Dumitru Bacu — Pitesti — 1963

D. BACU 


4 


L) 
+ 
_— 


CENTRU DE REEDUCARE STUDENTEASCA 


5 


n Ta a mă edi il i 


MANIA 


o 


> 


CTIA DACOR 


E 
aa dn 
i; 

Ci 
i. 

+ 

i 

“ 


! 


D. BACU 


DE ACELAȘI AUTOR: 


Aiud, 1961 
Ofrandă, 1963 


Acolo șezum și plânsem, 1964 


PITEŞTI 


CENTRU DE REEDUCARE STUDENŢEASCĂ 


3 


EEE EEE E RER EEE EEE Tre TES EEE ST) 


Editura Cuvântul Românesc 
Hamilton, Ontario 
1989 


Copyright O 1963, 1989, Dumi 

Toate drepturile de traducere, el 
rezervate pentru toate țările. Sea 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 
Hamilton, Ontario L8V 416, 


CANADA 


ISBN 0-91987+038 


apa 


Z 


nd bound i Canada by Webcora Limited 


IN MEMORIAM: 


Doctor Simionescu 
Șerban Gheorghe 
Gafencu 
Limberea Paul 
rișan Constantin 
Onac, et caetera 


PREFAŢĂ 


te una a faptelor. Acumularea lor şocantă 
una tragică, neînțeleasă şi absurdă. Dar 
această carte se vrea şi O fenomenologie a spiritului. Lovit ful- 

ea evenimentelor, duhul cititorului se 


gerător de concreteț 
î de a depăşi contingentul, căci tot ce s'a 


cabrează într'o încercare 
trecut în materie, în carne, nu este decât reflexul târziu a ceea 


ce s'a consumat de mult în spirit. 

Piteștiul, cu tot cortegiul lui de consecințe, niciodată 
epuizate — căci această istorie s'a înscris în spiritul umanităţii 
pentru totdeauna şi nu se va sfârşi nici cu dispariţia din viaţă a 
ultimului supravieţuitor al întâmplărilor — Piteştiul este o Gol- 
gotă cu semnificaţii generat umane, un Munte al Măslinilor 
unde, cei care am trecut pe acolo am băut până la fund paharul 
disperării, al abandonării şi al lepădărilor. 

Este interesant că nici unul dintre cei care am trecut prin 
Piteşti nu am scris o carte despre ea. Au scris unii din cei care 
au trecut prin închisori, dar care au văzut fenomenul din afară, 
nu în sensul unei neparticipări sentimentale, ci în sensul unei 
imposibilităţi de a-şi integra fenomenul Piteşti, pentrucă el nu 
este un antiuman, ca un război, ca o ciumă, ca o revoluţie 
comunistă; el este suprauman, un război al infernului împotriva 
lui Dumnezeu, lupta diavolilor împotriva îngerilor, o liturghie 
întoarsă pentru a inversa ordinea verticală a cerului, pentru a 
înlocui în sufletul victimelor ierarhia cerească prin ierarhia 
diabolică. 

S'au scris cărţi despre Piteşti și de oameni care nici măcar nu 
au văzut închisorile comuniste şi care au crezut că rezolvă o 
problemă, care, de fapt, era una metafizică, prin criterii estetice 


Această carte es 
creează o istorie, 


e de laborator. Dozajele greşesc, Soluţii 
sue Sun 


Je injuste, criteriile absurde. 


inologi 


sau de pS 

false, sentimente = 
4 ceva care depăşeşte pute 

p p Tea umană 


Acolo a f0S 


înțelegere, pentrucă â fost războiul a două tabere Supraura k 
i ane; 


acolo a fost spaţiul în care, privit dinafară, războiul 
câștigat de satana, pentrucă psihologii şi esteții Bă. fost 
aparențele cu realitatea duhului şi ignoră faptul că această | n 
este un răstimp al mântuirii, singurul răstimp uman ora 

ru 


mântuire. 

Dar adâncul îmbogăţirii sufletelor noastre este greu 
sesizat; pentru _€l, înfrângerile sunt spectaculoase, noni 
zguduitoare, nebunia locvace, dar înțelepciunea şi narată 
spiritual al supravieţuitorilor, ca şi vibrația imensă a dun aită 
este prea subtilă pentru sensibilitatea tocită a esteţilor, DIGG 
mistică pentru puterea de percepţie a psihologului, ca şi pentru 
orice ființă umană care nu a trăit în nebunie, ci doar în limitele 
bunului simţ comun. Numai cine are acea doză bună de 
nebunie, în sensul aserţiunii că lumea merge înainte prin 
nebuni, numai acela poate înțelege puţin. Nu tot. Nici noi nu 
înțelegem tot, noi care am trăit tot. Pentrucă Dumnezeu a făcut 
de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sen- 
sibilitate apocaliptică. 

În 1948, la închisoarea Jilava, Stănescu, un tânăr pe atunci, 
cu 0 intuiţie rară a evenimentelor viitoare —şi nu mă refer 
Dau la ceea ce s'a petrecut la Piteşti, ci la tot absurdul istoric 
și e e acum din țară şi din lume —spunca că omenirea 
e ici plic Cre psi şi că cine nu-şi va făuri o conşti- 
ae spital ura vremii, nu va putea supravieţui nici 

Nu - : 

Nici di ri î . Gara acest tip de conştiinţă până acurm. 
perfecțiunii formale a mezi fosjcă ua nd <A e celicază d [Aa 
și minore şi tragem alui ne fabricăm premize majore 
ciunea omenească și uităm zii senine, bine stabilite pe înţelep- 
Nici logica, nici raționam SElup ta se dă într'un spaţiu în care 
au ie aiaaacalia de aici de a nici măcar faptele concrete nu 

n 1958 era , E 
i în patru pe morţii, şasesprezece oameni 
celulă mai mare, de forma ai Jilava, patru celule zidite într'o 

nui semicilindru culcat. O corabie â 


ii 


estinaţie era moartea. Şasesprezece oameni, fiecare cu 
nțelepciunea lui, cu boala şi tragedia lui. Cei mai 
răm prin Piteşti, mai mult de două treimi din noi. 
Bolnavi trupeşte, răniţi sufletește, înfometați și înfriguraţi, în 
celulele în care apa curgea pe pereţi iar umezeala ne pătrundea 
în oase, eram acolo într'o amestecătură dozată după toată 
ştiinţa Kremlinului, pentru â se stabili cât timp poate rezista un 


Om la teroare, IA foame şi tortură, la certurile din celulă, la 
polile care infestau fiecare centimetru cub de aer neprihănit cu 


ili icrobi. 
ujloae 2 iii în celula mea cel mai bun dintre noi. Era atât 
de bolnav și atât de slab, încât moartea era mai prezentă pentru 
noi decât pereţii umezi, decât mâna gardianului care ne lovea, 
sau descuia şi încuia ușa, mai concretă decât pâinea și apă 
noastră zilnică. Tusea de tuberculos a lui Costache Oprişan, CX- 

toraţia abundentă şi urât mirositoare a unui plămân ros 
aproape integral de bacili, ne întorcea uneori stomacul pe dos, 
în ciuda dragostei imense pe care i-o purtam toţi trei. 

Şi totuși, el, Costache muribundul, era axa și suportul nostru, 
justificarea noastră pentru acolo, îngerul care îl biruia pe diavol 
pentru noi. În clipa în care a murit, universul nostru şi-a pier- 
dut sensul. Atunci lumea s'a prăbuşit cu vuiet, cataclismul s'a 
produs și noi am rămas trei oameni într'un pustiu al disperării. 
Şi nici un indicator. Cel care ne călăuzea murise, eram 
înconjurați de o lume ostilă, de şase metri patraţi care supurau 
moartea şi deznădejdea din fiecare atom de materie. 

Era în luna lulie 1958. Spre apusul soarelui, după ce 
trecuseră zece ore dela moartea lui Costache, în care timp ne 
rugaserăm cu lacrimi şi disperare: “Cu sfinţii odihneşte Hris- 
toase, sufletul adormitului robului Tău Costache... Costache . 

” după ce i-am spălat trupul ca să intre curat în pământul 


din care a fost zidit, l-am scos gol pe targă în curtea închisorii. 
Soarele apunea, lumina lui de aur cădea peste o vegetaţie 
luxuriantă, nebună, înăbușitoare. 

Lumii nu-i păsa de noi. Nu pierise universul în neființă, 
soarele nu-și întunecase lumina sa, nu sc despicase pământul 
până în adânc, nici florile nu-şi pierduseră frumuseţea. Încă 
odată, naturii nu-i păsa de noi. Universul nostru —carcera! Îi 


era lumii şi necunoscut, și indiferent. 


cărei d 
nebunia ȘI | 
mulţi trecusC! 


iii 


lă copleşiţi, urînd florile și 
Ne-am Întors ÎN celu şi Copa Ai 
cerul senin și pur, Și soarele de aur. Pe targa mur dară şi. şi 
runtă, în mijlocul curţii uriașe, păzit de gardianul în unjf mă. 
Costache. Slab-—doar piele şi os E, 
— (in. 


era trupul gol al lui 

SI ivil cum putea fi acela un trup de om), sub lumina d 

care fi scotea în evidență slăbiciunea și urâciunea corpi 
i 


'aţ, zăcea acolo ca un monument al morţii. Şi nici 
ari pie cu sabia de foc de pr ofanările zica Nici ui 
Doar un gardian În uniformă. i 

Pe pieptul gol şi descărnat, străluceau două flori albastre 
mari, necunoscute — toate florile ne deveniseră necunoscute. Ie, 
pusese Iosif, profitând de un moment de confuzie a gardianului 
Le rupsese pe fugă și zăceau pe pieptul osos, aruncate stiai 

igase la Iosif: , 


dar reale şi agresive. Gardianul stri 
«ja-le de acolo, ia-le mai repede.” (Lui îi era frică să se a- 


tingă de mort.) 

Iosif nu I-a ascultat. 

«0 să vă învăţ eu minte pe toți, şi pe voi şi pe el,” a mai 
strigat gardianul. 

Pentru prima dată losif i-a răspuns, căci dela moartea lui 
Costache, în afară de lacrimi şi rugăciuni, nu schimbaserăm 
nici un cuvânt, nici între noi, nici cu gardianul: 

Nouă, domnule gardian, ne mai puteţi arăta încă multe, dar 
lui nu, el Va scăpat pentru totdeauna.” 

Vedeţi, ei, gardienii, îngerii materiei credeau că mai au 
Li asupra noastră chiar și după moarte. 

ii pe ani în şir l-am tot chemat pe Costache Oprişan, 
aa na fa să-mi dea un semn, să-mi spună ceva despre 
îniiaTep ai veci şi niciodată nu mi-a răspuns. De atunci 

? ŞI ne întrebăm: “Ca i i 
viață, cine este mort i Care este hotarul dintre moarte şi 
Oprişan? şi cine este viu, noi sau Costache 

Ne amintim i 

versu i Seroi 
rile lui Sergiu Mandinescu: 


“Dintre cei caj 

re au trecu 

Iată, de pildă t pe acolo, numai “pazei, 
7 e , i morţii trăi 

Asemenea lui, W, umblu, vorbesc, r ca: 

AMierea je, 

aie mea nui, 


u-i pri 
! prietene, decât o moarte vie.» 


iv 


u un fel de jurnal de rememorare â 


tuale a Piteştiului. Căutam să mă feresc de fac- 
urile infernale şi pronia divină din viaţa 
să evit patima, să scriu cu impar- 
despre deţinuţi şi 
am căzut ca să scot 
miezul 


În 1977, începusem să scri 


isoriei spiri 
tologi€, să descifrez sens 
și morţile noastre; căutam 
tialitate despre P despre dușmani, 


rieteni şi 
gardieni, despre cei care au murit şi cei care 
de sub zgura grea 


şi înșelătoare a realităţii mineralizate 
de foc al sensurilor, ascunsul mistic divin, sau diabolic. 
Scrisesem vreo 80 de pagini, erau pagini de sânge și sufeream 
căci nu mai eram sub vertijul nebuniei și nu mai 
ci, cum s'au putut toate acele 


uteam înţelege ce a fost atun 
lucruri întâmpla; nu mai eram sub influența alternantă, sau COn- 
erului din mine, ci retrăiam autentic şi 


curentă a fiarei şi a îng 
dureros viaţa, moartea, Piteștiul, demascarea. 
Totuşi, memoria mea erâ una sentimentală. Uneori ciocă- 
neam la un cuvânt, timid, apoi perseverent, apoi intens, până la 
nşiruire de litere sau de 


nebunie. Cuvântul nu mai era decât o î 
sunete. Nu avea sens, nu-mi spunea nimic. Ziceam: bătaie, sau 


durere, sau rugăciune, sau blestem. Le puteam substitui unul al- 
nimic nu spunea nimic. Spuneam 


tuia fără nici O schimbare; 

“celulă” şi cuvântul tăcea. Puteam spune “lulăce, sau “lăluce, sau 

ducelă.” Totul era mut şi absurd. Şi deodată îmi răsuna în minte 
pe care cineva 0 cântase 


o înjurătură de atunci, sau o melodie 
în timpul demascărilor şi toată atmosfera lor se instala cu o 


pregnanță dureroasă, cu O realitate mai reală decât atunci. 

Memorie afectivă! Proust a fost genial în intuiţiile lui, din- 
colo de literatura genială pe care o făcea. 

La scurtă vreme după ce îmi începusem remem 
lucrurile s'au schimbat şi s'au precipitat. Dumnezeu m'a chemat 
la o predicaţie vie, la O trezire a sufletului tineretului român la 
adevărul creştin, la demnitatea de oameni şi la demnitatea 
supremă de creştini. Memoriile au trecut în umbră, pasiunea s'a 
stins. Erau neimportante, valoarea pe care le-o acordasem eu 
era una sentimentală. Importanţa lor era o formă a egotismului 


îngrozitor, 


orările, 


meu. 
Apoi lucrurile s'au precipitat încă odată. Dumnezeu m'a 


răsplătit pentrucă I-am ascultat chemarea şi am fost arestat şi 
condamnat. Nu fac literatură când afirm ceea ce am afirmat, nu 


V 


fac un creştinism triu 


să se arale. : 
Dumnezeu m'â răsplătit. 
Din bolnav, ma făcut sănătos; din tentația orgoliului 
Şi a 


unei glorii vane care începuse să se contureze, m'a arunca 4 
întunericul cel mai din afară unde era plâns şi scrâşnire e! în 
ca să-mi aduc aminte că EI este cel Care le hotărăşte pes dinţi, 

Manuscrisul a fost confiscat de Securitate atunci Andi 
m 


fost arestat. 

Restul istoriei este cunoscut. 

Acum citesc la cărţile despre Piteşti şi ucenicesc Ia 
prefaţă — orice s'ar scrie despre aceste lucruri este fad pent o 
noi, cei care am trecut pe acolo — încercând să explic ceea ce Tu 
se poate explica, ceea ce nici nu trebue explicat. Şi mi-e reda 
că fac şi eu un pic de literatură, ca nişte intelectuali rasați care 


cred că literatura salvează un popor care moare de frig și de 


foame. 
Am scris o prefaţă lungă şi neînţeleasă. Nu am ținut cont de 


spusele Apostolului Neamurilor: 
“Unde este înțeleptul, unde este cărturarul, unde este între- 


bătorul veacului acestuia?” (Cor. 1:20) 
După ieşirea din închisoare eram chemaţi, din când în când 
Marcel și eu (ca şi mulţi alții, de altfel) la Securitate. Era vorba 
| de șantajul practicat de 70 de ani în Rusia Sovietică şi de 40 de 
ani în țările satelite. Fiecare chemare ne speria grozav şi, după 
sit, ne reîntâlneam și ne spuneam reciproc: ae 
De acum încolo nu mai facem nimic. Ăştia ne trimit la 
E şi nu mai scăpăm vii de acolo.” : 
„A el, Ani făceam mare lucru — câte o întâlnire cu 
carul e d Aia poeziilor învăţate în închisoare 
ii volum ulterior, mai discutam despre morţii 
sl pla i E IE Set epuitori despre canal şi victime, ca 
afara spectrului tnctisosai pune cândva, căci nu puteam trăi în 
ecua isca şi nici fără a ne întâlni cu cei care 
lună mai târzi 
Mu i ue ln 
lor, Să tăcem, să stăm cu să ne facă înţelepţi, în sensul lumii, al 
» Să stăm cu botul sate, 
pe labe, sau, cel mult, pe labele 


vi 


mfalist de după război , când vitejii ș 
Incep 


i 


dinapoi si să urlăm la lună, numai la lună. Eu nu pot fi 
întelept.” i 2 A 
SI P îi m să ne întâlnim, să-i căutăm pe cei care 
legături şi amintiri, până ce 
ca în inelul 


războaie MO se | 
formă â poeziei era propria €i ncg 


poate că din toată 
decât: “Şi ne iartă nou 
greşiţilor noştri.” 

Şi apoi, pe planul nostru uman, 


Mandinescu: 


are. 
tiului nu ar trebui să rămână 


ă greşelile noastre, precum şi noi iertăm 


finalul poeziei lui Sergiu 


“Ah, Doamne! lată-mă aici, la ceasul comorilor, 


Sub lespedea grea de patimi și chin 
Îmbrăţișându-mi durerea. 

Aştept Arhanghelul zorilor, 

Aştept Învierea. 

În numele Tatălui și 
Amin!” 


i al Fiului şi al Sfântului Duh. 


AMIN! 
Păr. Gh. Calciu 


vii 


LA BUCHENWALD 


SE MUREA MAI UȘO 


„Spre inimile cele necurate care 
vin întru prea curata casă a lui 
Dumnezeu, fără milă întind. Sa= 


bia mea“. 


p. BACU 


Sțintul Arhanghel Mihail 


Pa 


„DE ACELAȘI AUTOR : 


ze | = Aiud, 1961 
Ei randa, 1963 
d a Acolo șezum şi plînsem, 1964 - 


j 


CENTRU DE REEDUCARE 
-. STUDENŢEASCĂ 


„Cu prefaţă de Preot GHEORGHE CALCIU 


“ ÎNDRĂZNIȚI, NOI AM BIRUIT COMUNISMUL, 


A - 


DITURA ATLANTIDA 


e: 
Bucureşti 
1991 E 2 ARO, 


BOGDANOVICI 


OPRIȘAN CONS 


ținuți politici şi luptăt icoT! 
i () îndrăznit “SU 1i5eZ 


ÎNCHINARE 


încărunțiți de vremi şi suferinți, foști de- 
ători anticomuniști mâ-au. JA ut cinstea 


e la această carte ce apare 
ădania Domniilor 


Doi oameni 


— la care pici N-U$ irăz 
câteva pânduri, Un cuvânt înaini 
pentru prima dată. în România, pr sir 


Lor. 
Mă supun cu sfia 
iertare cititorilor. PE 
cuvânt de închinare: 


cităra şi-mi Cer, totodată, 


lă acestei soli i, 
aude d scrie acest umii 


RiTU cutezant 


are! Mărturie încărcată de forța 
iei, Piteşti are consecinţe esen- 
lui mai dureros capitol al îs- 


Iată o carte 1ămaurito 
trăirii și consistenţa reţlecţ; 
țiale pentru înţelegerea ce 
toriei „poporului vomânesc : ocupația comunistă. 

Ce s-a comis în. „centrul de reeducare studențească 


mu este un simplu gecident, în desfăşurarea acțiuni? de 
distrugere 4 xperimentate mMe- 


canismele-cheie, P temuliti 
comunist, ale „societăţii socia 
Și este foarte probabil că, pe baza rezu 
la Piteşti, „strategii“ comunismului au elaborat programe 
cu bătaie lungă, ale căror urmări sânt astăzi încă vizibile. 
A fost aprofundată la închisoarea Pitești tehnica dis- 
trugerii totale a ființei umane : „spălarea creierului“, 10- 
individului“; culminând cu aducerea victimei la 
stadiul — aparent — de coautor, de complice la propria 
sa nimicire ! Se urmărea inocularea sentimentului, de vi- 
novăție care trebuia să facă imposibilă revenirea la Nor- 
malitate. Es 


PERI DI 


spirituale ale Neamului Românesc. 


Același lucru s-a încercat si pi ke 
a [) j 
o generalizare a fenomenului îi Aaa Aj gii so 
jorității poporului prin inocularea f | Sul re 
vinovăţie, de pretinsă participare pa Sudul Sentii 
mnuului. 4 maşinări „Co 
A vrut Dumnezeu și vi „dă 
vatul satanice s-a Pin, Di tă i: 
putut înălța lumina unor gesturi ea 
zi pildă, acel elev care. rezis 
a pe i su a Arie baljocoreşte. Mântuitorul 
e c/ef „unic poale în istoria Piteştiula 
„ singur, ar [i suficient pentru a da mie ( 


ate în e 
000) GU 
Veznă a disp 
ri şi atiludini dest 
slă miraculos schi 


p RELE AŢ Ă 


întregii comunității încareevate. 
A A ua i să amintesc aici alt gest — fi 
aaa (pa =: î care, intr-o zi de Decembrie '89. q 
pile a ucăţele de lemn 0 cruce pidicînd.. 
pui supra mulţimii dezlănțuite. Și ace 

miel ave de oameni și-a dezvăluit, tocmai 
( unui copil, sensul înălțător de renaşter 


a lor Şo- 


Acumulare D 
psurdit- 


A ceastă carte este una a faptelor eleasă si abs si 
cantă creează O istorie, ! - TA spiritu ui 
Dar această carte se VI€ a ae | duhu | i 
Lovit fulgerător de, coRETE î CE e cui i-a 
titorului se cabrează înti eee Ce ee SE 

a consumat de mult 


peste. 


i _a petrecut în 

gentul, căci tot ce s-a pe ME sa 

este decit reflexul târziu « cee: 

în spirit. zi 
Piteștiul, cu Lot co! tegiul 

epuizate — căci această istorie : 

nităţii pentru totdeauna și nu SC va 


triumfătoar i 
J e. 

lui de consecinţe, niciodatii 
s-a înscris in spiritul uma- 
„ sfârşi nici cu dispariiită 


întemnițați, ca și 3 Dep A a IL ALTĂ lărilor 
(ți, CA Și a : : -avieţuitoi al întâmp 

aa : e 3 :aă a ultimului SUple Aglae e.un 
A dai lili Că sin ate da o Golgotă cu semnificaţii gene! al umane, E 
Atoll idee aa Munte al Măslinilor unde, cei care am trecut pe acol Oa | 
4 A harul disperării, al abandonarii Ia 


+ 


, Marea victorie a românilor 
au înlăturat “printr-o amarnică 
nist, este, mai presus de toate 
a terta şi de a iubi. 


Să învăţăm ; CEA o i A Ss , 
să iertăm pda de a ei, să iubim, să nădăjd „aria let la tund pă 
Total e d. îi e e ip re IAA pădărilor. E pas 
fa a iii ai mosie auda aie a a aa P Este pi efesant că nici unul dintre cel care aln trecui. 
lor i f Şir a i „Este interes j ei Are Lg 
lor, să ierte și, astfel, să se izbăvească, iza suferin prin Piteşti nu am Scris 0 carte despre el. Au scris aie 
e Za au văzut feno- 


trecut prin închisori dar care 


tre cei care au re au) 
ticipări sentimeni- 


menul din afară, nu în sensul unei nepar 
tale, ci în sensul unei imposibilităţi ae a-şi integra lene 
menul Piteşti, pentru că el nu este un antiuman, că u m 
război, ca a ciumă, ca o revoluţie comunistă ; el este sti- , 
prauman, un război al infernului împotriva lui Dumnezeu, 
lupta diavolilor împotriva îngerilor, o liturghie întoarsă 
pentru a inversa ordinea verticală a cerului, pentru a în- 
locui în sufletul victimelor ierarhia cerească prin ierarhi: 
diabolică. 
S-au scris cărţi despre Piteşti şi de oameni care nici mă- 
car nu au văzut închisorile comuniste şi care au crezul că 
rezolvă o problemă, care, de lapt, era una metafizică, prin 


Pe o astfel de tem i « 
ie as elie — suferinţă, 
se vor ridica, vor străluci și ui ie e 


Dacă suferința nu v-a tăcut mai buni, înseamnă că 
sutistui vostru nu a avut nimic bun. 


| Să inălțăm Biserica lertării pe pămintui pingărit. de forțele [i f 
| Răului. Suiletul lui Mircea Vulcănescu care ne-a lăsatcu / 
| limbă de moarte să nu-l răzbunăm va fi fericit în ceruri. 


Drumul Mintuirii trece prin istorie. 
NAE IONESCU 
(lagărul de ia Miercurea Ciuc). 


Dumitru Bacu 


2000 a te O O O 


Coperta: 
Larisa Barbu 


Ilustraţia copertei: 
Icoana Noilor Martiri 
ai Pământului Românesc 
de la Sf. Mănăstire Diaconeşti 
(detaliu) 


E Mihaela Bacu — 1963, 1989, 1991, 2011 
O A.F. M. C. «Christiana» 
pentru prezenta ediţie 


Editura Christiana — Str. Theodor Speranţia 104, 
bl. $26, sc. 3, ap. 66, sector 3, Bucureşti, cod 030939; 
tel.: 021/3225798; e-mail: editurachristiana(Qyahoo.com; 
www.editurachristiana.ro 


Director literar: Răzvan Codrescu 
Consilier editorial: Gabriela Moldoveanu 


ISBN 978-973-1913-39-] 


DUMITRU BACU 


PITEŞTI 


CENTRU DE REEDUCARE 
STUDENŢEASCĂ 


Cu o prefață de 
Pr. Gheorghe Calciu 


Ediţia a IV-a, 
îngrijită de 
Răzvan Codrescu 


EDITURA € IRISTIANA 


Bucureşti — 2011 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 
BACU, DUMITRU 

Piteşti : centrul de reeducare studenţească / 
Dumitru Bacu ; pref.: preot Gheorghe Calciu ; îngrij. 
ed.: Răzvan Codrescu. - Bucureşti : Editura 
Christiana, 2011 

Bibliogr. | 

ISBN 978-973-1913-39-1 


[. Calciu-Dumitreasa, Gheorghe (pref.) 
II. Codrescu, Răzvan (ed.) 


INTRODUCERE EDITORIA LĂ 


criitorii realişti ruşi din secolul al 


XIX-lea s-a putut spune că se trag toți din Mantaua lui Go- 
gol, tot aşa despre memorialiştii români al! temnițelor stai: 
niste din secolul XX s-ar putea spune că se trag toţi din Pi- 


feştiul lui Dumitru Bacu ( 1923-1997), ze redactată între 
1958 şi 1962 şi apărută în Spania în 1963 > pe când în Ro- 
mânia închisorile politice încă nu fuseseră lichidate „iar la 


Rt, 4 Sa AA 
Aiud era în toi ultima fază a „reeducării 


Aşa cum despre s 


> TciSi pui VO 500 0 BN 07 EP Ei e 
Fiu de preot, originar din com. Gramaticova, regiunea Vodena, Macedonia 
(Grecia), născut pe 14.11.1923, memorialist şi poet (Acolo şezum şi plânsem, 
Madrid, 1964; Cântiţi tră niagărşiri, Bucureşti, 1996)), fost deţinut politic 
(1949-1956, arestat pe când era student la Politehnică în Bucureşti) şi realiza- 
tor al unei prime antologii de versuri din închisorile comuniste (Ofrandă, Ma- 
drid, 1963), din 1959 s-a stabilit în Franța (Evry). A colaborat la publicaţii ro- 
mâneşti ale exilului (Caete de dor, Cuvântul Românesc, Vatra), iar după 1990 
şi la câteva publicaţii din ţară (Deşteptarea, Dimândarea, Puncte cardinale). 
S-a stins la Paris, pe 15.X.1997. 

” D. Bacu, Piteşti — centru de reeducare studenţească, Colecţia Dacoromani- 
ca, Madrid, 1963. 

1!” Graţierea generală a deținuților politici s-a făcut în 1964. 

Cf. Demostene Andronescu, Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Me- 
morii şi versuri din închisoare, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009. Pentru o sinte- 
ză generală asupra etapelor şi ipostazelor acestui odios experiment de teroare 
concentraționară, cf. Constantin I. Stan, Crucea reeducării. O istorie a ..„re- 
educărilor ” în temniiţele comuniste din România (1948-1 964), Ed. Christiana, 
Bucureşti, 2010. Incepută la Suceava şi continuată diabolic la Piteşti şi Gherla, 
prima şi cea mai dură fază a reeducării”, descrisă în cartea lui D. Bacu, se 
aeă fatidic de numele deținutului-torționar Eugen Țurcanu (n. 8.VI.1925) 
It cet Drd ce în somn 
1949 condamnat la 7 ani Ad i E E, SEponpte cas, în februarie 
Doza SERIEI A evărat geniu al răului, se pune ca unealtă la dis- 

Ziţia Secur ţii, care în cele diin urmă îl scoate „tap ispăşitor” (alături de 
principalii săi colaboratori), executându-l prin împuşcare la 17.1 2.1954 


5 


.—.——.—...._.————_ 


o 


A Oricât de mult s-a scris ulterior sau se va mai «... 
de aici înainte despre „fenomenul Piteşti”, carţ al Scrie 
chiar dacă nesigură pe alocuri şi amendabilă în a de fa 
(cum cititorul va constata din notele de subsol cdi de] 
păstrează prestanța unică şi perpetua forță maturi îşi 
autorul având nu numai meritul dezvăluirii în pre E 
unor fapte de-a dreptul stupefiante, ci şi darul aja 
lor dintr-o neostetantivă perspectivă creştină, Sera AN 
constituindu-se nu o dată într-o gravă meditaţie pană A 
diției umane în confntare cu una dintre cele mai redial 
mai perverse experienţe pe care i le-a hărăzit istoria. Ajuns 
doar în treacăt la penitenciarul Piteşti (a stat mai mult la 
Aiud, Gherla, Jilava şi Canal) şi netrăind personal „reeduca- 
rea”, regretatul D. Bacu a realizat o documentare orală abso- 
lut impresionantă, atât în ultimii săi ani de închisoare (1953- 
1956), cât şi în anii imediat următori eliberării (după propria 
mărturisire, până prin 1959), de o autenticitate pe care n-o 
pot suplini preciziunile reci ale documentelor de arhivă. 

Cartea a beneficiat în 1971 şi de o traducere în en- 
gleză: The Anti-Humans. Students „Reeducation” in Roma- 
nian Prisons, Ed. „Soldiers of the Cross”, Englewood, Co- 
lorado, iar pe la jumătatea anilor '70 a fost citită şi la postul 
de radio „Europa Liberă”. 

În 1989, a cunoscut a doua ediţie în exil (Canada: 
Editura Cuvântul Românesc, Hamilton/Ontario), fără înter- 
venţii în text, dar cu o notă inedită a autorului şi cu o emoţi- 
onantă prefață a părintelui Gheorghe Calciu (chiar unul din- 
tre personajele deloc menajate ale cărții), cel care a petrecut 
21 de ani în temniţele comuniste (16 sub Gheorghiu-Dej şi EI 
sub Ceauşescu) şi care a trăit din plin tragedia Piteştiului 
(„Mi se spunea îngerul căzut cu ochi albaştri... ”, mărturisea 
înfiorat într-un interviu), reuşind însă poate cea mai specta- 
culoasă şi profundă redresare morală dintre toţi „piteşteni! 
care au supravieţuit, practic, propriei lor nimiciri. 


” A se vedea bibliografia la zi de la finele acestei ediţii 


6 


ă î - în 1991, sub eg 7 
i ărută în ţară, IN l A 3 3 
pă ME toiatite (Atlantida): în cele ma! derizorii 


i grafice Din păcate, editorul amator, fostul 
n Voinea (Dumnezeu să-l odihnească), 
u subtitlu patetic (La Buchen- 
un 7N0/10 psihanalizabil („Din 
putea să ţineţi până la 
derente personale, atât 
lui, retezând fără scru- 


cărţii, P 
bucureştene fant 
condiţii tehnice ŞI ; 
„piteştean” Octavia 
pe lângă că a inventat un no 
wald se murea mai uşor) ŞI 
granit dacă aţi fi — şi totuşi nu veţi | 
capăt!”), a intervenit masIv, din consi 
în textul autorului, cât şi al prefațatoru 


ule tot ce nu i-a convenit. a 
i Această a patra ediţie, a cărei nevoile se resimțea de- 


mult, chiar de nu va fi fiind desăvârşită, este de fapt prima 
ediţie integrală şi profesională care apare în România. Am 
avut ca text de bază pe cel al ediţiei „canadiene”, pe care I- 
am „diortosit” discret (mai cu seamă la nivelul ortografiei şi 
punctuaţiei), îndreptând tacit anumite evidente „scăpări” sau 
inconsecvenţe, perpetuate sau acumulate în ediţiile anterioa- 
re. Cele câteva paranteze drepte din text sunt toate edito- 
riale, ca şi majoritatea covârşitoare a notelor de subsol. Am 
păstrat nota autorului la ediția a doua, precum şi prefața pă- 
rintelui Calciu, adăugând, pe lângă această lămurire prelimi- 
nară, o bibliografie la zi a „experimentului Piteşti”. 

Mulţumiri se cuvin doamnei Mihaela Bacu, fiica au- 
torului, pentru acordul dat cu generozitate acestei noi ediţii, 
ia A Ale cele 
Petrişor, pentru disponibilitatea pa: Aaa Suna CC, 
binevoitor (din arhiva familiei Petri o) cm d, asa 
lui D. Bacu reprodusă pe coperta IV) j pie me ee io coate 

Fie ca lectura i să Sas 
acestei crude mărturii să fie un smerit 


R. C. 


NOTA AUTORULUI 
LA A DOUA EDIŢIE 


Se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de la apariţia 
primei ediţii a acestor mărturisiri. Volumele publicate atunci 
s-au epuizat demult. Câţiva prieteni au cerut să scoatem o a 
doua ediție. Am acceptat. Nu am avut de acordat nici o în- 
voire. Nimic din ceea ce a fost scris nu a fost modificat. În 
lumina realităților de astăzi şi a abundenței informaţiilor de 
tot felul, poate că alta ar fi fost haina pe care ar fi îmbrăcat- 
o, alta forma de prezentare. Nu am vrut să mă ating nici de 
una Şi nici de alta. Valoarea lor stă nu în frumuseţea redac- 
tării sau a noilor informaţii complementare — care îşi au fără 
îndoială valoarea lor —, ci în sinceritate. Mărturia aceasta 
rămâne aşa, pentru că aşa am trăit-o eu. Ea nu epuizează nici 
pe departe ceea ce „s-a înscris în spiritul umanităţii pentru 
totdeauna şi nu se va sfârşi nici cu dispariţia ultimului supra- 
vieţuitor“ (Păr. Calciu, Prefață). 

Am scris din nou cele câteva pagini din prolog, dân- 
du-le o interpretare mai adecvată atât cunoştinţelor de astăzi, 
cât şi necontenitei reflecții asupra acestui znicum. Am lăsat 
Părintelui Calciu greaua însărcinare de a scrie o nouă pre- 
față. Prezenţa Sfinţiei Sale în fruntea acestor mărturisiri nu 
este deloc întâmplătoare. Pentru mine, dar şi pentru foarte 
mulţi dintre cei care am avut un raport oarecare cu Piteştii, 
fie victime, fie victime-călăi, el întruchipează, prin traiecto- 
ria vieţii lui, un simbol, dar şi un semn. În suferința lui se 
proiectează suferința întregului neam. Trecerea lui prin in- 
fern este trecerea noastră a tuturor, învierea lui din mormân- 
tul Piteşti ne întăreşte credinţa că oricât de grea ar fi piatra 
păcatelor noastre, învierea neamului întreg este posibilă. De 
pe cruce vom cobori cu toţii împreună — şi cei de azi, şi cei 
de ieri, poate şi cei de mâine — dacă nu vom ucide în noi 
speranta. 


19 


PITEȘTIUL nu va putea fi scris pin; 
TOTUL despre Piteşti nu se i apa 'odață, Cntru 
face parte din metaistorie, din sfera ot Posibiluluj, E 
nea duhovnicească a înțelegerii lumii nene Sl din og, 
spune Păr. Calciu, „depăşeşte puterea N pă, după Cum 
că a fost războiul a două tabere Sua î N eleere, 
însă să scriem despre Piteşti. Şi despre Aiud = Eul pi 
la, şi despre minele de plumb, şi despre lila a: re Gher. 
Canalul Morţii, Midia şi Periprava, şi despre E pa 
cioara — numele lor e „Leghiune”. pentru că îi IS 
8 ş că întruchi 

„Diavolul Colectiv“, Antihristul materializat în sârmă ră 
pată, cucuvele cu arme ucigătoare şi „ingineri ai a ci: 
îmbrăcați în uniforme de securiști. Noi, cei care e 
norocul să scăpăm din „infern”, acum la adăpostul urii 
libere, noi trebuie să mărrurisim. Fiecare după ereu 
verii, fiecare după adâncimea suferinței. Noi suntem OBAE 
să devenim memoria umblătoare, memoria nomadă a k- 
mului românesc, atâta vreme cât în vatră vor urla lupii ste- 
pei, iar fraţii vor vegeta cu căluşul la gură. Să nu lăsăm 
pagini albe cu semne de întrebare. Nici pagini prostituate 
cotidian de puterea Satanei. Pagini asupra cărora se Vor a- 
pleca cei ce vor veni după noi şi ne vor face reproşul că am 
î frica de consecinţe sau, simplu, din nepăsare. Dacă 
ca ani mă silesc să nu uit Piteştiul, nu este doar o sim- 
E i SL bare Şi nici o problemă de noutate senzaţională. Pe 
Se uda ceea ce s-a numit convenţional „Universul Con- 
ționar”, el proiectează o lumină cu totul aparte. Este 


mita posibilită = 
a: ților noast 
posibil ca a stre restrânse, d 
şa ce S > e ce 
Va să fie. De ce au căzut b Uz aie a fost 
arierele care în 


20 


ideii? De ce 
| monstruos â 
4 fie tratat câ 


nă desfrâului 
25 linirea în actu 
sg iul lui cobai, să 


u să pună frâ 
tă idee la împ 


a EA aceste câteva rânduri care urmează să 

NC 2 ag, exces de intelectualism, O preţiozitate 

filosofie, a unei incapacități de a la 

de stăpânit. Este prea adâncă acei 

mi permite speculații, mai ales ca nu ză 

le îşi au însă locul lor. pentru E a 
'ectorie pe care se poate citi — în mare — ţ 

în ? adie ce a E fut duce la Piteşti. Un gânditor e 
din zilele noastre spunea acum câteva zeci de ani, anal 2 

starea omului de azi: „..„confluența calculelor omeneşti să 

date pe raporturi de greutate şi număr... unde la limită omu 


este eliminat“ (G- Thibon)- d 
Dar ca să se poată ajunge la eliminarea omului a îre- 


buit să se petreacă altceva. „Unde e Dumnezeu? Li este frică 
de noi? A emigrat?..." — aşa strigau şi rădeau de-a valma 
cu toţii... Nebunul sări din mijlocul lor şi-i străpunse cu 


vederea: „Unde s-a dus Dumnezeu? “, ţipă el. „O să vă 


am omorât, voi şi eu“ (Nietzsche). Inaintea 
omului, a fost eliminat Dumnezeu, înlocuit cu — paradoxal — 
un om care trebuia să-şi însuşească toate atributele dumne- 
zeirii, să se substitue Lui. În acest fel totul devenea posibil. 
Omul devenea măsură a tuturor lucrurilor. Identificându-se 
Lui, el devenea stăpânul vieții, stăpânul morţii. Dar para- 
doxul continuă în aceea că el, omul, a putut să-şi permită să- 
| trateze pe semenul lui ca şi când nu ar fi supus aceloraşi 
legi. Şi-a asumat funcţia Creatorului, dar a negat-o semenu- 
lui său — în măsura în care a crezut că acest semen nu co- 
respunde unei „norme” de el stabilite! 
de irma a ina fe ; i E Si se 
de provocare. Diferenţa tinde Sa i ae Sa SE Ssa 
ii Ruee la rata „să ezică” normalitatea. Sar- 
i itate” şi-a asumat-o ideologia năs- 


sau i 
crud adevăruri 


tragedie pentru â- 
de domeniul meu. E 


spun eu, noi l- 


21 


cută din aceste răsturnări: socialism 
nu-i lo) dictatură oarecare, asemănătoar SOCia]: | 
născute din lovituri de stat, puciuri bu Cele ai 
uzurpat ori moştenire litigioasă Era din cine tie i | 
cristalizării câtorva secole de PER ul ese real 
lucrează cu norme, codifică şi oaie ă: i 70 Siință R 
terii etice specifice unei filosofii care E legi Stableye ct 
simplă incursiune în întrebările pe care Ri MAI VTEa pa 
începutul vremilor. Ea intervine, vrea ie Pune omu] del 
Această gândire îl va cutremura ie Alis Fără bari 
ping să-l întrebe pe fratele său vintelecăaă NI 
p trăi cu atâta iad în suflet şi în cap?”. Şi-a VU E 
urs pa din capul lui Ivan va deveni deol UR 
cretiza acel „totul devenea posibil”, făcând FA N 
e alt isa o realitate tragică, un iad? În fond, a E 
aa LI ploiesti nu fac decât să preceadă tusa 
o : SUE o sau Auschwitz-urilor, tuturor ari 
ie A alee ale secolului nostru. „Ideologiile vio- 
ultima analiză cp ace. a ale 
Cetăţii Perfecte, accesul la acizi a RI 
a e « restru ne Sunt totdea- 
conversiunii i N IEUD prea 
Dar cine sunt vinovaţii? 
CEI ÎNCHIŞI! 

i să individuale sau colective au existat de-a 
E ia i d toate părțile. De data aceasta ele de- 
a ai “zi Ice”, Elaborate la rece. Deşi păreau spe- 
i e eta a onalismului european, din pricina conta- 
proliterat asemenea metastazelor cancerului, de- 


venind planetar 

Aa e. Peste 'tot u - 
i ŞI-a putut proiecta nde societatea „viitorului lumi- . 
re funcţiile esenţiale al 


A 3 e so 

atea ei de a concepe şi cietăţii. Incremenită în incapaci- 

rozată încă înainte de a că, Sibilitatea unei alte gândiri, scl 

elaua ca ua a căpăta trup în propriu AS iri, sc fe | 
G ei sistem de 


e va în- 


„divid sau gIUP car 
E decretat 


adevărul unic ret 
' refuz — rasă; religie, 
fi definitiv stigmatizat câ 
» deci al uniformitâții 
prin ceea ce in- 


oporului 
trebui izolați 


: existența lui, 
i toţi Vor 


ea purtată, » 
i ninat 

bure mersul VO10S prev determ! 
trebui a o vindecare 0â- 
lui într-un spaţiu din care cel 
țiu al închi- 


a. Acest spa 
mai fi judecat 


„Nici o Jus- 


eastă izolare 


la o circumscriere a rău 
ă dăuna: închisoare 


ti pe cel exclus, care nu vâ 
ele societăţii. Se spune de altfel clar: 


duşmanii justiției!” - ” PG 
ouă definiție a omului. Ince- 


ăon 
lă „capacitate” de a răspunde 


dinainte stabilite, unor circumstanțe năs- 
ț. Cel ce neagă aceste valori, sau nu le 
_ sau nu mai este deja —un 
om, o ființă. Deci nu va putea pretinde să fie judecat după 
legea comună societăţii, deoarece însăşi legea îl exclude. In 
virtutea unui asemenea raționament, ideea închiderii se va 
rafina, va fi adâncită. 
Împiedicarea celuilalt de a acţiona, fie chiar şi pasiv, 
va deveni doar prima etapă care va duce în mod firesc la su- 
primarea libertăţii. După care tot în mod firesc va apărea cea 
de-a doua etapă, aceea a suprimării voinţei de a acționa. 
lt ele i: ra alai de închisori, lagăre, 
spitalul psihiatric. De spre timriialpe ta î. para 
fost foarte simplu. Nimic nu po B. i e Ri 
Dincolo de direct io aie i 
dap 0 utrecliputia E: tă isa comoda suprimare fizi- 
e di e ar marie un fel de proces de conştiinţă 
» „morţii nu se pot apăra“, deci nu au 


recare, 
izolat să nu poat 
sorilor va adăpos 


după norm 
tiţie pentru 
Astfel se elaboreaz 


tul cu încetul el devine o simp 


corect unor criterii 
cute dintr-un cod da 
poate stăpâni integral, nu va fi 


dreptate, pentru că nu 

soluție) sau psihiatrie (a qi) incarcerar a 
greu de depăşit. Ce mai există ui ba 
colo de această dublă bornă ze za 
ŞI a personalității exclusului? i 


Ce mai 


Ficţiunea n-are margini. O im ăi 
Tantă pe 


iu 


te împinge frontierele la infinit Dar Ru A 
mai în 4 
ân 


fel de coşmar, reflex al fricii ancestral 
mânta Singur, pentru a se putea elibera sui a 
Implicat direct sau indirect î ja, 
„republicane” din timpul războiului ia 
a roşie, Orwell a putut gi : i 
Sea Ca ra sub ochii tuturor. Sau s 
unică. Adevărata img dă putere nu este cauza primă, nici 
pin a puterii este adeziunea totală, n i 
pânului, recunoa pe 
care determină totul, care guvernează lumea — 


ai în gând 
Seroasele ră 
Spaniol, în p 


fue), 
litate Cu totul d 
POVedania 


. j | 
se pă 
| 


| 
| 


| 


j 


Şterea unui adevăr unje. 
în totalitatea 


ei. ] ă i şi i 
ră e lume, doi ŞI cu doi fac patru, dar pot face și. 
» ŞI trei. Puțin importă atâta vreme cât socoteala dă 


respunde adevărului prestabilit, 
asemenea situații funcţia, 
te contradictorii. 


Ce ăi ini 
eu poate să însemne „ministerul adevă- 


sau „ministerul iubirii'» î Î 
ubirii”” într-o lume în care totul este 


însăşi limba îşi pierde î 
E A ein 
pentru că nu mai poate defini efec. . 


într-o continuă fuzi Înspăimâ 
nuă fuziune? Înspăimântătoarea şi în acelaşi timp . 


„iubita” imagine a lui Big 


e Brother trebuie să se încrusteze 


In cugetul şi simţirea tuturor. 


gene şi totale, susținută 
sa Singur scop. Structura 
atemporali ă ă i 
ia al rața E Toată convinge până la urmă însăşi dina- 
e schimbare. Eliminarea definitivă a „ce- 
» 


luilalt” Li rare 
ŞI instau a i soci e 
î unei etăţi i 19) 


ar soc 


de o singură dorință şi țintind spre 


ietatea aceasta am întâlnit- 


e-a lungul secole 


utopiştilor, î i 
opiştilor, începând cu Platon EA, noptile albe ale, țuturd) 


24 


Aderarea pri i 
prin convingere. Visul unei societăți omo- 


astfel creată trebuie să se înscrie în 


0 noi mai demult! 


Construcţiile lor elaborate . 


s să capete Corp în mod meticulos sub O 
resului! 

Jă tentaţie. 
joc de ca 
lor, nosta 


ajun 
lin secol al prog 
orba de o simp 
gajaseră voios, ca într-un . 
oetică a visului milenarişti! , 
că din lumea de dincolo? 5 preia 
NU. Astăzi, în sfârşit, se recunoaşte câ ana e 

i asemenea viziuni erâ rezultatul unei convinger! 

E tă telectul omului fiind tabula rasa, natură lui 
t culturală. deci rezultatul unei educați! so- 


portament erâ posibil pentru că el se putea 
a individului. Acesta era funda- 


mentul gândirii utopiste, alfa şi omega, a ei ez DE 
şi linia ei diriguitoare. UTOPIA? „Locul de nicăie aria 
Thomas Morus, „non-loc” care justifică şi absolvă inain 

orice voință de transformare, fără să judece. Identificare cu o 
speranță teleologică care absolvă toate prejudiciile cauzale 
celui pe care noi am îndrăzni a-l numi incă „persoană 2 dar 
care în realitate nu mai este decât un „individ”, o potenția- 


litate. 


matematic au 
chii noştri în P 
Fusese V 


în care toți uto- 
leidoscop? O 
PE ţie ]gia unui pâ- 
proiecţie P 
radis pierdut pentru 


litară 3 
foarte adânci. ÎN 
nu putea fi decă 


ciale. Orice com 
imprima pe carnea amorfă 


Pentru a se ajunge aici nu există decât un singur 
drum, un singur mijloc: educația cetățeanului după normele 
utopiei. Iată deci că cercul se închide şi ne găsim din nou în 
faţa celuilalt, în faţa destinului lui. Care trebuie înlăturat! 
Pentru această înlăturare, pentru eliminarea lui, realitatea va 
succede ficţiunii. Gândirea va lua trup, va deveni act. Edu- 
caţia la început teoretică şi dulceag umanistă a lui Rousseau, 
ori a utopiilor „viitorului luminos”, va căpăta un alt nume, 
un nume sângerând de ură şi excludere: REEDUCAREA. Ea 
s-a materializat cu zeci de ani înainte şi realitatea a depăşit 
imaginația, trimiţându-l pe Orwell la o ficțiune-politică care 
nu mai era prevestitoare, ci concomitentă. Ca eroul lui Mo- 
ea ce Cel pre pe Bra ae 
Cape dA alte icat în 48, dar avea ca titlu 1987. 
eee ptr ti culpa ra „viitorului luminos” Şi în- 

„ țară promisă, ca şi alte câteva, unei de- 


25 


| N 


mocraţii trium fătoare, o experiență unică 4 
perienţă de laborator în vivo, conce A n felul e 
te regulile socialismului ştiinţific e ŞI condusă du i 
nu mai era simpla eliminare a unui SL î0estei expo 
(opozantul în închisoare) şi nici aifilaizăi a 96 soţi 
ternarea într-un spital psihiatric), ci raristoiaa NB în 
naturii umane pentru a crea, a da [marea radica 
unui om nou). 
Preţul experienţei? Spuneam înainte, întreba 
care poate fi prețul unei vieți şi după ce citez RE 
determinat? Când între o bucată de fier sp le pi 
un om supus experimentului psihologic nu se tace a 
ferență, atât fierului cât şi omului li se pot a ia pi 
metode de lucru. Valoarea ființei supuse unui asi ie: 
periment va coincide cu valoarea bucății de aa af dă 
re sculptorul se va osteni să cioplească o statuie V, i 
rezultatul. Cantitatea de materie consumată va ga : ee 
o contabilitate oarecare, la rubrica profit şi pieitiază E 
pierderi se vor concretiza în România în cifre mons 0 


naştere unui noy OM 
Ul) 


* 


Se nur „1949 s-a judecat la Paris procesul unui „refu- 
c” înalt funcţionar sovietic (Kravcenko), acuzat de 


o mare revistă â inci 
istă de stânga ca mincinos. Adevărurile. relatate 


de acesta î 
a în cartea Am ales libertatea erau prea greu de su. 


portat şi i > 4 
tazerile a de câtre o intelectualitate sclerozată în con- 
tanță şi nici că solute. Adevărul nu prea avea mare impor- 

era de altfel căutat cu rigoare. Esenţialul era 
mis. Cum ar fi putut aceşti inte- 


re 
, acesta era singurul imperativ. 


= : ul cel mai |i 
ȘI cel mai cinic, într- ai limpede, cel mai au- 


fi “A 
ilosoful JE j: . Sartre: Să nu de 
» 


26 


: 
e 


0 fai ă 
Sa ciubăsă frază scrisă de. 
ăjduiască Billancourt- . 


atul, spe 


letari 
fel pre lioane de 


-nohiţea mi 


Pasqualini. 
r acoperea alte 
închisorile din China nu 


ănțuit în î 'sorile din 
imi n cu infernul dezlănţuit în închis0 e 
ar ici depăşeşte orice înţelegere. + 
1 „închis” să recunoască erorile 


i reacționar-burghez. nici temeiul 
în marş Spre comunism” Or1 re- 
e muncă „purificatoare --- 


România. 
ici nu mal 


ideologice 
noii orânduiri al soc 


i ării într- roces d 
fuzul. integrării într-un P s : puritic: E 
Experienţa de la Piteşti, după numele închisorii în care 


i i 'roia O 
început, țintea mai departe, mult ma! departe. Ea) ro : 
transformare, vroia O răsturnare totală care să poată resa, î 

: a 4 a = d 
fiarele din circ, o întreaga generaţie după norme Nol, reguli 


noi, adevăruri noi. 
Distrugerea unul su 


satisfăcea. pentru că nu mai era ne 
ci de un mutant. Un mutant capa 
cinat de trecut şi de crez, de tot ceea ce pu 
pentru el mai înainte realitatea fizică şi mintală. 

Jupuit de viu pentru ca apoi să poată fi îndesat sân- 
gerând, dar fericit şi plin de bunăvoie, într-o altă piele, din 
care la rândul lui să reeduce alţi viitori cetăţeni ai utopiei 
„viitorului luminos”. 

Reeducarea s-a numit DEMASCARE! 

Pie Mb E) tacea ei Si confirma pentru 
extinderea ei ulterioară a le aa da Se Bud 2 
Sata [ET pra intregi societăți romaneşti... 

In lucrări i Zinoviev î = - 

profilul unei Co oalu e ea tt A ac, ste Să filigran 
3 ume fără alteritate ade- 


flet nu mai era de ajuns, nu mai 
voie de un robot oarecare, 
bil de adeziune, dezrădă- 
tuse constitui 


7, 


vărată, fără a 
clus în E o lume cenuşie î 
unei conti social, unde toți şi toate CĂ totul este ; 
: nue supravegheri reci unt degradaţi şi in: 
Că 0-asein reciproce. Inspăimâ ați Şi Supur: 
stând” enea societate poate fi consid Păimântător gân ii 
> Cc a . er: = ze 
pentru a o realitate din care a aul astăzi ca =. 
faţă i sau dorinţa lui de a pune O nov Gui 
cu o reali E A Cl 
tate mai mult decât teoretică ee față în 
ar expli 
ca 


într-un fel, dacă nu î : 
„dacă nu îndulci, aspectele acestei ireal 

e realităţi 

. 


* 


Memoriile acestea nu pp, : 
orice, fapte Fapte greu A Fie să relateze, înainte 
pentru o conştiinţă cu o oarecare şi mai greu de crezut- 
zut, într-adevăr pitt raționalitate. Greu de cre- 
Date Ed i i încă mai greu de înțeles cum un o 
asemenea id propriul lui călău, cum s-a putut ajunge | A 
sa ri entificare între călău şi victimă pentru ca Făt : 
neîntâlnit, unele i graţie unui cinism, a unui i, 
Do cpaici nu a până acum. Dar şi încă mai greu a pri- 
dintr-un creier boln cota ză o aberaţie oarecare, născută 
Decat pc sau din spiritul deranjat al unui savant 
îudabrantezalezlui Li să aplice EU-lui omenesc teoriile abra- 
tara socialismului a ysenko, pe vremea aceea triumfător în 
e iupie vansat. Ceea ce s-a petrecut la Piteşti pu- 
a dopati le SII Căci nu era vorba doar de 0 vo- 
DR AC ua ci de o experiență dusă 
tul e maleabil at pe lat ână la ce punct Spiri 
Dealului Bazil re uctibil la nivelul mediului său; sen- 
e er vordininlo experiență concretizând dorința de a 
omul nu este decât o i sa alei certitudini floroas€ & 

ră socială, un robot gânditor. 


* 


| 
| 
| 
| 


gedii 


Trecuseră 

eră zece ani 

supraumane Ss ani de la înc 

. Suntem pi eputul acestei 
acum în 1958... Las ee e cil 


(9) amestecătură 
a se stabili cât 
u a teroare, ortură, la 

la bolile care infestau c 
ub de aer neprime 


Şcoala reeducării continua voi0s.--: 
Laboratorul in vivo căuta PE mai d 
Laboratorul ştiinţific mai caută 


tuturor aberaţiilor. 
eeducarea poporului 


turor crimelor, 
us că demascările» că r 


Cine a Sp 
âna încetat? 


tu 


rom 


D. Bacu 
1988 


Evry, augusi 


şa cum despre scriitorii realişti 

ruşi din secolul XIX s-a putut 

spune că se trag toți din Man- 
taua lui Gogol, tot așa despre memo- 
rialiştii români ai temniţelor comuniste 
din secolul XX s-ar putea spune că se 
trag toți din Piteștiul lui Dumitru Bacu 
(1923-1997), carte apărută în Spania în 
1963, pe când în România închisorile 
politice încă nu fuseseră lichidate, iar 
la Aiud era în toi ultima fază a „reedu- 
cării'. Oricât de mult s-a scris ulterior 
sau se va mai scrie de aici înainte des- 
pre,„fenomenul Piteşti, ea își păstrează 
prestanţa unică și forţa mărturisitoare. 
Această a IV-a ediție este de fapt pri- 
ma ediţie integrală și profesională care 
apare în România, oferind - pe lân- 
gă prefața părintelui Calciu la ediţia a 
II-a - și o bibliografie la zi a mărturiilor 
și studiilor despre cumplitul. experi- 
ment concentraționar din Piteștiul ani- 
lor 1949-1951. 


«Cruciații secolului XX» 


9 | | 


89731 Il 913391 


D. BACU 


PITEȘEI 


DE ACELAŞ AUTOR: 


AIUD-poezii ...... Colecţia DACOROMANIA. 1961, MADRID za 
CENTRU DE REEDUCARE STUDENTEASCA 

i ca ata MADRID E 

1963 00072 5 


ă 


ÎN MEMORIAM: 


a a Ai 


Doctor Simionescu 
Șerban Gheorghe 
Gafencu 

Limberea Paul 
Oprişan Constantin 
Onac, et caeleris 


O COLECȚIA DACOROMANIA și D. BACU 1963 
“Toate drepturile de traducere, reproducere, reprezentare 
rezervate pentru toate țările. 


Depâsito Legal: M. 11.250 - 1963 


Pa * 4 . 


GRĂFICAS BENZAL, calle Virtudes, 7. MAoaip 


PROLOG aer 


«Se fac crime pasionale şi crime logice. Frontiera care le 
separă este incertă. Dar Codul Penal le distinge destul de co- 
mod prin premeditare. Suntem la vremea premeditării şi a cri- 
mei perfecte. Criminalii noştri nu mai sunt acei copii desar- 
maţi care invocau scuza dragostei. Sunt adulţi dimpotrivă, şi 
alibiul lor este irefutabil. Filosofia poate servi la tot, până 
chiar a schimba pe ucigaşi în judecători.» 

Cuvintele acestea au fost scrise de Albert Camus în prefața 
din 1951 la «Omul răsvrătit». Marele nemulţumit nu avea însă 
de unde şti că într'o ţară nu prea îndepărtată de Franţa, 
într'o ţară crescută din şi în spiritul şcolii franceze, în România 
de după 23 August 1944 se ajungea în cel mai perfect secret la 
paroxismul unui întreg şir de crime de o natură atât de dife- 
rită încât nici el şi nici un alt occidental nu le putea crede posi- 
bile nici măcar în imaginaţie. 

Tentativa de răsturnare a condiţiei umane este de neînchi- 
puit. În afară de victime și călăi, numai un mic număr de 
oameni care âu avut ocazia să se informeze au putut să dea 
crezare. Si mai ales au putut să înțeleagă dincolo de faptul ma- 


_terial în sine, semnificaţia. 


Sl E 


țru decenii excelează prin crimă. 
Sa ustificată ca atare. Crima şi-a 
Ceona iute întreg globul. A intrat în preocupările de 


At >nâni e ie i 
întins stăpânirea P a obişnuit, adeseori din domeniul ba- 


£ it cev 

ă a. A devenit € .. : : Ea 
e pas fel de a doua natură. Oamenii nu se mai sesizează 
nalului. E un 


în raport CU adevăratul pericol care-l prezintă pentru umanita- 
pia poate avea răbdarea să facă un usa al crime- 
lor consumate în acest interval de timp. 0 Mle e 5 = La 
ajunge. Războiul civil din Rusia post abis & i ECO ecti- 
vizarea forțată a cărei crime de atunci conoscute, abia azi sunt 
recunoscute de diriguitorii acestei lumi, regiunile“ pustiite de 
comuniştii greci în răsboiul civil, tribunalele aşa zise populare 
de după terminarea răsboiului, bombardamentele asupra ora- 
şelor fără apărare, a spitalelor, lagărele de exterminare ale 
naziștilor, lagărele actuale din toate ţările de nuanță comunis- 
tă, Hiroşima, Buda-Pesta lui 1956, toate pot constitui numai 
capitole din această sinistră deslănțuire. Ele demonstrează că: 
cau omul simte din ce în ce mai mult necesitate de a ucide, 
în acceaşi măsură în care simte dorința de a irăi, sau că prin- 
to deformare logică, în lupta pentru izbânda unui ideal, poate 
suprima lesne şi fără prea multe procese de conștiință, pe în- 
săși acei pe care vrea să-i fericească, convins că aşa trebue, că 
altfel nu se poate. 


că ultimele pa 


devărat sai 
Se din rațiune Și J 


Toate aceste crime sunt legate de o caracteristică comună; 
că sunt făcute în numele umanităţii, al luptei de clasă, al supe- 
riorităţii rasei, al dreptului celui mai tare, al bunului plac, 
toate au. o singură ţintă: suprimarea biologică a adversarului. 
Un principiu pe care Stalin l-a aplicat cu fanatism. Morţii nu 
se pot apăra şi nici nu pot acuza, 


Cecace aduce nou experienţa din închisorile din România 
uită de U. R. $. $., în domeniul crimei —ceeace oamenii 
e de șa posibil— este împingerea ei dincolo de limitele bio- 

8 recerea ei pe alte coordonate decât cele de până acum. 


Folosită cu sâ izoi 

nge rece şi cinism, e di întâlni 
ş « » cu sadism poate neîntâlnit, ea 
Unteşte nu trupul ci sufletul : a 


Distrugerea biolo 
ma! convine sau po 
tății victimei este 


a a adversarului nu mai satisface, nu 

a i mai rentează. Dărâmarea personali- 

a 9 . . . A 
entantă. Și mai folositoare. Uciderea 


— 9 


m Li 


9 


valorilor umane, reducerea la o treaptă de animalizare totală, o 
«desumanizare» definitivă. Transformarea omului într'o pastă 
docilă, maleabilă, supusă tuturor capriciilor dresorului. Un robot. 

Aceasta este o experiență unică în felul ei, cred. Dar ea 
nu a isvorât din capriciul unui creer trecut de pragul raţiona- 
lului. Pentru a fi posibilă, a fost necesară o evoluţie distinctă 
pe plan de gândire, pe plan filosofic. O perioadă lungă de 
răsturnări, de dărâmări și inlocuiri a tuturor valorilor în care 
omul a crezut până acum. A fost necesară <... confluenţa calcu- 
lelor raţiunii pure şi a determinismului materiei cu științele 
omeneşti fundate pe raporturi de greutate şi număr şi unde la 
limită omul este eliminat» (G. THIBAU: În prefața cărții Babel 
ou le vertige technique ). 

Ceeace înainte era considerat ca un adevăr ineluctabil 
—omul creaţie divină— a fost înlocuit cu un desiderat luat 
drept adevăr —omul divinitate creatoare —- Valorile vechi şi 
noţiunea de până acum de OM au fost aruncate la coş. In 
lumina noilor realităţi şi raporturi, experimentatorii au crista- 
lizat toată recolta materialistă a ultimelor secole întrun venin 
demn de concepţia care-l utilizează. A fost necesară surparea 
lui Dumnezeu, şi ridicarea în locul Lui a omului; dar nu a 
omului actual ci al unuia virtual, probabil, trăit numai în ima- 
ginaţia creatorilor lui. Divinizarea materiei a făcut posibilă con- 
fundarea omului cu ea însăşi, supunerea lui materiei. Această 
ultimă concluzie a permis ca experienţa să fie făcută fără o 
urmă de reticenţă. 

Când între o bucată de fer supusă modelării şi un om supus 
experimentului psichologie nu există nici o diferenţă, ferului 
şi omului se pot aplica aceleaşi metode de lucru pentru atin- 
gerea scopului urmărit. În virtutea unui asemenea raţionament, 
despuiat de orice sentiment uman, s'a putut avea faţă de om 
aceeaşi atitudine pe care o are sculptorul faţă de marmoră. Cio- 
pleşte pentru a scoate din piatra amorfă un model existent în 
imaginaţia lui. Dacă nu reuşeşte, nu importă, marmoră există 
destulă. Dacă locul marmorei este ocupat de un om, şi dacă 
tratamentul aplicat nu reuşeşte, iarăși nu importă, oameni sunt 
mai mulți decât destui. 

Un singur lucru poate părea paradoxal: că oamenii şi-au 
permis să trateze semeni de-ai lor ca şi când nu ar fi la fel 
cu ei. S'au diferențiat voit de ei, valoric, şi i-au supus unui tra- 


ES ape tă 


Si-au asumat funcţia de crealor şi simul- 
i şi când ar fi plămădiţi din altă 
fost posibil acolo unde sensul 
a deformare, încât nici 


nt fără precedent. 5! 
o celorlalţi ca 
Aceasta a 


a căpătat o asemene c 
u pot fi convinşi că ceeace astăzi este 


lui» nu va fi catalogată mâine ca o 
crimă şi pedepsită ca atare; Până atunci însă, ei au legalizat ori: 
a nai miultcohia Pa proclamat-o act salutar. Au dat călăului 
certificat de educator şi au acuzat victima, în virtutea aceluiaşi 
deformism logic, de crimă odioasă. 

Care au fost metodele întrebuințate şi care au fost rezulta- 
tele acestei experienţe în care s'a încercat modelarea unui nou 
chip de om. om de care Sar ruşina şi cel mai «înapoiat» dintre 
înapoiați? 

Numai faptele simple pot să vorbească. Ele, pe deasupra 
oricărui considerent, rămân probe irefutabile a unor vremi în 
care disprețul pentru condiţia umană a atins nivelul său ultim, 
depăşind cu mult tot ceeace lagărele de deportaţi au putul da 
până acum. 

Este caracteristica secolului xx şi aportul Rusiei Sovietice 
în istoria lumii, în istoria neamurilor pe care le subjugă, de 
a fi dat, prim metodele comuniste, numele acestui secol: Seco- 
lul crimei. 


tame 
tan au negat: 
materie, inferioară. 
normal al noţiunii 
experimentatorii însăşi n 


o faptă conformă «principiu 


D.B. 


—_. 10. a 


SEMNE... 


. 

Primele semne care m'au făcut să-mi pun o întrebare neli- 
niştitoare le-am avut în anul 1951. Tocmai când experienţa atin: 
sea paroxismul în cel mai perfect secret. Era complect necu- 
noscută celora care scăpau din cercul în care se consuma. 

Eram deja condamnat şi depus spre ispăşire la penitenciarul 
AIUD, când într'o dimincaţă am fost ridicat de doi ofiţeri şi 
transporta! la Securitatea din Cluj fără să mi se spună dece. 

Neliniştea era firească întrun regim penitenciar unde nicio- 
dată nu puteam şti dacă ancheta a luat sfârşit. Aici era mai 
neliniştitor faptul că nu avusesem nici un fel de activitate anti- 
comunistă la Cluj şi nici măcar nu fusesem vreodată pe acolo. 
într'o celulă lungă de doi metri şi lată de 60 centimetri, încer- 
cam în zadar să mă orientez. A doua noapte am fost scos în 
camera de percheziţii şi acolo m'am trezit în faţa a încă irei 
deţinuţi, aduşi din altă închisoare, dela GHERLA: Îi cunoşteam. 
Doi erau studenţi de la Bucureşti iar celălalt muncitor. Deşi nu fu- 
sesem judecaţi împreună, activitatea celor doi studenţi era le- 
gată de activitatea mea. Ne-au urcat în maşină şi ne-au dus la 
gară. La ora Il noaptea luam acceleratul de București, păziţi 
de doi ofiţeri de Securitate şi de un sergent de gardă. Legaţi 


E e, 


ondus întrun compartiment în 


ntru ca lumea să nu ne 


î 
şe, ne-au € 


doi câte doi cu cătu 
Precauţie pe 


care luminile crau stinse. 


recunoască. 
Era noaple. 
fereastra vagonului lumină! 
Trecusem prin mal MI 
nuţi dar nicio 


înd razele lunii pătrundeau pe 
ile celor trei. Erau chipuri 
România, întâl- 


Din când în e 
nd chipur 
stranii. „te închisori din Romi 
nisem mii de deţi dată asemenea chipuri nu mi-au 


trecut prin faţă. ai e > 
Peste paloarea comună tuturor deţinuţilor, o slăbiciune [i- 


Iar peste chipurile descărnale, o umbră. de groază, o 
teroare permanentă care isvora de undeva de dincolo de coti- 
dian, le dădea la toţi trei aspecte cutremurătoare. Când târziu 
în noapte, unul din studenţi —cel legat de aceeaşi cătuşe cu 
mine_— frânt de oboseală a adormit cu capul rezemat de umărul 
meu, nu am mai putut suporta teroarea care ma cuprins şi l-am 
trezit mișcând umărul. Capul lui, scăldat de razele lunii. nu se 
deosebea cu nimic de capul unui mort, al unuia care murise 
surprins de o teroare hidoasă, a cărei urme au rămas să-l înso- 


țească şi în lumea de dincolo, ca o mărturie. Altădată studentul 
id 


zică rară. 


era campion de înot și neînfricat... 
Ne era strict interzis să vorbim. Chiar între noi. Din când 


în când, privirile ni se întâlneau. Şi în privirile lor citeam 
aceeași teroare care le era imprimată pe chipuri. O teroare 
soră eu nebunia. Când am trecut pe la Predeal, muncitorul care 
era în fața mea, m'a întrebat aşa, fără motiv: «Mama ta este 
o femee măruntă și cu fața smeadă?» Am fost surprins pentrucă, 
deşi semnalmentele corespundeau întocmai, el nu văzuse nicio- 
dată pe mama, pentru simplul motiv că ea nu fusese niciodată 
în România. Nu i-am răspuns. 
e za ta una din nou, dar despre altceva: cAm 
2. apropiem de Sinaia...» i-am întors 
vorba, convins însă el nu mă auzea şi că era prezent printre 
noi numai cu trupul. 
spe dă Cea A î oua îpzoabe deloc. Dimineaţa am 
tea E a aţi Într'o cameră a comisaria- 
răpiți ae că ă plecăm mai departe. Însoţitorii 
câteva clipe. Atunci unul din cei doi, cel 
care era legat de mine, s'a apucat să facă i SĂ e 
lui 1... Cele spuse se SE a cei = E elogiul comunismu- 
convinge, ci pentru a le joasa ta E ae de ae 
că repetă corect o lec- 


al Po 


ci 


ţie învăţaţă. Si parcă grăbindu-se ca ceilalți doi să nu vor- 
bească înaintea lui... Erau cuvinte banale, debitate pe la toate 
răspântiile de comunişti, fără valoare. Dar în gura lui căpătau 
pentru mine o semnificaţie fără margine. Ce l-a determinat să 
vorbească aşa când eu îl cunoşteam bine şi ştiam ce credea 
despre comunism? Viaţa din închisoare nu putea decât să con- 
firme părerile care le aveam afară şi aceasta era linia generală 
pe care se mişcau toţi deţinuţii. Apoi a spus o minciună fla- 
grantă. A vorbit despre omenia... ofițerilor de Securitate. 


In tren spre Constanţa —cunoşteam linia—, noaptea iarăși, 
când sergentul, un ţăran din regiunea Moților, a întrebat 
cu o oarecare teamă în glas «Voi credeţi în Dumnezeu?» ace- 
laş student s'a grăbit să-i răspundă că niciodată nu a crezut nici 
el şi nici nimeni din cunoscuţii lui. Şi doar întreaga-i educaţie 
îi fusese axată pe creştinism... Și de data aceasta am cetit în ochii 
lui groază. Aceeaşi grabă, parcă pentru a nu răspunde altul în 
locul lui ceva care ar fi fost cauza unui desastru... şi în ochi 
aceeaşi dorinţă de a fi aprobat de ceilalţi doi... dar ei priveau 
în gol și nu acordară întrebării nici o atenţie... Sergentul a aple- 
cat capul. Se aştepta desigur la alt răspuns. 

__ «Pentru ce ai fost arestat?» a întrebat mai târziu unul din 
ofiţeri pe celălalt student. 

_—«Am făcut parte dintr'o organizaţie teroristă de la facul- 
tatea de litere din Bucureşti. Am fost atât de fanatic încât nu 
am denunţat în anchete nici pe cei mai mari criminali din 
grup...» apoi parcă simțindu-se ruşinat (sau demascat cum era 
să aflu mai târziu) a incercat să dreagă fraza «...n'am demascat 
nici pe cei mai mari din grup, cei care conduceau organizaţia 
clandestină...» Stupoarea mea fu împărtăşită de data aceasta şi 

de cei doi ofiţeri cari, ca şi mine poate auzeau pentru prima 
dată din gura unui deţinut politic, o asemenea caracterizare a 
activităţii lui proprii. Intrebării mele nu a avut cine să-i răs- 
pundă. Ceilalţi doi priveau şi acum în gol. De unde puteam eu 
bănui la ora aceea prin ce trecuseră ca să poată rosti ceeace 


nu puteam crede cu câteva ore mai devreme? 


Apoi a venit Constanţa. În sala de percheziţii, profitând de 
oment când lipseau paznicii, l-am întrebat pe cel mai 


un m 
«Ce atitudine vei adopta în anchetă?». «Trebue să spu- 


mare: 


A pe 


bun să mai suferim schingiuri când 
tii au câstigat partida şi sunt pe 
ltat mai departe. Nu aceasta 
tut limita ares- 
ucruri nespuse 


nem tot adevărul. La ce b 
totul este pierdut? Comuniș 


drumul drept...» Nam mai ascu da 
cerusem eu de la el- Ci modul în care am îi p 


tările, dat fiind că şi el şi eu cunoșteam multe | 


încă în primele anchete. Dar el era frânt. E 
A urmat izolarea, foamea şi teroarea anchetelor inter 


bile. Singur în celulă, fără nici un contact cu le ea 
chipurile de piatră ale anchetatorilor, nui început gi tai Și 

trei. Doar din când în când ofiţerii Imi a MEDICU de ei, Caciul E 
mi declaraţii în care erau trecute lucruri cunoscute numai de 
noi... Dar propria-mi suferinţă nu-mi permitea să zăbovesc prea 
mult asupra acestor semne de întrebare care apăreau mereu ca 
un fel de avertisment. = 

In vara anului 1952 am venit din nou în contact cu oameni 
cari au resdeschis întrebarea oarecum uitată. Alți deţinuţi, aduși 
de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, din lagărele de muncă 
forţată, au adus veşti care lărgeau cercul suspiciunilor mele asu- 
pra unei întregi categorii de deţinuţi, cei mai devotați și mai 
credincioşi apărători ai libertăţii neamului. Întreaga studenţime 
era pusă în cauză de o manieră revoltătoare. Şi totuși oamenii 
aceştia nu puteau să mintă. Pentrucă vorbeau de propria lor 
persoană, de propriile lor suferinţe, cauzate de studenţi reeducați. 
Studenţii bat, denunță, sunt informatorii ofiţerilor politici, măresc 
normele ; chinuesc pe cei care nu le pot îndeplini... acuzaţii de 
o gravitate enormă. Am vrut să cred că, deoarece majoritatea 
erau oameni simpli, au greşit dând cazurilor personale un ca- 
racter general. Pentrucă eu îi cunoșteam pe studenți sub o lu- 
mină cu totul diferită. 

Dar ştirile în loc să desmintă, cum doream eu, au venit să 
confirme aspecte care intrau în domeniul tragicului. Da data 
aceasta a fost un student care mi-a vorbit. Îl cunoscusem cu ani 
înainte la Politechnică în București. La început n'a vrut să 
vorbească. Îi era teamă de toată lumea. Când i-am spus însă 
aia A dt pice Seed 
Eee 0 Deea n venise cineva de acolo tot 
i Eta zmei sia a. De la el am aflat prima 
Piteşti prin aceste demascări dead studenţii care erau la 
E o pai Se ascări. Mi-a spus că îi este imposibil să 
p ască dar ca s a pelrecut ceva îngrozitor. Au fost chinuiţi în. 


— 14 — 


asemena fel că toţi, dar absolut toţi studenţii au devenit infor- 
matori. Că și-au pierdut profilul de oameni. Că au devenit niște 
roboţi în mâinile ofiţerilor politici. Că au fost despersonalizaţi.- 

—«Cine vă chinuia?» 

—«Reedueaţii...» 

— «Cine erau aceşti reeducaţi ?» 

—« Alţi studenţi care trecuseră înaintea noastră prin reedu- 
care, prin demascări cum se mai spune». 

—«Cine a început şi unde?» 

—u«Nu ştiu exact nici una nici alta. Dar cred că este un fe- 
nomen general în toate închisorile. Și acolo unde nu a fost 
încă, nu va întârzia să se petreacă. Se spune insă că iniţiatorii 
au fost doi sau trei studenţi de la laşi. Țurcanu, Titus Leonida 
şi unul Prisăcaru. 

A mai stat puţin timp în celulă dar a evitat să mai vor- 
bească. «Dacă se aude că vam spus, sunt un om condamnat la 
moarte...» mi-a spus în clipa în care a fost luat din celulă. 

Peste o lună alte cunoștine au venit să confirme fără re- 
zerve cele petrecute prin lagărele de la canal. «Feriţi-vă de 
studenţi ca de Satana în persoană; chiar dacă se prezintă sub 
masca prieteniei. Sunt perfizi. Au făcut prea mult rău și unii 
continuă să mai facă.» 

— «Dece vorbeşte toată lumea aşa de studenţi? Ce s'a petre- 
cut cu ei ca să devină atât de răi? Doar ştii că altfel au fost 
înainte.» 

—«Nu ştiu şi nici nu vreau să știu ce a fost cu ei. Iţi spun 
doar că muşcă rău. Pe furiş. Fereşte-te...» El nu știa pe vremea 
aceea —ca şi mine— şi poate nici azi, că pentru a ajunge unde 
au ajuns, studenţilor li se ucisese sufletul... că trecuseră 
prin lad... 

Câteva elemente mai legate le-am avut de la un alt tânăr 
trecut şi el prin închisoarea Piteşti. El mi-a vorbit de «demas- 
cări» într'o formă mai precisă. Mi-a pomenit de studenţi pe 
care-i cunoşteam şi de ceeace deveniseră după ce au trecut pe 
acolo. Oameni descompuși, fără voință, metamorfozaţi. Nu mi-a 
putut insă explica prin ce criză interioară a trecut el insăşi ca 
să ajungă acolo. Cataclismul prin care a trecut nu era în po- 
vestirea lui decât inşiruirea unor chinuri întradevăr unice ca 
durată şi profunzime, dar insuficientă să pătrundă în adâncul 
transformărilor sufleteşti necesare pentru a se ajunge unde s'a 


SE i pe 


piată însă m'a făcut să-mi amintesc de 
aa inedit cu ani inainte. În 1951, Fe- 
s rin Piteşti în drum spre Aiud. Am 
a strecere IE ducă mai departe. M'a 


surprins 1 


mult mai dit 
rată ca închisoar 


draconică 
ea 


. ă Vu am putut vedea NICI Macar un 
mal 0 izolare riguroas 
ur 


AARE i cgaepe itesti. Noaptea, dar mai ales 
chip de deţinut din Ut LI ea a E IT în 
ziua, din cap aaa ua închisoarea propriu zisă. Le-am pus în 
zidul care ne sa torturi de peste tot. La plecare, grupului 
sarcina obişnui sie at un tânăr scos din celulă de acolo. Era 
Lasa i Ea Bolzoau. Timp de două zile cât a durat par- 
ana A Aiud, nu a vorbit decât extrem de rar şi nu a 
de Ei să răspundă monosilabic la întrebările pe care i 
le-am pus. Dar pe chipul lui era imprimată aceeaşi teroare care 
am citit-o şi pe chipul tovarăşilor mei de tren de la Cluj. 


Ajunşi la Aiud, în timpul controlului, inginerul a fost întrebat 


de unde vine. Când a pronunţat cuvântul Piteşti, a fost imediat 


izolat mai multe zile, singur. A fost scos apoi şi l-am întâlnit 
în fabrică. N'a vrut însă să-mi spună dece a fost izolat. Ofițerii 
politici de la Aiud ştiau ce se petrecea la Piteşti... şi inginerul 
nu putea să vorbească pentrucă se temea de consecinţe... dacă 
nu era şi el la vremea aceea un simplu robot care nu acționa 
decât sub comanda politrucilor... 

L-am întrebat pe tânăr dacă-l cunoaşte. Mi-a răspuns că au 
trecut împreună prin demascări şi că a fost şi el trimis la Aiud 
mai târziu. Dar că înainte de plecare directorul închiso- 
rii le pusese în vedere în mod formal să nu vo bească. O 
indiscreție i-ar putea costa revenirea la Piteşti —dacă de: 
mascările nu începeau între timp și la Aiud— şi o nouă trecere 
prin proba focului. Cine putea trece peste acest cuvânt de or- 
dine fără să se cutremure carnea de pe el? 


esa a detenţia mea în beciurile securităţii din Cons: 
fizica ae esa După douăzeci de luni de anchetă eram 
Am ajuns es AI BALA să continui executarea pedepsel. 
imediat. Pest in dimineaţa zilei de 6 Mai. Am fost izolat 

ste o oră sau două, un alt deţinut a fost introdus 


— 16 — 


acolo. Venea de la Bucureşti. Fusese luat cu o lună mai devreme 
de la Gherla pentru un supliment de anchetă. Ne-am cunoscut. 

—« Aţi mai fost pe la Gherla?» 

—«Nu, vin pentru prima dată.» 

—«Feriţi-vă de studenţi ca de Satana. Altfel o să aveţi sur- 
prize neplăcute. Si mai ales o să suferiţi mult și inutil.» 

—«Dece domnule inginer situaţia aceasta? Ce au făcut stu- 
denţii sau mai binezis ce li sa făcut studenţilor ca să ajungă 
în asemenea situaţie? Nu sunteți primul care mă avertizează...» 

—«Personal nu pot să vă explic. Sa petrecut cu ei ceva 
inexpicabil pentru mine. Şi doar eu ii cunosc pentrucă nu de 
mult am fost şi eu student. La ce transformare radicală au fost 
supuşi pentru a se ajunge aici eu nu am cum să știu. Nu pot 
pricepe, simplu. Ştiu că au fost chinuiţi; dar numai tortura sin- 
gură nu poate justifica atitudinea. Fiecare din noi a trecut prin 
mâinile securităţii şi după unele căderi mai grave sau mai 
puţin grave, şi-a revenit. Fi continuă însă pe un drum infernal. 
Se zice că au trecut prin demascări. În ce au constat în substanță. 
numai timpul şi poate revenirea studenţilor ne va putea expli- 
ca. Dar eu sunt sceptic. Şi deaceea vă sfătuesc prudenţă». 

După 15 zile de carantină, am fost scos la lucru în atelierele 
închisorii. Lucram în schimbul de noapte. de la orele şase seara. 
la şase dimineaţa. Primul deţinut pe care l-am cunoscut, sau 
mai bine zis căruia am fost recomandat de un supraveghetor, 
a fost un student de la filosofie. După ce m'a întrebat pentruce 
sunt condamnat şi de unde sunt —întrebări inerente şi de nee- 
vitat pentru fiecare nou venit în oricare închisoare— mi-a spus 
cu o voce impasibilă, fără să mă privească în ochi: 

_—«Să vă feriți de mine! Eu sunt student. Şi asta trebue să 
vă spună mult. Să vă feriţi nu numai de mine ci de toţi studen- 
ţii. Mai ales de cei care vă sunt prieteni. Pot să vă facă mai 
mult rău mai ales pentru că nu puteţi distinge sub masca pe 
care fiecare o poartă şi care la unii a devenit chip, ce abis ne 
desparte de ceeace am fost nu demult sau de ceeace am vrut 
să fim.» 

Tată deci că unul din ei, din cei «demascaţi», mă punea în 
gardă împotriva lui însuşi! Și împotriva celor care erau ca el. 
sau mai răi ca el. Dar ca să poată face aceasta în sufletul lui 
mai exista totuşi o fărâmă de demnitate şi de curaj. Reuşise 
să-și revină sau scăpase din catastrofă fără să se mutileze defi- 


dea În E 


veam să-l desleg decât mai târziu. 


iza e care nu â RS „ Ispăşesc 
pitiv? Un secret pe “. ;? Eu nu am nimic de ascuns spăşes 
__«Dece mă avertizaţi: ată împotriva regimului. 


itudine adopt 


a o importanţă! Şi dece mă anunţi să 


psă pentru 0 at 


ele mai pot syCE 
de d-ta!» or E ATi ai 
i se repetă demascările şi Vo fi întrebat 
De teamă ca d-ta să nu vorbeşti înaintea 
osta viaţa. Şi noi deacum am 
de moarte. Am devenit mai 


o pedea 
Amănunt i 
mă feresc tocma! 

__«Pentrucă, dac 


să să tac. 
u am să pol S 
ne spus poate c 


de a ne teme 


n 
mea. Un amănunt 


fost aduşi în situaţia, ae 

i it vă puteţi închipul-::> : 
lași piei st ee să mă aventurez in discuţie. Cine putea 
i bilă întinsă tocmai: 


ă i ursă a 
e fa - era şi aceasta 0 C 

să-ml spună ca nu î :9 
pentru a mă lăsa prins mai lesne, furat de deschiderea lui? Am 


lăsat timpul să lămurească ce eră adevărat. Dar cu studentul 


m'am împrietenit destul de repede. Și nu peste multă vreme, 
initiv, permiţându-ne un schimb fără rezer- 


ghiața s'a topit def pe 

ve. Primele elemente clarificatoare de la el le-am putut avea. 
Pentrucă era un gânditor cu 0 putere de analiză rară la vârs- 
ta lui. 

Ceeace se petrecuse acolo la Piteşti era întradevăr imposibil 
de cuprins întrun cuvânt, sau într'o expresie cât de plastică ar îi 
ea. Graiul nostru ca în multe alte împrejurări, este prea sărac pen- 
tru a exprima tot ceeace am vrea să spunem. Şi pentru aceasta 
de multe ori avem impresia că ceva lipseşte din țesătura celor 
expuse. Ceva care nu poate fi suplinit decât cu sufletul nostru 
propriu, dacă încercăm să trăim măcar imaginativ ceeace alții 
au trăit în realitate. 

La mijloc era o dramă. O dramă profundă, care atingea fi- 
brele cele mai delicate ale sufletului omenesc. Originile ei erau 
dincolo de manifestaţiile materiale pe care le îmbrăca în con- 
flictul de toată ziua. Încetul cu încetul drama aceasta a devenit 
preocuparea mea esenţială. Timp de trei ani în închisoare, şi 
apoi doi în libertate, până în 1959, preocuparea mea a fost să 
pătrund cât mai adâne în tainele acestui fenomen pentru a-l 
putea înţelege. Investigând cu prudență, adunând până şi cele 
TAR marine mărturii şi idei, ascultând povestirile celor care au 
fm vie see după ea că fe iam pta sn 
Romanice ea ie, între zidurile închisorilor din 

psihologică pe cât de inedită pe atât de 


— 18 — 


criminală şi degradantă putuse pentru o vreme destul de lungă 
să transforme cu adevărat pe om în neom. Câteva zeci de 
studenţi cu care am discutat a căror mărturie am cules-o, mi-au 
dat drept argument propria lor tragedie. Din închegarea acestor 
tragedii într'una singură, a eşit lucrarea de faţă. Lucrare care 
este departe de a epuiza subiectul. Poate fi considerată ca o 


sesizare. 
Aşa incomplectă cum este —pentrucă cadrul ei depăşeşte po- 


sibilităţile unei singure persoane— o aduc mărturie fraţilor din 
exil, pentru a avea o imagine mai complectă a iadului ce s'a 
deslănţuit asupra patriei lor, asupra tuturor țărilor cuprinse în 
imperiul sovietice —pentrucă ceeace s'a petrecut la noi, se putea 
petrece în fiecare ţară—, inspiratorii şi mânuitorii suferințelor 


fiind unii şi aceiași peste tot. 
E o mărturie din spatele cortinei, de dincolo de mormânt. 


Las lor dreptul să judece. 


| = 


INCEPUTUL 


omânia este produsul 


Instaurarea regimului comunist în R 
] mai puţin important 


unor circumstanţe istorice în care rolul ce 
l-a jucat fără îndoială poporul însuși. = : 
Miopie sau interese, de acum este ceva trecut In domeniul 
istoriei. A căuta azi care au fost determinantele acestei tragedii 
este poate inutil sau cel puţin depășit. Un lucru este însă sigur. 
Românii nu numai că nu au dorit un asemenea regim, dar nici 
nu au visat măcar că aşa ceva era posibil. Pentrucă, poate ca în 
nici o altă ţară din Europa, în România de înainte de răsboi, nu 
a existat un partid comunist. Și nici măcar o problemă. Cei 820 
de membri care figurau pe listele Siguranţei de stat —număr re- 
cunoscut de însăşi șeful actual al partidului —erau pe jumătate 
agenţi ai poliţiei de stat. În închisori am întâlnit o mulțime din 
ci, condamnaţi după 1945 pentru... crimă împotriva umanităţii! 
Surprizei de care a fost cuprins la început, i-a cedat loc îngri- 
jorarea. Poporul în totalitatea lui a reacţionat de la început 
împotriva violenţei comuniste, sprijinită iniţial de miopia par- 
tidelor sau aventurierilor, iar mai târziu numai de batalioanele 

și poliția eecretă sovietică, 
Sa a NU pati inna se 
Ş i generale comuniste pentru răsturnarea 


= 20 —— 


temeliilor statului și inlocuirea lor cu altele, de provenienţă so- 
vietică. 

Această stare nouă a obligat pe român să ia atitudine. ] se 
ofereau două posibilităţi. Prima, era colaborarea cu comuniştii, 
însoţită de onoruri, viață fără griji şi funcţii grase. A doua era 
riscul de a se trezi pe drumuri sau în beciurile Securităţii, de 
multe ori însăși riscul vieţii. 

Instinctiv sau deliberat, marea majoritate a optat pentru a 
doua poziţie. Baricada ridicată între popor şi partid este şi azi 
aceeași. Rezultatele acestei confruntări nu au o semnificaţie deo- 
sebită dacă ne gândim la faptul că nu au putut influenţa mersul 
lucrurilor de o manieră evidentă. Această confruntare însă a de- 
monstrat că lupta era tragic de inegală. Pe deoparte un orga- 
nism viu, perfect disciplinat, mic la număr e adevărat, dar con- 
ştient de angajarea fără echivoc şi de riscul care-l comportă. 
Dispus să nu facă nici o concesie care ar fi putut să-i clatine pozi- 
tiile deja câştigate sau să-i «submineze existența legală». O forță 
în fapt străină, care acţiona în urma unei experienţe de peste 
trei decenii, cu o strategie verificată în marele proces de sub- 
jugare a poporului rus. 

Pe partea cealaltă o comunitate neînchegată organic, surprin- 
să, descurajată de perderea unui răsboi în care se simţea anga- 
jată, cu sentimentul înfrângerii nedrepte încă în suflet şi cu o 
certitudine oarecare că este lăsată să se descurce cu propriile sale 
mijloace, atitudinea occidentalilor fiind mai mult decât mani- 
fest desinteresată de evoluţia evenimentelor din România. O 
reacțiune în masă, în afara momentului nefavorabil pe plan 
internaţional, era privată de elementele apte să-i canalizese efor- 
tul spre o soluţie posibilă şi avantajoasă. La aceasta sar mai 
adăoga şi o doză nu prea mică de neseriozitate mai ales în rân- 
durile politicienilor, care credeau de multe ori împotriva evi- 
dentului, că ocupaţia comunistă şi regimul impus sunt stări de 
trecere şi că mai de vreme sau mai târziu, totul urma să intre 
în ordine, fără cel mai mic efort. Pe când deci efervescenţa po- 
porului se consuma în arderi fără rezultat, partidul comunist 
cucerea poziţie după poziţie, iar politicienii făceau combinaţii 
de culise sau pregăteau guverne așteptând... sosirea americanilor! 

In faţa noilor evenimente, o nouă diferenţiere începu să se 
observe. Celor câteva sute de cilegalişti» au venit să se adaoge 
o pătură de indivizi de provenienţă incertă, mai ales muncitori 


dep RR 


lumpenproletariatului. La aceştia se 
de mare și minoritarii care găsese 
A stat, de cele mai 


dregătoriile de j 
slabă competenţă. Contrar prin- 
ţii importaţi din Uniunea Sovie- 
Pescovici, Moscovi- 


din port sau din categoria 


x = „ăr desti 
ăoga In nun s 
vor adăog num liber Spre 


i aibe cea mâl 


lasă, comuniș pe» E 
renco, Kişinevski, 


ŞI er, Botna A . . erei E 
tică (Ana Pauk dizidenţele etnice și tendința centrifugă e ă 
ci. ete.) su Mbit. trecându-se la un rasism cu pronun: 


minoritare, 


i i inia de cooptare a 
mâneşti, cel putin pe linia p 


ponsabilităţilor. 
sa ridicat aproape tot 


a elementelor min 
ntiro 
ate caractere an. lie eat a 
o Bitlor de partid şi a distribuiri 2 
Pe baricada «contrarevoluţionară» în IND ge 
ce avea neamul românesc mai bun. Și în ră E 
ceea 


locul de frunte îl va ocupa tineretul, studenţi sau intelectuali 
ocu 


tineri. în mare majoritate de origine țărănească sau td 
gheză». Tineretul a fost anticomunist cu mult uta a ta 
cunoştinţă cu comunismul. Fie datorită instinctului e ie 
educaţiei, fie mândriei faţă de ocupant —pentrucă uşii A 
fost și sunt și azi priviți ca atare—+ motivele licee Ai multi- 
ple, cum multiple sunt şi formele pe care le-a îmbrăcat lupta an- 


ticomunistă. > Pa 

În faţa unei asemenea situaţii, comuniștii au adoptat măsurile 
pe care le-au crezut de cuviinţă. In afara oricărui principiu de 
morală socială. de respect uman sau de... libertate de exprimare, 
liberate consfinţită prin tratatul de pace de la Paris, au des- 
lănţuit arestările. Toate păturile sociale din România şi-au dat 
tributul. Dar cei mai crunt loviți au fost studenţii. Câţi dintre 
ei au trecut sub «protecția» poliţiei nu se poate şti. Pentrucă 
din 1948 şi până azi arestările continuă întrun ritm variat, de- 
pendent pe deoparte de perspicacitatea securităţii şi a informato- 
rilor ei, pe dealta de ridicarea tensiunii sau a nemulțumirilor. 

Ca sistem însă şi amploare, vor rămâne arestările din noaptea 
de 14/15 Mai 1948. Pentrucă în această noapte, din cele trei 
centre universitare mai însemnate— Bucureşti, lași și Cluj —au 
fost arestaţi nu mai putin de o mie de studenţi. Această cifră 
reprezintă aproximativ doi la sută din totalitatea studenţilor de 
la vremea aceea. 

Au urmat anchetele. Metodele de schingiuire, de terorizare 
ŞI de constrângere, care au fost întrebuintate, nu diferă cu 
aut de cele pomenite în diferite scrieri care povestesc despre 
poliţia secretă comunistă, 


— 22 — 


Au urmat procesele. Luni dearândul, tribunalele militare au 
pronunţat pedepsele date în prealabil de Ministerul de Interne, 
când cu uşile închise, când montând ședințe publice, pentru 
gazetari sau activiști. Pedepsele au oscilat între muncă silnică 
pe viaţă şi cinci ani. Foarte rare au fost condamnările de trei 
sau doi ani, şi aceasta numai în cazuri când culpabilitatea ju- 
decatului nu putea sub nici o formă fi demonstrată. 

Folosind o metodă de mult practicată în URSS, aceea a se- 
parării deţinuţilor după pregătire profesională și capacitate in- 
telectuală, comuniştii din România au selecționat pe studenţi 
într'o categorie aparte şi le-au destinat ca loc de detenţie închi- 
soarea PITESTI. Măsura mai avea şi un caracter preventiv, acela 
de a sustrage de sub influența certă a studenţilor, mulțimea de 
țărani şi muncitori care continuau să îngroașe numărul deţinu- 
ților politici. Pentrucă în România de după cel de-al dolea răs- 
boi, influenţa studenţilor era aceeași ca şi înainte. 

O singură remarcă ar fi de făcut. Aceea că în numărul atât 
de ridicat al studenţilor arestaţi, nu se găsea mai nici un student 
minoritar! Teoria luptei de clasă era infirmată într'un mod in- 
deniabil. Conflictul de clasă ar fi trebuit în mod obligatoriu să 
alinieze pe baricada anticomunistă cel puţin tot atâţia minoritari 
cât români, dat fiind faptul că prin poziţia lor economică avută 
înainte de instaurarea comunismului, ei au fost cei mai loviți în 
interesele materiale. Nu numai lipsa minoritarilor dar şi aceea 
a prea puţinilor fii de români bogaţi, este o realitate poate pa- 
radoxală dar nu mai puţin adevărată. La baza conflictului între 
cele două lumi stau cu totul alte motive decât cele învăţate de 

comuniști la lecţiile de marxism-leninism sau istorie a partidului 
şi a clasei nuncitoare. 

Dacă la procese se permitea câte unui membru de familie 
să mai vadă odată pe cel arestat, imediat după pronunţarea sen- 
tinţei o poartă permanentă se lăsa în urma lui, şi secretul cel 
mai straşnic priva familiile de stiri ani dearândul, până la o eli- 
berare problematică. De multe ori deţinuţii sunt morţi de ani de 
zile şi cei de acasă tot mai așteaptă trecerea celor zece sau două- 
zeci de ani de pedeapsă pentru a revedea pe dispărut! Un aseme- 
nea secret era normal să nu permită cunoaşterea în afara zi- 
durilor închisorilor a tragediei care se consuma şi care urma 
să metamorfozeze sufletul studenților făcându-i de nerecunoscut. 


— 23 — 


INCHISORILE SUCEAVA SI PITESTI 


Regiunea Moldovei a fost printre cele mai lovite de arestări. 


Dintodeauna, Iaşul, capitala Moldovei, a fost în fruntea mişcări- 
lor studenţeşti cu caracter naţionalist. Și de data aceasta, facul- 
tățile de Litere, Drept şi Medicină, au dat un număr extrem de 
mare de arestaţi. Pentru aceştia, fu destinată pentru început ca 
închisoare fostul fort al Sucevii. În incinta fortului securitatea 
îşi stabilise şi birourile de anchetă și instanţele de judecată. Ast- 
fel încât, la orice oră, arestaţii îi erau puși la dispoziţie imediat 
de către organele penitenciarului dacă nevoe era. Condiţiile de 
trai din fortul Suceava (transformat mai târziu în închisoare dis- 
ciplinară) erau considerate ca unele din cele mai grele din toate 
închisorile din România, excepţie făcând poate doar Jilava. Peste 
tratamentul inuman si condiţiile de higienă de nedescris (fortul 
este permanent umed și lipsit de lumina soarelui în cea mai 
mare parte a zilei) se mai adăoga și teroarea morală a prezenţei 
ofiţerilor anchetatori, dintre cari unii deveniseră celebri prin 
sadismul şi cruzimea cu care schingiuiau, cum este cazul comisa- 
lui Foiepiţiann moștenit de comuniști de la poliţia veche sau 
ischer, originar din părțile Iaşului, mie negustoraş, deve- 
nit peste noapte ofițer de poliţie. 


— 94. — 


Pentru motive de ordin administrativ, dar în realitate pen- 
tru a începe punerea în aplicare a experienţei, studenţii mol- 
doveni au fost ţinuţi o bună bucată de timp în acest fort, chiar 
şi după judecată, pentru ca mai târziu să fie transportaţi la 
Piteşti. 

Pintre ei trebue menționat numele unui oarecare Țurcanu. 
originar din regiunea Rădăuţi, student la facultatea de drept, 
care devine motorul întregii tragedii încă de la început. Ţur- 
canu era membru al partidului comunist din laşi, fusese veri- 
ficat şi trimis la o școală de diplomaţie comunistă și destinat 
unei funcţii diplomatice în exterior, dupăce făcuse un stagiu 
de încercare pe un şantier de construcţii feroviare în Bulgaria, 
unde fusese trimis ca şef al unei echipe de voluntari în cadrul 
unei brigade internaţionale de muncă. 

Faptul pentru care el a ajuns să fie judecat şi închis la Su- 
ceava este puţin întunecat. Pe vremea când era elev de liceu, 
cunoscuse pe câţiva din colegii lui care făceau parte dintr'o orga- 
nizaţie anticomunistă și se pare că ar fi aderat şi el; cel puţin 
ca simpatizant. 

Mai târziu, la facultate, a continuat să păstreze relaţii de- 
prietenie cu colegii lui deveniți şi ei studenţi, şi care continuau 
acum la Iaşi, în clandestinitate, lupta împotriva partidului. Ju- 
ridic, el a fost condamnat la şapte ani închisoare corecțională 
pentru delict de uneltire. În realitate însă, fu trimis acolo pen- 
tru un scop mult mai complex, scop al cărei unealtă urma să 
devină, considerat de comuniști ca un element destul de devotat. 
măcar pentru a începe. 

Chiar din primele zile după pronunţarea sentinţei, Ţurcanu 
îşi începu aplicarea planului dinainte stabilit de către ofiţerii de 
şecuritate fără îndoială şi ei însăşi nimic mai mult decât niște 
elemente secundare. 

Planul acesta consta în începerea unei campanii de aşa zisă 
«reeducare» a studenţilor, campanie care trebuia să aibă conse- 
cință «reîncadrarea» studenţilor în viaţa comunistă, deci trecerea 
lor printr'o şcoală politică. 

De la început a avut colaborator apropiat pe studentul Ti- 
tus Leonida, tot din partea de nord a Moldovei, precum și 
pe un alt tânăr, acesta elev încă, Bogdanovici. 

Primul lucru făcut a fost stabilirea unor tabele statistice 


din care reeşea originea deţinuţilor din Suceava, categoria s0-- 


9 


primită, apartenen- 
la de a demonstra 
1 numai victime ale educa- 
şi că din punct de vedere al poziției 
m spun comuniştii, locul lor nu 
ocialismului» ci dimpotrivă, 
tunitate, câţiva 
în marea lor 
un asemenea 


p educaţia 
i din care făceau parte: averea, edu ji 
acestor statistici era ac 


Scopul . 
e a studenţilor erat 


cial 
ţa politică, etc. * 
că marea majoritat 
iei purgheze-reacţionare 


„sociale, sau al clasei sociale cu i 
e opun « 

y artea celor care S 
i Dacă din motive de opor 


urea de comunisni. 1 I 
pentru început, studenții 


duşi e 
mit propaganda «reeducării» cu 
iţiatorilor că totul era 


încâ lăsat nici o îndoială in 

Pa e Moiiprunihacăle de eliberare condiţionată de ie dU 

care», nici împroprietărirea promisă țăranilor, nu au ati: Ş e 

cina sentimentele celor arestaţi. realitatea din afară fiin u-le 

prea binecunoscută pentru a se preta unui ducate joc. 
broşurilor comuniste, pe care ofiţe- 


Şedintelor de lectură a sa fi 
zii politici le puneau la dispoziţie lui Țurcanu și celor câțiva 


care au acceptat să-l urmeze, studenţii au opus ironia şi satira, 
lucru care a dus la disperare pe iniţiaţi şi pe inițiatori. Cân- 
tecelor comuniste cântate în «şedinţele de reeducare politică» 


ceilalţi au opus tot felul de parodii improvizate ad-hoc, astfel 
ofiţerii au interzis însuși lui Țurcanu 


alăt 
țărani s'au lăsat 
majoritate au pri 


că la un moment dat, 


să mai cânte, efectul fiind contrar. 
Practic, perioada de «reeducare» de la Suceava s'a soldat 


cu un eşec total. La plecarea din Suceava activitatea lui Ţurcanu 
fu întreruptă. 

Tragedia adevărată însă urma să inceapă la Pitești. Pentru- 
că ceea ce se petrecuse la Suceava nu era decât un prim pas de 
tatonare a terenului, pentru a se verifica «fanatismul» celor 
destinaţi adevăratei experienţe. 

De menţionat faptul că atât înainte de începutul «reeducă- 
rii politice» de la Suceava cât și în perioada în care sa făcut 
încercarea, Ţurcanu era în contact permanent cu persoane străine 
cercului anchetator, venite de obiceiu din București. 

Dacă din cauza faptului că mai toţi studenţii de la Suceava se 
cunoşteau între ei pentrucă erau din aceeași regiune, contactul 
era mai ușor, la Pitești lucrul a fost îngreunat de prezenţa a 
tei Angie aim ca toate centrele universitare ale 

3 aie gre dota eta e fără a li se mai permite 
Sine Aaa or, a căror soartă dealtfel era di- 


= 26 = 


Componenţa acestor grupuri strânse la Piteşti era variată. 
Și ca provenienţă politică, și ca pregătire idealogică. Majori- 
tatea lor erau legionari, ţărănişti, puţine elemente liberale, 
câteva grupuri de monarhişti, precum si o sumedenie de gru- 
puri mărunte, fără o poziţie politică de grup determina- 
tă, aşa numitele organizaţii «ciuperci» aluzie la creşterea ciu- 
percilor după ploae, care în cazul acesta explica naşterea 
organizaţiilor anticomuniste datorită climatului crea! de însuşi 
partidul comunist. Grupurile mai difereau între ele şi din 
punct de vedere al gradului de hotărâre în luptă, criteriu 
dealtfel după care era determinată și «periculozitatea inculpa- 
tului», element principal în stabilirea pedepsei de către secu- 
ritatea comunistă. Astfel s'a putut ca pentru una şi aceeași faptă 
doi inculpaţi să primească pedepse de cinci sau 25 de ani, după 
gradul de «fanatism» cu care era gratificat de ofițerul anche- 


tator. 
Regimul de detenţie la Piteşti era foarte aspru. 


In lumea din afara închisorii nu se cunoştea nimic din cele 
ce se petrec acolo. Comuniştii intitulaseră pompos închisoarea 
Piteşti: «Centrul de reeducare studenţească». Oricine sar pu- 
tea lăsa înşelat de titlul care în realitate însă spunea adevă- 
rul. Nnmai că una poate inţelege omul oarecare prin reeducare 
şi alta înțelegeau cei care o făceau. Svonuri a căror origine nu 
putea fi verificată dar care porneau cu certitudine din cercu- 
rile Ministerului de interne, lăsau să se creadă că viaţa studen- 
ților nu este periclitată, ba dimpotrivă că li s'au creeat adevărate 
condiţii umane, că au la dispoziţie pe lângă o alimentaţie decen- 
tă, sală de lectură, cinematograf, cursuri de readaptare profesio- 
nală, distracţii, etc. Altă sursă de informaţii nefiind, oamenii 
începuseră să creadă oarecum că este adevărat, mai ales părin- 
ţii arestaţilor, care din motive uşor de înţeles, aveau tot in- 
teresul să trăiască în iluzia că-şi vor vedea copilul curând! 

Pentru o mai bună înţelegere a celor ce s'au petrecut la 
Piteşti, dau câteva detalii referitor la închisoarea în sine şi la 
organizarea ei interioară, din punct de vedere administrativ. 

Construcţia era oarecum nouă, în raport cu celelalte închiso- 
ri din România. Fu ridicată de către regimul regelui Carol, cu 
destinaţia de a adăposti elementele de drept comun periculoase. 
“Transformată în închisoare politică de către Antonescu, revine 
la menirea ei inițială după 1944. In 1947-48 a fost folosită de 


SE 20 pita 


aaa are a deputaţi- 
isti pentru prima dată ca centru de iert i e 
niști E “tudine ţ 
Îi z:a i mal-ţărănişeti arestaţi potrzzaal tu levine «Centrul de 
lor Ra 0X A lament Puțin ma! târziu dey ES Sa 
n Nae si sub acest titlu va rămâne P 
şi s 


com S 
denţească» 


reeducare stu 


1951. 
Situată i 
rea unui pârâu și departe 
foarte prielnic pentru SC 
auzit de cineva. | 
In acest «Centru» ideal pentru exper 
toți studenţii arestaţi până în toamna ANU lg 
Administrativ, studenții erau împărțiți în. 
adrarea făcută la pronunțarea sentinţei. 
[ era formată de studenţii «reţinuţi» 
simplă bază de caracterizare politică. Im- 
ţa o hotărâre, din lipsă de dovezi. 
facă până la șase sau șapie 


n apropie- 
un mediu 
tând fi 


spre partea de nord vest, 1 
rice altă locuinţă, oferea 
nici un strigăt nepu 


n afara oraşului, 
de o 


higiuiri, 
iență au fost adunați 


lui 1948. | 
patru categorii, 


după înec pai Ă 
i fără sentin- 


Categoria 
ță judecătorească, pe 
potriva lor nu s'a putut pronunța 0 
Aceasta nu i-a împiedecat însă să 


ani de închisoare! 
Categoria a Ila era formată din cei condamnaţi la închisoare 


corecțională pentru delicte minore: nedenunţare, favorizare, 
adăpostire, aderare fără activitate, sau simplă suspiciune mo- 
tivată de o afirmaţie! Majoritatea lor nu aveau o orientare 
politică și au fost într'o oarecare măsură victimele fie a revol- 
tei proprii, fie a circumstanțelor, fie a aşa numitelor «fabrici 
de organizaţii subversive» ale Ministerului de Interne, create 
special pentru a da de lucru anchetatorilor dar mai ales pentru 
a menține «ascuțită» vigilența cadrelor. 

Pedepsele acestei categorii variau între trei și cinci ani în- 
chisoare corecțională. 

Categoria a Illa era formată din elemente condamnate pe o 
oarecare justificare juridică, încadrate în delictul de «uneltire 
împotriva ordinei sociale» cu pedepse de la 8 la 15 ani temniţă 
grea. Din această categorie făceau parte marea majoritate a 
studenţilor, pentrucă aici erau incadraţi cei care aveau o acti- 
vitate descoperită sau în cele mai multe cazuri recunoscută. 

Cei din categoria a IVa erau condamnaţi de la 10 la 25 ani 
muncă silnică. Erau mai puţini decât cei din categoria a treia. 
Făceau parte din ea şefii de grupuri, cei însărcinați cu misiuni 
speciale, personalități din lumea studențească cu o influență 


— 28 — 


x 


deosebită asupra celor din jurul lor, cei care erau arestaţi printre 
grupările active pregătite pentru luptă armată, etc., etc. 

Penal, era o încadrare pe infracţiuni practicată normal în 
toate închisorile din lume. Practic însă această stratificare va- 
lorică tindea să izoleze categoriile între ele pentru a feri pe 
cei mai puţin «contaminaţi» de fanatici. Astfel separate, catego- 
riile «minore» urmau să prezinte o mai mică rezistență pre- 
siunilor, fiind lipsite de conducătorii de afară în care aveau 
încredere. Mai ales că în categoria a doua abundau elementele 
oscilante, predispuse orecum să cedeze mai ușor, sau în cel 
mai rău caz, cu mai puţină opunere. 

Până la începutul anului 1949 era permisă corespondența în- 
tre deţinut şi familie, odată pe lună câteva rânduri cenzurate, 
precum şi primirea unui pachet cu alimente variind între trei 
şi cinci kg, după categorie, cei din a IVa fiind exceptaţi și de la 
una și de la alta. Pentru venirea în ajutorul acelora de la muncă 
silnică, mai ales a acelora care aveau nevoe de medicamente 
(administraţia nedând nimic) s'a organizat un sistem ingenios 
de transmitere pe sfoară, de la ferestrele de jos la cei de sus, în 
timpul nopţii. Era un risc foarte mare pentrucă cei prinși erau 
trimişi la «cazinca» o încăpere specială din beciul închisorii, 
plină cu murdărie și cu pereţii permanent picurând. desbră- 
caţi în ţinută rudimentară, fără hrană, pentru un timp care de- 
pindea de bunăvoința directorului sau ofițerului politic şi care 
era de obicei direct proporțional cu gradul de «fanatism» al 
delicventului. Și cum pedepsiţii nu lipseau mai deloc din acest 
loc, repede s'a observat o creştere a numărului tuberculeşilor. 

Asistența medicală a închisorii era practic inexistentă. Se 
mărginea fie la o pastilă de aspirină, indiferent de boală, fie 
la injecții cu stricnină pentru cei care erau cu nervii descompu- 
şi, tratament însă numai simbolic pentrucă de obiceiu numărul 
injecţiilor varia între două şi patru... 

Alimentaţia deţinuţilor era slabă. Şi pentrucă adjectivele 
deobiceiu nu au darul de a determina clar o gradație, mă voi li- 
mita numai la valorea calorică determinată de studenți de la 
secţia alimentară a facultății de Agronomie. Prevăzut fiind de ad- 


-ministraţie un minimum de 1.800 calorii, hrana studenţilor, ca 


dealtfel a tuturor deținuților din România comunistă se limita 
numai la 700 sau 800 de colorii, foarte rare fiind cazurile când 
atingea 1.000. Numai la câteva săptămâni de la arestare, efectele 


90 


e curgeau cu nemilui- 


ici izică den- 
sep ee, Ce de clar. Slăbiciunea fizică a ai ca 
0 : = ş 

i i crescând în riim alarmant (pen 
e ) orele în şir petrecute 


de pedepsele car 


acestui | 
ta, se vedeau cât $ 


ților, numărul bolnovi oi 
inuți nu însă şi pentru administraţ ele ae eonte 
, iscare totală pentru â evita consu 

în memişcar entru 

iseră i nuite. 

re lene e Ministerul de Interne â trecut 


i stare de lucruri, aul AD CER Sie : 
acea în E după o pregătire minuțioasă a tere 


i erienţei ; 3 
ja pica e e i nte şi corespondenţa cu exteriorul au 


i lime 3 
ului. Pachetele cu a 3pOI ă Sar eeu 
fe ! interzise definitiv. Teroarea gardienilor s a accentua a 
juiri isorii au devenit foarte frecvente, pen 
bînţeles greu de 


iuirile în beciul înch 
giuirile în : Egon 
motive adeseori inventate. Ameninţările cu su Pa pe Aa 
ohicit, vizitele frecvente ale directorului și ale o iţeril i p 
2 . . - - . . a 3 
prin celule, pecheziţiile inopinate la orice oră din zi şi din za p 
CEE E a E SI SE 
te. interzicerea oricărei activităţi de orice natură sub. pedepse 
buiau să survira 


straşnice, au fost indicii schimbărilor care tre 


nu peste mult. 
Fa 


Grupul de la Suceava, și împreună cu el şi Țurcanu, sosise 
multă vreme. În micul cere al partizanilor reeducării, înce- 


se produsese o scindare. Bogdanovici, al cărui 
se feciorul 


nu de 
put la Suceava, £ 
tată era prefectul judeţului Iaşi şi care îşi ameninţa 
cu desmoștenirea de nume dacă va renunţa să se reeduce, Bog- 
danovici era adeptul sistemului de reeducare prin convingere, 
sistem care se rezuma la conferinţe cu caracter ideologic comu- 
nist sau la lectură de broșuri puse la îndemână de administraţia 
închisorii. După cum a mărturisit mai târziu și înainte de a 
fi ucis, scopul lui era de a evita șocul care urma, inducând pe 
organizatorii experienţei în eroare, pentru a pulea câştiga timp 
în aşteptarea eliberării. 

Țurcanu în schimb şi Titus Leonida deveniseră susţinătorii 
sistemului de «reeducare prin violență», sistem care prin însăși 
nume era cât se poate de elastic şi nedefinit şi care permitea 
orice măsură pentru atingerea scopului. 

Este de la sine înțeles că asemenea hotărâri nu puteau fi 
luate fără ordinul formal al administraţiei închisorii, 

Aici însă lucrurile erau cu mult mai complicate. Pentrucă 
şi ceeace se urmărea, nu era o simplă schingiuire pentru a aduce 


— 30 — 


St poimaine at 


ae 


pomen mo: ai 


Danei 3 bene 


pe cel vizat la o recunoaştere formală. lar Ţurcanu cu cei câţiva: 
care au acceptat această cale, nu ar fi îndrăznit nici măcar să gân- 
dească la schimbarea convingerilor a o mie de studenţi ostili 
regimului comunist, fără să fi avut în prealabil sprijinul total 
al securităţii şi deci al partidului. 

Inainte de a trece la aplicarea «reeducării prin violenţă»- 
Țurcanu a fost vizitat de mai multe ori la rând de persoane 
străine de închisoare, cu care a discutat între patru ochi ore 
întregi. Deasemenea el însăşi a absentat zile în şir fiind plecat 
de la Piteşti, fără ca cineva să poată însă spune unde şi pentru 
ce. Care a fost subiectul discuţiilor şi ce i s'a promis lui Ţurcanu 
în schimb, nu au putut afla nici cei mai apropiaţi colaboratori 
ai lui. După desfăşurarea tragediei însă, rolul lui a apărut clar 
şi hidos. Un simplu agent provocator care nu avea nici măcar 
meritul să ducă la bun sfârşit misiunea care i s'a încredinţat. 

Primul lucru oficial a fost înfiinţarea unei organizaţii inte- 
rioare al cărei nume fu ales a fi «organizaţia deţinuţilor de 
convingeri comuniste» sau pe scurt O.D.C.C. Se vede clar că 
această organizaţie a fost recunoscută oficial, din însusi faptul 
că membrii ei se revendicau ca fiind membri de partid şi acţiu- 
nile lor fiind în folosul clasei muncitoare. După care, organizaţia 
fiind constituită, s'a trecut la aplicarea indicaţiunilor date de: 


Securitate. 


a PE 


CAMERA PATRU SPITAL 


Pe latura dinspre nord a corpului închisorii, la parter, este 
-o cameră care poartă numărul patru. Era destinată iniţial bol- 
navilor, pentru care motiv a rămas în amintinea deţinuţilor cu 
numele de «camera patru spital». Această cameră, destul de 
încăpătore, a fost aleasă pentru începerea experienţei, pentrucă 
se găsea oarecum izolată de celulele în care erau închiși ceilalți 
studenți. S 
Iată cum mi-a povestit un student care a fost printre primele 
victime ceeace s'a petreut acolo și care a constituit începutul: 
«Intr'o seară am fost luaţi dintr'o celulă de la parter unde 
eram de mai mult timp şi duși în camera patru. Eram vre-o 
zece studenţi sau mai mulți, mai toți de la corecție. Acolo am 
dat de un alt grup de studenţi intrați înaintea noastră. Erau 
circa douăzeci. Printre ei era și Țurcanu și Titus Leonida. Mu- 
tările dintr'o cameră întralta erau destul de frecvente pentru 
a provoca cea mai mică neliniște. După închiderea care avea 
loc la ora șase, Țurcanu s'a ridicat de pe priciu şi postându-se 
ameninţător în faţa noastră a început să ne vorbească, Discursul 
a fost relativ scurt. A spus cam acestea în esență: «Noi, un 
“grup de studenţi deţinuţi, ne-am hotărât să ne reabilităm faţă de 


E 2 06 pi lea 


mezi dei 


regimul muncitoresc întrucât considerăm că ceeace am făcut 
este împotriva intereselor poporului muncitor și partidului. 
Considerăm deasemenea că voi sunteţi o piedică în calea realizării 
acestei dorinţe, prin atitudinea voastră «antimuncitorească». Dea- 
ceea vă cerem să renunţaţi la convingerile anterioare și să vă 
alăturaţi grupului nostru. Dacă nu veţi face aceasta pe cale nor- 
mală, vom întrebuința împotriva voastră toate mijloacele care 
ne sunt puse la dispoziţie. Suntem hotărâți să ducem acţiunea 
până la capăt şi vom sfărâma orice rezistență». 

«Cum nu cunoşteam antecedentele de la Suceava, am cre- 
zut la început că este vorba de o glumă de prost gust. O asemenea 
impertinenţă nu auzisem niciodată, nici măcar de la cei mai 
fanatici oameni ai administraţiei închisorii. Eu nu am făcut 
parte dintre cei «tari» dar nici azi nu pot înțelege dece am 
fost ales printre primii. Iţi poţi închipui răspunsul pe care 
l-am dat atât eu cât şi ceilalți aduşi odată cu mine în camera 
patru de către şeful secţiei. Un om întreg nu putea scoate ase- 
menea prostii din gură. Şi noi am crezut că e glumă şi am înce- 
put să facem haz... 

«Țurcanu se aştepta la un asemenea răspuns pentrucă cu- 
moștea destul de bine mentalitatea și convingerile studenţilor. 
Deaceea se și pregătise. Toţi cei care la venirea noastră erau deja 
în cameră, au rămas muţi așteptând. Fiecare din ei avea la 
îndemână, ascuns sub pătură, un ciomag, o coadă de mătură, 
un par, o curea, sau o bucată de scândură, bineînţeles puse la 
îndemână de administraţie penttucă altfel era imposibil ca 
cineva să şi le poată procura. 

Răspunsul nostru a dat posibilitatea lui Ţurcanu să înceapă. 
A ridicat înfuriat căciula de pe cap şi atunci dintr'o dată, la 
semnul lui, au apărut de sub pături ciomegile și cozile de mături. 
Fiecare dintre cei înarmaţi a lovit fulgerător pe cineva de lângă 
el. Erau dealtfel aranjaţi dinainte astfel ca fiecare dintre ei să 
aibe o victimă la îndemână. Luaţi prin surprindere, am fost 
derutaţi. Ne-am revenit imediat însă şi am început să ne apă- 
răm. Fiecare cum putea. În disperare, am trecut noi la atac. 
Am fost avantajaţi de faptul că noi ne apăram pielea pe când 
ceilalți loveau din ordin. Şi nici nu credeau în sinea lor, după 
cum au spus mai târziu, că se va ajunge într'adevăr până acolo. 
Am început să le smulgem ciomegele. In cameră nu se auzeau 
«decât pocnetele ciomegelor şi gemetele celor loviți. In: încăerare 


de 


eput. Fiecare lovea ca 
dramatismul luptei pe 


Sa = an 
Pentrucă fiecare lovea ca să-și răpună AeL 
ănțuită ă in î ă se claritice 
rul, cu toată furia deslănţuită. ge paie incep a e a dea 
i i i cei seră se aflau pe Jos in 3 
situația. Toţi cei care ataca J S i 
A nstreze că 
iai i are urma să ne demo 
Atunci a intervenit un factor c E: 
ă i odă- 
toată opunerea noasiră era in zadar. Nu acesta era desn 
mântul aşteptat de cei care dirijau experienţa. 


In tot timpul bătăii, directorul închisorii, locotenentul Du- 
ă lucrurile au luat o 


pele. de la înc 


u se mai distingeau gru Ş 
= tinsese 


să se apere. O încăerare care a 


viaţă şi moarte. 


mitrescu, urmărea prin vizetă. Când a văzut c at 
întorsătură nefavorabilă lui Țurcanu, a deschis ușa brusc, şi, în- 
conjurat de vre-o douăzeci de gardieni, cu întreg grupul de LON 
ducere al închisorii, cu ofiţeri politici, a pătruns în celulă. Toţi 
erau înarmaţi cu cozi de mătură, implicit directorul. S'a aşternut 
tăcerea. Se mai auzea doar câte un geamăt surd. Directorul a 
ordonat ca fiecare să rămână pe locul unde se găseşte. A urmat 
apoi o discuţie înire director şi Ţurcanu. 

—a«Ce se întâmplă aici bandiţilor?» (Termenul de bandit 
era calificativul cu care orice om al administraţiei închisorii se 
adresa unui deţinut.) Țurcanu iese din rând şi răspunde: 

— «Domnule director, un grup de studenţi, dându-ne seama 
că am greșit față de clasa muncitoare luptând împotriva inte- 
reselor ei şi ale poporului, am hotărât să ne reabilităm faţă de 
partid. În acest sens am considerat necesar să respectăm dispo- 
ziţiile administraţiei, să facem tot ceeace ni se cere, să ne rec- 
ducăm în spirit marxist, pentru a scurta perioada de detenţie şi 
ieșind afară, să fim de folos clasei muncitoare. Când însă am 
început să discutăm între noi, bandiții care sunt cu noi în ce- 
lulă s'au năpustit asupra noastră cu ciomegele pe care le aveau 
ascunse şi au încercat să ne omoare, Noi ne-am apărat cum am 
putut. Cerem însă administraţiei să ne protejeze de aceşti cri- 

minali şi să ne asigure viaţa şi liniştea.» Au mai urmat câteva 
schimburi de întrebări şi răspunsuri în care directorul făcând 
pe miratul, cerea lui Țurcanu lămuriri după care întorcându-se 
către noi ne-a spus: 

3 Asa: bandiţilor?» Atât! Apoi făcând semn gardienilor, se 
năpustiră cu toţii asupra noastră. Imediat grupul lui Ţurcanu 
se adună în spatele lui lăsându-ne pe noi descoperiţi. 


„Cine putea să ridice mâna asupra unui om al administraţiei 


—— 945 — 


m IMN n O 


în uniformă, mai ales că noi eram deja obosiţi şi apoi când mai 
ştiam că un asemenea act aduce cu sine împuscarea imediată? 

A urmat o scenă îngrozitoare. Timp de câteva ore nu s'a auzit 
decât izbitura de ciomege, geamătul celor schingiuţi şi înjurătu- 
rile directorului și a oamenilor lui. Cei din grupul lui Ţurcanu 
dădeau din când în când ajutor gardienilor când cineva reuşea 
să se desprindă din grămadă încercând o ascunzătoare zadar- 
nică. Gardienii loveau cu toată setea, plătind poate astfel şi poli- 
ţa personală, pentru zilele fripte pe care Ii le făcusem înainte. 

Slăbiţi de regimul alimentar special făcut, copleșiți de nu- 
mărul şi forţa gardienilor precum și de autoritatea pe care o 
reprezentau, încetul cu încetul am încetat și apărarea oarecum 
pasivă şi instinctivă. De acum gardienii loveau ca în nişte saci 
inerţi. Pe jos nu era decât sânge și urină, Dărâmate şi istovite de 
bătae, trupurile noastre zăceau risipite pe podea ca pe un 
câmp de luptă. Târziu, gardienii au părăsit camera. Am crezut 
că s'a terminat. Dar abia începea ! Grupul lui Ţurcanu ne-a luat în 
primire. A urmat o percheziţie extrem de minuțioasă. Ni s'a 
luat tot ceeace ar fi putut constitui o armă de apărare fie şi ima- 
ginar. Ni s'a lăsat numai îmbrăcămintea simplă. Şi ni s'a ordo- 
nat să intrăm sub priciu. Cei care nu s'au putut mișca, au fost 
târâţi de reeducatori în stăpânirea cărora rămăsesem de acum. 
Mulţi din cei care l-au secondat pe Țurcanu au regretat imediat. 
Imaginea celor petrecute însă şi alternativa de a se vedea în locul 
nostru i-a făcut să meargă mai departe pe drumul desonorării. Nu 
crezuseră că se va ajunge până acolo. Odată angrenaţi în acest 
joc murdar, nu mai puteau de înapoi. Şi pentrucă între noi şi ei 
se săpase o prăpastie, dar pentru o mică durată numai; peste 
câteva luni şi eu am făcut altora ceeace mi s'a făcut mie. 

«Planul era elaborat în toate amănuntele. S'a pus în aplicare 
progresiv, pe măsură ce se pregăteau elementele. Ceeace sa pe- 
trecut în camera patru spital, s'a repetat de sute de ori în cele- 
lalte celule, doar cu mici modificări. 

»Imediat după bătae, am fost puşi în poziţia de "demas- 
care”) 


Ceeace a comis partidul comunist în închisorile din România, 
timp de mai bine de doi ani, intră de fapt în domeniul psicho- 
logiei patologice. După raţiunea de partid însă o sarcină ca ori- 
care alta care trebuia dusă la capăt cu orice chip. Considerentele 


aa În ei 


pre rta = 


—. 


orală sau socială nu puteau împiedeca mer- 
m ȘI 


viza atât de deparle.. decăt j 
A SORA tragedie, Ţurcanu nu â jucat scai un a: 
aceas 8 ) 3 se salii 
In pică și agentului introdus pentru a LL te i iu 
ee e a pornit cu el nu au fost deasemenea decât braţe 
ilalți care au P ce = : 
Ceilalţ lovit, erezâd că vor peneficia de eliberare = 
i An onstitue frâna pentru omul certat cu morala, este 
eeace co ! Smăga = 
te teama de repereusiunile ce se abat asupra lui din partea 
poate lea 3 i - a mita : 
: țiției ca factor de echilibru social. În împrejurările de Ja Pi 
cil dată nu va fi tras la răspun- 


i onvins că nicio 
teşti, Ţurcanu era convins că : Ea : 
date pentru oricâte pestialităţi ar comiie, când însăşi autoritatea 


care trebuia să apere pe deținuți de maltratări instiga şi punea 
la cale planul sinistru care urmă să coste viaţa atâtor studenţi 
şi prăbuşirea morală a tuturor celorlalţi. ei e a 

Probabil că nici el nu bănuia până unde va fi solicitat însă, 
Pentrucă el nu putea concepe aşa ceva. Era un calcul demonic 
care viza dincolo de ceeace el putea da prin braţul lui. Pentrucă 
braţul lui Țurcanu nu a făcut altceva decât să lovească. Cei care 
au gândit şi au dirijat însă, aceia nu au dorit numai schingiuirea 


de natură umană, 
sul unei experienţe care 


" vietimelor. Au mers departe, au coborât în cotloanele cele mai 


ascunse ale sufletului, au scormonit, şi au descoperit cea mai mică 
fisură, tot ceeace putea fi lovit, sfărâmat, nimicit, lăsând doar 
trupul, martor neputincios. 

Fiara ucide din necesitate biologică. Să se hrănească. Omul 
fiară însă, atunci când foloseşte şi raţiunea ca element de sprijin 
al urei nu cunoaște limită. Numai un om capabil de ură mare 
poate concepe lucid așa ceva. Nu este paradox. In lumea comu- 
nistă paradoxalul a devenit normal. Dacă Ţurcanu este respon- 
sabil pentru schingiuiri fizice (pentru care dealtfel a plătit) alţii 
sunt cei care trebue să răspundă pentru întregul proces de dis- 
trugere. Şirul este lung. Si începe cu cei care au distrus valorile 
din om, i-au surpat echilibrul fără ca în locul lui să pună ceva. 
Ital născut desorientarea. Şi desorientarea a deslănţuit ne- 


200032 


DRE A EDP e 7 e RT E pai a cj 2 rr UE Ep E e Ra 


DARÂMAREA 


Cei care au iniţiat experienţa cunoşteau deja foarte bine struc- 
tura sufletului românesc precum şi felul în care tinerii supuşi 
experienţei au fost educați în şcoală, acasă dar mai ales în for- 
maţiile ideologice la care aderaseră înainte de arestare. 

Surparea definitivă nu se putea face deci decât distrugând 
sistematic tot ceeace constituia pilon de ancorare. 

Și pentrucă creştinismul, spiritualitate opusă diametral mate- 
rialismului, avea sitemul cel mai complex şi cel mai eficace, şi 
pentrucă printre studenţii arestați majoritatea o formau tocmai 
cei care fuseseră condamnaţi ca având activitate legionară sau 
de inspiraţie legionară, jaloanele pe care s'au axat «reeduca- 
torii» au fost exact jaloanele pe care etica creştină încercase să 
structureze un om nou. Distrugându-le, ei distrugeau însăși ra- 
țiunea pentru care acești tineri preferaseră să ia drumul închi- 
sorilor. 

Anchetele duse la minister sau prin diferitele securități re- 
gionale reuşiseră să smulgă destul de multe secrete de la stu- 
denţi. Aceasta nu pentrucă ei ar fi fost slabi ci pentrucă Biste- 
mul însăşi de anchetă era astfel făcut, încât era aproape imposibil 
ca cel care trecea prin mâinile securităţii să nu recunoască un 


ES) pp 


sau ceeace alţii spuseseră despre el. sau 


de torturile fără limită în timp. 
secretele, nu putuse deloc 


delict, fie chiar netăcul, 


el însăşi pentru a scăpa (€ a 
Dacă Securitatea reuşise să s i ua A a ze 

ă afecteze structura sufletească a lor. Dimp = 

să 


hetă, studenţii se convingeau mai mult de justeţea cauzei 
nare sufereau şi de absurditatea noului sistem impus. 
ai a ci sufletul rămânea întreg, nu se putea vorbi de 
âtă vreme de j vorb 
înfrângere. Tocmai împotriva sufletului s'a luptat. şi distru 
oî > 


erea lui a fost ţinta. ; 3 E 3 Sei 
î Despre creştinismul poporului român mărturisesc, pe lângă 
cronicile istoriei, de mai multe secole, mulţimea de troițe semă- 

le drumurilor. Creştinismul românului 


nate pe la toate răscruci n i 
este împletit organic cu structura lui sufletească, poate pentrucă 
Sau născut împreună. Popor și credință au apărut în istorie 


fără o dată determinată. In Dumnezeu, poate mai mult ca alte 
neamuri, românul îşi pune toate speranţele oridecâteori vitregia 
vremurilor se abate peste capul lui. In Dumnezeu îşi puseseră 
speranţa şi copiii ţăranilor ajunși studenţi. Rugăciunea spusă din 
adâncul sufletului, cu buzele tremurânde a fost de foarte multe 
ori mai necesară poate chiar decat pâinea. Se spune adeseori că 
credința este invers proporţională gradului de cultură. în închi- 
sorile din România, s'a dovedit tocmai contrariul. Cei care au 
crezut mai puternic, nelimitat, cei care au simţit mai imperios 
necesitatea rugăciunii au fost tocmai intelectualii. Aproape toţi. 
fără distincţie de crez politic. Chiar și socialiştii cei mai mate- 
rialişti. În închisoare s'a ajuns la descoperirea lui Dumnezeu. 

Golul sufletesc care afară putea fi înșelat cu aparențe. nu a 
putut fi umplut decât acolo cu ceeace îi lipsea, cu credinţa 
adevărată. 

Comuniştii cunoşteau această realitate. Şi au lovit dela înce- 
put, cu. toata furia. vizând disperarea, desnădejdea, care aduce 
după dânsa distrugerea credinţei şi deci ineficacitatea precep- 
telor morale creştine. lar pentrucă tradiţia e vadul acestor pre- 
cepte s'a vizat distrugerea ei deasemenea. 

a Tot ceeace trecutul putea oferi ca element de refugiu a fost 
răscolit și denigrat. Începând cu istoria și eroii ei și terminând 
cu folclorul... de inspiraţie creştină. 

ş Familia, ca ultim refugiu, unde fiecare ancorează in clipe 
ie poi iei Suge tratament special. Sfărâmată dragostea 
găsea izolat în propria lui mizerie. 


38 


S'a căutat să se distrugă apoi admiraţia pentru individuali- 
tăţile puternice care au jucat un rol în istoria neamului, sau 
care în acele vremi mai jucau un rol național important atât in 
viaţa politică cât şi în cea educativă pentru a se sparge lanţul 
care creează comunități de gândire şi dă sens unei lupte. 

Şi ca ultimă lovitură, și cea mai dureroasă, s'a urmărit dis- 
trugerea însăşi a personalităţii celui supus demascării. 

Acestea erau punctele asupra cărora «reeducatorii» s'au oprit 
pentruca la sfârşitul experienţei să apară celălalt om, cel desper- 


sonalizat, epava, robotul. 
Pentru a putea trece la aplicarea planului, au pregătit tere- 


nul. Se spune că în timpul anchetelor făcute de către prima 
poliție comunistă, un avocat rus arestat şi torturat, dupăce a 
mărturisit totul, s'a apucat și a scris o carte destinată ancheta- 
torilor, în care luându-se ca exemplu şi cercetând propria lui 
persoană, a pus la îndemâna acestora un tratat psichologic de o 
importanţă covârșitoare. Descoperise analizându-se, punctele sla- 
be ale omului, acolo unde se putea lovi pentru a se ajunge la 
dărâmarea lui. Fisurile acestea, pentrucă aşa le numeşte el în 
carte, sunt foamea și teroarea morală. Teroarea, incertitudinea 
în timp nelimitat, izolarea totală. 

Alimentaţia insuficientă dată dealungul lunilor care se scur- 
seseră pregătise terenul destul de bine. 

Acestea erau premizele «demascării». Ea se compunea prac- 
tic din două faze bine distincte: demascarea exterioară şi cea 
interioară. Prima era doar o amplificare până la paroxism a 
anchetelor făcute de securitatea comunistă a cărei metode de 
schingiuire erau împinse câteodată până la absurd. Adevărata 
ţintă era demascarea interioară şi asupra ei se insista mai cu 
dârzenie. 

Demascarea exterioară era doar o anchetă poliţienească, o 
complectare. Printr'un sistem de schingiuiri se urmărea stoar- 
cerea omului, aducerea lui în situația de a spune TOT, dar 
absolut TOT ceeace comisese sau intenționase să comită înainte 
de arestare. Trebuia să spună, să denunțe toate persoanele care 
veniseră în contact cu el, care-l ajutaseră cu bani sau alimente, 
cu sfaturi, sau îl încurajaseră moral, toți cei care-l găzduiseră, 
cei care cunoșteau ceva despre activitatea lui chiar dacă nu par- 
ticipaseră activ, cei care nu simpatizau cu regimul comunist, 
oportuniști sau strecuraţi, persoane susceptibile de a desfășura 


=9 9 2 


| 


aEr-z3 


Pta CE zmeza 


nică, calomniatori, ele. Apoi trebuia 
ulterior dacă a avut material ideologic (cărţi, documente, ziare, 
să ă dacă A ă 

să spună dacă 4 nu le-a. declarat în anchetă, unde erau ascunse, 
cireulări, etc.) si ţa lor; dacă dispunea de arme de foc 


: : de existen . E 
cine mai cunoștea deosebit asupra armelor, mai 


ă se. Se insista 
i unde erau ascun ES 
sa asupra depozitelor create de ţărani la retragerea trupelor 
a 


germane în 1944, a persoanelor din Sue La Cape Eseceli 
tibile de a fi «mituite» sau «corupte» pen p a E 
mâna «duşmanilor poporului» armament sau tot ceeace. putea 
fi folosit de aceştia în lupta împotriva Partidului 
Declaraţiile erau făcute mai întâi verbal, chiar sub schingiui- 
ri, erau apoi scrise pe 0 placă de săpun, verificate si confirmate 
de cineva din comitetul de reeducare sau de însăși Țurcanu dacă 
cazul era mai interesant, apoi erau trecute pe hârtie, semnate de 
declarant şi înaintate unei secţii speciale din ministerul de in- 
terne, cea care se ocupa apoi cu trierea informaţiilor şi arestarea 


o activitate antiparti 


celor denunţaţi. 

Tot din demascarea exterioară făcea parte şi declararea acti- 
vităţii din închisoarea în care a fost până la venirea în Piteşti, 
apoi din închisoarea Piteşti. 

Beneficiind iniţial de o oarecare libertate interioară, aceea 
de a fi fost supraveghiaţi mai puţin sau mai superficial de 
către gardieni, studenţii își organizaseră timpul liber ca să profi- 
te la maximum de el. Lipsiţi de orice fel de material didactic, 
de hârtie sau creion (obiecte cu adevărat periculoase pentru cel 
la care erau găsite) studenţii descoperiseră încăodată stilul ro- 
man, înlocuind tabletele de ceară cu cele de săpun. Pe aceste 
tăblițe se scria. Se dădeau cursuri de limbi străine, lecţii de ma- 
tematici superioare, chimie, etc. Pe dealtă parte, și mai ales 

printre studenţii de la filosofie, litere, drept şi teologie, se du- 
ceau discuţii fructouase pentru cunoașterea multor aspecte ale 
Vieţii spirituale ale ţării, colectivitatea românească, probleme de 
dl ari ana onentaae ete. Toate acestea erau considerate de co- 
îi pipe pa re iicridar ai Activa ta ca, poli- 
ee ie pedepsită cu mult mai aspru decât cea 


Studenţii «mistici € 
sau Ex mistici» (sub denumirea aceasta erau cunoscuţi cei 
AIE el in mod deosebit de probleme de theologie, de 

A aprofundată şi .o înţelegere mai adâncă a creș- 


— 40 -— 


SIP 30 9O DEEE a 2100 ti Li RE 


tinismului) au fost consideraţi că încercau să reorganizese acti- 
vitatea anticomunistă în închisori. 

Nu au lipsit nici discuţiile cu caracter pur politic, între 
studenţi de convingeri diferite, cu intenţia de a se cunoaște mai 
bine şi a lămuri diferendele din timpul cât erau liberi. Un lucru 
care dealtfel s'a petrecut mai în toate închisorile din România, 
aceste discuţii au făcut să dispară multe păreri eronate născute 
în timpul confruntărilor pe teren unde patimile se deslănțuiau 
mai lesne şi să ducă la o apropiere si stimă reciprocă necunos- 


cută până atunci. 
Ori tocmai aceste lucruri erau cerute cu insistență de «demas- 


catori». 

Şedinţe de educaţie națională, momente politice, atitudini 
ostile organelor administraţiei închisorilor, ironiile, interpretă- 
rile pe dos ale marxismului, glumele făcute pe socoteala cînvă- 
țătorului» Stalin, etc., trebuiau povestite cu amănuntul de cel 
cercetai. Care dintre studenţi aveau atitudine fanatică, erau mai 
bine documentaţi., prezentau pericolul de a polariza împrejurul 
lor elementele mai tinere, cine a ajutat cu medicamente pe cei 
care erau la secţia muncă silnică, aceasta pentru a face o clasi- 
ficare mai precisă a elementelor şi a le folosi pentru demascările- 
celow care încă nu trecuseră prin foc. 

Când studentul spunea tot, sau atât cât putea să convingă 
comitetul de reeducare că nu mai ascunde nimic, începea ade- 
vărata tragedie, «demascarea interioară» adică a sufletului lui. 

Dacă demascarea exterioară aducea un aport oarecare secu- 
rităţii prin faptul că erau denunţaţi toţi cei care nu fuseseră 
încă arestaţi, partea a doua tindea la anihilarea personalităţii 
studentului, deci constituia partea esenţială a experimentului. 
Demascarea exterioară era folosită pe alt plan ca o etapă de 
slăbire, de spargere a încrederii în persoana proprie, de clăti- 
nare puternică a credinţei; demascarea interioară aducea, saw 
trebuia să aducă, distrugerea suportului moral şi psichologic ; 
transformarea studentului în material amorf, apt să primească o 
nouă structurare. 

Pentru aceasta studenții erau obligaţi să calce în picioare 
tot ce aveau mai sfânt, Dumnezeu, familie, prieteni, iubire, soţie, 
colegi, amintiri, crez, tot ceeace îi lega de trecut, tot ceeace putea: 
constitui un punci de suport interior în închisoare. 

Când studentul trecea şi prin acest examen şi reeducatorii 


ied j3 


«cinstit şi 
atisfăcuţi de rezultat, devenea de acum un om | SI 
aaa octrina nouă a umanismului marxis 


curat» dem measca d 

. n sa pn 

chi at pe aceea vreme de «oenialul conducător al (1) . 
antru p 8 p poare 


lor», I. V. Stalin. 


In numele acestei doctrine, pentru a justifica în felul lui de- 


mascările, Ţurcanu afirma «--- mă banditule, eu bat i tine pe 
criminalul legionar (sau țărănist, după cum era cazul) asa 
nimic cu tine personal; prin acțiunea meă te ajut să te lepezi de 
concepția criminală care te-a adus aici şi- te pregătesc pentru 
o nouă cauză, mai dreaptă, cauza poporului muncitor». 
Acesta este tratamentul care pe alt plan şi cu alţi termeni 
dealtfel se aplică întregii societăţi de sub oblăduirea comunistă ; 
prin propagandă ciudată se tinde a face pe om să creadă că mi- 
zeria nu este reală, că totul merge cum nu se pote mai bine și 
că acesta este singurul drum care poate duce la fericire... 
Pentru cei care au trăit sub comunism, nici un paradox nu 
mai este imposibil. Pe nimeni nu-l mai surprinde disproporţia 
considerabilă între ceeace se face şi ceeace se pretinde a se face. 
“Se legiferează dezideratul uman de totdeauna. dar se practică 
exact contrariul. Si despre aceasta nu se poate vorbi în gura 


mare... 


42 — 


REFLEXELE CONDITIONATE 


Prea cunoscuta teorie a reflexelor condiţionate care explică 
oarecum actele animalelor, este aplicată de comunişti şi la om. 

In medicina «socialistă» sunt cunoscute sub numele de «re- 
flexe pavloviene» după savantul sovietic Pavlov care le-a expe- 
ximentat pentru prima dată ştiinţific asupra câinilor. Practic 
însă aceste experienţe sunt foarte vechi; ţiganii le-au aplicat 
din vechime pentru dresarea urşilor. La Pavlov actul reflex este 
legat de relaţia între sunetul unui clopot şi bucata de carne. 
După o repetare a acestei experienţe, câinele începe să saliveze 
abundent numai auzind sunetul clopotului, fără să vadă şi bucata 
de carne. La țigani, jocul ursului este tot un act reflex. Incă de 
“când este pui, ursul e pus pe o tavă de metal, dedesubtul căreia 
arde încet un foc. Pe măsură ce metalul se încălzeşte, tălpile 
ursuleţului nu mai pot suporia şi atunci el începe să se mişte al- 
ternativ, când pe una când pe alta. Toată ceremonia aceasta este 
insoţită de bătaia darabanei. După mai multe ședințe succesive, 
numai la auzul sunetului darabanei, el va incepe «să joace». La 
această experiență au supus comuniştii pe om, făcând totul ca 
să-l reducă mai întai la condiţia animală. 

Când în om se distruge suportul moral, se distruge conştiinţa 
Superioritaţii şi a personalităţii sale, când este adus la situa: 
ţia de a nu mai dispune de facultăţile sale, intre om şi animal 
nu mai poate exista diferență. El încetează de a fi o fiinţă su- 
perioară. Se va supune ca orice animal tuturor comandamentelor 
biologice. 


E A IA 


Dr ce PR 


lată dece intr 0 celulă, intam 
Țurcanu a afirmat: «Vă 0 uneți zadarnic. Sistemul este expe- 
p 
Vă veți con- 


i şi ână acum. 
i 25 de ani şi nu a dat greş pă um. : 
i see est ji Eu nu lucrez la întâmplare». Di 


rectorul închisorii, locotenentul “Dumitrescu, AC ie se 
tid, a afirmat de mai multe ori și în mai multe celu 
; «Din granit dacă aţi fi şi totuşi 
In curând veţi vedea că 
1 puţin din punct de ve- 
s'a trecut de la 
ărui rezultate se: 


vinge singuri de ac 


înaintea începerii reeducărilor j 
nu veţi putea să ţineţi până la capăt. 
nu mint.» Şi apoi faptul că la Piteşti, ce 
dere al metodei, nu sa mers la întâmplare ci 
început la aplicarea unui sistem verificat ale c . suite 
scontau cel puţin la sigur pentru o mare parte din deţinuti. : 
Cât era de verificat sistemul, nu ştiu, dar amintirea schin- 
giuirilor, sigur ţinea locul clopotului profesorului Pavlov sau 
a dabanei ţiganului. Suficient să se evoce metolode de schin- 
giuire, ca omul sa fie paralizat şi să se comporie după placul 
experimentatorului. rasgrtia 

Acţionând iniţial asupra elementelor de la «corecție» şi lagăr, 
reeducatorii şi-au creat o masă de manevră suficient de nu- 
meroasă pentru a o folosi mai departe asupra celorlalte catego- 
rii de deţinuţi. A facilitat operaţia însuşi sistemul administra- 
tiv de repartiție a studenţilor în celule. In grupuri care porneau 
de la cinci până la cincisprezece, ei erau izolaţi permanent, ce- 
lulele fiind zi şi noapte închise pe dinafară, Această izolare pe 
unităţi mici a servit de minune. 

La început câte puţini, apoi din ce în ce mai mulţi, toți 
studenţii au trecut prin reeducare. Si toţi au devenit în cele 
din urmă, nu importă cât timp au rezistat, simple elemente doci- 
le pe care inspiratorii le vor întrebuința mai departe după un 
plan binestabilit. N'au existat excepţii. Numai cei care au avut 
norocul să moară în timpul schingiuirilor au putut scăpa neîn- 
tinaţi. Sau cei care, profitând de neatenţia celor care îi schin- 
giuiau, au putut să se sinucidă. 

Doi ani întregi, zi de zi şi noapte de noapte, cei care, ris- 
când carieră şi viaţă de multe ori, au înfruntat schingiurile şi 
gloanţele securităţii comuniste, fără să mărturisească de multe 
ori nimic, s'au sfărămat încet, încet, copleşiți de disperare, de: 
groază, de incertitudine, metamorfozaţi de aplicarea experien- 
ței reflexelor. 


Ce transformări radicale se pot petrece în sufletul ace- 


— 44 — 


pinând o rezistenţă neaşteptală» 


POET pa e 2 ceata lu aa 


luia care, ridicându-i-se dreptul de a se suprima biologie cu pro- 
prie mână, ani dearândul este ţinut cu un picior în groapă, prin 
metode satanice, nici că poate bănui psichologia experimentală 
modernă. Eroism, abnegaţie, convingeri etice, idealism? Dacă 
păgânii, în timpul prigoanei lor împotriva creştinilor ar fi în- 
trebuinţat metodele comuniste, calendarul creștin e indoelnic 
car fi numărat atâţia sfinţi sau martiri. 

Ce poate fi mai deprimant ca acest gând? 

Că în faţa durerii fizice şi morale, că in faţa disperării năs- 
cute din convingerea fermă că durerea nu avea sfârşit, nu exis- 
tă, nu pot exista eroi. E oare eroismul o simplă stare de exaltare 
hrănită de circumstanţe, condiţionate de împrejurări şi mediu? 
In condiţiile creiate la Piteşti, eroul nu numai că nu era posibil 
dar apariţia lui ar fi fost un nonsens care ar fi sfărâmat însăşi 
noţiunea de om creată acolo. 

Dacă timpurile care vor veni, vor permite o anchetă de pro- 
porţii și de lungă durată, atunci se va putea vedea ce adânci 
transformări se pot obţine în psihicul omenesc. Şi eventualul 
proces va fi nu al celor care au schingiuit ci al îngrozitoarei con- 
cepţii care a reuşit să aducă pe om pe o treptă inferioară ani- 
malelor. 

De la scena petrecută în camera patru spital a trecut un timp 
oarecare. Atât cât trebuia pentru ca cei supuşi experienţei să 
fie aduși în situaţia în care doreau iniţiatorii ei. De felul cum 
urma să reacționeze acest grup depindea poate însăşi conti- 
nuarea experienţei. 

Rezultatele însă au fost cele scontate. Se putea trece la a 
doua fază, aceea în care deţinuţii urmau să se demaşte între ci 
fără ca administrația să mai intervină. 

Mutările dintr'o celulă în alta se făceau de organele închi- 
sorii, la dorinţa lui Ţurcanu. Acesta avea mână liberă să aranjeze 
pe deţinuţi în conformitate cu necesitățile demascărilor. Dis- 
punea de întreg tabloul condamnaților şi pe baza lui îşi aranja 
celulele. Pentru camuflare cei care chemau pe studenți erau 
însă ofițerii închisorii. 

x "Țurcanu, astfel a introdus pe studenţii care trecuseră prin ce- 
lula zisă spital, într'o altă celulă, aleasă tocmai pentru continua- 
rea experienţei. Timp de două sau trei săptămâni, studenții de- 
mascaţi provocau discuţii, incitau împotriva regimului, cule- 
geau informaţii, căutau cu alte cuvinte «să tragă de limbă» 


rr A 5 a 


Ă . 
pla a aa ENE e a i i i e aa or ea IE re aia aa ac 2 


i sea la în- 

ă treacă în reeducare, ra Se E 
ă nir 
i să se lege. te 

a dovezi de care lege. 
de fapt. În primul rând încrederea ce 
vremea aceea nu putea ă- 
la cale) şi în al doi- 
mului. 


pe cei care urmau $ 

demână cel puţin câtev 

erau speculate două stări : = 

domnea printre studenţi (nimeni la 

nui nici măcar pe departe ceeace se punea aa 

lea rând pornirea naturală a lor împotriva Se ini 
Incă cu mult timp înainte, studenţii intre uinţau p 


plăcuţele de săpun pentru a scrie. Cei aci ca aa 

ficiau de precedent pentru a înşira pe aceste plăcuţe ul 

credeau că poate folosi demascărilor, în conformitate = 
: ee DE ii reeducărilor. Plăcuţele erau 

cu instrucţiunile primite de la şefii igeducăr i 
tinute ascunse pentru a nu trezi SUspIcIunI ȘI erau EL AIEII1S0 u 
Turcanu sau altora fie direct dimineaţa când erau scoşi la spălat, 
fie chemaţi de gardieni la grefă (In realitate eşau pe culoar şi 
acolo dădeau raportul lui Țurcanu). La spălător plăcuţele erau 
ascunse în locuri dinainte stabilite. Când se închideau celulele 
ele erau ridicate de cei însărcinaţi sau de ofiţerii politiei. Se 
mai foloseau plantoanele de pe coridor, persoane alese ca fiind de 
încredere, distribuirea hranei, sau oricare alt sistem prin care 
un reeducat putea veni în contact cu coridorul fără să fie bă- 
nuit de cei din celulă. 

Fără îndoială că reeducatorii se puteau lesne lipsi de aceste 
«documente» pentrucă le puteau obţine şi aşa în timpul demas- 
cărilor. Dacă sistemul era întrebuințat însă, aceasta dădea mai 
mult posibilitatea de verificare a reeducaţilor întroduși, şi pe 
dealtă parte pentru a avea cu ce lovi «din interior» cum se 
spunea, pentru a putea provoca surprinderea. Culegerea informa- 
țiilor mai păstra în permanentă stare de alarmă pe cei introduşi. 
Când se credea că sunt strânse destule celemente compromiţă- 
toare» se lrecea la acţiune. : 

In celulă îşi făcea apariţia Ţurcanu (de cele mai multe ori) 
sau un alt element influent, dintre conducătorii O. D. C. C. ului. 
Împreună cu acesta mai intrau şi mai mulţi dintre colaborato- 
rii verificaţi. Prezenţa acestora avea darul de a aminti pe deopar- 
te reeducaţilor introduși că sunt permanent sub supraveghere, 
să creeze adică complexul «reflexelor», iar pe dealtă parte, din 
considerente mai practice, să întărească echipa bătăușilor, pentru 
a evita scene de natura celeia petrecute în camera patru spital, 
când a fost necesară intervenţia directă a oamenilor închisorii. 
In general, grupul care intra în celulă înainte de începutul 


— 46 — 


IE e 


E DODI ID EP IE RDI PIE FIE, 


demascărilor era compus din elemente viguroase, bine hrănite, 
abstracţie făcând de însăși Ţurcanu care era un adevărat Hercule 
pe lângă studenţii ruinaţi fizic de foametea îndelungată la care 
erau supuşi. Dat fiind faptul că cei care distribuiau alimenta- 
ţia prin celule erau tocmai bătăuşii, se poate lesne deduce «cum»: 
se hrăneau, mai ales că părerea care predomina în închisori era 
aceea că «bandiții» nu trebue să trăiască pe spinarea poporului 
muncitor, «Eminenţele cenușii» care dirijeau din umbră toată 
tragedia sinistră, calculaseră dinainte toate elementele pentru- 
ca nimie să nu se petreacă contrar prevăzutului. 

«Şedinţa» se deschidea de obiceiu printr'un discurs ţinut de 
unul din şefii reeducărilor, de cele mai multe ori de Țurcanu, 
şi se compunea din aceleaşi fraze stereotipe, întru nimic dife- 
rite de cele pronunţate în camera patru spital. « Necesitatea reedu- 
cării», bandiții care se opun, «necesitatea sfărâmării oricărei 
rezistenţe prin orice mijloace», ete., ete. La sfârşitul «cuvântă- 
rii» se cerea tuturor, implicit celor care erau deja trecuți prin 
reeducare, să-şi facă «demascarea» inmediat. Răspunsul era în- 
iodeauna acelaş, şi reacţiunea lui Ţurcanu deasemenea. Ridica 
fie căciula, fie mâna, pentru a da semnalul apoi ca în camera 
patru spital începea schingiuirea. Deruta era şi mai mare când 
vedeau că înşişi unii dintre ei, cei «aduşi dinainte», cei care 
înainte erau consideraţi ca fraţi, loveau cu disperare, pe 
la spate de cele mai multe ori. De unde puteau ei să cunoască 
motivul care-i determina pe aceştia să lovească? 

Acest prim moment al stupefacţiei era folosit la maximun» 
de reeducatori. lată cum mi-a descris studentul de la litere... 
acest moment: 

«Când Țurcanu şi-a terminat discursul am crezut că este ne- 
bun. Şi ne-am uitat unii la alţii uimiţi. Nu au trecut însă decât 
câteva clipe. A ridicat căciula. In aceeași clipă, un prieten, poa- 
te cel mai bun pe care l-am avut înainte de arestare, şi în 
care aveam încredere oarbă, m'a izbit cu pumnul direct în 
obraz şi cu atâta furie încât am ameţit. M'am uitat îngrozit la 
el. Mâinile mi-au atârnat deodată inerte. Nu eram capabil să 
spun un cuvânt, să-l întreb ceva măcar. El a continuat să lo- 
vească cu aceeaşi disperare. Nu puteam să opun nici cea mai 
mică rezistenţă. La început am crezut că este vorba de un coş-- 
mar sau de o nebunie colectivă care le-a întunecat minţile 
dimi'odată. Într'un târziu am încercat să-l întreb, ceva, nici 


x 


— 47 — 


oae de pumni însoţită 


fost o pl ce e 
unsul a durut şi mai mult 


ce. Răspunsul â LD 0 
de hidoase încât parcă ma : 
e nit oarecum şi am incercat 


se cât 
de expresii ată aaa TA 

ii i 1 mi-an . > . 
„decât pumnii. Abia atunce IE student venit 5 datăisale pric: 
înainte, Sa aruncat 


i a 

să mă apăr. Dar din ADS Un: i eza tai 

î ă, cu două ncat 

meu în celulă, ae 

tenul Se Acesta era înarmat CU un ciomag N p Seini 

cab : JE unde-l are! Nu am mal Aa să m e = a 
î pui Aa a 
ei eu în disperare, la întâmplare, unde nime Ș:Ș 

OVI 


3 3 m. Am încercat să-mi croesc drum spre perete pen- 
cine nimeream. Ie cineva va'a lovit cu putere peste 


i adă i le 
mi adăposti spatele, ! i € 1EX€ 
st al stâng că un ciomag. Apoi alt ciomag m'a lovit în cap. 
u E 
pa clătinat. Au urmat altele... In celulă se produsese vacarm 
a ă e ! 
îngrozitor Gemetele se împleteau cu răbufnelile ciomegelor şi 
î A 
cu înjurăturile. : 
«Ciomegele s'au rupi 1n 


cu nu mai ştiu 


tun timp. Sa produs încăerarea 


corp la corp. Dar noi eram mult mai puţini şi „mai slabi decât 
cei care ne atacau. Unul câte unul cădeam la pământ fără a ne 
mai putea ridica. Târziu, am căzut şi eu în nesimţire. Cât am 
stat aşa nu știu. Când m'am trezit, eram plin de sânge şi vâ- 
nătăi. Corpul îmi era amorţit și mă durea peste tot. Nu puteam 
să mă mişc. Ceilalţi colegi ai mei erau în aceeaşi situaţie. Ţur- 
canu nu mai era în cameră. Ne lăsase pe mâna colaboratorilor, 
a «comitetului de reeducare», dinainte stabilit din rândul celor 


“caduşi». Ceeace se consumase în celulă crease o prăpastie fără 


fund între noi şi ei. Ţurcanu putea pleca liniștit, fără să-i fie tea- 
mă de trădare... Nu-mi puteam închipui în clipa aceea că, numai 
peste câteva luni, eu însumi voi ajunge în situaţia de a schin- 


-giui pe alţii pentru a-i «reeduca» !... 


Când a terminat de povestit, era la câţiva ani după «demas- 


care», pe faţă i se imprimă o desnădejde indescriptibilă. Şi a 


încheiat: «Printr'o fatalitate de neînchipuit; am devenit groparii 
propriilor noastre vise, propriului nostru suflet. Pentrucă nicio- 
dată de acum înainte nu vom mai putea ridica fruntea sus. Creș- 
linii mureau fericiți pentru un crez. Noi, tot creștini, nu am 
avut fericirea aceasta. Am devenit uneltele comunismului pe care 
l-am detestat din suflet, pentru a ne distruge reciproc, pentru 
a ne îngropa într'o nebunie unică visele cele mai scumpe, hră- 
nite cu suferințe şi renunțări la cele lumești; ca și cum ne-ar 
fi smuls Satana din mâna lui Dumnezeu. Atunci dacă aș fi avut 
posibilitatea chiar să mă sinucid, aş fi fost mulțumit, Acum nu 


— 48 — 


ca 


mai am nici această îndrăzneală... Par întreg poate, dar în 
realitate sunt numai o epavă discreditată în ochii prietenilor, 
lovită cu pietre de dușmani. Și totuși, nu am fost în fond cu 
nimic vinovaţi». 

De obiceiu, raportul de forţe era de doi la unu. In plus, 
reeducaţii dispuneau și de ciomege, cozi de mături, scânduri, 
curele etc. Şi de ura ciudată care se năștea în ei, şi care îi îndem- 
na să facă din toţi unul ca altul, pentru ca nici unul să nu poată 
privi cu ochi de acuzator. Era răbufnirea durerii de a nu fi 
putut rezista, de a nu fi murit înainte de compromitere. 

De cele mai multe ori intervenţia gardienilor era inutilă. 
Dar nu rare au fost cazurile când, disperarea și revolta ce au 
urmat momentului derutei, au făcut necesară ajutorarea reedu- 
catorilor de către directorul Dumitrescu, care prin vizeta uşii 
urmărea desfăşurarea scenelor de demascare, mai ales la înce- 
put, când soarta se putea schimba. 

De obiceiu prima bătae dura între trei şi patru ore. Nu au 
fost însă puţine cazurile când s'a prelugit şi nouă ore în şir, 
pentrucă disperarea trezeşte în om forţe puţin cunoscute. Pe 
măsură ce studenţii erau scoși din luptă, în stare de leşin sau 
sdrobiţi, cu capetele sparte sau cu coastele rupie, erau trecuţi 
sub prici. Apoi urma o percheziţie generală, în care li se luau 
toate obiectele ce ar fi putut servi fie la atac, fie la încercare 
de sinucidere. Erau trecuţi aşa, desbrăcaţi, sub prici, şi pe mă- 
sură ce-şi reveneau în fire, reluaţi în primire de ciomegele «co- 
mitetului de reeducare». 

Situaţia aceasta dura zile la rând. Cei care erau în «poziţie 
de demascare» erau supusi unui regim draconic ce urmărea 
prăbuşirea definitivă «din disperare». Neavând posilitatea de 
a riposta sau de a se apăra, şi nici aceea de a se sinucide, pen- 
trucă erau ţinuţi sub o supraveghere strașnică, disperarea pe 
care scontau inițiatorii demascărilor punea stăpânire încetul cu 
încetul pe gândul lor. Şi se abandonau chinului, așteptând des- 
făşurarea tragediei. 

Metodele întrebuințate în demascări aveau o linie generală 
comună. Aceea că totul era permis numai rezultatul să fie «po- 
zitiv» Dacă au existat unele diferențe la aplicarea schingiuiri- 
lor, aceasta s'a datorat «inventivităţii» şefului comitetului sau 
unei doze de criminalitate deja existente în el sau în ceilalți 
membri din comitet. 


E ADE 


E. 


a 


= 2 eca ei 


pei na 
Z 


asa 


0 ZI... 


ăşurării ărilor în di- 

Dată fiind linia comună a desfăşurării demascărilor aa 

i iteşti i e mai Jos - 

feritele celule din închisoarea Piteşti, voi deseri a : pase 

«ramul unei zile de «reeducare» în care nu șe a ideea 
ţeles bătaia, program oarecum sinteză a tuturor celor 1 


ate: Se intiiea ee 
- Deşteptarea se dădea la ora cinci dimineaţa pentru La 
Până la ora şase deci se tăcea 


timp destul pentru curăţenie. CCR: Si 
ă î ele 
curăţenia în celulă. Aceasta cădea în mod obligatoriu în spa a 
=9 ; - zise 

ceatolicilor» adică a celor considetaţi mai fanatici sau ma 


fractari reeducării. «Guguştucii» sau cei mai puţin importanţi se 
ocupau su spălatul geamurilor sau alte preocupări fără o îm- 
portanță deosebită. Cei care spălau scândurile, erau obligaţi 
să ducă în spate câte un reeducat, sau doi sau Lrei, asta în ra- 
port cu calificarea dată de comitet. Frecaiul scândurilor dura 
până la ora şase când veneau gardienii să facă «numărul. De 
miulte ori însăși directorul sau ofiţerii politici veneau să tacă 
deschiderea şi să inspecteze curăţenia. inuta obligatorie a 
deţinuţilor era natural poziţia de drepți. Şeful camarei, totdeauna 
un reeducat sau chiar şeful comitetului, dădea raportul. Cei 
care în urma schingiuirilor nu se mai puteau ţine pe picioare, 
erau ridicaţi, sprinjiniți de subțiori de către reeducaţi și așezați 
în rândurile din spate, pentru a nu da prilej directorului să 
vadă (17)... 

După ce trecea inspecția de dimineaţă, celulele erau în 
principiu «deschise». Atunci studenţii erau scoși la «spălat» şi 
la curăţatul «tinetei» un fel de putină de lemn în care se fă- 
ceau necesităţile în celulă în timpul zilei. Printr'o dispoziţie dată 
de comitetul de reeducare pe închisoare, folosirea acestui closet 
arhaic era numai pe jumătate permisă, adică numai pentru 
urinat, şi acesta condiţionat de poziţia celui care era în reeducare. 
Pentru alte necesităţi, studenții aveau dreptul să iasă de două 
ori pe zi la closetele comune de pe coridorul secţiei pe care erau 


=2003=3 


| 
| 


PE PI ee sr di , 


închişi. Sunt unele aspecte din viaţa de deţinut asupra cărora 
se trece de obiceiu cu vederea pentrucă amănuntele repugnă. 
Aici însă fiecare amănunt era dinainte analizat şi întrebuințat 
în scop «reeducativ». Deaceea le redau. 

Eșirea la spălător şi closet era doar un pretext special ales 
pentru a mări gama chinurilor şi a degradării la care erau 
supuşi studenţii. Pentrucă timpul care era lăsat la dispoziţia 
celui «în poziţie de demascare» nu ajungea practic nici măcar 
pentru prepararea necesară... El varia între treizeci de secun- 
de sau mai puţin şi maximum un minut şi era la discreţia ce- 
lui însărcinat cu supravegherea «banditului». Cei care nu reu- 
şeau să termine în timpul prevăzut, erau traşi afară de guler, 
bătuţi «pentrucă sabotează curăţenia» și duși la celulă unde 
trebuia să aştepte fie până seara, fie până a doua zi dimineaţa, 
dacă incidentul se întâmpla la programul de seară. Dar de 
multe ori se petrecea acelaș lucru la rând în diferite eşiri și 
atunci studentul era obligat să recurgă la alte mijloace mult 
mai degradante. Acelaș lucru se întâmpla şi la «spălător» unde 
nu aveau timp nici măcar să se ude pe mâini. Programul acesta 
dura bineînţeles până când demascarea era complectă. Siste- 
mul era aplicat pe larg la toate securităţile din România co- 
munistă. Dau numai un singur caz spre exemplu: În vara anu- 
lui 1952 eram în anchetă la securitatea din Constanţa. Prin 
luna August a fost adus în celulă doctorul Papahagi fost medic 
şef al judeţului Tulcea, membru de partid, arestat pentru ac- 
tivate... «fascistă» pe când era elev la liceul român din Gre- 
cia! Deşi cunoscut de paznicii de pe secţie pentrucă toţi erau 
lipoveni din judetul Tulcea unde el profesa, a fost literalmente 
smuls de guler şi lovit cu cisma, desbrăcat cum era, de către un 
gardian din Jurilofea, analfabet. Nu i se lăsaseră decât câteva 
zeci de secunde pentru a utiliza closetul. Doctorul a venit în ce- 
lulă plângând. Până în clipa aceea credea că eu sunt pătimaş 
atunci când vorbeam despre tratamentul inumam la care eram 
supuşi. 

Intorşi în cameră, studenţii primeau rația de hrană pen- 
tru dimineaţa respectivă, hrană care consta dintr'un polonie de 
250 gr. de supă de mălai—așa numitul terci—sau din aceeasi 
cantitate de ceai. Studenţii supuşi experienţei, cei în «poziţie 
de demascare», nu aveau dreptul să mănânce cum mănâncă toată 
lumea. Erau obligaţi să mănânce «porceşte» adică servindu-se 


SE je — 


e în genunchi, cu mâinile la 


> “ehuia să se aşez , 
ăi leLteboie cesta era ordinul şefului de 


înci dacă a 
i e brânci da dir 
iale iţi aceasta, trebuia să consume cu gura, sor 
ua » 


reeducare. Din pozi te. din gamela pusă în faţa lui. Rezultatul 
bind, lichidul pi acă era acela că studentul se alegea cu 
unei îsiie na a rezistând cât putea, era bătut ca un hoţ de 
lusala se i niciunul nu se lăsa «convins» de asemenea pre: 
a Rua i se cerea «să facă pe porcul». Numai după 
ai îndelulgate studenţii nu aveau încotro şi acceptau. 
Bandiţii» nu aveau voe să spele gamela după ce consumau 
nuanta Curăţatul se făcea cu limba, ste) sd aie 2 
celulă era consumată numai de acei care Erau leja „ee ucaţi, 
suficientă nici în zilele «nor- 


i ă i nici ă nu era 
mai ales că mai niciodată i ! 
male». În celule nu era apă curentă. Se aducea de pe coridor 
de către plantoane, în ciubere de lemn, sau în alte vase, evitân- 
du-se bineînţeles orice v 


mijloc de sinucidere. x ca ES 
Imediat după terminarea «micului dejun», cei în demascare 


ireceau «în poziţie». Studentul era obligat să stea pe marginea 
patului sau priciului, cu picioarele întinse, cu mâinile aduse 
deasupra genunchilor, cu capul ridicat şi privind mereu înainte, 
fără dreptul de a mișca în nici o parte. Fiecare din ei era păzit de 
către un planton de serviciu, recrutat bine înţeles din cei care 
trecuseră deja prin demascare. Cea mai mică abatere era pedep- 
sită pe loc şi cu asprime de însăşi planton, care apoi ra- 
porta şefului, acesta acordând un supliment de pedeapsă. 

- Intre orele 11 şi 12 se servea masa de prânz. Înaintea mesei 
se distribuia pâinea. Când gardianul se apropia de celulă, sau 
se auzea sgomotul specifice pe coridor, la un semn totul intra 
«în ordine» fiecare student adoptânud o poziţie cât mai natura- 
lă «pentruca gardinul să nu ştie ce se petrece în celulă», chiar 
dacă acesta participa în alte împrejurări direct la demascări 
sub conducerea directorului sau a unui ofițer politic. Fiecare 
student trecea prin faţa coșului cu pâine sau a hârdăului cu 
mâncare primidu-și porţia. Imediat însă ce uşa era închisă cu 
zăvorul, atmosfera de demascare era refăcută. «Banditul» nu 
sr voe să mănânce pâinea cu ajutorul mâinilor. Era adeseori 
pe ca sea arunca în faţă, și din poziţia de în- 
e eee mănânce ntiinai ajutându-se de gură. 

i ă trebuia culeasă de pe podea cu limba 


numai de gur 


Ip 


as casabil care ar fi putut da cuiva un 


sau cu buzele! Câteodată metoda era schimbată. | se permitea 
să consume pâinea folosindu-se de mâini dar alunci porţia de 
250 de grame era ruptă în două sau trei părți și fiecare bucată 


trebuia consumată dintr'odată. 

Mâncarea se servea ca și ceaiul. Dar de data aceasta supli- 
ciul era și mai de nesuportat pentrucă ceaiul sau terciul de 
dimineaţă putea să se răcească ușor tergiversând puţin, chiar 


şi sub bălae. Mâncarea care era mai vascoasă, de obiceiu 


având ca bază orz decorticat, nu se răcea prea repede. Evident, 
comitetul 0-D-C-C- cerea de la fiecare «bandit» să consume mân- 
carea cât mai repede. Pentru aceasta, câte un reeducat se așeza 
direct în faţa banditului şi-l obliga bătându-l, să mănânce... 
Gamela era spălată şi de data aceasta cu limba. Sau se interzicea 
pur şi simplu spălatul, pentrucă «dușmanii poporului» nu au 
nevoe de curăţenie... după care se trecea din nou în poziţie. 

O mică întrerupere avea loc la orele cinci când se servea 
cina, care nu era decât o reeditare a suferințelor de la prânz. 

La ora şase se făcea închiderea. Directorul, sau un gardian șef, 
trecea prin fiecare celulă, numărând pe deţinuţi. Poziţia aces- 
tora era natural, aceea de la deschidere, cu cei bătuţi în spate, 
încadraţi între doi reeducaţi, pentru a nu produce «tnrburarea 
programului». Statul în poziţie urma și după închidere, până 
la ora nouă, când se dădea «stingerea» noţiune anacronică ră- 
masă de pe vremea când arestaţii puteau stinge lumina pen- 
tru a dormi în întunerec. În închisorile din România, în toate 
închisorile, nu se stinge lumina niciodată în timpul nopții. 

Când bătea clopotul pe coridor, fiecare deţinut era obligat 
să se culce. Orice vorbă era pedepsită de regulament. 

«Stingerea» dată la Piteşti însă era începutul unui nou 
calvar. După treisprezece ore de chin, dormitul nu se permitea 
decât după un anumit sistem, mai draconie poate ca celelalte. 

Intins pe spate, cu faţa în sus, cu corpul întins drept, cu 
mâinile deasupra păturii care nu acoperea corpul decât până pe 
piept, studentul nu avea voe să facă nici o mişcare ce ar fi 
putut să-i dea o poziţie de somn mai comodă. La picioarele lui, 
cu un ciomag în mână, păzea plantonul; chinuit şi el de Eomn 
şi deci și mai îndârjit de rezistenţa celui care era obligat să 
păzească, 

Cui nu i se întâmplă în somn, involuntar, să se întoarcă 
într'o parte, sau să adune genunchii... O lovitură dată peste 


aiba E 


si cel care călca disciplina 
y i». Plantonul era obligat 
omitetul de demascare 
nu cel lovit cerea 


oală puterea, 
poziţia «corect 
mai de către c 
-] păzea. Evident, 


fluerul piciorului cu | 


somnului, era readus în 
să lovească tare nu nu 


Ş re . 

: chiar de către cel pe ca : y = 

ci gina cu putere, ci teama plantonului care ar fi avut puţină 
să fie lo 


ilă i odată rezistenţa sfărâmată, studentul începea să 
ma esa 3 «toate» şi dacă plantonul nu l'a lovit tare, el 
ea eta că a fost menajat ea deea N 
fusese prieten sau pentrucă plantonul Aita ien i a 
complectă sau că era încă cu prejudecăți sau cc ia urg zare 
Și nu au fost puţine cazurile în care plantoane e au trecut en ru 
a doua oară în poziţie de demascare, pentrucă au fost denun: 
țate de către cei pe care nu i-au lovit destul de tare atunci când 
au călcat «disciplina somnului» ! ! 
După o singură lovitură, somnul nu mai revenea. Și 
la mort începea de obiceiu imediat sau la puţin timp după 


priveghe- 


rea ca 


stingere, 258 i 
Orele se scurgeau cu pas de melc; studenţii incercau să nu 


adoarmă de teamă să nu se răsucească in somn, pentrucă lovitu- 
ra primită in asemenea momente are un efect psihologie groar- 
nic. Când totuşi se întâmpla să adoarmă, somnul nu era un 
somn normal ci un fel de leşin rezultat dintz'o extenuare totală. 
Dimineaţa era aşteptată cu ușurare și trecerea în poțilie de 
demascare ca o favoare! ! 

Câte implorări tainice spre cerul închis, câte priviri desnă- 
dăjduite, așteptând de undeva din absurd o rază de mântuire, 
sau un semn al morţii... dar nici una nici alta nu veneau. Pre- 
zentă era numai suferința fizică deocamdată. Cea sufletească 
urma mai tarziu. Pentru studenţi timpul nu mai exista practic 
decât ca un fenomen fizic de alternare a luminii zilei și luminii 
becului electric al nopţii. Și totuși ei rezistau. Resemnarea, aceas- 
tă minunată armă a sufletului care a ridicat pe treapta sfin- 

țeniei atâția muritori de rând, îşi dădea roadele şi aici. 

Studenţii răbdau şi aşteptau. Era o așteptare disperată, fără 
capăt, menaturală pentrucă în interiorul lor ei erau de mult 
convinşi că erau lăsaţi la discreţia celor care îi chinuiau. Erau 
mică i în eat mr și ră poată pia i 
pia cai ta i i E gata Erau „deasemenea con: 
foirDEIB ES a zista la infinit pentrucă fiecare vedea un 
cunoștea și în care înainte crezuse. că a 


—-54— 


TA 


/ 
x 


cedat, că sa schimbat în neom. Totuşi, ceva din interior îi 
îndemna să reziste, să reziste... 

Până când se termina răbdarea comitetului de reeducare, 
sau mai degrabă a celor care dirijau din umbră. Atunci urma 
întrebarea îngrozitoare pe care fiecare o aștepta, de care nimeni 


nu era scutit. 


—«Banditule, te-ai hotărat să-ţi faci demascarea ?» 

Cei care erau deja frânţi, primeau întrebarea cu un fel 
de uşurare dureoasă şi începeau să vorbească. Aceştia erau 
trecuţi prin întreg procesul destrămării sufleteşti. 

Cei mai mulţi însă, chiar în ciuda evidenţelor, urmau să 
se incăpăţâneze și să răspundă sec. «Nu am nimic de demascat. 
Tot ce am avut am spus la securitate.» 

Răspunsul acesta era considerat de reeducatori ca o sfidare. 
Atunci abia începea «bătaia adevărată». 

Mulţi au fost studenţii care nu numai că provocau bătaia conș- 
tient dar o doreau chiar cu ardoare; din disperare. Era singura 
posibilitate de a le da o mică şansă a morţii. Pentrucă fiecare 
din cei care credeau că este mai cinstit să moară decât să pri“ 
mească acest târg degradant, aştepta din această bătae lovitura 
fatală care să-l elibereze de chin, de viaţa devenită un balast 
insuportabil. Dar experimentatorii ştiau aceasta. Şi chinuitorii 
din celule deasemenea pentrucă mulți din ei o doriseră în 
momentul în care se găseau în aceeaşi situaţie. Consemnul era 
dat destul de categoric. Nu erau permise loviturile în tâmplă, 
în dreptul inimii, în ceafă, sau în orice loc care ar fi putut pri- 
lejui moartea. Nu moartea fizică a studenţilor era necesară. Pen- 
trucă aceasta, de ar fi fost nevoe se putea aplica destul de sim- 
plu. Erau exemple din istoria partidului rus, destul de multe. 
Se urmărea o experienţă îndrăcită; moartea sufletului, pentru 
înlocuirea lui cu reflexe condiționate, creerea unui om nou, 
necesar societăţii de mâine aşa cum este concepută de materia- 
lismul dialectic, după teoria marxistă a «desalienărilor». 

Nu moartea fizică ci moartea morală, aceea care răstigneste 
sufletul de balastul humei adică de propria neputinţă. 

Dorit deasemenea—atunci când moartea nu venea—era leși- 
nul, singura posibilitate de a evada pentru câteva clipe din acel 
infern născocit de cei care promit lumii paradisul pe pământ. 


aaa) DE 


CATOLICII 


De la inceput, de atunci de când se constituiau dosarele celor 
care urmau să treacă în demascări, studenţii erau împărţiţi în 
două grupe, în raport cu tăria sufletească sau cu rolul jucat în 
organizaţiile de rezistentă din care au făcut parte. În definitiv, 
însăşi activitatea lor dinainte de arestare era o mărturie evidentă 
a acestei tării. 

Prima categorie, a acelor care nu prezentau un interes 
deosebit era constituită din studenţi cu activitate nedeterminată, 
mai slabi de înger, care deci nu erau elementele necesare pen- 
iru o încercare din care trebuia să apară un nou fel de om. 
Slăbiciunea aceasta nu era un motiv suficient pentru a-i scuti 
de demascare. Erau trecuţi şi ei prin toată filiera descompu- 

nerii însă deobiceiu nu se insista prea mult şi nu erau chinuiţi 
prea mult limp. Aceştia erau cei care cădeau mai de vreme, 
atunci când li se punea întrebarea: «Banditule, te-ai hotărât să-ţi 
faci demascarea ?y Numărul lor nu a fost prea mare în raport 
e (pe eților arestaţi, Erau denumiți de către demas- 
en ironic, prin care erau comparaţi cu 


Ş cel : a ! 
Cea sălbateei, deci nu prea vinovaţi de starea în care erau 


256222 


să aid) 


d 


Dep GIC D005 e DE ea i 


Categoria a doua, cea care a dat foarte mult de lucru ini- 
țiatorilor şi cea care i-a interesat mai mult, era formată din 
studenţii fanatici, cei care rezistau mult, cei care trebuiau tre- 
cuţi prin a doua categorie de chinuri pentru a putea fi sfărâmaţi. 
Erau denumiți «catolici». 

Una din încercările la care era supus studentul fanatic era 
gimnastica forţată, în special lăsatul pe vine sau «broasca». Nu 
avea voe să atingă călcâele cu spatele, mâinile trebuiau să fie 
permanent ţinute fie în lături, întinse, fie ridicate deasupra ca- 
pului. Și în această poziţie, trebuia să se ridice şi să se lase, 
într'un ritm ţinut de reeducator ce da cu un băț întrun lemn 
oarecare, ore întregi la rând, fără întrerupere. 

In mod normal şi fără constrângere, un om poate să facă 
până la 50 de flexiuni de genul acesta, după care picioarele şi 
braţele încep să se înţepenească. Studentul A. D. de la Facul- 
tatea de litere din Bucureşti, arestat în 1948 şi condamnat la zece 
ani, a făcut într'o singură noapte, cocoţat pe closetul portativ, 
peste o mie. Când s'a coborât de pe tinetă, mai avea puterea să 
continue... Oboseala celui care bătea ritmul sau număra, a fost 
poate motivul pentru oprire. Cărui fenomen se poate atribui 
această rezistenţă fizică din partea unui om epuizat de nopţile 
de veghe şi de poziţia obligatorie din timpul zilelor premergă- 
toare încercării? Pentrucă acest caz nu este decât unul din sutele 
celor care au reuşit să treacă de o mie de flexiuni fără să cedeze. 
Numai voinţa de a nu ceda, această formă de manifestare a spi- 
ritului, a putut înfrânge măcar temporar materia trupului şi a 
reușit să-i comande. 

Studentul M. M. tot de la Facultatea de litere din Bucureşti, a 
fost supus următorului procedeu de strivire morală: După ce a 
fest încercat în toate felurile şi bătut până când corpul a devenit 
aproape insensibil la lovituri, a fost obligat într'o zi să se culce 
în mijlocul camerei. În raport cu gradul de «banditism» adică 
de rezistență, au fost obligaţi să se așeze peste el şi la rând unul 
peste altul șaptesprezece studenţi, adică toţi cei care erau în 
poziţie de demascare. Peste ei sa urcat cel care era şef de 
comitet în cameră. Sub presiunea acestei greutăți, studentul nu 
a mai putut răbda. Muşchii abdomenului au cedat presiunii și tot 
ceea ce îi era interzis să facă la closet, a făcut în celulă. 

Ceea ce a urmat după acest tragie incident, intră pe dea- 
dreptul în domeniul nebuniei. Pretextând că a murdărit camera 


Sr si 


felor în timp neprogramat, săr- 
țe indispensabitii in gura 
bunii a înfuriat pe şeful 
a fost călcat 
leata de 


-şi că nu se permite spălatul rufe 
manul student a fost obligat să-şi cure 
Refuzul lui de a se supune acestei ne 
„comitetului. Degetele i-au fost strivite între lemne, 0 
în picioare, a leșinat, a fost readus la cunoștință cu găleat 
ase pentru curăţenie. A fost isbit cu 


apă rece, apă ce i se refuz i ză x 
in cameră de picioare, a îin- 


-capul de podea, de perete, târât pr a : 
ceput să-i curgă sângele din gură și în cele din urmă nu a mai 
putut să se opună. 
= În fața unei asemenea dureri nu există erou. 
d Studentul A. O. de la facultatea de Teologie, unul din mis- 
ticii cei mai «fanatici» din celulele Piteştiului, a fost obligat 
să-și facă nevoile în gamelă apoi să primească mâncarea în ea 
fără să i se permită înainte să o spele. Ce a putut să îndure 
până ca rezistenţa şi scârba să fie înfrântă în el, este greu de 
descris. In cele din urmă însă a trebuit să cedeze și să accepte 
să mănănce... | 
Au fost obligaţi să stea ziua întreagă în picioare, fără drep- 
tul să clintească măcar un muşchi. : 
Au fost siliți să şteargă podeaua zile în şir, cu câte doi 
sau trei alți deţinuţi peste ei. 
Greu erau chinuiţi studenţii care, nemai putând îndura, dar 


C nevoind deasemenea să cedeze. au încercat să se sinucida. 


Măsurile de prevedere luate de reeducatori şi controalele 
permanente atât ale comitetelor ODCCului cât şi ale adminis- 
iraţiei, făceau oarecum împosibile aceste încercări. Pentrucă nu 
"exista practic nici un obiect cu care cineva să încerce și să reu- 
şească să se sinucidă. Totuşi; au fost cazuri de încercare. Chi- 
muţi erau nu numai cei care nu reușeau să se sinucidă ci şi 
acei care erau bănuiţi că gândesc la aceasta. Studentul R. M. de 
la Politehnica din Bucureşti a păstrat din greşală proprie și din 
lipsa de atenţie a comitetului, ochelarii în celulă. Intr'o zi, pe 
când era bătut, i-au spart ochelarii. R. a fost obligat să culeagă 
“cioburile de pe jos, sub lovituri, şi să reconstitue amândouă len- 
tilele. Deși a căutat timp îndelungat, totuşi o bucăţică nu a 
„putut fi găsită. Pretextând că a ascuns-o pentru a se sinuci- 
de. studentul Diaca (1) de la Facultatea de medicină din Iaşi, 


(1) Eliberat, se redresează moral, încearcă să treacă frontiera spre Apus 
“e arestat din nou și condammat la 25 ani, : 


ie) 0 


i 


însărcinat cu supravegherea lui, l-a bătut în asemenea hal că 
R. a urinat sânge. Nimeni nu s'a sinchisit pentru aceasta şi nici 
un doctor nu a fost chemat să-l cerceteze. 


Studentul C. S$. de la Facultatea de drept din Cluj, dotat cu 
o capacitate de rezistenţă uimitoare în momentul în care a ajuns 
la convingerea că nu va mai putea rezista încă multă vreme, s'a 
hotărât să se sinucidă. Nu a găsit însă nimic la îndemână. În 
disperare, a mâncat o jumătate de kg de săpun păstrat sub pat 
pentru... scrierea declaraţiilor! După cum îmi povestea mai târ- 
ziu, deși săpunul era făcut din reziduri de petrol. nu a avut nici 
măcar un deranjament gastric! 

Studentul de la Facultatea de Teologie din Timişoara N. V. 
după ce a încercat să-și tae vinele și nu a reușit. s'a aruncat cu 
capul în ciubărul cu mâncare, sperând să moară ars de mâncarea 
fierbinte. Nu a reușit şi aceasta l-a costat enorm de mult. Plă- 
mănii i-au fost dislocaţi în bătae. După cinci ani. când a stat 
cu mine în aceeași celulă încă suferea de infirmitatea căpătată 
pentrucă nu a reușit să se omoare. 

Nenumăraţi sunt cei care au încercat să-şi tae vinele fie cu o 
aşchie de tablă de fer găsită undeva, fie cu aşchii de lemn, cu 
bucăţi de geam, încercând să-şi strivească capul de pereţi, ete. Nu 
au lipsit nici cei care au încercat să-și sfâşie arterele cu dinții. 
Toate măsurile necesare au fost luate deaceea. contra acestor 
gesturi de «Sabotare la campania de demascare». 


Studentul Şerban Gheorghe. din orășelul Murfatlar, a fost 
arestat la Bucureşti în 1948. A fost condamnat cu un grup mare 
şi trimis la Piteşti. Supus demascărilor, a reușit într'o zi pe 
când era scos pe coridor, să găsească mijlocul pentru a scăpa 
de chin. S'a aruncat de la etajul doi al închisorii, prin golul 
care era în spirala scării. Când alarmaţi cei care-l conduceau 
au ajuns la parter, Şerban trecuse în lumea cealaltă, necom- 
promis. Măsura luată de administraţie a fost... întinderea unei 
plase de sârmă între etaje. Odată cu aceasta, supravegherea din 
interiorul celulelor a fost intensificată şi noi percheziţii, de data 
aceasta făcute de gardieni sub conducerea directorului Dumi- 
trescu, au golit celulele de tot ceeace ar fi putut servi pentru 
sinucidere. 

Încercări de a atrage atenția administraţiei în mod direct de 


SE sea 


= 
7 


1 mai multe rân- 
dă. Nu numat 
ărarea ci 


s' au făcut Wu 


ă i »ortau chinurile, 
către cel care Suţ i pica 


duri. La toate sesizările administrația a ea a. 
că nu a reacţionat în sensul iei at e E e iau toat 
impotrivă, a înăsprit măsurile şi ra ta 
lia briătoui Ap numit supliment de demascare. lată câteva 
cemple: = ee 
să Siidențul A. R., cel care a făcut cele o mie de sia Fă 
closet, după mai multe săptămâni de chinuri, i ste Ci 
ce-l aşteaptă, într'o seară, la ora închiderii, se smu = E ore 
al doilea unde era ţinut de reeducatori şi iese in fața i E 
rului Dumitrescu venit să «facă numărătoarea». Ti raportează 
toate cele ce se petreceau în celulă şi îi cere să intervină cu 
autoritatea lui de director ca chinuirile să înceteze și cei vino- 


vați să fie deferiţi justiției după o anchetă. Cu aceeaşi ocazie, 
i-a mai spus că el personal nu are de gând să facă nici un fel de 
demascare, că știe pentru ce este în închisoare și nu regretă, 
în consecinţă deci să-l lase în pace să-și execute pedeapsa pri- 
mită, şi să hotărască el singur despre ceeace crede că este nociv 


sau nu societăţii. 
Directorul l-a ascultat atent, simulând o surpriză perfectă. A 


răspuns că el nici nu bănuia că asemenea atrocități se petreceau 
în celulă (printre cei care «demascau» de acum erau şi unii din 
cei care au fost bătuţi de directorul însăşi, în camera patru spital 
la începerea demascărilor dar nu mai puteau să vosbească pen- 
trucă nu mai erau cei de odinioară). A promis să se ocupe a 
dema zi, fără să ia vreo măsură însă în seara aceea. A doua zi 
a venit în celulă... Țurcanu. Acesta s'a răsbunat așa cum a vrut 
pentru indiscreţia lui A. 
Studentul U. S. profitând de faptul că într'o zi, în timp ce 
era chinuit, uşa rămăsese neîncuiată datorită neatenţiei unui 
gardian, scapă de sub ciomag și se năpusteşte pe coridor cu in- 
tenţia de a ajunge la grefă sau la cabinetul directorului. Spre 
surprinderea lui însă, la eşire se isbeşte piept în piept cu însuși 
directorul care urmărea prin vizetă cele ce se petreceau în ce- 
lală. Studentul i-a cerut în termeni categorici să intervină în 
celulă și să pună ordine. Deasemenea i-a cerut să fie scos la ra- 
portul ofițerului politie care era adevăratul conducător al închi- 
sorii. Surprins, directorul nu a mai avut cum să evite discuţia. 
A ascultat şi ca să se scape mai de grabă de el, i-a promis că 
va cere ofițerului politie să-l primească. 


260: 


săi 


Va, 


In celulă, după ce sa întors, a primit pedeapsa cuvenită. A 
doua zi a fost chemat dis de dimineaţă, dar nu pentru a fi dus 
la ofiţerul politic ci pentru a fi interogat de... Țurcanu. Acesta 


ţinea în mână un brici şi se juca cu el... 
—«Ai spus directorului că dacă nu te scoate din demascări 


şi nu te duce în faţa ofițerului politic ai să faci tot ceea ce poţi 
pentru a te sinucide. Ai curajul pentru așa ceva? Uite, eu vreau 
să te ajut. Iată un brici, ia-l şi sinucide-te, dar aici în fața mea 
şi acum.» Si cu mâna stângă îi întinde briciul. 

«O rază de speranţă m'a năpădit —U. $. mi-a povestit intr'o 
altă închisoare din România comunistă—. Dacă aș fi reușit nu- 
mai pentru o clipă să pun mâna pe lamă. eram hotărât să mă 
arunc asupra lui şi să-i retez gâtul. Aş fi găsit atâta forță, mai 
ales dacă reușeam să-l surprind. Apoi m'aş fi sinucis și eu. Dar 
nimic din ceea ce așteptam eu nu s'a petrecut. În momentul în 
care am întins mâna spre brici, Ţurcanu a retras stânga şi cu 
dreapta mi-a aplicat un pumn sub bărbie, care m'a întins pe ci- 
ment. Era puternic ca un taur. Apoi s'a năpustit asupra mea cu 
picioarele. Cât a durat această «întrevedere» nu am mai putut 
şti pentrucă am leșinat. Când m'au scos din bae. pentru că în 
bae s'a petrecut scena, aveam trei coaste rupte. Calus-ul format 
după aceea îmi va rămâne mărturie şi după mormânt. Coastele 
rupte vor păstra permanent urma picioarelor lui Ţurcanu». Și 
ca să mă convingă că spune adevărul, mi-a cerut să pipăi coas- 
tele sub pielea galbenă şi slabă. 

S'a raportat nu numai directorului. Gardienii şefi ai închiso- 
rii, Ciobanu şi Mândruţă au primit de nenumărate ori rapoarte 
verbale. Dacă Mândruţă înjura de fiecare dată şi eşea trântind 
ușa şi spunând că asta nu este treaba lui, Ciobanu ridica din 
umeri şi se uita în sus. Mai târziu, în închisoarea Gherla, am 
fost în aceeași celulă cu socrul lui Ciobanu, care între timp fu- 
sese dat afară din serviciu. Nu-i venea să creadă că ginerele lui 
a fost martor la asemenea atrocități. Acesta nu pomenise nici un 
cuvânt acasă, timp de doi ani consecutivi cât a durat perioada 
experienţei la Piteşti. Prin astfel de şcoală de ameninţări erau 
trecuţi cei care ajungeau să facă serviciul de gardă în interiorul 
închisorii Pitești. Ei erau doar faţada ce acoperea pe autorii 


acelei tragedii, politrucii partidului comunist. 


Za 6 [= 


: ea de factorul de 

Rezistenţa in închisori depindea bip lea e RA e tiiaă; 
ordin moral. Câtă vreme încrederea in șgine i Îi cateva 
studentul înfrunta pe reeducatori pasiv, aie Pit Am 
sute dintre studenţi care au trecut ASE a e stati diui 
i î ă i â 1 . » 

stat cu ei împreună ani dearândul în și după 


i înainte, 
ânia. I- i ub toate aspectele, şi 3 ŞI 
E Fa iat din ei poate mai bine de 


demascări. Am convingerea fermă că, CR a ue 
cincizeci star fi dus senini in faţa plutonului ue IER 
cetluindu-şi crezul cu sacrificiul suprem fără nici E d 
rău, înainte de arestare sau de anchetele de la la Cediaa ă 
nu cunoaşte capacitatea de sacrificiu, împăcarea CU . a 
tineretului român în condiţiile răsboiului anticomunist Căi i 
rezistența de după ocuparea ţării? Legionarii Puiu Ca 2 
Florescu, Spiru Obreja, Şerban Secu, spre exemplu, exeou Sa 
urma sentinţei date de tribunalul militar din Bucuresti în 19 ceia 
au refuzat să semneze cererea de grațiere prezentată de ofiţeru 


trimis special de ministerul de interne. 
Alţi optsprezece arestați în munţii Făgăraşului au avut aceea 


şi soartă în vara anului 1958. Între aceste două intervale, Zeu de 
condamnări la moarte, sute de împugeaţi cu sau fără SEI Ea 
pe toate cărările. Am cunoscut înainte de arestare studenţi care 
făceau parte din grupările de rezistență. Cei care nu au fost 
arestaţi şi au putut să ajungă la munte, s'au bătut cu plutoanele 
securităţii până când au căzut uciși. Puţini din ei sau lăsat 
făcuţi prizonieri. Cei care au ajuns la Pitești însă s'au prăbusit... 
De unde diferența aceasta de comportare? Cred că numai 
din faptul că cei care erau liberi puteau dispune cum voiau de 
viața lor şi deci preferau să moară pe când cei arestaţi nu aveau 
nici dreptul şi nici posibilitatea de a-și suprima viaţa. 
Intensitatea dramei însă și groaza momentelor care au stă- 
pânit această perioadă nu vor fi cunoscute niciodată. «Ceeace 
am trăit noi acolo trece de ceea ce mintea omenească poate să-şi 
imagineze. Limbajul este prea sărac pentru a putea cuprinde 
complect ceea ce fiecare din noi ar avea de spus, dacă vreodată 
va putea spune» îmi afirma un student prieten dinaintea ares- 
tărilor și care trecuse prin demascări ca unul din cei mai fa- 
natici. 
Flămând, schingiuit, umilit săptămâni și luni dearândul, fără 
somn, terorizat, lovit de cel care cu o oră mai înainte îi era 
prieten și frate de lanţ, obligat și el de amenințarea Satanei ca 


— 62-— 


pi 


să lovească, fără nici o speranţă de scăpare, izolat de restul lumii 
printr'o o cortină de oţel, adus pe marginea groapei fără să i se 
dea dreptul de a muri, acesta este calendarul unui student supus 
experienţei de despersonificare adică eticei partidului comunist 
prin care Satana vrea să-și ridice împărăţia peste ruinele eticei 
creştine desfiinţând orice virtute şi sentiment omenese. 

Acesta este fenomenul Piteşti, laboratorul Moralei Anticris- 
tului unde tineretul românesc este cobaiul metodelor comuniste 


de reeducare. 
Unui asemenea tratament cred că nu poate rezista nici un 


om. Dau mai departe două exemple care se referă la diferența 
de comportare a doi studenţi în două anchete: la securitatea: 
care i-a arestat şi apoi după judecată la Piteşti în demascări. 
[Prin comparaţia respectivă nu înseamna nicidecum că bestiali- 
tatea anchetatorilor Securiţăţii comuniste era mai mică.] 

In fața anchetatorului studentul ca orişicare alt deținut dis-- 
punea de câteva elemente care îi erau favorabile: faptul că se 
aştepta la arestare, că ştia metodele de care se foloseau anche- 
tatorii, că îl considera pe comunist ca pe un element străin saw 
vândut bolşevicilor, confuntarea deci a două forţe, una româ- 
nească şi cealaltă străină, de ocupaţie. Al doilea element care 
contribuia oarecum la această diferență de comportare îl cons-- 
tituia faptul că numărul arestaților fiind foarte mare, Securita- 
tea nu se putea ocupa în sensul experienţei de la Piteşti, cu 
fiecare deţinut în parte din lipsă de timp şi de spaţiu. Ceea ce- 
dorea Securitatea, era smulgerea unei declaraţii adevărate sau 
nu dar suficiente ca să poată trimite pe cel arestat în fața jude- 
cătorului militar. 

In cazul Piteşti contribuiau la prăbuşire în afara torturei 
mai ales factorii psichologiei neprevăzuţi de nici unul din cei 
chinuiți, 

Studentul ALUPOAEI, fost deţinut politic și pe vremea lui 
Antonescu, a fost arestat în vara anului 1948 şi acuzat de acti- 
Vitate subversivă împotriva comunismului. A fost anchetat la 
Securitatea din laşi de către ofiţerii de Securitate Fischer și 
Pompilian. Cu toată tortura la care a fost supus, nu a declarat 
nimic compromițător. După câteva luni de anchetă, Securitatea 
din laşi raportează ministerului de interne că în regiunea Su- 
ceava nu există organizaţie de tineret şi că au fost doar câteva: 


A ja 


; e, studen- 
După câteva luni de regim de demascare, 


„acțiuni izolate. 
aci totul. 


tul Alupoaei a declarat la Piteşti ia sia sLodiat 

Studentul CUCOLE Gh. din Constanţa a fi E. dit ie 
tot în vara anului 1948. A fost anchetat de e eritanita 3; cate 
munist care a luptat în brigăzile internaţionale din 


*), Schin- 
în Mini de Interne (*). 
acum avea gradul de colonel în Ministerul Sti arat 


giuitor i-a fost locotenentul Botea, un chelner bulgar, iiifia: do: 
ca unul din cei mai sângeroși securiști din întreaga p Îsi 
munistă (azi arestat). Luni de zile Cucole a fost ținut i ceai 
cu 200 de grame de pâine şi o cană de apă Cu ata e sictasi 
Deşi i se puneau în faţă declaraţii date de alți colegi sau p eră 
care activaseră împreună cu el, nu le recunoștea. In a td 
era la carceră, maiorul X arestat și el a putut să urmărească r 
de zi calvarul acestui student. Şi îmi vorbea în 1951 despre EA za 
Aiud ca despre un erou. A fost condamnat în cele din urmă in 
baza declaraţiilor date de ceilalți coinculpați. : 

Ajuns la Piteşti, a vorbit. Şi a spus nu numai ceea ce făcuse 
„ci şi ceea ce plănuia să facă, pe cine considera ca dușman al 
regimului și pe cine bănuia el că ar putea avea o activitate sub- 
versivă. In urma acestor declaraţii au fost arestaţi în regiunea 
“Constanţei şi în București mai bine de 60 de macedoneni. Despre 
“demascarea lui îmi povestea studentul D. din lași care a fost în 
aceeaşi celulă, că a trebuit să-l ţină trei zile şi trei nopţi în 
cearceafuri ude pentru a evita moartea dupăce fusese chinuit 
de Titus Leonida şi de Ţurcanu o zi întreagă. L-am întâlnit 
după demascări și nu l-am mai recunoscut. Nu numai că nu era 
„cel dinainte dar ceva se clătinase în însăşi mintea lui. 

In general, nu cred să-fi existat un student care să fi spus 
totul la anchetă. Fiecare păstrase un secret, mai mare sau mai 
mic. La Piteşti nu a putut să reziste însă. Numărul celor ares- 
taţi după declaraţiile date la Piteşti în demascări se ridică cu 
aproximaţie la peste trei mii! 

Ce nu s'a spus la Piteşti? Foarte puţin, şi ceea ce era cunos- 
cut numai de persoana care era anchetată, Pentrucă dacă exista 

4 o mică băniuală că încă cineva mai cunoaştea secretul, cel schin- 
giuit se grăbea să spună de teamă ca celălalt să nu spună înaintea 


(0). Colonelul Câmpeanu, căzut în disgrație și din nou reabilitat 


04 


Să 


lui şi astfel să fie trecut a doua sau a treia cară prin demascări. 
Ori, cum studenţii au activat în grupuri și adeseori în grupuri 
destul de mari, cu greu a putut cinva să tacă. Pentrucă fiecare 
era convins că acelaş sistem se aplică în toate închisorile și deci 
chiar dacă colegii sunt la Aiud sau la Gherla sau în altă închisoa- 
re, dosarul va fi uşor alcătuit și declaraţiile conexate pentru 
clarificare. De nicăeri nu a pătruns la Piteşti cineva care să 
poata avertiza pe studenţi sau să le spună măcar ce se petre- 
ce în celelalte închisori. Chiar dacă soseau noi arestaţi, aceștia 
erau ţinuţi izolaţi; natural întâi pentru a nu spune celor din 
demascare ce se petrece afară şi deci să le întărească moralul 
şi în al doilea rând pentruca ei însăşi să nu afle ceea ce li se 
pregătea, înainte de a le veni rândul. 

Cei care au avut totuşi îndrăzneala să ascundă ceva, au fost 
descoperiţi peste o lună sau peste un an şi au trecut a doua sau 
chiar a treia oară pe sub ciomegele călăilor. Şi de fiecare dată 
demascarea era mai draconică pentrucă cel în cauză continua 
să fie «bandit». Altul, din altă celulă, a spus fără să ştie că 
celălalt a tăcut; sau de teamă să nu spună în clipa în care va fi 
dus în demascări; pentrucă nu ştia că deja celălalt era deacum 
la rândul lui demascator! Un ciclu infernal din care nimeni nu 
putea scăpa. 

Iată bunăoară cazul studentului T de la Fac. de medicină din 
Bucureşti. După ce trece prima dată prin demascări şi convin- 
ge ODCCuul că a spus totul, cineva din altă cameră destăinueşte 
lucruzi pe care el le ştia dar pe care nu le spusese. 

Este trecut a doua oară prin demascare şi chinuit până la 
desfigurare aproape. Recunoaşte în cele din urmă că a ascuns, 
mai spune un amănunt scăpat de el. Este adus a treia oară în 
demascare, de data aceasta însă numai ca spectator la chinuirea 
celorlalţi şi pus numai <în poziţie». Pe când stătea în izolare la 
marginea priciului, fără ca cineva să se ocupe în mod special 
de el, şi fără să i se ceară, a rugat pe planton să cheme pe Ţurcanu 
pentrucă are să-i spună ceva. Acesta a venit dar nu a vrut să-l 
asculte. Atunci disperat, T. îl imploră «Este momentul să mă 
asculți. Nu mai pot răbda, trebue să vorbese chiar acum. Dacă 
scapi acest moment, n'ai să mai scoţi de la mine nimic, chiar 
dacă m'ai jupui cu briciul, de viu.» 

Natural 'Țureanu a speculat momentul psichologie şi l-a 
ascultat. T. a spus totul, absolut tot ceeace până atunci reușise 


E Sa 
5 


[i 
i ă 
i ort cu ceea ce spusese în cele dou 
i ana de mult. «Nu-mi pot explica ce 
i mai ales 


demascări dinainte, era enorm 


| meu ca să vorbesc atunci 


se petrecuse în sufletu uz ce 5 i că apusecena 
că AI convins că ODCC-ul își făcuse părerea dej 
totul» —spunea el la câţiva ani după aceea. 


Un al doilea caz, studentul Teodoru 


Cluj. Trecut prin demascări, 


ca «irecuperabil» chiar dacă acce se pe E e rea 
ceruse, în momentul în care demascările înce 


exercitată de administraţie prin elementele Sicoguga ea Rerere 
mult din virulență apropiindu-se de stingere Se E nai 
a trecut pe baricada cealaltă, adică a devenit unul a ie 
periculoși denunţători, fără să fi avut un Motiv ca 

pentru a-şi justifica noua atitudine. 

Şi se petreceau lucruri şi mai ciudate ; . ee 
măratele procese judecate la Moscova şi al căror rezultat a 
fost lichidarea tuturor celor care erau consideraţi ca duşmani 
personali ai lui Stalin. Se născoceau vini. Nu însă de cei care 
anchetau ci de cei care erau chinuiţi. Dacă cel însărcinat cu «de- 
mascarea» nu putea fi convins de cel demascat că a spus tot 
adevărul, atunci deţinutul era obligat să mintă născocind o 
activitate care nu putuse avea loc nici în imaginația lui de 
multe ori, pentru a putea scăpa de schingiuiri. ze 

Studentul de la politehnică O. 0. arestat pentru omisi- 
une de denunţ, în timpul primei faze a «demascărilor», a aa 
ventat şi construit din bucăţi o întreagă organizaţie subversivă 
în care a încadrat pe lângă foştii lui colegi de an, pe aproape 
toţi asistenții, pe lectorii şi preparatorii de an, ba chiar şi pe 
câțiva profesori universitari, al căror şef bineînţeles era el! A 

fost şi mai rău chinuit pentru aceea că induce ODCC-ul în 
eroare şi că-și bate joc de demascări! 

Nenumăraţi au fost deasemenea cei care şi-au băgat părinţii 
sau rudele în propria organizaţie pentru a da dovadă de «sin- 
ceritâte», din teama de tortură la început şi apoi din nebunie 
lucidă, adică din dorinţa de a se «restructura şi reeduca în noul 
spirit | 


de la medicină din 


chinuit, considerat după aceea 
ce i se: 


ptase să facă tot ceea 


ele explică nenu- 


Xk 


Toate declaraţiile, dupăce erau spuse verbal, erau trecute 
pe o placă de săpun și înaintate direct ODCC-ului care avea 


— 66 — 


re e Ai e 


se 


pia ad 


un birou special pentru cercetări. In acest atelier de filtrare şi 
comparare, declaraţiile venite din toate celulele sub demascare 
precum şi cele de mai înainte, erau confruntate cu amănuntul 
pentru a descoperi concordanţele sau nepotrivirile pentru acelaş 
fapt menţionat de doi sau mai mulţi anchetați. 

După triere, se menținea ceeace părea a prezenia o oarecare 
importanţă pentru serviciile de securitate ale ministerului de 
interne, apoi cel care declara era chemat în biroul respectiv şi 
obligat să-şi treacă pe hârtie declaraţia. Odată scrisă, era sem- 
nată şi trimisă ministerului prin intermediul ofițerului politic. 

Aşa că Ministerul de Interne nu lua cunoștință oficial de 
cele ce se petreceau la Pitești ; şi nici acestea nu aveau ca scop, 
în fond, ancheta. Indiferent de felul în care decurgeau decla- 
rațiile stundentul rămânea pe mai departe în poziţie, adică sub 
stare de chinuire, starea permanentă de teroare fizică şi morală 
fiind condiţia indispensabilă pentruca reflexele condiţionate să 
funcționeze fără greş chiar la multă vreme după ce acel student 
inculpat, devenit «ancheiator», trecuse prin foc! 


— 607 — 


SR fă . 
i 
i: 
E 
E 


-, 
Li 


ETAPELE 


«Eu, subsemnatul bandit (urma numele şi puţine date biogra- 
fice pentru identificare)... demasc !» 

Acesta era începutul declaraţiei care urma să ducă pe stu- 
dentul care accepta să o dea (şi nu a existat unul care să poată 
refuza, dacă un fapt independent de voința ODCCului nu-l sco- 
tea din închisoare), pe o treaptă de decădere şi transformare pe 
care niciodată, în împrejurări normale, un om întreg nu și-ar 
închipui că poate cineva să o ceară! Declaraţia care cuprindea 
«activitatea exterioară» şi care în perioada de demascare era 
cuprinsă în declaraţia «demascării interioare» nu era decât pri- 
ma şi nu cea mai grea treaptă de trecut. 

Până în momentul în care se încheia declaraţia aceasta, stu- 
dentul mai păstra oarecum ceva din personalitatea lui pentrucă 
interiorul propriu zis nu era afectat iremediabil (cel puţin aceas- 
ta era părerea demascatorilor la început). Nu era uşor ca cineva 
să trădeze pe cei pe care reușise sub chinuri să-i ferească în 
anchetele Securităţii. Dar oricum, exista în principiu o solida- 

ritate morală între cei care s'au angajat pe drumul luptei anti- 
comuniste și căderile nu erau reproșate decât atunci când exista 
într'adevăr posibilitatea de a fi evitate. 


— 68 — 


7 ———— | 


Adevărata tragedie începea însă imediat după terminarea de- 
mascării «exterioare» şi a «activităţii din închisoare». Acestea 
făceau oarecum parte din materialul solicitat de organele de 
anchetă ale ministerului, pentru reprimarea oricărei tendinţe 
de reconstituire sau echilibrare a vieţii axate pe principii de 
luptă antimarxistă. 

Pilonii aceșştei vieţi, repet, erau: Credinţa în Dumnezeu, tra- 
diţia, familia, încrederea în personalităţile politice care condu- 
ceau material sau moral rezistența anticomunistă, prietenia, dra- 
gostea în sensul ei lumesc obișnuit și dragostea de om ca principiu 
moral, și în cele din urmă «eul» propriu, viaţa intimă și fră- 
mântările sufletești ale celui pus sub experienţă. 

CREDINTA IN DUMNEZEU. Poporul român s'a născut creş- 
tin. Nici o dată istorică nu aminteşte de o trecere de la o credinţă 
antecedentă la creştinism, cum s'a petrecut cu majoritatea popoa- 
relor din Europa. Când osmoza între Romanii cuceritori şi Dacii 
cuceriţi s'a terminat, poporul care a rezultat a fost creștin şi 
român totodată. 

Din momentul intrării sale în istorie şi până în ziua de azi, 
cu foarte mici perioade de liniște, existenţa poporului român este 
un şir întreg de înlănţuiri dureroase, axate pe apărarea credinţei 
creştine şi a independenței ca neam. 

Insulă latină pierdută în marea slavă, asaltat dealungul vea- 
curilor de toate popoarele cu care a avut nefericirea să fie vecin, 
este singurul care nu a nutrit intenţii cuceritoare. Lupta lui a 
fost de apărare, trăire interioară şi apropiere de Dumnezeu. 
Pentru român, altarul şi ogorul se contopesc. Când de nicăeri 
nu venea o rază de speranţă, de ajutor, Românul îngenunchia 
în faţa altarului prădat pentru a invoca ajutorul lui Dumnezeu. 
Nenumăratele mânăstiri, schituri, troițe, cruci, risipite pe întin- 
sul ţării, sunt mărturiile care atestă locul pe care Dumnezeu îl 
ocupă în viaţa şi în sufletul poporului român. 

Această credinţă a constituit şi constitue și azi încă unul din 
suporturile cele mai puternice ale rezistenței împotriva comu- 
nismului. Românii s'au adunat azi sub umbra altarului ; şi aceas- 
ta se ştie bine, este un mare risc ale cărui consecințe nu pot fi 
măsurate de unul care nu a trăit real drama de azi a poporului 
nostru. 

Dacă comuniștii nu s'au legat oficial de biserică, aceasta pen- 
trucă s'au temut de consecinţe. Revoltele în numele credinţei, 


===: 09 


i : i e dispe- 
mai ales atunci când au un suport național fanatizat E Ta 
rare. sunt mult mai periculoase decât cele cu carac 
a făcut în închisori. Aici comu- 
fără precedent. Bisericile 
cărbuni 


social-economic. SS . 
+ Acest menajameni insă nu s 


iştii leslănțui : sținută, 
niştii au deslănţuit o teroare susț Cetea 
fost transformate în depo 


din închisoarea Aiud au i atita 
(cea ortodoxă), depozit de ovăs pentru ca! (cea catolică) şi cea 
: . 5 .. nu 

protestantă în depozit de lemne de foc. Preoţii nu numai câ 
i dar le era strict inter- 


aveau dreptul să slujească pentru deținuţ 
zis să facă cea mai mică rugăciune 1n celule. atasa 
a depăşit limitele a fost închisoarea 


Acolo unde însă teroarea 
Piteşti, pentrucă aici se găseau studenţii. = 

Teroarea cea mai cruntă s'a revărsat asupra cercurilor (mis- 

în închisoare încă 


tice» formate din grupul studenţilor rămaşi r 
din 1941 la care s'a adăogat cu timpul un întreg șir de noi 


arestați proaspeți mai ales de la facultăţile de teologie şi filo- 
sofie din Bucureşti, Cluj şi Timișoara. 

A fost o prigoană a creştinismului care ca intensitate, durată 
în timp şi mai ales mijloace folosite, poate că a depăşit întrun 
fel pe cele din vremea începutului vieţii creştine. În arene, pe 
cruci, sau pe rug, în gropile cu fiare sau transformați în torţe, 
martirii se stingeau în câteva minute. La Piteşti martirajul dura 
luni dearândul, oră de oră. Dacă în demascările celor mulţi se 
evita omorârea, la demasearea misticilor ura nu a putul stăpâni 


mâna schingiuitorului. 
Studentul Gafencu din laşi a murit ucis tocmai pentru că 


era unul din animatorii acestor cercuri mistice, care în perioada 
dinaintea demascărilor, avea ca preocupare esenţială adâncirea 
pe cale de cunoaștere dar mai ales de trăire a vieţii și credinţei 
creştine. 

Ceeace se cerea pe vremurile împăraților păgâni se cerea și 
acum : lepădarea de credință. negarea lui Dumnezeu dar mai ales 


a lui Isus. 
Negarea nu era o simplă formalitate care ar fi constat din- 


tr'un angajament de a nu crede, a nu se ruga sau a combate 
eventual pe alţii în credința aceasta «falsă». Ea trebuia însoțită 
de o sumă întreagă de probe. 

Primul lucru care era cerut, era terfelirea numelui Mântui- 
torului, prin împerecherea lui cu calificativele cele mai insul- 
tătoare. Dacă unii îl luau de fachir specializat în India în timpul 


— 70 — 


(23 


elor treizeci de ani cât este absent în Evanghelie, alţii îl acuzau 
de şarlatan, de mistificator și speculator al credinţei și supers- 
tiţiei poporului ținut în incultură de preoţii vremii. Unii îi negau 
chiar existenţa istorică, îl prezentau drept un revoluţionar socia- 
list utopic care poate a fost iniţial animat de intenţii bune dar 
care până la urmă a devenit pretendent la scaunul ludeei iar 
condamnarea lui a fost rezultatul conflictului pentru putere între 
el şi conducătorii poporului evreu aserviți și deci complici cu 
romanii! Moralitatea Lui era pusă sub «lupă» și textele din 
Evanghelie care se referă la Maria Magdalena erau interpretate 
pentru a demonstra că acolo este vorba de o dragoste lumească 
reciprocă... 

Fecioara Maria deasemenea era tratată drept o femee de mo- 
ravuri uşoare care ar fi meritat nu sanctificată ci trimisă la 


închisoare pentru adulter... 
In fine! Sloganul leninist: «Superstiţia creştină, opiuniul 


popoarelor». 

Pentru a stinge ultima urmă de respect pentru cele sfinte, 
S'au organizat parodii rituale pe seama tuturor practicelor creş- 
tine. Studenţii teologi, au fost siliți să modifice textele rugăciu- 
nilor, schimbând termeni religioşi în injurii triviale. 

Săptămâna Patimilor sau Invierea erau ocazii speciale în 
care ODCCul punea tot zelul. 

«Reabilitaţii» erau obligati de multe ori. câte odată din por- 
nire proprie, să însceneze orgii spirituale pentru a-și bate joc 
de Isus. Voi relata doar o singură scenă petrecută într'o celulă 
de la secţia condamnaților la muncă silnică, de Paștele anu- 
lui 1950. 

Din câteva cearceafuri sau cămăși albe s'a improvizat «că- 
maşa lui Cristos» cum spuneau studenţii. Din săpunul cu care 
se scriau declaraţiile s'a confecţionat un organ genital mascu- 
lin pe care un student teolog ales ca personagiul care trebuia 
să interpreteze pe Isus fu obligat să-l poarte atârnat de gât 
cu o sfoară. Plimbat prin cameră, sub lovituri reale de cozi 
de mătură simbolizând drumul spre Golgota, fu oprit în cele 
din urmă lângă fereastră. Acolo, toţi studenţii fură obligați 
la rândul lor, să treacă prin fața lui şi să se închine sărutând 
bucata de săpun şi exprimându-se: «mă închin atotputerniciei 
tale... singurul adevărat stăpânul celor care cred»..., ete., etc. 

A existat numai unul care nu a acceptat să se coboare 


or n 


Za TOR 


că: 


u era încă student ci numa: 


ame RE 
Saci aL poata faţa tuturor celorlalţi pentru 


la acest € 1 
elev. A fost schingiuit ore întregi in 


i ă edat. 
fi obligat să se aplece. Nu a ce 
a ducatorii au renunţat. Ce i- 


In cele din urmă ree ronu 
nu a putut afla nimeni. Poate vârsta încă prea za Be 
zit în sufletele acestea uscate şi terorizate in acelaş timp pe 
de milă? Cu atât mai ciudat cu cât a fost poate singura ată 
când ceeace s'a cerut cuiva nu s'a obţinut. Aceasta nu i-a opri 
de la martirizarea adevărată a lui B. care sub lovituri de ciomag 

a relatat 


a fost adus de câteva ori în stare de leşin. Cel care mi-a 
întâmplarea cu B. era în aceeaşi celulă cu el şi participase ca 
imțit în clipa în care a văzut că 


victimă. L-am întrebat ce a si ie 
unul mai mic ca el şi nu cu pregătirea lui a putut avea tăria 


să refuze până la capăt. «La început milă pentru schingiuirea la 
care era supus, apoi un fel de ciudă pe faptul că nu ceda, apoi 
în cele din urmă ruşine şi dispreţ pentru mine însumi. Am încer- 
cat însă un adevărat şoc de teroare în clipa în care m'am sur- 
prins că gândeam aşa. Dacă cel care mă demascase pe mine şi 
care mai era încă în celulă ar fi aflat ceea ce gândeam în clipa 
aceea, era în stare să mă sfâșie în bucăți.» «Cum putea să afle 
pentrucă acesta era numai un gând al tău?...» «Nu avea decât 
să mă pună în poziţie de demascare şi să-mi ceară să spun ce am 
gândit când B a refuzat. In cele din urmă sunt sigur că aş 


a determinat 
dă să fi tre- 


fi spus...» 
Parodii din genul acesta, unele mai murdare încă, au fost 


făcute în toate celulele, Duminici la rând, pentru fiecare sărbă- 
toare găsindu-se câte un pretext şi câte un aspect inedit. 

Cu deosebită atenţie era urmărită rugăciunea. Cei sub de- 
mascare erau supraveghiaţi, mai ales că seara, dupăce li se per- 
mitea să se întindă în pat puteau avea tentaţia de a căuta 
sprijin în credinţă. 

O privire pierdută sau concentrată într'un punct oarecare, 
mai lung, fixarea tavanului, seninătatea feţei, erau considerate 
ca semne suficiente de rugă şi cel surprins într'o asemenea po- 
ziţie era readus la realitate printr'o lovitură puternică de ciomag 
pe fluerul piciorului. Dimineaţa următoare, pentru că în timpul 
nopţii schingiuirile nu erau practicate decât în cazuri speciale, 
cel surprins îşi primea ceea ce i se cuvinea din partea comi- 


tetului. 
Un simplu tremur al buzelor era echivalentul unei rugăciuni 


125 


spuse în gura mare. Bătaia era urmată obligatoriu de o decla- 
raţie făcută în faţa tuturor, în care cel împricinat trebuia să 
recunoască că a greşit că «banditul» din el nu a dispărut încă 
definitiv, că a comis o crimă incalificabilă, că regretă «sincer 
şi din toată inima această slăbiciune» şi că promite solemn că 
nici nu se va mai gândi măcar să se mai roage vreodată, iar dacă: 
va observa pe altul având aceeași poziţie ca aceea avută de el 
în clipa în care a fost surprins, îl va demasca fără cruţare pen- 
tru a-l ajuta să se lepede mai repede de «banditism»! 

La negarea credinţei erau supuşi toţi studenţii, indiferent 
dacă erau teologi sau nu, indiferent dacă credeau în Dumnezeu 
sau erau atei |dealtfel extrem de rari]. ză 

Biserica trebuia denunţată ca o organizaţie unde sub masca- 
credinței se practica afacerismul, se puneau la cale comploturi, 
se perfectau întâlniri extraconjugale cu concursul preotului, se 
corupeau fetele tinere, veneau femeile să etaleze lux şi bărbaţii 
să vâneze corpuri, sau să organizeze lupta împotriva partidului 
comunist, să pună la cale sub umbra icoanelor asasinarea con- 
ducătorilor poporului muncitor, ete. Evident că asupra preoţilor 
se descărcau fulgerele. 

La Piteşti nefiind închiși preoţi printre studenţi, mânia: 
ODCCului se îndrepta asupra fiilor de preoţi. 

Prin gura lor trebuia să se denigreze instituţia ; să-și deserie- 
părintele în culorile cele mai negre posibil astfel ca ceilalți să: 
aibe informaţia «de la sursă directă». 

Glumelor şi anecdotelor care circulă prin satele românești, 

pe seama preoţilor evident, li se dădea caracterul de autenti- 
citate. 
Preotul trebuia să fie descris ca beţiv, afemeeat. cartofor, 
hoţ, stidător al mizeriei poporului şi în special al ţăranilor, avar, 
mincinos, vândut clasei exploatatorilor capitalişti, în trecut agent 
al nazismului sau al siguranţei de stat, vinovat de destrămarea: 
moralității satelor. 

Pentru fiecare din acestea trebuiau găsite dovezi; cel care 
povestea trebuia să fie cât mai convingător posibil, pentru ca 
relatările lui să fie luate drept mărturie mai departe, pentru alte 
demascări,. 

Despre absurditatea afirmațiilor erau convinşi nu numai cei. 
care povesteau ci înşişi cei care dirijau demascările. Dar cu 
cât aceste invenţii erau mai monstruoase, cu atât mai mult con- 


n z, 


ii îi tă incapabili 
veneau demascatorilor; minciunile acestea îi E RASĂ "arin 
de acum pe cei care le povesteau, de a se lata ies Pirusiai 
tilor fie a prietenilor pe deoparte, DORU obhga Fi fi găsit 
calce niciodată pragul unei biserici în clipa în: at s Aa 
în libertate. Amintirea demascărilor urma să-i tortureze 
după eliberare. 

Metoda aceasta de a deforma o realitate şi a o prezenta Cu 
totul altfel. în sensul în care ea le poate fi de folos este tipică 
în sistemul comunist. Ea trebue alterată şi pentru acesta „este 
suficientă trăirea permanentă într'o stare anormală artificial 
creată cu ajutorul pe deoparte al minciunii iar pe de altă parte 


al teroarei. 
Un al doilea element folosit pentru distrugerea credinţei, a 
fost denigrarea vieţii monahale. 


Studenţii au fost obligaţi să spună că au auzit sau că au 
“văzut ceu proprii ochi»; călugărul cunoscut trebuia să aibă la 


activul lui cel puţin câteva adultere prin satele din jurul mâ- 
năstirii în care trăia; călugărițele, la fel, irebuiau să aibă pe 
“conştiinţă cel puţin câteva avorturi! Printre cele povestite de 
un student din Moldova, a fost şi următoarea monstruozitate: 
Intro mânăstire de maici. la cererea unui mare demnitar (al 
cărui nume însă nu-l cunoştea), s'a procedat la secarea unui mic 
lac din preajma mânăstirii respective. In fundul lacului s'au 
“găsit scheletele a câtorva sute de copii mici de câteva zile. 
Copiii fuseseră înecaţi la naştere pentru a nu compromite mânăs- 


tirea. Toate acestea erau bineînţeles făcute cu ştiinţa stareţei şi 


natural și a forurilor conducătoare ale bisericii. Dacă s'a «mu- 
șamalizat afacerea» aceasta a fost din dorinţa patriarhiei! Nici 
un fel de măsură nu s'a luat ci dimpotrivă s'a continuat traiul 
desfrânat. Singurul care a avut de suferit a fost cel care a cerut 
“să se facă ancheta! 

Despre călugări în special s'a spus că sunt toți spioni ai 
agenţiilor secrete americane. Că la ei se ascund cei care sunt 
parașutați pentru acte de sabotaj politic sau militar. Că prin 
“schituri se fac depozite de arme pentru clipa în care va începe 
războiul. Că preocuparea de «așa numitele probleme de cre- 
dinţă» este ultima din cele care interesează pe călugări. Că cei 
căutați de organele de securitate pentru activităţi anticomu- 
niste erau ascunși de călugări şi hrăniţi de ei. Că mai de 


pf 


grabă puteau fi consideraţi ca briganzi de drumul mare decât 


“ca slujitori ai unei idei care se vrea umană... 
Pentru ca studenţii să fie în stare să spună toate acestea, a 
fost necesară—este lesne de închipuit—o întreagă gamă a tor- 


turilor. 
Se trecea astfel cea dintâi etapă a demascării interioare, 


„aceea a ruperii de Dumnezeu. Studentul era de acum pregătit 
suficient pentru a trece la cea de a doua; mai puţin impor- 
tantă, dar verigă puternică în procesul de transformare comunist. 

Era ruperea de tradiţie. 

Educaţia studenţilor, structurată pe ceeace fiecare din el avea 
deja de acasă, era axată pe cultivarea tradiţiei sănătoase ţărăneşti 
pe deoparte, şi istorice pe dealta. 

Ancorarea în trecut a fost piatra pe care s'a sprijinit poporul 
oridecâte ori vremelnicia l-a pus la încercare. Dacă încercările 
din ultima vreme n'au reușit să-i clatine nici credinţa și nici 
“speranţa într'un viitor liber, aceasta se datorește întoarcerii în 
trecut. În acest trecut plin de încercări dureroase, românul 
„găseşte exemple de îmbărbătare. 

In mediul țărănesc mai cu seamă, conservatorismul tradiţio- 
nalist este atât de adânc încât şi azi, tocmai țăranii sau fii de 
țărani ajunşi intelectuali dau cel mai mult de furcă moscoviţilor. 

Pornind dintr'o asemenea lume, în facultăţile orașelor stu- 
dentul a păstrat nealterată concepţia ţărănească și tradiţia ei. 
Vitregia vremilor i-a tonificaţ-o şi a intrat în închisoare după 
:ce școala adăogase şi elementul științific sau argumentul istoric 
necesar. 

Pentru aceasta sfărâmarea concepţiei tradiţionaliste, piedică 
în calea internaţionalismului proletar, a fost o preocupare de 
seamă a demascatorilor şi ea a fost atacată în punctul ei princi- 
pal: Şcoala. 

Propaganda comunistă spune că majoritatea copiilor din 
şcoli proveneau din rândurile elementelor burgheze sau moşie- 

reşti ; iar şcoala a fost și ea fără echivoc în slujba clasei stăpâni- 
toare; înainte de 1944, —spun comuniștii— şcoala era o instituţie 
reacționară ale cărei intenţii nu erau de a pregăti şi educa «pe fii 
poporului» ci a pregăti elementele necesare clasei stăpânitoare 


pentru continuitatea regimului respectiv. 
Dacă numele unor reprezentanţi ai intelectualității nu puteau 


ea 79 


pa -ală. Se re- 
fi denigrate, ele erau dal ca excepţie de la linia generală. Se 

etau la infinit formulele: : SI sa 
= «Şcoala a fost în slujba imperialismului» ș a TE eee 
cordia între minorităţi» ; «a denaturat istoria»; Casu pa a e pia 
elevilor printi”o educaţie şovină şi în afara “Oricărul 
a eg alimentat idealogic ura împotriva poporului US, aula 
i î iv ismului» ; «A sprijinit răsboiul fascist 
te, apoi impotriva comunisinu! ; Pee 
din 1941/44»; «A mistificat ajutorul dat de țar pentru Câșig 
rea independenţei prezentând realitatea invers (1877) ; (şi care 
dintre studenţi nu cunoştea intervenția lui Bismark pentru î 
abia în 1880 Ruşii să fie obligaţi să părăsească principatele 
după ce drept mulţumire pentru ajutorul dat în răsboiul îm- 
potriva Turcilor ne-au reluat cele trei judeţe din sudul Basara- 
biei! Ei cunoșteau destul de bine şi infiltrarea agenţilor cor = 
niști care au provocat răscoala din 1924 din Basarabia, aceeași 
Basarabie care urma să fie răpită pentru a treia cară în 1940 

şi apoi din nou în 1944!) ; 
Se mai reproşa şcoalei îmbibarea suflutului copiilor cu mis- 
ticism creștin, provocând fanatism religios și intoleranţă; că a 
cultivat superstiţia pentru a menţine poporul în întunerec și 
a da posibilitatea reacţionarilor să-l oprime cu mai multă uşurin- 
ţă ; trebuiau găsite exemplele materiale ale acestei «deformări is- 
torice» şi pacostea a căzut cum era şi firesc pe capul educatorilor. 
Incepând de la învățător şi până la profesor universitar, tot ce a 
contribuit la educaţia tineretului «a fost corupt, vândut, imoral, 
arivist». Preocuparea de seamă a educatorilor nu a fost calitatea 
elevilor ci cariera lor în special politică, Şcoala a fost folosită ca 
un fel de trambulină pentru a ajunge la situaţii mai interesante și 
deci mai rentabile. Anecdotei i s'a dat caracter de fapt, glu- 
melor, de argument irefuiabil. Dacă un învăţător a primit din 
partea unui elev «mită» pentru a-l promova, implicit toţi învă- 
țătorii au făcut acelaş lucru. Deosebit de mult se insista asupra 
profesorilor universitari pentrucă aceştia erau ultimii și cei mai 
importanţi cu care studenţii veneau în contact și a căror influen- 
ță o resimţeau. Denigrarea corpului didactic îşi avea şi ea rostul 
ei bine definit. Numai cu asemenea educatori a fost posibil ca 
un așa de mare număr de studenţi să se afle pe partea opusă 
partidului comunist deci duşmani ai poporului și ai progresu- 

lui ştiinţific-realist-socialist, ete. 


Ea pe 


VIA A 


Prin atacarea şcoalei se ataca în mod direct şi elementul 
creator în materie de artă şi literatură, ca un produs direct al ei. 
Dacă operele scriitorilor nu oglindeau realitatea socială aceasta 
se datore faptului că fuseseră îndepărtați prin educaţie de la pro- 
blemele adevărate care trebuiau puse în literatură. Dacă poezia 
a fost simbolică sau poporanistă sau gândiristă aceasta era tot 
vina şcoalei. Dacă bună parte din creaţia romancierilor avea un 
caracter naţional şi uneori naţionalist tot acolo trebuia căutată 
vina. Nici Eminescu de care comuniştii nu îndrăznesc să se lege 
public, nu a fost scutit de critică. 

Legată de şcoală, pentrucă în afara ei nu putea fi concepută 
ca element de educaţie era istoria şi din ea în special perioada 
monarhică. 

ODCC-ul avea în program să sirivească şi acest sentiment. 
Material nu lipsea. Era suficient să se pomenească fie scandalurile 
lui Carol II fie furtul ca în codru timp de zece ani cât a domnit. 
fie chiar masacrele pe la toate răspântiile. Nu prea avea mare 
importanţă că înaintea lui România a avut parte de doi regi 
adevăraţi. Defectele lui Carol erau generalizate şi puse în sar- 
cina tuturor regilor. Pentru o mai mare eficacitate se făcea re- 
curs la argumentele istoriei comuniste, concluind toate. natu- 
ral, în preamărirea lui Stalin. 

Până acum încercările la care era supus și cărora trebuia să 
«corespundă» după demascarea exterioară (tortura fizică în 
special) erau oarecum din afara lumii studentului. Erau elemente 
exterioare chiar poate când era vorba de credinţă. Urma de acum 
latura cea mai grea şi lovitura decisivă: 

Studentul trebuia să se lepede de familia lui. Lepădarea 
trebuia făcută însă în forma cea mai hidoasă pentru ca să fie 
cât mai puţine şanse de revenire. 

Dacă paginile cele mai frumoase au fost scrise pentru lauda 
mamei, la Piteşti cuvintele cele mai grele au fost pronunţate 
pentru terfelirea numelui ei. Condiţia primă care trebuia să o 
îndeplinească mama studentului în demascare era desfrânarea ; 
si cum numai o mamă desfrânată era capabilă să dea naştere 
unui monstru moral, toţi studenţii înainte de demascare erau 
monştri morali. 

Relatez aproape cu propriile-i cuvinte, ce a putul să spună 
un student al cărui nume am vrut să-l uit din respect pentru 
suferința lui. Mi-a repetat «ședința de demascare a familiei», 


Sea 


la mai bine de doi ani după îngrozitoarea scenă i Sei i 
loc într'o celulă de la parterul închisorii Piteşti. Durerea € 
se zugrăvea pe chipul lui nu cred că era mai mare ul 
care pronunța în faţa lui Țurcanu următoarele: «Eu sun lată 
unei familii destul de bogate din... Natural că bogăţia acumulata 
de tatăl meu este rodul exerocheriilor făcute la serviciul de 
aprovizionare la care era afectat ca funcţionar al statului. Dis- 
punând de bani mulţi, întreaga familie trăia destul de liber, 
mai mult chiar decât un om poate să-și închipue. Tata ounos 
cuse o tânără femee, măritată cu un coleg de al lui. Trăia cu 
ea aproape oficial, mai în fiecare seară se culca acolo lipsind 
de acasă. Cea mai mare parte a câștigului lui îl lăsa de la o 
vreme acolo. Mama nu s'a revoltat pentru aceasta. Dimpotrivă 
a profitat pentru ca să-şi găsească şi ea un prieten care nu cra 
altul decât cel mai bun tovarăș al tatălui meu. Acest fapt nu era 
un secret pentru nimeni din noi. Pentrucă înainte de a se re- 
trage singuri, se sărutau adeseori în faţa noastră. Tata îi lăsa în 
pace penirucă astfel avea şi el libertatea de care avea nevoe pen- 

tru a petrece cu prietena lui. 

«Prietenul mamei avea o fată aproape de aceeaşi vârstă cu 
mine. Am cunoscut-o mai bine după ce mama a intrat în raportui 
intime cu el. Venea și ea adesea pe la noi. Incurajat atât de mama 
cât şi de tatăl fetei, am început să fac curte acesteia şi ea nu 
a refuzat, ba dimpotrivă parcă aștepta să o provoc. Între noi 
s'a petrecut ceea ce se petrecea între mama și tatăl ei. Raportu- 

rile noastre sexuale erau încurajate de amândoi pentrucă așa 
spuneau ei post să înving mai ușor prejudecățile sociale. Intrat 
pe linia aceasta, am făcut cunoştinţă surorii mele cu un prieten 
de la şcoală, eram elev pe atunci, și am început să-l invit des pe 
la noi. De la un timp, el nu a mai avut nevoe de invitaţiile mele 
pentrucă îl aducea sora mea care a legat cu el o prietenie 
asemănătore cu a celorlalţi din cerc. Dealtfel, influențată de 
ceea ce vedea în casă, sora îmi ceruse să-i fac cunoștință cu un 
prieten «viril». Adeseori în casa noastră se petreceau adevărate 
orgii la care participam cu toţii, inversând rolurile ŞI ameş- 
tecându-ne pe întunerec...» Ceea ce mi-a povestit mai departe 
nu-mi pot permite să încredinţez hârtiei din respect doar pentru 
numele de mamă. 
„Explicaţiile cerute de mine pentru înţelegerea acestei atitu- 
ini mi-au fost date fără insistență dar cu o durere greu stăpâ- 


E 


în clipa în 


mită, Şi aveau ca motivare singură: de a eşi odată din ciclul aces-- 
ta infernal, din care se părea fiecăruia din ei că nu va putea 
scăpa niciodată şi că tortura se va prelungi mereu. 

Deasemenea tatăl era supus desconsiderării şi oprobiului. 
Exista o pradaţie a vinovăţiei după starea, atitudinea sau fa- 
milia din care provenca tatăl respectiv. Dar nici părinţii ţărani 
nu erau scutiţi. Trebuiau zugrăviți în culorile cele mai murdare 
pentruca astfel copilul să apară chip şi trup aidoma cu cel care 
l-a creat fizic și moral. 

Defectele tatălui erau determinate de profesia pe care o 
exercita. Dacă era ţăran simplu, atunci obligator trebuia să fi 
fost sluga boerului, informatorul lui, denunțătorul celorlalţi 
țărani care se opuneau exploatării. Dacă era comerciant, atunci 
trebuia să fi furat la cântar, să fi vândut marfă eftină pe preţ 
scump, să nu fi plătit eventualii funcţionari sau muncitori fo- 
losiţi, să-i fi bătut atunci când îşi cereau drepturile sau să-i 
fi ameninţat cu denunțarea peniru agitaţie comunistă. Dacă era 
din corpul didactic, pe lângă acuzaţiile aduse atunci când se 
vorbea de «falsificarea istoriei», trebuia neaparat să fi persecutat 
pe fiii de muncitori, să fi promovat pe plată, să fi folosit elevii 
la creşterea vitelor sau la grădinărit în proprietatea lui, să fi 
făcut toate corvezile din casă cu copii de muncitori care astfel nu 
puteau să înveţe şi să se confrunte cu fiii celor avuţi. Dacă a fă- 
cut parie din corpul judecătoresc, trebuia să fi vândut justiţia 
pe bani, să fi condamnat pe muncitori la pedepse grele pentru 
motive inventate, cu gândul de a reprima revendicările sociale 
ale acestora. Trebuia să fi fost la dispoziţia poliţiei în materie 
de procese politice și să fi condamnat neaparat şi pe nedrept 
cel puţin câţiva comunisşti. (Numărul comuniştilor activi în 
toată România era de opt sute douăzeci şi doi, după mărturia 
însuşi secretarului partidului, Gh. Dej!) De o deosebită atenţie 
se bucurau părinţii studenţilor care erau în cadrele armatei. 
Calomniile romanului «Desculţ» al lui Zaharia Stancu sau «Ne- 
gura» lui Eusebiu Camilar erau amplificate patologie aproape 
pentru a demonstra vina «instituţiei de oprimare a elementului 
muncitoresc şi a provocatorilor la război împotriva Unionii So- 


vietice». 

Printre studenţii în demascări erau şi câţiva mai vârstnici 
care proveneau tocmai din armată. Daţi afară imediat după ocu- 
parea României de Ruși, fără altă posibilitate de existenţă, cei 


319 


i 
Lă 
a ————————00000000 


| 
i 
| 


i pi a 2 Pisa 
mai curajoşi s'au apucat să studieze la facultăţi pentru a-și fa 


o altă profesie. = : = 
i au fost obligaţi să povestească groza- 


Ajunși în demascări, i 
Li . A . . . ze 
vii care cu greu se pot naște chiar în imaginaţia unui ue sal 
sale > : E 

nav. Căpitanul de artilerie Coriolan Coifan, student la politec 
ovestit de pe frontul 


că, ajuns sub ciomagul reeducatorilor, a p : pe 
de răsărit adevărate orgii. Jafuri inimaginabile, asasinate fără 


număr, violuri, incendieri de locuinţe muncitoreşti fără motiv, 
numai din plăcerea sadică de a vedea foc, executări de femei că 
copii fără altă vină decât aceea de a fi fost comunişti convinși 
«copii ai lui Stalin». E 
Făcând pe părinţi vinovaţi de defectele copiilor se urmărea 
crearea unui complex de cculpabilitate familială», încercând să 
convingă pe student că el este numai o victimă, pentru a-i în- 
lesni prăbuşirea. Iată un exemplu care demonstrează până unde 
S'a putut ajunge: Când deţinuţii politici au fost trimiși la cana- 
lul Dunărea-Marea Neagră pentru muncă, rudele lor libere au 
„avut dreptul să-i viziteze și să le aducă pachete cu alimente şi 
îmbrăcăminte pentrucă ceeace li se dădea de către administraţia 
lagărelor era insuficient. Un fost militar, Dorneanu după nume, 
tânăr trecut printr'o altă şcoală de reeducare decât cea de la 
Piteşti, şi-a primit mama la prima vizită cu următoarea frază: 
«Pleacă de aici curvă, din cauza educaţiei care mi-ai dat acasă 
am ajuns la canal. Nu vreau să te mai revăd. Eu nu am mamă !» 
Un student trecut prin Piteşti de data aceasta, Enăchescu, găsea 
la canal, unde fusese trimis după demascări, o plăcere deose- 
bită să-şi chinuiască unchiul, deţinut şi el, fostul deputat țărănist 
Piţigoi. Aceasta pentru a demonstra conducerii lagărului de 
la «Peninsula» că s'a rupt definitiv de familie și de mentalitatea 
burgheză reacționară. Nenorocirea sărmanului fost deputat a fost 
şi mai mare atunci când a ajuns să lucreze intr'o brigadă al 
cărei conducător (brigadier) era tocmai nepotul reeducat! 
Gradul de vinovăţie al părintelui mai era determinat şi de 
«banditismul» de care era acuzat feciorul închis! Cu cât studen- 
tul era mai rău văzut de reeducatori, cu atât mai mult trebuia 
să-și insulte părinţii, să-i acuze de păcate grele. 
| Acuzaţiile aduse părinților trebuiau justificate cu dovezi 
cirefutabile». Câte odată aceste dovezi erau atât de năstrușnice 
încât ar fi trebuit în mod normal să provoace râsul. Dar se 


“spuneau la Piteşti... Demnă de relatat este «povestea despre 


— 80 — 


m i a N RC a 


tatăl meu» spusă de un elev de liceu care pe vremea când era tre- 
cut prin demascări nu avea mai mult de cinsprezece ani. Mi-a 
fost relatată de însăşi elevul respectiv în inchisoarea Gherla. în 
1953, prin luna lulie. 

«Tatăl meu», spunea el, «avea o moară în satul X din Munte- 
mia. La moară munceau câţiva țărani de prin satele vecine. Ni- 
ciunul nu rămânea însă multă vreme pentrucă tata avea obiceiul 
să-i schimbe repede nevrând să le plătească cât convenise. Nu 
făcea niciodată contracte scrise cu ei pentru a nu putea fi dat 
în judecată. i hrănea cu ceeace rămânea de la masa noastră și cu 
mămăligă din făina de porumb destinată hranei porcilor pe 
care tata îi creştea pe lângă moară. Dormeau într'un grajd 
având drept aşternut numai pae vechi, fără nici un fel de înveli- 
toare. Erau obligaţi să muncească câte 16 ore în șir, fără pauză 
alta decât pentru masa de la prânz pe care o luau în moară 
acolo unde se găseau la lucru. Munca era foarte grea pentru că 
trebuiau să descarce saci, să-i urce la coş; apoi să-i încarce în 
vagoane sau în căruţe. Dacă tatei i se părea că nu muncesc destul, 
le tăia din puţinul salariu care-l primeau iar dacă se împotriveau 
îi bătea. Când un muncitor l-a ameninţat că-l dă în judecată, 
l-a bătut crunt de tot apoi l-a denunţat la jandarmi că face pro- 
pagandă comunistă. Muncitorul a fost arestat şi dus. Tata fura 
sistematic din ceeace ţăranii aduceau la măcinat. Pentru aceasta 
îşi asigurase complicitatea unui morar mai bătrân care avea şi 
el partea lui. Cântarele, eran aranjate astfel ca la primire să 
arate mai puţin iar la predare mai mult decât era în realitate. 
În făina de grâu se punea nisip pentru ca să crească greutatea 
atunci când se fura prea mult. Ţaranii știau că sunt furaţi dar nu 
aveau încotro pentrucă tata era prieten cu primarul și cu auto- 
rităţile şi nu permitea deschiderea altei mori în sat. Din ceea 
ce fura tata dădea o parte primarului şi alta șefului de post 
de jandarmi astfel că chiar dacă cineva încerca să se plângă, 
hârtia nu trecea mai departe de post. Pentrucă eram singurul 
lui fecior şi normal trebuia să moştenese moara, tata începu să 
mă introducă în secretele meseriei. Îmi arăta cum se aranjază 
cântarul pentru a trage, cum se pune nisip în grâu, cum se fură 
la uscat, etc....» 

Era în perioada de «reflux» şi mulţi studenţi trecuţi prin 
demascări începuseră să capete curaj. Întrucât eram mereu 'cu 
elevul respectiv, am reuşit să-i deschid sufletul. După ce mi-a 


SEA pe e 


«fabricat 


l-am întrebat cum a brici 
imie din 


i ă area lui i Y 
povestit oală demase . an NL lui mu făcea n 


povestea» pentrucă îmi spusese e 
ceea ce născocise el la demascari. 


: Sarea : i» dat seama 

«A fost destul de simplu din clipa în baie e 50 SIA 
voi mai putea rezista şi că va trebui să spun ie bata 
mascare a tarelor familiei» cun: 


mitetului din camera noastră. 
i la moară, mai ales când eram 


încă copil mic, seara îmi plăcea să stau cu un morar a 
îmi povesta multe basme. Printre eroii acestor basme nu za 
nici Făt-Frumos şi nici smeul rău. Din poveştile acestea am a 
cum chinuiau smeii pe cei care îi prindeau şi-i puneau la lucru 
în morile lor. Cum îi hrăneau şi-i băteau, etc. Mi-a fost deci 
destul de uşor să pun în locul unui smeu pe tata şi să le povestesc 
basmul ca şi când s'a petrecut in realitate la noi la moară. Cât 
priveşte latura «politică» adică acea cu denunțarea comuniștilor 
sau a raporturilor cu jandarimii, le știam deja dinainte de ares- 
tare din propaganda care se făcea la sate de către agitatori împo- 
triva «chiaburilor» sau a acelora care se împotriveau colectivi- 
zării. Ceeace era mai interesant însă în toate acestea, era faptul 
că în cameră cu mine erau şi alţi colegi care cunoşteau pe tata- 
Nici unul nu a încercat să «demaște minciuna». Ba dimpotrivă, 
spuneau că şi ei cunosc amănuntele acestea pentrucă şi părinţii 
lor au fost furaţi de tata. 


Fiecare dintre noi ştia că celălalt minte. Dar dacă ni se ce- 
rea să minţim și singura modalitate de a scăpa de tortură cra 
aceasta ! Dacă cineva ar fi îndrăznit să spună că eu mint, nici el 
nu ar mai fi avut libertatea să-și ponegrească părinţii cum vrea 
pentrucă eu sau altul am fi «demascat» minciuna lui. Chiar 
când odată a ajuns şef. de comitet unul care-mi cunoștea fami- 
lia, şi eu am povestit la cererea lui alte minciuni, nu a îndrăznit 
să mă întrerupă. Pentrucă atunci când îşi făcuse demascarea 
eu eram de faţă şi-l auzisem ce spusese despre părinţii lui, Tot 
minciuni. Ajungeam astfel solidari în minciună şi ne distru- 
geam sufletul numai din dorinţa de a salva trupul.» 


că nu 
despre tata în «şedinţele de de 


se mândrea să spună şeful co 
Când mă duceam vara în vacanţ 


«Mărturisirile» studentului erau «cântărite» de comitetul de 
reeducare. Când acesta credea că cel în cauză a spus destul pen- 
tru a nu se mai putea uita drept în ochii părinţilor toata viaţa: 
lui, trecea la altă etapă... Cea mai slabă urmă de menajament în. 


— 82 — 


y 


aceşte declaraţii era considerată ca abatere gravă de la «puri- 
ficare» şi pedepsită aspru. 

Când studentul trecea şi de această încercare, golul care se 
crea în el era atât de imens încât ceea ce urma chiar dacă era 
mai de nesuportat, reacţia nu mai era atât de violentă ca la 
început. Se crease dispoziţia spre alunecare în mocirlă şi pe 
măsură ce se distrugea, creștea în el sentimentul de ură împo- 
triva lui însăși. 

Distrus sentimentul de dragoste faţă de familie, urma dis- 
trugerea încrederii în idea pe care o slujise şi mai ales în perso- 
nalităţile politice sau educatoare sub a căror influenţă crescuse. 

Dintre toate aceste personalităţi politice sau educatoare, 
în perioada în care se petrec evenimeniele tragice de la Piteşti, 
două rămân pe prim plan de preocupare atât pentru studenţi 
cât mai ales pentru partidul comunist. Este vorba de Corneliu 
Codreanu ca educator al unei întregi generaţii de tineri, care 
deși ucis rămâne totuşi mereu prezent în inima și în spiritul ce- 
lor care l-au urmat, cel de-al doilea fiind Iuliu Maniu, conducăto- 
rul partidului Naţional-Ţărănesc, singurul român în care se 
concentraseră toate speranţele pentru eliberare, dată fiind ţinuta 
ireproşabilă adoptată faţă de ocupanţi, faţă de comuniştii impor- 
taţi sau de provenienţă străină. luliu Maniu se bucura necondiți- 
onat de simpatia tuturor românilor arestaţi indiferent de opţiunea 
lor politică. Corneliu Codreanu devenise dealungul anilor de 
prigoană un simbol greu de clătinat din sufletul acelora dintre 
studenţi care intraseră în închisoare tocmai pentrucă accep- 
taseră să servească ideii lui de însănătoşire morală a neamului 
românesc. 

Amândouă aceste personalităţi simbolizau deci pentru tine- 
rel ceeace neamul avea mai de valoare iar pentru comunişti 
inamicii cei mai de temut pentrucă Maniu era deja anihilat fizic 
prin condamnarea la 25 de ani închisoare printr'un proces însce- 
nat cu doi ani înainte iar Codeanu mort sugrumat cu mai bine 
de zece ani înainte dar amândoi prezenţi spiritual în rândurile 
studenţilor. Stimat era deasemenea George Brătianu. 

Prima grije a celor care vorbeau despre personalităţile proe- 
minente din viața românească era să însoțească numele acestora 
cu calificativele cele mai degradante posibil. Subiectele erau 
de obiceiu alese de cel care trebuia să-şi facă «demascarea inte- 
vioară». De foarte multe ori însă. şeful de comitet sau Țurcanu 


= asa 


- i ă vor ă despre o 
însăreinau pe «conferenţiar» să i Dea p x 
. i li se părea lor că sa 

ită soană cmai aceea care j 
anumită persoană, lo i Si e eo 
bucurat de mai multă considerație în faţa vina A 

evident că «portretul» care irebuia făcut urma să 

hidos posibil, cât mai 
Iuliu Maniu era « 
demascări repetându—se sloga sii 
i vândă România americanilor : a £ 
iei a “canu avea obiceiul să se laude 
Referitor la Condreanu, Țurca ; ce 
cu următoarea frază: cun moldovean a creat mişcarea legi ; 


un moldovean o va înmormânta pentru totdeauna». i 
Lui Maniu darea din parla- 


i se mai puneau in sarcină: tri a 
i ea upa 
mentul maghiar, Ar p 


trădarea cauzei muncitorești în 
unirea lui cu România, trădarea intereselor ardelenilor pentru 
avantaje politice la Bucure 


şti, cedarea Ardealului în 1940, ins- 
pirarea răsboiului «criminal» împotriva sovietelor în 1941, sa- 
botărea comuniștilor în perioa 


în persoană, 


negativ. , “ 
i pentrucă se spunea 1n 


ânzător de ţară» 
ul la modă pe vremea aceea, a 


da pertractărilor pentru încheerea 
armistiţiului, opoziţia la formarea guvernului «democrat». 

Acuzaţii «mai recente» în afară de cele legate de perioada 
ocupaţiei comuniste a României, erau: participarea lui Maniu 
ca martor în procesul generalului Antonescu. proces în care el 
s'a solidarizat cu o parte din actele făcute de general, partici- 
parea la procesul mai vechi al lui Codreanu, proces la care 
Maniu a luat apărarea, încercarea de a aduce tineretul legionar 
după 1944 în sânul partidului condus de el, creerea unor «gărzi 
albe» în Transilvania imediat după eliberarea ei în 1944. etc. 
Pentru toate acestea era considerat ca «vândut imperialiştilor, 
fascist, sabotor al prieteniei româno-sovietice, duşman de moarte 
al comunismului (poate singura acuzaţie dreaptă), aţâţător la 
ură între români şi unguri în Ardeal, etc.» 

Pentru Codreanu s'au desgropat toate calomniile aduse pe 
vremuri de presa de stânga sau comunistă camuflată. 

Au fost «demascaţi» şi «prezentaţi în adevărata lor lumină» 
refugiații în occident: Tilea. Vişoianu, Nicolescu Buzeși, Ga- 
fencu, Horia Sima, Papanace, Gârneaţa, lasinschi cu toti le- 
gionarii din exil. Titel Petrescu șeful socialist, ete. 

„Dată fiind însă vârsta tânără a studenţilor pe deoparte iar 
pe dealta cunoașterea multor aspecte mai vechi din istoria pol- 
ticii românești indirect şi fragmentar, mai ales când era vorba 
de. aspecte. cu totul de minimă importanță, se petreceau lucru- 


— 84.— 


ri cu adevărat ridicole. Acuzaţiile nebuloase erau' aduse deaval- 
ma, se inversau rolurile și se amestecau periodele, se imputa 
unuia fapta atribuită altuia, câteodată apăreau doi autori ai 
aceleași fapte la perioade diferite. (Maniu a fost acuzat de afa- 
cerea Scoda!!) 

Ca și în celelalte domenii, şi aici se minţea. Fără urmă de 
jenă. Dar ce importanţă avea minciuna în asemenea momente? 


Exact aceeași care o are in dealulngul întregii istorii a partidu- 
semăna neîncrederea. 


lui comunist, şi a propagandei lui. De a 
Dărâmată increderea în persoane, se punea sub semn de 
întrebare întreg trecutul imediat al vieţii politice din România 


şi a orientării ei în lumea relaţiilor internaționale. Golirea tre- 
cutului de personalități însemna anularea lui sau incriminarea 


nemijlocită a unor întregi generaţii de români. 

Consecința vine dela sine: incerearea de a găci o nouă orien- 
tare, justă de data aceasta, orientare care natural nu putea 
fi alta decât cea a partidului comunist. deci trecerea în orbita 
politică a Rusiei Sovietice. 

Ultima fază a demascării şi ultima lovitură era destrămarea 
studentului însuşi ; făcută cu propria lui gură, în faţa întregei 
celule ; în urma ei studentul nu mai era capabil de o iniţiativă 
fie chiar simbolică fiind în situaţia de a-i fi ruşine să se și 
uite în interiorul lui, în propriul lui suflet. pe care și-l diforma 
intratât, că privindu-l îl cuprindea groaza. E 

Era autobiografia. 


DISTRUGEREA PERSONALITAŢII 


«Autobiografia» 


Surparea eului era rezultatul unui adevărat plan de lup- 


tă, pus la punct cu minuţiozitate până în cele mai subtile ele- 
mente ale Psichologiei și Eticei. Numai Satan atoteunoscătorul 
slufletului omului, descoperindu-l în toate fisurile-i posibile ca 
să-l subjuge, se putea încumeta să pună persoana umană la 
o asemenea încercare. Pe măsură ce experienţa înainta și se 
consuma destrămarea studenţilor, se certifica şi proveniența ins- 
trucțiunilor. Dacă unii erau dispuşi mai la început să creadă că 
totul nu era decât produsul desnădejdei unora care au ajuns în 
închisoare înpotriva vrerii lor, sau s'au văzut într'o postură la 
care nu gândiseră și acum încercau prin orice mijloace să iasă, 
părerea se schimba pe măsură ce se complica însăși experienţa. 

Tactica adoptată de mânuitorii din umbră ai demascărilor 
se baza pe lichidarea opoziţiei încetul cu încetul pornind de la 
periferie, adică de la probleme oarecum exterioare ceului» și 
culminând cu persoana însăși. 

Când studentul «dovedea prin fapte» că s'a rupt de tot ceea 
ce constituise până acum lumea şi gândul lui, era supus ruperii 
de sine însuși, adică distrugerea întregului edificiu sufletese pro- 
priu, prin defăimarea propriei lui persoane, 


— 86 — 


Elementele culese până acum în demascare erau accesorii. 
De acum trebuia să-și facă «autobiografia». Toate cele spuse 
constituiau jaloane care trebuiau să certifice lipsa «sănătăţii 
interioare» boală care l-a adus pe student în poziţia respectivă. 

Autobiografia trebuia începută de la vârsta cea mai fragedă, 
din momentul în care memoria începe să înregistreze. Elemen- 
tul predominant trebuia neapărat să fie cel negativ, şi luat la 
superlativ ! 

Viciile şi dificienţele trebuiau să apară din primii ani astfel 
ca construcţia defectuasă să iasă cât mai consecventă. 

Contactul cu lumea din afară era făcut prin școala primară. 
Aici, fiecare student trebuia neapărat să fi învăţat să fure, să 
dispreţuiască pe cei mai săraci ca el, creindu-şi complexul de 
superioritate pe plan social, complex care trebuia să-l ducă mai 
târziu, în contact cu doctrinele reacționare, pe barieada idealist- 
burgheză (!) 

Frecventarea liceului trebuia în mod obligatoriu să adân- 
cească criza interioară, să desvolte egocentrismul, dragostea de 
bani. intenţia de parvenire prin mijloace incorecte. Delaţiunea 
trebuia să constitue prima armă prin care se începea captarea 
bunăvoinţei celor care dispuneau de «putere» în speţă profesorii. 

Complicitatea educatorilor în opera de desfigurare a carac- 
terului se constată prin traficul de influenţă exercitat de părin- 
ţi care fiind! influenţi în arena politică. compensau «favoarea» 
prin sprijinirea educatorului respectiv în «eompetiția promovă- 
rii sociale». Ş 

Atmosfera putredă în care era crescut elevul trebuia să-l 
împingă deasemenea în mod obligatoriu la frecventarea localu- 
rilor interzise «oficial» tuturor dar practice numai copiilor de 
muncitori sau de săraci adică celor care nu dispuneau de bani 
pentru a plăti... 

Literatura citită (fiecare student trebuia să citeze nume de 
cărţi) nu putea fi decât: romanul polițienesc, literatura porno- 
grafică (Petre Belu nu a avut mai mulţi cititori ca din rân- 
dul studenţilor naţionalişti) romanul tendenţios scris pentru 
exacerbarea sentimentului de ură pentru muncitori şi pentru 
apărătorii clasei proletare. Totul era natural complectat cu 
filmul de gangsteri, de aventură sentimentală, de spargeri, eroii 
cărora trebuiau să devină idolii şi modelul celor care acum erau 
supuşi metodelor comuniste de reeducare. 


E 97 


diu nu putea fi ap! decât pentru 
dintre cele două răsboae 


Produsul unui asemenea me 
corupţie. furt, şaniaj. 


cariera poltică specifică vieţii româneşti 
caracterizată de comunişti prin: necinste, 
asasinat politic. Să e a 
Dispreţ față de inferiori şi linguşire faţă de superior d 

singurul scop de a parveni, ținta finală fiind IEI Ape pe 
i i, pi î uturor 

exploatarea clasei muncitoreşti, piatra de încercare a 

răutăților şi în toate vremile. i â 
Pentru a ilustra cât mai plastic decadenţa morală a mediu 
să-şi asume toate tarele 


lui din care provenea, studentul trebuia a 
posibile, toate perversiunile imaginabile. Toate aspectele deforma- 


te ale omului, tot ceea ce patopsichologia consideră ca anormal, 
constituiau arsenalul sufletesc al studenţilor. Fără nici un fel de 
excepţie. Cel care nu vroia să recunoască aceste păcate însemna 
că nu e pătruns încă de ceea ce înseamnă demascare și cei în- 


sărcinaţi cu «reeducarea» lui nu pierdeau prilejul de a-i aminti 


aceasta cu ciomagul. Sai 
In cele din urmă era natural ca cel solicitat nu numai să 


recunoască defectele. dar să le povestească cu amănunte. Pederas- 
tie, incest, onanism, sau tot ceea ce un student citise sau aflase 
că se practică în nu importă ce colț al lumii trebuiau să fie 


calitățile lui. 
Nici măcar bestialismul (raportul sexual cu animalele) nu 


a lipsit. 

Astfel trebuia studentul să se scalde în mocirlă cât mai adânc. 
Parcă cineva din adânc punând stăpânire pe el i-ar fi poruncit 
să se încarce cu tot ceeace în mod normal trebuia să-i producă 
repulsia cea mai profundă. 

Această autoinsultare devenea un fel de isterie psihică care 
contopea la un momen dat cerința reeducatorului cu dorinţa de 
autonimicire a reeducatului. 

Presiunea reeducatorului avea calitatea de a infiltra pe 
încetul dealungul întregii perioade de chin, subconştientului 
altă realitate decât cea trăită de cobaiul supus experienţiei. Alte- 
rarea sau degradarea constantă a acestei realităţi existente și 
înlocuirea ei cu una fictivă căpăta pe încetul exact sensul dorit 

de reeducatori. In clipa în care minciuna devenea prea pregnan- 
tă studentul începea să uite ceea ce constituise pentru el un 
sens. Starea haotică şi coordonatele ireale: pe care se mișca 
dealungul Junilor de tortură făceau din minciună un adevăr și 


—-98' — 


invers, ca după un fel de otravă cu care organismul se obisnueşte 
puţin câte puţin, ca după un stupefiant. 

Atâta vreme cât sistemul nervos răspudea comandamentelor 
raționale studentul se putea menţine pe o linie de conduită 
oarecum normală. În momentul însă în care teama altera această 
subordonare, sistemul nervos devenea duşmanul cel mai mare 
al studentului. Toate readţiile negative erau posibile atunci 
când întregul organism tresărea ca atins de foc în clipa în care 
vedea ciomagul, instrument care căpăta proporţii apocaliptice 
în memoria turmetată a chinuitului. Şi dacă demnitatea ar fi în- 
cercat să ascundă ceva in suflet, spre exemplu, sistemul ner- 
vos îl trăda fără putință de echivoc. In clipa aceea survenea 
tocmai ceeace așteptau iniţiatorii experienţei. Răsturnarea com- 


plectă şi pentru timp nedeterminat a valorilor în care studentul = 


crezuse până atunci. 
Din aceea lumea îi apărea ca o ecuaţie cu două rădăcini 


din care una era ireală, aceea descoperită înainte; obsesia căută- 

rii celei de a doua rădăcini pentru realitatea care se impunea 

căpăta ea singură valorea unică în preocuparea studentului. 
Lumea trecută, supusă unui refuz obstinat, începă să se re- 


fugieze undeva în subconștient. Minciuna prezentată cu aceeaşi 


persistenţă cu care se refuză adevărul, începea la rândul ei să-și 
facă loc, să năpădească intreaga fiinţă, indiferent de opoziţia 
poate disperată a celui supus experienței. Rezultatul final nu 
putea fi decât acceptarea minciunii, pentru salvarea biologicu- 
lui. Permaneni însă, şi aceasta mi-au mărturisit-o toţi studenţii 
care mi-au povestit drama lor, o teamă instinctivă, un fel de aver- 
tisment din subconştient, va turbura noua ordine stabilită. rea- 
mintind ca de dincolo de mormânt că ceva nu este la locul lui.. 

Această formă instinctivă de apărare, subordonată şi ea legilor: 
biologice de conservare, se va închista în adânc, va adormi până 
în clipa în care eventual condiţiile exterioare se vor schimba; 
şi atunci chistul în care era învăluită se va putea topi pentru a 
permite revenirea la adevărata stare dinainte. 

Atâta vreme cât pericolul însă persistă, orice reacţie din in- 
terior va fi frântă de frica născută din suferință biologică. Frica, 
decepţia şi suferință duse la extrem, ca poziţii ale sufletului, se 
vor alia pentru o perioadă nedeterminată şi vor face din om un 
duşman al lui propriu, paralizându-i orice reacţie posibilă pen-: 


tru salvare. 


E DI 


î iVa i în- 
Odată conştiinţa sufocată, omul va sai na 
suşi, pentru ca numai urlând în cor ou lupii, £ E pis se 
ţine, indiferent dacă preţul acestei mențineri este E deea 
însăşi sineurelor valori reale pentru care existența 
icată. . i 
S e Di ar sufletului  omenese constitue o sgounosoută 
permanentă. Cu toate experienţele făcute, comuniștii ul au pu- 
tut nici măcar ei să ajungă să descifreze toate aceste elemenie 


neclare care pot da la un moment oarecare rezultate. cu totul 
“neprevăzute, poate chiar contrarii celor presupuse la începutul 
experienţei. Dacă comuniştii ar fi ştiut rezultatele, nici o justi- 
ficare nu este de presupus pentru reeditarea ei în condiţiile dela 
Piteşti (făcând cu totul abstracţie de morală). | 
Convingerea lor însă era că după demascări, o revenire la 
“vechia formă de trăire era de neconceput. Că realitatea cra să-i 
-desmintă peste câţiva ani. aceasta”nu intra în calculele lor. 


E i 


Se pare că distrugerea personalităţii proprii a demascatului 

nu era suficientă pentru mânuitorii din umbră ai reeducării. 
Deaceea au mai seotocit prin labirintul formelor de manifestare 
ale spiritului omenesc şi au descoperit că mai era un colţ care 
nu trebuia lăsat nerăvăşit. Acest colț era refugiul sentimentului 
:de solidaritate umană. Izolarea trebuia să fie totală. Dacă totuşi 
în sufletul studentului mai rămânea o umbră de care să se poată 
eventual sprijini, aceasta era prietenia. Mai ales că soarta co- 
mună a prietenilor putea avea darul de a cimenta şi mai mult 
legătura veche. Deaceea se cerea în ultima instanță lepădareu 
de prietenie pentru ca botezul în noua lege să fie posibil. In 
afara diferitelor povestiri înscenale pe seama prietenului (demas- 
“catorii erau informaţi de pietenii fiecărei victime şi îi cereau 
în mod expres să-i denigreze) era necesară o probă materială de 
lepădare. Pentru aceasta se puneau cei doi prieteni faţă în faţă 
şi se cerea celui care era în probă să-l pălmuiască. Refuzul era 
greu sancţionat. Pe măsură ce demascarea înainta, pedepsele erau 
din cesâuice ai-aspre cu scopul de a reaminti permanent că 
za ein Puii i 
iirucă sentimentul de prietenie îl nu Ze sete gi Sun ia 
iireau toți; în închisoare s'au 


= Op 


| 

legat cele mai sincere, cele mai devotate prietenii, din cauza 
suferinţei în comun. De multe ori au fost aduşi studenţi din alte 
camere dacă se cunoştea că între ei şi cel demascat există o le- 


gătură de prietenie. 
Şi nu rare au fost cazurile când aceste confruntări au îm- 


4 brăcat aspecte de adevărată demenţă. Studentul Oprişan Costa- 
+ che a fost luat din salonul bolnavilor de oftică şi adus într'o 
celulă dela temniţa grea pentru a pălmui şi a fi pălmuit la 


rândul lui de cel mai bun prieten al lui. 
A putut scăpa cineva de această terfeleală morală? NIMENI. 


Cu excepţia celor care au murit în timpul schingiuirii din lovi- 
| turi greşite, sau hemoragii interne, provocate de lovituri cu pi- 
cioarele în abdomen. 


Câteva nume dintre acestia: 
Prima victimă, studentul Bogdanovici, fostul prieten şi cola- 


borator la început al lui Țurcanu, din perioada «reabilitării prin 
convingere». Bogdanovieci a murit de mâna lui Țurcanu care s'a 
răsbunat de faptul că i-a înşelat speranțele. Diagnosticul la infer- 
meria închisorii a fost: moarte provocată de desinierie acută! 
Desinteria era însă în realitate o spargere a arterelor pentrucă 
Bogdanovici a murit eliminându-şi tot sângele prin scaun. 
A doua victimă a fost studentul Gafencu. din laşi, deţinut 
politic în continuare de pe vremea guvernării antonesciene. A 
avut această soartă şi pentru faptul că era considerat ca unul 
din şefii erupului de mistici. Tot de la laşi era și studentul Can- 
2 temir dela Chimie, ucis în celulă în prima fază a demascării 
pentru refuz total de a vorbi de rău. 
Paul Limberea originar chiar din oraşul Piteşti, a murit dea- 
semea schingiuit. In demascări exterioare studentul Gheorghescu 
a avut aceeaşi soartă. 
, Numărul total al celor morti în timpul sau imediat după 
; schingiuire ca o urmare a acesteia se ridică la aproximativ cin- 
cisprezece. Cei care au ucis nu au avut de suferit nici o conse- 
cință. Ordinele celor care conduceau demascările erau formal 
împotriva uciderii. Dar dacă aceasta s'a întâmplat, vinovaţii au 
fost doar avertizaţi să nu mai repete; pedeapsă le-a fost... 
promovarea ca membri în comitetele de demascare; pătarea 
mâinilor cu sânge era o garanţie; dovada cea mai plauzibilă de 


complectă încadrare pe linia moralei noui. Majoritatea celor 


care au ucis proveneau din rândurile celor care au trecut prin 


ae Ola 


demascări la început, cei din organizaţiile de ei o 
perci», adică grupările apărute spontan, după lazi dlsta arta năiță 
formate de obiceiu din patru-cinci studenţi, ha APE Pita e 
politică sau ideologică, ci simplă expresie a revo e să Ite- 
SE âca a % : a dt i fost doi care ulte 
instinetive față de comunism. Dintre aceştia, au ă 1aikăui 
rior au țipat în gura mare că au ucis. Faptul a provocat la 

criză de conştiinţă care l-a dus la nebunie. 

O particularitate ciudată, ținând seama d 

țiunii şi de disprețul faţă de- persoana umană, l 
că cei bolnavi de tuberculoză sau internaţi cu decizie de trans 
ferare în spital, erau scutiţi de bătae dacă conveneau să-şi facă 
demascarea. Pentru a fi «convinşi» că nu trebue să refuze, erau 
aduşi de obiceiu în celulele în care se petrecea demascarea Y10- 
lentă şi obligaţi să «asiste». Iar dacă au fost unii care au refuzat, 
amenințarea că vor fi supuşi aceloraș metode, a fost transtor- 
mată în fapt. Majoritatea au preferat să vorbească; mai ales că 
nu li se cerea decât demascarea exterioară, adică aceea care 
folosea securităţii. La asta au contribuit şi demoralizarea datorită 
boalei, lipsa de tratament, de medicamente, de alimentaţie, de 
aer. Nu se insista prea mult asupra lor neprezentând interes pen- 
tru experiență. Deaceea erau şi lăsați să se stingă cu încetul 
măcinaţi de boală şi descurajare. : 
„E de prisos să spun dece nu relatez nume, iar informaţiile 
ce le dau nu epuizează nici pe departe realităţile zilelor negre 
dela Piteşti. Posibilităţile de informare erau limitate de însăși 
organizarea închisorilor comuniste. Circulaţia de la celulă la ce- 
lulă era practica imposibilă. Cei care se încumetau să vor- 
bească nu se coborau deobiceiu în adâncimea fenomenului pentru 
că poate nu-l sesizaseră, sau se fereau să povestească, și din 
teamă, și pentrucă amănuntele provocau revoltă, desgust. 

Iată totuşi unele aflate de mine în timpul cât am căutat 
să-mi explic acest fenomen demonic: 

Studentul Costache Oprişan care a murit în 1957 în închi- 
soarea Văcăreşti de pe urma tuberculozei contractate la Pitești, 
fost şef al grupului frăţiilor de cruce pe țară după 1945, a fost 
schingiuit în camera patru spital. Pe peretele camerei se mai 
puteau vedea până în 1952 urmele sângelui cu care a stropit în 
jur. Camera nu fusese văruită de atunci. 

Multă vreme după demascări, în închisoarea Gherla. mer- 
sând într'o zi la bae cu un întreg grup de deținuți, am remarcat 


e imoralitatea ac- 
o constitue faptul 


sea 098 


A IER 


pe trupul unui tânăr, nişte urme ciudate. Păreau un fel de brazde 
verticale, trase dealungul spatelui. Cicatricele formate erau roşii 


și hidoase. 
Am întrebat pe un student pe care-l cunoscusem mai înainte 


şi care era de mai multă vreme în închisoarea Gherla, dacă 
cunoaște cauza acestei deformări ciudate. Mi-a răspuns: «Este 
studentul de la medicină din Cluj, POP Cornel. Semnele care 
le vezi pe spatele lui sunt urmele lăsate de demascări; a fost 
printre cei mai greu solicitaţi pentrucă era una din speranţele 
grupării din care făcea parte.» Pe chipul prietenului se aşternu 
un nor de iristeţe amestecată cu teamă. Trecuse şi el pe acolo 
şi deşi fusese numai «guguștiue», orice vorbă despre Piteşti îl 
făcea să se cutremure. În zilele acelea, Pop Cornel era considerat 
în închisoarea Gherla ca unul din cei mai periculoși denunţători 
folosiţi de directorul Goiciu mai ales în rândul deţinuţilor de 
origine macedoneană, pentrucă Pop avea dinainte de arestare o 
deosebită prietenie pentru ei, pe care o specula acum în folosul 
comuniştilor !... Astăzi Pop Cornel nu mai irăeşte. Victimă şi 
călău pe rând, fără să vrea, a fost tradus în faţa unui tribunal 
militar comunisti din Bucureşti. judecat cu ușile închise. și con- 
damnai la moarte de către cei care l-au pus să schinginiască după 
ce l-au adus în stare de robot... 

Studentul Cucole Gheorghe a trecut prin demascări în iarna 
anului 1949/50; l-am întâlnit în 1951 toamna. Era complect 
schimbat. Echilibrul interior sdruncinat şi bolnav de stomac. Fă- 
cea apologia comunismului în faţa mea, şi eu îl cunoșteam cu ani- 
înainte cine a fost şi ce dovadă de credinţă a dat la Constanţa! 

Fiecare student în parte are drama lui şi eroismul lui mut. 
Fiecare studeni în parte are vina lui. Înlănţuirea aceasta ciu- 
dată de vinovăţie şi victimă concomitent, constituie unul din 
cele mai rare aspecie ale problemelor etico-psichologice. Este 
oare vorba de o metodă ştiinţifică operând în Filosofia Morală 
la răsturnarea şi anularea ethosului uman? Sau afectează planul 


Patologiei? 


PREGATIREA PSIHOLOGICA 


Ar fi greu de afirmat că demascarea surprindea pe studenţi 
în complectă necunoşiință. O sumedenie întreagă de eleniente 
se acumulau în timp, fără să dea o explicaţie, dar care pregăleau 
pe plan psihologic terenul pentru slăbirea rezistenţei. În acest 
sens, rolul ţinut de administrația închisorii era capital. Cu mult 
înainte ca grupul de şoc să fie întrodus pentru pregătirea lovi- 
turii pe dinăuntru, metoda sugerării era aplicată de oamenii de 
pază sau de directorul Dumitrescu în persoană, pe plan general. 
Se lăsa să se înțeleagă că se petrece ceva monstruos, că deasupra 
fiecăruia planează ceva, ca o fatalitate de la care nu putea să 
scape. Toţi studenţii ştiau că se petrece «ceva». Cu toate că 
celulele în care s'au început demascările erau situate oarecum 
izolat de cele locuite de deţinuţi, din când în când se auzeau 
țipete înfundate, bufnituri, urlete. Nimeni nu putea afla de unde: 
vin, nimeni nu putea şti ce se petrece și unde exact. 

Încetul cu încetul în interiorul fiecăruia se întărea convin- 
gerea că şi el va fi solicitat întz'o zi. Așteptarea aceasta începea 
să facă să încolţească teama, incertitudinea, care era cultivată 
cu deosebită perseverenţă de gardieni la cererea directorului po-. 
litie. 
Sergentul Georgescu, un specimen de o brutalitate fără pe- 
reche printre gardienii dela Piteşti, avea grije să reamintească 
ori de câte ori i se prezenta ocazia, unele lucruri care dădeau 
de gândit. «Mă banditule, eu te bat, dar îţi dau și de mâncare. 
Să vezi însă ce te aşteaptă mai departe...» şi cu mâna arăta spre: 


Ei], dese 


celulele din care se auzea geamătul. Toate acestea contribuiau 
la creşterea tensiunii. lată în câteva cuvinte starea aceasta rezu- 
mată de un student care a trecut prin demascări printre primii 
din seriile de după 6 Dec. 1949 când sa deslăniuit demascarea 
în masă. «Aşteptam desnodământul într'o tensiune dramatică. 
Nu ne era teamă în sensul obișnuit pentru că de la comuniştii ne 
puteam aștepta la orice chiar înainte de a fi aduşi la Piteşti. 
Dacă nu toţi, cea mai mare parte din cei care erau cu mine în 
celulă, eram pregătiţi să trecem prin orice încercare, cu con- 
vingerea că nu ne vom frânge. Dar era o neliniște ciudată. Nu 
cunoşteam metoda, nu puteam ghici data când urma să înceapă... 
cine erau cei care schingiuiau. Şi atunci parcă doream, eram 
nerăbdători să trecem şi prin această încercare. Dar desnodă- 
mântul venea când nu ne aşteplam și ceeace era mai tragic, de 
la cine nici măcar nu puteam bănui că pot fi capabili de a gândi 
aşa ceva...» 

Pentru că exista şi aici ca în tot planul comunist, strategia 
surprinderii. Tactică întrebuințată în toate celule şi care nu a 
dat greş. 

Peste aceste stări pregătitoare de teren aş putea spune. mai 
era un alt factor de altă natură care paraliza şi el în felul lui o- 
reacţie violentă a studenţilor. In marea lor majoritate erau cu- 
prinşi de o resemnare ciudată, care crea climatul favorabil poate 
pentru primirea oricărei schingiuiri ca un fel de pedeapsă meri- 
tată pentru cine ştie ce păcat. Nici unul din studenţii care mi-au 
vorbit despre aceasta nu a putut să-mi explice cum se nășteu_ 
acest sentiment. Numai unul care avea pregătire medicală destul 
de serioasă a încercat fără prea multe argumente să pună aceasta 
în sarcina prea marei slăbiciuni cauzate de lipsa de alimentaţie 
pe deoparte iar pe de alta de convingerea subceonștientă că dintru 
început rezistenţa era sortită eşecului. Se consuma pe nesimţite 
un fel de trecere dintr'o lume reală într'o lume fictivă creată de 
idei în care viaţa însăşi nu era decât un fapt de minimă im- 
portanță, un fel de accesoriu. 

Cel din urmă element care poate contribui la explicarea stra- 
niei resemnări, era însăși prezența demascatorilor în clipa cri- 
tică, atunci când se deslănțuia atacul care crea o stare de quasi 


hipnoză. 


SE 


| : 


VERIFICAREA METODEI... 


Timpul material în care se petrecea irecerea unui siudent 
e pe poziţia iniţială la aceea de «reabilitat» varia dela caz la 
caz. Au fost unii. cei mai puţini dealtfel, care au cedat după 
puţine zile numai. Alții au rezistat câte trei sau patru săptămâni. 
Cei mai mulţi însă au trecut prin toată faza demascării două, trei 
și chiar patru luni. 
Odată studentul trecut prin filiera întreagă. devenea un ele- 
ment docil, timorat, capabil să execute cele mai absurde dispo- 
ziţii. Starea aceasta era folosită imediat pentru a verifica gradul 
de «reeducare», Studentul era trimis, încadrat, bineînţeles de 
câțiva «mai verificaţi», să ia parte la demascarea altor colegi în 
alte celule. Ceea ce suportase el trebuia să aplice altora pentru 
a ai «prin fapte» că s'a lepădat de trecul, = 
aa ge în principiu, Cei care conduceau din umbră 
n rile pi au practic altfel. Nu fiecare din cei reedu- 

caţi era însărcinat cu reeducarea altora. O triere minuțioasă 
pe ie nec, Pe lângă faptul de a fi acceptat Epica sri 
ntul trebuia să mai îndeplinească și alt diții Să 
folosit ca «pedagog». i : ae o Pentru -aei 
mentele a lesă pita pi ae pe sii i deţiauiiueles 
sora respectivă. Se conta însă 


= 


pe 


mai mult pe primul grup, format la începutul demsacărilor. 
Puţine au fost elementele luate «pe drum» și mai mult din nece- 
sitate administrativă. Pentru cei al căror trecut prea încărcat 
sau prea încurcat nu prezenta garanţii suficiente, Țurcanu avea 
următoarea explicaţie: «Eu cunosc marfa. Niciodată banditul din 
voi nu se va lecui definitiv. Voi vă închistaţi în voi, faceţi pe 
reeducaţii dar în subconștient aşteptaţi momentul în care să vă 
puteţi întoarce acolo de unde eu am încercat să vă scot. Nu vă 
veţi putea debarasa niciodată de păcatele concepţiei care va 
otrăvit sufletul. Dincolo de ceeace arătaţi, tot în ea credeţi, poate 
fără să mai vreţi...» 

Dacă cele spuse de el s'au verificat mult mai târziu, pentru 
momentele acelea se pare că nu era tocmai așa. Pentru că. para- 
doxal, o bună parte din cei care au mers alături de el, au fost 
dintre cei care au trecut prin cele mai grele încercări, cei deci 
care aveau trecutul mai încărcat... Studenţii care au fost cei 
mai chinuiţi au devenit la rândul lor, atunci când Țurcanu i-a 
întrebuințat, cei mai crunți aplicatori ai demascărilor. Dintre 
ei majoritatea nu mai trăeşie astăzi. Parte au murit, în urma 
bolilor contactate în demascări, parte au fost împuşcaţi atunci 
când au devenit inoportuni. La ora la care scriu, mai sunt puţini 
care îşi caută vindecarea rănilor sufleteşti sau se consumă în 
remușcări în cine ştie ce colț întunecat din închisorile comuniste 
din România. lată câţiva din cei mai cunoscuţi: 

POP Cornel, student la medicină anul cinci la Cluj. Impuşcat 
în urma procesului Ţurcanu din 1954; 

JUBERIAN Constantin tot de la Cluj, studeni la Drept, a avut 
aceeaşi soartă ca şi Pop în acelaș proces. 

PATRĂȘCANU Nuti (Lon?) medicinist la București, originar din 
Constanţa astăzi probabil dispărut sau încă în închisoare. 
BUCOVEANU Ion, bucureştean, student la construcţii anul cinci, 
liber. Coifan Coriolan, din Turnu-Severin, fost ofiţer de artilerie 
apoi student la construcţii, renumit pentru loviturile de picior 
aplicate în stomacul celor care-i cădeau în lot. 

MAGIRESCU Eugen, de la pedagogie din laşi, poate unul din 
cei mai chinuiţi în perioada în care a trecut prin demascare, 
azi probabil mort... 

DEACA, student la medicină la laşi (se mândrea că este criminal 
din fire dar se ocupa în realitate cu probleme de matematică 
superioară... ), îşi imputa o crimă în demascări. poate reală 


==30 e 


-) 


A bătut pe mulţi până au urinat sânge... 
: i i damnat 25 ani. A 
i si apoi arestat din nou, con at | | zi 
i Sa an iată numele unora care s'au distins mai cu UCIDEREA TIMPULUI MORT 
| f ă i "a. 
zel atunci când au fost obligaţi să treacă la demascarea altora; 
HENTES elev din Târgu-Mureş, trecut în demascări la Gherla. 


Împreună cu Reck Ludovik, fost secretar al tineretului comunist 
1 Siguranţei antonesciene au ucis pe de- 


poate sugestionată. 


i deal şi... agent a | 
a: sala FLUERAS în luna Iunie 1953 într'o celulă de -) 
la parterul închisorii Gherla, bătându-l cu saci de nisip. Flueraş | 
avea aproape 70 de ani... Popescu Florin ploeştean specializat 
la chinuirea bătrânilor măturători pe care-i punea pe coji de | 
| | nucă sau în lipsă pe grăunţe de nisip colţuros, în genunchi, atunci | 
is ȘI când i se părea că nu au frecat bine podeaua. Enăchescu, Cojo- 
Ș fi catu, Lupaşcu, Stoicănescu, Mărtinuş, Popa, Păvăloae, Grama 
d | (trei fraţi...) Climescu, Ionescu Eugen, etc, etc... 
Ni Dacă pentru cei care nu aveau o atitudine bine definită în 
/ clipa în care au fost arestaţi şi care au cedat repede la demas- 
“. | cări, trecerea în echipele de schingiuitori apare oarecum expli- 
Şi cabilă în limitele metodelor întrebuințate, pentru cei care au re- 
| zistat cu îndârjire care ar fi oare explicarea? 
Cum s'ar putea explica răutatea demonstrată atunci când au 
trecut ei la demascări? Mai ales că de obiceiu nu li se încredința Studenţii care treceau prin demascare nu aveau întodeauna 
şefia comitetului şi nici DU: Grau acceptaţi în ODCC, 3 o poziţie definită faţă de organizația care «patrona» adică față 
Țurcanu și prima echipă nu au fost decât un accident în | de ODCC. Nu toţi cei care erau consideraţi ca reeducaţi aveau 
desfăşurarea premeditată a experimenţei. EI însuşi, student, nu dreptul să devină membrii ei. Nu erau cooptați decât un număr 
era la urma urmei decât o verigă ne însemnată dintr'un lanţ foarte mic, ales de către Ţurcanu personal şi aprobat bineînţeles 
satanic scuturat de altă mână. O nebunie lucidă, o sinucidere Paolo ua De NU. putut afla numărul 
= conştientă care însă nici odată nu va putea fi împinsă până la a se exact al celor care se considerau membri. Se presupunea însă că 
consuma în actul liberator, moartea. nu depăşeau numărul de cincizeci sau şaizeci dintr'un total de 
peste o mie de studenţi reeducaţi. Dintre cei «înscrişi» se re- 
| crutau de obiceiu şefii de comitete trimişi să conducă demascări- 
le în diferitele celule. 
Pe măsură ce creştea numărul reeducaţilor, devenea destul 
i de grea posibilitatea utilizării tuturor la demascări. Se făcea 
îi tot ceeace era posibil pentru ca fiecare să participe măcar la o 
z = "etapă pentru ca disolvarea lui în noua stare să fie cât mai com- 
plectă. Erau în schimb cei devotați care duceau greul, fiind 
MII ri 9189 30- sorbit îi - purtaţi din celulă, în celulă ori de câte ori se simțea nevoia. 
2 ZA b oumoldorq ua ointi aan Su studenţilor reeducaţi îşi consumau zilele după pro- 
gi ia ISORBIOI rai Xa a gramul stabilit, indiferent dacă demascarea se termina complect. 
= = ; 
| — 99 — 


De obiceiu programul venea «de sus» adică de la direcţiunea 
ODCCului. De multe ori însă era lăsat la aprecierea comitetelor 
de celulă, conducerea fiind convinsă că nimeni șa ar anti Seat 
să treacă peste ceeace se considera ca permis de ea. emele de 

desvoltare fie unuia care 


discuţie odată alese, erau date spre « : 
trebuia să se mai murdărească, fie unuia considerat ca mai capa- 


bil. Erau destui şi cei care se ofereau să vorbească despre diferite 
subiecte «agreate» din dorința de a adorm i. orice suspiciune 
la cei din comitet. In felul acesta s'a ajuns până la organizarea 
a mici scene de teatru, în care se defăima vechea orânduire sau 

torii» făcuseră parte înainte. Dease- 


organizaţiile din care cerea 
menea poezia și în special epigrama erau practicate cu subiec- 


te...alese de comitet! Din creaţia impusă de conducerea ODCCu- 
lui s'a remarcat în mod special un caet de versuri la care au 
colaborat aproape trei ani în şir mai mulți studenţi. Caetul purta 
titlul de «Caetul Roşu» şi cel însărcinat cu complectarea lui și 
cu trierea diferitelor creaţii prezentate era studentul Sergiu Man. 
dinescu un băiat destul de talentat dealtfel. Caetul a fost pre- 
zenlat ofițerului poltie de la închisoarea Gherla, Avădanei, care 
pe lângă schingiuirea deţinuţilor se mi ocupa și cu «mecenatul» 
artei. Conţinutul acestui caet., cum era și de ateptat, a dispărut 
prin anul 1954 la Gherla. Cuprinsul lui, laudă deslânată adusă 
partidului comunist, luptătorilor din ilegalitate, diferitelor ma- 
şini din fabrică, ode aduse muncii creatoare din închisori, care 
«forja alţi oameni» (dacă bineînţeles nu-i trimetea într'o dimi- 
neață ceţoasă în cimitirul de lângă închisoare fără cruce şi fără 
lumânare). 

Cei care făceau parte din ODCC participau la şedinţele 
educative comuniste, cu material dat de direcţiunea închi- 
sorii. Se puneau la cale în ele, planurile de acţiune pentru eta- 
pele de demascări și se analizau diferitele rapoarte ale celor 
care conduceau demascările «pe teren». 

x „Tot. în aceste şedinţe denumite «ședințe de analiză» se luau 
în cercetare declaraţiile celor supuși torturei, în special cele 


care, priveau demascarea exterioară şi care se trimiteau prin 


curier special lunar ministerului de interne, 
eee Secu supravegheau respectarea programului, 
cum, și mai ales toate gesturile ibi i 
, e susceptibile de i 
tendențioasă. & eg e i ee 
Se urmăreau în d i diferi 
i u în deos i 
ebi diferitele fraze cu eventual caracter 


— 100 — 


alegoric sau simbolist; se ajungea câte odată la situaţii ridicole. 
lată un exemplu: într'o după masă, un student s'a apucat să 
fredoneze o melodie la modă prin 1947. Din toată melodia, de 
reţinut e doar refrenul pentru că el a fost cel care a dat pretex- 


tul la interpretare 


..„ Dar nu pot, şi alene trec anii, 
așteptând să'nflorească iar castanii... 


Câteva cuvinte banale. Prin 1947 însă, românii modificaseră 
ultimul vers înlocuind cuvintele cu «așteptând să sosească ameri- 
canii.» Fără îndoială că melomanul nu s'a gândit la versul proscris 
în situaţia în care se găsea. Cineva însă care l-a auzit a strigat tare: 
«Demascy. [Era termenul prin care cineva anunţa că are ceva de 
spus pentru €l sau pentru un altul care nu a spus singur. Toată 
lumea trebuia să întrerupă orice fel de preocupare şi să fie 
atentă.] «Banditul X a cântat un cântec cu dedesubt. Nu poate 
uita ce-a fost şi aşteaptă pe americani pentru a se răsbuna pe 
reeducatori» Studentul respectiv surprins, a fost obligat să re- 
cunoască că banditul din el nu a dispărut încă şi că se-consi- 
deră vinovat şi demn de o pedeapsă strașnică! : 

Perioada de acalmie era determinată în primul rând 
mul demascărilor. Când se simţea nevoia, cei care până acum 
erau lăsaţi în celule, erau trimişi fie în celulele în care urma 
să se treacă la demascare fie în celulele în care erau încarceraţi 
noii sosiți. Acolo erau obligaţi să culeagă informaţiile necesare 
care ofereau un motiv pentru declanşarea bătăii dar mai ales 


de rit- 


să constitue «calul troian» în momentul ales. 


— 0 — 


AMPLIFICAREA EXPERIENȚEI 


După o asemenea pregătire, adică sub presiune, reflexele 
condiţionate ale lui Pavlov trebuiau să funcţioneze ireproșabil. 
Ceeace se şi petrecea. 

Inainte de a fi trimiși în celule studenţii erau triaţi de co- 
niitet. Se alegeau în baza declaraţiilor făcute, cei care aveau 
prieteni apropiaţi printre cei care urmau să intre în demascări, 
Această pentru informare, şi pentru efectul surprizei în clipa 
declanşării demascării, adică după aproximativ două săptămâni, 
când apărea Ţurcanu, ridica căciula, ţinea discursul şi declanșa 
trăznetul ciomegelor peste cei care nu se aşteptau. 

Se inchidea și se deschidea un nou ciclu. Cei chinuiţi chi- 
nuiau pe cei care urmau să fie pregătiţi pentru chinuirea altora... 

Ritmul acesta creștea pe măsură ce creștea și numărul celor 
pregătiţi, trecându-se cu grabă la amplificarea experienţei, la 

extinderea ei şi asupra altor închisori din România. Pentru aceas- 
ta era necesar un număr cât mai mare de elemente deja pre- 
gătite. 

Dece comuniştii nu au început concomitent în toate închiso- 
rile? Greu de răspuns. 
În acea vreme lucrările la canal începuseră. Ministerul de 
interne decisese deja trimiterea deţinuţilor politici la munca 


==—=102 — 


| 
| 
] 


de exterminare. Aportul studenţilor în această materie era des- 
tul de promiţător. 

Declanșarea demascării în masă în Decembrie 1949 nu a re- 
zolvat însă definitiv problema din lipsă de reeducaţi pentrucă 
între timp, din diferitele părţi ale ţării tribunalele militare con- 
tinuau să trimeată la Piteşti noi studenți condamnaţi, și era ne- 
voie aci, pentru demascara lor de către elementele vechi; demas- 
carea aceasta era în cele din urmă foarte rapidă din cauză că pe 
deoparte cererile pentru canal începuseră (erau făcute de către di- 
recţia acestuia) iar pe de alta. acţiunea surprinderii celor noi ve- 
niți părea să dea mai multe roade decât lăsarea lor în celule pen- 
tru pregătirea psihologică. Deasmenea. prin trecerea noilor veniţi 
direct în demascări, se evita posibilitatea circulării diferitelor 
informaţii din afară, capabile să schimbe atmosfera sufletească 
din celule. Când sosea deci câte un nou transport, trecea în 
demascare chiar dela intrarea în scriptele administrației. 

Ca exemplu poate fi dat transportul de studenţi din Cluj. 
în mare majoritate de la facultatea de drept. Au fost debarcaţi 
în închisoare pe data de nouă sau două lulie 1950. Printre ei, 
câţiva studenţi pe cari i-am cunoscut ulterior: Glodeanu Ino- 
cenţiu, Suciu Silviu, Hosu, Pitea, etc. Au fost duși în camera 
patru spital. Nici nu li s'a lăsat timp să se odihnească, şi nici 
să se culeagă informaţiile obişnuite. Grupul a reacţionat violent. 
S'au bătut ore întregi. Până la urmă însă numărul cu mult mai 
mare al reeducatorilor a impus norma «eticei» pe care o apărări 
şi schingiuirile au fost la înălțimea cazului. Din cei patru pe care 
i-am cunoscut, trei aveau deja plămânii atinşi... 

Datorită acestei accelerări a demascărilor s'au comis o su- 
medeine de erori în trierea transportărilor de deţinuti. Astfel 
Sa întâmplat că au ajuns la Piteşti și câţiva tineri care nu erau 
nici pe departe studenţi. Cazul studentului «ocazional» Opriş. 
Era un tânăr de aproape 20 de ani, crescut în mahalaua Bucu- 
reştiului, de meserie... hoţ de buzunare. A fost arestat pentru 
tentativă de trecere frauduloasă a frontierei (probabil că meseria 
nu mai renta în ţară, lumea fiind prea săracă). Infracţiunea era 
asimilată celor politice, şi Opriş s'a trezit la Jilava; în aceeași 
celulă în care eram și eu, nr. 23 de pe secţia Ila, prin toamna 
anului 1949. Se dădea drept fiu de deputat implicat într'o orga- 
nizaţie anticomunistă dar se ocupa în realitate cu informații 
pentru directorul Maromet... Judecat. a fost trimis să-și ispă- 


— 103 — 


ească pedeapsa la Piteşti printre studenţi. Şi aici a fost trecut 
aa demascări. Dar ce să spună? Şi-a «demascat» adevărata pro- 
fesie din prima ședință, înainte de a fi chiar bătut. A fost obli- 
gat să demonstreze practic cum fura, fiind prezentat ca o «vie- 


timă a educaţiei burgheze». 
_Ciudată a fost şi trimiterea avocatului D printre studenţi pen- 


trucă vârsta lui nu permitea nici o confuzie şi dosarul dela Secu- 
ritate era complectat cum trebue. Fusese arestat bănuit că face 
parte dintr'un grup de rezistență condus de colonelul Arsenescu. 
Deşi în mâna securităţii, nu a fost dus la proces ci a fost con- 
damnat în contumacie la zece ani. Poate că Securitatea l-a trimis 
la Piteşti ca să afle dela el mai mult decât în ancheta pro- 
priu zisă. 

Aceeaşi soartă a avut-o şi inginerul Bolfosu Eugen, judecat 
de tribunalul militar din București într'un lot cu studenţi dela 
Politehnică. 

Printr'o coincidență oarecare, am călătorit cu el în aceeaşi 
dubă dela Piteşti la Aiud, în iarna anului 1951. Deşi cele două 
sau trei sute de km. au fost parcurse în două zile pentru că 
duba făcea «colectări» pe la diferite închisori din provincie, con- 
trar obiceiului, el nu a pronunţat mai mult de două sau trei 
cuvinte şi acestea numai când era întrebat. Odată ajunşi la Aiud, 
inginerul a fost izolat în pripă pentrucă venea din închisoarea Pi- 
teşti şi ofiţerul politic L-a vizitat de mai multe ori. După trei zile a 
apărut şi tăcerea lui a continuat mai pronunțată chiar când peste 

trei luni l-am întâlnit în fabrică. 

Din greșeală şi un elev originar din Constanţa, a fost trimis 
la Piteşti. Transferarea lui de acolo la Aiud a fost ciudată pen- 
tru că elevii erau trimiși de obiceiu în alte închisori. Nici el nu 
a vorbit nimănui de ceea ce s'a petrecut la Piteşti, deși și el a 
fost scos la muncă în atelier, unde era oarecare libertate. 

Am aflat cu mult mai târziu că aceia care erau transferați dela 
Pitești la Aiud primeau înainte de plecare instrucțiuni dela Ţur- 

canu. Le punea în vedere că în curând se va transfera şi el acolo 
pentru a începe demascarea «bătrânilor». In consecință ei tre- 
buiau să ia contact cu ofiţerii politici de acolo şi să raporteze 
lot ceea ce ar fi fost folositor ulterior pentru demascări.. Asta 
sub amenințarea cu o nouă trecere prin furci dacă vor fi uitat 
consemnul... Nu știu dacă mediul sănătos dela Aiud le-a putut 
înfrânge teama, oprindu-i să se ocupe cu ceeace Li se ceruse. 


— 104 — 


PRIMELE ROADE 


După cum era firesc, capitalul acumulat cu atâta «trudă» nw 
pulea să rămână neutilizat. 

Prima Securitate care s'a servit direct de studenţii areabili- 
taţi» pentru a stoarce dela cei arestaţi mai mult decât se putea 
scoate cu ciomagul a fost Securitatea din Piteşti. O aripă a închi- 
sorii, compusă din câteva celule, era pusă la dispoziţia Securi- 
tăţii pentru deţinuţi încă nejudecaţi. Se întâmpla ca în timpul 
descinderii să nu fie arestaţi toți cei care făceau parte din acelaş: 
grup. Sau cazul prea complicat al unora să necesite timp prea 
mult. Mai erau unii care în ciuda schingiurilor nu vorbeau su- 
ficient. Toţi aceştia erau trimiși «în depozit» adică păstraţi pentru 
mai târziu. Au fost care au stat în această situaţie peste un an 
de zile. In celulele acestora erau introduşi «reeducaţii» reco- 
mandaţi de Ţureanu pentru a reuşi ei unde nu a reuşit Secu- 
ritatea. 

Obișnuit, metoda era foarte simplă. Cel introdus trebuia să 
poarte câteva semne de maltratări. La intrarea în celulă adopta 
o atitudine preserisă, de tăcere complectă, de suspicionarea tu- 
turor, refuz de a lega discuţii de teama să nu fie denunţat la 
Securitate. Peste câtva timp, când lăsa să se vadă că acum cu- 
noaşte pe cei închişi cu el în celulă, încerca să se apropie de cel 
care îi era recomandat. Îl sfătuia cu erije, ca fiind mai vechi, 
să se ferească de toată lumea pentrucă «nu poate şti dacă cel cu 
care vorbeşte nu este un agent strecurat». Aceasta pentru a-i 
căpăta încrederea, după care cu încetul, se interesa de cazul lui 


— 105 — 


mereu cu intenţia de a-l sfătui cuini să se comporte in anchetă. 
Succesul era de obiceiu sigur. Pentru că în general Soia aveau 
mare încredere în studenți, pentru atitudinea lor dinainte. Apoi, 
unii aveau nevoe de un confident, de un sprijin moral, ca să 
poată suporta mai uşor schingiuirile. Când cel tras pe sfoară îşi 
dădea seama de greșală (afla la anchetator tot ceeace spusese In 
“celulă ) la intoarcere confidentul nu mai era acolo. 3 
Amploare deosebită a avut metoda accasta chiar la ministe- 


rul de Interne, unde câțiva studenţi demascați au fost plimbaţi 
mai bine de un an din celulă în celulă pentru a stoarce secrete. 
Tată câteva exemple: 

Studentul CARAVIA a fost întrebuințat la Ministerul de In- 
terne pentru spionarea lotului de parașutiști condus de Alexan- 
dru Tănase în 1953. Eliberat în 1956 pentru o perioadă foarte 
scurtă, a fost rearestat. 

La Iaşi, apoi la Bârlad şi la Hunedoara a fost folosit un fost 
elev de liceu industrial, TUDOSE, originar din. Panciu, Prin 
1956/57 se ocupa încă cu această meserie murdară. - res 

La Securitatea din Braşov-Codlea a fost folosit pri” li 


studentul CRĂCIUNESCU de la facultatea de agronomie. Er 
însărcinat cu depistarea grupului legionar care forma scheletul 


rezistenţei în munţii Făgăraș. E 

La Securitatea din Constanţa a fost folosit timp de mai bine 

«de doi ani studentul ANAGNOSTU IULIU, de la facultatea de li- 
tere din Bucureşti mai ales pentru macedonenii arestaţi prin sate- 
le dobrogene. Lui se datorește arestarea unui grup de peste 25 de 
macedoneni din satul Mihai-Viteazul şi din Bașchioi. Deaseme: 
nea arestarea unor turci din jurul Constanţei. Se recomanda ca 
legionar și doctor, nefiind nici una nici alta. Pentru serviciile 
aduse a fost făcut «evadat» prin 1954 și trimis prin satele din 
nordul Dobrogei (natural pentru a mai aduce servicii). Deşi con: 
damnat la 15 ani a fost eliberat definitiv în 1956 după o reju- 
«decare a procesului în timp ce el era «evadat» (fapt pentru care 


alţii erau împuşcaţi). 

Plaga cea mare a delaţionismului reeducaţilor va face însă ra- 
vagii în penitenciarele mari, zise de execuţie, adică acolo unde 
erau trimiși condamnaâţii să ispășească pedepsele date de Secu- 
ritate (după înscenările grosolane care se denumeau «procese», 


—-106 — 


pr. 


Pa) 


d 


PAUZĂ ÎN VEDEREA EXTINDERII? 


Intr'o zi din luna Aprilie 1951, pe când aproape întreaga 
închisoare Piteşti era trecută prin demascări şi nu se mai găseau 
decât doar cazuri izolate de «fanatici» sau loturi de noi sosiți. se 
ordonă încetarea. Inchisoarea capătă astfel oarecum aspectul 


unuia din cele zece penitenciare care există în RPR. 

Incepe o nouă perioadă. Deja, transporturi masive de deţi- 
nuţi părăseşc penitenciarele regionale sau închisorile principale 
cu destinaţia canalului care se construia între Dunăre și Marea 
Neagră. Adevărate cirezi mânate spre cel mai mare abator de 


vieţi româneşti care a existat vreodată. 
Din grupul studenţilor, cei care aveau condamnări până la 
p 


zece ani cu excepţia celor inapţi ori consideraţi periculoși sau 
necesari pentru alte munci «educative». luau drumul canalului 
unde li se promitea mult... 

În acest interval. la Piteşti continuau să sosească noi trans- 
porturi de studenţi condamnaţi. Şi nu numai studenţi, ci şi elevi, 
a căror vârstă nu trecea de 15 sau 16 ani. părăsindu-se astfel sis- 
temul de până atunci al izolării lor dela Gherla. 

înclinarea firească a elevilor a fost observată şi speculată 
întrun un mod cum nu se poate mai murdar. 

În majoritatea cazurilor elevii comiseseră infracţiuni care 
pentru un judecător cinstit ar fi constituit o desonoare pronun- 
ţarea unei sentinţe. Dar justiția comunistă nu condamnă infrac- 
țiunea ci capacilatea celui care o comite. 

Pentru a fi trecuţi prin demascări deci, ceeace se putea 
imputa elevilor era insuficient. Trebuia să se găsească moda- 
litatea de a distruge în ei o atitudine, o concepţie pentru ca 
prăbuşirea să fie spectaculară şi definitivă. 

Soluţia a fost draconică: încadrarea lor în «Legiunea Arhan- 


— 107 — 


ia? ării îm 
ghelului Mihail, prin care Codreanu educase tineretul 4 


spirit creştin. ş 

Din rândul studenţilor legionari, 
tate cu educarea cadrelor de «Fraţi de Ca ) 
care erau consideraţi de ODCC ca definitiv reeducaţi. 


Li s'a ordonat să treacă la pregătirea tinerilor și ei e eee 
rea lor în cuiburi legionare. Nu a fost omis nici un detaliu. Totu 
era axat pe forma de pregătire în prigoană. Sedintele se jInieaui 
«în cel mai strict secret». Aderarea elevilor a fost caldă, sinceră 
şi totală. Pregătirea lor a durat mai multe luni. În Vara 
anului 1951 s'a trecut la încadrarea lor şi la depunerea legă- 
mântului față de Arhanghel. S , 

Pintre primii care au căzut victime ale acestui Joc galanic 
au fost elevii dintr”un grup trimis disciplinar tocmai dela canal... 

Iată cum povestește studentul O. C., unul din cei care a fost. 
obligat să «pregătească» pe elevi, la mult timp după aceasta: 

«In celula în care eram închişi după demascare, ne-au fost 
aduşi într'o zi câţiva tineri elevi, pentru a-i pregăti în conformi-- 
tate cu ordinul primit înainte prin Țurcanu. Ordinul era cate- 
goric. Trebuiau încadrati cu orice preţ în Garda de Fier pen- 
truca «pe cât de mare înălțimea pe atât de adânca şi definitivă 

căderea». Efectul demascării deci sigur. Am primit această sar- 
cină cu o strângere de inimă dureroasă deși omul din noi fusese: 
ucis. Cine putea să refuze? Din clipa intrării elevilor celula a 
luat aspectul care-l avea înainte de demascări. Toţi ne compor- 
tam ca şi când nimic nu Sar fi petrecut. Am procedat ca afară 
în timp de prigoană. Educarea a pornit după toate regulele. 
Speculând! înclinarea spre credinţa creştină, i-am învăţat psalmi 
şi rugăciuni, am discutat cu ei teologie. i-am îndrumat, le-am 
indicat cum să postească, etc. Ceeace mi s'a părut mai mostruos 
chiar decât distrugerea demnităţii noastre proprii, a fost faptul 
ca eram obligaţi să mâncăm mâncarea lor atunci când posteau! 
Aceasta pentru a demonstra comitetului de reeducare că suntem 
definitiv lecuiţi de boala creştinismului. În ceeace priveşte încli- 


care se ocupaseră în liber- 
Cruce» au fost aleși cei 


narea spre patriotism. am stimulat-o prin învăţarea cântecelor 


patriotice, legionare, legile şi normele de conduită care trebuiau 
respectate cu mare grije de către un tânăr dornic să se încadreze. 

Când s'a considerat pregătirea lor suficientă, au fost luaţi 
din celula noastră și trecuţi în alta. Acolo au fost băgaţi în: 
grindina de ciomege a «demascării». at Ă 


— 108 — 


st Cota plai dai 


ame lin ia d 2 


i 
i 


Noile victime erau trecute prin demascare de către alţii. «Edu- 
calorii» erau ţinuţi la o parte pentru momente mai dificile. 
Atunci când elevii refuzau să vorbească cu toate chinurile la care 
erau supuși, cu un fel de satisfacţie diabolică, șeful comitetului 
aducea pe cel care «îi pregătise», pentru confruntare! Uşor de 
imaginat răsturnarea care se producea în sufletul unui tânăr de 
mai puţin de douăzeci de ani atunci când cel care îi fusese cu 
câteva zile mai înainte exemplu de demnitate şi corectitudine, 
apărea în faţa lui ca denunţător ordinar. 

«Nici acum, când am trecut prin demascare» povestesţe un 
tânăr elev «şi știu mobilul murdar al acestei inumane înscenări, 
nu post să cred că NN. care mă pregătea pentru încadrare, făcea 
totul numai pentrucă îi fusese dictat de comitetul de reeducare. 
Dincolo de aparent, era o chemare interioară, poate subconş- 
tientă dar isvorâtă din suflet, care transforma totul în momente 
de adevărată înălţare sufletească. Stăteam amândoi într'o celulă 
singuri. Când se lăsa amurgul, pe chipul lui se zugrăvea o tris- 
teţe sfâşietoare. Atunci întrerupea vorba, și privirea i se pierdea 
departe, trecând printre gratii spre dealurile acoperite de fumul 
înserării. De multe ori l-am întrebat să-mi spună motivul acestor 
tristeţi. Nu a vrut niciodată. Când insistam. se uita la mine 
lung, dureros, aproape implorator, apoi întorcea privirea în altă 
parte. Şi mai totdeauna, după asemenea întrebări. începea să-mi 
vosbească despre omul nou, omul cu adevărat creștin, capabil să 
vindece multele răni de pe trupul şi sufletul românului. Era 
atâta patimă, atâta căldură, atâta sinceritate în vorba lui, în- 
cât sunt convins că momentele acestea erau pentru €l singurul 
mijloc de a evada din ciclul infernal în care era vârât peste 
vrerea lui. Şi cine ştie? Poate că atunci îşi imagina că este liber 
cu adevărat și că ceeace spune nu o spune cu intenţia de a ni- 
mici un suflet ci din dragostea curată de a contribui la salvarea 
lui. În cele mai grele clipe din demascare. chiar atunci când a 
fost adus în faţa mea pentru confruntare şi s'a purtat aşa cum 
îi cerea cel care-l însărcinase cu misiunea aceea murdară, nu am 
putut să-l urăsc. Târziu, după demascări, când pericolul trecuse 
şi puteam vorbi mai uşor, eu am fost primul care am încercat 
să mă apropii de el, cu dorinţa de a înoda o prietenie la care 
țineam mult de tot. Era bolnav de plămâni și slăbise mult. Din 
puţinul care-l primeam, m'am oferit să-l ajut. A refuzat nu nu- 
mai să primească ajutorul, dar chiar să stea de vorbă cu mine. 


— 109 — 


sfâşietoare, ca pe Vremea 


fiti ii lui acecaşi durere 3 
Am citit în ochii lu aș a care se pregătea, 


când în celula din Piteşti, dincolo de dram tea 
mă ajuta să mă orientez cinstit în viaţă. Şi let ana până 
muncid împreună în acelaș schimb şi în- ace așa lui a a 
când a fost izolat, a evitat să mă întâlnească. Durerea ui pe 
sigur mult mai mare ca durerea mea. Nu ştiu dacă li A e 
şi dacă s'a vindecat de infirmitatea cauzată de demascări: Aa 
însă mult să mai pot sta de vorbă cu el o singură die Rei 
pentru a-l convinge că în ochii mei el a rămas pentru to 
cel care a fost în clipele din celulă.» : AS 
Asemenea relatări am auzit de la mai mulți. Deosebit de 
semnificativ este faptul că mai toţi elevii care au trecut i 
această încercare unică în felul ei, atunci când li s'a dat răgazu 
să se întoarcă și să privească în linişte asupra furtunii, au dis- 
tins limpede ceeace era demonice și ceeace era permanent VAN, 
creştin şi românesc în faza pregătitoare; elementul fim Qzac: care 
acţiona sub impulsul unui reflex, și sursa permanentă care țașnea 
de dincolo de temporar ca purtătoare a unui adevărat sens uman. 
Reechilibrarea lor ajutată de înțelegerea căpătată prin în- 
săși trecerea prin demascări a făcut distincţia. Dintre ei, dintre 
elevii torturați la Pitești sau la Gherla, se vor releva mai tarziu 
adevărate personalităţi coapte în suferință, capabile să înfruâte 
perioada de întunerec la care este supus poporul român, pur- 
tând pe mai departe, în izolările inumane din închisorile comu- 


niste speranța unei noi generaţii. 


Se încheiase un eiclu. Munca de reeducare dăduse roadele. 
Rezultatul era cu adevărat unic în felul lui. Ce deveniseră toţi 
acei care din dragostea de a salva neamul şi a permanentiza no- 
țiunea de om liber sacrificaseră tot, dar absolut tot? Prin exci- 
tarea satanică a fricei născută din chin și disperare, prin exci- 
tarea permanentă a leroarei, prin sădirea cu ciomagul a urei 
reciproce, prin groaza la gândul că oricând şi din orice motiv, 
plauzibil sau nu, reeditarea trecutului apropiat era mai mult 
decât posibilă, toţi se transformaseră într'o masă imbecilizată. 
Personalitatea fiecăruia dispăruse făcând loc robotului. A vorbi, 
a face, a reacţiona la ordin, totul era simplu. Reflexele condi- 
ționate apăreau la cea mai mică excitare. Realitătea exterioară 
era ucisă prin obligaţie, uitată din ordin. Ceeace rămanea: per- 
manent, dureros de: prezentă în trup și în suflet era numai du- 


— 10 — 


SD IY. +) 


ee vi mimi 


=&, 


rerea. Pentru evitarea acestei dureri fizice dar mai ales morale 
omul se preschimba cu febrilitate în animal. Comandamentele 
morale care până la prăbuşire îi serviseră de jaloane, deveneau 
de acum un coșmar insuportabil. 

De aici, mărturisirea unor acte imaginare, pentru a aşterne: 
cenușa uitării asupra trecutului, asupra realităţii, pentru desfiin- 
ţarea acelor comandamente morale, sursă de suferintă interioa- 
ră, pentru uitarea acestui trecut şi înlocuirea lui cu unul fictiv, 
mincinos, dar pe placul celor care experimentaseră «metamor- 
foza umană». 

Tendinţa permanentă de falsificare la început impusă prin 
metodele arătate devine ulterior un fel de necesitate în ca în- 
săşi. Printr'un amestec de inteligență şi îndobitocire forțată, de 
fals și real, de cinism şi fanatism comandat, se ajunge la un 
amestec și identificare a contrariilor; la creerea unei lumi fic-- 
tive impusă ca o necesitate în suflet. 

Nebunia colectivă devine de acum o realitate. În numele ei 
se vor consuma toate fărădelegile comandate. Nebunia aceasta 
va fi menţinută, întreţinută, hrănită insistent, prin toate mij- 
loacele, nu la întâmplare, incoerent, din nebunie. ci sistematic. 
dintr'o logică; paradoxală, dar logică; pentru a fi folosită ori 
de câte ori va fi nevoe, şi în oricare parte. 

De acum înainte cei care au avut îndrăzneala să înfrunte- 
legile craniilor de ceară, vor gândi din ordinul lor și vor acționa 
după placul acestor creere. Chiar dacă beznele nopţii care le 
inundă raţiunea şi conștiința vor fi din când înțepate de câte o 
slabă fășie de lumină venită de undeva, din adâncul în care au 
îngropat trecutul, din acel necunoscut adânc al fiinţei umane care 
scapă oricărei logice, deci controlului omenese, scânteia aceasta 
de lumină se va stinge repede, ca la suflarea unui crivăţ purtă- 
tor de ghiaţă, pentru că suportul voinţă va lipsi pentru multă 
vreme. 

Acest amestec ciudat de logic şi de absurd, creează o stare 
psichologică de negare a realităţii evidente şi înlocuirea ei cu 
o ficţiune născută din teroare, din degradare, din umilire și din 
dispreţ. lată unde s'a reuşit să se ajungă prin experimentarea 
a ceeace. deţinuţii politici din. închisorile comuniste din. Româ- 


nia au numil; FENOMENUL, PITEȘTI. 


ii 


ŢI PIE 


RĂSPÂNDIREA 


Primăvara a adus răspândirea. Capitalul creat cu atâta per- 
severenţă nu putea rămâne nefructificat. 

Sub supravegherea directă a trimişilor Ministerului de Inter- 
ne, studenţii au fost triaţi exact ca şi vitele de muncă. Cei con- 
siderați destul de bine «reeducaţi» dar insuficient de apți pentru 
a li se încredința misiuni aparte, au fost trimiși la «colonia de 
muncă», în realitate lagărul de exterminare de la canal ce tre- 
buia să lege Dunărea de Marea Neagră (nu a fost dus la capăt 
nici până azi). Aceștia au fost încadraţi de studenţi considerați 
ca definitiv câștigați, studenţi care trebuia să supravegheze nu 
numai munca dar și «randamentul pe plan educativ». i 

Grupul care a rămas a fost repartizat în felul următor: 

a La închisoarea Gherla, în nordul țării, spre frontiera 
ungară, au fost trimişi cei mai bine formaţi, greul «reeducaţilor». 
In felul acesta, selecţionarea care separase pe studenţi la început 
după pedepse, era folosită indirect după reeducare. Cei care 
aveau pedepsele cele mai mari fiind cei mai solicitaţi, au dat 
contigentul cel mai mare de «reeducaţi de încredere». Catego- 
riile de la muncă silnică și temniţă grea au luat deci drumul 
Gherlei. Pintre ei s'au mai adăogat şi cei care aveau pedepse 
sub zece ani dar care nu prezentau încă destulă siguranţă. Au fost 
trimiși pentru a fi ţinuţi sub supraveghere şi eventual să mai 


— 112 — 


: 
i 
| 
| 
i 
i! 


tie trecuţi încă odată prin demascări (fapt care s'a și pretecut 


destul de repede). 

b- Închisoarea din Târgu-Ocna, din regiunea Bacăului, a 
fost destinată studenţilor bolnavi de plămâni. | s'a spus sana- 
toriu dar diferenţa între ea și celelalte închisori nu consta de- 
cât în denumire. Acolo trebuiau să fie trimiși bolnavii de plă- 
mâni din toate închisorile. Cum însă tendința era de a ex- 
termina cât mai mulţi deţinuţi fără a face sgomot, numărul 
celor care erau aleşi era infim. In cele din urmă s'a constatat 
că majoritatea o formau studenţii, pentru a avea elemente reedu- 
cate suficiente. In 1951 efectivul deţinuţilor bolnavi se ridica la 
aproximativ o mie, 

c- Studenţii consideraţi ca de încredere, dar care nu aveau 
o condamnare dată de o instanță judecătorească, cei adică «în 
poziţie de lagăr», au fost trimişi la închisoarea Ocnele-Mari în 
nordul Olteniei. Aici executau pedepse nedate un mare număr 
de români, mai toţi arestatsți prin 1948, pentru vina de a fi 
ocupat diferite funcţii în aşa numitele guverne burgheze. di- 
nainte de ocupaţie. 

Nu s'au trimis reeducaţi doar la închisoarea Aiud. cea mai 
xenumilă prin tratamentul de extermine. Începând din 1947, 
iot ceeace constiluia o valoare în orice domeniu printre con- 
damnaţi, era trimis acolo, şi natural atenţia occidentului fiind 
oarecum concentrată asupra acestei închisori comuniştii probabil 
din această cauză s'au reţinut să-i trimită reeducaţi. Sau poate 
numărul prea mare al celor închiși ——pe vremea aceea trecea 
de 3.500— ar fi solicitat mai toată producţia de «oameni reedu- 
caţi». Se spunea că Aiudul va fi lăsat la urmă. 

Răspândirea aceasta a studenţilor, după felul cum a fost fă- 
cută, lăsa să se creadă că a fost o iniţiativă a lor, în care partidul 
comunist nu a avut nici un fel de amestec. Dealtfel, de la înce- 
put comuniştii au evitat un amestec direct nau intervenit decât 
prin Organe secundare și numai în cazul când era absolută ne- 
voie, cum a fost la răsturnarea forțelor în camera spital. Firul 
duce însă direct la Ministerul de Interne, sau poate mai departe. 

In primăvara anului 1951 şi cu mult înainte de desființarea 
închisorii Piteşti, s'a ţinut o şedinţă secretă la care au participat 
numai cei care erau înscriși în ODCC. 

Şedinţa a fost condusă de Țurcanu; nici un reprezentant 
oficial nu şi-a făcut apariția. S'a analizat «munca depusă până 


— 113 — 


ă ilor era un 
în clipa aceea». Sa constatat că «reeducarea ies de 
î aj » ui 

fapt împlinit şi că vezultatele erau ura RA EP atinele 

mascări «s'a adus un serviciu mare pri e Sa fiece 

indu-se descoperirea tuturor «bandiţilor car see 

toare» reuşindu-s ARIE aiiat reais 

seră denunţaţi în anchetele anterioare», Și că 

tența «din interiorul închisorii Piteşti». ai) Ba 

Constatărilor făcute de Țurcanu au urmat par et 

redactat un memoriu în care se solicita aprobarea tace 
de interne pentru extinderea experienţei in ia e înc 

România, pentru reeducarea tuturor deţinuţilor! ELE 

în ce măsură «memoriul» era o ciniţiativa» â a e 

E ERIE E, : a 

cred că lămureşte următoarea întâmplare povestită E ret 

tul S. B. «Fusesem adus din camera în care suportam C e 

scarii i îÎ ă de birou ODCC-lui 

demascării exterioare în celula care servea 3 


pentru a complecta şi scrie pe hârtie unele declaraţii făcute A 
In această cameră se allu 


zi înainte pe placa de săpun. Aaa 
a cu să ci sau patru şi analizau împreună nişte de- 
clarații date de altcineva. Nu puteam auzi ce discutau pentru 
că vorbeau foarte încet. La un moment dat însă, între ei s'a iscat 
se vede o neînțelegere referitor la veracitatea unor afirmaţii din 
declaraţia respectivă. Discuţia a devenit din ce în ce mai aprinsă. 
Unul, destul de înalt, pe care nu-l cunoşteam însă, Sa opunea 
lui Ţurcanu. Prins de o furie fără margini, acesta s'a XE pezIe 
dintr'un salt asupra înaltului şi la copleşit cu lovituri de pumn! 
Apoi la trecut imediat din comitetul de demascare în categoria 
de «bandit» supunându-l unei noui perioade de demascări și 
aceasta nu pentru că s'ar fi descoperit ceva ce el nu declarase, 
ci pentru că a avut curajul să-l contrazică pe Ţurcanu! Trebuia 
sacrificat din când în când câte un colaborator mai gureș pentru 
a se avea țapul ispăşitor şi stimulentul necesar supunerii oarbe». 
Dacă numai o simplă controversă asupra unei declaraţii care 
privea pe un al treilea a fost în stare să-l aducă pe Țurcanu în 
starea aceea apoi cine ar fi avut curajul să nu semneze sau să 
nu aplaude un memoriu care era înaintat ministerului de interne. 
Conţinutul memoriului se aseamănă ca două picături de apă 

cu ori ce fel de rezoluţie adoptată de orice fel de «consfătuire 
comunistă». Elogiilor aduse partidului urmau rezultatele obţi- 
nute, Apoi cum este clasic în comunism: «propunerile construc- 
tive» şi în cele din urmă «angajamentele» pentru a duce la bun 


sfârșit munca respectivă «pentru victoria clasei muncitoare», et- 


— 114 — 


caetera, ete. Nu lipseau nici calificativele cunoscute la adresa im- 
perialiştilor, fasciștilor, moșierilor și tuturor celor care uneltesc 
din umbră răsturnarea ordinei instaurate cu ajutorul Uniunii 


Sovietice, etc... 
După ce a fost citit de Țurcanu, memoriul a fost semnat de 


aproximativ patruzeci de ODCCişti, apoi înaintat după spusele 
celor care au participat, direct ministerului de interne prin ofi- 
țerul politic al închisorii. 

Această ciniţiativă» ar Îi cu atât mai monstruoasă cu cât lo- 
zinca «distrugerea lor prin ei însăşi» apare evidentă. Măsurile 
de precauţie luate de partidul comunist însă nu au fost suficien- 
te, pentru a acoperi întreg fenomenul, Amploarea lui a solicitat 
intervenţia directă a organelor poltice. 

Acum apare pe scenă pentru prima dată oficial un ofițer su- 
perior trimis direct de Ministerul de Interne la Piteşti. colonelul 
Zeller din direcţia generală a penitenciarelor. Deşi venea prin 
închisori îmbrăcat în uniformă de miliţie, Zeller era colonel de 
Securitate şi lucra direct sub ordinele unui alt colonel. Dullber- 
ger (ulterior Dulgheru), și a generalului Nicolski, director gene- 
ral al serviciului de anchete din Minister. 

Una din multiple misiuni încredințate colonelului Zeller era 
şi aceea de a aproviziona canalul cu mână de lucru. cu deținuți. 
Acum era însărcinat cu selecţionarea studenţilor «apți pentru 
plecare». Dealtfel, convingerea majorităţii studenţilor era că Ze- 
ler a condus direct demascările sau că este cel puţin unul din res- 
ponsabilii direcţi ai dezastrului dela Piteşti. 

lată unele amănunte care demonstrează amestecul lui: 

Condiţia necesară pentru plecarea la canal era trecerea prin 
demascare. Condiţia coficială» era aceea fizică. Dar înainte de 
a se face vizita medicală care în fond cra o formalitate lipsită 
de cel mai elementar sentiment uman, Zeller întreba pe Ţur- 
canu care stătea alăturea de el: «merită să plece la muncă?» 
De răspunsul lui Țurcanu depindea hotărârea lui Zeller! 

Acestuia i sa raportat direct şi în plină şedinţă de demas- 
care de către studenţi însângeraţi cele ce se petreceau în celule. 
La fel la Gherla, puţin după desființarea Piteștiului, un disperat 
care poate mai credea în sentimentul uman al ofițerului comu- 
nist, a eşit din rânduri şi a început să povestească cu lacrimi în 
ochi cele suportate de el şi de ceilalţi în celula 99 de la etajul 
trei al închisorii în toamna analui 1951. Zeller nu a luat nici 


— 5 — 


arătat foarte surprins. El personal nu a permis 
3 . . . PI 

ici ; student să plece la canal înainte de a-şi fi făcut demas- 
nici unui Rae pi 
area. (Deaceea, poate când în 1952 grupul Pauker-Tescovici a 
carea. 


fost lichidat, şi experienţa suspendată fără termen, Zeller și-a 
s > > 


i într” imitir dox. Destinul 
cap tocmai intr un cimitir orto 


o măsură deşi sa 


tras un glonte în i € a Se 
ra e just Zeller sta sinucis printre morţii a căror cre 
c 


dință a vrut să o distrugă din sufletul studenţilor. asez 
Că Securitatea regională din Piteşti participa sau era ținută 

la curent cu tot ceeace se petrecea în închisoare, dovedeşte măr- 

turisirea studentului O. C. de la politehnica din București: 


«Fusesem arestat la București cu câteva săptămâni după ce 
majoritatea colegilor mei trecuseră deja prin anchetele de pe 
Calea Rahovei sau ale ministerului de interne. Deoarece dosarul 
grupului era aproape încheiat, ofițerul anchetator nu a prea în. 
sistat asupra unor amănunte și după declaraţiile date la Pitești 
de cei care au trecut prin demascări înaintea mea. ministerul a 
cerut un supliment de anchetă asupra mea. Deplasarea la Bu- 
cureşti nefiind considerată necesară, un ofițer de la Pitești fu în- 
săreinat să complecteze lacunele printr'o anchetă care a durat 
mai multe zile. Ori întâmplarea a făcut ca pe acest ofiţer să-l 
cunosc încă din Liceu. Surpriza a fost, natural, mare dar cum 
în birou mai era încă un ofiţer, fostul meu coleg s'a făcut că nu 
mă cunoaşte. A doua zi însă, când ancheta a intrat în aşa zisul 
curs normal, ofiţerul a rămas singur şi atunci ca prin farmec 
limba i s'a deslegat. La un moment dat, schimbând sensul dis- 
cuției, m'a întrebat oarecum în treacăt despre cele ce se petrec 
în închisoare. Eu nu-mi făcusem încă demascarea şi nici nu bă- 
nuiam în realitate grozăvia tragediei care se consuma poate în- 
tr'o celulă alăturată de a mea. Auzeam și eu strigătele și ră- 
bufnirile care străbăteau prin pereţi dar nu știam cauza. Era 
perioada de așteptare, sau de pregătire a sistemului nervos. Eu 
i-am spus ofiterului sincer despre toate acestea. EI a stat puţin 
pe gânduri apoi m'a întrebat: 

—Ce ştii despre demascări ?» 

—Ce sunt acestea»? am întrebat la rândul meu surprins. 

—«Ascultă-mă bine» spuse locotenentul. «În închisoare la voi 
se petrec unele lucruri neobişnuite până acuma. Nu pot să-ți dau 
amănunte. Te pot însă sfătui prietenşte să nu te opui la ceeace 
ți se va cere pentru că este inutil şi foarte periculos. Fă-ţi de- 
mascarea, adică povesteşte tot ceeace ştii și eventual nu ai decla- 


—.116— 


rat în anchetele Securităţii. Pentru a-ţi ușura calea, te sfătuese 
să ceri să ieși la raportul ofițerului politie din închisoare. EI te 
va sfătui mai bine. Spune-i că vrei să te demaști dar că nu știi 
cum să procedezi ; și te va ajuta.» 

Am vrut să cer mai multe explicaţii. A fost zadarnic... 

Întors la penitenciar, am cerut șefului de secţie să mă scoată 
la raportul ofițerului politic. Eu sunt mai fricos din fire și apoi 
în anchetele de la ministerul de interne și mai ales de la biroul 
poliţiei secrete de la Malmaison am suferit unele decepţii de 
care încă nu m'am putut lecui. Decizia de a face cum mi-a spus 
locotenentul de la securitatea din Piteşti am luat-o oarecum pe 
negândite. Şi drept să-ţi spun, acum nu regret decât în măsură 
care răul pe care l-am făcut celor care mi-au ieșit înainte după de- 
mascare nu poate fi justificat prin propria mea suferință. Însă 
exemplul celor care au pătimit înainte de a face ceeace am făcut 
eu este destul de elocvent. Cu sau fără suferință tot acolo ajun- 
geam. După cum ţi-am spus deci. am cerut să fiu scos la raportul 
ofițerului politic pentru a-mi face demascarea, deși nu știam ce 
este aceasta. Spre surprinderea mea însă, a doua zi am fost dus 
direct la Ţurcanu! Acesta mă aştepta în bae. Şi el era puţin 
surprins de o asemenea hotărâre pentru că eram singurul care 
cerea să-şi facă demascarea fără să fie chinuit şi nici 
măcar întrebat. Mi-a vorbit încruntat însă cu destulă bunăvoință. 
Mi-a explicat pe larg cele ce se cereau în demascare (era vorba 
numai de cea exterioară) şi mai ales a insistat asupra sinceri- 
tăţii totale, punându-mi în vedere consecinţele. Cum în ancheta 
de la Malamison am fost pus în faţa unor declaraţii care mi-au 
dărâmat moralul, ceeace am adăogat la închisoare nu prea avea 
mare importanţă. Credeam că aceasta este toată demascarea... 
Am fost trecut apoi într'o celulă şi pus în poziţie de asistare. 
Cele ce am văzut m'au îngrozit. Într'adevăr orice rezistență era 
inutilă. Apoi a urmat catastrofa cea mare, demascarea interioară 
şi consecințele...» 

În afară de cei bolnavi de plămani, O. C. a fost singurul 
student cunoscut de mine care şi-a făcut demascarea fără să 
treacă pe sub ciomagul ODCC-iştilor. A fost dealtefel şi un caz 
aparte pentru că la Gherla, ulterior, va juca unul din rolurile 
cele mai murdare posibil, teroarea de care era stăpânit nepără- 
sindu-l decât atunci când mai toți studenții îşi reveniseră la 
starea normală. 


— N? — 


INFILTRAREA... 


Sub directa supraveghere a colonelului Zeier, studenţii de 
la Piteşti au fost împărţiţi în mai multe categorii, după natura 
pedepsei. după condiția fizică și în special după gradul de în- 
credere pe care-l prezentau. Aceste grupuri au fost apoi trimise 
prin diferite închisori. 

Cei consideraţi inapţi pentru muncă, tuberculoșii, adică aşa 
zișii irecuperabili, au fost expediaţi prin dubă la închisoarea 
din Târgu-Oena, botezată pentru circumstanţă «sanatoriu»: mai 
erau aici şi alți deţinuţi veniţi din alte închisori, tot bolnavi 
de plămâni sau infirmi. 

Asupra lor s'a aplicat de la început demascarea (conducerea 

demascărilor fusese încredinţată studentului medicinist din Bu- 
cureşti Pătrășcanu Nuti), cu unele diferenţe totuși faţă de siste- 
mul întrebuințat înainte. Nu s'a recurs la bătae decât în cazuri 
mai aparte, adică atunci când celelalte metode nu au dat rezul- 
tat. Dar metodele acestea erau pentru bolnavi cu mult mai greu 
de suportat. In afară de camera neagră, unde lipsea atât aerul 
cât şi lumina, în afară de reducerea la jumătate a hranei, cei 
solicitați să-și facă demascarea erau puși în fața următoarei al- 
ternative: «Dacă vrei să obţii medicamente, trebue să-ți faci de- 
mascarea banditule !». 


— 118 — 


«Uite, banditule, aici este închisă sănătatea ta. Accepţi să-ţi 
Taci demascarea, primeşti medicamentele, te vindeci şi pleci acasă 
înainte de termen. Poţi să-ţi vezi mama, familia, să trăești liber, 
să-ți continui studiile. Ai de ales între viaţă și moarte, Singur 
poţi decide...» Deşi valoarea medicamentelor respective era foar- 
te discutabilă, totuși în mintea bolnavilor ele căpătau puteri mi- 
raculoase, exagerate de faptul că nu puteau intra în posesia lor; 
iar modificarea destinaţiei medicamentului accelera procesul de 
distrugere. 

Starea aceasta a determinat o reacţie dramatică. Studentul 
IONESCU Virgil de la facultatea de drept din Bucureşti, care 
irecuse parţial prin demascare la Piteşti, pentru a pune capăt 
chinului a încercat să se sinucidă tăindu-și venele cu o lamă. A 
fost descoperit la timp şi pansat după ce însă a perdut o bună 
cantitate de sânge. Cazul lui a ajuns la direcţiunea închisorii. 
Ceilalţi studenţi au declarat greva foamei și au avertizat pe di- 
rector că nu vor eşi din ea până nu va fi adus în închisoare pro- 
curorul pentru a-l informa şi a pune capăt demascărilor. 


Intr'o Duminecă, dimineaţa, pe terenul de sport din apropie- 
rea închisorii, se disputa o întâlnire de foot-bal. In jurul echi- 
pelor erau o sumedenie de civili, printre cari şi mulţi ofițeri de 
securitate, din trupele de pază (afectate lucrărilor de la centrala 
electrică ce se construia la Bicaz). Intre închisoare şi teren era 
doar o mica distanță despărţirea fiind făcută de linia ferată. 
Remarcând aglomeraţia de pe stadion, studenţii s'au adunat la 
ferestrele celulelor care dădeau într'acolo şi au început să urle 
«Să vină procurorul, să vină procurorul, ne omoară, ajutor...» 
Personalul închisorii nu a avut nici timp şi nici posibilitatea să 
împiedece pe studenţi. Cei adunaţi pe stadion au fost întrigaţi 
de strigăte. S'a început să se discute în oraş. Ofițerii de securi- 
tate, după unele indisereţii ale personalului închisorii, au venit 
şi au întrebat pe director despre cele ce s'au strigat. Alții, şi 
mai ales civilii, au anunţat pe procurorul de la tribunalul din 
Bacău. Comandantul securităţii, probabil neanunţat de partid și 
din inițiativă proprie, a ordonat să se facă o anchetă în închi- 
soare. Ancheta a fost formală. S'a promis studenţilor că nu se 
va mai atinge nimeni de ei și că cei vinovaţi vor fi sancționați. 
Dar dacă bătăile şi şantajul au încetat și demascările deci au fost 
intrerupte practic. cei care schingiuiseră nu au fost atinși cu ni- 


— 119 — 


mie. Au continuat pe Mal + ăziacă ae 
si să dețină poziţiile cele mai bune în înc nisoare. 
Soartă mai bună nu au avut demascările nici în închisoarea 


de la Ocnele-Mari. d a 
Efectivul închisorii era destul de mare. Pe lângă «reţinuţii 


politici» se mai aflau aici şi un mare număr de deţinuţi de drept 
comun, asimilați politici pentru infracţiuni derizorii. Cum marea 
majoritate deşi bătrâni, mai puteau totuşi ține o unealtă epnia 
direcţia penitenciarelor a deschis un mare atelier de mobilă în 
care erau obligaţi să muncească toţi cea apți. Aceasta nu permitea 

o izolare riguroasă ca la Pitești. Deţinuţii se puteau întâlni mai 

liber şi-şi puteau comunica fie informaţii fie svonuri din inte- 

rior, mai ales în ateliere. 

Sosirea studenţilor a modificat starea veche. Toate muncile 
de pe coridor au fost date în sama lor. Bucătăria, plantoanele, 
dsitribuitorii alimentelor, spălătoria, baia, etc., au trecut direct 
sub conducerea studenţilor, fapt care a creat gelozia şi ulterior 
ura deţinuţilor de drept comun, singurii beneficiari de până 
atunci. 

Pe nesimţite toată viaţa interioară a închisorii a început să 
fie controlată de studenți. Circulau nestingheriţi pe coridoare, 
intrau în celule atunci când vroiau sub pretext de curăţenie sau 
alt motiv, ascultau pe la uşile celulelor şi înregistrau tot ceeace 
se discuta în interior mai ales la celulele în care erau închise 
personalităţi politice mai de seamă; se amestecau neobservaţi 
printre grupurile din curte atunci când se permitea eşirea la 
aer; se aflau peste tot, cu urechia atentă, culegând informaţii 
pentru «dosarul» celora care urmau să fie trecuţi prin demascări. 

Primele victime au fost alese şi izolate în celulele mici dintr'o 
aripă de la nordul închisorii. Dintre acestea făceau parte urmă- 
torii: Atanase Papanace, deţinut preventiv de trei ani, avocatul 
Mateiaş din Făgăraș, muncitorul Caranica Gheorghe deținut încă 
de pe vremea lui Antonescu (împlinea nouă ani de detenţie şi 
deşi mandatul expirase, comuniştii nu-l eliberau), avocatul Nico- 
lae Mătuşu fost secretar al partidului țărănesc din Grecia şi re- 

fois în România în timpul războiului, ete. Numărul se ridica 
a aproximativ zece. 

Reedu ii ă i ae 

Pe e pai Me ai au til mai târziu, nu se aşteptau 
E partea lor, dată fiind vârsta. Au fost 


20 


departe să facă mizerie deținuților 


SM sta i efiieui ai 


—. 


deci foarte surprinși când au venit în celulele celor izolaţi. Pe 
lângă rezistenţă, ceilalţi deţinuţi au fost informaţi imediat. 

Personalităţi politice de mâna întâia, ca: prof. Mihai Ma- 
noilescu fost ministru, Solomon, Pop Gheorghe, Petre Ţuţea, Vo- 
Jen, etc., au adoptat imediat atitudine categorică şi au avertizat. 
direcţiunea închisorii că dacă nu încetează schingiurile vor de- 
clara toţi greva foamei și vor trece la sinuciderea în masă. Dat 
fiind faptul că deţinuţii de aici veneau în contat cu exteriorul 
fie prin vorbitor, fie prin deţinuţii de drept comun, direcțiunea 
demascărilor s'a temut de o eventuală divulgare a atrocităților 
şi a ordonat sistarea reeducării prin violenţă. 

Un caz mai aparte îl constitue colonia de exterminare prin 
muncă de la canalul Dunărea-Marea-Neagră. 

Aici, elementul principal asupra căruia s'a insistat a fost 
munca. În slujba ei, devenită un fel de zeitate mitică. s'au făcut 
cele mai crunte abuzuri, s'au consumat cele mai mari crime. 
Acţiunea studenţilor reeducaţi şi trimişi de colonelul Zeller pen- 
tru «verificarea sincerițăţii adeziunii» se inserie în acest context. 

«COLONIA DE MUNCĂ PENINSULA» cum era intitulat pom- 
pos acest lagăr de concentrare şi de muncă, pepiniera crimei împo- 
triva ființei umane, cu nimic mai prejos ca metode lagărelor de 
exterminare din Rusia comunistă, a fost înfiinţată în toamna anu- 
lui 1950. Pe un teren viran, pe care nu creșteau decât scacţi, 
şi unde înainte păşteau oile satului Valea-Neagră. pe malul la- 
cului Siut-Ghiol, deţinuţi de drept comun şi «frontierişti» au 
ridicat primele barăci, după ce înainte s'au înconjurat ei însăși 
cu trei rânduri de sârmă ghimpată. 

Sub supravegherea trupelor de securitate înarmate până în 
dinţi, din diferitele închisori din ţară au început să sosească aci 
transporturile masive ale acelora care timp de trei ani urmau 
să lupe cu foamea, cu frigul, cu pământul ud dar mai ales cu 
răutatea comuniştilor pentru a face o simplă groapă de pământ 
lungă de câteva zeci de chilometri şi cu fără nici un alt rost 
decât acela de a îngropa câteva mii de trupuri istovite... 

De la Piteşti a fost trimis un grup de aproximativ 300 de 
studenţi. Toţi, evident, trecuţi prin reeducare, şi toți având pe- 
depse mai mici de zece ani. La sosirea studenților colonia nu- 
măra peste 3.500 de deţinuţi politici. Studenţii au fost încarte- 
ruiți în barăcile 13 şi 14 fiecare baracă având capacitatea de 
cazare de 150-170 de persoane. Măsura izolării studenţilor, era: 


feri de un contact care ar fi putut să le deterioreze 
de la muncă, în inte- 


mai ales seara după întoarcerea , 
controlul administrativ eră oarecum im- 


denţilor în diferitele barăci ale lagă- 
oilor convingeri ci şi 


pentru a-i 
«condiţia», 
riorul barăcilor unde 


posibil. O răspândire a stu It 
fi slăbit nu numai temeinicia n 


rului ar e 
i ă istii au mizat exa- 

capacitatea de şoc pe care se pare că comuniș 

erat la începul. ete 

£ canal erau cu totul diferite 


Condiţiile de trăire și mişcare la LL Acte ; 
decât cele de la închisoarea Piteşti. Celulei ermetic închise şi 
supraveghiate de administraţie prin vizetă aici îi corespundea 
baraca compusă din patru despărțituri cu câte patruzeci de paturi. 

Eşirea la lucru, dimineaţa, se făcea de pe platou, în grupuri 
mari, unde se amestecau toate brigăzile și unde se putea discuta 
mai mult sau mai puţin deschis în raport cu stricteţea şi izola- 
rea permanentă de la închisoare. Deși dispoziţiile administraţiei 
aveau un caracter categoric în ceea ce priveşte neamestecarea 
brigăzilor în timpul apelului, practic măsura era fără valoare 
pentrucă nu se puteau controla eficient câteva mii de persoane 
eşite din zeci de barăci, mai ales dimineaţa pe întunerec. 

Deasemenea, spiritul de solidaritate care exista pe vremea 
aceea la canal, între deţinuţi, cerea o măsură de prevedere 
serioasă, pentru a nu permite o contaminare imediată, un șoc 
invers, studenţii necunoscând nimic, dar absolut nimic din ceeace 
se petrecea în alte închisori. 

Pe lângă diferitele personalităţi influente care executau pe- 
depse mai mici la canal, existau trei barăci speciale, numite 
A, B şi C unde fuseseră selecționați legionarii consideraţi peri- 
culoşi pentru disciplina «coloniei» care erau supuşi unui control 
şi unei supravegheri foarte riguroase și care ar fi fost capabili 
să răstoarne brusc un nou asalt masiv de reeducare pentrucă 
solidaritatea lor era dată ca exemplu: în plus baraca O, unde 
erau adunaţi toţi cei pedepsiţi în interior de către administraţie, 
și cunoscuţi sub numele de brigada pedepsiţilor, mai toți refrac- 
tari, nesupuși, în permanent conflict cu birourile şi cu ofiţerii 

politici trimiși de ministerul de interme (pentru latura «educa- 
tivă» în formă, pentru cea represivă în fond, pentrucă ei erau 
cei care judecau şi sancţionau pe cei cu atitudine «banditească» ). 

In cele două barăci destinate studenţilor, şi în măsura posibi- 
lului, s'a încercat încă din prima seară să se păstreze climatul 


de teroare dela Piteşti. 


— 122 — 


ma nl 


Ai 


d (Alla 


Li „za Sg 


A fost -lăsat un timp oarecare pentru supravegherea pri- 
melor reacţii ale studenţilor. Șocul a fost suportat destul de 
bine, pentru experimentatori cel puţin. Studenţii nu Sau elintit 
de pe poziţia de supunere oarbă. Ofițerii politici însărcinaţi 
cu aplicarea pe mai departe a planului stabilit la Bucureşti 
(sau, sigur, mai departe), au considerat oportună «utilizarea» 
capitalului acumulat. 

In realitate deci experienţa trecea în faza ei cea mai impor- 
tantă, aceea a verificării metodei pe tărâm practic. 

Prima misiune încredinţată studenţilor, (şi nu tuturor ci 
numai celor care veneau cu recomandaţii de la Piteşti) a fost 
aceea a muncii de răspundere pe şantier. Studenţii au fost nu- 
miţi șefi de brigăzi, deci responsabili direct de productivitatea 
celor care le erau daţi sub stăpânire. Misiunea lor era pe deoparte 
de a mări cât mai mult randamentul iar pe de alta de a face în 
aşa fel ca «bandiții» să fie extenuaţi pe încetul încât să se 
stingă fără ca cineva să poată acuza direct de exterminare pre- 


meditată. 
Mulţi dintre studenţi şi-au îndeplinit «misiunea» cu deosebit 


zel. 

Dintre numele celor care nu vor fi lesne uitaţi dau pe câteva 
mai «reprezentative»: BOGDĂNESCU... șeful tuturor studen- 
ților veniţi la canal şi prim-brigadier, LAITIN, fraţii GRAMA 
(dintre cari unul se va spânzura în clipa în care norul descompu- 


nerii se va risipi) ENĂCHESCU, COJOCARU. CLIMESCU, 
STOICESCU, LUPAȘCU, MORĂRESCU, etc., etc. 


Pe lângă «contribuţie» la realizarea canalului studenţii fiind 
celorlalți de- 


şi rezulatele 
sistemului în 
mari la ce se 


obligați să continue şi opera de demascare asupra 
ţinuţi s'a recurs la o metodă nouă, care să dea 
dorite dar care să verifice şi eficacitatea aplicării 
condiţii şi cu posibilităţi diferite. lată în linii mai 
rezuma metoda aceasta: 

După numărătoarea de seara, când practic orice fel de circu- 
laţie era strict interzisă în interiorul lagărului şi când gardienii 
se plimbau între barăci înarmaţi, persoana vizată era chemată 
discret afară din baraca în care locuia şi invitată să urmeze 
pe individul care o aştepta şi care nu era decât un student trimis 
de la baraca treisprezece. De obiceiu, cel chemat era acoperit 
imediat cu o pătură pentru a nu şti unde este dus. Toate acestea 
se petreceau sub ochii gardienilor (care, evident, nu vedeau ni- 


— 123 — 


mic). Singurii care aveau dreptul să circule printre barăci după 
ora stingerii erau studenţii însărcinaţi cu aducerea victimelor. 
Odată persoana respectivă adusă în baraca studenţilor, era su- 
pusă metodelor de schingiuire cunoscute. Aici însă nu se putea 
trece cu vederea un fapt: acela că cel chinuit urla. Dacă la 
Piteşti izolarea închisorii era un remediu ideal, aici apropierea 

ient. Şi acest inconve- 


celorlalte barăci creea un mare inconven 
nient a fost rezolvat prin aplicarea unei metode vechi destul 


de dragi primei poliţii politice ale regimului comunist în Ru- 
sia. Pentru acoperirea strigătelor celui torturat un 
studenţi era permanent ocupat cu... gălăgia! Se cânta cu voce 
tare (pentrucă în lagăr nu se puteau aduce mașini ale căror 
motoare să acopere sgomotul); dar acest cântec nu mai cântece 
nu putea fi numit; (era și el condiţionat!) Studenţii erau obli- 
gaţi să transforme melodiile în adevărate urlete de... bucurie, 
pentru a acoperi pe cele de durere ale chinuitului din baracă. 
Dacă la început metoda a prins pentrucă s'a contat pe sur- 
priză, puţin mai târziu deţinuţii au aflat de crimele care se 
pretree în barăcile studenţilor. Și măsurile de precauţiune au 
fost luate imediat. Prima a fost aceea că nici un deţinut nu 
părăsea baraca în care locuia după închidere, mai ales când 
era invitat de un alt deţinut. Întrucât administraţia se ferea 
ca să fie amenstecată în acest lucru, gardienii nu interveneau 
atunci când invitatul refuza dă iasă din baracă. Fapt care 


obliga pe student să se intoarca fără rezultat! 
Reacţiune în masă imposibilă. Cazurile de demascări au 


fost destul de izolate deşi numărul nu trebue neglijat. Execuţiile 
sumare erau un fapt destul de frecvent şi destul de simplu 
pentru motive adeseori complect inventate. Deţinuţii s'au ferit; 
la indemnul celor mai bătrâni, să adopte o poziţie doșelaiă, 
şi Sau mărginit numai la împiedecarea pe toate căile a ex- 
linderii experienţei asupra întregii colonii. 

„Dacă unii din cei «invitați» au reacţionat puternic și decis 
alţii, şi în special bătrânii politicieni, au acceptat să meargă îi 
barăcile care trebuia să le fie apoi coșciug. 

lată două exemple numai: Un țăran din Dobrogea, dintr?o co- 
mună destul de aproape de chiar locul unde era doilaktuit lagărul 
printr'un concurs de împrejurări a putut afla că este «planifi t 
pentru demascare». Pentru aceasta, în cea mai mare taină i. 
pregăti! un cuţitaș pe care-l păstra ascuns în interiorul aia na 


grup de 


— 124 — 


e am al 


Aia ae rai ÎȚ 


lil Zau, e 0 miau NME aia pa ee 


e tă AEV) er da) 


Aa caci aia i Ag 


meta Da poale sia n EAI aaa ic 


lui, şi nu-l scotea niciodată din interiorul lagărului pentru a nu-i 
fi descoperit la percheziţiile care se făceau la intrare. In clipa 
în care întradevar un student a venit într'o seară şi l-a invitat 
să treacă în baraca treisprezece, țăranul nu a spus nici un 
cuvânt ci sa mulțumit numai să-i arate discret cuțitul. Argu- 
mentul a fost foarte convingător pentru student.. 

Destule au fost victimele demascărilor la Peninsula şi unele 
din ele au plătit chiar cu viața slăbiciunea de a se fi lăsat con- 


duse în barăcile studenţilor. Una dintre acestea însă care a 
oate un desnodă- 


sguduit întreaga «colonie» şi care a cauzat p 
rilor, a fost cazul 


mant prematur şi o oprime nedorită a demască 


doctorului SIMIONESCU. 


Din noianul victimelor demascărilor, am ales cazul lui pen- 
trucă dovedeşte participarea directă a administraţiei la asasinat, 
la lumina zilei şi în prezenţa a sute de deținuți. martori. 

Doctorul Simionescu este o personalitate destul de cunoscută 
atât în vechea lume politică românească cât mai ales în lumea 
medicală. Foarte bine pregătit profesional. a fost unul din cei 
mai buni chirurgi pe care i-a avut România de înainte de răsboi. 
Nu a ocupat în scara oficialităților o poziţie deosebită. A fost 
mai ales un om al faptelor. 

Arestat în anul 1949, a fost condamnat la șapte ani închisoare 
pentru vina de a fi «complotat împotriva ordinei sociale lega- 
le»!!! Deşi înainte militase în partidul cuzist. se pare că a fost 
arestat pentrucă era în contact cu un grup de personalităţi po- 
litice țărăniste. După condamnare a fost trimis spre ispăşirea 
pedepsei la Aiud, unde în anul 1951, în primăvară am avut 
ocazia să stau în aceeaşi celulă cu dânsul câtăva vreme. La 
începutul lunii Martie a aceluiaşi an este înglobat întrun mare 
lot de deţinuţi şi expediat în dubă la canal pentru a-şi continua 
pedeapsa muncind deşi vârsta nu-i mai permitea. Muncile în 
stil faraonic însă cereau cât mai multe braţe, şi ce era să facă 
partidul comunist cu miile de deţinuţi care se stingeau în celule 
fără să producă nimic (într'un regim în care munca este singu- 
ra condiţie de existenţă)? Inzestrat cu un fizic destul de robust 
doctorul nu s'a plâns nici măcar când am fost obligați să descăr- 
căm vagoane de pământ ud sub crivăţ şi lapoviţă. 

După un scurt popas la lagărul Poarta Albă, a fost trimis 


mai departe la Peninsula, pe data de cinci Mai 1951. 
Prezenţa lui în lagăr a fost imediat remarcată pentru că era 


singurul aministru» ajuns până la ora aceea la canal. Reeduca- 
torii au dat imediat pe doctorul Simionescu pe mâna lui Bog- 
dănescu. Cu greu putea fi uitat faptul că doctorul făcuse Bart 
din acea generație care pusese în România piedecă definitivă 
comunismului. 

A fost chemat într'o seară în baraca studenţilor, şi din seara 
aceea a şi început calvarul. La ce chinuri a fost supus în noaptea 
aceea nu am putut afla; doctorul nu a povestit nimănui, Urmele 
lăsate nu au putut fi şterse însă. În dimineaţa care a urmat, 
înainte de a pleca brigăzile la muncă, doctorul s'a prezeniat 
la infirmerie cu trei coaste rupte. Întreg trupul era acoperit cu 
pete negre şi din loc în loc cu sânge închegat. De faţă, în afara 
personalului infirmeriei mai era şi directorul lagărului. locote- 
nentul Georgescu. Directorul a asistat la vizita medicală fără 

să rostească un singur cuvânt. Indiferent de diagnosticul pe care 
doctorul îl putea pune, înainte era necesar avizul directorului 
lagărului. Doctorul l-a întrebat pe Simionescu de cauza acestor: 
leziuni numai de formă pentru că, şi el ca şi ceilalți din lagăr 
ştiau destul de bine cine şi cum le-a provocat. Simionescu a po-- 
vestit scurt, fără prea multe detalii, că a fost dus în baraca 13 
şi torturat de studenţi fără să ştie de ce și fără să i se ceară ceva 
deosebit. A intervenit directorul Georgescu și iată ce a spus cel 
care prin lege era însărcinat să păzească «legalitatea în interio- 


rul lagărului» : 
—«Banditule, eşti victima propriilor tale convingeri! Te-au 
bătut cei cărora tu erai pus să le faci educaţie în calitate de mi- 
nistru ! Păcat că te-ai ales numai cu atât! Marş la lucru și să 
nu te mai prind pe aici că-ţi rup şi picioarele! !» La care me- 
dicul lagărului nu a mai putut adăoga nici un fel de recoman- 
daţie. 
Din clipa aceea doctorul Simionescu a fost condamnat oficial. 
Noapte de noapte în baraca studenţilor chinuit, zi de zi în bri- 
gada specială compusă numai de studenţi, supus la eforturi ia 
dincolo de puterile lui, cu trupul secătuit în bătae, cu coastele 
rupte. Si când pe ştantier nu putea să facă țiieila la care era 
supus, studenţii îl băteau sub privirile absente ale paznicilor- 
securiști. Vârsta i-ar fi permis să fie părintele oricăruia dint 
studenţii care-l torturau. (Reflexele condiţionate la Piteşti lăs e 
un oblon de fier peste orice fel de reacţie de letale Sa 
. . ? 
orice sentiment uman. Cei care loveau nu făceau decât să mai 


—. 126 — 


2 ia 


—. 


împingă (pentru câtă vreme) la carul desumanizării la care au 
fost înhămaţi, dupăce își mistuiseră în chin propria personană, 


propriul suflet.) 

Peste chinul oarecum comun tuturor celor care au trecut 
prin demascări, doctorului Simionescu i sa mai aplicat încă 
unul; şi mai sadic decât toate celelalte. 

La canal era o situaţie puţin diferită şi pe planul contactu- 
lui cu cei rămași acasă. Datorită lipsei permanente de alimente 
şi mai ales datorită principiului comunist că «duşmanii popo- 
rului nu trebue să se hrănească pe spinarea poporului», hrana 
dată de direcţiunea lagărului era insuficientă, contribuţia 
fiecărui deţinut destinat muncii neavând desigur mare valoare. 
Aşa că, nu din consideraţiuni de umanitarism, comuniştii au 
permis familiilor să aducă sau să trimeată prin poştă alimente 
deţinuţilor dacă bine înţeles îndeplineau anumite condiţii și în 
special dacă respectau norma la muncă (în felul acesta deţinuţii 


secătuiau şi bruma de alimente a familiilor). 
De acest drept a beneficiat şi doctorul Simionescu (a scris 


acasă silit de cei care-l chinuiau, poate peniru a-i mări gama 
suferințelor la care era supus). A şi fost vizitat de însăşi soţia 
lui. Cât timp a durai converbirea la care asista şi un reprezen- 
tant al biroului politic, doctorul a trebuit să mintă, spunând că 
este bine, că nu trebue să-i ducă de grije (el cel chinuit a trebut 
să-şi încurajeze soţia... care nu-şi puiea închipui că-l vede pentru 


ultima dată). 

De la vorbitor dociorul a fost condus direct în baraca stu- 
denţilor. Aici a fost obligat să se vâre sub masa din camera bri- 
gadierului în timp ce deasupra lui. Bogdănescu împreună cu co-- 
mitetul de reeducare se înfruptau din ceeace cu chinuri şi pri- 
vaţiuni reuşise să-i aducă soţia de acasă. 

«Destul ai supt sudoarea poporului muncitor, banditule. 
Când tu benchetuiai, muncitorii erau împuşcaţi pentrucă luptau 


pentru o bucată de pâine. Nu este aşa ministrule? Deacum i-a 
venit şi ţie rândul să suferi pentru ca să plăteşti păcatele. de 


altădată.» 

In loc de mâncare, doctorul primea bătae şi batjocură. Su- 
pliciul a durat destul de mult timp până când disperarea să 
pună stăpânire pe sufletul lui ca să se hotărască să-şi curme 
firul vieţii. Dar nu a atentat cu mâna proprie asupra cecace îi 
fusese dat de Dumnezeu. A vrut să moară de mâna călăilor. 


— 21 — 


In plină zi, pe șantier, așa istovit de da şi Sabia 
muncă şi umilinţe nemăsurate, s'a încumetat spre e e a E ici 
în uniformă, încercând să treacă dincolo. Dar unde! bi pia zi 
în mijlocul unei zone împânzite de ochi de pază. ricare 

putea să-l 


fără nici un efort deosebit, 


şi 
lalţi. El abia 


dintre ostașii securiști, i 
apuce de mânecă şi să-l aducă din nou între cei 


mai putea merge. N'a alergat deci. Gestul era premeditat şi s'a 
consumat aşa cum prevăzuse el. Pentrucă misiunea celor care 
păzeau în jur nu era de a salva vieţile celor care cuprinși ue 
disperare ar fi încercat un gest necugetat. Misiunea lor era să 
lichideze, cât mai mulţi, mai ales când li se oferea şi ocazia 
«legală». Când doctorul a atins linia considerată ca primejdioa- 
să, s'a auzit un râpâit scurt. Un securist a descărcat pistolul auto- 
mat. Doctorul s'a prăbuşit nu departe de el, numai la câţiva 
metri. Soldatul nu a somat înainte de a trage pentrucă nici nu era 
necesară somaţia. Nici cerută dealtfel. Câţiva l-au adus în mijlo- 
cul brigăzii. Doctorul nu era mort. Rafala de pistol nu-l atinsese 
decât la picioare. Putea fi salvat. Dar n'a fost aşa. A fost 
împuşcat în mijlocul studenţilor, uluiţi şi ei de ceea ce ve- 
deau pentru prima dată. Corpul a fost dus în colonie. pen- 
truca bandiții să vadă şi să ia aminte. Apoi îngropat în cimitirul 
de la Năvodari, printre alți colegi de osândă, răpuşi de gloanţe, 
de foame şi chinuri; fără cruce, fără slujbă, fără lumânare, așa 


cum e obiceiul la comunişti... 
Si culmea cinismului, ostaşul care a tras a fost recompensat 


cu bani, concediu şi avansare! 

Moartea doctorului Simionescu nu a mai putut fi ascunsă 
cum a fost aceea a lui Paul Limberea, a lui Gafencu, Cantemir, 
Şerban și mulţi alţii de la Pitești. Nici administrația dealtfel 
nu a luat vre-o măsură pentru a o ascunde cum doreau ofițerii 
politici. La canal circula multă lume. Contactul cu cei din cîn- 
chisoarea mare» cum era numită Țara de către muncitorii de 
la canal, era inevitabil pentrucă o mulțime de tehnicieni și 
ingineri se serveau fie de colegii lor din lagăr fie de braţele 
celor «fără calificare profesională» (avocaţi, preoți, medici, elevi 
şi studenţi etc.). Foarte mulţi aveau chiar priătre. cei dial ăr 
un frate, un părinte, o rudă, un coleg sau prieten; iar dacă zi 
aveau pe nimeni vedeau în cei deţinuţi pe fraţii los se vedeau 
pe ei ra Deaceea şi ajutorul lor, a celor relativ îiBăie a fost 
necondiționat; material și moral, și cu tot riscul care-l comporta. 


128: = 


xi asocia 


Sia a îti ali 


SARE ctiataal 


Pentrucă nu au fost puţini cei care au terminat între sârme, 
alăturea de cei pe care i-au ajutat. 

Unul dintre aceştia, direct sau printr'o scrisoare, a anunţat 
familia doctorului. Cineva a venit şi a cerut corpul. Altul se 
pare că a cerut audienţă la ministerul de interne pentru a i se 
explica dece a fost împuşcat. Nu se putea trece cu o explicaţie 
sumară, pentrucă între timp destule amănunte au trecut dincolo 
de sârmă şi au ajuns la Bucureşti. Toate acestea au determinat 
oficialitatea să facă o anchetă. Nu au fost suficiente probabil 
rapoartele trimise de ofițerii politici de la lagărul respectiv. 

La puţin timp a sosit colonelul de securitate Cosmici îm- 
preună cu un coleg al său colonelul Crăciunaş. Și au început să 
cerceteze! Superiorii veneau să ancheteze pe inferiori pentru 
executarea unui ordin sau a unui aspect dintr'o dispozitie dată 
tocmai de ministerul în care ei purtau responsabilitatea expe- 


rienţei ! 

Câteva persoane au fost chemate la biroul de anchetă şi 
cercetate destul de sumar, de cele mai multe ori pentru alte 
chestiuni. Apoi coloneii au plecat să raporteze mai departe. 

La începutul lunii Septembrie. sau la sfârşitul lui August, 
un grup de circa zece studenţi au fost ridicaţi dela canal şi duși 
Nimeni nu a ştiut unde. S'a aflat mai târziu că fuseseră trimiș 
la ministerul de interne şi cercetaţi. 

(De la lagărele de muncă comuniste nu pleca nimeni decât 
fie pentru continuarea anchetei fie pentru transfer disciplinar 
în altă închisoare.) 

Studenţii chemaţi «cu bagajul» au crezut că vor constitui 
excepția aşteptată de mult, eliberarea înainte de termen pentru 
comportament conform cerințelor comuniste. Mai ales ei care 
aveau şi promisiunea semioficială din «demascări». Dar la poartă 
au fost puşi în lanţuri! (Atenţie de care nu se bucurau decât cei 
care erau condamnaţi la mai mult de 15 ani sau erau prinşi după 
evadare. Dar studenţii erau convinşi prin ciomag că aşa se va 

întâmpla, deaceea au plecat oarecum bucuroşi ) 

Lanţurile acestea anunțau o schimbare pe care cei mai 
inițiați în tainele logicii comuniste au putui-o prevedea. 

Când se pregăteşte o schimbare, fie ea şi de importanţă mi- 
nimă, elementele precursoare sunt simple: se schimbă respon- 
sabilii, Aceasta este o axiomă nedesmințită niciodată până acum 
în tactica comunistă; şi porneşte dintr'un raționament pe atât 


— 129 — 


a ideologie este infailibil. Gre- 
: sunt datorite oportu- 


man. Comunismul. e 
să aplice 


omunistii spun 


de fals cât itu 
celui care este chemat 


şelile, dacă se întâmplă, € ! 
nismului sau incompetenţei 


ini idului». > 
E AA cel care plăteşte» natural, este întodeauna nu cel 
iin Ş 


ă; indi ă cacutat or- 
e ordonă ci cel care excută ; indiferent dacă a exac i ir 
car E y il A LA 
peşte ordinul primit; indiferent dacă toată viaţa şi-a inci as, 3 
sera Sci : aa 

SME Dacă limp de cincizeci de ani Molotov nu a putu 
să înveţe toate dedesubturile marxismului, cu atat i iţi 
un neofit aventurier postbelic. Totdeauna, un act care inițial a 
i i victorie a partidului, în clipa 

fost aplaudat şi considerat ca 0 pa 
în care nu mai convine noii conjueturi va fi aruncat asupra celui 
'Țapul ispăşitor» a intrat 


care a avut ghinionul să-l execute. €fapu” 
atât de adânc în tradiţia comunismului încât a devenit o lege. 


i : st ese va A N Pa A 
Acelaş lucru se va petrece şi la Peninsula, imediat după an 


cheta celor doi colonei. S E 

Semnul schimbării a fost... schimbarea directorului adminis- 
trativ, Geeorgescu, poate cel mai puţin responsabil în realitate. 
In locul lui fu adus un alt director de închisoare, căpitanul LA- 
ZAR, ofiţer de miliţie. Era renumit pentru teroarea impusă 


la închisoarea FAGARAŞ, unde stăteau închişi polițiștii acu- 
zaţi de colaborare cu. Antonescu sau care făcuseră parte dim 
brigăzile anticomuniste, practic cam toată poliţia de sigurantţă 
a vechilor regimuri... democrate. Cum fiecare din directorii în- 
chisorilor avea un mijloc de pedepsire preferat, Lazăr îşi ale- 
sese... parul. Directorul Georgescu a fost trimis într'o altă 
muncă de mai puţină importantă. Nu a fost pedepsit. Crimele 
care s'au consumat sub ochii lui erau folositoare partidului (cel 
puţin în perioada aceea). 

Şi la Peninsula totul s'a schimbat ca prin farmec. Barăcile 
13 și 14 au fost desfiinţate, studenţii risipiţi prin toate celelalte. 
Brigăzile speciale care instauraseră teroarea necunoscută până 
atunci, au fost şi ele destrămate și studenţii consideraţi ca cei 
mai creeducaţi» au fost îndepărtați de la posturile de încredere 
pe care le avuseseră. Dar schimbarea nu s'a limitat numai la 
aceasta. Lazăr a devenit şi el un altul. In locul criminalului 
dela Făgăraș, a apărut un om civilizat cu care se putea vorbi! ! 
(Şi aceasta era enorm de mult într'o închisoare comunistă.) A res- 
pins vagoane întregi de morcovi şi murături destinate hranei 
deţinuţilor sub pretext că nu se poate munci cu oameni prost 


— 130 — 


hrăniţi. Condiţiile de higienă au devenit acceptabile, orele de 
muncă au fost limitate şi normele oarecum mai umane. În afară 
de cei veșnic dispuși să citească mersul politicei internaţionale 
în gradul de «vâscozitate a ciorbei» nimeni nu a considerat 
schimbarea ca o nouă epocă. Pentrucă ceeace făcea Lazăr era 
consecinţa directă a unui ordin primit de la Bucureşti. In orice 
caz, faptul acesta trebue menţionat pentrucă constitue o excepţie 
unică. Nici un director înainte și după el nu a avut o atitudine 


similară, pe deadreptul uimitoare. 
Şi ca o ironie a soartei, însăşi fiica lui, s'a îndrăgostit de 


un deţinut şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă să influen- 
țeze pe tatăl ei să se comporte uman, ea însăși contribuind 
nu cu puţin şi adeseori peste ceeace se putea considera ca permis, 
la îngrijirea bolnavilor sau la protejarea celor pedepsiţi. 

Desființarea brigăzilor de studenţi reeducaţi şi schimbarea 
directorului Geeorgescu a deslănțuit însă desfășurarea experien- 
ței Piteşti pe cu totul alte coordonate ca până acum. S'ar putea, 
ca iniţiatorii experienţei să fi vrut să verifice pe creeducaţi» şi 
în alte condiţii decât cele în care prezenţa în memorie a demas- 
cărilor era menţinută prin însăşi elementele «captate» şi ţinute 
sub imperiul reflexelor ereate de teroare. Oricum ceeace se pe- 
trece de acum înainte printre studenţi merită o deosebită atenţie 
pentrucă descoperă aspecte ale sufietului omenesc cu totul ne- 
prevăzute ; sau cel puţin în sufletul acelora care timp de mai bine 
de doi ani au fost transformați în altceva decât oameni. 

Scăpând de sub teroarea mediului propriu. din acel iad în- 
chis în care se coceau reciproc fără ca ei să-l fi dorit sau provocat 
voluntar, şi văzând că însăşi administraţia rămâne indiferentă 
la comportarea nouă, că nu sprijină pe cei însărcinaţi cu conti- 
nuarea păstrării mediului creat la Pitești, ba dimpotrivă se uită 
la ei cu o semnificativă «lipsă de înţelegere», studenţii încep 
să-şi modifice comportamentul. Atât faţă de colegii lor cât şi 
faţă de ceilalți deţinuţi. Incetul cu încetul, acolo unde înainte 
era imposibil numai gândul, a început un proces de examinare 
interioară, de analiză critică cum se spune în ţară, a început 
desgroparea problemelor acoperite de cenuşa teroarei. Timid la 
început, apoi din ce în ce mai îndrăzneţ şi în număr din ce 
în ce mai mare, studenţii au reînceput să privească prin propriii 
lor ochi, să folosească din nou ideea ca element de comparaţie 
şi analiză, să tragă concluzii logice fără să treseră sub teama 


— IB31— 


me e e 


ae n PRE 


> iri m ep 


că au gândit alfel decât cum le fusese ordonat. 
1 de lung şi mai ales destul de dureros. 
Era o reîntoarcere parcă din iad, dintr'o lume eri diformă. 
o reîntoâreere parcă din alte tărâmuri, trezirea « pi Sp A0 
isa ateriale pe trup şi pe suflet. Păreau 
lung care lăsase semne m Lig hirină,-0 suspectează 
nişte orbi care încep să vadă și se tem de lumin E Ş 
d consideră ireală, imposibilă. Revenirea era dureroasă. 

Dureroasă dar constantă. Ca un dig ros permanent de per 
sistența apelor, îndoiala începea să se destrame. In locul ei. 
dragostea de viaţă, de cinste, de demnitate, se înfiripa pe no6e 
tul. Neomul de acum câtăva vreme se îmbrăca în haina nouă a 
omului de altădată. 

Diversitatea sufletească a determinat o scară foarte largă în 
ceea ce priveşte termenul timp în această revenire. Au fost unii 
care s'au regăsit aproape imediat. Cei care suferiseră mai puţin 
dar și cei care erau predispuși din născare la oscilări mai ze- 
pezi. Alţii și-au revenit foarte greu. A trebuit să treacă timp 
îndelungat, luni dearândul. Rănile lor erau mult prea adânci 
pentru ca să se vindece lesne. Structuri mai adânc conturate, au 
cedat greu la demascări însă tot greu au putut să regăsească 
drumul depe care au fost rătăciţi. Peste toate acestea a mai fost 
factorul împrejurărilor şi al anturajului în care au căzut stu- 
denţii, după spargerea brigăzilor 13 şi 14. La care s'a adăogat 
şi amestecul administraţiei, al ofiţerilor politici, al «turnători- 
lor» de meserie, cei care au adus servicii comuniştilor fără să fie 
forţaţi, uneori fără să fie nici solicitați. Aceștia vedeau în reve- 
nirea studenților un pericol pentru «cariera» lor personală, deşi 
scăderea numărului informatorilor le dădea în mod normal mai 
multă «valoare». Un cere întreg de atitudini care se interfereau 
altfel decât într'o lume normală. Lumea lagărelor capătă sub 
imperiul teroarei şi incertitudinii dacă nu alte coordonate de 
existenţă, cel puțin o diferenţiere netă faţă de cele normale, 

Încetul cu încetul, viermele care rodea dinlăuntru a fost ucis. 

Peste rănile trecutului, ale căror cicatrici vor rămâne poate 
pentru totdeauna, a început să se aştearnă liniștea. Nu uitarea 
însă. Aceasta n'a venit și nici nu va putea veni vreodată. 

Comuniștii vor muta aplicarea «reeducării» pe alt teren, cu 
alte metode. 


de a fi suspectaţi 
Procesul a fost destu 


ie 13952 


DEMONUL PERSISTĂ 


In clipa în care la canal se termina un capitol al experienţei, 
la Gherla, închisoare situată în nordul ţării, pe malul râului 
Someş, demascările atingeau un fel de culme a absurdului. poate 
negândită nici în momentele cele mai grele de la Pitești. 

Spre deosebire de ceeace s'a încercat în celelalte închisori 
pomenite până acum, şi despre care se poate spune că au fost, 
cu excepţia lagărului de la Canal, un fel de tatonări ale posibi- 
lităţilor pe loc, ceeace s'a consumat în închisoarea Gherla era 
rezultatul unei pregătiri minuţioase, de a împinge tragedia și 
a o extinde şi asupra altor categorii de deţinuţi. 

Pentru aceasta, cam pe vremea când dela Piteşti s'a expediat 
faimosul memoriu al organizaţiei comuniste interioare, puţin mai 
târziu (fapt care confirmă că memoriul a fost luat în considera- 
ție), un grup important de studenți reeducaţi erau trimişi de 
către ministerul de interne la Gherla. Printre ei se aflau unii 

care căpătaseră adevărată faimă. Aceştia constituiau un fel 
de avantgardă însărcinată cu pregătirea terenului şi cu culege- 
rea informaţiilor cu caracter general, în ceeace priveşte atmos- 
fera şi orientarea deţinuţilor de acolo. Când s'a expediat la 
canal tot ceeace s'a considerat ca bun de muncă. cu ultimul trans- 


— 133 — 


pori, a plecat şi Țurcanu spre Gherla, liând cu el pe cei mai 

dee See că ic 

airoratoi colaboratori din anturajul său imediat. Un fel de gardă 
inicia ciomagului. 


i devotată prin destoi 
personală devotată p : du piară 
Măsuri speciale fuseseră luate de direcţiunea politică a în 


chisorii încă înainte de sosirea acestui grup. e = 

Pentru continuarea demascăritor fusese evacuati întreg eiaju 
trei al închisorii şi pus la dispoziţia lui "Țurcanu. Toţi studenţii 
veniți de la Piteşti au fost încarceraţi in celulele din acest etaj, 


ultimul din construcţia principală a închisorii. 
Alături de închisoarea AIUD, cea din Gherla era a doua ca 
cazare şi supraveghere. 


împortanţă cât priveşte capacitatea de 
minori, a fost adap- 


Destinată înainte reeducării delicvenţilor 
tată altor necesităţi, determinate de conflictul între poporul ro- 


mân şi comunism şi dotată cu ateliere speciale în care condam- 
nații, indiferent de pedeapsă şi de starea sănătăţii, erau supuşi 
unei munci de exterminare cu mult mai grea chiar decât cea de 
la canal. Munea era obligatorie. 

Stmdenţii au fost lăsaţi o bună bucată de vreme în celule, 
izolați complect de restul închisorii. Apoi a început trierea lor, 
din nou, sub directa supraveghere a noului «însărcinat politic 
cu reeducarea» locotenentul de securitate Avădanei şi reparti- 
zarea în ateliere, în toate grupele, cu misiuni precise. 

Contaciul între noii veniţi şi deţinuţii vechi s'a stabilit ime- 
diat fără nici un fel de dificultate. Consemnele au fost respec- 
tate cel puţin inițial cu atâta strictețe, încât nimeni nu a putut 
mici măcar bănui că în sufletul lor ei trăiau altfel de acum, 
mişcaţi de alte legi decâi cele omenești. Primirea a fost cât se 

poate de firească, cu multă căldură, cu bucurie şi ușurare. Pre- 
zenţa corpului studenţesc printre muncitori a fost considerată 
ca o greşală a comuniştilor! 

Averiismentele n'au întârziat însă să apară! 

Dincolo de teroare, acel mic sâmbure de uman ascuns sub 
crusta ce crescuse pe sufletul lor, n'a putut să nu se deschidă. 
Din sutele care sosiseră s'au găsit câţiva, care să aibă curajul să 
dea semnalul de alarmă. Dar pe cât era pericolul de mare pen- 
: tru ei, pe atât de mare a fost și incapacitatea celor avertizaţi de 
a înțelege ceeace li se spunea. Li se păreau acestea din dome- 
niul mitului anticomunist sau chiar din domeniul campaniei de 
defăimare piscate comuniștii o duceau de multă vreme împo- 
triva studenţilor. Si dacă un student a vorbit rău despre colegii 


— 134 — 


lui, de la cine altul decât de la un alt student cunoscut încă de 
afară, prieten de activitate și credinţă, se putea informa cel aver- 
tizat? Un cerc fatal din care nimeni altul decât ofiţerul politic 
putea câștiga, pentrucă prin studentul respectiv, care afișa osten- 
taviv poziţia cunoscută de ceilalţi, dar care era obligat să rapor- 
teze tot ceeace credea că poate constitui o mică informaţie folo- 
sitoare, tot ceeace se petrecea în fabrică ajungea la urechile 
direcțiunii. 5 

Zadarnică a fost deci încercarea nebună a acestora. Nici un 
muncitor nu putea crede ca adevărate monstruozitățile puse în 
spinarea studenţilor. Cu atât mai mult cu cât şi cei care au Yor- 
bit, nu au avut nici timpul material şi nici posibilitatea contac- 
tului îndelungat pentru a demonstra clar ceeace abia puteau să 
şoptească între două rânduri, la eşirea din closet sau în drum 
spre percheziţia de la intrarea în celulă. Peste acestea mai era 
şi pericolul supravegherii reciproce, cea mai cruntă dintre me- 
todele de menţinere a reflexelor condiţionate. Pentrucă, dacă 
studenți au avut curajul să vorbească muncitorilor în fabrică, 
nici prin gând nu le putea irece să discute între ei o posibilitate 
de modificare a atitudinei născute din reeducarea de la Pitești. 
Deaceea și încercările de avertizare au fost făcute de unul sin- 
gur! Dar aceasta nu a împiedecat pe Ţurcanu să afle imediat. 
Tată unul din puţinele şi cu adevărat nebuneştile cazuri despre 
care am aflai: 

Printre studenţii sosiți cu primele loturi şi scoşi la muncă 
în fabrică se afla şi unul originar din Ploeşti, RODAȘ. La eșirea 
în atelier a întâlnit foşti prieteni de activitate, oameni în care 
avea încredere oarbă. Profitând de o mică clipă de libertate, 
a mărturisit unuia dintre ei toată drama Piteştiului. în cuvinte 
simple şi încercând să-l facă să priceapă cât mai repede. Nu 
avea prea mult timp. Prietenul l-a ascultat cu atenţie apoi sur- 
prins de cele auzite, a încercat să verifice autenticitatea între- 
bând... pe un alt student în care avea tot aceeaşi încredere! 
Mai de grabă, cerea de la acesta infirmarea spuselor pentrucă 
de crezut nu putea crede! Şi într'adevăr, studentul l-a liniştit! 
«Rodaş este informatorul securităţii şi cele spuse fac parte din- 
tr'un program vast, pus la cale de comunişti pentru compromi- 
terea studenţilor!» Muncitorul a plecat liniştit să se culce. I se 
luase o piatră grea de pe inimă. Studentul a plecat imediat să 
raporteze lui Țurcanu. 1 se luase şi lui o piatră de pe inimă 


— 135 — 


= = - 


era însărcinat să-l supravegheze pe Ro- 
Muncitorul a spus şi altor prieteni să 


pentru că se pare că el 
! 
ta nu a mai avut prilejul să se 


daş. Simplă coincidenţă! 
se ferească de Rodas. Dar aces 


deasă AR ta celulă de la etajul trei a il i Țurcanu. 

A ordonat tuturor studenţilor să se întoarcă cu „ala ș perete 

Apoi a făcut pe cineva să intre în celulă. A or a-ti 

studenţilor să revină cu faţa spre uşe. Cineva statea: angă el, 

dar nimeni nu putea şti cine este penixucă avaa, Capul acoperii 
cu un sac. Când toţi s'au întors și liniştea sa lăsat din nou, a 
smuls sacul de pe capul celui adus. Nimeni nu a cunoscut pentru 
început cine era acesta. Pentru că în faţa lor era numai un chip 
desfigurat. Obrazul întreg era numai o rană tumefiată, vânătă. 
Pete mari de sânge acopereau întreg chipul prelungindu-se în 
jos peste haine. Omul se clătina pe picioare abia ținându-se 
drept. Tremura din tot corpul ca apucat de friguri. O paloare 
cadaverică s'a lăsat pe chipul tuturor celor care erau în celulă. 
In frica lor zadarnic încercau să desluşească chipul şi motivul 
care a determinat desfigurarea lui. 

—«Rodaş a vorbit» a spus Țurcanu. Şi toţi au înţeles. «Eu 
am urechi peste tot. Aviz tuturor celor care eventual se vor lăsa 
tentaţi să vorbească. Este primul caz. Altul nu va mai putea fi 
adus în faţa voastră pentru că nu va mai trăi. Asta ca să se ştie 
numai.» Scena a fost repetată în mai toate celulele de la etaj. 
Dună un asemenea spectacol se mai putea gândi cineva să des- 
tăinuiască ? 

Am observat de mai multe ori dealungul anilor de închisoare 
că suferinţa şi tortura altuia în faţa ta are un efect psichologie 
mult mai puternic decât însăşi propria tortură. 

In urma unui chin fizic îndelungat se produce un fel de 
slare de analgesie care dacă nu eclipsează complect durerea la 
lovituri, îi diminuiază din intensitate. Dar întodeauna, după ce 
cineva a trecut prin schingiuiri, imaginea unui chinuit va pro- 
duce o amplificare în minte o exagerare fantastică cu efect pe 
deadreptul paralizant. Fenomenului i s'a dat şi nume: «asista- 
rea la spectacol» şi a fost întrebuințat sistematic în anchete dar 
mai ales în demascările de la Piteşti. Cel care asistă este cuprins 
de o spaimă care face să îngheţe și intestinele din el. 

Este uşor de imaginat efectul care L-a avut apariţia lui Rodaș 


în faţa studenților de la Gherla. 


— 136 — 


Scăpată poate unica posibilitate de a se afla ce sa petrecut 
cu studenţii, lucrurile începură să se desfăşoare după cum se 
prevăzuse. Studenţii manifestau ostentativ atitudine anticomu- 
nistă provocatoare, obțineau informaţii pentru dosarele viitoare- 
lor victime; apoi seara întocmeau rapoartele pentru comitet 
unde se făceau confruntările. 

Aspectul studenţilor eşiţi la muncă era din cele mai deplo- 
rabile. Teroarea, foamea și regimul de izolare la care fuseseră 
supuşi luni de zile, făcuse din ei un fel de fantome vii. Din dra- 
goste sau din milă, mulți muncitori au rupt din porţia lor sără- 
căcioasă pentru a le veni în ajutor. Studentul primea, pentru 
că foamea era invincibilă. Dar odată astâmpărată, teroarea îi 
lua locul. Și atunci raporta că a primit ajutor legionar de la 


“cutare sau cutare bandit! 


Incetul cu încetul dosarele au început să se formeze. Se căuta 
mai ales depistarea muncitorilor care aveau mai multă in- 
fluenţă... 

Demascările reîncepură. Pentru acest scop fusese reţinută ca- 
mera 99 de la etajul irei. Situată spre nord-est, deci nu înspre 
oraş, cu ferestrele dând în curtea închisorii şi cu două uşi. ca- 
mera 99 era cea mai potrivită. Din ea nu se puteau auzi 
urletele şi loviturile. Nu se învecina cu nici o altă celulă. 
Alăturea de camera 99 pe aripa interioară a închisorii şi tot la 
acelaș etaj, au fost reţinute celulele mai mici 96, 97. 98. precum 
şi camera 101 de pe aripa din faţă. Celulele acestea destul de 
mici, erau destinate cazurilor mai deosebite de rezistență. In 
aceste celule mici se vor peterece adevărate orgii de tortură, scene 
necunoscute nici măcar la Piteşti. 

Pe vremea aceea director al închisorii Gherla era un 
căpitan de securitate numit GHEORGHIU. Caracteristică unică: 
cinismul. Se supăra când un nou venit spunea că este condamnat 
la cinci sau zece ani. Se bucura când auzea de 25: «Aici este 
universitatea Gherla —spunea—. Când o vei absolvi. dar eu nu 
cred să o absolveşti vreodată, o să fii un adevărat om. Până 
atunci însă eu sunt stăpânul tău»... 

Ofiţer politie era locotenentul AVĂDANEI, moldovean de 
prin regiunea Botoşani, fost învățător după spusele unora. Ne- 
maipomenit de rău. Simţea un fel de satisfacţie să calce trupu- 
rile deţinuţilor în picioare, până la leşin. Gherla dovedeşte că 
bestialitatea deslănțuită şi întreținută de spaimă devine un fel 


— 137 — 


i a tisface și crește în raport direct 
de necesitate care nu se poale satisface și Ș 


cu aplicarea... 
Dacă cele petrecute la c 
asupra închisorii Gherla, număru 


iată SEI ile 

demascări nu star fi calculat cu zecile... | 
= îi 

Aici s'a bătut numai din dragul de a bate. Nu pentru a di 


îi . 1 
truge o credință sau a o înlocui cu alta. Nu eee aa ge 
secrete sau a desfigura sufletul. Sa bătut fără scop. Muncitori 


i i i tineri, i is i au fost chi- 
“şi studenţi, elevi tineri, intelectuali sau i alle a! E 
nuiţi deavalma; chiar când nu mai aveau nimic de spus, chiar 


când spuseseră mai mult de cât făcuseră. CGI 
Din noianul atrocităților dau un prim caz: Căpitanul MAGI- 


RESCU fusese trimis pe frontul rusesc de unde se întorsese fără 

un picior. A fost arestat şi condamnat în 1948 la laşi pentru ac- 

şi trimis la Gherla, unde lucra în fabrică. 
Apoi mutat în camera 99 a fost trecut prin demascări. Pentru 
a-i frânge rezistenţa a fost chinuit săptămâni. Şi când au crezut 
că prea s'au ocupat de el și că trebuia să vorbească de acum, 
l-au bătut cu cozile de mătură peste cicatricea jumătăţii de pi- 
cior. | s'a deschis gura dar și rana. 

Aici, la Gherla cei în demascare au fost siliţi să-și facă nece- 
sitățile fiziologice în gamelele în care primeau ciorba și apoi 
prin bătăi, obligaţi să mănânce din propriile excremente. Nu 
pomenesc nume din respect pentru suferinţa lor. 

Țăranul BALL din regiunea Hunedoara a fost ţinut nopţi 
întregi atârnat de subţiori, cu o raniţă plină cu pietre pe spate. 
cu picioarele la abia două degete de pardosea ca să nu poată 
să se sprijine. Și pentru că se părea povara a fi cam mică, chi- 
nuitorii i se agăţau de spate. Si de-ar fi singurul caz!... 

Zeci şi zeci de încăpăţinaţi au fost obligați să lustruiască 
şamotul (un fel de material cauciucos cu care era acoperită par- 
doseaua) deși era o imposibilitate, frecând ore întregi, cu cârpa 
uscată și ducând în acelaș timp căte doi, trei sau mai mulți 
din comitet în spinare. Și când sfărâmaţi de oboseală şi cu 
gâtlejul uscat de praful înghiţit se prăbuşeau, pentru odihnă 
erau bătuţi! 

Aici au fost obligaţi să se târască pe coate cu corpul întins 
perfect, fără să se folosească de genunchi, pe sub patul de lemn. 
de la un cap la celălalt, aşteptaţi la fiecare de către cei din 

„comitet cu ciomege pentru a le indica întoarcerea. Ore întregi, 


fi reperculat probabil şi 


anal nu ar s bil 
1 celor morţi sau înebuniţi în 


tivitate anticomunistă, 


-— 138 — 


dimineaţa sau dupămasa, atunci când reeducatorii aveau chef. 
Numai cei care aveau fericirea să leșine în timpul marșului erau 
lăsaţi în pace. 

Li se ordona să se vâre sub pat. Apoi dintr'o dată, să se 
ridice drepţi în picioare, trecând cu capul prinire scândurile 
patului, dărâmând totul, amestecându-li-se bruma de rufe rămase 
după ani de detenţie pentru ca apoi să li se ordone cu ciomagul 
arefacerea patului» într'o jumătate de minut, cu căpătâiul aran- 
Jat la aceeaşi înălțime. 

Aici s'au făcut două serii de bătăuși, cu aceleaşi veșnice cozi 
de mătură, cei în demascare obligaţi să treacă printre rânduri 
cu spinarea frântă pentru a primi de la fiecare câte o lovitură 


„şi pentru ca ajunşi la capăt, să li se ordone întoarcerea. 


Aici s'a interzis complect folosirea W-Cului cu consecințele 
descrise mai înainte. 

Alături de schingiuirea sadică se mai practica și schingiuirea 
însoţită de glumă! Cel considerat mai bandit era obligat să se 
urce pe spinarea unuia mai puţin bandit și de acolo să simuleze 
sborul... avionului. Cu repetarea până la aterizarea perfectă sau 
ruperea coastei. 

Nu mai era «experienţa pură» ci scopul securitații de a desco- 
peri pe cei care scăpaseră din primele arestări. Pentru aceasta era 
însărcinat locotenentul Avădanei. Sub îndrumarea lui directă de- 
claraţiile erau selecţionate şi trimise la minister pentru a se pro- 
ceda la arestările respective. Parte activă, au luat atât directorul 
Gheorghiu. cât şi medicul oficial al închiorii. doctorul Bărbosu. 
Se pare că nebunia inoculată educatorilor a fost contaminatoare 
şi n'au scăpai de ea nici elementele de legătură, adică ofiţerii 
politici ai închisorii. Aici la Gherla amestecul lor brutal a fost 
de mai multe ori direct, în plină celulă. 

Nici declaraţiile care se cereau nu mai erau ca cele de la 
Piteşti. Acolo, exista o limită poate peste care nu se trecea. Aici 
declaraţiile cerute au îmbrăcat forma demenţei. Nu era suficient 
adevărul. 

lar minciunile nu numai că nu erau refuzate ci dimpotrivă 
stimulate: 

Banditule, nu ai spus tot ce ştii... mai ai... mai spune...» 


— 139 — 


INCERCĂRI DISPERATE 


Ca la Piteşti, și aici au fost deţinuţi care speculând o cât de 
mică posibilitate, o neatenţie abia perceptibilă sau o slăbire 
temporară a supravegherii, au încercat să se sinucidă; sau să 
atragă atenţia administraţiei despre cele ce se petreceau, deși 
nimeni nu credea că o măsura salutară putea veni din partea 
acelora care patronau, dirijeau şi culegeau roadele experienţii. 
Erau acte din domeniul demenţei. Dar tot ce se petrecea acolo 
făcea parte din demenţă. Administraţie și deţinuţi, cuprinși 
parcă de o nebunie colectivă, se întreceau în a distruge tot ceeace 
se mai putea chema om, într'o lume în care omul demult deve- 
nise un simplu număr destinat exterminării prin foame şi chin. 

Primul care a încercat să avertizeze administraţia a fost un 
muncitor macedonean dinir'un sat din Banat, condamnat la zece 
ani temniță grea mi se pare. În plină demascare, celula a fost 
vizitată de un director de la ministerul de interne. Cel venit în 
inspecţie se pare că era însuşi generalul Nicolschi, însărcinat cu 
direcția generală a anchetelor din toată țara. Scena s'a petrecut 
cam în acelaș fel cum se mai petrecuseră şi la Pitești. Din grupul 
alineat, în poziţie de drepţi, pe când nimeni nu se aștepta, pen- 
trucă avertismentul fusese dat numai cu puțin înainte, muncito- 


— 140 — : 


NA E ALI Ape cică SR lol cae mmm eta Sana p 


PNEC ELE > IT CP A a UE e 


piesa pen ua pipa 


să 


singe apa Sefulna 


PIREU TITU 


rul se desprinde şi cere să raporteze, Surprins, inspectorul res- 
pectiv îl lasă să verbească. e 

In câteva cuvinte spuse grăbit, pentru a profita de răgazul 
acordat, E. O. povesteşte inspectorului ce a pătimit el şi ce 
pătimese împreună cu el toți cei din celulă. După care, pe 
un ton categoric, îi cere să ia toate măsurile cuvenite atât 
pentru încetarea schingiurilor cât şi pentru pedepsirea ce: 
lor vinovaţi. Directorul Gheorghiu, care asista la scenă şi-a si. 
mulat atât de perfect surprinderea încât înşişi cei chinuiţi 
puteau să creadă că nu știe nimic. l-a spus inspectorului că nu 
a auzit despre aceste schingiuiri, că lui nu i s'a raportat nicio- 
dată nimic, că va cerceta să vadă ce este adevărat şi că va lua 
măsurile cuvenite pentru îndreptare, dacă va constata că cele 
spuse sunt adevărate măcar în parte. Inspectorul a promis că se 
va ocupa și el personal și că va pedepsi pe vinovați. Vânătăile 
de pe trupul celui care raporta și de pe chipurile celorlalți nu 
erau probe pentru că nimeni nu s'a uitat la ele. Cortegiul de 
stele a părăsit camera iar directorul nu a uitat să privească sem- 
nificativ înapoi... 

Anchetă nu s'a făcut şi nici măsuri n'au luat. Măsurile le-a 
luat în schimb Țurcanu ; 'au constat în smulgerea unghiilor de la 
picioare, cu cleştele (de unde lau găsit când în celule nu era 
permis nici măcar acul fără consimțământul comitetului sau gar- 
dianului?) într'una din celulele mici în care E. O. a fost izolat 
după raport. Când l-am întâlnit în 1954, se hrănea cu cartofi şi 
cu pâine pentru că din celulă a eşit cu ficatul distrus pentru 
totdeauna. 

Dacă administraţia nu lua măsuri pentru încetare. au fost 
deţinuţi care au încercat să iasă din demascări fără să se com- 
promită, alegând soluţia supremă: sinuciderea. Țăranul P. din 
xegiunea Constanţa, arestat și condamnat la 15 ani închisoare, 
fu adus la Gherla în vara anului 1951 și trecut în camera 99 la 
puţin timp după aceea. Pentru că opunea o rezistenţă conside- 
rată contaminatoare, îu izolat într'o celulă mică şi supus demas- 
cării de unul singur sub permanentă supraveghere. Dar sa în- 
tâmplat să rămână singur pentru câteva clipe şi i-a fost 
deajuns ca să smulgă o bucată de geam şi să-și tae vinele de la 
gât, ciopârţindu-se amar. A fost găsit lungit pe jos, într'o băl- 
toacă de sânge. Reeducatorii Sau speriat şi pierzându-și cum- 
pătul, au cerut ajutorul administraţiei. A sosit directorul Gheor- 


— 141 — 


ZE e aste e i a a 


şi cu medicul oficial al închisorii care 


intervenind i-a putut opri hemoragia. La întrebările detexulor, 
P. a răspuns că a încercat să se sinucidă pentrucă nu ss putea 
suporta chinul la care era supus de mult timp de către deţinuţi 
ca el fără nici un motiv. Directorul i-a spus că de acum înainte 
nu i se va mai întâmpla nimic, că cei care l-au schingiuit o să 
fie pedepsiţi de el apru, dar să promită că nu va mai încerca Să 
se omoare. P. a promis şi directorul a plecat, ca în urma lui să 


ghiu, cu oliţerul politic, 


intre în celulă Țurcanu împreună cu ceilalți. Din clipa aceea 

P. nu a mai fost părăsit până când nu a fost adus in starea de 

a nu mai avea curajul să se sinucidă. Capitulase. | 
Un al doilea ţăran, acesta din Câmpu-Lungul Moldovei, a 


căutat o altă modalitate de a se sinucide, crezând că el nu va da 
greş. Pentru a-şi scrie declaraţiile în demascare, i se dăduse o 
placă de spun şi un ac, după cum era obiceiul. A rupt acul şi 
l-a înghiţit, în speranţa că va scăpa de chinuri. Dar nu a fost 
să fie după cum a dorit el. Acul s'a oprit probabil undeva într'un 
țesut mărginaș, si nu i s'a întâmplat nimic. 
La ora când i s'a cerut să depună declaraţia scrisă şi natural 
şi acul încredinţat, nu a avut decât plăcuţa cu săpun! A spus 
că a perdut acul. A fost chinuit şi obligat să-l găsească. Dar cum? 
Până la urmă a trebuit să mărturisească că l-a înghiţit! Pe lângă 
torturi, a fost obligat să-şi facă nevoile în gamelă timp de trei 
sau patru zile şi să controleze conţinutul pentru a vedea dacă 
nu cumva bucăţile de ac au putut fi eliminate. N'a găsit nimic. 
lar consecință imediată a fost distrugerea ficatului în bătae, fapt 
care l-a dus mai târziu la o operaţie complicată și care l-a 
obligat pentru restul vieţii să se hrănească numai cu pâine pră- 
jită şi cu cartofi copţi. Când l-am cunoscut în 1953, încă în fa- 
brică, lucra pe coridor la disiribuirea pâinii şi i se acordase de 
către administraţie favoarea de a-şi coace o mână de cartofi la 
bucătăria închisorii. Cine ştie dacă azi mai trăește. Ar fi cu ade- 
vărat o minune. 

Izolarea de la Gherla nu putea atinge nici pe departe pe 
aceea de la Piteşti. Pentrucă dedesubtul etajului unde se petre- 
ceau demascările se afla restul deţinuţilor care lucrau în fa- 
brică. Pe pasarelele restului închisorii spre deosebire de aceea 
de la etajul trei, era un permanent dute-vino. Unii dintre mun- 
citori simţiseră că acolo se petrece ceva neobisnuit. lar într'o 


bună zi câţiva din ei au și asistat la o scenă unică, 


— 142 — 


| De la camera 99, care se găsea în colţ, a tâșnit un om plin 

de sânge pe faţă, a parcurs coridorul în fugă și sa aruncat pe 

scări în jos, ţipând cât îl ţinea gura că este asasinat de alti 

deţinuţi. Incerca să ajungă la administraţie ca să raporteze! 

Pe urmele lui, tot de la camera 99 au alergat câţiva stu- 

denţi ODCCişti, l-au prins şi l-au dus din nou în celulă. Studen- 

tul. pentrucă era un student cel care urlase, se chiamă Bubi 

Roman; era de la politehnica din Timișoara, unul din cei mai 
convinşi în lupta anticomunistă. Pentru a linişti rumoarea 

care s'a creeat între muncitori, cei care băteau la 99 au lansat 
svonul că Roman înebunise şi că suferea de mania persecuției. 
Și pentru a da şi mai mare greutate svonului, timp de câteva 
i zile în șir, a fost scos din celulă şi dus la infermeria comună. 
Ţ unde doctorul Bărbosu îi administra injecții calmante, în reali- 
4 tate simplu ser fisiologic. Din clipa aceea, măsurile de supra- 
| veghere au fost strașnic întărite; nu se mai lăsa ușa deschisă 
pentru nici un motiv și niciunul din deţinuţii în demascări nu 
era slăbit din ochi. La care se adăoga și suplimentul de bătae 
pentru ori ce semn care putea fi interpretat drept tentativă de 
«sabotare a demascărilor». 

; Pentru orice fel de abatere se găseau metode de pedepsire. 
unele mai grozave decât altele. Doi studenţi care trecuseră prin 
demascări încă de la Piteşti, fuseseră chemaţi la un supliment 
de anchetă de către ministerul de interne la București: Popescu 


cotit ae ale e Să i 


i 

i şi Andreescu. Au stat în celulele palatului de pe Calea Victoriei 
: câteva luni. De acolo. pentrucă Piteștiul fusese evacuat, şi pro- 
Î babil și dintr'o scăpare a ofițerului însărcinat cu transportarea 
i lor, au fost duși la Jilava şi băgaţi cu alţi deţinuţi, unde au ră- 


"mas mai mult timp. Climatul cald din celule și încrederea care 
domnea între deţinuţi a făcut ca teama din ei să se topească. 


i 

4 Şi se pare că au povestit la câţiva despre cele ce se petrecuseră 
i mai înainte la Piteşti; evident, fără prea multe amănunte. Fapt 
ciudat, în clipa în care au ajuns la Gherla, deja comitetul ODCC 


i cunoștea tot ce au povestit ei la Jilava. Prin informatorii ei. 
i administraţia aflase şi transmisese probabil ministerului. care 
| la rândul lui avertizase pe Țurcanu. A fost suficient motivul ca 
să fie consideraţi coportunişti» («oportunişti» însemna că s'au 
arătat convinşi la Piteşti dar că, în realitate rămăseseră tot ban- 
diți), şi să fie trecuţi din nou prin toată filiera descompunerii, 
alături de alţii care treceau pentru prima dată prin demascare.. 


| ee POS 


«Asistarea la spectacol» a fost întrebuințată ca şi la sri 
dar pe o seară cu mult mai mare. Cel mai mic semn de îndoială 
sau de abatere. era sancționat imediat, cu aducerea în camera 99. 

mi-a fost rezumat foarte 


Sentimentul trăit la aceste «asistări» a 
plastic de unul din zecile de studenţi cu care am iti e vorbă: 
aveam impresia că suni așezal 


«Privind schingiuirile celorlalți, z 
că un nebun necontrolat se în- 


legat pe un butoi cu pulbere şi i îti 
vârte permanent în jurul butoiului cu o lumânare aprinsă. 


Aşteptam din clipă în clipă ca flacăra să atingă praful şi odată 
cu butoiul să sar și eu în aer. Pentru aceasta nu era nevoie de 
mare lucru. Ajungea ca unul din reeducatori să considere că 
pedeapsa dată era prea mică în raport cu vina bănuită. Trecerea 
din poziţia de «spectator» la aceea de «actor» era imediată.» 
După felul în care se desfăşurau demascările se credea, și 
pe bună dreptate, că în mai puţin de jumătate de an nu va ră- 
mâne nici un deţinut netrecut prin noua şcoală. Dacă în primele 
săptămâni numărul celor «selecționați» era aproximativ zece 
«de repriză», încetul cu încetul s'a dublat şi tendinţa era de a 
face tot ce este posibil ca întreaga operă să se termine până la 
primăvăra noului an. Această grabă a contribuit şi ea în felul ei 
Ia înăsprirea nemaipomenită a metodelor. lată bunăoară o scenă 
povestită de un elev care a trecut printre ultimii pe la camera 99. 
Făcea parte dintr'un lot de tineri arestaţi şi condamnaţi cu 
puţin înainte de desființarea «Centrului de reeducare Piteşti» 
şi ca prin miracol, printre puţinii deasemenea care a trecut prin 
Pitești și nu a fost supus reeducării; pentru acest motiv dealtfel 
nu a fost trimis la canal. Redau cuvintele lui: 

«Odată sosiți la Gherla (plecaseră de la Piteşti cu ultimul 
transport) am fost cazaţi într'o celulă de la etajul trei, destul de 
mare. Printre noi, au venit mai mulți studenți mai în vârstă. Au 
reușit forte repede să intre în intimitatea nostră şi să cunoască 
în scurt timp pe fiecare din noi sub toate aspectele. Era dealtfel 
parcă o necesitate și a noastră de a solicita concursul lor în do- 
meniul diferitelor probleme care se puneau şi cărora noi nu le 
puteam răspunde. Fiecare din noi și-a găsit astfel un confident, 
un îndrumător, un prieten. Nici unul nu a observat că întreaga 
lor grije se concentra spre două puncte: activitatea noastră anti- 
comunistă şi atitudinea noastră față de administraţia închisorii, 
în special față de ofiţerii politici. 

Pe la începutul linii Septembrie am fost mutaţi în came- 


— 144 — 


ra 99. Aici am întâlni! alţi studenţi care ne-au primit cu aceeaşi 
căldură ca şi cei din camera precedentă. 

Ziua ne cra organizată după un program care în limita re- 
gulamentului închisorii, a fost respectat riguros. Era faza de 
incadrare pe care noi nu o bănuiam că se va solda cu o catas- 
irofă. Ziua începea cu rugăciunea spusă în genunchi. Apoi venea 
educaţia național-creştină care cuprindea un timp destul de lung. 
După-masa era rezervată unor preocupări mai libere. Studiul 
limbilor străine în grupuri, după dorinţa fiecăruia, apoi confe- 
rinţe cu subiecte variate care aveau ca scop lărgirea cunoștinţe- 
lor generale. Seara, erau momentele cele mai plăcute. De obiceiu, 
unul care avea darul povestirii ne reda o operă a unui scriitor 
român sau străin. Toţi eram aşezaţi roată în jurul lui şi o atmos- 
feră caldă, de familie, făcea să uităm în ce infern eram cufun- 
dați cu toții. Nu era neglijată nici poezia patriotică, nici chiar 
cântecul deşi era interzis cu stricteţe, mai ales cel patriotic. Ziua 
se încheia tot cu rugăciunea spusă în genunchi... 

ă Cine ar fi putut crede că cei care se rugau aproape cu trans- 
figurare erau nişte sperjuri? Sau poate în acele momente, pro- 


fitând de situaţie se rugau și ei cu adevărat... 
ă De CERE ar 
Aşa s'au scurs mai bine de două săptămâni. În cameră dom- 


nea o armonie perfectă, o atmosferă, că nu de puţine ori parcă 
simţeam o satisfacţie că prin arestarea mea am putut gusta din 
ASE inenea momente! Prietenia înflorea ca un mugere în primă- 
vară. Nimeni nu ar fi bănuit nici în ruptul capului, că gerul îl 
pândea de foarte aproape. E 

Şeful camerei era un student din laşi, Popa Alexandru. Nu 
prea strălucit în raport cu alții dar foarte activ. In cameră era 
şi Țurcanu. EI însă nu lua parte decât cu foarte multă discreţie. 
Mai că trecea neobservat. Doar din când în când. se retrăgea 
împreună cu Popa și cu încă doi sau trei şi discutau cu voce 
scăzută întrun colț. Pentru că erau cu toţii din laşi şi prieteni, 
nimeni nu bănuia ceva necurat în aceste consfătuiri misterioase. 

Si deodată s'a surpat cerul. Intr'o seară, după închiderea 
obişnuită şi dupa ce zăvorul a fost pus pe dinafară, pe când ne 
pregateam pentru programul obişnuit, Ţurcanu abandonând sis- 
temul întrebuințat la Piteşti (şedinţa de dlămurire») a dat ordin 
ca toată lumea, cu excepţia celor care venisem ultimii, să -se 
aşeze pe două rânduri lăsând la mijloc un coridor nu prea larg. 
Toţi erau în mâini fie cu un ciomag, fie cu o coadă de mătură, 


— 145 — 
10 
a 


ne-a dat ordin să tre- 
Am crezut că este 0 glumă făcută cu 
Dar în câteva secunde camera 


ăturile celor care loveau. 
M'am oprit uluit 


fie cu o curea, ele: Întorcându-se spre noi, 
cem prin culuarul format: fa 
intenţia de a ne mai distra puț la 
nă de urletele noastre ȘI e înjurăt . 

tocmai în coada șirului. oile SiLi 
i eu pe unde treceau ptie enii mei, 
in şirurile care băteau, lângă 
„lu îngrozit, fără să şiiu ce 
mi se desfăşura în 
ca un de- 


răsu 
Eram din întâmplare 
ebue să trec ş 
pătul unuia di 
nceput să u 
e spectacolul care 


şi uitând că tr 
m'am aşezat în ca “ 
unul din cei vechi şi am 1 


5 d 
fac, literalmente înebunit de spec e 
ta ochilor. Gesticulam cu mâinile deasupra cap ş 


a: 2 
ă ine ma re- 
ment apucat de criză. Dar cel care era alăturea de m 


cunoscut că sunt dintre cei care trebuia să treacă pe sub ciomege 
gât, m'a îmbrâncit în coridorul de trupuri. 


Așa am intrat în demascări. Cum am eşit, ai putui opine ini 
gur atunci când m'ai cunoscut. Și de atunci a trecut mu = = e 
şi eu am reuşit oarecum să văd mai lucid. Pentru faptu le a 
mă fi sustras primului ordin, în chiar seara aceea am primii 
primul supliment de demascare. 
L-am întrebat: «Cum a reacţionat grupul 
trebue să fi făcut ceva.» 3 
_—«N'aş putea să spun că cineva a încercat să se apere. Totul 
s'a petrecut atât de fulgerător! Dealtfel totul era inutil. lar dacă 
a fost vreo reacţie spontană, nu a putut dura mult. E adevărat 
băteau s'au ales cu capul spart. Dar 


ca mai mulţi dintre cei care ) 
aceasta mai de grabă din cauza desordinei care s'a creeat, a în- 
Poate că intenţionat, printre cei care aveau uneltele 

lovit pe un «coleg» ca 


şi, apucându-mă de 


bătut, penlrucă tot 


vălmăşelii. 
în mâini, să se fi găsit cineva care să fi 
să se răsbune pentru bătaia primită în propria-i demascare. 

Oricum, până la urmă s'a ales «neghina de grâul curat» întrun 
morman de trupuri frânte si însângerate, grămadă pe podea. 
Printre acestea era şi trupul meu. Sufletul plecase din searu 
aceea. Intreg nu cred că s'a întors în mine nici acum. Ca şi la 
Piteşti, poate şi mai rău ca acolo, surparea sufletească a venit 
înaintea celei fizice. Pentru că spre deosebire de acolo, de data 
aceasta au luat parte chiar din prima ședință şi studenţii care 
ne făcuseră educaţia în celula mare dinaintea venirii la 99. Pre- 
zenţa lor printre bătăuşi a contrbuit, cred, la paralizarea ori- 
cărui spirit de apărare conștientă. 

«După aceasta am trecut în faza obișnuită a demascărilor. 
A durat mai bine de o lună. Nu a diferit prea mult de cele cu- 


— 146 — 


i - 
—— 


ocs RIDE 


nascute de la Piteşti, Apoi au mai trecut încă două serii... La 
prima am asistat în «poziție» pentrucă eram considerat ca ne- 
reeducat încă. La cea de a doua o parte din colegii mei au tre- 
cut în rândul reeducatorilor. Eu am asistat impasibil de acum 
la descompunerea lor, încercând doar să văd în ei ceeace nu pu- 
tusem să văd în mine: cum se destramă un suflet. Din când în 
când câte unul dispărea pentru mai multe zile. Nu ştiam unde 
era dus. Erau dintre cei consideraţi ca fanatici sau prea rezis- 
tenţi. Se întorceau prăbușiţi. Am aflat apoi că erau trecuţi în 
celulele mici de pe coridor unde li se făcea demascarea de unul 


singur.» 
Aici se termină povestea 


simplu... 
Numai în câteva luni au trecut pe aici mai bine de două sute 


de persoane. În câteva luni comuniștii şi-au mărit cercul credin- 
ciosilor cu încă două sute. Credincioşi care nu mai credeau nici 
în ei înşişi, credincioși coborâţi pe scara instinctului animalic 
de conservare până la ferocitatea tigrului rănit care face ravagii 


studentului. Ce a urmat este 


în calea lui. 
Deaceea educaţia «progresistă» a ales ciomagul ca metodă 


şi nu glonţul. Deaceea nu lăsau pe nimeni să se omoare. Pentru- 
că nu urmăreau să distrugă pe om în individualitatea lui. ci 
specia umană însăşi, creind reflexele condiţionate, făcând adică 
din oameni, tigri răniţi, întorşi în turbarea lor asupra umanităţii, 
s'o devoreze. 

- Dar cum orice inceput are un sfârșit, şi demascările trebuiau 
să intre intr'un făgaș care să ducă spre un desnodământ. indi- 


ferent care. 
Aceasta s'a petrecut pe neașteptate. 


CÂINII SLOBOZIŢI 


Pe neașteptate, în seara zilei de 14 Noembrie 1951, după doi 
ani și mai bine de la începerea experienţei, demascările au înce- 
tat. Nu complect însă. Ca schimbarea să nu fie prea bruscă. 
Ceeace a urmat era o etapă, identică oarecum acelei de la 
canal; cu o supraveghere mai bună însă pentrucă condiţiile de 
penitenciar permiteau. A încetat adică faza de «violență», bătaia. 

Propriu zis, demascările au încetat în luna Februarie sau 
Martie a anului care urma, când acelaș colonel de securitate 
Zeller, îşi face apariţia și la Gherla. Misiunea lui oficială era 
aceea de a mări capacitatea de producţie a atelierelor închiso- 
rii, deci trimiterea în atelier a cât mai multor deţinuţi, aşa că 
au fost scoși la muncă și majoritatea studenţilor atât reeducaţi 
cât şi reeducatori. Dar modificarea aceasta a însemnat o nouă 
repartizare pe celule, după schimbul de lucru, după ateliere sau 
echipe, pentru facilitarea birocratismului. 

S'a produs astfel un nou amestec între studenţi și ceilalţi de- 
ţinuţi. Dar în loc ca această schimbare să contribue la o revenire 
a studenţilor cum s'a petrecut la canal, intrarea lor masivă în 
ateliere și ocuparea tuturor posturilor chee a înveninat întrun 


— 148 — 


mod. indeseriptibil întreaga atmosferă. Timp de mai bine de. doi 
ani, delaţiunea reeducaţilor și cruzimea administraţiei vor ins- 
taura la Gherla o teroare unică în analele vieţii deţinuţilor: din 
toate închisorile. In atelier sau în cameră, la masa de: lucru sau 
la rândul în aşteptarea distribuirii ciorbei, la closet și la. bae, 
în fiecare clipă a vieţii, delatorul va avea de acum urechea 'per- 
manent aplecată la «ceeace se discută» și administraţia va fi in- 
formată pe cât de promt pe atât de tendenţios, pentru ca mă- 
surile de reprimare să fie cât mai conforme cu spiritul creat de 
demascări. 

Pedepsele pentru vini imaginare vor curge cu nemiluita. Car- 
ceră, bătae cruntă, izolare fără îmbrăcăminte decât strictul ne- 
cesar, reducerea raţiei alimentare la o jumătate după douăspre- 
zece ore de muncă de sclav, regimul sever cu mâncare la trei 
zile odată, vor continua sa alimenteze fie secția specială. a tu- 
bereuloşilor, fie cimitirul «Roja Şandor» cu sute și sute de de- 
ținuți. 

Pentru că ODCCului i se ridicase dreptul de a bate, schin- 
giuirile vor fi făcute de acum direct de comunişti, prin persoa- 
nele lor cele mai calificate, prin ofiţerii din direcţiunea politică 
a închisorii și în special prin ofițerul politie principal. locote- 
nentul Avădanei. 

Pentru a da teroarei un caracter cutremurător, directorul 
Gheorghiu a fost mutat, iar în locul lui adus un căpitan, fost ti- 
nichigiu la: ateleriele CFR Galaţi, GOICIU PETRE. bulgar de 
o ferocitate devenită faimoasă, cu mult pe deasupra lui MARO- 
MET, găgăuţul, director al depozitului JILAVA. Iar ca ajutor 
şi şef al biroului producţie i-a fost dat un alt scelerat maniac 
MIHALCEA, locotenent. 

Acest «trio» va domni fără nici un fel de răspundere peste 
crimele făcute cu sânge rece, ani de zile. Drept pedeapsă vor fi 
înaintați în grad şi posturi de răspundere «pe linie de partid», 
adică verificarea capacitătii de credință prin «aplicarea luptei 
de clasă». 

Țurcanu împreună cu zece din colaboratori au fost chemaţi 
în zilele din preajma Crăciunului 1951 la grefa închisorii, cu 
bagajul. La grefă au fost puşi în lanţuri şi expediaţi cu duba. 

Nimeni nu-și putea închipui că erau duşi sau că ar fi putut 
fi duși pentru anchetă. Toată lumea, pentrucă toți au aflat de 
plecarea călui cu șuba» credea că demascările de la Gherla se 


— 149 — 


> e e popa eat mata aa 


< 


terniinaseră sau că intraseră pe un Aso m casa ani pie pEăzeață 
lui nu mai cra necesară acolo. sau că atei pp pa igse tă 
etapa cea mai interesantă, aceea a trecerii la iud. iau afir- 
mase de multe ori: «în curând voi pleca la Aiud să fac demas- 
dt cenetteetea din colaboratorii lui nu credeau că puteau 
fi duşi în altă parte decât la Aiud. «Pe tot parcursul până la 

fusese chemat ca martor odată cu 


Jilava», povesteşte unul care « 
compartiment al dubei cu ei, «cei 


ei şi care a călătorit în acelaş abei. 
zece au cântat şi s'au distrat de parcă plecau acasă. Când au tre- 


cut de Aiud și nu s'au oprit, au crezut că sunt duşi la interne 
pentru a li se da drumul, gândindu-se la promisiunea făcută de 
comuniști considerând «meritele». In primele zile ale șederii la 
Jilava», povesteşte acelaș deţinut, «Ţurcanu a povestit romane 


și filme cu cow-boys, destins, radios, satisfăcut...» 
Dar într'o zi a intrat în celulă un ofițer din ministerul de 


interne. 
__«Pentru ce ai fost adus aici banditule?» Era prima dată 
de la începerea demascărilor când şi lui i se punea o întrebare 


urmată de acest calificativ. 
——«Am fost adus ca să fiu eliberat» răspunse acesta oarecum 


nemulțumit. 

—«Banditule, ai fost adus ca să dai socoteală pentru crimele 
pe care le-ai făcut în închisoare», și ofiţerul plecă trântind poar- 
ta celulei. Pe chipul lui Țurcanu zâmbetul s'a schimbat brusc 
întrun fel de rânjet neputincios. Aceasta a fost ultima lui ima- 
gine văzută de un supraveţuitor. Pentrucă din clipa aceea şi 
timp de mai bine de trei ani, cât a durat ancheta de la minis- 
terul de pe Calea Victoriei, nimeni în afară de ofiţerii care-l 
anchetau nu a putut să-i vadă chipul... 

De la plecarea lui de la Gherla, rând pe rând, au fost che- 
maţi la ministerul de interne alți şi alți deţinuţi, martori chinui- 
ți şi chinuitori, pentru complectarea celui mai mostruos dosar 
făcut vreo dată în camerele de anchetă ale acestui minister. 

Si rând pe rând, pe măsură ce plecau reeducaţii, deţinuţii 
de la Gherla îşi întăreau convingerea că Ţurcanu este la Aiud 
în demascări şi că chiamă noi colaboratori pentru intensificarea 
muncii... 

Intr'un timp au început să se întoarcă unii din cei plecaţi la 
anchetă. Consemnul dat de ofiţerii de la minister, de a nu scoate 


— 150 — 


nici o vorbă despre cele pentru câre au fost chemaţi, nu a fost 
respectat de toţi. Incetul cu încetul mai toată lumea, cu excep- 
ţia celor care se păstrau mereu la temperatura reeducării vio- 
lenţe, a început să audă de anchetă. Nimeni din cei ce auzeau 
nu credeau. Nu puteau crede posibilă pedepsirea lui Țurcanu. 
Pentru că nu puteau intra în dialectica marxistă ci judecau cu 
biata lor logică «reacționară». Deaceea rămâneau sceptici, cre- 
zând că este vorba de o nouă cursă. Se mai adăoga și faptul că 
nici un fel de epurare senzaţională nu avusese loc în cadrele 
superioare ale partidului, şi nimic nu se schimbase nici la Gher- 
la, unde teroarea domnea şi totul se petrecea pe cea mai per- 
fectă linie de conduită comunistă. Ba dimpotrivă. pe măsură ce 
trecea timpul, teroarea se înteţea, pedepsele devenind tot mai 
severe pentru abateri de la un regulamnt pe care nici un deţinut 
nu-l citise vreodată. Locotenentul Avădanei era din ce în ce mai 
brutal. Şi spiritul ODCCului stăpânea neturburat întreaga masă 
a deţinuţilor. 

Dar ca în bezna adâncă o licărire palidă a unui muc de lu- 
mină, la Gherla, în teroarea aceea cruntă. se naște pe încetul 
o reacţie la iniţiativa deținuților cu curaj. 


E aie Ia 


SI ai 


PE pe lea IP pie 


A DOUA FAZĂ 


Reacţia a venit din partea deţinuţilor care scăpaseră de de- 
mascare în urma sistării ei. A fost un adevărat proces de trans- 
formare. Dar până la împlinirea lui, până la spargerea definitivă 
a zidului de neîncredere şi delaţiune care măcina viaţa deţinu- 
ților, a trebuit să se comită multe, foarte multe fărădelegi. 

Unii care au avut norocul să fie scutiţi de iadul acesta, să nu 
cunoscă nimic din ceea ce descompune sufletul până a-l face 
de nerecunoscut, sau din diferite motive, deşi trecuţi prin focul 
care mistuia alăturea de cel al studenţilor vieţile lor şi ale mul- 
tor zeci de mii de români, n'au putut înţelege ceeace în realitate 
Sa întâmplat; n'au înţeles nimic din sguduitoarea răsturnare 
sufletească, nimic din adâncimea rănii creeate, rană pe care mul- 
ţi din noi cu greu puteam crede că se putea cicatriza definitiv 
vreodată. Au fost alţii care, venind în contact direct cu studenţii 
şi suportând pe proprie piele consecinţele transformării care a 
reușit pentru o perioadă de mai bine de cinci ani să prezinte un 
tip de om monstru, s'au întrebat miraţi atunci când li s'a dat 
răgaz de gândit: Şi totuși sunt oare toate acestea adevărate? 

Ceeace constitue însă un paradox și mai mare, este că o bună 


== 152 — = 


parte din victime chiar din rândurile studenţilor înșiși, nu a 
putut desprinde din toată experienţa a cărei materie au fost nimic 
mai mult decât o deslănţiure pătimașe a urei cultivate de ideo- 
logia partidului, beţia care a rupt zăgazurile logicei în clipa în 
care comunismul din România s'a văzut beneficiarul unei victo- 
rii niciodată gândite. 

Puţini la început, dar din ce în ce mai mulţi, deţinuţii care 
au avut darul şi persistența de a căuta dincolo de fenomen mo- 
tivul real al experienţei, au pornit la, aș putea spune, un fel 
de contrareeducare, o poziţie de ostilitate intransigentă faţă de 
tot ceeace părea că isvorăşte din spiritul reeducării. Conflictul 
iniţial nu a fost între ei și administraţie cum era normal ci între 
ei şi partea aceea din studenţii reeducaţi care fuseseră atât de- 
puternic marcați de experiență încât păreau că s'au identificat 
cu ea și ori ce fel de atingere de noile adevăruri pe care le pro-- 
fesau cu atâta fanatism, constituia un nou supliciu imposibil de 
suportat, poate mult mai dureros decât chiar trecerea prin de-- 
mascare. 

Intreaga masă a deţinuţilor care nu trecuseră acest prag al 
durerii s'a împărţit, prin felul de a privi şi a judeca fenomenul. 
în mai multe categorii, după opţiunea la care s'a oprit iniţial şi 
care evident nu a fost definitivă decât pe măsura în care lucru- 
rile evoluând, au descoperit realitatea în toată cruzimea ei. 

Cei mai mulţi făceau parte din categoria acelora care, nu 
puteau pricepe ce-i aceea demascare. Au reţinut aspectele exte- 
rioare, bătaia sau răul făcut lor direct, şi au caracterizat întregul! 
pe baza “elementelor care nu erau decât de un ordin cu totul 
secundar. 

In marea lor majoritate aceştia proveneau din mediul oame-- 
nilor simpli, neobișnuiţi cu complicaţii de ordin sufletesc şi 
dispuși prin însăşi natura lor să interpreteze totul prin ceeace se: 
vede. Raționamentul lor era simplu de tot: «Eu cred că au sufe- 
rit. Și eu am fost schingiuit în anchetă şi poate că am făcut rău; 
celorlalţi. Dar din clipa în care demascările au încetat şi studen- 
ţii au fost dispersaţi pe la ateliere sau prin coloniile de muncă: 
dece nu au încetat inmediat cu munca murdară si au continuat 
să servească administraţia şi să facă rău celorlalți deţinuţi pen- 
tru a le fi bine lor?» Discuţia cu ei era destul de grea. Atitudi- 
nea lor era simplă și fără ascunzişuri. Şi nici ostilă fățiș. La 
întrebarea: «cu ce ai ajutat dumneata personal pe studenţi ca: 


— 153 — 


să-şi poată reveni?» răspundeau: «li au fost mai învăţaţi ca noi 
deci cu mai multă putinţă de a pricepe ceeace Be a cu 
ci și de a găsi clipa pentru revenire. Şi apoi cum p eu 
propia de el cu duh 


să-mi rise pielea când ştiam că de mă vo! a ii ee ec UL 
blând mă va denunța imediat ca duşman al administraţiei şi 


aş fi avut de suferit consecinţele?» Și dădeau exemple de mun- 


citori care au vrut să ajute iniţial pe studenţi. : E 
Grupul celălalt, mic ca număr, dispus să facă speculație 


pe fenomen, era compus din cei care înainte de arestare cola- 
boraseră copios cu comunismul sperând că li se va erta aparte. 
nența la diferite partide. Aceștia făceau o confuzie voită între 
actele lor deliberate și ceeace au făcut reeducaţii sub imperiul re- 
flexor condiţionate. S 
Raționamentul lor era și mai simplist decât cel al oamenilor 
simpli: «Sufletul omului este slab. Supus presiuni sau fricei. 
foamei sau nesiguranţei zilei de mâine, cadează; nu se poate 
păstra pe o poziţie de refuz total atunci când este solicitat de 


cel mai puternic.» A 
Și mai era o a treia categorie. indivizi, care toată viata lor 


n'au făcut decât să umble după expediente și trambuline; po- 
zând drept victime, cu intenţia destul de vădită de a se cataloga 
drept eroi ai rezistenţei cu un certificat de detenţie de multe 
ori provocată, cu scopul de a dispune de capitalul politic necesar. 
Acestia s'au păstrat departe de orice fel de contact cu lumea 
reeducaţilor. 

Impotriva studenţilor dar și împotriva” acestor categorii de 
deţinuţi a fost necesară o muncă adeseori răsplătită cu carcera 
'şi cu regimul sever, pentru a se putea desțeleni o cărare prin 
care să se pătrundă în labirintul infernului în care se mistuiau 
toţi reeducaţii dela Gherla. 

A trebuit deci să treacă multă vreme până când atmosfera 
să se curețe suficient pentru ca convieţuirea în celule să devină 
posibililă şi neîncrederea să fie definitiv învinsă. Dar până atun- 
“ci contribuţia reeducaţilor la suferinţă a fost destul de mare pen- 


tru a trece peste ea fără a o menţiona. 


—— 54 — 


ai 


PEDEPSE INUMANE ȘI CONTRIBUŢIE REDUCATIVĂ 


Scena se petrece în curtea închisorii, en câteva luni înainte 
ca Țurcanu şi colaboratorii lui să fi fost duşi la Interne. 

Un deţinut se plimbă între cei patru pereţi ai clădirilor care 
mărginesc o curte interioară de câteva sute de metri pătraţi. Cu 
mâinile la spate și cu capul plecat, gândeşte cine știe unde. 
Probabil că un sgomot sau un fâlfâit de aripă l-a făcut să ridice 
capul în sus. Mărtinuş era în faţa lui tocmai în clipa aceea. 

—«Banditule, te uiţi în sus crezând că de acolo o să vie ame 
Ticani ?> 

Deţinutul pleacă din nou capul fără să răspundă. 

—«Banditule, pleci capul, te uiţi în pământ pentru că mă 
disprețuești?» Un gardian stă alăturea şi priveşte zâmbind lui 
Mărtinuș. Deţinutul este gata să răspundă, pentru că nu-l cu- 
noaşte, nu ştie încă de ceeace se petrece la etajul trei și pentrucă 
este unul din acei care nu prea suferă să fie luat în felul acesta. 
Un prieten de celulă îl stăpâneşte cu privirea. Apoi îi spune 
încet: «Nu răspunde, acesta este cel mai tare după director aici. 
Poate să-ţi facă tot ce vrea.» Deţinutul se uită lung în urma lui 
Mărtinuş care pleacă fără să aştepte răspuns, notându-l pentru 
a-l trece prin demascări. Ghicise în privrea lui un nou dușman 
al clasei muncitoare! 

In aceeaşi curte, la ora când schimbul de seară iese la muncă, 
două chipuri palide stau de vorbă. Un student însărcinat cu cu- 
lesul informaţiilor se apropie încet, pe nesimţite şi trage cu 
urechea la cele ce discută cei doi. In curte însă este gălăgie. 


— 155 — 


Câteva sute de deţiniăţi stau de peste o oră: așteptând ala 
toarea înainte de a intra în atelier. Cei doi continuă să vorbească 
de ale lor fără să observe pe cel care «lrage cu urechea». 

A doua zi, unul dintre cei doi este chemat la biroul ofiţe- 
rului politic şi luat la palme. Surprins, bătutul întreabă ca 

«Banditule, mai întrebi şi dece. Nu vrei să-ți bagi minţi e în 
cap? Ce discutai despre Hitler ieri când stăteai la rând înainte 
de a intra la lucru?» aia 

După palme şi picioare, după discuţii întreruple de înjură- 


turi şi după un efort disperat, nefericitul îşi aduce aminte câ 
ce se 


întrebat de prietenul lui despre slăbiciunea prea mare ce” 
recidivist. 


vedea pe chipul lui, îi răspunsese că a avut un icter reci: 
Cel care trăsese cu urechia auzise în schimb «Hitler redivivus» 


şi raportase ofițerului politie că cei doi discutau politică şi vor- 
beau despre revenirea lui... Hitler! O informaţie dată de un 
reeducat “era luată drept un adevăr absolut şi cel denunţat nu 
mai avea nici un fel de posibilitate de apărare. Nu că direc- 
țiunea- politică a închisorii ar fi fost convinsă că reeducaţii nu 
mint. Ceea ce o interesa era doar pretextul pentru pedeapsă, 
ofiţerii politici considerând pe fiecare deţinut drept un dușman 
personal care nu merită decât să fie exterminat. Nn importă 
mijloacele, numai prea multă gălăgie să nu se facă. 

Numărul victimelor a deschis destul de târziu ochii celor 
care aveau încredere neţărmurită în studenţi. Vălul s'a ridicat 
complect în momentul în care colonelul Zeller a risipit pe cei 
de la etajul trei și a triplat numărul celor care munceau în fa- 
brică. Incetul cu încetul, între studenţi reeducați şi restul deți- 


nuţilor s'a creeat o prăpastie. 
Ea s'a adâncit şi mai mult după reorganizarea atelierelor, 


când intreaga conducere a atelierelor şi a biroului tehnic a fost 
încredințată lor. 

Și drama cea mare era că opresiunea administratiei se exer- 
cita nu direct, ci prin intermediul acestora, ei fiind responsa- 
bili direct de tot ceeace se petrecea în ateliere, de calitatea și 
de cantitatea produselor, de disciplină şi randament. Cel care 
nu dădea dovadă de zel era considerat ca oportunist, indiferent 
faţă de efortul direcţiunii, și deci trimis «la munca de jos» cum se 
numește în termen comunist degradarea din funcţie. Ori această 


muncă de jos devenise infernală. RE : 
A > . . A Lă 
Numărul prea mare de reeducaţi nu putea fi întrebuințat 


P 


— 156 — 


poetica di li d fi 


SRL AS e pace SigiA asaca 


maci fă pian 


Da Sa ee ie aaa a aaa 


numai în funcţiile administrative pentrucă, cu toată biroc- 
taţia care domnea, aceste funcţii erau puţine, Cei care nu 
prea au dat dovadă de aderare necondiționată la reeducare, au 
fost trimiși la muncă alăturea de restul deţinuţilor. Și ei pentru 
a fi consideraţi ca şi colegii lor care au avut norocul să lucreze 
«de pe scaun», se omorau muncind, depăşind normele cu pro- 
centaje pe deadreptul de neînchpuit întrun regim de muncă 
normal. Alăturea de aceştia, mai erau cei care trecând prin de- 
muscări şi acceptând să se supună necondiţionat administraţiei 
la început, au văzut în ateliere că nu linia lor este singura care 
oferă posibilitate de supravieţuire. Mai erau și alţi deținuți, 
netrecuţi prin demascări, care trăiau alăturea de ei fără să facă 
rău şi totuşi fără ca cineva să le tae capul. Pentru aceasta, au 
început să depășească şi ei normele, nu pentru a intra în gra- 
ţiile ofițerului politic ci pentru a fi lăsaţi în pace de ceilați 
zeeducaţi. 

Intrecerea aceasta satanică se răsfrângea însă asupra între- 
gului colectiv de muncă. Pentrucă normatorii aveau o misiune 
specială. Aceea de a supraveghea cât de aproape posibil normele 
şi a raporta de orice depăşire în douăzeci și patru de ore. Nor- 
ma depășită devenea a doua zi norma de bază şi ciclul începea 
de la cap. S'a ajuns astfel să se lucreze în proporţie de 250 la 
sută mai mult de norma iniţială şi acest 250 %, să fie considerat 
ca normă minimă! 

Pentru a se vedea cât de grea devenea munca cu asemenea 
procedee, dau doar un singur exemplu din miile petrecute în 
închisoarea Gherla. 

În iarna anului 1952 s'a primit o comandă de albii de spălat 
zufe, destinate unităţilor militare. Lipitul tablei care îmbrăca 
albia pe dinăuntru a fost eronometrat iniţial şi stabilit la 92 de 
minute. Un deţinut trebuia să facă deci în cele 12 ore de lucru 
»pt unităţi. La numai trei luni după aceea, reeducații ridicaseră 
norma la 30 de minute, deci de trei ori şi mai bine. Când am 
intrat eu în atelier, se cerau 28 de albii în 12 de ore. In vara 
anului 1953 numărul lor crescuse la treizeci şi opt. Un munci- 
tor care lipea în iarnă zece albii pe schimb era considerat ca 
unul care lucra peste normă. Unul care lipea treizeci şi cinci 
în vară, era pedepsit cu jumătate de raţie alimentară pentru că 
au-și îndeplinea norma! 

Principiul după care se stabileau normele era fără nici un 


— 157— 


mai mare randament. Indiferent 


fel de excepţie cel al celui , 
i numai unul sau 


dacă dintro echipă de treizeci de muncitor a 
doi reeducaţi făceau mai mult ca zestul. Producţia lor era con- 
siderată ca normă valabilă pentru fiecare. 

La neîncrederea şi disprețul inițial, față de ree. i 
în special față de studenți, se mai adăoga deci şi revolta împo- 
triva felului lor de a munci. sea 

Unii studenţi, pentru a scăpa de a mai fi informatori, 191 
asigurau mai întâi încrederea biroului politic. Apoi, solicitaţi 
să dea informaţii, făceau în așa fel ca să fie «descoperiți»; fie 
printriun denunţ complect neacoperit, prin care lăsa celorlalţi 
posibilitatea să vadă cu ce se ocupă, fie prin svonuri lansate de 
ei însăşi, prin care se «denunţau» deţinuţilor, pentruca pană la 
urmă vestea să ajungă la urechile ODCCului sau a ofițerului 
politic punând astfel capăt «carierei de denunțător». 

Incetul cu încetul, se diferenţiază deci o categorie aparte, 
în mare majoritate formată din studenţi. Ei trăesc de o anumită 
manieră complect izolaţi atât de cei care dirijeau, cât şi de cei 
care erau dirijaţi. x 

Delaţiunea studenţilor și cruzimea celor care erau puşi să 
conducă şi să dispună de viaţa deţinuţilor a dat naştere la abu- 
zuri fără număr, Toate acestea se soldau bincînţeles cu pedepse, 
ce deveniseră atât de frecvente, că pierduseră din valoarea de 
exemplificare căzând în simplă beţie de putere. Carcerele, ca- 
mera neagră şi izolarea, cele trei formule mai obișnuite, erau 
pline, şi deveniseră pepiniere de tuberculoşi. Le voi descrie. 


ducați dar 


Carcerele erau construcţii paralelipipedice, cu baza de 40/40 


centimetri, înalte între 1,80 şi doi metri. Afluenţa pedepsiţilor, 
făcea ca în aceste sicrie verticale să fie închiși câte doi deodată! 

Pentru a încăpea, gardianul mai dădea și el concurs cu aju- 
torul pumnilor, a picioarelor şi a înjurăturii. Imobilitatea la 
care erau supuşi cei pedepsiţi făcea ca cel mai târziu în două 
zile corpul, de la mijloc în jos, să ia o formă ciudată; pi- 
cioarele deveneau adevăraţi butuci, fiind impiedicată circulaţia 
sângelui și buna funcţionare a rinichilor. Dar pedeapsa trebuia 
executată în întregime! Şi de obiceiu era între opt şi cincispre- 
zece zile, deținutul având dreptul să iasă numai în orele de lu- 
ceru! Când cazul era mai grav, directorul dispunea ca pedepsitul 


să-şi petreacă toată pedeapsa în carceră, nefiind scos decât de 
două ori pe zi pentru necesităţi. Nu rare au fost cazurile când 


— 158 — 


E 


A 
DEE A i OREI 


cel pedepsit pleca de la carceră direct la infirmerie sau la secția 
speciala destinată celor bolnavi de plămâni. Cel mai tragic era 
faptul că aceste carcere erau aşezate direct pe ciment. În vreme 
de iară, sub douăzeci de grade, cei închiși deveneau adevărate 
mumii îngheţate. Rar a putut răbda cineva 12 ore în șir fără să 
nu leşine. Singură sursă de aer fiind o deschizătură de câţiva centi- 
metri pătraţi, când în carceră erau închise două persoane, deschi- 
zătura fiind astupată cu spatele, respiraţia devenea imposibililă. 
Din fericire, carcerele erau construite tot de deţinuţi şi aceștia 
fie din neglijenţă fie din... prevedere, au lăsat între scânduri dis- 
tanţe dela unu la trei milimetri, astfel că puţin aer tot mai 
intra. 

Când carcerele erau prea pline (şi nici odată în cei trei ani 
de teroare a ODCCului nu au fost libere măcar pentru câteva 
ore), deţinuţii erau îngrămădiţi în camera neagră. Fiecare în- 
chisoare din România dispune de una sau mai multe camere. 
numite negre datorită faptului că sunt lipsite de ferestre, de aer 
şi de lumină. singura posibilitate de comunicare fiind uşa care 
dă pe coridorul închisorii. Dimenisunile obişnuite sunt de trei 
metri pe trei. Capacitatea normală de două persoane era împin- 
să de directorul Goiciu până la treizeci sau chiar şi mai mult. 
Deţinuţii, în cămașe şi izmană, striviţi unul peste altul într'o 
aimosferă permanent viciată, cu un singur closet neacoperit. 
fără pat, fără pătură, fără apă, fără alt ceva decât cimentul de 


„pe jos sau corpurile celor care ne mai putând suporta să stea 


în capul oaselor se lăsau în voia soartei lungindu-se pe jos. Ni- 
meni nu putea dormi. Dacă iarna aglomeraţia aceasta putea fi 
Oarecum suportată pentrucă corpurile se incălzeau unul de la 
altul, pe vreme de vară era un adevărat infern care provoca pe 
trupul deţinutului plăgi infecțioase. Lipsa de apă, special pro- 
vocată de director, făcea insuportabilă putoarea din cameră. 
Peniru ca cineva să poată ajunge la closet, era necesar un impo- 
sibil efort, la care destul de mulţi renunţau. Si atunci în cameră 
se puteau vedea adevărate scene de groază. Pentru a nu fi siliţi 
să urineze pe jos, din decenţă, deţinuţii se băteau pe locurile 
din apropierea closetului, deşi aici era imposibil de suportat 
emanaţiunea. Dacă vara provoca o stare endemică de furuncu- 
loză, iarna în schimb venea cu pneomonii care degenerau în 
tuberculoze galopante. Spiritul de ironie mai exista încă; de- 


— 159 — 


Pe E 


d .. ase y 
unuţu botez » ra. 
e ; «mon jardin» camera. neag i de-ori : Raza : 
cera) $ i mai sumbru, de zeci de ori mai Periculog 
9 


aspect însă Și n pda ori 
E Sr Un etaj întreg, din vechea închisoare, era destinat 

iz : ! j e E 
sia a nsideraţi prea vinovaţi ca să stea zece zile la carceră să 
celor co 
uni 


trei săptămâni la camera pesezăi 140 ora e Sora pe trei Il 
: mai mult. Dealtfel, întreaga clădire era destinată izolării 
sau şi mai m ii de deţinuţi. Prima era natural aceea a celor 

a e ul oeb ac a doua era formată din bolnavii de Plămâni, 

air condamnaţi. Primii locuiau la etaj. Ceilalţi la Parter; 

ca din întâmplare, mătura pentru curăţenie, hârdaele pentru 
apă, rufele date la spălat, erau amestecate ca microbul să poată 
circula mai în voe. Izolaţii aveau dreptul la o plimbare zilnică 
de un sfert de oră. In restul timpului curtea era lasată celor 
bolnavi care «aveau mai multă nevoe de aer». Amestecul acesta 
voit de bolnavi şi sănătoşi era un asasinat premeditat. Dar cine 
putea să schițeze fie măcar un gest de protest? Intre noi și Dum- 
nezeu era numai directorul comunist şi natural moartea. 

Dar deşi atât de periculos pentru sănătate, în închisoarea în 
care viaţa nu mai avea nici un fel de valoare, deţinuţii făceau 
premeditat greșeli mai mari pentru a putea fi trimiși acolo! Cel 
puțin puteau să doarmă sau să stea lungiţi toată ziua. Această 
iluzie a fost curmată tot datorită unui reeducat care fiind izolat, 
a raportat directorului că pedepsiţii vin acolo din propie iniţia- 
tivă pentru a nu munci în fabrică. Atunci s'a redus rația ali- 
mentară la jumătate, pentru cei mai recalcitranţi la un sfert, a 
început bătaia fără motiv, sub pretexte inventate. Şi pentru că 
nimeni nu putea cere socoteală ofițerilor politici, aceştia își fă- 
ceau un fel de program de distracţie zilnică din chinuirea celor 

"de la izolare. 

Contribuţia celor reeducaţi a fost; alimentarea carcerei, a 
-camerei negre şi a izolării cu tot ce li se părea lor că este adver- 
sar partidului! Dintre acești pedepsiţi, mai bine de 75 9% au 
«devenit tuberculoși pentru ca mai târziu să ia drumul cimiti- 
rului. 

In primăvara anului 1953, demascările de la Piteşti şi pe- 
depsele de la Gherla au făcut ca dintr'un efectiv de trei mii de 


-deținuţi să f; : ea a e ră 
Hnuţi să fie treisute cincizeci bolnavi într'un stadiu înaintat. 


e sau cele mai camuflate nu intră în acest 


Procesele incipient 
b sângele năvălea în spută directorul dădea 


număr. Abia când 


1602 


ră cele două locuri de chin «mon caprice; (Car 


si 


permisiune doctorului ca bolnavul sa fie trecut la categoria 
'T. B. C. Dar de acum soarta lui era pecetluită. 

Din marele număr de deţinuţi morţi datorită denunțărilor 
care le-au adus izolarea și boala, voi da un caz, 

Este vorba de un tânăr de vreo douăzeci de ani. Se chema 
ONAC.; era ţăran de prin regiunea Bihorului. Fusese condamnat 
pentru că «voise să răstoarne regimul». Crescut în munţii lui, 
împrumutase parcă din tăria, din mândria lor. Toate ingerințele 
administraţiei şi “toate provocările reeducaților nu l-au putut 
face să se clintească. Atitudinea lui dârză însă l-a făcut sa fie 
urât de «turnători» pentru că nu-i cruța atunci când se ivea pri- 
lejul. Şi ei îl pândeau pentru a-l da pe mâna directorului. Ocazia 
a venit într'o zi, la plecarea spre atelier. 

Unul din informatori se afla lângă el. Pentru a-i arăta cât îl 
apreciază, Onac se adresează unui prieten arătând clopotul de pe 
hol: «Banditul acesta trebue spânzurat de limba clopotului pentru 
că este unul din cei mai înrăiți». Vorbind în felul în care vorbeau 
reeducaţii, informatorul a înţeles că era vorba de el şi a rapor- 
tat în felul acesta: că «Directorul va fi spânzurat de limba clo- 
potului când vor veni americanii! !» Fără să se cerceteze, Onae 
a fost pedepsit cu 15 zile de carceră. Era iarna. În cămașe și 
izmană, Onac nu a stat decât câteva zile la carceră. A făcut o 
congestie pulmonară și doctorul, un deţinut, i-a prescris medica- 
mentele care existau şi a vrut să-l trimită la infirmerie. Directo- 
rul l-a asvârlit la camera neagră, unde congestia a dat în pneo- 
monic şi în câteva zile, în tuberculoză galopantă. 

La mai puţin de două luni dela încarcerare. Onac şi-a trăit 
ultimele clipe. Când nu mai exista nici un fel de speranţă. a 
fost transportat într”o celulă, separat, în curtea tureculoșilor, 
celulă care făcea oficiu de morgă. Aici a fost vizitat de studentul 
care i-a cauzat nenorocirea; remuşcările l-au adus în celula mor: 
să, în fața muribundului ; şi îngenunciat, cu lacrimi în ochi i-a 
cerut să-l ierte. Muribundul l-a privt lung, fără să-i spună niciun 
cuvânt. A murit în dimineața următoare. O dimineaţă tristă și 
cețoasă cum sunt multe dimineți în închisoare. Corpul neînsu- 
fleţit a fost lăsat pe cimentul morgei încă două zile. Apoi seara, 
după ce deţinuţii au fost închişi în celule şi în curte s'a lăsat 
liniștea apăsătoare, un gardian şi doi deţinuţi de drept comun. 
l-au dus la groapă. Nu în cimitirul de alăturea. ci pe malul So- 
meşului, întrun loc special ales, unde se îngropau deţinuţii. în 


— 161 — 
isi 


RET E PSESE SA ae ATI IE E e i : 


in. Groapa fusese săpată de dimineaţa. 
pentru că lunca Someşului este 


dăcina ierbii. Când l-au asvârlit 
oşcând pe deţinuţi... Ultim 


afara cimitirului creşi o 
Până seara s'a umplut cu apă» 
asă, îmbibată cu apă până la ră 
„apa a fâşnit alăturea impr 
a nedreptăţii!... see | 
1 numele șirului întreg de Români morţi 
Dar dacă cineva ar dori vre-o dată să aprin- 
dă o lumânare la capul lui, nu va putea găsi mormântul, pen- 
, distinge o groapă de alta. 

nu pentrucă ar prezenta o particu- 
dă prilej acestei amare reflecţii: 
hisorii va avea un Onac 
Cauza 


Jo. 
în groapă 
protest împotriv 

Onae şi-a adăoga 
sau uciși în închisori. 


trucă nici un semn nu 
Am ales cazul lui Onac, 
laritate oarecare ci pentrucă (sprile 
că fiecare deţinut care va supravieţui ince, i 
al lui. Unul sau mii. Diferenţele constau într'o ate ie 
morţii lor însă este întodeauna aceeaşi. Victime ale unor 
victime. 
Alte cazuri. Muncitorul ] din Hunedoara a avut e 
studenţul P. Și i-a spus ceva ce nu spusese la anchetă. 
Cum a fost chinuit J. nu se 


tenentul Avădanei a fost informat. 
poate povesti. 
Paul era un copil. La arestare abia împlinise paisprezece ani. 
Fu condamnat pentru că era «un pericol pentru regim». Voise 
să-l răstoarne! La Gherla s'a apropiat de studentul F; și când 
a făcut o mică pagubă în atelier, i-a cerut sfat pentru a nu fi 
F. l-a dat pe mâna lui 


descoperit «de cei răi». In loc de sfat, i 
Mihalcea, care a acoperit pereții biroului cu sângele copilului. 


Și pentru că bătâia i s'a părut insuficientă, l-a băgat la GaiceL A 

Călin fusese primar într'o comună de lângă București, prin 
1928 sau 1930. In închisoarea de la Gherla nu-și putea îndeplini 
norma niciodată. Pe panoul statistic, altă invenţie a reeducaţilor, 
era întodeauna în dreptul racului, codaș. 

«Mai bine codaş de cât codoș» a spus într'o zi, privindu-și 
numele pe panou. Un reeducat l-a auzit. Călin a stat o lună de 
zile la izolare cu jumătate de raţie alimentară. 

Popescu era un muncitor simplu, dintr'un port oarecare de 
pe Dunăre. Comuniștii îl arestaseră pentru că fusese condamnat 
de... Antonescu dar nu-și executase pedeapsa fiind trimis pe 
front «pentru reabilitare». Băgat cu deasila să muncească la 
forje, într'o noapte a spus unuia că nu crede să fie mare diferen- 
ță între torturile din iad și munca de la fierăria din Cherla. Un 


încredere în 
Loco- 


— 162 — 


- 


reeducat se afla acolo; și Popescu a fost trimis la izolare de 


unde s'a întors atât de slab că-l sufla vântul. 
Mi-ar fi imposibil să enumăr toate cazurile de denunţ cu- 


noscute. Ele erau fructul teroarei, care stăpânea pe studenti. 
Pentru a ilustra această teroare voi povesti numai un singur 


fapt. 

Era în vara anului 1953. Intr'o celulă din Gherla, printre 
alți deţinuţi, era împreună cu noi un student de la Politehnică. 
Tocmai se dăduse masa de prânz şi fiecare era cu gamela în 
mână. (În închisoare nu existau mese.) Un alt student, care 
intră ultimul, spune în glumă: «Cu ultimul transport venit 
aseară, a fost adus «ăl cu şuba». Vorba lui a căzut ca un trăznet. 
Ceilalţi trei studenţi care erau cu noi în celulă au lăsat gamelele 
jos cuprinși de panică. Cel de la Politehnică fu atât de înspăi- 
mântat încât nici nu a putut măcar să aranjeze gamela alăturea 
de el. A scăpat-o jos, la picioare, și a rămas uluit, cu chipul 
devenit dintr'o dată ca de ceară, incapabil să articuleze un 
singur cuvânt. 

Părea că întreaga lui fiinţă a fost cuprinsă de o neputinţă 
care-i paraliza până şi gândul. Toţi trei se uitau unul la altul. 
așteptând parcă ceva care să le desmintă vestea. In realitate nu 
era nimic adevărat. Imediat s'a verificat că totul fusese doar 
o glumă. Dar aceasta nu a folosit mult. Timp de mai bine de 
trei zile, cu toată foamea endemică de care sufeream cu toţii, 
cei trei studenţi n'au putut mânca. La fiecare izbitură mai 
puternică a uşii celulei, tresăreau şi priveau cu groază, aștep- 
tând să intre Țurcanu şi să reînceapă demascarea. 

i Ulterior unul din ei mi-a spus că tocmai faptul că au început 
să se desmeticească din nebunia de la Piteşti i-a făcut să se 
inspăâimânte mai mult. Pentrucă ODCCul putea ierta orice fel 
de abatere, Niciodată însă abandonarea «principiilor reedu- 
cării». 

Mai târziu, cu câteva luni, unul dintre studenţii cu care am 
aut discuţii mai multe şi mai amănunțite atât despre ceea ce 
s 4 petrecut cu ei cât şi despre alte probleme, m'a avertizat că 
de vor reîncepe demascările, să nu ascund nimic din cele ce 
ne-am spus reciproc pentrucă el nici nu se gândea să facă 
alitel. «Pentru tine dealtfel va fi mult mai uşor pentrucă nu 
cunoşti nimic din realitatea experienţei în sine. Pe când eu, voi 


fi considerat ca un trădător!» 


— 163 — 


E reerrsaare 


PUTEREA DRAGOSTEI 


Din ziua în care deţinuţii au putut constata pericolul pe care 
îl reprezentau reeducații, a şi început lupta surdă, dusă cu tot fe- 


lul de mijloace, întâi pentru limitarea răului pe care-l puteau 


face şi apoi pentru spargerea zidului de mişelie cu care fusese- 
ră înconjurați și care devenise cu timpul un fel de a doua lor 
natură. Dacă pentru prima parte dificultăţile erau oarecum 


mici şi nu trebuia decât avertizarea celor care aveau în special, 


despre studenţi părerile vechi, cea de a doua parte era cât se 
poate de grea; pentru că aici era vorba de un front cu mai 
multe feţe. Fie intrasigenţa celor care, netrecâd prin demască: 
ri, credeau că pot condamna de pe poziţia de judecător infailibil, 
fie sfaturile celor care temându-se de consecinţe încercau. să 
paralizeze acţiunea celor care doreau să participe la opera de 
asanare sufletească, fie reacţiunea administraţiei și mai ales a 
ofiţerilor politici direct interesaţi de starea studenților, şi în cele 
din urmă pericolul însuși pe care-l reprezentau cei reeducaţi, 
toate acestea făceau din luptă una din problemele cele mai com- 
plicate pe care le-au avut de înfruntat vreodată deţinuţii politi- 
ci din închisorile din România. Se recomanda o extremă pru- 
denţă. Se lucra izolat, fără un contact de coordonare, pentrucă în 
clipa în care biroul politic ar fi descoperit ceva, rândurile celor 
angajaţi să nu fie destrămate şi nice ofițerii politici să nu cunos- 
că adevărata amploare a acţiunii. 

Una din dificultăţile cele mai mari era depistarea elemente- 
lor reeducate mai puţin timorate sau oricum mai. dispuse să 
angajeze o discuţie fie şi în contradictoriu (ei de pe poziţia de 
reeducați), fără ca imediat după aceea să raporteze ofiţerilor 
politici. 

Ori, neîncrederea, singurul element pe care sconta victoria 
comuniștilor în închisori, cauzase izolarea în bloc a studenţi- 
lor, păstrându-i într'un întunerec complect; chiar în ceea ce 
privea evoluţia evenimentelor din interiorul sau exteriorul ță- 


— 164 — 


i — 


rii; în special asupra celor din exterior, care au Jucat un rol de 


o importanță deosebită în menţinerea moralului la o mare 


parte din deţinuţii politicii. ; 

Practic, informaţiile lor se opriseră la intrarea în demas- 
care. De atunci nimeni nu avusese posibilitatea să le supună 
ceva. In schimb, ofiţerii politiei prin elementele lor le intoxicau 
mintea cu tot felul de vești favorabile «frontului socialist». Aces- 
te minciuni, repetate cu insistentă ani dearândul, deviniseră 
pentru ei un fel de axiome. Toţi erau convinși că Rusia comunis- 
tă se pregăteşte pentru marea revoluţie mondială care va instaura 
regimul definitiv peste întreaga suprafaţă a globului. Şi pentru 
acest lucru, diferitele evenimente consumate înainte de arestarea 
lor, în special politica defetistă a occidentului le era cel mai bun 
argument. 

Suspendarea demascărilor la Gherla (ei nu ştiau nimic des- 
pre ceeace se petrecea în celelalte închisori şi erau convinşi că 
demascări au avut loc nu numai în toate închisorile dar poate 
chiar şi afară) era considerată ca un simplu incident fără 
valoare deosebită şi că mai de vreme sau mai târziu, totul urma 
să reînceapă pentru trecerea tuturor prin experienţa care le 
modificase interiorul în asemenea măsură făcându-i de nerecuno» 
eut! Convingerea aceasta era atât de înrădăcinată în ei încâr 
chiar mai târziu, după ce aproape nici unul nu mai trăia sub 
imperiul reflexelor. când un grup de deţinuţi transportat de la 
minele de plumb la Gherla a văzut ferestrele blocate cu obloane. 
studenţii din grup au fost convinşi că demascările reîncepuseră 
şi că ei erau aduși să plătească «trădarea»! Partea oarecum 
tragi-comică a faptului a constituit-o un fel de inversare de 
sentimente. Cei care s'au speriat cel mai mult nu au fost studen- 
ţii ci cei care înainte, la Baia Sprie, acuzau pe reeducaţi de 
lipsă de curaj! Pentru studenţi teama s'a manifestat printr'un 
fel de resemare mută, o acceptare a unei fatalități implacabile. 

Despre situaţia din interiorul ţării studenții ştiau că colectivi- 
zarea se implinise deja, că toată lumea acceptase regimul, unii, 
cei mai mulţi, din convingere restul de teamă sau din interes. 
Că cel puţin o parte din «nedreptăţile dinainte fuseseră vinde- 
cate» de comuniști şi că totul tinde spre definitivarea unei ordini 
noi prea puternice pentru a fi răsturnate. 

Dintre toate închisorile, situaţia cea mai dificilă din acest 
punct de vedere era la Gherla. La Aiud, grupul de studenţi reedu- 


— 163 — 


caţi trimiși de la canal, nu era numeric suficient pentru a putea 
stăpâni întreaga închisoare. Printre ei, o bună parta lie 
posibilitatea să-şi revină la starea normală de oameni încă de 
la canal, venind în contact mai ales cu un grup de ofiţeri, în 
mare majoritate legionari, trimiși din lagărele din Rusia diree 
la săpat canalul. La Aiud, negăsindu-l pe Țurcanu, şi aflând că 
acolo nu avuseseră loc nici un fel de demascări, şi cei care 

esat definitiv. Asaltul moral 


y 
mai aveau oarecum rezeve, s'au redr i de 
de aici a fost prea puternic și personalităţile care au participat 


u ca ei să poată avea teamă sau să gândească 


erau prea mari pentr 
Cele mai reprezentative elemente ale 


la consecinţe ulterioare. 
Mişcării Legionare şi ale partidului naţional-tărănesc (mai ales 


ale tineretului acestuia), păstrau asupra aderenţilor intactă in- 
fluenţa pe care o avuseseră afară. 

La cele trei ocne de plumb, Baia Sprie, Cavnic şi Valea Nis- 
trului, situația a fost oarecum cu totul diferită. Presiunea reedu- 
caţilor a fost minimă pentrucă aici nu cobora nici un fel de 
reprezentant al administraţiei. Totul era lăsat pe mâna deținu- 
tilor. Oricând deci se putea întâmpla «un accident» cu unul 
care S'ar fi arătat prea zelos în a servi pe ofiţerii politici. 

Cine ar fi putut să caute în adâncul minei pe adevăratul 
vinovat de prăbuşirea unei stânci de câteva sute de kg peste 
un «turnător»? Mai ales acolo unde măsurile de protecţie lip- 
seau cu desăvârşire. În aceste băi de exterminare nu se mai punea 
nici un fel de problemă cu reeducaţii. Cei care mai păstrau in- 
fluența de la Piteşti s'au retras întrun fel de izolare şi s'au 
limitat la a nu participa la diferitele acţiuni ale deținuților 

îndreptate împotriva comuniştilor. 

La canal şi în special în lagărul de la Valea Neagră situaţia se 
clarificase definitiv după schimbările survenite în urma morţii 
doctorului Simionescu. Pe poziţia de «reeducat» nu rămăseseră 
decât vre-o zece studenți dar nici aceștia nu mai puteau face 
rău pentru că erau complect izolaţi de restul deţinuţilor. 

; La Gherla situația era însă cu totul alta. Direcţiunea politică 
a închisorii luase prea în serios moștenirea reeducării. Y 

: Biroul tehnic compus din studenţi de la politehnică număra 
riduri membrii Imi veeducați care căpătaseră o mare faimă. 
Tomuţă Octavian, din ultimul an de la politehnica din Bucureș- 
TI, pe cat de capabil, pe atât de devotat administraţiei, era dealt- 
fel şeful biroului de planificare şi responsabilul cu producţia 


— 166 — 


Orzicitzalge 


globală, un fel de director tehnic. Fiecare secţie îşi avea șef un 
reeducat deși oficial aceste posturi erau încredințate unor plu- 
tonieri majori sau sergenți din miliţie, cooptați în grad. Munteanu 
Eugen era responsabil cu «muncă și salarii», ceeace îi dădea 
ocazia să pedepsească în felul lui, luând deţinuţilor «bandiți» şi 
bruma de lei ce le revenea pe munca de o lună. Duţă, Bueoveanu, 
Costăchescu, Dănilă, erau tot atâtea urechi ale administraţiei. 
Se adăogau apoi foşti comunişti, condamnaţi pentru că pe vremea 
lui Antonescu preferaseră închisorii poziţia de informatori și 
trimiseseră pe alți tovarăsi de ai lor între gratii sau în lagă- 
rele de concentrare! Toţi aceștia aflaseră că printre deţinuţi se 
găsesc unii care se ocupă cu redresarea reeducaţilor și căutau prin 
toate mijloacele să le zădărnieească acţiunea trimiţându-i, în 
momentul în care-i descopereau, la izolare. 

In primăvara anului 1953 deja un număr mic de reeducaţi 
începuse să se rupă de turmă şi să caute un echilibru. Pentru 
aceasta însă au fost poate mai mulți acei care au ajuns la izo- 
lare. 

Asaltul definitiv ar fi fost imposibil, sau cel puţin cu mult 
mai târziu, dacă un eveniment extraordinar nu se petrecea în 
primăvara aceluiaș an. 

Moartea lui Stalin. Și cu ea modificarea politicei ruseşti 
față de ţările ocupate, cel puţin pe plan economic. Prin des- 
ființarea diferitelor sovromuri (societăţi de exploatare mixte în 
care românii puneau capitalul şi materia primă iar rușii luau 
jumătate din beneficiu) sa desechilibrat și planul canalului 
Dunărea Marea-Neagră. Deja, la data aceea. se svonise că bugetul 
prevăzut pentru întreaga lucrare fusese epuizat abia la o pătrime 
din lucrări şi că diferitele sondări făcute erau superficiale, ne- 
corespuzătoare realităţii, ceeace provoca mereu reveniri şi deci 
cheltueli suplimentare neprevăzute. Prin plecarea tehnicienilor 
Ruşi pedeoparte şi prin condamnarea inginerilor români ca- 
pabili să ducă lucrarea la bun sfârşit (cazule faimosului proces de 
la Valea-Albă unde au fost condamnaţi la moarte patru din cei 
mai capabili ingineri români) lucrările de la canal au fost prac- 
tic paralizate. 

S'a mai întâmplat ca tocmai atunci să fie şi deschiderea festi- 
valului mondial al așa zisului tineret «democrat!» Lagărele cana- 
lului care se întindeau ca un colier dealungul liniei ferate Bu- 
curești-Constanţa constituiau o problemă spinoasă pentru re- 


— 167 — 


Străinii «ar [i văzut lagărele» dacă treceau cu trenul spre 
“litoral. Ori aceasta era incompatibil cu noţiunea de «democraţie» 
pe care comunştii o mestecă în gură ca pe o guma. 

«Ministerul canalului» a fost obligat astfel să procedeze la o 
evacuare grabnică a tuturor deţinuţilor, spre închisorile din 
nordul ţării, ferite de privirea curioşilor. (Un fenomen «migrato- 
riu de sens invers» se va observa cu trei ani mai târziu, cu ocazia 
revoluţiei din Ungaria, când deţinuţii politici vor fi evacuați 
noaptea spre închisorile dinspre parte de centru, mai ferită de 


gim. 


surprize.) Si i 

Verificând destul de sumar dosarele, administraţia a irimis 
în decurs de câteva zile, in vagoane de vite ermetic închise, 
aproape două mii de condamnaţi spre Aiud-şi Gherla. Deşi ini- 
țial se prevăzuse trimiterea celor mai periculoşi la Aiud (în 
special din tineretul legionar şi câţiva ţărănişti), au nimerit 
şi aceştia la Gherla, printre cei peste opt sute repartizaţi acolo, 
dintre care o sută cincizeci de studenţi trecuţi prin demascările 
de la Piteşti şi redresaţi moral la canal. * 

Numărul celor care luptau să smulgă pe reeducaţi din ghiarele 
administraţiei a crescut deci dintr'o dată. Asaltul asupra reedu- 
caţilor a devenit deschis şi agresiv. Dar reacţia administraţiei a 
fost şi ea violentă. Carcerele şi izolarea erau arhipline. „Directorul 
Goiciu şi noul ofiţer politie Sebesteny nu mai puteau prididi 
cu pedepsele. 

Situaţia s'a complicat şi mai mult când printr'o nouă dis- . 
poziție a ministerului de interne toţi deţinuţii veniţi de la 
canal au fost scoşi la muncă în ateliere. Cotrolul a devenit 
imposibil. Informatorii administraţiei ameninţaţi deschis de 
tinerii dela canal şi chiar de foştii lor colegi de demascare, au 
început să se teamă. 

Un vânt de nesupunere de neconceput cu o lună mai înain- 
te a dus la neîmplinirea normei de muncă. 

Noilor veniţi li se păreau aci infernale condiţiile în raport 
cu cele de la canal. Şi acolo muriseră câteva mii istoviţi, 
Măsurile severe şi pedepsele administraţiei au frânt puţin 
din elanul celor veniţi, dar iremediabilul se produsese. Zidul de 
mişelie cu care se înconjuraseră reeducaţii a fost sdrucinat din 
temelie. Discuţiile se angajau de acum deschis în contradictoriu 

și rând pe rând se îngroșa numărul celor care se trezeau la 
un fel de nouă viață. Starea de apatie şi refuz de mai înainte a 


= 1683 = 


= 


fost înlocuită cu o fierbere binefăcătoare. Adâncul sufletului. 
necontaminal şi inaccesibil opresiunii a început să se reverse 
sfărâmând digurile teroarei. 

Și parcă în adins, spre sfârşitul lunii August, au fost 
aduşi de la închisoarea Ocnele-Mari peste două sute de legio- 
nari «lăgărişti» (fie arestaţi şi necondamnaţi, fie cu pedep- 
sele expirate de ani de zile, o bună parte din ei închiși încă de pe 
vremea lui Antonescu), închisoarea de la care veneau fiind des- 
tinată... ofiţerilor din ministerul de interne arestaţi și condam- 
naţi în urma diferitelor valuri de verificări care bântuiau rându- 
rile partidului. 

Contribuţia acestora la lupta de redresare a studenţilor a fost 
considerabilă, mai ales că printre studenţi erau mulți care aveau 
prietenii vechi cu dânşii. 

Spre sfârşitul anului 1953 problema reeducării se discuta 
deschis, în celule, şi nu numai între cei nereeducaţi și reeducaţi 
ci între deţinuţi în general pentru determinarea unei poziţii ge- 
nerale în raport cu fenomenul în sine. 

Reacţia administraţiei foarte viguroasă la început a fost pe 
încetul domolită. Nu se mai putea opune curentului. Certurile 
care destrămaseră prima echipă a comitetului central comunist, 
pare că au reperculat şi asupra comportamentului față de cei 
din închisori. Ezitările din 1953 şi mai ales din 1954 au avut 
influenţa lor favorabilă asupra recâştigării terenului pierdut 
până atunci. Experienţa începea să se descompună întrun şir 
de pedepse de cele mai multe ori un fel de reacţie a neputinței 
şi a urei decât dorinţa de a păstra ceea ce de acum era imposi- 
bil de păstrat. 

- Pierzând sursa de informaţii, administratia pierdea contro- 
lul asupra sufletului şi gândului deţinuţilor. 

Pedepsele date studenţilor erau din ce în ce mai aspre. Dar 
rezultatul era invers decât cel pe care administraţia îl sconta. 
Reeducaţii primeau pedepsele ca un fel de necesitate pentru 
restabilirea unui echilibru rupt, ca un fel de ispăşire. Regimul 
sever şi lanţurile care începuse să populeze din nou celulele 
speciale deveneau în felul acesta un fel de stimulent, un mijloc 
de verificare a noii vieţi abia începute. Opresiunea şi nedrepta- 
tea comunistă provocau acum din nou o reacţie firească. Înce-- 
pea din nou să domnească armonia interioară spartă de violen- 


ţa unei experienţe monstruoase. 


— 169 — 


REINTÂLNIRI 


Prieteniile închegate în lupta împotriva comunismului între 
“membrii din aceleași organizaţii locale, sau în numele aceluiaș 
crez politic fuseseră rupte şi ele. Mai ales între studenţi și ceilal- 
ţi. Spre deosebire de vremurile normale când fiecare partid 
încerca să se organizese pe apartenenţe sociale sau profesionale, 
în aceste grupuri ilegale diferenţierile intre oameni nu exis- 
tau pentrucă angrenajul însuşi al luptei nu permitea. Deaceea 
se făcuse un fel de amalgam în care se topeau toate perticula- 
rităţile și rămanea singură valabilă dragostea de patrie și liberta- 
te. Prin supunerea studenţilor şi muncitorilor experienţei demas- 
cărilor, dialogul dinainte se frânsese. Era necesară reluarea lui 
mai ales acum când împrejurările făcuseră ca oamenii să se 
regăsească unii pe alţii, uneori în aceeaşi celulă. 

Sehimbarea atitudinei studenţilor nu implica şi reintegrarea 
lor în viața de închisoare obișnuită. De cele mai multe ori un 
fel de jenă greu camuflată, îi făcea să se păstreze departe, să 
irăiscă izolaţi, închiși în ei îusăși. Se ajungea astfel la un fel 
de viață paralelă, fără nici un fel de contact, fără nici un 
fel de apropiere. Deşi prieteni înainte, deţinuţii se fereau să-și 
amintească de prietenia lor veche, pentrucă se ridica între ei 
acel spectru teribil al reeducării. 

Era mai mult ca necesară risipirea acestei neguri. Era necesar 
un prim pas de apropiere. Pasul acesta nu putea fi făcut decât 
de cei care aveau sufletul întreg și o bună doză de dragoste dis- 
puşi să o împartă celor care aveau atâta nevoe de ea. 

Pentru a fi posibilă abordarea unei discuţii trebuia cunoaşte- 


— 170 — 


N 


rea adâncă a întregului fenomen; trebuia găsită spărtura prin 
care să se poată intra în intimitatea celui rănit fără a-i adânci 
și mai mult rana. 

Evident eă o coordonare a acestui sistem de a aborda discuţii 
era extrem de grea pentrucă totul se făcea pe ascuns, cu multă 
prudenţă. Voi schița însă felul în care am procedat atât eu cât 
şi câţiva prieteni mai apropiaţi cu care m'am găsit în aceeași 
celulă sau am putut comunica mai lesne. 

La început, când atmosfera era încă încărcată și suspiciunea 
mare, ne-am apropiat de reeducaţii care lucrau împreună eu 
noi. Am simulat a fi de acord cu ei. pentru a putea menţine dia- 


logul. 
Când climatul-devenea oarecum mai cald, începeam să res- 


tabilim încrederea în propria lui persoană. Despre demascări 
nu pomeneam nimic, nici măcar printr'o aluzie îndepărtată. 

Toate noţiunile și valorile distruse de reeducatori erau res- 
tabilite din nou, un proces oarecum invers având loc, dar axat pe 
dragoste, pe înţelegerea durerii şi pe dorinţa de a face binele. 

De multe ori aceste discuţii duse de pe picior de egalitate 
durau timp îndelulgat înainte de a se ajunge a se pune degetul 
pe spinul care le rodea sufletul şi le provoca un dureros com- 
plex de culpabilitate. 

Târziu, când ne convingeam că de acum interlocutorul este 
pregătit să suporte şi o discuţie în care intra direct ca parte, şi 
ca parte vinovată, se intra în adevărata problemă, aceea a deter- 
minării responsabilităţii personale în actele comise și a responsa- 
bilităţii reale a celor care au iniţiat experienţa. 

Majoritatea studenţilor aveau o credinţă destul de adâncă, 
ce nu a putut fi distrusă cu adevărat, în ciuda tuturor încercări- 
lor. Întrată şi ea în poziţia de vegetare, în clipa în care a fost 
posibil, a reapărut, constituind suportul hotărâtor al redresării. 

De reţinut faptul că în tot acest proces de redresare, nu este 
vorba decât de discuţii duse cu studenții care au fost victime 
înainte de a deveni schingiuitori sau simpli informatori ai ofiţe- 
rilor politici. Ceeace vine din afară, şi include responsabilitatea 
ministerului de interne sau a partidului comunist însuşi, sau a 
celor doi sau trei care deliberat şi voluntar au acceptat să se 
transforme în unelte, rămâne problemă de Cod Penal. 

Dacă reîntronarea valorilor atacate de reeducatori nu cons- 
tituia o greutate în sine pentrucă de cele mai multe ori era 


— 171— 


| nevoe. doar de o simplă stimulare pentru revenirea la echilibrul 
| iniţial, prezenta o mare greutate acea teamă subconștientă, sn 
chisă în însăşi fibra victimelor demascărilor, credinţa că într'o 
zi Star putea reîncepe reeducarea. Impotriva acesei jemeri isi 
exista nici un fel de argument din viaţa de interior a închisorii, 
ci din afara închisorii sau chiar din afara graniţelor ţării: evolu- 
Î | ţia evenimentelor politice. a 3 ş 
| Pentru aceasta foloseam tot felul de informaţii Yenite prin 
ji noii arestaţi sau prin bunăvoința unor paznici mai puțin îndoctri- 
| naţi în teoriile luptei de clasă. Evident, că în împrejurări simi- 
lare, deţinuţii interpretează sau transmit diferite informații mo- 
dificate în raport cu dorinţa lor. Faptul că acestea corespundeau 
sau nu realităţii, nu prezenta pentru noi un interes particular. 

Esenţialul era că ele serveau. 

Pentru linișterea reeducaţilor şi chiar pentru propria noastră 
liniștire; pentrucă în noi înşine nu am negat nici odată posi- 
bilitatea reeditării experienţei dela Piteşti; diferitele forme 
pe care le-a îmbrăcat teroarea în închisoare precum şi oscilarea 
acestei terori dela maxim la minim, în aparenţă fără nici un 
fel de raport cu realitatea politică a ţării, ne îndreptățeau să 
considerăm totul posibil. 

In afară de teama aceasta mai trebuia distrusă şi convingerea 
invincibilităţii Rusiei comuniste. Posibilitatea de comparaţie pen- 
tru formularea unui adevăr este practic inexistentă în ţările 
de sub dominație comunistă. Singurul adevăr este cel decretat 
de organele oficiale ale partidului. 

Denaturarea adevărului practicată cu atâta perseveranță anu- 
lează capacitatea de discernământ. Asta se poate vedea şi în 
lumea occidentală. Diferiţii coexistenţilişti sau idioţi utili» sunt 
doar produsul aceleiași intoxicări. 

În inchisoare pentru destrămarea acestui văl care le acoperea 
discernământul, discuţiile în contradictoriu nu aveau nici un 
rost. Adeseori o glumă bine plasată făcea mai mult decât o oră 
de argumentare. 

Un suflet care nu a zâmbit ani dearândul are mai multă 
nevoe de o vorbă caldă decât de un argument logic, ca o floare 
ținută la întunerec; are mai multă nevoe de soare decât de 
hrană]... 


> 


— 112 — 


IZOLARE FĂRĂ CAPAT 


Munca în atelier, discuţiile cu studenţii sau ceilalți reedu- 
caţi, foamea şi teroarea administraţiei complectau zilele şi nop- 
țile de închisoare; normalizau timpul cum s'ar spune. Fiecare 
număra sau nu zilele... Dar logica noastră s'a înşelalt şi de data 
aceasta. Comuniştii aveau felul lor de a proceda care scăpa 
oricărei logice. 

Era în ajunul Sf. Nicolae, cinci Decembrie 1953. Pe atunci 
lucram în atelierul de tinichigerie al închisorii. Atelierul se 
afla în curtea clădirii principale. Impreună cu noi eşau la masa 
de la prânz şi cei care lucrau la biroul tehnic. Printre aceştia reu- 
şisem să capăt încrederea unui fost elev al şcolilor de meserii, 
care era considerat pe drept cuvânt unul din cei mai periculoşi 
informatori proveniţi din reeducaţi. Oprindu-se pentru o clipă 
lângă mine şi privind în jur să nu fie remarcat de alţii ca el, 
mi-a şoptit: «O să se facă o mare triere a deţinuţilor şi toţi cei 
consideraţi «bandiți» vor trece la cameră pentru toată ziua. Nu 
vor mai eși la muncă decât cei consideraţi inofensivi sau devo- 
taţi.» «De unde deţii informaţia?» l-am întrebat. «De la locote- 
nentul Mihalcea». «Despre mine ce ştii, te-ai uitat pe tabele?» 
Nu mi-a răspuns ci doar a aplecat capul. 


i a a 


ij 
i 
Ş| 
j 


A doua zi dimineața, de Sf, Nicolae, cu puţin înainte de des- 
chiderea uşilor pentru plecarea la muncă, a intrart NI celulă 
Eugen Munteanu, şeful real al biroului muncă și salarii, ti 
anunțat că nu vor ieși în atelier decât cei care-şi vor auzi nu- 
mele... 

Măsura nu avea un caracter de pedeapsă precisă. In afară 
de faptul că eram lăsaţi la cameră nimic deosebit nu venea să 
ne îngreuneze traiul. De aceea atât eu personal căt şi majoritatea 
celor care erau cu mine în celulă am considerat măsura ca o îa- 
voare, mai ales că de acum venea iarna. Majoritatea «epura- 
ţilor» era formată din cei veniţi dela canal sau din alte închiso- 
ri după încetarea demascărilor, deci cei care nu suferiseră in- 
fluența experienţiei. Majoritatea reeducaţilor a rămas pe mai 
departe să lucreze în ateliere. 

Dispoziţia ministerului prevedea de fapt încetarea totală a 
muncii pentru reorganizarea interioară dar diferitele comenzi 
militare din atelier (se lucra numai pentru unităţile ministeru- 
lui de interne) nu puteau fi anulate fiind în curs de executare. 
Peste aceste comenzi, mai erau în atelier şi zece dube-auto ale 
ministerului de interne, destinate transportului deţinuţilor care 
trebuiau livrate până la începutul lunii Februarie 1954... 

Trecerea la starea de repaos a fost însoţită cum era şi firese 
cu mutarea în alte camere, cu privarea de plimbare, de saltele 
şi natural de suplimentul derizoriu de mâncare care se dădea 
atunci când lucram. 

Situaţia aceasta nu a durat nici ea însă prea mult. Abia după 
două luni o nouă modificare s'a făcut, de data aceasta cu un ca- 
racter mult mai sever. 

Era în dimineaţa zilei de 20 Februarie. Incă de cu noapte, 
toată lumea, indiferent dacă muncea sau nu, a fost adunată în 
holul de la parterul închisorii. Intre etaje, peste plasele de sâr- 
mă se așternuseră sute de metri de rogojini, ca să nu se vadă 
numic dela un ataj la altul. Nimeni nu putea bănui ce se va 
petrece. O sumedenie de ofiţeri și sergenţi de miliție, în parte 
necunoscuţi, se plimbau printre noi, încruntaţi, interzicând orice 
fel de vorbă. Intre “ei directorul Goiciu împreună cu cei doi 
ofițeri politici, amândoi unguri, cu un vraf de hârtii pe care 


eru scrise probabil numele deţinuţilor. & 


In atmosferă plutea o tensiune deosebită. 
Pe chipul tuturor se putea citi o teamă parcă molipsitoare. 


— 174 — 


Dn 
| 


Hi 


Celor reeducaţi chiar li se schimonosise chipul de țeroare.. Sufle- 
tul li se reflecta în privire. Ceea ce se zugrăvise pe faţa studen- 
tului din celula X când cu gluma despre venirea lui Țurcanu 
la Gherla, era acum pe chipul tuturor reeducaţilor. Lângă mine 
sa nimerit un student cu care eram în relaţii de prietenie. Era 
unul care își revenise din demascări. Profitând de o clipă de nea- 
tenţie a ofițerului care stătea lângă noi, mi-a strecurat în palmă 
un ţigaret lucrat din corn de bou, foarte frumos; apoi mi-a pus 
o întrebare la care măaşteptam dar pentru care nu aveamraâspuns: 
«Crezi că vor reîncepe demascarile?» Ce puteam să-i răspund? 

Am încercat în două trei cuvinte să-l liniştesc, poate mai mult 
să mă liniştesc pe mine. Ofiţerul ne întrerupse frântura de 
discuţie. s 

Trecuseră mai bine de două ore de când eram pe corilor și 
nimie nu se petrecuse. Doar diferiţi subofiţeri de la grefă in- 
trau şi ieşeau din închisoare, raportând cu voce scăzută direc- 
torului. 

Pe la ora şapte sau opt începu un apel ciudat. Deţinuţii erau 
chemaţi în ordine alfabetică, după «culoarea politică» trecută 
pe dosar şi numărul anilor de pedeapsă! Toata lumea a fost îm- 
părţită în două categorii mari. Cei cu pedepse până la zece 
ani şi cei cu pedepse mai mari. Nici un fel de importanţă nu su 
acordat faptului că unii erau condamnaţi la muncă silnică şi 
alţii la închisoare corecțională. 

Pe data de 20 Februarie 1954 a început izolarea definitivă, 
izolare care durează până azi, şi care constitue una din cele mai 
teribile metode de ucidere lentă a sufletului, de tocire a ner- 
vilor, o moarte spirituală înaintea morţii fizice. 

Rând pe rând, în ordinea în care erau strigaţi, deţinuţii 
dispăreau pe scară în sus, la diferite etaje, unde alţi ofițeri îi 
aşteptau pentru a-i închide în celule. 

Din ziua aceea n'am mai văzut o sumedenie de camarazi de 
temniţă şi prieteni buni; şi nu-i voi mai revedea, deşi încă ani 
de zile voi sta sub acelaş acoperiș cu ei. Cu mulţi nu mă voi mai 
întâlni niciodată de-acum... decât dincolo, unde s'au dus înain- 
tea mea. 

Am fost trimis într'o cameră de la etajul trei, cel mai de sus, 
împreună cu încă alți treizeci şi cinci sau șase deţinuţi. 
Aproape jumătate proveneua din reeducaţi! Fiecare cu sacul cu 
bruma de rufe ce-i mai rămăseseră după ani de închisoare, în- 


— 175 — 


i : ă i apropiat 
cercani să găsim un 100 re ad d și Fe ital a Ai de 
de un prieten sau în lipsă de bit A deţinut caută să 
din vedere! (In clipele de incertitudine fiecare an A 
fie mai aproape de cineva în care are încredere sub falsa iluzie 
că te va fi mai bine...). z ga 
te “Socul zilei a E tii uzi Și de o manieră ir pu ide, 
celor trecuţi prin demascare. Chiar şi o bună parte pi air Cate 
începuseră să se trezească din letargia în care RRC rA ua 
reculat bruse pe poziţia de espectativă, cu vădită intenţie de 
a luneca alăturea de cei care se păstraseră permanent reeducaţi 
«convinşi». Cât de precară era schimbarea ce se produsese în 
sufletele lor am descoperit după aceea; natural uzând de o doză 
mai mare de curaj. 

Incă de la prima izolare, aceea din 6 Decembrie, o bună par- 

te din reeducaţii care acceptaseră discuţia și începuseră să se 
lepede de atitudinea «reeducată», au avut un şoc puternic. Cei 
care participaseră la demascări ca șefi de comitete crezând că 
o neuă perioadă de reeducare începe, s'au și pregătit de... muncă. 
Pentru început s'au apucat să amenințe pe foştii lor colegi care 
trecuseră pe partea cealaltă a baricadei în mod deschis! Cât de 
bine funcționau reflexele condiţionate chiar după doi ani, do- 
vedeşte următoare întâmplare: Studentul A. B. care se menţinuse 
pe o linie destul de decentă de la încetarea demascărilor până 
la 6 Decembrie, care nu denunțase pe nimeni dar se păstrase în 
favoarea administraţiei printr'o muncă de adevărat rob, s'a apu- 
cat şi a denunţat pe propriul său unchi cu care discutase cu 
câteva zile înainte! «Dece l-ai denunțat când nimic nu justifica 
această atitudine?» l-am întrebat mai târziu când mi-a povestit. 
«Dacă reîncepeau demascările-—mi-a răspuns—, prima acuzaţie 
care mi-ar fi fost adusă și care singură ajungea pentru a fi tre- 
cut din nou prin întreaga gamă, era că nu aveam nici un denunţ 
la activul meu! Ori, după 6 Decembrie, fiind convins că demas- 
cările vor reîncepe în curând, mi-am luat şi eu măsurile de pre- 
vedere.» 

După izolarea a doua, când ofițerii politiei pedepseau cele 
mai mărunte abateri, cei trecuţi prin demascări creadeau cu te- 
meinicie că totul se va reedita. 

Chiar în camera în care am fost dus, din prima zi, răutatea 
câinescă a ofițerului politic Sebeșteny și-a făcut dovada pe spa- 
tele șefului de cameră ales tocmai de cl! Pentru că la intrarea lui 


==51760= 


în celulă șeful de cameră nu a strigat tare «drepţi», l-a pedepsit 
cu douăzeci și patru de ore de lanţuri la picioare și cătușe la 
mâini într'o carceră ce căpătase faimă în perioada teroarei din 
fabrică! Când s'a întors a doua zi avea mâinile încercuite cu 
dungi vinete şi picioarele sângerate de lanţuri. £ 

A fost un moment dramatic; erau gata să constitue în celulă 
comitelul de reeducare ; lucru ce s'a şi întâmplat dealtfel în alte 
celule, acolo unde ei au fost majoritari și unde a lipsit o per- 
soană măcar care să poată să-i înfrunte şi să strângă în jurul ei 
elementele nereeducate pentru a pune ordine în celulă. 

In celula nostră, de la început s'au constituit trei grupuri. 
Cele două extreme, reprezentate respectiv prin piteşteni şi cei 
care erau deschis împotriva lor, la mijloc rămânâmd cei timoraţi 
care nu se manifestau sub nici un fel, așteptând evoluţia situaţiei 
pentru a se decide. «Sufleteşte» erau cu noi dar teama era prea 
mare pentru a îndrăzni să se «demaște». 

Primele trei sau patru zile le-am petrecut într'un fel de su- 
praveghere reciprocă. Noi urmărind evoluţia comportamentului 
administraţiei şi a celor reeducaţi iar aceştia așteptând desle- 
garea din partea ofiţerilor politici pentru a reincepe demaşcă- 
rile! Constituisem un grup de câteva persoane și deşi cunoșteam 
ordinea fatală în care urmau să se desfăşoare demascările, dacă 
aveau loc, hotărâsem să nu ne lăsăm sub nici un fel surprinşi 
şi să ne apărăm încercând chiar sinuciderea dacă ne-ar fi fost 
posibil. Pentru aceasta ne-am şi grupat dealtfel în colțul de 
lângă fereastră astfel ca să avem spatele acoperit... 

Nervii se încordaseră până la a plesni. Fiecare deschidere a 
uşii era urmărită de zeci de ochi dar cu intenţii diferite! Aştep- 
tând ordinul, noi ne pregăteam pentru apărare iar piteştenii 
pentru atac. Şi dacă nu a fost aşa aceasta de datoreşte numai faptu- 
lui că iniţiatorii experienţei renunțaseră la ea fie pentru că re- 
zultatele de până acum îi decepționaseră, fie pentrucă nu o mai 
„considerau necesară, fie poate că în frământările care au avui 
loc în comitetul central, echipa respectivă pierduse terenul... 

Observând că administraţia se mărgineşte numai la a păstra 
ordinea interioară, cu tot comportamentul ei extrem de sever, 
am profitat de situaţie şi am trecut noi la atac. 

Primii vizaţi au fost cei care adoptaseră atitudinea de mijloc. 
Aveam nevoe de ei pentru a ajunge la forța celor reeducaţi ; și 
pentrucă le era teamă să discute cu noi, am procedat astfel ca 


= 75 
12 


m de spus să le ajungă la urechi fără ca ei să parti- 
Sistemul s'a dovedit foarte eficace. In decurs de 
te din ei s'au apropiat de grupul 
botezat în ironie «şedinţe 


ceeace avear 
cipe la discuţie. i 
numai câteva zile o bună par 


i ii le-am 
„Discuţiile acestea bi i 
ARLUS» acte deschisă la organizația comunistă pentru propa- 


candă, camuflată sub titlul de «asociaţia pentru strângerea le- 
5 . 


găturilor cu Uniunea Sovietică». Nu era vorba de fapt de discuţii 
ci de o serie de anecdote pe seama ruşilor care pacea oRistA 
pe deoparte să ridiculizeze pe comunişti iar pe de a ta să le 
arate că noi aveam destul curaj pentru a înfrunta situaţia şi că 


nu ne era teamă de reeducaţi. =: ară 
poate de pozitiv. Eficacitatea glume- 


Rezultatul a fost cât se ! citate 
ostil comunismului era verificată dealtfel 


lor cu caracter politic u 
destul de bine încă din viaţa liberă. Dacă este ceva care menţine 


ostilitatea faţă de ruşi la un nivel constant este tocmai anecdota. 
Pericolul reprezentat de ea este bine cunoscut de partid şi mă- 
surile de reprimare luate demonstrează atenţia acordată. Au fost 
români trimiși la închisoare pentru zece ani numai că au poves- 
tit o glumă pe spatele comunismului. 

Peste puţin timp atmosfera se elarificase. In celulă rămăse- 
seră de acum numai două grupuri. Timoraţii prinseseră curaj. 
De acum au început discuţiile deschise, în faţa întregii celule. 
Dintre cei care se mai păstrau pe poziţia de reeducaţi, au fost 
unii pe care îi cunose nominal, care au raportat ofițerului poli- 
tie Messaroş, tot ungur, despre cele ce făceam în celulă. Rămâne 
un semn de întrebare faptul că el nu a luat nici un fel de ma- 
sură; doar o singura dată, când m'a chemat pentru că se găsise 
în celula un joc de şah și eu spusesem gardianului că este al 
meu, mi-a dat să înţeleg că știe tot ce se discută în celulă și că 
este bine să mă feresc să nu-i cad în ghiare. Când eu am negat, 
mi-a spus şi numele celui care mă denunţase. 

Dintre reeducaţii din celulă, cel mai periculos pe vremea 
aceea era un fost student la medicină CALCIU GHEORGHE, po- 
reclit ceminenţa cenușie» a directorului Goiciu, unul din cei 
mai devotați informatori pe care i-a dat reeducarea, şi care a 
luat oarecum locul lui Țurcanu. Atitudinea lui în celulă nu a 
fost deloc defensivă, cum era cazul celorlalți din grupul lor- 
A mers până acolo încât a încercat într'o după masă să poves- 
tească «Poemul pedagogic» al lui Macareneo ! 

Fără a discuta despre valabilitatea pedagocică a poemului 


= AA 


respectiv, însăși faptul că el a îndrăznit să amintească în celulă 
de un scriitor sovielic şi încă pe deasupra foarte apreciat de par- 
tid cel puţin pe vremea aceea, a stârnit râsul. Pedagogia lui 
Macarenco fu pe loc comparată cu pedagogia lui Țurcanu iar 
demascările de la Pitești... nici mai mult nici mai puţin, «Poem 
pedagogic». De aici și până a-i schimba numele lui Țurcanu nu a 
fost prea mult. Peste câtva timp, în celulă se adoptase noua no- 
menclatură. Evghenii (Eugen) Simionov Macarenco era de acum 
numele lui Țurcanu iar când cineva vroia să întrebe pe altul dacă 
a trecut prin demascări, îl întreba dacă a citit poemul pedagogic. 
Aluzia nu făcea decât să demonstreze convingerea reeducaţilor că 
experienţa la care au fost supuşi nu putea avea altă provenientă 
decât URSSul. 

Calciu nu a rămas prea multă vreme în celulă. A fost scos 
de ofiţerul politic şi trimis la infirmerie. Dacă în celula noas- 
tră nu a putut aplica «în parte» metodele reeducative, aceasta 
nu l-a împiedecat să stăpânească perfect de bine pe cei care de 
o anumită manieră îi fuseseră colaboratori în ateliere. După ple- 
carea lui însă atmosfera s'a curăţit complect şi restul reeduca- 
ților, încetul cu încetul, fără să fie presaţi sau provoeaţi măcar, 
începură să se regăsească. Luna Mai veni cu vindecarea com- 
plectă a rănilor şi cu integrarea aproape totală a tuturor celor 
trecuţi prin reeducare în viaţa normală a închisorii. 

Pe alocuri, mai rămăsese câte unul, să-şi macine desnădejdea 
sau încăpăţânarea închis în sine. 

Dacă celula noastră a beneficiat de o linişte totală, nu 
aceeaşi a fost situaţia în altele. Acolo unde reeducații au crezut 
că își pot aplica metodele nefaste s'au petrecut scene destul de 
grave. Intr'o celulă, studenţul N a fost bătut măr pentru că a 
vrut să oblige pe ceilalţi să păstreze patul neatins în tot timpul 
zilei. Aceeaşi soartă a avut-o şi studentul Stănescu care, din 
prea mult zel informativ, s'a apucat într'o zi să scotocească prin 
lada „N care se arunca gunoiul pentru a arăta ofițerului politie 
9 plăcuţă de săpun pe care cineva scrisese cuvinte germane... 
Peste bătae, s'a ales şi cu o izolare totală din partea întregii ce- 
lule pe o perioadă foarte lungă. Nu cred că există pedeapsă mai 
dureroasă ca asta într'o celulă. 

: Sar prea pulea ca unele abateri ale reeducaţilor să se fi 
făcut şi datorită lipsei de tact a celorlați. Am stat de vorbă cu 
unul care continuase să denunțe şi după izolarea din Februarie 


— 109 — 


a a 


e făcea aceasta când nimeni nu-l obliga, «E 
fie lăsat în pace să-și vindece Singur 


nu-l poate ajuta, e mai bine să 
are sau durere va încerca să 


am întrebat dec făce 
ne rănit să 
le. Dacă cineva 
din disper 


şi l ba 
hine ca un câl 
rănile lingându- j 
nu-l asmuţe pentru CA 

când.» ă 
e iR8 004! rile au provocat adevărate drame de fa- 


îte odată demască i ( Asu a 
se zini bună oară cazul celor doi fraţi—M—. Amândoi au 


trecut prin demascări. Unul pleacă la canal cu pedeapsă mică. 
r zeitei e : 
Celălalt mai mare este dus la Gherla. Aici ajunge şeful servi. 
ciului muncă și salarii. După închiderea lagărelor de la canal 


cel mic este trimsi la Gherla și el. Dar complect vindecat de 
aici ajunge în conflict cu fra- 


răni. Prin forța împrejurărilor, E x 
ă se păstreze «pe poziţie». Conside- 


tele mai mare care continua să Ă C 
rându-l «bandit şi sabotor» fratele mare îl pedepseşte tăiundu-l 


depe lista cartelelor! Conflictul continuă şi după prima izolare. 
Se despart definitiv fără să se fi împăcat. Prin nu ştiu ce mijloc 
fratele mai mic află că celălalt continuă să facă pe informato- 
rul. Vrea să-l convingă de absurditate dar nu poate pentru că 
sunt în două celule din cele două capete ale închisorii. În dis- 
perare, declară greva foamei și spune directorului că nu va 
mânca până în clipa în care nu va fi dus cu fratele în aceeasi 
celulă. Drept răspuns directorul dispune izolarea în lanţuri. El 
persistă zile dearândul slăbind din ce în ce mai mult. Alarma- 
tă, administraţia recurge la o minciună. li spune că a cerut avi- 
zul ministerului pentru că repartizarea pe celule s'a făcut de 
acolo! Peste câteva zile îl anunță că fratele a fost mutat în altă 
închisoare. A trebuit să renunțe la grevă. Dar a plătit încerca- 
rea cu o izolare ulterioară de trei săptămâni, şi cu regim sever; 
mâncare la trei zile odată, dormitul pe gratii de fer, fără saltea 
şi fără acoperământ. 

O dispoziţie categorică a ministerului de interne interzicea ca 
doi membri ai aceleași familii să fie în aceeași celulă. Măsura, 
din exces de zel, se intindea și asupra prieteniilor cunoscute. 
Personal am avut de a face cu un caz destul de dureros și 
ciudat simultan. Un student de la politehnica din Bucureşti, con- 
damant 25 de ani, rămas pe poziţie de reeducat, și după izolare, 
este surprins de un gardian cu o plăcuță de săpun pe care făcea 
calcule de matematici. Era un matematician pasionat. Fu pe: 
depsit ci patruzeci de zile de izolare într'o celulă lângă a noas- 
iră. Am încercat să stau de vorba cu el prin semnele MORSE 


milie. 


— 180 — 


adaptate. Nu le cunoștea. Am profitat de faptul că ferestrele 
se găseau în unghi drept şi deci oarecum faţă în faţă şi foarte 
aproape. Cum un oblon greu ne ferea de gardienii din curte, 
puneam pe cineva să păzească la vizelă şi vorbeam cu el peste 
oblon. Era obsedat de puterea Ruşilor și convins că vor stapani 
toată lumea. Mă uluia această convingere care aducea cu un fel 
de profeție. «O să vedeţi, poate mai târziu, sigur rușii vor cuceri 
toată lumea. Nu se poate să fie altfel.» Altă dată mi-a spus: 
«Occidentul este descompus moral, este o mocirlă în care tot ce 
e pur se îneacă. Ruşii vor veni ca o pedeapsă, pentru că având 
puterea nu s'a folosit de ea când trebuia; acum e prea târ- 
ziu, ruşii sunt un fel de destin!» Era un om de o inteligență cu 
mult desupra comunului. Strădania mea de a-i demonstra că 
tot ce afirma este doar o reflexie a teroarei subeonștiente de care 
era permanent stăpânit, a fost zadarnică. Peste câteva zile am 
fost izolat şi eu pentru că s'a găsit pe perete un întreg dicţionar 


în mai multe limbi. Şi cum în celulă s'a întâmplat ca numai 
am fost trimis pentru zece zile la 


eu să cunosc limba germană... 
gratii de fer şi celulă fără încălzire (era în Fabruarie 1955). 
Când m'am reîntors, el fusese mutat în altă parte. Nn am putut 
afla dacă şi-a modificat felul de a gândi. Era printre ultimii care 
mai trăia cu mintea stăpânită de reflexele condiționate. 

Pedepsele date de directorul Goiciu studenţilor erau incom- 
parabil mai mari ca cele date celorlalţi deţinuţi. Încerca mereu 
să recâştige ceva din terenul pierdut dar în zadar. 

Pentru aceeaşi faptă zisă nereglementară, dacă un deţinut era 
pedepsit cu două săptămâni de izolare, studentul primea dublul 
şi regimul sever pe deasupra. lată de exemplu cazul studentului 
Petre N. care a avut curajul să înfrunte pe ofițerul politic la 
sosirea dubei, în chiar gara din Gerla. Fu trimes pentru o lună 
la izolare cu lanțuri de zece Kg la picioare. In plină iarnă şi 
cu regimul sever de care am mai spus. La expirarea pedepsei, 
ofiţerul l-a întrebat dacă nu a regretat faptul de a se fi purtat 
obraznic cu el «Nu prevede regulamentul vostru atâta pedeapsă 
câtă trebue să-mi daţi pentru cât vă dispreţuesc». Ofiţerul a 
scrâşnit din dinţi şi l-a lăsat în pace întorcându-i spatele... 

După ce totul revenise la normal, de multe ori încercam să 
fac o comparaţie între felul de a se comporta al unui reeducat 
acum și înainte de demascări. La prima vedere, nu prea se putea 
observa mare deosehire. Aceeaşi ținută demnă, aceleași preocu- 


— 181 — 


agoste creştină, Dar dincolo 


o adevărată prăpastie între ceea ce fusese înain- 
de aparenţe aa acum Demascările au cicatrizal suprafața dar 
y e ; 
te şi ceea ce 


- e încă sângera. Nu mă pol opri de a gândi la eventualele 
în adânc încă să ine şi reedueaţi, în libertate; cu toate că 
întâlniri Intre 9? au înțeles drama şi nu păstrează nici un fel 
mai toți eat acei care i-au schingiuit sau le-au provo- 
E ae a0pie S88le Omul poate ierta, pentru că trebue să ierte. 
ca : 


Dar de uitat nu poate uita niciodată pentrucă uitarea nu-i de 
e a ita nici victima dar nici cel care a asu- 


i i 
ortul lui. Nu poate u Se a ea : 
e indiferent dacă a făcul-o fără vrerea lui. împotriva credin- 
pri 


ţei lui. i 

Se vor putea 
vor simula numai, 
nic naufragiaţi răstigniţi pe prop 
mună tuturor oamenilor? 


: ; bunătate și dr 


pări serioase, a00035 PROCESUL 


încadra oamenii aceştia în viaţa normală sau 
rămânând în adâncul sufletului lor nişte veş- 
ia lor neputinţă în definitiv co- 


Mă reîntore la cuvintele lui A. Camus din prefaţă. «Filosofia 
poate schimba pe ucigaşi în judecători.» 

Tragedia Piteştenilor îşi are și ea, ca ori ce tragedie un des- 
nodământ fatal. De data aceasta însă invers. Aici nu mai învinge 
adevărul ca la Grecii antici, ci minciuna, cel tare (se confirmă 
cele spuse de Camus). 

Există un adevăr cineluctabil», comunist bineînţeles. Tot ce 
serveşte partidului este «just», apreciat, stimulat. Dacă peste 
puţin, din motive niciodată suficient de clare, acest «just» nu 
mai serveşte noului aspect pe care-l îmbracă linia de circumstan- 
ţă a partidului, devine imediat «injust» şi deci condamnabil, 

„«înfierat cu indignare». 

Exemple cred că nu sunt necesare. Numai pleiada de «capi 
ideologici» care au luat drumul surghiunului sau al plutonului 
de execuţie în uniunea sovietică în ultimul deceniu este suficient. 
Dealungul anilor de închisoare mi-a fost dat să stau de multe ori 
în aceeaşi celulă cu «foşti membri de partid». Printre ei erau 
unii. care aduseseră servicii mari partidului şi nu precupeţiseră 
niei un fel de efort pentru a aplica «linia». Din neştiință sau din 
neatenţie însă au sărit alăturea de «linie» sau au fost făcuţi «țapi 


— 183 — 


— 182 -- 


gma adversarilor fără nici un 


Au fost asvârliţi în ta ) : 
li se răspundea întodeauna şi 


ispăşitori». . ss RETR 
i reticență. La proles dee: A 
Die doua tereotipic «pentru ce al făcut bun, partidul 


în ori ce loc cu un $ să g % a ate 
ed Pentru ce ai făcut rău, plăteşti chiar acum» 


îţi va ridica o statue. lăte a 
Chiar dacă ceeace făcuse era rezultatul executării unui ordin dat 


de... partid dar care între timp schimbase de direcţie. | 

În cazul demascărilor, consecința logică Ora Cat CEI CAI CES ai 
oferit voluntar pentru începerea experienţei să fie răsplătiți mă- 
car cu punerea în libertate la expirarea pedepsei. Răsplătiţi au 
fost; dar cu câte o... descărcătură de pistol automat! 

Totul se născuse din răutate şi minciună. Prin răutate şi prin 
minciună trebuia să se isprăvească, Dar pentru ca totul să se 
consume în cadrul «legalităţii comuniste» pentru ca totul să 
porte amprenta justiţiei (prostituate) s'a înscenat un proces. Pe 
banca acuzării au luat loc victimele iar ca acuzatori au apărut 
adevărații făptaşi ai crimei: Reprezentanţii oficiali ai parti- 
dului! 

Procese aşa zise «senzaţionale» au fost destule. Comuniștii au 
obișnuit lumea și parcă dinadins din timp în timp mai montează 
câte unul pentru a nu lăsa memoria oamenilor nebiciuită. Lumea, 
cea occidentală mai ales, obișnuită cu justiţia de tip «burghez», 
poate nu erede declaraţiite sfâșietoare ale acelora care consideră 
spânzurătoarea ca pedeapsa cea mai mică pentru crimele făcure 
impotriva poporului muncitor şi partidului proletariatului. Este 
firesc dealtfel. Pentrucă este dat omului să fie primul și cel 
mai înverşunat apărător al eului său. Până și cei mai cinici asa- 
sini caulă o poartă prin care să se strecoare. Nici un nebun nu 
primeşte cu bucurie pedeapsa cu moartea. În comunism însă se 
poate orice ; totul fiind aranjat dinainte cu ajutorul schingiuiri- 

lor şi al minciunii, «O pedeapsă nu este definitivă. Partidul o 
dă, şi el poate oricând să o ridice dacă dovedești că meriţi» sau 
«o sreşală recunoscută public este pe jumătate iertată». Până se 
obţine declarația compromițătoare. Restul este prea bine știut; 
când în jurul grumazului se leagănă funia spânzurătorii, oricine 
este dispus la o mică concesie pentru salvarea vieţii... (mai bine 

părul decât capul, spune un proverb). 

Ei a epic e 

i plata Șirerea mimi are de azi. De multe ori s'a în- 

celei coăe ui Ea Aa a se întâlnească cu naivitatea 
Imic sau nu vroiseră să cunoască 


— 184 — 


A 


ee it Dl 


Ep 


Cf arde 3 A ati Aa ate iri 


iu că 


Aa IA O 
3 VASE LAN za) a 


d 
j 
i 


nimic din toată schimbarea fundamentală care avusese loc şi 
de toate răsturnările care au dus la o schimbare nu de regim ci 
de structură. 

In fond, pentru justiţia de tip comunist nu culpabilitatea în 
sine este căutată ci o piesă care să justifice condamnarea cerută 


de securitate. Nu fapta ci valoarea ca adversar a făptașului este 


condamnată... 
O justificare căuta şi tribunalul din Bucureşti pentru condam- 


narea celor care timp de trei ani nu făcuseră nimic altceva decât 
să execute poate cu exces de zel, ordinele date de iniţiatorii 
experienţei. 

Ne posedând dreptul de a schingiui, tribunalul nu putea for- 
ţa pe cei trimiși din diferite închisori pentru judecată, să spună 
ceeace dorea el. Misiuna aceasta o îndeplinea ministerul de in- 
terne. Care au fost mijloacele întrebuințate pentru obţinerea 
declaraţiilor nu se ştie, dar lesne se poate bănui, cunoscându-se 
metodele obişnuite întodeauna. 

Intenţia iniţială, din câte au transpirat neoficial, era să se 
facă un proces public, cu ziarişti şi delegaţii de muncitori «in- 
dignaţi», cu fotoreporteri şi publicitate. Rezultatele obţinute în 
anchetă şi mai ales sondarea diferiților martori care trebuiau 
să depună i-a făcut să schimbe părerea. Riscul unei răsturnări 
nu era exclus şi partidul putea să apară în adevărata lui lumină: 
tocmai în clipa în care credea că a găsit o soluţie convenabilă. 

De ce a fost necesar procesul? Este unul din multele semne 
de întrebare, care încep cu însăși experienţa de la Piteşti. De- 
barasarea de cei care «ştiau prea multe pentru a putea trăi» se 
putea face foarte simplu, într'o noapte, undeva, sub tăcere, 
pentru o «încercare de evadare de sub escortă». Procedeul nu 
era nou şi dăduse rezultate mulțumitoare, cel puţin aparent, cu 
zeci de ani înainte. 

Au avut nevoe de o justificare sau de o formă legală, pentru 

a pune capăt unei experienţe care a eşuat eliminând pe cei care 
puteau vorbi când nu trebuia? Timpul poate va lămuri aceste- 
întrebări. 
: Procesul s'a judecat cum era dealtfel şi de așteptat, cu ușile 
închise. Nu au asistat decât cei invitați. Directori de închisori, 
ofițeri anchetatori și personalități politice comuniste puţin cu- 
noscute sau complect absente din contactul cu lumea. 

Evident că adevăratul proces nu putea fi deschis pentru că 


— 185 — Ş 


în acest caz rolurile trebuiau inversale şi adevărații vinovaţi 
-căutați în altă parle. : ; 
SI) are au avut loc nu s'a pulut deci afla 


Despre desbaterile e Ecoina ti 
decât foarte puţin. Nimic din ceeace au spus cei acuzaţi. Diteri- 


"tele aspecte cunoscute au transpirat fie de la membri de partid 
-care nu şi-au pulut ţine gura, fie de la cei patruzeci de martori 
aleşi dintre cei care au trecut prin demascări sau au fos 
anuizaită manieră vietime deci în totalitatea lor deţinuţi. Că un 


“deținut nu poate depune întrun proces, aceasta nu are impor- 


t de o 


“tanță în faţa «justiţiei comuniste», 
Din aceste informaţii, puse în corelaţie cu diferitele scăpări 


ale ofiţerilor politici din închisori sa putut reconstitui o parte 
«din proces, aceea a acuzării. Martorii au depus separat și nici 
“unul din ei nu a fost lăsat să asiste la altă şedinţă în afară de 
timpul cât a fost întrebat de preşedinte. Nici măcar componenţa 
“tribunalului nu s'a putut afla. Se ştie numai că atât judecătorii 
cât şi procurorul erau ofiţeri superiori, probabil din cadrul jus- 
“tiției militare. 

Greutatea mare pentru comunişti era aceea de a găsi un ţap 
ispăşitor, Şi ori cât de absurd s'ar părea iată-l: Acţiunea de la 
Piteşti a fost iniţială de conducătorii siudenţimii naţionaliste. 
Crimele comise împotriva deţinuţilor trebuiau să le servească 
lor, naționaliştilor, pentru a pune sub acuzaţie regimul comunist 
'şi a-l discredita în fața poporului și a opiniei internaţionale! 
(Ca și cum mai era nevoie de vreo discreditare. Inchisorile, mi- 
lioanele de morţi, nu erau deajuns. Dar este interesantă mons- 
“truozitatea aberaţiei; demnă de perfecțiunea crimei!) 

Procurorul militar a cerut pedepsirea vinovaţilor pentru cri- 
mă împotriva umanităţii. Pentru că toate crimele comise au fost 
puse în spinarea celor judecaţi. Și pentruca totuşi eșafodajul 
minciunii să ţină cât de cât, s'a căutat şi un responsabil care să 
Fi dat dispoziţii din afara închisorii. Aceste dispoziţii trebuiau 
să ajungă în închisoare printr'un student şi de ele să nu aibă 

„cunoştinţă decât un număr restrâns de ciniţiaţi». Pentru deter- 
minarea resposabilului nu a fost greu pentru că s'a găsit unul din 

"străinătate, Greu a fost să se găsească elementul care a stabilit 
contactul intre acest conducător din străinătate și cei din închi- 

:soare. Sa recurs la mai multe persoane printre cari şi la un 
Se fit lași Anapână “asset a fost ales tot un student, dacă 
Ş pă nume Simionescu. Acesta a fost 


24106 


«hinuit luni de zile la ministerul de interne, ţinut mereu în lan- 
ţuri și cătuşe pentru a accepla să depună în felul în care îi 
cerea securitatea. Simionescu însă nu a acceptat. Dacă sar fi 
insistat mult şi sar fi căutat cu persistenţă unul care să depună 
în acest sens, poate că s'ar fi găsit. Principalul element în toată 
această chestiune ar fi fost timpul necesar pentru desfigurarea 
sufletească a aceluia care ar fi avut ghinionul să fie ales ca vic- 
timă-martor. Graba care a caracterizat judecarea procesului după 
trei ani de anchetă și după ascultarea a peste o sută de deţinuţi 
trecuţi prin demascări nu se explică decât prin necesiialea de 
a da o soluţie cât mai rapidă fără a se mai insista asupra meto- 
delor propice celei mai bune rezolvări. 

In cele din urmă responsabilitatea celor din afara închisorii 
a fost eliminată sau trecută sub tăcere. Capul responsabil a rămas 
"Ţureanu! 

Pe bancă stăteau următorii: Țurcanu Eugen. Popa Alexan- 
dru zis Ţanu, Mărtinuş, Juberian Constantin. Pop Cornel. Le- 
vinsehi, doctorul Bărbosu (medicul oficial al închisorii Gherla 
devenit şi el de acum inutil şi periculos) și încă alţi câţiva. 

Procesul a început în luna Octombrie 1954. Nu se ştie cât 
a durat. Numai audierea celor patruzeci de martori a luat câteva 
zile. Sentința s'a dat destul de târziu, pela jumătatea lunii Decem- 
brie. În închisoare vestea a ajuns prin Februearie sau Martie, 
anul următor, deoarece izolarea făcea ca ori ce fel de veste să 
treacă întâi prin Jilava sau altă închisoare pe unde era plimbat 
acel care o aducea. Eu am aflat-o de la infirmeria închisorii, 
transmisă de o mână, printr'o crăpătură a oblonului. Ulterior 
mi-a fost confirmată de mai mulţi şi indirect prin tribunalul mi- 
litar din Bucureşti care a prezentat actul de deces al unuia din 
cei condamnaţi. 

Martorii au depus sub escortă şi «îndrumați în deaproape» 
de ofiţerii care îi anchetaseră la ministerul de interne. Erau 
introduşi unul câte unul separat astfel că nu şi-au putut forma 
o idee de ansamblu asupra desfăşurării procesului. 

Nu s'a menajat nimic în timpul depunerilor. Cele: mai mici 
amănunte au fost deserise cu lux. De la bătae până la gamela cu 
fecale. De la statul pe vine până la insultarea a tot ce fiecare 
din ei avea mai scump. Acuzaţiile erau aduse celor care schin- 
giuiseră material, cei care erau în boxă. In realitate fiecare din 


— 187— 


cei prezenţi putea foarte lesne descoperi cine era vinovatul ade- 


vărat... ; tn 
Printre martori au fost şi cel doi muncitori care la Gherla, 


unul a reclamat inspectorului să pună capăt demascărilor iar 
celălalt a încercat să se sinucidă tăindu-se în celula-izolare cu 
bucăţi din geamul spart. S'a spus despre promisiunile făcute de 
ofițerii cărora se raportase şi de faptul că după aceea schingiurile 
au fost şi mai sângeroase. Zadarnic încerca președintele să schim- 
pe cursul răspunsurilor spunând că aceasta nu are referinţă la 
întrebarea care vizează direct pe inculpaţi şi crimele săvârși- 
te de ei. 

Ce au spus acuzaţii nu se știe. Dacă s'au apărat descoperind 
pe adevărații făptași sau și-au asumat răspunderea întreagă spe- 
rând ca prin aceasta să obţină indulgența securităţii, totul pre- 
zintă o importanţă destul de mică pentru că ei nu erau acolo 
pentru a fi judecaţi ci pentru a fi condamnaţi. Numai despre 
Țurcanu se spune că a recunoscut tot ce i s'a cerut şi şi-a asumat 
integral toate faptele imputate. In felul acesta şi-a pecetluit 
soarta deja decisă dealtfel, dând judecătorului piesa justifica- 
livă pentru sentinţă. Dintre judecători numai preşedintele a fost 
recunoscut, de un student care mai fusese arestat şi pe vremea 
lui Antonescu. Acest judecator se numeşte Alexan Petrescu 
i este una din figurile cele mai sinistre pe care băncile facu tățu 


puţin asupra lui pentru că este un caz aparte. Judecător militar 


>> de carieră, pe vremea lui Antonescu era director general al pe- 
, miteneciarelor. Legionarii îl cunosc bine depe vremea aceea, 


pentrucă de multe ori soarta lor era în mâinile lui, înainte de 
a fi în cele ale lui Antonescu. Adept al dictaturii, era pe ascuns 
în legături și cu comuniştii facilitând lui Burăh Tescovici (alias 
Teohari Georgescu) intrarea ajutoarelor comuniste în închi- 
soarea Lugoj. 

Pe punctul de a fi epurat în 1948 ca toţi colegii lui, se: 
irezeşte cu gradul de, general (până atunci era colonel) pentrucă 
acceptă să prezideze tribunalul care l-a condamnat pe luliu Ma- 
niu. În afara câtorva zeci de condamări la moarte, are la acti- 
vul lui peste 100.000 de ani închisoare daţi numai în procesele 

„ legionare, 
i aa de i tie el ordinele date de securitate, 
i era cerută: moartea. Pentru 


==>168 == 


ct feri eat ea cual 


SI pă 


Eta 


y 


Meat: pia e aL sita dal 


atăt + Dat 


Singurul asupra căruia există îndoiala este docto- 


toți inculpaţii. 
a fost condamnat la 


xul Bărbosu despre care nu se ştie dacă mnat: 
moarte sau la detenţie pe viaţă. Ceea ce este identic, în închiso- 
rile comuniste. “ p 

Sentința a foct executată. Pentru Mărtinuș, citat martor 1n- 
tun proces, s'a prezenlai din partea tribunalului un extras de 
deces în care se spunea că a murit în 1955... 

Nici unul dintre cei care nu erau consideraţi ca fanatici «fas- 
cişti» sau agenţi ai serviciilor de spionaj americane, nu a fost 
judecat, indiferent dacă au avut la activ acte voluntare, cum 
este cazul lui Titus Leonida, sau crime. ca Diaca, sau schingiuiri 
care întrec pe cele puse în spatele lui Pop cum sunt Coifan Co- 
riolan, Henteş, Bucoveanu. A lipsit din proces de asemenea unul 
dintre cei mai răi, un comunist condamnat pentrucă fusese agent 
informator al poliţiei lui Antonescu, Rek Ludovic. Are la acti- 
vul lui printre alte crime şi aceea de a fi ucis cu mâna proprie pe 
fruntaşul socialist în cea de a treia săptămână a lunii Iulie 1953. 
într'o celulă mică de la parterul închisorii Gherla. ajutat de Hen- 
teş, de faţă fiind şi Juberian. Flueraș a fost ucis cu saci de nisip, 
“cu care a fost bătut până și-a scuipat plămânii. 

De la proces au lipsit ca acuzaţi: Căpitanul Goiciu, căpitanul 
Gheorghiu, locotenentul Dumitrescu, Avădanei, Mihalcea îoti 
amestecați în demascări şi nu cu calitatea de victime cum este 
cazul studenţilor condamnaţi la moarte ci ca părtași ai ideilor 
celor care au iniţiat experiența. 

Din motive tehnice, cum se spune, în proces nu au fost 
încadraţi toţi acei care trebuiau «judecaţi». S'a mai regizat un 
proces, cu inculpați aleşi tot în sistemul dintâi. Acuzatul prin- 
cipal de data aceasta era studentul CALCIU GHEORGHE. zis 
Ghiţă între prieteni. 

A fost ridicat dela Gherla în primăvara anului 1954 şi dus 
la ministerul de interne pentru anchetă. La plecare era încă 
reeducat convins. Nu ştiu cât a rămas aşa dar peste doi ani 
exact, am avul ocazia întradevăr unică să, aflu despre trecerea 
lui prin minister şi despre ceeace i se pregătea. direct de la el! 
In 1956 într'o celulă din arestul principal al ministerului de 
pe calea Victoriei, mai exact în celula care se găseşte în faţa 
camerei ofițerului de serviciu sau «șeful arestului» cum i se 
mai spune, am găsit tras cu acul, în litere Morse, următoarea 


frază care m'a înfiorat: «CALCIU GHEORGHE AM FOST ADUS 


— 189 — 


AICI PENTRU CĂ SA FIU OMORÂT. NU SUNT VINOVAT». 
Alăturea, tot spre colțul din stânga, lângă uşe, acolo unde unghiul 
nu poate fi prins de privirea strecurată prin vizetă: «BALAN 
GHEORGHE SUNT COMPLECT NEVINOVAT». 

Despre procesul lui Calciu, unele informaţii fragmentare au 
putut ajunge la urechile unora. Le-am aflat nu cu mult înainte 
de a părăsi România. Procesul s'a judecat în vara anului 1957, 
tot la Bucureşti şi tot de tribunalul militar. Cineva care a 
asistat la proces în calitate oficială a lăsat să se cunoască puţinele 
amănunte care însă dovedese mult şi-l fixează pe Calciu într'o lu- 
mină cu totul alta decât Ţurcanu. 

Preşedinte era acelaş general Petrescu. După cetirea actu-. 
lui de acuzaţie, Calciu este chemat să răspundă, sau mai de 
grabă să recunoască acuzaţia de crimă împotriva umaniăţii. Spre 
surprinderea tuturor dar în special a anchetatorilor, acuzatul 
sfidează tribunalul și-i arucă în faţă întreaga realitate fără nici 
un fel de rezervă. Calciu acuza pe cei care în realitate erau res- 
ponsabili de toate crimele. Depoziţia lui a fost atât de neaştep- 
tată încât preşedintele tribunalului la cererea anchetatorilor 
care asistau la proces, a suspendat şedinţa amănând desbate- 
rea pentru o dată ulterioară. Amânarea va avea ca scop utilizarea 
cunoscutelor «metode de persuasiune» întrebuințate frecvent de 

securitate, pentru a-l face pe Calciu să revină asupra celor 
spuse şi să-și asume «întreaga responsabilitate a crimelor comise». 
Procesul a fost reluat chiar a doua zi, probabil Calciu acceptând 
in noapta respectivă să-și modifice atitudinea. In ciuda promisiu- 
nilor făcute (probabil) a doua zi el a fost şi mai categoric. Con- 
secinţa a fost ca procesul să fie amânat fără termen. Nu este 
în schimb exclus ca Ghiţă Calciu să fi murit de moarte «natu- 

rală», fenomen frecvent în închisori. 
E piu edi a a teo mal ai 
Mai rămăseseră izolați za diferite ez egali eta, 
ala ăi H, p. mite inchisori, câteva exempla- 
iu ai e Pipe o it pătrate 
Alte metode de îxibazișilate mult e: pin ne e =; îeeă 
draconice, sleesc viata dețina il a Aa sie Ia ERAI 
4 eesc i ților politici, reducându-i la sta- 

rea de îndobitocire. 

Cage e pm em d ni 
Junge să facă din crimă un act moral 


—-190— 


ti iii stu 


ae N, pa ăi 


i > 
daia Dont falit za ou DOE citi i E E 


set scale ta it 


20 dna Ie 


şi din monstruzitate o virtute, voi relata o discuţie avută în iar-- 
na anului 1956 cu un director general din Ministerul de interne, 
sau ori cum o personalitate foarte importantă (în principiu deţi- 
nutul nu are voe să cunoască nici numele şi nici funcţia celui 
care îl anchetează). . 

Purtat de aproape două luni din cameră de anchetă în came-- 
ră de anchetă, am fost dus pe la începutul lunii Martie, într'o 
noapte, într'o cameră de la etajul cinci și pus în faţa unei perso- 
nalităţi «mari» care încerca să mă convingă de unele «adevă- 
ruri» pe care cu refuzam să le recunosc. Pentru că nu era vorba 
de o anchetă obișnuită ci mai mult de o discuţie în contradic- 
toriu fără o temă precisă, am profitat de un moment favorabit 
şi l-am întrebat «dacă este adevărat că la Piteşti Sau comis une- 
le acte destul de ciudate care au cauzat moartea sau schingiuirea 
unor deţinuţi». Surprins, nu şi-a putut stăpâni o tresărire ex-- 
presivă şi m'a întrebat imediat: 

—«Ce ştii tu despre cele ce s'au petrecut la Pitești?» 

— «Personal nu am aflat mare lucru ci doar unele 
făcute de către nişte studenţi într'o discuţie, cu multă 
înainte» i-am răspuns, pentru a nu-l face să insiste asupra pro- 
blemei. Păru mulţumit de răspuns şi «dispus» să mă lămurească. 

«Este o chestiune destul de simplă în definitiv. Un grup de 
studenți arestați, agenţi ai imperialismului american. mistici 
habotnici şi retrograzi, s'au apucat să schingiuiască pe ceilalţi 
colegi ai lor, pentru că să compromită conducerea închisorilor 


aluzii 
vreme 


şi prin ea partidul.» 
—«Dar după câte cunosc eu categoria aceasta de studenţi re- 


prezenta aproximativ optzeci la sută din deţinuţi. Impotriva 
cui se băteau?» 


—«Se băteau între ei.» 

—«Ce scop avea bătaia aceasta pentru că eu nu prea înţeleg - 
chestiunea cu compromiterea partidului...» 

—«Primiseră dispoziţii din exterior, de la cei care sunt în 
străinătate şi conduc echipele de spioni şi sabotori; prin schim- 
giuirea între ei, şi natural prin victimele respective, vroiau ca 
la un moment potrivit să acuze partidul ca fiind iniţiatorul și 


deci vinovatul.» 
— «Pare totuşi ceva de ne crezut. Inchisorile au un sistem de - 


pază interioară foarte strict. Cum a fost posibil să se petreacă 
ororile de care pomeniţi fără ca ministerul să intervină imediat?» - 


— 191 — 


—«Noi nu am ştiut nimic din cele ce se petreceau acolo. Când 
am aflat am luat măsurile necesare. Cei vinovaţi au fost pedepsiţi 
exemplar pentru a nu mai da curaj altora să facă la fel.» Era 
un răspuns pe care-l aşteptam pentru că Sunosiea ra dinainte 
-ce se petrecuse la procesul lui Ţurcanu. Totuşi nu m'am putut 
stăpâni şi i-am replicat oarecum brusc, | : | 

—«Eu sunt deţinut de aproape şapte ani. Am trecut prin mai 
toate penitenciarele din ţară. Fie izolat, fie în celule comune, 
niciodată nu am putut face cel mai mic gest fără să fim vă- 
zuţi de paznicii depe coridor. Fără să socotesc diferitele perchezi- 
ţii inopinate, la miez de noapte. Supravegherea riguroasă la care 
eram supuşi făcea imposibilă utilizarea unui ac fără consimţă- 
mântul gardianului. Cum s'au putut petrece toate acestea fără 
ca ofițerii politici să nu fie sezisaţi imediat de gardieni? Oare 
în toate închisorile în care s'au petrecut acte de genul celor de 
care spuneţi nu aţi avut nici o persoană de încredere care să vă 
pună la curent cu cele petrecute acolo? 

—«Conducerea închisorilor era pe mâna unor oportuniști, 
duşmani ai poporului care s'au strecurat în rândurile lui toemai 
cu intenţia de a face rău. Aceştia au conlucrat cu bandiții. Dar au 
fost pedepsiţi şi ei cum se cuvine.» 

Am tăcut. Nu i-am mai spus toate cele ce aflasem despre ex- 
perienţă. Nici de faptul că cei din conducerea închisorilor con- 
sideraţi de dânsul ca «oportuniști» nu numai că nu fuseseră 
sancţionați dar primiseră avansări în grad şi funcţii. Nici că 
înainte de a trece la Gherla, Țurcanu înaintase faimosul memoriu 
locmai ministerului din care făcea parte. Nici de faptul că pe 
baza declaraţiilor smulse în demascări se judecaseră zeci și zeci 
de procese şi că aceste declaraţii trecuseră înainte pe la minis- 
ler... și atâtea alte detalii de care toţi avusesră cunoștință pen- 
tru că li se raportase în timp util dar nu luaseră nici un fel de 
măsură... _” 

Peste câteva luni am fost eliberat. 

Am lăsat între gratiile diferitelor penitenciare, securităţi. 
lagăre de muncă sau «centre de reeducare» zeci de mii de de- 
ținuți pentru care nici un fel de amnistie nu vine să le micşoreze 
pedeapsa. Asupra tuturor, ca o sabie a lui Damoeles, planează 
pericolul reeditării unei experienţe similare cu aceea de la Pi- 
teşti, dacă nu mai «ştiinţifică». Am lăsat zeci de mii de români 
închişi sub grija acelorași directori generali, supuși zi şi noapte 


== 192 — 


i 
* 
N 


unui program de îndobitocire lentă, de săpare a Nae ee 
şi morale printr'o inactivitate totală, prin în junerie da Me 
laţie constantă, izolare, pedepse cu regim sever și pin 3 
lauţuri la mâini și la picioare, dupăce au ferecat guri Z: - = 

Cei care au purtat o parte din responsabilitate sunt de acu 
sub pământ. Ei nu sunt cei mai vinovaţi. p-atzrtzmal 

O parte din victimele reeducării au plecat şi ele intr o ze 
mai dreaptă (nici în iad nu cred că se petrec asemenea: cruzimi). 
Acolo vor găsi poate mai multă înţelegere și poate iertare. 

T'răesc în schimb schilozii, tuberculoşii, cei cu coastele rupte, 
cei care de zece ani execută regim de izolare alăturea de reedu- 
caţii reveniţi la echilibrul inițial, rupţi de orice contact cu lumea. 

Poate că odată aceştia vor trebui ascultați... Vor mai trebui 
ascultați şi: Nicolski, director general şi şef al brigăzilor de 
anchete din securitate, Dulbergher, şeful brigăzilor mobile şi 
transport, Jianu şi Teohari Georgescu (Tescovici) foşti miniș- 
tri de interne, Drăghici şi Borilă miniştri ai securităţii «popo- 
rului» Koller, Goiciu. Mihalcea, Avădanei, Gheorghiu, Dumi- 
trescu, Kirion, Archide, Gal, gardianul Cucu. Niki. Mândruţ, 
Ciobanu, toţi amestacaţi în diferite responsabilități atât pe 
vrema schingiuirilor cât şi pe vremea teroarei instaurate de 
ODCC în diferitele închisori şi lagăre de muncă. Dacă timpul 
care trece nu-i va scuti şi pe ei de puterea de a vorbi... (sau până 
atunei diferitele epurări ale partidului). 

Au fost unii care au considerat caracterizarea celor petre- 
cute la Piteşti şi în celelalte închisori ca o experienţă deliberată 
drept o ipoteză oarecum prea pretențioasă şi greu de susţinut 
până în clipa în care nu se va putea stabili cu precizie aceasta. 
Sau emis atunci alte două ipoteze: una şi cea mai răspândită 
este aceea a dorinţei partidului comunist de a distruge definitiv 
mişcarea naționalistă română, prin aplicarea unei lovituri morta- 
le, aceea a ruperii continuității. Această rupere nu se putea face 
decât distrugând sau scoțând definitiv din planul de luptă 
tineretul, cel care constituia trăsătura de unire între trecut și 
viitor, vehicolul ideilor şi tradiţiilor studenţeşti, ete. Dar pen- 
tru consolidarea regimului comunist demascările erau absolut 
inutile. Iata de ce: Anii grei de închisoare, atât ca tratament 
cât şi ca durată, au scos din uz sau au ucis o bună parte din 
tineret. Majoritatea celor trecuţi prin închisori şi eliberaţi sunt 
bolnavi sau destul de experimentați pentru a se mai expune 


— 193 — 
13 


ile. Teroarea, amintirile din închisori, de- 
e. AS Sa 17-03 
ti le paralizează practic ori ce posibilitate 


ace. Adevărul acesta este ve- 


unei suferinţe inu! 
portările prin Bărăgan, e ee 
de reactivare a une! rezistenţ 

E rin denunţarea celor care nu fuseseră 


inute = sI = 
Rezultatele obţin p ntru a justifica această suferință. Câ- 


R e pe . 

sunt prea slab Spa 

arestați i acțibtifi în plus sau în minus nu puteau schimba ceea 
teva mu de 


gi paza ii hotărâseră la masa de amputare a 
a tori ai lumii h 
ce marii împărți 


Europei. ativa însă în care partidul va pierde puterea, actul 


ltern = 

E = mai monstruos. Exterminarea fizică a tuturor studenţilor 
apare : aaa cp ogari 
din România sau chiar a tuturor deţinuţilor politici nu rezolvă ni- 


mic. Poporul este un organism viu în continuă perpeluare, gi 
logică. Potenţialul se reface pe măsură ce a aia e 
perioadă de linişte. Golul Decat pre 10 ii SIEU PIU 
prin fecunditatea neamului. Ucigând sau făcân pet un Ie 
grup de oameni, aceasta nu poate „implicit istruge o idee. 
Pentru că ideea este generată de însăşi structura neamului Tes- 
pecliv, nu de o categorie de oameni legată de timp. Apoi mai 
intervine şi un factor de natură pur psichologică. Prigonirea unei 
idei mai ales de o categorie de oameni consideraţi străini neamu- 
lui care a generat:o, face ca această idee să capete simpatie și 
implicit răspândire. Rezultatul urmărit, dacă a fost, nu a dat 
roadele aşteptate ci dimpotrivă, a pus partidul comunist într'o 
lumină cu totul alta. 

Mai rămâne încă o ipoleză şi aceasta susținută mai ales 
de studenţi: aceea a purei răsbunări. Mişcarea studenţească 
a fost dealugul celor patru decenii, până la prăbuşirea statu- 
lui român, cel mai consecvent dușman al comunismului, singu- 
ra piedică serioasă care l-a făcut să rămână practic inexistent. 
Rezultatele unei campanii duse cu perseverenţă dealungul anilor 
nu putea decât să germineze o ură fără margini, ura ce uşor se 
putea schimba în patima desfigurării, în clipa în care comuniș- 
tii au avut puterea materială în mână. Luată ca atare, este ade- 
vărat, răsbunarea a fost foarte cruntă. Dar a rămas simplă do- 
vadă a lipsei de omenie a comunismului. Alte rezultate majore 
nu a putut da. Desfigirarea a câtorva mii de suflete nu a făcut 
decât să mărească inventarul crimelor pe care comunismul le 
acumulează de o jumătate de secol. 


== 194 == 


ȘI LA JILAVA... 


Inainte de a încheia aceste mărturisiri voi mai pomeni de 
un alt gen de demascări, cu acelaş scop ca şi cele de la Piteşti 
dar duse cu metode oarecum diferite. Ceea ce constitue trăsă- 
tura principală a acestor demascări este faptul că participarea ad- 
ministraţiei nu e de loc ascunsă. Ba dimpotrivă ea este cea care 
le face, dar tot prin intermediul deţinuţilor. 

In primăvara anului 1950, la Jilava se amenajase o cameră 
specială într'una din barăcile din curte. Camera fu destinată 
schingiuirilor diferitor deţinuţi încă nejudecaţi, ținuți «la secret» 
cum se spunea oficial. 

Metoda era foarte simplă. Un gardian, de obiceiu din servi- 
ciud de pază exterioară, însoțit de şeful secţiei «Secret» intra în 
celulă şi chema pe cel ales pentru anchetă. Imediat cum era 
scos pe coridor, deţinutul se trezea cu o cagulă pe cap, ceea ce 
îl făcea să nu mai poată vedea nimic! Gardianul îl lua atunci de 
braţ și-l ducea în curte, în camera din baraca respectivă. 

Aici, mereu cu ochii acoperiţi şi mereu ţinut de braț, era 
supus unui interogatoriu strâns, bazat de obiceiu pe date și in- 
formaţii culese fie din celulă. prin intermediul informatorilor 
strecuraţi, fie din scăpările diferitor prieteni în alte celule, fie 


— 195 — 


ce se constituiau în scopul judecății, la mi. 


: i sarele tă ai pe 
a e ae La început identificarea anchetatorilor a fost 
in „Li E : 3 : 
pater Sta că singurul mijloc de recunoaştere era doar 
ificilă pe aa 


:: De aceea cei schingiuiţi credeau că sunt în faţa 
timbrul ala ete de la ministerul de interne. 
unor ofiţeri veniți de ja E: : a ; 

Ulterior s'a aflat că nu erau decât apă aeinuți; Xcerutaja 
de ofițerii politici de la ministerul et eee la bla pie ea 
aleşi din foşti membri de partid ie a eee Ata e = sI DS al, 
acceptând să devină informatorii organelor de siguranță a re- 
gimului antonescian. 

Şeful lor, sau în tot cazul, cel care conducea anchetele şi or. 
dona schingiuirile se numea Lenin Mihailov. un basarabean se 
pare de origine rusă, arestat pentru faptul de a fi denunţat mai 
mulți comunişti cu care colabora pe vremea răsboiului. Dintre 
colaboratorii lui în anchetele de la Jilava cel mai rău şi mai 
pornit era unul oarecare Pascu, mecanic de meserie, lot fost 
comunist şi arestat peniru aceleaşi motive ca și Mihailov. Am 
avut ocazia să-l cunose peste câţiva ani la Gherla, unde fusese 
trimis şi unde continua să fie informatorul administraţiei, fapt 
pentru care fusese pus să supravegheze baia comună, loc destul 
de comod şi mai ales convenabil pentru că nu făcea nimic alt- 
ceva decât să supravegheze pe cei care se spălau şi în special să 
tragă cu urechea la ceea ce se vorbea... Deasemenea s'a mai putut 
afla numele unui oarecare mecanic ungur, Buchs, trimis în 195] 
la Aiud după condamnare unde însă a fost mult mai diseret 
și s'a comportat relativ cuminte. Se poate ca promisiunile făcute 
de securitate înainte de judecată și neţinulte ulterior, să-i fi deschis 
ochii. S'a vorbit și de un muncitor simplu și destul de redus min- 
tal folosit mai ales pentru a bate. Echipa număra peste zece 
persoane din care numai cele menţionate au putut fi identificate. 
Primul indiciu l-a dat o coincidență destul de semnificativă, aceea 
că înainte de a fi dus la anchetă locotenentul medic 7. fu scos 
din celulă... Mihailov. In camera din baracă, cel care-l întreba nu 
avea timbrul lui însă. Mihailov se ferea să ancheteze pe cei care-i 
cunoşteau vocea. Brutalizat destul de rău, Z care era un spirit 

foarte independent (pentru care fusese trimis la Arhanghelse 
pe vremea când era prizonier în Rusia) s'a enervat şi şi-a smuls 
De tt pre. Sare teteia ua musa de 

de securitate ci simpli deţinuţi. Pe când 


a 1967 


alăturea de el cel care-l adusese și-l ţinea mereu de braţ, un gar- 


dian în uniformă! 

Atmosfera care domnea printre deţinuţii de la Jilava era cu 
totul diferită decât în celelalte închisori mai ales pentru faptul 
toţi credeau că vor fi liberi 


că nimeni nu era condamnat și... 
înainte ca comuniștii să aibe vreme să-i judece ! 

De aici şi curajul diferiților deţinuţi duși în fața lui Mihailov 
de a refuza orice «confesiune». Se pare dealtfel că nici minis- 
terul de interne nu a insistat prea mult și în clipa în care sa 
început şă se vorbească mai mult prin celulele de la secret, bi- 
roul ODCC de la Jilava a fost «închis». Aceasta însă nu înainte ca 
vreo câteva zeci de «reţinuţi politici» să nu fi fost schingiuiți 
până la sânge. 

Sar putea ca între demascările de la Piteşti și ceeace s'a 
petrecut la Jilava să nu fie o legătură prea strânsă. Coineidenţa 
în timp şi în metode face însă imposibilă negarea unei coordonă- 
ri pentru un ţel bine determinat dinainte. Mai trebue reţinut 
şi faptul că atât Piteștiul cât și Jilava, una ca penitenciar de 
execuţie și cealaltă ca depozit al ministerului de interne, erau de 
fapt cele două închisori mai apropiate de Bucureşti, deci cele 
mai accesibile tuturor celor care vroiau să aibe sub un control 
riguros și lesne de făcut, tot ceea ce se dispunea. 

Dacă am menţionat demascările palide în raport cu cele de 
la Piteşti, am făcut-o numai pentru a arăta că un singur creer 
dirija totul şi că acolo unde s'a simţit nevoia ca însăşi adminis- 
traţia să fie pusă la dispoziţia deţinuţilor pentru a facilita «ex- 
periența» ministerul de interne nu a avut nci un fel de reticenţă. 


UN ULTIM CUVÂNT... 


Despre cele petrecute le Piteşti şi în celelalte închisori se 
vor mai scrie poate dacă informaţiile vor putea trece cortina. 

Conţinutul acestui opuscul este doar o sesizare pentru că fe- 
nomenul depăşeşte prin amploarea și adâncimea „lui atât posi- 
pilităţile de informare și așa foarte restrânse în închisorile co: 
muniste, cât şi explicarea lui pe plan psihologic pur. Peste stric- 
tetea din închisori trebue menţionată și o jenă foarte explicabilă 
a celor care au fost victime, manifestată ori de câte ori încer- 
cam să culeg amănunte. Nu au fost puţini nici cei care refuzau 
pur şi simplu orice fel de discuţie în care era direct implicată 
partea cea mai dureroasă din viaţa lor. 

Aşa fragmentare cum sunt expuse, cele conţinute în caet sunt 
adevărate. Nu le poate nimeni desminţi. Nici măcar «autorităţile 
comuniste» de la cârma ţării. O altă explicaţie decât cea dată de 
însăşi victimele experienţei nu cred că poale fi dată. 

Sar putea ca «partidul» să nu se formalizeze la apariţia cae- 
tului. Ar fi soluţia cea mai indicată. Nu este exclusă însă o cam- 
panie de desminţire şi de falsă interpretare. In care să ia 
cuvântul chiar cei care au fost schingiuiţi și să «desmintă cu in- 
dignare» «minciunile celor puși în slujba capitalismului». Ca- 
zul nu este fără precedent. Pentru că cei care au suferit cel mai 
mult sunt studenţii, voi da un exemplu din chiar viaţa studen- 
țească de data aceasta din viața aşa zisă liberă. 

In zilele când speranţa unei eliberări nu era atât de hime- 
rică, (a trebuit să intervină... nepăsarea occidentului ca să se 
dovedească contrariul) când la Budapesta studenţi și muncitori 
Scuturaseră cot la cot domnia satanei, ecoul stârnit de revoluţie 
ia universităţile din România a fost foarte mare. In deosebi la 


Timi .. . . . bi 
: para „ca fiind mai aproape şi apoi la București unde masa 
e studenţi era cea mai mare și mai frământată. 


=== 1985 — 


Dacă la Bucureşti intervenţia securităţii a făcul să eșueze 
chiar de la început revolta dela facultatea de litere și de la me- 

dicină, la Timişoara situaţia a fost foarte complicată. Interven- 

ţia ministrului invăţământului public, Murgulescu, nu numai că 

nu a putut calma spiritele ci le-a revoltat în asemenea măsură 

încât cu toată funcţia pe care avea Murgulescu a trebuit să pă- 

răsească cantina de la medicină pe fereastră însoţit de... bucăţi- 

le de mămăligă ale studenţilor. Manifestaţia anunţată pentru ora 

patru după masă fu interzisă şi câteva batalioane de securitate 

înconjurară edificiile unde erau dormitoarele lor. In aceeaşi sea- 

ră ministrul de interne vine cu avionul și încearcă să convingă 

pe studenţi să se liniştească, promiţându-le că toate cerelile lor 

vor fi satisfăcute. (Se cerea în special scoaterea marxismului și a 

limbii ruse din studiile obligatorii, liberalizarea universităţilor, 

desființarea serviciilor de cadre care se ocupau numai cu în- 

formaţiile pentru securitate, etc.) Rezultatul fu contrar celui 

aşteptat; ministrul a dat ordin să se tragă cu mitralierele. Timp 

de peste două ore căminul facultăţii de medicină fu ţinut sub 

focul armelor automate; pentru a permite securităţii să mai 

aducă trupe de întărire. Apoi s'a trecut la asalt. Ostaşii au pă- 
truns cu armele gata de tras. Studenţii nu aveau pentru a se 
opune decât cărţile şi... borcanele de marmeladă. Timp de 
câteva ore, camioanele armetei au cărat studenţii întrun lagăr 
rămas de pe vremea răsboiului la aproximativ şaizeci de Km de 
Timişoara. Apoi timp de trei zile a fost adevărată goană după 
studenţi, pe străzile şi prin casele orașului. Tot ce avea pe cartea 
de identitate menţiunea student, era arestat fără nici un fel de 
explicaţie. 

Când Budapesta a fost redusă la muţenie, studenţii din lagăr, 
ţinuţi doar cu o pătură, fură triaţi de securitate. Majoritatea au 
fost lăsaţi liberi după ce au semnat o declaraţie cum că nici- 
dodată nu vor participa la o acțiune îndreptată împotriva par- 
tidului muncitoresc! 

Câteva sute au fost exmatriculați. Aici originea socială nu a 
mai avut trecere deoarece cei care au fost mai dârji pentru re- 
voltă au fost toemai studenţii cei care proveneau din familiile 
sărace! 

Câteva zeci dintre cei care au fost consideraţi ca «instigatori 
la rebeliune împotriva ordinei sociale legale» au trecut prin 
beciurile securităţii apoi pe la tribunal unde li s'a confirmat pe- 


— 199 — 


i . e U ariat intre cinci ani 
a a Se0cur le pP d i ] ai 
deapsa dată de securila e edepse au vV 


; silnică. Setati E : 
şi erei târziu de tot, prin Decembrie, situaţia se calmase și co- 
ân , 


“tii erau de acum siguri că au câştigat, prin diferitele centre 
Du Se început să aibă loc nişte «meeting-uri» foarte ciu- 
let i le tea foarte atentă a securităţii, studenţii 
ter piata calomniilor presei capitaliste care rela- 
tase numai foarte vag despre unele «turburări». Cuvântări scrise 
dinainte pe hârtie, verificate de securitate, erau rostite de la 
tribună. Laudele la adresa partidului şi a URSSului, ataşamen- 
tul necondiţionat făță de clasa muncitoare, a tot ceea ce era stu- 
dent în România populară, indignarea adâncă, «angajamente. 
le» de vigilență împotriva duşmanului (sic) poporului român au 
curs zile dearândul... Insăşi studenţimea desminţea ceeace făcuse 
cu câteva săptămâni înainte și trezise pentru câteva ore doar, 
speranța eliberării imediate. Toate acestea erau regizate de 


partid. 
Deaceea o nouă regizare în cazul de faţă nu este exclusă. 


= e 


Aceste rânduri au fost scrise pentru îndeplinirea obligaţiei 
luate faţă de mai multe dintre victimele demascărilor care cu- 
noscând că într”o zi voi putea trece cartea dincolo de cortina de 


fer, mi-au încredinţat adese ori cu durere, cu sfâşiere interioară,. 


tot ceea ce au crezut că este de datoria oamenilor să nu uite. 
Mai mult decât o sesizare, cartea este un avertisment, un 


glas de dincolo de mormânt, din mormintele vii de după corti-- 


na de fier. 

Concluziile să le tragă fiecare după inima lui. 

Eu aş mentiona doar atât: | 

Unii au murit, alţii au rezistat cei mulţi şi-au revenit; Omul 
are în el anumite forţe interioare pe care nu i le poate distruge 
nimeni și nici el însuşi nu și le poate distruge ; fiindcă el, omul, 


nu-și apartine lui, și aceste forțe din el mărturisesc pe Cel care 


l-a creat. 


București, 1958. 
Paris, 1962, 


CUPRINSUL 
| 
| 
| 
| 
2] 
; 
di 
i Pag. 
% 552 D500 pe Ea DIR ae a ea II [i 
Ă d Dati NE Se Ea a a 0 aie Ra se N 
4 Bas Triceputuleie Sac a eee a ata Sa a EA 20 
& 4. închisorile Suceava şi Pitești ... ... ... ... ... ir 24 
să p7Cămera palti apital 35 a Re cae aa 3 32 
3 Goe Darâmiarea eee e e i ar e RE E 37 
4 ssReflexele condiționate zis ee e a a At 43 
; 9 GaLONICII ee ae eee e e TE e SI e RER 36 
fl 10 etapele pe Caine aa aa aa eee E DR ee 68 
=] 1]. Distrugerea personalității ... ... ... ... pe e e a a sin ORE 36 
ț 12. Pregătirea psihologică ............__ ec e aa ae 94 
-] 13. Verificarea metodei ... ... ........ SE Ca a 96 
i 14. Uciderea timpului mort ... ... ... ... SI, 99 
3 15. Amplificarea experienţei ... ... ii E PS e 102 
zi 16. Primele roade ... .............. ZI PDSR ce agate E a 105 
i 17. Pauza în vederea extinderii ... ... ce Se oaia 2 
ză 18. Răspândirea ............... e aaa Ea 112 
4 195 Infilțratea 3 aere ee pp 118 
E 20. Demonul persistă ... ... CE 133 
E! pis liicortei. disperati 95 ae a ae a ee ag. 
| 22. Câinii sloboziţi ... SE 048 
Y. 23. A doua fază ... ........ ee et SS E ez 152 
ze ie jminaie şi contribuţie reeducativă ... ........ 155 
Ş DAE Roântliiici esse eee RO ea pa e a 100 


21. Izolare fară capat ... ea ST RCA Ea 2 i 
20: Piocăsal sai ISC Tirc e A sapă eee ie a 173 


29. Şi la Jilava ... ....... Se SD săuu, ae Dea azi tu SE 2 Sa E 195 
Ea 30 Un ultim cuvânt ... SE e EENC e ceeace Eee eee aa a 108. 


ș 
— 201 — 


SARE _— 


5 a terminat tipărirea acestei cărți în 
suna Februarie 1962, în atelierele 
«Artes Grâficas Benzal>, Madrid, 
calle Virtudes, 7. S'au tipărit 
500 exemplare. 


COLECTIA DACOROMANIA: 
„o IRRD A EDT 
| ION ste Memorial | D. BACU 
! Mhanghelul || Legionar 

Mihail Cartea mortilor Legiunii | | | | 


ş POEZII «ARHANGHELUL MIHAIL» POEZII 
| 
| 1959 1960 loa 


ION PROTOPOPESCU 


IDEALUL “e. 


ESEURI SI ARTICOLE POEZII DIN INCHISORI 
1962 1963 
SE Se e Se e A 


0 — PE >