Revista Cinema/1990 — 1998/6_Noul_Cinema_anul_VI-nr-3-1995

AEZ ee 


Anul VI nr. 62 (384) REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


Nr. 3/1995 


Ip A 
a i XA 
? Š » ty >) 
A D~ 
S 


PMI ZIOC © 


ZOWAVWMMOD <~ZZzMee 


Vampirologie A EI OA Berlinala 95 


Strigoii ~  F- Originalitatea 
in timp | 4 F se află 
si spaţiu o S a in suferinta 


DIALOG cu cititorii 


JUMĂTATEA PLINĂ 


in Hunedoara, DANIELA 
LUPEI ne comunică ves- 
tea de a fi primit premiul 
concursului nostru de va- 
canta (comunicarea e din 
24 noiembrie, dar s-au 
adunat cam multe scri- 
sori...) şi ne asigură că acesta i-a dat 
mai multă independenţă și respect în 
sânul familiei. Ne sugerează că am pu- 
tea oferi și altfel de premii (nu numai în 
bani): cărți despre film sau despre ac- 
tori, publicaţii de profil din alte tari, 
postere, autografe, fotografii cu auto- 
grafe. „Cine ar rezista tentatiei de a 


Un autograf la cererea dumneavoastră 


avea autogratul doamnei Valeria Seciu? 
Ori al domnului Stefan lordache?“ in 
altă ordine de idei: „Nu sunt intotde- 
auna de acord cu criticile aduse unor 
filme (nici nu s-ar putea altfel), dar ma 
bucură faptul că, intr-un fel, pot vedea 
același film și «prin ochii» altcuiva. Mai 
trist este că găsesc, incă, articole refe- 
ritoare la filme pe care nu am avut po- 
sibilitatea să le vizionez și nici nu cred 
să o am vreodată. În Hunedoara nici nu 
poate fi vorba de o cinematecă, iar cele 
două cinematograte rămase (din vreo 3, 
câte erau în urmă cu câţiva ani) supra- 
viețuiesc cu greu (...) Nici nu vreau să 
mă gândesc cum va fi viata cinefililor 
într-un oraş cu un singur cinemato- 
graf...“ Amestecul de optimism și pesi- 
mism nu este doar al Danielei Lupei, el 
este al tranziţiei noastre. Să privim, 
dacă se poate, doar jumătatea plină a 
paharului. 


DRAGOSTEA 


. PLATONICA 
ȘI VÂRFUL 


PANTOFULUI 


LISABETA BĂLAN din 
Țăndărei (lalomita) ne ci- 
teste cu regularitate 4 

cel mai amuzant lucru g 
sesc că este duelul acela 
magistral al ideilor și pă- 
rerilor, caracteristic dealtfel gândirii 
noastre“... E.B. e de părere că „noul val 
de actori care au invadat marile 
ecrane“... „nu sunt (sic!) deloc mari“. 
Urmează fraze de-a dreptul sfidătoare, 
care vor cădea ca nişte bombe perfide 
în templul noilor idoli: „Nici măcar nu 
îndrăznesc să alătur numele celei pe 
baza cărei (sic!) se spune că deține o 
capacitate mintală mai evol (cu 
toate că nu a arătat-o până acum), Sha- 
ron Stone, cu cele ale cărui (sic!) nume 
au rămas ca o lozincă (sic!) în lumea 
filmului și ca un ideal: Vivien Leigh, 
Olivia de Havilland, Raquel Ward (pro- 
tagonista din PASĂREA SPIN), Ingrid 
man și numele ar continua la ne- 
sfârșit (chiar la nesfârșit? — d.s.), cum 
nici numele lui Jean Marais, Errol 
Flynn, Alain Delon, Clark Gable ori Ri- 
chard Chamberlain şi alții (sic!) de cele 
ale banalilor Jean-Claude Van Damme 
ori Amon Schwarzenegger, actori total 
lipsiți de talent, adevărate i tele- 
ghidate către violență. Trebuie să preci- 
zăm $i să admitem că mușchii, picioa- 
rele lungi i calificative estetice 
(?72+d.s.) r de suprafaţă ale actori- 
lor și actritelor din timpul de azi nu 
sunt suficiente pentru a se ajunge la 
pe iunea interpretativă pe care nici 
unul din ei nu a reușit să o atingă“. Pă- 
rerile dv. se întâlnesc cu cele ale scrii- 


toarei Camille Paglia (v. SPOT nr. 
12/94). 
Prevăd, la lectura acestor rânduri, o 


amplă și vehementă» reacţie în rândul 
adepților, deloc puțini, ai celor descali- 
ficati aici. Corespondenta se întreabă: 
„Oare lumea să se fi schimbat sau s-a 
născut un public de prost gust?“ Lu- 


mea s-a schimbat într-adevăr iar publi- 
cul de prost-gust a existat întotdeauna. 
Dar nu publicul e vinovat pentru calita- 
tea rea a unor filme sau pentru lipsa de 
talent a unor actori. Dimpotrivă, calita- 
tea proastă a filmelor atrage un public 
specific, care, la rândul sau, se dedică 
acestei categorii de filme. Dar fenome- 
nul nu este nou. E.B. mai scrie: „Sun- 
tem in epoca in care și cărțile fi si 
proaste invadează piața“. Cărţile false si 
proaste au existat și inainte. Dacă ne 
gândim numai! la seria de opere ale 
„geniului din Carpaţi“ şi la seria de 
omagii dedicate perechii genialoide sau 
ineptiile consacrate omului nou, ne 
dăm seama că nu acum s-a declanșat 
pervertirea pietii culturale. In legătură 
cu filmele de dragoste ne scrie: „Se 
creează filme in care în plin centru este 
subliniată voluntar imoralitatea femeii și 
puterea uzurpatoare (?.—d.s.) și lipsa 
de respect a bărbatului (...) Eu personal 
sunt o adeptă a dragostei platonice“. 
Dar cinematografia nu-i poate satisface 
în întregimea sa pe adepţii dragostei 
platonice. Ceilalţi „adepți“ au nevoie şi 
ei de filmele lor. La urma urmei, dacă 
judecăm fără partinire, nu dragostea 
platonică asigură înmulțirea spectatori- 
lor de cinema. Corespondenta noastră 
are nostalgia filmelor „in care eroul nu 
îndrăznea să-și ridice privirea mai sus 
de vârful pantofului unei distinse 
doamne, incorsetata și ea de vestimen- 
tatie ca de armură“. Privirile fixate pe 
vârful pantofului si armurile vestimen- 
tare sunt din perioada cavalerismului. 
Privirile si vesmintele au evoluat (sau 
au involuat catre Adam si Eva). In 
epoca minifustei nu poti ramane cu 
privirea la varful pantofului. E.B. e de 
părere ca femeile îmbrăcate „erau mai 
feminine și mai plăcute, iar dragostea 
devenea mai pasionantă (! — d.s.) când 
nu reușeai să vezi din trupul adoratei 
mai mult de un ten fin“. Poate o fi fost 
așa, n-am apucat vremurile acelea. Dar, 
se știe, omul e cel mai adaptabil dintre 
animale. De acord însă că „nu trebuie 
să-i aruncăm in uitare pe cei ce ne-au 
uimit presi eleva talentul și A stg lor în 
trecute“. 


Pentru cei care cred că Elisabeta Bă- 
lan este o bătrână domnişoară dicken- 
siană, trăind între mobile vechi, pânze 

~de păianjen si mari iluzii, mă simt obli- 


Din sumar 
martie 1995 


 CINEAŞTII NOŞTRI FILMEAZĂ: Mircea 
Veroiu — Craii de Curtea Veche 


VAMPIROLOGIE: Strigoii în timp și spaţiu; 
Starurile nopții... 


a: 
PE ECRANE: Frankenstein; Interviu cu un 


vampir, Culoarea nopții; Superpolitistele; Pri- 
zonieri în paradis; Un bacsis de 2.000.000 do- 
lari; Răfuiala dincolo de moarte 


CE FILME VOM VEDEA ÎN ACEASTĂ 


PRIMĂVARĂ? 


BERLINALA ‘95 Originalitatea se află in 
suferință 


SPOT: Noua declaraţie de dragoste; Specta- 
torii, clienţi potenţiali; Anti-clasamente 


SPIRITUL VREMII: Filme de gang 


AZI, El SUNT VEDETE: Meryl Streep 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea 
Alexandrescu, lrina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, Rolland Man, Dinu-loan Nicula, 
laromira Popovici, Aura Puran, Dumitru Solo- 
mon, Doina Stănescu, Mihai Zgubea 


Coperta |: interpreţii principali 
din Notorietate, versiune 1993 


loan Pascu, București; Vicki gi a Steliana 
Dima, Gabi Morăruș — Cluj: 


ARMAND ASSANTE. Nascut la New York, la 
4 octombrie 1949. Tatăl — medic; mama — pictoriţă. 
Bunicii din partea tatălui sunt de origine italiană, mai 
precis siciliană. Primii pași în cariera artistică Ar- 
mand Assante i-a făcut pe scena unui teatru, jucând 
rolul principal în „Vicleniile lui Scapin“ de Molière. 
„Am făcut turul Statelor Unite cu această comedie. 
Intr-o bună zi m-am hotărât să pun punct și s-o“iau 
de la zero. Şi unde altundeva decât în California? 
Când m-am trezit acolo singur şi fără prea multi 
bani, m-am gandit ca am facut o imensa prostie. Pri- 
mele patru luni au trecut cu chiu cu vai, cu slujbe 
temporare și goană permanentă după un rol. L-am 
obţinut în cele din urmă într-unul din episoadele lui 
Kojak.“ In 1974 este remarcat de Sylvester Stallone 
care şi-l dorește partener în Cu mâinile in buzunare. 
Un rol. de mică întindere care a dus însă la înfiripa- 
rea unei prietenii, devenită trainică, între, cei doi ac- 
tori. Patru ani mai târziu, Armand Assante este din 
nou alături de Stallone în Taverna infernului, ca apoi 
să fie detectivul Mike Hammer în Hăituiala. Privirea 
întunecată și fizicul de latin lover îl fac interpretul 
ideal al unor personaje din lumea Mafiei (Furia înge- 
rilor), dar și al unor bărbaţi cu aparenţă dură și su- 
fiet tandru (Mâinile unui străin, Fever). Anul 1992 s-a 
dovedit cel mai important în cariera sa, actorul deti- 
nând roluri importante în trei filme: Mambo Kings, 
1492 — Christofor Columb și Hoffa. Marea sa dra- 
goste rămâne însă televiziunea, el fiind foarte cunos- 
cut amatorilor de telefilme din Statele Unite. Când se 


află la Hollywood, Armand Assante se supune star 
sistemului: conduce un superb Porche, se imbraca in 
negru și își ascunde privirea fascinantă după oche- 
lari sport, tot negri. Odată ajuns acasă, la Lone Oak 
Farm _lângă New York, devine însă „omul naturii“ 
cum îi place să-și spună. „În zilele noastre oamenii 
sunt tot timpul într-o goană nebună: după un loc de 
muncă, după bani, după dragoste... Ei nu mai au 
timp să privească zborul unui fluture sau căderea 
unei frunze. Tocmai pentru a nu deveni nefericit, 
obosit, plictisit, mă retrag două-trei luni pe an în col- 
tul meu de rai“. Un rai completat de soția sa, Karen 


- şi de cele două fiice ale lor, Anya — 10 ani și Ale- 


sandra, 5 ani. Şi pentru a profita cât mai mult de zi- 
lele minunate petrecute în familie, Armand Assante a 
refuzat recent un milion de dolari oferit de rețeaua 
NBC pentru rolul principal într-un serial tv. „Nimic 
pe lume nu m-ar face să stau departe de cei dragi. Și 
nimic pe lume nu este mai minunat decât zâmbetul 
fetitelor mele, dimineaţa, cand se trezesc“. 


SANDRA BULLOCK. Născută ta 26 iulie 1966, 
la Washington. În 1971 mama ei, cântăreața de operă 
Helga Meyer, părăsește Statele Unite și se stabilește 
în Germania, la Nurnberg, luându-și și fiicele, pe 
Sandra și Gesine. Sandra își va petrece însă toate 
vacantele la tatăl ei, profesor de muzică, in Virginia. 
La 12 ani, s-a întors definitiv în Statele Unite. Tele- 
fona însă regulat mamei , citea literatură germană și 
mânca cârnaţi — trimişi de bunica — „așa cum nu- 
mai în Germania poți mânca” — spune actrița. Ur- 
mează cursurile unei școli de artă dramatică la New 
York unde primește şi primele roluri în filme tv. „Nu 
eram prea grozavă. Aveam o gură mare, un accent 
nemtesc îngrozitor, nu mă machiam aproape deloc 
iar cuvântul «sexy» mă arunca într-o panică nebună. 
Cel care m-a ajutat enorm a fost Jeff Bridges (parte- 
nerul ei în Spurlos — 1992). Doar în 20 minute el 
m-a convins ca sunt nu numai frumoasă, ci si sexy". 
Urmează rolul unei cheinerite în Wrestling Ernest 
Hemingway (1993) si în- acelaşi an Demolition Man 
— alaturi de Sylvester Stallone — care a catapultat-o 
in randul tinerelor vedete cu o cota de 1 milion do- 
lari pe film. In 1994, alături de Keanu Reeves, in 
Cursa infernală a ajuns pe primele locuri la box of- 
fice, făcându-l pe Stallone să exclame: „Sandra, in 
curând ai să devii un adevărat Rambo“ „De fapt sunt 
departe de asa ceva“ — mărturisește actrița. „Imi 
place să lenevesc dimineaţa în pat, să mă machiez 
pentru plăcerea mea în chip de vampă a anilor '30. 


gat sa precizez ca ea este eleva in anul 
ili de liceu. li mulțumim în orice caz, 
pentru a fi atras încă o dată atenţia citi- 
torilor nu atât asupra costumatiei, cat 
asupra. talentului unor mari actori. 

P.S. În legătură cu dorința de a vedea 
COCOȘATUL și ODISEEA CĂPITANU- 
LUI BLOOD, vom încerca să vedem ce 
se poate face la TV, dar sunt puţine 
speranțe, întrucât licența de difuzare a 
filmului e limitată, iar multe dintre case- 
tele video care circulă sunt casete-pirat, 
deci ilicite. Dacă E.B. are noroc, va ve- 
dea filmele care, la vreme prezentării 
lor, i-au scăpat. 


„RETRĂIND 
ANUL 1994“... 


e scrie EMILIA DABU din 
n Mangalia, „îl consider deja un 


acestea? Să urmărim lista 

propusă de corespondenta: 
LISTA LUI SCHINDLER (Steven Spiel- 
berg), LECTIA DE PIAN (Jane Cam- 
pion), PHILADELPHIA (Jonathan 
Demme), MICUL BUDDHA (cu Keanu 
Reeves), IN NUMELE TATALUI (cu Da- 
niel Day-Lewis), FIRMA (cu Tom Cru- 


ise), RASARIT DE SOARE (cu Sean 
Connery), PROPUNERE INDECENTĂ 
(cu Robert Redford şi Demi Moore), 
SOMMERSBY (cu Richard Gere si Jo- 
die Foster), ACEASTĂ LEHAMITE (Mir- 
cea Daneliuc), TRAHIR (Radu Mihai- 
leanu), PEPE ȘI FIFI (Dan Pita), SPEED 
(cu K. Reeves), OAMENI DE ONOARE, 
FAMILIA ADDAMS etc. Am reprodus 
întocmai lista propusă de E.D. alter- 
nând numele regizorilor cu cele ale 
protagoniștilor, sau fără nici un nume. 

Corespondentei i-a plăcut rubrica 
„Portretul lunii“ și ar dori (nu e sin- 
gura) un Almanah Noul Cinema (si noi, 
dar sunt dificultăţi financiare n.r.) Este 
de părere că strălucim pe mapamond, 
„dovadă Maia Morgenstern, irina Mo- 
vilă, Marcel | Ştefan lordache“. 
Vrea sa convinga cinematografia ca 
avem regizori şi actori talentaţi, singura 
problemă fiind ca ei să facă filme. Ne 
oferă o antologie de declaraţii. Steven 
Spielberg: „in Schindler's List pentru 
prima oară spun adevărul despre mine. 
Motivul pentru care am făcut filmul este 
de a arăta că salvând viata unei singure 
persoane, salvezi implicit mai multe ge- 
neratii, deci poți salva lumea. Oricum, 
nici un film nu va putea să arate Holo- 
caustul asa cum a fost în realitate“. Al 
Pacino: „Prefer să nu mă gândesc la 
persoana mea. Laudele criticilor sunt 
neplăcute. De multe ori popularitatea te 
apasă. Pe la mijlocul anilor '70, eveni- 
mentele se succedau prea repede pen- 


Editura NOUL CINEMA a lansat în librării 

de 

povestea unor pasiuni dezlantuite. 
Ecranizarea, în regia autorului, 

a primit patru premii Cesar 1993: 


pentru cel mai bun film, 
debut, montaj, speranță feminină. 
Volumul il puteți găsi la toate chioșcurile RODIPET 
din Bucureşti si din ţară. 
Ne puteți adresa comenzi si pe adresa revistei. 
Plata se poate face prin ramburs postal. Telefon: 222.33.32. 


să dau de mâncare pisoiului meu şi să-mi plimb cei 
doi daimatieni prin pădure. Daca imi place să câștig 
bani? Bineînţeles că da, ei mă ajută să nu-i uit pe cei 
săraci, sau nefericiti, sau orfani...“ Pentru rolul din 
cel mai recent film al ei, While You Were 

Sandra Bullock a primit 1,2 milioane dolari. 


PE SCURT 


Butan Liliana, 
Christopher Reeve. 
luliana 


care a 
Mirela 
dan Quinn (O 


in comun: sunt surori. 


in 


si Beverly D'Angelo 
Mâinile unui străin 


Armand Assante 


Tecuci (Galaţi): Superman este interpretat de 


Horea, Tg. Jiu: Vă promitem într-un număr viitor un por- 
tret Michael Dudikoff (văzut pe micile noastre ecrane în 


). 
București: Nici o legătură de rudenie între Ai- 
= cu disperare pe 
Anthony Quinn. In schimb, Patricia si Rossana Arquette au ceva 


~ 

~ 
e 
we 
Se 


frity 
FERT 


Neuitata noastră Gina Patrichi 
(cu Radu Amzulescu, în 1989) 
foto: Victor STROE 


tru mine, devenisem alcoolic ṣi mă dro- 
gam“. Cyril Collard (mort la 35 de ani), 
in Noptile sălbatice”: „Sunt viu. Lumea 
nu este numai ceea ce mă înconjoară. 
Particip cu totul la această viaţă. îmi 
este oferită...“ Fapt de viata (de viata si 
de moarte): Helmut Berger se identifica 
atât de mult cu rolul in Ludwig al lui 


Susan) și actorul american 


Doina STĂNESCU 


Sandra Bullock 


Visconti încât la sfârșitul filmărilor a în- 
cercat să se sinucidă. 

Robert De Niro: „Cine sunt eu ca să 
mă declar un actor excepţional? Sunt 
sigur că multă lume detestă ceea ce 
fac. (...) Fiecare actor este unic în felul 
său. Nu vreau să fiu altcineva decât eu 
însumi“. 

Anthony Hopkins: 
nu-mi caut personajele. Poa 


comune cu personajul respectiv.“ 
Mircea Albulescu: „Cred că sunt un 
om care gândesc mult și balansez mult 


. gândul pe care trebuie să-l pun in viata, 


in operă. Eu sunt un om care poartă 


ajunge. Este efemeră. Când un actor 
vrea cu tot dinadinsul să descopere 
adevărul, simte la un moment dat că 
atinge nebunia. Este dur, dur să încerci 
să dai din tine tot ce este mai bun. Am 
vrut să ap ba mare actriță, una adevă- 
rată, şi să fiu cât mai fericită posibil. 
Dar cine este fericit?" 

EMILIA DABU: „Aceste gâ ale 


ke 


CU Cititorii 


CONCURS 


CU PREMII 
organizat de 


NOUL CINEMA 
în colaborare cu 


ROMÂNIAFILM 
Ediţia a IV-a 


Această ediţie a concursului 
nostru propune o formulă nouă, 
în numai două etape. Întrebările 
se vor referi la trei filme ale 
companiei Fox distribuite de 
Româniafilm (Miracolul de pe 
Strada 34, O răpire cu bucluc, 
Prizonieri în paradis) dar şi la 
două personalităţi ale lumii fil- 
mului despre care aţi aflat amă- 
nunte din revista noastră: Ma- 
rilyn Monroe şi Cyril Collard. 
Premiile vor consta în irezisti- 
bile obiecte promoţionale puse 
la dispoziţie de Româniafilm (tri- 
couri, şepci, un ghiozdan, un urs 
de pluş, etc.) şi în exemplare din 
volumele „Marilyn, istoria unui 
asasinat” şi „Nopțile sălbatice“ 
editate de „Noul Cinema”. Răs- 
punsurile pot fi trimise în acelaşi 
plic până la 20 mai (data poştei). 


NUMELE 


Prima etapă: 

1. Cum se numeşte interpretul 
lui Moş Crăciun din filmul „Mi- 
racolul de pe Strada 34°? 


2. Care este titlul ultimului film 
la care a lucrat Marilyn Monroe, 
rămas neterminat? 


3. Numiţi cel putin două filme 
produse de John Hughes, altele 
decât 0 răpire cu bucluc. 


alive vedete PR 


A ntre puţinele ocazii în care criti- 
cii de cinema se “pronunţă în 
consens se numără, aproape fără 
excepţie, rolurile jucate de Meryl 
Streep. Dacă Bette Davis a domi- 
nat ecranul american în anii 

30-'40,se poate spune despre ea că îl 
domină in.anii '80. Sydney Pollack ,unul 
dintre regizorii care au lucrat cu Meryl 
(Out of Africa, 1985) spunea că „vor- 
bind despre ea risti sa sune plicticos 
pentru că este întotdeauna perfectă“. 
Cât despre bășcăliosul Bruce Willis, 
partenerul ei în Moartea ii stă bine 
(1992) de Robert Zemeckis, o decreta 
pe un ton cât se poate de serios „cel 
mai mare actor pe care l-a avut vre- 
odată America — bărbat sau femeie“. 
Aproape de aceeași părere este Jack 
Nicholson în următoarea declaraţie: „Ea 
rămâne în competiția pentru titlul de 
cea mai bună actriță a tuturor timpuri- 
lor“. Toate acestea sunt consideraţii 
care o flateaza pe Meryl Streep, dar n-o 
tae ca devină o răsfăţată stea hollywoo- 
iană. 


~ 


- Anti-star 


Cariera ei nu s-a edificat pe atu-ul 
frumuseții. Fetiţa blondă cu pistrui, 
ochelari și aparat de îndreptat dinţii nu 
visa, la vârsta jocurilor cu păpușile să 
devină vedetă. Născută la 22 iunie 1949 
(în New Jersey) într-o familie de ori- 
gine olandeză, ea s-a pregătit un timp 
pentru a deveni cântăreaţă de operă. A 
urmat apoi cursuri de artă dramatică și 
a jucat cu succes în câteva teatre new 
yorkeze. Dacă primul rol pe ecran (în 
Julia, 1977 de Fred Zinnemann) n-a lă- 
sat o impresie prea puternică, cel din 
Vânătorul de cerbi (1978) de Michael 


Cimino i-a adus prima nominalizare: 


pentru Oscar. Au urmat alte opt dintre 
care două concretizate în premiul mult 
râvnit . (pentru Kramer contra Kramer 
— 1979 de Robert Benton şi Sophie's 
Choice — 1982 de Alan J. Pakula). 
Aprecierile superlative și trofeele au- 
rite n-au transformat-o însă pe actriță 
într-o vedetă care face deliciul rubricii 
mondene. Dimpotrivă: este căsătorită 
de 16 ani cu sculptorul Donald Gum- 
mer şi are patru copii în vârstă de la 3 
la 14 ani. Familia duce o viaţă liniștită 
într-o localitate rurală din Connecticut 
întreruptă, două-trei luni pe an, de ple- 
cările ei la filmare. Pentru Meryl Streep 
munca la un film „este aproape o va- 
canta prin comparaţie cu statul acasă 
cu patru copii“, după cum declară amu- 
zată. Pentru ea a face cinema e un fel 
de terapie în care investește „energia 
negativă, care nu este necesară în fami- 
lie“. Cea mai casnică dintre starurile 
hollywoodiene reușește mereu să lase o 
impresie de neuitat a prezenţei sale pe 
un platou de filmare şi să se metamor- 
fozeze uimitor de la un rol la altul. 


Mereu alta 


Mery! Streep este unul dintre acele 
puţine staruri care surprind mereu, par 
în orice nouă partitură altcineva si sunt 
egale cu sine numai prin intensitatea 
emotiei pe care pot s-o comunice. Nu- 
mai Robert De Niro mai are un talent 


atât de polimorf, distribuirea lor împre- 


ună în Falling in Love (1982) făcând din 
această peliculă regizată de destul de 
obscurul Ulu Grosbard unul dintre fil- 
mele de dragoste cele mai îndrăgite în 
anii '80. 

Folosind un clișeu, se poate spune că 
ea face parte din familia actorilor „cu o 
mie de fețe“. Reușește să surprindă ra- 
pid specificul altor limbi vorbind cu ac- 
cent englezesc în lubita locotenentului 
francez (1981) de Karel Reisz, polonez 
în Sophie's Choice (1984) de Alan J. 
Pakula, olandez in Out of Africa (1985) 
de Sydney Pollack sau australian in Un 
si in (1988) de Fred Sche- 
pisi. Partenerul ei din penultimul film 


citat, Robert Redford, oferă cea mai. 


„Am simțit întotdeauna dorința de a mă investi emoţional, 


de a înţelege, de justifica actele ; 
şi cuvintele unui personaj înainte de a mă angaja 


într-un film”. 


convingătoare explicaţie pentru aceste 
performanţe. „Nu există meșteșugar 
mai minunat decât Meryl". Ceea ce în- 
seamnă că ea nu se bizuie numai pe in- 
tentie și pe talent, ci trudește din greu 
asupra detaliilor. ti 


Această munca de ocnas a asigurat și. 


succesul rolului ei din Râul ucigaș (vezi 
cronica în nr. 1/1995) pentru care s-a 
antrenat mai bine de patru luni cu două 
campioane de caiac-canoe, făcând și o 
oră de gimnastică Yoga în fiecare zi. 
Dacă mai adăugăm că la cele patru ore 
de antrenament (începute la cinci dimi- 
neata), a avut dreptul la un regim ali- 
mentar de numai 900 de calorii, reali- 
zam că numai o voinţă de fier ar fi pu- 
tut să o ajute să reziste. 

Meryl precizează că n-a facut tot 


acest efort pentru a impune o nouă 
imagine a sa. Au atras-o la pelicula lui 
Curt Hanson perspectiva de a petrece 
patru luni în sânul naturii si tensiunea 
psihologică a poveștii. La cei 45 de ani, 
când mărturiseşte că se desparte din ce 
în ce mai greu de familie pentru a juca, 
opţiunile ei sunt foarte.bine cântărite. 
Recent a terminat filmările la Podurile 
din Madison Country, de şi cu Clint 
Eastwood, o ciudată poveste de dra- 
goste desprinsă dintr-un roman de suc- 
ces. Cu toată siguranța de sine a matu- - 
ritatii şi certitudinile unei cariere spec- 
taculoase, Meryl Streep declară că ra- 
mâne „o incorigibilă visătoare“. 


Dana DUMA 


- Cineastii nostri filmează! 


e platoul amenajat intr-o somp- 

tuoasa locuinţă de pe Strada Ba- 

tiștei suntem oaspeții privilegiați 

ai „Casei Pașadia“. Asistăm la 

una dintre acele zile de filmare 

care ne fac să ne amintim de 
Truffaut şi de a sa Noapte americană: 
atunci când echipa este acaparată de 
ideea regizorului, cinematograful de- 
vine... „mai important decât viața“. In- 
trușii care pătrund din când în când în 
incintă simt că înăuntru se oficiază, pă- 
șesc imediat în vârful picioarelor și își 
amână sau își rezolvă rapid treburile 
care i-au adus aici. (Ne aflăm la sediul 
Asociaţiei „21 Decembrie“ și nu se prea 
știe că acesta a fost cedat pentru câ- 
teva zile echipei de filmare). 

Pe regizorul Mircea Veroiu nu l-am 
văzut niciodată atât de calm și de feri- 
cit. Supărătoarele imperfectiuni ale 
străvechilor aparate şi ale reflectoarelor 
nu reuşesc să-l scoată din ritm. Repetă 
atent și exigent fiecare scenă și reia fil- 
marea până când simte că e bine. Ope- 
ratorul Marian Stanciu nu dă nici el 
semne de oboseală și lucrează cu vă- 
dită plăcere fiecare cadru. Aparatul 
avansează lent pe sinele de travling 
printre canapele, jilturi, piane si secre- 
taire-uri, urmărind conversaţia extrava- 
gantilor crai care trăiesc după model 
occidental, dar nu-și pot reprima atrac- 
tia fata de Orient. Această idee a savu- 


as Manuela Golescu 


rosului şi rafinatului roman semnat de 
Mateiu Caragiale l-a fascinat pe regizo- 
rul care visa de mult să-l ecranizeze. La 
întrebarea mea care vrea să fixeze în 
timp geneza proiectului, Mircea Veroiu 
îmi răspunde pe un ton plin de tâlc: 
„Toată viața mi-am dorit să fac un film 
după „Craii de Curtea Veche“. Nu-l mai 
tracasez pe regizor cu alte curiozitati, 
mai ales că ne aflăm spre sfârșitul unei 
zile de filmare de aproape 12 ore, si 
mai are încă multe de rezolvat. 

Am profitat însă de micile pauze ale 
actorilor aflaţi atunci in „Casa Pasadia“ 
și am discutat cu ei în aparte. l-am în- 
trebat lucruri asemănătoare: dacă şi-au 
imaginat vreodată că vor juca într-o 
ecranizare a „Crailor...” și ce rol și-ar fi 
dorit. M-a mai interesat, de asemenea, 
cum văd ei colaborarea cu Mircea Ve- 
roiu. Consemnez confesiunile lor. 


CRAII DE CURTEA VECHE 


Regia: Mircea Veroiu e Scenariul: /oan Grigorescu; adaptare ci- 
nematografica Mircea Veroiu e Imaginea: Marian Stanciu e 
Scenografia: Stefan Antonescu e Costumele: /oana Corciova e 
“Sunetul: Silviu Camil e Cu: Mircea Albulescu, Ovidiu luliu Mol- 
dovan, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi, Gheorghe Dinică, 
Ilinca Goia, Adriana Schiopu, Liliana Tudor, Manuela Golescu 


e Producţie: Solaris Film 


Mircea Albulescu (Paşadia) 


„Am început să mă gândesc la Pasadia acum zece ani. E rolul pentru care si 
vârsta biologică mă recomandă. i 

Cred că sunt la al șaptelea film cu Mircea Veroiu. Întâlnirea noastră s-a pro- 
‘dus la Şapte zile, un policier pe care îl găsesc şi astăzi foarte bun. Colaborarea 
noastră a inceput chiar în momentul când mă preocupa un paradox: frica erou- 
lui. Există un moment foarte bun în acea peliculă, când două tije de susținut 
prosoapele sunt îndreptate înspre personajul meu și par ţevile unei arme.'Am 
reluat această imagine simbolică atunci când am jucat la teatru în «Danton». 

Revenind la rolul meu din Craii de Curtea Veche, prima impresie foarte clară 
este imensa lui poezie. Imi place să lucrez cu Mircea Veroiu pentru că, în ciuda 
faptului că vine cu lucrurile foarte bine pregătite de acasă şi e foarte greu să 
aduci contribuţia ta personală în privința desfășurării generale, el este omul 
care știe să-ţi arate o fereastră acolo unde tu vezi un perete. E o plăcere să lu- 
crezi cu el: profesionalismului extraordinar i se adaugă boieria sa. El face ca 
truda asta îngrozitor. de grea să devină un prilej de bucurie“. 


OVIDIU IULIU MOLDOVAN (Pantazi) 


„Când am visat prima dată să joc în Craii de Curtea Veche m-am gândit la în- 
ceput la Cara, pe care-l puteam face acum 15 ani. M-am gândit întotdeauna cu 
teamă la ecranizarea cărţii tocmai pentru că este atât de specioasă. E o capo- 
doperă de care te apropii cu frică, şi cred că e un act de curaj din partea lui 
Mircea Veroiu ideea de a reinventa această lume fabuloasă. Propunerea lui de a 
juca Pantazi m-a surprins foarte plăcut. Colaborarea noastră la atâtea filme îmi 
dă o stare de linişte, un anumit confort profesional, pentru că eu cred foarte 
tare în el și simt că și el mă investește cu un credit profesional echivalent. 

Sper că, având aceste premise, să rezulte un personaj care să satisfacă cerin- 
tele exegetilor lui Mateiu Caragiale. Am citit multe analize ale operei lui: unele 
m-au tulburat, altele m-au îngrijorat. Am citit cu interes «Al patrulea pașalâc» 
de Vasile Lovinescu, ce propune un sens până acum ocultat al cărţii. Intere- 
sante sunt si părerile lui Marian Papahagi, Nicole Manolescu. 

Cred că în afară de haloul misterios, filmul trebuie să rămână şi într-o zonă a 
credibilităţii. Trebuie ca personajele să fie viabile, să aibă un coeficient de ome- 
nesc care să traducă ideea de mister. Pantazi e din fericire personajul cel mai 
poetic, mai plin de lirism și mai visător. E un rol care-mi dă ocazia să ies din, 
zona personajelor de eroi şi de justiţiari jucate în ultimii ani“, 


MARIUS BODOCHI (Povestitorul Cara) 


„Nici în visele mele cele mai frumoase nu m-am văzut jucând în Craii de 
Curtea veche. Este extraordinar că acest film se face. Pentru mine emoțiile sunt 
duble, aflându-mă la debutul în film. 

Domnul Mircea Veroiu lucrează exemplar cu actorii, are răbdare cu ei. Per- 
fectionismul lui mă încântă. Nu cred că ne putem permite luxul sentimentelor 
(fie şi mobilate interior) nestăpânite. Rigoarea lui îmi face plăcere. Mai am și 
norocul de a juca alături de mari actori ca Mircea Albulescu şi Ovidiu luliu Mol- 
dovan, de mai tânărul Răzvan Vasilescu. Suntem o echipă și mă gândesc cu 
tristețe la ziua când se vor termina filmările“. 


reportaj de Dana DUMA 
Foto: Victor STROE 


® Răzvan Vasilescu si Gheorghe Dinică 


, > 


& Mircea Albulescu 


aptul că titlul filmului 

în original, „Mary Shel- 

leys Frankenstein”, face 

o directa referire la 

autoarea romanului inspi- 

rator oo obligă la câteva 

rememorări. În al doilea deceniu al se- 
colului trecut, Byron, Shelley şi Mary, 
cea de-a doua soție a acestuia au pe- 
trecut împreună o vară extrem de 
ă în Elveţia. Constrânși să stea 

mai mult în casă, ei s-au distrat citind 
sau scriind povestiri cu fantome și vră- 
jitorii. Într-o zi, Mary le citește o scurtă 
nuvelă. Soţul ei o găseşte atât de capti- 
vantă încât o să o dezvolte 
mron roman. Publicat in 1818, acesta 
va asigura autoarei (atunci avea doar 
atl, de ani) celebritatea pentru posteri- 


Eroul romanului, student in stiintele 
naturii si in filozofie la Geneva, este ob- 
sedat de ideea de a recrea viata. Subti- 
tlul romanului „Un Prometeu modem“ 
dezvăluie intenţiile autoarei de a im- 
pinge — prin ficțiune — hotarele cu- 
noașterii. În trena mitului apere 
dar consonând și cu povestea doctoru- 
lui Faust (prima m... s dramei goet- 
hiene a apărut in 

Doctorul kani reuseste sa 
reinsufleteasca un trup „asamblat din 
bucăţi de membre adunate la intam- 
plare de la proaspeţi decedați. Intuitia 
implantului se regăsește, miraculos in 
imaginar. Rezultatul experimentului sau 
este o făptură macabră, respingatoare 
prin înfățișare, infricosatoare prin forta 
sa distructivă, dar si înduioșătoare prin 
solitudine și sensibilitate. Nici nu se 
putea un subiect mai potrivit pentru 
Kenneth Branagh, care de la al doilea 
film (Dead ) s-a arătat atras de 


damnat mai aproape de viziunea ro- 
mantică iniţială, imprimând insă — ca 
orice înfocat slujitor al scenei britanage 
— fabulei si eroilor săi o dimensiune 
shakespeariană. Personajul este con- 
struit cu impetuozitatea vulcanică a 
unui conducător de oști. Secvența reve- 
latorie în acest sens este cea a nașterii 
monstrului redată ca o luptă corp la 
corp între doctorul demiurg și fâptura 
monstruoasă pe care o creează Tot ca 
o luptă pe un câmp de bătălie sunt re- 
date și scenele dintre Frankenstein si 
sora sa vitregă, relația lor vag incestu- 
oasă putând fi inspirată autoarei roma- 
nului de cea pe care Byron o avusese 
cu sora sa. 

Amestec de melodramă, mister gotic, 
thriller psihologic și spectacol popular 
— noua versiune cinematografică a Dr. 


o 


m FRANKENSTEIN 


O dimensiune 
shakespeareană 


Frankenstein preocupată si de transfe- 
rul de personalitate după modelul Mr. 
Jeckyll si dr. Hyde, captează și câteva 
motive curente din spiritul vremii noas- 
tre. Filmul rm hear acceptarea diver- 
sitatii, pericolul procreării artificiale, 
riscurile manipulării genetice. Este de 
semnalat și premonitia intimă a autoa- 
rei sau poate doar o coincidenţă prin 
care savantul-monstruos şi monstrul cu 
suflet omenesc vor sfârși în apele 
Oceanului Arctic. Peste numai patru ani 
de la apariția romanului, însuşi Shelley 
murea innecat. Avea doar 30 de ani. 
Şansa lui Branagh a fost determina- 
rea lui Coppola de a finanța transpune- 
rea pe ecran a scenariului scris de un 
profesor de liceu din Los Angeles, după 
best-seller-ul de 200 de ani. 
Coppola a intentionat probabil sa faca 
un fel de urmare la al sau Bram Sto- 
ker's Dracula. Producătorul Jim Hart a 
sustinut de asemenea pe Branagh caci, 
spune el „are cate ceva din Welles, 
Coppa si Spielberg la un loc“. 

Daca filonul narativ așa legendar cum 
este, poate părea unora naiv, altora prea 
tensionat sau prea extravagant, trioul 
actoricesc va exercita asupra oricărui 
tip de spectator o atracţie irezistibilă. O 
energie fizică și psihică debordante 
motivează toate acțiunile medicului in- 
terpretat de Branagh. De Niro — con- 
stant adept al schimbărilor la fata (de la 
boxerul numit „taurul furios” la psiho- 
patul criminal din Promonotoriul groa- 
zei, trecând prin șoferul de taxi și 
gangsteri de toate calibrele) atinge 
acum o nouă performanță. Numai 
masca sa necesita zilnic cinci ore de 
machiaj. In sfârșit, Helena Bonham 
Carter compune cu o intensitate incen- 
diară portretul inocentei ultragiate si dă 


senzualitatii puritate. Jocul celor trei ' 


este apt să exprime simultan cele mai 
contradictorii stări, reușind performanţa 
de a te face să privesti cu încântare, 
monstruosul. 


Adina DARIAN 
Mary Shelley's Frankenstein e Produc- 
fie: SUA, 1993-1994 e Regia: Kenneth 
Branagh e Scenariul: Steph Lady și 
Frank Darabont dupa romena a lui Mary 
Shelley @ Roger Pratt @ Cu: 
Robert De Niro, Kenneth Branagh, He- 
lena Bonham Carter, Aidann Quinn, lan 
Holm, John Cleese 


actor şi regizor 


e-a lungul secolelor, brita- 
nicii au produs mereu în 
lumea literelor, scenei și 
filmului, tineri furioși. In- 
diferent dacă proveneau din familii no- 
biliare sau de rând, prin exemplul ope- 
rei şi al comportamentului, ei au evadat 
din tiparele timpului lor, îndemnând si 
pe alţii să o facă. Într-o foarte rezumata 
filiatie, Byron, Shelley, Wilde, Osborne, 
Lindsay Anderson constituie o ștafetă 


citoare în Belfastul natal, Ken nu părea 
să aibă un mediu propice imbratisarii 
unei cariere artistice. Totuși, mama sa, 
în prima tinerețe, avusese veleitati de 
dansatoare abandonate însă după o 
scurtă și nereușită incursiune la Lon- 
dra. Vocatia celui de-al doilea fiu al ei 
pentru actorie = va face simțită încă 
din adolescență. El descoperă cinema- 
tograful când avea opt ani, văzându-l 
pe Burt Lancaster în Prizonierul din Al- 
catraz. in același an, e fascinat de fra- 
tele său mai mare, urmărindu-l cum se 
amachia pentru un spectacol la scoala. 
Trebuie remarcat însă că tradiția spec- 
tacolului de teatru în școlile și liceele 
din Marea Britanie este mult mai puter- 
nică decât în oricare alte tari europene. 
Dat micul Ken se mulțumea pe atunci 
să fie căpitanul echipei de rugby si fot- 
bal a școlii. „Nu eram prea bun la 
sport, comentează astăzi actorul, dar 
aveam însuşirile necesare unui căpi- 
tan“. O mare putere de concentrare, un 
autoritarism. motivat, o exigenta dusă 
până la fanatism — erau într-adevăr ca- 
litati native ce urmau să- pună în va- 
loare peste ani, pe scenă si pe platouri. 
Deși nu a fost un elev strălucit, era însă 
înzestrat cu o memorie prodigioasă. 


Are 12 ani când, tot la școală, joacă 
pentru prima dată in fata unui public. 


Tot atunci scrie „o piesă” de cinci mi- 
nute și propune unei gazete locale să 
fie cronicarul cărților pentru copii. Între 
timp însă familia sa părăsise Irlanda de 
nord şi se stabiliseră cu toții in Anglia. 
Decizia irevocabilă de a se dedica sce- 
nei o ia la 16 ani, după ce într-un spec- 
tacol la liceu sustinuse patru roluri 
într-o comedie nostalgică „O! ce război 
drăguţ“ de Lean Deghton, despre preţul 
victoriei în primul război mondial. Cu 
trei ani în ings _Musicalul cunoscuse 
un mare succes si prin ecranizarea rea- 
lizata de Richard Attenborough. Studi- 
ile la Academia regala de drama ii de- 
savarsesc vocatia si la 21 de ani este 
primit in cea mai reputata companie 
teatrală britanică: „Royal Shakespeare”. 
Talentul, dar și temperamentul său ir- 
landez, îl propulsează în roluri de prim 
plan, însă îl aduc și in conflict cu direc- 
tia teatrului, de unde va pleca peste câ- 
fiva ani trântind ușa, provocând un 
imens scandal în cercurile artistice lon- 
doneze. „A fi irlandez“, mi-a spus acto- 
rul într-o întâlnire la Cannes, „în- 
seamnă a avea o pasiune clocotitoare, 
o energie neobosită“. Declaraţia sa de 
atunci mi-a amintit de o discutie mai 
veche avuta cu Lindsay Anderson pe 
când punea în scenă la Londra Hamlet. 
El îmi spusese: „Am distribuit în rolul 
lui Hamlet un actor irlandez, numai ei 
pot avea temperamentul necesar aces- 
tui personaj“. 

Conflictul de la „Royal Shakespeare 
Company“ se iscase în jurul montării 
spectacolului Henric al V-lea. Branagh 
dorea rolul titular, dar voia să-și asume 
și regia piesei shakespeariene. dar 
sa e considerată prea extravagantă. El 

nu acceptă să facă nici o concesie. Cri- 
ticii şi în general toată presa au admo- 


nestat ul său și îi prevestesc un 
eșec. Urmând linia ee Bra- 
nagh publică atunci cel mai timpuriu 


volum autobiografic: ROI Avea 


Intentionez să ecranizez Hamlet, 


Boris Karloff 
în 1931 

Christopher 
în 1957 


Gene Wilder 
în 1979 


fără să tai un singur cuvânt, 
Dacă reușesc, va fi un film de patru ore 


28 de ani. Cartea ii asigura un onorariu 
de 50 000 dolari. Este suma de care 
avea nevoie pentru a-și înființa o com- 
panie proprie, „The Renaissance Thea- 
tre“. Bineînţeles, nu renunţă nici la 
Henric al V-lea. Va face un film! 

Îi scrie lui Sir Laurence Olivier pentru 
a-i solicita un sfat. Nu credea însă că 
va fi luat în seamă. Spre stupoarea sa, 
primeşte un răspuns: „Cred că nu poţi 
greşi întrucât autorul a dat toate indica- 
tiile fundamentale“. Br. h se adre- 
sează si prinţului Charles de la care 
speră să deprindă ceva din purtarea re- 
gală. E primit. Regizor şi interpret, Bra- 

nagh realizează filmul ca pe un mare 
ve atten popular: „așa isi gândea Sha- 
kespeare piesele“, spune actorul. Festi- 
valui de la Cannes nu-l acceptă in com- 
petiția oficială din 1989, dar în primă- 
vara următoare filmul era nominalizat ia 
două premii Oscar pentru regie și inter- 
pretare. 

Între timp, actorul se căsătorise cu 
actrița britanică Emma Thompson cu 
doi ani mai mare decât el, pe care o în- 
tâinise imediat ce i | Sha- 
kespeare Company“, când a filmat 
într-un mini-serial Fortunes of War, în 
care el avea rolul principal. Astăzi, ce- 
lebrul cuplu a jucat împreună în 10 din 
cele 37 piese shakespearene. După 
acest debut strălucit în cinema, Bra- 
nagh realizează în următorii patru ani 
patru filme: Dead Again — 1991, un 
thriller fantastic inclus în competitia 
oficiala a Festivalului de la Berlin; 
ter's Friend — 1992, Sencha ae Scie 
alitate; iar in 1993, Cannes-ul nu mai 
ratează comedia sa romantică dupa 
Mult pentru nimic, cu accente 
din Scorpia imblânzită şi o include în 
competiția oficială. Cu al patrulea film, 
Mary Shelley's Frankenstein, Branagh 
abordează un al patrulea gen: horrorul. 

Nu a fost lipsit de semnificaţie fierul 


dit ca el să fie Mozart din Amadeus 
(1984); producătorii americani i-au im- 
pus însă regizorului ceh să aleagă un 
actor american. Rolul i-a revenit lui 
Tom Hulce. Întrebat care este replica 
sa favorită din opera lui Shakespeare, 
Branagh răspunde citându-l pe Hamlet: 

„Şi în căderea unei vrăbii lucrează 
providenta. Dacă se întâmplă acum, nu 
se va i mpla mai târziu; dacă nu se va 
întâmpla mai târziu, se va întâmpla 
acum; dacă nu acum, se va întâmpla 
mai târziu. Totul e să fii pregătit.“ (tra- 
ducerea Leon Levitchi și Dan Dutescu) 
Şi tot el comentează: „Trebuie să fii 
gata să faci fata la “tot ceea ce se în- 
tâmplă. Nu se poate trăi într-un viitor 
care nu există. Trebuie să trăieşti pre- 
zentul acolo unde te afli“. Versetul 
hamletian, i-a sugerat lui Branagh în- 
săși profesiunea sa de credință. Intr-a- 
devar el pare să-și fi trait în fiecare 
clipă prezentul, cu o intensitate de per- 
petuu angy man. Asa pare sa-si fi con- 
struit profesia şi gloria, care l-au deter- 
minat pe nonagenarul sir John Gielgud 
să spună: „Mă inclin in fata talentului 
sau cu o“ plăcere entuziastă: 

Şi noi. 


> 
=] 


La început 
a fost romanul 


ovestea începe trist: în 
1972 Michelle, fiica unei 
profesoare de la Universi- 
tatea din San Francisco — 
Anne Rice —, moare la 
numai cinci ani de leuce- 
mie. Mama sa face o depresiune ner- 
voasă şi începe să bea. Trei ani mai târ- 
ziu, pentru a ieși din criză, scrie un ro- 
man pe care îl termină în cinci săptă- 
mâni. interviu cu un vampir apare în 
1976 şi devine un best-seller: peste un 
milion de exemplare. Drepturile pentru 
ecranizare sunt achiziționate de stu- 
diourile Paramount cu 150 000 dolari. 
incepe apoi căutarea actorilor. Anne 
Rice s-a gândit la Rutger Hauer în rolul 
lui Lestat încă de pe când scria cartea, 
dar proiectul nu se finalizează. Doi ani 
mai târziu, după marele succes din Sa- 
turday Night Fever, rolul îi este “oferit 
lui John Travolta, care îl refuză. În 1981 
producătorii se gândesc la Richard 
Gere, care cu un an înainte cucerise 
publicul cu American Gigolo. Dar pana 
in momentul în care producția este 
pusă la punct, cota de popularitate a 
actorului scade și proiectul este aban- 
donat. La sfârșitul anilor '80 conducato- 
rii studioului renunţă la drepturile de 
ecranizare, cumpărate imediat de pro- 
ducătoarea Julia Phillips, de la Lorimar, 
pentru a realiza un music-hall pe 
Broadway. 

În 1986 apare The Vampire Lestat, al 
doilea volum din The Vampires Chroni- 
cle, un succes instantaneu, drepturile 
fiind achiziţionate tot de Lorimar. Ro- 
manciera propune atunci ideea unui se- 
rial de televiziune, în care Lestat să fie 
o femeie, interpretată eventual de Cher, 
Anjelica Huston sau Mery! Streep. 
Cher, mare admiratoare a romancierei, 
nu gaseste ideea prea buna, si refuza. 

Compania Lorimar are dificultati fi- 
nanciare, este cumparata de Warner 
Bros., iar David Geffen achizitioneaza 
drepturile asupra cartii, incercand sa 
realizeze filmul cu regizorul Adrian 
tyn şi cu Mel Gibson. Acesta însă nu 

e prea încântat de rol. Se mai încearcă 
distribuirea lui Sting (care compusese 
un cântec dedicat scriitoarei, Moon 
over Bourbon Street) intr-o montare pe 
Broadway; a lui Richard Chamberlain 
într-un seria! TV. După ce Geffen îl 
alege pe regizorul Nei! Jordan, în urma 
sucesului cu The Game, se ve- 
hiculează numele actorilor Daniel 
Day-Lewis şi Jeremy Irons. Tom Cruise 
se arată amator, regizorul îl angajează. 
Anne Rice face o criză de nervi. (v. și 
nr. 2/94). Dar totul e bine când se ter- 
mină cu bine. Romancierei îi place ver- 
siunea finală, este trecută pe generic ca 
scenaristă (conform legilor americane, 
care stipulează că nu poate fi creditat 
ca scenarist cel care nu a scris cel pu- 
tin 50% din poveste, Neil Jordan nu 
poate emite nici o pretenţie, deşi a res- 
cris totul) si filmut își începe catea 
triumfală. 


INTERVIU CU 


e ce această senzaţie de 

discontinuitate, de ce 

această structură filmica 

în care scenele par a nu 

se inlantui prea bine între 

ele, tablouri din epoci și 
spaţii diferite? O primă întrebare care 
poate veni în mintea spectatorilor. Apoi 
ne dăm seama că răspunsul stă chiar în 
titlul filmului — avem de-a face cu un 
interviu. Cu toţii am văzut, am ascultat, 
am citit interviuri şi ştim că de multe ori 
se sare de la una la alta, că structura 
acestei specii jurnalistice depinde de 
dispoziţia interlocutorului — care vrea 
să sublinieze unele aspecte și trece sub 
tăcere amănunte pe care le-a uitat, nu 
doreşte să le dezvăluie sau le consideră 
irelevante — şi de abilitatea ziaristului. 
În cazul de fata este vorba de amintirile 
unui vampir care traversează trei secole 
şi două continente. 

Ce sa povestesti mai intai dintr-o ex- 
perienta atât de bogată? Ca să nu mai 
vorbim ca memoria ii poate juca feste 
si lui, oricât de nemuritor ar fi. (Sau, 
mai degrabă, cat de ne-mort ar fi, pen- 
tru că filmul ne demonstrează că şi 
vampirii pot muri. De altfel, pentru a se 
naşte ca vampiri, ei trebuie să moară 
mai întâi ca oameni. Şi în ierarhia lor 
există unii vampiri mai „nemuritori“ de- 
cât alții, după cum putem vedea pe 
ecran). Fără a mai vorbi de faptul că de 
data aceasta ziaristul nu prea are expe- 
rienta si pare dezorientat — dar cine 
n-ar fi când interlocutorul este o crea- 
tură în a cărei existență nu a crezut ni- 
ciodată cu adevărat? 

Odată această dificultate a acomodă- 
rii cu maniera de tratare a subiectului 
depășită, filmul — ca și excelentul ro- 
man al scriitoarei Anne Rice, pe care 
este bazat — ne oferă mai mult surprize 
plăcute. În primul rând imaginea vam- 
pirilor este departe de stereotipurile fil- 
melor de gen. Nu numai că ei nu se 
tem de usturoi, cruci sau țăruşi bătuţi 
în inimă, ci sunt diferiţi în chiar esența 
lor de ceea ce am văzut până acum. Și 
aceasta începând chiar cu aducerea lor 
pe lume. Cum „se naşte“ un vampir? 
Din dragoste, în primul rând. Dragostea 
unui reprezentant al speciei pentru un 
muritor pe care îl va transforma în ,,co- 
pilul“ său. Nu e nevoie de doi „părinți“, 
unul e de ajuns, fiind tată şi mamă în 
acelaşi timp. Sau, în cazul Claudiei — 
mica vampiră interpretată de Kirsten 
Dunst — vor exista doi taţi: Lestat 
(Tom Cruise) şi Louis (Brad Pitt), care 
împreună o transformă pe fetița orfana 
într-o creatură asemeni lor. Acești copii 
nu sunt hraniti cu lapte, ci cu sânge 
Un sânge care nu aparţine vampirilor, 
ci victimelor lor. Copiii furati, hrana fu- 
rată de la muritori, fiii devin doar unii 
de împrumut, iar taţii sunt doici si pro- 
fesori in acelasi timp. 

intr-o astfel de familie legăturile de 
dragoste sunt şi ele dintre cele mai ciu- 
date. Lestat îl iubește pe „fiul“ său Lo- 


UN VAMPIR 


uis, care o iubeşte pe Claudia, sora 
(odată ce a fost adusă pe lume cu con- 
tributia aceluiaşi ,tata“) şi fiica sa, în 
acelaşi timp. Tabu-ul incestului este şi 
nu' este încălcat. Pentru că dorinţa pen- 
tru alții asemeni lor nu înseamnă şi do- 
rința de a le poseda trupul. Este o do- 
rinta în stare pură, lipsită de compo- 
nenta sexuală specifică rasei umane. 
Vampirii nu au sex, erotismul lor este 
mai rafinat. Este mai degrabă nevoia de 
a împărtăși o experienţă, de a împărţi 
totul cu cineva asemenea lor. Este insă 
şi o teamă de singurătate. Pentru că 
vampirii se simt singuri, excluşi dintr-o 
societate căreia nu-i mai aparţin şi-și 
vor căuta semenii străbătând spaţii ge- 
ografice și temporale. O reflectare a 
epocii noastre, in care tot mai multi 
afirmă solidaritatea ca suprem formă 
de a înfrunta realitatea şi ca“ singură 
speranţă a omenirii. În fapt solidaritatea 
e o fugă de singurătate, suportată cu 
greu. Wim Wenders spunea intr-un-in- 
terviu că „va veni vremea când oamenii 
vor accepta singurătatea ca pe o bine- 
facere“. Vremea aceea nu a sosit încă. 
Nici pentru oameni, nici pentru vampiri. 
izolarea vampirilor este o metaforă 
pentru izolarea celor care nu se inca- 
drează în normele comune. Pentru că 
diferența nu e un prilej de bucurie. Fil- 
mul devine astfel un apel subtil la tole- 
ranta. Dar până unde poate merge 
această toleranţă? Chiar vampirii au le- 
gile lor şi vor pedepsi paricidul, într-o 
secvenţă greu de uitat (si poate că aici 
ar fi momentul să subliniem extraordi- 
nara imagine a filmului, semnată de 
Phillipe Rousselot, unul dintre cei mai 
înzestrați directori de imagine din cine- 
matografia contemporană, după cum 
ati putut constata și din Diva, 
pe aici trecea un râu, 
Regina Margot). Claudia si tovarasa ei 
— mamă, fiică si soră în același timp 
(pentru că, repet, legăturile clasice de 
rudenie isi pierd orice sens în lumea 
vampirilor) — sunt închise într-un fel 
de turn unde vor fi arse de soarele zilei. 
Din vechea recuzită a filmelor de 
vampiri a rămas teama de lumina zilei. 
Nu şi teama de lumina ecranului, căre 
fascinează aceste creaturi ale nopții. 
Anii trec pe ecran în numai câteva mi- 
nute în momentul în care Louis desco- 


19) 
Rolland MAN 


sau 


(Continuare în pag. 


interview with the Vampire e ie: Gef- 
fen Pictures, SUA, 1994 e Regia: Neil Jordan 
è Scenariul: Anne Rice, după romanul sau e 
Imaginea: Phillipe Rousselot e Cu: Tom Cru- 
ise, Brad Pitt, Antonio Banderas, Christian 
Satr laran Dust e Distribuit de Guild 
Film 


pai 


S 


nterviu cu un vampir este un generos omagiu 

adus unuia dintre cele mai puternice simbo- 

luri ale cinematografului. Dar de ce este 

vampirul atât de important in mitologia cine- 

matografica si nu şi in cea a altor arte pre- 

cum teatrul, literatura sau pictura? Poate ca 
răspunsul se află in cultul cinematografic al „sta- 
rului“. Si celelalte arte au generat vedete, dar nici 
una dintre ele nu depinde de ele atât de mult. 
Vampirul este ultimul star. Şi, în secret, fiecare 
star are ceva dintr-un vampir. 

Ambii sunt „nemuritori“ — fără moarte pentru că nu mai 
sunt vii. Ca si vampirul, starul a devenit o ființă moartă. O 
fotografie care nu mai poate imbătrâni sau muri. Un vampir 
„mort“ isi hipnotizează victima si se hrăneşte cu sângele ei. 


Starurile nopţii 


Un star „mort“ isi hipnotizează publicul si se hrăneşte cu vi- 
sele si dorinţele sale ascunse. Pentru a-şi atinge scopul, am- 
bii recurg la același joc neindurdtor. Seducere, dar nu si 
sex. Fantasmele erotice nu sunt puternice pentru că sunt 
erotice, ci pentru că sunt fantasme. 

Primul vampir modern a fost inspirat de figura unuia din- 
tre primele „staruri“, moderne — Lordul Byron, un poet cu 
totul ieşit din comun. La ședințele sale de lectură in public 
femeile tipau, lesinau, trebuiau scoase din încăpere — un fel 
de concerte rock in Europa secolului XIX! In 1816, medicul 
şi „tovarășul sau de călătorie“, Dr. John Polidori, a scris 
The Vampire, cu un personaj inspirat de personalitatea lui 
Byron. O altă vedetă a sec. XIX, Sardi Bernharett, dormea 
într-un sicriu pentru „a nu uita, că e muritoare“. Odată cu 
succesul filmului Interviu... cercul s-a închis. Hollywoodul 
are în vedere o a doua serie, in care Lestat — vampirul in- 
terpretat de Tom Curise — revine din mormânt pentru a 
deveni... un star rocă. 

Romanul lui Bram Stoker, Dracula, a apărut la timp 
pentru a fi folosit de cinematograf. Două dintre primele ver- 
siuni cinematografice, Nosteratu al lui Murnau, şi Dracula, 
al lui Tod Browning, au făcut vedete doi actori — Max 
Schreck si Bela Lugosi — care nu au mai avut succes in 
nici un alt rol. În ochii spectatorilor „vampirul“ şi „Starul“ 
erau prea strâns legați. Nici unul din cei doi nu putea fi una 
fără a fi si cealaltă. Ambii „au murit“ ca actori, dar au ră- 
mas nemuritori. Tim Burton și-a botezat unul dintre perso- 
najele negative din Batman revine cu numele lui Schreck. 
Tar în noul său film, Ed Wood, Martin Landau apare în ro- 
lul unui Lugosi somer si morfinoman din anii '50, care nu e 
in stare să supraviețuiască ca star fără Dracula. 

Dar ce se intâmplă in situația inversă, când o vedetă 
incearcă să devină vampir” Delphine Seyrig a spus că cel 
mai bun rol al carierei sale a fost cel al vampirei lesbiene 
din Le rouge aux lèvres. Klaus Kinski a reuşi! sd iasă cu 
bine din remake-ul lui Nosferatu in parte jucându-se pe 
sine, in parte copiindu-l pe Schreck. Era inevitabil ca Andy 
Warhol, obsedat de celebritate si de modul in care se con- 
struieste o vedetă să mu se oprească si asupra lui Dracula. 
Filmul său incepe cu o scenă in care actorul german Udo 
Kier se machiază ca vampir. Starul se transformă în vam- 
pir, vampirul în star, sau cele două nu sunt decât fațete ale 
aceluiași proces? 

In producțiile hollywoodiene, nici Frank Langella, nici 
Gary Oldman mu au fost convingători ca Dracula. Privindu-i, 
nu vedem nici um vampir, nici o vedetă — doar un actor 
care se străduie să facă un rol. Poate că The Hunger este o 
capodoperă, dar in același timp si o capcană. Regizorul 
Tony Scott a avut grijă să distribuie vedete in rolurile vam- 
pirilor, dar mu vedete ale filmului hollywoodian. Catherine 
Deneuve este regina filmului francez; David Bowie e regele 
rockului androgin. Indatd ce americanca Susan Sarandon 
devine vampir, filmul se si termină. 

Interviu... este prima ocazie in care unul dintre principa- 
lii actori de la Hollywood — Tom Cruise — a găsit veriga 
care leagă vampirul de star. Rolul său îi redefineşte pe 
amândoi. Ne putem oare imagina a doua serie, in care sta- 
rul-care-e-vampir se wa transforma in starul-care-e-vam- 
pir-care-e-un-star? (Ba mai mult, este Tom Cruise in stare 
să cânte?) Fantesmele noastre cele mai ascunse, cele mai 
greu de mârtarisit — în care starul si vampirul au o origine 
comună —, ma vor mai fi niciodată ceea ce au fost cândva. 


David MELVILLE 


S tri j l 
„N-ai gustat niciodată din sângele tău, când din întâmplare 
E atât de bun, nu-i asa, el 


aaa 


we O atmosferă terifianta~ ~ 
în Dracula 
lui Tod Browning 


Dracula 
iese din sicriu 


u la multă vreme după inventa- 
rea cinematografului, vampirii 
N şi-au făcut apariția pe ecrane. 
Unul din primele exemple este 
Vampyren, realizat în 1913 de re- 
gizorul suedez Mauritz Stiller, cel 
care peste un deceniu avea să devină 
celebru ca omul care a descoperit-o pe 
Greta Garbo. Un adevărat scandal a 
fost provocat de serialul in zece parti 
Vampires (1915—1916), al lui Louis Fe- 
uillade, în care personajele sunt mem- 
brii unei bande de criminali — condusă 
de Irma Vep, o frumusețe malefică, in- 
terpretată de Musidora, una din primele 
vampe ale ecranului. Membrii acestei 
bande „se hraneau“ cu indivizi din so- 
cietatea decadentă a Parisului. Serialul 
a fost interzis pentru că scădea moralul 
publicului în timpul războiului, iar Fe- 
uillade a trebuit să îl creeze pe Judex, 
erou misterios care acționa de data 
aceasta de partea legii. Dar „vampirii“ 
au revenit după război în serialul în do- 
uasprezece parti Tih Minh (1918). 
Dracula a iesit din mormant mai intai 
in Nosferatu — O simfonie a groazei 
(1922) al lui F.W. Murnau. Intriga era 
inspirată din. romanul lui Bram Stoker, 
aparut in 1897. Vaduva scriitorului refu- 
zase însă să vândă drepturile de ecrani- 
zare și Murnau a fost obligat să-și as- 
cundă sursa, creând însă o groază si 
mai puternică decât visase vreodată au- 
torul cărţii. Contele vampir jucat de 
Max Schreck nu este simpatic sau se- 
ducător. El e literalmente un cadavru 
viu, fantoma unei Germanii ruinate și 
înfometate după primul război mondial. 
Umbra sa îl desparte pe Jonathan Har- 
ker de soția sa, Mina, precum marea 
conflagrație despartise atât de multe 


cupluri. Corabia sa fantomă ancorează 
în portul Withby din Anglia (dar atât de 
german pe ecran) și din ea debarcă o 
sumedenie de șobolani care transmit vi- 
rusul morții. Orașul devine un peisaj 
pustiit de moarte și ruină, reflectând 
Berlinul anilor '20. După 70 de ani, 
Nosferatu rămâne la fel de inspaiman- 
tător. 


Hollywoodul a descoperit vampirii 
odată cu London After Midnight, filmul 
lui Tod Browning din 1927. „Omul cu o 
mie de fete", Lon Chaney, interpretează 
atât rolul vampirului, cât şi pe cel al de- 
tectivului care îl urmăreşte. Apoi a sosit 
epoca sonorului şi, în sfârșit, Browning 
a obţinut permisiunea de a ecraniza ro- 
manul lui Stoker, Dracula, în 1931. 
Exista însă o problemă: Chaney murise 
în 1930. Regizorul a trebuit să îl aleagă 
pe un actor ungur necunoscut care ju- 
case rolul celebrului vampir, cu un oa- 
recare succes, în adaptarea de -pe 
Broadway din 1927. Numele lui: Bela 
Lugosi. 

Browning şi Lugosi au realizat un 
Dracula care păstra și ce era bun și ce 
era rău din versiunea scenică. Modul în 
care Lugosi îl interpretează pe Conte 
este sinistru și sexy în același timp, dar 
este și prea teatral. Actorul nu intele- 
a care sunt cerințele aparatului de 

imat. Din punct de vedere al regiei, 
Browning a realizat o secvenţă de înce- 
put de-a dreptul remarcabilă: Renfield 
(interpretat de Dwight Frye) soseşte la 
castelul lui Dracula din Transilvania 
traversând o ceață apăsătoare, strecu- 
rându-se printre gigantice pânze de 
păianjen și „mirese“ ale vampirului care 
rătăcesc precum niște manechine fan- 
tomatice. Apoi acţiunea este strămutată 
în Anglia, iar filmul decade la stadiul de 
piesă de teatru prost filmată. 

Interesant este faptul că versiunea în 
limba spaniolă, realizată în acelaşi an, 
în aceleași decoruri și cu un scenariu 
identic de regizorul George Melford 
este cu mult superioara versiunii en- 
gleze. Actorii si echipa tehnică erau 
mexicani, nu văzuseră adaptarea tea- 


în timp şi spaţiu 


te-ai tăiat la deget? 
n-are nici un gust“. 


trală a romanului și au reuşit sa reali- 
zeze un film cu certe calităţi cinemato- 
rafice. A fost primul dintre sutele de 
ilme tu vampiri cu buget redus reali- 
zate în America Latină. Cele mai multe 
se multumeau numai să copieze mode- 
tele hollywoodiene, dar câteva au încer- 
cat să reinventeze mitul vampirului uti- 
lizând atele tradiţii păgâne şi cato- 
lice ale Sudului. El Baron del Terror 
(Mexic, 1961) este un vrăjitor executat 
de inchizitie în secolul XVII. El reinvie 
nu pentru a bea sângele victimelor, ci 
pentru a le mânca creierii folosindu-se 
de limba sa lungă si despicată. Este o 
imgine care provine din ritualurile cani- 
balice ale religiei aztece. In 1992, Cro- 
nos al lui Guillermo del Toro a fost un 
succes internaţional, regizorul mexican 
fiind apoi asaltat de ofertele studiouri- 
lor americane. 


Pe alte meridiane atât de teatralul 
Dracula al echipei Browning/ Lugosi a 
părut destul de îngrozitor. Lugosi a ră- 
mas iptepenit in astfel de roluri pe care 
le-a repetat de-a lungul întregii sale ca- 
riere — savant nebun in Murders in the 
Rue Morgue (1932), vraci în White 
Zombie (1932). Personajele aveau 
nume diferite, dar toate erau inspirate 
de modelul Dracula. Cat de limitată era 
paleta actoricescă a lui Lugosi a deve- 
nit evident când Browning s-a hotărât 
să realizeze un remake după London 
After Midnight cu titlul Mark of the 
Vampire (1935; vezi și Nr. 11/91).-Lu- 
gosi s-a descurcat în rolul vampirului, 
dar era clar că nu îl poate juca si pe cel 
al detectivului, astfel încât dublul rol in- 
terpretat cu strălucire de Lon Chaney a 
trebuit să fie împărţit în două, cea de-a 
două jumătate revenindu-i lui Lionel 
Ba ore. 

Primul film „de artă“ cu vampiri a fost 
Vampyr Sal, al regizorului danez Carl 
Dreyer. În locul sângelui și efectelor 
şocante găsim aici o lumină cetoasa și 
© groază mai degrabă psihologică. Ce- 
lebră a rămas secvența înmormântării 
văzută din unghiul subiectiv al cadavru- 
lui 


La Hollywood rolul din The Vampire 
Bat (1933) i-a oferit lui Fay Wray — 
proaspăt scăpată din braţele lui King 
Kong — un motiv nou pentru a urla. 
Mult mai bizar este Dracula's 
(1936). Publicul vremii a fost șocat vă- 
zând o femeie vampir (Gloria Holden), 
care seduce o tânără transformând-o în 
sclava ei. Accentele lesbiene erau mult 


prea clare, astfel încât nu s-a mai auzit 
nici de Holden, nici de regizorul Lam- 
bert Hillyer. Dar în anii '90 aproape 
toate detaliile interpretării lui Holden 
(voce, gesturi, garderobă, machiaj) au 
fost împrumutate de Anjelica Huston 
pentru rolul Morticia din filmele de 
mare succes Familia Addams și Trăz- 
nălle familiei Addams. 


iubește si mușcă 


PARILLAUD 


ANNE 


Sânge gros, 
filme subtirele 


A 
I n cea mai mare parte, în anii '40 
şi '50, filmele cu vampiri s-au în- 
tois în cavourile lor. Maestrul hollywoo- 
dian al horror-ului din deceniul V, Val 
Lewton, a preferat forme mai putin di- 
recte, mai psihologice de teroare (Cat 
People, The Seventh Victim). Eroii fil- 
melor negre erau atat de insetati de 
sange incat vampirii ar fi parut o dis- 
tractie gratuita. Multi regreta insa ca 
Jean Cocteau nu a realizat niciodată un 
film cu vampiri. In Orfeu (1949), Maria 
Casarés în rolul Morţii pare un personaj 
aflat la răscrucea dintre Dracula's 
Daughter şi femeile vampir ale anilor 
'60, elegante şi senzuale. 

În lipsă de altceva mai bun, vampirii 
au rămas personaje de filme de serie B. 
Son of Dracula (1943), realizat de regi- 
zorul german Robert Siodmak, emigrat 
în America, este un film care are stil. 
Eroul său, Contele Alucard, a fost inter- 
pretat de Lon Chaney Jr. — chiar fiul 
primului vampir hollywoodian. John 
Carradine (tatăl actorilor David, Keith și 
Robert) şi-a făcut un renume jucând 
rolul contelui în House of Frankenstein 
(1945) şi House of Dracula (1946). Pro- 
babil că rolul i-a plăcut mult, odată ce 
încă îl mai juca 20 de ani mai târziu în 
producţii submediocre precum Billy the 
Kid Meets Dracula (1966). 

În ceea ce priveşte tristul declin al lui 


stein (1948)?! S-au întâlnit ei şi cu Dra- 
cula, dar numele lui Lugosi nici măcar 
nu a fost menţionat. Poate că el a vrut 
așa. În anii '50, Lugosi a lucrat cu omul 
cunoscut ca cel mai prost regizor din 
întreaga istorie a cinematografului — 
Edward D. Wood. Lugosi interpreta tot 
roluri de vampir. Ce conta ca ele nu 
aveau nimic în comun cu restul filmu- 
lui?! Glen or Glenda? (1953) este po- 
vestea unui travestit pierdut in New 
Yorkul epocii. 


Spectatorii se cutremură... de râs: 
Balul vampirilor (Roman Polanski si Sharon Tate) 


® Apele linistite sunt adanci 
(David Bowie si Catherine Deneuve 
in The Hunger) 


3 În Nosferatu (r: Werner Herzog) 
victima e si calau 


(Isabelle Adjani si Klaus Kinski) 


Wood a crezut ca cea mai buna solutie ar fi 
ca intreaga poveste sa fie spusa de Lugosi 
dintr-un castel transilvănean. In Plan 9 From 
Outer Space (1959) extratereștrii vin pe Pa- 
mânt pentru a-l cuceri, dar nu ies din farfuriile 
lor zburătoare. In locul lor, vampirii încep să 
misune conduşi de Lugosi și de prezentatoa- 
rea TV, Vampira. Oare de ce aproape jumătate 
din film o glugă acoperă fata lui Lugosi? Ac- 
torul murise din cauza unei supradoze de dro- 
guri în timpul filmării; cel care l-a înlocuit pe 
platou a fost dintistul său. 

La sfârșitul anilor '50 era evident că filmele 
cu vampiri au nevoie de „sânge tânăr“. El a 
fost furnizat de un mic studio britanic — Ham- 
mer Films. Mult sânge, în Technicolor roșu 
strălucitor. Unii critici consideră că Horror of 
Dracula (1958) a dat un suflu nou nu numai 
filmelor cu vampiri, ci întregului cinematograf 
britanic postbelic, care era dominat de 
așa-numitul realism al chiuvetei de bucătărie 
şi de filme de război în alb și negru. Cu explo- 
zia de culori, violenţă și erotism, regizorul Te- 
rence Fisher a readus pe ecrane o pasiune 
cum nu mai fusese văzută din anii '40, în fan- 
teziile Technicolor ale lui Michael Powell 
(Black Narcissus, The Red Shoes). Filmul a 
creat două noi vedete — Christopher Lee 
(Contele Dracula) si Peter Cushing (doctor 
Van Helsing). Fisher a continuat cu Brides of 
Dracula (1960) și Dracula — Prince ot Dar- 
kness (1965). (Vezi și nr. 9/92). > 

Pe măsură ce producția Casei Hammer 
înainta, sângele devenea tot mai roșu si fil- 
mele tot mai proaste. Cu toate măruntaiele ex- 
hibate și piepturile tremurătoare, acești vam- 
piri nu erau nici înspăimântători nici atrăgători 
— doar proşti. Criticul David Thomson no- 
tează că „filmele de groază produse la Ham- 
mer par opera unui om cumsecade care la 
sfârșit de săptămână tunde iarba din fata ca- 
sei“. Christopher Lee în rolul lui Dracula nu 
era nici un monstru, nici un anti-erou roman- 
tic. Era doar un aristocrat englez decadent și 
excentric. In anii '60 mari scandaluri de mora- 
vuri combinate cu spionaj precum cel cunos- 
cut sub numele Profumo Affair (în care au 
fost implicaţi ministrul apărării și persoane din 
anturajul casei regale), au transformat aristo- 
crația decadentă într-o țintă a ironiilor. In 
această situație ce speranțe mai putea să aibă 
Dracula? Balul vampirilor (1967), parodia 
semnată de Roman Polanski, era destul de 
amuzant, dar nici pe departe la fel de comic 
precum producția târzie — presupusă serioasă 
— a studioului Hammer, din care putem cita 
Dracula Has Risen From the Grave (1968) şi 
Taste the Blood of Dracula (1969). In anii '70 
era greu să vezi ce rost mai aveau asemenea 
filme, ținând cont si de faptul că cenzura de- 
venise mai puţin drastică. Sânge şi sex pe 
ecran lat și în culori puteau fi văzute atunci în 
filme cu bugete mari realizate de regizori 
prestigioși ca Stanley Kubrick (Portocala me- 
canică), Ken Russell (The Devils) și Nicolas 
Roeg (Dont Look Now). 


Diavolul e femeie 


entru a putea supraviețui pe ecrane 
vampirii trebuiau să facă ceva mai mult 
decât să inspăimânte publicul. Trebuiau să 
exploreze aspecte ale psihologiei şi sexualită- 


tii cândva considerate tabu. Astfel s-ar putea 
explica moda femeilor vampir apărută brusc în 
anii '60. In 1936, foarte puţini intelesesera 
Dracula's Daughter. 25 de ani mai târziu nu 
mai era nici şocant, nici deplasat să vezi o fe- 
meie dorind să bea sângele unui bărbat, ori 
chiar al unei alte femei. Primul film de vampiri 
„feminist“ a fost La maschera del Demonio, 
(1960) al legendarului regizor italian Mario 
Bava. Personajul interpretat de Barbara Steele 


revenea din lumea morţilor pentru a teroriza o: 


familie ai cărei strămoși o executaseră ca vră- 
jitoare. In același an, Roger Vadim — maestrul 
francez al sugestiei erotice — a realizat Et 
mourir de plaisir, adaptare a povestirii cu 
vampire lesbiene Camilla, de Sheridan Le 
Fanu. Annette Stroyberg (soția regizorului în 
perioada dintre căsniciile acestuia cu Brigitte 
Bardot și Jane Fonda) juca rolul unei vampire 
care isi arăta clar preferințele sexuale în scena 
de seducere a unei tinere (Elsa Martinelli). 

Roger Corman a ilustrat si el aceasta ten- 
dinta în episodui Morella din Tales of Terror 
(1961). Cei de la Hammer au preluat imediat 
ideea, realizând o serie de filme cu Ingrid Pitt, 
cel mai bun rămânând The Vampire Lovers 
(1970, r: Roy Ward Baker). Cei mai reuşit film 
al genului a fost Le rouge aux lévres (1970), al 
hi pk ray e Harry Kumel. Fermecatoa- 
rea Delphine Seyrig interpreta rolul contesei 
Elisabeth Bathory, care-și seduce vietimele in- 
fășurând in jurul gâtului lor un boa din pene 
roşii. Ea întâlnește o pereche aflată în luna de 
miere, îl ucide pe bărbat şi o transformă pe fe- 
meie în vampir înainte de a fi legată de un co- 


-pac si arsă de vie. 


Această feminizare/sexualizare a mitului 
vampirilor a avut două consecinţe. Pe de o 
parte, vampirismul a devenit îndeajuns de „se- 
rios“ psihologic pentru a apărea în filmele 
unor regizori prestigioși precum Ingmar Berg- 
man. În Persona (1966) transferul de identitate 
dintre o actriță care refuză să vorbească (Liv 
Ullmann) și infirmiera ei (Bibi Andersson) cul- 
minează cu o scenă, nu lipsită de o anumită 
tensiune erotică, în care sângele unei răni 
este înghițit. În Ora lupului (1967) vedeniile 
pictorului interpretat de Max von Sydow încep 
cu o luptă pe plajă cu un atrăgător vampir 
adolescent. Fantasmele sale continuă cu un 
castel în care se află vampiri şi strigoi aristo- 
crati și cu întâlnirea cu o iubită din altă lume 
(Ingrid Thulin). Spre sfârșitul filmului, Berg- 
man se apropie -periculos de mult de un hor- 
ror ă la Hammer“. > 

Pe de altă parte, legătura dintre femei, sex 
si vampiri a dus la un gen nou — filmul erotic 
cu vampiri. In 1967, regizorul spaniol Jess 
Franco a realizat Succubus in care Janine 
Reynaud apare ca vampira bisexuala care tor- 
tureaza si ucide in public victimele sale, ca o 
parte dintr-un spectacol teatral sado-maso- 
chist. Fritz Lang a spus despre acest film că 
este „un exemplu de pură frumuseţe cinema- 
tografică“ și „singurul film erotic la care am 
stat până la sfârșit“. Franco a dobândit un re- 
nume care i-a permis să realizeze Count Dra- 
cula (1971) cu Christopher Lee și Klaus Kinski 
în rolul victimei și în același timp discipol. Dar 
când Franco a dat la iveală The Bare Breasted 
Countess (1973), era clar care îi sunt de fapt 
intenţiile: Lina Romay interpretează o vampiră 
care-și omoară amantii prin sex oral. 

În Franța, Jean Rollin a realizat o serie de 
filme in care „vampirele“ sunt de fapt mane- 
chine blonde dezbrăcate care din când în 


cand se mai musca intre ele, Le viol du vampi- 
re (1968), Le frisson des vampires (1970), La 
vampire nue (1971)... filmele sunt intersanja- 
bile ca si titlurile. Regizori mult mai de seama 
au descoperit curând desfătările erotice ale 
vampirilor. În Povestiri imorale (1974), Wale- 
rian Borowczyck a distribuit-o pe Paloma Pi- 
casso în rolul contesei Bathory, care se scaldă 
în sângele fecioarelor pe care le-a ucis. In 
Andy Warhol's Dracula (1974) — co-regizat de 
Paul Morrissey — vampirul interpretat de Udo 
Kier părăseşte Transilvania pentru că în 
această regiune nu au mai rămas fecioare 
care i-ar putea fi victime. Însetat de sânge de 
fecioară, el ajunge la o familie catolică extrem 
de credincioasă, în Italia. Spre nenorocul său 
însă, un tânăr (Joe Dallesandro) le dezvirgi- 
nează pe rând pe fete înainte ca vampirul să 
se poată hrâni cu sângele lor. 

Valul de filme erotice cu vampiri a făcut ca 
astfel de roluri să devină o alegere normală 
pentru orice actriță porno care era dornică... 
să-și lărgească paleta interpretativă. Regina 
pornografiei canadiene, Marilyn Chambers, a 
apărut-ca o nimfomana căreia îi crește sub 
brat un vierme ce se hrănește cu sânge în Ra- 
bid (1977) al lui David Cronenberg. lar în Fas- 
cination (1979), poate cel mai bun film al lui 
Jean Rollin, vedeta porno Brigitte Lahaie in- 
terpretează rolul:unei fete care se apără cu o 
coasă de atacul unui grup de aristocrate înse- 
tate de sânge. 


Satana compătimit 


oate că aceste filme nu erau pe gustul 
P tuturor, dar oricum erau mai intere- 
sante decât produsele „normale“ în ma- 
terie din anii '70. Parodii anemice precum Old 
Dracula (1974) sau Love At First Bite (1979) îi 
aveau în distribuţie pe actori neinfricati ca Da- 
vid Niven sau George Hamilton, sperând să 
smulgă un hohot de râs destul de ieftin de la 
spectatori. Blacula (1972) — un Dracula de 
culoare — n-a fost decât o idee perversă des- 
pre egalitatea raselor. Nici o superproductie 
hollywoodiană ca Dracula (1979) nu era mai 
răsărită, cu toate că prezenta un conte roman- 
tic (Frank Langella), o victimă sexy (Kate Nel- 
ligan) și un emfatic Dr. Van Helsing (Laurence 
Olivier). Regizorul filmului, John Badham, 
care realizase Saturday Night Fever, era în 
elementul său mai degrabă pe tărâmul muzicii 
disco decât pe cel al povestirilor gotice. Wer- 
ner Herzog semnează în 1978 o nouă versiune 
la Nosferatu, cu Klaus Kinski în rolul princi- 
pal. Este un film grandios si care împrumuta 
mult din recuzita operei lirice, iar Isabelle Ad- 
jani este foarte atrăgătoare în rolul „victimei“ 
care îl conduce pe vampir spre pierzanie. Nu- 
mai că filmul îi datorează prea mult capodo- 
perei lui Murnau pentru a mai putea fi înspăi- 
mântător pe cont propriu. Nightwing (Arthur 
Hiller, 1979), în care o hoardă de lilieci-vam- 
piri terorizează California, a fost un dezastru 
absolut. Mai amuzant apare The Butterfly 
Murders (1979), al lui Tsui Hark, .regizor din 
Hong Kong, film care amestecă horror-ul cu 
elemente de kung fu, și în care un castel este 
bântuit de-fluturi-vampiri. 
Anii '80 nu au fost prea generoși cu vampi- 
rii, cu o singură excepție: The Hunger (Tony 


Scott, 1983), deja un clasic al genului, cu o 
imagine elaborată, uneori în stilul clipurilor 
publicitare pentru produse de lux, un erotism 
rafinat și trei vedete fermecătoare (Catherine 
Deneuve, David Bowie și Susan Sarandon). 
Este și un film tragic; aici dragostea înseamnă 
distrugere atât pentru îndrăgostitul/vampir, 
cât și pentru persoana iubită/victimă. Şi totuși 
personajele preferă să trăiască o existență de 
vampir decât să vietuiasca doar ca oameni, să 
lupte cu suferința și plăcerea supraumane de- 
cât să accepte compromisuri cu mediocritatea 
şi plictisul. 


Daf, pentru ca tot veni vorba de plictiseală, 
ne putem întreba de ce oare atât de- mulți 
vampiri ai anilor '80 nu au altceva mai bun de 
făcut decât să sperie adolescenţi neștiutori: 
Chris Sarandon în Fright Night (1985), Grace 
Jones în Vamp (1986) sunt singurele perso- 


E) Anjelica Huston în Familia Addams, 
cu o înfățișare preluată din 
Dracula's Daughter 


naje interesante înconjurate de un pustiu în- 
fiorător. Si cand, în sfârşit, apar și vampirii-a- 
dolescenti, ei sunt la fel de prostănaci ca şi 
victimele lor: motociclistii-vampiri din Near 
Dark (Kathryn Bigelow, 1987), chiulangiii cei 
rai — Kiefer Sutherland si Jason Patric — in 
The Lost Boys (Joel Schumacher, 1987). Spre 
sfarsitul deceniului, sperantele vampirilor erau 
pierdute. Klaus Kinski a mai incercat o data 
cu Nosferatu la Venetia (1988). Amanda Do- 
nohoe a aparut ca o vampira cu stil si clasa 
(„Vă plac copiii, Lady Silvia?" „Numai dacă nu 
găsesc nici un bărbat“ — extras din dialogul 
filmului) în The Lair of the White Worm (Ken 
Russel, 1988). lar în Vampire's Kiss (1989) 
spectatorilor le pasă prea puţin dacă un 
„Yuppy“ new-yorkez (Nicholas Cage) va fi sau 
nu transformat în vampir de- către Jennifer 
Bealş. 

$i yore au venit anii "90 si toate referirile la 


9 Poezia ' groazei 
în Tale ôf a Vampire 
(cu Julian Sands) 


Abel Ferrara, un proletar la New York 
rinocerită la vampirită 


Pe la 


ltimul sosit la „clubul cineaștilor 

vampirologi“ este Abel Ferrara, 

regizor independent american 

din aripa new yorkeza (v. nr. 

5/94). Filmul sau Addiction — 

toxicomania.in sens generic — a 
avut premiera absolută la Berlinala, unde a 
enerat — de la caz la caz —, admiraţie, con- 
uzie, respingere. Atitudini ce certificau în 
fond originalitatea filmului, o- excepție în ca- 
drul selecției competitive (vezi pag. 16—17). 
Mă număr în prima categorie, deoarece va- 
rianta propusă de Ferrara la leit motivul vam- 
pirilor are inedite conotaţii la traumele con- 
temporane. 

Pe o stradă din New York, o studentă în 
prag de licenţă la filosofie, este agresată de o 
femeie care o atrage într-un gang întunecos 
nu pentru a o jefui, nu pentru a o ucide, ci 
pentru a o musca de beregată și a-i suge 
sângele. În următoarele zile, „virusul vampiri- 
tei“ pune stăpânire mai întâi pe trupul si apoi 
pe. spiritul studentei, care va începe să caute 
la rândul ei alte victime. 

La conferința de presă și într-un interviu ce 
mi l-a acordat în exclusivitate, am discutat cu 
Abel porera n iu oum rai vede el ae 

„Titlul se re a orice de dependent: 
— drog, alcool, sex, bani... — la orice e 
dorită atât de mult incât sfârșește prin a te 
pierde. Într-o măsură mai mare sau mai mică 
m-am făcut și eu vinovat de acestea. Pot să 
spun că lupta pentru a te salva este extrem de 
costisitoare“ 


Pasolini şi Fassbinder au revenit mereu în 
discuţia noastră în sensul demersului lor de a 
se salva de la devieri, prin operă. 


„Nu pot să vă spun că infeleg intru totul fil- - 


mul meu. De altfel, cred că nu trebuie să fim 
prea preciși in relatarea unei povestiri. Poate 
nici nu vreau să înțeleg. Sau poate voi inje- 
lege altfel peste câteva luni“. 

i spun că cele câteva fotograme intercalate 
ad-hoc pe parcursul filmului, ilustrând exter- 


minarea din lagărele naziste, fac evidentă o 
dimensiune a vampirismului ca metaforă a 
carnagiilor provocate de oameni împotriva 
oamenilor. Cum personajul său se contami- 
nează mai întâi trupește și apoi sufletește, Ad- 
diction apare și ca un act secund la „Rinoce- 
rii“ lui Eugen Ionesco. 

„Secolul nostru a fost extrem de zbuciu- 
mat. Sângele curge in Bosnia, in Cecenia 
astăzi; ieri in Vietnam, nu știu pe unde maine... 
Cred că este o forma contemporană de cani- 
balism... 

Spaima de sânge pentru unii şi atracția sa 
pentru alţii se identifică în filmul său şi cu fla- 
gelul sida ca şi cu alte posibile maladii, fizic 
sau mental contagioase. Il rog să comenteze 
această sugestie. 

„Evident, m-am gândit la sida ca și la can- 
cer, și la altele. Azi intr-o școală americană, 
dacă un copil se taie la deget, cu toții intră in 
panică. Repede, repede profesorul e obiigat 
să facă rost de niște mănuși de plastic pentru 
elev, ca să curme un eventual pericol de con- 
taminare...“ 

Abel Ferrara face parte dintre „proletarii 
New York-ului“ cum sunt numiți acei creatori 
ce refuză să facă din arta lor o industrie al 
cărei produs trebuie neapărat vândut. 
Constatăm că dintre cele zece filme realizate 
până acum (a debutat cu un horror — Driller 
Killer — în 1979, la 28 de ani) doar cu cel de-al 
șaptelea s-a făcut cunoscut pe rețeaua co- 
mercială (Bad Lieutenant, 1992). Apoi s-a 
lăsat atras de Hollywood realizând în același 
an Body Snatchers (văzut si la noi cu titlul In- 
vazia continuă), singurul film care i-a adus un 
câștig personal, dar care îl reprezintă mai 
putin. l-a urmat Snake Eyes (vezi or. 10/1993) 
excelentul şi insolitul film care a avut pre- 
miera la Mostra venețiană, dar nu a fost deloc 
difuzat în Statele Unite. 

„Nici pentru Addiction nu am nici un ditu- 
zor in America. Dar doresc să mă {in cât mai 
departe de Hollywood care a distrus tipi mult 


sânge și sex au început să fie legate de Sida. 
Mulţi şi-au dat seama că cei pe care îi iubeau 
puteau cu adevărat să aibă „un altfel de 


sânge“ în vene, sânge care putea să pună stă-. 


pânire pe trupurile lor, să le transforme, să le 
distrugă. Pentru cineva infectat cu un astfel 
de sânge — ca și pentru vampiri — dragostea 
putea deveni un motiv de izolare. Pe ecrane, 
este epoca vampirilor trişti şi singurateci: 
Anne Parillaud, atât de emoţionantă în altmin- 
teri insipidul iubeşte și mușcă (John Landis, 
1992); Julian Sands în poeticul și minimalistul 
Tale oi a Vampire (Shimako Sato, 1992). Dar 
poate cea mai tulburătoare a fost Lindsay 
Duncan în The Reflecting Skin (Philip Ridley, 
1990), film de o frumuseţe misterioasă. Perso- 
najui ei, Dolphin Blue, este singurul vampir 
„inocent“ al ecranului: o văduvă retrasă care 
se îmbracă în negru, setea ei de sânge fiind 
doar o invenţie a copiilor din vecini pentru a 
explica o serie de crime misterioase. Ea iese 
din obișnuita-i izolare pentru a se îndrăgosti 
de un veteran de război muribund din cauza 
radiaţiilor de la Hiroshima, și este ucisă de 
„adevărații“ vampiri — o bandă de tineri care 
omoară. pentru a se distra. 

Cele două filme „serioase“ cu vampiri din 
acest deceniu ilustrează dilema cineaștilor — 
a accepta sau a nu accepta noua dimensiune 
emoțională. Extravagantul Dracula (1992) al 
lui Francis Ford Coppola este realizat în tuse 
grosiere, este sec și vulgar, ca un vis erotic al 


unui decorator din Las Vegas. Contele inter- * 


pretat de Gary Oldman apare ca un fel de cor- 
citură între ET și un rocker în declin refugiat 
de la MTV, iar îngrozitoarea limbă romană 
vorbită de miresele lui Dracula poate rivaliza 
doar cu oribila engleză vorbită de Winona 
Ryder și Keanu Reeves. Dar interviu cu un 
vampir, regizat de Neil Jordan — un specialist 
în poveşti de dragoste cu probleme și în filme 
cu personaje ambigue — este aproape dure- 
ros de frumos. El ne prezintă o „familie“ de 
vampiri, familie la fel de fragilă și, în același 
timp, puternică, precum, una umană, numai 
că „legăturile de sânge“ trebuiesc interpretate 
literalmente. 

Ținând seama de anunţatele proiecte ale 
unor filme cu vampiri ale unor regizori ca 
Jean-Jaques Beineix, Abel Ferrara si inevita- 
bila serie a doua pentru Interviu..., putem fi si- 
guri de un lucru: nici vampirii, nici spectatorii 
lor nu se vor putea odihni în pace. 


Grupaj realizat de 
David MELVILLE 


mai tari decât sunt eu. Succesul pentru mine 
nu înseamnă vânzarea unui film, succes in- 
seamnă că am făcut. filmul, că el există chiar 
dacă stă intr-o cutie“. 

Această concepție comună și altor cineaști 
independenţi americani contrazice însăși 
doctrina fundamentală a Hollywoodului care 
identifică filmul cu orice produs comercial (v. 
conflictul pe marginea GATT). 

„Ori de câte ori am admirat un regizor ame- 
rican — Lang, Sternberg, Wilder, Hitchcock... 
— am aflat că de fapt ei sunt europeni. De alt- 
fel și familia mea este de origine italiană. Cred 
că Hollywoodul a greșit că s-a izolat total de 
cultura europeană“. 

În final l-am rugat să comenteze soluţia 
oferită pentru personajul său: salvarea prin 
credinţă religioasă. 

„Eu nu am făcut decât să respect scenariul. 
Dar soluţia imi corespunde“. 

Scenaristul filmelor sale Nicholas St. John, 
deși nu are origine europeană, a studiat psi- 
hologia şi filosofia la celebra universitate din 
Wurzburg, Bavaria. În Addiction se remarcă 
numeroase referiri şi citate la opera lui Niet- 
zsche, Heidegger, Baudelaire, Sartre. = 

„Deci eroina se află pe un pat de spital în 
urma unui accident și deși ea știe că prin vam- 
pirism a câștigat nemurirea, orii în necu- 
noştință de cauză, se străduiesc să o păstreze 
in ă. Dar conștiința tinerei nu este im- 
păcat cu a "pae eternitate. În s a 

a depăşi... devierea, ea acceptă sfânta 
împărtășanie. Prin aceasta consider că ea a 
renjat chiar dacă ar aștepta-o acum moar- 
„Sunteţi religios?" 

„ „Nu sunt, dar aș dori foarte mult să pot fi. 
incerc. Cred că Dumnezeu poate fi o salvare a 
omenirii“. 


Adina DARIAN 
28 februarie, Berlin 


—) 
© pa 
ea 
SS 
a 
a 
Sm 
Sada 
-j 
o pm 
pod 
c 


i 


ii 


ZO 


i 


CZ | M E= Ma" Fa 
Alai 


Ursul de PRIPETA pe, 
D elon rsul de aur pentru intreaga carieră 


SpOt 


Noua 
declarație 
de dragoste 


A i z ee 

n anii din urmă un nou personaj și-a fa- 

cut apariția în filme: prezervativul. El 

este uneori un erdu secundar, alteori 

chiar eroul principal în jurut căruia se 

învârte întreaga acțiune. Dacă în anii 

'60—'70, ani ai permisivitatii sexuale, se vorbea prea 
putin despre el, anii '80—'90, l-au adus în prim-plan. 
E epoca în care Sida face ravagii, așa că safe-sexul a 
devenit aproape obligatoriu. un lucru evident și 
pentru telespectatorul roman care, privind filmele 
programate pe micul ecran poate vedea tinere care 
nu știu cum să facă pentru a-și determina partenerul 
să folosească un prezervativ sau cu băieţi cărora lee 
ruşine să meargă la farmacie pentru a-l cumpăra. 
Sau a putut vedea un episod din Beverly Hills 90210 
în care problema dezbătută era distribuirea de pre- 
zervative în școli. Faptul că până și şerialele ameri- 
cane pun în discuţie această problemă, arată cât este 
ea de serioasă. Sigur că depinde cum se vorbește 
despre ea, pe un ton didacticist — și atunci autorii 
riscă să realizeze mai degrabă o lecție de educaţie 
sexuală decât un film — sau integrând-o în poveste 
ca pe ceva absolut normal — si atunci șansele de a fi 


& Jane Birkin, combatanta 
pe frontul anti-sida 


ascultați cresc. In O fată, doi băieți, trei posibilități 
— acum pe ecranele noastre — Lara Flynn Boyle în- 
trerupe elanul amoros al lui Stephan Baldwin pentru 
a-l obliga să-și puna un prezervativ înainte de... a 
trece la fapte. e 

La San Sebastian am avut prilejul să vâd filme care 
nu ocoleau subiectul. In Alegre ma non troppo (sem- 
nat de regizorul spaniol Fernando Colomo), persona- 
jul principal este un tânăr care nu ştie prea bine 
dacă este homo sau heterosexual. Cautandu-si iden- 
titatea, el nu uită însă să caute și prezervative înainte 
de fiecare nouă experiență. Tratând debusolarea per- 
sonajului în cheie comică, regizorul nu-şi permite să 
ironizeze și aspectul serios al preveniri Sida 

Filmul francez 3 000 de scenarii unui vi- 
rus marchează o premieră mondială intai s-a lansat 
un concurs national de scenarii de scurt-metraj 
scrise de tineri sub 20 de ani pe tema prevenirii peri- 
colului Sida. Apoi un grup compus din ziarişti, ci- 


14 


neaști și membri ai unor organizaţii care luptă împo- 
triva maladiei au ales 60 de scenarii. Dintre acestea, 
30 au fost încredințate unor regizori care au realizat 
filme cu durata maximă de 5 minute. Pe generic în- 
tâlnim si nume obscure, dar și nume cunoscute cine- 
fiilor, ca Richard Berry, Paul Boujenah, Jacques De- 
ray, Benoit Jaquot, Gerard Jugnot, Jean Marboeuf, 
Daniel Vigue. Au rezultat filme inegale valoric, dar 
interesante, cu soluţii mergând de la filmarea unor 
grupuri rap cântând despre necesitatea folosirii pre- 
zervativului până la structuri suprarealiste. Jane Bir- 
kin a fost una dintre cele care a participat la acest 
proiect, filmând preludiul amoros al unei perechi pe 
fundalul celebrei „Je taime, moi non plus“, interpre- 
tată de ea în duet cu Serge Gainsbourg . Cedric Ka- 
plisch a șocat puţin filmând mai multe cupluri chiar 
în momentul în care folosesc prezervativul (aceste 
scurtmetraje au fost difuzate pe canalele de televi- 
ziune din Franţa!) Concluzia, repetată de mai multe 
ori, era: „Prezervativul este o declarație de dragoste“. 
O declaraţie aproape obligatorie în epoca modernă. 

La o concluzie asemănătoare ajunge Pierre Trivi- 
dic în La Difference entre l'Amour, creaţie prezentată 
în cadrul programului video de la Institutul francez. 
Cu un umor subtil, el pune în paralel viata într-o må- 
nastire, cu frustrările și fantasmele calugaritelor — 
una dintre ele având o viziune a Sfântului Duh sub 
trăsăturile unui tânăr bine făcut — și aspecte ale se- 
xualitatii moderne. Finalul este un fel de sanctificare 
a prezervativului, ajuns — iată! — si personaj de 
creaţii video. 


Spectatorii, 
clienţi potenţiali 


ntrăm la cinematograf, ne aşezăm în fotolii, 

lumina se stinge, pe ecran defilează 

unul-două spoturi publicitare, apoi filmul în- 

cepe și credem că am scăpat de reclama care, 

nu-i așa, e sufletul comerțului. Am uitat însă 

un mic amănunt: filmul e o afacere, și încă 
una de miliarde. Am uitat de ceea ce cândva se nu- 
mea publicitate ascunsă și care acum nu mai este 
chiar atât de ascunsă. Câteva exemple: în Firma Tom 
Cruise primește cadou o mașină — ni se repetă 
marca acesteia: Mercedes; în Singur acasă Macaulay 
Culkin bea numai Pepsi Cola; în Forrest Gump Tom 
Hanks trebuie să investească banii pe care i-a casti- 
gat într-o companie. Alegerea sa (sau a producători- 
lor): Apple Computers; cursa călare a lui Arnold 
Schwarzenegger din Minciuni adevărate se desfă- 
şoară într-un hotel, a cărui firmă este bine văzută pe 
ecran: Marriott Hotel. Și, în recent văzutul Specialis- 
tul, personajul interpretat de Sylvester Stallone e în- 
conjurat de un întreg arsenal de aparate a căror 
marcă nu rămâne un secret pentru spectator: telefon 
celular ATT, calculator IBM, combină muzicală Atari, 
aparat foto Kodak, echipament electronic Texas In- 
struments. Același personaj se destinde în clipele li- 
bere la o bere Budweiser sau la o Pepsi Cola. Tot fil- 
mul este traversat de obiecte care poartă o etichetă 
sau o marcă. 

In marketing această operaţie, în care obiectele de 
recuzită poartă etichete identificabile, se numește 
„plasament al mărcilor“. Nu cred că este greu de 
ghicit scopul ei: dacă un obiect este utilizat de o ve- 
detă, el are mai multe șanse de a capta interesul 
spectatorilor consideraţi clienţi potenţiali. Operația a 
mers bine în mai multe cazuri: după succesul lui Ju- 
rassic Park vânzarea jeepurilor Ford Explorers a 
crescut cu 14%, iar dupa ce ET a iesit pe ecrane van- 


zarea ciocolatelor cu arahide a cunoscut o adevarata 
explozie. 

Această strategie publicitară nu este un fenomen 
de ultimă oră, ea a apărut încă din anii '40, în emi- 
siunile de radio. Scenariștii foiletoanelor radiofonice, 
care îndeplineau pe atunci rolul pe care astăzi l-au 
preluat serialele TV, au fost solicitati de firme care 
voiau să-și promoveze produsele, să includă in dialo- 

uri si referințe publicitare. Contra cost, bineînţeles. 
Stafeta a fost apoi preluată de romanele populare 
cele „de citit in tren“ (sau, mai târziu, in avion). Ci- 
nematograful a adoptat si el această manieră de a 
face publicitate care vehicula totuși sume mari de 
bani. Astăzi, numai la Hollywood există peste 60 de 
agenții specializate care reprezintă interesele a mii 
de companii, agenții care lucrează direct cu marile 
studiouri, dar nu uită că există si independentii. Pro- 

+ dusele lor sunt incluse atât in filme, cat si in showuri 
şi seriale TV. Cele mai bune rezultate se obțin când 
produsul apare „în-mod natural“ pe ecran (de exem- 
plu vedeta isi aprinde o țigară, lăsând să se vadă o 
anume marcă pe pachetul din care o scoate) sau ac- 
torul îi spune chiar numele (foarte ușor este, de 
exemplu, să comande o anumită băutură la bar). 
Cum în afaceri cifrele sunt totul, s-a măsurat şi efi- 
cienta acestui tip de publicitate: publicul reține în 
proporție de 60 la 85% numele produsului atunci 
când o vedetă îl rostește. 

Există de fapt trei modalităţi practice de a plasa un 
produs într-un film: r 

1. o companie își împrumută pur și simplu produ- 
sele pentru realizarea unui film, fără a cere nimic în 
schimb; sau face un troc — de exemplu: dacă eroii 
călătoresc cu o anumită companie de transporturi 
aeriene, toată echipa de filmare va călători gratuit cu 
avioanele sale: $ 

2. apariția produsului pe ecran este plătită cu 
sume care pot varia între 1000 si 100 000 de dolari. 

* Alte companii acceptă cererea studiourilor de a coo- 
pera la un film, fără a plăti nimic — firma de băuturi 
răcoritoare Dr. Pepper a creat cutii și sticle cu eti- 

* cheta lor ca în anii ‘60 pentru Forrest Gump, iar 
computerele IBM au trebuit să treacă o probă care 
să dovedească faptul că ele au cea mai bună defini- 
tie înainte de a putea apărea in Specialistul 

3. se poate negocia un contract de publicitate sau 
de. drepturi exclusive asupra unei mărci după ce fil- 
mul a ieșit pe ecrane, ca de exemplu în cazul lui The 
Pagemaster, cu Macaulay Culkin, film în care nu se 
tace reclamă nici unui produs, dar pentru care Pizza 
Hut a plătit 20 de milioane de dolari pentru a fi sin- 
gura firmă care poate utiliza imagini din film în re- 
teaua sa de fast-food, iar biscuitii Ritz nu mai putin 
de 100 milioane pentru a putea reproduce chipurile 
personajelor pe 80 de milioane de pachete de bis- 
cuiti. 

Se pare astfel că toată lumea iese în cistig: produ- 
cătorii sint fericiţi că filmul costă mai putin, ‘iar fir- 
mele dornice să-și facă publicitate și-au plasat bine 
produsele care intră astfel în subconstientul a mii de 
spectatori. De ambele parti avantajele materiale sunt 
imense. Citeodata însă, lucrurile iau o întorsătură 
neașteptată: cei de la Coca-Cola au făcut o adevă- 
rata criză de nervi cînd au constatat că celebrul lor 
clip publicitar cu urși albi a fost folosit de Oliver 
Stone înaintea unor scene violente din N i asa- 
sini, in timp ce contractul specifica faptul că el îl 
poate folosi o singură dată, înainte de transmisia te- 
levizată a unui meci de base-ball. Compania a cerut 
ca, în momentul în care filmul va fi lansat pe casetă 
video, spotul său publicitar să nu apară. 

Alteori asfel de contracte apar în ultima clipă, iar 
Ho tak şi scenariștii sunt obligaţi să facă tot ce le 
stă în putință pentru ca ele să fie respectate: Pene- 
lope Spheeris a rescris chiar pe platoul de filmare o 
întreagă scenă din Mocofanii la Beverly Hills, pentru 
a introduce o scenă cu un sandwich Subway care 
măsura nu mai putin de 1,80 m. 

Fiind vorba de bani, foarte mulți bani, studiourile 
oferă, cu mult înainte de a porni producţia, scenariile 
filmelor unor astfel de agenţii specializate, pentru a 


B Arnold Schwarzenegger si Jamie Lee Curtis în Minciuni adevărate, 


film în care se face reclamă hotelului Marriott 


e Vânzările la jeep-urile Ford Explorers au crescut 
după Jurassic Park (cu Laura Dern și Bob Peck) 


putea descoperi care sunt contractele cele mai 
avantajoase. Bineînţeles, aceste agenţii sunt obligate 
prin contract să nu dezvăluie conținutul scenariilor 
nici publicului, nici presei, dat fiind că ele circulă 
uneori cu doi-trei ani înainte ca filmul să iasă pe 
ecrane. 

Nimeni nu s-a gindit însă la „efectul bumerang" 
care avea să se producă după imensul succes al lui 
Forrest Gump: o fabrică de creveţi a cumpărat drep- 
tul de a utiliza deja celebra marcă a: întreprinderii 
„Bubba Gump Shrimp Co“. După cum se vede, ne- 
pătrunse sunt și căile... publicităţii. 


~ 


o Macaulay Culkin, băutor 
de Pepsi în Singur acasă 


Anti-clasamente 


a inceputul anului multe reviste si-au 

publicat clasamentele cu cele mai bune 

filme din 1994. Printre ele, bineinteles 

şi prestigioasa Cahiers du cinéma. Anul 

«recut v-am prezentat preferințele redactorilor şi citi- 

torilor acestei reviste, între care existau mari dife- 

rente, după cum ati putut constata. Mă gândeam să 

reproduc si în acest an clasamentele rezultate — iar 

există diferente, desi nu chiar atât de mari. Am re- 

nuntat însă, mai ales că — exceptând Regina Mrgot, 

aflat pe locul 10 în topul cititorilor — celelalte filme 
sunt necunoscute spectatorilor români 

Am ales însă un top mult mai original, alcâtuit de 

cineastul Bruno Podalydés, colaborator mai vechi la 

Cahiers... intitulat Cele 20 de filme pe care nu le-am 

văzut in 1994. incitant titlu, nu-i asa? Este si un ras- 

puns indirect dat de autor tuturor celor care consi- 


deră că cinefilia este de un singur tip, cea care nu 
pierde nici un film declarat epocal într-un an pentru 
a fi. uitat în sezonul cinematografic următor. Ei bine, 
iată că nu e chiar asa: Podalydés rămâne un cinefil 
şi dacă a pierdut... o să vedeți ce. 

Am selectat din lista sa cu — normal! — 20 de 
filme (conform titlului articolului său), mai multe po- 
zitii pe care vi le prezentăm în continuare, în ordinea 
indicată de autor: 

„1. N-am văzut Lista lui Schindler pentru că Spiel- 
berg l-a realizat după Jurassic Park, pentru că mi s-a 
spus că de la acest film ieși «emoționat», pentru că 
mi-am spus că trebuie să reflectez asupra lui înainte 
de a-l vedea și până la urmă încă n-am terminat de 
reflectat, pentru că acest film din 1994 e în alb-negru 
stergand astfel una dintre puţinele contribuţii pe 
care le putea aduce: un sentiment puternic al timpu- 
tui (...)“ (În paranteză fie spus, acest film atât de lău- 
dat şi care a beneficiat de pagini întregi chiar în Ca- 
hiers... considerat de cititorii revistei Premiere unul 
dintre cele mai bune zece filme din istoria cinemato- 
grafului — vezi nr. 11/94 — nu s-a situat printre pri- 
mele zece ale... anului nici în lista redactorilor, nici 
în cea a spectatorilor.) 

„3. N-am văzut Alb pentru că nu văzusem Albas- 
tru.“ (Este vorba despre primele două filme din su- 
percomentata, superadulata, multipremiata si supraa- 
preciata trilogie a lui Kieslowski. In ceea ce ma pri- 
veste, lucrurile stau exact pe dos: n-am vazut Alb 
tocmai pentru ca vazusem Albastru.) 

„4. N-am văzut Philadelphia pentru că m-am satu- 
rat de filmele americane cu procese. 

5. N-am văzut Colonelul Chabert, pentru că am 
bătut în retragere în fata tirului forțat al artileriei pu- 
blicitare, a marșului forțat al vedetelor pentru cuceri- 
rea mass-mediei. 

6. N-am văzut Pulp Fiction pentru că toată lumea 
mă îndemna să-l văd. A: 

7. N-am văzut Hélas pour moi pentru că-mi place 
să văd filmele lui Godard la micul dejun, ca și când 
aş bea un suc de portocale. 

8. N-am văzut Patru nunți și-o înmormântare pen- 
tru că problema căsătoriei mă interesează la fel de 
putin ca si prima mea cravata. (...) : 

10. N-am văzut Amateur (filmul lui Hal Hartley —$ 
n.r.) pentru că nici unul dintre cunoscutii mei nu 
vorbea despre el. Părea ignorat de toată lumea. Apoi 
a dispărut de pe ecrane fără nici un motiv. (...) 


12. N-am văzut Roșu pentru că nu am văzut Alb. 
(Ne întoarcem deci la trilogia lui Kieslowski — n.r.) 

13. N-am văzut Léon (filmul american al lui Luc 
Besson — n.r.) din cauza firelor de par din barba lui 
Jean Reno de pe afiş. 

14. N-am văzut Născuţi asasini (...) pentru că am 
avut întotdeauna o problemă cu toate aceste filme 
care atrag publicul tocmai prin ceea ce susțin că de- 
nunţă (aici, violenţa mediatizată). Mi-am spus că gre- 
șesc gândind astfel, că e prea superficial, dar în fata 
sălilor de pe Champs Elysées cu toată înghesuiala de 
masini de pe stradă, n-am mai avut curajul să mă urc 
într-un carusel al groazei condus de Oliver Stone. 

15. N-am văzut The Lion King pentru că nu am 
găsit nici un puşti pe care să-l duc la film, toți il vă- 
zuseră cu părinţii sau, încă si mai rău, cu școala. (...) 

17. N-am văzut Basic Instinct pentru că un tâmpit 
mi-a povestit smecheria cu dalta pentru spart gheața 
de la sfârșit şi pentru că am auzit că Michael Dou- 
glas isi expune fesele.(...) 

20. N-am văzut Aurora lui Murnau. (Amicilor, mă 
tot gândesc la următoarea frază a lui Truffaut: «Un 
regizor din zilele noastre trebuie să se obișnuiască 
cu ideea ca poate munca sa va fi comentată deo 
persoană care poate că nu a văzut niciodată in viata 
un film de Murnau.-) Dar, dragi prieteni, nu vreau sa 
judec aici filmele pe care le-am citat, și nici nu do- 
resc să revendic o anumită incultură, precum pre- 
zentatorii de la televiziune, ci numai să trec în revistă 


câteva dintre multiplele cauze morale și practice care 
duc la faptul că nu ajungem să vedem unele filme în 


Vi s-a părut amuzantă excursia pe teritoriul filme- 
lor pierdute de Bruno Podalydés? in finalul ei el face 
un rezumat al motivelor invocate. Sa le urmarim (nu- 
merele corespund celor din enumerarea de mai sus). 

„1. Morala spectatorului; 3. Neurmărirea unei 
opere în toate episoadele ei, ratarea trenului; 4. Ge- 
nul de film; 5. Mediatizarea; 6. Snobism; 7. Videoma- 
nie, plus oferta sălilor din oraș; 8. Subiect; 10. Lipsa 
oricăror informaţii în anturajul meu în legătură cu 
prezentarea filmului; 12. Același impas; 13. Afisul; 14. 
Adecvarea între dispoziția personală și atmosfera fil- 
mului; 15. Ecouri negative. Preţul biletelor; 17. Fina- 
lul nu trebuie niciodată povestit. Antipatia fata de un 
aeur: 20. Programul cinematecii; programele in ge- 
neral.“ 

Putem să fim sau să nu fim de acord cu motivele 
invocate de autor (eu, de exemplu, nu mă pot îm- 
paca cu pozițiile 14 si 20), dar să recunoaștem ca si 
nouă ni se întâmplă câteodată să ratăm un film din 
raţiuni asemănătoare. Unii nu ar marturisi-o nici în 
ruptul capului, alții fac din asemenea declaraţii un ti- 
tiu de glorie şi afișează un nonconformism fabricat, 
care până la urmă este foarte conformist. Dacă am 
reprodus o dată un astfel de articol, nu înseamnă ca 
ne vom face un obicei din asta. 


Pagini realizate de 
= Rolland MAN 


% „N-am văzut Alb 


(cu Julie Delpy şi Zbigniew Zamachowski) 


pentru că nu văzusem Albastru“... 


& „Şi „N-am văzut Roşu 


(cu lrene Jacob și Jean-Louis Trintignant) 


pentru că nu văzusem Alb“ 


“ u prea puţine excepţii se- 


lecţia Berlinalei s-a infati- 

şat supusă noii morale cu- 

prinsă sub eticheta „poli- 

tically correct”. După 

atâta violenţă nimic rău în 

a investi imaginea cu 
funcţii umaniste. Să nu uităm însă că 
sub deviza corectitudinii sunt cuprinse 
şi acele categorii de persoane sau 
comportamente ce nu corespund nor- 
melor comune. Moraliştii purişti vor 
găsi întotdeauna ceva de obiectat. De 
reţinut că filmul răspunde mereu 
prompt macro şi micro schimbărilor de 
mentalitate, captând ‘pulsul specific tă- 
rii din care vine. Dar aceasta tendință 
moralizatoare este oarecum omogenizan- 
tă, lezând imaginarul. Originalitarea 
artistică se află in suferinţă. 


Bunele sentimente 
față de orice oropsiti 
ai soartei primează 


Alberto Simone (38 ani) — debut cu 
o coproducție italo-franceză Colpo di 
luna (În bătaia lunii) invită la compa- 
siune și dăruire față de handicapatii 
mentali. Nino Manfredi la 73 de ani re- 
vine după o mai îndelungată absenţă de 
pe ecran, realizând o remarcabilă crea- 
tie în rolul unui tata~al cărui fiu e inter- 
nat într-un ospiciu. Intregul cast al fil- 
mului exersat în redarea nebuniei a fost 
premiat. Lucrat cu o reală minutie fil- 
mul rămâne însă în ansamblu mai mult 
un studiu de caz. 

e Un băiețel cu comportament autic 
în urma abuzului sexual exercitat asu- 
pra sa de propriul tată va fi recuperat 
prin perseverenta împinsă până la riscul 
propriei vieți a unui medic psihiatru 
(Richard Dreyfuss) în Silent Fall (Că- 
dere tăcută). Regizorul Bruce Beresford 
(Locuri în inimă; Miss Daisy și șoferul), 
australian format la şcoala hollywoo- 
diana înglobează patologicul într-o in- 
trigă polițistă asigurând suspensul ne- 
cesar în atragerea spectatorului. 

è Între agresivitatea socială și handi- 
capul propriilor dileme, homosexuali- 
tate este privită cu înțelegere în Priest 
(Preotul) de cineasta britanică Antonia 
Bird — alt debut în lungmetrajul de fic- 
tiune. Regizoarea dovedeşte o remarca- 
bilă maturitate artistică; precizie şi eco- 
nomie a mijloacelor de expresie în re- 
darea unei vaste game de sentimente în 
resentimente. Filmul a fost premiat 


juriul presei internaţionale la secţiunea 
Panoramă (despre aceste premii în nu- 
mărul . viitor. 

e Descendentele celor de pe insula 
Lesbos se bucură de aceeași compa- 
siune în viziunea a doi cineasti care 
abordează tema din unghiuri total dife- 
rite. Britanicul Michael Winterbottom 
pone un violent thriller — patologic 
incredintand rolul unei lesbiene ce se- 
duce pentru a ucide, Amandei Plummer 


in Butterfly Kiss (Sărutul fiuturelui). Ac- 
trita declară; „Luni de zile nu mi-am 
putut reveni“. Cineasta canadiană Patri- 
cia Rozema abordează aceeași temă în 
viziune romantică și cu o candidă im- 
pudoare: When Night is Falling (Când 
se lasă noaptea). Contând excesiv pe 
rafinate efecte vizuale, filmul alunecă 
încet în artificialitate imagistică. 

Am enunțat doar câteva dintre filmele 
ce s-ar putea grupa sub deviza ,ajuta-ti 


se afla in suferinta 


aproapele”, oricum ar fi el. Pledoaria 
f pentru diversitate pe care am semna- 
lat-o de acum trei ani a devenit parca 
un crez comun cineastilor lumii ce se 
simt responsabili față de trezirea con- 
ştiinţei. Reamintesc că Albert Camus a 
fost un precursor, o voce singulară în 
anii '50, când spunea: „Omule, dacă 
ești altfel decât mine, tu nu mă ofen- 
sezi, dimpotrivă ma îmbogăţești”. 
Atracția sentimental-senzuala la 
prima vedere a fost reactualizată tot 
„prin două modalităţi antagonice. 
Giacommo Battiato — 51 ani, abor- 
dează cu o mare subtilitate riscurile 
unei asemenea idile în Cronica di un 
amore violato (Cronica unui amor vio- 
lat) ecranizare după romanul semnat de 
Annamaria Pellegrino. Victimele viola- 
torului — un tanar feroce cu aparenta 
angelica, ni se sugerează ca vin in- 
/sub-constient in intampinarea dezas- 
trului. Asociindu-se unui intreg curent 
psihologizant al filmului italian de cali- 
tate din ultima vreme, Battiato uzeaza 
nuantat de argumentul imaginii facand 
o - pertinentă expunere a relaţiei ca- 
lău-victimă, particularizată la raportul 
sexual. În ciuda violenţei, filmul câștigă 


o dimensiune de avertisment. 


Aceeaşi atracție la prima vedere eșu- 
ează într-o melodrama sadea in Before 
Sunrise (inainte de răsărit) In fond ni- 
mic rău într-o melodramă agreabilă în 
special datorită interpretilor Julie Delpy 
si Ethan Hawke. Dar aceste atuuri pur 
comerciale nu-l indreptateau pe regizo- 
rul Richard Lin®fater (33 ani) la premiul 
pentru regie. A fost un altul dintre pre- 
miile conjuncturale, de altfel fluierate 
îndelung de oamenii de presă acreditaţi 
la festival. In favoarea acestui premiu a 
jucat faptul că filmul a fost realizat în 
regim de coproducție americană-euro- 
peană (caz aproape singular), mai mult 
partea europeană era Austria. În raz- 
boiul dus pe ecranele lumii între pro- 
ductia americană și cea europeană, 
acest film a pus un jalon care nu putea 
fi ignorat. O altă melodramă, de astă 
dată sută la sută americană, a fost No- 
body's Fool (Nu-s prostul nimănui) mi- 
zând pe recuperarea sentimentului fa- 
milial de către generaţia adolescenților 
hippy ajunși la rândul lor capi de fami- 
lie. După 25 de ani de la Kramer contra 
Kramer și 10 de la Locuri în inimă regi- 
zorul Robert Benton nu își dezminte 
i atracția față de genul său favorit adap- 

tat la mediul clasei de mijloc ameri- 
cane. Paul Newman, în rol de bunic ex- 
centric si familist este la fel de seducă- 
tor la 71 ani pentru a face credibilă 
idila cu o mai jună femeie (Melanie 
Griffith). Dar oricât de bine, Newman 
nu poate salva filmul de monotonie si 
clișee. Naufragiat în valul pol 
correct, filmul lui Benton poate fi con- 
semnat pentru a fi găzduit ultimul rol al 
inegalabilei Jessica Tandy, decedată la 
| 85 de ani, chiar către sfârșitul filmărilor. 
Fluierăturile jurnaliștilor ce au urmat 
premiului obținut de Newman, nu se 
i adresau atât actorului, cât filmului pe 
| care acesta a fost nevoit să-l poarte în 


spinare. 


Juriul: 


Lia Van Leer — Președinte 
directoarea Cinematecii 


din Ierusalim 
Gheorghi Dul 


regizor (Bulgaria) 
Alfred Hirschmeier 
scenograf (Germania) 
Christiane 

actrita (Austria) 


David Kehr 
critic (Statele Unite) 


Sigin wa 
actriță (Republica China) 
Vadim Jusov 
operator (Rusia) 


De altfel, de fluierături au avut parte 
toate premiile. Fie că filmele apreciate 
de presă ca mai speciale au primit re- 
compense sub cele considerate meri- 
tate, fie că filmele socotite. mediocre 
sau medii s-au văzut din raţiuni con- 
juncturale cum spuneam, cocofate în 
fruntea palmaresului. 


A fost și cazul filmului lui Bertrand 
Tavernier, L'appât (Momeala), ce nu se 
ridică la exigenţele Marelui Premiu al 
Berlinalei, rămânând la nivelul de pro- 
fesionalism al unui bun film comercial, 
inspirat de un scandal real de seducţie 
si jaf din Parisul anilor '80. Cand la gala 
decernării premiilor, Tavernier s-a urcat 
pe scenă să-și ia trofeul, chiar și în sala 
de la Zoopalast cu un public select, s-au 
auzit câteva proteste. Degajat si în spi- 
rit galic, cineastul francez a spus, adre- 
sându-se spectatorilor: „Poate că nici 
nu vă contrazic, dar. dumneavoastră ce 
ati face acum în locul meu?" Și-a luat 
Ursul de aur, și a plecat. Nemultumirile 
au fost dezamorsate cu eleganţă. Inteli- 
genta este întotdeauna salvatoare. 


Când filmul american şi cel european 
s-au întâlnit pe terenul mediocritatii, fil- 
mul asiatic — nici el cu realizări de ex- 
ceptie — a câștigat prin ineditul etnolo- 
gic şi ideologic. 

Frapantă, a fost descoperirea pentru 
unii, reconfirmarea pentru alţii a unei 
voci cinematografice comune a Asiei de 
Est si Sud-Est (din cele trei secţiuni: 
Competitivă, Panorama. Forum au fost 


de Antonio Bird 


o Când 
se lasă noaptea > 
de Patricia Rozema 


Palmares: 


e Ursul de aur pentru întreaga carieră: Alain Delon 
e Ursul de aur al Berlinalei: Momeala de Bertrand Tavernier (Franţa) 
e Ursul de argint — Premiul special al juriului: Fumul de Wayne Wang (Sta- 


tele Unite) 


e Ursul de argint — cea mai bună regie: Richard Linklater — Înainte de ră- 
săritul soarelui (coproducție SUA—Austria) _ 

e Ursul de argint pentru cea mai bună interpretare: Josephine Siao în Ză- 
padă de vară (Hong-Kong); Paul Newman în Nu-s prostul nimănui (SUA) 
e Ursul de argint pentru descriptie vizuală: Roșu (coproducție Chi- 


na-Hong-Kong) 


e Ursul de argint pentru temă si stil: Piesă 


prezentate 30 de filme asiatice; nume- 
roasele coproductii dintre China popu- 
lara, Taiwan și Hong Kong certificau şi 
prin cinema topirea barierelor politice). 

Tema recurentă a fost prostituția. În- 
deletnicire tot atât de străveche și în 
Europa, s-a perpetuat în Asia păstrând 
— forme de organizare și dependentă 
ancestrale. Din această serie tematică 
s-au remarcat în special două filme. În 
Roșu (coproducție China-Hong Kong) 
cineasta Li Shaaohong (39 ani) preia 
din basm dihotomia „fata cea rea şi fata 
cea bună“ prin destinul a două prostitu- 
ate, după ce în 1949 în China Populară 
se desființează casele de toleranţă. 
Reacţia celor două prostituate supuse 
reeducării cu metode cazone este dife- 
rită. Arbitru indirect este un bărbat 
dintr-o familie sus pusă cu care frec- 
venta asiduu casa cu felinar roşu. Prin- 


& Richard Dreyfuss in Cadere tacuté de Bruce Beresford 


pentru un pasager (Rusia) 
e 3 menţiuni speciale: Calea miracolelor (Mexic), Sh'Chur (Israel) La lu- 
mina lunii (Italia). 


cipiul masculin Yang este întotdeauna 
semnul slab. Personajul eșuează pe 
toate planurile, ajungând la sinucidere. 
Tripla lor experiență sentimentală de- 
vine elocventă și pentru seismul politi- 
co-economic îndurat de diferite catego- 
rii sociale, precum si pentru rolul ina- 
movibil al budismului în acel context 
zbuciumat. 

Părăsind tiparele acestui realism so- 
bru, Stanley Kwan (37 ani) origir ar din 
Hong Kong, a semnat Trandafirul 
trandafirul alb, cel mai aclamat film de 
către specialiștii prezenţi la Berlinală: 
Roza de culoare roșie reprezintă femeia 
ce inspiră tumultuoase pasiuni carnale; 
roza albă semnifică amorul conjugal 
supus. Și aici bărbatul are de ales între 
cele două ipostaze; si aici din nehota- 
rare va rata ambele iubiri, consolân- 
du-se cu plăcerile oferite într-o casă de 


NIGHT $ 


FALLING 


toleranţă. În final „roza roșie“ se sai- 
vează moral devenind printr-o nouă 
căsnicie si ea „roza albă“. Semnificatii 
de umbre chinezeşti. 

Cu filmul sud-coreean Muntele Sam- 
maek de Im Kwan Taek (58 ani) si 
Reintoarcerea la rădăcini de Ray Leung 
Pun Hei (35 ani) intrăm în zona ideolo- 
gicului pur, cu concluzii ce au stupefiat 
pe nu puțini dintre ziariștii europeni 
prezenţi. În 1948, la trei ani după sfarsi- 
tul războiului și de când în Coreea s-a 
pus capăt ocupaţiei japoneze, încep 
luptele ideologice fratricide între Nord 
si Sud. Acest tragic segment de istorie 
e relatat prin acţiunile a doi frați aparti- 
nând clanurilor opuse. Prin personajele 
sale, autorul denunță egal atrocitățile 
săvârșite de cei din nord, si de cei din 
sud încă înainte de începerea războiului 
direct odată cu sosirea trupelor ameri- 
cane. Singurii cărora cineastul le 
acordă o aură angelică sunt acei comu- 
nisti din sud care au crezut la început 
cu sinceritate în cauza socială şi s-au 
sacrificat pentru ea. Dar cei care au 
realizat visul social în Nord se dove- 
desc la fel de corupți și venali ca marii 
latifundiari din Sud incapabili să inte- 
leagă evoluţia istoriei. Cine este apt să 
urmărească cele peste trei ore de 
proiecţie poate înţelege ceva din zbate- 
rea poporului coreean din acest secol. 

În Reintoarcerea la rădăcini regizorul 
originar din Hong Kong recunoaște în 
China continentală patria tuturor chine- 
zilor: „Nu avem a ne'-teme”, a afirmat 
Ray Leung la conferința de presă, „noi 
nu suntem britanici, suntem chinezi și 
trebuie să acceptăm orice regim politic 
ce funcționează în China. Speranţa mea 
este să fim alături, să lucrăm cu toții 
împreună“. Povestea filmului ilustrează 
această credinţă a regizorului. Un tânăr 
dintr-o bandă mafiota din Hong Kong 
comite o crimă şi fuge ca să scape de 
pușcărie. Nimereste într-un sat izolat 
din China continentală unde datorită 
blocării drumurilor din cauze naturale, 
este nevoit să rămână un an de zile. 
Retractar la tot și toate la început, el va 
intel la capatul acestui timp initiatic 
beneficiile morale ale muncii ogorului. 
Își va recâștiga respectul fata de sine și 
fata de ceilalti. Cand poate parasi satul, 
el alege să rămână acolo. Această ree- 
ducare conformă doctrinei maoiste i-a 
atras cineastului numeroase întrebări 
forte din partea ziariștilor. El a răspuns 


(Continuare în pag. 23) 
Adina DARIAN 


17 


FILME-SOC iN ‘95 


In acest al 100-lea an de ci- 
nema, presa straina este una- 
nimă declarând ca 12 filme 
(americane şi franceze) vor 
constitui „filmele-eveniment 


sunt: 

e Casino — „intâlnirea se- 
colului“ între Robert De Niro 
şi Sharon Stone sub bagheta 
lui Martin Scorsese. Filmul, 
inspirat din romanul lui Ni- 
cola Pileggi, ne introduce in 
lumea mafiei jocurilor de no- 
roc din anii '70. e Mary Reilly 
— o poveste în stil gotic care 
reuneşte pe regizorul Step- 
hen Frears cu actorii Julia 
Roberts şi John Malkovich. 
„Pretty“ Julia este o menajeră 
îndrăgostită de stăpânul ei 
care, din păcate, nu este altul 


decât... Dr. Jekyll (si, binein- 
teles, Mr. Hyde!). e Une 
— dupa suc- 


cesul indochinei, Régis War- 
gnier aduce pe ecran zbuciu- 
mul si iluziile unei femei care 
crede prea mult in (RODIE li- 
bertate. interpreți: Emmanu- 
elle Béart și Daniel Auteuil. e 
Ed Wood — La Hollywood, în 
anii '50 acest regizor era su- 
pranumit „maestrul prostului 
gust“. Tim Burton s-a inspirat 
din viața acestui realizator de 
serie Z, creind un film în 
al u, cu Johnny Depp 
n, rolul titular. e Apollo 13 — 
ă succesul cu Philadel- 

şi Forrest Gump, noul 

film al lui Tom Hanks este as- 
teptat cu imensa curiozitate. 
Realizat de Ron Howard, fil- 
mul este reconstituirea — in 
maniera comica! — a misiunii 
NASA din 1970, a cărei 
esuare era sa-i coste viata pe 


im- 
posibilă — r. Brian De Palma, 
cu Tom Cruise si Emmanu- 
elle Béart: e L'indien — r. 
Francis Veber, çu Patrick 
Bruel şi Vincent Lindon: @ 


Portrait of a Lady — r. Jane 
Campion, cu Demi Moore @ 
Picasso — r. James Ivory, cu 
Anthony Hopkins si Emma 
Thompson e Nelly et M. Ar- 
naud — r. Claude Sautet, cu 
Emmanuele Béart (din nou!) 
si Michel Serrault @ Le Hus- 
sard sur ia toit — r. Jean Paul 
Rappeneau, cu Juliette Bino- 
che şi Olivier Martinez e Out- 
break — r. Wolfgang Peter- 
sen, cu Dustin Hoffman și 
Rene Russo. 


SUBMARINUL 
LUI SPIELBERG 


Cand a constatat ca nu 
poate mânca sandviciul sau 
preferat numit „submarin“, la 
niciunul din restaurantele din 
Los Angeles, Steven Spiel- 
berg a pus în aplicare prover- 
bul: „dacă ceva nu există, de 
ce să nu-l inventezi?“ im- 
preună cu prietenul său Jef- 
frey Katzenberg si „ajutaţi“ 


Record de audienţă tv pentru Pretty W 
(Richard Gere si Julia Roberts) 


Un cuplu actoricesc de ziie mari 
n O sută şi una de nopți (r. Agnes Varda): 
Catherine Deneuve şi Robert De Niro 


O SUTĂ 
UNA DE N 


Realizatoarea franceză Ag- 
nés Varda este autoarea fil- 
mului Les cent et une nuits 
(O suta si una de nopti) oma- 
giu adus secolului celei de-a 
şaptea arte. Rememorându-și 
cei o sută de ani de existență, 
un bătrân supranumit „Dom- 
nul Cinema“ (interpretat de 
Michel Piccoli) retraieste de 
fapt intreaga istorie a cine- 
matografului, cu imagini, cu- 
vinte, lumini şi decoruri, cos- 
tume și accesorii, muzică și 
afişe. Şi pentru ca sarbatoa- 
rea să fie completă, vom în- 
tâlni printre interpreţi — unii 
doar în fugare apariţii — pe 
Robert De Niro, Catherine 


MILIOANE 
PENTRU JULIA 


Cota de popularitate a Ju- 
liei Roberts este în simtitoare 
descreştere — afirmă unii co- 
mentatori, buni cunoscători 
ai barometrului cinematogra- 
fic numit box office. Că 
uneori se mai înșeală și ei o 

te difuzarea pe cana- 
lul de televiziune francez TFI 
a filmului de mare succes al 
Juliei, Woman. indicele 
de audienţă a fost de 14 mi- 
lioane de telespectatori, care 
reprezintă, cel putin deocam- 
dată, un record in materie. 


Deneuve, Mastroianni, Bel- 
mondo, Depardieu. Delon... 


Marcy Walker (Eden) 
desi fericită 
că a încheiat filmările 
la Santa Barbara, 
îşi doreşte un „va urma“ 


Vedeta 
serialului tv. Lucky: 
Nicollette Sheridan 
(cu starul rock 
Michael Bolton). 


e Gary Oldman, interpretul 
lui Beethoven in immortal 
Beloved (in distributie si sotia 
sa, Isabella Rossellini) nu a 
participat la conferințele de 
presă pentru lansarea filmu- 
lui. Actorul — supranumit de 
către ziariști „Satan“ din 
cauza comportamentului său 
violent cu reprezentanţii pre- 
sei — este internat pentru o 
cură intensă de dezalcoolizare. 
„Se va vindeca” declară isa- 
bella. „Da' de unde! mai de- 
grabă se va îneca in alcool! 
Băutura pentru el este cam 
ce era sângele pentru Dra- 
cula“ — susține Uma Thur- 
man, fosta prietenă a actoru- 
lui. 

e S-au iubit cu pasiune, 
dar și focul dragostei se 
stinge... In timp ce în ultimul 
lor film Love Affair, Warren 
Beatty şi Annette Bening 
trăiesc o romantică poveste 
de dragoste (care însă nu i-a 
prea impresionat pe spectato- 
rii americani, filmul fiind o 
cădere la box office), în reali- 
tate lucrurile nu merg prea 


bine. „Totul între noi s-a sfâr- 
sit" declară Annette Bening. 
Joan Collins, cunoscută pen- 
tru limba ascutita, comenta: 
„Era de așteptat. Warren nu 
va putea fi niciodată al unei 
singure femei“. 

e Anne Nicole Smith, ma- 
nechinul vedetă al firmei L'O- 


réal si interpretă în filmul 
Prét (r. Robert Al- 
tman), s-a casatorit nu de 


mult cu un milionar „ceva“ 


mai în vârstă — adică 89 de 
ani. „Tot ce îmi doresc de la 
soțul. meu este un copil“ a 
declarat senină rubiconda si 
blonda Anne Nicole. De 
aceea poate, la premiera fil- 
mului interviu cu un 

era da brațul unui prezentabil 
(şi tânăr) domn. Întrebată un- 
de-i este soțul, ea a zâmbit 
gales si a spus: „Cum unde? 
E, bineînțeles, acasă, 
doarme“. 

e După trei divorturi şi 
încheierea filmărilor la Santa 
Barbara, Marcy Walker 
(Eden) este fericită: la 32 de 
ani şi-a găsit bărbatul visuri- 


lor sale în persoana lui Tim- 
ber Lake Lewis (24 ani). 
„Când iti place un bărbat, nu 
ai decât două posibilități: ori 
găsești maniile lui insuporta- 
bile și îl părăsești, ori rămâne 
singura persoană care con- 
teaza pentru tine și-i ierti tot“. 
e Nicollette -Sheridan 
(Lucky din serialul cu același 
nume difuzat şi pe micile 
noastre ecrane) s-a consolat 
— după divorțul zgomotos de 
Harry Hamlin (la rândul lui 
ex-domnul- Ursula Andress) 
— cu Michael Bolton, cunos- 
cut cântăreț și Don Juan, cu- 
minţit însă de când a cunos- 
cut-o pe Nicollette. Să adău- 
găm că ea este fiica lui Kojak 
— Telly Savalas și a actriței 
britanice Jeniffer Sheridan. 
„Am hotărât să port numele 
-mamei pentru că niciodată, 
purtând numele atât de cele- 
bru al tatălui meu, nu mi-aş fi 
croit un drum prin propri- 
ile mele forțe“. 


de 7,5 milioane dolari — rea- 
lizatorul lui Jurassic Park a 
creat The Dive. Este vorba de 
un imens restaurant in forma 
de submarin, vopsit in galben 
(să ne amintim de celebrul 
cântec al Beaties-ilor) şi am- 
plasat pe Santa Monica Bou- 
levard, în centrul comercial 
*din Century City (asta pentru 
cazul in care ati vrea sa-i tre- 
“ceţi pragul!). Într-un interior 
gen Nautilus — cu periscop, 
alarme sonore care se de- 
clanșează din cand în cand si 
cu hublouri-ecran prin care 
se pot vedea rechini uriași, 
caracatite înfricoşătoare şi 
chiar câteva sirene drăgălașe 

— se pot mânca rapid si ief- 
tin (doar 2,95 dolari) minuna- 
tii cartofi prajiti cu branza — 
specialitatea casei si, binein- 
teles, sandvișul „submarin“. 
Succesul restaurantului l-a 
convins pe Spielberg să des- 
chidă unul aidoma la Las 
Vegas și chiar să exporte 
două asemănătoare submer- 
sibile galbene în Mexic și Ja- 
ponia! Alături de „Planet Hol- 
lywood“ (proprietar trio-ul 
„durilor” Schwarzenegger - 
Stallone - Willis), The Dive ai 
lui Spielberg dovedește că 
actorii și regizorii Hollywoo- 
dului au început să se gân- 
dească și la delectarea gas- 
tronomică, și la buzunarul 
propriu în alt mod decât cine- 
matografic. 


FEL DE FEL: 


e Curtea de apel de la Ver- 
sailles s-a pronunțat în legă- 
tură cu difuzarea într-o ver- 
siune colorizată a filmului 
Comoara din Sierra Madre (r. 
he Huston) de catre Canal 

Colorizarea fiind conside- 
aa un atentat la dreptul mo- 
ral, mostenitorii celebrului re- 

izor american vor primi 
000 de franci despagu- 


biri. 

e Tom Cruise a cerut si el 
10 milioane dolari firmei Phi- 
lips care a utilizat — fără per- 
misiunea sa — câteva sec- 
vente din Top Gun intr-un 
spot publicitar. Unii spun ca 


in aceasta afacere actorul s-a 
purtat ca... un vampir. 

e Ricky Lake — grasana in- 
dragostita de rock din Cry 


Waters) a slabit 60 kilograme. 
Proaspat dobandita silueta i-a 
adus tinerei .actrite mărirea 
salariului de prezentatoare de 
emisiuni tv de la 3 500 dolari 
la 30000 dolari pe săptă- 
mână! 


44 „de filme (ca să nu ai vor- 
bim de piese de teatru și 
filme pentru televiziune). Ulti- 
mul sau rol in cinema a fost 
alături de Warren Beatty și 
Annette Bening în Love Al- 
fair. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


interviu cu... 
(Urmare din pag. '7) 
pera cinematograful, și inva 


la Nosferatu (tandru-ironic 
omagiu adus unui strămoș al 


filmului cu vampiri), pentru a j 


vedea apoi Aurora, 
şi a-l regăsi în cadrul următor 
în fata sălii de proiecţie in 


dar în același timp Infernul e 
în noi. 


Emmanuelle Béart si Tom Cruise — 
filmează împreună în Misiune 
Regia: Brian De Palma 


FILM FAK 


Grabă mare. Winston Groom, autorul lui Forrest 


Întoarcerea acasă. Ralph Fiennes care a terminat 

Strange Days (după Quiz Show), (r. Kathryn Bigelow) și-a 
teal Dre m prin muncă. El s-a întors acasă, 
lia, unde va interpreta rolul lui Hamlet într-o montare 
pith la Liverpool. Imediat după aceasta va juca in The En- 
glish Patient, film britanic în regia lui Anthony Minghella. 


Duo. Quentin Tarantino și Bruce Willis au devenit 


proces 
fiei. Motivul: Trial by Jury — Un film cu subject Wentic (eu WIL 
liam Hurt si Joanne Whalley Kilmer). aparut pe ecrane in ianu- 


» La inaugurarea restaurantului ,,Planet Hollywood" de la Las Ve- 
‘gas, proprietarii lui au venit care cum a putut: Sylvester Stallone 
și Arnold Schwarzenegger cu trăsura!. Invitatul lor de onoare, Ste- 


arie, a fost retras (din lipsă de spectatori) după câteva zile... 


ven Seagal era cocotat pe un elefant! Cel de-al treilea proprietar 
Bruce Willis şi a sa soție, Demi Moore, au coborât dintr-o intermi- 
nabilă limuzină albă. lui Die Hard s-a îndreptat rapid spre 


ce a apărut în interviu cu un 


jocurile mecanice, pasiunea sa  „D'aia imi place mie mai mult $i 
mai mult orașul ăsta!“ a conchis el. „Buzunarele lui sunt o dovadă Rockwell; a er Tak te DEE tar 
că asa este” a adăugat Demi, sărutându-! cu pasiune. Dragoste la Mornay, thriller în regia lui Peter Hall. - 


Las Vegas. = 

Robin Williams transformat in legumă: Actorul va 
deveni maestru in arta travestiului. După look-ul „guvernantă 
britanică“ din Mrs. Doubtfire, in Jumanji va fi jumătate su- 
per-erou, jumătate... dovlecel. Filmul regizat de Joe Johnston 
povestește aventurile unui erou de jocuri video devenit dintr-o- 
dată personaj real. 


Hugh 

interpreta rolul unui tânăr căsătorit în grabă cu aleasa inimii, 
puţin... gravidă. Titlul este 

ni). Regia: Chris Columbus (Singur acasă). Aflat în fază 
montaj, filmul va fi unul din blockbuster-urile acestei veri. 


-Paul Gosselaar 
P.O. Box 801024 
Santa Clarita 
CA 91380-1024 — USA 


Nicollette Sheridan 

c/o international 

Creative 

8899, Beverly Boulevard 
Los Angeles, CA 90048 — USA 


ceasta culoare 
ar putea fi rosu, 
daca protago- 
nistul n-ar fi 


CULOAREA 
daltonist. Socat 


de sinuciderea 


unei paciente, un psihiatru nu 
mai poate vedea nimic in nu- 
antele sangelui, devenind nu- 
mai bun de aruncat in mijlo- 
cul unei povesti in care he- 
moglobina isi face loc la tot 
pasul. Si cum Bruce Willis in- 
suși își asumă aceasta parti- 
tură care-l supune la grele 
probe, personajul nu putea 
să-și reprime tentatia detecti- 
vistă, antecedentele actorului 
(Die Hard, Ultimul samari- 
tean, Hudson Hawk), nepu- 
tând fi lăsate neexploatate. 

Ca thriller psihologic, Cu- 
loarea nopții folosește clișee 
stângace în sugerarea moti- 
vatiilor criminalului, iar pistele 
false nu prea izbutesc sa 
crească intensitatea suspan- 


SUPER 


A n inflația de filme poli- 
tiste realizate Ja ma- 
rea artă“ pe scară 
mondială, evident doar 
umorul- mai poate fi 
salvator. Este exact 

ceea ce realizatorii -acestei 


Umor involuntar 


NOPŢII 


sului. Conștienți parca de 
aceste slăbiciuni, realizatorii 
au ,plusat“ în latura erotica, 
trimițând în brațele zguduitu- 
lui psihiatru o prospătură de 
nici douăzeci de ani, nu alta 
decât incendiara Jane March 
din Amantul. Foarte comen- 
tate de rubricile de scandal la 
vremea filmărilor, scenele de 
amor au fost încredințate 
unui operator-estet si nu sunt 
stridente. Bruce Willis ră- 
mâne însă mai agreabil când 
parodiază cu umor eroismul, 
ceea ce se întâmplă și aici în 
prima treime a filmului. Când 
thrillerul psihologic începe să 
se ia în serios, apare umorul 
involuntar. Păcat. 


Dana DUMA 


Umorul, 
cheia succesului 


POLITISTELE 


pelicule dovedesc ca au cu 
prisosinţă si ştiu să-l exploa- 
teze profitabil. În primul rînd 
punind în joc autoironia ca- 
re-i ajută să preia dezinvolti 
tot felul de clișee ale genului 
„in American style“, să le mi- 
xeze cu exotismul specific ar- 
telor marțiale si să le relan- 
seze cu mult haz. Canavaua 
aproape că nu are impor- 
tanta, de altfel filmul se află 
la a doua serie si — e drept 
— în a doua parte puterea de 
invenție se mai diminuează. 
Dar personajele- își fac dato- 
ria până la capăt. În primul 
rind protagonistele — bruna 
autohtonă si blonda scotland- 
yardistă, care formează un 
cuplu contradictoriu, dar 
complementar, cu metode di- 


| 
PERENE ee 


IP Sie 


Li 2 


9 Jane March 
și Bruce Willis 


Aţi mai văzut 

scene erotice fierbinţi cu... 

e Sharon Stone și Michael 
Douglas în deschizătorul de 
drum instinct primar e aceeași 
Sharon Stone și William Bal- 
dwin in Sliver e fratele celuj 
din urmă, Alec, foarte“focos 
alături de soția din film și din 
viață Kim Basinger în Dă lovi- 


tura și fugi e un alt frate Bal- , 


dwin; Stephen, într-o scenă 
de amor în trei din Doi băieți, 
o fată, trei posibilități împre- 
ună cu Lara Flynn Boyle și 
Josh Charles e din nou su- 
perbissima Sharon Stone iu- 
bindu-se sub duș cu noroco- 
sul Sylvester Stallone în Spe- 
cialistul e ca să nu mai vor- 
bim de Jane March (aceeași 
din Culoarea nopții) și Tony 
Leung în Amantul. 


Color ot Night e Producţie: 
SUA, 1994, Cinergi e Regia: 
Richard Rush e Scenariul: 
Matthew Chapman, Billy Ray 
e imaginea: Dietrich Loh- 
mann @ Cu: Bruce Willis, 
Jane March, Scott Bakula, 
Brad Dourit e Distribuit de 
Q:C.B. * 


ferite de la hartuiala psiholo- 
gică de sorginte asiatică la 
violența eficace, britanică. 
Tandemul secund este al 
unor „găinari“ amestecați în- 
timplător în marea afacere 
mafiotă datorită unui amic 
tembelo-genial, specializat în 
falsuri de tot felul, de la pașa- 


--poarte la pistoale. De unde şi 


suspensul mistificării identită- 
tilor sau confruntarilor de tip 
„ruleta rusească“. 

O imagine colorată — la 
propriu și la figurat, dina- 
mică, excelind în simetria ca- 
drelor, alert montată, contri- 
buie la spectaculozitatea os- 
tentativ zeflemitoare a acestui 
karate girls deconectant. 


irina COROIU 


in the line of duty ll: Su- 
percops e Product 
Kong Poate: Corey Yuen @ 
Romeo Diaz e Cu: 
Michelle Khan, Cynthia Rot- 
hrock, Eddie Maher, Randy 
Mang, Dick Wyre, Michael 
Harry. Distribuit de: Hani Ha- 
baybeh and Bros Cinema Co. 


le Hong . 


PRIZONIER! 


acă vom 
ceda modei 
de a barfi în 
orice condiții 
filmul “ameri- 
can, riscam 
să nu mai 
observâm -nimic din ceea 
ce se petrece „creator“ în 
această zonă cinemato- 
grafică. De pildă, căută- 
rile. 

Or, iată că 7 (şapte) din 
comediile americane va- 
zute la noi în 1993 și 1994 
au avut ca personaj prin- 
cipal nu un comic, ci un 
trio de comici. Subliniez: 
văzute la noi, căci vor mai 
fi fost și altele. Oricum re- 
zumându-ne numai la re- 
pertoriul din România, 
frecvenţa folosirii grupului 
de 3 a devenit bătătoare la 
ochi. De ce TREI? Cum, 
la ora actuală, marele ac- 
tor comic care să ducă pe 
umerii săi greutatea unui 
întreg film — lipsește (ul- 
timul reprezentant al „uni- 
catelor“ fiind, probabil, 
Jerry Lewis); cum găsirea 
unui cuplu comic care să 
se apropie, cât de cât, de 
gigantul numit 


Trei, Doamne 
şi TOT trei 


ÎN PARADIS 


Stan-si-Bran este cvasi 
imposibilă (diferitele 
„combinaţii de 2“ propuse 
în ultimii ani nedepasind 
zona agreabilului) — iată 
că s-a ajuns, în ultima 
vreme, la experimentarea 
formulei în 3. 

De ce TREI și nu mai 
multi? Pentru că un trio 
permite împărțirea nerisi- 
pita (ca să zic asa) a „res- 
ponsabilităţilor“, respectiv 
„a; surselor de comic. Desi 
urmează să acționeze în 
echipă (fie ca formidabili 
piloți, fie că atacă Ra- 
dioul, vânează fantome, 
caută comoara lui Curly 
sau răpesc un bebeluș), 
cei trei vor fi diferiţi ca 
temperament și apucaturi, 
ca sa nu mai spunem de 
intelect. De obicei unul e 
(ori pare) sărac cu duhul 
şi provoacă numai belele. 
Altul este limbut si mai 
„apucat“. În sfârşit, al trei- 
lea, ceva mai „sufletist'. 


UN BACŞIŞ 


-acă pragma- 

tismul a de- 

venit o eti- 

chetă frec- 

vent lipită de 

fruntea ame- 
ricanilor, iată că vine un 
regizor ca Andrew Ber- 
gman pentru a-i ușura, cât 
de cât, de respectiva 
vară pe locuitorii Lumii 
Noi.Această adevărată 
muncă de hamal este în- 
credintata de realizator 
personajului unui ziarist 
negru, care urmărește pas 
cu pas povestea declan- 
șată de un gest incredibil: 
câștigând la loterie 4 mi- 
lioane dolari, un polițist 
dă jumătate din premiu 
unei ospatarite, conform 
promisiunii pe care i-o fa- 
cuse, mai mult intr-o 
doară, înainte de anunta- 
rea câștigului. 

Evident, dând bacșiș, 
acest om al legii se abate 
de la morala profesiunii. 
Să-i înțelegem, însă, ges- 
tul dat fiindcă e.o metodă 
de a avansa împotriva cu- 


Ajută-ţi aproapele 


DE 2 000 000 
DOLARI 


rentului general, în acest 
caz, fiind vorba de gene- 
rozitate. Mai mult Chiar, 
însăşi istoria tribulatiilor 
celor doi este luată în răs- 
păr prin trâmbiţarea jurna- 
listică a fiecăreia din eta-- 
pele ei. : 
Fără să încerce forțarea 
gustului spectatorului prin 
artificii epice sdu îngroşări 


Dinu-loan NICULA 
(Continuare în pag. 23) ieee 


it could happen to you 
e Producţie: SUA, 1994, 

TriStar @ Regia: Andrew. 4 
Bergman e Scenariul: i 
Jane Anderson e imagi- i 
nea: Caleb Deschanel e | 
Cu: Nicolas Cage, Bridget | 
Fonda, Rosie Perez, Wen- | 
dell Pierce e Distribuit de: i 
Guild Film Romania 


se chinuie sa găsească 
solutii. Indiferent ca sunt 
rude intre -ei, prieteni ori 
simpli complici, ei sunt fi- 
zic foarte diferiti. 


Odată cu acest por-_ 


tret-robot-de-grup, i-am 


RAFUIALA 


aca, pentru 
dumneavods- 
tra, poves- 
tea-tip a unei 
calatorii in 
timp este cea 
din poeticul Undeva, 
cândva, în care Dr.Quinn 
de azi (Jane Seymour) îl 
seduce peste ani pe Su- 
perman (Christopher Re- 
eve), Timecop (la noi: 
(Răfuiala dincolo de 
moarte) va va oferi o cu 
totul altă perspectivă. in 
filmul avindu-l drept pro- 
tagonist pe agilul 
Jean-Claude Van Damme, 
calatoria in timp isi pierde 
cu totul dimensiunea poe- 
tica, devenind doar o mo- 
dalitate ta indemina (in 
anul 2004) de a controla 
pietele financiare si a ob- 
tine bani pentru suprema 
aspiratie americana: can- 
didatura la preşedinţia 
SUA. inclusă în sistemul 
birocratic al inaltelor co- 
mitete si comitii, întoar 
rea în trecut se institutio- 
nalizează într-un fel de 
detectivi intertemporali, 
printre care si agentul 
Walker (Van Damme). Si- 
gur că Walker, a cărui so- 
„ție a fost omorâtă, are și o 
motivație emoțienală pen- 
tru intoarcerile sale in 


descris si pe cei trei frati 
Firpo,~ ce se pomenesc 
Prizonieri in Paradis — al 
optulea film din aceasta 
categorie. Unul dintre ei 
este interpretat de Jon 
Lovitz, „încercat“ deja de 


Întoarcere 
în timp 


DINCOLO 
DE MOARTE 


timp. Dar, în ciuda decla- 
raţiilor entuziaste ale regi- 
zorului Peter Hyams sau 
ale producătorului Mosh 
Diamant, cărora li se pare 
o mare victorie faptul că 
toate secvențele de luptă 
sunt justificate narativ, 
povestea de dragoste ra- 
mine subordonată perfor- 
mantelor fizice ale lui Van 
Damme. Cu excepţia dia- 
logului initial dintre Wal- 
ker si sotia sa (Mia Sara), 
scenele cu cei doi soți 
sunt de acțiune. lubirea 
lor rămine la nivelul ben- 
zilor desenate, mai ales că 
ideea scenariului și a per- 
sonajului principal aparțin 
lui Mike Richardson de la 
Dark House Entertaiment, 
Dark House Comics, edi- 
tură specializată în așa 
ceva. 

Efectele speciale, reali- 
zate de echipa lui Greg 
McMurry (prezentă, de 
astfel, și în filme precum 


alt realizator în tripleta co- 
mică din Comoara lui 
Curly. Era normal să se 
procedeze inclusiv la 
combinaţii şi permutări în 
căutarea formulei unui 
trio - ideal. 

Echipa propusă de Pri- 
zonieri in Paradis este efi- 
cientă. Ea beneficiază însă 
şi de un scenariu ce men- 
tine tensiunea comică 
până la capăt. Numai că, 
largul pardesiu al fratelui 
cretin, cu multe buzunare 
interioare în care „mutu- 
lica" ascunde tot ce ster- 
peleste cu nesat, ne tri- 
mite direct la haina ase- 
manatoare purtata de 
Harpo... 

Tripleta comică ideală 
există. Ea se numește Fra- 
tii Marx. Ceea ce nu face 
Căutarea tenace a unui 
trio de succes mai puţin 
stimabilă. 


Aura PURAN 


Trapped in Paradise e 
Producţie: SUA, 1994, 
Twentieth Century Fox e 
Regia și scenariul: George 
Gallo e Imaginea: Jack N. 
Green @ Cu: Nicolas 
Cage, John Lovitz, Dana 
Carvey, John Ashton, 
Madchen Amick e Distri- 
buit de: Romaniafilm 


Minciuni adevarate, Dosa- 
rul Pelican, Bodyguard) 
acopera golurile narative 
ale filmului. interesant 
este că putem să-l vedem 
atit pe Walker, cit şi pe 
duşmanul său, verosul se- 
nator McComb (Ron Sil- 
ver), raul ambitios, fata in 
fata cu dublul fiecăruia 
mai tânăr. Tot efectele 
speciale cit şi decorul 
converg spre o atmosferă 
îngroșat-terifiantă în mo- 
mentele atacurilor asupra 
casei politistului: urmărind 
însă şabloanele, atacatorii 
sunt punkiști, totul se pe- 
trece în noaptea ce va fi 
luminată de un foc „sata- 
nic“, iar victima e, bineîn- 
teles, gravidă. 

in ciuda aspectului de 
bandă desenată al filmu- 
lui, regizorul Peter Hyms 
consideră că Van Damme 
„a realizat un rol mai 
complex decit cele prece- 
dente“. Ca si Schwarze- 
negger in Minciuni adeva- 
rate, asistam la o incer- 
care de ,umahizare“ a 
„durilor“ hollywoodieni. 
Asteptam urmatorul pas. 


laromira POPOVICI 


Timecop e Producţia: 
SUA, 1994 e Regia și ima- 
ginea: Peter Hyams @ 
Scenariul: Mark Verheiden 
@ Cu: Jean Claude Van 
Damme, Ron Silver, Mia 
Sara, Gloria Reuben @ 
Distribuit de Media Pro 


& Jean Claude 
Van Damme 
şi Gloria Reuben 


. 


SPIRITUL VREMII 
Filme de gang 


u ani şi ani în urmă, existau nişte locuri, de obicei pe 

acel Bulevard al filmului de la Cercul Militar în jos, spre 

Cişmigiu, unde se încetățenise un spirit mai licentios. 

Era un spaţiu ce pornea din stradă şi nimeni nu era cu- 

rios să știe unde duce si unde se sfârşeşte căci era oprit 

de surprize: picturi provocatoare, faimoasele tigancuse 
cu sânii goi, buze cârnoase şi roșii ca sângele, zâmbet gales aruncat 
privitorului. Cine nu-şi amintește de renumita „pictură de gang?“ Mai 
toate locurile astea se strecurau pe lângă săli de cinema. Vremuri as- 
pre le-au convertit destinaţia, iar astăzi, timid, mai întilnești câte o în- 
cercare de revenire a unei astfel de picturi, dar nu în gang, ci la piaţă 
(economia, ce să-i faci!). Unele ambalaje si reclame comerciale i-au 
confiscat inspirația, aşa încât „pictura ambulantă“ și-a mai modificat 
repertoriul şi și-a extins paleta. > 

Pe atunci însă filmele proiectate în săli erau... îmbrăcate, nu apăru- 
sera nici categoriile: erotic si porno şi tot felul de adnotări care le fac 
(zadarnic) interzise unor vârste prea crude. 

Astăzi, până si într-o gară de oraș nu prea mare cum este Oberhau- 
senul din Ruhr, poți da cu ochii de un vitrinaj incitant si dacă impingi 
curiozitatea dincolo de el, descoperi o salita de 40-50 de scaune, cu 
proiecţii non-stop de filmuleţe de circa 30 de minute, de la erotic la 
porno și chiar „hard-porno“ (casă ne exprimăm în termeni rock). 
Pentru o jumătate de oră, călătorul (şapte, opt, zece oameni cel mult) 
între două trenuri şi o navetă consumă un porno şi, cu libidoul reci- 
clat, se urcă apoi în trenul care tocmai apare la capătul peronului. 
Subiectul filmului (care subiect? un simplu pretext, de fapt) îl uită re- 
pede şi păstrează doar o imagine evocatoare nu a unui platou de fil- 
mare ci, mai curând, a unei case numită destul de misterios pentru 
multă lume, „de toleranță“. De ce „de toleranță“? Pentru că legiuito- 
rul francez (căci lui i se datorează și inspiraţia, și denumirea) a exi- 
lat-o. din câmpul rigorilor principiului moral al legii, considerând-o 
doar de utilitate publică. 

La porno „subiectul“ e chiar superflu. N-ai ce povesti. Te uiţi și as- 
ta-i tot. La filmele erotice există mai degrabă un pretext de scenariu. 
Două astfel de producţii italiene ajung si pe la noi: una se intitulează 


= 
>... 


Străluciri senzuale “i 


o Obiect sexual: 
titlurile spun totul 


o 


Străluciri senzuale (Riflessi di luce, „Străluciri de lumină” le-au spus 
realizatorii italieni), cealaltă, mai lipsită de prejudecăţi poetice, și-a 
spus direct Obiect sexual. Naivitatea subiectelor funcţionează aici ca 
o perdea gen „afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul“. 

În cazul Strălucirilor... candoarea textierului (căci scenarist mi-ar fi 
greu să-l numesc), — una și aceeași persoană cu realizatorul. — este 
induiosatoare: fei 

n urma unui accident tragic, un faimos compozitor își pierde soția 
şi rămâne condamnat pentru tot restul vieţii la scaunul cu rotile. Ar fi 
o introducere în melodramă dacă... o tânără care-l frecventează pe 
fiul compozitorului nu și-ar schimba „cu trup și sufiet“ (dar mai ales 
cu primul argument) traiectoria pasională. 

Celălalt film de care am pomenit se petrece la Ischia, în Baleare, 
loc fastuos al turismului de lux, unde sosește o tânără atrăgătoare, 
angajată de o familie bogată ca să-l anime pe Sergio, fiul care, nu se 
ştie de ce, e pus la grele încercări, cerându-i-se să aleagă între 
Byron, Thomas Mann şi... Laura (asa se numeşte animatoarea). Tatăl 
adolescentului cunoștea însă îndeletniciri foarte cutezătoare și pline 
de fantezie erotică... 

Ne oprim cu comentariile ca să nu desconspirăm misterele. Cu un 
singur lucru nu suntem însă deloc de acord: cu explicaţia dată recent 
de un june sadic si criminal din urbea lui Bucur care își motiva fara- 
delegile spunând că ar fi văzut într-un film, la televizor, nu știu ce 
scenă care se petrecea într-o piscină... Nu, nu filmul era cauza, ci 
mult mai probabil răul din el însuşi netratat la timp. Un film poate in- 
spira sentimente înalte, poate încerca explicaţii la întrebări pe care și 
le pune omul, după cum poate fi doar un articol facil, care ar răs- 
punde — cu îngăduinţă vorbind — unei curiozităţi sociale. „Mărunţi- 
șuri“ cum li se spunea, destul de plastic, produselor de pe tarabe și 
de pe trotuare. Spectatorul nostru .e curios, poate chiar mirat, pri- 
veşte un asemenea spectacol ca o defulare după o lungă perioadă de 
restricție şi cam atât. Cred că e gata să dea un porno pe un meci. 


Mircea ALEXANDRESCU 
21 


in aceasta 


inefilii impatimiti, adică 

acei care obişnuiesc să 

intre în sala de cinema cel 

putin de două ori pe săp- 

tămână, vor avea cu ce 
să-şi alimenteze pasiunea în această 
primăvară. Concurența dintre compa- 
niile distribuitoare (Guildfilm România, 
Româniafilm, Media Pro, 0.C.B.) se 
dovedeşte pe zi ce trece mai profita- 
bilă pentru spectatori, după numărul şi 
calitatea filmelor promise a fi prezen- 
tate in premieră în următoarele trei 
luni. Aşa cum am mai făcut-o, ne-am 
interesat pentru cititorii noştri care 
sunt titlurile peliculelor ce pot fi văzute 
în viitorul apropiat. Bineînțeles că nu 
va fi vorba de un repertoriu alcătuit nu- 
mai din capodopere, prioritate având-o 
(cum altfel?) genurile cele mai popu- 
lare. 


Comedii şi parodii 


Pentru combaterea asteniilor de pri- 
măvară distribuitorii ne propun trei 
comedii cu staruri pe gustul publicului 
nostru. În primul rând amintim cuplul 
irezistibil Arnold Schwarzenegger- 
Danny De Vito (afirmat deja în 
nii de Ivan Reitman) care revine în Ju- 
nior, semnat de același regizor. Re- 
make după Evenimentul cel mai im- 
portant de la debarcarea omului pe 
Lună de Jacques Demy, filmul distri- 
buit de MediaPro este povestea ex- 
centrică a unui bărbat care... rămâne 
însărcinat, rolul deținut cândva de 
Marcello Mastroianni revenindu-i a- 
cum uriasului Schwarzie. intr-o ipos- 
taza neașteptată o vom reintaini aici 
pe Emma Thompson, actrita britanica 
rasplatita cu un Oscar pentru interpre- 
tarea din Întoarcerea la Howards End. 

O tripletă de comici din categoria 
seniori anima peripetiile amuzante din 
Morocanosii (Jack Lemmon, Waiter 
Matthau si Ann- -Margret), in timp ce 
protagoniștii comediei romantice Only 
You (Numai tu) semnată de experimen- 
tatul Norman Jewison sunt două tinere 
vedete în plină ascensiune: Marisa To- 
mei si Robert Downey jr. (recent văzut 
în Născuţi asasini). Ambele pelicule 
sunt propuse de Guildfilm. 

Distribuit de societatea Q.C.B., Tace- 
rea purceilor este, dupa cum se poate 
bănui si din titlu, o replică parodica la 
thrillerul Tăcerea mieilor ce va încerca 
să ne risipească anxietatea acumulată 
prin exces de pelicule horror. 


2 


Only You,o comedie romantică 
(Marisa Tomei şi Robert Downey jr.) 


4 


Lăsaţi copiii să vină Ja 
cinema! 


Afiat în scădere vertiginoasă, publi- 
cul cel mai tânăr este vizat de progra- 
marea unor filme care încearcă să res- 
tituie copilăriei ce-i al copilăriei. Două 
dintre acestea propun drept protago- 
nist câte un „prieten fără grai“: o focă 
in André (distribuit de Guildfilm) si un 
căţel in Departe de casă, adus de Ro- 
mâniafilm. Această din urmă compa- 
nie a programat printre premierele pri- 
măverii și cucerește 
un desen animat de lung metraj care 


ŞI 
Michael Douglas în 
: Hărţulala 


si cu siguranță 


Un cuplu 
despre care 
se va vorbi 

mult: 
Demi Moore 


ȘI PO 
copiii noştri 


plasează in vârtejul unor noi aventuri 

pe eroii de bandă desenată creaţi de 
René Goscinny si Albert Uderzo. 
Spectatorii copii se vor bucura sa 
vadă și o nouă versiune cinematogra- 
fica după „Cartea junglei“ lui Rudyard 
Kipling, de data aceasta în forma unui 
film cu actori, importat de Q.C.B. 


Suspans in prezent şi în ' 
viitor 


Categoria cea mai prizată de publi- 
cul de toate vârstele, aceea de „sus- 


Comedie pentru vârsta a treia: Morocănoșii 
cu Jack Lemmon si Ann-Margret 


pans si acțiune“ este reprezentată de 
pelicule recente din productia mai ma- 
rilor sau mai micilor studiouri. Pentru 
că acestea mizează în primul rând pe 
box-office-ul starului protagonist, să 
începem, deci, cu Jean Ciaude Van 
Damme in Ultima bătălie (Street 


Fighter). De reintâlnirea noastră cu el 
va avea grijă Guildfilm, ca si de aceea 
cu Jeff Bridges. vedeta unui film cu 


wr 


De micul pe marele ecran: 


Star Trek (cu Patrick Stewart) 


titlu promițător: Fearless (Fără teamă). 

Recent văzut de publicul nostru în 
două comedii (Un bacșiș de două mi- 
lioane..si Prizonieri in paradis), Nico- 
las Cage revine într-un policier ce se 


anunță palpitant: Sărutul morții (dis- 
tribuit de Româniafilm). Pe Wesley 
Snipes (polițistul din P: 57) il 


vom revedea într-un alt thriller cu peri- 

peții aviatice, Drop Zone, adus de Me- 
dia Pro, companie care ne asigură si 
reintainirea cu protagoniștii serialului 
S.F. Star Trek într-o peliculă de lung- 
metraj a cărei acțiune este plasată in 
secolul al XXIV-lea. Fanii specialistu- 
lui în scene de bătaie Michael Dudi- 
koff îl pot admira in Răzbunare forțată, 
un policier distribuit de Q.C.B. 


Pentru cinefili avizaţi 


După o lungă așteptare, România- 
fim aduce, în sfârșit, pe ecranele 
noastre (în asociere cu Filmex) două 
coproductii româno-franceze care au 
făcut parte. din selecţiile_ Festivalului 
de la Cannes: O vară de neuitat de Lu- 
cian Pintilie {in concurs în 1994) și E 
pericoloso de Nicolae Ca- 
ranfil (în secțiunea Quinzaine des réa- 
lisateurs în 1993). Guild-ului datorăm 
programarea unui thriller psihologic 
care are toate şansele să devină unul 


dintre evenimentele anului — narena 
de Barry Levinson, cu Michael u- 
glas si Demi Moore in rolurile princi- 
pale. Ne va face plācere ca despre 
toate acestea Și mai ales despre ulti- 
mele citate) să revenim cu amănunte. 


Dana DUMA 


Pr = 


Cine INTEGRAMA 


eel 
ae a 
oer) 
oe 
Ea 
ză 
C 
BF 


BERLINALA ’95 


(Urmare din pag. 17) 


că subiectul exprimă propriile saie con- 
vingeri. Pentru noi un semn că maois- 
mul se mai poate identifica cu sufletul 


_ Chinei. 


Câteva caracteristici 
comune filmelor 
din această parte a lumii 


Cineaștii acordă o extremă atenție 
detaliului realist etnografic. Felul de trai 
al oamenilor este expus cu deamanun- 
tul, filmele având pe alocuri valenţe de 
mărturie documentară. O altă particula- 
ritate este insistența aparatului de fil- 
mat asupra: momentului când se mă- 
nâncă dar nu în sens pantagruelic. O 
experienţă istorică dominată de nevoia 
de a hrăni milioane și milioane de su- 
flete, se cere azi — când bolul de orez 
este asigurat în multe din ţările Asiei — 
consemnată și printr-un argument artis- 
tic. Tot cu insistenţă ne sunt înfățișate 


- în toate aceste filme persoane avute 


sau oameni modești . Cura- 
tenia, ca un alt ritual cotidian. 

În sfârșit, am constatat o adoptare 
globală a doctrinei generaţiei. a cincea 
$i a generaţiei a şasea — cum sunt impar- 
titi cineaștii din Republica China, nu 
după vârstă ci după maniera de abor- 
dare a subiectelor. Astfel, generația a 
cincea se preocupă în special de cadrul 
social-istoric și manifestă o reconside- 
rare critică a maoismului. Reprezentan- 


1 


ii 
My 


tii generaţiei a șasea așează în prim 
plan sentimentul si emoția individuale 
şi mai putin considerentele socio-poli- 
tice care le-au provocat În viziunea 
acestora doctrina maoistă este epurata 
de orice consecințe negative. Indiferent 
de predispozitii sau aversiuni perso- 
nale, cinematografia asiatică nu ma 
este și nici nu mai poate fi ;gnorată, 


Revin la premii şi premianti. 

incaicand regula festivalurilor, daca 
2s fi putut acorda Ursul de aur unui 
film din competiție sau din afara ei, ale- 
sul meu ar fi fost Asphalt, realizat de 
Joe May. în 1929! Des‘ nu poate fi com- 
parat cu Murnau, Pabst sau Lang 
(acesta a debutat însă ca scenarist pen- 
Joe May. pionier al filmului 


greaca aa mă Dana Duma Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator. ma Coroiu. 
Redactori de rubrică Doina Stamescu. Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Siroe 


Societatea Comercială S.R. Sentings civlii me. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucuresti, 21 iulie 1992, înmatriculată iè Oficiul Registrului Comerțului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 2407.1982 ISSN 1220 — 1200 


Redacția: Piaţa Presei Libere m. 1 Bucuresl tel 617.3371 


de Mihai Zgubea 


FILM LA 


E | 
ju 
oe 
ee 
me 
2 
E 
PA 
Lu 
RS 


german comercial. din perioada mutā, 
se dovedeşte şi azi un inspirat creator 
de atmosferă în cadrul realismului na- 
rativ. Amorui napraznic si vinovat dintre 
un tânăr polițist si o fată cu aparente 
de doamna din înalta societate este plin 
de ironie, suspans si tandrete. 

În cadrul sărbătoririi Centenarului, 
am avut ocazia să vedem si la Bucuresti 
prin sustinutul demers cultura! al direc- 
torului Cinematecii române, Savel Stio- 
pul, Naşterea unei i de D.W. Grif- 
fith. Revederea acestor filme, fie ea la 
Berlin sau în București, te poate face să 
intelegi disperarea multora la apariția 
sonorului. Intr-adevar, cinematograful 
pare sa fi pierdut atunci o parte din 
misterul sau. Acel moment corespunde 
într-un fel cu „izgonirea din rai”. Dar 
societățile evoluează, tehnica a luat 
avans. Si totuși, cât talent la puţinele 
mijloace de atunci și cât de puţine ta- 
lente (a nu se confunda cu profesiona- 
lismul), la risipa mijloacelor de azi. 

A. D. 


Un bacșiș... 


(Urmare din pag. 20) 

de umor, fiimul se consolidează în jurul 
a două vedete: Nicolas Cage si Bridget 
Fonda. interpretarea lor aduce mai 
aproape de public povestea politistului 
cu o soţie creolă vivace si bine anco- 
rată în realitatea materială a existenței 
si a chelneriței tracasată de ex bărbatul 
ei, un actor cabotin. Sunt doi oameni 
simpli aceşti protagoniști, dar tocmai 
de aceea universali. La marea loterie a 
vieţii, adesea oamenii onești pierd în 
momentul câștigului și sunt victorioși in 
clipa renunţării la el. D.IN 


23