul e nedrept—evident,—
dar şi menţinerea lui e incă o necesi-
tute de stat tot atit de evidentă pon-
tru statal romin. Rezolvarea chestiei
evreeşti In Hominiu puna întăi rezol-
varoa chestiei țirăneșui,
In Nr. din Iulie, Dr, Dillon,—Ca-
racteristicele Albaniei,—aratä Alba-
nia ca magazia de pulbere a Balcani-
lor. Tara este bogată: pămint fertil,
păduri intinse ca cea mai bună calitate
de lemn din Europa, minerale variate,
viță de vie... popor docil zi devotat
dar rău deprins de Indelangata domi-
natione turcoawä. Albanejii sint bani
militari in lapte de guerila dar nali
in lopte mari desehise. Hopia e pentru
multi singurul mijloc de existenţă. Nu
-302 VIAȚA ROMINEASCA
sint deprinşi să muncească; munen
manuală si de cimp e făcută mai mult
do femei, pe cînd bărbulii în mare
parto haiducese,
Vendeta e in temperamental lor şi-a
fost spoculatä de Turei. Amenda pen-
“tru astfel de crimo din răzbunare va-
ria, sub guvernul tureese, între 35—
60 lire turcegtl. Exista gi în Albania
un nucleu de partid prograsist care
voeste Universitate, Academie şi ins-
tituții cultarale moderne deodată, dur,
se pare, că nu aceste chestii sint ur-
gonte în Albania,
Tot în acest No. al revistei este o
dare de seamă nsopra lucrării colabo-
ratorului nostru I. Botez—Neolatinii
din Răsăritul Aprepiat. Vom cita nu-
mai citeva rinduri dela sfirsitul nrt-
colului pentru a caracteriza opinia foarte
'văspindită în Anglia asupra Rominiel `
„Că Rominia are un mare viitor, o ere-
„dem; Însă, cu toată această carte a-
„trägätonre (cartea d-lui I. Botox), nu
„Sintem siguri că o zi nouă a sosit
„pentru ea. Suferinfile multor veacuri,
„'zolnres de elvilizația pentru atitea
„secole nu pot fi inlocuite deodată prin
„urbanitate, liniste și plenitudine inte-
„lectualä, Istoria nn ne arată salturi
„subite, Rominia are multe greutăți,
„multe tentatii dinaintea ei nu uşor de
invins sau de Inläturat“. In ce pri
veste lucrarea colaboratorului nostru
en e caracterizată ca „un studiu exce-
„lent al evolutiei poporului rominese,
„seris Intr'o engleză porfoctä“,
The North American Re-
view (lunie, lulie, August si Septem-
bre, 1914).—
In Nr. din Iunie, d. A. Piatt Andriew,
vorbind despre Chestiunea Immigra-
dei în Statele-Unite, dă nişte cifro
foarte elocvente pentru a slabili eres-
terea populatiei Stalelor-Unite pe ca-
lea imigrației.
Valurile immigraţiei variază in mod
direct și constant cu variațiile cre
terii şi descreglerii nevoii de brațe
in procesul producerii bogaſiei natio-
nale. Culmile atinse sint 428,000 im-
migranli in 1854; 460. % in 1878;
789,000 in 1882; 1.985.000 in 1907.
In intervalele distre aceşti ani au
fost depresiuni in procesul immigrä-
rii in S utela-Uaite,
Pentru a avea ienana exactă a
ereşlerii populaliei din Statele-Unite,
trebue să socotim și imigrările dia
ele, căci şi procesul de emigrere e
puternice în această țară. Cu aproxi-
matie se poale spune că procesul de
emigrare reduce cu 50%, pe cal deim-
migrare in Statele-Uaite, Astfel daca
pentru ultimii zece ani media immi-
granților ag ridica la 1.002.000 pe an,
apoi peniru ultimii şase ani numărul
emigranților a variat intre 400.000 şi
Tb pe an, ceia co dă o medie de
550,000. Trebue să se ju in seamă en
capacitateu unui stat de a asimila po
străini pu atirnă alit de numărul nb-
solut al immigrantilor cit mai cu ses-
mă de gradul de saturație a țarii,
Dar densitatea populației Statelor-
Unite ereseind, şi cei veniţi asimllin-
du-se cu masa naţională, rezultă că
puterea de dizolvare a elementelor
străine în masa nalionulă creşte pen-
ira Statele-Unite, Astfel immigrarea
nu poate ridica problema apărării na-
ionale în Statele-Unite.
In No. din lulie, d. Roland G. U-
sher, — Adevărata Problemă Mexi-
cană, — preziula acoaslä problemä
sub aspeciul vechiului conflict ameri-
esn dintre ladieni şi Albi. Mexico nu
formează o națiune, în Intelesul mo-
dern al curintului. Numai 19%, din
intreaga populația siat Albi enrati;
48% sint ludieni amastecaţi din dife-
rite triburi de Indieni ; gi 38% stat
Indieni do extracție pură indiana, des-
eondenti dinte'un singur rezervoriu
etnie, Astfel Mexico e o țară locuilă
de mai multe triburi de Indien), in
diferite grade de civilizaţie, din caro
niciunul nu a aits "7 nivel superiur
REVISTA REVISTELOR 308
Jin treptele civilizației europene, Pro-
porlia neimportanta a Albilor faţa de
mateu masă a Indienilor nu schimba
vechea problema in Mexico. Chostiu-
nea trebue pusă asifel: ce trebue să
fact rusa alba ca să scoală bogtțiile
atit de mari din mănusul pamint al
Mexicului — bogății pe care Mexiea-
pii nu sint în stare să le exploateze —
fară să stirpească rasa indiană? A-
csasla e adevăruta problema mexicană.
In Nr. din Septembrie, d, dr. Con-
stantin Theodor Dumba, ambasado-
rul austro-ungar în Statele-Unite,—
Pentruce Austria a intrat inräzboin
cu Rusia —arată, in lala pumerosului
public cetilor al acestei muri reviste,
Imprejurärile care au silit {ara pe care
el o reprrzintä să proroate rärboiul
european. Miniştrii țarilor din Apus
ohignuese loldenuna ca în momentele
mari şi insemnate pentru țările lor
să so adreseze personal publicului
prin mijlocirea marilor organe do pu-
blieitate. Diplomatii țărilor mici din
Rasarit nu obisnuesc—din nefericire
—usemenea procedee. D. Dumba de-
clars cd experienla a arătat Aus triel
că Serbin de mult «ra Intrebuinlatä
de Rusia ca un fel de torpilä gata
să Lo nrunece la momentul oportun
in coaste. Austria a dat dovadă de
destula rabdare faţă de agresiunile
de tot felul ale Serbiei, Starea a-
eeasta s'a agravat necontenit pană
cind a ajuns la ua punct în care in-
găduirea Austriei punea in diseulie
renunțarea aceșteia la suveranitatea
ei interioară. Astfel numai Austro
Ungaria a trebuit să recurgă la calea
armelor.
la No, din August, cunoscutul serie
itor Sydney Brooks,—Viitorul Aus-
tro-Ungariei,—analizeazä staren mo-
zaicului de naţionalităţi din vecinul
nostru imperiu şi conchide ch această
lipsă de untitate naţională pu con-
damnă stalul Habsburgilor la deza-
gregare, El güsoste urmaloarele ele-
mente pozilive care dau voheziune»
necesară acestui stat, deși e compus
dia naţionalităţi densebite: 1) monar-
hia este punctual admis de tuate nati-
onalitatile din Austro-Ungaria ; nimeni
nu şi-a propus vreodala sžo rästour-
ne; 2) dinastia Habsburg u deopotrivă
de populară nalionalitätilor; 5) ar-
mata comună în care intră toate na-
kionalitätile sub aceiaşi almosferä im-
periulă ; 4) necesitatea internațională
a existentii Austro-Ungariei; 5) sen-
timentul nationsl, al fiecărei nationa-
Uu din imperiul Austro-Ungariei,
care-şi caula aspiraţiile inhuntrul im-
periului, nu ta afară. Aspiruţiile po-
poatelor din imperiul Huhsbargilor
este „autonomias în imperiu“, uu uni-
rea cu connstionalii din afară,
Bibliografie
— —
N. lorga. loud inseripfii nouă găsite la Mindstirea Bistrița
(Neamţ). 1913 București. Academia Rominä. Preţul 20 bani.
Vasile Pirvan. Cetatea Ulmetum, II. 1. Bucureşti 1913. Academia
Romină. Preţul 3 loi.
Vasile Pirvan, Cetatea Ulmetum. II. 2. Bucuresti 1913, Academia
Romină Pretnl 2 lei.
N. lorga, Ceva despre Episcopul maramuregan Iosip Stoica. Ba:
euregli, 1913. Academia Romină. Preţul 50 bani.
N. lorga. Ostagi dela Prut. Bucureşti, 1913. Academia Rominä-
Preţul 40 bani.
Vasile Pirvan. Castrul dela Poiana zi drumul roman prin Mol-
dora de jos. Bucureşti, 1913, Preţul 1 leu.
N. Iorga. Privilegiul lui Mahomed al Ilea pentru Pera. Bucu-
rosti, 1913. Academia Romină. Prețul 50 bani,
Vasile Pirvan. Stiri noud din Dacia Malvensis, Bucureşti, 1913.
Academia Romioă. Protul 1 len.
N. lorga. Steagul Ini Mihnea Vodă Radu în muzeul istoric din
Belgrad, Bucureşti 1914. Aecudemin Romină. Preţul 50 buni.
N. Docan. Erplorafiuni austriace pe Dunăre la sfîrşitul veacului
al XVIlLlea. Bucuresti, 1914. Academia Romină. Preţul 2 lei.
N. lorga. Contribuţii documentare la istoria Olteniei în veacul al
XIX-lea. Bucuresti, 1914. Academia Rominä. Preţul 20 bani,
Diacon Dr, Nic. M. Popescu, Nifon 17 patriarhul Constantinopo-
lului. Bucureşti, Academia Homină. Preţul 80 bani.
N. lorga. Benegafii în trecutul țărilor noastre gi al neamului ro-
mines, Bucureşti, 1911. Academia Romină. Preţul 20 bani.
Dimitre A. Sturdza. Sodinfa Academiei Romine de la 1 Mai 1914,
Bucureşti, 1914. Academia Romind, Pretul 60 bani.
N. Iorga. Fundafiuni religioase ale domnilor romini in Orient.
Bucureşti 1914. Academia Romină. Preţul 20 bani.
N. Iorga. Un act rominese privitor la începâtorul culturii bulgare
Dr. Verone: Bacuregti 1914. Academia Romină, Preţul 20 bani.
S Pentru tot ceea ce privește administrația : cereri
e abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a
se adresa Administraţiei revistei sl cască“
strada Golia, 52, lași. ot
„Dl l. Botez va continua sa reprezinte „Viaţa Ro-
minească `, avind dreptul sa primeasca sumele ce se
cuvin revistei,
———u—— ññ——— —„—
ä——ÿä) ———2—ͤ —öd
Au apărut în editura revistei „Viaţa Romineascä*
şi se aflä de vinzare la principalele iibrarii din țar., precum
şi la administraţia revistei :
1. Botez Studii si Observati Un volum de 314 pag.—Preţul 3 lei.
I. Botez, A Short survey on The Neolatins 07 The Near East, Un volum,
Preţul 2 lei.
I. Botez. Aspecie din civilizația engleză, Un volum de 347 pag.—Pr. 3 lei,
1. Al. Bräteseu- Voineşti. Ju lumea dreptății. Nuvele, Un volum, in e, de
317 pagini.—Pretul 2 lei. (Retipärit).
L Al. Brätescu-Voinesti. /ntuneric şi lumină. Nuvele şi schițe, Un volum
de 213 pag.—Pr. 2 lei. (Retipărit).
M. Codreanu. Sialui (Sonete). Un elegant volum de 129 pag.—Pr. 2 iei.
G. Galaction. Bisericuța din Răzoare. Un volum de 202 pag.—Pr. 2 lei.
C. Hogaş. Pe drumuri de munie. Un volum de 352 pag.—Pr. 2,30,
G. Ibrăileanu. Spiritul critic în cultura rominească. Un volum, în 9
de 267 pmagini.— Preţul 2 lei. i
G. Ibrăileanu Scriitori şi curente. Un volum in 8° de 320 pag.— Pr. 2 lei,
St. O. losif şi D. Anghel. Legenda Funigeilor, Poem dramatic, in trei
acte. O plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 60 pa-
Simi. Preţul 1 leu.
XI. Lermontov. Demon. Poemä tradusă, de loan R. Rădulescu, precedată
de o notifä privitoare la „Poetul Caucazului“. O plachetă elegantă, pe
hirtie velină, format special, de 64 pagini.— Preţul 1 leu.
Gh. din Moldova (George Kernbach). Versuri şi proză. Un volum de 266
pagini.— Preţul 2 lei. Mir aa i
D. D. Pătrăşcanu. Schițe şi amintiri. Un volum in Se de 292 pagini.—
lei. (Epuizat).
n ER Mucenicul, Un vol. de 242 pag.— Preţul 2 lei.
A. Philippide. Specialistul romin. Contribuţie la istoria cultuni romi»
neşti din sec. al XIX-lea. Un volum In format mare, de 96 pagini.—
Preţul 1 leu 50 bani. 7 j
A. Stavri, Luminiguri (Versuri). In volum în 8% de 192 pg. — Preţul 2 lei.
A apărut :
în editura revistei noastre
STUDII ŞI OBSERVAȚII
DE L BOTEZ
PREŢUL 3 LEI
J
PREȚUL 4 LEI
A apărut :
în editura revistei noastre
ÎNTUNERIC ȘI LUMINĂ
ge loan Al. Brătescu- Voineşti
K PREŢUL 2 LEI
e