Viata Rom. (R.), 1928, 20.3

Proprietatea Bibliotecii | W 
Universității lași j 


| | 
A) l 


1 
h renio 
Ni 


"> 


îi 


SCI 1934 : 


eT EEEE 


„anet 


Viata Rominească 


REVISTĂ LITERARA ŞI ŞTINȚIFICA 


SUMAR: apeg >. 


t 


Mihail Sadoveanu . +» „ Vinătoarea, acum o sută de ani, în Moldova. 
Dan A. Bădăreu'. . . . + . Viitor și Trecut, 
Constanţa Marino-Moscu. . . Amintirile Caterinei State, 
D. |. Suc o a o . sn. "Ce este cultura? 
A. Avercenco te . . . Hercule (Trad, din ruseşte de £ Frunză). 
Nicolae Popovschi . . . Leon Tolstoi ca tip psiholo gie, 

tetan George . . . „o. Misticiam și spirit critic, 

Dominic, imeră, 


E iei macar A 


omului, 
gina economiei de credit din Rominia. 


i y RE 3 i era seară ori Dr" a O retea şi fi 
Mircea dd o: ace ca ideilor D. Xenopo [E 
losof al istorie). 
Paul N. Verona. .. . - „ Cronica artistică (Considerațiuni plastice). 
Dr, Tudor Dumitrescu . „Cronica ă (intre materia oie şi materia 
? ' anorganii 
P, Nicanor & Co. . A . , Miscellanea (Voltairianism.—Ċürti nouă). 
V, Mode. pre i P Rpociie iani y e E D apr aer Ai renta et rrara g eoa g 
Giotel; Salomon Giosel, La erte, la controverse, les E. Cartereaa í 
sol ei sa ATRA „Pariereau : Ri Aang Agh a pe eh arama pre te e rapport de la com, Intern. P. 
ore in utomobilismæl în E goe ty ne (Robert, de Vito, Lada 
„lilgară Aitan CA taiate cp 1 zanas Rivista ră rea we AAi re zar ieed pri ie 
Tea Mediterană (Eiuppo E y- ia e it Monde). — TE i n (Lenu Pierre 
3 pofinsea de Europä“ sera Valli pă e my riak, jara și 
paee Froch Mann Ole N DD. „Literatura pe a de nntaal* raze Mead 
Mera de Franse) ~= lui Proust* (Roman Permundez, Nouvelle Revue 


Evoluţia poetica } tni S asari TA (François Porebė. e 
intelechaniă în sârăimălate t (Literatură generală, Romane, inga. — Știința sociale). 


IAŞI 


Redacţia și Administrația: Strada Alecsandri 10—12 
1928 


3 


Viga Nominet a ra cel n 6o L — Abonamental în țară 

jumâtata d marian 4 DD dee, pati minia e an oo loo Jumitata an caii 
mul 6o lei, Ard "re k a aad i ge arroi 
Reprotucerea 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12 
ANUL XX 
CONDIȚIILE DE ABONARE 
Abonamentele sint: "semestriale şi anuale. 
Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 
Cele anuale dela No. 1 pănă la No: 12 inclusiv. 
Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poştal. 
Reinoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1928 este: 
ÎN ŢARA: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 


prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an 500 lei ` ~ 
| Vi 
Pentru particulari : | iaţa 
| 
Pe un an . . „400 lei 
Pe jumătate an IC Pattern 20 2m INN 
Elle Maco a e vi alea e i îi: RD 
ÎN STRAINATATE: 
Pa un ME i e e e eee d e Mp D e 
Pe jumătatean . . . . . . . tseo 300 . 
ui e sc e n a e me bre e. i o 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranţa primirii 
abonaţi sînt rugați a trimite oda 
lei anual costu 
străinătate. 


e a Revistei, D-nii 
cu abonamentul şi 150 
recomandării pentru ţară şi 220 lei pentru 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gä 
~an În depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei eo- | 
1.1925, 1926 şi 1927 cu lei 300 colecţia. 


- 


Administraţia. | 


Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 


IAŞI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
1928 


-~  Vînătoarea, acum o sută de ani, 
în Moldova 


— - 


Poate mă înşel; mi se pare însă că puțini au răstoit amin- 
tirile lui beizade Neculai Suţu, mare logofăt al Moldovei, secretar 
de stat la externe în vremea lui Mihai Sturdza şi sfetnic intim al 
lui Grigore Ghica, personalitate foarte cunoscută în Moldova dela 
mijlocul veacului al XIX-lea. Lucrarea aceasta, tipărită în franţu- 
zeşte la Viena, subt aşa zisa îngrijire a unui fictiv Panatoti Rizos, 
cuprinde un material destul de voluminos (434 pagini), de cel mai 
mare interes pentru cei care vor să se documenteze asupra isto- 
riei politice şi private în veacul trecut. 

Beizade Neculai Suţu (1798—1871), fiu al lui Alexandru Vodă 
Suţu, a fost un om erudit, inteligent şi fin. Grec din naştere, mol- 
dovean prin adopțiune, a făcut cinste şi celor de-un singe cu el 
şi celor care l-au îmbrăţişat. A fost un bun şi cinstit Slujitor al 
țării şi a luat parte la treptatele-i dezvoltări politice şi sociale care 
au dus-o dela Regulamentul Organic, cînd Neculai Suţu intră în 
serviciul Moldovei, pănă după Unire. După obiceiul vechiu al țării, 
calitatea de moldovean şi-o cîştigă prin căsătorie c'o păminteancă, 
din neam cantacusinesc, Aşezarea lui în Moldova a avut loc în 
1827. După unirea de subt Cuza-Vodă, a fost ales deputat al pri- 
melor adunări constitutive şi a funcţionat ca membru al comistunii 
centrale dela Focșani, Pe urmă s'a retras din viaţa politică, fără 
însă a înceta să urmărească, cu privirea-i ageră, oamenii în mij- 
locul noilor împrejurări —aşa cum fäcuse toată viaţa. 

Mărturiile lui, judecăţile lui, portretele pe care le schițează, 
de un realism fin şi sigur, trebue să rămie documente istorice de 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 

primul rang. Oamenii publici ai epocii Regulamentului Organic, în 

frunte cu Mihai Vodă Sturdza, sînt magistral zugrăviți, c'o reţinere 

ş'o sobrietate de stil, care dau şi mai multă forţă expunerii. 
“Titlul complect al cărții este următorul: Mémoires du Prince 

Nicolas Soutzo, grand logothăte de Moldavie (1798—1871), pu- 

bliés par Panatoti Rizos, Vienne, Gerold & Cie, 1899. 

Lăsind la o parte materialul politic așa de preţios pentru 
cercetătorul de azi, am reluat unele pagini izolate ale volumului, şi 
anume acele care vorbesc despre vinătoarea în Moldova. 

Neculai Suţu se vede că a fost un mare şi pasionat vinător. 
A şi rămas despre el amintire, şi numele lui l-am auzit rostit une- 
ori sara, la vinătoarele cele mari de pădure; sau, în popasurile 
de după amiază, în zilele line de toamnă, la iepuri, în terenurile 
noastre dela Focuri, dela Erbiceni ori Balţaţi, unde vinăm noi acum, 
cum a vinat şi el odinioară. 


Moldova, în vremea aceia, spune beizade Neculai, în capi- 
folul XVIII al Amintirilor sale,—era foarte bogată în vinat de tot 
soiul, deşi nici o lege şi nici o rînduială nu-l ocroteau, Dela Hă- 
lăuca pănă în țărmul Dunării, dela Comăneşti pănă la Prut, munţii 
şi văile, pădurile şi cîmpiile desfăşurau înaintea vinătorului toate 
neamurile de vinat cu păr şi cu pene cunoscute în Europa. Lanţul 
carpatin care mărginea hotarul spre Austria era sălaş al ursului, 
al mistreţului şi cerbului; pe unele tancuri, se găseau şi capre ne- 
gre. Cucoşul de munte, cucoşul de pădure şi ieruncile foiau în co- 
drii de mesteceni şi brad dintre Siret şi Carpaţi. Căprioarele um- 
pleau pădurile pănă în marginea Iaşilor. Dropiile le întilneai pre- 
tutindeni în cimpii. Spircaciul era imprăştiat mai ales pe colinele 
goale din preajma Galaţilor. Potirnichea cenuşie şi iepurii aveau 
răspîndire bogată în tot cuprinsul ţării. Lupul, vulpea, bursucul se 
găseau foarte des. Prepeliţele soseau primăvara şi stăteau pănă 
în luna lui Octombre. Sitarii se vinau la cele două pasaje de 
primăvară şi de toamnă. Mlăştinile erau nespus de bogate în beca- 
ține de toate speciile, puhoieri şi nagiţi. lazurile şi bălțile gemeau 
de rațe, lişițe, gişte şi giliți, lebede şi alte neamuri de sălbătăciuni 
aripate de apă. 

Aşa zisa „chasse à courre“ şi „les préceptes de la venerie“, 
mau fost nici odată în cinste la Moldoveni. Sălbătăciunile stăteau 


VINĂTOAREA ÎN MOLDOVA 7 


ascunse în adincimea pustietăţilor: nu erau nici parcate, nici aduse 
în cuşti la locuri poruncite, anume amenajate. 

In privinţa asta şi noi cei de azi, mulţămim A-tot-Puternicului 
că am rămas ca strămoşii, fără alaiuri roşii, fără picheri, fără po- 
tăi, fără trompete,—şi nu am transformat în petrecere mondenă a- 
dunările prietinești şi simple din împărăţia măreaţă şi nestricată 
încă a naturii. Acelor petreceri evropieneşti li se poate, la urma 
urmei, da numele de vinătoare, cum zice beizade Neculai, —nu se 
vede însă în ele niciun vînător, 

Se mai practicau în acel timp în Moldova, la cîmp, vinăto- 
rile cu ogari şi şoimi, Bătrînului nici acestea nu i-au fost dragi. 
Pentrucă nici el—caşi noi—n'a urmărit măcelul paserilor şi âni- 
malelor de vinat,.—ci i-a plăcut, din îndeletnicirile acestei vechi şi 
nobile bresle, în primul rînd natura însăși, care-ţi apare cu splen- 
dorile-i neaşteptate, subt toate luminile anotimpurilor. Urmărirea şi 
jertfirea vînatului e mai mult un pretext. Vinătorul străbate cim- 
puri, văi, codri şi munţi, intră pe cărări cotite, în desimi nestră- 
bătute, iese în soare arzător pe podişuri sterpe,—umblă singur şi 
cu puţini tovarăşi subt cer şi 'ntre zări; sufere seceta, arşiţa, truda, 
nesomnul, urmăreşte vinatul şi de cele mai multe ori e înşelat şi 
biruit în nădejdile lui: e o luptă de oboseală, de isteţime, de vi- 
clenie, şi'n definitiv preţios e popasul cu prietinii în blindeţa zilei 
de vară, la un corn de dumbravă, în preajma unui izvor, —sau, 
în serile de iarnă, într'o căsuţă pierdută între codri, cu poveşti, 
amintiri, un păhar de vin şi baladele unei părechi de lăutari negri 
şi pe jumătate sălbatici. 

Şi este şi plăcuta mulțămire pe care o ai dela prietinul fără 
glas care te intovărăşeşte în expedițiile de vară şi toamnă. Pre- 
pelicarul e, pentru vinătorul adevărat, un prilej necontenit nou de 
a observa manifestările inteligenţii şi devotamentului dela acest 
străvechiu aliat al cuceritorului lumii vizibile. Uneori vinătorul a- 
junge să comunice cu soțul său prin cuvint, semn şi sentiment. 
Cinele ocupă în tovărăşiile, în popasurile, în povestirile vinători- 
lor un loc egal cu al oamenilor, Despre isprăvile lui surprinză- 
toare se vorbeşte fără sfirşit. Vinătorile de August şi Septembre 
devin adevărate romane, în care prepelicarii sînt eroi. De altmin- 
teri fiecare vinător îşi cîntă eroul său; şi trebue să se ştie că 
fiecare vinător are un deosebit dar şi privilegiu al imaginaţiei. 

Li 

La sosirea în Moldova a lui beizade Neculai Suţu, acum o 

sută unu ani (1827), vinătoarea cu arma şi cu cînele era destul 


EMANET A VIATA: ROMINBASCĂ O — 
de rară. Vinătorii la picior fiind aşa de puţini, vinatul era de o 
bogăţie neistovită. Lingă vinatul de cîmp, ieşenii aveau putinţa z 
găsească, în balta dela Cristeşti, lumea multiplă a paserilor de 
apă. Lebăda, gisca, bitlanul, lopătarul, lişiţele, cufundarii şi toate 
solurile de rațe populau ochiurile libere şi desimile stuhului în „can- 
tități nenumărate“. 

: E interesantă descrierea amănunţită pe care ne-o dă beizade 
Neculai despre vinătorile în balta dela Cristești. Şi astăzi acest 
raiu al dihăniilor de baltă se găsește la locul său, în preajma la- 
şilor: e un iaz natural, închis între Prut şi Jijia, şi hrănindu-se 
din revărsările amînduror acestor ape. Dela maluri pănă departe 
se întind desişuri de trestii, prin care pescarii au tăiat, cu tarpa- 
nele, canaluri pentru ciobăcile şi luntrele lor. Dincolo de desimi 
încep a licări ochiuri pline de liane, lintiţe și nuferi înfloriţi. La 
mijloc se găseşte „luciul“, unde, pănă mai anii trecuţi, se înălța 
construită pe piloţi, o şandrama pentru adunările vinătorilor. Acuma 
au ramas numai stilpii negri de stejar, în care gingăniile, scoicile 
şi racii îşi fac salaş—pănă ce le va veni vremea să sporească mi- 
lul bălții cu putregaiul lor. In preajma luciului, ochiuri mai mici 
misterioase, cu nume ciudate :—unul se cheamă Arsuri, altul Vaca, 
altul Timircan. Luntraşul îţi propune în şoaptă să te ducă la pindă 
în coada Vaci. Dumneata te arăţi mulţumit şi-l cinsteşti c'o ţigară. 

Vinătorii veneau ş'atuncea caşi azi, de cu sară în sat la Cris- 
teşti şi găzduiau la o casă de pescar. Dormeau puţin. Mai mult 
vegheau,—pregătindu-şi halaturile de vinătoare, vorbind despre is- 
prăvi trecute şi prubuluind isprăvi măiestre viitoare. 

Cu mult înainte de a se zări geană de ziuă coborau la ma- 
lul bălții şi se suiau în ciobăci. Fiecare vînător într'o imbarcaţie. 
Pescarul—cu ghionderul întăiu, cu visla apoi, mina pe canal, apoi 
în primele ochiuri de apă. Incet-incet întunecimea descreştea—şi'n 
răsărit se arăta linia de lumină prevestitoare zorilor. Ciobăcile se 
răspindeau spre ochiuri, după înţelegerea dela plecare, şi mai a- 
veau de făcut, pănă în domnia giîştelor ş'a rațelor, drum destul de 
lung şi de cotit. Din cînd în cînd sar părechi de rațe spăriate 
de apariţia luntrii. Apoi, în lucirea răsăritului, scînteie ochiul cel 
mare unde se scaldă cirduri de rațe şi de gişte. S'aud vijiiri de 
zboruri : începe pasajul de dimineaţă. 

Balta aceasta dela Cristeşti e o regiune aparte, care n'are 
nimic comun cu lumea exterioară,—după cum declară, entuziast, 
Neculai Suţu, Orizontul e mărginit de zid de trestii, vietățile care 


MOLDOVA 9 


t. Auzi sonul buhaiului de baltă, 
uşii care fuge pe fața undelor, 
lor dantelate cu aripioare 
în roiuri de, stropi, măcăit şi 
sfîrşit zvonul şi cîrcîitul tutu- 
ror păsărelelor cîntăreţe ale care sar de pe pămătul pe pä- 
mătuf după gize, şi, ca un fond de orhestrație, murmurul nedes- 
luşit care nu ştii de unde vine al întregului cuprins. 

Dimineaţa de Septemvre e calmă şi lină, fără adiere de vint. 
Lacu-i luciu ca o oglindă, Aburi uşori plutesc, străpunşi de pri- 
mele lumini, risipindu-se în forme variate şi înşelătoare. Se urcă 
pe pămătuluri şi închid citva timp desăvirşit orizontul spre lumea 
cealaltă —dind iluzia unei retrageri misterioase şi desăvirşite. In 
lumina ochiului, vînătorul de altădată deosebea, cu inima bătind, 
trei ori patru lebede, care pluteau solemn. Mirajul, sporind depăr- 
tarea şi volumul, le făcea să samene cu nişte galiote antice sosite 
din țara Tainei în apele dela Cristești. Vinătorul cel vechiu le pri- 
vea îndelung, fără să le tulbure—ca pe una din minunile sacre ale 
naturii, 

Luntraşul se strecoară în Timircan ori la coada Vacii şi in- 
tră cu îmbarcaţia-i uşoară în trestii; abate pămătufurile, o mas- 
chează ;—se așează la locul său, scapără, dă boierului să-şi a- 
prindă ţigara ; îşi aprinde şi el ţigara de dar; şi amindoi rămîn 
neclintiţi, așteptind să cadă din cer norocul—Un vijiit scurt de 
vînt şi stolul de rațe cade în lumina ochiului de apă. Vinătorul 
trage. Cea dintăiu rață împuşcată e culeasă şi luntraşul o fixează 
cu ciocul Într'o trestie; cèllalt capăt al trestiei îl înfinge în fundul 
bălții ; şi, după ce această nadă e lasată pe luciu, luntrea intră 
în ascunziș şi vinătorul îşi reia neclintirea. Stoluri mai mari şi mai 
mici se lasă virtej spre tovarășa înșelătoare—şi vinătorul mascat 
are prilej să facă lovituri surprinzătoare, care vor fi povestite apoi 
la ieșirea de pe baltă, cu un ton care le asimilează Iliadei şi A- 
lexandriei. Orice lovitură greşită e imediat uitată. Vinătorii au o 
mare capacitate de uitare, 

Incet incet soarele urcă pe boltă şi loviturile de armă devin 
tot mai rare. Luntrea se pune în mișcare prin alte margini de o- 
chiuri, spre luciul central, unde-i matiţa bălții. Ici-colo, sar cite-o 
păreche de rațe cinepii. Pe-alocuri trec stoluri de crihance, tri- 
mise de focurile tovarășilor din alte părţi ale lacului. Insfirşit, in 
preajma luciului celui mare, unde adieri de vint au început a tre- 


cloncul lişiţelor care bat apa 
de piele şi se năpustesc la 
şuşuit de rațe, găgăit de gişte 


so VIAȚA ROMINEASCĂ oo o 


a zimţi de apă, ciobăcile se arată şi vinătorii se văd dela dis- 
tente are Acum se începe partida de culundari: paserile pa 
la distanță, dispar la detunături, apar numai cu pliscul la iz 
bălții... Şi încet-încet căldura şi lumina amiezii aduc un fel de ene 
în tot cuprinsul trestiilor şi "n toate cotloanele ascunse. Toate vie- 
tăţile se mistuie în tainiţi—a căzut şi vîntul, ca o pînză ; şi după 
şase ori şapte ceasuri de înțepeneală şi poziţie încordată în cio- 
baca scobită în trunchiu bätrîn de salcie, ca acum zece mii de ani, 
vinătorul simte în toate mădulările şi spinii trandafirilor plăcerii. 

Intr'o măsură oarecare, mai ales la pasajele imense ale giş- 
telor, după zăporul de primăvară, lucrurile se petrec şi astăzi la 
Cristești caşi acum o sută de ani. Ghionderul şi visla le poartă 
Gheorghe Barnea ori Neculai Cojocaru—şi avem luntri bune şi co- 
mode, în care înțepeneala și amorțeala sînt la fel caşi 'n ciobă- 
cile primitive. Sîntem mai puţin expuşi răsturnării. Dar cîteodată 
avem şi această plăcere.—Barnea cel bătrin ne spune istorii de- 
demult de pe vremea lui beizade Neculai de sigur, cu lebede și 
„boghiţe“, şi, pe lingă pelicani, cu alte dihănii fantastice care au 
fost cîndva în lume—adică în balta dela Cristeşti—și acuma nu 
mai sînt! 


+ 


Dela baltă, Neculai Suţu ne suie la munte, în pădurile dela 
Slatina şi Rişca : dela comedie la drama de mare spectacol. Na- 
tura şi-a împietrit cîndva, în epoci strătunde, convulsiile. Şi pă- 
durea curge pretutindeni în ripi, unde tremură şi cîntă şuvoaiele. 
Intr'o poiană mare din margini se adună și se rinduiesc pușcașii 
şi hăitaşii, Dacă muntele-i gol de omăt, nimeni nu poate cunoaşte 
şi înconjura urma fiarelor : acţiunea se petrece în pustie, între ro- 
vini, culmi şi văi: gonaşii cuprind o bucată de codru ca un voloc 
şi vin hăulind spre o potecă de opcină, unde se aţin puştile. 

Vinătorul s'a aşezat sus, neclintit, ş'aşteaptă, în tăcerea co- 
drului, semnalul de corn şi cel dintăiu chiot. Pădurea stă solemnă 
în juru-i; umbra ei e sarbădă şi pustie. Arare trece o pasere mä- 
runtă care sloboade un uşor țipăt straniu; arare trece o veveriţă 
de pe o cracă de molid pe alta. Vinătorul aşteaptă visător, o ju- 
matate de ceas, ori un ceas, cel dintăiu chiot, care pătrunde, stins, 
abia perceput, din văi depărtate. 

Larma hăituielii creşte din ce în ce—și cea dintăiu bătae de 


VÎNĂTOAREA ÎN MOLDOVA u 


puşcă îţi zgudue inima. S'arată umbre răpezi prin rarişte: trec că- 
prioarele, Apoi năvăleşte un lup în linie dreaptă spre tine cu ochii 
înflăcăraţi şi gura cruntă deschisă. Cade subt focuri; muşcă cu 
turbare ţărina şi-şi ffifiie coada ca un steag în cea din urmă 
zvicnire de agonie. 

Ţupăle în salturi nedumerite un iepure. Dar nimeni nu-l bagă 
în samă, căci trăsnetele de armă şi zvonul întețit de glasuri do- 
vedesc că s'a arătat vinat mare, Mistreţii au irupt pe linia puş- 
tilor ca nişte demoni negri. A ieşit şi ursul şi caută o scăpare, 
măcinînd în fălci mormăiri de tunet. 

Popasul de sară se face în cetăţuia unei poieni—unde brazi 
aprinşi pe picioare împrăştie artificii fantastice. Mincarea şi bău- 
tura, descarcate din care cu boi şi împrăștiate la grupe tolănite 
pe piei, cetini şi frunzare, evocă tablouri de preistorie, 


+ 


Ca dovadă de bogăţia vinatului în pădurile Moldovei, me- 
morialistul nostru pomeneşte despre o păţanie a proprietarului dela 
Comăneşti, care și pe atunci era un Ghica. La Comăneşti, atunci 
caşi azi, se ţinea în păduri mai mult vinat mare decit în alte părţi, 
pentru că boierul era vinător neobosit şi-şi păzea hotarele. Erau 
acolo mai ales căprioare aşa de multe, încît intrau în ogrăzi,.—ca 
iepurii în şesurile noastre. intrun rind proprietarul îşi ia soţia şi 
copilul, ca să facă, în marginea pădurii o mică plimbare după 
masă. Ca de obiceiu, n'a uitat puşca : poate-i iese în cale o că- 
prioară. In loc de această sălbătăciune delicată—iată însă că iese 
în cărare ursul. lşi poate închipui oricine cit de repede a căutat 
omul adăpost soţiei şi copilului şi cum s'a ferit să se slujească de 
armă, ca să nu afițe dihania. A lăsat-o să se plimbe ca în dom- 
nia ei, după smeură, şi a răsuflat în voie numai cînd s'a văzut iar 
în cerdac, la curte. 

Intr'un rînd se pusese la cale o vinătoare mare oficială, la 
Dobrovăț, foarte aproape de Iași. Era vorba să iasă multe căpri- 
oare. Toate autorităţile se aflau pottite—incepind cu măria-sa Vodă 
Mihai Sturdza. Aşteptau trei sute de gonaşi şi peste o sută de puşti 
ţărăneşti. La asemenea petrecere, un vinător adevărat nu se simte 
în largul lui. Mai întăiu că se amestecă oameni care nu sînt din 
breaslă,—ci vin numai aşa, pentru petrecere, pentru vorbă, mîn- 
care şi chef, —şi arma pe care o fin în mină poate deveni o pri- 


12 VIATA ROMINEASCĂ  —ć  — — 


mejdie redutabilă. Acestora li se adaogă obrazele simandicoase ale 
stăpinirii: oameni bărboşi, greoi şi comozi, care se aşează pe scaune, 
împrejuraţi de slujitorime: unii ţin pușca, alții ciubucul, alţii se 
grămădesc fără rost: aşa încît ţi-i lehamite şi de vinătoare şi de 
tot. S'ar putea spune că asemenea partide sînt puse la cale de 
soborul animalelor pădurii. De aceia beizade Neculai şi cu cîțiva 
alţi vinători adevăraţi, după ce se alcătuiesc întrun mic divan, ho- 
tărăsc să se aşeze undeva, mai în afară de tumult, la o aripă, 
unde adevărații iniţiaţi se puteau recunoaşte între ei şi simţi vină- 
tori, după toate legile şi rînduelile vechi. Se puteau privi cu în- 
credere şi se puteau încredința zimbind că, printre puştile lor, nu 
poate trece nici paserea măiastră. Asta înseamnă că tofi cei aleşi 
se adună deosebit, în odăi aparte, vorbesc grav, îşi pun armele 
şi muniţiile în siguranţă, se culcă devreme după citeva minunate 
amintiri vinătoreşti de rigoare, pe cind ceilalţi fac gălăgie de prisos 
şi se foiesc zădarnic pănă întrun tirziu: un adevărat scandal! 

lată însă că sălbătăciunile pădurii mai aveau un aliat, In 
zori de zi vinătorii cei buni crapă un ochiu şi bagă de samă că 
afară plouă cenușiu, mărunt şi des. In ograda largă a conacuiui, 
țăranii, cu sumanele în cap şi cojoacele întoarse pe dos, stau cin- 
chiți în jurul focurilor şi spun taclale. Din cînd în cînd rid zgo- 
motos. Boierii cei veniţi în petrecere îşi iau îndată de samă că 
au ce face pe vreme de ploae şi se pun şi ei la poveşti, la fumat 
şi la jucat cărţi; pe cînd „adevăraţilor“ le crapă inima de năcaz. 
Oftează şi aşteaptă totuşi. Din cînd în cînd ies în cerdac şi pîn- 
desc cerul, să zărească petec de azur şi rază de soare. 

Cătră amiază, în adevăr, ploaia contenește. Cei cu petrece- 
rile şi cu jocurile de cărţi aşteaptă masa. Dar vinătorii adevăraţi, 
cu priviri de conspiratori, se cheamă, şoşotesc, aduc între ei pe 
stăpinul locului şi doi pădurari cunoscuţi şi pun la cale ceva, re- 
pede şi nu departe de curte. 

Vre-o treizeci de gonaşi împresură un clin de pădure ripoasă, 
chiar în vederea conacului. Beizade Neculai îşi ia o puşcă vie- 
neză cu ace, uşoară, ca pentru împrejurare, căci întrun asemenea 
loc apropiat nu puteau ieşi decit iepuri. Insă se vede că o mul- 
țămire nu poate fi niciodată pură. Complotul fusese desigur ob- 
servat şi vre-o cijiva ageamii se amestecaseră între puştile încer- 
cate. Unul din ei luase loc chiar în stinga vinătorului nostru. In 
dreapta beizade Neculai avea pe frate-său—dar dinspre stinga orice 
mişcare a puştii constituia o primejdie. Cercetind locul şi apreciind 


VÎNĂTOAREA ÎN MOLDOVA 13 


nefericita împrejurare, vînătorul se pune în siguranţă dinspre par- 
tea slabă—şi se dă după un copac gros. Asta-i lua jumătate din 
cimpul de vedere şi de bătae a puştii. li asigura însă liniştea. 

Bătaia porneşte cu chiote și larmă ca totdeauna—şi pe dată 
apare lupul. Cum era de aşteptat dela un mizerabil destin vinăto- 
resc, dihania se prezentase ageamiului,—care însă aştepta iepure, 
Cind văzu lupul se gîndi întăiu să se caţăre întrun copac şi se 
făcu mititel în dosul tufii. lar dihania, ştergind cu blana copacul 
in dosul căruia se ferise Neculai Suţu, se întoarse spre linia hăi- 
taşilor. Cind vinătorul îl văzu, era destul de departe. ln puşcă 
mavea decit halice de epure. Trage totuşi, Sălbătăciunea primeşte 
în trenul posterior lovitura, însă îşi urmează fuga. Chiar atunci alt 
lup trecea pieziş la şaptezeci ori optzeci de paşi. Inţelegind că 
frumoasa-i armă vieneză nu-i poate fi de folos faţă de asemenea 
vinat, beizade apleacă ţevile şi se destătează de ce se intimplă 
în juru-i. Zece ori doisprezece lupi fuseseră ridicaţi la primele chiote 
ale hăitaşilor—și se risipiseră în toate direcţiile, fugind cu limbile 
scoase. Armele piriiau ca la nuntă,—întrun sfert de oră povesti- 
torul nostru a numărat patruzeci şi cinci de focuri. Deşi nimeni 
nu era pregătit anume, trei lupi rămaseră pe cîmpul de bătălie şi 
tabloul fu complectat cu trei vulpi ş'6 duzină de iepuri, 

Işi poate oricine inchipui ce pregătiri s'au făcut pentru vină- 
toarea cea mare şi bine rinduită de a douazi. Ce lupi, ce capre, 
ce vulpi şi ce iepurărie au visat măririle şi agiamiii. Cu ce solem- 
nitate şi emoție le prezintau slujitorii, succesiv, ciubucile şi armele. 
A fost larme şi chiot pe mari şi departate întinderi, în locuri pră- 
păstioase, unde, după cit spuneau pădurarii, a stat vinatul decind 
e lumea; însă, potrivit cu aceiaşi logică cinegetică, nu s'a văzut 
nici lup, nici căprioară, şi numai cîțiva iepuri au ocolit prudent 
pipele fumătorilor, trecînd spre aripă unde îi aşteptau puştile cons- 
piratorilor din ajun. 


Beizade Neculai Suţu vorbeşte cu mare plăcere şi cu lux de 
amănunte despre vinătorile dela cîmp, fie la sitari în sihle, fie în 
rădiacuri, la iepuri, cu copoii. Şi astăzi, şi noi facem aceste plă- 
cute expediţii la fel, cînd vin sitarii primăvara, la Păun, ori la Bir- 
nova, ori mai departe la Ţibana. Gonaşii sint copii deprinşi să 
străbată desimile. Glasurile lor subţiri anunţă zborurile paserii, pre- 
venind pe vinători: Sitarul la dreapta, sitarul înainte !—La Ti- 
bana, goana se face totdeauna cu acelaşi trib de ţigani, care 
strigă numele sitarului în limba lor : Parpadoiu! parpadoiu! 


u FA ___VIAŢA ROMINEASCA 


Caşi beizade Neculai, vinăm iepurele la rădiacuri şi vulpile la 
stuh. Deosebirea este că, acum o sută de ani, el găsea cu tova- 
răşii lui, în papura şi 'n ragazurile Bahluiului, subt pămătufurile 
trestiei, lupi. Urmărindu-i cu copoii şi hăitaşii sistematic, ne po- 
vesteşte că numai în preajma Uricanilor, întrun singur an, dela 
lulie pănă la Octombre, a ucis paisprezece. 

Dar partidele de iepuri la sărite prin păpuşoaie, prin pirloage, 
prin ierburi, pe haturi şi prin spinării! Intimplările se repetă tutu- 
ror generaţiilor de vinători. Aşa Neculai Suţu povesteşte cu uimire, 
cum povestim şi noi celor mai tineri decit noi, despre nemaipo- 
menita şi ciudata întimplare dintr'o zi cînd, fiind cu vărul Gri- 
gore şi cu alţii la iepuri, a avut un ghinion teribil. Se'nţelege că 
vărul Grigore era un trăgător mediocru. Nici nu-şi dădea sama de 
poziție, ca să ştie sigur că în cutare loc trebue să se găsească 
dihania,—aşa cum fac vinătorii, care sînt cu adevărat vinători. 

Ei bine,—lui vărul Grigore îi săreau iepurii fără rost şi fără 
noimă, ici-colo, în toate părţile. Şi cum punea puşca la ochiu şi 
trăgea, iepurile cădea brusc, caşicum era înţeles cu ucigașul său. 

Pe cînd—închipuiţi-vă !—un vinător experimentat ca beizade 
Neculai, puşcă de mina întăiu, navea parte să tragă un foc. Și 
chiar cind se întimpla să sară iepurele,—ori se arata cine ştie unde, 
ori făcea o cotitură bruscă... însfirgit poate nici pulberea nu era 
de bună calitate... Inţelegeţi ce era în sufletul unui pasionat bres- 
laş cînd vedea asemenea dezastru. Lui nu-i sar iepurii—celuilalt 
îi sar. Lui, chiar dacă-i sar, nu poate trage. Şi, chiar dacă trage, 
printr'o imprejurare neexplicabilă, iepurele scapă.—lar în vremea 
asta vărul Grigore îşi încărca puşca rizind, ş'un iepure, venit din 
necunoscut, se aşează pe partea de dinapoi chiar în faţa lui şi-l 
aşteaptă să-şi incarce puşca, ca să-l ucidă şi pe el. Pe lingă toate, 
asemenea om cu noroc neexplicabil mai are cutezarea să rîdă, să 
facă glume şi spirite pe sama unor vechi puşcaşi, încercaţi şi cu- 
noscuţi vinători... 

E adevărat că asta nu s'a întimplat decit odată vărului Gri- 
gore—odată într'o viaţă de om, dar a fost destul ca să-l facă pe 
el fericit şi să strecoare în sufletul vinătorului nostru o drojdie de 
venin pe care o simțea şi 'n anii bătrineţii, cind ne povesteşte a- 
ceastă bizară şi înțeleaptă întîmplare. 

Asta s'a petrecut la iepuri şi numai odată. Şi 'ncă odată s'a 
intimplat, ‘tot cu Grigore,—dar era la prepeliţi. 

„Intr'o vreme, zice beizade Neculai, în care treceam drept 


VINĂTOAREA ÎN MOLDOVA 5 


unul dintre cei mai buni trăgaci ai țării, mă duc într'o zi de toa- 
mnă la prepeliţi, avind de tovarăş pe acelaşi văr Grigore—cel cu 
iepurii. El nu era decit un începător—eu eram maiestrul lui, pen- 
tru că eu îl făcusem să-i fie dragă vinătoarea cu prepelicarul, Am 
căutat lanul eu într'o parte, el în alta. Am tras citeva focuri, — 
le-am greşit. Mi-am sporit atenţia,—aceiaşi neizbîndă. Asta mă 
mira şi mă şi înciuda. Cînd ai, după lungă obişnuinţă, experiență 
de vinător,-—eşti sigur după ce ai apăsat pe trăgaciu, că vinatul 
cade. Curios era că prepelicarul se purta foarte bine. Şi nici eu 
nu mă grăbeam la tras. Prepeliţele se duceau în zbor şi eu leur- 
măream cu ochii holbaţi, cu o uimire din ce în ce mai nespusă. 
Singele a început atunci să fiarbă în mine. N'am mai lovit nicio 
piesă. Mam oprit scrişnind, ş'am zviriit puşca la pămint. Putea 
să se facă bucăţi. M'am grăbit s'o ridic, gindindu-mă că nu-i vi- 
novată cu nimic. Fără s'o mai incarc, fără să mă mai uit la pre- 
pelițele pe care le stirnea cinele,—m'am dus cătră tovarășul meu. 
El făcuse șapte prepeliţi. Eu n'aveam decit două şi trăsesem peste 
douăzeci de focuri.—Ascultă, Grigore, îi zic, eu nu mai umblu, 
Vrai să ne ducem pănă la trăsură, să gustăm ceva ?—Bucuros, îmi 
răspunse el, indulgent şi fericit—fericit de succes şi indulgent pen- 
trucă mă biruise în ziuă aceia, 

Ne-am luat gustarea pe malul unui iaz. Peurmă m'am pus şi 
mi-am şters cu grijă puşca. Mi-am făcut cartuşe nouă. Şi după 
vreo două ceasuri de odihnă, am pornit iar. 

Dar acuma lucrurile se schimbaseră. Am tras la rind în şap- 
tesprezece prepeliți şi 'ntr'un iepure—tără de niciun greş. Vărul 
meu a mai făcut două bucăţi. Imi luasem revanşa“. 

Vinătorii vor recunoaşte, în această mică anecdotă, accentul 
adevărat al familiei. După treizeci de ani se dau amănunte neîn- 
semnate şi se număra loviturile. Variante ale istorisirii aceştia le 
auzim şi noi astăzi, căci şi iazule la locul lui caşi miriştea cu pre- 
peliţi şi cristei, şi vinătorii sint aceiaşi, numaicit îi cheamă altfel, 


Beizade Neculai Suţu vorbeşte însfirşit, în paginile lui, des- 
pre vinătoarea cu copoi şi despre vinatul de primăvără la prepe- 
liţi. Astăzi nu mai intrebuințăm copoii la iepuri. Legea opreşte şi 
ogarii. Şi acelaşi lege ocroteşte prepelițele abia căzute 'din călăto- 
ria de la sud,- cînd, în iarba fragedă de primăvară, se cheamă 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 
sfioase incă şi-şi pregătesc cuibarele. Astăzi legea ocroteşte şi pe 
căprioare. Dealtminteri, cei care ne simţim astăzi vinători, pentru ni- 
mic în lume n'am apleca arma spre acest animal grațios şi nevi- 
novat. La vinătorile mari de pădure, le lăsăm să treacă în voie 
printre puşti şi le privim cu plăcere salturile spriniene şi mlădi- 
oase. Numai ţapul—după o expresie curentă—are dreptul să fie 
lovit, 


Dar în acele vremuri de pirloage nesfirșite şi de păduri ne- 
explorate şi neexploatate, în Moldova era un fel de raiu al vină- 
torilor. Era atita belşug de sălbătăciune, încit legea de ocrotire nu 
părea încă necesară. Aşacă beizade Neculai îşi are scuzele lui de 
vinător făcute, atunci cînd istoriseşte expediţia de primăvară la 
prepeliţe, ori cind povesteşte, cu amănunte caracteristic vinătoreşti, 
cum a împuşcat la o margine de crîng, o dropie şi puii dropiei. 

Cristeşti ori Cirniceni în preajma lașilor și bălțile de lingă 
Galaţi erau ţările de vis ale vinătorilor. Cine nu ştie trebue să 
alle că în breasla aceasta omul păstrează în parte un suflet de 
copil şi de primitiv. Chiar un vinător cărunt îşi petrece cu nesomn 
şi înfiorări nopţile care preced anume partide de vinătoare. Frin- 
turi de vis fantastic populează somnul fragmentar—şi 'n acest vis 
apare vinatul nenumărat aşa cum il doreşte vinătorul actual şi'aşa 
cum l-au apucat strămoşii In epoci strătunde, 

Aşa îi apare lui Neculai Suţu, ca întrun asemenea vis, Mol- 
dova tinereţii lui, plină de vinat, aşa cum nu mai era la epoca 
de decădere cînd, plin de gută și reumatisme, îşi scria memoriile, 
Fiecare generaţie de vinători apucă asemenea vremuri fericite, care 
corespund cu anume ani plini de forţă şi fantezie, şi fiecare ge- 
neraţie recunoaşte decăderea contemporană. Interesant în toată 
chestia asta—cu toate scăderile pădurii şi împuţinarea sălbătăciei— 
e mai ales vinătorul. Şi eu îl văd retrăind, pe beizade Neculai cu 
istorisirile lui pasionate, în mulţi dintre tovarăşii mei de azi, 


Mihail Sadoveanu 


l 


Viitor şi Trecut 


—— 


Melancolia trecutului! lată un sentiment complex coarda 
căruia mulţi poeţi au cîntat, pe care mulți psihologi Lei străduit 
să-l determine, timent construit din aglutinarea unui regret plin 
de o simpatie dureroasă, şi a unei curiozităţi nesăţioase pentru tot 
ce a fost şi nu mai este. Poeţii, după cum am spus, şi visătorii Îi 
cunosc mrejele : dar cei care îl cultivă în fapt, cu o deplină cre- 
dinţă şi întrun grad înalt sint colecționari de antichităţi. Lucru- 
rile vechi sint ideile întrupate ale înaintaşilor noştri dispăruţi de 
mult : sculptura unei mobile ne permite să urmărim mişcarea deli- 
cată a daltei care a cioplit-o, şi întrezărind unelta am ghicit deja 
Sona aa a minii ce a purtat-o subt imboldul unei voințe azi 


prilejul de a studia o lature a chestiunii întemeindu-ne tocmai 
o dezvoltare neobişnuită a melancoliei trecutului la colectionari 


observăm că nu toți cotecționarii string lucruri vechi: tendința d 

a stringe se manifestă la om (şi la unele animale) în viray fra 
vinţe, şi ori de cîte ori această tendinţă merge alături sau dincolo 
de nevoia de a acumula rezerve, ea îmbracă o formă excepțională 
şi devine un lux de oarece nu mai are în vedere conservarea in- 
dividului sau a speciei, ! Plăcerea de a colecţiona, subt forma în 


1 Este legitim ca o vietate să facă rezerve alimentare 
£ ni 
consuma În anot de iarnă sau a le lasa la dispoziţ peaa Pn 
urmätoare (reamintim, In aceastä ră 4 că pentru un mare număr de spe- 
cii de insecte, progenitorii mor la tul toamnei şi larvele încep a sedez- 
volta abia în primavara următoare, astfel că acestea trăesc un timp din re= 
zervele alimentare ramase în preajma lor), În contrast, şi aici lucrul este mai 
n E Pienfionia bope ul prea cunoscut a unor ae care string 
r tot fe sclipitoare 
de sticlă, mărgele, pietre colorate, etc, a PE ot Rador: d 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


care este un lux, se naşte parcă din deviarea spiritului de econo- 
mie : avarul stringe ban cu ban, amatorul de pipe, toate luleleie 
ce-i cad subt mină, unii string pietricele, alţii fiori, alţii capturează 
fluturi şi îi trag în teapa unui bold pe o planşetă. Desigur, mulți 
colecționari, ca să dee o justificare maniei lor, bazează nevoia pe 
care o simt de a aduna mereu specimene din aceiaşi categorie de 
obiecte, pe setea de a se instrui în mod concret şi se compară— 
am intilnit multe cazuri de acestea—cu naturaliştii care constitue 
erbare sau colecţii de insecte pentru a'şi sprijini studiile pe un e- 
xamen direct : cum ori şi ce fel de colecţie este susceptibilă de a 
figura într'un muzeu, cum muzeele sint întotdeauna create într'un 
scop instructiv în ce priveşte fie produsul industriilor sau a arte- 
lor omeneşti, fie formele animale sau vegetale, fie constituţia glo- 
bului pămintesc, etc, am înclina să acceptăm această justificare, 
pănă la un punct. 

Pănă la un punct, zicem, de oarece ni se pare că un exa- 
men mai atent ne duce la o concluzie care alterează în mare mă- 
sură rezultatele obținute în scurta analiză de pănă acum. Ni s'a 

ărut pănă acum a constata că nevoia de a stringe este timă 
a om în măsura în care puterea lui momentană de muncă intre- 
cînd nevoia de consum el economiseşte, cu o prevedere plină de 
cumințenie, pentru o epocă a vieţii în care puterea sa de produce 


ție scade subt nevoia de consum: în măsura însă în care el ştie , 


că tendința lui de a stringe se exercită dincolo sau alături! de 
nevoile viitoare, pastrarea devine neutilă, adică un lux. Neutilă ? 
Nici de cum, am văzut că ni se răspunde. Lucrurţle pe a se pre- 
zenta astfel, se obiectează, fiindcă considerați că colecţia este o 
rafinare a instinctului de economie: pe cind, în realitate, ea este 
o concretizare a curiozităţii noastre, ea răspunde nevoii de a se 
pici Aaaa însamnă că ea intră într'o categorie de fapte cu 
otul alta. 

Sa oprim puţin discuţia în jurul acestui punct, Nu am putut 
nega că o colecţie, de ori şi ce fel ar fi (chiar de ar fi de cutii 
goale de chibrituri) este instructivă, căci, în adevăr, ea se referă 
ori la obiecte fasonate de om, ori la obiecte fasonate de animale, 
ori la varietăți de vegetale şi animale (fosile sau nu), ori la mine- 
rale, şi, ca atare, o colecţie deori şi ce gen constitue un izvor de 
informaţie, Dar nu este aici vorba decit de un „double-emploi“, 
fiindcă niciodată—şi ciţi colecționari am cunoscut—nu am putut 
descoperi că scopul principal al colecţionarului ar fi această do- 
rinţă de informaţie. Pasiunea de a colecţiona se observă deja la 
copii: şi este caracteristic faptul că ea se exercită la întîmplare 


„1 Wipul destul de clasic al persoanei care are mania să-și fach rui- 
färiċ, şi ajunge să aibi în dulap lenjuri cit i-ar trabul mal mult de o suta 
de ani ca să iè rupi, impinge instinctu! da a economisi dincolo de nevoile 
viitoare. —Personagiul nu mai puțin răspindit care stringe cutli goale de chi- 
brituri, de toate formele şi de toate mărimile, ştie că nu le va utiliza nici 
odată: el îşi exercită plăcerea de a pastra alături de nevoile viitoare, 


VIITOR ŞI TRECUT 19 


asupra oricărei categorii de obiecte. Am cunoscut cazul unui copil 
de oameni nevoiaşi care, fiind dat la şcoală, ciștigase, jucindu-se 
cu conşcolarii lui, mai multe bile: acest nucleu a fost destul ca 
să deslânțue pasiunea. Băeţaşul, în lipsa unei servitoare, făcea a- 
desca comisioanele părinţilor ; de toate se achita cu o deosebită 
atenţie: părinţii săi însă îl trimeteau, în timpul verii, să aducă bu- 
teli cu limonadă, şi ori de cite ori băeţaşul se ducea să restitue 
sticla goală, aceasta—era ca un făcut—se spărgea în timpul dru- 
mului. Interogat cu asprime, băețelul răspundea plingind şi punea 
accidentul fie pe sama unui cîne furios întilnit în cale, care îl spe- 
riase şi Îl făcuse să scape butelia pe pavaj, fie pe contul unei că- 
deri pe asfalt după ploae, fie pe contul faptului că butelia fusese 
aşezată în ghiozdan şi că ghiozdanul era spart în fund, etc. In- 
tr'o bună zi însă părinţii au deslușit adevărul în chipul cel mai 
simplu: colecţia de bile a băeţaşului se mărise cu un număr din 
acele „bombiţe“ care astupă sticlele de limonadă de un model atit 
de curent la noi, bombiţe care nu pot fi extrase, după cum se 
ştie, decit prin spargerea recipientului. Mititelu! se dăduse orbeşte 
pasiunii şi el nu se sfia să meargă pănă la o acţiune culpabilă: 
aceia de a cauza pagube părinților săi şi de a se achita fără o- 
nestitate de un comision. 

Pe lingă pasiunea bilelor, copiii mai au și pe acea-—după 
cum se ştie—a penițelor. Cutare elev de clasele primare, din mijlo- 
cul unei serii de penițe comune, extrage pentru a o arata cu min- 
drie ca piesă rară, o robustă peniță de „rondă* cu virturile pa- 
trate ; cutare altul posedă, pe lingă altele, o peniță aurită pe care 
nu este dispus s'o schimbe nici contra 5 penițe obişnuite; schim- 
burile se efectuiază insă zilnic cu tirgueli de tot felul, şi curînd 
se formează în clasă o bursă ocultă de penite în care cursul, a- 
preciat în peniţe ordinare, fluctuează din zi în zi. Jocul în penițe 
ca şi jocul în bile, dealtfel, se naşte și se dezvoltă. Colecţionarii 
de mărci poştale, de cărţi poștale ilustrate sînt mai rari în şcolile 
noastre: ei sint însă foarte numeroși in ţările apusene ca şi co- 
lecţionarii de „poze“ din acele care se găsesc în pachetele de 
ciocolată : de la un capăt ia altul al anului şcolar, traficul de cărţi 
poştale, de mărci şi de „poze“ continuă cu asiduitate subt toate 
formele, şi în special subt forma schimbului în natură, elevii nea- 
ia pirit kepe lor decit sume de bani neinsemnate, capatate de 

rinți în scopuri precise care nu sînt nici cumpar 
de la colegi bile m pirati a 3 

_ A sosit momentul să ne întrebăm căror impulsii se datoresc 
pasiunile de a colecționa ce se ivese la şcolari. ur că nu u- 
nei curiozități de ordin ştiinţific. Genul colecției căruia i se devo- 
tează copilul se datorește întimplării, ocaziunii şi mare nimic a 
face cu vocația şcolărească pe care o manifestă în studiile sale. 
Pe de altă parte, se mai arată că amatorii precoci sînt cîte odata 
prea puţin rafinaţi: numărul pieselor îi importă adesea mai mult 
decit varietatea modelelor : stocul de bile este de multe ori prea 


DD VIAŢA RONINEASCĂ O —— 


uniform, conţine bile de aceiaşi mărime, de aceiaşi culoare şi de 
acelaşi compoziţie și numai anevoe se formează colecţia, în 
adevărat al cuvîntului, în care fiece piesă trebue să fie unică şi 
„le double“, piesa gemene intră la rezerve, în care tot grupul tre- 
bue să fie ca o gamă variată şi—pentru a fi complectă—trebue 
să cuprindă toate modelele posibile. Cu greu se mat poate sus- 
ține, aşa fiind lucrurile, că în mintea şcolarului colecţia are un scop 
instructiv; cel mult se poate spune, în unele cazuri, că persoa- 
nele mature utilizează această poltă copilărească de a stringe în 
vederea instruirii celor micuţi, că fabricanţii de ciocolată, de pildă, 
închid în pachetele lor imagini care se referă la istorie, la geo- 
grafie, sau care ilustrează basmele şi fabulele ce se învaţă în mod 
uzual. Dar pe noi ne interesează sentimentul adevărat al colec- 
ţionarului, şi nu acel al persoanelor care-i dau prilej de a se ma- 
nifesta. Copilul care stringe, faptul este prea evident, trădează pur 
şi simplu, pofta de a avea, de a îi sor, o poită care este în- 
născută în om şi se exercită aici subt formă de joc, cu o putere 
oarbă, lar pofta de a se instrui, cînd se iveşte, este cu totul 
accesorie. 

Dacă trecem acum la adulţi, lucrurile nu se schimbă prea 
mult. Prea multe genuri de colecţie au o valoare instructivă se- 
cundară şi se găsesc în afară de sfera profesională a posesorului. 
Un violonist, cind colecţionează instrumente de coardă, poate să 
pue pasiunea sa de a colecţiona pe sama plăcerii de a se per- 
fecţiona în cunoaşterea muzicii. Dar prea ararcori un violonist 
stringe viori şi cobze, şi prea adesea ori este amator de lulele, de 
arme, de ceasornice, de oale romîneşti, sau de cine ştie ce obiecte 
care n'au nici un raport cu muzica şi ar trebui să fie rezervate, 
după teoria pe care o combatem, fabricanţilor de ceasornice sau 
olarilor de lux. Dar, în plus, mai remarcăm pe de altă parte că 
chiar dacă o colecţie ar putea să servească de prilej unor studii, 
acest prilej este prea de multe ori neglijat. Colecţia de timbre poş- 
tale, se zice, ne învaţă geografia. Dar cîţi colecționari, care au 
toată seria Noei-Zelande, ştiu macar din ce continent face parte 
această insulă ? lar avarul, pe care îl considerăin ca regele celor 
ce string, atit de vijelioasă îi este patima, avarul stringe bani, 
este drept, şi colecţiile de monede sint fala multor muzee; dar 
care avar merge cu sirguința pănă a da preferința monedelor rare, 
pănă a clasa în chip metodic atele sale prăzi, pănă a practica 
macar acel schimb pe care îl cunosc tinerii amatori de peniţe, 
schimb destinat să-i asigure dobindirea unui ansamblu cit mai va- 
riat şi cit mai complect ? 

Colecţia este satisfacerea poftei de stăpinire : iată cum o 
definim. Cine n'a observat cum amatorul pasionat dă tircoale luni 
dearindul unei tabachere ce nu-i aparține şi pe care o rivneşte, 
cîntărind-u în palmă, învirtind-o cu precauţie în toate felurile, parcă 
ameţit de mrejele obiectului în sînul căruia vede pilpiind o viaţă 
misterioasă, pentru ca apoi, lucrul odată cumparat, şi setea de stă- 


VIITOR ŞI TRECUT zi 


pinire calmată, mica comoară să doarmă, cu desă 
taina unui saltar colbăit ? PRICE, (gi dn 

Colecţionarul de antichități intră în rindul tuturor colecționa- 
rilor. Desigur este rar ca un afinat să nu-şi complice simţimintele, 
şi luxul la om este întotdeauna dovada unui rafinament, este rar 
deci, ca amatorul de vechituri să nu altoiască pofta lui de pose- 
sie cu alte nevoi subsidiare și, imbogăţind dinăuntru, umilind rivna, 
să nu caute o satisfacere multiplă. Astfel el va prefera exempla- 
rele rari, unice (raritatea măreşte prețul unui lucru), e! va urmări 
frumosul, şi va cintări valoarea artistică a obiectelor, el nu va o- 
mite dobindirea unui avantagiu material, şi este prea cunoscută 
această nevoe de speculă a amatorului care îşi va face o laudă 
—prea de multeori nemeritată—de a fi descoperit şi achiziționat 
pe un pret derizoriu un obiect de o valoare nestimată („Dar ne- 
gustorul nu-i bănuia vechimea“, etc.). In fine, amatorul declară că 
iubirea obiectelor vechi formează gustul estetic şi cunoştinţele is- 
torice, şi asta cu atit mai mult cu cit este drept că specialitatea 
cere discernămint artistic şi istoric întrun grad suprem, 

Faptul este însă ca la colecționarul de antichităţi descoperim 
acelaşi sete de a stâpini ca şi la colecţionarii de aparate foto- 
grafice, de port-țigarete sau numai de bricege, de bile, de pe- 
niţe şi de nasturi. Singura deosebire este—deosebire pe care, de 
altfel, o vom descoperi colosală — că unii lucrează în spaţiu, şi 
ceilalți în timp, că unii rivnesc, pentru o categorie de lucruri 0a- 
recare, la tot ce se află în preajma lor, pe cind ceilalți rivnesc, 
pentru aceleași categorii, numai la acele care reprezintă o supra- 
viețuire a trecutului, o materializare a unor timpuri apuse. Dorinţa 
de a poseda predomină şi într'o parte şi în cealaltă: colecționarul 
de antichităţi este inamorat de colecţia lul proprie, el vizitează o 
colecție străină sau un muzeu cu o lipsă de interes prea puţin 
deghizată, in scopul de a face o comparaţie cu ce posedă, şi su- 
pronen altora îi stirneşte gelozia, şi rivna de a se întinde la 
el, in loc să-i dea satisfacerea curată de a admira şi de a'şi în- 
tinde ore mpa 

lace ne interesează deasupra oricărui lucru cu privire la 
amatorul de antichităţi este că acesta, contrar tuturor Pelorialți 
colecționari, se întinde în orice domeniu, în afara oricărei specia- 
lizări, cu condiţia ca fiecare obiect să poarte semnul controlat şi 
autentic că este de fabricație veche, De aici, grija atentă a ama- 
torului —presupunind o deosebită competință—de a demasca imita- 
ţia şi copia, Frumosul nu mai importă, sau, mai bine zis, tot este 
frumos cînd aparţine „au cher passé“, cum spunea Baudelaire, tot 
ce poartă stampila trecutului beneficiază de o duioasă indulgență. 
O copie cit de reuşită este un obiect ce trebue desprețuit: oricit 


«de fidelă ar fi, ea nu este un lucru de altădată, ea nu îndeplineşte 


condiţia esenţială şi unică ; unei copii a Jocondei care să fie iden- 
tică cu originalul, amatorul ti preferă o operă cit de mediocră, nu- 
mai să fie veche, Mai mult: lucrurile cele mai neînsemnate pot 


ae n T O — 


să figureze într'o colecţie de antichități: unii string cu patimă bu- 
toni de uniformă de toate modelele care au fost adoptate de ar- 
matele imperiului francez, şi micile discuri aurite evocă suficient, 
pentru amator, splendoarea îmbătătoare a unei epoci atit de glo- 
rioase : aceleaşi discuri, nici mai frumoase nici mai p frumoase, 
ar lăsa complect rece pe amator dacă mar putea fi atribuite unei 
perioade trecute, dacă ar purta adică insignele unor regimente din 
ziua de azi. 

Rămine deci că am determinat că în cazul amatorului de 
antichități instinctul de posesiune al oricărui colecționar se pre- 
cizează în sensul că la el nevola de dominație se întinde în timp. 
Şi această lungă analiză psihologică ne va fi de mare folos, vom 
vedea acum pentru ce. Constatăm că iubirea de trecut se dezvoltă 
odată cu simțul istoric ca un corolar al său, şi dezvoltarea civili- 
zaţiilor popoarelor este martora acestei legături. Cu atit mai mult, 
cu cît simțul istoriceste o apariţie foarte recentă şi se poate studia 
modul său de formaţie ; Grecii vechi nu-l aveau, lucrul pare abso- 
lut cert; pentru ei, timpul avea un curs omogen ca fluviul lui He- 
raclites: dacă deci conştiinţa neincetatei schimbări exista, dacă 
Grecii concepeau un etern care se opune trecătorului, nici un gin- 
ditor şi nici un scriitor mu pare a-şi fi dat sama că lumea este 
teatrul neincetat a unor evenimente unice, a unor evenimente care 
mu se mai repetă. Ca dovadă cităm exemplul ideilor platoniciene 
eterne pe care lucrurile vremeinice le imită şi le reproduc fără în- 
cetare ; lucrurile lumii sensibile astfel, nu sînt decit iviri mereu 
identice ale aceloraşi copii ale lumii ideilor. Timpul, așa stind fap- 
tele, nu este creator în sensul bergsunian al cuvîntului: adică, el 
nu inovează : precum un pictor ar copia mereu citeva tablouri pre- 
existente în zeci de exemplare (şi arta atunci ar înmărmuri), aşa 
natura reface mereu specimene noi după modele eterne şi nu pro- 
duce nimic inedit. Timpul nu reprezintă, aşa dar, pentru Greci o 
neîncetată şi definitivă prăbuşire, ci o reînviere neîncetată : un lu- 
cru nu piere pe vecie, existența sa este numai suspendată și el 
va reapare cu o viaţă mereu înoită, precum o floare se vestejeşte 
pe un trunchiu viguros de trandafir, pentru: ca una identică, tot 
atit de frumoasă, tot atit de mirositoare — aceiaşi, putem spune— 
să apară alături : florile de trandafir, cam asta vor susţine Grecii, 
sînt efemere, floarea de trandafir însă este eternă. Cunoştinţele 
celor vechi purtau pe un interval prea scurt, şi nimeni nu-şi putea 
închipui că universul sideral este în veşnică schimbare, că stelele 
nu se învirt etern pe aceleaşi sfere de cristal, că soarele se stinge 
încetul cu încetul, că speciile de vietăţi mor precum o dovedesc 
fosilele, că trandafirii vor dispare într'o zi fără urmă. 

Renaşterea nu pare a fi fost mai înaintată, în această pri- 
vinţă. Desigur ca avea privirile aţintite înspre trecut, ea reprezintă, 
după negura evului-mediu, o sforțare uriaşă de a dezmorminta cul- 
tura greco-romană, de a reconstrui pe aceleaşi baze. Dar, tocmai: 
din această cauză, ea nu vede în monumentele intelectuale şi ar- 


VIITOR ŞI TRECUT 23 


tistice ale trecutului, decit partea eternă care le dă dreptul la ṣu- 
pravieţuire : frumosul etern, absolut şi imuabil, adevărul etern, ab- 
solut şi imuabil, iată ce căuta Renaşterea în operele celor vechi, 
iată ce-i apărea cu precădere ca demn de a fi copiat. 

Cine nu are conştiinţa efemerităţii şi frapilităţii lucrurilor, a 
adevărurilor, a instituţiilor, nu poate cunoaşte melancolia trecutului, 
Noi, adică prezentul, sintem un prag, un dig care separă cu bru- 
talitate donă lumi străine una de alta: lumea trecutului şi lumea 
viitorului. Valurile trecutului se sfarmă sleite de acest dig, precum 
talazurile se nimicesc, ajunse la limita lor de putere, pe malul 
înisipat al mării. Ori şi ce lucru se întimplă pentru ultima oară; 
deacum nu om mai vedea niciodată. Niciodată! Leit motiv al 
tristeței de care sintem pătrunşi cînd pricepem cu adevărat că tre- 
cutul este condamnat, leit motiv al unei tristeţi ce se exasperează, 
hrănindu-se cu seva unei simpatii dureroase cînd vedem că şi noi- 
înşine nu sintem decit un trecut in formaţie. lată ideia modernă, 
ideia secolului al XIX-lea, care a creiat simțul istoriei şi, între al- 
tele, pe vajnicul amator de antichităţi. 


Omul, în fondul fondului, nu are decit un ţel: acela de a 
supravieţui şi toate acțiunile sale, ori care ar fi, descopăr acest 
țel. Bucuriile sale sint tot atitea triumfuri împotriva morţii care a- 
meninţă : durerile şi neplăcerile sint îniringerile voinţii sale de a 
se conserva. Toate se reduc la acelaşi numitor: voința de a trăi: 
aerul curat, o mincare substanţială, o casă confortabilă şi însorită 
ne asigură viața şi le căutăm cu satisfacere; o boală, un doliu care 
ne lipseşte de un sprijin, o lovitură în cariera noastră ne micşo- 
rează puterile de luptă şi ne îndurerează. Plăcerile şi durerile pur 
intelectuale, deşi de un caracter mai complex și mai subtil, se re- 
duc în ultima analiză şi ele la această voință de a trăi şi sint da- 
torite faptului că omul vrea nu numai să trăiască, dar vrea şi este 
silit să trăiască în mijlocul unei societăţi. O singură aspirație deci 
an. îmbracă o multitudine de forme; iată ce găsim la baza 
omului, 

Tot ce am spus despre om, se aplică— lucrul este neindoios— 
intregii lumi vii, şi fiecare vietate, cit de neinsemnată, tinde să 
persiste, Fragilitatea echilibrului vital, instabilitatea asemuitoare cu 
aceia a unui con ce ar odihni pe virful său, iată blestemul ce a- 
pasă pe toată făptura vie. O piatră pe un virf de munte stă acolo 
nemişcată şi neschimbată de zeci de mii de ani, şi tot aşa vasta 
zeci de mii de ani de azi înainte, pe cînd un fluture, minune a 
creaţiei, va fi mine deja o infimă yrămăgioară de colb şi va ma- 
nifesta o infinit de dureroasă inferioritate față de mineral în ce 
priveşte durata. Emancipare îndurerată de un stirşit prea imediat, 
viaţa insullă neviaţa, o poartă un moment pe culmi şi o scapă 
iară, lăsînd-o să se prăbușască și să se zdrobească în tärinä, 
precum un vultur, suit în albăstrimea zărilor, scapă din ghiare o 
pradă prea bogată, prea mare pentru puterile lui. 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


Viaţa este poate un mister de nepătruns; dar ceiace ştim 
sigur, ceiace observaţia ne des re direct, este modul cum pur- 
cede: ca Venera ea se naşte apa mării, ea se clădeşte cu 
elemente luate din natura brută, ea face un împrumut a cărui sca- 
denţă se sforțează să-l întirzie pe cit poate, dar pe care mintue 
prin a-l restitui în chip integral, împotriva voinţii sale. Tentativă 
după tentativă dă greş. Miriade de fiinţe vii se nasc în fiece an, 
miriade de ființe mor într'un an. 

La om totuşi voința de a persista devine colosal de motoare. 
Dacă intregul progres al omenirii din antichitatea cea mai înde- 
părtată şi pănă astăzi are un sens, apoi acest sens nu poate fi 
decit sporirea posibilităţilor de a se menţine în viaţă. Orice s'ar 
crede, Finol arată cu preciziune ! că longevitatea mijlocie a cres- 
cut simţitor în ultimele veacuri. Faptul este, în tot cazul, că voinţa 
aceasta nu cunoaşte sfirsit. Viaţa nu are un resort ca de ceas care 
lucrează pănă la o limită: ajuns la o anumită vristă, individul se 
resemnează să moară, fiindcă se simte învins, obosit şi împovarat, 
el nu consimte însă de bună voe, şi dacă poate să mai amie dez- 
nodămintul cu o zi sau cu un ceas macar nu pregetă. Bătrina 
marchiză du Barry, pe punctul de a fi ghilotinată în vremea revo- 
luţiei franceze, spunea :— „Encore un instant, monsieur le Bourreau“, 

Omul tinde deci la viața veşnică, la nemurirea pe care au 
cunoscut-o strămoşii săi: el consideră moartea ca un accident ine- 
vitabil, dar nu ca un fapt necesar; * nimeni n'a scapat niciodată 
de moarte, at ia moartea se datorește fie unei întimplări, ceiace 
se poate evita (martore tratamentele preventive sau curative ale 
atitor boli), fie unei uzuri organice (bătrineţe) care este şi ca o 
boală ce se va evita poate cindva. Animalele şi vegetalele mono- 
celulare n'au moarte: celula se divide dar nu piere, De ce anima- 
lele și vegetalele superioare în complexitatea lor ar vedea perpe- 
tuindu-se, în ce le priveşte, o defavoare atit de dureroasă? De- 
sigur, persistenţa vietăţilor pluricelulare este asigurată oarecum prin 
reproducere, şi copiii noştri sint o prelungire a noastră, dar nu 
este aici persistenţă în sensul strict şi satisfăcător, o persistentă a 
identicului şi nu există o emigrare a personalităţii dintro înjghe- 
bare fizică in alta, nu există o transvazare a unui acelaşi conținut 
sufletesc întrun trup nou, cum ar fi transvazarea unui lichid din- 
t'un flacon în altul, deoarece personalitatea procreatorului persistă 
alături de acea a procreatului (cel puţin citva timp) fără nisi o 
pierdere a substanței ei: peirea, aşa dar, nu este—atunci cînd se 
produce—o tăcere, ci o dispariţie reală. 

Ori, s'ar zice că sufletul nostru poartă, adinc întipărită, jalea 
acestei decăderi dela organismele monocelulare şi că toată voinţa 


1 La Longévité. 
2 Vezi H. |, Jeunings, Life and Death, Dastre, La Vie e? la Mort. 
Essai 


P o bibliografie mai complecti 
sud la Penste, Chap, ML f Pe poe OOIE E DANA 


VIITOR ŞI TRECUT 2 


noastră este îndreptată înspre recucerirea paradisului pierdut. Toate 
acțiunile omului tind la un acelaşi țel (afară de actele de sinuci- 
dere, excepționale şi morbide): conservarea individuală. Conser- 
varea speciei, adică crearea unei progenituri şi protejarea ei în 
contra tuturor obstacolelor, uneori cu prețul sacrificării vieţii pă- 
rinților liber consimţiță, nu este decit un fel subsidiar ; viaţa pèr- 
sistä prin această reimprospătare care este procrearea, dar pro- 
crearea este o mare risipă: individul, înainte de a dispare, dă 
naştere altui individ, acesta devine adult, ia locul părintelui sau, 
la rindul său el dă naştere altui individ, apoi moare, acesta de al 
treilea devine adult, ză, ete, etc.: eternel recommencement 
des choses. Toate storțările ajung abia să ţie lucrurile în loc: co- 
pii noştri vor recunoaşte ei inşişi martirul morţii, nepoţii şi stră- 
nepoţii deaseameni : noi nu regenerăm decit durerea şi suflete sub- 
jugate de groaza unei morţi apropiate şi obligatorii. Viaţa persistă 
printr'o perpetuă generare: dar ea ar persista şi mai bine, şi 
mal complect prin însăşi persistența vieţuitoarelor în chip in- ' 
dividual. 
Nemurirea, iață deci formula pe care omenirea, dar deja am- 
bele regnuri anima! şi vegetal, o caută de miriade de ani, Specii, 
enuri, ramuri întregi au dispărut înainte de a fi găsit soluția, şi, 
limita sforțărilor, şi-au găsit giulgiul în straturile geologice : nici 
goniatitele epocei primare, ascunse in găoacele lor calcaroase, nici 
stegosaurul jurasic îmbracat în cuirase osoase, nici camptonodusul, 
înarmat cu ghiare retractile, nici colosalul dinotherium din terțiar, 
prevăzut la maxilarul inferior cu doi dinţi uriaşi, n'au izbutit să 
evite saltul în neant al indivizilor rind pe rînd, şi apoi al speciilor 
dea'ntregul cînd indivizii n'au mai putul da naştere altor indivizi 
asemuitori. Reptilele, după ce au cucerit pămintul, s'au refugiat în 
ascunzătoarea lor şi astăzi şerpuesc cu teamă, forme degenerate, 
în desişul ierburilor. Toată această lume dispărută se mai regă- 
seşte astăzi în muzee, lugubru rendez-vous a unei groaznice și in- 
finit de mare deficiențe. Viaţa a părăsit pe vecie aceste forme: 
seria tipurilor lor în sălile unui muzeu, aminteşte de o expoziţie a 
tipurilor de avioane primitive care n'au putut să sboare şi ale că- 
ror modele nu se mai copiază. 


Animalele din speciile actuale fi-vor mai fericite ? Omul oare 
va izbuti? Animalele mor, numai omul ştie că are să moară, zice 
Spengler; noi adăugăm : animalele vor să trăiască ; omul însă are 
o superioritate enormă prin faptul că ştie că vrea să trăiască : el 
îşi cunoaşte destinul şi caută mijloacele de a-l înşela, 

Va reuşi totuşi omul să înlăture crudul sfirşit care a devenit 
lege ? lată o chestiune pe care aizrea am lasat-o deschisă! şi a 
cărei soluții nici un ginditor nu poate s'o vadă lămurit. Astfel, că 
articolul de faţă, prezentind problema deja examinată de noi in 


1 Essai sur la Pensée, 


I 


26 VIAȚA ROMINEASCĂ 


prelung, dar prezentind-o subt un aspect nou, în urma unor con- 
siderente nevăzute în studiul nostru principal, este un mic pas 
inainte, 

Omul vrea să suprime moartea, el caută, prin toată ştiinţa 
lui, prin toate mijloacele tehnice pe care le-a creat din vechime şi 
pănă astăzi, să-şi asigure o supraveţuire care la limită tinde la 
nemurire. El vrea să stăpinească timpul. Omenirea, probabil, 
va mai subzista zeci de mii de ani, şi din propăşire în propă- 
şire, din succes în succes mergind, nimic nu ne împiedică să cre- 
dem că ea va înlătura şi învinge toate obstacolele şi că ştiinţa pe 
care o va fi dobindit într'un asemene interval de timp îi va per- 
mite să prelungească durata vieţii mijlocii dincolo de orice limită, 
adică pănă la nemurire. Viaţa se va realiza atunci integral, în 
sensul în care a pornit de la inceput. 3 

Decii, iată că aici ne apare marea piedică. Speţa omenească 
este incununarea creaţiei, ea este mult deasupra tuturor celorlalte 
speje animale cunoscute, ea este atit de superioară că pare o re- 
voluţie în univers şi nu numai un capăt de evoluţie. Dar orice mă- 
rire este întovărăşită de scăderi, orice fruct copt poartă în el, sar 
zice, un vierme care-l roade. Omul nu şi-a asigurat încă nemurirea 
şi el n'a dat la o parte toate primejdiile: dar eliminind multe pri- 
mejdii deja, el şi-a făcut viaţa uşoară: omul nu este nevoit ca a- 
nimalele din pădure să vineze din zori poa în sară pentru a 
găsi o hrană care se prezintă anevoe: el nici macar nu trăeşte 
ca omul primitiv în groaza fiarelor şi a şerpilor veninoşi, subt a- 
menințarea foametei sau a săgeţilor otrăvite care pornesc din col- 
tul pădurilor, trimese pe la spate de un vrăjmaş invizibil: el nu 
mai cunoaşte nici sclavia elementelor, nici robia semenilor săi: 
el are mult timp liber, dacă considerăm nevoile lui imediate. lar 
atunci cînd puterile disponibile ale unei vietăţi întrec cerinţile vie- 
ţii, acțiunea încă se produce, dar se produce dezinteresat, ca un 
lux, şi jocul se naște, In toate speciile de animale salbatice, nu- 
mai puii se joacă, atit timp cit hrana le este asigurată de părinţi. 
Omul se joacă la orice vristă: el trăeşte, dar, în plus, gustă şi 
poezia vieţii. 

Ori, tocmai aici rezidă pericolul : omul, odată ce traiul zilnic 
îi este asigurat, se înmoaie şi trece la gesturi dezinteresate, adică 
inutile. Şi această tendință spre lux, devenind o adevărată per- 
versiune, ei amină tot ce nu este imediat, orice problemă a cărei 
dezlegare nu are nevoe să fie găsită pe dată. Cind vezi atitea 
mii de ieşeni bătind din capăt în capăt Strada Lăpuşneanu, atitea 
mil de bucureşteni sau de cernăuțeni străbătind a lene Calea Vic- 
toriei, sau Corso, mai mai zice că omenirea poartă în sînul ei un 
dor atit de aprig, că este chinuită de groaza unei chestiuni atit 
de mari ramasă încă nedezlegată, nici macar că omenirea este 
chinuită de vreo problemă, deoarece se plimbă cu atîta încetineală şi 
are atita timp liber. 


Omenirea riscă deci să cadă victima unei teribile aberaţii de- 


m 
f 


VIITOR ŞI TRECUT z7 


care este stăpinită, şi ciclul speciei omeneşti se poate inchide ina- 
inte ca să ajun la izbindă, Desigur, nu o putem nega, azi ca 
şi eri, falange de savanţi, ginditori, medici, tehnicieni lucrează în 
tăcere la rezolvirea pe etape o grozavei probleme, de multe ori 
cele mai indirecte descoperiri (automobilul, avionul) se conexează 

la urmă şi intră în aceiași masă prin aplicările lor, iar ama- 
torii de plimbări lungi, adesea cu mintea scurtă, n'ar putea să a- 
ducă decit o colaborare stinjinitoare. Dar sint temeri ca numărul 
savanților să se micşoreze, ca spiritele inventive să se pue in 
solda odiosului confort apusan, atit de frivol citeodata, ca toată 
opera să fie denaturată, întoarsă de la adevăratul ei ţel, 

D. Ralea, acum cîțiva ani, susținea într'o conferinţă că omul 
este un animal plin de aberaţiuni. De aceste aberaţiuni să ne te- 
mem mai presus de orice. Vrem să stăpinim timpul, dar S'ar pu- 
tea ca această dorință să se transforme într'una cu totul plato- 
nică, să devie pur literară, şi să trăim tot viitorul cu imaginaţia 
în romane tip Wells. 


Ce ne sugperează această temere ? Faptul, pe care l-am ve- 
ficat în studiul de faţă, că omul a cultivat cu atita grijă dezin- 
teresată poezia trecutului, că doreşte să pue mina pe timpurile 
apuse, să stâpinească, să facă a lui, prin imaginație, ceiace— 
fiindcă nu mai este decit cenuşă — trebue să-i rămie străin. 

Este deja o gravă anomalie, o gravă perversiune, această 
dorință de a se prelungi în trecut, această pornire dezinteresată, 
veritabilă deviaţie, ca şi cum gindul de a trâi în trecut ar fi si- 
metric cu dorul omului de a se prelungi în viitor. Omul nu poate 
fi etern: el poale deveni cel mult nemuritor, lucrul cu totul deo- 
sebit. ! Schopenhauer constată ? cu dreptate că noi nu avem a ne 
infiora de neantul care precedă existența noastră, ci numai de cel 
care ne urmează. După expresia lui Schopenhauer eu am oroare 
de un infinit a parte post care ar fi fără mine: dar nu găsesc 
nimic îngrozitor într'un infinit a parte ante care a fost fără mine. 
Noi adăugăm la această afirmaţie a lui Schopenhauer: sau, cel 
puţin, n'ar fi logic să fie aşa. Este o anomalie să ne îngrijim de 
trecut, să-l dorim. Dar această anomalie există : o descoperim în 
sufletul colecţionarului de antichităţi, în apriga lui dorință de a 
stăpini urmele lasate de veacurile moarte; o mai descoperim in 
dureroasa simpatie a poeţilor trecutului, în romanele istorice în 
care personagii de mult dispărute retrăesc, o mai descoperi la 
istoricii care se proectează cu mintea în epoci dispărute; n'o des- 
coperim la toți oamenii, dar la acei dintre oameni—destul de nu- 


1 Se defineşte ca etern tot ce nu se naște și mu moare, tot ct aco- 
perà întreg timpul, cu alte cuvinte. Nemuritor este tot ce s'a născut Intr'o 
zi şi nu este destinat si moară niciodată. Nemurirea ar fi cam o jumitate 
de eternitate. 

2 Die Weit als Wile und Vorstellung, t. I, ch. 41. 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


meroşi—care poartă în suflet amara melancolie a trecutului! „Ce 
cher vieux passé" spun poeţii cu un oftat prelung care trădează 
tristeţa lor de a nu fi trăit acele vremuri, 

Totul însă aici este visare, dor de un imposibil, dor dezin- 
teresat: o aberațiune care a apărut în secolul trecut. Aberaţiune 
delicioasă, subtilă, plină de un fermecător parfum, dar o abera- 
țiune totuşi. Pasiunea trecutului nu este originară: am aratat şi 
reamintit că ea nu exista nici în antichitate, nici în epoca Renaş- 
terii: ea apare ca o dureroasă mingiere pentru făptura noastră 
trecătoare, şi, ca atare, ca o ricoşare a voinţii noastre de a trăi 
care se simte deocamdată înfrîntă, întoarsă şi respinsă, de pe ca- 
lea viitorului, Astfel că poezia dureroasă a trecutului nu este decit o 
manieră a noastră de a specula, de a ne stimula imaginaţia, 


De unde ştim că această pasiune dezinteresată, apărută abia 
acum 0 sută de ani, dar astăzi perfecționată, hrănită cu toate mij- 
loacele ingeniosului om pentru a da iluzia, nu va ricoşa la rîndul 
său inspre viitor ? Deja există semne premergătoare : deja faţă în 
faţă cu poezia trecutului, dezinteresată şi platonică, se ivește o 
poezie a viitorului, mai aprigă şi mai crudă, dar tot atit de dezin- 
teresată şi de platonică: deja luxul imaginaţiei noastre se exercită 
în fantezii despre omenirea viitoare : fiecare dintre noi caută să-şi 
reprezinte New-Yorkul în anul 2028, fiecare speculează cu duio- 
şie, dar şi cu o enervare tristă, anticipind asupra modului de trai 
al strănepoţilor noştri din secolul XXI: nu cunoaştem viitorul, nici 
cit trecutul: dar căutăm să-l ghicim prin prizma noastră, precum 
tot prin prizma noastră ghicim trecutul. Şi fiindcă am căutat să 
dovedim că înțelegem maniile tuturor colecționarilor, declarăm că 
înțelegem a priori şi pe una pe care vam întilnit-o niciodată dar 
pe care nu o credem imposibilă: acea a unui om care ar pastra 
cu sfinţenie lucruri din vremurile noastre, cu gindul înduişător că 
mine degete acum încă neexistente le-ar apuca şi le-ar minui. 


“Ca voința noastră de a träi să se consoleze în platonism, 
cuprinsă de lenea ei proprie, pornind din acest imbold al omu- 
lui, pe care îl credem atit de firesc, de a se lasa înclinat in- 
spre lux şi înspre acțiunea dezinteresată, aceasta este temerea 
pe care o exprimăm. Luxul la noi este belşug, dar este și laşitate ; 
aşitatea unei voinţi care dispune de puteri mici, şi dă înapoi în 
faţa unei acţiuni care cere cheltueli mari de energie, pentru a-şi 
cheltui puterile mici în direcţii neînsemnate, în loc să aştepte o 
acumulare. Intocmai precum un literat amină la infinit scrierea u- 
nui roman pe care-l întrevede ca viitoarea sa n pf e 
pentru a produce în fiecare săptămînă o mediocră nuvelă de şap- 
esol de ri ai Dacă rece în secolele care urmează, se va 
asa pervertită şi se va consola cu o poetică tri atonică, 
precum fn trecut s'a consolat cu nemurirea mirek caii extra- 
pămintesc, totul este pierdut: timpul va trece peste noi şi noi vom 
fi fost o speţă oarecare, înecată într'o epocă geologică anumită. 


VIITOR ŞI TRECUT 29 


Dacă însă, răminind pe m ea cale A unor me şi gemea 

re realitate, noi lucrăm fără preget, vom obține succes dup 
pese şi, rînd pe rînd, omenirea va îndeparta toate obstacolele : 
să ne gîndim numai că cugetul omenesc, că științele nu există 
decît graţie unei dezvoltări gradate care poartă pe cel mult 3.000 
de ani, că medicina nu există decit de eri, şi ne putem închipui 
uşor ce ar putea să devie toate aceste comori dacă omenirea le-ar 
cultiva cu continuitate în cursul zecilor mii de ani care vin, şi care 
îi sînt date ca ragaz. 


Dan A. Bădăreu 


Amintirile Caterinei State 


— Fragment — 


In recreaţiile, scurte, dintre lecţii, însoţită de Leontina Stel- 
„inger, ! treceam drumul la grădina domnului Henri Sontag. „Fran- 
țuzul“, cunoscut În tirguşor, numai subt acest nume, venise în țară 
ca tovarăş de drum al boerului Deleanu ; dar, după un timp, a- 
“tribuţia-i prea îngrădită, se pierdu în amestecul altor ocupaţii, pe 
care, după părerea stăpină-seu singur, Henri, ştia să le îndepli- 
nească fără de greş. 

Nimeni altul, din personalul şi încunjurul boerului, nu calca 
atit de uşor, încît să nu-l trezească din bolnăvicioasa-i somno- 
lenţă şi nimeni nu ajunsese să înțeleagă că, din vraful de ziare, 
franceze, ce-i soseau in fiecare zi „Le Journal des Débats“ era 
cel preferat și trebuia aşezat deasupra clitului celorlalte foi. Altfel, 
cercetind nerăbdător, între toate, boerul se supăra ; şi, fără vre-o 
altă observaţie, bastonul de abanos, cu miner de aur, lăsa pe spa- 
tele aducătorului, urme adinci... Henri, pătrunzind pe nesimţite şi 
tot mai mult în graţia stăpinului și în multe din atribuţiile altor 
servitori, aduse, într'o zi corespondenţa şi, aplecîndu-se adinc, îi 
întinse pe tava de argint, „le Figaro“ despăturit. 

„Triple imbecile“, ţipă boerul şi, smuncind foaia, o aruncă 
departe pe covor, apoi desfăcind cu interes şi grabă „Le Journal 

„des Débats“ ceti fără a-i mai spune vre-un cuvint. 

In ziua aceia, Henri, se încue în odaia lui; gi, la repetatele 
chemări ale stăpinu-seu, răspunse, încăpăţinat „sînt bolnav“. Spre 
“seară, boerul veni să-l vadă şi, mişcat, îi dădu un ceas de aur, 


1 Profesoara Caterinei State, 


AMINTIRILE CATERINEI STATE ec = 


spunindu-i scurt: „Pentru că te-am ofensat”, De atunci, foaia pre- 
ferată era aşezată, în fiecare dimineaţă, în virful piramidei celor- 
lailte ziare, ascunse subt scrisori şi „franțuzul* cumulindu-şi ser- 
viciile, cercetă ades—iîn locul Kammerdiener-ului—buzunarele „prea 
încarcate“, ale hainelor; iar cînd „din greşală“, galbenii îi lune- 
cau din mină şi se răspindeau pe covor; Henri cu o îndemîna- 
țică mişcare a piciorului, îi trimetea Saştepte subt canapea... Şi'n 
zilele acelea, cutia cu „economiile greu adunate“ „primea un nou 
depozit“, la care se adăuga, ades, răsplata pentru otensele zilnice 
şi neiertate altfel. 

Din „micile economii“ cum le zicea—Henri, îşi ridicase, pe 
un loc dăruit, o casă în care multe din obiectele rare și de mare 
preț ale stăpinu-seu, se mutase, nu se ştia cînd, şi împodobeau 
acum pereţii învăliţi în covoare orientale, ori luminau, cu filigra- 
nele lor de argint şi aur, etajerele de abanos. Pe coșul casei „fran- 
țuzului* eşea fum numai atunci cînd era bolnav şi cînd „fina Hé- 
lène“ il îngrijea din recunoştinţă că-i fusese naş. Foc nu arsese 
niciodată în soba odăli domnului Henri; „căldura înghite oxige- 
nul* spunea el tuturor şi, în nopțile de iarnă, singurul timp ce-l 
petrecea subt acoperişul său, îşi încălzea patul cu cărămizi înfier- 
bintate în soba vreunui vecin. 

Crengile copacilor din grădina franţuzului se rezimau, grele 
de fructe, pe streşinele ce s'ascundeau în desişul frunzelor şi flo- 
rile, de pe straturile umede, îmbălsămau aerul răspîndindu-și par- 
fumul pănă departe, spre sat. Ingenunchiat lingă brazde, monsieur 
Henri, tundea iarba vorbind singur şi cind nisipul, nebătut, scir- 
ġia subt paşii noştri, el îşi întorcea ochii, mici şi spălăciţi, şi cu 
aceiaşi nemulțumire pe faţa îngustă, rumenă şi sbircită; se ridica 
grăbit, îşi îndesa pălăria pănă peste ochi şi înfăşindu-se, strins, 
în şalul ce-l purta în spate, pe orice timp, ne spunea în limba 
lui, răstit: 

— Mai bine veneaţi altădată ; astăzi, e urit în grădină. Sint 
ocupat, tund iarba... 

— Aici, e oricind frumos. Ce rare specii de trandafiri !.. zi- 
ceam eu privindu-i cu rivnă. să 

— Da, au înflorit de mult; acum nu mai pot Mia florile ; se 
scutură cum le ating,.. 

— Sint şi boboci de abia deschişi, insistam eu. 

— Daa, însă bobocii trebue lăsaţi să 'nfloroască ; altfel tin- 
jeşte arbustul... 


32 = VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Cireşe, ca la domnul Henri, n'am mai văzut decit în ţara 
mea, spunea Leontina, privindu-mă şiret şi înaintind în grădină 
cu ochii ridicaţi spre crengile încărcate de fructe. 

— Sînt frumoase la vedere, da nu-s bune de loc ; le cultiv, 
mai mult, de dragul decorului grădinei... ŞI, aşa cum sint, apoase 
şi făr' de gust, nu s'au copt încă... 

— Ba-s coapte, Monsieur Henri, îi aratam eu, ridicînd, de 
pe alee, o cireşă putredă. 

— Coapte, sint numai acele cu viermi, ori cele ciupite de 
păsări. Ah ! păsările astea... Nu vă inchipuiţi cîtă pagubă imi fac. 
Şi, vorbind, franţuzul țăcănea foartecele înaintind spre poarta gră- 
dinii, pe care, cu deprinderea-i de altădată, o deschidea, lin, şi, 
tăcîndu-ne loc să trecem; ne pomeneam, fără să ne dăm samă, 
afară, în drum. Odată pe an, la Paşti, „franţuzul oferea „un ceaiu“* 
prietinilor, şi, atunci, apa caldă şi amară, din paharele cu supor- 
turi de argint aurit, o înghiţeau, cu toţii, în hazul părerilor lui, a- 
celeaşi de mult timp, 

„In Rominia, se bea, în loc de ceaiu, un decoct dulce şi o- 
trăvitor ; numai noi, francezii, ştim să-l preparăm, spunea domnul 
Henri, strecurind, în fiecare pahar, cite o bucăţică de zahar şi ne- 
uitind să adauge că: „romul şi lămiia sînt bune de pus numai în 
zama de fin care o beau în unele case din Vascani“, 

De împrejurarea asta, profită in totdeauna, franțuzul, invi- 
tindu-se iar la mesele musafirilor săi. 

„Nu pot minca singur; noi, francezii, sintem vorbăreţi, co- 
municativi și cînd inghit, fără să vorbesc, simt aşa... un fel de 
innecăciune, desluşea el mutindu-şi privirea pe fețele tuturor, la 
rind, pănă ce auzea invitaţia ce i se repeta, fär de greş, în fie- 
care an. 

„De ce să stai singur, cuc ?, 

Vino, cind vrei, la masa noastră“. 

Intro zi, domnul Henri, fluturind o telegramă, intră ca vintul, 
pe uşa casei noastre, 

— Vii-nee ! Vine astăzi, vine pănă într'un ceas! Spunea fran- 
țuzul, deabea răsuflind şi mişcind, nervos, mina din care spinzură 
telegrama. 

— Da’ cine vine ? îl întrebarăm cu toţii, întrun glas. 

— Oh! oh! Soră-mea, soră-mea din America. 

— Ai o soră şi vine din America domnule Henri ? 

— Da, da, da! lată telegrama... 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 33 


A plecat acolo, acum patruzeci de ani; s'a dus cu bărba- 
tu-său, cu Fradel, cu Charles Fradel, pianistul. S'au spăimintat 
de-o furtună şi el n'a mai vrut să se reîntoarcă în Europa. Cu 
soră-mea n'am mai comunicat de atunci, o credeam moartă... Şi 
acum, iată... iese ca din pămint! 

Cine dracu i-o fi spus că exist şi mă aflu aici, în Rominia 
şin gaura asta de Vascani, cine? Telegrama vine dela vamă, 
dela Burdujeni. 

Acuşi sosește. Ce mă fac doamne? 

— Te pregăteşti cum se cuvine. Chemi pe lleana să găteas- 
că o masă bună şi, te duci s'o aştepţi la gară, ne dădurăm, cu 
toţii, părerea, 

— Şi cînd să pregătesc şi cind să ajung, pe jos, la gară? 

— Cu trăsura faci cinci minute, ai tot timpul... Mai eun ceas. 

— Să mă duc şi să mă întorc tot cu trăsura? Cit să mai chel- 
tuiesc ? răspunse, franțuzul, sucind din ce în ce mai nervos tele- 
grama, pănă îi căzu din mînă, în bucăţi. 

Şi, cind mă gindesc ce schimbare mare se face în viața mea ! 
Pregătisem casa de închiriat şi aveam o propunere avantajoasă... 

— Tii soră doar şi vine tocmai din America ! 

— Dacă ar fi venit cu bani, nu căuta să mă descopere aici, 
în colţul acesta uitat şi de Dumnezeu. Numai blestematul cel de 
popă, din Longwy, trebue să-i fi spus. De ce n'o fi crăpat oare 
înainte de a afla soră-mea unde-s cuibărit ? 

Şi-s aproape sigur că vine pentru totdeauna... 


Din cerdacul imbrăcat în vie salbatică, pindeam reîntoarce- 
rea d-lui Henri şi a surorei sale. Intr'o trăsură ce amintea şi ve- 
chea caleaşcă şi mai modernul london, sta franțuzul, înfipt în 
mijloc alături de o bătrinică, al cărei cap iera atit de învăluit in- 
tr'o dantelă neagră, încit, în fuga trăsurii, de abia putui vedea a- 
semănarea-i cu domnul Henri. Nerăbdătoare să văd „Americana“, 
spuseiu Leontinei gindul, să trec drumul, dincolo „la franţuz“. 

— Nu, nu se poate. Bătrina, deabea sosită dintr'un drum 
lung, are să se odihnească; şi, afară de asta, ar fi indiscret să 
cazi aşa „comme un chien dans un jeu de quilles.“ 1 Poate că 
vorbesc între ei; cite mau să-şi spună, frații, după o despărţire 


1 Ca şi un cine între popice. 


a VIAȚA ROMINEASCĂ 


de patruzeci de ani... Aşteaptä, vei vedea americana, peste două, 
trei zile. 

Nu trecuse un ceas dela sosirea d-nei Fradel, cînd, prin uşa 
deschisă, auzirăm pe cerdac, paşi mărunți şi glasul d-lui Henri: 

„Pe aici, pe aici“, spunea el cuiva care, în clipa aceia, pä- 
şea pragul sălii, 

Alergai şi nu fui puţin surprinsă să văd bătrîna din trăsură, 
infotolită în dantele şi îmbrăcată într'o rochie a cărei eleganță 
mă uimi, 

„Vă prezint pe sora-mea, care, cum vedeţi, se refugiază la 
mine pentrucă Fradel, barbatu-său, înainte de a muri, a făcut pros- 
tia să-şi depună averea la banca generalului Grant; şi, după fali- 
ment, soră-mei, i-a rămas, pour tout potage !, cîteva mii de franci. 

A venit în Franţa, unde toți ai noştri dispăruseră; atunci 
—cum îmi închipulam—preotul ma căutat în registrul celor ple- 
caţi în străinătate şi, după patruzeci de ani, mi-a mai găsit şi nu- 
mele si adresa : E 

E de crezut ? 

Explicaţia fu dată pe nerăsuflate în timp ce doamna Fra- 
del, aşezată pe fotoliul ce-i înaintasem şi înţelegînd, mai mult din 
gesturi, de ce era vorba, complectă lămurirea, de abea inteligibil, 
cu un accent şi o construcţie de fraze englezeşti. 

„Vorbiţi cît puteţi de tare, plecați-vă la urechea ei; e 
surdă tun“ ne spuse domnul Henri în gura mare. 

De cînd a venit şi pănă acum, mă gindesc într'una cum nu 
s'a găsit cineva, la New-York, pe al cărui cap să cadă. Am auzit 
că artiştii sint preţuiţi ca oameni rari; ei bine, în patruzeci de 
ani, femeia asta, sora-mea, n'a putut lega o prietinie pe care să 
se sprijine in asemenea împrejurări ? Murdară nație!“ termină 
franţuzul cu desgust. 

Doamna Fradel, vorbind cînd cu mine, cînd cu Leontina, ne 
povestea peripeţiile drumului şi, ajungînd la plecarea ei din Franţa, 
pentru a-şi găsi pe frate-său, singura rudă ce mai avea în lume, 
ne spuse: „Dorul şi nădejdea ce aveam în Henri, m'a îndemnat 
să nu mă gindesc mult înainte de a mă aventura în aşa de mari 
depărtări, unde s'ar fi putut să nu-l mai găsesc. L'am regăsit; 
însă, îmi pare a fi altul decit acel pe care l-am lăsat, în Franţa, 
acum patruzeci de ani şi am impresia că ar fi vrut mai bine să 


1 Drept orice avut, 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 35 


mă ştie pe Ceia lume decit aici, subt acoperămintul său“ termină 


bătrîna, emoţionat. 
— Nu, doamnă, cu cred că surpriza i-a fost atit de 


mare, încît nu-i desmeticit încă. Domnul Henri, nu-i manifestant 
prin fire şi apoi... trebue să-i socotiți și virsta... încercai s'o min- 
gü şi să trec pe nesimţite, la alt subiect; dar doamna Fradel îşi 
urmă şirul gîndului ei. 

— Poate, poate că-i aşa... Voiu vedea; viitorul, mai bine ca 
oricine, mă va lumina. In clipa asta, sînt atit de obosită, încît 
nu-mi pot da bine sama de nimic. lată, de exemplu: nu înţeleg 
obiceiul rominesc, de a mînca de cîte ori vrei, la alţii... Cum am 
sosit, Henri, m'a dus să iau cafeaua la un doctor și acum mi-a 
spus să venim aici, la dejun. 

— Da, domnul Henri e invitat ades; şi astăzi, a vrut să ne 
facă plăcere aducindu-vă... explică Leontina, apropiindu-și gura de 
urechea bătrinel. 

— Inţeleg acum; da, înţeleg bine: Henri e practic, răspunse 
doamna Fradel, surizind trist. 


Treceam adeseori drumul ca să văd pe bătrina care, după 
citeva zile, blestema clipa în care se gindise să caute în lume pe 
singurul ei frate, Henri, căruia, în bucuria celor întăi momente ale 
revederei, îi încredinţase tot avutul ei. Ca să-i amorțesc durerea 
şi chinul ce-i da lipsa hranei chiar, subt motivul unei primblări cu 
trăsura, o luam ades la mesele noastre ; iar Duminica, toată ziua, 
o petrecea la noi, „en pays civilisé“, cum zicea ea. Cu sila aproape 
o swam în trăsură şi seara îi duceam, in ascuns de domnul Henri, 
din tot ce găseam bun în camara noastră. Odaia doamnei Fradel, 
era cea mai frumoasă încăpere din casa franțuzului ; dar era în- 
totdeauna atit de neorinduită şi murdară, încît adeseori evitam să 
intru, răminind, în balcon sau în grădină, subt paza vigilentă a 
domnului Henri, pănă ce bătrina se hotăra să iasă din colțul a- 
cela în care îmi părea, adeseori, că pătrund în urma unui foc. 
Vrafuri de ziare engleze cu date vechi de decenii, liste, conturi, 
scrisori şi manuscripte, stau veşnic răvăcite pe o etajeră şi pe 
masa pe care deobiceiu păstra rămăşiţe din alimentele ce-i du- 
ceam. Albumuri din care spînzurau făşii imprimate, acopereau raf- 
turile, prăfuite, ale unei credențe de stejar afumat şi, pe această 


arhivă, ca într'un dulap de sofragerie burlăcească, găseam ori cînd 
coji de lămii putrede, pine uscată şi, într'o sticluță de parfum, 
citeva picături de untdelemn pe care îl fura dela frate-său, ca 
să-l mănince noaptea, cu cornurile trimise, zilnic, de farmacistul 
Koch. Pe oglinda venețiană, prinsă'n zid cu țesătură deasă, de 
păienjeniş, sta agăţată, de la sosirea bătrinei, o frumoasă dantelă 
de Bruxelles; şi, pe biroul de lemn de trandafir, se prelingeau 
liniştit, picăturile luminărilor de ceară, date domnului Henri „de 
pomană“, la înmormîntări. Fina Ileana, care mătura odaia de cî- 
teva ori pe an; nu atingea niciodată „lucrurile sacre“ cum le zi- 
cea bătrina şi numai mie îmi era îngăduit să rinduesc, superficial, 
adunătura lor în care ades, mă pierdeam... 

— De ce nu ţineţi puţină ordine în jurul dumneavoastră ? 
o întrebai într'o zi. 

— Nu pot. Sint atit de singură şi străină, incit hirtiile astea 
care-mi amintesc trecutul, îmi par a fi, toate, prietinii mei cei 
mai buni. Stau colo, în fotoliu şi, ca să mai pot trăi, mă gîndesc 
la viaţa mea de altădată; îmi amintesc de un concert şi atunci 
cercetez ziarele în care ştiu că voi găsi recenzia; şi, căutind şi 
recitind, timpul trece şi mă apropie de ziua cînd... In ordine nu 
mai am putere să le pun; şi, la ce folos?,A doua zi iar caut şi 
iar răstorn tot... Apoi dezordinea asta îmi dă cite odată iluzia odăii 
de lucru, dela New-York, şi-mi aminteşte viu, de bietul artist, de- 
barbatu-meu, care era veşnic muiat într'o bae de hirtii“, 

Aşezarea şi citeodată încercarea clasărei acestor colecţii, era 
cu deosebire interesantă ; mă uitam ades, cetind corespondenţa 
prietinilor artistului, Thalberg, Liszt, Rubinstein, Herz şi acea a 
scriitorului Saphir; şi, mi se părea că mă trezesc dintr'un vis, a- 
tunci cînd, bătrina lăsa încet pe masă „Le Petit Journal" şi, ri- 
dicîndu-și pe frunte ochelarii, căsca, se uita afară şi atingindu-mi 
uşor umărul, îmi spunea: „Vine cineva să te cheme“, 


. + * . * . . . . . . . . . . . . 


Intr'o zi, doamna Fradel, mă întimpină în prag, şi mulțumită, 
imi spuse: 

„Astăzi am să-ţi arăt două lucruri rare; credeam că au rămas- 
la New-York şi sint încîntată că le regăsesc aici". 

Urmind-o, întrai în odaia ce îmi păru a fi, în ziua aceia, mai 
răvăcită ca oricind; noui vrafuri de hirtii înconjurau un cufăr 
îmbrăcat în piele şi în neorinduiala lor, îmi făceau impresia pere-— 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 37 


ților unui castel incendiat, din care mai rămăsese în picioare, 
numai mijlocul rog, de cărămizi. Pe capacul deschis stau ca nişte 
relicvii, de abia desgropate, obiecte de artă, mape umflate de 
scrisori, dantele şi o pungă de piele, din care, doamna Fradel, scoase 
şi imi arătă juvaere ce-mi plăcură pănă la senzaţie, mai mult prin 
vechimea lucrului decit prin valoarea lor. Erau coliere de amethist 
şi de smaragd, montate delicat şi artistic, în filigran de aur vechiu ; 
lanţuri legate între ele prin boabe maride mărgăritar şi inele ale 
căror pietre de briliant, păreau a destide, in vioiciunea sclipiri 
lor, şi timpul şi locul ce-l ocupase pănă atunci. „Dar, ştiu că nu 
astea te pot interesa pe dumneata“ spuse bătrina deschizind o 
mapă din care scoase, cu mare grijă, o pagină de muzică îngăl- 
benită şi tăiată în îndoituri. „lată, aceasta e un dar dela prinţul 
de Metternich, al cărui fiu a fost elevul lui Fradel. Odată după o 
serată ce acesta a dat la Viena şi unde Fradel a cintat minunat; 
prințul ca mulţumire, i-a oferit un autograf al lui Mozart. Numai 
în copilărie, cînd atingeam icoana Maicei Domnului, acea „făcă- 
toare de minuni“, încercasem ceva asemănător sentimentului şi 
senzaţiei ce mă cuprinse în acel moment; mi se părea că fin în 
mînă o lume şi tremuram să n'o pierd. 


Bătrina îmi văzu emoția şi-mi spuse: „Cind voiu fi aproape 
de moarte, am să-ți dau pagina asta, până atunci o păstrez; e 
una din amintirile mele cele mai scumpe“. Şi spunindu-mi, cercetă, 
mai departe, într'un clit de cărți de unde scoase un album legat 
în piele şi mărginit cu argint. 

„Şi aici vei găsi nume mari* zise ea, întinzîindu-mi, cu pre- 
cauţie, albumul vechiu, din al cărui cotor, citeva pagini desprinse, 
lunecară lin pe covor. Victor Hugo, Alexandre Dumas, Alphonse 
Daudet, Daumier şi alţii, lăsase de mult acolo, în aforisme, versuri, 
muzică, desene şi caricaturi parfumul gindirii şi al simţirii lor, 


„ce se amesteca acum cu mirosul unic al cărții vechi şi parcă-mi 


dădeau beţia divinizării şi extazul amintirii timpului trecut, 

— Aveţi un tezaur, li spusei închizind cu evlavie albumul. 
Şi bătrina, preocupată ca oricind de gindul lipsei ce se aştepta 
s'o încerce, răspunse gindului ei: * 

„Aşi vrea să mor înainte de a trebui să mă despart de el... 
In clipa aceia, domnul Henri apăru în prag şi văzindu-ne aplecate 
peste teancurile de cărţi şi hirtii, zise surizind cu dispreţ: „lată, 
vezi ce mi-a adus soră-mea din America? Tout cela n'a pas 


38 VIAȚA ROMINEASCĂ 
la valeur d'une saucisse ! ; sînt bune de aprins tocul, ca să-şi e- 
conomisească surcelele pe care le isprăveşte în curind“. 

Fără să audă, doamna Fradel, presupuse ideia, se uită com- 
pătimitor la frate-său şi, după ce acesta închise uşa, ea oftă şi 
privind lung, în urmă-i şopti: 

„Malheureux, tu ne comprends rien, va“. Apoi, întorcîndu-se 
spre mine, adaugă: 

„Et dire que cet ignorant est le cousin germain de la 
Sontag”. * 


Constanța Marino-Moscu 


A „Toate astea nu fac o ceapă”. 
AA -A a crede că ignorantul acesta e vărul cintăreţei celebre 


Ce este cultura ? 


Nu este neinsemnată cantitatea de cerneală cheltuită cu mise 
teriosul concept de +cultură». Problema e mai cu samă germană. 
In Franţa, noţiunea de „civilizație“ (prin cultură Francezii înțeleg 
doar partea ideologică a civilizaţiei) nu este atacată filosoficeşte, 

ia ca atare, fără încercări de definire, Astfel vedem, bunăoară 


german îşi face prima şi ultima sa lucrare. 

In ia, conceptul „kultur*=ei a fost la modă în anul a- 
cesta. Două cicluri de conferinți— unul despre politica culturii, ale 
tul despre raporturile dintre cultură și alți factori, organizate de 
Institutul social, — i-au fost consacrate. Atenţia publicului a fost stire 
nită de această problemă, lată de ce am crezut util- să încercăm 


o definiţie. 
* T » 

Cuvintul cultură este întrebuințat de filosofia germană în mai 
multe feluri, Se vorbeşte de cultură în genere, de acte de cultură, 
de obiecte de cultură, 

Intr'una din şedinţele Institutului Social romin, din ciclul cul- 
turii, d. P. pini ra a următorul exemplu, lată E, apus de 
soare — spunea d-sa, lată apoi un peiza reprezent un apus 
de soare, pictat întrun il: se In Lor ppt avem natură. In cel 
de al doilea, avem cultură, 

D, Sanielevici contestă exactitatea acestei distincțiuni. Un a- 
pus de soare, nu numai pe pinză, dar chiar şi pe cer, poate fi un 
spectacol estetic, deci un fenomen de cultură. 

In realitate, amindoi aveau dreptate. Căci contemplarea unui 
spectacol în natură poate fi un act cultural, dar poate și să nu 


4 te VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


fie. Căci ce importă aci e atitudinea spectatorului. Cultura este 
acea activitate pe care o desfășurăm nu ca oameni puri și simpli, 
ci ca membri ai unui grup social. Apusul de soare al d-lui An~ 
drei va fi sau nu un fapt cultural după cum individul care ri pem 
cepe lucrează ca simplă ființă psihică, sau ca posesor al unui pa- 
trimoniu prealabil de aprecieri artistice, de judecăţi literare, de 
concepții estetice și evaluări tehnic-picturale. Ori, toate aceste res 
guli de purtare critică nu sint ale noastre, sau nu sint numai ale 
noastre, Le primim, în cea mai mare parte, deja făcute dela socie» 
tatea în care trăim, gindim și simţim, Atitudinea noastră iși trage 
rădăcina din mediul social. El e care oarecum eg dat o A sau 
ie tacită să epem și să judecăm printr'insul şi pentru 

e° ii Adeseoli deok nu chiar de cele mal deseori—ctnd contem- 
plăm un peizaj ne gindim vag la bogăţia de efecte exploatabile de 
un artist eventual în scop de a remnoi emoția estetică a momen» 
tului nostru, Pictorul e doar viitor, tabloul nu-i încă pictat, „bu- 
nul cultural“ a fost numai întrevăzut. Dar tot act cultural este, 
pentrucă am lucrat în numele şi din punctul de vedere al societății. 

Ajun atunci la următoarea definiţie provizorie ; 

Actul cultural presupune 1) un anumit actor: un om lucrind 
călăuzit în conduita sa de 2) anumite reguli de purtare, gindire şi 
simţire prealabil elaborate de societatea în care trăeşte, 

Simplul fapt de a bate un cui în părete constitue un act au- 
tentic de cultură, pentrucă cere o serie de deprinderi, cunoştinţe, 
credințe, o anumită tehnică, o anumită dexteritate invățată, intr'un 
cuvint o serie de feluri de a face elaborate printr'un îndelung trai 
social anterior. 

Dacă încercăm să analizăm mai amănunțit conținutul acestui 
“patrimoniu social» care se realizează prin actul de cultură, con- 
statăm că el se compune din scopuri, credinți și procedee. Pe de 
altă parte, aceste scopuri, credinți sau procedee pot fi de diverse 
categorii: religioase, morale, juridice, politice, economice, ştiinţifice, 
estetice, educaţionale. Fiecare din aceşti factori au caractere spe- 
cifice —pe care o ştiinţă ; Sociologia, are tocmai misiunea să le 
identifice, Dar, ori de ce natură ar fi, acel fragment sufletesc de 
societate, pe care Il folosim în momentul cind comitem un act cul- 
tural oarecare, se compune invariabil din scopuri, procedee şi cre- 
dinți. Aceste trei elemente fundamentale, să incercăm a le analiza 
mai de aproape, 


E 
o 9 


Un procedeu, O conduită — dar nu orice soiu de conduită, ci 
una sistematică. O purtare care ascultă de reguli. Un fel de a 
face, metodic şi tinzind la limită cătră un aspect standard. Un rit 
religios, o procedură juridică, așa zisele <bune maniere», strategia 
diplomatică, poeme vă a pictură, o tehnică muzicală, etc, etc.— 
iată exemple de procedee din cele ce compun actele de cultură. 

Relumd exemplul cuiului bătut în părete, e lesne de observat 


CE ESTE CULTURA ? 4t 


„că această simplă operație presupune o alegere de instrumente, o 
alegere de poziții economice imväțate dela om la om, o anumită 
„distribuire metodică a mișcărilor, o tm şi o dozare sistemas 
tică a eforturilor, într'un cuvint o serie de feluri de a face puizate 
dintr'o tradiție deja constituită, 

Aceste conduite tipizate, sisteme de acte angrenate nu la tn- 
timplare ci mtr'o ordine logică și stabilă de succesiune, poartă 
nume diverse în diferitele enii ale culturii, În domeniul religios 
se numesc rituri, m cel juridic proceduri. In politică se numesc în 
multe feluri : diplomaţie, strategie, manevre, tactică, propagandă, 
etc. În economie, conduita caracteristică se chiamă muncă şi schimb, 
cu toate derivatele și combinaţiile lor. In morală avem buna cu- 
viință, onestitatea, politețea etc. In artă avem procedeele și tehe 
micile diverse, În materie ară avem toate regulile și ritufile pe- 
dagogice. În activitatea științifică sint toate așa zisele metode, sau, 


în genere, canoanele logicei, căci logica e ritul religios al savantului, 


Ed 
Lă ? 

Al doilea element al oricărui act de cultură e scopul, factorul 
teleologic, Acest scop însă nui oricare, ci numai unul, şi anume; 
producția de valori, fie mm vederea răspindirii, fie în vederea con» 
sumăriilor. Citeva exemple: 

Acel ce foloseşte o ură de Drept o face în scop dea 
produce anumite efecte valabile juridiceşte, de care va profita el 
personal sau le va pune fa dispoziţia unui terțiu beneficiar. 

Acel care marca pa un tablou reface pe cont propriu fru- 
museţea pictată tatr'insul, pentru a o gusta singur sau pentru a o 
transmite, explicind-o altora. 

Acel care execută un “rit intenționează să nască în jurusi o 
atmosferă de religiositate, să producă valori mistice nouă și reinoite. 

Filosoful care cugetă, o face cu gindul de a produce valori» 
adevăr inedite , industriașul: valori-martă proaspete ; omul de stat 
sau electorul : valori politice, avantagii pentru naţiune, pentru partid, 
sau pentru el insuși, pedagogul : școlari, adică valori-oameni, etc. etc., 

Acel care bate un cui in părete urmăreşte crearea unei serii 
de noui utilități; valori estetice (odaia va avea un aspect mai de» 
cent cind lucrurile vor putea fi atirnate în cui) valori economice: mai 
multă ordine în gospodăria casei, ușurință de a găsi obiectele de 
Care avem nevoe, etc, etc. 

Pretutindeni, actul de cultură e insufleţit de scopul creării de 
valori de un soiu oarecare, 


o y o 
Al treilea element, pe lingă elementul scop şi elementul cone 
duită, este elementul tä. 


Este bine să nu se confunde acesta din urmă cu scopul. 
Şi confuzia se poate face, căci ambele sint elemente ideologice, 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


față de factorul conduită care e un element tehnic. Tarde avea 


toată dreptatea să insiste asupra distinoţiei dintre eri A 
credinţi. Borin este scop. Credința e constatarea unei 
obiective (justificată sau utopică, puțin importă). S 

Un individ care săvirşeşte un act juridic 1) execută o con- 
duită tipică procedurală, 2) insuflețită de un scop: crearea de efecte 
de drept valabile, şi 3) bazat pe credinţa că societatea exterioară, 

rin instituţiile sale judecătorești şi polițienești asigură, fac posibilă rea= 
piatra dorinții de mai sus prin întrebuințarea pr or de mai sus, 

Orice act cultural e clădit pe cunoașterea anumitor legi— 
divine sau umane, fizice sau psihice, și pe credința că aceste legi 
sint constante, că funcționarea lor e posibilă și eficacitatea lor pro- 
ducătoare sigură, 

Cind cineva bate un cui în părete, nu numai că urmăreşte un 
anumit scop (obținerea de i menajere sau de estetică a 
interiorului) , nu numai că execută anumite mişcări — dar crede, crede 
în realitatea obiectivă a anumitor legi, Legi fizice: de gravitate, 
de cădere a corpurilor, de rezistență a materialelor, de compuneri 
de forțe naturale, Legi sociale: crede in posibilitatea de a perfec- 
{iona gospodăria şi de a infrumuseţa casa prin acăţarea întrun 
culer a unor obiecte care altminteri ar sta tn dezordine prin odăi. 

Aceste credinţi pot fi mai sistematice sau mai empirice. Pot 
a! învăţate arsi Mater, sau grea pier pe experiență cotidiană. 

firşit mai e sau mai particulare, 

ae poartă nume diferite în domeniile diferite ale culturii. Se 
chiamă dogme m religie, virtuţi şi idealuri etice în morală, principii 
juridice în drept, doctrine economice sau < Wirtschaftsgeist einer 
Epoche» (Smart) în Economie, Programe în politică, Postulate 
sau Axiome în Ştiinţă, Doctrine pedagogice în educațiune, Şcoli 
literare, Manifeste, Principii estetice în artă, etc. etc. 

Oricum ar fi, un act de cultură trebue să cuprindă tustrele 
aceste elemente: o conduită tipizară, însuflețită de un scop (care e 
producerea de valori oarecare) şi bazată pe credința în corespon- 
dența dintre acel scop şi acest mijloc, pe credința în anumite legi 
— divine sau umane, fizice sau psihice—care funcţionează perma- 
nent şi permit să prevedem oricind succesul unei întreprinderi fun- 
date pe ele. 

+ 
© o 

Se obișnueşte uneori să se distingă intre cultură și civilizaţie, 
înțelegindu-se prin cea din urmă civilizaţia materială, iar prin cea 
dintăiu partea ideologică a culturii. Este oarecare adevăr în acest 
fel de a vedea, care Insă trebue precizat. 

Nu-i vorba, în materie de civilizație, nici odată de nimic ma- 
terial, ci totdeauna de fapte sufletești (care bunințeles se pot in- 
trupa în obiecte fizice), Este totuşi un simțimint exact în toate acestea, 

Elementul tehnic al conduitei are mai multă exterioritate ca 
cel al credinţii, care e doar un corp de doctrine, de pure idei ge» 


CE ESTE CULTURA ? 43 


nerale, şi nu un sistem de mişcări, de fapte exteme, de purtări 
obiective, Şi atunci, după cum întrun act de cultură ominā 
elementul credință sau din contra elementul tehnic al conduitei, 
vom avea un spectacol diferit, 

exemplu. 

Cind un om nu vine exact fa o intilnire, sau comite o gro- 
solănie în expresiile sale, cind înjură sau cind ofensează o persoană — 
nu spunem: iată un om incult, ci iată un om necivilizat. ŞI totuşi 
el s'a abătut dela o regulă foarte ideală, foarte imaterială de morală. 

Cind un ţăran care posedă un automobil crede că. totuşi e 
mai prudent să ia şi cal, pe care fi inhamă la radiator, nu spunem 
despre ef că e necivilizat ci mai degrabă că e incult. 

De ce? Pentru că el păcătueşte nu atit în contra unei reguli 
de purtare, ci mai mult impotriva unei reguli de gindire. Cesi lip- 
sește este o anumită credință, credința în eficacitatea permanentă şi 
sigură a legilor fizice care garantează funcționarea unei trăsuri 
automobile. 

Insfirşit, într'un act cultural poate predomina şi cel de al treilea 
element, elementul scop, În acest caz, avem celace numim idealuri, 
piară culturale în care Are unei condite precise este confuză, 
i unor fuii cauza orte vagā şi ştearsă, 
Ceiace iesā aci reliefat e ul dorință, scop, năzuință, dor pu= 

eri aspect ță, scop, nţă, dor pu 

Dar — c'o fi vorba de civilizație, de ideologie sau de idear 
luri — actul de cultură se compune întotdeauna cele trei ele- 
mente care, în proporții variabile, nu pot lipsi niciodată. 


D. L Suchianu 


HERCULE 


Pe o bancă din grădina de vară, «Tivolis, şedeau 
cîțiva oameni, 

Unul din ei, Costea Mohaev, luptător şi ridicător de 
reutăți, plingea încetişor, năclăindu=şi cu pumnu»i înroşit 

Fata scăldată în lacrămi, tovarășii lui, cu o compătimire 
tăcută, se uitau la el şi ofiau din adînc. 

— Pentru ce?.. zicea Costea, mătăhăind din cap ca 
ursul. Doamne... Dar ce iam făcut ? A? «Tezeu! Hercule 1...» 

Se apropie unul din membrii familiei (sFraţii lacobs 
— acrobaţi de parter»). Se întunecă. 

— Hmm... Hm... De ce plinge? 

~ Le-au nedreptăţit !— zise Hristici, campionul Serbiei 
şi învingătorul unui oarecare MahometeOglu. Lsa ne~ 
dreptăţit reporterul luptelor, Asta=i totul. 

— La înjurat! 

— Ba încă cum!—zise cu vioiciune uscăţivul Mu» 
calainen, luptător cu o mutră din cele mai nenorocite. 
Aratăsi, Costea. 

Costea făcu deznădăjduit din mină şi, lăsînd capul în 
jos, începu să privească nisipul de subt picioare, cu un 
aer care arăta lămurit că pentru Costea zilele senine n'au 
să mai sosească niciodată, că Costea e umilit, călcat în 
noroiu pentru totdeauna, şi că mîngierile prietinilor sînt 
zadarnice. 


— Şi cum te»au înjurat? 


HERCULE a5 

Costea ridică ochii injectați. 

Mi-a zis Tezeu. Asta a fost alaltăeri.. Eri a venit 
cu alta: «Siberianul Mohaev— zice— lupta ca un adevărat 
Hercule». 

— Daă=l încolo.. îl sfatui membrul familiei lacobs. 
Dacăsi ține seamă... 

— Da... Dăel încolo.. Am o mamă bătrină la Cras- 
noiarsc. Sora a isprăvit trei clase. <Hercule».. Ce are 
cu mine?.. 

. < — Hercule.„—şopti Mucalainen pe gînduri. — Tezeu 
incă — așa şi aşa, dar Hercule! Adevărat... 

— Dar tu ştii ce va să zică Hercule ?— întrebă pres 
cautul învingător al lui Mahomet=Oglu. : 

— Ştie Dracu! Intreb pe arbitru: ride. Curată ne» 
norocire |... 

~ Dar dacă tezai da deseară pe lingă reporter şi 
lai întreba, pentru ce? 

~ Să ştii că am sā- întreb! Azi mai aştept, dar 
mine mă duc drept la el şi=l întreb. 

~ Nici n-ai ce să întrebi. Lucrul e limpede: trebue 
să=i dai. Inchide=i gura cu cinci ruble, şi gata, E limpede : 
omul vrea să stoarcă... 

Costea se mai învioră, 

i Dar rege app sint de ajuns? li dau și zece, nu= 
mai nu scrie. Eu sint om muncitor, şi tu îti bati i 
de mine. Pentru ce? gi mii ue 

Se luă de cap și începu să geamă, aducindu=şi aminte 
de atitea jigniri. 

— Doamne, pentru ce? Cui, ce rău am făcut? 

Feţele tuturora erau serioase, concentrate. Lîngă ei 
suferea, sincer, făra prefăcătorie, o ființă vie omenească, 


şi inimile înăsprite se strîngeau de milă şi durere pentru 
aproapele lor, 


Era seara, tîrziu. 

Pe aleea singuratecă mergea, uitindu=se visător la cer,- 
recenzentul sportiv şi se făcea că pentru dînsul e tot una: 
il cheamă la cină directorul campionatului, ori nu. 


45 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Şi nuzi era tot una... 

Dintre tufe se arătă cheresteaua masivă a lui Costea 
Mobaev, ridicătorul de greutăţi, şi se apropie de recenzent. 

— Domnule Zascacalov, întrebă Costea, încurcîndu=se, 
tuşind şi umflindu=se nenatural. ÎN aţi pierdut chiar acum 
zece ruble? Nu le=aţi scăpat pe alee? 

— Mi se pare că nu; dar ce e? 

— Le-am găsit eu. Sînt probabil ale dumitale. Luaţi-le.. 

— D'apoi asta e de douăzeci şi cinci de ruble ! 

— Ei, şi ce]. Daţi=mi restul de cincisprezece ruble, 
şi atunci ese întocmai... 

Recenzentul zîmbi cu îngăduință, scoase din buzunar 
restul, băgă hirtia în buzunarul vestei și începu să umble 
din nou, uitîndu=se la cer. 

— Atunci pot nădăjdui? strigă ruşinosul Costea, as= 
cunzindu=se între tufe. 

— Fii liniştit! 

Trecu noaptea, sosi ziua, Noaptea Costea dormi bine 
(pentru întăia dată în timp de trei zile şi trei nopţi) dar 
dimineaţa îi aduse groază, întunerec şi desnădejde. 

In gazetă despre dînsul erau scrise, cuvînt cu cuvînt, 
următoarele : 

<Cea mai interesantă fu lupta acestui vechiu elen, 
Antinou Mohaev, cu Orai, ungurul peșterilor. Într'o cioc 
nire scînteetoare sa întîlnit Mohaev, care prin exteriorul 
său e demn de dalta lui Pidias,—cu ungurul greu, ca 
fierul. Ca un ghem de pantere sau -rostogolit pe scenă, 
pănă cînd, la al douăzecilea minut, teribilul Hercule, intui 
însfirşit pe ungurul peşterilor». 

1 Dia nou se adunară în grădină, pe aceiaşi bancă, ca 
să chibzuiască asupra insuportabilei situaţii creată... 

Era clar că grosolanul și neobrăzatul reporter duce 
o campanie cinică în contra nevinovatului Costea Mohaev, 
şi toată întrebarea era numai, cu ce scop? 

La început se ajunse la încheerea că reporterul a fost 
cumpărat de luptătorii— concurenţi ai celuilalt campionat, 
apoi îşi formară convingerea că reporterul are un om al 
lui în locul lui Costea, şi că vrea întrun chip sau altul, 
să scoată pe Costea din campionat, 

Discutau şi se frămîntau, iar Costea şedea cu privi» 


HERCULE 47 


rea suferindă, oprită asupra unui gros trunchiu de arbo 
şi şoptea cu buzele palide, strimbate de obidă. pis 
dia Hercule... Așa, aşa: Antinou |... lată unde am a~ 
pise! ei de dalta...» Bine, taiemmă, dacă ţi se îngă= 
e ee cu pînela Bea sîngele meu, scorpion 
artar să plingă, 
oți, lăsînd în jos capetele lor mari şi greoaie, în» 
tunecaţi, se uitau în pămînt, şi numai epice otil 
roşii se mişcau amenințătoare, iar din largile şi cărnoasele 
piepturi ca miles răguşită, concentrată... 
~ Miza zis Antinou!—strigă Costea, şi=şi cupri 
capul cu mînile.— Mai bine mă trăznea cu ba Thait pice: 
Cap... 
— Caută de vorbeşte cu el omeneşte,—îl 
pese g atita bătaie de cap?.. citare sa 
~ Prea sau... Ca niște ciîni, — mormăi pol 
pă Ard supt pe Negru lemn de bei ss: zarea 
na trecută scria tot despre el: fiu al Timb - 
treabă=l, E ae făcut Negrul? ppa E 
~ Negrului puțin îi pasă, — observă Costea. pri 
“Aha i : . printre 
nu atei nu ştie rusește. Dar eu înțeleg foarte bine, 
+ Mult timp stătură uluiţi, întu i işte fiare î 
nadie dim : za ți, întunecați ca nişte fiare în» 
oți se gindeau: şi ridicătorii de cite i 
ivi uşori £ sori de viaţă, sa Cea 
i era milă de tovarăș, Şi fiecare îşi dădea seamă 
mine poate să se întimple şi cu el sect lucru. pti 


l 


Seara Costea se luă din nou d 

f ' Ă upă urmele recenzen= 
tului sportiv, şi pe cind acesta căuta să pătrundă în tai» 
nele sg vei incepu să=i vorbească. 

~ ultă,— zise, abia stăpînindu=se şi luinduzl d 
umăr. — Din partea dumitale nu e Bica | : 

Recenzentul se încreți, 


*) Finlandez (N, trad.). 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ce mai vrei? Nu-ţi ajunge ? întrebă. 
Lui Costea îi năvăli sîngele în faţă. 


— A-a? Aşa=mi vorbeşti? Dar ăsta... îl vezi? 


Cum ţi se pare? 

Lucrul despre care întreba părerea recenzentului, era 
un pumn mare și vinos, care se clătina la o distanță a= 
propiată de fața recenzentului. 

Recenzentul sări îndărăt cu țipăt de spaimă, iar Cos- 
tea rise cu un aer sinistru, 

— Asta, drăguță, nusi Tezeu ! 

— Da... Dumnezeule... zimbi recenzentul în silă. Fii 
liniştit... Am să=mi dau silința. 

£ se despărțiră... 

despărțiră fară să se înţeleagă. O prăpastie adincă 
era între unul şi altul. 

În aparenţă recenzentul nu arătă că sar fi prea spe= 
riat de Costea, dar înlăuntru simţi o răceală... 

Mergind spre casă se gindea : 

— Auzi, ursul grosolan! A dat zece ruble şi nuz=i 
ajunge Antinou. Dar cum să te mai numesc? Zeus? In= 
cearcă de scrie şi singur... 

Şi se simțea jignit că elegantul lui stil, strălucitoarele 
imagini şi comparații se cheltuesc pe nişte oameni groşi şi 
neciopliţi, care se tăvălesc pe scenă şi nu preţuesc munca. 
Simţea durere în suflet: un suflet gingaș, melancolic, stă= 
pînit de un tremur de bucurie în faţa frumuseţelor aces= 
tei lumi. : 

In fondul ip rea Zascacalov se temea de fiorosul 


şi masivul Costea Mohaev, şi de aceia în recenzia de azi 


hotări să se întreacă pe el însuşi. 
După lungi reflexii scrise despre Costea 


aşa: 
«Era o privelişte grandioasă... Puternicul Mohaev, ca 


un adevărat Zeus al luptei, coborit de pe Olimp ca să 


se măsoare în puteri cu omul, își găsi un adversar în 


persoana unui bronzat fiu al sacrului Gange, odrasla Bra= 
manilor. laguarul Mobhaev cu gesturile plastice ale unui 
Hermes, se năpusti asupra adversarului lucitor ca teracota, 
şi Hermes, se înţelege, a învins! Nu din cauză oare că 
Hermes cu fața lui Mobhaev, în luptă devine legendarul 
Hercule? Noi stăteam şi ne gindeam, privind pe Mohaev: 


HERCULE 49 


şi un asemenea corp să nu=l cioplești? Unde cu 
ta dată, Pidias 1». g arie 

Seara Zascacalov veni în grădină şi după controlul 
luptei, plecă în aleea singuratecă, mulțumit de el, de pro= 
tejatul său Mobhaev şi perspectiva cinei directoriale 

Cu paşi iuți se a de de el Mobhaev, întinse mîna 
şi— m'apucă recenzentul să prindă de veste, cind se pomeni 
jos, simțind în spate și în urechea stingă o mare durere. 

~ A»a,—se gîndi.— Sari la bătaie ?... Bine. Eu, dră= 
guță, nu cedez. N'ai să mă sperii! Cu atit mai rău pen= 
tru tine.. Acuma nu mai scriu despretine o vorbă. Să ştii! 

A douazi apăru recenzia luptei, şi în pasagiul privi- 
tor la lupta lui Mohaev cu Mucalainen, totul se mărgini 
la cîteva vorbe reci: 

— La a doua pereche au luptat Mohaev cu Muca= 
lainen. După -o luptă de douăzeci de minute învinse cel 
dintăiu prin procedeul <briului invers». 


Mohaev fu sărbătorit. 

Şedea la berăria 4Ursul», roşu, inviorat, şi cu o vă= 
dită lăuduroșie spunea colegilor : 

— Eu ştiu cum so jau cu ăștia! Credeţi-mă! N'o 
scoţi la capăt nici cu bani, nici cu vorba, Numai cînd 
izai tras una bună, îndată sa muiat. S'o ştiţi băieți ! 

— “Băiat cu cap!—îl lăudă -cu sinceritate sirbul Hrise 
tici, şi sărută pe învioratul Costea. 


“A. Avercenco. 
(Tradus din ruseşte de A. Frunză), 


Leon Tolstoi ca tip psihologic 


La 28 August a. c. se implineşte o sută de ani dela data maş- 
terii marelui scriitor rus Leon Tolstoi. A murit la 7 Noembre 
1910. In acest răstimp de 82 ani (28 Aug. 1825—7 Noembr. 1910) 
s'a desfășurat activitatea lui uriaşă, de idei şi incercări cute» 
zătoare. Cu prilejul aniversării de 80 de ani, un critic ff compara 
c'un munte în mijlocul mării, Bate necontenit valul mării, şi mun- 
tele stă neclintit, Multe şi mari valuri au tulburat marea vieţii dela 
naşterea lui Tolstoi, şi dinsul a rămas nebiruit în măreţia lui. 

Cunoscutul scriitor rus Vladimir Corolenco, în amintirile sale 
despre Glieb Llspienschi (scriitor rus), povesteşte următorul epizod : 

“Întrind în biuroul meu, Ulspienschi a văzut deasupra mesei 
un portret al lui Tolstoi, mare, Iografiat, 

<Ce însemnează asta? a 'ntrebat Ulsplenschi arătind cu ochii 
la fotografie. 

«Eu~ continuă Corolenco —i-am răspuns lui Glieb Ivanovici 
ce anume admir hier ve tere d tea ae e Dra prag 
lun ditor la aspre ei și pe a zis: 

= E ADi Eu, iată, mă gătesc demult să mă duc fa el... să 
vorbesc... despre multe... 

«Şi pe urmă, zimbind, a adăogat: 

-« u mi-e teamă. Ce mare e!l.. Dar, totuși, mă voiu 
duce neapărat... lată, mă voiu intrema şi mă voiu duce să vor- 
besc... despre multe. ý 

«Dar după cit ştiu» —adaogă Corolenco— sel n'a apucat să 
se ducă». 

Acest e a avut loc demult. El aparține acelei perioade 
din viaţa lui Tolstoi, cind «marele scriitor» — cum zice Corolenco — 
«se afla în faza polemică de <neprotivire>, * cind de :subt con- 
deiul lui apăruse povestea despre «Ivan durac» (lon cel prost). şi 


* Invăţătura lui Tolstoi cum că omul mu trebue să se opună răului 
prin violență („ne protivisia zlu nasiliem*). N. P. 


LEON TOLSTOI CA TIP PSIHOLOGIC 51 


alte nuvele din aceiaşi serie şi încă nu se desfăşurase marea evo- 
luție a acestui duh neliniștit şi putemic». Cum vedem, însă, și în 
acea perioadă, personalitatea lui Tolstoi era «mare», cu măreția ei 
uimea pe cei mai de samă contimporani ai ei, d scriitori de mare 
talent şi attt de valoroşi cum era Uspienschi Glieb Ivanovici, deși 
acesta avea altă concepție, 

Anii de pe urmă l-au făcut pe Tolstoi şi mai mare şi l-au 
ridicat la acea imălțime, de unde dinsul a fost văzut și unde a de» 
venit scump pentru toată lumea civilizată, Aceasta ne o do 
interesul neintrerupt cu care a fost urmărită toată viața marelui 
scriitor şi studiate operele lui de cărturarii lumii. Fiind o mindrie 
a naţiunii ruse şi a întregului neam slav, Tolstoi a fost scump, în 
același timp chiar și întregii omeniri, Şi aceasta nu pentru vreuna 
din operele lui, nu pentru vre=o latură a activităţii lui; din tot ce 
a creat Tolstoi, cea mai mare şi mai valoroasă creaţiune este el 
însuși, acest spirit puternic şi neliniștit, 

Cum se explică, însă, un interes atit de mare față de perso- 
nalitatea lui Tolstoi din partea oamenilor de diferite naţionalităţi, 
cu variate situaţii in societate, cu felurite tradițiuni istorice? La 
această întrebare nu putem găsi decit un singur răspuns: Leon 
Tolstoi cu viaţa lui, cu opera lui creatoare, cu personalitatea lui 
a ştiut să atingă cele mai adinci, mai ascunse ginduri şi visuri ale 
omenirii contimporane. Ideia aceasta deşteaptă în mintea noastră 
multe întrebări, Dintre acestea ne-am permite să ne optim asupra 
unei chestiuni, și anume ; prin ce fel de mijloace şi puteri, Tolstoi 


ia glina i ANEI RI 
prezintă ca tip gic ? 

Nu pretindem să putem da la această întrebare un răspuns 
pe deplin satisfăcător. Vom stărui, deci, să schițăm măcar în tră- 
sături generale psihologia lui Tolstoi, să relevăm cel puţin unele 
momente mai însemnate, care nesar ajuta în oarecare măsură să 
ne putem orienta în acea lume de idei, simțiminte, de sguduiri su- 
fleteşti, acea lume care poartă numele de Leon Tolstoi. ȘI în a- 
dEste limite, însă, ne vom märgini la o expunere cit mai scurtă, 

Aşa dar ce a reprezentat Tolstoi ca tip psihologic? 

Dacă vom incerca cu o singură ochire să cuprindem activie 
tatea complexă a lui Tolstoi, vom observa că, în tot cursul vieții 
lui indelungate, luarea lui aminte a fost preocupată de un singur 
subiect, și toate puterile lui sufleteşti au fost indreptate într'o sin- 
gură parte — spre om. E adevărat, în istoria activității lui au fost 
momente de creațiune artistică mai încordată, cind el cu o putere 
genială de intuiție artistică se înălța pănă la contemplarea «lumit 
obiective în lumina ei adevărată». S'ar părea că m astfel de mo- 
mente nu putea să aibă loc nici un fel de subiectivizm, şi dinsul 
urmărea și zugrăvea impasibil oameni şi obiecte, Dar n'a fost așa: 
dacă vom cerceta subsolul muncii lui creatoare, chiar şi în aceste 
momente vom constata acelaşi tendință, aceiaşi mclinare cătră om. 
Omul era subiectul principal al tuturor gindurilor lui, centrul In- 


52 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tregii lui organizaţii sufleteşti. Acest antropocentrizm este fondul 
firii lui Tolstoi, Binernţeles, aici nu vorbim de antropocentrizm în 
concepție: în cazul de față pentru noi nu importă, ce anume vore 
bea şi scria Tolstoi despre om, despre valoarea lui superioară şi 
menirea lui, Noi n'avem m vedere decit structura sufletească a lui 
Tolstoi, acea insuşire, datorită căreia, dinsul privea totul ‘subt a~ 
cest raport : pretutindeni Tolstoi căuta şi zugrăvea omul, Cu 
deosebită claritate această însușire se manifestă în descrierile ar 
tistice ale naturii exterioare, 

Cind reciteşti aceste descrieri, chiar şi în operele din perioada 
timpurie a activităţii sale, care sint lipsite aproape de orice tene 
denţiozitate, cind le reciteşti, simți că pe marele artist il intere- 
sează nu natura propriu zisă, ci natura în raporturile ei faţă de 
om, și descrie aproape intotdeauna acea anume latură a ei, careil 
duce la aceiași țintă, la om. Natura pentru dinsul nu e scop, ci 
mijloc, acel mijloc care tl ajută să pătrundă mai adinc şi să pri- 
ceapă mai bine pe om. Tolstoi zugrăvește, am zice, latura ome= 
nească a naturii, 

In nuvela <Năvala», * Tolstoi descrie o noapte şi acel «sue 
net plin şi frumos, pe care noi il numim tăcerea nopții... Natura 
era plină de frumuseţe impăciuitoare şi de putere. Nu e oare loc 
indestul pentru oameni să trăiască în aceasta lume frumoasă, subt 
acest nesfirşit cer instelat ? Oare poate, în mijlocul acestei firi în 
cintătoare, să dăinujască în sufletul omului simțul de răutate, de 
răzbunare sau de patima nimicirii a semenilor lui? S'ar părea că 
tot ce e rău în inima omului ar trebui să dispară în atingere, cu 
natura, cu această manifestare nemijlocită a frumuseții şi a uis, 
. *Războiu şi Pace», prințul Andrei Bolconschi pleacă la 
moşie in Riazan. Era primăvară timpurie. Pădurea de mesteacăn 
abia începuse să inverzească. S'au arătat Întăiele flori. «La mar- 
ginta drumului stătea un stejar., ca un monstru bătrin, supărat şi 

me pater printre  mestecenii zimbitori,.. <Primăvară, şi dragoste 
şi fericire !> —parcă spunea acest stejar, — «ṣi cum nu vă plictiseste 
voi tot aceiași şi aceiaşi înșelăciune stupidă şi lără nici un rost. 
Tot una şi una, şi tot aceiaşi înşelăciune! Nu există nici primăvară, 
nici soare, nici fericire. lată, uitaţi-vă, stau brazii fără viaţă, m= 
ghesuiţi, pururea aceiași, şi iată, şi eu mi-am răsfirat degetele frinte, 
jupuite, de unde şi au crescut —din spinare, din şolduri; cum au 
crescut, aşa şi stau, și nu cred nici în nădejdile noastre nici în fn- 
şelăciuni=.„. Aşa i se prezinta natura lui Andrei, rămas singuratic 
după moartea principesei... | 

La întoarcere, cu sufletul plin de sentimente noi, Şegtrptate 
de familia Rosten și de tinăra Nataşa, Andrei intră tn aceiaşi pā- 
dure. De astă dată, era inceputul lui lunie,— totul tnflorise... «Da, 
aici, în pădurea aceasta era acel stejar, cu care eram de acord» — 
gindi prinţul Andrei. — «Da unde-i el», — se gindi iar prințul Andrei, 


* „Nabieg* 1852, 


LEON TOLSTOI CA TIP PSIHOLOGIC 53 


uitindu=se în stingă a drumului, și nepricepind singur, nemai 
recunoscinduel, privea cu plăcere acel tejét pe tarè-l căuta. Ste- 
jarul bătrin, schimbat pe dep perit c'un de 


aco desiş 

plină de sevă, întunecată, se scalda, abia clătinindu=se, în 
soarelui de sară. Nici degete strimbe, nici mușchi, nici vechea 
neincredere, nici vechea amărăciune —nimica nu se mal vedea, 
Prin coaja aspră, seculară, au străbătut, fără cioturi, foile k 
tinere, aşa incit nu-ți venea să crezi că acest bătrin lèsa făcut, 
«Da, acesta e tocmai stejarul acela», —se gindi Andrei, şi asupra 
fui a năvălit dintr'o dată un sentiment primăvăratic, fără pricină, 
de bucurie și moire.. Nu, viața nu e terminată la anul 31...» 

La începutul „Ihvierii“, Tolstoi descrie o dimineață de primă- 

vară m oraş şi isprăvește cu următoarele cuvinte: «Vesele erau 
e, şi paserile, și insectele, şi copiii. lar oamenii — oamenii 
mari, vristaici nu încetau de a pr ve a se chinui pe sine şi unul 
pe altul. Oamenii socoteau, că sfint e şi însemnat nu această di- 
mineață de primăvară, nu această frumuseţă a lumii lui Dumnezeu, 
dată pentru binele tuturor făpturilor, — frumuseţea care inspiră pace, 
linişte şi dragoste, dar sfint şi insemnat e acela, ce ei singuri au 
iscodit ca să domnească unii asupra altora»... . 

Pare că antropocentrizmul accentuat în așa măsură este trăe 
sătura principală tn psihologia lui Tolstoi. această 
stau în strinsă legătură multe alte deosebiri sufleteşti ale lui. 

" Preocupat mereu cu chestia omului, Tolstoi tf căuta nu tn 
afară de sine, nu în trecut, nici în mediul de care era Imconjurat, 
ci în sine, în lumea lui interioară. Alci aflăm rădăcina acelei at- 
toanalize, la care se reduce în fond toată munca creatoare a a- 
cestui geniu. Ca să pricepem rostul acestei trăsături a psihicului 
lui T k mene E a în pS e: = să 

'olstoi ui pers precum în chip t 
toată mulțimea celorlalte stări sufleteşti, In orice împrejurări s'ar fi 
aflat, orice s'ar petrece în sufletul lui, înaintea ochilor săi el avea 
mai întălu şi 'ntăiu eul său, interesele și cerințele conștiinţii sale 
personale. Aceste interese el nu le uita niciodată. Tolstoi 
să nu se gindească la ele, şi totuși dinsele erau izvorul, stim 
principal al muncii lui interne. Aceasta era un fel de simţire deo- 
sebită, care constitue subsolul conştiinții de sine. 

La ce trebuia să-l ducă pe Tolstoi o astfel de structură sue 
fletească? Mai înainte de toate, la năzulrqa de a pătrunde și a 
studia propriul suflet, de a-și lămuri nevoile și puterile lui. Aceasta 
era anume problema conștiinții de sine, problema de autodetermi- 
nare, şi noi știm că tocmai chestiile privitoare la eul propriu au 
şi fost principalul subiect al operei lui Tolstoi, 

Fiind însuşire cardinală a organizaţiei sufletești a lui Tolstoi, 
particularitatea aceasta trebuia să se repercute asupra întregii lui 
opere, chiar şi asupra creaţiunilor artistice. Aici însușirea arătată 
sia manifestat în caracterul subiectiv al acestor See în faptul că 
el a zugrăvit aşa fel de chipuri, a descris așa fel de fenomene din 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


viața interioară, care privesc în mod direct viața și personalitatea 
lui, incit adeseori, în formă artistică, nitel arată pe însuşi autorul, 
Să ne aducem aminte de Nicolai Irteniev Neblindov (din pereti 
tirile timpurii), de Olenin (din <Cazacii>), de Pier Bezuhov, Andrei 
Bolconschi, Levin (din <Războiu şi Pace»), să ne reamintim şi 
biografia lui Tolstoi, şi ne vom convinge, că biografii şi criticii lui 
au toată tatea cînd spun că în toate aceste imagini, dinsul a 
zugrăvit «diferite laturi, diferite momente ale sufletului său» (Bi- 
rincov). 

Tolstoi la drept vorbind, n'a părăsit acest teren—de excen- 
trizm psih — nici atunci, cind crea imaginile artistice ale lui 
Eroşca din «Cazacii» şi Platon Carataev din <Războiu şi Pace>,— 
iai de o obiectivitate uimitoare, S'ar părea că pentru a crea 
astfel de figuri, care n'au aproape nimic comun cu autorul nici în 
privința situaţiei sociale, nici din punct de vedere al vieţii sufle» 
teşti, nici chiar al structurii psihice, — pentru a crea aceste chipuri, 
s'ar părea că Tolstoi, avea nevoe chiar să uite de sine şi să se 
supună acelor influențe și condițiuni exterioare, de care, cum se 
vede, aceste imagini sint provocate, Însă nu e aşa. O analiză stă- 
ruitoare a acestor chipuri, artistice ne arată, că şi în ele este in- 
tipărit același subiectivism, că şi dinsele sint provocate de cerințele 
eului personal al autorului, că, dacă nu in conturul acesto; ima- 
gini, cel puţin —în conceperea lor, în ideia lor, se manifestă același 
excentrism, aceiaşi subiectivitate, Tolstoi a creat aceste imagini 
nu pentrucă în viaţa reală ar fi observat prototipurile corespunzăe 
toare, În aceste chipuri de pură creaţiune el căuta rezolvirea gres 
lelor sale indoeli, în ele vedea dezlegarea tainei lui chinuitoare, 
care trebuia să potolească setea lui sufletească personală. Prin ur- 
mare, şi aici, cerințele personale, nevoile eului propriu au fost 
puternicul imbold care a dat mişcare creațiunii, 

In ce consta, insă, aceste cerinți, această sete sufletească a 
lui Tolstoi? Această întrebare ne duce lă“altă particularitate a 
sufletului marelui soriitor, 

E de notat, că avind ca centru al atenţiei pe om, Tolstoi 
nu se interesa cu totul, de pildă, de latura antropologică a omului. 
Nuel preoa pe dinsul nici viața sufletească în sine a omului— 
puterile ei, năzuinţile, condiţiunile de dezvoltare, etc. Din tot ce 
priveşte viaţa şi natura omului, Tolstoi se interesa numal de me» 
nirea lui, Ce menire are omul? Care este lui morală? 
Pe ce se bazează această valoare? lată chestiile care absorbeau 
toată luarea aminte a marelui scriitor. Dacă ne vom reaminti bio» 
grafia lui Tolstoi, ne vom reinvia în memorie cele mai de samă 
chipuri artistice ale lui și ideile principale din învățătura lui, vom 
pricepe că problema etică, problema individualismului etic, chestia 
existenței personale a fost, dacă se poate spune astfel, axa vieții 
lui întregi, a creaţiunii lui artistice şi a concepției lui. Rezolvirii. 
acestei probleme i-a fost consacrată toată opera lui, 

pe care a urmat marele scriitor, a fost neobișnuit de 


a ai 


LEON TOLSTOI CA TIP PSIHOLOGIC 55 


lungă, putem zice—fără capăt, şi totodată ~ extrem de grea, Pe a- 
peur ar Tolstoi ne-a e mei laturi nouă ale ființii sale şi incă 
cu mai multă putere şi-a manifestat măreţia și vigoarea spiritului 
său, 


proprietar a devenit un simplu muritor, un om mare, cu feu fletul 
deschis, scump şi uşor de înțeles chiar și pentru un simplu țăran, 
A 


care el trebuia să treacă ez prefaceri mari în toată viața 
terioară, nu în păreri și idei, 
Şi aceasta nu e decit o latură a celor petrecute, 

Binetmţeles că Leon Tolstoi, care işi vedea chemarea 
sa în morală, în lămurirea chestiei privitoare la valoarea morală a 
omului, nu prezintau un mare interes formele artistice ale gindirii, 
Dar totodată dinsul nu putea attt de ușor să se dispenseze de ele, 
deoarece el fiind un adevărat artist, aceste forme aveau adinci ră- 
dăcini în însăşi organizația lui sufletească. Astfel chemarea lui ti 
impunea o problemă, pe care el era nevoit să o rezolve 
de analiză, cu ajutorul unor judecăţi complicate şi indelungate, iar 
talentul lui artistic trata obiectele de observaţie şi chiar introe 
specțiune, le transforma în imagini strălucitoare, adeseori de o rară 
frumuseță, imagini care singure puteau deveni un izvor de emoții 
estetice din mai tnălțătoare. 

Privind lucrurile din acest punct de vedere, am putea zice, 
că in fond în toate operele lui artistice, făcind excepție doar de 
cele mai timpurii, observăm la Tolstoi anume o astfel de luptă în- 
tre chemare şi talent, luptă care bineinteles se petrecea fără să 
fie observată de conştiinţa lui Tolstoi, La inceput talentul lui Tole 
stoi se manifestă intr'o formă strălucită și ajunge la culmea puterii 
în nemuritoarea epopee, *Războiu şi pace», deşi chiar in această 
operă, în felul de a descrie tipurile, evenimentele, în caracterul 
ima prezentate străbate chemarea lui. Mai pe urmă manie 
festările acestei chemări devin tot mai adinci, mai cuprinzătoare, 
opera lui creatoare capătă un caracter tot mai tendenţios, iar în o= 
perele mai tirzii predomnește definitiv propovăduirea morală. 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


Astfel în psihologia lui Tolstoi gindirea artistică cedează trep- 
tat locul gîndirii discursive, ein prin noțiuni. perii jire 
nu putea să părăsească cu desăvirşire creațiunea prin im 7 
oarece aceasta ar fi insemnat că dinsul șia schimbat însăși firea, 
Astfel dacă Tolstoi, în epoca de înilorire a activităţii lui artistice 
iși destăinuia misiunea lui de văduitor, fără ca să vrea, pe la 
sfirșitul activităţii sale, m peri de cea mai mare dezvoltare a 

văduirii lui morale, mai aflăm propovăduirea cea mai aprinsă 
Intro formă artistică. Aşa a fost romanul lui «Invierea», 

Renunţarea fa opera artistică are un înțeles foarte admc în 
istoricul vieţii sufletești a lui Tolstoi. In lupta arătată mai sus unii 
critici constatau cu drept cuvint o luptă între frumos și bine, luptă 
care constitue unul din cele mai insemnate momente în dezvoltarea 
trezea Tolstoi. Pe noi însă, în cazul de față, nu ne po 
cupă it latura preg „a a acestui proces semnificativ, latură 
care sa manifestat prin faptul că artistul a devenit cugetător, poe» 

tor s'a transformat în moralistepropovăduitor, 

Ne vom opri încă puţin asupra acestui eveniment din viața 
sufletească a lui Tolstoi: aici sint ascunse multe comori sufletești 
ale Ss om * t. 


cu Saul: Saul a ieşit să caute asinul şi a Ă e împărăţia. Aceşti 
oameni, insă, iese să găsească împărăția <4 —să cunoască uni- 
versul) şi află asinul, 

sa Toloi As nalesi alojodetă de această ingustime a conşti- 

, n'a fost ca o pecitaas mgu 

Centrul atenției, al creațiunii lui a fost omul- microcosmul, acest 
univers mic, care dă rost sau tăl 
mâcrocosm 


pricepe menirea lui pentru Tolstoi însemna a pricepe rostul între- 
gului univers. Această me pi spre unlversa, constitue o Ce- 
agai a vieții spirituale a lui Tolstoi și ne descopere în el 
o fi filosof prin excelență. Ca filosof dinsul șia imceput ace 
tivitătea literară, filosof a ramas pănă 'n ultimele zile ale vieții. 
Mai sus am arătat că singura idee, în care Tolstoi căuta ex- 
plicarea rostului vieţii şi a universului întreg, a fost cea etică. Bi- 
nele, iată esența vieţii adevărate, înfăptuirea posibilă a binelui — 


LEON TOLSTOI CA TIP PSIHOLOGIC 57 
iată existenței omului. Ca să putem aprecia această idee în 
toată şi puterea ei, ca să putem rolul ei in psi» 


hologia a lui Tolstoi, iar pe urmă—şi valoarea ei obiec 
tivă, să ținem seama de următoarele, 

Ca fiu al timpului său, epocă care între altele s'a dis- 
tins şi prin zi extraordinare ale ştiinţii, ca un căutător neobosit 


istoria gîndirii, Tolstoi nu putea să nu cunoască și alt răspuns 
despre rostul vieții, acel răspuns pe care îl dictează tocmai dezvole 
tarea uriașă a ştiinții și care a fost nu odată dat în cursul istoriei, 
Acest răspuns glăsueşte că rostul istoriei mtregi, cum şi rostul 
vieții omeneşti constă anume în progresul științii și a acelor exte= 
rioare forme de viață, care smt legate de acest progres, Rațiunea, 
anume ca organ al științii, este ra putere, care pune omeni- 
rea ra mișcare , cultura minţii, timbogăţirea știinţii —toată menirea 
omului, 

Faţă de aceste timprejurări problema asupra rostului vieţii la 
Tolstoi capătă cu totul altă însemnătate: ea devine mai compli- 


există omul, ci—ce este mai presus, mai scump, mai de valoare 
pentru om-—cultura minții sau perfecționarea morală ? Care este 
puterea noastră superioară, demnitatea noastră mai înaltă — cunoşe 

teoretice sau aspirațiunile morale? Sau, vorbind cu cuvine 
tele lui Kant, cui vii primatul în viața omului — rațiunii pure 
sau acelei practice 


ţa, pe care a căpătateo 
problema etică în concepția lui Tolstoi. 
hestia arătată asupra primatului rațiunii pure sau a acelei prace 
tice constitue rădăcina marei certe, care attt în viață cit şi în ise 
torie are loc între raţiunea și «inima» omului. Fiecare din noi cu- 
pita i din experiența proprie, cite suferințe aduce omului deza- 
ul dintre cerințele i moral şi poruncile gindirii reci, cu- 
moaşte cum acest sd ar snm ra rotire rea 
paralizează puterile. Pentru virea acestei certe s'au consacrat 
multe genii în trecutul omenirii, Cea mai grandioasă încercare de 
a pune capăt acestei certe a fost făcută de Kant. Dinsul stăruia 
să delimiteze sferele rațiunii pure şi a celei practice şi astfel să facă 
posibil un echilibru su c, astfel ca omul să devină o ființă tme 
pacată, Dar această incercare n'a reușit, şi vechea tragedie a o- 
menirii a rămas nemlăturată. 

Puntnd problema vieţii intro formă atit de hotărită şi precisă, 
Tolstoi, cum vedem, a atins rana cea mai dureroasă a omenirii 
contemporane și a aderat la cei mai mari mingietori ai omenirii, 
în calitatea de colaborator genial şi adine convins. Nu e de mi- 
rare deci, dacă moartea lui a stirnit o durere arzătoare în toate 


colțurile lumii, 


ga ——— VIAŢA ROMNEASCĂ n 


Tolstoi atribue mai multă însemnătate cerinţilor morale ale 
omului, decit năzuinţilor unii lui. Am face o mare greşală, 
dacă de aici am trage uzia, că Tolstoi este mistic, că e un 
adept al laturilor iraționale ale sufletului, dacă vom crede că dinsul 
a fost un adversar al ştiinţii, îndeobşte al raţionalizmului. Tolstoi, 

vă, nu are nimic din trăsăturile misticizmului, El este un 
raţionalist adevarat. E drept, rezervă ştiinţii un loc modest, dar 
numai în învățătura, în e Ag pp aa El nu Ă apa scopul vieţii o» 

ti în ştiinţă, nu c menirea om 

per ady pe de bogată, pe terenul ştiinții. Dar totodată știința 
pentru dinsul este puternica uneltă de autodeterminare, mijlocul cel 
mai sigur pentru a se cunoaşte pe sine, însuși, iar pe urmă-—şi 
calea sigură pentru satisfacerea cerinţilor morale celor mai impor- 
tante. Ştiinţa, una și singură, nu ne poate face oameni adevăraţi, 
insă ea ne ajută så ne cunoaştem, să ne lămurim adevăratele nevoi 
suflet să le satisfacem. 

Ce ma idee la Tolstoi n'a fost o concluzie a judecății, o 
concluzie eşită din consideraţiuni teoretice : în ea se oglindește me 
săși structura sufletului lui, însușirea organică a firii lui, la care el 
n'a renunțat niciodată. Tot, despre ce el vorbea sau scria, până și 
Fiinţa Superioară, al cărei glas dinsul îl auzea în sutletul său, tot 
pentru el era cel mai clar şi mai precis subiect al conştiinţii. A- 
ceastă conştiinţă a fost gor Tolstoi steaua călăuzitoare, care fi 
lumina calea grea işul indoelilor chinuitoare și a decepţiue 
nilor dureroase, (V. mai cu seamă <confesiunea>), E 

Astfel, după Tolstoi, omul nu poate să se cunoască pe sine, 
să se perfecționeze, decit prin gindire, prin ştiinţă, prin judecată. Şi 
toată viaţa el a păstrat adincă credinţă in puterea raţiunii, Une- 
ori se părea, că dinsul, ca altădată Socrate, este hotărit să iden- 
tifice ştiinţa şi binele și e gata să afirme, că cine posedă ştiin 
acela infăptueşte de-acuma şi binele. Intro lucrare, începută în ul- 
tima zi a vieţii lui în Iasnaia Poliana şi isprăvită în schitul Optina, 
dinsul vorbeşte despre «mijlocul eficace» pentru luptă contra pe 
depsei cu moarte care apsă devenise pe atunci în Rusia un 
caz ordinar, «Dacă nois — zice aici Tolstoi — «dorim întradevăr să 
inlăturăm rătăcirea (pedeapsa cu moarte), şi — lucru principal — dacă 
avem acea cunoştinţă, care imlătură această rătăcire, atunci să 
stăruim, necăutind de loc la telurite ameninţări, lipse şi suferințe, 
să comunicăm oamenilor această ştiinţă, deoarece aceasta este sine 

rul mijloc eficace de luptă». E de notat că în acest articol 
olstoi se referă la Kant—cel mai mare raţionalist, 

Rolul adevărat al raționalismului în pihologie lui Tolstoi ne 
lămureşte şi alte particularități ale structurii lui sufleteşti. Conștiinţa 
clară, care cu atita putere de analiză se sdrăduia asupra rezolvirii 
mai multor probleme şi indoeli, a avut o înrturire distrugătoare 
asupra voinţii lui şi-l provoca uneori la fapte exterioare de 
natură, incit aduceau asupra lui grele învinuiri. Aşa, Merejko 
iÍ acuza că, cu toată concepția lui de abnegaţie şi de *oproşcenie» 


ui ar fi atinsă printr'o.. 


LEON TOLSTOI CA TIP PSIHOLOGIC 59 


(simplificare), Tolstoi continua să rămină în palatul din Iasnaia Po~ 
liana, inconjurat de toate comodităţile vieţii de moșier bogat. Tot 
rați care în toate ascunzişurile sufletului său, 
a depărtat din firea lui orice semn de misticism, precum i-a răpit 
şi acel entuziasm, acea exaltaţie, fără care dinsul n'a putut să devină 
arin cu toate că chemarea ce o simțea în suflet il atrăgea spre 
profeție. 

Cu toate acestea raţionalizmul lui Tolstoi are și partea lui 
pozitivă. Năzuinţa lui neadormită de a pătrunde în toate cu gindirea 
clară şi , de a se călăuzi de judecată, de a traduce toate 
suferințele sufletești în limbagiul gîndirii și de a le alina prin gindire 
această năzuință, îl apropiă de toți, care sint surmenați de reflece 
fune, de gindirea bolnăvicioasă. Mulțumită acestei năzuințe Tolstoi 


e mai accesibil noi, mai scump și mai aproape de noi, şi 
noi îl putem înțelege mai ușor, 
În lui Tolstoi mai aflăm o particularitate, care, cu 


tot raționalismul său lipsit de entuziasm, ti dădea o putere de ine 
rturire cuceritoare. Aceasta e sinceritatea, Cine a cetit <confesiunea= 
lui, cine'şi va aduce aminte de viața lui, de anii lui de pe urmă, 

nu va putea să nu recunoască, că Tolstoi a fost de o sin- 
ceritate excepţională și a dat de bună samă dreptul să se zică că 
el este cugetul poporului, acea conștiință a poporului, care nu putea 
să tacă chiar și atunci, cind regimul politic ti cerea să tacă, (Așa 
a fost cazul cu aplicarea ușoară a pedepsei cu moarte, in Rusia 
după întăia revoluţie, contra cărei Sa ridicat în mod ho- 
tărtt Tolstoi, întrun articol din 1908, intitulat: «Ne mogn mol- 
ciati» — -Nu px să tac»), 

Chipul lui Leon Tolstoi n'ar fi complect, dacă n'am releva 
acele trăsături ale personalității lui, care fac din el un reprezentant 
al națiunii ruse, Nu ne vom opri asupra acestei chestiuni, ne vom 
mărgini numai să spunem, că dacă printre însușirile caracteristice 
ale națiunii ruse e și oarecare înclinare spre fatalism, pe urmă și 
un fel de simplitate în toată structura sufletească, atunci trebue să 
rr vena „că Tolstoi este o strălucită întrupare a acestor pare 
tic ți. 

De bună samă, dacă analizăm «confesiunea: marelui scriitor 
şi ne reamintim istoricul căutărilor lui chinuitoare, ne convingem, 
că abia pornind în căutarea Fiinţei absolute, în adincurile sufletului 
său el avea desacuma credință în Ea, în ascunzișurile sufletului lui 
exista cerința de a recunoaște această putere transcedentală, şi toate 
sforțările lui nu aveau scopul de a afla o revelaţie exterioară ne~ 
obișnuită, ci numai de a face din credința simţimintului o convingere 
nestrămutață a minţii. 

În ce priveşte simplitatea, această însuşire a lui Tolstoi am 
arătateo atunci cind am vorbit despre sinceritatea lui, Am putea 
adăoga că aceiași insuşire se oglindește și in faptul că el gravie 
tează neincetat spre poporul de jos și stărue să se contopească cu 
ţăranii pe care nusi uită nici pe patul morţii. Același insuşire— 


tească, care am stăruit mai sus 
Comehonta 1t yap Erie m Tolstoi. Resortul interior, care 


setea de adevăr şi te, care nu-și a nicăieri satisfacţie și 
toată viaţa lui a transformat-o într'un fel de poesio E adevărat, 

et, satisfăcut. 
Așa erau ultimele decenii din viața lui în a*Poliana. Aceasta 


fond lucrul mai i aici e în faptul, că Tolstoi nu mai găsea 
lie în viel fa care ajunsese m dezvoltarea lui, şi aspira 
mai departe, în aceiaşi direcție, spre lumina adevărului, care licărea 
în depărtare. 

Din îeangieile, pe oare am stiruk să fe schițăm mai sus, se 
compune un măreț om, a a tat 
spre eternitate, ryeni însă pentru Tolstoi nu era o ge ia "d 

Ea era viața adevărată, supremă, pe care dinsul se silea 
răsputeri s'o tnfăptuiască aici pe pămint, neţinind sama de 
ce i se puneau în cale. Acestei năzuinţe dinsul i-a sacrificat totul : 
ei ira închinat geniul său de artist, pentru ea dinsul trecea uneori 
cerinţele istoriei, tnsă niciodată n'a rupt legăturile cu oamenii. 
toți ascultau de cuvintul lui: unii —plecindu=se in faţa griski 
său, alţii—cu urā ascunsă, apăsaţi de măreţia operei şi de tăria 


spiritului lui. ' 
Nicolae Popovschi. 


1 Guvernul țarist urmărea pe toți tolstoienii (adepţii învăţăturii lui 
Tolstoi), pe cînd lui Tolstoi, de ruşinea Europei, îi acorda toată libertatea, N.P, 


Misticism şi spirit critic 
Pro Memoria Titus Maiorescu. 


În publicistica rominească se discută de citva timp cu multă 
ini | psihologia și lea e real accentuindu-se fățiș şi fără 
reticențe n nei generații ce —în opoziție cu cea rațio» 
nalistă tă — menită să în valoare aie ÎN autohtone de 
bine şi frumos, Lăsind să desluşim mai tirziu antagonismul dintre 
tineretul mistic și pensionarii raţionalişti, e simptomatic să observăm 
că aceste expanziuni de efluvii afective, de ordin religios sau de 
estetică pură, au apărut după războiu, deci într'o atmosferă socială 
proprie dezagregării morale sau insuficienţii intelectuale, Acei care 
imbracă astăzi toga virilă, reclamind cu Saon drepturi cetățe» 
nești, au trăit în vremea războiului dincolo de ile și zidurile 
Pica det în pen i Hibe ae m pcio a lei BAE- 

. pă ar entarea 
tière din «L'évolution de la poésie Iyrique an PADE au dix-neu= 
vième siècle», romantismul francez şi=a recrutat partizanii tocmai 
dintre tinerii care în timpul Revoluției mari n'au putut frequenta 
şcolile, La noi, în lipsă de poeți, acest lirism a deviat în misticism. 

Dar mai presus de eticheta care trebue acordată nouei gè- 
neraţii — mistică, estetică sau intelectualistă, — trebue să remarcăm 
interesul viu şi spontaneitatea cu care s'a pus și se desbate pro- 
blema „ Se pare că tinerii şi-au surprins diriguitorii ine 
tr'un moment de criză de putere cind forțele lor cap să Sa» 
tisfacă interesele unei țărişoare mici se dovedesc pininta să 
mulțumească cerințele unei gospodării aproape dublate, De aici 
surparea autorităţii la cei mari, de aici spiritul de independenţă şi 
revoltă Ía cei mici. pia - 

În lumina acestei explicaţii, răspunsul d-lui loan Petrovici, 
fost ministru de instrucțiune publică, ei însuşi dascăl universitar 
de mare prestigiu, la ancheta întreprinsă de Revue des Sciences 
politiques referitor la chestiunea «Ce que pense la jeunesse eu- 
ropiene> e expresia unui trist adevăr. D-sa crede că niciodată 


ca VIAȚA ROMINEASCĂ O 


n'a fost o mai mare prăpastie intre generaţiile din ţara noastră ca 


astăzi. Bătrinii nu-și mai pot impune autoritatea, iar tinerii vor să 
se guverneze singuri, iată caracteristica mentalității dominante | 

La acestea s'ar mai putea adăuga că tineretul, emancipat 
sufletește în deceniul de după războiu, a simţit apăstnd asupra sa 
—cași greutatea atmosferică — rezultatele neconsolidării economice 
alături de urmările nefaste ale politicei de clan care tmpedică incă 
unirea sufletească a Rominilor. Intro asemenea situaţie turbure și 
tristă, lipsită de axă de reper și normă de indrumare, nimeni altul 
decit misticismul nu putea oferi un refugiu de azil călduros adincii 
şi puternic simţitei nevoi de mai bine. 

Se discută, dealtfel, ceiace am spus că se discută probabil 
şi din cauza arătată cindva de Kogălniceanu că: La vremuri nouă, 
oameni noi | 

Cam acestea ar fi indicațiile, șin bună măsură justificările, 

doctrinarul generației mistice. Cit ne priveşte, intenţionăm 
să arătăm printr'o discuţie principială că spiritul critic n'a decedat, 
cu toată veșnicasi ire otatată pe toate glasurile, şi că astrul 
generației mistice n'a apărut la orizont din simplu motiv că între 
termenii «generaţie» şi «misticism» există complectă incompatibilitate. 

Ca încheere ne vom strădui să dovedim că, misticismul nu 

te fi decretat, în ciuda aprinselor dorinți şi a bunelor intenţii — 
A paşul culturii romineșşti. 


Folosind termenul misticism ca fundament al noului curent 
în opoziție cu raționalismul, minuitorii lui confundă în chip siste- 
matic şi cu bună ştiinţă varietatea de sensuri închisă In aceste două 
noțiuni, înlăturind esenţialul taberei o cu justificatul gind de a 
pune în lumină însuşirea trecătoare doctrina mărturisită. Căci 
trebue să se ştie că misticismul nu este o realitate unică, invaria- 
bilă în timp, după cum raționalismul veacului al XVIII-lea nu poate 
fi contopit cu par seri căra sau e ni aer şcoalei din 
Marburg. Așa se ică că pentru misticii n res 
Jigioasă Bigr se e cu A niniin iar ele rmrerăat. piroongr es 
tiv fixat ca pe vremea lui Voltaire, Din această pricină, analiza tere 
minilor «misticism» și <raţionalism= se impune stringent ca supremă 
îndatorire pentru elucidarea problemei care ne interesează, 

În primul rind, misticismul se desemnează drept o posibilitate 
în origina cunoștinților omeneşti, Spre deosebire de rationalism care 
acordă rațiunii virtutea de a realitatea absolută, sau de 
empirişti care văd în simţuri e ferestre spre ade- 
văr, misticii cred că mai presus de rațiune şi simţuri, în afară de 
categorii şi organe sensoriale, se poate atinge fundamentul ultim al 
realităţii printr'o experiență suprasensibilă, R pentru 
această e din teoria cunoaşterei sint > ri rege 
şi Bergson, care vorbesc de Absolut, de Voinţă sau de vital 
achiziționate tocmai printr'o atare intuiție. 

Cind ultimul principiu e identificat cu Dumnezeu, misticii socot 


MISTICISM ŞI SPIRIT CRITIC 63 


că prin extaz pot lua contact cu Divinitatea, contopinduese în 

esența ei. Tipic în această privință rămine neoplatonicul Plotin, 

care în Enneade arată posibilitatea de contopire cu supremul prine 

u, cu Unul, cu Dumnezeu, printr'un soiu de coalescență. Expresia 

stică pentru această stare sufletească de imaltă tensiune nesa dat-o 

de Clairvaux, cunoscut pentru strădaniile lui de a intro- 

duce misticismul în Biserică, asemănind contopirea individului finit 

în fiinţa Dumnezeului infinit cu disoluția unei picături de vin într'un 

imens ocean de apă. (La drept vorbind, această mistică e mai de- 
grabă bacchică decit religioasă |), 

Misticismul, socotit ca instrument de cunoaştere sau cale de 
revelaţie în Religie, are o desfășurare istorică indeajuns de apre- 
-clabilă. Cum pe noi ne interesează valabilitatea, trecutul lui rămine 
în afară de discuţie, 

O primă intimpinare, şi poate una dintre cele mai grave a 


"duse misticismului, este că <ochiul intern> de care vorbeşte ne 


poate oferi simple iluzii, că el nu ne pune în posesia unui criteriu 
după care să declarăm în mod general şi necesar că ceiace ne 
procură dinsul e adevărat sau falş. Convingerea și siguranța celor 
văzute şi trăite rămin date pur subiective, neputindu-se angrena tn 
forme logice chemate să le acorde recunoaştere obştească, Conți- 


‘nutul psihologic din momentul extazului mistic e atit de colorat de 


intimitatea persoanei cares] încearcă, incit el rămine un veșnic in- 


-exprimabil, alunecind dincolo de hotarele normalului și certitudini 
logice. Expresia directă, cuvintul pus în slujba generalului, e atit 


de impropriu pentru realitatea psihică pe care misticul vrea s'o 
ru aaa incit față de neajunsurile ei el recurge la imagini, la 
suggestii, E just însă că uneori misticii iau fapte istorice drept 
intulții din momentul extazului, 

, mi se pare, a afirmat să fi văzut intr'o asemenea 
clipă de contopire divină Sft. Treime, cind se ştie că unificarea 
Tatălui, Fiului și Sft. Duh imtr'o singură nă este rodul unul 
proces bine cunoscut în Istoria religiei Si. Athanasie), Așa dar, 
„misticismul nu poate fi admis ca metodă ştiinţifică, fiind produsul 
unei convingeri personale de ordin pur intim. 

Cu desluşirea acestui punct, simplă introducere în temă— 
urmează să vedem dacă credința religioasă se identifică, așa susțin 
misticii noştri, cu misticismul, 

a religioasă, supusă analizei psihologice, se dove- 
deşte a fi m ultimă instanță expresia simțimintului de dependență 
față de infinit, faţă de transcendent, față de zeu. Schleiermacher 
a subliniat cu multă pătrundere această întemeiată părere. Acest 
sentiment de dependență, fie că izvorește dintro dispoziţie reli- 
gioasă sau dintr'un instinct metafizic, variază între două poluri 
extreme ; pe deoparte se cristalizează intrun corp de practică, fn- 
tr'o sumă de canoane, insfirşit într'un cult în conformitatea și cu 
a căruia credinciosul se pune în contact cu Dumnezeu ; pe de 

parte, sentimentul capătă maximum de tensiune psihologică, se 


64 VIAȚA ROMINEASCĂ 


-subliniază într'o stare sufletească descătușată de orice rit, devenind 
momentul culminant și eterat al extazului mistic, Această beatitu= 
dine divină e hărăzită drept credinciosului prin grația lui Dumnezeu, 
ceiace înseamnă —cu alte cuvinte, că extazul, contactul cu Divis- 
nitatea nu e la dispoziţia tuturora care mărturisesc credința, ci nu” 
mai lotul celor aleşi. Prin urmare, comprehensio incomprehensibilis: 
tera se denumirea dată de Nicolaus din Cusa — este ultima şi excep- 
ţi fază din pare ar Šie pere care poate exista şi evolua 
numai pănă în etape. 

ln afară e rap area pe teologic al grației cere: poieni i 
afectelor ne arată că mistic poate fi încercat numa - 
numite persoane a căror structură psihică depășește cadrele nore 
malului. E curios apoi să se observe că identificarea credinţii 
religioase cu misticismul porneşte tocmai dintrun cerc ortodox, 
adică de acolo unde conştiinţa credinciosului e obligată să se măr= 
turisească în cadrele Credo-ului din Niceea și Constantinopol, 
cunoscut subt numele de Simbolul credinţei | 


ştiinţitică de cunoaştere, ca subiectiv și - 


Inoperant ca metodă 

fără putință de verificare, dispensabil în credința religioasă care 
nuel reclamă sine qua non în conținutul ei pentru a se defini ca 
atare, misticismul ar trebui să-și revendice locul de onoare în 
studiile sau manualele de psihologie tipologică structurală şi nici 
decum să se infăţișeze ca pivotul unei generaţii. Trebue să insistăm 
cu tărie asupra acestui mai ales că noţiunile «generaţie» și 
misticism» se exclud ca fiind disparate, prilejuind ceiace în Lo- 
i te tra în termeni, 

aia O genera Sarata comunitate arg Bar s şi ema ate pr 
născută din nevoi comune și țintind cătră un scump tutut 

Daska abenan TALA Ai Wi e pentru care se entuziasmează şi 


intim într'o conştiinţă, punind accentul numai simţirile 
rand ui AA an rame AAAA Sligo 

fi comun cu altcineva. Sau ca să ne exprimăm altfel: was 
forile mistice sint inexprimabile şi prin urmare incomunicabile, -nu 
fiindcă n'au vehicul ci pentrucă n'au intrare în vehicul, Misti 
cul cry dep app ea oi er ore ră pre ela sr 
oase seg ceapa eta aer şi (pe noi de acest adevăr, 


[a lui -afirm e la nimic. Acela insă care va fo- 

a u eee ines cezar ar o = 
adezi tuturora raționind astfel : 
aiia rwa nsi “frecare produc căldură. 


“Gheţarii sint i ri, de unde rezultă că, ghețatii -prin fre- 


istă exista, și n se 
rogi dag ude ar fi Pa ideile sint «solide» — după ex- 
prezia lui — şi ca atare carteziană, 


MISTICISM ŞI SPIRIT CRITIC 65 


pănă la Leibniz, e ilustrativă. Cit privește pe Neopitagorei și Neo- 
platonici, care ar putea fi invocaţi ca alcătuind comunități spiri- 
tuale, aceştia erau organizaţi în confrerii, exercitau aceleaşi prac- 
tice, dar nu formau generaţii mistice, 

Care ar fi «preţul jertfei: necesar să-l plătim pentru a ne 
inregimenta în coloanele pretinsei generații mistice ? Răspunsul ni-i 
dă revista „Gindirea* prin pana d-lui Petre Marcu-Balş—spirit 
de bogate resurse sufleteşti şi filosofice altoite pe o structură cone 
geni de jurist. În ultimile d-sale studii < Mistica Statului“ şi 
„Pirvan şi Filosofia Statului” sint expuse răspicat ţelurile noului 
curent — precizindu=se în același timp punctele de atac alături de cele 
de filiaţie. Tot aci se găseşte arsenalul de argumente impotriva spi= 
es = cu combătut, — argumente de ordin teoretic sau istoric 
cult . 

In susținerea afirmației că Renașterea noastră culturală se va 
tace în cadrele unui traditionalism ortodox de natură mistică, “d, 
Petre Marcu-Balş urmind indicaţiile date de d-nii Nichifor Crainic 
și Nae lonescu, inaintașii săi întru Christos şi doctrină, crede că 
actualul spirit critic care domină mentalitatea noastră intelectuală 
trebue scos din circulație, intrucit el n'a corespuns niciodată firii 
poporului romin, după cum nu corespunde nici "vremurilor de as 
tizi cind acelaşi neam pomenit trăeşte o pagină glorioasă din viaţa 
sa, Atitudinea critică a Junimii față de instituţiile politice sau ti- 
nerele noastre valori spirituale, — atitudine inaugurată de Titu Ma- 
iorescu „ciudată figură de polițist cultural“ cum e botezat de d, Balş, 
a săpat o prăpastie între realitatea socială şi economică, pe deo- 
parte, și spirit, pe de altă parte, creind un divorţ fără semne de 
impăciuire între Pămintul și Sufletul Rominesc. Pentru a pune ca- 
păt acestui hiatus, trebue să ne entuziasmăm de trecutul şi produs 
sele Dăştinașe, să stimulăm astfel izvoarele autohtone de creaţie, să 
ne înserăm organic în evoluţia noastră istorică, să ne găsim liniştea 
sufletească în Trupul mistic al lui Christos, renunțind definitiv și 
pentru totdeauna la instrumentul diavolului, la rațiune. Renunțarea 
aceasta e pe cale de tnfăptuire şi formează chiar legiuni de pro» 
seliți: dovada cea mai bună este apariţia prin generaţie spontană a 
unei generaţii mistice! (In calitate de cronicari obiectivi, sitem 
nevoiți să arătăm că tema susținută de grupul «+ Gindirea», exclus 
zind eficienţa misticismului ca chee de boltă pentru o Renaștere 
culturală, aparține în ordine cronologică drept paternitate filosofică 
d-lui Ștefan Zeletin. Volumele d-sale <Burghezia romină» şi «Neo» 
liberalismul» sint mărturie vie. Astfel se explică faptul că Juni- 
mea e cinstită cu atacuri din două direcții aşa de puţin diferen- 
țiate, — gemene, s'ar putea spune), 

Obiecţiile capitale aduse de misticismul rominesc, și mă refer 
numai Ía d, Petre MarcueBalș, singurul teoretician în această ches- 
tiune, impotriva raționalismului în genere și spiritului critic junimist 
i special sar putea cam astfel formula. În primul rind raționaliştii 
nesocotesc prezența misterului care ne invălue, reducind existența 


5 


66 VIATA ROMINEASCĂ 


la un sistem rece de date intelectuale şi crezind că sărmana minte 
omenească poate oglindi rosturile şi țelurile vieţii noastre. În chip 
plastic, raționalistul se asamănă călătorului, care-și desluşește dru- 
mul prin besne cu un mic opaiţ, fiind mindru că-şi poate face mă» 
car o slabă pirtie prin intuneric. Misticul în schimb, dominat de în 
tinderea besnei cade copleșit în admiraţie, renunțind fa luminiță. În 
al doilea rind, aceiaşi raţionalişti, în mania de a cintări totul in 
forme logice, manie invederată mai ales în necesitatea de a diseca 
şi analiza noțiunile, subtilizează creaţia primară, avintată ji bogată 
in aspecte, pănă fa negație. Spiritul critic—aceasta e a ime 
putare de care aminteam — distruge creaţii și e steril, 

Să limurim una după alta înttmpinările aduse, 

În privința misterului, sau mai exact no asupra sensului 
metafizic al existenței, misticii se referă la reg reci şi pozi- 
tivişuii din secolul al XVIll-lea, la acea falangă de literați și gindi- 
toñ care a pus bazele Enciclopediei, predictad o filosofie iluministă : 
Dacă aceşti raționalişti erau convinşi că rațiunea a istovit vasul 
de probleme al realității tacit nu mai rămine nimic neexplicat și 
neexplicabil, nu rezultă de aici că urmaşii lor in filosofie, tot ra- 
(lonalişti, împărtășesc concepţia lor îngustă, In schimb rezultă de 
aici expresa indatorire a misticilor de azi ca în discuţiile lor să 
aibă în vedere raționalismul tot de astăzi, căci pe acesta l-a răpus 
—aceasta=i halucilanta lor pretenție — şi-l va moşteni în treburile 
culturale. Să fulgeri însă asupra celor petrecute cu două veacuri 
m urmă, denotă lirică şi nu calm ştiinţific! Şi apoi cind raţiona“ 
lismul, incepind cu T şi trecind prin Platon, Descartes, Kant, 
Hege Ş şcolile co neocritice, reprezintă criteriul maxi” 
mului de metafizică atins de un curent, e riscat şi lipsit de spirit 
filosofic să aduci în discuţie ji săi dai cinstea întăietăţii tocmai 
cazului excepțional din secolul al XVI-lea. Raţionalistul e mai 
metafizic decīt misticul pentru că omul şi-a pus problema destinului 
său şi al lumii m momentul cind sa cata pă E de natură şi anie 
male, ciştigind suprema însușire de raţional, explicabil deci ob- 
ştescul acord de a numi omul un animal raţional şi nici de cum 
"n animal mistic. Alături de Pascal, dela care ne-a rămas frumoasa 
imagine a trestiei ginditoare—le roseau pensant—dobornă de co- 
losul naturii dar conştientă de aceasta, Voltaire însuşi în una din 
puţinele lui poezii filosofice «Poème sur le désastre de Lisabone» 
spune că oamenii sint 

„„„atomes pensants, atomes dont les jeux. 

Guides par la pensée, ont mesuré les cieux. 

Sau imprumutind semnificativa expresie a lui Stefan Zweig, 
putem afirma și noi că numai pentru omul călăuzit de rațiune verst 
wo Geheimnis wirkt, beginnt das Leben», 

Instinctul metafizic, actualizarea veşnică a marilor Intrebări : 
Pentru ce? De unde? Iacotro? E sulletul nemuritor sau nu? și 
multe de aceiași tărie răsar tocmai din fărima de Logos incorporată 
în ființa omenească, Negarea ei ar insemna decapitarea omului din 


sri amenna 


MISTICISM ŞI SPIRIT_CRITIC 57 


rangul de Rege al creațiunii şi inglobarea lui pe veșnicie în tarcul 
dobitoacelor, Natura pentru a căpăta conştiinţă de sine prin întere 
mediul omului, a avut perlă să- ridice pănă la prima treaptă și să-l 
inzestreze cu rațiune. Aşa se explică faptul că în mod congenital 
sintem înzestrați cu rațiune după cum sintem împodobiţi cu unghii, 
Plămada aceasta raţională din- zidirea spirituală omenească este exe 
presta desăvirşită a năzuințelor noastre metafizice, Insușirea specifică 
a fiinţii umane— cunoaşterea de sine—sau mai exact reflecția de 
sine, adică posibilitatea de a gindi că gindeşte, se datorează pros 
babil, după afirmația lui Schopenhauer, jocului dintre voință și ra 
țiune, dind naștere la religii sau sisteme de cugetare şi presărind 
în urmăei pagode, temple, biserici şi... Facultăţi de Filosofie. Pe de 
altă parte, spiritul filosofic sau reflecția critică, este isvorul și fun- 
damentul știinților. (Amintesc numai ca document că un mistic de-o 
subțire intelectualitate m'a compătimit aflind că impărtăşesc teoria 
darwiniană a descendenţei speciilor !), 
Oferinduene o icoană ştiinţifică pozitivă despre lume, rațio« 
nalismul își adinceşte şi-şi scrutează convingerile rasar terenul 
de subt propriile picioare, escaladează poziţia co a doge 
matismului mistic, punindu-și problema cunoștinței subt toate ase 
pectele, se observe și'n acesta că misticismul găsește o 
soluție unde de fapt este o problemă și cu toate acestea invino- 
vățeşte raționalismul de absenţa aspectului metafizic |). Nesocotind 
date elementare din procesul cunoașterii, printre care insurmonta»= 
bila dualitate subiecteobiect, misticismul afirmă fără nici o motiva» 
tie existența unei realități indubitabile de care luăm cunoștință 
printr'o a esta suprasensibilă, prin revelaţie. Ca atare, ru 
mistici a e deja inchegată și încremenită, consolidată şi 
cristalizată în toate incheeturile ei, e devenită, dată; ea aşteaptă 
numai o nouă oglindă, spiritul omenesc, s'o inregistreze ca imagine 
sau copie. Din acest punct de vedere, realitatea nu include nimic 
enigmatic în sinul ei, lucru de care lac atita vilvă misticii, ca 
fiind soluţionată, executată Intocmai ca un celebru tablou de artă. 
Philosophically speaking, misterul cade în acest caz de partea sue 
biectului cunoscător şi nu de partea obiectului. Pentru spiritul critic 
insă, să mă refer la poziţia contemporană a raționalismului, la cri- 
licism sau neocriticism, realitatea apare drept o problemă, deci un 
necunoscut, un mister, care-și reclamă o deslegare, o soluție, Omul, 
în calitate de legislator al lumii, nu mai înregistrează pasiv reali» 
tatea, ci o prelucrează, o interpretează, orinduind-o în e 
nerale ale intelectului, în categorii, Cunoaşterea realităţii în alari 
de formele categoriale și de expresia lor logică, judecata, constitue 
o sa orngpteu structurală pentru fiinţa omenească. Folosind ter- 
minologia neocriticismului dela Marburg, inaugurat de Hermann 
Cohen și continuat de Paul Notorp şi Ernst Cassirer, putem 
spune că realitatea nu e gegeben, ci aufgegeben. La tel am putea 
intrebuinţa distincție făcută de Bergson între déja faite și en train 
de se faire, adăugind doar ceiace ni se pare caracteristic, anume că 


68 + VIAŢA _ROMINEASCĂ 


la realitt est en train de se faire à l'aide de nos categories, Deci 
în domeniul cunoașterei, necunoscutul domină curentul raţionalist 
şi nu wo mistic. 

cunoa serioasă a realităţii, exacta noastră situare 
în raport cu guraţia ei, determină insăşi atitudinea morală pe 
care trebue s'o luăm, rea etică nu poate avea garanţii 
reuşită decit atunci cind cunoaștem in prealabil condiţiile din me- 
diul de adaptare. Tatăl Noe- fie=ne ingăduit acest exemplu biblic, 
şia salvat cortegiul de dobitoace mulțumită luntrei anticipată în 
vremuri de regim sec ceresc. Orice alt vehicul de locomoție 
isar fi fost fa tru condiţiile speciale din vremea potopului, 
Pe scurt, noi pet sas „în lumina spiritului critic, că Teoria cunoaşe 
terei premerge cu necesitatea metafizicei şi că orice sistem meta- 
fizic organizează în chip imperios o Morală. Concepţiile lui Platon 
şi Schopenhauer sint modele re tative pentru această temă, 

Profesorul Arthur Liebert dela Universitatea din Berlin, in- 
tr'un curs despre Socrate, caracteriza cu multă adincime ţinuta 
imțeleptului grec, spuntnd că'n ultimă instanță ştiinţa nu era pentru 
el numai Wissen, ci Gewissen, — caracterizare care se potriveşte în 
mare măsură marilor gînditori raționalişti. 

Rezumindu-ne în jurul învinuirii adusă de mistici că spiritul 
critic e lipsit de preocupări metafizice neglijind misterul, am văzut 
din discuţie cit de șubredă şi netntemeiată apare o asemenea intime 
pinare, Raţional prin însăși structura sa cerebrală, omul nu poate 
renunța Ía instinctul metafizic după cum nu poate face abstracţie 
de trebuințile fiziologice. Cu ajutorul rațiunii, omul cucereşte na- 
tura descoperinduei e în cadrele ştiinţei pozitive, Nemulțumit 
de o cunoaştere piece și relativă, el sondează realitatea tot mai 
adinc, determinind partea lui de contribuție în elaborarea lumii, 

Orientat numai cu mintea în constituţia realității, omul are 
acum posibilitatea să se indrumeze şi moralicește, punind în cone 
cordanță cunoștința metafizică cu ţinuta etică. Astfel, spiritul critic 
se strădueşte să descifreze misterul spre deosebire de misticii care»! 
proclamă obiect de admiraţie subt specie aeternitatis. 

Trecem acum la a doua învinuire, la lipsa de creaţie a ra- 
ționalismului, privind mai întăiu lucrurile în mod teoretic. 

Misticii sint de părere că, creaţia, intelectuală sau artistică, 
se elaborează inconștient peste capul formelor logice. Acestea, prin 
spiritul lor hipercritic, paralizează şi analizează orice imbold spre 
creaţie. Lăsind la o parte creația artistică în al cărui domeniu nu 
se poate vorbi de legi generale aplicabile tuturora, să ne ocu 
numai de producerea valorilor intelectuale. Dintr'un inceput i. 
tem existența unei ag gruia și neprecizate, neguroasă și 
eruptibilă în conştiinţă. există însă subt formă de visare și elan, 
fiind lipsită de hotare şi expresie, Este, trebue s'o recunoaştem, o 
creație sans paroles, echivalind cu posibilitatea din sistemul lui A- 
ristotel, Spre a se transforma în adevărată creație și pentru a se 
inseria în cultură, creația sans paroles e nevoită să treacă prin fure 


MISTICISM ŞI SPIRIT CRITIC 63 


[d 

cile caudine ale rațiunii, să se pună subt jugul ordinei, ierarhiei şi 
valorii pentru a căpăta o expresie, O creaţie dezordonată, lipsită 
de ierarhie şi anarhică față de dominaţia valorilor adevărat sau 
falș, bun sau rău, frumos sau urit, e pur și simplu imposibilă. 
Intr'un curs de Estetică literară, d. G. Ibrăileanu spunea pe bună 
dreptate că stilul aminteşte soldații orinduiţi tru mes ra Deci 
oricită aversiune ar avea misticii pentru formele logice, producţiile 
lor nu pot exista şi prin urmare defila decrt prin mijlocirea aces- 
tora. Subt acest raport, al negării rațiunii în creație, misticii fmi 
fac impresia unui parc englezesc: creiază dezordinea cu ajutorul 

rațiunii pentru ca în cele urmă să-i nege existența | 
pla critic nu anulează creaţia, ci dimpotrivă o fe- 
cundează, oterindu-i elemente sine qua non pentru elaborare. Re- 
zultă prin urmare că, o cultură care sar abate dela această cale 
de zămislire, se abate sea propria-i aia = pi Evident că nu à 
aceiași convingere sint luminați spiritualii tiei mistice, D, 
Petre Marcu-Balş spune, in articolul seaca ra “Pirvan şi 
Filosofia Statului» că «Pentru momentul istoric în care se află nea- 
mul nostru, misticismul și concepția iluministă asupra Statului 
constitue un pericol. La întemeerea unei culturi a existat totdeauna 
un «Sturm und Drang», o deslănțuire a energiilor și posibilităţilor, 
un entuziasm religios, o incredere aproape nemărginită în daru- 
rile poporului respectiv». D-sa afirmă în acest caz numai de dragul 
afirmației, escamotind trecutul istoric pănă la desfigurare, căci nici- 
odată şi nicăeri, entuziasmul religios n'a fost motorul vreunei Re- 
nașteri culturale, Inceputurile filosofiei greceşti, devenită cu vremea 
matca culturii europene, s'au tăcut cu ajutorul rațiunii în luptă cu tra- 
diția obscurantistă, mitologică și mistică. Numai cînd cultura gre= 
cească s'a apropiat de declin, cind şi-a epuizat forțele originale 
creatoare, atunci s'a dizolvat în bălăceala mistică neoplatonică. 
Deasemenea Renașterea italiană se face prin luptă impotriva Reli- 
giei întrun spirit eminamente raţionalist, la aceasta folosind stutilul 
amănunţit şi adincit al celui mai mare reprezentant al raționalismului 
antic, studiul lui Platon. De prisos să mai amintim înfloririle cultu- 
rale produse în Franţa și Germania prin operele strict raţionaliste 
ale lui Descartes și t. Ne mărginim doar să spunem că orice 
început cultural, în viața individului sau tn istoria unui popor, pre- 
supune un etuziasm dialectic, metafizic, Ingrădirea clocotului de 
supreme fntrebări în osatura răspunsurilor dogmatico-mistice ticluite 
într'un Credo acum șaptesprezece veacuri, ge in adolescent 
embrionul pă şi adevărului castrindu=l dela orice posibilitate de 
creație. Cind feciorii unui neam au tmbătrinit aşa de mult incit iau 
de pe waei proamen aeg mA bisericeşti, acel 
popor renunță automat să mai tacă -parte din concertul t 
isċoditoare de cultură, ca ciot aa 
Furat de acustica lui „Sturm und Drang., colorat afectiv, 
religios și romantic, d. Balș a confundat reacţiunea cu acţiunea, 
disoluția culturală cu Renașterea culturală, sau, vorbind ta limbajul 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a 
hegelian, a substituit antiteza inceputului rațional, tezei. „Sturm und 
Drang“ inseamnă reacțiune impotriva unei culturi în curs, dar nu 
acţiunea unei culturi începătoare sau renăscind, Romantismul filo- 
scie sau literar, de pildă, este un „Sturm und Drang“ impotriva 
unor curente înfloritor dezvoltate. 

Rațiunea a servit pănă acum să scoată pe om din rindul ani- 
malelor, a reușit să dea adolescentului o concepție de viaţă, iar în 
viața popoarelor Renaşterele culturale s'au făcut prin ea şi'n slujba 
ei. Metafzic și creator, spiritul raţionalist se contopeşte cu zorii 
umanităţii deşirindu-se într'o jerbă luminoasă dealungul Istoriei. 
Lirind dogmatismul şi adevărurile impuse prin autoritate, spiritul 
critic se desemnează drept expresia adevărului în căutare de sine 
însuşi, Inţeles în propria-i esență şi'n adevăratele articulaţii, spiritul 
critic apare o binefacere pentru cultura rominească şi nu un peri» 
cl. Prezenţa lui e atit de firească şi naturală incit orice atac în 
contră=i aminteşte indignarea poeţilor că viaţa nu e vis şi visul nu 
e viaţă. Cea mai lrumoasă și de preţ floare din evoluţia noastră 
culturală, Eminescu — socotit de d, Balş neguros, instinctiv, autohton 
şi mistic, a priceput adincul şi semnificativul rost al spiritului critic 
în stadiul nostru de dezvoltare. Așa se explică intenţia lui de a 
tălmăci în romineşte din Kant «Critica raţiunii pure», 

Spiritul critie al junimismului este prezentat diform şi fără 
bună credință de teoreticianii misticismului rominesc. Tradiţionalise 
mul junimismului și respectul lui de Biserica rominească, ghiile 
solide pe care sa sprijinit timp de aproape un sfert veac 
in luptă cu mentalitatea pașoptistă revoluționară liberală, sint 
tratate ca inexistente de roni aer noului curent, În articolul des 
pomenit al d-lui Petre Marcu-Balş despre „Pirvan şi Filosofia 
Statului“ se afirmă categoric «.Junimismul a lăsat nefastul dispreţ 
fată de realitățile romineşti» (pg. 150) şi « Această ideologie ne- 
glijează elemente esenţiale din vlața unui popor tinăr. În primul 
rind, sentimentul religios: (pg. 149). 

Cum nu intră în obiceiul nostru să demonstrăm realităţi isto= 
rice, ne mărginim să-i servim d-lui Balș ca titlu de autoritate o 
pagină din articolul „Naţionalismul” dn d. Șt. Zeletin cu atit mai 
mult cu cit desa nu poate fi învinuit de partizan sau apologet al 
junimismului, ci dimpotrivă. 

«După ce perioada dela 1859 pănă la 1866 a adus infăptue 
irea unei părți cerințele naţionalismului propovăduit de burghe= 
zia noastră, şieau ridicat și la noi oamenii trecutului capul, opunind 
naționalismului burghez un naționalism reacționar, croit după ne- 
voile luptei împotriva tnnoirilor noastre burgheze, Acest naționalism 
se slujea absolt de aceleași arme teoretice, ca şi acel al reacţiunii 
europene, şi împrumutase aceste arme deadreptul dela sorginte: 
din Germania. aceia el este: a) istorie, anume el afirmă “că 
progresul social nu se realizează pe cale de revoluție, cum vroia 
reia e dela 1848, ci printr'o modificare lentă a instituţiilor tra» 
diționale din trecut, aceasta din pricină —şi aici este esența naţio- 


MISTICISM ȘI SPIRIT CRITIC 74 


nalismului reacţiunii noastre — că societatea este un organism şi 
are o evoluție continu; b) el este idealist romantice: idealizează 
trecutul, pe care i se pare că l-a profanat generația dela 1548; și 
este c) religios sentimental: apără biserica de des;considerarea, ce 
crede asi fi arătat reprezentanții burgheziei noastre. Perioada de 
inflorire a acestui naționalism—a doua jumătate a veacului din 
urmă — poartă denumirea de eră critică, fiindcă ideologia naiona- 


Vistă a reacţiunii romine a luat ființă din critica așezămintelor bure, 


gheze (și nu că s'a opus culturii autohtone, cum crede d. 
Petre Marcu-Balş, adăugăm nol). 

«Am avut altădată prilejul să ne ocupăm pe larg cu naţio= 
nalismul critic al reacţiunii romine, și am arătat că purtătorul de 
cuvint al acestei întregi ere este M, Eminescu: el a desăvirșit la 
noi ideologia naționalistă reacționară în toate laturile ei. Au con» 
tribuit fa răs rea acestei ideologii, din generaţia veche junimistă, 
în deosebi T. Maiorescu şi P. Carp, din generația nouă d-nii C, 
pie e, trna şi S. Mehedinţi». (Neoliberalismul, București 1927, 
j În aceiaşi ordine de idei, în ipoteza că teza d-lui Ştefan Ze= 
letin referitoare la naşterea burgheziei romine e adevărată şi că 
evoluția noastră s'a făcut pe două planuri opuse; economic bure 
ghez liberal și cultural proletar junimist, d. Petre Marcu-Balș prin 
atitudinea d-sale potrivnică criticismului încearcă să creeze o i 
fogie liberală. Dar, şi aici e punctul tragic, ca teoretician politic 
desa se declară Impotriva Statului libertar și progresist, adică im- 
potriva doctrinei liberale. In această situație ciudată, d. Bals amine 
teşte jertfa omului care ia m căsătorie tocmai fata căreia ia con» 
testat virginătatea, 

In afară de contradicţiile strigătoare în care doctrinarii gene= 
raţiei mistice se situează faţă de evoluţia istorică, ținem să arătăm 
că însăşi imprudenţele verbale pe care le aruncă în spatele juni- 
miștilor convin tocmai acelora din tabăra lor. Misticii au drept 
unealtă de convingere autoritatea, iar spiritul critic raționamentul. 
În această privință Maiorescu, menul argumentaţiei naţionale 
şi senine, poate oferi epitetul de „ciudată figură de polițist cultural“ 
lui Petru Movilă, care a impus prin autoritate quasi fizică « Măr= 
turisirea ortodoxă». La drept vorbind, Maiorescu n'a îndemnat pe 
nimeni ca Heliade-Rădulescu : Scriţi băieţi, numai scriți! deoarece 
unei personalități cu conştiinţa lui artistică şi filosofică, delimitind 


“ cu preciziune «Beţia de cuvinte» de creaţie, ditirambicul pompos 


de esențialul simplu, greu i s'ar fi potrivit un asemenea 
amar lui MI: e Pine ră aruncat la pr asna unui pom de curind 
antat», ci mărturisește ostea și munca grădina- 
rului aplecat să plivească buruenile ab lăsate în voia lor ar fi 
întuneca! şi bruma de rod sănătos al pămintului, 
ţa aruncată de patriarhul Junimii s'a dovedit de bună 
calitate şi svirlită intrun ogor prielnic. Ne rămine doar să subli= 
niem că metoda lor de critică generală a pus în umbră dogmatis- 


4 


TAAR VIAȚA ROMINEASCĂ 


mul materialist și ateu al lui V. Conta, denunținduei artificialitatea 
şi tngustimea de vederi. S'ar putea intimpla ca în lipsa spiritului 
critic să avem un dogmatism spiritualist şi creştin, însă ca valoare 
filosofică tot așa de superficial şi obtuz cum e sistemul contian, 
Ajungem astfel să constatăm că bunele intenţii ale misticilor se 
ue, ine iluzorii fără sprijinul... spiritului critic. 

La sfirşitul acestor rinduri am dori să discutăm o chestiune 
pusă de mistici şi neclară pentru el inseşi. Chestiunea are drept 
punct de plecare afirmația că, „Renaşterea culturală rominească se 
va face pe baza tradiţionalismului ortodox mistic. Ca punct de 
sprijin şi dovadă se invoacă protestantismul ca pivot al culturii 
germane sau cultura franceză altoită pe catolicism. Ar rezulta, prin 
urmare, ca reprezentanții indicaţi al ortodoxismului, prelaţii de 
toate gradele incepind dela fratele cu perspective de călugăr pănă 
la Patriarh, alături de spiritualii lor teoretici dela Facultăţile de 
Teologie, să se erijeze în campionii acestei impozante mișcări, În 
calitate de pioner al unul curent cu perspective așa de ademeni- 
toare, prelatul va trebui să renunțe la lauda ieftină a ilor, 
care toată ziua nu-l mai scot din L P, S, S, sau S. Ş Pr. Ec. 
profesor universitar, și să militeze spiritualiceşte în această direcţie. 

lată însă că în calea acestui entuziasm Intr'aripat intervine un 
diavolesc obstacol: figura clericală nu trebue să fie părtașă la fa- 
cerea istoriei politice, sociale şi culturale în rind cu laicii, ea nu 
trebue să rivnească la gloria pămintească învederată in mania de 
a fi autor. (Tema e susținută de d. Radu Dragnea îm articolul 
«Intregiri» din <Gindirea», April 1928). Ar rămine atunci ca pro~ 
fesorii laici dela Fac. de Teologie să ia asupra lor greaua, dar 
demna sarcină. Teologii noştri însă, susține d. Radu Dragnea tn 
articolul citat, dovedesc o congenitală lipsă de intelectualitate (să 
se observe că această gravă invinulre e aşternută in <Gindirea., 
adică în casa delui Nichifor Crainic), 

Situaţia prezintă un aspect paradoxal: ortodoxismul rominese 
prin reprezentanţii lui autorizaţi nu aspiră să imprime pecetea sa 
istoriei noastre culturale şi nu afişează nici o doctrină, fiindcă sme- 
renia nu-i ingăduie să fie autor. De altă parte unii laici <incearcă 
să restaureze tradiţia noastră ortodoxă pe de cercetări istorice 
literare», silind ortodoxismul să impărtăşească o doctrină emanată 
din grupul lor pentru a milita pe tărimul cultural. Vrea, nu vrea, 

mul trebue să bea aghiasmă laică! 

Chestiunea are un rost mai admo decit s'ar părea; ea pune 
lăturalnic, sau mai bine spus imbrobodit, intrebarea de mare interes 
dacă Religia trebue socotită un factor indispensabil în mănunchiul 
armonic numit cultură. Evident că răspunsul nu poate fi decit a- 
firmativ, afirmativ şi iarăşi afirmativ. Pentru a merita acest titlu de 
Cinste, trebue să înceteze sterilitatea ideologică a ortodoxismului 
rominesc vădită în aceia că pănă astăzi n'avem o Istorie a Bisericei 
romineşti sau o Filosofie a ortodoxismului. 

Amt timp cit Biserica nu-i militantă intelectualicește și nu dis- 


MISTICISM ŞI SPIRIT CRITIC 73 


cută problemele timpului său, dind tristul spectacol al unei «tră- 
dări» din partea clericilor în dauna adevărului (în senzul lui J. 
Benda) nu avea o valoare și cu atit mai puţin o funcțiune 
culturală. Catolicismul și protestantismul, invocate ca mărturii ine 
contestabile de misticii noştri, sau impus ca directive culturale 
după ce au incorporat în sine ideile desbătute de contemporani, 
socratizind sau Rădăcina răului pare să stea în semi- 
nariile waaga unde adevărurile sfinte nu cunosc altă cale de 
convingere numai și numai autoritatea. Rezultatul cultural: 
absolvenţii sint lipsiţi de posibilitatea de a imbogăţi literatura reli= 
ă cultă, 


Sfirşind, să observăm ceiace observasem şi la inceput, anume 
că prefacerile şi frămintările sociale din ultimul timp, de aiurea 
sau dela noi, nesau pus în față multe probleme şi nu mai puţine 
nevoi. Unii au crezut că prin rugăciuni și elanuri mistice pot șterge 
ecoul sufletesc al acestor necazuri, Dar cum attt de intelept spu- 
nea odată W, Jerusalem că «die Not hat nicht nur beten, son 
auch denken gelehrt», nu trebue să uităm că răul poate fi stirpit 
explicinduei ştiinţificeşte, iar nu prin indignare. 

Spiritul critic, prohodit de mistici, e încă tinăr şi'n deplină 
vigoare: el nu șisa spus pănă azi ultimul cuvint în cultura ro- 
minească, 


Ştefan George 


HIMERĂ 


E cerul cald şi=albastru fără pată 
Deschis pe lume ca un baldachin; 
Mireasma primăverii ca un vin 
În inima vieţii=i revărsată, — 
Doar la fereastra sufletului meu 
Perdeaua 'ntotdeauna e lăsată, 


lar eu în dosul ei— aştept mereu... 


Aştept să=mi vii din fundul meu de bezne, 
Cu trimbiţe sau cu tăceri de vrajă: 

Să mă străbați, lumină, păn' la coajă 

Şi să mă 'nvălui trainic păn'la glezne. 


Tu eşti în mine, veșnică, ştiu bine: 
Pesacel ce lea încins privirea ta, 
Adincul răscolinduzi ca un plug, — 
Acela e 'nhămat de=o altă stea 

Şi va cădea strivit desatit belşug, . 
Dar totuşi însetat de tine, 

Ca mucenicul pururi de un rug. 


HIMERĂ 75 


Eşti undeva 'n adîncu=mi, neştiută, 
Prin clocot, panică şi nimicire, 

Dind asprei mele vieţi luciri de mit ; — 
Precum un fiu de rege urgisit, 
Amestecat şisascuns prin plebea slută, 
Da tuturor un nimb de strălucire, 


Eşti în ființa mea. Dar unde ?-Unde ? 
În care hău salbatec şi impur 
Vibrează încă petecul dezazur ? 

Mi=e inima potirul ce tezascunde, 
Insîngerat şi spart, în vre o cută ? 
Sau zaci la fund : icoană subt ruine ? 
Sau rătăceşti în haosul din mine, 
Neodihnită, ca o stea pierdută ? 


Te simt în sufletuemi trecînd ades, 
Precum de=odată subt zenit ar trece — 
Fantastică şi magică şi rece ~ 

_O umbră uriaşă pe un şes. 


Sau te înalți în mine ca un înger 

Şi mă renaşti peso zi doar, alb şi viu, — 
Căci sus, în curăţia=mi rece, sînger 
Stingher şi lepădat ca'ntr'un pustiu. 


J 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
Treci une ori ca fulgerul, subit, 


Isbindu=te în mine ca dero stîncă,' 

De scapără prăpastia adîncă 

A sufletului meu desţelenit ; 

Sau dormi profund că nu știu de eşti vie — 
Şi=atunci cu frică ochii îi închid : 

S'aud ecou din vechea melodie 


Trecînd prin mine greu ca printr'un zid. 


O, mai de mult, în sufletu=mi deschis 
Cintai, vibrînd, din tainice lăute 
Şi-mi filfiiai, ca steaguri desfăcute, 


Pe virfurile navelor de vis. 


Treceai prin mine vie şi deplină, 
Destunecîndu=mi cețile din zare, — 
Ca întrun dom, o ploae de lumină, 
Ca pesteaun turn, un răsărit de soare, 
Sau lină — ca prin degete o apă 
Purcesă din cereştile izvoare — 

Şi m'alintai pe frunte și pleoapă 

Cu sfinte mîni de»azururi și de floare. 


Atunci, multiplicat în harul tău, 
Pluteam rotind, pluteam înfiorat, 
Cum se 'nfioară spicul 'nalt de grîu 
Pe care vintul lin l-a clătinat, 


HIMERĂ 


Azi nu te regăsesc şi nu mai ştiu 

In care=adinc din mine te=am pierdut, 
E viaţa mea groparul orb şi mut 

Ce teza culcat pe veci în vre=un sicriu ? 


O, veşnică minune ne'ntinată, 

N'ai să=mi mai cînți în suflet niciodată ? 
Eşti moartă "n mine, pasăre albastră, 
Sau ţizam uitat doar tainicul descîntec ? 
Eu bat la' nchisa inimii fereastră 

Şi nu răspunde nimeni nici un cîntec... 


Și sînt ca rătăcitul propriul meu fiu ~ 

Căzut, strivit, din sborul meu departe, 

Mă 'ntorc de=acum acasă 'nvins, tîrziu, 
Cu visul mort şi minile deșarte. 


Dezacum în pinea=mi zilnică muşcînd, 
Voiu şti dospit un rar şisascuns venin, 
Dar voiu purta stigmatul tău divin 
In sufletu»mi trădat și sîngerînd, — 
Totuşi — ca un regesc destin. 

A. DOMINIC 


Definiţia omului 


Der Mensch ist das Tier, das ver- 
kann, 


sprechen 
(Nietzsche) 
La gloire de l'homme c'est de se 
dépenser pour rien: 
(Paul Valéry) 


Religiile şi ştiinţele naturale au fost mereu preocupate de a 
hotări cu deosebire locul omului în univers. Mitul genezei porneşte 
din acelaşi spirit ca şi „Descendenţa omului“ a lui Darwin. Descar- 
tes, cu disprețul său pentru animalul-maşină, ca şi credinciosul Bos- 
suet afirmă deopotrivă supremaţia omului. Şi chiar cînd un suflet 
pur şi virginal ca acela al lui Sf. François din Assise se lasă, în 
blindeţea lui, atras de frăţia păsărilor cerului, el are conştiinţa că 
prietinia lui pentru animalele necuvintătoare e o bună voinţă şi o 
filantropie. 

Superioritatea omului e o categorie nediscutabilă pentru genul 
nostru, încă dela aurora civilizaţiilor. Determinarea precisă a a- 
cestei superiorităţi începe ceva mai tirziu, odată cu filozofia elenă. 
Secolul al XIX-lea, obsedat de măsură exactă şi precizare expe- 
rimentală a pus vechea problemă a bătrinelor religii, aşa cum a 
obișnuit să pue toate problemele pe care a voit să le soluţioneze: 
de jos in sus. Atunci s'au părăsit o clipă întrebările pretenţioase şi 
grandomane asupra specificității sufletului omenesc în deosebire 
de celelalte animale. Biologii s'au mulțumit să descurce aspectul 
fizic, anatomic-comparat ori filogenetic al chestiunii. Şi aşa s'a 
născut Antropologia cu măsurătorile ei de toate felurile. Rezultatele, 
bazate pe un studiu comparativ al transformării organismelor, nu 


DEFINIŢIA OMULUI 79 


sint de despreţuit în ce priveşte trupul omenesc asemuit cu acela al 
broaştei, al cinelui ori al maimuţei. In ce priveşte însă antropolo- 
gia psihică, adică caracterizarea structurii sufleteşti a omului în 
raport cu aceia a animalelor, sîntem încă la vechile soluţii filozo- 
fice indicate de antichitate. Să examinăm un moment aceste ci- 
teva soluţii, 


„Omul e un animal raţional“ a spus bătrinul Aristot acum 
aproape două mii de ani. Toate progresele omenirii de atunci in- 
coace se fac în jurul descoperirii logice a filozofului grec. Tot ce 
s'a gindit, sa descoperit sau s'a combătut, pănă în ultimul secol 
e în legătură directă ori măcar indirectă cu subsumarea noţiunilor, 
cu legătura judecăților între ele ori cu aşezarea lor în silogism. 
Caracterul indubitabil al întregii ere creştine e descoperirea raţiunii 
şi a logicii, Efectele ei practice ori teoretice au fost aşa de co- 
mode, aşa de fecunde, încît s'a constituit încetul cu încetul o re- 
ligie a rațiunii. 

Logică, adevăr, realitate, au devenit, cel puţin pentru bunul 
simţ, care culege ceva mai tirziu opiniile intelectualităţii, valori 
sinonime. Omenirea europeană a clădit cu încredere şi răbdare 
timp de secoli cultul inteligenţei raţionale, pe care, întrun moment 
de delir colectiv, revoluția franceză a voit chiar să-l traducă în 
fapt. Dar în această privinţă „secolul luminilor“ nu se deosebeşte 
prea mult de Sf. Toma şi nici de Bacon care a combătut un as- 
pect al raționalismului, adică deducţia, dar a susținut un altul, 
inducția. Cu toţii, cu preferinţe variate pentru o înfățișare ori alta, 
au fost buni cetăţeni ai republicei logice. Că englezii i-au mai a- 
diugat empirismul ori senzualismul, sau Kant criticismul, nu in- 
samnă decit că au complectat unele detalii ori că au aranjat lu- 
crurile mai bine. 

E lesne de înţeles atunci, că, superstiţia rațiunii fiind valoarea 
supremă, iar, pe de altă parte, omul fiind animalul cel mai perfect, 
concluzia fundată cu necesitate va fi că omul e primul animal 
care gîndeşte. Şi definiţia aceasta a intrat în popor. Toată lumea 
o crede indiscutabilă. Toată lumea afară de o tagmă mică de cer- 
cetători în domeniul psihologiei zoologice. Sint în adevăr animalele 
lipsite de inteligenţă ? 

In adevăr, trecînd peste faptele copios umflate in senzul 
antropocentrismului de cătră Fabre, Romanes ori Brehm, iată citeva 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fapte prezentate cu toată grija ştiinţifică. O pisică minîncă o bu- 
cată de carne. Unei gaife care stă deoparte şi o priveşte îi vine 
poftă. Ca să ajungă la bucata de carne în mod direct va 
trebui să treacă peste ghiarele pisicii. Atunci găseşte o stratagemă: 
se apropie şi pişcă puternic pisica de coadă. Cînd aceasta pără- 
sește carnea întorcindu-şi botul cătră coadă, gaița se repede şi 
lură camea. Dacă fabula cu vulpea şi cioara e o poveste, faptul 
acesta e prezentat ca un document de ingeniozitate inteligentă, 
pănă şi în manualele de psihologie comparată. lată un altul. Un 
cine e închis într'o odae. El ştie că nu poate ieşi afară decit des- 
chizînd uşa. Dar aceasta are trei clanțe. Care e cea bună ? Singura 
soluție e să le cerce pe toate pe rind. Şi uşa se deschide. Un 
cocoş ciuguleşte grăunțele care cad în jurul unei batoze. După un 
examen minuţios el descopere manivela, care, apăsată, lasă să 
curgă grăunțele afară. Şi cu ciocul o plesneşte ori de cîte ori vrea. 

Aceste trei exemple sint prezentate ca fiind de o exactă au- 
tenticitate în fapt şi în interpretare. 

Nu poate fi vorba aici nici de memorie asociativă, (fiindcă 
faptul nu s'a repetat, cum e în experienţele cu labirinte, după me- 
toda erorilor a lui lerkes ori Jennings), nici de instinct, nici de 
dresaj. E vorba pur și simplu de inteligenţa propriu zisă, cu toate 
caracterele ei distinctive. Dealtfel puţini biologi mai fac azio deo- 
sebire absolută între instinct şi inteligenţă. Primul e o soluţie ti- 
pică, stereotipă, totdeauna aceiaşi în împrejurări analoage. Instinc- 
tul nu ştie să facă deosebiri atunci cind mediul s'a schimbat pu- 
țin. Inteligența ține samă de aceste schimbări ale mediului. Instinct 
şi inteligență sînt acelaşi răspuns, aceiași soluție de adaptare, cu 
deosebire că unul e întrebuințat în împrejurările omogene, celalt 
atunci cind circumstanţele au variat. Inteligența e un instinct în- 
trebuinţat pentru împrejurările în care s'a produs o schimbare în 
mediu. (E. Rabaud), 

Animalele superioare au ambele feluri de răspunsuri. Ele în- 
trebuințează însă mai mult instinctul și mai rar inteligenţa, fiindcă 
au mai redusă facultatea de a observa diferențele şi variațiile. O- 
mul invers; e inclinat mai mult cătră deosebire, diferenţiază şi 
utilizează mai des soluţiile inteligente. Instinctul e la el ceva mai 


degenerat. Deosebirea e astfel de grad, de mai mult ori mai pu- _ 


țin, nu de calitate, de natură. Unde putem pune atunci graniţa 
exactă de unde încetează ceiace e animalic şi incepe ceiace e 
omenesc? Se poate întocmi o caracterizare distinctivă a omului 


OMULUI 8l 


pe o chestie de doză, de deosebire vagă, cantitativă, pe o stare 
tranzitorie în care ambele caractere se intilnesc şi se pierd unul 
în altul? Azi, cînd studiul psihologiei comparate cu ajutorul con- 
duitelor, a permis atitea lumini care ne arată că facultatea care 
asigură omului supremaţia, sau pe care se zidea această superiori- 
tate, anume inteligenţa, nu mai e apanajul exclusiv al omului, nu putem 
hotări situaţia caracteristică omului bazaţi numai pe această credință, 

Problema trebue considerată mai puţin unilateral. Evoluţia 
dela animal la om nu s'a făcut numai în senzul inteligenții. Sufle- 
tul întreg s'a transformat. Ceiace constitue omenia, aptitudinea de 
a fi om, e mai mult decît aptitudinea sa de a gindi. E toată acea 
țesătură de afecte, de sentimente nobile ori josnice, de pasiuni, 
de obsesii, de complicaţii sentimentale, de credințe ori de îndoeli, 
de speranţe, de dorinţi ori de renunţări, cu un cuvint structura 
globală a unui suflet omenesc cu logica şi contradicţia lui, cu cla- 
ritatea şi obscuritatea sa. De ce atunci să mutilăm ceiace e uman 
simplificindu-l, privindu-l! unilateral numai în ceiace prezintă el ca 
progres intelectual şi să facem abstracţie de forțele morale, inconş- 
tiente şi afective ? 

Aceleași obiecţiuni trebuesc ridicate şi față de o altă defini- 
ție acordată omului, aceia care ne spune că e primul animal care 
vorbeşte. Limbajul a fost considerat întotdeauna ca o aptitudine 
exclusiv omenească. Dacă analizăm bine aptitudinea de a vorbi, ne 
dăm imediat samă că ea cuprinde două acte mentale principale. 
Unul constă în a alcătui noţiuni, iar celalt în a lega aceste no- 
(iuni prin asociaţie, în mod convenţional de o serie de sunete ex- 
terioare. In ce priveşte prima operaţie, limbajul se confundă cu 
judecata. Fără abstracţie şi fără generalizare nu se pot obține con- 
cepte, adică naţiuni. Vorbirea e înainte de toate o operaţie raţio- 
nală. A defini deci omul ca un animal care vorbeşte, nu însamnă 
a-l defini altfel decit ca un animal raţional. Aceasta de a doua 
caracterizare ¢, cel puţin în ce priveşte primul ei aspect, o simplă 
variantă a celei dintăiu, şi, ca atare sufere ca şi aceasta exact de 
aceleaşi inconveniente şi dificultăţi. Spuneam însă, că limbajul con- 
ține încă o operaţie: asocierea convenţională a unor sunete anu- 
mite la unele idei, stări afective ori simple lucruri. Subt această 
formă însă—mult inferioară procesului de ideaţie din prănul ele- 
ment al vorbirii,— limbajul se găseşte şi la animale. Aproape toate 
au fie un limbaj de gesturi fie unul de strigăte. Expresia directă a e- 
moţiunilor în legătură cu o stare sufletească, prin mimică, gesturi, 

G 


82 VIAŢA ROMINEASCA 


acţiuni o au toate animalele. Toate exprimă exterior frica ori furia. 
Unele, cum sint maimuța ori papagalul pot ajunge chiar pănă la 
asociaţiuni între unele sunete şi anumite obiecte. Fireşte omul dis- 
pune de mai multe asociaţiuni de acestea decit papagalul care nu 
ştie decit citeva cuvinte. Deosebirea însă e tot de grad şi nu de 
calitate. 

+ a a 

Caracterizärile intelectualiste au început a cunoaşte oarecare 
dizgrație, odată cu predilecţia modernă pentru pragmatism şi mis- 
ticism. In locul divinității raţiunii, nealterată decit de prea puţine 
critici pănă acum citeva decenii, s'a instaurat o alta: acţiunea. 
Bergson, James, Mach au arătat cu prea multă claritate poate, că 
omul e un animal interesat şi sagace. Nu-l preocupă nimic altceva 
decit adaptarea practică la mediul încunjurător. Dar ajutarea sa 
la ambianță sau a acesteia la trebuinţele sale nu se poate face 
prin idei ori prin speculaţii teoretice. Filosofiile cîntă şi preamăresc 
rolul rațiunii, dar nu-i cunosc adevărata semnificaţie. Inteligența 
omenească €, înainte de toate, cum spunea Bergson „le meilleur 
moyen de se tirer d'affaire", adică cea mai ingenioasă soluţie la 
o dificultate practică. A fi inteligent înseamnă a reuşi, adică a avea 
succes, sau, cu alte cuvinte, a învinge. 

Subt acest punct de vedere omul se găseşte încadrat în €- 
voluţia biologică a vieţii animale. Totuşi el se deosebeşte prin ceva 
de celelalte vieţuitoare. Pentru a-şi adapta mediul, el nu se mul- 
țumeşte numai cu mijloacele directe pe care i le-a dat natura aşa 
cum sepia utilizează cerneala, şarpele otrava, sau taurul coarnele. 

El prelungeşte prin iscodiri artificiale moştenirea naturală. 
Omul nu se foloseşte numai de corpul său care e slab ori de 
mînile sale care sînt ceva mai abile, El creiază instrumente, omul, 
„homo faber“, e primul animal care ştie să fabrice. Plugul, roata, 
maşina, focul sînt prelungiri, fireşte, ale minilor sale. Dar ele sînt 
adăugiri subtile ale unei ingenioase adaptări practice. Prin această 
prelungire a puterii sale fizice, în instrumente fabricate, omul în- 
scrie o puternică deosebire între el şi celelalte animale. Nu per- 
fecţionarea inteligenței logice îl distinge de restul naturii, ci mai 
ales abilitatea sa tehnologică, dibăcia sa practică care-l face să-şi 
alieze natura neînsuflețită la scopurile sale. 

Construcţia sistematică a lui „homo faber“ nu face însă, de 
cît să înlocuiască o superstiție cu alta. Crearea de instrumente de 


E ai ____ DEFINIŢIA OMULUI 53 


luptă nu e caracteristică exclusiv omului. Alianţa materiei inani- 
mate pentru a-şi face dintr'însa elemente folositoare vieţii o cu- 
nosc o bună parte din animale. Construcţia cuibului, a casei, a vi- 
Zuinii cu elemente luate din natură o obişnuesc şi furnicile şi 
albinele şi castorii şi încă alte multe animale. Maimuţele se ser- 
vesc în apararea lor nu numai de puterea mușchilor ori de dinţi, 
dar chiar de crengi de copaci ori de bolovani de piatră pe care-i 
năpustesc asupra inamicilor. 

Dacă vre-o încercare de explicaţie se găseşte mai departe 
de ceiace e unic şi particular în natura omului, aceia e tocmai ex- 
plicaţia pornită din inspiraţia biologistă, pragmatistă şi vitalistă 
(Lebensphilosophie). A tălmăci omul de jos în sus, dela inferior 
la superior, după metoda positivistă a-l reduce la scara animali- 
țăţii în care se găseşte asemănător cu celelalte vieţuitoare, însamnă 
cel mult a arăta ceiace e comun între om şi animal, dar înc 
un caz ceiace e deosebit, diferențiat şi specific. Fiindcă dacă omul 
reuşeşte să fie altceva decit animalul e tocmai fiindcă invinge în- 
trinsul Biologia, adică animalitatea,. Senzul evoluţiei sufleteşti 
umane e o permanentă detaşare de mediul încunjurător, o desprin- 
dere şi o eliberare de necesitatea imediată a condiţiilor exterioare, 
Omul se retrage şi se inchide în el încetul cu încetul. Ambiţia sa 
e de a deveni o insulă isolată la care nu ajung decit unele che- 
mări, acelea pe care vrea să le asculte el. Spre deosebire de a- 
nimalele inferioare care nu cunosc decit relația pur mecanică a 
retlexului între ele şi natură, pănă la instinct care e şi el o anu- 
mită robie, omul reuşeşte să rupă această sclavie. El domină me- 
diul exterior printro viaţă puternic interioară. Pentru prima oară 
apare în structura lui sufletească eul şi conştiinţa cu scrupulele, 
remuşcările şi aspiraţiile sale, orgoliul omenesc se izolează şi tră- 
eşte o viață proprie, departe de ordinile brutale ale unei naturi 
inerte. Omul îşi construeşte în el o a doua lume tot aşa de bo- 
gată, dacă nu mai bogată, cu probleme şi orizonturi noi. Şi el 
poate trăi adesea numai într'insa şi printrînsa, inventind religiile, 
moralele şi artele. 

Dar eliberarea omului de mecanismul determinat şi de po- 
runcile tiranice ale mediului nu se efectuiază numai prin interio- 
rizare. In domeniul gîndirii, al cunoaşterii el nu mai lucrează cu 
asociaţii ori cu instincte. Cu ajutorul judecății el poate anticipa, 
tot ce se petrece în jurul său. Ghicind mai dinainte, numai cu pro- 
priile sale mijloace, ceiace se va întimpla, el săvirşeşte indepen- 


SA VIAŢA ROMINEASCĂ 


dentă şi autonomia sa. E! nu mai e țintuit, fascinat de ceiace îl 
înconjoară, aşa cum e insecta de lumină sau fiara de pradă. Vir- 
tutea omului e prin excelență aceia de a creia. El nu copie prin 
imitație, ca animalele în cazul dresajului, anumite acţiuni stereotipe. 
Cum observă cu drept cuvint Max Scheler, omul nu are faţă de 
mediu o atitudine extatică. „Animalul trăeşte în ambianța sa ex- 
tatic ca şi melcul în casa lui, a cărei structură o poartă cu dinsul 
oriunde merge" 1, El nu se poate nici izola, nici opune mediului, 

Legat de împrejurările exterioare la care răspunde imediat şi 
mecanic, numai în ce priveşte conservarea sa, animalul nu poate 
considera decit un mediu limitat, Il interesează strict atit cît pri- 
vesc trebuințele sale organice. Omul creind şi alte trebuinţi, con- 
sideră în ştiinţă, filosofie ori artă lucrurile şi subt o prismă dezin- 
teresată, lărgeşte mult orizontul său adesea pănă la proporţii in- 
finite. (M. Scheler, op. cit.). 

lată deci că sufletul omenesc nu e alcătuit numai în vederea 
adaptării la mediu din punctul de vedere practic. El nu e din ce 
în ce mai lipit de natură, ci, se poate spune, din ce în ce mai 
detaşat. Cum vom vedea mai departe, evoluția sa sufletească nu 
se efectuiază numai ca un răspuns reflex ori mecanic la excitaţiile 
care-i vin din afară, ori la cele care i le trimit dinăuntru trebuin- 
tele sale organice. Omul se autonomizează de practicitate şi imperiul 
acesteia. Fără îndoială animalitatea din el persistă. Ea îi ajută să 
se adapteze, să poată trăi şi încă să poată trăi mai bine. Dar pa- 
ralel cu această funcţie de preocupare practică pe care o are în 
comun cu alte vieţuitoare, o alta se formează alături, funcţie care 
îi dă tocmai caracterul său de om. 

Omul raţional ca şi „homo faber“ sînt viziuni parţiale ale 
realităţii omului. Prin aceste caractere el nu s'ar deosebi, nu s'ar 
izola majestos În sinul naturii. Alte aptitudini marchează cu o stam- 
pilă definitivă rangul omeniei sale. 


lI 


Din consideraţiile critice de mai sus, calea cătră determina- 
rea unei calități particular omeneşti se găseşte deschisă. Nu 
vom găsi deci specificul omenesc pe drumul Biologiei şi al apro- 
pierii între om şi animal. Filozoliile, care studiază sau preamăresc 


1 Max Scheler, Die Sonderstellung des Menschen, în colecţia „Mensch 
und Erde", p. 195 şi 193, 


DEFINIȚIA OMULUI 85 


„Viaţa“, (cu V mare), acele imnuri nostalgice cătră „elanul vital“ 
nu ne vor da nici o soluție. Calea tocmai contrarie ne e indicată. 

Cu cit înaintăm în scara zoologică, cu atit instinctul de con- 
servare e mai puţin puternic, La început, la animale și omul infe- 
rior asigurarea existenței constitue unica, exclusiva preocupare. 
Nici o abatere cit de mică, nici o tendință cit de uşoară cătră 
acest lux suprem care e distracţia faţă de nevoile noastre vitale. 
Urgenţa, impetuozitatea lor copleşesc organismele inferioare. Totul 
se întîmplă în linie dreaptă, într'un mecanism foarte simplu, a cărui 
roți sint perfect ajustate, fără de greşală posibilă. 

Intre aceste faze biologice şi aceia a omului se interpune o 
radicală deosebire. Dependenţa de instincte şi nevoi nu mai e așa 
de strictă. Omul poate privi cu imparialitate propria sa soartă, 
adică reușeşte să se privească pe el însuşi rece, fără părtinire, ca 
pe un obiect oarecare. > 

Apetiturile şi înclinațiile violente sînt oprite sau privite în des- 
făşurarea lor, ca fenomene demne de curiozitate. Omul încearcă să 
se cunoască, se domină, fură instinctului de conservare o parte 
din energia sa, sustrage elanului vital interesat şi subiectiv o bună 
porțiune. Curentul vieţii e mai slăbit. Dar omul, pentru prima oară 
în istoria evoluției speţelor, e capabil şi de mai mult: el poate 
anihila însuşi viaţa din el cu voinţă conştientă şi cu matură re- 
flecţie, Pentru întăia oară un organism se abate astfel, de pe li- 
nia dreaptă a interesului vital. Omul e primul animal absurd, 
voesc să spun, singurul, căruia i se întimplă să meargă contra 
instinctului de conservare. 

Citeva observaţiuni caracteristice mentalităţii omeneşti ne vor 
lămuri. 

Se poate întîmpla animalelor să se omoare din greșală. O 
căprioară alungată se svirie în apă ca să scape și se îneacă. 
Unii observatori ai psihologiei animale pot afirma că scorpionul 
atacat, cuprins de panică și poate de teroare işi înfige pumnalul 
în cap şi se auto-otrăveşte. Aceste cazuri sint exemple de erori ale 
apărării instinctive. Animalul cuprins de spaimă greşește, se zăpă- 
ceşte, îşi pierde cumpătul şi adesea se distruge în loc să se con- 
serve. Sinuciderea ca un act de opțiune conştientă şi deliberat 
voită, ca o soluţie preferată faţă de o viaţă nesuferită e un act 
specific omenesc. Nu există precedent la animal. Oricare ar fi su- 
ferința lor, niciodată acesta nu va curma firul vieţii oricît de mi- 
zerabilă, oricît de chinuitoare ar fi aceasta. Indărătnicia năzuinții 


pe VIAȚA ROMNEASCĂ 


de a trăi cu orice chip, dă animalului o putere somnambulică, în această 
direcţie. Un cine lepros, bătut cu pietre de copii, mort de foame pe 
subt garduri va prefera totuşi să trăiască. Numai omul îşi poate 
permite să aleagă între a fi şi a nu fi, numai el îndrăzneşte să săcă- 
tuiască printr'un singur gest isvorul vieţii, voinţa oarbă de a trăi. 

Acest act radical contra vieţii e relativ rar. Altele mai benine, 
care nu desființează complect sursa vitală, dar o diminuiază treptat, 
sint cu mult mai frequente. lată de pildă intoxicaţiile stimulente, 
Omul ştie perfect că opiumul, alcoelul, haşişul, morfina îl distrug. 
Şi cu toată luciditatea, încă din timpuri imemoriale, asiaticul ca şi euro- 
peanul alcoolic îşi oferă prin o iluzie trecătoare şi o sinucidere deghi- 
zată. Ce face în timpul acesta instinctul de conservare? El e gră- 
mădit, înăbuşit undeva şi poruncile lui sînt neglijate şi neascultate. 

S'ar putea obiecta că aceste practici presupun o dezagre- 
gare a maşinii biologice, o oprire a mecanismului vital. Se sinu- 
cid ori măcar îngurgitează stimulente deprimaţii a căror funcțiuni 
psihice sint degenerate. Un om perfect sănătos nu recurge la ast- 
fel de consolaţiuni chimice, nici nu-şi suprimă însuşi viaţa. De ce să 
fundăm atunci caracteristica omului normal pe fenomene patologice ? 
E uşor de răspuns că aceste obiceiuri sînt destul de generale ca 
să fie normale. Apoi ele au apărut întăia oară la om: aceasta 
insamnă că sînt strîns legate de structura omului, de alcătuirea 
lui sufletească, din moment ce animalele nu le cunosc; că sînt un 
efect al unor aptitudini care aici s'au realizat intăia oară şi nu 
în altă parte. Aceste practici fac parte din natura omenească. 
fiindcă sînt presupuse în ea, fiindcă sint rezultatul lor, 

Fără să ne oprim la aceste aspecte care pot fi considerate 
ca morbide, n'avem decit să trecem la o serie întreagă de alte 
practici caracteristice tuturor oamenilor fără distincţiune. De la 
canibalul care locueşte platourile Australiei centrale şi care crede în 
totemism şi pănă la omul civilizat adept al unei secte creştine, 
toate riturile religioase presupun sacrificii şi ascetism. Budismul 
merge aşa de departe, încît printr'o înăbuşire lentă a dorinţilor 
şi tendinţilor, printr'o comprimare asfixiantă e vieţii îşi prepară 
credinciosul cătră trecere în neant, în Nirvana. Riturile totemice 
recomandă şi adepţii primesc fără protestare mutilări, scrijălări, 
amputări de braţe, posturi îndelungate, sacrificii pe ruguri, auto- 
dafe-uri pentru fecioare ori copii etc. etc. Secta scopiţilor cere 
desființarea procreaţiei, Moloch cerea copii. O altă sectă rusă îşi 
încerca credincioşii cerindu-le să intre in foc şi să se consume 
lent. Inchipuiţi-vă ascetismul miilor de anahoreţi creştini care dor- 


+ 


DEFINIŢIA OMULUI Sia 87 


meau pe spini, se flagelau, interziceau comerţul sexual, beau apă 
şi mincau rar puţină pine, ca să distrugă din ei orice impulsie 
vitală. Toate religiile pretind anihilarea sau măcar împuţinarea forţei 
vitale. Şi totuşi ele au fost considerate atîta vreme ca unicul ta- 
lisman. Creştinismul merge direct contra oricărei afirmări prea 
puternice de energie, El priguneşte toate succesele, puterea caşi 
frumusețea, sănătatea caşi averea. Toată tabla de valori, pe care 
omenirea a alcătuil-o în deplin acord cu succesul ascensiunii vi- 
tale, a fost sistematic şi metodic combătută de creştinism. Nicio- 
dată nu s'a înregistrat în istoria civilizaţiei o mai mare victorie 
contra imboldului cătră viaţă. Nici o religie ma combătut mai ra- 
dical instinctul de conservare și n'a însemnat un mai mare triumf 
contra voinţii de a trăi. Şi nici un fundator de religii n'a fost mai 
uman ca Crist. 

Din punct de vedere strict biologic, creştinismul a însemnat 
maximum de absurditate. E explicabil astfel furia unui filosof ca 
Nietzsche care vedea în a sa „Wille zur Macht“ idealul suprem al 
evoluţiei omeneşti. Nietzsche a denunțat degenerarea şi decadenţa. 
El a arătat civilizațiile moderne ca perverse fiindcă încurajau prin 
morale ascetice ori molii, închircirea genului omenesc. Fiindcă 
punctul său de vedere pornea direct dela Biologie, toate valorile 
umane: fraternitatea, mila, abnegaţia, renunţarea i se păreau viţii 
de amurg. Nietzsche situa omul în seria animalică, îl identifica cu 
speţele zoologice anterioare lui şi-i cerea numai o perfecţionare de 
viaţă în plus. Era visul unui bolnav pe care-l rodea nostalgia sä- 
nătăţii depline, a energiei maxime, El nu putea înțelege că ceiace 
e uman nu poate fi zoologic şi că rostul omului pe această pla- 
netă trebuia căutat exact la antipod. El n'a putut înțelege func- 
{lunea unic omenească a ascetismului. Opunindu-se mereu reali- 
tăţii prin acel nu cu care înfruntă mereu existența „omul e — 
după cum spune perfect Max Scheler, — fiinţa care, apăsindu-şi 
şi reprimindu-şi impulsiile şi tendințele şi refuzindu-le mereu, se 
comportă principial ascetic. Comparat cu animalele care spun mereu 
da realităţii, omul este acela care poate spune nu (Der Neinsagen- 
Könner), ascetul vieţii, eternul protestant contra oricărei realităţi“, 1 

Cei care nu simt însă nici un fel de tendință cătră religio- 
zitate ne vor putea întimpina spunindu-ne că cele de mai sus nu-i 
privesc. Acestora le vom aminti o altă formă a absurdităţii bio- 
logice din om. Anatole France spunea unde-va că dacă intelectu- 


1 Max Scheler, op, cit, p. 210, 


a VIAȚA ROMINEASCA, O ooo 


alii s'ar înmulţi lumea ar merge cu siguranță cătră pierea ei. 
Fiindcă, de fapt, ca să complectăm aforismul scriitorului francez, 
ce însamnă a fi sau a privi prin prizma intelectuală lumea? In- 
samnă pur şi simplu a desființa trebuinţile vitale şi a le întocmi 
prin reprezentarea lor. In loc să mininci, să faci dragoste, să 
lupți, însamnă a te închipui mincînd, iubind, luptind. Intelectualul 
înlocueşte viaţa cu imaginea ei, trăind-o mental, interior, anticipat. 
Cărturarul deprins cu gindirea, cu cetitul, cu viața interioară e ca 
planta de seră pe lingă floarea de cimp. Şuvoiul vieţii se debiti- 
tează şi scade prin lipsă de funcțiune. Senzaţiile şi acţiunile dispar 
fiindcă sint înlocuite de reprezentări. A creia idei însamnă a rupe 
contactul cu realitatea, a idealiza, a te comporta gratuit, inactual 
—căci ideia e cternă—a nu ține samă de cerințele concrete şi 
imediate. „Experienţa realităţii aşa cum ne-o oferă „reprezentările”* 
nu e posterioară, ci anterioară lumii exterioare (der Welt nicht 
nach, sondem vor gegeben“). 1 Dar prin aceasta neglijăm condi- 
iile realităţii cu care nu mai sîntem în strinsă legătură, ne înde- 
părtăm de adaptarea la prezent, ruinăm ceiace P. Janet numeşte 
„funcțiunea realului“, devenim utopici, dezadaptaţi. Filozoful fran- 
cez Jules de Gaultier a arătat concludent antinomia care există 
între instinctul de cunoaştere şi instinctul vital. Ceiace cîştigă 
Cugetarea şi cunoaşterea, pierde viața. Priviţi-vă şi cercaţi să vă 
analizaţi cînd faceţi ceva; cu siguranță că actul va fi făcut mult 
mai prost. Sporul de gindire şi analiză e invers proporţional cu 
cel de spontaneitate şi putere. Pe alte căi ajungem la aceiași 
concluzie: intelectualitatea e o scădere a vieții. G. Simmel a a- 
rătat că viaţa, ca să se poată cunoaște pe ea însăși, trebue mai 
întăiu să se amorțească, să se omoare. Pentru ca să se studieze, 
ea trebue să abată din cursul ei o şuviţă importantă care să nu 
facă nimic decit să observe. Dar această şuviță e pierdută. Ca să 
se ridice deasupra ei, viața trebue să-şi oprească cursul. 

Cultura omenească nu se poate obține, decit atunci, cind 
valorile noastre subiective, adică creațiunile noastre individuale 
sint proectate departe de noi, obiectivate în afară aşa ca să fie 
valabile și pentru alții. Fără o anumită distanță între ele şi noi, 
nu poate fi vorba de o adevărată cultură, ci cel mult de o culti- 
vare diletantă. Dar această îndepărtare a creaţiunilor, credințelor 
ori sentimentelor noastre de noi, această distanţare le lipseşte de 


1 M. Scheler cp. cit. p. 209. 


DEFINIŢIA OMULUI 89 


căldura, de intimitatea pe care le-o dă mereu eul nostru. Proectindu-le 
departe de noi ca să le obiectivăm și să le facem accesibile $o- 
cial, le răcim de căldura pe care le o insuflăm, le transformăm 
în lucruri moarte, Orice cultură conţine în ea această tragedie: 
ori rămine subiectivă şi atunci nu se poate valorifica şi exprima, ori 
tinde cătră obiectivitate şi atunci îşi tae cordonul ombilical care o leagă 


de viaţa ce putem să-i insullăm, se sclerozează, se osifică şi moare. !' 


lată deci că şi din acest punct de vedere intelectualismul nu se 
poate constitui fără să aducă concomitent cu el o criză de vitali- 
tate. Şi totuşi, de cînd există omenirea cărturarii şi cultura au fost 
preamăriţi şi salutaţi ca valoare supremă. 

Dacă trecem din domeniul intelectual în cel moral, aceleaşi 
constatări se impun ; instinctul de conservare e din ce în ce mai 
părăsit. Aproape toate virtuțile morale superioare sînt astfel alcă- 
tuite încit interesul nostru individual cade. Ce însamnă de pildă 
sinceritatea deplină ? Inţeleptul Mr. Bergeret spunea că a cere 
unui om să fie complect sincer e caşi cum i-ai cere să lasă în 
pielea goală pe stradă, adică să-și arate toate defectele şi nea- 
junsurile corpului şi, în plus, să nu se poată nici măcar apăra de 
intemperii. Omul perfect deschis renunță la toate măştile care 
îl arată furios cînd nu e, calm cînd e încă şi mai puţin, la toate 


„acele minciuni şi artificii care ne susțin în lupta pentru viaţă. 


Omul care nu vrea să joace cit de puţin roluri e complect de- 
zarmat. Măştile sînt absolut necesare pentru a înşela adversarul. 
A le combate însamnă a te oferi victimă încă dela început. Si- 
mularea pentru om e ceiace e schimbarea culorii pentru came- 
leon. E una din subtilităţile caracterului care ştie să înşele ca să 


poată triumfa. 
Dar dreptatea supremă ? Cel ce o preconizează cere oame- 


nilor să se micşoreze în pretenţiile lor, să-şi reducă extenziunea 
vieţii lor astfel ca să facă loc şi altora. După Nietzsche, şi cu drept 
cuvînt, ea e o amputare. Omul care vrea să fie drept e omul ca- 
re-şi sacrifică drepturile sale, adică omul care fiind puternic se 
face slab, se auto-mutilează. 

Dar eroismul sau curajul? E intruntarea pericolului, expu- 
nerea directă a vieţii sau măcar a fericirii pentru o abstracţiune, 
pentru o ipoteză sau pentru o iluzie. 

Acolo însă unde se învederează mai bine fenomenul absur- 


1 G. Simmel, Philosophische Kultur; Der Be und die Tragidie 
der Kultur, p, 223 şi urm. cita azi 


SYI- 


'ICYJAINDN | 


go VIAȚA ROMNEASCĂ 


dităţii e în gustul pentru obiectivitate. Această calitate presupune 
un antrenament, un exerciţiu de înăbușire zilnică a tuturor punc- 
telor de vedere de amor propriu, de interes, de avantaj. E o 
dezvitalizare sistematică care se obţine cu aceleaşi mijloace şi cu 
o practică tot aşa de îndelungată ca şi Nirvana budistă; o anihi- 
lare metodică a eului şi a ambițiifor sale. E o transformare com- 
plectă a obiectelor şi persoanelor din jurul nostru din mijloace 
„pentru prosperitatea sau conservarea noastră în scopuri de cu- 
noştinţă ; e o intelectualizare excesivă a lumii, după care totul se 
transformă în obiect de logică, Intre noi şi lucruri se tae acea legătură 
care provoacă o atitudine. In lipsa acesteia, lucrurile ne apar 
amorţite, fără virtuţi interesante pentru viaţa noastră, simple fan- 
tome transformate în obiect de curiozitate ori de stadiu. Prin a- 
ceasta, fireşte, legăturile noastre cu realitatea sint cu mult lărgite. 
Ele nu se mai reduc numai la ceiace ne profită sau ne ameninţă, 
Intregul mediu devine obiect de contemplare. 

Insăşi unele din facultățile noastre sufleteşti reuşesc să 
piardă legătura directă cu funcţia de adaptabilitate imediată, De 
pildă la ce serveşte o memorie excesivă, decit ca să ne lege de 
o serie de momente trecute, adică să ne îndepărteze de preocu- 
parea prezentă, actuală a organismului? Sau rațiunea care judecă 
şi speculează în vid, pe deasupra realităţii, numai cu argumente 
formale? Cu atît mai muit se evidenţiază însă, în această direcţie 
rolul voinţii, Cînd voesc ceva nu mă las dus de impulsii, de do- 
rințe ori tendințe. După cum a arătat W. James ceiace constitue 
caracterul principal al voinţii e faptul căea merge în contra noas- 
trä, că învinge pornirile și aplecările. Adevărata voinţă e o expiaţie, 
un ascetism, un sacrificiu. Omul cu voinţă de fer e acela care se 
învinge şi se domină, care-şi înlrinează slăbiciunile şi instinctele 
animalice. Astfel, oricum l-am privi, din toate părţile, omul ne a- 
pare ca desprins de interesele vitale, adesea combătindu-le, ţinin- 
du-le piept, trecînd peste năvala lor. 

Intr'un studiu, rămas neterminat, mi se pare, Max Scheler 1 
ajunge la concluzia că există o gravă opoziţie între viaţă şi spirit, 
înţelegind prin acesta din urmă structura sufletească așa cum o 


1 Ideile cuprinse în acest studiu, conceput acum ciţiva ani, erau încă 
de mult expuse în cursul meu şi în convorbiri cu prietină, cind a 
articolul lui Max Scheler care con citeva puncte comune, deşi altfel 
argumentate. În ce privește concluziile sale pesimiste ele se deosebesc, 
după cum se va vedea, radical de ale noastre, 


MOTA 


DEFINIȚIA OMULUI 9} 


are omul. După el progresul vieții sufleteşti la om se face mereu, 
prin orice achiziţie, în dauna vieţii. Dela plantă la om psihicul trece 
prin citeva etape. Cea dintălu e aceia a unui impuls afectiv orb, 
difuz, prin care organismul îşi menţine şi apără viaţa. Vine apoi 
în a doua fază instinctul el însuşi strict legat de tendințele orga- 
nice. Urmează apoi memoria asociativă, care preface instinctul în 
senzul unei mai mari supleţi, dar care e tot sclavă pe deoparte 
mediului, pe de altă parte trebuinţilor noastre vitale. Omul, care 
constitue cea de a patra fază, cucereşte constituirea sufletească 
care se cheamă spirit (Geist). Acesta se caracterizează prin aceia 
că îşi creiază mijloace proprii independente de mediu. Prin rațiune 
care e instrumentul său el poate concepe obiectiv şi etern, pe dea- 
supra unui anumit spațiu şi a unui anumit timp. Prin aceasta însă 
spiritul ne dezactualizează şi ne face independenţi. Dar această 
independenţă însamnă în acelaşi timp şi o împuţinare a elanului 
nostru vital. In Istorie se verifică acelaşi lucru, după cum a afirmat 
Hegel: raţiunea stirpeşte barbaria şi starea de incultură, Victoria 
aceasta e însă scump plătită, fiindcă toate achiziţiile spiritului nu 
epgalează forța de viaţă primitivă pe care acesta a pierdut-o faţă 
de instinct, 

Din toate acestea rămine o nedumerire. Dacă e adevărat că 
omule un animal absurd, dacă e adevărat că perfecțiunea sa mult 
glorificată se întoarce contra vieţii sale, se pune întrebarea, dacă 
nu cumva aceste progrese vor fi plătite, mai devreme ori mai 
tirziu cu însuşi existența noastră. Nu cumva subtilizindu-și şi a- 
finindu-şi sufletul, omul merge câtră degenerarea sa totală ? Astăzi, 
oamenii din speța superioară sint puţini. Rămin încă mulţi în care 
domină animalul. Dar ce va deveni speța noastră, mine, cind in- 
treaga omenire se va umaniza ? E permis să arborăm un pesimism 
total, consolindu-ne cu celebra butadă: „apres nous le déluge *? 
Sau poate această opoziţie făcută vieţii are un senz ascuns şi o 
utilitate deghizată ? Credem că da şi vom incerca îndată să indi- 
căm ipoteza noastră. Omul pune vieţii din el o clipă zăgazuri, nu 
se lasă tărit de şuvoiul ei. Bărbăteşte îi rezistă. Dar aceste ză- 
gazuri nu urmăresc suprimarea vieţii, ci perfecţionarea ei. 


lli 


Mecanismul sufletesc inferior e imediat. Descartes care identi- 
fica animalul cu o maşină, exagera, dar nu greşea prea mult. Reflexul 
şi în bună măsură instinctul sînt răspunsuri directe şi: mecanice, 


ce A o MAC aaa 


Apăsarea pe un buton care declanşează un mecanism şi pişcarea 
piciorului unei broaşte vor da tam aceleaşi rezultate. Legătura 
intre cauză şi efect e maşinală şi imediată. Nimic nu se interpune 
între determinant şi determinat. Reflexu! lucrează după aceleaşi 
legi de inerție ori de mişcare ca un arc încordat ori ca un piston 
în funcţionare. Excitaţia fiind dată, răspunsul e previzibil şi fără 
întirziere. El e proporționat stimulentului iniţial fără putinţă de 
variație ori de surprindere, 

Periecționarea vieţii sufleteşti se efectuiază printr'o oprire a 
funcţiunilor. Răspunsul nu mai urmează năpustit şi inevitabil. Se 
intimpla ca excitaţia să se producă şi ecoul ei să nu se producă 
imediat. lată, de pildă, trecerea dela faza reflexului la aceia 
a percepţiei. Percepția e o aminare a reacției. Faţă de un anu- 
mit stimulent reflexul e instantaneu. Percepția însă se opreşte o 
clipă şi senzaţia inițială își mai adaugă pe lingă elementele care-i 
vin atunci din realitatea exterioară, altele pe care le ia din me- 
morie, adică din trecut. Numai după ce a recoltat această fuziune 
între senzaţie şi reprezentare memorială numai după aceia poate 
veni şi răspunsul. Pe măsură ce ne urcăm mai sus la fenomene 
sufleteşti superioare oprirea în loc a reacției, așteptarea în vede- 
rea dării răspunsului e şi mai accentuată. Dacă percepţia e o a- 
minare de o clipă, astfel ca reacția să aibă timpul să-şi alieze 
măcar citeva din amintirile care deţin experienţa trecutului ; con- 
ceptul presupune o suspendare şi mai mare în ce priveşte reac- 
țiunea noastră. Conceptul nu e numai o combinaţie de prezent şi 
trecut, dar o fuziune de elemente cu mult mai complexe, care se 
efectuiază după o întreagă serie de operaţiuni de abstracţiune şi 
generalizare. lar judecata care e o legătură de concepte seriate 
după procedee de analiză şi sinteză presupune o aşteptare şi mai 
mare, Cind reflectează, omul amină răspunsul său la adaptarea la 
noua situaţie, pănă găseşte soluţia cea mai potrivită. Omul cu 
judecată nu se grăbeşte, nu e pripit niciodată. Cumpăneala sa 
reese din complexitatea operaţiei pe care trebue s'o îndeplinească 
înainte de a se pronunța. Acelaşi lucru se petrece şi cu voinţa. 
Actul voluntar e totdeauna o alegere, o selecţie intre mai multe 
elemente date, din care numai unul este favorizat. Voința e un 
rămăşag. pe care-i facem asupra unei posibilităţi. Dar acest rămă- 
şag (în senzul lui Pascal) ca să aibă loc, trebue mai multe posi- 
bilităţi, mai multe alternative. Spre deosebire de actul ideomotor 
ori senzorio motor, care nu è silit la opţiune, deoarece nu se pre- 


DEFINIȚIA OMULUI 93 


zintă decit o singură eventualitate, voința e un act deliberativ în 
care cintărirea după diferite motive e de multe ori foarte lentă. 
Se consideră rînd pe rind valoarea şi calitatea acţiunilor şi abia 
la urmă, această discuţie internă, foarte asemănătoare după păre- 
rea lui Pierre Janet cu o dezbatere parlamentară cu vot şi majo- 
rităţi, se pronunţă în favoarea unuia sau a altuia din elemente. 
Dar pentru aceasta trebue timp. Corelaţia între excitație şi răspuns, 
între senzaţie şi acţiune e suspendată, paralizată pănă la darea 
răspunsului. In actul voinții, caşi al raționamentului sînt ţinute în 
loc mai ales impulsiile, tendinţele, năzuinţele noastre organice, vi- 
tale care, ar voi să dea un răspuns imediat, în senzul conservării 
noastre individuale sau a egoismului nostru. Şi totuşi vedem că 
aceste pomiri biologice sint ţinute în friu şi răspunsul nu e tot- 
deauna exact pe placul lor. In general evoluția sufletească de la 
inferior la superior e rezultatul unei aminări sau a unei infrinări 
a instinctelor şi nevoilor organice imediate. 

Această suspendare a răspunsului are fireşte o serie de a- 
vantagii : altfel nu s'ar fi produs. In primul rînd oprind în loc un 
moment reacţiunea, ea are posibilitatea de a se uni, de a cerceta 
şi alte elemente sufleteşti, cum e de pildă experiența trecutului, 
consemnată în memorie. Se confruntă trecutul cu prezentul, cum 
se întimplă chiar şi în percepție pentru a se trage diferite con- 
cluziuni. Avind astfel timpul să se unească şi cu alte elemente 
sufleteşti, impulsia iniţială devine un agregat mai bogat, un act 
sufletesc mai complect. Aminarea reacției face posibilă complexi- 
tafea actelor sufleteşti. In al doilea rînd o stare sufletească care nu se 
exprimă îndată, se adaugă alteia, colectează noi energii şi creşte 
încetul cu încetul în intensitate. Un pirău zăgăduit din mersul 
său formează o masă de apă mult mai putemică. O pornire o- 
prită se exprimă mai tîrziu cu mai multă intensitate. Tot ce se a- 
dună şi nu se risipește imediat creşte în forță. Aşa sa format 
fără îndoială noţiunea de putere care e la baza conduitei econo- 
mice. Economia exterioară a bunurilor e o oglindire a ceiace se 
întimplă în mintea noastră, Economia e o simplă prelungire a unei 
intocmiri psihice mai complexe. Renunţ să cheltuesc astăzi, pentru 
ca să poř cheltui mine mai mult. Nu risipesc acum forțe neglijabile, 
ca să pot dispune de o avere care să-mi permită mine să fac 
0 acțiune mai decisivă. Avantajul e evident: ceiace nu pot să 
fac cu acţiuni mici şi repetate, pot face cu o singură acţiune mare, 
E o aritmetică inconștientă şi instinctivă care dă rezultate exce- 


gi VIAȚA ROMINEASCĂ —_—_ 


lente. Rezultatul obținut succesiv prin 24-2--2 e mult inferior ace- 
luia obținut deodată prin 6. Numai economia face posibil progresul. 
Dar această conduită economică nu se poate face fără suspenda- 

acţiilor sufleteşti. : 
ză "De per ce cl învaţă să aştepte, adică să înfrineze pre-- 
zentul, el descopere o nouă dimensiune în timp care e viitorul. 
Actele sufleteşti oprite se adaugă, cresc şi se proectează înainte, 
Invățind să aştepte incă pe cele ce vor veni în urmă, omul îşi 
creiază o nouă perspectivă în timp, perspectiva ulterioară, adică 
viitorul. Economie şi viitor sînt noţiuni aproape echivalente. Pre- 
vizibilitatea a ceiace se va întimpla mine şi prudenţa sau inarma- 
rea faţă de ce va urma ulterior, e mobilul principal al conduitei 

nomice, 

tăi Şi atunci iată bilanţul obţinut prin introducerea amînării ac- 
țiunii imediate: confruntarea cu trecutul şi cu experiența lui şi 
descoperirea unor acţiuni ce vor firma, deci obligaţia cătră previ- 
zibilitate, Aşteptarea ne aduce nu numai o mai mare complexitate 
fiindcă utilizează şi învățămintele trecutului, dar ne revelează o 
nouă viziune în timp, timpul înainte (pe care animalele nu-l cu- 
nosc) şi corolarul său, înarmarea pentru aceste timpuri viitoare, 
adică economia şi previzibilitatea. i 

Filosoful vienez Freud, atrăgind atenţia asupra fenomenului 
de refuzare şi inhibție, asupra acelui faimos „refoulement“ (Ver- 
driingung) s'a gindit că el e datorit moralei sociale care opreşte din 
pudoare sau comoditate colectivă unele acte, în special instinctul 
sexual. Dar acest refoulement e cu mult mai universal decit a voit 
să-l prezinte însăşi autorul său. Acest fenomen e numai un aspect 
al mecanismului sufletesc evoluat, o faţă a fenomenului de ami- 
nare şi aşteptare care a produs complexitatea actelor sufleteşti: 
raţionament şi voinţă şi extensiunea ideii de timp la viitor şi la 
conduita economică. In legătură cu această descoperire, a carac- 
terizat Nietzsche omul ca pe „un animal care poate promite“. lată 
de ce fenomenul descoperit de Freud e aşa de universal şi aşa 
de legat de atitea aspecte sufleteşti ale vieţii civilizate (şi puţin fre- 
quent la primitivi) şi iată mai ales de ce toate moralele şi religiile 
recomandă cu insistență în canoanele şi riturile lor înțrinarea. 
Omul impulsiv, grăbit, a fost considerat totdeauna, în toate civili- 
zaţiile ca inferior şi primitiv. Din contra, omul serios, stimabil, în- 
țeleptul e acela care gîndeşte încet, care cumpăneşte bine; omul 
ponderat e lăudat, omul precipitat e disprețuit. Cultura e stăpinire 


DEFINIȚIA OMULUI 95 


şi așteptare, impulsia e barbarie. Căci această înfrînare, dacă pro- 
duce cite odată, efecte triste cum sînt acle boli nervoase des- 
crise de Freud, aduce de cele mai multe ori avantagii importante. 
Toate religiile şi multe sisteme filosofice au recomandat nu numai 
Înfrinarea, dar chiar şi suferința. 


Dela Buda şi Hristos pănă la Schopenhauer, durerea a fost 
prezentată ca realitatea cea mai importantă a vieţii. Religiile nu 
s'au mulțumit s'o constate ca pe o realitate evidentă, dar au re- 
comandat-o credincioşilor ca salvarea supremă. Expiaţia şi sacrifi- 
ciul sint mijloacele supreme de a aduce mintuirea. Cei care pre- 
conizează suferința nu sînt, după cum cred epicureii, mistici, per- 
verşi, rătăciți, răutăcioşi ori detracaţi. Căutarea permanentă -a fe- 
ricirii, adică abandonarea noastră în voia dorințelor şi instinctelor, 
fără dominație de sine şi fără inhibiţie, ne-ar duce din nou la bar- 
barie. Cintarea suferinţii are o semnificație mai importantă decit 
aceia de a fi o perversitate, algofilia misticilor creştini. După cum 
a arătat M. Scheler, suferința e sinonimă cu sacrificiul. lar sacri- 
ficiul ne apare ca o opțiune între ceva trecător și mediocru şi 
ceva statornic şi superior. E renunțare la parte pentru tot, Intr'un 
organism, sacrificiul înseamnă amputarea unui membru pentru a 
salva viaţa întregului. Un chirurg tae o mină sau un picior ca să 
salveze corpul întreg. In timpuri grele pentru o societate se re- 
nunţă la viaţa cîtorva indivizi ca să poată scăpa grupul social 
întreg. Deasemeni moartea indivizilor n'are alt senz decit salvarea 
speţei, Şi orice sacrificiu e o „moarte în mic“, o moarte a părți- 
lor pentru conservarea totului, Dacă considerăm lucrurile evolutiv, 
orice transformare cătră progres, orice năzuință cătră mai bine, 
presupune sacrificiul, moartea formei actuale, desființarea trecutu- 
lui 1. Cu cit un organism e mai superior, cu cit evoluiază mai 
mult 'cătră perfecțiune cu atit el are nevoe de mai multe ampu- 
tări. „lubire, moarte, durere, corelaţie şi prosperitate a organismu- 
lui prin diferențiere şi integrare (adică Evoluție), toate constituesc 
în sfera existenţei vitale, un grup necesar şi indisolubil de circum- 
stanțe şi împrejurări“, 2 Acelaşi lucru şi în istoria civilizaţiei, 

Cu cit diferenţierea e mai puternică, cu cît oamenii sînt 
mai legați unul de altul, cu cît cultura e mai înaintată, cu atit o- 
mul e mai expus, în sinul celor mai strălucite civilizaţii, durerii şi 


1 Marx Scheler, Moralia, Vom Sinn des Leid 51—57, 
2 Scheler, op cit, p. 57. AP 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 
suferinţii. Rousseau a observat cu adincime că civilizaţia e adu- 
cătoare de nenorocire, 

Cu cit perfecțiunea organică a grupului social e mai mare, 
cu atit şi suferința e în creștere. Blindul Jean Jacques a avut 
dreptate să denunțe acest rău organic al culturilor rafinate şi com- 
plicate. Şi totuşi progres fără suferință nu e posibil. Conservarea 
indefinită a aceleiaşi stări poate evita durerea. De îndată ce în- 
cepe schimbarea, dezadaptarea aduce numai decit suferința. Pro- 
gresul e o rupere de adaptare, un pericol, o durere. Ca să schim- 
băm obiceiurile şi deprinderile pentru a căpăta . altele trebue să 
desființăm din noi atitea stări comode şi plăcute! Orice noutate 
e un chin. Tot ceiace e schimbat, tot ce necesită o readaptare 
presupune suferință şi luptă. i 

Dar dacă omul ar refuza schimbarea şi progresul în numele 
suferinţii, speța ar pieri. Trebue să vină cineva care să explice 
avantajul ultim al progresului, avantaj ascuns şi greu de înţăles 
pentru omul simplu. Aici au intervenit religiile făcînd apologia su- 
ferinţii, al cărei adevărat senz e de a fi o gimnastică întreţinută 
de morala popoarelor în vederea achiziţionării perfecțiunii şi pro- 
gresului. William James, cu fineţa sa psihologică ne arată că cel 
mai bun mijloc de a putea contracta noi deprinderi, constă în a 
face în fiecare zi ceva neplăcut, un sacrificiu inutil, o antrenare 
gratuită la suferință, pentru ca momentele decisive, hotăririle mari 
să nu ne găsească nepregătiţi. Tot aşa religiile şi moralele ne re- 
comandă mereu cultivarea durerii, cu scopul de a întreţine în noi 
elasticitatea necesară pentru a suporta dezadaptările, renunţările şi 
sacrificiile pe care le presupune progresul. lată pentru ce omul trebue 
să fie absurd, întreţinînd gustul pentru dezagreabil şi penibil. Cind se 
realizează o nouă descoperire se produce o dezorganizare momen- 
tană care, prin raport cu prezentul, pare absurdă, 

Dar ceiace e absurd azi, poate deveni realizabil mine. Toate 
inovațiile artistice, morale, ştiinţifice par la început imposibile, ridi- 
cule, penibile. Cu încetul însă se încetățenesc. Omul are oroare 
naturală şi instinctivă pentru noutate. Lăsat la dispoziţia pornirilor 
sale naturale, el ar fi rămas ca și primitivii Australiei, milenii în ace- 
iaşi stare de amorfire. El însă trebue să aibă preferința absurdă care 
întreţine căutarea, nemulțămirea faţă de ceiace pare bun astăzi, dar 
care va deveni insuficient mine. A nu mai fi mulţumit, a renunţa la 
tihna care ţi-o dă putinţa de a trăi liniştit, conservator, idilic, co- 
mod, asigurat, pare absurd şi totuşi aici, în această fecundă de- 
menţă, stă tot progresul omenirii. De aici acel straniu „gout du 


e hg 
DEFINIȚIA OMULUI 97 


malheur“ al tuturor novatorilor. De aici acea ură și rancună so- 
cială a tuturor membrilor unei societăţi, contra unui îndrăzneţ inept 
care le-a stricat liniștea şi comoditatea, de aici martirajul tuturor 
mucenicilor noutăţii şi schimbării. A fi absurd înseamnă a [i pro- 
gresist. Progresul e dizolvarea treptată a imposibilului în porțiuni 
succesive, e, cu alte cuvinte, realizarea absurdului. A te măsura cu 
greutatea invincibilă de azi, a căuta să treci prin curaj inconştient 
peste toate piedicile, e considerat de multe ori ca o nebunie. Şi 
totuşi numai prin astfel de nebunii se fecundează viitorul. 

Multe din aceste temerităţi par la început gratuite, adică lip- 
site de folos şi de eficacitate. Expediţii la poluri, trecerea oceane- 
lor în barcă ori în aeroplan, acţiuni fără scop, cîţi le-au conside- 
rat simple acte de nebuni! Dar autorii lor, fascinați de propriul 
lor sacrificiu, le cunoşteau instinctiv un rost. Căci numai dificultatea 
dă tăria, Probabil făcînd aluzie la aceste tentative al căror rost 
nu se vede dela început, la această nebunie sublimă a tuturor cu- 
rajurilor fără utilitate, Goethe a spus: „Gloria ta constă în a nu 
reuşi“. „Căutările nebuneşti sînt rude cu descoperirile neprevăzute. 
Rolul inexistenței există ; funcțiunea imaginarului e reală, şi logica 
pură ne învaţă că falşul implică adevăratul, Se pare deci, că isto- 
ria spiritului se poate rezema în acești termeni: Spiritul e absurd 
prin ceiace caută, e mare prin celace găseşte". 1 Toate visurile 
şi utopiile noastre îşi au realitatea lor, 

„A căuta să influențăm pe alţii dela distanţă, a fabrica au- 
rul, a transmuta metalele, a ne deplasa în mediuri interzise speţei 
noastre, a vizita astrele, a realiza mişcarea perpetuă şi mai știu eu 
ce,—facem atitea visuri încit lista lor poate fi infinită. Dar an- 
samblul acestor visuri formează un straniu program, a cărei urmă- 
rire e legată de insäęi istoria oamenilor. Tot ce numim civilizaţie 
progres, ştiinţă, artă, cultură se raportă la această producţie extra- 
ordinară şi depinde de ea în mod direct. Putem spune că toate 
aceste visuri se leagă de condiţiile date existenței noastre 
finite. Sintem o speță zoologică care tinde prin ca însăşi să va- 
rieze domeniul său de existență şi s'ar putea forma o tablă, o cla- 
sificaţie sistematică a visurilor noastre, considerind pe fiecare din 
ele ca îndreptat contra uneia din condiţiile esenţiale ale vieţii noas- 
tre. Există visuri contra gravităţii, visuri contra legilor mişcării, 
Sint altele contra spaţiului şi contra duratei. Darul ubicuităţii, al 
profeţiei, apa de Jouvence au fost visate și mai sint încă şi azi subt 

* nume ştiinţifice, 
1 Paul Valery, Variete, p. 129, 


98 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Există visuri contra principiului lui Mayer, şi altele contra 
legii lui Carnot. Sint altele contra legilor fiziologice şi altele con- 
tra datelor şi facultăţilor etnice: egalitatea raselor, pacea eternă 
şi universală sînt dintre acestea... Vreau să spun că omul este în 
mod necesar și fără de încetare opus la ceiace este prin grija a 
ceiace nu există şi că face să se nască cu greutate sau cu geniu 
ceiace trebue, pentru ca să dea visurilur sale puterea și precizia 
realităţii şi, pe de altă parte, pentru a impune acestei realități alte- 
rările veşnice care o apropie de visurile sale. Celelalte vieţuitoare 
nu sint împinse şi transformate decit prin mediul exterior. Ele se 
adaptează, adică se deformează ca să-şi conserve caracterele lor 
esențiale şi astfel se menţin în echilibru cu starea mediului lor. 
Ele n'au obiceiul, după cit ştiu, de a rupe în mod spontan acest 
echilibru, de a părăsi, de exemplu, fără motiv, sau obligaţie, sau 
fără o necesitate exterioară clima la care s'au deprins. Ele caută 
binele în mod orb; dar nu simt înțepătura acestui mal bine care 
e duşmanul binelui şi care ne invită să îniruntăm răul. 

Dar omul conţine in el însuşi ceiace îi trebue ca să rupă 
echilibrul. El conţine ceiace îi trebue ca să se nemulțumească de 
ceiace îl mulțumea. El nu formează un sistem închis de trebuinţi, 
de satisfacţii, de nevoi. Abia corpul şi foamea sa sint astimpărate, 
că în adincul său ceva se agită, îl chinueşte, îl iluminează, îl co- 
mandă, îl înțeapă, îl conduce în mod secret. E spiritul., 1 

Acesta e omul, neințeles şi totuşi clar. Ambiţia lui poate pă- 
rea deşertăciunea, amărăciunea şi neantul. Dar aceasta face mă- 
reţia şi gloria sa. Acesta e omul şi aceasta e desrobirea lui de 
Biologie și de interesul ei vital. Cetiţi acum un roman de Dosto- 
iewsky şi veţi înțelege poate mai bine nebunia unora din eroii săi, 
Toată lumea consideră pe unii Ruşi demenţi, dar nimeni nu spune 
că nu sint cei mai umani. Ce însamnă aceasta ? Că fără voe, chiar 
oamenii de bun simţ identifică absurditatea şi omenia, Şi nu gre- 
şesc. Greşesc numai filosofii vieţii, adoratorii instinctelor şi ai 
pornirilor bestiale, adepţii lui Bergson şi James, debili Şi rachitici 
fără temperament, care visează mereu la deliciile brutei, obligînd 
omul să copieze destinul animalelor, 

A. Gide a spus: „L'homme est le seul animal capable d'une 
action gratuite“. Cu siguranță. Şi numai aceasta îi dă dreptul la 
supremaţia şi la splendida lui izolare. 

Mihai D. Ralea 

1 Paul Valery: Variété. p. 3—37, 


“PR 


> 
2 
š 
= 
si 
> 
s 
e 
$ 
3 


Origina economiei de credit 
din Romiînia 


CAP. | 
Despre economia de credit şi fazele sale de evoluţie 


Economia noastră naţională nu este străină de fenomene de 
credit chiar din veacurile ei cele mai îndepărtate. Ele au fost însă 
pănă pe marginea veacului al XIX-lea aproape numai de tipul cel 
mai simplu, cum sint împrumutul Ce pan Pa Zarea pe Cre. Ca- 
zuri de acest Ter astm Anca din ni prone r, ca 
de pildă, imprumutul pe care în 1388 - 

adislav ello, multiplele împrumuturi culare interne din 
timpu oare, realizate în cea mai mare parte pe garanții 
reale, ca şi numeroasele tranzacţii de valori imobiliare efectuate 
pe credit. Citeodată se întîlnesc şi fenomene de un tip relativ 
superior, produse prin relaţiile domnilor şi ale unor boieri cu ma- 
rile bănci din Apus, însă aceste cazuri ocupă în procesul circula- 
țiunii un loc prea restrins, pentruca impreună cu celelalte şi cu 
unele interne mai deosebite, cum sînt titlurile la purtător, să ne 
dea dreptul de a vorbi despre o economie de credit. Economia 
noastră de schimb nu intră efectiv în faza economiei de credit, 
decit în ultimile decenii ale veacului al XIX-lea, fiind precedată 
citeva decenii de o epocă pregătitoare, şi de care avem să ne 
ocupăm în paginile următoare. 


Privită în întreg complexul său, economia de credit este o/ 
ă a economiei de sch şi urmarea ominant 
Or, Spre deosebire de circulaţia pe bani 
ghiaţă, schimbul pe credit presupune în realizarea unei tranzacţii 
două momente deosebite şi depărtate în timp, unul al predării ori 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


primirii de a i sau de drept al bunului şi altul al prestării echiva- 
lentului său. După felul tranzacţiilor diferă şi creditele ; în fond însă 
toate actele circulaţiei păstrează aceiaşi natură. Marx are perfectă 
dreptate cind „spune că între împrumutul de bani şi vinzare nu-i 
decit o deosebire de formă fără nici o importanță, Singura deo- 
sebire este că împrumutul e un tip de „exploatare secundară“. In 
raport cu speciile creditului, există în societatea capitalistă un sis- 
tem de instituții menit a garanta siguranţa, accelerarea şi generali- 
zarea acestui mod de circulaţie. O economie modernă, complectă 
de credit, posedă după Sombart !, trei serii de instituțiuni menite 
a răspunde acestei chemări, şi care prin funcţionarea lor exercită 
o influență însemnată şi asupra formării capitalului. Acestea sînt : 
1) băncile, 

2) hirtiile valori şi 

3) mijloacele de plată fără intervenţia monetei. 

Băncile, institute mijlocitoare de credit „care pe deoparte dau 
credit, iar pe dealtă parte îl iau“, sint dintre cele dintăiu mijloace 
ale realizării economiei de credit. După speța operaţiilor cărora se 
dedică, băncile moderne se pot împărți în mai multe categorii ca: 
ipotecare, de scont şi circulaţie, etc. deși astăzi băncile consacrate 
unui singur gen de operaţii, de pildă credit ipotecar, sînt rare. 

Hirtiile valori reprezintă obligaţii „incorporate“, şi „obiectivi- 
zate“ în anume titluri. O importanță specială, tot după criteriile lui 
Sombart, au hirtia monetă, bancnota, poliţa îndosată (girată), ac- 
țiunea, obligaţia simplă şi cea ipotecară, (bineînţeles titlurile de cre- 
dit nu se reduc numai la acestea). Toate hirtiile valori curente în 
economia capitalistă sint rezultatul unei mecanizări a relaţiilor de 
credit. Aceasta înseamnă că titlul nu mai reprezintă o relaţie per- 
sonală între un debitor şi un creditor, cunoscuţi unul altuia, ci el 
este purtătorul unei obligaţii abstracte, Astfel polița îndosată, care 
e în același timp un instrument de credit „i circulație, nu repre- 
zintă nici o relație personală între debitorul tras şi posesorul ei. 
Acestea sint, de cele mai multe ori, două persoane complect stră- 
ine una de alta, căci chiar dacă iniţial a existat un raport oarecare 
între creatorii politei, prin negocierea ei trasul acceptant este obli- 
gat faţă de oricine s'ar prezenta la achitare, Einert este socotit cel 

intăiu jurist, care în lucrarea sa „Das Wechselrecht nach dem Be- 
diirînisse des Wechseigeschifts im neunzenthen Jahrhundert“ apărută 
în 1839a enunțat această concepţie devenită astăzi dominantă. 

Mijloacele de plată fără intervenţia monetei sint: girul în 
bancă, virimentele de fonduri (scont, Clearing) şi poliţele. Toate 
trei sint operaţii cunoscute, ceiace ne scutește de nevoia de a mai 
insista asupra lor. Ele complectează sistemul de instituţii ale credi- 
tului capitalist, şi anume am recurs la liniile generale ale descrierii 


1 W. Sombart, Das Wirischafisleben im Zeitalter des Hochkapitalis- 
mus, F, München, Leipzig, 1927, p. 173 şi urm, referitor la tot ceiace ur- 
mează : enumerarea şi sistematizarea instituțiilor creditului capitalist. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDI 101 


lui Sombart, pentrucă acesta nu se pune decit din punctul de 
vedere al unei economii de credit pe deplin formate. In acest sta- 
diu de dezvoltare au ajuns pănă astăzi numai puţine țări, şi prin- 
tre acestea locul prim se cuvine Germaniei şi Angliei. Căci, după 
cum reese din însăşi enumerarea instituţiilor principale de credit, 
nu-i suficient ca schimbul să se realizeze pe baza unui titlu fidu- 
ciar, pentru a conchide că ne găsim într'o deplină economie 
de credit. Admiţind această concluzie ar însemna că toate statele 
care se găsesc astăzi în Ap inc cursului forțat al monetei lor hir- 
tie, trebue să se găsească din acest punct de vedere, pe o treaptă 
superioară, statelor care nu au curs forțat şi au o circulaţie meta- 
lică abundentă. Desigur că o atare concluzie ar fi dezminţită du- 
reros de realităţi. iace  Îndritueşte erarhizarea pe o treaptă 
mai înaltă sau mai joasă a diverselor economii de credit, este nu- 
mai gradul de dezvoltare al întregului sistem de instituţii, menit a 
pune în funcţiune, garanta şi generaliza acest mod de circulaţie. 


„Este drept că prin infiltrarea forțată a unor instituţii de cre- 
dit, ca aceia a hirtiei monete, economia întreagă de credit înre- 
gistrează un salt mai departe, atit în ceiace priveşte structura mo- 
dului de circulaţie cit şi influența pe care o exercită asupra men- 
talităţii economice. Dar aceasta, repetäm, nu-i nici mijlocul unic şi 
nici cel deciziv de a trece o economie de schimb dela faza bă- 
nească la acea fiduciară. Căci dezvoltarea intregului sistem de in- 
Stituţii ale creditului atirnă de dezvoltarea producţiunii, după cum 
şi sistemul de credit influenţează hotăritor modul de producţie. 
Numai uriaşele proporții ale producţiei capitaliste au dat această 
extindere creditului, introducind atitea modificări şi inovaţii in 
tehnica sa. „Sistemul de credit—spune Marx—reclamă monopolul 
mijloacelor de producţie socială (în forma capitalului şi a proprie- 
tății funciare) în miînile particularilor şi pe deoparte el însuşi este o 
formă imanentă a producțiunii capitaliste, iar pe dealtă parte o 
forță a dezvoltării sale cătră cele din urmă forme superioare posi- 
bile“ !. Dar între perspectivele de progres ale producţiunii şi cele 
ale creditului este o profundă deosebire. Tehnica producţiei capi- 
taliste oferă posibilităţi extraordinare de mărire a cantității mărfu- 
rilor. In unele ramuri ale industriei, marginile producţiei posibile 
sint aşa de îndepărtate încit s'a creiat iluzia putinţei de a se ob- 
ține cantităţi infinite. Creditul are limite mult mai restrinse. El stă 
în permanenţă legat de cantitatea metalului nobil, care a rămas pănă 
acum oriunde temelia întregului său sistem de instituţii”. Pentru 
aceasta producţia nu se poate dezvolta atit cit i-ar permite tehnica 
şi capacitatea de consumaţie a societăţii capitaliste, “Toate încer- 
cările regimului capitalist de a înlătura această piedică au rămas 
fără rezultat. „Bariera metalică, obstacol! real şi totodată fantastic 


1 Kari Marx, Das Kapital, Ed, il, Hamburg, vot, MI, 145, 
2 W. Sombart, op. cit. 190. 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


terii äției şi mişcărilor sale“! rămine mereu. Momen- 
tb ai gă peny cînd toate titlurile sale tind să se trans- 
forme impetuos în aur ori argint, arată că uzurparea rolului mo- 
netei metalice este numai aparentă ?, Hi iai arh 

ituaţia rezervei numerarului unei țări, deci implicit a econo- 
miei com ră şi aceia a capitalului său bănesc care reprezintă 
cuantumul acestei rezerve destinat producţiei şi circulaţiunii, sint 
chestiunile fundamentale care trebuesc examinate în orice cerce- 
tare referitoare la origina ori dezvoltarea unei economii de credit. 
Ele se pun mai ales cu prilejul cercetării originei „unei economii 
de credit, căci din cercetările ştiinţei economice s'a putut precis 
stabili că trecerea dela faza economiei băneşti la acea fiduciară, 
s'a efectuat numai atunci cînd au existat în prealabil anumite con- 
diţiuni, peste tot strîns legate cu fenomenele relevate mai sus, şi 
cînd o serie de factori uneori identici, alteori variabili dela epocă 
la epocă şi ţară la ţară, au acţionat asupra acestor împrejurări, făcin- 
du-le să împingă economia de schimb cătră economia de credit. 

La origina unei economii de credit vor trebui deci neapărat 
deosebite două faze: 

2 Faza = pors şi 

2) Faza de introducere. 2 

In cea dintăiu, prin acţiunea unor anumiţi factori, se prepară 
terenul şi se crează o anumită mentalitate, astfel ca să poată 
prinde instituţiuni de credit în genul celor indicate mai sus. În cea 
de a doua, aceste instituțiuni devin realităţi, desigur treptat, însă 
avind o funcţiune oarecum organică unele faţă cu altele, creind 
un sistem. Cercetarea originii unei economii de credit, trebue să 
înceapă deci cu prima fază. Ea singură poate să ne facă să înţe- 
legem cauzele şi împrejurările dezvoltării sistemului de credit ca- 
pitalist, oricît de rudimentar ar fi dinsul şi ori unde s'ar fi produs. 

Momentul istoric al începutului economiei de credit va- 
riază dela ţară la ţară. Pentru ţările cu un vechiu regim capi- 
talist, el este întotdeauna în urma unui anumit grad de dezvoltare 
a! producţiunii, iar în țările intrate recent în procesul capitalist, el 
este aproape întotdeauna foarte apropiat celor dintăiu simptome 
mai accentuate de producţie capitalistă. 

In Apus schimbul înregistrează din veacul al XVII-lea feno- 
mene caracteristice economiei actuale de credit. Astfel sint, după cer- 
cetările lui Sombart, fondarea marilor societăţi comerciale pe prin- 
cipiul societăţilor moderne pe acţiuni, girul bancar, poliţa îndosată. 
Ele se înmulțesc şi se complică la sfirşitul perioadei de formare 
a capitalismului, care se prelungeşte pănă pe la jumătatea veacului 
al XIX-lea. In această epocă găsim o mare răspindire a societă- 
ților pe acţiuni, comerț de bursă, comercializarea şi „bursificarea 


1 K. Marx. op. cit. IP, 113. 
2 Ibidem, 112—113. a 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 103 


vieţii economice, încorporarea creditului în hirtii-valori, hîrtie-mo- 
netă şi bănci moderne de credit L 

Procesul desăvirşirii economiei de credit a durat deci în Apus 
aproximativ trei veacuri, continuînd şi înregistrind forme superi- 
oare chiar În vremea noastră, 

Ţările din Europa sud-răsăriteană, caşi toate celelalte intrate 
mai tirziu în faza capitalistă, au beneficiat şi în această pri- 
vință de experiența Apusului. Ele au adoptat rezultatele acestuia, 
acomodindu-le intereselor și condiţiilor locale, încît au fost scutite 
de îndelungata evoluţie a ţărilor apusene. Dar faptul de a nu fi 
trăit toată experienţa acestora, le-a adus în schimb şi prejudicii, 
printre care fragilitatea cteditului lor stă în primul plan. 

Oricare ar fi fost aceste ţări și oricît de rapid s'ar fi efectuat 
indigenizarea celor mai de samă instituțiuni de credit, aceasta nu s'a 
făcut decit treptat şi în limita nevoilor producţiunii, Economia ță- 
rilor romine n'a derogat dela aceasta. Instituţiile de credit s'au 
introdus progresiv, începind cu cele mai simple ale sistemului tip 
capitalist, după ce în prealabil toate condiţiunile necesare preexis- 
tau şi se produsese pe deaintregul acţiunea acelor factori chemaţi 


să fecundeze economia de credit, adică după ce se consumase 
faza pregătitoare. 


CAP. Il 
Condiţiile necesare pentru formarea economiei de credit, 


Formarea unei economii fiduciare reclamă un anumit grad de 
dezvoltare a întregei organizațiuni economice dintro ţară şi o 
mentalitate specială acestui sistem de circulație. Realizarea acestei 
stări de lucruri, cel puţin în parte, aparţine după cum spuneam 
fazei pregătitoare, 

Cea dintăiu fază din existența unei economii de credit se 
caracterizează prin aceia, că economia generală implică anumite con- 
dițiuni de producţie şi circulaţie şi acţiunea unor factori, al căror 
rezultat nu poate fi altul decit introducerea efectivă, bine înțeles 
treptată, a diferitelor instituțiuni de credit, care alcătuesc organi- 
zația creditului actual, 

In examinarea fazei de pregătire a economiei noastre fidu- 
ciare vom avea deci de cercetat pe rind condiţiile prealabile şi 
factorii a căror acţiune a provocat introducerea acestui nou mod 
de circulaţie şi toate urmările lui. 

Ţinind samă numai de situaţia ţărilor romine, în care de- 
altminterea se repetă aproape pe deaîntregul din acest punct de 
vedere, fenomene petrecute şi aiurea, aceste condițiuni se pot 
reduce la: 

1) Dezvoltarea economiei monetare şi 
2 insuficiența capitalului agrar şi comercial. 


1 W. Sombart, Der moderne Kapitalismus, Ht 12—13. 


i% VIAŢA ROMINEASCĂ 


1. Dezvoltarea economiei monetare 


O economie bănească dezvoltată este o condiţie indispensa- 
bilă succedării economiei de credit. „Moneta fiduciară provine di- 
rect din funcțiunea banului ca mijloc de plată. Titlurile reprezen- 
tind datoriile mărfurilor vîndute circulă şi ele transferind creanţele 
la alte persoane“. ! Este deci neapărat necesar ca anterior circu- 
țării titlului de credit care exprimă o valoare derivată, valoarea 
mărfii să fi fost măsurată cu o unitate oarecare, Dar această u- 
nitate nu poate fi alcătuită decit tot dintr'o valoare intrinsecă, 
căci altminterea schimbul inițial nu s'ar fi putut efectua. Aceasta 
o face din mari depărtări metalul preţios. 

Titlul de credit, ca instrument de circulaţie, este un locţiitor 
al monetei metalice și pentru ca în momentele de criză să-şi poată 
lua locul adevăratul titular, reclamat de pretutindeni, toate bânciie 
de emisiune îşi îngrămădesc în pivniţi milioane in aur.! Pentru 
a-şi găsi un înlocuitor, chiar temporar, banul metalic trebue 
să fi ajuns în situaţia ca societatea să-i folosească toate posibi- 
lităţiie sale. Economia bănească, fază a schimbului, în care mo- 
neta metalică îşi pune în valoare întregul. său complex de func- 
țiuni, trebue să fi ajuns dacă nu la o deplină dezvoltare, dar la 
un moment al evoluţiei sale cind acest fapt este foarte apropiat. 

După cum am arătat în altă parte,” în principatele romine 
exista o veche, desigur incomplectă, economie bănească, care po- 
seda însă facultatea de a se dezvolta mereu. Veacul al XIX-lea 
aduce o importantă contribuţie în acest senz, marcînd o tendinţă 
progresivă cu cît ne apropiem de sfirşitul său. Dintre împrejură- 
rile care conlucrau la desăvirşirea economiei băneşti sint de sem- 
nalat două mai principale : 

a. evoluția modului de plată al rentei şi 

b. presiunea comerţului extern. 

Incă dela începutul acestui veac se manifestă prin unele părţi, 
tendința ca țăranii să achite în bani slujba ce o datorau boe- 
rului, Faptul căpătase proporţii serioase, căci numai astfel se poate 
explica dece Regulamentul Organic, care în spiritul iniţiatorilor săi 
trebuia să acorde ceva avantagii şi ţăranilor, dă acestora dreptul 


1 „Aurul și argintul există în mod social ca ceva lucru, marfă, pe lingă 
şi în afara elementelor reale ale bogăției sociale. Atita timp cit producția îşi 
urmează drumul, aceasta se uită. Creditul, o altă formă socială a bogăției, 
înlocueşte moneta metalică şi li usurpă locul, Numai credința în caracterul 
social al producției face ca banul să apară ca ceva trecâtor şi ideal, ca 
simplă operă a imaginaţiei. Insă din moment ce creditul este sdruncinat, şi 
aşa ceva se intimpla intotdeauna în ciclul industriei moderne, toate bogăţiile 


reale trebue să se transforme în bani, aur și argint, celace e o exigență care 


reese în mod necesar din însuși sistemul capitalist. Şi tot aurul şi argintul 
care trebue să satisfacă această Inspiimintătoare pretențiune se acumulează 
cu milioanele în subsolurile băncilor“. K. Marx, Das Kapital. III. 112.—113, 

2 Probleme monetare din trecutul economiei noastre naţionale, Viaţa 
Rominească, 1927—1928. : 


f 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 105 


de a-şi achita munca în bani. Consecințele acestei dispozițiuni sînt 
nespus de fecunde şi una dintre ele se leagă direct cu economia 
bănească, Dar mai nainte de toate ţăranii aveau putinţa de a c- 
vita prestarea zilelor de slujbă în natură, a acelor zile „lungi cit 
luna“, şi de a-și ameliora întrucitva situaţia. Sistemul de a 
se fixa oficial, fireşte tot de boieri, preţuri legale la muncile cîm- 
pului, împiedica în parte speculaţia, cu ocazia transformării zi- 
lelor de slujbă în bani. Pe lingă această ocazie, cind țărănimea 
era impinsă de propriul ei interes să recurgă la o producţie de 
schimb pe bază de monetă metalică, noul drept agrar mai oferea 
una, atunci cind o obliga să poscadă bani ca joc de stingere 
a unor obligaţii. Astfel despăgubirile şi sancțiunile în materie de 
strămutare trebuiau achitate în bani şi desigur că şi pe această 
cale, dată fiind frecvența strămutărilor, s'a adus un sprijin efectiv 
monetizării relaţiilor de schimb ale țărănimii. 

După cum se ştie,—fără însă a se fi tras din acest fapt nici 
o concluzie Dion la evoluţia economiei noastre,—boerimea 
munteană a dus o luptă înverşunată, chiar din primii ani ai a- 
plicării Regulamentului, în contra facultăţii legale a ţăranilor de 
a-şi transforma slujba în bani. Inverşunarea boerească devenea şi 
mai mare, dacă ţinem sama şi de împrejurarea specială economiei 
noastre din acea vreme, care dădea produsului muncii o estimare 
mai mare decit cea normală, faţă de forța de muncă, pe lingă fap- 
tul că transformarea slujbei în bani lipsea boerimea de posibilitatea 
exploatării muncii dincolo de limitele legale 

Proprietarii ar dori ca prețurile zilei de muncă să fie așa de 
mari incit „să amenințe şi să supue pe locuitori la muncă“), do- 
rinţă peste putinţă de îndeplinit din cauza adoptării unui preţ ofi- 
cial, după media curentă, In 1843 boerii munteni cer Domnului ca 
măcar jumătate din zilele de lucru să le fie plătite în forță de 
muncă’, pentrucă altminterea ţăranii „să lasă mai mult lenei". 
După părerea unei comisiuni boerești de anchetă, aceasta ar fi 
chiar în interesul lor, căci „munca este moneta cea mai curentă 
cu care (ţăranilor) le place să plătească mai bine“”. „De aceia 
Ti şi vedem dindu-o cu mulțumire şi, ca dobindă la îimprumutările 
ce face, ca plată la cumpărări cind sînt cu soroc de plată, cu 
un cuvînt la toate daraverile“, spune cu cinism în 1857 Barbu 
Catargiu * Probabil că dorința de a realiza cit mai complect a- 
cest interes, determină reprezentanții aceleiaşi clase boereşti ca în 
1852, să ceară consacrarea obligațiunii pentru țărani de a presta 
întreaga slujbă în muncă, invocîndu-se de această dată şi marile 
interese ale ţării, „fiindcă numai munca pămîntului este adevăratul 
izvor de bogăţie şi fericire...“ *, 


1 Analele parlamentare ale Rominiel XII 361. 

2 Ibidem, XI 351, 302, 376, 377 

3 Hurmuzaki, XVII, 283. 

4 Acte şi legiuiri privitoare la chestia țărănească, |* Buc, 1908, 365. 
5 An. Par. Rom. XVII, 142 


+ 


-IS Yj- 
ZLISUJANA | 
OAT OEA 


. 
f 


106. x _____ VIAŢA RDMINEASCĂ 


Insuccesul acestei lupte nu trebue atribuit rezistenței Domni- 
lor, care se opuneau la îndeplinirea pretenţiunilor boereşti, ci mai 
ales împrejurărilor economice, care creiau o nepotrivire între modul 
de producţie şi acest sistem de plată al rentei. Producţia agricolă 
a principatelor încă de kanges Regdhigsenitai se îndrepta verti- 
ginos cātră piaţă. Marea exploatare agricolă, şi pe lingă dinsa cea 
mijlocie şi cea țărănească, se transforma într'o producţie de mär- 
furi. Ori marfa obţinută prin cultura solului, transportată pe piaţă, 
este întotdeauna generatoarea unei rente în bani. În analiza pe 
care Marx o face asupra evoluţiei rentei, cl observă judicios că 
„renta nu poate ajunge rentă în bani, decit numai în producţia de 
mărfuri şi mai ales în producția capitalistă, şi ea se dezvoltă 
în aceiaşi măsură în care producția agricolă devine producţie de 
mărturi *'. Dar pentru ca acest proces să poată avea loc, trebue 
să existe un comerţ oarecare, un început de industrie, dar mai a- 
les o circulație monetară * Lupta proprietarilor era deci o luptă 
pentru crearea unui antagonism. Producţia de mărfuri aducea îm- 
prejurări pe care nu le putea înlătura nici o pretenţiune care ar fi 
putut-o stingheri şi nici o piedică ce i s'ar fi pus în cale. Din 
ansamblul acestor consecinți, circulația bănească avea cea dintăiu de 
cîştigat, iar noul drept agrar, care creia cadrul juridic şi normele 
obligatorii ale direcţiunii producţiei, se afirmă ca un pivot puternic 
al economiei băneşti, pe care o iîmpingea cătră trepte din ce în 
ce mai înalte, 

Presiunea comerțului extern, exercitată prin introducerea unor 
cantităţi din ce în ce mai mari de marfä, pentru plata cărora se 
cereau bani, exportul din principate şi cl în mare creştere, adu- 
cător de numerar, speculaţia de monete practicată de zaratii şi 
bancherii indigeni în legătură mai ales cu cei din Austria și Con- 
stantinopol, au fost atitea mijloace de influențare a economiei bă- 
neşti. Balanța comercială întotdeauna la activ pănă după Unire, 
mărea efectiv rezerva de numerar, dat fiindcă operaţiunile de co- 
mert cu străinătatea efectuate pe credit, erau reduse. Cantități in- 
semnate de numerar ar fi trebuit astfel să rămină în ţară cu toate 
plăţile externe de diferite specii ce trebuiau făcute, dacă în epoca 
de după Regulament şi pănă la Unire negoțul de monete n'ar fi 
avut o mare răspîndire, şi a cărui consecință a fost secarea rezervei 
noastre în favoarea mai ales- a Austriei şi Turciei. Crizele de nu- 
merar atit de frecvente se explică astfel, deşi nu se poate spune 
că, aceasta era unica lor cauză, căci circulația mereu crescîndă mä- 
rind considerabil numărul schimburilor cerea tot mai multe instru- 
mente de schimb. Toate aceste împrejurări contribuiau însă în 
chipuri diferite la dezvoltarea economiei băneşti, fie printr'o mă- 
rire relativă a rezervei de numerar, [le prin exercitarea tuturor func- 
țiunilor monetei metalice în masse din ce în ce mai adinci. 
24 i 


I K, Das Kapital, II, 178. 
2 Ibidem, IN, 331. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT “107 


Prin acțiunea acestor împrejurări, cărora desigur multe altele 
secundare li se alăturau, dar care nu pot constitui obiectul acestor 
cercetări, economia bănească s'a ridicat la acea treaptă de dez- 
voltare, care a făcut posibilă reclamarea şi introducerea unei eco- 
nomii fiduciare. 

__ Intro economie bănească dezvoltată trebue să vedem două 
aspecte legate de pregătirea circulaţiunii fiduciare. Unul care 
reprezintă rolul din ce în ce mai mare al monetei metalice, pă- 
trunsă în cît mai multe relaţii de schimb, de unde poate să-şi a- 
firme toate facultăţile sale, iar altul în care moneta metalică ajunsă 
la această situațiune nu poate satisface deplin nevoile schimbului, 
Atunci cînd se produc aceste fenomene, se poate spune că eco- 
nomia monetară a devenit aptă pentru a fecunda pe cea de cre- 
dit. O indicaţiune a acestui moment este în măsură să ne-o dea 
crizele de numerar. Dar după cum se înțelege din enunţarea con- 
dițiilor necesare formării economiei fiduciare, acest simptom este 
insuficient pentruca el singur să indice că economia bănească va 
trebui înlocuită cu cea de credit. 


2, Insuticiența capitalului agrar şi comercial 


O insuficiență a capitalului bănesc e posibilă chiar dacă simul- 
tan rezerva de numerar este în creştere şi cu ea întreaga econo- 
mie bănească ; căci capitalul bănesc nu este constituit decit din- 
tro parte a rezervei totale, adică din aceia destinată fundării şi 
finanţării unei intreprinderi. Dacă sint împrejurări defavorabile rentabi- 
lităţii întreprinderilor, sau dacă spiritul de afaceri este redus şi re- 
zerva se tezaurizează în loc de a intra în circulaţie subt formă de 
capital, atunci este oricînd posibilă o criză de capitaluri. In raport 
cu modul de producere al principatelor în cea dintăiu jumătate a 
veacului trecut, cînd unica producție cu suprafață era cultura sa- 
lului, secondată de comercializarea acestor produse, este evident 
că insuficiența capitalurilor se va resimţi în aceste sfere de afaceri. 

Mărturiile acestei latente crize de capitaluri sint foarte nu- 
meroase, Vincler o atesta încă din 1844, şi după părerea sa mar 
trebui să existe, pentrucă sînt stări cu venituri foarte mari. Numai 
faptul că „la prea puține covirşesc veniturile pe cheltueli* creiază 
situaţiunea că „nu se pot forniza multe capitaluri“). Lettbre cu 
un deceniu mai tirziu, într'o lucrare, pentru care istoriografia noastră 
trebue să-i fie recunoscătoare, observă în parte aceiaşi situaţie, 
căci după dinsul, toţi bancherii din Bucureşti n'ar fi în stare să 
pei n în două zile decit cu foarte multă greutate o sumă de 
20, franci, dacă li-ar fi cerută pe neaşteptate ?. 

Moruz se ocupă şi el de această insuficiență a capitalu- 


1 Propășirea, Despre cămătărie 1844, 1, 43. 
2 Th. Lefebre, Etudes diplomatiques et économiques sur la Valachie 
ed. 2, Paris s. a, 314. 


108 VIAȚA ROMINEASCA E 


rilor care face ca „dificultatea de a se procura specii metalice să 
fie adeseori aşa de mare, încît negustorii se găsesc în imposibi- 
litate de a intreprinde şi de a duce la bun sfirşit afacerile lor cele 
mai avantagioase, fiind obligaţi de a plăti agiuri şi schimburi din- 
tre cele mai scandaloase, care absorb nu numai beneficiul întreg, 
dar adeseaori şi o parte însenmată din marfă“ ?, 

Este probabil că aceste fenomene interne, aparținind în 
şi circulaţiei, vor fi determinat pe intelectualul fiu de domn N. Şuţu, 
ca utilizind scrierile celor mai de seamă economişti ai vremii, să 
ocupe locul vacant de cel dintăiu economist romin, care a cerce- 
tat teoretic un grup de fenomene. Dar realitatea care se lasă atit 
de greu înțeleasă de contimporani, s'a arătat rebelă şi faţă de 
dinsul, căci Şuţu nu -ni-a dat alte explicaţiuni decit cele din J. B. 
Say referitoare la raportul dintre nevoile de schimb şi cantitatea 
monetară, principial exacte, insă inoperante faţă de condiţiile pro- 
prii ale economiei noastre 7. 

Evidenţiarea însemnătăţii acestei crize de capitaluri pentru 
pregătirea economiei de credit, va reeşi din examinarea cauzelor 
care o provocau şi a urmărilor lor. 

Cauzele crizei sint multiple şi aproape toate datorite unor cir- 
cumstanţe interne în legătură cu producţia și circulaţia. 

Cele mai principale sînt: 

a. intensificarea exploatării agricole, 

b. creşterea bruscă a importului, 

c. comerțul de monete metalice, şi 

d. tezaurizarea monetelor. 

Marea exploatare agricolă creştea nu numai prin faptul că 
la indemina sa se găsea în această vreme o nouă şi însemnată 
cantitate gratuită de forță de muncă, dar şi pentru faptul că pro- 
dusele agricole primeau un plus de estimaţie din ce în ce mai 
mare. Diferitele statistici care ne-au răr-as, referitoare la întinderea 
suprafețelor cultivate şi la proporțiile recoltei, arată o creştere con- 
siderabilă a exploatărilor ?. Pentru crganizarea acestor întreprinderi, 
forţa de muncă gratuită, legal obținută şi nelega! captată, nu era 
suficientă oricit de mare ar fi fost stăruința boerilor, Ţăranii a- 
traşi de cîştig voiau să cultive şi ei. Deaceia exploatarea agricolă 
subt regimul dreptului agrar reglementar, şi următor, reclama un 
capital bănesc propriu de investiţie- și exploatare. El era neapărat 
necesar pentru procurarea de instrumente ceva mai perfecționate, 

niru oarecare construcțiuni şi mai ales pentru plata muncii libere 
ntrebuinţată în exploatare. Singura sursă de aprovizionare erau 
numai disponibilităţile interne care fireşte scădeau odată cu creş- 
terea cerinţelor. 


1 P. A, M. Progrès et liberté, Gatatz, 1851. 111. 
i Sea e Soutzou, Aperçu sur Pâtat induştriel! de la Moldavie, lassy, 
ġ urm. 
3 Vezi G. Zane, Die österreichischen und die deutschen Wirtschafts- 
bezichmgen zu den rumänischen Fürstentümern, 1774—1874 in Weltwirt- 
schaftiichea Archiv, vol, 25, 2, 262-263. 


d 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 109 


Creşterea bruscă a importului, care pentru Vincler este sin- 
gura cauză a acestei insuficiențe de capitaluri, ar putea fi soco- 
titä ca greșit enumerată printre cauzele crizei de capitaluri interne. 
În mod obişnuit importul nu este destinat consumațiunii de capital 
ci productivităţii sale, astfel că el n'ar trebui să aducă o rarificare 
de re paid băneşti. Atunci însă cind numai o restrinsă parte din 
venitul unei exploatări se transformă în capital, căci cea mai 
mare parte se consumă pentru satisfacerea unor nevoi noi, înde- 
plinite cu ajutorul mărturilor importate, situaţia e alta, şi în mod 
real creşterea bruscă a importului se resimte şi în sfera capitalurilor. 
Fenomenul trebuia să se manifesteze ca urmare a unei noi ordini 
de lucruri stabilită în mijlocul întregei boerimi, aproape indepen- 
dent de categoria căreia îi aparțineau boerii. 

„Este foarte prejioasă observaţia lui Vincler asupra bilanţului 
unei întreprinderi boereşti, zare se încheia aproape totdeauna la 
pasiv. Unanimitatea contimporanilor care s'au ocupat de chestiune, 
arată că singura cauză a acestui pasiv sint viciile care fac ravagii 
profunde în întreaga boerime. Dintre toate, în legătură directă cu 
chestiunea care ne interesează este numai luxul. Dar acesta este o 
veche tară a societăţii noastre. 

La sfirşitul veacului al XVII-lea Raicevich! semnalează ru- 
ina unor gospodării, datorită numai luxului. Numeroase mărturii 
vin să afirme acest fapt atit înainte de Regulament cit şi în timpul 
lui. Contimporanii mai clar văzători îi semnalează consecinţele şi 
iau atitudini ostile luxului. Pentru un Constantin Radovici din Go- 
leşti, ei este „vrăjmaşul patriei noastre şi isvodul sărăciei şi al 
stingerii...*, 

Un mare boer, cum e Costache Rosetti Teţcanu, aruncă în- 
treaga răspundere asupra boerilor, care au introdus „modele, tu- 
xul, cu toate ale lui mari deşărtăciuni şi nenorociri pentru o țară, 
mai ales ca a noastră; căci tot banul ce ese din roada pămintu- 
lui, prin numai singură sudoarea ţăranului, îl alungă îndată prin 
țări străine ca să aducă deacolo petici, lemne şi semințuri de tot 
soiul de corupții, pentru un popor simplu...” ?. Moruz continuind 
tema compară pe Romini cu popoarele primitive din America şi 
Oceania care Schimbă întreg produsul muncii lor pe citeva frivo- 
lităţi. Astfel s'a creiat „această tristă anomalie ca să vezi în ora- 
şele noastre mătăsuri, cachemiruri şi dantele tirite pe străzi mur- 
dare 3i noroioase“, * 

umeroasele măsuri luate în curs de citeva decenii pentru 
combaterea lui, au rămas infructuoase, Blestemurile întricogătoare, 
oprirea administrativă a importului, pilda acelui domn care-și făcea 


1 ||. St. Raicevich], Osservazioni storich i 
la Valachia e Moldavia, y imari 1788. 258. DT eee 9 PRINCE ate 
PE a Anei 3 legiuiri privitoare la chestia ţărănească, S, l, v. IV, Bucu- 
3 P. A: M. op. cit. 141—142. 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a a a — 


hainele din stofa ordinară a industriei indigene n'au putut infringe 
vijelioasa dorinţă a luxului. Chiar în 1861 era încă prea devreme pentru 
ca acel neîntrecut observator care e Moruz, să poată spune că 
„epoca frivolităţilor trebue să dispară şi să aspirăm a deveni un 
popor serios“. 

Dar o clasă socială intrată în orbita luxului alunecă repede 
pe panta destriului. Şi despre o asemenea decădere morală a cla- 
sei boereşti, chiar a ceiace a avut ea mai reprezentativ, sint atit 
de multe dovezi, incit nu se exagerează şi nu se comite o nedrep- 
tate atunci cînd se pun în sama boerimii atitea acte de corupție, 
de venalitate şi de depravare. Privind numai această latură a vie- 
ţii noastre sociale, Thouvenel poate avea dreptate, cînd spunea că 
istoria noastră este lipsită de orice interes filosofic. 

Dintre toate împrejurările care favorizează risipa de bani, nu 
este alta mai fecundă ca decăderea morală. O acumulare de ve- 
nituri şi o transformare a lor în capitaluri era aproape peste pu- 
tință în asemenea condițiuni. Din contra consumaţia şi a veniturilor 
şi a capitalurilor împreună cu fondurile funciare este un caz 
frecvent. 

Comerţul de metale preţioase, subt forma monetelor, acţiona 
simţitor asupra disponibilităţilor de numerar. Organizarea monetară 
a principatelor, pănă la reforma de ie că Unire era foarte propice 
pentru speculaţia de monete. Fără etalon propriu, servindu-se nti- 
mai de monete străine, şi acestea de spețe foarte variate, (peste 
80, numărind numai pe cele mai principale), ! schimbul de monete 
şi inevitabila speculă şi speculație trebuia să se practice din bel- 
şug. O speculație ca să se poată efectua, trebue să opereze pe 
variațiuni de preţ, dela un moment la altul. Aceasta se ob- 
ţine influențind cererea şi oferta. Ori fiecare influențare provoca o 
schimbare în masa numerarului şi ca urmare o modilicare a dis- 
ponibilităţilor angajate în capitaluri. 

Speculaţia internă impresionează desigur diferitele puncte 
unde s'a concentrat- numerarul, dar cantitatea sa totală nu o poate 
diminua. Speculaţia internaţională are grija acestor operaţiuni şi 
de pe urma ei principatele au avut mult de suferit, 

După 1848 aurul era un obiect de comerţ foarte căutat în 
întreg Orientul ?. Extinderea acestui comerţ era mult ușurată de si- 
tuaţia monetară a Austriei. Din cauza deprecierii bancnotelor aus- 
triace care perduseră 33%, toate produsele îşi urcaseră preţul cu 
ij Aurul monetelor neînregistrind aceiași suire, pentru consuma- 
torul austriac era mai avantagios dacă plătea în monetă fiduciară, 
Banii de aur deveneau relativ disponibili şi trei comptoare aoao 
înființate la Triest, Pesta şi Viena exportau acest aur în nci- 
pate şi în Lombardia. O abundență de galbeni se produce astfel, 


1 Vezi G. Zane, Sisteme monetare A cazi principale din veacurile 
trecute, Extras din „Cercetări Istorice“, 1 
2 Th. Lefâbre, op. cit. 317 şi urm, 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 111 
—————— ii 


însă numai temporar şi cu efecte dăunătoare i 
noastre. Căci ducatul austriac bucurindu-se pic pieri ue 
mai urcat, celelalte monete europene sufereau implicit o subestima- 
dez N: ma din țară. ego înregistra astfel diferite con- 
usiuni imedia 
pri cry te asupra tuturor sferilor de acţiune 
___ Acest caz de influențare a rezervei de n 
singurul. Unul vestit este şi acela al speculație rublelor rasen m 
sate în principate cu prilejul ultimei ocupații, cind aceste monete 
au dispărut foarte repede, fiind strinse de zarafi, exportate şi 
schimbate pe galbeni cu mari ciştiguri, Apoi strîngerea ducaţilor 
austriaci de cătră Banca imperiului pentru a-şi reface creditul sdrun- 
cinat de evenimentele întimplate în cursul celui de al şaselea de- 
ceniu, a siinit o adevărată panică în ţară, care se vedea amenin- 
tată a are fără monetă de aur. ! 
ezaurizarea monetelor se produce şi în această 
cum arătam in altă parte?, ea s'a pini mult, pradei aa 
rile nesigure impuneau ca acumularea de averi să fie făcută în- 
tr'o formă uşor subtilizabilă. Situaţia politică nu se poate spune 
că-i prea mult deosebită în această parte a veacului al XIX-lea de 
cea anterioară. Citeva ocupaţii străine, o răzvrătire a Grecilor, o 
gar în sera în ră alta, accentuată mai ales în Munte- 
ia, „ NU erau fapte care să aducă un plus i 
ven Tezaurizarea se impunea ca cea mai hola pe 
antităţile însemnate de numerar pe care le găsim la multe r- 
soane, fără ca să se încerce valorificarea lor, se explică în An 
prin aceste împrejurări. La menţinerea spiritului de tezaurizare a 
par dat un sprijin efectiv şi circulaţia numeroaselor monete alte- 
pa e Și e Are Monetele bune erau strinse de zarafi şi chiar 
Epa ; ra ari. Se petrecea astfel un fenomen arhicunozcut, întim- 
p otdeauna cind se r p în circulație două monete cu iden- 
ce Da a Î À Gropen valori reale, 
, eg complex e împrejurări care A 
pp alge cena ra fost Fe ce şi altele pd ee Sana 
l i bânesc, să acţioneze în sensul scăderii lui 
Chiar în legătură cu cele indicate mai rr eng 
de pildă lipsa de plasamente a tacere dir E oee laura 
) in i - 
DLA cae ducea după cum am văzut la ieranirare. N'am, Ei 
makk pepe e pentrucă nu ne interesează direct cauzele insuti- 
a a F capital ci numai raportul dintre acest fenomen şi eco- 
rară e credit. Inţelegerea acestui raport este în măsură să ni-o 
că ai 9, ipene sumară a cauzelor insuticienţii de capita- 
e » Penirucă aceste cauze ne indică efectele care le-a avut a- 
pra economiei naţionale, pe care cercetindu-le putem uşor înțelege 


à e ze M. op, cit. 111 şi urm, 
2 Pro monetare din trecutul economiei noas i 
3 Vezi O. Zane, Impreviziunea, Citeva Cercetări pei 25 io peri 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ_ 


i i truc- 
ce sînt necesare anumite condiții prealabile la formarea $ 
aia Beer şi mentalităţii unei economii de credit. tei 
inînd seama numai de consecinţele cele mai princip 

ri la: 
Pe robust excesivă a dobinzilor, 

b. realizarea dificilă a creanţelor, 

£: spas de iari pi a e a-i Şi 
? asarea ra a averilor. 

Bonis Rr in mod excesiv, dacă este în parte O ur- 
mare a raritäții capitalurilor, este însă şi un efect al ace y : pei, 
de bani, al cămătăriei, care în condiţiile de octet) in aci 
epocă a principatelor romine, găseşte un fecund zei e acie: 
Dobinda urcată este de esența capitalului uzurar. Feste to 


e confirmat de un număr considerabil de mär- 
tari, grila La mai ales dela străinii care au avut piu 
cu negustorii sau boerii principatelor. Fenomenul se pare er er E: 
semnalat cu privire la țărănime, tie | 

i nu prea avea afaceri mari, ori că era mult mai uşor execu- 
tabilă decit negustorii şi mai ales boerii, fie poate chiar aim 
era mai bună de plată. Aproape întotdeauna streinii au a sr pra 
imposibilitatea de plată, cu lipsa de onestitate. Fonu un -ă vaga 
este un fenomen naţional. Un observator francez din : Za 
sentimente prietenești nouă de altminterea, spune că Peroa nen 
rocit popor a imprumutat cite un viciu dela fiecare eri yA popes- 
rele care l-au guvernat succesiv: dela Ruşi şi Greci armă e cin 
în afacerile băneşti, dela rece Cain os vorpe, Și oa 
nicie şi dela Turci lenea şi indolen A i OOE: 

aceiaşi epocă despre „obişnuința boeritor 

aa ni ci ideia ăe aH ăti numai cînd le convine sau ari 
de a nu le plăti deloc*?. Leftbre care a studiat indeaproape era 
nica comerţului în Muntenia, spune că boerii la o a ge ) 
plătesc negustorului la început numai un sfert din preţ sau a. a 
mai puțin, iar restul se obligă a-l achita peste o jumătate an. 
De obiceiu la termen nu dădeau decit numai o parte, rd hap 
care putea fi mai mult de jumătate, era aşteptat de creditor ani de 
zile, uneori chiar pănă la moartea debitorului *. 


1 Hurmuzaki, XVII, 371. 
2 Ibidem 697. ; 
3 T. Lefèbre, op. cit. 304. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 113 


Ajutorul gäsit de căträ debitorii indigeni în organele judecă- 
toreşti şi în lipsa unei legislații serioase, întărea impresia prac- 
ticării sistematice a relei credinţi ?. Din rindurile boerimii se ridi- 
cau uneori glasuri de apărare în contra acestei „prejudecăţi“. 
„Marele pope din principate—se spune in acest sens—a de- 
venit rău debitor, pentrucă lipsa de credit îl pune în imposibilitate 
de a se menţine într'o administraţie economică și ordonată“ 2. Apă- 
rarea era însă îngreuiată şi de reputaţia proastă a clasei boereşti 
in ceiace priveşte nealegerea mijloacelor întrebuințate pentru ob- 
ținerea banilor. Mai toţi cei care au scris despre moravurile specifice 
ale principatelor, au relevat această latură din viaţa noastră socială, 
Pănă şi un scriitor serios şi obiectiv cum este Wilkinson, care cu- 
noaşte situaţia din cel de al doilea deceniu al veacului, poate spune 
despre boeri că: „banul este unicul lor mobil, dar mijlocul cu- 
rent pentru a-l obține nu-i întotdeauna activitatea economică. Lä- 
comia lor nu-i modificată de nici un scrupul de conștiință. Obiş- 
nuinţa i-a făcut spoliatori şi într'o ţară unde acţiunile ruşinoase 
sint chiar încurajate şi raptul cind este reuşit e privit ca o do- 
vadă de dexteritate Și adresă, corupția nu poate intirzia să devină 
curind universală...“ *, 

Oricită predispoziţie la rea credinţă ar fi existat în mijlocul 
acestei clase, ea n'ar Îi putut însă să provoace o stare de lucruri 
aşa de generală în privința plăţii datoriilor, ca aceia semnalată 
mai sus. Privind faptele în cadrul lor general, realizarea dificilă a 
creanţelor îşi trage originea cu mult mai mult din lipsa de capital 
bănesc decit dintr'o neonestitate congenitală. Apărarea unor boeri, 
bazată pe lipsa de credit exprimă același lucru. Deasemenea tre- 
bue privită ca exagerată pretenţia imposibilității de execuţie din 
cauza spiritului protector al legislaţiei locale şi practicei judecăto- 
reşti, deoarece chiar dacă a existat ceva, creditorii, în cea mai 
mare parte supuşi streini, găsiseră mijlocul de a se pune la adă- 
post, utilizînd fără rezerve jurisdicţia consulară. 

In legătură cu dificultăţile de plată, s'au luat în principate 
unele măsuri care prin natura lor erau menite să rarifice şi mai 
mult capitalul bănesc disponibil. Acestea sint moratoriile indivi- 
duale sau generale şi ceia ce numim astăzi impreviziune. 

Moratoriile erau frecvente încă din veacul anterior. Ele erau 
acordate în ambele principate de cătră domni, şi nu se poate spune 
că abuzurile lipseau. Probabil că o intervenţie străină a determinat 
pe Al. Callimachi să dea un hrisov de interzicere a moratoriilor, 
rămas inoperant pe timpul lui lon Sandu Sturza, care a acordat 

un moratoriu de jumătate milion de lei ca şi pe timpul ocupaţiunii 
ruseşti dintre 1828-1834, care acordă în 1829 un moratoriu gene- 


1 Th. Lefebre, op. cit, 304; Hurmuzaki XVII, 652, 


2 N. lorga, Mărturii istorice privitoare la viața şi domnia lui Ştirbei- 
Vodă, Bucureşti 1905, 


304, 
3 Wilkinson, Tableau historique, 119. 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ral !. Numai amintirea tuturor acestor abuzuri a provocat desigur 
neadmiterea moratoriului în cea dintăiu condică comercială romi- 
nească, acea a Munteniei, pusă în aplicare în 1841 şi continuind 
a fi aplicată Principatelor Unite dela 1864 înainte, 

invocarea impreviziunii (numai a fenomenului, căci termenul 
nu era cunoscut) a fost foarte frecventă pănă după 1850, cerin- 
du-se mereu ge cătră debitori, dreptul de a achita datoriile pe 
cursul monetelor din momentul contractării împrumutului, pe mo- 
tivul că nu s'a putut întrevedea urcarea cursului lor. Stingerea o- 
bligaţiilor în modul acesta ar fi însemnat avantagii considerabile 
pentru debitor şi destule pagube pentru creditori. Legal chestiunea 
a rămas nerezolvată, afară doar de încercarea nereuşită a lui Gr. 
Ghica, însă ea constituia o permanentă ameninţare pentru credi- 
tori, care probabil au recurs deseori la sprijinul consulatelor 
pentru a scăpa de ea”. A 

Lipsa de rentabilitate a întreprinderilor, mai ales a celor a- 
grare, este un fenomen în deosebi interesant căci pe cind 
producţia creştea ca şi exportul ei, ciştigurile realizate de ma- 
rea exploatare agricolă — tipul aproape dominant al culturii so- 
lului—erau din ce în ce mai mici. Moruz a încercat o demonstra- 
ție aritmetică a acestui fenomen provocat — după dinsul—de con- 
diţiile generale ale producţiei şi mai ales ale capitalului, care treceau 
toată plusvaloarea în alte mini decit cele ale proprietarului, Deţi- 
nătorii capitalului cămătăresc, fiscul şi muncitorii liberi de pămînt 
erau aceia care beneficiau de toată producţia, mărită. Fenomenul 
este cu atit mai evident cu cît avem de atace cu o exploatare 
mai mare, căci dobinda capitalului, care mai totdeauna era împru- 
mutat, taxele vamale de export şi cheltuelile de exploatare, între- 
ceau cîştigul realizat. Singura exploatare care realizează ciştiguri, 
este aceia care se limitează la întrebuințarea forţei de muncă gra- 
tuită, pe care i-o acorda regimul agrar. Fäcînd un calcul general 
asupra cheltuelilor şi veniturilor acestor ambe feluri de întreprin- 
deri, Moruz conchide cu cifre, că o moşie de 200 fălci cultivată 
numai cu ajutorul privilegiilor din dreptul agrar, dă în medie ge- 
nerală 250 kile de griu, realizindu-se un cîştig net de circa 26000 
lei, iar aceiaşi moşie cultivată intensiv şi extensiv poate să dea o 
recoltă de ! kile griu, însă numai un cîştig de circa 16000 lei, 
deci cu aproximativ 9-10000 lei mai puţin ca prin modul întăiu de 
cultură. Astfel „proprietarul funciar realizează mai puţin profit 
măsură ce produce mai mult, şi creşterea acestei producţiuni fa- 
vorizind fiscul, mina de lucru, capitaliştii monetari, țara în general, 
nu-i oneroasă decit pentru el singur*. Rolul marelui proprietar e 
mărginit numai la „o simplă repartiție a bogățiilor“. 

_ O singură categorie de mari cultivatori scapă de acest rol, 

aceia care cumulează odată cu calitatea de proprietar şi pe aceia 


1 Vezi G. Zane, Impreviziunea, 38 şi urm. 
2 Detalii și documentaţii în „Impreviziunea”. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 115 


de „capitalist monetar“. In general aceştia sint aproape numai 
arendaşii. Situaţia lor privilegiată îi sugerează lui Moruz interesanta 


observaţie că „în minele lor pămîntul şi capitalul bănesc îşi schimbă 


rolurile: nu mai este cel dintăiu care să prezinte utilitatea pe care 
cel de al doilea să o fecundeze, ci din contra capitalul pămînt 
este chemat să fecundeze utilitatea ban“ !. Mai tirziu cu peste 30 
de ani de cînd Moruz îşi publicase observaţiile sale, asupra rolului 
proprietarului de distribuitor al plusvalorii, apărea volumul al III-lea 
PI Capitalului unde Marx în său studiu asupra cămă- 
tăriei în epoca precapitalistă, cercetind aceiaşi problemă, conchide, 
că „subt forma dobinzii cămătarul poate să sustragă tot ceiace 
întrece (excedent care va deveni mai tirziu profit şi rentă) ceiace 
este absolut indispensabil existenţii (salarul de mai tirziu), şi este 
cu totul nepotrivit de a compara mărimea acestei dobinzi care 
absoarbe întreaga plusvaloare—cu excepţia celei care revine sta- 
tului—cu mărimea procentului modern, care cel puţin la limita sa 
obişnuită nu sustrage decit o parte din plusvaloare“ 3; 

Acest mod de repartiție al cîştigului net nu se întilneşte nu- 
mai în exploatarea agricolă ci și în acea comercială. Aici renta- 
bilitatea întreprinderii era cel puţin în principiu mai riscantă, da- 
torită riscurilor comerțului pe credit, despre care am vorbit mai 
nainte. După o mărturie a vremii, exportatorul strein perde o cin- 
cime din creanţele sale asupra comercianților din principate. Ne- 
gustorii en gros de aici cer ca şi comercianții de mărunţişuri să 
suporte aceiaşi pagubă iar aceştia pretind că pierd în aceiaşi măsură 
din cauza debitorilor din ţară ?. Acţiunea capitalului cămătăresc se 
resimțea şi în sfera afacerilor comerciale, încit dacă la ravagiile 
sale se mai adaugă și bele suferite de cătră marfă prin de- 
precierea ei din cauza schimbării modei sau alterării, pe lingă 
cheltuelile generale ale exploatării, găsim destule împrejurări care 
defavorizau şi rentabilitatea acestei întreprinderi *. 

Parte din numeroasele falimente din această vreme trebue 
să-şi aibă explicaţia în aceste condițiuni generale ale afacerilor. 
Dacă n'ar fi să amintim din toate decit două, pe acel al ban- 
cherului-negustor Hagi Moscu şi pe al lui Meitani, ambele decla- 
rate în cel de al treilea deceniu, ultimul cu un pasiv de 13—14 
milioane, sumă enormă pentru acea vreme, ar fi destul pentru a 
ilustra o stare de lucruri generală *. ş 

In aceste împrejurări o deplasare de averi era inevitabilă. 
Ea cuprindea şi valorile imobiliare ca şi pe cele mobiliare, Mai 
nainte de toate, marea proprietate plăteşte din greu. Subt presiunea 
puterilor streine, protectoare a multor creditori, vînzările silite se fac 


1 P. A. aed cit. 81. 
2 Das Kapital lP, 134. 
3 N. lorga. Mărturii 354. 
4 
5 


Th. Lefebre, op, cit. 304-305. 
Hurmuzaki, Vi. 437, 844. A. P. R. XIL 689. 


L. i e E IPA Dia ete d 


frecvent şi în condițiuni profund defavorabile proprietarilor. „Ciţi 
din noi—spune Moruz—n'au fost martori la -divanul de confirmaţii 
la acele vinzări forţate, la acea risipă de averi, sacrificii zădarnice 
ale existenţii familiei, oferite jertfă cametei şi ara poen vînzări 
efectuate fără cumpărători serioşi şi fără numerar“ *. Lipsa de ren- 
tabilitate mobilizează şi mai mult proprietatea rurală. Astfel în a 
doua jumătate a anului 1863 se vind în Moldova în mod silit 
moşii în valoare de 8.354.664 lei pentru datorii de 6.989.063 lei, 
şi în 1864 în valoare de 17.116.655 lei, neacoperind creanţele 
care să ridică la 17.820,913,—iar de bunăvoie în sumă de 22.303.869 
lei ?, Averile tind să se concentreze în alte mini. O probă evi- 
dentă ne dă noua categorie a deţinătorilor de numerar, formată pe 
lingă zarafi şi bancheri din numeroşi mici boeri, proprietari şi 
arendaşi totodată. In afară de banii împrumutaţi de visteriile am- 
belor ţări, dela zarafi şi bancheri, restul numeroaselor împrumuturi 
e contractat la boeri de clasa Il-a şi foarte rar la cîte unul 
de l-a. Sămile Visteriei Moldovei din timpul lui loan Sandu Sturza 
şi Bugetele domniilor reglementare atestă fără putință de contra- 
zicere acest lucru, 

După cum am menţionat şi în altă parte, această deplasare 
de averi nu putea rămine fără grave urmări în ordinea politică a 
țării. Puterea politică trebuia pusă de acord cu cea economică, 
Golescu recunoaşte singur această năzuință în mişcarea dela 1848 
deoarece: „partea de avantagii şi prerogative care revenea mi- 
cilor boeri era atit de disproporționată faţă de aptitudinile şi ten- 
dințele acestei clase, așa de mică faţă de aceia care revenea ma- 
rilor boeri, încit era mai avantagios pentru cei dintăiu să intre în 
legea comună ; adeziunea lor aproape unanimă la marele act al re- 
generării naţionale din 1848 provine din această cauză“ *. 

Credem inutil să mai insistăm asupra faptului că insuficiența 
capitalului agrar şi comercial putea să aibă sau chiar avea şi alte 
consecinţi decit cele de mai sus, după cum la procesul lor de pro- 
ducere participau şi alte elemente decit numai această insuficienţă, 
Metoda  simplificării şi izolării anumitor fenomene din complexul 
condiţiilor lor de producere şi existenţă, dacă schematizează reali- 
tatea, este însă strict necesară în analiza fenomenelor de massă, 
căci numai deosebind generalul de special, normalul de accidental, 
permanentul de trecător avem putinţa de a găsi resorturile intime 
care împing şi determină o evoluţie socială. 

Efectele insuficienţii capitalului agrar şi comercial, creiau o 
stare permanentă şi generală de criză. Inţelese sau nu în origina 
lor de cătră contimporani, aceste efecte reclamau remedii, aproape 
toate în legătură cu aparatul de circulaţie. ; 


1 P. A. M. L'abolition des monopoles et l'amélioration de l'état du 
paysan en Moldavie. Galatz, 1860. 44. 

2 Analele statistice şi economice, 1863—1864, 

3 A. G. Golesco, De l'abolition du servage dans les principautés da- 
nubiennes, Paris, 1856, 11. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 117 


Impreună cu situaţia economiei monetare i 
bănesc creja o dispoziţie latentă cătră economia repair rca 


fi ajuns. Problema mijlocului de schi - i 
tabi, Rezolvarea pe ie cale par fiduciar se punea inevi- 


de mult apreciată în această 


şi dacă ele nu putea 

talice, de ce să nu fie fiduciare. Alăturea de noi, j paara 

organizată o producţie, în care creditul cu diversele lui instituţii 

sera pa mă eg Se pune. lua acel exemplu şi realiza astfel 

care se eau in i 
pur eum naipata pun acea epocă pe seama creditului, 
fe! şi criza circulației şi criza producţiei creiau cei 

9 dispozifie latentă în favoarea rai atare acer! apa 

ari z’ ns a «sd pre a se consuma faza p i 
ei fiduciare. absolută nevoe ca această dispoziti 

activă. Aceasta răminea in sarcina unor factori esua gogara 

acțiunea lor provocată de împrejurări variate, aveau să îndepli- 

nească opera de pregătire a economiei fiduciare, 


CAP, Ii 
Factorii care au pregătit economia de credit 


Dintre factorii care indepli 
senunitate specit fac ab piinesc acest rol sînt trei de o in- 
1) capitalul cămătăresc, 
2) economia de credit internaţională şi 
Deae neriul evreesc, 

gur ofi aceşti trei factori au exercit uenje 

şi au avut urmäri multiple, Nu vom avea sä ne fe decit pe 
țiunea lor în legătură cu economia fiduciară, adică la rolul lor în 
pregătirea structurii „economiei naţionale, pentru a o face aptă să 
admită sistemul de instituţii ale economiei de credit, 


1. Capitalul câmătăresc 


„Acţiunea capitalului cămătăresc nu este inseparabi - 
suficienţă a capitalului agricol ori comercial, Esta pati oe pă 
xiste o insuficiență a capitalului de exploatare şi totuşi capitalul 
cămătăresc să nu intervină, cel puţin subt forma dezastroasă subt 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
118 


ind capitalul uzu- 

i biceiu. Intotdeauna însă c tiv. Capi- 

care el se prezintă de (nici: o lipsă de capital produc diie în 

rar face ravagii, formă sau alta, în rapo i creditor. 

talul bänese arafa ou relaile aflätoare între debitor și creste” 

care funci rar er cînd nu întră în p dacă participă la o 

EI devine uzu tîn fond de consumatie, ori cauza condiţiilor 
Dee e e peoduicita sa nu poate avea loc din 

ex , tr 

generale preki ia re aflätor în pircalaje Sea uzurar pentru 

Capitalu căror venitu iei 

utat boerilor, ale ansat producţiei a- 

că era je acopere cheltuelile, sau pentrucă fiind avansat pr caracterul) 


ponibilitate latentă de capital cămătăresc. 


asire. 
Cămătăria n'a fost deloc un fenomen specific țărilor no 


i tinuînd a ie 
tire a capitalismului, con a de producție capi 
eră te pe e o ţară la alta constă aproape numai în 

list 


In ceiace priveşte principatele romiîne, informaţii extrem de nu- 
ne 


meroase sint de acord asupra proporții 


ărturi ~ unea iej îşi fixează limitele prin 
tui gen de ca ital. ring e prin 
pool Ia et care nu se pot contesta. În princip 

m pè capitalul se cripte for i şi circulaţiei, dar unui feno- 
isni comdilor generale ale produci i oroa icat să 
e A Şi a. Goana a după numerar era A kaea opa er 
mg i altăda i împrejurări: ac itic, pre- 
a e n S monetară. e aimp jesan 
i D ide, care în lipsa randamentului exp 

pan imgrum naibi ret inatelor, acţiunea capita- 
p Pentru economia generală a principatelor, aA 
jului uzurar a fost şi la noi, dizol 
fermentul de disoluție al 


- i bogaţi, imbogățiți prin 
preg ei o nouă categorie de oameni boga 


detron al muncii 
întul din rolul de stăpin 

i icînd în res ee capitalul. Bine opie ra rar 

ole şi rid capitalul cămătăresc, nu $a pu perie S. 

m dop diti e enerale ale societăţii romîneşti d ae repară 
he mim ei fe producţie prin care se opera O exp 


T IK. Marx, Das Kapital M, 132 şi urm, 


4 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 119 


ce în ce mai mare a muncii ţărăneşti, era sursa =dincă a tuturor 
noilor prefaceri. După cum am arătat în altă parte, numai dato- 
rită evoluţiei sistemului de exploatare se produceau în economia 
principatelor o serie de consecinți care hotărau în linii mari cà- 
lea dezvoltării lor. ! 


Datorită regimului juridic al principatelor care nu permitea 
streinilor—în cea mai mare parte creditori—să obțină păminturi 
rurale, transformările operate de capitalul cămătărese nu s'au pu- 
tut opera cu o repeziciune prea mare şi nici să capete imediat o 
consacrare legală. In fapt ele se produc totuşi încă din al 
treilea deceniu al veaculul al 


XIX-lea, aşa fel ca să determine pe 
domnul Moldovei la o acţiune puțin obi 


şnuită, ca aceia despre care 
a rămas dovada în plingerea adresată Sultanului de cătră loan 
Sandu Sturza impotriva sudiţilor streini din Moldova. Protestul ri- 
dicat de domnul moldovean în contra agenţilor acestui capital, 
este desigur unul dintre cele mai interesante. El ridică chestiunea 
înstrăinării de fapt a marei proprietăţi funciare, căzută victima 
cămătăriei, care dacă nu putuse să dea capitalistului supus strein 
proprietatea de drept a pămintului, îi da în schimb deținerea de 
fapt şi folosința sa, prin eludarea legilor şi a obiceiurilor. 

Toate măsurile luate pănă la 64 pentru salvarea proprietăţii 
funciare, aparținind marei boerimi sau mai bine zis a dreptului de 
proprietate, au rămas zadarnice, Sarcinile ipotecare o afundau din ce 
în ce mai adinc, în prăpastia pe care ea insăşi şi-o săpase prin 
cămătărie. În 1865 peste 267 milioane grevează proprietatea fun- 
ciară cu titlul de ipoteci. Dobinzile care trebuiau plătite anual so- 
cotite numai pe 20/, sint aproape cit 20*/, din valoarea întregului 
export al ţării, calculat pe o medie dintre 1862—1866. Ele sint mai 
mari chiar decit valoarea întregei recolte de griu. Dacă vom calcula 
proporţia în care se găseşte cifra dobinzilor şi a amortismentului 
anual, cu acea a veniturilor exploatărilor grevate, vom obține cu 
siguranță un rezultat impresionant şi despre care ne dă o idee 
generală calculele lui Moruz menţionate mai înainte. 

Eliberarea acestei ietăţi de subt presiunea capitalului 
cămătăresc era peste pu Acesta îşi îndeplinea rolul său, des- 
ființind unui regim funciar şi odată cu el şi un regim politic. 

In tot timpul acestei agonii, chiar dela începutul său, s'au 
căutat cu înfrigurare remediile. Pentru aceasta nu odată s'au intre- 
prins cercetări asupra cauzelor răului. Mai toți contimporanii care 
s'au ocupat de aceste chestiuni au dat răspunsuri cam ca acele 
pe care le dă în 1844 Vincler în Propăşirea. Acţiunea cametei 
este provocată după dinsul de patru pricini ; 

1) Lipsa capitalurilor disponibile, 2) lipsa instituţiilor de cre- 
dit, adică a băncilor naţionale, comerciale şi a munţilor de pietate, 
3) lipsa creditului obştesc manifestată prin tezaurizare şi speculație 
de monete şi 4) acţiunea Evreilor, 2 


1 Burghezia romină şi marxismul. V 


iața Rominească, 1927. 
2 Propășirea, 1844 L 43—45. 


120 = VIAŢA ROMINEASCA 


Analiza lui Vincler, la care nici unul dintre urmaşii săi, nu 
va adăuga ceva nou, imprumuta în mare parte ideile curente în 
care se amestecau şi constatări juste cu observaţii superficiale 
ori inexacte. Odată ce cauzele răului se presupuneau cunos- 
cute nu era nimic mai firesc decit de a căuta înlăturarea lor. 
Alungarea Evreilor era greu de realizat, deşi ea se cerea uneori 
cu insistență; creiarea unui capital bănesc era peste putință din 
moment ce rentabilitatea intreprinderilor era aşa de scăzută. Biruirea 
cămătăriei nu era posibilă decit prin organizarea creditului. Ideia 
era împărtăşită de toţi cei interesaţi şi fireşte era atit de justa 
cit de exactă era şi părerea că acţiunea capitalului uzurar se exer- 
cita numai din lipsa capitalului bănesc şi prin intermediul Evreilor, 
fiind independentă de alte cauze mai adinci, 

Creditul a fost proclamat dealtminterea leac universal în con- 
tra cămătăriei. Incă din 1345 în Franche-Comté şi mai tirziu în 
1400 şi în 1479 în Italia se înființează munţi de pietate, pentru a 
împiedica ruinarea complectă a săracilor, victime ale cămătăriei. 
Institutele de credit fondate în oraşele italiene erau în mare parte 
îndreptate tot în contra uzurei. Insăşi banca Angliei ar fi avut la 
început acest rol.! Aproape peste tot locul creditul a apărut ca 
singurul remediu, deşi nu totdeauna eficace, căci se inlocula o că- 
mătărie prin alta. 

In general organizarea creditului pe baza sistemului modern 
bancar, desființează uzura, căci creind noi instrumente de circulaţie, 
ridică monopolul exercitat de metalul preţios *; şi pentrucă „banca 
ia din minile capitaliştilor particulari şi ale cămătarilor operaţia 
împărţirii capitalului, făcind din aceasta o funcțiune socială“. 
Cînd cei 24 boeri moldoveni motivau nevoia înființării unei bănci 
pe aceste consideraţiuni, întru citva aveau dreptate. „Capitalurile 
existente— spuneau dinşii în parte dispersate, în parte insuficiente 
nu sînt de loc disponibile... Aceasta din cauză că sumi conside- 
rabile trec în minile cămătarilor evrei, care nu le împrumută de 
cît foarte rar cu dobinda legală de 10%, deja prea oneroasă, şi 
de cele mai multe ori, ei le procură proprietarilor în condițiuni şi 
mai desavantajoase. Intemeerea unui institut al cărui scop princi- 
pal ar fi mai inainte de toate să procure proprietarilor capitaluri 
cu cel puţin 2%, subt dobinda legală, pentru a-i scoate din încur- 
cătură şi din minile cămătarilor, este prin urmare, o necesitate 

tä“, + Dar ceiace nu observau nici ei, şi nici contimporanii 
lor ca şi mulţi alţii de pe aiurea, e faptul că apariţia şi funcţionarea 
cămătăriei nu rezidă numai în perceperea unei dobinzi urcate, căci 
pot fi capitaluri împrumutate pe dobinzi mai urcate, în alte vre- 
muri, şi totuşi să nu îndeplinească rolul unui capital usurar. 

1 K. Marx, Das Kapital, IH" 140 și urm, 

2 Ibidem, I? 143, 

3 Ibidem, LI 146, 

4 N. lorga, Mărturii, 361. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 121 


Dobinda urcată a fost însă în permanență motivul determi- 
nant al acţiunii dusă în favoarea institutelor de credit. Această 
acţiune se întețea din ce in ce, cu cit ravagiile capitalului cămă- 
tăresc erau mai mari. Citeva zeci de mii de galbeni,ai unor Ger- 
mani imprudenţi, sint şi ei victima acestei acţiuni pe care expe- 
riența dezastroasă din 1856 a celei dintăiu Bănci Naţionale a 
Moldovei îi risipea în mîinile avide ale proprietarilor moldoveni. ' 
O primă încercare bancară, cu toată nereuşita ei, putea să ştirbeasca 
ceva din minunile care se presupuneau în puterea creditului, dar 
oricit de răsunător ar fi fost falimentul băncii moldoveneşti, n'a pu- 
tut reci credința în binefacerile institutelor de credit. 

r in acţiunea capitalului cămătăresc se făcea astfel loc uneia 
dintre cele mai importante instituţii ale economiei fiduciare. Dacă 
ocuparea sa definitivă întirzia să se producă, pregătirea economiei de 
credit nu suferea. Aşteptarea îndelungată a minunii care nu se 
mai întîmpla, păstra intactă nevoia şi vie credinţa în puterea 
mintuitoare a creditului. Introducerea şi dezvoltarea creditului 
reclamă şi o anumită stare de spirit formată din încrederea în 
titlul fiduciar şi în toate actele şi institutele acestui mod de cir- 
culaţie. Alături de alte împrejurări care contribuiau la formarea a- 
cestei mentalități, despre care va fi vorba pe larg mai jos, vedem 
că reacţiunea față de cămătărie îndeplinea un rol însemnat. 


2. Economia de credit internațională 


Influenţa exercitată de organizarea creditului din 
SETERS se găseau în relațiuni comerciale, s'a siro 
"a. introducerea monetei de hirtie j 
trupelor de ocupație, ir rusă şi austriacă cu ajutorul 

„ relaţiile de credit dintre bancherii şi marii noştri tori 

cu casele de bancă şi comerţ de peste graniță. ltd vaca ga: 

Austria şi Rusia îşi creiaseră bănci de emisiune încă din vea- 

cul al XVili-lea. Cea dintăiu în timpul Mariei Theresa, iar cea de 

ar în vremea Caterinei, care înființează în 1768 cunoscuta 

Ar că a asignatelor. După cum se ştie, aceste instituții îşi datorau 

inja nevoli de finanţare a războaelor. De aceia fiecare nou răz- 

boiu aducea o nouă inflaţie. La 1824 volumul circulaţiei asignatelor 

ruseşti se urcă la 595,763,311 ruble, aducind o scădere în pute- 
rea g ky see rm intre 70-75%4. 

ocu austriace cit mai ales cele ruseşti au lăsat 

mult numerar în țară ?. Dar odată cu monetele Are” i se intro- 

duceau și monetele de hirtie. Ele se întilnesc menţionate in do- 


lai aa Si G. Zane, Cea dintăiu Banca Naţională a Moldovei, Arhiva- 
"2 Vezi G. Zane, Asignatele i i ii 
dili 100 na PAA a în principate în timpul ocupațiunii 


122 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cumente şi la începutul veacului al XIX-lea, cind asignatele rusești: 
erau primite în circulaţie spre deosebire de „bancoţedulele“ a căror 
introducere era oprită. Desigur că numai din cauza deprecierii lor 
şi menţinerii obligatorii a unui curs mai urcat de cit cel real, ocir- 
muirea Munteniei este obligată de a lua simultan măsura opririi 
exportului monetelor de argint. Ocupaţia dintre 1828—1834 a in- 
trodus ca şi în alte ocazii similare, cantităţi mari de asignate, a- 


vind un curs oficial stabilit la Petersburg. Diferenţa dintre cursul 


real al principatelor şi cel oficial a dat de lucru lui Kisseleff, care 
se ocupă personal de rezolvarea chestiunii. Ultima ocupaţie aus- 
tracă introduce şi ea moneta fiduciară a ţării sale care provoacă. 
iarăşi o chestiune a cursului, 

O circulaţie activă a hirtiei monetă streină nu a fost însă 
niciodată, pentrucă populaţiunea principatelor avea faţă de ea o: 
rezervă destul de mare. Atitudinea aceasta este uşor explicabilă 
dacă ținem seama pe deoparte de faptul că societatea noastră era, 
dominată încă de o mentalitate mercantilă, care rezuma bogăţia la 
aur şi la argint, iar a dealtăparte de deprecierile continui şi 
ale hirtiei ruseşti şi ale celei austriace, 

Dar oricît de redusă ar fi fost circulaţia acestor hirtii ea a 
trebuit să insemne totuşi ceva pentru pregătirea economiei noastre 
de credit. Prin introducerea lor se arăta tuturor că există și alte 
instrumente de circulaţie decit moneta metalică, care pe deasu- 
pra prezentau gre, i că se puteau creia oricind. Se realiza ast- 
fel un început de educaţie absolut necesară, într'un domeniu al 
vieţii economice, în care preparaţia spirituală are un rol de primul 
ordin. Era cu atit mai bine venită cu cit se producea în masele 
mari lipsite încă de contact cu hirtiile valori, spre deosebire de za- 
rafi, negustori, bancheri şi chiar boieri, obişnuiţi să întrebuințeze 
întru oarecare măsură efecte de comerţ. 

Hirtiile valori nu erau necunoscute practicei comerțului. A- 
cesta recurge la întrebuințarea lor mult înainte de secolul XIX. Ele 
au însă o căutare mai mare numai odată cu mărirea producţiei. Expor- 
tul de cereale crescind, apus în contact pe producătorii şi negus- 
torii mai mari din ţară, cu case de comerţ şi bancă din străinătate. 
Tehnica marelui comerţ întrebuințată de aceste întreprinderi tre- 
buia adoptată, cel puţin în parte, şi de casele din principate. A- 
ceasta era absolut necesar, spune pela 1840 un raport al depar- 
tamentului dreptății muntene, pentru „ca să ia negoțul un haractir 
de mare cuviință şi o dezvoltare mai regulată și mai potrivită în 
oarecare chip în organizaţia negoțului întru care se îndeletnicesc 
celelalte neamuri comersante, a căror fericire o află totdeauna în- 
tracest izvor nedăşartat din care îşi dobindesc bogăţiile şi stră- 
lucirea lor“ '. 

In epoca Unirii, laşul, Bucureştiul și Galaţii sînt cele 3 oraşe 
care au relații de bancă cu streinătatea. Galaţul datorită faptului 


1 N. Iorga, Mărturii, 410. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 123 


-Ann LM —— 


că era unicul mare port de export avea un roi important, El era în 
legături cu Amsterdam, Londra, Paris, Constantinopol, Viena, Ham- 
burg, Lipsca, Triest, Livorno, Marsilia şi Genua asupra cărora ne- 


pentru Viena, Triest, Marsilia, Genua şi Londra *. Afaceri bune se 
făceau încă mai dinainte cu Viena şi Triest? Cu Viena bancherii 


din laşi mar fi Străină de afacerile făcute cu cassa Petlis din 
Viena ?, La Galaţi cursul schimbului varia între 2—3% fiind influ- 


primăvara şi vara, pentrucă şi comerțul de cereale era mai activ 
în această epocă +, În perioada aceasta de introducere definitivă a 
schimbului de efècte, Banca otomană a jucat un rol important, 
infiuenţind simţitor regularea cursului 5 ' 

ie mai mici din ţară imitau exemplul Galaţului, laşului 
şi al ului şi trăgeau asupra acestora diferite polije. Ast- 
iel sistemul circulațiunii de bunuri fără intervenția monetei şi cu 
ajutorul unor procedee proprii economiei fiduciare contimporane, 
se răspîndea din ce în ce mai mult în principate subt influenţa 
tehnicei marelui comert european. Plecînd din sferele comerțului 
mare, acest sistem va tinde să se coboare din ce în ce mai mult 
spre afacerile mărunte. 


3. Comerțul evreesc 


Al treilea factor care a avut o acţiune principală în sen- 
sul pregătirii economiei de credit, a fost comerțul evreesc. Ac- 
tivitatea economică a Evreilor, mai ales subt forma comercială, 
a făcut obiectul unor numeroase cercetări, şi în mod unanim li se 
recunoaşte astăzi un rol, adeseori însemnat, în construirea eco- 
nomiei contimporane. In mod firesc se pune întrebarea, dacă e- 
vreimea care imigrează în principatele romine în proporţii con- 
siderabile a avut şi ea un rol şi care anume, în dezvoltarea so- 
cietăţii noastre actuale. Literatura noastră specială n'a ajuns încă 
la tratarea chestiunii evreeşti din acest punct de vedere. Activi- 
tatea comercială evreiască a fost mai mult criticată sau in tot 
cazul desconsiderată. După cite ştim nu s'a încercat pănă acum, 
ca utilizindu-se vastul material documentar existent, să se fixeze 
in cadrul evoluţiei noastre această activitate şi să i se urmă- 
rească efectele. Era cu atit mai interesant acest lucru, cu cît nu 


P. A. My Pr et libertă, 120—1. 
A roras ang der Moldau und Walachei, Leipzig. 1848, 240. 
3 N. lorga, Îstoria comerţului I, 93. 
Neigebaur, op. cit. 240. ; 
P. A. M., Progrès et liberté, 120 și urm. 


124 VIAŢA ROMÎNEASCA 


mai dintr'o privire generală a materialului documentar, se de- 
gajă imediat impresia că ne allăm in faza unei activităţi spe- 
cifice, esenţial deosebită de cea băştinaşă, o activitate bazată pe 
o tehnică proprie care era garanţia de succes a afacerilor evre- 
eşti. Obiectul acestor cercetări nu ne îngădue de a ne opri la 
intreaga activitate economică a Evreilor, ci numai la aceia in 
imediată, directă ori indirectă le. “+ cu pregătirea eri 
de credit. Pentru aceasta nu puler pna la rari 
materialul referitor la această ches une, răm. ci 
nea in complexul ei să fie relua!: „uta 

După cum spuneam mai sus, comieejul cvreesc Lirobi jea 
o tehnică proprie. Aplicarea sa în mare, în afacerile din princi- 
pate, trebue să coincidă cu momentul cind găsim mărturii de in- 
mulțirea negustorilor evrei. Asemeni mărturii încep să apară cu 
a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, devenind foarte frec- 
vente în secolul următor. Dar şi inainte de această epocă se a- 
tribue Evreilor un rol dominant în comerțul moldovean, sau cel 
puţin al faşului. Un Kelemen Mikeş, observator nu totdeauna 
exact şi dispus la exagerări răutăcioase, vizitind laşul pe la 1739, 
nu vede decit Armeni şi Ovrei ca negustori ', Grecii, pe care a- 
proape unanimitatea informaţiilor posterioare îi arăta ca avind un 
rol de samă în comerţ, sint Ar Pănă pe la inceputul secolului al 
XIX-lea, iar pentru ul Moldovei şi pentru Muntenia pănă mai 
tirziu, ei insemnau foarte mult in comerțul acestor regiuni, intre- 
cînd la număr pe Evrei. Negustorii băştinaşi sint numeroși în 
Oitenia şi Muntenia ; mai puţini în tirgurile Moldovei. Proporția nu- 
mărului şi a cifrei afacerilor fiecărei grupe etnice, este însă în- 
tr'o continuă transformare, evoluind mereu în favoarea Evreilor. 
Credem însă că aceste sint lipsite de interes pentru drumul 
urmat de economia noastră, căci nu naționalitatea unui negus- 
tor poate fi generatoarea unor urmări fecunde, ci tehnica şi spi- 
ritul care domină afacerile sale. 

Cunoştinţa tehnicei şi mentalităţii comerciale care animă 
un grup sau altul, ne procură în acelaşi timp şi explicaţia, sin- 
gura credem valabilă, a cauzelor înlăturării de pe piaţă a altor 
grupe de comercianţi. La aceste constatări ar putea să se obiec- 
teze că apariţia în principate a unui număr considerabil de ne- 
gustori, zarali şi bancheri evrei, coincide cu epoca de mărire a 
producțiunii, şi deci ei m" =o  lăturat atit pe negustorii băştinași, 


to 
JF 


ci au ocupat locurile noi. imase vacante prin neocuparea lor de 
indigeni. Chiar find +. şi realitatea nu este contrară, nu se 
schimbă ev j nun, cci Întrebarea rămine de ce au 
reuşit Furi cupe aceste locuri şi nu băştinaşii. 


'Dþiechure or putea fi făcută, anume aceia că reu- 
or a fosi vuamanent asigurată, prin me za că ei de- 
aa inițial, utilizat cu indeminare 'o ţară lip- 


i slon Neculce“, IV, 1924, 232, 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 125 


sită de N rea uri productive, le dădea dela inceput o superiori- 
late față de băştinaşi, Din examinarea strict obiectivă panza 
țiunilor, reese că faptul este inexact, căci aproape unanimitatea 
Evreilor imigranţi erau săraci. Şi era toarte natural să fie săraci 
pentru că imigrantul de obiceiu este fără avere, e un om care 
caută o situaţie mai bună aiurea, decit cea din locul său natal. 
orala rea e ese din detere era > mediu fecund dèe- 
migranţi, şi întotdeauna suprapopulația implică sărăcia. 

____ Evreii din Bucovina recent austriacă, sint arătaţi de isvoare 
oficiale ca „săraci, vagabonzi şi cerşetori*. Locuinţele lor sint 
nişte colibe păcătoase şi atunci cînd o ordonanţă imperială îi o- 
bligă să facă dovada că au fiecare cel puţin 250 florini capital, 
o sumă foarte mică, fără de care zi aa rămine în ţară, ei se 
ridică în massă, şi trec in Moldova ', ollier, vice consulul francez 
din lași, îi descrie în 1829 ca fiind nişte „mizerabili boccegii, 
cea mai mare parte fără domiciliu, vagabonzi plini de datorii, 
băgaţi în afaceri suspecte de mizeria vieţii” 2. Dacă unii dintre 
dinşii, foarte puţini, vor fi avut la imigrare şi ceva mai mulţi 
bani, faptul nu poate fi atribuit însă tuturor. Dar de aici şi pănă 
la posedarea unui capital cu ajutorul căruia să dărime pe ne- 
pustorii băștinaşi este o mare distanță. Cu atit mai mult cu cit 
şi din rîndurile negustorilor de țară cit şi dintre Greci sînt mulți 
deținători de capitaluri însemnate. Evreii care au ajuns la averi 
mari sint rari. poate cita doar un Hilel Manuah la Bucureşti, 
care se pare că a finanțat şi revoluţia din 48, întrucitva lacob 
Marmorosch, şi în Moldova, Daniel, intro epocă ceva mai tir- 


Spiru, Acatu, Adamachi ş. a. în Moldova. Casele mari exporta- 
toare din Galaţi şi Brăila aparţin Grecilor sau altor orientali è. 
Lipsa in general de capitaluri a Evreilor o mai arată şi speța 
comerțului pe care o practicau prin excelență. Cea mai mare 
parte dintre ei se îndreptau cătră comerțul mic şi mijlociu. Din- 
tre negustorii ilaşului din 1851 peste 70 "1, sint numai Evrei *, 
Bois-le-Comte nu exagera pu mult cind in 1834 comunica gu- 

ova intreg comerțul de detaliu este 
in mina Evreilor", Numai după exercitarea negoțului mai inde- 
lungată vreme în ţară, ei deveneau deţinătorii unui capital pe 
care de obiceiu îl utilizau în cămătărie, iar nu în comerțul mare. 
Dealtminterea şi tehnica comerţului lor se putea aplica cu succes 
mai ales comerțului mic, şi nu comerțului en gros. 


1 N. lorga, Istoria comert H 187. 


5 Hurmuzaki XVIIL 313. 


+4 


126 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pentru pregătirea economiei de -aaneet perne pna A 
tei tehnici sint de două categorii; un pariat raba pet 
iniu tă indirectă prin sdruncinarea la înc şi gaga 
rar formelor comerciale tradiţionale, e leg pr 
energie economia fiduciară nu le este străină, ne poi 
o influență directă, manitestată printr'o mare acţiun 
jizare a comerţului pe credit. 


ii „ cit 

Să încercăm deci a lămuri, după eng tema ppt 

va fi cu putință în acest nene rr à 
tehnică a comerțului evreesc. Mărturii noastr 


= este 
interne nu-s decit o versiune a mărturiilor europene, pentrucă 


lingerile ori protes- 


i i tru cei din alte țări 

a arat maree palma e iei de i aim şi 
ana mist D'Hauterive care vede negustorul area ri ra 
la ritul veacului al XVII-lea, oae Ae prana galjoen 
e Ar ae a. preiei ligură care se poate 


i cioc mic în virf 
vind) pe deasupra şi un nori 
înfăţişarea unor capre de Ango! Ă ce ei Sa 
nță de şarlatanisme cu coda sint 
A marar comerțul indigen. Negustorii băştinaşi 


. i. 
duire. Pentru că pra felurite uneltiri ne smonesc calfele lucr 
c 


toare, ae ERS i i d e mult de aceste 
m mai referi—nu se i 
aiser jei toti cei care au scris Însemnările lor despre Evre 


1 Memoriu e starea Moldovei la 1787, Ed. Academiei Romine, 


Se i le Academiei Romine, 
amè LX pe-a Breasla blânarilor din Botoşani, Anale! 


5. 2, XXXV, 1911. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 127 
——— E E A 


ei apar la fel: „neam speculativ, viclean şi şarlatan", care a dus 
populația romînă la. mizerie, etc.'. Aceasta era dealtminterea 
pănă şi părerea oficialităţii, căci o găsim trecută şi în Regulamen- 
tul Organic, după care Evreii se folosesc de toate mijloacele pen- 
tru a sărăci localnicii şi scădea fericirea obştească. 

Aproape prin nimic mărturiile noastre nu diferă de cele 
din alte țări. Savary de pildă spune că „Evreii au reputaţia de 
a fi foarte dibaci în comerţ, însă sint bănuiţi de a nu-l lace cu 
toată cinstea şi buna credință posibilă“. După o mărturie ger- 
mană tot din veacul al XVIII-lea „ei trăesc din furt şi fraudă, 
care după părerea lor nu sint crime“ ?, 

Credinţa într'o practică frauduloasă se găseşte peste tot lo- 
cul şi ea s'a concretizat şi la noi într'un număr impresionant de 
mărturii. Chestiunea nu 
tei acuzaţiuni, căci se pune intrebarea care erau aceste uneltiri 
şi de ce natură. Constituiau ele din punctul de vedere al legi 


frauduloasă. Şi dacă întradevăr aşa era, de ce nu găsim sanc- 
ţionată această practică, ca orice delict sau crimă obişnuită, Cu spri- 
jinul materialului procurat de țările apusene, Sombart a încercat 
o explicaţiune ; să vedem intrucit materialul nostru intern ne 
duce la o concluziune asemănătoare, 


Din examinarea denunţărilor, plingerilor şi protestelor băşti- 
naşilor ca şi a actelor de comerț ale vreilor, se degajă dela 
inceput o impresiune generală, confirmată la o cercetare mai a- 
mânunţită, că tehnica comerţului evreesc, constă dintr'un sis- 
tem de multiple procedee menit de a aduce clienți. Negus- 
torul evreu vrea clienţi, clienţi cît de mulţi şi pentru a-i obţine 
el întrebuințează cele mai variate mijloace. Acest lucru pare azi 
ceva cu totul natural, şi se poate pune intrebarea întrucit 
era ceva deosebit ori nou la Evrei. Acum o sută şi mai bine de 
ani situaţia era însă cu totul alta, căci comerţul vechiului regim 


se desiăşura în cu totul alte condițiuni, Negustorul de atunci nu 


netul- 
burat clientela lui, pe care o cunoştea in întregime, din partea 


1 Acte și legiuiri, 594—595. 
2 W, Sombart, Les Juifs et la vie economique, 163, 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


abătea dela regula generală, venea ocirmuirea şi lua aspre mă- 
suri. Meseria negustorului era păzită de ceiace în ochii lumii ar 
ji putut să o coboare, atunci cind negustorul nu ştia el 


scri şefului său: „că de cind fac negustorie nu m'am ruşinat între 
negustori şi voi să nu mă ruşinez nici acum cu ajutorul lui Dum- 
nezeu“ !. 

De pe poziţia socială pe care stătea, negustorul vechiului 
regim îşi putea arăta oricind mindria omului care stăpineşte o 
situaţie. El se credea, pe drept jignit, chiar şi atunci cind o bei- 
zadea, un fiu de domn, trecînd dinaintea dughenii sale şi 
văzindu-l, nu-i acorda atenția tului. In ambele principate ne- 
gustoria era acoperită pe de demnitate şi prestanţă 
şi această remarcă făcută incă de multă vreme de d. lorga, a 
fost făcută deseori şi pentru Apus, unde se observă peste tot locul in 
vechiul regim, „tonul mindru şi de sus al negustorilor provinciali“ ?. 

N orul vechiului regim nu urmărea pretacerea stării de 
lucruri. era un tradiționalist. Aceia ce apucase, acela con- 
tinua è Viaţa de prăvălie ca şi aceia de familie iși ducea neschim- 
bată drumul. Timp liber avea totdeauna din belşug şi îl consacra 
cu dărnicie petrecerii, distracţiilor ori prietinilor, mai ales dacă 
era un om cuprins. Memoriile lui Virnav sint o sursă neprețuită 
pentru cunoaşterea vieţii şi practicei negustoreşti dela noi, dintre 
1813—1820, Alăturea de negoţul său mare, pentru un negustor 
ca Lada, cum desigur vor fi fost mulţi, mesele copioase „cu cite 
şapte-opt feluri“, prietinii numeroşi invitaţi mai totdeauna la a- 
miază, plimbările pe'nserat cu trăsura, jocul de cărţi de seară 
ocupau în viața sa un loc, pe care nimic nu l-ar fi putut înlocui *. 

N orul evreu nu recunoaşte nici o tradiţie. El refuză o 
viaţă de linişte ori de ; pentru dinsul comerţul este to- 
tul. Astfel el este un inovator şi ca toți deschizătorii de drumuri 
noi va întilni ostilitatea tuturor spiritelor tradiţionaliste. Evreul ri- 
dică clientela—aducătoarea de ciştig—deasupra tuturor catego- 
riilor vieţii şi ale lumii şi pentru aceasta comerţul său inseamnă 
o dublă luptă pentru: 

a. captarea clientelei curente şi 

b. creiarea unei noi clientele. 

Ciştigarea primei lupte ne evreu o realizează in ge- 
neral întrebuințind două grupe mijloace, utilizate împreună 
sau în parte, după împrejurări şi anume : 

a. acostarea şi ademenirea trecătorilor şi 

b. eftenirea preţurilor. 


1 N. lorga. Istoria comerțului Il. 108. 
2 W. Sombart, Les Juifs. 174. 
3 Pentru o pitorească descriere a atmosferei vechiului regim de negoţ; 
În Apus, $ë te vedea Sombart Les juifs, 174 şi urm- 
4 N. forga. Istoria comerțului H, 127, 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 129 


Despre prima grupă de mijloace, Sombart a dat pentru Apus 
o mulţime de amănunte. Această acţiune socotită ca „imorală“ 
şi „anticreştină“, a fost cunoscută şi vechiului comerţ evreesc de 
ia noi, după cum acostarea clientului, chemarea în prăvălie, tra- 
gerea de mină ori de haină, afişarea gălăgioasă a preţurilor şi 
a calităţii se practică şi azi de aproape intreg comerțul evreesc 
şi adeseori prin puterea contagi şi de câtră alți negustori. 
Etalarea mărfii, la geam, la sau chiar în stradă este un pro- 
cedeu care face parte din acelaşi sistem şi urmărește acelaşi re- 
zultat. El este întrebuințat pănă şi de zarafi. Demidolt îi vede pe 
cei din laşi stind turceşte înaintea dughenilor, sunind mereu în 
pumni rublele şi ducaţii pentru a atrage atenţiunea trecătorilor. 
Pe la alte tirguri zarafii es chiar cu mesele afară pe uliți sau în 
bilciuri, stirnind indignarea negustorilor băştinaşi care cer agiei 
să-i împiedice de a mai eşi. Zărătia îmbracă citeodată pănă şi 
iorma comerțului ambulant. 

Pentru negustorul evreu, orice trecător poate deveni un 
client, deaceia el întrebuințează tot ceiace poate, pentru ca deş- 
ieptindu-i interesul pentru marfă, să-l facă un cumpărător. Co- 
merţul ambulant este o formă obţinută prin aplicarea aceleiaşi 
atitudini. Nu avem indicaţiuni documentare asupra rolului jucat 
de Evrei în introducerea acestui comerţ, fapt cert este că in 
1817 ei sînt socotiți în Moldova ca stăpinii acestui gen de comerţ 4 
practicat în Muntenia mai ales de Greci. Există însă mari proba- 
bilități că ei sint aceia care l-au şi introdus, pentrucă el este o 
formă tipică a atitudinei pe care negustorul evreu oia în comerţ. 
Se parecă acest gen de negoț ridica multe nemulțumiri, căci se 
pretindea ca boccegiii şi cu precupeţii „să fie opriţi de a mai 
umbla, fie pe la sate ori tirguri ca unii ce în aceste le sint 
cunoscuţi şi impovorători populaţiei şi cei mai mulţi sînt do- 
vediţi de furi,..* * 

Procedeul atracției. Evreii îl împing mai departe decit la 
clienţi. In jalba blănarilor din Botoşani se vorbeşte de „smomi- 
rea“ caltelor, pe care Evreii le iau dela negustorii creştini şi le 
întrebuinţează în tolosul lor. 

Eftenirea prețurilor a fost încă unul şi încă din cele mai 
sigure mijloace pentru reuşita comerțului evreesc. Căci captarea 
clientelei altui negustor nu se poate obţine decit atunci cind îi 
acorzi acestei clientele avantagii pe care nu le avea inainte, 
ïe de calitate fie de eltinătate. Chestiunea mijloacelor prin care 
Evreii reuşesc să vindă mai eltin a interesat în deosebi de mult, 
căci datorită acestui fapt s'a produs de cele mai multe ori acu- 
zarea de întrebuințare a unor manopere frauduloase, Concurența 
neleală, care li se atribue în documente, acea „ucidere a alişve- 


1 N. lorga. Istoria comerțului z` 134; Schimbarea de direcție şi ca- 
racter a comerțului rominesc În sec. XX-lea Bucureşti 1921, 9. 
2 Acte şi legluiri 586—587. 
9 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


- 


rişului* negustorilor indigeni, au - i 
scăderea de mider g realizat-o în mare parte prin 
bart reluind chestiunea crede că Evreii au putut vinde 
mai eltin, pentru că au reuşit să obţină o reducere a cottulei de 
cumpărare. După diferite denunţări ale vremii, colectate de eco- 
a orga ora, pene n realizează o reducere a cos- 
iceiu prin următoarele mijloace : cumpărare de mari 
de contrabandă (de războiu sau obişnuită), sosire de ag 
juri, compaia dela oameni în criză, dela bancrutari, dela lici- 
3 i în na y orie de produse contraveniente şi comerț pus pe 

Materialul nostru documentar veritică aproape deaintre- 
gul existența acestor practici şi In comerțul Daan, P Evreii con- 
trabandişti se semnalează încă dela sfirsitul veacului al XVIII-lea 
Ei fac mai ales contrabandă de rachiu? pe care o vor practica 
în stil mare în tot cursul veacului următor. Fac contrabandă şi 
de silitră care era monopolizată de Turci”, ca şi de monete pe 
care le introduceau în ţară pentru speculație. 

Despre comerțul pus pe faliment vorbeşte insuşi domnul 
Moldovei, lon Sandu Sturza, în plingerea sa adresată Sultanului, 
spunînd că „alţi sudiţi vin aci, înşală locuitorii, după care dau 
marar h epas şi mănincă ii raelelor* *. Altădată se 

nsistă şi asupra unui comerţ cu lucruri de prăda 
dela enicerii Turci. Ei sint acuzaţi grav cu ocazia pic capii 
1821, cind li se pune în seamă cumpărarea de lucruri furate din 
minăstiri ”, Pentru alţii, negustorii evrei operează in legătură şi cu 
hoţii EA si după cum îi denunţă o mărturie din veacul al 

-lea *, 

Documentele interne ne procură multe alte iniormațiuni în 
legătură cu acuzațiunile enumerate mai sus de a te Se 
pare din această generalitate de denunţări, că practica comerțu- 
lui evreesc n'ar fi fost streină de asemenea manopere. Rămine 
de văzut ce loc ocupau în totalitatea actelor de comerţ ale ne- 
gustorilor evrei, pentruca în adevăr să se poată opera pe baza 
lor o reducere generală de preţuri. In tot cazul dacă ar îi fost 
singurele cu care Evreii eltineau mărturile, ar fi trebuit să fie a- 
proape unica sursă de procurare a mărlurilor, ceiace este greu 
de admis. S'ar mai adăuga încă citeva practici care concură la 
obținerea aceluiaș rezultat şi anume, inşelarea la cintar, măsură, 
monetă ori socoteală şi ialşificarea calității mării. 

Ambele practici, după documente, n'au nici ele nimic pro- 


Š Les e 
2 Hurmuzaki, X, Prefaţa de N. lorga, XXV. 

3 G. Zane, Un veac de luptă pentru cucerirea pieţii romineşti, laşi 
1926, 24, sc 

4 Hurmuzaki, X. 341. 

5 Hurmuzaki, X. 575, 

6 N. lorga, Istoria Evreilor şi ţările noastre, An. Ac. Rom. 2 XXXIL 159 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT LEII 


priu comerțului evreesc din principate. Sombart le atir- 
mate întrun număr considerabil de mărturii din Apus *. din- 
tăi le-o atribue la noi pănă şi un scriitor serios cum e Letebre. 
După dinsul, oricine cumpără dela un Evreu trebue „să verifice 
cu îngrijire cintarul, de care el se serveşte, tatea mărfii pe 
care i-o dă, banii pe care îi numără, fa care i le face. 
Preţurile pot fi exagerate, cîntarul falş, greutăţile măsluite, maria 

tă, moneta alterată, socoteala greşită“. Evreul nu-şi alege 
în această privință niciodată clientul căruia îi serveşte metodele 
sale : „el le aplică nu cu mai me perzistenţă băştinaşului ca şi 
streinului*. Reuşeşte mai ales față de țărani. Acestea sint victi- 
mele lui de predilecție, pe care le înşeală la tot „monetă, soco- 
teală, greutate, balanţă şi la mai cine ştie ce“ *, Inşelarea mai 
ales cu monetele era extrem de frecventă. Mărturiile sint foarte 
numeroase. rația reuşea datorită numeroaselor specii mone- 
tare pe care, după Wolii, nici boerii nu puteau să le distingă 
bine una de alta. 

Falşificarea calității mărfii, prin amestecarea ei cu materii 
mult mai eftine, pentru a-i mări cantitatea, sau prin producerea 
ei cu alte materii prime decit cele obişnuite, bine înțeles mult 
mai eftine ca acestea, frecventă în alte ţări şi generatoarea suc- 
cedaneelor după părerea lui Sombart, este pusă și în sarcina 
negustorilor evrei dela noi. Ei sint acuzaţi că îalşitică chiar o- 
biecte servind cultului creştin cum lac cu luminările de ceară, 
în care pun „săruri şi alte lucruri pricinuitoare de mîrşăvie, ne- 
ertată cu totul întru săvîrşirea sfintelor slujbe” ?. Acolo însă unde ei 
ridică în contra lor nenumărate învinuiri, este în domeniul alte- 
rărilor şi falşificărilor de monete. Ceiace este de observat e fap- 
tul că genul evreesc de falşiticare nu-i obişnuit, căci ei nu adoptă 
metoda cunoscută a meşterilor ţigani de a fabrica monete din 

iagii. Metodele lor ocolesc asprimea pravilei penale, încit legal 
ele nu dau o falşiticare, deşi realizează o scădere a va- 
lorii reale a monetei. 

lata de pildă un Evreu din Botoşani pela 1826 ştie să pre- 
facă colonaţii în stanţigi fără ca să schimbe calitatea metalului 
şi să ciştige totuşi doui lei și jumătate la fiecare colonat prefă- 
cut +, Zaralii excelează mai ales în sustragerea unei oarecari can- 
țităţi de metal fin din monete. Incă din veacul al XVIII-lea se 
vorbeşte de unul care e „meşter în a fura argint din caragroşii 
nemţeşti” *. Tot veacul al XIX-lea pănă la reforma monetară de 
după Unire, ocîrmuirile duc o luptă crincenă în contra „calpu- 
zanlicurilor papes arri de jidovi". Procedeele lor sint atit de ne- 
obişnuite încit administrația surprinsă pare că nu ştie ce să mai 


1 Les juifs 196, 

2 T, Lefebre, op. cit. 307—309. 

3 N. lorga, Istoria Evreilor 194. 

4 Hurmuzaki, X, 354. 

5 N. lorga, istoria comerțului Il. 105, 


132 VIAŢA ROMINEASCA 


facă. Pe la 1841 Departamentul din lăuntru al Moldovei fa 

constatarea că sint negustori evrei, imitaţi chiar de unii ereu 
„Care scot prin apă tare aur din galbeni şi-l trec spre speculari- 
sire peste hotare“ !, procedeu semnalat şi mai nainte, Altădată 


Mărturii documentare, conţinind învinuirea practicării 
asemeni operațiuni, se pot procura numeroase. N'am tinut însă 
decit a exemplifica prin citeva cazuri că şi in principatele ro- 
mine se ridica impotriva Evreilor acuzaţiuui similare ca în toate 


torii indigeni să le întrebuinţeze şi ei, restabilind asti 
el 
fe rin luptă. Deasemeni nu trebue să perdem din re age 
e eele denunţate ca unele de care Evreii beneliciază pentru a 
uce preţurile, sint, oricare ar îi, de o natură îrauduloasă, iar 
practica frauduloasă, fie ilegală fie imorală, nu poate [i aşa de cu- 


concurență, dată de Evrei chestia scăderi i 
pus şi in seama altor îmordiurăzi ZA ai ai 
Nu se poate trece cu vederea malea i 
tenace inaintea oricărei imprejurări defavorabile poi mos a 
putinţa de a utiliza repede orice situație comercială, „flair“-ul 
ganomi în afaceri, economia, chiar avariţia Evreilor. Letebre care 
y ias negustorul evreu, de pe la jumătatea veacului trecut 
-a fixat intr'un impresionant tablou. „Ei trec, spune dinsul, ca 
setoşi de ciştig, nimic nu-i demoralizează, nici o vorbă nu-i des- 
ptr £ mezi aroganță nu-i dete Ei acceptä cu umilință 
e wpa in tăcere observațiile cele mai severe, asprimele 
e mai tari şi cite odată cele mai nedrepte. Ei solicită cu u- 
milinţă o comandă dela cel care îi gonise cu un minut înainte 
Şi un nou refuz nu-i va descurai pentrucă  perzistența lor va 
invinge repulsia sa. Ei sint flexibili, insinuanţi, pătimaşi la cîştig 
abili a „flair“-a afacerile, a descoperi maria, a încheia tirguri a 
pune in curent pe corespondenţii lor cu nevoile şi resursele pie- 


1 z ne aaa pa 
i Arhiva salah din laşi, Dosar 1764—2013 fila 468. 


ORIGINA ECONOMIET DE CREDIT 133 


“, li găseşti peste tot. „Alea din producător în producător, 
rii mariă, stabilind prețuri, făcind tirguri, totul cu o ardoare, 
o îndeminare şi o pricepere surprinzătoare“. Nu este afacere care 
să nu-i intereseze. „Naţia evreiască... cu sumeţie se amestecă 
fără îndrituire în toate* spun şi breslaşii blănari!, Şi pe cînd ne- 
gustorul rar. manns ducea o viaţă largă, cum am văzut că era a- 
ceia a lui Constantin Lada, negustorul evreu nu-i părăsit nicio- 
dată, de „prudenţă, ordine [şi] economie“ ?. 

D'Hauterrive încă din 1 se simțea obligat să recunoască 
printre altele, în parte, acest aspect al vieţii evreeşti. „Trebue să 
dăm Evreilor—spune dinsul—ceiace este a lor, sint cumpătaţi, 
plătesc dările fără vorbă, se imbogăţesc încet şi nu-şi trimit ago- 
nisirile peste hotare“ *. 

Pe cînd penali frauduloasă, care infringe normele moralei 
sau prescripțiile legii, e prin natura ei de o aplicaţie mai mult 
sau mai puţin accidentală, şi nici mărturiile documentare care o 
atestă nu se pot referi la totalitatea faptelor petrecute întrun 
domeniu, iar pe generalizări nu se poate pune bază fără discu- 
ție, spiritul de a se conduce în afaceri, manifestat în sensul de 
mai sus, are o valoare mult mai generală. Aceste din urmă im- 
prejurări au fost, credem, mult mai importante, luind gene- 
ralitatea cazurilor, pentru reuşita comerțului evreesc. Ele repre- 
zintă o înţelegere adincă a condiţiilor în care trebue dusă lupta 
de concurență pentru a fi ciştigată, înţelegere care a lipsit, a- 
proape pe deantregul elementelor autohtone. 

Alăturea de lupta pentru captarea clientelei, spuneam că 
tehnica comerțului evreesc mai tinde la un țel, acela de a se 
creia o nouă clientelă. 

Un asemenea rezultat putea fi obținut prin două procedee, 
aplicate lie izolat, tie impreună şi anume : 

a. punerea in valoare a noi produse şi 

b. provocarea a noi nevoi in masele consumatoare, 

D'Hauterrive ne spune in această privinţă că înainte de 
pătrunderea Evreilor în comerțul Moldovei, peile de epure se a- 
runcau, Ei cei dintăiu le-au pus în valoare şi pe vremea sa se 
exportau deja în ţara nemţească peste 100.000 de bucăţi pe an, 
care erau găsite ca cele mai frumoase din Europa *. 

Provocarea unor noi gusturi şi nevoi în masele consuma- 
toare era o operaţiune foarte posibilă de îndeplinit în condiţiile 
de preiacere ale societăţii noastre, din cursul celei dintăiu jumă- 
tăţi a veacului trecut. Nevoia de lux, în bijuterii, haine, şi mo- 
bile atit de adinc simțită de clasa boerească, era cel mai bun 
prilej pentru negustorul evreu, importator de martă străină, nu 


1 V. lorga, Breasla blănarilor, 33. 
2 T. Lefèbre, op. cit. 307—309, 
3 D'Hauterrive, op. cit. 131. 

4 Ibidem, 132—133, 


00 27 VADA ROMENRAGCA A 
numai să o satisfacă, dar să o şi excite. In desele schimbări de 
modă nu trebue să vedem o variaţie de preterinţi fără nici o 
provocaţie exterioară. Acest ultim element, subt forma ofertei unei 
mării noi, are un rol cu mult mai mare decit simpla predispo- 
ziție la variaţie. Rolul jucat de evreu în această pri- 
vință, nu poate fi neglijabil cind este ştiut ce însemnată contri- 
buţie a dat la introducerea comerțului european în țările noastre. 

Dar negustorul evreu nu şi-a mărginit cercul său de acti- 
vitate la preiacerea și excitarea gusturilor clasei boereşti. El a 
pătruns în mase, şi a căutat să-şi recruteze noi clienţi din ţă- 
ränime. Bois-le-Comte, spune încă din 1834, că în Moldova Evreii 
excelează în vinderea rachiului la țărani, cărora le excită u- 
nea printrun mod special de a face comerțul’. Acelaşi fapt îl 
relevă şi nişte boeri într'un memoriu din 1835, protestind energic, 
căci aduce—după dinşii—pe lingă mari dificultăţi la plata dări- 
lor, prin exportul numerarului, dar şi sărăcirea țăranilor, lar odată cu 
mizeria lor aduce şi suferinţa agriculturii boereşti care nu se poate 
face fără vitele şi instrumentele ţăranilor, vindute pe rachiu 2. in 
căutarea de clientelă niște Evrei merg pănă acolo încit vor să 
înveţe şi pe Turci să bea rachiu, pe care Coranul ii opreşte cu 
străşnicie dela aceasta. 

Nu s'ar putea spune insă că introducerea rachiului la țară 
se datoreşte numai Evreilor, așa fel ca numai asupra lor să cadă 
intreaga răspundere morală a ravagiilor sale. Negustorul evreu a 
avut o continuă încurajare din partea boerilor, care le arendau 
circiumile al căror monopol îl aveau, arendare făcută fără nici o 
îngrădire şi fără altă grijă decit aceia a ciştigului. Fenomenul se 
petrecea în mare; „cu zecile se numără aceste cazuri de exploa- 
tare si de depravaţie, circiumă lingă circiumă, cu sticlele de ra- 
chiu de cartofi şi alte otrăvuri, în tot cuprinsul Moldovei, isto- 
vind şi rasa, pentru hrănirea viciilor „civilizate“ ale clasei do- 
minante* *, 

Chestiunea care ne interesează deocamdată nu este atit ex- 
plicarea tehnicii comerciale evreeşti, ci intrucit aplicarea acestei 
tehnici a putut avea vre-o influență asupra formării economiei 
liduciare. După cum spuneam mai înainte, această influenţă a 
fost de două feluri, indirectă şi directă. Actele de comerţ efec- 
tuate pe baza procedeelor şi în spiritul semnalat mai sus n'au 
putut avea decit o influenţă indirectă. 

Ea rezultă din faptul că introducerea comerțului evreesc 
na însemnat o simplă înlocuire de negustori, ci o înlocuire de 
forme, de tipuri de comerţ. storul evreu a dat un asalt 
decisiv vechiului regim comercial. In locul acestei lumi răpuse în 
lupta de piaţă şi pentru piaţă, el a contribuit într'o mare măsură să 

1 Hur i XVII, 1 

TT aka 

3 N. lorga, istoria Evreilor, 198. 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 435 


o lume nouă, păstrată mereu nouă. Negoţul evreesc a 
rupt detinitiv eose Epoca legau negustoria veche de o tradiţie 
seculară, şi prin satisfacerea propriilor sale interese a reuşit s'o 
mpi la nivelul formelor apusene. 4 
ze) n comerţul ţărilor mai inaintate, Ș câtră ale cărui forme 
tindea evoluţia celui al nostru, era deja í elinitiv construit pe ba- 
zele creditului. Comerţul european în prima jumătate a veacului 
trecut avea chiar o vechime în această privinţă. Bănci mari, 
circulaţiune activă de hirtii valori, plăţi fără intervenţia monetei, 
erau instituţiuni curente, după cum arâtam la început. Cătră a- 
cest întreg sistem de instituţii aspira negustoria noastră eliberată 
de cătuşele tradiţiei. Contribuţia negativă a comerţului evreesc 
a fost tot atit de mare, după cum vom vedea imediat, cit a fost 
i itivä. 

x sa legătură imediată cu această acţiune indirectă a comer- 
tului evreesc asupra pregătirii economiei fiduciare, să ne oprim 
puţin la fenomenul numit speculație. In credinţa vechiului re- 
gim speculaţia însemna o practică comercială ilicită, pe care o 
condamna morala şi pe care trebuia să o pedepsită legea. 
Speculaţia reprezinta pentru dinşii un sistem de fraude menit a 
lovi, a ucide comerţul cinstit. Un asemenea sistem am văzut 
că era atribuit de contimporani bazei comerţului evreesc. Dacă 
procedeele diverse care alcătuiau sistemul nu erau totdeauna în- 
cadrate într'o condamnare morală, utilizarea lor sistematică tre- 
buia să constitue un fapt reprimabil. du: 

Dacă judecâm din depărtarea la care ne allăm azi şi mai 
ales cu concepțiile noastre actuale, plingerile şi protestele băşti- 
naşilor în contra rezultatelor speculaţiei evreeşti, ne apar pe 
cit de fireşti pe atit de zădarnice. Speculaţia însemna tentativa 
de a influența, de a domina chiar piaţa. Şi aceasta pentru acea 
vreme era inadmisibil. Tipul negustorului şi odată cu el practi- 
cile sale comerciale erau şi trebuiau să rămină cele descrise mai 
sus. Şi aceasta nu pentrucă negustorul voia aşa, dar pentrucă 
societatea prin structura ei, comanda un asemenea tip şi reclama 
asemenea practici. Consumatorul era pe deasupra producătorului, 
EI avea un rol pe care o îndel tă vreme il îndeplinise și 
care i se părea poate singurul il. Astăzi, cînd consumatorul 
nu mai joacă nici un rol şi cînd piaţa este comandată numai de 
producători şi intermediarii lor, mpa, cînd aceştia au la în- 
demină nenumărate posibilităţi de a influența piaţa, speculaţia 
este un fapt curent, normal, organic chiar al economiei contim- 
porane. Speculaţia nu mai revoltă de cit în timpuri de criză a 
producţiei; dar şi această revoltă constitue dovada definitivei 
acceptări a acestui fenomen, căci s'a recurs la un termen 
cial—acel de speculă—pentru a se deosebi speculația curentă de 
această variantă anormală a sa. Biruinţa comerțului evreesc este 
deci complectă. 165 sa 

Peneru economia liduciară, putinţa speculaţiei este o condiţie 


135 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fundamentală a existenţei sale. Ea creiază comercializarea hirtiilor 
valori, care sint pivotul orişicărei economii de credit. Dezvoltarea 
actuală a acestor instituţiuni se datoreşte numai faptului că ele 
au putut circula. Acţiunea, obligaţia, polița îndosată au atins im- 
portanța actuală pentrucă conţin posibilităţi latente ca circulini 
să aducă ciștiguri. Ele sint valori pe care numai speculaţia le-a 
ridicat la importanţa lor extraordinară. 

Urmărirea tuturor efectelor pe care indirect comerțul evre- 
esc le-a avut asupra pregătirii şi formării economiei de credit, 
este peste putinţă in limitele acestui cadru. Ar insemna să ne ocu- 
păm de evoluţia structurii întregei noastre economii. Ceiace se 
poate da sint numai liniile cele mai generale ale acestei ches- 
tiuni, O incercare de mai precisă determinare a rolului pe care 
comerțul evreesc l-a avut in această direcţie va putea fi dată 
prin examinarea efectelor sale directe. 

Acestea rezultă dintr'un procedeu special pe care-l implică 
tehnica comerţului evreesc şi anume din vinderea pe credit. 

__ Comerţul pe credit nu era necunoscut vieţii noastre econo- 
mice mai nainte de a lua contact cu acțiunea negustorilor evrei. 
El era insă practicat aproape numai de negustori între ci şi pen- 
tru afaceri mari. Nu se cunoştea creditul mărunt intre negustorul 
detailist şi cumpărătorul de toate zilele. 

Evreii sint aceia care introduc în stil mare acesi gen de 
credit cu ajutorul căruia pătrund adinc în sate. Creditul mărunt 
a fost unul dintre cele mai preţioase procedee pe care ei le-au 
utilizat şi pentru ca a clientelei altui negustor şi pentru creia- 
rea unei noi clientele. Materialul documentar ne oferă nume- 
roase probe, 

rediiul mărunt evreiesc prinde la ţărani ca şi la tirgoveţi. 
Dacă comerțul cu rachiu a căpătat p iile extraordinare la 
care ajunsese deja pe la jumătatea veacului trecut, aceasta o 
datora aproape numai creditului. Bois-le-Comte spunea in 1834 
că Evreii reuşesc să stimuleze patima ţăranului pentru rachiu, da- 
torită uşurinței cu care i-l procură vinzarea pe credit. Întinderea 
acestui sistem de comerţ şi mai ales urmările sale produc in- 
tervenţia unei ocirmuiri, care interzice ca țăranii să mai fie 
creditaţi pentru cumpărări de rachiu pe sume prea mari, care nu 
vor putea depăşi 15 bani pentru fruntaşi, 10 pentru mijlocaşi şi 
5 pentru codaşi !. Sint insă puţine probabilităţi ca asemenea mà- 
suri luate în diverse rindari să fi dat rezultatele aşteptate. 
Din cele 15 milioane de lei datorii ţărăneşti în 1834, după însuşi 
aprecierile domnului Mihai Sturza, făcute numai după acte, dacă 
nu toate vor îi pentru alcool, cu siguranță că apro unanimi- 
tatea lor sint credite mărunte acordate de negustorii evrei *, 


 — 


- x hori m ri prin 192. 
olecţie ofisuri domnești câtre obşteasca adunare a Moldovei si 
adresele acesteia dela 1834 pănă la 1848. 20? 1848. 82, iiid 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 137 


In legătură cu vinzarea pe credit este şi imprumutul de 
bani, o altă formă a creditului. Nici această formà a creditului 
nu s'ar putea spune că este introdusă de Evrei, căci inaintea 
lor au practicat-o cu amploare negustorii turci. Dar ceiace deo- 
sebeşte împrumutul evreesc, este că practicat în alt moment is- 
toric, el îmbracă forma cametei. Deţinătorii capitalului cămătă- 
resc, a cărui acțiune = economiei noastre am văzut-o 
i nainte, sint în marea lor majoritate Evreii, cel puţin în 

oldova. 

Cel dintăiu tip al bancherului cămătar este acela care cu- 
mulează calitatea şi de negustor şi de zaraf. Pentru zaralie se 
pare că Evreii aveau o atracţie specială, căci încă din ele 
decenii ale veacului al XIX-lea nu se mai găseşte in Moldova 
nici un zaraf creştin. Cu timpul recrutarea bancherilor se face 
aproape numai dintre zarati. O evoluţie asemănătoare se pare 
că a existat şi în Apus. Un scriitor ne spune că acolo „Evreii, 


împrumutători pe gaj, cămătari şi lipitori, au fost primii noştri / 


bancheri, primii noştri traficanţi de bancă“ !. 

ȘI această activitate a Evreilor a ridicat numeroase pro- 
teste, ca şi acela a comerţului de mărturi. Ele au fost menţio- 
nate cu ocazia indicaţiunilor date referitor la capitalul cămătă- 
resc. Ceiace făcea ca aceste proteste să fie uneori foarte 
energice, nu este numai dobinda—care am văzut că nu era cel 
mai serios motiv de arena PA kao de execuție al de- 
bitorului neplatnic. Ioniță Sturza în plingerea sa cătră Sultan, 
insista şi asupra acestei chestiuni, plingindu-se de execuția aspra 
şi nemiloasă pe care o suferă totdeauna debitorul creditorului 
sudit. In schimb cind se întimplă cazul foarte rar, ca un supus 
strein, printre care după cum ştim aproape unanimitatea sint Evrei, 
să fie debitor, totdeauna el întirzie cu plata, sau caută fel de 
fel de mijloace pentru a scăpa de datorie, printre care invocarea 
de mărturie mincinoasă, e unul dintre cele mai curente. Alte ori 
ei fug peste hotare, sărăcind creditorii băştinaşi. 

Pentru garantarea rambursării capitalului împrumutat, Evreii 
ştiuseră să organizeze un sistem de garanții, printre care cumpă- 
rarea unei supuşenii streine, avea o valoare mai mare chiar ca 
aceia a unui titlu de ipotecă. Fi ştiau să găsească soluţii celor 
mai complicate situaţiuni, pentru ca Ja adăpostul lor să fie siguri că 
realizează ciştiguri. lată de pildă un Evreu care împrumută 600 
lei unui creştin pe timp de 10 ani, pentru garantarea cărora îi 
dă dugheana cu „amanet“. Folosința dughenii înlocuia plata do- 
binzilor, iar pentru complecta realizare a lor, debitorul sau cum- 
părătorul dintre timp al dughenii, era obligat să o reconstruiască 
—ceiace se şi întimplă—iîn caz de foc. ? 

Activitatea economică a Evreului, prin comerţ ori împrumut de 


1 K. Marx, Das Kapital IH? 151. 
2 N. lorga, Istoria industriilor la Romini, Bucureşti, 1927. 2009—10 


LLOIAIE 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bani, cuprindea în sfera sa toate clasele sociale. Apreciind această 
activitate, după concepţia vremei, Moruz putea spune că „Evreii 
au tăcut tributare toate valorile ca şi toate clasele societăţii, 
dela cei mai bogaţi proprietari pănă la cei mai săraci țărani“, ! 
Dacă comerţul lu evreesc ataca şi desființa formele vechiului 
regim comercial, acţiunea sa prin creditul cămătăresc sau mä- 
runt, sfărma încetul cu încetul ultimile legături care mai ţineau 
strinsă economia noastră de structura şi formele ei tradiţionale. 
Totodată se creia şi forța generatoare care va conduce economia 
principatelor câtră forme superioare, căci „prin ruina marelui 
proprietar cu ajutorul cametei, şi prin sugerea ţăranului, se for- 
mează şi se concentrează capitalul bănesc, al cărui rol in des- 
fiinţarea vechiului mod de producţie şi înlocuirea sa cu modul 
de producţie capitalist, depinde de treapta de dezvoltare istorică 
şi de consecințele care se produc“, * 

In contra acestei acţiuni am văzut ce reacțiune se pro- 
duce şi ce măsuri se cer din rindurile breslaşilor indigeni ; dea- 
semeni am văzut măsurile ce se iau în favoarea clasei ţărăneşti. 
Să examinăm pe scurt reacţiunea şi măsurile luate de clasa bo- 
crească. O apărare legală a părut, şi cu drept cuvînt, inutilă. 
Trebuia ceva electiv, practic, şi aceasta nu o poate face decit 
creditul. Organizarea creditului nu numai ca reacțiune in contra 
ravagiilor capitalului cămătăresc, ci ca mijloc de luptă in contra 
meri. ar a aq economice a Evreilor. Mişcărea nu mai răminea 
astfel în siera strimtă a intereselor de clasă, ea căpăta propor- 
tiile unei acţiuni naţionale. „Atita timp—spune textual Moruz— 
cit nu vom întrebuința creditul, vom suferi pretenţiile bancherului 
evreu, şi munca ca şi producţia noastră va fi la discreţia sa. 
Liberarea ţării de această supunere abjectă va trebui să fie una 
dintre cele dintăiu griji ale guvernului, căci niciodată nu vom fi 
o naţiune puternică cită vreme nu vom avea seva noastră pro- 
prie, cit timp activitatea şi energia noastră vor depinde de cauze 
independente de noi, cit timp agricultura, industria şi comerţul 
nostru vor fi reflectul intereselor evreeşti“.” Moruz ca şi mulţi 
alţi contimporani chema ţara la o adevărată cruciată in contra 
acţiunii economice evreeşti. Ea avea să lie dusă cu o singură 
armă,—creditul—şi cu ajutorul ei isbinda trebuia să lie sigură. 
„Instituiți creditul public—spunea dinsul—şi în puţină vreme 
veţi buzunarele Evreilor care ne exploatează, în buzu- 
ae, ominilor per A x de și 

ceasta este epoca concepțiuni grandioase, de plănuiri 
de bănci măreţe, de intemeierea unei circulaţiuni fiduciare, şi a 
unor instituțiuni de credit—despre care ne vom ocupa mai tirziu 
pe larg—menite să revoluționeze viaţa noastră economică. 


1 P. A. M, Progres et liberté, 123, 
2 K. Marx, Das II, 133. 
3 P. A. M. Progrès ei liberté, 128. 
4 Ibidem, 132. s 


ORIGINA ECONOMIEI DE CREDIT 139 


Este dela sine înţeles că în această acţiune ca şi în elabo- 
rarea planurilor ei, nu găsim nici un Evreu; ea este in cea mai 
mare parte ra indigenilor cărora li s'au alăturat cîţiva streini, 
Germani ori Francezi. In momentul cînd capitalul cămătăresc îşi 
va fi epuizat rolul său, bancherul Evreu evoluează repede cătră 
formele superioare ale creditului. El dacă n'a participat la ptoecte, 
participă la realizarea lor, pe cari le-a acomodat cerințelor ime- 
diate. Marile bănci şi societăţi din Apus îşi vor recruta repre- 
zentanții sucursalelor lor întemeiate recent în țară, în cea mai 
mare parte dintre Evrei. Ei vor Îi aceia care aproape singuri 
vor introduce formele societăţilor pe acţiuni, în special înființarea 
societăţilor de asigurare, şi tot ei vor fi aceia care să dea o mare 
contribuţie la răspindirea hirtiilor valori. 

_ _ Astfel, prin tehnica comerţului lor şi prin manipularea ca- 
paaaiai, realizat A acest comer, sau cu improvizatele lor acti- 
v ustriale, Evreii au fost aproape si ii agenţi, care pe 
deoparte independent de voinţa lor, au e ini la pretacerea 
economiei noastre, pregătind-o pentru a putea fecunda forme su- 
perioare de producţie şi circulaţie, iar pe de altă parte printr'o 
parte a acţiunii lor au inseminţat aceste tipuri noui, pe care grija 
interesului lor, le-a făcut să se dezvolte pănă la cele mai înalte 
iorme, cum sint cele actuale. 


CAP. 1V 
Pregătirea spiritului public 


La începutul acestei expuneri mai enunțam ca necesară 
incă o condiţie pentru putinţa de formare a economiei fiduciare 
şi anume : existența increderii publice în sistemul de instituţii 
ale creditului. O asemenea stare de it este absolut necesară, 
mai ales atunci cind se introduc diferite instituţii fiduciare. Intr'o 
societate obișnuită de veacuri să vadă in moneta metalică uni- 
cul reprezentant al avuţiei, formarea unei mentalități fiduciare 
reclamă împrejurări speciale, care pe deoparie să macine mono- 
polul încrederii în metalul prenos, iar pe dealtă parte să creeze 
confiența publicului în institutele de credit. 

_ Cum era şi firesc, o asemenea stare de spirit nu se poate 
găsi în principate nici măcar pănă în deceniul al şaselea. Mai 
mult chiar, era după cum am văzut o rezervă accentuată faţă de 
hirtiile valori. Aceasta ar proveni, după Moruz, din „puţina în- 
credere acordată pirate, obişnuiţi cum sîntem cu schimbările 
continui ale domnilor, din ideia instabilității noastre politice, din ne- 
siguranţa viitorului, din amintirea trecutului, a tuturor acelor invazii 
turceşti şi tătăreşti care provocau altădată continui emigrări, din 
acţiunea imperlectă a legilor”. Pe lingă acestea se mai adaugă 
şi faptul că „societatea romină nu-i definitiv stabilită, ordonată; 
ea trăeşte de azi pe mine; astfel numai monetele metalice sint 


140 VIAŢA ROMINEASCA 


si şi dezirabile“ !. Imprejurările generale erau deci detavora- 
Ole seat formarea stării de reclamată de introducerea 
economiei îiduciare. Ele insă s'au transformat, și aceasta dato- 
rită atit ansamblului de factori obiectivi care au conlucrat la pre- 
gătirea economiei fiduciare cit şi unor mijloace speciale şi anume : 

1) contactul publicului nostru cu institute serioase de credit şi 

2) propaganda scrisă, 

n contact cu instituţiuni moderne de credit a existat şi la 
noi incă de timpuriu, după cum arătam mai nainte, El era însă 
limitat la cercurile boereşti şi negustoreşti. Cunoştiinţa avantagii- 
lor lor era cu totul restrinsă. Circulaţia bancnotelor austriuce 
din cauza deprecierii lor n'a contribuit cu nimic la dezvoltarea 
acestui spirit, poate chiar a acționat în defavoarea sa. Totuşi 
ceva s'a realizat şi pe această cale. 

O acţiune efectivă cu ecouri a sir nu putea realiza 
decit o propagandă scrisă, deşi şi aceasta destul de limitată din cauza 
analfabetismului păturii rurale. Ea este opera literaturii econo- 
mice, accesibilă unei părţi a populaţiunii orăşeneşti, (şi care se 
dezvoltă simţitor intre 1840—1865, prin tratate, broşuri, articole 
de ziar şi reviste, traduceri, comerţ de cărți de specialitate etc. 

In cadrul general al acestei literaturi, problema creditului 
avea unul din locurile cele mai principale. Incă din 1843 lon 
‘Ghica vorbeşte in lecţia sa de deschidere a cursului de Econo- 
mie Politică dela Academia Mihăileană, despre însemnătatea şi 
obiectul acestei ştiinți, făcînd analiza şi apologia creditului, Dupa 
concepţia sa, gradul de civilizaţie al unei ţări se poate măsura 
numai prin credit, căci progresul întregii omeniri se bazează pe 
două categorii: munca şi creditul. „Munca dă hărnicia şi hărni- 
cia dă creditul“, „Creditul—spune Ghica—a revărsat fermecătoare 
binefaceri în pustiurile sterpe ale lumii noi (America) şi nu poate 
cineva să îndrăznească să spună pănă unde se te întinde. 
Creditul material întemeiază buna stare a societă şi cel mo- 
ral cuprinde în sine fericirea neamurilor şi prin urmare cea mai 
înaltă desăvirşire a lumii“. 

Problemele circulaţiunii continuă să-l preocupe, şi dovada 
ne-o dă în cartea sa din 1848, tipărită in București, avind titlul 
„Măsurile şi tățile romineşti şi moldoveneşti în comparaţie 
cu ale celorlalte neamuri“, care vrea să fie un ghid practic 
asupra unităţilor de măsură a valorii, capacităţii şi supraleţii lu- 
crurilor. Chestiunea creditului o reia în adevăratul tratat de e- 
conomie politică care sint „Convorbirile economice“, In capitolul 
special consacrat creditului (1864) el face o expunere dezvoltată 
asupra rolului şi speciilor băncilor, ocupindu-se de băncile i- 
potecare, de scont şi circulație, rurale, companii de imprumut ca 
şi de unele efecte de comerţ ori operaţiuni bancare. Tonul 
apologetic de altădată nu-i inlăturat deloc, ci din contra el a 


1 P. A. M. Progres et liberté, 131, 


E ORIGINA ECONOMIE! DE CREDIT - 141 


căpătat o nouă vigoare „Creditul —spune textual Ghica — înze- 
ceşte şi insuteşte bogăţia, inboldind pe fiecare la muncă, căci 
de Aer keri sama bine creditul nu este decit o făgăduială, o 

Acest limbaj este ţ nut de cei mai autorizaţi reprezen 
ai societăţii de atunci. Ion Brătianu încă din 1857, facind aaay 
logia schimbului „care transformă pămintul într'un paradis şi pe 
om În înger“, enumeră printre mijloacele sale, băncile, casele de 
comision şi mai ales Băncile Naţionale „fără de care nu se poate 
obține nici o îmbunătăţire, chiar dacă ar intra în ţară şi milioane" *, 
Moruz nu va lipsi din acest concert de idealizare al creditului, 
căci pentru el acesta este „secretul uriaşei dezvoltări a muncii“ 
actuale. Prin întrebuințarea sa orice dificultate este înlăturată, 
orice piedică răsturnată, Fără credit un popor poate la nevoe 
să vegeteze, niciodată nu va putea însă să trăiască o viaţă pu- 
ternică şi nici să indeplinească acele intreprinderi uriaşe, minuni 
de int tä şi activitate umană, pe care le vedem zilnic şi duse 
la bun rşit de câtră popoare destul de inaintate pentru a în- 
țelege şi a-şi apropia toată puterea creditului“. Şi dacă lucrurile 
stau aşa, concluzia nu poate fi decit una: „pentru ce să ne lip- 
sim de bunăvoe de număratele binelaceri pe care creditul le a- 
cordă, pentruce să stăm pe loc în mijlocul progresului general, 
Vom putea noi vreodată fără credit să urmăm dacă nu să ega- 
läm naţiunile care-l intrebuințează şi produsul muncii noastre va 
putea rivaliza cu a lor?. O asemenea luptă este lupta... slăbi- 
ciunii contra forței... a mizeriei contra bogăției“. 

o atare frazeologie nu-şi găseşte asemănarea decit în cea 
franceză a veacului al XVIll-lea, care prin Law şi continuatorii 
săi pănă la Condillac a aj la o faimă universală. Aceiaşi 
incredere necontrolată şi nelimitată, mistică chiar, în puterea cre- 
ditului ; aceiaşi iluzie : putinţa sa de creare a bogăției, Această 
credinţă nu răminea de loc închisă în filele unor cărţi. Ea se 
regăsea în articolele de reviste şi ziare, în broşurile vremii, în 
“uvintări. Problema creditului incepe să fie dezbătută chiar cu 


hirtii valori şi se ocupă indeaproape de cea dintăiu experi 
mare bancară sa noi, făcută cu Banca Naţională a Moldove. 


sä o desființeze. Marțian in Analele economice consacră credi- 
tului numeroase articole, adeseaori pline de interesante obser- 
vații. Ion Heliade Rădulescu nu se lasă mai prejos şi atacă în 
Proprietarul Romin aceleaşi chestiuni. In mai toate ziarele economice 
1 |, Ghica, Opere complecte, |, 69, 


sa să Din scrierile și cuvintările lui I. C. Brătianu, | 1903 Buc, 150, 247, 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de pe atunci ca şi în multe din cele politice discuţia asupra credi- 
tului este curentă. In Foaia comercială, industrială şi economică, 
în acea pentru Agricultură, industrie şi negoţ, în ziarul Mercur, 
în Amicul Comercianţilor, ori în Buletinul comercial, în Steaua 
Dunării, Anunţătorul, Jurnalul de Agronomie, Naţionalul, etc. 
ziare apărind în Iaşi, Bucureşti ori Brăila, se pot găsi dacă nu 
articole, note şi informaţii multiple în legătură, directă sau indi- 
rectă, cu creditul şi circulaţia. Alăturea de ele, numeroase broşuri 
speciale, pe care le vom cerceta cu prilejul examinării proectelor 
bancare, contribuesc la răspindirea cunoştiințelor despre credit, şi 
implicit la formarea confienţei lectorilor în institutele sale. !. 
Literatura asupra creditului se inbogăţeşte simţitor cu o- 
cazia discuţiilor referitoare la chestia „ căci nu odată sa 
apreciat creditul ca fiind capabil de a rezolva şi problema pă- 
mintului. In traducerile care se fac din autori celebri, se 
capitole şi asupra creditului. Astfel în traducerea Manualului lui 
J. B. Say pe care o face lanachi Dragoşin 1847, sau în acea a Ma- 
nualului de finanţe a lui Garnier din 1860 dată de Codrescu şi Gusti. 
In țară se aduc cărţi de economie a celor mai principali 
autori, şi în care unele capitole tratează şi er gr credit. Biblio- 
teca Academiei Mihăilene ă tratatele lui J. B. Say, P. Rossi, 
Blanqui, Coquelin, Mac Culloch, Sismondi, Passy, A. Smith, Ricardo, 
Malthus, List, Rau etc. pe lù o serie de cărți speciale asupra 
creditului ca acelea ale lui Cieszkowski : Credit et circulation, Paris, 


1847, Le Clerc: La caisse d' e et de prévoyance, Paris s.a., 
Day: Des finances et du crédit public en Autriche, 2 
vol. Paris 1843, Bilow—Cummerow : r Preussens land- 


schaftliche Creditvereine, Berlin, 1843 etc. 

Literatura juridică comercialä, care prin conținutul ei este 
în aşa mare legătură cu institutele de credit pe care legile co- 
merciale le reglementează, işi datează şi ea e în a- 
ceastă epocă. Em. Nichifor publică în 1831 Pravila comercială 
cu regulele catastihelor, o traducere din limba germană, tipărită 
la Braşov, G. A. Manu şi A. Roset Bibica, Tălmăcirea condicei 
comerciale după metoda lui Bravar Veirier (Bravard-Veyritres) în 
Bucureşti, 1842, C. Petrovici o prelucrare cu titlul Manual de 
drept comercial, Bucureşti, 1850, Scarlat Ghica, Drepturile comer- 
ciale romîn după principiile şi ordinul condicilor de comerţiu, Bu- 
cureşti, 1853. Se publică chiar şi o lucrare specială asupra etec- 
telor de comerţ, de cătră A. G. Solocoglu cu titlul: Intrebuința- 
rea şi formele Poliţilor, Bucureşti 1845. Un eşan G. Petrescu îşi 
trece o teză la Paris asupra societăţilor comerciale tipărită în 
1861 sub titlul: Dissertation sur les sociétés commercielles. 
Comparaison entre la législation française et celle des Principau- 
tes-Unies, 

Invăţămintul economic introdus în Muntenia prin Regula- 


1 P.A. M, Progrès et libértè. 126. 


ORIGINA ECONOMIE! DE CREDIT 143 


mentul şcoalelor publice şi cel dela Academia Mihaile 
vor fi contribuit intro cit de mică măsură şi la ore rană pa 
noştințelor despre credit, pe lingă acelea ale altor chestiuni 
E ic peste putință ca întreagă această acţiune să fi rămas 
g un efect asupra spiritului public, oricit de restrinse ar 
i fost cercurile care se țineau la curent cu problemele econo- 
mice şi sociale, Efectul acestei acţiuni trebue să fi fost şi mai ră- 
sunător dacă ținem samă că cele mai proeminente personali- 
tăţi ale ţării erau acelea care se seau în primele rîn- 
duri. Trei Domni se raliază în mod public la ideia întroducerii 
unor mari instituţii de credit. Știrbey, Ghica şi Cuza au ur- 
mărit îndeaproape această problemă. A fost dat cacel dintăiu 
care a incercat să-şi realizeze dorința să fie domnul moldovean 
pentru care o bancă națională era „un izvor de găduită fe- 
ră fără ca împrejurările să-l fi ajutat să-şi vadă şi împlinită 
reia nfa. O transtormare in mentalitatea contimporanilor a tre- 
it să se intimple. Nu prea mare, dar oricit,o îndoială des re 
puterea unică a metalelor prețioase de a servi ca instriane le 
de circulaţie, o incredere cit de redusă în hirtiile valori sau mă 
car © curiozitate elementară faţă de aceste instrumente de credit 
în circulaţie, despre căre se spuneau atitea, era firesc să se 
poa. Pregătirea spiritului public se realiza cit de puţin şi de 


ncet, dar tot era mai mult i 
inte de 1830—1895. t decit celace trebue să fi fost ina- 


poată intima Pregătirea i 
iu fază a economiei fiduciare trebuia să o îm linească 

-2 maoni complectă, Organizarea cadrului juridic în care peace 
- petreacă fenomenele de credit şi care trebuiau să garan- 
eze sistemul säu de instituții, destul de rudimentar la început 
pA contribui la desăvirşirea acestei faze pregătitoare, arätind şi 
O lormă concretă a acestei mentalități în formaţie. - 


G. Zane 


(Va urma). 


Memorial 


Note de drum în Spania 
1 Septembre 


Inainte de a ridica ancora, vaporul primeşte călători noi. Gă-— 
lăgioşi şi bine dispuşi urcă scara de funie care leagă barca lor de 
coverta vasului. Manifestă bucuria tuturor oamenilor înainte de că- 
lătorie, misterioasă iluzie a sufletului care se închipue in acel 
moment liber de trecut, cu nelămurite promisiuni de nouă viaţă și 
de fericire. Apoi în salonul nostru, tăcut pănă acum, musafiri noi. 

O domnişoară Jugo-slavă, îmbracată în negru, fără eleganţă, 
nu lipsită însă de pretenţii, pe care logodnicul o obligă, —după cum 
ne spune mai tirziu,—să facă înainte de măritiș, o călătorie în l- 
talia şi una în Franţa. De Crăciun, va veni la Nisa să o inspec- 
teze, Dacă pănă atunci va fi învăţat şi limba franceză pe lingă 
germana şi engleza care o cunoaşte, căsătoria se face numaide- 
cît. Dacă nu, vor mai aştepta pănă la Paşte sau poate şi mai tir- 
ziu, pănă cînd minunea poliglotică se va îndeplini. Bărbatul, cum 
o dovedeşte această înduioşătoare şi pedantă naivitate culturală 
de balcanic parvenit, e profesor. 

Un profesor spaniol, fudul şi lăudăros, francmason fanatic, 
intors de la un congres al sectei la Belgrad. Nelipsitul comis-vo- 
iajor bine înţeles francez, plin de vervă, cu bereta bască în cap, 
gras, ras, sceptic şi a toate ştiutor. O englezoaică care seamănă 
cu Lord Byron; un tînăr snob turc cu pantaloni excesiv de largi 


MEMORIAL 145 


după moda „Charleston“ ; doi italieni francofobi ; doi călugări do- 
minicani tot italieni şi o nevastă de consul fără naţionalitate pre- 
cisă, care vorbeşte vre-o zece limbi, se alintă, ţipă şi cîntă falş şi 
alți mulţi încă. Sintem acum o corabie a lui Noe a tuturor nea- 
murilor, un fel de Societatea Naţiunilor în miniatură. 

Trecem Dardanelele, Marea e un lac potolit. Apa e fără cută, 
ca o oglindă. Deoparte şi de alta, coline uscate, dezolate, cu pomi 
debili, de un verde gălbui, limfatic, coline ca judeţele noastre “de 
lingă Prut, unde bintue seceta, Unele însă mai albe, de culoarea 
cretei, mărginesc cu un chenar imaculat dunga perfect albastră a 
apei. Pe aceste tărimuri de puţină viață au apărut primele civili- 
zaţii ale omenirii şi tot aici şi astăzi se poartă suflul unei vieţi 
agitate, fără astimpăr şi fără hodină. Aici se menţine comerţul o- 
menirii de aproape şase mii de ani, 

Din cînd în cind trec vapoare albe, ca imenşi goelanzi, 
demne, grave, liniștite, tăind luciul liniştit al apei cu o diră de 
spumă și de Irămintare. Pe bord oameni curioşi ca şi noi ne pri- 
vesc. Ne uităm unii la alţii cu o indiferenţă prefăcută. Unde merg, 
încotro îi poartă soarta lor? O clipă, cit o străfulgerare în infi- 
nit, liniile destinelor noastre s'au întilnit în acest punct al spațiu- 
lui ca două păsări buimace, care se ciocnesc din zbor în azur. 
Ne-am văzut şi nu ne ştim. Nu ne bănuim existența. Ne vom mai 
intilni poate undeva, cîndva în vreun oraş al lumii şi, privindu- 
ne o clipă, fâră să ştim unde ne-am mai văzut, vom avea impre- 
sia misterioasă a unei cunoştinţe anterioare, într'o altă existenţă, 
în altă fază de metempsihoză. Sau, mai sigur, ne vom stinge fie- 
care deoparte, uitindu-ne cu desăvirşire chiar din acest moment... 
Pe bord, mai departe, o actriţă franceză povesteşte unui italian 
farmecele varieteurilor“din Constantinopol şi minunea dervişilor ur- 
lători. 


2 Septembrie. 


Frumosul e reacţionar. Este o legătură între nou şi urit. Tre- 
nul a fost urit multă vreme, Diligenţa era atunci poetică. Ce fru- 
moasă e corabia cu pinze! E mobilă, adequată mării. Uşurică, are 
graţie fragilă de libelulă. Pinzele spun puterea şi capriciul vintu- 
lui. Plutirea ei e mai curajoasă, mai cavalerească, fiindcă se a- 
vintă temerar în larg cu riscuri mai mari decît motorul care a 
invins năpustirea apei. Şi totuşi la început, la origine și pinza şi 

10 


146 VIAȚA- ROMINEASCĂ 


catargul au fost şi ele o maşină. Dar şi-au făcut stagiul. De ele 
s'au lipit mii de asociaţii cu toată istoria lumii. In ele au mu- 
rit atitea amintiri, Le găsim în bătrinele epopei, în construcţiile mi- 
tologiilor. Şi apoi azi sint neglijate, dispreţuite de armatori şi de 
ingineri. Şi-au pierdut utilitatea, ca să ciştige admiraţia. Adică au 
verificat legea estetică, 


Către seară marea şi-a schimbat iarăşi rochia cu cochetăria 
ei nesăturată. De azi dimineaţă a purtat cel puţin zece vestminte. 
Acum încearcă unul nou ţesut din verde şi spumă, acest veșnic 
simbol al îndirjirii sfărmate, al frămîntării neputincioase. Şi-i stă 
bine. Nu în perfidia ei, ci în cochetărie, stă feminitatea mării. 


In archipelag marea e plină de svonuri mitologice, E împă- 
răţia lui Homer. Din aceste insule sau insulițe au plecat turioşi ori 
drepți, feudali mai mari ori mai mici în războiul cel crincen pen- 
tru o femee, Pe aici, pe această minusculă mare, violată şi su- 
pusă în toate sensurile acum de imense transatlantice, s'a des- 
făşurat aventura odiseică. Aceste insulițe, care se văd la cîţiva chi- 
lometri în dreapta sau în stinga, le păreau anticilor, din frageda 
lor barcă, populate de toate duhurile altor lumi. Dincolo pe coasta 
largă pe lingă care mergem a fost aşezată bătrina Troe, acest 
„1914* al epocei dintre preistorie şi antichitate, cînd s'a sfirşit un 
ev pentru o femee. lason şi Argonauţii au trecut în expediții care 
puteau fi pentru ei mortale. Acum sînt locuri de escursie pentru 
americani decepţionaţi. Pe aceste pete de cretă, Lemnos, Lesbos, 
Tenedos, Chios, au dispărut nimfele graţioase, ciclopii infiorători, 
sirenele inevitabile în dragoste şi moarte, promițătoare de reci Şi 
viscoase orgii. Ciţi ani a măsurat de atunci marea infinită? O 
noapte ? Un vis? Astăzi misterul s'a împrăștiat. Cum zic gazeta- 
rii, sa făcut lumină, în această legendă a arhipelagului. Totuşi 
marea şi singurătatea îşi aşteaptă revanșa siluirii lor. Vor mai pu- 
tea aprinde ele însă în sufletul omenesc, acum lucid şi sterp, fla- 
cările inocente şi eroice ale simplelor poveşti ? 


Cine va putea determinasvreodată esența muzicată a mării ? 
Ritmul și sunetul fiecărui val, care e altă dimensiune de undă so- 
noră, altă vibrare. Simfonia tuturor acestor cute de crep mărunte, 
infinite în numărul şi diversitatea lor, izbindu-se, împăcîndu-se În 


MEMORIAL 147 
armonii, necăjindu-se reciproc în măsuri de scherzo, dar mai a- 
les ecoul lor surd pănă în adincimile întunecate ; ceiace ajunge din 
scurta lor viaţă pănă în urechile stelelor de mare de pe fun- 
duri şi, mae-va, la stelele siderale de pe cer. Şi nu numai rit- 
mul sau sunetul, dar, exprimată muzical mecanica, viaţa, moartea 
şi testamentul (căci valurile transmit averea lor) fiecărui val. Toate 
simfoniile onomatopeice care imită marea au în ele ceva meschin, 
ceva asemănător unei fraze wagneriene cîntată la mandolină de 
un băiat de prăvălie cu aptitudini muzicale, pe care, cineva, l-a 
dus cu sila la un concert simfonic., 


Astănoapte s'a stimit furtuna. Pe lingă noi ameninţă mi- 
nia. Ne facem mici, ne lipim de pămînt, cu maniere de linguşire 
omenească şi ierarhică, pentru ca destinul să nu ne observe în 
trecerea lui, 


3 Septembre, 

Comis-voiajorul sceptic, tînărul turc, un ofiţer şi o engle- 
zoaică, blazaţi de atit contact cu infinitul, au început să joace po- 
ker. In tot timpul jocului politeţile internaţionale nu mai isprăvesc. 
Fiecare laudă direct ori prin aluzii neamul celuilalt ; fiecare se crede 
în acest moment misionarul ţării sale, îşi simte îndatoriri de eti- 
chetă, fiecare se simte diplomat abil la masa verde, Talleyrand 
ori Metternich, aducînd patriei sale prietinii, alianțe, ori profituri. 
Aceşti indivizi izolaţi se cred țări întregi şi se poartă, cu nu ştiu 
ce comică şi gravă răspundere, ca atare. Fiecare îşi simte umerii 
grei de responsabilitate. Dar parcă cel mai tare comis-voiajorul 
francez, care doreşte din toată inima, să înjghebe, într'o jumătate 
de oră, o nouă alianță anglo-tranceză ori să videze conflictul, ne- 
înțeles după el, între Franţa şi Italia. 


Astăzi dimineaţă, la ora ceaiului, comis-voiajorul francez ne-a 
anunțat că împlineşte 47 ani. Şi a adăugat: — La anul viitor, 
exact în aceiaşi zi, voiu împlini patruzeci şi opt. La care, cele două 
englezoiace au ris încîntate o jumătate de oră. După cum se vede, 
Mitică nu e numai romin. In orice caz există şi în Franţa. Poate 
că e un tip etern omenesc şi atunci Caragiale ia proporţii cu mult 
mai mari. 

Eroul nostru e mic, gros, ras, poartă pe cap o beretă „bas- 
que“ şi face mereu spirite. De ce s'or fi simțind obligaţi călătorii 


„ 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ - 
mert să fie mereu spirituali? E ceva profesional în aceasta ? 
o a ză apărare a meseriei acesteia vagabonde şi în fond aşa 
de triste? M-r de Doncker, aşa se numeşte, emite maxime gene- 
rale, se pretinde sportiv, se îmbracă În fiecare seară în haine de 
femee şi joacă dansuri orientale. Ştie, infine, să facă diverse sca- 
matorii cu cărţi de joc. Ca toţi francezii e din fire stabil și ca- 
zanier, poate şi fiindcă călătoreşte inereu. Nu poate concepe cu 
nici un chip că mergem în Spania din pură plăcere şi mai ales 

banii i 

n — No'i plătește drumul nimeni ? Vre-o casă de comerţ pen- 
tru vre-o afacere ? Sau statul ? Şi vă chinuiţi atiţia chilometri gra- 
tis, din proprie plăcere ? E o nebunie. lată, eu nu sînt curios. Pe 
mine locurile de artă nu mă interesează de loc. Am fost poate 
de o sută de ori ia Paris şi nu m'am urcat o singură dată în Tur- 
nul Eiffel. Catedrale, muzee? Prefer cafeneaua de peste drum 
cu o bună halbă dinainte. Mai am zece ani şi apoi mă retrag. Voi 
avea o căsuţă la ţară lîngă Ronbaix. După amiezele le voi petrece 
la cafenea stind de vorbă cu prietinii sau jucînd biliard, iar di- 
mineţile voiu stropi florile. Asta-i viaţă frumoasă. Şi d-voastră care 
nu sînteți siliți, bateţi drumurile degeaba !* Ideal tihnit de om sá- 
tul de drumuri, dar mai ales ideal de francez. Un alt călător de 
pe vapor, un italian din Marsilia ne povesteşte că a plecat la 18 
ani în Senegal şi apoi în Congo. După zece ani a strîns o avere 
însemnată și s'a reîntors. Nişte speculațiuni nenorocite de bursă 
l-au ruinat însă. Atunci s'a reîntors încăodată în Congo şi şi-a re- 
făcut averea, Revenit în Europa a deschis un birou de export la 
Smirna. Cînd au intrat Turcii în 1922 afacerile îi mergeau în plin. 
După ce au intrat în oraș, citeva zile au fost liniștiți. Dar într'o 
dimineață, un armean a tras un foc de puşcă de pe o fereastră 
şi a împuşcat un turc. Atunci, a început masacrul şi incendiul ge- 
neral. Zeci de mii de oameni s'au îngrămădit pe cheiurile portu- 
lui sperînd o salvare de la vasele aliate din port. insă politica 
Franţei în acea vreme era obstenționistă faţă de treburile musul- 
mane. Subt ochii marinarilor şi ofițerilor au fost măcilărite ci- 
teva zeci de mii de europeni. Incendiul devora oraşul. Numai va- 
sele italiene şi-au salvat compatrioții, Toată averea cunoscutului 
nostru, în titluri, bonuri şi numerar se găsea în casa de fier abi- 
roului, unde a ars pănă la un ban. El însuşi cu nevasta şi un c0- 
pil mic abia au scăpat. Dar era sărăcit pentru a treia oară. A- 
tunci, timp de doi ani, a făcut pe voiajorul de comerţ, prin toată 


MEMORIAL 149 


Franţa dormind noaptea în vagon de clasa treia ca să nu cheltu- 
iască cu otelul. Şi-acum e iarăși restabilit. Pentru cîtă vreme? 
Cine ştie ? 

Altă mentalitate, alte visuri. Psihologie de aventuri şi psiho- 
logie de rentier. 

Canalul de Corinth. O fişie de apă albastră îngustă de zece, 
cincisprezece metri, săpată în stinca albă. Vaporul intră în el cu 
greu şi malurile îl ating |aproape. Se tirăște aşa două ceasuri. 
Cind ieşim în golf, apa e liniştită, fără un val, ca o oglindă. In 
zare munţii enormi sînt învăluiţi de o ceață albăstrue. Cretă albă 
şi gălbue în soare, Dacă coastele ar fi dăruite şi cu vegetaţie poate 
mar fi aşa frumoase, Efectul e obţinut din două culori: galbăn şi 
albastru. Contrast simplu, în care verdele n'ar avea ce căuta. In 
această bae de galbăn şi albastru, violent luminată, mi-a apărut 
întăia oară piesajul Greciei eterne şi de această tonalitate e legat 
în memorie. E frumos şi nenatural. Sentimentul naturii nu e acela 
al pitorescului. Acela e luat din artă. E sentimentul. panteistic şi 
senzual al vieţii, al densităţii şi prospeţimii aerului, al mişcării, al 
ritmului vîntului, al gradului de umiditate, al difuziunii luminii. Aici 
domină două trei culori clare. Conturele sint desenate insistat. Ni- 
mic nu se amestecă, nu se confundă, nu se încurcă. Totul-e lu- 
minat, desvăluit, evident. Pretutindeni margini, şi hotare, Ficare li- 
nie, fiecare punct e la locul său, rezumat la ceiace este, fără să 
treacă dincolo în alt domeniu, Aici mare ce căuta spiritul infimi- 
tului, al nedifinitului, al misterului. E leagănul raţiunii elene. Din 
acest peisaj a ieşit noţiunea ca o emanaţie naturală. Aceste trei 
culori dominante, îniperechiete între ele, nu suggerează însuşi 
schema silogismului ? Limpezimea străvezie a mării albastre, în care 
se văd peştii înotind printre văscoasele meduze, puritatea azuru- 
lui, galbănul omogen, net al țărmului, ar putea inspira altceva de- 
cit concepte ori definiţii ? Logica aristotelică e produsul organic 
al acestor locuri, lese din ele ca o semnificaţie simbolică, Silogis- 
mul e o metaforă geografică: combinaţia celor trei premise : mare, 
cerul şi stinca, 

Ceasuri întregi nu vedem decit maluri sterile de argilă ro- 
şie şi galbenă. Nici-un fir de iarbă, nici-un copac, nici o vegeta- 
ție : pămîntul nud. Impresie de puritate. Mă gîndesc la vorba lui 
Anatole France care spune că viaţa e o specie de mucegai, o des- 
compunere pe faţa curată a planetei. 

Seara, pe la nouă, revelaţia mării se complectează: clar de 


150 VIAŢA ROMINEASCA 
lună. Universal argintiu de funerarii. Tablou polar, halucinat. Din 
vaporul nostru şi pănă în depărtările orizontului bănuit se intinde 
o diră cu sclipiri moarte, palide. Deoparte şi de alta ei intuneri- 
cul -a suprimat orice culoare şi a lăsat, fără să-i poată face ni- 
mic, numai zgomotul surd şi mereu acelaşi. 


4 Septembre. 


; Cind ne sculăm de dimineaţă, valurile violete şi plumburii 
sint agitate. Femeile de pe vapor se resimt cele dintăiu. Paloarea 
lor e cel mai sensibil barometru. Conversaţia cu un grec din Tur- 
cia asupra noului regim. Ordine, curăţenie, severitate contra 
hoţiei. Progres şi europenizare efectuată tiranic cu mijloace re- 
acţionare ; chiar libertatea se învaţă cu deasila. Nu s'a putut des- 


ființa, însă, bacşişul. 


Tinărul snob turc, se trămintă pe tot vaporul şi imploră pe 
toată lumea să joace cărţi. Se ploconeşte, dă speranţe, trezeşte 
perspective fabuloase, oferă condiţii avantajoase. Trebue să aibă 
douăzeci de ani, e aproape adolescent. Figură clar asiaticä : fochi 
mici negri, părul creţ, privirea ascuţită şi crudă, eleganţă exage- 
rată, prea manierată, aproape ridiculă. Toată ziua se laudă. Ciţi- 
va francezi din Constantinopol care-l cunosc, pretind că spune 
mereu minciuni. Intr'o zi ne-a spus că e fiul ministrului de in- 
terne din Turcia. Franţujii metodici şi implacabili, i-au dovedit că 
e imposibil cu argumente hotăritoare. Dealtfel, adouazi, el în- 
suşi a uitat ce ne spusese şi ne-a declarat că tatăl său e gene- 
ral. In a treia zi un doctor celebru. Adevărul, după cum spun 
Francezii, e că m'are tată. Pe figura sa domneşte o indiferență 
teribilă pentru tot ce nu e joc de cărţi. Cînd vede însă o gra- 
madă de bani pe o masă de poker ochii îi sticlesc hain şi fana- 
tic. La Neapole unde vaporul a făcul două zile escală, deşi nu 
cunoştea oraşul, nu s'a scoborit să-l vadă, şi a jucat toată ziua 
şi noaptea „écarté“. Inţeleg prestigiul fără seamăn al hazardului 
asupra orientalului abulic, fără voinţă, care nu poate influenţa ni- 
mic prin forța caracterului său şi aşteaptă totul de la providenţă 
ori de la întimplare. Cu ajutorul a treizeci şi două de cărţi şi a 
combinațiilor lor multiple el încearcă fatalitatea în care crede ca 
intrun dar neașteptat sau ca într'un blestem. Aşa se explică cum 
acest vlastar al marei rase fanatice şi crude poate deveni escroc 
internaţional ori stilp de tripou. 


z 
A 


MEMORIAL 151 


Piutim pe apă de cinci zile. Cei treizeci de călători de pe 
vapor, care la început nu se cunoşteau s'au împrictinit şi au for- 
mat cu încetul o societate, Ca în orice grup omenesc s'au şi de- 
senat ierarhii şi rivalități. Ciţiva care mîncăm la masa căpitanu- 
lui şi care sîntem şi cei mai vechi, devenim consideraţi ca prive- 
ligeaţi. Masa din faţă, unde mînincă comis-voiajorul, tinărul turc, 
nevasta de consul şi cei doi dominicani ne priveşte cu gelozie şi 
provocare, O a treia masă, unde iau parte două englezoaice dis- 
tinse, o domnişoară bătrină franceză și un judecător italian rä- 
mine complect indiferentă la aceste velejtăți sociale. E masa ma- 
melucilor, care în orice colectivitate nu face politică, m'are aspira- 
ţii şi votează cu majoritatea, 

Din toţi, cel mai arivist şi ambițios, Rastignac al vaporului 
e comis-voiajorul. Face toate sforţările ca să pătrundă în lumea 
mare, în „high-lite“-ul care e masa noastră. Voeşte să ne facă cu 
orice preţ si-l admirăm, 

Jocurile de cuvinte, calambururile sînt tăria lui. Cind trecem 
prin fața Messinei, cineva remarcă în»tranțuzește : 

— C'est Messine— 

La care el răspunde cu agilitate 

— Et Messin (mes seins) ? 

Ciţiva fac haz, dar masa noastră îl torturează cu indife- 
renja. Atunci, exasperat, începe să povestească în gura mare de- 
talii de alcov, sau descrie fizic persoana nevestei sale, Apoi cîntă 
„Valencia“ şi încă o şansonetă. Infine ţine citeva minute pe nas 
o monedă de douăzeci de piaştri. Induioşaţi, capitulăm şi-l felicităm. 
Pentru moment e în culmea fericirii. A învins. 

Tinăra d-nă consul e o M-me Bovary fostă frumoasă, cu 
graţii fanate. Oftează des şi cîteodată e visătoare. Dă ochii peste 
cap şi suride cu înțelesuri. Vorbeşte citeva limbi şi cîntă falş seara, 
romanțe sentimentale în salonul vaporului. Ziua flirtează cu ofițe- 
rii de gardă, Se simte neinţeleasă. Cind succesul întirzie devine 
frivolă, ridică rochia mult peste genunchi ceiace nu e în avantajul 
său. Cind am fost siliţi să ne vaccinăm cu toţii la Neapole con- 
tra variolei, toată lumea s'a vaccinat la mină, afară dz d-na con- 
sul care a preferat în văzul tuturor coapsa. Dar specialitatea 
sa cea mare e intriga. Toată lumea catolică de pe vapora 
ştiut imediat că cei doi călugări dominicani minincă Miercurea de 
frupt. Şi s'a format chiar şi o coaliție subt conducerea consulesei 
intrigante. Dominicanii s'au supărat şi au reclamat căpitanului co- 


pa VIAȚA ROMINEASCĂ L 


mandant. S'au stabilit jurii de onoare şi arbitri. Părţile s'au con- 
fruntat. Atunci d-na Consul a avut o scenă cu lacrimi, ne-a fă- 
cut pe toți mitocani şi barbari şi ne-a reamintit copios, timp de 
o oră calitatea ei diplomatică. 

Pierduţi pe apă, ca întro iusulă treizeci de oameni, venind 
fiecare din toate colțurile pămintului, de neamuri şi educaţii dife- 
rite, au înjghebat în scurt o societate cu toate deşertăciunile şi 
mizeriile civilizaţiilor de mii de ani... 

(urmează) 


Mihai D. Ralea 


Cronica ideilor 


A. D. Xenopol teoretician şi filosof al istoriei! 


Printr'o inexplicabilă indiferență față de știința, care în ulti- 
mul timp ocupă un loc predominant în cadrul disciplinelor epocii, 
opera teoretică a lui Xenopol a fost lipsită continuu de atenția face 
torilor a căror inițiativă ar fi însemnat nu numai un act de meri- 
tată recunoştinţă față de primul nostru istoric de vastă şi erudită 
cultură, dar în același timp, împlinirea unei lacune de care se re» 
simțea cultura naţională. De acela «Théorie de l'histoire» ca şi 
majoritatea lucrărilor teoretice ale lui Xenopol, apărute aproape în 
întregime în reviste şi edituri străine, nu au văzut decit cu rare 
excepţii lumina tiparului rominesc, 

vident că această vină o purta în bună parte opinia publică 
intelectuală, ce reprezeată cultura rominească, intrată intro fază 
decisivă de specializare și valorificare critică. Pentru publicul inte- 
lectual insă Xenopol rămăsese viu prin admirabila impresie pe care o 
făcea talentul său de vorbitor ales, prin articolele publicate în nu- 
meroase reviste—in special străine— ca şi prin acea operă de largă 
în re și de insuflețită tratare: Istoria inilor, 

enopol, pe care operelesi de serioasă ținută ştiinţitică il si 
tuau alături de Bernheim, Rickert sau H, , uitat o clipă în 
viitoarea evenimentelor ultimului deceniu, a apărut din nou în mine 
tea cercetătorilor de onestă conștiinciozitate drept un izvor fecund 
de fertile discuţii pie i deoparte, — drept punct de plecare 
pentru noi cercetări —pe ta, 

Se pare în adevăr că o atenţie t justificată s'a indrep= 
tat în ultimul timp asupra teoreticianulul romin al filosofiei istoriei, 
Într“un interval de timp relativ scurt au apărut rind i n rind : sin" 
teticul studiu al d-lui D. Gusti «ln memoriam A. D. Xenopol», 


1 Octav Botez, Xenopol teoretician și filosof al istoriei, Edit. Casei 
şcoalelor, 1928, lel 45. 


154 VIAŢA ROMINEASCA 


frumosul studiu al d-lui N. Bagdasar m ultimul volum al revistei 
«Arhiva pentru știința şi reforma socială» și insfirșit lucrarea delui 
Octav Botez, care prin extinderea, sistematizarea metodică şi ne- 
contestata contribuţie critică și ştiinţifică, apare drept cel mai pre 
tios și complect studiu actual asupra marelui istoric, 

Asupra acestei lucrări ne vom opri, nu cu preocuparea de 
a-i aduce obiecţii care ar apărea gratuite şi inutile, ci cu a 
dorinţă de a contribui mai departe la răspindirea ideilor pe care le 
cuprinde. á 

C + 


D. Octav Botez a cultivat mult timp essai-ul și critica lite 
rară, dovedind o subtilă înțelegere a e toare şi personalităţilor de 
litere asupra cărora șia oprit atenţia. Studiul de faţă însă a depă= 
şit domeniul, în care ne obișnuisem să-l cunoaştem, Nu e capitol, 
în această lucrare, în care d. Botez să nu fi acumulat și expus 
sistematic tot materialul, pe care întinsa=i erudiție lea pus la inde- 
mina acestui harnic cercetător , nu este frază, pe care să nu o fi 
gindit şi cintărit în exprimare, nu e idee care să nu-și fi găsit for- 
ma ei precisă. Lucrarea delui Botez, perfect adequată subiectului, 
este o adevărată operă de critică și gindire, 

Intr'o operă, în care problemele atinse sint tratate cu aceiași 
amploare și preciziune — oferind acelaşi continuu interes pentru ce- 
titorul inițiat şi atent,—acel care incearcă să redea cit de sumar 
cuprinsul ei inttmpină dela inceput dificultatea selecțiunii obligatorii. 
În cadrul articolului de față mă voiu opri sumar asupra citorva 
capitole — care mi-au apărut mai mult caracteristice prin tratarea 
lor, —căutind a scoate în relief contribuția d-sale de originalitate 
critică, 

D, Botez expune în introducere caracterul şi evoluția filoso= 
fiei istoriei, fixind în acelaşi timp în cadrele acestei ştiinți concep- 
ţia istorică a lui Xenopol. 

Filosofia istoriei e o creaţie modernă, produs al sec. XVIIL 
S'ar putea vorbi poate şi de contribuţia evului mediu —în această 
ştiinţă — reprezentată prin opera lui Sf. Augustin, dar nu trebue să 
uităm că filosofi de puternică o e ca Hobbes şi Spinoza 
au conceput ulterior istoria fie în sens mecanicist, fie raționalist, 
constituind prin autoritatea lor o accentuată în dezvol- 
tarea ei ca ştiinţă organizată, 

Dar « ința culturii cerea lămurirea suecesiunii marilor 
perioade culturale din ce în ce mai bine cunoscute, iar istoria care 
se extinsese asupra unor domenii extrem de variate, căuta un răse 


puns asupra scopului și sensului ei !. De aceia a <hise 
toire past ina Ag Voltaire, care afirmă ae n-ar 
gresului bazat pe unităţile naţionale concepute cultural şi c 


a fost o etapă caracteristică a concepţiei asupra istoriei politice şi 


1 Troeltsch, Der historismus, p. 18, 


CRONICA IDEILOR 155 


sociale. Spre deosebire de Vico, care in «Scienza nuova» incearcă 
— fără prea mult discernămint şi prea mult stăpinit de spiritul provi- 
denţial al religiei — să'ntemeeze o cunoaştere de sine a spiritului is- 
toric,—este caracteristică influența lui Rousseau, ce trezeşte inte= 
resul cugetării moderne pentru istorie, susținind lipsa complectă a 
valorii acestei ştiinţe, 

Astiel incepind cu Kant, ginditorul care a afirmat în dome- 
niui vieţii spirituale libertatea morală tirzind cătră un ideal supe- 
rior — impotriva determinismului legilor naturale, — trecînd prin şcoala 
tradiționalistă engleză, evoluţia vieţii istorice a fost concepută în 
filosofia romantică ană—reprezentată de: Scheling, Schleier- 
macher, Novalis, Hölderlin și Hegel—ca o mişcare inconștientă, 
condusă de instincte sigure ce constitue un proces organic şi vital. 
Ca o continuare a concepției romantice a istoriei — Al. von Hum- 
boldt, partizanul intuiţiei organice, concepe o sinteză între cerceta= 
rea faptelor şi teoria filosofică a evoluţiei lor, Ideile smt produsul 
adinc al evenimentelor sociale, scopuri ce utilizează marile perso- 
nalități pentru realizarea lor, 

Punctul culminant al concepției romantice il reprezintă filoso= 
ful Hegel. Dacă ginditorii premergători afirmaseră evoluția socială 
pe baza marilor personalităţi, Hegel a căutat să organizeze pe baza 
conceptului raţiunii obiective—tot ce e schimbare în univers. Con- 
cepția hegeliană, pornind dela ideia metafizică : tot ce există, eras 
țional, a stabilit identitatea între cugetarea logică şi existența cos- 
mică și a fixat procesul de evoluție m schema triadică a dialecti- 
cei sale. Scopul final—care se îndeplineşte prin voința şi pasiunea 
personalităţilor excepţionale — este realizarea libertăţii ca conştiin 
şi existență absolută, omul mare îndeplineşte progresul impus de 
spiritul universal, în convingerea că pășeşte spre realizarea pro- 
priului său scop, 

În fața şcoalei germane caracterizată prin voice, misti- 
cism și panteism, apare în a I-a jumătate a sec. X şcoala an- 
glo-franceză, creatoarea pozitivismului și sociologismului contem- 

Precedată de relativismul social al lui X squieu, ea a 
fost precizată mai ales prin concepția lui Condorcer,! Saint-Si= 
mon ji Turgot, care au accentuat rolul maselor în societate, au 

t clasele sociale, şi au afirmat necesitatea unei metode strin- 
gente, naturaliste, 

Auguste Comte—reluind subt formă mai clară legea celor trei 
stări ; teologică, metafizică și pozitivistă, afirmată tru l-a oară 
de Turgot —i»a extins nar domeniul, considerind-o princi- 
piu universal şi unic al evoluției culturale şi istorice, Astlel, prin 
caracterul ante»individualist pe care il imprimă teoriei sale, deschie 
zind perspectivele sociologiei ştiinţifice mpte se apropie de cel 
mai original filosof social al epocii moderne, creatorul materialis- 
mului istoric şi promotorul concepției socialiste economice, Karl Marx. 


1 Esquisse d'un tableau historique du progres de l'esprit humain. 


ba SE 


156 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Secolul XIX a adus o schimbare în evoluția concepției isto- 
rice, trecînd dela mentalitatea naturalistă, pozitivistă, la una de na- 
tură idealistă. Este desigur aici reinvierea puternicei influențe a 
filosofiei kantiane, de al cărei prestigiu crescind cugetătorii epocii 
nu puteau face abstracţie, In special trei ae treb menţio= 
naţi ca reprezentanţi ai acestei şcoale: Leopold von Ranke, care 
— deşi realist și empiric — concepe o voinţă unitară la baza ideilor, 
ce se exprimă în tendințele dominante ale fiecărui secol , Droysen, 
creatorul noţiunii de «timp istoric», a cărui influență a resimţit-o 
şi Xenopol, şi care—deşi adversar al concepţiei hegeliene—a re- 
cunoscut scopurile universale și ul în istorie, şi cca 
Kari Lamprecht—care lumnd atitu impotriva tradiționalismului 
individualist reprezentat de Ranke—enunţă o concepţie colectivistă, 
bazată în special pe importanța factorului psihic şi social. 

In sfirșit ultimul curent în filosofia istoriei, care ajunge pănă 
în zilele noastre, este acel reprezentat în special de Windelband şi 
Rickert, caracterizat prin nota realistă și tradiționalistă. 

Concepţia istorică a lui Xenopol tru întăia oară în 
articolele publicate în «Convorbiri literare» (1869) subt titlul «Is= 
toria civilizației», Prima lui atitudine este în contra pozitivismului 
şi naturalismului istoric, reprezentat de cugetătorul englez Buckle, 
impotriva căruia susţine rasa ca factor unic şi deciziv în evoluţia 

poarelor. Sint primele idei care 1 servesc ulterior la Impărțirea 
faptelor în serii de succesiune şi repetiție, Xenopol fixează dela 
început caracterul static al fenomenelor naturii, care se reproduc 
la fel, spre deosebire de acele spirituale, al căror caracter esen- 
tial este schimbarea evolutivă, progresul, istoricului — după 


| 
ea sa —nu e aceia de a insera faptele spiri 
iei legi generale, aşa cum procedează științele naturii, 
ccesi n 


baza pe 
ască ştiinţa istoriei. Ciţiva ani mai tirziu atitu= 
dinea lui Xenopol suferă o schimbare. Ideta de lege iși face din ce 
în ce mai mult loc în teoria sa, 

«Mai curind s'ar pleca oamenii de știință să sacrifice ideia 
de libertate decit aceia că istoria are legile ei» scrie el acum. lar 
mai departe accentuiază convingerea că faptele_istorice _nu_pot fi 
decit atunci cind sint te dup 


ci est 


Li La LE 


ind continuu supuse tra produc nümai serii 

siune, Pe această temă dezvoltă ulterior Xenopol soluțiile pe care 
le dă problemei cauzalităţii, factorilor constanți, evoluţiei şi r: 
turilor istoriei cu celelalte ştiinţe. Dar cu toată incercarea a 
prezenta sistematic şi unitar concepţia sa, trebue să remarcăm că 
datorită lipsei de observare empirică a domeniului de cercetare a 

unei năzuinți metatizice rudimentare—dedublată de resurse 

unei dialectici abile—ea apare cu un pronunțat caracter dogmatic 


_ 


CRONICA IDEILOR 157 


cunoscut mai ales subt numele de realism naiv. «Nu noi sintem a» 
cei care imaginăm pă statică şi dinamică a lucrurilor; pea 
însăşi posedă aceste două fețe (a repetiției şi succesiunii) iar spiritul, care 
e oglinda ei fidelă, nu poate decit să reproducă prin gindire aceste 
două feluri de a fi ale realităţii» (Thtorie de l'histoire p. 5). Cu 
toate excepţiile observate în domeniul celor două categorii de fapte, 
Xenopol nu se raliază la concepția reprezentată de kert, care 
afirmă existența unei singure realități empirice, ce prezintă alterna- 
tiv caracterele de repetiţie şi de succesiune, ci susține că acestea 
— departe de a fi produsul inteligenţii noastre—sint calități ima- 
nente în univers, 

După Xenopol, diviziunea in. fenomene materiale și spirituale 
—sau după clasificarea lui Ampire: cosmologice și noologice— 
nu este produsul logic al observaţiei consequente şi universale, 
dimpotrivă clasificarea cea mai rațională a ştiinţelor trebue să aibă 
la bază distincţiunea în fapte de repetiție, ce crelază științele teo= 
retice, şi de sucesiune, ce obiectul ştiinţelor istorice. se 
toria nu este aşa dar numai o disciplină ştiinţifică, ci unul din mo- 
durile poetii de a privi fenomenele universului, 

ginea acestei concepţii şi a clasificării corespunzătoare în 
rindul ştiinţelor, e— conform mărturiei proprii a lui Xenopol-—n 
opera filosofului herbartian Herman Paul, E cert insă, că im afară 
de acest ginditor, mai intensă și mai decisivă a fost pentru el cas 
racterizarea filosofului german Fr. Schlegel, al cărui punct de ve- 
dere întărește ideia că obiectul istoriei nu poate fi decit schimba» 
rea individuală sau colectivă, La aceasta trebue să adăugăm influ- 
ența cugetătorului francez Augustin „pe care Xenopol îl 
citează adeseori şi il numește <eminent», Cournot deosebește ştie 
inți ce grupează adevăruri eterne derivate din msăși esența lucru» 
rilor—pe care le numeşte teoretice, — şi științi ce privesc o Inlăne 
tuire de fapte ce s'au produs unele din altele: ştiinți co:mologice, 

Pentru Xenopol distincția în fenomene de repetiţie şi de suc- 
cesiune se impune ca produs al realităţii însăşi; natura e așa dar 
un fapt, istoria un altul, fiecare avind de scop a oglindi întocmai 
realitatea. Această concepție — observă d. Octav Botez—e suscep- 
tibilă de discuţii şi obiecţii critice din oricărui cercetător, 
care e familiarizat cit de puţin cu filosofia idealistă modernă, re~ 
prezentată în special de filosoful din Königsberg. 

În adevăr, dacă cunoștința noastră nu e numai produsul de 


_ reflecţie al realităţii, ci e activitatea de sinteză între materialul sen- 


lor, impresiilor exterioare şi formele apriorice neschimbate şi 

je ale inteligenţii noastre —aşa cum atirmă Im. Kant—nu e mai 
logic şi mai normal să concepem aceste două categorii de feno- 
mene opuse ca rezultat al unei ziții subiective, pe care o cres 
iază numai spiritul nostru ? Dar după propria mărturie a lui Xe- 
nopol realitatea empirică e în schimbare chiar subt aspectul acela al 
faptelor de repetiţie ; așa dar o existenţă imutabilă şi constantă nu 
există decit în mintea noastră, dar nici de cum în realitatea sene 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sibilă înconjurătoare. În sprijinul acestei păreri e prețioasă citația urmă- 
toare din epera lui Meyerson: «Noi sitem acei ce stabilim iden- 
titatea în natură, care i-o aducem şi ivo presupunem , realitatea se 
oferă in oarecare măsură, dar uneori se revoltă şi nu ne permite 
să o negăm,» f 

Şi d, Botez se raliază cu multă dreptate concepţiei formulată 
de filosoful german H. Rickert,” care afirmă opoziţia între caracterul 
general al faptelor — valabil toate timpurile şi locurile, şi acel 
individual, schimbător, — în locul opoziţiei de elementară metafizică 
ze ra enele de repetitie și de succesiune, exprimată de 

enopol. 

Dar chiar trecind peste aprecierea de valoare, pe care am 
menţionateo cu privire la criteriul ales pentru diviziunea științelor, 
clasificarea în sine nu are un caracter riguros şi nu e lip- 
sită de dificultăți speciale. Astfel ştiinţele teoretice cuprind adesea- 
ori și elemente individuale, în ştiinţele naturale (chimia, mineralo- 
gia; fisiologia, botanica şi zoologia) acelace interesează studiul nos 
tru nu e numai inserarea are în trepte ascen- 
dente, ce duc la alcătuirea noţiunilor generale, ci uneori mai mult 
eter e pare m ele înşile pentru caracterizarea cazurie 
or individuale. In special psihologia—pe care Xenopol o consi- 
dera pur teoretică—are un pronunțat caracter ce tinde a accentua 
valoarea analizei individualului, Şi nu trebue să pierdem din ve» 
dere, că foarte adeseori în ogie generalul este utilizat în sere 
viciul cunoaşterei individualului , e cazul analizei indivizilor excep 
onali. Istoria însăși nu e posibilă numai ca studiu al faptelor de 
succesiune fără a cere sprijinul noţiunilor generale. <O pură intu- 
iție istorică a realităţii, fără noțiuni, este oarbă» spune Eulenburg * , 
iar Paul Barth * afirmă că „individualul și generalul nu pot exista 
unul fără altul, ci sint corelative printr'o necesitate a gîndirii.“ 
Observaţia lui H. Berr"—cu deosebire fină şi distinsă—e edifica- 
toare : Istoricii care tşi definesc știința lor ca studiu al individua- 
lufui şi al schimbării, nu pot afirma-că se interesează de orice 
schimbare fără nici o distincţie. 

Totuşi clasificarea lui Xı a insemnat — după cum observă 
d. Botez—o încercare viguroasă de a accentua valoarea elementu- 
lui individual și succesiv în unele domenii ale realității, intro e- 
pocă în care ştiinţele erau stăpinite de o excesivă mentalitate me» 
canicistă și de ideia exactităţii riguroase, 


Problema cauzalităţii ocupă un loc central în opera lui Xeno- 


ol, Dacă la vut=o în diferite 
oriek ragh ac port ba bi bagi tg + 


UB. Meyerson, De l'explication dans Jes sciences, Vol 1, p. 13. 
2 H. Rickert, Die Greuzen der naturwissentschaflichen Bemi Bilaung. 
3; 4. 5. Citaţii din lucrarea d-lui O, Botez. 


i 


CRONICĂ IDEILOR 159 


vedere însemnătatea ei îm domeniul teoriei cunoaşterei ca disci- 
plină filosofică propriu zisă, ințelegem toată dificultatea, dar în a- 
celaşi timp şi importanța deosebită a problemei, 

Xenopol defineşte cauzalitatea ca reproducerea intelectuală a 
resorturilor reale, ce tm faptele să se manifeste. Cauza e deci 
elementul intelectual, reflex al naturii exterioare, care ne face po- 
sibilă inţelegerea apariției unul fenomen. 

Spre deosebire de Riehl, m, Fouille, Xenopol nu iden- 
tifică noțiunea de cauză cu aceia de lege, ceiace ar fi dus la a- 
firmaţia că fenomenele rehas ny e Mite de legi—sint în același 
timp lipsite de cauze (Concepţia lui Simiand și Lacombe), 
constată modul de indeplinire al unui fenomen, dar explicarea nu 
iso putem găsi decit în cauză, 

Orice fenomen este produsul unei forțe naturale în anumite 
condițiuni. Dacă aceste condiţii rămin identice, fenomenul apare în 
mod ngulat subt tormă de lege , dacă la cunoștința dezvoltării. fe« 
nomenului se adaogă aceia a modului de acțiune al forței, 
însăși cauza fenomenului. Din aceste rinduri se vede clar deosebi- 
rea, pe care O face Xenopol între lege și cauză, Ştiinţele, care se 
ocupă cu faptele de repetiție, nu ee descoperi cauza fenomene» 
lor, ci studiază numai modul lor de producere. Faptele de succe- 
siune însă individualizate în timp, — deşi în modul lor de producere 
acțiunea forțelor e tot atit de constantă ca şi în ucerea 
telor de repetiție — din pricina variaţiei condiţiunilor în care 
se produc, apar subt forme nouă , astfel cauzalitatea în succesiune 
se încorporează în fenomene, care se află im raport de sequență, 
producindu-se unele pe altele, Manifestarea ei subt formă de lege 
fiind imposibilă, ea adoptă în mod obligator forma serială. 

In complectarea explicaţiei ştiinţifice a faptelor şi mai ales a 
resorturilor, care le-au împins la lumină, —adică a cauzalităţii — 
Xenopol analizează fenomenele care fac posibilă o int tare sis 
tematică a istoriei: factorii constanţi ai umanităţii, forțele istorice 
care determină dezvoltarea ei, materialul asupra căruia lucrează for- 
tele, și seriile istorice ca rezultat al acţiunii lor. Astfel afirmă el, 

a caracterului inăscut, organic, al rasei, spre deosebire de 
caracterul istoric al popoarelor ; şi în fine un element, a cărui im- 
portanță a trecut astăzi pe primul plan, în aprecierea valorilor na- 
onale: cultura și continuitatea intelectuală, Analizind forțele care 
pregătesc dezvoltarea istorică a popoarelor, concepția lui enopol 
primeşte caracterul unui evoluționism , forța evoluționistă lucrează 
în mod diferit după timpurile şi rasele în care se manifestă, dar ea 
trebuie considerată numai ca o manifestare naturală a realității. 


Concepţia lui Xenopol privită în ansamblul ei— lasă impresia 
unei frumoase construcţii mintale dedublată de o puternică imagi- 
nație speculativă, Ea se resimte totuși unori de lipsa de precizie 


k 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


căci foarte adesea apare subt 
rău sa iv nr cer rm istoriei, prezentind mai mult o 
pe arce sumară decit stabilirea raporturilor de riguroasă depen- 
dență între elementele fundamentale ale realităţii istorice. a 
Subt acest raport, ochiul abil şi inteligența critică a d-lui , 
Botez au prins defectele unei concepții pe alocuri lipsită de pr 
ziune ştiinţifică. Ultilizind o es msn lä atenţie de analist, e ag a 
complectat cu minuţiozitate problemele tratate de ererek us 
singur aspect, adăogind o lungă serie de date științifice boga 


tul său material de erudită informație, 
Mircea Mancaş. 


Cronica artistică 


Considerațiuni plastice 


Supraproducția artistică, mai ales în pictură, începe a ne 
pune pe gînduri. Am ajuns aproape să egalăm o statistică berli- 
neză care dădea zeci mii de m, p. de pinză „pci pe lună. 

Din nenorocire miile de exp ale netalenta i i şi ale celor 
cu talent, de cele mai multe ori rău îndrumați (vorbind de tineret) 
respiră necinstea și confuzia. 

Epoca şi critica artistică sint cauza. 

Publicul, săracul, care începuse a-şi înlocui litografite cu „Ur- 
mărirea săniilor de lupi“ şi „Otello* cu tablouri ofiginale, este ne- 
dumerit. Dezorientat se întreabă ce are de făcut de cînd s'au pus 
d-nii critici de artă să-l educe artisticeşte, E. 

Nenorocire şi pentru bieţii pictori care se muncesc à picta 
la modă şi pentru bietul burghez care nu e prea convins de ceia- 
ce i se arată, 

Pictura tinde spre o banală uniformizare. Epoca meschinelor 
lucrări „Cabinet-Stuck* e în plină vigoare. Pictura murală a murit 
odată cu trecutul măreț cind arta se încoraja. 

Mersul vertiginos al lui în toate domeniile ştiinţifice, 
a influențat mult asupra r în gustul şi tendințele lor. 

Secolul metropolitanului şi al T. S. F. au făcut ca nervii u- 
manităţii să ceară senzaţii mereu înoite : paroxismul receptivităţii 
emotive, 

Veşnica înoire cerută, nu s'a putut face decit în detrimen- 
tul celorlalte calităţi ale unei opere de artă: sinceritatea şi spon- 
taneitatea artistică, fără de care opera de artă nu există. 

Pictura, necesitatea organică de a exprima plastic în culori 
şi linii; plăcerea de a savura cu voluptate un complex ce ne a- 
trage, nu se poate închipui fără acea încintare. sufletească care 
singură ne satisface cind creăm ceva. 


1l 


122 VIAŢA ROMINEASCA 


Stadiul picturii actuale pare a se fi oprit la o pictură inte- 
lectuală, sau mai bine, literatură picturală, dind numai rezultate seci. 

Spiritul ştiinţific întăreşte elementul „Vroit* pănă la extrem ; 
el îşi ajunge apogeul. Artişti prinşi în propriile lor mreje, zdrobiţi 
de calculele lor gindite care ar trebui să le înlocuiască simţul, 
lincezesc pe loc. 

Produsele acestei tendinţe sint lipsite de acea puritate negîn- 
dită, iar rezultatele sint reci. 

Mai mult calcule de geometru cu ochelari. 

Expresionismul îşi are aici obirşia. 

Plăcerea cu care primim ceva odată, de multe ori nu o mai 
resimțim în fața unor aceleaşi lucruri văzute a doua oară : cu toată 
dorinţa pusă de a le resimţi. 

Vroitul poate puţin în pictură. 

Diverselor tedinţe plastice începînd dela Renaştere şi pănă 
azi, le-a fost dat un timp mult mai mare spre a putea să se des- 
volte, ajungind la perfecţionare. Răgazul şi vremea dau putere de 
cristalizare unui curent artistic ca să ajungă la ceva isprăvit. 
Moda trăeşte maximum unul sau doi ani, 

Celui ce prin muncă a ajuns să creeze ceva întrun gen nu-i 
rămine decit să se falşifice sau să moară. Noutatea ne-a omorît. 

Discipolii neînţelesului Cézanne au nenorocit mii de talente, 
tinere, cu sufletul plin de sinceritate artistică. 

Unui artist nu i se cere mai întăiu simplicitate ? Prostia chiar 
nu i-ar fi scuzată ? 

Rezultatul acestora este gi căutarea aşa zisei personalităţi 
prin mii de mijloace factice. Sforţări cerebrale făcute în dauna 
simplicităţii. 

Nici una din aceste personalităţi mondene nu a ajuns pe titanii 
trecutului. 


Titian nu a făcut nici o sforțare discordantă în simţul său 
artistic spre a-şi găsi o personalitate, care să-l diferențieze de un 
Giorgione. Astăzi, experţi cu lupa, se necăjesc a descilci enigma 
unor tablouri ai căror autori se confundă, 


pictu j 

„Specific“ care supără pe unele din celebrităţile criticei noa- 
stre artistice. 

Grigorescu, primul nostru mare pictor, a dat prin veselia cu- 
lorilor şi prin sănătatea viziunilor sale, un produs plastic speci- 
fic ţării noastre. Astăzi e banal şi dulceag. Andreescu și Luchian 
pna z mari şi mai gustați, fiind mai asemănători cu consacrați 

us. 
eilalți puțini care-i mai avem, sint toți räsufiați şi de un li- 
rism ieftin. 

Sănătatea rasei noastre, plaiurile noastre vesel colorate, re- 


CRONICĂ ARTIST'CA 153 


ae rs i pulpele singeroase ale fetelor de țară nu s'au cîntat 
n i 

Dacă ar fi să facem o comparaţie, ne trebue numai Sado- 
veni plastici, asta ne este nouă reprezentativ. Tineretul critic şi 
artistic dela noi e supra senzibil in fața unor arte cézaniene : res- 
tul e lirism ieftin à Peau de rose. 

Peizajul mecanic e formula nouă, cartoanele absorbante nasc 
ze iee i ` 

ubiectul în artă ştim că nu importă. Totuşi pentru critica 

fină, o păreche de ciorapi decadenţi, pe un nud puhav, poate con- 

ţine mai multă fineţă artistică, decit o fată în catrință sau o cum- 

p F Baragan. Sînt compromiși cei ce pictează astfel de ba- 
i 

Restul de pictori chiar talentați îşi culeg inspirația ori la Bal- 
cic ori pastişind toate somităţile la modă in domeniul expresiv da- 
daist. Picasso, Gauguin, Mattisse, Chagal, etc. Lumea este dusă în faţa 
acestor opere de decadenţă Corydoniană. Gustul bolnav se impune, 
frica de soare, sănătate şi lumină, triumfă |! 

Afară de această limită, nimic nu există. 

Moarte pompierilor | 

Totuşi, toate aceste sint dincolo de tot ce se poate numi 
p are sau valoare artistică, 

acum care ar îi rolul criticilor ? 
au prin articolele lor să dea pagini de adevărată literatură, 
egalind critica artistică a unui Fromentin sau Baudelaire, care să 
fie cetite cu plăcere de oricine. Aceasta rar se întimplă (d. Toniţa 
are mult talent). 

Sau să ne facă un loc în istoria universală a artelor. Şi a- 
tunci, pa critica scrisă s'ar vedea că nu avem nici un pictor 
specific al nostru. 

Cind e făcută pentru a influenţa calea tineretului, deschizin- 
du-i orizonturi nouă, i se cere mai multă sinceritate şi claritate şi 
mai puţină ură, 

Criticul ar trebui să se identifice pe cît se poate cu spiritul 
creator în pictură, spre a vedea cît de imposibil de înţeles sint 
pentru un cinstit artist formulele următoare culese din docte arti- 
cole de critică. 

„Impărțirea echilibrată a maselor”. 

„Seninătate şi expresie liniară mai mult decît coloristă”. 

„Realizarea rotungită în sine“, 

„Fringerea şi intretăerea planurilor provocătoare de mişcări 
organice esenţiale la facerea unei picturi“. 

i „că rog a albastru nu se cade, că maron lingă roz 
e banal“ şi multe alte 

Şi toate aceste sfaturi pe cît de confuze pe atit de ştiinţi- 
pază aii să le gindească un artist în momentul“ facerei unui 

u 

Această critică artistică, inutilă, nu face decit să desorien- 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 
teze pe ce ar dori să fie sinceri cu ei. Ea schimbă forțat ti- 


neretul în rău. 
Inoirea cerută incontinuu la pictorii în vîrstă şi consacraţi, nu 
sar mai cere: căci Corot III un capac 90 ani şi totuşi ară- 


Corot, 
ri In stadiul artistic în care ne găsim, dată de cri- 


tici tineretului nu ar avea altă ţintă decit căutarea elementelor spe- 

Altfel ajungem la distrugerea artei prin dezorientarea artiş- 
ilor tineri, care trebue să fie cu sufletul şi trupul curat şi bun 
la Dumnezeu, precum o spune... Cenino Cenini în tratatul 
iti Paul N. Verona. 


Cronica ştiinţifică 


Intre materia vle şi materia anorganică 


Chestiunea materiei vii şi a materiei moarte a ocupat întot- 
deauna cu ardoare pe cercetătorii din toate timpurile. Dela Demo- 
Crit şi Empedocle până la Lavoisier şi biologiştii moderni, toţi au 
fost impresionați de transformarea surprinzătoare pe care o încearcă 
fiinţele vii după ce mor. 

De curînd biologistul Walter Schlör dela Stuttgart a reluat 
chestiunea, desbătind-o în termeni generali. De o parte ceiace este 
viu, spune el, iar de alta ceiace este mort, inanimat. De o parte 
viaţa cu variațiile ei infinite, de cealaltă lumea inanimată, organică 
sáu neorganică. 

Să examinăm mai întăiu în citeva linii largi diferenţă între 
materia vie şi materia care a pierdut de curînd aceste atribute. 

Alături de diferențele bazate pe formă, modul de origină şi 
creştere, felul de a se comporta faţă de forțele exterioare, deose- 
birea esenţială între cele două feluri de materie este, cum remarcă 
fiziologistul Hedon, înaltul grad de complexitate al compuselor 
chimice, în special al protoplasmei materiei vii. In protoplasmă 
mai ales trebue să ţinem sama, inainte de toate, de albuminoide. 
Dar acum, dacă ne punem întrebarea : ce diferență există intre 
o protoplasmă vie şi o oplasmă moartă ? desigur trebue să 
Fe: pere că cea dintăiu are schimburi continue cu lumea din a- 

„ Astfel mişcarea de compoziţie şi de descompoziţie caracteri- 
zează procesele vitale. Dar ce diferență există din ct de vē- 
dere chimic între o plasmă vie şi una moartă ? Aici chestiu- 
tiunea rămine fără ae sa căci noi nu putem analiza protoplasma 
din pact pen a chimic, decit după ce am omorit-o, ca să ne 

el, 

S'au făcut ipoteze, spunindu-se, că protoplasma vic are o 
compoziție chimică specială, că în ea atomii sint grupați în mod 
particular. Protoplasma moartă, fixată pentru analize pierde reac- 


166 "VIAŢA ROMINEASCĂ 


a alcalină sau neutră, pe care o avea în timpul vieţii şi de- 
ră acidă, iar satele de. unde înainte erau în stare de diso- 
luţie, acum devin coagulate. Această ultimă schimbare se referă pro- 
babil la starea moleculară a protoplasmei și se ştie ce mare im- 
portanță are, după unii autori, starea moleculară a materiei în 
procesele vitale. Pflüger a susţinut, că albumina vie cuprinde ra- 
dicalul cianat C. N. H. (carbon-azot-hidrogen), care îi conferă un 
caracter de extremă labilitate şi de înaltă ene potenţială, —iar 
albumina moartă cuprinde radicalul amoniacal NH, mai stabil. Dar 
astăzi, cînd în studiul protoplasmei vii pro rietățile coloidelor au 
luat locul de frunte, această ipoteză a lui Pflüger pare a fi căzut 
în desuetudine. IA 

Odată cu studiile lui Haeckel şi Verworn asupra constituției 
protoplasmei vii, starea moleculară à acesteia a pierdut din im- 
portanța, care i se dădea altădată. Cu ei s'a introdus noţiunea 
morfologică, în locul noțiunii chimice. Astfel, aceşti cercetători cred, 


rin simplă diviziune, cele două produse parţiale reîncepind o nouă 

Piaţă individuală. lar dacă împreună cu Weissmann adoptăm teo- 
ria continuității plasmei germinale, atunci trebue să admitem, că 
celulele sexuale ale tuturor ființelor vii animale au păstrat imorta- 
litatea şi numai corpul, care e suportul celulei germinale, e supus 
După cum observă Schlor, cind se discută asupra condiţiu- 

nilor vieţii se compară de cele mai adeseori fiinţile vii cele mai 
superior organizate, animalele şi vegetalele, cu lumea neorganică 
pe ati Evident, din această comparaţie contrastul iese isbitor, 
căci se pune alături viaţa cea mai toare cu lumea inorga- 
nică. Evident, comparaţia iese totdeauna în dauna celei din urmă. 
Unii autori merg chiar mai departe şi spun, omera des- 


țuitoare o scară superioară cu reguli proprii ale materiei vii, re- 
vuli inimitabile în laborator şi de multe ori de neînțeles. Aşa dar, 
după cum vedem, controversa mecanistico-vitalistă, care a preo- 
cupat atita pe cercetătorii din Grecia antică, continuă să persiste 
astăzi 


Să nu se creadă că, spre deosebire de problemele grele ale 
materici vil. chestiunile ridicate de lumea inorganică au fost toate 
rezolvate. Astfel, n'avem decit să cităm : construcția cristalelor şi 
legile lor moleculare, chestiunea grea a atomului În vibraţie. 


CRONICA CĂ 167 


Aşadar, biologistul care se izbește de greutăţi insondabile 
în cercetările sale asupra materiei vii, nu trebue să-și ascundă a- 
devărul, cu frică oarecum, subt vălul aşa numitului vitalism, ci tre- 
bue să-şi aducă aminte de fizicianul şi chimistul, care nu sînt mai 
privilegiați în ce priveşte chestiunile dificile şi oarecum de nepă- 
truns ale cercetărilor lor. Faţă de un vitalism care paralizează a- 
vintul cercetărilor, biologistul trebue să-şi repete fără încetare, după 
cum observă Schlăr, leit-motivul ştiinţific al lui Claude Bernard: 
în ştiinţă credința este o eroare, iar scepticismul un progres. 

In ultimul timp, studiul coloidelor a făcut cunoscute grupări 
de materie intermediare între moleculele chimice şi protoplasmă. 
Acest studiu al coloidelor ne-a arătat ce materie vie se înveci- 
nează oarecum cu materia inanimată. 


Unii cercetători se întreabă: care sint limitele vieţii ? Răs- 
punsul la această chestiune e greu de dat, În orice caz, e bine 
să nu anticipăm nimic. Astfel, cine bănuia înainte de descoperirea 
microscopului, o lume compusă din vieţuitoare nevizibile cu ochiul 
liber ? Şi totuşi această lume, în care intră microbii, poate produce 
diferite boli la om, animale şi plante. Astfel e suficient să cităm 
tuberculoza, sifilisul, febra tifoidă, pneumonia, difteria, cărbunele, 
etc, fiecare din ele provocată de un microb bine determinat şi vi- 
zibil la microscop. Dar să nu credem, că cu aceasta s'au închis limi- 
tele vieţuitoarelor. Există fără îndoială așa numiții microbi invizibili, 
care produc atitea boli la om, animal şi plante. E suficient să 
cităm tifosul exantematic, scarlatina, rugeola, turbarea, variola, etc. 
Aceşti microbi invizibili la microscop se mai numesc şi virusuri 
filtrante, pentru că nu sînt opriţi, ca microbii de mai sus, de filtre. 
Inoculind unui animal de laborator produsul îiltrării, reproducem 
boala cu toate semnele ei speciale şi caracteristice, 


lată dar, cum limitele vieţii coboară mai jos decit ne aştep- 
tam, Desigur, ar însemna să reproducem greşala celor ce cre- 
deau, înainte de descoperirea microscopului, că viaţa se limitează 
la ceiace vedem cu ochii, dacă am zice şi noi: aici sau aici se 0- 
presc limitele ființelor vii. Mai prudent e să ne mărturisim igno- 
ranja și să spunem: nu ştim nimic de limitele inferioare ale vieţii. 
Fiind impresionat de expansiunea și multiplicitatea de aspecte 
a materiei animate pe de o parte, de sobrietatea şi masivitatea lu- 
mii anorganice pe de alta, spiritul omului a trebuit să spună, că 
există o de separare între ceiace e animat şi ceiace e inani- 
mat. Totuşi, de ce această săritură în scara naturală, cînd se ştie că 
naturii nu-i plac salturile ? Oare forțele de gravitate ori forțele 
electronului în oscilaţii, ca şi acelea ce condiţionează formele ele- 
=» ale cristalelor, sint mai uşor explicabile, decît acele ce di- 
erențiază legile lumii coloidale și cristaline, de desfășurarea lu- 
mii anice ? (Schlor). 
chestiune care e foarte înrudită cu problema materiei ani- 
mate şi a materiei brute, chestiune care putem spune că face parte 


N IAPA a 


integrantă din aceasta și împrejurul căreia pare că gravitează toate 
celelalte, e teoria generaţiei spontanee. 

Marele Pasteur prin celebrele sale experienţe pare a îi dat 
lovitura de graţie teoriei generaţiei spontanee. Astfel el ne arată, 
că fermentația e datorită unor ființe extrem de mici, fermenţilor, 
iar putrefacţia, în cea mai mare parte, microbilor. Pentru autorii de 
azi, orice fiinţă vie provine din altă ființă vie (Omne vivum ex vivo). 
Dar naturalistul Haeckel a înfruntat, nu fără surisul multora, legile 
inebranlabile date de Pasteur, spunind că dacă negăm teoria ge- 
neraţiei spotanee, proclamăm existenţa de neînţeles a miracolului. 
Schlăr remarcă, că dacă considerăm fenomenele naturale din punct 
de vedere panbiotic, ceiace ce înseamnă să presupunem o trecere 
neîntreruptă dela cristalul cel mai mic pănă la cele mai înnalte 
produse de indivizi organizaţi, atunci chestiunea generaţiei spon- 
tanee nu poate în niciun caz să fie considerată ca tranşată în 
mod negativ. Căci dacă ar fi să existe o generaţie spontanee, fe- 
nomenele ei Sar petrece în lumea înfiniților mici, domeniu în care 
cercetarea ştiinţifică n'a pătruns pănă astăzi. De aceia acest au- 
tor spune, că dacă nu avem probe evidente de existența gene- 
raţiei spontanee, apoi n'avem probe -suficiente nici de neexistența 
ei. Experiențele clasice ale lui Pasteur nu s'au adresat infiniţilor 
mici. Sforţările biologiştilor modemi pentru a dovedi inexistența 
sau existența generaţiei spontanee trebue să se adreseze mijloa- 
celor de a face cunoscut simţurilor noastre infiniţii mici, organici. 
Intr'una din comunicările sale, Bechhold spune : se ştie, că o mo- 
leculă are un diametru de 0.2 la 1 megamicron, adică de două zece- 
milionimi pănă la o milionime de milimetru. Cu toate că molecu- 
lele cele mai mari nu au un diametru decit de circa 5 ori mai 
mare şi deci un volum de 125 ori mai mare decit cele mai mici 
molecule, cunoaştem azi totuşi mai multe sute de mii de molecule 
diferite. Nu s'au văzut niciodată particule de această micime, dar 
prin proprietăţile şi prin comportarea lor se cunoaşte structura și 
mărimea lor. Tot ce se poate observa mai mic cu microscopul și 
nora încă forma sa, este puţin inferior lui o miime de mm. 

tră aci toate micile bacterii şi alte ființe vii simple. Spirochetul 

, cauza sifilisului, de pildă, este un fir, gros de abia de o mi- 

me de milimetru. Intre aceste formaţii vizibile la microscop şi mo- 
leculele chimice cunoscute, există un enorm spaţiu de despărţire, 
care imbrățişază domeniul coloidelor, 

Coloidele constitue puntea de trecere între lumea inanimată 
a moleculelor chimice şi lumea organizmelor. Aceste sînt conside- 
rațiile lui Bechhold, luate după achiziţiile cele mai nouă. din chi- 
mia fizică, rezultate adoptate de aproape toţi autorii. Chestiunea 

eneraţiei spontanee, posibilă după unii în această lume a coloi- 
elor, a căpătat actualitate odată cu cercetările asupra bacterio- 
fagului lui D'Herelie, Aceste cercetări au dat naştere la multe ex- 
periențe şi ipoteze, D'Herelle, care a studiat cu deamănuntul fe- 
nomenul de bacteriofagie, a ajuns la rezultate care nu pot fi igno- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 160 


rate, cind se vorbeşte de infiniţii mici organici. Dar ce sint 
fond aceste fenomene de bacteriofagie ?le redäm in getea 


S'a observat că în unele culturi de bact mai 

turile de bacterium coli, microb care trăeşte er ales pre 

nul gros, al omului, apar adesea după un anumit timp nişte spa- 

ţii, nişte goluri circulare care cu timpul se măresc. Dacă se ia sub- 

stanța din aceste goluri, pentru a se cerceta la microscop, dacă 

mai există bacterii, se vede că acestea nu se mai observă. Dea- 

semenea, dacă se prelevează din aceste spaţii, pentru a se face 

noui culturi pe agar-agar, se vede că aceste culturi rămîn sterile 

adică nu creşte nimic. Concluzia care se impune în urma acestor 

experiențe, e că bacteriile au fost atinse de o descompunere celulară. 

Dar ceiace face interesul acestor fenomene de bacteriofagie, 

e următoarea experienţă : Dacă se iau din aceste goluri particule 
provenite din „produsul descompunerii bacteriene, şi se pun pe 
culturi bacteriene proaspete, la punctele de inoculaţie apar noui 
goluri de bacteriofagie. Acesta e fenomenul lui D'Herelle în toata 
simplitatea lui. Explicarea lui nu este tot aşa de uşoară, Unii au 
spus, că bacteriile supracultivate mor prin fenomenul de plasmo- 
liză, întocmai cum prin deficitul nutritiv se topesc celulele cance- 
roase, în creştere rapidă. Dar această ipoteză nu se împacă cu 
forma circulară a golurilor. Această formă circulară ne spune 
că fenomenul de bacteriofagie se exercită dela centru spre ife- 
rie. Apai faptul că rezultatul bacteriofagiei, virusul lui D'Herelle 
poate aduce fenomene de nouă bacteriofagie în culturi noui ple- 
dează în sensul unui fenomen vital, reproductibil. Enderlein Kraus 
Henduroy, Lăhnis, autori pe care îi citează Schlăr, cred că în fe- 
nomenele de bacteriofagie microbii vii din culturi trec întrun sta- 
diu de dezvoltare subvizibilă cu schimburi nutritive antagoniste 
schimburi care fac ca germenii-mamă să cadă pradă produselor 
mortale ale metabolizmului şi metamorfozei lor subvizibile (antivi- 
rus), In sfirşit, se mai crede că fenomenul lui D'Herelle constă în 
producerea unei enzime de bacterioliză. Că-l concepem în primul 
sau al doilea mod, partea interesantă în fenomenul lui D'Herelle 
€, că el se petrece în lumea infiniţilor mici, acolo unde se face 
atingerea între lumea animată şi lumea anorganică, “unde nimic 
raa ne dovedeşte, că nu se pot petrece fenomene de generaţie spon- 


ee 
Un pas mai departe în această chestiune s'a făc 
toda lui chhold-Vilia, metodă prin care se fac ie e 
nile infinit mici. Bechhold şi Villa au impins mai jos limitele vizi- 
bilităţii. Astfel pentru ei limita inferioară pentru a forma imagini e 
pentru virusurile filtrante de circa 200 mega-microni, aceia a po- 
pae de vizibilitate e de 2 mega-microni. 
entru a ajunge la aceste rezultate, s'a procedat asti i 
chem. Zeitschrift, Vol. 169, 4—6): Filtrare a culturii pe i ina 
berland cu ochiurile. strimte (reținerea microbilor vizibili şi a 


Rae 


mici = A ae 


g 


-IŠ Wi- 


LISJJAINN | 
2 1 OTTAI 


y 
i 


p 
+ 


I 
é- 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nsiunilor mai mari pe argila poroasă, trecerea formațiunilor 
subvizibile şi a constituanţilor mai mici şi mai fin dispersaţi ai so- 
luţiei, ca proteinele) ; filtrare a primului filtrat obținut printr'un ultra- 
filtru fin gelatinos Bechhold-Kânig (reţinere a factorului subvizibil, 
trecere a constituanţilor fin dispersaţi) ; tratarea cu aur a virusului 
rămas pe ultra-filtru, întinderea lui pe o lamă de microscop şi us- 
carea; încălzirea lui la flacără (astfel constituantele organice ale 
virusului tratat cu aur sînt arse, răminînd numai aurul care le-a 
îmbrăcat, sau mai bine carapacea de aur). Scheletul de aur al vi- 
rusului e şi el invizibil la microscop. Imaginea lui este renforsată 
printr'un procedeu particular, întocmai ca o placă fotografică prea 
slab expusă. 

Prin acest procedeu relativ complicat s'a reuşit la institutul 
pentru studiul coloidelor din Franckfurt pe Mein să se microfoto- 
grafieze bacteriofagul lui D'Herelle subt forma de discuri mai mari 
ca 35 mega-micromi şi mai mici ca 100 meg. micr. Au fost in- 
treprinse numeroase experienţe de control, care toate au dus la 
acelaşi rezultat. 

Rezumind şi căutînd a vedea ce e în fond fenomenul lui 
D'Herelle, vom răspunde că el constă în găsirea unei noi forme 
materiale, viabilă şi invizibilă, care în ce priveşte mărimea, stă la 
limita între un organism şi o enzimă, 

Bechhold, descoperitorul acestor noi formaţii, remarcă că una 
din princivalele năzuințe ale studiului coloidelor este de a urmări 
juxtapunerea moleculelor chimice în forme înzestrate cu structură. 
Nu se poate şti, dacă se va ajunge vre-o dată să se creeze con- 
diții în care materia organizată, vie, să se formeze din materia 

anică, moartă, 

Deocamdată se observă datele care se prezintă, pentru a găsi 


al coloidelor şi infiniților mici organizaţi. Astfel s'a făcut un pas 
mai departe în explorarea domeniului întunecos, cuprins între fiin- 
tele vizibile la microscop şi moleculele chimice, domeniu pe care 
chimia fizicală și biologia modernă îl cred ocupat de coloide. 

Nu numai atit, dar coloidele au o importanță covirşitoare în 
însuşi studiul materiei vii. Pănă acum citeva zeci de ani, nu se 
vorbea de coloide. Graham a fost acela care le-a definit (substanţe 
care în solvantul lor, apa, în general presintă o mișcare de difu- 
zie lentă, nu trec prin membrane poroase, nu cristalizează, au ten- 
dință de a da soluţii viscoase). Ele se deosebesc radical de cris- 


loide se bazează pe 
sînt compuse unele şi altele. Pentru cristaloide, moleculele sînt de 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 174 


ză un cîmp obscur, puncte animate de eri grea bea ca 


ar: ra a ogir coa faze din coloid. Să presupunem, că avem un 
acu ce, tite, ct en erat în et 
coloidul nu mai are electricitate, adică cî L anie MON Si, 
„a nd devine el 
starea Adu neaga e ruptă, particulele se alătură pain un pertn 
PRE ca è i se face atunci floculația sau precipitarea coloide- 
pe-a cu arina e regularizat de starea lor electrică. Dacă 
pna Ar > au acea mare importanţă în structura și fenome- 
mareei i, importanţă care le e acordată de toţi cercetătorii 
ore Beed gi Mn arme a avut genialul Goethe, cînd spunea că 
x materia rodi e sint la baza proceselor ce se petrec 
n concluzie, vedem ce atenție trebue să acorde bi 
e biol 
cunoasiert srloidslor, Spre me în corpul uman, materie 
poide DA e (su te proteice, glicogenul, Hi- 
le intră aici în proporția respectabilă de 50 
e a —60 | 
st find representat n primi 3 osul Substantele re 
e mesager „iar mediul interior, mediu în care 
(H n): ementele anatomice este de asemenea o soluție coloidalä 
ce chestiune de materie vie, zic fisiologiştii mod 
e le 
pan 2 chestiune de fisico-chimie a coloidelor poe peri 
general se poate zice, că menţinerea vieţii lică condițiuni ex- 
terne fi interne, în oror cu echilibrul urit 
portindu-ne la cele expuse mai sus, se pare - 
rea între materia vie şi materia anorganică nu ra a 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bitoa la început. Studiul coloidelor şi cristaloidelor, a infini- 
tilor id cu ai Cuvinte, 2 Nicat G Piire parte d vălul de mis- 
ter, care punea un fel de barieră între cele două feluri de centi 
Astfel concepția bătrinului ri ară care Te eikka yae d ve 
tribut divin, în afa = 
odată ai mult loc concepţiei umilului Democrit, ooral aon 
mecanistice a atomilor. Stoicii greci şi romani nu s de 
Democtit, căci în fizica lor materia şi forţa er inna y e 
late, fiecare dintre ele este o abstracţie. Materia că pu ir 
este punctul de plecare al tuturor fenomenelor. Filosofia natu : 
constitue după ei un panteism dinamic, care are materia ca punc 
de plecare şi suport. 
Doctorul Tudor Dumitrescu 


Miscellanea 


—— 


Voltairianism 


O nouă insultă a intrat în vocabularul, şi aşa foarte copios- 
al înjurăturilor. Cind voeşti să fintueşti pe cineva la stilpul infa- 
miei Îl tratezi de voltairian, 

Aceasta, in limbajul tinerilor mistici, care voesce să repare 
criza morală a ţării prin inocularea forțată a misticismului, însamnă 
pur şi simplu un om fără de lege și fără de onoare. O brută sen- 
suală şi instinctivă, de pildă ca Rasputin, e tratat cu toată in- 
dulgența, fiindcă obişnuia să-şi întovărășască toate infamiile cu 
cite o rugăciune, Şi apoi un astfel de tip, bandit şi mistic, amin- 
teşte de unii eroi ai lui Dostoewski și €, prin urmare, la modă. 
De cind e lumea religiositatea şi şov ul au fost cele două scu- 
turi sublime care au scuzat orice. 

In schimb bietul Voltaire e maltratat grozav. Un tinăr din 
scoala nouă asimilează foarte uşor termenii voltairian şi canalie, 

Aceste asimilări pripite au desigur, înainte de toate, drept 

iuşurătatea. Dar au mai ales incultura crasă. 

O foiletare sumară a unui manual de istoria literaturii fran- 
ceze ar putea să pue perfect lucrurile la punct, 

E adevărat că Voltaire nu e o fire extrem de entuziastă, Na- 
ivitatea şi dulceaţa nu sînt apanagiile sale. E o alcătuire sufle- 
tească uscată, rece, critică. Sarcasmul, ironia îl animă mereu. Dar 
convingerile sale sînt generoase. Şi chiar cînd întrebuințează sar- 
casmul e pentru a apăra o cauză nobilă contra unei sălbătăcii sau 
tiranii. Sint puţine spirite luminate în istoria lumii care să fi chel- 
tuit mai multă vervă, talent şi energie pentru a susține generozi- 
tatea, pacea, toleranța, mila, progresul. Puţine ori principiul civi- 
lizator a luminii şi îngăduinţii au avut apărători mai pasionaţi, 

„Acest om pe care tinerii noştri îl cred o babă cirtitoare, acră 
şi rea a fost mereu alături de tot ce e bun, nobil şi blind pe a- 


1i VIAȚA ROMINEASCA E 


"ar fi de mirat. 
it ele în valori pentru junii mistici ? N'ar i 

ii in e Sik Voltaire a fost prietinul luminii şi entuziastul zi 
gresului. E şi aceasta un mod de energie şi temperament. vâna 
sa mulțumit să cirtească numai, ci a indicat, adesea «SE Da rE 
idealurile în care credea. Pentru cei care mai cred = viliza 
are un rost, Voltaire e un exemplu eminent şi o cul tar „see se 
bilă. Toate acestea dacă nu ținem samă decit de pan n on 
dere al „creației“, „construcției“ şi a altor principii aere 

Din alt punct de vedere, din acela al nostru, ere g cafe 
iubim raţiunea, putem uita ori trece uşor oare peste spi ei 
şi dialectica sa ? Şi n'ar merita oare acest minuscul personaj, 


Cărţi nouă 
apărut 3 Mihai D. 
A în editura Casei Şcoalelor : Perspective de 
Ralea, cuprinzind studii despre : T. Arghezi, Lucia Mantu, Sado- 


, Cezar Petrescu ia 
Papadat- nt ceri Deea Pac Brătescu-Voineşti etc. etc, 
Preţul 49 lei. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Grigore Tabacaru, Pedagogia, Bacău, 1928. 

Autorul consideră pedagogia ca o teorie practică, alături de 
etică, politică etc. Ca atare pedagogia este o ştiinţă de norme, 
avind ca scop descoperirea și crearea de valori. Pedagogia nu 
este ştiinţă aplicată, fiindcă raportul de scop şi mijloc, unde in- 
tervine şi ideia de valoare, nu poate fi înlocuit pe deplin cu ra- 

rtul de cauză şi efect. Pedagogia nu este o aplicare a unor 

gi fixe, ci întrucitva o artă, deşi această artă trebue să țină 
sama de norme într'o măsură mai mare decit activitatea estetică. Nu 
este pedagogia ştiinţă aplicată și pentru alt motiv. Ştiinţele aplica- 
te nu-şi au un domeniu propriu de cercetare teoretică, ci se folo- 
sesc de rezultatele ştiinţelor teoretice, pecînd pedagogia are un o- 
biect propriu: cercetarea activităţii pedagogice, care e o realitate 
aparte, o realitate sui-generis, o funcţiune de cea mai mare înse- 
mnătate pentru viaţa socială, asigurindu-i continuitatea şi progresul. 

Domeniul pedagogiei aparţinind lumii valorilor, autorul in- 
cearcă să analizeze noţiunea de valoare, punînd-o în legătură cu 
timpul, care dă variabilitatea acestei noţiuni. 

În ce priveşte raportul dintre valoare pi scop 
valorile „sint mijloace care realizează un scop” (p. 
sta se adoptă atitudinea lui Somlo, a lui Hartmann, Eisler şi alţii, 
după care ideia de valoare presupune ideia de scop, și astfel se 
înlătură implicit celelalte teorii : ideia de scop poate avea ca pre- 
supunere ideia de valoare, scopul fiind o valoare „care a dobindit 
un conţinut determinat şi care devine realizabilă* (P. Andrei, Fi- 
losofia valorii) sau teoria lui Schwarz, după care conştiinţa valorii 
ni mea conştiinţei scopului, alteori însă nici nu e înto- 
vărăş e ea. 

Valorile pot fi, după autor, ideale şi reale. Valorile ideale con- 
stitue cultura, cele reale civilizaţia. Pedagogia este ştiinţa transfor- 
mării valorilor ideale în valori reale şi a idealizării valorilor reale. 

se pune prea mult preţ pe învățămîntul realist, omul nu va 


h). Prin pac 


pp 


176 VIAŢA ROMINEASCA 


poseda o adevărată cultură. De-aici nevoia educaţiei formale care 
să tindă la crearea de personalităţi, de agenţi de creare şi tran- 
sformare de valori. 

Aceste idei, care formează conţinutul capitolului | a lucrării 
analizate, sint aplicate în capitolele următoare: Pedagogia psiho- 
logică, pedagogia sociologică şi didactică. 

In didactică se ra A rng puternică ga io: 

ce din Wiirzbu ipe, r, Messer şi alții), 
e, în relief E e gîndirii pentru viaţa sufletească, pănă azi 
neglijată în favoarea conţinuturilor intuitive. De-aceia autorul cere 
ca treptele formale în predare să fie constituite nu numai din mo- 
mentele psihologice, care au în vedere acomodarea profesorului la 
psihologia copilului, ci şi din partea logică, deoarece trebue să se 
dezvolte la elev şi „o personalitate logică”. 

Deşi concentrat scrisă, lucrarea aceasta poate fi cetită cu fo- 
los de câtră învăţători şi studenţi, dacă se depune o oarecare sfor- 
tare, deoarece autorul operează cu noţiuni, pe care le presupune 
cunoscute, deci fără să le analizeze totdeauna conţinutul, ceiace 
ingreuiază înțelegerea textului pentru cei ce sint puţin familiarizați 
cu conceptele filosofice. bi ata) 


G. G. Antonescu, Psihanaliza şi educația, Editura Casei 
Şcoalelor, 1928. 

Doctiina freudiană a devenit atit de cunoscută şi populară 
incit toată lumea se referă la ea în explicarea gesturilor şi atitu- 
dinilor zilnice, chiar dacă nu-i spune pe nume, Ideile lui Freud 
sint îndeobşte cunoscute. Reamintim numai punctele esenţiale. 

Viaţa psihică e constituită din elemente conştiente și subcon- 
ştiente. Acestea din urmă, aparţinind mai ales ca ei afective 
au fost în trecut conştiente, dar pe urmă conștiința -a eliminat, 
fie din nevoi de utilitate individuală, fie subt presiunea opiniei pu- 
blice exteriorizate în anumite convenţiuni morale. Eliminarea nu 
e totală însă. Elementele eliminate, (retulate, după terminologia lui 
Freud), se refugiază în subconștient şi tind mereu să revină în 
conştiinţă. Dar conştiinţa exercită o cenzură morală, uneori mai 

ică, alteori mai slabă. In momentele de slăbire a cenzurei, 
de relaxare a tensiunii psihice tendințele afective ale subconştien- 
tului izbucnesc, provocind, în cazuri mai grave, izbucniri violente 
în aparență nejustificate, iar in viaţa de toate zilele producind lap- 
surile atit de obișnuite. 

Cind însă cenzura conștiinței e mereu trează A sei pin 

subconştiente negăsind o ieşire directă se deplaseaz 
pen Samsyn de conștiință, manifestindu-se astfel subt o formă 
deghizată. 


RECENZII 177 


e R — — “r E eea bastis ma SI, a A 


Se pot cita nenumärate exemple. Astfel se poate explica de 
exemplu afecțiunea fetelor bătrine pentru pisici, a celibatarilor bătrîni 
pentru flori, cultul „fecioarei preacurate“ la călugări, ideia de „mi- 
reasa lui Hristos“ la călugărițe etc. etc. Se ştie că Freud extinde 
explicaţia psihanalitică în toate domeniile vieţii sociale. Totul e 
produsul energiei afective subconştiențe, prin transformarea şi ca- 
nalizarea ei în direcţii acceptabile pentru viaţa socială. Acest fe- 
nomen, denumit de Freud cu termenul de sublimare, poate fi uti- 
lizat cu cele mai strălucite rezultate nu numai în patologia min- 
tală— domeniul iniția] al cercetărilor psihanalitice, ci şi în educa- 
ție. In adevăr, doctrina lui Freud a accentuat din nou că în viaţa 
sufletească nu se poate fixa un hotar precis între normal şi anor- 
mal. ŞI atunci, după cum psihanaliza nu formulează numai o te- 
orie explicativă, ci pune la indemina psihiatrilor şi un excelent 
mijloc curativ, tot așa, bazaţi pe psihanaliză pedagogii caută să-şi 
imbogăţească arta educativă prin noui procedee, intemeiate pe o 
pătrundere mai adincă în viața sufletească a şcolarului. În psihia- 
trie bolnavii sînt snbt influența medicului curant, în pedagogie a- 
ocan afiafi prin mijloace sufleteşti o exercită educatorii față 
de elev 

Cartea profesorului de pedagogie dela Universitatea din Bu- 
cureşti, restrinsă ca volum, conţine, în esenţă, doctrina lui Freud, 
ci! o expunere prealabilă a originei ei, şi aplicaţiile pedagogice 
posibile prin utilizarea fenomenului de sublimare. Pentru pedago- 
gie se desprind din cercetările psihanalitice următoarele lucruri: 

1) necesitatea cunoașterii integrale a sutietului elevului, deci 
şi a substratului psihic al conştiinţei lui. 2) metoda de cercetare 
inductivă şi introspectivă. Profesorul va arâta elevilor, prin ána- 
liza propriilor stări sufleteşti la prima vedere inexplicabile, cum Îşi 
pot găsi acestea explicaţia. Apoi, observind pe elevi li vă ajuta 
pe ei înşişi să se observe. 3) Ultima concluzie ce se impune e 
caracterul moral al doctrinei lui Freud şi posibilitatea aplicării ei 
întro masură extrem de largă în domeniul educaţiei morale. D. 
Antonescu apără psihanaliza de acuzaţia ce | s'a adus că arfio 
teorie imorală. Explicaţia unei crime nu este crimă. Şi tocmai trans- 
formarea tendinţelor afective subconştiente, primitive şi antisociale, 
în forţe de creație superioară, în mobile de viață morală şi so- 
cială, acest fenomen al sublimării, accentuat de freudieni, dă un 
sens de înaltă moralitate teoriei lor. In educaţia morală ca con- 
firmă din nou superioritatea educației bazate pe disciplina lber- 
tății şi nu pe constringere. Prin constringere cel mult se refulează 
tendințele primitive, nu se suprima. Prin educaţia Nbertăţii disci- 
plinate pornirile egoiste şi antisociale se transformă în potenţe 
morale, estetice, religioase şi ştiinţifice. Ca ultimă incheere, „rolul 
pedagogic al psihanalizei este de a ne face să cunoaștem şi să 
influenjäm integral sufletele elevilor noştri“, 

Stilul clar şi exemplificările numeroase fac lectura acestei 
mici lucrări uşoară şi agreabilă. D. Antonescu posedă un dar pe- 


12 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


ic prin excelenţă de a înfăţişa chiar teoriile grele în mod 
adn i oricărui cetitor cu o cultură mijlocie, fără a face conce- 
siuni în detrimentul nivelului ştiinţific al teoriilor expuse şi discu- 
tate. De-aceia lucrările publicate de d-sa sint de o deosebită uti- 
litate în mediul intelectual al ţării noastre. 
V. H. 


= 
L + 


Dr. loan Lupaş, Epocile principale în Istoria Rominilor, 
Cluj, 1928, (Colecţia „Biblioteca Istoricä“). 

Am mai spus-o și cu prilejul altor lucrări ale părintelui Lu- 
paş; d-sa, pe lingă o expunere limpede şi plăcută, mai are par- 
ticularitatea de a nu se feri de ideile generale. Ceiace pentru un 
istoric este o mare calitate, care îl pune la adăpostul multor erori 


de apreciere, 

Căci nimic nu e mai falş decit pretenţia istoricilor istorizanţi 
de a se dispensa de vederi sociologice de ansamblu. Nu face ni- 
meni Istorie fără a avea, îndărătul faptelor descrise, o oarecare 
sociologie, mărturisită sau nemărturisită. Istorie însamnă nu numai 
transcriere de evenimente, ci şi alegere, printre ele, a celor mai 
insemnate. Triajul implică existenţa anumitor criterii teoretice de 
selecţie şi de clasificare. Şi cind aceste criterii sînt alese la întim- 
plare, şi schimbate neincetat după umoarea autorului, se cade în 
păcatul empirismului și al arbitrarului, In plus, un asemenea sis- 
tem este metodologiceşte primejdios, căci, fiind inconsistent, scapă 
criticii, alunecă în faţa oricărui control ; și valoarea operei rămîne 
a atirna doar de talentul personal al autorului și de schimbările 
sale de dispoziţiune... 

lată de ce trebue să preferăm maniera riguroasă cu care pă- 
rintele Lupaș purcede la căutarea unui criteriu valabil pentru îm- 
părțirea în epoci a Istoriei Rominilor. Cu drept cuvint critică d-sa 
criteriile altor istorici. Aşa spre pildă pe acel al lui Onciul, care 
porneşte dela entitatea filozofică a generaţiei, de o durată de circa 
33 ani; trei generaţii fac un secol, trei secole o jumătate de epocă, 
pae Ia d MN: a apere că m poa primi o asemenea 
concepție magico-cabalistică a Istoriei. asemeni, autorul critică 
impărţirile unor a sau Xenopol, pentru că lipsesc de unitate. 
Se amestecă criterii organice (formațiunea unităţii poporului ro- 
min) cu altele pur culturale : influența slavonă, grecească, franţu- 
zească (Xenopol). Ş'apoi criteriul „influențelor“ este un punct de 
vedere cam secundar, care nu afectează decit o porţiune restrinsă 
din populaţia rominească. La d. lorga, observă părintele Lupaș, 
criteriul politic este la un moment dat abandonat pentru cel cultu- 
ral. Aşa dar iarăşi lipsă de unitate. ! Infirşit, criteriul pur cronolo- 


1 Este înduioșător idealismul clasificări! oficiale din licee, unde se po- 
meneşte de „lupte pentru neatirnare” dar nu şi de căderea subt atimarea 


- 


RECENZII 179 


pic e prea general şi prea pur-formal. Are însă avantajul că e ino- 
nsiv din punct de vedere al aprecierii faptelor, că, în plus, 
aşază Istoria Rominilor în cadrele Istoriei uni De aceia l-a 
adaptat şi d-sa, mai de demult, în cărţile sale didactice. 
A insă părintele Lupaş încearcă o sinteză a faptelor ro- 
mineşti. De aceia, la vechiul criteriu crono , voeşte să mai a- 
mai sociologic. In acest scop, d-sa se opreștela cri- 
umește organic, şi care,. în sociologie, se nu- 
meşte mai adesea morfologic. E vorba de tendinţele de unitate, 
atit în lăuntrul fiecărui voevodat, cît şi a celor trei voevodate în- 
tre ele, tendințele de integrare a celor trei state romineşti, şi vici- 
situdinile diverse ale acestui fenomen. 


Ideia centrală a părintelui Lupaş—idee care îi este cu deo- 
sebire scumpă-—e aceia a analogiei de evoluție a celor trei prin- 
cipate ; identitatea destinului lor istoric. lar criteriul de împărțire 
al Istoriei Rominilor în epoci este tocmai acela al tendințelor că- 
tră unitate. Să vedem întrucît o asemenea teză este îndreptăţită 
de fapte. 

S'ar putea face, a priori, următoarea obiecțiune : dacă intr'a- 
devăr au existat instincte unioniste în principatele romineşti, cum 
se face că (exceptind scurta aventură a lui Mihai Viteazul) dea- 
bia şapte veacuri au început ele a se realiza ? 

cît s'ar putea, tot a priori, refuta foarte simplu un aseme- 
nea argument. Poate tocmai pentrucă uniunea era săvirşită de fapt, 
realizarea ei de drept devenea un detaliu care putea fi mereu aminat. 
Prin faptul că exista o unire latentă, nu mai era aşa de 
o consacrare juridică a acesteia, care, în plus, putea avea felurite 
inconveniente de ordin politic în vremurile ci situația noastră 
nu era dintre cele mai sigure. 

Dar să lăsăm argumentele pur-teoretice, şi să urmărim pe 
părintele Lupaş în dezvoltarea ideilor sale. 


* 


Prima epocă din Istoria noastră este aceia pe care o nu- 
meşte „veche“, sau „epoca formaţiunii poporului romin* (pănă la 
descălecători, 1241). In acest îndelungat răstimp s'a format uni- 
tatea etnică a neamului nostru. Este, din punct de vedere al ten- 
dinţelor cătră unitate, faza poate cea mai impunătoare, în care 
Traci, Geţi, Daci, Sciţi, Hiri, Eleni, Romani, Mongoli, Germani con- 
lucrează —în măsuri neegale—la alcătuirea unei populaţii omogene, 
pe care veacurile 12-lea, 13-lea, o găsesc definitiv în ată cu 
privire la limba vorbită, la viaţa socială şi la moravurile ești. 


a 


A doua e , zisă „medie* e aceia a mare. rare politice, 
culturale, sociale şi economice a voevodatelor romine (pănă la dom- 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ se 


nia lui Mihai, 1593). In această perioadă, toate regulile de viaţă 
romiînească unitară, alcătuite în faza precedentă, tind a se conso- 
da în State consistente. E perioada  „descălecărilor“, a fundării 
de principate nouă, a alcătuirii de dinastii durabile. Trei voevodate 
mai mari apar atunci: Muntenia, Moldova și Ardealul, 

În decursul celor trei veacuri care compun această serie is- 
torică, vedem cum, între cele trei principate, necontenite legături 
se înjgheabă. Domnul muntean pet feude în Ardeal ; cel mel- 
dovan stăpineşte acolo cetăţi. ansilvania e ţara de refugiu D 
tru domnii pribegi, precum şi teatrul in care se uneitesc candida- 
turi de domnii nouă. 

Dar în afară de aceste raporturi reciproce, se mai poate re- 
marca o izbitoare analogie de situațiune şi de destin istoric între cele 
trei voevodate. Intr'adevăr, observă părintele Lupaş, tustrele aceste 
stătulețe şi-au întărit poziţia lor de stat printr'o victorie impotriva 
regelui unguresc : aceia a voevodului ardelean Borza (1291 —1315), 
aceia a „marelui Basarab“ eri stia aceia a lui Bogdan îm- 

va Drăgoșeştilor sus craiul maghiar. 
cari Dar nu numai Pret toată istoria următoare a acestei 
epoci de trei secole întăreşte impresia noastră că o adincă ana- 
logie există în devenirea istorică a celor trei principate.” 

Intr'adevăr, acest răstimp (1241—1593) este caracterizat prin- 
tr'o neîncetată năzuință de neatirnare, însoțită de inchinări cînd 
la Turci, cind fa Unguri, cînd la Poloni, dar în special la Turci 
şi la Unguri. 

La început, cind Turcii nu-şi arătaseră toată tăria, afirmă- 
rile de autonomie ale voevodatelor romine se produceau—după cum 
am văzut - în raport cu Regatul unguresc. Mai tirziu însă, odată 
cu “mările isbinzi ale Semilunii, politica se schimbă pentru toate 
trei voevodatele rominşti. Planurile de neatirnare sint ticluite şi 


Lu 

dovenilor o viaţă de Stat aproximativ slobodă tocmai pentrucă, 
dincolo de munţi, există un voevodat, tot rominesc, care insă scapă 
—din motive geografice—privigherii lor. Relaţiile fireşti ale Ardea- 
ului erau cu Statele creştine din proximitatea lui ; ceiace-l scotea 
din raza normală a raielelor eventuale. lată de ce „Turcul 'avea 
motiv să se teamă şi să fie cruțător cu Rominii, care puteau fi 
sprijiniți din partea Ungariei“. 


Aşa dar, tarea de cătră Turci a acelei neatirnări sui- 
eris, dar de efective, am datorat-o, în această epocă, 
Ardealului. Intr'atit de solidare erau aceste trei voevodate locuite 


de Romini. 

Dar iată un alt argument, încă şi mai probant. Am spus că Tur- 
cii lăsau Moldovenilor şi Muntenilor o oarecare quasi-neatirnare 
pentrucă se temeau de o mişcare filomaghiară cu ealul în cap, 
şi pentrucă i erau pe atunci încă putemici. Dar iată că Un- 
gurii Slăbesc, şi, după dezastrul dela Mohaci, Ungaria dispare. In 


RECENZII 181 
-Fad ee E N: 


locul vechii situaţiuni, începe una exact inversă. Ne-am aştepta să 
vedem o Înversare de situaţii şi în cele trei principate. Totuşi, sta- 
rea cea veche se menţine aceiași. Căci—dupăcum observă părintele 
Lupaş, „La 1544, Transilvania se constitue ca principat independent 
subt suzeranitatea turcească..., sultanul Soliman temindu-se de even- 
tualitatea Unirii Transilvaniei cu „pilucipaleie romine,.., preferind a se 
lipsi deocamdată de stăpinirea Transilvaniei, şi a se mulțămi din 
rtea ei ca şi din a Moldovei, cu unele daruri“, Aşa dar, schim- 
barea situației europene, departe de a modifica situaţia celor trei 
principate, dimpotrivà, le-o consolidează oarecum ; acum Transil- 
vania capătă o constituţie încă şi mai asemănătoare cu aceia a 
principatelor : subt o suzeranitate turcească depărtată, 
Pe menea doar prin oarecare sacrificii economice. Destinul is- 
al celor trei voevodate se apropie pănă la confuziune, şi a- 
ceastă apropiere apare ca o fatală necesitate a timpului —O Un- 
garie puternică,—-constitue o cauză de evoluţie identică; o Unga- 
m tza al ai o altă cauză a acestei identități de e- 
uţie... 
Singurele deosebiri între cele trei voevadate sint doar „de 
gan, în juţeala mai mică sau mai mare cu care evoluția se în- 
ăptueşte. In Muntenia, ea începe mai curînd (pentrucă Tara-Ro- 
minească cea dintăiu se lepădă de vasalitătea puterilor creştine), în 
Moldova ceva mai tirziu (pentrucă ea rămîne pănă dincolo de Ste- 
afli ph în j amah feudale a Ungaria şi Polonia) ; însfirşit, 
n Ardeal cel mai tirziu, pentrucă deabia d Mohac! i- 
tatea ungurească e desființată. "p7 sui 
a d M în shia de o ue ai E grad (care de bună samă 
considerente ce)—cea mai deplină identi 
în evoluţia celor trel Vavoda ls romineşti, a tal, cati 


A treia serie istorică părintele Lupaş o numeşte „epoca nouă“, 
sau „a tendințelor de unitate naţională, politică, religioasă şi cul- 
turală“, şi ține dela suirea în scaun a lui Mihai, pănă la sfirşitul 
revoluţiei lui Tudor (1593—1824). 

lată care este situaţia generală în timpul acestei perioade, 

Se poate spune că deceniile care au urmat bătăliei dela Mo- 
haci au marcat apogeul puterii turcești. De atunci încolo începe 
să i se pregătească declinul. Dezastrul dela 1524 redeşteptase 
creştinătatea. Asediul Vienei a dovedit nu că Turcii sint tari, ci 
că-s îndrăsneţi, şi mai cu samă că Creştinii le vor fi de-acum ne- 
cotenit superiori, Veacul dintre 1593 şi 1688 (primul din „epoca 
modernă” a părintelui Lupaş) este acela in care Unguri, Poloni; Austri- 
aci, Muscali, Romîni; urzesc, cu toții, machinaţiuni diplomatice și 
pregătesc oşti puternice pentru a răpune pe Otomani. 

Din punctul de vedere al celor trei ţări , noua schim- 
bare insamnă o reîntoarcere la starea dinainte de Mohaci. Ele vor 
reintra deci iarăşi în legături cu puterile creştine (care acum sint 


"ai 


aa VIAŢA ROMINEASCĂ —_—__ 


mai multe, pentru a deveni în cele din urmă un adevărat „con 
cert* european). Şerban Cantacuzino, Brincoveanu, Duca, Costan- 
tin şi Antioh emir, etc., sint reprezentativi pentru această poli- 
tică oportunistă, dar în ultimă analiză mai mult turcofobă. 

In limi generale, tendinţa, în tustrele voevodatele, este ca, 
prin sprijinul unei puteri creştine să se scape de Turci. Dar a- 
ceastă liberare se putea face mai iute sau mai lent, Mai repede, 
dacă un alt stat îşi oferea aripa protectoare, Un alt stat, ca bu- 
nioară Austria. Dar Austria, care consimte a lua asupră-şi desti- 
nele Transilvaniei, pierde ocazia—pe care i-o oferea cu atita in- 
sistență Mihai Viteazul—de a face același lucru cu celelalte două 
rincipate. Rezultat: Ardealul scapă complect de Turci. Şi invers: 

cipatele cad, deocamdată, mai rău subt Turci. Avem aci odi- 
vergență de destine istorice. Dar divergenţa are cauze identice, şi 
chiar consecinţi identice ; căci Ardealul scăpind complect de Turci, 
şi căzind complect subt Austro- hiari, nu mai putea continua 
multă vreme politica cea veche de ulă şi duplicitate diploma- 
tică. Trebuia să aleagă : ori deplină vasalitate, ori neatirnare de- 
plină, în scris modern. 

In principate, situaţia trebuia în curînd să devină în mare 
parte identică. Vecinii se înmul ră. Toate Puterile voiau să ne 
înghită, Dar protestau ceilalţi. ŞI, aşteptind evenimentele, cu toţii 
consimțeau să ne lase deocamdată în mina Turcului. Niciuna din 
marile-Pureri nu ne putea anexa ; poftele fiecăreia işi făceau e- 
chilibru una alteia. Așa că şi noi ajungeam la aceiaşi dilemă ca şi 
Ardelenii. Aveam de ales, între două perspective: ori suzeranitate 
numai turcească, ori, dacă scăpăm de Turci, independenţă „ă la 
moderne“, autonomie în sens apusan. ASI dar acelaş situaţie di- 
lematică pe care o întiineam și pentru Ardeal. Cu singura deo- 
sebire—deosebire doar de grad—că neatirnarea a venit mai iute 


A patra epocă e aceia pe care autorul o numeşte, „contem- 
porană“, sau „epoca înfăptuirii unităţii naţionale“, şi care se in- 


Dar aceasta ne amintește de o problemă pe care nu am a- 


RECENZII 


MENES, 


Din nefericire, spaţiul din această re i 
i , ce 
rr gen id Arp ape a ram recomandind, cu pie mg rea 
e nigra ina pas care, după cum s'a putut vedea, se recomandă 
D.1. $. 


sti 


Aug. Audollent, L'énigme de Glozel, Pari 
i , , Paris 1927, p. 
PEN R em Giozel, care în ultimul timp pare să fi fost Je 
a ia vită pentru unii savanţi, preocupă mai bine de doi ani 
ri a A pre arheologică franceză iar dela congresul de antro- 
lumea veistoricilar: premier Noe fa de > pape De 
mere notițe prin ziare şi "două articole pica mg e ppan ura 
D $ de d 

An- şi Arheologia* şi „Adevărul literar". Până la ode ui Sa 
rara mai pe apare ari aim rea La INA cunoscut cetitorilor „Vieţii 
s j udii, memorii sau broşuri 

sau publicat în Franţa pro sau contra autenticităţii Glozelului. Cele 


adevărată epopee : obiectele te erau aşa de curioase şi e 

moca, că la început nimeni E apnee eehed mite re 
ales că se aflau la o adincime mai mică de un metru. Morlet 
preîntimpină neîncrederea printrun sistem cu totul propriu de sä- 
pomi: o tranşee longitudinală cu alte perpendiculare, între care 
eisen virgin ca mijloace de control; în adevăr Salomon Rei- 
nach, Espérandieu, Loth, Depéret, toți dela Institut, şi alții încă au 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


făcut săpături în aceste locuri şi au devenit aprigi apărători ai 
Gilozelului, Primii descoperitori dovediră prudenţă în detașarea o- 
biectelor, deseori de mare fragilitate, de pămintul ambiant, dar ne- 
glijară să fixeze toate detaliile locului unde ele se aflau; acestea 
şi buna stare a altora li aduse la început, din partea multora, in- 
vinuirea c'ar fi fabricat ei înşişi aceste obiecte— mai apoi bănuiala 
rămase numai asupra lui Fradin. Audollent afirmă însă deld început 
categoric: „autenticitatea a ceia ce-au produs săpăturile nu mai 
face nici o îndoială pentru mine“, bazat pe faptul că unele obiecte 
de pămint ars sint străpunse de rădăcini, a căror convieţuire cere 
cîteva decenii cèl puţin; Car fi trebuit știința a mai multor savanţi 
pentru o falşificare atit de reuşită la documente atit de variate ca 
geh şi timp ; că pamintul evident n'a fost „manevrat înainte şi mai 
ales bazat pe mărturiile atitor alți specialişti: abatele Breuil la 
început, P. Viennot, vicepreşedintele Societăţii geologice franceze, 
Van Gennep, de Varigny, Leite de Vasconcellos, profesor la Uni- 
versitatea din Lisabona, pe lingă cei citați mai sus, 

Materialul găsit se poate grupa în două categorii: una cu- 
prinzind tipuri (deja) cunoscute, alta cu obiecte abia bănuite sau 
cu totul necunoscute. Din prima grupă fac parte instrumente din 
peatră tăiată sau şiefuita (virturi de lance, străpungătoare, răză- 
toare, galeuri găurite, şlefuitoare, topoare, inele de şist, pendan- 
tive), odiecte din os sau corn de cervidee, rişnițe, petre plate cu 
desene de animale şi o bogată ceramică din oale rudimentare, 
lămpi, mosoare, cărămizi, Originalitatea gisementului constă în a 
doua categorie, formată din bucăţi de pămînt ars reprezentind idoli 
curioşi falici sau bisexuali, vase purtătoare de măşti umane şi că- 
rămizi cu inscripti alcătuind adevărate texte, căci semne disparate 
se găsesc și pe unele obiecte. Şi Audollent nu avea încă cunoştinţă 
de descoperirile care s'au făcut după redactarea studiului său. 

Primul depozit s'a descoperit intr'o groapă, relativ mică (2,8 
pe 0,9) şi puţin adincă (0,40 m.), care păstra şi urme de sticla- 
rie, ceiace făcu pe Franchet să creadă că este vorba de un sim- 
phi cuptor de sticlărie. Audollent se'ndoeşte, căci sticla a provenit 
accidental în urma arderei ceramicei pe loc—fapt frecvent şi azi ; 
apreciind afirmaţiile învăţătoarei care-şi aminteşte să se fi desco- 
perit în groapă şi oase, precum şi cc cpr a două morminte, 
precizează că e vorba de un mormânt. pot distinge doua pa- 
turi: una vegetală superiicială şi'n care s'au găsit oalele fără nici 
o valoare şi pătura argiloasă cuprinzind amestecate toate 
de preţ, adevărata pătură arheologică ; altfel se scade adevărata 

ferului, care numai ar 

leshit industria sticlăriei. datei căreia aparține se poate 
a fixa fieoliticul vechiu, cel mai apropiat de azilian, interme- 
între paleolitic şi neolitic, după gravura unui ren, cum a fost 
H ne gerilreetn, mm tea ge dh 
al tenului, adică atunci cînd renul mai trăia în Franţa. O parte 
din aceste obiecte sint uzate, au fost folosite; altele sint noi, au 


E 
f 


RECENZII 135 


fost ulterior aşezate în mormint, iar mu i z 

fabricari de poeme t it mai tirziu s'au aşezat aici 
asele cu “masca umană fără gură apar şin alte 

finele neoliticului, cînd ferul Pepi n a ja AA aine gol 

găsit nici o urmă din acest metal, trebue să vedem în vasele de 

aici origina acestui tip, care figurează, după ingenioasa definiţie a 

d-rului Morlet, ideia morţii ce nu mai vorbeşte. Unii savanţi cred 

că e vorba de un depozit votiv; alţii îi atribue un caracter ma- 

gic, ca Jullian, care crede că ar fi o „officina feralis“ a unui vrăjitor 

galoroman din sec, III d. Hr, descifrind chiar formule latinești in 


inscripţiile depe cărămizi. Cum se explică însă apariția a 106 li- "| 


tere deosebite, cînd alfabetul latin era limitat la asin- | 


tem în faţa unei scrieri mai vechi ca toate alfabetele ute. | 


avand crede a recunoaşte cuvinte greceşii, colone i 
Hillier conchide pentru text fenician, a A lg peon 
cialist. Scrierea glozeliană aparţine primelor timpuri şi en strinsă 
legătură cu scrierile orientale din Egipt, Troia ṣi Transilvania: a- 
ceastă rudenie arată c'avem aface cu un nou alfabet egeian. Päs- 
trind oarecare rezervă asupra „glozelianului“ ca scriere şi indus- 
n na iog pa rr rin intrebarea de unde a venit sistemul 

anaţia unui r aut 
reprezentarea renului, de veche pe A gel pe-a 


Cele de mai sus fuseseră redactate. la finele lui Iulie şi a- 


ăruseră în „Correspondent“ dela 10 Noembre; la finele - 
luni Audollent adaogă o notă, menţionind publicaţiile i. 

rute în toamna lui 1927, rezumate fidel de „Mercure de France" 
cu discuţii „mai ales asupra autenticităţii, decit asupra interpretării 
staţiunii ; s'au întețit în special atacurile datorite lui Vayson de Pra- 
denne şi Dussaud ce învinuesc de falşificare pe descoperitori, 
contele Bâgouen, P. Saintyves şi Breuil trecut la adversari. Audo- 
lent închee broşura cu menţionarea anchetei comisiunii interna- 
tionale, „ai cărei membri fură aleşi nu ştiu după care criteriu“ — 
= eo cărei rar noi îl Cota şi probabil va fi pus tot 

atit 
Ue n poe: veală de prudentul apărător clermon- 


sfe 


Salomon Reinach, Glozel, La découverte, la controverse, les 
en nts, Paris, 1928, 45 pp.+-VII plange. i 
şi mai botărit, înverşunat chiar, apărător a Glozelului şi 
al dr. Morlet în special, e Salomon Reinach, cunoscut arheolog 
de temperament. Pe lingă o serie de articole, comunicări şi scrieri 
—cea din urmă „Ephémérides“. o rezervăm pentru altă recenzie — 
la 30 April tipăreşte a cincea ediţie a unei broşuri de populari- 
zare, 0 pledoarie pentru Glozel, lucru evident pănă. şi după ilustra- 
rea rau er orar. venind in ajutorul bunei cauze“, 
conversaţia undeva, e. destul se amin- 
tească numele Glozel pentruca să reinvie pe prea fraze de 


j 
f 


188 VIAȚA ROMINEASCA 


asemenea spirit îşi începe broşura Reinach, comparind vilva glo- 
zeliană cu sgomotul marei „afaceri“ (Dreyfus), de acum 30 ani, 
\ fără victime bineînţeles ; lupta între Occident „fi hent panim, o- 
rigina scrierii — între profesioniștii arheologi şi amatori, descope- 
ritorul fiind dinire ultimii. O veche prejudecată, numită de autor 
"de mult „mirajul oriental“, hrănită de Biblie şi sanscritism, fu răstur- 
| mată de Boucher de Perthes încă de acum trei sferturi de veac, 
descoperind cultura omului Ă ones în Europa vestică şi centrală, 
complectată în epoca neolitică în întreaga Europă. Dar vine cata- 
clismul potopului, după Biblie, occidentalul perde _ciştigurile cultu- 
rale, o nouă civilizație vine din Apus, de Fenicienii aduc al- 
fabetul pela-600 a. Chr. yira 
Intregei acestei teorii Glozelul opune : nu-i adevărat ! El do- 
vedeşte : că renul persistă în neolitic şi că scrierea apare in a- 
\ ceiaşi epocă şi regiune. Savanții contrariați răspund: 1) unii că 
`| descoperirile sînt frauduloase (Dussaud, Mortillet, Bosch y Gim- 
"pera, Evans); 2) că obiectele sint aduse din Orient (Breuil în pri- 
'mul ipostas) ; 3) că sint rămăşiţele unui vrăjitor galo-roman depe 
“la 400 d, Hr. (Camille Jullian). Primei pe, s'au raliat şi mem- 
(brii unei comisii internaționale în Dec. 1927, adunaţi apoi în la- 
nuar 1928 la Paris. Lor le-au răspuns glozelienii, din care Rei- 
nach dă o listă de 16 marcanţi, amrer bes w ts teo ra- 
muri de arheologie, preistorie, paleon ,g TA 
N'a exista! nic o criză catastrofală la finele paleoliticului, 
renul a dispărut pe încetul, iar omul şiefuind peatra şi inventind 
ceramica neolitică a ajuns la invenţia scrierii prin semne lineare, 
asemenea celor din Grecia şi Fenicia; dispărută în epoca mega- 
litelor din Occident, probabil ök ai mm aeriana ară 
tale— poate Celţii,—care au f e a 
est, unde au fermentat civilizațiile antice (părerea lui Reach). Po- 
vestirea desfăşurării săpăturilor dela Glozel, care urmează la Rei- 


nach, o cunoaştem din recenzia anterioară, trecem peste ea. Nu) 


s'a găsit nici o urmă de metal, nici o monetă romană, nici un 
hîrb celtic, deci e cu totul exclusă o staţiune galo-romană. j 

Ocupindu-se de materialul adunat, 1500 obiecte scoase în 3 
ani numai de Morlet şi Fradin, cu cuțitul, Reinach remarcă dife- 
renţierea extremă, ce respinge „fabricarea“ în serie a falşilicato- 
rilor de azi, precum şi originalitatea fiecărui exemplar. Dintre pie- 
tre silexul lipseşte aproape complect, sînt premi cu inscripții şi 
gravuri de animale, niciodată omul ; inele de şist cu inscripţii, pro- 
babil cu rost re ; harpoane în os sau citeva bu de oase á- 
nimale cu gravuri ; schelete omeneşti nu sau găsit, distruse 


periostului şi grase. 
la iveală surprize : idoli neolitici fără gură pe vase foarte rudimen- 
tar lucrate, care au rezistat presiunii pămîntului, fiind pline, şi fi- 
gurine bisexuale ; tăblițe cu inscripţii numeroase, din care s au pu- 
tut clasifica peste 100 semne, apropiate de alfabetele ceşti şi 
italiste—după Morlet, —de runicele nordice şi iberice—după Rei- 


RECENZII 187 


nach. Asupra datei s'a discutat de asemenea, Reinach fixează Glo- 
zelul pela 4000 a. Chr. după idolii neolitici, dar atribue o vristă 
mai nouă fazei magdaleniene din paleolitic. 

Autorul închee cu aceiași bonomie susținută; „pontifii se 
„Schimbă, dar templul rămîne şi se înfrumuseţează ; chiar greşelile 
„Şi reaua voinţa a unora s'au întors în avantajul său, crescînd, prin 
vilva controversei, mulțimea studioasă a 3 paren spre Glozel“. 
Pentru documentare prezintă pe planşe modele de inscripțiuni 
extrase din alfabetele iberice, libyce, runice, vechi feniciene și gre- 
cești, Iyciene, etrusce, ombriene, egipt , ebraice, palmyriene, 
samaritene, chaldeene noi, syriace, sabeene, etiopiene și nordin- 
dice în comparaţie cu semnele dela Glozel sau acele quaternare 
din alte 2—3 staţiuni mai vechi. 


La 


E. Cartereau, Glozel et sa signification, Questions de Chro- 
nologie et origines gauloises, Paris 1928, pp. 34. 

După cum se vede din subtitlu, autorul este partizanul celei 
de-a treia grupe, ilustrată doar numai de Camille „de a că- 
rui părere am amintit, anume că Glozelui e o chestiune galică. In 
două broşuri apărute pănă acum, acest fost inginer şi membru al 
societăţii preistorice franceze se strădănuește, cu o răbdare mai 
mare ca a cetitorului, să descurce secretele inscripțiilor glozeliene 
şi să ni le traducă chiar. N'am vrut să lipsim seria prezentelor re- 
cenzii de reprezentanța glozelienilor „galo-romanici“, dar în lipsa 
momentană a lucrărilor | ama ea am recurs la unul din puținii 
săi emuli. Autorul are toată bunăvoința de a ne lumina, afirmînd 
că avem a face cu locuința unui olar dela finele epocei galice, spri- 
jinit pe posesiunea cheei discifrärilor inscripțiunilor ce se rataşează 
unui aşa numit alfabet rodanian din sudul Franței. Două tablouri 

ice comparative cu caractere ideografice, cabalistice 
şi o figură descompusă a vasului cu siluetă complectează textul 
„de-o manieră sezisantă”, după expresia autorului anonim, sau poate 
chiar a lui Cartereau însuşi, din „Sumar“, Bazat pe cei 30 de ani de 
studii, poate să rezolve astfel prin Glozel şi alte faimoase ches- 
tiuni : Atlantida, Thule, prima fundare a Marsiliei de Africani, le- 
genda provensală a S-telor Marii. 

Respinge afirmaţiile lui Reinach şi Loth și ne întroduce chiar 
dela început în misterele simbolurilor în legătură cu toporul triun- 
ghiular marcat cu un T şi alte semne depe inele, aparţinind alfa- 
betelor orientale, care'n ia iau un caracter cabalistic. Ca să dau 
o pildă: toporul (hache în franțuzeşte) are orgina în litera ash 
orientală, vîrful de săgeată este Gh==viaţă, teth înseamnă chipul 
primei constelații văzută de om ; svastica chaldeană=viaţă și viaţă 
prelungită, de unde numelea vou; thot ajunge divinitatea cat 
ratrice universală, la Gali Tent-Athes... şi așa mai departe. 
dela Glozel nu este o reproducere după un animal autentic, ci nu- 


188 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mai evocaţia mistică a unui animal baltic; vasele cu mască sint 
o pm galică a primelor incercări ceramice ; harpoanele 
în os sint talismane, nu obiecte de folos, de aceia au gravate un 
U, semn cabalistic; bobinele și fusaiolele idem. lar celebrele tä- 
bliţe au putut fi cetite, după sistemul oriental dela dreapta la stinga, 
descoperind- uneori formule profilactice, astronomice sau de alte 
rosturi talismanice—Glozel nu e oare aproape de Vichy, cetatea a- 
pelor binefăcătoare ? Digi ae 
In al doilea tol se bazează pe un si paleogr 

coperit în Galia rac care l-a numit rodhanian, combinat cu la- 
tina, pe care- il întrebuințează şi vrăjitorul dela Glozel. Deci tre- 
bue să distingem şi caractere alfabetice în semnele cabalistice a- 
mintite mai sus ; astfel putu ceti numele lui Dionys, zeul grec bi- 
sexual, Axyh = Atue, zeu iocal, Atousates ect. In idolii bisexuali 
recunoaşte cultul lui „fascinus“, phalus, care persistă în tot Evul 
mediu, susținut chiar de biserica catolică ; vasele cu mască re- 
ptoduc bufnița, idolatrisată şi'n Galia pănă tirziu. Este vorba deci 
de atelierul unui vrăjitor străin, care lucrează rudimentar uneltele 
meseriei sale în legătură şi cu unele credinţi locale; invasia: Roma- 
nilor l-a silit să-şi părăsească în grabă depozitul. „Preistoria e 
moartă ; trăiască magia“—iată concluzia lui Cartereau. 


- 
+ kod 


E. Cartereau, La mise au point de Glozel, après le rap- 
port de la com. intern, Paris 1928, pp. 18: 

Pentru complectarea afirmațiilor de mai sus, Cartereau ada- 
ogă o critică, de data asta uneori foarte justă şi cu mai mult simţ 
real, a raportului comisiunei numită de congresul dela Amsterdam 
şi a altor antiglozelieni. 

Descoperirile noi făcute de comisiune complectează 
sale anterioare, cărămizile au fost îngropate cu grijă rm u- 


—tatul absolut autentic. E ă. pre comisiunii 
ca e cele două morminte sint fab recente erei ani numai pe 
o ă iune a păturii arabile, ce survine foarte uşor şi la 


ă RECENZII 189 
— e li 
Germain, că striurele pe oase sînt recente fiind făcute cu un virf 


metalic, îi foloseşte, întrucît apropie aceste obiecte de epoca galo- 
romană, cînd se cunoştea şi ferul, In alte recenzii vom continua 


literatura glozeliană, 
P. Constantinescu-laşi 


eiia 


Virgil Şotropa, Zavera din 1821 şi regimentul năsăudean. 

Este o scurtă lucrare, (H .) extrasă din „Anuarul Insti- 
tutului de istorie naţională“ IV. du-se pe un însemnat număr 
de acte, documente şi condice militare grănicereşii, autorul eluci- 
dează marea îngrijorare de care au fost cu rinşi opresorii de ieri 
ai Rominilor transilvăneni şi bucovineni, A timpul räscoalei lui 
Tudor Vladimirescu şi a zaverei greceşti dela 1821. 

izbucnise răscoala lui Tudor Vladimirescu. In fruntea corpului 
de armată austro-maghiară dela Sibiu era locotenent—mareşalul 
baron Emanuil Schustek. Incă dela începutul primelor mişcări din 
Muntenia, a trimis ordin din porunza împăratului Austriei, colone= 
lului Anton Zatetski de Robelswald, comandantul regimentului Il 
grăniceresc năsăudean, prin care se poruncia o cît mai strictă 
pază la toate punctele graniţei, ca nu cumva rebelii lui Tudor 
Vladimirescu să poată primi pe furiş arme și muniții. 

Alte ordine, date regimentului năsăudean, urmară, prin care 
nu se permitea intrarea în Ardeal, decit Moldovenilor, cu paşa- 
poarte dela agentura austriacă. Se ordona o pază mare asupra a- 
cestora, nu cumva să-i ademenească pe Rominii grăniceri în par- 
tea revoluţionarilor lui Tudor. 

Autorităţile austriace încercau să discrediteze acţiunea lui Tu- 
dor Vladimirescu în fața Rominilor ardeleni, 

Tudor Vladimirescu fusese omorit de cătră Greci, iar 
Ipsilanti, bătut de cătră Turci la Drăgășani, mulţi panduri şi ar- 
năuţi începură să invadeze munţii Rodnei. Alte ordine sosiră pen- 
tru Comandantul entului năsăudean, prin care se ordona să 
tie respinşi fugarii din Moldova şi Muntenia. După cum reese din 
documente, grănicerii acestui regiment avură mai multe ciocniri 
cu fugarii. 
upăce pericolul invaziei păru mai puţin ameninţător, se dä- 
dură ordine, ca paza graniţei să fie întreținută în mod normal, 

In cadrul acestei lucrări autorul publică o interesantă scri- 
soare a generalului Schustek cătră colonelul Zatetski, prin care îi 
comunica acestuia, că un oarecare capelan militar, Stoian Basiota, 
—care servise în corpul de volintiri sirbi, desființat în 1814,—a 
intrat în serviciul „rebelului stadoşau Todor Vladimiresko“. (sta- 
doschau==căpitan şi conducător de hoarde) Şi deoarece se temea 
că Tudor Vladimirescu va sădi duhul nemulțumirii şi revoltei prin- 
tre Valahii ardeleni, poruncia prin această scrisoare, că, dacă a- 
cest Basiota, ar călca pe teritorul regimentului năsăudean, să-l de- 


190 VIAȚA ROMINEASCA 


jón: Be mai ganada ak pt E ES Princi- 
paes a rA Împăratului Austriei că mişcările din 


limped teama ' 
rea vor fafluența pe Valahii din Ardeal, în mod primejdios 


Dar ai robs i altceva. umes name mE Ga 
se sfiau să accentueze ea nper e i pio xi 


Această scurtă lucrare, de o apreciabilă valoare documentară, 


lu, pune în clară lumină faptul, că 
preia nur pr oprit ere pdk. conştienţi de adevărul istoric, 


care trebuia să învingă odată. 


ics" 


Revista Revistelor 


Automobilismul in politica 
transporturilor 


pe la Taas şi la poli- 
un mare ca aduc 
tica transporturilor. 
Aceste două seca + de locomoție 
par e enu- 
lui şi ale tramvaiului O 
in America mai cu sami trenurile 
au trebuit să cedeze pasul automobi- 
iator care deservesc intregul com- 
Este sigur că Statul va fi în curind 
nevoit să se ocupe cu construirea 
directă sau cu concesiunea drumuri- 


mvae, 
Orice, astfel de intreprindere ar fi 
imposibilă din cauza cheltuelilor şi 
sacrificiilor financiare enorme pe care 
le-ar necesita. 
să pentru a remedia la toate aceste 


şi comercia 
(Roberto de Vito. Autotrasporti). 
Edgard Allan Poe şi Italia 


Poe a fost cel mai original poet 
modern şi toate viziunile sale de fru- 
sint eclipsate de concepţia 

unei ltalii etern magnifică, 


Poetul ap re En mareei omul 
care mulţimea l-a surprins in noap- 
de 6 Octombrie a anului 1849 pe 
bancă la Baltimore spronge mort 
foame, omul care a fost condus 
forța la urnele electorale a lui Za- 
charie Taylor şi care două zile mai 
tirziu a murit în spital, a devenit cel 
u 


erau italic- 


În timpurile moderne cind Oceanul 
Atlantic a mărit zona de na 
Mediterana a fost citva 

Rolul säu important în naţiu- 
nilor apare de abea în epoca expan- 


? 


ama VIAȚA ROMINEASCĂ o 


siunii imperialiste napoleoneene cind 
devine teatrul luptei dabite din- 
tre Anglia şi Franţa. 

Alte puteri euro au fost an- 
trenate în conflictele din jurul Medi- 
teranei și abia în timpul războiului 

ondial drepturile Italiei fură discu- 


Mediterana. 
Politica preväzätoare a guvernului 
italian actual este bazată pe princi- 
iile pactului din Londra care avea 
n vedere interesul vital al Italiei mo- 
derm 


In cotro merge critica ? 


i A See EI cret ra 
timp ù și care e 

rm dl intră anumită è- 
pocă a dezvoltării. Ori, această econ- 


cepție a lumii, bazată pe relativism, 
mu datează decit rien! al XVIIL 

în anțichitate n'au existat critici a- 
'devătați, ci ntmmai portretiști sau mo- 
rălişti, care nu se ocupau decit de 
; or, nu judecau tre- 
cutului, nici nu căutiu să recunoască 
valorile, Cel mult, c 


Boileau, ár fi lost poate cel mai 
mare critic francez, dacă ar îi 

e istoria literară a Leigo Totuşi, 
a fost om re N a sim- 
tit propia Jui epocă 3 „a prețuit cum 
trebuia, pe cel mai 
rani. In secolul trecut, se observă însă 
tocmai f 


aeiy Ptr ia — rial 
72 ÎN Mare DAB dă 


torie literară. 
icul care să 


trecutul şi si simta mobile poe T 
rar încă decit marele poet. Ag de 


identifică critica cu jtirn in- 
férmație, comit o confuzie. 


e. 
(Filippo Virgil. L'Italia e il Mondo). 


Foiletonul să inal, care intră 
subt rubrica cri nu e (cu rare ex- 
i) decit o dare de samă a pro- 
ducției literare cotidiane, destinat să 
satisfacă curiozitatea cetitorului, el e 
tot atit de departe de adevărata cri- 
tică, ca şi un fapt divers, chiar co- 
mentat, de un roman. 

Adevăratul critic trebue să aibă 
două facultăţi deopotrivă de dezvol- 
tate; o mare inteligență, care să-i per- 
mită să j 


i 
| 
i 
È 
; 


ligența şi intuiţia. 


T 
$ 
Š 


puu 
jint 
s "5: 
fn! 


;: 
i 
i 


g 
zi 
Ey 
Ei 
; 
$ 


2833 
au 
UPE 
253 iși 
i Eug 
LEUL 
Hi 


E 


A 


i 


À 


Senzul şi noțiunea de Europă 


N de Europä nu insamnă o 


unitate etnică, m spirituală. Inä- 


untrul limitelor ei, au avut loc multe 


gedie istorică, o jumătate din Eur: 
Sa aliat cu părți din Asia sau Ame- 
rica. 

Această noțiune nu Insamnä den- 
semeni o itate culturală, căci Eu- 
ropa a creiat în America o cultură 
care prin substanță nu se deosebește 
prea mult de a ei, 

Dar dacă mu există în realitate o 


aite lumi itunle, există totuşi un 


in aparență, căci realitatea istorică 
nu vrea să ştie de logică, sint: ca- 
racterul războinic, acel creştin şi a- 
cel tehnic. 

Spititul european e înainte de toate 
rizboinie. Creșterea şi dezvoltarea 
civilizației europene din vremile pre- 
istorice, până în anul 1918, s'a inde- 
plinit prin războiu, Fiecare popor cu- 
ropean este războinic şi are în urma 
li ün trecut de glorie de singe. 
Atitudinea profund paci a unora 
din marile popoare ale Indiei sau Chi- 
nei, e necunoscută in Europa, unde räz= 
botul e o tragedie zilnică şi una din 
principalele manifestari. 

Spiritul curopean este creştin şi 
poate trăsătura Iul cea mai izbitoare 
e chipul cum printr'o constantă şi ml- 
nubată contrazicere a reuşit să con- 
cilieze creştinismul cu inclinările răz= 
boinice, Cea mai adevărată, mai mare 
şi tipică manifestare a spiritului eu- 
ropean au fost cruciadele, Spiritul 
creştin nu confundat cu o a- 
munită conteste, ci înțeles ca insuşi- 
rea de a recunoaşte umanitatea în 
orice ființă, chiar în străini sau duş- 
mar, Acest spirit sa manifestat in- 
tro anumită măsură în caracterul ji- 
zist şi universalist al Romei șia 
facut imposibile în Europa războl- 
nică, acele bestiale măceluri pe care 
Asia le-a cunoscut ades, À 

Totuşi, spiritul contemplativ şi i- 
dealul de jiubire a întregei omeniri 
de care e stribătută evanghelia, nu 
a putut în Europa impiedeca - 
èle, reuşind doar să indulcească în 
parte, felul în care ele sint purtate. 

Dar europeanul nu € numai riz- 
boinic şi creştin, e! stăpineşte ma- 
teria, spaţiul şi timpul, e inventato- 
rul tehnicii şi al ştiinţei pozitive, 


REVISTA REVISTELOR 193 


care au adus o uriaşă creștere a pro- 
ducției economice, 

Cele trei trăsături pomenite ; creg- 
tini, războinică şi tehnică se in- 
tilnesc şi la popoare care nu au spi=- 
ritul european. Ceiace e caracteristic 
pentru aceasta e contopirea lor. Uma- 
nitarismul creştiu, excesiv chiar, se 
găseşte la unele popoare asiatice, 
care nu sint războinice nici nu po- 
sedă o tehnică. Spiritul războinic se 
întiineşte deasemeni la multe popoare 
asiatice şi africane, câre nu sint t- 
manitare sau tehnice, 

In America de azi spiritui tehnic 
predomină, în dauna acelui războinic 
şi umanitar, 

Europeanul tipic e un om armonic, 
care caută să-şi sporească în tihnă 
producția cu ajutorul tehnicii, dar 
pe care atavismul instinctelor îl face 
să se pindească la războlu şi în ace- 
laşi timp la Dumnezeu şi la umani- 
tate, El i = și pur războinic sau 
un pur pri tor şi nu poate renunța 
nici o clipă la aspirațiile lui ideale. 

Acei care cred că momentul păcii 
universale a sosit pentru Europa se 
nr aren Borneo aaa realiza u= 

tea ei spirituală, religioasă sau 
culturală, prin negarea datelor natio- 
hale, intilnesc o piedică de neînvins 
în natura înăscută a popoarelor la- 
tine ca şi germane, 

Unitatea spirituală stă mai presus 
dar şi înafară de luptele politice ca 
şi de faptul războiului. 

A cere ca spiritul războinice să fie 
extirpat din omenire pentru ca ca să 
ajungă ta unitatea culturali şi H 
tnală e axioma unei pseudo logici, cu 
desivirşire contrare dezvoltării isto= 


(Luigi Vali. Eurondinche Revue). 


Literatură şi Politică 


(Comunicare ia secția erară a Academiei 
de Arte din Bertin} 


Spiritul şi Statul sînt cele două 
mari forțe care îmbrățișează totul. Ele 
sint deosebite ca natură şi nu de 
ine ori sint nevoite să fie în conflict, 

tatul e determinat de un scop. Na- 
tura statului nu-e morala ci utilitatea, 
Spiritul e mora? in ste Insuşi. Morala 
nu apare În afară de spirit şi în ac- 
țiunile omeneşti ea apare mai puțin 
ca oriunde. în anumite momente ale 


13 


1% VIAŢA ROMINEASCĂ 


istoriei se pune chiar problema dacă 
activitatea morală în general este 
compatibilă cu natura omenească, In 
SD Se imi certe chiar 
că legea proprie a i ame 
neşti este forţa. Domeniul spiritului 

ceiace este panicat, etern, 


"Insă 

că ideia nu poate stabili acest rà- 
px realitatea I stabileşte. In pric- 
arta, religia şi știința au intrat 
intotdeaună în contact cu puterile po- 


care Sau supus mr peer aian 

în urma “spiritelor care mau cedat, 

Fichte, cu ale sale „Discursuri pentru 
germană 


națiunea na“ stă mai de 
cit Kant. “Învățăturile tul Fichte du- 
rează atit cit durează realitatea poti- 


tică pe cae se bazează şi la care se 
veteră In mr posma nu durează, 


manifestat prin faptul că deabia acum, 
de curind, subt republică, a fost fon- 
dati secția literară la Academia de 
arte. imperialismul prusian dinainte 
de războiu, privea cu neincredere li- 
teratura, pentrucă adevărata Titeratură 
a elorificat niciodată pe Kaiser, şi, 
deci, n'a putut niciodată căpăta incre- 
porta statului german, condus de Kai- 
st. Republica a creat fa literară 
A 


ţa Academia de arte din în şi e 
pat să acorde acestei ` cea 
măi mare incredere, pentrucă presu» 


pirhe că literatura germană actuală: ti 
este favorabilă și îi poate servi. Al 
pieren intre literatură şi stat sa! 

dè data aceasta prin concesiile: celui 
ajii turmă. Totuşi, literatura, ca ap 
t spiritului creator, independentă de 


statului, să! depăşească în aspiraţiile 
ei, Şi asta chiar er Statul îşi nP 
geşte -spiritul şi e să e ma 
parani n decit odinioară, Con- 
poate deveni acut cind este 


hiar ciad Statul e prietinos față 
de literatură, politica li poate fi încă 


mulţi: vreme mană, Antagonismul, 
aici, e mult profund și aproape 
iremediabil. In același dep i în care se 


inaugurează sectia, 

mia La arte “e De se cere ä 

ol apărarea 

Leea Pie Canrupaibil/latea lite- 

rel nefi definitia legea. aceasta 
oate, teoretic şi practic, atinge na 

teratur, dela cea, 008 9 bună B păni la 

cea proastă. Această tea poate 

fi foarte intrebuinţată 

politice. Cui altui decit i sei e 

rare dela Academia de arte ar 

buit să revie dreptul, rii re 

o operă literară este = fain nu demnă 

de a fi cetită ? Celace trebue sg de- 

oidă este numai 


nui 
intre literatură și po 
fel mai acut ca oricind. 

ma Mann. Die Vie. Runii- 
schi 


Literatura umilă de astăzi 


De. zece. ani incoace, evoluția” lite 
rară în. Stat ulte—s'a,, urmat. cu 
o. mare originalitate, Această evolu- 
ție s'a să aporna oricărei tra- 
diti: Ea nu sa a mici pe. planul 
poeziei nouă, nici pe acel al rtalis- 


REVISTA REVISTELOR 195 


mulni aşa cum ian practicat roman= 
cierii dela inceputul veacului al două- 
zecelea. Neorealismul american caută 
adevărul psihologic în afară de orice 
descripti naturaliste, în afară de one 
satiră socială. O psihologie asc 
o analiză sufletească aminantia. Dei 
artişti puri au croit drumal: 
Hergeshaimer şi Waldo pere in 
moran epocă realistă, aceștia doi, Waldo 
rank mai ales, au entat romanul 
cătră ficţiunea pură. In poezie, prima 
zar certe americană datează de rap gr 
mg paer sau şaisprezece ani, cu 
rea Lowell şi Imagiştii. Câtră 1920 
altă eflorescenţă poetică cu Malcolm 
Cowley, E. Cummings, etc. Efusiu= 
nea sentimentală şi reveria, în ae 
rica mai mult decit în 
fost inlocuite cu lirismul basat pe 
humor şi ironie. Stilul de telegra 
fără fir modern 


bine pom mers: n americane, Gertrude 
Stein este astăzi în fruntea acestei 
mişcări. — in romanul din ultimul tim 


indeplinit. 
năția şi fantezia predomină, sint 

romancierii Gilen:way Wescott, 
Hemmingway, John Erskinne cu 
Viața pri a Elenei dela Troia. 
In teatru a ii care contează este 
de mau cuadrapi fond, comica 

sau complicat, 

poate, mai mult decit repere Lite- 
ratura americană de astăzi, în ansam- 
blul ei, prezintă caracterele unei e- 
poci de tranziţie, pa ize mari se 


Notă asupra esteticel lui Proust 


Marcel Proust a în par- 
tea a doua din „Le T retrouvé“ 
un întreg eseu de o de pagini, 
cu privire la propria lui artă și la 

pagini din 
„Timpul regăsit“ formează un ade- 
vărat eseu asupra .— Thomas 


mar măr lume. Frumosul este. expre= 
. Aproape cu id rm termeni se 
exprim şi Proust, Proust recunoa 
valoare - estetică iei» 


descripti ai ainol simţul obiectiv pe sam 


literaturii de te "T bre 
Realitatea, in ii artistului, se 
PL armene pie Atentie d 
i intăuntrul sufletului 


despre o 
cu alte impresii şi formează uri 
ră nou, Stilul este 

care artistul poate. tace. contis 
nicabilă realitatea lui interioară. Mar 
rea orginalitate a lui Proust a fost 
că el nu sa mulțumit numai cua- 
ceastă proecție a hunii lui interioare, 
Prin opera lui de romancier, de i 


8 
A 
i 
| 
Fa 


de adevär poetic, 
prin conformitatea stilului cu impre 
sia. Estetica expresi 


seamnă numai a si i 
a i, ci şi a infe- 


pează toate facul- 
täțile simul. E Shiritul lui se libe- 
ei din devenirea empirică. Acea- 


rare o art În vedere Proust cînd vor- 
beşte despre „esenţa“ realității în pa- 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ginile din „Timpul regusk.* Proust 
nu vede aici o revelație a cunoaşte» 
rei ci numai o revelație de expresie. 
Revelația unei opere de artă e dublă : 
ea restitue atmosfera integrală a u- 
nei clipe trăite, şi lasă să apară ca 
în filigrană legile su'leteşti care con- 
duc lumea omenească, Arta poate fi 
un instrument de cunoaştere : ca ne 
face să are amr ceiace nu perce- 
ar ag E 


ex an re schim- 

pere pere a pa e evidenţa, Aa 
practică cit şi prin teorie, un prin= 
ciplu care ar trebui să servească de 
bază la toate esteticile viitoare. Anu- 
me : intimplările şi momentele vieţii 
noastre, acele care ne sint mai aproa- 
pe, pe care ie simțim mai adinc, care 
ne dau sentimentul existenții, nu sint 
transparente şi sint greu accezibile 
inteligenței, mai ales în clipa în care 
te trăim. Totuşi avem nevoie să po- 
sedăm în spirit ceiace am trăit cu a- 
devărat. Arta ne oferă mijlocul de a 
face accesibilă spiritului, de a interi- 


intirzie mult „într'un labirint ale că- 
drumuri nu puteau să-l ducă ni- 
căieri,* De la vrista de douăzeci și 
şase de ani îşi găseşte drumul pro- 
priu şi devine el însuși. Această des- 
robire, această evadare are loc cu 
volumul „Les jeux rustiques et di- 
vins", apărut în 1897. Mişcarea sim- 
bolistă dela sfirșitul secolului trecut, 
în Franța, a fost fără îndolala o miş- 
care de liberare. 

„Jocurile rustice şi divine" for- 
mează un strălucit rezultat al aces- 
tei mişcări. Regnier întrebuințează in 
acest volum versul liber cu o miăes- 
trie neintrecută. O poezie complexă, 
fără a fi obscură, plină de ecouri şi 


a 

crescută prin faptul că se petrece În- 

tr'o lume de ceață şi impreciziune. 

O realitate care totuși mi exclude, 

în expresie, precizia conturilor și si- 
nta desenului. 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Romane 


oriza zona aceasta iraţională, cu a- Cu „Les Médailles d'argile“, în 1900, 
jutorul unor facultăți cum e memo- Régnier păr! versul liber și trece, 
ria, a unor relațiuni cum e metàfora, brusc, la rigid şi clasic, la for- 


La Vie de Pierre Bost, Fai Ed. Nou- 
MN RE e oe a eg r aia 


relațiuni care constitue ni mele fine, cultivind mai ales sonetul. 1 gveimeate. care tutuşi în mici de falimentul acelei case pe 
> sensibile ale gindire Mul iy  4 o influenţă tardivă a lui veşnic să se între. care a -0 şi a cărei dezvoltare 
Proust a insistat mult în opera lui asu- arda: Adevărul este că, odată re- zărească „un suflet"—un s l-a costat atitea eforturi, Brugnon 
pra relațiior şi opoziţiilor care există ia făcută, Henri Régnier a tandru, afectuos, plin de farmec şi cu mai un alt faliment, acesta 
realitatea simțită” și realitatea vrut să stabilească din nou legătura care nai putea intra cu mult mai dureros şi anume. fali- 
indită. Menirea lui va fi fost să men- Intre trecut şi prezent. O sensibili- să-l iu bă mall mentul amorului şi cr mire 
o distincţie severă şi sigură între tate modernă turnată În formele tra- È A vie de John Eeng nä a cărții il intro 
ceiace e simţit ca real şi ceiace e diţionale. Régnier remunțind la ber- eas, „Ad ii o e desnădejde morală şi fizică 
conceput ca adevărat. metism și obscurism reintră în fúga- e sigur vieţi „e 1 care nu mai speră să se ridice 
n par cred en cam Nouvelle: Res qal Doe retea d raap Ea ama luri chiar, decit acela a lui John Keats, cu toate acestea Brugnon nare 
lui se continaă calmă- Publică m pri căt kr a face orice Aaaa rac ge 
ma tea cr «morometii eee e e Aa 2 A a ca Hyperieon-ului să fie iubit a fi crezut puterea sa limitată, 
Cu Ta Sanda e ailte" și „Le Miroir în cum ra wat in Anglia şi ag e 170 MAER Beau Said, 
Honi CD AREN Oo: pie me nr orgie el Me E Ee undo oste iooni sku gi amme alami Said, Nul unei concubine, a iost 
la 1887 cu poeme în care se stri- tot mai mult de viaţă, pără- prize eta e ggl încă de În nasterea sa prelerat ira- 
vede puternica influența lui Mallarmé. vechile reverii. Paul Sous le art telui său Mourad Prp aie 
Această influență era dealtfel! covir- Poezia lui se umanizează, deve- „DA Otenaal Son Ie aipat. O a e ano. AE M 
in toată tinăra generaţie sim- nind, astfel mai profundă şi mai pu- Ac dialog : . Paul Cia nirea părintească pae de 
de pe atunci. „Les poèmes  ternică. del îi dedica Simonei ul Marcelin resemnare cu care M e 
a AOA DO D AE, ME ee, ce Berthelot și a celor patru fi ai lui aceasta injuste „Sard, hotrașe 
legorie ṣi de taină, Totuşi poetul nu racter şi prin inimi ca şi părintele blinda, voluptoasa şi sfioasa 
lor; nu ream în nimic, vechile Dramă entară, mare totuşi prin 
apropouri o e nici anecdotele, grandoarea personajelor 
nici alegoriile, ci o discuţie precisă Humbourg, Chang, Êdi- 
şi poetică din care se d pe tion Le Cinema 5 
nesimţite concepţia a ṣa- carte este romanul „Jun 


C Claude ceastă Jun» 
vantului care nu numai înțelege na- * Siameze, şi este prefațat de d. 
tura, dar care o transtormă. ul Morand. «Jungla siameză este 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 
incă intactă. «Cind însă au- nesc arfi format din juxtapunerea 


E dt te pr d 
mu e, ta co 
fanatismului. 


tuturor animalelor a e în de- 
cursul timpurilor. 
Inima ar fi o Meduză interiorizată 
a rar a cărei pulsaţii sint asimi- 
cu bătăile inimii. 
Dr Voronofi, Les Cone- 
să arată foarte optimist. «Co de 


France» e dat consacrar d 
numindu-l profesc 'directorul 
boratorului și 


ai 
di 
ii 


| 
; 
FE 


i 


i 


Bibilutoea Valversl 


Bibliografie 


Pantelimon Diaconescu, Conferinţe Populare, Lucrare jscrisă dpen» 
tru folosirea preoţilor, învăţătorilor şi studenţilor la cercurile culturale dela 
sate, Edit. „Cartea Rominească*, Bucureşti, Preţul 60 lel 

|. Simionescu, Coasta de Azur, Cunoştinţe Folositoare, Seria C. No. 
32, Edit. „Cartea Rominească, Bucureşti, Preţul 5 tei. 

N. lorga, Cleopatra, piesă în 5 acte Edit, „Cartea Rominească”, Bu- 
cureşti, Preţul 75 lei. 

Pr. C. Dron, Valoarea actuală a canoanelor, Bucureşti, Tipogratia 
cărţilor bisericeşti, 1928. 

Colonel lonescu-Dobrogeanu, Formarea Deltei Dunării şi confi- 
garația ei veche, Constanţa, Tip. „Lucrătorii asociaţi”, Fără preț. 

Frasin-Negreşti, Adendruri ce ne mint, Buc, „Tiparul Rominesc*, 
Preţul 40 lei, 

Istoricul școalei superioare de Agricultură /Herăstrău- Bucureşti, 
inst. de arte grafice „Bucovina“, 1928, fără preț. 

C. Stan, Școala poporană din Făgăraş și de pe Tirnava, Sibiu, 
Tip. „Dacia Traiană”, Preţul 300 lei. 

Octavian Prie, O viişoară, piesă poporală în 3 acte, Edit. Ardea- 
lul, Cluj, Preţul 25 lei, 

Ing. Ştefan Mihăiescu, Probleme economice şi sociale, Institutul 
de Arte Gralice „Anişoara“, Bucureşti 1928, Preţul 50 lei, 


Reviste primite la redacţie : 


Roma No, 2; Revista generală a invăţămintului No, 6 ; Intrăţirea Ro- 
minească No, 18; Cimpul No, 12; Ţara de jos No, 3—4; Democraţia No, 
6—7; Natura No. 7; Solia Moldovei No. 13—24 ; Foaia Tinerimii No. 11— 
14; Bibliographie de la France, 1927; Buletinul Comisiei Istorice a Romi- 
nici vol. VII; Ţara Noastră No, 29—34 ; Transilvania No, 7—8 ; La Nouvelle 


~ 


tionarilor publici No, 6; Revista contribuţiilor No. 6; Vlăsia No. 31 ; 


Nations, No. 21—22; Independența economică, No. 1—2; Buletinul Uniunei 


dența economică No, 6—7; Corespondence 
Zorile No. 6 ; Foala plugarilor No. 6—7; Doina No. 2-3; Junimea literară 
No, 4—6; Revue internationale du Travall No. 1—2. 


Pentru Aufori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se inapolază; in schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 


3 va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţi! teh- 


nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugaţi să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de căâtră Direcţiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuese în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sint rugaţi să-şi redacteze manuscrisele 
definitiv şi citeț. 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cărţi etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


ORCI coco Coco. co PIPI <> 


CĂRŢI APĂRUTE IN ED. „VIAȚA ROMI ROMÎNEA 


G. IBRĂILEANU 
SCRIITORI ROMÎNI ŞI STRĂINI 


u, Coşbuc, Jean Bart > 
or T annia, L e Airomesem, 1e A ne cr, d- Nora, Demostene ije, Dulit 


Zamfirescu,  Macedonsehi, 
Marcel Proust, L. , Mas. Nordau, Tomas Hardy. 


PREŢUL 100 LEI 


G. BĂRGĂUANU | 
PĂMÎNT ȘI SOARE 


(VERSURI) 
PREŢUL 80 LEL 
STEJAR IONESCU 


DOMNUL DELA MURANO 
(NUVELE) > a i 


CĂRŢI APARUTE IN ALTE EDITURI, 


MIHAI D. RALEA 
INTERPRETĂRI 
Marcal Proust. — Note despre Rainer Maria Rike, —E. Fromentin: zi je 
La meariea bui Aaaa. Paue. Aabi AA Gide, — Pant Valery. — 6. „Send. — a 
ED. CASEI ŞCOALELOR i PREȚUL 45 LEI 


IONEL TEODOREANU 
INTRE VINTU RI 


Li y 


Weini 0 Ca STA Dicătaat 
ED. «CARTEA ROMINEASCA» 
DEMOSTENE BOTEZ —— ——- -ar 
ZILELE VIEȚI 1. 


(POEME) 
ED. «CARTEA ROMINEASCA» PREŢUL 60 LEI 


C: 5% 


1028. ANUL XX SEPTEMBRE NO. 9. 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARA ŞI ŞTIINŢIFICA 


SUMAR: 


Aşa a lăsat Dumnezeu. 
Franceza noastră. 


omman Stänoiu . 
încercare asupra mea răi romanului, 


an die NE 
Vasile V. Georgescu. 
Cezar 


Petrescu . . . . „Arunca, glima lacurilor. 
Nicolae Tolu. . Ă ._. Umanitarismul lui Tolstoi şi progromurile din 
Basarabia, 
A, Dominic . . . + + Cîntecul Pomului. 
Mihai D. Ralea. . „Memorial (Note de călătorie în Spania), 
NN. Tiron ., . .: SA Cronica internă (Modificarea legii de unificare 
arimintstrativă). 


Cronica externă (Pactul general de renunțare la 
războlu zis şi Pactul Kellogg). 
Cronica agrară (Organizaţia permanentă a mun- 
cii şi oieataniie A0 agricole). 
Recenzii: D. V. Barnoschi: Cârvunarii, Octav Botez, —Françols Mauriac: Le roman. Detav Botes,— 
1. Petrovici : Pelurite. Ştefan Gourge.—Dr. S. S Birpânesru : Teoria categoriilor, Mircea Matcaș.—Pau! 
le Cour!: A Foen eră d'ua monde perda; Emile Canly: Commentaires sur la pethiuinire de Pornic; 
. Caaly : Préhistoire de Pornic; Le gisement sonsmarin. P. Constantinescu- Iaşi. Emile Durkheim : 
Le Soclu ' Julien Bonneczse: Sciemte du droit et romantisme: O. Renard: La valènwr de in léi. 


Radu i 

Ea Revitol: „Fnk B. Kehogg” (Erufat Dourdin, La Rerne Hebdomadalre).— „Debuturite lui 

Maurice Harris s8sg—1838" (Jean Dietz. Aroue de Paris). —„Burnpa În 1938". (Pierre Mac. Orlan. La Reone 

des Vivant A Ary meii- lui Latouche” (A. Chabesseau Mercure de France). „Congresul dela Ham- 

hourg* (A, . Revne D Allemagne). „Stabilizarea trancnlui frances” (E, Mireanx, La Reone des Vioanti), 
cei 


de Materie, 


Const. I. Vişolanu . 


———_ —._.: 


ko — a a -s 


IAŞI 


Redacţia și Administrația: Strada Alecsandri 10—12 
1928 


Viaţa Romimearcă upare lunar cu cel puțin 169 pagini, — Abonam ntul în ţară un an 400 lei. 
jumătate au s00 lei.—Numărul so Iei.—Pentra tea intai] en an boa îel.— nmitate an oo lel.—Numă- 


rul Co lei. Pentra detalii a pe velta pagina următoare, 
Reproducerea oprită 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No, 10—12 
ANUL XX 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an,—trimițind 
suma prin mandat poştal. 

Reinoirea se face cu 0 lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sulere intrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1928 este: 
ÎN TARA: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . 500 lei 


Pentru particulari : 


Pe uñ aa .,. o o y E A. 
Pejumătate an . . .. . aoli 3 e e A 
D > E ce E EERE N 


ÎN STRAINATATE: 


Pe un în s oc a Eg I geura anao lei 
Pe jumätate an e E ve PE. 
(ham i e e E Pa a i 4: _ PO. 


Abonaţilor li se ucordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei, D-nii 
abonați sînt ați a trimite odată cu abonamentul şi 150 
lei anual co recomandării pentru ţară şi 220 lei pentru 
străinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă 
sesc in depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei co- 
lecţia, iar 1924, 1925, 1926 şi 1927 cu lei 300 colecţia. 


Administraţia. 


s E 


Aşa a lăsat Dumnezeu * 


—— - 


Tot satul Scaeți precum şi satele vecine aflaseră de cele pe- 
trecute în casa părintelui Ghedeon. Şi de aici tot felul de vorbe 


acest scop veniră grămadă la el, avind în frunte delegat 

n op pe şi 

„auzi gura cînelui şi sgomot de oameni mulţi în curte, 
Ghedeon îşi luä îndată anteriul şi papucii şi eşi afară. 
— Da' ce-i cu dumneavoastră, oameni buni? 

| — Părinţele, luă vorba delegatul, învirtind pălăria, noi ne-am 

vorbit cu toţii ş'am venit să te rugăm să-ţi faci şi sinţia ta un rost 

aa” Ga int Mini. că vedom Bob bine că ma mal mere ca chib 
cu fără niciun — 

pă şi cu fiitori căpătăiu—ca sărăcia 

— Ce „ţiitori“ te găsi, nene Ionică ? Ori visezi ?— sări Ghe- 

deon, ca muşcat de şarpe. 


* Un capitol din romanul «Necazurile Părintelui Ghedeon: 
preot la sat), care va apărea în curind, în editura «Cartea Romineastā». 
1 


“Ge 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


— De, părințăle, iartă-mă... da' lumea aşa vorbeşte,—răs- 
punse delegatul ridicind din umeri. 

— P'apoi, pintru asta nu e ruşine, părinte, că eşti om tînăr... 
şi să cere !—zise unul din grămadă. 

— Şi trebue o fomee la casa ruminului, “aşa a lăsat Dumne- 
zeu |—îi.întări vorba un unchiaş. 

leromonahul pironi ochii în prispa casei şi pe loc se gindi 
la mănăstire. Dar aducindu-şi aminte că e legat de satul Scaeţi pe 
un an de zile, oftă din inimă. 

— Şi acum... ce vreți dumneavoastră dela mine ? 

Oamenii se priviră între ei, se mai îmboldiră rizind, pănă 
deschise unul gura: 

— Să faci şi sinţia ta ce face toată suflarea, 

— Ce să fac? 

— Să-ţi iai acolea o creştină, să nu te mai canoneşti cu ba- 
bele şi cu unguroaicele. 

— Cum să-mi iau o creştină, omule? — întrebă călugărul, 
caşi cînd n'ar fi înţeles bine, 

— Să te insori I—strigară toţi într'un glas. 

Ghedeon se uită lung la ei. 

— Şi nu cumva mi-aţi şi găsit vreuna ? 

— Berechet! Şi văduve şi fete mari, dă care vreai şi dă 
care-ţi place! că la un priot, cine nu să indeasă ? 

— Numai să se poată !—zise ieromonahul, înălţind din umeri. 

-= Cum dă nu se poate, părințăle ? Cine e ăla să se pue 
contra ? N'a lăsat Dumnezeu aşa ? 

— Bine, bine, a lăsat Dumnezeu, dar nu şi pentru călugări... 

— Ai fost călugăr la mănăstire, taică părinte, dar aicea eşti 
la sat. Şi dacă eşti la sat, trebue să te dai după lume... că altfel 
nu se poate. 

După ce mai făcură haz aducînd vorba de unele vădane şi 
fete de măritat, din Scaeţi şi din alte sate, pe care le socoteau 
mai vrednice de preotese, oamenii plecară încredinţaţi că popa 
Ghidion—cum îi ziceau ei, are să se insoare,—și chiar îi scăpase 
vorba la urmă: „Să mă mai gîndesc"... 

„Oamenii cam au dreptate, se gîndi ieromonahul după ple- 
carea Scaeţenilor.— Singurătatea, o fi ea bună de mănăstire, unde 
sînt toţi la fel şi unde, de bine de rău, se face acolo o ciorbă la 
cazan şi o pine la pitărie. Dar la sat, unde se însoară toţi nes- 
pălaţii dela șaptesprezece ani și toți uncheşii iertaţi de bir şi de 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 20 


şosea, € greu să stai ca un cuc, Ş'apoi, o femee credincioasă şi 
harmnică face mult la casa omului,—îşi mai zise el, gindindu-se la 
necazurile trase cu cele patru slujnice. 

Dar cum o să se însoare el, călugăr? 

Ghedeon se scutură ca şi cînd ar fi alungat un gînd rău și 
făcîndu-şi cruce, scuipă pe Dracul: „Piei ispită !* Apoi, bucuros 
„Că a găsit scăparea: „Lelea loana să trăiască“, 

Se întimplă însă ca lelea loana de peste drum, care îl 
ajuta de cînd pleca o babă şi pănă găsea alta, se îmbolnăvise 
tocmai acum de „dropică* şi călugărul rămase cu casa vraişte, 
încercă el să-şi rînduiască treburile singur, ca la mănăstire, dar 
nu fu chip,—se dăduse omul pe boerie şi ii cădea cu greu s'o 
mai ia de unde o lăsase. 

Dar Dumnezeu nu lasă pe om în necaz, căci chiar a doua 
zi dimineaţa, cînd era mai amarit şi mai amărit că nu ştia de ce 
să se apuce mai întăiu—fiindcă nu-i venea să se apuce de nimic— 
tocmai sosi şi Leana cu laptele, foarte voioasă să-i dea o mină 
de ajutor. Deşi era zi de lucru, fata găsise cu cale să vie prime- 
nită, pieptănată frumos şi cu busuioc în cosițe. Ghedeon o privi 
amănunțit şi o găsi mai frumoasă ca pănă aici, După ce o mai 
întrebă cite ceva şi-i mai aruncă o glumă—aşa era obiceiul lui— 
o rugă să-i facă focul la bucătărie şi să-i aducă o găleată de apă. 
Leana le făcu pe toate întrun picior... şi acum nu-i mai venea 
sä plece, 

— Mulţumesc, Leano, şi... poţi să te duci, că te-o fi adăs- 
tind mă-ta... 

Dar fata luase un stilp în braţe și nu se mai deslipea de el, 

— Poate că ai să-mi spui ceva ?—o întrebă Ghedeon, vä- 
zind că nu se îndură să plece, 

Leana duse mina la gură, se făcu roşie ca focul şi rezemin- 
du-şi capul de stilp întrebă clipind din ochi: 

— E adevărat, părinte, ce s'aude ? 

— Ce s'aude, Leano ? 

— Co să te insori în curind. 

— Vorbe de lume. 

— Păi de ce vorbe, taică părinte ? Ce, o să stai așa? 

— Uite-aşa, cum mă găsesc! 

Leana aruncă o uitătură piezişă preotului, apoi strinse puţin 
buza de jos intrè dinţi. 

— E păcat, taică părinte, că eşti om tinăr! 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


i de bărbie, 
Ghedeon rise şi apropiindu-se de ea o apucă 
Fata se înroşi, mulțumită, şi arătă ieromonahului două rien 
dinţi albi cu puţină mămăligă aurie printre ei. Dar pe 
trase fără veste şi repede îndărăt şi-i zise mai aspru : 
— Du-te acasă |... 
Leana îşi luă sticla în care E ari şi plecă, La 
artă întoarse capul şi-şi arătă din nou 
k „Ispită !“—şopti călugărul, întorcind spatele. Şi vru să intre în 
casă. Dar n'apucă să pue piciorul pe prispă, cînd... hop şi pre 
altă fată mare, că vine „să-i ude florile”—deşi nu era nevoe, 
dăduse o stropitură de ploae peste noapte. Cind o văzu şi pe ea 
tot primenită şi dichisită, Ghedeon întră repede în casă şi sira 
uşa după el. Dar mavu astimpăr şi se uită pe fereastra ate 
Marița îşi sumesese poalele fustei pănă mai sns de pina des 
sind desgolite două pulpe virtoase şi cam piriite de soare. 
se aplecă să rupă o buruiană de la rădăcina unei flori, i-se săltă 
şi cămaşa înflorată pe poale... şi călugărul scăpă o vorbă tare. 
Fata îl simţi şi-şi intoarse capul: 
— Tot aşa e, cum s'aude, taică părinte ? 
— Ce s'aude, Marito ? 
— Că ai de gind să te însori... 
— Minciuni ! 
— Da” de ce minciuni, bre ? Ce o să stai aşa? 
— Aşa o să stau! ; 
Fata îl privi lung, încreţi buzele şi clătină, mirată, din cap : 
— Păcat! i 
— Da' cine o să mă ia pe mine; Mariţo?—o0 întrebă Ghe 
deon în glumă. 
— Hm! făcu fata lăsînd ochii în mi pa ar fi proasta aie 
să nu te ia, sinția ta, taică părinte 
" apită E zise ieromonahul iar. Şi plecînd de la PESETA 
se duse la bucătărie, de unde tocmai se strecura miros de = 
ars. Cind intră aici se luă cu minile de cap. Laptele eşise apro pe 
jumătate din oală, lăsînd dire pe pereţi şi pe mănușă şi est 
sea în băşici pe plita maşinii. Necăjit, Ghedeon apucă n e 
coadă ca s'o dea la oparte, dar, coada fiind încinsă, el îşi 
repede mina şi răsturnă din oală pe maşină şi restul de pe 
In faţa acestei nenorociri, ieromonahul îşi puse mîinile în ea 
şi începu să fluere a sărăcie. Cind îi mai trecu e rea -e 
girea cu apă caldă de pe maşină ca să spele vasele, ar 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 205 
pucă să înmoae spălătorul, că auzi paşi pe prispă şi se pomeni în 
uşă cu Stanca, văduva lui lon Gilcă—mort în răfboiu. 

— Ce e, Stanco ? 

— Său mina, părinte... Uite, venii şi eu ca să-mi ceteşti 
ceva... Da' ce faci, bre ? Auu L.. Speli vasele ? 

— Păi cine vreai să mi le spele, Stanco ? 

— Nu ţi-ai mai băgat nici o babă ? 

— Am zis dascălilor să-mi mai caute una. 

— E rău omu' singur... 

— Rău al păcatelor, Stanco. Şi ce ziceai că să-ți cetesc ? 

Stanca strînse colţul basmalei în dinţi şi răspunse rizind: 

— Uite... mi s'a urit şi mie cu văduvia ş'aş vrea să mă mă- 
rit focului odată... 

Ghedeon o privi în faţă. Stanca era cea mai frumoasă vä- 
duvă din sat. Nălticuţă, nici prea grasă, nici prea slabă, ochii verzi 
şi jucăuşi, gropițe într'amindoi obrajii şi—tinără. Cu toate că n'a- 
vea nici obişnuinţa şi nici pofticios la femei nu era, ieromonahul 
simţi că-i trece un fior prin trup. Se uită drept în ochii vădanei. 
Femeia se roşi toată şi-şi lăsă genele în jos. Călugărul se scutură 
ca de un gind rău şi începu să învirtească spălătorul pe smalţul 
unei străchini, rostind cu glasul cam schimbat : 

— O femee tinără și frumoasă ca dumneata, cred că m'are 
nevoe de cetanie ca să se mărite... 

— De !—rise Stanca, desvelindu-şi dinţii mai frumoşi şi mai 
curaţi ca ai Leanii, Apoi, uitindu-se pe furiş la Ghedeon il întrebă, 
încrețindu-şi buzele : 

— Da' bine, bre, uitasem... Par'c'am auzit o vorbă pin sat... 

— Că mă însor... 

— Păi, cam aşa vorbeşte lumea... 

— Vorbe, Stanco! 

— Da' de ce vorbe ? se miră şi asta. Ce, o să stai aşa ? 

— Uite-aşa ! 

— Păcat!,.. 

— Păcat, nepăcat, aşa scrie la carte. 

— Da' ce carte e aia, părinte, aşa proastă ? 

Pe ieromonah îl treceau sudori şi era cît pe-aci să poftească 
“ispita să-i spele vasele. Dar îşi luă sama și-i spuse scurt, la urmă, 
că acuma nare vreme de cetit molitve. 

Stanca plecă cu părere de rău şi Ghedeon o petrecu prin 
„crăpătura uşii cu ochii pănă ce nu o mai zări. 


206 AAȚA ROMINRASCĂ 


„Ispita !* — îşi şopti el iar, după ce o pierdu din ochi. 

Şi iar se apucă să învirtească spălătorul prin farfurii. Văzu însă 
că mare chef de treabă, Un fel de moleşală îi cuprinsese trupul, 
După ce se spălă pe faţă şi prin sin cu apă rece, îşi luă ante- 
riul şi bastonul şi plecă spre dascălul Stan. Dar cind să iasă pe 
poartă, hop şi epitropul, aproape să se isbească nas în nas cu el. 

— Ei, e vre-un rost, părințele ?—il întrebă omul, clipind și- 
ret din ochi şi dregindu-şi mustăţile cu mina toată. 

— Ce fel de rost să fie, moş Ilie ?—răspunse Ghedeon, fä- 
cîndu-se că nu înțelege. 

— Ei, te mai faci că nu ştii! Vorba noastră de eri, părin- 
telé : ţi-ai găsit vre-o una ? 

leromonahul îşi luă o mutră de om supărat şi-i răspunse 
scurt : * 

— Să mai mă gîndesc... 

— Ce să te mai gindeşti, părinte ? Parcă e vreme de gin- 
dit ?—Şi luindu-l de braţ, moş llie îi şopti la ureche: 

— Mi-a căzut mie una în mină... pă cinste! E a cîrciuma- 
rului din Dăneasa. li dă tat'său douăzeci de pogoane de arătură, 
o brişcă cu doi cai şi cu hamurile lor, zece mii de lei, bani în 
mînă şi tirsâul tot. Şi dacă nu te mulțumeşti p'atit, te mai pune 
şi tovarăș cu el la circiumă, că nu mai are decit un băeţaş—merge 
la şcoală. Da' să ştii că iai la casă om, nu şagă, Ei, ce mai zici 
acuma ? 

— E văduvă ?—întrebă călugărul cu gindul aiurea. 

Moş Ilie strimbă din nas: 

— Hm, nu e văduvă, chipu'... da' nici la socoteala ei dă fată 
nu este... Neam de oameni iuți ai dracului... S'a înşelat şi ca, de! 
ca fata mare... Că d'aia zicea tat'su: O lua-o popa aşa? 

Ghedeon privi pe epitrop drept în ochi: 

— 0 fi bună şaşa, moş Hie. 

— Bună, părințele!,.. Ei, vezi? Aşa-mi placi. Las'o la pä- 
catele de călugărie ! Şi... pă cînd o să fie ziua aia ? 

— La... Paştele Cailor l—răspunse Ghedeon, depărtindu-se, 

Epitropul se uită lung după el: 

— Mă prinz că popa ăsta mare sînge în trupu’ lui! De 
geaba minîncă trei pui de găină pe zi! Tiii, că nu mai sînt eu în 
anti lui! 

Negăsind pe dascăl acasă, ieromonahul o luă spre pădure. 
Nu se mai gîndea la nimic, — moleșala din trup i-se urcase parcă 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 207 


şi la cap, lenevindu-i mintea. Picioarele ise mişcau singure,țiar 
mîna dreapă lovea cind şi cînd cite o piatră sau cîte_un cine cu 
virful bastonului, ! 

In marginea pădurii, o femee tînără şi curățică sosise cu 
mîncare în coș şi făcea semne bărbatului ei, care cosea la trifoi, 
să vie să minînce la umbră. Omul îşi lăsă coasa şi o luă grăbit şi 
fluerind, peste poloage, Cînd ajunse la pădure îşi îmbrăţişă ne- 
vasta, apoi se clăti pe mini cu apă turnată de ea dintrun urcio= 
raş şi se aşeză turceşte să minince pe iarbă verde, Nevasta îl 
slujea rizind și glumind, iar el mînca vesel de parcă nici n'ar fi tu- 
crat pănă atunci în lipărul de soare... 

„Şi eu nici d'o babă ca lumea n'am parte !—se gîndi Ghiè- 
deon, cu tristeță. Apoi, înălțind din umeri: 

„— Aşa a lăsat Dumnezeu 1“ 

Şi simțind că 1 se coboară iarăşi o ceaţă şi o moleşală în 
suflet, mută picioarele şi intră în pădure. Deși era cald şi umbra 
teilor îmbietoare, nu se opri, Simţea nevoe |să tot meargă, fără 
să se mai oprească... 


Cind se întoarse acasă, erau ceasurile două. Cinele îi sări 
inainte, mort de foame şi de sete. Găinile şi puişorii căscau îm- 
prejurul trocului uscat, iar pisica îl întimpină mieunind de parcă nu 
mai mincase de-o săptămină. 

Ghedeon oftă şi deschise uşa. 

In casă—toate halandala. Patul, aşa cum îl lăsase cînd s'a 
sculat : plapoma boţită spre perete, cearşatul fugit dela un capăt, 
iar pernele, fără feţe, cu fulgii rinjind prin rărişurile tivului. Un 
papuc la marginea patului şi celălalt la fereastră; prosopul că- 
zuse din cui şi sta ghemuit în lighean, iar muştele, intrate în ro- 
iuri pe fereastra deschisă, puseseră stăpinire pe păreţi, pe tavan, 
pe masă, pe scaune şi peste tot. Gunoiul sta pe jos de se cu- 
nușştea urma piciorului, iar mătura bolea în tindă, alături de făraşul 
ruginit. 

„De, boerie mai e asta ?*“—își zise monahul. 

Şi, oftind, întră în bucătărie. Aci, ca şi în casă. Farfuriile şi 
străchinile—o parte spălate și nelimpezite, celelalte nespălate ; oa- 
lele şi crătiţile gata să mucezească ; maşina—cu stropi de mămă- 
ligă şi cu stirigie de lapte pe plită,—iar pe deasupra şi mai rău 
decit toate: niciun rost d'ale gurii... 


28 VIAŢA ROMINEASCA 


— Sfintă e femeia la casa omului !—se gîndi Ghedeon mo- 
țăind călăreşte din cap. Apoi, scuturindu-se ca de ceva rău, luă 
cîteva roşii din grădină, tăe o ceapă şi-şi făcu o salată cu oţet, 
pe care o mincă cu o napurojne, căpătată săptămîna trecută dela 
un mort. In loc de apă, — că nu avea la îndemină, — bău lapte 
bătut, cald şi cu miros de argăseală, adus în ajun de o moaşă. 
Şi, obosit şi amărit cum era, se duse în casă şi se trînti cu toată 
greutatea pe pat. La început i se păru că o să adoarmă numai- 
decit. Dar gîndurile şi muştele îi alungară somnul. Mai cu samă 
muştele ! Biziitul lor, care alte dăţi nu-l prea stingherea dela ho- 
dină, acuma îl întărita şi-i făcea rău. Deschise fereastra şi le dete 
afară cu prosopul, Apoi luă jurnalul şi se urcă din nou în pat. 
Cu oarecare greutate îşi spinzură picioarele, ca de obiceiu, în la- 
tele ce atirnau de grindă, şi începu să cetească... In vremea asta, 
două muşte rămase în casă, începură să bizie şi să se fugărească 
una pe alta pănă cind cea urmărită se lăsă pe pagina unde ce- 
tea sau, mai bine zis, la care se uita Ghedeon. Indată se cobori 
şi cealaltă şi începu s'o gonească peste rînduri. Călugărul, fără 
chef de cetit, le îngădui acolo şi se uită lung la ele. Musca ur- 
mărită fugea, în cotituri. Cealaltă sta puţin întrun loc, apoi se re- 
pezea să tae drumul celei dintăiu, care, sprintenă, izbutea mereu 
să scape. In cele din urmă fu prinsă, — dar... în loc să se ia 
la bătae... 

— Pănă şi muştele !...—strigă călugărul, scăpind cartea din 
mini. Apoi, încet: 

— Aşa a lăsat Dumnezeu... 

Seara cind Ghedeon tocmai îşi astimpăra foamea cu brinză, 
cu castraveți săraţi şi cu ce mai rămăsese la prînz din napuro ne, 
veni şi dascălul Stan. ~ 

— Aşa e, părinte, că e rău singur? 

— Vezi bine că e rău! Te-am rugat să-mi mai faci rost de 
vre-o babă... şi babă te-ai făcut. 

— Şi ia mai lasă-le dracului de babe, părinte, că nici de leac 
nu sint bune. Fă şi sfinţia ta ce face toată lumea. 

leromonahul se încruntă la dascăl, 

— Crezi dumneata că d'aia am plecat eu din mănăstire—ca 
să mă însor ? 

— Dacă nu vreai, rabdă ! De ce te mai plingi ? 

Ghedeon se uită la harababura din bucătărie şi oftă. 

— Căseşte-mi o baba, 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 209 
——————— 0 Oa 20 


— N'ai văzut ce-ţi fac babele? 

— Dar cele mai tinere m'ai văzut ce-mi fac ? 

— Prostii de muere! — răspunse dascălul, rizind pe subt 
-mustăţi. 

In această clipă se auziră mieunături de pisici în podul casei, 
apoi zurbă mare şi un țipăt straşnic. 

— Auzi părinte ?.. Pănă şi pisicile... C'aşa a lăsat Dumnezeu ! 

— Aşa o fi. Da' pentru călugări n'a lăsat Dumnezeu așa! 
— răspunse Ghedeon. 

Dascălul se gîndi o clipă, apoi se apropie cu scaunul de 
preot și-l întrebă : 

— Ce e mai veche, părinte: călugăria ori facerea lumii ? 

— Facerea lumii !—răspunse Ghedeon, mirat de întrebare. 

— ŞI... cine a făcut lumea? 

— Dumnezeu. 

— Da’ călugăria cine a rînduit-o ? Tot Dumnezeu ?... 

leromonahul făcu ochii mari şi răspunse îndoelnic : 

— Eu cred că tot Dumnezeu. 

— Nu e aşa, părinte! Să-ţi spui eu, dacă nu ştii, — zise 
dascălul biruitor.—Călugăria au rinduit-o oamenii, că Dumnezeu 
nu putea să lase aşa ceva, cînd El- singur a zis: „Creşteţi şi vă 
înmulțiți şi moşteniţi pămîntul“, 

— lar eu zic, că se cade ca noi să cinstim mai mult lucru- 
tile lăsate de Dumnezeu decit p'ale rinduite de oameni. 

Călugărul apucă un cuţit şi începu să toace repede cojile de 
castraveți depe masă. 

— Ei, acuma ce mai zici, părinte ?—întrebă dascălul, bucu- 
ros că l-a înfundat. 

— Pbate că ai dreptate, răspunse Ghedeon ginditor, 

Dar şi călugăria își are rostul ei. Şi eu am făcut un jură- 
mint, pe care trebue să-l tiu. 

Dascălul. Juă molittelnicul de pe fereastră şi deschizind la 
„Rinduiala călugăriei”, ceti la întîmplare : 

„Vei răbda tot necazul şi strimtorarea vieţii celei singuratice, 
pentru împărăţia cerurilor“, 
` — Ei, vezi ?—zise ieromonahul, bucuros că şi-a găsit o în- 
dreptare. 

Dar dascălul urmări cu ochii mai departe şi găsi ceiace căuta : 

„Vei petrece în mănăstire şi în pustnicie pănă în cea mai 
de pre urmă a ta răsuflare“. Pa 

j i HOT: 
f Gi j 
Bia i hy À L= 


Taa 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ei, vezi părinte ?—zise el, vesel. Va să zică este legat 
să stai singur, numai cită vreme ești în mănăstire. Dar odată ce 
ai plecat de acolo—s'a schimbat marafetu’! Trăeşti în mănăstire : 
să fii călugăr după carte ; trăeşti în mijlocul lumii: să te dai după 
ea, că altfel nu eşi la socoteală, 

— Dumneata eşti ispită, nea Stane!—zise Ghedeon ridicîn- 
du-se înciudat de pe scaun. 

— Dacă sint ispită, n'ai decit să rabzi, că eu babă nu-ţi 
mai aduc, Că ştii ce ai păţit cu babele... 

Şi dascălul îşi luă pălăria să plece, 

Dar călugărul îl trase de mînecă, 

— Stai şi-mi spune ce mai vorbesc oamenii, 

— Ce să vorbească! N'ai auzit eri ce vorbesc ? 

— Păi bine creştinul lui Dumnezeu, da’ "mai întăi de toate 
eu n'o să mă pot cununa... 

— N'are atace! Nici popa Miciţă din Prunişor nu e cununat 
cu preoteasa d'al doilea şi văd că ţine casă şi are şase copii cu ea. 

Cind auzi de copii, lui Ghedeon i se sburli părul. 

— Dar dacă o face şi a mea copii ? 

— Dac'o tace... n'ai decit să-i creşti l—răspunse dascălul ri- 
dicînd din umeri, 

— Ascultă, nea Stane, zise călugărul hotărit.—ţii numaide- 
cît să-şi bată Satana joc de mine ? Păi cine a mai [văzut călugăr 
cu cîrdul de copii după el?... la să faci bunătate şi chiar pe ziua. 
de mine să-mi aduci o babă—din pămînt din iarbă verde. Fie 
chioară, şchioapă, surdă,—numai babă să fie. De data asta îţi dau 
poruncă, nu te mai rog! 

Mult s'a mai frămintat Ghedeon în noaptea aceia pănă să 
se lipească somnul de el. Trei ginduri nu-l slăbeau : să Se însoare, 
să nu se însoare, ori să se întoarcă la mănăstire? Gindul cel din 
urmă ar fi eşit biruitor, dacă ieromonahul mar fi fost legat cu 
contract să stea cel puţin un an la Scaeţi. Așa, cu, toată părerea 
de râu, fu nevoit să înlăture gîndul cel bun şi să rămie cu cele- 
lalte două. 

Să se însoare ?... Să nu se însoare?... Rău ş'așa, rău ş aşa. 
Singur în lume—greu ! lar în doi,—alte rele se leagă de capul 
omului. Doamne fereşte, să nimerească vre-o scorpie de muere rea,. 
sau vre-una leneşă şi necinstită.., Vai şi amar de viața lui! Şi să-i 
mai facă şi niscai ploduri de copii... Parcă îi şi vedea țipind, mu- 
coşi, murdari şi cerind de mîncare... 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 21% 


Ghedeon încercă să-şi alunge gîndurile şi să adoarmă. In 
zadar se învirti cind pe o parte, cînd pe alta, degeaba îndoi per- 
nele subt cap şi se trudi să îndrumeze gindul pe alte căi,—som- 
nul parcă era oprit de vrăji să nu se apropie. Intăritat, aruncă pä- 
tura la părete, se cobori din pat, aprinse lampa şi se aşeză la 
masă, desbrăcat, să scrie citeva rînduri ieromonahului Porfirie, prie- 
tinul lui dela mănăstire ; 


lubite frate întru Hristos şi prietine Porfirie, 

Află dela smeritul şi iubitul tău prietin şi frate, care îţi tri- 
mite închinăciuni şi voe bună, că greu lucru şi cu anevoe de pur- 
tat este să iasă călugărul dela metania lui. Că în lume sînt ne- 
cazuri şi tot felul de ispite care îl pindesc în toată vremea, în 
tot locul şi la tot pasul şi nu-l slăbesc până ce nu-l zăticnesc 
dela datoriile lui şi dela sucoteala lui, 

Dacă ai şti tu, frate Porfirie, cum se Invirteşte, capul meu în 
ceasul acesta de noapte cînd îţi scriu, n'ai mai zice parohie la 
sat cit îi lumea ! Destul de amărit e şi borşul dela mănăstire, dar 
şi puii fripți dela sat fi-i scoate Necuratul pe nas şi pe urechi. 

Poate ți-oiu scrie altădată mai pe larg, că acuma mi-e min- 
tea zăpăcită şi gîndurile încurcate şi nu ştiu ce să-ţi spui mai în- 
tăiu. Numa” atita îţi scriu şi te rog din tot sufletul să te duci nu- 
maidecit la părintele stareţ şi la duhovnicescul meu părinte Meletie 
şi să le spui smerite închinăciuni şi sărutări de mini din partea 
smereniei mele. Apoi să-i întrebi numai atita: Călugăria este dela 
Dumnezeu lăsată, ori dela oameni? ŞI după ce-ţi vor răspunde, 
să-i mai întrebi încă : E slobod călugărul, fiind preot la sat, să-şi 
ia cumvă, sie-şi muere ? 

Vezi, fratele meu iubit, să iai aminte la ce-ţi vor spune ei şi 
mai caută şi tu prin cărţi şi să-mi răspunzi fără multă zăbavă, că 
în greu ceas mă găsesc, Nu te sminti de cele ce-ţi scriu, că din 
cuget curat îţi scriu, 

Spune închinăciuni şi îmbrăţişări fraţilor mei : Ioanichie şi Vi- 
sarion şi Paisie şi Martinian şi Varsanulie şi Pasarion şi Marchian, 
precum şi la toți care mai întreabă de numele meu. Şi, vezi, nu 
uitaţi să mă pomeniţi şi pe mine în smeriteie voastre rugăciuni 
cătră Dumnezeu. 

Te sărut cu frăţească dragoste şi-ţi mulţumesc mai dinainte 
pentru osteneală, eu, smeritul şi amăritul tău frate, 

Ghedeon leromonahul-Păcătosul, 
din mila lui Dumnezeu paroh în Scaeţi. 


j După ce mai ceti odată scrisoarea, Ghedeon o închise în 
plic şi, ca să nu-şi ia sama pănă dimineață, se imbrăcă şi o duse 
în miezul nopții la cutia dela primărie. 


+ 


Cind se deşteptă a doua zi. Ohedeon văzu fereastra rume- 
nită de răsăritul soarelui, dar pregetă să se ridice, în capul oase- 
lor deşi ştia că pasările curții îl aşteptau cu grăunțe. O moleşală 
mare îi stăpinea trupul. Căscă tare, se întinse şi iar căscă, dar 
nu se îndură să se dea jos din pat. 

„De-ar fi acuma o nevestică harnică, mi-ar aduce cafea cu 
lapte şi pîne prăjită sau cozonac, să le iau aici în pat, boereşte“, 
—se gindi el între un căscat şi un întins. Apoi, rizind, făcu o 
'sforțare şi se ridică pe marginea patului, să se încalțe. Cu multă 


„Atita ispravă am făcut şi eu în trei luni şi jumătate de cînd 
Sint paroh : m'am îngrăşat,—se gindi el cu ochii închişi, 

ŞI adormi din nou. 

Cînd făcu iarăși ochi, un roi de muște se inălţă de pe faţa-i 
asudată şi se aşeză pe păreţi. Soarele se uita pe deasupra brăci- 
narului perdelei de „americă“, ceiace însemna tă se apropie prîn- 
zul. Ghedeon se ridică repede, se încălță gifiind şi, luindu-şi an- 
teriul, eşi afară să dea grăunţe la pasări. 

Pe capul prispei îl aştepta răbdătoare o moaşă, venită să-i 
facă „apă“ pentru o lăuză. 

— De ce nu bătuşi la uşă, moașă Catrina ? Că eram deş- 
tept.. doar ceteam o carte, în pat. 

Pie- Apăi... nu mai bătui, părințelule, că am zis că te-ăi fi 
rostit şi sinţia ta... Şi de! oamenii tineri se scoală mai tîrziu... că 
am fost şi eu odată în dirdora sinţiei tale şi ştiu... 

— Se vede treaba că dumneavoastră la altceva nu vă mai 
giîndiţi, decit la însurătoarea mea !—se răsti Ghedeon, uitindu-se 


— Păi de, măiculiță, eşti tînăr şi frumos şi nu puteai să stai 
„aşa, părințelule, oricît ai zice sinfia ta. Că uite... e nevoe, maică, 
Să vie cu v'o treabă şi neveste mai tinere, că la un priot cine nu 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 213 
—————— "PAS DUMNEZEU O OSOS O 23 


vine ? Da' nu prea le lasă barbaţii, că de l.. eşti singur şi ești 
mindru şi voinic. 

„Haiti! mai auzii una !“—îşi zise ieromonahul făcînd ochii mari. 

După plecarea moaşei, Ghedeon luă porumb şi aruncă la pă- 
sări. Găinile—vre-o douăzeci cu toate, iar puii adunaţi de prin sat 
ca la vre-o patruzeci-cincizeci, veniră din toate părţile şi se arun- 
cară cu foame asupra roiurilor de grăunţe ce le cădeau de sus. 
Cocoşul cel mare, voinic şi împăunat cu toate culorile, se învirtea 
ingimfat printre găini, ciugulind cînd de ici cind de colo, mai cioc- 
nind cîte una care-l împiedica sau călcind pe alta care-i venea 
mai la indemină. După ce se săturară de grăunțe şi băură apă 
din troc, cocoşul o luă spre poartă, cu pas rar şi trintit de sus, 
iar găinile il urmară stol şi eşiră în drum să-şi umple guşile cu 
nisip de pe şosea, 

„Aşa a lăsat Dumnezeu !*—se gindi iar ieromonahul, pe care 
o soartă crudă îl punea mereu, de vre-o două zile, în faţa unor 
rîndueli ale firii în stare să-i zăpăcească întreaga fiinţă de om și 
de călugăr. 

După ce mai privi o vreme în urma găinilor, Ghedeon in- 
tră în bucătărie să vadă dacă i-a adus Leana laptele şi să facă 
focul ca să-l fiarbă. Ingindurat însă, cum era, se împiedecă de un 
lemn şi în căzătură rasturnă măsuţa pe care stăteau grămădite 
farfuriile şi străchinile şi le făcu zob. Doar o singură farturie scăpă 
sdravănă şi o strachină ruptă la gură, 

„Măi, măi, măi !—işi zise călugărul sculindu-se de jos—se 
ține și lumea şi lighioanele şi diavolul de capul meu, parcă ar fi 
înțeleşi, nu altceva ! O să le fac șieu pe voe.. şi ce-o fi să fie... 
că, se vede că Dumnezeu uită pe bietul călugăr după ce l-a scos 
din mănăstire ca să-i slujască. Ori se gîndeşte şi El la fel cu 
dascălul... 

Şi fără să mai stea la ginduri, se spălă repede, se îmbrăcă, 
încuie uşa şi puse cheia subt straşină, apoi o porni spre gară. In 
drum se abătu şi pe la dascălul Stan de-i lăsă vorbă că tot să-i 
caute o babă, că nu se ştie cu ce vine el de pe la Bucureşti. 


In mersul trenului ieromonahul nu se mai gindi la nimic 
Apucase loc la fereastră şi-i făcea plăcere să privească destăşu- 
rarea cimpului şi să fie isbit în faţă de vintul răcoritor. Numai în 
gară, cind se cobori din vagon, simţi că-i slăbeşte aproape de tot 


r 


f 


ATR MM CA E A E 


hotärirea cu care plecase de acasă. Felul de viaţă pe care-l ducea 
din copilărie, atitea lucruri ce i-au tot sunat la ureche un şir de 
ani, erau cit pe-aci să-l întoarcă dela gară îndărăt, cu cel dintăiu tren, 
Totuşi nu intră în sala de aşteptare, ci se urcă silnic întrun va- 
gon de tramvai. 

Cind ajunse în grădina dela St. Gheorghe şi văzu bilciul de 
mueret, dela fetiţe de zece-doisprezece ani şi pănă la babe intrate 
în anul morţii, Ghedeon se înveseli deodată : 

— Da' prost am mai fost! Trebuia să vin dela 'ncepul aici, 
să nu mă mai chinuesc cu amărite d'alea din Scaeţi. Că, la urma- 
urmei, se găsesc aici şi d'ale bătrine, nu numai tinere, cum m'a 
minţit dascălul. 

La drept vorbind, se gindi aşa numai într'o doară, căci ochii 
nu i-se puteau de fel opri la vre-o babă, Erau aici atitea tinere 
cărnoase şi rumene!  ” 

„La urma urmei... Dumnezeu a lăsat aşa!“ — îşi zise Ghe- 
deon. Şi punîndu-şi miînile la spate, porni agale printre pilcurile 
de femei şi de fete, trăgind cu ochiul în dreapta şi în stinga, să 
vadă care îi vine mai bine la socoteală, Deşi avea pintecele cam 
înfoiat, om de lepădat nu era Ghedeon-—chiar aici în Bucureşti. 
Capul rotund, cu păr lung şi castaniu strins frumos subt gulerul 
hainei, ochii căprii, limpezi şi blinzi, faţa albă şi barba mătăsoasă, 
iar pe deasupra tinereţea lui voinică, îi dădeau tot dreptul să fie 
luat în samă, Numai ghetele nevăcsuite, bastonul noduros şi lipsa 
gulerului scrobit îl dau de gol că trăeşte la ţară. Inchipuindu-se 
om frumos, ieromonahul era încredințat că numai un semn să facă 
şi toată grădina Sf. Gheorghe ar fi în stare să meargă la Scaeţi ! 

După ce se plimbă o toană încoace şi încolo, Ghedeon puse 
ochii pe o femeiuşcă slabă ca o blană şi gălbenicioasă, 

„Asta e bună, se gindi el, că-i trebue mult pănă să se în- 
graşe ca baba Paraschiva“... 

— Cum te chiamă pe dumneata ? 

— Reveica.., 

Cind auzi acest nnme, Ghedeon îşi aduse aminte de buclu- 
cul pe care i-l făcuse dascălul tot cu o Reveică şi strimbind din 
nas, fiindcă nu vrea să mai aibă numele ăsta în casă, trecu mai 
departe şi se opri în faţa uneia tinere de tot: 

— Cauţi serviciu, fetiţa ? 

— Cat l—răspunse fata încruntată. 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 215 


Călugărul o măsură de sus pănă jos. Cap frumos, fața ru- 
menă, trup plinuţ şi... cizme în picioare, 

„Se vede că e măritată şi a luat cismele lui bărbat'su* — se 
gindi el. 

— Ai bărbat, tăiculiţă ? 

— Nam! 

„Atunci să ştii că e săracă şi n'are ghete... Lasă, tată, că te 
încalț eu“, 

— N'ai vrea să te bagi la mine ?... Ce zici? 

— loi, ioi! la popă nu ne băghem l—răspunse fata răstit, 
iar tovarăşele ei se porniră pe ris, 

„Haiti ! Am dat peste liftă străină !*—işi zise Ghedeon şi se 
depărtă repede. Dar nu făcu zece paşi şi se pomeni în faţa unej 
namile de doi stinjeni şi groasă cit o sobă, 

„Asta-mi mănîncă toate găinile şi te pomeneşti că-mi mai 
trage şi vre-o bătae!",—se gindi el, rizind înfundat. 

— Caţi fimee, domn’ părinte ? 

— Nu! 

După ce mai colindă un petec, ieromonahul dete peste o fe- 
mee ca de douăzeci şi cinci de ani care şedea singuratică pe o 
bancă din spatele bisericii. Privirea blindă, faţa curată şi îmbră- 
cămintea-i îngrijită îl apropie de ea. lar cînd se ridică şi-i zise 
cu umilință „sărut mina“, Ghedeon nu se mai îndoi că a dat 
peste ceiace dorea şi se potrivea pentru el. 

— Umbli după serviciu, femee ? 

— Da, părinte, — răspunse ea, imbujorindu-şi umerii obrajilor. 

— Uite, una ca dumneata mi-ar trebui mie. Ce zici, o să 
'vreai ? 

— Sînteţi mulţi în casă, părinte ? 

— Numai eu singur. 

Femeea tresări şi se roşi mai tare. 

— Va să zică... la toate ?—iîntrebă ea cu ochii în jos. 

— La toate... vezi bine că la toate, că n'o să bag două! 
La mine e casă uşoară. 

In privinţa lefi se înţeleseră din două vorbe şi plecară să 
facă condicuţă, bucuroşi amindoi că şi-au găsit ursita. Dar cînd 
ea îi spuse pe drum că are un copil de trei ani, ieromonahul îşi 
văzu năruită toată bucuria, 

— Dacă ai copil nu poţi merge la mine, — li zise el, cu 
mihnire, 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Păi ce stric eu, părinte, dacă mi l-a dat Dumnezeu ?— 
răspunse femeea gata să plingă. 

Lui Ghedeon i-se făcu milă de ea, dar cind se gindi că sa- 
tul o să creadă că copilul e al lui, scoase repede o hirtie de 5 
lei şi dindu-i-o femeei „pentru copilaş*, se înapoe în grădină. 
După ce se mai uită fără chef încoace şi încolo, se pomeni cu 
un tînăr că se propteşte în faţa lui şi-l întreabă fără să-l salute: 

— Cauţi sîrvitoare, domnule părinte ? 

— Da, 

— No, apoi dacă e-așa, mere muierea mea... şi... să mă bă- 
gaţi şi pe mine la cai... 

— N'am cai, omule —îi răspunse ieromonahul. Şi porni mai 
departe. 

După multe tircoale date încoace şi încolo şi după ce mai 
intră în vorbă cu vre-o două-trei, mai mult ca să-și facă de lu- 
cru, Ghedeon zări lingă chioşcul de ziare o femee tînără, imbră- 
cată binişor şi cu pălărie in cap. Nu cra el cunoscător în astfel 


de lucruri, dar nici chiar atit, cit să nu-şi dea sama că altceva. 


mai bun nu s'ar putea găsi în grădina sfintului Gheorghe. 

— Să ştii, Ghedeoane, că asta e a ta!*—işi zise monahul: 
oprindu-se în faţa ei. 

— Ce aveţi pe aici, cucoană ? 

— Caut un loc ca menajeră— răspunse ea cu jumătate glas. 

— Nu vreai să mergi la mine? Că la mine e loc de traiu... 

Femeiuşca îl privi de sus pănă jos și văzîndu-i gulerul dela 
haină îmbicsit de grăsime şi ghetele cu noroiu uscat pe ele, îi. 
răspunse scurt: 

— Nu merg la ţară. 

— E sat frumos şi... 

Dar ea îi întoarse spatele şi se depărtă de chioșc. 

— Bătu-te-ar Dumnezeu de proastă! Ce să-ţi fac dacă nw 
vreai să trăeşti bine? Cu sila nu te iau eu, n'ai grijă!* gindi 
Ghedeon supărat. Şi intră în chioşc să cumpere o gazetă. Cum 
puse mîna pe ea întoarse numaidecit la pagina dela urmă unde 
ceti un anunţ : 

„Doamnă distinsă, 26 ani, doreşte a conduce menajul unui 
domn singur, prefer moşie”. 

— Să aştepţi pănă mi-oiu lua eu moşie |—îşi zise călugărul, 
mucalit. Şi mergind cu ochii mai la vale: 


„Doamnă tinără, franceză, germană, caută ocupaţie la domn 
bine situat". 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 217 


Ghedeon mai ceti odată, apoi, crezînd că a priceput, se gîndi 
mirat : 

— Cum poate fi cineva şi franceză şi germană ? Se vede 
treaba că tat'său a fost d'un neam şi mă-sa de alt neam... D'apăi, 
las'o încolo, că curciturile nu sint bune! 

„Menajeră germană, virstă mijlocie, credincioasă, gospo- 
dină, caut post. Adresa str. Georgescu al V-lea Nr, 6 bis. 

— Asta, da !—iîşi zise Ghedeon mulțumit.—Nemţoaicele, după 
cîte am auzit, sint femei de casă. Şi poate—mai știi comedia ?— 
învăţ nemţeşte şi m'aleg şi eu cu ceva din toate necazurile astea. 
la să vedem mai departe. 

„Doamnă tinără, drăguță, brunetă, blindă, sănătoasă, cre- 
dincioasă, familie bună, gospodină, gătitul la perfecţie, cresc pa- 
seri, caut loc la persoană singură, poate avea şi un copil, pre- 
tențiuni modeste. Sofia, hotel Avram, camera 49". 

— Asta şi mai şi—dac'o fi aşa !—se gîndi ieromonahul. ŞI 
îinsemnind cele două anunţuri, se duse mai întăi la Nemţoaică... 

O femee fără virstă, înaltă, cu gîtul cam lung, părul galben 
şi slabă-blană, îl întimpină cu gura căscată. 

— Bună ziua, cucoană. 

— Guten Tag! 

— Dumneata eşti care vreai să intri minajeră ? 

— Was? 

— Dumneata cauţi loc de minajeră ?—o mai întrebă el odată, 
arătindu-i cu degetul pe gazetă. 

— 0, ia, ia, ial—răspunse nemţoaica desvelindu-şi lopeţile 
din gură. 

— Mi-ar fi trebuit şi mie una aşa... cam ca dumneata, Dar 
dacă nu ştii romineşte... nici o treabă n'am făcut. 

— Ich kann nicht rumănisch ! 

— Dacă nicht... ce să-ţi fac? 

Cind ieși în stradă Ghedeon îşi aminti că Nemţoaica trebue 
să fie cel puţin catolică şi iși dete cu palma peste obraz. 

— Tii, cum nu-mi veni în minte una ca asta şi mai făcui 
de geaba atita drum până aici? Se vede că are şi dracu' vre-un 
amestec. Ucigă-te-ar crucea ! 

Luă tramvaiul şi se dete jos la hotelul „Avram“, 

Inainte de a intra, desfăcu ziarul şi mai ceti odată : Doamnă 
tînără, drăguță, brunetă, blindă, sănătoasă, credincioasă, gospo- 
dină...“, 

2 


218 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
ROEA O o 


Apoi, ridicind bănuitor din umeri, urcă scările şi bătu la No. 
49. Glas răgușit de femee îl pofti să intre. Cind deschise cu sfi- 
ală uşa, un val de miros neobişnuit îl izbi în nările nasului şi o 
vedenie diavolească fi mări luminile ochilor. O femee scundă, grasă, 
oacheșă, tunsă bărbăteşte, cu sprincenele văpsite, obrajii lustruiţi, 
buzele cărnoase şi roşii ca singele, sări din pat, pe trei părţi şi 
jumătate goală. La vederea călugărului, se rezemă de un scaun şi 
un strigăt uşor i se strecură printre roşul buzelor. Apoi îndată 
păşi înainte şi întinse mina lui Ghedeon ca pentru a i-o săruta : 

— Vä trebue menajeră, părinte ? 

Călugărul o privi sălbatic şi se gîndi la cuvintele din jurnal : 
drăguță, blindă, gospodină, cresc pasări... 

— Am greşit numărul — răspunse el aspru. Şi întorcîndu-şi 
faţa dela ea, începu să coboare scările, închinîndu-se. 

„Tocmai la gară, cind trenul porni spre Scaeţi, ieromona- 
hul scoase capul pe fereastra vagonului şi privind cu mintea în 
camera 49 a hotelului „Avram*, se gindi: „Ce ar fi zis enoriaşii 
mei dacă m'ar fi văzut cu dihania aia la uşa casei? Doamne, 
Doamne, multe burueni mai cresc şi în grădina Ta !* Şi scuturin- 
du-se ca de friguri, îşi făcu cruce şi se aşeză ginditor pe bancă, 
mulțumind lui Dumnezeu că i-a ajutat să se întoarcă tot așa cum 

Cind se apropie de casă, obosit de drum şi de gînduri, Ghe- 
deon simţi o mare bucurie în suflet văzind fereastra bucătăriei lu- 
minată. 

„Nici vorbă că mi-a găsit dascălul babă“,—gindi el. Şi în- 
cepind să fluere ușor, grăbi paşii ca să ajungă mai repede acasă. 
Cind colo,—baba loana de peste drum rumenea un îpui învirtind 
frigarea deasupra jăratecului scos pe tabla mașinii de gătit. 

— Ce e cu dumneata, lea loană? 

— Ce să fie, părinte ? Bine este! 

— Al scăpat de dropică ? 

— Ma scăpat Dumnezeu... şi uite detei fuga să-ţi frig un 
puişor ca să ai cind ăi veni. Imi spuse ea, nevasta dascălului, c'o 
să te întorci mine, da' eu nu crezui, că ştiu că nu prea te țin 
curelele mult la oraş. Bine că lăsaşi cheia afară. 

— Bravo, lele loană! Imi pare bine că te-ai împiciorogat ca 
să-mi dai o mină de ajutor, pănă ce s'o mai pripăşi vre-o amărită 
pe aici. Şi-ţi făgăduesc că am să-ţi aduc dela Bucureşti o pereche 


AŞA A LĂSAT DUMNEZEU 219 


„de pantofi de iuft, cu catarămi, ca să ai cu ce să te ingropi... 

— vorbă și pe sinţia ta! Da' de ce să mă îngrop cu 
ei, părinte, şi nu mai bine să-i rup şi să-mi cumperi alţii şi iar 
“Să-i rup... 

— ŞI iar să-ţi cumpăr alții... 

— Păi fireşte c'așa ! De ce îmi cobeşti să mor ? 

— Nu ziceai singură că doreşti moartea ? 

— Ei, mai zice omu' la un necaz... Da’ cine e ăla să vrea 
-Să moară ? 

— Bine, lele loană. După mine—n'ai decit să nu mai mori 
niciodată, că bună inimă ţi-a mai lăsat Dumnezeu. 

Şi așezindu-se la masă, Ghedeon apucă puiul cu amindouă 
minile şi-i spintecă picioarele, gîndind mulțumit : 

— Lasă că sint bune şi babele, Că pentru călugăr nu face 
să ție femee tînără în casă, că de... aşa o fi lăsat Dumnezeu! 


Damian Stănoiu 


Franceza noastră 


Pătura de sus a societăţii noastre intrebuințează aproape exe 
cluziv, cum se ştie, în conversațiile de salon, limba franceză, 
sau, mai zis şi mai precis judecat, o limbă care sea 
de limba lui Racine, carei samănă, dar care nu se identifică cu 
aceasta nici decum. Vrem să spunem prin aceasta că limba frane 
ceză pe care o vorbim este imperfectă, defectuoasă, însă nu ne 
mulțumim cu enunțarea acestui adevăr banal, şi nici cu această 
constatare a unui — fără indoială — natural, deoarece ni se pare 
că lucrurile merită un examen strins care poate să prezinte o fas 
ture interesantă, 

Este prea puţin, în adevăr, să ne mulțumim a spune că ma- 
rea noastră burghezie vorbeşte franțuzeşte prost, În realitate— şi un 
observator atent nu poate să n'o descopere—ea vorbește admirabil 
un dialect al ei propriu, format de ea însăşi, un dialect care are 
ca origină limba franceză literară, dar care m timp de un secol 
. —dela primii bonjurişti și pănă astăzi—a evoluat după legi parti» 

culare, graţie unor influențe aparte deformatoare, astfel că riscă, 
intro bună zi, să nu mai fie înțeleasă de un francez, precum ene 
gleza vorbită în America riscă să nu mai poată fi, intro bună zi, 
ințeleasă de un englez din Marea Britanie, Cu alte cuvinte, pre» 
cum în artă, sau ivit, prin încrucişeri diverse, mai multe ramuri 
de stil bizantin, între care un stil bizantin specific moldovenesc, tot 
astfel pretindem, și ne propunem să demonstrăm că limba franceză, 
care a dat mai multe variante pe intreaga supratață a pămintului, ! 
prezintă și fenomenul curios de a fi servit de bază unei limbi, sau, 
mai bine zis, unui dialect, sau jargon, care serveşte de mijloc de 
transmisie de idei unei singure clase sociale dintr'o țară, 

Prima dovadă, care derivă din faptul însuși, o mărturisim, ce 


1 Se ştie că, de pildă, urmașii coloniştilor francezi din Canada, vor- 
besc o limbă franceză în care arhiismele alternează cu ntologisme anglo- 
are i FĂ e Evina întrebuinţează o limbă franceză colorată de influenţa 

man 


FRANCEZA NOASTRĂ 21 


pe calea tezei susținute de noi, este uş , Curenţa 
vo la noi acest idiom ceri ga j A individ, 
familiarizat cu o limbă, o vorbeşte cu greutate, caută 

cuvintele, are o elocuţiune rară, anevoioasă, ezitantă chiar, şi sfor= 
le face ti sint neplăcute. Rominca noastră din pătura 

de sus, se va exprima iute, şi cu precizie, pe franțuzeşte, în două- 
zeci de fraze va face o sută de greșeli natură să ofenseze 


care o afecţionează, Iat-o, dealtfel, pe Madame Alice Hoceag (a 
fostului pre la vagonerestaurant: bucuria ei este că chelnerul 
este obligat să ştie franțuzeşte. 

— «Donnez-moi la liste» — zice ea cu voce tare, — «Donneze 
moi une portion de jambon» — comandă ea apoi. — «ll n'y a plus»— 
răspunde chelnerul smerit. Un francez, dela masa vecină, se uită 
uluit la această ă doamnă care greșește cu atita dezinvoltură 
fa fiecare frază şi la bietul chelner în livrea a cărui frunte incepe 

să se acol ca de o rouă subt cazna “dialogului anevo= 
ios, şi fr se întreabă dacă n'ar fi mai simplu ca cei dol oa- 
meni să se înțeleagă pur şi simplu în limba naţională, 


o declarăm sus şi tare, Madame Hoceag stilceşte franceza într un 
mod oribil, desigur. O pariziană ar spune— «Veuillez me donner 
ia carte» !,—și apol ar comanda: — «Donnez-moi du jambon» *,— 
iar chelnerul, în Franţa ar răspunde: — «lln'y en a plus, Madame» — 
pn: “il n'y a plus». Dar ce o apare y Madame Hoceag 

ul în care se o pariziană veri ? Ea vorbeşte așa 
precum generaţii de romini au vorbit inaintea ei, fără să adauge 
nimic, fără să uite nimic, adică fără greșală, adică iarăși la perfec- 


1 Cuvintul «liste» nu are absolut de fel întrebuințarea din expresia 
rominească : «listă de bucate». 
2 Termenul: «portion de...» este cu totul inuzitaț, 


pour tes cartes)» — 
quatre», şi, tot 


pildă, cuvântul „machine" 
„ este o creaţie con 
şină, in sensul amintit, pă, ae 
introdus subt influența româno= 
adevărată, vehiculul în chestie 


de «voiture automobile», şi, a Capatat. numele oficial 


ca prescurtare se zice: «ma voiture» 


| În limba franceza se zice 
lără excepție care va da: jouer 
Joner à pt baile, ouer at i "d 
etc, i ca: 


etc... H 
deci înțelesuri cu totul 


ulă, că aceste 4 
pe când, în realitate mpontive-ule în + 
: S'ouvrir, se A cei 8’ 
us, Ouvrez-vous, qdwils s'ouvrent 


şi nu: deschide fu; 


In acelaşi rea : — ePi t- 
ectul nostru se dă răspunsul : a pe înving i : Oui, je le pense“, 


FRANCEZA NOASTRĂ 223 


sau „mon auto“ la alegere, iar nici odată: „ma machine" !. In 
cazul precedent, este construcția următoare, atit de des întrebuine 
fată în romino-franceză, şi care, incorectă în franceza adevărată, 
nu este datorită nici influenţei romineşti, fiind de asemeni incorectă 
în romineşte : «Nous partions à la chasse habillés de fongs panta 
lons qui demandaient une grande ingeniosit pour les en en 
raison...» *, dat fiindcă nici pe romineşte nu este corect să scrim: 
„Plecam la vinătoare imbracaţi cu niște pantaloni foarte lungi care 
cereau multă dibăcie ca să-i punem, din cauză că... Şi în limba 

, şi în cea romină, forma pasivă convine singură (pour 
être enfiles, ca să fie puşi), În fine, să ne ocupăm de o adevărată 
curiozitate a idiomului romino-francez, și anume de următoarea 
formă entară în acest idiom: <Je vous ai attendu hier. De- 
mandez mon frère», sau; «Le train repart tout de suite. Demandez 
le chef de gare». In iranceza francezilor, atari expresii constitue 
veritabile barbarisme, căci se zice; demander une information (une 
confirmation) à quelqu'un“, şi, prin urmare, în cazurile precedente : 
„demandez à mon frère; demandez au chef de gare” ?. Ori, pe 
romineşte am avea: „V'am aşteptat eri. Întrebaţi pe fratele meu“, 
şi „Trenul continuă imediat. ÎIntrebați pe şeful de staţie“, ceiace 
insamnă că lucrurile se ntă în limba romină întocmai precum 
se prezintă şi în limba franceză. Inregistrăm deci aici o primitivă 
licență, pe care uzul a consacrat-o şi care a devenit ă a 
dialectului romino»francez, deşi nu se poate atribui unei influențe 


H:s 
O altă dovadă că saloanele noastre au inventat, fără săeşi 
dee sama, un dialect avind ca origină franceza, dar care evolu- 
ează incetul cu incetul în chip propriu, mai provine din faptul că 
toate particularitățile de pronunțare, de vocabular şi de construcție 


1 Nu dorim să facem un veritabil curs de lranceză, care ar îngreuia 
prezentul expozeu, dar fiindca prevedem obiecţii eventuale, ținem să arătăm 
că dacă, în franceza veritabilă, cuvintul «machine» se găseşte adesen, sen- 
sul său este generic şi nu desemnează mai degrabi automobilul, decit a- 
vionul sau locomotiva, Se va zice, în bună franceză: „Germaine se mit au 
volant de son auto : la machine demarra lentement, sau: „Laroche a fait 
hier une chute mortelle avec son avion + la machine, m'obelssant plus aux 
commandes, se mit a descendre en vrille..* exact precum se spune: «Je 
m'attablai et commandai du homard: le crustacé me fut servi sur le 
champ“. Asta nu ne autoriză să poruncim : „bites avancer ma machine”, 
pentru mon auto precum nici să poruncim: «servez-moi du Crustacés 
pentru du homard, 

2 Pasagiu extras dintrun ziar din Rominia, tipărit în limba franceză 

(sau, mai bine, în limba romino-tranceză). 
. 3 În franceza veritabila, expresia: „demander quciqu'un“, Insamnă 
a cere pe cineva, de la verbul demander= cere (Ex, demander l'aumône, 
a cere de pomană ; ils demandent le chef, je me nomme, ils se rendent, 
vers din le Cid care sar traduce: ei cer pe căpitan, mă numesc, se pre- 
dau) şi nici de cum a întreba pe cineva, 

4 Ar fi de văzul, pentru un cunoscător, dacă în greaca modernă nu 
există o iormă subt influența căreia să se fi format construcția bizară pre- 

cedentă în romino-tranceză, 


224 VIAŢA__ROMINEASCĂ FRANCEZA NOASTRĂ 225 


sint specifice singurei clase de sus: burghezul nostru din clasa fesori speciali și versaţi, care au putut rfecționeze studiile 
mijlocie, sau de jos, sau omul din por care, undeva în Franţa, în aie iau ga rai Urera Ana avea ocazia să se 
sau în şcoli, învață limba f dar o pi imperfect, vor- deprindă cu tradiţia saloanelor noastre regățene atit de viguroasă 
beşte cu totul altfel limba franceză decit salonardul, și este atit de dar atit de prejudiciabilă, și vor scapa de contaminare ca și de ne- 
uşor deosebit, fiindcă tonul său de conversație detonează, încit este fasta influență a profesorilor de salon care sint gata să transe 
privit ca un intrus în lumea în care a ști franțuzeşte este a poseda mită ceiace au moştenit: o limbă conruptă şi denaturată. În con- 
o diplomă de nobleță. Panait Istrati, genial fiu al plebei brăilene, tact cu lumea de peste munţi care nu este inițiată în dialectul 
vorbeşte şi scrie o franțuzească reliefată de erori multiple : limba nostru, lumea de dincoace va pricepe că limba franceză veritabilă 


șiul şi scrisul său stat totuși cu desăvirșire distincte de scrisul şi 


se suise cu două sulițe), scrie el în stilul său atit de suav, dacă Atunci vom constitui ceiace ne lipseşte atit de mult: saloa» 
insă găsim rominisme, acestea nu sint acelea pe care le des m nele noastre nu vor mai persista în această creaţie şchioapă, şi vor 
atit de uzuale în romino-franceză, Toate deficiențele pe care le-am edifica cu sforțări mai mici, o limbă rominească apropriată nevoilor 
semnalat tn studiul nostru sint parcă regulamentate, în tot cazul lor, adică o limbă rominească de salon. Acele timpuri pe care le 
consacrate prin obiceiu, și singure pensia pe cind ori şi care altele l intrezărim, le salutăm cu bucurie, 
stirnesc critica şi chiar disprețul lui Madame Alice Hoceag, acest Procesul va avea însă poate o altă formă, şi, chiar fără ine 
u simbolic care de a fi mofi prefectului de Buzeu, de fluența neregățenilor, rezultatul ar fi acelaşi. Există, în adevăr, un 
aslui, de Tulcea, de Iaşi sau de Ilfov va spune invariabil — pariem precedent celebru : m Evul-Mediu, curtenii de pe Îingă regii En- 
pe ori şi ce—și fără umbră de ezitare: <demande le docteur», în gliterii obișnuiau să se exprime în limba franceză pentru a măguli 
sensul <demande au docteur», pe monarhii dinastiei normande, lar subt Henrik I Beauclere nor- 
mando-tranceza devine, un moment, limbă oficială. Două secole 
lată atitea argumente care ni se par hotăritoare şi care ne mai tirziu ce era menit să mai persiste din această stare de lucruri ? 
dovedesc că asistăm în Rominia contimporană la crearea și la deze Abia citeva rămășițe desfigurate introduse pe vecie în limba engleză !, 
voltarea treptată a unei limbi veritabile al cărei izvor este franceza. Limba naţională a celor mulți a mintuit prin a rupe zagazurile: şi 
Sintem la inceputul acestui proces, și descoperirea lui cere oare lorzii britanici se exprimă astăzi într'o engleză care serveşte ca 
care mor vă mai ales că nu este reglementat, deocamdată, decit model claselor pop atit de dispuse, în nedibăcia şi incultura 
de o ție aproape pur orală, Ce ar fi însă dacă intr'o zi nesam lor, să o conrupă și să o sărăcească în termeni şi în construcții, 
trezi cu o literatură N jură care ar crește ca o ciupercă (Cus pir ai nu va fi ea tirită în mod necesar la ceva cu 
noaștem citeva opuri de acest gen pe care avem generozitatea şi totul analog 
slăbăciunea să nu le denuțăun e dasocită dedicaţiilor atit de măgu= Dan Bădăreu 
litoare , nu sintem departe de a bănui dealtfel, că manuscriotul 


o reglat l-a că vorbesc o franceză conruptă, și nici nu cone 
i 


A arăși faptul ca sar ce l-ar face ic ză A fi notat. ike e 
ar, în ce privește viitorul, nu ne putem pronunța: i stu- 1 Se citeaza, iozitate, că, de unde, în tim 

diază dleom ainan dp ce ia face, cind vor iard că o cuvintele Gassan VIDDA yea prooem. pg car pea (vitet) 
sută de mii de inşi vorbesc un dialect romino-francez ? R (= onie), carnea acelorași animale păstrează apelațiuni franceze ca 
Să sperăm, de altfel, că franceza nòastră va mintui prin a beef [boeuf] (= bou), veal veau) (~ vitel), mutton [mouton] (= miel şi 
dis că ma i fără un oaie). Se spune de pildă: a tranch ot beef, a mutton o felie de 
sarcasm exagerat, dar, pe de ald pane, Biei aici o simpatie, Éi (= car ata do baih, a flock of oprea turm do oi 1 OFS 
nir ash Ai ank aaa Ir regat : unirea tuturor romţe F Asta doved e deosebirea între situa socială a plebei saxone care 
un factor menit să-i dee o lovitură mortală. „cregteti Cornutelo, 4 a aaa normande care consuma carnea acestora. 


Incercare asupra menirii romanului 


L 


Fie că asupra originei romanului admitem ipoteza lui Thi- 
baudet !— dealtfel cea mai plauzibilă şi cea mai interesantă — 
potrivit căreia acest gen s'a născut În evul mediu prin sinteza 
reminiscenţelor din vechile epopei cu elementele creştine şi elemen- 
tele de sensibilitate feminină ale timpului, fie că admitem alte pos 
rämîne un fapt unanim constatat că în preajma secolului al XIX-lea, 
romanul îşi pierde structura epică, se limitează să prezinte viața 
sufletească a unui personaj principal, se încarcă cu preocupări de 
analiză, devine personal, liric. Procesul acesta literar culminează 
în epoca romantismului, care nu este, în ultima esenţă, decit creş- 
terea nelimitată a individualismului în domeniile gîndirii şi ale sen- 
timentului. „Je ne suis fait comme aucun de ceux que j'ai vus; 
j'ose croire m'être fait comme aucun de ceux qui existent“, îşi 
incepe Rousseau Confesiunile, afirmindu-şi încăodată individualismul 
prin această categorică separare a persoanei sale de restul uma- 
nităţii, chiar în cartea unde intenţiona să o facă mai puţin.— Ro- 
manticii ne-au lăsat o vastă galerie de figuri extraordinare, eroi 
chinuiţi de slăbiciunile şi spaimele eului. Cu malițioasä vervă, Lassere 
i-a cercetat pe toţi: pe Saint-Preux, Obermann, Rent, Adolphe, 
etc. şi cu patimă a fixat, pentru uzul contemporanilor, fişa fie- 
căruia. Dacă unele din aceste figuri mai stăruesc în literatură, lu- 
crul se datoreşte exclusiv mijloacelor artistice prin care au fost 
realizate. Cazul lui René este edificator. Pe cită vreme Obermann 
şi Saint Preux trăesc, astăzi, o existență mizeră de piatră de în- 
cercare pentru seminariile “studenţilor în litere. 


1 Introducere la „Le liseur de romans“. l 
2 ro i francais“ (Essai sur la révolution dans les sentiments- 
et dans les idtes au XIX-e sitcle). 


INCERCARE ASUPRA MENIRII ROMANULUI 227 


S'a crezut o vreme că reacţiunea realistă-naturalistă va salva ro- 
manul, scoţîndu-l din lumea fanteziei individualiste spre a-l mula în tipa- 
rele statornice ale realităţii. Iluzia a fost de scurtă durată. Flau- 
bert, frații Goncourt, Zola, Maupassant, n'au reliefat decit aspectele 
sumbre ale realităţii. Opera lor a fost lipsită de suportul de lumină 
şi de eternitate al optimismului. Apoi, eroii romanului realist sînt 
dotați, adeseori, cu conţinuturi sufletești de extracție romantică, 
De pildă, M-me Bovary. Bineînţeles, ceiace deosebea fundamental 
pe realişti de romantici era atitudinea faţă de aceşti eroi: acolo 
unde generaţia romantică admira un fenomen eclatant, realisto- 
naturaliştii vedeau un simplu caz. Concluzia romanticilor era ex- 
tazul, a naturaliştilor un diagnostic. Dar nu atitudinea este singu- 
rul aport în creaţia literară. 

Retrăim azi fenomenul romantic în manifestări quasi-identice 
cu ale celui dela inceputul veacului trecut. „Nous ne croyons plus 
au Romantisme,—se exprimă Lasserre—ll n'a pas cessé de nous 
accabler*!, Se repetă romantismul fiindcă, aşa cum ne-a arătat 
d. Ralea 2, el nu constitue un eveniment trecător, circmnseris unei 
anumite epoci istorice, ci o mare trăsătură temperamentală, care 
se reproduce atunci cînd condițiunile ce i-au dat naştere, reapar, — 
Anatole France a împlinit în faza de preparare a neoromarntis- 
mului același rol pe care l'au jucat în pregătirea romantismului 
Diderot şi Voltaire : mai senin, mai discret, şi întrun mod tot atît 
de erudit, a profesat acelaşi irespect faţă de credințele şi tradiţiile 
sociale. Pentru toate năzuinţile umanității, France a păstrat um 
zimbet jumătate sceptic, jumătate îngăduitor. Surisul acesta olim- 
pian, de exasperantă statornicie, a fost cu mult mai disolvant 
decit crisparea răutăcioasă a lui Voltaire. „Jesus le Nazarden ? Je 
ne me riepen pas !*, finalul din Procurateur de Judée, străbate 
cu fineţe de cariu toată opera lui France; concentrat, definitiv, se 
strecoară pănă în cele din urmă colţuri ale minunatei şi efermerei 
Histoire contemporaine. Anatole France a întilnit nenumărate pri- 
lejuri de a fi uman, dar geti de simţul de iubire a mulțimii, in- 
suficient înzestrat cu darul epic, a trecut pe lingă ea fără să o 
pătrundă. Domnul Bergeret a văzut revoluţia franceză cu privirile 
scurte ale lui Fortuné Trubert, a simţit-o cu bătăile mărunte ale 
inimii lui împietrite. 

Sîntem în plin romantism, dar într'un romantism avind caracterele 
lui bine definite şi deosebindu-se precis de cel din trecut. Ceiace dis- 
tingea pe urmaşii epopeei napoleoniene cra marea anvergură, fastul, 
poza; pe urmaşii eroismului mut, strecurat anonim dealungul şanțurilor, 
pe descedenţii vitejiei dela mare distanţă, îi mohorăşte scrişnirea 
dinților, năruirea interioară, dureroasa crispare a unei senzualităţi 
cu greu înirinte. Romantismul trecut era de ordin mai mult senti- 
mental. Individualismul romantic modern e de colorit senzual. Dela 
René şi pănă la Gisèle de Plailly, eroina din romanul „Le fleuve 


1 Op. cit, p- 535. 
2 „Centenarul romantismului”, Viața Rominească, 1927, Nr. 10, 11, şi 12,- 


223 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de feu“, al lui Mauriac sau Michel, eroul romanului „L'immoraliste“ 
de em Aria să recuno, că crape a muri o sa 
transfi ajura napoleoniană își are echiv modern 
întrun sobol fumuriu şi laş. 

Romanul străbate din nou o etapă individualistă. Scriitori 
care nu au nimic comun cu romantismul şi, ceiace e mai impor- 
tant, teoreticieni moderni ai romanului, sînt prinşi în virtejul aces- 
tei influenţe. Thibaudet !, de pildă, militind împotriva romancie- 
rului factice, care-şi compune opera „cu linia unică a vieţii sale“, 
recade întrun individualism de nuanță romantică, atunci cînd cu 
aceiaşi ocazie pledează in favoarea scriitorului, ce-şi crează 
personagiile „cu direcţiunile infinite ale vieţii sale posibile“ — părere 
pe care şi-o însuşeşte, pănă la imitație, catolicul Massis 2. Dea- 
semenea, celebrul critic englez, G. K. Chesterton, comentind pro- 
„cedeul de creaţie al lui Dickens, se exprimă în termenii următori : 


„Mais il finit par wune autobiographie, pour demeurer 
înec Ae aata er a ratie. pour demeure 


spune același lucru. 

Noua sensibilitate romantică se organizează, îşi caută adepți. 
Mai mult, îşi improvizează teoreticieni, care să-i creeze precepte, 
să-i dea o armătură ştiinţifică. Şi cum operele de fantezie indivi- 
duală, separate de controlul permanent al realităţii, nu se pot susţine 
decit prin eforturi considerabile de stil, aceşti teoreticieni preamă- 
resc ținuta estetică a operelor literare, recomandind criticii să se 
ocupe în primul plan de criteriul estetic şi să lase în umbră cri- 
teriile sociale, psichologice, morale, 


Problema literară a romantismului se poate pune şi la noi 
cu destulă insistenţă. Beletristica noastră posedă scriitori cu încli- 
nări romantice: bunăoară, d. lonel Teodoreanu, şi, în domeniul 
nuvelei, mult regretatul Stejar Ionescu. Dar neîntreruptă visare a 
eroilor acestora nu le deformează psichologia. . Se mulţumeşte, 
numai, să strecoare un fir luminos în urzeala mai aspră şi dura- 
bilă a realităţii fiecăruia: să înobileze sensualitatea Oiguţei şi a 
lui Dănuţ, să dăruiască un surts melancolicului Dionis. 

Romantismul pluteşte în aer. Formula romanului modern, acea 
autobiografie a posibilului, de care fac atita caz, teoreticienii mo- 
derni ai romanului ca Thibaudet, Massis, Chesterton, o găsim mai 
mult decit în germene, la Rousseau: „Saint Preux-—mărturisea 
acesta lui Bernardin de Saint-Pierre — n'est pas tout à fait ce 
que j'ai été, mais ce que J'aurais voulu étre“ *, precizare de 
care nu s'au putut elibera nici înverşunaţii antiromantici, natura- 
iştii Goncourt : „L'histoire est un 


ONCeDTIa 


cit. p. 6. 


35 şi urm, 
ens o a 
itat de Pierre Lasserre în „Le romantisme francais“, p, 53. 


Or 


INCERCARE ASUPRA MENIRII ROMANULUI 229 


pra romanului, identică—ce ironie !— cu a romanticului Rousseau, 
In teoria evoluționistă asupra vieţii genurilor literare, teorie 
care nu s'a dovedit atit de riguros științifică, Brunetitre nu pre- 
văzuse revenirile. Ci numai ascendență, apogeu şi declin: „ Un 
pene nalt, grandit, atteint sa perfection, décline et enfin meurt !*!, 
peţirea modernă a romantismului—după ce o vreme se păruse 
că prin Balzac şi Flaubert romanul se apropie cu paşi mari de 
apogeu—i-ar fi pricinuit o legitimă surprindere. Surpriza ce o 
provoacă faptul capricios şi viu al istoriei, spărgind senin încre- 
menirea dogmelor. 


i. 


Intr'un roman trebue să prezentăm 
un erou, şi aici sint reunite inadins 


toate. e unui anti-erou, 
ci Th. 7 olus. 


Două primejdii pindesc romanul individual ; de o parte anec- 
dota, de alta cea mai neinfrinată fantezie. In romanul individu » 
ori, üce cu viafā Sa reală sau posibilă, 
ipostaze oarecum incompatibile cu esența epică a romanului. Viaţa 
reală a scriitorului e lipsită de însuşiri literare, ea avindu-şi hota- 
rele ei definite şi bine inchise. Limitarea in spațiu şi în timp, şi _ 
preciziunea, atributele ei fireşti, [conferă 6 valoare pi a- 
necdotică. lar anecdota este un fel de epic de a treia calitate. — 
Tot aşa cum viața unică şi reală a scriitorului duce la platitudinea 
anecdotei, autobiografia posibilului duce la' himeră. Posibilul ar fi 
altoirea perpetuă a fanteziei pe trunchiul realităţii, dar mlădiţele 
care răsar sint de cele mai multe ori lipsite de sevă şi pier. 
Fiindcă, odată aplecaţi asupra vieţii interioare, ne dispensăm de 
controlul binefăcător al lumii externe, şi aşa gindurile se înmulţesc 
monstruos, se amestecă şi cresc unele în dauna altora, acolo, în 
lumea fără margini şi legi a neverosimilului. 
intoarcerile în noi sint consecințele unor dezamăgiri, 
este un lucru natural ca actele sufleteşti, distilate din otrava a- 
cestora, să fie colorate afectiv. Omul izolat este un sentimental. 
Sentimentalismul acesta, însă, este anarhic. In lumea interioară a 
individului, cu aceiaşi uşurinţă cu care ne închipuim că s'ar in- 
venta leacuri pentru tot felul de decepţii, se alcătuesc argumente 
pentru orice intenţie şi scuze pentru orice ignominie, Viaţa exclusiv 
interioară prezintă nu de puţine ori manifestări de imoralitate. Sin- 
gura posibilitate a unei însănătoşiri sufleteşti rămîne numai îndrep- 
tarea cătră lumea din afară, confruntarea desperărilor sau a op- 
timismelor fără reazim ale eului, cu realitatea. Temeiurile conștiinței 
stau în raportarea perpetuă a situaţiilor sufleteşti individuale la 
legea morală, unanim admisă, a umanităţii, dnştiința morală, 


1 „L'évolution des genres dans l'histoire de la littérature", p. 13, 


23 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deşi o adincire interioară, este in mare parte şi un fapt social, 
Ea constitue răscrucea unde se taie drumurile individului cu dru- 
murile largi ale lumii externe. Judecătorul interior îşi dă sentinţa 
după codul realităţii şi toate piesele de comparaţie dela dosa- 
rul cauzei sînt faptele semenilor, care găsesc o aprobare gene» 
rală.— Omul singur, deslipit de contingenţe iale, pornit să pri- 
vească viaţa prin prisma unică a ranchiunelor şi ambițiilor 

nu este un om întreg. Ci numai un fragment. Şi nu cel mai bun. 

Nu totdeauna romanul personal cade în individualism romantic. 
Menţionăm ca strălucite exemple romanele lui Balzac !. Cu toată 
predilecţia sa cătră melodramatism şi tiradă lirică, trăsături ce țin 
de romantism, Balzac a avut o justă intuiție a realităţii. In plină 
perioadă romantică, el abate romanul dela studiul sufletelor ex 
tionale, îl scoate din întunericul greu de verificat a! evului mediu 
şi-l instalează în prezent, Elementele romanului realist se găsesc 
toate în opera sa. 

Năzuind să pătrundă întrun mediu care-i farmecă şi-i atrage, 
eroii balzacieni, prototipuri ale forţei spirituale, nu înţeleg să-și 
facă o armă din izolare, ci din contactul statornic cu societatea : 
îşi însuşesc eresurile, ambițiile şi metodele ei. Jude cel obscur şi 
umil, al marelui Hardy, încearcă să cucerească lumea prin cultură, 
închipuindu-şi că în Christminster, oraşul colegiilor, se găseşte 
cheia de aur, care-i va deschide toate uşile. Işi clădește, astfel, 
un postament de nisip. Rastignac, dotat cu simţul realităţii, prac- 
tic, îşi amanetează ultimul suvenir de familie, îşi croeşte haine pe 
gustul timpului, învaţă bunele maniere, şi se aruncă impetuos în 
tumultul comediei sociale. Rezultatul ne este cunoscut: Jude se 
mărue, crezindu-se doborit de o fatalitate implacabilă, Rastignac 
parvine. Nu intenţionăm să facem aci apologia eroilor balzacieni 
şi a metodelor acestora de parvenire, nu totdeauna permise, dar 
ținem să relevăm sentimentul de viu interes şi de euforie, pe care 
ni-l produc elanurile lor mereu tinere, aprecierea justă a puterilor 
de luptă, omeneasca pătrundere a situaţiilor, nesfirşita lor serie de 
succese. Succesul, iată ce ne încîntă şi ceiace me face simpatici 
eroii lui Balzac. 


Ne inchipuim că menirea romanului este alta decit să în- 
tățişeze zbuciumul sufletesc al indivizilor de excepţie şi că acesta 
ar putea fi canalizat cu mult succes spre dramă. Mijlocul de ma- 
nifestare, prin excelenţă, al romantismului, rămine tot acţiunea 
dramatică. De lucrul acesta s'a pătruns pe deplin Shakespeare, 


1 Desigur, cea mai bună titulatură ce se dă romanului balzacian, este 
acela de „social“, Dar nu e mai puţin adevărat că În majoritatea operelor 


e de esența romanului personal. 


INCERCARE ASUPRA MENIRII ROMANULUI 231 
n i 


cel mai genial romantic, şi chiar dacă el ar fi avut în vremea sa, 
la îndămină, romanul, nu credem că i-ar fi trecut prin minte me- 
diocra idee de a deşira pe „Hamlet“ în capitole, în loc de a-l 
gradă şi concentră în acte. 

Indivizii dispreţuitori ai mulțimilor, întorși asupra abisului 
vieţii interioare, sint tragici. Mai curind sau mai tirziu, trebue 
să se deslănțue în existenţa lor o tragedie şi aceasta se petrece 


“in punctul unde lumea eului se izbește de lumea reală. Catastro- 


fele individuale sint de esenţa genului drarmatic.—Romanul, dealt- 
fel, pus în ipostaza de a reda astfel de conflicte, în baza unei 
evoluţii pe care Brunetitre o socotește firească, s'a văzut silit să-şi 
ap e elementele şi tehnica acţiunii dramatice: „Avec Lesage 
et Marivaux, nous le verrons s'enrichir, pour ainsi parler, des 
pertes successives de la comédie, comédie de caractere, comédie 
de moeurs, comédie d'intrigue. Avec Prévost et Rousseau, nous 
le verrons absorber la matière de la tragédie...“ f, 

Ceiace caracterizează romanul individual este structura lui 
dramatică, gradarea atentă a intrigii, repararea minuțioasă a des- 
nodămintului. Sint unele romane ale lui rget, unde ştii cu matema- 
tică preciziune că peste citeva zile va isbucni tragedia. „Le roman 
français est un roman bien compost, Les Français seuls savent 
composer“.—se exprimă categoric şi obsedant Thibaudet, comen- 
tind romanul „éminemment français“ al lui Bourget *?. lar acesta 
din urmă, reproşind lui Tolstoi lipsa de compoziție a romanelor 
sale, îl califică „génie informe et inachevé“ 2, ca şi cum romanul 
n'ar putea exista decit în forma strinsă şi precisă a dramei, 

Dramatizarea romanului, compromiterea epicului, se datoresc 
în mare parte Francezilor, înzestrați peste măsură cu neastimpărul 
analizei şi cu darul sceptic al a 


Ill. 


Opera nefastă a menestrelilor medievali, care tiriseră genul 
epic în iatacul femeilor, s'a continuat mereu. Tocmai în 1889, 
Brunetitre * socotea drept epice romanele lui Ganberville, la Cal- 
prenede, şi ale d-rei de Scudery, fixindu-şi asupra genului o con- 
cepţie deadreptul aproximativă: <a E les des Romans épi- 
ques, spune acesta comentindu-le, ils le sont à la fois par leur 
longueur, par la manière dont les épisodes y sont rattaches au 
récit principal, par le caractère également invraisemblable et hé- 
roique des aventures qui s'y passent, par la qualité souveraine 
ou princière des personnages,... par la fluidité continue du style, 
par le ton d'emphase...*. Brunetière definea romanul epic prin 


RER 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


întindere, neverosimil, per. or, fluiditatea stilului 


şi emfază, elemente care nu sint num de esența acestui gen,- 


tinuă, 
se menținea. O etapă importantă a ei o prezintă epopeia lui 
Goethe „Herman şi Doroteia“, resonanţă erară 
social, e 4 atingea. apogeul în vremea aceia: propăşirea lentă 
i temei a bu 7 - 
€ In Franţa chiar dela mijlocul secolului al XVII-lea, prin 


Pascal, Boileau şi Molière, între alţii, reacţiunea burgheză, de un» 


spirit perfect echilibrat se afirma înpotriva manierei aristocratice a 
literaturii de pănă atunci, Ba încă Furetitre compunea chiar un; 
„Roman burghez“ „je vous raconterai sincèrement, spune el în 
prima pagină a cărţii, plusieurs historiettes arrivées entre des 
personnes qui ne seront ni héros ni heroines, qui ne dresseront 
point d'armâes, ni ne renverseront point de ro s mais qui 
seront de ces bonnes gens de mediocre condition, qui vont tout 
doucement leur grand chemin...” t. 

Pe cind bighi franceză își dovedea forța răsturnind o 
concepţie constituțională, în Germania, revoluția stării a treia fu 
de ordin literar. Goethe a sesizat cu genialitate adevărul că bur- 
ghezul, care se afirmase ca un puternic element social, devenise 
şi un motiv de inspirație literară, mai ales că prezenta şi avantagiul 
noutăţi. Dealtfel, burghezia, furnizoare a numărului cel mai mare 
de cetitori, era sătulă de eroii ce o delectase până atunci, şi ar fi 
vrut să-şi vadă povestită viața ei domoală şi înțeleaptă, Tocmai 
ceiace Goethe a avut bunul simț sä facă.—Pasiunea lui Hermann 
evoluiază normal intre opunerea părinţilor şi sfaturile cuminţi ale 
vecinilor. Mersul ei ascendent se amestecă cu amănuntele naive 
şi grave ale unei tradiţii de muncă, decenţă şi credință. Romanul 
acestei iubiri, pe care Goethe a preferat s'o înşire în hexametri, 
întrupează în mod fericit s cul burgheziei germane a timpului 
i eternul uman, Şi lucrul acesta a făcut ca minunata epopee 
Vreteză, de multe ori recitită „cu adincă înduioşare“ de însuşi 
Goethe şi pe care Schiller o considera ca „un apogeu a lui Go- 
ethe şi al artei nouă“, să se păstreze pănă azi frumoasă şi 
proaspătă. A 

Cu patruzeci de ani mai tirziu, în toiul romantismului, Dic- 
kens, aborda, cu alte mijloace, dar cu aceiași simpatie, romanul 
oamenilor aşa cum sint ei, Dickens a posedat ca nimeni altul in- 


tuiția omului obişnuit. A simţit că acesta întruneşte în el calităţi 


fac demn de a fi prilej de creaţie literară. Dickens a avut 
Catina sufletească dica Mă uman de calitate superioară celui 
al individului izolat. Tragicul omului comun ține de destin, im- 
prumutind astfel perspectiva imensă a eternității. Principiul tragic 
devine un sens profund al existenței şi omul îl simte în suflet, în 
gesturi, în fapte, îl bânueşte plutind in aer şi închis în firea It- 


| Citat de Andre le Breton în „Le roman au XVIl-e siècle" p. 127, 128. 


a unui proces- 


2 INCERCARE ASUPRA MENIRII ROMANULUI 235 
— OAN S a 


crurilor, Soryepje prin a se împăca cu e! şi a nu-l considera ca 
un obstacol. Tragicul uman exclude pesimismul. Deaceia specta- 
colul de ansamblu al umanităţii este reconfortant, 

Pe dedesuptul vieţii violent relietată de îndrăsnelile şi pre- 
tenţiile de originalitate ale unei infime minorităţi, există anonimă, 
9 altă lume. E lumea gesturilor ce se repetă, a realizărilor încete 
și durabile. 

„Toate atitudinile omului singur închid în ele, ca pe un vierme, ne- 
putinţa, limitarea. Pe cîtă vreme eforturile unanime spre o ţintă 
comună—omniprezente ca lumina, aerul şi apa—devin impersonale, 
legîndu-se, astfel, direct de eternitate. ŞI, ca să dăm un exemplu, 
ce poate fi mai impersonal şi în acelaşi timp mai trainic, decit 
gestul de trudă şi nădejde, cu care se pleacă muncitorii asupra 
pămintului ! 

Din lumea aceasta neştiută se ridică adesea ființa care-şi 
arată cu îndirjire dovezile de umanitate şi nobleţă. Istoria, de care 
am obişnuit să prindem cu funde şi etichete de aur cîte un nume, 
o Scriu şi o colorează mulțimile, Viaţa lor prezintă un material i- 
mens de inspiraţie literară: ceiace au înțeles, mai ales, romancie- 
rii ruşi şi englezi !, 

+ ` + 


De curînd, Reymont a scris un roman de proporții epopeice : 
» Țăranii“, sintetizind cu justeţă aspectele specifice ale țărănimii 
poloneze. Cu totul integrată în natură, viaţa familiei bătrinului 
Boryna se desfăşoară dealungul anotimpurilor 2, trăită domol sau 
agitat înăuntrul ei, sau înfrățită cu a satului întreg. Nu se întîm- 
plă nimic extraordinar în casa lui Boryna: simţi lămurit că alături, 
la Klemby, la Balczerek şi la ceilalţi, lucrurile se petrec la fel; 
numai că unii sint bogaţi şi alţii săraci, unii mai răi şi alţii mai 
buni, unii mai luminaţi şi alţii proşti. Dar existența tuturora e pă- 
trunsă de aceiaşi trudă, dragoste şi majestate. Mai bine ca alţi 
mari minuitori ai geniului epic, Reymont a prezentat străinătăţii 
spiritul naţiunii din mijlocul căreia s'a ridicat. A ştiut că deşi mai 
dificil, contactul temeinic între diferitele literaturi se face prin înfă- 
jişarea specificului fiecăreia, păstrat în păturile anonime. 

La noi, apogeul literar al d-lui Sadoveanu confirmă chiar 
pentu cei mai obstinaţi detractori, valoarea nu numai simplu etică 
a poporanismului, dar şi necontestata însemnătate artistică a aces- 
tui curent. Talentul d-lui Sadoveanu, îndreptat spre viața măruntă 
a tirgurilor şi mai ales cătră ţăranul nostru, a dat cel mai frumos 


1 Ne amintim în clipa asta, cu deosebire de romanul „Adam Bède" 
de George Eliot. 

2 Este interesant- de relevat că şi Fr. Jammes a avut frumoasa idee 
de a reda viața celor simpli în legătură cu anot mpurile, în volumul de poezii 
intitulat „Géorgiques chrétiennes", 


3 


234 VIATA ROMINEASCA 


rezultat : ne-a definit. Ne vom prezenta în afară prin specificul 
nostru sesizat şi înjghebat literar de d-sa. Aceasta este singura 
cale; a epicului mărunt, a vieţii noastre domoale, pătrunsă de pă- 
mint şi soare. D, Sadoveanu a recurs, în romanul istoric, și la e- 
picul de mare anvergură. Experienţa a fost edificatoare: săbiile 
s'au încrucişat întunecate şi plumbii sineţelor au căzut netrebnici, 
la doi paşi de ţeavă. Trecutul, în care s'au elaborat epopeile apu- 
sene, la noi a fost umil şi şters. N'am cunoscut în vremea acela 
bătălii năprasnice, isprăvi răsunătoare. Singuri în faţa unor împre- 
jurări ce ne covirşeau, ne-am ascuns sau am capitulat, adop- 
tind tactica prudentă şi comodă a compromisului. Proverbul „fă-te 
frate cu dracul pănă treci lacul!“ îşi are obirşia tocmai în timpul 
acela.— Vitejiile noastre sint mult mai recente. 

In evoluţia ascendentă a talentului d-lui Sadoveanu, distanţa 
dela „Crişma lui Precu“ la „Hanu-Ancuţei“ este enormă. 
D-sa s'a convins că la han ori la crîşmă nu interesează atit fi- 
gura hangiţei sau a crişmarului, cît acelea ale călătorilor ce se 
abat pe acolo. La hanurile așezate la răspiîntiile unde se înfrățesc 
drumurile ţării, poposesc toate neamurile de drumeţi aducind cu 
ei întîmplări straşnice, povestiri minunate, svonuri sau simple min- 
ciuni. Epicul e călător. Nu umblă însă, în căleaşcă cu nobilimea, 
ci pe jos, în pulberea drumului, cu poporul: cu pelerinii, cu ne- 
gustorii, cărăuşii, orbii și cîntăreţii. Intocmai aşa, amănuntele epice 
au însoţit pe drumeţii ce au mas la Hanu- : pe comisul lo- 
niţă, negustorul lipscan, răzeşul, lifa Salomia şi inimitabilul „orb 
sărac"... care s'a oploșit şi el „la căruțele dumnealui negustorului, 
ca să poată ajunge la sfinta i magi peria în cetatea Dom- 
niei, să ă racla ei un puişor a n: 

ta aven, bsok, seansai Doa al faid mocatee caka ViA 
încercat d. Rebreanu în „lon“, dar dacă clipa în care eroul ro- 
manului se pleacă să sărute, cu patimă, brazda, constitue un sim- 
bol de frumusețe, totuşi combinaţiile amoroase ale lui lon, 
în vederea căpătuelii, sînt de resortul sufletesc al oricărui arendaş. 
Există în romanul acesta, alături de adevărate comori, un decon- 
certant amestec de ideal şi meschin, în care nu vrem să ne re- 
cunoaştem. 

D. Sadoveanu a strins în povestirile sale toate elementele 
epice din ţara Siretului şi a Moldovei, dar pănă astăzi n'a scris 
romanul mare al vieţuirii romiîneşti. D-sa a simţit o deosebită pre- 
dilecție pentru clasa în năruire a boerilor şi pentru viaţa închisă a 
mănăstirilor. Totuşi noi îl credem numai pe d-sa în stare să reali- 
zeze, întrun roman,—după modelul lui Reymont—un mare frag- 
ment epic al sufletului rominesc. L'ar putea intitula, de pildă, 
„Moldova“. 

Cit despre un roman în accepțiunea modernă a cuvîntului, 
să mărturisim că nu-l putem avea. D. Ralea! a evidenţiat pen- 


1 „De ce nu avem roman“, Viața Rominească, 1927, No. 4, 


INCERCARE ASUPRA MENIRII ROMANULUI 235 


truce: ne lipsesc, încă, individualitățile bine conturate, Le regretäm 


din toată inima. Nu regreiăm, însă, în aceiași măsură, romanul in- 
dividualist, 


IV. 


Am văzut că pano epic şi manifestarea lui de mare insem- 
nătate, romanul, sint produse prin excelență populare. Deaceia ni 
se pare nefirească evoluția lor. Astăzi, romanul nu se mai ocupă 
de realitatea cotidianului, Viguroasele rădăcini, pe care le avea în 
masse, s'au uscat şi nu mai găsim în el nici un grăunte de eter- 
nitate. In ciuda menirii lui, romanul oscilează acum între anec- 
dotă şi neverosimil. 

Dar ni s'a urit cu originalitatea de ceară şi umbră a roma- 
nului modern. Sintem sătui de figurile extraordinare şi de confe- 
siunile lor de spaimă, invidie și păcat. Socotim că romanul trebue 
abătut din nou spre lumea comunului, căci sint aici nenumărate 
personalităţi vrednice de a fi remarcate. Şi, în plus, sint întregi, 
normale. Numai că aceste personalităţi sint modeste, discrete. Dea- 
ceia, Romancierului, care s'ar apropia de ele, i se cere în afară 
de posibilităţi de stil şi construcţie, care ţin mai de talent, un dram 
de genialitate. Adică dumnezeiasca forță a pătrunderii şi a iubirii 
de oameni. Se vor realiza, așa, continuindu-se destinul de atitea 
ori întrerupt al romanului, acele opere în care etnicul, eticul şi es- 
teticul se intilnesc și se împacă. Frumosul uman le conţine pe 
toate. Şi sp au făcut Dickens, George Eliot, Balzac, Tolstoi, Rey- 
mont şi, alături de ei, puţini alţii. 


August, 1928 
Vasile V. Georgescu 


| 
| 


O adevărată excursie de plăcere 


Evenimentul s'a petrecut indată după terminarea războiului 
şi unirea Basarabiei și era menit ca prin grandoarea lui să con- 
tribue la o bună dispoziţie generală care să binecuvinteze Uni- 
rea, Prin trecut și prin acest scop devenea un eveniment is- 
toric, iar prin cele care s'au intimplat și prin impresia adincă 
ce a produs asupra fiecăruia din noi a fost şi este memorabil, 
Din acesta şi alte nenumărate motive el trebue reținut, e, 

La Budaki, perla plină de praf sau noroiu a Basarabiei, 
nautica este încă primitivă. Ea este reprezentată de niște pes- 
cari cu mersul lacticos, cu barba eșită de soare și pielea bron- 
zată și de bărcile respective, nouă la număr, negre și sinistre, 
așezate de-alungul plajei la cite un kilometru una de alta, ca 
niște gondole funerare în refacere. Cu aceste bărci şi cu aceşti 
oameni, mersul pe apă se electuiază ca la pi bit 
cu gesturi de luptä și trudă moștenite dela enicieni. 

Deși meseriași cu muşchii şi cu sufletul, dar fiindcă fä- 
ceau aceasta de nevoe și peatra un scop lucrativ, oamenii nu 
erau constituiți întrun club de sport ci în familii şi triburi de 
mizerie, 

Spre Apus, cind adormeau apele și se linișteau valurile 
vlăguite de frămintarea zilei, sau în zori, cosciugele acestea 
negre porneau, rari, în larg, ca pentru un rit mistic de înmor- 
mintare, și in zările lucii ale mării, mărunte și neinsemnate, 
aruncau nevăzute năvoade parcă pentru prins luna sau soarele 


____ O ADEVĂRATĂ EXCURSIE DE PLĂCERE 237 


din adincimi, parcă numai întrun copilăresc efort de strecurat 
marea spre țărm. 

La Budaki, ca 'ntr'o eră ce s'ar fi numit de lemn, nu se 
vedeau vapoare. Cursa lor dinspre alte ţinuturi spre malurile a- 
bia bănuite ale Odessei, ducea la depărtare mare, însemnind 

ul numai cu o diră dubioasă de fum. Vasul nu se vedea 
niciodată de parcă sar fi evaporat. Erau vase fantomă. Tre- 
cerea lor pe mare se efectua furișată și lentă, iar pentru spiritul 
adevăratului romin, suspectă și insinuantă. Aceste apariții abia 
estompate la orizont, erau și ele foarte rari. 

Atunci insă cind aceste vagi nebuloase apăreau călătoare 
tot atit pe cer cit și pe apă, doi grăniceri cu pălării cochete 
trase pe ochi, săreau în una din bărcile negre de pescar, și 
porneau „în patrulare“ spre larg. 

Porneau chiar pentru luptă sau numai pentru ca să vră- 
jească vasul fantomă să nu se apropie de apele rominești, asta 
nam știut niciodată. 

Bărcile de pescari constituiau astfel şi un fel de escadrilă 
supra legeră : flota dela Budaki, 

Priveliștea pentru vizitatorii dela Budaki se succeda cu 
foarte mici variaţii, astfel in fiecare zi, 

Într'o după amiază însă, pe drumurile și prin grădinile fără 
garduri, își face apariţia un veritabil ofițer de marină. Deși la 
țărmul mării, sau tocmai de aceia, faptul era neobișnuit. Cu 
pantalonii, pantofii și cascheta albe, în contrast cu sacoul ne- 
gru şi simplu, dădea impresia unei paseri rară, unic exemplar, 
rătăcit nu se știe cum pe acolo. 

Dar venirea ofițerului de marină era în legătură cu cel 
mai mare eveniment din istoria satului şi băilor “Budaki, și a- 
nume cu o serbare nautică. Un adevărat lacht-Club, cu con- 
cursul marinei, oferea această serbare in ziua de Sfinta Maria, 
care, nu știu de ce la noi e ziua celor care merg mai mult 


pe apă. 

Ofițerul distribuia bilete pentru serbare ; în costul biletelor 
ca și în programul serbării intra și transportul dela Budaki la 
Bugaz unde avea să fie festivitatea, pe un monitor adevărat, 

Ofiţerul era frumos și exotic, vizitatorii sufereau de plic- 
liseală, sătui de a eși în fiecare dimineață în goală procesiune 
in fața mării indiferente şi albastră ca in toate imprejurările. 

O călătorie cu un monitor pe apă, un prilej de selectă 


i 
| 
| 
d 
f 


+ 


238 VIAȚA ROMĪNEASCÀ 


adunare, o exhibiție nautică, un Jaht-club fără iahturi, Sfinta 
Maria, ofițeri de marină, iată atitea motive care cu drept cu- 
vint au determinat vizitatorii să cumpere toate biletele care s'au 
repartizat pentru Budaki. 

Fireşte că ziua Slintei Marii a venit in anul acela mai 
greu ca pănă atunci și de-atunci incoace, dar a venit. Şi'n ziua 
aceia viața de plajă a fost mai agitată. Domnul Căpitan Mi- 
rel Mirescu a trecut de-alungul plajei de două ori în halat 
de bae şi cu chipiu; cu cravașa in mină și ordonanța după el; 
a vorbit cu contesa dela Cairo, cu prințul dela Odessa, fost in 
garda imperială, și alte capete ale nobleței exilate la Budaki. 

Plaja s'a golit mai de vreme ca de obiceiu şi a fost la- 
sată pescărușilor, devenind astfel estetică şi vastă ; dejunul a 
fost luat în fugă, lumea a trecut pe drum și sărit gardurile mai 
grăbită, căci Monitorul trebuia să vie la ora două, 

Dela douăsprezece lumea imbrăcată cit mai adequat pentru 
o excursie de plăcere pe mare, aștepta pe țărm jos, subt malul 
dela Cordon, de parcă i-ar fi alungat cineva, de parcă i-ar fi 
evacuat din case şi de pe pămînt, de parcă o forță nevăzută 
ii împingea spre mare să-i înece, și căutau nerăbdători un mij- 
loc de salvare venit din larg. 

Şi iată că'n orizontul care tremura de arşița amiezii din- 
spre Bugaz a apărut monitorul, intăiu mai mic şi apoi din ce 
in ce mai mare, întăiu văzut numai la virfuri, și apoi din ce 
in ce mai jos, ca 'ntr'o demonstraţie reală că pămintul e rotund 
transpusă după un desemn din cărțile primare, 

S'a strigat „ura“ de cătră cei mai entuziaști, s'au fluturat 
batiste deși însuși monitorul abia se vedea cit o giscă, şi toată 
lumea s'a agitat deplasindu-se pe plajă înspre partea de unde 
venea monitorul, parcă să-i iasă inainte. 

ind a ajuns în dreptul nostru monitorul a fluerat gros şi 
sonor, ca o moară. P ia a fost cuprinsă de un fior de 
spaimă i saibe laolaltă. Mai aproape acum, monitorul, sin- 
gur pe luciul apei, părea grandios, 

A făcut un ocol larg, și s'a așezat ca pentru o luptă, scru- 
tind cu gurile de tun ripa galbenă a malului inalt. 

Escadrila de Budaki, adică cele nouă bărci negre, cu stea- 
guri tricolore, a dat și ea concursul laht-Clubului. Ea efectua 
transbordarea poporului de pe mal la vas, 

Mulțimea nerăbdătoare a năvălit în bărci, s'a ingrămădit 


ut O _ ADEVĂRATĂ EXCURSIE DE PLĂCERE 23 


în țipete de veselie şi de libertate. Ca 'ntr'un menuet marin, 
domnii țineau cu brațele întinse în sus, e de mini, pen- 
tru ca să le menție echilibrul. Erau gesturi de acrobați și de 
dans nesigur la cei ce păşeau de pe uscat în bărci, iar unii 
pescari, ca'nir'un rapt antic de pirați, transportau pe sus în braţe 
în bărci pe cei mai puțin abili. 

Lumea se striga, se invita în bărci, saluta cu sgomot, ri- 
dea, fipa de spaime fără motiv, era intro teribilă febră: bär- 
cile au pornit încărcate și salvatoare convergind din toate păr- 
tile spre centrul monitorului. S'au deschis umbreluțe roșii și 
albe, se fluturau în glumă batiste dela o barcă la alta; se au- 
zea chemindu-se pe nume, se făcea haz din nimic. Era, în fine 
un început de adevărată serbare naulică. Contesa dela Cairo a 
fost şi ea răpită de o barcă albă cu steag tricolor, ca 'ntr'o 
schiță delicată de Watteau. 

La scara de imbarcare pe Monitor așteptau ofiţeri de pe 
vas, tineri, svelți și frumoși. Ajutau doamnele să sue. Gesturile 
lor de dans aveau atunci graţii și tremurări exagerate; întin- 
deau brațele de parcă ar fi vroit să culeagă niște roze, și pă- 
șeau nesigur pe scările de fier, uitindu-se în sus, de parcă ar 
fi urcat pe scări în funii de mătasă, Cu un cuvint, era romantic, 

Comandorul vasului, cu ochiul ager și ținută dreaptă, asista 
la spectacol, cu aerul cu care un rege ar fi privit cum i se 
încarcă corabia cu sclave. Marinarii în ținută de copii cu bluza 
albastră și guleraș, umblau pe bord politicoși şi ageri. 

Cine-a murit și n'a luat parte la o serbare nautică are 
ce regreta |! 

Regele de sus, dela etaj, iși număra insă sclavii, Şi nu- 
mărul se împlinise. Un ordin scurt.—Nu se mai îmbarcă nimeni ! 

De teama execuţiei ordinului, publicul a inceput să se în- 
grămădească mai înverșunat pe scara de imbarcare. Se impin- 
geau unii pe alţii, așa cum urcau unul în urma celuilalt, de 
parcă ar fi împins fiecare inainte o greutate moartă și fără vo- 
ință. Se împingea cu minile și cu creștetul capului întins îna- 
inte și înfipt ca un tampon între omoplatele celui din față. Ges- 
turile de menuet şi grațiile au dispărut, A dispărut şi buna dis- 
poziție înlocuită cu ingrijorarea : „dar dacă nu mă imbarc“. 

Escadrila de Budaki aducea însă un nou transport care 
grăbea barcagiul, se ridica in picioare de pe bănci ca și cum 
astfel ar fi ajuns mai degrabă, 


24 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


La scara de fier bărcile negre se Cincneau, se intreceau 
care să eie rindul întăiu. Era doar vorba pe viață și pe moarte, 

Comandorul a repetat comanda enervat, contrariat de data 
aceasta în cariera lui de marinar de altceva decit de forţele 
mării, Au fluturat în vint, scurt, ca niște stegulețe de semna- 
lizare, cuvintele : bord, tribord, proră, 

Un ofițer a barat scara de suire cu un lanț. 

Un domn a scos lanțul, o doamnă a trecut pe dedesubt 
ingenunchind pe scările de fier cu zimţi. Cei de jos impingeau, 
cei de sus n'aveau ce să facă decit să intre pe vas cu orice 
chip. Cei din bărci săreau pe scară dela distanță, prin aer, lă- 
sind din mini pardesiile care pluteau pe apă ca nişte cadavre. 
Lumea incepu să țipe de spaimă. Strigau unii la alții. Nu sări! 
Nu sări! Ai să cazi, Nicule ; Nu fă imprudențe, 

„O cucoană prea elegantă care nu putea să treacă pe bord 
fiindcă fusta strimtă o impedica, încurcă drumul celorlalți, şi 
de ciudă și enervare începu să plină, 

Comandorul furios și plictisit tună: „Să vie garda !" Şi 
garda veni. Șase marinari cu puștile apărură în șir, joc de alb 
și albastru, așa cum merg cocori. O nouă comandă dată de 
un sublocotenent, Inchizătoarele dela puști țăcăniră uscat. 

Lumea rămase încremenită ca subt hipnotism, 

Pe cine l'a apucat vremea pe scară cu un picior în aer, 
aşa a rămas, Cantrun film stricat oprit pe loc, 

ca și cum ai fi fotografiat niște oameni care merg, 
Clipa de mișcare rămăsese neclintită şi dura astfel. Nimeni n'a 
mai îndrăznit să urce pe bord, Monitorul a fluerat iar gros şi 
sonor, Sunetul și aburul plutiră deasupra ca două semne de 
mirare. 

Era în adevăr un moment emoționant așa cum poate oferi 
numai 0 serbare naulică, 

Bărcile se depărtară de monitor, Se auziră sunete de fie- 
rărie și de lanţuri trecute printr'un ochi de oțel. 

După clipa de frică ce trecu, lumea începu iar să strige. 
lonel, Tonel, unde ești ? Ascultă Elena... 

Unele familii erau jumătate pe monitor, iar jumătate ră- 
mase în bărci, Cei din bărci aveau și hainele mai pre- 
gătite pentru intoarcere, sandwișurile şi umbreluțele. Dar nu se 
mai putea face nimic, 

Ancora hirii pe oțel şi monitorul începu să se clatine. O 


= O ADEVĂRATĂ EXCURSIE DE PLĂCERE 241 
nouă Îluerătură scurtă ca un punct pus unui episod, împrăștie 
bărcile în lături şi monitorul se intoarse de-acurmezişul, lent, 
Coșul fuimegă nesilit și gros ca un crater de vulcan care acum 
sa stins. 

De sus dela comandă un ofițer duse la gură un comet 
de alamă ca de gramofon vechi. O clipă speram o farsă, o di- 
versiune. Are să cinte oare ceva?! 

Așa s'o fi cintind totdeauna când pleacă un vapor ? ! Ştiam 
decind cu naulragiul Lusitaniei, că se cîntă deobiceiu numai la 
împrejurări funeste, cu căpitanul care-o să sombreze sus în va- 
carmul fanfarei, 

Ştiam că marinarii au ritualuri ciudate. Dar nu. Ofiţerul 
începu să vorbească in cornet, ca dintr'un telefon, invirtindu-se 
jur împrejur în toate părţile vaporului pentru ca toată lumea 
să audă, deși toți erau adunați pe laturea dinspre țărm privind 
pe supranumerarii cei care acum debarcau pe pămînt : 

— „Domnii pasageri sint rugați să se împrăștie în mod 
uniform pe bord, fiindcă altfel dezechilibrează vasul care este 
mult supraincărcat, și e primejdie”, 

Altă clipă de consternare. Pe punte incepură toţi să meargă 
cu pași tiriți şi demoralizaţi pentru ca să-și ia locul cuvenit şi 
cerut de regulele nautice. Se iîmprăștiară toți parcă brusc s'ar 
fi supărat unul pe altul, sau s'ar fi temut reciproc de-o epi- 
demie, 

Puntea fu acoperită de oameni peste tot. 

Era o linişte fioros de desăvirșită. Aşa trebue să fi fost 
o clipă pe Luzitania, Toţi priveau in gol; parcă-i era frică 
unuia de celălalt, de privirile celuilalt pe care vroia să le evite. 
Țărmul curgea nevăzut de nimeni și Budaki rămăsese în urmă, 
neinsemnat. 

Spre Nistru alte țărmuri isvoriră inaintind din cer spre noi, 

La doi pași de mine, Elena era galbenă şi nemișcată. 
Deși avea impresia sigură că de dinsa depinde tot echilibrul 
monitorului, făcu spre mine în două reprize, cu o pauză de 
încercare la mijloc, cei mal pași care ne despärțeau ; 

scă u „ 


— Cred că da; jumătate de drum e făcut, sintem pe ju- 
mătate scăpaţi. 

De fapt toți eram pe jumătate morți. 

Incepurăm să ne apropiem de Bugaz. O giamandură plu- 


242 VIAŢA ROVINEASCA ~ - 


tepe apă ca ua hon tnocat gi-mallat Spre- gora Nistrahai. se 
vedeau alte monitoare cu steaguri pe catarge, bărci motor... Nu 


Toți au avut o tresărire ca dintr'un vis. Ce s'a intimplat. 
Prora cîmi la dreapta și învîrti cu ea de parcă ar fi fost le- 
gat cu o nevăzută sîrmă, întregul țărm cu toate vapoarele din port. 

Și iarăși se auzi un fluer gros și sonor, de data aceasta 
insă ca o chemare. 

Pe funiile subțiri care suiau la crucea catargului stegulete 
incepură să sue și să coboare, Un marinar urcă repede o scară 
de funie care oscila la fiecare pas în aer, în cer. Alt marinar 
își făcu loc prin mulțime. In jurul lui fu vid; și toţi îl pri- 
veau cu atenție și cu implorare. Poate de el depinde totul. Cu 
două steaguri colorate viu incepu să facă semne, Braţele lui 
umblau repede, aruncate în toate părțile, cind amindouă în sus 
de parcă ar fi vrut să se arunce în mare, cind în lături ca şi 
cum ar fi fost crucificat, cind desperecheat, inspre spate și în 
sus. Monitorul opri. Ca orice vas care nu merge, avea o ba- 
lansare nesigură, ca lăsat în voia valurilor, fără nici o forţă. 
Elena mă întrebă iar :—,„Ce se întimplă ?* 

Intrebarea ei rămase fără răspuns. Şi eu eram doar un 
profan pasager de uscat la această serbare nautică. 

Din port, porni spre noi, sglobie, o șalupă albă cu trenă 
de spumă. Cu mina pe balustrada de fier a bordului, îmbrăcat 
in haină albă, cu barba mare în vint, ca un Dumnezeu infu- 
riat al apelor, ca un alt Neptun, amiralul privea crunt moni- 
torul nostru. 

Nu degeaba iși inchipue omul pe Dumnezeu în chip de 
semen cu barbă. Cu adevărat autoritari și stăpini nu pot fi 
decit oamenii cu barbă. 

Și amiralul avea o barbă superbă, sămana cu spuma din 
urma șalupei, avea acea sclipire de argint viu, și avea aceiași 
ondulare neastimpărată, Vintul o filfiia ca pe un steag, strimbă, 
de-acurmezișul pieptului imaculat. 

Un cuvint răstit cătră comandantul nostru, o privire pe 
deasupra noastră a tuturor, care-i apăream supuși, ridicoli și 


O ADEVĂRATĂ EXCURSIE DE PLĂCERE 243 


stingheriți, aşa cum ne apar nouă in deobște turmele de ani- 
male incărcate in vagoane. 

Şi din port iarăși porniră spre noi un stol de bărci negre 
pentru debarcare. Cu greutatea pe care-o avea, monitorul nos- 
tru nu putea să riște o intrare in port. 

Sus, la comandă, apăru din nou ofiţerul blond cu cap de 
copil văzut prin lupă, şi în același sinistru cornet de gramâ- 
fon, cu același ton metalic de voce la telefon ne anunță :—Mo- 
nitorul nu se mai intoarce la Budaki. Domnii pasageri se vor 
intoarce cu mijloace proprii. 

Asta spori buna noastră dispoziție necesară pentru a gusta 
o serbare nautică, pănă la ideia macabră de a ne arunca în 
mare, să se isprăvească odată, 

Bărcile sosiră, gindaci negri in jurul monitorului şi trans- 
bordarea începu. 

Toţi au scoborit cu figuri descompuse ca pentru a lua 
parte la o intimă inmormintare ; cu capul în jos, cu o atenție 
indiferentă, cu o mută pasivitate. Ne lăsam purtaţi, transbor- 
dați spre divina serbare nautică. 

O barcă se clătină brusc şi un domn mai demoralizat 
scăpă un picior în apă. Fu prins de subțiori de vecini și asta 
făcu ca însăși barca să se aplece -brusc și violent. Țipete va- 
riate sfișiară lăcerea solemnă a acestei debarcări. Parcă am fi 
venit învinşi dela o luptă pierdută definitiv, parcă am fi fost 
prizonieri, sau pedepsiți pe nedrept. 

Am fost lăsaţi pe-un alt vas tras la un debarcader în faţa 
unui platou nisipos pe care avea să aibă loc serbarea. Pe bor- 
dul acestui vas se afla însuși „Dumnezeu“, cițiva generali, ci- 
teva doamne, un prefect, doi prefecți și alte notabilităţi. Am 
rămas şi noi acolo nu din presumpție căci acesta era cel mai 
îndepărtat sentiment din starea noastră umilă și neferice de a- 
tunci, dar din inerție, timiditate și lehamite, 

Deşi în mulțime, fiecare din noi insă era izolat cu sine, 
şi cu o singură idee: „cum mă intorc: ce fac?” Căci dela 
Bugaz la Budaki nu se putea veni pe uscat decit prin Cetatea 
Albă și de acolo pe un camion de cursă. Şi era ora patru. 

Notabilităţile începură să murmure contra invadării noastre 
care îi incomoda și mai ales le lua ceva din prestigiul pe care 
in asemenea imprejurări il are omul ce poate privi izolat. Se 


| 


za VIAŢA ROMINEASCA 


cam întrebau tare ce căutam noi acolo deși se părea sigur că 
ni se vinduseră bilete pentru acea serbare nautică. 

In fine am fost invitați să luăm parte în jurul muzicei 
militare așezată pe țărm, în jurul căreia se adunaseră copiii din 
sat și ceva public minunat cu mina la gură. Toţi spectatorii 
aceia stăteau strinși cu privirile convergente cam spre pămint 
la marginea apei de parcă sar fi adunat în jurul unui înecat. 

Serbarea începuse deja inainte de sosirea noastră care e- 
ram supranumerari. Trei spectacole din program fuseseră con- 
sumate : marșul de deschidere, prinderea cu funia și trecerea 

în cerc făceau parte din trecut. Deși veniserăm și noi ser- 

rea continuă cu o cursă în saci, Vre-o zece oameni, probabil 
marinari de oarece serbarea era nautică, au fost viriți cu pi- 
cioarele in saci. Ei ţineau de gura sacului care le-ajungea pe 
la talie, cum ar fi ţinut niște pantaloni prea largi. La un fluer 
cursa incepu astfel, grotescă. Ciţiva au căzut pe jos încurcaţi 
în sac, unuia i-a căzut sacul din mini și-a eșit din el in pan- 
taloni albi de marinar, ceilalți tiriiau sacii cu atletism prin ni- 
sip, pănă ce au ajuns la potou. 

Bineînțeles că unul din saci a sosit cel dintăiu, A urmat 
fanfara și apoi cursa în doi. Piciorul drepta unui marinar a 
fost legat de cel sting al vecinului de-alături astfel că această 
pereche trebuia să alerge pe piciorul sting al unuia și cel drept 
al celuilalt. Și a fost o cursă șchioapă de asemenea părechi, 
din care unele au rămas tăvălite în nisip ca altă dată cei că- 
zuți din carul roman. Și iarăși o păreche a eşit cea dintăiu, 
fiind că se pare a fi o lege a naturii ca atunci cind mai 
mulți fug, unul să iasă cel dintăiu. larăși fanfara. Şi apoi doi 
marinari pe catalige incepeau să se ghiontească cu niște bețe 
lungi de lemn pentru ca astfel unul să piardă echilibrul celuilalt. 
Care cădea mai întăi jos era invins. 

— Peste zece minute pleacă trenul spre Cetate. 

— Nu, Așteaptă să se termine serbarea să ne ia, ripostă 
altul mai optimist. 

— Dacă-ţi spun că pleacă, fiindcă pierde legătura cu Ba- 
sarabeasca, 

Tribul dela Budaki plecă spre gară, fugind ingrijorat. 
Prin nisipul platoului ce duce la gară continuă o cursă ade- 
vărată, fără saci, Sullarea concurenţilor era repede şi apăsată, 


A O ADEVĂRATĂ EXCURSIE DE PLACERE 245 
Incepu vint. Nisipul era ridicat în nouri succesivi şi virit cu 
nace in haine, în ochi, în urechi, în 

inci vagoane așteptau în pustiu. Pănă la gară mai e un 
kilometru. Inainte. Nisipul era bătut în faţă, ascuţit. 

— Nu pleacă nici un tren. S'a suprimat din cauza ser- 
bării pănă la ora nouă. 

ergem inapoi in port. Serbarea era terminată ; notabilii 
stăteau de vorbă ; picuri rari de ploae se amestecau cu nisipul 
purtat de vint. Apa mării se increțea rigidă, și talazurile se 
întreceau spre larg duse de curentul ce venea pe Nistru, 

La un alt ponton trase un vapor primitiv. „Cetatea Albă“ 
era scris cu litere albastre pe-un semi-cerc în relief dela mijloc, 
Vasul era lat; deoparte și de alta avea cite o roată mare pe 
jumătate eşită din apă, o roată ca cele cu care se ridică apa 
la grădinile de zarzavat. 

Prin nisipul ridicat cu intermitență se puteau vedea nouri 
alburii spre apus. | 

S'a format o delegaţie, care-a mers la „Dumnezeu“ adică 
la amiral, să solicite intoarcerea cu monitorul. Era doar aici 
cite un copil care apucase să se imbarce singur, restul fami- 
liei rămănind la Budaki ; erau soți a căror soții rămăseseră subt 
amenințarea gardei, unii fără bani, alții fără haine mai groase, 

Amiralul a fost autoritar şi sever. Dar a concedat să se 
intoarcă monitorul însă numai cu șaptezeci de pasageri. 

Vestea se răspindi între noi. Un marinar începu iarăși să 
facă vint cu stegulețe. Și incepu imbarcarea în sens invers și 
la fel. Care va ajunge intăi la monitor; unde se va face numă- 
rătoarea ? Care va fi printre cei șaptezeci, și cine va răminea ? 
Şi cursa cu bărci, de data aceasta mai crincenă, începu iar, 
Unii săreau peste balustrada pontonului, alţii treceau pe dede- 
supt ; vintul era puternic și bărcile incărcate erau stropite pe 
deasupra de valuri. 

Numărul hotărit s'a complectat repede. Au rămas insă 
bărci pline care sau depărtat precaute la fluerul monitorului, și 
citeva familii au fost iarăși divizate; unii au rămas, alții apu- 
caseră să se sue in monitor, 

Ploaia incepu violentă. 

Noi am fost printre cei şaptezeci. 

Cind am ajuns în odăița dela Budaki am avut impresia că 
am fost salvat dela moarte și adus în casa părintească, 


Pe == 


246 VIAŢA ROMINEASCA 


Cei care rm dor Bugaz s'au întors abia după două 
zile, > tăți . te - ţii 

Totuși cei cari pia fost grave fiindcă n'au avut loc 
în monitor, ne-au privit multă vreme cu invidie, fiindcă ei, 


Demostene Botez 


Aranca, ştima lacurilor 


Tovarășul meu de drum, avocat dr. juridic Silvestru Hotăran 
se dovedi dela început intruparea cea mai desăvirşită a preve- 
derii. După cum era, fără îndoială şi cea mai corpolentă. 

Incă nu părăsisem Clujul şi ne aflam blocaţi în maşină de 
o sută şi una de coşuri, pachete, pacheţele, sticle, franzele, cor- 
nuri, flacoane, borcane şi cutii de conserve; lungi, late, dreptun- 
ghiulare, sferice, cilindrice, dodecaedrice şi încă de alte multe şi 
surprinzătoare forme, ignorate atit de geometria în spaţiu, cit şi 
de cea plană. 

— S'ar spune că mergem să înaugurăm o popotă, o expoziţie 
de produse alimentare ori să provizii pentru o lună, 
nautragiaţilor dela Pol l—am încercat să ironizez această inofensivă 
pasiune gastronomică, exact în clipa cînd avocat dr. juridic Sil- 
vestru Hotăran, luindu-şi samă că tot nu și-a complectat colecţia, 
atinse cu mina d sere umărul şoferului, să oprească la al treilea 
„Magasin de niale şi delicatese“, 

Tovarăşul mă pe deasupra ochelarilor înramaţi în bagă 
de culoarea zahărului ars, cu gravitatea ardelenească impermea- 
bilă glumii. 

Mă privi şi mă compătimi. 

Apoi, serios şi metodic, îmi explică într'un aspru rechizitoriu 
orinduit pe capitole, că n'am de ce ride. 

Vom rămîne cel puţin trei zile într'un ţinut cu adevărat pus- 
tiu, printre oameni sălbătăciţi şi ostili. El mai avea îndatorirea să 
asigure masă pere pia expertului, grefierului şi eventualilor li- 
citatori, dacă licaţiile de lichidare vor fi ademenit cumva ama- 
torii de lucruri vechi, mobile istorice, cărţi rare, tablouri şi poate 
chiar vre-un mizantrop îndestul de sătul de lume şi de nebun, 
pentru a achiziţiona castelul cu stafii. Datoria lui e să apere prin 
toate mijloacele, interesele clienţilor care l-au onorat cu încrede- 
rea absolută, dindu-i pe nevăzute, dela Pesta, să trans- 
forme în cecuri această moştenire neașteptată. lar experienţa pro- 


248 VIAŢA ROMINEASCA 


lesională şi umană, l-a învăţat că asemenea operațiuni se închee 
mai expeditiv dacia dificultăți, cînd toţi: magistrați, experţi şi 
licitatori, se află după digestia moleşitoare a unei cine inbelşu- 
gate, decit atunci, cind iritaţi de gustarea frugală pe un colţ de 
masă şi preocupaţi de problema dejunului de adouazi, îşi răco- 
resc nervositatea născocind tot soiul de şicane. 

Zeflemeaua mea ușuratecă, îi confirma astfel încăodată, lipsa 
de grijă şi frivolitatea stranici speţe omeneşti pe care o represin- 
tam şi care se rezuma in vocabularul său, în epitetul încriminat 
de „scatiu transcarpatic". 

Acestea fiind spuse, d-rul Silvestru Hotăran se răsuci să 
mă bată pe umăr prietenos, cu o palmă lată cit o broască tes- 
toasă. Işi îmbuna fntr'acest chip, severitatea rechizitorului şi îmi 
dovedea că personal, îmi acordă oarecare circumstanțe atenuante, 
fiindcă nu eu purtam vina acestor infirmităţi, ci mediul nevrednic 
care mi-a ucis instinctul robust de cumpăt şi de conservare. 

Pe urmă, cobori descurcîndu-şi anevoe picioarele scurte şi 
groase, dintre cutii şi pachete. Intră în băcănie şi nu apăru decit 
după un sfert de oră, urmat de un băiat cîrn şi pistruiat, în şorţ 
alb, cu braţele încărcate de alte coşuri, pachete, borcane şi sticle, 
întăţişind alte forme geometrice inedite, care se vede că îi lipseau. 

Şofeurul nerăbdător dădu drumul motorului. 'Tovarăşul meu 
ii făcu însă semn să aştepte. Nu isprăvise, 

Traversă strada, la Farmacie. Prin geamul vitrinei îl văzui 
îinfundindu-şi buzunarul măntălii de praf, cu misterioase pachete 
ambalate în tradiționala hirtie subțire, pestriță şi mătăsoasă ; şnu- 
ruite, sigilate şi etichetate, fără de care laborios şi indispensabil 
ritual, orice gingaşă fiică a lui Esculap nu eliberează nici o cata- 
pleasmă de bătături, subt pedeapsă de moarte. 

— lată cel puţin o precauţie deplin justificată !—mi-am'spus 
singur, împins de demonul incorigibil şi recidivind fără nici Ò ru- 
şine, după o atit de cruntă admonestare. lată o precauţie pe care 
o înțeleg ! După ingurgitarea atitor copioase provizii, un medica- 
ment contra indigestiei e absolut indicat. Altfel, lichidarea ar a- 
menința să rămînă fără magistrat, expert şi licitatori, sucombaţi 
cu toţii în masă şi în convulsiuni, după cel dintăiu supraabundent 
dejun, Binehrănitul şi mult încercatul meu tovarăş nu neglija ni- 
mic. I! admiram. In alte vremuri ar fi meritat comanda supremă 
a aprovizionării şi echipării unei întregi armate, Cu el n'ar fi exis- 
tat nici-o Son sau catastrofală surpriză. Ar fi dus-ọ la vic- 
torie ră. 

` Mă pregăteam să-i exprim acest omagiu pentru a repara im- 
presia imprudentelor reflecţii de adineaori. Dar tovarășul, pipăin- 
du-şi cu deplină satisfacție pachetul în buzunar, în timp ce-şi 
dădea drumul cu toate cele o sută zece chilograme pe perina e- 
lastică, gi laconic : 

— Chinină. 

— Chinină ?—am. întrebat nedumerit. De ce nu atunci termo- 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 249 


metru, vată termogenă şi de ce nu o mică farmacie ambulantă ? 
Cum văd, mergem la capătul lumii şi nu maie vorbade o simplă 
plimbare, ci de o adevărată expediţie plină de riscuri... Dacă mă 
avertizai din vreme, doctore, ştiam cel puţin să-mi pregătesc tes- 
tamentul. Nu vreau să-mi las succesorii, legitimi şi nelegitimi, pradă 
procedurii şi avocaţilor, care nu sînt, după cum ştii, cu toţii ex- 
peditivi şi maniaci de corectitudine ca dumneata... 

După un timp, cu perfidă intenţie de a cuceri definitiv bună- 
voia tovarăşului meu de drum şi de a face iertat tonul nepotrivit 
de glumă de pănă acum, am continuat ca pentru mine singur, con- 
vins că am pus degetul pe o sensibilă slăbiciune omenească : 

— Parol Mă gindesc într'adevăr că nici unul la o mie de 
moştenitori, n'au norocul acestor veri şi nepoți de a douăspre- 
zecea spiţă, ai Contelui Kemeny. Judecă serios... Să le cadă o 
moştenire la care nu se aşteptau. Să se desintereseze complect de 
ea. Să nu trimită măcar un om de încredere pentru a vedea la 
faţa locului despre ce e vorba. In ultimul moment, cind primesc 
avertismentul că succesiunea ameninţă să fie confiscată de statul 
romin, să aleagă la intimplare, dintr'un anuar Oarecare, un avocat 
despre care nu aveau nici o informaţie. Şi să cadă tocmai peste cel 
mai stăruitor, mai prob şi mai priceput, cum nu l-ar fi putut alege 
nici după cea mai minuțioasă anchetă cu detectiv secret, iată un 
noroc pe care aceşti ciudaţi moştenitori mi se pare că nu-l meritau. 
Stranie moştenire, stranii moştenitori ! 

Tovarăşul de drum, nu lăsă să străbată pe figura iremedia- 
bil gravă, nici un semn că monologul meu i-a făcut plăcere ori 
nu. Imi păru că nici n'a ascultat. Dădusem greş. 

M'am simţit deodată umilit şi ridicol, după această inconti- 
nenţă verbală, prin care în chipul cel mai vulgar îmi arătam vo- 
ioşia că pot evada din oraşul cu ziduri sure într'o dimineaţă cu 
atit de strălucitor soare și certitudinea că la capătul drumului, mă 
aşteaptă capturarea unor cărţi rare și vechi, incunabile din ediţiile 
cele mai preţioase, licitate pe o sumă accesibilă modestului meu 
bu 


Biblioteca acestui magnat maghiar, latinist, erudit şi despo- 
tic, se bucurâ după toate spusele, de-o faimă veche în toată fosta 
Ungarie. lar amatori serioşi nu prea amenințau să apară. Şi chiar 
dacă s'ar fi ivit, proaspâta amiciţie cu d-rul avocat Silvestru Ho- 
tăran mă privilegia între toţi. Aveam răgaz să cercetez pe înde- 
lete rafturile dulapurilor, să pipăi legături originale, bătrine de 
trei, patru și cinci veacuri, să răsfoesc infoliile, să verific auten- 
ticitatea manuscriselor confruntindu-le cu diversele cataloage şi 
publicaţii de specialitate, cu care veneam înarmat. 

Mai descoperisem ceva. Cu toată dorința neclintită şi lăuda- 
bilă de a apăra înverşunat interesele clienţilor, ghicisem îndată în 
armătura împuternicitului avocat dr. juridic Silvestru Hotăran, un 
punct vulnerabil. Mi-a părut departe de a prețui valoarea adevă- 
rată a acestor cărţi şi manuscrise. Le socotea un capital pierdut 


4 


20 VIAŢA ROMINEASCA O 


şi intructuos. Capriciu ereditar şi risipelnic al defunctului conte Kemeny, 
în a cărui familie această nebunie nu fusese nici cea dintăiu şi nici 
cea de pe urmă. Expertul improvisat după decizia unui tribunal de 
provincie, ca şi magistratul desigur, n'aveau de unde să fie mai 
preveniţi. Nu era exclus să decidă vinzarea bibliotecii cu chilo- 
gramul, într'o ignoranță pe care imaginaţia mea o exagera cu fie- 
care clipă trecută, promițindu-mi e adevărată orgie de biblioman, 
asemeni visurilor de avar, cînd descoperă prin somn hrube făra 
capăt, tixite cu saci de galbeni şi sipete de mărgăritare, 

lar acum, cînd eram aproape să-mi realizez neastimpărul 
insomniei, iată că-mi primejduiam singur isbinda finală, îndepăr- 
tindu-mi protecţia atotputernicului procurist, cu necusmata-mi piuială 
de scatiu gureş şi insuportabil, care nu-i era nici de cum pe plac. 
D-rul Silvestru Hotäran avea toată dreptatea. Veneam dintr'o lume 
care-şi pierduse cu adevărat, în frivelitate, instinctul robust de 


cumpăt şi de conservare. 

M'am hotărit să printr'o tăcere cit mai insondabilă şi 
cu aparenţa unei profunde meditaţiuni, culpabila-mi verbositate, 
care provocase desaprobarea tovarăşului meu de drum, din fire 
taciturn, grav, bănuitor—şi după cum îi aplicasem diagnosa în se- 
creta mea apreciere lăuntrică—îndestul de sărac cu duhul: biet 
avocat de capitală provincială, abrutizat de articole de cod, juris- 
prudenţe şi chichiţe de procedură. 

Instalat aşa dar în această ostentativă tăcere, am aprins o 
țigară, două, a treia. 

Sfiriitul rapid al roţilor de gumă, schimbarea succesivă a 
decorului rustic la fiecare viraj, aerul încă răcoros şi parfumat de 
roua fineţelor şuvoind pe lingă urechi, soarele triumfal al dimi- 
neţii, îmi aduceau pe buze exclamaţii de beatitudine îndată înăbuşite. 

Tovarăşul meu, absent de la toate acestea, cu geanta tixită 


de acte pe genunchii scurți, îşi recapitula preocupările profesionale. 
cutie de chibrituri, cerceta o dată, adăoga un semn ieroglific cu 


creionul subţire cit un chibrit, şi părea că a uitat cu desăvirşire 
liciul tăcerii, 


al d-rului Silvestru Hotăran. Ah! Imi făgăduiam o diabolică re- 


vanşă. [după ce-i voi escamata de subt nas volumele cele mal 


preţioase, suportind cu resignare reflecţiile împotriva vinovatei de- 
şertăciuni de a arunea banii în hirtie tipărită şi fără nici o valoare 


th: 


răposatului conte, întru disprețuitorul suris superior 


. 
| 


` 


i 


m ARANCA, ŞTIMA LACURILOR zi 


cind totul va fi sfirşit, îi voi şopti în ureche fabuloasele preţuri 
reale ale fiecărui tom: „O Biblie în superbă legătură originală din 
secolul al şaisprezecelea : 120000 lei! O ediţie princeps din Dis- 
cursul asupra metodei, cu dedicaţia lui Descartes : lei! Au- 
tografele lui Jean Jacques, Voltaire, Diderot ; alte zeci şi sute de mii !* 

Savurind stupefacţia crescindă de pe această ă insfirşit 
sdruncinată din placiditatea-i scandaloasă, mă voi răsuci într'un 
picior, cu o reveranță batjocoritoare : 

— lată, onorabile doctor, ce acuitate de simţ practic şi ce 
geniu al afacerilor, poate mocni subt aparenta frivolitate, a noastră, 
a scatiilor transcarpatici ! 

Tovarăşul, nebănuind aceste asasine şi ingrate reflecții, pri- 
vea acum cu inocentă îngîndurare peste umărul şofeurului, $0- 
seaua desfăşurată rectilin. 

Am urcat mai apoi, dealuri în serpantină ; am străbătut sate 
secueşti şi ungureşti, tăcute şi monotone cu dezulatele lor case 
identice; am gonit pe valea unui rîu cu a. esae lunci de plopi 
şi de sălcii; un defileu spintecat în munţi stincoşi, și din nou s'a 
deschis orizontul linear al şesului, cu depărtate cupole de biserici, 
în sate cu acoperişuri de ţiglă roşii, între livezi. 

Indicatorul chilometric se menținea uniform, între 60 şi 70. 
Motorul pulsa regulat şi fin, ca inima metalică a unui ceasornic. 
Şoseaua ne aspira vertiginos. Am socotit că străbătusem mai bine 
de jumătate de cale. 

Imi comprimasem în gitlej şi această inofensivă constatare, 
consecvent jurămintului cătră mine însu-mi, cînd neaşteptat, d-rul 
Silvestru Hotăran, rupse el tăcerea: | 

— Aşa dar, dragă domnule, te-a mirat că am cumpărat 
chinină ? 

Intr'adevăr uitasem. Tovarăşul meu nu-şi desminţea recordul 
de fenomen. li trebuiau trei ore de reculegere, ca să răspundă ia 
o întrebare, la care renunțasem după două minute, Era frate bun 
cu englezul flegmatic din nu ştiu ce anecdotă, cind îşi trezeşte 
nevasta din somn după miezul nopţii, să-i prea cit e ora, luindu-şi 
samă că-l întrebase aşa ceva, înainte prînz, cu două zile 
în urmă... 

— Dal M'a surprins această chinină... am mărturisit cu in- 
diferență, fiindcă acum curiozitatea era răcită. M'a surprins mai 
ales cantitatea... Mi-ai arătat un pachet respectabil, să ajungă pen- 
tru o infirmerie ! 

D-rul Silvestru Hotăran, îşi pipăi pachetul în buzunarul män- 
tălii de praf şi îşi exteriorisă întrun mormăit gutural şi aprobativ, 
mulţumirea că-l are asupră-şi şi că e intact. i 

Dură tăcere. Evaluată la zece chilometri, prin asemuire cu 
calculele astronomice care măsoară distanțele interastrale, În ani, 
luni, zile şi ceasuri lumină. Zece chilometri, adică zece minute, 
după vitesa inregistrată pe banda kilometrajului. Tovarăşul se 
decise să continue : 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Am înţeles după mirarea d-tale, că tot nu ştii exact unde 
mergem... 

RS La castelul contelui Kemeny !—am răspuns în sublima mea 
candoare. Castelul cu stafii.., 

— Lasă stafiile, dragă Domnule! Acestea sînt prostii. Näs- 
cociri şi halucinații de bolnavi. agi y într'un ținut mlăștinos; 
cel mai întins din tot Ardealul. Patru mii de jugăre de bălți, păpu- 
rişuri, heleştaie, smircuri, nămol şi zăvoaie inundabile, O sălbă- 
tăcie fără seamăn. Un teren care în zece ani de irigație sistematică, 
ar fi însemnat aur. Aur şi sănătate! Aşa, au rămas bălți. Bălţi 
înseamnă ţinţari : ţinţarii înseamnă friguri palustre. lar chinina în- 
seamnă deocamdată unicul medicament recunoscut impotriva 
malariei. Exact? 

— Exact! —fui silit să recunosc implacabila logică a d-rului 
Silvestru Hotăran. 

— In acest caz, precauţia mea cred că nu-ți mai pare exa- 
gerată, dragă Domnule ! Vei lua odată cu mine, în fiecare dimi- 
neaţă şi seară, cîte o doză preventivă. Vom oferi şi celorlalți oaspeţi 
(nu m-am ut opt să surid, imaginindu-mi figurile celorlalți 
oaspeţi ai d-rului Silvestru Hotăran, trataţi în loc de aperitiv şi 
desert, cu hapuri amare). Vom îndopa cu forţa şi servitorii, ade- 
vărate rudimente de oameni abia eşiţi din animalitate şi abrutizaţi 
de delirul frigurilor, Ai să-i vezi. Eşti prevenit. Eu am fost des- 

ustat., A patra oară fac drumul acesta 2 nu mä gor deprinde. 
mi repugnă ! Larve omenești ! Moluşte ! Degenerați din tată în fiu, 
de aerul inveninat pe care îl respiră şi de hematozoar. De altfel, 
aceste blestemate smircuri, îmi pare că nu sint Străine nici de 
rare familiei Kemeny... Am să-ţi povestesc şi ai să-mi dai 
te, 

P Aaile, tovarășul meu de drum, cuprins de unul din acele 
rare accese de expansiune, prin care oamenii din fire tăcuţi se 
eliberează de reflecţiile îndelung înăbuşite, imi povesti amănunţit 
istoria şi sfirşitul familiei Kemeny. 

Pe măsură ce înainta, am înţeles că dă o însemnătate exa- 
gerată şi desigur, îndestul de simplistă, ținţarilor. Ţinţarii - după 
el — distruseră o familie ! 

„Chinina—vorbi avocatul-doctor Silvestru Hotăran, rap 
pachetul din buzunarul măntălii de praf—o cură sdravănă 
chinină în doze masive şi s'ar fi gătat! N'am mai umbla astăzi pe 
drumuri. Să asistăm la risipa in patru vinturi, a unei avuţii ago- 
nisite în şapte veacuri. Eu, dragă domnule, ştii ce aş fi făcut 2* 

„— Nu ştiu ce-ai fi făcut !--mi-am mărturisit umilit, netrebnica-mi 
ignoranță, 

D. Avocat-dr. Silvestru Hotăran rise foarte înveselit şi foarte 
satisfăcut, Ji plăcea grozav se vede, această francheţă, Nici nu se 
aştepta doar, să-i răspund cine ştie ce ispravă! Ştia că nu sint 
capabil să scot din uşurateca-mi minte de scatiu transcarpatic, 
vre-un gind chibzuit şi matur, 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 253 


— Eu, dragă domnule, aş fi turnat niște irigații sdravene. 
Aş fi sleit smircurile şi bălțile, Le-aş fi transformat în patru mii 
de jugăre de finețe şi de arături. Făceam treabă gospodărească, 
revalorisam pămîntul ; îmi adunam coroane bune, în fiecare an, şi 
nici nu mi-ar fi păsat de țințari şi de friguri. Făceam curăţenie, 
dragă domnule, aduceam sănătate şi chibzuială ! Pe urmă, se găser 
şi un aranjament cu exproprierea ! 

Mi-a părut foarte rău, în sinea mea, că cei din urmă Ke- 
meny, nu s'au dovedit vrednici de asemenea judecată înţeleaptă 
şi că n'au avut măcar norocul unor sfătuitori atit de energici, ca 
doctorul-avocat Silvestru Hotăran, de față. li mîna însă viaţa spre 
un alt destin ; spre întimplările neguroase şi romantice, pe care 
mi le impârtăşea cu o oarecare uimire şi cu îndestul dispreţ-com- 
pătimitor, tovarășul meu de drum. 

Această familie Kemeny, dura de la începuturile Ungariei 
feudale. Căpitani vestiți prin bravură, cruciați pierduţi fără urmă 
în expedițiile pentru eliberarea Sfintului- Mormint, stetnici, curteni, 
cărturari subțiri, diplomaţi şi cardinali din viaţa acestor Kemeny, 
apar la fiecare filă din hronicul Ungariei, Moșşiile se întindeau 
vaste, în pustă, cît cuprind ochii. stele cu arogante turnuri, 
străjuiau în vre-o trei domenii de ale lor, țărmul Dunării. Astălalt 
castel, din smircuri, fusese numai capriciul vre-unui senior de acum 
patru veacuri, cînd poate ţinutul nici nu fusese invadat de apă şi 
va fi fost salubru şi fertil. 

Rămăsese pustiu, poate uitat, ca orice aşezare fără insem- 
nătate, printre atit de ce latitundii. Pănă acum vre-o opt de- 
cenii, cînd contele Armin Kemeny, văduv şi lovit de un subit des- 
gust pentru deşertăciunile vieţii de curte, după o viforoasă exis- 
tenţă, a descins într'un asfinţit, în fruntea unui convoiu de chervane. 
Din aceste care cu roţi înalte de pustă şi cu coviltire de papură, 
oameni pletoşi au descărcat a doua-zi, cu răcnete de luare aminte, 
mobile grele şi uriaşe, lăzi de cărți, panoplii de arme, armuri care-au 
fost întinse pe iarbă ca tot atiția morți desgropaţi ai răsboaelor 
vechi, paravane, talere de fină faianță şi o mie de nimicuri care 
alcătuesc confortul şi decorul absolut necesar, al unui atit de stră- 
vechiu grof. Porţile ruginite au fost desterecate cu chei mai grele 
de cît cele de la porţile Iadului. Au fost deschise în lături feres- 
trele cu pervazuri putrede. Şi cînd slugile au purces să măture 
paianjenii, s'au înălțat orbite de lumină, stoluri de lilieci care să- 
lăştuiau din neam în neam, în ungherile grinzilor negre. 

Aci s'a instalat contele Armin, într'o viaţă ermetică şi cînoasă, 

Explicaţiile acestei hotăriri, au fost în svonurile din acea 
vreme, multe și contradictorii. 

Unii aflaseră că şi-ar fi tocat chiagul averii, în desfrinate 
secui la Pesta. Alţii, că ar fi căzut în disgrația Curţii. Şi cei- 
alți, însfirșit, că s'ar fi retras ca o vietate păduratecă, rănită de 
moarte, să uite durerea unei crunte drame conjugale, pe urma 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


căreia îşi culcase străpuns cu spada, în duel, cel mai bun şi ne- 
despărțit prietin, în vreme ce contesa se stingea de lungoare, in- 
iro primăvară repede, undeva în ltalia, nimicită de umilință şi 
de durere, 

Adevărate ori născocite, întimplările n'au fost cercetate dea- 
proape, de nimeni. Pesta era departe. Calea lungă, peste cimpii 

ustii. Oamenii munciţi de alte griji. Era în miezul anului 1848, 
ossuth, ridicase steagul republicei libere a Ungariei. Hunvezii 
lui Gorgey şi Hotvani, puseseră pe goană armatele imperiale şi 
se treziseră deodată în faţă cu un duşman nou, dirz şi obraznic. 
Valahii unui oarecare practicant de avocat, Avram lancu, luptind 
cu coase şi cu ciomege, fortificaţi în văgăunile munților şi conduşi 
de popi care-şi arogaseră împertinente titulaturi romane, de tribuni 
şi centurioni. 

Din multe castele, stăpinii bejeniseră spre locuri mai sigure. 
Cind s'au întors, Armin Kemeny nu le-a călcat nimănui pragul, 
nici nu le-a deschis uşile. Intre zidurile umede, îmbătrinea ursuz 
şi bărbos. Cind apărea încruntat, cu flinta de vinătoare la umăr 
şi înconjurat de haita de cîini, sau cu cismele inalte pănă aura 
genuchi şi încărcat de complicate unelte de pescuit, toată suflarea 
omenească din cale, intra în pămint. 

Căci asemenea întilniri nu isprăveau bine. Intotdeauna des- 
coperea o pricină de mînie, deslănțuită în ocări răstite şi în lovi- 
turi repezi de harapnic, 

Induioşare şi dragoste, nu arăta decit pentru ciîni şi 
cai. lar dintre vietăţile omeneşti, numai tru singurul hel yan 
avea să-i prelungească neamul : Andor. il adusese în căleaşcă 
de la Pesta, acest Andor număra cinci ani. Străveziu şi palid, în 
haina de catifea albastră cu guler de valancienă, copilul deschisese 
ochii pariu meu la aceste sălbatece locuri, fiindcă întăia oară ieşea 
dintre pernele moi, jilțurile cu pitioare scunde de broască, încă- 
perile cu oglinzi cît păretele și parcul cu arbori domesticiţi, rete- 
zaţi, aliniaţi şi ajustaţi, ai palatului de la Pesta, pe ţărmul ării, 
cu faţa spre insula Margit. 


Era fără vlagă, întirziat în creştere, somnoros. Poate va fi — 


fost nevoe de alt aer, aspru și rece, din înălțimile munţilor pentru 
a biciui singele şi a altoi vigoare, acestui vlăstar de neam ostenit. 

Părintele a crezut însă că va înlocui asemenea lipsă, cres- 
cîndu-l departe de moleşeala capitalei, îndemnindu-l de timpuriu 
să capete dragoste de cimp, de baltă, de vinat, trezindu-l odată 
cu zorile răcoroase, învăţindu-l să poruncească şi să se ceară ascultat. 

l-a adus dascăl, un călugăr cărturar de la Roma, pentru în- 
vățătura elină şi latinească, lar pentru cealaltă pregătire a vieţii, 
un maestru de călărie şi altul de vinătoare. 

Aceștia din urmă, au fost însă trimişi nu peste multă vreme, 
îndărăt. Nu-și găseau folosire. Copilul arătă dragoste bolnăvicioasă 
numai pentru carte și reverie trindavă ; iar pentru exerciţiile vio- 
lente dovedea o repulsie femeiască, 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 255 


(8) a pe aşteptare a contelui Armin nu dăduse greş. Fe- 
ciorul ştia să porunciască, să bată din picior și să se facă temut. 
Intr'atita doar se adunaseră toate puterile sleite ale celor douăzeci 
de generaţii, care umpluseră hronicul Ungariei cu isprăvile lor. 
Tinărul cu fruntea bombată şi cu ochii muereşti, se învineţea de 
minie cînd găsea împotrivire, vinele scriau sfori groase în jurul 
timplelor, privirea se aprindea fulgeroasă din leneşa visare. Ultimul 
Kemeny nu-şi desmințea măcar într'aceasta singele focos al fa- 
miliei : era capricios şi despotic. 

Ce-a însemnat viaţa celor doi singuratici in castelul cu por- 
țile totdeauna zăvorite, nimeni nu putea şti cu precisie. Argaţii 
erau puţini la număr. Cel mai apropiat sat, la două poşte. Avocat- 
dr, juridic Silvestru Hotăran, se văzuse silit să reconstitue această 
existență, din scrisorile de afaceri, actele, însemnările şi celelalte 
documente din arhiva familiei, pe care le puricase cu deamănuntul 
vreme de două luni, cind orînduise dosarul moştenirii. Işi însem- 
nase aceste date, pe cele patru fețe ale unei coale de hirtie, care-i 
stătea la îndemină şi pe care pentru mai multă uşurinţă a înţelegerii 
şi o mai repede scurtare a povestirii, mi-o va ceti. 

Deschise ghiozdanul burduhos de pe genunchi, îşi viri înlă- 
untru nasul rotund încălecat de ochelarii înramaţi în bagă de 
culoarea zahărului ars, şi scoase la lumină coala scrisă mărunt, 
în care istoricul ultimilor Kemeny, se alla consemnat în ordine 
cronologică, aşa cum era de aşteptat de la un om atit de metodic 
și scrupulos ca tovarăşul meu de drum. 

D. avocat dr. Silvestru Hotăran işi aburi ochelarii, îi şterse 
de praf cu o batistă, trecu cirligele după ureche şi ceti această: 


PRESCURTARE 


Despre viața şi actele defuncţilor Armin, Andor, Ana şi Aranca Kemeny, 
incepind dela anul 1860 pană la anul 1026. 


Februarie 1860. — Junele conte Andor implineşte șaptesprezece 
ani. Cu prilejul aniversării, discuţie violentă între părinte şi copil, 
asupra carierei ce urmează să-şi aleagă tînărul conte. Contete Ar- 
min, vrea pentru copil cariera armelor. Contele Andor o respinge 
indignat. Se declară mulțumit cu viața claustrată între cărţi, afir- 
mind că nu doreşte nimic altceva. 

lunie_1562.—Contele Andor, tinjeşte de o boală nelămurită. 
(Friguri! Ţinţari !—sublinie avocat dr. Silvestru Hotăran). 

Mai 1853.—Contele Andor din nou arată aceleaşi simptome. 
Febră, insomnie, oroare de sgomot şi de mişcare. Un medic de la 
Pesta, adus şi consultat, prescrie aer liber, plimbare, vinat, cano- 
taj, călărie, exerciţii violente... Diagnoză : criză tirzie de pubertate. 
(imbecilul !—declară satistăcut, dr. Silvestru Hotăran. mbecilul ! 
Chinină trebuia să prescrie, nu exerciţii violente !) 

Januarie_1587.——Contele Armin se rîneşte singur cu pușca, 
la vinătoare. O lună de nemişcare în pat. Contele Andor, comandă 
trei lăzi cu cărţi, dela Pesta, Viena şi Lipsca, 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lunie 1868.—Contele Armin aduce din Germania pă- 
rechi de pui de lutră, pentru aclimatizare în bălțile domeniului. 
Contele Andor începe o monografie a familiei Kemeny, cu docu- 
mente din arhiva familiei şi cu date procurate prin co: ndenţă 
de abatele Matteo Bandello, dela diferiţi căl ari din 
Roma şi Pesta, cu intrare liberă la Biblioteca Vaticanului şi alte 
arhive publice şi particulare, 

August 1868.—Contele Andor întrerupe lucrarea. Febră, in- 
somnie, etc. (larăşi țințarii !—bate hîrtia cu dosul palmei, avocat 
dr. juridic Silvestru Hotăran). 

Decembrie 1870.—Contele Armin împuşcă într'o singură zi 
trei lupi. Contele Audor, află documente încă necunoscute despre 
isprăvile cavalerului Stefan-Koloman-Andrei Kemeny, plecat cu 
oastea lui Frederic Barbarosa în a treia cruciadă, 

Februarie 1871.—Ceartă violentă între Contele Armin şi An- 
dor. Abatele Matteo Bandello este expediat în plină noapte, pe 
viscol, cu sania, subt învinuirea că împotriva tuturor avertismen- 
telor, întreţine bolnăvicioasa înclinare a tinărului conte pentru 
„trindăvia cărturărească*. Copilul şi părintele nu-și vorbesc două 
luni. Fiecare iau masa în cameră separată. Contele Armin împuşcă 
doi lupi, mai multe vulpi şi născoceşte două sisteme de căpcăni, 
după model propriu, pentru lutrele care s'au înmulţit simţitor. Con- 
tele Andor a terminat ultima parte de „Viaţă eroică a cavalerului 
Ştefan-Koloman-Andrei Kemeny“. 

Iulie 1874.—Contele Andor cade la pat. Febră, viziuni, de- 
lir. (Anofelul! dă din cap, tovarășul meu de drum). 

Octombrie 1878.— Armin, îndigueşte partea sudică a 
bălților, pentru a mări suprafața lacului numit „Lacul Turcilor“, în 
amintirea bătăliei unde au fost înecate rămăşiţele unei oaste tur- 
ceşti. Contele Andor, trimite pe ascuns bani, abatelui Matteo Ban- 
dello să-i complecteze ştirile despre a treia cruciadă, din arhiva 
secretă a Vaticanului. 

Aprilie 1879.—Contele Armin aduce canal de apă pănă în 
parcul castelului, pentru a comunica direct, cu barca, pănă la „La- 
cul turcilor“. (Nenorocitul !—suride cu o mare compătimire avocat 
dr. juridic, Silvestru Hotăran. Işi aduce miasmele mai aproape de 
casă... Nu-i erau destul !) Contele Andor d ră amănunte 
neaşteptate despre ultimii ani ai cavalerului Ştefan-Koloman-Andrei 
Kemeny, căzut în captivitatea musulmanilor. 

lunie 1880.—Contele Andor cade la pat, de unde nu se 
mai ridică pănă în Septembre. Febră, visiuni, delir. li apare întăia 
oară, arătarea cavalerului Ştefan Kemeny. 

Ianuarie 1581.—Bătrinul Conte Armin se întoarce cu aprin- 
dere de plămiîni dela vinătoare, zace două zile şi moare în dimi- 
neața de Sf. Iulian. Contele Andor, trimite răvaş abatelui Matteo 
Bandello, să sosească de urgenţă. 

Martie acelaşi an.—Abatele Matteo Bandello se instalează 
în castel, aducind două lăzi cu cărţi, documente transcrise etc. 


„ai ARANCA, ŞTIMA LACURILR 257 


Contele Andor tă toate documentele doveditoare că eroul său, 
cavalerul Ştefan-Koloman-Andrei Kemeny, în captivitatea lui Sala- 
din, trece la mahomedanism, se îndrăgosteşte de nepoata sulta- 
nului, o ia în căsătorie și devine unul din comandanții oastei tur- 
cești, care apără cetatea Zara, împotriva cruciatei a patra. 
Noembrie 18832.—Contele Andor e ales membru corespondent 
şi membru de onoare al mai multor societăţi istorice dela Pesta, 
în urma primelor două volume din „Viaţa eroică a cavalerului 
Ştefan-Koloman-Andrei Kemeoy“ tipărite în primăvara aceluiaşi an. 

Mai 1883. Contele Andor e din nou bolnav. Febră, delir, vi- 
ziuni. In fiecare noapte îi apare arătarea lui Ştefan-Koloman-An- 
drei Kemeny, făcîndu-i un semn misterios şi dispărind la cintatul 
cocoşilor. h 

iunile, acelaşi an.—Contele Andor poruncește să se tae toți 
cocoşii din cuprinsul castelului. 

August, acelaşi an.— Discuţie violentă între Contele Andor și 
abatele Matteo, care îl învinueşte de idei eretice, predilecție pen- 
tru un erou sperjur, etc. Abatele Matteo Bandello este expediat la 
prima gară, în timpul nopţii. 

Noembrie 1854.—ln urma inundaţiilor zăgazurile dela „Lacul 
Turcilor“ cedează, iar toată rogha e acoperită de apä. Contele 
Andor comandă la Lipsca şi Viena, un ciclu de cărți despre ştiin- 
tele oculte, reincarnare, spiritism, magnetism, etc. i 

April 1885.—Contele Andor cere librarilor săi dela Pesta şi 
Viena, să-i complecteze operele lui Allan Kardek, si taie mad. 
Samuel Taylor Coleridge, Sfintul Denis Aeropagitul, Ruysbroec 
VAdmirable. 

Iunie 1887. Contele Andor se îmbolnăvește din nou. Febră, 
delir, viziuni. fag 

Iulie acelaşi an. Contele Andor intră în comunicaţie directă 
cu spiritul cavalerului Ştefan Kemeny. 

Ianuarie 1889.—Contele Andor aruncă în foc manuscrisul 
părții a treia şi ultima din „Viaţa eroică a cavalerului Ştefan-Ko- 
loman-Andrei Kemeny“. Se decide să o refacă, după dictarea di- 
rectă a spiritului, care acum îi e nedespărţit în castel. | 

Mai 1890.—Contele Andor, capătă după mai multe indicii, 
siguranța că este spiritul reincarnat al cavalerului Ştefan-Kolman- 
Andrei Kemeny, după cum spiritul poetului celt Allan Kardec s'a 
reîncarnat în Hypolite Denisard Rivail, şeful doctrinei spiritiste. 

Ianuarie 1591.—Contele Andor intră în corespondenţă cu 
mai mulți pionieri ai spiritismului din Europa şi din America, 

Iulie 1892. Febră, insomnie, delir, ade 

August acelaşi an.—Contele Andor descoperă printr'o me- 
todă ocultă care îi aparține, că rămăşiţele din oastea lui Soliman 
Magnificul care s'au înecat în mlaştinile din jurul castelului, nu- 
mite „Lacul turcilor“, au lost comandate de Hussein Ibuzolair, 
strănepot direct al cavalerului Ştefan-Koloman-Andrei Kemeny, tur- 
citul. Armata maghiară care i-a împins în mlaștini, înecindu-i, 


258 VIAȚA ROMINEASCĂ 


luptase subt conducerea unui Kemeny. Astfel 
sbo; T a , căpitani din aceiaşi 


biblioteci din Pesta ṣi Viena ip i 
Ungaria, Intre ur apă, e a despre ocupaţia turcească în 
ctombrie acelaşi an.— Informaţiile obținute dela arhivele di 
Pesta şi Viena, îl nemulțumesc. Contele Andor renunță la ez ar 
mind să le complecteze prin mijlocirea unui medium. 
Ianuarie 1893.—Contele Andor, chiamă prin scrisoare după 
recomandaţiile baroanei Clara Peyron, cunoscută rin corespon- 
ia celebrii medium, soţii Florence şi Nicholas Biacke, 
Pta. yir arsine 1893.— Sosirea soţilor Florence şi Nicholas Blacke. 
A pd căi sora o scrisoare, prin care oferă despăgubire 
ii e, soţilor Blacke, pentru o şedere de 6 luni în 
August acelaşi an.—Plecarea soţilor Blake. Co 
1 ntele A 
rr după o săptămină, dispariţia mai multor anal eu 
cpt Pireu pans Ai roză familiei. Scrie o reclamaţie 
esa i. ndeşte şi i 
etil e al ntre ie ceea Şi nu 0 mai trimite. Originalul 
: pr „—Contele Audor își propune să caute un me- 
are: Tadina. pasa nele simple şi ignorante, ‘care să nu-i Mals 
ienna e mai multe scrisori. E nemulțumit de toate 
Septembrie acelaşi an.—Incunoştiințat de a t Î 
meniul de vinătoare al familiei, în padurile vecine "Sibiului. ni ee 
mai multe lăzi cu documente pănă atunci n lijate, contele Andor 
părăseşte întăia dată castelul, la virsta de SI ani. Rămine două 
săptămini, la Racoviţa, lingă Sibiu. Oferă 30.000 coroane făra- 
cnd Dearg Piiraa pentru a-i încredința fiica sa Ana Gh. 
tei On: = Atomi vá are toate însușirile unui medium excepţio- 
tombrie acelaşi an. Prin intermediul avocatului din Si 
contele Andor ridică oferta s ; a 
seo nr la 40.000 coroane. Săteanul Gh, Po- 
Ianuarie 1895.—Contele Andor face din nou drumul la Sibi 
şi de aici la Racovița, ocna 
draga mr ița pentru a Stărui personal, Săteanul Gh. 
Martie acelaşi an.—Prin inte i 
dor E: peris pe Ana Gh. iron home zau alelă 
p. acelaşi an.—Contract de căsătorie între contel - 
co Kemeny, proprietar, născut la 15 Februarie 1843 şi Ana Ok 
cip = profesie casnică, născută la 2 Octombrie 1877. Con- 
x i reg constitue dotă soţiei sale 200.000 coroane, şi o rentă 
coroane anual, i Gh. i 
a el comitatul iei ual, săteanului Gh. Porumbacu din 
mbrie acelaşi an.—Contesa Ana Kemeny, încearcă să 


ARANCA, ȘTIMA LACURILOR 259 


fugă noaptea, din castel, în înţelegere cu o servitoare care anga- 
jează căruţă, etc. Contele Andor surprinde servitoarea, o loveşte 
pănă la singe. Contesa e închisă în cele două camere nord-vestice, 
de subt turnul castelului, 

Octombrie acelaşi an.— Contele Andor renunţă la ședințele 
spiritiste şi magnetice, E îndrăgostit de contesă. 

Noembrie, acelaşi an.—Contesa Ana Kemeny, încearcă să 
trimită o scrisoare părinţilor, prin altă servitoare, cerînd să o eli- 
bereze numaidecit. Contele Andor interceptează scrisoarea. Intr'un 
acces de violență râneșie mortal servitoarea vinovată. Victima e 
îngropată lingă capela castelului. 

Decembrie acelaşi an.— Contele Andor, comandă dela Pesta 
diferite cadouri femenine : bijuterii, haine, blăni, etc. Se informează 
despre posibilităţile unei călătorii în Italia, ignorînd complect în 
viaţa pe care a dus-o pănă acum, atit mijloacele de călătorie, cit 
şi formalităţile respective. 

Martie 1895.— Contele Andor şi Contesa Ana Kemeny, plecă 
în călătorie în Italia. 

lunie 1898.— Contele şi contesa se afla în Elveţia. 

Septembrie 1896, — Intoarcerea contelui şi contesei Kemeny. 

Mai 1897.—Contesa Ana Kemeny naşte o fetiță care e bo- 
tezată Aranka-Maria-Stefania, 

Ianuarie 1900.— Contele Andor, angajează printr'un birou de 
la Londra, o guvernantă pentru Aranka: Miss Elisabeta Landor. 

August 1901.— Contesa Ana se îneacă în canalul din parcul 
castelului. Cercetările nu pot dovedi dacă e vorba de sinucidere 
sau de accident. Contele Andor încearcă să se sinucidă la rîndul 
său, E salvat de un servitor bătrin — actualul păzitor al castelului. 
Zace o lună de pneumonie, Ridicat din pat, reia preocupările spi- 
ritiste şi magnetice. Chiamă spiritul contesei Ana. 

Mai 1902.—Febră, insomnie, delir. 

Iunie acelaş an.—O păreche de servitori, angajaţi de curind, 
cer rezilierea contractului, subt cuvint că nu pot locui subt un aco- 
peremint unde se arată în fiecare noapte o vedenie albă, care 
cutreeră coridoarele. 

Septembrie acelaş un.—Contele Andor se închide în bibliotecă, 
unde guvernanta îl aude vorbind singur cu spiritul contesei Ana. 

ril 1903.— Contele Andor face comunicări interesante sa- 
cietăţilor spiritiste, magnetice şi diferitelor publicaţii spiritiste din 
Anglia, Franţa, Germania şi America, despre; fluidul magnetic, 
efluvii, corp astral, corpul odic, aura, materializări, etc. 

lunie 1905.—Contele Andor scrie unui coleg spiritist că se 
află în posesiunea tuturor dovezilor că defuncta contesă Ana Ke- 
meny, fostă Ana Porumbacu din Racoviţa, era reîncarnarea prin- 
cipesei Moawia, nepoata sultanului Saladin. Acelaşi, de care se 
îndrăgostise acum!şapte sute de ani cavalerul Ştefan-Koloman-Andrei 
Kemeny, şi pentru care se turcise. Contele Andor, la rindul său 
fiind o altă reîncarnare terestră a cavalerului Ştefan-Koloman- Andrei 


TPI 


- 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Kemeny, căsătoria sa nu fusese decit dinainte 
a unui act din ciclul reîncămărilor păi e Copia pen me = 


Septembrie 1907.—Contesa Aranka e inte 
plectarea studiilor, într'un pension din Conti (Aran SIE 
„_„ Janunrie 1910.— Contele Andor, prezidează congresul “Uniunii 
Spiritiste de la Londra, unde face senzaţionale comunicări despre 
lanţul reincarnărilor terestre, telekinezie, etc. a 


incintată de sălbătăcia şi atmosfera romantică a do i 

tesc, Aci îşi poate exercita în voie pasiunea pentru perene 
ct canotaj etc. Se plinge că nu poate avea tovarăș la aceste 
expedi pe bătrinul conte, pe care îl descrie ca pe-un ursuz, „cu 
runte exagerată şi cu barbă idem, de gnom“ şi care n'a fost 


mici. Contesa Aranka, ob 
revii în Ara 
ghiaţă pentru a pindi lutrele, i i 

Kemeny p prasie in mod s ener odinioară de bunicul Armin 
unie — sa Aranka aduce un meşter de la Pesta 
să repare toate bărcile rămase în părăsire i i 
ar Işi paea Ana me pe a. aienea a am 

anuarie „— Contele Andor nu mai părăseşte bibliot 
Vorbeşte singur. Contesa Aranka işi permite glume Da: 


care produc conflic i 
ră peany nflict între părinte şi copilă. Contesa Aranka împușcă 


“torului, că nu poate Suporta viaţa efiminizată din capitală şi că abia aş- 


teaptă să se poată întoarce la viaţa liberă şi pi 
pitorească de acasă, 
Decembrie 1916.—Consultul medicilor, ajunge la concluzia că 


Vinează trei lupi, în rima săptămînă, 
Martie 1917. e here anka sufere întăi i 
ia oară 
rătate. Insomnie. Intr'un carnet de însemnări, notează S kap d 


m ARANCA, ŞTIMA LACURILOR _ 2 


gustä abrutizarea servitorilor bătrini. In două nopți consecutive, i 
se arată vedenia albă din coridoare, de care pănă acuma şi-a ris. 

fulle acelaş an. Febră, insomnie (A venit şi rindul ei! dă 
din umeri d. avocat dr. Silvestru Hotăran. Febră, adică: ţințari! 
Malarie !) 

Martie 1918.—Soseşte în covalescenţă, după ce a fost rânit 
pe frontul galiţian, sublocotenentul în rezervă Tivadar Vago, fe- 
ciorul moșneagului servitor de incredere, care şi astăzi păzeşte 
castelul Kemeny, acelaş care a scapat de la înec, în August 1001, 
pe contele Andor. Tivadar Vago, e democrat şi revoluţionar. Vor- 
beşte entuziasmat despre revoluţia din Rusia. De citeva ori, inso- 
țeşte contesa Aranka, în expedițiile cu barca în diferite lacuri ale 
domeniului. 

Mai 1918. Tivadar Vago este rechemat la regiment, la Pesta. 
In tot cursul verii, expediază respectuoase scrisori din localităţile 
unde se afla cu regimentul. Contesa Aranka născocește procedee 
noi de pescuit. 

lunie 1918.—Contesa Aranka sufere de febră, temperatură 
ete. Dar reluză să rămină în casă. Pănă noaptea tirziu, se află 
cu barca pe lac, vinind sau pescuind, 

lanuarie 1919. — Contesa Aranka vinează un lup şi două 
vulpi. Tivadar Vago a încetat să scrie, După informaţiile ultericare, 
se află înregimentat în armata revoluţionară a lui Bela Kun. 

14 Martie 1919.—Castelul Kemeny e atacat de trupe nere- 

late revoluționare. Contesa Aranka împuşcă doi soldaţi, pe 
ereastră, 

15 Martie 1919.—Trupele neregulate se retrag pentru a face 
front unei armate romineşști în înaintare. Apare locotenentul de re- 
zervă Tivadar Vago, comandant al unei trupe roşii, stătuind servi- 
torii să părăsească domeniul şi în special pe contesa Aranka, să 
se relugieze pentru a scăpa de răsbunarea soldaţilor roşii. Con- 
tesa Aranka refuză. 

18 Martie 1919.—Contesa Aranka dispare. Ultima dată a fost 
văzută seara, înainte de ajunul soarelui, cu barca şi cu o cara- 
bină militară. 

19 Martie 1919—20 Decembrie 1928.— Toate cercetările pen- 
tru a descoperi urma Contesei Aranka, nu dau nici un rezultat. 
Tivadar Vago, se află refugiat în Rusia, împreună cu mai mulţi 
conducători ai revoluţiei ungare. 

21 Decembrie 19285. — Contele Andor moare octogenar, în 
Sanatoriul Sf. Gellert din Buda-Pesta, după ce timp de zece ani 
îşi pierduse cu desăvirşire raţiunea şi se socotea reincarnarea te- 

restră a cavalerului Şteta-Koloman-Andrei Kemeny. 

22 Decembrie 1926.—Deschiderea succesiunii Kemeny. 


+ 


` — Aceasta e tot, dragă domnule ! îşi închee prea indelunga 
lectură, avocat dr. Silvestru Hotăran. Aceasta e tot şi confirmă 


22 VIATA ROMÎNEASCĂ 
—— NSAR O 


diagnoza mea. O întreagă familie desființată de anofel. Toată ne- 
bunia contelui Andor ; etracarea nervoasă a fetei de țăran, de- 
venită contesă şi alegind fuga sau moartea, decit să lincezească 
in asemenea atmosferă pestilenţială, firea zănatecă a contesei A- 
ranka şi dispariția ei inexplicabilă, toate dovedeau că boala s'a 
încuibat adinc şi că nici o regenerare cu singe proaspăt n'a mai 
putut salva familia de peire. Un timp, am crezut într'o fugă ro- 
mantică, amoroasă, Imi spuneam că poate contesa atrasă 
de instinctele ei plebee, a fugit cu feciorul servitorilor, locotenen- 
tul revoluţionar, formaţiile mele au dovedit însă că Tivadar Vago, 
a fugit singur în Rusia după răsturnarea lui Bela Kun, şi că se 
află astăzi, amnestiat şi vag om de afaceri, în Buda-Pesta. 
Contesa Aranka a rămas bună dispărută. Toate publicaţiile, 
în termen, n'au dat nici un rezultat. Succesiunea trece asupra unei 
ramuri îndepărtate a familiei, cu care branşa principală nu mai 
purta nici 9 legătură de peste trei sferturi de veac. Castelul e pă- 
zit de aceleaşi Slugi. Bătrine şi abrutizate. Toţi susțin că încăpe- 
rile şi împrejurimile parcului, sînt frecventate noaptea de stafia con- 
tesei Aranka. Pănă la dispariţia ei, fusese fantoma contesei Ana... 
Acum € a contesei Aranka. Vezi bine, cit de abrutizaţi trebue să 
fie, ca să creadă în asemenea dobitoci! De altfel, vei constata 
Singur şi îmi vei da dreptate. Ne apropiem... 
Avocat dr. juridic Silvestru Hotăran, îşi îni documentul 
ponora il inchise în geanta doldora, verificind minuţios toate 
încuetorilor, și se întinse pe spate cu un suspin de 
uşurare, între pernele moi ale maşinii. 
Ne apropiam, într'adevăr. Se simţea 
par rap area i mirosul putred, de apă 
seaua se înaltă, ca muchia unui ig, împresurată deo- 
parte și de alta, de smîrcùri glodoase, Deir din apele negre, 
se ridicau copaci noduroşi, cu scorburi imense şi cu crengi tortu- 
rate, care noaptea vor fi luînd desigur întățişări spectrale de 


Sburau păsări necunoscute, riate din pă care-ş 
Clătinau latele săbii vegetale. er fetite nelilișiea robe 
strecurind un sentiment insuportabil, de oroare şi de , cra 
intinderea aceasta de apă chiftită, abia de-un lat de palmă ridi- 
cată deasupra pămîntului, amestec de fertilitate şi de putreziciune, 
cu flori cărnoase şi păroase ca animalele vii şi cu animalele ori- 
bile, care se ghiceau mişunînd în glodul gras, înodindu-se, tirin- 
du-se, vinindu-se: reptile şi insecte cu o sută de picioare, mo- 
luşte moi cu hidoase palpitaţiuni, lipitori înciotate în'struguri băloşi, 
ij eta univers s şi veninos, dospind ca într'o imensă 

Din humusul negru veneau valuri de fermentare acră, 

Mici insule, scoţindu-şi cucuele ierboase din fongositatea ver- 
zue, păreau tot atitea abcese intrate in putreziciune. f 

Departe, in zarea aburită de umezeală, sălciile moarte stră- 


ARANCA, ŞTIMA LACURIROR 2%3 


juiau domeniul acesta al iremediabilei tristeţi, cu braţe carbonizate 
şi clunge, care speriau orizontul. 

— Aur! mormăi avocat dr. juridic Silvestru Hotăran, Un dre- 
naj sistematic şi aur ar fi însemnat, pămîntul acesta untos ca 
păcura... 

N'am răspuns. 

Ochii se chinuiau să deslușiască din fuga mașinii, dacă 
ceiace-mi părea uneori că mişcă mătreața spongioasă a apei, era 
un pistil de floare monstruoasă ori numai un bot de animal cui- 
bărit în nămol, 

Strigătul clacsonului fu bizar şi mat. Cu toată sonoritatea 
absorbită de smircuri. Un strigăt înăbușit cu vată. Şi roţile căl- 
cau acum fără sgomot, pe drumul capitonat cu iarbă, tăiată din 
şosea pănă la porţile de fier ruginit. 

Nu se mişcă nimic. Totul era părăsit şi deşert, cum n'ar mai 
fi locuit nimeni de o sută de sute de ani. 

poarta cu rugina asudată de umezeală, un singur semn 
al veacului ne reîntrega în timp. Publicaţia roşie de licitaţie, lipită 
cu clei de făină, 

— Dorm! se impacientă avocat dr. Silvestru Hotăran. Dorm, 
bestiile | Mai sună ! porunci şoferului. 

Clacsonul răscoli ecoul zidurilor, înalte cit trei staturi de om. 

Şi tăcerea se întinse îndată, stranie, cum trebue să fie cea- 
dintăiu senzaţie de panică, atunci cînd ai surzit neaşteptat. 

La a treia chemare abia, în dosul porţii se auzi cineva miş- 
cîndu-se, scrişnind zăvoarele, şi grele, laturile se deschiseră iz- 
bindu-se de perete. 

O jivină de om, păroasă, cu minile pănă la genunchi, îşi 
ridică pălăria verzue cu labă de iepure, la ceafă, 

Avocat dr. juridic Silvestru Hotăran, vorbi minios ceva, în 
limba lui Petöfi, din care n'am fost vrednic să înțeleg nici odată, 
un singur cuvint. Omul răspunse mergind cu pălăria în mină, 
lingă maşină, pe drumeagul năpădit de buruieni, 

De după zid apăru o monstruoasă arătare: un guşat cu traista 
de carne lucioasă, căscind ochii cărpiţi, rinjind dinţii galbeni într'un 
ris grotesc şi strimbindu-se idiot la noi. Cind maşina fu lingă el, 
dădu un răcnet și dispăru fluturindu-și sdrențele, 

— Poftim! Vezi și dumneata, dragă domnule, printre ce oa- 
meni sîntem condamnaţi să trăim citeva zile... se tingui avocat 
dr. Silvestru Hotăran, descurcîndu-și picioarele dintre pachete şi 
scoborind cu un gemăt. 

M'am tras cițiva pași îndărăt, să cuprind în întregime cu 
privirea, faţada castelului cu stafii, Corespundea exact închipuirii : 
cu cele două rînduri de ferestre înguste şi opace, cu turnurile la- 
terale, cu uşile inexpugnabile de stejar ferecat în ţinte, cu muş- 
chiul ruginiu, crescut între blocurile de piatră, Era solem, întunecat 
invadat de umezeală. Fuliginos și mut. 

— Ai timp! mă strigă avocat dr.-juridic Silvestru Hotăran, 


| 


aa VIAȚA ROMNEASCA O O OOO 


capul scărilor. Ai timp să-l vezi mai tirziu. Toată mizeria e 
dig în cealaltă fațadă, spre parc... Acum să ne ere 
praful, dragă domnule, să ne desmorțim, să ne spălăm ochi șI 
să aflu ce surprize mi-a mai pregătit justiția. Imi spune area 
Tibor, că am primit telegrame şi acte... Mie nu-mi plac nici oda 
telegramele. Nu anunţă decit complicaţiuni neprevăzute, după cum 

i statat şi dumneata... 

a rage se să văd deocamdată ga et de corn nuca 
umea avocat dr. Silvestru Hotăran, şi l-am urm 
intrării. M'am oprit orbit, să-mi deprind ochii cu intunericul şi piä- 
minii cu mirosul înecăcios şi iute, de mucegaiu. M'am lovit de un 
om rece și am sărit repede in lături. Omul era numai o armură, 
iar alte armuri, cu coifurile pe ochi şi cu gesturi încremenite, pă- 
la de jur împrejur. 
spe A vaek d. Silvestru Hotăran, îşi aruncă într'o nepioasă fără 
de jenă, cascheta în pumnul metalic al unui fost Kemeny, see 
siul de praf, pe braţul altuia, şi nerăbdător desfăcu telegramele ş 
adresele justiţiei, apropiindu-se de lumina uşii. 
După mormăelile guturale, am înţeles că nu-i aduceau veşt 
PP te, mo- 
i t pe lespezile de piatră, cu mînile la spate, 
soti au aaa ce S 

, vraful de hârtii, opri în faţa arm 
er frame O ă din virful prelung al picio r s; 
până în creştetul coifului cu crucea dublă. Şi amindoi: urieșu 
inalt, dar cu mijlocul subţire în solzii laţi de oțel şi omul în rar 
t ran veston de stofă englezească, îmbumbat peste Sopan 
s au n) Perma A 0 est e 
vocat dr. Silvestru Hotăran întoarse brusc spatele > poi r 
şi se însenină la figură. Imi fu uşor să pricep, că nu se încrun- 
tase nici decum 'agresiv la armura inofensivă, ci e spe pp nico 
la neprevăzutele complicaţiuni ; găsise o deslegare şi luase 
hotărire 


sat finitiv, a fi ceva şi mai rău, rosti avocat dr. 
Silvestru Horen. Ai rasoio dragă domnule, că trebue sä a- 
minàm cu patru zile termenul şi că trebue să mă prezint la A 
anar sekon ne Ai să plec în cel mult an edi 
, între nasturii vestei), r . | 
azi să ajung înainte de închiderea tribunalului. Cum facem ? 
Te-am încurcat de la treburile dumitale... NA iz 
— Facem foarte simplu! am răspuns cu voioşie, ca 
care nu prea aveam cine ştie ce treburi de încurcat şi nu repriza 
declinata 2 ilor i a: coeant Simti, Mică cai act aa 
ilelor şi a ceasurilor. , ? 
engum: ni a Dumneata te duci la reşedinţă. Te Deci 
cind ai terminat. Imi leşi ceva din provizii. Slavă Domnului ppm 
de unde! Această împrejurare îmi face chiar plăcere. Am timp s 
cercetez pe îndelete biblioteca. 


| 
| 
- 
i 
4 


ARANCA, ȘTIMA LACURILOR 265 
SAOR A 


Nu mărturiseam adevărata pricină, Ca mă ademeneau mai ales 


înțelege romanticile si 
fumegoasele peripeții, atit de prozaic rezumate de avocat dr. Sil- 


l : raport de expertiză. 
Singur, eliberat de prezența prea terestrului meu tovaris de 
drum, voi avea răgaz să respir această atmosferă, să „mă in- 


Tovaräşul de drum, aprecie însă în felul său, această promptă 
3 os pe umăr, cu 


— Nu crede că n'am înțeles !.. Ce plăcere poate să-ţi facă 
trei zile de plictiseală, singur, în ticăloşia de aci ? Adevărul este 
că în delicateţa dumitale, dragă domnule, nu vrei să mă incomo- 
dezi şi eşti gata să te sacrifici. Apreciez aceasta. Dar fiindcă 
ai hotărît, așa să rămină! Acum, hai să ne spălăm ochii şi s4 


„L-am lăsat pe avocat dr.-juridic Silvestru Hotăran, în aceste 
dulci iluzii asupra presupusei mele delicateţe şi am mers să ne 
răcorim ochii. 

Stergîndu-şi minele cu şervetul, vrăjmaşul anofelilor observă 
pe sticla ferestrei un imprudent inculpat. şi aşeză repede ochelarii 
pe nasul rotund, se plecă să-l studieze cu cea mai mare luare 


ribil adversar, ridică mîna cu lentă precauţie şi brusc, cu degetul 
il strivi într'o asasină răsucitură. 

Anevoe mi-am stăpinit inveselirea. Indeletnicirile prea gra- 
vului avocat dr.-juridic, erau îndestul de comice şi de-un efect 
derizoriu. Ucisese unul, dar cele patru mii de jugăre de smircuri, 
mai furnizau încă vre-o citeva milioane de „canalii“. Războiul era 
cu totul inegal. Inamicul se bucura de rezerve inepuizabile. 

— Să nu uit cumva să-ţi las chinina! îşi aminti avocat dr.- 
juridic Silvestru Hotăran. Şi am să te rog serios, să iei în fiecare 
dimineaţă şi seară, cite o doză. Nu vreau să te am pe conștiință... 

— Eh! Pentru conştiinţa unui avocat, o victimă mai mult 
ori una mai puțin... 

— Ertare, dragă domnule ! Conştiinţa mea e limpede ca 
acest cristal —se apără avocatul dr.-juridic, dovedindu-se încă o- 
dată impermeabil la frivolele glume.. — 

5 


= PIŢI Pe 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i spunind, luă în mină, de pe masă, un pahar de cristal, 
sii it în zare cit de virginală își simte conştiinţa. Paharul 
era prăfuit, cu urme opace şi grase, ca o placă de amprente 
digitale. i 

e — Trebuia şters niţel în prealabil|!.. am întins batista cu 
nevinovăție, 

; iwas dr.-juridic Silvestru. Hotăran, binevoi insfirşit să su- 
ridă biruit, aşezind la loc paharul cel mai scîmav ca o conștiință 
incărcată de criminal. Al 

— Domnule, crpnake, Sunteţi cu toţii nişte... Nici nu găsesc 
cuvîntul... Nişte... răi 

— Răi, doctore... Adevărate „canali“, ca anotelul ! 

— Lasă! Am să te văd eu... mă ameninţă cu degetul gras 
şi roşcovan, ca un veritabil francturter cu hrean. Acum să te pre- 
dau lui Tibor. ţi las cheile. Trei zile, rămii aci, singurul custode. 

Avocat dr.-juridic Silvestru Hotăran, mă predă lui Tibor, care 
cu toată bătrinețea girbovindu-i spinarea, lipi chcile cismelor mi- 
lităreşte şi rosti respectuos, ceva, cam ca: 

— enrendelkezăscredilok ! i 

— spune ? am întrebat. RP | 

— Ci dracu să-l ia!—imi tălmăci avocat dr.-juridic Silvestru 
Hotăran. Plecăciuni de-ale lor, de-ale slugilor. Zice că-ţi stă la 
dispoziţie. 

— Răspunde-mi că-i mulţumesc, dar mam să prea am ne- 
voie. Cum nu înţeleg nimic din limba onorabilului Tibor, nici n'am 
să-i pot cere nimic. 

Avocatul dr.juridic, îi transmise această sinceră părere de 
rău, la care moşneagul imi răspunse tot atit de respectuos şi ser- 
vil, ceva, cam ca: S ai i 

— Szivesenjela jinlomânnekszolgălataimat 

— Să-mi dea rer de toate un foarfece ! —am exclamat 
rizind, Ca să pot despărţi subiectele de predicat... 

Tovarăşul nu aprecia de loc uşurătatea cu care acceptam a- 
ceste noi complicaţiuni, după cum şi Tibor, mi s'a părut crunt 
ofensat, de veselia mea prin nimic justificată, í 

Dar ca să mă scutească de neînțelegerile viitoare din lipsa 
unui tălmaciu, avocat dr. Silvestru Hotăran porunci din vreme 
unde să-mi fie pregătit patul, la ce oră să mi se servească masa 
şi alte vulgare amănunte ale cotidianului. Mi s'a părut că Tibor 
arată un fel de teamă surprinsă şi mă priveşte cu desaprobare. 

— Ce vrea ? am întrebat, 

— Prostii! rosti cu dispreţ avocat-dr. Silvestru Hotăran.. Au 
început iar cu prostiile lor, Se miră cum ai să dormi singur aci, 
trei nopţi... Intreabă dacă nu te temi de statii. Se pare că dom- 
nița Aranka, a î să se plimbe iar prin coridoare şi prin parc. 
Zice că nimeni n'a rezistat... Acum opt ani, un locotenent romin 
încartiruit aci, a plecat după mea noapte.. N'a vrut să spună 
dece, dar a preferat să doarmă cu soldaţii, în corturi. 


ARANCA, ȘTIMA LACURILOR 257 


lar acum trei ani, un servitor tînăr, un iläcău tocmit să tae 
copacii bătrîni din parc, s'a înecat d a doua noapte... Cum 
vezi, te las în plin mister, dragă domnule... Noroc că n'am grijă ; 
eşti destul de civilizat ca să nu te impresioneze basmele acestor 
imbecili. 

— O! cît despre asta ! am spus cu bărbăţie şi cu un gest 
larg, care desfidea toate duhurile tenebrelor, 

Apoi, avocat dr.-juridic Silvestru Hotăran, ordonă să descarce 
cele o sută și una de pachete, Supraveghie orînduiala lor la rece, 
îmbrăcă mantaua de praf de pe mina țapănă a armurii transfor- 
mată în cuier, se scufundă între pernele moi ale mașinei şi porni 
spunînd şoferului să mine cu viteză maximă. 

— la seama, anofelul! îmi recomandă ultima oară, agitind 
mina cu degetul ridicat într'o protectoare ameninţare. 

— Şi stafiile! am spus, din capul scărilor, cu un ris stupid, 

Poarta se trînti grea, închizindu-mă înlăuntrul zidurilor de 
piatră, inalte cît trei staturi de om. 


Cezar Petrescu 
(Va urma) 


Umanilarismul lui Tolstoi 
şi „progromurile” din Basarabia 


O tăcere continuă, mută, profundă a domnit în Apusul Eu- 
ropei în jurul problemei Basarabiei în tot timpul cît ea a aparţi- 
nut Rusiei țariste. Ori, tăcerea asupra unei ţări in epoca în care 
opiniile publice din statele democrate sînt puternic daminate, că- 
lăuzite de informaţiile telegrafice multiple, complexe, repezi şi pre- 
cise ale ziarelor de mare tiraj însemnează inexistența sau mai pre- 
cis moartea ei. Şi Basarabia—cel puţin ca provincie romînească— 
a fost observată, moartă chiar pentru interesul şi preocupările Eu- 
ropei apusene timp de-un veac. Dintre toate provinciile care for- 
mau vastul imperiu din Răsărit, răpite pe nedrept, menite rusifi- 
cării cu cnutul şi în care, pe lingă toată asprimea unui regim de 
apăsare continuă, alogenii au majoritatea absolută şi persis- 
tau—cel puţin clasele de jos—a-și păstra temperamentul lor etnic, 
ea singură da impresia democraţiilor din Apus, le prezenta as- 
pectul unei resemnări, adevărat că triste, dar extrem de liniştite, 
dacă nu chiar mulţumite, 

Privirile şi simpatiile Europei se îndreptau cu preferință şi 
in mod constant spre acele părţi ale Rusiei unde era zbucium, a- 

itaţii, fermentație continuă. Umanitarismul, sentimentul de milă, 
e solidaritate al scriitorilor din Apus cu cei care sufăr, cu cei o- 
primaţi, era încălzit de valul de flacări, era călăuzit de lumina ce 
țişnea din focul luptelor politice şi sociale angajate cu forțe ex- 
trem de inegale de Polonezi şi de revoluționarii ruşi contra celui 
mai crud din regimurile autocrate. La urechile lor pătrundeau nu- 
mai ecourile strigătelor disperate de suferință fizică, de revoltă 
morală, de chinuri individuale şi de dureri colective, lansate de 
aceia care îşi riscau viața pentru a dărima despotismul teocrat al 
țarilor. Impresia în Apus a fost multă vreme, că Rominii basara- 


UMANITARISMUL LUI TOLSTOI 269 


beni se abţin în mod conştient dela această luptă sa i 
grav, că ei s'au postat dincolo de baricade, a art i s- 
pirațiile lor cu cele ale stăpinirii absolutiste. Şi guvernele țariste 
au făcut totul ca această credință să se răspindească şi să dureze, 
iar Rominii basarabeni pănă la 1905 nimic sau prea puţin au făcut 
ca ea să înceteze. lubirea și admiraţia Europei se răsfringea asu- 


de-un eroism disperat a mișcat şi cucerit inimile scriitorilor din 
Apus, a inspirat numeroase articole şi studii, admirabile prin uma- 
nitarismul lor generos, Inzădar ar căuta însă istoricul romin în a- 
ceste scrieri o lărgire a cimpului de documentare asupra Basara- 
biei. Asupra ei nici un rind, nimic, dacă nu o tăcere desăvirşită. 

Tăcerea aceasta însă a fost brusc curmaltă în primăvara a- 
nului 1903, cînd numele Basarabiei figurează în toate ziarele din 
Europa, e pronunțat în meetinguri şi parlamente. Pașnicul şi a- 


dată extrem de popular, Veşti triste, înfiorătoare, sîngeroase so- 
sesc de-acolo, eros morţii răsună sinistru, puternie din capi- 
intre Prut şi Nistru în Europa; Evreii au fost ma- 


dignarea, revolta ce-a cuprins întreaga opinie publică a i 
la vestea acestor acte de barbarie mediesală ye pred PAA 
cînd s'a făcut lumină complectă asupra acestor crime, pănă cînd 
democraţii ruşi cu documente serioase au putut demasca pe ade- 
văratul autor şi singurul responsabil, guvernul rus, Europei, aci 
sau rostit cuvinte aspre la adresa Rominilor basarabeni. A fost 


2 
e . 


De ce guvernul țarist a plasat sinistrul pro al contra- 
revoluției în Chişinău ? De ce-a pătat şi batjocorit M În f area 


1 A se vedea numerile ziarelor următoare din pri - 
n 1803 3 Seo xok Amale North American Noina, TT are 
ha Eee a Euro, „e Journal, L'Echo de Paris, L'Aurore (ziarul 


270 VIAŢA ROMINEASCA 


avea dreptul ca să fie şi cunoscută de democraţiile din A- 
pus în timpul, cînd să mp rara cu lupa meritele popoarelor 
oprimate la viaţă politică liberă ? A 
De ani de zile imperiul rus trecea prin o formidabilă criză 
economică și financiară, agricolă şi industrială!. Erau ţinuturi în- 
i unde ţăranii mureau literalmente şi în massă de foame, ca 
în Indii. Impositele mărite apăsau greu asupra claselor sărace. Su- 
mele enorme ale împrumuturilor străine se cheltuiau în scopuri mi- 
litare, imperialiste. Ori, toate crizele economice sînt fatal urmate 
de crize sociale. Partidele din stinga şi socialiste, organizaţiile re- 
voluţionare zdrobite de guvernele de fer ale lui Alexandru al lil-lea 
apar din nou pe scena politică. O mare şi curajoasă literatură le 
pregătise calea şi-i susținea, nemulţumirea generală le favoriza ac- 
iunea, intelectualii pănă aci pasivi politiceşte le măreau rîndurile. 
be credea în genere că asaltul contra regimului țarist, intrat în a- 
gonie, se apropie, va fi extrem de energic, ciocnirea forțelor gro- 
zave, iar succesul democraţilor sigur. Guvernul rus însă avea ne- 
voe de-o linişte complectă în întregul imperiu ; mai precis dorea, 
ca toate forțele lui să-i stea liber la dispoziție pentru lovitura a- 
propiată pe care o pregătea în taină în Extremul-Orient. Partidele 
din stinga erau un obstacol serios în realizarea programului său 
politic imperialist. Atunci făurește un plan draconic de războiu pre- 
ventiv contra lor, încercînd să le divideze și hărțulască, să le fä- 
rămiţeze forţele, slăbească şi dezorienteze prin scoaterea Evreilor 
din rîndurile lor. Intelectualii evrei din Rusia privaţi de drepturi 
politice, neadmişi în funcţii publice, ostracizați în districtele din 
Apus ale imperiului, umiliți la fiecare pas în demnitatea de om, 


de salvare pentru regimul teocrat în multele crize politice şi so- 
ciale ce-a avut de traversat. A face pe Evrei—popor de uzurari, 
duşmani ai creştinilor, dărimători oculţi ai imperiului Romei a 
treia—responsabili de complicata economică în faţa masselor 
sărace, suferinde şi inculte, a fost efortul cel mai uşor pentru a- 
genţi „stilaţi“ anume ?. Broşurile şi manifestele eşite din tipogra- 


1 Paul Milioukov, La crise russe, ses es, son Evolution, ses con» 

1907, 328— Lauwick, crise nolitique et sociale 

en Rise, Pai 1900, pasii m; pară icki, Geschichte der russischer Révo- 
lution, 3 vol. Gotha, 1910—11 i 

2 Victor Tissol, La Russie et les Russes, Paris, 1882, pp. 96-08; 

Victor Bérard, L'empire russe et le tzarisme, Paris, 1905, p. 225; Jean Bour- 

elang A Int pariis ivi a aa A ATi Le tar 

: S E Semenof, Une page igk contre-révohition russe, (Les pro- 

gromes), Paris, 1906, p. 70, 


UMANITARISMUL LUI TOLSTOI 271 


fiile oficiale secrete şi subterane vărsau valuri de ură în popor şi-i 
ațițau instinctele cele mai sălbatice. Uriașul mecanism administra- 
tiv era pus întreg în mişcare să patroneze traducerea în faptă a 
unei monstruoase crimi colective, demne de epocile intunecate ale 
evului mediu. Totul era pregătit, atmosfera încărcată, se aştepta 
nervos semnalul misterios al centrului pentru începerea măcelului, 
Scînteia care trebuia să aprindă păsiunile deja încălzite. Teama 
de impresia penibilă ce o vor produce în Europa masacrele noi- 
lor nopţi ale Sf. Bartolomei, generalizate pe-o mare parte a pă- 
miîntului Sfintei Rusii, chiar în momentul cînd țarul lansase un 
nou şi mare împrumut pe piețele ei, ţinea pe loc pe liniile lor de 
bătae pe noii cavaleri cruciați, pe noii călugări negri ai inchi- 
ziţiei și-i iîmpiedeca pentru un timp scurt să deslănțuiască singe- 
roasa dramă. Opinia europeană trebuia mai întăiu pipăită, revolta 
şi mai ales gradul de reacțiune al democraţiilor apusene încercat 
prin un program izolat, prin un prolog la dramă. teatru de 
executare pentru acest program-mode! a fost ales Chişinăul şi 
nu. fără motiv. 


kad 
= Lui 


Nu voim—pentru nimic în lume—a face istoricul amănunţit 
al acestei crime: cu convoiul ei funebru de victime, cu devastări 
şi furturi, cu dezolare, durere, lacrimi pe urma ei. Indi a față 
de autori şi mai ales sentimentul de milă faţă de victimele nevi- 
novate — s'au suprimat bătrini, femei, chiar şi copii — ne reţine. 
Ceiace ne interesează pe noi e: repercusiunea acestui act urit în 
Europa, planul urmărit prin el de guvernul rus şi mai ales atitu- 
dinea eroică al celui mai mare dintre Ruși în acel moment, rindu- 
rile de-o perfectă simplicitate, ca toate adevărurile mari, dar de-o 
înaltă valoare morală scrise atunci de cel mai îndrăzneţ între scri- 
itorii umanitari, de Tolstoi. 


In Apus s'a crezut un timp, că Rominii basarabeni numeroşi 
au luat parte la acest progrom—guvernul rus avea tot interesul 
ca să pară exclusiv al lor,—mai ales că se ştia dinainte prin in- 
formaţiile precise ale democraţilor și socialiştilor ruşi refugiaţi a- 
colo, că printre instigatorii principali ai măcelului erau şi doi mol- 
doveni, Cruşevan şi Şerban (cunoscuţi în Rusia ca Kruşevan, 
Chteherban), care cu săptămîni înainte răspindeau ura în popor 
şi-l îndemnau la violență, prin un ziar rus „ sarabetz“, subven- 
ționat de guvern. ! Ei erau reprezentanţii rusismului țarist, pan- 
ortodox şi panslavist printre Rominii din Basarabia. In legătură 
cu oculta poliţiei ţariste, uneltele ei şi finanţaţi de ea, reacționari 
încercaţi, elevi ridiculi ai slavofililor şi ai lui Pobedonostzeff, 
apărători şi răspinditori cu măciuca ai ideii creștine şi duşmani 


1. Semenoff, op. cit. pp. 61—63; Victor Bérard, op. cit. p, 204. 


272 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ireconciliabili ai Rominiei, din ei voia să facă guvernul rus repre- 
zentanţii sufletului rominesc dintre Prut şi Nistru; voia să se creadă, 
că tendinţile şi acţiunea lor au asentimentul masselor romineşti din 
Basarabia ; prin declanşarea progromului să dovedească Europei, 
că Basatabenii sînt profund atașați ţarismului, nu fac cauză co- 
mună cu Polonezii separatişti şi revoluționari, cu Evreii subversivi, 
cu socialiștii şi nihiliştii ruşi; că comunitatea religioasă a făcut să 
dispară orice fricţiune între ei şi poporul dominant, că n'au aspi- 
taţii naţionale, n'au decit o singură dorință: de-a apăra chiar prin 
singe regimul țarilor, : 

In Europa însă s'a cunoscut repede tot adevărul. S'a ştiut 
cu certitudine, că progromul a fost pregătit şi executat de admi- 
nistraţia rusă, că scopul urmărit prin el era: a deslănțui ura de 
rassă, religioasă şi naţională, a înduşmăni popoarele, a le împie- 
“deca să-şi unească forțele în nemulțumirea politică şi socială ge- 
merală. Şi se urmărea îndeosebi un fel de justificare a menţinerii 
şi perpetuării regimului țarist în faţa opiniei europene: „Poftiţi şi-i 
daţi constituţie plebii din Chişinău !“ spunea ministrul de interne, 
von Plehwe, unui ziarist neamţ.! Trepowii, Ignatiewii, Lopukhinii, 
von Plehwii și Bogdanovitchii din dragoste pentru Basarabeni nu 
le dădea libertăţi, ca să nu abuzeze de ele. Cînd revolta pro- 
testele Europei—prin ziare, meetin şi parlamente—au u- 
nanime ; cind un Jaurès, un Anatole France ? au rostit contra te- 
rorismului țarist, cele mai frumoase din discursurile lor umanitare, 
guvernul rus apărindu-se, a mers pănă acolo cu laşitatea, incit a 
lansat vestea, că administraţia a fost incapabilă să reţină pe Ba- 
sarabeni — antisemiţi înverşunaţi — dela masacre ; că Rominii din 
"Basarabia sint dintre popoarele alogene din imperiul țarilor cei mai 
„mari duşmani ai Evreilor—şi s'au găsit ziare şi scriitori care au 
crezut în calomnia abilă '—mult mai mult chiar, că la progrom au 
luat parte şi bande înarmate venite în secret la Chişinău anume, 
din Rominia, * Adică masacrele sînt opera exclusivă a poporului 
rominesc, Adevărul acestei afirmaţii a fost pe deplin întărit prin 


formulat clar la 19056 aspirațiile. Un de tineri cu pb mama 
şi subt directiva d-lui Constantin Stere cer drepturi politice, liber- 
tăţi sociale—pentru toţi locuitorii Basarabiei indiferent de rassă şi 


n 2lotae Poet Lastet No, ma e 1903; L'Europeen, Parise 
„No, 88 din ust; Semenofi, op. cit. p. M, 
2 Anatole France. Vers les temps meilicurs, Paris, 1906, passim. 

3 Semenoit, op. cit. passim; L'Europeen. 

4 ldem, ibidem. 

5 Idem, ibidem și ziarele amintite. 


—  UMANITARISMUL LUI TOLSTOI AA: i. 


religie—şi îndeosebi cultură, biserică, şcoală rominească pentru 
Moldoveni. Şi Evreii cunoşteau prea bine pe adevărații autori ai 
progromului ; Bundul socialist al lor a sprijinit fără rezerve reven- 
dicările naţionale şi culturale ale Moldovenilor. ! 


s? 


Polemica aprinsă angajată între scriitori ruşi de nuanţă po- 
litică opusă, depoziţiile oneste şi curajoase ale martorilor, apăra- 
rea eroică a victimelor din partea unor avocaţi umani, cu prilejul 
anchetei şi procesului oficial, instituit de formă, de ochii lumii; 
zelul neobosit al scriitorilor ruşi din străinătate au ridicat vălul de 
pe mobilul ocult, au aruncat asupra cauzelor machiavelice şi des- 
ășurării unice a progromului lumină deplină. Dar rechizitorul cel 
mai aspru, acuzaţia cea mai gravă contra regimului țarist, a fost 
rostită de Tolstoi, 

Avea atunci şaptezeci şi cinci de ani. Era idolul masselor 
sărace. Renumele lui trecuse de mult şi departe granițele ruseşti. 
N'a fost scriitor poate, care să fi cunoscut o mai aleasă şi deplină 
glorie, operă literară o mai profundă şi universală influenţă. Popu- 
laritatea şi influența unui Rousseau, unui Goethe şi cu atit mai 
mult cea a unui Victor Hugo °, a fost întrecută simţitor de-a eva- 
datului din civilizaţia materială modernă fără suflet, în liniştea 
mută, în curăţenia dela ţară. Ziarişti din toate părțile lumii luau 
drumul lung şi obositor al istoricului sat, lasnaia, să stoarcă citeva 
cuvinte, pentru milioanele de cetitori, patriarhului isolat. Scriitori 
ambiţioşi şi inoportuni îi solicitau întrevederi, îi tulburau liniştea, 
destinată meditaţiei religioase și problemei morale, pentru a-şi e- 
tala în vitrine luxoase, minusculul lor nume pe convorbiri ipote- 
tice şi dubioase cu cel mai desăvirşit interpret al sufletului slav. 
Fotografi Îi pindeau mişcările în clipele de repaos; reprezentanți 
ai caselor mari de ediţie îi făceau oferte cu ci tipuri materiale se- 
ducătoare, El însă evita reclame, fugea de roluri sgomotoase şi 
teatrale ; renunța la gloria eftină şi impură, respingea banul, dis- 
prețuia averea. 

Bineveniţi la el erau mojicii simpli, vagabonzii morali, sufle- 
tele chinuite de enigma existenţii şi de problema religioasă—cum 
numai Rusia cunoaşte 2 — evadaţii din minciunile sociale. Răspun- 
suri lungi primeau dela el însetaţii de adevăr, de bine şi de drep- 
tate. Din toată opera lui se degajează o milă indescriptibilă pentru 
umili şi săraci, pentru oprimaţii şi exploataţii regimului politic, eco- 


t Sergiu V. Cujbă, Inceputurile renașterii culturale din Basarabia, în 
ziarul „Adevărul“ din 16 Aprilie 1928. 
2 Joseph Serre, Le penseur dans Tolstoi, 1911, p. 6. 
3 Ivan Strannik, La pensée russe, Paris, 1903, capitolul intitulat „L'es- 
ră de vagabondage, pp. 85—135; De Vogăt, Les coeurs russes, Paris, 
, P- f 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ j 


vieţii modern 

săruta pe buze pe leproşii organizației sociale de azi. Işi pleca ure- 
chea cu milă spre suferinţele mulțimii anonime, spre eroii muncii, 

şi mor în tăcere. Pentru a leda un nou 
suport moral, a le fixa un nou şi adevărat ideal s'a sbu- 
ciumat viaţa întreagă. Ceteşte cu ei rînd cu rînd 1 Şi cre- 
iază- pentru ei din lectura Evangheliei o filosofie religioasă, o doc- 
trină morală nouă, o teorie socială îndrăzneață şi umanitară, cu- 
prinsese în citeva cuvinte simple, ca toate adevărurile mari şi e- 
terne, în citeva formule clare, ca cristalul. „Dumnezeu e binele", 
sau conştiinţa religioasă a timpului nostru, în înțelesul și aplicarea 
ei cea mai largă, este sentimentul că toate bunurile noastre ma- 
teriale şi morale, individuale sau colective trebue să se reducă la : 
o viată frățească intre toți oamenii, la unirea lor prin iubire", 2 
acesta era idealul nou, paradisul fericirii promis tuturor acelora, 
care vor urma pe calea mintuirii pe noul profet al creştinismului 
purificat, simplificat, redus numai la problema morală, la practica- 
rea binelui. Tolstoi înlocueşte noţiunea Dumnezeirii cea a bi- 
nelui şi binele prin iubirea de-aproapelui. Pentru el de roapele 
era mulţimea ignorată şi neglijată a nenorociţilor, victimele nenu- 
mărate şi anonime ale opresiunii, ale violenţei politice şi sociale, 
ale persecuției inchizitoriale religioase. El a iubit massele care su- 
fär. Suferinţa pentru el n'avea patrie, desnădăjduiţit şi oprimaţii 
nu aparțineau unei ţări, rasse sau religii; ci umanităţii chinuite, 
pentru fericirea căreia şi-a dat tot ce-a avut mai bun în el. A plins 
cu cei care plingeau, de foame, bătrineţe, frig şi vicii în azilurile 
de noapte mizerabile şi murdare ale Moscovei 3. A suferit cu Du- 
choborii—cu aceşti Calvinişti ai stepelor ruse, cu aceşti torturați 
de misterele existenţei şi însetaţi de dreptate—care au suportat 
grozave persecuții, ofense şi umiliri din partea teocraţiei ţariste pen- 
tru credinţa lor de-un iluminism fanatic 4. A stors lacrimi calde 
milioanelor. de cetitori şi dimpreună cu ei s'a întristat de suferin- 
-tele umilitoare ale revoluţionarilor polonezi învinşi şi tiriţi în lan- 
{uri în temniţele Siberiei îngheţate, eternizate în umana și admi- 
rabila nuvelă „Pentru ce?*, de-un dramatism trist şi duios, de-un 
tragic sfişietor. Şi-a pus întregul şi puternicul geniu în serviciul 
umanităţii suferinde, a renunțat la gloria literară, a omorît în el 
pe artistul pur pentru bine şi dreptate, tru alinarea suferințe- 
lor de-aproapelui. Delicatul aristocrat a haina mujicului. 
Esteticianul pur şi sceptic, criticul exagerat, nihilistul mistic de o- 


l Ivan Strannik, La pensée russe, Paris, 1903, capitolul intitulat „L'es- 
i de vaga bondage, pp. 85—136; De Vogăt, Les coeurs russe, Paris, 
tP. ` 

2 Léon Chestov, L'idée de bien chez Tolstoi et Nietzsche (philoso- 
phie et predication) Paris, 1925, p. 137. 

i Fotot er e oan DP. iiis kisioriguts sé duits du 

e ues réunis et traduits du russe 

par J. W. Bienstock, Paris, 1902. 


UMANITARISMUL LUI TOLSTOI 215 


dinioară, îşi pleca adînc urechea—cu zelul şi mila unui apostol— 
pe pămintul tuturor chinurilor, pe acea stepă infinită rusească, unde 
țăranii muriau cu zile, des; de mizerie, foame, muncă grea, negli- 
jență şi epidemii. Cu răbdarea unui benedictin—şi pe lingă toate 
persecuțiile poliţiei țariste—a învăţat şi crescut copii de ţărani în 
istorica şcoală din lasnaia în cultul binelui şi al iubirii; a creiat 
pentru ei şi pentru eternii copii, care sînt țăranii ruşi, acea peda- 
gogie nouă a masselor, aceste povestiri morale simple, clare, de-un 
melancolic şi fermecător dramatism şi cu adevăruri veşnice şi pro- 
tunde, care nu-şi găsesc poate echivalentul, decit în parabolele lui 
Isus *. În mijlocul nebuniei naţionaliste și imperialiste, declanşată 
de elevii politici mediocri ai lui Aksakoff, Katkoft şi Gortschakoff, 
în plin. războiu ruso-japonez, scrie umanitarul poem, apelul eroic 
la pace, revolta desnădăjduită contra ororilor, crimelor în lege, 
contra războaelor : „Desmeticiţi-vă!* ? A evocat cu pana lui ma- 
gistrală suferințele fară murmur, ale miilor de ţărani obosiţi, info- 
metaţi, desarmaţi ; aruncaţi de incapacitatea criminală a generali- 
lor ultimului dintre țari, în gurile ori ai ale tunurilor japoneze 
la Mukden şi pe cimpiile Manciuriei. umanitarismul lui generos 
s'a împărtăşit larg pănă şi cel mai umilit din popoarele Rusiei ta- 
riste : Evreii. Batjocoriţi, schingiuiţi, parcaţi ca vitele, izolaţi ca con- 
tagioşii în provinciile din Apus, scoşi din corpul politic, exilați pe 
marginea vieţii sociale ruse, sustraşi protecţiei legilor şi la perioade 
exacte masacrați în masse °: soarta lor tristă a mişcat adinc pe 
propovăduitorul evangheliei sociale noui; şi-a ridicat des şi cu tä- 
rie glasul pentru ei. 


* 
Lă + 


In ultimii ani ai veacului trecut Tolstoi nota în jurnalul său 
intim : „Dumnezeu e iubire. Nu putem cunoaşte pe Dumnezeu de 
„Cît prin iubire, care uneşte toate ființele, Descoperim, recunoaş- 
„tem pe Dumnezeu în noi prin înclinarea noastră spre ceiace u- 
„neşte, apropie. Imi zic des, totdeauna, că binele ne va mintui; 
„prin urmare binele ori e de faţă, in mijlocul nostru, ori el nu e- 
„XiStă ; nu se poate spune că el va fi, el este“. t Inspiraţii evan- 
ghelice, imnuri poetice înălțate iubirii de-aproapelui ; aforisme de-o 


1 Tolstoi, Oeuvres complètes, T. XIV, sur l'instruction du peuple, com- 
positions et adaptations pour les enfants, Paris, 1905; Mémoire à Boul- 
grakof sur éducation, trad. par S. Loriċ, Paris 1925, 

2 Georges Bourdon, En écoutant Tolstoi, Paris, 1904. partea întitu- 
lată: ba guerre russo-japonaise sau Ressaisissez—vous | 

3 Semenoii, op. cit.; Victor Bérard, op. cit, passim; Anatole France, 
op. cit. passim; L, Alemand, Les souffrances des Juifs en Russie et le de- 
voir des états civilises, Paris, 1907; Léo Errere, Les Juifs russes, cu remar- 
cabila aţă a lui Mommsen despre Torcvemada reinviat, Bruxelies, 1883. 

Comte Léon Tolstoi, Journal intime, des quinze dernierts anntes de 
sa vie, 1895—1910, trad. par: Rostowa ei Debrit preface commentaire par 
Paul Birukoff, Paris, 1917, p. 308. 


276 VIAŢA ROMINEASCA ~ 


perfectă simplicitate, în care aspiră după desăvirşirea morală, a- 
semănătoare versetelor biblice; o tendinţă pia de-a pere Să 
creştinismul în puritatea lui primitivă, originală, integrală şi de-a 
realiza prin el binele imediat şi pretutindeni ; o aspirație profundă 
versala pin iubire, ra, duPă solidaritatea şi unitatea uni- 
, O ra re oa , SO a, + 
ciologia şi politica lui Tolstoi. j á P- 


fiindcă n'a făcut binele niciodată, nu l-a licat nicăeri. A com- 
bătut autocraţia şi teocraţia țaristă prin tg şi cu cuvintul în mo- 
mentul cind se considera și părea mai tare, cînd do slavofi- 
lilor i-a determinat sensul şi caracterul, i-a fixat scopul politic, reli- 
gios şi social, i-a canalizat misiunea. Elevi întirziaţi ai lui Fichte 


dioase, „hegeliene*, pentru creiarea unei noi formule în istoria 
lumii, războaele exterioare cu caracter anexionist, desnaţionaliză- 
rile, persecuțiile politice, oprimările sociale, inchiziţiile religioase, 
progromurile sint permise—ca mijloace—dacă nu chiar necesare. 
Acest vertij imperialist l-a combătut Tolstoi, Pentru el orice mă- 
rire de forțe, măreşte nedreptatea şi suferința, împiedică realiza- 
rea binelui, ? 
a x = 

Tolstoi era adversarul interpretării materiale, literale, casuis- 
tice, iudaice a Bibliei. Pentru el Biblia era cartea misterioasă a it- 
birii, a frumuseţii morale simple şi curate ; o profundă şi sinceră 
aspirație la perfecțiunea sufletească, la umanitarism, la pace, la bine. 
EI wa crezut în miracole ® Doctrina religioasă a lui e naturală, ra- 
țională, pozitivă, e înțelegerea adincă a sensului vieţii, a restului 
existenței; a practicării binelui şi a iubirii . Cu toate acestea a 

1 Paul Miliukov, op. > ; i 

s Paa AR eră pp. 35—45; Grégoire Alexinsky, La Russie 
3. Kan Saal - cit, ri rai h S cit. passi 
Tolstoi, Qu'est ce que a Rel ot, rad, par Dienai et Birukow, Paris, 1002. 
Quelle u aa foi, Paris, 1923, passim: Les Evangiles, trad. T. de Wysewa 


UMANITARISMUL LUI TOLSTOI 277 


<an 


crezut şi el—şi chiar cu puterea unui mistic—într'un miracol, dar 
nu în sensul supranatural, teologic al cuvîntului. A crezut cu tărie 
în transformarea Rusiei, în reînoirea umanităţii, în o societate vii- 
toare mai bună, mai dreaptă, prin transformarea morală, prin re- 
inoirea noastră interioară ; prin convertirea umanităţii la renunța- 
rea, la caritatea, la iubirea evanghelică. Suflet religios, veşnic tur- 
mentat de problema morală—chiar şi romanele lui sint un jurnal 
intim al zbuciumului rel , al îndoelii, incertitudinii sale morale ;' 
nu-şi găseşte calmul sufletesc decit în credință, în interpretarea şi 
înțelegerea superioară, adevărată a Bibliei. Pentru Besukhov din 
„Războiu şi Pace”, Levin din „Ana Karenina“, Prinţul Nekludoff 
din „Invierea“, trec prin aceleaşi îndoeli şi chinuri, pentru a ajunge 
la același linişte prin transformarea lor morală ?. Tolstoi a crezut 
in învierea umanităţii la un ideal nou, la idealul binelui şi al iubirii. 

Biserica l-a excomunicat din sînul ei ca eretic. Pe actul de 
excomunicare—semnat de înalții prelați ai Rusiei—figura şi numele 
mitropolitului din Chişinău Vladimir. * Acest fidel servitor ale ideii 
imperialiste teocrate şi panruse, mare duşman a tot ce era rominesc 
în Basarabia —afară de Cruşevan-—a semnat cu plăcere actul de 
condamnare a unei doctrini religioase subversive, păgine, eretice. 
Ori, şeful bisericii ruse între Prut şi Nistru, cazac de stepă în o- 
dăjdii sfinte, şi cu cîrjă arhierească în mînă, a fost printre patronii 
morali ai singerosului progrom—Cruşevan era protejatul lui — după 
cum au dovedit revelaţiile ulterioare ale scriitorilor ruşi. * Aşa credea 
teocraţia că întăreşte ideia creştină, 

Durerea şi indignarea lui Tolstoi a fost mare cînd a luat cu- 
noştință de evenimentele triste întimplate la Chişinău în timpul sär- 
bătorilor Invierii din anul 1903. El a combătut violența, de oriunde 
ar fi venit ea.” Hristos a interzis violența. Ţarismul însă, sinteza 
puterii temporale și spirituale, o practica des şi biserica oficială 
umilă în faţa lui, îi împrumuta bucuros puterea şi influenţa ei mo- 
rală. Şi chiar în zilele, care pentru Tolstoi erau simbolul crezului 
său mistic în o wmanitate viitoare moralmente reînoită, îi sosesc 
veştile sinistre dela Chişinău. Suferinţa şi decepția i-a fost grozavă. 

Cind veştile despre omorurile din Chişinău au alarmat şi in- 
dignat profund Europa, guvernul rus a crezut că diminuiază, a- 
copere răul prin filtrarea, cenzurarea ştirilor destinate străinătăţii. 
A expulzat din Rusia pe corespondenții marilor ziare*din Apus 
inoportuni, prea zeloşi de-a spune adevărul şi extrem de indiscreţi 
faţă de mobilul ocult al faptului negru consumat în Basarabia" 

1 Idem, ibidem p. 180-1, 

2 ldem, ibidem, 

3 Ivan Strannik, op, cit. p. 175, 

4 Semenofi, op. cit. ă 71; Victor Berard, op, cit. p. 204. 

5 Tolstoi, La loi de Famour et la loi de la violence, trad, E. Halpt- 
ie" amine d Paris, 1905; Strannik, op, cit. p. 178 și 180; Serre. op, cit. 
e 6 Semenoff, op. cit. p. 59. 


278 VIAŢA ROMINEASCA 


Străinătatea era redusă la informaţii indirecte şi la supoziţii. Atunci 
redacţia ziarului „North American " cunoscind umanita- 
ale oricărei agresiuni, N timete (pool ai de vitimele nevinovate 
a Ă a cu următorul conţinut: 
„Este Rusia vinovată pentru masacrele din Chişinău ? Răspuns 
plătit cu treizeci de cuvinte“. Şi Tolstoi trimete acest răspuns : 
„Guvernul e vinovat: 1) privind pe Evrei de drepturi comune, ca 
pe o castă a parte; 2) instruind cu forța poporul rus în idololatrie 
în loc de creştinism“. * Cuvintele lui Tolstoi au fost natural repro- 
duse de mai multe ziare străine, 

Dar nu numai străinătatea a fost mişcată şi revoltată de cri- 
mele din Chişinău, ci şi mai ales scriitorii şi intelectualii ruși. S'au 
scris cu ocazia aceasta rînduri de-un curajos şi nobil umanitarism, 
cum s'a rostit cea mai aspră condamnare la adresa regimului pro- 
ducător de suferințe şi torture, Korolenko — ceva mai Seară 
la Chişinău şi prin o descriere tristă, de-un melancolic lirism îşi 
exprimă durerea şi mila pe ruinele spectacolului tragic. ? Societatea 
scriitorilor lansează un apel cătră popoarele Rusiei, indemnindu-le 
la pace şi bună înțălegere, la evitarea violențelor, căci prin ură şi 
lupte interne îşi măresc jugul şi suferințele. In acelaşi timp pregăte 
un volum cu colaborarea marilor scriitori ruşi pentru victimele din 
Chişinău. * Şi natural fi cere în rîndul întăiu colaborarea lui Tol- 
stoi, care răspunde la scrisoarea de invitare următoarele : 


6 Mai, 1903 


„Oribila- crimă șăvirşită la Chişinău m'a atins grozav. Mi-am 
„SPus părerea asupra ei în o scrisoare cătră un cunoscut al meu 
„evreu. O transcriu aici: 


Jasnaia-Poliana, 27 Aprilie, 1903 


„Am primit 
„fel. Toţi imi cereți să mă 
„In apelurile, ce mi se fac, este mi se pare—o neinjeleger=. Se 
„admite în genere că cuvintul meu are o deosebită importanţă, 


„niment extrem şi 
„celul întîmplat la Chişinău. 

_„ „Eroarea vine de acolo, că mi se cere o muncă de publi- 
„Cist, cîtă vreme eu sînt complet absorbit de-o unică şi exclu- 
„Sivă problemă ; de problema religioasă şi aplicarea ei la viaţă. 
„Cind mi se cere să-mi spun părerea în mod public despre eve- 
„Nimentele contimporane, se procedează tot așa de puţin fondat, 


1 Leon Tolstoi, C ndance inédite (rtunie, annotte et traduite 
par Z. W. Benstock. Paris, 1907, p 351. ( a ) 

2 Victor Bérard, op. cit. pp: 195-202. 

3 Léon Tolstoi, Corespondance inédite, op. cit, ibidem. 


UMANITARISMUL LUI TOLSTOI z9 


„ca atunci, cind i s'ar cere—acelaşi lucru—oricărui specialist care 
„se bucură de-o notorietate oarecare. E adevărat că mi se întim- 
„plă cite odată să profit de-un fapt de actualitate pentru a-mi 
„Sprijini o idee ; dar a răspunde la toate evenimentele contimpo- 
„rane, fie ele chiar foarte importante—cum obişnuesc publiciştii — 
„n'o pot face, chiar dacă ași crede că indeplinesc o operă utilă. 
„Procedind astfel aşi fi silit să exprim opinii sau chiar ba- 
„hale, să repet ce-au spus alţii şi în cazul ace inia mea n'ar 
„mai avea importanța, care i se atribue, n'ar mai servi scopul 
„pentru care ea a fost solicitată. 

„Opinia mea asupra Evreilor şi evenimentelor din Chişinău 
„e clară tru toţi aceia, care imi cunosc ideile. Sentimentul meu 
„faţă de Evrei nu poate fi altul, decit sentimentul pe care îl am 
„faţă de fraţi ai mei, pe care îi iubesc, nu fiindcă sint Evrei, ci 
„pentrucă noi şi ei, ca toţi oamenii, sintem fiii aceluiaşi Părinte, D-zeu. 

„ŞI iubirea aceasta nu-mi impune nici un efort; am găsit 
„printre Evrei oameni admirabili, de aceia îi iubesc. 

„Felul meu de-a judeca evenimentele din Chişinău e definit 
„prin ideile mele religioase. Inainte de-a cunoaşte toate amănun- 
„tele îngrozitoare—dezvelite în urmă—dela cele dintăiu comunicâte 
„ale ziarelor m'a cuprins un sentiment penibil, complex, de milă 
„pentru victimele nevinovate brutalizate de mulţime: de indignare 
„în faţa înjosirii acelor oameni care se numesc creştini; de dez- 
„gust şi de dispreţ pentru acei oameni pretinşi instruiți, care ex- 
„citau mulțimea şi-i aprobau actele; şi-n deosebi de oroare faţă de 
„adevăratul vinovat toate: guvernul nostru, cu clerul lui, care 
„abrutizează şi fanatizează mulţimea ; cu oardele lui de functio- 
„nari—briganzi. 

„Crima din Chișinău nu e altceva, decit rezultatul direct al 
„propagandei minciunii şi violenţii condusă cu atita tenacitate și 
„Înverşunare de guvernul rus. 

„Atitudinea guvernului în fața acestui eveniment e o nouă 
„dovadă a egoismului său de cea mai antipatică înfăţişare, care 
„nu se opreşte în faţa nici unei cruzimi, cînd e vorba să reprime 
„O mişcare, ce i se pare periculoasă intereselor sale şi rămine in- 
„diferent în faţa atrocităților celor mai înfiorătoare—exemplu ma- 
„sacrele Armenilor—dacă ele nu-i ating direct interesele. 

„lată tot ce puteam spune despre masacrele din Chişinău, 
„dar toate acestea le-am exprimat de mult. 

„Şi dacă d-ta mă întrebi acum ce trebue să facă—după 
„părerea mea—Evreii, răspunsul meu rezultă din doctrina pe care 
„mă silesc s'o pătrund şi s'o urmez. Evreii—ca şi toţi oamenii— 
„pentru binele şi fericirea lor au nevoe de-un singur lucru: de a 
„se conduce în viaţă—cit mai mult posibil—după preceptul: com- 
„portă-te față de alții cum tu ai dori ca alţii să se comporte faţă 
„de tine; şi de-a lupta contra guvernului nu prin violență—mijlo- 
„cul acesta trebue lăsat exclusiv guvernului—ci prin o viaţă bună, 


`. 


280 VIAŢA ROMINEASCA 


„Curată, care exclude nu numai orice violență contra de-aproape- 
„lui, dar chiar şi participarea la violenţă, chiar şi întrebuinţarea 
„armelor violenţei instituite de guvern. . 

„E tot ce puteam spune despre evenimentele oribile din 
„Chişinău, sînt lucruri foarte vechi şi foarte cunoscute“, 1 


Am reprodus în întregime tot ce-a scris Tolstoi în legătură 
cu o pagină tristă şi urită din trecutul apropiat al Basarabiei. Rin- 
durile scriitorului rus, din care transpiră concepţia lui politică şi 
morală umană, stabilesc cauzele psihol gice profunde ale pr 
mului şi ne descopăr pe meat seo Acuza ce-a planat un mo- 
ment în Apus asupra Rominilor din Basarabia—prin ele—devine 
neîntemeiată, caducă. Basarabia era cunoscută în Apus ca anti- 
teza Poloniei şi de aici în parte—lipsa de interes pentru soarta 
ei: ca o provincie umilită, resemnată, timidă, supusă—fără rezis- 
tenţă din partea alogenilor—penetraţiunii elementului strein domi- 
nant, suferind docil şi totdeauna impulsiunile venite din centrul 
imperiului rus, plecind spinarea fără murmur subt jugul despotis- 
mului țarist, abandonindu-şi copiii şcoalei streine, unde li se in- 
văţa ca cea dintăiu condiţie a ieşirii din situaţia mizerabilă a lor, a 
ridicării în ierarhia socială a imperiului, părăsirea limbii şi senti- 
mentelor romineşti. E posibil ca această opinie extrem de pesi- 
mistă—cu rezervele de rigoare ce se impun—să fi fost mult sau 
mai puţin fondată. Dar în nici un caz Rominii basarabeni—afară 
de excepţiile amintite, infinit de rare şi care nu-i reprezentau— 
mau fost intoleranţi cu nimeni, n'au făcut proselitism creştin 
mai puţin cu arma, n'au devenit uneltele imperialismului ortodox 
în minile birocrației ruse, şi pentru nimic în lume n'au jucat rol 
de asasini cu cruci aurite pe pept. Tolstoi arată de unde porneşte 
răul: cu ocazia centenarului naşterii lui i-am invocat mărturia. 

Dar scrisoarea lui Tolstoi ne arată indeosebi filozofia religi- 
oasă, doctrina politică, toată concepția lui morală. A apărat pănă 
şi pe iloţii imperiului rus, pe Evrei, mai precis evreimea săracă a 
ghettouri-lor murdare şi mizerabile, căci ea singură era masacrată. 
Evreii bogaţi îşi răscumpărau averea şi viața la o administraţie 
venală pe sume grase, sau în timpul masacrelor făceau călătorii 
de plăcere în Apus. Concepţia religioasă a lui Tolstoi era : larga 
toleranță, adevăr, fraternitate, iubirea săracilor, cultul libertăţii con- 
ştiinții, respectul liberului examen, un creştinism rațional, pozitiv, 
practic. Nimeni n'a combătut ca el principiul : „Credo quia absur- 
dum“, * caracterul de revelațiune mistică al creştinismului. A com- 
bătut creştinismul superstițios, formal, redus la un cult mecanic, 


1 Léon Tolstoi, Corres ce inédite, op. cit, pp. 351-5. 
2 Léon, Tolstoi, Ma religion, p. 176. 


p 


UMANITARISMUL LUI TOLSTOI 281 


sec, vid. A combătut fastul, puterea temporală, persecuțiile in- 
hizitoriale, de-a răspindi. pri 

bisericii ruse, ale „clerului bizantin“. Hristos a iubit pe toţi oameni, 
chiar şi pe duşmani, a interzis întrebuințarea forței- C 


e viaţa însăşi. Opera bisericii ortodoxe subt 
acest raport e „zero“ t, „lavăţământul re 
exterioară a 


doctrinii. creştine ; în loc de-a răspindi ideia iubirii, a crescut mas- 


armatelor | ia divină“, 
Hristos a voit să aline suferinţele erele nare s'a con- 
topit cu un regim de castă, de opresiune politică şi exploatare 


Tolstoi a fost împins spre cercetări religioase de tempera- 
mentul lui veşnic preocupat de problema morală, de senzul vieţii; 
pasionat, zbuciumat, complex, mobil-— un produs prin definiţie al 
mediului şi spiritului slav,—dar mai ales prin umanitarismul lui ge- 
neros, prin mila lui faţă de suferințele, mizeria şi ignoranță masse- 
lor sărace și oprimate. N'a cetit de dragul speculației pure filozofia 
veche şi nouă, o literatură religioasă imensă, toate înteme- 
etorilor de religii. Şi iarăşi n'a voit să întemeeze o religie sau 
sectă nouă şi cu atit mai puțin un sistem politic sau social nou— 
în accepţia modernă a cuvîntului ;—dar a dorit să creeze—şi chiar 
cu puterea pasionată a unui mistic—o mentalitate, o stare de 
rite, o inclinare sufletească nouă: să aprindă în inimile noastre 
flacăra, care ardea puternic deja în a sa; a trezi şi anima senti- 
mentul iubirii, milei, binefacerii, umanitarismului, care doarme în 
subconştientul nostru. Prin delirul sufletului său mare, exaltat de 
sentimente umane, simte că apariţia unei doctrini de iubire şi pace 
e un imperativ categorie pentru popoarele de azi.? A crezut 
urmare în restabilirea, in restaurarea apropiată, în domnia imediată 
şi fără de sfirşit a vechii societăţi evanghelice, care a distrus sela- 
vajul imperiului roman. și care va surpa edificiul artificial. al regi- 
murilor moderne bazate pe multiple servitudini și clădite prin vi- 
olenţă. și minciună. Studiul aprofundat al religiei comparate l-a 
convins că subt aparenţa multelor doctrine de fapt există o sin- 
gură şi unică religie: cea a iubirii și a aspiraţiei după desăvirşirea 
morală, iar cea mai desăvirşită sinteză a ei a fost Hristos. Atunci 
pentruce sfişieri şi lupte religioase, persecuții, inchiziţii, proselitism 
armat, progromuri ? 


1 Tolstoi cătră. Proudhon, citat de Bourdaau: Tolstoi, Lenine et la 
Revolution russe, Paris, 1921, p. 5, 

2 ivan Strannik, La pensée russe contemporaine, Paris, 1903, p. 190, 

3 Jean Bourdeau, op. cit, p. 55, 

4 Lèon Tolstoi, Les Religions, trad. par ]. W. Bieastock, Paris, 196 


6 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tolstoi a combătut cu o vehemență pasionată regimul farist, 
fiindcă îl considera un anacronism politic şi social, o ru mo- 
rală. l-a negat orice calitate şi i-a prevăzut teribila prin 
foc şi singe, prin jaful şi devastările nouilor Stenka Razini şi Pu- 
gaşevi. Duşmanii acuzat de anarhism, socialism, nihilism, co- 
munism, de propagandă revoluționară, de propovăduire în favorul 
Nirvanei politice, economice și sociale. l-au căutat contradicţiile, 
i-au demascat inconsecvenţele, i-au etalat utopiile. Şi cert ele a- 
bundă ca în opera oricărui iu. Dar ce revoluţionar e acela— 
în senzul revoluţionarilor ruşi de azi,—care aplicînd integral şi în ul- 
timele ei consecințe logice doctrina creştină, a susținut pasivitatea, 


forţei, violenţei chiar numai ca mijloc de apărare și chiar faţă de 
pirați şi asasini? A prevăzut Revoluţia, dar—în felul cum se de- 
semna—a combătut-o şi chiar mai vehement decit regimul țarilor; 
fiindcă uzează de aceleași mijloace violente, subt forme noui reface 
vechiul fond de tiranie, trecutele nedreptăţi le suplantează prin altele 
noui, din punct de vedere moral nu marchează nici un progres, 
Revoluţia preconizată de Tolstoi e cea care va zgudui conştiințele, 
va reînoi şi aparma pee; „care va substitui ului 
corupt şi regimulu ominaţiune —care e rezultanta lui—creşti- 
nismul adevărat, acea bază a egalităţii între oameni și a libertăţii 
adevărate, cătră care aspiră toate ființele înzestrate cu raţiune“,! 
La fel vorbea cu două mii de ani în urmă acela, care a revolu- 
ționat lumea antică, 


Ea 
+ ka 


Au dreptate detractorii lui Tolstoi. E adevărat că e una din 
acele naturi extrem de ate, variate, fugare, schimbăcioase ; su- 
pusă mereu legilor contradictorii ale sentimentelor multiple, com- 
plexe, imponderabile şi inguvernabile ; în acelaşi timp idealist pănă 
la exaltare, ca şi observator real, sceptic, fără cea mai mică iluzie ; 
încit devine o imposibilitate aproape absolută a-i fixa fizionomia 
diversă, mobilă, insezisabilă ; a-i trasa portretul real, adevărat ; a-i 
turna în bronz personalitatea, dacă nu exactă, fidelă, cel puţin 
asemănătoare. Tolstoi poartă—cu o fatalitate inevitabilă—toate ca- 
lităţile şi defectele sufletului slav. In felul acesta se explică suc- 
cesul și influența formidabilă a operei sale. Totuşi duşmani şi 
fideli sint unanimi în a recunoaşte, că din scrisul integral al lui 
se degajează ca un fir roşu şi neîntrerupt un umanitarism larg şi 
generos, o milă nemărginită pentru cei care sufăr, o iubire mistică 
pentru toţi nenorociţii şi oprimaţii. Mai recunosc că opera lui a 
zguduit imensul imperiu din Răsărit în evoluția lui politică, socială 


1 Citat după J. Bourdeau, op. cit, p. 42. 


UMANITARISMUL LUI TOLSTOI 283 


şi mai ales morală; a accelerat ritmul acestei evoluţii;! că influ- 
enţa lui se exercită puternic şi azi — sau mai ales azi, —de aci 
tendința stăpinilor actuali ai Rusiei de a-i m liza numele şi 
utiliza opera; cu scopul de-a întări ideia re instalat de ei 
prin ruine şi singe în masse, care continuă a rămine fidele memo- 
riei lui Tolstoi şi ideologiei lui.? Dar nimeni poate ca ei nu sint 
mai îndepărtați de umanitarismul, iubirea, mila, pacea, aspiraţia după 
dreptate şi adevăr, propovăduite de interpretul cel mai desăvirşit 
al iei moderne. 


Nicolae Tolu 
Paris, August 1928, 


1 A se vedea indeosebi studiul publicat de curind de fiul cel mai mare 
al lul Tolstoi: Leon L- Tolstoi La Russie avant et après Tolstoi, în ziarul 
„Le Figaro” su ent littéraire din 25 August 1925, 

2 Idem, ibidem. 


Cîntecul Pomului 


—— 


Zvîrlit de vînt în al țăriînei pîntec, 


Am fost grăunte şizam crescut la cer— 


În mine urcă seva ca un cîntec 
Din besne, din noroi şi din mister. 


Eu am străpuns movile de gunoi 

Şi, neînvins de crivăț şi de ger, 

Ma desfăşor şi cresc mereu la cer, 
În veşnicia încordată între noi, 

Şi dacă»adesea crengi întregi îmi pier, 
Bătute de furtuni ca de=un ciocan, 
Eu gem, mă sbat și sînger pentru ele 
Şi totuși creşte 'n fiecare an 

Mai vastă bolta catedralei mele. 


CÎNTECUL POMULU . 25 
— —  CNTECUL Pódia O ăě ë # 


Venit din toate margenile firii, 

In verdele=mi frunziș descinde vintul, 
Ca un rasufiet al nemărginirii : 

Mă clatină, m'apleacă $i mă'nădoăe, 
Și cerul tot şintreg pămîntul 

Imi cîntă fiecare foaie. 


Cu mii de crengi, ca ăripi avintate, 
Mă'nalţ mereu şi tremur în lumină, 
Din ce în ce mai depărtat de tină 
Şi mai aproape stelelor curate, 
Dar jos= mai țintuit în rădăcină. 


Întemeiat în mine, ca un mit, 

Cu trunchiul aspru, ca un bloc prea gros, 
Cu visul meu dezazur necucerit 

Şi înjugat în lutul meu de jos, = 

Ascult coroana=mi sus, din tot cuprinsul meu, 
Vibrînd în lume veşnica-mi chemare, 

Ca simfonii de harfe legendare, 

Din care cântă Dumnezeu. 


Cind soarele deasupra mea, încins, 
Imens belșugul arşiţei şi-l lasă 

In frunza=mi rece, umedă şi deasă, 
Ca un străbun bogat de necuprins, 


amo VIAȚA ROMINEASCA_ o 


Şi luna, când în trecerea ei lină 

Imi ninge fulgi de aur și mătasă, 

Eu prind în crîngul meu, ca într'o plasă, 
Tot cerul de văpaie şi lumină. 


Şi dacă sînt de grindini crunt lovit, 
Eu ştiu că mai înalt cresc în nevoi, 
Şi dacă=s ud pănă la măduvă de ploi, 
Eu tremur în adincul meu, smerit 

Şi fericit—de cum voiu fi apoi... 


“tau la răscruci de drumuri şi de zare, 
Ca la răspintia 'ntrebărilor eterne, 

Şi mă resfrâng în umbra=mi schimbătoare 
Ce'n miez de zi în față mi sașterne, 

Şi, urmărind cum stranie se'ntinde 

Pe pajiște, svirlită ca o haină, 

Presimt în seva mea ce mare taină 

E'n semnul care mă cuprinde. 


Sînt prins de el, cum sint de mine prins; 
Şin veci legat de palma de pămînt 

In care=am fost sădit şi 'nfrînt, 

Foşnesc mereu în zări nelimitate 

Cu tot adîncul meu încins— 

Din propria=mi divinitate. 


x 


CÎNTECUL POMULUI 


La mine 'n umbră ori de cite ori 
S'adăpostesc iubirilencepute, 

Eu mă'nfrăţesc cu sfintele ardori 
Şi cint cîntarea vieții netemute — 
Din cerul meu de frunze, ca viori. 


In cringul meu, ca întrun vast conac 
Din basme, peste țărnă plutitor, 
Atitea paseri cuiburile=și fac 
Şieatitea ciocirlii înalță 'n cor 
Extatic, viaţa pururi suverană, 

Ca, rob cucernic marelui fior, 

Imi uit înfrîngerile ca o rană— 


In bucuria cântecului lor. 


De cresc în văi, pe dealuri sau pe creste, 
In codru, ori stingher în vre=o cîmpie, 
Eu ştiu că sînt în cosmica pustie 
Limbrar şi rod şi melodie 

Şi voi sfirși cîndva— ca o poveste... 


Şi dacă cresc uitat pe vr'un maidan, 

Eu tot rodesc, mai mult din an în an, 

Şi dacă nu=s decit un simplu dud — 

Atiţi copii în cringul meu i=aud, 

Ca porumbei, sburdînd și ciugulindumi rodul, 
Că sînt un rege ospătând norodul, 


288 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Dar cine=mi numără comorile de foi, 
Cind se desprind de mine, împlinite, 
Şi cad învinse “n țărnă şin noroi, 
Sub crengile=mi, în toamnă, pustiite ? 


CÎNTECUL POMULUI 259 
Din toată viața mea rămîne doară 
Un gînd, un sîngur gînd biruitor: 
Cînd sucurile mele=or fi să moară, 
Eu ştiu că tot rămîn nemuritor, 
Căci lemnul meu slujiva tuturor : 
Va fi bordei, sau raclă, sau vioară— 
Sau foc, jertfit din sufletu=mi ferbinte, 
În vatră pentru cei înfriguraţi, 
Ori lemnul dur în care să sculpați 
Cruci, idoli, tronuri sau altare sfinte, 


Dar cine ştie cită suferință 

Și disperări cuprinde rodul meu, 

In calda primăverii biruința, — 

Şi iarna= cât mi»e sufletul de greu, 
Inchis în rădăcină și=umilință 


Și subt zăpadă, cantr'un mauzoleu ! A. DOMINIC 


O, vrerii mele cinesi dă un glas, 

Şi cine sufletului meu un nume? 

Acelaşi lut şizacelași vechiu ispas 

Ne leagă pe toți arborii din lume, 

Dar creştem, fiecare, pe pămînt 

Stingher, pieziş şi fară legămînt. a 


la van mă reazim demalte rădăcini, 

Și crengile le'ntind cătră vecini, 

Și mbrăţişez din răsputeri alt cring: 

Ne sintem de=opotrivă de străini 

Şi singur, Doamne, sint și singur pling... 


Moe ariai 


Note de călătorie în Spania 


In zorii zilei insula Capri își desluşeşte liniile. Un munte ri- 
dicat abrupt şi svicnit din apă. Un duh, uriaș al mării, care se 
scaldă încins de apă pănă la jumătate. Dincolo pe celalt mal, subt 
amfiteatrul stincilor, privind în soare, fără frică de tăria lui, stă 
Sorento, Şi, peste toate, reflexele azurului. Numai culoare şi lumină 
Şi, în aer, acea moleşeală voluptoasă pe care Italienii o numesc 
„morbidezza“. E prea frumos, € suspect de frumos. Perfectiunea 
ne înăbușă. Avem nevoe de un punct de urițenie, de întrezărirea 
unei slăbiciuni ca să putem umaniza şi pricepe aceste locuri desti- 
nate, cu siguranță, zeilor nu oamenilor, 

Spectacol pentru un zeu cabotin şi literat, care ar avea sen- 
timente de Neron : să priveşti din insula Capri, o erupție de Ve- 
zuviu comandată pentru delectarea unei petreceri. 


Napoli 

Senzualitate, lene, bucurie. Toate acestea dispensează de a- 
dincime şi frămintare. Muzica e trivială şi plăcută. Santa Lucia 
are toată murdăria şi strălucirea sudului. Pe cheiuri strimte printre 
coji de portocală şi jmese de cafenea forfotește o mulţime fără 
grijă şi fără preocupare. Aici nu există plan de viaţă, nevoe de 
activitate, ardoare de cîştig ori de victorie. Nimic nu e preconce- 
put, ci totul aşteptat. Oamenii se lasă trăiţi, cu oroare de iniția- 
tivă şi schimbare. Intrăm intrun „variété“ care poartă numele de 
Eldorado. Aceiaşi lume ca în toate localurile de acest fel din toate 
țările : negustori rotunzi cu opulente lanţuri de aur pe burtă, cu 


MEMORIAL 291 


enorme şi ostentative inele pe degete obeze, tineri eleganţi şi vag 
interlopi, prostituate. Ceva mai sordid ca în alte părţi. Canzonete, 
o revistă mediocră cu o protagonistă de balet sexagenară: Ana 
Fougez, zice-se celebră, pe timpul idilic şi ferice al domniei lui 
Frantz-lose! şi al preşedintelui Loubet. Lumea din sală, cîntă, toată, 
în cor. Fireşte cupletele caracteristice. După fiecare număr, la o 
comandă din sală, care nu se vede, dar se simte, ne sculăm me- 
reu în picioare şi asistența îngină imnul fascist. Devotaţi milițieni 
fascişti, în cămăşi negre, pindesc pe toţi cei care nu se scoală şi, 
cu un baston lung ca să ajungă prin toate stalurile, îi ciocnesc 
în cap. Sviriiţi ca de un resort, spectatorii aceştia puţin patrioţi 
sar în sus şi cu priviri de ploconeală, cer ertare pentru crima lor. 
Picioarele nude şi grase, cupletele lascive şi figurile la trapez, se 
împletesc astfel, se ajută reciproc, cu accentele belicoase ale im- 
nului naţional. 

M'am gindit totdeauna că fascismul e un patriotism, mai ales 
de „music-hall“. imperialismul n'are senz la un popor ușuratec, 
vesel, senzual, leneş, fără prea mult caracter, fără adincime, fără 
tenacitate în ambiţie. imperialismul presupune mari sacrificii şi mari 
renunțări din fericirea individuală în favoarea elanurilor colective. 
E. adevărat că locuitorul italian plăteşte dela regimul fascist impo- 
zite enorme. Dar toţi aceşti bani sînt împrăștiați în gesturi de 
grandomanie. Comandantul vaporului nostru îmi explică că toate 
liniile italiene de navigaţie din Marea Neagră sufăr pierderi con- 
siderabile pe care le acopere însă guvernul din buget. Italia voeşte 
cu orice chip să se creadă că ea a moştenit rolul Germaniei de 
altădată în politica şi economia Orientului şi Levantului. Şi alte 
multe faţade de aparentă prosperitate sint clădite astăzi, în regatul 
italian, în vid. Mizerie şi grandomanie e formula tuturor naţiona- 
lismelor meridionale. Comoditate, confort şi libertate pentru toți 
cetățenii, modestie şi muncă, e idealul democraţiilor nordice. 

Vederea de pe Vomero sau Pausilipo, cătră care duce, în şer- 
puiri nesfirşite schimbind mereu perspectiva priveliștilor, „Via 
Tasso“, unică in lume, e uimitoare. 

La Napoli arta e inlerioară altor oraşe italiene. Natura cu 
splendorile ei, intimidează opera omului, o face sfioasă şi plină 
de ezitare. Căci puţine gînduri ori fapte de artă umană ar putea 
ajunge ceiace poate oferi aici peisagiul. Muzeul de artă veche e 
interesant pentru arheolog, dar obişnuit pentru artist. Bisericile, 
exemplare banale de renaştere şi domul gotic, de un stil ameste- 


„ Casa unui om bogat de 
Picturile mutale; în care domină ne- 


secole între aceşti pereţi şi 
decit întrezărirea instantanee 
a wui vis: Sau frămintat fără înidotală” 


au îndrăznit, au conspirat, 


MEMORIAL 293 
—————— a L 
de podagră, Politicieni “limbuți, soldați temerari, negustori veroşi, 
poeţi delicaţi, curtezane putrede au trebuit să fi plins, să fi spe- 
rat, să fi murit şi aici, în dimineţi radioase ca aceasta de azi ori 
în sări întunecate şi ploioase de toamnă, 

Ni se arată, de cătră Ciceroni- prea amabili şi lupanarele, Sint 
case ca toate celelalte fără nici-o indicație în plus. Numai mintea 
lucrează asociind moartea şi dragostea laolaltă, încleştate pretu- 
tindeni mereu, mereu împreună, ca ziua şi noaptea. Un lupanar 
întrun. cimitir : temă fastuoasă pentru Barrès. 

Inchipuirea vieții romane în aspectul ei intim se face cu greu, 


romană, care cunoştea puţin interiorul, se poate închipui şi fără 
ele. Antichitatea trăia afară, in aer liber. Caracterul omului era 
deschis, jovial şi comunicativ. Abia evul mediu, cu castelele sale 


bestiale de vinători feudali în umbre bizare, rătăcind printre mo- 
bile, ca să se topească în colțuri de întunerec ; jilțurile de lemn 
sculptat ca să primească trupuri voinice, covoarele şi tapiseriile O- 
rientului ca să lumineze cu culorile lor moarte camere în care soa- 
rele intra cu greu. Caracterul omului s'a schimbat şi el. Perfidia 
şi obscurantismul evului mediu sint efectele locuinţii, Sau poate 


7 Septembre 


Intre Napoli şi Marsilia timpul se scurge mai încet. Inconju- 
răm Capul Corsicei, Coaste pădurite, muntoase, aspre, Seara, aşe- 
zaţi pe „chaise-long“-uri, între cer şi apă, ascultăm poveştile că- 
lătorilor umblaţi prin alte continente. Un francez care a stat zece 
ani în Africa equatorială ne spune minunile locului. Odată, pe cînd 
făceau o expediţie în pădurile Congo-ului, escortaţi de un pluton 
înarmat, un soldat din capul coloanei a fost furat de un şarpe 
boa, strivit şi înghiţit în fața lor. 

Ne iîngrozeşte apoi cu răvagiile muştei „ţeţe“, care dă teri- 
bilu! microb al boalei somnului. Se pare că origina acestui înfri- 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


coșător flagel e în dinţii crocodilului, în resturile de alimente cate 
se descompun acolo, 

Musca intră in gura crocodilului, deschisă cînd acesta doarme, 
şi ia de acolo sămința dezastrului. In anumite epoci de epidemie, 
satele din împrejurimi sînt aproape desființate. Sute de corpuri în 
nesimţire zac întinse pe drumuri, acoperite de muşte sau mîncate, 
înainte ca omul să fi murit, dar incapabil de apărare, de hiene ori 
de şacali. Ne vorbeşte încă de paianjenul negru, păros, mare cit 
o farfurie, de scorpioni pe care-i găsești seara în pat ori subt pernă, 
de crocodili, de șerpi bizari şi veninoşi. 

Mă gindesc la curajul acestor oameni aşa de asemănători cu 
eroii romanelor lui J. Conrad, setoși de imposibil, neurastenici ne- 
potoliți, căutători de moarte şi de triumf. O clipă acest miraj de 
mizerie şi splendoare mă ameţeşte şi compar în minte astfel! de 
destinuri grandioase, cu bătrinețea lentă, decăzută şi meschină a 
unui pensionar dela noi, fost archivar la prefectură, care moare 
încet, pe fiecare zi, cu doruri nesatisfăcute, la Baia-de-aramă, la 
Odobeşti, ori la Podul lloaei, 


Marsilia 


Inainte de a intra în raza portului, zărim agăţat de o stincă, 
faimosul „Château d'If“, în care Dumas père a pus aventura ge- 
neroasă şi puerilă a lui Monte Cristo. Apoi vaporul intră într'o 
pădure de catarguri, se fereşte, evită vasele mari şi, prin poteci 
strimte de apă, ajunge în port. Sirene pe diferite timbruri gem in 
toate părţile. Vapoare mai mari ridică ancora cătră țări îndepărtate 
şi însorite, cătră acele țări care acum citeva veacuri se numeau 
fără deosebire Indiile de apus ori de răsărit. Şlepuri mai mici şi 
mai statornice par că voesc să nu se mai mişte, Pe bordul lor, 
femei brune și leneşe, cu mişcări domoale, aşează pe funii rufe 
la uscat. Pe cheiuri sute de elevatoare coboară şi ridică în muncă 
de Sisif. Hamalii strigă, trenurile trec unul după altul, sirenele se 
urmează cu ţipete diferite, samsari şi agenţi ai portului aleargă 
mereu, de la un locla altul, cu aere halucinate şi absente. ŞI în a- 
ceastă forfoteală meridională, fără timiditate, porumbei albi se des- 
prind din albastrul cerului, uşori şi diafani, se lasă pe pietrele 
cheiului, ca să ciugulească citeva boabe rămase pe drum. 

Sintem în Franţa. Şimţi uşor aceasta după stilul teraselor 
de cafenea, mai vii şi mat curate, după demnitatea şi discreţia ceva 
mai mare a oamenilor, după o ceață uşoară a aerului şi după acel unic şi 


MEMORIAL 295 
indescriptibil miros al oraşelor franceze, făcut din tutun Maryland, 
benzină şi brînză de Camembert. Marsilia mare lumina cenuşiului 
albastru din „Ile de France“ și nici concentrarea demnă a oame- 
nilor din nord, dar mare nici culoarea impestrițată cu verde des- 
chis, roz şi galbăn a caselor, geamurile mari şi late, etajele imense, 
lenea şi veselia oamenilor, ca în Italia. Marsilia e la mijloc între 
Italia şi Franţa şi are moşteniri preţioase de la amîndouă, adică 
e un frumos şi unic oraş meridional. 

Pe „Cannebiăre*, artera principală, mișcarea e imensă, tot aşa 
de mare ca şi pe bulevardele pariziene, dar poate mai febrilă. In 
plus tipurile sînt mai cosmopolite. De aici pleacă marite vapoare cătră 
țări tropicale. Călătorii indieni, egipteni, malaezi, sud americani 
roesc pe străzi şi aduc cu ei Intrebări nelămurite, mister şi viaţă 
nouă. Marsilia e un muzeu etnografic: dacă se poate închipui un 
muzeu cu frenezie și neastimpăr. 

Intr'un „bistro“, unde am cerut un pahar de Anjou spumos, 
mi-a venit în minte un nou criteriu pentru a determina psihologia 
popoarelor : vinul naţional. Toată firea francezului strălucită, 
uşoară, grațioasă se găseşte în fluidul aproape imaterial al şam- 
paniei. Şi oare nu e cuprinsă firea spaniolă, pasionată şi fier- 
binte în vinul de Malaga ori Xeres? Să mai adaug că Neamţul 
e perfect definit prin berea sa? 


Primul contact cu lumea spaniolă se face la o vamă ca toate 
vămile. Funcţionarii numai, sînt mai bruni, mai taciturni, mai îndă- 
rătnici, amintind în mod vag vameşii turci. Mişcarea gării e fe- 
brilă, cu o nuanţă de dezordine: oamenii se interpelează' des şi 
dela distanţe mari cum facem şi noi rominii, din belşug. Cu toţii 
parcă ar căuta ceva şi nu găsesc. Vin şi revin mereu în acelaşi loc, 

Trenul care ne duce cătră Barcelona prin locuri de verdeață 
meridională, printre cîmpuri perfect cultivate, e format din vagoane 
largi, fără compartimente, în felul tramvaelor. O comunitate plină 
de amenitate domneşte. Spaniolul e mîndru dar foarte social. Sîn- 
tem îndată interpelaţi, salutaţi, serviţi la cea mai mică dorinţă pe 
care o avem. Ni se oferă pachete cu mincare, din care, nu putem 
refuza, fără a comite o gravă necuviință. 


Politeţa spaniolă e un rest al romantismului perzistent încă, 
Ea nu e o expresie a demnităţii omenești ca în Anglia ori o gra- 
fie a sociabilității ca la Francezi, ci o emanaţie directă a gran- 


~ 


> 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


dorii şi fastului sufletesc. Amabilitatea spaniolă e artificială, maies- 
toasă, are în ea ceva catolic, măreț şi faig 

Barbaţii. care călătoresc mai multă vreme. cu o femee, se dau 
mereu jos În gări, ca să le aducă flori şi îmuete, Ploconelile şi re- 
veransele sint. ample, arhaice. şi uşor teatrale.: Im general însă po- 
porul, chiar şi în clasele: de jos are un aspect dirz şi evident, de 
rasă, veche, de nobieţă perfect filtrată. Ovalul. figurii e regulat şi 
armonios. Trăsăturile sint fine, în linii acuzate, tără dulcegărie, 

de o asprime nobilă şi. pură, 


Barcelona 


iona e un minunat oraş modern elegant şi vesel, de proporţia 
Milanului ori Minchenului. Viaţa e uşoară şi săltăreaţă. Peste tot 
răsună gluma şi cintecul. Ca şi la Berlin şi Paris, şi poate numai 
ca în aceste orașe, se găseşte la Barcelona un cartier întreg, con- 
sacrat vieţii de noapte, „Music-hali*-uri, „dancing“-uri, berării, ca- 
fenele, trimit atmosfera lor încărcată de tutun şi de voluptate rîncedă 
în aerul greu de senzualitate al nopţii catalane. 

Pănă tirziu cătră. dimineaţă chiote, acorduri de ghitară, coruri, 
risete, clocotesc şi se sting unul după altul. 

Catalanii au caracterul mediteranian : deschis şi activ. Ei 
sint comercianții, industriaşii şi politicienii. peninsulei. Aici înflo- 
resc fabricile de țesături, de. metalurgie, culturile agricole cele 
maj modernizate, Subt. aspectul economic şi tehnic, Catalonia e 
cea mai înaintaţă, provincie. Ea se plinge adeseori, că trebue. să 
intreție toată. viaţa sărăcăcioasă. a celorlalte ţinuturi, ca o rudă 
mai bogată familia în mizerie, 

Cu toate aceste, Barcelonezul e mereu vesel. De nimic nu 
diferă mai mult decit, de Castilanul aspru, mistic, bigot, orgolios, 
inchis. Pe această opoziţie psihologică se bazează şi rivalitatea 


MEMORIAL 297 


nepotolită între cele două provincii, mai mult decit pe trecătoare 
animozităţi de ordin politic. La Madrid, un adevărat Castillan îţi 
va spune că cel mai decăzut mediu din lume, centru de perdiţi- 
une şi perversitate se găseşte tocmai la Barcelona... Şi Catalanul 
va afirma exact contrariul. 

Viaţa spaniolă e făcută din tenziunea, luptele, acordurile, 
compromisurile şi armistiţiurile caștilano-catalane. Acest dublet, 
în compoziția lui discordantă, alcătueşte specilicitatea sufletului 
spaniol, . 


(Ya urma), 
Mihai D. Ralea 


Cronica internă 


Modificarea legii de unificare administrativă 


După trei ani de aplicare a legii pentru unificarea adminis- 
trativă din 1925, Ministerul de interne a numit o comisiune spe- 
cială, care să studieze lacunele constatate şi să propue modifică- 
rile necesare. Este o dispoziţie pe care o găsesc şi justificată şi 
cuminte. Existenţa şi consolidarea Romîniei de azi sint, înainte de 
toate, mape administrative. Repercusiunea acţiunii administra- 
tive atinge direct principiile vieţii politice, pentru ca să fie vădită 
nevoia colaborării intime şi intense dintre teorie și practică, dintre 
concepție şi experienţă, 

Rominia, dela 1864 încoace, pănă la războiul din urmă, 
patru legi (1874, 1887, 1904 şi 1908) și nouă proecte de orga- 
nizare comunală (1865 — General! Florescu, 1866—lon Ghica, 1871 
— iniţiativă parlamentară : Dr. Fătu, N. lonescu, A. D. Holban etc., 
1878 —Gh. Vernescu, 1885 N, Fleva, 1888 -—T. Rosetti, 1890 — Ge- 
neral Manu, 1899—Gh. Cantacuzino şi 1900—C. Olinescu) ; cinci 
legi de organizare judeţiană (1864, 1872, 1883, 1886 şi 1894); 
o lege specială de organizare a comunelor urbane (1894); două 
pi speciale de organizare a comunelor rurale şi administraţia plă- 

ilor (1903—V. Lascar şi 1908—lon |. C. Brătianu); un proect 
de organizare judeţiană (1908 —lon |. C. Brătianu) şi un proect 
de descentralizare administrativă (1912—P. P. Carp) au încercat 
să rezolve problema organizării administrative a statului. După răz- 
boiu aceiași încercare au făcut-o: proectul Argetoianu, pentru or- 
ganizarea administraţiei locale (1921); proectul Văitoianu, pentru 
unificarea administrativă (1924) şi Legea pentru unificarea admi- 
nistrativă (1925). Nu mai vorbesc de antiproectul lui P. P. Carp, 
din 1907, care impărţia teritoriul țării în dregătorii; nici de ante- 
proectele Cercului de Studii al partidului Liberal (1918 şi 1921) şi 
nici de anteproectul modificator al proectului Văitoianu, propus de 


Asociaţia funcţionarilor adr rativi din Transilvania, Banat şi 
părţile ungurene (1925). te | 


lată că astăzi legea d 
organizării administrative a 
modificare a ei se impune. 

Ce este de modificat ? 

Voi arăta altădată. ată citeva consideraţii general e 
care pot servi drept bază principială modificărilor necesare. 

Acţiunea administrativă incumbă Statului; dar multiplicitatea 
şi varietatea intereselor impun, pedeoparte, crearea de subdiviziuni 
administrative (provincii, regiuni, circumscripţii, judeţe, plăși, co- 
muni, sate şi câtune) in funcţie de gruparea acestor interese pe 
teritoriul naţional, creind, faţă de centrul major de interese ale 
statului, un număr oarecare de centre minore de interese locale ; 
iar, pedealtă parte, impun fragmentarea acţiunii administrative ge- 
nerale în serii, coexistente sau succesive, din ce în ce mai reduse. 
Viaţa socială modernă pune statul în faţa a o sumă de probleme 
noi, a căror rezolvire îi este imposibilă numai prin acţiunea orga- 
nelor sale proprii. Cită vreme statul era chemat să asigure numai 
ordinea internă şi siguranța externă, atribuţiile sale puteau fi în- 
deplinite de proprii săi prepuşi. De îndată insă ce aceste atribuţii 
au sporit, întinzindu-se în domenii diferite şi vaste ca învăţămîn- 
tul, azistenţa şi ocrotirile sociale, organizarea muncii etc., este nea- 
parată nevoe de o dispovărare a Statului pe sama subdiviziunilor 
teritoriale, nu în scop de a le pe în conflict cu dinsul, ci numai 
pentru a le face să coopereze la purtarea sarcinilor publice. Şi a- 
ceastă dispovărare se realizează atit în folosul statului, cit şi în 
al subdiviziunilor sale. Ea abadesa celui dintăiu pentrucă, reducin- 
au-i atribuţiile, îi dă posibilitatea să şi le îndeplinească cu mai 
mult succes pe cele ce-i rămin şi profită subdiviziunilor pentrucă, 
precum spune Regulamentul Organic, „îngrijirea pentru toate cele 
ce privesc la buna fericire a unui oraş nu poate fi mai bine încre- 
dințată decit acelora care mai cu deosebire se folosesc dintrînsa“... 
şi pentrucă cheamă la viaţa publică un număr cît mai mare de 
cetățeni. Subdiviziunile administrative teritoriale nu devin realităţi 
de drept public, decît dacă, în limitele lor, mişcarea intereselor 
locale este propulsată de voința conştientă a cetăţenilor respectivi, 
„Participarea cetăţenilor la conducerea efectivă a intereselor locale, 
este o condiție mai necesară funcționării suiragiului universal, decit 
însăşi instrucţiunea. In dezvoltarea vieţii locale, cetățeanul găseşte 
un cimp larg de activitate şi dobindeşte simțul realităţii şi răspun- 
derii, care poate să-l apere de pericolul ideologiei“ (C. D. Dumi- 
triu: Introducere la anteproect de descentralizare administrativă, 
elaborat de Cercul de Studii al partidului Liberal), 

Descentralizarea cere mai multă libertate pentru autorităţile 
locale şi acest sistem, departe de a fi păgubitor, este dimpotrivă 
singurul în măsură să dezvoltarea morală şi politică a sta- 
tului ; căci, precum spune Tocqueville, omul se ataşează de comuna 


1925, care soluţionează problema 
ătului, se dovedeşte cu lacune şi o 


M 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sa şi se interesează de dinsa, pentrucă participă la conducerea ei, 
„În această sferă mărginită, care-i stă la îndămină, el încearcă 
să conducă societatea, se obişnueşte cu formele fără care libertatea 
nu se poate dobindi decit prin revoluţie, se pătrunde de spiritul 
lor, prinde gust de ordine, pricepe armonia puterilor, capătă în 
fine idei clare şi practice aep natura datoriilor sale şi despre 
întinderea drepturilor sale“. (M. Varam: Centralizare şi Descentra- 
lizare in rev. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială an. Il. No. 
1—3). Dar nu trebue să pierdem din vedere că criteriul descen- 
tralizării, limitele aplicației sale practice sint în functiune de civi- 
lizația poporului căruia se aplică. Şi această civilizație nu stă nu- 
mai în contingenţele exterioare şi materiale ale vieţii sociale, ci şi în 
forfa psihică care le creiază. Şi aici vom face distincţie între teo- 
rie şi practică, adică între consecinţele logice ale principiului şi 
între posibilităţile lui de realizare în fapt. Forţele sociale centri- 
fugale îşi găsesc cel mai puternic sprijin în autonomia subdivizi- 
unilor administrative, dacă nu sint frinate de conştiinţa unităţii po- 
litice. Și aceasta cu atit mai mult la noi, unde problema adminis- 
trativă este o problemă naţională. Nu-i suficient să decretezi prin- 
cipiul descentralizării, pentru ca şi consecințele bune ale unei atari 
organizări administrative să se şi simtă. Este nevoe să deșteptăm, 
înlăuntrul subdiviziunilor teritoriale, pasiunea pentru interesul pu- 
blic (general sau local) și conștiința solidarităţii între diferitele in- 


terese (private, locale, generale), Este nevoe să organizăm cadrele . 


cetăţeneşti de aşa manieră, încit impulsiunea acţiunii administrative 
să nu pornească dela delegaţii sau subdelegaţii centrului major, ci 
să fie rezultanta firească a cooperării forțelor locale. Numai aşa 
organele locale vor fi reprezentanţii reali ai vieţii publice regionale 
şi supravegherea centrului major se va exercita, nu ca o acţiune 
tutelară, ci ca o ui prea de pară stimulare a iniţiativelor şi de re- 
gulare a exerciţiului forțelor 5 
Dacă statii modern nu poate trăi ne E SI A 

iciparea lui la viaţa obştească v 
earail; adică să se întindă asupra tuturor chestiunilor interesind 
această viaţă, fără a degenera intrun amestec permanent asupra 
detaliilor de aplicare a soluţiilor formulate principial. Serviciile pu- 
blice, în cea mai mare parte, au caracter de specialitate şi, 
îndeplinirea lor, fireşte, se cer anumite condițiuni de aptitudine şi 
capacitate. Soluţia principială a intereselor e o și se poate dis- 
cuta de masa cea mare a alegătorilor, tocmai cînd sînt chemaţi să 
desemneze, prin votul lor, pe aceia pe care-i vor învesti cu cali- 
tatea de reprezentanţi ai acestor interese şi de mandatari ai lor 
pentru aplicarea soluțiilor admise, „Se observă la noi puţina viaţă 
ce au comunele şi judeţele, dezinteresarea tuturor oamenilor mai 
de samă de a se de asemenea interese, consiliile noastre 

etene şi comunale fiind compuse în marea majoritate a cazuri- 

din oameni de a treia sau a patra mină. Cauza acestei nepă- 
sări a elementelor celor mai inteligente, mai culte şi mai pline de 


Li 


CRONICA INTERNĂ S 301 


energie pentru asemenea chestiuni, provine din lipsa de importanţă 
a unei atare ocupaţiuni“. (Paul Negulescu : Tratat de Drept admi- 
nistrativ 1906, vol. I. pag. 211). Dezinteresarea complectă din 
partea localnicilor, atit în ceiace priveşte nevoile locale, a căror 
satisfacție se îndeplinește de organele centrale, cit şi în privinţa 
intereselor generale, creiază o stare de indiferenţă psihică cu pri- 
vire la însăşi fiinţa statului, care trebue să ne alarmeze. Căci „ti- 
rania unui prinţ nu apropie pe un stat de ruină, mai mult decît 
indiferența cetăţenilor pentru binele obştesc“. (Montesquieu : Gran- 
deur et décadence des Romains, Cap. IV). 

Subdiviziunile administrative teritoriale sint sau naturale : că- 
tune, sate, tirguri, oraşe, provincii: sau legale (artificiale=—creaţiu- 
nea legii): comuni, plăși, judeţe, circumscripţii, regiuni. Dacă cele 
dintăiu esă de subt acţiunea modificatoare a voinţei omului, cele 
dealdoilea, fiind creaţiunea legii, trebue să țină cît mai mult soco- 
teală de condiţiunile care pot asigura deplina satisfacţie a diver- 
selor interese ce se grupează în formațiunile naturale. Acestea sint 
adevăratele celule vii ale organizării de stat, cu viaţă proprie şi 
cu personalitate tradițională anterioară recunoașterii lor prin legi. 
„O organizare administrativă cinstită şi serioasă nu poate face 
abstracţie de realităţi, ea trebue să se razeme, cit e cu putinţă, 
pe organisme vii, nu pe nişte organisme arbitrare şi artificial 
combinate, fără viaţă proprie. Numai astfel pot lua naştere izvoare 
bogate de ag e națională şi activitate cetățenească“, (C. Stere: 
Anteproect de Constituţie, pag. 44). Statul modem nu poate dăi- 
nui decit dacă-şi trage rațiunea ființării sale din viața conştientă 
a masselor, din cooperaţia solidară nu numai între toate straturile 
poporaual sale, ci şi între feluritele instituții şi subdiviziuni de drept 
public. Multe din cele mai principale nevoi ale diferitelor subdivi- 
ziuni din stat nu pot fi satisfăcute, decit prin cooperarea acestora 
sau în concordanţă cu interesele subdiviziunilor superioare şi mai 
ales ale Statului, 

In lumina acestor sumare considerații generale trebuese dis- 
cutate modificările necesare actualei Legi de unificare administra- 
tivă, printre care cea dintăiu trebue să fie a titlului; căci despre 
unificare, despre unitatea chipului de exercitare a acţiunii adminis- 
trative pe tot întinsul ţării romineşti, nu mai încape nici o discuţie. 


N. N. Tiron 


CP > 


Cronica externă 


Pactul general de renunțare la războiu 
zis şi Pactul Kellogg 


Ludovic al XIV-lea spunea: „Nu are importanţă în cit timp, 
dar în ce condiții se termină o negociaţie“. Tratativele pentru 
încheerea unui pact general contra războiului durează de un an. 
Condiţiile în care se închee nu ar fi mulţumit pe deplin pe Lu- 
dovic al XIV-lea, care se preocupa mai mult de fastul şi gran- 
doarea Franţei în epoca sa, decit de liniştea Europei şi de orga- 
nizarea ei pacifică. Dar trei secole ne despart de acea vreme. 

tinere şi expansive, războaie care semănau mai mult a 

cavalerești, monarhi care se gindeau mai mult la va- 
nitatea şi plăcerile lor me: po decit la viaţa cetăţenilor, epocă în 
care naţionalizme de abea se închegau, hegemonia Franţei faţă de 
populaţii fără unitate, deosebesc veacul lui Ludovic de timpurile 
noastre. Marele războiu, Societatea Naţiunilor şi cu toate institutele 
sale internaţionale, eliberarea progresivă a popoarelor de diferite 
oligarhii ca şi nenumărate superstiții au dat ideii de pace o 
existenţă concretă. Astăzi, se face propagandă electorală, în ţările 
civilizate, baza organizării păcii şi se guvernează subt inspira- 
țiea ei. Opinia de pretutindeni se preocupă de această intre- 
prindere și în conştiinţa omului, încărcată de amintirea milenară a 
războiului, se i vag imaginea unei epoci în care virtuțile lui 
comune pot folosi altui scop. Chiar oamenii politici, care, de obi- 
ceiu, pricep cei din urmă aspiraţiile populare, își consacră ac- 
tivitatea propagandei pacifice şi işi fac cariere pe baza ei. Evo- 
luția însă pe această cale nu a depăşit obstacolele cristalizate din 
politica trecutului şi nici nu a învins tendințele obscure şi puter- 
nice ale claselor imperialiste. Spectrul războiului amenință încă 
civilizația şi viaţa lumii. Deaceia orice declaraţie de pace trebue 
acceptată cu recunoştinţă şi înconjurată cu solemnitatea nece- 
sară operei fragile. 


CRONICA EXTERNĂ 303 


Societatea Naţiunilor a vrut să întregească dispoziţiile 
pactului şi să condamne în orice caz recursul la războiu. Pactul 
său fundamental este insuficient şi în privința definiţiilor şi în 
aceia a sancţiunilor. Adunările periodice ale Societăţii Naţiunilor 
au repetat declaraţiile pacifice şi au căutat cu deamănuntul un 
instrument complect pentru organizarea păcii. La început, protocolul 
oferea mari satisfacţii, dar ruinat de actualul guvern englez, el 
a făcut loc pactului regional de amiciţie şi arbitraj. Formula pac- 
tului regional, adoptată mai ales de Franţa din cauza nevoilor ei 
de securitate şi a politicii de garanţii continentale, este criticabilă. 
Ea reînoeşte vechile alianţe şi desparte statele în grupuri ostile 
după cum a dovedit-o bătălia pactelor, instituită în ultima vreme. 
Pactele regionale se opun sau nu se respectă. Unul învinge pe 
celălalt. Mai toate sînt însoţite de scrisori şi comentarii care le 
dau un caracter agresiv şi constituesc ocazii de sărbători şi 
solemnităţi suspecte. Unele contrazic dispoziţiile însăşi ale pac- 
tului fundamental, altele le frustează în garanţiile lor minime sau 
în aplicaţia lor automată. Fiecare putere are formula sa şi se 
foloseşte de ea ca să-şi organizeze un sistem de sateliți, sau ca 
să întreţină în propriile frontiere o atmosferă de exaltare. Opera 
de propagandă a Societăţii Naţiunilor este _risipită şi acea peda- 
gogie a păcii, pe care trebue să o patroneze, este compromisă. Din 
cauza lipsei sale de coeziune şi a defectuoasei funcţionări, Socie- 
tatea Naţiunilor Înregistrează orice pact, fără nici un drept de 
contrul, nici un scrupul de legalitate. lată de ce o scurtă şi ge- 
nerală declarație de pace are mai multă importanță decit nenu- 
mărate pacte regionale. In afară de aceasta, pactul Kellogg are de 
asemenea avantajul imens să supună pacea Europei garanţiei 
morale a Statelor Unite, Fără probabilitatea unui conflict direct cu 
un stat european, cu o mare influenţă din cauza bogăției şi puterii 
lor actuale, lipsite de gravitatea problemelor sociale din vechiul 
continent, Statele Unite pot desigur avea un eficace rol de arbitru, 
intrun războiu viitor—care nu mai poate fi regional — ajutorul 
şi hotărîrea Americei pot fi decisive. Prin urmare, nici un stat nu 
se poate angaja împotriva ei. Textul păctului Kellogg nu prevede 
nici o sancţiune; el cuprinde numai un angajament solemn şi mo- 
ral de a nu declara războiu. Dar un semnatar care l-ar viola, ar 
fi unanim dezaprobat în Statele Unite şi s'ar expune poate la o 
intervențiune efectivă. 

Pactul Kellogg a fost semnat de curind. Istoricul trata- 
tivelor sale este instructiv din punct de vedere diplomatic şi im- 
portant pentru o bună înţălegere a întinderii şi valoarei acestui 
pact. Scurta introducere de mai sus n'a avut alt scop decit să 
amintească împrejurările în care s'a născut propoziția franceză 
şi direcţiunile generale ale politicii europene. 

Franţa şi America erau legate prin convenţia de arbitraj 
din 10 Februar 1908, prelungită succesiv pe o perioadă de 5 ani 
şi reînoită pentru ultima oară la 19 lulie 1923, ca şi prin tratatul 


304 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din 15 Septembre 1914 a ir unei proceduri amiabile litigiile 
eventuale dintre cele două Puteri. Aceste două instrumente diplo- 
matice trebuiau reinoite. Ajunse la termen, ele puteau fi fuzionate 
întrun singur tratat, ale cărui dispoziţii trebuiau să considere 
progresul înregistrat de pactele europene precum și de noua or- 
gănizare a arbitrajului internaţional. In adevăr, termenii vechilor 
convenţii franco-americane restringeau competența eventuală a 
arbitrajului la citeva litigii fără mare importanţă. Ei excludeau, prin 
formule vagi și de o întindere pe care o putea determina fiecare 
stat în mod suveran, orice diferend cu o înfăţişare politică. Nici un 
conflict care ar pune în cauză „interesele vitale, independența sau 
onoarea“ statelor contractante nu poate fi supus la judecata arbi- 
trală. Dar ce controversă internațională nu poate fi declarată peri- 
culoasă pentru onoarea unui stat interesat? Şi cine îl poate im- 
pedica să o declare el însuşi, ori de cite ori intenţiile proprii 
vor să substitue mijloacelor pacifice procedeele războiului ? Noua 
procedură de arbitraj tindea să reducă restricţiile tradiţionale la 
cât mai puţine şi autentic grave şi să întindă competența juridicți- 
unilor internaţionale la cît mai multe litigii. De unde pănă la războiu, 
arbitrajul era o simplă şi foarte moderată extindere a procedurii de 
judecată internă la cîteva litigii internaţionale, astăzi această insti- 
tuție devine un mijloc pentru evitarea războiului. Presupunind 
două sau mai multe state de bună credință, ele au renunțat la războiu 

tru toate domeniile ale căror conflicte eventuale au consimţit să 

supună juridicţiunii internaţionale. 

Franţa deci putea să facă din aceste consideraţii un punct 
de plecare şi să propună Statelor-Unite un nou proect de pact 
după noua formulă a arbitrajului. Şi Statele-Unite ar fi consimţit 
desigur la o întindere a competenţii arbitrale la litigii rezervate 
anterior prin formulele vagi de mai sus. D. Briand însă a între- 
văzut, cu acest prilej, o manevră diplomatică seducătoare. D-sa a 
vrut, pe deoparte, să încoroneze sistemul pactelor regionale, pe care 
Franţa îi patronează în Europa, cu un instrument de aceiaşi natură 
semnat—subt auspiciile prietiniei şi al alianţei—cu America şi, pe 
de altă parte, să atribue acestui pact regional titlul special al unei 
alianțe după sensul pe care l-au căpătai pactele în Europa. Astfel, 
pe o cale ocolită, Franţa ar fi obținut garanţia Americei la pro- 
pria-i securitate şi ar fi condus, poate, Senatul american la ratifi- 
carea unui tratat mai vag şi mai special dar care înlocuia parţial 
garanţia prevăzută la Versailles. Deasemenea, guvernul francez s'a 
mai gindit desigur că prietinia franco-americană, proclamată solemn 
pe baza ideilor de pace, ar produce în America o fericită impre- 
sie, destinată să risipească opiniunea defavorabilă născută de 
7 eee datoriilor şi de recentul aranjament naval cu Marea 

tanie. 
D. Briand a propus deci Americei, în termeni scurți şi so- 
lemni, un proiect de pact, prin care se proclama tradiționala amiciţie 
franco-americană, se desfiinţa războiul ca instrument de politică na- 


__CRONICA EXTERNĂ 305 


ţională între cele două Puteri şi se supuneau arbitrajului toate con- 
flictele ce se puteau ivi între ele, Franţa nu introducea nici o re- 
zervă, nu punea nici o limită şi se încredea pe deplin în amiciţia 
poporului american şi în sentimentele lui de justiție. Ea nu putea 
să prevadă nici un conflict serios între cele două țări şi relaţiile 
lor mutuale nu puteau fi tulburate de luptele care se dau în Europa 
pentru organizarea păcii pe baza tratatelor, In Franţa, se considera 
deasemenea că răspunsul Americei va fi favorabil şi că guvernul 
american nu putea să refuze poporului francez această dovadă de 
prietinie. In preajma alegerilor, şedintele Statelor-Unite trebuia 
să dea un mare exemplu de politică pacifică. El nu avea cu cine 
să o practice în America unde interesele zilnice îl opresc de la 
obligaţii prea conciliante, iar în Europa, Franța era statul cu 
care conflicte nu sînt de prevăzut şi care a reprezentat totdeauna 
pentru Statele-Unite ideile democratice. 

ŞI D. Briand a așteptat, împreună cu opinia franceză, răs- 
punsul Americei, 

Dar Secretarul de Stat american a complicat tratativele, dân- 
du-le dimensiuni considerabile. El a socotit că un pact de amiciţie 
cu Franţa ar atribui acesteia o situaţie principală pe care ar 
critica-o comisiunea senatorială şi ar face lunea să creadă într'o 
nouă îndrumare a politicii americane înspre luptele europene, D. 
Kellogg a vrut să considere toate puterile pe un singur plan, să 
le organizeze întrun sistem unic al cărui centru să fie Statele 
Unite. Astfel demersul american ar avea un mare răsunet în lume, 
o eficace influenţă în apropiata campanie electorală din propria-i 
țară. Apoi, ar consolida situația internaţională a Statelor Unite, 
care ar deveni, pe baza unui instrument diplomatic semnat de 
toate statele din lume, arbitru universal, In fața Societăţii Naţiuni- 
lor, incapabilă pănă acum să găsească o formulă unică de con- 
damnare a războiului, Statele Unite propun ele lumii un pact uni- 
versal de renunțare la războiu. 

D. Kellogg răspunde ministrului de externe francez că gu- 
vernul american consideră că ar servi mai bine opera de pace 
dacă ar face din propozițiunea franceză baza unui pact general 
supus semnăturii simultane a Marilor Puteri. Nu numai cu Franţa, 
dar cu orice ţară din lume, America să leagă să renunţe, fără 
condiţii, la războlu ca instrument de politică naţională şi să su- 
pună diferendele eventuale la un arbitraj puternic organizat. 

Opinia din Franţa este surprinsă de răspunsul american. Ea 
vede că iniţiativa franceză devine o fecundă idee americană, că 
noua procedură propusă de Secretarul de Stat o lipseşte de situa- 
ţia privilegiată pe care o înfățişase, dar că principiul unui pact 
multilateral de renunțare la răzbuiu nu poate fi refuzat sau dimi- 
nuat în întinderea sa morală fără ca lumea întreagă, şi mai ales 
opinia americană, să fie serios decepţionată. Guvernul francez a 
înțeles numaidecit că o altă putere se poate folosi de propria-i 
inițiativă şi poate angaja tratative publice cu America care ar con- 


306 VIAȚA ROMINEASCĂ 


duce la mari consecinţi politice. D. Briand are spiritul suplu şi 
experiența creatoare. are desigur puternice sentimente paci- 
fice şi noţiuni juste despre organizarea păcii. D-sa a calculat, 
poate, într'una din proverbialele sale meditații pe malurile apei 
toate posibilităţile acestor tratative şi beneficiile pe care le-ar în- 
registra opera de pace ca şi securitatea franceză. A văzut mai 
întăiu că o proclamaţie, fără nici o interpretare, de desființare a răz- 
boiului ar contrazice sistemul consacrat de Covenentul Societăţii 
Naţiunilor, ar ruina regimul pactelor universale și ar destitui obli- 
gaţiile legale ale Germaniei de orice sancţiuni, 

In adevăr, Covenentul Societăţii Naţiunilor, instituit ca să 
decidă popoarele ca să renunțe la războiu, autoriză totuşi recur- 
sul la acest mijloc extrem în cazul legitimii apărări şi organi- 
zează chiar războiul de asistenţă contra oricărui membru care ar 
viola dispoziţiile sale pacifice. Art. 15 determină limitele com- 
petenței Consiliului şi a intervenţii sale într'un conflict. Art. 16 
şi 17 ordonă măsurile de generală contra unui agresor e- 
ventual. Deasemenea, pactele regionale adoptate de Societatea Na- 
țiunilor şi în care Europa recunoaşte singura garanţie actuală 
contra agresiunilor posibile, prevăd şi institue războiul de asis- 
tență. Statele se leagă mutual, printr'o alianţă defensivă, să-şi ga- 
ranteze frontierele actuale. Insfirșit, tratatul dela Versailles, prin 
dispoziţiile articolelor 42, 43 şi 44 interzice Germaniei să între- 
țină fortificaţii în zona Rinului sau orice forţă armată și asimi- 
lează violaţia acestei clauze ca un act de ostilitate patentă. 

Ce deveneau toate aceste dispoziţii şi reglemente în vi- 
sarge preiei mpa orare Lordi” oa, a so pi 
unui vag sistem de pace ? Opinia americană n'ar fi înţeles să le 
eludeze sau să le distrugă printr'o interdicţiune generală de a face 
războiul 2 AN consimţea să za admită ma forma unor interpretări 
exprese pactului pe care îl propunea 

Intr'un cuvint, d. Briand, în numele Societăţii Naţiunilor, tre- 
buia să obțină legalitatea războiului în caz de legitimă apărare. 
Dar aici era cea mai importantă dificultate. Definiţia însăşi a 
legitimii apărări avea accepţiuni deosebite pe cele două maluriale 
Atlanticului. În America, se păstra acestei noțiuni semnificaţia 
ei obişnuită. In caz cînd un stat este atacat materialmente în e- 
xistența proprie are dreptul să se apere. In Europa însă, aceiaşi 
noţiune şi-a întins sfera cuprinzind consideraţiile de apărare co- 
lectivă pe care le prevede Covenentul, tratatele sau pactele regio- 
nale. Dacă Polonia este atacată de Germania, Franţa se găseşte— 
în baza pactelor dela Locarno—în legitimă apărare şi are dreptul 
şi datoria să intervină. Dacă Rominia este atacată de un stat 
oarecare, Franţa are datoria să intervină, fiindcă i-a garantat se- 
curitatea printr'un pact regional şi fiindcă i s'a violat sistemul său 
pacific de apărare proprie. Toate aceste ipoteze trebuesc cuprinse 
în no de legitimă apărare. 

i, d. Briand a mai văzut alte avantagii în încheerea unui 


CRONICA EXTERNĂ 307 


astfel de pact universal cu America: America se apropie de Eu- 
ropa, pacea Europei este pusă subt garanţia morală a Statelor 
Unite, America recunoaşte oficial anume obligaţii din Covenent 
precum şi pactele regionale şi colaborează, pe cale indirectă, dar 
necesară, cu Societatea Naţiunilor la opera de organizare a păcii. 
America devine garanta morală a pactelor dela Locarno. 

Dar pentru ca aceste ipoteze să fie oarecum incorporate în 
pactul proectat, ele trebuesc introduse în discuţie în mod special și 
explicit acceptate de guvernul american. lată misiunea Franţei. 
Dacă o izbutea, tratativele, care luaseră o direcţie ostilă, se re- 
întorceau în favoarea sa; dacă nu o reuşea, Franţa ar fi rămas 
izolată şi suspectă. Toate Statele ar fi răspuns fără condiţii 
propoziției americane și ar fi dovedit astfel că restricţiile fran- 
ceze erau simple invenţii de rea credinţă. Sistemul de pace pre- 
conizat de Societatea Naţiunilor s'ar fi dezagregat şi regimul pac- 
telor regionale ar fi devenit ilicit. 

Atunci, d. Briand a făcut 3 demersuri deosebite : primul con- 
sta in continuarea controversei publice începute cu Statele Unite 
şi, mai ales, în notele din 21 lanuar şi 31 Mart 1928. in a- 
ceste note, guvernul francez definia politica de pace întreprinsă 
de Societatea Naţiunilor şi angajamentele particulare care legau di- 
feritele puteri europene pe baza tratatelor şi a pactelor regionale. 
Ele făceau cunoscut opiniei americane că un guvern onest din Eu- 
ropa nu poate accepta fără interpretările de mai sus pactul 'pro- 
ectat. Al doilea demers era îndreptat, pe cale diplomatică, cătră 
guvernele Marilor Puteri pentruca să le atragă atenţia că o 
acceptare pură şi simplă a proiectului american constitue o încer- 
care de eludare a obligaţiilor consacrate de Societatea Naţiu- 
nilor sau contractate prin pactele dela Locarno. Al treilea demers, 
în fine, a fost făcut pe lingă Guvernul englez, care avea interese 
comune să salveze actele dela Locarno şi Societatea Naţiunilor şi 
aceiaşi nevoe vitală de o largă definiţie a legitimei apărări. Gu- 
vernul englez avea însă o mare autoritate în Statele nite şi, a- 
lăturîndu-se la punctul de vedere francez i-ar fi atribuit o nouă 
gravitate. In cele din urmă, America ar fi constatat că, refuzind 
interpretările franco-engleze, ar fi compromis existența însăşi a 
pactului. Ori, în acest moment, pactul de renunțare la războiu se 
transformase într'un puternic element de propagandă electorală în 
lupta pess alegerea noului preşedinte american. 

upă citeva şovăeli, manevra franceză reuşeşte pe deaintre- 
gul. Secretarul de Stat american declară, în cîteva discursuri, că 
nu există nici o contradicţie între proectul în discuţie şi anga- 
jamentele anterioare semnate de Puterile europene. Ele constată 
că aceste instrumente diplomatice sint compatibile şi că cel din 
urmă constitue încă o contra asigurare a Covenentului și a instru- 
mentelor dela Locarno. Un popor care ar viola dispoziţiile Cove- 
nentului sau obligaţiile pacifice consacrate la Locarno ar pierde 
prin acest fapt însăşi beneficiile noului pact şi celelalte state sem- 
natare sînt libere să ia măsurile prevăzute. 


308 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


Guvernul american şi francez trimet fiecare cîte un proect 
de pact deosebit Marilor Puteri. Textul american reproduce în- 
tocmai proectul francez supus la început guvernului Statelor 
Unite în vederea unui pact bilateral. El nu înregistrează niciuna 
din rezervele formulate de guvernul francez. Textul francez, din 
contra, consacră articolul 1 acestor rezerve, 

Germania răspunde cea dintăiu, socotind desigur că această 
promptitudine îi va fi recompensată de opinia americană. Ea ac- 
ceptă în principiu textul american și consideră că rezervele fran- 
ceze sînt cuprinse deja in această largă declaraţie. 

D. Mussolini dă adeziunea guvernului italian la textul ame- 
rican. Pe d-sa nu-l emoţionează nici o contradicție. De data a- 
ceasta, se transformă în adeptul cel mai idealist al proectului de 
renunțare la războiu şi acceptă, fără nici o discuţie, o formulă 
care îl proscrie în orice caz. Ceiace nu-l împiedică însă să de- 
clare în fiecare dimineață un nou războiu verbal altui stat vecin. 

Guvernul englez răspunde cel din urmă. El așteaptă toate 
comentariile d-lui Kellogg care înregistrează succesiv rezervele 
franceze şi proclamă dreptul guvernului american de a asigura res- 
pectul doctrinei Monroë. Sir Austen foloseşte el însuşi ocaziunea 
de a declara public că un pact între toate statele civilizate nu se 
poate incheia decit în urma discuţiilor şi ca o tranzacţie a di- 
feritelor doctrine. El aminteş:e de angajamentele deja acceptate de 
Marea Britanie şi de garanţiile de întinsă legitimă apărare de care 
are nevoe. Secretarul de Stat Kellogg înțelege că rezervele fran- 
ceze au fost adoptate de guvernul lez şi pregăteşte desigur o 
nouă formulă care să impace tendinţele inamice. 

In sfirşit, Sir Austen răspunde guvernului american prin nota 
dela 18 Mai 1928. Elogiile la adresa d-lui Kellogg se împletesc 
cu aprobarea condiţiilor franceze ; admiraţia pentru nobila iniţiativă 
americană înfășură garanţiile necesare intereselor britanice în lume. 
Nota leză acceptă textul simplu al declaraţiei solemne pre- 
văzută de proectul american, dar reclamă un preambul cu o egală 
valoare juridică în care să fie înregistrate 3 din cele 4 rezerve 
franceze. Ea subliniază mai ales obligaţiile contractate de Marea 
Britanie în cadrul Societăţii Naţiunilor. „Respectul guvernului bri- 
tanic faţă de obligaţiile decurgind din Covenentul Societăţii Na- 
țiunilor şi din tratatele dela Locarno este fundamental“. Ea între- 
geşte în cele din urmă definiţia legitimei apărări încorporindu-i 
un fel de doctrină a lui” Monro& adaptată imperiului britanic. „Este 
de dorit să se amintească că există anume regiuni în lume ale 
căror prosperitate şi integritate constituesc un interes special şi 
vital pentru pacea şi securitatea Marei Britanii. In stirşit, nota lui 
Sir Austen Chamberlain cere—aşa cum făcuse nota franceză—să 
se lase liber jocul sancţiunilor prevăzute de articolele 16 şi 17 din 
Covenent ca şi de celelalte tratate prin declaraţia, înscrisă în 
pact, că acesta devine inoperant în cazul cînd un stat semnatar 
violează vreunul din angajamentele de mai sus şi celelalte state 


CRONICA EXTERNĂ 309 
Beia aeee R oiala ni (E e E E e na 


rm m atare se eliberează de obligaţiunile contractate faţă de 
violator. 

Dosarul acestor memorabile tratative se intregeşte cu un e- 
lement esențial. Guvernul american vede limitele şi condițiile în 
care se va cristaliza formula definitivă a noului pact universal, 
Franţa, în loc să fie izolată, vede consacrate rezervele sale şi ob- 
ține garanţia Statelor Unite la toate angajamentele de securitate 
anterioară. Pentru ca să le afirme caracterul subto formă neîndo- 
elnică, cere şi obține ca toate statele semnatare ale tratatelor dela 
Locarno să participe la solemnitatea semnării pactului şi să figu- 
reze deci printre contractanţii originari. Este, desigur, cea mai 
puternică garanţie pe care securitatea franceză a căpătat-o dela 
tratatul din Versailles pănă astăzi. 

Secretarul de Stat american se găseşte întro ciudată situa- 
ție: sau să accepte rezervele formulate de Franţa şi susținute 
de Marea Britanie şi atunci pactul general proectat se încadrează 
in sistemul pacific european sau să renunțe cu desă virşira la ini- 
țiativa sa întrun moment în care era puternic angajat în fața o- 
piniei americane şi a acelei de pretutindeni. 

La 23 lunie 1928, guvernul american supune statelor intere- 
sate proectul definitiv al unui pact general de renunțare la războiu 
ca instrument de politică naţională, care nu este altul decit textul 
distribuit la început cu un preambul modificat şi însoțit de o lungă 
scrisoare comentind succesiv condiţiile franco-engleze şi atribuin- 
du-le interpretări favorabile, Modificarea preambulului consistă în 
introducerea guvernelor care au participat la tratatele dela Locarno 
caşi a Domenion-urilor printre semnatarii primitivi ai pactului şi în 
inserarea unei clauze prin care pactul se declară inoperant în mo- 
mentul cind este violat de un stat semnatar. Cu alte cuvinte, gu- 
vernele cosemnatare sînt liberate de orice obligaţie decurgind 
din acest pact faţă de statul care l-ar fi violat. 

Scrisoarea care il însoţeşte declară că legitima apărare este 
manifestarea esenţială a suveranităţii naţionale şi deci este impli- 
cit cuprinsă în termenii oricărui tratat, că numai statul interesat 
este competent să-i determine condiţiile şi liber să ia măsurile ne- 
cesare în cazul cînd crede că este atacat. Dar opinia mondială 
se va asocia dacă va considera justă cauza de legitimă apărare 
invocată sau va blama—în ipoteza contrară—procedeele excesive 
ale statului respectiv. In privința Covenentului Societăţii Naţiunilor, 
scrisoarea face o distincţie care nu rezolvă chestia şi, con- 
siderînd că războiul de asistenţă este numai autorizat, nu ordonat, 
de clauzele Covenentului, nu vede nici o incompatibilitate între a- 
cesta şi noul pact. 

In sfirşit, d. Kellogg face o justă observaţie asupra acordului 
dela Locarno şi a pactelor regionale şi recomandă statelor interesate 
soluţia  chestiei. Pivotal semnatare ale acestor tratate n'au 
decit să adopte deasemenea noul pact general și să obţină astfel 
o fortificare a garanţiilor de pace contractate prin primele instru- 


310 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mente diplomatice. In adevăr, orice act de agresiune din 

unui guvern semnatar care ar viola unul din pactele regionale de 
neutralitate, violează deodată şi însăşi pactul general propus de 
Secretarul american, 

Vasta controversă internaţională era sfirşită. Rind pe rind, 
guvernele acceptă proectul american subt noua lui redactare şi 
reprezentanţii lor sint convocați pentru semnarea solemnă a pac- 
tului la Paris, la 27 August 1928. 

Ce a fost această simplă şi emoţionantă formalitate toată 
lumea a aflat. Ziarele de pretutindeni au vorbit, cu drept cuvint, 
despre o zi istorică. Progresul pe care îl făcea lumea prin această 
solemnă declaraţie de pace, noutatea gravă a unui act interna- 
tional prin care cele mai importante state din lume se obligau să 
renunțe la războiu, acest nou contract universal, care în loc să 
reglementeze războiul privindu-l ca pe o licită instituţie interna- 
tionalt, îl scotea în afară de lege, dădeau dreptul oamenilor de 
bine să fondeze speranţe şi să tolosească un limbaj plin de opti- 
mizm şi de mărinimie. O formulă generală, cuprinzind cele mai 
întinse ipoteze, a fost adoptată la Paris în vederea soluţiei pacifice 
a diferendelor intemaţionale, Principiul justiţiei organizate a fost 
introdus astfel printre popoare, care declară în sfirşit că baza pe 
care se sprijină pacea şi ordinea interioară poate fi întinsă la ra- 
porturile între state, Tot progresul stă într'o simplă asimilare a 
raporturilor necesare dintre cetăţeni cu relaţiile dintre state, Dar 
acest proces este aşa de evident şi de elementar încît morala 
tulbure a guvernelor face încă din el un ideal. Cea dintăiu dificul- 
tate în calea lui se găseşte în conştiinţa noastră colectivă, unde 
s'au cristalizat amintirile nenumărate ale luptelor ancestrale. Gindirea 
noastră leneşă, care nu poate găsi argumente decit în cele care 
ne sint oferite deagata, se mulţumeşte să repete cu groază sau cu 
desnădejde tristele lecţiuni ale trecutului. Ea se întoarce rar cătră 
nenumăratele progrese pe care le-a făcut lumea şi îmbunătățirile 
succesive pe care le-au căpătat organizarea justiţiei şi eliberarea 
progresivă a personalităţii. Mulţi oameni tremură de teamă ca u- 
manitatea să nu-şi piardă virtuțile dacă nu le-ar mai exercita în 
acest tragic concurs. Ei însăși le cred atit de josnice şi de brutale 
incit nu se pot afirma decit pe planul propriei lor distrugeri. Sumbre 
şi distrugătoare, virtuțile de propăşire nu şi-ar găsi hrana decit în 
sacrificiul omului, Şi un leneş raţionament deduce că aşa va fi în 
totdeauna. Ca şi cum, fiindcă civilizația antică s'a putut dez- 
volta graţie trudei şi sacrificiului sclavilor, civilizația modernă 
nu a născut şi nu se desfăşoară într'o societate altfel organizată. 
Ca şi cum proprietatea instituită la origină prin violenţă, nu a de- 
venit astăzi un cipiu onest şi pacific. Onoarea, servită odinioară 
de sabie şi de răzbunare, este destituită astăzi de ideia de 
răzbunare şi tinde să devină consacrarea unei fapte bune şi a unei 
vieţi discrete. 

O altă greutate este desigur ierarhia dintre state. Democra- 


NICA EXTERNĂ 31 


` tizarea progresivă a vieții internaţionale, unde persoana statului 


trebue considerată în atributele ei esenţiale, va aium te să 
stabilească aceiaşi egalitate în faţa justitii ca şi ah a prizee au 
fundat-o, între cetăţeni, principiile emocraţiilor moderne, 
Societatea Naţiunilor, organizarea drepiului internaţional, deş- 
teptarea conştiinţei colective vor contribui la acest progres, pe care 
an rapel lan ne piece cu greu înăuntrul Naţiunilor civilizate. 
ormula arbitrajului, bine organizat, este iri 
justiției internaționale. hi ENAR VEREA OGAN 
. Dacă civilizaţia are în esența sa însăşi o forţă vitală, dacă 
se poate improspăta nu numai din propria-i cenușă, dacă lumea 
îşi găseşte drumul şi fără o sumbră întrerupere, încercările actuale 
de colaborare pacilică vor deveni odată morala zilnică a vieţii 
internaționale. 


Const. I. Vişoianu 


Cronica agrară 


— Organizaţia permanentă a muncii şi 
. chestiunile agricole — 


Partea XIII a Tratatului dela Versailles, elaborată de Co- 
misiunea de legislaţie internaţională a Conferinței de Pace din 
1919, expune în „Preambulul* său principiile care au fost puse 
la baza instituirii unei „Organizaţii internaţionale a muncii“. 
lată textul acestui preambul : 

„Avind în vedere că Societatea Naţiunilor are de scop sta- 
bilirea păcii universale, şi că o atare pace nu poate fi cladit 
de cit pe baza dreptăţii sociale. . 

„Avind în vedere că există condițiuni de muncă împlicind 
pentru un mare număr de persoane nedreptatea, mizeria şi lip- 
surile, ceiace dă naştere la o aşa nemulțumire încât pacea şi 
armonia universală sunt puse în primejdie, şi având în vedere 
că este urgent de a ameliora aceste condiţii: de pildă, în ceia- 
ce priveşte reglementarea orelor de muncă, fixarea unei durate 
maxime a zilei şi a săptămânii de lucru, recrutarea mânei de 
lucru, lupta împotriva şomajului, garantarea unui salar care să 
permită condițiuni de existență convenabile, protecţiunea mun- 
citorilor în contra maladiilor generale sau profesionale şi a acci- 
dentelor care rezultă din muncă, protecţia copiilor, a adolescen- 
ților şi a femeilor, pensiunile de bătrinețe şi de invaliditate, 
apărarea intereselor muncitorilor ocupați în străinătate, afirma- 
ţiunea principiului libertăţii sindicale, organizaţia invăţămintului 
profesional şi tehnic şi alte măsuri , Ă 

„Având în vedere că neadoptarea de cătră o naţiune 
oarecare a unui regim de muncă în realitate omenesc pune 
piedică slorțărilor celorlaltor naţiuni doritoare de a ameliora 
soarta muncitorilor în propriile lor țări. 


CRONICA AGRARĂ 3 

„Inaltele Părţi contractante, mişcate de sentimente de drep- 
tate şi de umanitate ca şi de dorința de a asigura o ica 
mondială durabilă, au convenit cele ce urmează: 

„Se intemeiuză o organizaţie permanentă însărcinată să 
lucreze la realizarea programului expus în preambul. 

, „Membrii originari ai Societăţii Naţiunilor vor fi membri 
originari ai acestei Organizații, şi de aici incolo, calitatea de 
Membru al Societăţii Naţiunilor atrage după sine pe acea de 
Membru al numitei Organizaţii, 

„Organizaţia permanentă va cuprinde: 

1. O Conferinţă generală a reprezentanţilor membrilor; £ 

2. Un Birou internaţional al Muncii subt direcția unui 
Consiliu de Administraţie. 

Ori, cu prilejul primei sesiuni a Conferinţei internaționale a 
muncii care sa reunit la Washington în Noembrie 1919, d. G. E, 
di Palma-Castiglione, inspector regal al emigrației şi delegat 
guvernamental al Italiei, a propus o moţiune prin care cerea 
întocmirea unui proiect de convenţie internaţională pentru pro- 
tecţia salariaţilor agricoli şi supunerea acestui proiect discu- 
țiilor viitoarei sesiuni (1920) a Conferinţei. In privința acestei 
nropuneri d. di Palma-Castiglione observă că nu este nevoe de 
multe explicaţii de oarece toţi acei care au urmărit lucrările 
Comisiunii internaţionale de legislaţie a Muncii, de la Conferința 
Păcii de la Versailles, ştiu că această chestiune a protecției 
internaţionale a salariaților agricoli a fost îndelung discutată în 
dezbaterile acestei Comisiuni. Faptul că această comisiune s'a 
pronunțat in favoarea a doi delegaţi guvernamentali pentru 
fiecare stat este datorit tocmai dorinţii de a vedea interesele 
agricole reprezentate la Conferinţa anuală ?. 

Sezisat [ind de această moţiune, Consiliul de administrație 
al Biroului internaţional al Muncii a ţinut samă de ea şi în se- 
siunile sale din Mart (Londra) şi lunie (Genova) 1920 în cursul 
cărora a fost discutată prepararea ordinei de zi a conferinţelor 
viitoare,—preparare care intră in atribuţiile Consiliului de ad- 
ministraţie,—a decis să înscrie in ordinea de zi a celei de a treia 
sesiuni a Conferinței internaţionale a Muncii, a cărel reunire era 
proectată pentru luna Octombre 1921, intre altele chestiile 
următoare : 

1 Art. 389 al Tratatului din Versailles: „Conierinta generali a repre- 
zentanţilor Membrilor va ţine şedinţele sale oricind va f nevoa şi cel puţin 
odată pe an. Ea va îi compusă din patru reprezentanți al fiecărni Membru, 
dintre care doi vor fi delegați ai Guvernului si ceilalți doi vor reprezenta 
respectiv, de-o parte pe patronii, ièr pe de altă parte pe muncitorii apar- 
tinind fiecărui Membru”. 

2 Delegatul Poloniei, contele Zoltowski, care a participat lt dezba- 
terile Comisiei ce legislație a Muncii a exprimat cu această ocazie (17 Fe- 
bruar 1919) că „printre grupurile de muncitori, muncitorii agricoli vor fi 
reprezentați în măsuri puterilor lor de organizare şi că dacă nu vor Îl or- 
ganizați, al doilea delegat guvemamental va fi în special însărcinat cu apă- 


rarea intereselor lors, i 


314 VIAȚA ROMINEASCA 


a) Adaptarea principiilor Conferinței dela Washington la 
agricultură, adică : căi 

Reglementarea orelor de lucru ; 

Mijloace pentru prevenirea şomajului şi remediarea conse- 
cinţelor sale ; 

Protecţia femeilor şi copiilor. 

b) Invăţămintul tehnic agricol; 

c) Adăpostirea şi culcuşul muncitorilor agricoli ; 

d) Garantarea drepturilor de asociaţie şi de coaliție pentru 
muncitorii agricoli ; 

e) Protecţia muncitorilor agricoli contra accidentelor, boa- 
lei, invalidităţii şi bătrineţii. 

Inscrierea acestor chestiuni în ordinea de zi a Conferinţei 
Muncii fiind adusă la cunoștința publică, în urma iniţiativei luate 
de d. Laur, secretarul general al asociaţiei „Union suisse des 
paysans" citeva asociaţii agricole au protestat contra interven- 
tiei Organizaţiei internaţionale a Muncii in chestiile care pri- 
vesc munca pămîntului: expresia de predilecție întrebuințată cu 
privire la această intervenţie, socotită ca inoportună, cra „in- 
competenţa” Organizației internaţionale a Muncii in chestiile 

icole, 
i Ca bază a acuzaţiei de „incompetenjä de fapt“ afost adusă 
obiecția care pretindea că interesele agricultorilor nu erau apă- 
rate prin reprezentanţii direcţi ai acestora, 

Organizaţia internaţională a Muncii a numărat totuşi prin- 
tre cei care participau la lucrările ei reprezentanţi calificați ai 
agriculturii. 

Am amintit că încă pe vremea lucrărilor p itoare a 
părţii a XIll-a a Tratatului dela Versailles, problemele care pri- 
vesc munca agricolă constituiau una din preocupările Comisiunii 
de legislaţie internaţională. 

Cu acest prilej atit delegaţia italiană cit şi cea franceză 
au insistat asupra necesităţii reprezentării lumii agricole in Or- 
ganizaţia internaţională a Muncii şi intervenţiile lor au găsit o 
satisfacţie parțială într'o decizie în virtutea căreia guvernele au 
dreptul să trimeată doi delegaţi la Conterinţă şi deci latitudinea 
de a ra, her astfel reprezentarea intereselor agricole. Pe lingă 
aceasta fiecare delegat poate fi însoţit de consilieri tehnici com- 
ee va în chestiile asupra cărora urmează să se discute dileritele 
reforme. 

In conferința Muncii, atunci când au fost discutate ches- 
tiuni care priveau agricultura, aceasta din urmä era bine repre- 
zentată ; în rindul delegaților guvernamentali figurau : din partea 
Angliei Sir Daniel Hall. im consilier tehnic al Ministerului de 
agricultură ; din partea Germaniei d. Faass, consilier ministerial 
la Ministerul Aprovizionării şi Agriculturii ; pentru Danemarca d. 


1 Art 359, al. 2 din Tratatul de Pace, 


CRONICA AGRARĂ 315 
E PICA AOAR, 10 


Sonne, fost Ministru a! Agriculturii; din partea Finlandei d, 
Brander, directorul general al administrației agriculturii şi fost 
Ministru al agriculturii, Unul din delegații Japoniei d. Okamoto 
era directorul Biroului afacerilor agricole; unul din delegații 
Poloniei, d, Mikulowski-Pomorski, profesor la şcoala superioară 
de agricultură din Varşovia şi lost ministru al a culturii ; unul 
din delegaţii Jugoslaviei, d. Staicovici, şet de divizie in Minis- 
terul dureze etc... 

, Pe lângă aceasta, prin prezenţa a numeroşi delega tro- 

nali şi muncitori aparţinind organizaţiilor aer, dres 
interesele agriculturii erau direct reprezentate *; iar atit delegaţii 
guvernamentali cât şi delegaţii organizațiilor profesionale erau 
însoţiţi, în majoritatea cazurilor de consilieri tehnici. 
j In ceiace priveşte această reprezentare în sinul Biroului 
internaţional al Muncii, Direcţia acestui Birou, „convinsă de 
necesitatea de a obţine pentru studiul chestiilor muncitoreşti 
in domeniul agriculturii concursul organizaţiilor profesionale 
agricole“, a luat inițiativa de a propune consiliului său de ad- 
ministrație,— inainte de deschiderea Conferinței din Octombre 1921, 
care urma să discute chestiile agricole, — instituirea unei co- 
misiuni în care interesele agricultorilor să fie reprezentate de 
delegaţi competenţi în această materie. 

_În cersul dezbaterilor Conferinţei din Octombre 1921, dele- 
gati guvernului francez au susținut „incompetenţa de drept" a 

rganizației permanente a Muncii in materie de reglementare 
a condițiilor de muncă în domeniul agricol, Conferința însă 
şi-a continuat lucrările, şi cu toate opoziţiile pe care le-a in- 
timpinat, a adoptat, pe baza unui număr de 64 voturi contra 
21, următoarea rezoluţie : 

„Conferinţa, considerind că este competentă in ceiace pri- 
veşte chestiile relative la munca agricolă, considerind că ordi- 
nea de zi prezentată de Consiliul de administrație răspunde în 
acelaşi timp dorinții exprimate la Conferinţa dela Washington 
şi revendicărilor justificate ale lumii cole, 

„Decide examinarea, chestie cu chestie, a oportunității de a 
m-pa ged în ordinea sa de zi chestiile indicate subt numerele I, 

şi IV 3". 

In urma dezbaterilor care au avut loc asupra acestor dife- 
rite chestiuni, conferința a hotărit să nu menție în ordinea de 
zi reglementarea duratei muncii în agricultură; ea a adoptat 
însă o propoziţie care i-a fost prezintată de delegaţiile ita- 
liană, britanică şi neerlandeză, şi care cerea ca problema re- 


1 Patroni: Comandantul Doyle (Africa de Sud); Jaan 
(Estonia), R. Tamura (Japonia) ae za ion 
Muncitori : Hedebol (Danemarca), Heikki Laakso (Finlanda), K. Mat- 
soa (Japonia), etc, > diine 
stiile care privest con muncii în icul i 
ordinea de zi a Conferinţei, V. mai sus, scoala cos 


316 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cei orelor de lucru în agricultură să fie înscrisă în or- 

inea de zi a unei sesiuni viitoare a Conferinţei. Această pro- 
nere urmează să fie supusă dispoziţiunilor articolului 400 a 
ratatului dela Versailles '. 

Conferința a mai adoptat pe lingă aceasta proectele de con- 
venţie şi recomandaţiile următoare care privesc : 

1. Dreptul de asociaţie şi coaliţie a muncitorilor agricoli. 

2. Indemnizarea, in materie de accidente de muncă, În a- 
gricultură, 

3. Conciliaţiunea muncii copiilor cu obligaţia şcolară, 

4. Dezvoltarea învățămintului agricol. 

5. Diminuarea şomajului rural. 

6. Extinderea asigurărilor sociale salariaţilor din agricultură. 

7. şi 8. Reglementarea muncii de noapte a femeilor şi co- 
piilor intrebuințaţi la munca cimpului. 

9. Protecţia muncitoarelor cole înainte şi după facere. 

4 ine Ameliorarea adăposturilor şi culcuşurilor muncitorilor 
agnc 

Aceste hotăriri însă nu au fost admise fără proteste: mi- 
nistrul Agriculturii din Franța fiind interpelat în parlament in 
privinţa lucrărilor Conferinţei internaţionale a Muncii asupra ches- 
tiunilor din domeniul pp iti şi-a anunţat intenţia să ceară 
un avis consultativ al Curţii permanente de justiţie internațională 
de la Haga, asupra competenţii Biroului internațional al Muncii 
în materie de reglementare a condiţiilor muncii în agricultură, 
In acelaşi timp, s'a hotărit cererea unei consaltaţii subsidiare 
pentru a preciza competenţa Biroului internațional al Muncii în 
materie de producţie agricolă ?, 

Guvernul francez a realizat această intenţie profitind de 
ocazia ce i sa prezentat, pentru a cere Consiliului Societăţii 
Naţiunilor supunerea acestei chestiuni, care il interesa, Curţii 
permanente de justiţie. Consiliul de administraţie al Biroului in- 
ternațional al Muncii a fost ţinut la curent de acest demers prin 
însărcinarea expresă pe care guvernul francez a dat-o delega- 
tului său în sinul acestui Consiliu, de a-l aviza în mod oficial. 


1 Acest articol spune: Consiliul de administrație va intocmi ordinea 
de zi a Conferinței, după o prealabilă examinare a tuturor cm mr ar i 
ph Naisia aiasioaaie, paisani 4i drege nh 
a organizațiile nale, e şi muncit ti, care pa 
cipă la Coni ; ţa cu pă m n la materiile care dimanti, aA i inscrise în 
ordinea de zi. 
2 Este locul să observăm ari, că niciodată Biroul internațional al 
a baaa E condilii e O TANDEN aao 
m a co unii munci ia mului muncii.“ 
(art. 396 Tratatul de la Versailles), MS a 


CRONICA AGRARĂ 317 
iea ana R R 


- 
kd + 

Consiliul de administrație al Biroului internațional al Mun- 
cii, luînd in considerație propunerea ce i-a fost făcută de cătră 
d. Albert Thomas, directorul Biroului, cu privire la instituirea u- 
nei comisiuni consultative pentru agricultură, a socotit că insär- 
cinarea de a lua o decizie in această direcţie trebue lăsată 
Conferinței; aceasta din urmă, a agreat propunerea şi a preco- 
nizat crearea unei comisiuni speciale însărcinate cu studiarea 
chestiilor relative la condiţiile muncii „agricole: 

In urma acestei rezoluţiuni, Consiliul de administraţie al 
Biroului internaţional al Muncii, reunit în sesiunea 11-a din la- 
nuarie 1922 la Geneva, a decis constituirea acestei comisiuni şi 
a încredinţat Directorului Biroului internaţional al Muncii grija de 
a se pune în legătură cu Institutul internaţional de Agricultură 
de la Roma, în vederea studierii unei modalităţi de colaborare 
intre acest Institut şi Biroul dela Geneva. 

In cursul sesiunii a 12-a a Consiliului, care a avut loc la 
Roma în April 1922, Consiliul de administraţie al Biroului a 
luat cunoştinţă de negocierile angajate în numele său de cătră 
x ran Thomas, cu Institutul internațional de agricultură de 

oma. 

In cursul acestor negocieri Directorul Biroului a decis, de 
comun acord cu d. Pantano, Preşedintele Institutului, numirea în 
sinul acestei Comisiuni a trei membri reprezentind Institutul de 
la Roma. Această propunere a fost agreată de comitetul perma- 
nent al Institutului. La rindul său Consiliul de administraţie a 
Biroului internaţional al Muncii şi-a desemnat trei reprezentanţi, 
Comisiunea se compune deci din şase membri, dintre care d-nii 
Sokal, Oersted şi Schiirch pentru Consiliul Biroului, iar Sir Tho- 
mas Elliott, Contele Soderini şi d. Fijelstad pentru Institutul de 
la Roma. Această comisiune putind fi convocată de fiecare din 
instituţiile participante, poate chema ca experţi toate personali- 
tăţile pe care le va crede necesare şi în special, in ceiace pri- 
veşte Biroul Internaţional al Muncii, reprezentanţii oficiali ai 
marilor organizaţii profesionale agricole. Acestea vor avea deci 
ocazia să-şi spue cuvintul, exprimindu-şi dorinţile şi opiniile în 
chestiile care interesează munca din agricultură. Comisiunea 
consultativă agricolă s'a întrunit pentru prima oară la Geneva, 
de la 22 la 24 August 1923. 

Intre timp (August 1922) Curtea permanentă de Justiţie 
internaţională, al cărui Juriu era compus din d-nii: Lodier, pre- 
şedinte, Weiss, vice-preşedinte, Finlay, Nyholm, Moore, de Bus- 
tamante, Altamira, Oda, Anzilotti, judecători şi Negulescu, jude- 
cător-supleant, a luat in dezbatere cererea care i-a lost adresată 
de guvernul lrancez. 

Apărind punctul de vedere al Organizaţiei permanente a 
Muncii, d. Albert Thomas, directorul Biroului internaţional al 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Muncii, a răspuns acuzaţiei de incompetenţă. Această acuza- 
ție se apogon mai ales pe teza că în Partea XII-a a Trata- 
tului de la Versailles se vorbeşte de „industrie“ şi „industrial“ 
tără a menţiona in mod special agricultura, 

Ori, în lucrările pregătitoare ale acestei Părţi, Comisiunea 
de legislaţie internaţio a relevat dificultăţile care ar putea 
să se nască din traducerea cuvintului „Industrial“ din limba 
engleză (proiectul Părţii a XI-a a fost scris in limba engleză) 
în cea franceză. 

D. Thomas aminteşte in această privință că „în urma unei 
discuţiuni la care iau parte între alţii d-nii Vandervelde şi Fon- 
taine, şi după ce Sir Malcolm Delvingne a precizat că în engle- 
zeşte cuvântul „industrial“ cuprinde agricultura ca şi industria, 
şi că n'are senzul strict al cuvintului francez „industriel“, s'a 
decis păstrarea acestui cuvint, dar înlocuirea lui în iranțuzeşte 
prin cuvintul „prolesionale“, 

In altă şedinţă, spune d. Albert Thomas, s'a ajuns la o 
concluzie în același senz: «textul propus şi care vizează Statele 
care prezintă o importanţă „industrială" considerabilă, nu ex- 
clude ţările occidentale în care agricultura întreţine o puternică 
iracţiune a clasei salariate. Textul englez, dat fiind senzul cuvin- 
tului „Industrial“ este clar. Trebue ca traducerea acestui cuvint 
in lranțuzeşte să fie de asemenea explicită... (Şedinţa din 28 
Februar 1919), 

lar în Conferința plenară, d. Vandervelde a declarat: „Tex- 
tul francez, linia 2, vorbeşte de „salariați industriali”, De acord 
cu d. Fontaine, Directorul Oficiului Muncii din Franţa, propun 
să se spue „muncitori salariaţi“, de oarece totdeauna s'a in 
în timpul lucrărilor Comisiunii, că legislaţia internaţională a Muncii 
trebue să se aplice tot aşa de bine salariaților din agricultură 
st „fi salariaţilor din industrie. Acesta este de altfel senzul tex- 


D. Thomas observă i că expresia „Paix sociale" din 
franţuzeşte nu are altă traducţiune decit „industrial Peace” în 
englezeşte, că anuarul Ministerului Muncii care publică numele 
organizaţiilor profesionale din industrie şi se numeşte 
crean saardi b-a pimin A p prania la care 

icipau agricultori, s'a ocupat estiuni agricole etc... 

ada Citind apoi definițiile date de numeroase dicționare, (W ebs- 
ter. Larousse, Littré, Darmsteter etc), de autori (Adam Smith, J. 
B. Say etc...), d. Thomas aminteşte, în fine, o frază a Ministru- 
lui agriculturii din Franţa (acelaşi care a provocat avizul con- 
sultativ): „Onorabilul meu amic, d. Dumesnil, avea dreptate să 
spună că trebue să ne păzim să opunem agricultura și industria, 
producătorii şi consumatorii. Nu eu am să fac acest lucru, eu 
nu opun industria contra agriculturii. Mă mărginesc să spun că 
există industrii şi că industria agricolă ocupă primul rang“. (Journal 
Officiel, 9 Iunie 1922, p. 1745). 


_____ CRONICA AGRARĂ 319 


Aducind apoi numeroase argumente în contra acuzaţiei 
de incompetenţă de fapt (participarea reprezentanţilor direcţi ai 
Agriculturii la lucrările Conferinţei, consultarea ex erților şi con- 
silierilor tehnici etc...) d. Thomas şi-a încheiat pledoaria cerind 
avizul Curţii, 

Răspunsul acesteia afost: „Curtea este de aviz că compe- 
tenţa Organizaţiei internaţionale a Muncii se întinde asupra re- 
glementării internaţionale a condițiilor muncii persoanelor in- 
trebuinţate in agricultură, şi dă, în consecință un răspuns afir- 
mativ la chestia care i-a fost pusă”. 

In ceiace priveşte chestiunile tehnice de producțiune g 
colä (v mai sus, cererea consultațiunii subsidiare) Curtea a ho- 
tärit că nu sint de domeniul Organizaţiei adăugind că „nu ur- 
mează ca Organizaţia internaţională a Muncii trebue să se abţie 
complect de a ţine samă de repercuţiunea asupra producţiei a 
măsurilor pe care va urmări să le supue adoptării în favoarea 
muncitorilor”. 

In urma acestei deciziuni, delegatul guvernamental al Franței 
a exprimat, cu ocazia celei de a patra sesiuni a Conferinței in- 
termnaţionale a Muncii care a avut loc la Geneva în Octombre 

1922), opinia adoptată de mediile agricole din ţara sa; d. de 
ogu€, care era în același timp unul din reprezentanţii cei mai 
importanţi ai agriculturii franceze a tăcut următoarea declaraţie: 

„Ne înclindm în faţa avizului exprimat de Curtea perma- 
nentă de Justiție internațională cu deferenta datorită acestei 
înalte juridieţiuni. Nu există dovadă mai bună decit prezenţa 
mea aci, unde reprezint odată cu guvernul francez agricultura 
iranceză”, 

„Vom aduce Organizaţiei internaţionale a Muncii, în materie 
agricolă, ca în toate celelalte domenii, colaborarea noastră leală 
şi francă, subt singura rezervă autorizată de articolul 405 al Tra- 
tatului * că nu va fi atinsă ceiace considerăm noi condiția esen- 
țială a muncii agricole şi a păcii sociale. 

„in această privinţă, dăm de bună voe adeziunea noastră 
la principiul acestei comisiuni de experţi a cărei creaţiune a fost 
intăţişată de Consiliul de administraţie şi care va prepara cu 
toată competenţa dorită deliberările erinţei. 


1 Chestiunea a fost pusă astlel: „Consiliul (Soc. Naţ.) decide în con- 
formitate cu art. 14 din Pact, de a cere Curţii permanente de Justiţie inter- 
națională un aviz consultativ asupra următoarei chestiuni: Organiza inter- 
națională a Muncii este ea competentă pentru chestiunile muncii din agri- 
calura ? In caz afirmativ care este întinderea competenţei sale în aceste 
materii 7* 

2 In această privinţă art, 405 spune: „..„.Formulind o recomandaţie 
sau un proiect de convenție cu aplicaţie generală, Conferinţa va trebui să 

samă de țările în care clima, dezvo necomplectă a pe prre nes 
ustriale sau alte împrejurări particulare creiază condiții esențial diferite 
în industrie; ea va suggera acele modi i pe care le va socoti ca 
putind fi necesare pentru a răspunde con r proprii acelei țări...” 


320 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Ceiace importă înainte de toate in această materie, nu 
este aplicaţia literală a cutărui sau cutărui text, ci ca spiritul 


social care inspiră lucrările acestei Conferinţe să pătrundă adinc 


în legislație şi în moravuri. 

„Astfel vom putea avea conştiinţa de a face operă utilă şi 
de a lucra in mod eficace pentru progresul omenirii“, 

In afară de aceasta, in acelaşi timp, una din federaţiile 
agricole franceze cele mai reprezentative a opiniei cultivatorilor 
pămintului, care îşi reunise membrii săi intr'un Congres la Char- 
tres, a emis dezideratul următor: 

„Considerind că ameliorarea soartei tuturor muncitorilor din 
e ragaie este unul din principalii factori de prosperitate na- 

nala, 

„Considerind că i ă pentru a impiedica dezertarea cim- 
poo de a avea o politică socială prudentă, însă generoasă în 

voarea muncitorilor solului, 

„Că trebue urmărită în toate cazurile asigurarea de avan- 
tagii cel puţin echivalente cu acelea de care se bucură munci- 
torii de la oraşe, 

„Considerind că în această privință Franţa rurală poate fi 
mindră de a fi abordat, în sindicatele sale agricole, realizarea 
unui vast program de reforme sociale, 

„Considerind că ea poate în mod util colabora cu celelalte 
naţiuni în acest domeniu, cu condiţia ca să ţie samă de im- 
prejurările particulare agriculturii ţării noastre, în conformitate 
cu dispoziţiile articolelor 405 1 şi 427 2 ale Tratatului de Pace, 

„Considerind că Curtea Supremă dela Haga a recunoscut 
competința Organizaţiei internaționale a Muncii, în materie de 
muncă agricolă, 


ate intai Muti Stat ta i Oa 
ntre nterna a şi - 
nizaţia internaţională a Muncii, şi 


„Cere ca: 1 Agricultorii să fie reprezentaţi in sinul acesteia 
din urmă, adică în Consiliul de administraţie şi in Comisiunea 
Biroului internaţional al Muncii, 

2 Studiul chestiunilor agricole să fie totdeauna incredințat 
comisiunilor speciale, compuse din reprezentanţi calificaţi ai 
Agricultorilor ; 


„Reaminteşte necesitatea pentru fiecare ţară de a rămine 


1 v mai sus. 

2 Art, 427: «Inaltele yan Contractante ..... recunosc că di 
de clima, de moravuri şi de obiceiuri, de oportunitate economică şi de 
dije industrială fac diicilă atingerea, în mod imediat, a unei unitormități 
absolute în condiţiile muncii. Dar, convinse fiind că munca nu trebue sò- 
cotită ca un simplu articol de comerţ, ele, cred că există metode şi prin- 
cipii reglementarea condiţiilor muncii pe care comunităţile 

ar trebui să se storțeze să le aplice, pe atita pe cil împrejurările 

speciale în care s'ar găsi, ar permite aceasta», 


CRONICA AGRARĂ 324 
a tei ST e a iii ALE 


liberă şi suverană asupra deciziilor sal - 
ticolul 2 a iara dela Versailles. APES = parai 
„„„mHeinoeşte declaraţiile sale precedente care privesc impo- 
sibilitatea oricărei reglementări a duratei muncii în agricultură. 
Reiese din această expunere că Organizaţia internaţio- 
nală a Muncii a fost condusă în mod permanent de grija cons- 
tantă de a nu aborda decit chestiile care intră strict în com- 
panata sa şi că a urmărit totdeauna dorința de a-şi asigura co- 
aborarea personalităţilor şi organizaţiilor reprezentative a ra- 
murii producţiei în domeniul căreia și-a propus să studieze re- 
glementarea condiţiilor muncii. Acest lucru a fost recunoscut chiar 
de organizaţiile mari agricole ale Franţei, ale acelei țări care a 
contestat odinioară dreptul de amestec al Organizaţiei Muncii 
în chestiile agricole. Un reprezentant al Agriculturii franceze, d. 
Paul Garnier, secretar general al Federaţiei Asociaţiunii agri- 
cole a Centrului (Federation des associations agricoles du Centre) 
a spus în această privinţă că „aceasta nu poate decit să încura- 
jeze pe agricultori să judece prin ei înşi-şi, să nu mai îmbrăţi- 
şeze numai punctul de vedere a cutărui delegat guvernamental 
sau industrial, patronal sau muncitor. Abstenţionismul sau mai 
bine zis absenteismul în materie internaţională, socială sau po- 
litică dă naştere la aceleaşi erori, şi de multă vreme înţelepciu- 
nea popoarelor,—care incă nu formau o Societate, —a declarat 
că cei care se fin deoparte, nu au dreptate”. 


b see 


Recenzii 


D. V. Barnoschi, Cârvunarii, Poveste istorică, 1823—1827, 
Editura „Bilete de papagal”. k i 

Cunoscut prin studii sociologice de serioasă ştiinţă asupra 
originelor democrației romine şi a primei noastre constituții, d. 
Barnoschi a fost ispitit să incerce de data aceasta intro lu- 
crare de imaginaţie, care o numeşte „poveste istorică“, evo- 
carea epocii care a fost pentru d-sa, obiectul unei preocupări 
constante şi te. 

Dificultăţile genului erau mari. Căci dacă zugrăvirea trecu- 
tului, într'o operă de artă poate avea o valoare poetică, un 
scriitor nu reuşeşte să redea artistic decit realitatea pe care a 
trăit-o în propria lui experiență şi asemenea incercâri nu ne În- 
făţişează deobiceiu decit oameni de azi, deghizați în costume 
arhaice. 

Deşi povestea d-lui Barnoschi reprezintă unele trăsături de 
totdeauna ale sufletului omenesc şi nu e lipsită de orice legătură 
cu actualitatea, atitudinea lui rămîne în primul rind acea a unui 
cronicar şi familiarizarea cu spiritul epocii prin studiul indelungat 

al documentelor, i-a permis să ne dea ceva mai mult 
decit o simplă fantazie literară. Cele şase tablouri, care alcă- 
tuesc povestirea, se cetesc cu un interes susținut, sînt vii, inte- 
resante, dramatice şi ne lasă mai totdeauna impresia adevărului 
istoric, acea a unor întîmplări, care acum un secol s'au petrecut 
aievea 


Cărvunarii, aceşti boerinaşi care au jucat în unele privinţi, 
un rol politic asămănător cu acel al burgheziei apusene, nu apar 
în povestirea d-lui Barnoschi, cum îi consideră unii istorici recenți, 
ca nişte simpli a sia mea egoişti ai unui ingust interes de 
clasă. Dacă reven ile lor modeste nu tind decit la egalizarea 
drepturilor şi privilegiilor în cadrul boerimii, ele sint făcute în 
numele argumentului naţional, cărvunarii opunind obirşia lor stră- 


RECENZI 323 


veche şi neaoş moldovenească originii, de cele mai multe ori 
străină a protipendadei. Un sullu desinteresat şi eroic, în care 
tresare mindria unui trecut de glorie şi o dragoste aprinsă pentru 
moşie animă pe aceşti novatori care sint în acelaşi timp prima 
generaţie venită în contact mai direct cu civilizaţia apusană a 
cărei iniluenţă era să fie atit de bogată în consecinţi. 

_ Exponentul cel mai de samă al generaţiei cărvunare, co- 
misul ionică Tăutu, e eroul principal al povestirii d-lui Barnoschi, 
Acest barbat remarcabil, ale cărui pamilete, din nefericire pier- 
dute, Alecu Russo le compară cu acele ale lui Louis Courrier şi 
care prin condei şi activitate politică a avut după părerea a- 
celuiaşi martor, în mişcarea noastră de regenerare, un rol nu mai 
puţin important ca acel al lui Vladimirescu e înfăţişat ca o per- 
sonalitate seducătoare prin inteligență, frumuseţă, generozitate, 
curaj. 

Dar acest om superior a cărui fire năzueşte spre lucruri 
inalte e robit de o patimă vulgară pentru o femee nedemnă de 
pă pe care are orbirea să creadă că o va putea ridica, până la 

sul. 

Femeia, dimpotrivă, îl umileşte, il stoarce de vlagă şi in- 
colăcindu-l, asemeni şerpelui biblic în mrejele ei veninoase, îl 
face să piară în chip mizerabil, într'o absurdă intrigă de alcov. 
Ana Craiovescu e o frumuseţe de o senzualitate exasperată, cu 
sufletul rece, vanitos şi pervers, al cărui farmecare ceva fata 
şi demonic. 

Figura acestei femei pătrunsă de orgoliul originei ei prin- 
ciare şi care in saloanele rafinate ale Occidentului a învăţat să 
se emancipeze de orice îngrădire morală şi să se lase condusă 
numai de pornirea capricioasă a simţurilor e redată in trăsături 
cu deosebire vii, 

In ce priveşte însă legăturile ei perverse cu Şaşa Saloianu, 
nota mi se pare lorţată și unele detalii fizice în tonul actualități, 
dar repugnante şi inutile, puteau desigur lipsi. 

In contrast desăvirşit cu Ana Craiovescu, ţiganca Maria, 
îngerul bun al lui Tăutu, se desprinde întrun cadru romantico- 
fantastic, suggestiv deşi pe alocuri convenţional. 

O figură impunătoare şi înfăţişată in trăsături viguroase e 
acea a lui lon Sandu Sturza, voevodul cărvunar. 

Situaţia lui e din cele mai dificile. Deşi adept al novato- 
rilor şi domnul lor, el e silit să menajeze pe marii boeri re- 
trograzi sprijiniți de puternica Rusie, fäcind totuşi, cînd nevoia o 
cere, acte de voință şi de autoritate. Ignorant, beţiv şi brutal 
cum il descriu contemporanii, primul voevod pămintean care o- 
cupă tronul după fanarioţii imbogăţiți pe spinarea ţării, e insă 
omul care şi-a ruinat avutul pentru triumful cauzei şi atitudinea 
lui în gre divanului are în ca ceva din bărbiţia şi prestanţa 

omni. 

Limba povestirii dramatice a d-lui Barnoschi, uşor presă- 


I24 VIAȚA __ROMINEASCĂ 


rată cu arhaisme sau construcţii dialectale cind vorbesc boerii 
bătrîni, cu unele inoiri cind se rostesc Cărvunării, e aproape 
totdeauna în acord cu virsta, condiția şi cultura personajelor, 
Ea contribue la crearea aimosierii şi dă o mireasmă de 
arhaism autentic moldovenească acestei izbutite reconstituiri a 
trecutului, care încetățeneşte onorabil la noi, genul ilustrat odi- 
nioară în literatura franceză de un Mérimée sau Gobineau. 


Octav Botez 
ç X > 


François Mauriac, Le roman, L'artisan du livre, Paris, 1928- 

in discuţia deschisă în ultimul ig Mese problemei ro- 
manului, la care au participat critici ca Thibaudet şi Massis, pro- 
zatori, ca Duhamel şi Gide, Francois Mauriac, romancier cunoscut 
printr'o rară fineţă de analiză, aduce o contribuţie interesantă. 

Incepind prin a se întreba în ce constă criza actuală a ro- 
manului, el tace justa observaţie că rolul romancierului a fost în 
trecut de a arata ființi în conflict: omul in conflict cu Dumnezeu 
în religie, cu temeia în iubire sau chiar cu el 

ar în epoca care a urmat războiului, conflictele din care 
a trăit atita vreme romanul au pierdut din intensitatea lor. Gene- 
rajia nouă nu mai crede în valori, pasiunile nu mai sint impie- 
decate de nici o barieră şi nu cunosc nici un dig. Un roman ca 
Dominique a lui Fromentin, în care sentimentul onoarei burgheze 
opreşte pe eroi să cedeze dorinţii, a devenit incomprehensibil şi 
ține sint femeile care să înțăleagă azi zbuciumul sufletesc al 
hedrei. Căci iubirea, sentiment complex în care se întilneau altă 
dată renunțare, sacrificiu, eroism, remuşcare e considerată azi ca 
un simplu gest, asemeni altora. 

Intro societate in care conflictele omeneşti se reduc, roman- 
cierul fără a-şi pune probleme, se mul şte a zugrăvi ca un 
istoric scrupulos epoca şi absența conflictelor devine obiectul său 
(Abel Hermant, Paul Morand), alteori, scrie romane de aventuri, 
cu peripeții şi intrigi extraordinare (Ch. Benoit, Mac Orlan) sau 
evadează in lumea fanteziei şi a visului (Alain Fournier, 
doux, Jaloux). 

Dar în lipsa conflictelor morale, sociale sau religioase, su- 
biectul principal al romancierilor de azi (Gide, Proust, Colette, 
Lacretelle) e „la chair“, misterele secrete ale senzibilităţii, teren 
blăstămat sau deschis numai înţelepciunii sacerdotale, după unii 
catolici ca Maritain. 

Unele conflicte mai trăesc, ce e dreptul, în Franța in- 
cială şi au fost obiectul celor mai multe din romanele lui ac. 
După el, Bourget sau Bordeaux studiază omul in funcție de familie 
şi societate şi voind să servească colectivitatea amenințată de 
rebeliunea individului, ilustrează prin exemple principiile inţelep- 
ciunii conservatoare, 


RECENZIU E 


Dar a-l înrola in serviciul unei cauze, insamnă a deturna 
romanul deia scopul lui propriu, care e cunoştinţa omului. 

In opoziţie cu romanul oratoric, combativ, în care personajele, 
eşantilioane ale unei rase, clase sau generaţii sint mobilizate în 
favoarea unei anumite ideologii, cei mai distinşi din scriitorii de 
azi, urmind exemplul lui Proust consideră fiecare suilet ca o lume 
şi un univers diferit de celelalte, căutind să descopere dincolo de 
aspectul social sau familial al unui om şi de gesturile impuse de 
mediu, viaţa lui secretă şi ascunsă. 

Fără a renega tradiţia romanului psihologic francez în care 
ființa umană e desenată ordonat, coherent şi logic ca şi natura 
în parcul de la Versailles, ei socot că ea trebue imbogăţită prin 
aportul anglo-saxon şi rus, cu deosebire prin acel al lui Dosto- 
iewsky, al cărui eroi spre deosebire de personajele balzaciene nu 
sint construiți după o logică preconcepută ci prezinti contradicţiile, 
nedeterminarea şi neprevăzutul fiinţelor vii. 

Dar dacă nimic din ce e omenesc nu poate fi străin roman- 
cierului care explorează secretele inimilor şi forțele obscure ale 
senzibilităţii, el nu trebue să uite că aspiraţia întro lume mai 
bună, setea purității, a pertecţiei sau a dreptăţii fac parte inte- 

ntă din patrimoniul omenesc ca şi pasiunile cele mai josnice 
şi eredităţile cele mai întunecate. Zugrăvind criminali şi prostituate, 
Dostoiewsky nu a ianorat acest adevăr şi de aceia opera lui 
domină pe acea a lui Proust în care Dumnezeu „e teribil de 
absent“. „In ea, conştiinţa omenească lipseşte şi fiinţile care o 
populează nu cunosc neliniştea morală, scrupulul, remuşcarea, nici 
nu doresc perfecția. Lipsa de perspectivă morală micşorează u- 
manitatea creată de Proust. Eroarea lui, nu e îndrăzneala, uneori 
hidoasă a operei, ci absența grafiei". 

Deşi observaţiile şi consideraţiile lui Mauriac nu imbrăţişează 
decit incomplect şi parţial problema complexă a romanului şi 
colorate subiectiv se resimt de preocuparea şi aspiraţiile pasionate 
ale moralistului şi catolicului, ele nu sint fără indoială lipsite de 
adincime şi perspicacitate, 

Octav Botez 


L Petrovici, /elurite, Probleme şi oameni. Evenimente. 
Note de drum, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1928. 

Subt egida titlului modest „Felurite“, d. Proi. /. Petrovici 
înmănunchează într'o jerbă armonioasă şi organică o serie de 
preocupări filosofice şi literare, trăind aparent disparate pe pla- 
nuri paralele în lucrările anterioare. Pentru ochiul cercetătorului 
puţin abil în discernămint şi subtilitate, activitatea profesorului 
de metafizică dela Universitatea din laşi se desfăşoară in do- 
meniul cugetării şi al literaturii în două loturi străine deose- 
bite, precis conturate şi hotărnicite, 

i In lumina înţelegerii din această interpretare, cinstită în in- 


32% VIAŢA ROMINEASCĂ 


tenţie dar anemică în profunzime şi perspectivă, s'ar putea crede 
că autorul „Problemelor de logică* şi-a mâl P Amintirile 
e artei intrun moment cind, obosit de a mai socratiza a 
căutat o diversiune şi-un amuzament, escaladind i 
spus, evadind în tul literelor. tati iN 

Numai d. G. brăileanu, într'o recenzie de acum doi ani 
despre volumul „Raite prin ţară“ a sezizat cu adincă pătrundere 
rostul adevărat al scrisului din opera d-lui Petrovici, subsumind 

atit cercetările filosofice ci! şi creionările literare subt noțiunea 
mai înaltă de cuitură, din care ele participă ca multiplul din 

dialectica platonică. Cam în acelaşi timp, ocupindu-ne tot de a- 
ceiaşi lucrare, am avut fericita inspiraţie de a reliefa şi a subli- 
nia funcţia culturală, dominantă în toate preocupările beletristice 
sau filosofice ale fostului Ministru de Instrucțiune publică. 

Intradevär, două exemple ni se păreau matematic de con- 
cludente. In primul rind „Amintirile universitare“ se întăţişau 
făcînd abstracţie de procedeele fericite de expresie ale unei sen- 
sibilităţi de inspiraţie clasică, o galerie de personagii luminoase 
chemate să imbogăţească mintea şi să înalțe sufletul urmaşilor, 
proectindu-se din suprasenzibil în Pantheonul spiritualităţii romi- 
neşti ca şi icoanele strămoşilor în celebra scenă din Hernani. 
(E adevărat că unele personalităţi, din această falangă sint zu- 
grăvite negativ ca pildă de ceiace nu trebue să facem, eviden- 
tiind faţeta morală pe lingă aspectul literar al scrierii). Literatura 
e depăşită pentru a se impărtăşi din marele isvor al culturii. 

„____ În al doilea rind, o atare interpretare găsea temeiu de jus- 
tilicare chiar în prefața „Introducerii în metafizică“, afir- 
cata pay i Roron Rarang de controversă ţia 

osofului romin de a se situa făgaşul - 
lor culturale autohtone. 4 d 

Acest reper permanent la axa culturală, lăsat să se intre- 
vadă toldeauna printre rînduri aevea unui ecou cu rezonanță 
de Memento, se precizează în noul volum „Felurite* în toate 
manitestările autorului stăpinite de această grijă subt îndemnul 
şi porunca unui imperatif categoric. 

Dela imnul cald şi reţinut inchinat „Metafizicii în filosofia 
contemporană* pănă la notele de drum bogate în pitoresc şi 
tivite numai la incheeturi cu firul de aur al reflecţiei filosofice, 
trecînd prin „evenimentele* Comemorării unui veac şi jumătate 
de școală rominească in Turtucaia sau „Jubileul Convorbirilor 
literare”, pretutindeni ai impresia că eşti întovărăşit de o călăuză 
ări hai preţ Ia al rimă sullet a prea într'o uni- 

deplină, calităţi de cugetător subtil văr şi e. gape itate, 
Credinţa în progres, La mare şi la munte) şi însuşiri de poet 
clasic (Comemorarea lui Spinoza este un monument de formu- 
lare lapidară şi poetică, egalindu-se doar cu pagina de antolo- 
gie oratorică universală care este Discursul fnnt la mormîntul 
ui Barbu Delavrancea). 


RECENZII 327 


Un diletant în arta fotografiei, căutind să definească perso- 
nalitatea d-lui Prof. lon Petrovici s'ar gindi aproape prin con- 
stringere mintală la un aparat de inregistrare şi execuţie irepro- 
şabilă, pus totdeauna la punct in slujba unei imagini clare şi 
înveşmintată în culori. Dacă la şiragul acesta de icoane ar a- 
dăuga dinamismul peliculelor de cinema, amintind avintul gene- 
ros din verbul intraripat al d-lui Petrovici, cel dintăiu care ar 
propune şi ar admite această caracterizare aşi fi tocmai eu. 


Ştefan George 


` a 


Dr. S. S. Birsănescu, Teoria categoriilor, laşi, 1928. 

Problema categoriilor a ocupat un loc central în istoria doc- 
trinelor filosofice. Pentrucă această probiemă însă, are un ca- 
racter de complexitate puţin frequentä şi de aleasă subtilitate, 
—deşi a preocupat cugetarea epocilor de pronunțată cultură fi- 
losolică—nu a ocazionat apariţia unui studiu de sinteză asupra 
variatelor interpretări pe care le-a primit. Astfel lucrarea d-lui 
Birsinescu este menită a înlocui o lacună în literatura filosofică 
actuală, chiar dincolo de limitele culturii romineşti. | 


Punctul de vedere al d-lui Birsănescu e sistematizarea—con- 
dusă cu mult simţ critic—concepţiilor ce au atins problema cu- 
noaşterii, tixindu-i limitele sau cadrele anumite, în care sa dez- 
voltat. Plecind dela această preocupare d-sa deosebeşte 3 direcţii 
esenţiale în concepţia categoriilor—din antichitate şi pănă în e- 
poca noastră. 

Prima direcţie este reprezentată de filosofia greacă (Ana- 
xagora, Platon) culminind cu sistemul aristotelic. Aristot repre- 
zintă în teoria cunoaşterii concepţia denumită realism naiv. După 
ei, mintea noastră conţine o serie de forme tipologice, noțiuni, 
genuri, cărora le corespund în lumea exterioară, existenţe reale. 

Tabloul celor 10 categorii aristotelice însă—care a dominat 
tot evul-mediu şi în parte chiar cugetarea modernă—avea două 
inconveniente esenţiale; în primul rind era produsul analogiei 
cu formele gramaticale, care—după cum observă cu dreptate 
Trendelenburg—nu poate decide, ci numai indruma cugetarea în 
filosofie; în al Il-lea rînd acea concepție realistă, la baza căreia 
stă o existenţă independentă, substanța — pe care Renouvier O 
numeşte „plaga“ filosofiei—i-a impus o prea elementară inter- 
pretare a conştiinţei. Pentru Aristotel conştiinţa are un rol pasiv, 
total receptiv; este concepția clasică a conştiinţei oglindă. 

Această eroare de concepție a evitat-o Kant, care—în o- 
pera sa—reprezintă pentru concepţia categoriilor o a li-a peri- 
oadă de dezvoltare. Dacă cugetarea greacă asupra categoriilor 
exprimnă punctul de vedere ontologic şi metafizic, problema cu- 
noaşterii, în filosofia kantiană are un pronunțat caracter psiho- 
logic. Kant a fixat anumite forme apriorice în care—după con- 


228 VIATA ROMINEASCA 


cepția sa—spiritul primeşte materialul cunoştinței. Dar cunoştin 
nu este tatul rellecţiei realității exterioare, ci e produsul m 
tivității de sinteză a formelor conştiinţei cu materialul percepțiilor 
exterioare ; categoriile constitue al II-lea stadiu în acest proces 
de precizare al cunoștinței științifice. 

lată dar că rolul conştiinţei nu mai e receptiv, ci devine 
activ, luînd parte la precizarea procesului de cunoaştere; de 
aceia oricit s'ar afirma caracterul „transcendental“ al sistemului 
kantian de cugetare, el rămine mai mult o încercare de teorie a 
cunoaşterii decit o concepţie metafizică. 

In sfirşit ultima direcţie, acea contemporană impregnată 
de un puternic spirit critic şi deosebită în special printr'un ca- 
arsi e tite, brat bc ema = de 4 ai concep- 

ncte : DC că, biol ă şi sociologică. 
___ Direcţia psih apare ză. „n prin Tin ai mee 
vier, Hartmann şi Hölfding—işi propune analiza şi stabilirea func- 
țiilor psihologice elementare de cunoaştere. Astfel Windelband 
atirmă că prima funcțiune a cunoașterii e aceia de sinteză, deo- 
sebind categorii reflexive şi constitutive ; Hartmann distinge ca- 
tegorii ale sensibilităţii şi ale gîndirii (aceasta din urmă find şi 
ea rellexivă sau speculativă); Renouvier afirmă că relaţia este 
categoria categoriilor; şi însfirşit Höffding împrumută elemente 
din concepţia logică şi sociologică a categoriilor. 

A Il-a direcție e cea ică—reprezentată de W, Wundt, 
logicianul francez E. Goblot şi germanul H. Cohen. Apoi direc- 
ţia biologică, care afirmă dreptul de a concepe categoriile nu 
numai ca noțiuni apriorice (Kant) ci şi ca mijloace utile ale vieţii, 
„expediente* pentru asigurarea cunoaşterii (Vaihinger, Bergson, 
Miller-Freientells). 

Ultima direcţie—produs al şcoalei sociologice tranceze—a- 
firmă că originea categoriilor ca şi aceia a limba este in s0- 
cietate. Ea ne impune un anumit conformism după cum ne 
impune un conformism moral (Durkheim, Bouglé, Davy), 

La această expunere sistematică a con țiilor variate dės- 
pre categorii, autorul adaogă o serie de consideraţii critice, me- 
nite a evidenția spiritul ştiinţific ce a prezidat la întocmirea ei. 
Lucrarea d-lui Birsănescu poate fi cetită cu interes, chiar de acei 
care au cunoscut problema tratată direct la sursele din care se 


= Mircea Mancaş 
Ea A 


Paul le Cour, À la recherche d'un monde perdu Paris, 1926, 
Deşi apărută acum doi ani, prin problema care o tratează 
broşura acestui colaborator la „Mercure de France“ alcătueşte 
un tot cu cele două care urmează in recenzia de faţă, adăugind 
citeva note la istoricul adinc al unei restrinse regiuni din vestul 
Franţei. Ţara, care se poate lăuda zu cele mai complecte studii 


e. IE 


de arheologie preistorică, cunoaşte o sumedenie de specialişti şi 
diletanți—medici şi ingineri în deosebi,—scotocitori aproape a 
tuturor colțurilor ei. Cercetarea mai amănunţită a monumentelor 
megalithice din jurul Cornicului şi din insula Noirmoutier, colţ 
mărginaş Vendeci şi Bretagnei, i-a dat ocazia să-şi valorifice cu 
mărturii documentare o părere a sa, reluînd vechea problema a 
Atlantidei. 

Dela Pierre Benoit cu romanul său fantezist pare că acest 
subiect care la mijlocul veacului trecut a făcut mare vilvă, să fi 
trezit din nou atenţia specialiştilor - o serie de articole au apărut 
În diferite periodice franceze,  Ceiace servi însă de bază mai 
temeinică acestui „basm“ dela Platon cetire, fură descoperirile 
interesante din Mexic şi peninsula Jucatan a Americei centrale. 
Dela 1917 in deosebi, prin crearea unei instituţii speciale de gu- 
vemul mexican, s'au scos la iveală monumentele străvechii civi- 
lizaţii, pe care Mexicanii cunoscuţi de conquistadores spanioli o 
moşteniseră dela o populaţie dispărută la venirea lor; Majas din 
Jucătan corespunde acestei populaţii şi monumentele lor sint 
similare. Senzaţia acestor descoperiri, în cursul cărora un miliardar, 
amator arheolog, american avu aceiaşi moarte misterioasă caşi 
lordul Carnavon, fu stirnită de marea asemănare cu piramidele 
egiptene; aceleaşi forme şi dimensiuni, acelaşi rol joacă piramidele 
DS arelul=, „Lunii“ etc, din Jucatan. Se pare că aceiaşi civilizaţie 
se'ntindea din Egipt şi Orientul antic peste Europa pănă'n America 
precolumbiană prin Atlantida, continent care dispare în urma 
unui cataclism în Oceanul Atlantic de azi. 

Paul le Cour este un arhaizant. Reluind cu date bibliografice 
problema Atlantidei, despre care Platon în antichitate a vorbit 
intăiu, schiţează operele mai insemnate respective. Din mulțimea 
argumentelor inzistă asupra similititudinii a două simboluri, de 
veche consacrare religi sau magică: şarpele şi inima. Șarpele 
sub forma „aspic* a fost consacrat ca motiv decorativ la vechii 
Egipteni, simbolul vicleniei apare din primele timpuri biblice, la 
Greci şi Romani, la vechile popoare galo-iberice, in insulele depe 
malurile Atlanticului şi pănă'n Tehnantepecul Americei centrale 
şarpele păstrează acelaşi cult important. Pe unul din templele din 
Jucatan apare o gravură aidoma şarpelui incolătăcit pe arbore 
ca'a Biblie. Inima, de aceiaşi importanţă consacrată în civilizațiile 
americane, se bucură de un cult deosebit în Bretagne, patria 
monumentelor megalitice, Șin adevăr, ca „emoupantes decou- 
vertes“, dă descoperirile făcute pe unele din aceste monumente 
a ambelor simboluri. Pe una din petrele „tournisse“ din Maine 
et-Loire recunoaşte o scobitură în formă de inimă cu o rigolă, 
pe unde se pari, ro singele jertielor amidice—pătere respinsă de 
unii arheologi (Déchelette „Manuel d'archéologie“, Paris, 1928, p. 
375 et sq). Pe o lespede din dolmenurile dela Pornic şarpele și 
o inimă cu flacări, aceleaşi la Noirmoutier din faţa Pornicului, 
care ar fi insula dela gura Loirei pomenită de Sirabon şi ale 


9 


330 VIAȚA ROMINEASCA 


i eroase numiri cu Chiron ar aminti de anticul Chiron. 
E: Conalusia lui Paul de Cour: toată vechea civilizaţie oriental- 
europeană, bretonă neolitică şi americană se datoreşie unui ținut 
central, Atlantida, rataşată de Atlas, scufundat în urma unui ca- 
taclism, pe care anticii il mai țineau minte, în Biblie eu ara 
O părere in plus pe lingă anterioarele; reținem doar amănuntele 
interesante care pun în şi mai mare valoare trecutul Pornicului, 

ne ocupăm mai j 
EME j mS P. Constantinescuelaşi 


* 
+ E 


Emije Cauly, Commentaires sur la préhistoire de Pornic. 
Pornic. } 

Lege Atlantidei en vigoare la mulți oameni de ştiinţă 
din Brelagne și Vendeea ; bătrinul Cauly, căruia se datoresc im- 
portante descoperiri preistorice locale, îmi arătă cu mindrie pese 
petre negre, orinduite pe cheminée, din cvarţ negru Catei = 
portul Pornicului la o mare retragere a mării şi care ar fi apa 
i ei, RY 
pe crema: este atins de aşezarea curioasă a Pornicului, ed 
grămădire de case pe un spaţiu ingust, care coboară în mai multe 
terase artificiale, lucrate de om—spre deosebire de sistemul aa 
nuit al Celţilor Vendeeni de a-şi construi aşezările a razi 29 
un oppidum neolithic, construit de omul megalitelor o cu ri 
custrele din Herbange, staţiunea cea mai importantă din țara S 
Rais, a cărei a doua ca e Pornic; iată deci o vechime e 
aproape zece mii de ani pentru această aşezare. Descrierea m 
mănunţită a diferitelor străzi şi pieţe, cu denumiri vechi, cu ur 
de întărituri naturale şi artificiale, şi care nu ne e akepa ră 
convețuirea civilizaţiei celtice şi romane este ev! aai 
această nomenclatură, rezumată în „Port-mid“, cum ap = 
cele mai vechi hărţi. Această explicare de „port-culb*, care 
fi pastrat o traducere continuă dela primii pen Beer a „pare 
mai apropiată de adevăr ca etimologia dată de Pau aoe: 
Pornic dela Cor-nic= Cor (coeur, inimä)-}-nic (nike, vict 
cilor), în legătură cu simbolul inimii de care vorbeam pe: 

Pănă azi sau pastrat citeva monumente, mărturii a = j 
muritor neolitice. Calvarul, construit pe virful unei rii arsi 
vile în timpuri istorice; praz pes stea preia caz e A 

litic, se compune j 
o ui Maie bakar lucrate din gresia ce se rin a fi 
ost adusă din insula Noirmoutier şi cvarț alb local ; oek : ore 
din petre măsoară şase metri patraţi şi cintăreşte ce pe pr 
e earlier pm eter din 1360 duse 
rmint, ale cărui obiecte de silex a 

ein la Gourmalvon sint imprăştiate rămăşiţele încă z a 
dolmene distruse de mare şi oameni; altele la fermele Haute 


RECENZII 331 


Folie şi Le Manoir, dout dolmene la La Joselière, alte trei spre 
La Rogère, toate pe malul mării ; iar în interior numeroase gresii 
pe drumul vechiu al Clionului. La Pornic nu mai sint menhire, dar 
numele le păstrează amintirea la „Le Champ des Pierres Levâes=; 
în ţinutul vecin se găsesc cel puţin cinci E i 


explicarea originei lor autorul adaogă într'o notă un obiceiu curios 


de oboseală trebue să se atingă de peatră şi e bătută crud de 
celelalte, ea nu se mai mărită peste an, 


P, Constantinescu-laşi 
+ > 

E. Cauly, La Préhistoire de Pornic. Le gisement sous-ma- 
rin, Rennes, 1928. 

Cea mai nouă broşură asupra Pornicului complectează cu 
date foarte interesante nu istoria acestei curioase regiuni, ci o 
intreagă epocă din preistorie. Cele citeva silexuri, descoperite in- 
trun moment rar de prea mare scădere a apei în port, se rata- 
şeuză altor piese descoperite de d-r Marcel Baudrin la St. Gilles, 
citeva zeci de chilometri mai la sudul Vendeei, pe care eminentul 
archeolog le atribue unei epoci denumită „Birianul“, Este o fază 
intermediară intre paleolitic şi neolitic, care, alături de „Blozenianul* 
recent stabilit, înlocuesc faimosul hiatus dintre cele două ere. 

Cu o răbdare de specialist, d. Cauly, vicepreşedintele. So- 
cietăţii arheologice din Champagne, refugiat dela Reims in timpul 
războiului, de 15 ani scotoceşte trecutul oraşului adoptiv Zăcă- 
mintul submarin se compune din citeva silexuri negre, pri şi 
gălbui, învăluite de fosile calcare, servind ca arme şi unelte, 
Unele sint foarte simple, citeva cioplituri au fost suficiente a 
transforma „rognonul“ de cremene în „ciocan de mină“ destul de 
periculos ; altul poate fi considerat ca strămoșul pumnalului ; apoi 
cuţit răzător, un ferestrău mic, un străpungător etc. Mai interesante 
sint bucăţile 'care au luat chipuri de animale şi oameni, sint 
siiexuri de forme curioase naturale, pe care din citeva cioplituri 
mina omului le-a transformat în veritabile sculpturi. Un animal 
curios de-o formă lungăreaţă, asemenea unei bucăţi dela St. 
Gilles; un cap de pasăre, o piatră vopsită un om şi cu urma 
unui phalus, profilul unei cervidee pe alta şi un fel de busolă 
primitivă gravată ea o constelație pe două petre. Cea mai fru- 
moasă bucată prezintă profilul unei femei, cu ochiul şi gura dis- 
tinct trasate; pe ceată un semn simbolic ce putea să-i dea va- 
loarea unui obiect ritual. 

Textul interesantei broşuri e sobru, hezitant chiar în con- 
cluzii, dar ilustraţia e bogată : un horstexte şi trei planşe reproduc 
fidel obiectele găsite, adăugind meritului elegantului opuscul. 


P, Constantinescu- laşi 


. 
+ * 


332 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Emile Durkheim, Le Socialisme, Paris, 1928. 

Asupra socialismului s'a scris mult. Totuşi, nu s'a ajuns încă 
la o caracterizare unitară şi delinitivă a acestui curent ideologic. 
Divergenţa interpretărilor e manifestă în deosebi cind e vorba de 
definiție şi origine. Neinţelegeri—cu un caracter mai prolan— 
există și atunci cind se încearcă separarea ideilor socialiste de 
impurităţile comuniste, 

Existenţa acestor contraziceri, desigur că ar putea oleri o 
intimă justificare iniţiativei lui Mauss, de a aduna intr'un volum, 
lecţiunile predate de Durkheim asupra socialismului, în anii 1895— 
1896. Cursul nu e complect; în el vom i numai definiția, in- 
ceputurile socialismului şi în deosebi doctrina lui Saint-Simon. 
Aşa dar, vom precizări în chestiunile cele mai nebuloase 
ale doctrinei te, 

Studiul lui Durkheim e o aplicare a metodei sociologice şi 
istorice în analiza ideologiei socialiste. Socialismul nu e conside- 
rat ca o doctrină ştiinţifică, ci mai mult ca o aspirație teoretică, 
ca „un strigăt de durere“ al acelora impresionați de sbuciumul 
desnădăjduit al clasei oropsite, Socialismul nu este expresia ştiin- 
țifică a elor sociale ; totuşi, e un fapt social. Dacă nu-i o 
operă ştiinţifică, „faptul* socialist rămine un obiect pentru ştiinţă, 
Aceste promisiuni de obiectivitate se vor realiza. Expunerea lui 
Durkheim va fi scutită de delormaţiuni subiective, 


+ 


Vom scoate în evidenţă mai mult ideile din prima parte a 
cursului. Aici vom găsi precizările esenţiale asupra ului : 
definiţia, originea şi separarea sa de comunism. Partea a doua 
e o expunere analitică a doctrinei lui Saint-Simon. 

Esenţa socialismului constă în ideia socializării iuncţiunilor 
economice. Industria şi comerțul trebue să fie ataşate niza- 
ției politice a statului. Muncitorii să nu mai fie retribuiţi de par- 
ticulari, ci direct de cătră colectivitatea organizată. 

Socialiştii cer socializarea producţiunii. Ideia lor e de na- 
tură economică fiindcă se referă la anumite realităţi economice. 
Ei acordă prioritate factorului economic, oferind acestuia o pozi- 
ție centrală în viaţa socială. Curentul socialist prezintă conti- 
nuitate, constind in desfăşurarea neintreruptă a unor şcoli ce 
derivă una din alta, 

Comuniştii concep o reformă radicală a societăţii, întemeiată 
pe individualizarea producţiunii şi pe egalizarea consumaţiei. Teo- 
ria lor e un „loc comun de morală abstractă“, fiindcă ea nu vi- 
zează nici o organizație socială reală şi actuală. Comunismul 
acordă o poziţie excentrică factorului economic. Curentul comu- 
nist e sporadic; el se reduce la aspiraţiunile utopice şi efemere 
ale unor solitari. 

Această dublă caracterizare dovedeşte cu prisosință că so- 
cialismul nu poate fi confundat cu comunismul. Unicul punct de 


—— RECENZII 333 


contact intre aceste două doctri i prin i 
centrală a contestärji valorii individualism e ic: duca cauza 


a factorilor productivi. Ori, aceste condițiuni nu si 
' sint i 

decit de societatea modernă. Originile erai rari, nu pape 
deci căuta decit într'o doctrină de dată mai recentă, 

Dela aceste consideraţiuni generale, Durkheim trece la o 
expunere istorică şi critică a desiășurării ideologiei socialiste 

Doctrinelor sociale din secolul al XVIII 
caracterul dominant de utopii comuniste. Inceputurile'socialismului 
contemporan se pot întrezări numai în sentimentul de protestare 
al acestor doctrinari faţă de inegalitatea tradiţională şi în ideia 
extinderii atribuţiunilor statului în organizarea socială. Preocupă- 
rile se învirtesc însă tot în jurul realităţii politice. Aceste pă 
dinţi nu vor lua un aspect socialist decit atunci cind vor cuprinde 
şi oone taponi mezi largi marei vieţii economice, 

Dia la inceputul secolului al XIX-lea, doctri i Si 

ia intăţişarea mai impunătoare de studiu pe Bora a MAA 
realităţii economice, Dar cel mai proeminent precursor al socia- 
lismului e Saint-Simon. Sistemul său social e intemeiat pe ideia 


Dar analiza saint-simonismului devine acum di i 
mai pătrunzătoare şi mai bogată în retlecţiuni anticipative. De. 
sigur că Durkheim pregătea prin aceasta temelia expunerii celor- 
lalte doctrine socialiste. Cursul a fost însă întrerupt. 

lată o resemnare pentru bibliografia socialismului ! 

Radu 1. Luca 
4 , 

Julien Bonnecase, Science du droit ef romantisme. (Li 
confit des conceptions juridiques en Franc D à Then 
actuelle), Pant, pi a juridiq n France de 1880 à l'heure 

adul de intensitate al curentului romantic variază în 
un maximum al artei şi un minimum aproape imperceptibi i 
ştiinţii pozitive. „Ar fi oscilarea fatală între aviditatea sensibilităţii 
şi blazarea rațiunii, Apare astfel inevitabilă intrebarea daca 
„Ştiinţa juridică“ —un amestec de pozitiv şi metalizic—e refrac- 
„Sau nu infiltraţiunilor tomantice. Aceasta va fi problema 
căreia Bonnecase, îi va găsi o soluţie pozitivă, i 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


desigur dificilă. E vorba de apropierea a două 
RE pe a A pa ră incompatibilitate. Dreptul considerat 
numai ca o tehnică şi ca o metodă, va avea întăţişarea sobră 
de strictă elaborare raţională. Dacă ii lărgim însă cadrul, acor- 
dindu-i şi un rol pur teoretic, vom întrezări numaidecit printre 
speculaţiile dreptului şi oarecare nuanțe romantice. 


Ideologiă juridică franceză din secolul al XIX-lea gravitează 
în jurul con oepiiei şcoalei exegetice, Dreptul pozitiv e redus la 
textele de legi. Ideile filosofice ale dreptului derivau din princi- 
piile revoluţiei franceze. Incepind însă dela anul 1880, se iveşte 
o vie reacțiune față de această doctrină. Şcoala exegetică de- 
cade spre a face loc școalei critice sau ştiinţifice, Principiile cla- 
sice nu mai corespund realităţii sociale. „Codul civii nu mai e 
acum decit un bătrin ce contemplează o viaţă socială nouă”. 

Noţiunile juridice fundamentale sint răsturnate. Legea nu 
mai e o dogmă, ci o teoremă. Dreptul nu domină realitatea so- 
cială, ci numai o exprimă. Regulile vieţii juridice derivă din ne- 
cesităţile colective. Terminologia juridică e moditicată. Noţiunea 
de proprietate ia un sens nou, Duguit afirmă că sistemul indivi- 
dualist se găseşte într'o flagrantă contradicţie cu starea conştiinţii 
moderne. Proprietăţii—drept i se substitue o proprietate—func- 
țiune socială. Proprietatea se socializează, Concepţia ulceratii 
înlocueşte concepţia individualistă. Ideia de drept subiectiv a 
suveranității dispare spre a face loc noţiunii de serviciu public. 
Subiectul de drept e subordonat regulei de drept obiectiv. Va- 
loarea în sine a individului e contestată; individul e numai un 

E rege dor 

i 3 se n" o mentalitate revoluţionară în doctrina ju- 
ridică franceză. Şcoala exegetică—care proclamă existenţa unei 
reguli externe şi se întemeiază pe o concepție metafizică indivi- 
dualistă—e înlocuită de şcoala critică, care se întemeiază pe o 
concepție realistă şi socialistă. Unei şcoli clasice i se substitue 
o şcoală „anarhică* în care se vor dezvolta—numai ca soluţii 
provizorii—anumite concepţii romantice. Romantismul juridic a- 
pare astfel ca rezultatul necesar al unei revoluţii deslăşurate în 
doctrina recentă a dreptului. s 

Inainte de a ie rave concepția romantică, Bonnecase 
se opreşte asupra noțiunii de misticism Juridic. „luziunea mis- 
tică“ în ştiinţele sociale ar consta în atribuirea unor forţe oculte 
colectivităţii. Misticismul juridic e un aspect particular al misticis- 
mului social. Romantismul e un misticism organizat, 

Ca şi romantismul literar, romantismul juridic apare ca o 

a clasicismului. După Bourges (Le romantisme joris, 
1922), clasicismul juridic e caracterizat prin respectarea indivi- 
dului ca valoare în sine şi în deosebi prin admiterea unei ordine 
naturale, din care derivă în mod raţional regula de drept ca o 


Li 


Cr În SEI 


forță externă faţă de individ şi stat. După Bonnecase, romantis- 
mul juridic e caracterizat prin nerespectarea unei reguli ce se 
impune din afară ; prin dominarea sensibilităţii şi a imaginaţiei 
în elaborarea sistemelor juridice ; prin părăsirea concepției isto- 
rice a dreptului; prin o luptă contra noţiunilor tradiționale, — şi 
in genere prin repudiarea conceplualismului juridic, 

Manifestarea „supremă“ a romantismului juridic constă în 
negarea autonomiei ştiinții dreptului şi integrarea sa în morală. 
Ripert poartă responsabilitatea doctrinală a acestei tendinți. Re- 
gula juridică e o regulă morală organizată prin intervenţia unei 
sancţiuni externe. Renard alirmă că dreptul natural se identifică 
cu morala socială ; iar morala socială e limita dreptului pozitiv. 

Această tendinţă romantică exercită o acţiune dizolvantă 
asupra aer juridice. Ea presupune în mod evident pericolul 
arbitrarului şi al subiectivismului. Concepţia însăşi e greşită. Mo- 
rala şi dreptul diferă ca esenţă. Morala corespunde unei ordine 
interne; iar dreptul unei ordini externe. 

A doua manifestare a concepţiei romantice în drept e psi- 
hologismul juridic. Dreptul ar deriva dintr'o stare de sentiment 
a massei conştiinţilor individuale. Duguit întemeiază noţiunea de 
lege pe sentimentul socialității şi al justiţiei, Totuşi, Bonnard 
interpretează (în mod just), teoria lui Duguit şi ca o afirmare 
netă a exteriorităţii şi anteriorităţii legii faţă de individ şi stat. 
Ne găsim în fața teoriei sociale a dreptului, 

Dar psihologismul jurdic prezintă o evidentă contrazicere: 
Se alirmă exterioritatea legii şi deci cercetarea raţională a aces- 
teia inafara individului, dar totodată se presupune şi natura in- 
dividuală a legii, derivind-o dintr'o stare de con tiință. Regula 
de drept se manilestă în individ şi prin individ, dar e conside- 
rată şi contra individului. Avem a face, deci, cu o teorie roman- 
tică incoherentă, ce prezintă şi oarecare trăsături clasice. 

In doctrina lui Duguit, psihologismul stă alături de sociolo- 
gismul juridic. Sociologismul prezintă asemănări cu clasicismul, 
deoarece, presupune existența unei reguli externe. Psihologismul 
e incompatibil deci cu sociulogismul fiindcă derivă norma de 
drept dintr'o stare de sentiment a conştiinții individuale, 

Romantismul juridic, manifestat prin psihologism, privează 
noțiunea de drept de orice unitate şi consistență. Dreptul ar a- 

ca un fenomen variabil la infinit, produs al timpului şi al 
imprejurärilor. Psihologismul juridic va răminea numai ca o ex- 
plicare empirică a dreptului, tără u avea însă pretenţii de me- 
tafizică. Această idee romantică îndepărtează din drept orice 
criteriu fix al justiţiei şi ne conduce in mod fatal la ideia de 
dominare a forței. 

Ca manilestări secundare ale romantismului juridic, sint 
considerate romantismul social, mistica cuvintelor şi a formule- 
lor, generalizarea pripită a faptelor particulare şi ridicarea la 
rangul de adevăruri obiective a vederilor personale, 


336 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cele mai proeminente figuri de jurişti „romantici“ sint Léon 
Duguit şi Raymond Saleilles. 

Duguit reprezintă concepţia indigenă tranceză in roman- 
tismul juridic. Ideile sale filosofice iși pot găsi originea în siste- 
mul pozitivist a lui Comte. Teoria lui Duguit e un sociologism 
solidarist cu remarcabile nuanţe de psihologism. 

Romantismul lui Saleilles e tributar culturii juridice germane. 
Concepţia sa reprezintă o detaşare a dreptului de metafizică, 
imbinată însă cu ideia mistică a evoluţiei şi a progresului. 

Aceste concepții romantice sint atenuate de teoria recentă 
a lui Le Fur şi Hauriou. Ideia transformării continue a dreptului 
poate fi conciliată cu ideia dreptului natura! şi a justiţiei. Drep- 
tul pozitiv e o precizare a dreptului natural. Un sistem juridic 
perfect e sinteza dreptului natura! (fondul) şi a dreptului pozi- 
tiv (lorma). 

Expunerea acestor concepţii e însoţită adesea de reflecțiuni 
critice ce tradează înclinația autorului pentru clasicismul juridic. 
Dar prea documentatele pagini de critică sint atenuate intr'ucitva 
pre sfioasa afirmaţie concludentă că romantismul juridic nu tre- 

ue să dispară, ci dimpotrivă, să fie alături de clasicism spre a-i 
impărtăşi acestuia sufletul necesar. Instituţiile juridice vor putea 
satisface variatele exigențe ale vieţii sociale numai atunci cînd 
ele vor proveni din ciocnirea fecundă a raționalismului cu rea- 
lismul şi cu spiritul îndrăzneț al filosofiei. 


Lucrarea lui Bonnecase prezintă un dublu aspect. E în pri- 

mul rind o operă de sinteză lilosolică în care se urmăreşte de- 

ajarea manitestărilor generale ale romantismului juridic. In al 

ea rind, e o monografie (mai exact o antologie)—o expunere 

sporadică a desfăşurării doctrinelor juridice franceze dela 1880 

änä astăzi. Dar această incătuşare a expunerii între date fixe, 
|mprimă lucrării o remarcabilă doză de unilateralitate, 

Ceiace e caracteristic pentru concepţia şi metoda întrebuin- 
tată de autor în acest voluminos studiu, e desigur enorma va- 
rietate şi modul deosebit de utilizare al materialului de docu- 
mentare. Bonnecase urmează în tocmai preceptul lui Sainte-Beuve. 
Extrase intregi din autori sint citate spre a justifica cea mai ne- 
insemnată afirmaţie. Autorii citați sint lăsaţi liberi uneori chiar 
să polemizeze între ei. De multeori, poate că cetitorul puţin dis- 
trat va uita pe autorul acestei cărți. 

Vastul material de inlormațiuni juridice e cumplectat prin 
citaţii din cele mai remarcabile opere ale ştiinții recente (istorie 
literară, ştiinţă socială, filosofie generală, ştiinţă pură etc.). De- 
Sigur că această metodă prezintă şi oarecare inconveniente. Ori- 
ginalitatea e copleșită de erudiție. Sinteza e zădărnicită uneori 


RECENZII 337 


de o luxuriantă documentare. Dar acestea nu sint decit obiec- 
țiuni minuscule şi profane în fața valorii incontestabile a unei 
asemenea realizări ştiinţifice. 

Radu Į. Luca 


G. Renard, La valeur de la loi, Recueil Sirey, Paris, 1928. 

Noua lucrare a lui Renard nu este decit o simplă variaţie 

pe vechea temă a raționalismului juridic. Cele zece conferințe de 

osolia dreptului cuprinse în această carte constituiesc doar, o 

dovadă în i go că autorul lor este un neînduplecat adept al cla- 

sicismului şi totodată că este şi un adversar de temut al psiho- 
logismului, al istorismului şi al sociologismului juridic. 

Renard este un doctrinar tradiţionalist. ce nu cedează decit 
prea puţin în fața pronunţatelor tendinți ideologice din tul 
francez contemporan. Concepţia sa, tributară unei metafizici dog- 
matice, intemeiată pe ideia de rațiune şi de ordine universală, 
se găseşte în evidentă contrazicere cu relativismul, criticismul şi 
pozitivismul unor jurişti francezi, între care cel mai proeminent 
este Duguit. Dacă sar apela la arbitrajul lui Bonnecase, ni s'ar 
spune cu siguranţă, că ne găsim în fața ireductibilului antagonism 
dintre clasicismul şi romantismul juridic. 

Titlul acestui volum promite desigur şi o atitudine critică. 
Ne-am gîndi poate la criticismul uneori paradoxal a lui Cruet, 
care concludea că viața dreptului necesitează un coeficient mini- 
mum de ilegalitate. Nu sintem chiar departe de bănuială că 
concepţia lui Renard sar apropia de critica fecundă a lui Mo- 
rin şi în deosebi de acea a lui Duguit. Acest discipol convinsal 
clasicismului juridic se va resemna însă, la o prea modestă ati- 
tudine critică. Concluziile lui Renard se reduc in esenţă la o simplă 
şi banală apologie a disciplinei şi a legalităţii, 


3 


Din causeriile lui Renard se desprind citeva precizäri fun- 
damentale pentru filosofia dreptului: 

Dreptul pozitiv şi dreptul natural sint omogene. Dreptul 
natural nu este o dată istorică, ci metalizică ; e un sistem de idei 
în continuă devenire intemeiat pe principiul obiectiv de ordine 
juridică. Dreptul pozitiv este numai o adaptare, o concretizare a 
dreptului natural în raport cu contingenţele mediului istoric. Dreptul 
natural nu există decit prin dreptul pozitiv. 

Dezvoltarea dreptului natural în sisteme de drept pozitiv se 
efectuează prin reglementare şi prin evaluarea datelor concrete 
a flecărei situaţiuni particulare, Procedeul din urmă este aşa zisa 
metodă a precedenitelor sau a analogiei, Dreptul internaţional şi 
dreptul administrativ necesitează în deosebi această „metodă a 
standard-ului“, 


398 VIAȚA ROMINEASCĂ O 


Ideia constitue esenţa legii. Voința e numai complimentară 
faţă de principiul intelectual! al actului juridic. Prin aere con- 
siderațiuni, enard aj la preconizarea unei concepții şi 
interpretări idealiste al El susține că intro lege nu trebue 
na bari E. amproeăgari te însuşi ideia legii. 

ism s'ar a o egală distanța fațä de - 
lismul rigid tradițional şi de ilegalismul anarhic al i 
vietic, unde ideia de justiție e subordonată scopului revoluţionar. 

Tot atît de interesante sint şi consideraţiile de ordin 
practic social pe care le găsim în introducerea acestui volum. 
Renard se ocupă şi de chestia democraţiei, oferindu-ne o 

re de multă valoare în raport cu aspectele politice actuale, 

afirmă că criza democrației nu este altceva decit o criză 

de moralitate. Educaţia democratică se va desăvirşi atunci cînd 

se va stabili o legătură strinsă intre ideile juridice şi opinia pu- 

blică. Aceasta este opera de educaţie civică pe care ar trebui so 
întreprindă elita intelectuală şi în deosebi juriştii. 

_ Aceste idei şi soluţii de ordin practic îşi găsesc justificarea 

şi originea lor în concepția teoretică a lui Renard; căci trebue 

să amintim că unul din aspectele. fundamentale ale doctrinei sale 

ro pater pour a pă oi i agen puls se con- 

cu morala socială. , Renard se a 

e ego ez Ani 

enard are deose talent — şi poate chiar detertul—de 

a imbina gindirea științifică cu oarecare nuanțe de lrivolitate 

jurnalistică, Găsim şi tonul plăcut al polemicii militante. Aceasta, 

e poate singura iniluenţă, pe care Renard a primit-o dela Duguit 

—adversarul său. Dar aceste particularități de stilizare sint ine- 

rente unor lecţiuni publicate, cărora li s'a păstrat fidel forma 


lor orală. 
Radu Í. Luca 


Revista Revistelor 


Frank B, Kellogg 


Prezența in Europa a unui membru 
din guvernul american constitue un 
aok. mai insolit. D. Kellogg, Secretar 
de Stat vine de data aceasta, nu ca 
colegii sii, pentru a se recrea În ve- 
chiul continent de oboselile vieţii po- 
litice, ci În persoană oficială, 

Aceste extrem de rari vizite oli- 
ciale, găsesc o explicație comodă in 
preocuparea legitimă de a nu aban- 
dona pentru un timp relativ lung a 
duratei călitorici transoceanică, tre- 
burile unui departament ministerial 
federal. 

Explicaţia adevărată este Insă alta 
şi e de ordin psihologic: exemplul 

lui Wilson în Europa, a în- 
cre t pe americani, că n'au decit 
de perdut, din contactul cu diploma- 
ţia ii vechi şi că un american cu 
sufletul candid şi naiv nu poate decit 
să fie inşelat europeni pe care-i 
cred toți şireţi şi abili, 

Aceasta este opinia curenti pe care 
tenis o vor putea poate odată mo- 


De aceia cind d. Kellogg a venit In 
persoană să semneze | căre poar- 
tă numele său, a să atragă aten- 
ţia că activitatea sa se va mărgini la 
ceremonia iscăliturii și că nu va an=- 

ja cu colegii săli europeni nici un 
el de negocieri asupra vreunul su- 
blect politic şi că se va abține dela 


orice declarație generali asupra pro- 
blemelor care preocupă pentru mo- 
ment pe oamenii de stat din cele 
două IN 

Oaspetele pe care Parisienii au a- 
vut prilejul să-l zărcască, însoțit de am- 
basadarul Herrik, va implini la sfirgi- 
tul lunii Decembre şaptezeci şi trei 
de ani, 

Talia sa se încovoae nu atit de 
greutatea unei virste atit de impor- 
tante, cit de oboseala unei carieri mi- 
Hitante şi active, pline de muncă gi 
de luptă. = 

Frank Billings Kellogg aparţine umei 
foarte vechi familii americane de ori- 
giat englezä—societate din care de 
abicelu se recrutează înaltul personal 
politic din Washington Nu ar fi toc- 
mai exact să numim aceasta o aris- 
tocrație : spiritul public american nu 
număi că nu ar accepta termenul dar 
nici chiar ideia, 

Viaţa actualului Secretar de Stat 
oferă un exemplu tipic al carierei o= 


rege a unci inalte personalităţi po- 
litice de „peste Atlantic”: Origină an- 

o saxonă, instrucție juridici, succes 

advocat, intervenţie în marile pro- 
cee federale, senator și în cele din 
urmă om public. 

Acestea sint treptele succesive pe 
care ièa urcat Frank Kellogg, iar pac- 
tul pe care l-a semnat şi care ter- 
mină în chip atit de glorios cariera 
sa de Secretar de Stat va constitui 


340 VIAȚA ROMINEASCĂ _ 


după mau afirmaţia sa de un opti- 
mism st, o pedică pentru popoa- 
rele care ar vol să întie intrun nou 
gr ac Bourdin, La Revue Hebd. 

, La 
madaire). i că 


Debuturile lui Maurice Barrès 
1883 — 1888 


In luna lanuar a anului 1883, tinărul 
Maurice Barrès, fiul inginerului Bar- 
res sosește la $ Inalt, brun, slab, 
de o înfățișare distinsă şi îmbrăcat cu 
eleganță, părăseşte provincia sa na- 
ap Aria a urma în capitală studii 

Pe cind însă pasiunea sa pentru 
ştiinţile juridice era destul de mode- 


oarte puternice. 
In tovărăşia prietinului său Stanis- 


ilejul acestei din urmă cunoştinți 
Spune Barrès... „era Victor Inot 


semmi 
Dintre autorii mal tineri, frecven- 
tează am Moreàs, Laurent Tael- 
tade, Edmond Haraucourt şi Paul Botir- 
get. Colaborator al revistei din Nancy 
„La Jeune France“, ajuns la Paris, 
încearcă în zadar să trimeată 


biect algriim pe care dealtfel 


avea grija să-l e, 

Cu văditul talent al directorului 
său, „Les Taches detere* ma avut 
decit o viaţă efemeră. 

In 1886 Maurice Barrès intră la jur- 
nalul le Vollaire unde timp de cițiva 


. „5 
AA si) 


ani are o activitate bogată, kepainonsi 

plină de culoare—dar 

conduce la glorie. aaa să 
Putem tirziu face 


autorul lui „Du Sang dela V 

de la mort” — „moare © parte 

mine; celulele, creerul meu, vor 
deacun leneşe, de oarece 


3 
š 
> 
PEasă 


ni 


de eritdi autorizați. 
(Jean Dietz. Revue de Paris). 


Europa in 1938 


Toate e par fragile în fa 
acestei în se, care van 


opulația, bo 
forta pi Au eri şi mistică a diferi- 


parte din Franţa, Italia, Grecia, Ro- 
minia nu pare tect ii i 


E 


În 

sia 

fopei. Insulele Britanice sint ca două 
mari corăbii de războiu pe apele o- 
ceanului. În ziua cînd ele vor naufra- 
gia, soarta Europei va fi hotărită. Dar 
această posibilă infringere va avea 
loc subt alte latitudini, căci în vechiul 
Sie e Pean pre fe Să spagile peron 

care Sc 

dezastrele unui nou cata destăn- 
fuit de oameni—şi mai cu sami a- 


———  -. 


- ate mmm mpa. 


REVISTA REVISTELOR MI 


aceste evenimente vor avea joc, după un om care a inovat, a inventat in 
toate probabilitățile întrun viitor mult literatura şi în jurnalistică şi care tọ- 
prea îndepărtat ca să ne preocupe tuși a ramas obscur şi sarac, în timp 
acum. ce a se imbogăţeau plagiindu-l şi 

Oe. că $. Bn aons gon amrer E ac 
natural dezastruos pe opa, ide n timpul petrecut la Napole şi So- 
Statelor-Unite ale Europei va iua o rente. 5. D. (care nu este altul decit 
formă practică : Va exista un patrio- Stendhal} i-a „imprumutat, pasagii, pa- 
tism european care va chema la ar- gini întregi din „Fragoletta“ pentru 
me pentru o cauză de un interes ge- „Rezumatul istoriei Neapolului şi a 
neral, un patriotism mailarg, pe toate  Sicilici“, volum apărut în 1826 la Le 
sacre a europene. Dar şi această comte et Durey. 

ansformare atit de utilă ṣi logică De asemeni Frederic Segu arată 
nu va fi realizat în 1938. foarte bine sonipa dintre b Reine 

opa va avea de d'Espagne a lui touche, şaerată la 
luptat cu două pericole, Primul al Ru- ei reprezentaţie și Ruy-Bias-ul 
sici care atita timp cit soldaţii săi Jui Victor Hugo. 
vor avea superioritatea de arme (a- Piesa lui 0, Spune însă critica 
viația) vor constitul o veşnică ame- este mult mai bună. Sintem de acord 
nințare şi al doilea al Americei care insă de cind un hoţ scapă de pedeap= 
se va impune cum ştie să se impună să prin faptul ct a infrumuseţat o- 
creditorul debitorului său. biectul furat. 

In afară de aceasta mal putem pre= incetul cu încetul insă sforțările care 
zice pentru deacum în zece ani a- se fac pentru a dovedi cine a fost şi 
lianța Rusiei cu China şi toate de- cea făcut Latouche îi vor dabindi în 
zastreje pe care fatal această alianță istoria literaturii locul pe care-l merita. 
le atrage după sine, (A. Chabosseau. Mercure de France), 

(Pierre Mac. Orlan. La Revne des 
Vivants), Congresul dela Hambourg 

Reabilitarea lui Latouche Profesorii germani de limbi moderne 

au ținut dela 30 Mai la 2 lunile adu- 

Hyacinte de Latouche a fost un narea lor blanuată la Hambourg. 
scriitor care cu toată marea sa insem- Reprezentarea la acest congres na- 
nătate în viaţa literară şi artistică a  ţional a unui număr important de ţări 
secolului trecut şi cu tot egal de ma- străine i-a dat de data aceasta o sem- 
tele său talent, a fost multă vreme  nificație particulară. 
desconsiderat, Asociind în lucrările sale, delegaţii 

Alfred de Vigny notează după o uniunilor similare din Europa şi Ame- 
conversație, avută cu Latouche la in- rica „Federația neofilologilor ger- 
mormintarea unui prietin comun; „vo- mani” a contribuit la consolidarea te- 
cea sa era dulce și plăcută,iar vorba  renului pe care cooperația profesio- 
sa era plină de ție. Este bun şi  nală şi intelectualii este pe cale dea 
simplu ; o fine in acelaşi timp un se reorganiza. 
fet de maliţiozitate i-au atras nume- In deosebi învitind Asociaţia Fran- 
roşi duşmani printre oamenii de litere  ceză a profesorilor de limbi vii, să-și 
şi au făcut ca ades să fie calomniat,  trimeată reprezentanții săi, ca a res 

Dar de atunci Latouche a triumfat,  tabilit dela un grup la celălalt, relaţii 
A triumfat chiar atit de mult încit d. intrerupte de paisprezece ani şia că- 
Gustave Lauson îl citează ca pe unul ror necesitate se făcea tot mai sem- 
din uitimii ciasici, sibilă, 

I sa reproșat lui Latouche de a fi Chestia principală înscrisă în pro- 
fost un amant neconstant şi de a fi  gramul congresului era „învățătura ci- 
principalul autor al nenorocirii Mar-  vilizațiilor“, chestie care de altfeleste 
celinei Desbordes Valmore, mai veche: deja mai de mult în Franţa 

Dar dacii mar fi părăsit-o, Marce- ca şi în Germania, studiul limbilor şi 
line mar mai fi avut prilejul să caute al literaturilor moderne se Indreaptă 
ati! de frumos nefericirea ei. în acest senz. 

| s'a mai reproșat apoi prostul său Simţul tot mai puternic al comuni- 
caracter. Dar cum ar fi putut fialtfel tätii, solidaritatea spirituală a tuturor 


EU Ave AiCi a e n e SE ANNIE 


poarelor occidentale, dezvoltarea 
văţămintului civilizațiilor care lutad 
tot mai mult contact cu valorile t= 
mane, cu uni tinde să se or- 
ganizeze întrun armonios umanism 
apania Aceste sint concluziile la care 


1 ajuns, 
(A. Godort. Revue D'Allemagne). 
Stabilizarea francului francez 


In sfirşit francul este stabilizat, Sta- 
bilizat legal la aproximativ a cincea 
a valorii dinainte de răz- 

iu. Paisprezece ani au lost dea- 
moneda franceză să 


juns pentru ca 
atingă acest grad de depreciere. 


Este parese soarta normali a tutu- 


tor monedelor ; un destin implicabil le 
conduce fatal câtră valoarea zero. 
Nu este mai puțin adevărat Insă că 


această deprecie 
identică la toate popoarele: ace 
livrà a lui Charlemagne, care în prea 
ma anului 800 valora 327 grame 
fin, valorează acum în spre 
grame argint iar în Anglia 
e 


grame, 
Este deci uşor de constatat că 


Franţa a fost o țară cu finanţe me- 
a = estea nu în 

r ac nu Însemnează că tre- 
bue să considerăm fr. cel nou ca 
pe un element de dezastru şi ruină 
națională. Nimic nu ne 
să credem că daci moneda n fost re- 
dusă la o cincime din fosta ei va- 


(E Mirenux, La Revue des Vi- 
vanis). 


Bibliografie 


i, Simionescu, Dobrogea, Cartea Rominească, 1928, 

T. Păunescu-Ulmu, Viaţa tragică și rominească a lui Eminescu, 
Craiova, 1928. 

Em. Panaitescu, Cultură şi luwățăâmint, «Cartea Rominească», 
Cluj, 1928. 

A. Cotruş, Miine, Craiova, 1928. 

Const. Loghin, Curs complect de stenografie, 1928, Cernăuţi, Tip. 
Mitr. Silvestru, Pr. 50 lei, 

George Silviu, Ciufulici, Trei acte şi un prolog în versuri, Bucu- 
reşti, Bibl «Universul», Preţul 20 lei. 

Uniunea Camerelor de Comerţ şi Industrie, Anie-Proicet de 
Cod de Comerţ, Bucureşti, inst. de Arte Grafice -Tiparul Rominesc», 1925, 

Prof. I. Simionescu, Reforma învățămintului secundar, Imprime- 
riile Statului, Bucureşti, 1928, 

lon Dominte, Borş din coadă de topor, 1928, Cernăuţi, Pr. 30 lei. 

Hyperion, Aristide Blank, Bucureşti, 1925, Inst. de Arte Grafice, 
«Eminescu», Preţul 20 lei. 


Reviste primite la redacţie: 

Incercări, No. 5—6; Provincia literară, No, 4; Isvoraşul, No. 5—8; 
Revista Generală a invăţămintului, No. 7; Revista Invăţiitorimii Romine, No, 
7—8; Convorbiri Literare Maiu-Aupust, 1028; Buletinul Institutului de lite- 
ratură No, 1; Mercure de France, No. 728; Viaţa literară, No. 90; Transil- 
vania, No. 10; Natura No. 8; Ideia, No, 5—8; Le cri des peuples, No. 
13—21; Filmul meu, No, 16—18; Ţărănismul, No. 20—23; Ţara noastră, 
No, 35—42; Viaţa agricolă, No. 13-16; Foaia plugarilor, No, 8—9; Cămi- 
nul, No. 8; Cimpul, No. 17—19; Bulletin de la Section d'information de la 
Société des Nations, No. 23; Familia, No. 7—8; Ramuri, No. 8—9; Nä- 
zuința, No. 1; Informaţii comerciale, No. 8; Infrățirea Rominească, No. 
23-—24; Pagini culturale, Septembre 1928; Răsăritul, No. 1: Rominia Mili- 
tară, No. 9; Revista Bisericească, No. 9; Şcoala şi familia de mine, No. 4; 
Graiul Rominesc, No. 8; Revista Tinerimei, No, 8—9; Glasul Minorităţilor, 
No. 9; Democraţia, No. 10; Buletinul Uniunei Camerelor de Comerţ şi In- 
dustrie, No. 9; Cugetul, No. 8—9; Societatea de mine, No. 15—19, 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LXXV 
(Anul XX, Numerele 7, 8 şi 9). 


I. Literatură 
Avercenco A..—Hercule 


Botez Demostene.—O adevărată excursie a de piäcēte 


n „ —Himeră * + 
Dominic A.—Cintecul Pomului . 


Marino- Moscu Constanţa.— Amintirile Caterinei State j 


Petrescu Cezar.—Aranca, ştima lacurilor 


Ralea D. Mihai.—Memorial (Note de drum în Spania). 


Sadoveanu Mihail—Vinătoarea, acum o sută de ani, 
în Moldova . Ă Si Ap 
Stânoiu Damian.—Aşa a lăsat E Ste G ta 


II. Studii —Articole.— Scrisori din țară 
şi din străinătate 


Bădăreu A. Dan.—Viitor şi Trecut . . 


fă „ — Franceza noastră 
Georgescu v. Vasile. — Incercare era menirii roma- 
nuli o. > 


Popovschi Meolae. DPS “Tolstoi « cà tip psihologic. ; 
Ralea D. Mihai—Definiția omului . . : 
Ştefan George.—Misticism și spirit critic, . . , 


44 

236 

74 

284 

30 

247 

144, 290 


201 


Il 


Suchianu I. D.—Ce este cultura ? : y | 

Tolu Nicolae.—Umanitarismul lui Tolstoi şi „progromu- 
rile“ din Basarabia . 

Zane G..—Origina economiei de credit din Rominia. 


IHI. Cronici 


Dumitrescu Tudor, dr..— Cronica ştiinţifică (Intre mate- 
ria vie şi materia anorganică), : 

Mancaş Mircea.—Cronica ideilor (A. D. Saag po 
tician şi filosof al istoriei) . 

Tiron N. N..—Cronica internă (Modificarea legii de u- 
nificare administrativă) . 

Verona N. Paul. — Cronica artistică (Consideraţiuni 
plastice) . 

Vişoianu 1. Const.. — Sr e (Pactul D 
de renunțare la războiu zis şi Pactul Kellog) . 

X**+ —Cronica agrară (Organizaţia panne a Mun- 
cii şi chestiile agricole) . P s exei 


IV. Miscellanea 
Nicanor P. & Co..—Voltairianism.— Cărţi nouă 
V. Recenzii 


Antonescu G. G..—Psihanaliza şi educaţia (V. H.) . 
Audollent Aug...—L'enigme de Glozel (P. Constanti- 
nescu-lași) A e 
Barnoschi V. D.. Cărvunarii (Octav Botez). . : 
Birsănescu S. S„ dr. — Teoria categoriilor (Mircea 


Mancaş) . > 

Bonnecase EET WORE du droit st: SU st 
(Radu I. Luca). 

Cartereau E..—Ulozel et sa signification (P. Conna. 
tinescu-laşi) . 


Cartereau E..—La ie au point “de Glozel, ii le 
rapport de la com. intern (P. Constantinescu-laşi) 
Cauly Emile.—Commentaires sur la prehistoire de Por- 

nic, (P. Constantinescu-laşi) . Se, a E 


173 


176 


183 
322 


327 


333 


187 


188 


330 


Cauly E..—La Prehistoire de Pornic (P, RO SA 
1 Eaa k 
Durkheim Eonile.—Le Socialisme (Radu |. L Lay 
Lupaş loan, dr..—Epocile principale în Istoria Rominilor 
DIR a 4 ` p 
Mauriac Francois. i Roman (Octav Botez). RE 
Paul le Cour.—A la recherche d'un monde e a SA 
Constantinescu-laşi) . . . . A 
Petrovici 1..—Felurite (Ştefan n AEE WITA 
Reinach Salomon.--Glozel, La découverte, la üb- 
verse, les enseignements (P. Constantinescu-laşi) . 
Renard G..—La valeur de la loi (Radu |. Luca). 
Șotropa Virgli.—Zavera din 1821 şi Seen năsău- 
dean (lon Tomuţa) - E A 
Tabacaru Grigore.— Pedagogia v. Hated), 


VI. Revista Rovisteior 
Bourdin Ernest. — Frank B. Kelogg (Revue Hebdo- 


MAGAWE ara e peer ba oa 07 a asa 
Chaboteau A., — Reabilitarea Iui Latouche (Mercure de 
France) . 
Dietz Jean. — Debuturite lui Maurice Barrès (Revue de 
Paris). . 


Fernandez Roman. — = NO air esteticei lui Proust 
(Nouvelle Revue Française). ati 

Godort A... -Congresul dela fmcg: (Revue D'Alle- 
magne) pia 

Lattauzi Giovanni. Edgard Allan “Poe şi Halia (Rivista 
d'italia e dAerica). . . . 

Mann Heinrich. —Literaturä şi Politică (Pie Neue Rund- 
0), . 

Michaud Răgis.—Literatura americană de astăzi (Mer- 
cure de France) . . . 

Mireaux E.. — Stabilizarea făcută kahed (La Se 
des Vivants) . . . . 

Orlan Max Flerre. — Europa i în 1938 (La Revue des 


IV 


Porche Francois, — Evoluţia poetică a lui Henri de Regnier 
(Mercure de France) . 4 


Quint Fierre Leon.—!n cotro mergi critica ? (Norivelles 
Littéraires) 


Roberto de Vito—Automobilisriul in politka PEN 
turilor (Autotrasporti), : 


Valli Luigi—Sensul Și noţiunea de “Europă (Europäisch 
Revue). . , 


Virgil Filippo. —Dreptarite: Italiei în Marea Mediterană 
(L'italia e il Mondo), . . 

VII. Migcarea intelectuală în e elena. 

VIII. Bibliografie. . 


i | 
Bit ata ‘$ i 


UNIVERSITATII | 


a R 


AVIZ 


De vinzare 
Un motor de motorină 30 H. P. 


4 « « camionetă 30H. P. (benzina) 


«  Electromotor 440 wolts 40 Amp. 
1200 Ture 


« Dinam Electiic 125 wolts 56 Amp. 
1200 Ture 


«  Electromotor de 5'/ H. P. 440 wolts 
11 Amp. 

Transmisiuni de mare întindere cu șaibe 
pentru curele de orice mărime cu stende= 
rile necesare pentru instalare. 

Toate în stare bună de funcţionare şi 
de vînzare în urma electroficărei instituției. 

A se adresa: 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


IAŞI 
STR. ALEXANDRI No, 10—12 


| 
| 


Peniru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se inapoiază; in schimb, acel autori ale căror 
iucrări urmează să se publics în revistă, vor fi îngtiințaţi, despre 
aceasta cel mult într'o lună dela data primirii manusertsulul. 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipăreuscă articolele cînd 
va crede de cuviinţă, conducindu-se numal după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sin! rugați să 
ne comunice şi onvrarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de căâtră Direcțiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuese în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugaţi să-şi redacteze manuscrisele 
deținitiv şi citeţ, 


e e 


Oo ec a -a 


Pentru tot ceiace priveşte redacția: manuscrise, reviste, 
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, Iași, 


CĂRŢI APĂRUTE IN ED. VIAȚA ROMÎNEASCĂ 
= ————= 


G. IBRĂILEANU 
SCRIITORI ROMÎNI ŞI STRAINI 


Caragiale, Eminescu, C ragaie C. 
lonel Teodoreanu, I, LTM 
SENT Maced. 


PREȚUL 100 LEI 


G. BĂRGĂUANU 
PAMINT ŞI SOARE 


4VERSLIRI> 
PREŢUL 80 LEI 


STEJAR IONESCU 
DOMNUL DELA MURANO 


(NUVELE; 
PREŢUL 60 LEI 


miar: due; Azi 


CARȚI APARUTE IN ALTE EDITURI 


MIHAI D. RALEA 
INTERPRETARI 


Marcel Prausi. — Note despre Rainer Maria Rilke. —E. Frumealin.— Balzac. — Th. 

La moartea Ini Analule France. — Amiel — André Gide. — Paul Valery, —G. Sanl — baa 
Teodoreanu, — Matei Cantacuzinn.—P, Zarilogol.—G. Topirceana. 

ED. CASEI ŞCOALELOR PREŢUL 45 LEI 


IONEL TEODOREANU 


INTRE PINA pi 


(ROMAN 
Volumul IH În ciclul RARĂ Medeleni» 


ED. «CARTEA ROMINEASCA» PREŢUL 130 LEI 
3 


DEMOSTENE BOTEZ 


FINELE VIETII 


(POEME) 
ED. «CARTEA ROMÎNEASCA» PREŢUL 60 LE! 


hs. 
- 


Í IS = = 3 
- ei 


i 4 

9 
a E. Dea o (i e 
Raa S TIENG 
: 3; SI K A 

A s À i 

N za 
| `